SEMINARUL DE ISTORIA VECHIULUI DREPT ROMÂNESC IST OR IA VECHIULUI DREPT 10IAIEM IZVOARELE DE j§J. QR. BERECHET Profesor la FacuTTrreTrinFΤΓϊ¥ρΤ^ηΎ£$Γ ^ûôTëc^ [# ACADEMIEI *] 1933.—Tip. „GOLDNER", conc. Ţerek & Caminschi, Mârzescu 9,—IAŞI SEMINARUL DI ISTORIA VECHIULUI DREPT ROMÂNESC ISTORIA VECHIULUI DREPT ROMÂNESC I IZVOARELE DE ŞT. GR. BERECHET Profesor la Facultatea de drept din Iaşi 1933.—Tip. „GOLDNER", conc. Ţerek & Caminschi, Mârzescu 9,-IAŞI Lămurire Am limpezii Izvoarele vechiului drept românesc, începând, nu de la colonizarea Daciei, ci plecând de la. legislaţia lui Jusii-nian. Am pornit pe acest drum, fiind întemeiat pe credinţa, că cele mai multe principii ale dreptului roman — de esenţă păgână — au pătruns în Dacia romană, după creştinizarea lor în lumea bizantină. Urmărind această ideie, am făcut legătura între studierea dreptului roman şt cel românesc. Necunoaşterea istorii dreptului bizantin însemnează ruperea legăturii fireşti dintre cele două lumil). Dreptul bizantin este puntea de trecere de la lumea romană către cea românească» Am lămurit numai acele monumente juridice ale dreptului bizantin, cari au influenţat vechile noastre pravile şi coduri de legi până dincolo de pragul veacului al XIX-lea. Acolo, unde această influenţă ne-a apărut ca o oglindire, . mai slabă sau mai puternică, am arătat-o, fie prin descrierea teoretică, fie prin punerea originalului în faţa tălmăcirii lui. Rostul dreptului canonic, orânduit în rama dreptului bizantin, se explică prin participarea elementului său creştin, fie la închegarea pravilelor secolului al XVII-lea, fie la aşezarea lui in temeliile codurilor mireneşti, alcătuite în restul timpului ce urmează până la J864. 2) Cunoaşterea grăbită a celor câteva legi slave din sudul Dunării ni s'a impus pentru principiile procedurale ce au fost transmise vechei vieţi juridice a neamului nostru din vremea când am convieţuit laolaltă cu cele slave. 1) Facultăţile de drept din România nu au catedre de drept bizantin. Alte state, deşi nu au avut legislaţii, cari să fi fost influenţate de dreptul bizantin, totuşi posedă asemenea catedre ! 2) Intre facultăţile de drept din România numai cea din Cluj are o catedră independentă de drept canonic. Aceasta arată cât de puţin omogen este învăţământul nostru superior juridic. împărţirea materii s'a făcut după influenţe, spre deosebire de AcelA cvm )'» scris în acest domeniu. La materialele fixate de vrednicit mit inâMâşi, Am Adaos unele lucruri noi, după cam se con-tiiii Un txpantrt* textului, precum şi » faximltelor de la sfârşiţii ttrţii, B0fâtâ èlklte'grêftt (te Ia Aproape flecArt CApItol slujeşte celor Mi/ êhtt «iemtnft Ale cursului twilru h tlc.l/ulrei lucrărilor lor de Mmtntr. ') O p»rlf ,dln conclunilU- no.tstre se întemeiază pe coprinsul prefeţelor, pilacelor şl oflsurilor, redate după originale la sfârşitul Acestei lucrări : (pp. 405-532). Am crezut, că ele nu pot lipsi pentru o Asemenea dovadă. Neputând să înlăturăm nimic din materialul de dovedire, - · intrat în planul nostru—, am lăsat ca la repetirile trimestriale si se arate partea esenţială pe care irebue să şi-o însuşească auditorii noştri. Această lucrare se va închega din patru părţi: I. Izvoare II. Drept privat. III. Drept public şi IV. Procedură. Având în vedere tinereţea existenţii obiectului acestuia în facultăţile noastre de drept, 2) ne vom strădui să înfăţişăm in măsura slabelor noastre puteri evoluţia ideii de drept în trecutul nostru. Deşi concluziile în această materie pot fi uneori tremurătoare şi nestatornice, totuşi în măsura publicării documentelor vechi, ne vom sili să fim in pasul vremii. Nimic nu se va spune fără dovada documentării, Aceasta-t datoria noastră. înfăţişarea Istorii dreptului vechi românesc în comparaţie ca cea a altor popoare vecine este o ţintă a tuturor cu mult mai îndepărtată. Avem o unică mângâere, că în această privinţă nu stau mai bine nici neamurile din preajma noastră, deşi studiul acesta, la dânsele, cum am spus, este mult mai vechi. Toată această muncă a răsărit din colaborarea dorinţti îndru- 1) Facultatea noastră fiind cercetată de studenţi din diferite regiuni,—cunoscători ai limbilor slave şi greacă-ne mai amintind despre faptul că cei mai mulţi cunosc şi limbile apusene, au putinţa să citească opere ajutătoare in acest domeniu: cf. „foun Nvculce, Buletinul muzeului municipal /aşr', fasc. 9, p. II. 1933, recenzia d-lui Gh. G h i b ă η e s c u, pp. 323-325. 2) Acest obiect există In programa facultăţilor noastre de drept abia din anul 1906. pe când la alte facultăţi streine este cu mult mai vechi, de aceia şi rezultatele cercetărilor lor în acest domeniu sunt mult mai înaintate. mătoralui de a-şi înfăţişa lecţiile sale, şi trebuinţa studentului de a avea sub o oarecare formă materia expusă. Am ales forma tiparului, înlăturând tradiţionala litografiere, pentru a înlătura greşalele fireşti acestei ultime forme de prezentare. Aici este munca unui sfert de an şcolar, Acesta-i rezultatul dat de studenţii seminarului de Istoria dreptului vechi românesc din seria anului şcolar 1932-1933. Dacă lucrul a fost dus până la capăt, aşa cum se vede, aceasta se datoreşte studentului Τ u d o s e Laurenţiu, colegul lor, care şi-a pus toată dragostea, răbdare?, şi toată truda sa plini de râvnă şi corectitudine. Autorului alcătuitor îi rămâne întreaga povară a răspunderii coprinsului λ). 1 ) Ornamentul de pe coperta unor exemplare este aies dintr'o colecţie de vignete vechi, publicată de Soc. ortodoxe a femeilor renrane din Rcman. Izvoarele dreptului bizantin în legătură cu cele ale Dreptului vechi românesc. I. Legislaţia lui Justinian (529 534}. Azarevic D: Istoria dreptului bizantin, Iaroslav. I, Literatura. 1876, (rusă), Biener Friedrich: Gesehichtc der Novellen, Berlin, 1824 ; idem : Vorsc/ilăge zur Revizion des Juslinianischcn Codex in Hinsicht seincr Integritat, în Z. f. gesch. Rwiss. Vil 11831), 115—206 şi 243—369. Collinet Paul: Études historiques sur le droit du Justinien, Paris, 1912 ; idem : Histoire de l'École de droit de Beyrouth, Paris, 1925. Girard Paul Frédéric: Manuel élémentaire de droit romain, ed. VI (1918), Paris, pp. 74-86. H e i m b a c h Karl Wilhelm Eduard : Griechisch-Romisches Recht, § 4 ; idem : l'rolegomena Basilicorum, pp. 3-6 ; idem : Ungedruckte Consliluiionen des Jusliiiiunisclien Codex aus der Coislinschen Handschrift der Basilihen, în Z. f. gesch. Kwiss, VIII (1835), 81-131; idem: Ueber den Nutzen der Basiliken und der sogenttnulen alien Scholien fur die Kritik des Digestentextes, in ,Z. f. gesch. Rechtsg'. 11.(1863), 319-366; idem: Reiseberichte aus Italien, in Z. f. gesch. Rwiss. VIII (1835), 317-356, aici avem descrierea manuscriselor cu textul Novelelor din Bolonia si cele din Palatin. Lenei: Zur Entstehung der Digesten, în Z. f. d. S. S. R. A. XXXIV (19'3), 373-390. Mortreuil J. A. B. : Histoire du droit byzantin ou du droit romain dans l'empire d'Orient, depuis la mort de Justinien jusqu'à la prise de Constantinople en 1454. I, 1843, 7-25. M i 11 e i s : O recensie asupra monografii lui Peiers, publicată în Z. d. S. S. R. Α. XXXIV (1913) 402-416. Peters: Die oslromischen Digestenkommentare und die Entstehung der Digesten, în ,Ber der Kgl. Sachs. Gesellschaft der Wissenschaft' zu Leipzig, Philol.-histor. Kl, LXV (1913), 3-113. Pierre de Noailles: Les collections de No-velles de l'empereur Justinien. Paris, 1912. Rotondi: Sul modo di formazione délie Randette : A proposilo di una nuova ipotesi, în „Filangieri", XXXVIII (1913), 653-669 ci in „Scritti giuridici", I, Milano, 1922, pp. 87-109; idem: La codifica-zione giusliniunea attraverso le fonti extra-giuridiche, în Riv. it, se. giur LX (1918), 239-268, şi în .Scrilti giuridici', I. 340-369. Peretz Ioan : Curs de istoria dreptului român, ed. 1, 1915, Bucureşti, 460-474, ed. Il, 1926, Bucureşti, 314-322. Τ a m a s s i a : Per la storia dell 'Authenticum, in ,Atti del τ ist. Veneto', serie VII, t, IX (1898), 919411. Si alt Un α (Vlll«iuiovt.) I.uigi: /J/w//» bizantina. Milano, 1906, axtrai din ,8lM!lelep#(llr, tllnrlillni ilnliim.i'. V as il ie ν Α. Α.: Histoire dt l'mpirt Byiflfltffl, I, ftirk I9J2, pp. 187-195. W itte: Die leges restituât du JuilManhefo't Cmhx, Hiv.nIiiii, 1830. 7. a c h a r i à Κ. E. von Lingenthal : Zur (imhlehto ύ»» Aulhmlhtim mul der l'.pitome Novellurum des Antecessor Julia-mts, In ,SIU. Her, lier AU.I, il. Wiss'. zu Berlin, Nr. XLV (Gesamtsitzung, 16 november 1HH2), U'I.l-lOOJ, ivivn/.ie a lui Fcrrini în ,Riv. critica di scienze giu-nidlche o noolttll'. I, Umtm, IHH3, pp. 197-199. Pentru ii lace legătura între izvoarele dreptului roman şi ale celui l>i/.anlin suntem nevoiţi să limpezim împrejurările în cari s'a alcătuit legislaţia lui Justinian (527-565), care a avut loc între anii 527 şi 534 d. Hr. Acest vestit împărat avea părerea tuturor im paraţilor creştini, că Dumnezeu a dat oricărui împărat drcpl.nl de a face şi interpreta legile statului său. Aiară de aceasta, el mai credea că trebuie să rămână cunoscut nu numai prin puterea armelor sale, dar şi prin stabilitatea legilor lui. Armele şi legile erau socotite ca siugurile puteri prin care un împărat poate fi tare, atât în timp de războiu, cât şi în timp de pace. Vechiul imperiu roman păgân sc conducea, din punct de vedere juridic, de două feluri de principii de drept. Primele e-rau adunate în anumite colecţiuni, cari purtau denumirea de jus velus sau jus anliquum. Cele de al doilea se numiau leges. Acestea erau dispoziţiuni votate de călre comiţii după propunerea vreunui magistrat al poporului sau erau simple plebiscite, «dini dispoziţiuni propuse de vreun Iribun şi votate de plebe (plebiscit vine delà cuvintele plebis şi scilum = arătarea voinţei poporului). Aceste leges purtau numele autorului sau autorilor lor, exprimate în nominativul singular lenienin : de ex ; lex Hortensia sau lex Valeria H oraţia. ') f" Din iumătataa sec. al III-lea d. Hr. jurisprudenţa clasică romană « iiiivput să cadă în desuetudine. ') Operile juridice constau în compilaţii, pe cari le întrebuinţau judecătorii timpului, cari nu mui puteau urmări întreaga literatură juridică. Colecţiile 1) P. F. G i ia r d ; Manuel élémentaire de droit romain, Paris, 1918, p. 34. 2) Α. Α. Vu μι lie ν. Histoire de l'empire hy?.unlin. Paris, 1932, ed. franceză, tradusă din răstii- de P. Brodi η şi A, Bourguina, cap. L'oeuvre législative de Justinien. Tribnnien pp. 187-195. de legi nu aveau caracter oficial, ci privat, de aceia judecătorii se încurcau în noianul de constituţii imperiale şi literatură clasică. Fiecare an aducea cu sine tot mai multe constituţiuni, cari umpleau arhivele instanţelor de judecată, făcând prin a-ceasta cu neputinţă căutarea şi întrebuinţarea lor. Afară de a-ceasta, lucrul se îngreuia şi mai mult prin aceia că noile constituţii abrogau pe cele mai vechi. Şi aceasta era una din cauzele, care făcea ca nevoia unei revizuiri să pară cât mai necesară. Codex Justinlanus şi Justinian avea la îndemână pentru ela-Codexrepetitae prae- Dorarea legilor sale şi codurile existente lectionis. înainte: Codex Gregorianus, Codex Her- mogenianus şi Codex Theodosianus. In curgerea vremii se făcuseră încercări de a se fixa ce anume trebuia să se ţină în seamă de către instanţe, cum este decretul împăratului Teodosie al II- lea (408-450) şi a contimporanului său din apus, Valentinian al III- lea, prin care se stabilea lucrările a cinci jurisconsulţi clasici pentru a fi consultaţi de cei interesaţi. Cu toate acestea şi părerile acestor cinci jurisconsulţi se contraziceau la fiecare pas, Aceste contraziceri erau în legătură strânsă cu schimbările con-drţiunilor vieţii sociale. Toate acestea aduseră după sine necesitatea unei revizuiri oficiale. Codurile amintite mai sus coprin-deau constituţiunile imperiale promulgate până în momentul a-pariţii lor, despre celelalte opere juridice ne amintindu-se nimic. Prima elaborare trebui să se facă asupra lui leges. Justinian cunoscând toate aceste lipsuri, hotărî să se alcătuiască un cod, care să cuprindă constituţiunile imperiale, apărute până la el, împletindu-se cu vechile opere juridice. Comisiunea convocată la 15. II. 528, prezidată de Tribonian, fu formată din zece membrii printre cari găsim şi pe Teotil profesor (antecessor = cel care merge înainte, precursor, luminător, călăuză) de drept la şcoala din Constantinopole. Sarcina acestei comisiuni consta în aceia de a revizui cele trei coduri amintite, de a înlătura constituţiunile posterioare abrogate, de a suprima repetiţiile şi contradicţiile, punând astfel în bună orânduială constituţiunile promulgate delà Codul Teodosian până în momentul publicării a-cestui nou cod. La 7. 11. 529 fu promulgat, ca delà 16. II. 529 să fie intrat în vigoare. El poartă numele de Codex Justinianus, fUfl4 Impartit Ι» MCO CUrţJ. Kl deveni codul de bază al imperiului, etifltlto trei abm«Andu-se, ') Del» 520 n'ii nmi promulgat un şir de constituţiuni, cari BU ichltllbnt unele principii din Codex Justinianus, de aceia a mal foui, nevoie tir incă o revizuire, care iu terminată în 534. Eli ti foni împărţita in 12 cărţi şi acestea în titluri, având fiecare Utili t'Ait* o rubrica, fiind numit Codex repetitae praelectionis. In fiecare lillu găsim constituţiunile sau legile delà Adrian (117-l.JN) pana la 'jJ-Ί reproduse în mod cronologic cu multe lipsuri şi remanieri pentru a fi puse în acord cu codul în vigoare. A-cesta abrogă pe cel dintăi din 529. Acest cod a ajuns până la noi. Dljfcsta seu I lartÎk'.rai. Ceia ce s'a făcut pentru leges trebuia să se săvârşească şi pentru jus. Lucrarea a-ceasta din urmă era cu mult mai grea de cât cea dintâi. Pentru a ajuta viitoarea comisiune care avea să fie convocată în 15. XII. 530, printr'un decret dat lui Tribo-nian, fu nevoie de promulgarea unui întreg şir de constituţiuni imperiale în cursul anilor 529-531 pentru a abroga vechile constituţiuni. Acestea formară o colecţiune numită Quinquaginta de-cisiones- Comisiunea fu formată clin profesori şi practicieni. A-ceştia revizuirii toate operilc jurisconsulţilor clasici cunoscuţi, ale căror opere s'ar fi ridicat la numărul de 2000 cu mai mult de 3.000.000 de rânduri- Ei extraseră, înlăturară ceia ce devenise nefolositor, îndepărtară contradicţiunile şi aranjară într'o ordine anumită clasificând materialele culese. Colecţia fu publicată la 21. XI. 533, ca să intre în vigoare la 30. XII în acelaş an. Ea fu numită cu două titluri : latin Digesta şi grecesc ΤΙανδέκται. Graba cu care s'a lucrat trei ani nu a scăpat cartea de repe-tiri, contradicţiuni, şi chiar dispoziţiuni eşite din uz. Libertatea de a scurta, interpreta şi a condensa textele a dus la unele di-formaţiuni şi chiar interpretări arbitrare, lipsindu-o de unitate. Cu toate aceste defecte, ea are marele merit de a ne fi transmis bogatul material, extras din operile jurisconsulţilor clasici romani, care nu ne-ar fi ajuns pe altă cale. Digestele sunt împărţite în 50 de cărţi. Fiecare carte este 1) P. F. Girard: Mélanges, 1, Paris, 1912, pp. 67-121; cf. P. C ol li η e t: Études historiques sur le droit de Justinien I. Caractère oriental de l'oeuvre législative de Justinien, Paris, 1912. împărţită în mai multe titluri, afară de cărţile XXX-XXXII. Titlurile au rubrici, divizate în legi şi fragmente, extrase din jurisconsulţi, potrivite după cerinţele dreptului în yigoare în clipa alcătuirii lor. Fragmentele arată origina, prin numele autorului prin opera şi prin cartea respectivă. Pandectele acestea sunt traduse mai în toate limbile moderne. InstituţieiSimultan cu alcătuirea digestelor, Tri-bonian împreună cu cunoscutul Teofil şi cu Dorotei, profesor la şcoala de drept delà Beirut din Siria, închegară din Codex şi din Digesta un manual de cod civil pentru trebuinţa studenţilor în drept. El fu publicat la aceiaşi dată ca şi digestele ca să intre în vigoare odată cu acestea, adică la 30. XII. 533. Manualul căpătă numele de Institutes. Ele fură împărţite în patru cărţi. însuşi Justinian spune că ele „au transformat turburile izvoare ale dreptului vechi într'un lac transparent".1) Novelîae sau S;■:<()(<} διατάζεις. Toate decretele publicate după anul 534 fură numite Novelîae. Aceasta fu ultima lucrare de codificare a lui Justinian. Spre deosebire de Codex, Digesta şi Institutes, cari au fost scrise în limba latină, cea mai mare parte a Novelelor a fost scrisă în cea 1) O ediţie bună a Institutelor lui Teofil a dat-o Otto R e i t ζ în Haga la 1751 în două volume cu textul greco-latin paralel. Lucrarea poartă titlul: ,,Θεοφίλου 'αντιχήνσωρος τα εί>ρισχόμεν& = Theophili antecessoris paraphrasis graeca Institutionum Caesarearum : cum notis integris P. Ν a η η i i, I. Curţii, D. Go-t h o f r e d i, H. E r η e s t i i, et C. A. F a b r ο t i, ac selectis quam plurimorum eruditorum observationibus, cum editis tum ineditis lectionum varietates ex pri-mariis editionibus et Pithoeano ms. inseruit, novam versionem χατα πόδας concinnavit. suasque animadversiones et 'επιχοίσεις addidit Gui. Otto R e i t z, J. C tus. vol. I, LXXX --. 612 şi vol. II, 613 —1327. O altă ediţie numai greacă a apărut la Atena în 1836 a unui oarecare γ. A. PJkÂZî;] poartă următorul titlu: Θεοφίλου 'αντιχήνσωρος τα "Ινστιτούτα μετά των οϋσιωδεστέριον ποικίλων γράφων των διαφόρων χειρογράφων, χαϊ τίνων άλλων σημειώσεων *εκ της εκδόσεως τον Ρειτζίον, olg 7ΐροσετέ0η γ.α\ πίναξ άναλντιχός των εμπεριεχομένων, ' επιμέλεια τον Γ. Α. Ρ. 'εν Αθήναις, 1836, XV-j-528-Literatura juridică modernă posedă o foarte bună traducere germană făcută de Karl Wustemann cu titlul ; „Des antecessor Theophilus Paraphrase der Instilutio-nen Justnians. Aus dem Griechischen Ubersetz und mit Anmerkungen begleitet von Karl Wustemann. 2 B-de. Berlin, 1823. 8. 575. XVI + 578. In afară de aceasta, avem traducerea franceză din 1847 făcută de M. J. C. F r é g i e r la Paris, are pp_ 672, cu titlul : Paraphrase des Instituts de Justinien. par le professeur Théophile. greacă, ca fiind limba cea mai răspândită în Orientul roman, Justinian dorise să vadă şi Novelele adunate într'o colecţiune oficială sub stăpânirea lui. Chiar sub el au apărut destule colecţi-uni particulare. Novelele ne-au fost păstrate în colecţia privată numită Epilome al lui Iulian în greceşte şi Authenticum în limba latină, care-i cea mai cunoscută în Apus, dar din sec. al XV-lea. Cea mai bună colecţie modernă este a lui M, Schoell şi terminată de M. Kroll. ') Această colecţie ne redă textul grecesc alăturea de o traducere latină şi textul integral latin al colecţii Authenticum. Aceste patru* lucrări se cunosc sub numele generic de Corpus juris civilis spre deosebire de Corpus juris canonici. Comentariile legislaţii Justinian era mândru de opera sa juri-lui Justinian. djcâ pentru a.j asjgura stabilitatea peste veacurile viitoare opri prin constituţia sa Tanta orice încercare de comentariu pentru înlăturarea variatelor interpretări şi controverse. „Nemo.... audeat commentarios isdem legibus adnectere" spunea el în amintita constituţiune juriştilor din timpul său. Matei Vlastarie, autorul Sintagmei alfabetice din 1335, ne comunică la sfârşitul prefeţei sale (προθεωρία) 2 , numele unor comentatori ai legilor lui Justinian. Aceştia sunt profesorii şcoa-lei de drept din Beirut : a) Ştefan care a explicat pe larg Digestele (Στέφανος γάρ τις εις πλάτος τά δίγεστα 'εξηγήσατο) cu numeroase observaţiuni numite παράγραφοι; b) Chirii a dat unco-mentar în rezumat 'επιτομψ) ; c). Dorotei a dat la 542 alt comentar la Digeste, care prin materialul lui era între lucrarea lui Ştefan şi Chirii ; dl, Talei eu pe la 533 a explicat Codex-ul pe lurg (vk πλάτος) ; e). Teodor Ermopolitul a dat un comentar scurt asupra Codex-ului ; f). Anatolie a închegat altul şi mai scurt şi în fine g). Isidor a alcătuit tot pe la 533 o explicaţie mai succintă decât a lui Taleleu, dând indices- După a- 1) Corpus juris civilis, editio stereolypa III : Novelîae recognovit R. Schoell, opus absolvii G. Kroll 1870-1875. 2) /'. si. Ψ άλλη xn\ 717. Ποτλη: ,,Ματ&αίον τον Βλαστά-0Ρ<ι>ν οννταγμα xmù αιοιχεΐον Atena, 1859, (vol. VI din colecţia acestor ndltori) pp. 29-30 ; il. I. Il u i o r c a η u : Collecfiunea de legiuirile României vechi sl cete noua. III, Bucureşti, ihh5, p. 140: Şt. Gr. Berechet; Sclufi de istoric a lunilor /w/l/ wncilit'K Kerniane, cum este de ex : dreptul de prelerinţă la cumpărare (retradus, Năherecht), eniaiK'ipaţia saxona (cinancipatio saxonica) şi altele,1) se găsesc si in Bizanţ. Iu desvoitarea mai departe a dreptului lui Justinian, legislaţia greco-romană nu rar a ajuns la aceleaşi rezultate de ex. : coprinsul Novelelor lui Leon Filosoful a influenţat şi în Apus in mod independent ştiinţa juridică. Trăsături de acestea asemănătoare se pot găsi destul de multe. Adunate înlr'un toi, ele ne confirmă, mai mult, că în evul mediu, desvoitarea şi mişcarea principiilor de drept în cele două jumătăţi ale Europei merg întruna şi aceiaşi direcţiune principală. Prin aceasta se explică, cum în timpul lui Frédéric Barbarosa (1152-1190) o singură Novelă a lui Roman Lecapenul, în traducere, iară nici un comentariu, a putut fi declarată obligatorie şi pentru imperiul german. Dreptul bizantin pro- Dreptul greco-roman în istoria Europei răsăritene şi în deosebi în aceia a popoarelor slave, precum şi a celui românesc arc o importanţă şi mai mare. Dreptului roman i-a fost sortit să servească de principiu constructiv în viaţa juridică aproape a intregei Europe. Marea parte a popoarelor slave,—şi delà ele cel românesc,—a primit din mâinile Bizantinilor acest drept roman, astfel că dreptul greco-roman apare într'o nouă lumină. Este foarte drept, că abia în vremea din urmă, lumea învăţaţilor europeni a început să se ocupe mai de aproape de istoria şi dreptul bizantin. Congresele internaţionale bizantine, ţinute până acum, au dat atenţiune şi dreptului bizantin.d) De 1) Zachariae: „Historiae juris greaco-romani delineatio", 1839, pag. V. 2) Alexandre S o Ιο ν ie ν prof, la univ. din Belgrad. în art. „L'histoirc du droit, traitée aux congrès internationaux d'études byzantines" publicat in rev. polonă : „Przewodnik historyczno-prawny" I, 4, pp. 369-375, ne spune că aceia suntem datori să arătăm rezultatele muncii celor cari până în prezent s'au trudit în acest înţeîenit ogor. Materialul istoric al dreptului bizantin ne este necesar numai întru atât, întru cât el ne poate servi la aflarea acelor puncte de sprijin pe care trebuie să construim principiile de drept vechi românesc. Mai toate manualele şi lucrările ieşite la lumină până acum nu ne aduc multă mângâere în domeniul nostru. Importanţa cunoaşterii dreptului bizantin, ca un studiu ajutător, pentru a înţelege principiile de drept slav şi românesc, este nesupusă îndoelii. Istoria acestui drept abia începe să dea rezultate vădite în urma silinţelor altor bărbaţi din alte ţări, după cum vom vedea mai departe. In universităţile slave şi cele româneşti încă nu a pătruns convingerea, că dreptul greco-roman trebuie să ocupe un loc mai larg de studiere. Până când studiul acesta nu se va face în toate detaliile lui, nu vom putea înţelege adâncimea principiilor dreptului slav şi român. Pentru ce se jertfesc dreptului roman atâţia ani în facultăţile noastre de drept şi celui bizantin nici cel puţin un an, rămâne un mare punct de întrebare. După căderea imperiului de Răsărit (1453) în mâinile Turcilor, între alte comori ale literaturii greceşti, duse în bibliotecile apusene, au fost şi multe manuscrise de drept."La început, nimeni nu le-a dat nicio atenţiune. învăţaţii lumii apusene erau. ocupaţi cu preţioasele resturi ale culturii vechi greceşti. Nu le mai rămânea vreme şi pentru cercetarea operilor târzâi ale Bizanţului. Totuşi s'au găsit încă din sec. al XV-lea câţiva muncitori pe acest teren, cari au început să arate importanţa câtorva monumente juridice greco-romane profane şi bisericeşti. Cercetători din seco- Iată câţiva dintre ei : Poli ti anus (Po-lul xv- liziano) f 1494 şi Marsilius Ficinus (Ficino) f 1499. învăţaţii însă au început să se ocupe cu monu- institiitul pentru istoria dreptului grec creiat pe lângă Academia de ştiinţe din Atena şi-a luat sarcina să editeze din nou Bazilicalele revăzute şi corectate cu aparat critic. Prof. grec. M. Alivisatos a propus la conferinţa clericală din Muntele Atos alcătuirea unei comisiuni din reputaţi canonişti pentru editarea canoanelor. Academia sârbă de ştiinţe, la rândul său, şi-a luat saicina de a publica manuscrisele slave juridice, cari se prezintă ca traduceri sau compilaţiuni după textele juridice bizantine spre a se vedea gradul de influenţă al acestora din. urmă asupra celor dintăi. 12 mentele acestui drept, abia în veacul al- XVI-lea. Scopul a-cestor ocupatlunl cru numai acela de a restabili .şi a explica textul cărţilor de lc«i ale lui Justinian. De un studiu mai aprofundat ν mi învrednicit numai monumentele de drept canonic, pentru ctt importanţa lor era mai evidenta pentru Apus. liste cu lotul curios, că la aceste lucrări nu au participat clerici în număr suficient, după cum era de aşteptat. Pe de o parte, ei nu şliau greceşte, iar pe de alta, atenţiunea lor era atrasă numai de partea practică a lucrului. Prin aceasta se explică de ce colecţiile lor tipărite cu texte de drept canonic până la începutul secolului al XVII-lea nu sunt texte originale greceşti, ci numai traduceri latine slabe. Cele mai mari merite în privinţa studierii dreptului canonic le au filologii şi apoi teologii. Când s'a atras atenţiunea asupra monumentelor juridice ale lumii bizantine, cel dintâi lucru pe care l-au făcut învăţaţii a fost editarea textelor originale, însoţite adesea de traduceri latine. Cei care s'au ostenit în acest câmp în curgerea secolelor XVI-lea şi al XVII-lea au fost următorii: Editori din sec. XVI şi XVII. Germanii : Grigorie Holoander;Hof-mann, f 1531; Leunclavius (Loven-klau), f 1593 şi Freher, f 1614; scoţianul Seri m h er f 1571, olandezul Viglius Zuicliemus f 1577; spaniolul Antonius August! nus f 1586. Francezii: Hervetus (Hervet), Ti-lius (Dutillet) f 1570; Bonefidius (Bonefoi) f 1574; ') Cιι-ja ci u s (Cujas) f 1590; Hristophorus Justellus (Justei) f 1649, şi fiul 1 ui Herricus J u s t e 11 u s f 1691 ; V o e 11 u s (. Voel); ?) Labbc f 1657; Fabrotus (Fabrot) f 1659; Cotelerius, f 1) Τον ανατολικού νομίμου βιβλία [\ juris Orientale libri III, ab Enimundo Bonefidio J. C. digesti, ac notis illustrai! et nunc primum in lucem editi, cum latina interpretatione a 1573. Excudebat Henr. Stephanus 8. 2| Bibliothcca juris canonici veteris in duos tomos distributi : quorum unus canonutn ecclesiaslicorum qodices antiquos tum graecos tum latinos complcctitur, subjunctis vetustissimis corundem canonum collcctoribus latinis; alter uno insig-niores juris canonici veteris collectores graecos exhibet ex antiquis codicibus manuscr. bibliothecae Cliristophori Justelli. Horum major nunc primum in lucem prodit cum versionibus latinis, praefationibus, notis et indicibus. ops. et stud, Guiliel, Voëlii et Henrici Justelli. Lutetiae Parisiorum. 1661. Sunt două volume in folio. Din ele, cel dealdoilea mai are încă importanţă şi astăzi, deşi ediţia este defectuoasă. _______J13_ 1686 ; ') englezul GuilielmusBeveregius (Beveridje) f 1708; 2) şi alţii mai puţin însemnaţi. Marele merit al acestor editori constă în aceia că au făcut ediţiile lor după manuscrisele, cari se găsiau prin bibliotecile apusene şi răsăritene, dar nu toţi au redat textele în mod critic. Cujacius şi Augustinus fac însă excepţie, deşi pe atunci principiile criticii nu erau încă definitiv fixate. Din această cauză cele mai de seamă texte, cum sunt cele ale Bazilicalelor editate de Cujacius şi Fabrotus, sunt tipărite cu cea mai mare neglijenţă. Cu toate acestea gloria lor a rămas până astăzi păstrată în mintea învăţaţilor. Mulţi au dat preferinţă unor manuscrise socotite ca variante, când ele erau similare în realitate. Avem multe colecţii asemănătoare. Semnalăm deocamdată pe următoarele ; Codex canonum ecclesiae universae, tipărit de Justellus şi Ecloga împăraţilor Leon şi Constantin a lui Leunclavius. Această din urmă colecţie s'a socotit până la jumătatea secolului a! XIX-lea ca adevăratul original, dar realitatea era cu totul alta, căci titlurile I—X erau luate din Epanagogâ, iar titlurile XVII—XX erau din aşa numita Ecloga ad Prochi-ron mutata şi numai titlurile XI—XIX şi XXVII, precum şi despre împărţirea prăzilor (mol οιαμνψομον σκύλιυν) aparţin în adevăr legislaţiunii lui Leon I z a u r u 1 şi Constantin C o ρ r o η i m. In prefeţele acestor colecţiuni nu se vorbeşte aproape nimic 1) Ecclesiae graecae monumenta. T. I.—III. îohannes Baptista Cotelerius societaiis sorbonieae theologus et regius linguae gr. prof, e mss. cod. produxit in lucem, latina fecit, notis illustravit. Lutetiae Parisiorum. 1678—-86. Din monumentele tipărite aici semnalăm colecţia legilor lui Moisi (Ecloga legum Mosaicarum, ί. 1. pag. 1—27), Nomocanonul pp. 68-158 şi câteva articole mărunte canonice. Această ediţie a lui Cotelerius este bazată pe manuscrise destul de corecte. 2) Guilielmi Beveregii Synodicon sive Pandectae canonum ss. Apostolo-rum et conciliorum ab ecclesia graeca receplorum, nec non canonicarum ss. Patrum epistolarum, una cum scboHis antiquorum, singulis eorum annexis, et scriptis aliis hue spectantibus, quorum plurimae bibi. Bodlej aliorumque mss. codd. nunc primum edita, reliqua cum iisdem mss. summa fide et diligentia collata. Oxonii. 1672. Două volume în folio. Această colecţie, care este foarte rară se inlocueşte cu lucrarea lui Ralli, afară de un monument arab, înserat in original cu traducerea latină, v. t. I. pag. 681 şi urm. sub titlul : Josephi Ae-gyptii proëmia et paraphrasis in quatuor priorum generalium conciliorum canones (Codex canonum ecclesiae africanae. Christophorus Justellus ex mss. codd. edidit graecam versionem adjunxitet notis illustravit. Lutetiae Parisiorum 1615 in 8.) 14 15 despre istoria editării acestor monumente şi nici despre coprin-sul lor. Numai la Cujacius găsim comentarii la curcile lui Justinian, indicându-se modul cum se pot folosi monumentele juridice hi/an line, O primă lucrare amănunţită asupra istorii externe a dreptului bizantin ne-a dat episcopul de Vaison, S narez f 1677. In lucrarea sa : Nolilia liusilicoruni care a apărut în Iruntea ediţiei Basilicalelor lui Fabrotus, Suarez vorbeşte despre multele monumente juridice până la perioada Basilicalelor. El indică aici diferitele păreri expuse până la el, cu foarte puţine concluziuni personale, scoase din citirea acestor manuscrise. Lucrarea lui a slujit ca autoritate istorică şi pentru ceilalţi învăţaţi, cari au venit după dânsul şi cari nu au făcut altceva decât să repete părerile expuse în cartea sa. In domeniul istorii izvoarelor dreptului Dreptul canonic. , , , ι ι » canonic s a scris destul de mult, atat in introducerile delà diferitele colecţii, cât şi în lucrări aparte. Astfel avem lucrarea episcopului Petru de Marca f 1662 şi a prietenului său Ştefan Baluzius f 1718, precum şi lucrările lui Gerhard us de Mastricht f 1721 şi Jean Doujat ') f 1686, cari în privinţa izvoarelor dreptului canonic răsăritean s tui folosit de materialele predecesorilor lor. Jean Doujat, profesor la universitatea din Paris, nu s'a gândit nici măcar să se folosească de manuscrisele din biblioteca Parisului pe care le avea lângă dânsul. In schimb însă benedictinul Petru Coustant în discuţiunile sale despre colecţiunile vechi canonice (1721) a atins şi chestiunea colecţiunilor răsăritene. Mai importante sunt lucrările fraţilor Β a 11 e r i η i, anume Petru şi Ieronim, cari au scris despre vechile colecţii şi colectatorii de canoane până la Graţian, 1752. 2) După bogăţia coprinsului, metoda critică întrebuinţată la elaborarea materialului şi bazele adevărat ştiinţifice ale expunerii, lucrările fraţilor Β a 11 e r i η i formează epocă 1) Jean Doujat : „Praenolionum canonicarum libri quinque". A doua ediţie a acestei lucrări a apărut în Rusia la iMitava şi Lipsea 1776—1779, două volume în 8. 2) „De antigais cum editis turn inedilis colleclhnibas et collectoribus canonum ad Gratianum usque". In volumul III sunt tipărite lucrările lui Leon cel mare (1753—57). S'a mai editat din nou ia Andr. Galandii, „Sylloge dissertationum de vetustis canonum colleclioiubus" Venei. 1778, în {oho. A doua ediţie Mogunt 1790, 4. în istoria literaturii dreptului canonic. In lucrarea aceasta autorii şi-au pus ca scop principal să cerceteze colecţiile latine de canoane. In cartea întâia, care este un fel de introducere, se cercetează colecţiile greceşti până la Ioan Scolasticul în toate amănuntele, iar după el numai într'un scurt rezumat. A-ceştia au fost întrecuţi,—dacă nu în ceiace priveşte bogăţia materialelor adunate, ci în ceia ce priveşte aparatul critic întrebuinţat, — de italianul A s s e m a η i, conducătorul bibliotecii Vaticanului, care a editat în patru volume : Bibliotheca o rien-talisl) In aceste volume autorul analizează manuscrisele si-riace, încredinţate lui pentru păstrare. El dorea să înceapă cercetarea redacţiilor siriacă şi arabă a colecţiilor de canoane. Pentru deslegarea mulţumitoare a acestei teme trebuia să se analizeze mai întăi isvoarele greceşti, cari au servit ca basă pentru aceste colecţii, fiind nevoie să le studieze origina, alcătuirea şi istoria lor, Lucrarea aceasta din cauza multelor extrase scoase de prin diferitele manuscrise din biblioteca Vaticanului, nu şi-a pierdut importanţa nici până astăzi. Exemplare din ea se găsesc foarte rar, din pricina incendiului, care a distrus tipografia, unde a iost imprimată, cu cea mai mare parte din exemplare. „ . , , Un mare serviciu au adus ştiinţei drep- Cataloagele. . , . tuiui greco-roman şi alcătuitorii de cataloage în cari au descris manuscrisele greceşti şi latine aflătoare prin bibliotecile europene cele mai de seamă. Intre cei mai de seamă notăm pe Lambetius, care a alcătuit catalogul manuscriselor greceşti din biblioteca din Viena, şi Monfocon Ban-dini Hardt. Catalogul descrierii manuscriselor din biblioteca din Paris nu mai seamănă cu o descriere, ci cu o simplă enumerare. 1) „Bibliotheca juris orientalis canonici et civilis", auctore Josepho Timo-nio Assemano, utriusque signaturae referendario, bibliothecae Vaticanae prae-iecto, ss. Basilicae s. Petri de Urbe canonico, sanctae romanae et universalis inquisitionis consulatore et sacrae poenitentiariaé apostolicae sigiîlatorc. Liber primus. Codex canonum ecclesiae graecae, Romae, 1762. 4. (XX1Ï f 60 pp.) Liber secundus. codex juris civilis ecclesiae graecae. 1762 4. XXIV-f 679 pp.). Liber tertius. Appendix ad Codicem juris canonici et civilis. Pars prima 1764. 4. (XLVIII f 619 pp.). Liber quartus. Apendix . . . Pars secunda. 1764. 4 (XXIV f 662 pp.). Liber quintus. Appendix . . . Pars tertia. 1766. 4. (XXXII f 590 pp.). 16 Pftnfl, ttCUtn nu poNedăm un catalog al manuscriselor greceşti conţinute In biblioteca Valicamilui privitoare la legile bizantine. KMtablIJreii textelor. Un nou drum a deschis spre cercetarea istorică a dreptului bizantin Guiliemus Otto Reitz f 17, ediiând câteva cărţi din Basilicale descoperite de el, paralra/a Institutelor de Teofil şi Exabiblul lui Armenopol. El a adus o nouă lumină in observaţiunile, introducerile şi a-daosele sale prin aceia că a limpezit multe întrebări pe cari le pune istoria monumentelor juridice bizantine. Fraţii Ballerini şi Reilz sunt prevestitorii noii direcţiuni istorico-critice în ştiinţa juridică în fruntea cărora se pune de obicei gloriosul nume a lui Hugo, care prin anul 1790 a pus principiile critice ale dreptului roman, caşi Spittler în 1778 în dreptul canonic. In ceia ce priveşte dreptul bizantin profan, exemplul lui Reitz a fost imitat de cercetători numai în ogorul istorii monumentelor. Despre ediţii noi critice de texte bizantine nici nu poate fi vorba până după al doilea deceniu al secolului al XIX-lea. Cercetările cari se fac acum în acest domeniu nu urmăresc altceva de cât restabilirea adevăratelor texte ale o-perii legislative a lui Justinian, astfel că istoria dreptului bizantin a eşil cu un rezultat nou din aceste cercetări. Hau bold f 1824 a alcătuit un indicator amănunţit pentru Basilicale, ') a-rătându-se cărţile, titlurile şi paragrafele din Institute, Digeste şi Codex, precum şi alte izvoare cari au intrat în compunerea acestei voluminoase opere. Evenimentele istorice au contribuit la intensificarea ocupaţi un ii cu studierea monumentelor juridice bizantine. Revoluţia Grecilor împotriva Turcilor din 1821 a făcut pe mulţi tineri greci să apuce drumul învăţăturii spre universităţile din apus, drum pe care-1 bătătoriseră predecesorii lor după 1453". Acolo ei arătară prin scris şi conferinţe soarta amară a patriei lor. Vor- 1) ManuaU Basilicorum, exhibens collationem juris Justinianei cum jure graeco postjustineaneo, indicem auctorum recentiorum, qui libros juris romani e graecis subsidiis vel emendaverunt vel interpretaţi sunt ac titulos Basilicorum cum jure justinianeo et reliquis monumeniis juris graeci postjustinianei comparâtes. Digessit D. Christ. Gottl. Haubold eques ordinis sax. virtutis civicae et juris pro-fessor publ. ord. in Academia Lipsiensi. Lipsiae, sumptibus I. C. Hinrichsii 1819. 4. XVIII + 568. 17 bind despre istoria statului lor, nu au putut să nu atingă şi chestiunea juridică. Clonar a scris un articol despre legile, cari se întrebuinţau de către Greci în imperiul otoman '). Autorul rezumă motivele pentru cari guvernele turceşti în decursul veacurilor a îngăduit Grecilor să se folosească de legile greceşti, trece apoi în revistă istoria dreptului bizantin, ocupându-se de viaţa publică grecească în Elada şi insulele Arhipelagului. Mişcarea Grecilor din 1821 deşi a dat un impuls destul de mare către studiul dreptului bizantin, totuşi aceste cercetări s'au înmulţit, urmărindu-se isvoarele dreptului roman. Cu acest scop, K. W. E. Heimbach a scris studiul său despre Basilicale.2) In acest studiu autorul merge pe urmele predecesorilor săi, ex-punându-ne astfel materialul descoperit în decursul celor două secole de cercetări în acest domeniu. Meritul lui constă numai în noul material ce ni-1 pune la îndemână şi ni-1 regrupează mult mai logic decât ceilalţi cercetători. Şcoala lui E i c h o r η şi Savigny a dat cu totul altă direcţie studiului dreptului, constând în adresarea direct la originale. Potrivit acestei noi direcţiuni a trebuit să se întreprindă călătorii prin marile centre europene pentru a se cerceta bibliotecile cu manuscrise şi a se a-duna materialul istoric. Primele călătorii le fac Blume,3) Βie-ner4) şi Witte. Studiile şi ediţiile din Independenţa Greciei coincide cu apa-sec. al XIX-lea. rjţja primului volum al Basilicalelor de Heimbach. In planul de organizare al tânărului stat a tre- 1) „Coup d'oeil sur la législation qui gouverne aujourd'hui les Grecs sujets de l'empire ottoman", scrisă în revista parisiană ,Thémis', tome I. Paris. 1819, pp. 211-212. 2) De Basilicorum origine, fontibus, scholiis atque nova editione adornanda. Scripsit D. Carol. Guilielm. Ernest Heimbach. Lipsiae, 1825. 8. (XII + 164 pp.). 3) Rezultatele acestor călătorifau dat la lumină următoarele lucrări : a) „Iter Italicum". von Dr. Fr. Blume. Halle. 1824-36. 5 volume. în 8. b) Bibliotheca librorum manuscriptorum italica. Indices bibliothecarum Italiae, ex schedis Maieri Eslingensis, Haenelii Lîpsienisis, Gottlingii. Jonensis, Car. Wittii suisque propriis congessit Fr. Blume. Gottingae 1834. Pe ici şi pe colo se vorbeşte şi despre manuscrise din biblioteca Vaticanului. Această operă este de o însemnătate capitală pentru cei cari se ocupă de începuturile acestui studiu. 4) Biener: „Geschichte der Novellen Justinian's. Berlin, 1824, are 621 pp. rec. şi în „Zeitsch. f. Rechtwiss u. Gesetzgeb. des Auslandes" voi. XXVIII, 1856, fasc. 2. pp. 186 et. seq. Vezi şi pag. 19. 2 18 19 buil sa. intre .şi alcătuirea de noi legi. Cu durere constatăm că tinerii jurişti ai reînviatei Elade nu prea cunoşteau izvoarele dreptului bizantin. Ca dovadă este faptul că în toată Grecia nu s'au găsit decât două ex. complecte din ediţia lui Fabrotus. Cât priveşte despre manuscrise, nici nu poate ii vorba. Tinerii greci chemaţi la cârma statului, de curând înfiinţat, deşi erau eşiţi din şcoala juridică franceză, şi-au dat seama, că principiile de drept francez nu se potrivesc cu condiţiile vieţii greceşti, şi de aceia ei au editat Exabilul lui Constantin Arme-η οροί în traducerea neo-greacă- făcută de K. Klonar O altă ediţie a lui Armenopol care coprinde şi obiceiurile locale greceşti a servit pentru hotărârile instanţelor de judecată. Decretul regelui Oton din 23. II. 1835 îi dă putere de lege până la apariţia noului cod 2). Ne-am aştepta ca juriştii greci după restabilirea statului lor să se fi apucat cu toată graba de studierea dreptului bizantin. Contra aşteptărilor noastre, ei se mărginesc numai la traducerea lucrărilor şi articolelor scrise de învăţaţii din Apus. Aceştia din urmă însă au început lucrul productiv cu toată osârdia. Unii s'au ocupat cu descrierea obiceiurilor vieţii Grecilor şi a altor popoare, cari au alcătuit vechiul imperiu bizantin Iată activitatea literară a câtorva din învăţaţii sec. al XIX-lea, 1) Πρόχειρον νόμων, το λεγόμενον ή ε%άβιβλος, σνλλεχίϊεΐαα <\πο ολονς τους νόμους και σννταγ&εϊαα ο'ύηο παρά τον πανσεβάστον νομοφύλαχος χαϊ κριτοϋ θεσσαλονίκης %οο 'Λρμενοκονλον χαϊ με-ταφρασ'άεΐσα παρά Κ. Κλονάρη. "Εν Να\ν(λΙψ εχ της 'εΟνικής τυπογραφίας, όιεν&ννομένης ϋπο Γ. Άποσ ιολίδον Κοσμητον 1833. 8. 2) Πρόχειρον νόμων, το λεγόμενον ή βξάβιβλος, συνα9-ροια&εί> πάντο&εν χατ' 'εχλογην χαϊ χατ' 'έπιτομίν ο'ύτω σι·ντε9εν παρά τον πανιεβάστου νομοφνλαχος χαϊ χριτον Θεσσαλονίκης Κωνσταντίνου του Αρμενοπούλου. Έν Ά9ήναις êx της τυπογραφίας Ανδρέου Κορο-μ^λ«1835 8. χβ'^\-584. In locul prefeţii stă decretul regelui (περί πολιτικού νόμον), introducerea lui Ârmenopol (ζ — if), tabla de materie (ιζ' — *β), şi textul legii (1-575], erori tipografice (577-584). Se redă textul lui Reitz. 3) Dr, Gustav G e i b : Darstellung des Rechtszustandes in Griechenland wăhrend der tiirkischen Herrschaft und bis zur Ankunft des Kbnigs Otto I. Heidelberg. 1835, X 164. Coprinsul în St. Gr. Berechet: Dreptul bizantin p. XVIII ; cV George Ludwig von M a u r e r : Dos griechische Volk in offenllieher, kirchlicher und privatrechtlicher Beziehung vor und nach dem Freilieitskampfe bis zum Juli 1834 Bd. 1 -3. 1835. Vezi coprinsul în Şt. Gr. Berechet, op. cit. p. XVIII—XIX. a căror muncă a format temelia pe care s'a ridicat marele e-diliciu al studiului dreptului bizantin. Activitatea lui Frie- El face parte dintre cei dintâi profesori drich August Biener. învăţaţj germani, cari pe lângă lecţiile sale 5. II. 1787-1861') . ., . , , , [. , . universitare şi-a consacrat restul timpului pentru desţelinirea terenului în domeniul dreptului romano-bi-zantin. Născut în 5, II. 1787, după strălucite studii ajunge profesor de dreptul feudal şi penal la Berlin. In anul 1834 se retrage ia Dresda, unde după o lungă boală moare în 1861. Dintre lucrările sale privitoare la dreptul greco-roman notăm mai jos numai pe cele următoare : 1) Gescbichte der Novellen Sustinian'5*von dr. F. A. Biener, Berlin, 1824, p. 621. 2) Sur l'usage que Cujas a fait des Basiliques et sur (es mss. de ce recueil qui existent dans les Bibdotfiègucs de Paris, în „Themis ou bibliothèque du Jcte, ν. VII, Paris, 1825, p. 165-187. 3) Uièersicfit der vorzùglicBsten èekannten Haiidscfiriften der Basiliken, în Hugo, ,Civilistisches Magazin', vol. VI (1827) pp. 56—74. 4) Vorschlăge zur Revision des justinianeischen Codex in HinsicHt seinerIntegritat, von Biener, în Zeitsch. f. gesch. Re-chtswiss. von Savigny, Eichorn u. Goschen. vol. VII (1831) fasc. 2 şi 3 (1830) pp. 115—206 şi 243—368. In afară de alte lucrări şi critici a mai publicat şi în domeniul dreptului canonic ale cărui opere se vor aminti la locul respectiv. Activitatea lui Karl Witte. 1. VII. 1300-1880 M Nu mai puţin decât Biener a lucrai şi a-cest profesor, delà Breslau. Născut la 1. VII. 1^00, după o muncă asiduă, ajunge profesor la Breslau. Dintre lucrările lui semnalăm numai pe cele ce urmează mai jos. Nu l-au preocupat decât problemele în legătură cu dreptul greco-roman. 1) Allgemeine deutsche Biographie, Leipzig, 1875, vol. II, pp. 626-27. 1) „Allgemeine deutsche Biographie" Leipzig, 1898. vol. XLIII, pp. 595-599. Asupra lui avem şi un studiu italian „Sulla vila e sugli scritti di Carlo Witte", cenni (informaţiuni) di Carlo Vassalo, Firenze, 1884. 20 1) Basilicorum titufus de di ver sis rtgufis juris antiqui nunc demum integer, e cod. Coisfiniano edente Carofo Witte. Prof. Vratislaviensis. Vratislaviae, MDCCCXXVL (1826) XXXI+ 46 cu un clişeu, fotografic. 2) UeBer einige ByzantiniscBe RecBtscompendien des IX und X JaBrBunderts. Von prof. Witte in Breslau, în „Reini-sches Muséum f. Jurisprudenz". vol. II (1828) pp. 275-291 şi vol. III (1829) pp. 23-79. 3) Die feges restitutae des justinianeiscBen Codex, verzei-cBnet und geprûft von K. Witte. Breslau, 1830, XII+272. 4) UeBer die Noveffen der ByzantiniscBen Kaiser. Von prof. Witte in Breslau, în .Zeitschr. f. gesch. Rechtswiss'. v. Savigny u. A. T- vol. VIII (1835) fasc. 2, (1833) pp. 158-224. 5) UeBer eine amBrosianiscBe HandscBrift einiger griecBi-scBen Noveffen Sustinian s în ,Krit, Jahrb. f. deutsche Rechtswiss'. von Schneider, vol. XXI fasc. 2. pp, 183-188 şi vol. XXII, (1847) fasc. 12 pp. 1119-1120 şi broşură separată. Activitatea lui Karl Aceşti doi fraţi, cu studii adânci de drept Wilhelm ErnestHeim- bizantin, au lucrat în acelaş domeniu, a-bach. 29. IX. 1803- . ,Λ , . . ,.. f- , 185()1j jutandu-se reciproc. Ambii au iacut cala- torii pentru a căuta manuscrise cu codice de legi bizantine. Aceste călătorii le-au întreprins prin oraşele statelor din Apus (Germania, Franţa, Italia) pentru a aduna copii de pe manuscrisele Basilicalelor. Deşi Biener credea că a-ceastă voluminoasă operă nu se poate edita, totuşi fraţii Heimbach prin munca şi zelul lor neînfrânt au dovedit că se poate da ştiinţei juridice o asemenea operă a vechimii, Lucrarea celor doi fraţi este mai complectă decât a lui Fabrotus din 1647. Multe cărţi s'au complectat' şi versiunea latină e mai corectă de cât cea din ediţia lui Fabrotus. Intre 1833-1850 apărură cinci volume, în editura librarului Iohann Ambrosius Barth, cu al şaselea care apăru la 1870. după moartea celui dintâi din autori, 1) De Basificorum origine, fonti Bus, scBofiis atque nova editione adornanda. Scripsit D. Carolus Guilielmus Ernestus Heimbach, Lipsiae, 1825, XII -j- 164. 2) a). Basificorum ft'Bri LX. Post AnniBafis TOBroti cu- 1) Allgemeine deutsche Biographie, vol. XI, Leipzig, 1880, pp, 326-27. ras ope cod. mss. a Gust avo Ernesto HeimBacBio aliisque colla-lorum integriores cum scholiis edidit, editos denuo recensuit, tleperditos restituit, translaţi on em latinam et adnotationem criticam adjecit C. Carolus Guilielmus Ernestus Heimbach Anteces-sor Jenensis. Tom. I. LiB. [—XII continens. Lipsiae 1833. 4. (XIV -f- 822 pp,). Prima fascicolă a acestui volum a apărut încă din 1832. b) . Tom. II. LiB. XIII—XXIII continens. Lipsiae. 1840. ■1. XVI+ 781. c) . Tom. III LiB. XXIV-XXXVIII continens. Lipsiae 1843. 4. III + 786. d) . Tom. IV. LiB. XXXIX—XLVIII continens. Lipsiae 1846. 4. VIII + 794. e) . Tom. V. LiB. XLIX—LX continens. Lipsiae. 1850. 4. XVI+918. f) . Tom. VI. Profegomena Basilicorum 1870. Lipsiae, pp. 1-216. Acesta s'a tipărit după moartea autorului. 1) ReiseBericBte aus Itafien, 1833. Aici se descriu mss. Novelelor lui Justinian din biblioteca delà Bolonia şi Palatin. Se scot u-nele fragmente. S'a mai publicat şi într'o rev. „Kind", vol III, pp. 140—165, 2) ,,Άνέχδοτα" Tomus I. Athanasii Sholastici Emiseni de novellis constitutionibus imperatorum Justiniani Justinique com-mentarium, anonymique scriptoris Λερϊ διαφόρων αναγνωσμάτων, item fragmenta commentariorum a Theodoro Hermopolitano, Phiîoxeno, Symbatio, anonymo scriptore de novellis constitutionibus imperatoris Justiniani conscriptorum, ex codicibus ma-nuscrïptis, qui Bononiae, Florentiae, Lutetiae Parisiorum, Medio-lani, Oxonii, Romae, Vindobonae reperiuntur, edidit, in latinum sermonem transtulit, prolegomenis, adnotatione critica, indici-bus instruxit Gustavus Ernestus Heimbach Lipsiensis. Lipsiae MDCCCXXXVIII. (1838), pp, IV, CXII+282 '). Operile lui G. E. Heimbach 15. XI. ΙδΙΟ- Ι) Aici se coprind o mulţime de texte juridice bizantine needitate până a. cum. Aceste texte au şi traducerea latină, îmbogăţită cu observaţiuni critice-Afară de acestea, mai au cercetări istorice sub formă de introduceri la textele tipărite (prolegomena). Iată ce lucrări intră în coprinsul cărţii : 1) Prescurtarea Novelelor lui Atanasie Sholasticul (pp. CI-CXII şi 1-184) cu suplimentul subtitlu: Περι διαφόρων αναγνωσμάτων (191-198), 2) Fragmente din lucrările des- 3) „Vlvhufom" Tomiis sccundus. Justiniani codicis summam perusinam anonymique scriptoris collectionem vigintiquinque capilulorum, item Joannis Scholastici, patriarchae Constantino-politani, collectionem octoginta septem capitulorum, et Σύντομον ώαίρκηΐ' των νεαρών τοϋ^Ιονστινιηνοϋ. Novellarumque constitutio-num, indicem Reginae, denique anonymi scriptoris de peculiis tractatum, ex codicibus manuscriptis, qui Bononiae, Lutetiae Parisiorum, Monachii, Perusiae, Venetiis reperiuntur, edidit, graeca in latinum sermonem ţranstulit prolegomenis, adnotatione critica, indice instruxit Oustavus Ernestus Heimbach. Antecessor Lip-siensis. Accedunt Novellae constitutiones imperatorum byzanti-norum, a Carolo Witte editae. Lipsiae. MDCCCXL (1840), 4. LXXII + 307 '). pre novelele lui Justinian : a lui Teodor din Ermopole (pp. 224-259), a lui Filo-xen (p. 260), a lui Simbatie (pp. 261-262) şi a altor scriitori necunoscuţi (pp, 264-268). Atanasie Sholasticul (adică jurisconsult, advocat), din Emisa, şi-a terminat lucrarea pe la anul 572. Prolegomena (pp. 11I-XVI), expune coprinsul a 153 novele ale lui Justinian şi ale lui Justin în 22 de titluri (pp. XVI-XXIX). Lucrarea aceasta s'a întrebuinţat, după cum se vede din multe cărji juridice, până în-veacul al XII-lea. Editorul analizează apoi '. a). Colecţia celor 168 novele (pp. XXI- XXXII şi 269-270); b) Eclogia lui Leon Izaurul şi Constantin Copronim (pp. XXX'I- XXXIII şi 270-271); c) Prohironul lui Vasile Macedoneanul (pp. ΧΧΧΙΪί-ΧΧΧΙΧ) ; d) Basilicalele (pp. XXX1X-XLI1I) ; e) Colecţia dispoziţiunilor bisericeşti a lui Justinian atribuită lui Pseudo-Valsamon (Collectio constitutionum ecclcsiasticarum, Σνναγι»γη των είρημένιον έν τψ χόδιχι xrA τοις διγέοτοις χαϊ νεαραΐς διατάζεσιν περί επισκόπων χ. τ. λ. ίρρ- XLIV-XLV) ; f). Nomocanonul lui Fotie cu comentarul lui Valsamon (pp. XLVII-LIII). Editorul Heimbach lace despre fiecare monument juridic tipărit aici istoria fiecăruia in parte, arătându-i însemnătatea. La finele operei lui Atanasie se dă literatura (pp. LIV-LV), clasificară şi analizarea tuturor copiilor de manuscrise (pp. LV-LXXXVII 185-190) precum şi expunerea însemnătăţii lui Atanasie pentru critica novelelor lui Justinian, (pp, LXXXVII-C). 1) In acest al doilea şi ultim volum se cuprind următoarele : a) Prescurtarea Perusină a codicelui lui Justinian în limba latină, adică Summa Perusina (pp. 1-144) ; b) Colecţia novelelor lui Justinian în 25 de capitole adică Collectio XXV capitulorum, διατάξεις νόμων πολιτιχών 'ίκ των νεαρών Ιουστινιανού βασιλέως σννηγορονσαι χα) έπιχνρονσαι τονς των 'αγίων πατέρο)ν εκκλησιαστικούς χανόνας (pp. 145-201); c) Colecţia celor 87 de capitole, adică loannis Scholastici Collectio LXXXVII capitulorum, & των μετά τον κώδικα, ίτείων νεαρών διατάξεων τον της ευσεβούς ληίεο>ς Τουστινιανον διάφοροι διατάζεις (ρρ· 202-234) ; d) Scurtă expunere a novelelor lui Justinian, Σύντομος διαίρεσις των νεαρών τον ^Ιουστινιανού, (pp. 234-237). De pe această ediţie a lui Heimbach s'a mai tipărit şi in revista ateniană „@έμις%' 4) De origine'et fatis cor paris, quod CLXMU novefds coiistitutioniBus constat. Scripsit et praelectionem aditialem d. 11.1 Jul. a. MDCCCXLIV (1844) habendam indicii G. E. Heim-bachus, Lipsiae, p. 36. 5) Constantini Har/nenopuli Manuafe (egum sive HexaBi-Bfos cum append/c/Bus et fegibus agrariis. Ad fidem antiquorum librorum mss. édition u/a recensait, scfjoliis, nondum cditis focupfetavit, fatina/n Reitzii transfationem correxit, notis criti-cis, focis paraifeiis, giossario itiustravit Gustavus Ernestus Heimbach, Antecessor Lipsiensis. Lipsiae. MDCCCLI. (1851) XXXIII + 1003. 6) GriecBiscB-romiscBes RecBt im Mittefafter und in der Neuzeit, publicat in ErscB und GruBers EncyfiCopădiv voi. 86 şi 87, Leipzig,' 1868. Activitatea lui Κ. E. Istoricul care în domeniul dreptului bi-Zachariae vouLingen- /antin s-a ridicat ca un vultur peste mun- thal. 24. XII. 1812-3. . u , , , j. , v , Vj lgg4 ca şi rezultatele predecesorilor sai este ixarl Eduard Zachariae von Lingenthal. Născut in 24. XII. 1812 ajunse, după studii strălucite, să îie numit profesor de drept ia universitatea din» Heidelberg, unde a făcut lecţii de Enciclopedie şi Metodologie şi de Drept greco-roman între 1836-1845. Desgustat de neinteresul auditorilor săi, cari excelau prin puţinătatea lor, se retrage la moşia sa Grosskmehlen din regiunea Otranto (la est de Leipzig). îndrăgostit de viaţa a-gricolă nu uită să se ocupe cu tot zelul de obiectul, căruia îi dedică toate clipele sale de răgaz, Bucuria vieţii sale a constat din numeroase călătorii pe care le-a făcut între 1837-38 prin toate oraşele din Apus şi Răsărit în căutarea de noi manuscrise, fie pentru a verifica munca fraţilor Heimbach, fie pentru a scoate Ia iveală noi copii de legi ne date la iveală. Munca a-cestui bărbat uimeşte prin varietatea, exactitatea şi numărul lucrărilor lui- Această impresionantă operă pe care nimeni nu a mai îndrăznit să o întreprindă 1-a lipsit de lumina ochilor obosiţi de greaua descifrare a atâtor manuscripte scrise cu atâtea voi Π (pp 388-392) ; e) Indicarea Novelelor lui Justinian. adică Novelarum Justiniani index Reginae, ΠίναΙ τών νεαρά», (pp. 237-246); f) Tratat despre pe-culii, adică Anonymi scriptoris de peculiis tractatus, (pp. 247-260). Textul grecesc al ultimelor cinci tratate este însoţit şi de traducerea latină. veacuri iu urmă, El a murit la 3. Vi. 1894, ne mai găsi η du-se alt urmaş până astăzi, care să-ί continue opera sa. Operile lui se împart în lucrări de sinteză, ediţiuni de legi bizantine, comunicaţii academice şi recenzii privitoare la alte lucrări cu coprins juridic bizantin. 1) Iată câteva din lucrările de sinteză. 1) Dr. E. Zachariae's correspondirenden Mitgliedes des archăologischen Instituts zu Rom Re/s e in den Orient in denJaBren IH;iJ und 1838. Ueber Wien, Venedig, Florenz, Rom, Neapel, Malta, Sicilien und Griechenland nach Saloniki, dem Berge Alhos, Konstantinopel und Trapezunt. Mit einer Karte des Berges Athos. Heidelberg. 1840. 8 -f-344. In această carte, în afară de descrierea călătoriilor acestora, se dau preţioase informaţiuni cu privire la manuscrisele juridice greceşti mai cu seamă la pp. 207-8 şi 221 ; despre judecata bisericească 204-5, 292 şi 313 a-poi despre obiceiurile juridice greceşti 123-36. 2) „Historiae juris graeco-romanide/ineatio". Cum appendice ineditorum. Auctore C. E. Zachariae, D. J. U. Heidelber-gensi. Heidelbergae MDCCCXXXIX. (1839), 8 (XIV + 190 pp.). Cartea aceasta este o prelucrare independentă a istorii externe a dreptului bizantin delà Justinian până în vremurile cele mai noi. Autorul îşi împarte opera sa în 3 cărţi '). 1) a). Delà Justinian până la V. Macedoneanul 537-867 pp. 4-35; b). Delà Vasile Macedoneanul până la cucerirea Constantinopolului de către Turci, 867-1453 pp. 35-84 şi c). Delà căderea imperiului bizantin până la 1838, pp. 85-102. In primele două cărţi, în afară de cronologia împăraţilor bizantini se studiază pe scurt : istoria legislaţii profane şi canonice ; iar în cartea 3-a se expune situaţia dreptului bizantin sub Turci, vorbindu-se şi despre legislaţia Munteniei, Moldovei şi Greciei. Suplimentul cărţii: pp. 103-190 coprinde următoarele : I. Tabla de materie a colecţii edictelor pretoriene ale prefecţilor pp. 105-107. II. Novelele împăraţilor; 1) a lui M a u r i c i u s (despre ucidere) pag. 108; 2) a lui Leon H a z a r u 1 ( despre divorj) pp. 108-115; 3) a Irinei (despre [oprirea nunfei a 3-a) pp. 115-16 ; 4) a lui Leon Filosoful (despre vânzarea imobilelor) pp. 116-17; (despre cumpărarea prin τίροτιμησις ρ. \\η ş\ (despre funcţiunea notarilor publici, ταβουλλάριοι) pp. 117-19 ; 5) a lui Constantin Duca (despre zestre) pp- 119-20 ; 6) raportul (ύπομνψτιχόν) protoproedrului Constantin către împăratul Mi-hail Duca, (despre jurământul judecătoresc) pp. 120-21 şi novela promulgată in urma acestui raport de către Mihail pp. 121-23 ; 7) Novelele lui Alcxe C o m η en u \ (despre jurământul minorilor) pp. 123-29 ; (despre anularea contractelor unilaterale) pp. 130-31 şi (despre martori) pp, 131-32 ; 8) a lui Ioan Comnenul (despre συνεισφορά) p. 133 şi (despre soarta zestrei în caz de adulter din partea soţiei) p. 3) Innere GescBicBte des GriecBiscB-RomiscBen RecBts sau GescBicBte des GriecBiscB-RomiscBen PrtvatrecBts, 1856-58. După acest text Eugène Lauth a dat o traducere franceză la Paris în 1870. Ea a apărut mai întâi în , Revue historique de droit français et étranger', şi apoi în volum separat. Originalul german a fost tipărit numai în 150 de exemplare. 4) GescBicBte des griecBiscB-rômiscBen RecBts. care a a-vut 3 ediţii : 1864, 1877 şi 1892. Până în prezent nu s'a făcut nici o traducere din limba germană. Traducerea noastră în limba românească îşi aşteaptă editorul. Acest manual a rămas după 40 de ani neîntrecut. 2) Din ediţiunile de legi a tipărit următoarele : 5) „ Tragmente din traducerea greacă a legilor lui Rotar, regele fongoBard—Tragmenta versionis graecae fegum RotBaris LongoBardorum regis". Ex codice Paris. Gr. 1384 primus edi-dit Carolus Eduardus Zachariae. Heidelbergae. 1835. 8, pp. 80. 6) ,ΛΙ 'ροπαί', Oder diê ScBrift iiBer die ZeitaBscBnitte, welcBe /nsgemein einem EvstatBios, Antecessor zu- Konstantinopel, zugescBrieBen wird, Herausgegeben nach der in dem Cod. bibi. Senat. Lips. I, 66 enthaltenen Recension, mit einer rechts-geschichtlichen Einleitung, mit einer lateihischen Uebersetzung, und mit Anmerkungen, von C. E. Zachariae, der Rechte Doctor und Privatdocenten auf der Universităt Heidelberg. 1836. 8. XV + 278. 7) Ό πρόχειρος νόμος Imperdtorum Bastfii, Constantini et Leon/s ProcB/ron. Codd. mss. ope nunc primum edidit, pro-legomenis, adnotationibus et indicibus instruxit C. E. Zachariae, J. U. D. Heidelbergensis- Accedit commentatio de bibliotheca Bodlejana ejusque codicibus ad jus graeco-romanum spectanti-bus. Heidelbergae MDCCCXXXVII (1837), 8. CCXII -f 368. 8) ,,Άνέχόοτον" LiB. XVIII. tit. I. Basilicorum cum scBol/is ant/quis. Specimen codicis palimsesti Constantinopolitani BiBlio-tBecae S. Sepufcri, qui sofus HBB XV—XVIII Basificorum t'n-tegros cum scBofiis continet. . . . edidit, prolegomenis, versione 134· 9) a lui Andronic P a 1 e o 1 o g u 1 (despre anularea dreptului visterii statului asupra moştenirii episcopilor) pp. 134-36. III, Tabla de materie şi începutul (până la cap, 61 inclusiv) a traducerii neo-greceşti a primei părţi dm Λσιί,α των Ιεροσολύμων pp. 137-190. 20 27 Ifitina ol adnotalionibns illustravit Carolus Eduardus Zachariae. Heidelbergae. MDCCCXL11 (1842), 4. p. 28 '). 9) .."-Irfaâoioi'-1 Tficodori ScBofaati.-i Oreviariiim Nove f/a-ruin, collectio regula rum juris ex înstittttionibus, fragmenta breviar ii cod.-cis, a Stepfmno onteceasore compositi, appendix i,cfogac, Ir agat eu ta epitomac Novelfarum gr.wcar, aâ aaonymo sive jjul ίαη,> ,:.n//ectac, fragmenta Nove/la rum ex variorum co;n-mentarib, chc.tn priielectorunt pru,>to> io. lùx bihltotbecis mantia Arba, nea nou Rteneriana, Bodleiana, Laurentiana, Mar-ciaiia, Pa r/s ie;.'si Pcya, Vaticana et Ca eşarfa Vir.d'obonensi e-didit, prolegomenis, versiune latina et aditotationiBus illustravit, indicibus instruxit Carolus Eduardus Zacfiarice .... Lipsiae. MDCCCXLIII (1843), LXI + 294 2). 10) Supplemetttnm editionis Basilicorum 'HeimBacBianae, iib. XV—XVIII Basilicorum cum scholiis anliquis iniegris, nec non lib. XIX Basilicorum, novis auxilits restitutura, continens. 1J In aceasta lucrare .';<:· vcibeşie despre primul litiu al cărţii XVIII-a da. Basilicale publicat în lacsimile fotografic după care urmează e::piicaţiuriile necesare în limba latin:.', in manuscrisul acesta găsit în biblioteca Mormântului Dorinului de pe lâtiţţd melonul patriarhiei de Ierusalim din Coiistantinopole, care este un palimscst. se niai alla textul grecesc despre .(irwdurw înlm'mlnlai" din 121;, iext care s'a întrebuinţat. 2) Această lucrare coprinde următoarele materiale : 1) Prescurtarea Novelelor lui Justinian, făcuta de Teodor Shoiasticul clin Ermopole (tfreio/ioe όιαίρεοις ιων νεαιηΐν· διατάξεων), ι rolegomena pp. XXV-LVI, text ρρ. 1-1.65. 2) Régule juridice scoase din Institutele lui Justinian (xwoveg τιΐ>ν yiva%iTOirvw). Prolegomena pp. 166-169, text pp. 170-175. 3) Fragmente din prescurtarea codexului lui Ştefan (6 σύντομος xcoâiŞ, 2-n-ν τΐράζεων τον μεγάλου ■'.νρον Ευσταθίου τον Ύωμαίον = Practica sive doctrina ex actïs magni virl EustatBii Romani, Lipsiae, 1856, X -j- 312. Vol. II. Synopsis minor 1-264 şi Epitome legum in epi-tome expositarum — Έχλογη νόμων των ëv έ/ατόμψ ^εκτεθειμένων, 267—454. Lipsiae 1856. Vol- III. Noveffae constitutiones imperatorum post $usti-nianum XXXIV—748, Lipsiae, 1857 pp. Vol. IV. Ecfoga privata aucta ,■ Ecfoga ad ProcBiron mutata .şi Epattagoge aucta, pp. 376. Lipsiae, 1865. Vol. V. Synopsis Basificorum, pp. 705, Lipsiae, 1869. Vol. VI. ProcBiron auctum, pp. 439, Lipsiae, 1870. Vol. Vil. Epitome fegum tit. XXIV et sequentes. pp. 213, Lipsiae, 1884. 13) Imperatoris Sustiniani Noveffae quae vocantur sive constitutiones quae extra codicem supersunt ordine chronolo-gico digestae, partea II-a, Leipzig. 1881, eu un „appendix" în 1884. 14) Aus und zu den Quelfen des rômiscBen RecBts în .Zeitsch, d. Savigny Stiftung f. Rechtsgesch'. Rom. Abt. VIII (1887), 206—247 ; X (1870), 252—296 ; XII (1891), 75—99 ; XIII (1892), 1—52 şi XV (1894), 365—373. 15) Btitrage zur Kritik und Restitution der BasiliBen în Méin. de l'Académie des sciences de Pétérsbourg, s. VII, t. XXIII, No. 6. 16) Parafipomena ad Basilica, Leipzig, 1893. Timp de aproape trei sferturi de secol nu a lăsat ca să treacă momentul apariţii unei opere juridice în domeniul dreptului bizantin profan sau canonic până nu a scris o recenzie, 28 care totdeauna a însemnat o lucrare noua, informaţii noi sau îndreptarea autorului către noi orizonturi '). III. Studierea istorii dreptului canonic. Istoria dreptului canonic greco-oriental a fost mai puţin cercetată decât dreptul profan. Epoca care a fost studiată cu mai multă atenţiune este aceia până la Justinian. Cele mai de seamă cercetări sunt ale lui C. A. Hase, 2) Dr. Johann Sébastian von Drey,'1) Dr. Otto Carsten Krabbe,4) Dr. Johan5) 1) Indicaţiuni asupra coprinsului diferitelor sale opere sau asupra articolelor cu recenzii sunt fixate la: Şt. Gr, Berechet: op, cit. pp. XXII—XXXIV, sau A. En gel m an, op. cit. pp. 78· 178. Pentru a se cunoaşte în amănunţime viaţa şi activitatea lui Κ. Ε. Z. v. Lingenthal se pot citi următoarele articole : E. C. Ferrini în „Riv, ital, perle scienze giuridiche" XVIII fasc. I ; cf. W. Fischer în Byz. Zeits. III. pp. 645 seq. ; idem in „Zeitsch. f. Rechtsgesch. der Sa-vignystiftung", Rom. Abt. XVI, 320 seq.; ebenda XVII, 332 seq. aici se dă şi lista lucrărilor lui precum şi în „Bursians Jahresb. iiber die Fortschitte der Klass. Al-terthumwiss". 1898 (necrolog) pp. 19-48. 2) C. A, Hase. „De jure ecclesiastico commentant historici... libri primi, particula prior, Lipsiae, MDCCCXXVI1I (1828). VI + 76 ; vol. I, p. II, 1832. 3) Dr. Johan Sébastian von Drey: „Quartalschrift fur katolische Théologie". Tûbingen, 1829, fasc. 3. pp. 397-447, fasc. 4, pp, 609-723 : „Ueber die apostolis-chen Constitutionen oder neue Untersuchungen iiber die Bestandtheile, Entstheung und Zusammensetzung und den kirch.lichen Werth dieser allen Schrift". Acest articol a fost complectat cu observaţiuni şi note noi în lucrarea lui Drey sub titlul: „Neue Untersuchungen iiber die Constitutionen und Canones der Aposlel". Ein historisch-kritischer Beitrag zur Literatur der Kirchengeschichte und des Kirchenrechts von Dr. Johann Sébastian von Drey, ord. Prof. an der Katolisch-theologischen Fa-cultăt zu Tûbingen. Tûbingen. 1832. XVI + 146. 4) „De codice canonum, qui apostolorum nomine circumferuntur. Disertatio historico-critica, quam .... scripsit Otto Carsten Krabbe Hamburgensis. Gottin-gae. MDCCCXXIX. (1829), 4. pp. 29. ; idem : „Ueber den Ursprung un den lAhalt der apostolischen Conslitutionem des Clemens Romanus". Ein Historisch-Kritischer Versuch von Dr. Otto Krabbe. Hamburg. 1829. 8. XVI -ţ- 272, 5) Dr. Johann Withelm B i c k e 11 a scris o recenzie asupra lucrării lui F. A. Biener intitulată : „De collectionibus canonum ecclesiae graecae schediasma literarium. Scripsit F. A- Biener .... Berolini, MDCCCXXVII. (1527), 8. pp. 6+82, în rev. „Jahrbucher der gesammten juristischen Literatur" von Schunk, vol. X. 1829, pp. 144 -184. Tot Bickell a mai scris o recenzie asupra lucrării Iu; Krabbe şi Drey intitulată: „Constituţiunile apostolice" în rev. „Theolog, Studien und Kritiken" vol. II. 1830, pp. 591 şi urm. sub denumirea de: „Zur Frage iiber die AecHtheit des Laodicenischen Bibelkanons" von Dr. Joh. Wilh. Bickell. 29 Wilhclm Bickell, von Gaspar R i f f e I, ') von Christian Carlo Josias Bunsen,2) Guil. Ueltzen3) şi alţii. Biener.4) W a 11 e r 5) şi Z a c h a r i a e, e) au adus dea-semenea mari contributiuni la limpezirea izvoarelor dreptului canonic ale cărui principii plămădindu-se cu dreptul roman-iustinianeu au pus temelia legislaţii lumii creştine moderne. 1) Von Caspar Riff el a scris : „Geschichtliche Darstellung des Verhălt-nisses zwischen Kirche und Staat von Griindung Christenthums bis auf Justinian I." Mainz, 1836. 8. 2) Von Christian Karl Josias Bunsen: „Hippolytus und seine Zeit. An-Uinge und Aussichten des Christenthums und der Menschheit". Erster Band. Die Kritik. Leipzig. 1852. 8. Zweiter Band. Die Herstellung. Leipzig. 1853Γ8. 3) Guil. Ueltzen a tipărit :t„Constitutiones apostolicae" Textum graecum recognovit, praefatus est, adnotationes criticas et indices subjecit". 1853. XXVIII h 284. 4) F. A. Biener: „De collectionibus canonum ecclesiae graecae sehediasma literarium" Berolini, MDCCCXXVII (1827), 8. pp. 6 + 82. In introducerea acestei cărţi (pp, 1-8) se enumără scriitorii, cari s'au ocupat cu acest obiect până Ia 1827, earacterizându-se şi lucrările lor. In partea I se vorbeşte despre cele mai vechi colecţiuni cu hotărâri canonice până la Ion Sholasticul pp. (9-12), iar in partea II. (pp. 12-16), se dă Colecţia canoanelor în 50 capitole (Συναγωγή κανόνων fis v' τίτλους ό'ιηρημένη) alcătuită în Antiohia de Ion Sholasticul, ajuns mai târziu patriarh al Constantinopolei ( + 578). In §§ 3-7 se aminteşte despre confirmarea canoanelor la soborul ecumenic din Trula la 691 şi la alte soboare (pp. 16-21), despre lucrările patriarhului Fotie (pp. 21-26), despre legile împăraţilor Vasilie Leon şi Constantin (26-29) şi despre lucrările lui Pselos, Zonara, Valsamon, Aris-tin, Arsenie, Vlastarie şi Artnenopol (pp, 29-39). In § 8 expune coprinsul Pida-lionului (Πηδάλιον) din 1800 (pp. 39-83). Jumătatea a doua a cărţii vorbeşte în §§ 9 — 14 (pp. 53-82) despre colecţiunile de drept canonic alcătuite în afară de hotarele Greciei şi nu în limba grecească. Aici autorul se ocupă mai mult de Cormciile slave, întemeindu-se adesea pe .informaţiunile ce le dă baronul Rosen-kampf şi mitropolitul Eugeniu. In § 9 descrie „îndreptarea legii" din Valahia, tipărită în 1652 precum şi Cormceaia sârbă (43-47). Mai departe găsim în § 10 ş; 11 informaţiuni despre cele mai vechi Nomocanoane slave din Bulgaria şi Rusia (pp. 47-58 iar în §§ 12 şi 13 despre cele mai târzii colecţiuni ruse şi despre Cormceaia tipărită (58-72). Ultimul paragraf conţine lămuriri privitoare la hrisovul împăratului Constantin cel mare către papa Silvestru, care se găseşte şi în unele Cormcii slavone în truducere slavă, (Edictum at donatio Constantini Magni ad Silvestrum), Idem ; „ Vorschlage zur Revizion des Justinianischen Codex in Hinsicht seiner Integrităt" în rev. „Zeitschrift fur geschichtliche Rechtswissensçhaft" von Sa-vigny, Eichhorn und Gôschen. Vol. VIL (1831) fasc. 3 şi 4 (1832), pp. 115-206 şi 243-368. Pentru istoria dreptului bizantin sunt interesante pp. 137-167 din partea Il-a a lucrării, fiindcă aici se analizează următoarele colecţiuni bizantine : Collectio XXV capitulorum (pp. 139-140), Collectio Constitutionum Ecclesiasttcarum (pp. 30 31 IV. Ediţiuni şi studii amănunţite asupra dreptului bizantin profan şi canonic în celelalte ţări europene. Franţa. Un advocat din Marsilia, Jcan-Anselme-Bernard Μ o r- treuil, a tipărit în 1843, la Paris, primul volum din-tr'o lucrare istorică întitulată : .Histoire du droit Byzantin ou du droit romain dans 1empire d'Orient, depuis fa mort de Justinien jusqu'à la prise de Constantinople en J453', (8. I. 11+436). Autorul urmăreşte planul lucrării lui Zachariae von Lingenthal, din 1839 anume ,Historiae juris graeco=romani delineati'o', împărţind materia în 2 perioade : 1) Delà Justin II până la E-raclie, 565-610 (pp. 1-322 şi 2) Delà Eraclie până la Vasile Macedoneanul, 610-867 (pp. 323-419). In fiecare period se studiază izvoarele dreptului profan şi canonic, deosebindu-le în oficiale şi neoficiale, dând şi biografia juriştilor din acea vreme. In a-nul următor 1844 scoate vol. II (8. pp. 511) în care descrie perioada 3-a, adică delà Vasile Macedoneanul până la Roman Arghir (867-10281 După doi ani, în 1846, editează ultimul volum (pp. 508) în care se descrie timpul delà Roman Arghir până la căderea Constantinopolului (1028-1453). Ajutat de manuscrisele bibliotecilor din Paris, acest ultim volum este scris şi mai independent decât cele două delà început. In 1847 aceste trei volume apar într'un volum, cari nu are nimic schimbat de cât coperta şi anul cel nou. 140-143), Nomocanonul lui Ioan Sholasticul (pp. 144), Nomocanonul lui Fotie (pp. 148-153). Idem : „Das kanonische Recht der griechischen Kirche" mitgetheilt von Dr. Biener în rev. : „Kritische Zeitschrift fur Rechtswissenschaft und Gesetzge-bungdes Auslandes" von Mittermaier u. A. vot. XXVIII, 1856, fasc, 2 pp. 163-206. 5) „Lehrbuch de Kirchenrechts aller christlichen Confessionen" von Ferdinand Walter.' ed. 10. Bonn. 1846. 8. 6) a). Die griechischen Nomokanones în Mém. de l'Académie des sciences de Petersbourg, s. VII, voi. XXIII no. 7. b) Die Handbucher des geistlichen Rechts aus den Zeiten der niedergehenden byzantinischen Reichs und der tiirkischen Herschaft, în aceleaş memorii, voi. XXVIII, no. 7. c) Ueber den Verfasser und die Quellen des (Pseudo-Photianischen) Nomo-canon in XIV Titeln, în aceleaş memorii XXXII no, 16. d) Ueber die Quellen des sogenanten Photianischen Nomokanon, Athen 1879. e) Die Synopsis Canonum, Ein Beitrag zur Geschichte der Quellen des ka-nonischen Rechts der griechischen Kirche, în „Monatsber. der Akademie der Wiss" zu Berlin, 1887 philol. hist. Classe, no. LIII. Avem apoi lucrarea lui J. B. Pitra ,Spicilegium Soles-mense în 4 voi. Paris, 1852 la cari se adaogă ,Analectc: Spici-\egia Solesmensi parata în 6 voi. apărută la Paris-Roma intre I :>/(>-1891, conţin şi τυπικά şi operele lui Dimitrie Homatianos, Tul d a mai editat şi ,fjuris eccl'esiastici graecorum Bistoria i't monumentd 2 voi. Rorna, 1864-1868. După aceia vine C. N. ' illias cu opera sa ,ΜεααιωνίΜ) BifiXio$vv.ri=BihliotBtca graeca medii aevi' în 7 voi. tipărită la Veneţia—Atena—Paris între 1872-IS') i, cari coprind izvoare juridice şi legislative. Emile L e g r a η d ni'-a dat ,Rscueil de documents grecs concernant les relations du patriarcat de Jérusalem avec la Roumaine' (1569-1728), publicată la Paris în 1895 O altă lucrare de cercetare amănunţi lâ asupra Novelelor lui Leon VI înţeleptul este a lui Henri Monnier : ,Les Novelles de Léon le Sage, Paris, 1923 şi o alia asupra protimisisului scrisă de G, Platon : .OBservations sur le droit de προτίμησις', Paris, 1906, In Italia, în vremea din urmă, studiile de drept bizantin se fac cu destulă intensitate, având şi catedre speciale pe lângă unele facultăţi de drept, Din munca profesorilor lor .ui apărut unele lucrări de valoare, astfel avem pe G. F e r r i η i, care a scris: Note asupra unor manuscrise importante pentru istoria dreptului greco-roman = ,Notizie su alcuni manoscritii importanţi per ia storia def diritto greco-romano'2). Apoi a-v om un manual al lui Luigi Siciliano Villanueva întitulat Dreptul bizantin = ,Diritto Bizantina care este un extras din .Enciclopedia giuridica italiana' 3), şi cercetări de Vicenzo A-r a η g i o - R u ί ζ ; Studii de drept roman-ùizantin =, Studi di diritto romano-Bizantinei 4). La Mantia Jnformaţiuni istorice asupra izvoarelor dreptului greco-roman şi Asizii şi legile ret/i/or din Sici lia = Cenni st ori ci sulfe fonti del diritto greco-romano e le Assise e le leggi dei Re di Sicilid, Palermo, 1887. Giannino Ferrini: ,Dreptul penal în Novelele lui Leon 1) Publicată ca volumul al VII-lea din .Bibliotèque grecque vulgaire'. 2) Publicate în ,Byz Zeitschrift' VI, (1897) pp. 155-157. 3) Tipărită în 1906 la Milano, v. pag, V rec. de Brandileone în Byz. Zeit-M-hrift, XVII, (1908) pp. 553-58. 4 Apărute tot la Milano în editura Ulrico Hoepli. in 1929, în 8. pp. XVI 4 492, cu o prefaţă de Pietro Bonfante, ♦ 32 Tifosofui = //" diritto penaje nef Ce Novele di Leont\tf' 1Hosofo ' in ,Riv. penale' voi. LXVII, fasc. 4, Torino, 1908. F. M i k 1 o s i c h şi J. Μ ii 11 e r au imprimat în Viena între 1860-1889 importanta colecţie : ,Acta Pa-triarchatus Constantlnopolitani' în trei vol. şi ,Acta et diplomata monasteriorum et ecclesiarum Orientis care are vol. IV şi V ca urmare ale primelor trei. Zhishman: ,DasEherecht des Orientalischen Kirche', Wien, 1864, care are o bogată introducere asupra izvoarelor dreptului canonic. Grecia. In Grecia s'a tipărit în 6 volume de către G. A. Rallis şi M. Pot li s între anii 1852-1859 cea mai complectă colecţie de canoane, care poartă un titlu general de .,Σύνταγμα" ale cărei titluri separate după volume se văd mai jos ')· M. I. Γεδεών ne-a dat două vol., la Constantinopole, în 1) Σύνταγμα των θείων καϊ Ιερών κανόνων των τε αγίων και πανευφήμων 'Αποστώλων καϊ των Ιερών οικουμενικών και τοπικών συνόδων καϊ των κατά μέρος αγίων πατέρων, εκδοθέν συν πλείσταις άλλαις την έκκλησιαστικήν κατάστασιν διεπούσαις διατάξεσι μετά των αρχαίων εξηγητών, και διαφόρων αναγνωσμάτων, ϋΐίο Γ. Α. 'Ράλλη και Μ. Ποτλή, Έγκρίαει της Άγιας καϊ Μεγάλης τον Χρίστου Εκκλησίας καϊ της Ιεράς Συνόδου της Εκκλησίας της Ελλάδος. Άδήνησιν. Vol. 1-2, 1852. Volumul prim are următorul titlu ". ,,Φωτίου πατριάρχου Κωνσταντινουπόλεως Νομοκανων μετά τών σχολίων Θεοδ<ί)ρου τοϋ Βαλααμώνος. Τούτοις Ίΐροσετέθηοαν καϊ τα περί τών άγιων και οικουμενικών συνόδων ύπο τε Γερμανού καϊ Φωτίου, τών πατριαρχών Κωνστμντινονπόλεως, καϊ Νείλου, μητροπολίτου 'Ρόδου, κτλ. σννοπτικώς ίατορούμενα" ; iar vol. Ilare ca titlu: ,,ΟΪ θείοι καϊ ιεροϊ κανόνες τών αγίων καϊ πανευφήμων αποστόλων τών èv Νικαία, èv Κωναταντινουπόλει, iv Έφέσψ, èv Χαλκηδόνι, 'εν τώ Τρούλλψ τον βασιλικού παλατιού, èv Νικαία,τό Β', οικουμενικών συνόδων, καϊ τών άγιων αποστόλων πρώτης καϊ δευτέρας, καϊ της êv τψ τής αγίας Σοφίας, γενομένων Ιερών συνόδων, μετά της έξηγήσεως Ιωάννου τοϋ Ζωναρά, Θεοδώρου, τοϋ Βαλσαμώνος καϊ Αλεξίου, τοϋ 'Αριατηνοϋ, καϊ πίνακος αναλυτικού απάντων των êv τώ δεντέρω τόμω κανόνων μνιά της συμφωνίας αυτών. IV + 732 pp.; vol. III: ,,Οΐ δεϊοι χαϊ ϊνροϊ κανόνες τών êv Χαλκηδόνι, êv Άγκυρα, êv Νεο-καισαρείψ, êv 1\ϊγγρ<(, êv \Ιντιοχείψ, èv Λαοδικεία, èv Σαρδική, εν Καρθαγένη χα) èv Κωνσιαντινονπόλει è-JÛ Νεκταρϊον πατριάρχου. τοΊΠκών ιτυνόδων, μετά της έξηγήσεως Ίιοάννον τοϋ Ζωναρά, Ηεοδάιρου τοϋ ΗαΙηαμιρνος καϊ Αλεξίου τοϋ Άρκίτήνον, κα) πίνακος 33 1888-1889 lucrarea numită : Dispoziţiuni canonice, scrisori, hotărâri, sentinţe de aie preasfinţiţiior patriarhi ai Constantino-poiuiui. ,,Κανονικοί διατάξεις, έπιατολαϊ, λύσεις, θεσπίσματα των άγιωτάτων πατριαρχών Κωνσταντινουπόλεως". Κ. M. Rallis: ,Dreptui penai ai bisericii ortodoxe de răsărit1. ,Ποινικόν δίκαιον της ορθοδόξου ανατολικής "εκκλησίας1 Atena, 1907. D. Α. Petra-cacos : ,ContriBuţiunila dreptulpenal ai bisericii ortodoxe de răsărit1 = ,Σνμβολαϊ είς το ποινικόν δίκαιον της ορθοδόξου ανατολικής 'εκκλισίας' Leipzig, 1909. Μαριδάκις: ,Dreptul civil în Novelele împăraţilor bizantini' — Το άστικον δίκαιον 'εν _ ταΐς νεαραις τών βυζαντινών αυτοκρατόρων, Atena, 1922. In vremea din urmă, începând cu anul 1929, specialiştii greci au pus bazele unei reviste al cărui titlu şi coprins nu privesc decât materia dreptului bizantin. Revista aceasta poartă titlul de , Arhiva dreptului bizantin' — Άρχεΐον τοϋ βυζαντινού δικαίου". Primul număr, foarte bogat, a apărut pentru anii 1929/31. Rusia. Statul care a lucrat mai mult decât oricare altul este Rusia. Cel dintâi bărbat, care a arătat importanţa studiului dreptului bizantin în legătură cu vechiul drept rus, este profesorul delà universitatea din Moscova, Ν. I. αναλυτικού άπάνταιν τών èv τω τρίτοι τόμοι κανόνων, μετά τής συμφωνίας αυτών „Atena, 1853. 8. -j- 655 pp. vol. II „Oi θείοι καϊ ιεροϊ κανόνες ή κανονικαϊ έπιατολαϊ τών άγιων πατέρων, μετά τής έξηγήσεως Ιωάννου τοϋ Ζωναρά, Θεοδώρου τον Βαλσαμώνος, καϊ Αλεξίου τοϋ "Αριατηνοϋ, οις προσετέθησαν καϊ αλλαι τίνες κανονικαϊ πραγματεϊαι κτλ, μετά πίνακος απάντων τών êv τψ τέταρτοι κανόνων, καϊ τής συμφωνίας αυτών". Atena, 1854, 8 -f- 640 pp. Vol. V. (procedural) : ,, Αποφάσεις σννοδικαϊ καϊ διατάξεις τών Κωνσταντινουπόλεως αρχιεπισκοπών καϊ πατριαρχών, ετι δε νεαροί διατάξεις τών βυξαντινών αυτοκρατόρων καϊ αποκρίσεις, έτίιστολαϊ, ι\:ήφοι, επιλύσεις, καϊ υπομνήματα περϊ διαφόφων κανονικών υποθέσεων" Atena, 1855, 16 + 638 pp. Vol. VI : ,,Ματθαίον τον Βλασ-ιάρεως σύνταγμα κατά στοιχεϊον τών έμπερειλημμένων απαθών υποθέσεων τοις θεϊοις καϊ ίεροΐς κανόσι, μετά διαφόρων αναγνωσμάτων καϊ αναλυτικού πίνακος τών èv τοις εξ τόμοις τον συντάγματος των θείων καϊ ιερών κανόνων περιεχομένων. Atena, 1859, 10 + 620. Dreptul btzuntin. 3 34 35 Κ r y 1 ο ν în lucrarea sa : Despre însemnătatea istorică a dreptului roman în domeniul ştiinţe for juridice '). Ν. V. Κ a-1 a c o ν 2) şi Κ. Α. Ν e ν o 1 i η :f) au scris importante cercetări privitoare la principiile dreptului bizantin în desvoitarea 1) Aici e vorba despre o cuvântare ţinută in ziua de 11 Iunie 1838 la Universitatea din Moscova cu titlul : Ob istoriceshom znatenii rimskago prava ν oblasti nauk juridiceskich. Rjecj, proizuei.ënnuja ν lor/.eslrennom sobrului imperatorskago moscovskugo univcrsilela dol/lorom pruv, ordinarnym professorom rimskago prava. NikUoju Kryhwym t/-gn Ijunia IS3S. Maskva. V universitetshoj tipografii. 1838. 4. pp. 66. Aceasta-i o cuvântare din care aflăm la pp. 28-48 informaţiuni despre însemnătatea dreptului bizantin, despre legislaţia lui profană şi bisericească, indi-cindu-se şi principalele lui izvoare, la pp. 37-43 se vorbeşte despre Psel, Zonara, Valsainon, Aristin, Vlastarie şi Armenopol. La fine se vorbeşte despre ■,Πηόάλιον" şi despre Nomocanoanele valahe, moldoveneşti şi boeme (pp. 47-49), terminând cu arătarea însemnătăţii influenţei dreptului bizantin asupra celui rus. 2) N. Kalacov: .Informaţiuni juridice preliminare pentru complecta lămurire a legiuirei Russkaja pravda' (Predvariteljnyja jurideceskija svjedjenija dlja pol-nago obja'snenija Russkoj Pravady) Moskva, 1846. 4. şi .Despre însemnătatea Korm-cei în sistemul vechiului drept rus' (O znacenii Kormcej ν sistemje drevnjago rus-skago prava), 1847. In această lucrare se vorbeşte despre influenţa elementului bizantin asupra desvoltăriî vieţii juridice ruse. Pentru limpezirea acestei chestiuni autorul 1) determină în scurt însemnătatea juridică a clerului rus până la Petru cel mare (pp. 2-5) apoi dreptul lui în legătură cu procedura de judecată (pp. 5-10), izvoarele acestor chestiuni (pp. 10-12), obiectele şi întinderea judecăţii şi a legislaţii (pp. 12-13), participarea clerului la conducerea treburilor de stat şi a legislaţii (pp. 14-15); 2) însemnătatea Kormcei în sistemul dreptului vechi rus (pp, 15-191; 3| cnumără articolele intrate în compunerea ei : a) bizantine juridice (pp. 19-21), ruseşti (pp. 22-25), b) nejuridice dar alcătuite în Rusia (pp, 26-28). In introducerea Ia textul ei ni se dă multe observări de seamă şi materiale (pp. 29-128), In observarea 23-a se vorbeşte despre întrebuinţarea practică în Rusia a izvoarelor dreptului bizantin (pp. 61-71) ; în observarea 62-a între altele se vorbeşte despre ,, Pravilele oamenilor bisericeşti şi despre zeciueli şi despre judecăţile episcopale (pp. 122-123). Cele patru suplimente coprind materiale interesante despre „crime" şi „judecăţile prelaţilor". Această lucrare a lui Kalacov a mai apărut fără nici o schimbare în 1850. 3) Κ. Ν e ν o 1 i η : Despre întinderea judecăţii bisericeşti în Rusia până la Petru cel marc = (O prostranvstvje cerkovnago suda ν Rossii do Petra velikago). 1847. Această lucrare a apărut în „Zurnal Ministerstva narodnago prosvjaşcenija" 1847, p. LV, Otd. II, pp. 1-23 şi 75-151 ; p. LVI, Otd, II, pp. 1-80 şi 157-200. Autorul în această lucrare vorbeşte despre judecata bisericească în Grecia pp. 3-4, despre judecata civilă pp. 4-6, despre binefacere pp. 7-12, despre judecata civilă şi penală asupra persoanelor din toate stratele sociale pp. 12-18, asupra persoanelor din cler pp. 19-23. legiuirile cari au servit pentru judecata biseri-jeească în Rusia până la Petru cel mare pp. 75-79, legislaţiile (Ustavy) despre udecata bisericească a lui Vladimir pp. 79-120 şi ale lui Iaroslav pp. 120-151, a- vechiului drept rus. Au mai apărut şi alte lucrări cum sunt ale lui H. R, Stockhart1), N. Rozdestvenskij2), Dombrov- s u ι j:t), V. P a c h m a η4), Dr, Eduard von Murait5) ; dar o lucrare de merit este aceia a arhimandritului I o a η c) care cercetează domeniul dreptului canonic. Locul prim în privinţa a- l.icerile supuse judecăţii instanţelor bisericeşti până la Petru cel mare (p. LVI. pp. 25-80 şi 157-200. Acelaş autor a mai scris : Despre colecţiile şi elaborarea ştiinţifică a legilor bisericeşti în Grecia şi Rusia" (O sobranijach i uéonom obra-i):ityvanii cerkovnych zakonov ν Grecii i Rossii) vol. VI, St. Peterburg, 1859. 1) De juris Justinianei in generis humani cultum insigni merilo. Petropoli, 1834, 4, 2) „Expunerea istorică a legislaţii ruse despre moştenire", scrisă pentru primirea titlului de doctor in drept, de adiunctul Universităţii imperiale din Sanct-Peterburg (Istoriceskoe izlozenie russkago zakonodateljestva o nasljedstvje... ν 1832. Tot el a scris şi „Despre influenţa dreptului greco-roman asupra legilor civile ruse" [O vlijanii greco-rimskago prava na rossijskie grazdanskie zakony) 1843, 8. pp. 67-220. 3) „Despre influenţa Greciei asupra desvoltării educaţii civile în Rusia veche" (O vlijanii Grecii na razvitie grazdanskago obrazovanija drevnei Rusi) 1841, publicată în Zurnal Min. narod. pros, p. XXIX, 1841, Otd. II. pp. 1-20. 4) „Cuvântarea lui V. Puchman despre cap. 48 şi 49 din Kormcaia Kniga" jRjeci V. Pachmana o 48—oj i 49—oj glavach Kormcej Knigi), pp. 24. 5) „Despre Nomocanonul lui Folie după manuscrisul bibliotecii imperiale publice" (O nomokanonje Fotija po rukopisi imperatorskoj publicnoj biblioteki) 1845. lucrarea a apărut întâi în nemţeşte : Aufschliisse iiber den Nomokanon des Phoiius aus einer Handschrift der K. off. Bibliothek in St. Peterburg" în Krit. Jahr. f. d. R. W. voi. XVIII, 1845, fasc. 9, pp. 854-859. Tot aşa mai găsim studii prin revistele timpului cum este şi „Studierea legilor greco-romane în legătură cu biserica" (Obozrjenie greko-rimskich zakonov ν otnosenii k cerkvi) 1850, a apărut în Zurnal Min. narod. prosv. 1850, p. LXV. otd. II. pp. 21-59 şi 161-102; apoi şi art. ..Despre bazele dreptului bisericesc rus. Schiţă istorică", 1846, în „Hristianskoe eterne" p. IV, pp. 302-314 şi 416-440. 6) „încercare de curs de legislaţie bisericească a arhimandritului loan. Vol. I. Introducere în legislaţia bisericească şi studierea vechilor izvoare canonice. Secţia I. Studierea vechiului canon de bază al bisericii ortodoxo-catolice delà veacul I până Iu veacul al IV-ea. St. Peterburg. In tipografia lui Fischer. 1S51, 8. (IV 4 514pp.) Secţia 11-a. Studiul istoric al canonului de bază al bisericii ortodoxo-catolice delà veacul al IV-lea până la al X-lea. St. Peterburg 1851 (ÎI 592 pp.) (Opit. kursa cerkovnago zakonovjedjenija...). In primul volum autorul expune însemnătatea legislaţii bisericeşti, studiază alcătuirea canonului bisericesc în cursul primelor patru veacuri (pp. 66-79) şi istoria lui din veacul al IV-lea până la al IX-lea (pp. 79-86). Vorbeşte după aceia despre Nomocanonul atribuit lui loan Sholasticul (pp, Sn-98), despre Sintagma şi Nomocanonul lui Fotie Ipp. 91-9S), despre cei cari au colectat şi comentat canoanele bisericeşti între veacurile XI şi următoare : Psel ipp. 98-99). Valsamon (pp. 99-100), Zonara (pp. 100-101), Aristin (pp. 102-103! _36_ ceasta îl ocupă primul volum din opera lui Κ. Ν e ν o 1 i n, întitulat : „Istoria fegifor civile ruso" ') în care se vorbeşte despre legislaţia bizantină în legătură cu căsătoria. După 1845, arhimandritul, mai târziu episcopul Porfirie U s-p e n s k i j, fondatorul societăţii ruse palestiniene, a lucrat neobosit, culegând preţioase materiale de prin bibliotecile orientale. El, ajutat de haina sa monahală, a putut să capete, la început, bunăvoinţa călugărilor din Atos şi de aceia a copiat atâtea acte vechi al căror coprins priveşte relaţiunile dintre biserica ortc-doxă şi statele creştine din răsărit2). Tot din aceiaşi vreme posedăm şi expunerea călătoriei unui mare iubitor de acte vechi _ * Arsénié (pp. 104). Vlastarie (104-106), Armenopol (pp. 106-108), şi apoi arată co-prinsul Pidalionulul (pp. 108-110). Canoanele bisericeşti răsăritene s'au răspândit foarte repede şi în Apus (pp. 111-112). Germenele primelor canoane îl formează canoanele Sf. Apostoli (pp. 122-136), coprinsul lor se expune în pp, 136-238. La acestea s'au adăugat canoanele sfinţilor părinţi din primele veacuri (pp. 238-279), canoanele soboarelor şi ale părinţilor veacului al IV-lea (pp, 280-514) şi în Voi. II (pp. 3-123), despre veacul al V-lea (II, pp. 123-320, 320-324) şi delà al VI-lea până la al VIII-lea (pp. 324-550), apoi canoanele din veacul al IV-lea (pp. 551-578). La fine se adaogă studiul canoanelor soboarelor locale şi ale sf. părinţi (pp. 579-592). 1) „htorija rossijskich grazdanskich zakonov", vol. I, St. Peterburg, 1851, 8. In § 20 autorul studiază însemnătatea legilor greco-romane pentru legislaţia rusă în legătură cu familia (pp. 45-53) apoi la fiecare chestiune cum este ; căsătoria, drepturile şi obligaţiunile personale ale soţilor, în legătură cu moştenirea, condiţiile căsătorii, urmările căsătoriilor nelegitime, divorţ, relaţiunile dintre copii şi părinţi, precum şi tutelă. Se expun mai întăi principiile bizantine. 2) In afară de multele sale articole şi lucrări a mai scris „Răsăritul creştin" (Hristiankij Vostok) şi din enorma sa cantitate de acte lăsate Academiei de ştiinţe din St. Peterburg, conaţionalul nostru P. S y r k u a alcătuit opera sa numită „ Viaţa mea" (Moja ziznj) unde îşi expune toată activitatea de o jumătate de secol, indicând şi ce anume izvoare şi acte bizantine a descoperit prin acele arhive răsăritene. P. Uspenskij între altele a mai scris şi : „Catalogul actelor, cari se păstrează In mănăstirile sfântului munte Atos" Ukazatelj aktov, hranjascichsja ν obî-teljah sv. gory Afonskoj), 1847, care este publicat în „Zurnal Min, narodprosv." 1847, p. LV, Otd. II. pp. 24-74 şi 169r200. Aici însuşi Uspenskij spune ; că cu toate că ί-a fost mai uşor decât altui călător să pătrundă prin aceste biblioteci, totuşi în multe locuri nici el nu a putut intra din cauza firei bănuitoare a călugărilor din aceste mănăstiri. El aici ne dă un însemnat număr de pitace, hrisoave şi sigilioane de ale împăraţilor şi despoţilor (pp. 39-52) şi o mare mulţime de acte juridice greceşti (pp. 55-63 şi 71-74). O introducere la „Catalogul" lui Uspenskij s'a dat şi in 1. germană în „Archiv fiir wissenschaftliche Kunde von Rus-filand" Herausgegeben v. Eiman, 1848, vol, XII. fasc. I. pp. 3-9. După doi ani a 37 bizantin. V. Grigorovic ') In această expunere de călătorie, autorul descrie unele hrisoave bizantine şi alte acte. care se păstrează in bibliotecile mănăstirilor din muntele Atos. Sunt multe documente, cari lipsesc din .CatafoguP lui Uspenskij2). Tot în limba rusă găsim un manual al profesorului D. Aza-revic întitulat : „Istoria dreptului Bizantin"3) care cu toată vechimea lui poate servi şi astăzi pentru preţioasele indicaţiuni privitoare la informaţiile necessre. Către sfârşitul veacului al XIX-lea şi începutul celui al XX-lea apar traduceri şi studii în limba rusă ale legilor bizantine, mai cu seamă în domeniul dreptului canonic. Astfel avem pe A. Pavlov care a scris: „Nomocanonul de ia ma re ie TreB-nifiu 4) ; Al. A. T j a ζ e 1 o ν : .Legile împăraţilor greci faţă de Biserică dupăSustinian'5) ; Pr. N. Iljinski j : „Sintagma iui Matei Vlastarie" 6) ; V. N a r b e k o ν : „ Nomocanonulpatriarhului mai apărut la Viena o lucrare a lui Josef Μ ϋ 11 e r intitulată : „Historische Denk-măler in den Klostern des Athos", apărută în „Slavische Bibliothek" editată de Miklosich, vol. I. 1851, Nr. IX. pp. 123-258. Autorul acestei lucrări a fost bibliotecar al bibliotecii din Viena şi apoi profesor de greacă la Pavia. In această lucrare Muller ne indică cronologic actele aflătoare în mănăstirile din Atos pe cari ni le indică Uspenskij (pp. 27-79J şi un alt călător sârb D. Avramovic, care a tipărit la Belgrad in 1848 cartea : „Sfântul Munte din punct de vedere al credinţa, artei şi istoriei" (Sveta gora sa strane vere, hudozestva i povestnice* în care descrie multe acte vechi bizantine. Millier în suplimentul delà sfârşit (pp, 83-140) tipăreşte un şir de acte bizantine. Dintre ele semnalăm : Gramata patriarhului loan XlII-lea de Coostantinopole privitoare la discuţia dintre două mănăstiri pentru nişte pământ (pp. 93-97) şi sigilioanele patriarhilor : Filotei vorbeşte despre drepturile mănăstirilor atonitice (pp. 116-119) iar Antonie al IV-lea despre proprietăţile mănăstirilor Pantocratorului din Âtos, (pp. 119-125. 1) „Sckifă de călătorie prin Turcia europeană" =» (Ocerk putesestvija fpo evropejskoj Turcii), Kazanj, 1848, 1 j- 214 pp. Această carte este scoasă şi ca broşură separată, fiindcă a fost publicată în cartea III-ea din rev. „Note savante ale universităţii din Kazan" = (Ucënyja zapiski kazanskago universiteta) din 1848. 2) „Istorija vizantijskago prava", Iaroslav. are 2 părţi, prima (pp. XV + 118) şi a doua (pp. IV 4- 351), 1876 şi 1877. 3) „Nomokanon pri boljsom Trebnikje" Moskva, ed. 1872 şi cea din 1897, (XIV -f- 520). 4) „Zakony greëeskih imperatorov ν otnosenii k cerkvi poslje Justiniana", Moska. 1876-1877. 5) „Sintagma Matfeja Vlastarja", Moskva, ed. din 1892 şi cea din 1901. Aici ni se dă traducerea în limba rusă a întregei Sintagme. 6) „Nomokanon konstantinopoljskago patriarha Fotija s tolkovaniem Valjsa-niona", Kazanj, are 2 părţi, prima : (XIV -f- 249J şi partea doua : (X 4- 578 -[- L, 38 39 de Constantinopole Totie cu comentarufiui kaisamon" ') ; AL Aljmazov: „Regulele canonice de pe fângâ marele Trehnik" ; V. Benesevic: ,SBorn/cul canonic ai ce for Χ/l· titluri' '-) , Vechia Kormicaja slava a celor XJp titluri' 3) şi M. Β a η e-manjskij: „Manualul de legi" '1) şi A. Benesevic: „Colecţia monumentelor juridice privitoare la istoria dreptului bisericesc 5). Pe lângă un mare număr de studii şi publicaţiuni de acte juridice în două mari reviste cum sunt : ,Revista ministerului instrucţii publice1 6) şi „Cronica bizantina" condusă de V. Vasilevskj, mai avem şi manuale destul de bune cu deosebire în materia dreptului canonic \ La acestea se mai adaogă două reviste occidentale: , Revista Bizantină1, 8) şi ,Bizanţul' 9j. Anglia. Englezii numai după începutul secolului al XX-îea se ocupă cu dreptul bizantin. Studiile lor făcute prin Walter Ashburner 10), care ne-a dat „Legea maritimă" (0r Νόμος Ροδίων ναυτικός) şi nLegea agricolă" (Ό νόμος γεωργικός) cu cer- Autorul, profesor al Academiei teologice din Kazanj, ne dă in 1899 un studiu însoţit de textul original grec cu traducerea veche slavă şi rusă. 1) „Zakonopravilnik pri boljsom Trebnikje'1, St. Peterburg, 1902. 2) „Kanoniceskij XIV titulov", St, Peterburg, 1905. 3) ..Drevne-slavjanskaja Kormcaja XIV titulov", St. Peterburg, 1906-1907, precum şi „Sinagoga ν 50 titulach i drugie juridiceskie sborniki loanna Sholas-tica" (Adunarea în 50 de titluri ţi alte colecţii juridice ale lui loan Sholasticul) St. Peterburg, 1904 ; apoi „Sbornik pamjatnikov po istorii cerkovnago prava" (Colecţie de monumente privitoare la istoria dreptului bisericesc), St. Peterburg, 1915. 4) „Zakon Gradskij— Ό πρόχειρος νόμος — imperatora Vasilija Multe-donjanina", Sergiev Posad, 2 voi. 1905. 5) „Sbornik pamjatnikov po istorii cerkovnago prava" St. Peterburg. 6) „Zurnal Ministerstva narodnago prosvjascenija" este cel mai vechi organ al Ministerului de instrucţie publică rus (1840-1917) şi în care sunt multe articole scrise de specialiştii bizantinologi ai Rusiei. 7) Aceasta-i revista publicată de Academia de ştiinţe' din St. Peterburg, (1894-1930). In ea sunt studii şi materiale din dreptul bizantin. 8) Această revistă, care a fost condusă de Karl Krumbacher apoi de August Heisenberg apare din 1892 până în prezent şi coprinde studii privitoare la dreptul bizantin şi recenzii asupra lucrărilor de seamă. 9) Este marea revistă, care apare din 1925, prin hotărârea primului congres de bizantinologie ţinut la Bucureşti. 10) Νόμος Ροδίων ναυτικός, The Rhodian sca-law edited from the manuscripts by Walter Ashburner M. A. of Lincoln's inn, barister-at-law late cotarea ştiinţifică dusă până la ultima variantă de manuscris, însoţite de traducere în limba engleză fac cinste ştiinţei europene. Tot ei, prin advocatul M. Edwin Hanson Freshfield, ne-au clat traducerea engleză a celor mai principale monumente juridice bizantine Tot acest din urmă autor, ca amintire a trimestrului de iarnă a anului 1929 petrecut în Paris, unde a ascultat cursurile facultăţii de drept, a tipărit în franţuzeşte o lucrare succintă asupra istorii manualelor de drept bizantin, alcătuite în epoca izauriană şi macedoneană 2), Serbia şi Bulgaria. Izvoarele vechei legislaţii sârbe şi bulgare, fiind scoase din legile bizantine, nu putem să ne aşteptăm decât la studii în care să se vadă silinţa a-ceasta 3). Alăturea lângă aceste studii găsim şi editarea unora din legile bizantine traduse în vechia slavă, cari legi au servit fellow of Merton Collège, Oxford, at the Clarendon Press. 1909, pp. CCXCIII : 132. Acelaş autor a mai scris: „The former 's law (Ό νόμος γεωργικός) in rev. „The journal of hellenic studies" vol. XXX, part. I, 1910, London, pp. 85-108 şi voi. XXXII, part. I. 1912, pp. 68-95, 1) a. „A Manual of Roman Law, the Ecloga. publisked by the emperors Leo III and Constantine V, of Isauria at Constantinople A. D. 726", Cambridge, Uni-versity Press, 1926, pp. XI -f 151. b. „A Manual of later Roman Law : the Ecloga ad Procheiron mutata foun-ded upon the Ecloga of Leo III and Constantine V, of Isauria, and on ihe Pro-cheiros Nomos of Basil I, of Macedonia inclunding the Rhodian maritim Law", e-dited in 1166 A. D, Cambridge. 1927, X + 120. c. „A revised Manual of Roman Law founded upon the Ecloga of Leo III and Constantine V, of Isauria : Ecloga privata aucta" Cambridge, pp. X -f- 120. d. „A Manual of Eastern Roman Law : the Procheiros Nomos published by ihe emperor Basil 1 at Constantinopote between 867 and 879 A. D." 1928, pp. X +- 172, Cambridge. 2) „Les manuels officiels de droit roman publiés à Constantinopole par les empereurs Leon III et Basile I (726-870") în Lecram Press, 26, rue d'Hautpeul, Paris 1929. pp. 30. Numele autorului apare numai în dedicaţie. 3) a. R. H u b é : „Le droit romain et gréco-byzantin chez les pleupes slaves" Paris, 1880. b. P. Nikbv: „Anuarul (Godisnik) universităţii din Sofia", secţia facultăţii de istorie-şi filologie, vol XVIII, 1922, pp. 1-22, face dovada cu acte din arhiepiscopatul Ohrida, în regiunea Scoplje şi Polog, că Basilicale s'au aplicat pe la începutul secolului al XHI-lea. Actele acestea sunt din vremea arhiep. Dimilne Homatianos. c. N. R a d o j c i c : „Die Grunde einer serbischen Entlehnung aus dem by- 40 pentru instanţele mireneşti şi bisericeşti '). Afară de aceste studii şi ediţii ale lui St. Novakovic s'a mai scris cea mai capitală lucrare în domeniul dreptului canonic de către episcopul de Zara,^ Nicodim Miias 2), care a fost tradusă în mai multe limbi. Afară de această lucrare de valoare întâlnim în literatura zantinischen Rechts" în „Bulletin de la section historique de l'Académie Roumaine" vol. XI. Bucureşti, 1924, pp. 228-235. d. Alexandre Solovieff: „Le droit byzantin dans ta codification d'Etienne Douchan" art. în „Revue historique de droit français et étranger" An. VII, Nr. 3, Julnet-Septembre, 1929, pp. 389-412. e. Dr. Vladislav Alexie v: „Contribuţie la relaţiunile juridice bizantino-bulgare. Ecloga din punct de vedere al testamentului" (Prinos kăm vizantijsko-băl-garskije pravni otnosenija. Eklogata s ogled na zavestanieto) în „Makedonski pre-gled" IV. cartea I-a pp. 1-30 şi cartea Il-a pp. 23-74. Acest articol este foarte bogat în bibliografie, mai cu seamă cea bulgară cu privire la dreptul bizantin pentru Bulgaria. 1) a. Stoian Novakovic: „Sintagma lui Matei Vlastarie, colecţie alfabetică de legi şi pravile bisericeşti şi civile bizantine, traducere slavă din vremea lui Duşan" = „Matije Vlastara Sintagmat, azbucni zbornik vizantijskich crkvenih i driav-nich zakona i pravila, slovenski prevod vremena Dusonova" în „Srpska kraljevska Akademija" în „Zbornik za istoriju, jezik i knjizevnost srpskoga nàroda, prvo o-deljenje, knijiga IV, Beogard, 1907, pp. LXXXVII + 621. b, De acelaş „Monumentele juridice ale teritoriilor sârbeşti din evul mediu" --- (Zakonski spomenici srpskich drzava srednjega veka) de 1912, Beograd, pp. XlIX. ■+ 912. 2) a. Nicodim Milaş : „Dreptul bisericesc oriental", Zara, 1890. A fost tradus în româneşte din limba germană de Dim. I. Cornilescu şi Pr. Vasile Radu. Traducerea-i revăzută de Pr. I. Mihălcescu, Bucureşti, 1915, pp. 606. O asemenea traducere există în 1. bulgară şi chiar în greceşte cu titlul: >,To εκκλησι-αστικόν δίκαιον τής ορθοδόξου ανατολικής "εκκλησίας και κατά τους êv ταις αϋτοκεφάλοις έκκληοίαις ισχύοντας ειδικούς νόμους" traducerea e făcută de Meletios Apostolopulos in 1906 la Atena, b. O altă lucrare apărută in 2 vol. la Neoplanta in anii 1895-1896 este intitulată : „Canoanele bisericii ortodoxe însoţite de comentarii,,. Această mare operă a apărut şi în limba rusă încă din anul 1912, ca supliment la organul Academiei spirituale din St. Peterburg, „Hristianscoe ctenie" îmbogăţită cu toată jurisprudenţa bisericii ruse. Pe când ne pregăteam să dăm această traducere cu pr. S. Băjan din Chişinău, a început să apară traducerea din sârbeşte a Dr. Nicolae Popovici, profesor la Academia teologică din Arad. emerit cercetător în domeniul dreptului bisericesc cu protoereul sârb din acelaş oraş, Uroş Kovincic, sub titlul : „Canoanele bisericii ortodoxe însoţite de comentarii" 1930, vol. 1, partea I, coprinde introducerea, Nomocanonul în XIV titluri şi Canoanele apostolice, iar partea Il-a a vol. I coprinde Canoanele sinoadelor ecumenice, care a şi eşit la lumină deja. Traducerea va avea patru părţi. 41 didactică o mulţime de manuale, atât la Sârbi ') cât şi la Bul- gari 2). România. Nici la noi studiile de drept bizantin nu stau mai bine decât la vecinii din sud şi vest. Singurile lucrări în acest domeniu sunt : Cur sui prof. I. Peretz3) traducerea franceză a Eclogii făcută de prof. C. A. Spulber 4) şi Lucrarea prof. Şt. Gr. Berechet5). Ca' conducător pentru instanţele bisericeşti a servit şi încă mai serveşte greoaia traducere a mitr. Veniamin Costachi, verificată de Neofit Scriban, a Pidalionului6). # In domeniul dreptului bisericesc avem lucrările prof. D. Boroianu7), a lui Marius Teodorian8), prof. Dr. N. Popovici9), afară de aceia a mitr. Andrei Şaguna din Ardeal înainte de urnirea acestei provincii cu vechiul regat român. Perioadele istorii dreptului bizantin. Mortreuil în lucrarea sa 10) vorbeşte despre evoluţia dreptului bizantin până la 1453. Zachariae însă trece dincolo de aceasta dată, interesându-1 şi dreptul grecesc după căpătarea independenţii acestui stat. Noi Românii având aceleaşi motive, ne vom ţine de împărţirea acestuia din urmă. Epocile cari trebuesc bine studiate sunt : epoca 1) Dr. Cedomilj Mitroviè: „Drept bisericesc = (Crkveno pravo), Belgrad, 1913. 2) Ştef. S. Bobcev: „Drept bisericesc. Curs prescurtat din lecţiile de drept bisericesc, citite la facultatea de drept. Cerkovno pravo. Săkraten kurs iz lekciitje po cerkovno pravo, ceteni na juridiceskja fakultet) Sofia, 1927, pp. 419.; 3) loan Peretz: „Curs de drept bizantin" partea 1, Izvoarele bizantine, Bucureşti, 1910, pp. 86. 4) C. A. Spulber: „L'Eclogue des Isauriens''. Texte, traduction, histoire. Cernăuţi, 1929, pp. VI + 192. 5) Şt. Gr. Berechet : ,Dreptul bizantin şi influenţa lui asupra legislaţiei vechi româneşti', Iasi, 1930-1931, pp. CLXXVIII. 6) „Pidalion" tipărit în Mânatirea Neamţului, 1844, are 620 de foi, Traducerea este făcută după ediţia greacă din 1800. 7) D. Boroianu: „Dreptul bisericesc" Iaşi, 2 voi. 1899. 8) Marius Teodorian: „Drept canonic oriental",Z vol. Bucureşti, 1905- 1907. 9) Dr. Nicolae Popovici: „Manual de drept bisericesc ortodox oriental cu privire specială la dreptul particular al bisericii ort. române" vol. I. partea I-a şi a Il-a, Arad, 1926, pp. 320. Este o carte premenită şi adusă la curent. 10) „Histoire du droit byzantin", vezi pp. XXIV. ■12 43 i/.auriană (717-867) şi epoca macedoneană (867-1201), complecta l.c cu veacurile, cari procedează pe cea dintâi şi urmează pe cea din urmă, pentru a vedea cum dreptul juslinianeu duce spre dreptul bizantin, şi cum acosta se răspândeşte la toate popoarele iTeşlino din Kuropa. In evoluţia principiilor de drept bizantin, in deosebi, au jucat un maro rol, nu atât laptele istorico cu caracter politic, cât cele cu culoare economică şi religioasa. De aceia odată cu cunoaşterea faptelor istorice în amănunt din diferite manuale '), se cere în chip poruncitor să studiem şi viata economică cu schimbările ei, precum şi frământările ideilor religioase, şi mai cu seamă chestiunea iconoclasmului, care a ţinut peste un secol, (726-843) până astăzi încă nelimpezită. Influenţa dreptului bizantin se resimte la noi şi dincolo de 1453 prin diferite alcătuiri de r^omocanoane şi Sintagme, cum este cea mai târzie din 1645 ,,·Βακτηρία των αρχιερέων" a cărei aplicare a avut loc numai în Moldova după traducerea ei din 1754 pe care am descoperit-o noi în două e-xemplare în 1929. Este chiar curios, că nici la noi, nici la vecinii slavi, dreptul bizantin nu este studiat în toate detaliile. Toţi recunoaştem, că fără pătrunderea principiilor acestui drept, nu se poate înţelege dreptul nostru vechi român şi slav. Nicăeri nu există catedre sau conferinţe de drept bizantin ale căror lecţii să fie audiate de studenţi mai înainte de a asculta cursurile de drept vechi românesc sau slav. Ca o ciudată curiozitate găsim catedre de drept canonic pe la facultăţile de drept, dar nu afăm o conferinţă cel puţin de drept bizantin. Sinodul nostru cere catedre de drept bisericesc pe la facultăţile noastre de drept, dar uită să se intereseze de soarta acelora de pe la facultăţile de teologie a căror muncă nu se prea vede. La noi, catedrele se creiază pentru persoane, dar nu pentru trebuinţele neapărat ştiinţifice ale statului românesc. Principiul autonomiei universitare ne lipseşte de acela al Unificării vieţii şcolare. Socotim că a sosit clipa ca dreptul vechi românesc să nu se mai studieze fără cunoaşterea celui bizantin. Prin chipul cum îl cerce- tăm astăzi, lăsăm un adânc întuneric de la Justinian până la căderea Constantinopolului (1453) ; iar pentru noi Românii a-cest întunerec se întinde şi mai departe. Tocmai acesta este răstimpul când s'a plămădit de către Bizanţ prin creştinizare principiile dreptului roman, care alcătuesc pietrele fundamentale ale vieţii noastre juridice. Studiem dreptul roman prin câte 3-4 catedre, dar dreptul bizantin este cu totul necunoscut. Poate fi vreo anomalie mai grozavă şi o despreţuire mai a-dâncă a cunoştinţelor de care au absolută nevoie statul şi biserica noastră? 1) a. N. lor ga: „The byzantine empire" translatée! form the French by Allen H. Powles, Μ. Α. 1907, London, pp. VIII + 236. 45 Legile din epoca izaurianâ. V. Ecloga (Εκλογή τών νόμων 'εν σνντόμω) 726. Textul Eclogii lui Leunclavius tipărit de Freher în 1596 Ediţiuni : se găseşte în vol. I al operei acestuia din urmă, întitulată ; „Juris graeco-romani, tam canonici quam civilis, torni duo', Francofurti, 1596, fol. t. I (48 + 563) şi t. II (8 + 278) : Κ. E. Zachariae von Lingenthal in „Jus graeco-romanum" partea a Il-a, pp. 79-124; de acelaş Z a c h a r i a e' în „Collectio librorum juris graeco-romani" pp. 1-52, Leipzig, 1852 ; Antonios Monfer-ratos: „Ecloga Leonis et Constantini cum appendice". Atena, 1889 ; I. Z e ρ o s şi P, Zepos: Jus graeco-romanum' 1931, în vol. II; M. Edwin Hanson Fresh-f i e 1 d : ,A Manual of Roman Law : the Ecloga: published by the. emperors Leo III and Constantine V, of Isauria at Constantinopole A. D. 726', Cambridge, 1926, XI +151 are numai traducerea engleză şi C. A. Spulber; .L'Eclogue des Isau-riens, texte, traduction, histoire'. Cernăuţi, 1929. IV 4- 192, are textul original luat după ediţia lui Zachariae din 1852, traducându-1 în franţuzeşte. Dr. Vladislav A1 e χ e e ν : ,Contribufie la relaţiunile juridice bi-Literatura: zantino-bulgare. Ecloga cu privire la testament' în rev. ,Makedonski pregled' IV, fasc. I, pp. 1-30 şi fasc. Π, pp. 23-64 (bulgară) ; L. B r é h i e r : ,La querelle des images (Vllî-IX siècle),, Paris; 1904; W. Fischer: ,Leo der lsaurier- Konon ?' în rev. „Byz. Zeitsch." VIII (1899), p. 718 ; D. G i n i s : ;Das Promulgafionsjahr der Isaurischen Ecloge' în rev. „Byz. Zeitsch." ; XXIV (1923-24), pp. 346-350; H. Hubert: observations sur la chronologie de Thèo-phane et de quelques lettres des papes (727-774)' în rev, „Byz. Zeitsch." VI. (1897), pp. 491-505 ; R. Hube : ,Ο znaczeniu prava rzymskiego i rzymsko-byzantinskiego u narodow slowian'skych' Warszawa, 1868, şi în franţuzeşte : ,Le droit romain et gréco-byzantin chez les peuples slaves', Paris, 1880; N. Iorga: ,Les origines de Viconoclasme' în „Bulletin de la section historique de l'Académie roumaine" tome XI (1924), pp. 142-155 ;Φ· Ko ν y. ο ν λ fi g ; ,Contribu(iune la capitolul despre nuntă la Bizantini = (Συμβολή είς τό περϊ τοϋ γάμου παρά τοις Βυζάν* τινοΐς κεφάλαιον) în rev. ,Έπετηρίς "εταιρείας βυζαντινών σπουδών1 Atena. 1925 ; Α. Lombard: . .Etudes byzantines : Constantin V. impereur des Romains (740-775), cu o prefaţă de Charles Diehl, Paris. 1902, recenzie de J. Pargoire în rev. „Vizantijskij Vremennik" XI, (1904) pp. 154-168; A. Mon-f e r r a t o s : ,Tratat despre darul mainte de nuntă == (Πραγματεία περϊ προγα- μιαίας δωρεάς) Atena 1884 ; Μ. Κ. Π α π α ρ ρ ι λ ο π ο ύ λ ο ν ; ,Ίσ-ιορία τοϋ Έλλινικοϋ "έθνους, 1873, Atena. Este tradusă şi în franţuzeşte: .Histoire de la civilisation helènique' Paris ; Karl Ske nk :.,Kaiser Leon III' Di-sertation. Halle, 1880 ; De acelaş : .Kaiser Leon III Walten im Innerri în rev. „Byz. Zeitschr." V. (1896), pp. 257-301; F. Se hu pier: ,La comunione deibeni Ira conjugi e l'Ecloga Isaurica' în „Riv. it, per le scienze giuridiche", XXXVI 1903-1904, pp. 319-332 ; L'Albé A. Tougard : ,La persécution iconoclaste d'après la correspondance de saint Théodore Studite', Paris, 1891, pp. 48; V. G. Vasile v s k j ; .Legislafia iconoclaştilor — Zakonodateljstvo ikonoborcev' în rev. „Zurnal min, nar.prosvjascenija', 1878, Oct. pp. 258-309 şi Noem. pp. 94-129 ; De a-celaş : ,Despre codicele sinodal al Eclogei împăraţilor Leon şi Constantin şi despre cei doi codici ai „Legei agrare", în rev. „Zurnal m. n. prosvjascenija". vol. CCI, 1879, pp. 161-168; A, A. Vasiliev: ,Histoire de l'empire byzantin' I, 1932, Paris, pp. 319-324; Va sis: ,Περι τίνων χορίυιν τής Εκλογής Λέοντος και Κωνσταντίνου1 in rev. ,,Βνξαντίς" 1909-1910; Κ. Ε. Zachariae von Lingenthal: ,Ge?chichte Griechisch-Rômischen Rechts' Berlin, 1893. Leon ΙΠ-lea, zis de obicei—deşi pe nedrept—-Izaurul după localitatea Isauria din Asia mică, împreună cu Constantin al V-lea Copronim, fiul său, nu s'a mulţumit numai cu publicarea de constituţiuni privitoare la reformele statului şi bisericii creştine, ci au promulgat pentru cerinţele practice. în 726, aşa numita Ecloga izaurică, adică : Alegerea fegifor în scurt, făcută de înţefepţii şi iubitorii noştri de cucernicie împăraţi: Leon şi Constantin, după Institutefe, Digestefe, Coduf şi Novefele, alcătuite de marefe Justinian şi îndreptată întru o mai mare iubire de oameni. Afcătitu-s a în ') funa Martie, indictionuf 9, în anii defa facerea fumii 6248 = (Εκλογή τών Νόμων êv σνντόμω, γενομένη παρά Λέοντος και Κωνσταντίνου τών σοφών και φιλενσεβών ημών βασιλέων, από τών Ινστιτούτων, τών Λιγέστων, τον Κωδικός, τών Νεαρών τοϋ μεγάλου Ιουστινιανού διατάξεων καϊ έπιδιόρθωσις εις το φιλανθρωπότερον, εκτεθείσα èv μηνί μαρτίω ινδ' θ% 'ετονς άπο κτίσεως κόσμου ςσμή). Data. Leunclavius susţinea ca dată a alcătuirii Eclogii a-nul 889,* socotind în consecinţă ca autori pe Leon VI 1) Textul original s'a publicat corectat pentru prima dată de Carolus E-duardus Zachariae a Lingenthal, Ecloga Leonis et Constantini, Epanagoge Basilii Leonis et Alexandri, Lipsiae, 1852, în Collectio librorum juris graeco-romani ineditorum. Monferratos A. G. a editat, Ecloga Leonis et Constantini cum appendice. Atena, 1889 ; apoi I. Zepos, şi P. Zepos, Jus graeco-romanum II, 1931. 46 47 cel înţelept) (886-911) şi pe Constantin Porfirogenetul, fiul său, (912-952). Witte şi Biener au căutat să soluţioneze problema, neeşind din cadrul activităţii legislative a dinastii macedonene, admiţând diferite ipoteze '). Zachariae von Lingenthal este cel dintâi care ajunge la concluzia că Ecloga este închegată la 740, cu toate că ms. din biblioteca Bodlein (Oxford) pe care-1 reproduce în ediţia sa din 1852 are ca dată anul 739, deşi nu corespunde indictionului 9. Nu de mult D. Ginis într'un articol 2i propune anul 726, Const. Spulber primeşte această ultimă dată. Dovada se face prin următoarele fapte : a) împăratul Leon Izaurul abia către sfârşitul anului 726 trece de partea iconoclasmului ; b) Prin anii 739-740 acest împărat luase măsuri contra icoanelor sfinte ; c) La finele Eclogii găsim numeroase pedepse contra diferitelor delicte, dar nici una contra celor cari adoră icoanele, ci din potrivă, ea favorizează pe călugări în mai multe paragrafe ale sale 3) ; d) S'a ales anume anul 726 pentru că el corespunde indictionului 9 şi chiar şi ms. delà Divr'ovuni pe care 1-a edi-dat Monferratos, poartă data de 726. Prefaţa. Legea aceasta este precedată de următoarea prefaţă : „Preocupaţi de acest fel de griji şi imbiindu-ne neadormit mintea spre căutarea a tot ce-i plăcut lui Dumnezeu şi folositor obştei (τφ ν.οινψ), pus-am înainte de tot ce-i pământesc dreptatea, ca oaspete bine primit de cei din ceruri şi armă mai ascuţită de cât ori ce sabie pentru puterea celui ce o cultivă. Ştiind, că legile, editate de împăraţii trecuţi, se găsesc în multe cărţi, şi că sensul cuprins în ele este greu de înţeles, iar pentru alţii, mai cu seamă pentru cei cari locuesc în afară de acest de Dumnezeu păzit oraş (Constantino-pole), e cu totul de nepătruns ; am chemat pè prea slăviţii noştri patricieni, pe prea gloriosul chestor şi pe prea cunoscuţii consuli şi pe ceilalţi, care se tem de Dumnezeu, şi poruncitu-le-am să adune toate cărţile lor la noi, şi cercetându-le pe toate cu sârguinceoasă atenţiune, am socotit de cuviinţă, că în această unică carte, care coprinde o parte potrivită cu ceia ce se află în acele cărţi ca bun şi folositor este şi o altă parte potrivită cu ceia ce am hotărât noi. Am socotit că-i bine să orânduim în această carte de legi ca să fie mai limpezi şi mai scurte hotărârile (χρίσεις), privitoare la afacerile, cari se întâlnesc mai adesea (ϋπι συχναξόντων πραγμάτων) precum şi la diferite contracte (συναλλαγμάτων). Am stabilit deasemenea şi pedepsele corespunzătoare învinuirilor, pentru cunoaş- 1) C. A. Spulber: .L'Eclogue des Isauriens', Cernăuţi, 1929, pag, 82. 2) ,Das Promulgafionsjahr der Isaurischen Ecloge', în „Byz. Zeitscrift" XXIV, 1923, pp. 345-358. 3) VIII, 4 ; Xlf, 4 şi XVII, 23-24. lerea desăvârşită a puterii unor asemenea legi dumnezeeşti, pentru dreapta pedepsire a delictelor şi pentru oprirea şi corectarea celor dispuşi spre rău, prin pedepse şi amenzi", După explicaţiunea celor mai noi învăţaţi, sub mulţimea cărţilor, cari făceau grea înţelegerea dreptului, trebue să înţelegem traducerile greceşti ale cărţilor lui Justinian, cari luaseră locul acestora din urmă scrise în latineşte precum şi multele comentarii, cari înlăturaseră din întrebuinţare însăşi originalele. Numărul lor ëra aşa de mare încât bibliotecile ■ de pe vremea aceia nu le mai puteau încăpea, Afară de aceasta, situaţiunea jurisprudenţii era aşa de tristă, că după cum reese din cuvintele împăratului, chiar în Constantinopole, se găseau puţine persoane, cari ar fi înţeles acele traduceri şi comentarii, iar în afară de zidurile oraşului, în provincie nu era nici vorbă de asemenea oameni. In sfirşit, în urma acestui mare număr de cărţi, din care trebuia scoasă cunoştinţa legilor, din pricina va-riaţiunii infinite de păreri a comentatorilor, pe cari oamenii din vremea aceia, din lipsa de cultură nu erau în stare să le clarifice şi nici să le concilieze, astfel că în materie de drept civil se producea mai totdeauna mare încurcătură. Iată împrejurările cari au silit pe cei doi împăraţi Leon şi coregentul său Constantin, să întreprindă alcătuirea acestui manual la îndemâna tuturor, care în acelaş timp să fie şi o călăuză îndestulătoare pentru hotărârile proceselor, cari se întâlneau de cele mai multe ori în practica judecătorească. Numele acelor bărbaţi nu ne sunt cunoscute dacă avem în vedere numai prefaţa textului recunoscut ca oficial. Nu este însă mai puţin adevărat, că numele acelea pe cari le întâlnim in manuscrisele mai noi de unde au trecut în traducerea Cormcei ruse, nu sunt luate întâmplător. In Cormcia rusă citim : „Chemat-am pe slâvitul nostru patrician, pe prea gloriosul Nichita, pe alţi patricieni, chestorul şi pe prea cunoscutul şi scriitor Marin şi Marius şi pe alţii cu frica lui Dumnezeu". In manuscrisele din Vatican şi Paris ale aşa numitei Ecioga privata şi în câteva altele găsim pe Nichita, şi pe consulii Marin şi Non. De aici reese că comisiunea însărcinată de cei doi împăraţi era condusă de a-ceşti bărbaţi cunoscători de legi. Critica istorică a dovedit că a existat prin anii 730 un secretar (άντη/ραφένς) numit Marin. Prefaţa Eclogii continuând mai departe zice: ,,Pe acei pe cari i-am pus să îndeplinească legea, îi îndemnăm şi tot deodată îi blestemăm să se abţină de U orie* patimi OOMMfU. Să daa cu minte sfinatoasa hotărâri de adevărată dreptate. Să nu daipratulaneă pe cel tiarmun, să nu lase fără mustrare pe cel puternic (ăiyaavrjV), oare «ăvArfeţte nedreptatea. Să nu se poarte astfel ca după exterior al ■· Impartit druptaton ţi udevărul după vorbe. Din potrivă, când se judecă Inaintaa lor doufl pflrţl, unu cure u jicnit şi cealaltă care a suferit, atunci ei nit M nărgulMNcâ cu nmnndouA delà Început să fie puse într'o desăvârşită egalitate, una lat» du cculultn, C'V ■Jinàg αλλήλους Ιοον αυτούς 'ιστασθαι), şi Ca atăt cAt n'u Uutl de lu parus, lot utftt Ircbue să se întoarcă celui vătămat. Acei in Niifletul enriira nu este aşezată mai dinainte adevărata dreptate, cari sau sunt itupuşi cumpănirii cu bani, sau favorizează prietenia, sau se răzbună pentru ne-placcreu lăculă lui, sau se leme de putere streină. Toţi aceştia nu pot să facă o judecată dreaptă, dovedind asupra lor dreptatea cuvintelor psalmistului : „dacă intru adevăr vorbiţi drept, judecaţi drept pe fii oamenilor, căci în inimi faceţi lără de legi pe pământ ; nedreptatea împietreşte inimile voastre". Tot astfel şi înţeleptul Solomon comparând alegoric neegalitatea judecăţii cu măsura neegală, zice ; „Măsura mare şi mică este urâtă înaintea Domnului". „Şi, iată, toate acestea s'au spus de noi ca un fel de îndemnare şi prevenire pentru aceia, cari înţeleg, ceia ce-i drept, dar mutilează dreptatea. In ceiace priveşte pe aceia pentru cari această înţelegere rămâne neaccesibilă din cauza sărăcii minţii şi pentru cari a dà fiecăruia al său este un lucru de neajuns, aceştia, după cuvântul lui Sirah, „Nici delà Domnul să nu ceară mărire, nici delà împărat să nu poftească loc de locuit, nici judecători să nu grăbească a fi. Aceia însă, cari au şi minte întreagă şi posedă şi o adevărată înţelegere, ei pot fi judecători". Aceştia să priceapă şi să procedeze potrivit acestor norme. Acei cari au fost puşi de cuceria noastră să judece pricini, să fie drepţi, căci lor li s'a încredinţat cântarul pioaselor noastre legi. Prin aceasta ne sârguim a plăcea lui D-zeu, care ne-a încredinţat sceptrul împărăţiei. Cu această armă şi cu ajutorul lui voim să ne împotrivim puternic duşmanului. Noi credem, că şi turma cea cu numele lui Hristos încredinţată prin puterea lui blândeţii noastre, prin aceasta (prin dreptatea la judecăţi) va creşte in bine şi va înflori. Cu aceasta noi nădăjduim să restabilim vechea dreptate judecătorească în statul nostru". Mai departe se interzice judecarea după fată, pentru mită. „Pentru acestea, ara stăruit din toate puterile şă punem hotar unui asemenea rău şi ne-am hotărât să ^ăm leafă din pioasa noastră visterie prea slăvitului chestor şi grefierilor (τοις άντιγραφεύσι) şi tuturor funcţionarilor judecătoreşti cu con-diţiunea ca ei să nu mai ia nimic delà nici o persoană, care se judecă de dânşii, spre a nu se îndeplini cu noi cuvântul proorocului : „Vândut-a cu arginţi pe cel drept" şi ca să nu ne atragem asupra noastră mânia lui Dumnezeu, devenind călcători poruncilor lui". In ultimele rânduri găsim indicaţie asupra intentiunii e-vidente a împăratului Leon Izaurul de a face justiţia cu desăvârşire accesibilă şi gratuită pentru topi. încercarea, dacă a fost realizată în adevăr, ar trebui socotită ca un mare merit şi ar fi o onoare pentru legiuitorii iconoclaşti, fapt ce ar contraria o-biceiurile vechilor funcţionari judecătoreşti, cari primeau în 49 folosul lor tot felul de sportule (sportula = daruri) a căror mărime se determina, fie de lege, fie de obicei. Trebuie să adăo-găm, că şi în perioada următoare, în timpul dinastii macedonene, din nou au intrat în vigoare dispoziţiunile din cărţile lui Justinian şi cele din Novele ; prestaţiuni în folosul ajutoarelor lor, cari apar din nou sub diferite numiri (σννήθειαι, εφόδια, παραμύθιαι, εκταγιατικά). Se interzice numai extorsiunea (έκβι-βαστικά). Coprinsul. Ecloga are 18 titluri (τίτλοι) cu 143 de paragrafe, coprinzând materie de drept privat şi sancţiuni penale, Iată aceste titluri ; I) . Despre instituirea căsătorii şi desfacerii ei = wp! συστάσεως μνηστείας καϊ λύσεως αυτής, 4 par. II) . Despre nunţile permise, întăia şi a doua, înscrisă şi neînscrisă şi desfacerea lor = περϊ γάμων επιτετραμμένων καϊ κεκωλνμένων, πρώτον καϊ δευτέρου, έγγραφου καϊ άγραφου καϊ λύσεως άντών, 13 par. III) . Despre dota inventariată şi netransmisă şi despre privilegiul dotei = περϊ τής καταγραφείσης προικός καϊ μή έπιδοθεϊσης. καϊ περϊ δικαίου προικός, 2 par. IV) . Despre darurile simple, adică despre întrebuinţarea şi stăpânirea bunurilor sau despre stăpânirea acestora numai, sau despre lucrurile lăsate la moartea cuiva şi despre cauzele pentru care darurile se anulează = 7T£pt δωρεών απλών ήγουν άπεντενθεν ήδη χρήσεως καϊ δεσποτείας πραγμάτων η δεσποτείας αυτών μόνον, ή μετά θάνατον τισι καταλιμπανομένων, καϊ περϊ αιτιών, έξ ών ai τοιαΰται δωρεαϊ ανατρέπονται, 6 par. V) . Despre persoanele incapabile de a face testamente şi despre testamentele scrise şi nescrise = περί τών κεκωλνμένων διατίθεαθαι προσώπων, καϊ περϊ διαθηκών εγγράφων καϊ άγραφων, 8 par. VI) . Despre moştenirile abintestat şi despre legate precum şi despre cei desmoşteniţi pentru ingratitudine = περί τών έξ αδιαθέτου κληρονομιών καϊ λεγάτων καϊ περϊ τών έξ αχαριστίας ήίττι-πτόντων, 13 par. VII) . Desp're cei rămaşi orfani şi despre tutela lor — περϊ ορφανών καταλειφθέντων καϊ τής τούτων κονρατωρείας, 1 par. Dreptul bizantin. 4 50 VIII) , Deipre liberi şi robi — περϊ ελευθεριών καϊ Λναδον-λΦοκΜν, 9 per, IX) . Despre vânzare şi cumpărare, scrisă şi nescrisă şi despre arvuna lor - ηερϊ νιράσεως κα) άγορασίας, έγγράψον και "αγράφον χα) Αρραβώνων αυτών, ' 2 par. Χ). Despro împrumutul scris şi nescris şi despre amanetele date ÎI1 schimb - περϊ δανείου εγγράφου χα) Αγραφου, καϊ των <ίιδωμένωι> υι\(ύιοις ενεχύρων, 5 par. XI) . Despre orice depozit — περϊ πάσης παρακαταθήκης. \ par. XII) . Despre arenzi permanente şi temporale = περί εμφυτεύσεων διηνεκών καϊ εμπεριγράφων, 6 par. XIII) , Despre închirieri = περϊ μισθώσεων, 1 par. XIV) . Despre martorii vrednici de credinţă şi despre cei neprimiţi = περϊ μαρτύρων πιστών κα) άπροσδεκτων. XV) . Despre transacţiuni întărite sau anulabile —περϊ διαλύσεων κνρουμένων ή ανατρεπόμενων, 3 par. XVI) . Despre bunurile proprii ale ostaşilor de sub tutelă, despre lucrurile castrense, precum ale clericilor, notarilor şi ori căror slujbaşi publici = περϊ στρατιωτικών Ιδιοκτήτων 7Τραγμάτων καϊ κανστρεσίιον κερδών υπεξουσίων αυτών τνγχανόντων καϊ περϊ •κληρικών και χαρτουλλαρίων καϊ έτερων στρατευομένων, 5 par. XVII) . Pedeapsa delictelor = ποινάλιος τών εγκληματικών κεφαλαίων, 52 par. XVIII) . Despre împărţirea prăzilor = περί διαμερισμού σκύλων, 1 par. Ecloga coprinde şi obiceiuri împrumutate delà diferite popoare cu care Bizantinii au venit în contact, mai cu seamă de la Germani şi Slavi, cari obiceiuri s'au transformat în legi. Caracterul creştin al Eclogii. In însuşi titlul colecţii găsim expresia : .îndreptare mai cu iubire de oameni' = έπιδιόρθωσις εις το φιλανθροπότερον. Aceasta este călăuza a-cestor împăraţi religioşi în adâncul cugetului lor. Principiile învăţăturii creştine, zac în temelia acestei legiuiri, mai cu seamă în primele capitole privitoare la logodnă, căsătorie şi divorţ (tit. 1 şi 2). Sancţiunile cari se dau în toate împrejurările, fie in materie civilă, fie penală, sunt mai dulci, coprinzând în miezul 51 lor esenţa învăţăturii creştine. Ele se deosibesc hotărâtor de cele din legislaţia lui Justinian. Ecloga, deşi mică la înfăţişare, totuşi a avut cea mai întinsă influenţă, din Orient până în Sicilia. Ea a fost în vigoare nu numai până la 775, când moare ultimul coregent al lui Leon Izaurul. ci până la 875. In cursul acestui secol iconoclasmul, cu toate loviturile ce i s'au dat, tot şi-a mai ridicat capul din când în caid. Reprezentanţii epocii macedonene : Vasile Macedoneanul, Constantin şi Leon al VI-lea înţeleptul în prefeţele (προοί-μιον) codurilor lor ,<5 πρόχειρος νόμος' şi ,'Επαναγωγή' condamnă Ecloga ca pe o lege care nu-şi merită numele, de oarece nu-i o ,afegere' ci o răsturnare a legilor, cari nu pot să iniţieze în materie de drept. Ea trebue abrogată. Aceştia confirmă că deja predecesorii lor au abrogat o parte din Eclogă. In prefaţa Epa-nagogii, Vasile Macedoneanul spune, că legea Izaurenilor este ^prostia Izaurifor' = (των "Ίσαυρων φληναρίας). Cu toate acestea, multe din prescripţiunile Prohironului din titlul XXXlX-lea, care vorbesc despre pedepse sunt imitate după titlul al X*VH-lea din Eclogă, tot astfel titlul XL-lea din Prohirori privitor la împărţirea prăzii militare este în parte împrumutat din titlul XVIII-lea din Eclogă. Prohironul prin distribuţia materii şi planul lucrării nu se deosebeşte de Eclogă decât prin aceia, că cel dintâi este mai desvoltat. Legiuitorii macedoneni nu sunt de loc streini de cuprinsul legislaţii izauriene, astfel că învinuirile aduse de ei în prefeţele codurilor lor nu pol fi considerate decât ca o simplă reclamă fără temei.fEcloga nu reiese la iveală decât în secolul al XI-lea prin manuscrisul din Florenţa. Şi după aceasta, nu o mai întâlnim în Orient prin niciun manuscris decât peste două veacuri. Ea este întrebuinţată la marginea de vest a imperiului—în Italia de sud —. Acest fapt se explică prin ridicarea Basilicalelor la puterea de lege, lăsând în umbră legislaţia izauriană. In cursul veacurilor XIII '), XIV 2), XV 3) şi XVI-lea 4) încep să apară din 1) Codexul 309 din biblioteca delà Miinchen şi codexul 1391 din Paris. 2) Codexul Bodlein 264 din Oxford după care Zachariae a publicat Ecloga in 1852 şi codexul 1788 din Paris. 3) Manuscrisul bibliotecii sinodale din Moscova. - 4) Manuscrisul din Divrovuni găsit de Antonios Monferratos. 52 nou manuscrise de ale Eclogii. Zachariae a găsit 12 manuscrise cu Ecloga, Mai pe toate le-a aflat în Occident, fiind aduse din Orient. Unul singur a fost scris în 1541 în Veneţia. Biserica greacă, ca o instituţie căreia îi cădea în compe-tinţă anumite materii civile, s'a folosit de Eclogă. Elemente din Eclogă găsim şi în ,Sintagma lui Wastarie, dar scoase din ,Prof)iron'{). In ,ΕχαΒίΒίιιΙ' lui Armcnopol găsim împrumuturi-nu din Eclogă, ci din Prohiron. După căderea Bizanţului în 1453, Ecloga s'a întrebuinţat şi sub dominaţia turcă de către Greci, fiindcă o găsim utilizată şi de Manuil M a 1 a χ o s în ,No-mocanonul\ său din 1561 ca şi în „Cârja arhiereasca" din 1645, intrând şi ea deci în denumirea generală de „Cărţi împărăteşti". Prin legea din 23. ÎL 1833, art. 1, când Grecia devine regat şi când Exabiblul lui Armenopol devine unica lege oficială, Ecloga căzu în uitare. Ediţia lui Monferratos din 1889 imprimată in A-tena nu mai are decât un simplu scop didactic. Influenţa Eclogii asu- Bulgarii încreştinându-se în 864, au sim-pra legislaţii bul- ^ j de j g scnsQ AW gub ţarul Simion, (893-927), fiul lui Boris, influenţa bizantină se face simţită, cu toată duşmănia dintre Boris şi imperiul bizantin. Cel mai vechi ,Nomocanon bulgar este traducerea Cofecţii de 5o de titfuri a fui lom Scofasticuf = Σννα-γαγη τα>ν Kuvovaw êig ν' τίτλους όιηρημέΐ'η. După apariţia, în 883, a .Nomocanonufui' patriarhului Fotie, susnumita colec-ţiune îşi pierde vechia .valoare. Nu se întâlneşte o traducere integrală a Eclogii în limba slavă pentru Bulgaria. In schimb, ea se întâlneşte ca izvor într'o mică colecţie bulgară cu pres-cripţiuni mireneşti numită, Legea pentru judecarea mireni for — 34K0HX coyAHK|n AWA-fMK. Cel mai corect şi complect text al acestei Legi pentru judecarea mirenilor se găseşte în manuscrisul Nr. 230 din muzeul Rumeanţev din Moscova, după cum ne confirmă Rosenkampf în studiul său despre ,Cormceaia' rusă, când este vorba despre izvoarele întrebuinţate de alcătuitorul acestei legi ruse, tipărită în 1652. Ecloga bizantină este coprin să în cap. 46 al acestei Cormcii. Legea pentru judecarea mirenilor după juriştii-istorici pare a fi cea mai veche lege slavă, al- 1) Litera δ, 30 din Vlastarie corespunde cu cap. XVII, 29-31 şi XXXIX, .65-67 din Prohiron. cătuită în Bulgaria, deşi textul ei îl găsim numai în arhivele ruse. Toate încercările de a i se stabili origina şi anul alcătuirii au dat rezultate negative. Legea aceasta are două feluri de texte, unul mai scurtat şi altul mai complect. Cel mai complect are 32 capitole. Ele sunt traduse şi în limba germană după manuscrisul din muzeul Rumeanţev. Din cele 32 de capitole ale Legii pentru judecarea mirenilor, 29 din aceste capitole sunt împrumutate din Eclogă, unele sunt traduse aproape literar, iar altele cu oarecari modificări, cari par a fi numai aparente diri cauza slabei cunoaşteri a prea vechei limbi slave în care este scrisă. Unele pedepse din Eclogă sunt schimbate cu altele în Legea pentru judecarea mirenilor, ceia ce face pe unii istorici bulgari să o socotească ca operă juridică originală. Constantin cel mare din titlul acestei Legi pentru judecarea mirenilor nu .poate fi identificat ca autor al ei. Unii socotesc pe Metodiu ca autor, părere care cade şi ea din lipsa de probe, fiindcă activitatea lui Metodiu s'a desfăşurat nu în Bulgaria, ci în Moravia. Redacţiunea mai complectă a Legei pentru judecarea mirenilor, care a fost alcătuită în Rusia a pus în încurcătură pe cei ce se ocupă de origina acelei mai scurte. Manuscrisele în care se găseşte cel mai cunoscut cod delege al Sârbilor. ,Zaconi-cuf fui Ştefan Dnşan, mai coprinde textele ,Sintagmei fui Matei Pfastarie' (1335) şi ,Legea prea cucer-nicufui şi iuBitorufui de CBristos, împăratuf Justinian'. Juriştii-istorici, cari au studiat aceste legi, spun că pentru textele acestor legi, existenţa lor împreună se explică prin aceia, că o lege complectează pe alta. Alţii cred însă că ele sunt împreună, fie marea asemănare între coprinsul lor, fie fiindcă unul complectează pe celait, ori chiar pentru că partea ' esenţială este co-prinsă de legile bizantine, iar partea suplimentară este îmbrăţişată de Legea lui Ştefan Duşan, (1349-1354), care-i în esenţa ei o lege curat sârbească. ,Legea fui Justinian' o găsim cu două texte, caşi Legea pentru judecarea mirenifor bulgară : un text mai scurt şi altul mai desvoltat. S'a stabilit că primele 29 capitole din redacţia desvoltată corespund celor 28 capitole din redacţia mai scurtă. Printre aceste articole se găsesc multe in-flunte de articole din Eclogă, materia fiind identică. Unele pe- Influenţn Eclogii asu pra legislaţii sârbe. 54 55 depse din Ecloga bizantină se deosebesc de cele din legislaţia sârbă. Alte materiale sunt împrumutate din Prohiron. cari au trecut şi în Exabiblul lui Constantin Armenopol, (1345). Unele articole din legea lui Justinian (XIII-XXV) sunt luate direct din ,Legea agrară' bizantină d> νόμος γεωργικός). Din studiile amănunţite Tăcute asupra legislaţii sârbe se dovedeşte, că Ecloga s'a întrebuinţat ca izvor la închegarea le-•gilor sârbe încă din secolul al XlII-lea şi al XIV-lea. Manuscrisele mai târzii din secolele al XVII-lea şi XVIII-lea sunt formate din textele dublate : Sintagma fui Matei Wastarie prescurtată lipseşte, negăsindu-se decât Zaconicul (ui Duşan şi Legea iui Justinian. Jumătate însă din capitolele Sintagmei se găsesc intrate în coprinsul acestor două legi amintite mai sus, astfel că Legea lui Justinian în loc de 32 capitole are acum 87, fiindcă cele 54 de capitole sunt materie civilă luată din Sin-tag ma lui Vlastarie. Cum autorităţile turceşti nu au împiedecat populaţiunile creştine din Balcani de a se folosi de legile lor, Ecloga a supravieţuit prin aceste legi sârbe până în secolul al XIX-lea. Influenţa Eclogii asu- Am arătat, când am vorbit despre influ-pra legislaţii ruse. enţa Eclogii asupra legislaţii bulgare, că legea rusă în care se găseşte cap. 46, în care aflăm urmele evidente ale Eclogii, se numeşte .Kormceaia kniga' sau Cartea conducătoate. Ea a fost, după unii învăţaţi, alcătuită în Balcani şi de aci adusă în Rusia. Când este vorba de a fixa din care ţară a fost adusă, atunci apare egoismul fiecărui popor slav din sudul Dunării de a şi-o însuşi fiecare. Sunt încă lungi discuţii între învăţaţii bulgari, sârbi şi ruşi cu privire la autorul, locul şi timpul când a fost această legiuire închegată. Ea a fost tipărită de patru ori: în 1652. 1787, 1804 şi 1816 numai la Moscova. Kormcaia kniga este esenţa tuturor legilor, cari circulau în Rusia la începutul încreştinării ei. La sfârşitul secolului al X-lea Vladimir, încreştinătorul Ruşilor, introduce dreptul canonic bizantin, cum face cu un secol mai de vreme Simion al Bulgarilor. Această Kormcaia kniga nu este scoasă direct din legile bizantine, ci după copii slave, făcute necomplect, mutilate şi cu oarecari variante. Limba în cari este scrisă această Kromcaia kniga este limba veche slavă. Are 70 de capitole în cari găsim materia bisericească împletită cu cea civilă. Ecloga a mai intrat şi în compunerea legii lui Alexie Mihailovici, numită .Ufojenie', tipărită şi promulgată în I64(>. Ecloga a fost în vigoare în Rusia atâta vreme cât biserica domina situaţia asupra lumii mireneşti. Deci, până la mijlocul secolului al XIX-lea, când de prima parte a Kormciei, care este exclusiv canonică, nu a mai fost nevoie. Multe materiale au fost luate din partea doua, care cuprinde legile greco-romane, adică materie de drept civil, public şi criminal. In toată legislaţia rusă civilă până la dispariţia regimului ţarist găsim spiritul legilor greco-romane, mai cu seamă în materie de divorţ care acum este provocat de lipsa de la domiciliul conjugal mai mult de cinci ani, de impotenţă şi apoi de vârsta nelegală pentru căsătorie. Influenţa Eclogii asu- /Vm arătat aiurea, că suntem contra pă-pra legislaţii vechi rerii că s'au întrebuinţat Basilicalele, fie în romaneşti. greceşte, fie în româneşie, la începutul for- mării statului român '). Sintagma lui Vlastarie,—care-şi scoate materialul din Justinian, Novelele lui Leon al VI-lea şi chiar din Prohiron, dar pe care nu-1 aminteşte,—nu vorbeşte nimic despre Eclogă. ,Cartea românească de învăţătură' din 1646, tradusă pentru Moldova de Eustratie, fost logofăt, din limba neogreacă (după materialul scos din elineşte şi latineşte) este o lege mire-nească ; pe când .îndreptarea iegei' 2) din 1652 este un Nomo-canon alcătuit din două jumătăţi: prima jumătate este scoasă 1) Şt. Gr. Berechet în revista polonă: .Przewodnik historyczno-prawny'. Lwow, 1930, I. zeszyt 3, pp. 253-257, în art. ,Dcux lois byzantines en traduction roumaine', precum şi in rezumatul comunicării delà congresul al Hl-lea bizantinologie] din Atena în Oct. 1930 în .Actes du llî-me congres international d'études byzantines', Athènes, 1932, 179-188, vezi şi recenzia lui J. Ch. Τ o r n a r i t e s în Άρχεΐον τον βυζαντινού δικαίου I (1929 | 31), în art. Το γ' διεθνές, βυζαντινολογικον σννέδριον τών Αθηνών. 2) învăţaţii cari au scris despre .îndreptarea legei' sunt : 1 λ Κ o p i t a r in Jahrbiicher fur Literatur t. XXV, 11824) pp. 158-167 de unde se vede că acest bibliotecar a citit cartea ştiind româneşte ; 2). F. A. Biener: ,De collectionibus canonum ecclesiae graecae schediasma literarum', Berlin 1827, pp. 43-47; 3). Z a c h άτια e în .Delineatio' pag. 99 şi în .Kritische Zeitschrift fur Rechtswissenschaft und Gesetzgebung des Auslandes' Heidelberg, 1840, t, XVII, p. 414. 56 57 după Nomocanonul lui Manuel Malaxos ') împletit cu materie din Cartea românească de învăţătură a lui Vasile Lupu ; iar a doua jumătate nu este altceva decât un comentariu a lui A-r i s t e η asupra unei prescurtări de canoane. In Cartea românească de învăţătură nu găsim nicio urmă din Eclogă. cu toate că, după prefaţa lui Dosoftei, patriarh al Ierusalimului, tipărită la 1690 în Bucureşti înaintea .Manualului contra rătăcit'ei calvine'^Έγχειρίόιον κατά τής καλβινικής φρενο-βλπβείας Ecloga şi Instituţiile lui Justinian ar fi fost traduse de.Meletie Sirigos în neogreacă. Jndreptarea legei' lui Matei Basarab are prima parte compusă din „Cartea românească de învăţătură" a lui Vasile Lupu şi dintr'un „Nomocanon" tradus din greceşte şi ceia ce este mai curios, este faptul că aceste două părţi nu sunt tipărite deosebit, ci materialul uneia este amestecat cu materialul celeilalte. Materialul din legea moldoveana are caracter civil, care amestecându-se cu materialul canonic dă naştere la un Nomocanon, a cărui dispoziţie nu respectă prescripţia clasică ca legea civilă să urmeze îndată după canonul respectiv, ci sunt amestecate fără nici o ordine, având şi elemente în a-fară de cele juridice, cum sunt cele cu caracter astronomic, medical, hiromantic etc. Pe marginea Jndreptărei legei găsim ex presiunea : „Leu şi Constantin împăraţi" făcând aluzie la Eclogă. Din XXV de glave, însemnate ca aparţinând autorilor Eclogii, numai 8 sunt împrumutate din Eclogă. Restul par a fi scoase de prin Novelele împăraţilor izaurieni, cari s'au pierdut. Iată glavele, cari conţin material din Eclogă: 225261 4), 266 5), 276 6)§ 1, 1) Manuil M a I a χ o s, notar din Nauplia Peloponesului, şi-a scris opera sa : ,δ Νσμοκανών τον Μανονήλ Μαλάξον' in 1561, care a fost foarte mult întrebuinţat în ţările creştine din Răsărit. In biblioteca Academiei Române avem mai multe manuscrise şi anume 12 ex., cum sunt spre pildă No. 126 şi No. 209. Toate sunt copiate în afara hotarelor ţărilor române, afară de No. 177 care este scris in ţară. Ele sunt copiate in jumătatea a 2-a a secolului al XVII-lea şi începutul celui al XVIIl-lea. In Oxford avem codex Bodleianus No. 248. Zachariae' spune în .Delineatio' pag. 9 că a studiat 67 manuscrise din Nomocanonul lui Manuel Malaxos, aparţinătoare multor biblioteci din apus. 2) I. B i a η u şi Ν. Η o d o ş : .Bibliografia românească veche'. I, Buc, 1903, pp. 298-315 ; cf. Legrand : .Bibliographie hellénique'. II, p. 475. 3) Ecloga II, 13. 4) [I, 10. 5) III. 2. 6) VI, 5. 280 '), 2862), 2923) şi 310 4). In aceste glave se vorbeşte despre materie din dreptul civil, ca de ex. : martori, interzicerea părinteiui de a desmoşteni pe fiul care se face călugăr, arvună ia logodnă, căsătoria ilegală, concubină, divorţulbărBatului de soţia care-l Bate, motivele de divorţ din vina soţiei,.divorţul soţiei pentru că BărBatul este tâlBar, dreptul soţiei de a se recăsători când BărBatul a căzut prizonier sau a dispărut fără ştire, preţuirea şi nepreţuirea zestrei şi paraferna, preferarea soţiei oricărui creditor, preţuirea primei şi cefei de a doua zestre, moştenirea fratefui vitreg în concurenţă cu nepotuf vâru-fui primar, moştenirea ce fui care moare fără moştenitori, pres-cripţiunea unei moşteniri şi a datoriilor, camătă, pricinefe des-moştenirii fiifor de către părinţi şi despre fii cari se căsătoresc împotriva voinţei părinţifor, dreptuf de a testa af celor de suB tute fă şi despre daruri, jurământ pentru cafuf încBiriat care se împovărează peste măsură. Andronache Don ici, în ,Adunare cuprinzătoare în scurt din Cârţife împărăteştilor Pravife' publicată, în Iaşi, la 1814, pe lângă alte izvoare aminteşte şi Ecloga sub expresiunea Aşe-zâmăntuf fui Leon şi Constantin. Iată ceia ce a împrumutat Donici din această lege bizantină : Titlul I, § 2, despro legt\ titlul II, § 1, despre judecători, titlul XXX, § 12, despre logodnă şi căsătorie, titlul XXXV, § 8, despre testament şi titlul XXXVII § 5, despre moştenirea aBintestat. Aceasta în ceia ce priveşte materia civilă. Pentru partea penală avem numai titlul XLI, § 9, despre delicte. VI. Ecloga privata, Ecloga privata aucta şi Ecloga ad Prochiron mutata. Edîţiuni. Κ. E. Zacharie von Lingenthal: ,Jus graeco-romanum' voi. IV : Ecloga privata aucta pp. 7-48 şi Ecloga ad Prochiron mutata pp. 53-170. In timpul Irinei, aceste două texte se aşezară în apendicele Eclogii extrase din compilaţiunile justinianee şi din Novelele 1) § 3 din XVI, 1, 4. 2) § 3 din VI, 8. 3) XVII, 2. 4) XVII, 7. κ 58 posterioare '). Pentru nevoile private ale jurisconsulţilor s'au introdus în Eclogă unele modificări pentru trebuinţele judecătoreşti, înlăturându-se unele sancţiuni deja desfiinţate sau căzute în desuetudine, şi adăogându-se altele mai conforme cu dreptul justinianeu sau cu noile obiceiuri. Un astfel de caracter prezintă două manuale cărora Zachariae 2) le-a dat numele de Ecfoga privata, care nu este altceva decât Ecloga isaurică, apropiată mult de principiile legislaţii lui Justinian şi Ecfoga privata aucta, asemănătoare şi aceasta cu Ecloga isauriană însă cu ordinea unor titluri schimbată şi în altele adăogată, Ele au apărut mai târziu decât cea isauriană. Ecloga privată este baza Eclogii privata aucta. Aceasta din urmă arată condiţiunile dreptului greco-roman în vremea de după Leon Isaurul şi Constantin şi anteţioară lui Vasile Macedoneanul, după cum ne lămuresc ultimele studii ale istorii dreptului bizantin 3). In materia tutelii, Ecloga privata aucta introduce alte prescripţii, cari se apropie din nou de dreptul justinianeu, cu singura deosebire, că tutorele trebuia să fie designat la Constantinopole de orpBa-notropBus (δυφανοτούφος) de acord cu scriBa şi în provincii de episcop în acord cu defensor-uf. In dreptul justinianeu se adaogă şi admiterea expresă a dreptului de reprezentare pentru fii de fraţi şi surori în cazurile de desmoştenire chiar şi cu privire la primirea moştenirii a6 intestato 4). Apoi spre deosebire de Ecloga izauriană, Ecloga privata aucta spune limpede, că în lipsă de rude, bărbatul trebuie să moştenească femeia in aceiaşi măsură ca şi femeia pe bărbat, adică în jumătate, restul trecând la fiice5). Exprimarea este clară6), astfel că dacă se omite în testamentul tatălui un fiu, care trăeşte în epoca concepţiunii lui şi se recunoaşte de jude-decători ca nevrednic de a moşteni, nu urmează o cădere totală sau parţială a instituţii de erede. Pe dealtă parte, arată, de 1) In Appendix Eclogae ia Zachariae, Anecdota III, p, 134 seq. şi în ediţia Eclogii a lui Monfferatos publicată în 1889. 2) Zachariae, Jus Graeco-Romanum, IV, Lipsiae, 1865, pag. 1 seq. 3) Op. cit. Prolegomena, pag. 4. 4) VII, 13 ; cfr. Zachariae, Geschichte, § 47. 5] VII, 1 ; cfr. Zachariae, Geschichte, § 30. 6) V, 4 ; cfr. Zachariae, Geschichte, § 42. 59 ex. cum uzul şi obiceiul a recunoscut, prin extensiune, νπεξούαιοι-lor un drept de a testa '). Consimte2) şi ea, ca o transacţiune, să se poată încheia valid un testament prin mijlocul unei stipulaţiuni orale (άμολό-γψΗί!) în faţa martorilor. Prin aceasta se favorirează redactarea in scris a contractelor încă mai bine decât însăşi Ecloga izauriană '). In Ecloga privata aucta nu se vorbeşte nimic despre posesiune. Tot Zachariae a editat un al treilea text al Eclogii pe care 1-a numit Ecfoga ad ProcBiron mutata ale cărei principii juridice nu diferă de celelalte. Are. numai schimbări în text. VII. Legea agrară Φ νόμος γεα>ργικός). 685-695. Literatura : Dinu C. Ari on: .Le Νόμος γεωργικός1 et le régime .de la ierre dans l'ancien droit roumain jusqu'à la réforme de Constantin Mavrocordat', Paris, 1929, W. Ashburner: ,The Farmers Law' în ,The Journal of Hellenic Studies', XXV (1910), pp, 85-108 şi XXII (1912), pp, 68-95. J. B r i s-saud: ,Le régime de la terre dans la société etatiste du Bas-Empire'. Paris. 1927. Calligas: .Despre aservirea de pământ la Romani si Bizantini'— ,ΓΓερι δουλοπαροικίας παρά Ρομαίοις καϊ Βνζαντίοις' în ,Μελέται καΙΑόγοι' 1882. Ν. Α. Constantinescu: .Paysans et Kômai' in Mélanges de l'école roumaine en France' 1923. Idem : .Réforme sociale ou réforme fiscale' ? Une hypotèse pour expliquer la disparition du servage de la glèbe dans l'empire byzantin' in .Bulletin de la section historique de l'Académie roumaine' 1924, pp. 94-109 ; Idem: .Introduction à l'étude de la question agraire dans l'empire byzantin' in .Revue historique du sud-est européen', 1924, pp. 233-251. Ferrini: .Edizione critica del ο νομός γεωργικός1 în ,Byz. Zeitsch.'VII (1898), pp. 558-571. H. Monnier: .De l'épi-bolé' în .Nouvelle revue historique de droit français et étranger XVIII. Muftaciev: .Agricultura sătească in Bizanţ' = Selscoto zeml^vladenie v Vizantija, in .Sbornik'' (1909). Pancenco: .Proprietatea ţărănească m Bizanţ' — .Krestijanskaja sobst-vennostj ν Vizantii' în Jzvejstija rus, arch. instituia' IX (1904). Platon: .Observations sur le droit de ττροτιμησις en droit byzantin', 1906. Ν. T u r c h i : ,L'eco-nomia agricola deli Impero bizantino' în ,Riv. storico-critica délie scienze leologiche-II (1906), reprodus şi în ,La civiltà bizantina' 1915. Tsopatos: .Pământul şi lucrătorii Tesalii' -= Γή καϊ γεωργοί τής Θεσσαλίας1 1912. Vasilievskij: ,Legisla(ia iconoclaştilor' — Zakonodateljstvo ikonoborcev' (rusă) în ,Zurnal. min-narod. prosvjascenija' 1878, Nov. p, 126 şi urm. G. Vernadskij: ,Sur les origines du νόμος γεωργικός" m .Bizantion' II, (1915), pp. 169-180. 1) VI. la fine ; cfr. Zachariae, Geschichte, § 34. 2) Tit. XVI. 3) De ex. IX ; X, 2, 3 ; cfr. Zachariae, Geschichte, § 66. _60_ Ediţitrai. Th. A de m ae us in ed. Exabiblului din Paris, 1540. Beau-do in, Paris. 1542. Schardius, Basel, 1561. Leunclavius in : ,Juris graeco-romani tam canonici quam civilis, Π, 1596, p. 256. In toate ediţiile Exabiblului şi a lui Heimbach din 1851 din Leiptzig. Lingenthal in ,Jus graeco-romanum' IV la Ecloga ad Prochiron mutata, Leipzig, 1868, p. 121. F e r-rini, W. Ashburner. Ediţiile lui Alexe Spanos din 1744, 1766, 1777 etc. in neo-greacă. D. A ri on după Fotinopol, şi ms. 176 al Academiei Romane. I. Zepos, şi P. Zepos, ,Jus graeco romanum', II, Atena, 1931, pp. 65-71. In ediţia lui Leunclavius Legea agrară este împărţită în 15 titluri, iar în cea a lui Heimbach din 1851 în 10 titluri, cu *)7 de articole. Redacţiile cele mai vechi nu sunt distribuite în titluri, ci numai în 83 de articole, în afară de prefaţa compusă din 6 paragrafe. Legea agrară (à νόμος γεαιργιχύς) se găseşte prea adesea ori ădăogată la sfârşitul manuscriselor Eclogii, numită Ecfoga ad ProcBiron mutata formând cap. XXIV şi XXV din aceasta, precum şi la finele oricărui manual de drept bizantin, cum este Exabiblul (Έξάβψλος) lui Const. Armenopol din (1345). Origina Părerea generală, care se pare că are mai multe temeiuri, este aceia, că Legea agrară a apărut în secolul al VUI-lea, fie mai înainte, fie mai târziu, decât apariţia Eclogii. Ea se bazează pe mai multe fapte ; 1. Această lege se găseşte ca supliment la sfârşitul Eclogii în cele mai vechi manuscrise. 2. Asemănarea sistemului de penalizare al acostor două legi este aşa de surprinzătoare, încât ea se manifestă prin aceleaşi expresiuni. Termenul întrebuinţat pentru noţiunea de judecători şi felul de adresare către ei este acelaş în ambele legi (Ecloga V, 5 ; Χ, I ; XVII, 47 şi Legea agrară 1 § 9 şi altele). 3. Dispoziţiunea Legii agrare despre despăgubirea felurită pentru animalele, cari au căzut la acea muncă pentru care au fost închiriate delà stăpânul său sau la alt lucru (§ 18) este la fel cu cea privitoare la calul strein din Ecloga izauriană. Hotărârea Eclogii privitoare la punerea de foc, sau tăierea unei păduri streine, sau la focul pus în oraş (XVII, 40, 41) corespunde întocmai articolelor din Legea agrară cu privire la incendierea trestii streine, a arborilor, sau arii şi snopilor (VIII, 2 şi 4). In Legea agrară păstorului i se fixează pedeapsă variată după instrumentul cu care a bătut sau a orbit vreo vită din turma sa {111, 7). La fel găsim în Eclogă pedepse variind după instrumen- ___61__ tul întrebuinţat la uciderea omului (XVII, 47). Uneori ambele legi se complectează reciproc. JIn Eclogă se prevede pedeapsă când un bou s'au berbec va ucide în luptă pe altul (XVII, 9); iar în Legea agrară se găseşte pedeapsa tăierii mânii când se găseşte în pădure un bou pe care tăindu-1, îi ia carnea (VI, 4). Dacă sunt unele deosebiri între aceste două legi, ele se atribuie caracterului specific al dreptului ţărănesc din Legea agrară. De aici reiese şi concluzia că Legea agrară ar fi contimporană cu Ecloga, sau ar trebui fixată mai târziu. în ori ce caz <5 νόμος γεωργικός este un monument legislativ al epocii izauriene. După coprins δ νόμος γεωργικός este un cod de poliţie, sătească. El vorbeşte despre tot felul de furturi : furt de pădure, de roade de pe câmp, de prin grădini, despre delictele păstorilor şi pagubele animalelor. Aci se repetă, cu schimbări mai mari sau mai mici prescripţiunile din legislaţia lui Justinian (interdictum de arboribus caedendibus), introducându-se ici şi colo noi principii originale. Aceste noi principii aparţin situaţii proprietăţii săteşti bizantine din sec. al VUI-lea. Nicăeri nu se surprinde colonatul roman (robia), existent delà Constantin cel mare la Justinian. Despre lucrătorul legat de pământul pe care-1 munceşte, nu se vorbeşte de loc, cum nici despre patronatul (patrocinium) marilor proprietari. Iconoclasmul nu-i amintit în niciun articol. Munciitorii sunt liberi să treacă de pe o moşie pe alta. Pe lângă ţăranii, cari muncesc pământ strein, Legea agrară cunoaşte şi ţărani, proprietari de pământ. Ceia ce-i mai caracteristic este faptul că acest monument legislativ coprinde indicaţiuni de administraţiune în comun şi de proprietate în obşte pe care o au ţăranii liberi. Tot pământul, afară de cel pe care este aşezată casa şi grădina, este socotit ca proprietate a întregei obşti (κοινότψ τον χοψίου). Membrii acestei obştii (χορΐται) trăesc în tovărăşie ca membrii unei societăţi în legătură cu folosirea generală şi parţială de produsul muncii lor. Când locuitorul unui sat oarecare găseşte un loc potrivit în centrul pământului obştesc pentru a construi o moară, ceilalţi membrii ai obştii, nu numai că pot ridica pre-tenţiuni asupra locului, care aparţine întregei obştii, dar au dreptul, plătind cheltuelele, să se facă coproprietarix) (κοινωνοί) 1) 0e νόμος γεωργικός, Χ. 6 ; ci. Ecloga ad Prochirom mutata XXV, 20 şi 21. 62 63 ai însăşi morii. Ori când există posibilitatea împărţirii pământului obştii, ceia ce se numeşte μερισμός sau μερισία ş{ atunci fiecare îşi primeşte lotul său (μ^(>>'? sau σχαρψίον) sau locul său (τόπος), devenind stăpânul (κύριος sau <ϊεαπώψ) independent aî bucăţii aceleia de pământ, câmp sau vie care i s'a cuvenit la partaj. Se pare, că izlazurile pentru păscutul vitelor rămâneau în stăpânire deavalma. Principiul partajului rămâne neclar în Legea agricolă, deşi izvoarele de mai târziu admit atât egalitatea loturilor, cât şi plâtirea impozitului de obştea întreagă după egalitatea loturilor, pe care impozit înainte îl plătiau individual l), Daoă la partaj se face nedreptate vreunui membru, atunci a-cea împărţeală se strică 2). Ţăranul îşi cultivă singur lotul său cu ajutorul robilor sau îşi dă câmpul sau via sa în arendă altuia ca să o lucreze in jumătate, Acest fel de a lucra în jumătate se numeşte ήμισειαατής, (în neogracă μεσιαχάρης, [η]μισνα-ριχός). Ţăranul stăpân definitiv al lotului său se poate împotrivi intrării unui al treilea peste dânsul. Dacă îngădue altuia să cultive pământul pe care a crescut pădure (εννλον χώραν) trebue să-1 lase să se folosească de roadele muncii lui în curs de 3. ani şi numai după trecerea acestora el poate cere lotul său de pământ 3). Dacă în lipsa proprietarului unui pământ, cineva zideşte ceva sau plantează vie, după întoarcerea sa el trebue să se împace cu un echivalent ca o arendă pentru lotul de pământ (αντιτοπία)4) Impozitul se plătea de către obşte, dacă ea nu era împărţită ; iar dacă ea se împărţea, el se plătea de toţi împreună 5). Principiul libertăţii depline a ţăranului de a trece de pe o moşie pe alta şi cel al stăpânirii pământului în obşte a pătruns în societatea bizantină din lumea slavă, care acum luase contact strâns cu cea dintăi. Din prima jumătate a secolului al VH-lea mase mari de populaţiune slavă străpung în hotarele imperiului bizantin, ocupând locuri părăsite de populaţiunea fugită dinaintea lor. In acest fapt vedem naşterea principiului 1) Zachariae Geschichte, pag. 237. Πείρα XXXVII, 1, 2* şi Sententia Cos-mae în Leunclavius. lus Graccorum. I, 167. • 2) νόμος γεωργικός 1, 8 ; cf. Sententia Cosmae. 3) Or νόμος γεωργικός. I, 12. 4) Ibidem, Χ, 1,4. 5) Ibidem, I, 13, 14. libertăţii ţăranului de a trece de pe o moşie pe alta nesupărat, «parând şi obiceiul de a stăpâni pământul în obşte. De aceia, Legea rurală apare ca un Statut creiatsub influenţa slavă, dând naştere la elaborări şi traduceri ale ei. Legea rurală înmiite- Intr'un sbornic (colecţie) de articole lent tura juridică sârbă, τ , ■ gileratoare, cari se găsesc in manuscrise li uniate din textul Zaconicului lui Ştefan Duşan şi al unui Nomocanon, se găseşte o lege cu două variante: una mai scurtă h\ alta mai desvoltată. Cea dintăi este formată din 33 de articole, cari alcătuesc 10 capitole cu titlul de „Legea Binecredin-i ί asu fui ştde Hristos iubitorufui împărat Justinian". Iată cele ll) capitole ; 1) Despre înscriere. 2) Despre adufter. 3) Despre vmdere şi cumpărare. 4) Despte vii şi câmpii. 5) Despre fucrâ-tori. 6) Despre zafoage. 7) Despre furt. 8) Despre repetire. 9) Despre femei. 10) Despre împărţirea pămăntufui. Ar părea că materialul acesta este o complectare a Zaconicului lui Ştefan Ihişan, cu toate că unele suni articole din Eclogă. Mai mult tiv 10 dispoziţiuni sunt împrumutate din Legea rurală (tot capitolul IV şi V). In cap. III găsim o dispoziţiune importantă drspre dreptul de răscumpărare luată din Novela lui Const. I'orlirogenetul din 922. Articolele luate din Eclogă (28 şi 31) «e referă unul la furtul din biserică (comp, Ecloga, XVIL 15) nilul la moştenirea soţii după bărbat (Ecloga IL 4), De aici se vede că această colecţie de legi s'a închegat pr pământul sârbesc din diferite izvoare bizantine. Tot de aici piilciu scoate concluzia că tot în hotarele vechei Sârbii s'au pnslrat Ecloga cea abrogată de Vasile Macedoneanul şi Legea rurală. Aceasta se mai dovedeşte şi prin aceia că s'a luat din Eclogă articolele despre moştenire a văduvei, cari η'au intrat In Prohiron. Iată în ce chip elementul juridic bizantin a înflu-pulal statele.slave din Balcani. Cuvintele greceşti ca: α,ϊλύλκοη, ii|ijn:ia şi nmulta cănd va fi hotar bătrân, ţinerea cea vreme, fără numai cănd va fi hotar bă- veche aceia biruiaşte, cum sare zi-. trân ţinerea cea veche aceia birueaşte. cc cum să va afla c'au ţinut cei den- cum se va afia c.au ţinut cgi de yeadi veci aşa să rămăe neclătit J). aşa să rămâe neciinm i) 1) Ediţia lui I. Bujoreanu, III, 1885, η ργιικ^ ι„; τ o · Μ 6 ' l> ediţia lui I. Bujoreanu. III, 1885, pag. 255. Cuvintele în cursiv arată singurele schimbări faţă de textul moldo- ϊ κ· ι, JiU ^°an Variante S"ăsim V în textul grec al Legiuirii lui Mihai Fotinopolos din 1765 (Muntenia). In sec XVlIl-lea au circulat şi alte traduceri româneşti '). In cea dintâi, dupa ftecare titlu, urmează .pricina întâia',- iar în cea de a doua ,νιηα întâia'. VIII, Legea maritimă (Ol ναυτικοί νόμοι ri δ ναυτικός νόμος των Ύοδίοιν). 717—741. Literatura. W. Ashburner: ,Νόμος Ύοδίυη' ναυτικός, The Rhodian Sca Law edited from the manuscripts' Oxford, 1909 ; recenzia cu contribuţiuni originale deBrandileone în „Byz. Zeits" XXIII (1914-1919), pp. 253-260. Şt, Gr. Berechet: ,Dreptul bizantin şi influenţa lui asupra legislaţii vechi româneşti' Iaşi. 1930-81, pp. CX-CXVI. H, Kreller: ,Lex Rhodia-Untersuchungen zur Quellengeschichle des rbmischen Seerechts' în .Zeitsch. f. das gesamte Handelsrccht und Konkursrecht' LXXX1, Stuttgart, 1921, pp. 257 urm. W. F i s c h e r : recenzie asupra lucrării lui Ferrini şi Mercati ,Basilicorum Sup-plementum' in ,Byz. Zeitz.' VIII (1899), pp. 163-190. R, Dar es te: .La „Lex Rhodia" în .Nouvelle revue historique de droit français et étranger' XXIX (1905), pp. 429-448 ; apoi retipărit în .Nouvelles études d'histoire du droit' III serie, 1906. Paris, pp. 93-132. I. Peretz: .Curs de drept bizantin' partea I, 1910, pag. 42. G. L. P e r u g i : ,/ codici giuridici di Grottofferata : La legge dei Rodii' in ,Roma e l'Oriente' 1914. pp. 9-22, 24-88 şi 140-154, Zachariae: .Geschichte d^i grie-chisch-rbmiseken Rechts' ed. III, Berlin, 1892, § 72 pp. 213 urm. şi 315 urm. 3. Σημίτον : ,Ο pagină de istorie a dreptului maritim elen' ■= ^sl'ig ιστορίας τον 'ΐλλψιγ.οϋ,ναυτικού δικαίου, m ,Θέμις', IV, Atena, (1894), pp. 370 urm. Ediţiuni. S, Schardius in Basel la 1561. Leunclavius: ,Jus graeco romanum' 11,1596, pp. 265 urm. Pardesus: în .Collection des lois maritimes antérieures au XVIII siècle', Paris, 1828, I, pp. 233 urm. şi 258 urm. Heimbach: în ,Basilicale', Leipzig, 1850, V, pp. 119 urm. (adică cartea LUI tit. 8. Zachariae: în .Ecloga ad Prochiron mutata' tit. 40 (in Jus graeco romanum, IV, 1865, Leipzig) pp. 162 urm.1 Idem în .Synopsis Basilicorum' (J. G. R, V, Leipzig, 1869). pp. 150 urm. Ferrini-Mercati în .Editionis Basilicorum Ileimbacbianae Supplementum alterum', Leipzig, 1897, pp. 108 urm. şi (din care şi I. Z e ρ o s a retipărit legile maritime în ediţia sa greacă a Basilicalelor, Atena, 1912, V, pp. 159 urm., ed. II), D ares te în ,La lex Rhodia' în .Nouvelle revue historique du droit', XXIX, (1905), pp. 429 urm- şi în ,Etudes d'histoire ' du droit, HI serie, Paris, 1906, pp. 93 urm. W. Ashburner: Νόμος Ύοδίων ναυτικός, The Rodian Sea-Law edited from the manuscripts, Oxford, 1909. I. Zepos şi P. Zepos: .Jus graecoromanum', II, pp. 93-103, Atena, 1931. Cea mai veche lege maritimă greacă se numeşte Legea maritimă rodiană. După slăbirea Grecilor prin victoria Macedonenilor, stăpânirea asupra mării elene trecu delà, urmaşii lui A-îexandru cel mare la locuitorii din insula Rodos. Această putere o ţinură Rodienii vreme îndelungată şi sub protectoratul imperiului roman. Mai mulţi scriitori ca Cicero şi Strabo o laudă. Cicero e cel dintâi care vorbeşte despre ea în discursul său 68 intitulat ,Pro lege Manilia' 18; .RBodii .... quorum usque ad nostrom mtmoriam disciplina navalis et g(oria remansit'. Cel de al doilea u cunoscut înflorirea acestei puteri navale a Ro-dienilor sub stăpânirea lui August. El laudă regulamentele privitoare la politia mării, cari au fost adoptate de toate porturile de comerţ (Strabo XIX, 2, 5). Aceste régule au fost aplicate şi de l\oma, care după datina ei veche politică, menţinea orice legi a popoarelor pe care le supunea, corijându-le numai când cerca nevoia şi insuşindu-şi-le când găsea ceva bun întrânsele. August a confirmat această lege a Rodienilor prîntr'un rescript. împăratul Antonin Piui (138-161) a răspuns la un memoriu a lui Eudemon, patronul unei corăbii greceşti, naufragiate lângă insula Icaria, când funcţionarii fiscului puseseră mâna pe resturile acestei corăbii, socotindu-le aparţinătoare împăratului ca bunuri vacante şi fără stăpân, printr'un rescript: ,Eu sunt stâ-pânui lumii şi deci fi marea are o lege maritimă a Rodieni-nifor, atâta vreme cât ea nu este contrarie nici unei legi dată de mine. Astfel a judecat divinul August', Un jurisconsult, Vo-lusius Maecianus, autorul unei lucrări asupra Legei rodiene, din care nu ne-a rămas decât un fragment intrat în Digeste, unde alcătueşte legea 9 cu titlul ,De lege rhodia de jactu' (XIV, 2). Un alt jurisconsult numit Julius Paulus, sub Alexandru Sever (222-235), a amintit despre Lex Rhodia în ,Sententiae'-\e sale în cartea II, cap. 7, sub rubrica ,Ad legem RBodiam'. Dispoziţiu-nea principală din această lege era ca toţi încărcătorii să contribue la despăgubirea pierderii mărfurilor aruncate în mare sau a catargurilor sfărâmate pentru salvarea navei ameninţate de furtună. Pentru ca această contributiune să aibă loc, se cere ca nava şi mărfurile rămase pe ea să fie salvate. Dacă nava şi încărcătura au perit, contribuţiunea poate cu toate acestea să fie procurată prin lucrurile, cari deşi aruncate pentru salvarea comună, au fost regăsite de scafandrii. Aceste trei fraze au fost înserate în Digeste sub aceiaşi rubrică caşi textul jurisconsultului Volusius Maecianus : ,De lege Rhodia de jactu' în cuvintele următoare : ,Paulns liBro secundo sententiarum. Lega Rfiodia cavetur ut si fevandae navis gratia jactus mercium contriBu-tione sarciatur quod pro omniBus datum est'. Pe la mijlociii veacului al VUI-lea Lex Rhodia apare iarăşi în istorie. De data aceasta nu mai avem de a face cu un singur text, ci cu o carte specială sau o colecţie, pe care isto-ricii-jurişti o atribue tot lui Leon Izaurul (717-741). Această colecţie coprinde vre-o 50 articole dintre cari unele sunt împru-. mutate din Digeste şi din Codul lui Justinian. Nu am putea răspunde la întrebarea dacă această carte este o lege privată sau oficială. Totuşi putem confirma că ea a avut o mare însemnătate, japt care se vede din numărul cel mare de copii, aflătoare mai prin toate bibliotecile europene. Textul lor este greu de asemănat unul cu altul, fiind stricat prin felurite glose şi interpolatiuni. Din această pricină niciun editor nu a reuşit să ne dea un text complect şi înţeles, nici chiar M. Pardessus în .Collection des lois maritimes' vol. I, 1828 şi vol. I, ed, 1847, Paris. Cele mai bune manuscrise sunt : cel din biblioteca am-brosiană din Milan cu No. 68, care pare a fi din secolul al Xl-l'ea, de oarece limba lui este din epoca aceia. Mercati, bibliotecarul bibliotecii ambrosiene, descoperind şi descifrând codex-ul rescriptus al cărţii LIII-a din Basilicale, a dat în cartea publicată în 1897 la Leipzig—Milano ') variantele ms. 68, reconstituind textul legii rodiene, făcându-1 pe cât este posibil destul de inteligibil. Legea aceasta maritimă ne dă un nou sistem, pentru că înlocueşte Acta exercitoria printr'un regim de asociaţie şi asigurare mutuală între persoanele interesate într'o călătorie pe mare. La legea Rodiană se mai adaogă încă 19 articole, cari se constată că vin din aceiaşi sursă şi găsite de Mercati în acelaş codex rescriptus caşi în cartea LIII-a din Basilicale. Aceste 19 articole sunt interesante prin aceia că ele stabilesc partea proporţională, atât pentru pierdere, cât şi pentru câştig, ce se cuvine fiecărei persoane cointeresată pe o corabie. Tot aici mai găsim şi dispoziţiuni de o dată mai recentă cum este aceia că in caz de furt săvârşit pe o corabie, patronul şi călătorii se vor justifica prin prestare de jurământ pe sf. Evanghelie. Aceste dispoziţiuni se pot socoti ca glose sau note marginale adăogate mai târziu. In unele manuscrise găsim şi un prolog al legii rodiene, unde se întâlneşte rescriptul lui Antonin Piui cu fabule fără nici o bază, care se găsesc în ediţia lui Pardessus. 1) Mercati şi Ferrini: ,Editionis Basilicorum Heimbachianc : Supple-menlum alterum' pp. 109-ί 20. ' 70 71 împrumuturile Statu- După căderea imperiului de Apus odată telororaşelor dalmati- cu t , Ostrogoţilor, Italia cu provinţie din legea maritimă ... ," , " ' ' T ■ ι ι r\ rodlană. cnle leiiate de ca trece la Imperiul de O-rient Comunităţile dalmatine în curgerea secolelor VI-Xl-lea trebuiră să recunoască autoritatea împăraţilor bizantini. Tocmai aceasta este vremea înfloririi legii maritime rodiene, l'la iu primită de toate oraşele de pe coasta a-driatică ale căror statute împrumutară din această lege părţile cele mai importante. Iată câteva din ele : a) . In caz de avarie adusă încărcăturii de furtună fără ca patronul să fie vinovat, răspunderea pentru pierdere o are corabia. Astfel zice şi Statutul de Lissa în V, 1 : ,navifium vti fig-num totum iffud damnum teneqtur emendare' '). b) Pierderea uneltelor, catargurilor şi ale altor obiecte; de pe corabie este socotită ca o avarie comună 2). c) Niciun om din echipaj nu poate să părăsească corabia fără îngăduirea patronului. Infractorul va plăti 15 livre ca a-mendă din cari jumătate pentru comunitate şi jumătate pentru corabie ,cujus poenae medietas sit commuais et a fia navilii'. In Statutul Ragusei din 1272 orice pagubă adusă de furtună mărfurilor sau obiectelor de pe corabie se socoteşte ca o avarie comună, care trebuie reparată cu cheltuiala corăbii. Sclavii îmbarcaţi au loc determinat pe care şi-1 păstrează chiar când dezertează sau se îmbolnăvesc ori sunt făcuţi prizonieri, Se zice că acest loc călătoreşte sau lucrează pentru-ei până la sfârşitul călătoriei, Marinarii se angajează, în deobşte, separat de aceasta, uneori chiar şi la un salariu precizat3) Cele υ 7 capitole, cari formează cartea VI I-a se pot cita în întregime Se observă, că în Statutele dalmatine ca şi în legea bizantină regula generală este asigurarea mutuală. Contractul este.sub-înteles şi obligatoriu. Ideile principale din această lege sunt următoarele : 1. Despre furturile săvârşite pe bord sau de echipaj. 2. Despre certuri şi răniri şi despre pedepsirea lor. 3. întreruperea călătoriei prin schimbarea drumului. 4. Despre aruncarea în mare. 1) .Stătuta communitalis Lesinac' Venetiis 1643. Acest statut este alcătui) in 1331. 2) Ibidem, V. 2. 3) Statutul Ragusei. VII, 18 şi 19. Inaplicabilitatea ei în trecutul românesc. 5. Despre răspunderea încărcătorilor, 6. Despre depozitarea obiectelor preţioase în manile patronului. 7. Despre persoanele părăsite în drum. 8. Despre împrumuturi maritime. 9. Despre închirieri şi arvună. 10. Despre asociatiunea între corăbii. 11. Despre răspunderea greşelilor. 12. Despre contributiunea pentru avarii. 13. Despre salariul oamenilor din echipaj. 14. Despre salvarea lucrurilor şi mărfurilor. Ţările româneşti, neavând în trecut eşire la marea Neagră, nu au avut nevoie de a întrebuinţa această lege. Surplusul produselor noastre era dus la Constantinopole pe corăbii turceşti sau pe jos, pentru îndestularea nevoilor curtei imperiale şi restul se vindea şi altor ţări. Comerţul nostru consta în schimbul ce se făcea cu tarile vecine. IV. Legea militară CO νόμος στρατιωτιχός). In epoca izauriană. Literatura. F- Aussaresses: .L'armée byzantine à la fin du VI siècle d'après le Strategikon de l'empereur Maurice' Bordeaux, 1909. rec. în .Byz. Zeitsch: XIX (1910), pp. 551 urm. W. Ashburner vezi la ediţiuni. G. Gyomlay: .Tactica lui Leon ca izvor al istorii ugriene' corn, la Academia de ştiinţe din Budapesta. 1902. M. M i t a r d : ',Études sur le règne de Léon VI', în .Byz. Zeitsch.' XII, (1903), pp. 439 urm. K. Schenk: .Kaiser Leons III Wal-ten im Inneren, 2 Anhang Leons III Urheber'schaft der Tactica' în ,Byz. Zeitsch.. V, (1896), pp. 298 urm. şi W. Ρ o c z în ,Byz. Zeitsch: VI, (1897), pp. 587 urm, 589 şi VIII (1899), pp, 508 urm. Zachariae: .Zum Militiirgesetz des Leo' în .Byz. Zciisch: II, (18931, pp. 606 urm. Ediţiuni. δ· Schardius, Basel, 1561. Leunclavius înJ. G. R. II, 1596, pp. 219 urm. Zachariae ca tit. XXXIV din Ecloga ad Prochiron mutata în J. G. R. IV, Leipzig, 1865, pp. 138 urm. Idem în J. G. R, V, Synopsis Basilicorum, Leipzig, 1896, pp, 598 urm. Idem: .Wissenschaft und Recht fur das Heer von 6 bis zum Anfang des 10. Jahrhunderts' în ,Byz Zeitsch.' III (1894), pp. 450 urm. Ant. Monferratos: ,Ecloga Leonis et Constantini cum appendice', Athena, 1889. pp. 55 urm. luată din Basilicale cartea LVII, tit. 1. W. Ashburner: ,The Byzantine Mutiny Act.' in ,The Journal of Helle-nic Studies' XLVI (1926), London. pp 80 urm. El. Korzenszky : ,Leges poenales militares' Budapest, 1931, în .Egyetemes Philologiai Kozlony, 1930 évi VII-X. szâmâbôl. I. Zepos şi P. Zepos: ,Jus graeco romanum', Atena, 1931, II, pp. 75-89. 72 (V νόμος στρατιωτικός, legea militară, numită cu alte cuvinte .ποινάλια περί στρατιωτικών καταστάσεων1 adică pedepsefe privitoare fa gradefe mifitare. este alcătuită din două părţi : întâia j j este numită de savantvvl Zachariae : wv Povyov καϊ των τακτικών — din Rufu ş/' din tactice, având 17 paragrafe ; iar a doua are inscripţia : τον βιβλίο ν -ιών διγέσιων τίτλος ιέ = din cartea /2-a a Digestefor titfuf 15, coprinzând 50 paragrafe, pe când titlul al 51-lea poartă inscripţia : περί στρατιωτικής καταα-τάσειος >κ ιοί" ξ(Γ ιίιλον τον <)'βιβλίου—despre condiţiunea militară din titfuf af 64-fea af cartei a 4-a. Aceste legi militare sunt o culegere făcută din titlurile Di-gestelor, Eclogă şi alte izvoare. Ele conţin sancţiuni penale pentru delictele comise de militari, cum sunt : răzvrătirile, tur-burările, nesupunerea, fuga, dezertarea şi alte fapte rele. Pedepsele cari se aplică sunt foarte aspre şi cea mai frecventă este pedeapsa cu moarte. Expresia .κεφαλικώς τιμωρείται-~ a pedepsi cu depeapsa capitală, revine foarte des. Violarea cu forţa a unei fecioare este pedepsita cu tăerea nasului '). Indicaţiuni de între- Oastea veche românească a fost alcă-buinţarea ei în trecu- tuifâ p2 ace}eaşi baze ca şi cea bizantină tul nostru romanesc. , „ , . ,. η şi caşi oricare armata a evului mediu. Pedepsele infractorilor militari se aplicau în deobşte în timp de pace. Se pare însă că în epoca fanarioţilor, când din armata românească din vremurile de vitejie rămăsese numai o amintire, s'ar fi aplicat această lege, pentru elementele militare de pază a Domnului fanariot şi curţii sale. La aceasta pare că ar face aluzie ,Pravifniceasca condică' — Συνταγμάτων νομικόν. când zice „pentru că pravifefe ostăşeşti numai pricini ostăşeşti judeca şi cercetează" ') = "επειδή ol στρατιωτικοί μόνον τάς στρα-τιωτικάς αιτίας κρίΐ'ουν καϊ ανακρίνουν1 2), Procesele acestea intrau în competinţa vel spătarului, 1) ,Pravilniceasca condică' ed. Şt. Gr. Berechet, Chişinău, 1930 pag. 123. 2) "Ibidem, pag. 29. 1) Zachariae in .Geschichte des grichisch-romischen Rechts', Berlin, 1892, ed. III, § 72 dă dovezi că şi această lege caşi Legea navală aparţine epocii izauriene. Perioada Il-a legislativa X. Epoca macedoneană. 867-911. Literaturs. I- Andreev: Meritele dinastii macedonene pe terenul legislaţii şi literaturii' în .Bogoslovskj Vjeslnik', 1896, fasc. pe Oct. pp, 24-43. Mitard: .Etudes sur le régne de Léon VI' în ,Byz. Zeitsch,', XII, 1903, pp. pp. 683-594. Albert Vogt: .Basile I Empereur de Byzance et la cioilisation byzantine à la fin du IX siècle', Paris, 1903, rec. de Bréhier în ,Byz. Zeitsch.'. XIX (1910), pp. 160-165. Ν. A. B e e s : ,Eine imbeachtete Quelle iiber die Abslammung Kaisers Basilleios I des Mazedoniers' în .Byz.-Neugr. Jahrbùcher', IV. 1923, 76. Progresul ştiinţei dreptului a fost reţinut în loc din cauza frământărilor provocate de iconoclasm până la 785 când a avut loc soborul al doilea de la Niceia. Împăraţii bizantini erau o-cupaţi cu discuţiile teologice, cari erau amestecate cu cele ale principiilor politice. Abia sub stăpânirea lui Mihail III Beţivul ιό μείτυστίβ) 842—867, mulţumită activităţii cesarului Barda au sosit vremuri mai bune pentru ştiinţă în general. Acesta n-a cruţat nicio muncă pentru ridicarea prestigiului şcoalelor, cari îşi pierduseră ori ce însemnătate. Mulţumită lui găsim în epoca lui Vasile I Macedoneanul o înflorire a şcoalelor şi prin ele a ştiinţei dreptului. In a doua jumătate a secolului al IX-lea Ecloga nu se mai bucura de vechea ei trecere din cauza urii nutrită faţă de împăraţii iconoclaşti. Pentru acest motiv juriştii şi-au îndreptat privirile din nou către legislaţia lui Justinian, care în afară de Novele, nu se mai bucura de vechea ei autoritate în faţa instanţelor de judecată, întrebuinţarea acestei legislaţiuni justinianee întâmpina' în practică multe greutăţi. Ea nu se mai aplica în textul original. Locul Instituţiilor, Digestelor şi Codexului era ocupat de traducerile greceşti şi comentariile făcute de jurişti din vremea lui Jus- 74 ιο tinian şi imediat după moartea lui. Afară de aceasta, cu elaborarea unuia şi acelaş izvor s'au ocupat mai mulţi jurişti din care pricină se întâlneau contradicţii în lămuririle şi expunerile unor chestiuni de drept. De aici se ridicau în practică multe greutăţi în aplicarea principiilor juridice. Se îngăduia întrebuinţarea şi altor comentatori, astfel că se întâmplau cazuri când părţile în litigiu pentru întărirea spuselor lor se rezemau pe a-utoritatea celor mai diferiţi comentatori, cari puteau să tâlcuiască chestiunea juridică respectivă în cel mai variat chip, fapt care ducea la cele mai încurcate neînţelegeri. Aceste neînţelegeri creiau situaţiuni înaintea suirii pe tron a lui Vasile I Macedoneanul analoage cu situaţiunile nespus de grele dinaintea lui Justinian I. O altă greutate în aplicarea elaborărilor greceşti a legislaţii justinianee o forma acele expresiuni şi termeni latineşti, pe cari comentatorii greci din sec. al IV-lea le-au introdus în lucrările lor fără nicio schimbare. Aceste expresiuni şi termeni nu puteau fi înţelese în sec. al IX-lea, când limba latină de mult începuse să iasă din întrebuinţare la instanţe. Aplicarea dreptului justinianeu era îngreunată din cauza materialului răspândit prin cele patru coduri. Pe lângă greutatea căutării unei chestiuni, lucrul se complica şi mai mult din pricina deselor contraziceri în prescripţiile acestor patru coduri. O probă elocventă, cât de mult se simţea nevoia în practica judecătorească de o asemenea lucrare, care să deslege şi să limpezească atâtea chestiuni controversate, găsim în opera intitulată , Cartea despte iămurirea contrazicerilor = Βιβλίον περϊ 'εναντιφανειων'. Şi, în sfârşit, legislaţia lui Justinian cuprindea multe chestiuni juridice, cari odată cu promulgarea Novelelor de mai târziu au fost, sau înlocuite cu totul, sau schimbate, ori învechite prin trecerea vremii. Caracterul reformei le- Trista situaţiune a legislaţii pe care a gislative a lui Vasile găsi{.0 Vasile I Macedoneanul (867—886) I Macedoneanul şi Le- , .... „ „ , „ , r ι ■ .„ , . . , , 1-a silit sa se gândească ia o reforma-chiar on VI cel înţelept. 11, dacă şi orgoliul îl împingea la aceasta pentru a umbri gloria lui Justinian—urmărind trei scopuri : a) Voia să înlocuiască legile vechi neutilizabile ; b) doria să înlăture toate controversele din vçchile legi, rămase în vigoare, pentru care intenţiona să alcătuiască o ,Curăţire a Cegilor vecBi— ^ Λναχάθαραις τών νόμων; c) pentru a uşura studierea principiilor de bază ale dreptului, închegă un ,Rezumat pe capitoie = Svvoipig êv χεψαλαίς'. Operile legislative din această epocă au apărut în următoarea ordine cronologică : 1. Manuafuf de lege = Oc πρόχειρος νόμος, promulgat de Vasile I Macedoneanul cu fii săi coregenţi, Constantin şi Leon VI înţeleptul între anii 870—878. El are 40 de titluri cu o prefaţă l). In acest răspas de vreme, la 884, s'a promulgat '-Ίναχάθαρσις ιών παλαιών νόμων, care este formată din două părţi. In ele se arată ce a rămas în vigoare din legislaţia lui Justinian. După primul plan, «c πρόχειρος νόμος trebuia să conţină 60 de cărţi, dar a fost alcătuită numai din 40 de cărţi. Cartea numită "Avana-θαραις τών παλαιών νόμων nu s'a păstrat până în zilele noastre. 2. EpanagOga = "Επαναγωγή τον νόμου ίσιο Βασίλιου xià Λέοντος χαϊ Αλεξάνδρου, care a fost promulgată de Vasile I cu fii săi Leon şi Alexandru, între 884—886. Ea nu-i altceva decât a doua ediţie a Prohironului. Şi Epanagoga are 40 titluri şi o prefaţă2), cari corespund celor 40 de cărţi ale lucrării "Ava-χάθαρσις τών παλαιών νόμων. 3. Basificafefe = Tà Baadixà, alcătuite mai târziu, de Leon VI înţeleptul între anii 886—911. Ele nu-s de cât o reeditare în 60 de cărţi a lucrării 'Αναχάθαρσις, făcută în primii ani ai stăpânirii lui. XI, Manualul de lege CO πρόχειροος νόμος).· 870—878. Literatura. Mor treuil: .Histoire du droit byzantin', II, pp. 22-39. Aza-rev ic: Jstoria dreptului bizantin' (rusă), II, pp. 11-24. Luigi S îci-1 i a n o-Villanueva : .Diritto bizantina', Milano, 1906, § 9, pp. 62 urm. Extras din. .Enciclopedia giuridica italiana'. E. H. Freshfield: ,Les manuels oficiels de droit romain publiés à Constantinople par les empereurs Leon 111 et Basile I (726-870). Paris. Brandileone şi Puntoni: ,Prochiron legum publicata seconda il codice Vaticano greco 845 in Fonti per la Storia d'italia publicate dall'Istituto storico italiano. Leggi. Secolo XW, Roma, nella sede dell'Istituto 1895, rec. de Κ. K r u m b a c h e r în ,Byz. Zeitsch,' VI, (1897) pp. 212 urm. 1) ln ea se vorbeşte despre Άναχάθαρσις. 2) Şi aici se aminteşte despre cartea Άναχαθαρσις. Ediţiuni. Κ. Ε. Zachariae von Lingenthal : Jmperatorum Basilii, Constantini et Leonis Prochiron. Codicum manuscriptoram ope nunc primum edidit, prolegomenis, adnotationibus ei indicibus instruxit'. Heidelberg, 1837. aici se dă textul grec cu trad. latină. O traducere rusă şi un studiu al lui M, Banemanskij in ,ΖαΙιοη gradskij — eO πρόχειρος νόμος _ imperatora Va-silija Makedonjanina', Serghievskij Posad, 2 voi. 1905. O traducere engleză a lui E. H. F r e s h f i e 1 d : ,A manual ol' Kastcrn ' Roman Laiv i the Proheiros Nomos published by the empcror Basil I at Conslunlinople belween S67 and A. D. Cambridge. 1928 ; cf. ,A provincial Manual of laler roman Law : the Calabrian Prohei-ron on servitudes and byelaws incidental to the tenure of real property'. Cambridge, 1931, X1I-120 p. De această dată Freshfield adaogă la traducerea engleză şi originalul grecesc, la care dă ca supliment parafraza Exabiblului (II, 4) şi traducerea lui :Νόμος γεωργικος', ş; un glosar excelent. I. Z e ρ o s şi P. Z e ρ o s = Jus graecoromanum. U, pp. 109-228, Atena 1931, Cel dintâi cod de lege, alcătuit din porunca lui Vasile Macedoneanul se numeşte Ό 7ΐρόχειρος. νόμος- Traducătorii în latineşte l-au numit ProcBirum fegum sau Manuaie fegum. La începutul studierii lui, s'a confundat când cu Ecloga lui Leon Izaurul, când cu 'Λνακάθαρσι ς-ul lui Leon VI înţeleptul şi al fiului său Constantin Porfirogenetul, socotit ca a treia ediţie a sa. Cea mai puternică mărturie despre Prohiron ne-o dă juristul veacului al XIV-lea, Constantin Armenopol. Acesta în prefaţa Exabiblului său, când enumără izvoarele lucrării sale. observă că alcătuitorul Prohironului, care se laudă, că a ales tot materialul mai necesar din toate legile şi 1-a aranjat în capitole anumite şi că nu a lăsat la oparte nimic din ceia ce tre-bue poporului, constată totuşi precis, că această dorinţă nu s'a îndeplinit De aceia a fost silit să complecteze anumite chestiuni, înmulţind astfel cele 40 de titluri până la 80, împărţin-du-le în 6 cărţi. Armenopol notează pe margini materialul luat din Prohiron cu semnul lui Saturn şi complectările sale cu semnul Soarelui. Ediţia Exabiblului lui Armenopol făcută de Reitz, în 1780, redă aceste semne. Critica a stabilit că nu poate fi vorba despre niciun redactor al Prohironului. Acest cod are, cum au, de obicei, toate legile bizantine, un titlu destul de lung : Manual de iege. In numefe stăpânului Ii sus Cfiristos, Dumnezeul nostru, împăraţii cezari Va si lie, Constantin şi Leu, fericiţi, cucernici, glorioşi, Biruitori, triumfători, totdeauna veneraţi, credincioşi, auguşti — Ό πρόχειρος 11 νόμος. Έν ονόματι τον όεσπότον Λησον Χριστού τον θεού ημιόν αυτοκράτορες, καίσαρες, Βασιλιάς, Κωνσταντίνος καϊ Λέων, εϋτοχεΐς, ευσεβείς, ένδοξοι, νικψαϊ, προπαιονχοι, άεισέβαστοι, πιστοί, αΐιγον-στοι'. Această lege este citată în izvoarele bizantine sub diferite numiri. Astfel avem : „ Constituţia tui Vasile = Λιάταξις Βααιλέων' ; „Constituţia celor trei ΐηιρα>-αμ=Λιάταξις των τρίων βασιλέων" ; Cele 4θ de titluri— Τό τεσοαρακωντάτιτλον'. Adesea se mai numeşte simplu „Manuaf=,^^ioiovi sau şi Lege manuală = Έγχειρίδιος νόμος. Grecii însă îl numesc foarte des ,Manua( =πρόχειρον:, Prohironul este alcătuit dintr'o prefaţă, προοίμιον, care începe prin cuvintele : ,Τό αξίωμα καϊ το μέγεθος· şi 40 de titluri. Prefaţa are următorul coprins. Aceşti trei împăraţi Vasile, Constantin şi Leon se plâng contra marei cantităţi de volume de drept scris şi contra schimbării lui sub influenţa obiceiului, fapt care a creiat dreptului o situaţie tristă. Pentru aceasta, ei au luat hotărârea de a supune toată legislaţia unei serioase revizuiri. Deocamdată au întreprins alcătuirea unui manual scurt pentru legi, împărţit în 40 de titluri. Acest manual începe cu căsătoria, care-i legătura prin care omul dobândeşte o naştere legală. Iată cele 40 de titluri cu cele 605 paragrafe ; Titlul 1. ,Despre consimţământul logodnei = περϊ σνναινέσεο,ς μνψτείας'; cu 12 par. Titlul 2. ,Despre arvunele logodnei^V1 άδδαβώνων μνηατείας'; cu 8 par. Titlul 3. .Despre darurile logodnei = περϊ δωρεών μνψτείας' ; cu 7 par. Titlul 4, .Despre vârsta şi aşezământul căsătorii = περϊ δ'ρον καϊ διαθέσεως γάμου" ; cu 27 par. Titlul 5. .Despre admiterea căsătorii = περϊ ακριβείας γάμον': cu 5 par. Titlul 6. .Despre darurile -înainte de nuntă = περϊ προγαμιαίας όωρεάς' : cu 6 par. Titlul 7. .Despre căsătoriile interzise=7ts(» κεκωλνμένων γάμα)ν< ; cu 28 par. Titlul 8. .Despre zestrea cea dreaptă = περϊ δίκαιον προικός' ; cu 9 par. 78 79 Titlul 9. .Despre întoarcerea zestrei şi sarcinele ei = περί έκδι. χήακωα nçmxiits χαϊ ν<τ>ν βαρών αυτής"; cu 20 par. Titlul 10. .Despre darurile între sot şi soţie ==:"<·'(>< δωρεών μεταξύ ανδρός χα) γυναικός" : cil 13 par. Titlul 11. .Despre deslegaroa casatorii şi cauzele ei —ηερϊΜσεωβ γάμοι* χα) ιών άιιιών αύιού': cu 21 par. Titlul 12. .Despre daruri = περί δωρεών' ; cu 7 par. Titlul 13. .Despre întoarcerea darurilor^ περί ανατροπής δωρεών; cu 3 par. Titlul 14. .Despre vindere şi cumpărare = περί πράσεως χαϊ άγο- ρασίας"; cu 11 par. ' . Titlul 15. .Despre emfiteosă = περϊ εμφυτεύσεως1 ; cu 6 par. Titlul 16. .Despre credit şi gaj = περί δανείου χαϊ ένεχύρον' ; cu 14 par. Titlul 17. .Despre locatiune = περί μισθώσεως ; cu 28 par. Titlul 18. .Despre depozit = περϊ καταθήκης"; cu 14 par. Titlul 19. .Despre (formarea) încheierea unei societăţi = περί σνσ-τάσευ)ς χοινωνίας' ; cu 19 par, Titlul 20. .Despre desfacerea societăţii şi acţiunii = περί λύσεως χοινωνίας χαϊ αγωγής1 ; cu 4 par. Titlul 21. .Despre testamentul celor de sine stăpânitori (emancipaţi) = περί διαθήκης αυτεξουσίων1 ; cu 16 par. Titlul 22. .Despre testamentul celor tutelaţi = περί διαθήκης υπεξουσίων"; cu 6 par. Titlul 23. .Despre testamentul celor liberi = περί διαθήκης απελεύθερων1 ; cu 4 par. Titlul 24. .Despre testamentul episcopilor şi monahilor = περί διαθήκης επισκόπων καϊ μοναχών" ; cu 4 par. Titlul 25. .Despre infirmarea testamentului = περϊ ανατροπής διαθήκης" ; cu 5 par. Titlul 26. .Despre deslegarea unui tutelat (emancipare) = περϊ λύσευ)ς νπεξουσιότητος' ; cu 8 par, Titlul 27. .Despre martori = περϊ μαρτύρων"; cu 36 par. Titlul 28. .Despre hirotonirea episcopilor şi preoţilor = περί χειροτονίας επισκόπων καϊ πρεσβυτέρων" ; cu 4 par. Titlul 29. .Despre codicel = περί κωδϊκέλλον' ; cu 4 par. Titlul 30. .Despre moştenitori = περί κληρονόμων"; cu 23 par. Titlul 31- .Despre restituire = περί αποκαταστάσεως"; cu 8 par. Titlul 32 .Despre falcidiu = πρρΐ φαλκιδίου'; cu 4 par. Titlul 33. .Despre desmoşteniţi — περϊ αποκλήρων"; cu 32 par. Titlul 34. .Despre liberaţi (manumisiune) = περί ελευθεριών; cu 18 par. Titlul-35. .Despre legate = περί λεγάτων' ; cu 8 par. Titlul 36- .Despre epitropi (tutori) = περί %ΐιτρόπων'· : cu 9 par. Titlul 37. .Despre timpul în care creditorii pot acţiona contra moştenitorilor defunctului — περϊ τού δει ένάγειν τους δανειστάς κατά τών κληρονόμων των τελεντησάντωΐ'" ; cu 3 par. Titlul 38. .Despre noile clădiri (pe fond strein) = περί καινοτόμων" ; cu 64 par. Titlul 39. .Despre pedepse = περί ποινών"; cu 86 par. Titlul 40- .Despre împărţirea prăzilor = περί διαμερισμού σκνλών': cu 1 par, Izvoarele. Titlurile I—XXI sunt împrumutate din legislaţia lui Justinian. Redactorii Prohironului nu s'au folosit de originalul textului lui Justinian, ci de traducerile şi elaborările greceşti, aparţinătoare şcoalei sec. al VI-lea. Pentru Instituţii s'a întrebuinţat Parafraza lui Teofil şi o altă traducere necunoscută nouă; pentru Digeste s'a luat Epitom-ul Anonimului, pentru Codex s'a întrebuinţat Σνντόμοα-ul lui Teodor, κατά πόδα şi "Ερμηνεία lui Taleleu. Novefeie au intrat în parte, fie în text, fie după comentariile lui Atanasie şi ale lui Teodor ; iar resturile titlurilor XXI—XL sunt scrise sub influenţa Eclogii lui Leon Izaurul. Prohironul din punct de vedere al coprinsului materialului are materie civilă, penală, bisericească şi ceva procedură. Delà titlul I—XI vorbeşte despre, căsătorie şi dotă,- delà XII-XX despre oBfigaţiunidelà XX—XXXVII despre moşteniri şi delà XXXVIII—XL găsim drept puBfic : XXXVIII despre clădirile puBfice şi private, XXXIX despre pedepse şi XL despre împărţirea prăzei de răzBoi. Autoritatea Prohironului a rămas definitivă în timpul cât a dăinuit imperiul bizantin. Mulţimea manuscriselor dovedeşte această deasă întrebuinţare. Tot ce s'a mai scris nu a fost altceva decât desvoitarea principiilor aflate în el. Armenopol s'a folosit de el în mare măsură în prima jumătate a sec. al XIV-lea. Canoniştii greci, de asemenea, în chestiu- 80 81 nile de drept civil l-au consultat. Idei din Prohiron s'au strecurat în multe din vechile noastre Pravile româneşti. Locurile sunt indicate numai prin numele alcătuitorului lor. XII. Epanagoga ("Κπαΐ'αγαη'ή τών νόμων). 884—886. Literatura: Hei m bac li: .Griechisch-rbmiscjyes Recht' in .Allgemeine Enei-hlopedie (1er Wiessenschalten und Kiinsie von Ersch und Gruber, vol, LXXXV1, Leipzig, pp. 307 urm. Luigi Siciliano-Villanueva: ,Sti/ diritlo graeco-romano (privata) in Sicilia' Extras din ,Rivista di storia e' filosof ia del diritto' II, fasc. VII, urm. Palermo, 7901, rec. de A. Heisenberg in ,Byz. Zeitsch', XI, (1902), pp. 676 urm. Mortreuil: .Histoire du droit bizantin . . . ' II, pp. 29 urm. Paris 1844. S o k o 1 j s k i j ·, ,Despre caracterul şi semnificarea Epanagogei' în ,Vizantijskij Vremennik' I, (1894). pp. 17 urm. (rusă) rec. de Ε. K u r t ζ în ,Byz. Zeitsch.' IV, (1895), pp. 232 urm. Α. V a s i 1 i e ν : histoire de l'empire byzantin' 1, Paris, 1932, pp. 448-460. G. V. Vernadskij: ,Diè kirchlich-politische Lehre der Epanagoge und ihr Einfluss auf das russische Le-ben im XVII Jahrhundert' în ,Byzantinische-Neugriechische Jahrbucher' Vil (1928), Athen. pp. 119 urm. Λ. Βορόε : ,Despre darurile înainte de nuntă după legea romană precum şi după cea bizantină = Περϊ προγαμιαίας διορεάς κατά τον δωμα'ικον καϊ Ιδίως κατά τον βνζαντιακον νόμον', Atena, 1884. I. şi P. Zepos: ,Έπαναγιογή1 în .Μεγάλη 'ελληνικ ή 'εγκυκλοτΜίδεία', χΐ; (1930). Atena, pag. 307. Ediţiuni. Κ. Ε. Zachariae von Lingenthal: .Collectio librorum ju- ris graeco-romani ineditorum' 1852, pp. 53-255 Leipzig. Idem: in ,Jus graeco-romanum' avem ,Epanagoge auctum' IV, pp. 173-376. I. Zepos şi Pan Zepos = ,Jus graecoromanum' II, 1391, pp. 229-368. Ar trebui să expunem istoricul şi coprinsul Revizuirii vechilor legi ('Λνακάθαρσις των παλαιών νόμων), care a urmat după Prohiron (δ πρόχειρος νόμος), dar expunem Epanagoga (Έ-παναγωγή), care aruncă lumină nouă asupra istorii aşa de ascunsă în ceafă a Revizuirii vechilor legi. Epanagoga se atribuie împăraţilor Vasile I, Leon şi Alexandru. Din însăşi denumirea Epanagogei, care vine din verbul 'επαναγεΐν, care însemnează a reduce, adică o nouă editare a Prohironului. Ea ne-a ajuns în diferite manuscrise cu paragrafele ei complecte sau necomplecte. Aceste manuscrise sunt prevăzute pe margini sau printre rânduri cu sholii. Aceste sholii arată nepotrivirea dintre E-panagogă şi dreptul justinianeu ; complectează pe cea dintâi cu materiale ne introduse în ea din legislaţia lui Justinian ; a- trag atenţiunea la interpolaţiile redactorilor Epanagogii sau a-rată îndepărtările delà textul Prohironului. Uneori corectează textul sau adaogă câte ceva delà sine. Epanagoga are o prefaţă şi 40 de titluri. Iată desvoltatul titlu al prefeţei : „Prefaţa Epanagogii, legii celei descoperite cu Dumnezeu, de Vasilie, Leon şi Alexandru, împăraţi prea buni şi făcători de pace = Προοίμιον τής 'επαναγωγής τον νόμον τον σνν θεώ ^εμφανέστερου ϋπο Βασιλείον καϊ Λέοντος καϊ 'Λλεξάνδρον τών πανταγάθοιν και ειρηνοποιών Βασιλέων". Apoi urmează cele 40 de titluri. 1. Despre lege şi dreptate = περϊ νόμον καϊ δικαιοσύνης. 2. Despre împărat = περϊ βασιλέως. 3. Despre patriarh = περϊ πατριάρχου. 4. Despre administraţia prefectului de oraş = περϊ τάξεα>ς "έπαρχου πόλεως. 5. Despre cestor = περϊ τού κοιαίστωρος. 6. Despre magistraţi = περϊ απλώς αρχόντων. 7- Ca magistraţii să judece fără bani şi ca nimeni să nu achite pe împricinaţi pentru vreo crimă în schimbul banilor (mitei) = περϊ τον χωρϊς δόσεως γίνεσθαι τους άρχοντας καϊ μηδένα èv μηδενι δια χρημάτων ή κρίνειν τους υποπίπτοντας έγκλήμασι συγχωρεΐν. 8. Despre episcopi şi hirotonii şi numirile tuturor persoanelor bisericeşti = περϊ "επισκόπων καϊ χειροτονιών καϊ προβολών εκκλησιαστικών παντοίων. 9. Despre serviciul episcopilor, presviterilor şi diaconilor şi mai simplu al tuturor bisericaşilor şi monahilor — περϊ τών αρμοζόντων 'επισκόποις καϊ πρεσβντέροις καϊ δια. κόνοις καϊ απλώς πασιν 'εκκλησιαστικοΐς καϊ μοναχούς. 10. Despre închirierile şi arendările bisericeşti == περϊ τών "εκκλησιαστικών ^εμφυτεύσεων καϊ μισθώσεων. 11. Despre regulă şi judecăţi = περι τάξεως καϊ κριτηρίων. 12. Despre martori = περϊ μαρτύρων. 13. Despre acte = περι συμβολαίων. 14. Despre logodnă = περϊ μνηστείας. 15. Despre arvună şi darurile de logodnă = περϊ αρραβώνων καϊ δωρεών μνηστείας. 16. Despre căsătorie şi rânduiaîa ei = περϊ γάμου καϊ ακριβείας αυτού. Dreptul fyizantin. 6 82 17 18 19, 20 21. 22. 23. 24. 25. 26. 27. 28. 29. 30. 31. 32. 33. 34. 35. 36. 37. Despre căsătoriile Oprite — περϊ γάμιαν κεκωλνμένιον. Despre zestre = περϊ προικός. Despre darurile dinainte sau după nuntă — περί προ γάμου ή δια γάμον δωρεάς. Despre darurile făcute între sol şi solie — περί όωρεών μιιιιζν ανδρός κα) γυναικός γινομένων (tit. 10 Pr.). Despre divorţ — λύσεως γάμον. (tit. 11 Pr.). Despre daruri şi revocarea lor = περϊ όωρεών χαϊ âv-τροπής ανιών. (tit. 13 şi 13 Pr). Despre vindere şi cumpărare = περί πράσεως καϊ άγο-ρασίας, (tit. 14 Pr.). Despre chirie = περϊ μυαθώσεως. (tit. 17). . Despre depozit = περϊ καταθήκης. (tit. 18). . Despre societate = περϊ κοινωνίας, (tit. 19). , Despre transactiune = περϊ διαλύσεως, (tit. 20). . Despre împrumut şi gajuri = περϊ χρέους καϊ ενεχύρων. (tit. 16). Despre testament şi codicel = περί διαθήκης καϊ κωδικέλ-λου. (tit. 21, 25, 29). Despre acei căror le este interzis să facă testament = περϊ τών κωλυομένων διατίθεσθάι. Despre testamentul fiilor tutelaţi şi liberarea de sub tutelă = περϊ διαθήκης ύπεζουσίαιν καϊ λύσεως νπεξουσίοτη-τος. (tit. 22, 26). Despre infirmarea testamentului = περϊ ανατροπής διαθήκης, (tit. 25). Despre moştenitorii cu testament şi fără testament = περϊ τών έκ διαθήκης καϊ έξ αδιαθέτου κληρονόμων, (tit 30). Despre falcidiu şi moştenitori = περϊ ψαλκιδίου χαϊ αποκλήρων, (tit. 32 şi 33). Despre aceia că nici pe cei morţi şi nici rămăşiţele lor să nu fie insultate de creditori, şi când trebue creditorii să acţioneze în judecată pe moştenitorii defuncţilor = περϊ τού τους τελευτώντας ήγουν τα λείψανα αυτών μη ένιβρίζεσθαι παρά τών δανειστών, καϊ πότε δει ένάγειν τους δανειστάς κατά τών κληρονόμων τών τελεντησάντων. Despre legat = περϊ λεγάτου. (tit. 35). Despre liberi şi cei liberaţi = περϊ ελευθεριών χαϊ απελεύθερων, (tit. 34 şi 23). 83 38. Despre epitropi, curatori şi restitutie = περϊ έπιτρόπυ)ν καϊ κονρατώρων καϊ αποκαταστάσεως, (tit. 31 şi 36). 39. Despre clădirile noi şi hotare = περϊ καινοτόμων καϊ δ'ρων. (tit. 38). 40. Despre pedepse = περϊ ποινών. Planul general al distribuţii materii este acesta 1. Despre drept şi dreptate (tit. 1) ; despre împărat, patriarh şi magistraţi (Boieri) (tit. 2-7) ; despre persoanele Bisericeşti fepiscopi, pres-viteri) (tit 8-10) ; despre martori şi acte (tit. 12-13) ; despre logodnă şi căsătorie (tit. 14-17) ; despre zestre şi darurile dintre soţ si soţie (tit. 18-20) ; despre tot felul de contracte (tit. 22-28) ; despre testamente (tit. 22-28) ; despre legat, moştenire, prin testament şi prin lege, precum şi despre efiBeraţi şi HBeri, despre epitropi, curatori (tit. 29-38) ; despre clădirile noi şi hotare (tit. 39) şi în sfârşit despre delicte şi pedepse ('tit. 40). Prin urmare, numărul titlurilor Epanagogii este egal cu a-cela al Prohironului. Coprinsul, în general, este deasemenea a-celaş cu deosebirea noului material împrumutat din noile Novele promulgate de Vasile I. Ordinea titlurilor este puţin schimbată într'un sens mai bun. Coprinsul titlurilor Epanagogii este redat în esenţa lui mai pe larg de cât în Prohiron. In Epanagoga sunt titluri pe care nu le găsim în Prohiron. Din prefaţă ar reeşi că Epanagoga a fost alcătuită între 879-886, fiindcă între aceşti ani Leon şi Alexandru au fost făcuţi de tatăl lor co-regenţi. Epanagoga — această revizuire a Prohironului — a fost întreprinsă cu scopul de a se concilia cu Άνακάθαρσις τών παλαιών νόμων. Această închegare a avut loc şi mai precis între 884 şi 886. Faptul, că găsim mult material din Epanagoga introdus în manualele legislative bizantine din epocile mai târzii, dovedeşte marea ei însemnătate. Iată câteva din aceste manuale : Epanagoga în XIII titluri ι Epanagoga cu comentarii = Epanagoge cum scfioliis, Epanagoga cu Prohironul = Epanagoge cum ProcBiro composita, Epanagoga desvoltată = Epanagoge auctum l), Ecloga schimbată după Prohiron = Ecloga ad ProcBiron mutata. A-ceste denumiri sunt date de Κ. E. Zachariae von Lingenthal pentru a le deosebi de Epanagoga oficială. 1) Zachariae : ,Jus graeco-romanum1 IV, 173-376. 84 XIII. Basiiicalele (Tà Βασιλικά). 886—892. / Literatura. Heimbach: .Mitleihmgen iiber Jic bei der Heimbach 'sclwn Ba-silikcnausgabe benutzten Handschriften' în .Zeitsch. f. Rechlsgeschichte' IV, (1864), pp. 299-347. Heimbach: ,(')ber die tingeblich neticsle Reddition der Basiliken durch Constanlinus Porphyrogeiuia' in ,Z. i. Reclisg:, VIU, (1869), pp. 414-432. Heimbach: .Ober die in den Basiliken anl'genommenen und niclit auf-genommenen Novellen' în .Ζ. f. Recitaţi.' VIII, (1869), pp. 438-466. Zachariae: .Beitriige zur Krilik und Restitution der Uasiliken' în .Mémoires de Γ Academie de Si. Pelersbourg' VII, Serie, t. XVIII, No. 6, 1877. Ferrini: .Ein unbekannter Codex Rescriptus der Basiliken'în ,S Z. Rom. Abt' XVII, (1896), pp. 329-332. Mercati: ,// palinscsto Ambrosiano dei Basilici' în .Rendiconti R. Ist. Lomb.', serie II, vol. XXX (1897), pp. 821-841. Kruger: .Zu den Basiliken' în ,S. Z. R. A.' XIX, (1898), pp. 192-198. Ferrini: ,Di un nuovo palinsesto dei Basilici' în .Byz. Zeitsch.', XI. (19021, pp.gl05-108. Βάσης: Pandeciele şi Basiiicalele. Lucrare dedicată Universităţii din Berlin la centenarul ei'.= ,01 Πανδέκται και τα Βασιλικά". Πραγματεία προσφωνονμένη τώ έν Βερολίνω Πανεπιστημίου έπι τη έκατονταετηρίδι αυτού. Atena. 1910, rec. de P. M a r c în ,Byz. Zeitsch' t XX, (1911), 616. Ediţiuni. Carolus Anibalus Fabrotus: .Basiiicalele' în greacă şi latină, Paris, 1647, VII volume şi K. W. Ε. Η e i m b a c h : .Basiiicalele', Leipzig, 1833-1850, V volume. Denumirea Basilica lelor la Greci. Denumirea generală care indica coprinsul Basilicalelor este dată în prefaţa Prohironului ,Άνακάθαρσις τών παλαιών νόμων1. Această denumire era cunoscută nu numai pentru elaborarea făcută sub Vasile I, dar şi sub cea a lui Leon VI înţeleptul. Tot cu acest titlu o numea şi Teodor Valsamon în comentarul său asupra Nomoca-nonului lui Fotie. Mai târziu s'au ivit şi alte numiri ca : Έξάβι-βλος sau Έξηκοντάβιβλος sau Έξηκοντάβιβλον, cari arătau împărţirea operei în 6 volume sau în 60 de cărţi. Uneori întâlnim şi expresia Τα Έξήκοντα κεφάλαια βασιλικών. Denumirea din veacul al X-lea este : Ό Βασιλικός sau Tà Βασιλικά din cuvântul « βασιλεύς = împărat. în afară de aceste denumiri mai găsim şi altele mai rari, ca : O' βασιλικός νόμος = Legea imperială ; Tà βασιλικά νόμιμα = Legile imperiale ; Βιβλίοι τών βασιλικών = Cărţile constituţiilor imperiale ; Βασιλικοί διατάξεις =■ Constituţiile imperiale ; Βιβλίοι τών Βασιλικών νομίμων = Cărţile legilor imperiale. Acestea sunt denumirile generale pe cari le întâlnim, atât în sholiile Basilicalelor, cât şi în alte izvoare de drept greco-roman, O denumire destul de rară este şi aceasta ,Τά άνακεκαθαρμένα βιβλία = Cărţile curăţiteF revizuite'. 85 împărţirea Basilicale- „Revizuirea vechi for legi" a lui Vasile I avea 40 de cărţi ; iar cea a lui Leon al Vl-lea, 60 de cărţi în 6 volume β% τεύχαι), de unde reese, că a-cesta din urmă a mărit numărul celor 40 de cărţi la 60 de cărţi prin adăogare de nou material. De ex. una şi aceiaşi chestiune este expusă în .Revizuirea lui Vasile I într'un număr de cărţi mai mic decât în Basiiicalele lui Leon. Astfel avem chestiunea procedurii civile tratată în , Revizuire' în cartea 11-a, în Basiiicalele lui Leon e tratată în trei cărţi, şi anume în cărţile 7, 8 şi 9. Chestiunea celor liberaţi şi liberi tratată în .Revizuire' în cartea 37-a, la Leon este expusă în două cărţi 48 şi 49. Epitro-pia şi restabilirea în situaţia juridică anterioară este expusă la Vasile în cartea 28-a, iar la Leon în trei cărţi : 37, 38 şi resti-tutio in integrum în cartea 10, contractele şi gajurile expuse la Vasile în cartea 28; iar la Leon în cărţile: 13. 14, 17, 18, 23, 24, 25, 26, 27 şi 43. Pe de altă parte una şi aceiaşi chestiune la Leon este expusă în mai puţine cărţi decât la Vasile. Astfel dreptul economic este extins în cinci cărţi la Vasile, adică în cărţile 1, 3, 8, 9 şi 10; iar la Leon în patru cărţi, adică 1, 3, 4 şi 5. Despre magistraţi la Vasile în patru cărţi, adică în car. 4, 5, 6 şi 7, iar la Leon numai în cartea 6-a. Apoi dreptul căsătorii la Vasile se expune în opt cărţi, adică delà car. 14-21 ; iar la Leon numai in trei cărţi : 28, 29, 30. Unele cărţi se împart în titluri (τίτλοι) în fruntea cărora se redă pe scurt coprinsul lor. Numărul titlurilor cărţilor este diferit. Multe cărţi au numai câte un titlu. (1, 4, 14, 27, 30, 36, 52). După un indicator, numărul titlurilor ar fi de 630 titluri, după altele diferă. Titlurile se împart în capitole (κεφάλαια). Capitolele, foarte adesea, se împart în paragrafe (θέματα), cum sunt împărţite Digestele. Sunt şi indexe cari arată titlurile cărţilor pentru o mai uşoară găsire a locului în chestiune. Principalul izvor este legislaţia lui Justinian, dar nu în textul latin, căci în vremea alcătuirii Basilicalelor limba latină nu mai era în uz, ci cea greacă. Deci dreptul lui Justinian în comentariile şi elaborările din acea vreme s'au întrebuinţat la închegarea Basilicalelor. No- Izvoarele Basilicalelor. 86 velele împăraţilor bizantini s'au întrebuinţat la alcătuirea Ba^i-licalor în textul grecesc. Afară de aceasta, s'a mai întrebuinţat .şi Prohironul ca şi Epanagoga. Ediţiile Ba»Uic»lelor. Basiiicalele s'au publicat fragmentar din momentul descoperirii tiparului ')· O colecţie complectă (şi aceasta cu multe lipsuri) este ediţia lui A-nibalus Eabrotus din 1647 (în 7 voi.) tipărită în Paris, după 9 ani de muncă de coordonare, în folio, în text grec şi latin2). El a tipărit 39 de cărţi, parte complecte, parte în fragmente: (1, 3, 5, 7—17, 22—29. 38—42, 45—48, 50; iar unele din originale: 2, 6, 16—18 şi 30. Cu un cuvânt, lipsesc 17 cărţi şi încă multe fragmente. Fabrotus determină grăbit textul şi face uneori traducerea latină, nedând indicaţiuni speciale asupra izvoarelor din care a scos diferite fragmente, şi nici nu arată ce corecturi sau complectări a făcut. El însă nu a folosit un izvor de seamă şi anume .· .Indicatorul tuturor titlurilor pe care-1 găsim tipărit de Assemanus în „BibfiotBeca juris oriental/s" vol. 2, învăţaţii apuseni au continuat în sec. al XVIII-lea să com-plecteze cărţile lipsă. Astfel Reitz în 17523) a publicat în „TBe-saurus"-u\ lui Meermann (pp, 1-104) cu traducere latină patru cărţi (49—52 din Basilicale după ms. parisian al bibliotecii lui Colbert (2324). In 1826 Witte citează un titlu după ms. episcopului de Metz Coislin, intitulat: ,Despre diferite régule ale vechiului drept = περι διαφόρων άρχαίον διν.αίον κανόνων". In 1828 Pardessus încearcă să restabilească cartea 53-a, needitată până atunci4). 1) In 1557 s'a tipărit o traducere latină a patru cărţi (45-48) din Basilicale de un oarecare Gentian Hervetus şi câteva fragmente din cărţile 28 şi 29. In 1596 Cujacius tipăreşte traducerea latină a cărţei 60, care i s'a procurat din Con-stantinopole de consulul francez D'Arguien. In 1598 Dionisie Gothofred dă o ediţie alcătuită din cele ale lui Hervetus şi Cujacius cu adaose şi revederi. La 1606 se mai dă o a doua ediţie. Cujacius traduce cărţile 28 şi 39 găsite în Veneţia de Vigliem. Traducerea aceasta fu publicată după moartea lui Cujacius, în 1609, de Carol Labe. Deci, în cursul sec. al yVI-lea s'au descoperit mai puţin de 10 cărţi din Basilicale. 2) Τών Βασιλικών τεύχος ά-ζ'. Βασιλικών tomis I-VII Carolus Αη-nibal Fabrotus antecessor Aqui-sextiensis latine vertit et graece edidit. Ex bibliotheca regia. Parisiis, MDCXLVII (1647). 3) S'a mai reeditat în 1765 de Runken la Leiden. 4) Pardessus: .Collection des lois maritimes', vol. I, pp. 183-191.. 87 O altă ediţie scoase Karl Wilhelm Ernest Heimbach cu a-jutorul fratelui său mai mare, cunoscut deja în ştiinţă, care i-a procurat o mulţime de manuscrise de prin bibliotecile apusene, culese în desele sale călătorii; iar el le-a redactat şi a complectat traducerea latină a acelor fragmente netălmăcite încă. Librarul Ambrozie Bart din Leipzig i-a asigurat sumele pentru editare. El a publicat în 1830 un prospect al noei ediţiuni '). In 1833 apăru primul volum, care coprinde 12 cărţi, cu un titlu explicativ2). Intre 1833-1850 apărură 5 volume în quarto. Izvoarele şi coprinsul cărţilor fură arătate de Heimbach în Enciclopedia lui Ersch şi Gruber 3). Zachariae în 1846 publică după un ms., din 1354, găsit la Constantinopole în biblioteca Sf. Mormânt în timpul călătorii sale4) cărţile XV-XVIII complecte, cunoscute până acum numai în fragmente şi fără vechile sholii5). In 1842 tot el publică, în Heidelberg, , Άνέκδοτον li Β. XVIII tit. 1 Basilicorum cum scBo-liis antiguis' unde la pp. 1-10 se redă în facsimile tit. 1 din cartea XVIII-ea de pe un palimsest găsit în biblioteca citată mai sus, din Constantinopole, iar pe pp. 11-28 se dă textul latin cu observaţiile critice. In 1846 însă mai publică, în afară de cărţile XV-XVIII, un supliment6). In 1870 apare vol. VI ^Prolegomena. Manuale Basilicorum' ; iar la sfârşitul acestei lucrări se adaugă complectări făcute la cărţile XV-XVIII şi XIX. întreaga operă a lui Heimbach este înavuţită cu note marginale cu locurile corespunzătoare din Corpus juris civilis ,· şi cu variantele puse jos. 1) Heimbach: ,Eine neue, vollstiindige und kritische Ausgabe der Basiliken mit den Scholien' 1830, Leipzig. 2) . .Basilicorum libri XL : post Annibalis Fabroti curas, ope codd. mss. a Gustavo Ernesto Heimbachio aliisque collatorum, integriores cum sholiis editos denua recensuil. deperditos restituit, translationem latinam et adnotalionem criticam adjecit D./Carolus Guill, Ernest, Heimbach, antecessor Ienensis. Tom. I,bib. I-XIl continens. Lipsiae, 1833. 3) In voi. 86 pp. 357-363 şi în /Prolegomena Basilicorum' vol. VI, pp. 186-191. 4) Zachariae: ,Reise in den Orient....' pag. 294 obs. 5) Heimbach: ,Prolegomena Basilicorum', vol. VI, pp. 191-193. 6) ,Supplementum editionis Basilicorum Hcimbachianne. lib. XI-XV1II Basilicorum cum scholiis antiquis integris, nec non lib. XIX Basilicorum, novis auxiliis restitutum, continens. Edil... Zachariae a Ling. Lipsiae 1846'. 88 Hotărârea luată de congresul III international bizantinologie în Octombrie 1930, la Atena, ca Academia greacă de ştiinţe să reedite/.e Basiiicalele, a stârnit printre istoricii dreptului vechi ai lumii bizantine de mult apuse, mare entuziasm, Viitorul ne va dovedi întru cât această dorinţă se va îndreptăţi. Criticele scrise, după apariţia acestei capitale opere, au arătat lipsurile pentru a deschide teren de lucru pentru viitorii învăţaţi ')· întrebuinţarea Basili- S'a susţinut de unii dintre istoricii jucatelor în România. . ,. 9, . . „ τ-, ... , , , « . riştiΔ) ai noştri, ca Basiiicalele s au întrebuinţat chiar delà descălecatul Moldovei- Părerea pe care se întemeiază aceştia, este scoasă din Cronica lui Grigorie Ureche. Ea a fost împrumutată şi de marele istoric al sec. al XVIII-lea, Dimitrie Cantemir 3). Pe acest drum au călătorit : Scarlat Ca-limah; alcătuitorii Anaforalei din 1819 şi chiar C. Negrutzi la 1859. Ea nu poate sta în picioare nici la cea mai slabă critică. O călătorie a lui Alexandru cel Bun la Constantinopole, unde ar fi primit cărţile Basilicalelor din partea împăratului bizantin Manuil Paleologul, nu se verifică prin nici un alt izvor demn de Credinţă. Grigore Ureche scrie despre începuturile Moldovei în jumătatea secolului al XVII-lea, când trăia aşa de departe de vremurile descrise. Pentru el demnităţile boereşti erau caşi alcătuite definitiv, lucru ce se înlătură prin verificarea cu acte contimporane, unde nu găsim toate aceste demnităţi definitiv închegate. Sinodul delà Florenţa, care după Ureche a avut loc în timpul lui Alexandru cel Bun, îşi ţine şedinţele sale la finele anului 1439 şi începutul anului 1440, când oasele voevo-dului nostru se odihneau de opt ani în gropniţa delà Bistriţa Moldovei. Ce să mai vorbim despre o traducere românească la începutul secolului al XV-lea, când asemenea traduceri încep să apară abia către sfârşitul acestui veac? încercarea lui Şt. Longinescu de a dovedi,—cu un număr 1) M o r t r e u i 1: op. cit. Ii, pp, 217-259 ; cf. Azarevic: op. cit. II. pp. 41-84. 2) St. Longinescu: .Pravila lui Alexandru cel Bun', Bucureşti, 1923. 3) D. Cantemir: .Descrierea Moldovei'. în traducerea rusă din 1789 cap. XI; cf. trad. românească din 1825, Iaşi, pp. 231-233; trad. Academiei române, Bucureşti, 1875, pag. 107 şi tr. G. Pascu din 1923, p.. 124. 89 destul de mare de documente, — că acele hotărâri din ele se bazează pe Basilicale, cade în faţa cunoaşterii de către noi a stadiului în care se aflau Basiiicalele la Constantinopole pe la mijlocul veacului al XIV-lea din informaţiunile pe cari ni le dă Zachariae von Lingenthal, când ne face dovada cu palimsestul găsit în biblioteca Sf. Mormânt din Constantinopole de pe suprafaţa căreia se ştersese textul Basilicalelor pentru a fi înlocuite cu pasagii din Armenopol. De aici reese, că nu Basiiicalele cele voluminoase, ne puse în ordine şi ieşite din uz s'ar fi întrebuinţat în ţările creştine din Balcani ; ci Manualele de drept bizatin, cari au fost alcătuite în prima jumătate a secolului al XIV-lea, anume pentru a înlocui inutilizabilele Basilicale, ca fiind mai concise şi mai succinte pentru nevoile instanţelor de judecată. Afară de aceasta, nu trebue să uităm, că la începutul descălecatului Principatelor noastre recepţia dreptului bizantin s'a făcut de către noi în text slav, şi numai mai târziu în textul original grec. Este chiar îndrăzneţ să se confirme că principiile din domeniul dreptului civil sau penal pe cari le surprindem în cărţile de judecată din veacul XIV—XVII, ar fi numai din Basilicale, când ele sunt aceleaşi fără nici o schimbare şi în cele două Manuale de drept bizantin : „Sintagma fui Matei Vfastarie" (1335) şi „Exab~i6iuf fui Constantin Armeno-poi" (1345). Oricât de bun cunoscător al dreptului bizantin ar fi cineva nu ar putea să confirme fără teamă de desminţire că anume Basiiicalele s'au întrebuinţat şi nu cele două Manuale despre cari am vorbit mai sus. Precis se poate vorbi numai după 1730 care anume legi s'au întrebuinţat, fiindcă numai delà această dată se stabilise oficial, că nicio carte de judecată nu se mai încheie fără precizarea numirii legii întrebuinţate, a capitolului sau paragrafului respectiv. In epoca fanarioţilor ştim că s'a utilizat aproape toate legile însemnate bizantine : Bastficalefe. Sinopsisuf Basilicaiefor, Cârja arhierească, Institutefe Cui Teofif antichinsor, Novefefe cfiferiţifor împăraţi. Armenopof etc. Din aceste monumente ale literaturii juridice bizantine găsim dese citaţiuni prin cărţile de judecată ale veacului al XVIII şi XIX-lea. Traducerile acestor paragrafe dau aparenţa de traduceri arhaice şi fac impresia că ar fi existat anumite părţi din aceste legi bizantine în traducere românească ca fiind cele mai uzitate. 90 Alte ori găsim pasagii redate chiar în greceşte, de unde-reese că acele pasagii nu erau de mai înainte traduse. Basiiicalele se întrebuinţează de instanţele româneşti chiar până în pragul introducerii codului civil şi penal de provenienţă franceză. Ele se folosesc totdeauna în cazuri complicate, neprevăzute de Codurile greco-române delà finele sec. al XVIlI-lea şi începutul celui al XIX-lea. Basiiicalele în limba română. Am văzut că prin cărţile de judecată se găsesc pasagii întregi cu caracter civil şi penal traduse în româneşte. Arhaicitatea lor sileşte pe cercetător să bănuiască existenţa traducerii de fragmente mai des folosite de instanţele de judecată. Nu de mult (1929) am avut norocul să dăm în Arhivele statului din Iaşi peste un manuscris de provenienţă basarabeană al cărui coprins are fragmente din Basilicale. Manuscrisul poartă No. 649. li lipseşte sfârşitul, unde trebuie să fi fost partea penală, care după cum ştim din Pra-vifniceasca condica din 1780 a lui Al. Ipsilante se tradusese în româneşte, astăzi pierdută din cauze necunoscute '), Delà mijloc lipsesc pp. 82-88. Din nota delà pag. 89 a manuscrisului stabilim şi originalul lui Fabrotus (1647) după care s'a tradus şi anume după versiunea latină. După filigranele hârtii albastre se stafjileşte că vremea în care s'a făcut traducerea este între anii 1814-1816. Admisesem ca loc de traducere Basarabia pierdută, dar acum după o comparaţie a limbii lipsită de flexibilitatea cerută de locul şi vremea când s'a făcut ea, ne sileşte să ne gândim la o traducere a lui Christian Flechtenmacher, care la începutul venirii sale în Moldova nu poseda, poate, limba românească aşa de bine. O comparaţie între alte traduceri ale sale şi aceasta ne împinge gândul către această concluzie. S'a tradus numai din cărţile: 9, 11, 28, 29, 30, 35, 37 şi 50 şi s'au ales anumite titluri şi paragrafe pentru traducere, fiind de sigur cele mai necesare : de aceia şi titlul manuscrisului este „Afejire din Pravifefe împărăteşti". Are 222 pagini foliant2). 1) Ed. Şt. Gr. Berechet, pp 13 şi 110. Ed. originală din 1780, f. 6. 2) Şt. Berechet: ,Deux lois byzantines en traduction roumaine' în rev. „Przewodnik historyczno-prawny" I, 3, pp. 253-256. Lvvow ; cf. .Descoperirea o-două manuscrise juridice româneşti' in „Buletinul facultăţii de drept din Iaşi pe 1930-1931", pp. 1-46. Cf. şi in .întregiri' Buletinul seminarului de Istoria vechiului drept românesc pe anii 1931-1932. Iaşi, pp. 1 -39 b. 91 » Principiile juridice a- In toate trei stăpâneşte tendinţa de rele Prohironului, Epa- mtoarcere la dreptul lui Justinian, deşi în uuiiogii şi Basilicale- ,, . . , , t « , f * s multe privinţe nu au putut sa nu respecte principiile creştine din Eclogă. Iată ma-J * U-riile influenţate de dreptul lui Justinian : a) Căsătoria între creştinii ortodoxi şi eretici ; b) Suficienţa consimţântufui tăia fui ia căsătoria copii for ,■ c) Divorţul din cauza adulterii fui ,- d) Moştenitorii prin testament,- e) Partea legitimă a ascendenţilor şi fraţilor, f) Tatăl dotând pe fată nu poate să o excludă de la moştenirea viitoare prin vre o clauză; g) Mama nu mai este egală cu tatăl la tutelă asupra copiilor minori; h) Puterea contractelor şi a acţiunilor rezultate din ele. Toate celelalte materii din domeniul civil şi mai ales penal au rămas în aceste trei coduri de legi aşa cum sunt arătate şi specificate de noi la capitolul Eclogii (pp. LV-LXXVIII). In-lluenţa dreptului canonic, care se exercitase asupra Eclogii aşa de puternic, nu putea să dispară după dorinţa împăraţilor macedoneni, când ea înfipsese rădăcini adânci în sufletul maselor creştine din lumea bizantină. Agonia imperiului roman de apus chema dupa sine răsăritul noei lumi, plămădite din principiile Evanghelii lui Crist. XIV. Sinopsisul Basilicalelor (Σύνοψη τών Βασιλικών sau Νόμιμον κατά στοιχεΐον) Sec. XU-XUl. Literatură. M o r t r e u i 1, op. cit. II : pp. 435-455. A z a r e v i ê, op. cit. partea II, pp. 259-264. Ediţiuni. Zachariae; ,Jus graeco-romanum'. V, Leipzig, 1863. I. Zepos şi P. Zepos: ,Jus graeco-romanum' V, Atena. 1931. Lucrarea prea voluminoasă a Basilicalelor şi răspândirea materii lor, adesea ori contradictorii, privitoare la una şi aceiaş chestiune în mai multe locuri şi cărţi, punea pe judecătorii instanţelor bizantine în mare încurcătură. Pentru înlăturarea a-cestei mari piedici s'a ajuns la ideia de a alcătui un rezumat alfabetic, care s'a numit Σώνσψις των βασιλικών sau Νόμιμον κατά οιοιχεϊον. Textul lui se întâlneşte in manuscrise cu următorul titlu : ,Έκλογή καϊ σννονίιτς τών Βασιλικών έξήκοντα βιβλίον συν πα-ρινιομπαΐς κατά στοιχεΐον = Adunarea şi rezumarea celor 6o de cărţi ale Basilicalelor şi arătarea pasagiilor asemănătoare după alfabet'. Pentru a se deosebi această colecţie de o alta apărută 92 în veacul al ΧΙΙΙ-lea,· li s'a dat numiri deosebite : cea dintăi se cheamă de Zachariae .Synopsis major', iar cea din urmă ,Μι. κράν κατά στοιχεΐον1 sau .Synopsis minor'. Cel din urmă, adică cel din veacul al ΧΙΙΙ-lea este mai mic decât Synopsis major. Autorul acestei lucrări a adunat materialele privitoare la una şi aceiaşi chestiune, punându-le în ordinea celor 24 litere ale alfabetului grecesc. Chestiunile sunt aşe/.ate alfabetic, după litera cu care încep. In chipul acesta cartea este împărţită în 24 de părţi, subdivizate şi ele la rândul lor în mai multe titluri. Suma a-cestor titluri este de 348, pe când a Basilicalelor nu mai corespunde celor din Synopsis. Coprinsul. In fruntea lucrării găsim un capitol : .Despre credinţa creştină ortodoxă - mol τής ορθοδόξου πίστεοίς τών χριστιανών1, în afară de ordinea alfabetică. Acest capitol se întâlneşte mai în toate manualele şi nomocanoanele bizantine. Fiecare literă se începe cu fraza ,'Λρχή τοϋ ά στιχεΐον' sau ,'Λρχή σνν θεφ τον δεύτερον στοιχεΐον1 etc. XV. Practica judecătorească (Πείρα). La sfârşitul sec. al Xl-lea. Literatura. A z a r e v i c : op. cit. II, pp. 264-268. Mortreuil: op, cit., Il pp. 474-476. Zachariae: .Reise in den Orient in den Jahren 1837 und 1838'. Heidelberg, 1840, pp. 48, 49. I d e m în .Richter's Kritische Ja-hresberichl'. 1847, pp. 596-613. Ediţiuni. Zachariae: ,Jus graeco-romanum' 1, Practica ex actis Eustathii patricii. Ex. codice Laurentiano. Leipzig, 1856, rec. de S a c h s e în .Gersdert's Repertorum der Literatur'. Jahrb. XIV. Bd. I, Heft. 1856, pp. 314-317. I. Zepos şi P. Zepos: ,Jus graecoromanum' IV, Atena, 1931. Cuvântul πείρα însemnează pratică judecătorească. îl întâlnim prin diferite Novele. (Novela 6, 38 şi 82, pr.). Juriştii greci prin acest cuvânt înţelegeau chiar oBiceiurile juridice. Din clipa când Vasile Macedoneanu a creiat instanţe de judecată permanente cu magistraţi plătiţi ') şi Leon VI înţeleptul a poruncit ca judecătorii să dea hotărâri scrise2), s'a creiat şi practica judecătorească, care se deosebia printr'o mare exactitate şi uniformitate. 1) Epanagoga 7. 2) Novela 44 93 Hotărârile judecătoreşti, cari formează un nou izvor de drept, se numeau în greceşte : sentinţă = -ψήφος, proces-verbal= σψείιοσις şi studiu = μελέτη. Mult material din practica judecătorească bizantină a dispărut. Ne-a rămas numai : a) Sentinţele magistratului Cosma = Κοσμά τον μαγίστρον -ψήφοι ) b) Studiul despre pactele nude = μελέτη περϊ -ψιλών σνμφώνων şi c) Comentariile patricianului roman Eustaţiu = Ευσταθίου πατρι-κίον, τοϋ βωμαίου υπομνήματα ι). Prin codicele Laurentianus ne-a ajuns o lucrare, care se numeşte : ,Cartea pe care unii o numesc Practica, iar alţii Doctrina din actele marelui BărBat, Eustaţiu romanul — Bi-βλίον, δπερ παρά μέν τίνων ονομάζεται Πείρα, παρά δε τίνων Διδασκαλία èv. τών πράξεων τον μεγάλου κνροϋ Ευσταθίου τον ρ~ο-μαίου'. Zachariae von Lin genthal 2) ne-a dat informaţiuni clare despre această lucrare, căci până la el nu existau idei. precise 3). Πείρα are 75 de titluri cu o tablă de materie (πίναξ) în frunte, după care începe îndată coprinsul propriu zis. Coprinsul este format din două feluri de materiale : a) expuneri scurte de afaceri judecătoreşti cu hotărârile lor pe baza diferitelor argumente, şi b) extrase ad litteram din Basilicale, aduse ca citate la aceste hotărâri. Toată materia aparţine numai cunoscutului jurist Eustatie din epoca împăraţilor Nichifor Foca (963-969) şi până la.Roman III Arghiros (1028-1034). Πείρα a fost folosită de Armenopol în Exabiblul său în mare măsură, citându-o sub expresia ,·*« Φωμαΐκά' sau ,το τον μαγίστρον βιβλίον'4), Zachariae ne dă o listă complectă de fragmente împrumutate din πείρα după Armenopol în ediţia lui Reitz5) din 1780. Coprinsul şi împru muturi. 1) Zachariae; .Delineatio' p. 67 şi M o r t r e u i 1 : op. cit., II, pp. 467-474. 2) Vezi ,Rcise' şi art. din .Richter's Kritische Bericht' 1847, din Literatura capitolului. 3) Cei cari s'au ocupat de această lucrare sunt: Maier şi Heimbach; cel tânăr. 4) Maurocordato, în ,Réuue de législation' XXV, 261-262. 5) ,Richter's Krit. Bericht', 1847, pp. 604, 605. 94 95 Vremea compunerii Istoricii de drept pun compunerea aces-ei" tei opere la mijlocul sau la finele secolu- lui al XI-lea. Dovada o dau cu epitetul de ,fericitui= μακαρίτης1, pe care-1 aplică împăratului Roman III Arghiros, adec-tiv care însemna pentru greci amintirea încă proaspătă a cuiva răposat, nu de mult. în afară de această dovadă se mai aduc şi altele. Ea ne înfăţişează practica judecătorească a Constan-tinopolulul din secolele X şi XI. Apoi tot aici găsim tabloul vieţii administrative şi a impozitelor din acea vreme. Pe lângă aceasta, filologii vor găsi în limba operii urmele dialectului neo-grec (διάλεχτος κοινή) care se deosibeşte mult de limba elenă a vechilor legi. XVI. Sumarul Basilicalelor (Τιπούκειτος). începutul veac. al XII-lea. Literaturs J. Β. Α. M o r t r e u i 1 : op. cit., III, pp- 252-261. D. Azarşvic: op. cit., 1877, partea II, pp, 287-290. F. D ô 1 g e r : Μ. Κριτον τον ΙΓατζή Τιηούχειτος sive librorum LX Basilicorum summarium. Libros XIII-XXIII, în ,Bib!ioteca vaiicana', Studi e testi 57, Roma, 1929 XX -f- 226, Ferrini şi Mercati: ,Τιττονχειτος sive Librorum LX Basilicorum summarium' Roma, 1914. Pierre Noailles: .Tipucitus' art. în .Mélanges de droit romain dédiés à Georges Cornii' 11, 1926, pp. 175-196. Un jurist necunoscut a lăsat prosierităţii o lucrare intitulată Τιπούχειτος. La început s'a crezut că acest cuvânt grecesc J ar fi un nume de om şi deci el ar fi numele autorului. Acum s'a rezolvat în sensul că acest cuvânt este format din alte 3 cuvinte greceşti : îl nov κείται, cari însemnează : ,ce, unde se găseşte' Cguid uBi inveniturj al cărui sens general ar fi cuvântul „Sumarul". Astfel că prin Τιτΐούχειτος se înţelege lucrarea, care constă într'un indicator pe scurt al fiecărui titlu din Basilicale J în ordinea aşezării lor; iar la sfârşit găsim pentru fiecare titlu paratitfa, adică indicarea tuturor locurilor paralele din celelalte | titluri al căror coprins este similar cu ideia din titlul respectiv, pentru că una şi aceiaşi chestiune nu-i tratată în vederea aceleiaşi concluzii. Timpul compunerii lui ar fi începutul sec. al XII-lea. Lucrarea deşi a fost alcătuită cu multă grijă, totuşi ea nu-i citată de nici o operă juridică bizantină. Cauzele s'ar putea vedea, fie | în faptul că imediat după alcătuirea ei, ştiinţa dreptului decă- zuse, fie în aceia că din pricina voluminozităţii Basilicalelor s'a închegat Σύνοψις τών Βασιλικών. Astăzi Τιπούχειτος serveşte la restabilirea Basilicalelor. El slujeşte ca o mărturie neîndoelnică despre vremea când Basiiicalele erau în întrebuinţare. Din el putem afla ceva despre copiile complecte, numărul titlurilor cărţilor pierdute şi al paragrafelor lor. Tot el ne indică locurile din legislaţia lui Justinian primite şi neprimite din cărţile pierdute ale Basilicalelor. Τιτιονκειτος a ajuns până la noi numai într'un singur manuscris (cod. Vatic. 853) din care Leo Allatius a făcut o copie cunoscută acum ca Cod. Vatic (No. 1928, 1929). Manuscrisul este în multe locuri defect '). Τιττούκειτος se găseşte imprimat de Assemanus în cunoscuta sa operă, numită ,Β/BûotBeca juris orientalis' 2) unde se redă indicaţia titlurilor Basilicalelor după Τιπούχειτος cu partea corespunzătoare a paratitlurilor după fiecare titlu. Mai târziu Pardessus a tipărit o parte din Tipucitus privitor la cartea LIII t. 8 şi 9 3), In sfârşit, la 1833, A. Mai a editat un indicator complect al titlurilor şi o parte din textul Tipucitului 4j. Cel din urmă editor al unor locuri din Tipucitus este Heimbach în vol. Il, (pp. 753), unde se redă acele locuri, fără traducerea latină, din Τιπούχειτος privitoare la c I—XII, XVI, XXII, cari se referă la cărţile pierdute din Basilicale. XVII. Legiuirea lui Mihail Ataliatul (Ποίημα νομιχύν. Πραγματεία. Πόνημα. Μιχαήλ ανθύπατου χαϊ κριτον τον Άτταλειώτον Ποίημα [Πόνημα] νομικόν, ήτοι Πραγματική πονηθεϊσα κατά χέλευσιν τον βασιλέως Μιχαήλ τον Λουκά). Pe la anul 1073. Literatura : M o r t r e u i 1 : .Histoire du droit byzantin', UI, pag. 218-292, 474-475 şi D. A z a r e v i c ; Jstoria dreptului bizantin' (rusăj, partea 2-a. pp. 283-287. Ediţiuni. Α. Έγοϋτα: ,Θέμις'. VIU (1861), Atena, pp. 47 et seq. 1. Zachariae Jus graeco-romanum' II, pp. Zepos şi P. Zepos: ..Jus graecoromanum' vol. Vil, pp. 409-497. 290. 1) Mortreuil, voi. 111, pp. 252-261 ; cf. Azarevic, partea U, pp. 287- 2) în vol. 1, pp. 513-547. 3) Pardessus: .Collection des lois maritimes', vol. 1, pp. 559-560 4) A. M a i : ,Collectio nova scriptorum veterum', vol. VU, 3, pp. 1-33. 96 Numele de familie al acestui Mihail vine delà oraşul A-talèa din provincia Pamfilia a Asiei mici. El a fost proconsul (A ανθύπατος) şi judecător (δ κριτής) acolo. El şi-a scris lucrarea sa întitulată ,Ποίημα' sau ,Πόνημα νομικόν' sub împăratul Mihail Duca (1071—1078). Ea se găseşte copiată în vreo 24 manuscrise, cari se păstrează prin diferite arhive. Astăzi o avem publicată în revista lui Α. Σγούτα întitulată -justiţia, dreptul = .Θέμις1, vol. 8, Atena, 1861, pp. 47 et seq. apoi de I. Zepos şi P. Zepos în .Sus graecoromanum' vol. VII, pp. 409-407, Atena, 1931, luat după Zachariae von Lingenthal din ,$us graeco-romanum1 vol II. în unele manuscrise găsim o epigramă alcătuită din 19 rânduri, apoi O prefaţă προοίμιον τής πραγματείας τών σννοψισ- δέντων νομίμων), care începe prin ,Μέλλων, ιο θειότατε βασιλεϋ' (Voind, ο prea divinule împărat) şi se sfârşeşte cu ,τοΐς νόμοις όιηγόρενται'. în această prefaţă, adresată împăratului Mihail Duca, se arată intenţiunea cu care autorul a alcătuit cartea sa. Aici se spune că a compus lucrarea lui pentru a da oricărui cititor în materia legilor un manual pe scurt, laconic şi pe înţelesul tuturor, mergând în acest scop până a întrebuinţa limba vulgară. Restul prefeţei se ocupă cu istoricul legislaţii romane şi bizantine. După prefaţă urmează o tablă de materie (πίναξ), de 37 titluri, deşi diferitele manuscrise redau cifre invariabile : 35, 36, 41, 65, 82, 83 şi 95. Iată cele 37 titluri obişnuite : 1. Despre situaţiunea oamenilor = περί καταστάσεως ανθρώπων. Bas. 46. 2. Despre împărţirea lucrurilor == περϊ διαιρέσεως πραγμάτων. Bas. 46. 3. Despre treimea cea mai de sus = περι τής άνωτάτω τριάδος. Bas. 1. 4. Despre obligaţiuni şi acţiuni = περϊ ένωχών καϊ αγωγών. Bas. 52. 5. Despre pacte sau convenţiuni = περϊ πάκτων ήτοι σνμψώνων. Bas. 11. 6. Despre societate şi desfacerea ei — περϊ κοινονίας καϊ λύσεως αυτής. Bas. 12. 7. Despre comodat şi depozit = περϊ τών εις χρήσιν διδομένων καϊ παρακαταθήκης. Bas 13. 97 8 Despre mandatele date cuiva = περϊ εντολών έπιτεθεμένων τισϊ. Bas. 14. 9. Despre lucrurile reclamate şi cererea lor = περϊ πραγμάτων 'εκδικονμένιον καϊ φανεράισεως αυτών. Bas. 15. 10. Despre uzufruct şi uzid nud. — περϊ χρήσεως καρπών καϊ χρήσεως ψιλής. Bas. 16. 11. Despre contractul de vindere-cumpărare = περϊ συναλλάγ- ματος πράσεως καϊ άγορασίας. Bas. 19. 12- Despre acţiunea de închiriere (locaţiune) =περϊ αγωγής μισθώσεως καϊ "εκμισθώσεως. Bas. 20. 13. Despre martori — περϊ μαρτύρων. Bas. 21 14. Despre probe, prezumţii, motive şi înlăturarea lor = περϊ αποδείξεων καϊ προλήψεων καϊ δικαιωμάτιον καϊ διαβολής αυτών. Bas. 22. 15. Despre lucrurile datorate = περϊ πραγμάτων χρεωστονμένων. 16. Despre cererea lucrului = περϊ άπραιτήσεως πράγματος. Bas. 24. 17. Despre acţiunea dată pentru gajuri = περϊ αγωγής χάριν "ενεχύρων διδομένης. Bas 25, 18. Despre garanţi şi mandatari = περϊ 'εγγνητών καϊ μανδα- τόρων. Bas. 26. 19. Despre logodnă = περϊ μνηστίας. Bas, 28. 20. Despre dota legală — περϊ δίκαιον προικός. Bas. 29. 21. Despre timpul neplătirii dotei = περϊ τον χρόνου τής επϊ προικϊ άναργνρίας. 22. Despre darurile dintre bărbat şi soţie = περϊ δωρεών μεττ<ξν ανδρός καϊ γυναικός. Bas. 30. 23. Despre testament şi codicili = περϊ διαθήκης καϊ κοδικέλλων. Bas. 35. 24. Despre codicili şi inventar — περϊ κωδικέλλων και απογραφής. Bas. 36. 25. Despre epitropi şi curatori = περϊ 'επιτρόπων καϊ κονρατό- ρων. Bas. 37. 26. Despre moştenitori şi falcidiu — περϊ κληρονόμων καϊ τον φαλκιδίου. Bas, 41. 27. Despre legate şi fideicomise = περϊ λεγάτων καϊ τών πίστει καταλιμπανόμενων. Bas. 44. 28. Despre moştenirea rudelor fără testament == περϊ έξ αδια- θέτου κληρονομιάς τών συγγενών. Bas. 45· Dreptul bizantin. 7 98 99 29. 30. 31. 32. Despre darurile făcute în viaţă — περί δορεών έν ζωή γινομένων. Bas. 46, Despre acţiunea petitorie — περί τής έκ διαφόρων τρόπων συνισταμένης κυριότητος δια χρονιάς νομής. Bas. 50. Despre prescripţiuni şi excepţiuni = περί παραγραφών καϊ προκρμιάτων. Bas. 51. Despre armatori, călători, matrozi şi cărciumari şi despre acţiunea contra acestora şi pentru aceştia = περϊ νανκλήρων καϊ πιατικών καϊ ναυτών καϊ πανδόχων, καϊ ι ής κατ'αϋτών καϊ ύπερ αυτών αγωγής. Bas. 53 33. Despre leg aţi uni = περϊ πρεσβειών. Bas. 54. 31. Despre servituti, lucrări noi şi edificii = περϊ δουλειών καϊ καινοτομιών καϊ κτισμάτων. Bas. 58. Despre pedepsele băneşti (amenzi), despre denunţători, despre pedeapsa denunţătorilor şi despre procesele penale = περϊ χρηματικών ποινών, καϊ συκοφαντιών, καϊ τίνες τών συκοφαντών τιμωρούνται, καϊ τίνες ου, καϊ περϊ εγκληματικών υποθέσεων. Bas. 60 tit. 1, CU 258 par. Despre apelaţie = περί έκκλήτον. Despre advocaţi = περί συνηγόρων. Tot materialul este scos din Basilicale, de aceia şi indică cărţile din care le-a scos pentru rezumat, cu mici excepţiuni, şi poate şi din sholiile acestor Basilicale. Locurile din acest izvor sunt extrase ad litteram ceia ce înlesneşte foarte mult critica textului. Fiecare titlu corespunde unei cărţi din Basilicale. Lucrarea lui Ataliatul a fost destinată studenţilor pentru studiu'). 35. 36 37 XVIII. Prohiron auctum. c. 1300. Literatură. D. A. z a r e ν ί c : .istoria dreptului bizantin' (rusă), partea 2-a, pp, 283-287. Mortreuil, ,Histoire du droit byzantin', 111, pag. 277-295. Ediţiuni. Zachariae ,Jus graeco-romanum' vol. VI, pp. 3-439. I. Zepos şi P. Zepos. ,Jus graecoromanum', vol. VU, pp. 1-361. Acest manual are importanţa unei legislaţii alcătuite mai târziu când jurisprudenţa bizantină se îmbogăţeşte cu izvoare noi şi când Novelele imperiale introduseseră inovaţiuni de care trebuia să se ţină socoteală la facerea oricărui manual. El este 1) Sathas .Biografia lui Mihail Ataliatul' (greacă), în .Biblioteca medievală = Μεσαιωνική Βιβλιοθήκη1, I, Veneţia, 1872, pp. 6-18. compus dintr'o inscripţie, prefaţă, 40 titluri, apendice şi paraţi tluri. Inscripţia este identică cu a Eclogii din 726 cu deosebire că la numele împăraţilor Leon Izaurul şi Constantin Copronim se mai adaogă şi numele lui Vasile Macedoneanul, ceia ce a produs mare confuzie, mai cu seamă că numele lui este pus cel din urmă, Prefaţa este o copie după prefaţa Prohironului, dar mai scurtă. Coprinsul lui este format din 40 titluri caşi Prohi-ronul oficial cu deosebirea că între titlul IV şi V s'a introdus un nou titlu : „Despre căsătoria nelegală = περί αθεμίτου γάμου; iar titlul XXIV este scos din locul său şi unit cu titlul XXVII. Intre coprinsul Prohironului oficial şi Prohiron auctum este deosebire, nu în privinţa ideilor, ci în aşezarea titlurilor lor şi în întrebuinţarea unui număr mai mare de izvoare. Iată noile izvoare întrebuinţate în Prohiron auctum : a) Basificafefe au dat acestui monument juridic multe fragmente, ba, mai mult, titlul XXVII din Prohiron auctum intitulat : Despre martori'= περϊ μαρτύρων este copiat după tit. 1 cartea XXI a Basilicalelor cu sholiile respective. b) Epanagoga cu comentarii. c) "Επιτομή τών νόμων din anul 920, care-i o prescurtare de legi, făcută pentru uşoara întrebuinţare. Tit, 21 din Prohiron auctum, care începe delà cap. 30 şi urm, este copiat întreg din acest Επιτομή tit. XI d) Ποίημα νομικόν al lui Mihail Ataliatul şi e) Σννοψις μικρόν κατά στοιχεΐον. f) In titlurile despre căsătorie, autorul Prohironului auctum a împrumutat mult material din comentariile dreptului canonic : Valsamon, etc. g) Novefefe împăraţilor Eraclie şi Constantin, Leon înţeleptul, Roman Lecapenul, Const. Porfirogenetul, Vasile II, Nichi-for Votaniatul, Alexe şi Manuil Comnenul. h) Ecfoga izauriană şi Σύνο-ψις τών Βασιλικών au intrat în παρατίτλα. Autorul lui nu-i cunoscut. Timpul alcătuirii Prohironului auctum se poate pune pe la începutul sec. XIV-lea deci pe la 1300. Zachariae socoteşte că Prohiron-ul auctum este alcătuit după eliberarea Constantinopolului de Latini, fiindcă autorul lui aminteşte hotărârile sinodale ale patriarhilor, cari au ocupat tronul patriarhal la finele sec al ΧΙΙΙ-lea ; iar nici de cum No- 100 101 vela patr. Atanasie din 1306 şi nici pe ale îrap. Andronic din 1309 ; ceiace însemnează că acest manual s'a închegat pe la anul arătat mai sus. Din mulţimea manuscriselor rămase reiese, că Prohiron-ul auctum s'a întrebuinţat mult, având în vedere izvoarele serioase intrate în corpul lui. S'a editat de cunoscutul A. Mai în greceşte şi latineşte numai vre-o 40 de rubrici precum şi de Heimbach ') şi Assema-mis 2), Zachariae a publicat mai întăi inscripţia, introducerea şi titlul 1:i) ; iar in 1870 1-a publicat complect în vol. VI din ,3us graeco-romanum' al său. Manualul juridic cîvilo-penal bizantin XIX. Exabiblul lui Const. Armenopol ΓΕξάβιβλος). 1345. Literatura : D. A z a r e v i c : op. cit. partea II, pp. 299-311, Prof. S. S. Β o h-cev: .Dreptul bisericesc1 (bulgar) 1927, Sofia, pp, 71-73. Μ o r-treuil: op. cil. UI, 1846, pp. 464-466 şi 495-503. S. Ch, Sakelariades : .Despre păstrătorul Je legi şi judecătorul din Salonic, Const. Armenopol = Περι τον 'fi' Θεσσαλονίκη νομοψνλακος χαϊ κριτον ΚυονοταντΙνου Αρμενοπούλου". Atena. 1916. Ediţiuni. Theodorus Adamus Sualembergius: a publicat Exabibiut pentru prima dată în 1540. Bernardus a Rey: a publicat prima traducere latină în 1547. Dionisius Gothofredus: 1-a publicat în ambele limbi clasice în 1587. Justinius Gôbler: .Handbuch und-AuszugKayser-licher und Biirgerlicher Rechten, un sechs undersch.iedlkhe Bûcher, durch den Got-tseligen, christlichen, hochferslendingen Herrn Constantinum Harmenopulum' Frank-iurt. Au apărutin curs de 12 ani trei ediţii. D Ruhneken und R e i t ζ au publicat în 1780 cu traducere latina un Exabiblu în .Supplementum novi thesauri juris civilis et canonici ex collectione et museo Meermanneano'. După ediţia aceasta s'a imprimat la Atena o altă ediţie la 1835, Heimbach.- .Constantini Harmenonuli manuale legum sive Hexabiblos' Lipsiae 1851. Traduceri in limba neogreacă; Νικόλαος Κοννάλης δ Κριτόπουλος a tradus în neo-greacă atât Sintagma lui Vlastarie cât şi Exabiblul în 1490. Θεοδόσιος Ζνγομαλάς l-a tradus din nou în sec. al XVII-lea, Manuscrisul din Trapezunt e delà 1605. Monahul,T e o c 1 i t a editat altul în 1671. Traducerea cea nouă a lui Alexios S pan ô s : (Αλέξιος Σπανός) delà Ianina din 1744, Veneţia, 1766, 1777 etc. M. Edwin Hanson F r e s h-f i e 1 d : ,A Manual of byzantine law compiled in the fourteenth Century by Const Harmenopoulos' cartea VI on Torts and Crimes, Cambridge, Printed at the Uni- 1) Ανέκδοτα ι, p. XXXH-XXXVI. 2) .Bibliotheca juris orientalis', II, p. 586-590. 3) ,Prochiron', p. CLV-CLXXX1. vorsity Press, 1-930, IX. 57 p. Cartea crimelor şi pedepselor este precedată de un studiu introductiv şi urmat de două anexe asupra orfanilor şi altul asupra darurilor nupţiale ale bărbatului: hipobolon şi teoritron. Constantin Armenopol a fost judecător în Salonic, un centru cultural bizantin. Cartea lui s'a numit ,Έξάβιβλος' după numărul celor şase secţii sau cărţi în care este împărţită lucrarea. Ea mai poartă şi alte denumiri ca Manualul de legi= Πρόχειροι· τών νόμων sau cu un titlu latin : ,PrùftttuÛ^tum juris civilis. După cuprinsul prefeţei sale ,προθεωρία' feese că pe autor nu l-a mulţumit Prohironul lui Vasilie, Constantin şi Leon, şi de aceia scoţând din mai multe izvoare de drept ale timpului său ca : ,Desvoltarea legilor— Πλάτος τών νόμων" ; /Novelele — ΝεαραΧ' ; ,Edictele prefectoriale = Tà Έπαρχιχα ; precum şi cele mai bune manuale, a alcătuit Exabiblul său, ca o complectare a Prohironului. Verificând Exabiblul, găsim că Armenopol s'a slujit de următoarele isvoare : a) Profiironul lui Vasile. Se păstrează până astăzi manuscrise cu semnele caracteristice ale lui Armenopol prin care el indică pasagiile împrumutate ; b) Sinopsisul Basilicalelor fapt care se constată prin aceia că in Exabiblu s'au strecurat unele expresiuni şi scăpări de cuvinte, cari se găsesc numai în Sinop-sis, deci nu avem dovezi despre întrebuinţarea Basilicalelor ; c) Novelele împăraţilor, cum sunt Novelele lui Leon VI Filosoful, Constantin Porfirogenetul, Roman I, Roman III, Nichi-for Foca. Vasile II, Alexe şi Manoil Comnenul. Afară de aceste isvoare mai întâlnim din .Edictele prefecţilor —Tà Έπάρχικα' şi din .Practica judecătoreasca — Πείρα, apoi din Ecloga lui Eeon şi Constantin în 17 titluri, din Ropai = că Ύόπαι' din .Sinopsisul minor =To μικρόν κατά στοιχεΐον", din .Epanagoga' luând mai mult sholii şi din , Cartea pedepselor = Το βιβλίον τον ποιναλίον. Titlul lucrării lui Armenopol este acesta : , Manualul de legi numit Exa6i6lul extras de pretutindeni şi orânduit în formă de rezumat, astfel alcătuit de prea respectatul păzitor al legii şi judecător al Tesalonicului, Constantin Armenopol— Πρόχειρον νόμων το λεγόμενον ή έξάβιβλος, σνναθροισ&έν πάντοθεν κατ'έκλογήν Kcà κατ3 έπιτομήν οϋτα) ανντεθεν παρά τον παναεβώστον νομοψνλακος καϊ κριτον Θεσσαλονίκης Κωνσταντίνου τον Άρμενο-πούλον'. Cartea se începe printr'o sfătuire ce se dă judecători- 102 103 lor cum trebue să facă judecăţile, apoi urmează o Novelă a lui Leon VI şi a fratelui său Alexandru despre abuzul care se face la judecăţi şi in fine prefaţa ,προθεαιρία' autorului. înaintea coprinsului este aşezată însăşi ,tabia de materie, — ,πίναξ' a celor şase cărţi. Fiecare carte este împărţită în titluri .τίτλοι1. Cartea I-a are 18 titluri şi vorbeşte despre Cegi, procedură, restituţii şi libertate. Cartea Il-a are 11 titluri şi vorbeşte daspre stăpânire, lucrări noi şi dreptul maritim. Cartea III-a are, 11 titluri şi descrie înfierea, înstreinarea lucrurilor, contracte, -împrumut şi tovărăşii. Cartea IV-a are 12 titluri şi se ocupă cu logodna şi căsătoria. Cartea V-a are 12 titluri şi vorbeşte despre testamente şi epitropi. Cartea Pl-a are 15 titluri şi fixează infracţiunile şi penalizarea lor. Prin urmare avem cu totul 83 de titluri. Tit. 1 Despre legi. CARTEA I 1 περϊ νόμων. 2 » reclamant şi re- 2 n "ενάγοντος καϊ 'ενγομένου clamat. 3 H acţiuni şi ter- 3 „ άγονγών καϊ χρόνο)ν. mene. 4 ,, judecată şi hotă- 4 ,, δικαστικής -ψήφου καϊ ά- râre. ποφάσεοις. 5 η denunţători. 5 „ μηνυτών. 6 II martori. 6 „ μαρτύρων. 7 II jurământ. 7 „ δρκον. 8 ,1 acte (documente) 8 „ συμβολαίων. 9 ,ϊ tocmeală. 9 ,, συμφώνου. 10 ,, învoială. 10 ,, διαλύσεως. 11 ,» constrângere şi 11 „ ανάγκης καϊ βίας violenţă. 12 II minori şi mici de 12 ., άνήβων καϊ άφηλίκυ>ν εν vârstă şi întoar- φ καϊ περι απο- cere înapoi. καταστάσεως. 13 II femei. 13 ,, γυναικών. 14 11 robi. 14 ,, δούλων. 15 ,, obligaţiunea ne- 15 ασαφούς καϊ αμφιβόλου. înţeleasă şi în- doelnică. Tit. 16 Despre ostaşi. 16 Περϊ στρατιιοτών. 17 „ libertate. 17 lt λύσεως ύπεξουαιότητος. 18 „ liberi. 18 ^ελευθεριών. . CARTEA II Tit. 1 Despre poses, şi stăpâ- 1 Περϊ νομής καϊ δεσποτείας. nire. 2 „ neplata (banilor). 2 ,, άναργνρίας. 3 „ cererea contrarie 3 απαιτήσεως καϊ άποιλείας- şi lucrul perdut. 4 „ clădirile noi. 4 καινοτομιών. 5 „ sarcini, dări la vis- 5 „ λειτουργιών, τελών κ<Λ tierie şi vamă. κομμερκίου. 6 „ părţi (proporţio- 6 11 μερίδων, 'εν φ καϊ ηερ) nale) între care ευρέσεως θνσανυου. şi despre găsirea de comoară. 7 „ acei aruncaţi în 7 τών 'εν ναναγίοι ρ'ιμ-πτο- naufragiu (pri- μένων καϊ περϊ zonierat) şi în- δικαίου υποστρο- toarcerea dreap- φής. tă a lor (la li- bertate). 8 „ înfiere (adopţiune). 8 It νίοθεσίας. 9 „ asilul în biserică. 9 ,, προσφενγόνταιν. 10 „ împrumut. 10 χρήσεως. 11 „ călătorii de pe 11 » ναυτικών. mare. CARTEA III Tit. 1 Despre daruri. 2 „ anularea daruri- 3 „lor cumpărarea şi vânzarea între care şi despre protimisis. 4 ,. emfiteoză (em- batic). 1 Περϊ δωρεών. 2 „ ανατροπής δωρεών. 3 ,, πράσεως καϊ άγορασίας έν φ καϊ περϊ προτιμήσεως. 4 „ εμφυτεύσεως. 104 105 Tit. 5 Despre împrumut şi zălog. 5 Περϊ δανείου καϊ ενεχύρου. 6 ,, garanţi şi răspun- 6 „ εγγυητών καϊ άντιφωνη- zători. τών. 7 ,, dobândă (proc.) 7 „ τόκου. 8 „ închiriere între 8 „ μισθιόσεως εν ώ καϊ περϊ care şi despre εργολάβων. antreprenori y „ depozit (zălog). 9 „ παρακαταθήκης. 10 „ societate (tovă- 10 „ σνστάσεαις κοινο)νίας. răşie). 11 desfacerea socie- 11 „ λύσεως κοινοηάας, tăţei. CARTEA IV Tit. 1 Despre făgăduiala lo- 1 Περϊ συναινέσεως μνηστείας. godnei. 2 „ arvuna logodnei. 2 ,, αρραβώνων μνηστείας. 3 „ darurile logodnei. 3 „ δα)ρεών μνηστείας. 4 „ definiţiunea şi 4 ,, δρον καϊ διαθέσεως γά- rânduiala căsăt. μον. 5 „ asprimea legii (în 5 ,, ακριβείας νόμον. privinţa căsăto- rii clericilor). 6 „ darul dinaintea 6 ·. προγαμιαίας δωρεάς. nunţii. 7 „ căsăt. nepermise. 7 ,, γάμων κεκωλνμένων. 8 „ impedimentul că- 8 „ συΐ'κφείας γάμων και βαθ- sătoriilor şi gra- μών συγγενείας dele de rudenie. 9 „ cei ce se căsăto- 9 ,· δεντερογαμού>ντων. resc a 2-a oară. 10 „ zestrea cea 10 ,, δικαίου προικός dreaptă. 11 „ cererea zestrei şi 11 εκδικήσεως προικός καϊ sarcinele ei. τών βαρών αυτής. 12 „ exoprică (para- 12 „ έξωπροίκων. fernă). 13 „ ipovol. 13 ,· ύποβόλον. Tit. 14 Despre darurile între 14 Περι δωρεών μεταξύ ανδρός bărbat şi soţie. *«» γυναικός. 15 ,, desfacerea căsă- 15 λύσεως γάμου καϊ τών αί- torii şi despre τι«»' αυτής. cauzele ei. CARTEA V 1 Desp re testamentul ce- 1 Περϊ διαθήκης αυτεξουσίων. lor de sine stă- tători. 2 testamentul celor 2 ννιεξουσίων. de sub tutelă. 3 » testamentul celor 3 ,. απελεύθερων. liberi. 4 testamentul epis- 4 ?J έπισκόπιον καϊ copilor şi mo- μοναχών. nahilor. 5 1 f anularea testa- 5 >> ανατροπής διαθήκης. mentului. 6 1 1 plângerea contra 6 ?.< μέμψεως καϊ 'εναντιώ- testamentului σεα)ς διαθήκης. nedrept. 7 I t codicel. 7 !! κωδικέλλον. 8 11 moştenitori. 8 J? κληρονόμων. 9 1 ! falcidiu. 9 ?J ψαλκιδίου. 10 1 1 desmoşteniţi. 10 }> αποκλήρων. 11 f ) legat. 11 ,V ληγάτου. 12 lî tutori (epitropi), 12 7.' επιτρόπων, κουρατώρυ>ν curatori şi ad- καϊ διοικητών. ministratori. 13 1· aceia când tre- 13 j; τοϋ πότε δει ενάγειν τους buie creditorii δανειστάς κατά τών să cheme în ju- κληρονόμων τον decată pe moş- τελεντήααντος. tenitorii celui decedat. 106 107 CARTEA VI Tit . 1 Despre pagubă. 1 Ιίερι ζημίας. 2 ,, adulter, 2 ,. μοιχών. 3 ,, desfrânaţi şi silui- 3 ., Jiom'ôtv y.al τών βιαζόν- tori de fecioare. ι.ων παρθένους. 4 „ amestecătorii de 4 αίμομικτών, ασελγών και sânge. άλογευομέοιν. 5 „ hoţi, răpitori de 5 ., κλεπτών, άπελατών τυμ- turme, săpători βωρύχων καϊ ιερό- de morminte şi συλων. furi de lucruri sfinte. 6 „ ucigaşi. 6 ., φονέων και ληστών. 7 „ răpitori de femei 7 ,, αρπαζόντων. 8 „ fugari şi cei ce 8 ,, αυτομόλων καϊ άνδραπο- vând oameni li- διστών. beri. 9 „ clevetitori şi cei 9 ,, συκοφαντών καϊ τών φλνα- ce găsesc scri- ρίαν ενρισκόντων. sori de calomnie 10 „ vrăjitori şi ghici- 10 ,. φάρμακων, γοητών καϊ tori. μάντεων. 11 ,, Iudei, eretici şi 11 ., Ιουδαίων, αιρετικών καϊ iudaizanţi. έλληνιζόντο)ν. 12 ,, robi şi cei ce pun 12 ,, δούλων καϊ τών "εμπρησ- foc. μούς ποιούντων. 13 „ cei ce primesc 13 ,, τών αλλότριους ύποδεχο- robi streini şi μένα>ν δούλους, cei ce vând oa- καϊ τών εκποιούν- meni liberi. των ελευθέρους. 14 ,, diferite pedepse. 14 ,, διαφόρων ποινών. 15 ,, cei ce insultă (pe 15 ,, τοϋ, τίνες ατιμοννται. judecători). Die cele expuse se vede că modul de distribuţie al materii in Exabiblu este cu totul deosebit de cât cel din Prohiron. In afară de cele 83 de titluri pe cari le-am expus mai sus, la sfârşitul tuturor manuscriselor cu coprinsul Exabiblului mai găsim adăogate încă altele, cum sunt : 1) Afte titfuri diferite = έτερα τίτλα διάφορα. 2) Despre demnităţi = περϊ άξιομάτων. 3) Despte diferite regufe — περϊ κανόνων διαφόρων. 4) Despre însemnarea cuvintefor — περϊ σημασίας δημάτων.. 5) Despte Hirotonia episcopifor şi preoţi for — περί χειροτονίας 'επιοκόπων καϊ πρεσβυτέρων ; iar în mai toate manuscrisele şi tipăriturile găsim şi 6) Legife agrare = Νόμοι γεωργικοί. Anul alcătuirii Exabiblului. Unii critici susţin că această lege este închegată în jumătatea sec. al XII-lea. A-cum în timpul din urmă, se dă ca vreme a alcătuirii lui anul 1345. Ε tocmai în vremea Anei Paleologul şi a fiului ei loan Paleologul, după cum arată o însemnare din codicile juridic grecesc fol. 195 din Viena. Alţi istorici însă s'au îndoit de veracitatea acestui lucru, socotind-o ca o însemnare de pe o copie, iar nu de pe original. Realitatea constă în aceia, că de vreme ce Armenopol extrage din Novela patriarhului Atanasie, care Novelă a fost compusă la 1305, deci Exabiblul a fost compus după apariţia acestei Novele şi anume după moartea autorului ei, care a avut loc nu mult înaintea anului 1345. însemnătatea Exabi blului. Chiar delà apariţia lui, Exabiblul a avut în imperiul bizantin o mare însemnătate. Sunt manuscrise cum este ms. 1355 din Paris, care coprinde un Exabiblu desvoltat, alcătuit cu fragmente scoase din Ecfoga privata, Sinopsis-uf Basificafefor, Sinopsisuf fui MiBaif Ρ sefos şi din ,,Ποίημα νομικόν" al lui Mihail Ataliatul; iar ms, Nr. 1385 conţine un exabiblu alcătuit numai pe baza primelor zece cărţi din Basilicale. După căderea imperiului bizantin influenţa acestei cărţi de legi nu numai că nu a încetat, cum era de aşteptat, ci dimpotrivă, ea a devenit şi mai intensă pentru multă vreme în ţările de sub influenţa bizantină. Un fapt curios este acela că în ţinuturile cu populaţie grecească Exabiblul a început să circule în traducere neogreacă, întâlnim foarte multe traduceri de acest fel : manuscrise şi tipărituri. Astfel avem cea dintâi traducere făcută de Nicolaos Cunalis Critopulos în 1490 ; apoi alta făcută de Teodosios 108 Z i g ο m a 1 à s la finele sec. al XVI-lea. O revedere se făcu şi de un călugăr de la Muntele Atos, anume Teoclit, care ne-a dat ediţia din 1671. După aceia, în sec. al XVTH-lea, avem o altă traducere făcută de un necunoscut şi îndreptată de Alexios Spanôs din Ianina după cererea mitropolitului Gherasim din Eracleia, publicată cu banii acestui mitropolit, la Veneţia, în 1744. Această tipăritură sa mai repetat deseori în multe e-xeniplarc.. Ediţia din 1766 a fost des întrebuinţată şi de instanţele româneşti. Este cunoscută şi ediţia din 1777, puţin deosebită de cea din 1766 prin format, de aceia paginile nu corespund exact cu ale celei din 1766 pentru a putea verifica orice carte de judecată românească. După ce Grecia a dobândit independenţa politică, Exabiblul a fost prima carte de legi a noului regat, decretată prin decretul regal din 15.VIII 1830 ca normă pentru instanţele greceşti. Prin promulgarea constituţii elene, în primul ei capitol, din 13. II, 1835, Exabiblul se declară de către regele Oton. ca lege în vigoare până la apariţia primului cod civil grec/ Exabiblul în ţările rjupă cum am arătat în capitolul privi-i >Hiane. , ,. _ ,Γ ζ tor la aplicarea cuntagmei lui Matei Vlastarie, în Ţările române, este greu a stabili cu paragrafe, dacă până la apariţia Nomocanonului lui Manuil Malaxos (1561-62), s'a aplicat Armenopol sau nu. Dificultatea provine de acolo că ideile juridice sunt similare în ambele manuale. Odată însă cu traducerea Nomocanonului lui Malaxos în româneşte, în prima jumătate a secolului al XVII-lea: Pravifa afeasă (1632), Cefe J taine (1644), la cap. „nunta", unde Armenopol e des citat; Carte de învăţătura romanească (1646) φ. îndreptarea fegei (1652), pasagii întregi din Armenopol —aflătoare în aceste pravile —sunt utilizate până în prima jumătate a sec. al XIX-lea, In epoca fanarioţilor Manualul lui Armenopol este foarte frecvent întrebuinţat în cărţile de judecată (uneori şi de 2-3 ori în aceiaşi hotărâre) cu indicarea numirii Manualului, cărţei, titlului şi foei (list), fiindcă acum (delà 1730) exista dispoziţiunea lui Const. Mavrocordat de a se fixa şi părţile legei citate în hotărârea judecătorească, dispoziţie repetată şi de Al. Ipsilante în Pravilni-ceasca sa condică1). Ediţia întrebuinţată în provinciile româneşti a fost cea neogreacă a lui Alexios Spanôs din 1766. 1) ,Pravilniceasca condică' np. 13 (grec) şi 110 (rom.) este de două ori amintită : ed. Şt. Gr. Berechet. 109 Traducerea integrală Deşi dacă am aduna toate fragmentele în româneşte (1804). rQmâneşti de pHn cărţile de judecată ale sec. al 17-18-lea şi le-am orândui după speţe juridice, am forma un Exabliblu al instanţelor române, totuşi Alex. Moruzi, domnul Moldovei (1802—1806), dispune traducerea întregului manual în 1804 de către paharnicul Toma Carra, cu titlul următor : Jndemânoasa adunare a pravifilor ce se numeşte Exa-vivfos. adunată din toate pravifife cuafegere şi în scurt şi aşa afcătuită de pre cinstituf păzitoriu a pravififor şi judecătoriu a Tbesafonicufui Constantin Armenopuf cef mai întâi între judecători, cari acum întâi din luminata poruncă a prea înăfţatu-fui şi mult mifostivului nostru stăpân şi Domn a toată Mol-davia, Măria Sa Afexandru Constandin Mor uz Ρ· P. s'a tăfmăcit din limba effinească pre aceasta mofdovenească de cătrâ Toma Carra pafi. dându-i ajutoriu fa fimba mofdovenească loan Euca serd.f Toma Luca şi sufger Constandin Negre ,■ iar scriitoriu Nicufai diiacu. La anul de la Hristos 18o4 Ăiaiu 3o'. îndelungată vreme, această traducere s'a întrebuinţat în manuscris în Moldova şi mai cu seamă în partea ei de răsărit pe care după deslipire Ruşii au numit-o Basarabia.1) Traducerea Exabiblu- Exabiblul a fost întrebuinţat de instan-lui în ruseşte. ^ moldo.basarabene până la 1825. A- tunci, desfiinţându-se consiliul suprem (κίρχοκκίνΐΗ οκΊττχ), apelurile trebuiau să se judece la Peterburg, Cu această împrejurare, între legile cerute de departamentul senatului pentru a fi traduse în ruseşte a fost şi Armenopol, ediţia lui Spanôs din 1766, La confruntarea traducerii făcută după ediţia neogreacă, cu originalul elen, aflat în biblioteca publică, s'au găsit pe a-iocurea diferenţe izbitoare. Ele erau strecurate sub influenţa vieţii sociale în ediţia Spanôs. Atunci deosebirile din textul c-fen s'au tipărit mărunt pe câmpul liber al marginilor cărţii, pe când cele din cel neogrec au rămas în corpuf traducerii, însă imprimate cu caractere cursive. Aşa se prezintă ediţia specială rusă din 1831. Ediţiile următoare nu au mairepetat tehnica acesteia, afară de cea din 1854 din Chişinău şi cea din Odesa din 1908. Contra oricărei logici, ministerul de justiţie rus a dispus ca judecătorii din Basarabia să aplice diferenţele de pe margine ale textului elen. Oare nu pentru a produce o confuziune 1) Vespasian Erbiceanu a găsit, în Basarabia un exemplar complect. şi mai mare, spre a provoca înlocuirea legilor locale cu cele ruseşti ? In româneşte se tipări abia după reîntoarcerea Basarabiei la trupul vechei Moldove, în 1921. Ediţia aceasta făcută de prof. loan Peretz a respectat diferenţele fixate în textul rus, prin text cursiv şi note explicative puse sub rânduri '). XX. Novelele (Μ-ηρώ). 527—1453. Literatura. F. A. Biener: Ueber die Novellen der byzantinischen Kaiser in Veranlassung der in dieser Zeitschrift befindlichen Abhandtung desselben Cegenslandes' art. în .Zetsch. f. gesch. Rwiss.', VIII. (1835.), pp. 263-79. Franz Dolger: ,Regcsten der Kaiserurkunden des ost-rbmischen Reiches von 565 bis 1453', Herausgegeben von den Akademien der Wissenschaften in Miinchen und Wien. IV Theilen, 1928-1933. Gianino F e r r a r i : , // diritto penale nette No-velle di Leone il Filosofo', în ,Rivista penale', LXVIII, (1908), fasc. IV, Torino ; rec, de P. Marc în ,Byz. Zeitsch.', XVIII, (19081, 658, şi răspunsul lui Ferrari în ,Byz. Zeitsch.', XVIII (1909), pp. 297-98. Idem: .Diritto matrimoniale seconde ie Novelle di Leone il Filosofo', în ,Byz. Zeits.', XVIII, 1909, ΡΡ· 161. Henri Monnie'r: ,Les Novelles de Léon le Sage; Introduction, droit public, droit pénal, les personnes, les biens', Bordeaux, 1923. G. Maridakis: ,Dreptul civil in Novelele împăraţilor bizantini = Το άστικον δίκαιον 'εν ταις Νεαραΐξ των βυζαντινών αντοκρατόραιν', Atena. 1922. Ρ. Ν ο a i 11 e s : ,Les collections de Novelles de l'empereur Justinien : La collection grecque des 168 Novelles', (thèse). Bordeaux, 1914. K. Triantaphilopoulos: ,Die Novelle des Patriarchen Athanasius iiber die ,,τρψοιρία" -m .Byz. Neugr. Jahrbiiclicr' Vlll, (1930), Atena, pp. 136 urm. K. Witte : ,Ueber die Novellen der byzantinischen Kaiser', art. în .Zetsch. f. gesch. Riviss, Vlll, (1855), pp. 153-224. Ediţiuni. G. E. Heimbach: .Authenticum : Novellarum constitutionum Justi-niani, versio vulgata, Leipzig, 1851, 2 vol. Zachariae: ,Jus graeco-romanum'. I, 1856. Idem: Jmperatorl Justiniani Novellae, (Teubner, 1881). I. Zepos şi P. Zepos: ,Jus graecoromanum' 1, Atena, 1931. Novelele sunt dispoziţiuni date de diferiţi împăraţi bizantini ca lămuriri la diferite chestiuni juridice pe care legea nu le limpezeşte. In coprinsul acestor Novele găsim exprimată viaţa economico-juridică din vremea împăraţilor sau patriarhilor, cari le promulgă. In ele găsim obiceiul locului (συνήθεια 1) .Manualul legilor sau aşa numitele ,Cele şase cărji' adunat de pretutindeni şi prescurtat de vrednicul de cinstire păstrătorul de legi şi judecător în Salonic, Constantin Harmanopulos, traducere de loan Peretz, profesor universitar. Ediţia ministerului de justiţie, Bucureşti, 1921. Editorul a pus jos prin steluţe diferenţele textului elen. ΊΟΉΐχ,β. Împăraţii bizantini au fost imitaţi de ţarii Statelor sud-slave, caşi de domnitorii şi ierarhii Ţărilor române. Novelele bizantine corespund .Brisoavefor soBorniceşti' în largul înţeles al cuvântului sau simplelor ,Brisoavé în înţelesul strâns. Ele regulează nu numai raporturi private, dar şi publice. Este de mare trebuinţă a se alcătui colecţii de toate hrisoavele legislative din trecutul nostru pentru a se cunoaşte adevărata viaţă juridică a neamului nostru din trecut, cum s'â făcut şi se face cu cele din Bizanţ. Noi ne vom ocupa de coprinsul Novelelor împăratului Justinian şi ale împăraţilor de după acesta. Novelele stăpâni-torilor Bizanţului de după Justinian se numesc ,ΝεαραΙ'. Cele ale lui Justinian şi ale predecesorilor lui, cari ne sunt cunoscute din istoria dreptului roman, au o strânsă legătură cu cele de mai târziu. Cel mai productiv împărat în acest domeniu al promulgării de Novele este Leon VI Filosoful. Istoria critică îi atri-bue lui 113 Novele. Ele se găsesc în Codex Marcianus No. 179. Multe din acestea au intrat în compunerea Basilicalelor, iar altele, cari au apărut după terminarea acestora, fireşte, nu au mai putut fi ţinute în seamă. Ele par a fi colecţionate între anii 888-899. Din coprinsul Novelelor scoatem cunoştinţe despre puterea imperiafă, oBiceiuf iocuiui, fegea divină, fegea ci-vifâ, fegisfaţia penafâ. cfasificarea persoanefor, scfavie şi fi-Bertate, căsătorie, căsătoria a doua şi următoare/e. puterea paternă, adopţiune, tute fă, curate fă, Bunuri, oBligaţiuni, uzura, succesiunea „aBintestat", succesiunea testamentară, donaţiuni, dotă, daruri înaintea nunţii, procedură. Mulţi împăraţi şi chiar patriarhi au promulgat Novele privitoare la diferite chestiuni, Se recunosc ca oficiale c. 509 Novele atribuite diferiţilor stăpâ-nitori bizantini. Cea mai importantă este pentru noi Novela lui Roman Lecapenul din anul 922, privitoare la protimisis, despre care vorbim în amănunt în studiul premergător la .Hrisoave fegisfative din sec. af XVII-X PIII-fed. Această Novelă este amintită în vechea noastră legislaţie prin .Nooefa fui Roman Bătrân uf. In pravilele şi codicele noastre vechi sunt citate multe Novele bizantine. Un studiu amănunţit asupra coprin-sului Novelelor ne-ar pune în faţa adevăratei vieţi juridice din Bizanţ. 112 113 XXI. Dreptul canonic (Έκκλησιαστικδν δίκαιον). 1-1859. Literatura. F. A. Biener : ,De colleclionibus canonum ecclesiae graecae', Berlin 1827. Kriiejcr: ,Uebcr cine neue liearbcilung des Nomocanon in XIV Titeln', In J.eils. I. Rechlsg:, IX, (1870), pp. 185-95. Pitra: ,Dcs canons et des collections cununit/ucs de l'église grecque', 1858. L. F. Tafel: ,De collectionibus qtii-busdum iuris Gr'uecorum canonici', Tûbingen, 1886. Zachariae: .Die griechischen Nomokanones', in .Mémoires de l'Académie de St. Pelersbourg'. VII, série. I. XXIII, (ih77), n. 7. Idem: Die Handbiicher des geisllichen Rechts aus den /.eiten des unlergehenden byzantinischen Reiches und der turkischen Herrschaft', in aceleaşi .Mémoires', VII, série, t. XXVIII, n. 6, 1871. Idem: .Uebcr den Vcr-iasser und die Quellen des (Pseudo-Photianischen) Nomocanon in XIV Titeln' in aceleaşi .Mémoires', VII, série, t, XXI, n. 16, 1885. Idem : ,Die Synopsis canonum. Ein Beitrag zur Geschichte der Quellen des hanonischen Rechts des griechischen Kirche', în ,Sitz. Ber. der Wiss. zu Berlin, Sitz. von 22. XII, (1887), LUI. pp. 1148-1163. Pr. N. Ilijnskij: ,Sinlagma lui Matei Vlastarie' (rusă), Moscova, 1892. A. Monferratos: .Un nomocanon din veacul al ΧΙΙΙ-lea --= Νομοχάνων νον ιγ' αΐώνος' în .Buletinul soc. elene de istorie şi etnologie =-Δελτίον τής Ιστορικής χα\ εθνολογικής 'εταιρείας τής "Ελλάδος", IV, (1892-94), pp. 309-331. Aici se descrie un codice din biblioteca universităţii din Atena. Α. Ρ a ν 1 o ν : Nomocanonul anexat la marele molitfelnic. Istoria lui :,i textele: grec şi slav cu însemnări lămuritoare şi critice'. Moscova, 1897, ed. II. Κ. M. Rallis: .Dreptul penal al bisericii ortodoxe de răsărit ·-— Ποινιχον δίκαιον τής όρθοδόξον ανατολικής Εκκλησίας·, Atena, 1907, rec. de Ksri Bockenhoff în ,Byz. Zeits.' XVII, (1908), 209-211 şi D. A. Petra kakos : ,Conlribuţiuni la dreptul penal al bisericii ortodoxe de răsăi it = Συμβόλου εις το ποινικόν δίκαιον τής ορθοδόξου ανατολικής 'εχκλησίας', Leipzig, Ι9Ο9, este ο critică a lucrării Iui Κ, M. Rallis, care-i publicată şi în rev., Εκκλησιαστικός Φάρος" din Alexandria, I9O8, Ediţiuni. Jean de Τ i 11 e t : Sanctorum Apostolorum et sanctorum conciliorum canones', Paris, 1540. E, Bonefidius: Τοϋ ανατολικού νομίμον βιβλία γ' =» Juris orientalis libri 111, Paris 1573. J. Leunclavius şi M. Freherus; ,Juris graeco-romani fam canonici quam civilis torni duo', Frankfurt, 1596, 2 voi, Guilielmus V o e 11 u s et Henricus Justellus: ,Bibliotheca jurisicanonici veteris in duos tomos distribuia'. Paris, 1661. G. Beveregius: ,Σννοδικόν sive Pandectae canonum', Oxford, 1672, 2 voi. Iohannes Baptista Cotelerius: .Ecclesiae graecae monumenta, Paris, 1677-1686, 3 voi. ; iar vol. IV s'a adăugat în 1692 de Maurinerni sub titlul de ,Analecta graeca'. G. A. R a 11 i şi Μ. Ρ o 11 i : .Colecţia dumnezeeştilor şi sfintelor canoane ale sfiţilor şi prea slăvitilor Apostoli şi ale sinoadelor ecumenice şi locale şi ale sfinţilor părinţi, s'a editat împreună cu alte şi numeroase hotărâri călăuzitoare după vechi tălmăciri şi felurii critici «= Σύνταγμα τών θείων και ιερών κανόνων τών τε άγιων και 7ΐανενψήμων Αποστόλων και τών ιερών οικουμενικών καϊ τοπικών συνόδων, και τών κατά μέρος άγιων πατέρων, εκδοθέν, συν πλείσταις άλλαις τήν έκκλη. σιαστικήν κατάστασιν διεπούσαις διατάξεσι, μετά τών αρχαίων 'εξη. γητών, καϊ διαφόρων άναγνοσμάτων', Atena. 1852-56 IV vol. Are şi o traducere sârbă sub titlul .Zbornik', Zara, 1884. M. I. Ghedeon: .Hotărâri canonice, epistole, deslegări, porunci de ale prea sfinţiţilor patriarhi ai Constantina-polului = Κανονικοί διατάξεις, 'επιστολαι, λύσεις, θεσπίσματα τών ά-γιοιτάτων πατριάρχου Κωνσταντινονπόλεως', Neoplata, 1895-6, 2 vol. Nicodim M i 1 a ş : .Dreptul bisericesc oriental'1), Această operă capitală are'tradu-ceri în limba greacă de Meletios Apostopulos, ,Το 'εκκλησιαστικον δίκαιον τής ορθοδόξου ανατολικής "εκκλησίας σννταγεν κατά τάς γενικάς 'εκκλη-σιαοτικάς πηγάς"καϊ κατά τούς 'εν τάϊς αύτοκεφάλοις 'εκκλησίαις Ισχύοντας ειδικούς νόμους", Atena. 1906, in 1. rusă la Peterburg, 1912, 2 vol., în bulgară, germană. Canoanele cu comentări au început să fie traduse şi în română de Uros Kovincic şi N. Popovici, Arad, 1930-31, (numai voi. f, în 2 părţi). N i f o n, mitropolitul Ungrovlahiei : ,Manual de pravilă bisericească', Bucureşti, 1854. Andrei Şaguna, mitr. Ardealului: ,Enchiridion (Έγχειρίδιον) adecă carte.manuală de canoane.,., cu comentarii', Sibiu, 1871. Meletie D r e g h i c i u ; ,Legile bisericeşti în mod estrativu şi splicativu', Temişoara, 1873. D. G. Boroianu: .Dreptul bisericesc' Iaşi, 1899, 2 voi, Marius Teodorian: ,Drept canonic oriental', Bucureşti, 1905-7, 3 voi. Lumea creştină şi-a primit legislaţia delà biserica sa. In măsura în care ea se desvolta, se simţia nevoie de conducerea ei prin legi deosebite hotărâtor de legile lumii păgâne în mijlocul căreia apăruse. Conducătorii diferitelor centre religioase s'au adunat între 325-787 sub presiunea nevoilor vieţei, fiind convocaţi de împăraţii bizantini, Articolele legilor lor religioase se numesc canoane = κανόνες, adică regufe, îndreptări. înainte de adunarea primului sinod ecumenic biserica a respectat cele 85 Canoane apostofice, atribuite lui Clement Romanul şi „învăţătura ce for 12 apostoft'—ή διδαχή τών δόδεκα αποστόλων"" ; {ar după aceia începe şirul aşa numitelor adunări a ierarhilor bisericii creştine, cari adunări se numiră cu un termen grecesc de „sinod = σύνοδος, adică adunare. Deoarece canoanele lor priveau toată lumea creştină de pretutindenea căpătarâ şi denumirea de „ecumenice = οικουμενική, adică universale. A-vem 7 sinoade ecumenice recunoscute de biserica orientală. Iată-le : 1) Zara, 1890, (sârbă), trad. românească de D. I. Cornileseu şi Radu S. Vasile, Bucureşti, 1915. Ε cel mai bun tratat. Drepiul bizantin. 114 115 Cele 7 sinoane ecumenice- 325-818. No. sinodului Locul unde s'a ţinut sinodul Anul tinerei sinodului Câte canoane (pravile) a elaborat fiecare sinod 1 Niccia 325 20 canoane II Constantinopol I 381 7 III Efes 431 8 IV Halcedon 451 30 1 v-vi Constantinopole al Il-lea Quinisext (Trulan) 691-692 102 Vil Niceîa al II-lea 787 22 Cele 10 sinoade locale. I Ancira 314 25 canoane II Neocezarea 314-325 15 III Gangra 340 21 IV Antiohia 341 25 V Laodiceia 343 60 VI Sardica (Sofia) 343 20 VII Constantinopole 394 2 VIII Cartagena 419 133 IX Constantinopole S61 17 X Constantinopole 879 3 „ j Afară de canoanele sinoadelor arătate mai sus, biserica ortodoxă mai recunoaşte încă şi alte canoane ale unor părinţi bisericeşti : Canoanele părinţilor bisericeşti- No. de ord. Numele părintelui care a elaborat canoanele Anul mortel fiecăruia I Câte canoane s'au recunoscut de biserică In care glave din „Corm-ciea" sunt introduse 1 Dionisie, arhiep. A-lexandriei f 265 4 canoane 26 2 Grigorie al Neoce-zareei f 270 11 27 ~~3~~ 4 Petru, arhiep. Alexandriei f 311 15 29 Atanasie arhiep. A-lexandriei f 373 3 epistole — 5 Vasile cel mare (Ca-padocia) f 379 92 canoane 13, 21, 32 24, 25 6 Timotei ep. Alexandriei t 385 18 „ 32 7 Grigore teologul f 389 8 „ 30 8 Amlilohie din Iconia f 395 1 epistolă 30 9 Grigore de Nisa t 395 8 canoane 31 10 Teofil de Alexandria f 413 14 „ 33 11 Ciril de Alexandria f 444 5 34 12 ΤΓ~ Ghenadie de Constantinopole f 471 "1 epistolă 36 Tarasie de Constantinopole f 809 1 36 14 loan Postnicul (Νηβτευτής) t 595 49 epistole — ~15~ Nichifor Mărturisitorul f 818 49 -— 116 Colecţiuni de canoane, Colecţiuni de canoane s'au alcătuit chiar în cursul ţinerii sinoadelor ecumenice, căci la unele sinoade se citează canoanele vechilor sinoade după o βιβλίον, pe care cei din Apus o traduc prin codex. Astfel pare că la ţinerea sinodului din Halcedon (451) exista o asemenea colecţie de canoane. Ca acestea au apărut destul de multe. a) . Cea care a ajuns până la noi este Sinopsis-ufcanonic af /ti Ştefan Lfes ea nul— Στέφανου Έφεσίον κανονική avvovjig χ). începutul lucrării acesteia ar fi sec. al VI-lea. Deci ea coprinde canoanele în formă prescurtată numai pe ale acelor sinoade, cari se ţinuseră deja până în momentul închegărei ei : canoanele apostolice, ale sinoadelor din Niceia, Ancira, Neocezarea, Gangra, Antiohia, Laodicea, Constantinopol şi Efes. Cu vremea coprinsul acestui Sinopsis s'a mărit în măsura în care se ţineau alte sinoade şi apăreau părinţi bisericeşti, cari scriau canoane. In ediţia Synodiconului lui Beveregius2) şi în Sintagma ateniană apare complectat în forma cea din urmă. Acest Sinopsis a fost comentat de Alexe A r i s t e n, al cărui conţinut a fost tradus de Daniil Panoneanul, la 1652, intrând ca ultimă parte în îndreptarea fegei, tipărită în Târgovişte, capitala Valachiei. b) . In afară de Sinopsis-ul lui Ştefan Efeseanul mai găsim în biserica orientală Sinopsis-ul magistrului şi logofătului Sini i o η = ,Σνμεών μαγίστρον καϊ λογο&έτου "επιτομή κανόνων". ΕΙ coprinde în formă prescurtată : canoanele apostolice, ale primelor 5 sinoade ecumenice, ale celor dintâi 7 sinoade locale şi canoanele lui Vasile cel mare. Deosebirea dintre aceste două Sinopsis-uri constă în aceia că acesta din urmă are canoanele citate după valoarea izvoarelor lor : canoanele apostolice, sinoadele ecumenice, locale şi ale sf. părinţi. Acest Sinopsis este editat de Voellus şi Justellus4). Ordinea de citare a canoanelor acestora s'a păstrat aceiaşi şi în Comentariile lui Zonara şi Valsamon. Nevoea practică şi teoretică a silit pe alcătuitori să dea naştere la colecţiuni sistematice în care canoanele să fie aşezate după obiectul lor. Despre o primă colecţiune în genul a- 1) Mort re ui 1, I, 201. 2) Sinodiconul, 11, după pag. 188. 3) Sintagma ateniană, IV, 399 urm. 4) ,Bibliotheca juris canonici veteris' 11, pp. 710-748. 117 cesta vorbeşte loan Scolasticul în precuvântarea lucrării sale. Ea ar fi avut 60 de titluri, coprinzând canoanele apostolice, ale celor dintâi patru ecumenice, ale celor locale până la cel din Sardica, fără ale sf, părinţi. c) . Afară de aceasta avem Co fee fia fui loan Sco fast/cuf (550), întocmită pe când era preot în Antiohia, (mai târziu patriarh la Constantinopole (566-577). Ea coprinde 50 titluri în cari intră cele 60 de titluri din colecţia anterioară, la care s'a mai adaos 68 canoane ale sf, Vasile cel mare şi epistolele 2 şi 3 a acestuia către Amfilohie din Iconia. Ea este editată de aceiaşi editori arătaţi mai sus'1). d) . Tot lui loan Scolasticul i se mai atribue şi o Cofoc-ţiune de 8Ţ titfuri, alcătuită între anii 565-578, care este un a-daos la colecţia amintit mai sus. Toţi editorii veacurilor trecute şi istoricii într'un glas atribuie această colecţie lui loan Scolasticul, aducând în sprijin o însemnare delà sfârşitul colecţii. Titlul ei după Pitra este: .Colecţie de canoane Bisericeşti întocmită în 5o àe titfuri — Συναγωγή κανόνων εκκλησιαστικών sig v' τίτλους διηρημένη ; iar după V Ο e 11 U S şi J U 8-tellus este acesta: ,Afe fui loan presviteruf din AntioBia zis Scofasticuf, canoane în 5o titfuri = "Ιωάννου πρεσβυτέρου Αντιοχείας του άπό Σχολαστικών, ούτος σνντάτει τους δλους κανόνες εις ν' τίτλους". Coprinsul este format din 87 de capitole alcătuite din rezumatul Novelelor lui Justinian. Colecţia aceasta se coprinde în cap, 42 al Cormciei ruse. O altă Cofecţie de 25 capitofe al cărei autor necunoscut aparţine ultimilor ani ai sec al VI-lea. Primele 21 capitole din ea corespund la acelaş număr de constituţiuni justinianee, iar ultimele 4 capitole coprind Novelele 136. 133, 120 şi 2 capitole din Novela 122. Şi, în sfârşit, o ultimă Colecţie numită Coffectio constitutionum ecefesiasticarum sau Coffectio tripartita sau şi Paratitfa, care coprinde legile civile referitoare la biserica creştină ale lui Justinian. Fiindcă este împărţită în trei părţi mai poartă şi denumirea de tripartita. Prima parte coprinde primele 13 titluri ale codicelui lui Justinian în extras larg cu locurile paralele (paratitla) din alte 1) Voellus şi Justellus: ,Bibliotheca juris canonici veteris', II, pp, 499 urm. * 118 119 titluri ale codexului şi Novele. Partea 2-a coprinde 6 titluri, fără textele paralele, extrase din Pandecte şi Instituţiuni, referitoare la afacerile spirituale. Partea 3-a coprinde 34 Novele, împărţite în trei secţiuni ; a) prima priveşte pe episcopi, clerici, mireni şi călugări ; b) a doua fixează relaţiunile lumeşti şi c) a treia se referă la eretici, Iudei şi Samarineni. Colecţia se termină cu 4 Novele ale împăratului Heraclius (610-640). Nu i se ştie autorul, dar Novelele împăratului amintit îi stabileşte momentul alcătuirii, A fost foarte întrebuinţată mai mult decât ori care altă colecţie canonico-profană. XXII. Nomocanoanèle. Literatura. A zare vie: ,Op. cit.'. 11,324-51. F. A. Biener: ,Geschichte der Novellen', pp. 194-202. Idem: .Revizion des Justin. Codex in Hin-sicht\seiner Integriiăt' în ,Zetsch. I. Rwiss, VII, pp. 144. Heimbach: ,Griechisch-romisches Recht', în voi. 86 (Encyklopădie), pp, 289-29L Mortreuil: ,υρ. cit', I, pp, 216-222. Pltra : ,op, cit,', II. 372. Zachariae: ,Die griechsclien Nomokanones', pp. 8-9 in .Mémoires de l'Académie de St. Petersbourg', VII, tom. XXIII, n. 7. Ediţiuni. ' Voellus şi Justellus: ,Bibliotheca juris canonici veteris', II. pp. 603-660. Practica vieţii din biserica veche a cerut ca toate canoanele (κανόνες) să fie adunate împreună cu toate legile civile (νόμοι) pentru mai marea uşurinţă a conducătorilor ei întru administrarea intereselor morale şi materiale a bisericii. 1. Nomocanonul în 50 capitole al lui loan Scolasticul, c. sec. al VI-lea, Literatura. Benesevic: ,Συναγωγη ţn S0 tiluri şi alte colecţiuni juridice ale lui loan Scolasticul' (rusă), în .Notele secţii clasice ale societăţii imperiale arheologice ruse', Vlll, (1914), Peterburg, citat în ,Byz. Zeits.', XXIII, (1914), p. 512. K. F. Schmîd: ,Die Nomokanoniiberselzung des Methodius. Die Sprache der Kirchenslawischen Uebersetzung der Synagoge des Johannes Scholas-ticus', Leipzig, 1922, în , Veroffentliechungen des Baltischen und Slavischen Jnstituts an der Universitet Leipzig'. l. Nomocanonul în 50 Atest Nomocanon coprinde toată Code titluri, c. sec. VI-lea. ι .. ii.- ι ■ τ cix-i lecţia complecta a Iui loan Scolasticul a- rătată de noi mai înainte. Autorul nu-i cunoscut. Timpul alcă- tuirit cade sub stăpânirea lui Justin II (565-578). I s'a adăogat mai târziu şi alte canoane. Aşa cum se prezintă în forma complectă a fost tradus în sec. al VI-lea în limba slavă, probabil de Metodiu, întrebuinţându-se până la închegarea Cormcii, deci până la începutul secolului al ΧΙΙΙ-lea, iar la Bulgari chiar şi mai târziu. '/ 2 Nomocanonul în 14 titluri. sec. al VII-lX-lea. Literatura. Benesevic: .Colccţiunea canonicei in 14 titluri din al doilea sfert al sec, VII până la anul SS3', (rusa), rec. de N. S u ν o r o v, J. Μ. Ν. P. noua serie III (1806), fasc. Iulie, pp. 409-426. Papadopulos K e r a-m e o s : .Codicele inexistent al Nomocanonului din anul 1883 — Ανύπαρκτος χωόιξ νομοκάνονος τον 883-ον έτους·, in ,J. Μ. Ν. Ρ: noua scrie XXIV, (1909) , sec. filol. clasică, pp. 500-503, rec. de P. M a a s în ,Byz.Zeitsch:, XIX, (1910) , pp. 676-77. Ieromonahul Ca li st: .Nomocanonul lui Fotie' (rusă) Moscova, 1899. V. Narbekov: .Numocanonul patriarhului Constantinopolului Folie cu comentarul lui Valsamon şi cu o introducere istorică' (rusă), Cazan, 1899, 2 voi. Arh. C a 1 i s t : .Studiu despre Nomocanonul prea sf. patriarh al Constanli-nopolului, Folie' = Μελέτη περι τοϋ νομοκάνονος τον 'αγιωτάτον πατριάρχου Κωνσταντινουπόλεως Φωτίον' în ,Νεα Έιών', Π, (1905) ρρ 57-67; 343-355; 570-524; 878-893 şi 111, (1906), 11-27; 118-138; 250-265, rec' în ,Byz. Zeits.', XVI, (1907) p. 410 şi XVII (1808), p. 305. Nomocanonul în 14 Cercetările ştiinţifice din urmă au do- IXtet 8eCOlul 01 Vîî" vedit' că nu Fotie Patriarnul Constantinopolului este autorul lui, cum s'a crezut multă vreme, ci un anonim. Studierea lui şi coprinsul prefeţei duc la concluzia că este alcătuit cu mult înaintea lui Fotie, iar în timpul acestui patriarh a primit numai canoanele apărute în secolul al VII-lea, Nomocanonul acesta a avut două redacţii ; întâia cade în prima jumătate a veacului al VII-lea, când a putut fi făcut ori de Serghie, patriarhul Constantinopolului (610-638), sau după îndemnul lui de către un cleric din aceiaşi capitală. A doua este delà sfârşitul sec. al IX-lea Coprinsul ^ se comPune din 14 titluri şi acestea în capitole. Fiecare capitol coprinde canoanele privitoare la materia tratată, apoi legile civile greco-romane privitoare la biserică. Dintre canoane se citează numai cele apostolice, şi ale sf. 120 121 părinţi afară de ale lui Tarasie, iar ca legi civile se citează legile din Colecţia tripartită, adică legile justinianee, privitoare la biserică. Legile civile sunt citate în acest Nomocanon după canoane cu expresiunea χείμενον — textus. Redactarea a doua a acestui Nomocanon s'a făcut la 883. Deosebirea între prima redactare şi aceasta din urmă constă în faptul că acesteia i s'a mai adăogat canoanele sinodului Trulan, al doilea delà Niceia, ale celor două sinoade din Constantinopole din anii 861 şi 879 şi epistola lui Tarasie asupra simoniei. Materia legilor civile a rămas în vechiul său stadiu cu schimbări puţin simţite. Sinodul din 920 ţinut la Constantinopole *l-a declarat obligatoriu pentru toată biserica creştină, fiind înlăturate din întrebuinţare ( c lecţiunile precedente. 1. Comentariile lui Alexe Aristen. 1130. Literatura. Azarevic; ,Ορ. cit.'. II. 332-35. Biener/ ,De collectionibus canonum', pp. 32 urm. Doujat; ,Ορ. cit.', pag. 310. Heimbach: ,Ορ. cit.', p. 461. M o r t r e u i 1 : ,0p. cit.', 111, 413, 485. Ediţiuni. Beveregius: în .Synodikon'. R a 11 i şi Ρ o 11 i : .Sintagma'. In aceste 2 colecţiuni greşit e comentarul lui Aristen îndată după co-montarul lui Zonara şi Vals am on, şi nu independent, cum ar fi trebuit să fie. Tot astiel îl găsim şi în ediţia rusă : .Pravilele cu comentarii = Pravila s .tolkovanjami', Moscova, 1876. In anul 1130 un diacon şi nomofilax al bisericii constan-tinopolitane, Alexe Aristen, a făcut un comentar la Sinopsis-ul canoanelor lui Ştefan Efeseanul, care sinopsis a fost complectat mai târziu. Sub textul prescurtat al canoanelor se expune textul aceluiaş canon, dar complect şi perifrazat, în cazul când vreun text este clar, atunci autorul scrie adverbul. timpede = σαψψ'. Titlul complect al acestui comentar este următorul : Momocanon cu D-zeu, comentat de prea iuBitoruCde D-zeu nomofifax, domnuf Afexe fiuf fui Aristen = Νομοκάνον σύν θεφ έρμηνενθεν παρά τον θεοφιλέστατου χνρον Αλεξίου του Άριατψον'. Comentarul acesta a fost tradus în Kormcaja kniga şi în partea doua a .îndreptării legei'. Literatura. Azarevic III. pp. 480-81. 2. Comentarul lui loan Zonara. începutul sec. al XI-lea. ,Op. cit,', II pp. 330-32. Mort reui ,Op. cit.'. Un desăvârşit comentar la toate canoanele a dat loan Ζ o-n a r a. Lucrarea lui a apărut pe la începutul sec. al XI-lea. Ea poartă acest titlu : ,Comentaruf sfintefor şi dumneze işti for canoane, af sfinfifor şi măriţifor Apostofi, ai sfintefor sinoade ecumenice, af ce for focafe s'au partteuCare şiafe ceforfafţi sfinţi părinţi, atriBuit fui loan Zonara cafugâr, devenit mare conducător af pazei şi tntâiuf asicritis = Έξήγησις τών Ιερών χαϊ θείαιν κανόνων τών τε αγίων καϊ σεπτών αποστολών, καϊ τών Ιερών οικουμενικών συνόδων, άλλα μεν καϊ τών τοπικών ήτοι μερικών, καϊ τών λοιπών άγιων πατέρων, πονηθεΐσα "Ιωάννη μονάχιμ τώ Ζωναρά, τώ γεγονότι μεγάλω δρονγγαρίω της Βίγλης καϊ πραποα-σηκρψις' '). Canoanele din acest comentar sunt expuse după însemnătatea izvoarelor : canoanele apostolice, ecumenice, locale, ale sf. Părinţi şi colectiunea unită cu nomocanonul în titluri. El explică fiecare cuvânt care pare întunecat, pătrunzând înţelesul fiecărei fraze. Valsamon îl imitează pas cu pas, nu-mindu-1 în mai multe locuri „eminent" 2). Nici Matei Vlastarie nu-1 trece cu vederea 3). Beveregius 4), Ralli şi Potli5) precum şi Kormcaja pun la fiecare canon comentarul lui Zonara, iar după acesta urmează comentarul lui Aristen. 3. Comentarul lui Teodor Valsamon. 1169-1177. Literatura. Azarevic: .Op. cit.', II. pp. 327-330. G. Beveregius: .Synodikon', Prolegomena, pp. 1X-XV. Biener: ,De collect can.' pag. 30 urm. Idem: Geschichte der Novellen', pp. 210-218. Idem: ,Zur Revizion des Justinianschen Codex', în ,Zeits. f.Rwiss.', VII, pp. 157-159. Doujat: .Praenot can.', p. 307. Heimbach :,Op. cit.', (Encyklopădie), pp. 463-467. Mortreuil; ,Op.cit:,\\, 143-164; 111, 432-446; 451-453 şi 488-491. Zachariae: ,Die griechischen Nomokanones', pp. 16-17. 1) Ralli şi Potli: .Sintagma', II, pag. 1, 21 Ralli şi Potli: .Sintagma'. IV, pag. 76, 3) I b i d e m : VI, pag. 256. 4) In Sinodikon. 5) In Sintagma ateniană. pag. 49 şi IV, pag. 204. 123 Ediţiuni. Gentianus Hervetus. Comentarul latin la Nomocanon ş la colecţia de canoane, Paris, 1565. Henricus A g y 1 a e : Un alti comentar tet latin la Nomocanon. Base!, 1564. Primul text grec a apărut la 1675 şi 1620 în Paris. Voellus şi J u s t e 11 u s : .Bibliotheca juriu canonici veteris, 11, pp. 785-1138. Beveregius: .Synodilton sire l'andeclae', aici după canoane este citat comentarul ca o critică. In traducerea rusă delà Moscova .Pravila cu comentarii', după comentarul lui /.ouam şi după textul sinoptic al canoanelor, cu comentarul lui Aristen sul) fiecare canon este citat si comentarul lui Valsamon, apoi Kornuajii slavii. Nomocanonul în XIV titluri a fost comentat de numeroşi oameni de drept. împăratul Manuil Comnenul şi patr. Mihail Anhialos au îndemnat pe hartofilaxul bis. din Constantinopole, Teodor Valsamon, să explice canoanele. Lucrarea lui pune în acord canoanele cu legile civile, lucru pe care-1 arată în prefaţa comentarului său- Valsamon citează în partea l-a pe Zonara. complectându-1 pe alocurea cu citarea hotărârilor sinodului patriarhal din Constantinopole In partea 2-a este cu totul independent, de unde şi-a căpătat numele de mare canonişi Opera lui este tipărită de Ralli şi Potli în vol- I al Sintagmei din Atena, Titlul este acesta : Ερμηνεία εις τους κανόνας τών άγιων σεπτών Αποστόλων, καϊ εις ràg με τέπειτα οίκου μενιχάς συνόδους τών αγίων πατέρων, πονεθείσα παρά Θεοδώρου διακόνου τής τον θεού μεγάλης "εκκλησίας, νομοψνλακος, χαρτοφύλαχος χα) πρώτον τών Βλαχερνών, τον Βαλααμώνος,'. Sinopsis-uri canonice. Literatura. D. Azarevic: ,Op. cit.', 338-51. Biener; ,De collectionibus can.', p. 29. D o u j a t : , Op. tit.', p. 309. Heimbach: Griechisch-riimisches Rechf, (Encyklopădie), vol. 86, p. 459. Mortreuil: ,Op. cit: ,111. pp. 470-474. După cum, pentru nevoile practice ale instanţelor mire-neşti, s'au alcătuit Sinopsis-uri, din materia Basilicalelor, tot astfel şi din canoane s'au alcătuit asemenea rezumate. Un asemenea alcătuitor este Mihail P s e 1 o s, care a închegat în sec. al XI-lea un rezumat, numit ,S"inopsis-ul nomocanonului = 2ννο\μις τον νομοκανόνον', coprinzând cronologic canoanele primelor 4 sinoade ecumenice şi ale primelor 6 sinoade locale, cele ale si. Părinţi şi cele apostolice. 4. Sinopsis-ul lui Arsenie din Atos. Literatura. Biener: ,De collectionibus canonum', pag. 37. Idem: .Geschichte der NovelleiY, p. 218. Mortreuil: ,0p. cit.', 111, pp, 456, 457 şi 492-494. Heimbach.: ,Ορ. cit.', N. Milaş; ,Despre colecţiile de canoane ale bisericei ortodoxe', p. 78. Ediţiuni. V o e 11 u s şi Justellus:: ,Bibliotheca juris canonuici veteris' 11, pp. 749-784. Arsenie, un călugăr din Muntele Atos, ajuns patriarh la Constantinopole, a alcătuit prin veacul al ΧΙΙΙ-lea un Sinopsis al canoanelor- Opera aceasta confine 141 capitole, formate din canoane împletite cu legile cirile din Colecţia de 87 capitole a lui loan Scolasticul- Titlul lui este : ,Sinopsis-uldumnezeiştilor canoane af monahului Arsenie cel din mănăstirea din Sf. Munte nnmită a IuBirei de. Dumnezeu — Αρσενίου μοναχού ιής εν τώ άγίω δρει τον ψνλοθέον Έύνοψις τών θείων χανόνων'. După Sinopsis în multe manuscrise urmează Sintagma monahului Matei Vlastarie din 1335- 5. Sinopsis-ul canonic al lui Armenopol. Literatura. Azarevic: ,Op, cit.', li, 341-342. Biener: ,De collect. canonum', p. 38. Doujat: ,Op. cit.', pag. 310. Heimbach: ,Op. cit.', pag. 470. N. Milaş: ,Despre colecţiile de canoane ale bisericei ortodoxe', pag. 78. Mortreuil: ,Op. cit,', 111. pp. 464-466 şi 405-499. în afară de Exabiblul cunoscut, Armenopol a mai alcătuit in jumătatea veacului al XIV-lea un Sinopsis al canoanelor ^Prescurtarea dumnezeeştifor şi sfintefer canoane, făcută de prea veneratuf nomofifax şi judecător af Salonicului, domnul Const. Armenopol—Επιτομή τών θεΐα)ν και ιερών κανόνων, γενομένη παρά τον πανσεβάστοϋ σεβαστού και νομοψώλακος και κριτον Θεσσαλονίκης κνρίον Κωνσταντίνου τον Άρμενοπούλον', care este Împărţit în 6 secţiuni şi acestea sunt la rândul lor alcătuite din mai multe titluri. După fiecare titlu sunt redate pe scurt canoanele, astfel cum sunt trecute în Pidalion- 6. Nomocanonul din 228 capitole. Finele sec. al XlV-XV-lea- Literatura. Α. I. Almazov: ,Nomocanonul la Euhologiul rusesc', St. Peterburg, 1902, N, Milaş: .Despre colecţiunile de canoane ale bis. ortodoxe', pp. 84-88. A. Pavlov : .Nomocanonul la tipicul cel mare', ediţie nouă. Moscova, 1897. Zachariae: .Handbucher', pag. 24. 124 Un anonim între finele sec- al XIV-lea şi începutul celui al XV-lea a alcătuit un nomocanon al cărui material priveşte numai canoanele în legătură cu pedepsele pentru păcate- El a fost întrebuinţat de către duhovnici ca manual- în cursul secolului al XVI-lea a fost tradus în vechea limbă sârbească, fiind întrebuinţat ca manuscris, iar în Rusia s'a şi tipărit, formând astăzi partea delà urma Molitţelnicului celui mare- Cea mai mare parte din materia lui a fost scoasă din canoanele lui loan Postnicul- Nu ne îndoim că o parte din acest nomocanon s'a tradus şi tipărit chiar şi în Pravila tipărita de Gheorghe Coresi (1572 ?) descoperită nu de mult, la noi, despre care va li vorba mai departe în acest tratat- XXII. Sintagma lui Matei Vlastarie (Σύνταγμα κατά σταχεΐον). 1335. Literatura: D. Azarevic: ,ορ. cit.', II, pp. 334-41. Lampros: in ,Νέος Έλληνομνήμων', V, (1908), p. 482, unde-i o scurtă notă despre cod. IV A 13 din biblioteca Brancaeciana din Napoli, care coprinde un manuscris a lui Vlastarie. Ν. 11 i j n s k i j : .Sintagma lui Matei Vlastarie' (rusă), Moscova, 1892. Mortreuil: .op. cit: III, pp. 457-464 şi 494-495. Ediţiuni. Beveregius; ,Synodicum', II, in limbile: greacă şi latină. Leunclavius: ,Jus graeco-romanum', a tipărit secţia privitoare la chestiunea nunţei = γάμος G. A. R a 1 1 i şi M. Potli: ,Σύνταγμα κατά στοιχεΐον των έμπεριειλημμένων άπααών υποθέσεων ταΐς ίεροΐς καϊ θείοις κανόσι πονηθέν τε αμα και ονντεθέν τών τψ έν ίερομο-νάχοις έλαχίστω Βλαστάρη1, Atena, vol. VI, 1859. I. P. Migne : ,Patrolo-giae cursus comptetus', vol 144. pp. 954-1400 şi vol 145, pp. 9-22, Paris, 1865, aici avem textul grecesc însoţit de cel latin complect. Pr. Ν. 11 j i n s k i j : ,Sintagma alfabetică a Iui Matei Vlastarie', ed. I din 1892 şi ed. II, din 1901, Simferopol, O prefaţă cu întreaga traducere în limba rusă, St. Novacovic: .Sintagmat Maleja Vlastarja', Beogard, 1907, ed. sârbă cu vechiul text slav. Această operă jurjdică deşi face parte din dreptul canonic, totuşi noi o socotim între monumentele juridice bizantine, fiindcă este unul din manualele juridice bizantine, alăturea de Exabiblu, deoarece este unul din manualele recepţionate de Români în text slav odată cu descălecatul celor două Principate Române. Dealtfel este primul manual foarte întrebuinţat în teritoriile noastre, fapt care se explică prin aceia că imediat după alcătuirea lui in 1335 a şi fost tradus în slavoneşte (1347) sub stăpânirea lui Ştefan Duşan. Din acest manual avem foarte multe copii aduse sau chiar scrise în ţara noastră prin mănăstirile cele mai de samă. El este cel dintâi manual a cărui materie este aşezată după literile alfabetului grec (24), pentru uşu -rinţa întrebuinţărei lui. Autorul este un călugăr învăţat de prin vreo mănăstire constantinopolitană pe care practica de judecător bisericesc l-a silit să alcătuiască o asemenea lucrare. Tot fui se atribue un Catalog al demnităţilor delà curtea şi din biserica constantinopolitană. Titlul Sintagmei lui este următorul : ,Sintagma aifaBetică a tuturor lucrurilor cari se coprind în sfintele şi dumnezeeştife canoane, afcâtuitâ şi compusă de mai micul între ieromonahi Matei Vlastarie= Σύνταγμα κατά στοιχεΐον τών έμπεριειλημμένοιν άπασών υποθέσεων τοις ιεροΐς και θείοις κανόσι πονηθέν τε αμα καϊ σνντεθεν τών τώ έν ίερομονάχοις έλαχίστω Βλαστάρη". Sintagma lui Vlastarie se începe printr'o prefaţă ,προθεοιρία-al cărei coprins este copiat în cea mai mare parte da mitr. Ştefan în prefaţa sa delà .îndreptarea legei' (1652). In această prefaţă se face istoricul legislaţii canonice (canoanele sinoadelor e-cumenice, locale, sfinţilor părinţi), după aceia urmează un ,πίναξ' în care sunt aşezate materiile după alfabet, afară de capitolul prim , Despre credinţa ortodoxă = περϊ τψ ορθοδόξου πίστεως1. Chestiunile sunt aranjate alfabetic la fiecare literă. Pentru fiecare chestiune se întrebuinţează tot materialul din canoane, ca după aceia sâ se dea o concluzie cu caracter civil, întitulat ,νόμος' adică lege civilă sau ,νόμοι' = legi civile. Astfel că aici avem legea civilă şi penală izvorâtă din întreg materialul canonic. Este răspunsul pe care trebuie să-1 dăm privitor la originea principiilor juridice ale lumii creştine, cari nu-s altele de cât principiile dreptului roman justinianeu înveşmântate în haina ideilor creştine din Bizanţ. Sintagma lui Vlastarie în traducere slavă. Sârbii au două traduceri : una complectă şi alta prescurtată. Aceasta din urmă coprinde elementul mirenesc, care se împleteşte de multe ori cu materia din Zakonicul lui Ştefan Duşan. Florinskij soco tea că Sintagma lui Vlastarie prescurtată, Legile lui Justinian 126 şi Zakonicul lui Duşan formau o colecţie unificată. Z i g e 1 şi Novakovic susţin că traducerea Sintagmei este făcută din porunca-regelui-împărat Ştefan Duşan prin anii 1347—8. La începutul sec. XV-lea, sub stăpânirea lui Ştefan Lazarovic sar fi făcut din ea un extras (c.» 1413), care alcătuia o colecţie cu . Legile lui Justinian şi Zakonicul lui Duşan. Se dă ca fapt sigur, că manualele greceşti de drept se întrebuinţau nu numai la instanţele spirituale, ci şi în procesele civile, privitoare la proprietăţile mănăstireşti mitropolitane şi patriarhale, fiind uşor de întrebuinţat. Traducerea textului din greceşte în slavoneşte s'a făcut ad-Jitteram. Ea a produs o mare încurcătură fiindcă traducătorul slav,— care a tălmăcit numai anumite fragmente—, din Serbia, respectând textul grec întru totul, a ajuns la aceia că chestiunile nu mai erau aşezate în acelaş loc şi la aceiaşi literă, ordinea materialului slav diferind de a celui grec, atât din punct de vedere al locului, cât şi al numărului literilor, Astfel că dacă judecătorul slav avea nevoie să caute capitolul privitor la căsătorie trebuia să deschidă Sintagma la cuvântul ,npaiix', iar nu la cuvântul ,γήμος' cum este în originalul grecesc. Această greutate a căutat să o înlăture biserica rusă, prin jumătatea secolului al XVI-lea. Neputinţa ei culturală întru atingerea acestui scop a fost ajutată de biserica moldoveana prin episcopul Ma-carie delà Roman. Ţarul Ivan Vasilievic (cel groaznic) provocatorul ,SudeB-nicufui' rus din 1551, a scris în 1556 lui Alexandru Lăpuş-neanu, domnul Moldovei, rugându-1 ..să-i trimită o traducere a Sintagmei cu toate chestiunile aşezate în ordinea alfabetului slav. Acesta rugă pe Macarie, episcopul de Roman—(şi continuatorul Cronicei slavo-moldoveneşti care s'a găsit în Sbornicul delà M-rea Pocaev) — să alcătuiască o asemenea copie. Episcopul a lucrat patru ani, trimiţând-o apoi spre Moscova. Nu se ştie din ce împrejurări a fost lăsată la Lwow, unde a fost descoperită de prof. Emil Kaluzniackij în 1870 2), C. J i r e c e k : ,Staat und Gesellschaft im mittelalterlichen Serbien', Ii, 1912, Wien, pp. 7- 8. 1) Emil Kaluzniackij : .Studierea monumentelor literare slavo-ruse din punct de vedere al scrisului şi al limbei aflătoare în bibliotecile şi arhivele din Lwow = Obzor slavjanorusskih pamjatnikov pisjma, nahodjaăcihsja ν bibliotekah i 127 Această Sintagmă a fost întrebuinţată alăturea de Exabiblul lui Armenopol (1345) în Ţările româneşti. Faptul că textul Sintagmei se găseşte în numeroase copii slavone, făcute prin mănăstirile noastre de iscusiţi călugări caligrafi, iar textul lui Armenopol nu se găseşte de loc, aceasta poate avea un întreit răspuns : a) primul curent literar din ţările noastre a fost cel slav şi de aceia orice text slav şi-a găsit şi traducătorul caşi copietorul, b) coprinsul canonico-civil al Sintagmei lui Vlastarie îndestula nevoile juridice ale secolelor XIV-XVI, cu procese aşa de puţin complicate şi c) asemănarea ideilor juridice din ambele manuale nu a dat prilej nici la traducerea lui Armenopol din greceşte în slavoneşte, şi la copierea însuşi a textului lui original. Aceasta a fost situaţia până la apariţia Pravilelor din a doua jumătate a sec. al XVII-lea, în cari răsar paragrafe din lucrările canoniştilor în româneşte, dar mai cu seamă în prima jumătate a sec. al XVII-lea când se traduc fragmente din toată legislaţia bizantină şi în deosebi din Vlastarie şi Armenopol. Cercetându-le observăm că ideile expuse în a-ceste paragrafe sunt privitoare la cele mai de seamă principii ale dreptului bizantin, împrumutate şi de vechea noastră legislaţie. Practica secolului al XVIII-lea, de asemenea, a întrebuinţat alăturea de celelalte monumente juridice bizantine, atât Sintagma 4ui Vlastarie, cât şi Exabiblul lui Armenopol în text neogrec. In acest timp nu se mai face nici o copie, fiindcă acum textul ei se găseşte în multe ediţii greceşti. Noi nu am socotit că avem nevoie de o traducere în limba românească modernă, cum au făcut Ruşii către finele secolului trecut. La acest popor ea a fost în mare cinste. Autoritatea superioară bisericească îndatora pe episcopi şi preoţi să o socotească ca pe carte de o mare trebuinţă. Dealtfel, biserica rusă, pe lângă alte manuscrise, po- arhivah ljovskih' (rusă) articolul e scris în .Lucrările congresului arheologic din Kiev == Trudy arheologiceskago syezda v Kievje) vol II, pp. 258-259, 309. Manuscrise aflate în România : ms. din 1474 (al lui Ghervasie delà M-rea Neamtu); din 1495 (din m-rea Hopovo din Serbia, acum e la Leningrad); din 1556-1560 delà Lwow (descris de Ε Kaluzniackij) ; din 1578, (copiat de ep. Eustratie) ; din 1606 (delà M-rea Suceviţa) ; din 1636, (copiat din porunca Elenii lui Matei Basarab). Acestea-s în slavoneşte. Pentru cele de prin arhivele ruse vezi .întregiri" I, pp. 6; cf. .Buletinul facultăţci de drept', din Iaşi, pe anul şcolar 1930-1931, pag. 6. 128 sedă cel mai vechi manuscris al acestei Sintagme din anul 1342, care se păstrează în biblioteca sinodală din Moscova sub Nr. 149, După această copie călugărul rus Eftimie a făcut o traducere în limba neo-greacă. Lucrarea fiind împărţită în 24 de începuturi = αρχή Izvoarele, (i>fţ ,, ιη<Ηχι,ΐΙ)ν etc. după numărul literilor alfabetului grecesc : fiecare e denumit delà până la ,<»'· Oricare început se subdivide în capete — κεφάλαιον, cari capete dau o sumă totală de 320. în ele se coprinde materie civilă şi penală şi care este întitulată : , legea civilă — νόμος', ,νόμοι' sau ,νόμοι πολιτικοϊ'. Materia aceasta este scoasă, fără nici o îndoială, din Nearafe şi din Epanagoga lui Vasilie Macedoneanul, Leon şi Alexandru, Pe lângă acestea a mai utilizat şi izvoarele din timpul său cum sunt : 1). Catafoguf demnităţilor din Biserica constantinopoli-tană, 2) Sinopsisul nomocanonului fui loan Postnicuf. 3) Răspunsurile mitopofitufui de Eracfea, NicBita, date unui episcop Constantin, 4) Canoanefe patriarhului Nichifor şi 5) Răspunsurile episcopului Constantin CaBasila (în vremea lui Valsamon). Nomocanonul lui Manuil Malaxos. (Oc Νομοκάνων) 1561-1562. Literatura. Κ- Σαθας: ,Νεοελληνική φιλολογία1, 1865, Atena, pp. 185-186. Σιδηρίδης: .Despre ο copie α Nomocanonului lui Manuil Malaxos = Περϊ τίνος άπογράψιου τον Νομοκάνονος τον Μανονήλ Ναλαξος' m ,Ελληνικ. φιλολ. σύλλογος1, XXVIII (1907), pp. 183-205. Κ. I. Δ ν ο β ο ν ν ι ώ τ ο ν : ,Ο' Νομοκάνοιν τοϋ Μανονήλ Μαλαξοϋ', Atena, 1916. Idem; ,Din manuscrisele nomocanonice ale bibliotecii Universităţii noastre cele delà No. 1457 şi 1458 = Έχ τών νομοκανονικών χειρογράφων τής βιβλιοθήκης τοϋ ημετέρου Πανεπιστημίου τα ύπ' αριθμόν 1457 xcà 1459, în ,'Εβδομήκονταπενταετηρίς τής Ύιζαρείον Εκκλησιαστικής Σχολής (1844-1919). Πανηγνρικος τόμος1, Atena, 1920, pp. 185-203, citat în ,Byz. Zeits.', XXIV, p. 278. Idem: .Studii nomocanonice', = (Νομοκανονικαϊ μελέται) Atena, 1928. Ediţiuni. In rev. juridică greacă editată de Leon L. Sguta, intitulata; Justiţia sau revista de legislaţie elenă civilă, comercială şi administrativă — Θέμις η E-πιθεώρησις τής "ελληνικής πολιτικής, εμπορικής καϊ διοικητηκής νομοθεσίας, "εκδοθηκή ύπο Δέων Λ. Σγούτα Vol. VII, (1860) pp. 165, capitolele 1-10 şi 138-228. Revista aceasta a eşit în 9 volume intre 1846-1865. 129 Prin .Nomocanon' se înţelege o colecfie de legi cu caracter religios-profan. Aci elementele juridice din canoanele bisericii creştine se împletesc cu legile mireneşti fără să fie puse în ordinea alfabetică cum am văzut la Sintagma lui Matei Vlastarie, ci pe chestiuni, aducându-se ca argumentare tot materialul din ambele domenii. Cel dintâi Nomocanon, care s'a alcătuit după căderea Constantinopolului este Nomocanonul lui Manuil Malaxos numit ,Lege, — adunată din diferite canoane treBudoare : aie dumnezeeştifor şi sfinţilor apostoli, ale sfintelor sinoade ecumenice, ale purtătorilor de Dumnezeu părinţi şi ale altor sfinţi arhierei, precum şi din unele Novele ale legilor împărăteşti şi din altele ,■ — tradusă în limBa neogreacă de Manuil Malaxos din Nauplia Peloponezului' — Νόμιμον συλλεχθεί1 έκ διαφόρων αναγκαίων κανόνων τών θείων, και ιερών άποστόλυ)ν καϊ τών αγίων οίχονμενικών σννόδων τών θεοφόρων πατέρων καϊ "ετέρων άγιωτάτων αρχιερέων, καϊ τίνων νεαρών βα-αιλικών νόμων καϊ άλλων τινών μεταφρασθεν εις κοινήν φράαιν παρά Μανονήλ Μαλαξοΰ τον Ναυπλίου έκ τής Πελοποννήσου1. El a fost alcătuit de autorul său între anii 1561-1562. Manuil Malaxos s'a născut la începutul secolului al XVI-lea în Nauplia din Pe-loponez, fiind notar al mitropolitului din Teba. Activitatea lui s'a scurs între această slujbă şi ocupaţiunea cu lucrări literare, murind la 1581 în Constantinopole. Până astăzi nu s'a tipărit acest Nomocanon în întregime, ci numai cap. 1 — 10 şi cap. 138—228 în revista juridică din Atena numită ,&έμις' '), al cărui titlu complect l-am semnalat mai sus, la ediţiuni. Textul complect se păstrează în foarte multe manuscrise. Zachariae von Lingenthal a făcut un studiu foarte amănunţit asupra acestui Nomocanon pe baza unui manuscris din veacul al XVII-lea, asemănător cu acela din care s'au tipărit capitolele arătate mai sus 2). . Numărul capitolelor variază între 203 şi 694. Adaosul de noi capitole se explică prin aceia că la textul original al lui Malaxos s'au tot adăogat după nevoile timpului noi supli- 1) θέμις, vol. VII, (1860), pp. 165. 2) Zachariae von Lingen thaï: ,Die Handbucher des geistiichen Reiches aus den Zciten des untergehenden byzantinischen Reiches und der tiirkischen Herrschaff, art. în „Memoriile Academiei de ştiinţe din St, Peterburg" seria VU, vol. XXVIII, Nr. 7, pag, 223. Dreptul bizantin. O' 130 moule. Zachariae comparând coprinsul manuscrisului descris de dânsul cu textul primei părţi a „Îndrept re: :.;/;, ' a lui Matei Basarab 1652, găseşte o asemănare uimitoare ; iar acele părţi cari nu se potrivesc sunt luate din alte manuscrise atribuite tot aceluiaş autor. Că Nomocanonul lui Malaxos este tradus in partea I-a a „îndreptare/ legii", se vede şi din glava 54 a acestei pravile. Multe materii nu au nimic comun cu legislaţia propriu zisă, cum sunt : materii de geografie, meteorologie şi chiar filosofie. XXIV. Cârja arhiereilor (ή Βακτηρία τών αρχιερέων). In greceşte la 1645 şi în româneşte la 1754. Literatura : Antonios G. Monferratos: , Tabla de materie si prefeţele Cârjei arhiereilor · Ένρετήριον κατ ηρολόγοι της Βακτηρίας τών αρχιερέων1, m rev. greacă .Buletinul societăţii de istorie şi etnologie a Greciei ~ Ζίελτίον τής ιστορικής καϊ εθνολογικής "εταιρίας τής 'Ελλάόος', ΠΙ, 2—3, pp. 210-213. Şt. Gr. Berechet: .Deux lois byzantines en traduction roumaine' in rev. pol. .Przewodnik historyczno-prawny' I3, pp. 253-156 ; cf. .O sintagmă în româneşte necunoscută' în .Revista critică', III, 2-3, pp. 210-213; cf. .Vrednice o-braze bisericeşti: Cosma monahul', în rev. : .Mitropolia Moldovei', VI, 4, pp, 192-197 ; cf. Actes du Ill-éme congrès international d'études byzantines : (session d'Athènes. Octobre 1930) Atena 1932 pp. 179-183. Manuscrise. La Academia Română, manuscrise greceşti No. 220, 229 şi 800. In biblioteca Univ. Iaşi ms, grec No. 3,03. In biblioteca sem. teologic din Halelii ms. gr. No. 78 ; In „Catalogus codicum Sinaiticorum" pag. 230 No. 1122 şi în bibi. lui Zachariae von Lingenthal No. 11 Manuscrise româneşti, la Academia română: No. 1271 şi 1468. Al doilea Nomocanon apărut după căderea Constantinopolului este aşa numita .Cârja arh ere/lor', alcătuită de arhimandritul Iacob din Ianina în 1645 din porunca patriarhului din Constantinopole Partenie. Materialul ei este aşezat în ordinea alfabetului, grecesc şi-i mult mai mare decât Sintagma lui Matei Vlastarie din 1335, fiindcă are cu 1274 capitole mai mult decât cea din urmă ; ştiut fiind, că cea a lui Vlastarie are numai 320 capitole. Originale greceşti s'au răspândit şi prin mănăstirile noastre. Academia română are trei : Nr. 220 foarte frumos scris şi Nr- 229 şi 800 cu un scris mai greu de citit '). 1) Un alt manuscris grecesc posedă şi bibi. univ. Iaşi, fost proprietatea prof. C. Erbieeam* încă din 1885. Ei are no, 303, după cum s'a semnalat !a manuscrise. i: Ea s'a aplicat, pare-se, numai in textul tradus. Traducerea românească s'a făcut de monahul Cosma din Mitropolia Moldovei, fiind ajutat de tipograful Duca din Tasos, la 1754, din porunca mitropolitului Iacob Putneanu. O găsim la Academie în două exemplare Nr. 1271 şi 1468. Cea dintâi are 950 pagini frumos caligrafiate, adusă din mănăstirea Neamţului şi fostă în biblioteca mitropolitului losif Naniescu. Ea are titlul următor : , Pactiria. adică Cârja arhierească acum întăiu tălmăcită dupre fim 6a effirtească pre fim ha moldovenească, Cu osârdia şi toată cheftuiafa Preosfinţitufui mitropofit af Alofdovei .■ h ir Ia-cov. lard tălmăcitor af acestei cărţi au fost cuviosuf întru ieromonahi fîir popa Cosma. La anii 7262 (1754) fiind şi di ort o sită de dascafuf Duca de fa Tasos''. Tot acest manuscris posedă şi două pagini din prefaţa traducătorului şi apoi introducerile tălmăcite de pe original, privitoare la canoane şi istoricul dreptului greco-roman. Acest Nomocanon alfabetic s'a a-plicat în jumătatea a doua a secolului al XVUI-lea şi începutul celui al XIX-lea, Este citat de două ori şi de Andronachi Do-nici în Manualul său de lege. é XXV. Pidalionul (Πηόάλιον) '), 1793 (greceşte) şi 1344 (româneşte). Literatura. F. A. Biener: ,De collectionibus canonum ecclesiae graecae', Ber. lin, 1827, pp. 39-43. Heimbach; .Griechisch-rbmisches Recht', (Encyklopădie), vol. 87, p. 51. N. Milaş: .Despre colecţiile canonice ale bisericii ortodoxe = O kanonima zbornicima pravoslavne crkve', (sârbă), Neusatz, 1886, pp. CV-CXI. N i k o 1 s k i : Kormcaja greacă — Greceskaja kormcaja kniga', în .Lecturi făcute la societatea iubitorilor de cultură spirituală — CAenija v obscestvé îjubitelej duhovnago prosvjascenja', (rusă). 1883, Pitra : .Des canons et des collections canoniques de l'église grecque', Paris, 1858, pp, 21-22. Porphyrius : .Scriitorii din Atos--Afonskie knizniki', in ,Citenia v obscestvé 1, dr, pros', 1883, I, 267-291. Ferd. Walter : .Lehrbuch des Kirchenrechts aller christlichen Kon-fessionen'. Ed. XIV, Bonn. 1871, pp. 173-4. , Wiener Jahrbûcher der Literatur', XXV, pp. 152-57. Zachariae: ,Geschichte des griechisch-romischen Rechts'( Berlin, 1892, p. 32. Jos. Zhisman: ,Das Eherecht der orientalischen Kirche' Wien, 1864, p. 78. 1) Epis. Nicodim Mi la s: ,Dreptul bisericesc oriental', 1915, trad. D. I. Cttrniiescu şi V. S. Radu, Bucureşti, pp. 156-157 ; cf. 1 d e m : .Canoanele bisericii ortodoxe însoţite de comentarii', trad. LTroş Kovincic şi N. Popovici, II, ρρ. 152-153, vezi şi trad. rusă din 1912, St. Peterburg. Ediţiuni. ,Ι/ηδάλιον τής νοητής νηδς τής μίας άγιας κα!)ολικής και αποστολικής τών ορθοδόξων "εκκλησίας1, Leipzig, 1800 şi cea din 1841. Veniamin C o s t a c h i l-a tradus în româneşte, iar Neofit S c r i-b a η a revăzut traducerea. S'a tipărit la m-rea Neamţului in 1844. Biserica greacă simţia o mare trebuinţă de un comentariu al canoanelor potrivit desvoltării vieţii socialo-religioase din sfârşitul secolului al XVUI-lea. Această sarcină o îndepliniră doi călugări învăţaţi din Atos anume : Nicodim şi A g a ρ i e Ei întrebuinţară la închegarea operei lor material scos din Comentariile cunoscuţilor bărbaţi: Aristen, Valsamon şi Zonara. Colecţiunea aceasta căpătă denumirea de ,Pidafion = Πη-δάλιον', adică ,Cârmă de coraBie', voind prin aceasta să simbolizeze viaţa creştină condusă pe marea înfurtunată prin iscusinţa cârmaciului său, care este Hristos. Fu tipărită cu aprobarea sinodului constantinopolitan, la Lipsea, în greceşte, la anul 1800- Se mai scoase o nouă ediţie revăzută la 1841. Pentru nevoile bisericii româneşti o traduse în limba noastră marele Veniamin Costachi în odihna sa silită delà mănăstirea Slatina, tipărindu-se în teascurile mănăstirii Neamţului, sub stareţul Neonil, însă după ce textul fu revăzut de Neofit Scriban în numeroasele sale surghiunuri, provocate de dorul sufletului său pentru lumina minţii. Ediţia românească se începe prin două prefeţe : prima a patriarhului Neofit al Constantinopolului şi a doua a lui Veniamin Costachi. După ele urmează îndată expunerea canoanelor : ale Sf. Apostoli, sinoadelor ecumenice, sinoadelor locale, sf. părinţi, la cari s'au mai adăogat canoanele sinodului din Cartagena, loan Postnicul, Ni-chifor Mărturisitorul şi ale patr. Nicolae de Constantinopole. Pentru luminarea ideii din fiecare canon se aduc ca argumente, materiale din toate celelalte canoane, pentru susţinerea noţiunii din canonul discutat. La sfârşit găsim un adaos privitor la gradele de rudenie. Ediţia aceasta românească fu hotărâtă în 1871 de mitrop. Andrei Şaguna ca o carte canonică pentru întreg Ardealul '). 1) Ediţia românească delà m-rea Neamţu are 320 foi. adică (1040 pagini). Legi sud-slave în legătură cu cele vechi româneşti. XXVI- Legea Vinodolului i.Kniu\\\WKifi r-taicoirsO. 1288. Literatura. Ν. P. Blagoev: .Lecţii de istoria dreptului bulgar' Sofia, 1921, pp, 18-19. M, Kostrencic, în Mjesecnik priwn. druitva', XXXVIII, cartea 1, pp. 9ΟΛΓ92 şi cartea II, pp. 195 97. Idem : .Vinodolski za-kon', în ,Rad jugoslavenske Akademije Znanosti i umjetnosti', cartea 227 (99), Zagreb, 1923, pp. 110-230. Th. Leontovic: .Vechea legislaţie horvato-dalma-ină' = Drevmfe horvato- dalmatinakoe zakonodateljstvo'. Odesa, 1868, pp, 14-51. A. Maur o vie, în .Mjesecnik-. XXII, pp. 350-58, 409-12 şi 535-44. R. S t r o-hal; Ibidem, c. II, pp. 60-64. Ediţiuni. Mazuranic: în .Kolo', III, 1843, reprodus în .Lecturile societăţii imperiale de istorie şi anticilăit ----- Citenija imp. obsc. istorii i drevnostej', Moscova, p. IV, 1846. A. M. Efremova: în .Societatea iubitorilor de literatură veche Obscestvo ijubitelej drevnej pismenosti', br. XXV. 1878. V. J a g i c : .Legea Vinodolului, textul original cu traducerea rusă, observaţiuni şi lămuriri critice =■= Zakon Vinodolskij, podlinnyi text s russkim perevodom, kriti-ceskimi zamëcanijami i objasnenijami', ibidem, br. LIV, 1880, St. Peterburg Fr. R a ë k i : .Monumente historico-juridica Slavorum meridionalium', pars I, vol. IV. 1890. R. S tr o h al : .Revista lunară a societăţii juridice Mjesecnik pravn, druztva', XXXVIII, cartea I, 1912. Traduceri. V. A. Macjeowskj; .Historya praivodawstw sloivianskich', ed. II. vol. VI, pp, 334-350. V. J a g i c : .Obscestvo Ijubitelej drevnej pismenosti', br. LIV, 1880. Jules Preux: .La loi du Vinodol, traduite et annotée', Paris, 1897, extrasă din .Nouvelle revue hist. de droit français et étranger', XX, 11896), Sept.-Oct. şi Nov.-Dec. l. Legea Vinodolului. Cea mai veche lege sârbă este Legea Vinodcdufui, care se alcătueşte la sfârşitul sec. al ΧΙΙΙ-lea (1288). Principiile conţinute în ea au existat şi mai înainte vreme în formă orală, cari s'au transmis din generaţie în generaţie. Locuitorii din aşezările regiunei Vinodolului observară că obiceiurile lor vechi si bune cu trecerea vremii 134 si: înţeleg greşii şi chiar se pierd. Pentru a se pune stavilă a-ceslui pericol naţional, bătrânii comunităţilor s'au adunat în Novigrad şi în prezenţa principelui lor, Léonard, au ales dintre dânşii 39 de bărbaţi cunoscători ai acestor obiceiuri locale, ecrându le să le adune de prin toate comunităţile, scriindu-le. Aleşii, al căror nume îl găsim chiar la începutul acestui monument juridic, printre*care aflăm persoane oficiale şi clerici înalţi, le-au codificat, trimeţând câte un exemplar la cele 9 o-raşe din regiunea Vinodolului. Coprinsul. Articolele din Legea Vinodolului se referă la procedură, drept civil, penal şi administrativ. Materia este aşezată fără nicio ordine. Cel mai bogat material este în legătură cu procedura de judecată şi dreptul penal. Normele din această lege, cari se numesc ,fcgi vecin' şi Bune' au fost în vigoare din uitate vremuri. Ele sunt de origină curat slavonă. Termenii latino-italieni ca : pHih = res, ν·φπυι.ι = officia, φ,ΐΛοο = falso iioiîihiijçhii = pasesione, κλ!μτμι\\|» = câştigare, mma = poena etc. dovedesc influenţa dreptului romano-italian asupra dreptului popular al popoarelor slave de vest, după cum asupra dreptului vechi popular bulgar a influenţat dreptul bizantino-turc. O mare parte din normele Legii Vinodolului sunt comune dreptului vechi popular al tuturor Slavilor din Balcani. XXVII. Zacomeul lui Ştefan Duşan .:L\komhkx ΟτίφΛίΜ A-Sllldild). 1349 şi 1354. Literatura. Ami Boaé: .La Turquie d'Europe', 1840, vol. IV, pp. 426-441. Ε n gel: .Geschichte von Serbien und Bosnien', 1801, pp. 293-310. Metod D o ! e n c : .Reprezentarea model a proporţiilor juridice după Zacomeul lui Duşan şi după dreptul german din aceiaşi vreme ca o specială privire asupra Slove-venilor Ousanov Zakonik. Primerjalni prikaz pravnih raziner po Duăanovem Zakoniku in po istodobnem germanskem pravu, s posebnem ozirom na Slovence. Ljubljana, 1925, pp. 214. T. D. Florinskij: Monumentele activităţii legislative a lui Ştefan Duşan, ţarul Sârbilor şi Grecilor. Hrisoavele. Zakonicul sârbesc-Colecţiile de legi bizantine Pamjatniki zakonodateljnoj déjateljnosti Ştefana Dusana, cârja Serbov i Grekov. Hrisovuly. Serbskij Zakonik. Sborniki vizantijskih zakonov. Kiev, 1888. Marko Kostrencic: .Adaos la exegeza Zaconicului împăratului Ştefan Duşan -= Przyczynek do egzegezy zakonika cara Ştefana Dusza-na'. în .Archiv za pravne i drustvene nauke', cartea XII (λ'ΧΙΧ), 1926, pp. 467- 135 ■17(i. Ide in : .Isluria dreptului iiorvat. Zacnnicul lui Ştefan Duşan. Lecţii, tipărite ca manuscrix Hrvaiska pravna pov iest. Zakonik cara Ştefana Dusana. Prc-davanja. Stampano kao rukopis. Zagreb, 1923, pag. 328. N. Krstic: în ,(îlas-n;k'. cartea VI, pp. 88-14". W. A. Maciejowski; .Hislorya prawodaivsiw slmviansitich', ed. II, vol. IV, 1S62, pp. 351. C. M ij a t ov i c : în .Glasnik', cartea XXVI. Ladislau N a m y s 1 c w ski: ',Wege der Réception des byzantinischen Rechts im mittelallerlichcn Serbien', in ,Jnhrbiichcr I. Kullur und Geschichte der Slaven', N. F. Band, I. Heft, 11, 1926* pp. 139-152. Idem : .Schiţa de drept al bunurilor sârbe în evul mediu Zarys serbskiego prawa majaikowego w wiekach srednich', în .Pamietnik historyrzno-prawny pod redakeja Przcmysfawa Dab-kowskiego', vol. I, zeszyt 2, Lwow, 1925, pag. 47 (polonă). St. Novakovic: ,Zaconicul lui Ştefan Duşan, ţarul Sârbilor şi Grecilor', ed. I. 1872, ed. II, 1898. Beograd, (sârbă), studiu şi ediţie. N. Palacki : in ,C Dva spiska slavjanskago perevoda Sintagma M. Vlustnriju', In ,ΐϊνύ-stija otdëlenija russkago jazyka i slovesnosti Akademii nauk', vol, VI, cartea IV, pp. 150-227. D. Dan; .Mănăstirea şi comuna Putna', Bucureşti, 1905. T. I), F lorinskij : .Monumentele activităţii legislative a lui Ştefan Duşan Piimjul-niki zakonodateljnoj dêjateljnosti Ştefana Dusana', Kiev, 1888. K. Jirceuk t ,Das Gesetzbuch des serbischen Caren Stephan Dusan', în .Arcbiv f. slavische Philologie, XXX, pag. 157. N. Ilijnskij : Sintagma lui Matei Vlăstare Sintagma Mattheja Vlastarija', Moscova, 1892. rec. de N. Zaozerskij în .Bogoslov-skij vëstnik', 1893, III, Iulie, pp. 155-61. Α. I. Jacimirski: .Manuscrisele mănăstirii Neamţului din Moldova = Rukopisi Njameckago monastyrja ν Moldavii', pp. 688-691, nr. 60. Idem: ,Antichităţile comisiunii slave = Drevnosti slavjan-skoj kommissii'. vol. II, pp. 41-44. Idem; .Grigorie Ţamblak. Schiţa vieţii şi activităţii lui = Grigorij Camblak. Ocerk ego zizni i dêjateljnosti',St, Peterburg, 1904. Idem; .Manuscrise slave şi ruse din bibliotecile româneşti = Slavjankija i russkija rukopisi rumynskih bibliotek', în .Sbornik otdëlenija russkago jazyka i slovesnosti imperatorskoj Akademii nauk', vol. LXXIX, St. Peterburg, 1905. Idem; .Descrierea manuscriselor iugo-slave şi ruse de prin bibliotecile streine = Opisanie jugo-slavjanskih i russkih rukopisej zagranienyh bibliotek', vol. I, în acelaş .Sbornik' semnat mai sus, vol. 98, St. Peterburg, 1921. E. Kaluzniackij : Studierea monumentelor literare slavo-ruse sub raportul scrierii şi limbii, aflătoare în bibliotecile şl arhivele din Lwow = Obzor slavjano-russkih pamjatnikov pisjma i jazyka nahod-jascihsja ν bibliotekah i arhivah Ijvovskih', în ,Lucrările congresului arheologic din Kiev = Trudy arheologiceskago syëzda v Kievë, vol. II, pp. 256-59 şi 309, Idem: ,Aus einem Lemberger Codex des .Sintagmat Matheus Blaslares', în .Archiv f. slavische Philologie, XIV, (1892), pp, 84-88. Ep. Melchisedec: ,Ο vizità la câteva mănăstiri în Bucovina', în .Revista p. istorie, arheologie şi filologie', vol. I, pag, 269. L. Miletic şi D. Agura: , însemnări privitoare la o călătorie ştiinţifică în România = Bëlëzki na edno naucno pătuvane ν România', în .Sbornik za narodni umotvorenija, nauka i kniznina', cartea IX, Sofia, 1893, pp. 195- 1) I. Peretz: Jsloria dreptului român', vol. II2, Bucureşti, 1928, pp- 14-24. 140 141 202. L. S t ο j a η ο v i c : .Însemnări vechi şi inscripţii sârbeşti — Stări srpski za-pisii nadpisi', (sârbeşte), Belgrad, 1923. Arh. Sa va: .Indicatorul pentru cunoaşterea veşmântăriei şi bibliotecii patriarhale (astăzi sinodale) - Ukazatelj dlja oboz-rënija Moskovskoj patriarsej riznicy i biblioteki nynë sinodaljnoj', Moscova, ed. III, 1855. Vostokov : .Descrierea manuscriselor din muzeul Rumjancev =■ Opi-sanie rukopisej Rumjancevskago Muzeja', nr. 238. Delà începutul descălecatului Principatelor noastre române până către sfârşitul sec. al XVI-lea, dreptatea, fie bisericească, fie mirenească,—care în mai toate manifestările ei căuta să aibă colorit religios—, era împărţită locuitorilor ţării de domnitori, boeri şi clerici după obiceiul pământului, al cărui izvor zăcea în înţelepciunea firească a acestora, sau în cazuri mai complicate, era scoasă din atâtea legi bizantine traduse în slava vremii. Dacă vitregia vremurilor prin care am trecut ne-ar fi păstrat toate cărţile de judecată civile şi penale, atunci am a-vea putinţa să verificăm acest mare adevăr. Poporul vorbia—şi poate scria—, în limba sa ; biserica, cancelaria domnească şi boe-rimea însă erau supuşi modei de a-şi exprima gândul în limba slavă. Faptul că prea adeseaori fraza slavă nu putea să fie în-mlădiată dupâ cursivitatea gândului românesc, ne face să nu ne îndoim că mulţimea "poporului nu ţinea să respecte moda timpului. Cărturăria slavonească se cultiva prin mănăstiri şi prin casele boereşti. De aceia, cele mai multe copii de cărţi de slujbă dumnezeiască, şi legi pentru judecată, s'au scris prin a-ceste locaşuri şi prin prea bogatele case boereşti, unde se adăposteau iscusiţi caligrafi. După catalogarea şi descrierea acestor resturi ale culturii trecute s'a putut trage o concluzie, potrivit căreia manuscrisele de legi bizantine, traduse în limba slavă, se pot împărţi în trei categorii ; a) Sintagma monahului Matei Vlastarie din care s'au tradus paragrafe foarte de timpuriu prin diferite pravile româneşti, b) Legi cari au servit de model pentru traducerea pravilei delà Govora, c) Legi copiate în statele vecine, cari nu au slujit la traducerea niciunei pravile româneşti ci numai pentru citirea şi instruirea clericilor şi boerilor, cari judecau, şi apoi numeroase copii de legi bizantine în neogreacă, cari au slujit ca model pentru traducerea în româneşte a pravilelor din sec. al XVII-lea. a). Copiile Sintagmei lui Vlastarie în slavoneşte din România. . 1474 şi 1636. 1. Sintagma lui Vlas- Am arătat aici la pp. 125-28 istoricul NealÎlai474DăStirea traducerii Sintagmei lui Vlastarie din gre-" ' ' ceste în slavoneşte, care a avut loc pe la 1347-48 la Sârbii lui Ştefan Duşan. După aceasta am expus şi alcătuirea unei traduceri slave cu materia aşezată după literile alfabetului slav, după cererea lui Ivan Vasilievic IV (cel groaznic) în 1556-60. In prezent se află la Academia română două copii după Sintagma lui Vlastarie în slavoneşte. Cea mai veche este din 1474 (6982), care s'a scris în m-rea Neamţului de ieromonahul Ghervasie, după cum reese dintr'o însemnare slavă, care glăsueşte astfel : ,Gf>ervaste ieromonafmf scri-s'a această cart^ mănăstirii Neamţufui în anuf ί74ψ iuna ApriCie 28 = ϊίρΛΐθΗί>\· repKdcïf HciiHca cïm κιιηγλϊ, MOHacThiptô η^λμιι,κφμ$, κ λ-k'r j, suţiiB. m[é]c[m]ivi ait. kh'') Pe scoarţa din faţă are însemnarea : , Pravifa mare — iif>a-κηλλ κελ[ηκλλ]. Partea primă coprinde Sintagma alfabetică a lui Vlastarie, după care urmează Canoanele lui loan Postnicul, ale lui Nichita din Heracleia, ale lui Nichifor de Constantinopole, ale lui loan din Creta, demnităţile bisericeşti. Un dicţionar de cuvinte latineşte intrate în limba greacă se găseşte în altă copie 2). 2. Sintagma lui Vlas- Această copie este scrisă din porunca E-tarie din 1636 (7141), ]enei) SQţia iuj Matei Basarab, la 1636, după cea delà Bistriţa ι ν , - - ι ι - „ .„ . cum se vede dmtr o însemnare delà mce- munteana. put : , Această pravitnicească carte alcă-tuitu-s'a de Matei şi Despina doamna şi s'a vândut mânăsti- 1) A. Jacimirskij: .Manuscrisele slave din m-rea Neamţului din Moldova = Slavjanskija rukopisi Njameckago monastyrija ν Moldavii', în colecţia : .Antichităţile comisii slave —■ Drevnosti slavjanskoj kommissii', vol. II, pp. 42-44. Acest ms. este la Academia română sub Nr. 131 are ca filigrană o pereche de foarfece. Fără început, foliant mare, literile sunt indicate deasupra cu cerneală roşie. Cf. Şt. Gr. Berechet: .întregiri', 1932, Iaşi, pp. 20-22, aici se arată şi alte manuscrise din ţară şi străinătate. 2) A, I. Jacimirskij: .Manuscrisele slave şi ruse din bibliotecile româneşti', St. Peterburg, 1905, pp. 819-823. Acest mss, este copiat in m-rea Hangul (Pionul). 142 rii Bistriţa. Eu păcătosul Udrişte Năsturei din Tiereşti, citi-tu-o-am în anuf Domnufui 1636 în vremea fui Matei BasaraB, oBfăduitoruf pfaiurifor româneşti şi celorfafte, în anuf curgă-gător defa facerea lumii 1636 (7144) = cîk> khhi-s npaRHrtn8K> ΜΛΤΛ.ΪίΛΛ C'KCTdKAfllllSlO μ ^(αΐΗΙΚΊΟ ΚΗ<ΑΓΗ1Ι0Κ> KHCTpHH,K0MV MONaC- THp8 iipciyvaimSlci λη rp-kniiikiii $ΛΡΗΐ|ΐί nxcr8pfrt wt φιΈβχψΗ, προίΗτοχ, κχ λ!<ί\>, r[c]c|iio|Aii£ fa\-rtiî npn λμτ,ο,εη nacapaK-k ιμ>ι<ιλιιηκ8 κλλ-Χ**.ί·ιιι<μιιμιιγκ*λλ η npciaM. ték8i|ih.w ,t-k'rivM .wv-pcTRCpeiiia ,Hp.u,V ')· Aici este vorba despre m-rea Bistriţa din jud. Râmnicul Vâlcea. Coprinsul acestei copii este identic cu al celei din 1474. însemnăm că intre materialele delà line aflăm şi Pravila lui loan Postnicul (pp. 747-60). De aici vedem că la sfârşitul fiecărei copii din Sintagma lui Vlastarie se găseşte între alte materiale şi Pravila lui loan Postnicul. care desigur a fost tradusă de Gheorghe Coresi, publicată la Braşov, din care s'a găsit cele 12 foi la Sighetul Mar-matiei, despre care vom vorbi la locul cuvenit. Este nevoie a se face o verificare asupra originalului după care a tradus acest meşter tipograf. * XXIX. Nomocanonul lui loan Postnicul în româneşte. 1572? Literatura. A, A 1 m a ζ o ν : ,Canonariul monahului loan. Asupra chestiunii relativă la variantele originalului Nomocanonului lui loan Postnicul, Odesa, 1907, (rusă), rec. de P. Giduljanov, în ,Viz. Vremennik', 1907, (XIV), pp. 587-91. A. Binterim: ,Die vorziiglichsten Denkwiirdigkeiten der christlichen hatolischen Kirche', Mainz, 1838, vol. V, p. III, pag. 383 urm. Paul Four nier; ,De quelques infiltrations byzantines dans le droit canon de l'époque carolingienne', m .Mélanges Schlumberger', i. 71. loannis Mori nus: .Commenlarius historiens de disciplina', etc, Venetis, 1702. N. Suvorov: .Chestiunea privitoare la Nomocanonul lui Ioan Postnicul în noua expunere', Jaroslav, 1898, (rusă).'W a s s e r-schleben: Die Bussordnungen der abendlăndischen Kirche', Halle 1851. N. Zaozerskij şi A. Chachanov: .Nomocanonul lui Ioan Postnicul in redac-fiunile sale : georgiană, greacă şi slavă'. Moscova, 1902, rec. de Sobolevskij: în ,J, M. N. P.', vol. 347, 1903, fasc. Mai pp. 132-34 şi de Marc, în ,Viz. Vremennik', XII (1906), pp. 191-90. Zishman: ,Eherecht der orientalischen Kirche', Wien, 1864. 1) Α. I. Jac i m i r s k i j : Manuscrise slave si ruse din bibliotecile romaneşti', St. Peterburg, 1905. pp. 433-434 ; cf. I. P e r e t z ; .Op, cit:, vol, II', pp. 277—78. cf, Ep. Melchisedec: .Catalogul manuscriptelor m-rei Neamţului'< in .Revista pentru istorie, arheologie şi filologie, III, pp. 120-143 Nr, 54. cf. Γ Peretz; ,Ορ. cit.; vol. II1, pp. 266-77. 143 Ediţiuni. Matei Vlastarie: .Sintagma ateniană', vol. IV. pp. 434. Mss_ 1451 delà Peterburg, 1474 delà Neamţu şi 1636 delà Bistriţa. ,ΡΙ-dalinmil', la sfârşit are cele 35 canoane ale lui Ioan Postnicul. .Fragmentele' dcla îeud. .Codex Neagoeanus', delà Academie. .Şeapte taine', din 1644, Iaşi. Meletic Drăghiciu: în .Legile bisericeşti în mod estraciivu şi spiculativi^, Timişoara, 1873, pp. 197-202. I. B i a n u : .Codex Neagoianus', în .Columna lui Trajan', 1883. pp. 322 urm. A. Bârseanu: in ,Analele Academiei Romane, Memoriile secţiei istorice', seria III, tom. I. pp. 33-40. Manuscrisul' No. 3821 conţine Codex Neagoianus. Idem: ,Pravila sfinţilor Apostoli', Bucureşti, 1925. C. A. Spulber : Cea mai veche pravilă românească', Text, transcriere, studiu, Cernăuţi, 1930. Judecata veche românească este în temelia ei mai mult canonică de cât profană, aceasta din urmă fiind o emanaţie a celei dintâi- De aceia nu rămânem de loc surprinşi de descoperirea făcută în 1921 de academicianul Andrei Bărseanu, găsind într'un sbornic expus la expoziţia din Sighetul Marmatiei '), 12 foi (24 pagini) tipărite, al căror coprins este format din u-nelepărţi ale Nomocanonului patr. I. Postnicul (f 595). Persoana lui Ioan Postnicul (Νψτεντής) ne este cunoscută prin alcătuirea celor 49 epistole, precum şi prin Nomocanonul sau Canonarul lui, adesea ori contestat de autorii catolici2). Dintre vechii nomocanonişti îl pomenesc : Valsamon, Armenopol şi Vlastarie. Nomocanonul lui Ioan Postnicul este cel coprins în adaosul delà sfârşitul Sintagmei lui Vlastarie pe care l-a semnalat pentru prima dată Biener3). Acest Nomocanon apare nu numai în originalele greceşti ale lui Vlastarie, ci şi în traducerile slavoneşti, cari s'au întrebuinţat la noi cum sunt : Pravila lui Ghervasie delà Neamtu 1474 şi cea delà Bistriţa 1636, al căror coprins nu-i altul decât Sintagma lui Vlastarie- La finele acesteia se găsesc în slavoneşte extrase ,din pravifa sf. Ioan Postnicuf cari sunt similare cu cele greceşti 1) Donat de preotul Artemiu Ardenes din comuna Ie ud, muzeului din Sighetul Marmatiei, Astăzi este în posesiunea Academiei Române, care prin I. Bianu l-a şi faximilat sub titlul ; .Pravila Sfinţilor Apostoli', Bucureşti, 1925. 2) A. Binterim: ,Die vorziiglichsten Denkwiirdigkeiten der christlichen katholischen Kirche', Mainz, 1838, vol. V, p. III, pp. 383 seq. spunând că cei mai vechi scriitori bisericeşti şi sinodul Trulan, nu-1 amintesc. , 3) F. A. Biener: .De collectionibus canonum ecclesiae graecae', Berlin, 1827 : „videtur ipse (Blastares) suo operi collectionem opusculorum quorundam adjunxisse, quae in ecclesia graeca tum in usu erant : invenitur enim eadem fere appendix in libris manuscriptis Syntagmatis. Continet autem Sinopsim Nomocanonis loannis Nesteutae etc.". 144 din ed. Ralli şi Potli „V« mii xrtvovixov iov άγίον "Ίοάννον rov Νηιηε-ντον '). () altă Sintagmă a lui Vlastarie este şi cea delà St. Peterburg din 14512). Ni c o di m şi Agapie au înserat la finele Pidalionului ,Canoanefe cefe 35 afe Postnicului'. Canoanele lui Ioan Postnicul sunt citate de Jndreptarea fegei, cu expresia ^Dumnezeescuf patriarh". El micşorează pedepsele pe care le găseşte la Vasile cel mare prea exagerate, neputând să aducă, după părerea lui, corijarea dorită. Aplicarea în România. Canoanele lui Ioan Postnicul s'au apli-în text slav în sec. al XIV—XV-lea, iar din jumătatea a doua a secolului al XVI-lea şi în text românesc prin tipăritura lui Gheorghe Coresi, publicată la Braşov, din care s'au găsit cele 12 foi în Sbornicul delà leud. Pravila delà Govora (1640) îl foloseşte fără să-1 citeze. Desigur că în această pravilă, materialul sa luat de prin copiile Sintagmei lui Matei Vlastarie în slavoneşte. Manuil M al a χ o s a folosit materialul din canoanele lui Ioan Postnicul, care material a trecut şi în Şeapte taine a besearecii' (1644) în care se spune la pag. 1, că ea este o „Pravifâ pe scurt afeasă din Sfintefe Scripturi scoasă pe rând şi tocmită etc." Canonicul Timotei Cipariu3) a atras pentru prima dată atenţiunea că această carte ar fi extrasă din vPravifa afeasă", tradusă de logofătul Eustratie la 1632. In ,Şeapte taine a besearecii' este citat foarte mult. ,Cele Şeapte taine' au circulat şi prin Transilvania, după cum se constată din două manuscrise descoperite în această regiune 4). Amândouă aceste manuscrise sunt copiate de diacul Vasile Sturza din Moldova, în satul Sân Andréas din apropierea Timişoarei. însemnările 1) Ralli şi Potli : ..Sintagma ateniană', vol. IV, pp. 432 urm. 2) T. D. Florinskij; .Monumentele act, leg. lui Ştefan Duşan', Kiev, 1888, pag. 317. cf. Zishmann: în . ,Das Eherecht der orientalischen Kirche'. Wien, 1864, zice: „Das serbisclie auf dem Berge Athos imjahrel541 geschrie-bene Nomokanon Iohannes des Fasters". cf. Pitra: în ,Des canons collections canoniques de l'église grecque', Paris, 1858, scrie „En suivant le cours des siècles et en consultant surtout les mss. de Paris, M. M. R. et P. trouveraient encore le véritable Canonarion de Jean le Jeûneur, ou du moins un typique plus authentique". 3) Timotei Cipariu: .Analecta', p. XXXI, pp 212 şi 216 şi în ,Principia' pp. 107 şi 113. 4) Vasile Mangra : .Cercetări literare-istorice', 1809 pp, 14 urm. 145 de pe ele spun cam acelaş lucru, că adică:' „Pravifa S fin fi for Părinţi pre scurt afeasă, din Sf. Scripturi, scoasă şi tocmită pre fim Β a rumânească de Var fa a m mitropofituf de Suceava"-In Jndreptarea fegei' din 1652 găsim material din Ioan Posti-cul pentru 42 de glave. Pidalionul, de asemenea, coprinde la urmă cele 35 canoane din acelaş autor. In afară de aceste 35 canoane mai urmează încă alte 18 canoane pe cari autorii declară că le-au scos dintr'un manuscris, fără să precizeze din care anume. Aceşie 18 canoane, privitoare la incest nu seamănă cu cele delà sfârşitul Sintagmei lui Vlastarie. Sf. Sinod al României a republicat aceste canoane fără să spună cui aparţin, în-tr'o carte de curând, luate din Pidalion '). Aici după cele 35 canoane se mai găseşte încă un canon „affat în oarecare cărţi scrise cu mâna, iarăşi af sf Ioan" privitor la doi învrăjbiţi, dintre care unul moare. Acest canon nu se găseşte nici în Pi-\ dalion, nici în Sintagma ateniană, dar se află în Codex Neago-ianus, pag. 135 ν. precum şi în îndreptarea Legii glava 168 şi în P ravi fa de fa Govora, glava 28. cu o redactare deosebită. XXX. Cele „Şeapte taine a besearecii". 1644. Literatura şi I. B i a η u şi Ν. Η o d o ş : .Bibliografia românească veche', 1, Bu-Ediţiuni. cureşti, 1903, pp. 147-150 (are prefaţa lui Varlaam). T, Cipa- riu: .Crestomaţia seau analecte literarie', Blasiu, 1858, pp, XXXVI şi 212-215, (fragmente din coprinsj ; Idem: ,Principia de limba si scriptura', ed. II. Blasiu, 1866, pp. 107. C. Dinulescu: ,Viaţa şi activitatea mitr. Varlaam', Cernăuţi, 1886, pag. 86. M. Gaster: ,Chrestomatie română', Leipzig-Bucureşti, 1891, I, pp. 114-117, (prefaţa lui Varlaam şi alte fragmente). N. lor ga: .Istoria literaturii româneşti', Bucureşti, 1925, ed. II, pp. 263-265. A. Lainbrior; ,Carte de cetire', ed. III, Iaşi, 1884, pp. 122-25. P. P. Panaitescu: .L'influence de l'oeuvre de Pierre Mogila, archevêque de Kiev, dans les Principautés roumaines', în ,Mélanges de l'école roumaine en France', 1926, I-ère partie, Paris, pag, 54. O altă lucrare tipărită,—ale cărei trei părţi din coprins îl formează prescripţiile canonice aparţinătoare mai cu seamă lui Ioan Postnicul—, eşi din tiparniţa domnească a Trei Ierarhilor. Ea poartă numele de ,Şeapte taine a Besearecii. Tipărite cu în- 1) .Carie folositoare de suflet', tălmăcită din greceşte şi tipărită pentru a şasea oară, Bucureşti, 1929. Prima dată s'a publicat în 1819 de Veniamin Costachi la mănăstirea Neamţu. Dreptul bizantin. 146 147 văţătura si cu toată cBeftuafa Măriei safe Ioan Vasifie voe-voda, în tipar iui cef domnesc în trag în Ia$i, vfeto ŢI53 (1644) Noemv. 8' '). Acest titlu este dublat de un altul şi mai lămurit delà l-a pagină care sună astfel : , Pravilă pre scurt aleasă den svintefe scripturi scoasă pre rănd $i tocmită mai vrătos pentru ceafe şeapte taine mari a Besearecii, careş dinse rânduită cu toate treaBefe ei prin carife şipravifa sfinţi for apfoj's-ftoj/â, la tot fucruf deistvueaşte2) pre toate oBiceaefe ce-au fă-sat purtătorii de dfujmfnejzâire şi într'un <*nărav cu apfo/s-(to/fii, păstorii şi a toată fumea învăţători'. Anul apariţiei. Noi punem apariţia acestei cărţi în anul 1644, pentrucă luna Noembrie pe care o fixează tipograful „în primul titlu ne obligă să scădem din 7153 cifra 5509, iar nu 5508, cum fac alţi cercetători, cari o atribue anului 1645. Coprinsul. Coprinsul, care după cum spune primul titlu al cărţii, priveşte cele şapte taine ale bisericii ortodoxe, este o adevărată pravilă, cum spune cel dealdoilea titlu, fiindcă autorul întăreşte fiecare punct lămuritor al tainei respective cu un prea-bogat număr de canoane şi comentarii, scoase din toată legislaţia bizantină şi canonică. Toţi autorii cunoscuţi ca Valsamon, Zonara, Armenopol şi Vlastarie sunt aduşi ca confirmare a tainelor, nefiind uitate nici canoanele apostolice, ale Sinoadelor ecumenice locale şi a multor părinţi bisericeşti. Originalul. Cartea ar fi tradusă din slavoneşte după un model apărut la Lwow cu doi ani mai înainte, cu un titlu asemănător „ Tainefe Bisericii" 3), iar nu cum susţine N. lorga, după un original grec4). Traducerea din slavoneşte se dovedeşte prin 1) Această lucrare are formatul în 4° de 4 foi + 320 de feţe paginate greşit, 17 rânduri pe pagină, câteva iniţiale împodobite şi nu cu multe frontispicii. Are şas,e versuri privitoare la pajura ţărei: „Peceatja domnii moldoveneşti | Vlăhva, acestija lier să o socoteşti. \ Cap de buăr fiind tare, | Arată putearia celui mai mare. | Acesta chip de buăr | Mulţi au biruit fără număr". Biblioteca univ. din Iaşi are un exemplu defect sub no. 96.1. 2) dcistvucuste = lucrează, are putere, (slavonism). 3) K a r a t a e ν : .Descrierea cărţilor slavo-ruse -= Opisanie slavjano-russkih knig', I, (1491-1652), St. Peterburg, 1883, pag. 479 ; cf. P. P. Panaitescu: ,ορ. cit,', pai. 54. 4) Ν. lor ga: .Istoria bisericii româneşti', I, ed. II, Bucureşti, 1929, pag. marele număr de cuvinte şi expresii slave, de ex. Otriţaniile= lepădările, isţelească = vindece, nebesnoe ţar[stvo] = împărăţia cerului şi, creşceaetţea rab bozij vo imea otţa i sâna i svea-tago duha = botează-se robul lui Dumnezeu, în numele Tatălui şi Fiului şi sfântului Duh. Traducătorul. Traducătorul, după P. P. Panaitescu, ar fi mitr. Varlaam1), iar Ν. I or ga crede a fi log. Eustratie2), după cum l-ar indica o notă slavă delà pag. 318, care zice numai: 'Muft păcătos uf şi de nici o treaBă roB Eustratie, fost iogofăt, iuBitor de muncă — μηογο rp-kiUHÏH h mkaSihm'i'h pas 6vcTpaTi( Etos ΛΟΓοφίτ, τρδΑ* AWKi3Hdf", cu toate că singura prefaţă a mitr. Varlaam, care precede textul, nu-1 aminteşte. Deşi împrejurările istorice, (vizita mitr. Varlaam la Târgovişte, catichismul calvin, răspunsurile lui la acest catichism) şi cunoştinţa origina-% lului, ni l-ar impune pe Varlaam ca traducător, totuşi noi rămânem la părerea că tălmăcitor al acestei opere care imitează, deşi în sens canonic, .Pravila β/easă din 1632', rămasă netipărită, este tot fostul logofăt Eustratie. Dăm mai jos câteva fragmente cu caracter pravilnicesc : Pentru ceia ce vor lua camătă. pag. 155. „Aceasta pravila a sfinţilor apostoli învaţă de grăeaşte : episcopul sau preotul sau diaconul, de vor dă cuiva bani împrumut şi vor lua camătă, sau să părăsească de acest lucru rău, sau să fie scos din cinstea sa". 325, adică după lucrarea mitr. de Filadelfia Gayriil Sevèros Peloponesianul, deci după greceşte ; cf. ,Die Bekenntnisse und die wichtigsten Glaubanszeugnisse der grieehisch-orientalischen Kirche', Leipzig, 1904. 1) P. P. Panaitescu: ,Ορ. cit:, pag. 54 : .Quant à l'autre livre : „Les sept sacrements,, Jassy 1644 ; l'auteur est le même Métropolit Barlaam'. 2) N. lof ga: Jstoria literaturii româneşti', I, Bucureşti, 1925, ed. 2-a, pag. 263, zice : ,Cu acelaş gând de a da în româneşte poveţe luate din hotărârile soboarelor, traduse Eustratie, de sigur pe atunci, Şeapte taine a besearecii, care coprind lămuriri privitoare la deosebite întrebări de natură religioasă'. Idem : în Jstoria bisericii româneşti', I, ed. II, Bucureşti, 1929, pag. 325, unde Zic* ! După Cazania sa, Varlaam dădu tiparului amândouă lucrările Logofătului (Euitrf tie). Cele „Şeapte taine a besearecii" apăreau la 1644, dând preoţilor moldoveni şi unora dintre boeri lămuriri asupra esenţii credinţii lor şi ferindu-i prin acMtta de atingerea calvinismului, care ataca mai ales, prin tălmăcirea nouă, Ttintle, Apoi, la 1646, aceiaşi cetitori aveau în mână „Cartea românească de învăţături delà pravilele împărăteşti şi de la alte giudeaţe" în care se coprindea o parl| numai din Nomocanonul tradus întreg de Eustratie'. 148 „Scrie şi svăntul Vasilie (14) de acest lucru de zice: care dieac de va vrea sil se preoţească şi va li dănd bani cu camătă să se intreabe acea dobândă cu asupreală de va vrea să o împartă mişeilor şi dëacii să să părăsească de acel lucru şi să facă scrisoare cum să nu mai facă acel lucru fără de leage, deci a-tunce de va fi destoinic şi curat de păcatele ce smentesc preoţiea, să-1 preoţească. pag. 281. Pentru părintele ce-şi vu ii urât fecorul. Ioan Postnic|ul) glav|a] 30. Părintele să-şi iubasca feèorii, cum iubeaşte pre unul aşea şi pre alt ; iară pre unii. iubeuşte şi-i înblănzeaşte, pre alţii blastămă, şi-i goneaşte. Dupacea de nu le va face nice parte, tuturor într'un chip, să aibă canon ca să nu să cume-nece in mulţi ai, după cumu-i va da lui învăţătură duhovnicu său, de vreame ce easte aşea urătoriu de fii, ce să zice neiubitoriu la fii, că Domnul Hs în pildă au zis; şi-şi luă partea sa sieşi, că şi fecorilor celor răi, să-şi ia partea tocma ce li să cuvine, s'au dat învăţătură ; iară rămăşiţele pentru răutăţile lor, va să le dea Domnul D[u]m[ne]zău. Vinele pentru carele să streinează fecorii de avuţiea părinţilor. Aşijdere şi pentru fecorul ce să însoară tără de voia părinţilor. Armenopol glav[a] 31. Dăm învăţătură tuturor părinţilor şi maicelor, moşilor şi moaşelor, cum fecorilor şi featelor, cănd vor vrea saşi împartă bucatele şi avuţiea, să nu strei-neaze pre vreunii, să-i sărăcească, di ce li să va veni pre direptate, nice să-i leapede den moşiea lor, fără numai pentru niscare lucruri răle ce vor fi făcut, pentru carele iaste cu cale, şi pre direptate a-ί lepăda, carele scriu aicea ma; gios, Cela ce-ş rădică măna asupra părintelui său de-1 va bate, s'au de-1 va su-dui şi-1 va ocăra, sau de-1 va purta pre la leage, sau de-1 va cleveti, sau cu hi-cleşug de va vrea să-i facă moarte, sau de va curvi cu maştebă-sa sau cu ţii— toarea tătă-ne-său, sau de va cleveti pre părinţii săi, şi pentru cuventele lui ceale reale, părinţii vor cădea la pagubă mare. Aşijdere, de se vor afla părinţii la ne-voe mare, sau de vor zăcea de vreo boală grea multă vreame, sau să vor afla la sărăcie, şi la neputinţă ca aceaia şi fecorii nu să vor întoarce cătră dânşii să-i vază ce fac, nice vor griji de dănşî şi de-i vor pofti părinţii să margă la dânşi, şi ei nu vor merge, sau de să vă prileji să-i părască cineva, şi părinţii vor chema fecori să fie chizeaşi dirept dănşî, sau dirept datoriea lor, şi fecorii nu vor vrea. Aşijdere de va vrea părintele să facă scrisoare să înparţă fecorilor săi, a-vuţiea sa ; iară vreunul s-au aflat de l-au smentit să nu facă şi dup-acea i s-au vădit hicleşugul c-au amăgit pre tată-său pentru să facă strămbătate celoralalţi fraţi, atunce are voe părintele, să nu-i dea nemică aceluea. Aşijdere, de va vrea părintele să-şi înzestreze vreo fată său vreo nepoată după puteara lui, iară fecorul nu-1 va lăsa, acesta încă să pată ca şi celalalt să-şi piarză partea. Aşijdere, de va avea omul ceva vreo rudă şi vor şti aceale rude, că dacă va muri vor rămânea lor toate bucatele lui şi ei nu-1 vor socoti, sau de va cădea la boală sau la altă nevoe, ei nu-1 vor griji, nice-1 vor cu nemică agiutori, are şi el atunce voe să nu le lase nemică dentru avearea lui, iară de să va prileji altă mai de aproape rudă, sau şi strein, şi de-1 vor lua să-1 grijască şi să-1 aducă la casa lor, şi să-1 socotească, şi să cheltuească la boala şi la nevoia lui, şi de-1 vor sluji pană la săvârşitul lui, aceştia să-i moşnenească, tot ce va avea pre urmă, ver rudă, ver strein". . 149 b. Pravilele, slave, cari au servit ca original pentru Pravila delà Govora. 1640. l. Pravila delà Biseri- Jn al doilea rând punem copiile cari au cam dm 1512. ^ or^na^ maj apr0piat sau mai de- părtat, pentru tradueerea Pravilei delà Govora. Cea mai veche, după anul copierii, este 'cea provenită delà m-rea Bisericani din Moldova delà 1512 '). Aceasta se vede dintr'o însemnare închisă întro ramă cu chinovar delà finele cărţii. Ea sună astfel : anul 1512 (702o) cu dăruirea şi porunca Binecredinciosului şi de Hristos iuBitorului, lo Bogdan voevod, şi domn a toată Ţara moldovenească, copiatu-s a cartea aceasta numită Nomocanon, în m-rea Bisericani. Această Bucată însă scriswo'a în m-rea Neamţufui, unde este Bramuf Pantocratorului, muft păcătosuf de acolo, ierodiaconuf Nicodim, fiind atunci egumen ieţomonaBuf Partenie — κ λΊγγ r3K cx A1^"1^ h π«κιλ·&.ηϊιμ κλ[λ]-rcikCTHKar h jf[pHCT]oAK>KHKar iw KorA]οπ[ο]α[λ]ρ kx- CXÉH 3ΕΜΛΗ MWrt,â,aBCT-fcH. HCHHCaC/ft CXÎÎ ΚΗΗΓ piKWMkl HOAUVKaNWN MO-hVtHPW WT BHCipHKaHH. UălMCa>KÎ CXÎÎ KOAUT KX iU[©]H[a]cTHp wkiHEU,-Κ0Λ\8. H A*fc}K icr Χ$ΛΜ ndNTvVKpdTOp. iWHUT rp-fcllINÏH TdjffplVAÏaKvVH NHKOAH'Mk- ηγοι-méh φνψίψ'β,κΑψον'ίΚΕ TxrAa ÏÉpAUVHax; nap^iHÎi' 2), Copia aceasta nu are titlu. Iată câteva capitole din ea : Cap. 1· Despre zilele din săptămână în care se lucrează. In săptămână sunt 6 zile şi despre sărbătorile mari. Cap- 2. Despre sărbătorile sfinţilor Apostoli şi ale Prea curatei şi ale sfinţilor învăţători ai lumei : Vasile cel mare, Grigorie teologul şi ale lui Ioan Gură de aur. Cap. 3- Despre pomenirea sfinţilor marilor mucenici ; iar Cap. 151. Despre gradele de rudenie. Are 279 de capitole şi la sfârşit o mulţime de extrase din diferiţi părinţi bisericeşti. Ea a fost luată de Jacimirskij în timpul cercetărilor sale şi dusă în Rusia- Nici copia aceasta nu se mai găseşte în posesiunea m-rei Neamţului, fiind dispărută ca şi cea delà Bisericani. Ni s'au păstrat două descrieri 2. Pravila delà M-rea Neamţului din 1567. 1) Α. I. Jacimirskij: ,Din manuscrisele slave', pp. 85-86. Autorul a-rată singur că această pravilă face parte din colecţia sa. 2) I. Peretz: ,0p. cit.', vol. Il1, pp. 228-37. 150 151 despre ea. Prima este a lui I. Bogdan1), care ne spune, că are 338 foi, octav, având două feluri de scris, primul până la pag. 318, iar restul de altă mână. Primul scris aparţine sec- al ţ XVI-lea, al doilea sec. al XVII-lea. Scrisul e semiuncial cu câteva vignete frumoase. Coprinsul începe cu o prefaţă pentru pocăinţă până la pag. 17, după care urmează materia propriu zisă până la pag. 220. Titlul este acesta : , Pravifa sfinţi for A-postofi şi sfintefor 7 soBoare şi aftor sfinţi părinţi,- fefurite porunci pentru toţi oamenii şi fa orice treBuinţă'. Este identică cu cea delà Govora- A doua este descrierea ep. Melchisedec 2) care-i şi mai sumară decât a lui I. Bogdan. Dacă aceştia ar fi cepiat-o în întregime am fi putut vedea asemănarea ei cu cea delà 1618- dinPl58ila(7089Î. 5* această pravilă s'a Pierdut, fiind împru- mutată prof. G. Creţu din Bucureşti, care nu se ştie unde a pus-o înainte de moartea sa. D. Dan ne dă o foarte scurtă descriere despre ea, arătându-i titlul şi încre-dinţându-ne că a fost tradusă şi în româneşte 3). Prof. I Peretz cu multă greutate a putut să o cerceteze pe când ea era la prof. G. Creţu., El ne confirmă că avea titlu : .Pravifa sfinţifor Apostofi şi a sfintefor 7 soBoare', din anul 1581 şi că are 151 de capitole, al căror număr se aseamănă foarte mult cu coprinsul Pravilei delà Govora. Ep. Melchisedec ne mai adaogă, că are o însemnare din care reese că ea a fost destinată catedralei e-piscopale din Roman, in 1578 (7087), Oct. 16, de Eustratie ep. Romanului. Acesta a dăruit-o mai apoi m-rei Putna, iar catedralei romaşcane i-a dat alta în schimb. tïiïolll^Xlt Ac!asta fte sin^ura Pravilă care ne"a mai rămas la Academia română, sub nr. 2508. Ea a fost descrisă de mulţi cercetători : Ladislas Pic4), 1) I. Boddan : .Cronice inedite atingătoare de Istoria Românilor', pag. 83. cf. I. Peretz: ,op. cit.', U'. pp. 237-39. 2) Ep. Melchisedec: ,op. cit.' pag. 87, no. 41. 3) D. Dan: Mănăstirea şi comuna Putna', Buc. 1905, pag. 78, nr. 21 I. Peretz : ,0p. cit.', vol. 11, '. pp. 239-41. 4) Ladislas Pic : ,Les lois roumaines et leur connexité avec le droit byzantin et slave", Bucarest, 1897. L. MileticşiD. Agura1) precum şi Al. Jacimirskij2). Are 392 de foi format 8°, eu 151 de capitole. Cap. 1 este intitulat ast^ [el : ,Despre sărBătorile împărăteşti'. Cap. 2. .Despre sărBăto-torife sf. Apostofi şi ale Botezătorufui şi aie învâţătorifor (u-mii Vasife cef mare, Grigore Teofoguf şi Ioan gură de aur. Cap. 151. ,Despre gradefe de rudenie'. Are şi 4 adaosuri, dintre cari al 5-a coprinde un toarte întins fragment în care după fraza românească urmează cea slavă. La sfârşit este redată întreaga tablă de materie în slavoneşte, care corespunde perfect celeî din Pravila delà Govora. Această copie este identică cu cea din 1512, însuşită de A. Jacimirskij. . La finele adaosului al 4-lea găsim o notă : ,Cu Buna voirea Tatâfui, cu ajutoruf Tiufuişi cu săvârşirea DuBufui Sfânt. Iată eu roBuf Domnufui meu lisus Hristos, smerituf arBie-piscop Bir Teofan 3), mitropofit af Ţărei Mofdovei, Binevoi-t-am ş'i am dat din dreapta mea avere şi am făcut această pravifa ca să fie pentru pomenirea noastră. In zilefe cucerni-cufui şi iuBitorufui de Hristos Domnitorufui Radu voevod4) în anuf 1618 (7126) tuna fui Iunie 17· Dacă cineva ar voi să o ia sau să o vândă, din focuf în care am dat-o, să nu fie er tat de Domnuf Dumnezeu, făcâtoruf cerufui şi af pământufut şi de Prea curata fui maică şi de toţi sfinţii, nici în veacuf a-cesta, nici în cefe viitoare. Amin. Şi a fost dată la sfânta biserică (marea mitropolie în Suceava) 5) Mănăstirea Bistriţa, Iacob mitropolitul Moldovlahii — Η3κολεηϊεμ wTii,a h nocniuitHÏfM cjw]Ha h crbpxuiéhïém <:[κα]τ[*]γ* A^Vl/C4- &fH d3 ΡΛΚ κλΑΑ[η]κκι 'wc"'* Id- Χα. CAvkpfιιϊη Αρχ-ϊίφφοπίι κγρ θιννφ^η λλητροπολητ 3ελ\λη λ\ολ- a<«KCK0H ka[d]r ΜΟίΓΟ ct-fcîKdNU h c&TKOpHV; cï/ft ηρΛΚΗΛΑ iu fi,A EX.fl,iT HdUl πομλη kx ahh κλ[Λ1Γ*" •ifCTHKaro h Yp[hjct<>AK5BHKaro i-|©]c[n©lA["]Na ïw paA$a koékwaw, κ 1) L. Miletic şi Agura: „Însemnări privitoare la o călătorie ştiinţifică în România", Sofia, 1893. pp. 195-202. 2) Α. I. Jacimirskij : „Manuscrise slave şi ruse din bibliotecile româneşti", St. Peterburg, 1905, pp. 436-37. 3) Mitropolitul Teofan a condus mitropolia Moldovei delà 1617-1620, după care a urmat mitr. Anastasie Crimca. 4) Radu Mihnea, domn al Moldovei din Aug. 1616—4 Februar 1619. 5) Ceia ce-i scris în paranteze, este şters în manuscris şi peste ele s'a scris mai târziu cuvintele ce urmează. 152 153 λ|Ίφν ,api«j .v\|(|c|η aï. άψ( κτο γοψίτ κχηΊγγη ηλη iipOAd"r" νντ a»|-k|çto u\tîKi ^dAOjrwM Ad «M ΗίπροιμίΝ ιυτ r|ocii«Al<* ΦΦ CKTRC>plliar[o] I||î]rO Η ΗΙΜΛΆ Η IVT np[rk]q(H]cTA.A (φ] M|d]T[f]pX Η ιντ KXCkr c[RM]TklY ΗΗ RXCÏHM K-kK ΗΗ RX ΚΛΑ[ί]ψ'Η, dMHH. Η AdA{ w RX [fR/ft]Tdd ldjx]pKWR EÈAHKdd ΜΗΤρΟΠΟΛΪΑ KX GoyMdKCT"bH . . . MOHd-fTHp KHCTpHIţd IdKORX MHTpOflOAHT ΜΟΛ,ίϊ,ΟΒΛΛχΊΗ' ') m XXXI. Pravila delà Govora (Muntenia). 1640. Literatura : Şt, Gr. Berechet: ,Schiţă de istorie a legilor vechi româneşti', Chişinău. 1928, pp. 7-12. I. Bianu şi N. Hodoş: .Bibliografia românească veche', I, 1903, Bucureşti, pp. 108-144. I. Bogdan: .Cronici inedite alingăloare de Istoria Românilor'. Bucureşti, 1895, pp. 83. T. Cipariu: .Principia de limbă şi scriptură', Blaj, 1866, pag. 108. Jean Baptista Cotelerius: .Ecclesiae graecae monumenta', Paris, 1677-1686, I, pag. 725, nota 68. Ar. Densuşianu: .Istoria limbii şi literaturii româneşti', ed. II, pag. 197. Idem: .Crestomaţia seau Analecte literarie', Blaj, 1858, pag. 141. D. Dan: .Mănăstirea şi comuna Putna', Bucureşti, 1905, pag. 78. Α. I. Jacimirskij: .Manuscrise slave şi ruse din bibliotecile româneşti , Slavjankija i russkija rukopisi rumynskih bibliotek', St. Peterburg, 1905. în .Sbornik otdèlenija russkago jazyka i slovesnosti imperatorskoj Akademii nauk', vol. LXXIX, (1905). N. lor ga: .Istoria literaturii româneşti', I, ed, II, Bucureşti, 1925, pp. 247-48. S. G. Longinescu: Jstoria dreptului românesc', Bucureşti, 1908, pp. 335-36. Epis. Melchisedec: ,0 vizită la câteva mănăstiri', în Arhiva p. istorie, arheologie şi filologie', II, vol. I, pag, 136. L. M i-letic şi D. A'gura : ,Însemnări despre o călătorie ştiinţifică in România = Bëlëzki na edno naucno pătuvane ν Romănija', Sofia, 1893, în .Sbornik za narodni umotvorenija, nauka i kniznina', IX, pp. 195-202. V, O η i ş o r : Jstoria dreptului român', Cluj, 1925. pp. 210-11, ed. II. A. Pavlov: Nomocanonul adaos la Marele Molitfelnic = Nomokanon pri boljsom Trebnikë', Moscova, 1897, pp. 485-92. I. Peretz: ,Pravila delà Govora', (studiu comparat cu Pravila delà Bistriţa 1618 şi Nomocanonul editat de Cotelerius), Bucureşti, 1911. Idem: Jstoria dreptului român', II, partea I, ed. II, 1928, pp. 314-342. L. Pic: ,Les lois roumaines et leur connexité avec les lois byzantines et slaves', Bucureşti, 1897, pp. 13. Idem : ,Die rumanischen Gesetze und ihr Nexus mit dem byzantinischen und slavischen Recht', Praga, 1886. C. G. Popovici: .Fântânile şi codicii dreptului bisericesc ortodox', Cernăuţi, 1886. pag. 95. C. S p u 1 b e r : ,Cursul de istoria dreptului român', (litografiat;, Cernăuţi, 1926-27, pp. 388-402. I. G. Sbiera: ,Mişcări culturale', Cernăuţi, 1897, pag. 125. P. P. Panaitescu: J'influence de l'oeuvre de Pierre Mo-gila, archevêque de Kiev, dans les Principautés roumaines', în .Mélanges de l'école roumaine en France', 1926, I-ère partie şi fasc. separată, pp. 31-33, Paris, 1926. Pere L. M i 1 e t i c şi D. A g u r a : ,Ορ, cit.', tz: .Op. cit.', II-1, 1928, pp. 243. 1893, Sofia, pp. 195-96 ; cf. I. Ediţiuni. Manuscrisul semnat de „Moxalie Mihail" e la Academia Română cu No, 2471. Ediţia originală din 1640. Ediţia Academiei cu litlul : .Pravila bisericească, numită cea mică, tipărita mai întâi la 1640, in mănăstirea Oovora, publicată acum în transcripţiune cu litere latine de Academia Română', Bucureşti, Tip. Academiei române, 1884. I. M. Bujoreanu: ,Collecţiune de legiuirile României vechi şi noui', în .Bibliotheca de legislaţiune', vol. 111, Bucureşti, 1885, pp. «3-133, In anul 1640 a eşit din teascurile tipografiei din Govora Vâlcei, prima Pravilă pentru Muntenia, cu titlul : „Pravifa a-cesta este direptâtoriu de feage.— Tocmefea sfinţilor .Apostoli, tocmite de 7 săBoară, cătrâ aceasta şi a preacuvioşifor părinţi, învăţătorilor fumie. Tipăritu-se-au în tipariu prea fuminatufui Domn Io Matei BasaraBâ Voevădâ a toată ţara UngroviaBiei: in mânăstirfeal Govora. Vă Beato 7148, earâ de Ia naşterea iui Hs. 164o" '). Această Pravilă se mai chiamă şi „Pravifa cea mică" spre deosebire de „îndreptarea fegiia. din 1652, numită şi „Pravifa cea mare". Pe verso al foaii de titlu aflăm pajura ţării, iar pe pagina următoare citim nişte versuri slave alcătuite de Udrişte Năsturel, cumnatul lui Matei Basarab, care fusese presupus, de unul din cercetătorii acestei Pravile, ca traducător al el, ceia ce cu vremea s'a dovedit că-i greşit. După aceasta urmează o „predoslovie" 2) către toţi nastavnicii3) sfintei biserici, „prea fuminaţifor arBiepiscopi. mitropofiţilor şi iubitori for de Dumnezeu, episcopifor şi preoţifor şi tuturor duBov-nicifor, carii cu putearea preoţească de la Dumnezeu sânt sfin-. Teofif, cu mlfa lui Dumnezeu, arBiepiscop şi mitropofit a toată ţara românească, pace şi spăsenieA) primiţi duB sfânt, cărora veţi făsa păcatefe, făsa-se-vor for, şi cui fe veţi ţinea, ţinea-fe vor for". Are 131 file cu 149 capitole, numerotate pe margine, după cari urmează alte câteva capitole, apoi » scara cărţii", care umple pag. 160-164, sfârşindu-se printr'un epilog5). 1) I. Bianu şi N. Hodoş: .Bibliografia românească veche', vol. 1, pag. 108, Bucureşti, 1903; cf. I. Peretz: ,Praâla delà Govora', pag. 2, Buc. 1911. Extras din ,Revista p. istorie, arheologie şi filologie'. Idem: în Jstoria dreptului român', vol, 11, pag. 312-13. ediţie necomplectă. 2) prefaţă (slavisinj. Vezi această prefaţă în Anexele părţei a Il-a din .Schiţă de istorie', citaiă la bibliografie de Şt. Gr. Berechet, pp. 8-12. 3) conducători ('slavism;. f 4) mântuire ("slavism.; 5 şi 6) Şt. Gr, Berechet; ,Ορ. cit.':p. U, pp. 11-12. 154 155 Prefaţa e compusă de mitr. Teofil, afară de un mic fragment pe care P. P. Panaitescu dovedeşte că l-ar fi împrumutat din prefaţa Nomocanonului slav, publicat de Petru a doua Movilă în 1629 la Kiev ')■ Nota originală pe care o găsim aici şi anume : „Iară întru mână de mirean să nu se dea, nice fa măscărici, să nu fie tocmea fefe s fin fi for Apostofi şi a sfinţi for Părinţi Batjocurite*, dovedeşte caracterul strict canonic al acestei pravile. La finele acestei introduceri se găseşte o poruncă dată preoţilor ca să nu ispoveduiască fără îngădujrea episcopului local, pentru a nu se călca canoanele 6 şi 43 ale soborului din Cartagena. Coprinsul introducerii din Pravila delà Govora priveşte numai sfaturi date duhovnicului în legătură cu ispovedania. După această introducere citim o însemnare slavonească, care se traduce astfel: „Din porunca prea fuminatufui domn Io Matei BasaraB voevod şi cu Binecuvântarea prea sfinţitufui arhiepiscop Teofif, cu mi fa fui Dumnezeu, mitropofit a toată ţara UngrovfaBiei, s'a tipărit această carte numită pravifa, de mine cef mai umifit dintre preoţi Mefetie Macedoneanuf, egumenuf ce for ce vieţuiesc în viaţa de oBşte din mănăstirea Govora, Bra-muf Adormirei Prea curatei Născătoarei de Dumnezeu — Πο- REAEHÏCMK >Kf ΠρΚΚ^ΤΛΑΓΟ r[o]cn[o]A[ κηηγ8 rA[aroA]tA\8w HpdBHAd Aui-k χ-δ,Α,ΐΚΧΐιΐίωδ kx c[ka]- ψίΗΗΟΗΗΟΙΙ.ίχ'Χ/ ΛΙίΛΕΤΪΚ) HIaKî AONCKOAAS HCSiWfMS WEIUÎ >KHTiAHdrO ,v\«>HdCTHpd roRopa, χ-pdMd OycriiHÏA np[-kMHc]TKi/A K[i>ropc>An]a,a. T-kM>Kf λ\ολκ> EJorja, mtSujî cïw khhp8, auiiTO e8a«t iiorp-fcuieHO, A^Y^M, KpOTOCTH HCnpdKA/ftiÎTÎ, H HdCX w CÉAl TpS^HKIUHMCA KA[d-lr0]c[A κηηι'8 flpHlMCd W CAOBiHCKH Hd BAdLUKkl l33klKk .ΑΙη\ΆΗΛΚ MOgdAÏt, H II0T0M ΠΟΚΕΛΕΗΪΕΛΛΚ H HH MdT,0,fH EdCapdKd BOfROAkl- H E[rtdn>]CA[fr]KIHÏÉMk npi lVc[BM]uj'fH- itaro apyiiiiHCKona κνρ mw^haa, MHTponoAHTd rxcîh hîmah oyrrpo-lwïM CÏIO KHHr$. IIOMaCA IlHCaTN kx Λ-fcTO, r3pAIH, d w pO^AkCTBd X-[pHCT0]Kd, KdJfAA, KX ΠΟΗίΛ/ΐίΛΟΚ a H«a[î]'VH. c[ra]t[î]|'0 IIOCTd, d C&RPXUIHCA bx IlONfA'fc'wk 3 ΗΙΑ[*]λΗ NOCTd TOl'OÎKAf A-fcTA. T-kMJKt .WOAHAtC/A ΜΤ$ψ(Η aUJf nOrptillJÉNO ΙνΕρΙίψίΤί M ΤΟ HCnpdBA-fcHTt, a ÏKlCdBtUarO CklH HSROA ΙΐρΟψίΗΪ» CnOAOKA-kfÎTÉ, H HdrifMdTHKUIH\' cïf hé npoKAHHdHTE'. Tipărirea s'a făcut din porunca domnului Matei Basarab cu binecuvântarea mitropolitului Teofil şi cu grija egumenului Ştefan din Ohrida. Ea s'a tipărit in cele 7 săptămâni ale postului mare din anul 1640 '). S'au pregătit şi pentru Ardeal exemplare la fel cu cele din Muntenia, cu singura deosebire, că acolo unde este amintit mitropolitul Teofil pentru ediţia munteană, în cele pentru Ardeal se vorbeşte despre ,GBenadie 2), cu mifa fui Dumnezeu, arBie-piscop şi mitopofit a toată ţara Ardeafufui'. Pravila aceasta a mai fost publicată încă de două ori în cursul secolului al XIX-lea- Părerile lui Cipariu, Ar. Densuşianu, L. Pic, C. G. Sbiera şi Al. Odobescu 3), cad delà sine în urma ghicirii lui C. G. Popovici 4) şi documentarei prof. I. Peretz, cari găsesc, că această pravilă a fost tradusă după un text slavon, tălmăcit la rândul 1) I. Bianu şi N. Ho'doş: ,0p. cit:, pag. 113 ; I. Peretz; ,Ορ, cit:, pag. 9 şi .Ist. dreptului român', pag. 321 ; cf. lucrarea de faţă p. H, pp. 11-12. 2) G h e n a d i e-Brad a murit în primele zile ale lui Sept. 1640. 3) Al. Odobescu: ,Analele Academiei române', Χ, 1877, 6, 1, p. 22. 4) I. Peretz în cele două lucrări : al ,Pravila delà Govora' şi b) .Istoria dreptului român', vol. II1, fiind acelaş material ca în prima. 156 157 său după vreun Nomocanon grecesc, care se aseamănă cu No-mocanorul grecesc al lui Jean Baptista Cotelerius, publicat la Paris (1677-1686), după 37 ani delà apariţia Pravilei noastre-Traducerea slavă a Nomocanonului din greceşte, s'a făcut, desigur, de vreun tălmăcitor din ţările sudslave, adăogându-i-se şi alte fragmente, şi după un asemenea text a tradus Pravila aceasta în româneşte Mihail MOxalie, cunoscutul cronicar delà finele veacului al XVI-lea şi începutul celui al XVII-lea. Prof. I. Peretz probează, că mult material, care a intrat în Pravila noastră, se găseşte şi în alte câteva Pravile manuscrise ca de ex. : a), Pravifa de fa Bisericani din 1512' din posesiunea răposatului prof. Α. I. Jacimirskij, delà Universitatea din Varşovia; b) Pravifa de fa Neamţu din 1567', dispărută din biblioteca acestei mânăstiri; c) ,Pravifa defa Putna din 1581', luată cu împrumut delà această mănăstire de prof. G. Creţu, astăzi dispărută şi d) , Pravifa delà Bistriţa mofdoveană din 1618'. unica Pravilă existentă- Prof. I. Peretz, în studiul amintit, a pus în paralel scara Pravilei delà Govora cu cel al Pravilei delà Bisericani (1512), găsind o foarte mare asemănare între ele. '), Iar cât priveşte Pravila delà Neamţu, nici Α. I. Jacimirskij 2), precum nici episcopul Melchisedec3), afară de pr. D. Dan4), nu ne-au lăsat informaţiuni îndestulătoare despre ea, spre a putea spune dacă se aseamănă sau nu cu cea delà Govora. învăţaţii bulgari, M i 1 e t i c şi A g u r a 5), au descoperit un Epitimeinic din 1618 °). care se potriveşte foarte mult cu coprinsul Pravilei delà Govora. Tot prof. I. Peretz a mers mai departe şi a comparat textul Pravilei delà Govora cu textul Pravilei delà 1) I. Peretz: Jstoria dreptului român', II1, 1928, ed. II, pp. 326-29. Comparaţia se face cu Pravila delà Bisericani din 1512, descrisă de Jacimirskij în o-pera citată în literatura capitolului. 2) A. 1. Jacimirskij: ,0p. cit:. 3) Ep. Melchisedec: ,Ορ. cit.', 4) D. Dan: ,Ορ. cit.', pag. 78, nota 21, unde se spune: .Manuscriptul este de mare însemnătate pentru cunoaşterea evoluţii limbii române, căci la finele cărţii textul slavon are şi traducere română'. Inventar No. 593." Manuscrisul acesta s'a împrumutat prof, G. Creţu din Bucureşti, astăzi pierdut. 5) L. Milet ic şi D, A gura": ,Ορ. cit.', pp. 195-202. 6| A fost la Muzeul de antichităţi din Bucureşti, astăzi este la Academia română sub No. 2508. Bistriţa (adică al acestui Epitimeinic) şi cu textul Nomocanonului grecesc, publicat de Cotelerius la 1677 '). Limba lui Moxalie este săracă după cum săracă este şi aceia a textului slavon, ceia ce probează că ambii traducători : din greceşte şi din slavoneşte, nu au fost buni mânuitori ai limbei de traducere. « Coprinsul. Coprinsul2) general al Pravilei delà Govora este religios, slujind pentru nevoile clericilor, dar ea coprinde şi pasagii cu caracter mirenesc, materialele acestea intrau în com-petinţa de judecată a instanţelor bisericeşti. Astfel avem ■. paragrafele delà 8-11, cari vorbesc despre împărţirea moştenirii de către părinţi fiilor ; respectul datorit de copii adoptivi părinţilor lor trupeşti sau sufleteşti ; piedici fa căsătorie,- înfrăţirea Bisericeasca; infracţiuni sexuafe,· în par- 26-lea se spune că sunt oprife trei nunţi ; în par. 34-lea se vorbeşte despre e-fectefe fogodnei',- par. 55-lea aseamănă pe cei cari îndeamnă pe rofM sau roabe să fure, cu hoţii. Par. 89-lea vorbeşte despre gradefe de rudenie şi efectul lor ; paragraful al 95-lea priveşte incapacitatea martorilor. In materie de penalizare găsim câteva pedepse curat mi-reneşti cum sunt : tăierea mâinei celui ce va bate pe tatăl său cu lemn ; Bătaia pe spate şi la tălpi a hoţului de biserici, precum şi restituirea oBiectufui furat mai. mult decât valoarea lui-Se mai prevede confiscarea averei pentru incendiator, tăerea mâinilor pentru furturi de oameni şi coconi. Dacă hoţul se prinde în curând se obligă să restitue dublu, de se prinde sau se află peste patru-cinci luni, atunci plăteşte întreit, iar după un an, plăteşte împătrit. Aplicarea Este constatat faptul că judecata primelor veacuri de existenţă politică a neamului românesc a avut un caracter religios ca a oricărui popor creştin. Delà reprezentanţii clerului, odată cu învăţătura morală, se cerea şi împărţirea dreptăţei între credincioşi. Prezenţa mitropolitului în fruntea divanului domnesc este o reminiscenţă din vremurile când aşc- 1) I. Peretz: Jstoria dreptului român', Bucureşti, ed. II, 1928, vol, il' pp. 331-36. 2) Ibidem: ,0p. cit.; pp. 336-40. 158 zările româneşti nu erau încă închegate în stat politic şi când viaţa noastră era concentrată în jurul preotului de sat. Trecu-serăm prin faza pravilelor slavoneşti după care începură să a-pară şi cele greceşti. Atunci când încă se mai aflau cunoscători de slavă pe care curentul grecesc o strâmtora din ce în ce, se încep a se face traduceri de cărţi de slujbă bisericească şi apoi şi de Pravile din cari cei ce nu pricepeau graiul acesta trebuiau să scoată firul dreptăţei pentru supuşii lor. Pravila delà Govora a ieşit din aceste consideraţiuni. N. Iorga ') zice în această privinţă : „Pravifa era pentru judecată, pentru judecata preoţilor mai afes, şi ea nu putea fi întreBuinţată aftfef decât de ierarBf cărora în cefe mai multe cazuri textuf sfavon nu fi era neînţefes. Ea rămâne deci mai ntuft ca o fucrare fă=> cută pentru faimă şi ca o curiozitate literară". c) Legislaţie bizantină în slavoneşte pentru* instruire în general. XXXII. Kormcaia kniga şi Pandectele lui Nicon. a) Kormcaja Cniga în Jn vechia colecţie a muzeului din Bu-slavoneşte. ,. „ , , . cureşti se găsea sub nr- 828 o copie cu 322 foi a Kormcii copiată prin sec. al XVI-lea2), de o mână românească cu particularităţile ortografiei sârbeşti, Nu are început. Coprinsul ei nu se deosebeşte de cei din copia Kormcii numită Jloviceskaja' din 1262. Intre alte materii are : dreptul de azil, Novele canonice iustinianee aşezate în 87 de capete, cum le găsim în .Collectio LXXXV1I titulorum' atribuită lui Ioan Scolasticul cum se află la Heimbach3), Nomocanonul în XIV titluri în 93 de capete, cu deosebiri dialectale, decât cel publicat de V. N. Benesevic4). Apoi mai găsim Novela 29 a 1) N, Iorga: Jstoria literaturii româneşti'. Bucureşti, 1925, ed. II, pag. 248. 2) Al. '. Jacimirskij: ,Manuscrisele slave şi ruse din bibliotecile româneşti', St. Peterburg. 1905, pp. 431, (No. 128); cf. I. Peretz: ,Ορ, cit.', IV, 1928, pp. 189-206. 3) Heimbach: , Ανέκδοτα; Π, pp. 202-234. 4) V. N. Benesevic: ,Vechea Kormcaja slavă în XIV titluri fără co-mentarii = Drevne slavjanskaja Kormcaja XIV titulov bez tolkovonij', pp. 739 urm. 159 lui Alexe Comnenul .despre logodnă' din 1084 ') şi Novela 31 a aceluiaş împărat despre .desfacerea logodnei' din 1092 2) şi traducerea întreagă în slavoneşte a lui πρόχειρος νόμος = rpaA- h) Pandectele lui Ni- Fac parte din pravilele cari nu au fost con din Muntenegru. , .. , „ ,ι ι τι ^ ·· scrise la noi, ci undeva m sudul Dunării. Scrisul mărunt pe două coloane ne face dovada aceasta. Al. J a-cimirskij o atribue — fără să aibă vreo însemnare justificativă în corpul manuscrisului — sfârşitul secolului al XIV-lea. Nici ep, Melchisedec nu este mai lămurit3). Cercetătorii, din pricina lipsei începutului, titlului şi limbii slave în care este scris, nu au putut stabili dacă-i o lucrare originală sau traducere de pe vreun Nomocanon bizantin. Materia lor este mai mult canonică. Are 63 de capete cu o prefaţă şi o tablă de materie. Academia română posedă 2 exemplare: nr. 366, 401. Acesta din urmă are 64 de capete şi coprinde fragmente din πρόχειρος νόμος = rpaACKiu 3dK0nx. Titlul acestei pravile după o însemnare delà mijlocul manuscrisului este: ,Carte însuffatâ de Lftimnezeu, alcătuita şt copiată din mufte şi fefurite cărţi afe VecBiufui şi Nou fuiTestament de prea cuviosulpărintele nostru Nicon, trăitor în Muntenegru = Κηηγλ KJojrayVhpiOKÉHa cxEpana h cximcaiia wt AMKM'kir ιι paHAHmikir κ[*]Η:|κ|τκ|ψικιχ* κηηγχ Krrvaro γ<ικοτκί pii|)h HaK'kra h iiorjiv iip-fciiOA[*]KHhi.\\x vv[t]u,îmx h jiiih.uk Ηηκομολχ ;κηκλ»ι|ιηλακ κχ aiv,\]i.u-fcH 'IxpH-krop-k' 4). d) Legislaţia bizantină în elenă, neogreacă şi latină ca model pentru pravilele româneşti. Instanţele vechi române, — bisericeşti şi mireneşti —, au recepţionat legislaţia bizantină în traducere slavă. Prin sec. al XVI-lea în măsura în care slăbia curentul culturii slave în a-ceiaşi măsură se întărea cel grecesc. Dovada ^e-o face istoria cu chemarea patr. Nif on pentru orânduirea vieţii româneşti sub Radu cel mare (1496-1508). După normele fixate de el, încep 1) Zachariae: ,Jus graeco-romanum', III, pag. 359. 2) Ibidem, III, pag. 376. 3) Ep. Melchisedec: ,Catalogul. . .', in .Revista p. istorie, arheologie şi filologie', II'. 1) I, Peretz: ,Op. cit.; IV, pp. 281-283. 160 161 să apară mai ales prin mănăstiri manuscrise juridice greceşti. In jumătatea a doua a acestui veac, în afară de apariţia No-mocanolului lui Malaxos (1561-62) se cer din Constantinopole şi copii după diferite Nomocanoane de către mitropoliţii ţării, pentru orientare la judecăţile lor. Astfel este cazul mitropolitului Eftimie care roagă pe Meletie Pigas, vicarul patriarhiei con-stantinopolitane, să-i trimită o astfel de copie. Acesta îi răspunde în 6. VIII. 1597, că i-a comandat o asemenea copie, care coprinde toate canoanele sinoadelor, dar fără comentarii, căci petrece şi el în mare sărăcie: (To δε Νομοκάνων "εδώκαμεν άνιιγραιρεσϋαι, οϋχ "έχοντες δεύτερον, περιέχει δέ ăXovg τους κανόνας πασών τών συνόδων, πλην χωρίς "εξηγήσεων ποιήσομεν δε καϊ ταντην τήν δαπάνην δια την σήν άγάπην, καϊπερ δντες 'εν απορία πολλή '"). Chiar după apariţia în româneşte a pravililor din secolul al XVII-lea, în cazuri mai complicate, în afară de pravila românească, se consulta şi alte pravili greceşti, de sigur, mai des-voltate. Ca dovadă avem o judecată din Muntenia din 20. XI. 1657, după apariţia „Îndreptării fegei", în legătură cu alegerea unei moşteniri 2). XXXIII. .Pravila aleasă' a lui Eustratie logofătul (manuscris) 1632? Literatura. I. Bianu : Manascriptulu românescu de la 1632 alo lai Eustratie logofătulu', art. în .Columna lui Troian', noua serie, II, (1882), Nr. 4-5 April-Mai, pp. 210-217. T. Ci par iu: .Principia de limbaşi scriptura'. Blaj, 1866, pag. 110. N. Iorga: Jstoria literaturii româneşti-, I, ed. II, Bucureşti 1925, pp. 262-263. S. G. Longinescu; Jstoria dreptului românesc', Bucureşti, 1908, pp. 343-344. I. Peretz: Jstoria dreptului român', Bucureşti, 1928, ed. II. pp. 283-314. Idem: Je code d'Eustratie (1632)', în .Revue de Roumanie', I, (1910), Nr. 3, Mars. pp. 379-390. C. Spulber: .Cursul de istoria dreptului român', (litografiat), 1926-27, Cernăuţi, pag. 341. Ediţiuni. Academia Română a posedat înainte de 1916 o copie făcută după manuscrisul lui Timotei Cipariu. 1) Fragmente din scrisoarea lui Meletie Pigas trimisă în 6. VIII. 1597, mitropolitului Ungroviahiei, Eftimie, publicată în .Documente privitoare la istoria Românilor', din colecţia .Hurmuzaki', vol XIII, pag. 348 (greceşte) şi vol. XIV1, pag. 196, No. CXCIII (rezumat neexact în româneşte). 2) Şt. Gr. Berechet: .întregiri. I. Câteva chestiuni din istoria vechiului drept românesc'. Iaşi, 1931, pag. 23. Filologul ardelean, T. Cipariu, în două din operile sale, ,Anafectd şi .Principia' aminteşte despre un manuscris din bogata sa bibliotecă, care avea următorul titlu : ,Pravifă afeasă, scoasă si tocmită şi dentru mufte svinte scripturi cercată şi găsită, carea de toţi prea înţefepţii şi Buni credincioşi easte cinstită şt prfimită... '). I. Bianu a văzut acest manuscris într'o călătorie a sa din 1878, în Ardeal, dându-ne câteva note informative despre el2). El corectează numărul foilor, cari sunt 346, iar nu 343, cum spune T. Cipariu în ,Principia'. precum şi însemnarea slavonă delà sfârşitul manuscrisului, care sună astfel : ,1632 luna SeptemBrie 23 de zile Birotonitu-s'a Varlaam mi-tropofituf Moldovei, citindu-se evanghelia Duminicei întâia delà Luca cap. 5: „Isus stătea fângă lacuf Genisaretufui". Şi predicat-a în acea zi marefe dascăf din Creta, Meletie Siriguf = ^ΑχΛΚ M([cA]n,d Cînr. kt AHX Η(Α(ΛΗΪΗ YHpXTOHHACM KdpAddM iWHTpOIIO-ΛΐΐΤ ΛΛΟΛΑΛΚΕΚΪΗ, ΕΓΑΛ MHTfTC/ft 6K[dN]r[i].<\ï/S\ πρΧΚΪΑ Η(Α«ΛΗ Λ8ΚΛ l'AdK|dj 6 „CTAA iC. npH iStp-fc l'ÉHHCdpÉT^J." H CKTKOpH kx TXH AHX Kd.HdHÏt ') ΛΙίΛίτϊί Ghphpo kîahkkih AHAacK<,/ţ kphtckîh". Deşi se deosebeşte scrisul acestei note finale, caşi scrisul primelor 8 file delà început, cu tabla de materie, care scris este cursiv, de cel al textului, care este unicial, totuşi ambele feluri de ducturi caligrafice aparţin primei jumătăţi a veacului al XVII-lea- Izvoarele. Posleslovia care începe de pe verso al foaiei a cincea delà sfârşit vorbeşte cititorului despre autorii de pe cari a tradus, şi anume : Zonara, Valsamon, Matei Vlastarie, Constantin Armenopol şi Fotie. De fapt, el nu a tradus din lucrările acestor comentatori direct, ci dintr'un manuscris al Nomocanonului lui Manuil Malaxos, care manuscris era foarte răspândit prin mânăstirile noastre. Numai Academia Română avea 16 manuscrise, iar la biblioteca Universităţii din Iaşi u-nul, pe când Zachariae von Lingenthal a cercetat 67, şi toate diferind între ele. Presupunerile făcute de cei cari s'au ocupat cu cercetarea acestui manuscris, că se aseamănă cu 1) T. Cipariu: .Principia', pag. 113. 2) I. Bianu: .Manuscriptulu românescu de la 1632 alu lui Eustratie logofătulu', art. în ,Columna lui Traian'. noua serie, an II, 1882, Nr. 4-5, April-Mui pp. 210-217. Dreptul bizantin. 162 Cartea rumâiiească Je învăţătură1 a lui Vasile Lupu, s'au dovedit neadevărate. Examinarea făcuta cu toată atenţiunea de prof. I. Peretz a dus la concluzia, că .Pravifa afeasă' este o traducere din limba neogreacă în limba românească după un manual al lui Manuil Malaxos, şi că traducerea aceasta nu se potriveşte deci cu Pravila lui Vasile Lupu şi nici cu Pravila lui Matei Basarab, dar că coprinsul Pravilei logofătului Eustratie adăogat la materia din Pravila lui Vasile Lupu ne dă partea întâia a Pravilei lui Matei Basarab, în afară de « νόμος γεωργικός. Traducerea lui Eustratie este mai prolixă decât textul din manuscrisul lui Manuil Malaxos, ceia ce ne face să credem, că sau traducătorul nostru a explicat şi comentat anumite cuvinte sau expresiuni, ori a tradus de pe un manuscris aşa de întins, ceia ce pare a fi mai adevărat. I. Peretz a făcut comparaţiune între traducerea lui Eustratie, Malaxos şi Matei Basarab, indicând asemănările. Ca tip al lui Malaxos a luat manuscrisul de la Academia Română Nr. 421 pe care l-a comparat cu traducerea făcută de Eustratie logofătul şi cu Pravila lui Matei Basarab. Eustratie (1632) ? 'j 1. Pentru judecatele ce vor giudeca vlădicii sau şi alţi părin{i sufleteşti d[u]hov-nici, cumu se cade să fie m[i]l[o]stivi şi îndurători şi să nu crează cuvântul ne-mărui pană nu va cerceta foarte pre araăn[un]tul. 315. Plugariul de va ara pământul sau iazul altuia fără de ştirea lui. 1) Ms. 42! ck'la Academia Ro- mâmi. Malaxos (1561-62) ά. ΣΓερϊ κριτον, ήτοι άρχιερέως, τον ήναι προς πάντας συμπαθής καϊ να μύν πιστεύει λόγους χωρϊς να 'εξετάζν. οί,έ. Περϊ γεωργού "εάν 'εργάση χωράψιον ξένον. Matei Basarab (1652) 1. Pentru judecător cumu i să cade să fie miloserd şi să nu crează cuvintele nimănui fără de iscodire sau întrebare. 294. Pentru plugariu de va ara vreo ţarină fără de voia aceluia a cui iaste. Se pare, că Eustratie logofătul a voit să dea Moldovei un întreg sistem de legislaţie civilă, penală şi canonică, traducând după aceleaşi izvoare. Prin tipărirea ,Cârţei româneşti de învăţătură' la 1646 al cărui coprins penal pare că trebuia să fie 163 precedat de traducerea aceluiaşi logofăt, lăcută la 1632, suntem siliţi să vedem anumite piedici, necunoscute nouă astăzi, cari sau opus la punerea sub teascul tipografic a părţei acesteia ca-nonico-civilă '). Noi am pus sub semnul întrebărei anul traducerii ,Pra-vifei a fese', pe care toţi istoricii noştri de drept şi literatură l-au socotit până acum a fi 1632. Nouă ni se pare că această dată trebuie schimbată şi mutată între 1640-1646. Motivele sunt a-cestea : a) Documentele dintre anii 1630-1639 2), ne arată pe Eustratie traducătorul, ca logofăt al III-lea, iar nu ca ,bâv fo-ffo/ăf 3), cum ni-1 arată atât posleslovia delà finele Pravilei a-lese, cât şi însemnarea delà pag. 318 din lucrarea ,Seapte taine a Besearecii' tipărită în Noembrie 1644. b) îndcinnătorul lui Eustratie la lucrul de traducere al acestor pravile a fost domnitorul Vasile Lupu, care stăpâneşte între anii 1631-1653, iar nu Alexandru VI Iliaş, Miron Barnovski şi Moise Movilă, o-blăduitori ai Moldovei între 1631-1634. c) însemnarea slavă din 23. IX. 1632 de la finele Pravilei alese, amintitoare despre hirotonia lui Varlaam ca mitropolit şi despre predica ţinută cu Xaceastă ocazie de Meletie Sirigul, poate indica aceste fapte ca fiind mai vechi decât însăşi Pravila, căci după o veche tradiţie se făceau însemnări pe manuscrise sau cărţi despre fapte sau evenimente cu mult mai vechi decât anul scrierii, tipăririi sau cumpărării acelei cărţi. Şi P. P. Panaitescu susţine cu alte argumente această părere într'un curs al său 4). Lămurirea vieţii lui Eustratie logofătul şi a legăturilor lui Meletie Sirigul cu Moldova va lumina şi mai bine această nouă părere. ' lj I. Peretz: Jstoria dreptului român', vol. II, p. 1, pp. 287-305. 2) Ν. Iorga: .Studii şi documente XVI', 1909, pag. 185, doc. din 30. Vlll. 1630, (7138), care-1 arată ca logofăt al III-lea ; cf. Gh. G h i b ăn e s c u . .Surele şi i:voade', V, pp. 156-57. doc. din 15. III. 1631, (7161). 3) Gh. Ghibănescu: ,Surete şi izvoade', III, pp. 310-11, doc. din 18, V. 1641, (7149), aici îl arată ca .bău logofăt'; Idem, doc. din 20. II 1646 (7164); Idem: ,Surete şi izvoade', IV, pag. 289, doc. din 15. 111. 1653' (7161). 4) P. P. Panaitescu: ,Curs de influenţă polonă şi rusă in vechea cultură a Românilor', Bucureşti, 1932-33. Lecţia privitoare la acest subiect nu este litografiată încă în momentul de faţă. 164 Coprinsul. Coprinsul acestei Pravile este un amestec de trei părţi de drept canonic şi o parte de drept civil şi foarte puţin drept penal. Astfel avem capitole întinse despre raporturile dintre clerici (mitropolit, episcop, preot, diacon, ţâr-covnic) precum şi legăturile dintre aceştia cu mirenii. Apoi vine materia de drept civil ca : logodnă, gradele de rudenie, căsătoria, divorţul, zestrea, darurile de la logodnă, testament, desmoştenirea, ceva pentru agricultori. Drept penal : furtul, clevetirea, etc. XXXIV. ,Carte romanească de învăţătură delà pravilele împărăteşti' (Moldova). 1646. Literatura. Şt. Gr. Berechet: .Schifă de istorie a legilor vechi româneşti, 1632-1866'. Chişinău, 1928, pp. 25-29 şi partea Il-a (Anexe), 13-14. 1. Bianu şi N. Hodoş: .Bibliografia românească veche', Buc, 1903, pp. 156-158. C. Erbiceanu: ,Cronicarii greci, cari au scris despre Români în epoca fanariotă', Bucureşti, 1888, pag. XI, nr.le 2 şi 3. N. Iorga: .Vasile Lupu ca următor al împărafilor de răsărit în tutelarea patriarhie; de Constantinopole şi a bisericii ortodoxe', în .Analele Acad. Române, sec. istorică, t. XXXVI, (1913), nr. 8, pp. 206-236. Idem: Jstoria literaturii româneşti', Buc. I, 1925, ed. Il-a, pag. 266. Idem: Jstoria bisericii româneşti', Buc, 1929, ed. Il-a, I, pp. 325-26. C. L i t-z i c a : .Catalogul manuscriptelor greceşti', Buc. 1909, pp. 155-56. S. G. Longinescu: Jstoria dreptului românesc', Buc. 1908, partea I, Izvoarele, pp. 136-269. Idem: .Pravila lui Vasile Lupu şi Prosper Farinaccius. romanistul italian'. Buc. 1909. S. G. Longinescu şi A. Patrognet: .Legi vechi româneşti şi izvoarele lor — Ancienes lois roumaines et leurs sources. (Pravila Moldovei din vremea lui Vasile Lupu — Code de la Moldavie depuis l'époque de Basile Lupu)', Bue, 1912. S. G. Longinescu: .Părerile d-lor N, Iorga şi L Peretz despre Pravila lui Vasile Lupu — Les opinions de M-rs N. Iorga et I. Peretz sur le code de Basile Lupu', Bue. 1915, extras din „Curierul judiciar", nr. 61 şi urm. 1915. Idem: .Pravila lui Alexandru cel Bun', Buc. 1923, extras din „Curierul judiciar", nr. 14 şi urm. 1923. V. O ni ş or: Jstoria dreptului român', Cluj, 1925, ed, Il-a, pp. 207-209. J. Pargoire: .Meletios Syrigos. Sa vie et ses oeuvres; în .Échos d'Orient', 1908-09. I. Peretz: .Pravila lui Vasile Lupu şi izvoarele ei greceşti; 1914. pp. 201-221, în „Arhiva" din Iaşi, 1914. Idem: .Curs de istoria dreptului român', Buc. 1928, II1, pp. 342-369. Idem: .Precis de istoria dreptului român', Buc, 1931, pp. 332-39 C, Spulber: ,Curs de Istoria dreptului român'. Cernăuţi. 1926, pp. 320-388 (litografiat). A. D. Xenopol: Jstoria Românilor din Dacia traiană', Iaşi, 1896, vol. Vil, pp. 120-127. Meletie Sirigul: Jntâmpinarea la principiile calvine şi la chestiunile lui Ciril Lucaris = Κατά τΰη> χαλβινιχων κεφαλεων και 'εραηήσεων Κνρίλλον τοϋ Λονχάρεως άντίρρησις', Bucureşti, 1690. 165 Ediţiuni. Ediţia originală din 1646. Gh. A. S i o η a dat o ediţie în 1875 la Botoşani. Ea-i defectă, fiindcă nu-s însemnate cifrele articolelor şi ale globirilor. I. M. Bujoreanu: .Collecţiune de legiuirile României vechi şi cele noui', Buc. 1885, 11!, pp. 3-82. T. Cipariu: .Crestomaţia sau analecte literare'. Blaj, 1858, pp. 216-223 (prefaţa şi fragmente. M. G a s t e r : .Crestomaţie română', Buc.-Leipzig, 1891. pp. 118-123 (prefaţă şi fragmente). La doi ani după apariţia lucrării canonice a lui Eustratie, .Şeapte taine a Besearecii' (1644) denumită şi .Pravilăpre scurt afeasă, se tipăreşte tot in teascurile tipografii m-rei Trei Erar-hilor, din Iaşi, o altă pravilă curat mirenească. Ea apăru în Mai 1646, purtând titlu de : ,Carte romanească de învăţătură defa pravifefe împărăteşti şi de fa afte giudeaţe cu zisa şi cu toată cBeftuiafa fui Vasifie Voivodul şi domnuf ţărăi Mofdovei di în mufte scripturi tăfmăcită di în fimBa ifenească pre fimBa romanească. In tipariuf domnesc. S'au tipărit în mănăstirea a Trei Sveatitefe în Iaşi de fa Hristos 1646". Textul e precedat de pajura ţărei cu stihuri şi o scurtă prefaţă '), adresată la ,7oţi ceia ce sănt creştini pravoslavnici', semnată de Evstratie fost logofăt. Are 3 foi nenumerotate + 186 numerotate + 14 finale nenumerotate '). La sfârşitul cărţii citim o însemnare slavă : ,Sfavă săvârşitorufui Dumnezeu, care după început a dat şi sfârşituf. In anuf 7154 C1646) Mai 4 —&λλ- Κά CXBp&LHHTtAlO k[01']S> A<1KUHA\8 η M03dM/ftA. κ λ^[τθ) ,30ΗΑ, μλη A ' 21 Coprinsul. Această pravilă este împărţită în două părţi, Prima parte coprinde traducerea ,Legei agrare = <5 νόμος γεο-ιργιχός', sub titlul : 'Pravife tocmite afease pentru toţi lucrătorii pământufui, anume / pentru pfugari, pentru fucrâto-rii viefor, pentru nămiţi şi pentru păstori, arătând înpreună tuturor giudeţuf şi certarea ce fi să va da fieşi căruia după deafa 3) sa, carii vor înBfa cu nedireptate', împărţită în 16 pricini şi acestea în 252 de articole, Partea doua, care poartă titlul generic de Pravile împărăteşti', sunt împărţite în 77 glave cu 1) Şt. Gr. Berechet: .Schifă de istorie a legilor-vechi româneşti, 1632-1866', Chişinău. 1928, partea Il-a (Anexe) pp. 13-14. 2) I. Bianu şi N. Hodoş: .Bibliografia românească veche', I, 1903, Bucureşti, pp. 156-58. 3) deala fapta (slavism). r 166 167 un total de 902 de articole. Aceste 77 deglave mai sunt în trei locuri denumite cu acelaş titlu de mai sus, ele însă merg în continuare. Tot materialul are un coprins penal, civil şi procedural, privitor la mireni, şi foarte puţin la cler. Pravila lui Vasile Lupu, după tabla de materie se împarte în două păr(i bine distincte, indicate prin capitole tipărite cu cerneală roşie, anume pentru a se distinge mai uşor- Primul capitol rJin tabla de materie : ,Pravife împărăteşti afese din svitocul împăratului Justinian, pentru mufte feluri de giudeaţe cu tot răspunsul lor, rânduite pre 252 de începături', coprinde următoarele chestiuni: ,Legea agrară, furtişaguri'', (pri-cinele 12, 13, 15). ,vama domnească' (pricina 14), capitol adecvat cu totul vieţii româneşti) şi ,semnele furtişagului' (pricina 16). Al doilea capitol al acestei pravile este întitulat : ,Altfeaf de pravife împărăteşti pentru toate feafurile de giudeaţe, cu răspunsuri ; de tot feliuf de certări tot pre rănd arătate fiece gfavă cu toate începuturile safe, după greşeafefe fieşcui cine va cerca desrăg să poată affa car ea în ce frunză (pagină), să gâ-seaşte', scris tot cu roşu. Coprinsul lui tratează : insulta (su-duirea), falsificarea de Bani, găsirea de comoară, uciderea cu pedeapsa ei, zestrea, divorţul (despărţenia), raptuf. sifuirea, şi 16 pricini in legătură cu împrejurile când se aplică circumstanţele atenuante, terminându-se cu penalizarea tuturor infracţiunilor expuse mai sus. Faptele clericilor cu pedepsirea lor nu formează capitol separat, ci, din potrivă, ele sunt semănate printre cele privitoare la mireni. Adecvarea pravilei la Citind cu atenţiune întregul coprins al viata românească. , . . . . · acestei pravile ne convingem şi mai mult de faptul, că acea comisiune care a fost condusă de Meletie Sirigul, a ales din toată legislaţia romano-bizantină numai acele chestiuni juridice, cari se puteau adecva la viata populaţiu-nii moldovene. Unele pasagii arată cu prisosinţă că vorbesc chear de obiceiurile juridice autohtone, cum este acest paragraf privitor la comoară, în care după ce vorbeşte în 17 art. despre .comoară', după legislaţia romano-bizantină, zice in art, 18 ultim : .Aceste toate ce scrie mai de sus au fost în zilele cele vechi, iară acum s'au părăsit aceale obiceae, iară comoarele câte se găsesc toate le iau domnii, şi numai cc dau căt se îndură oare ce pu(in lucru celuia ce găseşte, iurti Mipmni) celuia cu locul nu i să dă nemică' ') Dând încă un alt exemplu privitor la ,vamă, ne convin-nom şi mai mult de aceasta : 157. ,Cine va ocoli locul acela unde se cade să plătească vamh sau ν 11 '.rece pre niscare drumuri neumblate, alegând de are fi cu ştirea vameşilor, iaru intr'alt chip de va lăsa drumul cel mare tot negoţul ca să-şi piarză' 161. .Vameşul ce nu-şi va lua vama de la neguţitor pană la 5 ani, Jivu m nu va putea lua nemică pentru că s'au trecut o vreme'. 163. .Oricare vameş va lua vamă mai multă de căt este obiceiul sa i.i, acesta ca să aibă certare după cum va fi voia giudcţului' ->). Aplicarea. Ar fi greşit să se mai susţină nea ρ licărea acestei pravile cum s'a făcut până acum. Ideia, ca o pravila al cărei coprins in mare parte fiind extras din legi si reine, nu s'ar putea aplica, trebue să fie înlăturată. Oare legile de nslii/i sunt libere de orice influenţă din afară? Secolul al XVII-lea cere o judecată mai complicată, mai variată decât în trecut. O biceiul pământului,—ca drept nescris—, cu normele scoase din Sintagma lui Vlastarie şi Exabiblul lui Armenopol, — ca drepl scris—, in limbi streine, nu mai mulţumiau instanţele de judecată ale ţării Complectarea acestor principii şi traducerea lor în graiul ţării este cerută de vreme, de nevoile judecătoreşti şi de răspândirea lor în masa largă a celor ce se judecau '). Nu trebue să uităm silinţa alcătuitorilor de a apropia aceste norme de nevoile naţionale. Pravila aceasta circula şi în Muntenia, după cum şi Jndreptarea fegei', se întrebuinţa şi se copia prin Moldova 5)· fCartea românească de învăţătură de fa pravifefe //;-parăteştf, a fost cunoscută de Nicolae Mavrocordat în timpul domniei lui în Moldova (1711-15). Mai târziu ca stăpânitor al Munteniei (1719-30) a pus, în 1724, pe preotul Stan ciul, din Bucureşti, să i-o copieze, de sigur, în limba românească. Aceste două manuscrise cu titlul grecesc, găsite în bogata bibliotecă a \) I. M. Bujoreanu: ,0p. cit:, pag. 22. 2) 1. M. Bujoreanu: ,Ορ. cit.', pag. 14. 3) Ibidem: ,Ορ, cit.' pag. 15. 4) Ν. Iorga: Jstoria literaturii româneşti', I, Bucureşti, 1925, ed. II, pu|J. 266. cf. Idem: Jstoria bisericii române', I, ed. II, Bucureşti, 1929, pp. 325-26. 5) în extraordinarul de bogat muzeu al preotului Ursăcescu din eoni-Curteni (jud. Fălciu) se găseşte o copie, din 1804, făcută de un diac al episcopiei de acolo. 168 tatălui său, Constantin Mavrocordat (1730-69), nu conţin decât fragmente din această pravilă românească : a) ,Legi împărăteşti, manuscris, transcrise din cartea ti părită prin porunca fui Vasife Vodă, domnitoruf Mofdovci copiate din ordinuf prea înăţatului nostru domn, de preotuf Stane iu f din Bucureşti — Νόμοι βασιλικοί χειρ. μεταγραφ$έντες "εκ τον ·/ νπιιψίνον δια προσταγής τον Βασίλη Βόδα ήγεμόνος Μολδαβίας, άνι εγράιρη δια Ίΐροσιαγης τον υψηλοτάτου Λνθεντον ημών, παρά Χιάνιζονλον ίερέιος έν Βονκουρεστίω, 1724'. b) ,Mică fege din fegife împărăteşti şi aftefe, transcrisă în fimBa românească, şi copiată de Stanciuf preot, din cea tipărită prin porunca lui Vasife Vodă. 1J24 = Νόμιμον από τών βασιλικών και έτερων μεταγραψθεν είς βλαχικήν διάλεκτον κα\ άντι-γραψθεν παρά 2τάι>τζουλου ιερέως, άπδ τον τυπιοθέντος δια προσταγής Βασιλείου Βοεβόδα, 1724. '). De aici deducem că legile unei provincii româneşti se întrebuinţau şi în cealaltă 2), ceia ce ne sileşte să vedem în a-ceasta ideia de unificare realizându-se şi pe calea legislativă. Normele intrate în ,Cartea românească de învăţătură delà pravilele împărăteşti' sunt normele generale ale legislaţii romano-bizantine, după cari s'a împărţit dreptatea şi în veacurile trecute. Ele erau strânse în cele două manuale amintite mai sus (Sintagma lui Matei Vlastarie şi Exabiblul lui Const- Armenopol). Afirmaţia lui S- G. Longinescu că primele 252 glave ar fi format o Pravilă a lui Alexandru cel Bun (1400-32), cade în faţa dovezilor ce le vom aduce la sfârşitul acestui capitol. Dăm mai jos câteva documente de aplicarea normelor din această pravilă. - a) Cazul penal cu cavalerul Guillebert de Lannoy din 1421 unde a avut loc aplicarea art. 115 şi 187. b) Cazul lui Giurgiu, care a trebuit să-şi răscumpere viaţa în urma unei condamnări într'un proces cu Iliaş, în 1431 Decembrie 204), unde s'a aplicat art. 177 şi 196. 1) N. Iorga: ,Pilda bunilor domni din trecut', corn. în .Analele Academiei Române', secţia istorică, s. II, t. XXXVII, (1914-15), pp. 105-6. 2) .Foaia diecezană', XXXVII, No. 42, pp. 1-2, Caransebeş. 3) Β. P. Hajdeu: .Arhiva istorică a României', Buc, 1865, I1, pag. 130. 4) M. Costăchescu: .Documente moldoveneşti înainte de Ştefan cel Mare', I, Iaşi, 1931, pp. 327-28. 169 c) Cazul de bigamie din vremea lui Bogdan, fiul lui Ale\. Lăpuşneanu '), cap. 15, § 1 şi 3. d) Furtul unui oarecare Ostahie pedepsit printr'o răscumpărare făcută de un preot dând un cal şi o iapă 2). Aici s'a dat pedeapsa după ,voia giudeţufui'. cum zice pricina 13, art. 118: ,Cela ce va fura oae, sau bou, sau cal, sau alt dobitoc, den pădure sau den cămp, sau den turmă, sau den casă, să se certe cu ocna pană la o samă de vreme după cum de mult va fi fost furtuşagul, şi după cum va fi voea giudeţu-lui ; iară de să va afla cum acel om iaste învăţat a fura deapururea şi va fi făcut şi altă dată acest lucru, atunci aşa într'acel loc ce au furat dobitocul colo să-1 spânzure în furci' 3). Astfel Pravila aceasta a fost întrebuinţată până la apariţia .Criminaliceştei condice', (1820-26). Dacă vom cerceta toate cărţile de judecată, date de instanţele de judecată din Moldova şi vom compara sentinţele lor cu textul pravilei acesteia le vom găsi coincidând. Până la 1730 cercetarea este îngreunată din cauză că nu era obiceiul să se arate numele pravilei şi paragraful întrebuinţat. După aceasta dată cercetarea aceasta este mult mai uşoară, obiceiul cel vechi dispărând- Neexistenţa legei lui Alexandru cel bun. .Descriptio Mofdaviae a lui Dimitrie Cantemir a indus în eroare pe unii legiuitori4) ai sec. XIX-lea şi cercetători5) ai celui al XX-lea, cu privire la existenţa unei legiuiri sub Alexandru cel Bun. Autoritatea a-cestui istoric delà începutul sec. XVIII-lea li s'a părut cu greu 1) T. Co drescu,i/r/'canu/', X, Iaşi, 1888, pp. 136-39. 2) Β. P. H a j d ă u : ,Arhiva istorică a României', Buc, 1865, I1, pag. 71. 3j I. M, Bujoreanu: ,Ορ. cit:, pag. 12. 4) Scarlat C a 1 i m a li in .Condica civilă a Moldovei', din 1817, vezi Prefaţa din Şt. Gr. Berechet: , Schiţă de istorie a legilor vechi româneşti', Chişinău, 1928, Anexe, partea 11-a, pag. 82-93 ; cf. .Anaforaua arătătoare de pravilele ce o-cârmuia pământul Moldovei din vechime, 1819 ; ibidem, pp, 94-99, precum şi Prefaţa delà ediţia lui C. M e g r u t ζ i din 1858; ibidem, pp. 80-83. 5) Gr. Conduratu: ,Codul de legi al lui Alexandru cel bun', în rev. „Dreptul", 1904, nr. 19 p. 137 şi nr. 30 p. 154 şi urm. ; cf. S. G. L o n g i n e s-c u ; Jstoria dreptului românesc', Bucureşti, 1908, pp, 10-16, 133-36, 139, 331 şi 369; cf. Idem/ ,Pravila lui Alexandru cel bun', Bucureşti, 1932, în rev. „Curierul judiciar", 1932, nr. 13 şi urm.; cf. V. E r b i c e a n u : ,Contributiuni la Istoria dreptului român', în rev. „Cuvântul dreptăţii", 1921, nr. 9; 1922, nr. 8 şi 9 şi 1923 nr. 3; Idem; şi in ,Pandectele române', 1923, caetul nr. 1, partea Il-a. 170 171 de înlăturat. El susţine că Alexandru cel bun, la suirea sa pe tron ar fi primit delà împăratul bizantin stema domnească şi marea colecţie de legi a Basilicalelor, căci iată cum se exprimă el : „şi a hotărât ca să fie lege un extras din acele mari volume, de care (lege) Moldova se foloseşte până acum == atque e vastis illis voluminibus cxccrptum id, quo nunc Moldavia utitur, jus proposuit" '). Aceste doua confirmări le înlăturăm prin dovezile istorice, că domnitorul Moldovei nu era în dependenţă de împăratul bizantin delà Constantinopole şi că Basiiicalele încă din secolele precedente căzuseră în desuetudine, fiind înlocuite cu manuale uşor de întrebuinţat, cum sunt Sintagma alfabetică a lui Matei Vlastarie din 1335 şi Exabiblul lui Const. Armenopol din 1345· Zachariae von Lingenthal ne povesteşte cum în Biblioteca metohului Sf. Mormânt din Constantinopole a descoperit un palimsest din mijlocul veacului al XIV-ea de pe suprafaţa căruia fusese şters primul text din cartea XVIII-lea a Basilicalelor şi înlocuit deacurmezişul cu fragmente din Exabiblul lui Armenopol, ceia ce dovedeşte că în vremea aceasta Basiiicalele nu se mai întrebuinţau, luându-le locul textele acestor manuale juridice, apărute la începutul acelui secol. In ceia ce priveşte părerea lui Scarîat Calimah dîn prefaţa Condicii sale civile delà 1817, că această legiuire a lui Alexandru cel bun sar fi şi tradus în româneşte, ea se înlătură prin neexistenţa traducerilor româneşti la începutul secolului al XV-lea. însuşi S. G. Longinescu, care a susţinut cu cea mai mare îndârjire părerea aceasta a lui D. Cantemir a adus dovada — deşi i-a fost greu să o recunoască — prin argumentarea ce o face, când în lucrarea din 1923 .Pravifa fui Alexandru cei bun', nu mai razimă hotărârile documentelor aduse în lucrările precedente pe fragmente din cele 252 de glave din prima parte a Pravilei lui Vasile Lupu, ci pe norme din Sintagma lui Matei Vlastarie, cari norme nu se pot deosebi de cele din glavele primei părţi a Pravilei sus amintite. Prin urmare, noi rămânem la părerea pe care am exprimat-o deja, când am spus că până la jumătatea a doua a sec. al XVI-lea Românii nu au avut altă lege decât cele \) D, Cantemir: ,Descriptio Moldaviae', tradusa in româneşte subtitlu .Scrisoarea Moldovei' la 1825 şi tipărită la M-rea Neamţu, pag. 232, cap. X. in traducerile mai noi se găseşte în cap. XI. 21 Şt. Gr. Berechet: .Întregiri', Iaşi, 1931, pp. 17-24. două manuale bizantine (Sintagma în slavoneşte şi Exabiblul în ■,i;eccşte) alăturea de obiceiul pământului, izvorât, parte din legislaţia sud slavă (jurători, adălmaş), parte născut din logica poporului nostru. Astfel de concluzii ne dau toate documentele •lavoneşti până la jumătatea a doua a sec. al XVI-lea. Normele din cele două manuale juridice bizantine nu se pot deosebi de cele din Basilicale sau din oricare lege bizantină, întrebuinţată la noi. 9ri|in^ul de pe care ^n scurta, dar instructiva, prefaţă a fostului logofăt Eustratie scoatem următoarele idei : a) Vasile Lupu a voit să dea o lege statornică scaunelor de judecată ale Moldovei ; b) Un necunoscut număr de oameni învăţaţi au extras din elineşte şi latineşte anumite paragrafe şi au alcătuit o colecţie în neo-greacă ; iar c) Eustratie, fost logofăt, a tradus această colecţie din această din urmă limbă. Cel dintâi cercetător care a dat această interpretare a fost C. Erbiceanu, care încă din 1888 zicea: ,Noi cunoaştem că fegife civife imprimate de Pasife Lupu sunt traduse de Mefetie Strig, din fimb"d veche greacă în cea vorhitoare şi din aceasta în româneşte de fogofătuf Eustratie şi acomodate vechiufui o-Bicei af ţărei'λ). Această părere a primit-o şi Alexandru D, Xe-nopol2), precum şi N. Iorga 3). Cunoaştem motivele prezenţei lui Meletie Sirigul la curtea domnului Moldovei şi calităţile lui intelectuale precum şi faptul că obiceiul de a se traduce din limba elenă în cea neo-greacă era mult mai vechi 5). deşi a-ceştia din urmă caută a dovedi cu prefaţa lui Dosoftei, patr. Ierusalimului la cartea lui Meletie Sirigul din 1690, tipărită în Bucureşti, prin care acesta confirmă că a tradus şi explicarea lui Origen la Epistola către Romani din latineşte in greceşte.... şi Instituţiunile lui Justinian şi Prescurtarea legei împăraţilor 1! C. Erbiceanu: .Cronicarii greci, cari au scris despre Români in e-poca fanariotă', Bucureşti, 1888, pag. XI, n-tele 2 şi 3. 2) A, D. Xenopol: .Istoria română din Dacia traiană', IV, Iaşi, 1891, pag. 167, nota 7. 3) N, Iorga: . Vasile Lupu ca următor al împăraţilor de răsărit in tutelarea patriarhiei de Constantinopole şi a bisericii ortodoxe', în .Analele Academici Române, secţia istorică, t. XXXVI, 1913, No. 8,pp. 206-216.. 4) Din însemnarea slavă din .Pravila aleasă' din 1632. 5) încă din 1490 avem prima traducere neogreacă a Exabiblului. 172 Leon şi Constantin din îndemnul lui Vasile Voevod = Μετέφρασε δε χαϊ τήν 'ερμηνείαν τον Ωριγένονς τής προς *Ρωμαίονς "επιστολής από τής λατινίδος είς τήν ελληνίδα, χαϊ τα "Ινστιτούτα τον Ιουστινιανού, χαϊ τήν νομιχήν 'επιτομήν Λέοντος χαϊ Κωνσταντίνου τών βασιλέων από τής 'ελληνιχής γλώττης μετήνεγχεν εις πεζήν φρά-οιν, προτροπή τον Βασιλείου βοεβοδα' '). De aici reese că Meletie Sirigul a condus comisia de traducători de materiale juridice, care au format o colecţie de legi bizantine. Pe însuşi autorul latin îl arată chiar Pravila aceasta în pricina XVI-a, al. 8, unde se zice : ,.. .până fa vreamea unui dascăf mare si tocmitoriu de pravile, numefe fui era Tarinascu, carefe au strâns toate pra-i'ifefe cefe împărăteşti şi încă să ispiti şi să nevoi cu învăţătură ca aceia să cunoască care pravife şi oBiceae să socotesc fa oBfastiefe creştineşti în toată fumea, acest dascaf a fost după Hristos 15&9 de ai....' 2). De sigur, numai cunoscând a-cest pasagiu, S. G, Longinescu a putut cerceta cu deamăruntul legătura dintre textul latin al lui Prosper Farinaccius (1544-1614) expus în lucrarea sa ,Praxis et tBeoricae criminafis' 3) şi traducerea românească, expunându-1 în lucrările sale 4), care au provocat din partea prof. I. Peretz o verificare a traducerei 1) Meletie Sirigul: .întâmpinarea la principiile catolice şi la chestiunile lui Ciril Lucaris şi Dosit eiu, patr. Ierusalimului: .Manual în contra rătăcirii calvine', 1690, Bucureşti, (greacă), în I. Bianu şi N. Hodoş: .Bibliografie rom. veche', I, Buc. 1903, pp. 312-13. 2) Ed. I, M, Bujoreanu, vol. 111, pag. 68. 3) Prosperi F a r i n a c i i jurisconsulţi romani olim in urbe causarum cri-minalium, famosissimi aduurati : Deinceps in eisdem criminalibus causis semel atque iterum in amplissimo tribunali auditoris camerae integerrimi judicis, Locum-tenentis : Mox sub Clemente Vlll. pont. max. in sacra eius consulta consiliari dignissimi. Et nunc uti sanctiis. D. A. Pauli pape V eiusque camerae apostolice, & in toto statu ecclesiastico procuratoris liscalis generalis, in eadem sacra consulta assistentis : Praxis et theoricae criminalis, partis primae, tomus primus, inquisitionis, accusationis, delictorum & penarum materiam, in très titulos ex primo variaium quaestionum, & communium opinionum criminalium libro, se-cundum primam impresionem desumptos distributam continens. Hac quarta-edi-tione diligenter ac eodem authore recognitus, additionibus varijs, que in supe-rioribus editionibus non aderant, ilustratus. Cum summarijs, & indice ne dum principalium questionum, sed etiam rerum ac sententiarum selectarum locuple-tissimo. Cum superiorum licenţia, privilegijs. Venetiis, apud Georgium Varis-cum MDCIX. Are 10 vol. Cota Bibliotecii de drept din Bucureşti Nr. 3129. 4) S. G. Longinescu: .Istoria dreptului românesc', Bucureşti, 1908, partea I, Izvoarele ; cf. I d e m : , Pravila lui Vasile Lupu şi Prosper Farinacius, ro- 173 româneşti cu textul din trei mss. greceşti delà Academia română Nr. 176, 532 şi 588, din care scoate concluzia că textul uree este mult mai apropiat de traducerea românească decât cel latin, ceia ce însemnează că textul latin al lui Farinaccius este o traducere mai apropiată sau mai depărtată după variatele copii ale legislaţii bizantine, denumite ,Legi împărăşti — νόμοι βασιλιχοϊ, lucru ce ni se pare destul de logic, deoare ce după pasagiul din pricina XVI-a ştim, că acest criminalist ita-talian a cules în cele 10 volume ale sale legi şi din Orient ')· 1. Peretz vede confirmarea părerei sale, şi în anumite expresii cari sunt mai apropiate de textul grec, decât de cel latin, de ex ; Eustratie a tradus, fitrefe de argint din expresia greacă, αργυρίου λίτραι : iar nu din cea latină ,argenti libras' § 17 (18). Dăm un exemplu din multele aduse de I. Peretz : § 3 2) Σνμβοη&α τινάς χανένα, οποίαν (Άραν τον δώσει άσπρα, ανθρώπους, άλογα, άρματα, σχά-λαις, ή άλλα πράγματα έπιτήμεια εις τό να χάμη το σφάλμα δπον έλογίααε, χαϊ άχόμι συμβοη^ά τον, χαϊ μάλιστα χαλλιώτερα οποίαν ώραν τον συντροφιάση μοναχός τον, νά χάμη τίποτας σφάλμα. Agiută neştine cuiva să facă greşală, când dă bani, sau oameni sau cai, sau arme sau scări să fie de suit, sau alte lucruri de treabă pentru să facă greşală cum au socotit, şi mai vrătos a-giută cănd mearge el singur capul său de-i soţie şi singur cu sine să facă greşala împreună cu celalalt. Descoperitorul lui Farinaccius, ţinea cu orice preţ să răspundă partizanilor, cari susţineau că originalul Pravilei din 1646 este neogrec, iar nici decum latin. Concluziile sale nu au dus la alt drum în afară de cel ştiut 3). monistul italian', Bucureşti, 1909; cf. I d e m şi A. Pat rogne t: .Pravila Moldovei din vremea lui Vasile Lupu ·= Code de la Moldavie depuis l'époque de Basile Lupu', Bucureşti, 1921. 1) I, Peretz: .Pravila lui Vasile Lupu şi izvoarele ei greceşti' art. în .Arhiva, organul Societate) ştiinţifice şi literare din laşi', 1914, pp. 201-221. 2) I. M. Bujoreanu: ,Op. cit.', 111, pag. 69 ; cf. I. P e r e t ζ : Pravila lui Vasile Lupu şi izvoarele greceşti', pag. 204. 3,1 S. G. Longinescu: ,Părerile d-lor N. Iorga şi I. Peretz despre Pravila lui Vasile Lupu — Les opinions de M-rs N. Iorga et I. Peretz, sur le code de Basile Lupu', în „Curierul judiciar", No. 61 şi urm, 1915, Bucureşti. 174 175 XXXV. .îndreptarea legei' sau Pravila cea mare (Muntenia). (1652). Literatura: Şt. Gr. Berechet: .Schijă de istorie a legilor vechi româneşti; 1632-1866, Chişinău, 1928, pp. 13-21. Biener: ,De collectionibus canonum ecclesiae graecae schediasma literarium; Berlin. 1827, § 9, pp. 43-47, aici se vorbeşte despre .îndreptarea legei'. I. Bianu şi N. Hodoş: .Bibliografia românească veche', Bucureşti, 1903, I, pp. 190-199. Ν. Iorga: .istoria literaturii româneşti; Buc. 1925, I, cd. II, pp. 279-80. Idem: Jstoria bisericii româneşti', Buc. 1929, 1, ed. II. pp, 343-44. C. Erbiceanu: .Material inedit pentru istoria dreptului canonic oriental. Manuscriptul grecesc al lui Manuel Malax notarul. Forma şi conţinutul manuscriptului', art. în .Biserica ortodoxă română', XVI, 1892-93, pp. 319-334. S. G. Longinescu: Jstoria dreptului român', Bucureşti, 1908, pp. 337-52. Neigebaur: ,Das canonische Recht der morgenlăndischen Kirche in der Moldau und Walachei; în ,Neue Jahrbericht der Geschichte und Politik; von Politsin und Biilau, 1847, pp. 495-508 ; Idem; ,Die Rechtsverwaltung in der Moldau und Walachei', în .Kritische Zeitschrift fur Rechtswissenschaft und Ge-zetzgebung des Auslandes', von Mittermaier XX, 1848, fasc, 2, pp. 39-88 şi fasc. 3. pp. 71-88. Prima parte a primului articol şi prescurtarea articolului al 2-lea se găsesc în .Revue de législation et de jurisprudence', par Wolowski, 1851, vol. I, pp. 81-95 şi V. Onişor: .Istoria dreptului român', ed, II, Cluj, pp 221-26. f. Peretz; Jstoria dreptului român', Bucureşti, 1928, vol. Il, pp. 367-438. Idem: .Predislovia mitropolitului Ştefan la Pravila lui Matei Basarab', Bucureşti, 1905, pp. 3-53. L. Pic: ,Die rumănischen Gesetze und ihr Nexus mit dem byzantinischen und slavischen Recht'. Prag, 1886. (o dare de seamă). C. Spulber: Jstoria dreptului român', Cernăuţi, 1926-27, pp. 387 urm. (litografiat). A. D. Xe no pol; Jstoria Românilor din Dacia traiană', Iaşi, 1896, VII, pp. 124 urm. Ediţiuni. Jndreptarea legii cu Dumnezeu, care are toată judecata arhierească şi împărătească de toate vinile preoţeşti şi arhiereşti. Târgovişte. 1652. Petru Dobra: .Regula legis voluntati divinae aceomodata, continens jura canonica et imperatoria pro causis status tam ecclesiastici quam secularis, ad mandatum Imp. loannis Comneni a ven. magnae Dei ecclesiae diacono et legum conservatore, domino Alexeo Aristino conscripta, ex graeco idiomate in vala-chicum cum industria et sumptibus sanctissimi domini Stephani Dei gratia metro-politae Tergovistensis et exarclii confiniorum Hungaro-Valachiae translata', etc. Ν. Β 1 a r e n b e r g şi G. M i s a i 1 ; .îndreptarea legii cu Dumnezeu, care are toată judecuta arhierească şi împărătească de toate vinile preoţeşti şi mireneşti'. Bucureşti, 1871. 1. M. Bujoreanu; .Collecţiune de legiuirile României vechi şi celei noui', Bucureşti, 1885, vol. III, pp. 134-471. După doisprezece ani delà tipărirea Pravilei mici delà Govora, apare Jndreptarea fegei', numită şi .Pravila cea mare'-, de sub teascurile tipografiei din Târgovişte. Titlul acestei pravile este acesta : îndreptarea legii cu Dumnezeu, carea are toată judecata arhierească şi împărătească de toate vinile preoţeşti şi mirenşti. Pravila sfinţilor Apostoli, aceale J săhoare şi toate ceale nameastnice. Lângă acestenşi ale sf. dascăli ai lumii : Vasile vel, Timotei, Nichita, Nicolae, teologia dumneze-eştilor hogoslovi, scrise mai nainte şi tocmite cu porunca şi învăţătura Blagocestivului înpărat fir Ioan Comntnufde cuvântătorul diacon af marii Besedrici lui Dumnezău şi păzitor de pravifi kir, Alexie Aristinu ,- iar acum de întăi prepuse toate de pre ellineaşte pre limfa rumânească, cu nevoinţa şi oserdia şi cu toată cheltueala a pre sf. de f/s. fir Stefan ') cu mita lui Dumnezeu, mitropolit Tărgoviştii' exarh plaiurilor şi a toată Un-grovlahia. In Târgovişte. In tipografia prea iuminatufui mieu domn Io A4 atei V. Basarah. In sf. Mitropofie, în casa Năfţârii Domnufui nostru Is. Hs. Martie 2o ν leat Ţ16o, a lui Hs. Î652' 2). Are 25 foi nenumerotate şi 795 pagini, Urmează pajura ţărei şi două prefeţe : prima aparţine lui Daniil M. Pano-neanul şi a doua a lui Ştefan, mitropolitul Munteniei. Daniil M. Panoneanul se adresează lui Stefan, spunându-i, că a tradus a-ceastă pravilă din elineşte în româneşte, deşi nu este un om învăţat, ci „cât m'am ispitit a linge pre din afară puţinei gramatica şi sintaxisul". Prefaţa mitropolitului este adresată tuturor clericilor delà arhiepiscop până la preoţi, dându-le sfaturi priincioase. Aceasta este foarte întinsă şi interesantă în acelaş timp. încă din 1824 Kopitar3) ne spune cel dintâi că introducerea mitropolitului Ştefan este tradusă „wortlich,, άιψΆ,,προ-βεωρία'- lui Matei Vlastarie. I. Peretz face o expunere pe larg punând pe coloană originalul cu traducerea4). In ea se întâlnesc fraze neterminate şi noţiuni istorice ne lămurite, din cauză că traducătorul, Daniil M. Panoneanul, nu le înţelegea, Acele fraze pe care nu le înţelegea le scoate cu totul sau traduce cuvântul fără să poată reda adevăratul sens. Astfel, el traduce : ,πολν-στόμψ' prin expresiunea „cu mult glas" în loc de „cu multe guri", expresiunea ,τά πανούργα των θηρίων' priti ,ο pasăre proastă' în loc de .vicleşugurile fiarelor'. în două locuri traduce numele 1) Mitropolitul Ungrovlahiei 1648-Noemb. 1653, a doua oară 1659--\-25. IV. 1668. 2) I. Bianu şi N. Hodoş: .Bibliografia românească veche', tom. I, pp. 190-203, Bucureşti, 1903. 3) Kopitar: Jahrbucher der Literatur; Wicn, XXV, 1824, pp. 158-67. 4) I. Peretz: ,Curs de istoria dreptului român', Bucureşti, 1928. ii' pp 326-33- 176 lui Dracon cu .marele şarpe, ceia ce arată până la ce punct de neînţelegere mergeau cunoştinţele istorice ale traducătorului. Are şi multe fragmente originale. Pravila aceasta este formată din două părţi. La finele păr-ţei întâi găsim o informaţie slavonă în care se arată că : ,Prin rugăciunea şi cBeftuiata mitropolitului Stefan, [cartea aceasta/ a fost tradusă din efineştc în fimba simpfă românească, prin munca muft păcătosului călugăr .Daniif Andreianuf Panonea-nuf, pe care nu-i uitaţi în rugăciunife noastre = Moaîhiémr h KCAKHMX ΤψΛΗΪΕΜΧ &TÎ$>AttA ΛΛΗΤρΟΠΟΛΗΤΛ, [IfpiKIAfNil Η3 fAAHHCKdTlV Il a llpOCTKIH KAdlU KÏM Tp$A^AI«EÏfAAX MHCrOrpklJUHdl'W, /LdHÏHAa ûh\$îaha iHOHdra n,UIOHCKKI/n KX Λ\[ο]λ[η]τΚ4Χ· KJII1H\'X Hf34KhlKreplnl bizuntin. \2 178 teria civilă şi penală aranjată după idei cu arătarea paginilor respective: ,CatastiBuf af doiiea af pravifefor împărăteşti, a-fease de în sfitocuf împăratufui Iu st in ian, pentru mufte fefiuri de judecăţi cu tot răspunsuf for tot pe rând arătate, fiece gfa-vă, cu toate începuturile ej după presafefe fieşcui, cine va căuta de grabă să poată affa car ea în ce foc şi foaie se affj'. Aceaslă pravilă a lost tradusă în limba latină la 1722, de Petru Dobra, vameş român din Transilvania, numit de A-ustrieci in vremea ocupării Olteniei de către dânşii (1718-39). Titlul ci s'a dat în bibliografie, izvoarele. Nu avem altă pravilă în care să fi intrat materiale din cele mai variate izvoare şi din cei mai diferiţi canonoşti ai bisericii creştine. Aici au intrat paragrafe : a) Din învăţăturile apostolilor : Pavel şi Petru, alăturea de Constituţiile şi Canoanele apostolice ; b) Din canoanele conciliilor ecumenice : Hui. al II-lea, al IV-lea, al VÎ-lea şi al VII-lea, iar din cele locale sunt întrebuinţate canoane delà soboarele din An-cira, Neocesarea, Gangra, Antiohia, Laodiceia şi Cartagina. c) Din părinţii bisericii cei mai de seamă ca : Vasilie cel mare, Grigorie teologul, Ioan Hrisostom şi Atanasie cel mare. d) Din părinţii bisericeşti de a doua treaptă ca : Grigorie de Nisa, Ilie mitr. din Creta, Nichita Seron, Ioan Chitros, Petru şi Manuil hartofilacşi, Nichita din Eraclia, Nichifor Xantopul, papa Grigorie, Teodor Studitul, Dionisie Areopagitul, Simion şi Grigorie din Salonic, e) Din scrierile canonice ale celor mai de sea mă patriarhi: Atanasie al Antiohiei, Atanasie al Alexandriei, Dionisie al Alexandriei Ioan al Antiohiei, Ioan Postnicul, Nichifor, Fotie, Nicolae, Alexie, Ioan, Luca, Mihail, Gherman, Metodic, Xifilin, Dionisie, Ioasaf, Alexandru, Leu şi Arsenie. f) Din vestiţii comentatori : Teodor Valsamon, Ioan Zonara, Alexe Aristen, Matei Vlastarie, Constantin Armenopol şi Manuil Malaxos. g) Din coprinsul Novelelor diferiţilor împăraţi, ca : Justinian I, Leon şi Constantin, Isac Comnenul, Alexe Com-nenul, Manuil Porfirogenetul, Ioan Duca şi Andronic Paleologul. h) S'a citat şi dintre filosofi, Isocrat, i) Cărţile sfinte au fost aproape toate puse la contribuţie cum sunt : proorocia lui Isaia, Ioan evanghelistul, o oarecare pravilă delà Ohrida, Otecnik-uî şi în fine j) Din legile mireneşti cum sunt : Legea, Pravilele, 179 Nearalele, Judecata împărătească, împărătescul răspuns, Armenopol, precum şi din alte izvoare nelămurite până în prezent. Tot materialul acesta este aşezat în gfave şi acestea în începuturi = zacafa, cari aparţin fiecare la câte un paragraf, în care se indică denumirea legei, precum şi autorul acelei legi. Dăm mai jos două paragrafe : din Matei Vlastarie şi din Constantin Armenopol : Din Matei Vlastarie. „Pentru feciorii de suflet şi ai sfântului botez '). Glava 195 [Matei]. Fecioria de suflet o fac unii, căci nu nasc copii, sau zice mulţi nasc şi mor, şi rămân fără coconi, şi de ciuda lor mişiiii părinţi, iau coconi străini şi şi-i fac lor feciori sufleteşti cu sfintele molitve, şi Ic sunt aceia ca şi feciorii cari 'i au născut trupeaşte, şi întru rudenie şi inlru moştenire şi întru spiţe. Intr'altă vreame făcea feciorii de suflet fără molitve, Iară in zioa ele astăzi când va cineva să ia fecior de suflet, el Ί ia cu sfintele molitve şi cu sfintele slujbe şi 'i sunt aceia cari iau feciorul întru tocmeala părinţilor, iară feciorul se face adevărat fecior lor cari l-au luat caşi cum l-ar fi născut trupeaşte. Drept aceia, de va lua neştine fecior trupesc şi fecior sufletesc, nu pot să se împreune întru nuntă până la al optulea, spiţă". Din Const. Armenopol, „Pentru arvunele logodnelor carele se fac, iară apoi o parte-i pare rău, şi de va muri vreunul de în cei logodiţi sau se va face călugăr, apoi şi pentru sărutare 2). Glava 177 [Armenopulo]. Logodna aceasta tocmeală are, doi oameni se tocmesc să se însoare şi dau arvună, iară carele de într'amândoi se va lepăda, a-decă 'i va părea rău, acela să dea îndoit arvuna ce au luat, de va fi fost preţul arvunei galbeni 3 să se dea 6, iară de va fi fost 10 atuncea să i se dea 20", Coprinsul. a) Procedură civilă. Ar Bit rii, cap. 289; prescripţie, cap. 280 ; dovada cu martori, cap. 22, 23 şi 24 ; dovdda prin jurământ, cap. 292- b) Drept privat. Lăsând la o parte materia cu caracter canonic, şi spicuind pe aceia privitoare la dreptul privat, găsim materiale despre : dreptate, cap. 2 ; fege, cap. 3 ; oBicet, cap- 4; persoane fizice, cap. 24, 278, 287 ; înrudire, cap. 190, ij I. M. Bujoreanu: ,Ορ. cit:,Buc, 1885, pag. 207-8; vezi şi pentru .frăţia de cruce' la pag. 218. 2) I, M, Bujoreanu, ,Ορ, cit.' Buc, 1885, pag. 198. 198, 207; înfrăţire, cap. 210; persoane juridice: mănăstiri şi Biserici, cap. 116; lucruri, cap. 16; fructe, cap. 280; acte juridice, cap. 190 ; pignus şi ipotecă, cap- 288 ; usură, cap. 281 ; locaţiune, cap, 310; societate, cap. 291 ; donaţiune, cap. 271 ; oBligaţiune reciprocă de alimentare dintre părinţi şi copii, cap. 293; căsătorie, cap. 82, 198, 203-206; logodnă, cap. 182-175, 178; împiedicări ta căsătorie, cap. 189, 191-194, 196-200, 208, 209, 239-240, 284; daruri înainte de nuntă, cap. 270; efectele căsătoriei în legătură cu Bunurile, cap- 263 ; zestre, cap. 265 ; convenţiuni şi daruri între soţi, cap. 269 ; desfacere de căsătorie, cap. 101, 213, 214, 216-236, 241, 412-417; carte de despărţenie, cap, 213: motive de despărţenie, cap- 214,216-236, diferitele feluri de cărţi de despărţenie, cap. 412, 417; anuf de fale, cap. 261 ; căsătoria a doua, Cap. 262: adopţiune, cap 195 ; tutelă, cap. 287 ; moştenirea aB intestato, cap. 274, 273, 275, 276, 272, 264, 132 ; moştenirea testamentară, cap. 285, 186. c) Drept penal. Adulteruf, cap. 84, 240 ; Botria, cap 126; atentat fa pudoare, cap. 251, 255 şi furtul cap. 102 '), Aplicarea. împotriva vechei păreri că Jndreptarea legei' nu sar fi aplicat, noi aducem dovezi că ea sa aplicat în toată curgerea vremii delà apariţie până la introducerea codului civil în 1865. Mai mult : ea s'a aplicat şi de dicasterîile bisericii moldovene, întru cât ea umplea golul ce-1 lăsa .Cartea de învăţătură românească delà pravilele împărăteşti', căreia îi lipsia materialul mai amplu în domeniul canonic. Până la 1730 putem urmări aplicarea ei după ideile exprimate în hotărârile cărţilor de judecată, date de instanţele a-tât cele mireneşti, cât şi cele bisericeşti. După această dată o găsim amintită prin citarea legiuitorilor bizantini ; din pravila respectivă, Matei Vlastarie, Const- Armenopol şi alţii cu indicarea glavei şi chiar paginei Clist sau frunză). Astfel avem trei condici la Academia Română, pline cu anaforale (cărţi de judecată) adică hotărâri date de judecata bisericească, care a soluţionat în jumătatea a doua a sec. al XVIII-lea dife- 1) S. G. Longinescu: Jstoria dreptului romanesc', pp. 336-351, Bucureşti, 1908, cf. I, Peretz: în Jstoria dreptului român', vol. II, pp. 396-433, ne dă scara complectă a acestei pravile, de unde se poate spicui tot materialul cu caracter curat mirenesc. 181 rite procese. Prima condica dintre anii 1765-1774 a losl cercetată din punct de vedere numai al proceselor de divorţ, în ale căror hotărâri se citează foarte des Jndreptarea legei' '). Celelalte două condici sunt încă nepublicate2). După cercetarea făcută de noi se va vedea bogăţia de citaţii făcute din Pravilele sec. al XVII-lea şi în special din aceasta pe care o studiem. In lucrările istorice bogate în documentare ale lui V. A. Ureche ni se dau dasemenea destule cărţi de judecată ■'). Dăm mai jos dovezi de aplicarea ei şi în Moldova din arhiva Mitropoliei Moldovei dintr'un dosar de divorţ de prin 1840, a cărei hotărâre citează ad litteram glava 216, zacala 4, !se citează şi fila 210), după ediţia originală din 1652 : «De-şi va propune muiarea înaintea judecăţii, sau intr'alt loc că e curvă, şi nu va putea cu mărturii credincioase să dea de faţă curvia ei : atunci. are voe muiarea să-1 lase de va vrea ca pe un prepuitoriu al ei»4), întrebuinţarea Jndreptărei legei' şi în Moldova se mai confirmă şi prin copiere de exemplare de diferiţi dieci de pe la instanţele bisericeşti, în lipsa de exemplare tipărite, cari deveniseră foarte rari5). XXXVI, ,Adunare cuprinzătoare în scurt din cărţile împărăteştilor Pravile1 alcătuită de Andronache Donici. (Moldova şi Basarabia), 1814. Literatura : Şt. Gr, Berechet: ,Schiţă de istorie a legilor vechi româneşti 1632-1866', Chişinău, 1928, pp. 68-74. Α. V. Β o 1 d u r : Autonomia Basarabiei sub stăpânirea rusească in 1812-1828', Chişinău, 1929. Idem: .Dreptul local al Basarabiei. Schiţă de istorie', Chişinău, 1932. L. S. Casso: .Petru Manega, un codificator uitat al dreptului basarabean = Petr Manega, zabytyj kodificator 1) P. F. Tinculescu: ,Cărţile de despărleulă 1765-1774', Bucureşti, 1932, Păcat însă de aşa preţios material, expus în formă fără limpezime şi cu atâtea erori tipografice ! 2) Academia Română mss. No. 2095 No. 2096. 3) V. A. Ureche: .Documente inedite din domina lui Alexandru Moru:i 1793-96', Bucureşti, 1895 : doc. din 16. IX. 1794, jse citează glava 234 list 216), pag. 804 : cf. doc. 17, V. 1815, pag. 260 din opera aceluiaşi autor, vol. X. 4) 1. M. Bujoreanu: ,Ορ. cit.', pag. 223; cf. T. C o d r e s c u : Jlrkn-riul', XVI, pag. 303, (aici se citează glava 290, titlul 287), vezi 1. M. Il u i o reanu: ,0p. cit:, pag. 254. 5) Un asemenea exemplar se păstrează în Muzeul preotului Ursarci u din com. Curteni, jud. Fâlciu, scris de un diac al episcopiei Huşilor in ISOI. 182 183 bessarabskago prava', St. Peterburg, 1914, pp. 21; cf. Şt. Gr. B c r e c h e l : u-ceiaşi lucrare tradusă în româneşte, Bucureşti, 1923. Idem: .Dreptul bizantin in Basarabia = Vizantijskoe pravo ν Bessarabii', Moscova, 1907; AlVărzaru: a tradus-o în româneşte, 1923, Chişinău, lipslndu-o aproape cu totul de aparatul izvoarelor. O traducere în manuscris a noastră aşteaptă editarea. Danevskij: .Despre izvoarele legilor locale ■= Ob islofnikah mcstnyh zakonov, 1857. A. E g u-nov: .Colecţie de legi civile basurabene -Sbornik mcstnyh ν Bessarabii uzako-nenij po prcdmctam gra/.danskago prava', Chişinău, 1869. Idem: .Legile civile locale ulc llasarubiei ■■ Mèslnyc jjrazdanskie zakony Bessarabii, St. Peterburg, 1881· N. Iorga: Jstoria lilerulurii române in sec. al XVIIl-lea, II, Buc. 1901, pp. 450-52. 1 d c m : .Studii si documente mivitoare la Istoria Românilor', Buc, 1909, XVI, pp 388-404. O. G.Lccca; .Familiile boereşti române', Buc, 1899, pp. 204-206. V. L i-n o v s k i j : .Despre legile locale basarabene = O rnêstnyh bessarabskih zakonah'. Odesa, 1842, D. D. Mototolescu: .Legiuirea lui Ândronache Donici', Iaşi, 1921. (litografiat). O. Ja. Pergament: .Zestrea in dreptul basarabean"Pridanoe po bessaraskomu pravu1, Odesa, 1901, pp. 5-16. Idem: .Despre aplicarea legilor Armenopol şi Donici -= O primenenii zakonov : Armenopula i Donica', Odesa, 1905; cf. A. Vărzaru şi P. Davidescu a tradus această carte in româneşte, Chişinău, 1925. I. Peretz: .Memoriu' imprimat înaiatea .Manualului legilor sau aşa numitelor cele şase cărţi ale lui Constantin Armenopol', Bucureşti, 1921, pp. LXVI. Idem, .Curs de istoria dreptului român', II, 1928, Bucureşti, pp. 333-471. E. S. Legile locale basarabene şi organizarea justiţii în Basarabia — Bessa-rabskie mëstnye zakony i ustroistvo sudebnoj casti ν Bessarabii' în .Enciclopedia, rusă a lui F, A. Brokhaus şi I. A. Efron, St. Peterburg, 1891, VI, pp. 608-14. M. Şimanovskij: ,Despre legile locale ale Basarabiei = O rnêstnyh bessarabskih zakonah I-II, 1887-88. C. N. TTomescu: .Documente şi scrisori din I amil ia basarabeană Ândronache Donici', Chişinău, 1928, pp. 5-57, extras din .Documente din Basarabia', Chişinău, 1928. M. V. Ra v i c : .Colecţie de lămuriri senatoriale in chestiuni privitoare Iu legile locale ale Basarabiei =■- Sbornik senntskih razjasnenij po voprosam iz rnêstnyh zakonov Bessarabii', Chişinău, 1893. A. Rădulescu: ,Andnonuche Doinei', în ,Revista judiciară', 1906 ; cf. ,Doi pravilişti români: Logofătul Nestor Cruiovescu şi Ândronache Donici', în ,Bibliotecu juridică', Craiova, 1923 ; cf. I d e m : ,Din viaţa şi activitatea lui Ândronache Donici', in .Revista juridică', Oct, 1909; Idem: .Juristul Ândronache Donici'. Bucureşti, 1930, ir, Memoriile istorice ale Academiei Române, s. III, t. XI, mem. 8. S. Zotta: .Date nouă cu privire la Andronachi Donici', (c. 1760-4, XI. 1829J, Iaşi 1915. Ediţiuni. Editio princeps din 1814, Iaşi. C. Negruzzi: Colecţie presour- tătoare din legile împărăteşti cu trimitere cătră cartea, titlul, capul şi paragraful acestor legi. Extrasă şi regulată de logof. Ândronache Donici. Ediţia a doua. Codul criminal. Ediţia a patra. Iaşi. Tipografia lui Adolf Bermann. Podul vechiu Nr. 79, 1858, XXIII 114 i 2 pagini pentru tabla de materie. C. H a m a n-giu: ,Codul general al României', Bucureşti, 1907, I, pp. 29-63. Ediţia Secretariatului general al Basarabiei, este o altă ediţie din 1920 dată în tipografia deia Chişinău sub titlul : :Codul Ândronache Donici 1814-1817', care este una din cele mai slabe ediţii, lipsită de indicarea izvoarelor şi cu foarte multe erori tipografice. Ediţia rusă din 1831 cu titlul : .Kratkoe sobranie zakonov, izvlecennyh iz carskih knig illja rukovodslva obucajuscihsja onym c ukazanieni na knigu, titul, glawi i para-i;i.ily carskih zakonov, ν pervyj raz napeéatannoe s dozvolenija ego swllosli gospodar ja i vladételja Moldavii, Skarlata Alexandrovica Kalimahi voi-voci y i s Magoslovcnija vysokopreosvjascenneisago mitropolita Moldavii, gospodina Vcnia-iima trudami i userdiem moldavskago bojarina Andronakija Donica, izdanoe ν • l-issab 1814 goda. Pecatano pri senatskoj tipografii 1831. Achim Popov a dat o ediţie la Chişinău în 1850. Ediţiuni neoficiale: S. M. Grossman: ,Legile locale iio Basarabiei : Colecţie complectă sistematică de legi locale basarabene. a lui \rmenopol, Donici, Hrisovul sobornicesc a lui Mavrocordat şi manualul despre cusătorii cu jurisprudenţele şi lămuririle de mai târziu izvorâte din hotărârile departamentului casaţiei civile şi după colecţiile lui P. Kohmanskij şi M. Şimanovskij cu un indicator alfabetic a! chestiunilor'. Alcătuit de S. M. Grossman, advocat al inspectoratului curţei de apel din Odesa. Si. Peterburg, 1904. V. G. Bukov-skij şi L. V. Stamerov: au publicat la Odesa in 1908, o ediţie, care imitează pagină in pagină ediţia din 1831. Dacă în prima jumătate a secai XVII-lea, Kuslnilie logo-iătul în Moldova şi Daniil Panoneanul în Muntenia, ni-au dai normele juridice romano-bizantine din opera lui Manuil Malaxos în forma unei traduceri mai mult sau mai puţin complecta, imitând originalul sau depărtându-se de el; la începutul celui al XIX-lea ni se dau Basiiicalele împreună cu toată legislaţia bizantină compîectătoare, în forma unui rezumat. Autorul a-cestor iscusite extrase este Ândronache Donici, despre a cărui viaţă şi activitate, în vremea din urmă, s'au ocupat destui cercetători1), şi pentru care s'a adunat destule materiale in-iormative. Biografia Iul Ândronache Donici. 1760-65-4. XI. 1329. Familia lui Ândronache Donici îşi avea aşezământul în Basarabia. Tatăl lui se nu-mia Constantin Donici, iar tatăl tatălui său Apostolache Donici. îndemnătorul lui xAndronache Donici la 1) Andrei Rădulescu este autorul care s'a ocupat mai mult decât ori cine de viaţa şi activitatea lui Ândronache Donici scriind : a) ,Din viaţa şi activitatea lui Ândronache Donici' în org. .Revista juridică'. Oct. 1906 şi broşura separată ; b) ,Doi pravilişti români : logofătul Nestor Craiovcscu şi Ândronache Donici', 1923, Craiova, în ,Biblioteca juridică', condusă de adv. D. D. Stoenescii. pp. 31-40 ; c) ,Juristul Andranache Donici', Bucureşti, 1930, în Memoriile Academiei Române, secţia istorică, s. III, t. XI, mem. 8, Sever Zotta; ,Date nouă eu pri-"ire la Ândronache Donici', Iaşi, 1915. Materiale documentare au tipării : N. Iorga: in ,Studii şi documente', XVI, pp. 388-404; C. Ν. Τ o m e s c u ; ,lhnu mente şi scrisori din familia basarabeană Ândronache Donici', extras din .Documente din Basarabia', Chişinău, 1928, 184 185 învăţătură în deobşte şi a limbilor în deosebi a fost moşul său, mitr. Gavril Calimah. El a studiat în şcoala din Iaşi alăturea de fii marilor boeri ai Moldovei, unde cu toţii au trebuit să asculte cursurile profesorilor : Manuil B e r n a r d din Creta şi Gobdela. Dintre limbi cunoştea elena, neo-greaca, latina, şi de sigur şi pe ce ic moderne ca : franceza, germana şi probabil italian;i. Avem indicaţiuni că ar fi ştiut şi turceşte, căci îl ve-vedem Irudindu se la cunoaşterea arabei, căci prin Martie 1786 il găsim la Constantinopole, fie pentru a pătrunde turca vor-bila, lie pentru a învăţa dreptul bizantin delà diferiţi profesori vţrcci de acolo. Prin Februarie 1793 era la laşi cu gradul de clucer. Aici ei ia în căsătorie pe o fică a lui Darie Donici, rudă a sa. A primit ca zeste moşia Dumenii din Dorohoi pe care i-o împresuraseră vecinii, profitând probabil de schimbarea proprietarului ei. începând procesul contra acestora, îl pierde. Socrul cere domnitorului să se rejudece procesul în divan, recâştigându-şi moşia pierdută din lipsa de energie a ginerelui său. Din restul dotei a primit prea puţin, nici măcar „caftii de-mire", nu i s'a dat, cum se plânge el. socrului său !). Mai târziu îi dă moşia Micleştii din Orheii Basarabiei, lipsindu-1 de Dumeni. în 25 August 1794, murind soţia lui, i se cere zestrea înapoi, prin fratele ei, Manoîache. pe care-1 împuternicise tatăl lor. Donici nu s'a opus la reîntoarcerea dotei, neavând copii. Cu cumnatul său Manoîache s'a înţeles, după ce i s'a dat 2500 Iei, costul unei case făcute de Donici pe pământul de zestre al Zmărănditei, prima iui soţie. Nu mult după aceasta, Donici s'a recăsătorit cu o Smarandă, fică a lui Vârnav, cu care a trăit restul vieţii. După 1820 devine bogat, fie prin buna lui chiverniseală, fie prin averea soţiei de a doua, dar către sfârşitul vieţei, starea lui iarăşi se înrăutăţise- in viaţa publică, până la 1812, a primit demnităţile de me-delnicer, vel paharnic, serdar, vel ban şi ispravnic de Hârlău, Dorohoi şi de Suceava, vornic şi vel agă. Scarlat Calimah l-a făcut marc postelnic şi preşedinte al ,Departamentufui st reine for pricini, instanţă judecătorească creiată anume pentru a se evita regimul capitulaţiilor pe care Statele apusene cu nedreptate voiau să ni-1 impună şi nouă, caşi cum instanţele noastre de ju- 1) Academia Româna, 197■'XXVI. d; cală nu ar fi fost mai bune decât cele turceşti. Moldova este cea dintâi ţară românească unde s'a creiat această instanţă, căci după aceia s'a instituit şi în Valachia, unde a fost numit ca preşedinte logofătul Nestor. Donici a stat în fruntea acestei instanţe aproape toată viaţa. Chipul demn cum a condus acest departament, i-a atras laude din partea tuturor consulilor streini. La isbucnirea mişcării din 1821 s'a retras la Cernăuţi, rein torcându-se abia în Octombrie la Iaşi. Acum i se dă titlul de \ ornic de aprozi. Se retrage iarăşi pentru puţină vreme la Botoşani. Sub Ioan Sandu Sturdza se întoarse iarăşi la Iaşi, unde pe lângă demnitatea de vornic de aprozi fu numit iarăşi preşedinte al Departamentului streinelor pricini. După 1823 fu ridicat la rangul de mare logofăt al ţărei de sus, apoi al celei de jos, în care calitate participa la judecăţile divanului domnesc, deslegând cele mai grele procese. Către sfârşitul vieţii sale el a jucat, pa-re-se, rolul de nomofilax, adică de jurisconsult pe lângă domn. in această calitate are sarcina să cerceteze dacă procesele judecate în divan au fost bine sau nu soluţionate şi să comunice domnitorului pentru confirmare sau infirmare. Prin 1828 zace patru luni îndeplinindu-şi totuşi îndatoririle sale, prin lucrări scrise. Sub ocupaţia rusă nu i s'a mai dat marea logofeţie, căci îi vedem semnând ca mare vornic. Moare la 4 Noembrie 1829, rămânând cunoscut cu demnitatea de logofăt. Ândronache Donici era în fruntea mişcărilor pentru progresul ţării. Nu iubea pe Ruşi, dar nici pe Turci nu-i respecta, căci le cerea să respecte vechile drepturi ale Moldovei. Era membru al societăţii cărvunarilor, dorind civilizarea Moldovei, prin ideile din apus, dar nu despreţuind aceia ce-i bun lăsat de străbuni, în ţara sa. Unii voiau europenizarea ţării pe cale lentă, iar alţii o doriau cât mai degrabă. Cel mai focos dintre aceşti ultimi luptători era Ândronache Donici. Activitatea lui legis- Nu ştim dacă a fost cândva profesor. lailva' Fiind boer pare că nu s'a gândit niciodată la o asemenea ocupaţie. Deşi avea toate calităţile de jurisconsult, nu el a fost numit nomofilax de Scarlat Calimah, ci Constantin Scheletti- Donici a participat la următoarele lucrări juridice : a) Semnează în 1817 ca vel vornic .Anaforaua privitoare 186 187 fa origina proprietate! în M o ido ν a', dovedind cu citare de hrisoave şi paragrafe din Pravilele împărăteşti dreptatea moşnenilor din Vrancea pe-care o cutropise boerul Iordache Roset Rosnovanu pe temeiul unui hrisov dat de Const. Ipsilante')· Suntem siguri că redactorul acestei anaforale este însuşi Donici, dacă comparăm I raza .obiceiul vecbiu şi aprobă fuit are putere de pranelă şi dea pururea să păzeşte' din anaforă, cu paragraful din Manualul lui Donici, unde definind obiceiul zice : ,Ca o pra pi fă să păzeşte şi obiceiuf vecbiu af unei ţări, însă aprobă luif. b) A participat la alcătuirea ,Condicei cwife a lui Scarlat Calimah, făcând parte din acea comisie în care intra Hris-tian Flechtenmacher şi Anania Cuzănos. Aceşti doi din urmă au pregătit materialul scos din legile apusene (austriac şi chiar francez), ştiind bine latina şi limbile moderne în cari au fost scrise aceste coduri ; iar Ândronache Donici le-a pus la îndemână normele obiceiului pământului la cari a adăogat şi principiile juridice extrase din Basilicale şi celelalte legi bizantine, pe cari le tipărise deja în ,Adunare cuprinzătoare în scurt din cârţife împărăteştifor pravife încă din 1814, despre care vom vorbi la urmă. Flechtenmacher nu putea să cunoască acest o-biceiu al Moldovei, precum nici limba românească pe care, fără nicio Îndoială, a stilizat-o Ândronache. Materia privitoare la sinis-forâ, logodnă, căsătorie etc. este luată după acest Manual al lui Ândronache, apărut cu trei ani mai înainte. Apoi în Adunarea obştească, când s'a discutat ,Coduf civif al lui Scarlat Calimah, cine a putut să dea cele mai largi şi lămuritoare explicaţiuni celorlalţi membrii ai ei, dacă nu Ândronache Donici ? El este trecut în rândul al doilea între membrii acestei comisii, poate numai pentru că nu el era cunoscătorul legilor noi europene, ci Hristian Flechtenmacher. c) Tot lui trebuie să-i atribuim rolul de frunte în alcătuirea .Constituţiei1 din 1822, fiind ştiută importanţa lui încă din vremea domniei lui Scarlat Calimah, pè care-1 ajutase cu participarea sa la alcătuirea a două legi, precum şi intimitatea lui cu noul domn pământean, Ioan Sandu Sturz a. 1) T, Codrcscu: .UricariuV, IV, pp. 325-43; cf. .Magazinul istoric pentru Dacia', II, pp. 250-64 ; cf. Sava Aure 1 : .Documente putnene', I, Nr, 225, pp. 185-97. d) Noi am făcut dovada deja a participării lui Ândronache Donici la alcătuirea .Condicei crimiuaficeşti" din 1820-26, iiindcă-i găsim numele trecut printre membrii comisiilor, cari au elaborat şi redactat acest cod, imitat în mare parte după codul penal austriac '). e) La toate acestea mai adăogăm nenumărate deslegări juridice în procesele grele pe care a trebuit să le desbată în divanul domnesc. Deşi delà el nu ne-a rămas nici o condică de consultaţi uni, cum ne-a rămas delà Hristian Flechtenmacher, to^ tuşi cunoaştem câteva din aceste deslegări juridice, lată câteva : 1) Lui Donici ca vornic i se cere de domnie în 27, V. 1820, o deslegare cu privire la zestrea Ruxandei, fiica lui Manoîache Cerchez, pe care el cu Flechtenmacher o dau pe temeiul Basilicalelor2). 2) La 8, V. 1820 cere şi el lui Flechtenmacher — probabil, fiindcă acesta era pravilistul oficial, sau poate că Donici era împiedicat de rudenie cu partea în litigiu—, deslegarea unui alt caz: ,cine are drept să moştenească pe o femee cu doi copii, după a cărei moarte, decedează şi unul din copii fiind însurat ; iar în urma morţii acestuia, răposează şi cel dealdoilea copil ? Flechtenmacher îi răspunde, întemeiat pe Basilicale : că ,o vor moşteni copii lor, iar tatăl va avea numai hrisisul' 3). 3) Tot lui Flechtenmacher i-a mai cerut Donici încă o deslegare : Un om murind, lasă copii cu nepoţi din fraţi şi surori, precum şi un unchi frate cu mama lui- Toată averea o lasă prin testament numai la doi nepoţi, nepomenind în diata sa nimic despre ceilalţi nepoţi, nepoate şi unchi. Aceştia din urmă pot deschide acţiune ? Flechtenmacher îi răspunde că după Basilicale tom. V, fila 212, cap. 52, nepoţii de frate pot deschide proces numai contra fratelui şi sorei, după cum legiferează şi .Condica civifă a lui S. Calimah prin par. 989, iar prin par. 974 poate rândui pentru toată averea sa acel ce nu lasă moştenitor, că testamentul acesta ar fi valid dacă ar fi respectat toate formalităţile cerute de lege4). 4) Prin 1827 Ioniţă Sandu Sturza roa- 1) Şt. Gr. Berechet: .Condica criminalicească cu procedura ei din AS'iO 26', Chişinău, 1928, pp, 61. 2) Academia Română, 35—XXII. 3) Academia Română: .Lexicon juris civilis', ms. 10, pag. 26, Cuvântul h π sis vine delà neogrecul ή '/Λ>ήσί8 -_. folosinţa, uzufructul. 4) Ibidem, ms. 10, pag. 72. tes 189 s'a pe Donici să-i rezolve o problemă juridică : Ce spune pravila când un bărbat divorţând, dă soţiei sale un act în locul dotei ? Care act este mai puternic ? Foaia de zestre delà căsătorie sau actul dat după divorţ? Donici răspunde: Pravilele stabilesc, că soţia primeşte delà bărbatul ei numai aceia ce se constată că a primit după foaia de zestre, potrivit Basilicalelor: cartea XXIX, titlul 5 canonul 41, tomul IV, fila 698, precum şi in sliolia delà fila 712. Dacă însă bărbatul dă soţiei sale după cusătorie \ reun act pentru zestre cu vreo adăogire sub formă de donaţiune, potrivit Basilicalelor, cartea XXX, titlul 1, canon 1, al. 2 si 3, sau cu vreo scădere din zestrea ce a primit, nu poate primi soţia de cât ceia ce a dat bărbatului ei la căsătorie Nu mai puţin iscusit este el şi la motivarea hotărârilor sale. Negruzzi ne spune, că din cauza stricteţii cu care hotăra diferite judecăţi şi din pricina scrupulozităţei aplicării legii, contimporanii lui i-au alcătuit versurile de mai jos : Dacă ai vreo judecată Mergi la Donici de te-arată Căci el până şi 'n pilaf Va găsi vre-un paragraf 2). Ion Sandu Sturza îi dovedeşte stimă, caşi consulii streini3}, prin numire în slujbe mari până la sfârşitul vieţii. In urma unei boale, care l-a ţintuit la pat patru luni, moare la 4. XI. 1829, fiind înmormântat la biserica Buna Vestire din Iaşi, în partea dreaptă a scărei de intrare, având între 74-79 ani. Averea lăsată era delà prima soţie şi din danii : moşia Cosiţenii, donată de mătuşa sa, vorniceasa Paraschiva, dar amanetată pentru o însemnată sumă de bani, casele făcute de el pe pământul dăruit de banul Iordache Cananău, lui şi primei soţii, fiindu-i plătite cu 2500 lei de către cumnatul său Ma- il T. C o d r e s c u ,Uricariul\ X, Iaşi, 1888, pp. 136-39. 2) C. N e g r u ζ z i : în Prefaţa delà ediţia II-a a ,Adunărei cuprinzătoare', din 1858, pp. V-VI; cf. Şt. Gr. Berechet: ,Schiţă de istorie a legilor vechi româneşti, 1632-ÎS66', Chişinău, 1928, partea Il-a în Anexe, pp, 82-82, 3) N. Iorga: .Documentele familii Calimachi', I, pp. 266: „Man schmei-caelt sich der gegenwărtige Vorsteher des Departaments Auswârtiger Angele-genheiten Herr Postelnic Andronachi Donici, werde in Rucksicht seine Geschicht-Jichkeit Thătigkeit und sehr ruhmlichen Beitragens auf mein mit aller ubrigen Herrn Consuln verlangen weiter dabey liessen werden". nolache. Din cauza nevoilor îşi vânduse moşia lalovenii din Basarabia, împărţită pe trei Bătrâni din care poseda numai doi. înainte de moarte a făcut un testament verbal, mărturisit înaintea a cinci persoane însemnate, în frunte cu mitropolitul Veniamin Costache. Testamentul acesta a fost confirmat de Divanul obştesc în acest chip : „Si pe temeiuf mărturii dată supt iscălitura preosvfinţitu] tui mitropolit şi prin adeverire ce prin viul grai af presvfinţiei] safe fuand Divanul toată voinţăi cei de pe urmă a mutatului din viaţă logof. Andronachi Donici să întăreşti şi de cătră acest Divan spre veci ni că şipa cinicăstăpânire a soţiei răposfatutui], cucoanei Zmaranda Donici". In curs de unsprezece ani, cât a mai trăit, nimeni nu a supărat-o, însă fiindcă a lăsat şi ea prin diată toată averea ei spătarului Costache Vârnav, nepoţii după fraţi ai Iui Ândronache Donici au deschis proces acestuia din urmă, atacând până şi valabilitatea testamentului bunicului lor. Judecătoria laşului le respinge acţiunea. Hotărârea primei instanţe, deşi foarte abil motivată, a fost apelată la divanul apelativ al Moldovei, care le respinge apelul, confirmând hotărârea judecătoriei. Manualul lui A. Do- Până la începutul sec. al XIX-lea Mol- nici din 1814» , » r ~ ι π -ι ι , ,- dova, πι afara de Pravilele cele dm sec. al XVII-lea nu a avut nicio legiuire, încercările făcute de pah. Toma Carra cu traducerea Exabiblului lui Armenopol în româneşte în 1804 şi cu alcătuirea primei părţi din Παναέχτη. în 1806, nu au putut aduce un folos imediat ')■ Încercarea lui Scarlat Calimah de a dă un y-toôiÇ πολιτικός- în 1817 a fost precedată de o altă lucrare a logof- Ândronache Donici. Acesta înţelesese nevoia de un manual în româneşte, căci societatea româneasca tindea să se scape de influenţa 1. greceşti, care căuta să-şi facă loc alăturea de- limba românească, Din dedicaţia-prefaţă a autorului către mitr. Veniamin Costache înţelegem că acesta din urmă l-a îndemnat să lucreze un manual de legi de care să se 1) Şt. Gr. Berechet: .Istoria dreptului vechi românesc', partea I-a, Izvoarele', laşi, 1932-33, pp. 109 ; cf- A. Rădulescu: ,Juristul Ândronache Daniei', Bucureşti, 1930 pag. 22, nu înţelegem de ce se persistă în ideia ca 'Voma Carra a tradus la 1804 în limba grecească ordinară manualul lui Armenopol. Socotim că-i o gresală tipografică. Prima traducere a Exabiblului s'a făcut in 1490 vezi în însăşi această lucrare la pag. 107. 190 poată sluji instanţele de judecată, în 3. XII, 1813, manuscrisul era gata de tipar '). El purta titlul : .Adunare din pra vi iele împărăteşti sau aleagire cuprinzătoare foarte în scurt de ce/e mai trebuincioase pravife alcătuite cu mare lesnire spre înţelegerea şi ştiinţa tuturor. Alcătuită de dumnealui boer A. D, S'au scris fa anuf de ta Hristos 1813'. în cursul anului 1814 intră în tipar. Primele coaie jiu plăcură domnitorului din pricina titlului, care în 25. V. 181 I, scrise mitropolitului Veniamin să dispună ca lilele deja tipărite să se dea lui Mihalache Sturza. biv vel agă, .şi să-şi pună acest nou titlu (epigrafi): 2) ,Adunare cuprinzătoare în scurt din cârtite împărăteştilor pravile, spre înlesnirea celor ce să îndeletnicesc întru învăţătura lor, cu trimiterea cătră cartea, titfuf, capuf şi paragrafuf împărăteştilor pravile', căci numai astfel „să dă voie" să se tipărească3). Donici se supuse, tipărindu-şi lucrarea sub titlul şi numele complect : .ilASHape KSnpHHHXToapt! .καίίρτ \wy. Kxpij,n,u .jviixpXTcujTHAivp ripa ΚΗΛί, Cnpf .{vMAECHMp'k 'lÉAWp Ή CX .fvll,V,f,«THU'lfCK .jvTpS .jvtlKXl!,XTSp,( ,ιινρ, kS TpHiUHTfp-k κχτρχ KapTk, τϊτ,\8λ. immş.x inii naparpaikSa .«.mx- ρΧΤίψΗΛίνρ llpaKIMf. VIkSm .|vT/SUf TVIIXpHTX ks Π*3Κ3ΛΙΙΐϊ/λ 4) Ilpti .fiHX,\Ha'l'ş/\Şfi \*!&\\ CTXliAHHTSpW illc..V«,4KÏÉH GKapAJT iL'.i •iatiApS Ka,\,\i,v\ar KOfKC>rv. IÎIh k8 KAarocAOKEHÏA ιιρ*Ι<ινοφΗΗϋ,Ητ£Λ$Η AtHTpOIIOAÏ γ ΛΛ iWca^aKÏiH Kl'pÎW KV'pÎW KctlÏAAU'il. ÎIaKXTShTX KS WCTOî'k Λά MIH 1\'Γ.νρ(\ΪΛ Af ΚίΆρΐίΛ Λ\\\ΙΑ<»κϊ«1 Sll!,\,pC>HaKH Λ/μ1η1. iilillH. 1814· t\-Mcrpa;i)ï/!\ ^Φ|μ|μτ»Γι aujtpc>ik\mV. Izvoarele. Ea jui-i altceva de cât un rezumat după Basilicale, ale cărei subîmpărţiri sunt indicate în cele trei rubrici din di'capta textului şi alte izvoare ale legislaţii bizantine, atât până la 1453, cât şi după această dată, după cum se vede din citarea ,Cârjei arhiereilor' în două locuri 5), care sunt a-rătate dincolo de rubrica a treia pe câmpul liber din dreapta al cărţei. Ici şi colo sunt introduse şi anumite norme din obiceiul pământului, tipărite cu caractere mai mici de cât restul textil- ii Academia Româna, ms. 444. 2) f; 'ρηιγρ<«(·>· titlul, (neogrec). 3) Academia Română, doc. 148JLXXIV. 4) pozvolenia îngăduircu (rusism). 5; în ediţia din 1814 la pp. 99 şi 103, ΙιιΓ). Textul Basilicalelor întrebuinţat a fost ediţia luiAnibalus l'abrotus din 1647 cu complectarea lui Otto Reitz din 1745, οι ienlàndu-se în rezumarea ce o face mai mult după versiunea latină, limbă pe care o cunoştea mult mai bine de cât greaca ■lupă cum spune în lunga sa prefaţă. Limba românească a lui .i lui Ândronache Donici este prea frumos stilizată. Ideile sunt l.>arie limpezi şi stilul concis, ci nu greoi şi confuz ca cel al lui \ie\andru Ipsilante din 1780. Iată o pagină ca model: Pentru ciuezeşie. Titlul 20, ..ap. fi A 6 Pentru chiezeşie. Titlul 20 Din cărţ. împărăteştilor pravile. cart. Chiezaşul atuncea să trage de cătră îndatoritoriul, când nu iaste chip ca să iasă daloriea de la îndatorit. Deci creditoriul datoriu iaste mai întâi să apuce pe îndatorit pentru banii datoriei, şi deacă nu-i va putea scoate, atuncea apucă pre cie-zaşul lui. Iar de lucrurile îndatori-tului nici cum să nu să atingă, pană când nu va porni mai înlăi jalobă înpotriva chiezaşului. Chiezaşul fiind apucat de cătră creditorii!, de va ceare de la judecătorul vreame rânduită peniru ca să poată aduce de lată pre îndatorit. i se pune vadea. Cel ce va lua asupra sa ca să plătească streină datorie, datoriu iaste să o plătească, şi îndatorirea mear-ge şi la ciironomii lui. Femeaia chiezeaşe nu să priimeaşte cum nici supusul fiiu pentru tatăl său, nici necinstitul şi vicleanul, nici săracul, nici cei din partea clirosului, nici cei nevrâstnici. PEN- 26 26 26 26 26 26 10 tit. cap. ι 89 Nov. 4. Nov. 4. can. 1. Nov. 4. cap. 2. Const. Ar-menop. cart. I. tit, 13, 1) în ediţia din 1814 pp, 28-29, 34-35, 37, 39-42. 44, 46, 56-59, 69, 80-83, 108, 169, 171-172, 182. 192 Fragmente cu obiceiul pământului. a) Dăm aici cap, 6 din sinisforă (Bas. 41, 7, 73) «Ori cu dicată ori lără dicată scrie pravila că iaste slobod a sa face sinisforă. linsa in pământul Moldovii s'au obicnuit când părinţii lasa dicată randuind averea lor după a lor bună voinţă, atuncea featele ce au eşit cu zestniri mai dc nainte nu putea ca să faeă cearere de sinisforă. Iar de nu va lăsa dicată, atuncea era slobod a să face sinisforă)». b) Iar aici dăm cap, 4 din titlul 40 „Pentru împărţeală" (Bas. 12, 3, 72 şi 12, 2, 4 cu sholia 3)2). «Inpărţeala ce s'au făcut cu priimirea şi iscăliturile tuturor părţilor iaste temeainică, iar de să va întâmpla să rămâe ceva ne împărţit şi nu să vor putea învoi, atuncea prin judecată să va face îndreptare. In pământul Moldovii, înpărţealele de ţigani, au urmat a să căuta fără pa ragraii3), şi scrie în sobornicescul hrisov delà anii 1785, Decern, 28, că dacă un ţigan a unui stăpân să va întâmpla să ia ţigancă a altui stăpân, pentru ca sà nu rămâe pre urmă a se face împărţeală copiilor, mai întâi stăpânul ţiganului să dea altă ţigancă ceaialaite părţi pentru ca să rămâe la stăpânirea lui sălaşul întreg ; iar de nu va avea el ţigancă, atuncea volnic iaste stăpânul ţigancei să dea alt ţigan pentru ţigan, şi să ia sălaşul. Iar de nu vor avea nici o parte nici alta, a-tuucca acel cu ţiganul să dea 50 de lei preţul ţigancei ; iar de nu va vrea să dea, aluneca acel cu ţiganca să dea pentru ţigan 70 de lei, luând şi zapisul de la vânzatoriu». Cartea are formatul de caet 4°, cu 24 pagini nenumerotate S ! 84 pp. numerotate. Se începe printr'o adresă către mitropolitul Veniamin din partea alcătuitorului, prin care îi mulţumeşte pentru sprijinul dat la tipărirea acestui manual, fără care sprijin osteneala lui nu ar fi putut fi realizată. Apoi urmează o lungă „Predoslovie sau povăţuire spre înţelegerea cărţii" 4), unde expune cruda ce a întâmpinat-o la închegarea unei ase-semenea lucrări. Tot aici face un istoric al legilor romane, ju-stiniance, bizantine şi al tuturor comentariilor acestor legi până în timpul său. După aceasta găsim o „Scară de ceale ce să a- lf Ediţia din 1814, pag. 169. 2) Ibidem : pag. 171-172. 3) ή ïuciHC/on'i'r prescripţie (grecj. 4) T. Codrescu: ,Uricariul', vol. XIX, pp. 298-231: cf. Şt. Gr. Berechet: ,0p. cil.', partea II. (anexe) pp. 67-69; cf. ed. C. Negruzzi din 1858, pp. IX-XXIII. 193 Hă întru această carte". Iată materialul tratat în lăunlrul Manualului punctualului autor : Titlul 1: Pentru pravile, 1, 17 ■)-„ judecători, 4, ,8. jăluitori, 8, 8. pârât, 10, 9. judecăţi, apelaţii şi eretocrisie 2), 13, u. jalobe, 16, 9. , vechil, 19, 3. pricini de datorii de bani, 20. n. pricini de lucruri, 24, 3(). , tocmeale, 36, u. vânzări, 40, 17. cumpărături, 47, a. amanet sau zălog, 49, 27. depozit, 56, 4. n năimeală, 57, 18. , năimeală sau orândăluire de veaci, 64, 7-,. schimb, 67, 2. „ învoială, 68, 6. „ camătă, 69, 8. 3). n chiezeşie, 71, 5. η zapise, 72, 7. „ marturi, 73, |C. „ jurământ, 75, (i. „ danii sau dăruiri, 78, n. „ protimisis, 81, 6. „ ceale ce să câştigă după dreptatea firească, 83,6. 27: r, tovărăşie, 85. I0. 28: „ epitropie, 88, 22. ' 29: „ nevrâstnici, 93, 6. 30: „ logodnă şi cununie, 96, 20. 31: r spiţile rudeniei. 108, 3. 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 1) Cifrele acestea arată câte paragrafe are fiecare titlu. 2) fj αίρετοκρισία — arbitrajul. 3) în text e scris .dobândă'. Dreptul bizantin. nilul 32: Pentru darurile înaintea nuntii,' 110, 33: 34: 35: 36: 37: 38: 39 40 41 42 zeastre, 112, :!5, ipovolon, 126, 2. dieată, 128, moştenirea cea prin dieată, 140, n. moştenirea cea fără dieată, 156 legata sau daniile ceale prin dieată, 155 12. sinisforă, 167, ''. împărţeală, 169, '· pricini de vinovăţii, 172, 35 '■ şi hotărârea judecăţii, 178, I0. Manualul este distribuit după cum se vede în titluri şi fiecare titlu în paragrafe, al căror număr variază după importanţa titlului. Acest manual s'a întrebuinţat în Moldova şi după 1817 chiar până la 1865, căci Codul civil al lui Scarlat Calimah era scris în greceşte şi abia în 1833 a apărut în 1. română. După a-ceasta se întrebuinţa în Moldova mai puţin, până la 1865. E-diţiilc lui C. Negruţi din 1858, a lui C Hamangiu din 1907 şi cea din 1920, în afară de rostul practic, avură şi un scop didactic. Cele două din urmă sunt defectoase, lipsindu-le indicarea izvoarelor. Traducerea Manualu- Soarta manualului lui Ândronache Do-îuilui Donici în limba md a fost CUrioasă El tipărindu-se în 1814 a putut fi întrebuinţat până la 1817, când a apărut πυλιτιχυς al lui Scarlat Calimah, care din cauză că era scris în greceşte nu a putut înlocui cu totul întrebuinţarea manualului lui Donici. Cărţile de judecată contimporane ne confirmă acest lucru. Boerimea basarabeană în frunte cu mitr. Gavriil Bănulescu-Bodoni au indicat la cererea departamentului al Il-lea al Senatului din St. Peterburg, pe lângă Exabiblul lui Const. Armenopol, şi lucrarea aceasta a lui Donici la care aumaiadăo-gat Hrisovul sobornicesc din 17^5 şi obiceiul pământului. Ea a fost trimisă Colegiului de stat al Afacerilor streine în 24. VII. 1826 şi până la 24. X, 1828 a fost tradusă bine de Departa- 1) Vezi în lucrarea aceasta, pag. 109. 195 mentul asiatic, nu, cum se crede, cu greşeli de fond1). La traducerea lui nu s'au întâmpinat greutăţile încercate cu tălmăcirea Exabiblului. Amândouă au fost publicate în I. rusă in 1831 in tipografia oficială a senatului, precedate de un ucaz imperial din 1. IX, 1831, care da lămuriri ca judecătorii din Basarabia -ă aplice variantele elene de pe margine, iar despre manualul lui Donici nu face nici o amintire. El constă din 42 de titturi cu 115 paragrafe, tratând despre materii din procedura, cod c/vif şi cod penai cu adaosuri din obiceiul pământului moldovenesc, imprimat cu caractere tipografice mai mici decât cele ale textului, cum am arătat mai sus. Ediţia lui A chim Po-pov din Chişinău delà 1850 este neoficială, tipărită pentru nevoile instanţelor locale; iar cele a lui Ci r o s s m a η din 1904 şi a lui Bukovschij şi Stamerov din Odesa sunt date la lumină pentru curtea de apel de la Odesa, cari judeca procese venite din Basarabia şi Departamentul casaţii din St. Peterburg. Aplicarea. Magistraţii locali de origină rusă, autoritatea înalta judecătorească, scriitorii şi călătorii ruşi, neavând interes, nu au putut să laude legile locale din Basarabia, Ele totuşi sau aplicat în toată plenitudinea lor, fiind complectate de o-biceiul pământului. In puţinele cărţi de judecată, publicate după primele dosare, alcătuite îndată după pierderea Basarabiei se pot citi paragrafe din Armenopol, Donici şi Hrisovul sobornicesc din 1785. Treptat, treptat, s'au strecurat printre principiile juridice locale şi norme din codul civil rus. Pentru a se avea la îndemână numai acele paragrafe din legile locale basarabene s'au închegat lucrări în acest sens cum este lucrarea lui Egunov din 1869, care s'a mai editat în 1881 2). O comisie arheologică, alcătuită de Ministerul de instrucţie în 1898 a publicat 3 volume cu astfel de materiale în 1900, 1902 şi 1907. Studii publicate prin organele locale ţintesc către acelaş scop3), 1) L. A. Casso; .Dreptul bizantin în Basarabia', Moscova, 1907, pag. 49-05, (rusă) ; cf. Al. V ă r ζ a r u. pag. 83-108, română); cf- A. Rădulescu: , Juristul Ândronache Donici', Bucureşti, 1930 pag. 231 j27. 2) ,Colecţie de legi locale basarabene referitoare la dreptul civil',. 3) Neaga: art. ,Despre răzeşi' în .Vestitorul basarabean =· Bcssarabskii vèsinik', 1892, No. 761. Multă vreme s'a căutat de către oficialitatea rusă a se produce cât mai multă confuziune. Terenul se curăţă de asperităţi abia în 1900 prin jurisprudenţa no. 72 a Departamentului casaţii ruse, care constă în aceia că „pentru a înţelege dispoziţiile ne-limpezi sau chiar contrarii din legile lui Armenopol şi Donici, trebue să se stabilească înţelesul lor după legile primordiale întrebuinţate de aceşti doui legiuitori", la alcătuirea acestor două manuale. XXXVII ,Carte folositoare de suflet*. 1799. Literatura I. Bianu şi N. Hodoş: .Bibliografia româneasca veche', Buc. 1910, II, pp. 411-13, aici se dă şi prefaţa, vezi şi 416-17. Ediţiuni. Editio princeps, Bucureşti, 1799, 12 foi nenumerotate + 145 numerotate. Pe verso foii de titlu este pajura ţării şi versurile din Psaltirea, tipărită la 1796. Ediţia a 11-a, laşi, 1800, 12 + 157. Cu aceiaşi prefaţă de Gherontie şi Grigore. Edifia 111-a, din 1819. Nu cunoaştem ed. IV-a. Edifia V-a, Bucureşti 1895 şi Edifia Vl-a, Bucureşti, 1928, fără prefaţa celor doi monahi osărduitori. In curgerea veacurilor al XVIII şi XIX-lea s'au tipărit mai' multe pravile bisericeşti ') pentru nevoile preoţilor. în ele se arată pe scurt cum trebue să procedeze preotul într'un caz sau altul. Modelul este imitat după .Şeapte taine a Besearecii1, din 1644 şi chear după Jndreptarea Cegii' din 1652. Aceste pravile se înmulţesc în sec. al XVIII-lea. Coprinsul lor este scos din canoane adecvate la explicaţiunile date de autori pentru viata practică a clericilor tării. Una din aceste pravile, care seamănă oarecum cu amintita mai sus lucrare moldoveana din 1644 este lj a> .învăţătura bisericească a lui Antim' din Π10, în rev. .Biserica ortodoxă română': XVI (1892-93) ρ. 769 şi urm. 912 şi urm., XVII, (1894), p. 130 şi urm, 225 şi urm. La pp. 914-16 sunt arătate toate cărţile tipărite in care se vorbeşte despre regulele ispovedanii, b) .Adunarea a celor şapte taine',\aş\, 1751. c) .Adunare de multe învăţături a mitr. lacov', 1757. d) .învăţături pentru ispovedanie a mitr. Grigorie', Bucureşti. 1764. e) .Capete de poruncă', Bucureşti, 1775, sunt o reeditare a ediţii din 1714, f) .Prăvilioară de taina ispovedaniei', Bucureşti, 1781. g) .Prăvilioară', laşi, 1784. h) ,Scurlă învăţătură păriafilor duhovniceşti', Viena, 1787. i) .Pravilă de obşte', Viena, 1788. j) ,Datoria şi stăpânirea blagocinilor şi protopopilor'. Iaşi, 1791, (ruso-română), reeditată în 1808, Iaşi. k) .Carte de pravilă', Cernăuţi, 1807. 1) .Tâlcuirea celor şapte taine', laşi, 1807. m) .Manual de pravilă bisericească', Bucureşti, 1852 şi ed. II, adăogată de mitr. Nifon, din 1864. 197 şi aceasta muntenească, care poartă numele de : ,Carte folositoare de suflet. Despărţită în trei părţi, dintru care cea din-tăiu cuprinde : Învăţătură cătră duBovnic ,· a doua : Canoa-nefe sfântului Ioan Postnicuf ,· iar a treia : Sfătuire cătră cef ce ispoveduiaşte. Tălmăcită din fimBa cea grecească. A-cum întru a doua domnie a prea fuminatufui Domnului nostru lo Alexandru Constantin Muruz voevod1). Din porunca prea sfinţiei sale Biriu Dositei arBiepiscopul si mitropolitul a toată UngrovfaBiea 2). Cu a căruea Bfagosfovenie şi cBeftuiafă s 'au şi tipărit spre folosuf cel de oBşte. La anul 1799· De Stanciu tip. De Dimitrie Petrovici tip'. Din titlul ei se vede că-ί un manual conducător pentru preoţii-duhovnici, cari ispoveduesc. că-i tradusă din neo-greacă la îndemnul mitr. Dosoftei. Traducătorii sunt indicaţi de prefaţa cu care se deschide cartea, pe care ediţiile de mai târziu, rău au făcut, înlăturând-o ; ei sunt cunoscuţii cărturari, monahii Gherontie şi Grigorie'). Lucrarea se împarte în 3 părţi, precedate, în afară de prefafa traducătorilor, şi de o introducere privitoare la dreptul duhovnicilor de a ispovedui. Prima parte care-i divizată în 10 capitole şi acestea în paragrafe coprinde sfaturi către preotul duhovnic cum trebue să se poarte cu cel păcătos şi cum să a-plice epitimiile. Partea doua coprinde 35 de canoane ale lui Ioan Postnicul cu mici comentarii, urmată de alte lămuriri bazate pe canoanele lui Vasile cel mare, Grigore teologul, alţi părinţi canonişti şi canoanele sinoadelor. Partea treia priveşte o sfătuire către cel ce merge la ispovedanie. deci dar Învăţăminte scoase de la diferiţi părinţi şi canoane, împărţită în 4 capitole cu mai multe paragrafe. Nu cunoaştem originalul. Dăm aici paragraful al 2-lea din cele 6 de la finele părtei a doua cu privire la dobândă : Nu se cuvine să ia cineva dobândă. «încă şi mirenii nu se cuvine să ia dobândă. Dumnezeescul Gură de aur zice : Evreii nu luau camătă de la alţi evrei, după ceia ce zice : „Să nu cămrt-tezi fratelui tău camătă de argint, camătă de bucate şi camătă de tot lucrul, ev 1) întâia domnie : Ianuar 1793-Aug. 1796; a doua domnie: Mart 17ΊΊ Oct, 1801. 2) Mitropolitul Dosoftei Filitis din Ianina (fost la Buzău U. Χ. I7H7 II. X. 1793), 11. X. 1793-15. I. 1810. 3) Vezi sfârşitul prefeţei. 198 vei împrumuta" (Deuteronomul 23. 20). Ce răspundere vom avea să dăm noi creştinii, cei ce ne facem şi de cât singuri evreii mai cruzi, în urma darului evangheliei şi a iconomiei celei în trup a lui Hristos (Voce : „Argintul său nu a dat în camătă" zice : Lucrul fără de omenie este, cu adevărat, săracul adică să se împrumute de la bogat, pentru mângâerea ticăloşiei sale, iar bogatul să nu se îndestuleze cu capetele, ci să ceară să adune dobânzi şi carnete din ticăloşia săracului". Tocos ') adică naştere, s'a numit „camătă" elineşte. pentru multa înmulţire şi creştere a răutăţii : pentru că banii cămătarilor, într'aceiaşi vreme ce .-e dau împrumut, alunei se şi nasc, şi alţii sunt gata de a se naşte. Sau poate pentru aceasta s'a numit Tocos, adică naştere, pentru că fireşte pricinuesc mâhniri şi chinuri datornicilor ; şi precum este cu mâhnire lucru la muerea cea îngreunată, chinurile naşterii, aşa şi datornicului este cu mâhnire, când vine hotărârea ca să plinească dobânda. Pentru aceasta şi Pravilele împăratului Leon, hotărăsc : că deşi împăraţii cei ce au fost mai înainte de noi, au primit dobânda, pentru asprimea inimilor imprumutătorilor dar noi am judecat cu dreptate, să lipsească cu totul de la petrecerea creştinilor acest lucru, ca cel ce este nepotrivit vieţii-lor şi oprit de Dumnezeeştile Legi, De aceia poruncim, să nu aibă cineva voie nici de cum la vreo pricină să ia dobândă, ca nu vrănd să păzim lege omenească, să călcăm Legea lui Dumnezeu ; ci ori cât va lua un împrumutător, să se socotească la capetele datoriei. (Armenopulos, Cartea 3, titlul 7)*'). de bJ] ° ZOXOS înSemna 13 SCriit0rii daS'ci ^ iar mai târziu ,procenl 2) Din ediţia Vl-a din Bucureşti, 1928, pp. 120-21. Legile neo-greceşiî alcătuite după izvoarele bizantine. Epoca fanariotă, care începe pentru cele două Principale române de la date diferite (pentru Muntenia din 171(>, iar pentru Moldova de la 1711) şi ţine până la revoluţia lui Tudor Vladimirescu, (1821), aduce cu sine încercarea de alcătuiri dc legi în limba neogreacă după izvoarele bizantine- Domnitorii fanarioţi socoteau că influenţa culturii greceşti impusă ţărilor creştine din sudul Dunărei, (Bulgaria şi Serbia), poate să se extindă şi asupra Ţărilor Române. încercarea venea prea târziu. Conştiinţa neamului nostru începuse să se deştepte încă mai bine de un veac spre lumina cărţei româneşti. Tot ceia ce se încerca să se impună sufletului românesc era un simplu atentat ■fără rezultate dorite. Reprezentanţii poporului grec socoteau că au drept la această încercare în urma aparentei biruinţe ce-i de-dese lupta dintre slavonă şi română din sec- al XVII-lea. Era bucuria efemeră a unei clipe în viaţa unei naţiuni cu preten-ţiuni de supremaţie culturală. Domniitorii fanarioţi dispun să se alcătuiască diferite manuale de legi al căror material trebuea să se scoată de prin diferitele nomocanoane şi legi bizantine. Ei nu ar fi dorit să dea Românilor de cât închegări de legi curat bizantine, dar obiceiul pământului s'a impus ca o putere de neînlăturat. De aceia el sa strecurat pe încetul printre paragrafele acestor legi, dând impresia că legile acestea au căpătat un caractor naţional, în a-eeastă epocă găsim legi cari pot formă următoarele categorii : a) Legile pe cari le-am primit de la Bizantini în traducere slavă şi cari acum caută a se impune în text grec, cum sunt : .Sintagma atfabetică a (ui Matei Pfastarie = Σύνταγμα χατά στοιχεΐον* şi ,Cofecţiunea sfintefor canoane = Σύνταγμα τών ιερών 200 201 κανόνων, b) Manualele juridice bizantine, cari s'au tradus din limba elenă în neo-greacă, cum sunt: ,Exabi6tuf fui Constantin Αηηβηοροί=Έζ('φιβλος,. ,Legea agrară—δ νόμος γεωργικός1, precum şi alte colecţiuni cari sunt compuneri făcute în vederea unei nevoi imediate, cum sunt : .Prescurtarea juridică împărătească -~ Σννοι/Μς νομική και βασιλική1; .Cofecţii— ΈκλογαΥ şi, Legi împărăteşti = Νόμοι βασιλικοί* 'J. fn a treia categorie intră alcătuirile originale: Nomocanonufhn Gheorghe Trapezuntios din 1730, ,Manuafuf juridic = Νομικόν πρόχειρον' din 1765 şi ,Pandecteie —Πανδέκτη' din 1806 ale paharnicului Toma Carra, c) Legi alcătuite în neo-greacă şi română, publicate fie în text paralel, fie în volume separate, cum sunt : ,Micuf manuaf de legi' — "Σννταγμάτιον νομικόν', din 1870; .Legiuirea = Νομο&εσία' din 1818 şi ,Coduf civif — Κώδιξ πολιτικός1 din 1817 şi ultima categorie : d) O lege tradusă din neo-greacă în româneşte : Jn-dămănoasâ adunare a pravifelor ce se numeşte Exavivlos', care nu-i altceva de cât o traducere a Exabiblului lui Const. Armenopol din neo-greacă. Este semnul unui început de bijaiinţă a limbei nationale asupra celei greceşti. Ne vom ocupa de fiecare pe rând. XXXVIII. Nomocanonul lui Gheorghe din Trapezunt. 1730. Fiindcă niciodată nu am dat importanţă materialului ma-nuscripturistic adunat la Academia Română, fie că ar fi scris în limba slavă, fie în cea grecească, împrejurările războiului din 1916-18 ne-au lipsit de el. astfel că acum nu mai avem putinţa să-i cunoaştem coprinsul. Unul din aceste manuscrise greceşti este şi .NomocanonuP lui Gheorghe din Trapezunt, compus în 1730 din porunca lui Nicolae Mavrocordat. Acest manuscris se păstra mai înainte în biblioteca Seminarului Central din Bucureşti, după care s'a transportat la Academie, unde stând atâta vreme, fără să fie studiat de cât sumar de C. Litzica-), a fost 1) 1d biblioteca Universitătei din Iaşi sunt multe manuscrise juridice din epoca fanariota: vezi C. Erbiceanu: în .Revista teologică', III, şi in ,Bisericu ortodoxă română', XXVI, 11902-3), precum şi in biblioteca lui Constantin Nicolae Mavrocordat, vezi N. Iorga: .Pilda bunilor domni din trecut', Acad, Română, s. II, t. XXXVII, (1914-15;, pp. 86, 87, 90, 94, 96, 103, 112 şi 120. 2) C. Litzica: .Catalogul manuscriptelor greceşti', Bucureşti, pag. 435. trimis în Rusia în toamna anului 1916. El purta Nr. 696 (298), având 257 foi de mărimea 20X16 cm. Până la foaia 69 coprinde materie din înţelepciunea lui Isus fiul lui Sirah, pe această foaie avem însă o scurtă tablă de materie din care reese, că acest manuscris este o colecţie mare de legi şi porunci bisericeşti. La pag. 70 se începe textul Nomocanonului, iar la pag. 241 citim o notiţă al cărui coprins sună astfel : ,Aceste porunci ale dumnezeeştilor şi sfinţilor A-postoli împreună cu canoanele bisericeşti au lost traduse in limba simplă din ordinul prea cuviosului, prea înaltului şi prea înţeleptului stăpân şi domnitor a toată-Ungrovlahia, domnul, domo, loan Nicolae Alexandru voevod, de către cel mai neînsemnat dintre învăţaţi, Gheorghe din Trapezunt, dascălul şcoalei domneşti şi prea credinciosul serv al înălţimei sale. în anul de la Hs. 1730 Mai 2,0=Λ{)το\ e« διαταγαι τών θείων και ιερών ihio στόλων δμον μετά τών εκκλησιαστικών αντων μετεγλοτιίιί!) ηααν ιι\· άπλήν ψράσιν δια προσταγής τον ευσεβέστατου, υψηλοτάτου κα) ο<> rforcitiov αυϋέντον και ήγεμόνος πάσης Ονγγροβλαχίας κνρίον κυρίου "Ιωάννου Νικολάου 'Λλεξάνόρον Βοεβόδα, παρά τον εν Βονκονρεστίιο αυθεντικής σχολής κα\ δούλου πιστότατου τής αϋτον &ψΐ]λότητος, κατά τον γ^ιλιοστον "επτακοσιοοτόν τριακοστού "έτος άπδ Νριστοΰ έν μην! Μαϊω εικοστή; XXXIX. Manualul juridic ,Νομικόν πρόχειρον' al lui Mihail Fotinopulos, (Muntenia), 1765, Literatura: Şt. Gr, Berechet: ,Schiţă de istorie a legilor vechi româneşti 1632-1865', Chişinău, 1928, pp. 35-37. C. Erbiceanu: .Manuscripte greceşti' in .Revista teologică', III, laşi. 1885-86, pag. 240 ; cf. Idem: ,Un nou codice grecesc civil şi bisericesc din epoca fanarioţilor', art. în .Biserica ortodoxă română', XXVI (1902-03), Buc. pp. 1017-29, 1221-36. N. G. Dossios: .Studii greco-române'. fasc. Il-III, 1902, laşi, pag. 101, ms. No. 66. N. Iorga : .Istoria literaturii române în sec. al XVIIl-lea', )I, Bucureşti, 1901 pp. 444-45. S. G. Longinescu: Jstoria dreptului românesc', Bucureşti, 1908 pag. 354. I. Peretz: ,Curs de istoria dreptului român', II2, Bucureşti, 1928. 357-411. Ide m : 'Precis de istoria dreptului român', Bucureşti. 1931, pp. 368-70, C. Litzica: ,Catalogul manuscriptelor greceşti', Bucureşti, 1912, ed. Acad, Române, pag. 140 ; aici e şi Hrisovul de promulgare al lui Ştefan Mihai Racoviţă. C. Spulber: ,Curs de istoria dreptului român', Cernăuţi, 1927. (litografiat) pp. 454-56. Manuscrise. Manuscrise de la Academia Română: No. 20 şi No. 21, cari au fost trimise la Moscova în 1916 ; precum şi ms. No. 275 ( 122); Nto. 276 (131); No. 277 (378J, cari sunt încă la Academie; acesta din urmă-i interesant, fiindcă are însemnat pe margine izvorul fiecărui paragraf cu Hrisovul fA0 SOT y '202 de promulgare al lui Ştefan Miliai Racoviţă, iscălit însă de ioan Scarlat Grigore Ghica, care a domnit de la Sept. 1765-28. X. 1766. Acesta-i o copie din anul 1766-In biblioteca Universităţii din Iaşi se găseşte un ms. din 1766 cu o însemnare greaca : «Datu-s'a de d-1 Grigore Brâncoveanu, iubitului său văr d-lui Alexandru Mavrocordat in anul 1812, Martie în 10 ■— Δοθέν δε παρά (S χυρί$ Ι\>ηγορ($ Μπραγχοβάν$ rty άγκπιρώ αιι$ "εξάδελφοι κνρί<" ^ Αλείάνδριμ Μαβροχορδάι to "εν Y ».;··» ιαοιβ Μαρτίΐ t" şi acesta arată izvoarele. Lipsa unui manual juridic, care să cuprindă norme procedurale, civile, penale şi bisericeşti cu adăogarea legii agricole şi maritime siliră pe Şteian Mihail Racoviţă, domnul Munteniei (Februarie 1764—Septembrie 1765) să îndemne pe marele grămătic Mihail Fotinopolos, adus de la Constantinopole şi trăit sub cei doi domni următori,—care slujia pe lângă dânsul, să alcătuiască o lege, întemeiată pe ,toate poruncile [egale precum şi pe obiceiurile pămăntufui, care până acum sunt în întrebuinţare = τάς τε νομικάς διαιαγάς ολας, δμον δέ καϊ τάς το-ηικάς συνήθειας δπον τέως tivea έν χρήσει-, împletite cu materiale din legile împărăteşti şi alte legi unde şi canoanele bisericeşti nu sunt uitate, formând ultima parte din cele trei părţi- Tot in această lege au mai fost introduse şi câteva porunci trebuitoare pentru cârmuirea ţărei. Pricina care l-a îndemnat pe domnitor să poruncească închegarea acestei legi era dorinţa lui vie ca : fsâ nu fie învinuit de neîngrijire şi de. nerecunoştinţa' faţă de popor. Titlul legei este următorul : ,Manuaf de fegi, extras din toate scrierife de fegi Bisericeşti şi împărăteşti de către prea străfucituf şi prea învăţa tufconducător af fifosofifor marei Biserici a fui Hristos şi fost mare paBamic, AliBaif To-tinopufos din Hios, care manuaf fiind tradus de acefaş în lim Ba greacă simpfă s'a împărţit în trei cărţi, numindu-se antofogia fegi for împărăteşti şi canoanefor Bisericeşti, şi s'a afcătuit pentru întrebuinţarea oBşteascâ de către toţi pioşii creştini în anuf 1Ţ65 ~ ΝΌμικόν πρόχειρον, 'εζενεχθέν νπδ πάντων των καθολικών νομίμων εκκλησιαστικών τε κα\ βασιλικών παρά τον τιμιωτάτον καϊ λογιωτάτον νπάτον τών φιλοσόφων της τον Χρίστου μεγάλης εκκλησίας κα\ τιριόην μεγάλου παχαρνίχον Μιχαήλ Φιοτεινοπονλον Χίου δπερ και μεταιρρασθέν εις έλληνιχην άπλήν διάλεκτον τιάρα τον αύτον διηρέθη εις τρία βιβλία, "ανθολογία βασιλικών νόμων κα) εχχλη -Μαστικών κανόνων δνομασθέν, [χα] άφιεριόθη τψ νψηλοτάτυι. έχλαρ- ιροιάιιο χαϊ ενσεβεστιίτιμ αύθένιν ::ιά ηγεμ<ίνι μεγαλοπρεπειηάτιο ιάσης Ονγγροβλαχίας κυρίω κνρίιμ "Ιωάννη 2'καρλάτω Γρηρορίω Γχί/.if Ιοιδόδα. "Εν ετει αχρ'ξς·\. Unele manuscrise sunt copii de mai târziu, dedicate la dileriţi domni, sub care a avut loc copierea lor. Din hrisovul de promulgare grecesc, aflat în ms. Nr. 273τ~~~ fol. 3-5, de la Academia română reese. că această ,Autofogie a f'gifor împărăteşti şi canoanefor Bisericeşti' era hotărâta pentru publicare prin tipar, căci altfel nu s'ar înţelege rostul cuvintelor : ,α fost aproBată şi de noi şi dată în vifeag, pentru ca sà fie pusă în apficare fa toate judecătoriife acestei ţări', după ce mai întâiu fusese ,cercetată cu deamăruntuf de oameni înţefepţi'. Această lege este destinată aplicării de toţi judecătorii, atât ai divanului domnesc, cât şi de cei din judecătoriile ţărei, ceia ce însemnează, că în vremea aceasta funcţionau două instanţe principale. Judecătorul să aplice această lege ,fără patimă, fără părtinire şi fără vreo răsturnare a dreptăţii', altfel va li pedepsit. Anul 1765, pus la sfârşitul acestui hrisov, însemnează că lucrarea lui Mihail Fotinopolos era gata în această vreme. Ceilalţi ani pe care îi găsim în diferite manuscrise trebue să-i considerăm numai ca timp al copierei lor de diferiţi copişti, al căror nume adesea se însemnează în vreo notă informativă. Faptul că nu-1 găsim tipărit şi că totuşi se copiază după data de 1765 fără încetare, însemnează că era intrat în obiceiul vremii ca legile să circule printre persoane şi să se întrebuinţeze la instanţe şi în formă de manuscris, Până astăzi cu toate copiile pe care le păstrează Academia Română şi Biblioteca Universităţii din Iaşi, nu avem un studiu detailat asupra acestei legi precum nici o copie imprimată cu o traducere ceiace ar fi de mare folos'1). Iată capitolele celor trei cărţi (părţi) ale acestui voluminos manual juridic : Cartea I-a : (care coprinde şi pe a douaj, 1. Despre dreptate, lege şi obicei, 21 §, 2. domnitori, 13 îl Am publicat in întregiri', î, (Buletinul nostru de Seminar al ,Ι.'.Ιιχήί vechiului drept românesc'), două fragmente cu traducerea lorFpentru a se vedea ideile juridice ale autorului. lihi _204___ 3. boeri, 15 §. 4. răvaşe, adică arzuhaluri, 12 §. τι- ') $αβαοίων ϊτοι. άρζονχαλίων. 5. judecători, 22 §. 6. judecători arbitri, §. διαιρετών κριτών. 7. hotărârea judecătorilor, §. .8. mandatari sau vechili, 15 § = π. συνηγόρων ήτοι βεχίλιδων. 9. apeluri, 9 §· 10. martori, 39 §. 11. jurisdicţie, 6 § = π- δικαιοδοσίας. 12. cei chemaţi la tribunale, 26 §. 13. cei ce împiedică pe împricinaţi, 6 14. dovezi, 22 §. 15. jurământ, 19 §. 16. judecăţile hotărâte şi suspendate sau încă nehotărâte, 16 §. 17. mofluzi (faliţi}. 12 §-—"'· μονφλονζίόων. 18. logodnă şi darurile ei, 18 §. 19. nunţi, 14 §. 20. desfacerea căsătorii, 26 §. 21. lucrurile ce se iau după căsătorie, 7 §· 22. lucrurile de zestre şi privilegiile lor, 49 §. 23. cheltuelele făcute pentru lucrurile de zestre, 10 §. 24. întâia şi a doua revendicare a zestrei, 1 §. 25. beneficiile din căsătorie, 2 26. bărbaţi şi femei ce se căsătoresc a doua oară, 7 §■ 27. pactele şi învoelele zestrei, 4 ţţ. 28. exoprice, 6 iT(î>j\ 122. banii domneşti pentru bir, 3 § — κατά τών ταξιλαάριδων αντεν. θικών άΌπρων. 123. acuzări criminale, 11 § = π. κατηγοριών 'εγκλη. ματιχιον. 124. contra exilaţilor, 2 άπελατών. 125. asupra celor cari blesteamă pe D-zeu, 1 §. 126. doctori şi hirurgi, 4 §. 127. robul vătămător, 4 §. 128. ţiganii şi robii fugari şi despre cei ce-i ascund, 6 § = π. κατ'ζιβέλων χαϊ δούλων qwyàâtnv χαϊ παρϊ nov χρνπτόνταιν άντονς. 129, revendicarea lucrurilor furate, 2 §. 130. furtul săvârşit în cârciumă sau în han, 3 §. 131. contra celor cari bat, 2 §. 132. ruşfet, 4 § = π. ρονσφετίου. 133, injurie, 9 Ş~n. ϋβρεως. 134. adulter, \0§ — π. μοιχείας. 135, acţiuni ce nu se pot deschide, 3 §. 136. stricarea fecioarelor, 6 § — π. παρθενοφθορίας. 137. sodomie, 2 §= π. άρρενομανίας. 138. copii lepădaţi, 6 § == π. νηπίων έχτεθιμένων. 139, despre ochi, 2 § == /ι. ομμάτων. 140. legi diferite, 24 § = 7t. νόμιον διαφιόρων. 141. delicte diferite, 18 § = π. οφαλμάτα>ν αιαφόριον. 142. însemnarea unor nume necesare, 7 §. 143. canoane diferite slu fetvale, 131 §= n. κανόνων αιαφόριον ήιοι φετφάδων. 144, Legi agrare din ale împăratului Justinian, 11 §= Νόμοι γεωργικοί 'εχ τών τον Ιουστινιανού βασιλέως. 145. furt, 10 §. 146. arbori tăiaţi, 8 §. 147. u-cideri de animale, 25 §· 148. văcari sau ciobani, 7 §. 149. lupta dintre două animale. 150. stricarea vitelor. 151. incendiu, 4 §. 152. Legi maritime, 7 § = Νόμοι ναυτικοί. 153. aruncări maritime. 154. naufragiu şi aruncarea mărfurilor, 3 §. 155. împrumut maritim, 4 §. Cartea 3-a. Cartea a treia coprinde chestiuni bisericeşti dintre cari cele mui multe sunt în legătură cu cele civile — Βιβλίον γ-Όν. 7ΐεριέχων "εχχλησιαστικάς νποθέαιας. 'fŞ ών αϊ πλεΐαται ανάγονται δί τα πολιτικά. 156. patriarh. 5 §. 157. arhierei, 4 §, alegeri de arhierei = π. -ψήφων αρχιερέων. 158. demiterea arhiereilor = π. παραιτήσεως 'αρχιερέων. 159. hirotonie, 19 §. 160. privilegiile arhiereilor, 14 §=?(. ηρονομ\ων αρχιερέων. 161. purtarea arhiereilor, preoţilor şi călugărilor, 14 §. 162. clădire de mănăstire şi case de binefacere, 9 163. privilegiile episcopilor şi bisericilor, 7 s>. 164. mănăstiri şi case sfinte, 1 165. lucruri mănăstireşti, 7 §. 166. lucruri consacrate, 2 §. 167, episcopi şi preoţi. 6 Ş. 168. călugări mincinoşi, 2 §. 169. afurisenie lăr.i rost. 3 §. 170. caterisire, 7 § = π. χαθαιρέοεως. 171. injurie, 2 \. 172. adulter, desfrânare, sperjur şi furt, 7 § = π. μοιχείας. Ίΐορ νείας. έπιορχείας χαϊ κλοπής. 173. cei ce au femei ţiitoare, 5 174. complot, 1 § = π. σννιομοσίας. 175. supunere şi părinţi duhovniceşti, 7 § = π. μετανοίας χαϊ πνευματικών πατέρων. 176. contra celor ce bat, 3 §. 177- ucideri cu voinţă, 1 § = π. φόνων r.'ovaunv. 178- tăgăduirea credinţei, 1 §. 179. stricarea fecioarelor, 2 §. 180. vrăjitori şi otrăvitori, 1 §. 181. dobânzi, 2 §. 182. desfacerea şi nedesfacerea căsătorii, 5 §. 183. căsătorii, 21 184. căsătorii nestatornice, 3 §. 185. botez şi rudenia din botez, 3 §. 186· părinţi şi copii, 2 §. 187. jurământ, I 188. Iudei, 2 §. 189. testamentul episcopilor şi călugărilor, 4 §. 190. canoane bisericeşti şi legi, 34 § = π. χανόνων "εκκλησιαστικών χαϊ νόμων. izvoarele Basiiicalele formează temelia pe care este clădită întregul edificiu al lucrărei lui Mihail Fotinopolos, Din ele se citează numai cartea şi titlul. Unele manuscrise a-rată pe margine izvorul acesta principal la care se mai adaogă Novele, canoane şi alte legiuri bizantine. Citarea variază în ceia ce priveşte limba, prefăcându-o din elenă în neo-greacă şi construcţie. Ca exemplu dăm mai jos un mic fragment : I Din .Basilicale'. Din ,Νομικόν πρόχειροι·; Cartea I, titlul 1. fi διχαιοοννη είναι μία σταθερά καϊ διηνεκής βονληοις, ή όποια αποδίδει (εις) δι" ένα έκαστου το δίκαιον τον. Cartea II, titlul 1. 10, jJixato cărţi {βιβλία), şi anume, numai dreptul persoanelor. Iată ti-llul acestui manuscris : , Pândecte sau sistema sinoptică şi metodică a tuturor normefor fegisfative din Basificafe, cu porunca prea înâfţatufui, prea cucernicului şi prea înţeieptufui domn şi stăpânitor prea gforios a toată Mofdova, domnuf domn Ioan Afexandru Constantin Moruzi voevod, adunate de Toma Carra, pahamicuf, şi împărţite îrPtrei părţi, dintre care cea dintăi vorbeşte despre persoane, a doua despre lucruri şi a treia despre vinovăţii. In Iaşii Mofdovei, fa 18o6 în iun a fui Aprilie = Πανόέχτη ή σύστημα σννοπτιχον w. y.al μεθοδικόν πασών των êv τοις βασιλικοΐς διατάξεων, "επιταγή τον υψηλοτάτου, ευγενέστατου τε χαϊ σοφαπάτου ανθέντον χαϊ ήγεμόνος μεγαλοπρεπέστατου πάσης Μολδοβλαχίας κυρίου Ιωάννου "Αλεξάνδρου Κωνσταντίνου Μουρούζη βοεβόδα, σννερανισθεν υπό Θωμά Κάρυα τον παχαονίχον χαϊ εις τρία μέρη διαιρεθέν. ών το μεν περϊ τα πρόσωπα, ι δ δε περϊ τα πράγμματα, το δε περϊ τάς ένοχάς καταγίνεται τούτον δέ πάλιν το μεν, περϊ τών συναλλαγματικών. Το δέ, περϊ τών "εγκληματικών "ενοχών πραγματεύεται. Μέρος ά περιέχον το προσωπικον νόμιμον, ή δίκαιον. Έν Ίασίιυ τής Μολδαβίας αώς κατά μήνα Α-ποίλιον; Traducerea aceasta are şi o introducere în care autorul citează şi autori apuseni, cum este Montesquieu, Materialul de bază a fost scos din Basilicale. Este cu putinţă şi o influenţă a a Codului francez napoleonian. La fila 3-a se află şi stema mo-ruzească în colori, cu vulturul şi bourul, simbolul stăpânirii peste cele două Principate române. La fila 7-a citim, tabla de materie a primei părţi cu 3 rubrici în cari se indică cartea, titlul şi pagina, unde se găseşte chestiunea tratată. fată şi titlurile celor 3 cărţi ale primei părţi : 1. Introducerea prezentelor Pandecte. 2. Subiectul Cartea î. cărţii l-a, 6 §. 3. Legiuire, dreptate şi legi îi dreptul bizantin. 210 ral, 5 §. 4. trei subiecte ale dreptăţii, 5&. 5. dreptul personai, 17 S. 6. libertate, 6 §. 7. cetăţenie, 9 & 8. familie = π. φαμ,-8 §· 9. drepturile dintre soţ şi soţie, 4 {?. 10. drepturile şi privilegiile tatălui asupra copiilor şi puterea paternă, 12 §. li. mijloace de manifestare ale puterii paterne. 12. drepturile puterii paterne şi libertatea celui supus, 1-1-30. 13. drepturile si privilegiile copiilor faţă de tala, 31-37. 14. pectiliife copiilor, 38-07. 15. drepturile reciproce ale mamei şi copiilor, 68-71. 16. drepturile reciproce ale celorlalte rude, 72-79. Cartea ii. 17. Subiectul cărţii a doua, 1-7. 18. logodnă, 1-7-19. darurile de logodnă, 1-16. 20. nunţi, 1-29. 21. bărbaţi şi femei căsătoriţi a dona oară, 30-57. 22. căsătorii interzise, 58-98. 23. cununaţi nelegitim. 9Ϊ-102. 24. divorţ. 103-139· 25. despărţirea *n timpul căsătorii, 140-150. 26, învoiala zestrii, 1-56. 27. dreptul zestrii : cine înzestrează şi cine nu, cum şi când se reclamă zestrea, 57-177. 28. lipsa de bani din zestre, 186-198. 29. paraferne. 186-198 = *. '?ξ<οπροίχων. 30. darul de nuntă, 192-233 — 7î. %ψβ προγαμίας δωρεάς. 31. creşterea zestrii şi do naţiunii pentru nuntă, 234-236. 32. daruri reciproce în căsătorie, 237-264. 33- cererea zestrii după divorţ, 265-363. 34. ipovol şi teoritre, 364-371. 35. acţiune pentru lucrurile sustrase, 364-375- 36. cheltueala pentru zestre, 372-388. 37. datoria bărbatului de a recunoaşte pe copii săi, 389-405· 38. datoria de întreţinere reciprocă dintre părinţi şi copii, 1-12, 39. observarea pântecelui lăuzei că-i însărcinată, 1-11. Cartea IlI-a. 40. Subiectul cărţii a IlI-a, 1-17. 41. tutori în general, 1-18. 42. tutelă testamentară, 1-7. 43. tutela legitimă rudelor celor mai de aproape, 1-17. tutela izvorâtă din drept şi cine cere tutor, 1-18. 44. administraţia tutorilor şi acţiunea minorilor, 1-11· 45. educaţia orfanilor = τι- ανάγωγης τών ορφανών, 12-28. 46. administraţia bunurilor orfanilor, 29-51. 47. datoria tutorilor să dea socotelele, 52-64. 48. datoria tutorelui ele a interveni în actele orfanului, 1-10. 49. dreptul orfanului : acţiunea lui contra unei terţe persoane şi dacă acea terţă persoană are acţiune asupra orfanului. 1-7. 50. acţiunile orfanilor contra tutorilor, moştenitorilor şi celorlalţi şi acţiunile contrarii ale tutorilor împotriva orfanilor, 1. 51. acţiunea directă contra tutorului, 2-11. 52. acţiunea contrarie a tu torului, 12-22. 211 53. acţiunea contra celor ce sunt ca tutori, 23-32. 54. acţiunea contra tutorului falsificator, 33 47. 55. acţiunea contra inoşlcni-! orilor tutorului, 48-52. 56. acţiunea contra cauţiunilor luloriilni şi garanţilor negoţului său, 53-59. 57. acţiunea contra mam'slra '.Hor şi judecătorilor pornită in extremis. 60-7i. 58. cauzele, când trece sau încetează tutela, 1-5. 59. renunţarea tutorilor -----"/·' ,·ώι· "επιτρόπιον παραιτήσεως, 1-13.60. tutori suspecţi şi scoaterea },)r — '7t. υπόπτων 'επιτοόπων χα) τής 'εί/,όυεως αυτών 1 12. 61. curatorii cari se dau minorilor şi altor persoane — n. χονρατόρων τών διδομένων εις τονς diprjXixag χαϊ εις άλλα πρόσανια, 1-12. 62. restitutio in integram = π. αποκαταστάσεως, 1-8. 63. restituţia dată minorilor, 9-20. 64. restituţia celor absenţi, 28-36, 65. acţiunea în restituţie a prizonierilor şi reîntoarcerea lor, 37-45-66. proiimisirea personală dată asupra celor vândute, 1-11. La pag. 286 citim : .Sfârşituf pârţei întâi sau al fegii a-s:ipra persoanei = Τέλος τοϋ πρώτον μέρους ή τον νομίμου τον ;ίροΦχκπιχοϋ. Din expunerea aceasta se vede cum autorul a cău-'■ -xt să itniteze sistemul de împărţire şi de desvoltare al Pan-decteîor sale după noul cod francez. Materialul extras din Basilicale este supus ncei distribuţii. Obiceiul pământului nu se găseşte introdus în această primă parte. N'eapiicarea. Nu s'au aplicat, fiindcă erau incomplecte şi scrise în greceşte. Nu le găsim citate nicăeri până în prezent. XLI. ,Micul Mattttal de legi ,,Σννιαγμάτιον νομιχόν" aï Ini Alexandra Ipsilante, (Muntenia). 1780. Literatura : Şt. Gr. Berechet: ,Schi(ă de istorie a legilor vechi româneşti, 1632-1865', Chişinău, 192S, pp. 39-46. M. J. Carra: Jdistoire de ■Je la Moldavie ci de la Valachie', Jassy, 1777, pp. 207-3. Dionisie Eclisi-arhui: ,Cronografalu Ţărei rumâneşli de la 1764-1816', m .Tesauru de monumente istorice pentru România', de A. Papiu-llarianu, Buc. 1864. II, pp. 166-67. Mihaii Gregorian: ,Syr,tagmation nomicon1 art. în ,Grai şi suflet', Bucureşti, 1927, Iii, fasc. 1, pp. 132-50. Ν. Iorga: Jstoria literaturii româneşti in sec. al XVIil-leu', Bucureşti, 1901, II, pag. 446, nr. 3. I. P e r e t ζ : ,Curs de istoria dreptului român'. Bucureşti, 1928, II-, pp. 428-3J. Idem: .Precis de istoria dreptului român'. Bucureşti. 1931, pp. 376-78. S. R a i c e v i c h : ,Observaţhmi istorice naturale şi politice privitoare la Valachia şt Moldova = Osservazioni storiche, na-hiraî: e politicile intorno la Valachia c Moldavia', Napoli, 1788, pp. 150-51. Franz Joseph Suîzer: .Geschichte des transalpinischen Daciens, das ist : der Walachey, Moldau and Bessarabiens', Wien, 1782, Iii, pag. 80. V. A. Ureche: .Memorii: asupra perioadei din istoria Romanilor de la 1774-86', în Analele Academiei Române, s. istorică, s. ÏÎ, ί. XII Bucureşti, 1893, pp. 64-71. 212 Ediţiuni. Editio prin ceps in 1780, are titlul numai în greceşte, scara, introducerea şi coprinsul în ambele limbi pe două coloane (n siânga cititorului coloana greaca, iar in dreapta textul român) are în total 41 titluri şi 221 capete. Ediţia 11-a, în 1841, editata de C. Ν. Β r ă i 1 o i u, !a Bucureşti, sub titlul de ,Pravilniccasca condică a Domnului Alexandru Ipsilant V. V.' Este tipărită în ambele limbi : pagina din stânga este greacă, iar cea din dreapta are textul românesc, cu pp. 166. Arc o prefaţă prin care se adresează tinerilor jurişti. Ediţia 111-a, clin IS67, tot de Const. i"). Brăiloiu, senator, fost ministru, vechi magistrat şi fost membru la Comisia Centrală, în ,Colh>c/iune de legi. ordonanţe fi decrete domneşti' ca urmare la ediţiunea a doua a Codului Caragea, la al doilea supliment, Bucureşti, pp. 763-850, este tipărită cu literă latină. Are numai prefaţa ediţiei dm 1780. Ediţia IV-a, in 1875, de I, M. Bujoreanii' in Bibliotheca de legislaţmne. .Collecliune de legiuirile României vechi şi noui', voi. II, lit. D. pp. 1-23. Are prefeţele din ediţia delà 1841. Ediţia V-a, in !907, de C. Hamangiu, în ,Codul general al României', Bucureşti, pp. 1-24. La a-ceastă ediţiune din urmă nu mai există introducerea din 1780. Ediţia Vl-a, in 1930 de Şt. Gr. Β e r e c h e t: ,Pravilniceasca νοηά'πα=~ννταγμάτιον νομικον'. din Muntenia, 1780, în ,Cokclie de legi vecin româneşti', seria 1, Legi greco-ro-mâne, Chişinău, 1930, pp. 191 ; 4 planşe. în epoca fanariotă s'au dat de domnitori diferite dispozi-ţiuni în legătură cu procedura şi organizarea judecătorească, cum este Constantin Mavrocordat, in prima jttmătate a veacului al XVIII-lea- Aceste dispozitiuni în decursul vremii au fost călcate în parte de urmaşii lor ; iar parte au căzut în uitare. Alexandru Ipsilante în prima lui domnie din Muntenia ') (Sept. 1774—Februar 1782] a dat în 1775 un ,Hrisov cu ponturi în c? cbip să urmeze dumnealor Boerii judecători de pe / rânduitele mese' 2) în care găsim, nu numai material de procedură şi organizare judecătorească. Aici el comunică judecătorilor, că pentru ,ca sâ ia sfârşit toate pricinile de judecaţi α/\· focuitorifor nu numai după pravilă, cu toată dreptatea, c: şi fără zăbavă, ca să nu se stingă oamenii şi să nu cheltuiască iuptând în judecăţi multă vreme' a orânduit 4 departamenturi dintre care unul pentru judecarea crimelor. Se explică compe-tinţa şi alcătuirea fiecăruia, dându-se judecătorilor, aleşi, ,c 1) între 1780—19. IV. 1783 stăpâneşte in Moldova, iar intre August 179',— Decembrie 1797, domneşte pentru a doua oară în Muntenia. 2) Cond. II, fila 43; cf. V. A. Ureche: , Memoriu asupra perioadei din Istoria Românilor de la 1774-1786', An. · Acad. Române, secţia istorică, s. II. t. XII, Bucureşti, 1893 pp. 64-70 : Şt. Gr. Β e r e e η e t : Anexele de la „ScftiW, partea îl-a, pp. 38-48, 213 ştiu atât pravila, cât şi oBiceţurife pământufut', toate sfaturile necesare pentru a judeca după toată dreptatea. încă de pe a e.'m vorbeşte domnitorul de lipsa unei pravile în care să fie eoprins şi obiceiul pământului, din care cauză împărţirea dreptăţii se făcea după bunul plac, de aceia la obiceiul pământului cercetat ,adunănd şi afte pravile, am jăcut o pravifă, care după ce o vom arata la toţi, tăfmăcindu-o şi pe iimBa româneasca, vom tipări-o', până atunci când se va tipări, judecătorii să urineze, cercetând ale pravilei, de sigur, existentă în manuscris. Acest hrisov nu este nimic altceva decât jaloanele părţii procedurale din Manualul ce va apare peste cinci ani. In 1780 apare şi Manualul de lege, despre care am amintit, in greceşte şi româneşte. Titlul însă este numai în greceşte. Titlul complect în traducere românească este acesta : ,Micma-nuaf de legi despre Buna orânduială şi datoria fiecăreia din in stanţe ie şi din sfujBefe Principatufui VafaBii. privitoare ia cârmuire. îndrumare a Botărârei pentru viitor a priciniior, a-dunate acum ca modei. Şi dispoziţia oBiceiurifor focale, cari sunt mai ales în uz, împreună cu dispoziţiunife Bazificale. Pentru păstrarea întocmai a dreptufui şi pentru neasuprirea cu nici un cBip a ce for săraci. Afcătuit de prea evfaviosul, prea înţefeptuf şi prea măreţuf domn af intregei Ungrovfafiei, dom-nuf Ioan Afexandru fpsifante voevod. In af şaptefea an af domniei fui cefei de Dumnezeu păzite păstorind prea sfântuf şi prea invăţatuf mitropoftt, domnuf domn Grigorie Acum pentru întâia oară dat fa fumina, în fimBa greacă şi într'd ţârei, în tipografia preasfintei mitropofii a Ungrovlafiiei în anuf mântuirii lŢ8o, în luna SeptemBrie 2) -— Συνταγμάτιον νομικόν. Περί εντάφιας, και τον χα9ήκοντοα 'εκάστον των κριτηρίων καϊ των όφφι-κίων τον πριντζιπάτον της Βλαχίας των ανηκόντων εις το πολιτικόν. 'ΟόηγΙα της εις το εζης αποψάσειος των ώς τύπον ηάη σνλλεχ&εισων υποθέσεων. Kcà συμφωνία τΦν τοπικών 'εϋίμων, των ώς ini το πλείστον ?νχρήσει γενομένων, μετά τ&ν Βασιλικών διαταγών. Προς ακριβή τον δικαίου σνντήρησιν, και προς το τα)ν πτωχών 'εκ παντός τρόπον άνεπηρεαατον. Φιλοπονη&εν παρά του ευσεβέστατουt αοψω-τάτου καϊ μεγαλοπρεπέστατου ήγεμόΐ'ος 7ΐάσης Ούγγρο βλαχίας κυρίου χυρίοι' Ίιοάννου 'Λλεζκνάρον 'Icoavvov 'Ύιρηλάντη Βοεβόόα. Κατά 1) Mitropolitul Grigorie al Ungrovlahiei (28, VIII. 1760-18 IX. 1787). 2) Iată şi titlul grecesc. 214 τνν εβδομον χρόνον τής θεοατηρίκτον «ντον αϋθεντείας ϊεραρχονντος τον πανιερολογιωτάτον μητροπολίτου κυρίου Γρηγορίου. Νυν τνποις πρώτον "εκδοθέν εις 'ρωμαϊχήν και πάτριον γλώτταν. Έν τή τυπογραφία τής 'αγιωτάτης μιτροπόλεώς Ούγγροβλαχίας. Έν έ'τει σωτηρίιο α\ρπ. Κατά μήνα Σεπτέμβριον. Pe foaia de titlu avem pajura, alcătuită dintr'un corb cu crucea în cioc, soarele şi luna aşezate sub coroană, cu spadă şi buzdugan. în stânga vedem pe zeiţa dreptăţii : o femeie ţinând în mână cumpăna justiţii, iar în cealaltă spada. In dreapta zărim pe sf. Alexandru, patriarhul Constantinopolului, patronul domnitorului-autor. După această foaie de titlu urmează .scara' (πίναξ) coprinsului, cu următorul conţinut : Pentru divanul gospod. ') 3 4 = λ. τοϋ αυθεντικού διβανίον. ,, judecătoria veliţilor boeri 3 8 =ττ. τον κριτηρίου των βε-λίτζιδων αρχόντων. ,, al doilea depărtamenturi 5 4 = π. των δευτέρων δεπαρ-ταμέντων al treilea departament al vinovăţiilor 68 — π. τοΰ τρίτον δεπαρταμέντον των "εγκληματικών. judecători 7 11 = π. κριτών. ,, vechili 9 2 = π. βεκίλιδων. ,, cei ce se judecă, adecă pârâşii şi pârâţii 9 11 = π. κρινόμενων ήτοι 'εναγόντων και 'εναγομένων, ,, hotărârile judecătorilor \05 = π, αποφάσεων κριτών. ,, apelaţii, 11 3 = π. 'εχχλήτων. ,, zapcii, 11 0 — π. ζαπτζιδών. Trepedile de aici cele obicnuite : „ judeţelor, 12 2 —π- τά 'εν ταϋθα είθισμένα τράπατου. Pentru cei ce să cheamă la judecată sânt datori a veni sau nu, 12 2 = τ*, των οΐ'τινες καλούμενοι εις δικαστήριον δφείλονσιν 'ελθεΐν ή μή 'ελθεΐν. ,, judecătoria Ot vel spătar, 133 = π. τον κριτηρίου τής απαθαρίας. ,, judecătoria ot vel agă, 14 ι—π. τον κριτηρίου τής άτζίας. ,, judecătoria după la judeţe, 14 12 = π. κριτών τών καδι-λικίων. 1) Cifrele mari arată foile, iar cele mici. paragrafele. 215 Pentru cele drepte ale stăpânilor moşiilor ce au asupra locuitorilor, 16 22 = τα δίκαια τών νοικοκυριών όπον "έχουν "επάνω εις τους ρονμοννους. ispravnici, 19 6 = π. ίσπραβνίκων. vornicèi, 20 5 = π. βορνιτζέλων. zestre, 21 10 = π. προικός. moştenire, 24 3 = π. κληρονομιάς. trimirie, adică a treia parte, 25 6 = π. ιριμοιρίας. „ dieată, 27 4 = π. διαθήκης. epitropi, 28 =r π. επίτροπων. împrumutări, 29 4 = π. δανείων. - chiezeşie, 20 5 = π. 'εγγής. ,- dobânzi, 32 3 = π. τόκων. ., anarghirie, 33 5 — π. άναργνρίας. ,, marturi, 34 0 = n. μαρτύρων. * jurământ, 35 4 = π. όρκου. ,, bărbat şi muerea lui, 36 2 = π. ανδρογύνου. -, părinţi şi copii, 36 3 = n. γονέων καϊ παίδοη'. ·, protimisis, 37 15 = π. προτιμήσεως. vânzarea cea făr de temeiu, 41 1 — π. πωλήσεως 'εκκλήτον. r hotărnicii, 41 s — π. χοταρνιτζίας. cei cari zidesc în loc strein, 43 2 = π. 'εμφυτεύσεως ήτοι περϊ τών οίκεδομούνταιν εις ξένον έδαφος. ■■ ţigani, 43 9 = π. κατζιβέλων. ~ moşii şi heleştee, 45 2 = π:, μουλκιών καϊ χιλιατέων. mori noao, 46 Χ = π. μυλών νεών. Soroacele vremii adică după pravili soroc până la câţi ani să se pornească ori care pâră, 47 5 = χρονικά διαστήματα ήτοι νόμιμος διορία εις πόσους χρόνους να χινήται κάθε αγωγή. Pentru zilele ce nu se caută judecăţi, 47 2 = π. ημερών απράκτων. îndată urmează prefaţa sau introducerea de promulgare a domnitorului în care spune ,câ curgerea anilor nu înconteneştt de a s chim Ba şi a preface pururea pricini ie vieţei ceale întâmplătoare, pentru aceia face trebuinţă a avea ■ o povaţă mai pre larg. Este silit să dea o pravilă ţării, care măcar că uneori urma împărăteştilor piavile, celor de oBşte, şi alte ori oBiceiu- 216 riior ce for pământeşti ; care obiceiuri cu cuvânt că sunt din vecfiime, se sârguia spre a avea întărire. Dară cu toate acestea, nici pravifefe pururea într'un cbip păzea, nici vecbimea o-biceiurifor nesmintit ţinea. Ci, când cu pravifefe strica obiceiuri fe, când iarăşi cu obiceiuri fe se înpotrivia pravifefor'. Domnul ne spune, că cu toată ocapaţiunea sa, a fost silit să aleagă cele mai întrebuinţate obiceiuri, cari aveau asemănare cu pravilele precum şi din diferite jalbe ale supuşilor lui şi a compus pravila aceasta. Dă sfat boerilor-judecători să facă dreptate, fiindcă judecata-i de la Dumnezeu, ferindu-se de mită şi de hotărârea strâmbă, căci nu va scăpa nici de judecata dumneze-ească, nici de a lui ')· Paginaţia începe de la această predoslovie — prefaţă—, continuând mai departe până la foaia 48, paginarea nefiind făcută pe fiecare faţă. Până în prezent s'a mai editat de patru ori : la 1841 de Const. C. Brăiloiu2), procuror la curtea apelativă din Bucureşti. Ediţia aceasta se începe printr'o „înştiinţare" 3) adresată tinerilor, cari se ocupă cu ştiinţa dreptului, ară-tând'u-le însemnătatea cunoaşterii legilor vechi. Este tipărită în ambele limbi : greceşte pe pagina din stânga şi în româneşte pe cea din dreapta4). Acelaş o editează în 1867 5) încă odată numai în limba română cu literă latină, apoi Ioan M. Bujoreanu6) şi în fine C, Hamangiu7). 1] V. A. Ureche; ,0p. cit.'. pp. 72-73 ; cf. Şt. Gr. B e r e c h e t, ,Ορ. cit.' p. 11-a pp. 49-51; cf. I. Bianu şi N. Hodoş: Op. cit.'. pp. 247-249. 2) Titlul ei este acesta : .Pravilniceasca condică a Domnului Alexandru loan lpsilant v. v. Tipărită acum din nou greceşte şi rumâneşte de C. N. Brăiloiu, Procurorul curlii apelative de corners, Bucureşti, în tipografia curţii a lui 1. Frederik Valbaum, 1841', pp. 4-166. 3) Vezi ed. lui Brăiloiu; cf. Şt. Gr. Berechet: ,0p. cit.' p. 11-a pp. 63-64. 4) Ν. Iorga: Jstoria literaturii româneşti în sec. al XVIII-lea', vol. II, 1901, Bucureşti, pag. 446, no. 3, spune, de sigur, din eroare, că ediţia lui Brăiloiu s'a tipărit numai în româneşte, ceia ce trebuie corectat -în ediţia a doua, care va apare. 5) In ,Collecţiune de legi, ordonanţe şi decrete domnesci', 1867, Bucureşti. Tipografia Naţională, antreprenor C. N. Rădulescu, pp. 763-850. 6) In ,Appendice la colecţiunea de legiuirile României vechi şi noui', vol. II, 1875, D. pp. 3-23. 7) în .Codul general al României', 1907, Bucureşti, pp. 1-24. 217 Autorul. Alcătuitorul acestei legiuiri, care prin cărţile de judecată se numeşte ,Pravifniceasca condică' '), este însuşi domnitorul ţării, Alexandru Ipsilante, după cum singur spune în Hrisovul său din 1775 2), apoi în Hrisovufprivitor fa protimisis din Noembrie 17753) precum şi în ,Prefaţa" legiuirii din 17804)· El spune in primul Hrisov. ,cercetând obiceiu-rife şi întărind cefe cu cale, cu căzutefe îndreptări, adunând şi afte privifi, am făcut pravifa, pe care după ce vom arăta-o fa toţi, tăfmăcind-o şi pe fimba românească, vom şi tipări-o'5), iar în al doilea Hrisov atingător de protimisis zice : ,Drept a-ceia, după această desfuşire şi fuminare a pravifei au a urma de acum înainte fără zăticnire fudecâţife Principatufui nostru acestuia, fa căutările şi botârârife a ace fui fel de pricini, până când se oa obşti şi cea de noi făcută Antofogbie a pravifei, care pentru toate jafbefe s'au scris1 6) ; iar în Introducerea micului manual adaogă : ,din începutuf domniei mele, din multele griji, cari pururea ne coprind, prifejind vreme cu neîncetate oStenefi am strâns Domnia mea, însă din pravife ceafe ce sânt mai trebuincioase spre povaţa judecâţifor, iar din obiceiuri am aies ceafe mai adesea urmate în ţară, asemănându-se oareşcum şi cu pravilife'. In aceiaşi ,Prefaţă' întrebuinţează expresia greacă „έπεσννάξαμεν = am strâns" 7). Afară de aceste dovezi, întregul text al legiuirii este redat în forma imperativă, indicând că autorul ei este o singură persoană, deosebindu-se prin ceasta total de forma în care sunt scrise ,,Νομο&εσία" lui Ca-ragea din 1818 şi ,,Κώοιξ πολιτικός-" al lui Scarlat Calimah din 1817, cari au caracter didactic. Autorul nu a voit să se lase 1. N. Iorga: ,Studii şi documente', vol. V, doc. din 13. VII. 1800, pag. 530 ; cf. V. A. Ureche: Jstoria Românilor', sec. XIX, I. pp. 602-3 ; cf. Idem: ,lst. Rom.', t. II, s. 1786-1800, doc. din 8. XI. 1791, pp. 152-3; cf. pp. 163-64; doc. din 15. IX. 1791 şi 20. IX. 1791 şi 29. IX. 1791. 2) V. A. Ureche: în .Memoriu asupra perioadei din Istoria Românilor delà 1774-1786', extras din Analele Academiei Române, s. II, t. XII, memoriile secţiei istorice, Buc, 1893, pag. 64-71 ; cf. Şt. Gr, Berechet: .Schiţă de istorie a legilor vechi româneşti 1632-1866', Chişinău, 1928, p. II. pp. 38-48, 3) V. A, Ureche: Ibidem, pag. 79-81. 4) Ediţia de faţă, pp. 4 şi 102. 5] V. A, Ureche: Ibidem, pag. 69 ; Şt, Gr. Berechet: Ibidem, pag. 46. 6) V. A, Ureche; Ibidem, pag. 81. 7) Ediţia de faţă, pp, 4 şi 102. influenţat, nici de metodul, nici de coprinsul traducerii româneşti, făcută în Moldova de călugărul Cosma, în 1754, a marei Sintagme, intitulată ,ή βακτηρία των αρχιερέων1 a lui iacob din Ianina delà 1645 '), precum nici de alcătuirea grecească a lui Mihail Fotinopulos, din 1765, făcută în Muntenia sub Ştefan Racoviţă, despre care am vorbit mai înainte. Apoi dacă în actele contimporane domniei lui Ioan Gheorghe Caragea2) şi Scarlat Alexandru Calimah j întâlnim numele celor ce s'au ostenit la închegarea acestor legiuiri4), în cele din vremea lui A-lexandru Ipsilante nu aflăm de cât o mărturie negativă a lui Franz Joseph S u 1 ζ e r, care pretinde că l-ar fi chemat acest domnitor la Bucureşti, între altele şi pentru ,a face un cod pentru divanuf său şi pentru funcţionarii de prin judeţe5] ; dar fără să se vadă participarea lui la lucrarea acestui cod- Agentul Austriei, raguzanul Stefan R a i c e ν i c h, preceptorul copiilor a-j, cestui domnitor, declară în opera sa, că ,Af. fpsifante a făcut un \ cod foarte succint, sau mai de grabă o instrucţiune pentru ju-\decători, cum trebue să hotărască în cazuri fe cefe mai obiş- 1) Vezi ,Revista critică', Anul 3, Nr. 2-3. Număr în onoarea lui A. Phi-lippide, pp. 210-213, în art. : ,0 sintagmă in româneşte necunoscută', de Şt. Gr. Berechet, care pregăteşte editarea acestei Sintagme în traducerea ei românească. 2) loan Gheorghe Caragea, domn în Muntenia, 8. IX. 1812—12. X. 1818. 3) Scarlat Alexandru Calimah, domn al Moldovei : 17.IX. 1812—Iunie 1819. 4) Pentru .Legiuirea' lui Caragea avem pe : Nestor Logofătul sau Craio-vescu zis şi Predescu, Atanasie Hristopol, precum şi stolnicii : Constantin şi Io-niţă Bălăceanu ; iar pentru .Codul civil' al lui Calimah avem pe : Christian Flecb-tenmacher, Anania Cuzanos, Andronache Donici, Costache Conachi, Mitropolitul Veniamin Costachi, vornicul P. Negri, logofătul Grigoraş Sturza (tatăl lui Mihail Sturza,?, însuşi Mihail Sturza, logofătul lordache Ghica şi Const. Scheletti. 5j F. J. Sulzer: .Geschichte des transalpinischen Daciens, das ist: der Wulachey, Moldau und Bessarabiens, im Zusammenhange mit der Geschichte des iibrigen Daciens, als cin Versuch einer allgemeinen dacischen Geschichte mit kriti-scher Freyheit entworfen von Franz Joseph Sulzer, ehemaligen Κ. K, Hauptmann und Auditor', vol. III, Wien, 1782 pag. 80: ,Man hatte mich in Bukurescht ge-beten, Dienste anzunehmen, und mir frey gestellt, die Philosophie oder die Redite ôfentlich zu lehren, mit der Versicherung : dass der Fûrst eine hohe Schule errichten, und durch mich eine Art von Oesetzbuch fur seinen Divan, und die Distriktsbeamte wollte verfertigen lassen, So wenig Talente ich zu einem Gesetz-geben bessas ; so war ich doch stoiz genug, mir dièse Fâhigkeit zuzutrauen, und eben so sehr Menschenfreund mich glùcklich zu schătzen. dass ich einem gesetz-losen Staate wenigstens mit dcn ersten Grundsâssen von Recht und Billigkeit zu Hilfe kommen das ich es gluckliek machen solite'. tiuite : limpezimea, scurtimea şi simplitatea cari stăpânesc în el fac muftă cinste autorufui, şi este de mare fofos în Pa fa 6ia. Atât este aceasta de adevărat, încât urmaşii săi au fost o6fi-ttaţi să se conformeze acestui cod şi sâ-f păstreze' '). Mărturia lui M. Carra aminteşte de chemarea sa a ,u- . nor oameni instruiţi', cari să-1 ajute ia facerea codului, dar după cum confirmă Sulzer nu i-a folosit2). Şi istorici ca Tunusli şi Dionisie se exprimă astfel : ,E! (Al. Ipsilante) a pus în ordine judecătoriile, legile şi pe jude-cători=e/î«^£J' εις τάζιν τα κριτήρια, τους νόμους καϊ ιοιις κριτάς':!), Limba. S'a crezut până acum, că limba în care a fost scris ,Micul manual = Συνταγμάτων νομικόν1, la început ufost cea românească4). Credinţa aceasta a fost întemeiată numai pe 1) în lucrarea sa: ,Osservazioni storiche, naturali e politche, intortw la Vu-lachia e Moldavia' 1788, Napoli, pp, 150-151, nota a) : ,11 principe Ipsilante lut fatto un codice molto succinto, o più tosto un' istruzione ai giudici come dovuno regolarsi nei casi più frequenti. La chiarezza, Ia brevità e semplicità che vi retf-nano fano molto onore all'autore, ed è stato di molto giovamento alia Valucliiu. Cio è tanto vero, che i suoi successori sono staţi obligaţi ad uniformarvisi, e conservarlo'. 2) M. Carra: .Histoire de la Moldavie et de la Valachie', Jassy, 1777, pp. 207-8 : „Mais ce qui distingue Alexandre Ipsilandi, ce Prince de Valachie, de son confrère Grégoire Ghikà Prince de Moldavie, c'est la protection que le premier accorde aux arts et le désir qu'il a d'avoir un code de loix particulières pour son divan et celui des gouverneurs de Provinces ; il a attiré à cet effet dans son pays quelques hommes instruits qu'il a chargés de rédigerjee code qu'il promulguera sans doute, si le despotisme inquiet et odieux de la sublime Porte n'y met aucun obstacle. 3) Dionisie Fotino: ,Ιστορία της πάλαι Δανίας, τα νυν Τραν-σιλβανίας, Βλαχίας καϊ Μολδαβίας1, ig]8, Viena, vol. II, pag. 354. Cf. Şt. Gr. Berechet: .Schiţă de istorie a legilor vechi româneşti 1632-1866'. Chişinău, 1928, pag. 45-46, partea I-a ; cf. V. A. Ureche: Memoriu asupra perioadei din Istoria Românilor de la 1774-1786, însoţit cu documente, cu totul inedite', extras din Analele Academiei Române, s. I[-a. t, XII, Mem. sec. istorice, Bucureşti, 1893, pag. 698, 4) Mihail Gregorian: în art. ,Σννταγμάτιον νομικον' din revista, ,Grai şi suflet', rev. .Institutului de filologie şi folklor' de Ovid DensuşianU' Vol. III, fasc. 1, Buc, 1927, pp. 132-151; cf. Şt. Gr. Berechet: în .Schiţă de 'storie a legilor vechi româneşti 1632-1866', Chişinău, 1928, pp. 44, Revenim asupra părerei exprimată aici de oarece ideia d-lui Mihail Gregorian este întemeiata numai pe elementul filologic fără a fi coroborata cu datele documentare juridico, Ceilalţi istorici sau jurişti nu s'au pronunţat până acum asupra chestiunii 8· cesteia. o unică cercetare filologică, fără să se aibă în vedere confirmările autorului, arătate de noi mai sus. Este adevărat, că după toate datele documentare legiuirile noastre greco-române au fost alcătuite întâi în neogreacă scrisă a timpului, un fel de a-mestec între κα&αρενονσα şi κοινή. Era obiceiul ca atunci când se tipărea textul grec, se imprima şi cel românesc alăturea sau se editau în cărţi separate '% ori cel românesc se tipărea după cel deja tipărit3). In cazul textului grecesc din ,Σννταχ-μάχιον νομικόν al lui Al. Ipsilante se vede că el este mai laconic pe când cel românesc pe alocurea este mai prolix. De ex ; .Δύνανται καϊ oi όνο άντιδιαφερόμενοι δια βεκίλιδιον va κριθώσιν. όταν εχωσι χρηματικήν διαφοράν, καϊ τοντο όταν ί'χο-mv ίσχνρον έμττόδιον. --- Cei ce să pricinuesc pot a să judeca a-mândoi prin vechili, însă când vor avea judecată de alte lucruri, iar nu de vinovăţie ; şi aceasta atunci să aibă a să urmă când vor avea vreo zăticnire de mare nevoe'4). Faptul că găsim expresiuni româneşti redate aidoma cu litere greceşti în textul grec, acest lucru nu trebuie să mire pe nimeni, deoarece împrumutul de cuvinte dintr'o limbă în alta 'este o lege fixă cunoscută. După cum din limba greacă a timpului au pătruns foarte multe expresiuni greceşti în cea românească, tot astfel şi din cea românească s'au furişat destule cuvinte în cea grecească Aceste împrumuturi reciproce au loc pretutindeni acolo unde o limbă oficială este în luptă cu alta locală, de ex : în Basarabia, în Ardeal etc. Dovada o avem, când citim cărţile de judecată, rapoartele şi diferitele opere literare ale vremii. Cităm câteva cuvinte din această condică : anaforâ din ή «wjcopà—raportul, impozitul impus fiecăruia ; a-narghirie din η άναργνγία—lipsa, de bani ; aniondes din of âvi-rivr«g=rudele suitoare (tată, mamă, moşi) ; anerisire din ή άναί-<>me=distrugerea, nimicirea ; diata din ή διάτα = testamentul ; i-polipsis din ή ^TrcU^ii^creditul, reputaţia, consideraţia ; cata-hrisis din ή x«^«xi»?o"ts=abuzul ; cationdes din oî κατιόντες—ru- \) Cum este cazul cu ,Σννταγμάτιον νομικόν = Micul manual, Colecţie' a lui Al. Ipsilante din 1780. 2) Cum este tipărită ,Νομοθεσία = Legiuirea' lui Caragea din 1818. 3) Cum este cazul cu ,Κώδιξ πολιτικός -= Condica ţivilă' a lui Scarlat AL Calimah al Moldovei, din 1717 şi 1833. 4) Ediţia de faţă, pp. 22 şi 117. dele pogorâtoare (copii, nepoţi) ; clironomia din ή κληρονομιά^ moştenirea; a metahirisi din verbul μεταχειρίζομαι—& întrebuinţa ; periusia din περιονσία=\)ητϊ\χ\, averea ; politicesc din adj. ««-λιιικός=ανί\ ; politia din ή 7ro/tiT«O:=statul ; practica din τα πραχ-ny.à=acte, condici ; praxis din ή rcpaHie=acţiunea, experienţa, rutina; protimisis din ή «poT^'ffig—preferinţa, precăderea; sin-tagmation din το σννταγμάτιον=χχν\ο manual, carte ; tacsidar din o i«£i&aor;'g:==strângătorul de impozite ; trimirie din ή τριμοιρία--a treia parte şi teoritra din τα θεώρητρα = darul pe care-1 făcea oinerele miresei a doua zi după nuntă, etc. Tot astfel şi limba greacă vorbită de domnitorii fanarioţi, boeri şi clasa cultă era plină de o mulţime de cuvinte româneşti, încetăţenite în greaca timpului, cum găsim în acest cod : ca de ex. : numele de demnităţi administrative şi judecătoreşti : ol βελίτζιδες αρχοντες=\ζ-liţii boeri ; ζαπ.τζίδες=ΖΆρά\ ; λογοθετζέλοι=Ιος>οίζ\βη ; «5 βεκίλης -vechilul ; à Ισπράβνιχος=\§νΐτ&νχ\\&Α : oî άπρώτοι = aprozii ; ol ίίρμασ&ί,οι = armăşeii, apoi unităţile de măsură ca ή μπάνιτζα — baniţa; το πογώνι~ρο£οη\ιΙ, ή κλάγια = claia şi altele ca: ή ά-Ziff/Σptffte=alişverişuri ; το «π£2«τζιό>«—apelaţia ; το ραβάσι=γο.-vaşul ; ή μπάλτα=\)ΰ\.Ά ; ή itp«o-2o!=breasla ; το καλαμπαλίκι=οει-iabalâcul; ή oroarii'«=otaştină ; ή μοσία — moşia ; δ ρονμούνος— rumânul; ή πλάασα=τΑΆ8Β. ; τδ πορούμπι=ρονητα\>νιΙ-, το πρετέντζι =pretenţia ; τό 5toi7j:«Ά ; το ρογι— roiul ; η o-*oi>i£o:=scoarta ; το oÂaj/t=0lanul ; το σιντρίλλι—şindrila ; ή σοΰμμα^ςχίΠΙΆ ; ή τζόρα—ţara, » λακονϊτόρος = locuitorul ; το T()«7rc£-i;oi'=treapădul ; το ζονδέτζον=]χ\^\νλ; ή ^o-r«=zlotul ; Ί] ψαμμίλια={^ν[\ΐ\ϊΆ ; ή ζετζονγιάλα==ζβάΐΰα\α \ ή πόρτα— poarta, κούρτη—curtea, etc. Alăturea de elementul românesc stă cel grec sau turc, de ex : ή μοσία şi το μούλκι ; δ ρουμοννος, δ λακουϊτόρος şi δ πόροι-ζος ; ori τό ζονδέτζον şi το καδιλίκι. Substantivele româneşti capătă formele declinării substantivului grec. împrumutul a fost împins până acolo încât din limba română au pătruns şi verbe, ca de ex. : να ίμπλινίζη să împlinească ; να χοταρίση 2)=să hotărnicească. Autorul acestei legiuiri, după 6 ani de domnie, învăţase bine româneşte, când a alcătuit condica sa. Textul grecesc se. . 1) Ediţia din 1930, pp. 26, 120. 2) Ibidem, pp. 85 şi 171. 222 223 tipărea mai mult pentru oficialitate şi divan, pe când cel românesc era destinat instanţelor de judecată de prin judeţe. Pe la sfârşitul stăpânirii fanarioţilor tot ce se publica cu caracter juridic se tipărea în ambele limbi de ex. : Hrisovul despre proti-misis şi altele. Izvoarele. Materialul întrebuinţat de autor e scos din Basili-cale = »! βασιλικοί νόμοι sau νόμιμα ') şi obiceiurile pământului — τοπηκαΐ σννή&ειαι2). Nu este exelus ca să se fi a-vut în vedere şi Manualul lui Mihail Fotinopolos. Planul. Planul aşezării materii se deosibeşte, atât de cel al celor dinaintea lui: iacob Ioanitul (1645) şi Mihail Fotinopolos "(1765), cari au urmat modelul sintagmatic sau pe cel al legilor bizantine, cât şi de cel al celor de după el : Ioan Gheorghe Caragea şi Scarlat Al. Calimah, aceştia din urmă i-mitând pe legiuitorii apuseni din începutul secolului al XIX-3ea. Primele capitole vorbesc despre organizarea judecătorească, instanţefe de judecată şi cafea de atac a apelufui, precum şi. despre procedura de judecată a acestor instanţe ca : martoril jurământ etc. Apoi avem zece capitole de materie civilă împrumutate ca idee juridică după Exabiblul lui Const. Armenopol, cum sunt : zestrea, moştenirea, trimiria, testdmen-tuf, împrumutul', chezăşia, doBânda şi anargBirig. Despre instituţia protimisusui, epitropiei, etc. Apoi urmează obiceiul pământului (τοπψη συνήθεια) exprimat prin titlurile : ,Cefe drepte aie stâpânifor moşiilor ce au asupra lăcuitorifor' 3) ; .pentru ţigani'4), pentru moşii şi Befeştee 5), ,pentru mori noao' 6), etc. Nimic însă cu coprins penal, fiindcă pentru această parte se tradusese cartea 60 din Basilicale '). Verificarea coprinsului acestui cod s'a făcut prin divanul cel mare, format din episcopii ţârei în frunte cu' mitropolitul şi veliţir- boeri, pentru a i se da putere de lege. Intro'ducerea nu 1) Ibidem, pp. 4 şi 102. 2) Ibidem, pp. 4 şi 102. 3) Vezi, ibidem, pp. 35 şi 128. 4) Vezi, ibidem, pp. S5 şi 173, 5) Vezi, ibidem, pp. 91 şi 176. 6) Vezi, ibidem, pp. 9?- şi 17. 7) Vezi, ibidem, pp, 13 ş; 11·'. ne vorbeşte inimic de momentul când intră în vigoare, cum se spune pentru codurile viitoare'). Toate exemplarele primei ediţiuni au ia sfârşitul cărţii, .scris de mână, atât în greceşte cât şi în româneşte vin capitol privitor la ,dijma porumbului', pe care-1 dăm mai jos : ". iy/i'j.à κα&ώς y.al ôià τα λοιπά τιαϋται οϋτω καϊ περί την Ί'οοονμπίου διορίζεται eîs τον παθόντα yudixa τό δίκατον κάτα tb δίκαιον, επειδή όμως άχολον&εΐ δυσκολία τόσον εις του πτωχούς ιίαον και eîs τους οικοκύρους των μονλν.ί<ην μα το να μήι> γένη ή σνναξις τοΰ πορονμπίον άπαξ, μήτε έ'χον?' δύναμιν ol πτωχοί να "ο οηκιόζονν δια μιας, και υιν.οκνριοι το να έ'χονί' aviïQo'>7tovg να χασομερούν εως της ευκολίας της σννάξεως ζημκόνονται, δια τοϋιο δευτέρα προμηΐτεστέρα σκέψει συμφωνούντες τ§ ανέκαθεν &ιακολο!Ιη-σάστ> σννη&εία όϊορίζομεν να πέρνει εις το πογωνι δίσμα προς τέα. σαρες μπάνιτζαις πορονμπι παστρέμενον και ή μπάνιτζα είκοσι δύο δκάδ(ονι. .Măcar că dupa cum la celelalte roduri, asemenea şi pentru dijma porumbului s'au hotărât într'această condică a să lua din zece una după dreptate ; dur fiindcă să întâmplă nelesnire, atât lăcuiturilor, cât şi stăpânilor moşiilor, de vreme ce culesul de porumb nu să întâmplă a să face numai odată, nici lăcuitorii n'au puteri; a-1 ridica deodată şi stăpânii moşiilor a avea oameni să-şi pearză vremea păzind până la vremea culesului de porub să păgubesc, pentru aceia cu al doilea mai cuviincioasă socoteală, urmând şi obiceiului celui din vechime ; hotărâm a se lua de pogon câte patru baniţe de porumb grăunţe, însă baniţa de ocă doaoseci doao' 2). Din coprinsul acestui ,Mic manual' reese că în sentinţele date în procesele penale trebuia să se aplice Legile bazilicale ,τονς Βασιλικούς νόμονς', după cum am arătat mai sus 3), pe care Domnul a poruncit să le traducă în româneşte ,είς τήν βλαχικήν διάλεκτον' 4), alcătuind ο carte deosebită, care probabil s'a pierdut. Ţiganii se pedepsesc, în celelalte procese, afară de crime, după tocmelele alcătuite acum pe baza obiceiurilor pământului şi Basilicalelor 5). Se pare că şi militarii aveau un cod al lor Special, επειδή oî στρατιωτικοί μόνον τάς στρατιοΜίκας αιτίας κρί. 1) Legiuirea lui Caragea intră în vigoare la 1. IX. 1818 ; iar a luj Scarlat Al. Calimah la 1. X. 1817. 2) Vezi faximilul la fine. 3i Ediţia de faţă, pp. 13 şi 110. 4) Vezi, ibidem, pp. 13 şi 110 5] Vezi, ibidem, pp. 13 şi 110. 224 * 225 νουν '). Deşi încă din vremea lui Const- Mavrocordat se fixase principiul ca într'o hotărâre de judecată să se arate neapărat titlul şi capul pravilei aplicate (cea mai veche o socotim din 1749), totuşi şi Al, Ipsilante o confirmă din nou ,το είδος τής βασάνου và δίδεται έγγάφος άττδ τους κριτάς με το κεφάλεον τον νόμον'2). Aplicarea. Condica lui Alexandru Ipsilante s'a aplicat şi peste hotarul anului 1818, de oarece Legiuirea lui Cara-gea este o complectare a celei dintâi. 0 găsim citată sub denumirea de .Pravilniceasca condica; indicându-i-se toate sub-împărţirile. Acolo unde nu găseau judecătorii paragraful trebuitor, îl scoteau din Basilicale, lucru care se repetă şi după apariţia codului Caragea, ceia ce însemnează că nici acesta nu era suficient. Mărturia ,Cronografufui' lui Dionisie Eclisiar-hul este o întărire pentru aplicarea ei, deşi adeseaori judecă-torii-boeri nu-i respectau prescripţiile 3) Iată dispoziţia materii de pe o pagină (7-a) din ediţia de la 1780: Περϊ κριτών, ά "Ολοι οι κριταϊ κατά χρέος ά-ψενκτον νά σννάζώνται το πουρ-νυν είς τα δεπαρταμέντα καϊ νά Pentru judecători. 1. Toţi judecătorii după datorie netăgăduită să se adune de dimineaţă la de-partamenturi şi foarte cu amăruntul şi 1) Vezi, ibidem, pp. 14 şi 110. 2) Vezi, ibidem, pp. 29 şi 123. 3) A. Papi u-11 a r i a η u : .Tesaur de monumente istorice pentru România'. II, Bucureşti, 1864, în ,Cronografulu Ţârei Româneşti de la 1764 până la 1815, scrisu de Dionisie Eclisiarculu la anulu 1814', pp. 166-67 ; „Sârguitu-s'au măria sa de au pus la bună orânduială judecătorii ţărei, să judece pricinile locuitorilor ce vor avea, la trei stări, adică la trei divanuri : pre cei cu pricinile de hoţie la judecata de Cremenalion ; iar celelalte pricini la judecata Departamentului şi al treilea la Divanul veliţilor boeri, şi nemulţumindu-se vreun jeluitor după judecata acestor boeri, cu anaforaua acelei judecăţi, făcând apelaţie prin jalbă, ieşia amândouă părţile în Divanul m. s. vodă.- înaintea Domnului şi veliţilor boeri se hotăra judecata. Această orânduială a judecăţilor ori de ce pricină, au poruncit măria sa de au dat în tipar pre larg Condică pravilnicească numindu-o, scoasă din pravilă ; dar judecătorii au pravile cu foile de piele, şi încotro voesc, în-tr'acolo o întind ca să iasă bani" ; cf. G. M. I o n e s c u : .Influenta culturel gre- , ceşti in Muntenia şi Moldova cu privire la biserică, şcoală şi societate (1359-1873)', Bucureşti, 1900, pp. 224-25. cu luare aminte să judece pricinile ce să întâmplă, urmând cu totul poruncile pravililor şi la obiceiurile pământeşti ce s'au hotărât acum şi s'au dat înscris, cum mai jos să văd, făr de a nu face la acestea niscarevaş tălmăciri reale, căci oricare se va dovedi tălmăcind sau stricând pravila, unul ca acela este să se pedepsească foarte greu '). κρίνουν τάς υποθέσεις δ?ιοΰ τυχαίνουν με κάθε άκρίβειαν καϊ προ-σοχήν. άκολονθονντες δλυ)ς δι όλον ι ας νομικάς διαταγάς, καϊ τάς το-.ακάς συνήθειας όπου ηδη άπε-<( ασίσθησαν, καϊ έξεδόθησαν εγγράφως ώς κατωτέρω φαίνονται χωρίς νά κάμουν παρεξηγήσεις τι-νάς. "επειδή οποίος φανή παρεξη-γών, ή διαφθείρων τον νόμον, δ τοιούτος έ'χει νά παιδεύεται βαρέως. Textul primei ediţii are dimensiunile de 21 / I8V2 câte 36 rânduri text grec şi 32 text românesc, având 47 de foi2), întâlnim şi manuscrise 3). XLII. Codul civil ,Κώδιξ πολιτικός1 al lui Scarlat Alexandru Calimah, (Moldova). 1817. Literatura. Şt. Gr. Berechet: ,Schifă de istorie a vechilor legi româneşti, 1632-1866', Chişinău, 1928, pp. 75-84. M.Bonacchi: .Persoana morală în Codicile Calimah', Buc., 1894. T. Codrescu: JJricariul', I, pp. 185-269. Post. Manoîache D r ă g h i c i : Jstoria Moldovei pe timp de 500 ani până in zilele noastre', laşi, 1857 II, pag. 106. N. Iorga: Jstoria literaturii româneşti in sec. al XVIII-lea', Buc, 1901, II, pp. 452-54. Idem: ,Documente privitoare la Familia Callimachi', Buc. 1902, I, pp. 595-600, II, pp. 143-44 ; 150 şi 154. F. Grafen v. Karaçzay: .Beitrâge zur europăischen Lănderkunde. Die Moldau, Wallachey, Bessarabien und Bukowina. Neueste Darstellung dieser Lănder, nebst Kupfern, verschidene Trachten der selben vorstellend von F. Grafen v-Karaczay, Wien, 1818, pag. 35. Această lucrare este rezumată de I. Ursu in .Arhiva' din Iaşi, XXV, (1914), pag. 285. S. G. Longinescu: Jstoria dreptului românesc', Bucureşti, 1908, pp. 324-26. I. Peretz: ,Curs de istoria dreptului român'. Buc, 1928, II2, pp. 487-523; I d e m :,Precis de istoria dreptului român', Bucureşti, 1931, pp. 390-93. A. Rădulescu; ,Pravilistul Flechtenmacher', în Mem. sec. ist. Academiei Române, s. III, t. I, mem. 4, Bucureşti, 1923; Idem: Jsvoarele Codului Calimah', in Mem. sec. ist. Acad. Române, s. III, t. VIII, mem. 1 Ediţia din 1780, foaia 7. Textul românesc este tipărit cu caractere chi- 2) I. Bianu şi N. Hodoş: .Bibliografia românească veche', vol. II, pag. 246 ; cf. I. Peretz: ,Curs de istoria dreptului român', vol. Il, pp. 428-433, Bucureşti, 1928. 3) în Biblioteca Academiei Române avem câteva ; cf. în biblioteca Uni-nersităţii din Iaşi găsim un ms. cu prefaţa în greceşte ; iar scara cu conţinutul in româneşte. Ε scris frumos cu iscălitura lui Alex. Hăjdău ; vezi : ,Revistu teologică', III, pag. 247. Dreptul bizantin. 15 rilice. 226 - 227 2, Bucureşti, 1927. C. Spulber: ,Curs de istoria dreptului român', (litografiat), Cernăuţi, 1926-27. pp. 488-505. G. D. Triantaphyllopoulos :,Sur les sources du code Callimaqne'. rezumat în ziarul grec ,Progresul — Πρόοδος din 22, IV. 1917 şi în .Revista istorică română', Bucureşti, 1931, pp. 32-49. Gh. Ungureanu; Jurisconsultul Damaschin T. Bojinca (1802-IS69): contrib'jţiuni la viaţa si activitatea sa', Iaşi, 1930. Idem: .Jurisconsultul Christian Flechtenmacher', Iaşi, 1931; Idem: .înfiinţarea şi organizarea judecătoriilor in Moldova. Anul 1832. Contribuţiune la centenarul magistratura româneşti', Iaşi, 1932, în ,Anuarul Liceului şi Şcoalei Comerciale superioare „M. Cogălniceanu", pe anii 1922-1932. W. Wilkinson: .Tableau historique, géographique et politique de la Moldavie et de la Valachie', Paris, 1824, ed. II, pag. 44. Κ. E. Zachariae von Lingenthal : Jnnere Geschichte des grichisch-romischen Rechts : Heft I, Das Personenrecht. Heft IL Das Erbrecht, Leipzig, 1856, = traducere franceză de E. L a u t : .Histoire du droit privé gréco-romain', Paris, 1870, pp. 47-8. Ediţiuni. Editio princeps ,Κώόοξ πολιτικός* din 1817, Iaşi, (nu- mai cu textul grec). Editio princeps ,Codică ţivuă seau politi-cească', din 1833, Iaşi, (numai cu textul românesc). Ediţia Il-a : ,Codică civilă a Principatului Moldovei', Iaşi, 1851, in tip. francezo-română, pp, 422 + VIII. Ediţia IlI-a : al lui Scarlat Pa ştia în tip. Buciumului român, Iaşi, 1862, format de buzunar. Ediţia IV-a : a lui I. Μ. Β u j o r e a η u : în .Collecţiune de legiuirile vechi şi noi', 1873, Bucureşti, pp. 556-679, Ediţia V-a a lui C. H a-mangiu, in ,Codul general al României', I, ed. II, Bucureşti, 1907, pp. 129-240. Norocul nu ajutase pe Alexandru Calimah ') ca să dea ui/v cod Moldovei, după cum Alexandru Ipsilante dedese pentru ' Muntenia. Acest gând fericit trebuia să fie adus la îndeplinire de către fiul său Scarlat. Acesta ca domnitor al aceleiaşi ţări, realiză în parte dorinţa frumoasă a tatălui său. Suit pe tron, pentru a treia oară2), el formă o comisie din doi jurişti, veniţi de peste hotarele ţării : Anania C u ζ a η o s, grec din părţile Trebizondei şi Christian Flechtenmacher, sas din Braşov. Ambii fură însărcinaţi să traducă în limba ţării Pravilele împărăteşti cu o plată de 250 lei lunar, în afară de 250 lei daţi din Casa Răsurilor 3). Tălmăcirea aceasta a durat din Septembre 1813 până la începutul anului 1816. Din însemnările scoase din Con- 1) Alexandru Calimah, tatăl lui Scarlat Calimah, a domnit în Moldova de la 6. V. 1795— Martie 1799. 2) Scarlat Al. Calimah, a domnit de trei ori asupra Moldovei : a) Prima oară de la August—Octombrie 1806 ; b) A doua oară delà 4. VIII. 1807 — 13. VI. 1810; iar c) A treia oară delà 17. IX, 1812—Iunie 1819. 3) Ν. I o r g a : .Documente privi(pare la Familia Callimachi', I, Bucureşti, 1902, doc. din 7. V. 1819, pp. 595-600. Aici găsim istoricul acestor două case ; cf. .Urkariul', I, pp, 185-269. dicile de socoteli pe anii 1813-1816 ale lui Scarlat Calimah ') deducem că cei doi jurişti au tradus din Basilicale numai părţi alese, cari s'ar fi putut introduce în noul Cod civil pe care domnitorul vroia să-1 dea ţării sale. Nu greşim dacă confirmăm că, ,Atejire din Praviiefe împărăteşti' 2) descoperită de noi în 1929 la Arhivele Statului din Iaşi este o copie după traducerea acestor doi tălmăcitori-jurişti- Manuscrisul acesta poate îi o copie slabă şi defectă ajunsă în Basarabia pentru nevoi cerute de instanţele de judecată de acolo. Este foarte posibil ca Scarlat Calimah să se fi gândit la început numai la o închegare de Condică civilă din aceste fragmente rezumate ale Basilicalelor, dar Andronache Donici îi luase înainte prin publicarea Manualului său încă din 1814. Atunci munca îndeplinită de cei doi jurişti a servit numai ca material de adăogare la celelalte materiale scoase din Codul civil austriac şi poate şi cel francez, cărora pe alocurea li s'a impus şi obiceiul pământului după ce s'a fixat de adunările ţinute înadins pentru aceasta, fiind «cinstite şi ele cu dreptul de lege şi unde nu erau de cât nişte simple o-biceiuri au fost ridicate la cinstea de a avea tărie de lege», ne-uitându-se nici hotărârile hrisoavelor date de precedenţii domnitori. Ediţia Basilicalelor după care au tradus Flechtenmacher şi Cuzanos nu este alta decât cea a lui Anibalus Fabrotus din 164.73). Faptul acesta se confirmă şi prin însemnarea din .Condica de socoteli a lui Scarlat Calimah' din care reese, că Anania 1) N. lor ga: .Documente privitoare la Familia Callimachi', adunate, publicate şi întovărăşite de o prefaţă, II, Bucureşti, 1903, pp. 143-4: „2250 lei tălmăcitorilor pravililor împărăteşti în limba moldovinească, pe 9 luni, de la zi întâi Septemvrie 813 şi pân la sfârşitu lui Maiu 1814, câte 250 lei pe lună: 100 das. calului Ananiia, 100 lui Flehtermaher, 50 la un scriitorii! = 250 ; afară de 250 lei ce sânt rânduiţi de să dau de la Casa Răsurilor ; care dări de bani ari sa se urmezi păn la săvârşire tălmăcirii, după ţidula gospod" ; iar la pag. 150 găsim tot în ,Condica de socoteli a lui Scarlat vodă Callimachi' pe 1814-15, încă următoarea însemnare : „94 lei pentru trei topuri de hârtie tălmăcitorilor legilor împărăteşti .... 32 lei pentru un top de hârtie tălmăcitorilor legilor, pe Decembrie". De asemenea la pag. 154 mai citim : „Chiria casei în cari stau tălmăcitorii legilor, pe un an, de la l-iu Noerabre 1815 pană la sfârşitul lui Octom- bre 1816 .... 495".......760 tălmăcitorilor legilor, pe Iunie, Iulie şi August tălmăcitorilor legilor, pe Septembre, Octombre şi Decembre [şi pe Ianuar, Februar]. 2) Vezi lucrarea aceasta la pag. 90, 3) Ibidem, pag. 90. 228 Cuzanos, (care era profesor de limba greacă incă de prin 1800) şi Christian Flechtenmacher (care preda latina la Şcoala domnească încă din 1811), nu puteau traduce decât după cele două texte : grec şi latin, în cari erau imprimate de către editorul a-ratat. Căci din aceleaşi însemnări mai reese, că aceşti traducători aveau şi o casă închiriată de domnie special pentru dânşii, cumpărându-li-se hârtia necesară, dându-îi-se un scriitor şi leafă fiecăruia. Celelalte condiţiuni puse în legătură cu dovedirea noastră ca hârtie, filigrane şi defecte de limbă convin confirmării noastre, date la capitolul respectiv '). Lucrarea fu terminată la începutul .anului 1816 şi complect redactată, după ce fusese ales un comitet pentru cercetarea ei, în care intra: Flechtenmacher, Andronache D o-nici, Costache Conachi, mitr. Ven iam in, P. Negri, vornicul, Grigoraş Sturza logofătul, tatăl lui Mihail Sturza, viitorul domn, acesta însuşi, Iordache Ghica logofătul şi Const. S c h e 1 e 11 i. Pentru a fi dată la tipar a trebuit să o prezinte Obşteştii obişnuitei adunări, fiind în obiceiul ţârei a nu se da nicio lege fără aprobarea acestei Adunări. Această Condică civilă ieşi definitiv din tipar la sfârşitul lui Iunie 1817. Ea poartă scurtul titlu de : ,Condica civifă a Principatufui Moldovei. In Iaşi. 18J7- Ίη tipografia giecească înfiinţată de curând, în fù-untruf. sfintei mănăstiri a ce for trei Ierarh; — Κώδιξ πολ.ιτικός τον Πριγκιπάτου της Μολδαβίας. Μέρος « [-γ'\ Έν Ίασίω. ααης'. Έν τφ νεουργηθέντι 'ελληνηκψ τνπογραψείψ. Ένδον τον Ίεροϊ\των τριών Ιεραρχών1. Este formată din patru volume2) -, trei cu textul legii şi al patrulea cu Dicţionarul cuvintelor neînţelese. Pe o pagină găsim frumosul portret al domnitorului cu o inscripţie de desupt ; ,Έκαρλατος Αλέξανδρου Καλλιμαχης βοεβοδας ανθεντης και ηγεμων πάσης Μολδαβίας1 şi pajura ţării, având în jurul ei mărcile celor 16 judeţe ale Moldovei din acea vreme : Iaşi, Cârligătura, Hârlău, Botoşani, Dorohoi, Herţa, Fălciu, Vaslui, Tutova, Covurlui, Tecuci, Putna, Bacău, Roman, Neamţu şi Suceava- Pe o altă foaie găsim chipul zeiţei dreptăţii cu balanţa în dreapta şi spada în stânga, având deasupra sa capul de bour, marca ţării, iar la picioare : doi lei. Aceştia privesc 1) Ibidem, pag, 90. 2) Primul volum are pp. 13 -f- 89 ; voi. al II-lea are pp. 308; vol. al Ill-lea £re pp. 63 ; iar al IV-lea are pp. 99. 229 ui dreapta şi stânga figura lui Solon şi pe a Minervei, care ţine suliţa în dreapta. Fiecare figură caută spre câte o carte. Pe soclul pe care stă zeiţa citim inscripţia : ,Πολπικος χωδιξ ιη\; Μολδαβίας1 '). Codul se deschide cu o dedicaţie a domnitorului către tatăl său in care-i mulţumeşte pentru educaţia pe care i-a dat-o şi-i aduce la cunoştinţă, că opera, zămislită în mintea părintelui, său, acum este săvârşită2). Apoi urmează o întinsă Introducere, — care nui altceva de cât Hrisovul de promulgare din 1. VII. 1817,— dictat de însuşi domnitorul, care face un scurt istoric, ca şi Andronache Donici, cu privire la legile vechi. Redactarea lui in dialectul neogrec amestecat cu colorit atic aparţine lui Cuzanos. Traducerea roma nească. Traducerea în româneşte a acestui Cod nier ■ gea paralel cu alcătuirea şi tipărirea lui in greceşte, căci atât din Hrisovul de promulgare, cât şi din ,Ana-foraua Boerifor moldoveni din IS/Ç' reese că era jumătate tradusă în limba .moldovenească', de aceia ei roagă pe domnitorul Mihail Suţu ca să poruncească să se tipărească şi în limba ţării, continuându-se a se termina restul traducerii3). întâmplările neprielnice prin care a trecut Moldova au împiedicat să se tipărească atunci, exemplarele greceşti nefiind de mare folos pentru instanţele inferioare de judecată. Tocmai sub regimul Regulamentului organic, în urma poruncii guvernatorului Pavel C hi se le v, se tipăreşte în 1833, această fcondică, sub titlul : Codică ţivifâ seau pofiticească a Prinţipatufui Mofdovii. Eşii> In privifegiata tipografie a AfBinei, 1833 4). Tipăritura românească este dedicată de Constantin Sturza î) I. Bianu şi N. Hodoş: .Bibliografia românească veche', vol. III, fasc. II. 192, Bucureşti, pp, 164. 2) Şt. Gr. Berechet: Op. cit.'. pp. 167-168 şi partea Il-a, pp. 84-85. 3) T. Codrescu; ,Uricariu', vol. IV, pp. 207-213. Şt. Gr. Berechet: ,Op. cit.' p. Il-a pp. 94-99. 4) Unele ex. au şi titlul francez după cum urmează : .Code civil de Moldavie. Publié pour la première fois en langue moldave sous la présidence S. E. Monsieur de Kisseleff. Président plénipotentiaire des divans de Moldavie et de Valaquie, lieutenant général, aide de camp général de S. M. L'empereur de tou-tee les Russies, chevalier grand'eroix de plusieurs ordres, Jassy. Imprimerie de l'Abeille, 1833, 230' .Generalnicei obicinuite adunări a Prinţipatufui Μ o fd ovei'. în această ediţie românească, dedicaţia şi introducerea originalului grec sunt înlocuite cu o altă introducere, care imitează, în parte, istoricul legiuirilor la noi, pomenind despre pretinsa legiuire a lui Alexandru cel Bun, care ar fi adunat din Vasilicale legiuiri civile la cari cu vremea s'ar fi adăogat prin împrumut de la alte naţiuni vecine, plus altele plămădite de însăşi naţiunea românească şi care împământenindu-se, au căpătat mai târziu puterea legislativă. Aminteşte de pravila lui Vasile Lupu pe care, cred, că din greşală de tipar, o pune în anul 1640 ')· Condica civilă fiind greacă nu se putea întrebuinţa de instanţele inferioare. Regulamentul organic prin art. 318 o impune «până când se va aduna o comisie specială pentru complectarea multor lipsuri a acesteia pentru a alcătui o alta» 2). De aici nevoia de a se tipări şi în româneşte. Logofătul Costachi Conachi a cerut cârmuirii să se traducă şi tipărească, ca odată pusă în aplicare să i se poată cunoaşte lipsurile. Pavel Chiselev, preşedintele divanurilor din cele două Principate, a fixat şi o sumă de bani pentru tipărirea ei. Costache Sturza, marele logofăt al dreptăţii a luat măsura să se pună sub tipar. De aceia a alcătuit o comisie formată din Petrache Asachi preşedintele tribunalului din Botoşani şi jurisconsulţii statului :Christian Flechtenmacher3) şi DamaschinT. Bojinca, cari au tradus din greceşte în româneşte întreaga condică, introducând şi o-rânduirile impuse de Regulamentul organic, supraveghind în a-celaş timp tipărirea ei. Se începuse să se litografieze, şi pentru a înlătura plastografierea cuvintelor, *cari ar fi produs mari încurcături în procese, s'a hotărât tipărirea. Deşi se litografiase o bună parte din ea, aga Gheorghe Asachi şi-a luat sarcina a tipări cartea, fără să mai ceară un adaos de preţ, deşi tipărirea costa mai scump de cât litografierea, Limba traducerii este destul de limpede, dar pentru nevoia ce s'a simţit de a se întrebuinţa anumite cuvinte tehnice juridice, s'a dat la sfârşitul cărţii o , Tălcuire' alfabetică după modelul originalului grecesc, aceasta numai de 15 pagini. Pentru uşurinţa întrebuinţării, ει) Şt. Gr. Berechet; ,Ορ. cit:, p. II, pp. 100-103. 2) ,Reglementul organic a Prinţipatului Moldovei'. Iaşi, 1846, pag. 199. 3) G. Ungureanu: .Jurisconsultul Christian Flecienmacher; Iaşi, 1931 şi in rev, ,Korrenspondenzblatt', LII, (1929), .Sibiu, No. 1-2. 231 diţia românească» are o .Scară codicei ţivile', ceia ce pentru o-riginalul grec nu era nevoie, cartea fiind împărţită de la sine in trei părţi, corespunzând celor trei părţi greceşti. Ambele ediţii au 2032 articole plus o , Anexă a doua' din 12 articole, care vorbeşte despre .Liţitaţie sau mezat după o Bice iui pământului'. Fiecare volum complect grecesc poartă la fine următoarea notă: «Din înalta poruncă protocolind mă iscălesc = χατ'έπιταγ)μ> ϋψηλήν ênid-εωοήσας υπογράφομαι», semnată de Anania Cu zări o s, nomofilax, confirmată prin pecetia domnească cu cerneală roşie. Toate exemplarele poartă această confirmare. La sfârşitul vol. I-iu al originalului grecesc găsim un Hrisov în aceiaşi limbă, dat tot de Scarlat Calimah în luna Iunie 1817 cu privire la grija epitropilor de orfani, sfătuindu-i să-i crească cu temere de Dumnezeu în suflet, să nu le micşoreze moştenirea de la răposaţii lor părinţi, ci din potrivă să le-o mărească. Se stabilesc instanţele pentru chestiunile orfanilor, care vor avea reşedinţa la Iaşi, Roman, Huşi, şi capitalele de ţinuturi, cu mitropolitul, episcopii şi protoereii, la care se a-daogă câte doi boeri şi doi negustori aleşi de breasla negustorilor şi a cetăţenilor. Se arată îndatoririle grefierului în legătură cu dosarele sale. Acest hrisov nu s'a mai tradus în e-diţia româneasca !). Originalul grec are la fine un .Codice al orfanilor' tot din anul 1817 pentru tribunalul epitropial din Iaşi, Condica orfanilor, a anului 1817, pentru tribunalul epitropial din 7aşi= καιόιξ ορφανικος τον αωιζ έτους. Δια το êv Ίασσίω έπιτροπικόν κριτήριον', care constă dintr'un tabel model de chipul cum trebue să se încheie asemenea tabele potrivit Hrisovului de la finele volumului l-iu al cărţii, despre care am vorbit mai sus. Volumul al IV-lea coprinde o tabelă alfabetică : « TaBela aifaBetică a cBestiunifor coprinse şi a cuvintefor grefe din cele trei părţi din condiâd civilă a Principatului Moldovei—πιναξ κατ'αλφαβητον των περιε γκόμενων υποθέσεων και ό'νσκαταληπτα)ν λέξεων εν τοις τρισι μερεσι τον πολιτικού κα)ώκος τον πριγκιπάτου της ΛΊολααβιας», care este un fel de dicţionar explicativ al cuvintelor greu de înţeles, coprin-zând 99 pagini. 1) Vezi originalul grec, partea I, pp. 85-89, posedăm şi o traducere românească făcută de aga Al. Calimah-Papadopol in .Uricariul', V, pp. 25-8 232 Textul. Codul Calimah are 2032+12 articole, jse când cel austriac are numai 1502. Adaosul de 542 de articole noi la codul lui Calimah se explică prin aceia că unele articole din cel austriac au fost sfărâmate în două sau chiar şi trei articole. La a-cestea se mai adaogă însă 81 de comentarii==o'zo/U«, date ca lămuriri la unele articole. Aceste comentarii sunt tipărite cu caractere mai mărunte de cât restul textului articolelor propriu zise. U-nele din aceste sholii dau lămuriri istorice, cum este sholia 48-a, care face istoricul fideicomiselor după Institutele lui Teo-fil (2. 23 S 1). Altele luminează ştiinţificeşte sensul legii. Astfel avem sholia 15-a, care expune abuzul puterii paterne, coprinsă în art. 234, care e scos din art. 178 austriac, pe care se razimă protecţia minorilor ; iar sholia de la art. 405, corespunzător celui austriac 308, diferenţiază drepturile reale de cele personale. Unele comentarii au fost scoase de prin operile doctrinare pe cari se întemeiază alcătuirea codului austriac. Dicţionarul alfabetic este o enciclopedie de informaţiuni juridice şi literare asupra instituţiilor codului, comparaţiuni cu vechiul drept grec, trimeteri la Basilicalele lui Anibal Fabro-tus cu arătarea cărţii şi paginilor din aceasta ediţ/e, la ,Jus graeco-romanum' al lui Leunclavius, la ,Leges Atticae' ale lui Petit, la autori greci contimporani, cum este la Logica lui Eu-geniu Bulgaris, Plutarh, Aristot, Hipocrat, Demostene etc. Nu se poate stabili dacă autorii acestui dicţionar s'au folosit direct de aceste izvoare sau îi citează după Coray, care a tradus în greceşte şi opera lui Beccaria ,Dei defitti e delie pene '), de care s'au folosit şi autorii acestui dicţionar, care ne mai dă explicaţi uni de cuvinte, traducându-se în neo-greacă, franceză, italiană, turcă şi românească. Ambele ediţii, atât greacă, cât şi română, au pe marginea liberă a cărţii rezumate a fiecărui paragraf pentru a uşura căutarea ideei dorite de cititor sau judecător, cum este şi în cel austriac. _ 1) Avem o traducere şi în româneşte făcută în 1824 de Vasile Vârnav dupa traducerea neogreacă a diaconului Coray în moldoveneşte sub titlul Pentru gresele ?ipedepse', vezi. I, Β i a η u : .Catalogul manuscriptelor româneşti'. I, Bucureşti, 1907, pp. 421-23, ms, no. 185. 233 Coprinsul. Iată coprinsul acestei legi : Introducere pentru legi sau pravile politiceşti în de-obştie § 1-24 = Εισαγωγή π. ') των πολιτικών νόμων έν γέννι. Partea I-a. p. dritul persoanelor = μέοος πρώτον: π. τοϋ δικ«Ι-ον των προσώπων. 1. ρ, driturile ce privesc cătră personalnice însuşiri şi legături § 25-62 — π. των δικαίων, ιά>>> Γιδκρορώντων τάς προσωπικάς Ιδιότιμας κα\ σχέσεις. 2. p. dritul căsătoriei, § 63-179= n. δικαίου τοϋ γάμου. 3. p. driturile între părinţi şi fii. § 180-254 = π. των μεταξύ γονέων καϊ τέκνων δικαίων. 4. ρ. epitropie şi curatorie, § 255-377 = rt. τής 'tmtuo-τάας καϊ κηδεμονίας. Aici urmează numai în ediţie greacă Hrisovul privitor la epitropie. Partea Il-a. —μέρος δεύτερον; p. dritul lucrurilor = rt. τοϋ δικαίου τών πραγμάτων. Pentru lucruri şi împărţirea lor, § 378-405=7ϊ- τΰ>ν πραγμάτων καϊ της διαιρέσεως αυτών δικαίων. Secţia 1-β·*» τμήμα πρώτον : ρ. realnicile drituri = rt. τ&ν πραγματικών. 1, ρ, stăpânirea lucrurilor, § 406-460=?t. τής νομής. 2. ρ. dritul proprietăţii seau a vecnicei stăpâniri a lucrurilor, § 461-495 = "· τοϋ δικαίου τ_ής δεσποτείας. 3. ρ. câştigarea proprietăţii lucrurilor prin ocupaţie (apucare), § 496-536 = rt. προακτύ]σεως τής δεσποτείας δια προσαυξήσεως ή προσθήκης. 4. ρ. dobândirea proprietăţii lucrurilor prin sporire seau adăogire, § 537-567=π· προσκτήσεοις τής δεσποτείας δια προσαυξήσεως ή προα&ήκης. 5. ρ. câştigarea proprietăţii prin trădare (teslimarisire), § 568-581 = rt. προσκτήσεων τής δεσποτείας δια παραδόσεως. 6. ρ. dritul amanetului, § 582-615 =π. τοϋ δικαίου τοϋ 'ενεχύρον. 7. ρ. şerbirea lucrurilor (de servitute rerum), § 616-686= rt. τών δουλειών. 8. p. dritul moşte-nirei, § 687-706= rt. τοϋ κληρονομικού δικαίου. 9. p. voinţa cède pe urmă îndeobşte şi pentru testamenturi în deosebi, § 707-766 = rt. τελευταίας #ε)-ήσεως ~"εν γένει και π. τών διαθηκών 'εν εϊδει. 10. ρ. subrânduire şi fideicomis, § 770-784 — π. τής υποκαταστάσεως καϊ τοϋ ψιδεικομμίσσου. 11. ρ, legaturi) 785-861 — rt. των λεγάτων. 12. ρ. chipurile îngrădirei seau a prefacerii ori a oborârei voinţei cei de pe urmă, § 862-911=π. των τρόπων τοϋ περιορισμού ή τής αναιρέσεως τής τελευταίας θελήσεως. 13, ρ. moştenirea cea fără testament, (ab intestato), § 912-964 = ri. τή« tţ, 1) Pentru prescurtare am redat cu p. (pentru) şi cu π. (περί). _234__ αδιαθέτου διαδοχής. 14. ρ. legitima şi p. dezmoştenire seau depărtare din moştenire, § 965-1005 = *. τον νομίμου μεριδίου καϊ π. τής άποκηρύξεως ή αποκληρώσεως. 15. ρ. sinisforă (colaţie, punere la mijloc), § 1006-1019=*. τής συνεισφοράς. 16. ρ. primirea seau lepădarea moştenirei, § i020-105-!=*· τής χαταδοχής ή πα. ραιτήσεως τής κληρονομιάς. 17. ρ. plata datoriilor de moştenire, S 1055-1072 = τι. καταβολής των τής κληρονομιάς χρεών. 18. ρ. împărţirea moştenirei, § 1075-1100 = *· τον διαμερισμού τής κληρονομιάς. 19. ρ. împreunăproprietaoa şi părtăşia (communie) la alte drituri realnice, § 1101-1149 = *· τής σννδεαποτείας και π. κοινωνίας άλλων δικαίων πραγμάτων. Secţia Il-a. τμήμα δεύτερον. Pentru personalnice drituri asupra lucrului=*- των προσοιπιχων "επάνω τών πραγμάτων δικαίων. 20. ρ. tocmele îndeobşte, § 1150-1256=*. τών συμφώνων 'εν γένει. 21. ρ. dăruire, § 1257-1290= π. τών δωρεών. 22. ρ. tocmeala depozitului, § 1291-1309=*· τον συναλλάγματος τής παρακαταθήκης. 23. ρ, comodatum, adecă împrumutarea unui lucru nechelttntoriu, § 1310-1322=*· τοϋ χομ~ μοδάτου ήγουν τον εις χρήσιν διδομένον πράγματος. 24. p. tocmala împrumutării lucrurilor cheltuitoare, § 1323-1346=*· τοϋ συναλλάγματος τον δανείου. 25. ρ. împuternicire şi alte soiuri de o-cârmuiri a trebilor străine, § 1347-1397 = *. τής "εντολής xal π. άλλων ειδών διοικήσεως πραγμάτων. 26. ρ. contractul schimbului, § 1398-1409=*· τον συναλλάγματος τής ανταλλαγής. 27. ρ. contractul cumpărării şi a vânzării, § 1410-1465=*· τοϋ συναλλάγματος τής άγοράαεως και τής πωλήσεως. 28. ρ. tocmala dării şi luării în posesie, (orândatorie, darea şi luarea în posesie de moştenire şi pentru emfitevsis sau bezmen, § 1466-1538 = *■ τοϋ συναλλάγματος τής μισθώσεως και τής 'εχμισθώσεως. Μίσθωσις χαϊ 'εκμίσθωσις κληρονομική χαϊ 'εμφύτενσις. 29. ρ. năimirea lucrurilor şi a lucratului, § 1539-1562=*· τής μισθώσεως καϊ 'εκμισθώσεαις τών υπηρεσιών χαϊ 'έργων. 30. ρ. contractul tovărăşiei averilor, § 1563-1607=*. τον συναλ.λάγμκτος τής χοινωνίας τών αγαθών. 31. ρ. tocmelile căsătoreşti, § 1608-1621=*· τών γαμιχών σνμφώ-νων. 32. ρ. zăstre, § 1622-1657=*· τής προικός. 33 p. paraferna sau exoprica, § 1658-1668 = *· τών παραφέρνουν ή 'εξωπροίκων. 34. ρ. darul nuntesc adecă ρ. contra-zăstre şi p. ipovolon (vă-, duvăritul), § 1669-1682 = *· τής προ γάμον ή δια γάμον δοψεάς ήτοι τής άντίπροικος καϊ περϊ τοϋ -ύποβόλου. 35. ρ. teoritrile şi daruri între însoţiţi, § 1683-1698=*· τών θεωρήτραιν καϊ π. άλλων __235_ δωρεών άναμέσον τών συζύγων. 36. ρ, tocmala de noroc, § 1699-1722=*· τοϋ συναλλάγματος τής τύχης. 37. ρ. dritul despăgubi-rei şi a satisfacţiei, § 1723-, 770=*· τον δικαίου τοϋ άζημίου καϊ περϊ τής ικανοποιύ]σεως. Partea IlI-a. Pentru înmărginirile ce privesc cătră dritul persoanelor dinpreună şi a lucrurilor=*- των διορισμών, ιών άφορώντων το δίκαιον τών προσώπων αμα καϊ τών πραγμάτων. 1. ρ. întărirea driturilor şi a îndatoririlor. § 1771-1810 = *· τής βεβαιώσεως τών δικαίων καϊ τών "ενοχών. 2. ρ. mutarea driturilor şi a îndatoririlor, § 1811-1850 = *· μεταθέοευις τών δικαίων καϊ τών "ενοχών. 3. ρ· dezlegarea driturilor şi a îndatoririlor, § 1860-1905=*· λύσεως τών δικαίων καϊ τών "ενοχών. 4. ρ, UZUCapie şi prescripţie, § 1906-1973 = *· τής παραγραφής καϊ π. τής ούζονκα-πίονος, ηγονν τής χρησιδεσποτείας. Anexa I = παράρτημα. Pentru rânduiala concursului creditorilor, § 1974-2032 = *· τής τάξεως τής σννδρομής τών δανειστών. Anexa ΪΙ-a ρ. liţitaţie sau mezat după obiceiul pământului, § 1-12=*· διαπράσεως δημοσίας, ήτοι με-ζατίον, κατά τήν τοπικήν συνήθειαν. Κάιόιξ δρφανικός τον αωιζ' "έτους δια το 'εν Ίασαίω 'επιτροπικον κριτήριον. Tălcuirea = Πίναξ κατ' άλφαβητδν τών περιεχομένων υποθέσεων καϊ δυσκαταληπτών λέξεων 'εν τοις τρισϊ μέρεσι τοϋ παρόντος πολιτικού κωδικός. Izvoarele. Codul civil publicat sub numele lui Scarlat Calimah este în general, ca distribuţie a materii şi în particular, ca norme juridice, o imitaţie după Codul civil austriac, (acesta a apărut în 1811 şi tradus româneşte în 1812), în afară de materia dreptului familii şi al obligaţiunilor (două zecimi), care sunt luate din dreptul bizantin- restul (opt zecimi) este un extras din codurile europene : mai mult din cel austriac şi mai puţin din cel francez. Acest cod e recomandat ca un model şi pentru legislaţia greacă '), de Zachariae von 1) G, D. Ţriantaphyllopoulos. prof. de drept civil la Facultatea de drept din Atena cu ocazia centenarului mişcării de codificare greaca în România a ţinut o comunicare la Societatea de ştiinţe sociale şi politice din Atena, publicând un rezumat în ziarul .Progresul = Πρόοδος din 22. IV. 1917. Mai târziu în 1931 a publicat în .Revista istorică română', (1931,) pag. 20 art. .Sur Ies-sources du Code Callimaque'. Ideile din acest articol sunt repetate în studiul 'ntroductiv al colecţii lui I. Zepos şi P. Zepos Jus graecoromanum', Vili, pp. 236 237 Lingenthal, idee emisă şi de Triantapyllopoulos, căreia materialele aduse de A. Rădulescu a adăogat altele din presa şi literatura greacă contimporană. Acest din urmă autor, pe lângă materialele şi dovezile aduse de A, Rădulescu, vine cu altele noi pentru a lumina calea întru stabilirea adevărului, privitor la isvoarele întrebuinţate de alcătuitorii Codului Calimah. Niciun contimporan, călător sau istoric, nu aminteşte de întrebuinţarea Codului austriac la închegarea celui moldovenesc iată câţiva din aceştia : 1. Pavel S vi η in, sosit în Basarabia pentru a ancheta reclamaţiunile boerilor în frunte cu mitr. Gavriil Bănulescu-Bo-doni, a scris în raportul său din 1. VI. 1816, că, Scarlat Calimah „a numit un comitet pentru adunarea tuturor legilor şi o-biceiurilor Moldovei, în materie civilă şi penală, câte erau în vedere de patru secole, cu arătarea ramurii şi izvorului lor. Partea întâia a acestei legislaţii sa tipărit acum (1816) în limba greacă la Iaşi şi tot acum se traduce în limba moldoveneasca" Autorul acestei păreri fusese în capitala Moldovei, fiind deci foarte bine informat '). 2. O revislă neo-greacă ; , Tefegra/uf fifofogic' = Φιλολογικοί Τηλέγραφος din 1. VI. 1818, care apărea la Viena, spune că domnitorul Scarlat Calimah a pus pe doi boeri mari între cari şi pe profesorul de latină de la Şcoala domnească „să traducă legile locului în limba Dacilor, cari după puţin vor ieşi de sub teascurile tipografice". De sigur, că această notiţă apare mult mai târziu de cât momentul în care s'a transmis redactorului revistei, cum se întâmplă de obicei cu organele cari apar la distanţe mari de timp. Despre un împrumut din coprinsul codului austriac nu se aminteşte nimic, deşi o asemenea ştire ar fi interesat pe cetitorii vienezi. 3. Petru Manega. alcătuitorul ,Proectului de cod civif, pentru Basarabia' în limba franceză, (1825) scrie în introducere că IX-XVI Aceste precizări au avut ca bază informaţiunile date de A. Rădulescu in comunicarea făcută la Academia Română, în 1927 Jsvoarele codului Callimach, {sec. ist. III, voi. VIII, pag. 63). 1J A. Papadopol-C a 1 i m a c h i : art. ,Din istoria legislaţiunii Moldovei', în .Arhiva; de la Iaşi, VII, (1896), pp. 160-61. „domnitorul Moldovei, Calimah, şi-a alcătuit codul său din Ba-silicale şi Exabiblul lui Armenopol". 4. ,Regufamentuf organic af Mofdovei' prin art. 318 spune că „în pricini politice, judecăţile se vor face pe temeiul Con-dicei Prinţipatului Moldovei, publicată în anul 1817, Iulie l-iu, iar la pricinile neprevăzute în această condică se vor lua de pravăţ legiuirile Vasilicalelor în cât ele sunt potrivite'cu obiceiurile pământului". Deci nici o vorbă despre Codul austriac. Alai departe adăogându-se pentru pricinile neguţătoreşti că se va întrebuinţa Condica comercială a Franţei, ceia ce nu ar fi Împiedicat pe boerii alcătuitori ai Regulamentului, să spună şi despre Codul austriac, că a servit la alcătuirea Codului Calimah. 5. ,,Neîntrecutul cunoscător al dreptului bizantin, Kurl Eduard Zachariae von Lingenthal, citând foarte des acest Cod al lui Calimah 1-a recomandat noului stat grecesc, fără să pomenească nimic de legătura lui cu Codul austriac, spunând numai că se deosebeşte „printr'o codificare simplă şi fidelă a legislaţiunii bizantine" ') 6. Post. Manolache D r ă g h i c i în Manualul său spune, că domnitorul Calimah din pricina multului scris căzuse într'un fel de monotonie trândavă, adăogând că el „a copiat condica politicească în dialectul grecesc, adunând-o din Vasilicale"2). 7. Flechtenmacher, persoană care a avut un rol hotărâtor la alcătuirea codului moldovean, a ţinut la 10. IV. 1830 11 Jnnere Geschichte des griechisch-romischen Rechts'. Heft J. Das Perso-nenrecht. Heft II, Das. Erbrecht. Leipzig, 1856. Lucrarea aceasta a tradus-o Eugene Laut în 1870 sub titlul ..Histoire du droit privé gréco-romain'. tipărită mai întâi în .Revue historique de droit français et étranger,, pe anii 1865-66 şi 1869 şi apoi scoasă şi în volum aparte, unde se zice : «Le code moldave se distingue ici de même qu'en d'autres points par une codification simple et fidèle de la législation byzantine. C'eût été sans contredit un bonheur pour le royaume de Grèce, si l'on avait connu et provisoirement adapté ce code, au lieu de confirmer provisoirement ,,Πολιτικοί Νόμοι των βυζαντινών αυτοκρατόρων, οι 7tc. ριεχόμενοι είς την "έξάβιβλον τοϋ Αρμενοπούλου". Et, en ce moment même, la commission chargée du soin de préparer un projet de code civil, au lieu de prendre le Code Napoléon pour base de son travail, aurait mieux fait de se proposer pour modele le Code moldave', pp. 47-48 Livre IL 2) Post. Manolache Drăghici; .Istoria Moldovei pe timp de 500 de ani până in zilele noastre', Iaşi, 1857, II, pag. 106. ___238__ un diseurs despre Jstoria dreptului roman sau a pravifefor romane1, la deschiderea cursurilor de drept. El spune : „chiar dacă toate Statele Europei şi-ar alcătui noui pravile, cea mâi mare parte a cuprinsului lor se va alcătui deapururea după praviliceştile idei pe cari ni le-au lăsat Romanii ca o veşnică moştenire şi ca o obştească avere a omenirii". El era de părere că şi Codul lui Calimah este de origină romană, căci despre el nu zice de cât : „în sfârşit răposatul domnitor Ioan Scarlat Alexandru Calimahi în zilele noastre au tipărit la anul 1816-1817 condica politicească, care în pricini de judecăţi s'au început a se pune în lucrare. Dar toţi doresc a o vedea de isnoavă îndreptată şi tipărită în limba patriei" v). 8· In 1836 când acelaş Flechtenmacher a trebuit să dea o .observaţie juridică' în calitatea sa de jurisconsult în privinţa unui proces de sacrilegiu a unor Evrei de la Târgu Ocna, spune : ,,Scarlat Calimah au alcătuit şi au dat la lumină Condica politicească, împrumutându-o din Vasilicale" 2). 9. Tot acelaş jurisconsult într'un manuscris care se păstrează la Academia Română 3), unde pe 80 de pagini face un rezumat din foarte multe articole ale Codului Calimah, indicând şi părţile similare din legislaţia romană şi bizantină, iar, pe ici pe colo, arătând şi părerea doctrinii franceze : cum este a lui Toullier; nu aminteşte însă nimic despre Codul austriac. Este posibil ca acest manuscris să fie un plan de lucru pentru Codul Calimah, fiindcă autorul arată pe margini păreri din comentariile lui Von Zeiller, autorul codului austriac, sau pot fi simple note pentru cursul lui. 10. Chiar Al. Papadopol-Calimah în articolul său spune cu tărie : ,,este greşit a socoti Codul Calimah tradus după co- li Ï. Cod re s cu: ,Uricariul. XXX, pp. 488-89; cf, A. Rădulescu: Jsvoarele Codului Calimah', pp. 71J9. Socotesc că este o eroare tipografică când se dă ca titlu Jstoria dreptului român sau a pravilelor româneşti', în loc de Istoria dreptului roman sau a pravilelor romane', cura spune Tabla materiilor şi cum este şi coprinsul discursului. 2) Radu Rosetti: ,Un proces de sacrilegiu lâ 1836 în Moldova', Analele Academiei Române, s. II, t. XXXI, 1909, pag. 47. 3) Manuscrisul no. 12; cf, A. Rădulescu: ,Pravilistul Flechtenmacher', pp. 53-56. 239 dul austriac- El este in strânsă legătură cu Vasilicalele şi coprinde încă sute de obiceiuri ale pământului Moldovei" Dovezile aduse mai sus se întăresc şi printr'un pasagiu din Hrisovul de promutèare dat de Scarlat Calimah la 1. VI. 1817, în care acest domnitor spune : „începând dar lucrul, l-am săvârşit..... având de teniei Vasilicalele..... Fiindcă însă din Vasilicale lipsesc nu numai capitole şi titluri, ci şi cărţi întregi.... am complectat lipsurile, culegând din Novele şi celelalte cărţi de legi citate mai sus (adică Legile lui Justinian, 2ύνσψιδ των Βασιλικών, Parafraza lui Teofil Antichinsor, Jus graecoromanum al lui Leunclavius, ^'^-ul lui C. Armenopol). La cap, IV, partea 1 despre epitroP'e Şi curatorie.... am socotit de cuviinţă a schimba modurile despre acestea adunând mijloace din noi codici europieneşti.»- Precum despre înţelegerea dintre autori şi tipografi, asanaţii despre concursul creditorilor, acest de pre urmă caz nu-i "nici de cum lămurit în Vasilicale şi nici în celelalte cărţi ale noastre de legi ^ Apoi s'au mai adăogat la locurile cuvenite şi ol>'celur^e pământului, care cercetându-se, după a noastră poruncă şi găsindu-se de cuviinţă în adunările convocate intru acest scop, s'au cinstit cu vrednicia de a rămâne legi. Deasemenea s'au adăogat şi deslegările pomenite mai sus, făcute în răstimp11" de predecesorii noştri prin ,,hrisoave domneşti". In această listă a izvoarelor nu-i nici de cum vorba despre Codul austriac, afară de aluzia transparentă „din noi coduri europeneşti"- , , . . , v Nimeni din cei carl s au rostit asupra izvoarelor de alimentare a Codului Calimah n-au verificat prin comparaţie cele două texte ■ austriac Φ moldovean. Cei cari au îndeplinit a-ceastă muncă sunt: L Peretz, A. Rădulescu şi G. D. Tria n t a p h y 11 o ρ 011 ' ° s- Să luăm câteva chestiuni pentru a vedea asemănările şi deosebirile. 5tr.inii. Sunt prevăzuţi de art. 45 urm. din codul moldovean, corespunzârid ari. 33 a ; 46 cu 36 şi 47 cu 39 din cel austriac. Aici diferă nu numai redactarea, dar şi ideile. Textul moldovenesc o concede numai la faliment, adăogând că streinii au aceleaşi drepturi m cazul când pentru dobândirea vreunui drept se cere să fie cetăţean român sau de aceiaşi credinţă. 1) A. P a ρ a d o ρ 0 1-Calimach : ,Din istoria legislaţinnii Moldovei' in .Arhiva' din Iaşi, VII, (1896). pag. 162. 240 Rudenia. Art. 52-62 din codul Calimah, privitoare la gradele de rudenie, nu au articole corespunzătoare în cel austriac. Epitropia şi curator ia. Cu toate că Scarlat Calimah spune, că le-a scos din noile coduri europene, totuşi nici acest capitol nu este o simplă traducere după cel austriac, cum s'ar crede, ci o adaptare diferită ca redactare împăcată cu împrejurările de la noi. Astfel art. 255 din codul moldovean corespunde art. austr. 157, fiind mai bine redactat. Tutela nu-i încredinţată tribunalului, ci comisiunilor epitropiale, creiate anume de Scarlat Calimah prin Hrisov special. Art. 260 din codul Calimah, încredinţează mamelor şi bunicelor tutela, după dreptul vechi românesc; pe când cel austriac le-o refuză (art. 192)2). Teoritre şi daruri între însoţiţi. întregul cap. XXXV (art. 1683-1697) este cu totul original al lui Calimah, scos din izvoarele romane şi bizantine. Art. 947 din codul moldovean corespunde art. 759 din codul francez ; iar ari 948 din codul Calimah, corespunde art. 762 din codul francez. In art. 1636-57, sunt idei cari se găsesc şi în codul francez. In concluzie, materia din Codul civil al Moldovei este o minunată elaborare după' toată legislaţia romano-bizantină împletită cu idei din cele două coduri mai noi europene austriac şi francez la cari s'a adăogat obiceiurile pământului precum şi normele juridice din hrisoavele legislative ale domnitorilor precedenţi. Iată câteva exemple : Din ,Biirgerliches Gesetzbuch fur die deutschen Erblănder der ôster-reichischen Monarchie' Wien, 1811. Art. 26. „Die Rechte der Mitgieder einer erlaubten Gesellschaft unter sich, werden durcb den Vertrag oder Zweck und die Din .Cartea legilor pravililor de obşte părgăreşti pentru toate ţările moştenitoare nemţăşti a monarhiei austrieceşti' partea întâi, Cernăuţi, 1812. Art. 26. „Dreptăţile soţilor a unei so-ţietăţi slobode să hotărăscu prin contractul, sau scoposul şi prin osibite răgule, 364. \) Flechtenmacher, notează ca izvoare Β. IV, pp. 745-72, I, 19 şi II, pag. 21 Flechtenmacher şi aici citează numai din dreptul justinianeu şi bizantin ■ J. I. 13-26. D, XXXVI şi XXXVII. L. V. 28-9. Β. IV, p. 826, V, p. 1-194 şi cu citaţii din Basilicale. 241 hcsonderen fur dieselben besthenden Vorscliriften bestimmt, Im Verhâltnisse gegen Andcre geniessen erlaubte Gesell-scliaften in der Regel gleiche Rechte mit den eizelnen Personen. Unerlaubte Ge-«•Hschaften haben als solche keine Rechte, weder gegen die Mitglieder, noch gegen Andere, und sind unfăhig, Rechte zu er-'Acrben, Unerlaubte Gesellschaften sind aber diejenigen, vvelche durch die poli-lischen Gesetze insbesondere verboten werden oder offenbar der Sicherheit, (iffentlichen Ordnung oder den puteri Sit-ten widerstreiten". ce să află intre dânşii. împotrivirea altora au soţietăţile slobode după răgulă a-- săminea dreptăţi cu persoanile singurite Sofietăţi neslobode n-au dreptate nici a-supra soţilor, nici asupra altora, şi nu sănt destoinici a-ş câştiga dreptăţi. Soţietăţile neslobode sănt acelea care sănt prin osibite pravili politiceşti oprite, sau care sănt vederat inpotriva siguranţii a rănduelij publice, sau înpotriva bunei moralităţi" J). \) Vezi pag. 11, scrisă cu caractere cirilice. Din ,Κιόδιξ πολιτικός τον 7ΐριγ-/.ψιύιον τις Μολδαβίας·". Iaşi. 1817. Art. 38. ,,Τά τών μελών της θεμιτής "εταιρείας δίκαια, 'εφ' δσον μεν αναφέρονται εις τονς "εταίρους, αποφασίζονται δια τής συνθήκης ή τοϋ σκοπού τής Ιδίας "εταιρείας 'εφ' δσον δε αϊ ΰεμιται 'εταιρεΐαι αναφέρονται εις άλλους, μή όντας τής αυτής "εταιρείας, μετέχονσι κανονικώς άπα των ιδίων δικαίων, τα όποια απολαμβάνοναι τα καϊϊ' εκαστον πρόσωπα. Art. 4L ,,Λΐ αθέμιτοι 'εταιρεΐαι, άναφερόμεναι τόσον εις τα ίδια αυτών μέλη, δσον καϊ είς άλλους, 'εκβάλ,λονται των πολιτικών δικαίων, <ος άνάξιαι αϋτων". Art. 42. ,,Αθέμιτοι 'εταιρεΐαι είναι 'εκείναι, αϊτινες "εμποδίζονται ρητώς υπό τώΐ' νόμων, ή αΐτινες εϊ-ναι φανερως "εναντίαι είς τήν κοι-νήν άσφάλειαν, ή είς τα καλά ήΰη" '). ϊ) pag. 10-11, La marginea art. 38 şi 41 sunt mici rezumate, atât în ed. greacă, cât şi română. Orepîul bizantin. Din ,Codica ţi vilă a Prinţipatului Moldavii', tradusă in româneşte, Iaşi, 1833. Ari. 38. „Driturile mădulărilor unei tovărăşii ertate, în cât privesc cătrâ tovă-răşiea sa, să hotărăsc prin tocmeală, seau prin scopul tovărăşiei ; eară în cât a-ceste tovărăşii privesc către alţii, ce nu sănt din aceeaş tovărăşie, după regulă se împărtăşesc de aceleaşi drituri, pre care indeosăbi le câştigă fieştecare persoană". Art. 4L „Neertatele tovărăşii, atăt cu privirea cătră însuşi ale lor mădulări, căt şi cătră alţii, sănt depărtate de poli-ticeştile drituri, ca nişte nevrednice de împărtăşirea lor". Art. 42. „Neertate tovărăşii sănt a-cele cu hotărâre oprite de legi, seau care vederat sănt impotrivitoare obşteştii siguranţii, seau a bunelor obiceiuri, seau a moralului" 3). 2) pp. 6-7, scrisă tot cu cirilică. 16 242 243 Neindicarea izvorului principal, adicâ a Codului austriac, de către Calimah, ne sileşte a căuta răspunsul în anumite conjecturi. Cu toată influenţa culturii franceze în Moldova Şi a valorii principiilor "Codului Napoleon (1804), totuşi majoritatea ideilor din Codul Calimah sunt scoase din cel austriac. Aceasta credem că a avut loc pentru că, Codul civil austriac este unul din codurile europene, întemeiat mai mult pe Basilicale, de cât ori care alt cod nou. A-l fi înfiripat pe Codul francez, mai cu deosebire, autorii celuf moldovean ar fi deschis o prăpastie prea adâncă între vechile idei juridice româneşti şi cele ale lumii franceze. Alcătuirea Cod uhu civil pentru Basarabia de către Petru Manega după Codul lui Napoleon — fapt pe care-1 confirmă însuşi autorul—i-a determinat înlăturarea, de oarece dispoziţiunile superioare erau să se alcătuiască după legile şi vechile obiceiuri ale locului. Neexecutarea acestor dispoziţii, a făcut ca truda lui Manega să fie uitată în cartoanele Ministerului de justiţie rus, ca abia tocmai la 1913 să fie tipărit de prof. L. Casso, cu ocazia jubileului de 100 ani de la pierderea Basarabiei. Aplicarea. Atât din coprinsul ,Hrisovufui de promulgare' din 1· VII. 1817, al lui Scarlat Calimah'), cât şi din ,Anc-foraua arătătoare de pravifefe ce ocârmuiau pământuf Mofdovei' din vecfime', din 2. XI. 1819 2), reiese în chip limpede că dorinţa domnitorului, precum şi a Adunărei boerilor cu arhiereii ţării a fost de a se publica şi în româneşte. Obiceiul acesta nu era nou, de oarece şi Alexandru Ipsilante îşi publicase Pravil-niceasca sa condică în text paralel : grec şi român. Cum această Condică civilă a lui Scarlat Calimah nu avea să servească numai pentru instanţele de judecată superioare, ci şi pentru cele inferioare de pe la ţinuturi, nevoia de a se tipări şi în limba 1) Se găseşte in greceşte in Editio princeps din 1817 ; iar traducerea românească in U r i c a r i u 1, IV. pp. 300-310. Cea mai bună se găseşte in I. Bianu şi N. Hodoş: .Bibliografia românească veche', vol. III, fasc. II, 1912, pp. 167-75, repetată de Şt. Gr. Berechet, in partea Il-a a ,Schiţci de istorie a legilor vechi româneşti, 1632-186&, Chişinău, 1928, pp. 82-93, iar după U r i c a-riul, a retipărit-o A. Rădulescu în Jsvoarele codului Calimach, Bucureşti-1927, pp. 24-8, Memoriile Academiei Română, s. UI, tom. VIII, mem. 2. 21 Uricariul, IV, pp. 207-213; Şt. Gr. Berechet: ,Ορ, cit:, mai sus, partea Il-a, pp. 94-99. românească era şi mai mare. Limba greacă se vorbea şi se scria de către clasa boerească ca o datorie impusă de modă, întru cât domnitorii fanarioţi ţineau la aceasta. Lucrul acesta ni-1 confirmă pentru începutul veacului al XlX-lea un călător, care işi publică amintirile sale tocmai în anul 1818. Acesta-i Graful von Karaczay (citeşte Karacai), care ne spune că „Limba la curte şi între boeri este exclusiv cea grecească şi sar înşăla cineva foarte tare, dacă s'ar lăsa dus de credinţa că la curtea domnitorului Moldovei şi Munteniei ar fi destul de înarmai, dacă ar şti limba ţării. Aceasta este printre boeri aproape des-preţuită şi foarte mulţi greci, precum şi domnitorul de atunci Calimah, ca şi cel al Munteniei, domnitorul Caragea, nu o vorbesc de loc" '). Post. Manoîache Drăghici spune că „această condica nu se putea întrebuinţa, fiindcă era scrisă în greceşte. Judecătorii cei vechi nu o înţelegeau, de aceia diecii divanului ' confirmau hotărârea după obiceiul pământului" 2). Toate aceste mărturii, date de călătorii şi istoricii contimporani, se reconfirmă prin lipsa de cărţi de judecată frecvente, date în timpul de la 1817-1833. Rar, când şi când, aflăm câte o hotărâre judecătorească întemeiată pe paragrafele Condicei acesteia, şi mai totdeauna este ajutată de citate din Basilicale, cari totdeauna au fost întrebuinţate şi după ce această condică a fost tradusă şi publicată în româneşte. Insuficienţa paragrafelor acestui cod se demonstrează şi prin încercarea lui Flechtenmacher de a da după 1838 un cod civil In patru volume, pentru a umple acele lipsuri observate în cursul întrebuinţării chiar şi a acestei traduceri, cum vom vedea la capitolul respectiv. 1] F. Grafen v. Karaczy: ,Beitrăge zur europdischen Lănderkunde. Die Moldau, Wallachey, Bessarabien und Bukowina. Neueste Darstellung dieser Lander, vcbst Kupfern, verschiedene Trachten der selben vorslellend von F, Grafen v. Karaczay. Wien, 1818. Gedrukt bei Anton Strauss. Lucrarea aceasta este rezumată de 1. Ursii în ,Arhiva', de la Iaşi, XXV, (1914|, pag. 285, corespunzătoare pag. 35 din original, 2) Post. Manoîache Drăghici: Jstoria Moldovei pe timp de 500 uni până în zilele noastre', Iaşi, 1857, II. pag. 106. „El a copiat condica politicească, în dialectul grecesc, adunănd-o din Basilicale, care multă vreme s'a numit pravila lui Calimah. După ce au tipărit-o, nu se putè întrebuinţa la pricini, că nu o în-ţăiege mai niciunul din giudecătorii cei vechi şi nici se obişnue a se pune para-grafuri in hotărâri, întemeindu-se diecii divanului, care scrie cărţile de giudecată şi anaforale mai mult pe obiceiul pământului ca să eie dreptare". 244 * Această condică a intrat în vigoare la 1 Octombrie 1817, deci după trei luni de la publicare, Lucrul acesta îl găsim confirmat, atât de art, 4 din însuşi Codul Calimah, apoi la finele Hrisovului de promulgare cât şi într'o ţidulă deosebită către instanţele de judecată 2), Şi în această privinţă s'a imitat Codul austriac. Un exemplar elegant s'a trimis de domnitor şi Universităţii din Oxford 3), prin W. W i 1 k i η s o η, despre care a scris o dare de seamă doctorul Macmichael într'o lucrare a sa de călătorie. Această condică a mai fost editată oficial în 1851, în 1862 de Pastia, în 1873 de I. M. Bujoreanu, (cu prefaţa din 1833, dar fără indicaţiunile de rezumat pe margini) şi în fine la 1907, de C. Hamangiu. Biografia lui Anania Asupra Iui Anania Cuzanos, tovarăşul de lucru al lui Christian Flechtenmacher nu cunoaştem decât locul lui de naştere, care este Haldia (Xcd-Ma) a cărei capitală e Trebizonda, deci el este din Asia mică. Aceasta o aflăm din explicarea cuvântului χωραρχία = \muî, din dicţionarul de la sfârşitul codului, precum şi din alte cuvinte ca : *) W(»wlut«=titlul ; «Ff<#«'i%=geamăn şi 'ετερο&αλγβ 1) „Promulgând dar astăzi acest Cod alcătuit de noi, legiuim prin hrisovul nostru de faţă ca după trei luni § 4 să înceapă a fi lucrătoriu şi după acest cod să se judece în ţară întâmplătoarele pricini civile. Iar dacă unele pricini vor lipsi din acest cod al nostru ele se vor judeca după § 9 şi 10. Celelalte pricini ca unele ce se cuvin celorlalte părţi ale legislaţii se vor judeca precum şi până astăzi după Vasilicale şi celelalte cărţi de legi până când se vor alcătui precum dorim osebite coduri şi in aceste materii«. 2) N. lor ga: .Documente privitoare Ia Familia Callimachi', Bucureşti, 1902, vol. I, pag. 544, într'un document din 1. VII. 1817, unde se zice: „şi vi se porunceşte că de la 1 Octomvrie a anului curgătoriu când se împlineşte vreme legiuită spre publicarisirè sa, să o. socotiţi de pravăţ nepâşit a datoriilor giudecă-toreşti, avându-o de a pururè la locul unde să vor căuta giudecăţile tuturor pricinilor ce vor urma şi păzind-o de temeiul hotărârilor dumnevoastră, fără a îndrăzni a vă abate cât de puţin din cuprinsul legiuirilor ei, 1817 Iuli 1". 3) W. Wilkinson: ,Tablcau historique, géographique et politique de la Moldavie et de la Valachie', ed. II, 1824. Paris, pag. 44 nota (1): ,Ç/2 prince Cal-limaki a envoyé, par mon intermédiaire, une copie de son code à l'université d'Oxford : come le docteur Macmichael rend compte de cet ouvrage dans son Voyage de Moscou ci Constantinopole, je crois superflu d'en rien dire de plus'. 245 =nàscut din altă mamă, de la alt tată. Asupra venirii lui în Moldova nu cunoaştem de cât, că între abonaţii Pidalionullli -cos în greceşte la Lipsea în 1800 este trecut şi el ca διδάσκαλος Vj' Μολδαβία, locuind în Iaşi. Deci, la începutul sec, XIX-lea era profesor de 1, greacă la Şcoalaidomnească. El semnează toate exemplarele protocolite cu numele complect, numindu-se nomofilax. El este redactorul îh greceşte al întregului Cod civil, căci numai dânsul a putut să redea textul atico-neogrec al vremii, Flechtenmacher 1-a ajutat cu lămurirea textelor latine şi cu cunoştinţele juridice ale noilor coduri europene. Biografia lui Christian Christian Flectenmacher ') s'a născut în Flechtenmacher,-25.IX Braşov din părinţi saşi in 25. IX. 1785 (ta- 1785—13/1. v. 1843. \ , . , Ci i"i ν ι l tal sau era maestru zidar). Studiile liceiale şi le-a făcut la liceul săsesc din oraşul natal. în 1806 a foNt numit secretar la primăria din acel oraş, iar în 1808 fu înaintat arhivar. în 1811. dimisionând s'a dus la Viena pentru studierea dreptului. în 1812 a fost adus în Iaşi în calitate de preparator al copiilor boerului Costache Sturza şi mai târziii şi ai altora. Toată viaţa lui a rămas supus austriac, reînoindu-şi pas-portul din an în an. în 8, IV. 1817 s'a căsătorit cu o fică a-doptivă, lohana Wollenbăr, născută la Sibiu în 1795, aflătoare atunci în Iaşi2). A avut 9 copii, dintre cari 3 sunt înmormântaţi în curtea bis. luterane din Iaşi, iar altul Alexandru s'a distins prin compoziţiile sale muzicale. După moartea lui Const. Scheletti, Christian Flechtenmacher 1-a înlocuit* în postul de pravilist (jurisconsult) al Statului până în 1832, când înfiinţându-se 2 posturi de juris- 1) Dr. C. Diaconovici: .Enciclopedia română', II, Sibiu. 1900, pag. 433; cf, C and re a: .Dicţionarul enciclopedic ilustrat', Bucureşti, 1931, pag, 1643 ; cf. Arhiva Statului din Iaşi, Tr. 166, Vistieria, condica No. 23, fila 123, No. 477. Condica sudiţilor ; cf. loseph Trausch: .Schriitstellerlexikon der Siebenbiirger Deutschen', I, Braşov, 1868, pp. 327; cf. Karl Kurt Klein: ,Είη siebenbiirgisch-sachsischer Pravilist in motdavischen Dinsfen' în rev, .Siebenbiirgische Vierteljahres-schrift : Korrespondenzblatt des Vereins fur siebenbûrgische Landeskunde', XLIX, (1926), pp. 114-15. 2) Arhiva Primăriei Iaşi. Condica de căsătoriţi a bisericii luterane, Actul cu No. 42. 246 247 consulţi, el e confirmat în al său la 1. I. 1832, al doilea rămânând vacant până la 1. IV. 1833 când a fost numit Damaschin ΤΛ Bojinca '). Dimisionează în 1841, fiind numit în locul lui N. Do can. Moare în 1/13. V. 1843, din pricina unei vechf boale de inimă, fiind înmormântat în curtea bis. luterane din Iaşi, unde şi-a aflat locul de odihnă şi Iohana soţia sa, în 3. IX. 1856, care în restul timpului trăit după moartea truditului ei sot pentru noi, nu i s'a dat nicio pensie din cauza supuşenii streine !2) încercarea de a edita .Gazeta giuridică', 1837. în 18. VIII. 1837 Flechtenmacher «însufleţit de râvna spre a folosi obştiei în ceasurile cele slobode» trimete o cerere la Marea logofeţie a justiţii, cerându-i aprobarea tipăririi unei lucrări ,Adunare de re~ gufi praviiiceşti' puse alfabetic în număr de 624, româneşti şi latineşti3). Ele trebuiau tipărite, după aprobarea autorităţii, cu banii autorului. D. Veisa, marele logofăt, sprijinitorul lucrărilor jurisconsulţilor, a trimes cererea la cenzură ca să se „ţenzu-iască după forme" şi apoi să se trimită cu „doclad" 4) la Sfat pentru înplinirea celor de cuviinţă. în aşteptare, i se zămisli i-deia de a scoate o gazetă juridică în care cele 624 de reguli de drept să le dea la lumină limpezite treptat la care să mai adaoge şi alte principii juridice. Ca urmare printr'o petiţie din 24. VIII ac. an., ceru Sfatului înapoerea manuscrisului. La 10. IX ac- an., printr'o altă cerere către Marea logofeţie, căreia îi anexă şi o înştiinţare în legătură cu publicarea gazetei, prin care cerea să-1 ajute, fiind pentru el o grea încercare. O ruga, dease-menea să fie pus în cunoştinţă şi domnitorul. în înştiinţare fixa şi titlul gazetei, care avea să se cheme ,3urna( giuridic sau a Cegi for', care avea să fie „pentru luminarea tuturor dregători- 1) G, Ungureanul Jurisconsultul Damaschin T. Bojinca', 1802-18. Contribufiuni la viaţa şl activitatea sa', laşi, 1930, pag. 6. 2) Κ. K. Klein; ,Kleine Mitteilungen' în .Korrespondenzblatt des Vereins fur siebenburgiscbe Landeskunde', LII, (1929), no. 1-2, pp. 16-17 şi în art. ,Zur Lebensgeschichte Daniel Roths, tot în .Korrespondenzblatt....'. XLVII (1924), no. 7-8, pp. 40-69, se ocupă de activitatea Iui Chr. Flechtenmacher ca epitrop al bis., luterane din Iaşi. 3j Arh. St. Iaşi, dos. 1005, Tr. 1382, op. 1560, Anexa I. 4) doclad — raport (rusism). lor în ramul giudecătoresc şi a persoanelor doritoare a avea despre legi o practică ştiinţă". Flechtenmacher credea că gazeta juridică va apare la 1. I. 1838, câte un caet de câte 5 coaie lunar, pe hârtie bună, cu tipar frumos în format de 8°. îi treimea asigurată apariţia pe un an. Banii necesari socotia să-i scoată din abonamente plătite înainte, de aceia trimese liste de ..prenumeranţi". Marele logofăt, Teodor Sturza, il ajută, trimeţând circulare pe la toţi preşedinţii de tribunale din Moldova, în afară de listele trimise prin toate provinciile româneşti. Banii cu listele respective trebuiau să se trimită la Marea logofeţie. Numărul abonaţilor nu-i dădu speranţa că va putea duce publicaţia un an'j. Sosind 1, I. 1838, fără să se mai fi adăogat la numărul abonaţilor, scrise logofeţiei justiţii o scrisoare prin care-şi arată adânca sa mâhnire, că nu mai poate scoate Jurnalul giuridic din lipsă de bani, obligându-se de a întoarce sumele celor ce au plătit abonamentele înainte. Pe această scrisoare i se puse rezoluţia prin care i se cerea să dea lista de cei cari au plătit înainte pentru a li se da înapoi banii, Aceste amărăciuni îi agrava boala de inimă- în 17. VIII. 1838 ceru cele 624 de „tetraji" 2) de la Marea logofeţie pe care din cauza boalei sale, le uitase de la prima sa cerere. Acum i se zămislise în minte tipărirea unei Condici civile. Cere voie la 5. IX. ac. an., care i se dete chiar a doua zi.' Se ridicară murmure din partea abonaţilor, cari plătiseră anticipat abonamentul la Jurnalul giuridic, cerându-şi banii îndărăt. El le oferi 2 volume de câte 100 de coaie în loc de 60 de coaie câte ar fi primit pentru abonamentul unui an, rămânând să mai adaoge încă 3 galbeni pentru alte 2 volume, dacă voesc, căci cele 4 volume vor Costa 6 galbeni. După Noembre acelaş an nu mai avem nici o ştire, cu privire la apariţia Condicei civile. De sigur, că nici de această daiă'wiiu l'au slujit norocul spre a împlini scoposul său", cum zicea el într'o scrisoare din 12. I- 18383). 1) Academia Română, ms. 105, pag. 44, v. şi Arh. Stat. Iaşi, doc. 1005, Ţr. 1382, op. 1500. 2) tetraji din tetradi -■- caete (rusism). 3) Gh. Ungur eanu: Jurisconsultul Christian Flectenmacher', Iaşi, 1931, 1931, pp. 15-22, aici e toată corespondenta. 248 Bibliografia lui Dama- Damaschin T. Bojinca s'a născut în cor schin T. Bojinca: 1802- Gârlişte din Banat la 1802. Şcoala 17. Vlll. 1869. . Ζ , , ~ „ , { primara a iacut-o la Uraviţa, urmana la-cultatea de drept din Oradia Mare '). Terminând aci, s'a dus la Buda, unde deveni advocat. Aci a lucrat până la 1833 când a sosit în Mohdova, unde a primit postul de jurisconsult. In acest răspas de vreme, caşi după 1833, a lucrat pe teren literaro-is-toric destul de activ. In domeniul dreptului a publicat o opeiă în două volume, intitulată .Anticife Romanilor''2). Din capitolul privitor la instituţia jurisconsulţilor, cunoaştem împrejurările în cari Bojinca a venit în Moldova, precum şi ocupaţia sa ca jurisconsult. Acum săi vedem partea sa de lucru în comisia întocmită pentru traducerea Pravililor. Nu cu mult înainte de venirea sa în ţară Obşteasca obicinuită adunare, potrivit art. 118'din .Regulamentul Organic pentru Moldova' â alcătuit două comisii. Prima era pentru cercetarea proectelor judecătoreşti ; iar a doua pentru tălmăcirea şi complectarea Condicii civile 3). In aceasta din urmă au intrat ca membrii : logof. Costachi Conachi, vel logof. justiţii Costache Sturza, post. Neculai Cânta, aga Alecu Balş, spăt. Iordache Balş, Iacovache Veisa, la cari se mai adăogau cei doi pravilişti4). Boerii aceştia nu se prea mişcau la lucru, cu toate îndemnurile, cari veneau din partea autorităţii. Greutatea o duceau praviliştii oficiali. Ei trebuiau să facă traducerea după textul grecesc, comparându-o cu traducerea cea veche pe care o cunoaştem. Flechtenmacher şi Bojinca raportară Marei logofeţii asupra greutăţii muncei 1er, 1) C. Diaconovici: ,F.nciclopediu română', I, Sibiu, pag. 524. în actul de deces se spune că a trăit 67 de ani, vârstă care corespunde cu data de 1802 după crucea din cimitirul Eternitatea din Iaşi, unde este înmormântat. 2) .Anticile Romanilor. Acum întâia oară româneşte scrise de Damaschin T. Bojinca. în crăimea Ungariei şi alăturatele ei părţi, jurat-advocat, în Buda, cu tipariul Universităţei din Pesta, 1832, partea I-a, XVI L 238' ; iar pe coperta păr-ţei a Il-a tipărită în 1833 tot la Buda,' scrie deja : .Jurisconsultul Prinţipatului Moldaviei, precum şi in mărita crăime a Ungariei j. advocat. 1833, Buda, pp. 220+10. 3) Arh. Stat. Iaşi, dos, nr. 440. Min. de Justiţie. Comisia pentru traducerea Condicei. politiceşti. 4J Anexa XI, precum şi .Analele parlamentare', t. III, partea II, Moldova. 1832-33, pp. 306-11, 312, Şedinţa Obşteştei obicnuitei Adunări din 24. III. 1833 Nr. 92, 249 rtigându-o ca să hotărască ce anume parte pot lăsa ca să se ocupe şi de traducerea Condicei civile. Aceasta le răspunde ca . să-şi găsească timp de trei ori pe săptămână pentru a se ocupa şi cu traducerea acestei condici, atribuţie dată la început nutri u comisiunii de şase la care s'a mai adăogat Petrache Asachi, preşedintele tribunalului din Botoşani, devenit directorul secţii I-a din Logofeţia dreptăţii. Cel care a pus multă inimă, m afară de jurisconsulţi, sunt Costachi Conachi şi Costache Sturza, care în calitatea sa de mare logofăt avea tot interesul ca această Condică civilă să apară cât mai repede, Jurisconsulţii voiau să o vadă tipărita şi intrată în vigoare, ca numai după aceasta să se poată observa lipsurile pentru a se complecta după aceia 1). Costache Sturza înzestrează ediţia românească a acestei condici cu o prefaţă în care arată ca muncitori ai acestei traduceri numai pe jurisconsulţii cunoscuţi, şi pe Petrache Asachi, fără să mai amintească despre membrii cu noscutei comisii, de unde deducem că au fost cu totul înlăturaţi mai dinainte pentru lipsa lor de la datorie. S'au tipărit 200 ex. din cari 134 au fost distribuite după porunca logofeţiei, 66 rămânând în depozitul Arhivei Statului2). Graba traducerii şi a tipăririi a adus după sine unele greşeli semnalate de Bojinca într'un raport din 23. IX. 1835 pe cure voia să le publice, La începutul condicei româneşti s'a anexat un dicţionar lucrat de cei doi jurisconsulţi pentru lămurirea unor termeni juridici greu de înţeles. In vremea când se traducea Condica civilă ei primiră însărcinarea de a face un proect de lege pentru recuzarea judecătorilor rude cu părţile în litigiu. In Martie 1834 alcătuiră, tot din poruncă de sus, o colecţie de capitole din Condica civilă, Basilicale şi Legislaţia lui Justinian, privitoare la acte de împrumut, poliţe, contracte de stăpânire şi execuţie. In 1851 Bojinca face parte dint'o comisiune. care avea să se ocupe cu îndreptarea şi complectarea Condicii civile după un Ij Arh. Stat. Iaşi, dos. nr. 440, Minist. justiţie. Comisia pentru traducerea Condicii politiceşti cu anexele : XI, XII, XIII, XV, XVI, precum şi noua lucrare a lui Gh. Ungureanu: Jnîiinţarea şi organizarea judecătoriilor in Moldova. A-nul 1832. Contribufiuni la centenarul magistraturei', Iaşi, 1932, extras din .Anuarul (iceului şi Şcoalei comerciale superioare Mihail Cogălniceanu', pe anul 1922-32. 2) Arh. Stat. laşi, dos. -140, filele 154-55 conţine lista cu numele instituţiilor şi persoanelor cărora s'au distribuit. _250_ sistem mai de înţeles '). Această comisie era formată din : N. Suţu, D, Cornea, D. Bojinca, Rolla, M. Cogâlniceanu, N. Do-can cu secretarul T. Codrescu. La 15. V. 1851 partea primă e-ra gata cu 463 art. referitoare la drepturile persoanelor. Pro-ectul a trecut prin Obşteasca obicinuită adunare, care a făcut observaţiile sale în el, dându-se şi ofisul domnesc pentru publicare. Nu cunoaştem ce a devenit mai departe. In afară de aceste atribuţiuni, jurisconsulţii mai examinau persoanele cari doriau să devină advocaţi particulari, cum avem cazul cu examinarea agei Anastasie Panu, căruia după examen i s'a făcut raport către logofeţie prin care arată dacă este pregătit sau nu 2). Fiind chemat de Asachi pentru a primi o catedră la Academia vasiliană, el îşi pregătise un curs de drept roman, înti-. tulat : .învăţătura Cegilor împărăteşti', trecut prin comitetul şcolar din 11. X. 1834, care şi-a pus rezoluţia pe el : „Vu et trouvé conforme aux instructions de la commission", iscălind Contele Barozzi3). Prin 1838 se gândea să-1 tipărească, în vremea când colegul său Flechtenmacher voia să publice un cod civil in 4 volume. Profesor nu a ajuns de cât în 1841, când a trebuit să ţină un curs despre ,Regulamentuf organic comentat şi condica civiiă şi criminafă'. In 1843 ajunse profesor de ,Drept civii roman şi al Mofdovei' la anul al Il-lea de legi; iar în 1846 profesa la clasele colegiale aceiaşi matorie, după cursul a-mintit. A trecut prin multe grade boereşti ■· mare paharnic, în 20 V, 1835, când Flechtenmacher primi pe cel de căminar cu care a rămas toată viaţa, pe când Bojinca a păşit mai departe la cele de ban şi agă, cerând şi împământenirea, care i s'a dat în 1848 pentru meritele lui. In 1860 fu numit ministru al dreptăţii, slujbă pe care o ţinu un singur an. S'a căsătorit în 1834 cu fica lui Const. Goian, numită Ca-sandra, având 6 copii. Cunoştinţele lui juridice se considerau slabe faţă de cele ale tinerilor veniţi de la Paris. Desfiinţân-du-se postul de jurisconsult odată cu plecarea de la minister, el se retrase din viaţa publică la Salcea, o moşie arendată în Bo- \) Arh. Stat. laşi, dos. 3031, Tr. 1764, op. 2013. 2] Arh. Stat. Iaşi, dos. 2646. Tr. 1785, op. I, 2036|942. 31 Un asemenea exemplar posedă d-1 Gh. Ungureanu, al cărui coprint. este arătat in lucrarea despre Damaschin T. Bojinca la pp. 20-1. 251 toşani, trecând în 1868 de la aceasta la moşia Dumbrăveni, nade îşi sfârşi călătoria prin viaţă în 17. VIII. 1869· Adus la laşi fu înmormântat în cimitirul Eternitatea. instituţia jurisconsul- După apariţia operei juridice, Κώδιΐ. coţilor in Moldova, 1818- hn%OSy Scarlat Calimah înfiinţează prin ţi-dula domnească din 1. I. 1818O," instituţia praviliştilor sau jurisconsulţilor Statului. El înţelegea nevoia existenţii unei persoane adâncită în cunoştinţa dreptului pentru a da deslegări în procesele grele. In acele vremuri nu existau nici Curtea de casaţie, care să dea jurisprudenţe, nici Consiliul legislativ care să reguleze constituţionalitatea legilor, cari urmează a se promulga. El imitează pe marii împăraţi bizantini cari aveau câte un păzitor al legilor=o νομοφύλαξ, care veghea ca legile să fie aplicate în spiritul cel drept. De aceia prin ţi-dula de mai sus fixează condiţiunile în care are să funcţioneze acest prim-jurisconsult, stol. Const. Scheletti, care avea datoria in principiu de a da opinii, iar nu legi. Iată condiţiunile puse jurisconsultului : a) Să păzească normele şi obiceiurile coprinse >n Κώδιξ πολιτικός, cari trebuea să rămână neschimbate pentru toţi supuşii săi. b) Să asiste la toate judecăţile din divan şi la departamentele de judecată ale veliţilor boeri. c) El trebuea să dea răspuns în scris la toate întrebările pe cari i le va face divanul, departamentul streinelor pricini, hătmănia, agia sau vornicia de aprozi, aplicând acest Cod civil ; sau în cazul când nu avea articole precise să se conformeze § 9, 10 sau 13 din a-cest cod, care îngădue judecătorului să aplice pe cele analoage, înrudite după dreptul firesc sau obiceiul urmat din vechime în asemenea cazuri, nedând nicio părere persoanelor private, dl De va simţi nevoia alcătuirii unei noi legi, el va comunica Ob-şteştei adunări singura în drept a face legi, potrivit § 11 din acelaş cod. e) Interzicându-i-se orice altă ocupaţie particulară i se va plăti lunar 400 de lei din Casa răsurilor2) fără nicio scădere, f) Ε numit pe viaţă, afară de cazuri binecuvântate de dimisie, putând avea un rang şi mai mare de cât cel de cănii- 1 ) Τ Codrescu: .Uricariu'. V, Iaşi, 1862 pp. 396-400. 2) Casa răsurilor servia pentru plata lefilor slujbaşilor: vez! doc din 7. V. 1819 in care se face istoricul ei şi al Cutii milelor în N. lor ga: .Documente privHoure la Familia Callimachi', I, pp. 595-600. ■f 252 nar, primind şi 21 de scutelnici. g) Va fi obligat să poarte barba „ca venerabilitatea funcţiei sale să fie caracterizată şi prin exteriorul să" l). Regufamentuf organic mofdovean, prin art. 300, cere nu- g mirea a 2 legişti (pravilişti) pentru procesele civile şi cele pe- \ nale2), plătiţi cu câte 900 lei lunar, primitor odată la trei luni3). Flechtenmacher e întărit ca jurisconsult într'unul- din locurile vacante pe ziua de 1. I. 1832. In cursul acestui an raportează Sfatului că nu poate birui munca, deşi lucrează neîncetat, de aceia roagă Logofeţia cea mare să se publice în ,ΑίΒίηα românească'^ un anunţ pentru a se afla un „vrednic bărbat, a-tàt în cuviincioasele ştiinţi, cât şi în neprihănită conduită" pentru a ocupa al doilea loc vacant G. Asachi nu mai dete a-nunţul, ci comunică Sfatului că nu mâi trebue publicat, deoarece el a chemat profesori pentru Academia vasiliană ce se va deschide. în curând. Intre ei este şi Damaschin Toma Bojinca m cunoscut jurist, care face practică la un notar din Buda-Pesta. f Marea logofeţie invită pe Asachi să comunice lui Bojinca că-i numit în postul de jurisconsult, arătându-i şi leafa ce o va primi. In 16. XII. 1832 prin decretul 4406 fu numit în acest post pe care îl luă în primire abia ia 1. IV. 1833. La vechile con-diţiuni se mai adaogă şi aceia de a ajuta la traducerea, alcătuirea şi complectarea Condicelor de legi, conform art. 318 a), 1) , Uricjriul', V, pag. 403 ; cf. Karaczay în ,Ορ. cit.', pag, 35 şi 285, ne semnalează deasemenea importanţa purtării barbei, care dă voe boerilor să pă. trundâ în curtea domnească, lată cum se rosteşte el : „Numai aceia cari purtau barbă aveau dreptul să-şi facă apariţia în sala tronului şi să ia loc pe scaune. Acela care n'avea barbă trebuia să se oprească la uşă şi nu putea face nici un pas in interiorul sălei. Barba dă dreptul Moldovenilor şi Grecilor să intre la curtea principelui". 2) .Reglementul organic a Prinţipatului Moldovei', Iaşi, 1846, pag. 193. „Să vor rândul doi Legişti (Pravilişti), atât pentru partea politicească, cât şi acè crimi-naliceascâ, spre a se sfătui în grelile întâmplări cu deosibitele tribunaluri, intru inţălegire. cuprinderea noimii şi ' aplecaţia legilor, ii să vor întrebuinţa şi întru redacţia (alcătuirea) acturilor de aceste atârnătoare". 31 Flechtenmacher roagă în 33. I. 1832 Marea logofeţie să-i aprobe a primi salariu lunar, căci nevoile casei sale nu-i ingăduesc să aştepte atâta vreme. 4) Arh. Stat. Iaşi, dos. 282, Min. de justiţie fila 151, Anexele Ii, III şi IV. 5) ,Reglementul organic a Prinţipatului Moldovei', Iaşi, 1846, pag. 199. „Toate gîudecăţile în pricini politiceşti să vor face pe temeiul ,Condicii prinţipatului Moldovii', publicarisită în.anul 1817 Iulie 1. Hotărârile în pricini crimineli 253_ care dă mult de lucru jurisconsulţilor.'Codul civil al lui Scarlat Calimah rămăsese netradus cu toate stăruinţele boerilor din ISi9, când ceruseră şi lui Alexandru Moruzi să se tipărească partea deja tradusă încă din vremea când se tipărea textul gre-■ esc, la care trebuea să se mai adaoge şi jumătatea rămasă ne-I ilinăcită Până la terminarea traducerii avea să se aplice Codul civil în textul grecesc. Obşteasca obicnuită adunare trebuia să creeze o comisie, care împreună cu cei doi jurisconsulţi să facă această traduce. La ea era acum nevoie să se a-daoge aceia ce practica arătase că lipseşte. Acest adaos trebuia sa se facă din Basilicale numai dacă se potrivia cu obiceiurile: pământului moldovenesc. Tot aşa avea să se procedeze şi in materie penală. Se va întrebuinţa ,Crimina(iceasca condică-cu procedura ei alcătuită în 1820 şi publicată în 1825? pe care noi am probat-o că s'a alcătuit în adevăr în 1820, publicân-du-se numai partea procedurală în acest an, ca apoi după revederea părţii codului penal propriu zis să se publice ambele părţi împreună în 1826, La materia acestuia trebuia să se a-daoge din Basilicale ceia ce-i lipsea, deşi nu i s'a mai adăogat pici acestuia nimic. In ceia ce priveşte hotărârile proceselor comerciale, ele trebuiau să se dea după ,Condicd de comerţ a 'Franţei', care trebuia şi aceasta să se traducă în Hmba românească. De aici vedem că însărcinările jurisconsulţilor se îndo-esc cu această nouă condiţiune din urmă. De aceia li se cre-iază şi o cancelarie cu doi scriitori, de fiecare jurisconsult câte ceşti să vor da după Condica criminalicească alcătuită in anul 1820 şi publicarisită la 1825. Aceste să vor urma pană când Comisia pe care o va rândui Obşteasca obicnuită adunare, tălmăcind pravilile în limba patriei, vor face îndreptare şi vor spori căderile neprevăzute spre îndeplinirea legiuirei, care după ce să va primi de Obşteasca adunare şi să va întări de domnitor, apoi publicari-sîndu-să va sluji de nestrămutat temeiu pentru deapururea la hotărârile tuturor giudecăţilor politiceşti şi criminaliceşti. Comisia aceia se va orândui la ce întâi convocaţie a Obşteştei obicnujtei adunări, şi va lucra aceste încât mai in scurtă vreme să va putè, iar până atunce la pricinile neprevăzute la Condica politicească şi la acele înpotrivitoare Vasilicalelor. se vor lua de pravăţ in hotărâri legiuirile Vasilicalelor, în cât ele sânt potrivite cu obiceiurile pământului; iar în pricinile neguţitoreşti să vor aduna din Condica de comerţ a Franţiei, toate dispoziţiile cc pot fi potrivite la starea lucrurilor din Moldova, care să vor pune în orânduială şi să vor tălmăci româneşte, spre a sluji de regulă în toate pricinile negustoreşti". 254 unul şi doi practicanţi dintre cei mai buni elevi ai Gimnazii| vasiliene, cari studiau dreptul. Metodul de lucru al celor doi jurisconsulţi era următorul. Ei citeau rapoartele (anaforalele) divanului domnesc, verificând şi actele de la dosarul respectiv, pentru a vedea dacă coprinsul lor corespunde cu acela al hotărârii divanului. Dacă găseau că această anaforà este potrivită cu Pravila, ziceau : „Hotărârea divanului domnesc coprinsă prin anaforaua cu nr. . . . să socoteşte întemeiată pe rezoane praviliceşti". Aceste anafo-■ raie se primeau cu nr. prin cancelaria lor de către însuşi ju- ^ risconsulţii respectivi. După ce făceau aşa numita „Observaţie juridică", se trimetea pentru întărirea domnească, in cazul când hotărârea nu se rezema pe Pravile, ci pe bunul simţ al judecătorilor, atunci în observaţia juridică a jurisconsultului se scria: „Hotărârea divanului domnesc coprinsă prin anaforaua cu nr... să socoteşte întemeiată pi rezoane di dreptate". In cazul însă când hotărârea venită pentru verificare nu se întemeia nici pe Pravilă, nici pe dreptate, atunci în observaţia juridică se arăta şi capetele din Pravilă, care ar fi trebuit să se aplice. In atare caz, Marea logofeţie trimetea hotărârea cu observaţia juridică a jurisconsultului la divan pentru a o dă după indicaţiunile lăcute, şi numaudupă aceia era îndreptată la domnitor pentru a dă hrisovul de întărire. Uneori, anumite instanţe nu ştiau cum să procedeze în diferite cazuri, şi cereau lămuriri prin Marea logofeţie a dreptăţei- Aceasta cerea jurisconsulţilor lămuriri. Aceştia le da sub denumirea de „Deslegări juridice". Numai în cazul când persoane influente sau rude cu domnitorul se prezentau acestuia cu hotărârea personal, atunci li se da întărirea fără să mai fie nevoie de a se cere părerea jurisconsultului. In materie civilă, o hotărâre dată după toate prevederile praviliceşti, rar suferea vreo modificare din partea domnitorului. In materie penală însă lucrul se petrecea cu totul contrariu- Instanţele de judecare a crimelor aplicau cu toată e-xactitatea Pravila, care era foarte severă. Domitorul mai totdeauna aplica cu toată largitatea circumstanţele uşurătoare. După 1840 Bojinca a rămas singur. Flechtenmacher diiiii-sionează, fiind înlocuit cu un oarecare N. Docan, care din cauza boalei nu a stat mult. După 23. I· 1861, când se înfiinţa 235 Curtea de casaţie, se desfiinţează şi această instituţie a juriscon-sulţor, care dă până la 700 de deslegări juridice anual, numai de la Bojinca. Dicţionarul juridic din 16. IX. 1815. In Arhivele Statului din Iaşi se găseşte o broşură imprimată la 16· IX. 1815, în format de caet având următorul titlu: „Scară a cuvinte for ci-for streine şi cefor făcute din firea fimoii, care cuvinte au cerut neapărat trebuinţa a se metabirisi în · alcătuirea pravili-for". Autorul şi locul unde este imprimat nu sunt arătate, dar după o însemnare de mână „Tăfmăcitorii Pravilifor" şi indicarea datei tipăririi de 16. IX. 1915, ne dau deslegarea celor două întrebări. Răspunsurile acestea se uşurează şi mai mult, devenind mai clare, dacă cunoaştem şi explicarea ce se dă la sfârşitul acestui caet de 120 de cuvinte româneşti la cari se mai adaogă echivalentele lor greco-latine. Iată şi această explicare: .„Aceste mai sus până acum puse cuvinte să dau în publică cu poftitoare cerere ca cei ce au ştiinţă atâta de regulele cele gramaticali şi cele Iogiceşti, dupre care pot a să face nume noaă, din însăşi firea unei limbi, şi a să împrumuta din alte limbi streine, din care se cuvine, cât şi de alte mijlociri prin care o limbă să poată a să îmbogăţi să ajutoreze el pre cei iscăliţi cu dragoste hristienească şi cu râvna patrioticească prin .sfft-tuirea lor de vor afla ei nişte cuvinte praviliceşti mai potrivite, de cât cele puse aicea, ca să se pue acelea în locul acestora. In laşul Moldavie! 1815 Septembrie 16". După această explicare, care nu-i altceva de cât o rugăminte către cetitorii cunoscători ai ştiinţei dreptului, ca dacă nu le vor plăcea aceşti termeni juridici aleşi de dânşii, atunci să-i înlocuiască ei cu alţii mai potriviţi cu firea limbii noastre, şi să-i aducă la cunoştinţă, celor cari se însemnează imediat cu mâna „Tăfmăcitorii Praviliforu. Traducătorii pe cari noi, la o aşa depărtare de vreme, astăzi îi presupunem numai, Fără îndoială, că ei erau bine cunoscuţi publicului către care se a-dresau prin cărţulia lor. Ei sunt cei doi alcătuitori principali ai Condicei civile, al căror nume e trecut sub tăcere de mândria nedreptăţită a domnitorului Scarlat Calimah în hrisovul său de promulgare din 1. VII. 1817: Christian Flechtenmacher şi Anania Cuzanos. Un alt argument, care îmi întăreşte şi mai mult convingerea, că ei sunt alcătuitorii acestui dicţionar juridic, este şi ; 256 limba greoae în care este scrisă lămurirea fiecărui cuvânt, fenomen pe care-1 găsim repetat şi în traducerea Basilicalelor descoperită de noi în 19^9 tot în aceiaşi Arhivă '). Paternita- 3 tea acestor două lucrări deci atribuită nu numai lui Flechten- J mâcher, ci şi lui Cuzanos, ambii fiind străini de origină şi de curând veniţi în Moldova, când aveau cunoştinţă de limba română încă slabă. Al doilea indiciu este data şi caracterele tipografice ale dicţionarului după care stabilim tipografia mitropoliei din Iaşi, unde şi-a tipărit şi Donici Manualul său în 1814, care nu poate fi confundat cu timpul şi autorii dicţionarului, dată fiind distanţa de vreme şi deosebirea de limbă, care limbă în Manualul lui Donici este elegantă în comparaţie cu sgrunţuroasele expresiuni din dicţionarul celor doi streini 2). Tragem un folos real din cunoaşterea acestui dicţionar, regretând că nu ni s'au dat şi echivalentele greco-latine ale a-cestor cuvinte pentru a face o verificare şi mai sigură 3). Adnotarea .Hrisovului Marele logofăt în 21. IX. 1834, cere a-sobornicesC de Flech- probarea domnitorului de a se retipări Hri-tenmacher şiBoiinca: , , la 1835 sovul sobornicesc din 178b, de oarece este cerut de mulţi judecători de pe la ţinuturi pentru a putea hotăra în procesele în speţă. Mihai Sturza în-gădue tipărirea a 150 ex. cu porunca de a se pune de acord dispoziţiile acestui hrisov cu normele Condicii civile şi ale Regulamentului Organic, de către jurisconsulţii Statului. In 26. III. 1835, Flectenmacher şi Bojinca înaintară lucrarea in două coloane : în prima era textul vechi ; iar în a doua adnotările lor 1) Vezi lucrarea de faţă la pag. 90, deci fac rectificarea în alt sens celor scrise in recenzia lucrării lui Gh. Ungureanu din „Opinia,,, XXVIII, (no. 7196 din 1. V. 2) Părerea autorilor .Bibliografii româneşti vechi' III, no. 886 se înlătură, căci un asemenea dicţionar nu este adaos la nici un exemplar din Manualul lui Donici şi nici nu găsim asemenea termeni juridici în Manualul său. Autorii dicţionarului întreabă in 1815 publicul cunoscător în ale dreptului, dacă el poate înlocui termenii fixaţi de ei cu alţii mai adecvaţi firei limbii româneşti, acum când se pregăteau să bage în tipar χώδιξ πολιτικός, însoţit de sigur şi de traducerea românească, care se făcea paralel cu tipărirea textului neo-grec. Toţi vedeau nevoia mai de grabă a textului românesc de cât a celui grecesc, care nu s'a aplicat tocmai din pricina limbii. 3) Gh. Ungureanu: ,Op. cit.', pp. 26-34. 257 fără ca ea să poarte şi semnaturile lor lucrare oficială. § 1. Din ,Hrisovul sobornicesc' din 1785 !). Drept aceia ca un obiceiu rău obié-nuit şi ca o faptă pricinuitoare de strâm-bătate şi de necontenite supărări divanului g[ospo]d. cu sfatut de obştie s'au găsit cu cale, să se oprească cu hotărâre de istov şi să nu mai fie slobod a să mai face nişte danii ca aceste de către cei săraci şi de starea de gios, la cei mai bogaţi şi puternici, fiind o-prită aceasta şi cu hotărârea pravilelor; căci scoposul la cari privesc şi razămă pravilile este ca să siguripsască stăpânirea fiecăruia pe averea sa, iar cu o-bicnuinţa acestor feliuri de danii să rădică acest diafendevsis a stăpânirii, ce dă dreptate fieşte căruia asupr,a lucrului său, ce dar iată că fapta aceasta este şi înpotriva pravililor :..... O socotiră, de sigur, Din .Lămuriri praviliceşti' din 1835, privitoare la acest punct. Numirea de danii nu să poate apli-carisi la altă împregiurare, de cât numai la acturile între vii, prin care o faţă dănueşte şi trăda in stăpânirea altuia vreun lucru fără de nici o plată de bani, sau dare de vreun lucru. Iar în toate celelalte acturi, precum testa-menturi, legaturi, fideicomise, alcătuiri mortis causa (la prilej de moarte) să a-plicariseşte legiuirea § 476 din Condica ţivilă, unde zice .' „In puterea drllului ce are fieştecine de a dispozurlsl nu îngrădit pentru ale .sale, poate cel desăvârşit proprietariu dacă de cătră letfc anume nu va fi oprit să întrebuinţeze regulat al său lucru după a sa plăcere, sau să-1 lasă ne întrebuinţat, poate st-t strice de istov, sau să-1 dee la alţii Întreg, sau înparte, ori să-1 părăsască sau să-1 lepede cu totul". După apariţia Hrisovului adnotat în 1835, aceşti jurisconsulţi au mai semnalat şi alte nepotriviri cu principiile stabilite în Condica civilă şi Regulament. Prin ofisul domnesc din 14.. VI. 1839. no. 81 s'a publicat în tip. Albinii din nou Hrisovul sobornicesc cu toate complectările sale. Pregătirea .Procedurii Cu toate indicaţiile procedurale în ma-civile'deFlechtenma- terie dvilăi date de Regulament, totuşi se cher şi Bojinca. 1836. . ,. . , , , , . ., şimţia nevoie de un cod procedural civil complect. In 1836 domnitorul atrage atenţiunea lui Flechtenmacher asupra Codului de lege al „noului stat âl Eladei" penii ,Hris(W sobornicesc'. Pentru danii, schimburi şi vânzări şi pentru ţigani, a Domnului ţării Moldovii Alexandru Mavrocordat v[oe]v[o]d, din anul 1785. A-cuma cu praviliceşti lămuriri de nou tipărite din poronca pre înălţatului domn, Mihail Grigoriu Sturza v[oe]v[o]d. Eşi. In tipografia Albinei. 1835, pag. 4'- cf. Şt. Gr. Berechet: .Hrisoave legislative dtn sec. al XVlII-lea', Iaşi, 1930, pp. 74-5. Dreptul bizantin. Π 258 tru a închega un cod de procedură civilă pentru Moldova. In 4. II. 1836, Flechtenmacher îi comunică admiraţia sa pentru felul cât de complect este aranjat codul elen, arătându-se gata a începe alcătuirea unei condici de procedură civilă- Costache Sturza prin rezoluţia sa temperează zelul lui Flechtenmacher, spunându-i să lucreze după putinţă şi să roage pe Bojinca să facă „observaţiile trebuincioase". Mihail Sturza prin decretul no. 370 din 10. VII. 1836, fixează o comisie din vornicii Ştefan Catargiu şi Gheorghe Suţu la cari se adaogă şi cei doi jurisconsulţi, făcându-li-se cunoscut prin adresă specială însărcinarea dată. Rezultatul acestei lucrări în comun nu ne mai este cunoscut, căci din viitoarele proecte ale lui Flectenmacher reese că el se preocupă de Surnafuf giuridic şi editarea unei noui Condici civife în 4 volume, ne mai vorbind nimic despre acest Cod de procedură civilă. XLIII. Legiuirea .Νομοθεσία1 lui Ioan Gheorghe Caragea, (Muntenia). 1818. Literatura. I, Bărbătesc u: .Cursul dreptului civil roman' sau explicarea paragrafelor de legi civile după ordinea pravilei lui Caragea. Op coprinzătoriu de principe, termeni de jurisprudenţă, paragrafele legilor civile române, desvoltări ale acestor paragrafe şi modele de contracte, Culese şi ataşate dupe destinaţie de.... Bucureşti, 1849, pp. 616. Şt. Gr, Berechet: .Schifă de istorie a legilor vechi româneşti 1632-1866', Chişinău, 1928, pp. 39-46, Nicolaos" C o r i t z a s : ,Antichităţi elene ale boerului, mare logofăt, Atanasios Hristopulos --"Ελληνικά "αρχαιολογήματα τον άρχοντος μεγάλου λογοθέτον κυρίου "Αθανασίου Χριστοπονλον', Atena, 1853. I. C. Fiii t ti: Juristul Nestor', în .Revista Arhivelor', nr. 4. 1927, Bucureşti, pag. 324. CC. Giurescu: .Legiuirea lui Caragea, un unteproect necunoscut', în .Buletinul comisii istorice a României', III, 1924, pp, 45-74. S. G. Longinescu: Jstoria dreptului românesc', Buc. 1908, pp. 358-61. A. Rădulescu; .Codul Caragea şi codul Ândronache Donici', în .Curierul judiciar', nr. 50, 1908; Idem: .Logofătul Nestor', în .Revista critică de drept, legislaţie şi jurisprudenţă', I, 1910, nr. 1. Octombrie, pp. 27-45. Idem: ,Ooi pravilişti români: logofătul Nestor Craioveseu şi Ândronache Donici" in .Biblioteca juridică', condusă de adv. Dem D. Stoenescu, Craiova 1923, pp. 7-28. I. Peretz: ,Curs de istoria dreptului român', II2, Buc, 1928, pp. 471-87 ; Idem: .Precis de istoria dreptului român'. Buc, 1931, pp. 384-90. C, Spulber: .Cursul de istoria dreptului român', (litografiat), Cernăuţi, 1926-27, pp. 509-523. V. A. Ureche: Justifia sub Ioan Caragea', Academia Română, s. II, t. XX, 1897. Ediţiuni. Editio princeps ,Νομοθεσια', Bucureşti, 1918, Ivolum se- parat cu textul grec şi alt volum deosebit cu textul român, Jegiui- 259 rea', format folio). O traducere franceză din 1823. Ediţia 11-a, din 1838 a lui Simion Marcovici, serdar, tip. lui I. Eliade. Ediţia IlI-a, din 1845, a aceluiaşi Simion Marcovici (acum clucer), tip. privilegiată a Curţei, Ediţia IV-a, din 1854, a clucerului Const, N. Brăiloiu, în colecţia .Legiuirile civile ale Ţărei Româneşti', Ediţia V-a, din 1862 a lui I. M. B u j o r e a η u. Ediţia Vl-a, din 1865, a clucerului Const. M. Brăiloiu. Ediţia VH-a. din 1873 a Iui I. M. B u j o r e a η u. Ediţia VUI-a din 1905 a lui D. D. Stoenescu, Craiova. Ediţia IX-a, din 1907 a lui C. H a m a n g i u, în .Codul general al României', ed. II. Ediţia X-a din 1907 a lui Ioan Ρ al a de, .Codul Caragea reprodus după manuscrisul original românesc' şi E d i ţ i a ΧΙ-a a lui I. şi P. Ζ e-p o s, în vol. al VUI-lea al colecţii ,Jus graecoromanum', Atena, 1931, numai textul grecesc cu o notă informativă. Unii dintre urmaşii lui Alexandru Ipsilante voiseră să-i schimbe Condica pravilnicească. Nicolae Caragea ') încercase, dar lucrul nu fuse dus la capăt. După acesta, vremurile grele venite asupra ţării cu războae şi ocupaţiuni de armate turceşti, ruse şi'austriece, smulseră, oricui s'ar fi gândit la o nouă lege, orice răgaz trebuitor pentru aceasta. După treizeci şi şase ani de la publicarea Micului manual al lui Alexandru Ipsilante, pentru Muntenia, sosi clipa ca prin Ioan Gheorghe Caragiea (3. IX. 1812—12. X- 1818) să se pregătească terenul pentru publicarea altei condici de legi. Acest din urmă domnitor, în al cincelea an de domnie a lui, însărcina prin pitacul său din 2. X. 1816 o comisie formată din Atanasios Hristopulos, logofăt al Departamentului străinelor pricini, din biv vel clucerul Nestor2) la cari s'au mai adăogat stolniciii Constantin şi Ioniţă Bălăceanu, cu însărcinarea ca să alcătuiască o condică de legi- Din sus arătatul pitac reese, că atât Atanasios Hristopulos, cât şi Nestor aveau câte un proect de condică de lege, alcătuit de fiecare în parte. Aceste proecte de condici de legi ale lor, au fost cercetate şi de domnitorul Caragea. Acum el îi îndeamnă să se adune la un loc anumit pentru a închega din tot materialul adunat în aceste două proecte ale lor o singură condică desăvârşită- Ceia ce ei vor examina trebuie să arate şi domnitorului rând pe rând pentru a-şi spune ultimul cuvânt. Pentru ca lucrul să meargă mai repede, cere din partea acestor boeri toată râvna. In 15, II. 1817, se a- 1) Februar 1782-August 1783. 2 Acesta se mai numia : Craioveseu şi Predescu ; vezi LC. h.l.tt.. Revista arhivelor' Nr. 4, 1927, Bucureşti, pag. 324. Ju- ristul Nestor' în »260 dresează printr'un alt pitac către mitropolitul, episcopii şi boe-rii halea şi mazili, explicându-le cele hotărâte în precedentul pitac, unde primii boeri : Atanasios Hristopulos şi Nestor sunt numiţi „boeri cu ştiinţă şi praxis la ale pravililor", rugându-i ca să se adune săptămânal, Marţea şi Sâmbăta, împreună spre a examina pravila întocmită de comisiunea arătată pentru a adăoga şi aceştia din urmă tot ceia ce ar mai trebui sau s'ar fi uitat, ca după ce va vedea şi domnitorul aceste adăogiri, să se dea la tipar. In 18. IV. 1817, se repetă pe scurt printr'un nou pitac porunca ca să se adune Marţea şi Sâmbăta la orele două din zi (ora 8 de dimineaţă) pentru a adăoga ce va mai trebui ,1a noua pravilă. Din coprinsul acestui pitac se vede, că feţele bisericeşti şi boerii amintiţi nu se grăbiau la lucru. La 22. VI. 1818, domnitorul printr'un alt pitac porunceşte vel logofătului ţărei de sus ca să ia măsuri pentru tipărirea anafora-lei arhiereilor şi boerilor din 9, VI. 1818, la sfârşitul condicii româneşti. Anaforaua să se tipărească cuvânt cu cuvânt, înşi-rându-se numele tuturor boerilor din ea. Originalul anaforalei şi cu acel al pitacului acestuia să se dea la mitropolie pentru păstrare. . In 9. VIII. 1818, domnitorul printr'un alt pitac împărtăşeşte pe reprezentanţii clerului superior şi boeri cu întruparea gândului său de a dă ţării o nouă condică de legi, alcătuita din Pravilele împărăteşti, Pravifniceasca condică (a lui Alexandru Ipsilante) şi OBiceiurife ţării, tipărită în româneşte şi greceşte. Tot aici li se comunică intrarea in vigoare a acestei condici de la 1 Septembrie 1818, pentru toate judecătoriile din ţara românească. Tot de aici vedem, dintr'o listă, că s'a luat deasemenea şi măsura ca să se distribue pe la instanţele fixate de domnitor din exemplarele greceşti, până se vor primi şi cele româneşti de la tipografia din Râmnicul Vâlcea, cari şi acestea se vor trimite tot după aceiaşi listă. Cele două manuscrise originale : grecesc şi românesc (prototipa) se vor dă în păstrare la mitropolie, adeverite cu semnătura şi pecetea dom- .l; P6 k Mitr°P°lie au trecut la Academia Română: cel românesc sub Na f Nş:c i r::;:;1; Ν°·2323·Tot ia am rm - - Vu · Vnrf Γ tU textul "iese având titlul: .Pravila mării sale domnitorului loan Vodă Caragea. prescrisă de cel mai Jos iscă,it. la leat... (rupt, NulXgolr 261 Din coprinsul acestor pitace reese, că arhiereii şi boerii au examinat, verificând şi adăogând, timp de mai mult de un an, iar tipărirea s'a executat foarte repede. Cu imprimarea în româneşte la Râmnicul Vâlcea se vede că au fost împiedicări de acelea, cari au făcut ca să nu mai vedem niciun exemplar din această ediţie, Astăzi găsim la Academia Română şi prin celelalte biblioteci oficiale mari şi pe la diferiţi particulari, iubitori de cartea rară, numai ediţia românească, fiindcă cea grecească, care a fost tipărită în sute de exemplare, a fost furată cu restul mo-bilerului din palat, în urma fugii lui Caragea din Bucureşti în Oct. 1818 »). Ediţia românească s'a tipărit în Bucureşti la 1818. Această ediţiune are titlul : ,Legiuire a prea înăfţatufui şi prea pravosfav-nicufui domnitor şi oBlăduitoriu a toată UngrovfaBia Io loan GBeorgBe Caragea vv. cu toată cBeftueala dumneafor Constantin Caracas, doBtor şi dumneafui Răducanuf Cfinceanuf, biv vei stofnic, şi dumneafui DumitracBe Topficeanuf Biv vef sfuger. Tipărită în privifegBieata tipografie a dumneafor ot cişmeaua răposatului întru fericire domn MavrogBeni din Bucureşti, /S/S'. Ediţia grecească făcută la Viena tot în 1818 are un titlu foarte scurt : ,Νομοθεσία τοϋ υψηλοτάτου και ευσεβέστατου αϋθέντου καϊ ήγεμόνος πάσης Οϋγγροβλαχίας κυρίου κυρίου Ιωάννου Γεωργίου Καρατζά βοεβόόα. "Εν Βιέννη τής 'Άονστρίας. "Εν τή τυπογραφία τοϋ Ίωάν Βαρό. Τζβενίου = Legiuirea prea înăfţatufui şi prea evfaviosufui domnitor şi stăpânitor af întregei Ungro-vlahii, domn, domn. loan GBeorgB? Caragea voevod. In Viena Austriei. In tipografia lui loan Parcf, Ţvenos, 1818. In partea de mijloc a acestei pagini de titlu vedem pajura ţării foarte clar imprimată. Ea are formă circulară de medalion cu un vultur la mijloc, ţinând crucea în cioc, având dea dreapta şi dea stânga lui pe sfinţii împăraţi Constantin şi Elena, patronii capitalei Bucureşti, ambii cu câte o ramură de finie în mâini. Deasupra vulturului, de a dreapta şi de a stânga crucii, găsim 1) Raportul lui Hugot către Chateaubriand din 24. I, 1824 în care se vorbeşte despre traducerea franceză a Legiuirii lui Caragea, în .Documente privitoare la Istoria Românilor' culese de Ε. H u r m u ζ a k i, vol. XVI, corespondenţa diplomatică şi rapoartele consulare franceze, (16Û3-1824), de N. Hodoş, Bucureşti, 1912, pag. Π34. Această preţioasă informaţie o deţin de la prof. D. Russo< 262 soarele şi luna. Sub picioarele vulturului stă scris 1812, iar dedesubtul ei iniţialele : HP : \<ί Pe o bandă tot circulară, care înconjoară pajura cu cele ce am arătat până acum, este scris : Jo Ioan Gbeorgfaj Caragea cu mi (a (ui Dumnezeu Domn ./ toată 'Ţara Româneasca', iar pe marginea mult mai lată de cât această dungă circulară se găsesc înşirate mărcile tuturor judeţelor din acea vreme. Ele sunt, începând de la stânga spre dreapta, următoarele. Mehedinţi, Gorj, Dolj, Vâlcea, Romanaţi, Olt, Argeş, Muscel, Teleorman, Vlaşca, Dâmboviţa. Ilfov. Ialomiţa, Prahova, Saac, Buzău şi Slam Râmnic, fiecare însemnate cu câte două litere şi fixate prin însăşi marca sa. Această pajură în ediţia românească este imprimată pe verso al foaii de titlu, mult mai mare de cât cea din ediţia grecească ; in aceasta din urmă însă fiind mult mai clară, ca una ce a ieşit dintr'o tipografie apuseană. Ediţia greacă din Viena are o mică prefaţă greacă „Către cititoria=ifpoe τονς άναγν<όοτας, de 18 rânduri rari, cari lipsesc în cea românească. Iat-o : ,Prea înălţatul şi prea bunul legiuitor al Ţării Româneşti, aşezând sfintele lui legi de faţă pentru supuşii săi, împărţitu-l-ea în şase titluri : întâiul coprinde legile privitoare la persoane ; al doilea pe cele pentru lucrurile mişcătoare şi nemişcătoare ; al treilea pe cele privitoare la tocmeli ; al patrulea pe cele privitoare la daruri; al cincelea pe cele relative la vini şi al şaselea pe cele privitoare la diferite prigoniri. Orânduirea chestiunilor este inimitabilă, chipul cel mai metodic este împletit laolaltă după şir, iar fraza este concisă, co-prinzătoare şi foarte limpede. Dacă s'au mândrit odinioară Sparta şi Atena eu legiuitorii lor, cu mult mai mult se cuvine să se laude Ţara Românească cu marele om de stat şi legiuitor al ei, care-i autorul celei mai mari fericiri a ei — ,0" ί-ψηλότατος καϊ ένμενέσιατος τής Βλαχίας νομοθέτης θεσπίζοντας τονς παθόντας ιερούς τον νόμους εις το ύπήκοόν τον, τους όιαίρεσεν είς 'έξ τμήματα το πρώτον περιέχει τονς περϊ προσώπων νόμους" το δεύτερον τους περϊ πραγμάτων κινητών, καϊ ακινήτων το τρίτον τονς περϊ συμφωνιών το τέταρτον τονς περϊ χαρίτων τό πέμπτον τους περϊ "εγκλημάτων, ν.αϊ το έκτον τους περϊ διαφορών. Ή τάξις τον συντάγματος είναι αμίμητος δ τρόπος μεθοδικότατος κατά σειράν αλληλένδετου, καϊ δ λόγος σύντομος, περιεκτικός^ και έμφαντικότατος. "Αν 'εκανχώντο ποτέ f Σπάρτη y.al ai Αθήναι δια τοιν νομοθέταα τών. πολν πλέον πρέπει 263 ν à καυχάται καϊ η Βλαχία δια τον μέγαν, καϊ πολιτιχότατον νομό-θέημ' της, ιόν αίτιον τής μεγίστης ευδαιμονίας της\ Mai departe pe ο foaie groasă, lipită, deosebită de hârtia pe care s'a tipărit volumul, aflăm frumosul portret al domnitorului Caragea cu hangerul la brâu. Sub el stă.emblema lui personală, reprezentată prin doi cerbi, cari au la mijloc vulturul Ţărei Româneşti, fără cruce, cu sabia şi buzduganul de o parte şi de alta. Pe marginea ei citim: Iw ΓΡ K. P. K. B. 1812-Sub ea stă o strofă din Herodot. Acest portret lipseşte din e-diţia românească. Portret are fiecare domnitor, care promulgă pravile, cum sunt : Alex. Ipsilante şi Scarlat Calimah. După el urmează patru pagini dintr'un „imn" (νμνος) în greceşte de 50 rânduri, cari şi acestea lipsesc din ediţia românească. Iată acel imn de laudă a lui Caragea : Iran Zeiţa Temis cu scuturare de măslin spre strălucitul tău, stăpânitorule, tron încununată, legiferează ; şi poporul tău către ale ei sfinte, divine şi statornice hotărârile ei după regulă umblă. Balanţa ei spre egal se înclină ochiul ei nici când nu vede nici mare, nici mic, şi dreapta ei cu bărbăţie înarmată împotriva răutăţii strânge şi arată amară spadă. "Ύμνος Η 'άεά θέμις μ 'έλαίας χλόνον «V '-δν λαμπρόν Σου, Άνθέν ta, θρόνο ν / {-((c. ι ίο μ έ.νν νομοθετεί γ.α\ δ λαός 2ου σ' là (>:><£ της, θεία. χ" εδραία θεσίΐίσματά ι η.· κατά Κανόνα περιπατεί. της rH πλασπγγά σ' ιό ίσον ρέπει· ο' οφθαλμός της ποτέ δεν βλέπει οί'τε ιιεγάλον. οί'τε μικρόν χ' η' δεξιά της με τήν άνδρείαν άρματο>μένη, προς τη ι · χακίαν σφίγγει, χαϊ δείχνει σπαθϊ πικρόν . Venerabila ei dreptate în dreptele ei hotărâri cumpănite judecă şi nemitarnio glăsueşte şi nedreptatea trăznită şi veşnic izgonită- se îndoliază pentru recele iad, Toată Valahia luminat înveşmântată . prăznueşte şi cântă, lăudând pe respectatul legislator şi cu legile şi cu proorociile lui cele cereşti şi sfinte ale lui mişcă credincioasa ei mulţime, Prea mare domnitor şi de lege dătător al neamurilor apărător şi de bine făcător cu îngăduinţă primeşte laudele [noastre. Priimeşte credinţa şi cinstirea şi ale noastre rugi pe acestea ca jertfă cu umilinţă ţi le-aducem. 264_ Ή σεβαστή της Δικαιοσύνη έκ δεξιών της σύμιρηψα κρίνει, και Λδεκάστιος δημηγορεΐ' κ* rf αδικία κεραννωμενη, καϊ αΙωνίως έξωρισμένη σ' τον κρύον \αδην μανροφωρεΐ. "Ολ' ή Βλαχία λαμπροφορωντας, ττανηγνρίζει, καϊ ψάλλ", υμνώντας τον νομο&έτην τον σεβαστόν. καϊ με τους νόμους, καϊ τους χρησμούς του, τους ούοανίους, καϊ Ιερούς τον κινεί το πλή&ός της το [πιστόν. Μέγιοτ* Άνθέντα, καϊ νομοθέτα ! λαών προστάτα, καϊ ενεργέτα, δεξον τονς ϋμνονς ρ,ας προ-[σηνώς. δέξου τήν τιίστην, καϊ τήν λ.ατρείαν, καϊ τάς εύχάς μας αύτας %τνσίαν Γπον 2ε προσφέρομεν τα-\πεινως. 265 Ambele ediţiuni încep cu o prefaţă de o întindere potrivită în care domnitorul Caragea spune cititorilor, că Ţara Românească avea din vechime legi pentru judecarea locuitorilor ei : obiceiuri nescrise şi nedesluşite şi pravile scrise, dar puţine. Pentru aceste pricini totdeauna erau judecătorii siliţi să alerge la Pravilele împărăteşte ale Romanilor, astfel că aceştia se găsiau în faţa a trei feluri de întocmiri de pravile, adică : a Obiceiurilor, Condicei pravilniceşti şi a Legilor împărăteşti. Unele erau susceptibile de două interpretări, *iar altele se contraziceau între ele, astfel că se : „surpa una pre alta, în cât dreptăţile tuturor mădulărilor politiceştii oblăduiri, căzând neîncetat în amestecături şi învălueli de multe cuvântări înpotri-vitoare, a pururea era în primejdie, ca cum ar înota în noia-nuri de ape turbure ce să tălăzuesc de multe vânturi înpotri-vitoare, şi în ceale după urmă nici să îndrepta, ci să aêâtea după voinţa cefor mai tari sau cefor mai meşteşugareţi în vi-cfeşuguri, cari tot ία o pricină punea înainte, când obiceiuf, când condica ţării, când pravifefe împărăteşti după plăcerea [or". Acest rău a voit domnitorul să-1 înlăture şi pentru a-ceasta a întocmit Pravila de faţă, „priimind une fe din ceîevecBi, iar afteie îndreptând şi cele mai multe adâogând" Prefaţa a-ceasta în ambele ediţii poartă anul 1817, de sigur, fiind scrisă de pe vremea când pravila se aplica în manuscris. Legiuirea se împarte în 6 părţi sau secţii = τμήμα, iar a-cestea sunt desfăcute într'un număr neegal de capitole = κεφά-λεον, şi fiecare capitol într'un număr neregulat de paragrafe dintre cari unele au şi aliniate, Partea I-a. Are opt capitole al căror coprins priveşte persoanele sau obrazele=7r. -προσώπων 1 ). IA Pentru bărbaţi şi femei, 1; 9=π· ανδρών καϊ γννάικων. 2*. fii adevăraţi, din curvie, buni şi vitregi, 1-2; 10 ; π. γνησίων, νό&ων, δμο&αλλων καϊ έτερο&αλλων. 36· vârstnici şi nevârstnici, ,, 2; 10-1 \=π. ήλίκων καϊ ανηλίκων. 43. cei fără minte, 1-3; 11 =71. αφρόνων. 54. răsipitori, 3 ; \2=π- ασώτων. 63. slobozi, 3 ; ]2=π. ελευθέρων. 710. robi şi ţigani, 3-5; 13-14 = π. σκλάβων ή κατζι βέλαιν. S5. cei sloboziţi, 5; 14-15=^· απελεύθερων. 1) Cifrele cu aldine indică capitolul, cele mici de deasupra acestora arată numărul paragrafelor, apoi celelalte însemnează, primele : paginele din ed. română, iar ultimele : paginele din ed. greacă. τι. ηραγμάτων avand __ _266_ Partea il-a. este privitoare ta lucruri -.^^ ua.a capitole. ·■ 1°. Stăpânirea lucrurilor, 5-6; 15-17 =ττ. πράγματα»/ Ίξον- 1 at'«g. 25 robirea lucrurilor, 6-7 : 17-18 — π. πραγμάτων δουλείας. 3·8. vecinătatea lucrurilor, 7-11 ; 18-23—71· πραγμάτων γειτονίας: Partea IH-a priveşte tocmelile îndeobşte^-π. συμφωνιών γενικώς, are 23 capitole, fiind cea mai desvoltată. 1". de obşte pentru tocmeli, 11-3; 24-5 =· ττ. συμφωνιών γενικώς. 2ι;'. Vânzări, 13-21 ; 26-35=7»·. πο>λήσεα>ς. 3(i. schimb, 21-2; 35-6=7». ανταλλαγής. 4!5. închiriere sau arendă, 22-3: 36-8== vi. νοιχιάσματος, S\ sădire sau clădire, 24 ; 38-9=ττ. "εμφυτεύσεως. 61'. clacă, 24-6; 39-42=π. χλάκχας. 7". tocmeli de slujbe, 26-8; 42·4=7ΐ. μισθώματος. 825. împrumutare şi datorie, 28-30: 44-7— π. δανείσματος και χρέους. 97. poliţe, 30-1 ; 47-8 = π. πολιτζών. 101 dobânzi, 31-2 ; 48-9=ττ. διαφόρου. 11 »8. zălojire, 32-5; 49-51—π. 'ενεχνριάσεως. \2\ chezăşie, 35-6; 52-3 — n. 'εγγνήσεα>ς. 13η. obştire sau deavalma, 36-7 ; 53-4=7t. κοινού. 1421. tovărăşie, 37-41: 55-9—τ»·· συντροφιάς. 154. logodnă, 41-2; 59-60 — ;'/. μνηστείας. 1618. nuntă, zestre şi exoprică. 42-9; 60-7—τ», ύηαι δρείας, τιροικδς καϊ "ε'ξω-ηροίχων. 173. învoială ό ca cş.u;îooik«jj'. 173. învoială. 49-50; 67-8 — -ι-συμβιβασμού. 1821. eretocrisie, 50-2 ; 69-71—7». αίρετονψσίας. 19:ο. vechilet, 52-5 ; 71-5—ττ. τοποτηρήσεως. 204. vechilul de judecăţi, 59; 76=7»· συνηγορίας. 213if. epitropi, 56-61 : 76-80 == Ti. 'επιτρο-πήϊ!- 222'. cele puse în păstrare sau depoziton, 61-3: 81-3 = παρακαταθήκης. 235. secvestru, 64 ; 84=τΐ· μεσεγγυήσεως. Partea IV-a vorbeşte pentru daruri, având 5 capitole. V. daruri, 64-3 ; 85-6—τι. χαρίτων. 2'2. darurile dinainte nunţii, 65-6 ; 86-7=tî'. προγαμιαίο/ν όώρον. 3'2. moştenire sau clironomie : moştenire fără diată şi moştenire cu diată, 67-78; 87-99=71. κληρονομιάς ; κληρονομιά χωρίς διαθήκην ; κληρονομιά μέ διαθήκην. 4". legat. 78-80; 100-2=7»· λεγάτον. 5". iotesie sau facere delii de suflet, 80-1 ; 103-4=π· υιοθεσίας. Partea Va este destinată delictelor==7r. "εγκλημάτων, având capitole, ia urma căreia găsim un adaos. V. omor, 82; 105-6=77. φόνου. 25. tâlhari, 83; 106-7 * r>v. 36. furi, 83 ; 107-8=?». χί*™»*.· " 10 84; 10S= -, χρεοκοπώ,-- οϊκονοιιικών ι . 'umcu πλαστογράφε„v. 61 marW; , ■' · P'astografi, 85; 109 ma,t0ri 1η,ηαηο*. «5: IKt , vm!âZ ΐτών. 4? mufluj'i mincinoşi, -77. 267 >x',v. 7'. prepuitori sau pârâtori, 85-7; 111-12= n, συκοφαντών. Η'. tăelori de bani, 86 ; 11ϋ-11=ττ. παραχαράκτων. φ. necinstitori, 86-7; 111-12=7?. άτϊμαστών. 105. preacurvari, 87; 112 = ι. μοιχών. După aceasta urmează un adaos cu 6 paragrafe despre stricăciune, 88; 113=7'· βλάβης. Partea Vl-a privitoare la judecăţi=rf»><«vi^oi5, cu 4 capitole. I24. prigoniri, 88-94 ; 114-20=7»·· διαφορών. 257. dovezi, cărţile, martori, jurământ, carte de blestem şi caznă, 94-100 ; I 20-27=7r. αποδείξεων ; "έγγραφα ; μάρτυρες : "όρκος ; 'επιτίμιον ; βάσανον. 3'5. judecători, judecată şi hotărâre. 100-3· 128-31 = ι. ν.ριτών, κρίσετος και άιτοφάσεως. 410. apelaţic, 103-14; 131-32= •/ι. 'εκκλητον '). Ediţia românească se termină cu o anaforă a arhiereilor şi boerilor din 9 Iunie 1818 către domnitor prin carc-l roagă să poruncească să se pună în tipar, după care urmează Însemnarea marelui logofăt Constantin Bălăceanul din 2H Iunie 1818 în care se arată că a protocolit pravila; adică şi-a pus în-călitura sa proprie cu pecetea domnească pe foaia ultimă, A-ceastă din urmă dată e aceia când s'a trimis manuscrisul la tipar. La 9 August 1818, cartea era tipărită, când s'a dat şi porunca ca să intre în vigoare de la 1 Septembrie acelaş an. Deci dar tipăritul s'a făcut în mai puţin de 2 luni. In ediţia grecească nu găsim această anaforă cu însemnarea lui Constantin Bălăceanu Amândouă ediţiile se sfârşesc cu o „tablă" de materie, care în ediţia românească se găseşte la finele cărţii sub titlul de : „Scara aceştii pravifi, după care urmează e-rata cu 39 de erori tipografice ; iar la ediţia greacă este urmată de o listă de 74 cuvinte puse în ordine alfabetică, pentru ca judecătorul să găsească mai repede chestiunea ce-1 interesa, sub titlul : ,L'Sta celor coprinse în carte după alfaBet= Πίναξ τών έν τή βίβλοι περιεχομένων κατ" άλφάβητον'. Enăchiţă Văcăres-c u în poezia sa : ,La Pravifa Ţării' îşi arată dispreţul său, După tipărirea ediţii greceşti—căci cea românească a mai ψενδομαοιΰ- 1) Ediţia românească are 104 pagini de coprins al condicii, căci celelalte file de ia început şi sfârşit nu sunt paginate. Ediţia aceasta se găseşte cu mai multă uşurinţă de cât cea grecească. Din aceasta din urmă cunosc ex. de la A-cademia Române, Nr. II, 43056 şi altul al Bibliotecii Universităţii din Iaşi, Nr. j00/IV. Această ediţie are pp. 132, nepaginate fiind numai „Imnul", „tabla" Cuprinsului şi „tabla" materii după alfabet. 268 întârziat—s'a distribuit pe la toate instanţele de judecată existente atunci în Muntenia. Din pitacul de distribuire al acestor exemplare, aflăm care anume instanţe existau. In Bucureşti e-rau : Divanuf domnesc ca ultimă instanţă, departamentuf de opt, departamentuf de şapte, departamentuf criminafionufui, judecătoria agei şi judecătoria spătăriei, la care se mai adaogă departamentuf streinefor pricini, creaţiunea lui Caragea, La Craiova : Divanuf caimacamufui, departamentuf de patru şi departamentuf criminafionufui, plus 17 judecătorii de prin capitalele judeţelor muntene şi oltene întâmplarea nu a scos la iveală până în prezent proectul lui Nestor, căci şi delà el ne-a rămas un asemenea proect. Actele contimporane nu ne dau lămuriri, dacă fiecare a lucrat la câte un proect separat. Norocul însă ne ajută să clarificăm această întrebare fără răspuns precis până acum. Prof. C. C- Giurescu a descoperit în biblioteca prof, M. Săulescu din Bucureşti, proectul lui Hristopolos, dându-ne un studiu asupra diferenţelor dintre coprinsul lui şi al textului oficial tipărit la Viena în 1818 2;. Iată câteva din aceste diferenţe : Multe din capitolele aflătoare în manuscrisul proectului sunt suprimate din textul oficial imprimat, cum sunt următoarele: a). Domnuf şi drepturile lui, în care se vorbeşte despre drepturile şi prerogativele sale. Cele dintâi opt articole din ele se găsesc şi în Istoria lui Dionisie Fotino, ceia ce dovedeşte că acest autor va fi avut vreo copie a acestui proect- b) Găz- 1) V. A. Ureche / .Justiţia sub loan Carpgea', Extras din Analele Academiei Române, seria II, tom. XX, Memoriile secţiunii istorice, Bucureşti, 1898, pp. 376/103, 378/104, 410/136. Tot în această lucrare se găsesc şi toate actele justificative. 2) C. C. Giurescu*. .Legiuirea lui Caragea, un anleproect necunoscut', art. în Buletinul comisii istorice a României, III, (1924), pp, 45—7, Buc. La întrebarea noastră făcută autorului acestui articol, am primit răspunsul că manuscrisul proectului a fost reîntors profesorului de sociologie, M. Săulescu, un mare iubitor de cărţi şi acte vechi, care a decedat nu mult după aceia. Moştenitorii 'ui, probabil, îl vor vinde cu toată colecţia de câteva mii de documente vechi ' muntene. Ar trebui imprimat în întregime. Ar fi o grea pierdere pentru ştiinţa noastră dacă s'ar răpune. Acest ms. are formatul 8. Ε legat in piele. Are la început 5 file nenumerotate, urmând tabla de materie pe trei file. Textul este coprins în 192 file numerotate, sàrindu-se delà 119 la 130. Sfârşitul manuscrisului are foi albe. Pe verso al primei scoarţe citim următoarea însemnare, de sigur a a unei posesoare: „Cette [sici livre appartient à mademoiselle Rhalou Barcanesco". 269 duirea tn Han, In acest cap. se arată obligaţiunile proprietarilor de han faţă de călătorii adăpostiţi acolo- c). Darul de logodnă. Acesta-i înlăturat cu totul, pentru că ideile din el sunt coprinse în cap. ,Darurile dinaintea nunţii', care a rămas în textul tipărit, d). Răzvrătirea este înlăturată. Pedeapsa ei se lăsa la aprecierea domnitorului, e). Măsurătoarea strâmbă, unde se da definiţia şi se indica pedeapsa, deasemenea, e scos. Din alte capitole s'au suprimat numai unele articole, cum sunt din cele ce urmează mai jos: a). Din cap. Despre fi Beri au fost înlăturate § 4—11 unde se vorbea despre împărţirea supuşilor în : boeri, boerinaşi, neamuri, mazili, ruptaşi şi birnici, arătându-se cine intra în ele, ce'biruri plăteau şi ce fel de scutiri aveau. Pare-se că aici este o încercare de a se stabili prin lege privilegiile boereşti. b). Despre mezat din care s'au suprimat § 1—3 şi 7—10, In § 9 se prevedea ca preţul licitaţii sâ fie adus la cunoştinţa rudelor cu drept de protimisis. Acesta s'a dat afară, fiindcă în {? 48 se spune categoric, că protimisis-ul este înlăturat la mezat. c\ Despre cfacă. Din acest cap. s'au înturat § 2, 6, 7, 8, 14, 17. Prin S 2, 6 şi 8 proprietarul era obligat să dea clăcaşului său : loc pentru clădit casă, lemne pentru foc, şi loc pentru arătură cât ar. putea ara timp de două zile şi un alt loc de aceiaşi întindere pentru fân de coasă. Dacă nu ar fi putut să-i dea loc de cosit şi lemne de foc, era dator să-i scadă câte trei zile din cele douăsprezece cât era dator să-i lucreze pe moşia lui. Prin § 14 clăcaşul nu era obligat să dea proprietarului dijmă din roadele pomilor; iar prin § 17 se în-găduea clăcaşului să plătească proprietarului câte un groş şi câte o măsură de vin de fiecare butie, dacă proprietarul nu-şi vindea singur vinul şi rachiul său, ci le arenda clăcaşului său. Cap, 6, 8 şi i4 fiind în favoarea clăcaşului, au fost înlocuite cu § 3, 14, 11 şi 12 din condica tipărită, care sunt în favoarea proprietarului. S'au suprimat şi părţi din articole, cum sunt : a). Despre Boţi, acolo unde se spune, că hoţul care fură lucruri domneşti sau publice se va pedepsi caşi cel care va fura lucruri sfinte, s'a suprimat expresiunea : „sau cum va dori domnul", evident că-i o ştirbire a autorităţii domneşti voită de boerii ţării- b). La § Despre roBi s'a suprimat din textul tipărit începutul § 3 în care spunea : „Domnul este stăpân şi pe viaţa ţiganilor". Şi 270 271 aici este o micşorare a puterii domneşti voită de boerime. c). Din cap- Despre jurământ este tăiat întreg § ί 0 in care se spune ca jurământul să se depună cu pitac delà judecător în bisericile catedrale din oraşele Argeş, Buzău şi Craiova ca reşedinţe episcopale, sau prin bisericile de pe la reşedinţele judeţene- d) Din cap. Despre afurisanie s'a suprimat întreg § 3 în care se spunea că afurisania să se ceară cu pitac delà mitropolit sau episcop ; iar aceştia după aceia să dea cartea de blestem. e) . Din cap. Despre judecători, judecată, hotărâre şi apefuri, s'a suprimat § 2 în care se spunea că judecătorii să nu primească delà părţile în litigiu nimic în afară de puţină mâncare şi băutură. Cel care' va face altfel va fi destituit şi dezonorat de domnitor, In textul tipărit găsim adăogiri şi clarificări pe cari nu le aflăm în proectul rămas în manuscris : a). Cap. Despre prepui-tori sau părători nu s'a spus nimic în manuscris- b). Cap. Despre dovezi şi c). Despre caznă nu se pomeneşte nimic în manuscris, d). Din cap. Despre cfacă lipsesc §3—4 şi 11—12 din manuscris, e). In cap. Vecinătatea fucrurifor se spune în manuscris că cel care va muta hotarul unei moşii va fi pedepsit „foarte aspru", pe când în ediţia tipărită se fixează pedeapsa, care va fi plata ce se va face păgubaşului, ce va fi cât valoarea locului însuşit prin tragerea nedreaptă a hotarului, f). in cap, Despre roBi pe când în manuscris se zice, că cine îşi va însuşi cu ştiinţă vreun ţigan sau ţigancă streina, acela va plăti proprietarului lor, atât câştigul dobândit delà ei, cât şi paguba ce a avut-o din lipsa lor ; în textul tipărit se fixează plata pentru ei. Tot astfel la cap. Despre plastografie şi moffuzi în textul imprimat se fixează pedepsele în bani, pe când manuscrisul nu le prevede, g). Drepturile femeii sunt prevăzute in cap. Despre moştenire. Manuscrisul spune că moştenirea după moartea părinţilor, dacă rămân fii şi fice necăsătoriţi, ea se împarte egal între ei, pe când textul tipărit spune că moştenesc numai fii, cari sunt datori să înzestreze pe surori, căsătorindu-le. h). In cap. Despre contractele de căsătorie şi parafernafe la § 7 se spune că „tatăl, sau în lipsa lui fratele, e dator să dea zestre fetei şi dacă face greutăţi poate fi silit la aceasta prin judecată, de către rude". Partea pusa între ghelemele în textul tipări este suprimată. In § 23 din acelaş capitol al manuscrisului set ■pune că mobilele neînsufleţite date de zestre fetei trebuesc toate preţuite, pe când în textul oficial se spune, că se pot dà şl l.u-ă preţuire, în caz de despărţire provizorie, § 36 din ms. îngăduie femeii să-şi ia zestrea sau să ceară asigurarea ei ; pe când textul editat admite numai asigurarea. Dacă femeia încred in-['-λ/Ά averea ei parafernală bărbatului, după § 46 din manuscris ea va lua iscălitură de la el. In textul tipărit acest § s'a mi primat. In cap- 23 din partea IlI-a se spune, că dacă mama epitroapă a orfanilor intră în a doua căsătorie mai înainte de aş dă socotelele epitropisirii ei, şi dacă se constată, după ;;ceia, lipsă în averea copiilor epitropisiţi, atunci răspunde nuni ai bărbatul al doilea, pe când în textul publicat, pe lângă soţ vste făcută şi ea răspunzătoare. In cap. 3 din partea IV-a, j|, Despre darurife dinaintea nunţei prin § se spune, că dacă bărbatul făgădueşte vreun dar înaintea nunţii, fără să spună ce anume şi cât, atunci trebuie să-1 socotească egal cu a şasea parte din zestrea soţii, iar în textul imprimat, într'un asemenea caz, bărbatul este scutit de acest dar- In concluzie, prescripţiunile proectului manuscris sunt mult mai blânde, nu numai faţă de fete şi femei, dar şi faţă de să raci, datornici şi acuzaţi. Astfel avem în cap. 5 din partea IlI-a din ms. k). Despre darea şi luarea în arendă prin § 4 se spune, că atunci când se dă un loc în arendă se protimisesc locuitorii de pe acel loc, prezentându-se din Martie până la finele lui Aprilie. Textul imprimat a înlăturat această măsură aşa de dreaptă faţă de cei ce lucrează pământul. La cap. 1). Despre împrumut prin § 25 se mai dă un termen de patru luni peste cel dat'de judecată celui datornic, care dispoziţie a fost scoasă din ediţie. La cap. m). Despre doBăndă § 3 precizează că nu se plăteşte dobândă la dobândă, pe când textul tipărit spune că se poate face dobânda capete şi atunci se plăteşte dobânda şi la acele capete. Prin § 5 din acelaş cap. se spune că moştenitorii nu vor plăti dobândă pentru datoria celui decedat timp de un an, pe când în textul publicat, dobânzile nu se plătesc până la numirea moştenitorului. In proectul manuscris se privilegia debitorul, iar în textul tipărit se ajută creditorul. Pedepsele din manuscris sunt mult mai grele de cât cele din textul dat publicării. Astfel pentru gazda tâlharilor se admite pedeapsa cu moarte,, iar textul, numai ocna pe cinci ani, 272 Hoţul, după ms., se condamnă să plătească dubla valoare a lucrului furat, pe când textul tipărit numai costul acelui obiect. Plastografii de iscălituri, peceţii sau acte domneşti se pedepsesc, în afară de ocnă, cu exilul şi uneori şi cu moartea, iar în ediţiune numai cu tăerea mâinei şi cu ocnă pe cinci ani. Orice ipoteză am admite în ceia ce priveşte originalul textului tipărit al acestei legiuiri, adevărul nu poate sta decât la mijloc. Legiuirea lui Caragea este opera celor doi pravilişti : Atanasos Hristopulos şi Nestor, revăzută de Obşteasca adunare a arhiereilor şi boerilor Ţărei Româneşti, în care s'au închegat elemente din Pravilniceasca condică, Obiceiurile pământului şi Bazilicalele bizantine, în măsura în care toate aceste elemente se puteau aplica populaţii din Muntenia. Această legiuire a fost în vigoare până în anul 1865. Ea a avut mai multe ediţiuni, ceia ce probează necesitatea pe care o simţiau instanţels de judecată de dânsa. Această Legiuire a ţinut până în anul 1841 şi loc de cod penal prin dispoziţiunile date în partea V-a a ei. In epoca Regulamentului Organic din cauza puţinelor dis-poziţiuni cu caracter civil şi procedural, viaţa complexă juridică a cerut o dezvoltare mai mare, dar norma conducătoare în judecăţi a rămas tot această legiuire. De aceia, acest Regulament Organic în art. 241 zice: „Toate judecaţi fe în pricini podticeşti vor fi întemeiate pe condica Prinţipatufui Vafabii cea puBficatâ fa anuf 1818". Karl Eduard Ζ a ch ari a e von L i n g e n t h a 1 în vHis~ toriae juris graeco-romani defineatio" a susţinut că în Legiuirea lui Caragea au intrat multe principii din codul lui Napoleon. Mai târziu a rectificat. Acelaş autor mai susţine, că ediţia românească a fost tipărită în 1817, iar cea grecească în 1818 de unde se deduce, că prima tipărire este a textului românesc. El a fost înşelat, de sigur, de predoslovie, care a fost scrisă în 1817, necunoscând tot materialul documentar în legătnră cua-ceastă chestiune. ') Ea coprinde drept civil, penal şi procedu- 1) Ζ a c h a r i a e : „Historiae iuris graeco romani delincatio". Cum appendice ineditorum. Auctore C. E. Zachariae, D. J. U. Heidelbergensi, Haidelbergae. MDCCCXXXIX (1839), 8, XVI şi 190 pag.) in cartea 111-a ; cf, Idem: .Geschichte des griechischramischsn Rechis', Berlin, 1892 111-e Auflage, pag. XVI, zice : „Das Walachische Gesezbuch (Νομοθεσία) ist zuerst 1817 in Bukarest in walachi- 273 ral- Limba-i laconică şi stilul succint. Legiuirea a servit ca model şi pentru alcătuitorii ,Criminaficeştii condici' moldovene din 1820-1826. Dintre toate legiuirile noastre vechi singura care a avut noroc de un comentator este aceasta legiuire- Acest comentator este loan Bărbătescu, care a dat lumină în 1849 o lucrare de comentare ')· In 616 pagini, tipărite cu caractere ci-rilice el lămureşte dispoziţiunile acestui cod, spunând că nu este original, ci e un fruct al seminţelor răspândite de distinşii profesori ; Ştefan T e k i r i, profesor de drept civil, de M o r o i u, profesor de drept roman, fost elev al lui Nestor în şcoala domnească, de Brăiloiu şi alţii. După aceia el dedică dreptului românesc două pagini, scuzându-se, că lasă această sarcină altuia mai norocos, Aceste două pagini au fost folosite de Brăiloiu la editarea Pravilniceştei condici a lui Alexandru Ipsilanto în 1841. Bărbătescu spune, că din pricină că îndreptarea letfol lui Matei Basarab este o pravilă imperfectă, judecătorii căutau într'una Legile împărăteşti ; de aceia Caragea a fost silit să alcătuiască această condică de legi. Biografia logof. Ştefan Duoă ultima cercetare a lui I. C. F ί 1 i 11 i, es or " ' s'a constatat că Logofătul Nestor s'a născut la 176j. Aceasta o deduce dintr'o catagrafie a Ţării româneşti, alcătuită în 1829, în care Nestor este trecut cu vârsta de 63 de ani, născut în Craiova, dar atunci trăitor în Bucureşti, După datele pe care le-a coroborat cunoscutul învăţat scoate concluzia că Nestor este fiul ieromonahului Macarie, câre-şi a-vea averea şi rudeniile sale în jud. Vâlcea la Ocna2), După părerea prof. Andrei Rădulescu3), el era din scher Sprache publizirt werden, eine officielle neugriechische Uebersezung er-schien 1818 in Wien. Es umfasst Civil —Criminal —und Processrecht, ist aber ganz skizzenhaft gehalten und fiillt in der griechischen Ausgabe nur 144 Seiten. Es beruht auf Natur-und Gewohnheitsrecht und bietet nur wenige Anklănge an das byzantinische Recht". 1) I. Bărbătescu: .Cursul dreptului civil român cu explicaţiunile dupa ordinea pravilei lui Caragea', Bucureşti, 1849. 2) . I. C. Filitti: .Juristul Nestor' art. in .Revista Arhivelor', 1927, Nr. 4, pag. 234. 3) A. Rădulescu: .Logofătul Nestor' art. în .Revista critică de drept, legislaţie, şi jurisprudence, 1910, Nr. 1, Anul I, pp. 27-63; cf. Idem: ,Doi pravilişti români : Logofătul Nestor Craiovescu, Andronache Donici', în Biblioteca juridică, condusă de advocatul Dem. D. Stoenescu, Nr. 14, Craiova, 1923, pp. 7-28. Dreptul bizantin. 18 274 275 stratul de jos al societăţii româneşti şi ajunsese prin muncă la cele mai înalte demnităţi. Date precise asupra învăţăturii sale nu avem, Numai din două fapte putem stabili cu aproximaţie lărgimea orizontului său cultural. întâi, din faptul că a fost logofăt al Departamentului streinelor pricini deducem că cunoştea şi limbile apusene, cel puţin franceza şi italiana pe lângă latină şi elenă, limbi în cari erau scrise legile bizantine, cum sunt Basilicalele în ediţia lui Fabrotus şi altele. Peste toate a-cestea poseda foarte bine limba neogreacă, nu numai în scris, dar şi în vorbire. Al doilea fapt este conlucrarea lui la Legiuirea lui Caragea, din care se arată ca un cunoscător al legilor şj limbilor indicate mai sus. Cunoştinţele acestea putea să le câştige, fie prin studiu făcut într'o casă boerească, fie într'o şcoală anumită, pe care actele vremii o tace. Numele de familie îl găsim, când Craiovescu, când Predescu. Aceasta se lămureşte prin locul naşterii sale (Craiova) şi prin numele cel adevărat al familii sale. Ca demnităţi îl găsim la 1800 ') purtând rangul de vei stofnic ,■ iar cu un an mai târziu înaintase la Biv vei căminar2). într'un pitac de numire ca judecător în divanul veliţilor boeri Caragea îi spune că-i cunoscut „pentru ştiinţa şi praxis a pra-vililor". După aceasta îi mai încredinţează reorganizarea şcoa-lelor publice, adăogându-i ca ajutor pe banul Grigorie Brânco-veanu, îndatorire de care s'a achitat bine şi grabnic. De aceia ambii fură numiţi epitropi ai şcoalelor. Lui Nestor i se dedese toată încrederea pentru adunarea banilor proveniţi prin mitropolit şi episcopi de la cler şi mănăstiri pentru plata lefurilor profesorilor şcoalelor greceşti de atunci. îndeplinirea acestor sarcini îi aduse înaintarea la rangul de mare cfucer3). Dacă nu-I găsim regulat în toate hotărârile divanului, aceasta însemnează că i se dedea şi alte însărcinări mai speciale, cum a fost chestiunea Protimisis-ului, care interesa pe domnitor în deosebi- 1| V. A. Ureche: Jsloria Românilor', X, pag. 120 actul din 13. VII. 2| Ibidem: actul din 18. VIL 1801, pag. 122. 3) Ibidem: ,0p. cit.', X, pp. 88, 103, 106, 113, 116, 119, 122. 124, 125-126, 131-132, 138, 140-141, 144, 152, 154-55, 159, 167, 170, 181, 194, etc. Pentru a se vedea cum a evoluat în boerie Nestor, să se mai cerceteze şi .Condica lui Const. Ipsilante' precum şi .Condica lui Caragea' din .Tesauru de monumente istorice pentru România' vol. II, pp. 303-401, Bucureşti, 1864. Caragea dorea să schimbe principiile protimisis-ului din JPravilniceasca condică a lui Alexandru Ipsilante. El voia să introducă pe streini în pământul românesc prin cumpărări de i-mobile. Nestor prezentă proectul său domnitorului la 8. IX. 1814. Domnitorul îl aprobă însă cu o deosebire şi anume: ca atunci când vin în concurenţă două rude, dintre cari una este părtaşă şi vecină, şi alta care deşi nu este părtaşă sau vecină, este însă rudă mai apropiată, el dă drept de protimisis celei dintâi, care putea să fie de multe ori vreun strein. In chipul acesta se e-ludeau principiile aşa de naţionale din Pravilniceasca condică. Aceştia prin căsătorie cu vreo autohtonă puteau să aibă câte o moşie de la soţiile lor, care moşie era în codevălmăşie şi deci alăturea, putând ca în caz de vânzare a pământului vecin să fie înlăturat chiar şi fratele vânzătorului. Ca efor împreună cu Gr, Brâncoveanu şi Const, Bălăceanu, cunoscuţi iubitori ai culturii, se străduiră şi reparară şcoala greacă de la Schitul Măgureanu din Bucureşti, In toamna lui 1817 clădirea fu gata. Cu numirea ca profesori a lui Nofit Duca şi Ştefan Comito, această şcoală începu cursurile. Nestor fu numit profesor de drept la şcoala de la Sf, Sava '). Dragostea şi focul pus în lecţiile sale pentru elevi şi-a a-rătat-o şi în recomandarea la eforie a unui distins elev, care fu Const. Moroiu 2). Gheorghe Lazăr găsi în persoana lui Nestor sufletul înflăcărat, care atrase spre acea mică luminiţă a dra-gostii de neam prin carte şi pe boerii : Gheorghe Gol eseu şi Const. Bălăceanu. In afară de aceste multiple însărcinări pe care le dobândi de la domnie, Nestor mai primi şi porunca ca împreună cu grecul Atanasios Hristopulos,—numit la suirea sa pe tron logofăt al Departamentului streinilor pricini,—să facă fiecare câte un proect de pravilă. Aceasta trebuia să fie alcătuită din pravilele bizantine şi obiceiul pământului3). Când aceste două proecte au fost gata, domnitorul a numit o comisie formată din stolnicii: Const. Bălăceanu şi Io- 1) V. A. Ureche; ,Op. cit,', X, pp. 371-374; cf. .Istoria şcoalelor de la 1 mo-1864', I, 1892, pag. 102. 2) V. A. Ureche: .Op. c/i.', X. pag. 410; cf. .Istoria şcoalelor', 1, pag. 109. 3) V. A. Ureche: ,Op. cit.', X, pag. 497. 276 niţă Bălăceanu, cărora li s'a mai adaos cei doi jurişti, autori ai celor două proecte. Această comisie trebuia să se àdunç,. unde va fi crezut ea de cuviinţă ca să cerceteze cele două proecte, din care trebuia să facă numai unul singur. Ei erau datori ca să aleagă ce li se părea bun şi să dea la o parte ceia ce li-ar fi părut de prisos. Din când în când, erau obligaţi să arate şi domnitorului ca să „teorisească" şi el '). In Februarie 1817 lucrarea fu verificată 2). După obiceiul vremii, domnitorul o supuse şi discuţii Adunării obşteşti, alcătuită din reprezentanţii clerului şi boeri. Aceştia se adunau Marţea şi Sâmbăta. Lipsurile trebuiau arătate domniei printr'un raport. Prin April, fiindcă cercetarea mergea greu şi mai trebuia de adăogat ceva, domnitorul porunceşte ca persoanele arătate mai sus să se a-dune în zilele de mai sus la ceasurile 2 pentru a grăbi lucrul3). Acum Adunarea trebuia să aibă loc la curtea domnească. In 9 VI. 1817 boerii cerură'să se tipărească condica4). Lupta pe care au dus-o cei doi pravilişti cu Adunarea boerilor pentru apărarea operii lor, nu o cunoaştem, de oarece nu ni s'au păstrat actele contimporane. In vremea când legiuirea se tipărea la Viena, Nestor fu numit logofăt la Departamentul streinelor pricini. Nu-1 găsim depunând jurământul de credinţă lui Tudor Vladimirescu, de sigur, fiind fugit cu ceilalţi boeri din grupul său, la Braşov. După numirea lui Grigore Gh^a ca domn pământean, se întoarce şi este numit din nou 'logofăt al streinelor pricini5), făcând impresie rea agentului prusian, In 1825 părăsi demnitatea de logofăt al pricinilor streine, poate din cauza înverşunatei uri a acestui consul prusac şi a celui austriac, despre care vom vorbi mai jos. Fu numit în schimb Logofăt al ţării de jos. După obiceiul său, el odată cu 1) V. A. Ureche; ,0p. cit.', X, pag. 587 ; cf. Dem. D. Stoenescu: .Legiuirea Caragea', Craiova, 1905, pp. 9-10. 2) Ibidem: ,Ορ. cit.', X, A, pp.- 588-9; cf. Dem. D. Stoenescu: ,0p. cit.', pp. 11-12. 1) V. A, Ureche: ,Ορ. cit.', pag. 592 ; cf. Stoenescu, pag, 13. 2) Stoenescu: ,0p. cit.', pag. 14. 3) înainte de Nestor fuseseră ca logofeţi la Departamentul streinelor pricini : P. Ritorides, Hristopulos şi Dumitrache Ştefănescu, vezi şi actele ίη V. A. Ureche; pp, 459, 62? ; cf. Hurmuzachi: ,Documente', X, pai,'. 202, nr. 273. 277 slujba mai Îndeplinea şi alte sarcini cu caracter şcolar '), fiind în cea mai apropiată prietenie cu Dinicu Golescu, Ocupaţia rusească nu-1 vedea cu ochi buni, de aceia i-a dat numai sarcini de judecător, ţinându-1 tot mai departe de chestiunile politice. In 1833 a fost numit membru în Obşteasca adunare a divanurilor. Mai târziu boerii l-au ales în Obşteasca adunare extraordinară pentru alcătuirea Regulamentului organic, luând parte la puţine şedinţe, din cauza boalii sale. Toate sarcinile, date mai târziu privesc alcătuiri de legi, cum sunt : fe» gea mezaturilor, a condicii pofiticeşti şi criminaficeşti şi una de procedură. In 1832, s'a înfiinţat provizoriu o Curte de revizie, ca o a patra instanţă, care se compunea din toţi preşedinţii divanurilor din Bucureşti, 2 supleanţi şi 6 mădulare alese de domnitor din alţi 12 aleşi de Adunarea obştească. Nestor fu numit şi la- această Curte. Ca membru în co.nisiunea judecătorească a Adunării obşteşti, s'a opus proectului guvernului de a dă poliţailor dreptul de a judeca, pentru că în chipul acesta s'ar fi ajuns la ceia ce fusese înainte de Regulamentul organic. Tot astfel s'a opus şi la introducerea a prea multe condici şi formalităţi la instanţele de judecată. Curtea aceasta de revizie se desfiinţează în 1835, când guvernul voi să o permanentizeze, dându-i în competinţă procesele judecate de înaltul divan. După desfiinţarea Curţii de revizie se înfiinţa un Sfat consuftativ, alcătuit din trei membrii cari trebuiau: „să fie născuţi români, oameni cercaţi în sfujBe, cinstiţi şi cu ştiinţă de pravife"- Sfatul acesta cerceta toate hotărârile venite la domnitor pentru întărire. Dacă nu le găsea conforme legilor se trimeteau din nou la înaltul divan spre o nouă judecare ; dacă însă erau bune. se trimeteau la logofeţia dreptăţii spre întărire. Nestor ca preşedinte al acestui sfat, avu ca secretar pe iubitul său elev Const. Moroiu, şi conduse instanţa până la 12 Martie 1837, când demisiona, find înlocuit cu marele logofăt Alex. Filipescu, iar lui i se dete ultimul rang de boerie fiind ridicat la treapta de mare logofăt al dreptăţii, ca răsplată deosebită pentru marea activitate desfăşurată în toată curgerea vieţii sale. După plecarea sa, nu târziu, prin Decembrie 1837, dom- 1) N. Iorga: Jstoria literaturii româneşti în sec. al XIX-lea', 1, Bucureşti, 1907, pag. 103 ; cf. .Curierul românesc', 1829. Nr. 45. 278 nitorul a găsit neorândueli la această instanţă, şi înlocui pe AL Filipescu cu Iordache Golescu, ca peste câtăva vreme să se desfiinţeze şi Sfatul consultativ. Se stinse în 7. XI. 1838. Departamentul strei- Domnitorii, numiţi în Principatele ro-nelor pricini. 1812. „ , - ., 0 ι ~> -fii- mane dupa ! 812, au înhmţat mea o instanţă de judecată, numită Departamentul st rein efor pricini, formată dintr'un preşedinte şi trei membrii. Preşedintele trebuia să fie logofăt, desăvârşit cunoscător al legilor. Ei judecau procesele dintre supuşii streini : ruşi. francezi, austriaci etc. şi autohtoni, sau streini cu streini, pe baza capitulaţiilor. prevăzute încă din 1744, prin tratatul de la Kiuciuk-Kainargi. Caragea în Muntenia şi Scarlat Calimah în Moldova au dat conducerea a-cestei instanţe la persoane ca Nestor şi Andronache Donici. A-ceştia trebuiau să ştie cum să conducă dezbaterile proceselor pentru a nu jicni pe consulii respectivelor ţări, punând pe domnitori în grea situaţie şi pentru a nu aduce prejudicii neamului lor românesc. Nestor a avut să sufere insultele agentului prusac şi mai apoi pe ale acelui austriac, istoricul Turciei, cunoscutul Hammer. Biografia lui Atanasi- Despre Atanasios Hristopulos aflăm din osHristopulos : 1772- pitacui din 2. X. 1816, unde se spune că el cu Nestor alcătuiseră „câte o întocmire de pravilă" cari au slujit ca punct de plecare la înjghebarea Legiuirii lui Caragea. Apoi în 30. XI. 1812, dintr'o comunicare făcută de domnie ispravnicilor că a numit pe biv vel căminar Atanasios Hristopulos logofăt al Departamentului streinelor pricini. In această demnitate stă până la 1817 când a fost înlocuit de Petrache Ritorides, după care în 1818 vine Nestor-Date biografice destul de bogate găsim asupra lui în lucrarea lui Nicolaos Koritzas apărută în 1853 la Atena, întitulată : .Antichităţile efene aie boerufui mare logofăt, 'domnul Atanasios Hristopufos = "Ελληνικά άρχαιολογήματα τον άρχοντος μεγάλον λογοθέτον ν.νρίον "Αθανασίου Χριστοπούλου1. In afară de această operă rară, mai găsim note asupra vieţii lui Hristopulos in lucrarea lui Const N. Sathas, întitulată : Filologia neo-elenă. Biografiile Grecilor conţinute în scrieri de la desfiinţa- _279_ rea imperiului bizantin până la regenerare = Νεοελληνική φιλολογία : Βιογραφίαι των "εν τοις γράμμασι οιαλαμψάντιον Ελλήνων άπο τής καταλύσεως τής Βνζαντινής Αυτοκρατορίας μέχρι τής V.'h'P. γερσίας', scrisă la 1867 tot în Atena. Din ambele înţelegem că Atanasios Hristopulos s'a născut în 1772 la Castoria în Macedonia. Tatăl său, preot, de frica Turcilor a venit cu cei doi copii ai săi, Atanasios şi Chiriacos, în Ţara românească. Cel dintâi iubind studiul a fost dat la şcoala grecească, unde era Neofitos Kavsocalivitis. Din ţară a plecat la Buda şi apoi la Padova, unde a studiat medicina, filosofia, latina,'dar dreptul era obiectul pe care 1-a iubit mai mult. Intorcându-se la Bucureşti, recomandat de prof. Lamvros F o tiadis, ajunse meditatorul copiilor domnitorului Alexandru Moruzi. Când acesta din urmă căpătă domnia în Moldova, (1802-1806), el fu numit judecător la o instanţă din Iaşi, !ă-cându-1 mai întâi căminar. Aici, după îndemnul domnitorului, scrise piesa Abile, care s'a reprezentat de mai multe ori sub Caragea. In 1806, ocupându-se Moldova de armatele ruse, Hristopulos urmă pe domnitorul său la Constantinopole, unde stătu până avu loc sfârşitul tragic al familii Moruzeştilor, din 1812- Intre 1806-1812 a citit foarte mult şi a scris felurite lucrări, ca : poezii lirice, o gramatică şi un dicţionar pe jumătate. Poeziile lui au influenţat pe poeţii noştri de la începutul veacului trecut, In 4812 fu chemat de Caragea la Bucureşti, A-cesta i-a încredinţat posturile şi însărcinările ştiute. Cea mai serioasă însărcinare a fost alcătuirea proectului de lege, care mai târiu, prefăcut, a purtat numele de Legiuirea lui Caragea. întâmplarea a făcut ca o copie după acest proect să iasă la i-veală. Valoarea acestui proect am arătat-o la locul potrivit. Legi traduse din ruseşte sau influenţate de aceasta legîslaiîe. După anul 1711, care fu anul campanii r-uso-turo.e, —fără noroc pentru cei dintâi şi al primei noastre deziluzii,— este şi începutul influenţei juridice a puternicului stat ortodox asupra legislaţii româneşti. Numeroasele ciocniri dintre Semilună cu Ruşi' avură loc pe teritoriile celor două Principate. Ciocnirile acestea aduseră după ele ocupaţiuni îndelungate. Politica rusă 280 a socotit, că dacă armatele ruse stau mai mult între hotarele noastre, a şi ocupat definitiv ţările pe cari le locuiam- In a doua jumătate a sec. XVIII-lea a încercat să pregătească poporul român pentru primirea legilor lor, Astfel, după a doua ocupaţie din 1768-1774 s'a gândit să ne aducă la cunoştinţă noile principii pe care avea să se întemeeze un viitor cod general al Ecaterinei a Il-a. Mai târziu când ni se smulse fără nicio dreptate Basarabia, după a patra ocupaţie (1806-1812), a crezut că nu-i rău să ni se dea şi un ,A$ezământ' al lor, pe lângă legile autohtone pe cari le respectară deocamdată. Apoi sub epoca Regulamentului organic, în timpul celei de a.cincea ocupaţie (1828-1834), când s'a format un nucleu militar numai pentru paza graniţei, a căutat să ne împrumute un ,Cod mi-f:tar' la 1832. Le vom cerceta pe rând. XLIV. învăţătura Ecaterinei a Il-a 1773. (HdKa3X βκ^ΤίρΗΗΚΙ ΙΙ-οίί). Literatura. Ja. A b r a m o ν : .Instrucţiunile date reprezentanţilor ucraineni — Nakazy malorossijskim deputatam 1767', editate de .Kievskaija Sta-rina', Kiev, 1889. D. I. Baga le j: .Contribuţiune la istoria codificării Ecaterinei în legătură cu alcătuirea proectului noului cod', în ,Jurnal Ministerstva narodnago prosvescenija', 1887, partea 251-a. Şt. Gr. Berechet; .Schiţă de istorie a le-gilor vechi româneşti 1632-1866', Chişinău, 1928, pag. 38. I. Bianu şi N. Hodoş: ,Bibliografia românească veche', II, Bucureşti, 1910, pp. 201-2. F. Α. Β role ha uz şi i. Α. Ε f ro n: .Dicţionarul enciclopedic', vol. XXX, pp. 866-69 şi vol, XL, pp. 481-84, (rusă), I. I. Ditjatin: .Codificarea Ecaterinei în legătură cu alcătuirea proectului noului cod — Ekaterininskaja kodifikacija o socinenii proekta novago Ulozenija', in rev., .Juridiceskij Véstnik', pe 1879, vol. I, (rusă), G. Z. Ε1 i s e e ν : .Instrucţia împărătesei Ecaterinei a II-a despre alcătuirea proectului noei legiuiri -— Nakaz imperatricy Ecateriny II-oj o socinenii proekta novago Ulozenija', în rev. .Qteceskija zapiski' pe anul 1868, Ianuar, (rusă). M. Gas ter: .Chres-tomatie română', vol. I, pag. LX şi vol. II, pp. 86-88, Leipzig-Bucureşti. Nu cunoaştem dovezile din care acest autor spune (în vol. I, pag. LX) că învăţătura Ecaterinei a fost tradusă din ruseşte. N. Iorga: .Istoria literaturii româneşti în sec. al XVIII-lea', vol II, Bucureşti, 1901, pp. 440-47. A. F. K i s t j a k o s k i j : .Expunerea principiilor dreptului penal după Instrucţia împărătesei Ecaterinei a II-a = Izlozenie nacal ugolovnago prava po Nakazu imperatricy Ekateriny II-oj', în .Kievskija universitetskija izvèstija' pe 1864, Nr. 10. V. N. Lat k in; .Instrucţiunea oraşului Arhanghelsc ■■= Nakaz goroda Arhangeljska', in .Jurideceskij Véstnik' t 1886, tom. XXIII. S. V. P ah ma η : Jstoria codificării dreptului civil — Istorija kodifikacii grazdanskago prava', St, Peterburg, 1876, (rusă). Th. H. Pantenius: .Geschichte Russlands von der Entstehung des russischen Reiches bi's zur Zeit vor dem Weltkriege', ed. II, Leipzig, 1817, pp. 276-77. I. Peretz: ,Curs de istoria 281 ' dreptului român', vol. II, Bucureşti, 1928, pp. 28-30; Idem: .Precis de istoria dreptului român', Buc, 1931, pp. 352-53. S. Ρ 1 ă t o η o ν : .Histoire de la Russie des origines à 1918', Paris, 1929, pp. 784-801. D. Ρ ο 1 é η ο v : .Ştiri istorice despre codificarea Ecaterinei pentru alcătuirea proectului noului cod = Istoriceskija sve-clênija o Ekaterininskoj dlja socinenii proekta novago Ulozenija', St. Peterburji, 1869-75. A. Rambaud: .Histoire de la Russie', ed. Vl-a, Paris, 1914, pp. 475· 78. V, I, Sergëe vie: ,De unde provine nereuşita codificării legislative a Ecu-Icrinei =* Otkuda neudaci Ekaterininskoj zakonodateljnoj kodifikacii', în ,Vèstnllt Evropy', 1878, Nr. 1, (rusă). S. M. S o 1 o v i e ν : Jstoria Rusiei', vol. XVII. Idem: ,Materiale pentru istoria codificării : despre alcătuirea proectului noului cod — Materialy dlja kodifikacii o socinenii proekta novago Ulozenija 1767-74', în rev. ,Russkij Véstnik', 1861, uNr. 12. C. Spulber: ,Curs de drept roman', Cernăuţi, pp. 457-58, (litografiat). Th. V. Tarnovskij: ,Monlcsquieu despre Rusia: contribuţiune la Instrucţiunile Ecaterinei a 11-a = Monteskje o Rossii : Κ istorii Na-kaza imperatricy Ekateriny II-oj, art. în ,Buletinul învăţaţilor ruşi din stroinătate<=* Trudy russkih ucënyh za-granicej, 1922, Berlin, pp, 178-223. S. Zarudnyj: .Beccaria despre delicte şi pedepse în comparaţie cu cap. al X-lea din Instrucţia /'.'-caterinei a 11-a şi cu legile ruse contimporane *= Bekkaria o prestuplenijnh i wi-kazanijah v sravnenii s glavoiju X-iu Nakaza Ekateriny II-oj i s sovrcmennyml russkimi zakonami', St. Peterburg. 1879. EÎIiţiuni. Ediţia rusă şi germană a apărut pentru prima oară ii) Moscova la 1767. O altă ediţie rusă a apărut in 1768 la St. Peterburg. Ediţia în patru limbi: rusă, latină, germană şi franceză, St. Peterburg, 1770. Ediţia italiană, polona şi neogreacă au apărut separate in 1770. Ediţia românească, necunoscută ştiinţei europene, a apărut în Iaşi lu 1773. Instrucţiunile acestea sunt imprimate şi,în .Colecţia complectă a legilor ruse', Apoi s'a publicat în .Colecţia operei Ecaterinei a il-a'. în ediţia Iui S m i r d i n. Stăpânitoarea Rusiei, Ecaterina II-a, (1763-1796), care a condus o jumătate de veac soarta acestei ţări, printre alte întreprinderi de organizare, a alcătuit aşa numitul Nakaz, adică o Instrucţiune principială pe care aveau să o discute 652 de reprezentanţi din partea tuturor claselor sociale din toate guver-nărnintele şi din partea tuturor naţionalităţilor. Aceşti reprezentanţi au fornîat o impunătoare comisiune, care a lucrat între 1766-1768, mai întâi la Moscova, şi după aceia la Peterburg, ţinând numai 200 de şedinţe. Fiecare deputat fu scutit de orice fel de pedeapsă cât timp funcţiona la şedinţe. Ei trebuiau să se orienteze după instrucţiunile date de alegătorii lor scrise în câte un caet. Declarându-se războiul ruso-turc în 1768 şedinţele se întrerupseră fără a se mai reîncepe. Noul cod, dorit atât de mult de Ecaterina II, nu mai apăru. Ea voise să dea o lege cu totul nouă , pe când opiniunea publică exprimată prin ajutorii săi era să se reediteze toate legile delà 1647, dându-se o 282 nouă Ufozenie. De aceia alcătuise în secret o Instrucţiune din 566 de paragrafe, la cari a mai adăogat încă 89, dând un total de 655 de paragrafe, Istoricii ruşi spun, că în urma părerii nefavorabile a lui Panin, ea şi-ar mai fi distrus o parte din manuscris, rămânând numai aceia ce avem astăzi. Izvoarele din cari şi-a scos materialul său sunt indicate de însăşi autoarea în corespondenţa sa cu enciclopediştii din Franţa, Ea numeşte ca izvoare: Institutions politiques ale lui Bielfeld, ,L'esprit des (ois' al lui Mon tesquieu şi ,Dei deiitti e de/ie pene, ale italianului Bece aria, apărută în 1764· Ecaterina scrie lui D'Alembert că ea „a dépouillé Montesquieu, sans le nommer", astfel că aproape jumătate din paragrafele Nakaz-ului său sunt scoase din L'esprit des lois. Nakaz-ul este alcătuit din 22 de capitole, fiecare împărţit în variate paragrafe, Oricare capitol se ocupă de desvoltarea câte unei idei. Ideile acestea vorbesc despre forma de guvernământ, idei generale despre legislaţii în genere, reflexiuni asupra fiecărei stări sociale, îndato-toririle legislatorilor, despre crime, pedepse, despre procedura judecătorească, despre comerţ, veniturile statului, etc. Cu tot insuccesul încercat în alcătuirea codului pe care-1 proectase Ecaterina, totuşi .Instrucţiunile' ei apărură în 1770 într'o splendidă ediţie în patru limbi: rusă, latină, germană şi franceză '). Pentru exemplificarea acestei ediţii dăm mai jos § 113 şi 1] lată titlurile acestei elegante ediţii : Jhrer 'Kayserliclien Majestat Instruction fur die zu Verfertigung des Entwurfs zu einem neuen Oesetz-Buche ver-ordnete Commission'. St. Petersburg gedruckt bey der Kayserlichen Academie der Wissenschaften, 1770. După acesta urmează cel francez : .Instruction de Sa -Majesté Imperiale Catherine Π, pour ta Commission chargée de dresser le Projet d'un nouveau code de Loix etc. Apoi cel rusesc : ,Nakaz efti Imperatorskago Ve-licestva Ekateriny Vtoryja Samoderiicy vserossijkija dannyj Kommissii o socinenii Proekta novago Ulozenija', ca cel din urmă să fie cel latinesc : Jnstriwtio Sacrae Imperatoriae Maiestatis Aecalerinae Secundae autokratorissae omnium Rossiarum coetui auspiciis illius convocata ad conficiendam ideom novi legum Codicis data quam ex rossica in latinam linguam convertit Gregorius Kositzki collegii consiliarius, a supplicibus proprio Sacrae Imperatoriae Maiestatis nomini inscripiis libelis, ad superius memoratum coelum a eancellaria tutelam exlerorum gerente delegatus, im. perialis Academiae scitntiarurn Peiropolitanae socius honor'arius, et soctetatis oeco-nomicae sodalis. Petropoli. In typograpbia Academiae Scientiarum. MDCCLXX Volumul acesta are format de caet cu 403 pagini. Biblioteca facultăţii de drept, din Iaşi şi-a procurat un asemenea exemplar din Germania. El are cota 7452. 283 § 114 din Cap IX, privitor la,Chipul de α judeca în generai'. Pe fiecare pagină avem câte două limbi, distribuite astfel : rusa şi latina la stânga cititorului; iar germana şi franceza la dreapta lui. Din Cap. IX, § 1?3 § 113. V Tureckih stranah, gdé ocenj malo smotrjat na stjazanija, na ziznj i na cestj poddannyh, okancivajut skoro vsê raspri takim illi inym obrazom. Sposobov, kak onyja koncit, u nih ne razbirajut, lis) by toljko raspri byli kon-ceny. Basa, nezapno stavsi prosvêscën-nym, velit po svoemu mectaniju pal-kami po pjatam bitj imejuscim tjazbu, i otpuskaet ih domoj. J) § 113. In terris Turcarum, ubi părui aestimantur bona, vita et honos subdi-torum, ocissime ad finem perducunt omnes lites hoc vel illo modo. Qui eae Einiantur, nihil illorum interest, suf-ficit, dummodo transegerint. Satrapa eorum repente luce nescio qua collus-tratus pro eo, ac ipsi tune in mentem et in buceam incidit, iubeţ illidi ver-bera plantis pedum utrjusque litigan-tium, et dimittit eos in domus suas. 113. In der Tùrkey, wo das Vermô-gen das Leben und die Ehre der Un-terthanen wenig in Betrachtung kom-men, werden allé Hăndel und Streitig-keiten, auf eine oder andere Art, auf das geschwindeste geschlecht'et. Die Weisse, eine Sache zu endigen, ist ili-nen gleichgtiltig: sie sind zufrieden, wenn sie nur die.sclbige geendiget lia-ben. Der sogleich erleuclilctc Pascha, lâsset, so wie es idm einfăllt, Siock-schlăge auf die Fussohlen der Parten austheilen, und schicket sie damit nach Hause. 113. En Turquie, où l'on fait très peu d'attention à la fortune, à la vie et à l'honneur des sujets, on termine prom-tement, d'une façon ou d'une autre, toutes les disputes, La manière de les finir est indefferente pourvu qu'on finisse. La Pacha, d'abord éclaira', fait distribuer à la fantaisie des coups de bâton sur la plante des pies des Plaideurs, et les renvoie ches eux. 2) Pentru a vedea varietatea divergentă pe care Ecaterina a adus-o la cunoştinţa reprezentanţilor poporului rus, şi pentru a ne convinge cât de ciudat împleteşte ea ideile sale, aducând exemple delà popoarele orientale, pe care le pune în faţă cu pilde delà neamuri mai civilizate; imediat în § li4 arată deosibirea cea mare între judecata turcească şi cea din Statele mai luminate. II dăm numai în franţuzeşte : 1) pp. 64-66. 2) pp. 65-67. § 114. Mais dans les Etats modérés, où la tête, les biens et l'honneur du moindre Citoyen est considérable, on ne lui ôte son honneur et ses biens qu'après un long et scrupuleux examen ; on ne le prive de la vie, que lorsque la Patrie elle-même l'attaque ; et elle ne l'attaque qu'en lui laissant tous les moyens posibles de la défendre, 'J Conducătorii Europei apusene, hiând cunoştinţă de Instrucţiunea atât de liberală a Ecaterinei, au rămas miraţi de ideile aşa de înaintate ale conducătoarei unui stat aşa de înapoiat. Franţa a interzis intrarea cărţii în hotarele ei. Traducerea Nakaz-u- Cu un an înaintea încheerei tratatului lui Ecaterinei a Il-a ruso.turc ]a Kiuciuk-Kainardgi, s'a făcut in româneşte. traducerea acestui Nakaz şi în româneşte. Traducătorul lui este logofătul Toma al II-leaţ după cum reese din titlul cărţii: jtwăţăturâ a însuşi stăpânitoarei măriri Ecaterinei II. Cătră orânduita epitropie preste afcâtuirev arătării a unii noao legiuitoare Condică. Tălmăcită pre limba moldovenească şl tipărită prin îndemnarea luminatului general feld-marşal şi a féal de féal de ordine cavalier şi poruncitoriul armiei cei din tăi, graf Petru Alexandrovici Rnmeanţov. Cu toată osârdia şi cbeltuiafa preaosfinţitutui mitropolit a toată Moldavia, firiu Gavriif. Carea s'au tălmăcit de Toma al II-lea logofăt. La anii de la Hristos 1773, Avgust 17'. Din prefaţa care urmează, adresată de mitropolitul Gavriil Calimah către Rumeanţev, într'un stil prea umilit, care nu face multă cinste unei feţe bisericeşti, reese că această carte s'a tradus din limba neo-greacă. Iată cum se rosteşte mitropolitul privitor la a-ceasta : „Îndrăznesc numdi a arăta împlinirea datoriei meale cei neapărată şi a îndemnării cei cu muftă râvnă a sfăvirii tale pentru tipărituf cărţii în limba moldovenească, care prin multa silinţă de iznoavă tălmâcindu-să de pre limba grecească pre cât au fost cu putinţă mai cu curată înţelegere, iată că s'au săvârşit". Până acum nu avusesem norocul să aflăm ori- ■ ginalul neo-grec după care se tradusese Nakaz-ul acesta, A-cum suntem în stare să dăm lămuriri şi despre această traducere neo-greacă 2). Traducerea acesta s'a tipărit la Veneţia tot 1) pag. 67. 21 Acest unic exemplar l-am găsit rătăcit în Biblioteca Universităţii din laţi. El poartă cota 182-a/IV Istorie ? ! Este bine păstrat şi fără lipsuri. în 1770. Ea-i lăcută după o altă traducere din limba italiană, după cum se spune în titlul ei : ,Explicarea prea puternicei şi respectatei Ecaterina Il-a, împărăteasa tuturor Rusiilor către corpul reprezentanţilor convocaţi pentru orânduirea şi îndeplinirea unei noi şi sistematice condici de legi împreună cu ordonanţa precisă privitoare la a-celaş corp de reprezentanţi, tradusă din limba italiană şi dedicată de tipograf Excelentei şi luminatului domn conte Alexe D'Orlof, general-locoţiitor al armatei şi ajutant de câmp al prea puternicei împărătese, comandant al corpului de gardă Preobrajenski şi încă locoţiitor al corpului cavalerilor : cavaler al ordinului Sf. Andrei şi al ordinului Sf. Alexandru, etc, etc, In Veneţia, 1770. De Nicolaos Glichis din Ianina. Cu ordinul superiorilor şi cu privilegiul=3EpjU/rji'£i'a τής κραταιοτάτης, καϊ σεβαστής ^ϋκαιερίνης β'. αυτοκρατορίσσης πασών τών 'Ρωσσιών προς το σώμα τών 'ινίιστακίιΐ' διωρισμένων δια τήν 'έχίτεσην, και 'εκπλήροαιν τον συστήματος "ενός νέου Κωδικός Νόμων αμα και Αιάτάξις ακριβής αποβλέπουσα το αντδ σώμα τών "ιδιώματος και παρά τον τυπογράφου άφιερωϋεϊσα τώ 'εξοχιοτάττο και 'εκλαμπροτάτω κυρ'ιιρ κόμη 'Λλεξείω Α* Όρλιδφ Τενέντε γενεράλη καθολικώ βοηθονντι τον στρατοπέδον. ή άγιον-τάντε τον κάμπου τής κραταιοτάτης αύτοκρατορίσσης· ύποχιλιάρχω τοϋ τάγματος τών φυλακών τον Προεβραγένσκη, καϊ τενέντε τον σιόματος τών ιππένιν ίππε! έκ τής τάξεως τον αγίου "Ανδρείου, καϊ "εκ τής τάξεοτς τοϋ άγιου "Αλεξάνδρου· καϊ τ[ά λοιπά] καϊ τ\ά λοιπά], Έν Ετίησιν, 1770. Παρά Νικολάω Γλνκεΐ τώ "εξ Ιωαννίνων. Con li-cenza dei superiori e privilegiu- Deosebirea dintre traducerea românească şi originalul ei neo-grec constă în aceia, că acesta din urmă are in plus o Introducere prin care anonimul traducător din italieneşte în greceşte îşi motivează munca sa de tălmăcitor, arătând folosul ce l-ar scoate naţia grecească, citind această lucrare. Apoi urmează un Prolog = Πρόλογος, carè se termină cu 31 de paragrafe scrise de Ecaterina asupra modului cum trebuie să se adune reprezentanţii poporului rus pentru a lucra la noul cod. Tot materialul care începe de aci încolo este tradus în româneşte, afară de ultimele capitole ţXXI şi XXII). Prima parte are titlul următor : ,Explicarea însăşi stăpânitoarei măriri Ecaterinii Il-a, pentru conducerea cl rpului epitropilor adunaţi pentru expunerea şi 286 287 Cap. Cap. 1: 11: 111 îndepCinirea unei noi şi sistematice condici de fegi —"Ερμηνεία τής αυτοκρατορικής μεγαλειότητας προς χειραγωγίαν τον σώματος τών "επιστατών συνελθόντων ôià τήν εκθεσιν, καϊ έκπλήρωσιν τον συστήματος ενός νέον κιόδικος Ήόμων. Iată şi coprinsul : Pvosiea iaste o stăpânire a Evropii, pp. 3- art. 6-7= η' 'Ροσσία είναι μία βασιλεία τής Ευρώπης, pp. 9. Ceale de supt stăpânirea rosiceşti împărăţii oraşă, să lăţăsc preste sfera pământului 32 de mire la lăţime şi 165 la lungime, pp. 4-6. art. 8-16—η' ηγεμονία τής αυτοκρατορίας των 'Ρωσσιών απλώνονται "επάνω εις τήν σφαίραν τής γής, κατά το εύρος είς βαθμούς 32 και βαθμούς 165, κατά το μήκος, pp. 10-12. Carea iaste aceaia ce întăreşte cu totul aşăzare a în-părăţiei, pp. 6-7, art, 17-21= περι τής άσφαλ.είας τών αυτοκρατορικών διαταγών, ρρ, 12-13. IV : Iaste trebuinţă ca să se afle şi oare care lucru de paza pravelilor, pp. 8-10, art. 22-29=* ,διότητα. Χαΐ χνοιότψα ^ § 411. Fieşte carea împărăţie are pentru stăpânirea averilor pravile osebite, potrivite cu alcătuirea ei cea po-" " 1 liticească. Deci după urmare chipul câş- κ.ττ.ιιάτιον, οΐ όποιοι έγιναν διιο- ι·„" ■■ u ι - ■ , f , u " ' «;■.*■<.!- ,/,.,ι/ tigarn bunurilor părinteşti, trebue sa τ/ιόναις κατά . Suplimentul părţei I-a are § XXVII; iar al părţei a Il-a arc § XVI. La sfârşitul operei găsim un .Alphabetisches Register uber den lnhalt der zivey Theile des Gesetzbuches uber Verbrechen und schwere Polizey—Ueberfretun-gen fur die gesammten Deutschen Erblănder der Ocsterreichischen Monarchie, nach der Zahl der Paragraphe', imprimat pe 336 pp. Probabil că în ediţia din 1803 nu există un asemenea registru alfabetic, căci dacă ar fi fost, s'ar fi tradus şi in româneşte, (cota 350/111, juris). Toate aceste ediţii se găsesc în Bibi. Univ. Iaşi, afară de cea germană din 1803. In Austria se lucrase cu mult înaintea revoluţii france/e la codurile de legi necesare împărţirii dreptăţii supuşilor ei. Cel dintâi cod penal, care a apărut în Austria este Codul penal din 1787 şi 1788, cari au avut şi o traducere românească şi despre care am vorbit în detaliu mai înainte. Un alt Cod penal revăzut este cel care s'a tipărit in 1803 sub împăratul Fran- 1) şi 2) Aceste ediţiuni se găsesc în Bibi. Univ. Iaşi : prima cu cota 345/IiI, juris ; iar cea de a doua cu cota 82/111, juris. cisc al II-iea ') 512). in acest din urmă cod se fac unele transformări radicale. Se stărueşte ca pedeapsa cea mai grea să sc răsfrângă numai asupra celui mai greu vinovat, fără să se caute, cum se făcea mai înainte, ca ea să se aplice la cât mai mulţi indivizi implicaţi în vreo infracţiune. S'a interzis confiscarea a-verilor celor vinovaţi. Arestarea se va impune celui mai greu vinovat, iar nu la toţi câţi sunt implicaţi în vreo faptă încadrată în codul penal. S'a accelerat cercetarea. S'a făcut legătura între instanţele civile şi cele penale, când cauza în speţă o indică. Cercetarea dovezilor cu îndoială a fost încredinţată scaunelor superioare de judecată. Afară de acestea, în codul privitor la infracţiunile poliţieneşti, de asemenea, s'au adus în-bunătăţiri faţă de vechiul cod poliţienesc. Se face o gradaţie a pedepselor civile cu cele curat penale, pentru ca dreptatea să nu sufere. Codul acesta penal al cărui act de promulgare a fost semnat de împărat la 3. IX. 1803, intră în vigoarea sa de la 1. I. 1804, spunându-se astfel: „Noi poruncim dară ca să să înceapă aceasta prauifă noao de Criminaf de ία 1 Ghe-narie 18o4 cu fucrarea în toate tarife noastre moştenitoare nemţăşti, şi să să primească de toate judecătoriife, cărora s'au încredinţat judecata asupra faptelor râie şi asupra căfcărifor grefe de pofiţie ca pe o singură îndreptătoare poruncă la urmare şi la pedepsire" 3). Traducerea îd roma- Ambele părţi au fost traduse în limba. de sigur, pentru trebuinţele instanţelor de judecată din Bucovina. Tălmăcirea e făcută de cu- 1) Neavând Ia îndemână ediţia germană din 1803, dam titlul latin şi cel românesc/ 1 .Codex poenalis de criminibus', Viennae, 1803, Bibi. Univ. Iaşi, cota 83/111 juris. El se împarte astfel: P ima pars: De criminibus cu o prefaţă formată din actul imperial de promulgare cu intrarea codului în vigoare : !2 p. In-tnjJuctio p. 2-f-Index judicii criminalis, p. 1-(-pp. 256. 2) .Codex poenalis de delieiis polilieis', Viennae, 1803. Este alcătuit astfel: Pars secunda : De politicis deiictis et piocedendi modo, + Index capiUim se-cundae partis, p. 3 r pp. 172. Iată şi titlurile traducerii româneşti a acestor două părţi ale codului penal ; a| Carte de pravilă ce coprinde legile asupra faptelor râie şi a călcărilor grele de poliţie. Parte întâi. Cernăuţi, 1807. Ea este formată astfel: Introducerea: pp. 16 - 362. bj Carte de pravilă asupra grelelor călcări a politiceşiilor rândueli a-tin;;.ttoare Ue polii ie. Parte a doa, Cernăuţi, 1807, pp. 2354 Perelipsis. p. 4. 3) In actul de promulgare .,au patenta din partea primă a codului. 309 noscutul scriitor loan Budai Deleanu. Ideia aceasta o confirmam noi şi prin faptul că acest scriitor a făcut serviciu la aşa numita instanţă de judecată numită forum nobilium, după cum vom vedea la procedura de judecată a instanţelor clin Bucovina după smulgerea ei prin actul nedrept din 1775 ') Prima parte are 557 art, iar a doua 459 art. Acest cod penal a slujit ca model la alcătuirea primului cod penal original moldovean, din 1820-1826, deşi membrii comisii alcătuitoare trec acest fapt important sub tăcere, pe care tăcere o putem explica prin aceia că nu se simţeau îndatoraţi a spune izvoarele de cari s'au folosit- Drept este, că distribuţia, ideile juridice, limba şi întreaga factură a acestei legi poartă un colorit original românesc, de altfel, cum sa întâmplat şi cu alcătuirea Codului civil al lui Scarlat Calimah. Membrii comisii pentru înjghebarea acestui cod penal, pe care l-au numit ,Criminaficeasca condică' au avut în vedere şi partea V-a din Legiuirea lui Caragea din Muntenia, 1518, privitoare la crime şi pedepsirea lor- Nu greşim dacă susţinem că în mâinile acestor membrii-boeri s'a găsit şi traducerea românească a a-cestui cod. Concluziile acestea le-am scos şi atunci când am studiat in detaliu ,Crimînaliceasca condică', retipărindu-i şi textul 2). Iată-i şi coprinsul, dându-i numai capitolele din traducerea românească : Lucrare întâi : Pentru fără de feagi şi pedepsire for. I. Pentru fără de leagi de obşte, art 1-8. II. Pentru pedepsire fără de leagilor, 9-35. Hi. Pentru înprejurări îngreuitoare, 36-38. IV. Pentru împrejurări uşurătoare, 39-40. V. Pentru întrebuinţare îngreuitoarelor şi uşurătoarelor înprejurări la hotărâre pedepselor, 41-49 VI Pentru osăbitele feliuri a fără de legilor, 50-51. VII, Pentru descoperire tainelor înpărăteşti şi altor fapte stricătoare păcii de obşte, 52-60. VIII Pentru răzmeriţă şi turburare, 61-69. IX Pentru vederată samovolnicie, 70-82. X. Pentru întoarcire a unui izgonit sau sorocit, 83-84. 1) N. Iorga: .Istoria literaturei româneşti in sec. al XVIII-lea', vol. II, Bucureşti, 1901, pag. 300. 2) Şt. Gr. B e r e c li e t : .Condica criminalicească cu procedura ei. din Moldova' 1820 şi 1826, :n .Colecţie delegi vechi româneşti'. Seria II. Legi româneşti, Chişinău, 1928. 310 311 Xi. Pentru re întrebuinţare a puterii diregătoreşti, 85-91. XII.. Pentru viclenire a hârtiilor creditului de obşte, 92-102. XIII Pentru viclenire a monetelor de bani, 103-106. XV. Pentru stricare de religii sau a leagii, 107-102. alte întâmplări înbuibării, 110-1 lo. XVI. tae de moarte, 117-127. XVI. Pentru rodului pântecelui, 128-132. mic, 133-135. XIX Pentru XV. Pentru răpire şi Pentru ucidere şi bă-lepădare sau stricare XVIII. Pentru lepădare unui prunc rănire şi alte stricări a trupului. 136-139. XX. Pentru războiul între doi sau volnică ucidere, 140-146. XXI. Pentru aprindere, 147-150. XXII. Pentru furtuşag şi viclenire averii sau diregătorii încredinţate, 151-158. XXIII. Pentru pradă, 169-175. XXIV. Pentru înşălăciune, 176-184. XXV. Pentru îndoita cununie, 185-189. XXVI. Pentru defăimare, 188-189. XXVII. Pentru ajutorinţa fără de leagilor, 190-200, XXVIII. Pentru potolire sau stângere fără de leagi şi a pedeapsii, 207-210. Tăere ori lucrarea a doă. I. Pentru puterea judecătorii întru atingere de fără de legi, 211-225. II. Pentru aflarea făcătoriului de rău şi scoatere faptii, 226-257. Iii. Pentru aflare şi dreaptă învinovăţire unii fără de legi, 258-280. îV. Pentru închidere şi grabnica cercetare a celui învinovăţit, 281-306. Pentru temniţăle de cercetare, 307-333. VI. Pentru cercetare proţesului cu orânduială, 334-347. Vii. Pentru întrebare cu orânduială a învinovăţitului, 348-3S3. Vil!. Pentru ascultare şi cercetare marturilor, 374-386. IX. Pentru înfăţuşarea învinovăţitului cu marturi, 387-395. X Pentru pravelnică putere a dovezilor, 396-414. XI Pentru vestire şi împlinire decre-tuiri, 415-444- XII. Pentru hotărâre sau decretuire 445-461. XIII. Pentru facere recursului, 462-470. XIV. Pentru de iznoavă cercetare întru aflare de înprejurări noaoă, 471-481· XV. Pentru lucrare înpotriva celor fugiţi şi care nu sânt faţă. 482-499. XVI. Pentru grabnica judecată spre pierzare 500-513· XVII. Pentru despăgubire, izbândă sau satisfacţie, 514-525. XVII!. Pentru cheltuelile criminalnice, 526-539. XIX. Pentru alcătuire sau cum stă judecătoria de criminal cu aplicaţia întru întâmplări crimi-nalice, 540-557. Perelipsis ce să află în parte a doao : Inchiere întâi. Despre călcări grele a poliţii şi pedepsire lor. i. Pentru grelele călcări de poliţie peste tot, 1-7. II. Pentru pedepsiîe grelilor căl- cări de poliţie, 8-27- III. Pentru pedepsire nevârstnicilor, 28-32. IV. Pentru osebitile feliuri a grelilor călcări de poliţie, 33-36. V. Pentru grelile călcări de poliţie înpotriva siguranţii a legăturii Statului de obşte, şi pentru pace cea deobşte, 37-71. Vî. Pentru grelile călcări de poliţie care să ating de orândueli \ ederate, şi pentru poroncile spre siguranţia în de obşte slujitoare, 72-85. V i. Pentru grelile călcări de poliţie înpotriva datoriilor a unii vederate diregătorii, 86-88. VIII. Pentru grelile călcări de poliţie înpotriva siguranţii vieţii, 89-146. IX. Pentru grelile călcări de poliţie înprotriva sănătăţii, 147-160. X. Pentru alte siguranţii trupeşti stricătoare sau ameliţitoare grele călcări de poliţie, 161-183. XI. Pentru grelile călcări de poliţie înpro-tiva siguranţii averii. 184-233- Xil- Pentru grelile călcări de poliţie înpotriva siguranţii cinstii, 234-244. XII!- Pentru grelile călcări de poliţie înprotriva năravurilor bune în de obşte, 245-269. XIV. Pentru stângere călcărilor grele de poliţie şi a pedepsitor lor, 270-275. Iacheere a doao. Despre cercetare la grele călcări de poliţii-. I. Despre judecătorie asupra grelilor călcări de poliţie 276-2^2. II. Pentru aflarea grelilor călcări de poliţie, 293-314. II . Pentru cercetare a vinovăţitului şi luorii la protocol, 315-349. IV. Pentru dovezile pravelnice. 350-377. V. Pentru judecată sau hotărâre- 378-408. V!. Pentru recurs şi căutare milostivirii. 409-432. VI. Pentru publicaţie şi împlinire hotărârii, 433-443. Vii. Pentru cheltuelile judecătoreşti asupra grelilor călcări de poliţie, 444-451. IX. Penfru întrebuinţare deregăto-riei asupra grelilor călcări de poliţie şi pentru în deobşte pri-vighiere asupra lor, 452-459-Dăm mai jos § 133-135. Caput XVIII : De expositione infantis. § 133. Qui infantem ejus aetatis, in §133. Cela ce arunca de ia sine şi pu-qua se ipsum conservare nequit, eo ne într'un loc, sau leapădă pe un prunc, fine exponit, ut eum seu periculo mor- într'o vârstă, in care el nu este putin-tis objiciat, seu vitae ejus conservatio- cios a să ajutora spre mântuirea vieţii uem fortuito saltem casui committat, sale, părăsindu-I aşa, ca să i să poată crimine sese obstringit, quaecumque de- întâmpla moarte, sau şi să lase mântuirea mu m causa ad id impulerit. lui sângur întâmplării, acela inplineşte faptă de criminal, ori din ce pricină să fie fost îndemnat spre aceasta. 312 313 § 134. Quod si infans in solitario, a consueta hominum frequentia remoto ioco, vel sub talibus -circumstantiis, in quibus tempestiva ejus detectio ac con-servatio haud facile sperari potuerit, expositus fuerit ; poena criminis durus carcer ab uno usque ad quinque annos ; et morte infantis subsecuta, a quinque usque ad decem annos esto. § 135. Si vero infans in loco ab hominibuns frequentari solito ita fuerit expositus, ut tempestiva detectio ac conservatio omnino sperari potuerit ; tum expositio carcere a sex mensibus usque ad unum annum ; morte autem infantis nihilominus subsecuta, ab uno usque ad quinque annos punitor '). § 134. Când s'ar fi lepădat pruncu la un loc dosit de obicnuită umblarea oaminească depărtat, sau cu într'acel chip l-au părăsit cât nu s'au putut les-- ne oblici şi mântui ; atuncea să fie pedeapsa : temniţă gre de la un an, până la cinci ani, şi întâmplându-să moartea pruncului, de la cinci ani, până la zece ani. § 135. Iară când ar fi fost lepădat pruncul într'un loc, unde obicnuesc oameni a umbla, şi într'acest chip, de cât de oblicirea, şi mântuirea lui să putea aştepta cu temeiu şi de bună samă ; a-tuncea va fi lepădarea pedepsită cu temniţă de la şasă luni, până la un an ; însă totuşi întâmplându-să moartea pruncului să fie pedeapsa temniţă de de la un an, până la cinci ani2). Pe marginea liberă de text se dă la unele articole câte un rezumat al articolului respectiv, pentru a uşura căutarea de către advocatul sau magistratul de pe la instante. Obiceiul a-cesta este păstrat şi la Codul civil austriac despre care vom vorbi îndată3). L. Codul civil austriac din 1811-1812. Literatura, A'kos v. Ti m on: .Ungarische Verfassung und Rechtsgeschichte', Şt. Gr. Berechet: .Schiţă de istorie a legilor vechi româneşti', 1632-1866, Chişinău, 1928, pp. 65-66. Stefan Lady: ,Codul civil austriac', Cluj, 1924, .Patenta împăratului Frantz I-iul de la codul civil austriac din 1811', Viena. Ediţiuni. , Ustawy cywilne dl a Galicyi wschâdniey. Cze,sè pierwsza', we Wied- niu, 1797. ,Ailgemeine burgerliches Gesctzbuch fur die gesammten deutschen Erblunder der oesterreichischen Monarchie', Wien, 1811, (cota 349/111. juris.) ,Carlea legilor pravililor de obşte părgăreşti pentru toate ţările moştenitoare 1) Vezi pp. 58-9 din Codex poenalis de criminibus din 1803. 2) Vezi pp. respective, din ediţia românească din 1807. 3) Se observă că toate legile austriace, atât codul penal cât şi cel civil, au pe câmpul liber de la marginea textului asemenea indicaţiuni, In legislaţia românească acest obicei 1-a împrumutat numai Codul civil al lui Scarlat Calimah din 1817: în textul neo-grec şi în traducerea lui românească din 1833. n'tnluşli a monarhiei auslrieceşli', Cernăuţi, 1812, (cota 10/111, juris.) ,Codex civilis imiversulis pro omnibus terris hereditariis germanicis imperii austriaci', Viennae. 1S17, (cota 85/111, jurisî. ,Allgemeines oesterreichischen burgerliches Gesctzbuch liindgemacht mit dem Patente vom 29 Mai #853 in dem Abhange cnlhaltenen iiiirhtrdglichen Verordnungen, Wien, 1860.=,Codicele civile austriaca universale publicata in marele Principatu Ardealulu, cu patenta din 29 Maiu 1853 de înpreună cu ordinăciunile suplemăntari referitoarie la acestu codice de legi şi cuprinse în adi-l.iiiiântu', Viena, 1860, (cota 22/111, juris). Toate aceste ediţiuni se găsesc în l!ibl. Univ. Iaşi, la cotele arătate. Nimic nu este mai greu de cât sarcina de a alcătui un cod civil. Munca din trecut a făcut dovadă suficientă, Experienţa aceasta au făcut-o în deosebi legiuitorii austro-germani. Codul civil trebuie să coprindă norme juridice, cari izvorăsc din însăşi frământările economico-sociale ale unui stat. Au dăinuit mai îndelungă vreme numai acele coduri, cari au fost înjghebate din materialul dat de însăşi naţia respectivă. De a-ceastă greutate s'au ferit mai toti legiuitorii. Urmarea a fost că cei mai mulţi s'au mulţumit să imiteze, împrumutând integral o lege sau luând numai acele părţi cari au caracter universal. Justificarea tuturor imitatorilor din vremea noastră este datoria lor de a pune în legătură legea unei ţări cu a alteia, fiind îndatoraţi la aceasta mai mult din pricina legăturilor internationale. Astfel că legile de astăzi nu pot ii emanaţia geniului curat national. Frederich cel mare, împăratul Germaniei, a dispus la 1746 să se alcătuirea un cod civil pentru poporul său. Acest cod îşi avea principiile sale întemeiate numai pe filosofia rationa-listă, de aceia nu a putut juca rolul la care s'a gândit autorul său. Primul proect nu a fost primit. Codul civil german din 1794 —vestit prin cele 17.000 de articole—, era bazat numai pe principiile filosofului de valoare mijlocie Pufendorf. Toate codurile civile, cari s'au compus după revoluţia franceză, îşi împrumută principiile lor din filosofia lui Jean Jacques Rousseau, cum este codul lui Napoleon din 1804. Profesorul de drept natural de la Viena, Franz Aloys von Zeiller, lucrând timp de zece ani la codul civil austriac, i-a pus în temelia sa principiile dreptului natural, fugind de normele filozofiei rationaliste pe care o fixase Maria Tereza prin rescriptul său. din 1753 şi pe cari le înglobase Horten 314 şi von Kees în cele 8 volume de drept civil, care mai apoi s'a înlăturat. Tot aceleaşi norme raţionaliste le găsim şi în Codul civil promulgat pentru Galiţia în 1797 pentru a se face experienţa cu regiunea aceasta, adăogându-i-se articole adecvate populaţiunii din vestul acestei regiuni. Codul acesta a lui Zeiller se tipăreşte în 1811 la Viena. traducându-se repede şi pentru trebuinţele Românilor din Bucovina în 1812. Traducătorul este tot loan Budai D eleaţi ui, care a tradus şi Codul penal austriac. Codul acesta începe cu actul de promulgare (patenta) a împăratului F r a n t ζ l-iul în care el zice: „DadurcB wird aas Bis jetzt an gen o m mené gemeine RecBt, der am 1 NovemBer 1786 BundgemacBte er-ste TBeil des Biirgerlicfien GesetzBucBes, das fiir Gaiizien ge~ geBene BiirgeriicBe GesetzBucb, sammt affen auf die Gegen-stănde dièses affgemeinen BurgerlicBen RecBtes sicB BezieBnden Gesetzen und GewoBnBeiten, au s ser Wirdsamkeit gesetzt". Intrarea în vigoare este arătată tot aici, lixându-se pentru 1.1. 1812, dându-se deci răgaz publicului de 7 luni pentru a-i cunoaşte coprinsul. Codul acesta a servit ca model la facerea Codului civil al lui Scarlat Calimach din 1817. El se împarte în trei părţi : persoane, lucruri şi obligaţiuni. Iată-i coprinsul : Eînleitung: Von den BurgerlicBen Gesetzen iiBerbaupt. § 1-14— Despre iegife părgăreşti peste tot, Erster Theil. Von dem Personen-RecBte = Despre dreptate per- soaniior. I. Von den Rechten, welctte sich auî per-sonliche Eigenschaften und Verhălinisse beziehen, § 15-43=-" Despre dreptăţile de fiinţile şi potrivirile persoanei atingătoare- II. Von dem Ehcrechte, § 44-136— Despre dreptatea căsătorii. III. Von den Rechten zwischen Aeltern und Kindern, § 137, 186=Despre dreptăţile între părinţi şi între prunci. IV. Von den Vormundschaften und Curatelen, § 187-284. Zwsdier Theil. Von dem SacBenrecBte= Parte al doilea. Despre dreptatea iucru-rifor. Von Sachen und ihrer rechtlichen Eintheilung, S 285-308 = Despre lucruri şi dreaptă împărţirea lor. Erste Abthei-lung des Sachenrechtes. Von den dingficBen RecBten — Inpărtă-şirea întâiu a dreptăţii lucrurilor despre dreptăţile lucrurilor, f. Von dem Besitze, S 309-352 — Despre stăpânire. II. Von dem Eigenthumsrechie, 353-379= Despre dreptatea averii. III. 315 Von de,- Enverbung des Eigenthumes durch Zueignung, S 380-ί()3 ■ ■= Despra agonisirea averii prin proprietate. IV. Von Er-werbung des Eigenthumes durch Zuwach, 404-422= Despre a-gonisirea averii prin creştere, V. Von Erwerbung des Eigenthumes durch Ubergabe, § 423-446 = Despre agonisirea averii prin dare asupra. Vi. Von dem Pfandrecht, § 447-471=Des-ore dreptatea zălogului. VII. Von Dienstbarkeiten (Servitu-len), § 472-530 — Despre slujbe, VIU. Von dem Erbrechte, § 531-551—Despre dreptatea clironomii. IX. Von der Erklârung des letzten Willens uberhaupt und den Testamenten insbeson-dere, 3 552-603—Despre voia cea mai di pe urmă piste tot şi despre tistamenturi osibit. X. Von Nacherben und Fideicom-missen, § 604-646=Despre clironomii următori, şi fideicomise. XI· Von Vermăchtnissen, § 647-684—Despre danii. XII. Von F.inschrănkung und Aufhebung des letzten Willens, § 695-726— Despre micşorarea şi stricarea testamentului. XIII. Von der gesetzlichen Erbfolge, § 727-761 = Despre urmare clironomiei legiuite. XIV. Von dem Pflichttheile und der Unrechnung in den Pflicht-oder Erbtheil. § 762-796—Despre partea îndatoritâ de ciironomie şi despre socoteala în partea de clironomie. XV. Von Besitznehmung der Erbschaft, § 797-824 = Despre luarea clironomii la stăpânire. XVI. Von der Gemeinschait, des Eigenthums und anderer dinglichen Rechte § 825-85S=Despre averea de obşte şi alte dreptăţi de lucruri. Zweithe Abt'neilung. Von den persônficben SacBenrecBten — A tîoaoă parte. Despre dreptăţile lucrurilor persoanei. XVII. Von Vertrăgen uberhaupt. S 359-937—Despre contracturi piste tot. XVIII, Von Schen-kungen, § 938-956—Despre daruri (danii). XIX. Von dem Ver-Î-'ahruiigs\ erfrage, § 957-970=Desprc contractul dării subt pază. XX. Von dem Leihvertrage, S 971-982 = Despre contract de împrumutare. XXI. Von dem Darleihensvertrage, S 983-1001= Despre contractul dării înprumut.. XXII- Von der Vervolimăch-tigung und anderen Arten der .Geschăftsfuhrung, § 1002-1044 --Despre plenipotenţie şi despre alte chipuri a purtării de grija trebilor. XXIII. Von dem Taus.chvertrage, § 1045-1052 'Despre contracturi de schimbare- XXIV. Von dem Kaul'vo trage, § 1053-1089=Despre contracturi de cumpărătură. XXV. Von Bestand-Erbpacht-und Erbzins-Vertrăgen, § 1090 > ' uespre ţinerea contracturilor şi a husmeturilor de cmliicuzis. 316 XXVI. Von entgeldlichen Vertrăgen uber Dienstleistungcn, Jţ 1151-1216= Despre contracturile răsplătirii pentru faceri de slujbe. XXVII. Von dem Vertrage uber eine Gemeinschaft der Giiter, § 1175-1216= Despre contractul stăpânirii de obşte ? moşiilor. XXVIII. Von den Ehe-Pacten, S 1217-1266= Despre contracturile căsătorii. XXIX. Von den Glucksvertrăgen, § 1267-1292== Despre contracturile de noroc. XXX. Von dem Rechte des Schadenersasses und der Genugthung, § 1293-1341 = Despre împlinirea pagubei şi a facerii destul. Brittcr Theil. Von den gemeinschaftlichen Bestimmungen der Personen-und Sachenrechte = Parte ai treilea. Despre hotărârife de obşte a dreptăţii persoanilor şi a lucrurilor. I. Von Befestigung der ■Rechte und Verbindlichkeiten, § 1342-1374 = Despre întărirea dreptăţilor şi a legăturilor. II. Von Umănderung der Rechte und Verbindlichkeiten, § 1375-1410==Despre schimbarea dreptăţilor şi a legăturilor. III. Von Aufhebung der Rechte und Verbindlichkeiten, § 14l 1-1450 = Despre stăngerea dreptăţilor şi a legăturilor. IV. Von der Verjăhrung und Ersitzung, ţi 1451-1502=Despre întăziere şi trăgănare- Acest cod, după cum vedem, este împărţit în trei părţi, cari corespund la trei volume deosebite, formând o singură carte. Ele sunt tipărite la Viena în acelaş an, 1811. La sfârşitul celor trei părţi găsim şi un ,Alphahetisches Register iiBer den Inhait der drey TBeiie des aifgemeinen BiirgerficBen Gesetz-BucBes fur die gesammten DeutscBen ErBiănder der Oesterrei-cBiscBen MonarcBie, NacB der ZaBf der Paragraphe', care în traducerea românească din 1812 lipseşte cu totul1). Dăm mai jos ca model art. 586 în text paralel: § 586. Eine miindlich letzte Anord-nung miiss, um rechtskrăftig zu seyn, a-:f Verlangen eines jeden, dem daran t-elegen ist. durch die ubereinstimmende eidliche Aussage der drey nicht mehr vemommen werden kann, wenigstens der zwey iibrigen bestătiget werden 2). § 586. Un testament din gură, ca să aibă puterea dreptăţii, trebue la pofta fiecăruia, căruia să cuvine, prin împreunarea mărturisirii cu jurământ a trei marturi, sau neputând fi mai mult întrebat unul din trânşii măcar a celor-alalţi doi să fie întărit). 1) Ediţia germană este împărţită astfel: Primul volum are pp. 110 cu 28' ,!rL,:,i V°lum' PP' 395 cu 285"1341 art. şi volumul al Ill-lea are pp 56 cu 1342- 1502 art. Iar ,Alphabetisches Register' are pp. I-CLXXVI. Ediţia cea romaneasca îrmtează modelul originalului cu împărţirea în trei volume şi patfinatip dosebită la fiecare volum. " 2) Vezi pag. 111 din volumul al II-lea al ediţii germane, din 1811. 3) Vezi pag. 115 din volumul al II-lea al ediţii româneşti, din 1812. 317 Aici dăm, tot pentru comparaţie, acelaş articol în limba Întina : § 586. Ultimae voluntatis dispositio nuncupativa, ut valeat, ad pe-titionem cujuslibet, cujus interest, per requisitorum trium testium, aut si unus eorum amplius percipi non posset, ad minimum duorum reliquorum cffalum concordans juramento confirinatum probanda esti). In anii 1859 şi 1S60 acest cod civil austriac s'a mai reeditat sub următorul titlu : ,ACigemeine ôsterreichisches hurger-fiches Gesetzhuch kundgemacht m-'t dem Patente vom 2Ç..Mai 1853 in dem Grossfiirstenthume SiehenBiirgen sammt den auf diesses GesetzBucB sicB Beziehenden, in dem Anhange enthafte-neii nachtrăglichen Verordnungen* cu traducerea sa românească pe pagina din stânga, al cărei titlu este : ,Codicele civile au-striacu universale puBlicatu în Marele Principatu Ardeafufu, cu patenta din 29 Mai 1853, de înpreună cu ordinăciuniie su-piementari referttorie ia acestu codice de fegi şi cuprinse in aditimântu'. Această ediţie are tot 1502 art. cu deosebirea că la începutul părţii I-iu are XV art. sub care semnează Franz Joseph (Franciscu losefu) privitoare la schimbările ce trebue să ss aplice locuitorilor din Ardeal în legătură cu căsătoria ortodoxă, evreiască şi militară- Alară de acestea mai dă noi lămuriri privitoare la tipăriri de lucrări. După partea 111-a urmează un , An hang zum aflgemeinen BiirgerlicBes GesetzBucBe fur SieBenBurgen=Addităminte fa codicele civile ginerale pentru Ardeafii, cu 68 explicaţiuni la diferite articole ale codului acestuia între cari se intercalează § Zi2 despre emigrare a su puşilor lui Franz I-iul în alte ţări, După aceasta, citim patenta lui Ferdinand l-iu! din 19. X. Î846 privitoare la „apărarea pre-prietatei literari şi artistice de publica: e neautorisată, de con-tratipărire şi de imitare", pe care o razimă pe codul penal din 1803 şi cel civil din 1811, şi anume pe art. 1164-1171 zicând: „Spre a apăra în estindere câtu s'ar pote mai mare proprietatea literare şi artistică, de puBficarea neautorisată, de contra tipărire şi de imitare, amu decisu a introduce următoarele dispuseciuni legali, şi demândamu cu aceasta, ca această lege să se puBlice numai de câtu şi să su apiice în tote provinciile imperiului nostru, în cari a intraţii în aptioitate codicele ci- 11 Vezi pa^. 882 volumul a! II-lea al ediţii latine, din 1817 318 319 vile generale din 1 Iunie 1818 şi legea penale de crimini şi a-Bateri grele de poliţia din 3 SeptemBre 18o3- Această lege va ave valore şi pentru confiniulu s. r. militare şi pentru perso-nefe suppuse forului militare, supt analogă applicare a legilor penali militari, despre care se va puBlica mai pe urmă altă dispuseciune" '). Această lege are 39 de art. La sfârşitul părţii a treia urmează .Regestrulu alfaBeticu despre conţinutulu celor trei părţi ale codice lui civile universale austriacu puBlicatu prin patenta din 29 Maiu 1853 în Marele-principatu Ardea-lulu după numărulu paragrafiloru, imprimai în româneşte pe pp. III-CLIX, ca imediat după traducerea românească să urmeze acelaş registru în limba germană, de la pp, III-CLXXIX- Dăm mai jos ari 13 din legea proprietăţii literare pentru comparaţie : // Sepciune. Termenii appărământufui pentru proprietatea literare şi artistică = II ABscBnitt. Von den Scutz-fris ten fur das literariscBe und artisticBe EigentBum : § 13. Dreptulu esclusivu de publicata, imitatu şi multipicatu (dreptulu de ediciune), concesu prin această lege autorului unei opere literare şi artistice, se estinde de regulă nu numai la toată viaţa lui, ci compete şi aceluia asupra căruia l-a transferitu, or, de cumva nu va fi făcutu altă dispuseciu-ne, compete ereziloru lui şi succesori- § 13. Das dem Urheber e'nes litera-rischen oder artistischen Werkes durch das gegenwărtige Gesetz eingerăumte ausschlissende Recht der Veroffentli-chung, Nachbildung und Vervielfălti-gung desselben (Verlagsrecht) erstreckt sich in der Regel nient bloss auf seine ganze Lebenszeit, sondern ko^mt auch denijenigen, welchem es von ihm iiber- 1) „Um der Schutz des literarischen und artistischen Eigenthumes gegen unbefugte Veroffentlichung, Nachdruck und Nachbildung mogiichst zu erweitern, haben Wir die Einfiihrung der nachstehenden gesetzlichen Bestimmungen bes-chlossen, und befehlen hiemit, dass dièses Gesetz in allen jenen Provinzen Un-seres Kaiserstaates, in welchen das allgemeine burgerliche Gesetzbuch vom 1. Juni 1811 und das Strafgesetz iiber Verbrechen und schwcre Polizei-Uebertre-tungen, vom 3. September 1803 in Wirksamkeit getreten ist, ohne Verzug kund-gemacht und in Anwendung gebracht werde.—Auch hat dasselbe fur das k. k. Milităr-Grănzgebiel und fur die der Milităr-Gerichtsbarkeit unterstehenden Per-sonen unter analoger Anwendung der Milităr-Strafgesetze zu gelten, woriiber die fweitere Verfiigung nachtrăglich bekannt gemacht werden wird", vezi pp. 53-59 din ed. de la 1859 a codului acestuia: Allgemeine osterreichisches biirgerliches Gesetzbuch kundgemacht mit dem Patente vom 29 Mai 1853 in dem Grossfiir" stemthume Siebenbiirgen sammt den auf diescs Gesetzbuch sich beziehenclen, in dem Anhange enthaltenen nachtrâglichen Verordnungen. Ditter Theil, Wicn, 1859. I'iru lor, încă pe trei zeci de ani după moartea lui. Anulu morţei lui nu se compută. Vr'unu dreptu de recaducitate s. re-devenire la fiscu, or la alte persoane, iiu are locu '). tragen worden ist, oder wcnn er nicht anders dariiber veriugt hâtte, seinen Erben und deren Rechtsnachfolgern noch auf die Dauer von dreissig Jahren nach seinem Tode zu. Das Todesjahr des Autors wird nicht mitgezăhlt. Ein Heimfallsrecht des Fiscus oder andercr Personen findet nicht Staat. Dăm şi art. 296 din limba polonă, din partea I a Codului civil austriac, aplicat în Galiţia, unde într'o vreme se judecau şi apelurile bucovinene. § 296. „Panstwo przymuiac sluge, szczegolnie na iego uzytecznocs uwaza, z tego powodu *konczy sic ugoda z panstwem ζ zyciem slugi, i nastçpcy iego zadney inney pretensyi, oprocz do zalegley zaplaty nie maici. Sluga zas na rodzay domowego gospodarstwa. do ktorego sic naia uwaza, i dla tego ugoda o sluzbe nawet po smierci panstwa az do wy-powiedzenia sluzby trwa" a). LI. Criminaliceasca condică din Moldova, 1820-1826. Literatura. Şt. Gr. Berechet: ,Schiţă de istorie a legilor vechi româneşti 1632-1866', Chişinău, 1928, pag. 85; Idem: .Condica criminaliceasca ca procedura ei dm Moldova (1820-1826', Chişinău, 1928, pp. III-Xl. Ion C. Fiii t ti: ,Despre vechiul drept penal român'. Bucureşti. 1928, Ion C. Filitti şi I. Suc hi a nu: ,Conlribuţiuni la istoria justiţiei penale în Principatele române', Bucureşti, 1928. S. G. Longinescu: Jstoria dreptului românesc, din vremile cele mai vechi şi până azi', Bucureşti, 1908, pag. 327. Ediţiuni. .Procedura' tipărită în 1820 se află la Academia română sub Cota A. 9916: iar .Procedura cu codul propriu zis', tipărite înpreună la 1826 se află tot acolo sub cota II 55826. II. Ediţia din 1838. III. Ediţia din 1849 IV. Ediţia di 1858 publicată înpreună cu Manualul lui Ândronache Donici de către C. Negrutzi. V. Ediţia din 1862 publicată de advocatul Scarlat Pastia. VI. Editată cu un studiu de St. Gr. Berechet în, Chişinău, 1928. Istoricul .Criminali- Scarlat Calimah la finele hrisovului său ceştii condici' dm ^β promulgare îşi exprimă dorinţa de a Moldova 1820-1826. . !, . · , u ι · j ι alcătui, printre altele, şi un cod penal, dacă va avea linişte- Şi în adevăr, voluminosului Cod civil i-a 1) Vezi pp, 70 din aceiaşi ediţiune din 1859. 2) Vezi: ,Ustawy cyivilne dla Galicyi wschadniey' : Czesc pierwsza \ve Wiedniu, 1797, pag. 134, 321 urmat un Cod penal. El a fost precedat, de o procedură penală care s'a tipărit înaintea codului propriu zis. Procedura aceasta a fost tipărită deja în 1820, sub Miliail Suţu. Codul însă s'a imprimat tocmai in 1826, după ce se liniştiseră valurile revoluţii lui Ipsilante, sub loan Sandu Sturza '). Academia Română posedă ambele exemplare din această rară operă legislativă a Moldovii. Studiată cu atenţiune scoatem mai multe concluzii interesante din punct de vedere istoric, Unii cercetători au crezut, că atât Procedura cât şi Codul acesta penal au fost tipărite, pentru prima oară, la 1826· Adevărul însă stă altfel. Comparat textul imprimat din exemplarul Academiei, pe care noi îl socotim ca tipărit la 1820, cu a-naforaua celor cinci boeri din 3 August ÎS25, reese clar, că la 1820 s'a tipărit Procedura penală : „Orândueştl înăfţimea ta ca să cerceteze alcătuirea de pravile criminaficeşti, ce s'au făcut de ia anuf 182o din poruncă domnească de cătră Boearii cu ştiinţă de pravifife criminaficeşti şi de rânduefife şi oBiceiu pământului* 2). Prin urmare, din coprinsul acestei anaforale scoatem concluzia, că in anul 1820 s'a lucrat la alcătuirea unui cod penal cu procedura lui. Comisia de atunci ne este cunoscută tot din anaforaua amintită mai sus : Iordachi Cantacu-7. ino şi Grigoraş Sturza biv vel logofeţi şi Iordachi Ros et biv vel vistier. S'a reuşit să se tipărească deocamdată numai procedura sub denumirea de : „Partea întâiu a condicii criminaficeşti : pravificeştife orânduefi întru cercetarea ţaptefor criminaficeaştr" 3), dându-ne o broşură de 61 pagini. Urmarea nu o mai întâlnim până în anul 1826, din pricina vremurilor turburi cunoscute, socotim noi. încă din 3 August 1825, după cum ne spune anaforaua amintită, o altă comisiune formată din: Teodor Balş logofăt, Andronachi Donici vel logofăt, Constantin A s 1 a η şi loan G r e c e a η u vel vornici şi loan Τ ă u t vornic, sunt însărcinaţi de domnitorul loan Sandu Sturza4) să cerceteze din nou a- 1) Mihail Şuţu în Moldova: Iunie 1819 --Martie 1821. 2) Vezi pag, 60 din ediţia noastră. 3.1 Vezi faximilul respectiv, precum şi ,Schi(a de istorie....' la pag. 85. ii loan Sandu Sturza în Moldova ; 21. VI. 1822—5. V. 1828. ceasta condică : „ care aceşti boeari după poruncă teoristndu-o şi văzându-o următoare cu Bună rânduiala după pravife şi o-Biceiurife ţărei, au adeverit-o cu a dumiforsafe iscăfituri" '). Prin răspunsul domnitorului din 31 August 1825, se îngăduie tipărirea la aceiaşi tipografie mitropolitană, caşi procedura, din 1820. De această dată se tipăreşte din nou procedura urmată şi de condică sub următorul titlu : Partea întâi şi a doua a condicii criminaficeşti ce s'au alcătuit în scurt pentru mufta fefiurime a faptelor criminaficeşti. Dată în tipariu în zilele prea fuminatufui domn loan Sandul Sturza voevod. Şi a preaosfin-ţitului arhiepiscop şi mitropofit af Moldovei, fciriu Bir Venia-min în tipograffia] slfintil] m[itropofii], in Iaşi. Anii de fa Hs. 1826 2). Exemplarul Academiei are un total de 112 pagini, dintre cari acum partea întâi are 57 pagini, de unde reese că prima ediţie din 1820 a fost tipărită cu un caracter de literă mai mare, formatul fiind acelaş 3). Exemplarul din 1826 are pe versul foaei de titlu pajura Moldovei —un cap de bour— înconjurat de trofee formate din ţevi de tun, steaguri, cu o sabie şi un buzdugan încrucişate ; între coarnele bourului, odihnindu-se sub coroana ţării semiluna cu o stea. Laturile pajurii poartă inscripţia cu numele şi pronumele domnitorului : „loan Sandul Sturza voevod domn ţărei Mofdovei" / iar partea de jos a paginii coprinde şase versuri : Bourul ce în peceate s'au însemnat, Domnului loan Sturza. I s'au încredinţat. Sabia şi buzduganul, Ce deasupra se ivesc. Domn ţării Moldaviei îl adeveresc. După aceasta urmează o ,scară' cu conţinutul pe capete, terminându-se cu rezoluţia aceluiaşi domnitor, pusă pe anaforaua boerilor din comisia a doua din 3 August 1825, despre care am vorbit, De aici înainte citim coprinsul celor două părţi ale condicii, până ia sfârşit, unde întâmpinăm hrisovul domnesc din 15 Decembrie 1826, data când s'a terminat cartea de 1) Vezi faximilul respectiv, ca la nota 2) Vezi faximilul respectiv, 3J Compară faximilele respective, Dreptul bizantin. 322 323 tipărit. In acest hrisov, domnitorul arată datoria sa de a priveghea la sporirea obştescului folos şi a ticnitei petreceri a supuşilor săi. A observat, spune el, că departamentul criminalului, de care atârnă cinstea, averea şi însăşi viaţa cetăţenilor, trebuie să fie pus mai pre sus de celelalte instanţe de judecată. Nefiind legi scrise de cât ceva din Legile împărăteşti, cari şi acelea erau învechite, nepotrivindu-se cu obiceiurile şi rânduelile ţării, rămâneau de multe ori neîntrebuinţate. Hotărăşte ca să aibă şi departamentul criminalului o condică crimi-nalicească pentru pedepsirea vinovaţilor şi despăgubirea vătămaţilor, Găsind începutul făcut din 1820 a numit comisiunea, ce semnează anaforaua, ca să revadă materialul pe care l-a găsit potrivit nevoilor judecăţii penale '). Foaia de titlu, scara, anaforaua cu rezoluţia domnitorului din 3 şi 31 August 1825, precum şi hrisovul domnesc, de la finele cărţii din 15 Decembrie 1826 nu sunt paginate, rămânând deci 96 de pagini, din cari 58 sunt dedicate părţii întâi. Aplicarea. Această condică s'a aplicat până la introducerea codului şi procedurii penale ale lui Ioan Alexandru I Cuza din: 22. X. 1864 şi pentru procedură 11. XI. 1864' Chiar sub regimul Regulamentului Organic, această procedură cu codul ei şi-a avut aplicarea potrivit art, 318, cap. VIII din „Regulamentul organic af Prinţipatului Moldovei" din 1846, unde se zice : „Hotărârile în pricini criminaliceşti să vor dă după Condica criminalicească, alcătuită din anuf 182o si pu-hficarisită la 1826" 2), Se vede că s'au publicat exemplare prea puţine. Aceasta face ca periodic, cam din deceniu în deceniu, să se tipărească câte o nouă ediţiune. Astfel avem : 1) Ediţia a Il-a sub titlul :'„ Condica criminală a doua oara tipărită în zilele prea înălţatului domn Mihail Grigoriu Sturza v. v. domn ţării Moldovii. Eşii. In tipografia AfBinei, 1838 , form. 4°. pp. 70· Ediţia aceasta apare numai precedată de un ofis al domnitorului Mihail Grigorie Sturza din care reese că trebuie să se tipărească o altă ediţie, fiindcă se simte mare trebuinţă de ea la instanţele de judecată pentru încheerea 1) pag. 61. 2) pag. 199. sentinţelor. Acest ofis se tipăreşte la toate ediţiile cari mai urmează, afară de aceia a lui Scarlat Pastia din 1862. Anaforalele şi cu rezoluţiile lor precum şi hrisovul lui Ioan Sandu Sturza lipsesc la ediţiile viitoare. 2) Ediţia a IlI-a sub titlul : „Codica criminală pentru Prinţipatuf Moldovei, ediţia a treia, laşii. Tipografia Institutul AlBinei, 1849". Formatul 8°, pp. 93. 3) Ediţia IV-a, sub titlul : „Codul criminal a Prinţipatului Moldovei, ediţia a patra. Iaşi. Tipografia lui Adolf Ber-mann, Poduf vecBiu, 1858. formatul 8°, pp. 73. Ediţia aceasta a fost făcută de C. Negruţi împreună cu ,Manualul' lui Andronachi Donici, ed. Il-a. 4) Ediţia V-a, sub titlul : „Coduf penal" în colecţia : „Co-du judiciaru pentru tribunalele din Mofdova înorânduitu şi adnotatu de advocatul Scarlat Pastia fostu directoru fa De-partamentufu justiţiei din Mofdova. Edita tu de Teodoru Co-drescu, Iassi, Tipografia Buciumului Românu, 1862, format 14, pp. 75-149· Colecţia lui Ioan M. Bujoreanu şi C. Hamangiu de mai târziu nu-1 mai coprinde. izvoarele. Din hrisovul domnitorului Ioan Sandu Sturza vedem limpede, că două ar fi fost izvoarele din cari au scos cei trei boeri, în 1820, materialul pentru a alcătui procedura cu condica ei criminală : a) Pravilele sau Legile împărăteşti (Basiiicalele) şi b) oBiceiuf pămăntufui. Iată cum se rosteşte domnitorul: „am şi pus Cdomnitorufj în lucrare împlinirea şi aflând acest început făcut încă de la anul 182o, pentru că earăşi din domnească poruncă orânduindu-să pe câţiva din Boerii patrioţi acei mai întâi şl cu ştiinţă de pra-vili, au fost adunat din pravelile împărăteşti un îndestulat no-mer de capete de hotărâri, din cari pe unele pentru nepotrivire prefăcându-le cu cumpănirea socotinţii dumilorsale le-au adus, pre cât s'au putut întru asămănarea obiceiului şi a rân-duelilor ţărei şi aşa alcătuind o condecă în două părţi..." Cu toate aceste încredinţări ale boerilor alcătuitori ai condicei, cât şi a anaforalelor 'domneşti din acea vreme, socotim că atât prima comisie din 1820 cât şi cea din 1825 nu au fost. g, 62. 324 streine de coprinsul Codului penal austriac din 1803, care a 1 fost tradus româneşte şi tipărit la Cernăuţi în 1807 '). Era cu I neputinţă ca să nu se întrebuinţeze un cod nou cum era cel I austriac. Pilda se dedese de comisia formată din Anania 1 Cuzanos şi Christian Flechtenmacher încă din anii 1813-1817, 1 cum spune domnitorul Scarlat Calimah, deşi nu aminteşte ni- 1 mic despre aceşti doi bărbaţi. O cercetare atentă asupra co- 1 prinsului condicii noastre ne face să spunem fără teamă de 1 conlra/.icere, că aceşti boeri nu numai că au avut Condica pe- 1 nală austriacă înaintea lor, dar i-au împrumutat şi pianul de I distribuţie al materii. Boerii moldoveni şi-au redactat condica I lor, de sigur, într'un stil mai laconic şi au localizat faptele, ră- 1 mânând originali numai în ce priveşte penalizarea faptelor, unde 1 au avut ca normă obiceiul pământului, şi înlăturând tot ce nu 1 se mai potrivea cu nevoile noastre juridice. Sunt şi capitole | cu totul noi pe cari nu le aflăm in cea austriacă ci-m sunt : 1 „Despre iconomicosul faliment*', (245-247) şi „Pentru ρ fa st o- jj grafie, jurământul mincinos şi mărturia mincinoasa şi vicleană" (253-254) ; după cum sunt şi în cea austriacă pe cari nu le-au introdus în cea moldoveana ca :,,De spre tur fu rar ea religii ' 1 (107-109), , Despre duelu sau războiu între doi" (140-146), Pen- I tru a se vedea în ce măsură au copiat alcătuitorii condicii pe- | nale moldoveneşti nu avem de cât să facem o repede compa- ! raţie între câteva articole din Codul austriac şi cel moldovean : ex: 128-129 A. şi 220 M ; 130 A, şi 221 M; 131-132 A. şi 222 M ; 135-137 A. şi 223 M ; 139 A. şi 224 M; 110-111 A. şi 225 M; 112 A. şi 226 M ; 115 A. şi 228 M ; 147 A. şi 234 M : 148 al. b. A- şi 235 al. 2. M; 198 189 A. şi 259 M. \ Comisia alcătuitoare a avut în vedere şi partea V din Le- \ giuirea lui Caragea, după cum am dovedit mai înainte. j lată-i şi coprinsul format din 2 părţi, împărţite în 32 ca- J pitole, iar acestea în 263 articole. | Partea I coprinde : ;, !■ Pentru iurisdicţia criminalicească. De la art. i până la 35. | li. Pentru cercetarea şi descoperirea l'aptii criminaliceşti. Delà 'ί art. 36 la 60. III. Pentru pravilicaasca pâră sau învinovăţire. '' 1! Carte de pravilă ce cuprinde legele asupra faptelor răle şi a calcurilor \ grele de poliţie. Parle intui si Parte a doua. Cernăuţi. S'au tipărit la Peter Echard \ privtlegiet.. Tipoçraliu Hucorinci. La anul 1S07, 325 De la art. 61 la 77. iV. Pentru prinderea şi cercetarea celui învinovăţit. De la art. 78 la 95. v. Pentru urmarea judecăţii criminalului întru cercetarea vinovaţilor, De la art. 96 la 161. VI. Pentru cercetarea marturilor. De la art. 102 la 114. VII. VII!. Pentru praviliceasca puteare a dovezilor. De la art 121 la 145. IX. Pentru praviliceasca hotărâre a pricinii criminaliceşti. De la art. 146 la 151· X Pentru săvârşirea şi punerea în lucrare a hotărârii. De la art. 152 şi 153. XI Pentru cea de iznoavă cercetare a unii pricini criminaliceşti- De la art. 154 la 161. XII- Pentru urmarea împotriva celor înstreinaţi şi celor fugiţi, ce s'au învinovăţit pentru o faptă criminalicească. De la art. 162 la 166. Partea Il-a coprinde : I. Pentru faptele criminaliceşti de obşte. De la art. 167 până la 172. II. Pentru pedeapsile faptelor criminaliceşti de obşte- De la art. 173 la 184. III. Pentru faptele criminaliceşti deosăbit. De la art. 185 şi 186. IV. Pentru fapte criminaliceşti, ce privesc înpotriva stăpânirii şi înpotriva patriei. De la art-187 la 193. V. Pentru obşteasca sâlnicie. De la art. 194 la 199, VI. Pentru ne împlinirea sau reaua împlinire întru slujba obştească. De la art. 200 la 204. VII. Pentru sâlnica slobozirea vinovaţilor art. 205 şi 206. VIII. Pentru tipărire sau tă-eare de monedă. De la art. 207 la 209. IX Pentru ucidere, De la art. 210 la 219. X· Pentru sâlnica piarderea pruncului zămislit. De la art. 220 la 222. XI. Pentru rănire, sau altă trupească vătămare, pricinuită din ură, pizmă sau sfadă. De la art. 223 şi 224. XII. Pentru răpirea fecioriei şi preacurvie. De la art. 225 la 233- XIII- Pentru punerea de foc sau aprinderea, De la art. 234 la 236. XIV. Pentru economicosul faliment. De la art. 245 la 247. XV. Pentru prădăciune cu ţinerea drumurilor. De la art. 248 la 252. XVI. Pentru plastografie, jurământul mincinos şi mărturie mincinoasă şi vicleană. De la art. 233 şi 234. XVII. Pentru îndoită cununie cu ţinerea a două fămei. De la art, 255 la 258. XVIII. Pentru clevetire, ocară şi vătămarea cinstii altuia. De la art, 259 la 262. XIX Pentru paragrafii a faptelor criminaliceşti şi a pedepsilor art. 263, Pentru a se vedea intru cât corespund aceste paragrafe cu cele ale Codului penal austriac din 1803, dăm mai 326 jos şi coprinsul acestui Cod. Din această comparare se poate vedea în ce măsură Codul moldovean a fost influenţat de cei austriac. Aceste paragrafe se mai pot compara cu cele ale traducerii româneşti din 1807 de la pp. 309-311 ale acestei lucrări. Inhalt. Einleitung mit § VIII Erster Abschnitt : Von Verbrechen und Bestrgfung dersefben. I. Von Verbrechen uberhaupt S 1-8. II. Von Bestrafung der Verbrechen uberhaupt § 9-35. III. Von beschwerenden Umstănden, § 36-38. IV. Von Milderungs-Umstănden, § 39-40. V. Von Anwendung der Be-schwerungs-und Milderungs-Umstănde bey Bestimmung der Strafe, § 41-49. VI. Von den verschiedenen Gattungen der Verbrechen, § 50-51. VII. Von dem Hochverrathe und andern die ôffentliche Ruhe stôrenden Handlungen, 52-60. Vlll. Von den Aufstande und Aufruhre, § 61-69. IX. Von ôffentlicher Ge-walthătigkeit, § 70-82. X. Von der Ruckkehr eines Verwiese-nen, § 83-84. XI. Von dem Missbrauche der Amstgewalt, § 85-91. XII. Von der Verfălschung der ôffentlichen Creditspa-piere, ţ? 92-102. XIII. Von der Munzverfălsckung, § 103-109. XIV. Von der Religionsstôrung, g 107-109, XV. Von der Noth-zucht und andern Unzuchtsfăllen, § 110-116. XVI. Von dem Morde und Todtschlage, § 117-127. XVII. Von Abtreibung der Leibesfrucht, § 128-132. XVIII. Von Weglegung eines Kindes, § 133-135. XIX. Von Verwundung und anderer kôrperlichen Verletzung, § 136-139. XX. Von dem Zweykampfe, § 140-146. XXI. Von der Brandlegung, § 147-150- XXII. Von dem Dieb-stahle und Veruntrenungen, § 151-168. XXIII. Von dem Raube, § 169-175. XXV. Von dem Betruge, § 176-184. XXV. Von der zweyfachen Ehe, § 185-187. XXVI. Von der Verleumdung, S 188-189. XXVII. Von dem Verbrechern geleisteten Vorschube, § 190-200. XXVIII. Von Erlôschung der Verbrechen und Stra-fen, § 201-211. Zweyter Abschnitt. Von dem recBtlicBcn Ve r/a firea iiBer Verbrechen. I. Von der Gerichtsbarkeit in Absicht auf Verbrechen, § 211-225. II. Von Erforschung des Verbre-chens und Erhebung der That, § 226-257. III. Von Erforschung und rechtlicher Beschuldigung eines begangenen Verbrechens, § 258-280. IV. Von Verhaftung und summarischen Abhorung des Beschuldigten, § 281-306. V. Von den Untersuchungs-Ge-făngnissen. § 307-333. VI. Von dem ordentlichen Verhôre des 327 Beschuldigten, S 334-347- VII. Von dem ordentlichen Unter-suchungs-Processe, § 348-373. Vlll. Von Abhôrung der Zeu-gen, § 374-386. IX. Von der Gegenstellung des Beschuldigten und der Zeugen, § 387-395. X. Von der rechtlichen Kraft der Beweise, § 396-414- XI. Von dem Urtheile, § 415-444. XII. λ'οη Kundmachung und Vollziehung des Urtheiles, § 445-461. XIII. Von dem Recurse, § 462-470. XIV. Von Wiederaufneh-mung der Untersuchung wegen neuer Umstănde, § 471-481. XV. Von dem Verfahren wider Abwesende und Fliichtige, § 482-499. XVI. Von dem Standrechte, § 500-513. XVII. Von der Entschădigung und Genugthuung, § 514-525. XVIII Von den Criminal-Kosten, § 526-539. XIX. Von dem Zusammenhange der Criminal-Gerichte und Obergerichte in Criminal-Sachen, ţ> 540-557. Dăm mai jos Cap. XXV din ed. germană, care corespunde Cap. XVIII din cea românească: ,Von der zweyfachen Ehe =Pentru îndoită cununie cu ţinerea a dooă fămei : § 185. Wenn eine verehelichte Per-son mit einer andern Person eine Ehe schliesst ; so begeht sie das Verbrechen der zweyfachen Ehe. § 185, Când cineva, fiind căsătorit, şi trăind soţul său de cununie, să va cununa cu altă persoană, atunce ea să face vinovata de fapte raie de criminal a îndoitei cununii. § 186, Gleiches Verbrechen begeht diejenige Person, welche, ob sie gleich selbst unverheirathet ist, wissentlich eine verehelichte Person heirathet. § 187. Die Strafe zweyfacher Ehe ist Kerker von einen bis auf fiinf Jah-re. Hat der Verbrecher der Person, mit welcher er die zweyte Ehe geschlos-sen, seinen Ehestand verhehlet ; so soli er zu schwerem Kerker verurtheilet werden Caput XXV. De bigamia, § 185. Qui vivente conjuge cum alia persona novas contraint nuptias, cri-men bigamiae incurrit. § 186. Asăminea faptă de criminal face şi acela, care chear de nu este căsătorit ; totuşi să cununa cu o persoană ; pe care ştie că este căsătorită, § 187 Pedeapsa cununii îndoite, sau 'digamii este temniţa de la un an până la cinci ani, iară de au tăinuit vinovatul înaintea persoanei, cu care au făcut a doaolea nuntă căsătoria sa, să fie osândită spre pedeapsa gre de temniţă § 255. Când o persoană însoţită, va cuteza a să cununa şi cu alta, aUiniva cade sub vinovăţia bigamiei. 1) pag. 82 din ed. germană din 1815, care-ί similară cu cea din 1803. 2) pag. 120-21 din traducerea română din 1807. 328 329 § 186. Ejusdem criminis rea fit per-sona soluta, quae scîens cum persona matrimonio juncta nuptias init. § 187. Poena bigamiae est carcer ab uno usque ad quinque annos. Si vero delinquens personam, quacum novas inierat nuptias, matrimonii, quo tenetur, vinculum celaverit, duro carcere plec-titor ') § 256. Tot supt aceiaşi vinovăţie va cădea şi persoana aceia, ce fiind slobodă, prin ştiinţă să va cununa cu o persoană căsătorită. § 257, Persoana aceia, ce n-au avut ştiinţă de cununia dintâiu, să va erta ; iar acel ce a cutezat a să cununa cu două fămei, după despărţire plătind fă-meii nevinovate, ceia ce să va socoti după starea ei ; globindu-să şi la cutia milelor ; de va fi strein să va dă sur-gun peste hotar ; iar de va fi din pământeni, să va pedepsi cu închisoare şi globire. § 259. Aceia ce ştiind de cununia dintâiu, va cuteza a să cununa cu a-cest feliu de bărbat, cade supt vinovăţie de precurvie, şi să osândeaşte după art. 231 2). Legi româneşti alcătuite sub influenţa legislaţii franceze. LII. Proectul de cod civil pentru Basarabia din 1820-25. Literatura. C. C. Angelescu; Cei dintâi români doctori in drept de la Paris', Bucureşti, 1928. L. S. K a s s o : .Petru Manega, un codificator uitat at dreptului basarabean = Pëtr Manega, zabytyj kodifikator bessarab-skago prava', St. Peterburg, 1914. Aceiaşi lucrare este tradusă şi în româneşte de Şt. Gr. Berechet sub titlul românesc de mai sus şi imprimată în Bucureşti, 1923. L, S. Kasso: ,Dreptul bizantin în Basarabia = Vizantijskoe pravo ν Bessarabii', Moscova, 1907. Aceiaşi lucrare este tradusă în româneşte de Al. Vărzaru şi revăzută de P. D a ν i d e s c u, Chişinău, 1932. O traducere ro. mânească complectă, făcută de noi este gata de tipar. Traducerea noastră este înavuţită cu tot aparatul citatelor, cari formează adevărata bogăţie a acestei opere juridice. Ediţiuni. L. S. K a s s o : .Projet de code civil pour la Bessarabie, 1824 1825', St. Peterbourg, VIII-J-272, publicat în 1913 ca un răspuns la jubileul de 100 de ani de la răpirea Basarabiei 1) pag. 79 din traducerea latină din 1803. 2) pag. 52 din ed. St. Gr. Berechet din 1928, similară cu cea din 1820-26. In Rusia, la 1804, s'a format o comisiune pentru alcătuirea de legi pentru imperiu. La 1809 s'a hotărât să se facă legi şi pentru guvernămintele din Ucraina şi Ţările baltice-După căderea de la putere a cunoscutului Speranskij, de această chestiune s'a ocupat Rosenkampf. S'a hotărât ca alcătuirea de legi pentru regiunile de apus ale imperiului să fie lăsată pe seama unor comisiuni locale. S'a trimis dispozi-tiunea aceasta autorităţilor respective de la Riga, precum şi celor polone caşi celor ucraine. Lui Bahmetiev i s'a adus aceasta la cunoştinţă abia în Septembrie 1818. ') Acesta cu un an înainte convocase o adunare pentru lămurirea izvoarelor de drept civil, chemând persoane competente şi din Iaşi, dar cari nu au venit. După câtăva vreme au intrat în comisia formată din următorii proprietari : Cantacuzino, Gafenco, Β al li, şi Léonard, cărora nu după multă trecere de vreme li s'a cerut decoraţiuni ruse pentru munca depusă în comisie ! La sfârşitul anului 1819 s'a trimis la Peterburg prima parte din acest cod civil2) După doi ani şi jumătate au fost pregătite şi celelalte două carp! ale codului, la alcătuirea cărora după anul 1821 luase parte şi Petru Manega, singurul membru al co-misiunii cu cultură juridică. J) Acest proect de cod civil nu a fost primit la Peterburg din cauză că nu avea nimic original. El nu era altceva de cât o simplă traducere a codului civil moldovean al lui Scarlat Calimah, făcută din limba neo-greacă, deci dar el conţinea ideile codului austriac, iar nici de cum nu înfăţişa dreptul romano-bizantin, care în adevăr erau normele juridice ale populaţiunii din Basarabia. Codul acesta trimis în capitala imperiului, înavuţit cu citatiuni din codul muntean al lui Ah Ipsilante şi uneori chiar şi cu trimiteri la Exabilul lui Const. Armenopol, nu a fost bine primit din următoarele pricini. Ia-tă-le : Capodistria raportează împăratului despre coprinsul acestui proect. împăratul rămâne nemulţumit auzind că în el se vorbeşte despre împărţirea supuşilor săi în liberi şi robi. Aceştia din urmă coprindeau pe ţiganii de pe la curţile boe-reşti. împăratului nu-ί plăcu să se ştie că în noul ţinut alipit 1) Lucrările comisiunii pentru alcătuirea legilor — Trudy kommissi sosta-vlenija zakonov, I, (18221, pp. 344 şi urm. 2) Raportul lui Bahmetiev din 18. X. 1819, vezi, Arhiva consiliului de Stat_ 3) Raportul Iui Inzov din 7 III. 1822, tot acolo, 330 331 de curând există robia. Regulele, apoi, după cari se desfăceau căsătoriile le găseşte că sunt contra religii ortodoxe. Şi, în fine, dori ca să se schimbe şi regulele tutelei, cari în proect' erau fixate după dreptul roman, şi împăratul le dorea după legea generală rusă. Despre toate acestea Capodistria a scris lui Inzov. Acesta, pentru a justifica comisia sa, răspunse că aceasta a lucrat după materialul scos din normele juridice locale, aşteptând ca îndreptările să le facă după indicaţiunile de la centru, Consiliul superior al Basarabiei, care nu a examinat încă acest proect. Afară de aceste indicaţiuni de la centru, s'au mai trimis Consiliului superior şi altele cu caracter general. Acest consiliu trebuia să verifice originea unor paragrafe şi să arate cari sunt articolele introduse din nou de către codificatori. Sarcina îndeplinirii acestei lucrări de revedere şi adăogire s'a încredinţat numai lui Manega. Acesta nu a întârziat mult şi a şi alcătuit în franţuzeşte un memoriu întitulat.· ,OBservations préliminaires sur ['état de ia législation en Bessarabie, unde susţine greşit că în Principatele române numai judecătorii sunt vinovaţi de neaplicarea normelor dreptului roman—care fusese singurul drept existent aci !?—neamintind nimic despre obiceiul pământului. Observaţiunile lui Manega făcute asupra primei părţi din codul deja alcătuit de vechea comisie a fost aprobat de Ministerul de interne. Elaborarea viitoare fiind încredinţată lui Manega de graful Kocubei în 1822, fu terminată după trei ani, în 1825. Acum plecase Inzov şi Basarabia fusese unită cu administraţia guvernatorului-general Voronţov al Rusiei celei noi. Acesta nu vedea cu ochi buni, nici Consiliul superior al Basarabiei, nici individualizarea şi scoaterea ei din rândul celorlalte guvernăminte, din punct de vedere administrativ, şi trimise Proectul lui Manega la Peterburg, subliniind că-i alcătuit fără nicio participare şi aprobare a sa. Drept este, că singurul ajutor al lui Manega la această lucrare a fost un funcţionar al lui Voronţov, simpatizat de Capodistria, baronul, mai târziu graful, Brun o v, care-şi făcuse studiile sale juridice în Leiptzig. Rolul lui Brunov s'a mărginit numai în a ajuta lui Manega să adecveze terminologia Proectului de cea a legislaţi1 ruse din vremea aceia, cum se ceruse de la Peterburg. Odată terminat acest, ,Projet de code civif pour fa Bessarabie m 1825, el trebuia să coprindă patru părţi : 1) Despreper- soane ; 2) Despre lucruri ; şi 3) Despre obligaţiuni, potrivit împărţirii codului napoleonian ; iar a 4) trebuia să conţină Pro-cednra civilă, dar nu a fost terminată de Manega. Caşi codul lu Napoleon, acest Proect este precedat de un ,Discours préliminaire du projet de code civil pour la Bessarabie', semnal de ambii lucrători: Manega şi Brunov, cari au împrumutat foarte multe lucruri din .Discours préliminaire al lui Portails'. Din expunerea făcută în .Discours préliminaire du projet de code civil pour la Bessarabie', privitoare la izvoare se vede ura lui Manega faţă de Bizanţ, de unde se poate constata şi origina lui negrecaască. El crede, cu toată convingerea, că în Ţările române de la începutul colonizării lor până în momentul în care lucrează la acest Proect, nu a putut exista de cât dreptul roman- De sigur, el era în vederile profesorilor săi de la ,École de droit' din Paris, unde îşi primise cultura juridică. Deşi Proectul este scris într'o ireproşabilă franceză, totuşi din corespondenţa lui se constată că s'a cerut şi invitarea unui francez neaoş pentru redactare, care nu a apărut niciodată. Afară de aceasta, membrii comisii fiind toţi români şi deci necunoscători ai limbii ruse, proectul a trebuit să fie scris la început în limba română ca după aceia să se traducă şi în franţuzeşte. îsvoarele Proectului împărţirea codului, distribuţia materii şi de drept civil pen- orânduirea articolelor acestui Proect sunt făcute după codul lui Napoleon. Cartea ίΙΙ-a însă a fost întitulată mai bine de cât cum este în codul napoleonian, căci ea se numeşte ,Des obligations ,· iar nu .Des différentes manières dont on acquiert la propriété1. Pe lângă aceasta, dreptul de moştenire este introdus în partea II-a ; iar nu în partea ΙΙΙ-a cum este în codul lui Napoleon. Manega, potrivit instrucţiunilor primite de la Peterburg, indică pe marginea textului, în câmpul liber de pe margine, izvoarele. In primul loc sunt date ca izvoare : fragmente din legislaţia romană, paragrafe din codul francez napoleonian, şi numai rar de tot se arată şi citaţiuni din legile ruse, indicându-se că a-ceste citaţiuni se fac pentru prima dată- Când şi când, întâlnim pe această margine şi explicaţiuni privitoare la unele isvoare. Ele par că sunt făcute în majoritatea lor de Brunov, căci nu- mai în trei locuri întâlnim numele lui Manega. Faptul că numai la începutul părţii Fa se citează manualul germanului Τ i b o nu trebue să ne inducă în eroare cu privire la credinţa că Manega sar fi servit şi de manuale streine celor franceze, ci mai de grabă să i se atribue aceasta colegului său de lucru Brunov, ca elev al şcolii germane. Manega a introdus foarte multe pasagii din legislaţia lui Justinian, de multe ori în extenso. Pe Ar m en o ρ ol îl bagă în seamă destul de rar, de sigur, nu pentru că îl socotea ca un isvor fréquent întrebuinţat în Moldova, ci ca pe un manual care conţine principiile legislaţii lui Justinian conrupte. Uneori Manega oscilează în alegerea izvoarelor. La capitolul testamentelor, el prezintă autorităţii superioare dreptul de alegere între articolele franţuzeşti, privitoare la această chestiune sau art. 692—1145 din Codul Calimah, ca cele mai potrivite pentru locuitorii români din Basarabia, ori articolele referitoare la chestiune din codul rus, cari deja erau traduse în franţuzeşte în vremea aceia. Lucrarea lui Manega, cu toate că uneori a făcut confuzie între anumite instituţii româneşti şi romane, totuşi ea are calităţi superioare multor lucrări similare din vremea aceia- Soarta acestui Proect a fost tristă. Voronţov 1-a trimis la Peterburg, unde a stat în uitare mai mult de un an. După aceia s'a hotărât traducerea lui în ruseşte- Lucrarea a intârzâiat până în 1828, ca să fie revăzută de Secţia ίΐ-a a cancelarii împărăteşti, o instituţie nou creată. Această secţie după 1830 fu obligată să se ocupe,—după desfiinţarea comisiilor locale pentru alcătuirea Codurilor civile pentru guvernămintele apusene ale imperiului rus—, şi de Codul rus civil caşi de Codurile acestor guvernăminte. Până la 1840 nu mai ştim nimic despre Proectul basarabean. In anul acesta, conducătorul secţii a Il-a de mai sus dispuse ca să se găsească vreme favorabilă spre a se revedea Proectul de drept civil al ţinutului basarabean, după care va urma acelaş curs pe care-1 vor urma şi codurile guver-nămintelor apusene. Acum însă punctul de vedere al guvernului rus, cu privire la aplicarea de Coduri speciale pentru a-numite guvernăminte, se schimbase total. Se luptau două idei între ele: sau să se impună tuturor guvernămintelor ruse acelaş Cod civil rus general, ori să se introducă în acesta articole speciale pentru unele din aceste guvernăminte. In 1842, prin ucazul imperial din 25. VI. se introduce Codul rus civil pre-tutindenea, exceptându-se numai două din guvernămintele u-craine, pentru cari s'au adăogat câteva articole speciale din dreptul local al lor, La soarta dreptului basarabean nu s'a mai gândit nimeni, după aceia. Biografia lui Petru Manega 1786-1840 ? Alcătuirea Proectului de cod civil pentru Basarabia se datoreşte iui Petru M a-nega. Acesta deşi născut în 1786 în Muntenia, totuşi este de origină sud-dunăreană. Părintele său Vasile Manega s'a născut în oraşul Arta din Epir. Prin urmare, regiunea aceasta fiind prin vremea de atunci populată cu Albanezi şi Cuţovlahi, putem presupune că şi Petru Manega, fiul său este de origină macedoneană. Este cunoscută tradiţia păstrată în regiunea aceasta despre norocul pe care 1-a găsit familia Manega în Va-lahia şi Basarabia, dacă se poate numi soartă norocoasa, munca cea fără dreaptă răsplătire a lui Petru Manega! Nu cunoaştem împrejurările amănunţite, care au adus familia lui Manega la Bucureşti. Ele insă se pot numai presupune, având în vedere că mitropolitul Ungro-VJahiei Ignatie de acum, fusese arhiepiscopul Artei, care fără îndoială că a cunoscut de aproape pe tatăl lui Petre Manega. De aici a pornit şi simpatia cu care a susţinut pe Petru Manega. In 1812 Petru Manega, prin reco-mandaţia lui Ignatie, a primit o însărcinare diplomatică pentru Viena. După doi ani, însuşi mitropolitul acesta, fiind în Viena trimis de generalul rus Ciceagov toi cu o însărcinare secretă de stat, a rugat pe graful Ivan Antonovici Capodistria, reprezentantul Rusiei de acolo, ca să intervină pentru a i se da lui Manega o slujbă în Rusia. Ne dându-i-se acest post, a plecat cu ald studenţi români să continue a învăţa la Paris. Tânărul cercetător, Constantin C. A n g e 1 e s c u, cu dovezi nesupuse nici unei îndoeli, face dovada că Petru Manega ia 12. IV· 1816, şi-a luat prima inscripţie la facultatea de drept din Paris. Cu celelalte 15 inscripţiuni el este gata la 4. IV. [820, iar la .10. VI. 1820. îşi irece cu succes teza de doctorat1). Atunci avea 34 de ani- Astfel se in lătură pentru totdeauna pă- Coa-it. C. A η gele.se a: ,Cci diniùl români doctori în drept de la Pa- pag- /, -tiras din JJnrlal" Nr. 28 şi 29 din 1928 334 335 rerea lui Kasso scoasă din lucrarea citată mai jos a lui Pom-piliu E1 i a d e '), care dacă ar fi cercetat bibliografia lui G. Bengescu2), nu ar fi indus în eroare pe eruditul prot'esor rus de origină românească. Astfel că Petru Manega apare ca cel dintâi doctor în drept de la Paris, având înaintea sa pe 4 elveţieni şi un piemontez dintre streini. Din Paris a plecat iarăşi la graful Capodistria pe care l-a găsit la tratativele de la Troppau. rugându-1 din nou ca să-1 primească în serviciu rus. Acesta, având acum legătură cu chestiunea Basarabiei, l-a recomandat generalului Inzov, care tocmai luase locul lui Bahmetiev. „Poate. îi scria Capodistria lui Inzov, cunoaşterea lim-Bii romaneşti şi a dreptului studiat sistematic nu vor fi fără folos la comisia alcătuită pentru codul legilor locale ale BasaraBiei* 3). Calităţile lui Manega ca om muncitor şi inteligent au făcut obiectul răspunsului lui Inzov către Capodistria. Lucrul la codul civil acum făcea paşi hotărâţi. El a dus lucrarea codului la bun sfârşit, după cum ştim din expunerea făcută mai înainte. El a trăit în Chişinău 20 de ani, lăsând amintirea unui om muncitor, serios şi respectat. După terminarea codului, el a cerut Ministerului de interne ca să-i echivaleze diploma de doctor, pentru a putea 'dobândi un post, pentru aşi putea căpăta hrana zilnică. Ministerul de interne a luat contact cu cel de Instrucţie publică, care a răspuns, că un doctor strein pentru a putea să fie primit în cinul de asesor colegial trebuie să fie supus unui examen de doctor la vreuna din universităţile ruseşti din acea vreme. In cele din urmă toată aşteptarea lui s'a terminat cu acordarea unei sume 600 de ruble pentru munca îndeplinită de el atâţia ani, cu dreptul de a intra în vreo slujbă cu titlul de secretar colegial, adică o slujbă care se dă oricărui licenţiat, nu doctor. A refuzat să intre 1) Pompiliu Ε 1 i a d e : .Histoire de l'esprit public en Roumanie au XIX-ème siècle', 1905, pag. 261. Părerea lui L. A. Kasso, expusă in ,Dreptul bizantin "m Basarabia', pag. 62, cum că Manega ar fi de origină din Europa apuseană, este înlăturată de informaţiunile pe cari ni le dau actele din Arhiva Ministerului de externe', şi anume .Arhiva generală' Afacerea Nr. 42-a din 1820. 2) G. Bengesco; .Bibliographie franco-roumaine', Paris, 1907, pag, 17, 3) L. A. Kasso: ,Petru Manega, un codificator uitat al dreptului basarabean = Pëtr Manega, zabytâj kodifikator bessarabskago prava', St. Peterburg, 1914, pag. 7. Vezi şi traducerea făcută de noi cu titlul de mai sus şi publicata în 1923 la Bucureşti. la slujbă, neştiind limba rusă. In 1832, când s'a deschis biblioteca publică din Chişinău, el din cauza necunoaşterii limbii ruse, şi-a pronunţat discursul in cea franceză. In realitate, sufletul înfiinţărei acestei biblioteci, al intervenţii pentru clădirea localului ei, caşi al comandării de cărţi în streinătate, este numai al lui Manega. El a fost unul din cei mai de seamă membrii ai comitetului de conducere al acestei biblioteci până la 1840, când a plecat din hotarele Rusiei. Nu cunoaştem până astăzi cât a mai trăit şi unde şi-a sfârşit cursul truditei lui vieţi. LIII. Codul comercial al Munteniei din 1840. Literatura, Şt. Gr. Berechet: .Schiţă de istorie a legilor vechi româneşti, 1632-1866, Chişinău, 1928, pag. 86. St. G. Longinescu: Jstoria dreptului românesc', Bucureşti, 1908, pag. 361. Ediţiuni. Editio princeps: .Condica de commerciu cu anexele ei'. Bu- cureşti, 1840. .Manuscrisul moldovenesc' cu traducerea lui Emanoil Drăghici, 1841. Ediţia Il-a : .Condica de comerciu a Ţării Româneşti', de Aga C. N. Brăiloiu. Bucureşti, 1858. Ediţia IlI-a: .Condica de comerciu a Principatelor unite române', Bucureşti, ί864. Primul început de viaţă comercială îl face Alexandru Ipsilante. El creiază mica flotilă de Dunăre cu câteva vase cari transportau grânele noastre pentru Turci către porturile din su-sul acestui fluviu spre Marea Neagră. Vărsarea râului Argeş în Dunăre servia pentru ernatic acestor puţine vase de transport. Schimbul nostru comercial se făcuse mai des cu ţările de peste Carpaţi şi cu Polonia, mai puţin însă cu Rusia, Spre sud ni se scurgeau marea cantitate a avuţiilor noastre. Turcii îşi trimeteau oamenii lor pentru a le cumpăra cu preţuri derizorii. După aceia, ei trimeteau aceste mărfuri spre Constantinopole. Aci, după îndestularea nevoilor lor, prisosul se vindea altor popoare. După cum se vede, noi nu am avut un comerţ al nostru propriu. Abia după tratatul de la Adrianopole din 1829 ni se deschiseră şi nouă toate drumurile, pe apă şi pe uscat, pentru un comerţ pe seama noastră. Curentul Austro-ger- Primele cunoştinţe de comerţ le primiră man' tinerii noştri români la începutul secolu- 337 iui al XIX-lea prin şcoalele greceşti din Iaşi şi Bucureşti, Numai astfel înţelegem apariţia unei cărţi; greceşti de comerţ, la Iaşi, în 1 SI7. Iată titlul acestei preţioase cărţi: .Învăţătură perfect sistematică a întregei ştiinţe comerciale, pentru trebuinţa comercianţilor şi excelentă pentru şcoalele comerciale. Din original german explicată şi îmbogăţită cu unele adăogiri şi editată cu caractere tipografice, în Iaşi, în tipografia eli-nească, \ζ>\Ί^=Διοασκαλία 'εντελι^ς συστηματική απάαης τής "εμπορικής "επιστήμης, προς χρήσιν των "εμπόρων 'εζαιρέτιος όε των "εμπορικών σχολείων. "Εκ τον γερμανικού πρωτοτύπου 'ερμηνευ&εΐσα και τισι προαθήκαις πλονσιοϋεϊσα τύποις τε 'εχόοϋεΐσα. "Εν Ίασσίψ, "εν τω "ελλψικιη τυπογραψείω, 1817. Faptul că această carte este o traducere din limba germană ne face să primim părerea că primul curent legislativ, care a influenţat asupra noastră este cel austro-german. Numărul cel mare de abonaţi la această operă din oraşele principale ale Moldovei ne face să credem că influenţa curentului austro-german era mai mare în Moldova de cât în Muntenia. 0 altă carte tradusă tot din limba germană este şi acea ,Pravi(ă comercială cu reguiele catastifelor', publicată de Emanoil Nichifor la Braşov în 1831. Acestea sunt singurile tratate comerciale publicate în această epocă, cunoscute până acum, sub influenţa curentului austro-german. Aceste două încercări, cari cu trecerea timpului se vor putea înmulţi, nu sunt altceva de cât o urmare a curentului austro-german de influenţare asupra codului civil şi cel penal, care trebuia să se termine cu o încercare măcar şi în domeniul dreptului comercial. Dacă împrejurările istorice ar fi îngăduit lui Scarlat Calimah să mai domnească, fără îndoială, că ne-ar fi dat şi un cod comercial, alcătuit sub influenţa principiilor comerciale austro-germane. Acest curent se mai dovedeşte şi prin influenţa codului civil şi mai apoi a celui penal austriac asupra celor româneşti. Tocmai mai târziu, acest curent fu înlocuit temporal de cel rusesc, impus mai mult prin ocupaţiile militare, cari le a-duseră acestora nădejdea încorporării Ţărilor române. Curentul ştiinţific, însă, care prinse rădăcini adânci şi fi- ii A-eastâ carte s? află in Bibi. Univ. Iaşi la cota 35/IV, Ec. pol. având pp. 256. reşti in sufletul Românilor fu cel adus de tinerimea studioasă românească sosita din Franţa. El nu s'a stins nici până în zilele noastre, rămânând ca o flacără veşnic nemistuită pentru luminarea întortocheatelor căi în viitorul încercatului nostru popor înrudit prin sânge şi prin scopuri adesea obşteşti cu ale naţii franceze- Celelalte curente au fost şi vor fi încă nepulin-ceoase luminiţe, aprinse de interese trecătoare- Ele vor fi ca slabe adieri de vânt, ce se vor stinge la apariţia numai a unuia din interesele de temelie ale celor două popoare latine, călătoare pe acelaş drum. Curentul francez. Am stabilit, că in trecutul nostru unele legi se întrebuinţau de instanţele de judecată în manuscris. Aceasta se obişnuia pentru a se observa lipsurile, cari trebuiau să se complecteze !a tipărire. Numai astfel înţelegem traducerea din franţuzeşte a Codului comercial, făcută de boemi îacovache Vei s a în 1833- Ea a rămas netipăritâ. având aceiaşi soarta caşi o altă lucrare a lui de comentare a Codu-' mi civil al lui Scarlat Alexandru Calimah- Prima traducere a Codului comercial francez apare ia Bucureşti în 1840, Ea fu . tcută de vechiul elev a! şcoalei italo-franceze Simion M arco viei1)- Traducerea aceluiaşi text făcută pentru Moldova de Emanoil Drăghici2), preşedintele tribunalului comercial din Galaţi, rămase în manuscris, fără să aibă norocul tipăririi. !) .Condica de comerciu, ca anexele ei'. Acesteia i s'au adăogat spre înlesni-.va doritorilor : 1. Legiuirea pentru divanurilc judecătoreşti. înaltul divan şi inaliu c'.rte de revizie : 2. Cea pentru partea judecătorească in priciai comerciale ; 3. .\:a pentru împlinirea datoriilor cu zapis ; 4. Cea pentru mărginirea celor in drept de protimisis ia vânzări ; 5. Luminatul o'iţ prin care se hotărăşte începerea lucrării aceştii din urmă legiuiri de la 25 Martie anul 1840 ; 6. Două lutni-ivj.te ofiiuri atingătoare de paragrafia pentru răscumpărarea lucrurilor nemişcătoare vândute supt influenţa vechii legiuiri. Acum întâia oară tipărită, cu înaltă slobozenie, în zilele prea înălţatului domnu stăpânitor Alexandru Dimitrie Ghica vvd, prin stăruirea şi cheltuiala d. paharnicului, S. Marcovici, Bucureşti. In tipografia lui I. Eliad, 1840, pp. 242. 2) .Ms. ΛΥ. 51. Condică emboricească al Frânţi' tălmăcită intâiaş dată moldoveneşti în zilele prea înălţatului şi îndurătorului nostru domn stăpânitori Prin-(ipatului Moldaviei Mihail Grigorii Sturza vvod. şi al ministrului dreptăţii dd. marile logofăt şi cavaler Neculai Cantacuzin. Di cătră postelnicul Emanoil Drăghici prezedent trebunalului di comerţi din Galaţi. Anul 1841; (I. Bianu: .Catalogul manuscriptelor româneşti'. I, 1907, Bucureşti, pp. 122-3). Dreptul bizantin. 22 338 339 Această provincie se servi de acest text până după unirea Principatelor române. Abia în 1863 ea împrumută pe cel din Muntenia, care la 1850 căpătă anumite adaose, Pentru Muntenia iu nevoie şi de explicarea multor articole. Acest gol fu umplut de G. A. M a η u şi A. Roset B i b ί c a, cari dădură o tălmăcire tot după un autor francez, numit Β r a-vard-Veyrières, în 1842'). Codul de comerţ a mai suferit modificări în 1847 şi 1850. El a avut în afară de ediţia lui Simon Marcovici din 1840. încă alte două: cea din 1858 făcută de Const. Brăiloiu') şi alta în 18643), oficială. Cea din 1858, pe lângă toate adao-sele suferite până la acea dată, mai arată articolele corespunzătoare din codul francez, pentru a dă putinţă avocaţilor şi magistraţilor să verifice nedumiririle în practica lor de toate zilele. In afară de ediţiunile de texte până la 1865 au mai apărut : un manual4), diferite lucrări de comentarii5),6),7), şi o teză8). 1) G. A, Manu şi A. Roset Bibi ca: .Tălmăcirea condicii comerţialc dupa metodul lui Bravar-Veirier', pentru întrebuinţarea judecătorilor, a avocaţilor ş; a neguţătorilor ; cu o introducere asupra începutului negoţului până în vremea noastră, asupra raporturilor sale cu iconomia politicească şi asupra istorii dreptului comerţial. Bucureşti. 1842, Tipogralia curţii a lui Fr. Valbaum, pp. 199, Bibi. Univ. Iaşi cota 54/111, juris, 2; Aga C. N. Brăiloiu, avocat şi tost judecător la înalta curte: .Condica de comerciu a Ţării romaneşti', cuprinzând : 1. Textul legiuirii după ediţia din anul 1840 ; 2. însemnare sub fiecare articol a articolului corespunzător din cond. de com. a Francii după care s'a lucrat condica rumânească ; 3. Legiuirea din anul 1850 Noemvrie 2 asupra încetării operaţiilor falimentului din neajunge-rea activului ; 4. Osebitele articole din Regulamentul Organic şi legiuirile din a-nii 1840 şi 1847 atingătoare de organizaţia tribunalelor de comerciu, de compe-tinţa lor şi de procedura în pricini comerciale, adunate şi clasificată într'o carte suplementară la sfârşitul codicii. Ediţia nouă dată în tipar, Bucureşti, 1858, pp. 20^. 3) .Condica de comerciu a Principalelor unite române', coprinzând : 1. Textul legiuirei după ediţia din 1840. 2. Legiuirile complimentare din 2 Noemvrie 1850. 3. Procedura condicei de commerciu. 4. Anexul procedurei commerciale, Bucureşti, 1864, pp. 179. .Manual de drept comercial', Bucureşti, 1850. .Drepturile comerciale române după prinţipiile şi ordi-Buureşti, 1853. .Explicarea condicei comerciale române'. Bucureşti, 1859. 7) A. C. S o 1 a c o g î u şi G. Stătescu: .Explicarea poliţelor pe articole după codul comercial român', Craiova, 1868. 8) G. Petrescu: .Dissertation sur les sociétés commerciales: comparaison entre la législation française et celle des Principautés-Unies'. Paris, 1861. 4J C. Petro vici: 5) Scarlat G h i c a ; nul condicilor de cornerţiu', 6JB. Boerescu: Dăm titlul IV: .Despre oBştirea averii femeei neguţătorului—Des séparations de Biens', şi anume art. 64 din .Condica comercială' românească, care corespunde art. 65 din cea iranceză : § 64. Nimeni pe viitor, pământean sau străin, nu va putea să se neguţă-torească în Principat, daca mai întâiu nu va fi îndeplinit formalitatea prescrisă prin art. 335 din Regulamentul organic. § 65. Toute demande en séparation de biens sera poursuivie, instruite et iugée conformément à ce qui est prescrit au Code civil, liv. III. tit. V. chap. il. sect. III. art. 1443 à 1452, et au code de procédure civile, 2-e partie, liv. I, tit. VIII. (art. 865 à 87 ). Mai dăm şi alt art. 349 din ,Condica comercială' românească, care corespunde art 190 àva.,Code de commercé : .Livre deuxième. Du commerce maritime. Titre premier, Des navires et autres Bâtiments de mer. § 190. Les navires et autres bâtiments de mer sont meubles. Néanmoins ils sont affectés aux dettes du § 349. Corăbiile şi alte vase de mare sunt lucruri mişcătoare. Cu toate acestea, ele sunt rânduite spre plata datoriilor vânzătorului, şi mai ales a acelora ce pravila cunoaşte şi hotărăşte de privilegiate, § 469. Contractul ala-grosa se face prin înscris adeverit de giudecătoric. —intr'acest contract se arată capitalul Juat inprumut şi suma hotărâtă prin învoire pentru folosul de mare,—lucrurile pe seama cărora s'a făcut împrumutarea,—numele corăbiei şi al căpitanului,—numele înprumutătorului şi al in-prumutatului,—de s'a făcut înprumuta-rea pentru o călătorie,—pentru ce călătorie anume şi pentru câtă vreme;- către aceasta se a-ată şi sorocul de plata datoriei,—daca contractul este făcut in ţară streină, va fi suppus la formalităţile prescrise prin art. 391. Condica comercială română are 595 art., iar cea franceză, care-i din 1807, are 647 art-, deci mai multe. vendeur et spécialement à celles que la loi declare privilégiées. § 311. Le contrat à la grosse est fait devant notaire ou sous signature privée. Il énonce,—Le capital prêté et la somme convenue pour le profit maritime,—Les objets sur les quels le prêt est affecté,—Le nom du navire et du capitaine, — Ceux du préteur et de l'emprunteur, Si le prêt a lieu pour un voyage,—Pour que! voyage, et pour quel temps,—L'époque du remboursement. Biografia lui Simion Marcovici, 1801-1877. Simion Marcovici (acest nume era o prefacere din Marcu, după moda rusă, 340 341 care s'a continuat până prin vremea lui Eminescu), este edito rul .Legiuirii' lui Caragea din 1838 ; a unui .Regulament judecătoresc' din 1839 şi în fine al primului ,Cod comercial', tradus din franţuzeşte, în 1840. Ştiind că a murit 'a 1877. în vârstă de 76 de ani, atunci anul naşterii sale ar fi 1801. El face parte din grupul de bursieri trimişi de Eforia şcoalelor la studii înalte în Italia şi apoi în Franţa. Din grupul a-cesta făcea parte: Eufrosin Poteca, I, Pândele, Constantin M o r o i u, (numit şi Constantin Papa Dimitru), şi Eliade Ridules cu, care a cedat locul său lui Simion M arco vi ci. fiind ocupat ca profesor la Şcoala de la Sf. Sava. Ei merseră mai întâi la universitatea din Pisa (Italia), fiind toţi sub purtarea de grijă a lui Eufrosin Poteca, care era cel mai matur dintre dânşii. Acesta trirrietea şi informaţiuni Eforiei asupra purtării la învăţătură a celorlalţi. Bursierii aceştia nu aveau o pregătire suficientă din ţară, de aceia au muncit din greu pentru a se ridica la nivelul colegilor streini. El acolo s'a „dedat ia fimBa franceză şi la înafta fifologie a progresat nu puţin1'1. La aceste ocupaţiuni el a mai adăogat limbaşi literatura italiană, geometria şi fizica experimentală. Plecă la Paris, luându-se pe urmele lui Poteca şi Pândele, pentru a deprinde filosofia. De la Pisa el a plecat fără nici un fel de diplomă. In 1827 se Întoarce în patrie, unde ocupă locul de profesor. A predat matematica, inaugurându-şi cursul printr'un inimos discurs, în care a citat pe marii clasici ai lumii vechi, A publicat şi manuale pentru nevoile elevilor săi, dându-le şi un „Curs de retorică". In 1848 dimisionă din profesorat, primind diferite demnităţi publice. El este un iscusit creator al limbii româneşti lături de Eliade Rădulescu, traducând opere de seamă din literatura franceză şi cea italiană. Pentru noi el are însemnătate ca editor de condici de legi '). 1) Pentru a cunoaşte în amănunt viata şi activitatea iui Simion Marcovici se citează următoarele lucrări : N. Bănescu: .Academia grecească din Bucureşti şi Scoală lui Gheorghe Lazăr, art. în .Anuarul Universităţii din Cluj', 1923-1924, Cluj, 1925. Idem: .Momente din viaţa Academiei greceşti' în .Omagiu lui I. ihani;', Bucureşti, 1927. I. Β ia nu: .întâii bursieri români în străinătate', art. in .Revista nouă', I, 1888, pag. 428. N. Iorga: .Contribuţii la istoria învăţământu ini in ţară şi slreinătate (1750-1830)', in Analele Academiei Române, s. literară, r. II, voi. XXIX, (1906-7). Idem; .Istoria învăţământului românesc', Bucureşti. 1928. Alexandru Marcu: ,Un student român la Pisa şi Paris, către 1820: Si- LIV. Codul penal al Munteniei din 1841. Literatura. Şt. Gr. Berechet : .Schiţă de istorie a legilor vechi româneşti, 1632-1866, Chişinău, 1928, pag. 85. St. G. Longinescu: .Istoria dreptului românesc', Bucureşti, 1908, pag. 362. Ediţiuni. Ε di tio prin ce ps: cea din 1841 în două broşuri. Ediţia Il-a: .Condica criminală cu procedura ei', întocmită în zilele şi prin părinteasca îngrijire a Prea înălţatului domn stăpânitor a toată Ţara Românească, Barbu Dimitrie Ştirbei, întărită prin luminatul ofis cu Nr. 1644 din 5 Dechemvrie 1850. Tipărită după înaltă slobozenie prin îngrijirea şi cu cheltueala Pah. Ştefan Burche, Bucureşti, 1851. Tipografia lui Iosif Copainig. Ediţia IlI-a: Are acelaş titlu, tipărită de Clujcerul] Ştefan Burche, 1852. denumită „ediţia a doua". Ediţia IV-a din 1863 sub Alexandru I Cuza. Muntenia rămăsese numai cu Cartea LX-a din Basilicale în manuscris despre care vorbeşte Alexandru Ipsilante în ,Pravi(niceasca sa condică' şi cu acele puţine norme penale fixate în partea V-a din .Legiuirea lui Caragea. Regulamentul organic ') stabileşte că ori de câte ori se va judeca un proces de crime se va aplica principiile din Legiuirea lui Caragea ; iar dacă va fi un caz mai complicat se va face apel la Basilicale, deci dar la cartea LX-a, până se va alcătui o nouă condică criminală. In anul 1841 în luna Aprilie a şi apărut sub domnia lui Alexandru Dimitrie Ghica o broşură cu procedura penală, iar în Mai o altă broşură care coprindea codul penal propriu zis. Amândouă se retipăresc şi în timpul domniei lui Barbu Dimitrie Ştirbei la 1851 cu următorul titlu: .Condica criminalicească cu procedura ei'. Mai târziu se mai tipăriră încă două ediţii la anii : 1852 şi 1863. Codul acesta este tradus din codul francez şi adaptat ici şi colo după nevoile noastre. Deci vechea părere că prima traducere din codul francez penal s'ar fi făcut la 1865 este o gre-şală adâncă Pentru a convinge pe oricine de adevărul acesta, vom dà mai jos câteva articole în paralel. Codul penal francez are 484 ari, iar cel românesc co- mion Marcovici', extras din .Revista istorică', XV, (1929), Nr. 1-3. G. Dcm-Teodorescu: .Viaţa şi operile lui Eufrosin Poteca', Bucureşti, 1883. A. Rădulescu: ,Cultura juridică românească în ultimul secol', în Analele Academiei Române, Discursul de recepţie, LIII, 1923. 1) Vezi art. 241 din Regulamentul organic al Munteniei. 343 prinde numai 387. Traducătorii noştri au ştiut să facă alegere între ceia ce se potrivia cu principiile noastre şi ceia ce ne deosibea de Francezi. Au adéquat întregul material din jZode pénal' francez la normele noastre penale- Dăm aici un exemplu din care să se vadă, cum au ştiut ei să aleagă aceia ce era potrivit cu viaţa noastră penală din ceia ce nu se potrivia. Chapitre I.—,Dcs peines en matière criminelle'. Art. 12. Tout condamné à mort aura la tête tranchée. Art. 13. Le coupable condamné à mort pour parricide sera conduit sur le lieu d'exécution, en chemise, nu-pieds, et la tête couverte d'un voile noir. —Il sera exposé sur l'échafaud pendant que l'huissier fera au peuple lecture de l'arrêt de condamnation, et il sera immédiatement exécuté à mort. Art. 14. Les corps des suppliciés seront délivrés à leurs familles, si elles les réclament, à la charge par elles de les faire inhumer sans aucun appareil. Art. 15. Les hommes condamnés aux travaux forcés seront employés aux travaux les plus pénibles : ils trainai-ront à leurs pieds un boulet, ou seront attachés deux à deux avec une chaîne, lorsque la nature du travail auquel ils seront employés le permettra. Art. 16. Les femmes et les filles condamnées aux travaux forcés n'y seront employées que dans l'intérieur d'une maison de force, Art. 17. Vorbeşte despre pedeapsa deportârei in afara hotarelor regatului francez. Capul I. - Pentru pedepse In pricini criminale. Art. 10. Osânditului la moarte, i se va tăia capul ori se va împuşca. Art. 11. Osânditul la moarte, pentru omor săvârşit asupra părinţilor săi, se va duce la locul osândei, i se va cit; mai întâi în vileag hotărârea de osândă şi apoi se va omora. Art. 12. Trupurile vinovaţilor omorâţi, se vor da la familiile lor, de îi vor cere, ca să-i îngroape, insă fără nicio paradă. Art, 13. Cei osândiţi la munca ocnelor şi pe vreme mărginită, se vor întrebuinţa zioa la tăere de sare ; iar noaptea se vor scoate afară, se vor închide in temniţe, având şi feare la picioare. Iar cei osândiţi în ocnă pe toată viaţa, îşi vor face osânda în ocnă. Art. 14. Femeile osândite la ocnă, se vor trimite la S 1 ă n i c sau la alt de o potrivă loc de osândă, se vor închide acolo în temniţă cu feare de picioare, şi se vor supune la muncă potrivită secsului lor, osebite cele osândite pe toată viaţa, din cele osândite pe vreme mărginită. Art. 15, Vorbeşte despre osândiţi ia. închisorile din Brăila şi Giurgi u-Art. 16. Arată cum. să se bată osândi tul cu nuele : pe pielea goală şi în reprize nu mai mult de 50 de nuele de odată ; iar art. 17 stabileşte ca cei închişi la S n a g o ν să fie puşi la lucru, dându-li-se şi lor o parte din câştigul muncii lor. Un studiu comparativ între textul românesc al celor patru ediţii (1841, 1851, 1852 şi 1863) cu cel promulgat în 1865 ar da rezultate foarte interesante- Procedura condicii criminaliceşti româneşti are 329 de art. ; iar ,Code d'instruction criminelle are 645 de art. De aici se vede cât de multe articole n-au fost primite din codul francez ca nepotrivite cu normele noastre juridice penale '). LV. .Condica penală ostăşască cu procedura ei' din 1852, (Muntenia). Literatura, Şt. Gr. Berechet: ,Schiţă de istorie a legilor vechi româneşti 1632-1866', Chişinău, 1928, pag. 86, St. G. Longinescu: Jstoria dreptului românesc', Bucureşti, pag. 361. Locot. Ν. I. Pop eseu şi Hugo F rie dm an: ,Dreptul penal militar şi procedura lui', Ploeşti, 1906. Ediţiuni. Editio princeps: .Condica penală ostăşască cu procedura ei şi osebit suplement pentru starea de înpresurare', întocmită în zilele şi prin părinteasca îngrijire a prea înălţatului domn stăpânilor a toată Ţara românească, Barbu Dimitrie Ştirbei. întărită prin luminatul ofis cu Nr. 95 din h Mai 1852. Bucureşti. In tipografia colegiului naţional, 1852. 4", pp. 126. Ediţia Il-a tipărită însă in Iaşi la 1861, fără nici o schimbare, având titlul; principatele unite. Condica penală ostăşască cu procedura ei şi suplement pentru starea de înpresurare. Ediţia Il-a Tipografia lui Adolf Berman, Podul-vechi, Ediţia IlI-a s'a tipărit tot la Bucureşti in 1871, cu caractere latine. Ediţia IV-a, retipărită dc Şt. Gr. Berechet în Iaşi la 1929 în .Colecţia de legi vechi româneşti', Nr. 2, seria II, ,Legi româneşti'. 1) Comparaţia s'a făcut cu textele franceze din lucrarea întitulată : .Codes de la législation française', ouvrage contenant les cinq codes ordinaires avec les textes des lois, décrets, ordonnances, arrêtés et avis du conseil d'Etat qui ont interprété, complété ou modifié les articles de ces codes; des Codes spéciaux sur chacune des autres matières du droit : les lois, décrets et ordonnances sur les matières qui n'ont pu être codifiées; une corrélation exacte des articles des codes, et des tables chronologique et alphabétique par Napoléon Baequ.i-advocat à la cour royale de Paris. Paris, 1841. Code commercial pp. 288-35°. Code d'instruction criminelle, pp. 360-419. Code pénal, pp. 420-472. Bibl. Univ. Iaşi. cota 109/IV, juris. 345 După mişcarea naţională din 1848, toate instituţiile noastre au luat o desvoltare în legătură cu evoluţia culturală adusă de tineretul nostru studios, venit din şcoalele apusene. Şi oastea ţării căpătă un avânt după această dată de înflăcărare naţională. Chear cu această împrejurare, o modestă ceată de luptători îşi măsură puterile ei cu oastea turcească, care voia să-şi impună voinţa, biruind-o. Puterile şi vechea noastră tradiţie militară de vitejie reînviau întărindu-se. Sub învăţatul domnitor Barbu Ştirbei apăru în Muntenia, în 1852 o .Condica penată ostăşască cu procedura ei cu oseBit supfement pentru starea de înpresurare. având 254 ,art. pentru codul propriu zis, şi 221 art. pentru procedura lui, la cari se mai adaogă încă 15 art., privitoare la starea de asediu, deci dar un total de 490 art-, fiind înpărţite în capete şi secţii (secsii). La sfârşitul condicii găsim, cum am spus, un adaos .supfemeut' privitor la starea de asediu, numită cu un nume mai românesc .înpresurare'. Origina. In temelia acestui cod militar stă material şi din codul militar francez pentru armata de uscat. Nu s'a putut copia tot din aceasta, pentru că începuturile de înjghebare ale primelor noastre unităţi militare nu se puteau potrivi cu desăvârşita organizare a glorioasei armate franceze. Desvoitarea organizării armatei noastre s'a desăvârşit abia după suirea pe tron a domnitorului Carol I. Numai astfel se explică de ce a-cest cod militar român s'a retipărit încă de două ori, în 1861 şi 1871. cu acelaş coprins, fără nici o schimbare, iar codul nostru cel de astăzi, a fost copiat după cel francez din 1857, a-bia în 1873 Acesta din urmă a suferit schimbările din 1881 şi 1894, când s'au înfiinţat ,Consifii/e de disciplina' prin introducerea în coprinsul lor a Titlului 2 adiţional. Noul proect din 1925 nici până astăzi nu a îmbrăcat forma legală. Este foarte dureros că infracţiunile ostaşilor noştri se judecă până acum tot după îmbătrânitul cod de la 1873, când războaele prin care a trecut şi sufletul naţii noastre puteau să ne îndemne a schimba penalizarea infracţiunilor soldatului român. Francezii încă din April 1916, fiind în plin război, au schimbat influenţa circumstanţelor atenuante şi agravante asupra faptelor ostăşeşti. Noi numai de aceasta dată nu ne-am grăbit să-i i-mităm I Autorul. Printr'o fericită întâmplare aflăm şi pe autorul a-cestui cod militar. El se numeşte Ioan Dabija, probabil comandant superior al vreunei unităţi militare din acea vreme. Se vede că era o persoană distinsă, cu instrucţiune a-puseană, cunoscătoare a codurilor militare. Acesta, în 13.1. 1857, trimesese un exemplar lui Alexandru Hâjdău din Chişinău. Pe dosul primei scoarţe trimiţătorul îşi însemnase numele ca pe scoarţa din urmă,—nu pe faţa din lăuntru, ci chear pe cea din afară—, ostaşul din ţara liberă să-i spună cărturarului-lrate din pământul robit, proverbul străbun „Surcica mică, prăvaie cărui". Era prevestirea simbolică a reîntoarcerii Basarabiei, care a avut loc abia în anul 1918 pe căile alese de provcdinţă. Unificarea. Dacă codul militar din 1832 s'a publicat şi la laşi în acelaş an, dovedind existenţa ideii unirii şi din punct de vedere militar, gândul aceasta nu s'a înmormântat, ci din potrivă s'a mai repetat. Alexandru I Cuza, domnitorul Principatelor române u-nite, prin ordinul din Septembrie 1860 dispune ca prin aprobarea Adunării elective moldovene, codul acesta să se întrebuinţeze şi în Moldova2). Tot sub Cuza se face o altă lege a stării de asediu cu 9 art., promulgată în 27. XI. 1864, care este publicată în ediţia din 1871 a acestui cod3). Tot în a-ceastă ediţie s'a mai publicat şi ordinul devenit lege de 4 art., prin care jandarmii şi pompierii districtelor din Moldova să se judece după acest cod, caşi cei din Muntenia, precum şi Instrucţia cum să se formeze comisiile de judecată, unde nu sunt ofiţeri suficienţi, pentru judecarea gradelor inferioare % A-ceastă ultimă ediţie se termină cu înaltul ordin de zi din 13. X, 186!, cu un unic art, dat de acelaş domnitor prin care se dispune ca dorobanţii şi grănicerii, în timpul serviciului lor, să se judece de comisiile ostăşeşti ; iar pentru crimele 1) I se adresa : „Dumnalui Domnului Alecsandru Ghijdeu, de la alcătuitorul acestei legiuiri: Ioan Dabija, 13 Ghenarie 1857. Chişinău". Exemplarul acesta se păstrează in Bibi. Univ. I^şi, cota 10/IV juris. 2) Şt. Gr. Berechet: .Colecţie delegi vechi româneşti', Nr. 2, Seria II. .Legi româneşti', Iaşi, 1929. pp. 99-100. 3) Ed. Berechet, pp. 101-102. 4J Ed. din 1871, pp. 110-111; cf. ed. Berechet, pp. 103-104. 346 săvârşite prin satele lor, când sunt în concediu, să fie judecat*, de instanţele comune '). Iată coprinsul acestei condici militare pentru *a se compara cu cea de la 1832: Cartea I-a. Partea întâea. Pentru crime şi vini şi pentru pedepse îndeobşte. 1 ''). Pentru firea crimelor şi vinelor, § 1-11. 2. Pentru pedepse ostăşeşti, § 12. 3. Pentru urmările pedepselor ostăşeşti, § 13-22. 4. Chipul executării lor, § 23-30. 5. Osebite dispoziţii asupra crime for şi a vine for şi asupra pedepsefor : a) Pentru pedeapsa crimelor, săvârşite fără voie, § 31, 32. b) Cazurile în care omuciderea nu se socoteşte nici crimă, nici vină, ^ 33. c) Cazurile în care apărarea se socoteşte legiuită, § 34. Partea Il-a. Pentru crime şi vini şi pentru pedepse în vreme de finişte. 1. Pentru nesupunere către şefi, pentru neascultare, pentru defăimarea şefilor, şi pentru îndărătnicirea prin cuvinte şi fapte, § 35-43, 2. Pentru împotrivire a se înfăţişa la revizie, codire de slujbă, dezertare şi lipsire fără voie din regimente şi comenzi. I3) Pentru împotrivire a se înfăţişa la revizie şi codire de slujbă, § 44-47, 11. Pentru lipsire fără voie din regimente şi din comenzi, şi pentru dezertare, § 48-64. 3. Pentru călcarea şi neîndeplmirea datoriilor de slujbă : I. Pentru neîmplinirea poruncilor şefilor, § 65-70. 11. Pentru călcarea datoriilor slujbei de caraulă, § 71-96. 111. Pentru călcarea datoriei de a lucra şi a munci în trebuinţa oştirei, § 97-98. IV. Pentru călcarea datoriilor slujbei, în vremea mişcării oştirei şi a aşezării pe la cvartire, § 99-107. 4. Pentru abuziva întrebuinţare a puterii şi pentru călcarea rânduelii slujbei : 1. Pentru părtinire la orânduire în slujbă, § 108 11. Pentru neîmplinirea poruncilor administraţiei, § 109-110. 111. Pentru comunicarea secretelor, § 131-112. IV. Pentru dregeri de documentai şi alte înşelăciuni la îndeplinirea slujbei, § 113-115. V. Pentru întrebuinţarea cinurilor ostăşeşti în trebi, ce nu privesc la slujba lor, § 116-122. VI. Pentru aspra şi cea împotriva regulilor pur- 1 Ed. din 1871, pag. 112; ci. ed. Berechet, pag. 105. 2) Cele semnate cu astfel de cifre înseamnă .capele'. 3) Cele imprimate cu astfel de cifre sunt .secsii'. tare a şefilor cu subalternii, § 123-128. Vil. Răspunderea şefilor pentru neîngrijirea asupra sănătăţii cinuiilor de jos, § 12()-130. VIU. Pentru poprirea productelor de îndestulare, cal şi alte lucruri, cuvenite cinurilor ostăşeşti, § 131-133. IX. Pentru slobozirea cinurilor de jos din slujbă şi p'acasâ, fără deslegarea autorităţii competente, §134-135. X. Pentru mituire, § 136-137. 5. Pentru abuz şi necredinţă în administraţia şi păstrarea a-verii ostăşeşti: 1. Abuzuri la încheere de contracturi, § 138-143. 11. Abuz la priimire a tot felul de lucruri pentru oştire, δ 144-151. 111. Abuz în tinerea socotelilor de venituri şi chel-tueli, § 152-153. IV. Abuz de cerere, slobozire şi păstrare a sumelor şi a obiectelor de îndestulare, îmbrăcăminte şi muniţie, § 154-159, 6. Pentru furtişag, răsipire şi pierdere a banilor şi a lucrurilor ostăşeşti, § 160-162. 7. Pentru precugetaia stricare a armelor şi a muniţiei, pentru vânzarea şi zălojirea lor, § 163-166. 8. Osebite crime şi vini ale ostaşului : 1. Pentru duel, § 167-175. 11. Pentru însurătoare fără voie, § 17υ. Partea lîl-a. Pentru crime şi vini şi pentru pedepse în vreme de turburări. 1. Pentru trădare, § 177-184. 2. Pentru dezertare în cetele vrăjmaşului, pentru fuga din locul operaţiilor ostăşeşti şi pentru dosire din oştire : 1. Pentru dezertare în cetele vrăjmaşului, § 185-191. 11. Pentru dosire din locul operaţiilor ostăşeşti, § 192-196. 111. Pentru dosire din oştire, § 197-204· 3. Pentru nesupunere şi călcare a îndatoririlor slujbei, § 205-229. 4. Pentru furtişag, abuz şi necredinţă în întrebuinţarea, slobozirea şi păstrarea sumelor ostăşeşti, 230-240. 5. Pentru jaf, pradă şi silire, § 241-254. Cartea îl-a. Procedura criminaficească ostăşascâ. Partea 1-a- Pentru judecata ostăşască în deobşte. 1. Régule ostăşeşti, § 1-7. 2. Pentru dreptul de a da în judecată ostăşască, § 8-10. Partea lî-a. Pentru comisiile cercetătoare şi pentru re-gufife cercetării pregătitoare. 1. Motivele orânduirei cercetării pregătitoare, § 11-13. 1. Pentru încunoştiinţări, § 14-17. 11. Pentru jelbi, § 18-19. 111. Pentru pâri, § 20 23. IV. Pentru înfăţişarea cea de bună voie a vinovatului cu mărturisirea crimei sau a vinei sale, § 24-25- 348 349 V. Pentru raportarea subalternilor, § 26-27. Vi. Pentru comunicarea din partea autorităţilor civile, § 28. 2. Pentru orânduirea amploeaţilor şi a comisiilor cercetătoare, § 29-39. 3. Dispoziţii generale asupra cercetării, § 40-50. 4. Pentru cercetarea celor căzuţi în vină de furtişag vegheat, § 50-53. 5. Pentru vi-zitaţia locaşelor, § 54-56. 6. Pentru ridicarea şi aducerea feţelor pârâte la cercetare, § 57. 7. Modul ridicării pârâtului, § 58-61. 8. Pentru întrebarea pârâţilor, § 62-79.9. Pentru adunarea dovezilor şi pentru firea lor, § 75-76. 1. Pentru mărturisirea vinovatului, § 77. 11. Pentru dovezile înscrise, § 78-79. 111. Pentru îndestularea cercetătorilor despre urmele faptei şi a lucrurilor, ce vădesc crima, § 80-81. IV. Pentru mărturii, § 82-83. 10. Pentru chemarea mărfurilor, § 84-85. 11. Pentru confruntarea marturilor, § 86-91. 12. Pentru punere de faţă şi confrontare, § 92-96. 13. Pentru încheerea cercetării, § 97-100. Partea 111-a. Pentru comisiile judecătoreşti ostăşeşti. 1. Pentru întocmirea comisiilor judecătoreşti în pricini corecsio-nale şi criminaliceşti, pentru numirea membrilor şi a auditorilor şi pentru jurământ, § 101-114· 2. Pentru îndatorirea auditorilor, § 115-117- 3. Pentru lucrările comisiilor ostăşeşti judecătoreşti : 1. Pentru deschiderea judecăţii, § 118-120. 11. Intrarea în cercetarea pricinilor, § 121-122. 111. Pentru depărtarea judecătorilor, § 123-125. IV. Pentru întrebarea pârâtului, a pâ-râtorului şi a marturilor, § 126-144. V. Pentru alcătuirea prescurtării. § 145-149. VI. Pentru încheerea hotărârilor, § 150-169. Partea lV-a. Pentru sfatul de revizie. 1. Dispoziţii generale, § 170-178. 2. Atribuţiile sfatului de revizie, § 179. 3. Pentru reviziea hotărârilor, § 180-181. 4. Pentru rându-eala lucrărilor sfatului de revizie : 1: Dispoziţii generale, § 182-190- 11. Pentru pregătirea pricinilor spre înfăţişare, cercetare şi hotărâre a sfatului, § 191-205. 111. Modul scrierii jurnalelor, a protocoalelor sau a hotărârilor sfatului pentru întărirea şi punerea lor în lucrare, § 206-220. 5. Pentru proiectele de legiuiri, § 221. Supliment la condica penală ostăşască. Pentru starea de împresurare. Cazurile în care se va putea declara starea de împresurare, § 1. Modul declarării, § 2. Urmarea stării de împresurare, § 3-6. Căderile comandirului părţii oştirei de o- cnpaţic, § 7-8- Pentru judecata în vreme de turburări, § 9-12. Pentru răspunderea şefului părţii oştirei de ocupaţie, § 13-14. Pentru ridicarea stării de împresurare, § 15. Maieriale de legislaţie curai românească. LVI. Hrisoave, Aşezăminte, Ponturi, Acte de drept privat. Cărţi de judecată şi Anaiorale. Ediţiuni. Şt. Gr. Berechet: .Hrisoave legislative din sec. al XVIII-lea', Iaşi, 1930. I. Bogdan: .Documentele lui Ştefan cel mare', I-II, 1913. Bucureşti. M, Costăchescu; .Documente moldoveneşti înainte ■ de Ştefan cel mare', I-II şi volum suplimentar, 1931-33, Iaşi. T. C o d r e s c u : .Uricariul', l-XX, laşi, 1871-1895. Gh. Ghibâncscu: .Surele si izvoade' şi Jspisouce şi zapise', laşi. 1906-1933. Pr. D. D a η : .Cronica ep. Rădăuţalui' Viena, 1912. N. Iorga : .Anciens documents de droit roumain avec une préface contenant l'histoire du droit cou-titmier roumain', I-II, Paris-Bucarest, 1930-31. Epis, Melchisedec: .Chronica Huşilor şi a episcopiei cu asemenea numire', precum şi Chronica ep. Romanului'. I şi I-II, Bucureşti, 1869. Al. Ş t e f u 1 e s c u : .Documente slavo-române relative la Gnrj', 1406-1665. Târgu-Jiului, 1908. I. Peretz: ,Curs de istoria dreptului rumân', vol. IV, .Hrisoavele domneşti', Bucureşti, 1931. Expresiunea de .hrisov' este înprurautată de la Bizantini. Ei ziceau χρνσιΐβονλλον oricărui act, care era întărit cu pecetia de aur imperială. Zicerea aceasta este alcătuită din două cuvinte : χρνσον de aur şi \ Hrisovul sobornicesc din 28. XII. 1785. Ediţiuni. Editio princeps: .Hrisovul sobornicesc din 1185', se găseşte la Academia Română la cărţile vechi sub Nr. 490 : (Biblioteca noastră de seminar îl posedă fotografiat în două exemplare, pentru exerciţii de citire). Ediţia Il-a din 1835 are titlul: .Hrisov sobornicesc pentru danii, schimburi şi vânzări şi pentru ţigani, a domnitorului ţării Moldovii, Alexandru Mavrocordat v[oe|v[o]d din anul 1785. Acum cu pravilniceşti lămuriri de nou tipărit din porunca pre înălţatului domn Mihail Grigorie Sturza v[oe]v[o]d. Eşii, în tipografia Albinei 1835 ; cf. U r i c a r i u, II, pp. 134-144. Ediţia 111 - a din "1 8 4 2: în .Legiuiri în ramurile administrativă şi giudecălorească votate de Gene-ralnica Obicnuită Adunare în sesiile de la 1834-1841. întărite de pre înălţatul domn Mihail Grigoriu Sturza vv. Iaşi, 1842, în tipografia Albinei, pp. 72-80. Ediţia IV-a din 185 3, în aceiaşi lucrare, ediţie nouă pp, 134-144. Mss. 30 1 român de la Academia română cu titlul : .Obştescul hrisov ce s'au lăcut de întări-tură după soborniceasca îndreptare şi hotărâre cu iscălitura şi pecetea gospod pentru rânduiala daniilor de moşii, de vii, i locuri de casă, i vânzări, i schimburi, i zălogituri, şi pentru moşiile mănăstireşti, aşijderea şi pentru rânduiala împăriălilor de ţigani, şi pentru partea moldovenească ce s'au amestecat cu partea ţigănească prin însurări şi măritori, cum şi alte bune îndreptări pentru ţiganii a leliu de feliu de obrazi, cum în gios s'au arătat pre largu, care hrisov s'au dat şi în stamba tipografii politiceşti a oraşului Eşului, ci este de la damnitoriul Alecsandru loan Mavrocordat voevod', cf. î. Bianu şi R. Carag»4,' .Catalogul manuscriptelor româneşti', II, Bucureşti, 1906, pag. 1. Traduceri ruse. Ediţia I-a din 1827 cu titlul: .Hrisovul sobornicesc a domnitorului Mavrocordat de la 28, XII. Π85 = Sobornaja gra-mota gospodarja Mavrokordata, sostavljavsajasja 28 Dekabrja 1785 goda. In tipografia eparhială din Chişinău, Apoi se mai găseşte la finele tuturor ediţiilor ruse din anii: 1831, 1850, 1904 şi 1908. Anaforalele Anaforaua I-a în .Uricariu', IV, pp. 31-40. Anaforaua lui. Il-a în .Uricariu', I, pp. 320-328. Anaforalele împreună cu textul Hrisovului din 1785, precum şi cu adaosul din 1835 se găsesc şi la Şt. Gr. Berechet: ,Hrisoave legislative din sec. al XVIII-lea', Iaşi, 1930. pp. 36-77. a) Hrisovul sobornicesc Singurul hrisov, care poartă denumirea din 1785: danii, schim- ά& sobornicesc este œl promulgat de buri, vânzări şi ţigani. . , , ΛιΓ . , /τζ. , . ° „ Alexandru Mavrocordat (hiransj in 28. .XII. 1785, al cărui text, din fericire, ni s'a păstrat în întregime cu ambele anaforale boereşti, cari l-au provocat. Efectuarea daniilor, schimburilor şi vânzărilor de imobile în ambele Principate române s'a făcut cu multe abuzuri. Se vede, că aceste abuzuri au fost mai pronunţate în Moldova, de aceia domnitorii acestei ţări au luat măsuri de îndreptare. Aceste abuzuri 35S 359 suni aduse la cunoştinţa domnitorului Alexandru Mavrocordal (l'iraris) prin două anaiorale. I. Prima anafora este din 14. Vili 17S5 al cărei coprins vorbeşte numai de chestiunea privitoare la danii, schimburi şi vânzări de moşii- Acestea se făceau de către cei săraci către cei bogaţi fără să fie măcar îndreptăţiţi prin rudenia dintre părţile contractante. Ura dintre rude ducea la nsllrl de danii către streini, cari erau voioşi să cumpere chiar cu un preţ mai mare de cât valoarea imobilului vândut numai şi numai să devină răzeşi cu familii depărtate de neamul Im-. Pentru a se efectua asemenea danii şi vânzări se recurgea In datarea actelor cu luni şi ani mai vechi şi la alte viclenii. Arhiereii şi boerimea semnatară a acestei anaforale roagă pe domnilor să ia următoarele măsuri: a), Daniile să se facă numai intre rude sau de către cei bogaţi la cei săraci; b). Atât cei săraci cât şi cei bogaţi pot face danii la biserici şi mânăstiri pentru pomenire vremelnică sau veşnică. Pentru înfrânare. ei cer domnitorului ca divanul de judecată să pedepsească ambele părţi contractante cu transmiterea bunului donat sau vândut, precum şi a preţului lor către rudele, cari cer şi au drept ia aceasta, Acelaş lucru trebue să se facă şi cu imobilele amanetate pentru datorii. Mai departe se arată de semnatari procedura vânzării a părţi de moşi sau moşii întregi celor ce nu sunt rude sau răzeşi, deci streinilor. Din nou vine procedura protimisis-ului. Ei spun ca părţile contractante — atât vânzătorul cât şi cumpărătorul — să se prezinte divanului cu contractul de tocmeală pentru a se cerceta preţul convenit. Divanul va comunica autorităţii ţinutaîe să facă publicaţii în timp de 6 luni in localitatea, unde este acel imobil. Dacă în timp de 6 luni — pentru cei prezenţi şi în 5 ani pentru cei din străinătate — nu apar rude cu drept de protimisis, atunci dregătoria ţinutală comunică divanului acest lucru, ca el să confirme acel act de vin-dere-cumpărare, Când debitorul este silit să amaneteze vreun imobil pentru datoria sa, creditorul nu poate să devină stăpân de veci asupra imobilului amanetat, dacă la scadenţă stăpânul real nu a putut fi solvabil din vre-o cauză sau alta. El trebuie să facă cunoscut divanului, care va dispune să se facă publicaţii după procedura de mai sus. Dacă rudele cu drept de protimisis asupra acelui imobil nu vor voi să cumpere, atunci cre- ditorul nesatisfăcut rămâne stăpânul imobilului prin vânzarea la licitaţie (mezat'. Divanul îi va confirma stăpânirea asupra a-cestui imobil, pentru ca nu cumva vreo rudă să se ridice mai târziu şi să ceară anularea vânzării. La schimburi de imobile, deasemenea, tot divanul este dator să cerceteze imobilele ce se schimbă şi interesul avut de părţi la această schimbare. Răzeşii să-şi delimiteze partea lor la care au drept şi apoi pot să şi-o schimbe, ori să şi-o vândă. Chiar şi schimburile de imobile se confirmă de divan- Egumenii de mânăstiri nu au voie, nici să vânză şi nici să schimbe moşiile acestor instituţii religioase, fiind contra pravilii şi contra dorinţei ctitorilor donatori. Numai când mitropolitul împreună cu divanul ţării vor găsi bună vânzarea sau schimbul, — în cazul când va fi în folosul mănăstirii respective,— atunci se confirmă una sau alta. Autorii anaforalei cer ca contractele încheiate până la această dată să rămână valide- II. A doua anafora din 12. IX. 1785 se ocupă de căsătoria ţiganilor. Această chestiune a mai preocupat şi pe alţi domnitori anteriori ')· Căsătoria ţiganilor cu moldovence şi a moldovenilor cu ţigănci a adus atâtea încurcături în legătură cu împărţirea copiilor lor şi cu libertatea în vremea când robia era în plină putere. Anaforaua fixează părerile autorilor ei in 9 puncte, izvorâte din cele 10 ponturi fixate de Hrisovul lui Grigorie Al. Ghica din 1766. Iată, în scurt, aceste ponturi, a). Când se face căsătoria intre un ţigan şi o ţigancă,—fiindcă ţiganca trebuie să părăsească pe stăpânul său şi să treacă în sălaşul stăpânului ţiganului-bărbat, — atunci stăpânul acestuia din urmă este dator să dea stăpânului ţigăncii o ţigancă pentru a nu-1 lipsi de o roabă. Dacă nu are sau nu vrea să dea, atunci să plătească cu 50 de lei ţiganca sa.u cu 70 de lei ţiganul, încheindu-se zapis pentru aceasta, b). Dacă ţiganul sau ţiganca au meşteşug şi părţile nu se înţeleg, atunci judecata va stabili surplusul pentru meşteşug peste preţul sufletului, c). Câ- \) Chestiunea aceasta mai e amintită în .Aşezământul lui Consl. Mavrocor-dat din 1741, apoi de Grigorie Alexandru Ghica in ,Hrisorul din J >. I. 1766. Vezi I. Pe r e t ζ : .Curs de istoria dreptului român', vol. IV, .Hrisoavele domneşti', Bucureşti, 1931, pp. 45-71. Acelaş şi despre alte chestiuni in legătura cu ţiganii, op. cit. pp. 71-85. în .Hrisovul din 25, 111. 1793 şi în cel din 20. VI. 1802. A se vedea şi .Urkariul' lui T. Codrescu, pentru alte amănunte. 360 361 datoria între părţi : — ţigan şi ţigancă cu stăpâni necunoscuţi ■;n momentul căsătorii lor,—dacă după trecere de mulţi ani, se face dovada stăpânirii uneia sau alteia din părţi, urmează despăgubirea prin înlocuirea părţii pierdute de către stăpânul ţiganului infractor. Pentru a nu se mai în părţi copii, după oum ss făcea în trecut, se plătesc în bani. Copii de ambele sexe mai jos de 16 ani se vor plăti cu un preţ înjumătăţit, adică băiatul cu 35 de lei, iar fata cu 25 lei. d). Clericii nu mai au voie să căsătorească pe ţigani fără act scris din partea stăpânilor lor. Infractorii vor fi supuşi la pedepse bisericeşti după canoane şi la globirea cu preţul părţilor cununate contra hotărârii, e). Ţiganii de şatră care vor fura fete de ţigan, spunând că sunt cununaţi cu ele, vor fi denunţaţi de juzii cetelor lor către autorităţi. Cei prinşi vinovaţi se vor pedepsi, iar fetele acelea se vor trimite la stăpânii lor împreună cu toţi copii ce-i vor avea în acel moment. î). Stăpânii cari îndeamnă pe ţiganii lor ca să fure o ţigancă străină spre a se căsători cu ea, vor fi obligaţi să-şi piardă ţiganul, care va trece sub stăpânirea stăpânului ţigăncii furate, dându-i-se carte domnească de stăpânire. Dacă ţiganul face aceasta din voinţa sa proprie va fi pedepsit de divan ; iar boerul stăpân al ţigăncii îşi va pierde slujba, încredinţată de domnie, g). Oricare ţigan sau ţigancă, crescuţi de mici în casa vreunui boer, pot fi eliberaţi de robie pentru slujba lor cu credinţă. Li se va dă un act de către stăpânul lor, ne mai putând nimeni din rudele fostului lor stăpân să le mai pretindă a cădea din non în robie. Nu se pot însă căsători cu parte moldoveneasca. Numai copii din partea lor pot fi liberi, h). Se interzice, de acum înainte căsătoria între ţigani şi moldoveni, Se părăseşte, deci, vechiul obicei, care aducea robia părţii libere, Orice căsătorie se va mai face de acum înainte, din greşală sau din neştiinţă, să se desfacă, potrivit Exabiblului lui Const. Armenopol, cartea IV, titlul 12, fila 341 (de sigur din ediţia lui Alexe Spanôs din 1766). Preoţii cari vor cununa pe unii ca aceştia vor fi pedepsiţi cu caterisirea şi cu punerea la bir. Părţile cari cerând voie stăpânului lor şi necăpătând-o, vor fugi în ţări străine şi se vor cununa acolo, întorcându-se după aceia înapoi, se vor despărţi; iar copii vor rămâne în partea ţigănească. Stăpânul, care din interes pentru sine, va unelti ca ţiganul sau ţiganca sa să ia vreo moldoveancă sau moldovean, rămâne păgubaş de robul sau roaba sa, cari se vor vinde la licitaţie cu toţi copiii lor. Banii ce se vor dobândi la această licitaţie se vor da pentru facerea străzilor, i). Cununiile făcute în trecut între ţigani şi moldoveni, precum şi împărţirile de copii, practicate după vechiul obiceiu, vor rămâne valide, ne mai admiţânduse sub nici un chip de acum înainte. Pe baza acestor două anaforale s'a alcătuit Hrisovul sobornicesc din 28. XII. 1785, format din primele 8 articole privitoare la danii, schimburi şi vânzări, la cari s'au mai adăogat încă 9 articole în legătură cu chestiunea ţiganilor, tratată în a doua anaforâ. Acest hrisov a fost adăogat în 1835 sub Mihail Grigore Sturza, sub titulatura de lămuriri pravificeşti', făcute de autorii traducerii Coduiui civil moldovean în româneşte : Hristian Flechtenmacher şi Damaschin Bojinca, In textul propiu zis al Hrisovului sobornicesc coprinsul articolelor din aceste două anaforale au suferit mici schimbări. b) Traducerea rusă a Hrisovul sobornicesc, promulgat de A-Hrisovului soborni- ]exandru Mavrocordat în 28. XII. 1785, a cesc din 1824 şi 1831. , , , , . , . ... lost tradus şi et in ruseşte pentru nevoile instanţelor civile din Basarabia pierdută în 16. V. 1812. El s'a întrebuinţat în limba română până în 1824, adică în preziua desfiinţării Consiliului suprem din Chişinău. După această dată s'a tradus în limba rusă de către pr- Petru Kunickij, directorul seminarului din acelaş oraş. S'a întrebuinţat în manuscrisul rus până în Octombrie i 627, când a fost tipărit în tipografia eparhială de acolo. El s-a imprimat în format de coală de cancelarie pe o hârtie albăstruie, în două coloane ; prima coloană coprinde textul românesc cu caractere ciriiice, iar a doua coloană redă textul rus \). Dăm punctul 8 pentru a se vedea traducerea rusă alăturea de textul corespunzător romanesc pentru a se face comparaţia dintre ele 2)- 1) Exemplarul posedat de Biblioteca Universităţii din Iaşi (cota 9/IV juris) este tipărit pe hârtie de două culori: albăstruie şi albă, amestecate. Sunt paginate numai foile, având 19 pagini. 2) Vezi verso al foii a 7-a şi pag. 9. 362 363 Testul românesc din 1785. Textul rus din 1827. Un moldovan de va vra să ia o ţi- Ezeli moldovan zahocet zenitj.sja na gancă, sau ţiganul să ia o moldovancă, cygankë, iii cygan na moldovankë, tak precum pană acum rău şi fără de cale kak donynej po hudomu i protivoza- să obicnuisă a să lua, ramăind cu a- konnomu obycaju sie vodilosj, a tem ceasta pricină în robie partea cea slo- samim svobodnaja storoua podverya- bodă, şi fiind aceasta lucru înpotriva a lasj rabslvu : to poeliku dèlo cie pro- toată dreptatea şi pravila; s'au socotit tivno vsjakoi spravedlivosti i zakonu : ca de astăzi înainte nici de cum mol- opredëleno, daby otnynë vprcdj ni pod dovanul ţigancă să nu ia, nici ţiganul kakim vidom moldovan ne zeniisja na moldovancă, ci acest feliu de însoţire cygankè. a takze cygan na moldovankë şi cununie să fie de istov cu hotărâre o- i brak sego roda vovse sim opredèle- oprite. Iară de să vor cununa prin gre- niem zaprescaetsjà : Ezeli ze po osibkë şală şi prin neştiinţă, îndată ce să vor i po neznaniju proizojdët podobnyj brak, afla să se despartă, căci şi pravila Con- to nemedenno po otkrytii dolzno ras- stantin Armenupolul cartea 4, titiu 12, torgnutj onyi : ibo i pravilo Konstantina fila 341, hotărăşte aşa: „de să va do- Armenopola knigi 4, titla 12, stran. 341, vedi după fucerea nunţii, că unul din tak opredèljaet : „Nczeli po sovericnii casnici este rob, să despărieaşle nunta braka otkroelsju, co odin iz novobra'cnyh îndată, ca cum s'ar fi întâmplat moarte" estj rab, to tahovyi brak nemedlenno ra- Pentru care să se dea înştiinţări şi tari storgaets/a, kak budto by slucilasj smertj". porunci cătră preoţii de pe la toate sa- Po semu dolzny bytj razoslany pred- tele şi oraşile ţării, ca nici de cum să pisanija k svjascenmkam vséh seleniji nu îndrăznească preot a cununa unii ca gorodov Knjazestva, daby ni pod ka- aceştia. Şi oricare preot prin ştiinţă nu kim vidom ne derzali vëncatj takovago va urma poruncii şi hotărârii acesteia, roda ljudej. Ezeli ze postupitj ν proiiv- să se caterisasca de darul preoţiei, şi n°stJ seÉ° povelënija i opredëlenija, to să se facă birnic vistenei domneşti. takovago lisitj svjascenniceskago sana i pricislitj k datoenym gospodarskago kaznohranilisca. Spre mirarea oricui, textul traducerii preotului Petru Cu-nickij din 1824 a fost fundamental revăzut. Iată diferenţa dintre traducerea din 1824 şi cea publicată in ediţia oficială din V slucaë moldovan pozelaet zenitjsja na cygankè iii cygan na moldovankë, kak do nynë s naruseniem porjadka vodilosj, crez cto svobod-nye ljudi stanovilisj krepostnymi ; to poeliku sie protivno spravedlivosti t samym zakonam, dlja togo polozili, ctoby ot nynë vpredj otnjudj moldovan 1 ) Luăm fragmentul acesta din ediţia lui S. R. B u k o ν s k i j şi L. V Stamerov, care imiteazâ ediţia oficială din 1831, pagină în pagină. Vezi pp. 295-6. na cygankè ne zënilsja, ni cygan na moldovankë i takovoe hnikosocola aie soversenno vozbranjatj. A na slucaj podobnyj brak proizojdët po osibkë i po ncvc'-dviniu to za raz po obnaruzenii sego, brakom socctavsihsja razvesti ; ibo i ν /a-konë Konstantina Armenopulo, ν knigë 4-j pod titulom 12-m na straniei-postanovleno tak : „ezeli obnaruiilsja po soversenii braka, cto odin iz cislc brakom socetavsilisja eşti rab, brak razryvaelsfa za raz kak by slucilasj smertj". V slëdstvie sego poslatj vedenija i strogija povelënija k svjascen-nikam vsëh seljskib i gradskih ν Knjazëstvë prihodov, daby otnjudj ne-derzali socityvatj brakom takovyh ljudej. Vsjakoj ze svjascennik, umys-lenno ne sohranivsii nastojascee postanovlenie iméet bytj lisën svjascenniceskago cina i podvergaetsja platezu bira ν gospodarskuju visteriju. cj. Hrisoave privitoare la Principatele române adunau prin sluj-înfiinţare de impozite. , r ■, başn sai ditente impozite, cari purtau numele generic de dajdie, numire de origină slavă. Ele purtau felurite denumiri, ca : gfoctbă, deseatinà, Bezmen, camănă, deşu-gubină, t'/tş, sulgiu, iafoviţă. Branişte, jofd, cai de o fac. zavească, fierari', etc. Cu puţin înainte de începutul epocei fanariote s'au creiat alte impozite asupra poporului, fie pentru a putea plăti haraciul către Poarta turceasca, care se mărea din ce în ce mai mult, fie din nesăţiozitatea domnitorilor după vremuri, Aceste impozite purtau altfel de numiri.' văcărit, gorştiuă sau goştină, cuniţă, mortasipie, mucaref. răsură, pogonărit, fumării, năpaste, cutia mifefor, cepărit, vamă, ciuBote etc. Asupra celor dintâi nu ni s'au păstrat hrisoavele domneşti de înfiinţare, fiind distruse de vechime şi împrejurările neprielnice prin care a trecut pământul românesc. Pentru unele din urmă au ajuns până la noi nu numai un hrisov, ci chiar mai multe. Nu ni s'au păstrat pentru toate însă rapoartele (anaforalele), cari au provocat aceste hrisoave. Socotim că domnitorii s'au sesizat înşişi fără a mai primi din partea boerilor şi ierarhilor lămuriri prin aceste anaforale. d). Hrisovul din 16. 1. Miron Bainovski (1626-1629), domnito-1629 privitor la de- rul Moldovei, fiind, de sigur, înştiinţat că şugubina. .. . , „ „ ^ ■· ι ' , unu vecini părăsesc pe stăpânii lor trecând la alţii sau fugând prin ţări streine, hotărăşte printr'un hrisov dat la 16.1. 1628 ca cei fugiţi înainte de răsboiul turco-polon din 1621 să fie scutiţi de orice obligaţiune faţă de foştii lor stăpâni ; iar cei fugiţi după acest an se vor aduce la vechii Ου-1 ior stăpâni- Prin urmare un iei ele aşezământ ca cel al lui Mi hai Viteazul din Muntenia, Apoi tot prin acest hrisov se o-presc pârcălabii de a se mai amesteca în judecarea infractorilor de pe moşiile mănăstireşti, în afară de faptele de furt şi tâlhărie ; căci pe vinovaţii de pe moşiile mânăstireşti trebue să-i judece soboarele acelor mănăstiri, având drept să şi-i globească. Părcălăbiile sunt instanţe de apel în caz de nemulţumire a a-cestora cu hotărârea soboarelor, luând de la înpricinaţi numai fierâia, nu şi gloaba. Funcţionarii însărcinaţi cu aflarea morţilor de om şi a altor fapte imorale, numiţii deşugubinari să nu mai aibă voie să umble după aceştia în timpul anului, ci numai în luna Septembrie, şi aceasta numai când se vor face plângeri curţii domneşti în acest sens sau celor doi vornici de ia Bârlad şi Dorohoi. Ultimul punct priveşte scoaterea ţiganilor boereşti şi mânăstireşti de sub jurisdicţia hatmanului ') ă) Hrisovul din III. 1714 |)jn hrisovul acesta de înlăturare a vă-(7722), privitor la des- cărjtuiuj af]ăm că Constantin Brâncoveanu fiinţarea văcăritului. (t688.m4) a fost Q^ ainiài care a înfim. ţat darea văcăritului2) ; iar Cronica ţărei şi Dionisie Fotino ne confirmă că în Moldova cel care a instituit acest impozit este ginerile său, Constantin Duca (1693-1695), după sfatul dat de socrul său 3). Din citarea fragmentelor de mai jos aflăm în ce consta dajdiea văcăritului şi câtă greutate apăsa pe popor. iată aceste fragmente : ......Pentru aceia dar, cu muită scârbă şi întristăciune a inimii noastre uitându-ne la atâtea nevoi şi ticăloşii ale ţărăi, patridei noastre, şi la ranele ceale nevindecate, ce s'au pricinuit la tot norodul din strâmbătatea carea n-au fost nici odinioară ca în zilele lui Constantin Basarab voevod Brâncoveanul, ce au domnit mai înainte de noi, am cunoscut cu adevărat că lăcomia, nedreptatea şi neobicnuitele dări au adus patria noastră la a- 1) B. Petriceicu-llâjdău: .Archiva istorică a României', Bucureşti, 1865, I, partea I-a, Nr. 22, pp. 175-176. 2) Ν, Iorga: ,Studii şi documente', Bucureşti, 1901, III, pp. 94-96. 3) Dionisie Fotino; Jstoria vechei Dacii, adică a Transilvaniei, Valahici şi a Moldovei = "Ιστορία τής πάλαι Αα-λίας, τα υνν Τρανσιλβανίας, Βλαχίας ν.αί Μολδαβίας παρά Αιοννσείον Φοτεινοϋ', Viena, 1819, III, pag. 132; iar ediţia românească: Jstoria generală a Daciei sau a Transilvaniei, Ţărei Munteneşti şi a Moldovei', tradusă de George S i o η. Bucureşti, III, 1860, pag, 88· 365 ceasta stare ticăloasa şi vreadnică de lacrimi, şi mai vârtos blestematul a-cesta de văcărit, carele întâi s'au izvodit in ţara noastră spre pagubă, de cel ce s'au zis mai sus, că au pus supt dare şi dobitoacele, lipsind cu a-ceastă nemilostivire şi laptele pruncilor celor mici cu carele să hrănia. Care dare nesuferită poruncind fără de milă să se strângă pe vreame dc iarna, ticăloşii de săraci să siiia, de multă sărăcie, să fugă din lăcaşele lor şi unii se ascundea în munţi, alţii în peşteri, alţii în păduri, alţii prin stufuri şi alţii prin gâurile pământului, împreună cu muerile şi cu copii lor, în care locuri unii muria de foame, alţii degera de frig, pre alţii îi mânca fiarăle, şi alţii cu alte multe fealuri de patimi îşi săvârşia viaţa lor cea pedepsită, neavând cu ce sătura nesăţioasa lăcomie a nemilostivului domnitor, lucru cu adevărat ticăit şi plin de jale.....cu acest hrisov al nostru lepădăm şi ridicăm această dajdie fără de leage a văcăritului de tot, şi de astăzi înainte, până ce va fi ţara aceasta hotărâm să fie slobodă de a-ceastă povară tiranească, tot norodul ei, cei mici şi cei mari, bogaţii şi săracii, streinii şi pământenii, boiarii şi supuşii, toţi preoţii şi toate mănăstirile, fncă să n'aibă nimenea datorie, veri ce fel dc om ar fi a mai plăti veri pentru ce nevoie, nici mult, nici puţină dajde, pentru dobitoacele lui, adecă pentru cai, pentru iape, pentru boi, pentru vaci şi pentru bivoli, câte i s'ar adaoge, să fie de tot slobode de dajdea văcăritului......» Urmează blestem straşnic. II semnează toată boerimea dându-se în păstrarea mitropoliei- Mitropolitul este îndatorat ca să-1 citească în public de două ori pe an. Această dajdie s'a mai reînfiinţat de alţi domnitori şi desfiinţat de alţii. Această dare către sfârşitul secolului al XVIII-lea, privind vitele cumpărate de streini, cari ernau sau vărau în ţară, pentru care se plătea o anume taxă, pentru ele şi nutreţul lor, se numea tot cu un nume slav, cuniţă : doc. I. XII. 1794 ')· In acest chip, avem hrisoave cu privire la desetină, adică darea de una din zece din stupi şi porci (sfinii), cum este a-cela pe care l-a dat în 30. VII. 17S2 17236) Grigorie Matei Ginea, domnul Moldovei2). Acelaş domnitor mai da încă un hrisov cu privire la chipul cum va trebui să plătească poporul de jos darea gorştiţi ei. De unde înainte fiecare ţăran plătea pentru fiecare 15 oi câte doi lei ; el stabileşte prin acest hrisov, pe care-1 numeşte şi testament caşi pe precedentul, ca fiecare să plătească de a-cum înainte, la zece oi numai câte un leu, Acest hrisov este întărit de domnitor, mitropolitul Ghedeon, şi 12 boeri mari. Semnăturile precedate de blestemul obişnuit, având data de 20.1. 1732 1) T. Codrescu: .Uricariu!', Iaşi, 1862, V. pp. 304-306. 2) T. Codrescu: .Uricariu!', Iaşi, 187!, I, ed. II, pp. 50-53. 366 (7240), asteptându-se şi confirmarea patriarhului din Constantinopole. e) Hrisovul din 1764, privitor la vădrărit. Un alt hrisov privitor la vădrărit dă Grigorie Ioan Calimah în 1764 (7272). Ei înlătură dajdia pogonăritului, adică taxa pentru suprafaţa viilor- ca fiind nedreaptă de vreme ce exista şi taxă pe vinul produs de acea suprafaţă. Stabileşte ca de fiecare vadră să se ia numai câte 8 bani vechi, Vadra să nu aibă mai mult de cât 10 ocale. Buţiile de vin să se măsoare cu cot uf domnesc stabilit acum după cel din Muntenia '). Vadra domneasca şi cea stărostească să se ia numai de la viile din Odobeşti până la Tazlău ; iar din restul ţării să se ridice numai cea domnească. Hrisovul acesta se dă prin voinţa boerilor şi ierarhilor ţării2). La acest hrisov se mai adaogă şi interzicerea ca vădrarii. starostii şi chiar ispravnicii de pe la judeţe să nu mai impună să li să vândă vinul lor de către locuitorii ţării şi cu un preţ aşa de mare cum era obiceiul. La finele hrisovului acestuia mai găsim şi o confirmare deosebită de către ierarhii bisericei moldovene în frunte cu mitropolitul Gavriil Calimah 3). 1) Hrisovul din 1804, pri- Orfanotrofia='t« όοφανοτροφεΐον este O inviter la orfanotrofie. ..... ι ,. stituţie bizantina, desvoltata m deosebi după 1453. Ea este organizată în Muntenia de Alexandru Ipsilante în chiliile mânăstireşti de la biserica tuturor sfinţilor. Pentru Moldova organizarea acestei instituţii o face Alexandru Constantin Moruzi în a doua sa domnie, la 1801. El, pentru creşterea copiilor orfani, înfiinţează o comisie epitropială în frunte cu mitropolitul ţărei. I se dă 4000 de lei din venitul vis- 1) T. Codrescu: ,Uricariul', Iaşi, 1871, I, ed. II, pp. 358-359. Dupa un hrisov al ep. Huşilor din 1707 se vede că darea gorştinci se lua şi de la oi!? Filip Catargiu. vel vistiernic, din porunca acestui domnitor a făcut un cot de fier după cel din Muntenia cu bourul la cele două extremităţi şi s'a legat cu un lanţ de zidul vistieriei pentru a se lua model la procese contra \ ădrarilor, cari comiteau abuzuri. 3) T. Codrescu; .Uricariu!', Iaşi, 1871. 1, ed. II, pp. 289-299. Scarlat Alexandru Calimah în 1. XI. 1815 mai dă un hrisov prin care îngăduie numai pentru anui precedent să se ia un bai) pentru casa răsurilor in afară de cele 3 pari-lc de vadră după vechiul obieciu Ise vede că se schimbase sistemul monetar) ; cf. U r i c a r i u 1, 1, pp. 383-387. 367 leriei domneşti plătibile câte a patra parte la fiecare sfert de an. Banii puteau să se dea cu dobândă, urmând a se face o clădire anumită şi dacă se va putea chear şi un spital pentru ciumaţi.. Hrisovul este întărit de ierarhi şi boerii ţării ';. <>l Hrisoavele diutre Instituţia aceasta s'a înfiinţat încă din 1814-1815 privitoare vremea când s'a hotărât ca orice slujba de a <_asa rasur . g- ^ plătească. Este deci din vremea lui Constantin Mavrocordat. Până la 1814 nu cunoaştem nici un hrisov, pont sau carte domnească din care să reiasă orânduirea ei. In Casa răsurilor intra o anumită parte din birurile sau taxele pe cari le plăteau locuitorii şi streinii, cari făceau negoţ în Moldova. In 1814, sub Scarlat Calimah, neajungându-se bani în visterie pentru plata copiilor lui (beizadelelor) şi a reprezentantului moldovean (capuchehaia) de la Constantinopole, boerii cu mitropolitul raportează domnitorului acest lucru, precum şi cum s'ar putea găsi bani. Ei îşi dau părerea că ar fi bine să se mărească preţul sărei, fiind mai bună de cât cea din Valahia, care vinde mai scump şi este mai slabă, precum şi mărirea taxei streinilor, cari vând horilcă în Moldova, şi plătesc Drea puţin, Domnitorul găseşte că este bună propunerea, dând deocamdată o ţidulă prin cari hotărăşte să se ia câte 3 parale şi 2 bani de oaie peste taxa legiuită de 4 parale şi 1 ban al goştinei- In urmă, se dă şi hrisovul cu propunerea din anaforă. xMai târziu preconizează şi alte mijloace, cum este o fabrică de slatină pe moşiile mânăstirei Raşca pe care vor să o întemeeze nişte străini 2). hi Hrisovul din 1756 Constantin Mihai Racoviţă Cehan în a privitor la înpopora- doua domnie a Moldovei (1756-1757), în-rea Moldovei. . · · ± j ι ■ 11 -, · ,i~ grijat de lipsa de locuitori a cerut lămuriri din partea celor din lăuntrul ţărei. Lămuririle date nu l-au mulţumit. Atunci a dispus să se aducă înaintea sa 2-3 preoţi şi 4-5 oameni mai de seamă din cei cari au trecut graniţa ţării în alt stat strein pentru a-i întreba asupra pricinilor cari i-au făcut să părăsească moşia lor. Aceştia aduşi înaintea ierar- U T. Codrescu: .Uricariu!', laşi, 1871, I, ed. II, pp. 317-320, 2) T. Codrescu: .Uricariu!', Iaşi, 1871, I, ed, II, pp. 220-228, 368 369 liilor şi boerilor tarei au mărturisit că printre alte cauze cea mai mare este nestabilitatea vieţii legată de nesiguranţa birului pe an- Acestea le-au întărit şi cu faptul greutăţii ce o simt printre streini, unde nu au preoţi de credinţa lor, din care pricină nu pot merge la biserică şi mor fără a se putea îngriji pentru cele trebuitoare morţii. De aceia, domnitorul dă un hrisov cu câteva uşurări pentru cei ce se vor reîntoarce în tară : a) Şase luni vor fi scutiţi de orice dări ; b) După trecerea a-cestui termen fiecare familist să dea anual câte 10 lei, iar holteiul câte 5 lei, tot în patru sferturi pe an ; c) Vornicelul şi vătăma nul satului să fie scutiţi total de bir, iar deseatină din stupi şi mascuri să dea din 10 bucăţi una, cum plătesc boerii; d) Goştina pentru ei să dea câte 2 parale de oae ; e) Văcări tul să-1 plătească odată iarna, câte un leu de fiecare vită ; f) C u η i ţ ă pentru vite vara când domnia sau ţara va fi silită să o ceară, să nu dea nimic ; g) Pe moşia pe care se vor aşeza să plătească dijmă stăpânului acelei moşii numai pentru ţarină şi fâneaţă, dar nu şi pentru grădini, fără să-i supere cu clăci. Pentru boeresc, să plătească stăpânului moşiei 6 potronci la Sf. Gheorghe şi Sf. Dumitru. Dregătorilor ţinutului să nu le dea nimic ; h) Pentru a scăpa de globirile dregătorilor acestora, domnitorul le îngăduie ca atunci când se vor aduna mai mulţi, să-şi aleagă judecători dintre ei, pentru ca să judece procesele mai mici dintre dânşii, iar pentr»: cele mai mari să meargă la divanul domnesc. Hrisovul este dat prin aprobarea boerilor veliţi şi a ierarhilor ţării în frunte cu mitropolitul, Iacob Putneanu, urmând şi confirmarea acestor ierarhi cu blestemul obişnuit. Hrisovul este din 1756 (7264) fără arătarea lunei ') M Hrisoave privitoare Cutia milelor este o instituţie finan-la Cutia milelor: 18. ciară care afost. înfiinţată de Alexan-VL 1799' dru I p s iTan t e prin hrisov special, > 1774-1780) în Muntenia. El o aminteşte şi în ,P r a ν i 1 n i c e a s-casa condică', când vorbeşte la testamente despre cei cari mor fără copii şi fără rucle suitoare, pe cari î'i îndatorează , să lase a treia parte din averea for fa cutia cea de obşie a milostenii II T. Codrescu: ,Uricariul\ Iaşi, 1871, 1. ed. II, pp. 352-358. pentru folosul sufletului for = và άψίνονν το τρίτον μέρος τής ■JtFQiovakts αυτών sig το γ.οινον χοντϊ ifjg 'ελεημυισννης Sut ψυχοφέ-ληάν τ<ον" ι) Cutia milelor, numită de Dionisie Fotino, Casa milei = ο οίκος τής 'ελεημωσννης' consta dintr'o comisie, prezidată de mitropolitul ţării cu câţiva boeri, numiţi prin carte gospod. Comisia aceasta se numia epitropie cu însărcinarea ca să se adune în nişte cutii veniturile fixate prin hrisov, cari cutii se deschideau la trei luni odată, după porunca domnească, fiind de faţă comisia epitropială şi cu alţi boeri, după care se dau socotelele. Tot această epitropie întocmia liste de fete de boeri săraci, în vârstă de măritat, străini căzuţi în strâmtorare, orfani etc. Lista se înfăţişa domnitorului, care chibzuia proporţia în care fiecare trebuia să fie ajutat, Alexandru M o r u ζ i (1793-96), desfiinţând epitropia, a creiat postul de vornic ai cutii, care abuzând de dreptul său, a trebuit să se ia măsuri de îndreptare. Fotino ne dă întreaga listă de venituri2). Fiul lui Alexandru, Constantin Ipsilante (1799-1801) ca domnitor al Moldovei pare că a înfiinţat şi reorganizat veniturile ei. într'un hrisov dat în 18. VI. 1799 povesteşte dureroasa impresie ce i-a făcut drumul săvârşit de la Focşani până la Iaşi în care a întâmpinat mulţi oameni cerându-i milă. A luat măsuri ca epitropia să intensifice cât mai mult adunarea de bani pentru a ajuta pe cei săraci, scăpătaţi (boeri) şi de multe ori şi pe cei trecuţi de la altă confesiune la cea ortodoxă. De multe ori s'a întâmplat ca această cutie să rămână goală. De aceia Constantin Ipsilante a pus la contribuţie pe ierarhii ţării, la suirea lor pe tronul ierarhic, pe boeri la primirea caftanelor de boerie din partea domnitorului şi a marelui logofăt, pe ispravnici când primeau cartea de isprăvnicie, pe slujbaşi când cumpărau sau li se da pe credinţă vreo slujbă, de la ocne şi de la orice bir şi taxă ce se punea pe ţară3) Nici Scarlat Al. Calimah (1812-1819) nu a uitat folosul cutii milelor, de aceia a luat măsuri pentru înmulţirea sumelor ei. 1) ,Pravilniceasca condică' din 1780, vezi ed. Şt. Gr. Berechet din 1930 pp. 57-8 textul grec şi pp. 147, textul românesc. 2) Dionisie Fotino: Jstoria generală a Daciei sau a Transilvaniei, Ţarc Munteneşti şi a Moldovei', trad. de G. Sion, III, Bucureşti, 1859, pp. 272-274 ; iar în ediţia greacă pp. 467-471. 3) T. Codrescu: .Uricariul', III, Iaşi, 1853. pp, 1-10. Dreptul bizantin. 24 370 371 c) Aşezăminte. Literatura. Ν, Bălcescu: ,Despre starea soctală a muncitorilor plugari in principatele române in deosebite timpuri', în ,Magasinu istoric', II (1846), pp. 229-246. I. Bogdan: .Despre cnejii români', în ,Analele Acad. Române', secţia istorică, seria II, tom. XXVI, 1903, pp. 13-44. Idem: .Originea voevodatului la Români', în .Analele Acad. Române', secţia istorică, seria II. tom XXIV, 1902, pp. 191-207. Alexandru Papadopol Calimah: ,Desrobirea ţăranilor in Moldova', în .Convorbiri literare', XXI 1887, Nr. 1. T. Codrescu?: ^Colecţie de aşezămintele făcute înaintea Regulamentului Organic, statornicitoare drepturilor şi îndatoririlor reciproce ale proprietaritor de moşii şi ale locuitorilor săteni din Moldova', (extrase din Uricariu şi din Magazinu Daciei) Iaşii, 8 Decembrie, 1857, are 76 pp. Bibi. Facultăţii de drept din Iaşi 3004. C. Giurescu: ,Ve-chimea rumăniei în Ţara românească şi legătura lui Mihai Viteazul', în ,Analele Acad. Române', secţia istorică, tom. XXXVII, pp, 1-65. Şedinţa de la 8/21 Mai. 1915. Idem: ,Despre rumâni', în ,Analele Acad. Române', s. II, tom. XXXVII, pp. 1/191-56/246, şedinţa din 11/24 Decembrie 1915. Ν. I o r g a : .Constatări istorice cu privire la viata agrară a Românilor', în ,Studii şi documente', vol. XVIII 1908, pp. 3-91. Al. A. Philippide: Jncercări asupra stărei sociale a poporului român în trecut', teză, 1881. G. Popovici: ,0 scriere nouă asupra vechilor noastre aşezăminte', în ,Convorbiri literare', XX, 1886, Nr, 8. Prin .aşezământ' se înţelege orice orânduire făcută pentru vreo instituţie privată sau publică, cum ar fi cele privitoare la justiţie, starea economică şi socială a ţării. Principiile acestor aşezăminte sunt, fie originale, fie împrumutate, de la statele vecine şi impuse neamului nostru. Astfel, ca exemplu, pentru principii juridice împrumutate de la statele vecine sau impuse şi lor de către noi avem numeroase acte cu coprins comercial, schimbate între diferiţii noştri domnitori şi căpeteniile atâtor oraşe comerciale din Ardeal, Polonia şi Rusia în cari se fixează şi procedura judecării părţilor în litigiu. Oraşele comerciale cu cari am avut raporturi comerciale sunt :Sibiul .Braşovul, Bistriţa, Lem-bergul şi chiar Ν iz ni Novgorod. Intre Braşoveni şi Lio-veni pe de o parte, şi domnitorii Munteniei şi Moldovei pe de alta s'au încheiat convenţiuni comerciale cari, s'au repetat din timp în timp, adăogându-se sau micşorându-se din stipulaţiunile acestor convenţiuni ')■ Ele se dau nu numai de Domnitori, ci şi de boeri, caşi de ierarhii ţării. Cele mai multe aşezăminte se ο- ι) I. Bogdan.' ,Documente privitoare la relaţiile Ţării Româneşti cu Braşovul şi cu Ţara Ungurească în sec. al XV şi XVI-lea', I, Bucureşti, 1905, pp. cupă numai de o chestiune, altele, cu totul rari, desleagă mai multe, în coprinsul unuia şi acelaş text, cum avem pe cel din 1742, al cărui coprins îl vom dà mai departe ca probă ')· Ca un exemplu de convenţiune cu caracter procedural judecătoresc este convenţiunea încheiată între Ştefăniţă, domnitorul Moldovei şi Sigismund I, regele Poloniei, în anul 1519. Ea vorbeşte despre procedura judecării vinovaţilor de furt, săvârşit pe un teritoriu sau pe altul. Aceste principii cu caracter slav le-a primit Moldova pentru prima dată2). Orice domnitor, boer sau ierarh, ctitor de biserică sau mănăstire, nu uită să fixeze şi normele după care preoţii sau monahii acestora vor sluji acolo. Pentru fiecare se dă câte un aşezământ în care se arată îndatoririle acestor slujitori, precum şi orânduirea veniturilor, ce vor ieşi din moşiile dăruite acestor instituţii religioase. Viaţa muncitorească de diferite categorii era concentrată în aşa numitele bresle. Fiecare breaslă îşi avea catastiful sau statutul său în care, deasemenea, se arăta îndatoririle membrilor din breaslă şi drepturile starostelui, care trebuia să dirijeze munca şi vânzarea producţii fiecărei bresle- In potriva o-biceiului de astăzi, aceste bresle erau puse sub conducerea bisericii. Mitropoliţii sau episcopii erau conducătorii supremi. La fiecare schimbare de mitropolit sau episcop se dă confirmare nouă breslei respective. Membrii fiecărei bresle mai numeroase ţineau să aibă câte un hram şi dacă era cu putinţă şi biserica sa. Se păstrează până astăzi multe din catastifele acestor bresle : a blănarilor, tălpălarilor, curelarilor, cojocarilor, până şi a scripcarilor 3). 1-6, Nr. 1: cf. M. Costăchescu; .Documentele moldoveneşti înainte de Ştefan cel Mare', II, Iaşi, 1932, pp. 676-677 ; 677-678 ; 692-693 ; 693-694 ; 694-696 ; 709-710 ; 710-712 ; 723-725 ; 728-731 ; 731-733 ; 740-742 ; 742-746 ; 859-762 ;' 771-773 ; 777-778 ; 788-796 ; 796-797. I. Bogdan: .Documentele lui Ştefan cel Mare'. II, Bucureşti, 1913, pp. 257-259; 261-265; 271-282; 284-296; 315-317 ; 369-370; 417-441 : 442-446. 1) T. Codrescu: .Uricariul', IV, pp. 396-408 ; cf. ,Colecţiune de aşezămintele făcute înaintea Regulamentului Organic', pp. 7-12. Şt. Gr. Berechet : ^Hrisoave legislative din sec. al XVIII-lea', 1928. pp. 16-27. 2) Β. P. Hâjdău: ,Archiva istorică a României', I2, Bucureşti, 1865, pp 1-6. 3) N. Iorga: .Negoţul şi meşteşugurile în trecutul românesc', ed, I, Buc. 372 373 I. Diferite aşezăminte. Ocupaţhmea obştească a marei mase a locuitorilor noştri, care a fost agricultura, a preocupat pe toţi stăpânitorii trecutului nostru. Impătirea po-pulaţiunii noastre în clase sociale : Boerime, clerici şi muncitori, care şi aceştia s'a divizat în deţinători liberi de pământ şi rumâni pentru Muntenia, vecini pentru Moldova, caşi iobagi pentru părţile de dincolo de Carpaţi, ca muncitori pe pământul celui liber, ne mai vorbind despre robii ţigani sau tătari, cari îşi au aşezămintele lor numeroase, ceia ce probează frământarea neastâmpărată între aceste clase. Domnitorul a trebuit să vină cu diferite aşezăminte pentru a regula diferitele raporturi de muncă între toate aceste clase, prin cari li se regulau atât drepturile cât şi datoriile lor. Astfel avem Aşezământul lui Mihdi Viteazul din Muntenia şi al lui Ar on Vodă din Moldova din 1595, prin cari se interzicea rumânilor de pe moşiile boereşti şi mânăstireşti de a mai fugi pe altă moşie sau peste hotarul ţării- Proprietarii lor aveau dreptul dacă-i prindeau să-i aducă înapoi pe moşia lor, neatingându-se de cei fugiţi până la această dată. Acest principiu este stabilit de la închee-rea tratatului de alianţă între cei doi domnitori ai Principatelor noastre cu Sigismund, stăpânitorul Ardealului, înaintea năvălirii lui Sinan Paşa. Astfel de aşezăminte s'au mai reînoit în Moldova mai des de cât în Muntenia de la această dată. Alte a-şezăminte mai avem: pe cel din Muntenia de la 1746 dat de Constantin Mavrocordat privitor la desrobirea ţăranilor1). A-celaş domnitor dă în 1749 un alt aşezământ privitor la desrobirea vecinilor2). In 40. IX, 1777 Grigorie Al. Ghica, domnitorul moldovean, dă un aşezământ privitor la îndatoririle reşti, 1906, şi ed. II, Craiova, 1921, pp. 196-304. Idem: Jstoria comerţului romanesc'. I (până la 1700), Vălenii de Munte, 1915. Jstoria comerţului românesc'' II, Bucureşti, 1925. Idem: Breasla blănurilor din Botoşani', Bucureşti, 1911, în Analele Academiei Române. D. Z. Furnică: ,Din istoria comerţului la Români', Bucureşti, 1908. Const. Bobul eseu: ,Lăutarii noştri', Bucureşti. Aci se dau fragmente dintr'un catastif al breslei scripcarilor. 1) ,Magazinu istorica pentru Dacia', II, Bucureşti, 1846, pp. 284-287 ; cf. ,Colecţiunc de aşezămintele făcute înaintea Regulamentului Organic', Iaşi, 1857, pp. 1—3. 2) .Arhiva românescă', ed. II, Bucureşti, 1860, pp. 94-99 ; cf. .Magazinu istoricii', II, pp. 288-292 ; cf. ,Colecţiune', pp. 4-7. locuitorilor faţă de stăpânii moşiilor '). Apoi cu privire la boeresc avem aşezământul din 1768 al lui loan Grigorie Calimah, domnul Moldovei2), pe cel al kii Alexandru Moruzi ca domn al Moldovei, cu privire la sporirea Boerescului, din 3.1. 1805 cu prea interesanta lui anafora şi m a g ζ a r u 1 (comunicarea) boerilor către Poarta otomană3). La acestea putem a-dăoga aşezământul din 28. XI 17^2 privitor la păduri, rediuri ş! dumBtăvi, însoţit de anaforau boerilor din 16, X, acelaş an 4). Uneori aceste aşezăminte se mai numesc şi ponturi, fiindcă sunt expuse pe puncte, ca nişte articole din legile moderne, după cum vom vedea mai departe. II. Aşezământul mixt din 1742. Un aşăzământ model avem pe cel dat în 1742 de Constantin Mavrocordat ca domnitor al Moldovei. Deşi nu ni s'a păstrat complect, totuşi din el desprindem totalizarea tuturor poruncilor date ispravnicilor din judeţele Moldovei, între Septembrie 1741 şi Martie 1742. Totul se poate împărţi în patru categorii : a) Chestiuni privitoare la administraţia ţării : 1. Slujbaşul statului nu are voie să găzduească în casa cetăţeanului fără plată convenită, 2. Ispravnicii nu au voie să impună gloabe, angarii şi clăci Ei au drept să perceapă numai gloaba de la tâlhari cu poruncă domnească ; neavând însă dreptul de a-i judeca. 3. Nu se mai admite ca judecata şi gloaba să se facă de una şi aceiaşi persoană (începutul separaţiei puterii judecătoreşti de cea executivă). 4. Nu se va mai lua din casă de negustor, de armean de evreu sau de la oricine ; aşternut, vase, blide sau ori ce. căci va fi judecat la plângerea făcută de păgubit, plătind valoarea împătrită. 5. Streinii cari vin la oraşe şi sate nu vor fi trecuţi în cislă, ci îşi vor plăti pecetea lor deosebit. 6. Fiecare proprietar îşi va stăpâni moşia sa, nu ca înainte când unii stăpâneau moşia altuia. 7. Cei ce vor veni âk acum înainte pe moşii boereşti şi mânăstireşti, nu se vor mai face vecini, în afară de cei vechi. 11 T- Codrescu: ,Uricariul', IV, pp. 26-30; cf. ,Colecţiune', pp. 25-28, 2) T. Codrescu: ,UricariuV, IV. pp. 14-20; cf. ,Colecfiune', pp. 28-32. 3) T. Codrescu: .Uricariul', II, pp. 126-148; cf. .Colecţiune', pp. 37-56. 4) T. Codrescu; ,Uricariul', I, pp. 345-352; cf. ,Colccfiune\ pp. 57-64 374 375 8. Locuitorii şezători pe moşii mânăstireşti, ne fiind vecini, vor munci mănăstirii 12 zile, dând şi dijmă. Aceste zile se vor distribui mai mult în cele şase luni de vară, muncind pe rând, iar nu toţi odată. Cei cari se vor tocmi să plătească acele 12 zile de muncă în bani, îi vor plăti în patru rânduri într'un an. 9. Transporturile (zaherelele) de orz, făină, conace, pod-vezi de care, cai de olac, afară de poştă (m en zii), să se facă prin bună învoială, cu bani plătiţi înainte, dar nu cu sila. 10. Slujbaşii domneşti: vameşii, pârcălabii, cămăna-rii, bezmănarii, mortasipii etc. să nu ia delà locuitori mai mult de cât scrie în porunca domnească. 11. Moşiile din Bugeac (cele de 2 ceasuri lăţime şi 32 ceasuri lungime) locuite de Tătari, se vor încredinţa acelora cari vor dovedi stăpânirea lor cu acte de proprietate, cultivându-le şi luându-şi recolta sa. Iar moşiile de dincolo de această linie a celor 2 ceasuri nu se vor ara vara de cât cu ştirea domniei, căci altfel va rămâne fără produsul lor, 12. Deseatnicii stupilor (adică slujbaşii, cari adună deseatina albinelor) şi ai goştinii (adică dijma de la oi şi porci) să ia numai dijma de la stupii, oile şi porcii pe cari ii văd, iar nu după ceia ce nu văd. 13. Ser darii nu au voie să oprească drepturile băneşti ale celor ce fac transporturi împărăteşti. Aceşti bani li se va da din visteria ţării. Ser-darii nu au voie să-i silească să cumpere pită, carne şi băutură de la dânşii. 14. P â r c ă 1 a b i i nu mai au voie să ia tidva cu vin şi nici ocaua cu horlică. 15. Nu se va mai lua vadra domnească de la cramele din Odobeşti. 16. Ispravnicii nu mai au voie să ia bani pentru închisoare, (gros) nici vamă de la legumi, precum nici fân fără parale. 17. Băeţi şi fete până la 30 de ani să nu mai fie slugi pe la evrei ; iar copii până la 20 de ani să nu fie în serviciul Turcilor, pentru a nu mai fi făcuţi robi, 18. Târgurile de Duminica se vor fixa în alte zile, pentru ca în această zi să meargă poporul la biserică. 19. Femei moldovence şi evreice să nu mai vândă băuturi prin târguri şi sate. b) Chestiuni Bisericeşti. 1. Preoţii, ipodiaconii şi alţi oameni fără dar, găsiţi de ispravnici prin ţinuturi, să nu fie pedepsiţi altfel de cât să li se dea p e c e ţ i i (adică bilete) pentru a fi puşi la bir. 2. Preo- ţii să se hirotonească numai la mitropolie şi cele 3 episcopii, din diaconii, cari după ce au stat în această treaptă mai multă vreme, şi după ce s'au pregătit pentru a săvârşi cele preoţeşti. 3. Mitropolia, episcopiile şi mănăstirile vor fi adăposturi pentru şcoli cu dascăli şi copii de învăţătură. Mitropolitul şi episcopii să numească preoţi pe la târguri şi sate, cari să înveţe şi pe copii să citească şi să scrie pe lângă rugăciunile de seamă între care şi Simbolul credinţii- 4. Călugării să nu stea de cât prin mânăstirile lor ; iar acolo să nu fie puşi la slujba de văcari, prisăcari şi nici păstori (păcurari). 5. Egumenii să rămână în vrednicia lor toată viaţa. Orice învinuire contra lor să se facă cu dovezi serioase. Ei să se aleagă numai de călugării mânăstirii respective. 6, Toate veniturile şi cheltuelele să se înscrie în condici şi să se semneze de tot soborul. Egumenii nu au voie să vândă sau să arendeze averea sau venitul mănăstirii la Turci. c) Privitor fa ţigani- 1. Legătura cununii dintre un ţigan şi o ţigancă nu se va desface ; dar stăpânii celor două părţi căsătorite au drept la împărţirea copiilor şi la schimbul părinţilor acestora. 2- La căsătoria dintre un ţigan cu o moldoveancă şi viceversa, partea moldovenească nu se va robi, nici părintele, nici copii. Pentru a se împiedica ţiganii de a ieşi, în chipul acesta, din robie se va pune plată grea- Tot ce-i moldovean sau moldoveancă nu pot deveni robi, după cum ţiganii rămân robi toată viaţa lor. Moldoveanul va da stăpânului ţigancei 70 de lei pentru copii cu care se păgubeşte. Preotul care îi va cununa va plăti 50 de lei ; iar naşul care-i va năşi va da 30 de lei, în total 150 de lei. Ţiganul va dă 300 de lei şi cu 80 de lei gloaba preotului şi a naşului fac în total 380 de lei. Acesta s'a făcut pentru că unii ţigani, fiind bogaţi, să nu caute să dobândească pe această cale libertatea. d) Privitor ia judecată. 1. Divanul de judecată va lucra caşi până acum, afară de zilele când domnitorul va fi ocupat cu alte treburi de ale domniei- 2. Domnitorul primind zilnic aproape 100 de jălbi, cele mai multe privind chestiuni de puţină însemnătate, le va tri- 376 377 mite la judecăţile inferioare. 3. Judecătorii-boeri au voie să judece şi pe la casele lor. 4. Veliţii boeri judecă procese mari. Vel logofătul judecă chestiuni de moşii. Vel vornicul tării de sus şi al celei de jos cercetează procese ale locuitorilor din partea de tară respectivă. Vel hatmanul desleagă procesele u-nităţii militare de sub comanda sa, ale ţiganilor şi străinilor. Vel vistiernicul hotărăşte procesele slujbaşilor însărcinaţi cu adunarea birurilor. Vel spătarul judecă pe streinii cari se a-dresează lui. Vel aga pune la cale pe cei din târguri. Ispravnicii de pe la ţinuturi judecă pe boerii mazili şi ţăranii din ţinutul său. El judeca tot felul de procese în afară de moartea de om, şi pe tâlharii de furtişaguri, cari se judecă numai de divan. Ei fac numai primele cercetări ale acestor feluri de pricini, trimiţându-i apoi la judecata divanului. 5. Pentru orice fel de judecată, mică ori mare, se face cartea de judecată, al cărei coprins se trece într'o condică specială. Această carte de judecată se va compune din următoarele părţi : jalha pârâşu-iui (reclamantului), râspunsuf reclamatului, desBcterea proct-sufui cu dovezile şi hotărârea judecăţii. 6. Ispravnicii de la ţinuturi judecă şi procesele de moşii. Acestea se judecă fiind chemaţi şi doi boeri mazili din judeţ. Ţiganii fugiţi de la stăpânii lor se judecă tot de ispravnici, 7. Procesele cari s'au judecat în curs de 100 de ani, nu se vor mai judeca. 8. Hotărnicia moşiilor se va face de către un boer mazil pe care-1 va numi ispravnicul. 9. Ispravnicul poate chema pe oricine la judecata cu citaţie. De nu va voi să se. prezinte, se va aduce cu sila. 10. Se va plăti treapăd de trei feluri : prima categorie va plăti 6 potronci, a doua 3 potronci şi ultima 5 parale. 11, Feciorii ispravnicilor vor lua ciubote după ce s'a hotărât definitiv procesul cuiva. Ele se- vor plăti în bani din zecimala sumelor încasate. 12. Condica în care se trec toate cărţile de judecată se va trimite lunar la domnie pentru a se vedea cum se împarte dreptatea poporului şi pentru a i se pecetlui foile. O copie trebuie să rămână totdeauna la instanţa de judecată. Tot ce nu va fi scris în condica aceasta, care se va trimite la domnie nu se va ţine în seamă. 13. Cel nemulţumit cu vreuna din judecăţile inferioare, va face apel la divan-14, Reclamanţii cari nu vor fi judecaţi de instanţa sau boerul indicat de domnie, vor reclama din nou la divan. 15. Recla- mantul trebuie să vie la judecată cu reclamatul, altfel nu se va judeca procesul său. Dacă reclamatul nu vrea să vie, atunci reclamantul să facă proba înaintea judecăţii cu martori, că l-a chemat şi nu a voit, pentru care faptă va fi pedepsit. d) Ponturi. Prin ponturi înţelegem articolele dintr'o instrucţiune dată de domnitori, boeri sau ierarhii ţării, cu privire la regularea unor chestiuni cu caracter de drept privat sau public. De multe ori aceste ponturi premerg alcătuirea şi tipărirea unei legi, cum sunt de ex. ponturile din hrisoavele lui Alexandru ipsilante din toamna anului 1775, cu privire la organizarea instanţelor de judecată şi cel cu privire la protimisis. Principalele idei din aceste ponturi au intrat în legea sa de mai târziu pe care a numit-o Συνταγμάτων νομικόν şi pe care cărţile de judecată, date după ea o numesc ,Pravilniceasca condică', tipărită în 1780. La acestea am putea adăoga hrisoavele diferiţilor domnitori cu ponturi privitoare la chestiunea ţiganilor din Moldova, căci în ceia ce priveşte pe cei din Muntenia putea semnala acum pentru prima dată cele 7 articole din presupusul proect al Pravilniceştei Condici, publicat de Tunusli la sfârşitul Istorii sale din 1806, I. Ponturi^din Munte- Iată câteva ponturi domneşti cu privire ma şi o ova. ^ diferite chestiuni : Avem ponturile date de Mihai Constantin Suţu, domnitorul Moldovei, în 2S.XII1794, cu privire la ocupaţiunea locuitorilor ţării1) Acelaş domnitor a dat in 18.111.1795 către ispravnici un întins text de ponturi, privitoare la judecata ce trebuie să o facă aceştia, cari îşi au importanţa lor capitală2). II. Ponturi basarabene. La acestea mai adăogăm aşa numita, Al- cătuire ponturilor, pentru îndatoririle supt care sânt supuşi cătră stăpânii moşiilor, ţăranii sau lucrătorii de pământ, ohlastii Bassarahiei şi dreptăţile ci au ei spre a li se da de cătră stăpâni loc de hrană pentru dânşii şi pentru pitite tor, după cuprinderea jurnalului, ci au închiat Înaltul 1) T, Codrescu: .Uricariu!', IV, pp. 48-54 ; cf. ,Co!ecjiunc', pp. 33-37- 2) T. Codrescu: , Uricariu!', IV, pp. 55-69. 378 Sfat a acest ii oBfastii, în anuf 1819 Mai în 16 zile, pi temeiul aşezâmânturilor Moldaviei = Postanovlenie punktov o obja-zannostjah k vladëlcam votcin caran iii zemledëlcov Bessarabskoj oblasti, i o pravah ν daci ih ot vladëlcov pozemeljnyh ugodij kak dlja samyh tak i skota ih po silë zurnala zakljucën-nago ν Bessarabskom verhovnom sovëtë ν 16 denj Maja 1819 goda, shodstvenno moldavskim ucrezdenijam '). Tot un îel de ponturi este şi .Contractulnormal sau pra-vitile. Hotărâtoare ambelor îndatoriri a stăpănitorilor moşiilor din Basarabia şi a ţăranilor ce locuesc pe dânsile, când intre dânşii nu s'au încheiat tocmeli de Buna voe = Normaljnyj kontrakt, iii pravila, opredëljaijuscija vzaimnyja objazannosti Bessarabskih vladëljcev zemelj i zivuscih na onyh caran kogda mezdu nimi ne zakljuceno dobrovoljnyh uslovij'2). Ca model pentru ponturi cu coprins canonic, cari privesc încheerea actelor cu caracter privat avem, Capetele de poruncă publicate în 1714 de mitropolitul Antim Ivireanul, cari au fost republicate în anul 1775. Aceste capete de poruncă lămuresc, în afară de sfaturile date preoţilor în 12 articole, chipul cum se alcătueşte diata sau testamentul în 6 articole, şi apoi felul cum să se facă foia de zestre sau actul dotai în 3 articole. III. Testamentul. Intre condiţiunile alcătuirii testamentului pune următoarele : 1. Să lipsească vicleşugul din partea testatorului şi a clericului-scriitor. 2. Testatorul să nu fie bolnav psihic- 3. Să nu se mai desmoştenească rudele, lăsându-se averea străinilor sub cuvânt că cei dintâi nu ί-au îngrijit la boală. 4. Desmoşteniţii au drept să anuleze testamentul. 5. Cle-ricul-scriitor al testamentului să se silească să oprească pe testator de la gândul desmoştenirii, refuzându-i scrierea testamentului lui. 6. Să nu se uite a se orândui zestrea primită de la soţie, darurile dinaintea nunţii şi teoritra apoi să se arate 1] Broşură în format de coală albastră de cancelarie cu 44 de pagini, în două coloane, imprimată în ruseşte şi româneşte. 2) Această broşură este tipărită în Chişinău la 1846, fiind editată de un oarecare L eoni da Demi. Ea este scrisă în limba rusă, ocupând pagina din stânga cititorului şi în cea românească, care este aşternută pe pagina din dreapta lui. 379 chipul cum trebuesc plătite datoriile testatorului, după care să se lase o parte din avere pentru comandare şi pomeniri pentru un an, restul rămânând moştenitorilor legali. Sub textul testamentului se vor iscăli preotul sau diaconul-scriitor al testamentului, arătând şi satul lor, deşi obiceiul pământului a îngăduit semnătura şi a 5 sau 3 martori. Se dă şi un formular pentru uşurinţa clericilor de prin sate, unde era puţină cultură cărturărească- IV. Foaia de zestre. Intre condiţiunile puse pentru alcătuirea unei foi de zestre găsim : 1. Căsătoria să se facă între persoane cari nu sunt rude, nici trupeşti, nici spirituale. 2. In foaia de zestre se pot pune lucruri de metal preţios: cum sunt giuvaericale de aur, argint şi lucruri de aramă, apoi haine şi vite, evaluându-se în parte şi total. 3. Se prevede şi cazul când bărbatul trebuie să ia din zestrea soţiei decedată fără copii numai a treia parte pentru înmormântare, iar cele două părţi se vor întoarce la rudele ei, el ne având drept de cât la aşternutul patului. Foaia de zestre se iscăleşte de preotul-scriitor şi trei martori. După formularul foei de zestre mai urmează încă 3 puncte în care se semnalează cazul când are loc rapturi să se pedepsească fata cu 200 de bani ,'şi băiatul cu 400 de bani, şi cununia lor să se facă numai când vor fi ertaţi de arhiereu. Să nu se facă însoţiri între rumâni şi ţigănci. Rumânul neertat de stăpânul său nu are voie să se preoţească. Copii unui asemenea preot nu se mai rumânesc- e) Anaioralele. Cuvântul anafora este de origină greacă rf αναφορά, care însemnează raportul pe care-1 făcea adunarea boerilor, fie singură, fie împreună cu ierarhii ţării, după care urma o hotărâre domnească. Unele din aceste anaforale au rămas fără răspunsul domnesc, sau poate a dispărut din împrejurări neprielnice. In aceste anaforale boerii cu ierahii ţării arată geneza chestiunii pe care o expun domnitorului pentru a i se dà o soluţie. Iată o anafora căreia i s'a dat răspuns de domnitor printr'un hrisov de confirmare. 380 I. Anaforaua din 9. Boerimea cu ierarhii Moldovei, la a- ^ivilîtileÎoeXr1! C6aStă dată' trimit ° anaforà lui Ioan San" locuitorilor 0Γ ?* du S t u r ζ a, domnitorul Moldovei, în 20 de articole, arătându-se drepturile boerilor şi locuitorilor din vechime. Această anaforă mai poartă denumirea de anaforaua cu pronomiile boereşti, de la cuvântul grec το ηρονόμιον, care însemnează privilegiu. Iată aceste privilegii : 1. Locuitorii sunt liberi. Nu dau ostaşi imperiului turcesc şi nu plătesc de cât dările impuse de ocârmuirea autohtonă. 2. Boerii în vârstă, cărora în urma slujbelor lor cu credinţă, li sa recunoscut dreptul prin hrisoave de a nu mai plăti nicio dare ocârmuirii să nu fie supăraţi, fără numai mazilii şi ruptaşii să-şi plătească dările fixate pentru categoria lor. 3. Moşiile mânăstireşti, boereşti şi ale locuitorilor, sunt scutite de orice bir- Tot ce-i pe dânsele aparţine boerului, mănăstirii sau locui-torului-proprietar- Metalele ce se vor găsi în subsol sunt tot ale proprietarului, fără ca să se atingă de ele statul. 4. Iazurile, morile, velnitele, berăriile şi orice fabrică, care se va face pe ele sunt ale proprietarului. 5. Dijmele din produsele proprietarului precum şi din semănăturile locuitorilor aparţin stăpânului moşiei, dar nu statului. 6. Codrii, pădurile, dumbrăvile, rediurile şi luncile de pe moşiile proprietarilor nu se vor atinge fără învoirea acestora. 7. Arenzile, băutura de vin, rachiu, horilcă sau orice altă băutură sunt ale stăpânului- El nu va plăti nimănui nimic şi nimeni nu le va vinde fără învoirea lui. 8. Orice acareturi din Iaşi sau orice alt oraş liber, zidite în curgerea vremurilor şi cu posesiunea legalizată, sunt scutite de orice dare, afară de ajutorinţa cârciumarilor din vânzarea ce se va face. Acelaş privilegiu îl au şi mănăstirile pentru locurile şi acareturile, cari sunt sau se vor zidi de cei cari arendează aceste locuri- Tot ce se va aduce de către orăşenii din Iaşi, din târgurile libere, de boerii şi de ceilalţi locuitori va fi scutit de dare de către ocârmuire. 9. Casele de prin oraşe, de pe la moşiile boereşti, caşi ale celorlalţi locuitori stăpâni de moşie vor fi scutite de conace. 10. Judecăţile. Boerul dat în judecată de vreun locuitor al ţării pentru moşii sau alte pricini se va judeca de divanul domnesc. Acesta îl va judeca după Basilicale şi Condica civilă, alcătuită după coprinsul celei dintâi şi după oBiceitd pământului. Iar acolo 381 unde pravila sau obiceiul nu-s lămurite, sunt înlocuite cu hotărârea mitropolitului, bătrânilor, şi divanului cu glăsuirea domnitorului. Restul locuitorilor se va judeca pe la judecătoriile isprăvniceşti, cari nu au drept să dea hotărâri definitive. La a-ceste judecătorii, părţile se pot împăca. Dacă nu, fac-apel la divan, fiindcă acele instanţe sunt instanţe înpăcătuitoare. Judecătorul părţilor, cari nu voesc să se înpace, va face raport către divan, care va da hotărârea cu care ele trebuesc să se mulţumească. Judecata li se va face după legea ţării şi după pravilele mai sus pomenite, fără să mai aibă voe să facă ape-laţie pe la locurile streine, cum se făcea înainte. In materie" penală, judecătoriile speciale vor judeca tot după legea ţării. Şi aici apelaţie nu poate fi de cât de la judecătoriile isprăvniceşti către divanul domnesc, care va judeca cu mitropolitul, bătrânii şi cu divanul său. In legătură cu prescripţia CparagrafiaJ la călcări de moşii şi datorii de bani se va urma astfel : a). Nu se mai pot deschide acţiuni după trecerea a 30 de ani de stăpânire ; şi b). In celelalte feluri de pricini prescripţia este de 10 ani. 11. Breslaşii, slugile şi posluşnicii, cari au înlocuit pe vechii vecini să stea numai la moşiile stăpânilor lor, iar scu-telniciî, cari-s daţi boerilor pentru slujbele şi jertfele făcute de aceştia în vechime, să nu fie luaţi de la dânşii. 12. Toate documentele, zapisele, cărţile de judecată, în-tăriturile, şi orice act va ieşi de la divan, visterie, departa-menturi şi ispravnicii, cum sunt hrisoavele şi jalobele, se vor scrie numai pe hârtie făcută în ţară, fără nicio înoire, fără plată deosebită, diecii ne luând pentru scrisul lor de căt ce este legiuit. 13. Vitele boerilor şi ale celorlalţi locuitori, cari se vor vinde sau se vor întrebuinţa pentru zaherele, să se poată vinde în ţările vecine fără altă dare de cât vama veche. 14. Pentru moşiile sau acareturile, cari se vor vinde sau se vor dă de moştenire sunt scutite de orice fel de plată din partea părţilor contractante sau a moştenitorilor. 15. Averile mişcătoare şi nemişcătoare ale vinovaţilor pentru o vină capitală nu se vor mai confisca, ele rămânând moştenitorilor acestora, fiindcă confiscarea nu a fost admisă de obiceiul ţării ? 16. Sechestrul se poate pune numai asupra venitului averei unui nesupus la judecată, care va sta în mâna unei terţe persoane, 382 383 până la hotărârea definitivă a judecăţii. 17. Locuitorii de pe moşiile boereşti, mănăstireşti sau ale altora nu pot pleca fără voia stăpânului lor. Pe fugari îi va aduce înapoi. 18. Boerii, neamurile şi pământenii cinstiţi nu pot fi ridicaţi de zapcii şi alţi dregători, şi nici casele lor nu pot fi călcate până nu se va dovedi de divan vina lor în materie civilă. In materie penală, la cazuri grele, cei bănuiţi vor fi păziţi în casa lor până se vor descoperi adevăraţii vinovaţi. 19. Să înceteze evreii şi armenii ds a mai cumpăra locuri de veci prin oraşe şi târguri, cum au făcut de o bucată de vreme, căci numai pământenii au acest drept. Nici cei din altă naţie nu au voie să cumpere imobile de veci, până nu capătă voie de la divan, care numai în cazul când se căsătoresc cu vreo pământeancă, devine cetăţean al ţării. Streinii cari au apucat de au cumpărat averi nemişcătoare până acum vor deveni stăpâni definitivi numai în cazul când prin divan vor deveni pământeni. Această anafora este iscălită de 5 ierarhi şi 66 de boeri dintre cari nu lipseşte logofătul Andronache Donici. Se cere ca domnitorul să dea hrisov sobornicesc. loan Sandu Sturza dă în 12.IV. 1827 un hrisov întăritor, semnat numai de 11 ierarhi şi boeri împreună '). In afară de anaforalele după cari au urmat şi răspunsul domnesc, cunoaştem câteva cari au rămas fără urmare. Ele au însemnătate prin aceia că ni se expun anumite rele, cari au bântuit societatea românească, sau se arată anumite fapte existente în trecut, cari ne servesc pentru istoria vieţii juridice şi sociale. Intre aceste anaforale semnalăm următoarele : II. Anaforaua din 1817 Din întrebările (26) pe cari generalul privitoare la regimul Enzenberg, administratorul militaro-civil al proprietăţii ui vec ι Bucovinei le-a pus divanului domnesc din me. . . , r ι ι Iaşi, la 1782, cu privire la ielul proprietăţii din Moldova 2). In 1817, Locuitorii din Vrancea au proces cu biv vel vistier Iordache Roset pentru teritoriul Vrancei, dăruit lui de Constantin Ipsilante, domnitorul Moldovei, Scarlat Alexandru Calimah, acum domnitor al Moldovei, pune boe- 1) T. Codrescu: ,Uricaria\ II, pp. 199-215. 2) Τ, Codrescu: ,UricariaV, Iaşi, 1889, pp. 252-258. riloradunaţi în Adunarea obştească, următoarele întrebări: a). Dacă tot pământul Moldovei a fost domnesc din care domnitorii după vremuri a dat la mânăstiri, la boeri şi altor persoane pentru slujbe şi b). Dacă teritoriul vrâncean ar fi fost donat, ar fi trebuit ca Vrâncenii să aibă actul de danie, după cum şi boerul Iordache Roset ar fi trebuit să posede actul de donaţie de la Alexandru Moruzi şi de la Ipsilante- După răspunsul dat prin grai viu, în faţa domnitorului, în Adunarea obştească, boerii au răspuns şi în scris. Ei susţin că la descălecatul Moldovei, Dragoş vodă a găsit ţara locuită, Câmpu lungul din Bncovina, Vrancea din jud. Putna şi TigBeciuf din sudul Basarabiei, erau locuite de oameni viteji ale căror turme de oi păşteau în voie pe acest întins. Alexandru cel bun pentru a înzestra ctitoriile sale de la Bistriţa şi PoBrata a trebuit să cumpere cu banii săi moşii de la diferiţi locuitori de pământ din jud. Neamţ, Suceava, Iaşi şi de peste Prut pe râul Bâc-Tot astfel a făcut Ştefan cel Mare pentru m-rea Putna '), caşi Petru Rareş precum şi Vasile Lupu pentru Soveja. Vrâncenii deasemenea au stăpânit de îndelungată vreme. Lunga stăpânire, din obicei, este tot aşa de "puternică caşi legea. Boerii aduc citate din Basilicale şi din Digeste prin care se confirmă că obiceiul este egal cu legea. Se arată cazul unor moşii pentru stăpânirea cărora nu există actele de danie, dar se găsesc contractele de vindere-cumpărare dintre răzeşi, în urmă cărora divanurile după vremuri au dat câştig de cauză celor cari le posedau. Tot astfel şi cu Vrancea. Ea are câştig de cauză pentru că anumiţi domnitori au trebuit să cumpere părţi de moşii sau munţi pentru a le dărui mănăstirilor Soveja şi Mira, şi din clipa ce ei au cumpărat cu bani proprii, aceasta însemnează, că nu a fost niciodată moşie domnească. Se stabileşte, apoi, cari sunt moşiile domneşti- Acestea sunt : a). Locurile pustii, nelocuite, şi deci nestăpânite de nimeni, precum şi locurile de moşii deschise, adică acele părţi de pământ coprinse între hotarele altor moşii împresurate cu numirea ascunsă sau schimbată, b) Braniştele domneşti, cari s'au stăpânit de curţile domneşti din vechime şi c), Locurile târgurilor, atât vatra lor cât şi împrejurimile lor. Aceste locuri 1) D. Dan: .Mănăstirea şi comuna Putna', Bucureşti, 1905, pp. 237-239. 384 deschise dacă s'ar mai dovedi şi acum ar deveni domneşti-Pentru stăpânirea îndelungată a locuitorilor se citează şi Pravilele împărăteşti (Basilicalele) cartea LVI, titlul 3, captul 4, lila 708, unde se zice : „Or/ce moşie Bisericească, ori moşie dreaptă împărătească, stăpânindu-se fără curmate în curgere de 4o ani, sau cu drept titfu, sau şi fără drept titfu, prin posesie, se câştigă şi va avea-o statornica Anaforaua aceasta este semnată de mitropolitul Veniamin Costachi şi boerii Mol-doveii între cari găsim şi pe Andronachi Donici2), trebinţate în Mol dova, 111. Anaforaua din 1819 Credem că nu greşim dacă vom spune privitoare la legile în- că origîna acestei anaforale stă în întrebarea autorităţilor judecătoreşti şi civile din Basarabia, făcută domnitorului Moldovei, cu privire la legile întrebuinţate de judecătorii moldoveni. Cunoscând împrejurările prin cari a trecut chestiunea legiferării din Basarabia după 1812, avem mai mult temei pentru acesta credinţă. Boerimea Moldovei în frunte cu mitropolitul au răspuns la o asemenea întrebare pusă de domnitor. întrebarea era aceasta: Cari sunt legile şi obiceiurile după cari se dau hotărârile jodecătoreşti în Moldova ? Răspunsul este acesta. Boerii pomenesc de convingerea lui Dimitrie Cantemir în ,De script io Mofdaviae' în existenţa unei legi a lui Alexandru cel bun, extrasă din Basilicale, care extras l-ar fi tradus în româneşte! Amintesc despre .Cartea de învăţătură de fa pra-vifefe împărăteşti' a lui Vasile Lupu din 1646, care nu ar fi altceva decât un alt extras din aceleaşi Basilicale la care s'ar fi adăogat Legea lui Alexandru cel bun! Pravila acestuia din urmă nefiind tipărită s'ar fi pierdut, iar a lui Vasile Lupu s'ar fi întrebuinţat numai până la începutul sec. XVIII-lea ! De atunci s'au întrebuinţat Pravifefe împărăteşti, Nearafefe împăraţilor Justinian, Leon şi a urmaşilor acestora, Sinopsisuf Ba-sificafefor, Parafraza fui Teofif AnticBinsor, ExaBiBfuf fui Armenopof. In afară de aceste cărţi de legi sunt Brisoavefe date de diferiţi domnitori în cari se găsesc hotărâte tot felul 1) Vezi ediţia Basilicalelor de Anibalus F a b r o t u s, vol. VI. 2) T. Codrescu: .Uricariul'. IV, pp, 325-343; cf. Colecţie, pp. 65-761. Pe ret ζ: .Curs de istoria dreptului român', IV. de pricini judecătoreşti, întemeiate mai cu osebire pe ofiiceiul pământufui, care de multe ori a fost mai puternic de cât legea. Boerii dau lămuriri interesante şi cu privire la alcătuirea Condicei civile a lui Scarlat Calimah, asupra coprinsului ei şi mai cu seamă cu privire la absoluta nevoie de a se traduce în româneşte. Ei arată că până în momentul acesta se tradusese din greceşte în româneşte aproape jumătate din această Condică civilă pe care ei cer să o tipărească. Tipărirea acestei părţi traduse se va termina, cred ei, până se va sfârşi de tradus şi restul acestui cod civil. Se aduc iarăşi argumente cu privire la valoarea obiceiului pământului. Cu privire la procedura de judecată şi la alcătuirea celorlalte condici de legi, cum sunt : condica neguţătorească, criminalicească, a pofiţii şi agronomicească, boerii spun, că ele nu s'au făcut, rămânând ca o îndatorire a domnitorului Mihai Grigore Suţu, lăsată de la detronatul Scarlat Calimah. Aceste coduri de legi va trebui să fie scoase tot din Pravilele împărăteşti la cari să se adaoge şi obiceiurile pământului, pe cari le semnalează şi ponturile din 28. III. 1815 ')· I. Actele de drept privai. Literatura. Lucrări. /. Autonomei : Istoria comunei Bogdana, 1905, Bârlad, Documente bârlădene, 1911 —1925, voi. I—V. Bârlad St, Gr, Berechet : Cinci documente basarabene privitoare la moşiile episcopiei Huşilor, Chişinău. Documente vechi 1490-1827, Chişinău, 1928. Mânătirea Că-priana, Chişinău, 1928. I. Bianu : Documente româneşti, Bucureşti, 1907. L. T. 8oga: Documente basarabene, 1928-1933,, Chişinău. /. Bogdan : Cinci documente istorice, Buc. 1889. Relaţiile Ţării Româneşti cu Braşovul şi cu Ţara Ungurească, 1905, Buc. Documentele Sui Ştefan cel Mare, vol. I şi II, 1913, Buc. Album paleografie moldovenesc, Buc. M. Costăchescu : Documentele moldoveneşti înainte de Ştefan cel Mare, I, II, laşi, 1931 şi 1932. Supliment la documentele lui Ştefan cel Mare, 1933, Iaşi. D. Dan : Mănăstirea şi comuna Pntna, Buc. 1905. Cronica episcopiei de Rădăuţi, 1912, Viena. Mănăstirea Suceviţa, 1923, Buc. C. Erbi-ceanu : Istoria Mitropoliei Moldavie! şi Sucevei, Buc. 1888, G. Ghibtuiescu : Sûreté şi Izvoade, 25 voi. 1906-1933 şi Ispisoacc şi Zapise, 6 volume, 1906-1933 lj T, Codrescu: ,Uricariu', IV, pp. 207-213 ; cf. Şt. Or. li c r c c h e t : .Schiţă de istorie a legilor vechi româneşti', Chişinău, 1928, pp. 93-99. Nu cunosc hrisovul cu ponturi dat în 28. III. 1815. Dreptul bizantin. 25 387 Opt tiricc slavone, Iaşi, 1904. Β. P. Hajdeu : Cuvente den bâtlani, I, Buc. 1878. N. Iorga: Documente româneşti din Arhivele Bistriţei, I, 1899 şi II, 1900. Studii şi documente, 1-25, Buc. 1901-1916. Anciens documents de droit roumain, I şi II. 1930-1931. E, KaXuzniacki : Dokumenta motdavskie i multanskie z archi-wum miasta Lwowa, 1878. Episcopul Melchisedec : Chronica Romanului şi a e-piscopiei de Roman, I, 1874, II, 1875. Cronica Huşilor şi a episcopiei cu asemenea numire, Buc. 1869. Si. Nicolaescu : Documente slavono-române cu privire Ia relaţiile Ţării Româneşti şi Moldovei cu Ardealul în sec. XV şi XVI. Buc. 1905. Oresi Popescu : Câteva documente moldoveneşti, Cernăuţi. 1895. Radu Rosetti ; Cronica Bohotinului, 1905, Buc. Cronica Vascanilor, 1906. Α. V. Sava ; Documente putnene, I, 1929, II, 1931, Focşani. Ulianicki : Materiale pentru istoria re-laţiunilor reciproee ale Rusiei, Poloniei, Moldovei, Valahiei şi Turciei în sec, XIV-XVI-a—Materialy dlja istorii vzaimnyh otnosenii Roşii, Poljsi, Moldavii, Valahii i Turcii ν XIV-XVI vv. Moscova, 1887. V. A. Ureche : Notiţe despre slobozii' în Analele Acad. Române, tom. IX, 1887, sec. ist. June Venelin : Documente valaho-bulgare sau daco-slavone—Vlaho-bolgarskija iii dako-slavjanskija gramoty, St. Peterburg, 1840. Alex, Vitencu ; Vechi documente moldoveneşti, Cernăuţi, 1925. Documente moldoveneşti din Bucovina, Cernăuţi, 1929. Fr A Wickenhauser : Die Urkunden des Klosters Moldoviza, Wien, 1862. Bochotin oder Geschichte der Stadt Czernauz und ihrer Umgegend, 1 Heft. Wien, 1874. Geschichte und Urkunden des Klosters Solka, Czernowitz. 1876. Geschichte der Klôster Homor, Set. Onuirei, Horodnic und Petrautz, Czernowitz, 1881. Geschichte der Klôster Woronetz und Putna, Czernowitz, 1886. Geschichte des Bistums Radautz und des Klosters Gross-Skit, Czernowitz, 1890. Reviste. 1, Actele Rusiei de vest — Akty zapdnoj Rossii, St. Peterburg, 2. Analele Academiei Române. 3. Anuarul Institutului de istoria naţională din Cluj. 4. Archiv fur slavische Philologie, Berlin. 5. Arhivele Basarabiei, Chişinău, 6. Arhiva românească, de M. Cogălniceanu, ed, II, Iaşi, 1860, 2 vol. 7. Arhiva societăţii ştiinţifice şi literare din Iaşi, 8. C, A r ί c e s c u : Revista istorică a Arhivelor României, 2 vol. 1876, Bucureşti. 9. Buletinul comisiei istorice a României, Bucureşti. 10. Buletinul loanNeculce. 11. Buletinul muzeului municipal, Iaşi. 12. Candela, jurnal bisericesc-literar, Cernăuţi. 13. Cercetări istorice, Iaşi. 14. Codrul Cosminului, Cernăuţi. 15. Columna lui Traian, de Β P, Ha/dău, Bucureşti. 16. Convorbiri literare. Iaşi-Bucureşti. 17. Creştera colecţiilor Academiei Române, Bucureşti, 18. Documente din Basarabia, Chişinău. 19, Archiva istorică a României, de Β. P. Hajdău, Bucureşti. 20. Hurmuzachi: Documente privitoare la istoria Românilor. 21. Revista Arhivelor, de C. M o i s i 1, Bucureşti. 22. Revista istorică, de Ν. I o r g a, Bucureşti. 23. Revista societăţii istorico-arheologice, Chişinău. 24. Revista pentru istorie, arheologie şi filologie, Bucureşti. 25. Lucrările societăţii de istorie şi antichităţi ruse din Odesa = Zapiski Odesskago obşcestva istorii i drevnostej rossiiskih. 26. Arhiva genealogică, de S. Zotta, Iaşi. 27. Magazinu istoricu pentru Dacia, de A. T. L a u r i a η u şi N. Bălcescu, 5 vol. Bucureşti. Viaţa omenească este împletită din interese reciproce. Un individ are nevoie de ajutorai altuia. La începutul existenţii societăţii omeneşti, nevoile ei erau mai mici şi mai puţine, după cum şi trebuinţele erau mai simple şi mai puţin complicate. Tot astfel neamul românesc a avut la începutul plămădirii sale mai puţine trebuinţe. Pe măsură ce aceste trebuinţe se măreau şi indivizii deveneau mai puţin credincioşi ai cuvântului dat, în aceiaşi măsură s'a căutat ca toate transacţiu-nile dintre dânşii să fie fixate prin scris. De aici a izvorât nevoia actelor încheiate între cei ce formau neamul românesc. Aceste acte pentru stratul superior a1 societăţii noastre se scriau în limba oficială, care era la modă, după vremuri ; iar cele încheiate jos, în popor, socotim că nu-i o greşală dacă confirmăm, că s'au scris totdeauna în limba poporului, Limba acestor acte a fost cea latină pentru Românii de dincolo de Car-paţi ; iar a celor din Muntenia şi Moldova a fost slava, elena, neo-greaca şi apoi româna. Unele sunt scrise în ebraica actuală şi chiar în armeană. Arhivele noastre au păstrat acte a-bia din vremea descălecatului politic, iar până aci, timp de mai bine de 11 veacuri, nu avem nici o ştire din cauza inexistenţei noastre politice. Cele mai vechi acte par a fi actele de vindere-cumpărare, răscumpărare, donaţii, schimb şi împrumut de bani. Ele nu ni s'au păstrat chear de la începutul descălecatului, fiind înlocuite de actele de confirmare de proprietate, date de către domnitori. De sigur, că părţile venind la cancelaria domnească, după obiceiul cel vechi, pentru a primi confirmarea actului de vindere-cumpărare, ele erau silite să lase acest act încheiat între părţi acolo, pentru a-şi lua numai actul de confirmare scris pe pergamentul de care atârna la început o pecete mare de ceară. In ele se scria pe scurt de către diecii cei iscusiţi în arta cali-grafierei, cu pana de gâscă, amănuntele coprinse în actul de vindere-cumpărare prezentat de părţi. Diacul îşi avea plata sa pentru scris. Domnitorul deasemenea primea uneori un cal bun sau chear şi o cupă de metal preţios. Numai aşa se explică de ce abea după jumătatea a doua a secolului al XVI-lea a-par şi actele de vindere-cumpărare propriu zise. După această dată ele se înmulţesc în chip foarte simţitor. In al doilea rând vin actele de judecată din care' s'au păstrat mai mult cele civile de cât cele penale. Primele s'au păstrat mai cu multă grijă, fiindcă ele erau în legătură cu avutul 388 389 omului; moşia, casa, ţiganii, iazul, moara etc. Cele penale nu s'au M pătrat în aceiaşi cantitate, pentru că niciodată infractorul nu a ■ iost posesorul sentinţii sale. Intre aceste acte semnalăm pe u- I nele destul de caracteristice, cum sunt actele privitoare la ju- 1 rători, adălmcls, frăţie pe moşie, jurămăntuf cu Brazda în cap, m hotărnicii cu aruncarea cu măciuca, cu toporul sau cu să- Jj geata, cărţi de Blestem, foi de zestre, testamente şi acte de în- 3 fiere, etc. 1 I. Acte privitoare la jurători. \ Jurătorii erau persoanele demne de credinţă luate de păr- ,j Iile în litigiu, fie personal, fie date de domnitor prin răvaş domnesc, cari confirmau numai spusele părţii, care-i aduceau înaintea divanului- Ei erau în număr de 2, 4, 6, 12, 24 şi 48, in a- ' iară de partea care-i aducea înaintea judecăţii. Ei puteau fi I boeri, preoţi, femei sau oameni din popor, după rangul social | al părţilor. Actele acestea se scriu numai până către finele se- I colului al XVII-lea1). | II. Acte privitoare fa legătură (~zaveazeă sau ficrâej \ In \e..hime neexistând principiul autorităţii de lucru ju--decât, un proces putea să vie înaintea divanului de mai multe , ori. Dacă părţile nu erau mulţumite cu hotărârea dată de divanul vreunui domnitor, făceau apel la dnanul ''uterului domnitor. Pentru a împiedica părţile de a mai apela continuu, se ,,j punea o amendă bănească, fie asupra câştigătorului, fie asupra ' celui ce per-îc-n ea!/". Actele cu /.aveasca se întâlnesc până- · eătre ihie'e rocolului a'. XVI-lea. iar cele cu t'ierâc sc găsesc · pânu călre slârsitul celui al XVIf-iea r!). .'. ί Iii. Acte cu privire fa hotărnicie. , ) Din cauza stăpânirii pământuiui în codevâlmăşie. la înec- \ ') Şt. Gr. Bc reclict! .Procedura de judecalâ ia Slaci şi Romàii', Ciii- ,· şinau, 192'Ί, Anexe, pp. 31-9.2 ; cf. Idem - ,..iudecu!a veche românească', laşi 1933-19i4. 2) Şt. Gr, Berechet: Op, cil,, pp, 92-101 ; cf. Idem: ,Ju-aln', Are 598 pp. de finanţe. Sccrctarialul KU:< Dcpartam.-i.ît Departamentul lucrărilor pub. Comitetul săii.ii.S don. Porio-francul GaV.ţi. Régule pentru ailmii,. alte dispoziţii, iaşii, iSSe. Are pp, 695 -·· L, 1) Procedura civilă a Principalului Moidov 'lomul /;/ doilea: Departamentul i hi.-.erÎLeso ţi al învăţăturilor, 'i. CoiS.iokiJ. Spitaii.il Sf. Spiri-.u'aŞjri, privighetori şi săteni ş; cuprinzătoare : Textul cap. VIU din Kegahmentui Organic, cu toate )c: ivhlh ,i dezlegările de Ia anul 1834 iiislsi I8o0, dup- s:siem.-. ....-deriiior arangeată de Dimitrie Ko-i, 186!. Bibi, Lniv. iaşi, cota 153/1924. pp. VII + şi pana ν ;.·. r i ; .Despre obiceiul pământului' cuvânt rostit la 1 Septembrie 1892 cu ocaziunea deschiderei anului judecătoresc, Bucureşti, 1892, 7 pag. Bibi. Univ. laşi, cota 2277/1892; cf I. C. Filitti: .Contribuţiuni la istoria justiţiei penale în Principatele române', Bucureşti, 1928, pag. 15 nota 5. 401 Dăm mai jos toate titlurile din acest Supliment pentru a se putea face de oricine comparaţia cu titlurile similare din textul oficial, imprimat în 1780. 1. Despre zestre == περϊ προικός cu 7 par. 2. Despre moştenire == περϊ κλΐ]ρονομίας Cu 4 par. ; 3. Despre garantarea soţiei şi asigurării lucrurilor ei = περϊ 'εγγνης γυναικός καϊ 'ενε-χειράσεως πραγμάτων αυτής Cu 1 par. ; 4. Despre împărţirea moştenirii în trei părţi — περϊ τριμοιρίας cu 8 par. ; 5. Despre protimisis = περϊ προτιμήσεως cu 6 par, ; 6. Despre ţigani = περϊ κατζιβέλων cu 7 par. ; 7. Despre cheltuelele făcute pentru păstrarea zestrei == περϊ 'εξόδων είς προίκα cu 1 par. ; 8. Despre hotărnicie = π:ερϊ χοταρνιτζίας cu 4 par. ; 9. Despre procente = περϊ τόχιον cu 2 par. ; 10. Despre vechili = περϊ βεχί-λιάων cu 1 par. şi 11. Despre ghedic = γεντικίον cu 1 par. Dăm mai jos titlul al 7-lea ') cu traducerea făcută de noi pentru a se vedea cum sunt expuse aceste chestiunni de drept privat : Oi βασιλικοί νόμοι, δμον καϊ ή παλαιά τοπική συνήθεια ίϊέλει, δ'τι τα αναγκαία έξοδα, δπον κάμνει δ άνηρ δια τήν ανντήρησιν τής προικός, ή τα εζοδα δπον κάμνει δια νά αϊ/ζήση τό βενίτον τής προικός μέ άκαρέτια, καϊ άλλα παρόμοια, νά μή τά χάμνη έζ ιδίων δ άνήρ, άλλα αυτά τά 'έξοδα νά ευγαίνωσιν από τήν προίκα. "Ο&εν απεφασίσθη δπον καϊ εις τό έ'ξής οντω νά ακόλουθη τοντο. Legile împărăteşti caşi vechiul obiceiu al locului voeşte, ca cheltuelele necesare, pe cari le face soţul pentru păstrarea zestrei, sau cheltuelile pe care le face pentru ca să mărească venitul zestrii cu acareturi şi altele asemenea, bărbatul să nu le facă din ale sale, ci aceste cheltueli să le scoată din zestre. Ho-tărâtu-s'a, deci, caşi în viitor să se urmeze astfel aceasta. Dăm mai jos două fragmente din Tunusfi şi din Pravilni-ceasca condică din care să se vadă asemănarea textului grecesc. Τά ακίνητα πράγματα τής προικός, δμον καϊ τά αυτοκίνητα νά μή διατιμούνται. Τά δε κινητά νά διατιμούνται έζάπαντος μετά τεσοα-ράκοντα ήμερας των γάμων. Και μετά τήν διατίμησιν ταντην, άφ' οΰ γίνουν δεκτά παρά τοϋ γαμβρού, τότε νά υπογραφή δ γαμβρός 1) Supliment pp. 27-8 26 402 το προιχοσνμφωνον, ομολόγων δτι ελαβεν άπαντα τα εν τώ προι-κώω γράμματι γεγραμμενα κινητά, αυτοκίνητα τε χαϊ ακίνητα, και οντω và ενέχεται πάντοτε καϊ αύτος, και οί κληρονόμοι αντον. είς τήν σωαν άποπλήρωσιν τής προικός εκείνης 'λ Τα ακίνητα πράγματα τής γυναικός, δμοϋ καϊ τα αΰτοκίι·ητα, οι κατζιβέλοι δηλ : κα\ τα ζωα và μ.ή ζ,ετιμωνται άλλα μόνον τα κινητά, ωσάν τζεβαχερικά. ρουχικά, ασημικά, μαλαγματικ.ά. χαλκωμα-τικά, και δσα άλλα παρόμοια và ίετιμωνιαι ή προτήτερα άπο τον γάμον, ή ύστερον άπο τον γάμου είς διάστημα, τεοσαράκοντα ήμερων, ή το πολν εζήκοντα καϊ τα προικοσύμψαη'α οντω 'ξετιμημένα và κα-ταγράψυινται εις κοΊδιχας. οΐτινες và οώζωνται εις τάς υπερέχουσας εκκλησίας εις δτιοιανόήποτε ί-παρχίαν ή-ίΐ-ελε γένη δ γάμος, âià và μήν άκολου9ωσι ποτέ έριδες, και όρκοι δια τήν άπιόλειαν των προν/.ο-συμφώναιν 2). Legislaţia sub Alexandru loan 1 Cuza. LVII. Codul civil, penal, comercial şi alte legi. Literatura. D. Alexandrcscu: Explicajiunea teoretică şi practică a dreptului civil român. Ed. I. vol. I. pag. XXIII. C. C. Angelescu: Câteva ştiri nouă relative la un proect de cod civil, întocmit in 1862-186}, extras din rev. ,Dreptul', No. 6. din 1927, Bucureşti. Desbalertle Adunării generale a României, Sesiunea din 1863-64 No. 1 şi 2. G. N a c u : ,Dreptul civil român', vol, I. G. Ned elcu: ,'Textul autentic al codului civil român', 1905, extras din rev. .Dreptul' No. 9 şi 10 din 1904. Bucureşti. Andrei Rădulescu: .Şaizeci de ani de cod civil', Comunicaţie la Academia Română. Bucureşti. 1926. Ediţiuni. Alecsandru loan I: .Codice civile', Ekliţiune oficiale. Impri- meria Stalului, Bucuresci, 1865, pp. 325 cu 1914 art. Alecsandru loan I: ,Codice penale şi de procedură criminale'. Ediţiune oficiale. Imprimeria Statului, Bucuresci, 1865, ρρ. 220 cu 400 art. pentru procedură şi 603 ari. pentru codul propriu zis. Codul civil, penal, co- Epoca lui Alexandru loan I Cuza este cea mercial şi alte legi. . , . „ „ , w . , mai rodnica m alcătuiri şi promulgări de legi noi. Aceste legi îşi au izvorul în legislaţia franceză. După cunoştinţele pe care le-am avut până acum, traducerea Codului civil napoleonian s'ar fi făcut în curgerea a şase săptămâni. 1) Suplimentul grecesc din Tunusli, pag. 2. 2) Şt. Gr, Berechet: .Pravilniceasca condică', ed. 1930, Chişinău, pag. 46· 403 Dimitrie Alcxandrescu '} spune că la 10. X. 1864, se împărţise dilerilele capitole din Codul Napoleon pentru a fi prelucrat, de membrii Consiliului de Stat, ca la 4. XII. 1864, să fie şi publicat. Na cu 2) confirmă că această lucrare s'ar fi făcut în 40 de zile. Fără îndoială că o asemenea grăbită lucrare merita să fie trecută prin aspra critică a vremii. G. Ν e-delcii'!), încă din tv04, a arătat în revista Dreptuf, că ceia co a făcut comisiunea din 1S64 nu a fost altceva de cât o revizuire a traducerii din 1862. A. Rădulescu, deasemenea, a-junge la aceiaşi conciuziune pe care a dat-o G- Nedelcu 4). CC. A n g e 1 e s c u '■>) dă însă lămuriri definitive asupra împrejurărilor şi comisiunii, care a lucrat primul proect. In 27- VII. ,18 >2 se luaseră măsuri întru alcătuirea unei comisiuni pentru elaborarea unificării legislative. Din aceste acte se vede dorinţa arzătoare ca să se voteze pe cât este cu putinţă mai multe legi. In Monitorul Oficial No. 167 din ;862 se citeşte raportul primului ministru N. Creţul es cu către domnitor în cărei se spune, că comisiunea însărcinată cu unificarea legislativă prin decretul No, 551 din 27. VIL 1862. după ce a elaborat Legea organică administrativa; Legea consiliului de Stat; Legea des-voltării instituţiilor municipale ; Legea comunelor rurale; Legea consiliilor generale de districte ; Legea consiliilor de prefectură ; Legea constrângerii corporale; Codul penai şi de procedură, revizuite şi complectate, a terminat acum cea mai mare parte şi din Codul civil. Totdeodată, acest prim-ministru mai cere domnitorului ca să dispună ca Gheorghe Costa-Foru şi Vasile Bo ere seu să fie însărcinaţi cu traducerea Procedurii civile pentru ca şt acesta să fie gata la deschiderea Adunării legiuitoare. In Noembrie 1863 Alexandru loan I Cuza anunţă în 1) L>. Alcxandrescu: .txplicaiiuneu teoretică şi practică a dreptului civil român', ed, I, vol. I, pag, XXIII. 2) C. Nacu: .Dreptul civil român', I, pag. 32, 3) G. Nedelcu; .Textul autentic al codului civil român', art. in .Dreptul', No. 9 şi 10/1904, Bucureşti. A. fost retipărit sub titlul de mai sus în 1905, Bucureşti. 4J Andrei Rădulescu: .Şaizeci de ani de cod civil'. Bucureşti, 1926, Comunicaţie la Academia Română. 5) C. C. Angelescu: .Câteva ştiri nouă relative lu un proect de cod cHl întocmit in i862-1863', extras din .Dreptul', No. 6 din 1927, Bucureşti, 404 Cameră că cele trei coduri: civif, penal şi cornerciaf eraugata'). In sesiunea anului 1863-64 parlamentul, în adevăr, votă multe legi între cari : Lega contabilităţii generafe a Statului ,- Legea comuna bă,- Legea consiliilor judeţene,- Codul penat şi procedura pena fă,- Legea instrucţiunii pubfice ,· Legea cumulufui,- Buge-tuf,- Legea organizării judecătoreşti. Tot in acest timp guvernul se hotărâse să prezinte parlamentului primele două părţi şi patru titluri din cartea treia, câte erau tipărite până atunci2). In 15. I. 1864, ministrul de justiţie citeşte mesagiul domnesc, care aminteşte de trimiterea celor trei cărţi ale codului civil Adunării. Şedinţa trimete proectul spre examinarea comisiunii judecătoreşti3). In 15. IV. 1864 adunarea fiind prorogată, avu loc lovitura de Stat din 2. V. 1864. Tocmai în 11. VII. 1864, Cuza ceru Consiliului de Stat să elaboreze o condică civilă cu procedura ei, fără să se pomenească despre vechiul proect. Explicaţia s'ar găsi numai în intenţiunea domnitorului de a se reface codul civil — cum ceruse în aceiaşi şedinţă pentru cel penal — după noua stare de lucruri creiată prin lovitura de Stat. Consiliul de Stat în cele şase săptămâni din 1864 nu a' făcut altceva de cât a revăzut proectul din 1862-63. Cu părere de rău, nici până astăzi nu s'a găsit originalul primului proect, al cărui text prin comparaţie ne-ar da interesante rezultate. 1) ,Desbaterile Adunării generale a României'. Sesiunea 1863-64, Nr. 1 Ş' 2' 2) Monitorul OÎicial No, 40 din 19. II. 1864. 3) .Desbaterile Adunării generale a României', sesiunea 1863-64, No. 66, pag. 524. ANEXE. PREFEŢELE LEGrLOR VECHI ROMÂNEŞTI 1. POS LE S 1.0 VIA PRAVILEI ALESE, MANUSCRISE A LUI EUSTRATIE DIN 1632 (Vezi : pp. 160—164) Ediţiuni. Ioan Bianu: „Manuscriptulu românescu de la Ih32 ala lui l'.u-stratie logofetulu" art. în „Columna lui Traianu". Noua serie, Anul II, No. 4—5, Aprilie— Mai 1881, pp. 210—217, după manuscrisul lui T. C i p a r i u, v. Principia pp. 113 et seq; cf. M. G aster; „Crestomaţie română", vol. I, 1891, Leipzig—Bucureşci, pp. 76—79. Şt. Gr. Berechet: „Schijă de istorie a legilor vechi româneşti 1632— 1860'', Chişinău, 1928, Anexe. pp. 3—7. Pravila aleasa, scoasa şi tocmita şi dentru multe svinte scripturi cercatâ şi găsita, carea de toţi prea înţelepţii şi bunii credincioşi, iaste cinstita şi priimitâ, pentru că îndeamnă pre toţi pravoslavnicii spre cunoştinţa vieţii şi celor nedeprinşi cu tocmala creştinătăţii tuturor le arata în toate fealurile calea pocăinţii şi celora ce pre ceasta lume poftesc să lăcuiascâ de toate pre voie, le spune cum la ceaia de apoi, vor să fie sufletele lor la mare nevoe şi pentru îndrăznire să vor aduce pre sine la mare perire, şi cu nesocotinţa vor să-şi piiarză toata nevoinţa. Pentru că ceia ce nu vor înbla pre urma acestora dumnezăeşti învăţători, aceia vor să fie ca o turmă de oi fără păstor, cum scrie şi svânta evanghelie, că oile ceale de turma înţeleg şi cunosc glasul păs-toriului său. Păstorii şi învăţătorii sunt dascălii şi părinţii noştrâ cei sufleteşti, arhiereii şi duhovnicii, cum grăeaştc svânta scriptura, unde .zice : întreabă pre părintele tău şi-ţi va răspunde ţie mai marii tăi şi-ţi vor spune ţie, ce va să fie la ceia de apoi, că va să vie zua perirei, şi iaste de stâ gata înaintea voattrâ, zua manii şi a urgiei lui Dumnezău. Drept aceia tot are avea înţelepciune şi mente întreaga şi s-arc griji veaci, cu cuviinţa are fi şi cumu să cade, cu adevă^Jf Hln " 27 — 406 — — 407 — fàrâ de voia lui ca să socotească şi să cerceteaze foarte prea mănuntul aceasta cale aleasa şi deschisa ce-au cercat, ş-au găsit şi noo ne-au arătat purtătorii cei de dumnezăire, părinţii şi împăraţii cei svinţi. Iarâ de va zice neştine ceva, pentru că doarâ căce au fost şi acestea oameni cu trup, ca şi noi, sau doarâ vreunii şi păcătoşi, după neputinţa trupului acestuia slab şi gros de pământ, iarâ pentru credinţa şi direptate şi nevoinţâ şi gănd bun ce-au avut cătrâ Dumnezău, Dumnezău le-au dăruit lor darul duhului svânt, carele iaste tot mente şi prea înţelepciune, cu carele au cunoscut toate tainele împărăţii ceriului şi binele de veaci, şi ce iaste dîreptatea şi giudeţul lui Dumnezău cel dirept. Drept aceia nime ca să nu să mire de acesta lucru cum şi în ce chip poate să fie, ce să asculte ce grăeaşte rostul dumnezăes-cului David prooroc şi împărat : eu zişi că veţi fi Dumnezăi şi fii celuia de sus. Pentru acesta lucru iaste datoriu tot omul, încâ şi fărâ de voea lui, să urmeaze urma acestora dumnezăeşti învăţători, pre carii ni-iau dăruit noao Dumnezău să ne fie noao ca nişte pastori şi sufletelor noastre socotitorâ. Dece ori ce ne-au lăsat învăţătura să cade să facem întru tot deplin şi desăvrăşit, pentru căci iaste de bine şi de folos sufletelor noastre, de vreame ce ne va fi noo gândul şi voea, să ne spăşim1)', şi binele cel netrecut de în veaci, să-1 dobândim, carele noi toţi de la Hs., Dumnezeu adevărat cela ce iaste tuturor facerilor domn şi împărat, acmu şi pururea şi întru veaci nesăvrăşiţi şi netrecuţi, amin. Pentru 2) numele acestor svinţi şi dumnezăieşti bărbaţi dascăli şi a besearicii învăţători şi altor pravoslavnici împăraţi, cine va vrea ca să ştie. Aceaste capete de pravila, ce sămt scrise întraceastâ carte, o samă sâmt scoase dentru pravilele svinţilor şi dumnezăeştilor apostolâ, o samă sămt alease şi scoase de la svintele şi dum-nezăeştile a toată lumea luminatoare ceale 7 săboare, carele să afla că le-au tlăcuit şi le-au scos de usebi, carea dupâ treaba sa, fericitul şi prea înţeleptul, marele Ioan pre poreclă Ζ u nara, ce-au fost monah, ce să zice câlugâr, la mănăstirea ce să chema sfânta Aglicheria, iarâ fiind om înţelept şi desăvrăşit cârtulari 1) să ne mântuim (slavonism). 2) Epilogul de la' finele manuscrisului. bun, fu ales de fu mai marc drucar, ce să zice fu dascăl şi mai mare prespre tipariu, unde să tipăriia cărţile, intru care lucru era întru tot înpreunat, la toata răsâdirea cărţii cu iubitoriul de dumnezăire diaconul delà marea şi dumnezăiascâ besearicâ, svânta patriearşie, fiind nomofilax, ce să zice socotitoriu de leage, aşijdere şi hartofilax, ce să zice vistearnic pre cărţile besearicii şi mai mare socotitoriu mănăstirii ceii mari, ce să chema Vla-herna. Numele lui era Teodor Valsamon, carele prespre puţină vreame fu ales de om bun şi înţelept de fu pus patriarh la cetatea lui Dumnezău, ce să chiamâ acmu Antiohiia, csrea oblâdueaşte toata partea răsărituiui. Dup'acea sâmt într'aceastâ carte şi alte nume a mulţi svinţi patriarşi şi altor dascăli, aşijdere şi o sama de'npăraţi cărora le sămt scrise şi numele şi canoanele fieş căruia pren cărţile sale, arătând pre capete iot lucrul, carele di ce treabă va să fie ; deci cui va trebui ca să cearce acealea cărţi pre capete, cum scriu aicea, aşea, va găsi şi acolo; aşijdere şi de Mateiu şideArmenopul, cine va vrea să ştie ce féal de oameni au fost. Mateiu au fost ermonah, învăţat şi filosof întru tot ; porecla i-au fost V i a s t a r i ; iarâ Arme-η o ρ u 1, au fost giudeţ în cetatea Solunului, întru tot cinstit şi învăţat, avănd mesereare şi la clirosul besearicii : nomofilax. Nu-mele-i era Constantin. Iară dupa ceea Fotie patriarhul de Ţarigrad ; i-au pus nume acestuia Tarasie. Aceştia sâmt carii au fost dascăli desăvrăşit, carii au scos ş-au arătat toate adâncurile cărţilor şi svaturile direpţilor, den limba cea mai supţire şi mai ascuţita de toate limbile, ce sa zice elenească, cu carea au tocmit Dumnezău, de-au cunoscut aceştia întăi lumina dumne-zăirei, carea nu o pot să o înţeleagă fiecine de nu vor fi prea iscusiţi şi deprinşi cu dansa, cum au fost şi aceşti fericiţi dascăli ce scriem mai sus : Zunara, Valsamon, Mateiu, Arin en opul, carii s'au nevoit de-au scos pre limba mai purtâ-reaţă greceasca, pentru ca să poatâ înţeleage şi cei mai neînvă-ţaţi', ce vor să fie şi ei altor învăţători, că nu poate nime să fie întru tot desăvrăşit fără numai unul săngur Dumnezău; ce unii au un dar, alţii alt ; unora le-au dăruit Dumnezău darul înţelepciunii şi a înţeleagerii, altora a curaţii şi a preoţii. Dup'acea şi eu un păcătos şi mai neînţelegâtoriu de ioţi, râvnind urma învăţăturii şi neagiungând cu firea, m'am apucat de-am scos aceasta cinstita carte de pre limba greceasca pre aceasta limba, ce să cheamâ acmu rumăneascâ, luând izvod delà — 408 multe; fealuri de limbi, carii văzând şi ei scâdearea şi înpuţinare întru toate lucrurile înţelepciunii, după tocmala lumii şi di după cumpâna vremii, cunoscând că vin toate spre svrăşit, au scos toate adâncurile şi meşterşugurile cărţilor, de le-au arâtat la ve-deare tuturor ca să cunoască şi cei mai proşti şi neînvăţaţi. Pentru acesta lucru socotind şi eu şi nevoind un micşor peaning ce am luat delà Dumnezău, pentru mai nemicâ ustenealâ, acesta ca să nu-1 ascunz în pământ, ce să-1 dau şi eu altor cui va fi lipsit ; căndai doarâ, nu l'are mai înpuţina, ce l'are mai adaoge şi l'are mai creaşte ; una aceasta, alta auzănd şi cel cuvant, ce scrise svănta scriptura, c'au zăs îngerul lui Dumnezău cătrâ prea înţeleptul Toviia, tainele înpăraţilor, să le ţie neştine, şi să le as-cunzâ, bine iaste, iarâ tainele lui Dumnezău, şi a înpărăţii ceriului, iaste bine să le arate neştine tuturor, şi iarâş acesta, un pomânt încuiat sau un izvor de apă reace, să fie astupat, de ce folos ar fi celor însătaţi ? aşea şi aceasta svânta carte de îndi-reptare, daca va fi închisa şi necunoscuta, de ce treaba va fi celor râtâciţi, ce nu să vor putea îndirepta spre calea pocăinţei şi a direptăţii? Drept aceaia, rog pre toţi cine va ceti pre aceasta, de mâna cea de lut schizmire, unde va fi vre un cuvânt greşit, cu lineşte tocmiţi şi isprăviţi, iarâ nu blâstâmareţi ; pentru câce n'au scris ceva vre o mănâ curata sau cu vre o mente ca aceaia aşezata, ce-au scris un om păcâtos şi încâlcit în toate valurile şi undele ceştii lumi neaşezate şi cu de toate chipurile de neputinţe amestecate. Laudă Domnului nostru Is. Hs., celuia ce-au dat după început şi svrăşit. O ocaanie Evstratie bâv logofet nacirtav M. 3) Pocăitul Eustratie, fost logofăt, a scris. 2, PREFAŢA PRAVILEI DE LA GOVORA, DIN 16401) (Vezi: pp. 152 —158J. Ediţiuni. Ioan Bianu şi Nerva Hodoş: „Bibliografia românească veche 1508—1830" tom. I, Bucureşti, 1903, pp. 109—113; cf. Ioan M. Bujoreanu: „Collecţiune de legiuirile României vechi şi noui" în „Bibliotheca de le-gislaţiune", vol. III, 1885, Bucureşti, pp. 87—88; cf. M. G as ter „Crestomaţie română" vol I, 1891, Leipzig-Bucuresci, pp. 87—89. Şt. Gr. Berechet: Schiţă etc. Anexe, pp. 8—12. Predislovie cătră toţi nastavnicii sfintei bisearici. Prea luminaţilor arhiepiscopi, mitropoliţilor şi iubitorilor de Dumnezeu, episcopilor şi preoţilor şi tuturor duhovnicilor, cari cu puteare preoţească de la Dumnezeu sănt sfinţiţi. Teofil2), cu mila lui Dumnezeu, arhiepiscop şi mitropolit a toată ţara românească, pace şi spăsenie, primiţi duh sfânt ; cărora .veţi lăsa păcatele, lăsa-se-vor lor ; şi cui le veţi ţinea, ţinea-se-vor lor s). Socotit-am că mai toate limbile au carte pre limba lor; cu aceai cugetai şi eu robul Domnului mieului Is. Hs. să scoţ ceasta carte, anume pravila pre limba romanească, sfinţiilor voastre, fraţi duhovnici româneşti, cari sănteţi păstori oilor celor cuvântătoare a turmei lui Hs., carea are întru sine multe fealiuri de vindecări sufletelor creştineşti, celor ce sănt rănite cu păcate, însă mai vrătos şi cale la înpărăţiia ceriului. Insa mâ rog sfinţiilor voastre cu mare mila, la care mănâ va cădea aceasta sfânta carte, acela să aibă a o ţinea în mare cinste, şi să se înveţe dentru ea în taina, cum va vindeca sufletele oamenilor de păcate. Iarâ întru mănâ de mirean să nu se dea ; nice la măscărici, să nu fie tocmealele sfinţilor apostoli şi 1) Această prefaţă este tradusă în parte după prefaţa Nomocanonului lui Petru Movilă din 1629. 2) Mitropolit al Munteniei 1637—1648. 3) Notă marginală : Ioan gl. 20 zac. 65. — 410 — — 411 — a sfinţilor părinţi batjocurite ; că apoi milostva ta veri da sama frate duhovnice ; eu nu voi avea treabă. Cela ce priimeaşte gândurile omeneşti datoriu iaste întru scriptura învăţat a fi ; să se oprească de pohte, smerit şi cu lu-crure bune, pre tot ceasul să se roage lui Dumnezeu, ca să-i dea cuvant de înţelepciune, ca să îndirepteze pre ceia ce scapâ cătrâ dânsul. larâ într'alt chip însuşi datoriu iaste a posti miercurea şi vinerea prespre tot anul, cum poruncesc sfintele şi dumnezeeştile pravile1). Cum de carele va avea, însuşi să o dea şi altora a iace. Iarâ de va fi însuşi neştiutoriu şi ne postnic, cum va învăţa pre alţii a face lucrure bune, şi cine e neînţelept, va asculta pre el, de carele va grăi văzând.pre el fărâ tocmalâ, şi beţiv, şi învăţând pre alţii să nu se îmbeate, sau alt vre un lucru bun a petreace, carele singur nu au făcut. Ochii de urechi grăiaşte scriptura2), cu aceia socoteaşte-te, o duhovnice, pentru ce că3} de va peri numai o oae pentru negrija ta, dentru manile tale se va căuta. Deprinde ce zice sfânt loan Zlataust la dianie 4) în a treia nravoucenie B) (aciasta grăiaşte : De se a delunga 6) numai unul de taine necuminecat, au nu au oborăt toată spăsenia7) sa, episcopul sau popa, că sufletul iaste de o perire, atăta deşertăciune are, căt nici un cuvant nu poate pune înnainte, ce cu socotinţa şi cu iubire de truda, slujirea şi lucrul lui Dumnezeu, iaste a face, că grăiaşte scriptura : procleat8) cela ce face lucrul Domnului cu negrijâ ; iarâ marele Vasile grăiaşte : socoteaşte să nu te temi de om întru cădearea lui, ca să nu dai pre fiul lui Dumnezău, întru mamele celor nedostoinici, ca să nu te ruşinezi de cineva de marii pământului, nice de însuşi cela ce poarta stema să nu cumineci, că pravilele dumnezeeşti nu lasâ pre cei nedostoinici să se cuminece, carii se socotesc ca păgânii, iarâ să nu se vor întoarce amar acelora, şi celora ce cumineca pre ei. Socoteaşte, zice : eu treabă η am, tu veri vedea aceaste, de veri păzi însâ cu socotinţa, şi cu tocmală ; ce mai înainte învă- şte.. 1) Pravila ap-l-sca 68 şi mai nainte 255. 2) Ezech, 34 stih 10. 3) Erem. 48 sh. 10. 4 Faptele Apostolilor. 5) învăţătură morală. In original acest cuvânt este tipărit in slavone- 6) Dean. besead. 44 sh. 31. 7) mântuirea. 8) blestemat. ţăturîle biseareacii neclătite să le păzeşti ; mântui-veri şi pre tine pre ceia ce te vor asculta. Ştiut să fie ; Cine va îndrăzni a priimi cugetele şi ispovedaniile, fără învăţătura episcopului acelui loc, acela pedeapsa pravililor va priimi ca un călcătoriu a dumnezeeştilor pravile, că nu numai pre sine se-au pierdut, ce şi câţi se-au ispovedit la el, ne is-povediţi sânt ; şi cât au legat şi dezlegat, neîndereptaţi sănt, după a 6 pravilă a săborului de Cartaghin, şi după 43 aceluiaşi săbor. Poveleniem je presvietlago g[o]sp[o]d[a]rea Io Matthea Ba-saraba Voevoda i blagosloveniem preosveaşcennago arhiepiscopa Theofila, m[i]l[o]stieiu b[o]jieiu, mitropolit văseea zemlea Ungrov-lahiiskiea napeceatovati siiu knigu gl[agola]emuiu Pravila mnie hujdăşemu ν sveaşcennoinoţeh, Meletiiu Makedonskomu, igumenu obşcejitelnago monastira Govora, hrama Uspeniea pre[cis]tâea b[o-gorodijţa. Tiemje moliiu B[og]a, cîtuşce siiu knigu, aşce cito budet pogrieşeno, duhom krotosti ispravleaite i nas o sem trudivşimsea bl[a]g[oslovi]te,a ne kliniete,noneje ne pis[al] anghel, no ruka greşna i brenna ^^Cu porunca prea luminatului domn Io Matei Basarab voevod şi cu binecuvântarea prea sfinţitului arhiepiscop Teofil, prin mila lui Dumnezeu, mitropolit a toată Ţara Ungrovlahiei, tipăritu-s'a această carte numită Pravilă, de mine cel mai smerit între preoţi, Meletie Macedoneanul, egumenul obştiei din mănăstirea Govora, cu hramul Adormirea prea curatei Născătoarei de Dumnezeu. Pentru aceia rogu-vă, cititori ai acestei cărţi, de va fi ceva greşit, să îndreptaţi cu duhul blândeţei, şi să ne binecuvântaţi pe toţi ostenitorii aceştia, iar nu să-i blestemaţi ; căci nu înger a scris, ci mână de lut, supusă greşelei. Izvoleniem o[t]ţa i pospeşeniem s[â]na i săvrăşeniem sjvea]-t[a]go d[u]ha. Siiu knigu prepisà ot slovenski na vlaşkâ eazâk Mihail Mo-xalie, i potom poveleniem i ijdiveniem presvietlago knieza Io Mathei Basaraba Voevodâ, i bl[ago]sl[o]veniem preosveaşcennago arhiepiscopa kir Theofila, mitropolita văsei zemli ungrovlahiiskâea, trudihsea o sem az iermohah Stefan Ohridskii, i napeciatahom siiu knigu. Pociasea p1sati ν lieto 7149, a ot Rojdestva Hristova 1) Această însemnare se găseşte la sfârşitul acestei prefeţe, scrisă in sla-voneşte. Noi am transcris-o cu caractere româneşti din lipsa celor slavone la a-ceastă tipografie, în care imprimăm aceste anexe : tipografia Tataraşi — 412 - 1640 v ponedielok 1 nedieli sveatago posta, a săvrăşisea v po-nedielok 7 nedieli posta tokojde lieta. Tiemje molimsea cituşcei aşce pogreşeni obreşcete cito ispravleaite, a pisavşago sâ izvod proşceniiu spodobleite, i napeciativşih sie ne proklinaile x).=Cu vrerea Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu desăvârşirea Sfântului Duh. această carte Tălmăcitu-s'a din limba slavonă în cea românească de Mihail Moxalie, şi după aceia, cu porunca şi cu cheltuiala prea luminatului domn Io Matei Basarab voevod, şi cu binecuvântarea prea sfinţitului arhiepiscop kir Teofil, mitropolit a toată Ţara Ungrovlahiei, ostenindu-mă întru aceasta eu ieromonahul Ştefan din Ohrida şi tipărit-am această carte. Inceputu-s'a a se scrie când a fost anul 7149, iar de la naşterea lui Hristos 1640, Luni, în întâia Duminecă a sfântului post ; şi terminatu-s'a apoi Luni, în a şaptea săptămână a postului din acelaş an. Drept a-ceia, rog pe cititori, dacă veţi găsi ceva greşit, să îndreptaţi, iar pe cel ce a scris acest izvod să-1 învredniciţi cu iertare şi pe noi cei ce am tipărit aceasta, să nu ne blestemaţi. 1) Epilogul de la linele cărţei, sciis tot în slavoneşte. 3. PREFAŢA DE LA „ŞAPTE TAINE ALE BESEARICEI" DIN 1644. (Vezi: pp. 145—148). „De iaste lumina care iase şipurceade delà soare, de luminează şi arata lucrurile pre lume, mai vrătos preţul mărgări-tariului, şi a pietrilor celor scumpe, prea luminate şi cinstite şi milostive Doamne, cu mult mai vrătos lumină şi soarele cel dirept domnul nostru Is. Hs. au luminat beseareca sa, înaintea ochilor a tot rodul omenesc, cum ca să poatâ vedia şi să cunoască fie cine preţul odoarălor ei, nu de mărgăritariu şi de pietri scumpe, ce-s lucrure moarte, ce de lucrure vii, ce-s mai scumpe decât mărgăritariul şi pietrile ceale scumpe, carile nu numai ochii trupeşti ce şi ochii sufleteşti veselesc cu veselie veaşnică şi netrecută, şi deştiaptâ pre om întru viaţa fără de moarte *). Pre şeapte stălpi iaste întărită casa înţilepciunii, că şeapte ceate sămt a besearecii, cum le număra Pavel Apostol2): întăi apostolii, ai doi prorocii, a treia învăţătorii, a patra făcătorii de ciudese (minuni), a cincea vendecătorii de boale, a şeaşia îndirep-tătorii, a şiaptia tălmacii limbilor. Dup'acea de şiapte ori într'o zi se laudă Dumnezău, cum spune David proroc, cu şiapte bucine în şiapte zile căzurâ zidurile Erihonului3), şepte cuconi, nâscu Anna cea stearpa, maica lui Samoil proroc 4). Asia într'acela chip şeapte ceate făcu beseareca, şiapte roade rodeaşte duhul svănt, cum zice Pavel Apostol6) : liubovulfi), bucuriia, pacia, îndelung răbdaria, credinţa, blăndeaţele, opriria voei. Şeapte daruri sămt 1) Notă marginală : Pritciă gl. .9 2) I. Cornth. zac. 153. 3) Isus Nav. glav. 6. 4) I. Ţrs. gl. 2. 5) Galat. zac. 201. 6) iubirea. — 414 — a duhului svănt, cum spune Isaiia prorocJ) ; dar de înţelepciune, de înţeleagere, de ştiinţa, de credinţa, de tărie, de svat, de frica lui Dumnezău. Şi sveaştnicul besereacii legii vechi şiapte fufeaze şi şiapte făclii avea de ardia. Intr'acela chip şi beseareca lui Hs. şiapte taine are, cu carile ca cu nişte lumini luminează şi arata toate lucrurile şi toate treabele besearicei noastre, fără de carele tot omul iaste întunecat şi nu şti pre ce cale înblâ. Că aceaste şiapte taine sămt şeapte daruri şi şeapte făclii, de ard şi luminează în beseareca lui Hs. pre tot creştinul cătră cunoştinţa credinţei cei direapte, carile nu sămt de la alt cineva, ce-s de la domnul nostru Is. Hs. arătate şi de la svinţii Apostoli date în svănta beseareca. Cu adevărat lucru iaste că răsare soarele zaria şi lumina lui, nainte loveşte în munţii cei mari ; turnurile şi copacii cei înalţi luminează, de-acii şesurile şi văile. Aşia intr'acela chip, domniia mării tale cu aceaste şeapte taine, carile le-ai scos şi le-ai dat în tipariul Mării tale, întăi agiunge întru ciata cia înaltă sufleteasca, întru archierei şi în preoţi, de luminează, şi în diregătoriâ cea lumască în domni şi în boiari ; de-acii şi întru cei mai mici agiunge luminaşi căldura, de luminează şi încălzeaşte pre toţi cătră voia lui ce svăntâ, pentru carile cinstia şi nărocul cel de sus şi netrecut agiung împreuna cu gloatele tuturor svinţilor întru slava ceriului înpărăţiia cea vestita şi bogata, ce nice dănăoarâ nu-i schimbata, acolo unde împărătesc toţi împreuna, cu domnul nostru Is. Hs., a căruia-i slava, cinstia şi mă-riria, întru veci de veci, amin. !) Isaia, g!av. 35. 4. UNA DIN PREFEŢELE ARHIMANDRITULUI IACOB DIN IANINA LA „CÂRJA ARHIEREILOR" ALCĂTUITĂ IN 1645 x) Tuturor arhiereilor aleşi, smeritul Iacob ieromonahul din hotarele Ioaninei, doreşte mântuire, putere, sănătate, fericire şi biruinţă împotriva duşmanilor. Prezenta carte, care se numeşte Cârja Arhiereilor este alcătuită acum din nou în aceste din urmă vremuri, precum tuturor este văzut. S'a făcut aşa : Ni s'a poruncit (de către preasfinţitul nostru stăpân şi patriarh ecumenic chir Partenie, care este din localitatea episcopiei celei mai renumite, a cărui născători erau foarte iubitori de străini, sau mai potrivit spus, iubitori de Dumnezeu şi înfrumuseţaţi cu toată fapta bună), ca s'o compunem şi s'o punem în ordinea şi regula cerută de scop şi să introducem toate chestiunele ce trebue şi după care se cuvine ca să judece ori-care dintre arhierei ; în potrivire cu sfinţitele canoane şi divinele legi, după care judecă. Noi cunoscându-ne neîndestu-larea noastră şi ignoranţa şi temându-ne de primejdia unui lucru prea mare, care-i peste puterea noastră, am voit să amânăm a-ceastă lucrare. Dar iarăşi ingrijându-ne de a nu cădea in pericolul neascultărei, care aduce moarte sufletului neascultător, adică pedeapsa veşnică a iadului, şi punându-ne aceste două pricini înainte, adică frica îndrăznelii întreprinderii şi teama insuficienţii. Acestea cugetându-le, am socotit ca să pun în practică fapta ascultării. Ast-fel, aruncând delà noi teama, am început a duce acest lucru dumnezeesc cu compunerea spre sfârşit, jntărindu-ne cu sfintele lui rugăciuni casă sfârşesc această carte. Şi, deci, punând în faţa noastră aceste sfinţite cărţi, adică cartea sfinţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli Petru şi Pavel, scrisă de Clemente 1] Tradusă de Const. Erbiceanu în „Biserica ortodoxă română" XVI (1892—93J, pp. 35—40 ; dar îndreptată ca limbă de noi, pentru a i se reda arhaici-tatea cerută de vremea în care s'a compus. conţinând dumnezeeştele lor canoane ; cărţile luturor Sfintelor Sinoade ecumenice şi locale, cuprinzând sfintele lor canoane şi cărţile lui Dionisie şi Petru al Alexandriei, ale lui G r i g o r i e T a u m a t u rg u 1, ale lui A t a n a s i e cel mare, Grigore Nisul, Timotei şi Teofil şi Chirii al Alexandriei, ale lui Grigorie Teologul, ale lui Amfilohie al Iconiei, ale lui G h e n a d i e şi G h e r i-man al Constantinopolului, Epi fa nie al Ciprului, ale lu-. Tarasie şi Fotie şi Nichifor al Constantinopolului, G h e o r g h i e, Xifilin, Anastasie al Antiohiei, Teodor Balsamo n, Grigorie Papa Romei şi Teodori t al Ciprului, Matei Vlastarie şi Constantin Armenopol, Apoi ale lui Iustin împăratul, ale Iui V a s i 1 i e şi L e o η şi Constantin împăraţi ;. ale lui Alexie Corn ne n, Novelele dumnezeeştilor împăraţi, şi acele ce cuprind legile politice şi alte oare care cărţi bisericeşti, care mai toate sunt compuse pentru înfrumuseţarea bisericei. Toate aceste cărţi, unele au în ele dumnezeeştele canoane, iar altele novele şi legi politiceşti, pe care adunându-le le-am studiat cu multă punere şi cercare nu superficială, noapte şi zi, până când această lucrare a noastră aducând-o la sfârşit să terminăm pe deplin cartea, şi nu ne-am lenevit a o sfârşi, având in vedere răsplata dumnezeească. Şi astfel am compus această carte, după cum se vede de toţi, pentru ca să se afle obiectul fiecărei chestiuni mai uşor, după cum am zis mai sus. O am compus deci minunată după metodă. începând numirea fiecărei chestiuni, după literile cele două-zeci şi patru ale vorbirii, am imitat cartea lui Matei Vlastarie pentru uşurinţă. Dar nu este această carte asemenea cu aceia, deşi este compusă după cele două-zeci şi patru de litere. Fiind că aceia cuprinde chesthmele ei după litere, pentru uşurinţă, dar nu ştiu cum acela (Vlastarie) în cartea lui a amestecat şi confundat literile în chestiuni, şi sunt amestecate şi interpuse rău unele chestiuni de altele. Aşa sunt scrise la litera A literile vita, delta, epsilon, iota, sigma şi tai şi alte multe, ce nu-şi au locul. De asemenea şi la alte litere, la vita, gama, şi delta şi la alte multe litere, sunt amestecate la un loc cu alte litere. Astfel că dacă cineva ar voi să caute o chestiune la litera proprie n'ar putea-o afla uşor, până n'ar studia toată cartea, pentru că se află literile amestecate şi de aceea pre-zintă multă neragularitate. Noi acum am alcătuit aceaslăcarte a- semenea cu aceia, în ceia ce priveşte cele două-zeci şi patru de litere ale alfabetului, dar nu sunt aşa amestecate şi aşezate rău literile de mine, cum şi acele ce au raporturi între ele, c1 separat fiecare din litere s'au scris, având fie-care chestiune începutul scris prin însăşi litera sa. De aceea, nici o confusie nu produce celor ce voesc să caute vre-o chestiune de care au trebuinţă. Şi aşa este toată lucrarea acestei cărţi, pentru fiecare dintre arhierei şi pentru judecata şi hotărârea ce dă fie-care dintre judecători foarte bine asupra celor ce se judecă de cătră el. De aceia, cel ce voeşte să afle vre-o chestiune, o găseşte uşor şiîn-dămânatec în şirul celor două-zeci şi patru de litere. Deci, scriind această carte şi terminând-o, după deosebirea între cele două-zeci şi patru de litere, imitând pe Matei (Vlastarie), nimeni să nu socotească că şi aceasta este asemenea cu acea carte, Şi de.şi scopul îl are şi ştiinţa după acel şir al celor două-zeci şi patru de litere ale alfabetului ; dar există între aceste două cărţi măre deosebire, şi să dovedeşte superioritatea unuia faţă de ceea-l-altă, şi în rezumat oricine va cunoaşte din mulţimea capitolelor scărei. Căci cartea lui Matei (Vlastarie) are capitole, după scara sa, până la trei sute cinci-zeci, iar aceasta de faţă conţine şi cuprinde în ea atâta mulţime de capitole în scara sa, până la una mie şase sute două-zeci şi patru, şi aşa s'a înmulţit minunat. Tot cel ce voeşte şi ar dori să cunoască cu desăvârşire adevărul celor zise, să străbată întinderea şi mărimea acestei cărţi şi enumerarea scării. Acestea cu cugetare şi acurateţa care şi câte sunt (cercetându-le), atunci va cunoaşte ori-cine întrecerea şi superioritatea acestei cărţi faţă de cea compusă de Matei (Vlastarie). De aceea ca să nu gândească cineva că şi cartea de faţă este asemenea cu cartea lui Matei şi să zică acela că, pentru că şi această carte cuprinde acelaşi material în ea, căci s'a aşezat după cele două-zeci şi patru de litere ale alfabetului, este tot una cu aceia, şi că aşa având-o pe aceia n'ar voi ca această carte prea bogată şi prea vrednică s'o cumpere, s'o posedă, deşi cuprinde încă şi o bogăţie prea de folos ; şi aşa se va lipsi de o ast-fel de avută carte. Dar să ştie şi să cunoască acela superioritatea aceştia şi deosebirea între cele două cărţi, după cum am zis, din prea marele cuprins a multor capitole ale scărei a-ceştia şi deosebirea între cele două cărţi, după cum am zis, din prea marele cuprins a multor capitole ale scării aceştia şi pentru aceasta i-am dat acestei cărţi numirea sa proprie, supra- — 418 — 419 numind'o Cârjă, pentru ca să cunoască toţi cei ce voesc, ce fel este aceasta şi o va şti din numirea ei, că alta este aceasta, pentru cuvintele ce am zis mai sus ; şi aşa dacă va voi să o cumpere şi s'o stăpânească ca pe un tesaur prea iubit şi prea folositor, pe care cetind-o cu toată îngrijirea şi cu multă atenţiune va constata superioritatea şi întrecerea aceştia cărţii acelia, pe care am numit-o mai sus, adică a lui Matei Vlastarie, prin multa acurateţa şi prea marea lucrare şi a evidentei deosebiri şi marelui folos. De aceea s'a scris şi s'a făcut cartea prezenta şi s'a numit cu acest nume simbolic, adecă Cârja arhierească. Şi în adevăr aşa este, dupre cum Cârja se posedă şi se poartă de arhiereu şi se razimă de ea acesta, şi prin ea păstoreşte un astfel de păstor oile sale cuvântătoare, ceea ce prezicând profetul a zis : „îi vei păstori pe ei cu toiagul-(cârja) mântuirii", va să zică cu cel puternic şi viguros, tot asamenea şi prezenta carte numită Cârja pastorală aduce mult folos, şi dă dar arhiereilor şi le procură lor multă veselie şi mângâere ; ceia ce prevăzând proorocul a zis: „Toiagul tău şi varga ta, acestea m au mângâiat pre mine". Ast-fel din cele zise şi scrise în ea, cuvinte dumne-zeeşti, şi ale prea învăţaţilor înţelepţi şi ale dreptelor judecăţi ce cuprinde în ea şi le conţine frumoase, plăcute şi iubite de Dumnezeu, pe acestea, aceşti arhierei sprijinindu-se, pot să di-rigă drept cuvântul adevărului şi să săvârşească drepte judecăţi asupra tuturor celor ce se judecă înaintea lor, potrivit sfintelor canoane şi legilor politice. Şi aşa aceştia sprijinindu-se pe ea pot nedumeririle să le sprijine pe legi, a lăsa cele în desuetudine şi să corecteze pe toţi cei decăzuţi. Pentru aceea şi nouă ni s'a poruncit de patriarhul ecumenic, precum am zis. Câta stat în puterea noastră, cu ajutorul lui Dumnezeu, am îndurat osteneala şi datoria supunerii, de şi suntem nevrednici şi l-am îndeplinit. Şi aşa prezenta carte de la început cu multă acurateţa şi cu cea mai mare îngrijire am compus-o din amintitele cărţi în ordine, şi o am scris cum se vede de toţi. N'am adaus de la noi nici un cuvânt, sau din cugetarea noastră, ci câte am aflat în cărţile zise, pe care unele le-a tălmăcit loan Zonara, iar pe altele alţi mulţi învăţători. Deci noi am extras cele de trebuinţă arhiereilor la judecata şi îndreptarea tuturor celor vinovaţi. Acestea le-am scris în această carte şi numai Dumnezeu ştie câte necazuri am îndurat până am complectat prezenta carte şi o am scris după şirul celor două-zeci şi patru de litere, pen- tru ca ori-cine ar voi uşor să găsească şi să afle chestiunea ce-1 interesază în orice prigonire, dupre cum am zis mai sus, dacă va străbate cu luare aminte scara amintită. împreună cu canoanele şi legile politice cuprinse în această carte, s'au scris de către noi şi alte cuvinte divine istorice şi edificatoare spre virtute, ca aceştia să vază disciplina, înfrumuseţarea bisericii şi stabilitatea, pe care le-am scris din multe cărţi bisericeşti. S'au pus în această carte şi gradele de rudenie cu o însemnare ştiinţifică şi după un minunat metod. Se cuvine deci ca cel ce voeşte să cunoască însemnătatea cărţii şi folosul ei să scruteze şi să străbată cu amănuntul, cu multă îngrijire şi cu atenţiune scara ei. Şi dacă nu va face aşa, nu ştiu dacă va fi în stare să-i înţeleagă importanţa ei, sau să afle chestiunea ce-1 interesează în orice prigonire. Iar de ar afla cine-va ceva greşit în scrierile noastre în această carte, să îndrepteze şi să nu ne bănuească, pentru că nu ne-am ocupat atâta de corectarea antistihilor pe cât de corectarea capitolelor, după cele două-zeci şi patru de litere, compunând şi scriind această carte, pe care alcătuind-o şi scriind-o, cu ajutorul lui Dumnezeu, am făcut şi am terminat ceia ce ni s'au poruncit şi în fine am dat la lumină această carte din poruncă dumnezeească, cum am zis. Acum, dar, să a-ducem slavă lui, laudă, mulţămiri şi închinăciune celui în Treime, Dumnezeu Părinte, Fiu şi Sf Spirit. Şi noi, deci, prezentăm a-ceastă carte preasfinţiţilor arhierei ca să o posedă ca de la lumea întreagă, ca lucru preţios, prea iubit şi prea folositor. De aceea mă închin şi plec genunchii la toţi arhiereii preasfin-ţiţi, rugându-vă, cerându-vă şi implorându-vă îndurarea ca, să vă amintiţi de munca mea şi să rugaţi pe Dumnezeu în folosul meu în sfintele şi sfinţitele voastre slujbe ca să-mi fie mie îndurător în ziua judecăţii, şi să-mi dea plată Stăpânul, pentru care am lucrat. Fie ca domnul să păzască arhieria voastră, amin. Iacob Ieromonahul, arhimandrit şi epitropul Ioaninei, rob al lui Christos şi al vostru prea sfinţiţilor arhierei a tuturor oraşelor ! 1] Vezi şi cele 2 pagini din prefaţă fără sfârşit, a lui Cosma, traducătorul din 1754, (pp. 130-131), care se află în faximilele de la finele cărţii. — 421 - 5. PREFAŢA DE LA „CARTEA ROMÂNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ DE LA PRAVILELE ÎMPĂRĂTEŞTI" A LUI VASILE LUPU, DIN 1646. (Vezi: pp. 164—173) Ediţiuni. Ioan Bianu şi Nerva Hodoş: „Bibliografia românească veche 1508—1830". Tom. I 1508—1716, Bucureşti 1903, pp. 156— 158; cf. Ioan M. Bujoreanu: „Collecţiane de legiuirile României vechi şi cele noui" în „Biblioteca de legislaţiune", vol. III, Bucureşti, 1885, pag. 5. Şt. Gr. Berechet: Schijă, Anexe, pp. 13—14. „Toţi ceia ce sămt creştini pravoslavnici. Cine va citi ca să înţeleagă. Cum izvorăsc şi es toate apele den mare şi împărţindu-să să răşchira pren toate vinele pământului, de adapă tot pământul, aşia într'acesta chip şi svintele scripturi izvorăsc şi es dentru înţelepciunea dumnezăirei şi alte toate învăţaturile ceale bune. Drept aceia iarâşi, cum vedem pre toţi înţelepţii şi putearnicii lumii, cu mare osrădie şi nevoinţă şi cu multă cheltuială ciarcâ şi sapa pământul şi meşteşugesc de găsăsc de aceale vine de apă, şi dacă le găsăsc, bucurându-sâ, foarte iscusit cu mare meşteşug silesc de scot acel izvor pănâ în faţa pământului pentru binele şi răpaosul a mulţi, ce lăcuesc pre acel loc. Aşia iaste şi izvorul svintelor scripturi. Mulţi înţelepţi şi putearnici împăraţi, cu multă ruga şi nevoinţâ şi cu mare osrădie s-au cumpâtat de-au cercat pănâ s-au spodobit*) de-au găsit izvorul vieţii cel nescăzut, ce să zice svânta scriptura, şi cu multa dragoste şi bucurie lumii l-au arătat ; pentru binele şi folosul a mulţi. Dup'acia pre urma lor, cu buna învăţătura, ca o moşie a tuturor împreună l-au lăsat şi mai vrătos celor lipsiţi şi însătaţi de învăţătura. Pentru că, cum nu poate nime a lăcui în ciastă lume fărâ de apâ, aşia nu poate fi nice fărâ învăţătura, cum zice Isaiia prorocul : zavistiia cuprinde pre oamînii cei neînvăţaţî. Drept aceia şi al 1) învrednicit. nostru prea luminai întru creştinătate şi dirept întru credinţă, Ioan Vasilie voevoda, domnul şi biruitoriul ţărăi Moldovei, urmând urma celor buni şi înţelepţi domni, socotind neputinţa şi slăbiciunia acestui loc şi împuţinaria izvoarâlor svintelor scripturi şi altor învăţaturi, şi cunoscând nevoia ce va veni şi scâderia asupra oamenilor ce vor fi lăcuitori în ţara Moldovei, fiind fărâ învăţătura vor fi- de pururia însătaţi şi lipsiţi, ca şi cum are fi într'un loc secetos fărâ de apâ ; şi mai vrătos văzând nedreptăţile şi asuprealele mişeilor, care le fae cei neînvăţaţi şi neînţelegători, diregătorii şi giudeaţele de pre la toate scaunele Moldovei ; drept aceia cu multă osrădie s-au nevoit Măria sa de-au cercat pre multe ţări, pănâ l-au îndreptat Dumnezău de-au găsit oameni ca aceia, dascăli şi filosofi, de-au scos den cărţi elineşti şi latineşti toate tocmealele ceale bune şi giudeaţele celor buni creştini şi svinţi împăraţi, carile ca o lumină luminează şi arata tot lucrul celor întunecaţi şi proşti şi neînvăţaţi ca să cunoscâ strâtnbătatia tuturor şi să giudece pre direptate, carele să chiamă acmu Pravilele împărăteşti. Aceastea înţelepciuni şi aceastea învăţaturi ne-au dat şi ne-au lăsat noo tuturor rodului românesc, ca să ne fie noo depururia izvor de viaţă în viaci nescăzut şi nesvrăşit. După tocmala şi nevoinţa Mării sale domnului datu-s-au învăţătura şi mie unul mai mic şi nice de o treaba a Măriei sale rob, Evstratie biv logofet de am scos aciaste Pravile şi le-am tălmăcit den scrisoare greciascâ pre limba românească ca să poată înţeleage toţi. 28 — 423 - 6. PREFAŢA LUI DANUL PANONEANUL CĂTRE MITROPOLITUL MUNTENIEI, ŞTEFAN. (Vezi: pp. 174—181). Ediţiuni. loan Bianu şi Nerva Hodoş : „Bibliografia românească veche" tom. I. 1903, Bucureşti, pag. 192—193 ; cf. Ediţia lui Ν. Β 1 a r a m-berg şi G. Misail din 1871, Bucureşti, Jpp. 3—4; cf. loan M. B u j o re a η u : „op. cit", vol. III. 136. Prefaţa editorilor din 1871 (N. Blaramberg şi G. Misail) pp. 1—2, nu conţine nimic important pentru scopul urmărit de noi, deaceia nu o mai imprimăm aici. St. Gr. Berechet: Schiţă etc. Apendice pp. 29-31. Prea sfinţitului şi prea înţeleptului meu şi cu toate felurile de flori ale darului duhului sfânt împodobit tocma apostolilor s. s. Ştefan, mitropolit al Târgoviştei, exarhul plaiului şi a toată Ungrovlahia, cel ce e mai jos scris ca un fiu sufletesc şi de nimica rob cu tot sufletul cere, roagă şi prieaşte toată sănătatea şi buna petrecanie, de la unul în troiţă Dumnezeu : Mulţi oameni socotesc pentru omul cela ce când se naşte într'o cetate cu mulţi oameni şi vestit de în părinţi de bună rudă şi vestiţi, ei zic că este vrednic şi destoinic unul ca acela să fie lăudat şi să se ciudească *) şi să se mire pentru moşia lui şi pentru înălţarea rudeniei lui. Ce unii ca aceia greşesc fără seamă şi fără de socoteală chibzuesc. Pentru că bunătatea nu vine nici se trage dupre moşneani şi dupre strămoşi, aşijderea şi răutatea şi viaţa cea rea, nu mearge să vie să se pogoare pe strănepoţi ; ce fie şi cine de în lucrurile sale (după cuvântul stăpânului nostru) sau se ruşinează, sau se slăveşte. Pentru că omul când ar fi să se tragă de părinţi şi de rudă, de oameni mari, vestiţi şi îmbunătăţiţi ; iar lucrurile lui să fie proaste şi fără de ispravă dă nimica şi grozave, aceluia atât de mult î se cuvine batjocurire şi urgisire, şi earăşi cănd răsare o odraslă de bună rudă şi creaşte întrânsa proastă şi dă nimica, de întru nişte 1) să se minuneze. oameni oarecum, şi să se facă cu nevoinţa lui şi cu multă socotinţă şi luare aminte, minunată întru lucruri, şi întru îndreptări, şi să procopsească întru bunătăţi, atunci mai vârtos se cade unul ca acela să fie lăudat dăstoiniceaşte cum se cade de toţi, şi luminat să fie lăudat, cum se arată şi se veade la blagorodia l] ta, alesul meu de Dumnezeu, cinstite părinte prea înţelepte, kirie, kirie Ştefane, mitropolitul al scaunului cetăţei Târgoviştei, exarhul plaiului şi a toată Ungrovlahia, mirându-se de tine toţi, vă-zându-te de într'un loc ca acelaş sat de jios al Ungrovlahiei, care au crescut odraslă şi stălpare ca aceasta, împodobită cu a-tâtea bunătăţi şi daruri. Aceasta auzind şi eu, mai micul, prostul şi plecatul praf de supt picioarele cinstite ale sfinţiei tale, pre-pune această îndreptare de leage depre limba elinească pre limba proastă rumânească, nu doar dă în nevrednicia prostimei mele sau dă într'o învăţătură învăţat, fără numai cât m-am ispitit a linge pre din afară puţinelă gramatică şi sintaxisul ; ce cu toată mintea, înţelepţia, arătarea, spunerea şi îndreptarea a cuviosului întru ieromonaşi kir Ignatie P e t r i ţ i şi a lui Panteleimon Li-g ari di, dascăli desăvârşiţi, amândoi delà Hio, vestiţi şi foarte iscusiţi întru toată dumnezeeasca scriptură. Drept aceaia (o sfinte vărhule 2) pentru multul har de cucerie a nedăstoiniciei meale, carele am cătră sfinţia ta ţmăcar de nu sunt copţi strugurii viţii meale) primeaşte truda şi osteneala ca unui nedostoinic, pri-meaşte acest dar mic, cu multa proastă a mea minte necuprins, priimeaşte grădina cu florile raiului împodobită şi sădită cu buna mireasmă a darului duhului sfânt, primeaşte ca cel pumn de apă ce dusă cel sărac la cel împărat, primeaşte şi pre mine blago-sloveaşte ca eu ticălosul peşte blagostovenia şi ertarea sfinţiei tale să dobândesc ertare multelor meale sumedenii de păcate, ear pre sfinţia ta aicea Domnul Dumnezeu să te păzească în mulţi ani în seamă, iară noă de bucurie şi de veselie toturor carii îţi voim binele cu tot sufletul, iară acolo să te destoini-cească să dobândeşti, ceata arhierească, hora drepţilor, hrana raiului, bucuria ne spusă, carea ochiul n-au văzut, la inimă n-au intrat, după cum zice fericitul Pavel ; să fie preaosvenşcenstva v. nepotrebnâi rab s). r. .., ,r ,-. Danul M. ranonean. 1) nobleţea (slavonism). 2) înalte, (slavonism) 3) al preasfinţei voastre netrebnic rob. 425 7. PREFAŢA LA „ÎNDREPTAREA LEGIP'LUI MATEI BASARAB, DIN 1652 J) (Vezi : pp. 174 -181) Ediţiuni. Ioan Bianu şi Nerva Hodoş: „Bibliografia românească veche" tom. I, 1903, Bucureşti, pp. 193—203; ediţia lui Blaramberg şi G. Mi s a il din 1871, Bucureşti pp. 5—14; Ioan M. Bujoreanu; „Col-lecţiune de legiuirile României vechi şi noui" vol. III, 1885, pp. 137—142. I. Peretz : „Predoslovia mitropolitului Ştefan la Pravila lui Matei Basarab", Bucureşti, 1905, pp. 53. Şt. Gr. Berechet: Schifă etc. Anexe, pp. 29—31. Ştefan2), cu mila lui Dumnezeu, mitropolit al Târgoviştei, exarhul plaiului şi a toată Ungrovlahia. Prea sfinţilor arhiepiscopi, mitropoliţi, iubitorilor de Dumnezeu episcopi, egumenilor şi tuturor părinţilor duhovnici şi protopopi hirotoniţi de Dumnezeu pespe mâna arhierească ; aşijde-rea şi a toate rânduealile ceale de afară. Sănătate şi spăsenie roagă şi priaşte. Toată scriptura 8) care este însufleţită de Dumnezeu (O pravoslavnicilor cititori I) foarte easte de folos, de învăţătură, de înfruntare, de pedepsire pe dreptate, cum grăeaşte dumnezeescul apostol, ca să poată fi omul Dumnezeu desăvârşit şi bine gătit spre tot lucrul bun, pentru că mai vârtos îndreptează năravurile noastre ceale sufleteşti, şi de în leane le rădică către bunătăţi, şi ne pornesc către învăţăturile cealea ce plac lui Dumnezeu, şi ne învaţă să aleagem binele de în rău şi răul de în bine. Din care şi această dumnezeiască îndreptare de leage, (canoanele, zic, a sfintei şi dumnezeeştii pravili, carele au încolţit şi au răsărit 1) Pasagiile caprinse în [ ] sunt traduse după prefaţa Sintagmei lui Matei Vlastarie din 1335, restul este partea originală a mitr. Ştefan. 2) Mitropolit al Munteniei din 1648-Noembre 1653 ; a doua oară 1659- t 25. IV. 1668. 3) Tim. 3, Zac. 297, (în realitate 597). şi s'au ijderăt (cum am zice) de la întruparea şi înomenirea cuvântului pre lume, de cănd au strigat trimbiţa cea cu mult glas apostolească cu bunătatea darului şi se-au auzit în toată lumeai cinstitu-se-au, adausu-se-au crescut-au şi s'au lăţit, întărind tocoisalile bisearicii, care se făcea pe vremi, pănâ la sfântul şi a toată lumea al şaptelea sobor. Care în tot chipul şi în tot feliu au adunat pietre scumpe, de au tocmit şi au făcut zidul besearicei, căruia au zis Mântuitorul nostru, că uşile ei iadul nu le va birui niciodată1). Pentru că după luminarea poruncii Mântuitorului, iar înşe-lătoriul, carele scornise închinarea idolilor drăceşti, el se veşte-jia şi cumu-i era firea întru nefiinţă el se strica şi fugea ca şi întunearicul de lumină, iară el hicleanul nu se suferi să fie biruit, nici vru să şază în.pace, ci aducându-şi aminte de veşmântul său, înbracă-se în păgăni şi în perzetori de oameni, şi iarăşi se nevoia să învingă şi să biruiască adeverinţa într'alt chip cu învăţături streine şi înşelătoare, a doua oară să facă ca şi mai 'nainte, ce nu putu lupul, că rămase ca un spurcat ruşinat rânjind pre Cuvântul în zadar. Pentru că cum mai de grabă se adunară soboară a toată lumea, de împreună şi nameasnice 2) de dumnezeeşti şi sfinţi părinţi de lepădară şi stricară răutatea nebuniei lui. (Carele sunt săboarele a toată lumea) 3). Unile aşa se făcură : că cu porunca celora ce împărăţea pe acea vreame (iar mai ales cum am zice, cu a sfântului Duh) se aduna de se făcea săboare într'o cetate, turma arhierească carea era subt toată oblastia *) grecească ; iară cine nu putea să meargă, ei îşi trimetea soli, exarhi ai lor şi ispravnici în locul lor, şi aşa cu tot soborul tocmia îndreptarea a blagocestivei şi pravoslavnicei credinţe şi aşa îngrădindu-să cu armele adeverinţei răutatea lor gonea. (Care sunt nameastnice). Iară altele se chemară nameast-nice, căce că se aduna episcopii numai dintr'o eparhie la marele lor, iară nu era chemaţi toţi din toată lumea, şi nu se făcea căutare de toate tocmealile ; ci, sau întăria tocmealele săboarelor ceale ce se făcuse mai nainte, sau surpa pe eretici, carii încolţea să sămene zizanii, sau căuta canoanele ceale ce era de bună tocmeală şi de folosul tuturor besearicilor pravoslaviei. De aceia acestea toţi nu se nevoiră să desrădăcineaze şi 1) Mateiu gl. 67. 2) locale. 3) Tot ce-i în paranteze, în original e scris la margine. 4) ţinut, stat. 426 să rumpă numai seminţele ale învăţăturei celor strune ; ci încă şi pravile, canoane şi legi au făcut, ca să fie de folosul traiului oamenilor, îndreptând sfânta a noastră viaţă, şi învăţăndu-ne cu tare pază să păzim petrecania noastră cum place lui Dumnezeu şi canoanile, ca noi carii suntem sfânta turmă a lui Hristos ca o cetate tare să rănim pre muncitorii îndoit şi ca o pasăre proastă cu meşterşugurile lui să fie prins şi legat şi să se cunoască ruşinat. De într'acesta chip apucă înainte de se tocmi foarte ales dumnezeeasca propoveduire şi cu multe tării să întări şi să întemeea besearicii. De acia păstorii sfintei turme, oblicind meşterşugurile hicleniei lui cu învăţătura cea adevărată şi cu bunătăţile vitejii lor, îndărătnicia şi nevoinţa luptei lui nu o băgară în seamă ca şi săgeatele copilăreşci. Aşa userdie arătară pentru cununi ce luară, atăta petrecanie bună şi minunată arătară, căt le era toată nevoinţa pentru buna şi adeverită cinste, căci că iubea să se lupte şi să se bată pentru adeverinţă pană la sănge. Pană la atăta userdie şi vitejie veniră căt mulţi îşi urară trupurile şi răbdară întunearice de munci şi morţi pentru adeverinţă. Şi încă aceştia sfinţi iubitori de cinstea lui Dumnezeu ză-breala blagocestiei, atâta biruiră înşelăciunile căt nu băga în seamă nici în dos nici în faţă frica lor. Drept aceaia adunându-se toţi împreună cu aceaste vitejii sfintele şi dumnezeeştile pravile cum le-au fost suflănd şi ameninţând de sus porunca lui Dumnezeu, pană în ziua de astăzi aşa le ţine şi le cuprinde şi le cinsteaşte dumnezeiasca besearică a pravoslaviei, multe de în dumnezeiasca evanghelie, pentru că şi acealea sunt adevărat rădăcini de în izvorul ei, şi nu numai aceastea, ci încă şi căte poslanii1) osăbi de săboară, întrebări şi răspunsuri s'au făcut de bogaţi bărbaţi sfinţi, care se afla pre acea vreame, cărora nu li se putuse ascunde bunătăţile. Drept aceaia şi acealea le mărtusiră şi le întăriră şi besearicii le deaderă casă lumineaze întru tăria pravoslaviei, ca stealile pe tăria ceriului. (Aicea grăeşte pentru legea împărătească). Aicea s'au pus şi nişte învăţături şi leage den afară, dă de mult făcută şi tocmită cu îndreptarea dumnezeiască cum ar fi o aflare şi un dar al lui Dumnezeu, şi o alcătuire de obşte a besearicei tocmită cu porunca năstavnicilor 2) şi îndreptători a 1) epistole, (slavonismj. 2) şefi, conducători, (slavonism). 427 viteajilor şi purtătorii de Dumnezeu bărbaţi, pentru îndreptarea a greşalelor celor de voie şi celor de nevoie, şi de traiul blago-cestiv, carele duce pe pravoslavnici şi îi îndreptează către viaţa cea nesfârşită. Drept aceaia smerenia noastră adunat-am şi am strâns (cum am zis) toate canoanele împodobite cu toată frumu-seaţea şi învăţătura şi hotarăle ceale tari carele sănt de spăsenia şi de treaba tuturor oamenilor, carele s'au făcut şi s'au tălcuit cu bun nărav cum place lui Dumnezeu şi de cumne-au fostpu-tearea, toate la un loc le-a cusut nevoindu-ne nimica a lăsa să fie lipsă de ceva şi nu numai aceastea, ci încă şi căt au rămas de acei dascăli nespusă şi noi aducăndu-ne aminte le-am împlut şi le-am adunat. Pare-ne că vor fi de treabă şi de dragoste sufletelor celor iubitoare de Dumnezeu şi carii vor ceti nu li se va ură, oă am pus toate leacurile de fie-ce vină împărţite toate pre glave *) prea lesne a le afla. De aciea am gândit şi am socotit şi pentru Pravila împărătească că va fi şi aceaia de treabă aceştii oblastii şi micşoare ţări de toate vinele, cu catastihul ei de osebi, ca sâ poată fi şi să dea căte ceva ajutor şi ea canoanelor sfinţilor bărbaţi, mărturisind şi dănd răspuns mai tare şi mai vărtos. Părinţii au pus numele răspunsurilor şi învăţăturilor lor canon sau pravilă adică numele de la lemnul cela ce lucrează meşterii, carele se chiamă îndreptariu. Când lucrează lemne sau pietre fiind nodoroase, strâmbe şi colţuroase şi neneatide, puind acel dreptariu le tocmesc şi le netezesc, şi aşa le alcătuesc una cu alta. Pravilă se chiamă şi alte meşterşuguri multe ale meşterilor dascăli, adecă carii au meşteşugit gramatichia, filosofia şi vrăciuirea 2) şi carii au meşteşugit cântarea, şi nu numai acelea, ci încă şi ceia ce au tocmit Legea împărătească pusu-le-au numele pravile. Mai sănt şi alte împărţiri, tocmeale şi hotare, de carele bine au socotit Ipocrat să le fie numele aşa, adecă despărţind şi alegând şi îndreptând ce e stricat de alţii şi adunăndu-le iară la a lor bună împreunare. Ce însă scripturile altora cărora li s'au pus numele pravile acealea tot trebue altora să se dea să le caute. Iară răspunsurile ceale blagocestive părinteşti, pusuli-s'au nume mai adevărat, mai tocmit, mai alcătuit de căt toate, atăt căt şi pre ceia ce se pleacă lor, ei îndreaptă cătră dreapta credinţă şi-i trage cătră viaţa ceaia ce place lui Dumnezeu în toate zilele iară rătăcire. De acuma trebue iară a arăta şi a spune pre rând 1) capitole, (slavonism). 2) medicina, (slavonism). — 428 — 429 de căt ne va fi putearea: cănd, de cine şi cum s'au izvodit şi au eşit la lumină fieşi ce pravilă, lumina picioarelor noastre şi lumina carea easte căilor noastre în traiul lumei aceştia. Ce însă ale sfintelor săboară şapte a toată lumea şi ale celor nameastnici şi a bogaţi părinţi sfinţi ce au scris, lesne le vei afla pre la începutul săboarelor : papii, patriarşii, mitropoliţii, împăraţii, ispravnicii şi asupra cui, iară aicea numai ce ni se cade a spune pentru ale sfinţilor Apostoli pe scurt ; aşijderea şi pentru pravila împărătească : de unde au eşit şi cine şi pentru ce. întâi s'au izvodit spre buna parte pravilele adecă canoane pe numele sfinţilor Apostoli*) scrisă fiind (cum ziseră unii) de marele mucenic Climent, căci că era următoriu marelui Petru aşijderea şi dumnezeescului Pavel cum singur poveasteşte oare unde de dansul carele au fost episcop la Roma. Al treilea după învăţătorul Petru, căci că nu au luat scaunul şi se încunună cu cununa mucenicilor în vreamea împărăţiei a lui Τ raia η împărat. Şi aşa socotiră unii că le-au scris Climent, căci şi pomeneaşte numele pre urma pravelelor cum arată şi dumnezeescul L u c a la Deânie 2) Că nu scrie nicăirea să se fi adunat toţi sfinţii apostoli la un loc să le fie scrise obşte. Ci să ştiţi că multă vreame locuind şi îndulcindu-să împreună zisui-s'au de blagosloviţii Apostoli să le izvodească şi să le scrie, ca şi poslania carea easte cătră Ovreai, iară lui au zis de o au prepus pe limba elinească. Pare-mi că unii mai denàïnte vreame au fost socotind şi s'au fost sfiind de pravelele lor, pană ce s'au adunat sfanţul şi a toată lumea săbor a şasea de au luat seama tuturor pravilelor, carele făcuse săboarăle a toată lumea şi nameastnicile, aşijderea şi ale unor părinţi carii au procopsit întru bunătăţi şi au făcut şi ei bogate pravile. Ci mai întăi şi mai înaintea tuturor au luat seama ale acestora, adecă ale Apostolilor ; că zice acel sf. săbor : canoanele pre care sunt făcute pre numele sf, şi slăviţilor Apostoli, carele sunt prîimite şi întărite şi adevărate şi date nouă de sf. Părinţi, poruncim şi noi să se ţie întărite şi adevărate, (însă fără de poslaniile şi răspunsurile lui Climent), că într'acealea multe taine, zizanii şi gunoaie de sminteală au băgat zlocestivii3). 1) 85, Numărul canoanelor lipseşte numai în ediţia lui Bujoreanu, 2) Faptele Apostolilor. 3) răii, (slavonism). (Pentru pravilele "împărăteşti, de unde s'au începui şi unde s'au tocmit). Cade-să a şti şi de Pravilele înpărăteşti de unde s'au ijde-răt şi eale, pentru că şi eale le-am socotit a fi ca un agiutoriu celoalalte, pentru aceaia le-am lipit lăngă dânsele. Intru olimbiada de întăi cănd era cursul anilor lumei 4808, atunce împăţăţea la Roma Romii, Iară după dansul alţii vre-o şase, unul după altul, lua scaunul, pană ce trecură ani 224 de cănd se făcuse împărăţia cetăţei. Iară righii carii tocmia cetăţeanii avănd puteare a doua după împărat, ei cum socotea aşa tocmea şi îndrepta pre cetăţeni că încă nu era leage scrisă. Iară cănd fa într'a 68 de olimbiada, atunci căzură asupra împărăţiei putearea oamenilor celor de afară şi aşa goniră pre righii de în mijloc şi puseră oblăduirea a ipatilor J), şi atunci norodul Rimului se îndrepta cu o leage sau mai vărtos cum am zice cu un obiceaiu rău fără de tocmeală. Iar aşa pană nu se umpluse 20 de ani, iar norodut alcase 10 bărbaţi şi predănşii oblăduia Appie C 1 a ν d ie; şi aşa porunciră lor să facă legi. Iar ei adunară obiceaiurile ceale ce era preleagc ale Rimleanilor, carele era răsipite, şi mai alcătuiră multe şi de în leage Elinilor de la Atina câţi se lăuda că ţin şi au pre S o 1 o η şi pre marele şarpe şi pre lăngă acestea şi căţi zicea că au şi ţin tată pre Licurg şi Mini; şi alţi înpotriva acestora şi aşa alcătuiră XII cărţi de la acestea. Pentru că Solon şi Licurg, povestesc că ei au scris legile mai alease Ellinilor,' însă unul Atineanilor, iar Licurg Lachedemo-neanilor ; ce însă Licurg fusesă de demult, tocmai într'al 65 de ani de la spargerea Troadei, iar Solon au făcut legi Ateneanilor într'al 46 de olembiade scoţăndu-le de la şarpe fără de ucideri, şi aşa se îndrepta norodul cu aceale cărţi pană ce se ţinea cu putearea ipatelor şi a norodului, pentru că în toţi anii alegea norodul doi bărbaţi de bună rudă să fie dea tocmirea lucrurile cetăţeneşti şi voiniceşti şi Ie punea numele ipaţi. Şi aşa acesta chip al cetăţei s'au ţinut 364 de ani. Iară Gaie iarăşi schimbă ipatia şi putearea norodului de o făcu înpărăţie şi crescândă vreamea petrecaniei tămplase de creştea 1) consuli, (grecism^. - 430 431 — şi vinile şi judecăţile căt trebuea şi să cădea să fie şi să se facă legi cetăţeanilor în tot feliul pre vinile lor. Drept aceaia după Gaie luă împărăţia Sevast Avgust1 acela ce era şi cesar ; nu lăsă să nu puie şi să facă leage, ca şi ceaia ce era cu înţelepţia mai bun din mulţi ce încă de la toţi întreba şi iscodia şi de norod şi de voinici, şi ori cine ce zicea de la toţi lămuria, şi ce-i părea şi socotea că e de treabă îndată scria în ceale cărţi ce scrie mai sus. De acia după multă vreame pre urma lui Avgust, apucă în-părăţiea Adrian, şi acealea toate iară le adună la un loc şi ale altora a tuturor le scrisă deosebi şi le făcu în 50 de cărţi adecă Grane, Dighestasim ce să zice le pusă numele săbornic cum ar fi adunate de în multe. Iarâ câte făcusă înpăraţii el le scrisă deosebi şî le făcu 12 Grane şi le pusă numele codicure, ce se zice tocmire înpărătească. Deacia nici aşa nu era lesne să ajiungă leagea, neputându-le cuprinde cu mintea de multe şi lungi ce era, şi mai vărtos înpăraţii carii să puseasă după vreami lor ce li se părusă ei adaosăsă în codicurile lor de nişte lucruri de cealea ce încă mai înnainte nu avuseasă leage. Nu numai acealea ce încă şi pre limba latinească scrisă ascunzând legile pană acuma întărite vărtos lipsindu-se de folosul lor ce nu putea să le înţăleagă. Iară Iustinian înţăleptul împărat mulţime de glavizne âlea-se, carele era numai mai de treabă de lucrurile vremii şi nu aleasă numai, ce şi încă lăţimea cât putu o scurtă, şi de doă ori scoase dintr'aceale doua cărţi adecă de în codică şi de în dighest, de prepusă pre limba elinească şi aşa tocmi leagea, cu nişte toc-meale de întăi şi pusă numele cărţei Instintunda. Iară tocmirea dighestului, căci să alcătuisă pe scurt cum am zis, părusă unora a zice, că pentru grăbirea scurtărei, au lăsat multe nescrise de în ceale ce'.s mai de treabă. Drept aceia iarăş poronci de scriseră şi pusărâ acelea sub ceia ce se chiamă grane la sfârşitul tuturor granelor, lipind lucrurile ceale de treabă ce rămăsease. Mulţi dascăli cinstitul împărat la aceastea cănd le-au prepus au străns. Intâiuun Ş t e f a η au tălcuit Dighesta ; iar C h i r i 1 pe scurt. Doroteiu o au făcut pre tocmeala mijlocie. Τ aii lei censor prepuse codică prelungă; iar F e o do r Er m o polit mai pe scurticel ; Ana-t o 1 i e şi mai scurt. Iar I s i d o r mai pe scurt de cât Tal i I e i numai cei doi ce au izvodit mai prelung. Mai vru înpăratul încă de mai făcu nişte tocmiri cu multă trudă de în tocniealile ceale vechi, 170 dă nearale1) şi le puse deosebi, că schimbă pentru nunte şi leagea pentru diatacse 2J şi pentru nişte taine şi altele assamene acestora, care le poroncise mai nainte marele C o n s t an d in, litere dişnuită spaţionată iară el pentru acealea mai cu milă le tocmai. Aceale nearale e -au prepus 3) un dască T r i ν u n i a η foarte dascăl mare ; iar nu ştiu cum îl supăra duhul necurat, ce-i era mintea îndoită. Drept aceaia, când le scrisease el întorsease unele spre folos iară altele le scrisease neadeverite şi îndoite cu gândul şi cu socotinţa. Drept aceaia oamenii care avea pără şi mergea să se judece cu acea prinzare şi îndoire pre mulţi pierdea. Iară mai pre urmă de toţi de pururea pomenitul întru împăraţi Leu prea înţeleptul el făcu toate alcătuirile una, şi câte era puse ră-săpite toate le împreună într'una de în dighestă şi de în codicure, multe şi de la Instintunda şi de într'ale lui Justinian aleasă de le făcu 60 de cărţi împreună cu un S a ν a ţ i e marele spatariu şi le alcătui in şease tocmiri şi scoasă de lepădă toate vrăşmăşiile ceale fără de treaba ceale ce nu erau nici de un folos ; pentru că oamenii cei mai de pre urmă să îndreptară mai spre bine de căt cei de mai înainte vreame cari făcuse multe legi. De aciea alcătuirea cuvintelor de în ceale ce le aleseasă foarte bine de aşeză, şi cuvintele ceale ce da răspuns de fie ce cuvânt lucru, şi vină, el le adună dă le tocmi şi le puse toate la o grană. Şi au făcut şi el 120 dă nearale ce pană acum aceale nu se ţin toate). Drept aceaia, şi smerenia noastră văzând o comoară ca a-ceasta ascunsă, şi ca o gradină încuiată, plină fiind de toate florile darului duhului sfânt ale purtătorilor şi însufleţiţilor deDum-nezeu părinţi sfinţi şi ai lumii dascăli şi luminători, cari au umplut toată lumea de dulcea blagoslovenie a duhului, gândi zicând : ce folos iaste de amândouă să stea încuete cum zice scriptura, mai vărtos aducăndu-mi aminte de cuvântul Stăpânului mîeu Hristos pentru sluga cea vicleană ce ascunse talantul în pământu, (Mateiu, glava, 25) zişi să dau şi eu ceva Domnului mieu de în căte mi-au dat ca să nu mă arăt să zic că voesc numai folosul binelui mieu ce voi cu toată inima ca cerbul la izvoarele apelor (Psalmul 115) să'mipuiu toată nădeajdea pre maica Cuvăntu- 1) novele. 2| poruncă, [grecism]. 3) tradus. - 432 lui Fiiului lui Dumnezeu pre slăvită Doamna a noastră, sfântă Născătoare de Dumnezeu şi pentru ruga sfântului slăvitului apostol şi întâiul mucenic arhidiacon Ştefan, marele Antonie, şi sfântul Grigorie Decapolit şi Nicodim mirotoceţul *) ca să nu las comoara ascunsă nici gradina încuiată, ce să zice capetele dum-nezeeştilor pravile, să le adun şi să ie prefac dă pe elineaşte pre cuvinte proaste rumăneaşte, şi am făcut aleagerea din multe şi bogate pravile trimeţind păn şi la împărăteasca cetate la prea sfântul nostru şi a toată lumea patriarh (că n'am vrut să scriu dă pre ceale tiparnice,fiindu-mi teamă cade cănd au încăput câr-ţile pravoslaviei la mâna ereticilor, ei-n'au lipsita nu băga câte ceva zizanii), păn ce am aflat la cinstitul nostru fiu sufletesc chir. Gheorghie C a r i d i de la Trikis, carile au fost II vis, scrisă cu mână, judecata toată arhierească şi lăngă dânsa şi împărătească cu toate canoanele ale sfintelor săboare şi apostoli şi a marelui Vasile şi altor dumnezeeşti şi sfinţi părinţi împreună cu teologul dumnezeeştilor bogoslovi, scoasă şi tocmită cu porunca şi învăţătura blagocestivului împărat chir Ioan C o m n i n u 1 cu mare şi multă socotinţă, de pravoslavnicul întru dascăli diacon şi păzitorul de toată pravila şi canoanile marei besearici chir Alexie Rodniul şi aşa cu multă userdie şi îndemnare o am scos den întunearec la lumină şi cu buna voie a luminatului şi blagocestivului meu domn Io Matei voevod Basarab şi cu tot sfatul măriei sale, cu blagoslovenia părintelui meu P a i s i e patriarhul Ierusalimului şi cu îndemnarea a doi fraţi iubitori "de Dumnezeu şi tocmai slujitori ai oblastiei smereniei noastre. Tipărîtu-s'au ca să fie de folosul tuturor de obşte ca o gradină plină de flori mirositoare ale raiului sau ca un vistiiariu de obşte besearicii. [Drept aceaia să cade să le caute şi să le ţie vârtos totdeauna ceia ce sănt îndreptătorii pravoslaviei ca să poarte grijă pentru sufletele turmelor să nu cum va să se alunece spre învăţăturile striinilor ; Aşa de vârtos se cade să se ţie de ceia ce au rănduiealile lumei aceştia de îndreptare ; că cu aceastea învăţaturi vei putea aleage adeverinţa de înrătâcirea strună şi dreptatea de în strâmbătate, mai adevărată şi mai aleasă decât piatra Lidiei. Aceasta pun leage şi legătură şi hotară, împăraţilor şi domnilor, patriarhilor şi mitropolitilor, egumenilor şi călugărilor, popilor şi diaconilor, boerilor şi bogaţilor, stăpânilor şi slugilor ce- 1) zvorâtorul de mir, (slavonism). 433 lor ce oblăc!ue:;e şi celora ce se oblăduesc, părinţilor şi feciorilor, bărbaţilor şi mneriior, însuraţilor şi celor neînsuraţi, celor post-nici şi celor ce nu se postesc, înţelepţilor şi celor nedomeriţi]. Aceastea învaţă şi pre împăratul şi pre domnul să le ţie şi să le cinstească cu toată putearea. Aceastea nu-i lasă să se pleace învăţăturilor dobitoceşti. Mai vărtos se cade să le aibă aceastea iparşii sau voevozii, mitropoliţii şi episcopii, pentru că lor mai multă socotinţă li se cade să aibă şi grijă să poarte de împărăteştile şi sfintele besearici, ca să nu cumva să se arate nedăstoinici la Dumnezeu, căci n'au lăcuit pre voia lui ; ce să vie la aceastea bunătăţi să-şi, înpodobească bunătatea sufletului, ca şi puterile îngereşti împregiurul lui Dumnezeu. Aceştii îndreptări de leage cine-i va zice vrăciuitoare de obşte nu va greşi, pentru că ameastecă erbile şi leacurile dă le dă bolnavilor, de tămăduiaşte pe fiecarele de fiece boală; şi nu numai pre aceia, ce încă şi pre ceia ce se lenevesc de nu poartă grijă de tămăduială; însă pre unii dăndu-le şi tinzăndu-le erbi tari ei rădică, iară altora aducăndu-le aminte de făgăduinţa ce va să fie, aduce-i şi-i rădică cu mai blânde leacure. Iară unii sănt carii nu iau nice erbi, nici leacure, nice învăţăturile acestora, ce-şi îngrădesc priştaniştea *) pocaianiei cu neplecarea, şi aşa făcăn-du-se mai tari de căt împăratul, ei-şi închid moşia de veaci]. Pentru aceaia (o ! iubiţii smerenii noastre fii 1) la cine se va tămpla, au de rânduiala noastră, au de cea de afară, priimiţi-o ca o hazna împărătească, plină de toate lucrurile scumpe, că veţi afla în-tr'ănsa de toate bunătăţile carele îndreptează sufletul, că întă-reaşte pre cei ce stau şi pre cei căzuţi nu-i lasă în ociaanie 2). Dulce iaste blagocestivilor, iară zlocestivilor înfruntătoare, groaznică păcătoşilor, certătoare de toată vărsta, şi de toată deregă-toria şi rânduiala împăraţilor, domnilor, boiarilor şi celor ce sănt pre mâna mai marilor, voinicilor, proştilor, bogaţilor, săracil®r, călugărilor, mireanilor, bărbaţilor, muerilor, tinerilor şi bătrânilor. Că înţelepţia a lui D-zeu iaste multă în tot feliul, că măcar şi cine nu iaste îndreptat ; de aicea cetind cu socotinţă şi cu luare aminte, lesne se va îndrepta şi se va întări. Curvarii se învaţă a'şi ţinea curăţia, cel rău se învaţă binelui, cel fără de minte se în-ţelepţează, cel semeţ smerit. Aceasta învaţă pre cel nemilosârd milostiv şi pre cei ce jehuesc ale altora să le dea ale cui sănt, şi, cum am zice mai pe scurt, tot feliul de bunătăţi. Cine va vrea, 1) limanul, [slavonism] 2) desnădejde, [desperare] slavonism. — 434 — acela, de aicea va putea se zleiască ca de într'un izvor. Drept aceaia rog smerenia noastră pre voi pre toţi fii iubiţi întru Duhul, căutaţi şi ispitiţi scriptura, că aşa socotesc că pare că în-tr'ănsa veţi afla viaţa, după cuvântul Domnului ; şi priimiţi cu dragoste şi cu userdie, şi citind, îndreptaţi viaţa voastră, iarâ pre smerenia noastră întru rugile voastre fără de leane nu uitarâţi. Şi Domnul păcii fie cu voi, amin. Ca un tată tuturor întru pravoslavie de obşte şi voit.oriul de tot binele. Acelaş carele iaste mai sus scris. 8. HRISOVUL DE PROMULGARE AL LUI ŞTEFAN MIHAI RACOVIŢĂ, DOMNUL MUNTENIEI, PENTRU „MANUALUL DE LEGI, DIN 1765, AL LUI MIHAIL FOTINO (Vezi : pp. 201—208) Ediţiuni. Acest hrisov de promulgare se află scris în greceşte pe fol. 3—5 din ms. Nr. 273 (20) grecesc, fost la Academia Română, astăzi la Moscova, precum şi în fol. 2 din ms. grecesc Nr. 275 (122), care se găseşte la Academia Română : vezi Const. L i t ζ i c a : „ Catalogul manuscriptelor greceşti" ed. Academiei Române, 1909, Bucureşti, pp. 135—136 şi 139 ; iar traducerea românească a autorului catalogului pe pp. 137—138. Şt. Gr. Berechet; Schiţă etc. Anexe pp. 32—34. loan Ştefan Mihai Racoviţă voevod cu mila lui Dumnezeu, stăpân şi domn a toată Ungrovlahia. Gândindu-ne la datoria apăsătoare pe care o avem ca să îngrijim cu priviri neadormite şi cu mintea trează, de toate câte contribuesc şi privesc buna îndrumare şi orânduială a domniei, de care ne-am învrednicit dé la Dumnezeu, şi având grijă de toate acestea, pe cât stă în putinţă, am voit după puterea noastră să reînviem buna ordine a acelora, cari din întâmplare sunt oblâduiţi neregulat şi sunt conduşi fără orânduială. De aceia am luat hotărârea să statornicim mai întâi legile civile. Pentru acest sfârşit, lucrând potrivit atât cu gândul cât şi cu dorinţa particularilor, să nu-i trecem cu vederea, când sunt trataţi şi nepotrivit şi nechibzuit, cum erau trataţi de obicei până acum. Acest lucru era un motiv de mare stricăciune pentru fiecare din înpricinaţi şi o cauză să supărăm şi noi pre sfântul Dumnezeu, care ne-a dăruit cu această domnie şi să fim învinuiţi de neîngrîjire şi de nerecunoştinţa. De neîngrijire, ca unii ce n-am purtat grijă de buna cârmuire a corăbiei politice, bătute de talazurile mărei şi n-am ancorat-o în limanuri sigure prin dreptatea cuvenită fiecăruia. Căci noi avem datoria să facem dreptate în orice prigonire şi cu aceasta să a- 1) Domneşte în Muntenia de la Februarie 1764—Septembrie 1765. — 436 — ducem fiecăruia linişte ca să nu murmure şi să nu se nemulţumească, că e bătut de nedreptate ca de furtună ; iar de nerecunoştinţa cătră Dumnezeu, atât prin alte fapte virtuoase ce suntem datori să înplinim, cât şi mai ales prin dreptatea, întru care domnul se odihneşte, Apucându-ne, deci, de lucrarea de faţă, cu amândouă mâinile, am hotărât să punem în lucrare înfiinţarea acestor legi civile ; ele fiind nu numai încurcate, dar şi împrăştiate, aveau nevoie şi de traducere după înţelesul lor adevărat, şi de adunare, ba chiar şi de alegere. Din această cauză şi pentru împlinirea acestui scop am numit un bărbat încercat şi potrivit, care cunoaşte şi ştiinţa profană şi pe cea religioasă, şi este bun cunoscător într'ale legilor, pe prea cinstitul şi învăţatul boer, mai marele filozofilor ai marei biserici a lui Hristos, Mihail Fotino din Hios, care a fost şi mare paharnic, iar acum pe lăngă noi mare grămătic. Acesta cercetând amănunţit şi controlând cu toată sârguinţa toate poruncile legale, precum şi obiceiurile pământului, cari până acum sunt în întrebuinţare, adunând tot ce a fost folositor şi potrivit cu aceste chestiuni, luând materialul şi din Legile împărăteşti şi din Canoanele bisericeşti şi din diferite alte cărţi de legi, şi după puterea lui, adunându-le pe toate la un loc a ieşit lucrarea de faţă, înpărţită în 3 părţi foarte complect şi exact, la care s'au mai adăogat şi câteva porunci foarte trebuincioase şi folositoare la buna cârmuire şi rânduiala a acestei ţări păzite de Dumnezeu. Această carte fiind cercetată cu deamă-nuntul de oameni înţelepţi şi găsindu-se la fel cu legile, căci păzeşte neschimbat înţelesul propriu şi scopul acestora, precum şi bine tradusă după înţelesul legilor, a fost aprobată şi de noi şi dată în vileag, pentru ca să fie pusă în aplicare la toate judecătoriile acestei ţări, fiind ca o temelie pentru orânduirea dreptăţei şi toiag pentru aplicarea legilor şi judecăţilor drepte. Poruncim deci la toţi judecătorii, la boerii domnescului nostru divan şi la cei din judecătoriile ţărei, să păzească în orice proces nestrămutat dreptatea legilor, aplicând cum se cuvine poruncile legale la fiecare prigonire, fără patimă şi părtinire, şi fără să facă cumva, pentru nicio cauză vreo răsturnare a dreptăţii ; căci cine va fi prins călcând dreptatea şi pângărind legile, va încerca pedepsele acestora. Astfel hotărând, am dat şi acest hrisov domnesc al nostru. In anul mântuirei 1765. 9, PREFAŢĂ LA „ÎNVĂŢĂTURA" ECATERINE1 Ii-A DIN 1773 (Vezi : pp. 280—288) ' Ediţiuni. Prefaţa originalului semnată de mitr. Gavriil, [Callimachi], care urmează îndată după titlu pe 5 pagini. M. Gas ter: ..Crestomaţie romană", II, 1891 Leipzig-Bucureşci, pag. 86. I. B i a η u şi Ν. Η o do ş :„ Bibliografia românească veche" II, Bucureşti, 1910, pp, 201—202. Şt. Gr. Bere che t Schiţă, etc. Anexe 35—37. Predislovia la învăţătura a însăşi stăpânitoarei măriri Eca-termii 11-a. Cătră orânduita epitropie preste alcătuirea arătării a unii noao legiuitoare condică. Tălmăcită pre limba moldovenească şi tipărită prin îndemnarea luminatului general feldmarşal şi a féal de feal de ordine cavalier şi poruncitoriul armiei cei dintăi graf Petru Alexandrovici Rumeanţov. Cu toată osârdia şi cu cheltuieala preaosfinţitului mitropolit a toată Moldoviea, kiriu Gavriil. Carea s'a tălmăcit de Τ o m a II 1 o g o f e t. La anii de la Hristos 1773 Avgust 16. Slăvitului general feldmarşal, poruncitoriul armiei cei dintâi, a Malorosiei general guvernator, prezident malorosieneşlii colegii, ordinilor ruseşti împărăteşti a sfinţilor apostolului Andrei, oştenescului mare mucenic şi purtătoriu de biruinţă, Gheor-ghie, de crucea cea mare a lui Alexandru Nevschii şi holşte-nescului a sfintei Annii cavaler, graf Petru Alexandrovici Rumeanţov. Intru tot făcătoriului meu de bine, smerită închinăciune. Eu nu mă înfăţişez cătră înnalta inpărăteasca mărire a prea puternicii şt prea milostivei doamnei şi imperatriţii noastre, (lumina-tule, prea înţeleptule şi viteazule arhistratig), ca sa încununez cu sunet biruinţele sale ceale prea slăvite, ce au sădit pretutin-denea ca alţi finici înpotriva obştescului vrăjmaş, făcând ca numai arătarea armelor ei celor purtătoare de cruce să cutremure inimile vrăjmaşilor întorcând taberile lor spre fugă; sau să.laud cu — 438 - 0 439 mirare apărarea neamului creştinesc de cătră vrăjmăşeasca călcare şi cumplire ; sau să măresc liniştea, odihna şi pacinica petreacere a tuturor de obştie in vreame de războiu şi cealealte nenumărate faceri de bine, cu care s'au îndestulat de prisosit mai vârtos patria noastră, după înalta a ei măriri buna voinţă, însăşi aceaste faceri de bine cu netăcute glasuri şi cu ritoricească limbuţie, prefăcându-să într'alte limbi, vestesc darurile, ce încun-jură scaonul măririi sale, încununează cu cununi de laude aftocratoricescul a ei mărimi creaştet. Eu la cea de pe urmă nu îndrăznesc a pune suişuri în inima mea spre lauda legiuitoarelor învăţături, ce se cuprind la această împărătească carte, ne având putinţa împreună alergătoare cu voinţa pentru a lor înaltă covârşire, în vreamea când minţile ceale mai iuţi a lilo-sofilor celor din academiile Evropii ce cearcă în adânc tainile firii şi să poartă cu pohfală preste aflarea fiinţii celor de subt soare, călătorind cu privirea până la ceale înnalte şi covârşitoare zidiri şi mai vârtos covârşirea minţii a unui înpărat intre filosofi, sau a unui ' filosof între împăraţi ; şi după dânsul a unui elin şi după neam şi după glas, au rămas la uimire pentru privirea aceşti prea slăvite vederi, la cari nici odinioară lumea ne s-au învrednicit a privi, nici însuşi dum-nezeescul Platon ce au legiuit cum că atuncea vor fi cetăţile norocite, când sau filosofii vor înpărăţi, sau înpăraţii vor avea înţelepciunea nedespărţită de schiptru şi împreuna şezătoare la caţon, îndrăznesc a arăta înplinirea datoriei meale cei ne apărate, şi a îndemnării cei cu multa râvnă a slăvirii tale pentru tipăritul cărţii în limba moldovenească, care prin multa silinţă de iznoavă tălmăcindu-să de pre limba grecească, pre cât au fost cu putinţă mai cu curată înţeleagere, iată că s'au săvârşit. Patrioţii miei vor număra aceasta între alte bune lucrări a slăvirii tale cea mai întâi şi mai covârşitoare, fiind bine încredinţaţi că de vor vieţui supt aceaste folositoare pravile întru starea cea neclătită a pronomiilor *) vechi, să vor face foarte norociţi la politicească împărtăşire, ca oamenii veacului celui înaurit. Slăvirea ta ai înplinit şi cu aceistă bună voinţă întru tot avgustii doamnii şi stăpânii noastre, după cum cu cealealalte săvârşiri a slăvitelor biruinţe şi a apărării patriei noastre, unind înţelepciunea cu vitejia, smerenia cu răbdarea, iuţimea isprăvilor cu întregimea minţii, silinţa cu privighearea, arătându-te viteaz ar-1) privilegiul, (grecism). t histraţig, înţelept poruncitor, nebiruit oştean, şi la toate covârşitor celor vechi prea vestiţi arhistratigi, purtând pre cât să poate chipul şi asămănarea înpărăteştii măriri. Eu încă cu smerenie am săvârşit lucrul ce mi s'au încredinţat de cătră slăvirea ta cu tălmăcitul şi tipăritul cărţii. După care îndrăznesc a zice : fericite noroadele acealea preste care vor să înpărăţească aceste pravile, ce suflă cu totul dreptatea politiceştii înpărtăşiri, buna cuviinţă, cinstea cătră Dumnezeu şi dragostea cătră cel de aproape, Al slăvirii tale cătră Dumnezeu fierbinte rugător. Gavriil mitropolit Moldaviei*) 1) Se poate găsi în volumul tipărit de la Academia Română, care este socotit între manuscrise ; cu cota No. 380. cf. Ioan Bianu şi Nerva H o-doş: „Bibliografia românească veche" tom. II, Bucureşti, 1910, pp. 201—202. 441 10. ACTE PRIVITOARE LA „PRAVILNICEASCA CONDICĂ" A LUI ALEXANDRU IPSILANTE, DIN 1780. a) Hrisovul din Noembrie 1875 cu ponturile cum au să urmeze boerii judecători. Ediţiuni V. A. Ureche: „Memoriu asupra perioadei din Istoria Romanilor de la 1774 — 1786" extras din Analele. Academiei Române Seria II, tom. XII. Memoriile secţiei istorice, pp. 64—71 (181 —187j. Bucureşti, 1893. Şt. Gr. B e r e c h e t Schiţă, p. Il, pp. 38—48. Alexandru Ioan Ipsilanie v.v. cu mila lui Dumnezeu etc. Vrând domnia mea că să ia sfârşit toate pricinile de judecăţi ale locuitorilor, nu numai după pravilă, cu toată dreptatea, ci fără zăbavă, ca să nu se stingă oamenii şi să nu cheltuiască îmblând în judecăţi multă vreme, pentru aceasta am orânduit 4 întocmite departamenturi. Cel dintăi, aşezat cu boerii mari mazâli de-n treapta întăia, cel al II-lea cu din ceilalţi; cel al III-lea asemenea şi cel de al IV-lea, asemenea. Dintr'acestea dar, unul să caute numai judecăţile de crimi-nalion, iar celelalte trei, pricini ce sunt pentru lucruri şi datorii. Departamentul de criminalion, aşezat cu deosebiţi boeri, are a urma pe toate zilele necurmat căutările şi hotărârile, după pravilă, în localul orânduit la domnească noastră curte, cu toată orânduială sa, adecă : al 2-lea şi al 3-lea armaş, armăşei, zapcii puşcăriei, logofeţei şi alţi trebuincioşi, afară numai de Sâmbătă şi Duminică. Cât pentru vinovaţi, ori de afară de la ispravnic se trimit, sau aici se prind, să se închiză la puşcărie şi numai de cât să se arate domniei mele. Intr'acestaş chip să aibă condică deosebită armaşul, în care să treacă numai decât numele vinovaţilor, arătând de s'au trimis delà isprăvnicie sau de s'au prins aice şi aducând condica, să se arate şi' să se pecetluiască de noi, cu hotărârea de a se judeca şi să nu se căsnească de vel armaş, mai înainte până a nw se cerceta de judecată, care să dea înscris ce fel de pedeapsă se cuvine a se face acelora, după orânduială pravilei, arătând şi capetele şi să arate domniei mele, cu anaforă scrisă în condică. Şi cercetarea să se facă fără de zăbavă, ca ori când să se o-sândească, sau în grabă să se îndrepteze şi să se sloboadă de la închisoare. Celălalt departament are a căuta, a judeca şi a aface alegere pricinilor de judecată, ce sunt pentru lucrări şi îndatorii, şi să urmeze căutările şi hotărârile sale după pravilă, urmând şi obiceiul pământului, care acum am hotărât să ne energhisească1) în pravilă. Şi are şi acesta a se aduna la curte cu 2 logofeţei de divan şi câte 2 de 5 bresle : 11 zapcii să fie nelipsiţi. Şi să ţie condică deosebită, întru care să se treacă toate cele ce se caută într'acest departament. Şi celait departament, asemena de o potrivă la putere, ca celait departament, să păzească tot aceiaşi orânduială, după cum s'au zis mai sus.2) Celait departament mai mare de cât acestea, aşezat cu boeri mari mazâli de întăia treaptă, are şi acesta să se adune în domnească noastră curte, afară de Joia şi Duminica, şi după prânz, fiind trebuinţă, şi la vreuna din casele dumnealor şi să judece şi să facă alegere pricinilor celor orânduite la acest departament şi din porunca noastră de iznoavă să caute şi pricini ce s'au căutat în celălalt departament, ce-i este mai mic de cât acesta ; şi de se va întâmpla vreunul din cei ce se prîcinuesc, să nu se mulţumească la hotărârea acelui departament cu căutările şi hotărârile sale, după pravilă şi obiceiurile pământului, ce s'au hotărât acum, purtându-se judecătorii cu mare cercetare, fără de pismuire şi cu luare aminte şi de este să strice vreodată vreo hotărâre a departamentului celui de jos, să o strice cu pravilă, cu cuvânt vrednic şi drept şi cu anaforă, iar nu cu vorbe subţiri şi să nu cuteze cineva din judecătorii aceştia, ori a sparge, sau să ţie scrisele a celuilalt departament ce s'au dat la cel ce se prici-nueşte, fiindcă aceasta numai domnia mea avem a o face de iznoavă cercetând aci pricina, în divanul domniei mele. Asemenea, departamentul acesta are să urmeze lucrarea dreptăţii sale cu toată orânduială, însă trei logofeţei de divan şi câte doi asemene de la fieştecarele zapciu şi alţi trebuincioşi slujbei. Să se ţie dar şi la acest departament condică deosebită, întru care să se scrie toate cele căutate. La aceste 3 departamen- 1) să se lucreze, să intre în vigoare, (grecism). 2) Aici este vorba de departamentul de 7 şi de 8 boeri. — 442 — 443 turi să fie şi câte 2 vornicèi rânduiţi, ca să se trimită, fiind trebuinţă, de la judecată, ori pentru vreo cercetare, ori pentru ca să caute semne şi hotare, cum şi alte asemenea. . Asemene şi din cei rânduiţi să păzească la uşile departa-menturilor, ca să nu lase pe nimene, orice fel de om ar fi, să între in lăuntru, fără de numai pre cei cari pricinuesc şi după orânduială pre cei ce face trebuinţă a-i chema judecata. Divanul domniei mele este să se facă dé trei ori pe săptămână : Duminica, Miercurea şi Sâmbătă. Insă Lunea şi Mercurea să se caute prigoniri ce sunt pentru lucruri şi îndatoriri a căror pricini hotărârea s'au făcut de celelalte departamenturi şi neo-dihnindu-se cei ce se judecă s'au cerut la divan, ori după voinţa noastră, sau după cererea lor, cu judecata, am hotărât a ieşi dân-tâiaşi dată la divanul domniei mele, iar Sâmbăta să căutăm vinovăţiile. Iar când vreo parte din cei ce se judecă, nu se va odihni la hotărârea celui mai de jos departament, şi va face apelaţie la cel mai de sus .departament, după ce se va cerceta a celui mai de jos departament hotărârea cu toată pravilniceasca luare aminte şi se va întări ca o dreaptă şi după pravilă, iarăşi nu se va odihni, ci va cere apelaţie la divanul domniei mele, se va înfăţişa cu cel ce se judecă şi se va mai cerceta pricina şi când se va găsi hotărârile ce s'au făcut delà acele departamenturi drepte şi cu cale şi se va cunoaşte cum că de-n desfrânare şi pismă nu se odihneşte, unul ca acela este să se pedepsească de cătră domnia mea spre pildă şi altora. Vel logofeţii datori sunt să gătească divanul domniei mele, să puie la orânduială zapcii, ca să aibă gata pe cei ce se pricinuesc, cu toate cele trebuincioase, adecă: cărţi de judecată ale celorlalte departamenturi, sineturi1), mărturii, cum şi alte asemenea, pentru ca să nu se îndrăznească cinevaş, din cei ce se judecă, să zică că-i lipseşte cutare scrisoare, sau cutare mărturie, fiindcă unul ca acela, este să se depărteze, şi vel logofeţii vor avea a răspunde pentru lenevire şi nepurtarea de grijă. Iar divanul domniei mele să se facă cu toată obişnuita podoabă. Amândoi dumnealor vel logofeţi, de 3 ori pe săptămână, Marţia, Joia şi Vinerea, adunându-se, să caute condica de răvaşe şi aducând pe zapcii să cerceteze de s'au căutat, de s'au săvârşit pricinile jăluitorilor, de au venit răspunsurile de pe afară şi mum-başirii cei trimişi şi celelalte, Către aceste să aibă purtare de 1) sened = act, document, (turcism). grijă spre a săvârşi întâi pricinile celor de afară şi cei mai vechi ce au dat jalbă mai dinainte, aceia întâi să se judece şi să nu dea rând celor de curând pentru hatâr. Când de iznoavă se caută vre-o hotărâre a vreunui mai de jos departament, să nu cheme judecătorii aceiaşi să nu se întrebe în ce chip şi pentru ce au hotărât acel fel acea pricină, fiindcă aceasta este atacsie1); de vreme ce aceşti judecători câte au a zice le-au scris în cartea lor de judecată. Să se ţie condici deosebite întru care să sa treacă în perelips2) toate răvaşele ce se dau şi în ce chip să orânduesc şi hotărârea domniei mele şizap-ciul, cu leatul, luna şi ziua. Aceste condici să fie la toţi logofeţii, care după datorie, ce se orânduesc răvaşele, să le scrie în codică, precum s'au zis mai sus şt apoi să le iscălească şi aşa să se dea jăluitorilor ; cum şi cele ce să orânduesc pentru pricini a se căuta afară la judeţe ; cu acelaş chip ; după ce se iscălesc, să se pecetluească ; că de se va găsi vreun răvaş dat în mână de zapciu sau jeluitorilor, netrecut la condică, să se pedepsească, cercetându-să cel vinovat. De se va întâmpla în vreo săptămână să se strângă judecăţi multe, să ne înştiinţeze dumnealor vel logofeţii, ca să facem şi într'altă zi divan, să nu aştepte cei cu pricinile. Pentru judecători. Pentru ca să urmeze ale judecăţilor, nu numai cu bună orânduială, ci şi după pravilă şi dreptate ; pentru aceasta am ales boeri ce ştiu atât pravila, cât şi obiceiurile pământului şi i-am orânduit judecători la numitele 4 departamenturi. Dici judecătorii toţi, după netăgăduita datorie, să se strângă la departament de dimineaţă, să judece şi să facă algere a pricinilor ce vor veni, cu tot felul de nevoinţa, cercetare şi luare aminte, urmând orânduielelor pravilei şi arătându-se spre cei ce se judecă, cu dulceaţă, fără de niciun fel de pismuire, ci cu desăvârşită nepărtinire la nicio parte. Să asculte cu bună luare aminte, fără de mâhnire, toate cuvintele celor ce se judecă şi să nu cuteze vreunul a înjura pe cinevaş, sau să-1 oprească de aş arăta toată curgerea pricinii iui, ori ce fel ar fi, fiindcă de va face vreunul vreuna dîntr'acestea, se va pedepsi. Canonul judecătorilor de orice treapta ar fi, să nu primească în casa sa vreunul din cei ce se judecă, ca să asculte, ori jalba lui, sau 1) deranjare, desordine, (grecism). 2) sumar, extras, prescurtare, listă, (grecism). 444 — — 445 răspunsul, fiindcă aceasta este mare stricăciune, de vreme ce într'acestaş chip negreşit să smerdueşte M auzul său şi apoi se discolifseşte 2) a nimici dreptul şi aşa stingherează şi pre ceilalţi judecători la hotărâre, şi dintr'aceasta face trebuinţă să se zăbovească hotărârile. Deci, cei ce se judecă, câte îndreptări şi răspunsuri au a zice, să le spuie toate înaintea judecatei, ca fiind curat gândul judecătorilor de alte şoapte, să nemerească cu lesnire şi făr' de pismuire dreptul jălbilor pârâşilor şi răspunsurile pârâţilor, să se scrie însăşi cuvintele cari le zic. Judecătorii, cu socoteală de obşte, în cercetare de obşte, şi cu gând de obşte, toţi să hotărască fără de a nu se socoti unul sau doi dintr'ânşii că el este stâpân al hotărârei, sau mai mare de cât ceilalţi la lucrarea aceasta a judecatei ; judecătorii să aibă mâinile sale spălate întru Dumnezeu şi întru pravilă, adecă, să fie temători de Dumnezeu şi drepţi şi să nu-şi întine mâinile sale de daruri şi mituri, căci, când vreunul din judecători se va arăta că a luat mită* unul ca acela greu se pedepseşte. De se va întâmpla pricini multe, să fie datori toţi judecători dea se strânge la departament, la ceasul orânduit şi să caute deobşte pricinile, iar nu unul sau doi, fiindcă căutările şi hotărârile să se facă de faţă, iar nu pe sub ascuns. Judecătorii foarte bine să ia aminte, să nu hotărască altele de faţă şi apoi să iscălească pe sub ascuns alte hotărâri, împotriva hotărârei acei de faţă, fiindcă greu se pedepseşte. Judecătorii să nu intre niciodată în vreo nedreptate, sau pentru prieteşug sau pentru rudenie, sau pentru frica vreunui obraz mai mare; iar carele dintre judecători se va afla judecând cu hatâr de prieteşug sau de rudenie, şi va căuta spre obraz, iar nu spre dreptate, greu se pedepseşte. ' Asemenea .şi cel ce se sileşte de vr'un obraz mai mare şi se va afla că face nedreptate şi nu se va înştiinţa, este să se pedepsească foarte greu, spre cercetarea bicisnicului ce s'a temut mai mult de sila acelui un boier ca şi dânsul, măcar şi mai mare în zilele acelea, de cât de Dumnezeu, de pravilă şi de noi. Judecătorii ai vinovăţiilor, să urmeze la cercetări şi hotărâri, asupra făcătorilor de rele, cu un gând, după pravilă, şi noi cercetând, ale lor, faţă fiind în divan, Sâmbâtă, şi găsind orânduirea dreaptă după pravilă, ori vom cumpăta-o, o vom întări-o. 1) a se strica, (slavonism. 2) a face greutăţi, (grecism). Cei ce se cercetează de către judecători pentru vre-o faptă rea, de vor mărturisi îndată cele ce se întreabă, să nu se crează numai de cât de judecători, fiindcă poate, sau de frica pedepselor, sau din urâciunea vieţei lor, să mărturisească cele ce n'au făcut. Pentru aceasta, judecătorii să cerceteze şi să caute şi alte semne pe din afară. Nici din judecători, nici alt cinevaş din afară, să nu dea cap şi pravilă la mână unuia sau altuea, cu care turbură socoteala şi gândurile judecătorilor, ce fac la pricina ce se caută, şi prelungeşte hotărârile, din care prelungire se pricinueşte stricăciune la amândouă părţile ce se judecă. Iar care din cei după afară se vor întreba, să aibă slobozenie desăvârşită să meargă la judecată cu pravila aceea ce va avea şi să arate acel cap ce se cuvine la pricina ce se caută, pe carele judecătorii crezându-1 cuviincios şi alcătuit la pricină, să-1 primească fără de pismuire. Din judecătorii de a doua treaptă, a acelor 3 departamente, cercetând pricina, învăţaţi şi ispitiţi la ale judecăţilor, dintr'aceştia de se va întâmpla trebuinţa, vom orândui la locul unuia din doi ispravnici judeţelor şi în locul său vom orândui altul la departament. Iar judecătorilor acestora tuturor de la câte feluri de departa-menturi, pentru ca să aibă şi îndestularea lor, ca mai mult să se silească şi să se păzească curaţi, le dăm leafă, pe lună, după orânduială şi starea fiecăruia. De vreme ce vedem cum că la prioinile ce se caută, uneori se arată obiceiurile pământului, alte ori se aniriseşte J) şi hotărârile se fac după gândul fiecăruia, fără de a şi le întemeia în pravilă, şi aceasta, pentru că nu au vreo orânduită pravilă a obiceiurilor, cercetând obiceiurile şi întărind cele cu cale, cu căzutele îndreptări, adunând şi alte prăvăli, am făcut o pravilă, care după ce vom arăta-o la toţi, tălmăcind-o şi pe limba românească, vom şi tipări-o ca socotind şi cinstind ale pravilei, să judece şi să hotărească de pe pravilă şi să urmeze de pe aceea. Iar până a se tipări aceia şi a se arăta de faţă, judecătorii să urmeze cercetând ale pravilei. Pentru cei ce se judecă. Cei ce se judecă de orice fel de rânduiala sau treaptă vor fi, ori ţăran ori boier, ori de bun neam sau prost, să iasă la judecată cu tot felul de evlavie şi cucernicie. Când cinevaş din cei ce se judecă, obrăzniceşte sau aruncă V a anula, a desfinţa, (grecism). — 446 — — 447 — judecătorilor, în lăuntru la departament, cuvinte de ocară şi de neciste, ori stăpânidu-se de fumuri, sau rezemându-se la vreun obraz mai mare, pe unul ca acela, orice fel ar fi să-1 arate judecătorii îndată prin anafora, scriind şi în ce chip a obrăznicit, pentru ca să se hotărască de către domnia mea, căzuta lui pedeapsă, spre înţelepciune. Când cinvaş, din cei ce se pricinuesc va alerga la vreun obraz'mai măre, şi acel obraz va înştiinţa judecătorilor, casase difendîfseascà J) unul ca acesta, adecă ce a alergat, să se pedepsească după orânduelile pravilei. Cei ce s3 judscă, să cunoască pre toţi judecătorii de o potrivă la putere şi să nu socotească pe vreun judecător mai mare sau mai mic, sau stăpân al hotârârei. Pentru zapcii. Zapcii să aibă tot felul de ascultare şi supunere la judecători. însuşi zapcii să aducă pre cei ce se judecă, la judecată, şi să stee şi ei de faţă, până când vor lua sfârşit pricinile acelora şi să nu-i trimită cu logofeţi şi cu zapcii de ai lor, fără numai când va fi trebuinţă, cu ceauşii 2) lor. Fără de hotărârea judecătorilor să nu îndrăznească zapcii, a face vreun hereket 3) asupra vreunora din cei ce se judecă până când se va dâ hotărâre şi să ia hotărârea de la noi pentru săvârşire. Zapcii să nu îndrăznească a aduce la departamenturi fără da ştire şi fără de veste vreunul din cei ce se judecă, ci întâi să-i arate răvaş de jalbă ce este împotriva lui, şi să-i dea soroc da una sau două zile, adecă cum va fi şi pricina, ca să se gătească, iar 'de va fi om ca după ce va afla-o, poate să fugă, sau să se ascunză, pre unul ca acela să-1 pue la pază, sau să-1 lase luând un bun chezeş, pe om, cu ştirea judecătorilor. Zapcii fără de ştirea judecătorilor să nu dea soroc la cinevaş, sau să-1 lase cu nici un fel de pricină. ^ Pre cel hotărât, de-i va fi greşala lui de vinovăţie, să-1 ţie zapcii până când vor lua hotărârea domniei mele pentru pedeapsa lui; iar de va fi pantru bani sau lucruri, să-1 silească spre desăvârşita hotărâre, fără de a nu mijloci alt nimic. Iar de va cere soroc, iarăşi prin însuşi judecătorii, să se cerceteze de i se cade a i se dâ soroc şi cât, şi de este omul vrednic de, credinţă, şi după hotărârea ce vor găsi cu. cale şi cu dreptate să. se facă, iar de va fi boer, cele hotărâte să se aducă, întăi la domnia mea hotărârea judecătorilor, pentru ca să se urmeze dintr'a noastră poruncă. Orice fel de obraz ar fi cel hotărât să nu vânză lucrurile sale fără de ştirea şi voia noastră, ci să se facă anafora după orânduială pravilelor, şi mai întăi să se întărească de către domnia mea. Deci, aceste orândueli ce am hotărât domnia mea a se urma si a se lucra şi în faptă aşezându-se şi în scris printr'acest domnesc al domniei mele hrisov, după ce s'a citit întru auzul tuturor în divan, a fi cu toţii în deobşte înştiinţaţi şi a şti flecarele datoria sa; pentru ca să se păzească în toată vremea asemenea şi să se găsească de faţă întocmirea acestei orândueli, poruncim dumitale vel logofăt, să se treacă în condica divanului, după a-cesta să se dea la s-ta mitropolie ca să se păzească întru păstrare, întărind domnia mea hrisovul acesta cu însăşi credinţa domniei mele Io Alexandru Ion Ipsilante voevod, martori fiind şi prea iubiţii fii ai domniei mele : Const. voevod, Dumitraşco voevod şi dumnealor cinstiţi boeri cei mariai divanului domniei mele: pan Dumitrache Ghica vel ban, pan Nicolae Budescul vel vornic de ţara de sus, pan Radu Văcărescu vel vornic de ţară de jos, pan Pană Filipescu vel logofăt de ţara de sus, pan Ştefan Pârşcoveanu vel logofăt de ţara de jos, pan Ştefan Mişoglu vel spătar, pan Ienache Văcărescu vel vistier, pan Scarlat Caragea vel postelnic, pan Dumitraşco Racoviţă vel clucer, pan Ienache vel paharnic, pan Constantin Văcărescu vel stolnic, pan Ma-nolache Creţulescu vel comis, pan Hagi Dumitrache vel sluger. pan Nicolae vel pitar şi ispravnic, pan Pană Filipescu vel logofăt. Şi s'au scris hrisovul acesta în al doilea an al întâiei domnii a domniei mele, aice în Ţara românească, în oraşul scaunului Bucureşti, la anul delà zidirealumeî 7284, iar delà spăsenia diurnei 1775, de Constantin dascălul slovenesc de la şcoala domneasca ot Sf, Gheorghe. 1. mântuirea, (slavonism). 1) apere (grecism). 2) curier (turcisml. 3) treapăd, luat pe nedrept, (turcism). — 449 — (b). Hrisovul lui Al. Ipsilante privitor la Protimisis, din Noembrie 1775. Ediţiuni. V. A. Ureche: „Memoriu asupra perioadei din Istoria Românilor de lai774-1786" Bucureşti 1893, pp, 193/79—197/81. Acest hrisov este scris şi în greceşte. Arhivele statului : Condica domnească Nr. 2. fila 55. Şt. Gr. Β er e che t: Hrisoave legislative, din sec. XVIII-lea, Iaşi, 1930, pp. 31—35. De vreme ce ni s'au adus aminte pentru unele pricini, ce J sunt cu îndoială, în ce chip se cade a se căuta după pravilă, am socotit să scriem şi pentru aceasta şi să desluşim cele de pravilă | rânduite. Şi întâi, ni s'a arătat pentru dreptul de protimis, ce au rudele, părtaşi, vecini şi datornici la lucrurile nemişcătoare ce se vând, în câtă vreme adică au dreptul de protimis ? şi când acest. ...j fel de protimis se atinge ? Pentru care, după pravilă, zicem cu cea cuviincioasă desluşire, cum că, (atunci) când cinevaş va vrea să vânză nemişcătorul său lucru, are netăgătuită datorie să dea veste întâi la ruda lui ce are de avalma stăpânire, iar de nu va fi acel fel de rudă, să dea veste la cele de aproape ale lui rude, de sus şi de jos, şi nepoţi, fraţi, copii de fraţi şi de unchi, iar nu şi mai mult. După aceasta şi la părtaşi, măcar şi străni, cu care poate să fie amestecată moşia aceia, în urmă la înprejuraşi i înpreună birnicii. Insă împreună birnicii, zicem, ceia ce plătesc dajdia într'a lor mahala, sau într'un sat. După aceasta la cei ce în ori ce chip se înpreună cu vreo parte a acelei moşii. Iar de se vor lepăda aceştia toţi, câţi adică au protimisis, atunci fără de temere ' să vânză acel nemişcător lucru, la ori care s'ar întâmpla. Sorocul dar de protimisis se dă, la cei ce sunt de faţă, de 30 zile, iar la cei ce lipsesc, luni 4; în cât cel ce are protimisis şi este de faţă când se face sinalagma, *) adică schimbarea vânzărei şi a J cumpărătoarei acelui nemişcător şi acela nu iscăleşte shimbarea să fie de tot lipsit de jalba lui, după trecerea de 30 zile să nu î fie nici de cum primit; iar de nu'va fi acela de faţă, să aibă à | porni jalbă de protimisis în vremea sorocului de 4 luni şi să pri- 1) schimbul, contractul, (grec). mească acel lucru de la cumpărători, plătind preţul ce a dat acela şi nu mai mult, nici pentru dobânzi, nici pentru trebuincioasele cheltueli, care poate va fi făcut cumpărătorul nu i se va cere rodurile ce au luat dintr'acea vremelnici să facă andelogos ι) ar dobânzei şi a roadelor, ci una pentru alta : dobânda pentru ro-duri ; iar cheltuelile ce va fi făcut cumpărătorul să le piarzâ, de au ştiut că au avut altul protimisis, să fie spre pedeapsă şi gloabă la unul ca acela pentru nebăgare de seamă, ce arată la pravilă ; şi în sorocul de 30 zile, la cei ce sunt de faţă şi de 4 luni Iacei ce nu sunt de faţă, are ce aînnumăra, din ziua aceia, când au aflat vânzarea cel ce are „tin protimisin" (care şi cu jurământ este dator să încredinţeze judecata, că atunci au aflat vânzarea) şi nu din ziua când s'a făcut vânzarea. Şi într'aceste soroace de 30 zile la cei ce sunt de faţă, şi de patru luni la cei ce lipsesc, se stinge protimisisul. Se mai găseşte în rândul pravililor şi de 4 ani soroc, dar acesta s'au găsit cu cale pentru cei ce lipsesc departe, ori pentru trebuinţă de obşte, sau pentru a le lor însuşi, sau fiind sur-guniţi, sau robiţi, sau propriţi cu vreo princină deosebită, cum de răzmiriţă sau alte asemenea. Aşijderea, afară de mai sus numitele obraze, ce au „tin protimisin" şi după ce se.vor lepăda toţi, de se va întâmpla niscaiva datornici ai acelui vânzător şi vor fi gata să cumpere acel lucru, cu acelaş preţ ce au dat străinii, să se protimisească aceştia de cât străinii, şi de cât aceştia să se protimisească acei ce au să ia-mai mult, după cum şi aceasta în rândul pravililor se vede. Al doilea, ni s'au arătat pentru protimisis de cele nemişcătoare, ce "se înpart în trimirie, care trimirie se face într'acestaş chip, împărţindu-se adică periusia 2) mortului în trei şi dându-se o parte pentru pomenirile mortului, alta la obrazul ce va trăi dintre soţi şi cealaltă la părinţii obrazului celui mort dintre soţi. De se îndreptează părinţii obrazului celui mort să ia acele nemişcătoare care la împărţeală se dau obrazului ce trăieşte dintre soţi, deci pentru ca şi acest fel de jalbe să ia săvârşire după pravilă şi drept, hotărâm, că în vremea ce se face înpărţiala pe-riusiei acelui obraz mort, să se preţuiască cu oameni de credinţă aleşi într'adins spre aceasta, înpreună cu boerul domnesc, orânduit spre acest fel de preţuri, curată şi adevărată preţuire, după 1] opun, contrazic, (grecism). 2) averea,, (grecism). — 450 — care să se numere toată periusia în bani, din care să deosebească întâi a treia parte pentru pomeniri, vrând domnia mea ca acea parte negreşit în bani să se dea, iar nu în lucruri nemişcătoare, după cum prin deosebit hrisovul domniei mele pe larg arătăm : pentru danii şi pravoslavnice lucruri, răscumpărându-se cele pentru pomeniri nemişcătoare de către amândouă părţile, ce împreună clironomisesc *) pe mort : şi cu al doilea cuvânt, să se deosebească acea a treia parte, ce are să ia obrazul, care trăeşte dintre soţi, şi aceia în bani sau în lucruri nemişcătoare, preţuindu-se numai cele nemişcătoare la a cărora nemişcătoare lucruri cumpărare să se protimisească părinţii sau fraţii mortului a le rescumpăra, ca nişte feuda neamului acelui de la care şi cuvântul cel firesc şi drept nu sloboade a se lipsi, şi această protimisis să se păzească în vreme orânduită, asemenea cu mai sus numite soroace de protimisis, adecă de zile 30 şi de luni 4, negreşit ne mai prelungindu-se nimic vreme, şi cu acest mijloc să se taie desăvârşit şi celelalte cuvinte în zadar şi pricinuirile. Drept aceia, după această desluşire şi luminare a pravilei au a urma deacum înainte, fără zăticinire judecăţile Principatului nostru acestuia, la căutările şi hotărârile a acelui fel de princini până când se va obşti şi cea de noi făcută Antologie a pravilei care pentru toate jalbele s'au scris, 1775 Noemvrie. 1) moştenesc, (grec). c) Predoslovia „Pravilniceştei condici" a lui Alexandru Ipsilante, din 1780. Ediţiuni. Alex. Ipsilannte: „Spyntagmation nomicon," 1780, Buc. ff. 1—2 1] V. A. Ureche: op. cit. Seria II, tom. XII. p.p. 72—73 C188— 189j ; cf. I. B i a n u şi Ν. H o d o ş : „Bibliografia veche românească" tom. II, pp.. 247—249. Bucureşti. 1910. St. Gr. Berechet: Schiţa, partea II, Chişinău. 1938. pp. 49—51.' Idem: Pravilniceasca condică, ed. din 1930, Chişinău, pp. 10. Alexandra loan Tspilant v. v., cu mila lui Dumnezeu, domn şi oblăduitoriu a toata Ungrovlahia Cu cât iaste trebuincios povăţuitoriul la un călătoriu ce va să treacă prin locuri pustii ca să nu rătăcească din drum in locuri neumblate, şi cu cât are trebuinţă de lumină unul ce umblă întru întunerec, ca să nu dea preste prăpăstii şi adâncă-turi, atât sunt de trebuincioase şi pravilele la o politie *) ca prin transele să se povăţuească spre chipzuire şi dreptăţii şi adfsă-rului, şi să nu greşască întru cea mai trebuinceoasă şi a toate-bunei orândueli păzitoare, adecă judecata lui Dumnezeu (căci noi după chipul cel dumnezeesc, nu numai avem a stăpâni pe pământ, ci şi a judeca după asemănare judecătoriului tuturor ni s'au dăruit) şi măcar că întru ştiinţă şi chipzuire omului sânt oareşcare scântee ale dreptăţii semănate, după care fişcare, de ar voi, poate să să povăţuiască spre dreptate, după cum easte zis : ceia ce ţie nu-ţi place, altuia nu face ; căci întru această cuprinzătoare poruncă toată pravila şi toată dreptatea să înţelege ; dară fiindcă curgerea anilor nu inconteneşte' de a schimba şi de a preface pururea pricinele vieţei cele întâmplătoare, pentru a-ceia face trebuinţă a avea o podoabă nfti larg. Drept aceia, miluindu-ne Dumnezeu cu domnia acestui Prinţipat, pe lângă celelalte faceri de bine, ce ne-am străduit să arătam la toţi deobşte şi deosebit la fişte care, âm socotit domnia mea, că aciasta iaste cea mai de folos, nu numai pentru buna petrecere a lăcuiturilor, ci şi pentru cinstea lor, pentru că altă mai multă defăimare nu poate a fi la un norod, şi^ mai vârtos la cel de bună credinţă, de cât a vieţui fără de rjravili, adecă, sau să nu aibă pravili. sau să nu urmeze după pravili. Intr'acestaş chip, am aflat dom- 1). stat, ţară, (grecism). nida mea pre lăcuitorii Valahii, cari măcar că uniori ur/na împărăteştilor pravili celor de obşte şi alte ori obiceiurilor celor pământeşti, care obiceiuri cu cuvânt că sânt din vechime, să sârguia spre a avea întărire. Dară, cu toate acestea, nici pravi- , ■ lele pururea într'un chip păzea, nici vechimea obiceiurilor ne zmintit ţinea, ci când cu pravilîle strica obiceiurile, când iarăşi cu obiceiurile să înpotriviea pravililor. Drept aceia, din începutul domnii mele, din multele griji, care pururea ne cuprind, pârlejind vreme cu neîncetate osteneli am strâns domnia mea, însă din pravili cele ce sunt mai trebuincioase spre povaţa judecăţilor» iară din obiceiuri am ales cele mai adese urmate în ţară, ase-mănându-se oareşcum şi cu pravilile. Pe lângă acestea şi altele oareşcare poveţi de înşine alcătuind domnia mea din jălbile şi pricini ce pe toate zilele să aduc la auzul nostru, acum la al şaselea an al domniei mele |ce cu mila lui Dumnezeu curge) am aşezat noao alcătuită pravilă, ca un izvod şi îndreptare tuturor celora ce să vor afla judecând cu sfat de obşte şi cu adeverirea prea sfinţii sale mitropolitului, şi a iubitorilor de Dumnezeu episcopi şi a veliţilor boerilor domnii mele, că printr'ânsa păvăţuindu-să drepte să facă şi ei hotărârile judecăţilor şi toţi cei năpăstuiţi să-şi afle dreptatea lor la limanul bunelor pravili, şi la toţi supuşii noştri să se arate biruitoare dreptatea. Căci judecata, după cum am zis, iaste a lui Dumnezeu, Drept aceia cât s'au învrednicit aceştii dregătorii de judecător, să cuvine a şti, că pentru orice pricină vor judeca, cel ce să va osândi de către dânşii fără de dreptate, sau cu dreptate pentru orice feliu de vină va fi de o va odihni cu mulţămită şi făr de cârteală hotărârea judecăţii, nu mai rămâne a să osândi la judecata cea viitoare, pentru că acesta pământească judecată iaste a însuşi lui Dumnezeu judecată ; dară vai de judecătoriul acela ce se va mitui la hotărârile judecăţilor pentru voie vegheată, sau va strică dreptatea pentru luare, de mita sau va trece cu vederea dreptatea pentru pizmă, căci înfricoşat cuvânt va auzi ca un strâmb judecătoriu de către dreptul judecătoriu in ziua cea înfricoşată a nefăţarnicii judecăţi cea viitoare, şi nu numai acolo, ci şi aici unul ca acela aflându-se de domnia mea cu orice mijloc viclenind la hotărârile judecăţilor să ştie că nici într'un chip nu va putea scăpa de greua pedeapsă a domnii mele. Decimai întâi aşezăm orânduială departamenturi-lor, după care să cuvine a să îndrepta toate departamenturile cele mari şi cele mici şi spre orânduială lor hotărâm întracestaş chip. lî. ACTE PRIVITOARE LA LEGIUIREA LUI IOAN GHEORGHE CARAGEA, DIN 1818. a) Pitacul din 2 Oct. 1816 prin care domnitorul han Gheorghe Caragea constitue comisiunea din Atanasie Hristopol, vel logofăt al departamentului pricinilor streine şi Nistor, vel clucer, pentru întocmirea noului cod de legi. Cinstiţilor şi credincioşilor boerilor ai domniei mele, dumneata vel logofete ale străinilor princini, Atanasie Hristopolus dumneata biv vel ducere N i s t o re, ştiută vă este dumneavoastră râvna ce avem domnia mea şi trebuinţa ce este de a se întocmi aici în pământul domneştii noastre ţări o pravilă, coprinzătoare desăvârşit de toate pricinile câte privesc la chinonia *) norodului ca nici judecătorii să nu cerce discolie 2) la hotărârile ce au a face, nici ipotesiarii3) să nu cerce năpăstuiri la dreptul lor din vreo întunecare sau nedesluşîre a pravililor, după care această trebuinţă, măcar că dumneata vel logofete al străinilor pricini, precum şi dumneata biv vel clucere Nistore, aţi făcut în scris câte o întocmire de pravilă, care s'au văzut şi de noi, dar pentru ca să se facă cu desăvârşită întregime şi cu bună întărire şi hotărâre, poruncim dumnevoastră, ca orânduind într'adins un loc de adunare şi luând împreună cu dumnevoastră şi pe dumnealui stolnicul Constantin şi pe dumnealui stolnicul Ioniţă Β ă-1 ă c e a η u, să începeţi a vă aduna cu toţii la locul cel orânduit şi puind înainte-vă aceste nouă de mai sus arătate ale dumnevoastră întocmiri de pravilă să urmaţi fără de contenire şi pregetare a găsi prin adunare şi din alte pravili şi a chibzui oricâte veţi socoti că sunt trebuincioase şi destoinice spre a aduce această nouă întocmire întru întregime şi bună fiinţă, adăogând adecă câte vor fi lipsind şi scoţând câte vor fi de prisos ; după care 1) societate, obşte Igrecism). 2) greutate igrecism|. 3) părţile în proces, (grecism). — 454 — această a dumnevoastră chibzuire şi întocmire în scădere sau adăugire, să arătaţi domniei mele rânduri, rânduri, praticalele *) ce veţi face în scris ca să le teorisim 2) şi să le chibzuim şi înşine toate până la sfârşit. Cerem însă delà dumnevoastră cu deadin-sul ca să arătaţi toată râvna şi silinţa spre a săvârşi fără câtuşi de puţină zăbavă acest lucru obştiei folositor, care priveşte şi spre a dumneavoastră laudă. Tolco pisah gpd. 1816 Octombrie 2. Pecetea, gospod. Vel logofăt. b) Pitac1) din 15 Februarie 1817 pentru ca mitropolitul, episcopii şi toţi boerii halea şi mazili să se adune pentru întocmirea noului cod. Ediţiuni. V. A. Ureche: „Justiţia sub Ioan Caragea", extras din Analele Academiei Române, Seria II, tom. XX, (Memoriile secţiune! istorice) ρρ· 130—404—131—405, Bucureşti 1898, Şt. Gr. Berechet: Schiţă, Anexe, pp. 51-66. Prea sfinţia ta părinte mitropolite, iubitorilor de Dumnezeu episcopi şi dumnevoastră cinstiţi şi credincioşi boerilor veliţi ai divanului domniei mele halea şi mazili. Din râvnă ce avem de a se păzi întru toate o bună cumpănire şi dreptate şi mai vârtos asupra pricinilor de judecăţi (din a cărora hotărâri este atârnată fericirea sau ticăloşia fieşcăruia), îndemnaţi fiind domnia mea ca să întregim cât va fi prin putinţă aici în pământul domneştei noastre ţări mijlocul cel povăţuitor la calea dreptâţei, adică pravila coprinzătoare desăvârşită şi cu întreaga desluşire de toate pricinele câte privesc la chinonia norodului, ca nici judecătorii să nu cerce discolii la hotărârile ce au a face, nici ipotesiarii la» drepturile lor să nu sufere năpăstuiri din vreo întunecare sau nedesluşire a pravilelor, de aceia încă din anul trecut, prin pi-tacul domniei mele, am orânduit într'adins pe dumnealui vel logofătul al străinilor pricini, Atanasie Hristopolu, şi pe dumnealui biv vel clucerul N i s t o r, boeri cu ştiinţă şi praxis la ale pravilelor, de au întocmit, această pravilă, ce vi se arată de către dumnealui vel logofătul de ţara de sus, care şi de domnia mea s'au teorisit2), s'au chibzuit după cuviinţa cu deamănuntul şi s'au întocmit toată coprinderea ei cu cea mai cuviincioasă orânduială şi întreaga fiinţă a dreptăţii, dar penlru ca nu cumvaş să fi rămas cevaş nepomenit într'această pravil-nicească întocmire, dându-se uitării ori de către roi, s?u de către întocmitorii săi, iată prin acest domnesc al nostru ριΗί( orân- 1) lucrări, acte, (grecism). 2) cercetăm, (grecism). 1) Act, rescript, (grecism). 2) A cerceta (grecism). 456 duim pe prea sfinţia voastră şi pe dumneavoastră şi cu dea-dinsui poruncim, ca pe toată săptămâna adunându-vă cu toţii la un loc, Marţea şi Sâmbăta, fără cătuş de puţină precugetare sau prelungire, să urmaţi a o teorisi cu bună luare aminte şi adăugând verice veţi găsi lipsă şi de trebuinţă a se mai întocmi, prin bună şi cuviincioasă chibzuire, să arătaţi domniei mele prin obştească anaforâ, ca chibzuindu-se şi de către noi acele adăogiri, să dăm apoi cuviincioasa întărire şi hotărâre, spre cea desăvârşită legiuire a aceştii pravilniceşti întocmiri, fără de întârzâere, ca să o trimitem de a se tipări. Tolco pisah gpd. 1817 Februarie 15. Pecetea gospod. Vel logofăt1). — 457 — c) Caragea zoreşte pe arhierei şi boeri să se adune că să cerce- teze codul. Acest pitac este din 16 Aprilie 1817. Fiindcă de la dumnealui vel logofătul de ţara de sus am luat domnia mea pliroforie *) că teoria pravilelor s'au sâA ârşit, rămâind a se mai face chibzuire la vreo câteva însemnări de adaosuri, ce osebit aţi mai făcut prea sfinţia voastră şi dumneavoastră, şi fiindcă în porunca domniei mele, ce este dată prin pitac de mai înainte, se coprinde, ca cât mai degrabă să se dea sfârşit teoriei pravilelor, ca unui lucru folositor obştei, şi împotrivă vedem că s'au făcut prea multă întârzâere până acum, de aceea poruncim ca negreşit să începeţi a vă aduna cu toţii Marţea şi Sâmbăta, la două ceasuri din zi la domneasca noastră curte, şi puind toată silinţa, fără mai multă zăbavă, să daţi sfârşit şi chibzuirii ce este să mai faceţi asupra acelor însemnări de adaosuri, căci îndestula vreme este de când se prelungeşte. Tolco pisah gpd. 1817 Aprilie 16. Pecetea gospod. Vel logofăt 2). d) Pitac din 22 Iunie 1818 prin care se porunceşte să se iipă- riască condica. Cinstite şi credincios boerule al domniei mele, dumneata vel logofete de ţara de sus, fiindcă pentru pravilile, ce prin sfat de obşte al părinţilor arhierei şi al dumnealor boerilor s'au întocmit de domnia mea, ni s'a făcut rugăciune prin obştească anaforă a preaosfinţiţilor şi a dumnealor, de la 9 ale acestei luni ca să se tipărească, de aceia poruncim dumneatale, ca tipârin-du-se trupurile pravilelor ce sunt scrise în limba românească, să se treacă la sfârşitul fiecăruia trup în parte şi mai sus arătata obşteasca anaforă din cuvânt în cuvânt, împreună cu toate iscăliturile ce se văd într'ânsa, apoi să se dea mai sus numita anaforâ la sfânta mitropolie, ca să stea acolo în păstrare dimpreună şi cu acest domnesc al nostru pitac, Tolco pisah gpd. 1818, Iunie 22. Pecetea gospod. Vel logofăt"] 1) V. A. Ureche: „op. cil" pp. 131-405-132—406. 1) informaţie (grecism). 2) V. A. Ureche; „op cit." pp. 134—408—135—409. 3.1 V. A. Ureche : „op. cit." pp. 134-408—135—409. - 459 e) Pitac din 9 Aug. 1818 prin care Caragea stabileşte intrarea codului său în vigoare pe ziua de 1 Sept. 1818. Prea sfinţia ta părinte mitropolite, iubitorilor de Dumnezeu episcopi şi dumneavoastră cinstiţilor şi credincioşi boerilor veliţi ai divanului domniei mele halea şi mazâli. Precum din începutul domneştii noastre oblăduiri, ce din dumnezeiasca pronie ni s'au încredinţat asupra acestei de Dumnezeu păzită ţară, n-am contenit de a pururea, nu numai de a cugeta, ci şi în faptă de a pune orice am chibzuit că priveşte şi în parte şi de obşte spre bună petrecere şi fericire tuturor celor ce sunt sub a noastră oblăduire, aşijderea ne-am silit după cuviinţă din toată virtutea (precum este ştiut tuturor de obşte), caşi la pricinele de judecăţi să se păzească dreptatea întru a sa întregime, văzându-se şides-luşindu-se fără de părtinire cea adevărată fiinţă a fieştecărei pricini din învăluirea a orice fel de întâmplare ce ar putea ca să acopere adevărul şi dreptatea ca una ce numai printr'a sa neschimbată şi neschimonosită fiinţă se poate păzi datoria bunei cuviinţe a fieşcăruia către altul din care se alcătueşte întru norod o fericită chinonie şi petrecere. Această dar a obştei dorită şi folositoare alcătuire mai cu adaos dorind domnia mea, după a oblăduirii datorie, am întocmit prin sfat de obşte (precum este ştiut), cu destulă osteneală, pravila ce este adunată din Impară-teştile pravili i din Pravilniceasca condică şi din Obiceiurile pământului ce s'au urmat până acum, alcătuind-o şi desluşind-o după povăţuirea dreptului cuvânt şi cu bună orânduială, în cât a fost prin putinţă, care pravilă s'au şi dat în tipar, atât în limba românească, cât şi în limba grecească, şi fiindcă această bună întocmire urmează după cuviinţă a se pune şi în lucrare, de aceea hotărâm ca de la zi întâi a viitorului Septembrie să se puie în lucrare şi să înceapă toate judecătoriile ţărei a judeca pricinile după această pravilă, de ale căriea trupuri tipărite poruncim dumneatale vel logofete de ţara de sus să se şi înparţă după însemnarea de mai jos arătată, însă astă una dată din cele greceşti, până vor sosi de la tipografia Râmnicului din sud Vâlcea şi cele româneşti, şi atunci se vor înpărţi şi dintr'acelea tot după această însemnare. Iar pe de altă parte să se facă acum şi domneştile noastre publicaţii, atât aici în politie ]) cât şi prin toată domneasca noastră ţară, după coprinderea de mai sus arătată, iar prototipa ale acestei praviii, adică cele două trupuri scrise de mână in limba grecească şi altul în limba românească, care sânt adeverite cu însăşi iscălitura şi pecetea domniei mele, să se dea a sta în păstrare la sfânta mitropolie. Tolco pisah gpd. 1818 August 9. Pecetea gospod. Vel logofăt 2). 1) oraş. 2) V. A. Ureche: „op, cit." pp. 135—409, 136- •410, — 461 — ί) Carte legată cu care s'a trimis la 12 August 1818 ispravnicilor de pe la judeţe câte un exemplar din legiuirea lui Caragea, tipărită în greceşte. Dumneavoastră ispravnicilor ot sud... *) sănătate. Fiindcă din începutul domneştei noastre oblăduiri, ce din dumnezeasca pronie ni s'au încredinţat asupra acestei de Dumnezeu păzită ţară, n'am contenit de apururea, nu numai de a cugeta, ci şi în faptă de a pune orice am chibzuit, că priveşte în parte şi de obşte spre bună petrecerea şi fericirea tuturor celor ce sunt sub a noastră oblăduire, aşijderea ne-am silit după cuviinţă din toată vârtutea (precum este ştiut tuturor de obşte) ca şi la pricinile de judecăţi să se păzească dreptatea întru a sa întregime, vânân-du-se şi desluşindu-se fără de părtinire cea adevărată fiinţă a fiecăreia pricini din învăluirea a orice fel de întâmplare ce ar putea ca să acopere dreptatea şi adevărul, ca una ce numai printr'a sa neschimbată şi neschimonosită fiinţă se poate păzi datoria bunei cunoştinţe a fieştecăruia către alful, din care se al-cătueşte între norod o fericită chinonie şi petrecere, această dar obştiei de folos şi dorită folositoare alcătuire mai cu adaos dorind-o domnia mea,, după a oblăduirei datorie, am întocmit prin sfat de obşte (precum este ştiut), cu destulă osteneală, pravila ce este adunată din Impărăteştele pravili i din Pravilniceasca condică şi Obiceiurile pământului ce s'au urmat până acum, alcă-tuind-o după povăţuirea dreptului cuvânt cu bună orânduială, în cât au fost prin putinţă, care pravilă s'au şi dat în tipar, atât în limba românească, cât şi în limba grecească, şi fiindcă această bună întocmire urmează după cuviinţă a se pune şi în lucrare, de aceia hotărâm ca de la zi întâi a viitorului Septembre să se pue în lucrare şi să înceapă judecătoriile ţărei a judeca pricinile după această pravilă a pământului, din ale caria trupuri tipărite să se înparţă, însă astă ună dată din cele greceşti, până 1) judeţ, (slavonism). vor sosi de la tipografia Râmnicului şi cele româneşti ; iată se trimite şi dumneavoastră una, după care întocmai să aveţi a fi următori la pricinile de judecăţi ce veţi căuta de la zi întâi a viitorului Septembre, precum' poruncim mai sus, care pravilă dându-se sub îngrijirea şi păstrarea condicarului judeţului, să nu fie volnici nici ispravnicii, nici judecătorii, nici alţii nimeni a i-o lua de la mâini, ci unde va fi trebuinţă să se aducă de con-dicar şi iarăşi de către el să se ia, şi condicarul dând adeverinţă de primire, să trimiteţi acea adeverinţă la logofeţia divanului, a sta în păstrare ; cum şi când se va întâmpla a se schimba condicarul, să se facă teslim ]) la cel nou condicar, asemenea cu adeverinţă; de care să avem domnia mea înştiinţare şi fiţi sănătoşi. 1818 August 12 2). 1) predare (turcism). 2) V. A. Ureche: op. cit. pag. 137—411. - 463 - g) Predislovia legiuirei lui loan Gheorghe Caragea din 1817. Ioan Gheorghe Caragea voevoda i gospodar zemlevlahiiscoe Domneasca şi părinteasca noastră dragoste şi voire de bine judecând ca o leage sfântă obştescul folos al supuşilor noştri, şi pururea îngrijind mainainte de bună petreacerea lor a fi 'statornică şi neclintită, am bine voit în ceale după urmă a potoli de asupra dreptăţii războiul cel mult turburătoriu, Ţara Rumânească având din vechime canoane pentru ceale înparte dreptăţi ale lăcuitorilor săi, ale sale nescrise şi ne desluşite obiciaiuri, şi ale condicii sale puţine, şi nu de săvârşit pravilele înscris, care şi ne fiind dăstoinice nu putea cumpăni ; nici drept a îndrepta dreptatea fieştecăruia. De aceia şi era silită a năzui la pravile înpărăteşti ale Romanilor şi a să sluji cu toate aceste pravili, fără de osebire, aşa dar uluindu-se în trei întocmiri de pravili, adecă a obiceiurilor, a condicii şi a Romanilor» urma a nu avea nici o pravilă, căci obiceiurile prefăcându-se în multe chipuri, adease se înpotrivea pravililor romaiceşti, şi acestea iarăşi unele fiind pricinuitoare de doao tâlcuri, şi altele cu totul înpotrivitoare între ele, surpa una pre alta, în cât dreptăţile tuturor mădulărilor politiceştii oblăduiri căzând neîncetat în amestecături şi învălueli de multe cuvântări înpotrivitoare, a pururea era în primejdie ca cum ar înota în noianuri de ape turbure ce să tălăzuesc de multe vânturi înpotrivitoare, şi în ceale după urmă nici să îndrepta, ci să abătea după voinţa celor mai tari sau celor mai meşteşugareţî în vicleşuguri, cari lot la o pricină punea .înainte când obiceaiul, când condica ţării când pra-vilile înpărăteşti după plăcerea lor, aceste dar. fără orânduială strămutări ale dreptăţii voind domnia mea a le osteia, mai întâi cu adâncă chibzuire am socotit, ce feliu de întocmire de pravili să cuvine, şi câte sânt pre deplin îndestule la cea de acum po-liticească oblăduire a Ţării Rumâneşti, şi aşa priimind apoi unele din ceale vechi, iară altele îndreptând, şi ceale mai multe adăo-gând, am întocmit aceste pravili ale domnii meale cât s'au putut cu bună orânduială şi foarte desluşite, în cât şi cei ne învăţaţi foarte lesne să lc înţeleagă. Deci legiuind domnia mea aceste pravili cu sfat de obşte al prea sfinţii sale părintelui mitropolitul, şi al iubitorilor de Dumnezeu părinţii episcopii şi tuturor dumnealor cinstiţilor şi credincioşilor boeri veliţi aî divanului domnii meale, şi cu dreapta domnii meale făcându-ie cunoscute cătră obştea prea iubiţilor noştrii supuşi, am şi dat această domnească a noastră întocmire de pravili întărită cu domneasca noastră iscălitură şi pecete în leat 1817 de la naşterea Domnului, şi al şaselea an al domnii noastre, I. I. G, C a r a g e a ν. ν. Vel logofăt 1) Din ediţia primă românească din 1818. Bucureşti. — 465 - h) Anaforaua obştească a părinţilor arhierei şi a dumnealor boerilor. Prea înălţate doamne ! După luminată poruncă măriei tale adunându-ne în multe rânduri cu toţii la un loc, am cetit cu luare aminte pravila ce s'au alcătuit de cătră măriea ta," şi ne pliroforisirăm, că alcă; tuirea aceştii pravili este o desluşire a pravililor înpărăteşti, ce se obişnuesc aici în pământul nostru, şi a vechilor -şi a canoni-sitelor obiceaiuri ale pământului, ne fiind înpotrivitoare celor vechi urmate pană acum. De aceia ne rugăm, să bine voeşti măriea ta a porunci să să şi tipărească. 1818. Iunie 9. Ungrovlahia Ν ic tar ie, Iosif Argeş iu, Constandie Buzău, Radu Gole s cu, vel ban. Grigorie Brâncoveanul, biv vel ban. Constantin Creţulescu, biv vel ban. Grigorie Ghica, biv vel-ban. Barbul Văcărescu, biv vel dvornic. Dumitraşco Racoviţă, biv vel dvornic, Istrate Creţulescu, biv vel dvornic, Constantin Bălăceanu, vel logofăt. Mihalache Manu, biv vel logofăt. Grigorie Filipescu, biv vel dvornic. Grigorie Bălăceanu, biv vel dvornic. Iordache Slă-tineanu, vel dvornic. Constantin Caii arh, biv vel dvornic. Constantin Dud es cu, vel dvornic. Dumitrache Racoviţă, biv vel dvornic. Gheorghie Filipescu, biv vel logofăt. Mihalache Racoviţă, biv vel logofăt. Ioan Ştirbei, vel dvornic. Petrache Ritorides, biv vel logofăt. Constantin Filipescu, biv vel logofăt. Iordache Gole s cu, biv vel logofăt. Alexandru Filipescu, biv vel logofăt. Atanasie Hristopulu, biv vel logofăt. Grigorie Ral ea, vel logofăt. Constantin Gol es cu, vel hatman, Grigorie Românit, biv vel vistieariu, Pană Coste seu, biv vel dvornic. Mihalache Cornescu, vel dvornic. Costache Răsti, biv vel agă. Din luminată poruncă a măriei sale prea înălţatului nostru domn Io Ioan Gheorghie Caragea, v. v, fiind orânduit, de am pro ocolit toate acestea pravili după izvoadele ce prin sfat de obşte s'au alcătuit şi găsindu-le întocmai aşezate din cuvânt în cuvânt şi fără câtuş de putină schimbare le-am adeverit şi însumi cu iscălitura în toate foile precum să văd în dos puin-du-să şi luminată peceatea măriei sale la fieşte care foae. 1818. Iunie 28, Constantin Bălăceanu1), vel logofăt, 1) De la finele aceleiaşi ediţiuni. - 467 — i) Raportul Iui Hugot către Chateaubriand, privitor la traducerea, Legiuirei lui Caragea în franţuzeşte, din 24 1. 1824. Au dernier article de l'état des dépenses de service du Consulat, pour le 4-e trimestre de l'année dernière, se trouve portée une somme de 300 francs, pour une traduction en français du code civil et criminel delà Valachie, sur laquelle je dcis avoir l'honneur de donner à Votre Excellence, les éclairciesse-ments suivants. Le Prince Caradja fut celui, de tout les Grecs placés à la tête de la Principauté de Valachie, qui montra le plus d'aptitude et de talents pour le Gouvernement. Les erreurs, et on pourrait peut-être dire les crimes de son administration, appartenaient plutôt à la situation dans laquelle il se trouvait placé, qu'à lui même, car il avait l'ambition de faire régner la justice et les lois, néconnues dans ce pays de temps immémorial, et de vouloir se faire considérer par la postérité, comme le restaurateur et le bienfaiteur de la Valachie, en améliorant le peu de bien qu'avaient fait quelques-uns de ses prédécesseurs, et en faisant aussi lui-même des créations de collèges, d'écoles, d'hôpitaux, d'hospices d'imprimerie, à la conservation desquelles il avait abondamment, pourvu par des dotations. Tous ces établissements ont maintenant disparu, et les gouvernants actuels s'en sont approprié les moindres dépouilles. Mais le meilleur acte de son règne, et celui qui restera pour longtemps ineffaçable, fut l'introduction d'une loi générale civile et criminelle, applicable d'une manière uniforme dans toute la principauté, A cet effet, il avait dès la première année de son règne, fait recueillir toutes les anciennes coutumes prétendues existantes, et après les avoir fait coordonner entre elles et leur avoir fait subir les modifications et changements réclamés par l'état actuel du pays, il en fit faire, en Grec moderne, la rédaction, qu'il arrêta lui-même et à laquelle il apposa sa signature et son sceau. Des copies manuscrites en furent dé- livrées aux principaux tribunaux et autorités, et la minute en fut déposée au Divan de Valachie, où elle est conservée. On l'appelle toujours le code ou la législation Caradja, et bientôt après que cette législation eut paru, la principauté de Moldavie se trouva en quelque sorte forcée de l'adopter pour elle-même. Au commencement de 1818 le Prince Caradja le fit imprimer à Vienne à quelques centaines d'exemplaires, mais comme cette année fut celle de sa fuite, l'édition fut dilapidée comme le reste de son mobilier, et aujourd'hui il est assez difficile de se procurer le texte de la loi des deux principautés. C'est de ce Code, Monseigneur, que j'ai fait faire sous mes yeux, une traduction française que j'ai trouvée indispensable pour le service du Consulat. J'ai la certitude que cette traduction est unique, et c'est à son étude particulière et à l'usage que j'en ai constamment fait, que je dois de n'avoir, jusqu'à ce jour perdu aucune des causes que j'ai autorisé les français à plaider, avec l'assistance du Drogman, devant les autorités du pays, tandis qu'il est de notoriété, que les trois quart des causes des sujets étrangers, existants sous la protection des autres Consulats, sont perdues, ou ne peuvent obtenir de décision. Quand un avocat instruit plaide sa cause devant des juges, entièrement ignorants de la loi qu'ils sont tenus d'appliquer, il doit presque nécessairement la gagner ; c'est le cas dans- lequel je me trouve ici. Je reste d'ailleurs persuadé, que Votre Excellence, en parcourant la copie que j'aurai l'honneur de lui transmettre, y trouvera, sur la situation et l'état moral des Valaques et des Moldaves, des notions plus instructives que dans les brochures, qui se sont succédées depuis quelque temps, sans que les compilateurs aient seulement songé à puiser à la source primitive de toutes recherches : la Législation.1) 1) Hurmuzaki: Documente, XVI, pp. 1133—-34. - 469 j) înştiinţare x) Toţi rumânii tineri, şi din cei mai în vârstă, câţi să îndeletnicesc la învăţături şi mai cu osebire la ştiinţa pravililor, a-lerg la pravilile ţărilor streine, şi nimeni nu se gândeşte să caute a cunoaşte pravilile şi obiceiurile vechi ale pământului. Nimic îivă nu poate ajutora la cunoştinţa celor in liinţă legiuiri ale unii ţării ca învăţătura pravililor şi aşezământurilor vechi ce au stăpânit mai din nainte şi care la multe orândueli au slujit de temei celor de acum, Şi chiar de ar fi cele noi aşezământuri cu totul neasemănate în prinţipurile şi dispoziţiile regulamentare cu cele vechi ; iarăşi aceste din urmă nu pot perde din folosul lor ca o învăţătură măcar. Căci o pravilă veche este şi un document de istorie a ţării, şi un monument de literatură despre alcătuirea ei, şi o carte de legislaţie pentru pravalişti şi judecători, spre a le mări ştiinţele mărind ocolul întru care s'ar mărgini cu învăţătura numai a pravililor noi. Pravilniceasca condică a domnului I p s i 1 a n t a stăpânit mai mulţi ani în ţara rumânească până ce s'a obştit condica domnului Caragea. La multe orândueli se aseamănă în cât putem zice că să tălmăcesc şi să desluşesc una cu alta. Cât pentru orânduelile întru care se deosebesc, pravilniceasca condică a domnului Ipsilant are putere încă pentru multe prigoniri ce s'a ivit subt a ei domnire, şi este neapărata sta în vederea judecătorilor ce au a judeca asemenea prigoniri. Jntr'ânsa să co-prind şi multe obiceiuri ale pământului şi formalităţi de acturi ce sânt trebuincioase a fi cunoscute şi pentru judecători când vor fi chemaţi a preţui acturi de legiuiri noi. In sfârşit precum un tânăr are trebuinţă de experienţa po-văţuitoare a unui bătrân, aşa socotesc că şi un neam întreg ia 1) Prefaţa din ediţia lui C. Ν. Β r ă i 1 o i u, procurorul curţii apelative de comerţ. Bucureşti. 1841. cf. Şt, Gr. Berechet, Schiţa, Anexe, pp. 63-4. o epocă hotărâtă, mai vârtos cum este a noastră unde ne între-cem unii cu alţii în propuneri de legiuiri noi, are trebuinţă să afle cele urmate mai din nainte, să-şi cunoască starea lui socială veche, aşezământurile, obiceiurile, orânduelile, ce s'au ocrotit, să măsoare distanţa ce-1 osebeşte de acele vremi, să vază prefacerea ce s'a făcut in viaţa lui socială, şi să poată cumpăni cu înţelepciune îndreptările ce voieşte să introducă prin mijlocul unei noi legislaţii. Acestea sânt cuvintele ce m'au îndemnat să întreprinz a tipări din nou această condică ce a început a să perde în cât un prea puţin număr de ecsemplare să mai păstrează pe la unii alţii. 31 — 471 — 1) Prefaţa editorului. Nihii est in civitate diligentei- reti-nendum, quam jus civile. Etenim, hoc subiato, nihil est, quare exploratura cuiquam possit esse, quid suum, aut quid alienum sit ; nihil est, quod ae-quabile inter omnes, atque unum omnibus esse possit. Cicero Pro Cae c in η a. Ştiut este că legiuirea domnului Caragea a luat mai multe prefaceri de la înfiinţarea regulamentului organic şi pană astăzi, în multe din dispoziţiile ei capitale. Aceste prefaceri s'au introdus prin rândueli ale regulamentului organic şi prin legiuiri speţiale noui. Pe lângă aceste acte legislative avem mai multe ofisuri domneşti şi ţirculare ale departamentului dreptăţii, care au complectat, au regulat şi au interpretat multe din materiile dreptului nostru civil, şi sunt foarte de trebuinţă a se cunoaşte, ca unele ce formez jurisprudenţa ţării. Toate aceste elemente a legislaţii noastre sânt răspândite în osebite colecţii tipărite, şi unele rătăcite în dosierele grefelor judecătoreşti, fără nici o legătura între dânsele şi fără vreo cla-sificaţie după firea materiilor la care să raportez. Siliţi a ne sluji cu dânsele în tot minutul la transacţiile noastre civile, am socotit că poate fi de folos să le avem adunate şi la îndemână într'o. singură carte, Cu acest rând am întreprins lucrarea ce public astăzi prin tipar. Această lucrare consistă în clasificaţia legiuirilor noi, a ofi-surilor domneşti şi a ţircularelor departamentelor dreptăţii, după rânduiala materiilor ce au regulat, şi in coordonarea lor cu legiuirea domnului Caragea, care mi-a slujit de matcă. Multe din dispoziţiile legiuirii domnului Caragea s'au desfiinţat şi altele s'au prefăcut de legiuirile cele noui precum le şi însemnez lă locul lor, şi ar urma să se şteargă cu totul într'o lucrare de codificaţie. Eu însă am fost dator a le păstra în tecstul lor după firea aceştii cărţi, fiindcă lucrarea mea nu este un act legislativ, nici scriere doctrinale, ci precum am zis o lucrare de clasificaţie şi de culegere. Dorinţa mea era să întrupez toate dispoziţiile de legiuiri nuoi în legiuirea lui Caragea, dar nu mi-a stat cu putinţă să o fac pentru toate, din pricină că sistema de clasificaţie adoptată de aceasta din urmă, nu corespunde ecsact la rubrica legiuirilor nuoi şi cu rânduiala ideilor ce au avut de ţintă aceste nuoi legiuiri sau instrucţiile autorităţii de a desvolta. De aceia am socotit să adaog o parte suplementară la sfârşitul cărţii, în care am aşezat înpărţite după rânduiala materiilor, legiuirile nuoi, ofisurile domneşti şi instrucţiile departamentului dreptăţii, în cât poate oricine să găsească cu înlesnire regulile statornicite întru aceasta şi care completez legislaţia noastră civilă, mai cu seamă în materia importantă a hotărniciilor. Dacă îmi va fi scăpat ceva din vedere, voi priimi cu mulţumire şi cu recunoştinţă orice observaţie mi s'ar adresa, ca la urmă într-o nuoă ediţie să complectez ce va fi de lipsă. Observez însă că în această carte n'am avut scop de a a-duna toată materia legislaţii noastre, adică şi regulile procédure! civile şi legislaţia comerţială şi legislaţia penală, fiind că a-cestea sunt adunate şi unele codificate în osebite trupuri tipărite, care sânt în mâna fiecăruia. Crez cu toate acestea că aşa mărginită, precum este, în dreptul civil, cartea va avea o utilitate practică netăgăduită pentru toate clasele de oameni, şi mai cu seamă pentru foncţionari. Această idee m-a şi îndemnat a o publica1). 1) La ediţia IV-a de sub titlul : „Legiuirile civile ale Ţării Româneşti", cuprinzând legiuirea domnului I. G. Caragea coordonată cu dispoziţiile civile ale regulamentului organic, cu legiuirile cele noui, cu ofisurile domneşti şi cu circularele departamentului dreptăţii prin care s'a complectat, s'a îndreptat şi s'a desluşit. Adunate pentru întâia oară şi clasificate de Cluceru C. Ν. Β r ă i 1 o i u, judecător la curtea apelativă criminală din Bucureşti.—Bucureşti.—La librăria lui Adolf Ulrich, calea Mogoşoaei peste drum de biserica Cretzulescu, 1854. 12. PREFEŢELE LA „ADUNARE CUPRINZETOARE IN SCURT DIN CĂRŢILE INPĂRĂTEŞTILOR PRAVILE" A LUI ANDRO NACHI D O ΝI C I, DIN 1814. Ediţiuni. Edifia din 1814 are 20 pagini. Şt. Gr. B e r e c h e t : Schifă, Anexe pp. 67—79. a) Prea o sfinţitului duhovnicescului păstoriu, miiropolit al Moldavei, kirio kirio Ve ni am in, fiască închinăciune. Cătră cine altul s'ar cădea mai cu cuviinţă a să înfăţoşa cartea aceasta şi a să aduce prinos ostenealelor meale ; de cât cătră prea o sfiinţia voastră, pre carele am aflat unul sângur sârguitoriu a o aduce la lumină, spre a fi multora de folos ? Mulţemîrea să va propovedui pentru deapururea, darul să va mărturisi întru obştie, binele să va povesti întru adunarea multora, pildă va fi a urmaşilor şi îndemnare întru ceale mai desăvârşit ! ■ Eu nu aş fi sporit talantul, dacă nu aş fi aflat pre prea o sfinţiia voastră doritoriu binelui. Norocire au fost mie buna voinţă a prea o sfinţiilor voastre, însă îndoită mie norocire din aciastă au fost, a privi cu a-dease apropiiare slăvitele daruri ale prea o sfinţiilor voastre, a-dâncimea smereniei, înnălţimea întru desfătarea slăvitelor cugetări a dumnezeeştii măriri, râul cel nesfârşit al blândeţii, a bunei voinţi, şi a sfaturilor celor cu priinţă cătră toţi de obşte, căldura dragostii cătră Dumnezeu, şi durerea cătră cel de a-proape ! Şi, o! fericită turmă, carea necontenit auzi glasul păs-toriuluitău, celuia ce te povăţuiaşte, celuia ce îţi dă bună pildă; şi îţi deschide din şanurile părinteşti, trimiţându-i adeasea ori în scris sfaturile mântuirii tale. Şi, o! norocite norod, având făc-liia de apururea aprinsă întru sfeaşnicul ei. Stea de lumină întru amiiază zi. Nor luminos spre povăţuire, Soare, care nu întunecă ochii celor ce privesc cătră dânsul. Izvor de adăpare prin sfaturi de mântuire. Podoabă besearicii. Slavă bisericescului cliros. Laudă patriei. Şi povestirea de laudă celor după noi ! Plecatul fiiu sufletesc _ Andronachi Donici ) 1) Ioan Bianu şi Nerva Hodoş: „Bibliografia românească veche" tom III, fasc, II, 1912, Bucureşti, pp. 98—99. b) Predoslovie sau povăţuire spre înţălegerea cărţii. Un înţelept din cei vechi iscusit întru ştiinţa dreptăţilor şi întru altă isteţimea minţii şi a limbuţiei cei desăvârşit Chiche-ron zice: că adevărata pravilă iaste dreapia cunoştinţă, carea iaste înfiinţată la toţi oamenii: adecă mustrarea cugetului. Aceaia porunceaşte a face binele, aceaia popreaşte a face răul, aceaia îndeamnă spre a nu vătăma pre nimenea, aceaia sfătuiaşte spre a da lucrul strein celuia ce i să cuvine, aceaia povăţueaşte spre a face aleagere dreptăţii din strâmbătate, Nu poate cineva a râ-dica această dreaptă cunoştinţă ce iaste omului dăruită de la Dumnezeu, nici poate alcătui cineva pravilă împotriva dreaptei cunoştinţă, căci singură pravila opreaşte (Vezi titlul 1, cap. 7) şi aceasta nu iaste înfiinţată spre a tâlcui, căci iaste înfiinţată la om şi înţelegătoare : adecă planul tuturor pravililor iaste dat din fire întru cunoştinţa şi înţeleagerea fieştecăruia om. Drept aceaia, înţeleagerea cea cuvântătoare a omului are putearea de pravilă nu din zioa carea s'au scris, precum s'au scris pravilile, ci dintru început şi deapururea. Aceştii înţeleageri cuvântătoare, aceştii înfiinţate cunoştinţă a omului urmând judecăiorii cei dintru în vechime a Râmlea-niler, au dat înscris hotărârile judecăţilor ce au urmat asupra a fealiuri de pricini ca să se păzească ca nişte pilde urmaşilor lor, ear pravile asupra pricinilor de judecăţi în scris nu au fost, ci ceia ce da cunoştinţa judecătorilor şi hotărârile stăpânirii să făcea pravilă. Mai în urmă au adaus Râmleanii de la Atinei şi delà alte locuri pravile, care şi acealea nu era îndestule spre întregimea a obşteştii dreptăţi, şi au mai alcătuit şi alte pravile adăogând şi obiceaiurile vechi, ca să se întrebuinţeaze la deosebite pricini, adunându-se în 12 table la anii 305 a împărăţiei râmleneşti, şi dintru această mulţime de pravile de tot fealiul nu se putea alcătui alt cevaşi, de cât numai o îndoială asupra dreptăţilor. împăratul Iulie chesariul carele au împărăţit la anii de — 474 — - 475 la zidirea lumei 5464, adecă cu 45 de ani înaintea naşierii Mân-' tuitorului, s'au ispitit a pune în orânduială aceste pravile, însă nu au putut a aduce lucrul întru săvârşire, Aseamenea şi împăratul Avgust, carele au împărăţit la anii 5509, adecă: la 41 ani după naşterea Mântuitorului, au vrut casă dea o regulă spre a se păzi dreptatea cu chipul carele trebuea să urmeze fieşte-carea judecată. Cu toate aceastea senatul râmlenesc urma pie toată zioa a da noă pravile. In urmă Ermogen şi Grigorie înţelepţii s'au sârguit a le aduna toate aceastea şi a le pune în orândueală pentru ca să se păzească ca nişte pravile statornice, adăogând şi aşezămân-turile şi hotărârile împăraţilor celor de mai înainte, însă sfătuitorii dreptăţilor nu contenea a da sfaturi asupra dreptăţilor. In urmă împăratul Adrian carele au împărăţit la anii 5648 de la zidire, iar de la Hs. 139, iarăşi au vrut să adune toate aceale de mai înainte hotărâri asupra dreptăţilor şi să facă o aleagere pentru ca să se păzească ca nişte hotărâri vecinice, însă iarăşi senatul sfătuitoriu şi răspunsurile praviliştilor n'au contenit. După aceasta înpăratul Τ e o d o s i e cel tânăr carele au înpărăţit la anii 5952, aseamenea s'au ispitit a pune pravilile în orăndueală, făcând şi condică de o adunare a aşăzemânturilor înpărăteşti şi fealuri de hotărâri, însă iarăşi nu au adus lucrul întru săvârşire. Apoi în urmă înpăratul lus tini an, carele au înpărăţit la anii de la Hs. 528, cu multă sârguinţă şi cheltueală au adunat toate aceale de mai înainte pravile în 50 de cărţi, pe care le-au numit d i g e s t a. Aceasta au adunat întru o carte şi toate aşă-zemânturile înpăraţilor care era cuprinsă întru aceale condice a lui Ermogen, Grigorie şi Teodosie, (care aceste pravile sânt întrebuinţate întru toate stăpânirile oblăduitoare a lumii, adăogite cu puţine deosebite politieeşti aşezâmânturi, după a ţărilor trebuinţă şi folos, care să numesc e dicta). Acesta au făcut şi cartea aşăzemânturilor ce se numesc novele (nearè). Acesta au făcut şi Instituţiile pravililor, care deapururea pot să slujască ca nişte povăţuiri celor ce doresc a învăţa pravilile, şi întru adevăr vrednic iaste de toată lauda şi pomenirea ! Cu toate aceastea deacă ar fi urmat acea-iaşi rânduiala, carea au aşăzat-o la Instituţiile sale, şi deacă ar fi pus asupra fieştecăriea pricini hotărârile ceale nestrămutate, şi Jjacă ar li aşăzat întru o sistimă toate pricinile de judecăţi urmând aşăzemânturi a dreptăţii, întru adevăr putea'să fie o pravilă obştească şi nestrămutată. Mai pre urmă înpăratul Le o η înţeleptul şi filosoful, carele au înpărăţit la anii de la Hs. 887, toate aceastea le-au adunat întru una şi au alcătuit pravilile înpărăteşti în 60 de cărţi. Cum şi mai în urmă în zilile înpăratului răsăritului Mihail Duca, carele au înpărăţit la anii de la Hs. 1025 din poruncă au alcătuit înţeleptul Mihail Pselos adunarea pravililor. Aseamenea şi pravilistul Mihail Ataliatis au alcătuit iarăşi din poronca înpărătească adunarea sau alegerea pravililor înpărăteşti foarte în scurt şi prin bună rândueală. Iaste şi cartea de adunarea pravililor a judecătoriului Te-saliei şi prea înţeleptului Constantin Armenopul, pre carea o au alcătuit la anii de la Hs. 1145 în zilele înpăratului Emma-nuil Comnino din ceale de mai înainte alease aşăzemânturi din pravile de cătră inparaţii Leon şi Constantin carii au înpărăţit la anii de la Hs. 785, şi dintru ale înpăratului Vesîlie Machedonul, carele au înpărăţit la anii de la Hs. 865, şi din însuşi cărţile împărăteştilor pravile cu aleagerea celor trebuincioase canoane. Cât pentru cartea aceasta nu iaste îndoială că aceaia ce iaste scrisă în limba elenească şi latinească, iaste întru adevăr vreadnică de toată lauda ! însă cu tălmăcirea acei cărţi ce s'au urmat în limba proastă grecească, cu totul s'au întunecat slava cărţii neglăsuind tâlcuirea cu textul, şi abătându-să din noima cea adevărată, în cât poate a să da pricină la ceale mai mari îndoeli a dreaptei cunoştinţă. Apoi atât mai înainte cât şi în urmă după vreame au urmat a se face multe hrisoave cu aşezâmânturi şi hotărâri asupra multor pricini şi noveale, care toate aceale următoare sânt ceale mai cu dreptate, dintru care s'au făcut această carte de Adunarea şi aleagerea pravililor înpărăteşti ; cuprinzetoare de ceale trebuincioase pravile pentru toţi de obşte, alcătuită cu toată înlesnirea ca să fie spre înţeleagerea şi ştiinţa tuturor, fiind că iaste a să îndoi cineva cum că pravilile să cuvine a fi cu cea mai lămurită glăsuire, leasne spre înţeleagere, şi fără a lăsacea mai mică îndoială nimăruia. Şi pentru aceasta socotesc că ispi-tindu-să cineva a tâlcui din cuvânt în cuvânt şi întru aceiaş1 înaltă şi înpodobită rostire precum sânt capetele pravililor, în loc de folos poate să aducă prihană pravililor, şi îndoială asu- — 476 477 pra dreptăţii, şi zăticnire la hotărârea dreptei judecăţi. Şi iarăşi ispitindu-să cineva a găsi unile din capetele pravililor şi a le tâlcui după părerea sa, nu va pricinui altă ceva, decât o alunecare din dreapta cunoştinţă şi din dreapta judecată a cuvântu-tui celui înţelegătorul : am zis după părerea sa : căci părerea nu să naşte din altceva, de cât din necercetarea cea cu străbatere spre aflarea adevărului şi a lămuritei cunoştinţă a fiinţei lucrului, fiindcă pravilile dintru început nu s'au alcătuit într'alt chip, de cât după fireaştile şi după obşteaştile dreptăţi a neamurilor, şi după sfătuirea cuvântului înţelegătoriu ce iaste înfiinţat omului, prin care povăţuindu-să înţelepţii, au alcătuit pravilile politiceşti, şi au făcut aşezământuri şi hotărâri asupra pricinilor, ascultând sfatul şi povăţuirea ce le-au dat mustrarea cugetului; căci nu poate fi mai iscusit judecătoriu de cât mustrarea cugetului omenesc, nici mai bun pravilist de cât lumina cea înfiinţată a cugetului ; prin carea însuşi omul iaste martur lu îşi de binele sau răul şi de dreptatea sau strâmbătatea ce voeaşte a face. Deci firească dreptate iaste, care nu numai omului ci şi păsărilor ceriului şi dobitoacelor iaste înfiinţată din fire, precum am zice : părinţii a iubi pre fii, şi fii pre părinţi, părinţii a să sârgui pentru buna creştere şi buna starea fiilor, fii a să supune cătră părinţi, şi iarăşi fii a purta de grijă la slăbăciunea părinţilor lor şi la întâmplările lor a să sârgui spre izbăvire, în-datorindu-să cu aceiaşi îndatorire a să ajuta şi a să apăra unii pre alţii şi iarăşi firească dreptate iaste precum am zice : căsă-toriea cea legiuită între bărbat şi femeae spre câştigare de soţie şi de fii moştenitori sprijinitori la slăbăciunea. bătrâneaţelor lor. Aseamenea firească dreptate iaste, fii a moşteni întru toate pre părinţii lor, săvârşindu-să fără dieată ; ca unii ce sânt născuţi dintru aceiaşi familie, şi părinţii pre fii lor asemenea ; şi iarăşi prin pravilile politiceşti a să îndatori pre părinţi spre a lăsa prin dieată legiuita parte din moştenire fiilor, cum şi fii părinţilor ; şi iarăşi ne urmând lireaştelor dreptăţi şi călcând preste fireasca povăţuire, a-i depărta din moştenire. Fii a câştiga dreptăţile familiei ca unii ce printrânşii viează familiea şi nu să stinge, părinţii a avea pre fii lor supuşi ca unii ee sânt născuţi în casa aceaia, a căriea stăpân iaste tatăl şi muma, şi sânt eşiţi din trupurile părinţilor lor. Şi iarăşi părinţii spre a purta de grijă pentru hrana şi creaşterea fiilor lor, fiind că nu să pot singuri a să hrăni pre sineşi, şi aş purta de grija celor trebuincioasă şi de folos; iar viind în stare: a-i slobozi pre fii de subt stăpânirea lor, ca unii ce au câştigat puteare spre aşi purta singuri de grija celor trebuincioasă. Femeaia a fi cu supunere cătră bărbat fiind partea cea slabă, şi bărbatul a purta de grijă pentru femeaia sa şi pentru zeastrurile ei, fiind că iaste firea cea gingaşă, toate acestea fiind prin fireasca povăţuire. Şi iarăşi firească dreptate iaste ca omul să fie slobod a face ca lucrul ce iaste drept al său ceaia ce va voi după a sa plăceare, însă fără a să abate din ceale ce sunt oprite prin poruncă în epicratiea J) patriei sale, fiind că a-tuncea greşaşte în potriva pravilii politiceşti. Şi iarăşi fireasca dreptate iaste, ca fieştecarele om să fie stăpân cash sale, avearii sale, ai acelor deplin câştigate prin dreptate, şi fieştecarele om născându-să în lume a fi una din părţile familiei întru carea s'au născut, a câştiga dreptăţile stării sale şi a patriei sale, şi a avea dreptăţile sale în lucrurile ce i se cuvin a le stăpâni şi sunt dreapte ale sale, şi pentru aceasta iaste ajutat de pravile asupra celor ce s'ar ispiti a Ie aduce supărare la dreptăţile lor (Vezi titlul 6 § 4) urmând înpotriva fireştii dreptăţi ce iaste îndatorit fieştecarele a păzi Iar obştească dreptate a neamurilor iaste, precum am zice: întru a oamenilor înpreună petreacere obştească pravilă carea oamenii de la sineşi au aflat, pre cum a dărui unul altuiea, a să împrumuta unul de la altnl, a schimba unul cu altul, a vinde lucrul său şi a-1 cumpăra altul (Vezi titlul 9. § 9) a supune lucrul său supt stăpânirea cea politicească cătră altul prin năimeală sau orândăluire de veaci sau vremealnic, a supune lucrul său supt păstrarea altuea lăsându-1 depozit a face învoeale, compromesuri unul cu altul, a da cuvântul său unul cătră altul; dintru care se nasc îndatoririle unuea cătră altul prin alcătuirile şi tocmealele ceale cu bună primire şi cu bună credinţă despre amândouă părţile, spre a da şi a lua sau a face ceva; deci abătându-să cineva din ceaea ce este îndatorit, să nasc jalobele asupra celor ce greşesc cătră alţii ne păzind îndatorirea lor sau greşind cătră alţii prin faptele lor aducătoare şi pricinuitoare de pagubă (Vezi titlul 6, § 3) precum : asuprind cineva lucrul altuea, sau într'alt chip aducându-1 spre păgubire şi vătămare, pentru a cărora înfrânare s'au făcut pravilile, care dau fieştecăruiea ceaea ce i se cuvine după dreptate, şi pedepsesc pre acei ce fac vicleşuguri, silnicii, nedreptăţii (Vezi titlul 1^ stăpânire guvern, (grecism). — 478 47') 1. § 6) sau greşesc prin alte fapte de vinovăţii, rănduindu-le pedeapsele greşalelor spre contenirea faptelor înpotriva răutăţii şi a neomenirii, adecă : înpotriva celor ce opreaşte cuvântul cel înţelegătorul ce iaste înfiinţat omului, dintre care înţelepţii po-văţuindu-se au alcătuit politiceasca dreptate, prin care omul câştigă lucrul ce i se cuvine a-1 avea sau a-1 lua, urmând după dreptăţile care hotărăsc aşăzemânturile pravililor /"Vezi titlul 9 cap. 10 şi 14 şi cele următoare capete). Pentru aceasta eu socotesc, că un cuvânt de prisos sau nepotrivit la tâlcuire, sau un cuvânt de îndoeală, sau noimă neînţeleasă precum să cade, şi acoperită cu podoaba cuvintelor, poate să aducă prihană pravilor. Eu pentru datorirea cea cătră patrie, şi dragostea cea cătră ai mei patrioţi am jărtvit ostenealele meale, căci a sluji cineva patriei sale şi a păzi dreptăţile ei şi a iubi pre patrioţii săi, iaste una din datoriile ceale neapărate, pentru aceasta n'am cruţat osteneale întru îndelungă cetire, şi întru adunare la un loc şi alăturarea canoanelor ce privesc tot cătră aceiaşi pricină, care am socotit că să cuvine a fi la un loc spre tâlcuirea pricinilor întru o curgere, nădăjduind că va avea multă bucurie cetitoriul carele va ceti cu luare aminte şi va vedea chipul cu carele iaste tâlcuită noimaJ) a fealuri de fealiuri de capete din pravila care privesc tot cătră aceeaşi pricină, însă prin deosebită rostire şi ritoricească înpodobirea cuvintelor, nu să va îndoi de ostenealele meale, şi de aleagerea şi deosebirea ce am făcut acelor ce sânt întru neaşăzată rându-eaiâ şi a celor ce sânt întru o deosebită inţeleagere, povăţuin-du-mă din învăţătura Instituţiilor, care am câştigat în vărsta ti-nereaţelor meale în limba latinească, căci ştiinţa pravililor fiind una din epistimile 2) care sânt supusă a să învăţa prin profesor, preste putinţă iaste a să ispiti cineva numai din canoanele pan-dectilor şi a condicilor şi a celor adunate dintru aceaste înpărăteşti pravile, a să întrebuinţa după plăcerea de unele şi a lepăda pre altele, neavând povăţuirea instituţiilor, adecă a elemen-turilor dintru care să alcătueaşte atâta mulţime a capetelor pravilii. Această carte poate a fi deobşte spre folos fiindcă pri-veaşte spre câştigarea ştiinţii dreptăţilor şi a lăudatei petreaceri între oameni, poate a fi de mare folos şi pentru inerii carii o 1) chirie, embatic, (slavism). 2) ştiinţă, cu loştinţă, (grecism]. vor ceti cu luare aminte, şi prin aceasta povăţuindu-să şi întru cclirea şi tâlcuirea împărăteştilor pravile în limba latinească sau în limba ellinească, vor câştiga mare folos : căci oricare ar avea dorinţă ca să câştige ştiinţa pravililor, fără apărare trebuinţa ceare ca să se îndeletnicească cu o nespusă osteneală întru o îndelungată cetire a şasăzeci de cărţi şi înzecite pe atâtea titluri ale cărţilor şi nenumărate capete, ca să poată culeage şisădeo-sebsască unele din ponturi care privesc cătră pricinile, jalobele şi Ciarerile ce sânt pentru lucruri, şi altele care sânt personali-ceşli (Vezi titlul 9 cap. 2) şi să le poatâ alcătui ca să păzească tâlcuirea lor cu bună rândueală, fiindcă sânt înprăştieate şi fără nici-o rândueală, dintru care poate a să da sminteală la urmarea dreptăţii. Şi osebit sânt multe capete care nu glăsuesc tot întru un fealiu între dânsele, mai ales unele cătră altele împo-trivindu-să la hotărâre, a cărora prefacere şi îndreptare s'au făcut cu cele următoare mai nemerite hotărâri, Osebit această carte va fi de mare întrebuinţare pentru un judecătoriu fără de preaget, pentru că nu numai va avea toată înlesnirea la pricinele de judecăţi, fiind cea de faţă povăţuire cu trimiterea cătră cartea, titlul, capul şi paragraful împărăteaş-tilor pravile ; dar mai vârtos că de multe ori se întâmplă cel mai iscusit judecătoriu întru ştiinţa pravililor, să nu poată a-şi aduce aminte desăvârşit asupra vreunii pricini de judecată, cum hotărăşte pravila ; fiind dar această condică a pravililor de faţă, eată înlesnirea, după carea nici celor ce să judecă nu le rămâne îndoeală şi cuvânt de nemulţemire asupra judecătoriului, Apoi şi spre a să apăra omul în viaţa sa de strâmbătăţile întâmplătoare şi spre a întâmpina vicleşugurile prin ştiinţa ce va câştiga de hotărârile canoanelor pravilii va avea multă folosinţă, căci pravilile având multă privigheare şi îngrijire cătră a-ceastea, au legiuit puind aşezâmânturi obşteşti şi temeinice înpotriva celor ce s'ar urma cu chipuri amăgitoare şi vicleane, precum am zice : la facerea dieţilor, cum adeasea vedem că să întâmplă, la care leasne se înţeleage câtă rugăminte şi câte mijlociri şi făţarnică dureare cătră cel ce zace de boala morţii pot să arate acei interesaţi pentru câştigarea moştenirii lui, spre a-1 abate pre bolnav din slobodă voinţa sa, precum bărbatul lă-comindu-se ca să căştige avearea femeaii sale şi femeaia ale bărbatului ei, sau precum am zice : pentru zestrea înpotriva bărbatului desfrânat care ar voi să o înstreineaze, cum şi pentru - 480 — cei nevrâstnici şi pentru lucrurile lor, câtă privigheare şi îngrijire au avut pravila puind aşăzemânturi în ce chip să se facă dieţile, şi când să se ţie în seamă, cum şi pentru amăgirile ce să pot întâmpla nevrâstnicilor, cum şi pentru cele ce se urmează din tocmeale, şi jalobele ce să nasc dintru acestea, cum şi pentru înfrânarea cu legiuita pedeapsă a vinovăţiilor aseaminea, şi pentru aceasta putem să zicem : că din pricina neştiinţii pravililor pot să urmeze multe strâmbătăţi şi mulţime de judecăţi şi ne-curmarea şi necontenirea lor. Pentru aceasta eu m-am sârguit cu multă strădanie a alcătui această carte pre cât au fost ^prin putinţă spre a se înţelege şi cu lesnire tâlcuirea pravililor, şi spre a afla puse în rânduiala toate pravilile, adăogând şi obiceiurile celea aprobăluite a pământului Moldavii. Cu toate acestea neapărată datorie urmează de cătră cetitori a o ceti foarte cu mare luare aminte şi fără grăbire, fiindcă este în puţine cuvinte mult cuprinzătoare, şi a o petrece de multe ori, întrebuinţându-se atât la judecăţi, cum şi la scoaterea a însuşi capetelor din înpărâteştile pravili, şi fără îndoeală va câştiga toată înlesnirea la hotărârea dreptăţilor împodobindu-să înpreună şi cu ştiinţa pravililor; căci omul dvpă ce pp. 412-413, Ediţia Il-a a apărut în 1800. Ediţia Ill-a a ieşit la 1827. a) Prea sfinţitului, prea cinstitului şi de Dumnezeu alesului mitropolit a toată Ungrovlahia, Kirio Dositeiu, al nostru prea milostiv stăpân, pre cea de slugă, după datorie, până la pământ plecată închinăciune aducem. Vrând mântuitoriul nostru după învierea sa, să încredinţeze dumnezeescului Petru, prea purtarea de grijă a oilor celor cuvântătoare, i-au zis lui, Simone al lui Iona, iubeşte-mă ; paşte oile meale. Şi dragostea cea fierbinte, carea ziceai că ai cătră mine, cât să şi mori pentru mine, acum o arată, prin a purta grijă de oile meale, pentru care sângele mieu pre cruce am vărsat. Cu florile dragostii aceştiea, carea iaste vârful faptelor celor bune aflând Dumnezeu după inima sa înpodobit pre prea sfin-ţiea ta, te-au înălţat pre acest sfinţit scaun al Ungrovlahiei, ca să păstoreşti şi să ocârmueşti, nu norod nesupus şi înprotivito-riu, şi credincios şi dumnezeescului jug plecat, nu prost şi fără de iscusinţă, ci cu înţelepciune şi cu ştiinţă, precum oare unde şi prin proorocul Ieremia zice ; „Şi voiu da voao pre voi, păs-cându-vă cu ştiinţă. (3.15). Că bineştiind prea sfinţiea ta, că la această păstorie duhovnicească, nu iaste din destul numai arşiţa zilii, şi gerul nopţii, ci trebueşte şi ştiinţă păstorească. Ai urmat şi la aceasta patriarhului Iacov, păstoriului celui înţelept. Şi precum acela prin cea de la Dumnezeu meşteşugire a înpes-tricîunii toiagelor au înmulţit dobitoacele sale, aşa şi prea sfinţiea ta, prin dumnezeeasca înpestriciune a faptelor celor bune — 528 — — 529 — ale prea sfinţii tale, aduci arriipăstoriului Hs. pre oile lui ceale cuvântătoare, chip însufleţit şi cu faptele ceale bune înpetriţit fâcându-te după cum zice apostolul, „(1 Tim. 4, 12)" tuturor celor de supt prea sfinţiea ta, cu cuvântul, cu petreacerea, cu dragostea, cu duhul, cu credinţa, cu curăţeniea, luând aminte totdeauna la cetirea dumneeştilor scripturi, la mângâerea celor necăjiţi, la învăţătura celor ce au trebuinţă de sfătuire, la apărarea celor ce să nedreptăţesc, la ajutoriul văduvelor şi al si-rimanilor, la ocrotirea săracilor, la întemeiarea şcoalelor. Şi în scurt să zicem, la folosul a toată turma. Dară fiind că aceastea folosesc numai pre cei ce sânt de faţă şi aproape, nu s'au îndestulat înţelepciunea cea păstorească a pre sfinţiei tale, ca folosul ce să face delà prea sfinţiea ta numai întru aceştiea să se cuprinză, ci au atlat oare carele chip nou, caşi cătră cei ce nu sânt de faţă, ci sânt departe să se dea. Iară acesta iaste râvna prea sfinţiei tale cătră tălmăcirea cărţilor celor sfinte şi de suflet folositoare şi tipărirea acestora. La aceasta fiind pornit, nu atâta din grija dării de seamă, sau din dădeajdea luării de plată, cât din dragostea cea cătră Dumnezeu şi cătră aproapele, întru care toate să cpânzură. Drept aceaia şi acum, aflând prea sfinţiea ta această prăvilioară, plină fiind de mult folos, ca ceia ce poate folosi şi pre cei ce sânt afară din oltariu, pre aceia adecă, ca ceia ce îi învaţă pre dânşii în ce chip să cuvine să dea fieşte căruia la vreme, măsura de grâu a cuvântului, iar pre aceştia ca ceaia ce îi sfătuieşte pre dânşii, cu ce feliu de mai nainte gătire să cuvine să o primească pre aceasta ca să nu cază în deşărt graiurile ceale grăite spre folos, ne-ai poruncit noao slugilor prea sfinţiei tale, tălmăcirea aceştia, din limba cea grecească, întru a noastră cea rumânească, întru care şi lumină a dobândi prin tipărire ai hotărât. Şi acum iată s'au înplinit porunca prea sfinţiei tale cea dé Dumnezeu iubitoare şi s'au săvârşit hotărâreacea de suflet mântuitoare. Primeşte-o dar pre aceasta, prea sfinţite al nostru stăpâne, cu cea obicinuită a prea sfinţiei tale bunătate, întrarmân-du-ne pre noi, cu ceale sfinte şi prea putearnice rugăciunile prea sfinţiei tale, caşi de acum înainte, prin aceastea înputernicindu-ne, să ne învrednicim să slujim şi la altele ca aceastea stăpâneşti porunci ale prea sfinţie tale, precum şi la cuvintele prea cuviosului părintelui nostru Simeon noul Bogoslov şi la Chiria-codromion a prea sfinţitului arhiepiscop al Astrahanului kir Ni- chifor Theotochi, care iarăşi din porunca prea sfinţiei tale le-arn tălmăcit, şi luminând şi pre aceastea prin tipărire a le vedea nădăjduim, după râvna cea fierbinte şi scoposul prea sfinţiei tale,, şi după dorinţa cea de obşte a tuturor. Iară Dumnezeu dătătorul bunătăţilor să dăruiască prea sfinţiei tale toate ceale bune şi de mântuire, întărind pe prea sfinţia ta întru toată cinstea cea arhierească şi slava cea fără de moarte, pre scaunul cel păstoresc al prea sfinţiei tale, până la adânci bătrâneţe, spre folosul cel de obşte al turmei cei încredinţate prea sfinţiei tale de la dânsul. Ai prea sfinţiei tale prea plecate slugi : Gherontie şi Grigorie. b). Celor întru Hs. prea cinstiţilor părinţi duhovnici fiească închinăciune. Pre cât easte de mare dragătoria duhovnicilor, pre atât mai vârtos are trebuinţă şi de mare osteneală, ca să se poată lucra de dânşii cu folos şi cu roadă. Aceştia, cu adevărat, au luat pe rând unul după altul, de'la sfinţiţii şi purtătorii de duh A-postoli, stăpânirea de a lega şi a deslega păcatele oamenilor, după hotărârea Domnului : „Cărora veţi erta păcatele, erta-se-vor lor. Cărora le veţi ţinea, ţinute vor fi. (Ioan 20,23). Care lucru easte numai al lui Dumnezeu. Dar trebuinţă easte ca să se ostenească şi aceştia, pentru ca să cunoască care păcate să cuvine şi care să leage şi să desleage precum au zis cătră Climent, Petru verhovnicul Apostolilor : „Vei lega ceaia ce să cuvine să se leage. Şi vei deslega ceaia ce să cuvine să se desleage". A-ceştia făcându-se mijlocitori între Dumnezeu şi între oameni, împacă pre oameni cu Dumnezeu. Dară însă trebuinţă easte, casaşi cunoască ei foarte bine socoteala şi ştiinţa acestei împăcări. Cum au zis fericitul Pavel : „Dumnezeu era întru Hr... şi puind întru noi Cuvântul împăcărei" (II Corint. 5, 19). Acestea sânt doftorii aceea şi primitorii de oaspeţi, pe carii i-au pus Domnul, după pilda Evangheliei, la sălaşul cel de oaspeţi ai bisericii, pentru ca să poarte grijă de cei bolnavi, adecă de păcătoşii a-ceia, care să rănesc de gânditorii tâlhari, adecă de draci. Dină însă easte trebuinţă şi să ştie ei, care rane să cuvine să lc arze, care să le tae, şi la care să puie emblastron, şi la ce feliu de oameni să vearse vin şi iuţime, şi la carii să metahiriscască untdelemn şi blândează. — 530 - - 531 Duhovnicilor, cu adevărat, s'au dat să fie judecători, judecând pre norodul Domnului cel numit cu numele lui Hr. Dară însă li s'au dat lor şi sa cerceteaze cu multă cercare, pentru ca să afle adevărul şi dreptatea, care sânt ascunse la acest feliu de judecăţi, pentru ca să nu se întâmple şi să facă nedreaptă judecata pentru hatâr, sau pentru neştiinţă, sau pentru altă oa-recarea patimă. Şi pentru ca să se înplinească la dânşii aceaia ce au zis dumnezeescul Pavel : „Iară cel duhovnicesc judecă toate, iar el de nimenea nu să judecă". (I. Corint. 2. 15). La aceştiea s'au dat ca să fie asemenea cu vânătorii, precum potrivit îi numeşte proorocul leremia : „Şi după aceaia voiu trimite vânătorii, şi îi vor vâna pre ei.., din găurile pietri-lor" (15, 16) ; şi cu preoţii legii cei vechi, carii curăţa pre cei leproşi: „Mergând arătaţi-vă pre voi preoţilor" (Luca 17, 14). Dară însă la aceştia s'au dat, ca să ştie şi mii de meşteşuguri şi să facă mari osteneale, pentru ca să poată vâna de prin păduri şi de prin codrii păcatului, pre ticăloşii păcătoşi. Şi să aibă şi luare aminte multă, ca să poată ^cunoaşte, carea lepră, adecă care păcat easte de moarte, şi care easte vreadnic de ertat, care easte din parte, şi care cuprinzător, care este pe dasupra, şi care easte întru adânc înrădăcinat. Şi pentru ca să zic în scurt duhovnicii s'au rânduit să fie păstori şi ciobani la oile ceale cuvântătoare ale lui Hr. Dară însă easte neavoie ca să şi verse multe sudori, suindu-se pe deasupra munţilor, pogorându-se prin văi, alergând şi căutând aici şi acolo, pentru ca să afle oaia cea rătăcită, pre păcătos, zic, carele este vânat de fiara diavolul, şi aflându-o să o rădice pre umerile lor, şi să o aducă mântuită la începătoriul păstorilor Hr. ca pre un dar de mult preţ, după ceuia ce zice ; „Toţi cei din prejurul lui vor aduce daruri" (Psalm 75). Pentru aceasta, ca să se facă oareşcum mai lesnicioasă greutatea ce pătimesc duhovnicii la slujba dregătoriei lor, s'au adunat cu multă silinţă această învăţătură, de la mulţi sfinţi dascăli, adăogându-se şi canoanele sfântului foann Postnicului, încă şi altele oarecare de nevoie pricini pentru ca să canonească după acestea pre cei ce să pocăesc. Primiţi, dară, o cinstiţi duhovnici, cu părintească dragoste acjastă mică cărticică, şi citind-o pre ea, şi ajutorându-vă, să nu încetaţi de a vă aduceţi aminte la rugăciunile ceale cătră Dumnezeu, de cei ce s'au ostenit de o au tălmăcit. Iară mai vârtos de a da mulţămire după Dumezeu, prea sfinţitului nostru stăpân carele neîcetat pune toată silinţa, spre binele şi folosul cel de obşte, Dintru a căruia poruncă s'au şi tălmăcit aceasta şi cu a căruia cheltuială s'au dat şi în tipariu *). Supliment la* pp. 415-419. 29. FRAGMENT DIN PREFAŢA CÂRJEI ARHIEREILOR, TRADUSĂ DE MONAHUL COSMA IN 1754.2) Vezi pp. 130-131. Preaosfinţituîui, prea cinstitului de Dumnezeu trimisului arhiepiscop şi mitropolit, a toată Moldaviea : de obşte al nostru sufletesc părinte şi al mieu milostiv stăpân kirio kir Iacov : mântuire sufletească sănătate şi cătră vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi dc la Dumnezeu biruinţă iţi poftesc cu plecată închinăciune. Pământescul, neputinciosul, şi nepreceputul cuget al inimii meale cei slabe şi proaste, îmi leagă limba mea (Preaosfinţite şi mult milostive stăpâne) şi gura mea ca un frău şi zăbală o opreşte, şi amorţită cu căzută sfială a să porni sprea ceale despre prea osfinţiia ta poroncite mie. Iară nădâjduindu-mă prea puternicului Dumnezeu carele dă dar celor smeriţi şi ascultători şi luminează mintea lor, $î gura lor o dăşchide spre binecuvântarea sa şi darului prea sfântului şi de viiaţă făcătorului d[u]h, care întru patriiarşi mai nainte s'au închipuit, întru pr[oo]roci s'au vestit, şi întru mucenici s'au săvârşit, şi întru sfinţiţii săi ierarşi prin dumnezăiasca poroncă s'au înpodobit. Acestuiaş Dumnezeu carele prin sineţi grăiaşte, şi eu cu plecată smerenie supuindu-mă, cu pohtă şi multă dorire a sărăcii meale, şi plecaţii inimi. Iată aşternut mâ fac sfinte poroncile tale. Vâzăn-du-mă ca un ochiu ce se află întru sfântă şi prea înaltă starea bisericii luminând şi zărind tot trupul ei, şi ca pre un soare care cu razile sale după porunca lui Dumnezeu neîncetat tot pământul luminează şi incălzeaşte şi ceale de pe dansul creaşte. Cătră toată turma cea cuvântătoare văzându-ţi râvna cea dumnezăiasca, necurmata şi neadormita grijă ce ai pentru dânsa, să îndestulezi supt părinteasca învăţătura arăhipăstorii tale ca supt a soarelui oblăduire şi încălzire, şi mai ales ca să nu mă 1. La celelalte ediţiuni forma este oare cum modernizată şi în deosebi sfârşitul, unde se aminteşte, că celelalte ediţii au fost tipărite cu cheltuiala altor buni creştini. 2. Acest fragment de 2 pagini îl găsim în ms. 1468 ca prefaţă a traducătorului C o-s m a către mitr. Iacob. — 532 533 arăt nemulţămitoriu ţie făcătoriului mieu de bine, nădăjduind la curate rugăciunile tale. Din care Dumnezeu înb!ănzăndu-să îşi dăşchide nevreadnic rostul mieu şi graiu hărăzindu-mi îmi învaţă manile meale şi ticăitile deagite şi mi le întăreaşte a coprinde condeiul şi a scrie însumi această sfântă carte ce se numeşte Vactiriia, ce se numeşte adecă sau să zice razimul sau îndreptarea arhiereilor: şi a o tălmăci din linba elinească pe linba romanească. Acum întăi ivită şi din multe sfinte pravile adunată : de prea înţeleptul şi mult învăţatul Iacov arăhimandritul şi dascăl de la Ioanina, fiindu-i şi lui poroncită de prea osfin-ţitul şi a toată lumea patriiarh al Ţărigradului kir P a r t e n i e : întru care nimica ceva dintra-1 mieu m-am apucat a tălmăci sau a scrie : ce numai căte am aflat de la acestaşi : Iacov dascălul adunate şi într'această carte Vactiriea de dansul bine aşăzate şi tocmite, pe cum şî prea osfinţiia ta ca milostivul mieu arhipăstoriu te-ai milostivit după cearirea mea de mi-ei dat dior-tositorfu *) bărbat înţelept, şi întru aceste 3 limbi : elineaşte, latineaşte şi moldoveneşte, bine învăţat, dumnealui dascălul de patrie fiind grec de la Tasos : cu carele dinpreună de zi şi de noapte ostenind am procitit luând sama lexurilor din cuvânt în cuvânt păn în sfârşitul cărţii, şi pre rare locuri unde s'ar fi întâmplat a să nemeri căte un lex rămienesc sau elinesc, pentru scurtă limba moldovenească l-am înpregiurat mai cu multe cuvinte, şi aceasta nu pentru alta socotind să fie şi celor mai proşti vădite şi arătate după cum şi dumisale cu dreptul i s'au socotit aceasta, şi din multe lexicoane dinpreună le-am îndreptat. Care această carte Vactiriea adunata din multe sfinte pravile de acestaş Iacov arhimandritul ; iară mai pe urmă şi arhiepiscopul Ioaninii : coprinde întrănsa mai mult de 1600 de capete adunate zăc din dumnezăeştile cărţi ale sfinţilor şi de Dumnezeu propoveduitorilor apostoli şi de la prea înţelepţii şi de Dumnezeu săninaţii părinţi ai sfintelor şi de Dumnezeu rânduitelor so-boară : de la purtătorii de Dumnezeu şi marii învăţători şi luminători ai lumii şi de la prea înţelepţii şi îndumnezăiţii înpă-raţi, şi altile ce să află în pravilile ceale politieeşti, ce, săntu de bună trebuinţă prea sfinţii arăhipăstorii tale, carele eşti de la Dumnezeu dăruit arăhipăstoriu, chivernisitoriu . . , 2) 1) corector. 2) Lipseşte mai departe, fiind înlocuită restul prefeţei cu foi albe. jf/. Ir A>-t'P^ .ψ,.^ ^rrrme ■y â ■ T- 'Ϋ* Λττ<'■>*/·> 4,'K> ■/} „ if Kl Faximilul No. 1. TABLA DE MATERIE Pag. Izvoarele dreptului bizantin în legătură cu cele ale dreptului vechi românesc. I. Legislaţia lui Justinian (529-534). . . . 1—7 II· Studiul bibliografic al istorii dreptului bizantin profan şi canonic . 8—28 III. Studiul istorii dreptului canonic ■ . · 28—29 IV. Ediţiuni şi studii amănunţite asupra dreptului bizantin profan şi canonic în celelalte ţări europene . . . . . . 30—43 Legile din epoca izauriană : V. Ecloga ("Ήχλογι* Ί.ώΐ' νόμων Vr σύντομοι), 726. . 44—57 VI. Ecloga privata, Ecloga privata aucta şi Ecloga ad Prochiron mutata .... 57—59 VIL Legea agrară (ό νόμος γεωργικός) 685-695. . 59—66 VIII. Legea maritimă (oi ναντιχοϊ νόμοι ή δ ναντιχός νόμος τών e Ροδίων) 717-741 . . . 67—71 IX. Legea militară (δ νόμος στρατιωτικός) , , 71—72 Perioada II-a legislativă: Χ. Epoca macedoneană 867-911 . , . 73—75 XI. Manual de lege (δ πρόχειρος νόμος) 870-878 . 75 -80 XII. Epanagoga (Έπαναγωγή τών νόμων) 884-886 . 80—83 XIII. Basiiicalele (Tà Βασιλικά) 886-892. . · 84—91 XIV. Sinopsisul Basilicalelor (^ννοψις των Βασιλι- κών sau Νόμιμον χατά στοιχεΐον) sec. ΧΙΙ-ΧΙΠ. 91—92 XV. Practica judecătorească (Πείρα), la sfârşitul se- colului al XI-lea . . ' . . 92—94 XVI- Sumarul Basilicalelor (ΊΊπονχειτος), începutul veac. al XII-lea ..... 94—95 XVII. Legiuirea lui Mihail Ataliatul (Ποίημα νομιχόν sau Πραγματεία), pe la anul 1073. . . 95—98 574 575 Pag. XVIII. Prochiron auctum c- 1300 . . . . 98—100 Manual juridic civilo-penal bizantin : XIX. Exabilul lui Const. Armenopol (Εξάβιβλος) 1345. 100—110 XX. Novelele (Νεαροί) 527-1453 .... 110-111 XXI. Dreptul canonic (Έχχλησιαστιχόν δίχαιον) 1-1859. 112—118 XXII. Nomocanoanele : 1- Nomocanonul în 50 de capitole al lui Ioan Scolasticul, c. sec. al VI-lea. . 118—119 2. Nomocanonul în 14 titluri sec. VII-IX-lea. 119—120 1. Comentariile lui Alexe Aristen. 1130 . 120 2. Comentariul lui Ioan Zonara, începutul sec. al XI-lea. .... 121 3. Comentarul lui Teodor Valsamon, 1169- 1177.......121—122 Sinopsisuri canonice : 4. Sinopsis-ul lui Arsenie din Atos. . 123 5. Sinopsis-ul canonic al lui Armenopol . 123 6. Nomocanonul din 228 capitole, finele sec. al XIV-XV-lea .... 123—124 XXIII. Sintagma lui MateifVlastarie (Σύνταγμα χατά στοιχεΐον), 1335 . . . . 124—128 XXIV. Nomocanonul lui Manuil Malaxos O' νομο- χάνιον), 1561-1562 .... 128-130 XXV. Cârja arhiereilor (?) βακτηρία τιον αρχιερέων); în greceşte la 1645 ; iar în româneşte la 1754. 130—131 XXVI. Pidalionul (Πηδάλιον), 1793 (greceşte) şi 1844 (româneşte) ..... 131—132 Legi sud-slave în legătură cu cele vechi româneşti. XXVII. 1. Legea Vinodolului (khncacackîm 3dKcmx) 1288, 133-140 XXVIII. 2. Zaconicul lui Ştefan Duşan (sakohhkx Or«- $ληλ ASuianai, 1349 şi 1354. . . 134—136 3. Legea pentru judecarea mirenilor (34- kohx c8a,jki" λ(οα«λ\χ). . . , 136—139 XXIX. Legislaţia bizantină în slavoneşte» care a slujit ca model pentru pravilele româneşti, 1335-1644, . 139—140 Pag. a) . Copiile Sintagmei lui Vlastarie în slavoneşte, din România, 1474 şi 1636. . 141—142 XXX. Nomocanonul lui Ioan Postnicul în româ- neşte, 1572. . . . . . 142—145 XXXI. Cele şeapte taine a besearecii, 1644, · 145—148 b) , Pravilele slave, cari au servit ca original pentru Pravila de la Govora, 1640. 149—152 ,\ XXXII. Pravila de la Govora, (Muntenia). 1640. 149—153 c) . Legislaţie bizantină în slavoneşte pentru instruire în general. x- XXXIII Kormcaia kniga şi Pandectele lui Nicon. 158—159 d) . Legislaţia bizantină în elenă, neogreacă şi latină ca model pentru pravilele româneşti. .... 159—160 XXXIV. Pravila aleasă a lui Eustratie logofătul (manuscris;, 1632? .... 160—164 XXXV. Carte românească de învăţătură de la pra- vilele împărăteşti, (Moldova), 1646. . 164—173 XXXVI. îndreptarea legei sau Pravila cea mare, (Muntenia), 1652..... 174—181 XXXVII. Adunare cuprinzătoare în scurt din cărţile împărăteştilor pravile, alcătuită de Ândronache Donici, (Moldova şi Basarabia), 1814....... 181—196 XXXVIII. Carte folositoare de suflet, (Muntenia) 1799. 196—198 Legile neo-greceşti alcătuite după izvoarele bizantine. .... 199—200 XXXIX. Nomocanonul lui Gheorghe din Trapezunt, 1730...... . . 200—201 XL. Manualul juridic (Νομιχόν ττρόχειρον) al lui Mihail Fotinopolos, (Muntenia), 1765. ,101—208 XLI. Pandectele (Ιΐανδίκτη) ]ui Toma Carra : (Moldova), 1806. .... 208—211 Legile greco-române, alcătuite după cele bizantine. XLII. Micul manual de legi (Συνταγμάτων νομικόν) al lui Alexandru Ipsilante, (Muntenia 1780). 211—225 XLIII. Codul civil (Κώδίξ πολιτικός) al lui Scarlat Alexandru Calimah, 'Moldova), 1817. . 225—258 576 577 XLIV. XLV. XLVI. XLVII Legiuirea (Νομοεσία) lui Ioan Gheorghe Caragea, (Muntenia)-1818 ■ Legi traduse din ruseşte sau influenţate de a-ceastă legislaţie ..... învăţătura Ecaterinii a Il-a (Banaux βκίτί-pHHki KTcpoii), 1773. .... Aşezământul organizării Basarabiei, (icraKX OEpasoRaNi-k EfccdpaKCKoît oKAacTHj, din 29. IV.1818 . . . Aşezământul ocărmuirii Basarabiei, din 22. 11.1828 ....... XLVIII. Aşăzământ ostăşesc pentru straja pămân-tenească a Valahii şi Moldovii din 1832 . Legislaţia austro-ungară şi influenţa ei asupra Românilor din Ardeal şi Bucovina Decretum tripartitum din 1517· Allgemeine Gerichtsordnung=Rânduiala judecătorească de obşte, 1782-1787 Codul penal austriac din 1803 cu traducerea lui românească din 1807 Codul civil austriac din 1811 — 1812 . Criminaliceasca condică din Moldova, 1820- 1826 . . . ' . Legi româneşti, alcătuite sub influenţa franceze. Proectul de cod civil pentru Basarabia din 1820-1827. ...... Codul comercial al Munteniei din 1840 Codul penal al Munteniei din 1841. Condica penală ostăşească - cu procedura ei dini85?, (Muntenia) . . _ . Materiale de legislaţie curat românească. Hrisoave, Aşezăminte, Ponturi, Acte de drept privat, Cărţi de judecată şi Anaforale-Regulamentul Organic · Legile date sub Regulamentul Organic-Manualul administrativ al Principatului Moldovei, 1855-1856 XLIX. L. LI. LII. LIII. LIV. LV. LVI. LVII. LVII1- Pag- 258—279 279— 280 280- 288 288—292 292— 293 293— 297 297— 298 298— 300 300—307 307—312 312-319 319—328 legislaţii 328—335 335—340 341-343 343-349 349__394 394—395 395 396-397 2. 3. 4. Procedură civilă pentru Valahia şi Moldova din 1859 şi 1861 ..... Un proect al Pravilniceştei condici din. 1780. Legislaţia sub Alexandru Ioan I. Cuza. LIX. Codul civil, penal, comercial şi alte legi, ANEXE. Prefeţele legilor vechi româneşti. 1. Posleslovia pravilei alese manuscrise a lui Eustratie din 1632 ..... Prefaţa pravilei de la Govora, din 1640, . Prefaţa delà „Şapte taine ale biscaricei" din 1044. Una din prefeţele arhimandritului Iacob din la-nina la „Cârjaarhiereilor", alcătuită în 1645 Prefaţa delà „Cartea românească de învăţătură dc la pravilele împărăteşti", a lui Vasile Lupu, din 1646 ...... Prefaţa lui Daniil Panoneanul către mitropolitul Munteniei, Ştefan ..... Prefaţa la îndreptarea legei lui Matei Basarab, din 1652 .... Hrisovul de promulgare al lui Ştefan Mihai Racoviţă, domnul Munteniei pentru Manualul de legi din 1765 al lui Mihail Fotino Prefaţa la „învăţătura Ecaterinei Jl-a", din 1773 . Acte privitoare la „Pravilniceasca condică" a lui Alexandru Ipsilante, din 1780 . Acte- privitoare la „Legiuirea" lui Ion Gheorghe Caragea, din 1818 . Prefeţele la „Adunarea cuprinzătoare în scurt din Cărţile împărăteştilor pravile" a lui Ândronache Donici, din 1814 ... Acte privitoare la „Condica civilă" a lui Scarlat Calimah, 1817 Hrisovul privitor la epitropie, din 1 Iulie 1817 . Anaforaoa arătătoare de pravilele, care ocârmuiau pământul Moldovei din vechime, Noembrie 1819 . 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 397—399 400-402' 402 404 405--408 409—412 413-414 115 119 420 121 122 42-1 424-434 435 436 437 439 440 452 453-471 472..... 483 ■IS4- 491 492-49.1 495 -498 578 16. Prefaţa la „Codul civil" al lui Scarlat Calimah tradus în româneşte, 1833 . . . 498—501 17. Porunca domnului Moldovei Mihail Grigorie Sturza voevod, din 22 Martie 1835 . . 501—502 18» Prefeţele Codurilor austriece, traduse în româneşte, pentru trebuinţa instanţelor din teritoriile româneşti, supuse Austriei . . 503—510 19. Materialele la „Legiurea" lui Caragea, din 1838, 510—513 20. Prefaţa la „Legiuirea" lui Caragea, editată de C. N. Brăiloiu în 1854 .... 513-515 21. Prefaţa „Legiuirei" lui Caragea, editată de Brăi- loiu în 1865 ■.....515—517 22. Porunci domneştii privitoare la alcătuirea „Crimi- naliceşti" condici moldovene, din 1820—1826· 517—520 23. Ofisurile lui Barbu Dimitrie Ştirbei/ privitoare la „Condica criminală cu procedura ei",editată în 1851 şi 1852, în Muntenia . . . 520— 22 24. Decretul lui Alexandru Ioan I. Cuza la „Codul penal şi procedura lui"» din 1866 . . 522- 523 25. Decretul lui Alexandru Ioan I. Cuz.a pentru promulgerea „Codului civil " din 26 X[ 1864 523 26. Prefaţa la „Codul comercial", editat de Brăiloiu în 1858 ....... 524—525 27. Decretul lui Alexandru Ioan I. Cuza, privitor ta promulgarea „Codului comercial" din 1864. 525—526 28. Prefeţele la „Carte folositoare de suflet", editată prima oară în 1799 , 527—531 29. Fragment din prefaţa de la „Cârja Arhiereilor", tradusă de monahul Cosma în 1754. . 531—532 30. Douăzeci de faximile. .... 533—572 Tabla de materie. ..... 573—578 Lista numelor şi lucrurilor. . . . 579 - 60fr