T BIBLIOTECA LITTERARIA SERIA III. CONTELE m CAPITULU XXXIII. BANDIŢI ROMANI. A dosa-zi Franz sc denxrtx întîi» el», iui îndatx ie se denxrtx, s»nx. SKnetîils kIonouel«l?>i înkx se maî aszia kxnd» me-stersls Pastrini intri» în nersoaiiT». — Ei bine! zise oasnele trismfxnd», mi fxrx kiars s’astente ka sx 1» întrebe Franz, siiam nrea bine ieri, Es-lelinjjx, kxnds ns yremn sx vx nromits! v’a venit» în minte nrea txrzi», mi nsinaî o kaleaskx a remnss în Roma... nentr» iele trei zile din »rmx, se înjieleye. 4 BIBLIOTECA LITIERAKIA — Da? zise Franz, adiki nentr» acelea kxnd» e de neanirali trebainni. — lic este? întrebi Albertu intrxndS: n» e niuî o kaleasln» ? — Tokmai, skamnsl» mea, resn»nse Franz, iui aî ginit» nsmaî de kxt». — Ei bine! eatx ue frsmosa o ram» este oramal» dainneavoastrx etern»! — Adiki, Es'ielinnf», zise meşter»!» Paslrini, kare dorin st. niiT. kanitala lamiî krestine în oare-kare demnitate în nriviii.ua kxlxtorilor», adikx nentr» kx n» se afli. kalea-sk'i» înuenînd» de daminiln, dimineajjx nîm» niaruî seara; dar, d’aui înkolo vei afla uinwi-zeuî daka vrei. — Ax! este nova mi asta, zise Albertu; azi avem» joi, ’iinc suie, d’ak»m nînx daminikx ue se mai noate în-tîmnla! — A» st. soseaski, dela zeue nînx la do»x-snre-zeue mii In.lT.torI, resnanse Franz, kari vor» faue gre»tatea mi mai mare în kt. — Amikal» ine», zise Morcerf st. ne b»k»rxm» de nresent» mi sx n» mai întsnekxm» viitor»!». — Del» n»nin», întrebi Franz, nslea-vom» s’avem» o fereastn.? — 8nde? ■ — în strada Cursului, auzi akoJo! — Ax bine, da! o fereastn.! strigi meştera!» Pastri-ni; ks nenatinjjt, ueste toatx n»tinua omeneaskx: mai era «na T al» uinuilea nlanS al» nalat»l»î Doria, mi e nrinsx de »na nrinuine ras» k» dosx-zeuî de sekinî ne zi. Amîndoî janiî se nrivirx k’ »n» aer» înkremenit». — Ei bine! sk»mn»I» me», zise Franz I»î Albertu, şuii ue e bine de fxkHta? x\ ne daue si nelreuems karna- CONTELE I)E MONTE-CRISTO. 5 val»l» la Venezia ; «iei» nsiiin» akolo, mi de ns vom» afla vr’o trTS»n>. avem» gondole. — Ax! nre leţiea mea, n»! strigi. Albertu, am otTrît» st vtz» karnavalsl» Ia Roma, mi îl» voiîl vedea, kiar» mi ne niiioroamje, daka n» se noate alt»-iel». — EatT.! strigi Franz, e o idei. tri»mfTtoare, mai vîrtos» ka st. slingT, lineva moccolelli; st, ne înkostsmxm» ka nis'ie noliminelî* strigoi sas ka I»k»itori din Lande, mi vom» resmi de nebsniT. — Es'ielinnele LorS tot» rîoresk» o trxssn, nînT d»- minikT. ? — Ahz! akolo! zise Alberlfi, ns k»m-va îijT tre'ie nrin minte Iyt avem» s’ o kroiin» ne jos» «rin stradele Romei ka klemiî de srnierî? — Mt> d»k» st» n»i» mai ksrînd» în l»krare ordinele EsMeliniielor» Voastre, zise mestersl» Pastrini, de kTt» vt sn»i» mai d’ înainte ki, trrssra vt, va kosta IitIc mease niastri ne zi. — Uli e», sk»mn»I» me» domn»le Pastrini, zise Franz, e» kare ns s»nt veiinsl» nostr» milionar»!», înî sn»îs mai d’înainte Ier, fiind»-kT, e a natra oan, de ln»nd» vi» la Roma, s'ii» nren»l» kales'ielor»; în zilele de rînd», d»mini-nele mi serl)T,toriIe; înî vom» da dosT-snre-zeue niastri nen-tr» astT.-zî, niT.ine mi iroimTine, mi vei mai avea înkt »n» benefmi» fr»m»mel». — K» toate acestea, Es'ielinijT... zise mester»l» Pastrini, nerkTiid» a se resvri.ti. — D»-te, sk«mn»l« me» oasne, d»-te, zise Franz, sas mi, d«ks sing»r« e« st uit, tokmesk» k» affetlatorele ds-mitale, kare e mi al» me» ; e »n» amik» vekis al» me», * Karagioinî 6 BIBLIOTECA LITTERAR1A kare mia ininkat» insljjî bani în viajia lai, mi kare, sne-ntnd» kt mî va mai mtnka, îmi va »iere »n« nrejjs maî mik» de kils anela ne kare ui J» da»: vei nerde dan, diferinya iui vei strika dsmneata. — N» fane astt osteneala, Esielinirt, zise meşter»!» Pastrini k’»n» ssrîss de snekslator» italian» kare se mirt»ri-ses'ie învins», voi» fane k»m e mai bine, iui krez» ki vel fi m»in»mit». — De minsne! eatt ne va st, ziki a sui uineva st> vorbeask't. — Kind» vrei trissra ? — Ileste o ort*. — Ileste o ori va fi la noartx. într’adevtr», neste o ori, tn>s»ra astenta ne amîn-doî j»nii: era »n« liakr» modest» ne kare îl» întluaseri în rungsl» de kaleaskT, nentr» solemnitatea îmnrejsrarii; dar, ks loati, înftuimarea sa k»mni>tatt, jsniî era nrea feriniyi kt as aflat» k» ne st se tîraskt în 'iele trei zile din srmi. — EsuelinuL! strigi ciceronele vizînd» ne Franz în fereastra, st zik» srt tragi kareta nalatsl»î? Or ktt» de obininsits era Franz k» vorbele îngâmfate ale Italianilor», întîia sa miskare 1» de a se sita îînnre-j»r«l; dar ktlre dîns»l« f»rt îndrenlate aste kavinte. Franz era Es'ielinjja, kareta era liakrsl», nalatsl» era otelsls Londrei. Tot» ţicnişi» ltsdiros» al» na^snii era în asii sin-gsrt frasi. Franz mi Albertu se deteri jos». Kareta s’anronrt de nalat». Esnelinnele Lor» îiui întinsere ninioarele ne banke-te, ciceronele stri ne skasnsl» d'înderits. — ftnde vor» Esnelinuele Lor» st fitkondsse? CONTELE DE MONTE-CRISTO. 7 — La Smtala-Petru mai întîia, mi ne arini la Co-liseu, zise Albertu ka ana adevărat» Parisian. Dar Albertu na s«iia an» lakra: ki trebuia o zi întreaga snre a vedea lineva ne Sintala-Petru mi o lani sure a la stadia; zisa i treka nrin armare namaî vizînda ne Smtala-Petru. De o daţi amîndoi amilii vizări ki îmienea a însera. Franz se aiti> la ori, mi viza ki era natra mi ja- mitate. Alămii laan ean kalea olelalai. La noarti, Franz dete ordina ka'ieralai si fii gata neutra onta ore. Vrea si faki ne Albertu a vedea Coliseul Ia lamina laneî. nrekain îla fikase si vazi ne Sinlala-Petru la lamina zilei. Kmda uineva araţi anai amika ana orarna ne kare Ia a vizata, în-trebainijeazi tota aneia-mî kokelirii ka mi kmda anti o femeii ala kiria a fosta amanta Ilrin armare Franz însemni kauerahsi itinerarala sea: kita si easi ne noarta del Popolo, s’o iea d’a langala zida-lai din afari mi si reintre ne noarta San Giovanni. Asta-fela, Coliseul Ie aiurea firi niui o nregitire mi firi ka Capitolul, Forul, arkala lai Seplimîi Severu, temulala lai An-tonin mi ala Faustineî mi Via Sacra, si fi servita de trente ne kalea sa ka s’o mikmoreze. Se nasen Ia masi: mesterala Pastrini nromisese oa-snilora seî o masi minanati; le dete o mni de mizloka, n'avea ue si ziki lineva. Dane nini, intri mi ela: Franz kreza mai întîia ki venia si iiriimeaski komulimentele lora, mi se nregitia ai le fa4e kmda la liele d’ întîia vorbe fa întreranta. —- Esielinni, zise mesterala Pastrini, mi lingameska de anrobarea dainitale; dar n’am venita nenlra asta aii. 8 BIHLIOTECA LITTERARIA — Venit’ al oare st» no sn»! kt a! aliat» vrc o Iria— s»rt? întrebi Albertu anrinzînds-ui! iiigara. — Niiii nentr» asta, iui kiar», EsMelinjjelor», veni fa»ie bine niwi st inaî ksyetaij! F ayeasta mi st vt east k» total» din minte. La Roma I»kr»rile n» not» mi n« se noi». Ktnd» îiji sn»ne Mineva kt n» se not» , n» mai rtmtne ni-miks de zis». ' — La Parisîî, e m»lts mai komods: ktnd» ns se noale ncva, nlttesMe nineva îndoit», mi kiar» în min«t»l» aiela are tot» 'ie Mere. — ITe touî Francesi! î! asz» zikînd» ama , zise moştenii» Pastrini kam atins», *ieia mc mt faiie st n» înjjeleg» nentr» 'ie mai ktltloresks. — Illi eS asemenea, zise Albertu, skonînd» ismsl» de la ţigara sa mi ftkînds-l» st se srne în tavan» ne ktnd» se Iegtna ne amîndo»t iii'iioarcle d’îndertt» ale fotoli»]»! se», n»maî ncbsnii mi nerozii ka d'alde noî ktlttoresk». oamenii >ieî ks minte n» ui! last kasa din strada Helder, b»levard»l» Gând mi kafeneaoa Parisului. Se înneleije kt Albertu lokttia în sss-zisa stradt, îmi ftuea în toate zilele nreîmblarea fasionabilt, mi nrtnzia lot» d’asna în singsra kafenea »nde se nrtnzesie, ktnd» se afli» nineva bine k» bteniî kafenelei. Mester»l» Pastrini remase sn» minsts în ttMcre: este învederat» kt ksyeta la resnsnssl» kare ftrt îndoialt ns i se ntrea ksrats. — Dar în Mea d»ne »rmt, zise Franz întrersnînd» ksijettrile yeograiÎMe ale oasnelsî se», venisem! nentr» Meva, de Me n» ne sn»! skonsl» veniri! dsmitale? — Ax! urea adevtral»; ealt-ls: ay! komandats ka-leaska nentr» natr» ore? — Ama. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 9 — Aven! a minte st visitauî il Colosseo? —- Adikx Coliseul? — E tokma! aiela-m! lskrs. — Fii,. — An! ziss k«ierKl»! st, easT, ne noarta del Popolo, sx okoleaskT zidsriie mi st» intre ne noarla Giovanni? — Astea ssnts vorbele mele. — Ei bine! itinerarsls a'iesta ns e k» nxtinnT. — N» e k?> nstinijT! — Sas *jel« iittnin» foarte iierikBloss. — rieriksIosS! mi nenlrx kare ksvînfs ? — Din ka»sa faimossl»! Luigi Vampa. — Mal întîis, sksmnslîi meii oasne, ne va st» zikî, fai— mossls Luigi Vampa? întrebi» Albertu; noale li or lntii de faimos» i ars nlvjea la Roma, dar în! simiii In, la Parisu nii! kî» Iii snie qineva daka se afli» ne lame. — K»m, n« 18 ksnoasiejjî? — N’nvemK onoarea. — K'aji! a8zil8 ni*jî o daţi» de nsmele l«î? — Ni'iT o daţi». — Ei bine! e 8nii bandit» ne lingi, kare Decesaris mi Gasparone S8iitii nisie konilam! d’aî korsls!. — Lsare a minte, Albertu! strigi» Franz, eati. dar anii bandiţii! — în! simiii, sksmnslii mei; oasne, In» U8 m! vine st krez8 ni'i! o vorbi» din ki»le ml zini. Akbm dan kTndii ne amil înjjelesii între no! desnre aieasta. sn8ne totii Tie vei voi, te asksltS: „A foştii o dati»...a — E! bine! st, le ltsTmii dan! Mesterslii Pastrini se întoarse Intre Franz, kare i se nxrea mai Iv8 jsdekatT dintre amîndoi. Kati st dTinii drentate bielals! oni8: în toatT viajia Is! detese bsin» loksin- CONTELE DE MONTE—CRIŞTO. 11 iii, Francesilor, dar ni'iî o datx n» nri'ien»se o kikinx a sni-rit»I»î lor». — Esielinijx, zise el» k» m»Itx seriositate, îndren-txnd»—se, k»m am» zis», kxtre Franz, daka mx nrives'i! ka n’«n» miuiinos», n» e de treb»iniix sx ni mai snsi» weia ne vream a m sii»ne; noi» k» loate acestea sx vx înkredinnez» kx era în interes»!» Esaelinnelor» Voastre. — Albertu n» ni zinc kx estî mincinos», domnsle Pastrini, zise Franz, înî zi«ie kx n« te va krede, nimik» mai inslt». Dar e» te voi» krede, fii liniştit», vorbesie darx. — K» toate a'iestea, Es'ielinijx, bine vezi dsmneata, daka se îndoesHe Hineva de mine kx sn»i« adevxr»!»... — Sk»mn»l« ine», zise Franz, estî mai ssnxrxaios» de kxt» Casandra, kare k» toate a'iestea era nrofeteasx, mi n’o ask»lta nimini; de oare-iie dsmneata, Mei» nsnin», estî sig»r» de jsmxtatea a»dilori»l»! dsmitale. Aidi, mezl daka e ama, mi sn»ne-ne iie era D. Vampa. — Vam siiss», Es'ielinnx, kx e »ii» bandit» nrek»m na mai stal» alt» de kxnd» k» faimos»!» Maslrilla. — Ei bine! ie are a faie bandit»!» acesta k» or-dinsl» ae 1» am» dat» k8iier»l»I de a cmi ne noarla del Po-polo mi a intra ne noarta Giovanni? — Are a fa'ie, resn»nse meşter»!» Pastrini, kx veijî n»tea emi ne o noartx, de kxt» mx îndoesk» kx veyl intra ne aea altx. — lili nentr» ae ama ? întrebi Franz. — IIentr»-kx îndalx 'ie însereazx n» mai e nineva sigxr» 'limn-zcn de nanii denarte de nornî. — Ile onoare? strigi Albertu. -— Domnsle konte, zise meşter»!» Pastrini tot» a-tins» nînx în f»nd»I» inimeî de îndoiala ne o arxta Albertu, aeia «ie snsi» n» e nentr» dsmneata, ii nentr» însojjitorsl» 12 BIBLIOTECA LITTERARIA d»mitale de kxlxtorix, kare k»noas«ie Roma, mi snie kx n» e de glsmit» k» asls-fel» de l»kr»ri. — Sk»mn»l» me», zise Albertu îndrcntxmla-sc kx-tre Franz, eatx o avent»rx minsnatx nrcksrn o kxstam» noi: Imnlem» kaleaska de nistoale, de trombloane* mi de nsimie k» do»x neve. Luigi Vampa vine st> ne onreaskx, îl» o-nrim» noi. II» adsqem» la Roma; îl» înkinxm» Santitxyi! Sale, kare ne întreabx «ie noale st. fakx nentrs noi ka st. ne arate relu.nos'iinna sa nentr» astx fantx. Albirii «ierem» o karetx k» doî kai din grajd «rile sale mi vedem» karnaval»!» în trxs»rx; fxr’a mai nsne kx. esle de krez»t» ka nonorsl» roman» reksnoskxtor» ne va înksnana Ia Capitohî mi ne va nroklama, ka ne Curtius mi Horalius Cocles, mxntsitorii na-triei. Ile kxnd» Alberlu ded«wca astx nronsnere, meşter»!» Pastrini fxiea o figsrx >ie ar» fi anevoie de deskris». — IDi mai întîi», întrebi Franz ne Albertu, de »nde o st. iei aste nistoale, aste trombloane, asie nbume k» dosi yeve k» kari vrei a jji îmnxna trxs«ra ? — Syi» kx n» Ic voi» Isa din arsenal»!» me», zise el»; kxni, la Torracina, inia» l»al» nîm> mi nsmnalsl» me»; mi d»mitale? — Illi mie mi a» fxk»ls tot» ama la Aquependente. — Ama! sk»mn»l» me» oasne, zise Albertu anrin-zînds-mi a do»a jjigarx la rest»l» uelei d’întîi», smi kx a-stx inxsKrx e urea komodx nentr» lotri, mi nare-mi-sc kx s'a l»at» înijeleyere ks dînmii ka sx ml îmnarnx foloasele îmnresnx ? Fxrx îndoialx mester»l»i Pastrini se nxr» astx gls-mx kam komnromitxtoare, kxni resn»nse ne j»mxlate, mi * SnS felS de karabins qe se întrebsinjieazi. în konibil în timntf de resbels. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 13 înkx îndrentxnda-se kxtre Franz, ka singarei nersoane kare i se uxrea mâi ka minte mi mai lesne de înnelesa ka dînsa. — Es'ielinna Sa s'iie kx na e obi'ieiala a se anxra lineva kxnda e atakata de bandinî. — lIe fela! strigi Albertu, ala kxraia karaijia se revolta Ia idea de a se Ixsa sx fix jefaita fxr’a zme nimika; •ie lela! na e ohi'ieiala ? — Na, kxiî or-'ie anxrare e nefolositoare. lle vrei sx fa'i! în kontr’a vre-o doi-siire-ze*ie bandiţi kari esa din-tr’ana mauna, dintr’o derîmxtarx saa dintr’ana anadska, mi kari te ieaa de o datx toni Ia kxtare? — Ei! nre lei,iea mea! voia sx mx laşa sx inx o-moare! strigi Albertu. Lokandistala se întoarse kxtre Franz k’ana aera kare vrea sx zikx: Negremita, Esielinjjx, kamaradala damilale e nebana. — Skanniala mea Albertu, zise Franz, resnansala damitale e de minane, mi faiie kxta qu'il mourfit ala bxtrx-nalai Corniliu; de kxta, kxnda Oraţia resnandea ama, era vorba de mxntairea Romei, mi asta uri avea lokala. Dar kxta neutra noi, iea a minte kx e vorba de ana simula kanrhiia de malnamita, mi kx ara li de rîsa a ui! nerikala uineva viujja nentr’ana kanriiia. — Ax! per Baeeo! strigi mesterala Pastrini, bine vorbesm, nre lei,iea mea! Albertu îmi înuila naxarala ka lacryma-Christi mi la bea îmieta mormxinda nis'ie kavinte neînjielese. — Ei bine! meştere Pastrini, zise Franz, akam kxnda kamaradal» mea s’ a linis'iila mi kxnda ai natata anrenai dis— nosijiianile mele na'iili'ie, akam, sx vedenia, lie este doni-nala Luigi Vampa? E nxstora saa natriiiana? e jane saa bxtrxna? e mika saa mare? Deskrie-ni-la, ka, de la voma 14 BIBLIOTECA LITTERARIA întîlni vre o dalt în Jsmc, ka Ion Sbogar sa» Lara, st uatem» iei» iiKyin» a I» reksnoasie. — N’ aî ne Mine întreba mal bine, Esiclinyt, de-ktt» ne mine, ka st nî da» iele maî drente amtnsnte, ktiî am k»nosk»l» ne Luigi Vampa de ktnd» era konil» inkt. mi, într’o zi ktnd» ktz»sem mi es în mtnile ]»î, d»kînds-mi de la Ferenlino la Alatri, îmi ad»se a minte din ferÎMi— re nentr» mine, de vekia noastrt ksnosiinijt; îmi dete dr»-m»l», n» n»maî ftr’a mt fa'ie st mi nlttesks resksmntra-rea, dar înkt d»ne ie mt dtrsi k’ sus orloţiis nrea frsmos» mi mî siiKse istoria sa. — St vedem» orloiji»l8, zise Albertu. Mestersl» Pastrini skoase din nossutrelal» se» »n» minsnat» Breguet avînd» n»mcle a8tor»l»î se» , timbr»!» Parisului mi o koroant de konte. — Eatt! zise el». — Draie! zise Albertu, înî lak» komnliments; am mi e» »n»l« lot» kam asemenea — hui skoase orlogial» din nosanarsl» yileteî sale — mi m’ a koslat» trei mii franiî. — St vedem» istoria, zise Franz trtgînds an» fo-toli» mi ftkînd» semn» meşter»!»! Pastrini st meazt. — Flsieliinjele Lor» îm! da» voia ? zise oasnele. — A»z! akolo! zise Albertu, n» est! an» nredikators. sksmnsl» me», ka st vorbesil în niuioare. Lokandistsl» mez» dane ie ftka lit-ktr»ia din liito-riî 1»! aaditor! o salatare resnektsoast, kare avea de skon» a artla kt era gala a le da assura 1«T Luigi Vampa siiin-nelc ne kari le ierea ei. — Ama! zise Franz onrinds ne mestersl» Pastrini în minslbl» ktnd» deskidea gara, zii! kt aî kBiioskst» ne Luigi Vampa de ktnd» era konil»; ama dart el» e j»ne înkt ? — lIe fel» j»ne! ama krez» mi e» abia e de do»t Liligi Vampa. 16 BIBLIOTECA LITTERAK1A. zeii iui doi de ani! O! e sus nor’-de-kxine mi jsmxtate, are st ajsngx denarte, st, vezi dumneata! — lIe ziu! desure aneasla, Albertu? frsmoss Iskrs st> mi fakx uinevn sns nsme de la dosx-zen! iui doi de ani, zise Franz. — Da, negremits , mi, kxnds era de seama lai, Alesandrs, (A sare mi Napoleon, kari as lxksls în srmT» sns sgomots ama de mare, ns era atxts de înaintau! ka dînssls. % — Asts-fels dan,, zise Franz îndrentxnds-se kxtre oasnele Isî, erosls a kxrsia istorii» o voms aszi e nsmaîde dosx-zeni mi do! de ani? — Abia, dsne ksm avsse! onoarea a vi snsne. — E mare sas iniks? — De mizloks: anroane kxts Es'ielinjia Sa, zise oasnele arxtxnds ne Albertu. — In! mslnsmesks nentrs komnarare, zise anosta iilekxnds-se. — Zi la vale, meştere Pastrini! zise Franz ssrîzînds de ssnxrarea amiksls! ses. IIIi din ne ldasx a sonietxui! este ? — E sns simnls uxstorels amezats ne inomia kon- telsî de San-Felice, 'ie se aflx între Palestrina mi laksls Gabri. Era nxsksts la Pampinara, mi intrase, kxnds era de ninn! ani, în servi'iisls konlelsî. Tatxls ses, nxstors mi els la Anagni, avea o mikx tsrmx a isî, mi trxia ks Ixna oilors sale mi ks lăutele lors, ne kari venia sx Ie vînzx la Roma. c Ile kxnds era konils înkx, miksls Vampa avea sn« karakters stranis. Inlr’o zi, liinds de iiieante ani, venise sx kaste ne nreotsls dela Palestrina mi Îs rsgase sx Îs în— veue sx yiteaskx. Era Iskrs greş, kxn! jsnele nxstors ns astea CONTELE DE MONTE-CRISTO. 17 st uiî lase tarma. Dar banal» nreota se dacea în toate zilele st> fakt litaryia la ana sttaka najjină înseninata ka st noa-tt nltti ana nreota, mi kare, neavînda nici name, era ka-noskata sab acela de Borgo. Ilronase lai Liligi st se afle în kalea sa în minatala întoarcerii sale iui st i dea asta-fela lekyianea, artttndai mai d’înainte kt astt lekjjiane va fi skartt iui kt trebaia nrin armare st urofite de ea. Konilala nriinii ka bakarit. în toate zilele Luigi dacea tarma sa st naskt în kalea dintre Palestrina iui Borgo; în toate zilele, la noat ore de dimineajjt, ureotala trecea, mi konilala medea din nreant ka dînsala ne marginea anaî uianjia, uii ntstorala îmi laa lekui-anea în breviariala nreotalaî. In trei lani scia st citeaskt. Na era namai attta: i trebaia akam st înveţe a skrie. Ureotala naşe ne ana nrofesora de skrisă din Roma st fakt trei alfabete: anala mare, anala de mizloka, mi a-nala mika, mi i artti kt armtnda acesta alfabet» ne o nla-kt nstea, ka ajatorala anai vîrfa de fera, st înveue a skrie. în aceia-iui seart, ktnda tarma sa se întoarse în sata, mi kala Vampa alergi la Itkttaiuala din Palestrina, lai ana kaiă gros», îl» ftari, îla cioktni, îla rotanzi, mi ftka ana fel» de stilet» antika. A doaa-zi, adani o nrovisiane de nltci mi se naşe ne lakra. în trei lani scia st skrit. Ureotala, minanata de astt înuelegere nrofandt, mi miskala de astt înlesnire, i dtrai mai înalte foijie de xtrtit, ana naketa de nene mi ana kb'uitaiua. Avea ana noa stadia de ftkata, dar ana stadia kare Conul« de JUonte-Cristo. Voi. UI. 2 18 BIBLIOTECA LITTERARIA n» era nimiks ne lingi iel« d'înllis. Oiilk zile în «rini, el» mxnxia nana nreksm minsia stilel»l». llreot»!» sn»se astx anekdotL kontel»! de San-Feli-ce, kare vr» si vazx ne mikul» n^slor», îl» n»se si ni-teaski, mi si skri7> înaintea J»î, ordoni intendent»l»I se» st» 1» n»ii, a inxnka dinnre»m> ks domesticii mi i dete doi ni-astri ne l»ni. K» banii aceştia, Luigi ksmii'&ri kfcrjjî mi kondee de nismb». într’adevT»r«, întreb»injjase aweia-mî laksltate de imitare la toate obiektele, mi, întokmal ka Giotto kxnd» era konil». desemna ne nlak'B oile sale, arbsrî mi kase. lle »rmrL, k» vîrl»l» k«nilaiii»l»i se» îimen» a li»ia Iemnsls mi a i da tonte felurile de forme. Ast»-fel» înie-n»se Pinelli, sk»lntor»l» nonslar». O fetiinoari» de mease meante ani, adik'L «icva mai j»n'L de ki»t» Vampa, in»zia mi ea oile întrsn» sat» velin» k» Paleslrina; ea era orfani», ni»sk»li» la Valmonlone, mi se n«mia Teresa. Amîndoi konil se întîlnia, medca »n»l» lingi alt»l», îmi h»sa t»rmele si se amestiie mi si» naski îinnre»ni, sta de vorbi,, rîdea mi se j«ka; ne «rnn» seara, îmi aievea oile kontel»! de San-Felice dinlr’ale baron»l»î Cervelri, mi konil se n'Ln»sia ka si» se întoarki ne la satele lor» dinds-mi k»vînt»l» a se întîlni a do»a-zi dimineajii. A do»a-zi. se ninea de vorbi,, mi se miri a aslx-fel» »n«I» lîngi altul». Vampa se lik» de dol-snre-zeye ani, mi mika Teresa de HnB-snre-zeie. K» toate anestea instinktele lor» nat»rale se desvolta. He lîngi g»sl»l» artelor» ks kare Luigi mersese ama denarte ne kit» n»tea în sing»iitatea sa, era trist» «ne-orî 20 BIBLIOTECA L1TTERARIA din toane, arzător» iui mînios» din kanrim», batjokorîtors tot» d’auna. Ni'iî »n»I« din bxevii din Pampinara, din Palestrina sa» din Valmontone, n» n»mai kx n» n»t» avea oare- kare treiere Ia dîns»l», dar niqî kiar» sx fix însouitorsl» 1»!. Tem-nerament»!» se» vol»ntari», tot» d’a»na disnss» a nretinde fxr’a voi niMi o daţi a fa'ie uii el» ne voia altsia, denxrta dela dînssl» or «ie miskare amikalx, or *ie arxtare simnalikx. Nsinai Teresa koinanda k» o vorbx, ks o kxstxt»rx, k’sns semn», aielsi karakter» întreg», kare se îndoia s»b mina »neî femei, mi kare, s»b mxna or-kxr»i om» si. fi fost» mx-kar», s’ar» fi înjjenenit» de s’ ar» fi r»nt». Teresa era, din kontra, vioaix, snrintenx mi voioasx, dar koketx nesle mxssrx; iei doi niastri ne kari ’i da l»î Luigi intendent»!» kontel»! de San-Felice, nrejisl» tstslor» lHkrxrilor» skslntate 4e le vindea negsuxtorilor» de jskxrii din Roma, se da ne «ieriei de mxrgxritari, ne salbe de sti-klx, ne a«ie de a»r«. Asts-fel», m»ljj»mitx keltselei j»nel»î se» amik», Teresa era «ica mai frsmoasx mi «iea mai eleganţi, jjeranx denîmnrej»rKl» Romei. Amîndoi konii kresnea mere», netrekfnd» toate zilele imnresnx, mi Ixsxnd»-se fxrx lsnti, în inşiinktele natsrei lor» nrimitive. Asts-fel», în konvorbirile lor», in visele lor», Vampa se vedea tot» d’asna kanitan» de korabix, venerai» de armaţi, sa» gsvernator» al» »neî nrovinnie; Teresa se vedea înavsjjitx, nsrtxnds iele mai fr»moase roki mi »rmatx de domestici în livrele; ne »rmx, dsne 4e mi netreiea toa-tx zislijia nesînds viitorsl» lor» k» aceste neb»ne arabes*ie, se desnxrjjia ka sx d»kx fix-kare t»rma sa în stasl», mi sx desiinzx, din înxljjimea viselor» lor», la «milinjia stxrii lor» Meleî adevxrate. Intr’o zi, j»nele nxstors zise intendent»l«i kontelsî kx vxz»se »n» I»n» einind» din msnjjii Sabinei mi tot» înfxm»- CONTELE DE MONTE-CRISTO. 21 rind»-se îmnrej»r»l8 tarmeî sale. Intendent»!» i dete o n»-mki; asta «ierea mi Vampa. Se înlîmnli» ka asii nsrnki si. fii> o jieavi min»na-ti din Brescia, n»rtind» glonysl» ka o k a rabin'» angli; de kit» Intr’o zi, kontele, omorînd» o velne riniti, i kam stri-kase natal», mi nsuika f« arsnkati la o narte. Asta n» era o grestate nentr’sn» skslntor» ka Vampa. ^erieti okirea sa d’întii», kalk»li ieia Re lreb»ia si skimbe ka s’o naii Ia kitare, mi fik» »n» alt» nat» înkir-kat» de ornamente atit» de minsnate, înkitS, dak’ar» li voit» si vinzi nsmal lemnsl» în oraui», ar» li skos» 'rinii-sure-zeie sas doai-zem de niastri ne el». Dar niii ki i treyea nrin minte st» fala» ast»-fel»: era de înalt» de kind» visa el» si aibi o nsrnki. Î11 ţoale uerele »nde indenendinjia jjine lok» de libertate, întîia trebsinjji ne kare o simte o inimi tare, o organisare n»-terniki, e treb»inua d’a avea o arini kare asigsn tot» de o daţi mi ataksl» mi aiurarea, mi kare, fikînd» sniimîn-titor» ne 4el» ne o noarti, îl» fa ie adesea de sniimîntat». Înwcnînd» del’aiest» minat», Vampa întrebsinui tot» timn»l» ie i remase nentr» denrinderea nsnmeî; ksmniri nslbere mi gloanjje, mi total» deveni o jjinli nentr» dîn-s»Ia: trsnkisl» olivalai, trist», nlinind» mi Mensini», karekre-S4e ne noalele m»njiiIor» Sabinei; vslnea kare emia seara din vissnia sa ka si uri în'ieani vîniloarea de noante, mi V8lt»r»l8 kare nl»tia în aer». Ilesle nsipns se fik» ama de îndeminatik», înkit» Teresa învinse temerea «ie o simnise la îiilien»t» aszind» del»narea , mi se desfita vizîndS ne junele se» însouitor» trîntind» glonji»!» n»mieî sale or »nde voia si 1» trînteaski, k» atita nemereali ka kam 1» ar» li n»sSr k» mina. într’o sean »n» l»n» emi într’ adevxr» dinlr’o ni- 22 BIBLIOTECA L1TTERARIA dare de molitvî lîngt kare avea atnîndoi junii obiceiul» st. stea: lunulu abia ftkuse vr’o zece naiul în ki.mni'B mi fu omorîtu. Vampa, mândru neutru asti, loviturT, frumoasa,, îlu lui. în kLrki, iui îlu aduse în satu. Toate amănuntele acestea da unu oare-kare numelui Liligi nînnrejurulu salului, omulu suuerioru, nretulindenî unde se afli», îmi fa*ie unu nunn.ru de admiratori. Se vorbia nrin lokurile învecinate desnre aceslu june in>storu ka de uelu mai îndeniLnatiku, de celu mai tare mi de celu mai bravu contadino deoîmnrejuru; mi, de mi Teresa, din nartei, trecea, într’ unu cerku mi mai întînsu, ka una din cele mai frumoase fete din Sabina, niminî n’avea a minte st i zikT. o vorbi, de amoru, kici scia kt era iubiţi. de Vampa. lîli 1 vu toate acestea amîndoi junii nu un snuseseri. nici odalT. ki. se iubia, kreskuserr» unulu lîngi altulu, ka doi iiomi kari iui amestiki. n>dr,cinele în nr.mîntu, kn.nile în acru, nrofumele în ceru; de In» tu doriana loru d’ a se vedea fu aceia-mi, asii, dorinul, ajunsese o trebuiiiui., ini mai bine înijeleyea moartea de kttu o desm.rnire de o zi. Teresa era de meai-sure-zece ani mi Vampa de iueante-snre- zece. Ivutre timnulu acesta, încenuri. st. vorbeaski» multe de o bandi, de tîlxari kare se organisa în munnii Lepini. TîlxTria nu fusese nici o daţi seriosu stîrnitT. din vecinida-tea Romei. Ki,te o datT» linsesku kani; dar, ktndu se în-fiuimeazt unu kanu, e raru ka st. i linseasks o ban di.. Vestitulu Cucumetto, înkolijitu în Abruzze, alungalu din regatulu Neapolet, unde susyinuse unu adeviratu resbelu. trekuse nrin. Garigliano ka Manfred, mi venise Intre Son-nino mi Juperno a se refuyia ne maryinile Amasinei. \\ \ % 24 BIBLIOTECA LITTERARIA. Elu se okuna ku organisarea unei truue mi mergea ne urmele lui Decesaris iui Gasparone, ne kari snera st. ’i intreakx îndatx. Mai mulgi juni din Palestrina, din Frascati iui din Pampinara desnxrarx. La înuenutu se neastîmnxra-rx neutru dîniuiî, auoî se afli îndalx kT. se duseserx st. se întîlneaskx ku truna lui Cucumetto. Ileste kxtu-va timnu, Cucumetto ajunse sx fix obiek-tulu luxrii aminte a tulxloru. Se snunea desnre acestu kan» de bandiţi nisce trxsure de kurayiu estraordinaru mi de o brutalitate afarx din kale. înlr’o zi rxni o fatx: era fata unui mxsurxtoru de nxmîntu dela Frosinone. Legile bandigiloru sunt» nositive; o fati. junx e mai înlîiu a aceluia kare o rxnesce, ne urmx o tragu «iei algi la sorgu, mi nefericita mulgumesce nlxcerile truiiei întregi niriT. kxndu o nxrxsesku bandigii sau nînx* kxndu moare. Kxndu nxringii ei au destulx stare snre a o reskum-nxra, Irimitu unu mesageru kare se tokmesce neutru reskum-nxrare; kanulu nrisonierului resnunde desnre siguranga emisarului. Daka reskumiiT.rarea nu e nriimitx, nrisonierulu e kondamnalu nerevokabilu. Fata iui avea amanlulu în truna lui Cucumetto; elu se numia Carlini. Kxndu rekunosku ne junele, ea întinse bragele kx-tre dînsulu mi se krezu skxnatx. Dar bietul» Carlini. reku-noskînd’o, îmi simjji inima sfxiuialx; kxci scia bine ce soar-le astenta ne amantaî. Ku toate acestea, fiind u-kx era favoritul» lui Cucumetto, fiind»—ki. se îmnxrtxmise de nerikulii lui de vr'o trei ani de zile, fiind»—kx i skxnase viaga trîntindu k’unu nistolu ne unu karabinaru kare mi avea sabia redikatx asu- I CONTELE DE MONTE-CRISTO. 25 ura kan»I»i se», snerx kx Cucumetto ar» avea nsţinx înd»-rare de dîns»l». L»x darx ne Cucumetto la o narte, ne kxnd» fata mezînd» lîngx tr»nki»]» »n»i brad» mare kare se înxlţa in mizloksl» »nei rxristi din nxdsre îmi fxksse »n» vxl» din konnisra nitoreskx a ţeranelor» romane, mi mi asksndea faţa de nrivirile desfrxnate ale bandiţilor». Akolo, i snsse tot», amor»rile l»i k» nrisoniera, j«-rxinintele lor» de kredinţx, mi k»m în toate nonţile, de kxnd» se alia el nîmnrejsr», se. întîlnia întro rsinx. Kiars în seara aneia Cucumetto trimisese ne Carlini întrona sat» venin»; el» n» n»t»se a se afla la lok»l» întîl-nirii, dar Cucumetto se aflase akolo din întîmulare, zinca el», mi at»nni rxnise fata. Carlini se rogi de Cucumetto a fane o esuenţi-»ne nentr» dîns»l» mi a resnekta ne Rita, zikînd»i kx tatx-se» era înav»ţit» mi kx ar» nlxti o b»nT> resksînnxrare. Cucumetto se arxtx disnss» a fane ne voia amikslsî se», mi 1» însxruinx sx ka»te »n» nxstor» ne kare sx 1» noatx trimite la nxrintele Ritei la Frosinone. Atsnni Carlini s'anronix nlin» de bnksrix de fatx, i zise kx era skxnatx, mi o inviţi a skrie tatxlsi ei o skri-soare în kare sx i zikx ne i s’a întîmnlat», mi sx i fakx k»nosk»t» kx resk»mnxrarea sa e otxrîlx nînx la trei s»te niastri. Drent» or Tie termin» se da tatxl»î do»x-sure-zene ore adikx nînx mxine dimineaţx la no»x. D»ne ne se fxk» skrisoarea, Carlini o l»i îndatx mi se d»se la kxmn» ka sx ka»te »n» mesaţer». Aflx »n» nxstor» j»ne kare mi n»nea t»rma în sta»l». Mesaţerii nat»ralî ai bandiţilor» s»nt» nxstorii, kari trxesk» între orarn» mi manţi, între viaţa selbatikx mi viaţa uivilisatx. 26 BIBLIOTECA LITTKRARU Jsnele nxstor» nlekx îndatx, nromitînd» kx înainte de o ori va fi la Frosinone. Carlini se întoarse vesel» sx uri afle amanta mi sx i sn»ix aslx nsvelx b»nx. Vxz» trsna în rxrisle, »nde nina voiomî din nrovisi-«nile ne le l»a bandiţi dela nerani ka »n» tribsts n»maî; în inizlok»!» acestor» komesenî voiomi kx»tx în deuierl» ne Cucumetlo iui ne Rita. întrebx de eî; bandijjiî resn»nserx nrintr’»n» mare xoxot» de rîs». O s»doare rene ksrse ne frsntea i»î Carlini, mi simni o smx'iinare trxgînd»I» de nxr». îmi renoi întrebarea. fin»l» din komesenî îmnl» »n» naxai‘8 de vin» d’Orvietlo mi i I» întinse zikînd»: — în sxnxlatea brav»l8î Cucumetlo mi a frsmoaseî Uita ! In miii8t»l» anesta, Carlini krez» kx a»de »n» stri-gxt» de femeix. înyelese tot». L»x naxar»l», îl» snarse în fana anel»ia ne i 1» detese mi se renezi snre nartea de snde se a»zi strig-xl»!». D»u’ o s»lx de naiul ne l'xksse, Ia kotitsra »n»î krîng», aflx ne Uita leuiinatx în brajjele l»î Cucumetto. Kxnd» vxz» ne Carlini. Cucumetlo se sk»lx ijinînd» kxte «n» nistol» în lix-kare mxnx. Amîndoî bandijnî se nrivirx »n» min»t»: »n»l» k» s»rîs»l» desln»l»î ne b»ze, nel» alt» k» ualoarea morjiiî ne fr»nte. Ar» fi krez»t» nineva kx era sx se netreakx »n» ne snximîntxtor» între anestî doi oameni. Dar n»jjin» kxte n»uin8 trxs»rele l»î Carlini se destinserx; mxna sa, ne kare o n»sese ne »n»l» din nistoalele dela brx»l» se», rekxz» a-tîrnatx ia koasta sa. Rita era kslkatx între eî amîndoî. L»na l»mina anea snenx. Cucumetto se sculă ţinîndu quăte unu pistolii în fiă-quarc mană. 28 BIBLIOTECA LITTERARIA. — Eî bine! zise Cucumetto, ai fxk»t» komisisnea k« kare te însxruinasemî ? — Da, kanitane, resnsnse Carlini, mi mxine, înainte de no»x ore, nTrintele Rite! va fi aii îmnresm. k» banii. — De minime! Ilînx »na alta, avem» st nelreqem» o noante foarte nlxk»tx. Astx fatT e minsnatx, ini t» aî, într‘adevxr», »n» g»st» nrea b»n», nea Carlini. Ast»-fel», fiindii-ln, n» s»nt om» egoist», st ne înloarueni» la kama-raziî noştri mi st trayem» la sorjj» ka st vedem» a k»î st fiiT ak»m. — Ama darT est! otTrît» a o iTsa în voia leyi» ko-m»ne? întrebi» Carlini. — Uli nentr»-qe st se deosebeasltT n»ma! ea? — KrezHsem kx d»ne rKgTiisnea mea... — Uli k» *ie est! t» mai m»lt» de kxt» ne! alnî? -— Ama e. — Dar n’aî niw! o grije, »rmi> Cucumetto, mai k»-rînd» sa» mal txrzi» are st jj! viîx iui uie rînd»l». JAiniji! 1»! Carlini se sfxrxma de tare ue’i strinyea. — Aidejjî! zise Cucumetto fxkînd» »n» nas» kTtre komesenî, vii? — Iji! srmezs... Cucumetto se denTrti» fxr’a nerde din vedere ne Carlini, kxiî fxrx îndoialT se temea st n» 1» loveaskx ne d’înderxt». Dar n» se vedea nii! »n» semn» la bandit» de-snre vr’»n# k»i.iet8 ostil». Era în nmoare k» brayele înkr»iiinale lîngr Rita, tot» leminatT. tfn» miii»t», idea l«î Cucumetto era la» j»nele îmbla st o iea în braye mi st f»gx k» dinsa. Dar ii»uin» i nx-sa ak»m kxnd» kxnxtase dela Rita ueia ue voise; mi kxt» nentr» ban!, tre! s»le de niastri îmnxnjij]! la toatT tr»na fx- CONTELE DE MONTE-CRISTO. 29 •lea o ssmx atxt» de mikT», înkxtii ni4i kx i era a minte de ea. îmi «rmx dan. kalea snre rxriste; dar, nentrs marea sa mirare, Carlini sosi mâi ama de îndată ka dînssl». — St, se tragx Ia sorns! sx se tragi, Ja soryis! strigarx toni bandiyiî kxnds vxzsrx ne kanel» Ioris. Illi okiî tstslorB strelsiin. de bejiix mi de desfrî», de oare-we flakxra fokarislsî arsnka ne toatx nersoana lors o Imire romatikx *ie îî fx4ea sx semene a demoni. Heia we 'ierea ei era drerits; asts-fel» darx mi ka-n«l« Ioi*k l‘xk« xns semn» kx se învoia Ia cererea lor». Se iiHserx toate nsmele într’o kanelx, al» IkI Carlini nreksm mi ale 4elors alţii, mi «iei» maî jsne din bandx skoase din «rna imnrovisatx »n« buletin». Ast» buletin» nsrta nsmele Diavolaccio. A'iesta era kare nronssese 1»! Carlini sx bea în sx-nxtatea l«i Cucumetto, mi kxraia Carlini i resnsnsese snxr-gîndsî naxarols în faux. O ram, mare, deskisx de la tîmnlx la gsrx, fx4ea sx ksrgx sxni,iele miroaie. Diavolaccio, vxzînds-se asts-fels 1‘avorisal» de soar-te, skoase sns xoxot» de rîs«. — Kanitane, zise el», adineaori Carlini n’a voita sx bea în sxnxtatea dsmitale, nronsnei sx bea înlr’a mea: te va askalta noate maî bine de kxts ne mine. Fix-kare s’aslenla la vr’o esb«knire din narlea lsî Carlini. Dar, nentrs mirarea Istslors, lax sns naxar» k’o mx-nx, o karafx ks alta, ne srmx, îmiilînds-mi naxarsls: — în sxnxtatea ta! Diavolaccio, zise el» kxns glas» de tot« linis4itK; mi îngiţii konrinssl» naxarslaî fxr’ a i tre- msra mxna. 30 BIBLIOTECA LITTERARIA IIe srniL , mezînd» lîng-B fok»: — Ilartea mea de lini, zise el»; îmbletol# kare 1» am făk»l» m’a flăinănzit» lare. — Să trăiaskă Carlini! strigară tîlxarii. — Ama vezi! asta va st zikă a fi lineva »n» ka-marad» b»u«. Illi toijl se făksră ierk» îmnrejsrul» fokslui, ne kănd» Diavolaccio se denxrta. Carlini mi.nka mi bea ka k»m 11» se întîmnlase ni- mik». Randinii îl» nrivia k» mirare , neînjjelegînd» nimik» din a'ieaslf» nenxsare, kănd» a»zire d»ne dîniuii res»nănd» «ii» nas» gre». Se întoarseră mi văz»re ne Diavolaccio jjinînd» fata în braye. Ea ml avea kansls ne snate, mi nărui» el iei» lung» kădea nînă la imnînts. K» kătu intra în nerkul» luminel iie o fiiea fokarisl», se vedea naloarea banditul»! mi naloarea tetei. Astă arătare avea »n» ie ama de strani» mi ama de solemn», în kăl» liă-kare se skslă, afară de Carlini, kare stăt» ne lok». mi mi urmi. be»t»ra mi mxnkarea ka k»m n» s’ar» fi netrekul» nimik» îmnrejsr»!. Diavolaccio înainta mere» în mizlokul» tăierii «iele! mai mari, mi densse ne Rita la niiioarele kanitan»l»î. Atoni! toată lumea n»l» kunoasie kausa aiestei na— lori a fetei mi a banditului. Rita avea un» kuijil» înfint» nînă în nresele sub uî-ii a stă ligă. Tojjl oamenii mi întoarseră oki! asunra 1»! Carlini: teaka era goală la bre«l» se». — Ax! ax! zise Cucumetto, îiijjeleg» ak»m nentr» ie Carlini reniăsese înderăt». CONTELE DE MONTE-CRISTO. 31 Toati nat»ra selbatiki e fiksti si anreu»iaski o iaiilT> tare; de mi noale nim ansi» din bandijjî n’ar» fi fi-kat» «leia «ie fik»se Carlini, toiji înjjeleseri leia ie fika-se el». — Eî bine! zise Carlini sk»Jind»-se mi el» ini a-nroiiiind»-se de kadavr» k» mina ne »n»l» din nistoalele sale, mai e wineva kare si mi disn»te asii femeii? — N»! zise kansl»; e a ta! At»n4i Carlini o l»i în brajje, mi o d»se afari din lerksls lsmineî »ie o fmea llakira fokarisl»!. Cucumetto disnanea sentinelele d»ne obiwei», iui bandiţi se kslkari înfi.msrajji în mantalele lor» îmnrejsrsla fok»l»i. La mezisl» noimii sentinela dete »n» semnal» de des-tentare, mi într’sn» min»t» kansls mi k» însoyitoril 1»! f»ra în niiioare. Era mrintele Ritei, kare venia singura srad»ki re-sksnmirarea lileî sale. — Eati, zise el» I»i Cucumetto înfiuiinind»! an» sak» de bani, iea-uî «iei trei sate de niastri, mi di-mî în-derit» ne fiîi-mea. Dar kanal», fir1 a l»a banii, i fik» semn» si 1» »r- meze. Bitrinal» askalti; amîndoî se denirtari s»b arbsri, nrintre krmile kirora resbia razele Jsneî. In lea d»ne »r-mi Cucumetto se onri întinzînd» mina mi ari,tind» bitrx-n»l»î do»i nersoane stind» la niwiorsl» »n»i arb»re: — Eati, i zise el», were ne fiii—ta de la Carlini, el» îj|i va da sokoteali. Illi se întoarse la kamarazii l»i. Bilnnsls remase nemiskat» mi k» okiî înlinjjl. Şira- 32 BIBLIOTECA LlTTEItARIA. Ijia kx o neferinire nek»nosk»tx, mare, nea«zitx, nlstia ne kan»l» se». în-fine fxk» kxjjî-va nanii kxtre anea gr»nx ne kare n» n»tea s’o nrineanx. La sgomotsl» ne fxnea înaintxnd» snre dînsal», Car-lini îmi rediki» fr»ntea, mi formele amîndsrora nersoanelors înnensrx sx se vazx mai k»rate în okii bxlrxnalsî. O femeii» era kslkatx ne jos», k» kan»l» n»s« ne ţienskii »n»i om» kare medea nlekat» d’assnra ei; n»mai kxnd» se skalx om»I» anesta se deskonerise fajia femeei ne kare o (ţinea strinsx la nentsl» l»i. Bxtrxn»l» rek»nosk» ne fiix-sa, mi Carlini reksnosks ne bxtrxn». — Te astentam, zise banditsl» tatxlsî Rilei. — Tikxlos»le, zise bxtrxnsl», ne ai fxk»t»? llli se »ita k» snaiinx la Rita, nalidx, nemiskatx. sxmjeratx, k’ »na k»jiil» în nent». O razx a l»nei kxdea ne dînsa mi o lamina k» ls-nireai albinioasx. — Cucumetto violase ne fiix-ta, zise bandital», mi liind»-kx o isbiam, am omorît’o; kxni d»ne dînsal», era sx fix jskxria bandei întreiţi. Bxtrxnsl» n» zise nimik», de kxt» se îngxlbeni ka moartea. — Akani, zise Carlini, dak’am grernit», resb»nx-o. HJi skoase k»uitsl» din sînsl» fetei, mi, sk»lxnd»-se se d»se sx 1» dea k» o mxnx bxtrxn»l»i, mi k» nea altx îmi desfx'iea nental» mi i 1» înfxijiuia gol». — Rine ai fxk»t», i zise bxtrxnsl» k*»n» glas» s»rd». A Imbrxuimeazx-mx, fii»l» me». Car.ini s:ar»nkx înekats de nlxnsete în branele nx- — Acum, daqu’am greşită, resbum'.-o Conld-e de Monte Crislo. Voi III. ' / 34 BIBLIOTECA LITTERARIA rintel»! amantei sale. Astea era întîiele lakreme ie le vir-sa anests om» sinijeros». — Ak«m, zise bitrin»ls 1»! Carlini, ajati-mi st îmormîntez» ne fni-mea. Carlinf se dsse si kaste dosi sane, mi tatii» mi amant»!» înnensn a şina nimîntsl» la ninioarele »n»! stejar» ale kiraia krmî stsfoase kita s’akonere mormînt»!» fete!. D»ne iie f» smati groana, o îmbrijjimi întii» tatii» se», mi ne srmi amant»!; ne »rini, o l»i »n»l» de ninioare, mi «iei» alt» de ssbnioare, mi o n»seri în groani. Aiio! înjjmnskiari de amîndosi nirjiile mi ziseri r»-yele morjjilor». Ano!, dsne ne finiri, arsnkan nimînt» d’as»nra ka-davr»l»! nîni kind» s’a îmnl»t» groana. At8imî bitrinsl» întinse mina 1»! Carlini mi i zise: — în! mslijamesk», fii»l» ine»; ak»m lasi-nn singsr». — Dar k» toate anestea... zise Carlini. — Lasi-mi, îţi! ordon». Carlini se s»n»se, se d»se la kamarazi! l»î, se în-fimsrî în mantela sa, mi îndati adormi ama de nrofsnd» ka mi ne! aljjî. Se nssese în aj»n» la kale si m! skimbe tabira. O ori înaintea zile!, Cucumelto destenti oameni! 1»!, mi le dete ordinal» de nlekare. Dar Carlini n» voi si lase nidsrea nîn’ a n» afla ne se fik»se nirintele Rite!. Se îndrentî kitre lok«l» »nde 1» lisase. Afli ne bitrinsl» snînzsrat» de o kraki a nom»l»î kare ambria mormîntsl» fiîel sale. At»niiî fiks j»rimînt» ne kadavrsl» »n»ia mi ne groana neleî alte ki î! va resbana ne amîndoî. Dar n» n»ts si jjiii acesta jsrimînts, km! dosi zile CONTELE DE MONTE-CRISTO. 35 în armx, într’o întîlnire ka karabinariî romani, Carlini fa 8UÎS8. De kxta namai se mirarx kx, ne kxnda sta ks faua kxtre inemiiî, nriimise ana glonjja între snete. Mirarea înqetx kxnda anala din bandiuii fxka însemnarea kamarazilora seî kx Cucumetto se afla la snatele lai Carlini ks zeqe namî denarte kxnda Carlini kxzase. In dimineajja nlekxrii din nxdarea Frosinone, ela armase ne Carlini în întanerika, aazise jarxmîntala qe la fx-kase, iui, ka sx se fereaskx de reala ne la ameninjja, ana-kase înainte. Se mai snanea desnre aqesta kana de bandx înkx vr’o zeqe istorii na mai nayina karioase de kxta asta. Asta-fela, dela Fondi ninx la Perusa, toatx lamea tremara la singarala name ala lai Cucumetto. Aste istorie farx adesea sabieklala konvorbirilora lai Luigi mi Teresei. Fata tremara foarte tare de kxte ori aazia asemenea lakrari; dar Vampa o înkredinua k’ana sarisa lovinda bana sa nauikx qe da ama de bine; ne armx, daka na era în-kredinjjalx, i arxta la o satx de nanii ana korba kare sta ne o krakx askatx, îla okia, trxyea kokoinala, mi naserea lovi-tx kxdea Ia niqioarele nomalai. Ka toate aqestea, timnala treqea; amîndoi janii nase-serx la kale sx se kxsxloreaskx îndatx qe Vampa ara îm-nlini doax-zeql de ani mi Teresa noax-snre-zeqe. Era a-mîndoi orfani, namai dela stxnînala lora avea sx qearx voix; o qeraserx mi li se dete. Intr’o zi kxnda sta de vorbx desnre viitorala lora, aazirx vr’o doax trei detanxrî; ne armx ana orna emi îndatx din nxdarea lîngx kare janii avea obiqeiala sx mi naskx tar-ma, mi alergx snre dînmii. 36 BIBLIOTECA LITTERARIA. Kmd» aj»nse la o denirtare înkit» si noati fi a- azit»: — Sânt, armirit». strigi el»; n»teiji si m’asksndeui? Amîndoî jxniî rekanosksn nrea bine kt fapitival» kita si Iii vre an» bandit»; dar între yeran» ini bandit»!» roman» e o s im naţii» înisksti kare faie ne iei» d’întîi» a fi tot» d’aana gata si faki »n» servili» «iel»î d’al» doilea. Vampa, fir’a ziie nimik», alergi la neatra kare as-tsna intrarea nes'ierii, deskise lok»l» trigînd» neatra la dîn-s»l», fik» semn» fsyitivaM si intre în adenostal» aiela kare era neksnoskat» de toni, îmninse neatra la lok» mi se întoarse sb uieazB lîngi Teresa, Mâi într’aiela-mi timn» nalr» karabinari kiliri se vizări la marginea iiBd»riî; trei nirea ki, kaslB ne fayiti-v»lk, al» nalralea lira de gît» »n» bandit» nrisonier». lIeî trei karabinari mi arsnkan okii îmnrej»r»l« lor», vizări ne «iei doi jsni, alergarB la dînmii în galona, mi fi întrebări. Ei n» viz»sen nimik». — îmi nare re», zise brigadieral», kmî aiela ne kare 1» kislim» e kan»l». — Cucumetto? strigări îmiiresni Luigi mi Teresa fir a se n»tea onri. — Da, resnsnse brigadier»!»; mi, fiinda-ki i e banal» nas» la nreiţa drenl» o miii de sk»de romane, ai fi 1»-at» mi damneala linii s»te daka ne ajstaî si I» nrindem». Jsnii skimbari o ki»tit»rB între dînmii. Brigadier»!» av» «n» minat» de sneramji. Miimi s»le sksde romane fak» trei mii franiî, mi trei mii framfi e o stare nenlr» doi bieni orfani kari vor» si se kisitoreaskB. — Da. e de nir»l» re», zise Vampa, dar n» 1» am» vizat». CONTELE DE MONTE-CRISTO. 37 Atanm knrabinarii kistan nrin toate lokarile, dar în-demerts. Tle armi se fiksri nevizaiii anala dane altsls. Atenei Vampa se dase uii trase neatra mi Cucu-metto emi. Ela vizase, nrintre lamina ne resbia nrin noarta de granit», ne jsnii kari sta de vorbi îmnreani ka karabinarii; înjjelese ka mc fel» de konvorbire avea între eî, vizase ne fana Tereseî ini a lai Luigi nestremalata otirîre de a na 1» nreda, mi skoase din nosanarsî o nangi ulinx de aars ne kare le o dete lor». Dar Vampa rediki kanala k» mindrii; kits nentr» Teresa okii ei strelauin, kayelmda la toate skslele «iele mm-dre mi la frsmoasele vestîminte ie ar» n»tea si le ksm-nere k» anea nangi nlini de aara. Cucumetto era ana draka mi jamitate, el& laase forma ansi bandit», în loks de a snai mearne; nrinse asti kistitari, reksnosk» în Teresa o fati demni, a Evei, mi reintri, în nidsre, întorkîndase de mai înalte ori s»b kavînts de a salata ne liberatorii lai. Malte zile trekari,, fin, ka si mai fi vizata iiineva ne Cucumetto, mi fin ka si fi aszita vorbindase de ela. Timnala karnavalalai se anroniase. Kontele de San-Felice ananni ana mare bala maskata snde fa invitata tota xie se afla mai eleganta în Roma. Teresa avea mare dorinul si vazi anesta bala. Lu-igi Mers voia de la nrotektorala sea intendenlala nentra ea mi nentra dînsala de a asista mi eî asksnmi nrintre servitorii kasei. Asti voii le fa daţi. Anesta bala era data de kontele, mai vîrtosa snre a faie nliiere fiiei sale Carmela ne kare o adora. Carmela era tokmaî de seama mi de talia Tereseî, 38 BIBLIOTECA L1TTERARIA iui Teresa era nel» n»yin» lot» auia de frsmoasx ka iui Carmela. In seara bal^Jsi Teresa iui n»se găteala nea mai frsmowx, anele nele mai sksmne, stiklxriele nele mai stre-I»nile. Ea avea kosteinsl» femeielor» din Frascati. Liligi avea nortsl» nel» uitoresk» al» jxeran»l»l roman» din zilele de serbxtoare. Amindoi se mestekarx, d»ne k»m li se detese voix, k» servitorii mi k» jjeranil. Serbxtoarea era ininsnatx. N» nsmal vila era foarte ilsminalx, dar înkx mii de fanare kslorate era atîrnate de arbsriî grxdineî. Ast»-fel» îndatx nalatsl» s’a revxrsal» a-s»ura terajjelor», mi lerajjele în alee. în lix-kare resnxntix era kxle o orkestrx, b»fete mi rekorilorî; nreîmblxtoril se onria, se forma kadrile, mi dan-ya akolo snde le nlxnea sx danije. Carmela se n»rta ka o femeix din Sonino. ILII avea bonetal» neste tot» k»s»t» k» mxrgxritare, anele din nxr»l» ei era de a»r» mi de diamante, ningxtoarea eî era de mutase larneaskx k» Hori mari îmnletite, xaina ei de ne d’assnra mi f»sta el era de kamemirx, antela eî era de msselinx din India, nastsriî de la korsel»! era nsmaî netre sksmue. Alte do»x din însoi]iloarele el se nsrta, »na ka o femeix din Nettuno. alta ka o femeix din Riccia. Ilalr» j»iil din familiele nele mai avste mi nele mai nobile din Roma le însojjia k» anca libertate italianx, kare n» se aseamxnx k» ninl »na din nele alte nxruî din l»me: se u»rta mi eî în kost«me de ijeranî din Albano, din Velletri, din Civila Castellana mi din Sora. Se înuelei,ie kx aneste kost»me de yeranl, ka mi nele de uerune, strels^ia de a»r» mi de netre sk»mne. CONTELE DE MON'TE-CRISTO. 39 Veni idea Carineleî de a faie ana kadrilă aniformă , de kxta linsia o femeii,. CarmeJa se aitx îmnrejarai, nil! ana din Invitatele e! n’avea ană kostamă analog» k» al» el mi k» ale însojiitoa-reloră ei. Contele de San-Felice i araţi, în mizlokală ijerane-lor» ne Teresa rezimalx de brauală lai Luigi. — îmi daî voix, tatT, ? zise Carmela. — Fxrx îndoialx, i resnanse kontele, na santemă in karnavală? Carmela se nlekx kxtre ana jane kare o înso^a, stxndă de vorbi, ka ea, mi i zise kxteva kavinte nrxlxndaî într’a'ielami tiînna ka deţiitală ne fala nea janx. Janele armx ka okiî framoasa mxnx kare la konda-nea, fxka ana semna de askaltare mi veni sx invite ne Teresa a ţigara în kadrilala dirii.iiată de fiia kontelaî. Teresa mî simjji obrazala anrinsă ka de o flakxrx. întrebi, din oki ne Luigi: na era mizlokă de refasata. Luigi lxsx binimoră sx alaniqe brajiala Tereseî, ne kare la jjinea sab ala sea; mi Teresa, denxrlxndase kondasx de kavalerala ei lela elegantă, veni tremarxndă sx mî iea lokală la kadrilala aristokratikă. Negremita, în okiî anal artistă, kostamală lela e-saklă mi asnra ală Tereseî ara li avată ană karakteră ka totala altă-felă de kxla ala Carmeleî, mi ală însoijitoareloră ei; dar Carmela era o fatx flataratikx mi koketx; kasxta-rele maselineî, florile ningxtoarei, strelaiirea kamemirei o aimia, reflektală safireloră mi ală diamanteloră o nebania. Din nartei, Luigi simnia nxskindă într’însala ana simtimentă nekanoskată: era ka ană fela de darere sardx kare mai întîiă i sfxmia inima, mi de akolo nxtrandea înfiorx-toare în vinele sale, mi i konrindea Iotă kornală; armi, ka 40 BIBLIOTECA LITTERARIA okiî miskfirile 'iele mai mim ale Teresei iui ale kavalers-l»i eî: Iţind» miinile lor» se atingea simijia »ns fel» de simire, arterele lai bitea lt» ianeali, mi ars li zis» nineva la. ssnetsl» snsî klonol» s»na la »rekile Bale. Kind» vorbia îmnreani, de mi Tercsâ askalta lt» temere mi lt» oltii nlekauî vorbele Itava-lerslsi se», dar fiind» lti Luigi nitia în okiî arzători ai fr»-mos»l»i j»ue Iti a'ieste vorbe era mimai la»de, i se m>rea k7» se învîrtia nimînlal» s«b dînssl», ki toate glassrile din infern» i s»fla nis'ie idee de omor» mi de suidere. AtBimî, lemînds-se si ii» i vili, vre- o nebsnii, se agi.ua k» o mini de karuenal» lingi, kare sta în ni'iioare, k» nea alţi slrîngea k» o miskare konvalsivi »n» nsmnafa k» mineral» sklantata, ne kare 1» avea netrekala în briala se» mi ne kare, fir’a simjii, îl» skotea ane ori mai întreg» din teaki. Luigi era gelos»! El» si muia ki, Teresa, tîrîti de nul»ra sa koketi mi tr»faini, naica si i fu nerdsti. Illi k» toate anestea fata, nlini de temere mi mâi sniimînlali la îmieuat», îmi venise îndati în sine. Am» snsss lti Teresa era frsmoasi. N» e dest»l»; Teresa era grajjioasi, avea anca grajjii selbatiki, kare mi ea, în fel»l» eî, avea o natere alls-fel» de kits gragia noastn afektati. Ea ava mâi onorile kadril»l»i; mi, dalta f» invidioasi de fiia kontelaî San-Feliie, n’am» ksteza si ziiem» lti Car-inela n» f» geloasi de dînsa. Asta-fels framossl» ei kavaler» o rekondase k» m»l-te komnlimente la lokals de »nde o lsase uii »nde o asten-ta Luigi. De dosi trei ori în limnsl» kontra-danijslaî fata a-rsnkase o kistitsn, assnri-i, mi de fn-kare daţi îl» vizase nalid» mi înkrantats. O da ti kiar» asltsuiinsl» k»iiit»l»i se», ne jsmitate skoss din teaki, i lsase okiî ka »n» falyers sinistra. .......rfH Teresa. 43 BIBLIOTECA LITTERARIA. Ast»-fel» darx ea tremsra kxnd» brapls amant»- l»î el. Kadrilsl» avssese Mei» mal mare sa^es», mi era învederat» kx era vorba sx se fakx ini a do»a ediyiane. N»mal Carmela se onsnea ; dar kontele de San-Felice răgi» ne fiix-sa k» atxta tinereye, în kxts nînx în Mele din »rmx konsimjii. . Indatx »n»l» din kavalerî se renezi ka st» invite ne Teresa, fxrx de kare era k» nenstinp» a se înfiinţa kon-tra-danpl», dar fata se fxksse nevxz»tx. înlr’adevxr», Luigi ns se mai simijise în nstere a s»feri a do»a Merkare; mi kam k» konvinijerea kam k» sila, tîrîse ne Teresa la «n» alt» iiankt» al» grxdinel. Teresa se Isase d»ne dînssl» kam* fxrx voia el; dar vxzsse dane fajja restarnatx a jsnel»!, mi înuelesese dane lxiierea Isî întretxiatx de tresxriri nervoase, kx se netrcMca într’în-s»l» »n» 4e stranis. Kiar» dînsa ns era skstilx de o tsrbs-rare din într», mi, fxrx k» toate acestea ka sx li fxk»t» vre an» re», înjjeleţiea kx Luigi era în drent» sx o msslre: nen-trs ne, n» S'iia; dar însx tot» simj|ia kx anesle msstrxrl ar» fi meritate. K» toate acestea, nentrs marea mirare a Teresei, Luigi remasc mat», mi nim o vorbx n» întredeskise bazele sale în loatx seara «ie mai remase. De kxt», kxnd» irigai» noniiiî a fxkst» ne invitam sx f»gx din grxdine, mi dane ne s’a» înkis» norjjile vilei nentr» o serbare interioa-rx, rekondsse ne Teresa; anol, kxnd» era sx se întoarkx a kasx Ia dînsa, i zise: — Teresa, la Me ksptai kxnd» danijal în fana j»-neî kontese de San-Felice ? — filetam, resnsnse fata ks toatx ksrxnia ssfle- CONTELE DE MONTE-CRISTO. 43 tslsî ei, kx anii da ne jamxtate din viaya mea ka sx am sa» kostams ka a«iela ne kare Ia narta ea. — Wi ie ai zise kavalerslB tea? — îm! ziuea kx ars fi în mxna mea st Ib am, iui kt n’aveam de kxta sx zika o vorbx nentrB aieasta. — Avea drentate, resiiBiise Luigi. IIb doresm ka atxta înfokare dane kam o ziuî? — Da. — Ei bine! îIb vei avea! Fata mi redikx kanala ks mirare ka sx Ib întrebe, dar fajia sa era ama de înkrBntalx mi ama de snximîntx-toare, în kxtB i îngejii» kBvînlalB ne baze. Kxlre auestea zikînds aueste kBvinte, Luigi se de- nxrtase. Teresa 1b armi kB okii în mizlokala nonjiii ne kxtB nsta sx 1b zxreaskx. Anoi, dane «ie se fxka nevxzatB , intri în kasx sasninxiida. Kiara In noantea aieia, se întîmnlx ana evenimente mare din neîngrijirea fxrx îndoialx a vre biibI domestiltB kare Bitase sx slingx Isminxi-ile: vila San-Felice lax loka, tokmaî în denendinuele anartamentalai framoasei Carinela. Destentatx în mizlokBla nonjiii de lamina Uakxrelora, ea sx-rise josB din natal, se înfxniBrase ka o xainx de kasx, mi uerkase sx fsgx ne buix; dar koridorala nrin kare era sx treakx se aila în nrada fokalBi. Alămii se înloarse în ka-mera ei, kixmxndB într’ ajatorai ka slrigxte mari, kxnda de o datx fereastra sa kare se afla ka doax-zeuî de niuioare denarte de nxmînta se deskisese; bub jane n era na se rene-zise în anartamenta, o laase în bravele sale, mi, ka o na-tere mi ks o îndemxnare mai nresass de ale anai orna, o strematase ne o erbisle , ande leminase. Kxnda îmi venise în simjiiri, tatxla ses era înaintei. Toni servitorii o îm- 44 BIBLIOTECA LITTERARIA. nressra, adykîndsi ajstoare. 0 arint întrcagt a vilei arsese; dar ie i nisa, fiind»—ki» Carmela era stnttoast ini sktnatt! Se kt»tt nretstindenî mintaitorul» eî, dar niTiituitoruls ei ii8 se vlzh ; se întrebi. toatt Ismea , dar iiiminî ns 1« vtz8se. Kttii nentr« Carmela, era ama de tsrbsratt, înkttS im la rek8nosk8se de lok». Ile ling’aceasta, fiind»—kT, kontele era foarte îna-vsiiit», afart de nerik»!»!» în kare se aflase Carmela, mi kare i iitr8, dsne fel»l» cels min8iiat8 k8 kare sktnase, mai maltS ka o nost favoare a Ilrovedinuei, de k^ts o nefericire adevtratt, nerderea ftksls de flaktre f8 nsyins ls-kra nenlrs dînssls. A dosa-zi, la ora obicinsitt, amîndoî j»niî se rea-flart la marginea ntdsrii. Luigi sosise celis d’întîi». Veni înaintea fetei k8 o mare bsksrit; ntrea kt sitase k8 tot»l» scena din ajsnik Teresa era ne vtzste ksijetttoare; dar, vtvînds ne Luigi astH-fclîi disnsss, se nreftks din narteî într’ o neîngrijire voioast kare era fondsls karakterslsi ei k'tnd» ii8 venia st* 18 tsrbsre vre o natimt. Luigi l8i brapls Tereseî mi o kondsse nînt la 8-ma nesceriî. Akolo se onri. Fata, înnelegînds kt era ceva estraordinarS, se 8ili, la dîns»I» auintatt. — Teresa, zise Luigi, a seart mi ai snssS kt ai da tot» ce ai avea ne lame ka st aibî anii kostsmS asemenea ks acela ne kare Iii imrta fiia kontelsi. — Da, zise Teresa k8 mirare, dar eram nebsnt st doresks 8ns asemenea lskrs. — IUi es jii am resnsnss: — Ilrea bine! îl» vei avea. — Da, resn8nse fata, a ktria mirare krescea la ' fit-kare vorbt a l»i Luigi, dar ai resnsnse aceasta ftrt îndoialt ka st mi faci ultcerea. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 45 — Na jjl am nromisa niiiî o datt leva fxrx ka st ii» ui la fi dala îndatx, Teresa, zise ka trafix Luigi;intrxîn nesiere mi îmbrakx-te. L’a'ieste kavinte, trase neatra mi an.lt Tereseî nesierea laminalx de doax lamînxrî ne ardea de fix-kare uarle a anei oglinde mtrejie; ne masa iea jierxneaskx, fx-kstt de Luigi, se afla salba de mxrgxritare mi a'iele de diamante întinse, ne «n» skaana de alxlare era denasa restala kostBinslai. Teresa skoase o strigare de bakarix, mi, fxr’a întreba de 8nde vcnia acesta koslama, ftr’a malnami IsT Lui-gi, se renezi în nes'ierea wea Iransformatt în kabineta de gttealx. Dane dînsa Luigi înninse neatra la loka, kxvî ztrise ne kreasta anal delimora, kare îmnedika vederea Palestrine! din lokala ande se afla, ana kxlxlora ktlare, kare se onri 8iiK minata, nesuiinda ne ne drama st. ana'ie, desemntnda-se ne azarala 'ieralaî ka aiea karxjjix de kontara kare e narti-kalarx denxrlalelora ncre meridionale. Vxzînda ne Luigi, kxlttorala lui naşe kalala ne ga-loiia m! veni Ia dînsala. Luigi na se îimelase: kxlttorala, kare se da'iea de la Paleştrina la Ti voii, sta la îndoialx desnre dramala sea. .Janele i la arxti,; dar, fiinda kx la ana natrara de legx de akolo se ft'iea trei dramari, mi ajangînda 1’ aueste trei dramari kxlttorala naica sx se retx'icaskx din 110a, ragx ne Luigi sx la kxlxaseaskx. Luigi îmi desnrinse mantela, mi o denase josa, mî arankx ne ameri karabina, mi, desfxkata asta-fela de veslî-mîntala sea *iela grea, merse înaintea kxlxtoralaî ka ayela naşa renede ala manteanalai ne kare îla armeazx ka grea na-sală anai kala. 46 BIBLIOTECA LITTERARIA în ze4e minate, Luigi ini kilxtorală larT l’a4ea re-snTntiT arTtatT de nTstorală 4elă jane. Kxnda ajanseri akolo, cla mî întinse mina k’ană yesla maieslaosă ka de îmnTrată k’Ltre anala din nele trei dramarî ne kare kTta st la srmeze k-ahtorala. — EatT-uî dramală, Es'ielinyT, zise elă, n’aî st te mal retviesnî akam. — UJi la, eatT-ji! resnlala, zise kTlTtorala dTndă janelaî nTSloră kTnî-va bani tnTnanjjî. — Maluameskă, zise Luigi trTgînda-inî niTna; faka ana servi4iă, dar na la vînză. — Dar, zise kTlTtorala, kare se nTrea ne lîngViea-sta obi4inaita ka aslT diferinjp între servilitatea omalal din orarne mi niTndria k^mneanalal, daka na nriimes4î o nlatT, vel nriimi 4ela najjină ană dară. — A! da, e alta 4eva. — El bine! zise kTlTtorala, iea astî doî sekinî de Venezia, iui di’î fidannateî tale ka st iui fakT o nerekiT de uenieî. — llli damneata, alannî, iea namnalală a4esta, zise janele nTstoră, na vel alia alta, ala kTraia niTneră st fiT mai bine skalntală, dela Albano nînT la Civita-Castellana. — Ilriimeskă, zise kTlTtornla; dar alan4i eă sânt în-datoratală tea, krL4î namnalală a4esta fa4e mai maltă de kTtă doî sekinî. — Ilentr’ană negayTtoră, noate; dar neutra mine kare lă am skalntală singară, abia fa4e ană niastra. — Kam te kiainT ? întrebi kTlTtorala. — Luigi Vampa, resnanse nTstorală ka a4ela-mî a-eră ka kam ară fi resnansă: Alesandra, reije ala Maiedo-nieî. ffli ne damneata? CONTELE DE MONTE-CRISTO. 47 — Ile mine, zise kălătorsl», mă kiamă Simbad Ma- rinarsl». Franz d’Epinay skoase »n» strigat» de mirare. — Simbad Marinarsl»! zise el». — Da, resnsnse novestitor»l», auesta e nsmele ie 1» dete kălătorsl» lsi Vampa desure sine. — Ei bine! dar ie aî de zis» înkontr’aiest»! n»me? întrcrsnse Albertu: e »ns n»me nrea frsmos», mi aventsrele natronslsî aiest«î domn», kată s’o mărtsrisesk», m’a» desfătat» nrea nisll» în j»nen,ea mea. Franz n» stărsi mai m»lt». Ast» n»me al» l»î Simbad Marinarsl», d»ne k»m se înijeleije bine, destentase înlr’ înssls o lvme de s»venirî, k»m făksse în ajsns nsmele l«î Monte-Cristo. — Srmează, zise el» oasnel»î. — Vampa n»se k» desnreij» iei doi sekinîîn nossnars, mi Ist» îmiet» drsmsl» ne kare venise. Kănds ajsm*e la vr’o do»ă trei s»te de nami anroane de nesiere, krez» k’aszi sn» iiinet». Se onri, ka s’askslle din kolro venia yinetsl» acesta. Dsii’o seksndă, a»zi nsmele se» ksrats. Strigarea venia din narlea nes'ierii. Sări ka o kanră selbatikă, înkărkănd»-mî n»mka în f»ga sa, mi ajsnse în mat iisuins de sn» minst» ne vîrfbls delimorslsî onss» aielsia »nde zărise ne kălătorsl». Akolo, strigările: — Ajstor»! ajsnsen» mai desl»«rite nînă la dînssl». îmi ar»nkă okiî assnra snauialsi ne kare 1» domina: sn» om» răiiia ne Teresa, ka «lintasrsIsNessus ne Deianira. Aiest» oin», kare se îndrenta snre nădsre, ajsnsese la trei din natrs nărui ale drsmslsî dintre nes^ere mi iiă-d«re. Vampa măssri interval»!»; ast» om» era k» do»ă s»te 48 BIBLIOTECA LITTERARIA nanii Mei» n»]jins înaintea lsî, n'avea ni*iî o sneranjp st 1* ajsngx înaintea sosirii sale la nxd»re. Jsnele nxstors se onri ka k»m nÎMioarele Ikî ar» fi nrins» rxdxMinx. Rezimx natsls nsjuiiei sale ne «mere, re-dikx înqet» jjeava în drentsl» rxnilor»I»î, îl» srmx o seksndx în fsga sa mi deskxrkx arma sa. Rxnitor»!» se onri în lok», ţienskiî i se m»iarx, mi kxz», tîrînd» ne Teresa în kxderea lsî. Dar Teresa se sk»lx îndată; kxt» nenlr» fsgar», re-mase kslkat» bxtînds-se în konv»lsi»nile agoniei. Vampa se renezi îndatx la Teresa, kxMi ze'ie nanii anroa-ne de mori» i se îndoiserx mi eî nbiioarele mi kxzsse ean> în venalii, mi jsnele avea o temere snximîntxtoarc ka ns ksmva gIonn»ls kare doborîse ne inemik»l» se» st fi rxnit» într’aMe-la-iuî tinrn» mi ne fidanyata sa. Din feriiire n« era nimiks, n»maî snaima naralisase n»terile Tereseî. Kxnd» se înkredinyx Luigi kx ea era sx-nxtoasx mi skxnatx, se întoarse kxtre rxnit». El» îmi detese sslletsl» strîngînd» din nsmnî, k» g»ra kontraktatx de d»rere, ini k» iixr»l» snxrlits s»b s»doarea agoniei Okiî 1»! remaserx deskiuii mi ameninijxlori. Vampa s’anronix de kadavrs, mi rcksnosk» ne Cu— cuinetto. Din zisa kxnd» banditsl» fssese skxnat» de Mei doî j»ni, se înamorase de Teresa mi j»rase kx fata va fi a lsî. Dintr’astx zi, ei» nxndise, mi, nrolilxnd» de min»l»l» în kare amant»!» ei o lxsase singsrx ka s’arate dr»m»ls strein»l»i, o rxnise mi o krezsse a 1»I kxnd» glonn,»!» l»i Vampa, kond»s» de okirea Mea sig»rx ajsnelsi nxstors, i nxtrsnscse inima. Vampa îl» nrivi «n» minst» fxrx ka Mea mai mikx t»rb»rare sx se vazx ne fana sa, de oare-MC din kontra \ ampa 8’ apropii dc cadavru 9 şi recunoscu pe Cucumetto. Contele de Monte-Crislo, Voi 111. 4 50 BIBLIOTECA L1TTERARIA Teresa, tremarxnda înkx neste tot», ns nstea sx s’anronie de banditsls «lela inorts de kxts ks nanii mim mi arsnka ks îndoialx o nrivire asanra kadavralaî ne d’assnra smerelsi a-inantslsî el. Dsn’sns minsls, Vampa se întoarse kxtre amanta lsî: — Alai zise els, nrea bine, est! îmbrxkatx, aksm sx nn faka mi ea găteala. într’adevxra, Teresa era îmbrxkatx din kana nînx la niqioare k» kostamsls fiieî kontelsî de San-Felice. Vampa Ist, transla lsî Cucumetto în braye, îls adsse în nes'iere, de oare-^e aksm remase Teresa afarx. Dak’ars li freksta atsioî sus ala doilea kxlxtorS, ars li vxzsla ana lskrs strania: adikx o nxstorijjx nxzinda-mî oile îmbrxkatx înlr’o rolux de kauiemirx, ks iier«iei mi ks o sal-bx do mxrgxritare, ks a»ie de diamante mi ks nastsrî de safire, de smarande mi de rsbine. Fxrx îndoialj* ars fi krezsts kx s’a întorss timnsla lai Florian, mi ara li înkrediniiats, reveninda la Parisu, kx întîlnise ne nxstorijia Alpilor uiezînds la noalele mânuitor» Sabini. Dsn’ana nalrara de orx, Vampa emi mi els din ne— syere. Kostsmsls sea ns era maî nsjjins eleganta în felslă ses de kxts als Tereseî. Avea o vestx de katifea grenatx ks nastsrî de asra sxnayî, o yiletx de mxtase neste tots akonerilx de kssxtsre, o skarnx romanx legatx îmnrejarals gîtslsî, o kartaierix ks-satx ks asra mi ks mxtase romix mi verde, nantalonî de katifea albaştri deskimî legaijî ssb genski ks agrafe de diamante, getre (le kxnrioarx bxlyate ks mii de arabesTe, oi o nxlxrix ne kare llslsra nandliqe de toate kslorile; dosx orloye atîrna din brxsla ses, mi ana nsmnals era netreksta nrin karlaieria sa. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 51 Teresa skoase sns strigxts de mirare. Vampa, ssb nortsls acesta, semina ks o niktsrx a Isî Leopoldu Robert sas Sclinetz. EIs îmbrxkase kostsmsls komnlekts als Is! Cucu- metto. Jsnele vxzs efektsls ce Is nrodscea assnra fidanj^atei sale, mi sns ssrîss de inxiidrix i Ireks ne bsze. — Aksm, zise els Tereseî, estî gala a le îmnxrlx-mi de soarlea mea or kare ars fi? — Ox da I strigi Teresa ks entssiasms. , — A ml srma nrelslindenî snde mi vois dsce? — La maryinea Ismiî. — Atsn'jl, iea-ml brajjsls mi si nlekxms, kxcî n’a-vems timus de nerdsls. Fata jui netreks braysls ssb als amantslsî eî, fm kiarg a Îs întreba snde o kondscea; kxcî în momentsls a-cesla i se mrea frsmoss, mxndrs mi nslinle ka sns zes. llli amîndoî înaintări în nidsre, din maryinea kiria emiri în kile-va minste. Se înueleye ki toate notciele msntelsî era ksnosksle de Vampa ; înaintx dan în nidsre fir’a se îndoi sns sin-gsrs minsls, de mi ns era nici sns drsms fiksts, ci nsinal reksnoskînds drsmsls ne kare kxta si Îs srmeze dsne sin-gsra insnektare a arbsrilors mi a mxrxcinilors: mersen a-sts-fels anroane Ia o ori mi jsmilate. Dsn’acesls timns, ajsnsen Ia loksls cels mal stsfoss als mdsril. Sns torent» kare sekase atsncl kondscea la sns gîts afsnds. Vampa Isi asti kale stranii, kare, înkisx între dosi malsrî iui întsnekatx de smbra nea deasi a bra-zilors, semma, fin descinderea cea lesne, ks acea noteki din Avernu de kare vorbesue Virgil. Teresa, temînds-se ean la vederea acestsl loks sel- 52 BIBLIOTECA LITTERAR1A batik» mi dewert», se strînţiea lîng-B ktli»s»l8 ei fir’a zme o vorbt; mi fiind»-kt îlx vedea mergînd» tot» k’»n» fel» de nas», mi fiinda-kt o linişte nrofandt radia ne fajia sa, avea kiars ea nsterea de a mî nrefaue miskarea. De o datt, zeie nami denarte de dînmiî, se ntr» an» om» kt se deslini de la »n» arbsre d»ne kare sta ask»ns», mi lai ne Vampa la kt tare: •— Niii sn» nas» maî msltă! strigi elS, sa» est! mort». — Eak’ama! zise Vampa rediktnd» mina k’an» semn» desnreji»itor», ne ktnd» Teresa se îngessia într’îns»]» ftr’a mî ask»nde snaima, n» k»m-va lsniî se slirnit între dînmiî? — Rine eşti? întrebi sentinela. — Sânt Luigi Vampa, ntstor»l» din statalg San- Felice. — lIe vrei? — Voi» st vorbesk» konsojjjlor» tei kari se afli în rtristea din Rocca-Bianca. — At»imî, »rmeazt-mi, zise sentinela, sa» maî bine, fiinds-kt saiî snde e lok»l», merţii înainte. Vampa sarîse k’»n» aer» de desnreii» nenlr» asti fe-realt a bandit»l»î, trek» înainte k» Teresa mi mî »rmi ka-lea k» aiela-urî nas» olirît» mi liniştit» kare îl» kondesese nîn’ ani. D»ne nimiî minate, bandit»!» le ftk» semn» st se onreaskt. Jsnii asksltart. Banditsl» imiţi de trei ori uinel»l» korl)»l»i. O kronktnire resn»nse l’aieastt strigare întreiţi. — Bine, zise bandit»!». Ak»m îjjî noul arma dr»m»I». Luigi mi Teresa îmî rel»art drsmsl». Dar, k» ktt» înainta, Teresa se linia trem»rtnd» de CONTELE DE MONTE-CRISTO. 53 amant»l» eî; într ’adevtr», nrintre arbsr! se vedea nisne arme mi sklinia nisne jieve de nsiun!. Rtristea din Rocca-Bianca era în vîrf«I» ansi m»n-tirnor» kare f»sese o dinioan> ftrt îndoialt »n» vslkan», v»l-kanS stins» înainte de a fi deşertat» Remu mi Romulu din Alba sure a veni st zideaskt Roma. Teresa mi Luigi ajsnsert în vîrf» mi se aflart în-tr’ anela-m! minst» în fajia a vr'o dost-zen! de bandijjî. — Eatt sil» j»ne kare vt ka»tt mi vrea st vt vor-beaskt, zise sentinela. — Illi >ie are st ne zikt ? întrebi a*iela kare, în linsa kanitan»l»i, i îmnlinia nost»I». — Voi» st zik» kt mi se «rasne k» meseria de nt-stor», zise Vampa. — Ax! înueleg», zise lokotenent»!», mi t» vi! st ne nerî ka st ti! nriimil» în rangtrile noastre. — Bine a! venit»! strigări ma! m»lij! bandijj! din Ferrusino, din Pampinara mi din Anagni, kari reksnosk»-sert ne Lnigi Vampa. — Da, de kit» vi» st vt ner» alt» l»kr», iar n» de a vt fi konsoji». — Llli ne vi! st ne 'ieri? zisert bandijji! k» mirare. — Vi» st vt ner» de a vt fi kanitan», zise j»nele. Bandijji! leminart de rîs». — ILIi ne a! ftk»t» ka st asnir! l’asti onoare? întrebi lokotenent»!». — Am »wis» ne kanitan»!» voslr» Cucuinetto, a kt-r»ia desnsere eatt-o, zise Lnigi, mi am dat» fok» vilei de San-Felice ka stda»orokit de nsnlt lidanjjateî mele. O ort d«n’ aneasta, Luigi Vampa era ales» kanitan» în lok»l» 1»! Cucumetto. — E! bine! sksmnsl» me» Albertu, zise Franz, în- f CONTELE DE MONTE-CRISTO. 65 torkîndase kxtre amikala sea, ie kaţieiji akain desnre netx-jjeanala Luigi Vampa? — Zika kx b 8ii8 mita, resnanse Albertu, iui kt n’a esistata nini o datx. — lIe va zikx mita ? întrebi Pastrini. — Ara fi nrea l«ng-« de esnlikata, skamnala mea oasne, resnanse Franz. Wi zild dan. kt mesteralS Vampa mi denrinde în momentala a'iesta meseria îmnrejarala Romei? — fiii ka o kalezare de kare na s’a mai vxzata nini ana esenmla Ia vre ana bandita înaintea lai. — Alamn noliyia s’a nerkata- în-demerla a nane mina ne dînsala ? — lIe vrei? este înijelesa tot» de o data ka nxsto-rii din kxmnix, ka neskarii Tibrului mi ka kontrabandierii dane koastt. îl» kaatx Ia mante, ela se a fix ne rîa; îl»ar— mxreska ne rîa, ela o kroesne ne mare, ne armx de o datx, kxnda îl» kreda refayiala în insala de Giglio, del Gua-nonti, saa de Monte-Cristo, îl» vxda rcsxrinda Ia AI-bano, la Tivoli saa la Riccia. — IIIi kam se noartx în nrivinna kxlxtorilora ? — Ax! D-zeala mea! e foarte simnla. Dane dis-taniia în kare se aflt nineva de la orarna i dx onla ore, doax-snre-zene ore, o zi, ka sx mi ulxtcaskx reskamnxra-rea, ne armx, dane ne trenc anosta timna, i dx o on de grajjix. L’ala meai-zenelea minata ala anestei ore, dalia na are banii, sfxramx kanala nrisonieralai k’ana nistola, saa i îniipe namnalala în inimx, mi asta e tot». — Ei bine! Albertu, întrebi Franz ne konsojiala sea, mai eşti disuasa a le dane Ia Coliseu nrin balevar-dele din afarx. — Ilrea malta, ziso Albertu, daka dramala e mai 4*. nitoreska. 56 BIBLIOTECA LITTERARIA. în minstsl» ayesta, no8i ore bxlsrx, 8iua se deskise ini ksnersls nostrs intri. — EsielinjTt, zise ela, trissra vi asteanti. — Ei bine! zise Franz, ama dări, la Coliseii. — Ile noarta del Popolo, Es^elinne, sa8 nestrade? — Ile strade! la draks! ne slrade! strigi Franz. — Ax! sksmnsls ines, zise Albertu skslmdsse uiiels mi anrinzîndă a treia sa nigan>, într’adevir» te kredeain mai bravs de kits ama. Dsn’a'ieia amîndoî jsni! se deteri> joşi mi se 8r-kari în triS8ri. Coliseul CAPITDLO XXXIV. ftRit'E'MSSU Franz aflase »n» termin» mizloci» ka si falii ne Al-bertu s’aj»ngi la OoJiseu fir’a trece ne d’înaintea nici »neî r»ine anti'ie, nrin srmare firi ka nregitirile gradsale siiea de Ia kolos» nici o skioani din nronornisnile sale yiganlice. Acest» mizlok» era de a arma via Sislinia, a tiia dram»!» în »ngi»l» drent» ne d’înaintea Santeî-Maria-Maioara, ini a sosi ne via Urbana ini San Pielro in Vincoli nîni la via del Colosseo. Ile lîng’aceasla, asl» itinerari» mai înfinima mi alt» folos»: adiki de a n» distrage în nimik» ne Franz din în-tinirirea ce i nrodasese istoria 'ie o sn»sese mesterals Pa-strini, mi în kare s’afla amestekat» misterios»!» se» amfitrion» de Monte-Cristo. Asls-fel» mi el» se rezimase în kol-jj»1» se» mi kiz»se cari în miiele sale de întrebiri firi încetare ne kari le fiksse singsr», mi din kari nici »na n» i detese vre »n» resn»ns» mBlpmitor». CONTELE DE MONTE-CRISTO. 59 Anoî mai era sn» l»kr» kare i adsiea a minte ne amiksls se» Simbad Marinar»!»: e vorba de a«iele misterioase daraveri între briganjji mi mateloni. lIeia «ie zisese meşter»!» Pastrini desnre ref«yislK 4e I» afla Vampa ne banele neskarilors mi ale kontrabandierilor» adsiea a minte Îhî Franz ne aiiei doi bandini korsikani ne kari îi aflase yintnd» ks ekinaţiiala miksl»i yaclit, kare se abătuse din ka-lea sa mi trtsese la Porlo-Vecchio, ks singsrsl» skons de a ’i den»ne ne sskats. Nsmele qe mi 1» da oasnele se» din Monte-Cristo, nronsimiat» de oasnele se» din otelsls Londrei, i nroba kt j»ka aiiela-mî rol» filantronik» ne marginile dela Piombino, dela Civita-Vecchia, de la Ostia mi dela Gaeta ka mi ne ale Corsiceî mi ne ale Toscanei mi Spaniei, mi fiinds-kt mi el», ne ktt» nslea Franz st> mia-d»kt a minte, vorbise de Tunis mi de Palerma, asta era o nrobt kt îmbrxyima sn» ierks de relanisni destul» de întins». Dar, or ktl» de nslerniqe st ii fost» în mintea j»-nel»i aste k»i,iettri, ele nerirt îndatt ktnd» vtz» întlntn-d»-se înainte! vederea iea înfsnekoast mi vigantikt a Co-liseului, nrintre deskiderile ktrsia l»na nttr»ndea k» aucle raze Isihii mi nalide ‘ie kad» din okii fantasmelor». Trt-s»ra se onri la ktyi-va nanii de la Meta Sudans. K»qersl» veni st deskizt ssqioara, amîndoi j#niî strirt jos» din trt-ssrt mi se aflart în faya snsi cicerone kare se ntrea kt emise de ssb ntmînt». Fiind«-kt yel» de la otel» era ks dîimri, se ft'iea doi k» niesta. Ho lîng’aqeasta era k» nenstinjjt a se sktna qineva, la Roma, de a'iesl» l»s« de ktltssi: afara de ciceronele venerai» kare te înxajjt în minstsls ktnd» n»i ni'iiorsls ne nrag»ls norjjii otel»l»i, mi kare n» te mai sltbesie nînt în 60 BIBLIOTECA LITTERARIA. minatala kxnda emî din orarna, ma! e an» cicerone sneniala kare se aflx ne lîng-'B fix-kare monamenta, mi voia zine kiara ne lîngx fix-kare frakjiiane a monamenlalaî. Jadeie darx «lineva daka noate sx stea fxrx cicerone la Coliseu, adikx Ia monamentala lela maî minanata, kare Ixwea ne Marţial sx zikx: „înieteze Memphis de a ne mai lxada minanele »iele „barbare ale niramidelora sale, sx na mai kxnte «lineva mina-„nele Babiloniei; loiala katx a se sanane în aintea nemxroiniteî „lakrxrî a amfiteatralaî Cesarilor, mi ţoale glasarile renamiriî „katx sx se îmureane sure a vx lxada acesta monamenta*. Franz mi Albertu na se mai «ierkarx a se sastraije din tirania ciceronianx. Kxtre acestea, a«ieasta ara fi ka atxta mai grea, kx«ii namai kxlxtoriî aa drentala a stre-bate monamentala ka lorjje. Na fxkarx darx niiî o re-sistinjjx, mi se Ixsarx ka mxinele mi ka niiioarele legate ne voia kondaktorilora lora. Franz kanoswea astx iireîmblare nenira kx o maî fx-kase de zeie orî. Dar, fiind» kx însouitorala sea nanea ni-wiorala nenira înlîia oarx în monamentala lai Favius Vespa-sian, katx sx o mxrlariseska în laada sa, ka toate flekxriele kxlxasilora seî, era foarte imnresionata. ILIi kavîntalS este neutra kx într’ adevxra na noate sx aibx lineva nim o idex, nîn’a na vedea maiestatea anei asemenea raine, ale kxria nronoryianî santa îndoite înkx de misterioasa laminx a-le a'iesteî lane meridionale ale kxria raze seamxnx ka ana krenaskala din onidenta. Asla-fela, abia Franz kaijelxtorala fxka vre o satx de namî sab nortmele interioare, kxnda Ixsxnda ne Albertu kxlxasilora seî kari na voia sx se lenede de drentala ne-nreskrintibila de a fawe sx se vazx în toate amxnantele lora visania Leilor, Lojea Gladiatorilor, Podium alS Cesarilor CONTELE DE MONTE-CRI8TO. 61 lax o skarx ne jamxtate rainatx ini, lxsxnda-’! sx uiî «rmeze kalea simetrikx, se dase sx meazx la ambra «ne! koloane, în fajia «ne! kreslxrî arkaile kare i erta a îmbrxj|ima ne ariauial» de granit» în toatx întinderea sa maiestaoasx. Franz era akolo de an» natrar» de orx anroane, nerdata, d»ne k»ra snaseî, în ambra «ne! koloane, okanata a nrivi ne Albertu, kare, însouila de amîndo! n»rtxtori! se! de torjje, emise dintr’ an» vomitorium* nss» la nea altx niarnine a ColiseuluT, mi kari, asemenea «nor» ambre ne armeazx «ns fok» jakxtor», desnindea din trente în trente kxtre loksrile reservate vestalelor», kxnda i se nxr» kt a«zi rostogolindsse în afsndimile monamental»! o nealrx deşii— nitx din skara kare se afla în faya anelia ne kare o Isase ka sx ajangx la lok»l» »nde medea. N» e an» l«kr» rar» fxrx îndoialx ka o neatrx sx se deslineaskx s«b ninio-ral» timn«l«!, iui sx se rostogoleaskx în abis», dar astx da-tx i se nxrea kx neatra se desfxkase s»b ninioarele sna! om», mi kx an» sgomota de nani! sosia nînx la dins»l»,de mi anela ne 1» nrodanea el» fxk« tot» ne nsta snre a 1» a-sarzi. înlr’adevxrs, neste an» minat», se vxz» »n» om» emind» trentat» din ambra k» kxt» se «rka ela ne skarx, al» kxria orifmi» ne se afla în fajja 1»! Franz era laminat» de I»nx, mi ale kxria trente, k» kxt» desnindea nineva, se înfeuda in înl»nenime. Anesta natea fi an» kxlxlor» ka mi el», kxr«ia i nlxnea maî bine O meditare singaratikx de kxt» flekxriele ne-însemnxtoare ale kxlxasilor» se!, mi nrin armare arxtarea sa n’avea nimik» kare sx 1» n«ix în mirare; dar d»ne îndoiala k» kare »rka aneste din armx trente, dsne fel»l» ♦ NnS felS de deskidere ne snde ese nonorslS. 62 BIBLIOTECA LITTERARIA. ka kare se onri kxnda ajanse ne mesa, mi ntra kt askalta, era învederat» kt venise akolo ka vre ana skon» nartikalara uii kt astenta ne cine-va. Ilrintr’ o miskare instinktivT», Franz se askanse ktta nat» mai malta în dosal» koloaneî. Zece ni'iioare denarte de lokala «nde se afla amîn-doî, bolta era desfandatt, mi o deskidere rotandt, asemenea k» a «n»î n»u», îi lisa st» vazt ceral» konstelat» nes-ste tot» de stele. îmnrejarala acestei deskiderî, kare ltsa noate de sate de ani st treaki razele lănci, restria nisce bariene ale ki,rora ligare verzi mi i'rayele se deosebia în natere ne a-zarala cel» mala ala firmamentalaî, ne ktnda nisce liane* mari mi o maluime de eden» atîrna dintr’ anea teraijt sane-rioart mi se legăna sab boli t asemenea k« nisce faniî fla-tantoare. Ilersoana a ktria sosire misterioasa atrtsese laarea aminte a lat Franz era nast într’o semi-ambrt kare îla ftkase st i distingi, trtsarele, dar ka toate acestea na era destala de întanekoas'i,, sure a la îmnedika de a i vedea kosla-mala ka de amtnanlala; era înftmarata într’o manta mare branx, a ktria nalnant, arankalt ne amerala sea cela sttnga, i askandea nartea obrazalaî de josa, de oare-ce ntltria sa ka maryiniie late i akoneria nartea de sasa. Namaî estre-mitatea vestimintelora sale se afla laminaţi, de lamina oblikt ce trecea nrin deskidere mi kare ftcea ne cineva st vazt ana nantalona negra kare i înkadra koketa o bolint lastratt. Acesta orna era învederată, daka na din aristokraiiit, «iela najjina din societatea înaltt. * O nlants de America. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 63 Se afla akolo de vr’o Inte va minate, mi îmienea sb dea semne vBzate de nerăbdare kBiida an» sgomota a-mora se aazi ne teraija sanerioan». Intr’a«jelamî minata o ambrB se nxra ItB onri lamina, ana orna se ai’Bli la orifiiial» deskideriî, îmi înfmse kBatB-tara nBtranzBtoare în înlanerika, mi vbz» ne omala ka man-tela; îndatB lai ana namna din anele liane atîrnale mi dintr’ anele cdere flatarxtoare, se Ibsb în josa, mi, kT.nda ajanse la trei sa» natra ninioare anroaue de nmiînta, SBri ka ama-rinjj’B. Anesta avea koslamala anai Transtevere komnlekta. — EartB-niB, EsnelinuB, zise ela în dialektala romana, te am fikata sb asteniiî. Ka toate acestea n’am întârziata mai malta de kxte va minate. Zeiie ore bxtarx la Sanl-Ion-de-Lalranu. — Ea mergeam înainte, dar na mergeai damneata în-den>t», resnanse streinala în nela mai karata dialekta toscan; ama dara, sb iBSBma nerimoniele; ne lîngB aceasta, kiara de in’aî li fxkala sb astenia tota anii li înţeles» Ivb ai ft-kat’o lin. voia damitale. — im ai li avala drenlate, EsnelinijB, via de la kaste-lala Sant-Angel, mi am avat» toate greatBiiile lamii ka sb vorbeska ka Beppo. — lIine este asia Beppo? — Beppo este ana îmniegata ala înkisoarei, kBraia i nlBteska kBte neva ne lanB ka sb snia neia ne se netrene în interiorala kasfelalaî SanlilBiiii Sale. — Ax! ax 1 vBza kB est! ana orna ka ferealB, skam-nala mea. — lIe sb faka, EsnelinjjB? na snie nineva ne noate sb se înlîmnle; noate Iîb kiara ea sb fia într’o zi nrinsa în karsB ka bietala Peppino, mi s’am trebaintfB de vr’ana moa-rine ka sb roazx zBbrelele înkisoarei mele. PeppinO. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 65 — în sksrts ne a! aflat» ? — Vor» fi do»x esekstxri mariji, la dosii ore, d»ne k«m e obinei»l» la Roma la deskiderea serbitorilors nelor» mari. 8n» kondamnal» va fi mazzolalo; »n» tikxlos» kare o omorît» sn» nreot» ne 1» kresksse, mi kare n» meriţi, ninî sii» interes». xIels alt» va fi decapitato, mi anela este bietei» Peppino. — xIe st ui sn»is, sksmnsl» ine»? insnir! o snaiinx ama de mare, n» nsmai gsvernstei nontifikals, dar înkx mi regatelor» venine, în kxt» vor» negremil» st fakx sn» e-semnl». — Dar Peppino ninî ki> fanc narte din neata mea, e »n« biet» nistors kare ir a fxksttf allx krimx dekits kt ne da nrovistenî. — lIeia ne 1» fane a fi foarte komnline k» voi. Ast»-fel», vezi kx are nine-va nrivinjje nentrs dînssl»: în lok» de a 1» snide , dsne k»m vei fi dsmneata daka le vor» nane vre o daţii la mini, se vor» mslnsmi a 1» gilolina. Kxlre anestea , asta va varia nimerea nonorslsi, mi va fi »n»snek-taksl» nentrs toate gsstarile. — Fir’a sokoli ne anela ne i 1» nxstrez» mi Ia kare n» se asteanli de lok», resnsnse Transteverul. — Sksmnsl» mes amik», di-ml voii si yi snsi», zise omsla k» mantela, ki ml nari foarte disnss» a fanc vre o nerozii. — S»nt disnss» la or ne ka sx îmncdiks eseksta-rea biel8l»î om» kare se afli într’o înksrkitsri nentrs ki m’a servil». He Madona! m’auii nrivi ka sn» om» tikxlos» daka n’ami fane neva nentr» anests bxiats brav». — Illi ne vei fane? — Vote n»ne vr’ o dosi-zenl de oameni înînrejarsl» nalk»l»i, mi, în minstel» kxnd» îl» vor» adsne, Ia semnalai» Contele dt Monfe-Crislo Voi, III. 5 66 BIBLIOTECA LITTERARIA ie voi» da, ne vom» renezi k» n»mnalal» în mini assnra konvoi«l«î iui 1» vom» l«a. — Aceasta mi se nare kam nerikalos», mi kreza negremit» ki nroiekt»!» ine» b mal bana de kit» al» d»mitale. — HI! kare jiî e nroiekt»!», Es'ielinni? — Voi» da do»T» mii de niastri »n«ia ne kare 11» sqi» mi kare va faqe ka esekstarea 1»! Peppino si se amine nen-tr» anei» fiilor»; ne arini, în korenlsl» an»laî, voi» ma! da în-ki o miii de niastri altaia ne kare I» s'ii» asemenea, mi I» voi» faqe si skane din înkisonre. — Esl! sig»r» ki vei re»mi? — lIe Damneze»! zise în limba franqesi omala k» mantela. — llo ai zis»? întrebi Transteverul? — Zik», sk»mn»l» me», ki e» singsra voi» faqe mai mall» k» aaral» me» de kxt» voi tom k» namnalele voastre , k» nistoalele voastre mi k» karabinele voastre. La-si-mi dan si faka. — De minane! dar, de n» o vel skoate la kale, noi vom» li tot» d’aana gata. — Fijj! lot» d’aana gala daka vi nlaqe ama; dar fii sigar» ki voia kinita ertarea sa. — E noimiine marjei, iea a minte. Na uî remme de kxt» miine. — Ei bine! dar ziaa se komnsne de do»x-zeq! mi natr» de ore, fii-kare ori se komnane de meaî-zeq! de minate, fn-kare minals de meaî-zeq! de sekante; în onla-zem mi mease de mi! natra sate sekande faqe qineva înalte lskrari. — Daka veî reami, Esqelinnx, de aude o si sqima noi? — E foarte simnl», am înkirial» qele trei ferestre din arini din kafeneaoa Rospoli; dak’ am kxnxtat» amx-narea, qele doai ferestre din kolya vor» fi îmbnkato k» da- CONTELE DE MONTE-CRISTO. 67 mask» galben», dar nea de Ia mizloks va fi îmbrikati k» damask» alb» k» o krane romii. — I)e minsne! mi nrin nine vei trimite grajjia? — Trimite-mî ne »n»l» din oamenii dsmitale strevestit» într’sn» kostsrn» de nenitent», mi i voi» da-o. Kostsmal» se» îl» va erta st viii nîm la ninioarele nalk»l»î mi va da xxrtia kan«l»! konfnyieî, kare o va da în mina gîdelsî. IIîriT »na alta, înk»nosniinyeazi ne Peppino desnre aceasta; st n» mo ari de friki sa» st n» nebsneaskT, neia ne ne ar» fane si kellaima în-demerta nentr» dînsal». — Askslti, Esnelinyi, zise jjeran»!», îyî ssnt k» tot»Is înkinat», mi est! înkredinjjat» desnre aneasta, n» e ama ? — Ama kreza nels nanin». — Ei bine ! daka ve! skma ne Peppino, iji! voi» fi mai mslt» de kit» înkinat» ne viitor», îjj! voi» fi asksltitor». — Iea a minte la neia ne zinî, sk»mn»l» me»! noate liT ni voi» adsne o datT a minte aneasta, km! noate voi» a-vea mi e» o datT> trebainin, de tine... — Eî bine! alannî, Es'ielinyi, mi ve! afla în mi— natal» trebsinne! dane kam te voi» afla mi e» într’anest» mi-n»t»; at»nnî, kind» a! fi kiar» în nea altT maryine a l»mi! k destal» st mî skri!: „Ft aneasta,ft mi o voi» fane, ne k»vînt»l» me» de... — St! zise neksnoskatsl», a»z» »n» sgomot». — Ssnt» nisne kilitorî kari vin» st vazT Coliseul k» lorye. — N» e de IrcbsinijT st ne afle îmnresnT. Anest! snion! de kilTas! ar» nstea st ne rek»noaskT, mi, or Iert» de onorabih st jj! Fit aminia, sksmnsl» me», daka ne ar» sni nineva legan,! nrek»m santem», m! e teaniT ka astT le-gTtsrT st n» inT fakT st nerz» nanin» din kredital» me». — Ama dan, daka ve! kinita aminarea?... 68 BIBLIOTECA LITTERARIA. — Fereastra de ia mizlok» va fi îmbrikati k» da-mask» alba k» o kr»ie romii. — Dalia n'o vei k'Lniti? — Kite.trele vor» fi galbene. — Illi atsniî ? — Atârni, skamnal» mes amikS, joaki-uT nsinnal»l8 or ksm iul va nlnea, îmi da» voia, mi voi» fi mi e» akolo ka si vt» viz». — Adio, Esieliniji; nu las» ne dsmneata, lasi-te ne mine. LVieste k»vinte Transteverul desnir» ne skari, ne kind» nckanosksl»!», akonerinds-mî mai malt» ka niiî o daţi Fana k» mantela sa, trek» doi nanii anroane de Franz mi desiinse în areni ne trentele din afara. O sckandi dsn’aieasta, Franz mi a»zi n»mele res»-nind» s»b boite: îl» Inima Albertu. Aslenli dan ka si resnsnzi nîni kind» nei doi oameni se denirtari, fir a se îngriji de a’i faie si afle ki av»seseri sn» martor» kare, de mi ns vizase fana lor», n» nerdase niii »n« ksvînt» din kite vorbiri eî. Zeie minate dsnVieasta, Franz se d»iiea kilre ote-1»1» Spaniei, askaltind» k’o distrakni»nc foarte imnertininti înneleanta disertare ne kare o fiica Albertu, d«ne Pliniu mi Calpurniu, assnra zibrelelor» garnite k» vîrfari de fer» kari îmnedika fearele selbatiie de a se renezi as»nra nrivi-torilor». îl» lisa si meargi fxr’a 1» kontraziie, ki'ii se gn-bia si fii singar» ka si kaijete fin distrakjiiane la leia ie se întînmlase înaintea lsî. Dintr’aiestî doi oameni ansi» era negremit» strein» nentr» dînssl», iui nentr» înlîia oari îl» vedea mi îl» a»zia, dar n» era tot» asemenea mi k» iei» alt»; mi, daka Franz CONTELE DE MONTE-CRISTO. 69 n» nst» vedea bine fajja sa nekontenit» asksnsx în 8mbro sa» akonerilt de mantela sa, glas»!» se» i fxksse o asts-fels de întinerire întîia oan Io>nd» îl» aszise, înkxtS n’ar» mai fi n»t»t» res»na înaintea I»i feri, ka st, 1» reksnoaske. Mai vîrtos» în întonerile sale batjokoritoare se afla »n» s»-net» ask»nit» mi metalik» kare îl» feksse st tresari, în rs-inele Coliseului ka în nesierea dela Monte-CVisto. Ast»-fel» era foarte konvins» ke aiest» om» n» era alt» de kels Sirnbad Marinar»!». Ama dare, în or kare alţi» înmrejsrare, ksriositatea 'ie i înssflase ast» om» ar» li fost» ama de mare, înket» i ar» fi dat» ksnosiinjp; dar, într’aste îmnrejsrare, konvorbi-rea ne kare o aszise era ama de intim*, mint» 1» a onril» temerea lea foarte bine j»dekati, Ia, se n» fie neuleksl» k» arătarea sa. II» lesase dan, se se denertezc, k»m s’a ve-z»t», dar nromitînds-uii ke, daka îl» va mai întîlni alt» daţi,, st, n» lase se sltane a doilea okasisne nrek«m i skena-se ica d’întîi». Franz era foarlo nreok»nat», inket» n» n»t» dormi bine. îmi netrek» noantea adskînd»-mi a minte de toate îmnrejsrerile kari avea înklinare k» om»!» din nesiere mi ks neksnosk»!»!» din Coliseu, mi kari ninta a fa'ie din aie-ste dos* nersonaije tot» aiela-mî individ»; mi, ks ket» ks-nela Franz, k» atet» se mai înteria într’aieaste irarere. Adormi desnre zi»*, *ieia ie I» fek» se se skoale nrea lerzi». Albertu, ka »n» adevărat» Parisian, îmi fek»se dressrile nentr» seare. Trimisese st, i onreaske o loje la teatrsl» Argentina. Franz avea mai mslle skrisorî de skris» în Francia, 1t»st» dan, nentr» toate zi»a tnssra l»i Albertu. La linii ore, Albertu se întoarse a kase; îmi ad»- 70 BIBLIOTECA LITTERARIA. sese skrisorile de rekomandare, avea invitxri nentru toate serele, mi vizuse Roma. O zi fusese destuii lui Alberlu nentru toate anestea. Illi înki mai avusese timnulu de a se informa des-nre neia ne se juka ia teatru mi desnre aktorii kari juka. Se juka Parisina; mi aktorii era: Coseli, Moriani mi la Specii. Amîndoî junii noştri nu era ama de neferinijji, dune kum se vede: era s’asiste la renresintarea uneia din nele mai bune onere ale autorului Luciei de Lammermoor, juka ti de trei artişti noi mai renumini din Italia. Alberlu nu nutuse ni41 o data si se obininuiaskx ku teatrele ultramurîtane*, la orkestra kirora nu se dune nineva, mi kari n’au nini balkoane nini loji deskonerite; era unu ne asnru nentr’unu omu kare 1111 avea stala la Bufi mi nar-tea sa Î11 lojea infernali la Opera. Reia ne nu onria ne Albertfi de a fano nisne gitele strelunite de kxte ori se dunea la Opera ku Franz: gitele nerdule ; luni, kata s’o mxrturisimu sure ruminea unuia din renresintanyii nei mai demni ai modei, de natru luni de kindu strebitea Italia în dreanta mi în ştangă, Albertu n’avu nini o aventuri. Albertu se nerka une-orî si glumeaski în nrivinna asta; dar în sullelulu seu i nirea foarte reu, ka elu, Albertu de Morcerf, unulu din junii neî mai îmblayi, si mi keltuia-ski banii în-demertu. Lukrulu era ks atatu mai durerosu, ki, dune obineiulu nelu modeslu alu skumniloru noştri kom-natrioiji, Albertu nlekase din Parisu ku anea konvinpere ki era si aibi nele mai mari sunese în Italia, mi ki va veni si falii deliniele bulevardului de Gând ku novestirile frumoa-seloru sale întîmnliri. * De neste Aiul, de 'neste msinjl. CONTELE DE MONTE-CRI8TO. 71 Vai! n’a fost» ast»-fel«: frsmoasele kontese ţienove-se, florentine mi neanolitane se m»lu»miserr>, na k» btrbajjiî lor», ni ks amantjiî lor», mi Albertu ktnttase kr»da kon-vinyerc kt Italianele a» uel» n»iiin» aieastt întîietate as»-nra Franceselor kt sania kredinnioase a nekredinya lor». N» voi» st zik» kii în Italia, ka nret»tindeni, n« s»nt» esnenijisni. IUI k» toate auestea Albertu era n» namai »n» ka-valer» foarte elegant», dar înki> mi »n» om» nlins de snirit»; a-fart de asta era mi vme-konte: vine-konte de noblejje nost, este adevărat»; dar, aslt-zî, ktnd» 'line-va n» mî mai faue nrobele, ne i nast daka dateazt de la 1399 sa» de la 1815! mi neste toate astea, mai avea mi »n» venit» de uinm-zeui mii livre. Avea mai malt» de ktt» i treb»ia, mi dane ksm se vede, ka st fit de modt la Parisu. Era dart kam amilitor» nentra dînsal» kt n’a fost» înkt vtzst» k» o laare a minte mai serioast în ni'iî ansi» din oramele ne »nde trek»se. Dar mi el» snera st mi skoayt din kanele la Roma, fiind» karnaval»!» în toate nerele din lame kari serbeazt a-neastt institsjjisne stimabilt, o enokt de libertate în kare mi neî mai asnri kiar» se last a fi tîrîni de vre o fantt de nebsnit. Ama dart, fiind» kt ado»a zi era st se deskizt karnavalal», Albertu trebaia neantrat» st mî îmnargt nros-nektele înaintea acestei deskiderî. Albertu 'înkiriase nrin armare nentr» auests skon» o loje din iele inai din fajjt ale teatral»!, mi ka st se d«kt akolo ftkase o gtlealt din *icle mai nerfekte. Astt loje era la rang»!» întîia, kare la noi nine ioksl» galeriei. Ile lîng’ anestea uele trei nlanari d’întîi» ssnt» tot» ama de aristo-kratiie anele ka mi altele, mi se namesk» nentr» aqests k»-vînt» rangsrile nobile. 72 BIBLIOTECA LITTERAR1A ITe ling’ anestea, asta loje, în kare natea st înkant dol-snre-zene ftrt st fit strîimiî, kostase iic iei doi amin «iova mal najjina skamna de ktta o loje de natra nersoane la Ambigu. Albertu mal avea uii alta sueranijt, adikt, dak’ a-jamjea a Iaa ana loka în Inima miel framoase Romane, asta l’ara kondane firesne a ktntta ana nosfs în trtsart, mi nrin armare a vedea karnavalala din sasala anei kalesnl aristo-kratine saa anal balkona nrinniniara. Toate aceste nrivinjje ftnea nrin armare ne Albertu st fit mal în neastîmntra ka ninl o data. întorcea snatele aktorilora, anlektndase ne jamttate afart din loje minrivinda ne toate femeiele nele framoase k’ ana binokla langa de mea-se polari. Dar toata miskarea ne kare ml o da Albertu na ftnea ne ninl o singart femeit framoast ala resnltti ninl kiara ka o nrivire de kariositate. Intr'adevtra, fit-kare vorbia de amorarile sale., de nltnerile sale, de karnavalala kare se deskidea mtine, de senttmtna stntt fiiloare, ftr’ a laa a minte ana sin gara minata ninl la aktorî ninl Ia weia ne se jaka, afart de ktte va momente arttale, ktndă fit-kare se întornea saa ka st astente o narte din renitativala lai Coselli, saa ka sţ anla-ade vr’o trtsart strelanita a lai Moriani, saa ka st striye bravo la Spech; dan’ aneia konvorbirile nartikalare înne-nea eart ka mal ’nainte. He Ia finele aktalaî întîia, ama anei loji ne remtsese goalt nîn’ ani se deskise, iui Franz vtza intrtnda o ner-soant Ia kare avasese onoarea de a fi nresintata la Parisu mi ne kare o kredea înkt în Francia. Albertu vtza miskarea ne o ftka amikala sea la sosirea anestal orna, mi întorkîndase snre dînssla i zise: 74 BIBLIOTECA LITTERAR1A — KanosnT aceasta femei! ? — Da; kam iji se nare? — Ilrea framoas!! skamnsl» me», mi blond!. O! qe nxrs minanata! E o Francesâ? — E o Venezianâ. — IUi kam o kiamx? — Kontesa G... — Ox! o kanosk» din nsme, strig! Albertu; se zi-qe k! e al!ta de sniritsal! ne kxt» e mi framoas!. Draqe! k!iid« kayela lv! anii fi imtata st> fia nresintat» la dînsa în qel» din «rin! bal» al» doamnei de Villefort, «nde era mi ea, mi li! am neîngrijit» aieasta; s«nt an» mare nT3t!r!»! — Vrei S! îndrenteza aqeast! gremal!? întrebi Franz. — lIe fel»! o kanosqf destal» de intim» ka s! ni! kondaqî în lojea eî? — Am avat» onoarea de a i vorbi de trei natr» ori în viana mea; dar sqiî bine, aqeasta h destal» ka s! n» fak» vre o nekaviinij!. In moment»!» aqesla kontesa vtz» ne Franz, mi i fbk» k» ni!na an» semn» grajjiosa, Ia kare el» resn»nse nrintr’o înklinare de kaua foarte resnekt«oas!. — Ama dar! mi se nare k! eşti nrea bine k» dînsa? zise Albertu. — Ei bine! eat! qe te înqeal! mi kare ne faie ne noi Francesiî s! komitema neîmietat» o mii! de nerozii; mi qe e mai k»rios», e de a sanane total» la nanktala nostra de vedere narisian»; în Spania mi î;i Italia mai vîrtosa, na jadeka niqî o dat! desnre intimitatea oamenilor» dane libertatea ranortarilora. Ne am» aliata în simnati! ka kontesa, asta e Iota. — în simnati! de inim!: întrebi Albe tu rîzînda. — N», de snirita, resnanse ka seriosilate Franz. i CONTELE DE MONTE-CRISTO. 75 — Llli Ia ne îmnrejsrare? — La îmnrejsrarea «ne! nleîmbltrî Ia Coliseu asemenea k« aneia ne kare am» ftksts îmnresnt. — Ile l»nt ? —• • Da. — Sing8i*î? — Kam aiua. — ILIi ani vorbit» ... — Desnre morjiî. — Ax! strigi Albertu, într’adevtr» era ueva de netrenere. Ei bine! e» 114! nromit» kt, daka .voi» avea fe-ri'iirca de a Ii kavaler»l» fr«moaseî kontese într’o asemenea nreîmblare, am st i vorbesk» desnre vii. — Llli noate kt ai avea gremalt. — De o kam datt, nit vei nresinta la ea dane k»m mî aî nromis»? ' — în datt «ie se va ltsa kortina. — lIe dralt» de e ama I»ng» aktsl» întii»! — Ask»Itt linalsl», e foarte frsmos», mi Coselli îl» ktnlt min»nat». — Da, dar «ie tsrnsrt? — Specii e ktt» se noate de dramatikt. — înnelegl kt nentr» nine a a»zit» ne Sontag m ne Malibran... — N« nise nare min»natt metoda I»îMoriani? — N» mi nlak» br»ni! kari ktntt blond». — Ax! sk»n»I» ine», zise Franz înlorkind»se, ne ktnda Albertu se »ita mere» k« binokl», într’adevtr» estî foarte gre». în nele din »rmt kortina ktz» sure m»lj]»mirea nea mai mare a vine-kontcM de Morcerf, kare ml l»i nt- 76 BIBLIOTECA LITTERARIA. taria, lui drese iste mrsls ks mina, kravata mi miniksiiele, mi observi Isî Franz ki Îs astenta. Ile de altT» narte, fiinds-ki kontesa, ne kare Franz o întreba ks okiî, i dete st> înueleagi nrintr’sns semns ki va fi bine nriimits, Franz ns întârzii de loks de a msliismi grăbirea lai Albertu, mi. srmats de însojiitorsls ses kare se folosia de kitatorta ka st. urî îndrenleze sbîrnitsrele h-kste din miskxrile sale gslerslsî ses de Ja kirnami mi de la fraks, treks semi'ierksls mi veni st baţi la no. 4, în kare se alia kontesa. Indati jsnele kare medea lingi dînsa, în nartea din ainte a lojii, se sksli, dmdsurî loksls dsne obineisls italiana noslsî venita, kare mi els kali si la dea kinds sosesne o alţi visiti. Franz nresinti ne Albertu konteseî ka snslsdin jsniî noştri ueî maî alenrî nrin nosijiisnea sa somata mi nrin sni-ritsls ses; neia ne era mi adevirats, kw Ia Parisu mi în mizloksls aude triia Albertu, era sns kavalers de kare n’ars fi nststs zine nineva ni'rî sns rea. Mai adasse ki, desne-rats liinds ki ns snisse si nrofite de mederea konteseî Ia Parisu ka si fii» nresintats Ia dînsa, îls însirninase a îndre-nta aueasti gremata, misisne ne kare o înmlinia rsgmds ne kontesa , ne lingi kare ars li avsts kiars els înssmî tre-bsiniji de sns întrodsktors, de a i erta indiskrejjisnea. Kontesa resnsnse fikînds o salslare nliksli Isî Albertu mi înlinzînds mina Isî Franz. Albertu, invitata de dînsa, lai loksls uels gols de din ainte, mi Franz rnezs l’als doilea rangs la snatele konteseî. Albertu aflase sns ssbiekts, era Parisul; vorbia konteseî desnre ksnosuinjjele lors komsne. Franz înjjelese ki se afla ne tirîms. îls Jisi si meargi, mi uerîndsî bi-noklsls nels yigantiks, înnens mi els a esnlora sala. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 77 Singari înaintea anei loji de Pal» treilea ranga, în faya lora, era o femeii minunaţi de framoasi, nartinda sn» kostamă greka, ka atita komodilate, în kita era învederat» ki acesta era kostamala el natarala. Dane dînsa, în ambri, se desemna forma anal bir-bata a kiraia fani era ka nenatinyi a se vedea. Franz întreranse konvorbirea lai Albertu iui a kon-tesei ka si întrebe ne auesta din armi daka kanosuea ne framoasa Albanesa kare merita na hamal laarea a minte a birbariilora, ui mi a femeielora. — Na, zise ea; tota ue suia, £ ki se afli la Roma de la înuenatal» stajiianil; kiuî, la deskiderea teatrala!, am vizat’o ande se afli; mi de o Iam, na i a linsita niul o renresintare, kinda însojiiti de omala kare e ka dînsa în minatala a'iesta, kinda armaţi namaî de ana domestika negra. — Kam yi se nare, kontesi? — Foarte framoasi. Medora trebaia si semene ka dînsa. Franz mi kontesa skimban ana sarîsa. înuena ean si vorbeaski ka Albertu, mi Franz a nrivi ka binoklala ne Albanesa laî. Korlina se rediki nentra balela. Era anala din a-uele bane balete italiane nasc în s'iem de faimosala Enricu, kare ml fikase, în Italia, ka koregrafa, o renamiro kolosali ne kare neferiuitala a venita s’o nearzi la teatrala naatika; ana baleta de auelea ande toati lamea, dela uela d’întîia sabiekla nîm la uela din armi statista*, iea o narte ama de aktivi în akyiane, înkila o sati uinui-zeul de nersoane * Ilersoans m«ts la teatre. 78 BIBLIOTECA LITTERARIA. fak» tot» de o data a^ela-mi ijiest» mi redikx îmnresnx sa» anela-iui braţjs or aqela-mî niniors. Anesl» balet» se n»mia Poliska. Franz era foarte nreoksnats de Greaca sa framoasx ka sx se mai ok»ne mi de balet», or kxt» de interesant» sx li fost». Kxl» nentr» dînsa, simuja o nlxwere învederata nentr» auests snektaksl», nlxnere kare n» se asemxna de lok» k» nenxsarea nea mare a anelsia iie o însoijia, mi kare, ne kxt» ijin» nnesl» kan» d’ouerx koregrafik», n» fxk» ni«rî o miskare, nar’ kx, k» tot» sgomotsls infernal» ne 1» fxnea tromnetele, nimbalele mi kanelele kinese* în orkestrx, gssta neresnile d»lqeii,î ale »n»i somn» naninik» mi radios». în nele din armx înceta balctsl», mi kortina kxz» în mizloksl» anlasdxrilor» frenetice ale »n»î narter» imbxtat». Bine kx e obinei»!» de a se txia onera nrintr’Hn» balet», întraktele s»nt» foarte sksrle în Italia, mi kanla-torit a» timus a se rena»sa mi a mi skimba kost»m»I», ne kxnd» dannxloriî nil fak» învîrtitsrele mi sxritsrele ssnite. Deskiderea akt»l»i al» doilea înnen»; la nea d’întîi» Iradiere de arksm», Franz vxzs ne dormitorsl» redikxnd5-se înnel» mi arironixnd»-se de Greaca l»î, kare se întoarse ka sx i zikx neva, mi mi rezimx earx kotsl» ne loje. Fig»ra întrevorbilorslsî ei era tot» în smbrx, mi Franz n» nstea sx yazx ninî »na din trxssrele sale. Kortina se redikx, lsarea a minte a Isi Franz f» ne-anxrat» atrasx de aktori, mi okiî sei nxrxsirx nentr’sns niinst» lojea frsmoaseî Grece ka sx se indrenteze snre s'ienx. Aklsl» se deskide , nreksin se suie, nrin duo al» vi-s»l»i: Parisina, kslkatx, lasx sx skane înaintea l»i Azzo se-kretsls amorslsi ei nentr» Ugo; soijsls trxdat» (rene nrin * SnS felS (le instrsmenta ka klonojjeî ue se întrebainjicazi» la anele masiue militare. CONTELE DE MONTE-CKISTO. 79 toate fariele i,ieIosiei, nîm> ktnda, konvingînda-se ki neva-stT-sa i e nekredinmoasT, o desteantT ka st i fa kt kano-skatT resbanarea ne o asteuta ueste najjina. Anesta duo e dintre nele mai frumoase, din nele mai esnresive mi din «iele mai sriTimîntTtoare lie aa emit» din nana 1»! Donizzetti. Franz îl» a»zia nenlr» a treia oart; mi de mi n» trenea ka an» meloman» tarbata, nrod»se »n» mare efeklS asani'TÎ. Era nrin armare st uiî aneaskT anlaa-dTrile k» ale nelora aiul din salT, ktnd» mTineJe sale, în minalala d’a se îmnreana, remaserT demolate, mi bravo ie era st i easT din garb f» înlrerant» ne bazele sale. Omala din loje se skalase în ninioare,. mi, aflrLnd»-i se kanala în laminT, Franz rek»noskssc ne misleriosala lo-kailora din Monte-Cristo, al» lvTraia glas» mi talii, i se iit-raserT în ajana kt le rekanoskase în ramele Colisenlni. N» mal era îndoialT. stranisl» kThlor» se alia în Uoma. Fti’t îndoialT esnresianea ligareî l»î Franz era în armonia k» tarbsrarea în kare i nanea minyile arTtarea a-nestaî oma, IvT'iI konlesa se aili la dînsal», lemini, de rîsa mi îla întrebi ne are. — DoamnT kontesT, resnanse Franz, te am întrebat» adineaori daka kanosneaî ne anea femeiT albanesT, akam te întreba daka kanosnî ne bTrbatala eî? — Ninî ne anala ninî ne allala, resnanse kontesa. — Na i aî laata seama ninî o dalT? — EatT o întrebare frannesTÎ siiit bine kT, neutra noi Italianele, na mai e alta oma ne lame de ktla ane-la ne kare îla iabima! — E drent», resnanse Franz. — Or mi kam , zise ea nanînda Ia ok! binoklala lai Albertu mi îndrentTnda’î sure loje, katT st fiT vre ana des- Oraulă din loje se sculase în picioare. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 81 gronat» de ksrînd», yre »n» mort» emit» din mormînt» k» voia mormîntttor»l»i, kw îmi nare de snaimt nalid». — E tot» d’a»na ast»-ftl», resn»nse Franz. — Ama dart îl» k»nosTi? întrebi kontesa; at»nTi e» trebse st. te întreb» Tine e. — Mi se nare kt 1» am mai vtz»t», mi nar’ kt îl» rek»nosk». — Intr’adevtr», zise ea ftkînd» o miskare din frs-rnoniii el «meri ka k»m i ar» fi trekst» sn» fior» nrin vine, înueleg» kt n» noate sila Tineva nim o daţi »n» asemenea om» ktnd» 1» a vtz»t» odalt. Efektal» ne kare îl» nerkase Franz n» era dart o întintrire nartik»lart, fiind» kt mai era Tineva kare o sim-jiia ka dîns»l». — Ei bine! întrebi Franz ne kontesa d»ne ie lsase as»nrti st» 1» mai nriveaskt înkt o datt k» binokl», ie k»-Vegî desnro omsl» a ie sta ? — Kt mi se nare kt e lord» Ruthwen îiinelijjat». Intr’adevtr», astt no»t ssvenire a 1»! Biron întint- ri ne Franz: daka era vre »n» om» kare st 1» fakt st krea-zt fiinjja strigoilor», era aiest» om». — Katt st stî» line e, zise Franz sk»ltnd»-se. — Ox n»! strigi kontesa; n» mt ntrtsi, n’am ne Tine st mt rekondskt, iui te jji». — K»m/ într’adevtr», i zise Franz anlektnd»-se la »rekia sa, jji b frikt? — Ask»Itt, i zise ea, Biron mi a j»rat» kt kredea în strigoi, mi a zis» kt ’i a vtzsl» k» okii, mi a deskris» obrazsl» lor», ei bine! e tokmai ama; ast» ntr» negr», asti okî mari kari slrelsnesk» k» o flaktrt stranit, astt naloare de moarte, ne »rmt, iea seama kt n» e k» o femeit ka toate femeiele, b k» o streint... o Greaca... o Cotitele de Monte-Cristo, Voi III, 6 82 BIBLIOTECA L1TTERARIA skismatikt... fort îndoiala vre o fermekttoare ka dînsala... Te roga, na te daye. Mtine ft-jn yerietirile daka jii va nltiea, dar astt-zi îyî deklara kt le jjia. Franz sttrai. — Askaltt, zise ea skaltnda-se, mi, daka, na nota st staa nînt la finele snektakalalaî, am lame a kast, fi-vei ama de najiina galant» ka st mî refasi komnania da-milale? Na mai era alt» resnansa de ftkst» de ktta a mî I»a ntltria, a deskide ama mi a mî da braijala konteseî. lIeia «ie ftka. Kontesa era într’ adevtra foarte miskalt, mi înss-mi Franz na natea sktna de oare-kare snaimt sanerstij]ioast, ka attta inaî nalaralt, kt »ieia «ie era la kontesa nrodaktala ane! simjnrl instinktive era la dînsala res»ltat»l» «ne! ada'ierî a minte. Simjii kt ea tremara arktnda-se în Irtsart. O rekondase iun’ a kast la dînsa: na era niminî, mi na era niit într’ana fela astenlalt; o maştri nentrs aieasta. — într’adevtrs, i zise ca, n» mt sinii]» bine, mi am trebainjjt a fi singart; vederea a'iestaî om» m’ a tar-barata nrea malta. Franz se ierkt a rîde. — Na rîde, i zise ea; kttre aiestca niiî kt ijî arde de rîsa. Anoî nromite-mî ana lakra. — Kare? — Ilromite-mi-la. — Tota ie vei voi, afart de a nit Itsa de desko-nerirea aiestai orna. Am kavinte ne kari na nota a le snane, dar kari mt faka a dori st siia 'line este, de ande vine mi ande se daie. * *— Ascultă, (jise ea sculînda-se, ine ducă* * * Greaca frumoasa. » k CONTELE DE MONTE-CRISTO. 85 — De »ndo vine, n» sii»; dar »nde se d»'ie ijot» sx ijî sn»i» mi e»: se d»'ie în infern» fon, îndoiali,. — St venim» la nromilerea ne kare vrei sii mî ieri, kontesi, zise Franz. — Ax! d’a te întoarce drent» Ia otel» mi a ns kfcsta aslt sear& sx vezi ne om»l» aiesta. S»nts oare-kari afini— tiju între nersoanele ie le in,ri>ses'ic lineva mi aielea 'ie le întîlnesie. N» te fa'ie kond»ktor» între omsl» auela mi mine. Mxine, aleargii d»nc dînssl» daka vrei; dar n» mi 1» înfiijima ni'iî o daţi, daka n» vrei a iul faie si» mor» de frikx. Ama dani, bsm, sean, silesie-te a dormi, e» sui» bine kii el» n» va dormi. Illi Paieste k»vinte kontesa m>r:Bsi ne Franz, lts^n-ds-I» neottrît» ka sa. sm daka ea mî nelreksse în soko-teala l»i sa» daka simjiise k» adevărat» temerea ne kare o an, lase. întorldnds-se la otel», Franz afli ne Albertu în ko-stKmsl» se» de kasi, întins» k» vobmtate ne sn« fotoli», mi f»mind»-iiiî jjîgara. — Ax! dsmneata estî, i zise el»; nre leijea mea, n» te astentain sii vii astii seari». — Sksmnsl» me» Albertu, resn»nse Franz, s»nt fe-ri'iil» de a afla okasi»nea de a ijî snsne o datT> nenlr» tot» d’asna kş aî *iea mai falşi, ideii desnre femeiele italiano; mi se nare k» toate aiestea ki> gremelele lie le aî fik»!» în sokotelele d»mitale amoroase s’ar» fi k»venit» a te faae sii nerzî asii. idei,. — lfe st, jiî sn»i»? aste dri.koaiie de femei, n» mai înjjeleijî nimik» k» ele! Îmi da» mxna, ni o strîng»; îjjî vor-besk» îniel», te n»n» do le kond»iî akasx: k» a natra nar-te din manierele aieslea, o Parisianâ mî ar» nerde ren»la-yisnea. 86 BIBLIOTECA LITTERARIA. — Ei! tokmaî neutra k'L n’aa nimiks de askansa, neutra kt trieslva în mizlokala soarelaî, femeiclo na nrea nina l’aieste ksviinye în iieara nea framoasi aude resanii kavîntala *i, k«m zi«ie Dante. Ktlre a'iestea, aî vizata bine k'L kontesa a avala într’adevLra friki. — Frik’t de ne? De anela om» onesta kare era în fajja noastre îmnreaiiT, ka anea Greaca framoasT»? Dar am vrata st> im> înkredinuezH în urivinjja anoasta kinda aa e-mila eî, mi ’i am întîmninata în koridora. Na snia de ando draka jjî a» venita toate ideele a'iestea din lamea nea alta! E anii Înfiata foarte frainosa, kare e foarte bine nartala, ini kare seam'Ln'L k'L se îmbralet în Erancia Ia ]3Iin sas la 1 rumân; najiina kam nalida, este adevărata, dar s'iiî k'L na-loarea e ana semn» de distinkjiiane. Franz sarîsc, Albcrlu avea nretenjiianî mar! a li nalida. — Asta-fela, i zise Franz, sânt konvinsa ki» ideele kontesei asanr’aneslaî orna n’aa ni'il o loi.iik'L. Vorbi t’a oare lingi» damncata mi aazitaî vre anele din vorbele lsî ? — A vorbita, dar în limba romaik’L, am reknnos-kala idioma dane kite-va vorbe grene desfigurate. Fata st, Iii snaia k'L la koleiiia eram foarte înaintata în limba greakx. — Ama dan vorbia limba ronţăita? — E de krezata. — Ninî o îndoiah, marinari Franz, ola este. — lIe aî zisa... — Nimika, dar 'ie fL'ieaî akolo? — Vream srL in faka o sanris'L. — Kare. — Sliiî k'L e ka ne na ţinui, st> noata afla nineva o kaleaskx ? CONTELE DE MONTE-CRISTO. 87 — Fiind» kt am» ftk»t» în-deuiert» tot» no era o-mcncsie ustinwios» »nsl om» st fakt nentr» a'ieasla. — Ei bine! am avat» o idet min»natt. Franz sc sili Ia Albertu ka »n» om» »ie n» nrea a-vea m»llt înkredere în imaginarea sa. — Sksmnsl» me», zise Albertu, nit onor! k» o uri— vire kare ars merita foarte bine ka st y! 'ier» o îndrentarc. — S»nt gata a j]î o faie, sksmnsl» me», daka i-dea e ama de innenioast iirek»m o ziuî. — Ask»ltt. — Askslt». — N» e mizlok» de a afla o trtssrt, n» e ama? ~ N». — Ni'ii kai? — Ni'ii. — Dar ars iistea st afle 'lineva o karelt. — Hoaţe. — O nerekit de boi. — E de krezsts. — Ei bine! sk»mii»l» me», calt 'ic trebee st fa’icm». O st nai» st dekoreze kareta; ne vom» îmbrtka ka nis'ie se'ierilorî neanolitani, mi vom» renresinta în natsral» mtre-ji»l« tablo» al» I»î Leopoldu Roberlu. Daka nentr» mai mare asemtnare, kontesa va voi st ica koslsm»!» »neî femeie din Puzzolo sa» din Sorrenta, aieasta va komnlekla mas-karada, mi e dest»l» de frsmoast ka st o ica 'lineva drenl» oriyinalsl» femeeî k« konilal». — Itre lenea mea! strigi Franz, nentr» astt datt al drenlate, domn»le Albertu, mi eatt o idet într’adevtr» femitt. — IHi ks tot»l» nayionalt, renoilt de renii ne! trîn- 88 BIBLIOTECA LITTERAR1A dam*, sk»mn»l8 mea, nimik» de kxl» asta! Ax! domnilor» Romani, kredeyi kt va alerga qineva ne jos» nrin stradele voastre ka nisie lazaroni, iui aieasta n»ma! nentr» kx n’a-veyl kales'ie mi kai; ei bine! le vom» dib»i noi. — IHi al snss» oare k»î-va astx idex tri»mlxtoare ? — Oasnel»! noslr». Kxnd» m’am întors», i am zis» sx se »r*ie la mine, mi i am esn»s» dorinjjele mele. M’a înkredinjjal» kx nimik» n» era mai lesne; vream sx n»i» a da»ri koarnele boilor», dar ml a zis» kx ar» lreb»i trei zile nentr» aceasta: va kxta nrin »rmare sx lxsxm» a'ieasta la o narte. — LLIi snde este? — Rine ? — Oasnele noslr». — în kxslarea l»kr»l»î. Mxine ar» fi noate kam txrzi». — Ast»-fel» înkxl» no va da resn»ns» kiar» astx searx ? — îl» astent». într’aiest» min»t» »ma se deskise, mi mesteral» Pas-trini rnî vîrî kan»l». — Permesso? zise el». — Negremit» kx este ertat»! strigi Franz. — Ei bine! zise Albertu, ai aliat» karela ier»tx mi boii? — Am aflat» «iova mai bsn» de kxt» aceasta, res-n»nse el» k’»n» aer» k» tot»l» m»lu8mit» de sine. — Ax! sksmiiKl» me» oasne, iea a minte, zise Albertu, iiel» mal b»n» este inemiks al» binel»!. — Esyelingele Voastre înkreazx-se în mine, zise mester»l» Pastrini k’sn» ton» kanabil». * Reyil Franciet din Bekslblg d’intîiS kari aS lisatS nstcrea gavernitoaro în mâinile majordomilor^ CONTELE DE MONTE-CRISTO. 89 — Dar în »iea dane »rmi, qe este? întrebi uii Franz. — Siiuî, zise lokandistsl», ki kontele de Mon-te-Cristo lok»es'ie întrVielam! natrat» ka mi dsmnea-voastri? — O krez» nrea bine, zise Albertu, fiind» ki el» este ka»sa ki Iok»im» ka doî stsdenjjî din strada Saint-Nicolas-du-Chardonnet. — Ei bine! el» siie înksrkitsra în kare vi aflau!, mi vi di dosi loksr! în trissra sa mi do»i lok»r! la ferestrele sale din nalatsl» Rospoli. Albertu mi Franz se sitari sn»l» la alt»l». — Dar, întrebi Albertu, kavine-se oari si nriimimS nronsnerea anest»! strein», a »n»! om» ne kare n» I» k»-noasiem» ? — Re om» este aqests konte de Monte-Cristo? întrebi Franz ne oasnele se». — tfn» domn» foarte mare, Sicilian sa» Maltesîi, n» sii» bine, dar nobil» ka »n» Borghesii mi avst» ka o mini de asr». — Mi se nare, zise Franz I»! Albertu, ki dak’a-uests om» avea nisie maniere ama de b»ne nrek»m zme oasnele nostr», s’ars fi ksvenits a ne trimite invitarea sa, într’altfi-fel», sas skriind«-ne, sa»... în moment»!» aiesta bit» line-va Ia »mi. — Intri, zise Franz. 8n» domestik», îinbrikat» într’ o livrea foarte eleganţi, se ariti ne nrag»l» »meî. — Din nartea kontel»! de Monte-Cristo , nentr» D. Franz d’ Epinay, mi nontr» D. viie-kontele Albertu de Mor-cerf, zise el». Que omu este aquestu conte de Monte-Cristo ? CONTELE DE MONTE-CRISTO. 91 llli înfijjimi oasnels! dosi karte ne kari anesta le dete jsnilor». — D. kontele de Monte-Cristo, srrnî domestiksls nere voia del’ a'ieslî domni a se uresinta ka sus velin» miine dimincajji la dînuiiî: va avea onoarea a se informa de Fancsti domn! la ne ori noi» fi vizsuî. — lire le^ea mea, zise Albertu Îs! Franz, n’avcm» înkotro, s’a otirîts. — Zi kontelsi, resnsnse Franz, ki no! voms avea onoarea de a i fane visiti. Domestiksls se retrase. — Eali ne va si ziki a fane nineva asalt» de e-leganjji, zise Albertu; aidî, negreiuil» avea! drentate, meştere Paslrini, e sus oms nrea ksm se kade kontele dsmi-tale de Monte-Cristo. — Atsnnî, nriimiui nronsnerea sa? zise oasnele. — lire leuca mea, da, resnsnse Albertu. Ks toate aneslea, ui o mirtsrisesk», îm! nare re» de kareta noasln mi de seneritori!; mi, de n’ ars li fereastra nalatsls! Ros-poli ka si ne desmgsbeaski de neia ne nerdems, krezski m’am! întoarne la întîia mea idei: ne zini, Franz? — Ziks ki mi ne mine tots ferestrele nalatsls! Ro-spoli mi otiresk», resnsnse Franz Îs! Albertu. Intr’adcvir» asti nronsnere de dosi loksr! la o fe-reastn din nalatsls Rospoli adssese a minte 1»! Franz kon-vorbirea ne kare o aszise în rsinele Coliseulu! între neks-noskstsls ses mi Transteverul, konvorbire în kare omsls k» mantela se îndatorase a kinita grayia kondamnatslsî. Ama dan, daka omsl» ks mantela era dsne k»m totsls finea ne Franz si kreazi, tot» anela-m! ka nels ne îls nreoksnase ama de mslts ks antarea sa în sala Argentina , Îs ar» reksnoasne fin ninî o îndoiali, mi atsnnî ni- 92 BIBLIOTECA LITTERARIA. mik» n» 1» ars îmnedika de a iu! msljjsmi ksriositatea în nrivinija sa. Franz netreks o iiarte din noante visând» aweste dosi aritirî mi dorind» zisa de mxine. Intr’ adevir», a dosa-zi totsls kita st> se limsreaski, mi, ast/L daţi, afari nsmaî daka oasnele se» do Monte-Cri-sto n’ars avea inelsls Isi Gygds, mi, îmnresni ks aiiests i-nels, nsterea de a se falie nevizst», era învederat» kt nsi ar» mai skina. Asts-lels se destentî înainte de ont» ore. Kits nentrs Albertu, fiinds-ki n’avea aieleainî ks-vinte ka Franz a se sksla de dimineaţa, dormia în-ki dss». Franz kiimî no oasnele se», kare se înfojjimi ks obimnsita sa ssnsnere. — Meştere Pastrini, i zise els, na e vorba si fii o esek»tare asti-zî? — Da , EsMelinui; dar, daka tni întrebi aceasta ka Si aibî o fereastra, e kain tirzis. — N», resnsnse Franz; kitre aiestea, daka iiineam ks dinadinssls a vedea aiests snektaksl», amî afla loks, krezs, ne msntele Pincio. — Ox! nressnsneain ki Esiielinua Voastri n’ars voi a se komnromite îmnresni ks toati kanalia kare are a«n sns fel» de amfiteatr» natsral». — Este de krezst» ki ns ini vois ds«ie, zise Franz, dar amî dori si am kiteva amxnsnte. — Kari? — Amî voi si sii» nsmirslskondamnajjjlor», nsmele lor» mi felsls ssnli»ii»lsî lor». — Aceasta se întîmnli de minsne, Esyeliniji! tok-maî aksm mî as adss» tavolettcle. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 93 — Re va si ziki tavolettel — Tavolette s»nt» nisie tiblijje de lemn» ne kari le atîrni în toate koljjsrile stradel în aj»n»l» esekstiriî mi d’ asanra kirora se lincsks nsmele kondamnauilor», kaa-sa kondamniril lor» mi fel»l» SHiiliMisl»! lor» — Ayeasti însyiinjjare are drent» skon» a invita nre krediniiomiî ka si se roave lsi Damneze» si dea k»lnabiIilor» o kiinjji sinieri. — IUi ui ad»k» aieste tavolette ka si yî îmnre»nl rsgmi»-nile k» ale kredinmomilor»? întrebi Franz k’ »n» aer» de îndoiali. — N», Es'ielinjix; m’am înijeles» k» înkleitor»l», mi in! adaye aceasta nrek»m ml ad»ye afimele snektak»l8l»l, ka daka vre snil din kilitoril mei doresk» sx stea faji'B la esekatarc, si fi1» însyiinjjaiiî. — Ax! dar aceasta e o l»are a minte k» total» delikati! strigi Franz. — El! zise mesteral» Pastrini ssrîzînd», nota a nn> liada ki fak» tot» ye ml sti nrin nstinui snre a m»l-U»mi ne nobilii streini, kari mi onoan k» înkrederea lor». — Asta o viz» mi es, oasnele me»! mi voi» sn»ne ayeasta or k»l va voi s’o a»zi, fii foarte sigsr». De o kam daţi, amî dori si yitesk» »na dintr’ ayeste tavolette. — E foarte lesne, zise oasnele deskizînd» »ma, am ayi afari »na atîrnati. Emi, skoase tavoletla, mi o înfiuimi I»î Franz. Eati trad»yerea literali a însyiinuiril de snînzarare: “Se di în ksnosyinjja tbislor» ki mărul la 22 fe-vrsar», întîia zi a karnavalsl»!, vor» li csekstajjî, în »rma otirîril tribanalsl»! de la Rota, în niaya del Popolo, n»mijjil Andrea Rondolo, kslnabil» de ayidere asanra nersoaneî nrea resnektabile mi nrea venerate a l»i don Cesar Torloni, kanonik» la biserika Sint»l»l-Ion-de-Latranu, mi n»mit»l»Pe- 94 BIBLIOTECA LITTERARIA. pino, zis» Rocca Priori, konvins» de komnlimtate k« srîyiossl» bandit» Luigi Vampa mi k» oamenii din leala sa. „Intîi»!» va fi mazzolato, „A18 doilea decapitato. „S»fletele karitabile s»nt» ragate st. learx de la Damneze» o kiinu'B siniert nentr» anesli doi neferiiiiiî kon-damnajjî.^ Era tokmai ieia ne aszise Franz în ajsns între r»-inele Coliseuluî, mi n» era nimik» skimbat» din nrograiM.: n»mele kondamnauilor», kassa ssnlmisl»! lor» mi felsl» cse-kst'Briî era tokmaî aieleamî. Asi»-fel«, d»ne toali. nrobabili-tatea, Transteverul n» era alt» de lat» bandit»!» Luigi Vampa, mi om»l» k» mantela Simbad Marinar»!» kare, Ia Roma ka mi la Porto-Veccliio mi la Tunis, arma k»rs«l» esnedi-liisnilor» sale filantroni'ie. Ks toate acestea timnal» treiea, era nosi, ore, mi Franz se daiea sx destenle ne Albertu, land», nentr» marea sa mirare, îl» vxz» eminda îmbrtkat» din kamera sa. Karnavalsl» se învîrtia nrin kausl» se», mi I» des-tenlase mal de dimineajri. de kxl» ar» fi krezst» amikal» se». — Ei bine! zise Franz oasnel»! se», ak»m la. s»n-tem» amîndoi gata, krezî, sksmnsl» me» domnsle Pastrini, ki vom» ustea a ne înfigiuia Ia kontele de Monte-Cristo? — Ox! fort îndoiah! resn»nse elS; kontele de Monte-Cristo are obmeisl» a se sksla nrea de dimineaţa, mi s»ntsig»r» k-B ssnta mal m»lt» de do»1» ore de ktnd» s’a skslat» — Uli krezî la n» e vr’o indiskreţii»ne a se înfo-jjirna lineva ak»m Ia dîns»I». ? — Niil »na. —• Atsimi, Albertu, daka est! gata... — De tot» gata, zise Albertu. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 95 — Aidejjî st mslpmims vemnslsî nostrs nentrs ksr-tenia sa. — Aideijî! Franz iui Albertu treksrT dsne Iokandistsls kare S8ni nenti’8 dînmi!; sns domestiks veni st deskizT. — 1 signori francesi, zise oasuele. Domestik8l8 se înklini mi le Fbks semns st intre. Treks'rr nrin dosT înkTnerî mobilate k» Isssls ne kare ns kredea st Îs vazT în oteI«I» meşterite! Pastrini, mi ajsnserT în iiea dsne 8rmT într’sns salons nerfektâ desnre eleganjjT. Sns lanets de Turcia era înlins» ne narkete, mi mobilele uele mal konfortabile înlrnima nerinele lorii gogo-nejie mi snatele lorii kslkate. Nis'ie teblo8ri mTrejje de maeştri, amcstekate ks trofee mi ks arme strelsmtoare, era atîrnate de nerejil, mi nis-ue kortine mari de tanijieriT llstsra înaintea smelorii. — Daka Esuelinnele Lorii voit st> meazT, zise do-mestikslii, uit dskiî a însyinjia ne D. kontele. Iili se f&k» nevTZ8t8 ne o 8iiit. în miii8t8l8 IvTiidS se deskisc aiiea 8iiit, ssnelsls 8iiel guzla ajsnse nînT Ia yel doi amili, dar îmieii îndatT; 8iua, reînkisT mâî în ayela-mî timus, abia bsase st nTtrsnzT în salons o ssflare de armoniT, ka st ziks ama. Franz mi Albertu skimbarT îmnresnT o kTSlTtsiT mi mî întoarserT okilassnramobilelors, tablosrilorii mi annelors. Toate acestea, V a dosa vedere, li se utiti-t mai niTrejje de kTls la intîia. — Ei bine! întrebi Franz ue amik8l8 ses, «ie zii! desnre aieasta? — lire leyea mea, sksmnslS me8, ziks kT vernil» nosti-8 kalT st At vre sns ayenls de skimbs kare s’a sue- 96 BIBLIOTECA LITTERARIA kalata din skxzxmîntal» fondărilor» snaniole, saa vre ang nriimine ie kilxtoresie incognito. — St! zise Franz; voma afla aceasta, kT,*iî eatx-la kt vine. întradevxră, sgomotala anei auie kare se întoarse ne UÎyînele sale ajansese nînx Ia visifatorî, mi mâl într’aiela-iuî tinina tanijjeria, redikxnda-se, lxsi sx treakx nronrietarala tatalora avajjielora ayestora. Alberlu înaintx snre dinsala, dar Franz remase ni-ronila în lokala sea. 'lela «ie intrase na era alta de kxta omala ka man-tela dela Coliseu, nekanoskatala din loje, oasnele misterios» de la Monte-Cristo. CAPITULU XXXV n&SSOBJritA, DomnilorS, zise kontele de Monte-Cristo intrind»., iiriimim tonte skssele inele nentr» krL ain astenlat» si, nrr» însciinnay! iirin venirea d»mneavoaslr&; dar înfiuimin-dsmi mai de diraineaui la dsmneavoastri, m’auiî fi tem»t» si 11» fi» indiskret». Kitre acestea, mi ani trimis» vorbi, ki, veţi» veni, mi m’am lisat» în disnosinisnea dsmneavoa-stn>. — AtT,t» Franz ltit» mi e», avem» o mirt de m»l-nsmiri a 111 înfinima, domnsle konte, zise Albertu; ne skanî într’adevir» dintr’o mare înk»rk'Lt»ri, mi eram» anroane a inventa lns»rele cele mai fantastice în miiiKt»ls kind» ne a sosit» grauioasa d»initale invitare. — Eî! Dsmnezesl» me»! domnilor», resn»nse kontele fbkîiid» semn» color» doi j»nî si uieazi ne snx divan», este gremala acest»! nitiro» de Pastrini dalta v’am lisat» ama mxlt» în nekassrile dsmneavoastri! El» ns nu a sn»s» nici Contele de Monle-Crislo. Voi Iii 7 9K BIBLIOTECA LITTKItAItlA o vorbi desnre înksrkitsra dsmneavoastrW mie kare, sin-g-»r» uii isolat» nreksm ssnl aii. ki»lain okasisnea de a faiie ksnosiinjji ks velini! mei. Din momentul» kxndS am aflai» ki> nsteain a vi li bsn» Ia ueva, ani vizai» k« kiti gnbire am nrofitat» de aieasti okasisne sure a vi înfinima komnlimentele mele. J»niî amîndoî se înklinari. Franz n» aflase înki nis! o vorbi de zis»; n« I»ase înki ni 11 o otirîre, mi fiind» kt kontele n’arata nisî o vo-iniji ka si I» ksnoaski sa» vre o dorinni de a fi reksnos-k»l» de el», n» suia daka se ksvenia si faki nrin vre o vorbi oare-knre alssisne la treksl», sa» si lase tirnn»!» în viilor» a i ad»«ie urobe no»e. Kilre acestea, sigsr» fiind» ki el» era în loje in seara treksti, n» n»l»a resn»nde ama de nositiv» daka era toi» el» k» do»i sere mai “nainte Ia Coliseu. Otiri dan a lisa l»kr»rile si meargi în voia lor» fin si deskizi el» vorba. Kitre acestea avea o s»nerioritate assnnî mi n»lea si ini niîi sekretsl», de oare ue n’ar» fi avat» altminteri ni'iî o akyi»ne assnra l»î Franz, kare n’avea nimikS de asksns». K» loale aueslea otirî si deskizi vorba desnrc «n» ie kare n»tea lim»ri de o kam daţi oare kari îndoelî. — Domn»le konte, i zise el», ne aî nromis» do»i loksrî în trissra a»mitale, mi dosi Iok»rî Ia ferestrele d»-milale din nalatsl» Hospoli; ak»m nslea-veî a ne sn»ne k«m am» nstea afla »n» nosls oare-kare, d»ne k»m se zinc în Italia, în niaya del Popolo? — Ax! da! esle adevirat», zise kontele k’sn» aer» distrakt» mi nrivind» ne Morcerf ks o Isare a minte neklin-tili, r.» este oare. în niaya del Popolo, «iova, bsnioan ka o esekslare? CONTELE DE MONTE-CRISTO. 99 — Da, resnxnse Franz, vbzîndx kb venia de sine vorba ne voia sb adxkb. — Astentaiji, astentanî, mi se nare kb am zis» eri in-tendetxlxi mex si> ingrijeaskx desnre aneasta, noate kb aml nxtea a vb mai fane ini anestx mikx servinix. Atxnnî urî întinse mina kbtre kordonxlx xnxi klono-nelx mi I» trase de trei ori. — Te ai okxnatx vr'o date, zise elx Ixi Franz, k» întrebxinjjarea tiînnxlxî mi a mizloanelorx de a simnlifika dx-nerile mi venirile domeslinilorx. Ex am ibkxtx xnx stxdix desnre aneasta: kbiidx sxnx o date, e nentrx valelxlx mex de kamerx! de doxb ori. nentrx stxnînxlx otelxlxî; de trei ori, nentrx inlendenlxlx mex. Astx-felx, nx nerzx ninî xnx kxvîntx mi nini xnx minxlx. Ea te, vezi omxlx noslrx. Se v'lzx atxnnî intrbndx xnx individx ka de vre o nalrx-zeni mi ninnî, nînb la ninni-zenî de ani, «ie se m>rx kb sembna ka doxb nikbtxre de am kx kontrabandierxlx ne lx întrodxsese în nesnen», dar kare nx se arxta de lokx kb lx rekxnoasne. Vbzx ki» kxvînlxlx era datx. — Domnxle Bertuccio, zise kontele, ai îngrijită dxue kxm îjii ordonasem erî, ka sb mi nrokxri o fereaslrx în niaya del Popolo? — Da, Esnelinjjb, resnxnse intendentxlx, însb era nrea terzix. — Mc fel»! zise kontele înkrxmmdxmi snrxnneana, nx iji am zisx kb vream sx am xnx lokx? -— ilIi Esnelinjja Voastrb a avxtx ne anela kare era înkiriatx nrinninelxi Lobanicff: dar am fostx nevoitx a lx nlb-ti o sxtb ... — Ilrea bine! nrea bine! domnxle Berluccio, skx-tesne ne anesti domni de toate anesle ainbnxnte de kasb; 100 BIBLIOTECA LITTERARIA aî fereastra, e tot» 'ie trebse. Di adresa ltasei k8iier»l»i, uii asteanti la sitari ka si ne Itond^yî: asta e destul». D»-te Intendent»!» sal»H> mi fik» »n» nas» snre a se retrage. — Ax! zise konlele, fi-mî nimerea a întreba ne Pa-strini dak1 a nriimil» tavoletta, ini dalta vrea si ni! trimi-ni nrograma esek»tirii. — N» e de treb»inni, zise Franz sltoyînd» din nos»nar»i o însemnare; am avsl» a'ieste tibliye s»boltiimei, le am koniat», ini eati-le. — Ilrea bine, atsn'il, domnsle Bertnccio, nojjî a te retraije, n» mai am lreb»inni de dsmneata. Si ne însiiin-iiezl nsmaî kmd» va fi gata dej»n»l». Domnilor», »rmt> el» înlorkînds-se ki.tr e neî doi ambii, îmi veni fa ie onoarea de a dej»na k» mine? — Dar într’adevir» , domn»le Itonte, zise Albertu, ar» fi »n» ab»s» din narte-ne______ — Ba n», din kontra, îmi fa'icni mare nli'iere; îmi veyî înanoia aceasta o dinioan la Parisu, sa» »n»l» sa» alt»l»7 ori noate amîndoî. Domnsle Bertuccio, zi si n«ii trei talere. L»’i. însemnarea din miinele l»i Franz. — Zi'iem» dan, »rmi el» Its ton»l» k» Itare ar» li nilit» Miuele-afime, Iti avor» fiesek»tauî, astizi 22 fevr»ar», „nBmiyii Andrea Rondolo, k»Inabil»l» desfidere as»nra ner-„soanei nrea resnektabile mi nrea-venerate a l»i Don Ce-„sar Torloni, kanonik» la biserika Sint»l»î-Ion-de-Latranu, „mi n»mil»l» Peppino, zis» Rocca Priori, konvins» de kom-„nli'iitate ks srî'iios»!» bandit» Lingi Vampa mi It» oamenii din 'icata sa...„ — Xin! —„ Înlîi»!» va li mazzolato, al» doilea de-capilalo.,, Da într adevxj», zise konlele, ama trebuia sri» CONTELE DE MONTE-CRISTO. 101 fiă mal întîi». dar krez» kă de cri s’ a o skimbare în ordinsl» mi în mers»l» ceremoniei. — Ba! zise Franz. — Da, ei*K la kardinal»!» Rospigliosi, «ude am ne-trek»t» seara, era vorba de ce ka de »iik termin» a-kordal» »n»ia din kondamnani. — L»i Andrea Rondolo? întrebi, Franz. — N»... resn»nse k» neîngriji re kontele ; cel»i alt»... (ml arsnld, okiî as»nra însemnării sure a nu ad»ce a minte n»mele), lsî Peppino, zis» llocca Priori. Aceasta vt, lin— sesce de o gilotinadă, dar vă remăiic mazzolala, kare este »n» ssnlici» foarte ksrios» kănd» îl» vede cine-va nenIr» în-tîia oan», mi kiars uentr» a dosa oară, ne kănd» cel» alt», ne kare trebse să 1» ksnoascejii, e foarte simnl», mi n» e nimik» neastental» înlrîns«l». Mandaja n» se înceală, kănd» lovesce, n» tremsră fără ksvînl», n» mai încene de treî-zecî de ori ka soldat»!» kare tăia kan»)» kontehrî de Chalais, mi kărsia Riclielieu i rekomandase noale ne nanient»!». Ax! cată a dă» ui kontele k’»n» ton» desnrejisitor», n» mi vorbijii de Europiant nentr» ssnlicie, ei n» le îniţelcg», mi desnre krszime, s»nl» într’adevăr» in konilăriă sa» mai bine în bă-trăiiene. — într’adevăr», domr.»le konte, resn»nse Franz, ar» krede cineva kă ai făk»t» »n» si»di» komnarat» desnre s»nlicie între mai m»lte nonoare din l»me. — lIc este adevărat» este kă s»nt» nrea n»nine ne kari n» le am văz»t», zise kontele k» receală. — 11fi ajjî av»t» nlăcerc a asista 1’aceste snektak»-le snăimîntăloarc? — Inlîittl» me» simtiment» a fost» ren»Jsi»nca, al», doilea indiferinna, al» treilea ksriositatea. — K»riositalea! vorba e snăimîntătoare , scii ? 102 BIBLIOTECA LITTERARIA — llentry ie? Nxmaî o ureokxnare gravt sc a fit în viajjt, aieasta e moartea: ei bine! nx e kxriosS lxkrx a studia lineva kx ktte felxrî diferite noale emi sxfletxlx din kornx, mi ie fel» sxferx individele astt sxnremt treiere de la liin— yL la nimikx, dxne karaktere, dxne temneramenle, iui kiarS dxne moravurile nerelorx! Kttx rientrx mine, îui resnxnzx de cnx lxkrx, adikt, kx ktlx a vtzxtx lineva maimxlni oameni mxrindx, kx attlx ajxmje st> fix mai lesne de mxritx; astx felx dxne ntrerea mea, moartea este noale xnx sxnliiix, dar nx este o esniare. — Nx te înnelegx bine, ziseFranz; esnlikt-tt, ktiî nx notx a yî snxne ktlx de mxllx mi ajiîut kxriositatea leia ie ziiî. — Askxltt, zise kontele; mi fana sa se îngălbeni, nrekxm fajja allxia se roiuesie de staţie. Daka xnx omx arx fi ftkxtx st neart nrin torlxre neaxzite, în mizlokxlx x-norx smtiintrî ftrt înietare, ne ntrintele dxmitale , ne a-manla dxmitale, ne xna din aiele Iii nuc k’xnxkxvîntx kare, ktndx le desrtdtiineazt iine-va din inima dxmitale, last într’însa xnx golx eternx mi o rant totx d’axna stnţieratt, aî krede oare îndreutarea ie ni akordt soiietatea kt e în-destxlttoare, nentrx kt ferxlx gilotineî a trekxtx între basa oiinitalxlxi* mi mxskiî tranezi** ai omorîtorxlxl, mi nentrx kt aiela kare te a ftkxtx st si mii î ani întreţii de sxferinye morale a ierkatx ktte-va sekxnde de dxreri fisiie? — Da, siix, resnxnse Franz, drentatea omeneaskt nx e niiî îndeslxlttoare niiî mîngîitoare; noate vtrsa stnye nentrx staţie, nimikx mai mai mxllx ; katt st i icremx leia ie noale, iar nx alt» leva. j % * leia «ie nriveaue la nartea d’înder&tu a knnslsî. ** Xn§ osS iui suS ms.skiS kare are forma snsî tranezs sau nlanS ale kxniia doui lat«rl naralele nu ssntS de o notriui. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 103 — Itti înk» v’ar&t» sn» kas» material», »rm» kon-tele, acela »nde societatea, atakat» nrin moartea »n»î om» în hasa ne kare se renass», resb»iiT» moartea nrin moarte; dar n» s»nt» milioane de d»serî de kari sxfletxlx om»l«î se sfomi» for» ka sociefonil s» i nese k»t» de nxninx, fon» ka si, i dea mizloksl» cel» neîndest»I»lor» de resbsnare de kare vorbiam» adineaori? ns s»nt» krime nentr» kari (geana Turcilor, sgiabsrile Persanilor, vinele resscite ale Irocosilor, ar» li nis’ie s»nlicie foarte dslcî, mi ne kari k» toate a-ceslea societatea le lasT» neiicdcusite ?... Resnsnde, s» s»nt» asemenea krime? — Da, zise Franz, mi snre ale nedensi e d»el»l» tolerai». — Ax! d»el»l», strig» kontele, lVsmoasx maniere,, ne s»nel»l» me», ka s’ajangt cineva la skonsl» se», knnd» skonsl» e resb»narea! n» om» ni a l»at» amanta, »n« om» ilî a am»i.iit» femeia, »n» om» igî a desonorat» fiia; dintr’o viaij» înlreag», kare avea drenlxl» d1 a astenia de Ia D»in-neze» nartea de fericire ce a nromis» or-k»riî fiinue ome-nescl k»nd» a kreat’o, a fokst» o esistiinj» de dsrere, de miserfo mi de infami», mi te krezî resb»nal», nenlrx k» aî dat» o lovit»!-» de sabi» în nents!» acest»! om» sa« i ai trîn-tit» »n» glonij» în kan»? Ia las»! for’a mal n»ne k» adese oar» el» ese lri»mf»lor» din lsnt», sn»lal» în okii oamenilor», mi oare-k»m absolvat» de Damneze». N», n«, arin» kontele. dak’amî avea vr’o dat» s» ml resb»n», nw ml am! resbsna astK-fel». Ast»-fel» dar» desanrobi axelxl»? astx-felx dar», n» te al bale în dxel»? întreb» Albertu, mir»ndx-se a a»zi o teeori» ama do strani». —■ O! ba da! zise kontele. S» ne înueleijem»: m’auil bate în dxelxnenlro sek»t»r», nentr'o insslt», nentr’o des- 104 BIBLIOTECA LITTERAKIA ininjjire, nentr’o nalmx, mi asia k» alxl» mai mallx nenx-sare , înkxta, înkredinnata fiind» în îndemânarea ie am ki-nxtat’o Ia toate denrinderile kornalaî ini învxuala ka kare in’ am dedata ka nerikalala, anii ti oare-kam sigara ltx rnî ami omorî omala. 0! da! m’anii bate în daela nenlra toate a-leslca: dar uentr’o darere înietx, nrofandx, nemxrijinitx, eterni», anii da mi ea, dalta era ka natinjjx, o darere asemenea ka aieia «ie mi s’ a fxkala: okia nentra okia, dinte neutra dinte, kam zika Orientalii, maeştrii noştri în toate Iakrarile, asii alenii ai kreanianii ltari a» siiata ami taie o via ut» de vise mi ana naradisa de realitxni. — Dar, zise Franz kontelai, ka aieastT» teorii» kare te faie jade mi gide în nrouria damitale kaasi», este anevoie st» te jjiî într’o nn»san» ande st» skanl tot» d’aana sin-gar» de nalerea lei,iii. &ra e oarliT». mxnia amejiilx, mi lela ie iui toarne resbanarea e în nerikala st» bea o bea-tarT» aman». — Da, dalta b nea,ala mi neîndemxnatika; na, da-ka e milionara mi îndemxnatika/ Kxtre aiestea, ie e mai rea neutra dînsala e aiesl» sanliii» din arini, de kare vor-biama adineaori, aiela ne kare Ia a naşa fdanlronika revo-laijiaiie franiesx în lokala sfxmierii mi roatei. Ei bine! ie este sanliiiala, dalta uri a resbanata ? într1 adevxra, ajanga si» mi nan, rea dalta bietala Peppino na va fi decapitato, kam zika ei, kw veiji vedea ltxla timria jjine asta, mi dalta mai b de vorbita neutra aneasta. Dar, ne onoare domnilor», framoasx konvorbire avem» nentr’o zi de karna-vala. Dar kam d’a venita astx vorbi»? Ax! mi adaka a minte! mi ani ierala ana loka Ia fereastra mea; ei bine! fn», îl» veni avea; dar sx ne nanema mai întîia la masx, kxui eati» ltx vina a ne însiiinya ltx e gata. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 105 Intr’adevxr», »ns fecior» dcskise «na din «iele nafr» «uic alo salonsloî iui fxk» st. s'aszx asie vorbe sakramentale. — Al sno commodo! Amîndoî jsniî se sk»Iarx mi treksrx în sala de mxn- kare. lle kxl» nin» dejsnsl», kare era minsnals mi din nele mai alese, Franz In,«ti k« okii nrivirea lai Alberlu, ka sx niteaskx în Ir’în sa întinxrirea ne snia bine kx a nrodss’o în el« vorbele oasnelsî lor»; dar, sa» kx în obinînsita sa ne-nxsare el» n« I«ase de lok» a minte 1‘aneste vorbe, or kx konnesisnea ne i fxksse kontele de Monte-Cristo în nrivin-ya d«el«l«î I» a îmnxkat» k« dînssl», or kx în nea d«ue «r-mx antenedintele ne le sn»serxm», fiind» k«nosk«le nsmai de Franz a» îndoit» nsmaî nenlrs el» singsr» efektsl» teorieloris kontelsî, n» vxz» de lok» nreoksnals ne konsoysl» se»; k» totsl» din kontra, el» mxnka k»m se kade ka «n» om» kare era kondamnat» de nalr» ninni l»nî. ]\ b»kxtxria italianx, adikx la «na din nele mai «rîle bskxtxAâ din lsme. Kxt» nenlr» konte, abia alinyea kxle o bskatx; ar» fi zis» nineva kx mezsse la masx n»maî de nolileye nenlr» koinesenii seî, mi kx astenta nlekarea lor» ka sx i ad»kx de mxnkare nine s'iie ie b»kate stranie sas narlikslare. Aneasta fxnea ne Franz sx mî adskx a minte fxrx vo-ixî de snairna ne o înssflase konleseî G..., mi de înkre-dinjjarea în kare o Ixsase kx konlele, omsl» ne i I» arxtase în loje în fana ei, era an» strigoi». Dsne dejsn», Franz se »iti, la orx. — Ei bine! i zise kontele, ne vrei sx fani? — Ne vei erta, domnsle konte, resnsnse Franz, dar mai avem» o miîx de lakrsrî de fxksls. — lIe fel» de lakrsrî? 106 BIBLIOTECA L1TTERARIA. — N’avema slrevestirî, mi astăzi strevestirile santa neauxrale. — Na maî aveni astx grije. Dane kam kreza, avema în niana del Popolo o kamen» uartikalarx; voia si» ne a-dak'L koslameJe we veni voi a mi anta, mi ne voma maska în karyerea sediniţei. — Dane esekatare? zise Franz. — Fxrx îndoiala»; dane, ne kxnda saă înainte, kam veni voi. — în fajja nalkalaî? — llalkala faie narte din serbxtoare. — Akam, domnaie konie, am kayetata, zise Franz; negreinita îui malyameska nentra îndatorirea iie ne fanî, dar mx voia malnami st, nriimeska ana loka în trxsara damitale, ana loka la fereastra nalatalai Rospoli, iui le voia Ixsa libera a disuane de lokala mea la fereastra dela piazza del Popolo. — Dar te însminijeza kx vei nerde ana lakra foarte kariosă, resuanse kontele. — Imî vei snane ayeasta, zise Franz, mi sânt kon-vinsa kx din gara damitale, novestirea mx va întinxri mâi tola asemenea ka iui kam amî li vxzala ka okiî mei. Kx-tre acestea, de mai înalte ori am vrata sx slaa faux la vr’o esekatare, mi n’am natala ni hi o datx a mx otxrî; mi dam-neata Albertu? — Ea, resnanse vme-konlele, am vxzata esekalxnda ne Castaing; dar mi se nare kx eram kam kxlilă în ziaa aieia. Era ziaa emirii mele din koleyia, mi netrekaserxma noanlea na iiia minte în kare kîrniamx. — Ile lîng’aweasta, na e ana kavîntă, nentra k’ai fx-kata ana lakra la Parisu, sx na la faiî mi în streinxtate: kxnda nineva kxlxtoreswe, o faue ka sx se lamineze; kxnda CONTELE DE MONTE-CRISTO. 107 îuiî skirabx lokslK, o fa4e ka st vaz-t. Ksijeti, dan, «ie fi-g»n vei fime k-Biid» le va întreba cineva: — K»m se ese-keli, la Roma? mi vei resn»nde: N» S4i». Mii ne srmi se zine ki, kondamnat»l» e un» nork»-de-k’&ine infam», »n» ti-ktlosK kare a omorît» k» lovitsre de grxtar» »n» b»n» ka-nonik» kare îl» kresksse ka ne «n» fii» al» se». Re drak»! kTnd» omoarx nineva vre »n» om» d'aî biseriieî, iea o arniT, maî kbviinm'oasi de kil» snx grxtar», mai vîrtos» k^ncl» anost» om» al» biseriiiei e nirintele nostrs. Daka vei kidxtori în Spania, te vcî d»iie si vezi l»nteJe k» la-»riî, n» e ama? Ei bine! nres»n»ne ki, avem» st vedem» o IsuIt,; ads-jiî a minte de Romanii «ieî vekî a! 4irk»I»î, de vîm>toriIe în kari se omora trei s»te de lei mi vr’o ssIl de oameni. Ad»-nî a minte dan, de aiieî ont»-ze4î mi! de nrivitor! kari bi>tea în nalme; de a4ele îngelente matroane kari m! ad»4ca akolo felele de meritat», mi de a4ele frs-moase vestale k» moinele albe kari fi,4ea k» deyit»l» 4el» mare »nx foarte fr»mos» semn»leu» kare vrea sx ziki,: — Aidegjî! st, lT>ST,m» lenea! k«n,nii|i-mi ast» om» kare b trei iitotu mort»! — Te d«4i, Albertu? zise Franz. — Ze», ex mi, dxk». sksmnsl» me»î mx îndoiam ka dsmneata, dar eloksinna kontel»! nu olBras4e. — St, merijemx dan,, liiiids-ki, vrei, zise Franz; dar, ka st, mi» d«k» în niajja del Popolo, doresk» st trek» ne strada Cursului; e ks u»tinnT>, domn»Ie konle ? — Ile jos», da; în tn,s»rx ns. — Ei bine! uit, voi» d«4e ne jos». — E de mare trebsinjjT, s'b tre4i ne strada Cursului ? — l)a, voi» st, vt>z8 4eva. — El bine! st, tre4em» ne strada Cursului, vom» 108 BIBLIOTECA LITTERARIA trimite trăsura st> ne nstente în pinzza dcl Popolo, nrin strada del Babuino; latre auestea ns mi nare ni'iî mie re» ka st» treks ne strada Cursului ka st vtzs daka sas nsss în ls-krare ordinele ne le am dat». — EsnelinuT, zise feuiorsls deskizînds suia, sns oms într’sns kostsms de nenilents uere st> ni vorbeaskT. — ax! da! zise kontele suis ne e. Domnilor», vreijî st treuenî în salon», veijî afla ne masa din mizloks uigTri minsnale de Havana, vis mi es nsmaî de lat». Amîndoî jsnii se skslaiT ini elnirT ne o suit, ue kTnds kontele, dsue ne le a renoits skssele sale, emia ne alta. Albertu. kare era sns mare amator», mi kare, de kT»nds se afla în Italia, ns sokotea kî> e sns sakrifruis mik» de a li linsits de nigarele mi de kafeaoa Parisului, s’aiironii» de masT mi skoase sns strigTl» de bsksrii» VTzînds adevT-te jiuros. — Eî bine! Îs întrebu» Franz, ue idei, nî fauî des-nre kontele de Monte-Cristo ? — He idei» mi faks! zise Albertu mirTndsse învederaţi* de aueaslT întrebare, îmi faks o idei» la» e sns oms minsnals, kare suie st» nriimeaskT foarte bine în kasa lsî, kare a vtzsIs inslte, a slsdiats mslts, a ksţielats mslls, kare 6 ka Brutus, din skoala stoiltT, mi, adasse els skonînds sns fsins de nigarr kare se srki, ka o sriiralT în tavan», mi kare mai nrcssss de toate auestea are yigTrî minsnate. Aueasla era nTrerea lsî Albertu desime konte; ama darT, fiind» kT Franz suia Ia» Albertu nretindea k t mî da nTrerea desnre oameni mi desnre Iskrsrî dsn’o ksi.ietare ma-tsrT, ns se uerki, a skimba nimik» dintr’a sa. — Dar, zise els, aî observat» sns Iskrs ksrioss? — Kare ? CONTELE DE MONTE-CRTISO. 109 — Lsarea a minte k» kare te nrivia. — lle mine? — Da, ne d»mneata. Alberlu ksuet'L. — Ax! zise el» skoj[jînd» »n» sssnin», n» e nimiks de mirat». Liusesk» din Parisu anroane de vre sn» an», katT» si» am sn» kost»m» de l»mea iiea alta». Kontele in’a l»at» noate de vr’an» nrovin'iial»; st» 1» desamT»uims, skain-nîils mes amik», ini sn»ne-î, te rog», kxnd» ui o veni bine, ki, n» e ama! Franz ssrîse; »n» minat» dan’a'iiea, kontele intri. — EatL-im», domnilor», zise el», mi s»nt al» d»m-neavoaslrs, ordinele s»nl» dale, tn»s»ra se da«ie în niaua del Popolo, mi noi ne vom» d»«ie la Joksl» nostr», daka voiul, ne strada Cursului. Laanl dan kste-va yigare, domn»le de Morcerf. — lire leuca mea, k» mare nlT.iere, zise Albertti, ki,«ri nigarele d»mneavoastn» italiano sânt» mal rele de lest» ale reyieî. K'snd» veî veni la Parisu, înl voi» înanoia toate aneslea. — N» e de refasal»; am a mintea mi» d»«ie o daţii, mi, fiind» In» ini dai voiT, voi» veni st» bal» Ia suia d»mi-tale. Aidenl, domnilor», aideijl, n’avem» tiinu» de nerdst» > e o j»nr&tâ d»ne dosT.-sure-ze'ie, st nlekxm». Se deteri» jos» Iesle trei. At»n«rî kfiier»!» nriimi ordinele «iele din »rmi», kalea del Babuino, ne ktnd» nedestril se îndrenla kslre niaua Spanie! mi ne kalea Fraltina, kare îi kond»4ea drcnt» înlre nalatsl» Fiano mi nalat»l» Rospoli. Toate ksst'Ltsrelo I»! Franz f»rs nentr» ferestrele ast»! nalat» din »rnn>; el» n» »itase semnalai» dai» la Coliseu înlre om»l» ku mantela mi Transterverul. \ 110 BIBLIOTECA L1TTERARIA — Kare yî sânt» ferestrele? întrebi ne kontele ka tonala nela maî natarala ne 1» nala afla. — Bele trei din armi, resnanse ela ka o nenisare ne na era de lok« afektati: kinî na iiatea gini ka ne skona i se likase aceasta întrebare. Okiî lai Franz se îndrenlari renede asaura nelora trei ferestre. Ferestrele laterale era akonerite ka damaskă alba ka o krane romii. Ornai» ka mantela mi ninase kavîntală ne la detese TransteveruluT, mi 11a maî era de îndoita Ivb omala ka mantela era kiara kontele. Bele trei ferestre era înki goale. Ite arm, din toate in,ryile se finea nregitirî; se na— nea skaane, se finea nodelî, se înbnka ferestrele. Masnele na natea si se arate, trisarele 11a nalea si nirkale de kila la sanelala klonotalai; dar se simyia ina-snele în dosală latalora ferestrelor», trisarele în dosala tata— lora noryilora. — Franz, Albertu mi kontele, înainta inerea ne strada Cursului. Ka kila se auronia de niaya del Popolo, inalyimea 8e finea mai deasi, mi, ne d’asanra kanetelor» aneleî mal-yimî, se vedea înilninda-se doai lakrarî: obcliskala în vîr-fala kiraia era o krane kare anta neutrala uieyeî, mi, înaintea obeliskalai, lokmaî în nanktala de koresnondiriui vi-saali ala nelora trei strade dei Babuino, del Corso mi din Ripetta, iele doai grinde saureme ale nalkalai, între kari lania ferala rotanzita ala lai Mandaja. A. ) In angiala stradel, era intendenta!» kontelaî kare a-stenta ne sliiiînala se». CONTELE DE MONTE-CRISTO. 111 Fereastra, înkiriati k» anei» nren» neste misari, firi îndoiala, ne n’ a vr»t» kontele al» sn»ne invitayilor» seî, era la nlan»l» al» doilea din nalat»!» nel» mare ne se afla între strada del Babuino mi mantele Pincio. Era, d»ne k»m am» su»s», an» fel» de kabinets de giteah, ne resn»ndea într’ o kamera de k»lkare. Inkizînd» »ma kamereî, lokatariî kabinet»l»î se afla ka în kasa lor» ; ne skasne se nsseseri nisne kost»-ine de naiajji de mutase albi mi albaştri, din «iele mai elegante. — FiindK-ki in’ au,i lisat» ne mine s’ aleg» kost»-mele, zise kontele nelor» doi amili, am zis» si vi. uregi-teaski anostea. Mai înlîi» aceste kost«me s»nt» iele mai b»ne kari se noarti în an»I» a>iesta , ne «rmi, s»nt» nele inaî komode nenlr» confetti, nentr» ki n» ese fiina. Franz n» nrea a»zi bine vorbele kontel»!, mi noa-te ki ns anrey»i d»nc valoarea^sa asii no»i graniositate; kinî toati. lsarea sa a minte fs atraşi, de vederea ne înfi-j|iiua iiiajja del Popolo, mi de inslr»ment»l» nel» sniimîn-titor» kare în minstsl» anela finea nrinniualsl» ei ornament». Franz vedea nentr» înlîia oan gilotina; zinem» gilo-tini, kmî mandaja romani, e fikati mâl tot» ama ka iui instr»ment»l8 nostrs de moarte. K»uit»l» kare are forma »neî semilsne ne ar» tiia k» nartea konveksi, kade maî de jos», eati tot» Doi oameni, inezind» ne skîndara kamninili ne kare kalki ne kondamnatsl» , dej»na nîm» «na alta, mi nn.nka ne kit» nst» vedea Franz, mine mi kirnajţ!; anal» din el rediki skîndsra, skoase o stildi de vin», be» dintr’însa mi o dete konsoii»l»î se»: auestî doi oameni, era ajutorii gî-delaî! 112 BIBLIOTECA LITTERARIA La singara aceasta vedere, Prânz simiţise sadoarea ijiinninda din rxdxiina inhalai se». Kondamnaiiiî, slrcmalaijl de ka sear& din Carceri Nuo-ve în biserikana Santa-Maria del Popolo, netrekasere» noa-ntea astislajjî fix-kare de doi nreojjî, într’o kaneJi arzîndx înkis'L ka o grita, ne dinaintea kxria se ureîmbla sentinele ie se skimba ne fix-kare ori». 8nă îndoita miră de karabinarî nanii de fix-kare nar-te a noruiî biseriieî se întindea nînx lanalkă, îmnrejarală kx-raia se fxiea roata, ixsxndă ana dramă liberă de zeiie ni-«lioare de largă anroane, mi, îmnrejarală gilotineî, ană sua-îjiă ka de vr’o salx de nanii de lirkamferinyx. Totg lokală ie mai reinxnea era nlină de kanete de bxrbajjî mi de femei. Mallc feineî ninea koniî Ioră ne amerî. Aiestî koniî, kari întreiea malnimea ka Iotă bastală, era nami minanată de bine. Mantele Pincio semxna ană amfiteatra întinsă ale kx-raia t,rente ară ii fostă toate înkxrkate de nrivitorî. Balkoanele del’amîndoax biseriiele kari fakă angială stradei del Balmino mi stradei di Ripetta era nline de ka-rioiuî nrivileţiiajjî, trentele iieristilelora semxna ană vală miskxtoră ini îmnestrinată ne kare ană llasă neînietala Î1S imninţiea kxtre nortikx. Fjx-kare narle de zidă kare natea da lokă anaî omă mi avea stataa vietoare. lIeia ie ziiea kontele era dara adevărată: totă ie b maî kariosă în viayx e vederea moroii. fiii ka toate aiestea, în lokală talerii kare nxrea kx komanda solemnitatea snektakalalai, ană sgomota mare se arka dintr’aiea malj|ime, sgomoiă komnasă de rîsele, de aete mi de slrigi>le voioase. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 113 Mai era asemenea învederat», k»m sn»sese kontele ki aieasti esekxtare n» era alt» leva nentr» tot» nonor»!» de kit» înien»l»l8 karnaval»l»î. De o daţi ast» sgomot» îngetî ka nrin fermek»; »-uia biseriieî se deskisese. Veni mai întîi» o konfrijiii de nenitiniiî, dintre kari fii-ie membre era îmbrikat» k’ »n» sak» leimnii» gisrit» n»-maî la okî, mi ginea o fakli anrinsi în mini; în fr»ntea ei mergea kan»l» acestei konfrigie. în derutei» nenitingilor» venia »n» om» de o talii înalţi. Aiest» om» era gol»; afari de »n» nantalon» sk»rt» la stingă kirsia era atîrnat» «n» k»git» mare ask»ns» în teaka sa; ne «mer»!» se» drent» n»rta o miii»ki defer» grea. Aiest» om», era gîdele. Afari de aieasta , ma! avea nisie oniniî legate k» sfori. Inderit»l» gîdel»! mergea, în ordinea d»ne kare e-ra si fii esekslagî, mai întîi» Peppino mi ne »rmi Andrea. Fii-kare era însogit» de doi nreogî. Niii »n»l» niii alt»l» n» un avea okiî legagî. Peppino mergea k’»n» nas» destsl» de sig»r»; firi îndoiali av»sese de siire desnre leia ie se nregitia nentr» dîns»l». Andrea era s»sgin»t» de s»bgioare de kitre amîndoî nreogiî. Amîndoî sir»ta din ln.nd» în kmd» kr»iifnile ie le înfigima konfesor»l». Franz simgi, n»mai la vederea aieasti, ki i se m»ia niiioarele, mi se »iti. Ia Albertu. Era nalid» k»m era kimama sa, mi, nrintr’o mis- Contele de Monte-Cristo Voi. 111. 8 înderetulu penitinţilorfi vom a unu omft de otaliă înaltă CONTELE DE MONTE-CltlSTO. 115 kare makinalx, mi aranka yigara denarte de dînsala, de mi o famase abia ne jamxtate. Namal kontele se arxta nenxsxtora. LUi ns namal atxta: ba înkx se vedea o ramenealx 8 mo ari kare nxrea kx voia st> nxtranzx naloarea Mea vînx-ti» a trxsarelora sale. Nasala sea se lxi]ia ka ala ansi animala ferosS kare miroase sxnije, mi bazele sale, amora denxrtate ana de alia , Ixsa sx i se vazx dinuil Mei albi, miMi mi askajjiiil ka al anal makala. Mi ka toate aMestea, fana sa iota era akoneritx de o dabieanx sartzxtoare ne kare Franz na o vxzase niMÎ o datx la dînsala; okil lai Mei negri, mal vîrlosa, era mina-najjî de blxnzi mi katifelajj]. Ka toate aMestea, amîndol kondamnanil îmi laarx kalea kxlre nalkS, mi, ka kxla înainta, natea distinge ninevatrx-sarele obrazalal lora. Peppino era ana bxiala framosa ka de vfo doax-zeMl mi natra nînx la doax-zeMl mi mease ani, ka fana arsx de soare, ka kxatxtara libert mi selbatikx. îmi jjinea kanala în sasa mi nxrea kx miroase vîntala ka sx vazx din Me narte era sx vilx mxntailorala sea. Andrea era grosa mi skarla: obrazala sea, ka o li-sionomix foarte kradx, n’arxta de kxnî ani era; ka toate aMestea natea sx fix ka de vre o trel-zeMl de ani. în înkisoare, Ixsase barba sx i kreaskx. Kanala sea era anlekala ne anala din ameriîsel; ni-Mioarele sale se îndoia sal) dînsala; loatx liinna sa nxrea kx se sananea anei miskxrl makinale în kare voinjja sa n1 tivea nimika a faMe. — Mi se. nare, zise Franz kontelaî, kx ml a! snass kx era sx fix o esekatare. Cu tuto aquo8tca, amîndoi condamnaţii îşi luară calea către palcu, CONTELE DE MONTE-CRISTO. 117 — Ui am snasă adevirală, resnanse elă ka reqeali. — Ka toate aqestea, eati doi kondaninaiiî. — Da; dintr’aqest! do! kondamnam anală b anroane de moarte, mi yelă altă ma! are înki an! I»nijiî de tnilă. — Mi se nare Ir* daka grayia este si viii, nama! e timna de nerdată. — Ano!, eat’o ki mi vine; aili-te, zise kontele. într’adeviră în minatala kmdă Peppiro ajanijea la niqioarele mandajeî, ana nenitintă kare nirea a fi întârziată, resbi nrin mirală soldayilor« fir’ a fi îmnedikntă de e! mi, înaint'Bnds ki»tre kanală konfr'Biiie!, i dele o xirtii îndoiţi în natra. - Kialitara arzitoare a Ia! Peppino na nerdase niq! anală din aminantele aqestea, kanală konfriuieî deskise xir-tia, mi rediki nuna. — Domnală fii bine-kavîntată , mi Sanlitatea Sa fii liadati! zise elă ka ană glasă mare mi înijelesă. Este o grauii de viaui neutra anală din kondamnauî. — Grauii! strigi nonorală ka o singari strigare; este o grauii! L’aqeasti vorbi de grauii, Andrea siri în sasă, mi m! rediki kanală. — Grauii neutra qine? strigi elă. Peppino remase nemiskală, mată mi abia trigînda-m! safletală. — Este grauii la nedeansa de moarte neutra Peppino, zisă Rocca Priori, zise kanală konfriuieî. Uli dete xirlia kmitanala! komandanlă ală karabina-riloră, kare dane qe o qiti i o înanoii. — Grauii nenlra Peppino! strigi Andrea emindă ka totală din starea sa de toroneali In kare se nirea ki e-ra skafandală; nenlra qe grauii neutra dînsală mi na neutra 118 BIBLIOTECA LITTERAM mine? trebsia st m»rim» îmnresnT: îmi nromiseserr, kT el» era st moarx înaintea mea, n’are niminî drenlxl» a mî fa'ie st mor» singsr»; n» voi» st mor» sing»r», n» voi»! IJfi se sm»lse din brayele nreoţiilor», s»yind»-se, «rli.nd», rxyind» mi lrkînd» silinne smintite ka si r»nT f»-niele karc i lega nn,inele. Gîdele fik» semn» ielor» doi ajxtorî al set, kari st-riri, jos» de ne nalk», ini venin, st n»h, niTiia ne kondamnat». — lle este? întrebi Franz ne kontele. FiindS-ln, toate aiestea se vorbia în limba romani» v»IgarT, el» n» urca înnelesese bine. — întreb! ^e estel zise kontele, n» înnelei,» bine? este ln> astî, IiinnT omeneaskT ye are st moarT b înfsrialT nentr» ki semen»!» e! n» moare îmnre»iiT k» dînsa mi nen-tr» ki,, dak’ar» h,sa-o yine-va în voia el, ar» sf7»mia-o k» »ngile mi k» dinniî eî rna! bine de IvtIk ar» hsa-o STseb»-k»re de viajia de kare ea va li IinsilT. O oameni! oameni! stime de krokodilî! k«m ziye Karl Moor, strigi kontele întinzînd» amîndoî namni! ki»tre toalT m»Inimea, ye bine vi rek»nosk». mi ki,t» de demni s»ntegî de voi îmni-VT în or ye timn»! Intr’adevirS, Andrea mi yel doi ajxtorî al gîdel»! se lTvi»lia în uthiît; kondamnat»!» strigând» mere»: “’Katb st moara, voi» st moara; nimini n’are drentsl» a uit o-morî sing»r».„ — Sitajji-VT, xitnyi-VT, »rmi kontele ansk’bnd» de mTtiT ne amîndoî j»nil, «itani-VT, ki>yî, ne s»flel»l8 me», b yeva k»rios»; ea ti, xn» om» kare se s»n»nea soarteî sale, kare mergea la nalk», kare era si rnoan, ka »n» tilralos», este adevărat», dar, în yea dane »rmT, era st moara firi resistingT mi fin, rekriminare; sm'ijî ye l»kr» i da oare kare nBtere? syijjl ye I» konsola ne dîns»l»? s^ijiî ye 1» f&yea CONTELE Dl£ MONTE-CRISTO. 119 sx ml saferx nedeansa? idea kx era sx se îmnxrtxiueaskx mi alt» de smxmnarea sa; kx era sx moara mi alt» ka dîn-sala; kx alt» era sx moara înaintea sa! da^ejii dosx oî sa» doi boi la mxqelxrix, mi fanejjî ne »n» din eî sx înyeleagx kx sogala se» n« va mari, oaia va sbera de b»k»rix, boalS va magi de nlxwere; dar omala, omala ne kare Damneze» 1» a fxkata d»n’aseinxnarea sa, omal» kxr»ia Damneze» a imnasa ka lea d’intîia, ka »nikx, iui ka ssnremx lege, isbirea anroanelaî se», omala kxraia Damneze» a dat» an» glasa ka sx mi esnrime kagetarea, kare i va fi întîiala stri— gxta kxnda va aflu kx a skxiiata kamaradala se»? ana blestema. Onoare onialaî, anosta kana d’onerx ala nalareî, a-nesta rege ala kreanianiî! LUi kontele se îmflx de rîsa, dar do ana rîsa snximin-txtora kare arxta kx trebae sx li saferita foarte malta ka > s’ ajangx sx rîzx asta-fela. Ka toate anostea lauta arma, iui era ana lakra de suaimx sx fi vxzata cineva. Feciorii ainîndoî danea ne Andrea la nalka; tot» no— norala se deklarase în kontra lai, mi doax-zenî (le mii glasarî striga k’ana singara strigxla: uLa moarte! la moarte! Franz se trase înanoî; dar kontele îl» anakx earx de brana mi 1» yina înaintea ferestrei. — lIe fam? i zise ela; îndarare? nre legea mea. aî ne-merit’o! Dak’ ai fi aazila strigxnda: La kxinele tarbata! gî aî laa nauika, te aî renezi afarx mi aî anide ne bietala a-i nimala, kare, kxnda 6 nea dane armx, toatx vina lai ara fi namaî neutra kx a fosta maskala de ana alta kxine, mi nentrs kx fa'ie mi ela «ie i s’a fxkata: mi eatx kx aî îndarare de ana orna ne -kare na la a inaskata ninî ana alta orna. mi kare, ka toate a'iestea, a omorîta ne bine-lxkxtorala sea, mi kare, akam, ne mai natînda omorî neutra kx i 120 BIBLIOTECA LITTERARIA. s»nt» mâinile legate, va k» sila si vazi m»rind» ne înso-yitor»!» se» de kantivitate, ne kamaradsl» se» de nefericire ! N», n», »itnni-vi, »itaiji-vi. Rekomandarea aj»nsese mâi de nrisos». Franz era oare-k»m fermekat» de vederea cea snii-mîntitoare. Amîndoî feciorii srkaseri ne kondamnat»!» ne nalk» iui akolo, k» ţoale silinnele sale, k» toate m»ski>t8rele sale, mi k» toate strigatele sale, îl» nevoiri a se n»ne în yenskî. în timn»l» acesta, gîdele se n»sese la o narte k» miciska redikati. A(«niii, la «n» semn» Re fik», amîndoî ajstoriî se denirtari. Kondamnalsl» vr» st. se redice, dar, nîn’ a n» avea tiinn» s’ o faki, nn>ci»ka kiz» ne tîmnla sa cea stingi. Se a»zi »n» sgomot» s»rd», nacient»!» kiz» ka »n» ho», k» faija la nimînt», ne »rmi, nrintr’o kontra-lovitsri, se întoarse ne snate. At»ncî gîdele lisi si i kazi nnci»ka, skoase k»iji-t»l» din bri§, i deskise gil»I» k» o sing»ri lovit»ri, mi, »r-kind»-se îndati ne b»rta sa, încen» si 1» kalce k» nicioarele. La fn-kare anisare, o jjimnire de simje emia din gîtsl» kondamnat»l»î. flentr» asti daţi, Franz n» mai n»t» si uiîi. Se lisi ne snate, mi era si kazi ne fotoli»l» se» j»nntate Ieminat». Alberlu, k» okiî înkimî, remase în nicioare, dar yinîn-d»se de kortinele ferestrelor». Kontele sta în nicioare trismfitor» ka anvelsl» cel» re». Contele sta în pictore triumfătorii ca angelulu quelu reu. CAPITOLD XXXVI. CARNAVALUL!) ROMEI, Kind» îmi veni Franz înşine, vlz» neAlbertu bîndS «nSnaxar» de ant, ini a kirsia naloare arida ki avea mare trebsinuTi de ea, uii ne kontele îmbri>kinds-se k» kost»m»18 se» de naiaui». IUI arsnkt okii makinal» as«nra niejjeî. Tot»l» desm>rsse, nalk», gîzi, viktiine. N»mai nonorsl» renrbnea, sgomotos», îngrijit», voioşi. Klonot»!» de Ia Monte-Citorio, kare ressrn, n»mai nentr» moartea nanei iui nentr» deskiderea maskaradeî, s»na în n»tere. — Ei bine? întrebi el» ne kontele, «ie s’a netrekst»? — Nimik», nimika toate, zise el»; k»in vezi n»mak, karnavatol» a înqenst», aidejji st> ne înbn>kxm» ksrînd». — înt r’adevxr», resn»nse Franz kontelsi, din toate aweaste s'iem, simmîntetoare n»mai «rina »n»i vis» remxne. ijli contele şi punea costumulu de paiaţă. 124 BIBLIOTECA LITTERAR1A Anoî nim kt este alt» ueva de ktta sn» vis» ne ka-re Îs veî fi visat». — Da, e»; dar kondamnatsl» ? — UUiasta este »n» vis»; n»inal kt el» a remas» a-dormit», de oare-4e dsmneata te ai destentat», mi «line noate sn»ne kare din dsnineavoastrt amîndoi e uel» nrivileţiiat» ? — Dar Peppino, întrebi Franz, ie s’a ftk»t»? — Peppino e »ns btiat» k» minte kare ir a re iei» mai mik» amor» nronris, mi kare, tn kontra învtusl«î oamenilor» ue sânt» înfsriayî ktnd» n» se oksnt uineva de dînmii, a fost» inktntat» vtzînd» kt l»area aminte ţieneralt era nsmaî nentr» kamaradsl» se»; nrin srmare, el» a nroli-tat» de astt distrakyi»ne ka st se strekoare nrin mslnime mi st se fakt nevtzsts, ftrt kiar» a m»lu»mi banilor» nre-ou,i mc îl» însojiisert. De sigsr», omsl» este »n» animal» ne-reksnoskttor» mi foarte egoist»... Dar înbrakt-te; ealt, vezi ne D. de Morcerf kt iji dt esemnl»ls. Intr’adevtr», Albertu îmi netreuea makinal» nantalo-n»l» de tafta neste nantalonsl» se» Mei» negrs mi neste botinele sale de lak». — Ei bine! Albertu, întrebi Franz, ui b aminte st fani nebsnii? St vedem», resn»nde ksrat». — N», zise el», dar într’adevtr» îmi nare bine a-k»in kt am vtz»t» sn» asemenea l»kr», mi înnelegs ieia ue zi*iea domn»]» konte: adikt, ktnd» a n»t»t» Mineva st se obiwinsiaskt o datt k» asemenea vedere, nsmaî ea sin-g»rt mai nrod»Me oare-kare emouisne. — Ftr’a mai sokoti kt nsmaî în minstsl» ayela noate stadia Mineva karakterele, zise kontele; ne întîia treantt a nalkslsî, moartea smslye maska ne kare a nsrtat’o iiine-va toatt viaua, mi adevtratsl» obraz» se aratt la lsmint. Katt st mtrtsrisim» kt obrazsl» l»i Andrea n» era lrsnios» de CONTELE DE MONTE-CRISTO. 125 vtzsts... 5mios8l8!... St ne înbrtktnrâ, domnilors! St ne înbrtktms! Ars fi fosts ridik«I» nentrs Franz st falit ne msierea înfoiatt, ini st n8 srmeze esemnhdS «ie i Îs da însojjitorii lsl amîn doi. îmi nsse dart mi els kostsnrnls mi maska, kare ne-gremitS 118 era nia! nalidt de ktts obrazsls se8. Dsne ie mi ftksrt giteala, se detert joss. Trt-ssra astenta la noartt, nlint de conffeti mi de bskete. Ijinsn rîndsls. Esle greş a mi faqe liineva o idet desnre o ono-sigisne mai komnlektt de ktts aieia ne se ftk8se. In lol\8l8 snektakslslsi de moarte întBnekoss mi tt-ksts, niana del Popolo înftjiima asnektsls anei orgie nebsne mi sgomotoase. O mslnime de mas^e emia ks grtmada din toate ntr-yile, ne sme mi ne ferestre. Trtssrele emia din toate kolnsrile stradei, înktrkate de pierroti * de arlekinî, de domini, de markisî, de Transte-veri, de grotesii, de kavaleri, de gerani: touî aiestia stri-gind8, gestiksltnds, arsnktnds ose nline de ftint, confetti, bskete; alaktnds ks vorba mi ks asvîrlitsre amili mi streini, ksnosliBui mi neksnosksjji, ftrt ka nimini st aibt drentsls a se ssntra, ftrt ka nimini st fakt alta «ieva de ktts a rîde. Franz mi Albertu era ka niswe oameni ne kari, snre a’i faie line-va a mi netre*ie dintr’o mare întristare, îi kon-ds'ie într’o orgii, mi kari, ks kit» mai mslts bea mi se îmbatt, simls sus vtls îndestndsse între trekstS mi nre- sents. * Ilersoam. kare la naradi noarti o xaini albi ks minele l«nyT, mi joaki ro-1»1k «n«i omS negiobs. 126 BIBLIOTECA LITTERARIA. Eî vedea mere» sa» mai bine «rina de a simiji în sine-le rellektsl» din 4eia ie vxz»serx. Dar n»uin» kxte n»i]in8 benia ţieneralx îl konrinse, mi li se nxr» kx mingile ie movxia era sx’l nxrxseaskx. Merka o trebsinjjx mare d’a l»a mi el narte la a-«iest» sgomol», l’aueastx miskare, l’aieastx aineyealx. ftn» n«mn» de confetti kare ajsnse la Morcerf din— tr’o trxs»rx veiinx mi kare, akorjerind»-l» de nslbere alxt8 ne el» kxt» mi ne 4eî aiul doi însonitorî al I»î, mi i înnent gît»l» mi loatx nartea obraz»!»! kare n» era feritx de maskx, ka k»m i ar» fi arsnkat» uine-va »n» naket» de o s»tx de a4e k» gxmxlix, îl» otxrî sx intre în Isnta generalx în kare se nrinseri toate masiele ie le întîlnia. Se sk»lx mi el» în trxs»rx, îmi vîrî mxinele în sa'ie mi le îmnl», mi, k» toalx n»terea mi îndemxnarea de kare era kauabil», trimise mi el» o»e mi kofet«ii veninilor» sel. De atsnm l»nta se înwen». Ad»4erea a minte desure neia we vxzsserx k» o j»-mâ de orx înainte, neri k» tolsl» din mintea j»nilor», a-txt» de m»ll» îl desfxlase vederea iea îmiiestriyalx, miskx-toare mi neb»nx ne kare o avea s»b okî. Kxt» nentr» kontele de Monte-Cristo, el» n» nxrase ni'iî o datx, k»m am» sii»s», întinxrit» »n» sing»r» minxt». într’adevxr», n»ix-ml în minte uine-va astx stradx mare mi frsinoasx a Cursului, mxrţjnnitx dintr’»n8 kanxt» nînx înlr’alt»!» de nalale k» natr» nînx la muil nlansrl k» toate balkoanele lor» garnite k» taninerix, mi loate ferestrele lor» înbrxkate. LVieste balkoane mi laieste ferestre trei s»te mii de urivitorl, Romani, Italian!, streini venijjî din kxte natr» iixrjjt ale l»iniî: loale aristokraniele »nite, aristokrajjix de nasuere, de bani, de yeni»: femei frsmoase, kari, infl»inj]a!e * 128 BIBLIOTECA LITTERARIA. ini ele de anest» snektak»!», se anleakB ne balkoane mi ne ferestre, arsnk'B în tn&ssre o nloaiB de confetti ne le înanoiazB cineva în b»kete; atmosfera îmnBiiatB de kofetsrî ne des-nind» mi de flori ne se «rkn.; ne »rmB stradele nline de o m»Inime voioasB, neînnetatB, neb»nB, de kostsme smintite: verze »riauie ne se nreîmblB, kanete de bivol» kari m»-yesk» ne korn»ri de oameni, ki,ini lie se nar» a îmbla ne ninioarele de dinainte. în mizlok»!» tstslor» anestora, o maskB ne se redikx, mi, într’aneasti» tentare a SBnt»l»i Antoniu visatB^de Callot, vre »n» Astarteu ne araţi, o fig»rB rxnitoare ne kare vor» s’o «rmeze, mi de kare s»nt» desnxryiyî nrintr’»n» fel» de demoni asemenea k» aneia ne îi vede nine-va în visele sale, mi va avea o mikB idei. desnre neia ne este karnaval»!» Romei. L’a do»a întorsBt»rB, kontele onri tn.s»ra mi ner» de la însouitorii sei voia de a’i nBi’Bsi, lBSBnd» trBs»ra sa la disnosinisnea lor». Franz rediki okiî mi vbz» Iib se afla în faya nala-t»l»î Rospoli, mi, la fereastra din mizlok», l’aneia ne era înbn.kat'B k» damask» alb» k» o kr»ne romii., era »n» domin» albastra, s»b kare Franz krez» firi. gre»tate k'B era frsinoasa Greacă de la teatr»l» Argentina. — Domnilor», zise kontele sxrind» jos», kBnd» vt. veni SBtsra de a fi aktori mi veiiî voi a vb fane eari. nri-vitori, snijiî ki. avejii lok» la ferestrele mele. De o kam datB, disnaneyi de tn.s»ra mea, de k»ner»l» me» mi de do-mestinii mei. Am» sitat» sb snsnemş kB k»ner»I» kontel»i era foarte grav» înkostsmat» k» o neie de srsk neg'r», k» tot»l» a-semenea k» a Ikî Odry în Ursulu fi Paşa, mi 1;b amîndoi lakeii kari sta în ninioare în drenlal» kalesneî avea kostsme CONTELE DE MONTE-CRISTO. 129 de maimajje verzi, foarte bine kroile ne talia lor», mi mas-ce ka resort8 ka kari se strxmba Ia trekitori. Franz inaluami kontelai nenlra îndaloritoarea sa nro-nanere: kxla nentra Alberlu, se afla în koketxriT, ka o tresari, nliii’B de jjerane romane, onritx, ka mi a kontelai, nrin-tr’anala din acele ren a ase obicînaite la rnirala tresarelora mi ne kari le sfxrema ka baketele. Din nefericire nentra dînsala rnirala se naşe eare în miskare, mi, ne kxiida descindea kxtre niajja del Popolo, tresara kare i atrăsese laarea a minte se arka sure nalatala Veneziei. — Ax! skamnala mea! zise ela 1»T Franz, n’ai Vizata ?... — lIe? întrebi Franz. — Eal'L, acea kaleaski «ie se dace iilini, de jjerane romane. — Na. — Ei bine! sânt sigara ki, sânt» nisce femei fra- moase. — lIe nefericire In, eşti maskata, skamnala mea Al-bertu, zise Franz, era minatala si jii mal skojjl din kanete dan’atxtea desanm,iiri amoroase! — Ox! resnanse ela jamilate rîzînda, janiLtate kon-vinsa, snera ki na va trece karnavalala fir’a mii desnxgabi naiiina. Ka toati asti sneranjn, a lai Alberlu, toate, ziaa tre-ka firi, vre o al li avenlari de In,ta întîlnirea de doai trei ori renoili a kalesceî ka yeranele romane. La ana din aceste înlîlniri, saa din întîmnlare, saa din nrekaţietarea lai Alberlu, maska i se desfika. L’aceasti întilnire, lai restala baketalai mi la aranki în kaleaski. Contele de lHonle-Crislo. Voi III, • 130 BIBLIOTECA LITTERARIA Firi îndoiah» «na din femeicle frumoase ne kare o gi«iia Albertii s»b kost»m»l8 koket» de jjerani, f» atinsa de aieasti galanterii., kiii, iui ea, kmd» trek» tnssra amililor» amîndoi, i ar»nkî »n» b»ket» de violete. Albertu s’ar»nkî as»nra b»ket»l«î. Fiind»-ki Franz n’avea iiîmî »n» k»vînt» a krede kt aiesl» bskel» i era l«î adresat», lisi ne Albertu si 1» iea. Albertu îl» n»se viklorios» la kiotoarea sa, mi tri-8»ra »rmi kalea sa trismfitoare. — Ei bine! i zise Franz, eati »n» îmienst» de a-vent»n! — Rîzî kil» vel voi, resn»nse el», dar, într’adevir», krez» ki e ama; ast»-fel» iui e» n» mai las» ast» b»ket» din mini. — Draie! o krez» nrea bine, zise Franz rîzînd», h »n» semn» de reksnosyinyi. Asii gl»mi însi lsî »n» karakter» de realitate, ki4î kmd» Franz mi Albertu mai întîlniri trissra nea înkirkati de contadine, aieia kare ar»nkase b»ket»l» 1»! Albertu bit» în naline vxzînd»-l» la kiotoarea sa. — Bravo! sk»mii8l» me», bravo! i zise Franz, eati 4e de min»ne se nregitesye l»kr»l»! Vrei si te las», mi Ijl nlaie oare si fii mal bine sing»r»? — N», zise el», n», si n’o l»im» ama renede; n» voi» si nu nrinzi yineva ka n’»n» nerod» la iea d’întîi» demonstrare, la o întîlnire s»b »n» orloiji», k«m zineam» noi la bal»l» Operei. Daka frsmoasa eram are dorinni si mear-gi mai denarte, o vom» reafla nuine sa» mai bine ne va realla ea. Atsnyî îmi va da semne de esistinai, mi voi» vedea ie voi» avea de fikst». — Intr’adevir», sk»mn»l8 me» Albertu, zise Franz, CONTELE DE MONTE-CRISTO. 131 est! înyelents ka Nestor uii ks minte ka Ulise; mi, daka Cireea dsmitale va ajsmje a te nrefa'ie în vre o vitx oare-kare, katx sx fix nrea îndemxnatikx sas nrea nstinte. Albertu avea drentate. Frsmoasa neksnoskstx olxrîse fxrx îndoialx a ns îm-ninqe mai denarte intriga din zisa aneia; kx*iî de mi jsnii noştri mai deterx kxte-va okoale, ns maî vxzsrx kaleaska ne kare o kxsla ks okiî, ea iierise fxrx îndoialx nrin sna din stradele alxtsrate. Atsni! se înloarserx la nalatsls Rospoli, dar mi kon-tele se fi.ksse nevxzsls din nresnx ks dominsls «iels albastrs. lIele dosx ferestre înbrxkalc ks damasks galbens era meres oksnate de nersoanele ye era fxrx îndoialx invitate de dînssls. în minstsls anesta, aiela-mî klonots kare ssnase dc-skiderea maskarade! ssnx relrayerea. Illirsls Cursului se rsuse îndatx, mi într’sns minsls toate trxssrele se fxksrx nevxzste în stradele transversale. Franz mi Albertu era în minstsls aiesta în fajja ka-lei delle Mârâite, ksnersls anskx ne ea fxr’a zhe niiniks, mi, ajsngînds Ia niajia Spaniei srmxnds da lsngsls nalatsls! Poli, se onri înaintea otelslsî. Mestersls Pastrini veni sx ui! nriiineaskx oasneiji! ne nragslii norjiiî. Întîia grije a lsî Franz fs a întreba de kontele, mi a arxla nxrerea sa de res kx ns Îs a relsals la timus; dar Pastrini îl» înkredinjjx zikîndsî kx kontele de Monte-Cristo i komandase o a dosa trxssrx nentrs dînssls, mi kx ayeastx trxssrx era dssx ka sx Îs kaste la natrs ore la nalatsls Rospoli. Mai era ne lîng’aqeasta însxninats, din narteî, a da amiqilors se! keia dela lojea sa din teatrsls Argentina. 132 BIBLIOTECA LITTERARIA Franz întrebi» ne Albertu «ie aven a minte si» fakx, dar Albertu avea mari skonarî de naşa în lakrare nîn’a na kayeta a se daie la teatra. ririn armare, în loka de a resnande, întrebi ne me-sterala Pastrini daka natea sx i adakx ana kroitora. — tfna kroitora? întrebi oasnele nostra, mi ne sx fa ii ka ela? — Ka sx ne fakx nînx niT»ine ana kostama de jje-ranî romani, ne lata se va natea de eleganta, zise Albertu. Mesterala Pastrini dete din liana. St» vx fakx anesla kostama de azî nînx mxine! strigi ela, nera ertxqiane de la Esqelinyele Voastre, dar eatx o 'ierere franqesx : doax kostame ! landă ri’ ani ulm» într’o v 7 sentxmxnx na veul afla niqi ana kroitora kare st voiaskx a koasc mease nastrarl la o vesti», de i ani ulxti kiara kxte o skadx de fn»-kare nastare! — Alsnm ninl si» mî mai treaki» nrin minte ka s*b kanxtă kostamele mc le doreska? — Na , nentra la» voma avea a'ieste kostame gata. Lasx-mx sx îngrijeska de aceasta, mi mxine, landa vi» Yei]î skala, veiiî afla o kslevere de nxlxrie, de veste mi de nantalonî de kare veyî fi malnamiul. — Skamnala mea, zise Franz lai Albertu, st ne Ix-sxmă ne oasnele nostra, ela ne a mal nrobata la îia taix kanală la înalte lakrari; sx mxnkxma dar în nane, mi dane qe voma mxnka, sx meryeină sx vedeina ne Italiana in Algeri. — Fix mi nentra Italiana in Algeri, zise Albertu, dar kayelx, meştere Pastrini, kx ea mi domnala, arini ela arxtxndă ne Franz, jjinema malta ka s’ avema mxine kosta-mele ne kari le anis* qerată. CONTELE DE MONTE-CRI8TO. 133 Lokandistal» înlxri nentr» a treia oarx oasriilor» sei kx n’ avea sx se îngrijeaskx de nimik» iui kx vor» ii servilii dane dorinijele lor» ; as»nra kxr»iu Franz mi Albertu se srkarx snre a se desbxra de kost»meIe lor» de naiaue. Albertu, desbrxkxnd«-se de al» se», slrînse k« nea mai mare îngrijire b«ket»Ia se» de violete: anesta era semnal» se» de reksnoasnere rientr» a dosa zi. Amtndoî am inii mezsrx la masx; dar, ne kxnd» nrîn-zia, Albertu n» se nat» ouri d’a observa însemnata uiferin-nx ne era între meritele resnektive ale bskxtaralsî mester»-l»i Pastrini mi ale kontelai de Monle-Cristo. Ama darx, adevxr»!» nevoi ne Franz a un,rtarisi, k» toate nrej»dekxnile ne se nxrea kx avea în kontra kon-tel»î, kx naralelal» n» era în i‘olos»l» kanalsî de bskxlxrix al» mestersl»! Pastrini. La desert» , fenioral» întrebi ne jsniî la ne orx vrea S'L le viix trxssra. Albertu mi Franz se HitarL »n»l» la alt»l«, temîn-d»-se într’ adevxrS a ii fi,rT, omenix. Fenioral» îi înjjelese. — Esnelinna Sa kontele de Monte-Cristo, le zise el», a dat» ordini nosilive ka trxssra sx reinxix în voia Domnielor» Lor»; Domniele Lor» not» ririn armare a o în-treb»inija fxrx temere d’a ii indiskreui. Janii otxrîrx a nrofita nînx în kanxt» de karlenia kontelai, mi ziserx sx nsixkaii, ne kxnd» ei se dsnea a fane o gxtealx de searx în lokala gxlelei de ziax, kare ara oa-re-ksm sbîrnitx de nsmeroasele l»nle ne le fxkaserB. Dane ne I»arx aslx mxsarx, se daserx la teatral» Argentina, mi se amezarx în lojea kontelai. în aklala d’întîi», kontesa G... intri în lojea ei’ 134 BIBLIOTECA LITTERARIA întlia sa kxatxtarx se îndrenli» în nartea ande vxza-se în ajană ne kontele, asta-felă în kxta vxza ne Franz mi ne Albertu în lojea anelaia în nrivinija kxraia, ka doax-zem mi natra de ore mai ’nainte, arxtase la! Franz karioasa sa hxrere. Lorneta sa era îndrentatx asanrxi ka atxta înver-rnanare , înkxta Franz vxza bine kx ara fi o krazime ka sx întxrzie mai malta de a i maljjami kariositatea. Asta-fela întrebainuxnds nrivileyială akordată snek-tatoriloră teatreloră italiane, kare este de a fane saloane de nriimire din şalele de snektakala, amîndoî aminiî mi nxrx-sirx lojea ka sx se dakx a mi înfxjjima înkinxwianile konteseî. Abia intrarx în loje, mi ea fxka semnă la! Franz a se nane în lokală de onoare. Albertu se naşe mi ela la snate. — E! bine! zmea ea, abia dxndă la! Franz timnala de a medea, se vede kx n'au! avata nimikă ma! interesanta de fxkata de kxta a fane kanos'iinux ka noală lordă Ruthwen, mi eatx-vx ie! ma! ban! ami'iî din lame! — Fxr’a fi ama de înaintau! nrekam zi'i! într’o intimitate remnrokx, katx sx mxrtarisimă, doamnx kontesx, resnanse Franz, kx ama abasată toatx ziaa de îndatorirea sa. — Kam! toatx ziaa? — Tire leţiea mea, tokmaî ama: azî dimineaux, ama nriimita dejanala seă; ne kxta uina maskarada, ama strebxtată Cursul în trxsara sa; în uele din armx, astx sea-rx, venima la Opera în lojea sa. — Ama darx îla kanoas^eu!? — Da mi na. — Kam ama? — E o istorix langx. CONTELE DE MONTE-CiliSTO. 135 — Ile kare mi o vejjf snane! — Te ar« sneria urea înalta. — Ka at'Lta mai malta kavînta. — Asteanli 4ela najiină st aibT ana desnodiminta asti istorii. — Fi, îmi nlaka istoriele komnlekte. De o kam daţi, kam v’auî aflata în kontakta? 4ine v’a lnfiyiuiata Ia dînsala? — Niminî, ba înki ela a yerata a fi înfijjiniata lanoî. — Iili kinda? — A sean» kmda te ama nirisita. — Ilrin kare mizlouitora ? — Ox! Damnezeala mea, nrin mizlo'iirea 46a foarte nrosaikx a oasnelaî nostra! — Lokaes4e în otelala Londrei tola ka iui dainnea-voastri ? — Na namaî în aqela-uiî otela , dar kiara în a4e-la-mî natrata. — Kam îla kiami, kinî firi îndoialb i smîjji namele? — Foarte bine, kontele de Monte-Crislo. — lIe name e asta? na e ana name de familii. — Na, e na mele anei insale ne kare a kammra- t’o ela. — Iili e konle ? — Konte toskana. — In 4ea dane arnu, meargi iui ela ka 4eî alyi, zise kontesa kare era ana din 'iele mai vekl familie danîm-nrejarala Venezieî: ini 4e orna e desnre 4ele alte? — înlreabi ne viae-kontele de Morcerf. — Aazî, domnale, nn> trimite Ia damneata, zise kontesa. — Ama fi nis4e oameni nrea grei daka na ni s’arS 136 BIBLIOTECA LITTERARIA. marea ana birbata nlxkata, doamna, resnanse Albertu; ana amika de ze«ie ani n’ara fi fxksts nentra noi maî malta de ki*t8 dînsala, mi asta ka o graijix, o delikatejje, o kartenix kari araţi într’ adevxra ana ums din lame. — Aidi, zise kontesa rîzînda, vejiî vedea ki stri-goiala mea va fi karata vre ana noa înavajjita kare va st. faki lamea a i erta milioanele, mi kare va fi lsata kiati-t8ra 18Î Lara ka si> n8 la înkarie cineva k8 D. Rothschitd. UJi ea, auî vizat’0? — IIe iiine? întrebi Franz sarîzînda. — Ile framoasa Greaca de erî. — Na. Ama aazita, kreza, S8iiet»l8 guzleî, darea a reinas'a k8 totala nev'Lzat'B. — Adiki», kxnda zi'iî nev'Lzalx, skamnala mea Franz, zise Albertu, e namaî ka st» faiî lwkral» maî misteriosa. Mine krezî dan. kt era ayela domina albastra kare medea la fereastra iiea ka damaska alba? — LUi ande era a«iea fereastra ka damaska alba? zise kontesa. — La nalatala Rospoli. — Kontele avea dan» trei ferestre Ia nalatala Rospoli? — Da. Ajjî trekata nrin strada Cursului? — Firi îndoiali. — Ei bine! ajjî observata doai ferestre înbrikate ka damaska galbena mi o fereastra ka damaska alba ka o kra-ne romii»? a'ieste trei ferestre era ale kontelaî. — Ama ! omala acesta e dări vre ana nabab ? Siijiî ie nrejjaeska aieste trei ferestre nentra onta zile de kar-navala, mi la nalatala Rospoli, adik'B în lokala «lela mai framosa ala Cursului? — Doax saa trei sate skade romane. — Zmeyî doai saa trei mii. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 137 — Ax! drane ! — Mi din inssla sa are el» anest» venit» frsmos» ? — Ins»la sa n» i di, nin! »n» baiok»*. — IlentrK ne a ksmntrat’o dart? — De fantasii.. — E dani vre »n» oriyinal»? — Adevăr»!» este, zise Alberlîi, kt mi s’a ntr»t» dest»l» de esnentrik». Dak’ars fi loksit» la Parisu, dak’ ar» fi desit» ne la teatrele noastre, ij! am! sn»ne, sksmnsls me», sa» kt este vre «n» gl»meii8 kare noseazt, or ki, e vre »n» biet» nikttos» ne kare I» a nerdst» lileratsra; în-tr’ adevtr» a fik»l» azi dimincajjt vre o dosi. trei emiri ka-ri s»nt» demne de Didier sa» de Antony. în min»t8l» anesta o visitt intri , mi d»ne obinei» , Franz îmi dete lok»l» no«i»î venit». Astt îmnrej»rare, afart de skimbarea loksl»!, skim-bt mi s»biekt»l» konvorbiriî. O ort d»n’ aneia, amîndo! am inii se întornea la otel». Mestersl» Pastrini se mi oksnase de kostsmele lor» nentr» a dosa-zi, mi le nromise kt vor» fi m»lij8mii|î de inteliţjunta sa aklivitate. într’adevtr», ado»a-zi, la no»T> ore, el» intra în kamera l»î Franz k’»n» kroitor» kare adsnea ont» sa» zene kostsme de jjerani romani. Amîndo! aminiî aleseră do»"» asemenea, kari era mai ne talia lor», mi înstminari ne oasnele lor» a n»ne st le koast vre o do»t-zen! de metro de nandlikt la fit-kare din înlt-riele lor», ini a le ad»'ie do»t dintrViele ir»moaseskarnede mttase k» bande transversale mi k» k»lor! vi! k» kari oameni! din nonor» a» obinei»!» st ui! strîngt talia în zilele de serbttorî. * Moneda m'£>nsnfa> din statele romane, kare nre^sesue yeva mal malt« de kitS nin'iî nentime de Francia. 138 BIBLIOTECA LITTERARIA Albertu se grxbia a vedea kam era sx i viîx kos-t»ni2$l» iei» no»: era o veslx ui’sirâ nantalon» de katifea albastra, liorauî k» kolprî k»s»te, iiantofî k» katarame mi o jiletx de inxtase. . Kxtre acestea Albertu kxstiga k» aiest» kostam» ni-toresk», mi, kxnd» îmi strînse talia lea elegantx k» lingx-toarea, kxnd» nxlxria sa, kam Ixsalx la o narle, lxsx sx i kazx ne smeri nandli‘iele, Franz f» nevoit» a mxrt»risi kx adesea koslsmsl» kontribse foarte m»lt» la s»nerioritatea fi-sikx ie o akordxm» «nor» nonoare. Turcii, kari o dinioarx era ama de nitoresiî în xai-nele lor» iele l»mji k» fene vii, n» s»nt» arîuî ak»m k» redingotele lor» albastre înkeiale mi k» fessrile lor» greiiesiî kari le dx »n» aer» ka de nisiie b»tilie de vin» k» don»rî romii? Franz îiuî fxk» komnlimentele l»î Albertu, kare, mi el», stxnd» în nbiioare înaintea »neî oglinde, îmi ssrîdea k’»n» aer» de maljjsmire kare n’avea nin.iks ekivok». Ei se afla aii kxnd» kontele de Monte-Cristo intrx. — Domnilor», le zise el», fiind»-kx, or kxl» de nlx— kst» ar» fi «ii» însoyitor» de nlxiere, libertatea e mi mal nlxkatx înkx, vi» sx vx sn»i» kx, nentr» astxzi mi nentr» iele ont» zile «rmxtoare, las» la ordinele d»mneavoastrx lrxs»ra k» kare v’ayî servit» erî. Oasnele nostr» katx sx vx fi snsss kx mai aveam înkx Irei sa» natr» înkiriate Ia dîns»l»; n’am trebsinjjx nrin »rinare de dînsa: întreb»in-jjajji-o în-voix, sa» snre a vx daie la nlxierea d»mneavoa-strx sa» snre a vx d»ie la afaierile dsmneavoastrx. Întîl-nirea noastrx, de vom» avea a ne snsne leva, va fi la na-lat»l» Rospoli. Amîndoî janil voirx a i faie oare-kari observxrl, dar CONTELE DE MONTE-CRISTO. 139 n’avea într’adevxra ni*iî ana kavînta bana a refasa o nrona-nere kare altminteri le era nlxkalx. Ilînx în ‘iele din annx darx nriimirx. Kontele de Monte-Cristo remase ană natrară de orx anroane îmnreanx ka dînuiiî, vorbind» desnre or «ie lakra ka o înlesnire mare. Dane kam va fi vxzată yineva, ela kanos4ea litera— tara din toate ţierele. 0 arankxtarx de okia asanra nereuiloră salonala! seă nrobase la! Franz mi la! Albertu kx era amatora de tab-loari. Kxte-va vorbe fxrx nretindere, ne kari le zise în treakxta, Ie nrobase kx swiinijele na era streine nentra dîn-sala. Se nxrea ma! vîrtosa kx s’a okanată foarte malta ka ximia. Amîndo! ami'ii! n’avea nretindere de a înanoia kon-telai dejanala ie Ie detese; ara fi fosta o glamx nrea arîtx kxnda le ara fi venita în minte a le da, în skimbală mese! sale 4eleî minanate, ana dejana foarte kamnxtata nrekam se obimnaia la mesterala Pastrini. 1 o snaserx karată, mi ela nriimi skasele lora ka an» orna kare anrejgia delikalejiea lor». Albertu era înkxntata de manierele kontelaî, ne kare namaî S4iinjja sa la oiiria de a la rekanoas4e ka ana adevx-rata ţiintiloma. Libertatea de a disnane ka totala de trxsarx îla îm-nlea ma! vîrtosa de bakarix: ela ml avea skonarile asanr’a-yelora graţioase yerane, mi, fiinda-kx i se arxtaserx în ajana într’o trxsarx foarte elegantx, na i nxrea rea ka sx se arate mi ela în nrivinjja aceasta ne ana niiiora de egalitate ka ele. 140 BIBLIOTECA LITTERARIA La o orx iui jumxtate, amîndoî junii emirx. Kuierulu mi lakeii avuserx idea sx mi nuix livrelele ne d’asunra neiloru de fiare, 4eia «ie îi fi>*iea sx aibi> o turnurii mi mai groteskx de kxtu în ajunu, mi »ieia ne fxku ne Franz mi ne Albertu a le faqe toate komnlimentele. Albertu îmi uuse sirntimentalu buketulu seu de violete vestezile la kiotoare. La qelu d’întîiu sunetu alu klonotului, nlekarx mi se nrevxlirx în strada Cursului nrin kalea Vittoria. La do«a întorsxturx, unu bukelu de violete nroas-nete nlekx dintr’o kaleaskx înkxrkatx de naiajiine, mi kare veni sx kazx în kaleaska kontelui arxtxndu lui Albertu kx, întokmai ka mi dînsulu mi ka amikulu seu, neranele din a-junu îmi skimbaserx kostuinulu, mi kx, sau din întîmnlare or dintr’unu simtimentu asemenea ku aqela kare lu fxkuse mi ne dînsulu sx skimbe ne alu seu, ne kxndu elu luase ka unu galantu kostuinulu loru, ele luaserx ne alu seu. Albertu nuse buketulu nelu nou în lokulu nelui alt», dar nxstrx buketulu nelu vestezitu în mxna sa; mi, kxndu mai întîlni kaleaska, îlu nuse amorosu ne buzele sale, fantx kare nxru kx rekrex inullu nu numai ne aneia kare i lu arunkase, dar înkx mi ne nebunele sale însonitoare. Ziua nu fu mai nuijinu însulleijitx de kxtu în ajunu. Este nrobabilu kiaru kx unu nrofundu observatori? aru fi rekunoskutu înkx o adxuijire de sgomotu mi de veselix. 8nu minutu vxzurx ne kontele la fereastra sa; dar, kxndu mat treku trxsura, elu se fxkuse nevxzutu. Se înjje-leije kx skimbulu de kokelxrix între Albertu mi naiajjina ku buketele de violete ijinu toatx ziua. Seara, kxndu se întoarse Franz a kasx, aflx o skri-soare a ambasadei: i se fxnea kunoskutu kx va avea onoarea de a fi nriimitu a doua-zi de Santitatea Sa. CONTELE DE MONTE-CRTISO. 141 La fix-kare din kxlxtoriele trek»te «ie le fxksse la Roma, el» qersse ayeastx favoare mi i se detese; mi, atxt» din reliuisne kxt» mi din reksnosmnijx, el» n» voise a s’a-nronia de kanitala I»miî krestine fxr’a un densne înkinx^ii»-nea «iea resnektaoasx Ia niuioarele sn»ia din ss^esorii sxn-t»l»î Petru, kare a dat» rar»]» esemnl» de toate virt»nile. Ama darx n» mai era vorba nentr» dînssl» a i fi a minte de karnaval»; kxqî, k» toatx b»nxtatea k» kare se îm-nresoarx Mxrirea Sa, tot» d’asna se nregxteswe line-va k’an» resnekt» nlin» de o emoţţisne nrof»ndx a se înklina înaintea a*iesl»î nobil» mi sxnl» bxtrxn» kare se nsmesye Gregoriu XVI. Kxnd» emi din Vatican, Franz veni drenl» la otel» ferinds-se kiar» de a treiie nrin strada Cursului. Ads^ea k» sine »n» tesa»r» de ksyelxrî nioase, nentr» kare kontaktsl» b»k»rieIor» neb»ne ale maskaradeî ar» fi fost» o nrofanare. La win'jî ore mi zewe minste, Albertfî intri. El» era în kslmea b»k»rieî. Ilaiaiiina mî rel»ase koslsmsl» de jjeranx, mi, kxnd» se întîlni k» kaleaska l»î Albertu, îmi redikase rnaska. Era foarte frsmoasx. Franz fxk» 1»! Albertu komnlimentele sale nrea sincere; el» le nriimi ka »n» om» ie Ie merita. Rek»nosk»se, ziiea el», d»ne oare-kari semne de e-leganyx neimitatx, kx frsmoasa sa nek»nosk»lx katx sx fi fost» de wea mal înaltx aristokraiiix. Era otxrît» a i skrie a do»a-zi. Franz, d»ne ne nriimi aweaslx konfidinjix, înuelese kx Albertu nxrea kx avea sx i wearx «leva, mi kx, k» toate a-lestea, se îndoia a i fawe aslx «ierere. El» stxr»i, deklarxndsî rna! din ’nainte kx era gala CONTELE DE MONTE-CRISTO. 143 a fa*ie, în favoarea fericirii sale, totS we i ar» sta nrin n»-tinjjx. Albertu se Ixsx a fi r»gal» ne kxt» timn» o 4erea o amikalx nolitejje: ne »rmx mxrt»risi l»î Franz kx i ar» fa4e »n» servi'ji» lxsxnd»î nentr» a dosa-zi kaleaska n»mal J»î singsr». Albertfi atribuia Ia linsa amiksM se» marea b»nxtate ne avssese frsmoasa sa jgeranx de a mi redika maska. Se înueleye kx Franz n» era destsl» de egoist» ka sx onreaskx ne Albertu în mizlok»!» anei avenlsre kare nro-mitea tot» de o datx a fi ama de nlxkstx nrin ksriositatea sa mi ama de lingnmitoare nrin amorsl» se» nronri». Ksnosiea desl»I» marea indiskrejii»ne a b»n»I»i se» amik» ka sx fix sigsr» kx i va sn»ne ‘iele mal mini amx-nsnte ale bsnei sale întîmnlxrî; mi fiinde-kx, doi sa» trei ani de kxnd» strebxtea Italia în toate nxrjjile, n’av»sese nim o datx soartea ni'ii iei» nKiiin» a skijp o asemenea intrigx nentr» sokoteala sa, l»i Franz n» i nxrea re» d’a afla k»m se netreiea Iskrsrile în asemenea îmnrej»rxri. Tlromise darx l«i Albertu kx s’ar» m»ljj»mi a dosa zi a nrivi snektakslsl» de Ia fereastra nalatslsi Rospoli. Intr’adevxr», a do»a-zi, vxz» ne Albertu trekînd» în sas» mi în jos». El» avea »n» b»ket» foarte mare, ne kare îl» însxr-«linase fxrx îndoialx a fi nsrlxtor» al» enislolei sale amoroase. Astx nrobabilitate se skimbx în înkredinyare kxnd» Franz revxz» aiela-im b»ket». însemnat» urinlr'»n» Mearkxn» de kamelie albe, între mxinele »nei fr»moase naiayine in-brxkate în mxtxsxrix rosx. Ast»-fel» în seara aneia n» mai era b»k»rix, ni delir». Albertu n» se mai îndoia kx fr»moasa nek»nosk»tx era sx i resnsnzx nrintrViela-mi mizlok». CONTELE 1)E MONTE-CRISTO. 145 Franz aiiskx înaintea t»t»lor» dorinnelors salo zikîn-d»I kx lot» sgomotsl» a'iesta îl» ostenia, mi kx era olxrît» a întrebainna zisa de mxine revxzînd»-mî albsmsl» mi fx-kînd» înscrnnirT. Ife lîng’anestea, Albertu n» se înşelase în nrevederile sale: a dosa zi seara Franz îl» vxz» inlrxnd» dintr’o sin-g»rx sxritsrx în kamera sa, skstsrxnd» k» triamf» «ns ne* tik» de xxrlix ne kare o yinea de »ns kolns. — El bine! zise el», înnelaU-m’am oarx? — A resnsns»? întrebi Franz. — Mitesne. Asi i, vorbi, f» zisx k’ o intonare ne e k» nenstinyx a ti deskrisx. Franz lbr1> biletsl» mi *iiti: t „Marin seara, la meante ore, dx-te jos» din trxssrx în fana de la via de Pontefici, mi srmeazx ne nerana roma-nx kare ni va sm«li,ie Moccoletto. „Kxnds vei ajanije la întîia treantx a biserinei lai San-Giacomo, aibî grije, sure a te nstea reksnoasne, sx lei.ii o nandlikx romix ne amcr»ls kosl»msl»i d»mitale de naiajjx. „riîn’atsnnî n« mx vei mai vedea. .,l\onstannx ini diskreni»ne.„ — Ei bine! zise el» l»î Franz, dane «ic anesta termini nitirea, no ksyejii desnre aneasta, sk»mn»I» meS amik»? — Dar ksijet», resnsnse Franz, kx seamxnx a ti o avenlarx din nete maî nlxkste. — Asta e mi nxrereamea,zise Albertu, mi malt» mi e teamx sx na te d»*iî singsr» la halal» danei»! de Bracciano. Franz mi Albertu nriimiserx, kiars în dimineana a- ConleU de Monle-Crislo. Voi. 111. 10 146 BIBLIOTECA LITT K RARI A. ueia, fit-kare dintr’ îniuiî ktte o invitare de Ia vestit»!» ban-ker» roman». — Iea a minte, sk»mn»l» mef; Aiberlu. zise Prânz, toatt arislokraijia va li la ds'iele; mi, riaka fr&mousa dsmi-tale nek»nosk»tt este in Ir" adevtr» din nrislokranit, n» se va nstea sk»ti d’a veni mi ea akolo. — Viii, sa» n», e» îmi ni» utrerea desnre dînsa, «rmi» Aiberlu. Ai 'litit» bilel»l»? — Da. — S'iiî mc kres4cre ntkttoast nriimesk» in Italia femeiele din inezzocito? (Asls-fels se nsmesue bsnjesia). — Da, mai resnsnse Prânz. — Ei bine! mai uitesue bilet»!» auesta, uerueteazt skrissl». mi ka»h»-inl o gremealt sa» de limbi» or de ortografii». (Intr1 adevtrS, skris»!» era minsnal» mi ortografia fora gremealt.) — Eşti ure»rsit», zise Prânz l»i Albertu înanoindsl nentr» a do»a o ari» bilet»!». — Vezi ktt» ini va uituca, glsmesuc or k»m vei voi, ziue Albertu, s»nt înamorat». — Ox! Dsmneze»!» mc», mi» sneril! strigi» Prânz, mi vtz» ki> n» n»ina! kt mt voi» d»'ie sing»r» la bal»l» d»-HeI»I / Bracciano, dar kt înkt mt voi» înloaue sing»r» la Florenza. — Adevtrsl» e kt, daka nek»nosksta mea & ama de amabili, no ktt» e de fr»moast, înî deklars kt m’ amez» la Roma, uel» n»i|ins nentr» incase senttmtne. Ador» Roma, mi auoT am av«t» tot» d’a»na «n» g»st» învederat» nentr» arxeologit. — Bine, înkt o întîlnire sa» do»t de fel»!» auesla , mi CONTELE DE MONTE-CRISTO. 147 na mx îndoesk» kx te voi» vedea membra al» Academiei InskinLţianilor» mi Beleloră-Litere. Fxrx îndoialx Albertu era st. iiii diskste serios» dren-tsrile la fotolisla akademika ; dar veniri» a îns'iiinna ne ja— niî amtndoî ki* ’i astenia masa. Ama dan, amorala la Albertu n» era de Iok» kon-trari» uofteî sale de im»nkare. Se grxbi nrin armare, mi el» mi amikal» se», a se nane la masx, Ixsxnda diskata lor» dane mxnkare. Dane nrînza, se ananqix kontele de Monle-Cristo. De doa?» zile na 1» vxzaserx janiî noştri. Pastrini le snasese kx oare-kare interesa îla kixma-se Ia Civita-Vecchia. El» nlekase în seara din ajsna , mi se întorsese na mai de o ori». Kontele fa înkxntxtor»; sas kx se observi,, or kx tmnrejsrarea n« deslenti, de Iok» într’însala librete armonioase ne în alte dxjjî resanarx de dosi trei ori în amarele sale vorbe, f» mâi ka toatx lainea. Anest» onis era nentrs Franz o adevxratx enigmx. Kontele n» se natea îndoi kt janele Ir.Ixtor» na 1» reksnosks; mi ka toate aweslea nini o singarx vorbi, de l’adosa lora întîlnire, na semxna kx arxta în gara sa kx mi adawea a minte sx 1» mai li vxzsl» al(»-»ndeva. Din narteî, or kxla de inallx dorinjjx avea Franz a se da în vorbx desnre întîia lora întrevedere» temerea de a li neiilxkats anai orna kare îl» înkxrkase, mi ne ela mine amikal» se», ka alxtea nreveninjje, îl» jjinea în Iok»; rema-se darx tot» în aneia-mi reservx ka mi dînsalr. Atlase kx «iei doi amin! voiserx sx iea ana Iok» Ia teatral» Argentina, mi kx li se resnansese kx toate lokari— le era nrinse. 148 BIBLIOTKCA LIJLTERARIA Ilrin urinare le adunea keia de la lojea sa; nelu nu-uinu anesta era kuvînlulu văzutu a Iu visiteî sale. Franz mi Alberliî arătară kăte-va greulănî, sub ku-vîntu de a nu lu linşi ne dînsulu de lokulu seu; dar kontele le resnunse kă dukîndu-se în seara aneia la leatrulu Palii, lojea sa de la tealrulu Argentina aru li nerdută daka n’aru lua-o ei. Astă înluedinjjare făku ne amîndoî aminiî a nriimi. Franz se obininuise nuyinu kăte nuninu ku naloarea konleluî kare i făkuse o întinerire ama de mare întîia oară kăndu îl» văzuse. Nu se nutea onri de a da drentate lrumusejjii neleî asnre a kanului seu, a kăruia naloare era singurulu defektu sau noate kalitalea nrinyinală. Adevăraţii erou din Piron, Franz nu nutea, nu ziku tokmaî Să nu lu vază, ni numai să bugete la elu făr* a un în-făjjima anei# obrazu înkruntatu ne umerii lui Mamfred sau sub toga lui Lara. Avea anea sbîrnitură a frunuii kare arată înfăjjima-rea neînnetată a unei kugelări amare; avea anei oki arzători kari nitesku în strefundulu sufletelor#; avea anea buză sumeajjă mi batjokoritoare kare dă borbeloru ne esu dintr’în-sa anelu karakteru nartikularu kare fane să se sane afundu în memoria neloru ne le askultă. Kontele nu mai era june; era de nalru-zeni de ani «lelu nuijinu, mi ku toate anestea înţelegea nineva de minune kă era făkutu ka să liă mai nresusu de junii ku kari s’aru ada îmnreună. A Intr’adevăru, kontele semăna, nrintr’o ultimă asemănare ku eroii fanlaslini ai noetuluî anglu, kă avea darulu fermekării. Albertu nu mai înneta d’a vorbi desnre ferinirea ne % CONTELE DE MONTE-CRISTO. 149 avssese alit» e!» kits iui Franz ka st> dea neste «u» asemenea om». Franz era mai nsiţins ent»siast», mi k» tonte anostea s»feria inflsinjia ne o denrinde or ne om» s»nerior» as»nra sniritslsi nelor» ne îl» înkonjoari. K»i?eta la nroiekt»!» ne 1» snsscse de do»T> trei ori kontele de a se dane la Parisu, mi n» se îndoia ki k» karakteral» se» esnentrik», k» obraz»!» se» karakterisat» mi k» averea sa kolosali, kontele era si» nrodski nel» mai mare efekts. Illi k» toate anestea n» doria si se alle la Parisu kind» ar» veni mi el». Seara trek» ureksm treks serele obininsits la tcatr» în I-talia, dar fikînds visite mi stind» de vorbi. Konlesa G... vrea s’adski vorba desnrc konle, dar Franz i sn»se kt avea nova mai no» de zis»; mi. k» toate aritirile de modestii falşi ne Ie fik» A lt( îrtu, susse kontese! întîmnlarea nea mare ne forma, de trei zile înk»a, obieklsl» grijii aminilors amîndoî. Fiinds-ki aneste intrige n» ssnt» rare în Italia, nel» nsuins dalta se ksvine si kredems ne kilitori, konlesa n» se fik» kit» de n»uin» nekrezitoare, mi felinili ne Albertu nentr» înnensterile sneî avent»re kare nroinitea a se termina întrsn» fel» ama de m»Iu»mitor». Se nirisiri dinds-mî ksvîntsl» a se întîlni la balsl» danelsi de Bracciano, la kare era invitaţi tonii Borna. Dama k» bsketsls îmi nin» ksvîntsl» : ninî a dosa zi ninî a treia zi n» dcte l«i Albertu semne de esistiniji. în nele din srmi sosi marnia, nea din srnii mi nea maî sgomotoasi zi din karnaval». Marjjî, teatrele se deskids la zene ore de dimineajji; kinî, d»ne ont» ore de seari, intri în niresim». 150 BIBLIOTECA LITTERARIA. Marjji, ton,! 'iei qe din Jiusu timnalaî, a banilor» sa» a enlssiasmalai, n’aa I»at« înki. narte la serbxlorile trekate, so amesteki. în bakanals, se las7, a se tirî de orgit mi a-daqe nartea sa de sgomota mi de miskare la miskarea mi la sgomotala general». De Ja do»« nîm» la «lin'iî ore Franz mi Alberlu arman. mirala, skimb'i.nda namnî de con fetii ka tn.sarele din mirala onasa mi na iicdeslriî ne se învirtia între ni'iioarele kailora mi între roatele ki.ranelor» l'i.n. ka st. se întîmnle în mizlokala astei îmbalzele sn’j.imînt'Ltoare niqî ana singara aqi-denla, niqî o singar& disnatT, niqî o singar:L qearti.. în nrivinjia aqeasti. Italianiî santy nonorala qela mai bana. Serbidorile nentra dînmii sânt» adevărate serbT.to'ri. Aalorala astei istorie, karc a stata în Italia qinqi saa mease ani ns mi adaqe a minte sx fi vi>zata vre o data o solemnitate ftrbaratT. de vr’o singan. întîmnlare asemenea ka-re servesqe tot» d’aana ka ana korolaria 1’ ale noastre. Alberlu triamfase în kosiamala sea de iiaiajp. Avea ne ameri ana nod» de nandliki» ros'i. ale kî.ria kinLtîie i ktdea uiiii Ia înkeietarclc ijenakilora. Snre a na se faie niqî o înkarln.tarT» între el» mi Franz, aqesta mi nxstrase kosiamala de nerana romana. Ka kt la înainta ziaa, ka alTla mai mare se fr>qea sgomotala; ne toate stradele, în toate trasarele, la toate ferestrele na era gara kare st. li stata mata», na era braya kare st. fi remasa în nemiskare; era într adevi>ră o fartani oineneask’L komnasi. de laneta de strigate mi de o grindina de kofetari, de bakele, de oae, de nortokale mi de fiori. La trei ore, sgomotala katielora trase de o daţi, în niajjT dei Popolo mi la nalatala Veneziei, resbinda ka mare CONTELE DE MONTK-CIUSTO. 151 grcstale a«iea larnix snximîntxloare, însniinnx kx era sx se înucanx karsele. Karsele, ka mi moccole sania anele din enisodele narlikalare ale neloră din arnri> zile de karnavala. La sgomotală acestora kalie, Irxsarele mT strikarx în-datx rîiidala mi se refaijiarx fiT>-kare în strada neziuit» nea mai anroane ka lokală în kare se afla. Toate miskxrile aiieslea se fakă k’o îiidemxnare ne— snasx mi k‘o renezime ininanatx, mi lin, ka nolijjia sx îngrijea skx kxtă de nanină a arxta la fix-kare noslală seă, a însemna fix-kxraia kalea sa. ]ledestriî se linirx de ualale, ne anin» sc aazi ana mare sgomotă de kaî mi do te'ie de sabix. O desnxrjjire de karabinarî, de kxte 'îimn-snre-zene în rînda, strebxtea în galonă mi în toalT» lxrţiimea sa strada Cursului, ne kare o mxtara ka sx fakx loka la barberî. Kxndă ajanse desnxrnirea la nalalala Veneziei, resa-nelală fx>kală de o altx baterix de kalie însniinnx kx strada era liberi». Mâi întrViela-mî timna, în mizlokala ane! strigxrî nemxrţiinite, aniversale, neaazile, se vxzarx trekînda ka nis->ie ambre meante saă onta kaî înlxrîlanî de strigxrile a Irc! sate mii nersoane mi de kastanetele de feră ne le sxră ne snate; ne annx tanala dela kastelala San-Angel trase trei delanxrl: asta era ka sx însniinneze kx namxrală trei kx-stigase. îndatx. fxr’alta semnală de kxta anosta, trxsarele se naserx earx in miskare, nxyxlindă kxlre Corso, revxrsxnda-se din toate stradele ka nisue torente ana minata konuinale ne s’arankx ka toate îmnreanx în albia rîalaî ne kare îla îm-nle, mi valală neiiixrjpmilă îmi relax mai renede ka ni'iî o datx karsală între ‘iele doax malarî de graniţă. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 153 De kata an» uo8 elementa de sgemota rai de mis-kare se mal mestekase într’aiea malgime, negagaloriî de iu o c-c o 1 i intraseră în snena. Moccoli saS moccoletti santa nisne laminari, ka-ri inaî mari uii kari mal miyl, de la faklia de nas'ie nîna la makalene, kari desteanta în aktorii scenei ne nane kanala karnavalaJsî romana doaa ureokanarl ouase: 1 -ia A mi nastra in o e c o 1 e 11 o anrinsă; 2-ea A stinije moccoletto uelora aiul. Moccoletto e ka mi viana omalal: omala n’a a-flata înka alta mizloka d’a o transmite, de kata anala singara, kare e de la Damnezea. Dar a deskonerita o mila de mizloane ka s’o redhe; este adevărata ka, neutra asta fanta mare, i vine nanina mi draka în ajatora. Moccoletto s’anrinde anronianda-se de o laminare. Dar ’iine va deskrie milele de mizloane inventate snre a stinge moccoletto, ţoalele ariame, stingatorile «iele mari, anaratorile sanra-omenesMi ? Fia-kare se grăbi dara a kamnara moccoletti, Franz mi Albertu ka mi 'iei alei. Noantea s’anronia renede; mi, la strigalala de: Moccoli! renetita de glasarile askagite a vr’o mila de industriali, vr’o doaa trei stele îimenara sa laiJeaska rie d’asanra malnimiî. Acesta fa ka ana semnala. Dane zewe minate, mnm-zem mii de lamine skinte-iara desmnzînda din nalatala Vcnezieî în ni aga Poporului, mi rearkanda-se din ni aga Poporului la nalatala Venezieî. Ara fi zisa cineva ka era serbatoarea fokarilora ja- katoare. 154 BIBLIOTECA LITTERARIA N» iuî noate falie qineva ni'iî o idei» desure asnek-t»la acesta nîn’a na 1» vedea k» okiî. riresKnsnejiî toate slclele desfi>kînd8-se din lieri> iu1 venind» a sc mesteka ne nimîntS într’sn» daniiS neb»n». Toate awesle însojjite de strigxte k»m n» s’a» inaî aazit» nivi o daţi, în nhî o narte de hune. A nes ta e moment»!» mai vîrtoş» în kare ns se mai afli» ni'iî o distinkniane somnii. Faccino se leagi, de nriniine, nrinuinele de Tran-steveru, Transteverul de banjes», lix-kare sbflxnd» slin— gînd». reanrinzîndt>. Dalta bxtrxn»!» Eol se ar&ta în min»t»ls aiiesta, s’ar» fi nroklamat» rei,ie neste mo ce o li, mi Aquilon moşnenilor» nressmtiv» al» koroanel. As(t» aler la ora aMeasti, resnsnse Franz. — II li SMi! 8nde se d»Mea? — N» s'ii» bine; k» toate aqestea krez» ki era vorba ka de o întîlnire. — Draqeî zise dsnele, e o zi srîli, sa» mai bine e o noante »rîtT> sure a întârzia «lineva; ns e ama, doamni kontesi ? Aste vorbe din srmi se îndrenta la kontesa deG..., kare sosise mi kare se nreîmbla de braţ}» k» I). Torlonia. fratele d»'iel»!. — Mi se nare din konlra ki e o noante minsnati, resn»nse kontesa; mi Mei ne s»nl» ani se vor» nlmye n«-maî de »n» l»kr», kT> adiki va treqe nrea i»te. — Ast»-fel», zise ds'iele ssrlzînds, n» vorbesk» de nersoanele kari s»nl» ani; ele n» se afli în alt» nerik»i», de kit» b'Lrbajiii a se înamora de dstniieala. mi femciele a se înbolnivi de ţjelosii vizînd«-te ama fr»moasi: vorbesk» de iei mc aleargb nrin stradele Romei. — Ei! Dsmnezesl» me», întrebi kontesa, Mine alear-gi nrin stradele Romei în ora a'ieasti, afara n»mai d»k'ar» vrea si se dski la bal»? — Amiksl» noslrs Alberlu de Morcerf, ne kare 1» am lisat» srmirindK-uii nek»nosk»ta, ne la meante ore s?a-ra, zise Franz, mi ne kare n» 1» am mal viz»t» de atsimi. ~ K»m! mi n» s'iii »nde se afli? — Kit»-iiii de nsjjin». — Illi are arme? CONTELE DE MONTE-CRISTO. 159 — E în kostsm» de naiajji,. — N» s’ar» fi kTZ»t» st 1» lauil a se d»ce, zise d»-•iele Ihî Franz, dumneata kare k»nosci Roma maî bine de kTt» dîns»I». — Anoi k»m! ars fi întokmaî k» a se cerka cineva st onreask'L n»mTr»l8 trei al» b a rb e r i 1 o r kare a kistigat» a-stT-zi HreijslH k»rsei, resnsnse Franz; mi anoî ce vrei st i se întîmnle ? — lline scie? noantea e foarte întanekoasT, mi T i-brnl 6 nrea anroane de via Macello. Franz simiji »n» fior» nrin toate vinele sale VTZînd» snirit»l» d»cel»i mi al» konteseî ama de bine »nite k» neas-tîmiiTr»l» se» nersonal». — Aslb-fel» mi e» am lTsat» vorbi, la olelS kt am onoarea st mi nelrek» noantea la dsmneata, domniile dane, zise Franz, mi kalT st viiT cineva a mi, însciinijn desnre întoarcerea sa. — EalT, zise dacele, mi se nare kT tokmaî Ie ka-8lT »n»l» din feciorii mei. Dacele ns se încela; fecioral» s’anroniT de Franz kTiid» îl» VTZ». — Escelinur, zise slTninal» ote!»l»i Londrei te însciinneazT kT »n» om» te asteanlT la dîns»l» k» o skri-soare a vice-kontel»i de Moreerf. — K» o skrisoare a vice- kontehn î strici, Franz. — Da. — fiii ce om» c asta? — N» sci». — Ilcntr» ce n’a venit» singur* st, mi o adskiaci? — Mesayer»!» n» mi a sn»s» nimik» desnre aceasta. — Uli snde e mesayer»!»? 160 BIBLIOTECA LITTERARIA — A nlekatx îndată 4e m’a vtzxlS intrtndx în sala balxlxî sure a te îns'iiinjja. — Ox! Dxmnezexlx mex! zise kontesa lxî Franz, dx-te kxrîndx; bietxlx omx, i s’a întimnlat» noate «leva. — Mi, dxkx, zise Franz. — Te vomx mai vedea ka st ne snxî ne s’a întîm-nlalx? întrebi kontesa. — Da, de nx va fi Ixkrxlx gravx; daka nx, atxmii nx resnxnzx ni'ii de mine ue mt voix faye. — Or mi kxm, fii kx minte, zise kontesa. — Ox! fii linisuitt. Franz îmi fxi nxltria mi nleki în nrint. Îmî trimisese înanoî trtsxra dtndxî ordinx a veni Ia doxx ore; dar, din fericire, nalatslx Bracciano, kare, ne de o narte, di, în strada Cursului, mi, ne de alta, în niajtja Sănţilor-Apostoli, e kx zewe minxte abia denarle de otelxlx Londrei. Ktndx s’anronii Franz de otelx, vtzx xnx omx în niuioare în mizlokxlx stradeî; nx se îndoi niqî xnx ininxtx kt auesta era triinisxlx lxî Alberlu. Aiestx omx era mi elx înftmxratx într’o manta mare. Se dxse la dînsxlx; dar, sure marea mirare a lxî Franz, omxlx aiesta i deskise întîix vorba. — lIe mt vreî, Esyelinjix? zise elx trxgîndx-se k’xnx nasx înanoî ka xnx omx kare doresne st se ntzeaskt în lokxlx sex. — Dxmneata estî, întrebi Franz, kare mî adxui o skrisoare din nartea viwe-konlelxî de Morcerf? — Esyelinya Voasfrt lokxesye Ia otelxlx lxî Pas- trini ? — Da. 4 CONTELE DE MONTE-CRISTO. 161 — Esyelinya Voastre e însouitorsl» de kilitorii al» viye-kontelsî ? — Da. — Kam vt. kiami ne Esnelinua Voastri? — Boronsl» Franz d’Epinay. — Atârni! Esiielinueî Voastre e adresaţi, skrisoarea. —• *fere vre sn» resnsns»? întrebi Franz l»ind»î skrisoarea din mini. — Da, «iei» n»uin» amik»l» dsmitale ama sneri. — Srk'B-te la mine, at»niiî, ka st ui 1» da». — Maî bine voi» s1 astent» ani, zise trimis»!» rîzînds. — Illi nentrsye? — Es^elinua Voastn, va înyeleue aneasta kind» va •riti skrisoarea. — Al»niiî te voi» reafla a>ii? — Fxn, niiî o îndoiali. Franz intri; ne skarr, înlîlni ne Pastrini. — Ei bine? îl» întrebi el»? — Ei bine, ne? resn»nse Franz. — Al vizata ne omsIS kare avea st ui vorbeaskx din nartea amikslaî dsmitale? întrebi el» ne Franz. — Da, 1» am vizst», resnsnse anesta, mi mi a dat» aslx skrisoare. Zi st anrinzi Isminxrile Ia mine, te rog». Lokandist«I» dete ordin» »n»i fecior» a inerţie înaintea 1»! Franz k» o laminare. Jsnelsi noslr» se nxr» aerai» I»î Pastrini foarte tsr-bsrat», mi asta i îndoia doriana de a «îiti skrisoarea I»î AlLerlu. S’anronii do I»minaro îndati ye f»anrinsx, mi des-fim»ri xxrlia. Skrisoarea era skrisi k» mxna l»î Albertu mi semnaţi de dînssl». Contele de Monle-Crislo. Voi 111 11 Dar Pcppino, în locu d’a respunde, căf}u în genuche şi sărută mina contelui de mai multe ori. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 163 Franz o «riti de dosii ori, a tal» de nsuin» s’astenta la ieia «ie konrindea. Eata-o reiirodss'L testsal»: “Sksmiisl» me» amik», „Indata *ie veî nriimi aceasta, ta bsnxtate a Isa din nortfbli»l» me», ne kare îl» vei afla în kstia na trata de la masT>, skrisoarea de kredit» ; ad’LBgiî mi n’a d»mitale de n« va li dest»ta. „Aleargi, la Torlonia, iea kiars ak»m îndata natr» mii de iiiastri mi db’î ad»kTtor»l«î. „Este neantrat» ka aceasta s»mi> si> mi se trimiy'B tari, ni*ii o întarzicre. ,,N» star»esk» mai mslts înkrezînds-mii as«nn>iil nre-k»m te ai nstea înkrede assnrx-mî. P. S. I belleve now le italian bandelti. „ Amiksls d»mitale, „Albertu de Morcerf/‘ De ssbt»l» acestor» linie era skrise k» o mini streinii a*ieste kxte-va vorbe italiane: „Se alle sei della mattina le qnatro mile piastre non sono nelle mic mani, alle selle ii conte Albertoavia cessato di vivere*. „Luigi Vampa.a * Daka la incase ore de dimineaut net natr» miî de niastri ns vor§ fi în mii nele mele, la xueante ore koutele Albertu de Morcerf va înneta din viajji,. 164 BIBLIOTECA LITTERARIA Astx sernnxtsrx d’als doilea esnliki, totsls lsî Franz, kare înjjelese nentrs 'ie ns vrea trimissls si se snie la dîn-ssls; strada i se m>rea mai sigsrx dekxts kamera 1«T Franz. Albertu kxzsse în mi,inele faimosslsi kans de ban-diyî, fiinjia kxrsia ns voise mslts timus a o krede. Ns mai era timus de nerdsts. . Alergi la skriitoris, îls deskise, în kstia a ridaţi, afli nortfolisls, mi, în norlfolis, skrisoarca de kredits: ea era toatx de mease mii niastri, Albertu keltsise iiîn’ayi trei mii. Kxts nentrs Franz, ns avea ni'iî o skrisoare de kredits ; fiinds-kx loksia în Florenza, mi venise la Roma ka st» netreaki, meanle onts zile nsmaî. lsase vr’o sstx de Is-dsvi'iî mi, dintr’aueastx sstx de lsdoviuî i mai remxnea vre o mn*rî-ze«ii «iel8 mslts. Mai linsia dan, vre o meaiite onts sste de niastr nentrs Albertu dinnresnx ks Franz sx noatx adsna ssma qerstx. Este adevxrals kx Franz nstea si se întemeieze, în-tr’o asemenea îm nrejsrare, ne îndatorirea DD-lor Torlonia. Se nregxtia nrin srmare a se întoarce la nalatsls Bracciano fir’a nerde ni*iî sns ininsls, kxnds de o datx o idex lsminoasx i trcks nrin minte. LLIi adsse a minte de kontele de Monte-Cristo. Franz era sx dea ordins sx kixme ne Pastrini, kxnds auesta se arttx în nersoanx ne nragsls smeî. — Sksmnsls mes domnsle Pastrini, i zise el« ks vioimsne, krezî kt kontele st fix a kasx? — Da, Es'ielinjjx, abia s'a întorss. — Anskat’a oare sx se kslwe? — Ns nols sx s'iis. — Atsmii ssnx la suia sa, te rogs, mi «icrei nentrs mine voia de a mx înfxjjiiua Ia dînssls. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 165 Pastrini se gribia a arma instraknianile Me i se de-teri; dane mim! minate se întoarse. -— Kontele asteanli ne Esielinija Voastri, zise elă. Franz treka natratală, ana feiioră îlă întrodase la kontele. Ela era într’ană kabineta rnikă ne kare Franz na la vizase înkx, ini kare avea divane de jara îmnrejara. Kontele veni înainte!. — Ei! lie vînta ban§ te ada^e în ora a'ieasti, i zise ela, na kamva vi! si m! iierî a lina ka mine? lire leyea mea, asta ară li o nartare foarte nlikali din narte-jjî. — Na, via st> n,! vorbeskă de anS hc foarte seriosă. — Foarte seriosa! zise kontele ailmda-se la Franz ka o kiatitan rirofandi kare i era obi'rinaiti; mi de we lakra ? — Santemă singari? Kontele se dase nîni la anii mi se întoarse. — Ilrea singari, zise elă. Franz i înfijjimi skrisoarea la! Albertu. — ^itesne, i zise elă. Kontele *iiti skrisoarea. - Axl ax! zise ela. — Te a! aitată Ia post-scriptum ? — Da, zise elă, viz§ bine: „Se alle sei della mattina Ie qnatro mile piaştri non sone nelle inie mani, alle setlo il conte Alberlo avia cessato di vivere. „luigi Vampa“ Ke zii! desnre aceasta? întrebi Franz 166 BIBLIOTECA LITTERARIA — Al s»ma kare ni sc iiere? — Da, fort onls sate niastri. Kontele se d»se la skriitorisl» se», îl» dcskise, iui, trtgîndă o k»tit ulinT» de a»r»: — Ifrez», zise el» l«î Franz, kt n» vei nriimi a te îndrenta la alt» de ktl» la mine ? — Vezi, din kontra, kt ani venit» drent» la d»m-n ea ta, zise Franz. — Illi ij.1 msliittmesk» nentrs a'ieasta; iea. Illi fok» semn» lai Franz st iea din k»tit. — E de trebsinjjt st trimijj» aslt s»mt 1»! Vampa? întrebi. j»ncle »ittnd»-se mi el» anintats la kontele. — Dek! zise el», j»dekt singar», o vezi ksrat» în post-scriptum. — Mi se nare kt, dalta jjî aî da osteneala st ka-«jrjî, aî afla 8n»mizlok» kare ar» simnlifîka înalt» negoijiarea, zise Franz. — Illi kare? întrebi kontele ks mirare. — Adiltt dalta ne am» d»qe st ne întîlnim» k» Lu-igi Vampa, s»nt sigsr» kt n» ne ar» refssa libertatea l»î Albertu. — Mie? mi «ie infl»innt vrei st am e» asanranes-t»î bandit»? — N» i aî fok»t8 »n» servi'ii» din «iele *ie n» se »i-tt niMÎ o datt ? — Jili kare ? — ]\’ai sktnat» viaua l»î Peppino ? — Ax! ax! zise kontele, nî am sn»s» asta? — lle jjî nast? S*ii«. Kontele remase sn» min»t» m»t» mi k» snrtimenele înkrsntate. CONTELE DE MONTE-CRTISO. 167 — Illi dak’ami inerţie sx întîlneskS ne Vampa, m’aî însoiji ? — Daka na ui ar» fi urea nenlxk»tx însoyirca mea. — Ei bine! fix; timnsl» e frsmos», o nreîmblare în kamnania Romei ne ar» faqe mai malta bine de kxt» re». — Sx I»xm» arme ? — IHi nentr» ie? — Bani? — N» e treb»inj|X. tfnde e om»I» kare a ad»s» a-west» bilet». — în stradx. — Asteanlx resn»ns»l»? — Da. — Katx sx Itarn s'iim» »ndc ne dsiem»; mx d»k» sx la kixm». — în-demertă, n’a vr»t» sx se arie. — La dumneata noate, dar la mine n» Ya arxta grealxui. Kontele se d»se la fereastra kabinetal»! kare da în-stradx, mi flaerx într’sn» fel» oare-kare. Om»l» k» mantela de deslini dela zid» mi înaintx nînx în mizlokal» stradei. — Săli te/ zise kontele k« tonal» k» kare ar» fi dat» ordin» »n»î feqior». Trimis»!» ask»ltx fxrx întxrziere, fxrx îndoialx, ks nrinire kiar», mi, s»ind»-se ne qele natr» trente ale skxrii, intrx în otel». Dane «liimî sekende, era la »ma kabinetal»!. — Ax! I» eşti, Peppino? zise kontele. Dar Peppino, în lok» de a resnande, s’arsnkx în ţienski, l»x mxna konlel»! mi mi n»se de mai nislte ori bazele ne dînsa. — Ax! ax! zise kontele, n’ai »itat» înkx kx jji am 168 BIBLIOTECA LITTERARIA skxnat» viaua! b ksrios», k« toate acestea s«nt» out» zile astx-zî de atsnm. — N», EsHelinjH, mi n'o voi» sita niii o datx, re-snb’nse Peppino k» o nrofsndx rek«nos4inux. — Nim o datx, e nrea mslt»! dar în nea d»ne srmx tot» e mslt» kx o krezî. Skoalx-te iui resn»nde. Peppino ar»nkx o kx»lxt»rx neastîmnxratx assnra l»î Franz. — Ox! nojjî vorbi înaintea Esnelinjjeî Sale, zise el», e »n«l« din animi! mei. îmi dai voi'i> si. in da» onest» titl», zise kontele în limba frannesx înlorkînds-se kxtre Franz; b de trebainjjx snre a înssfla înkredere auestsî om». -— Iloni vorbi înaintea mea, resu»nse Franz, s«nt sn» amik» al» kontelsî. — Ilrea bine, daka este ama, zise Peppino întor-kînds-se iui el» ki.tre kontele; întrebe-mx Esnelinjja Voastre, uii voi» resii»nde. — K»m s’a întîmnlat» sx kazx vine-konlele Albertu în mxinele l«î Luigi ? — Esnelinyx, kaleaska FrancesuIuT a emit» de m«lte ori înaintea aieleia în kare era Teresa. — Amanta l»î Vampa? — Da. Francesul i a fxkst» oki dslni, Teresa, ka sx urî netreakx, i a resiianss; Francesul i a arsnkat» b»kete de Hori, mi ea i a arsnkat» altele: toate astea, se înjieleye, k» konsimjjirea l«i Vampa, kare era într’aueia-mî kaleaskx. — He fel»! strigi Franz, Luigi Vampa era în kaleaska jjeranelor» romane? — El» mxna kaiî, strevestit» în ksner», resnsnse Peppino. — Ile »rmx? întrebi kontele. — Ei bine! ne »rmx, Francesul se desmaski; Te- CONTELE DE MONTE-CRISTO. 169 resn, tot» ka konsimuirea 1»T Vampa, îmi skoase mi ea ma-ska; Francesul qera o întîlnire, Teresa i dete întîlnirea qe-ratx; dekxta, în Iok»l» Teresei, se afli Beppo ne trentele biseriqei San-Giacomo. — lIe Fel»! înlreranseînkx o datx Franz, yerana a-qeia kare i a smalsa mocoletto?... — Era ana bxeuandra de qinqi-snre-zeqe ani, res-nanso Peppino; dar na e niqî o ramine nentra amikala da-mitale daka la a urinsa ela; Beppo a naşa mxna ne alui, ei! — Illi Beppo la a kondasa afarx din zidari? zise bontele. — Tokmaî; o kaleaskx astenta în kanala stradei Ma-cello; Beppo s’a arkata într’însă invitxnda ne Francesul a i arma; ela n’a astentata sx i o zikx de doax orî. Illi a data ka galanterii, dreanla lai Beppo, mi a mezala lingi, dinsala Beppo ia zisa atanqî kx se daqea la o vilx qe se afla o legi, denartc de Roma. Francesul a înkredinjiat» ue Beppo kx era gata ala arma Ia marginea lamiî. îndatx kraqerala a laat’o în sasala stradei di Rippetta, a ajansa Ia uoarla Sau Paolo, mi, la doax-sate nanii în kxmnix, ne kxnda Francesul devenia foarte întrenrinzxlora, nre leijea mea, Beppo i a naşa o nerekix de iiistoale în nenla; îndatx kaqerala a o-nrita kaiî, s’a înlorsa ne kanrx mi a fxkata mi ela asemenea, într’ aqela-mi timna natra dintr’ai noştri, kari era askanuii ue marginile rîalenalaî Almo, s’aa renezita Ia nortige. Fran-cesul avea mare dorinijx sx se auere, ba înkx a mi strînsa naiiina de gîta ne Beppo, dane kam am aazila zikînda, dar n’avea qe sx fain, în konlr’ a qinuii oameni armaip; a kx-tata a se sanane; îlâ deterx josa din trxsarx; armarx marginile rîaleyalai, mi îla kondaserx la Teresa mila Luigi, kari Ia astenta în katakombele Sxntalaî-Sebastian. — Ei bine! dar, zise kontele întorkîndase kxtre Franz, 170 BIBLIOTECA LITTERARIA mi se nare kt aste. istorii, e tot» ama de bani» ka or-kare alta. 4e zinl, dsmneata kare estî ksnoskttor»? — Zik» kt mi s’ar» fi ntr»l» foarte k»rioast, resnansc Franz, daka s’ara fi întîmnlat» altsia în lobai» bietslsî Albertu. — Adevtr»!» este, zise konlele, kt, de n» mt afla! ani, era se fit o întîmniare kare ar» fi kostat» kain skamn» ne amiksl» dsmitale; dar, linisiesne-te, se va aleije namaî k» snaima. — IJIi tot» merijem» st 1» ktattm»? întrebi Franz. — A»zi akolo! ks attt» mal mslt» kt se allt într’ »n» lok» foarte nitoresk». K»nosqî katakombele Stnt»l»l-Se-bastian ? — N», n’am intrat» niil o datt în ele, dar aveam a minte a le vedea o datt. — El bine! eatt okasisnea, vine de sine, mi ar» fi gre» st afli »na mal b»nt. II! a! trtssra? — N». — N» fa«ie nimik»; a» obiieiala a ml jjine »na k» kail n»mî, zisa mi noantea. — K» kail nsml? — Da, c» s»nt o fiinijt foarte kanri'iioast; katt st Ui sn»i» kt, sk»ltnd»-mt ktte o dalt, d»ne ie ninez», în mizloksl» nonyil, mi se fawe st nlek» bsnioart nentr» k«tare narte din l»me, mi nlek», Kontele s»nt o datt, valet»!» se» de kamert veni. — Zi st cast trtssra din uionron», zise el», mi skoa-te nistoalele kari s»nt« în nosHnare; n» e trebsinjjt st mai skoll ne k»ier»l», va mtna kail Aii. D»n’«n» minat» se a»zi sgomotsl» trtsareî kare sta înaintea norjjil. Kontele ml skoase orloRi»l». — O jamttâ dane mezi»l» nonjjil, zise el»: am» fi CONTELE DE MONTE-CRISTO. 171 n»t»t» nleka la ninui ore dimineaua iui tot» am» fi ajans» la timn»; dar noate kt astt întârziere ar» fi ftksl» ne bietsl» amiks al» dsmifale st netreakt o noante »rîtt, katt st iner-yema dar» ktt» mai ksrînd» st 1» skoatem» din moinele ne-kredinniomilor». Tot» eşti ottrît» a mt însoyi? — Mai m»lt» de ktls or ktnd». — Ei bine! vino dar1». Franz ini kontele emiri., srmajji de Peppino. La noarlt, sta trtssra. Aii era ne kanrt. Franz reksnosk» ne sklavsl» nel» m»lta din nesnerea dela Monte-Cristo. Franz mi kontele se s»irt în trisart. Peppino se nsse lîng'B Aii, mi nlekart în galona. Aii mi nriimise mai d’înainte ordinele, ktnî Ist strada Cursului, traversi. Campo Vaccino, s»i strada San Grego-rio mi ajanse la noarla Stnt»I»i-Sebastian. Akolo, nortarsl» vr» s’arate ktte-va gresttjjî, dar kontele de Monte-Cristo i înftjiimt o a»torisare a gsverna-torsl»! Romei d’a intra în orams mi a emi în or-kare or» a zilei sa» a nonyii: grana f» nrin »rmare redikatt, nortarsl» nriimi «n» ladovik» nentr» osteneala sa, mi îi ltst st treakt. Kalea ne arma trtssra era vekia kale Appianâ, mtr-ijinitt neste tot» de morminte. Din ktnds în ktnd», se ntrea l»i Franz, la lamina l»neî kare înnenea st resart, kt vedea ka »n» fel» de sen-tinelt kare emia dintr’o r»int. Dar îndalt, dsu’sns semn» skimbal» între Peppino mi aslt sentinelt, ea reintra în »mbrt mi se ftuea nevtz»tt. risuin» înaintea nirksl»! l»i Caracala trtsara ne onri, Peppino veni st deskizt asnioara, mi kontele dinnresnt k» Franz se detert joss. 172 BIBLIOTECA LITTERARIA, — îti ze»re min»te, zise kontele însoijitorslBÎ se», vom» aj»nye. Ile »rniT 1»t> ne Peppino la o narle, i dete »n» ordin» în'ret», mi Peppino nleki d»ne ‘ie 1»t o tornT ne kare o skoasen, din h>diija trTs»reî. Miii'iî minste treksrT înkx, în kari Franz vtz» ne nT-stor» înf»ndTnd»-se nrinlr’o noleksiiT în mizlok»l» inegali— tT^iilor» tcrlmuM kare formeazT niinîntsls konv»lsionats al» kTînniei Romei, mi fbkînds-se nevTZBl» înlrViele erbe înalte mi romathe kari seanvtnT a koaniT snxrlilL de »n» le» yiganlik». — Ak»m, zise kontele, st 1» srmini». Franz mi kontele an»kar& mi ei ne aiea rioteliT* kare, d»n’o s»It de nami, îi kondsso nrintr’o klinT anlekatT în f»ndsl» »nei vtî mim. îndat’L se vizări doi oameni stand» de vorbi în «mbn. — St mai înaintam»? întrebi Franz ne kontele, sa» s’astent'Lin» ? — St meryems înainte; Peppinokatx st fiînsiiin-jjal» ne sentinela desnre venirea noaslri». Intr’adevf.r», «n«l» din oamenii aieia era Peppino, 4el» alt» era »n» bandit» n»s» la nindi». Franz mi kontele s’anroniarr. Bandit»!» sal»ti. — Es'ielingT, zise Peppino îndrentTiid»-se kttre kontele, daka vrei st iiit srmezi, deskiderea katakombelors e la doi nami de a*ii. — Ilrea bine, zise kontele, rtieryi înainte. Intr’adevTr», în dos«l» »n»î mTirmnim» mi în mizlo- k»l» «nor» slTnwe se vedea o deskidere nrin kare abia iik— tea tre»re «n» om§. Peppino se streksrk qel» (Ţintii» nrintr’aqea ga»rT; CONTELE DE MONTE-CRISTO. 173 dar abia fxk» kijjî-va naiul, iui trenerea ssnimîntx înnen» a se lxryi. Atsmn se onri, iu! aurinse torjja un se întoarse st va zi, daka neî alyl îl» »rma. Kontele intrase nel» d’intîi» într’sn» fel» de gasrx, iui Franz venia dsne dînssl». Terîm«ls se înfsnda nrintr’o klinx «moar» mi se ixrijia k» kxt» înainta nineva mal m»ll»; dar k» toate anes-tea Franz mi kontele era înkx nevoijjî a îmbla kîrboviuî mi le ar» fi venitS k» gre» sx treakx sn»l» alxtsre k» uel» alt». Mai fxksrx înkx o sstx qiimî-zenî de nauiî asts-fel», anoî fsrx onriyî de strigarea: — H'me e akolo ? Intr’aqela-uii timus vxz»rx în mizloksls întsneriksl»! lsmina torjjeî lor» l»qind» ne ueava »neî karabine. — AmikS! zise Peppino. Llii înaintk sing»r» iui zise kxte-va vorbe înnel» anesle! de al» doilea sentinele, kare, ka mi nea d’întîi», salsli, fxkind» semn» visitatorilor» nontsrnl kt ml nstea »rma kalea. D»ne sentinelx era o skarx ks vr’o dosx-zenî de trente. Franz mi kontelo se deterx jos» ne anele do»x-zeni de trente, mi se aflarx într’sns fel» de resnxntix mortsarx. 4inul drsmsri se înfxyiuiarx înaintea lor» ka nimri raze ale »neî stele, mi uereniî zidsrilors, sxnanl de nisne firide s»nran»se avînd» forma kosnisgsrilor», arxta kx in-traserx ak»m în katakombe. întrona din kavilxnilc anostea, a kxrora întindere era k» nenstiniţx sx se ksnoaskx zisa, se vedea kxte-va res-frxnijerî de lsminx. Kontele nsse mina ne »mer»18 l»î Franz. 174 BIBLIOTECA L1TTERARIA — Vrei si vezi sns kT>mns de bandijji la renasss ? i zise els. — Negremits, resnsnsc Franz. — Ei bine! vino ks mine... Peppino, sliiuio torjja. Peppino ask»lt1>, mi Franz înMiresm ks kontele re- maserx în yea mai afsnd-L întsne4ime. De kfctS, la linm-zeni de namî anroane mai ’nainte de a mai jska în Isngsls zidsrilors kxte-va l»«jirî romatme kari se fibksrL iui mai vizate de kinds stinse Peppino torjjn. înaintări ne tikste, kontele kilissinds ne Franz nar’ k’ ars fi avsts els nsterea de a vedea în înlsneriks. Ile ling’a’ieasta, înss-uii Franz îmienea si. mi vazi mai lesne drsmsls ks kits s'anronia de ayeste reflekte *ie îi kilissia. Trei arkade, din kari iea de la mizloks era ka o noarti, le înfijjima trecerea. A'ieste arkade ie deskidea, ne de o narte, în korido-rsls snde se afla kontele ks Franz, mi, ne de alta, într’o kameri mare natrati înkonjsrati neste tot» de firide asemene ks aielea de kari vorbirims. In mizloksls acestei kamere se înilna natrs nelre kari era o dinioari allars, nreksm arata krsiea 4e înki se afla d’assnra lors. O singsri lamni, nssi ne sns kans de koloani», ls-mina ks o Ismini nalidx mi tremsritoare strania syenx bare se înfijjiuia înaintea okilors qelors doi visitatorî asksnmj în smbra. Sns oms medea, ks kolsls rezimats ne a«iea koloani, mi nitia, ks snatele intorss kitre arkadele nrin kari se sita Mei de ksrînds sosijii. A'iesta era kansls bandei, Luigi Vampa. De jsrs îmnrejsrsls lsî, vr’o dosi-zeii de bandijjî CONTELE DE MONTE-CRISTO. 175 sta grxmxdiiji dane kanrimala lor», kalkayî în mantalele lor» sa» rezimagi de ana fel» de bankx de neatrx kare domnia înnrejarala arestai kolambaria. Fix-kare mi avea karabina Iîngx mxnx. în fanda, o sentinela tT>k»tT>, abia vxzatx, mi asemene »ne! ambre, se nreîmbla de kolo nînx kolo ne din aintea »n»î fel» de deskidere kare se kanos'iea najjin» 11a-maî nentra-kx întanerikal» era mai des» în nartea lok»l»î. Kxnda krez» kontele kx Franz se bakarase îndes-tala de ayeaslx vedere nitoreaskx, îmi n»se debitai» ne b»ze ka S'L i rekomande tx'ierea, mi, sainda iele trei Ireale ie kondayea dela koridor» la kolambaria, intri. în katnerx nrin arkada dela mizlok» mi înainta kxtre Vampa, kare era ama de a fandat» în «litirea sa, înkxl» n’aazi sgomolala nawilora seî. — lIine e akolo? strigi sentinela mai najjina nreo-kanati., mi kare vlz» la lamina lamiieî ana fela de ainbrx 4e se mxria la snatele kanitanalaî sea. L’aMesta strigxta, Vampa se skali iale, trxgînda ka a«ieia-mî iajiealx ana nistola de la brxala sea. într’o klinx, tojjî bandijjiî farx ne nmioare, mi doax-zewî ueve de karabinx se îndrentarx asanra kontelaî. — Ei bine! zise a'iesta ka linisie, mi fxrx ka sx i se mis4e ana singară maskia din obraza; eî bine! skain-nala mea Vampa, mi se nare kx faiiî mare keltaialx ka sx nriimesm ana amika! — Armele josa! strigi atamil kanitanala fxkînda ana semna imnerativă k’o mxnx, no kxndS skotea ka yea altx nxlxria sa resnektaos». Ile armx, înlorkînda-se kxtre singalarala nersonayia kare domina toatx S4ena a'ieaslx: — Eartx, domnale konte, i zise ela, dar ama do 176 BIBLIOTECA L1TTERARIA nsjjin» m’astentam la onoarea visiteî d»mitale, înkxt» ns te reksnoskssem. — Se vede kt a! o memoria sksrtx desnre or ne l»kr», Vampa, zise kontele, mi ns nsmai kx «ij^T fisionomia oamenilor», dar înkx mi învoielele ie le ai fxksts k» dînmiî. — Illi ie învoiele am sitat», domn»Ie konte? Întrebi» bandit»l» ka »n» om» kare, dak’a fxksts vr’o gre-rnealx, ar» dori din s»flet» a o îndrenta. — N» ne am» învoit», zise kontele, kx n» nsmai ner-soana mea, ii mi a amililor» mei, sx uî fix sakrx? — în ie am kxlkat» traktatsls, Esielinjix ? — Ai rxnits, astx searx, mi ai transnortat» aii ne viie-kontele Alberlu de Morcerf; ei bine! »rml> kontele k’an» ton» kare fxk» ne Franz a se înfiora, aiest» j«ne e ansi» dintre amilii mei, aiest» j»ne lokaesie într’aieia-mi kasx k« mine, aiest» j»ne a fxksts Corso ont» zile în ka-leaska mea, mi k» toate aiestea, 1» ai ad»s» aii, mi, adasse kontele skojiînd» skrisoarea din nossnar», ai ier»t» o res-ksmnxrare nenlr» dîiis»l» ka k»m ar» fi fost» line siie ie om». — De ie n» m! a ui sn»s» voi aieasta? zise kani-tansl» înlorkînd»-se kxtro oamenii sei, kari se traserx lojii înderxt» înaintea kxstxtsreî sale ; nenlr» ie m’ ani fxkst» sx mi kalks ksvîntsl» kxlre ana om» ka D. kontele? Ile sxn-ijele Cristului! dak’amî li krezsts kx »nsl» din voi a siist» kx aiest» j»ne era amik»l» Esielinjiei Sale, i ami sdrobi kaii»l» k» mxna mea! — Ei bine! zise kontele întorkînds-se kxtre Franz, Ui am sn»s» kx s’a fxkst» o gremalx în nrivinua sa. - Ns eşti singsr»? întrebi» Vampa ks neastîmnxr». — Ssnt k» nersoana kxria era adresatx astx skri-soare, ini kxria am vrei» sx nrobez» kx Luigi Vampa e »nă om» kare mi yine kavîntsls. Vino, Esielinjix, zise el» CONTELE DE MONTE-CRISTO. 177 l»i Franz, eati Luigi Vampa, kare uî va snsne îns8-uri kt i nare foarte re» do greinala ye a fikst». Franz s’anronii, kanitan«l» fik» knjî-va nanii înaintea l»î Franz. — Bine ai venit» între noi, Esyelinjji, i zise el»; ai aszit» yeia ye a zis» kontele iui yeia ye i am resnsns»; voi» ad'L»i,ii ki n’aiuî li voit» niyi o daţi, ka nenlr» yele natr» mii de niastri la kari am otirît» resksmnirarea amik»l»i d»-mitale, si se fi întîmnlat» »n» asemenea lakr». — Dar, zise Franz »itmds-se îmnrej»r»i k» neas-tîmmr», snde e nrisonier»I»? n» I» viz». — Krez» ki n» i s’a întîmnlat» nimik»? întrebi kontele înkrsntindK-ini snnnyeana. — Ilrisoniersl» e akolo, zise Vampa aritmd» k» mina în fsnditsra ne dinaintea kiria se ureîmbla sentinela, iui mt dsk» si i snsi» îns»-mi ki b liber». Kanitanal» înainti kitre lok»I» aritat» de dînssIS, mi kare era »n» fel» de înkisoare uentr» Albertu, mi Franz îl» srmi din nre»m k» kontele. — lIe faye nrisoniersl»? întrebi Vampa ne sentinela. — lire lenea mea, kanitane, resn»nse anesta, n» syi»; de mai m»lt» d'o or1» n» 1» am aszit» iniskind». — Venijji, Esyelinjje! zise Vampa. — Kontele mi Franz »rmari meante onts trente, tot» «rrnind» d»ne kanitan»!», kare trase o verigi mi îmninse o HUIl. Atsnyi, Ia lamina »neî lamne asemenea k» ayeia kare l»inina koIsnibariBl», ii»t»ri vedea ue Albertu, înfimsrat» într’o manta ye i o îmiirsmstase »nsl» din bandijji, kslkat» într»n» koly», mi dormind» somnsl» yel» mai nrofsnds. — Eati! zise kontele s»rîzmd» ks ayel» s»rîs» kare era Contele de Monle-Crisle. Voi. III. 19 Nu e reu pentr unu omfi quare era să fiă împuşcaţii mâine la şepte ore. CONTELE DE MONTE-CR1STO. 179 numai al» l»î, n» & re» nentr’sn» om» kare era si fii îm-nuiukatu miine la uieante ore. Vampa se sita la Albertu adormit» k» oare-kare mirare. Se vedea kt n» era nesimuitor» l’aieasti nrobi de ksraiji». — Ai drentate, domnule konte, zise el», aiest» om» kati si fit »n»l» dintre amicii dsmitale. Ile urmi, s’anronib de Albertu mi 1» atinse ne »-mer» zikîndsî: — Esielinjji! vrei si te skoll? Albertu întinse brau»I»; îmi freki nleonele mi des-kise okil. — Ax! ax! zise el», dsmneata eşti, kanitane I ie Dumneze», trebsia si ini mal IamI si dorm»; visam »n» vis» foarte frumos»: visam ki danuam »n» galon» la Tor-lonia k» kontesa de G... lui! skoase orloijiisls, ne kare îl» nistrise ka si j»deie singur» desure timnul» ie era si treaki. — O ori mi jumitate dune meziul» nonj|iî! zise el»; dar la ie drak» mi destentaiiî l’aieasti ori? — Ka si ui siiui» ki eşti liber», Esielinjji. — Skumnul» me», resnunse Albertu ks o nerfekti libertate de sniritu, yine minte ne viitor» asin maşinii a I»I Napoleon iei» Mare: „Desteanti n»maî nenlr» nuvelele iele »rîte!‘fc Daka mi lisai si dorm», eram si ml termine galonul», mi eram si yl fi» reksnoskitor» toati viajja mea... I|I a» nlitit» dan resksmmrarea mea? — N», Esielinjji. — EI bine! alunii, k»m s»nt liber»? — Oare-iine kir»ia n» not» refssa nimik» a venită si te reklame. 180 BIBLIOTECA LITTERARIA — Ilîn’ ani? — Ilîn’a’ii. — Ax! ze«! anestx oare-nine e nrea amabil». Albertu se xiti» îmnrejsr»! mi vt»z» ne Franz. — xIe fel»! zise el», dsmncata est!, sk»mn»l» me» Franz, kare men.il ama denarte k» devotament»l»? — Ns s»nt e», resnsnse Franz, *ii veiin»l» nostr», D. kontele de Monte-Cristo. — Ax! domn»le konte, zise k» voiomii, Albertu dre-gînd»-mî kravata mi nrBniksjjele, estî »n» om» într’adevir» nrejjios», mi sner» ki, mi vei nrivi tot» d’axna ka îndatorat», mal întîi» nentr» trissn, ne srmi nentr» asti» fanţi,. IHi nil întinse uri,na ki,tre konte, kare se înflori, în mi-n»!»!» krLiid»ida ne a sa, dar kare i o dete ks toate aiestea. Bandital» nrivia toali, sncna awensta k’sn» aer» în-kre menii». Era învederat» obimnxit» a ui! vedea nrisonier! tre-mBrxnds înainte!, mi eati k^ era »n»l» a kirsia nat»ri, veseli» n» sxferise ni'i! o skimbare. Ki,t8 nentr» Franz, era înln,ntal» vxzînd» ne Albertu k* ar» fi s»siiin»t8, kiar» în fajja »n»i bandit», onoarea na-Uionalx. — Sk»mn8l» me» Albertu, i zise el», daka vrei sx te grxbesnt, vom» avea în kt limn» a ne d»iie st, terminam» noantea Ia Torlonia ; îjj! vei »rma galonxl», far’a avea vre »n» nekas» ne domn»l» Luigi, kare, în toatr, îmnrej»rarea aneasti, s’an»rtal», într’adevxr», ka «n» om» galant». — Ax! într’adevLr», zise el», a! drentate, mi vom» n»tca fi akolo la doss ore. Donm«Ie Lnigi, »rmi> Albertu mai e vre o formalitate de îmnlinit» ka si» ne lsimi» voia de Ia Esielinija Voastrb? CONTELE DE MONTE-CRISTO. 181 — Nhî »na, domn«le. resnsnse banditul», iui est! liber» ka aerai». — Daka e ama, viaijT, bam. iui voioasx ! Veniui, domnilor», veniţii! Illi Albertu, armai» de Franz mi de kontele, des'iin-se skara mi trek» nrin sala wea mare na trate ; toţii bandijiiî era în niiioare mi k» niliriele în mini. — Peppino, zise kanitanala, di-mî torjja. — Ei bine! we vrei lii> fam? întrebi kontele. — Voi» S7i vi uetrek», zise kanitanala; asta e 4ea mai mikt onoare ie nota fa'ie Es'ielinjiei Voastre. Illi, lainda lorua au rin si. din numele uistoralaf, merse înaintea oasnilora seî, n» ka an» feiior» kare îmnlinesie o fante de servilitate, dar ka »n» reţie kare nreyede nis4e ambasadori. Kimda ajanse la noarte, se înklini. — Illi akam, domnsle konte, zise ela, îiiT renoeska snasele mele, mi snera ki na vei avea nÎ4i ana resimtimenta nentra neia ie s’a întîmnlata? — Na, sksmnala mea Vampa, zise kontele, lvatre a-’ieasta, îyi reskamnerî rete'iiriie k’o manieri ama de galante, în kita mâi k'B i vine kaiva st ţţi m»lu»meask't nentra kt le ai fLk»t». — Domnilor»! zise kanitanal» intorkînda-se kitrc «iei j»ni, noate ki nron«nerea 11a vi se va ni>rea foarte a-trigitoare; dar, de veţţi avea vre o date dorinţia a mi faue o a do»a visite, or ne ande voia fi, vejji li bine nriimiţii. Franz mi Albertu salatan». Kontele emi wela d’întîia, Albertu dane dînsala, Franz reininea 4ela din srnii. — Es4elinţia Voaslri are si mi Rearb 4eva? zise VTampa sarîzînda. 182 BIBLIOTECA L1TTERARIA — Da, o mirtsrisesk», resnsnse Franz; aiul fi k»ri-osS si s*ii8 «ie skriere era aweia ne kare o qitiai k« atita Isare aminte kxnd» am» sosit». Comentariele lui Cesar, zise bandit»lă, ekartea meadenrealeijere. — Ei bine! n» vii? întrebi» Albertu? — Vi» ak»m, resn»nse Franz; eati-mi. IUi euii îmnreani k» qeî alţii ne gasri. Fikari kf»yî-va nanii în kimnii. — Ax! ertaţji-mi! zise Albertu întorkînd»-se înde-rit»; îmi dai voia, kanitane? IUi mi anrinse yigara la torj|a l»i Vampa. — Ak»m, domnsle konte, zise el», lea mai mare nrini daka se noate; jji» nrea m»lt« si mi d»k» a mi termina noantea la d»ie!e Bracciano. Aflări eari trisara »nde o lisaseri; kontele zise o singsri vorbi arabi l»î Aii, mi kaii nlekari în f»ga mare. Era tokmaî do»i ore la orloijnsl» l»i Albertu kmd» amîndol aminii reintrări în sala de danjjat». întoarcerea lor» fs o minsne; dar, k»m intrări îm-nre»ni, toate neastîmnirele ie mi le fiksse cineva desnre Albertu încetări ne klini. — Doamni, zise vi'ie-kontele de Morcerf înaintind» kitre kontesa, a sean ai av»t» banitate a mi nromite »n» galon», vi» ltarn tirzi» a mi reklama asii nromitere grajji-oasi; dar eati amik»l» me», ne kare îl» ksnosci kit» de isbitor» al» adeviralaî este, mi kare te va înkredinya ki n» e greiueala mea. IUi fiind»-ki în minat»]» acesta m»sika da semnatei» valsai»!, Albertu îmi netrek» brajj»!» îmiirej»r»l» taliei kon-tesei mi desnir» k» dînsa în vîrtej»l» daniiitorilor». în timnal» acesta, Franz ksyeta la sing»lara înfiorare Albertu îşî petrecu braţul» împrejurulu talie! contese! şi despăru în danţătoriloru. vîrtojulu 184 BIBLIOTECA LITTERARIA kare trek» nrin tot» korn»l» kontel»î de Monte-Cristo tn mi-nstsl» kînd» fssese oare-k«m nevoit» a da mtna 1»! Alberu. CAPITULB XXXVIII. Initilairea. A do»a zi, sk»]tnd»-se, întîia vorbt a l»l Albertu f» de a nron»ne l»l Franz a se d»qe st dea o visitt kontel»!; i mai msljjsmise în aj«n», dar tnjjelepea kt »n» serviqi» ka awela ne kare i 1» ftksse merita do»t msljmmite. Franz, ne kare o atraijere mestekatt k» snaimt îl» îmnim,iea kttre kontele de Monte-Cristo, n» vrs st I» lase a se d»qe sing»r» l’aqests om» mi îl» însoyi; amîndol fsrt întrodsmî în salon»; qinqî minste în »rmt, veni mi kontele. — Domn«le konte, i zise Albertu d»ktnd»-se snre dîns»l», dt-ml voia st ijî renet» mi asttzî qeia qe jjl am zis» re» a seart, adikt kt n» voi» sita niql o datt în qe fel» de îmnrejsrare mî aî venit» într’ajstor», mi kt ml voi» a-d»qe a minte tot» d’asna kt ui s»nt dator» viajja sa» qeva asemenea. — Sk»mn»l» me» veqin», resnsnse kontele rîzînd», nrea iii mtresql îndatoririle kttre mine. Mî estî dator» o mikt ekonomit de vro do»t-zeqî mii franql din b»djet»l» dwmitale de ktlttorit mi nimiks mai m»lt», bine vezi kt asta n» meritt a mal vorbi qineva. llli dumneata, adasse CONTELE DE MONTE-CRISTO. 185 el», nriimesqe komnlimentele mele, ai avat» ana sinije reue minanata iui o nenisare adorabili. — He eram si 1‘alta, konte! zise Albertu; ml am naşa în minte ki am avat» o learli ka lineva mi ki a armata ana daela dan’aqeasta, mi am vrata si fak» ne aiei bandiui si înyeleagi ana lakra: ki în toate uerele din lame se bata oamenii, dar ki namai Francesiî se bata rîzînda. Ka toate a'ieslea, fiind»—ki îndatorirea mea kitre damneata na b mai naijina mare, voia si te întreba dalta, urin mine, nrin ami'iii mei uii nrin kanosuinjiele mele, ii’auiî natea si yi frâ bana neutra «leva. Tatila mea, kontele de Morcef, ltare e de oriyini snanioli, are o nosiniane înalţi în Francia mi în Spania; via a mi înfijjinia iui eă, mi toyi oamenii kari ini iabeska, ka si disnai de noi. — Ei bine! zise kontele, j]i mirtariseska, domnale de Morcerf ki astenlam nronanerea damitale mi ki o nriimeska ka loati inima. Kiara de malta aveam a minte si jii ier» ana mare servi'iia. — Kare? — N’am fosta nim o daţi la Parisu; na kanoska Parisul... — Adevirata! strigi Albertu, ai natata tni nîtiakam fir’a vedea Parisul, b de nekrezata! — Ka toate acestea, e auia! dar simya, ka damneata, ki o langi nesminui desnre kanitala lamii inteliyinte e ana lakra ka nenatinţ}!. Na este namai atita: noate kiara auii li fikala de malta asti kilitorii neanirati, dak’ami fi ka-noskata ne Mineva kare si mi li natata întrodaie întrViea lame an de n’aveam ni'ii o relajjiane. — Ox! ana orna ka damneata! strigi Albertu. — Eşti nrea bana; dar fiinda-ki na kanoska si am alta merita de kila a natea si faka konkarinyi ka V — Que vrei, conte! mî am pusu în minte que am quineva şi que a urmaţii una dueiu. avuta o certă ca CONTELE DE MONTE-CRISTO. 187 milionar» k» D. Aguado k» D. Rothschild, mi kx n» mxdskS la Parisu ka st mt jok» k» banii, astx mikx îmnrejsrare m’a onrit». Ak»m nron»nerea d»mitale mi» otxrasye. St vedem», îmi nromiyi, skamn»]» ine» domnale de Morcerf (kontele în-soyi aceste vorbe k’»n» ssrîs» singslar») îinî nromijjî, kxnd» mx voi» d»4e în Francia, a mî deskide «mele oamenilor» a-4elora »nde voi» fi ama de strein» ka »n» Huron sa» ka »n» Cocliincliinesu? — Ox! kxt» nentrs asia, domnsle konte, de min»ne • mi k» toatx inima! resimise Alberiu; k» atxt» maî b»k»ros» (skxmn»!» me» Franz, n» jjî bate mslt» jok» de mine) kt sânt kixmat» la Parisu nrintr’o skrisoare ne am nriimit’o kiar» azi dimineay,x, mi în kare e vorba nentr» mine de o alianjjT k» o kasx foarte nlxkstx mi kare are iele mai bane relayisn! în l»mea narisianx. — AlianjjT de kxsxtorix ? zise Franz rîzînd». — Ox! Dsmnezesl» me», da! Asts-fel», kxnd» vei reveni la Parisu, mx vei afla om» k» kasa mea mi noate kiar» mi tatx de familii. Asta mî medea nrea bine, mie, kare am «ii» nat»ral» ama grav», n» e ama! Or mi k»m însx, konte, UÎ o renet», e» mi k» ai mei s»ntem» ai dsmitale k» tr»n» mi s»flet». — Ilriimesk», zise kontele, ki/ii îyî j»r» kx n»mai as-tx okasi»ne mi linsia snre a realisa nisie nroiekte ne kari le rsmeg» de m»lt» timn». Franz n» se îndoi niii »n» min»t» kx aqesle iiroiek-te era awelea desnre kari skxnase o vorbx kontel»i în nes-4erea din Monte-Cristo, mi se »iti> Ia kontele, ne kxnd»zi-iea alieste vorbe, snre a ierka sx deskonerx nefisionomia sa o l»minx dintr’a«ieste nroiekte ne 1» kondsiea la Parisu: dar era foarte gre» a nxtrsnde în s»flet»l» a'iestsi om», mal’ vîrtos» kxnd» îl» vxl»ia k’»n» ssrîs». 188 BIBLIOTECA LITTERARIA. — Dar sx vedem», konte, »rmi. Albertu, înkxntat» e a nstea nrodH'ie »ns om» ka Monte-Cristo, st n» lix vre »n» nroiekt» în vînt», nreksm fa'ie lineva o miix în kxlxtorix mi kari, zidite ne nisin», le iea Tea d’întîi» s»llare avînt»l»i. — N», ne onoare, zise kontele; voi» sxmxdsk» la Parisu, kalx st. mx d»k». — Uli kxnd»? — Dar kxnd» te vel (l»'ie mi dumneata? — E», zise Albertu, ox! D»mneze»l» me«! în 'lin'ii-snre-zeie zile sa» în trei scntT.nn.ne iei» nisll»; timnsls kare mi va treb»i sure a mx întoarce. — Ei bine! zise kontele, îiiî da» trei lsnî; vezi ne largx mxssrx ui da». — Uli în trei l«ni, strigi Albertu k» baksrix, veî veni sx haiţi la sma mea? — Vrei o întîlnire, zi k» zi, orx k» orx? zise kontele; le însiiinuez» kx am o esaktitate minsnatx. — Zi k» zi, orx k» orx, zise Albertu; îmi vine nrea bine la sokotealx. — Ei bine! fix. întinse mxna sa kxtre »n» kalen-dar» atîrnat» lîngx oglindx. — Astxzi avem», zise el» , 21 fevrsar» (îmi skoase orloyial») s»nt» ze«ie mi jsmxlate de dimineayx. Vrei sx m’astenjji la 21 mai» fiitor», la ze'ie ore mi jsmxtate de dimineajix? — Minsnat»! zise Albertu, dej»n»ls va li gata. — Knde mezi? — Strada Helder, no. 27. — Eşti singsr», n» ui ad»k» vre o s»nxrare? — Loksesk» în olelsl» nxrintesk», dar într’sn» na— vilion» din fsndHl» ksruiî, ks totxl» denxrtat».. — Bine. Kontele mi lsx tabletele mi skrise: * avtmu 21 fevniarfi; simţii (jece şi jumătate de dimineţă. 190 BIBLIOTECA LITTERARIA „Strada Helder, No. 27, 21 mai», Ia zeie ore iui jsmxtate de dimineaux. — Illi ak»m, zise kontele n»nînd»-mi în nossnar» tabletele, fii liniştit», minstarsl» orloRislBi dsmitale n» va fi mai esakt» de kxt» mine. — Te voi» vedea înaintea nlekxrii mele ? întrebi Albertu. — N» sii»: kxnd» nleii? — Illek» mxine la linii ore seara. — At»nii, îui zik» adio. Am o trebsinjp Ia Nea-pole, mi n» mx voi» întoarie înainte de sxmbxtx searx sa» dsminikx dimineaux. Uii dsmneata, întrebi kontele ne Franz, ideii asemenea, domn»le baron»? — Da. Ilentr» Francia ? — N», nentr» Venezia. Mai remxi» »n» an» sa» doi în Italia. — N» ne vom» vedea nrin »rmare Ia Parisu? — Mi e teamx kx n» voi» avea astx onoare. — Ama dar», domnilor», kxlxtorix b»nx, zise kontele ielor» doi amiiî întinzînds-le mxna la fix-kare. Era întîia orx kxnd» Franz atinijea mxna aiest»! om»; tresxri, kxiî aslx mxnx era îngeri tx ka de »n» mort». — Ilentr» nea din srinx oarx, zise Albertu, s’a otxrît» ne ksvinlsl» mes de onoare, n» e ama? strada Helder, no 27, în 21 mai», la zeie ore mi jsmxtale de dimineajjx? — în 21 mai», la zeie ore mi j»mxtate de diminea-jjx, strada Helder, no 27, resn»nse kontele. At»nii amîndoi amilii salstarx ne kontele mi emirx. — Dar ie ai? zise intrxnd»înkasx Albertu l»i Franz nar’kx eşti îngrijit» de *ieva. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 191 — Da, zise Franz; jjî o mirtariseska, kontele e ana omB singalara, mi asti Întîlnire ne ni a dat’o la Parisu mi kam neastimnin. — Asii întîlnire... te neastîmniri! Ama dări vei fi nebana, skamnala mea Franz? strigi Albertu. — Me st jjisnaia? zise Franz; nebană nenebanaaina mi nare. — Askalti, resnanse Albertu, mi mi nare foarte bine ki a venita imrejararea si ui o snaia; dar mi ai narata tota d’aana rene ka kontele, kare, din narte-mî, mi s’a ni-rata tota d’aana ana orna kam se kade în lirivinua noastri. Ai leva nartikalara înkontra lai? — Iloate. — La ai mai vizata ne ande-va nîn a na la In-tîlni a'ii? — Da. — lUi ande? — îmi dai kavîntala ki na veî skoate vorbi daka gl voia snane ? — îjji daa. — Ile onoare? — Ile onoare. — Bine. Askalti daka e ama. Illi atanii Fraz snase lai Albertu da'ierea sa la in-sala de Monte-Cristo, ksm s’a întîlnita akolo k’ana ekinauiă de kontrabandieri, mi, în mizlokală arestai ekinaijua, ka doi bandijjî korsikani. Anisi vorba asanra talaloră îmnrejaririlor ă osnitalitiuii feeriwe *ie i o detese kontele în nesierea sa de O Mm mi ana de Nontţî. I snase asemenea lina, xaiisala, stataele, realitatea mi visala, mi kam, la deslentarea sa, na mai remase ni-raika , ka nrobi mi ka ada’iere a minte de toate întîmnlir*" 192 BIBLIOTECA LITTERARIA le acestea, de ki,ta mikala yacht, kare nlekase nentra Por-to-Vecchio. Dsn’aqeia treka la Roma, la noantea de la Coliseu, la konvorbirea ie o aazise între dîns»I» uii Vampa, kon-vorbire nrivitoare la Peppino, în kare kontele in! jjinase kavîntala de a kinita ertarea banditalaî, dane kain cititorii noştri nota jadeka. în 'iele din arini,, ajanse la întîmnlarea din noantea trekati,, Ia înkarkitara în kare se aflase VT>zînda ki, i lin— sia mease saa meante sate de niastri ka si, imnlineaski» sama meraţi,; în nea dane arini,, la idea ne avasese de a se îndrenta la kontele, idei, kare avasese tot» de o daţi ana resaltala ama de nitoreska ki.ta mi de maljiamitora. Albertu askalta ne Franz ka «iea maî mare laare a minte. — Ei bine! i zise elîf ki.nda termini, din vorbire, 4e Iakra de mirata vezi în toate astea? kontele e kijHtora, kontele are o korabii, a sa, nentra ki» e înavajiita. I)a-te la Portsmoulh saa la Southampton, vet vedea nortarile nline de yaclite kari sania ale anora Angli avajn ne aa aieia-mi fantasii,. Sure a sui ande si, se oureaski, în ki,li,torieIe sale, sure a na mtnka aneste bakate tikidoase kari ne înveninează, ne mine de natra lani de zile, ne damneata de natra ani, snre a na se kalka ne aneste blestemate natar! ande na noate dormi line-va, a naşa de i a mobilată o lo-kainjih la Monte-Cristo. Dane ne iui a mobilată lokainjja, s’ a temala ka na kam-va gavernala toskana st, i dea nas— nortala mi si, mi nearzi» kellaelile, atamn a kamnirata insa-tla mi i a laata namele. SkamnalSmea, skotoiesie în min ea damitale iui snane-ini ki,ul oameni ne kari î! kanosii iea namele nronrietăyilora ie na le aa avata niii o dată. CONTELE DE MONTE-CIiISTO. 193 —• Dar, zise Franz I»l Albertu, bandiyiî korsikanî kari se afli în ekinai^isls se»? — El bine! 'ie Iskrs de mirat» vezi am? Smu mai bine de kits or-kare alts , ns e ama, ki bandijjiî korsikanî ns ssntS f'srl, dar nsmai mi nsmai nisie ksrayi fsgarî ne kari vre o vendetta 'i a esilalS din oramsls sas din satsls lors; îî noate vedea nrin srmare nineva fir’ a se komiirornite; kits nentrs mine, îijî deklars kx, de mi vorâ ds'ie vre o daţi în Corsica, nîn’ a ns mi înfiyima Ia gsverns sas la nrefekls, mi vois înfijjiiua Ia bandiţi lsî Colomba, daka ksm-va va nstea 'lineva nsnc mina ne dînmii; îmi nars ni-s*ie oameni minsnuijl. -- Dar Vampa mi ks neala sa, resnsnse Franz; a-aeia ssnts bandiţii kari onresks ka st, fsre, ns noijî zme ki ns e ama, mi se nare; *ie zim desnre inflsinna kontelsî a-ssnra snors asemene oameni? — Vois zi'ie, sksmnsls mea, liinds-ki, dsnc ksm e de krezsts, ssnl datora vlaya a'iesteî inflsinue, kx ns nota si o kriliks es nrea de anroane. Ama dan, in loks de ai fa'ie ka dsmneala o krimi kanitali, nriimes'ie mal bine si Îs sksss, daka ns nentrs ki mî a skinats viajja, ieia 4e noate e nrea mslts, dar 'iels nsyins nentrs ki m’ a skstits de na-trs mii livre din moneda noasln , ssnn ks kare ns m’ ars fi stimata de sigsrs în Francia ; «icia nenrobeazi, adasse Al-berlîi rîzînds, ki niminî ns b nrolets in jjara sa. — Eî bine! eati tokmaî ama. Din kare jjan e kon-tele? ie limbi vorbesie? ne mizloaie de trxits are els?de snde i vine nemirvinita sa avere? kare a fost» aiea narte d’întîis a viejjei sale misterioase mi neksnosksle kare a re-snxndils ne «iea d1 a dosa aliels intsneriks mi anca misan-tronii? Eali «ieia «ie amî vrea si ksnosks, în loksls ds-mitale. Conlclc de Monte-Cristo Voi. III. 13 194 BIBLIOTECA LITTERARIA — Skamnala mea Franz, resnanse Albertu, kmdă ai vizetă, nriimindă skrisoarea mea, ki aveam trebHinji'B de inflainua kontelai, te ai dasă mi i al zisa: Albertu de Morcerf, amikala mea, se afli, tntr’ana nerikală, ajati-mi si la skinimă dintr’ aceslă nerikala, na e ama? — Da. — Atenei, întrebate-te-a ela oare, cine este acesta Albertu de Morcerf? de ande ivine nainele? de aude i vine averea? ne mizloaee de trăită are ela? din kare yari e? ande s’a niskată?? înlrebals-te-a aceasta? snane. — Na, o mirtariseskă. — A venita, mi nimika mai malta. M’ a skosa din miinele D-laî Vampa, ande, ka toate antirile melc nline de nemsare, dane kam zi*iî damneata, faceam o ţigara nrea arîla, o mirtariseskă! Ei bine! skamnala mea, kmdă, în skimbala ane! asemenea binefaceri, îmi cere st faka neutra dînsala ceia ce se face în toate zilele neutra yela d’întîia nrincine rasa saă italiana kare trece nrin Parisu, adika de a Ia nresinta în lame, vrei ka st i refasa aceasta! Laşi în kolo, Franz, eşti nebană. Kati sa snanema ki, înkontra obineialai, toate ka-vintele uele bane era asta dala în nartea lai Albertu. — în cea dane arma, resnanse Franz k’ ană sasnină, fa kam îni va Micea, skamnala mea vice-konle; kieî toate kate le ai vorbită sântă foarte snecioase, o mirtariseskă; dar 11a e mai najjină adevarată ka kontele de Monte-Cris-to h ana omă strania. — Kontele de Monte-Cristo e ană iilantronă. Na yîa snasă ka ce skonă vine la Parisu. Ei bine! vine ka si kon-kare la nrcj|arile Monthyon: mi, dalta i va trebsi namaî vo-tală mea nenlra ka si le kanete, mi inflaiiijja anelai domnă ama de arîlă kare Ie face a se kinita, ei bine! i voiă da CONTELE DE MONTE-CRISTO. 195 vot»I» ine» mi i voi» garanta aneastT InflsinuT,. Ast«-feI5 dări,, sk»mn»l» me» Franz, st us mai vorbim» desnro aweasta, aidejji st ne nsnem» la masT, mi st fanem» anoi o visitT din »rmT la San-Petru. Se ftk» d»ne k»in zi'iea Albertu, mi, a dosa-zi, la •lin'iî ore d»ne nrînz», amîndoi j«niî se nirisirt, Albertu de Morcerf nentr» ka st se întoarkT la Parisu, Franz d’Epinay nentr» ka st se dskT st netreakx vre o ninm-snre-zene zile Ia Venezia. Dar, înainte d’a se s»i în trissrT, Albertu de Morcerf mai dete mi l)Tiat»I»î dela otel», atTt» de msit» i era teaniT ka n» k»m-va komeseansls se» st linseaskT la întîl-nire, o karlT nentr» kontele de Monte-Cristo, ne kare era skris» k» kondei» de nlsmb» s»b vorbele anestea: „Vine-konte Albertu de Morcerf, u mi »rniTtoarele rîndsri: 21 mată, la zeue orc tui jsmztate de dimineatţz. 27, strada Ilelder. CAPITDLU XXXIX. într’a'iea kasr» din strada Helder, »nde Albertu de Morcerf detese înlîlnire la Roma kontel»! de Monte-Cristo, se f&qea, în dimineajja dela 21 mai», nregTtire nentr» nrii-mirea j»nel»i. 196 BIBLIOTECA LITTERARIA. Albertu de Morcerf loksia într’»n» navilion» lie se afla în 8ngi»l» anei ksrjjî mari iui în fajja anei alte zidiri kare era destinata nentr» komanî*. Nsmai do»x ferestre del’ aiest» navilion» da ne stradx, iele alte nrivia, trei în k»rte, iui alte do»x în grxdinx. Intre k»rte mi grxdinx se înxljia lok»injja *iea fa-sionabilx mi înkxnxtoare a kontel»! mi konteseî de Morcerf, loksinjia fxkblx d»ne g»st»l» iei» brît» al» arxitektarei im-neriaie. lle toatx lxryimea nronrietijjii se întindea sn» zid» kare da în stradx, avînd» asanrxî, din distanjjx în distanjix, vase de flori, mi era txiat» la mizlok» de o mare grilx k» lxnii da»rite, kare forma inlrxrile de nomnx; o nortiyx, măi liuilx de lojea nortar»l»l, era nentr» treierea oamenilor» ksrjiiî sa» a stxnînilor» kxnd» intra sa» emia ne jos». D»n’alegerea navilonal»! în kare loksia Albertu, se n»tea ksnoasie nrevederea qea delikatx a snei m»me kare, nevrînd» sx se desiiaryx de fiisl» ei, înjielesese k» toate a-neslea kx »ns jsne de seama vine-konteI»î avea nevoix de întreaga sa libertate. Se mai ksnoasuo asemenea, de altx narte, katx sx o sn»nem», egoism»!» «iei» înjielegxtor» al» j»nel»î kxr»ia i nlx'iea astx viaijx liberx mi trxntavx, kare e viaya fiilor» de familix, mi ne kare i o dasria ka anei naseri kolivia sa. Ilrinlr ’ aqeste do»x ferestre kari vedea în stradx, Albertu de Morcerf n»tea sx nriveaskx. Vederea din afarx e atxtb de trebainqioasx jsnilor» kari vor» tot» d’a»na sx vazx I»mea trekînd» ne orizontal» lor», kiar» dak’anest» orizont» ar» fi na mai al» stradei! Anoî, dsne 'ie nrivia, dak’aieastx nrivire nxrea kx merita o qer- * Zidirile în kari se afls ksxniele, grajdsrile, nionroanele ini alte asemenea. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 197 lelare mai mare, Albertu de Morcerf nstea, ka si se oks-iie de ner'ietirile sale, st. easi ne o nortigi kare resnsndea într’aieia iie o ariîarims lîngi lojea nortarslsi, mi kare meriţi. o lsare a minte nartikslari. Asta era o nortiyii kam sitati de toati Ismea din zisa kmds fssese zidiţi, ini ne kare ars fi krezst’o lineva înkisi nentrs tots d’asna, atits de diskret^ iui nlim» de nsl-bere se nirea, dar a kiria înksietoare mi jiînîne snse ks îngrijire ari,ta o nraktiki misterioasa. AsIt. nortiui asksnsT. finea konksrinjp nelors alte dosi. mi mi bitea joks de nortarsls, de a kirsia nrivigere mi isridilqjisne skina, deskizînds-se ka suia nea faimoasi a nesnerii dintr’ o Miiz tui ma de Nontţl, ka Sesama înkm-tati a lsi Ali-baba, urin mizloksls snors ksvinte kabalistine sas a snors rîkîirî, ks kari s’a învoits nineva, nronsnniate de glassrile nele mai dslnî sas fikste de debitele iele mai ssbyiri din lsme. La kanitsls koridorslsî iclsi întinss mitiksts, ks kare komsnika astT. nortiui, ini kare finea antikameri, se des-kidea în dreanta sala de înmkare a lsî Albertu kare da în ksrte, mi în stingă miksls ses salons kare da în gridini. Tsfime mi nlante tîrîtoare se întindea în forma sneî aiuritori înaintea ferestrelors, asksnzînds de ksrte mi de gridini, interiorsls anestors dosi înkineri, kari era sings-re la nlansls de joss, mi snde nstea nitrsnde kistitsrele indiskrete* La întîisls nlans, aste dsoi înkineri se veneţia , a-vînds mi ele o a treia intrare în antikamerb. Aste trei înkineri era sns salons, okamcn de ksl-kare mi sns bsdoris. Salonsls de joss era sn« fels de divans afyerians fiksts nentrs fsmitori. i 198 BIBLIOTECA LITTERARIA. B»dori»I» din nlan»l» d'întîiK resnsndea în kamera de k»lkat» mi komsnika k» skara nrintr’o »mx nev»z»tx. Se vede kx toate mxssrele de fereai» se l»aserx. DasBnr’aiest»! nlan» este kanitala iadslsî, iui »nde satana ijine adsnarea drauilorS. ** Skîndsrx ne kare niktoriî mî nsns vxnselele. *** Kraiong «ie sefanedin vxnscle nisate mi amestekate ks anx de gsmi. ****Adikx neia ne jjine de leg mi de obineiele lsî. Se zine ks anestg înijelesg, societate leoninx, adikx o tovxrxmix foarte dreantx ksm se vede, în kare, nsmaî snslg sag kxjjî-va dintr'înmiî mî îmnartg foloasele, iar neî aljjî re-mxng ks bszele îinflate. CONTELE DE MONTE-CEISTO. 199 r»l» Mele Ireî flori de krin» ale Francieî k» o koroami regala ne d’assnra, era învederat» l»ate din gardmobilele Lu-vruluî, sa» «iei» nsjiin» dintr’ al» vre «nsî kastel» regal». Ile aceste lotolie k» f»nd»rile înt»nekoase mi asnro era arsnkate »na neste alta nis'ie stofe mandre k» k»lorî vii, vtnsite Ia soarele Persiel sa» emite din deyitele feme-ielor» din Calcutta mi din Candernagor. Ilentr» *ie se afla a'iesle stofe akolo, n’ar» n»tea sn»ne yineva. Ele aslcnta, desfitind» okiî,o destinare neksnosk»li însE-mi nronrielT>ijii sale, mi de o kam datT>, ilsmina anar-tamentsl» k» relleklele lor» im>tT>soase mi da»rite. în lok»l» Mei» mai din fajjit se afla »n» niano ,fabri-kat» de Roller mi Blanchet din lemn» de rosri>, niano de talia saloanelor» noastre lilin»ijiane, avînd» k» toate acestea o orkestn în kavitatea sa liea strimlx mi san^toare, mi i,ie-mînd» ssb greslatea kanB-d’onerelor» l»î Beethoven, 1»! Weber, l«î Mozart, l»î Haydn, I»î Gretry mi l»î Porpora. Ile anin, nret»tindene, în l»ng»l8 nerejnlor», d’assnra amelor», în tavan», snade, namnale, angere, b»sd»gane, sek»re, armatare komnlekte dasrite, damaskinate, înkres-tate; erbirie, blokarî de minerale, naserî îmnl»te k» ntr» deskizînd» nentr’an» sbor» nemisk’Ltor» arinele lor» romie ka nara fokal»! mi nioksl» lor» ne karen» I» înkid» ni«iî o dalt. Se înjjeleye kt aceasta înkLiiere era înlc&nerea de nrealeijere a l»î Albertu. K» toate anestea, în zi«a întîlniriî, j»nele nostrs, în jBnr&tâ de gi»teah, îmi filase kartieral» venerai» în mik»l» salon» din nlansl» de jos». Akolo, ne o mas'B înkonjarat'L la oare-kare dentr-tare de »n» divan» lat» mi molatik», toate tabaksrile k»no-skste, de la tabak»!» «iei» galben» al» Petreburguluî nînx . 200 BIBLIOTECA LITTKRARIA la tabakulu »jel« negru de Sinai, trekînd» nrin mnriland, porto-ricco mi latakie, strelu'iia în oale de faienni kari nlak» ama de mult» Olandesilor. Alilure k« ele, în nis'ic kasele de lemn» mirositor», era orînduile dune mirimea mi kalitalea lor», nigarele păros, regalia, havana mi manilla. în nea d»ne »rmi, înti*’»»» armariu deskis», o ko-lekniune de iiine qermane, de niubuie k» imamele de kixli-bar», uii de nargilele k» ninle de aur», k» koloare de marokinu îmnletite ka nisie inernî, astenta kanmiulu sa» sim-natia fumitorilor». Alberlu insnektase singur» amezarea sau mai bine desordinea simetriki kare nlane dune kafea komesenilor» u-nuî dejun» modern» ka si o uriveaski nrintre aburul» «ie e-se din gura loru mi se urki în tavan» ka niswe snirale lun-ţii mi kanriwioase. La ze^ie ore far’ unu natrar», unu valet» de kameri în trli. A’iesta era unu miku groom de linil-snre-zeye anî vorbind» numai limba angli mi resiiunzînd» la numele Iobn, singurul» feiioru alu Iui Morcerf. Se înjjeleţie foarte bine ki, în zilele ordinare, buki-tarulu otelului era ne seama lui, mi ki în îmnrejunrile nele mari, vînitorulu kontelul era la ordinele sale. Astu valet» de kameri, kare se numia Germand, mi kare se bukura de întreaga înkredere a junelui seu stmîn», yinea în mini unu leanku de gazete ne kari le nuse ne o masi, mi unu naketu de skrisorî ne kari Ie dele lui Albertu. Albertii arunki unu okiu distrakt» ne aceste misive diferite, alese doui dintr’însele kari avea unu skrisu mai sun-ijire minlikurî urofumate, Ie deskise mi le iiiti ku oare-karo luare a minte. CONTELE DE MONTE—CRISTO. 201 — Ksm as venits aiiesle skrisorî ? întrebi» els. — fina a venits nrin nosli. 'iea alţi a iosts adssi de valetsls (le kamen> als doamne! Danglars. — Trimite vorbi doamnei Danglars ki nriimesks lo-k«ls 'ie mî d'L în lojea sa... Asteanti... ne srmi, le ve! dsMe astx-zî la Roşa; i ve! zi'ie ki vois veni, dsne ksm ini inviţi, a *iina ks dînsa eminds dela Opera, mi i ve! d«»ie mea-se bstilie de vinsrî alese, de Cipru, de Xeres de Malaga mi sns bstoiams de stridie dela Ostenda...; si iei stridieledela Borel, mi snsne! mai vîrloss ki ssnls nenlrs mine. — La «ie ori vrea domnsls si dejsne? — lle ori e aksm? — Zewe lir’sns natrars. — E! bine! si fu gata nentrs zeMe ore mi jsmita-te nsnkts. Debray va fi nevoits noate a se dsie la ministerul» ses... Illi ne lingi aueasta... (Albertu se sili la tabletele sale), e tokma! ora ne kare am însemnat’o kon-telsî, Ia 21 mais, Ia zeie ore mi jsmitate dimineajja, mi ks toate ki ns mi nrea întemeiez» ne nromiterea sa, vois si lis esakls. Dar bine ki m! adsse! a minte, sm! daka s’a skslats doamna kontesa? — Daka domnsls viwe-konte o doresie, vois întreba. — Da... iveiiere o ladi de likorî d’ale sale, a mea e jsmitinili, mi i ve! zi'ie ki vois avea onoarea de a veni la dînsa ne Ia trei ore, mi i vois Mere voia de a i nresinla ne lineva. Valetsls emi. Albertu se trînti ne divans, rsnse nliksls de la dosi trei gazete, se siti la snektakslî, slrimbi din gsn kmds vizs ki era si se joaqe o oneri iar ns sns balets, kisti» BIBLIOTECA L1TTERARIA 202 r îndemerta în însyiinjjxrile de nrofamxrix «na oniata* nentra dinul, de kare i vorbise yineva, iui arankx «na dane alta iele trei foi yele mal kxatate din Parisu, marmarxnda în mizlokala anei kxskxrl nrelanţiite. — într’adevxra, aste gazete aa ajansa sx fix din ye în lie mai arîyioase. în minatala ayesta, o trxsarx amoarx se onri înaintea noryiî, mi, îndatx dsn’ayeia, valetala de kamerx intri sure a ananyia ne D. Lucian Debray. ftn& jane înalt» ini blonda, nalida, ka okiala yena-mia mi asigarata, ka bazele sabjjirî mireyî, k’ana fraka albastra ka nastarî de aara sxnajil, kao kravatxalbx, k’ana lorniona de skalia* aliniata de ana fira de mutase, mi ne kare îl» ftinea, kxnda mi kxnda, nrintr’ o silinjjx a nevralaî snrxn-yenala mi a nevralal zigomatika**, în kavitatea okialaî sea drenta, intri fxr’ a sarîde, fxr’ a vorbi, mi k’ana aera semiofiyiala. — Banx ziax, Lucian, banx ziax, zise Albertu. Ax! mx sner’di skamnala mea, ka esaktitatea damitale! Be zika esaktitate! Damneata ne kare te astenlam yela din armx, vil la zeye ore fxrx yinyl minate, kxnda era vorba sx ne strîngema la zeye mi jamxtate! b de mirare! na kain-va s’a restarnata ministerala? — Na, nrea skamnala mea, zise janele trîntinda-se ne divana, fii sigara desure ayeasta, de mi movxima tot» d’aana, dar na kxdeina ni'iî o datx, mi înyena a krede kx treyema namal în inamovibilitate, fxr’a mal sokoti kx afa-yerile Peninsulei ne vora konsolida de tot». — Ax! da, este adevxrata, alangaijl ne don Carlos din Spania. — Ba na, nrea skamnala mea; sx na le înkarkxma; ■» Baga. ** He se jiine de smerslS obrazslsî. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 203 îl» (l84em« în nartea iiea allt a frontierei Francieî, mi i dtms o osnitalitate regali, la Bourges. — La Bourges? — Da, n’ are st se nltngt, ne draks ! Bourges h kanitala reqelsl Carol VIL 4e fel», ns sniî aceasta? E ks-nosksts de erî în tot» Parisul , iui alaltt-erî aceasta a tran-snirals Ia Boursa, ktiiî D. Danglars (ns sni» urin qe miz-loks omsls aqesta afli, nsvelele într’ aqela-mi timus ks noî), ktqî, D. Danglars a ktstigats sns milion» din ssirea bank-notelor». — IIIi dsmneata o dekorajjisne nost, dsne ksrn se vede; ktqî te vtzs ks o nandlikt albaştri,? — Ei! mi as trimis» nlaka Isi Carol III, resnsnse ks neîngrijire Debray. — Aidî, ns te faqe indiferints mi mtrlsrisesqe kt Ui a ftksts nlT>*iere nriimirea aieslsî lskrs. — lire leijea mea, da; ka sns komnlements de gt-teali», o nlakt nrinde nrea bine la sns fraks negrs înkeiats : e mal elegant». — ini, zise Morcerf ssrîzînds, seamtnt qineva mi ks nrinqinele de Galeş sas ks dsqele de Reichstadt. — Eatt darii nentrs ie mt vezi ama de dimineajjt, nrea sksmnsls mes. — nentrs kt ai nlaka lsl Carol III mi vrei st ml snsl astt nsvelt bsnt. — Ns; nentrs kt am nelreksts noantea esneditnds la skrisorl: dost-ze'il mi‘linul do disnaqie* dinlomatiqe. Ktnds m’am întors» azi dimineant akast, ainvrsts st dorm», dar dsre-rea de kans ns m’a ltsats, mi m’am skslats ka st înkali-ks la o ort. La Bulonia, mia venit» sns srîts mi o foame, doi inenv'iî Denerni. 204 BIBLIOTECA LITTEUARIA kari k« toate auestea s’a» «nit» în kontra mea: an» fel» de alianţa karlo-ren»blikanx; mi mî am ad»s» a minte atanm kx azi era o serbare la dumneata, mi eatx-mx: mî e foame, dx-mî de mxnkare; mi se srasie, desfxteazx-mx. — Aceasta e datoria mea de amfitrion», sk»mn»l» mea amik», zise Ălbertu sanxnd» sx viîx valet»l» de kamerx, ne kxnd» Lucian fxiea sx salte, k» vîrfal» verigei sale k» mx-liaka de a»r» înkrestat» k» nerssele, gazetele desfxmsrate. Germane, »n» naxara de xeres mi »n» nesmete. Ilînx «na alta, skamnal» me» Lucian, eatx iţigare te kontra-bandx, te îndatorez» a le g»sta, mi a invita ne ministrsl» dsmitale ane vinde de fel»l» acesta, în lok» de awele foi de nsk» ne kari kondamnx ne yelxyeniî neî b»nî a le f»ma. — La drak»! e» «nsl», n» le anii f»ma. Din minstsl» kxnd» jiî ar» veni de la g«verii», n» le mai vrei mi ui ar» nxrea foarte «rîte. Kxtre acestea n» se atinve de ministe-rala din întră, se alinijie de minister»!» finanjjelor»: adresea-zx-te la D. Hurnann, sekjjisnea kontribsirilor» indirekte, ko-ridoral» A, No 26. — Intr’adevxr», zise Albertu, mx fa'iî a vx mira k» întinsele damitale kanosiiniie. Dar iea o datx o jngarx! — Ax! skamnsla mea konle, zise Lucian anrinzînd» o manillx la o laminare rost, kare ardea într’an» laminar» de arţjunt» s»flat» k» a»r», mi restornxnd«-se ne divan», ax! sk«mn»l» me» konle, ne ferme eslî kx n’aî nimik» de fxksta ! într’adevxr», najiî ksnoswî feriiirea! — LIJi ne ai faue dan, sksmnal» ine» îmnxiisitor» de regate, resnanse Morcerf ks o ironix »moan, daka n’aî fa«ie nimik»? K»m! sekretar» nartikalar» al» »n»î ministr», lsxnd» sborsl» tot» de o datx în marea' kabalx esroneanx mi înin-triţiele uele mi'ii ale Parisului, avînds reyî, mi mai m»lt» de kxt» atxt», revine de nrotektat», nartide de »nit«, aleyerî CONTELE DE MONTE-CRISTO. 205 de diriţiiatâ; fikînd» mai m»lt» din kabinet»!» d»mitale, ks nana mi k» telegrafsl» dsmitale, de kit» Napoleon din kim-n»rile sale de bitilii k» snada mi k» viktorile sale; avind» dost-zenî mi ninnî de mi! livre venit», afan de lok»l» d»-mitale, »n» kal» nentr» kare Château-Renaud yî a dat» natrs s»te ludovic!, mi n’a! vr»t» st i 1» vinzi; »n» kroitor» kare n» ij! gremesne nin! o datt nantalonii; avînd» Opera, Jockey-Club mi teatr»l» Varietăţilor, ns afli în toate acestea k» ne st» uî netreni? Ei bine! fit, te voi» fane e» si netreni. — llli k»m? — Ftkîiid»-uî o no»t k»nosninijT. — De btrbat» sa» de femeii? — De btrbat». — Ox! k»nosk» o msljiime! — Dar ii» ksnos'iî nin! 8n»l» ka anela de kare nî vorbesk» e». — De 8nde vine dan? de la marginea Ismii? —• De ma! denarte noate. — Ax! dra'ie! krez» kt n’ad»ne el» dej«n»l8nostr8? — Nt8, fi! linisnit», dejsn»!» nostr» se fane în b»-kittriele ntrintesnî. Dar yî e foame? — Da, o nn>rt»riseskS, or ktt» de »militor» l»kr» ar» fi aneasta de zis». Dar am nrînzit» er! la D. de Villefort; mi, a! observat» adesea aneasta, sk»nin8l» me» amik»? nineva nrînzesne foarte »rîl» Ia toii! anest! oa-aî jsdekitorielor»; ar» zine nineva kt a» tot» d’ a»na remssktrî. — Ax! ne D»mnezd»!si desnreii»esn! mesele altora ktnd» la miniştri! d»mneavoastn mtnînkt nineva nrea bine! — Da, înst no! n» invitun» oameni k»m se kade, nel» n»jjin»; mi dalta n» eram» nevoijiî a fane onorile meselor» 206 BIBLIOTECA LITTERARIA noastre »nor» kokinjjî* kari ksijiet-B bine mi maîvîrtos» vo-tea/.i, bine, n’am» maî nrînzi niMi o datt a kasT>, te rog» a o krede. — AtsnMî, sk»mn»l» me», maî iea »n» naxar» de xeres mi »n» nesniete. — Bsksros», vinsl» d»mitale de Spania d minsnatS: vezi bine kt am» av»t» nrea m»lt» ksvînt» st îmntMi»im» astt jjart. — Aiua e, dar don Carlos? — Ei bine! don Carlos va bea vin» de Bordeaux, mi în zeMe anî înssrtm» ne fii»l» se» k» reiiina Mea mikt. — ^eia Me te va faMe st kaneuî Tunsura-de-Aur, daka vei maî fi la minister». — Krcz», Alberlu ,kt aî l»at» o sistemt aslt-zî a mt nslri k» fam». — Eî! asta desftteazi mi maî mslls slomaksl», »ne-SMe-te; dor, ealt, tokmaî, a»z» glas»l» I»î Beauchamp tn antimamert, vt vejjî disiista, asta vt va faMe st fijji maî rtbdttorî. — De Me st ne disnsttm»? — în nrivinua gazetelor». — Ox ! sksmii»l8 me» amik», zise Lucian k’»n» mare desnreij», n» k»m-va Mitesk» e» gazetele! — K» attt» maî m»lt», atanMÎ, vt vejjî disiista mi raaî re». — D. Beauchamp! zise valetsls de kamert. — Inlrt, intrt! nant sntiinîntttoare, zise Alberlu sk»ltnd»-se mi d»kînd»-se înaintea j»nel»î; eatt Debray ka-re n’are okî st te vazt ftrt ka st te Mileaskt, Mei» n»j|in» d»ne k»m ziMe. * Croquant, se nsmia iîeraniî kari se revoltaseră în timnslS Îhî Enricu IV mi Ludovicii XIII. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 207 — Are drenlate, zise Beaucliamp, ama fak» mi e», îl» kritiks fxrx ka sx sni» ie faqe. B»nx zisa, koman-dorsle. — Ax! ai mi aflat» aceasta? resnsnse sekretarsl» nartik»lar» skimbxnda ks jsrnalistsl» o mxnx mi »ns ssrîss. — lIe Damneze»! zise Beauchamp. — Uli qe ziqe Ismea? — Kare Isnie ? Avem» inslte l»ml în an»l» gra-ziei 1838. — Ei! în l»mea kritiko-nolitikx, kxqî d»mneataestî »n»l» din ea. — Dar se ziqe kx 6 sn» l»kr» foarte drcnl», mi kx semeni msit» rom» ka sx resarx nsuinS albastr». — N» e re», zise Lucian; de ie n» eşti sn»l» din-tr’ai noştri, sksmnsl» me» Beaucliamp ? avînd» »n» snirit» nreksm îl» ai, vei faqe stare in trei natr» ani. — ILIi c», astent» n»mai sn» l»kr» ka sx fak» ksm mx înveuî. Astent» sn» minister» kare. sx ijiix mease I»ni. Ak»m o sing»rx vorbx, sksmnsl» me» Albertu, kxqi tot» treb»e sx las» ne biet»l» Lucian sx mai ressfle nsjjin». De-jsnxms sa» nrînzim»? Am Camera aslx-zî. în meseria noa-strx, n» se mxnînkx tot» ne sboarx, nreksm vezi. — Vom» dejsna nsmaî; mai astentxm» înkx do»x nersoane, mi ne vom» nane la masx îndatx ne vor» sosi. — LUi qo fel» de nersoane astenjji la dej»n»? zise Beaucliamp. — Bn» nintilom» mi »n» diulomat», resnsnse Albertu. — Alsnqî e o înlxrziere de do»x ore mini nentr» ţiintilomsl» mi de do»x ore mari nentr» dinIomat»l». Voi» reveni la desert». Ilxstreazx-mi frayi, kafea mi gigare. Voi» mxnka o kostiux la Cameră. — Sx n» faqi asta, Beauchamp, kxqi ijintilomsl», 208 BIBLIOTECA LITTERARIA kT.nd» ar» fi kiarS »nă Montmorency uii dinlomat»!» an» Metter-nicli, vom» dej»na la anH-snre-zene ore n»nkt»; de o kam datt, ft ka Debray, g»stT, din xeresul ine» mi din nesmeuii mei. — Ei bine, fit, remti». KatL negreuiits st iiit des-fxtez» astt-zî. — Bsn»! eat/&-te ka Debray! Mi se nxrea k» toate a'iestea kT,, ne ktnd» minister»!» e trist», onosinisnea kati, st, fi"» voioasa. — Ax! vezi, sk»mn»I» me» amik», kt na s'iiî ye ne ameninjjT,. VoiS a»zi astt-zî »n» disksrs» al» D-l»î Danglars la Camera denBtajjilora, uii, asii seara,lu nevastt-sa, o trapedit a »n»î nair» de Francia. Drak» st iea ne g»ver-nsls konstil»uional»! 11 li, fiinda-ki, aveam» aleyerea, nrek«m se ziue, kam am» ales» ne auela? — înueleg», a» trebainjyi, st, fam urovisisne de i- laritate. — Na vorbi re» de diskarselc D-l»î Danglars, zise Debray: el» votează nentr» damneala, ini faie ouosijjiane — Eati», nre leyea mea, kare e rc»l» ! ama astent» mi e» st, 1» trimilejjî a fawe disksrse la Lusemburg ka sx rîz» din toatT, inima. — Sk»mn»l8 me», zise Albertu l«i Beauchamp, se vede nrea bine kt afacerile Spaniei sânt» n»se ne kale, as-tt-zî kasjjî nearla k» laminarea. Ad»-uî a minte kt kro-nika narisiam, vorbesTe de o ktsitorit între mine iui da-miqela Eugenia Danglars. N» noi» nrin armare, în konsmin-Ut, a te Itsa st, vorbesm re» de eloksinjja »n»î om» kare ka-ti, st, mi zikt> într’o zi: „Domnale viue-konte, snii kt da» dosi, milioane fiiei mele.,, — Ia IasT>! zise Beauchamp, asti, liTSTlorii, n» se va faie niiî o dat». Repele a n»t»t» st, 1» fakt baron», va n»lea si, 1» fakt nair», dar n» 1» va fa'ic ni'rî o daţi, pin- CONTELE DE MONTE-CRISTO. 209 tilom» , iui kontele de Morcerf h o snadB nrea aristokratikB ka sb konsimijB la o asemene alianjjB nenotrivitB, nentrs dosi biete milioane. Vme-kontele de Morcerf katt st iea o markisB. •— Do»b milioane! k» toate acestea e o ssmB fr»-moasB, resnsnse Morcerf. — E kanitalsl» social» al» »n»I teatr» de bslevard» sa» al» »n»î dr»m» de fer» de la Grădina Plantelor iiîiib la Rapea. — LasB-l» s'B zikB, Morcerf, resn»nse Debray, mi însoarB-te. Te ksnsnl k» etikela »ii»î sak», n» e ama? el bine! «ie ni nasB ! mai bine & atsniî sb Gb ne aneastB eti-ketB »n» blason» mal n»jiin» mi »ns zero mai înalt»; ai meanle merlete* în armele dsmitale, vei da trei nevestei mi îjjl vor» mai reniBnea înkB natr». E »na mai m»It» dekBt» la D. de Guise, kare era sb fiB reije al» Francieî, mi al» kBrsia VBr» întîi» era imnerator» al» Germaniei. — Tire leijiea mea, krez» kB a! drentate, Lucian, resuanse Alberlu kam distra kt». — LLIi, negremits! katre acestea or ne milionar» e nobil» ka sn» bastard», adikB noate sb se faltB. — St! n» zine aueasta, Debray, resnsnse rîzînds Beauchamp, kBUî eatB Chaleau-Renaud, kare ijî va ne— trcie nrin nBiitene snada 1«T Renaud de Montauban, streb»-n»l» se», ka sb te vinde'io de mania ne kare o aî de a vorbf asemene naradose. — Ar» faue o neroziB at»n ne sn»l »n» basm». Sn»ne-1», sksînnsls me», s»ntem» de o komnanix desl«l« de bani) ka sx ui ertxm» aceasta ini s’asksltxm» istoria dainitale, or kxt» de fabsloasx se aratx kx are sx fix. — Uli e», vx zik» kx or kxl» de fabaloasx e, v'o snaşfr ka adevxratx dintr’en» kanxt» nînx într’alt». Ama darx bandijjil mx rxniserx mi mx kondsseserx într’sn» lok» foarte trist» kare se nsmes'ie katakombele Săntului-Sebaslian. — Ksnosk» asta, zise Clifiteau-Renaud; anroane era sx mx nrinzx frig»rile akolo. — Uli e», mai re», zise, Morcerf, am fost» într’a-devxr» nrins» de frig»rî. Îmî simserx kx eram nrisonierS, fxrx o reskamnxrare, o bagatelx, nalr» mii de skcde romane, do»x-ze'iî mi mease mii livre tsrnese. Din nefericire n» mal aveam mal m»lt» de kxl» o milx cinci s»te; eram la kanxlsl» kxlxlorielor» mele, mi kredit»l» me» încetase. Skriseî I«l Franz. El bine! Franz era akolo, mi n»-tejil a 1» întreba daka minjj» k» o virg»lx: skrisel l»i Franz kx, daka n» venia la mease ore dimineaţa k» cele natr» mii sk»de, la mease ore mi zece min»te mx voi» înttlni k» nrea leriqijj.il sxniil mi gloriomii martiri în komnania kxrora aveam onoarea a mx afla, mi D. Luigi Vampa, acesta e n»mele kanitan»l»î bandiţilor», ml ar» fi ţin»t», kredeţi-mx, k»vîiit8l» k» skr»n»lositate. — Dar Franz veni k» cele natr» mii sk»de? zise Château-Renaud. lIe drak»! n» noate fi strîmtorat» cineva nenlrs natr» mii sk»de kxnd» se n»mesce Franz d’Epinay sa» Albertu de Morcerf! — N», de kxl» veni n»mal însoţit» de komeseansl» de kare v’ani vorbit» mi ne kare sner» a vi 1» nresinta. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 217 — Ama! dar e an Ercule omorînda ne Cacns dom-nala aiesta, ana Perseu liberând» ne Andronieda? — Na, 6 ana orna kam de talia mea. — Armata nînrL in din hi? — N’avea ni'iî nn.kara o andrea ka dînssl». — Dar se învoi neutra reskamnxrarea damitale? — Snase dosii vorbo la arekia kanitanalaî, mi faî libera. — I mai «iera ini ertxniane nefitra k'B la a arestata, zise Beauchamp. — Tokmai, zise Morcerf. — Ama! era dan. ana Ariosta, omala acesta ? — Na, era namaî kontele de Monte-Cristo. — Na se noate nsmi nineva kontele de Monte-Cristo , zise Debray. — Na kreza ni«ri ea, adaase Château - Renaud ka SBinjele nela re^e ala anai oma kare kanoas^e ne vîr-fala debitelor» nobiliarala sea earoneana; ni ne kanoas*ie în vre o narle a lamii ana konto de Monte-Cristo? — Vine noate de la Săntul-Pamînlu, zise Beauchamp ; anala din stremomiî seî va ti nosedata Calvariul ka Mortemartiî marea MoarU. — Mt. eartx, zise Masimilian, dar kreza k'B vivoiS skoate dintr’aneasl'B înkarkttarB, doinnilora: Monte-Cristo e o mikB insalB de kare am aazita adesea vorbinda ne marinarii ie ’i avea tataia mea în servmiala sea; ana grxante de nisina în mizlokala Mediteranei, ana atoma în nem'Bri.iinire. — E tokmai ama, domnale zise Alberlu. Ei, bine ! neste anesta gnanle do nisina, neste anesta atoina, e doinna mi reije anela de kare vt> vorbeska; va fi kamnxrata asti. dinlomB de konte dela nineva din Toscana. — Este dan. înavayita, kontele damitale? 218 BIBLIOTECA LITTERAR1A — ITre Ieţiea mea, ama kreză. — Dar asta kata sa se vaza, mi se nare? — Eata ye le îmieala, Debray. — Na te mal înyelegs. — Al litita o Mirt iui sna de Noniţi? — Aazi akolo! framoasa întrebare. — Ei bine! siii dara daka oamenii «ie’î vede line-va akolo sântă înavajjij]i saă neavani ? daka boabele loră de graă na sântă rabine Sa» diamante ? seamana a nisne nes-karî tikalouii, na e [ama? îi tratezi ka astă-fela, mi de o dat*B deskidă vre o nesiere misterioasa, ande afli ană te-saară ka kare noiji kamnara India. — ITe arma? — Ile arma? kontelo mea de Monte-Cristo b anală dintr’awel neskari. Kiara mi namele seă o araţi., kaii sena-mesie Simbad Marinarală, mi are o nesiere nlini» de aară. — Uli aî vazată asta nesiere, Morcerf? întrebi Beauchamp. — Na ea, Franz. Dar, taiere! na se kavine sa snai nil! o vorba dintr’asla înaintea lai. Franz a intrata într’aiea nesiere ka okiî legayi, mi a fostă servita de majjî mi de femei, ne lînga kari, dane kam se vede, Cleopatra na era de kată o nanina. Dekată desnre femei na nrea b sigara, fiindă-ka aă intrată dane ie a mankată elă xaiirnă! astă-fela înkata s’ară natea nrea bine ka neia ie i s’a narată lai ka sântă femei sa fi fostă namai ană kadrilă de statae. Amîndoi janii se aitara la Morcerf k’ană okiă kare vrea sa zika : — Ama! skamnală ineă, ai nebanita, saă vrei sa rîzi de noi? — într’adevară, zise Morrel kaijetandă, am mai aazită CONTELE DE MONTE-CRISTO. 219 zikînd» ne »n» marinar» biitrLns a n»me Penelon neva asemene k» neia ne sn»ne D. de Morcerf. — Ax! zise Albertu, bine kx D. Morrel mi> aj»lT,. N» e ama ki, ns \t> vine bine VLzînds-I» k# arsnki, »n» gem» de ani, în labirint»]» me»? — Mt earlT, sksmne amine, zise Debray, dar ne sn»î nisne l»kr»rî de nekrezsts ... — Ax! cat’ aksm! nentrs ki>ambasadorii mi konsslil d»mneavoastre ns vi, vorbesks asemene; n’a» timus, kalx st> skoan'B s»flet»Is komnatriojjilor» lor» ne Dbhtoresk». — Eak’auia! vezi k»m te s»nerî, mi te leijiî debieuii noştri ajjenjjî. Ei! D»mneze»l» me»! ks ne vreyi st vx nro-tektsiasln,? Camera le îmnsjjineazTi netoate zilele leafa; ast»-fel» înkT>t» n» se mat afli. Vrei st> fii ambasador», Albertd, voi» mizloni st te trimirjT, la Constantinopole. — Ba n»! ka la nea d’intîi» demonstrare ne voi» fane în favoarea l»i Meliemet-Ali sx mi se trimis kordon»l» iui sekretariî mei st> mii s»gr»me. — Vezi bine, zise Debray. — Da, însn> toate acestea n» onresk» ne kontele me» de Monte-Cristo d’a esista! — A»zî vorbi,! toatT, lsinea esisti», ne minsne mare! — Toatx lsmea esisti, fi>rt indoialt, dar n« în nisne asemene kondijji»ni. Toatt lsmea n’are sklavî negri, galerie de nrinnine, arme ka Ia Casauba, kat de îuease mii franni 8n»l», amante grene. — Ai VLZst’o, ne amanta l»î nea greakx? — Da, am vxzsl’o mi aszit’o. Am viz»t’o Ia tea-tr»ls Văile, am aszit’o inlr’o zi kind» am dejsnat» Ia kontele. — Ama darx mxnînk'L , om»ls d»mitale nel» estraor- dinars ? 220 BIBLIOTECA LITTERARIA. — Fire leţiea mea , mi daka mtntnki, dar ama de n»jjin» înktta ns e ni'ri de vorbit». — Veijî vedea kt e an» strigoi». — Rîzî daka Vt*eî. A'ieasta era ntrerea konteseî de G..., kare, sniuî, a k»nosk»ts ne lorb» Ruthwen. — Ax! frsmos»! zise Beauchamp, catt nentr’ană om» kare ns e jsrnalist» sojjia faimosslsî mearne de mare din Constituţionalul; »n» strigoi», e de minsne. — Okis romatik» a ktraia nraielt se miksoreazt mi se hyes'ie dane voit, zise Debray; 8ngi»I» fanial» desvol-tata, frsnte minsnatt, fain, vînttt, barbt neagrt, dinnî albi mi asksjjiijî, o noliteiie mi jamttate. — Ei bine! e tokmaî ama, Lucian, zise Morcerf, mi semnele s»nt» kiara acestea. Da, nolitijjo askaijitt mi ttioast. Ornai» aiesta m’a ftk»t» adesea a mt înfiora, mi o datt, între altele, ktnd» ne »ilam» îmnresnt la o esek»-tare, am krezst» kt era st mî viît re» mai m»lt» vtzînd«-13 kt vorbia k» re^ealt desnre toate nedensele din l»me dektt» vtzînda ne gîdele k»m mî îmiilinea datoria mi a»zind» strigttele nayieiilal8î. — N» te a kondas» în rsinele Coliseului ka st ui sagt stinsele, Morcerf? întrebi, Beancliamp. — Sa», dane ie te a sktnat», n» te a ftksts a sab-semna vre o xtrlit romit ka nara fokslaî, nrin kare st i vinzi s»flet«l», ka Esau drentsl» se» de întîi» ntskat»? — Rîdejjî, rîdejjî ktt» vejjî voi, domnilor», zise Morcerf kam atins». Ktnd» mt »it« la framomiî voştri Parisi-anî, nelinsijjiî b»Ievard»l»î de Gând, nreîmblttorii ntdsriî Bu-loniei, mi mî adak» a minte mi do aqest» om», eî bine 1 mi se nare kt n» s»ntem» de a'iela-mî fel». — Mt lingsmesk»! zise Beauchamp. — K» toate acestea, ada»se Château-Renaud, kon- CONTELE DE MONTE-CRISTO. 221 tele damitale de Monte-Cristo â ana orna galanta în minatele sale nerdate, afarx însi de oare-kari mii! înj^eleijrerî ka bandijji! italian!. — Ei! dar na se afli bandijjl italian!, zise Debray. — Ni'iî strigoial adaase Beauchamp. — Niu! konte de Monte-Cristo, adaase Debray. Eatx, skamnala meS Albertu, santa zene ore iui jamxtate. Mxr-tarisesne kx a! avata ana komemara*, mi aidey! sx dejanxma. Dar sanetala orloţiiala! na îimetase înkx kxnda ama se deskise, mi German anaimii»: — Esqelinya Sa kontele de Monte-Cristo! — Tojjî aaditori! fxkarx fxrx voia Iora ana salta kare arxta kxta de nreokanajj! îî fxkase Morcerf ka ieia ne le snase. însa-rn! Albertu na se nata onri de o miskare fxrx veste. Na se aazise niiî trxsarx în stradx, nin! vre ana naşa în antikamerx; kiara ama se deskisese fxrx sgomota. Kontele se arxtx ne nragala ameî, înlr’sna norta nela ma! simula, înkxta uela maî iiretenjjios» n’ara fi avata nimikă de kîrtita în nrivinjja gxteleî sale. Totala era de ana gasta alesa, totala emia din nele maî elegante magasine, xaine, nxlxrix mi rafe. Se nxrea ka de vre o trei-zeu! mi uimi! de an! a-bia, mi, Meia ye naşe ne toalx lamea în mirare, era marea sa asemxnare ka ritratala ne kare la fxkase Debray desure dînsala. Kontele înaintx sarîzînda în mizlokalS salonalaî, mi veni drenla la Albertu kare, einindaî înainte, i dete mxna ka grxbire. — Esaktitatea, zise Monte-Cristo, b noliteuea reţii-# xna ren * î>n§ demong ye se krede kt aiiasi nentslg snorS oameni ki»ndg dormg mi îl fakg de viseazt vise Krîte. 222 BIBLIOTECA LITTERARIA. lor», k«m a nretins», mi se nare, »u«l« din ssveraniî dumneavoastră. Dar or kare ar» fi b»na lor» voinut, n» e toi» d'asna mi a ktlttorilor». I\» toate aieslca, sners, sksmnsl» me» vme-konte, kt vei skssa, in favoarea b»neî inele vo-injje, Mele do»t trei sek«nde de întârziere ka st vi» la loksl» noslr» de întîlnire. liimii s»te de lege n» se fak» flirt oare-kare nedikt, mai vîrtos» în Francia, «nde este o-nril», d»ne ksni se vede, de a bate nineva nostalionsl». — Domnsle konte, resnsnse Âlbertu, însiiinjiasem desnre visita d»initale no »niî din amilii mei ne kari ’i am adanat» k» okasisnea nromiteriî ne ai bine—voit» a mi fa'ie, mi ne kari am onoare a jji nresinta. Santa DD. kontele de Clia-teau-Ren sud, a kt reia nobleue se arkt la doi-snre-zewe nai-rl, mi ai ktrsia stremoiuî mî a» av»l» lokals la Masa-Ro-tundâ; D Lucian Debray, sekretar» nartikslar» al» ministrslsî din înlr»; D. Beauchamp, jarnalistsl» sntimîntttor», snaima g»vern»l«î franues», dar desnre kare noate, k» toatt ren»-mirea sa nayionalt, n’aî a»zit» ninî o datt vorbind»-se în Italia, fiinda-kt j»rnal»Is se» n» intrt akolo; în nele din »rnn> D. Masimilian Morrel, kanilan» de snaxiî. L’anest» nsme, kontele, kare salstase nîn’a'ii k» k»r-tenit, dar ks reuealt mi o nentsare k» total» anglt, ftk» fort voiţi »n» nas» înainte, mi o remenealt «moart trek» ka »n« fslijer» ne faija sa nea nalidt. — Domnsl» noartt sniforma no»ilor» vingttorî fran-iesî, zise el» ; frsmoast sniformt. N’ar» fi n»t»l» sn»ne nincva kare era simtimentsl» kare da glasal»! kontel»! »n» s»net» ama de nrofsnd» mi kare ftiea st strel»ieaskt, ka ftrt voitî, okial» se» altt» de framos», altt» de liniştit» mi altt» de limnede, ktnd» n’a-vea vre »ns ksvînt» ka st 1» vtl»iaskt. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 223 — Na vizasem! nint o date ne Africanii noştri, dom-nale? zise Alberlu. — Nini o date, resnanse kontele, alinmda-se ka total». — Eî bine! domnale, sab aneasti aniformi bate ana din iniinele nele mai brave mi nele mai nobile din armate. — Ox! domnale konte, întreranse Morrel. — Lasi-nn si vorbeska, kanitane... Ilii am a-flata, arma Alberlu, desure doinnala o trasam ama de eroi-ki, înkila, de mi la am vizata asti-zi neutra înlîia oara, re-klama de la dînsala favoarea de a iii Ia nresinta ka ana a-mika ala mea. JLLIi dau1 aceste vorbe, se mai vazs la Monte-Cristo anea kiatitari ama de auintate, anea rameneate fa-ţjitivi mi anea amoari tremarare a nleonei kari la dînsala deskoneria tarbararea. — Ax! donnala are o inimi nobili, zise kontele, atita mai bine! Felala acesta de aklamare kare resnandea la nronria kaijetare a kontelaî mai malta de kita la neia ne zisese Alberlu, naşe ne toati lamea în mirare, mi mai vîrtosa no Morrel, kare se aili ka okii mari la Monte-Cristo. Dar înlr’anela-mî timna intonarea era ama de dabie mi ka si zika mai bine ama de saavi, înkita, or kita de karioasi i se nira asti vorbi, na natea si se sanere nini de kam. — De ne si se îndoiaski dan? zise Beauchamp lai Château-Renaud. — într’ adevira, resnansc anesla, kare, ka învigala sea desnre ale lamii mi ka arankitara sa de okia aristokratiki, nitransese tot» ne natea li de mlransa în Monte-Cristo, într’adevira, Alberlu na ne a innelata, mi kontele e ana oma singalara; ne zini, Morrel ? Ah! domnulu are o inima nobilă, dise contele, atăt mai bine. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 225 — lire leijea mea, zise a’ieasta, are «na okiă fran-kă mi ana glasă simnatikă, înkită îmi nlane, ka toat/B kaije-tarea nea Itarioasi ne a f&kafo în nrivinjja mea. — Domnilora, zise Albertu, German mi însniinueazi ki masa 6 gata. Skamnala mea konte, di-ml voit a n,î a-rita dramala. Trekari ne tikate în sala de minkare. Fii-kare iul lai Jokala. —Domnilora, zise konlele mezînda, ertaui-mîo mirtarisi-re kare va fiskasa mea nentra toate nekaviinjjele ne anii natea fane: sânt streină nîm, într’anestă nanktă, Înk'Lta nentra întîia oari via la Parisu. Viajja .frarmesi mi este nrin armare ka totală nekanoskati, mi nîn’akam am triită namaî viajia orientali, nea mai antinatiki la banele tradiyiariî narisiane. Vi rogă dări a mi skasa, dakavenî afla în mine vre ană xie foarte tar-neskă, foarte neanolitiană saă foarte arabă. Ama zikîndă, domniloră, si dejanimă. — Kam snane aneasta! marinari Beauchamp: firi îndoialikali si fu ană domnă mare. —5na domnă marc streină, adaase Debray. — 8nă domnă mare din toate yerele, domnale Debray, zise Cliâteau-Renaud. CAPITDLO XL. Kontele, dane kam ml adane nineva a minte, era ană komeseană nosomorîtă. Contele de Montc-Cnsto. Voi. III. 15 Fernaudu J Ir^- 228 BIBLIOTECA LITŢERARIA J* / jf *4 ** t Albertu fiks a'ieasli» însemnare nn>rt8risinda temerea ka ns kam-va, kiara dela înienata, viana narisianx si desiilakT» aqestai kxk&tora în nrivinga nT.rniî sale neleî mai materiale, dar tot» de o datx nea, mai trebaiimioasi». — Skamnala mea konte, zise ela, nn> vezi konrinsa de o temere, ka n» kam-va bskxt'Lria din strada Ilelder se ns gi nlak’B ama de malta ka aweia din niana Spaniei. S’ara ti kî>z8t8 sl jji întreba g*8st8l» mist nuia sb iiigxteaskb leite-va bakate dsne fantasia dsmitale. — Daka nu kanosqeai mai malta, domnale, resnanse kontele sarîzînda, na erai st> te nreokani de o grije kain umilitoare nentr’ans btl^tora ka mine, kare a tn.it» ktnda ka makaroanele Neapoleî, Iu,uda ka nolenta* Milanului, ani ka olla podrida a Valenciei, alţi daţi. ka nilafala Conslantino-polei, ane ori ka kapikala Indiei, mi alte ori ka kaibarile de rondanele ale Chinei. Na se aflt bakBtBriB nentr’ ana kos-monolita ka mine. Mtnînka din toate mi nretatindene, de Iuta mxnînka nagina; mi aslx-zi, lunda zini Iu sânt kam-/TEtata, m’ afla în ziaa mea de arietita; kmî, de eri dimi-neayB, n’am immkata niniika. — Kam, de eri dimineagi»! strigan, komeş,enii; n’a niBiikata de doaB - zeni mi natra de ore ? — Na, resnanse Monte-Cristo; fusesem nevoita a nu dem>rla din kalea mea mi a «iere informul riînnrejarala ora-malai Nimes, asta-fela înltita am întârziata mi n’am vrata st> iiib onreska. — Hli ai niBnkata în frxsara damitale ? întrebi, Morcerf. — Na, am dormita, kam mi se întîmnh kxnda mi se aras'ie f&r’a avea karagiala a mi netreie ka leva, sau lunda mi e foame fir’a avea dorinjjB de a numita. * SnS fcIS de mtmi.Iig'B, CONTELE DE MONTE-CRISTO. 229 — Dar komanzi somnslsî, doinnsle? întrebi» Morrel. — Karn ama. — Ai vre o receti» nentrs asta ? — Kare ns gramasce nici o datT». — Eafi» ce ars fi de minsne nentrs noi Africanii, ka-ri n’avems tot» d’asna «ie mxnka, iui kari avems rarii ne bea, zise Morrel. — Dar, zise Monte-Cristo; din nefericire, receta mea, minsnali» nenlr’sns oins ka mine kare trxesks o viajyB ks totsls escenuionata, ars ti foarte neriksIoas'B întrebsinyat'L dc o armii», ne ns s’ars nslca destenla ktnds ars avea cineva trebsinyx de ca. — IHi noul st» ne snsi ne felii dc renet'L 6 aceasta? întrebi» Debray. — Ox! Dsmnezesls mes, da, zise Monte-Cristo, ns o j]is sekrett: e sus amestiks minsnats de oriism * ne kare m’ain dsss singsrs de Îs am lsals dela Canton, ka. S'B fis sigsrs kb e ksrats, iui de nels mai bsns xaciss kare se rekolteazi» în Orienta, adiln» între Tigrul mi Eufratu; seamestiki» aste dosii lskrsr! în nirjjî egale, mi se faks xansrî ne kari le îngite cineva în minstsls kbiids are trebsinjjT». Dsne zece minsle efektsls se vede. Întrebajiî ne D. baronii Franz d’Epinay; krezs ki» a gsstats o data. — Da, resnsnse Morcerf, mi a snsss ceva, mi înkt i a remass o adscerc a minte foarte nh>ksti>. — Dar, zise Beauchamp, kare, în kalitatea sa de jsrnalists, era foarte nekrezxroriî, norni tot» d’asna assnra dsmitale aceste xansrî? — Tols d’asna, resnsnse Monte-Cristo. — Ars li oare indiskrets daka jjî ams cere si» le ve- * AfionS. 230 BIBLIOTECA LITTERAKIA demu mi noi? urnii. Beauchamp, krezîndu lu, era st nrinzi ne streinul». — Nu, domnule, resnunse kontele. llli skoase din nosunaru o kuti'b minunaţi, smati Intr’unu singur» smarald» mi înkisi ku unu uimburumu de auru, kare dune ne se deskidea, lisa si treaki o bobijji» verduii de mărimea unei mazeri. Asti bobijx'/. avea unu miros» akriniosu mi iute; se afla vre o nairu ninni asemene în kutii, în kare nutea si. Inkarn, vre o doux-snre-zeie. Kutia fiku okolulu mesei, dar komesenii o trenea din mini. in mini mai mult» ka st. i admire smaraldul» de kitS ka s'i. vazŢ> mi st» i miroasx xanurile . — llli bukitarulu dumitale iji fa Te anest» regal» *? întrebi, Beauchanip. — Ba nu, domnule ! zise Monte-Cristo, nu las» ni*iî o dal'L în mxini nenri'ienute nisne asemene lukruri din kari ini trag» bukuriele mele. Sunt destul» de bunu ximistu, mi mi nregitesku singuru xanurile. — Eati 'ie frumos» smarald», mi nini k’am vizat» mai mare de kilu anosta, de mi m»mi-mea are kite-va sku-le de familii» destul» de însemnate, zise Château-Renaud. — Aveam trei asemene, resnunse Monte -Cristo am datu unul» Marelui Senior, kare a nusu de i Iu a legat» la sabia sa; nelu altu simţului noslru nirinte nana kare Iu a datu de ilu a legat» ne tiara** sa, în fana unui smarald» mâi asemene, dar mai nujjinu frumos» ku toate anostea, kare fusese datu nredenesorului seu Piu VII, de imneratorul» Napoleon; am mstrat» ne alu treilea nentru mine, mi lu am datu st, mi Iu sane, neia ne lu a fiksts * Se nsmesie o bskats kare rilatate din iirejj»!» se», dar 1» a fbkst» mai koinod» nentr» întrebsinjjarea *ie voiam st> fak» dintr’înssl». Fii-kare se »ita la Monte-Cristo k» mirare. Vorbia k» atita simnlitate, înkT,t» era învederat» ki» ziiea adevxrsl» sa» ki> era neb»n». K» toate acestea smarald»!» kare remisese între moinele sale fb'iea ne or-mne si Iii» mai nat»ral» nentr» întîia s»nosini»ne. — IJii «lent a» dat» a'ieslî doi ssverani în skimb»l» a'iest»! dar» minunat»? întrebi» Debray. — Marele Senior, libertatea »neî femei, resnsnse kontele; ST»nt»l» noslr» m.rintele nana, viajja »n»î om». Asts-l'el» înki»t» o da ti» în viajja mea am fost» auia de iis— tinte ka k»m ni1 ar» li fxk»t» D»mneze» si» mi> nask» ne trentele »n»l tron». — II li Peppino e aiela ne kare 1» ai sktnat», n» b ama zise Morcerf, l»î al anlikat» drentsl» dsmitale degrajjifc? — Hoaţe, zise Monte-Cristo ssrîzînd». — Domnsle konte, n» nî faiî idei» desnre nimerea •ie simjx» a»zind»-te vorbind» ast»-fel», zise Morcerf. Te a-nuniiasem mai dinainte amililor» mei ka »n» oin» fab»los», ka »n» înki»nt'Ltor« din O Mifu tui siui de Nomţt, ka »n» fer-mek’Btor» din ev»l» de mizlok»! dar Parisianiî s»nt» nisie oameni ama de fini în urivinuu naradoselor», înkbt» iea» dre-nl» kanri'iie ale imai,mn,ru adevxr»rile «iele mai nekonstestabile, kxnd» awesle adevT>r»rî n» intri» în toate kondij^iianile esistinueî lor» din toate zilele. De esemiil», eali» Debray kare «litesne mi Beaucliamp kare tinxres'ie în toate zilele ki s’a arestat» luikT» s’a jef»il» ne bulevard» »n» membr» din lockey-Clnb kare întârziase; kt s’a» omorîl» natr» nersoaneîn strada Saint-Denis sa» s»b»rbi»lS Saint-Germain, ki, s’a» arestat» ze^e, mirri-snre-ze'ie, doHb-ze'rî de f»rî, sa» în kafeneaoa dela b»levar- 232 BIBLIOTECA LITTEUARIA dala Templului, or în Termele lai Julian, mi kari kontesti esistinjja bandiyilora din Maremmes, din kamnania Rome! saa din biljjile Ponline. Snane-le dări singara, te rog§, clo-mnale konte, ki am fosta nrinsa de bandijjî, iui ki Pin generoasa damitale mizlouire, eram s’astenta, dane kam e de krezala, astizî, învierea eterni în katakombele Sântului-Sebastian, înloka de a le da si nrînzeaski în kisuioara mea din strada Helder. — Ba! zise Monte-Crislo, îuiî detemi kavînlala kx na mî ve! vorbi niu! o da li de aueasli bagatelx. — Na ea, domnale konte, strigi Morcerf, noate vre ana alta kiraia ve! fi fikata auela-m! serviuia ka mi mie, mi ne ltare îla ve! fi înkarkata ka mine. Din kontra, si vorbima desnre aueasta, le roga, kxnî, daka le ve! otirî a vorbi des-nre aueastx îmnrejarare, ns nama! ki in! ve! mal snsne nauina din ueia ne suia, dar noate înki malte din kite na suia. — Dar, mi se nare, zise sarîzînda kontele, ki a! jakata în toati îmnrejararea aueastx ana rola deslala de tn-semnitora ka si sui! tota ama de bine ka mi mine ueia ue s’a întîmnlata. — Vre! si mî nromijj,!, daka voia snane tota ue suia, zise Morcerf, ki ve! snane ini damneala tota ueia ue na suia? — E nrea drenta, resnanse Monte-Crislo. — Ei bine, zise Morcerf, kiara de ara saferi amorala mea nronria, m’am krezata tre! zile întreiţi obieklala migalirilora ane! masue ne kare o laam de vr’o strenenoati a Tullieî saa a Poppeeî, de oare ue eram nama! mi nama! obiektala migalirilora ane! kontadine*: mi observaţii ki zika kontadini ka si na zika jjeranx. lIcia ue suia, este ki, ma! neroda de kita auela de kare vorbiam adineaori, * Sătean*. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 233 am laală drenta astx ijeranx ne ană jsnebandităde ninni-snre-ze'ie saă meai-snre-zene am, snxna, k» talia sabuire, kare, în minatală kxndă voiam st, denaiă o ST,r«tare ne amerală sea, ml a naşa nistolală în nentă, mi, ka ajstorsls a vre o mean-te ontă însoijitori d’aî sel, m'a kondasa sas mai bine m’a tîrîts în f»nd«l» kalakombeloră Sântului-Sebastian, ande am aflată 8ii8 kanitană de bandit foarte literata, nre leyea mea, kare nitia Commentariele lui Cesar, mi kare s’a înjosit» a întrerane nitirea sa sure a mî zine kt dak’a do8a-zi la mease ore de dimineayx 118 vxrsam natra mii de skade în kasa sa de bani, a doaa-zi Ia mease ore mi ană natrara eram sx în-neteză din viajjx. Skrisoarea se afli, în fiinjjx, h în mxinele 18Î Franz, semnaţii de mine, k’ana post-scriptum ala meste-ralai Luigi Vampa. Daka vx îndoijji, skria l8î Franz, kare va fane a se legalisa semnatarele. Eatx neia ne snia dom-niloră. Akam neia ne ii8 snia, e k8in aî natată, domnale konte, a trxsni k’ ană resnektă ama de mare ne bandijj.il A romani, kari resnektx auia de riajjine lakrari. Ijiî mxr-tariseska kx Franz mi că ama fosta konriniui de mirare. — Nimika mai simula, domnale, resnanse kontele, ksnosneam ne faiinosală Vampa de mai malta de zene ani. Kxndă era înkx jane de tot» mi nxstoră, într’o zi, kxndă i dete! na jjiă minte ne monedT, de aară nentra kx mi arxtase kalea, îmi dete, snre a na avea nimika dela mine, ana nam-nala skalntata de dînsala mi ne kare katx st, lă fi vxzată în kolekyianea mea de arme. Mal txrziă, saă nentra kx aitase anestă skimbă de darari mini kare s’arS fi kavenită a între-jjine amin ia între noi, saă kx na nix rekanosnea, se nerkx sx m’aresteze; dar Ia am nrinsă eă, din kontra, ka vro doî-snre-zene din oamenii lai. Ilateam sx la daă drentxjjii romane, kare e esneditivx, mi kare s’ara fi grxbităîn favoa- 234 BIBLIOTECA LITTERARIA rea sa; dar nx o fxkxi. îlx trimisei înderxtx dinnrexnx kx oamenii Îhî. — Kx tokmealx ka si» n« mal neskxiaskx, zise jxr-nalistxlx rîzîndx. Vxzx kx nlxiere kx mi a jjinstx kxvîntxlx kx skrxnxlositate. — Nx, domnxle, resnxnse Monte-Crislo, ii nxmaî kx tokmealx ka sl mx resnekte totx d’axna ne mine mi ne al mei. finale kx leia ie am a vx snxne vi se va nxrea kx-riosx, dxmneavoaslrx, domnilorx soiialisti, nrogresivi mi xmanitarî; dar nx mx okxnx niii o datx a anxra soiietatea kare nx mx anxrx ne mine, mi mai mxltx, kare, în genere, se okxnx de mine nxmaî ka sx mx vateme, mi, sxnrimxndx soiietatea mi ne anroanele mex în stima mea mi nxzindx ne-xtralitatea în nrivinjja lorx, totx ei îmi sxnlx datori mie. — Ilrea bine! strigi» Château-Renaud, eatx întîixlx omx kxrayiosx ne kare îlx axzx nredikxndx kx lealitate mi kx brxtalitate egoismxlx, e «rea l'rxmosx, asta! bravo, domnxle konle ! — E frankx, lelx rixuinx, zise Morrel; dar sxnt si-gxrx kx doinnxlx konte nx mi a Ixats seama kx a linsitx o datx Ia nriniiniele ne kari ni le a esnxsx kx toate aieslea într’xnx modx ama de absolxlx? — lIe fel» am linsitx l'aiesle uriniinie, domnxle? întrebi 3Ionte-Cristo, kare din kxndx în kxndx ns se nxtea onri d’a nrivi ne Masimilian kx alxta Ixare a minte, înkxtx, de doxx trei ori, kxtezxtorxlx jxne mi nlekase okii înaintea kxxtxtxreî kxrate mi Jimnede a kontelxî. — Dar mi se nare, zise Morrel, kx liberxndx neD. de Morcerf, ne kare nx lx kxnos'ieaî, serviai ne anroanele dxmitale mi soiietatea. — A kxria e lea mai frxmoasx nodoabx, zise Beau- CONTELE DE MONTE-CRISTO. 235 champ k» gravitate golind» de o daţii »n» naxar» de vin» de Campania. — Domnule konte, strigi Morcerf, eatt kt te aî nrinsu kt rajnonamenUl», dumneata, adikt unul» din 4eî mai fruntaiuT loyiql ne kari îî ksnosk»: ini vei vedea kt jiî va li kurat» dovedit» neste nsjmiu kt, în loku de a li sn» e-goist», estî, din kontra, »n» filantron». Ax! doinn«le konte, zi4i kt estt Oriental, Levantin, Maltesu, Indian, Chinesu, selbatik», te i)»mes4l Monte-Cristo k» n«mele d»mitale de familit, Simbad Marinarul» k» numele dsmitale de botesu, uii eatt kt, din ziua in kare jjî a ktlkal» iii4iorsl» la Parisu, al din instinkts 4el» mai mare merit» sa» 4els mai mare defekt» al» Parisianilor noştri esientrtal, adikt »s»rnî viniele ne kari ns le ai mi askunzi virtunile ne kari le aî. — Sk8nin»l« me» vine-konle, zise Monte-Cristo, nu vtz», în toate ktte le am snss», o singurt vorbt kare st nit fakt a merita, din nartea dsmitale sa» a a4estors domni, nretinsa lasdt 4e am nriiinil». Ns erai »n« strein» nentru mine, fiindu-kt te ksnos4eam, fiindu-kt jjî detesem dost kamere, liinks-kt te kitmasem la sn» dejun», liinds-kt ul îmnrumutasem o trtssrt dintr’ale mele, liinds-kt vtzuseitmu îmuresnt tre4erea mas4elor» ne strada Cursului, mi fiindu-kt nrivirtm» dela o fereaslrt din niajja del Popolo a4ea ese-k»tare kare m ftkuse o întintrire ama de tare înktl» era anroane st yî fit re». Ama dan», întreb» ne loiji domnii a-4eslia, nuleam st las» ne oasnele meu în mtinele a4eIoru bandiuî lioromî, k»m îi numesil? IIe lîng’a4estea S4ii bine, sktntnd»-te, aveam »n»skon», kare skon» erakanrin mizlo-4irea dsmitale st mt întroduks în saloanele Parisului ktnd» auri fi venit» st visitezs Francia. Ktls-va timn» vei fi nri-vit» astt ottrîre a mea ka »n» nroiekt» demert» mi 1‘sMitiv»; 236 BIBLIOTECA LITTERARIA dar astx-zî, o vezi ku okî iui ku snrxniene, kî» e bus adevxru kuratu la kare katx si te sun8Î,daka nu vrei sx y! kali! kuvîntulu. — IUi lu voi» jjine, zise Morcerf; dar mî e teamx nrea mult» sx nu fii foarte desamxijitu, dumneata, kare est! învxjiatu ku lokurile anidentate, ku înlîmnlxrile nitoresie, ku orisontele fantastice. La no! nu se aflx uelu mai miku eni-sodu de felul» aielora la kari te a învxjjatu viaya dumitale aventuroasx. Cimborazzul nostru, e Montmartre; Himalaya noaslrx, e muntele Valerian; Marele-Desert» la noi, e kxm-nia Greneleî, ba înkx se ma! faie iui un» nuiţ» artesianu ka sx afle anxkaravanele ye treku nrintr însa. Avem» fur!, ba înkx nrea inului, de iui n’avemu ne kxtu se ziie; dar asl! fur! se temu ma! însltu de uelu mai miku snionu de kxtu de uelu maî mare domn»; înlr’unu kuvîntu, Francia e o jiarx ama de nrosaikx, mi Parisul unu oraiuu ama de mult» uivilisatu, în-kxtu nu veî afla, kxutxndu în uele onlu-zem mi cinci denar-tamente ale noastre, ziku oiit»—zeci mi cinci, kxm se înye-leije, skazu Corsica din Francia, kx nu ve! afla în «iele ontu-zeu! mi cine! denartamente ale noastre, cel» ma! miku munte ne kare sx nu (ix vre unu telegraf», mi cea mai mikx nes-iere kam neagrx In kare sx nu fi nusu unu komisar» de nolijiix vre un» fanar» de gaz». Ama darx numai unu serviciu notu sxn! faku, skumnulu meu konte, mi neutru aiesta, sunt Ia ordinele dumitale: a te nresinta nretutindene, sau a însxr'iina ne animi! me! sx te nresin-te, asta se îiiHeleijre. Kxtre aueasta, n’aî trebuinjjx de niininî nen-tru asia; ku numele dumitale, ku starea mi ku sniritulu ce a! (Monte-Cristo se înklinx k’unu surîsu nujiinu kam batjokori-toru) se nresintx uineva singur» nretutindene. în realitate darx, numai nentr’unu si^uru lukru n! notu fi bunu: daka vre unu obicei» alu viejje! narisiane, vre o esneriinjix desnre lukrurile «iele konfortabile, vre o kunosmnyx desnre bazarele noastre, mx notu rekomanda la dumneata, sunt Ia ordinele CONTELE DE MONTE-CRISTO. 237 dsmitale ka st jjî afla o kasT kaviinqioasT. Na kateza a jjî nronsne ka st îmnarţii asti lokainuT ka mine kam am îm-nxryitS eă ka damneata ne a'ieia kare al avat’o la Roma, ea kare na nrofeseza egoismala, dar kare sânt egoist» k» deosebire, kml, la mine, afan, din mine n'ara mai ijine o ambn>, fiarr namai dak’aieastT ambra ar» fi a anei femei. — Ax! zise kontele, eatT o reservT ka total» kon-jagalT. într’adevxr», doinnale, ml al snasa la Roma yeva în nrivinjm anei kTSTtorie ue era nasx la kale; ksvine-se oare st te feliyita nentra fiitoarea damitale feri'iire? — Lakrala se afli» înkT în stare de nroiekts, dom-nale konte. — Llli line ziue nroiekts, zise Debray, va st zilcr eventaalitate. — Ba na! resnanse Morcerf, tatTla mea yine la asta, mi snera urca malta Iit neste naijină vt voia nresinta, daka na ne konsoarta mea, iiela naj|ina ne fiitoarea mea, dammela Eugenia Danglars. — Eugenia Danglars! zise Monte-Cristo, ia asten-tajjl; tatTla sea na e D. Baron» Danglars ? — Da, resnanse Morcerf; dar baron» de o kreare no»T. — Ox! ue faiie asta! zise Monte-Cristo, dak’a f&-kata serviuie statala! ka st merite aslT distinkjiiane. — Foarte mari, zise Beauchamp. Ka toatT liberalilatea safletalaî sea, a komnlektata la 1829 o îmnramalare de mea— se milioane nentra re y ele Carol X, kare la a fakata baron» mi kavaler» ala Legiunii de onoare, asta-fela înkTt» noartT nandlika, na la nosanarala jiletci sale, kam ara natea krede «iineva, dar tokmaî la kiotoarea frakalaî sea. — Ax! zise Morcerf rizînda, Beauchamp, Beauchamp, 238 BIBLIOTECA LITTERARIA mstreazi aieasla nenlr# Corsarul mi Charirari; dar, de falii, k# mine, sk#tes'ie ne liitor«l# me# sokrs. Ile «rini, întorkînds-se kitre Monte-Cristo: — Dar adiniaorl i ai sn#s# n»inele ka sn# om# kare ar# kanoasie ne baron#]#? zise el#. —- N#l# k#nosks, zise k# neîngrijire Monle-Crislo; dar e de krezst# ki, n# voi» înlirzia de a i faie k#nos4injja, fiinds-ki am «n# kredil# deskis# la dînssl# nrin kasa Richard mi Rlonnt din Londra, Arslein mi Eskeles din Viena, mi Thomson mi French din Roma. Illi, zikînd# aste din #rmi do8ik#vinle, Monte-Cri-sto se #iti, k# koada oki#l#î Ia Masimilian Morrel Daka astenlase strein#!# a nrod#we #n# elekt# as#nra l#I Masimilian Morrel. n# se îmielase: Masimilian tresari ka k#m ar# li nriimit# o sg#d«ire elektriki. — 'riiomson ini French, zise el», k#nos'n a'ieasli kasi, domn#le ? — Aiestia s#nt# bankeriî mei în kanitala Ismiî kre-stine, resn#nse k# linis'ie kontele : n#lea-voi# oare st, yî fi# b#n# la weva ne lingi eî? — Ox! domn#le konle, aî n#tea noale st, ne aj#jjî în kiKlirile noastre kari îiîn’aksm a# fost# nefr#kt#oase; a-neaslT, kasT, a fik#l# al li da ti #n8 mare servili# l’a noastri, mi n’a vr#l# si mirtsriseaski niil o daţi, ns s»ii# nentr# we, ki ne a fik#t# anesl# servili#. — La ordinele dsmitale domnsle, resnsnsc Monte-Cristo înklinmds-se. — Dar, zise Morcerf, ne am# denirlal# foarte m#It#, în nrivinua l#î Danglars. din s#biekl#l# konvorbiriî noastre. Era vorba de a alia o lokîsiny'B ksviiniioasi konlcl#î de Monte-Cristo: si vedem#, domnilor#, aideijî si ne dini# fu- CONTELE DE MONTE-CKISTO. 289 kare kite o idei». finde si aflim» o Iokuinjji neutru anest» oasue noîs al» marelui Parisu ? —în ssburbisl» Sainl-Gennain,zise Cbâteau-Renaud: domnul» va afla akolo »n» mikuotel» minunat» între ksrte migridini. — Ra! Cliâleau-Renaud, zise Debray, n» kunosni inaî mult» de kit» anest» trist» mi «rînios» suburbi» dinSaint-Germain; n« Ix askulta, domnule konle, afli-jjî o lokuinui la Chaussee-d'Antin: anesla e adeviratul» nenlr» al» Parisului. — La bulevardul» Operei, zise Beauchamp, Ia nla-iixls d’întîi», o kasi» kx balkonx; I). konte ml va adune nrs-ne nerine de fir» alb», iui va vedea, fumindu-uri nixbxk»l» sa» înşiuîndu-iui xanxrile. trekînd» toati kauitala sxb okiîseî. A*? — Dar domnule, Morrel, n’ai ni’ri o idei, zise Cliâ— eau-Renaud, de nu nronxi nimik»? —■ Ba da, zise surîzînd» junele; din konlra, am una, dar lisam ne domnul» si» se îndxnlene la vre una din uro-nunerile nele slrelunite ne i ani fiksl». Akum, fiinds-ki n’a resnunsg, krezu ki anii uutea a i oferi un» mik» anar-tamcnt» înlr'unx otel» foarte frumos», foarte Pompadour, ne kare 1» a înkiriat» son-mea de unu an» în strada Meslay. — Aî o son, ? întreb i» Monte-Cristo — Da, domnule, o son minunaţi. — Miri ta ti ? — De vr’o noui luni anroane. — Feriniti? întrebi kontele din no». — Ama de feriniti ne kit» este ertat» unei fiinjje omenesnî de a fi, resnunse Masimilian: a luai» unu birbat» ne kare îl» iubia, auela kare remisese kredinnios» în nefe-rinirea noasln: Emanuel Herbaut. Monte-Cristo surîse ne nesiin||ite. — Lokuesku akolo în tiînnsl» semestrului ine», »rmi Masimilian, mi voi» li din iircsni k» kumnatulu me» Ema- 240 BIBLIOTECA LITTERARIA nuel Ia disnosiu'mnea D—Iaî konte nentr» toate însemnimintele de kari va avea trebsinux. — 8n» minata! strigi Albertu nîn’a na avea timna Mon-te-Cristo a resnsnde, iea semna la ieia iie fam, doinn»le Morrel, vei întemniţa ana kilxlortf, ne Simbad Marinarala, în viajja de familii; ana oin» kare a venita si vazi Parisul, vrei si 1» fam natriarxa. — Ox! ii», resnanse Morrel sarîzînda, sora-mea e de doai-zem mi iinm de anî, kamnatala mea e de trel-zeiî; santa janî, voiouii uii ferimijl; kitre auestea, D. konte va fi a kasila dînsala, îmi va întîlni oasnejjil namal kinda i va nlmea si'I vazi. —Maljjameska, doinnale, maljjameska, zise Monte-Crislo, mi voia malyami a fi înfijjimala de dumneata la sora mi la kamnatala damitale, daka voiesm a mî fawe asti onoare; dar n’ am nriimita nronanera nim anaia din domnii a'iestia, fiind» ki mî am loksinua nregititi. — Kam ! strigi Morcerf, vei lokai dări într ana otela ? Asta va fi nrea arîta neutra damneata. —Eram dan ama de rea la Roma? întrebi Monte- Cristo. —Aazî akolo! la Roma zise Morcerf, ai keltaita «linm-ze'iî mii de niastri snre a ni mobila ana anartamenta, dar nresanaia ki na est! disnasa a renoi în toate zilele o asemene keltaiali ? — Na m’a onrita aceasta, resnanse Monle-Cristo, dar eram otirîta a avea kasa mea laParisiî; am trimis» mai d’înainte ne valetala mea de kamen, mi akam kati si fi kamnirata a^easti kasi mi st> fi mobilat?o. — Dar snane-ne ki aî ana valeta de kameri kare kanoas'ie Parisul! strigi Beauchamp. — Illi ela vine, ka mi mine, nenlra întîia oari CONTELE DE MONTE-CRISTO. 241 în Francia; elu e negru ini nu vorbesqe, zise Monte-Cristo. — Atonii & Aii! întrebi Albertu în mizlokulu mi-rtriî tutuloru. — Da, domnule, e însu-mî Aii, Nubianul meu, mutulu meu ne kare îlu ai vtzutu la Roma, mi se nare. — Da, negremitu, resnunse Morcerf, mî aduku a minte nrea bine. Dar kum aî înstrcinatu ne unu Nubian a ljî kumntra o kast Ia Parisu mi ne unu mutu a yî o mobila ? Ya fi ftkutu toate lukrurile ne dosu, bietul» nefericitul — Desamtgesce-te, domnule; sunt siguru, din kon-tra, kt va fi alesu toate lukrurile dune gustulu me»; ktcî nu e k’alu tutuloru oameniloru. A sositu de onlu zile, va li alergatu nrin totu oramulu ku acelu instinktu ce aru nutea avea unu ktine bunu vînttoru vîntndu singuru; elu mî kunoasce kanriciele, fantasiele, trebuiniiele: va fi organisatu toate dun< nla-kulu meu. Scia kt eram st. sosesku astt-zî la zece ore; dela nouţ ore, m’astenta Ia bariera de la Fontainebleau; mî a datu astt xtrlit; asta e noua mea adrest; eatt, citesce-o. Iili Monte-Cristo dete e xtrlit luî Albertu. — Campiele-Elisee,30, citi Morcerf. — Ax! eatt iie e adevtratu originalul nu se nutu onri de a striga Beaucliamp. — Hli e nrinciniaru, adause Chateau-Renaud. — Kum! nu jjî kunoscî kasa ? întrebi Debray. — Nu, zise Monte-Cristo. V’am mai snssu kt nu vream st greinesku ora. Mî am ftkutu gtteala în Irtsurt, mi m’am datu josu la noarta vice-kontelui. Junii se uitart unulu Ia altulu; nu scia daka nu era o komedit jukatt de Monte-Cristo; dar totu ceia ce emia din gura acestui omu avea, ku totu karakterulu seu originalu, o astu-felu de simnlitate, în kt tu nu nutea nresunune Mineva kt minijia. Kttre acestea, de ce era st minut? Contele de Monte-Cristo. Voi. III. 16 242 BIBLIOTECA LITTERARIA. — Va trebui dan, si, ne mslusmim»., zise Beau-champ, de a faMe domn»l»i konte toate serviiiele 'iele mim kari s»nt» în nsterea noastn,. E», în kalitatea mea de j»r-nalist», i deskiz» toate teatrele din Parisu. — Malijamesk», domnsle, zise sarîzînd» Monte-Cristo; intendent»l« mea are ordinal» de a mai înkiria o loje la fi'B-kare din aneste teatre. — llli intendent»]» d»mitale e asemene Nubian mi m»l»? întrebi, Debray. — N», doinn»le, e n«maî »n» komnatriot» al» d»m-neavoastn,, daka k»m-va »n» Corsican e natriotala k»iva: dar îl» k»nos4î, domnsle ne Morcerf. — St, fiT, oare brav»]» sinior» Bertuccio, kare se %* nri'iene ama de bine Ia înkiriarea ferestrelor»? — Tokmaî, mi I» ai vT,z»t» la mine în zisa kinids am av»t« onoarea de a te nriimi la dejsn». E »n» om» foarte brav», kare a fost» nsijin» soldat», n»i|in» kontraban-dier», naijins din toate «ie noate li lineva k’an» kavînt». N’arni j»ra ki, n» va fi aval» »ieva de îmnirjgit» k» noliijia nentr» o sekT>t»n,, qeva bsnioan, ka o lovitan, de kajxit». — Uli aî ales» ne anost» MetT,jjean» onest» al» 1»-miî ka intendent» al» damitale, domnsle konte; kit» îjjî f»n, ne an»? — Eî bine! ne onoare, zise kontele, n» mai m»lt» de ktt» alt», s»nt sig»r«; dar fa*ie tot» mc voi», n» ks-noasMe imnosibilitatea, mi d’aneia îl» jjis. — Atsnni, zise Château-Renaud, eatf,-te k» o kast dikisit'B; ai »n» otel» la Câmpiele-Elisee, domestini, intendent»; n» n,i linsesMe de leat» o amantB. Alberlu s»rîse: mi adsse a minte de Grdca "lea fr»-moasii ne kare o vtzsse în lojea kontel»i la teatr»l» Văile mi la teatral» Argentina. CONTELE DE MONTE-CIUHTO. 243 — Am «iova mai b»nk do ktl» o ainanlt, zise Monte-Cristo; am o sklavt; dsmneavonslrt tnkirinjjl nmanlole Ia teatral» de la Opera, Ia tonlr»l« d<* Vmideville, la lonlral» do Varietăţi; e» am k»mntralk ne a mea la Constanlinopolo; m'a kostat» mai skamn»; dar, s»b ranort»l« atesta, iih mai am trebaingt a mi neastîmiitra dosnre nimik». — Dar »ijji, zise rîzînd» Debrny, kt sHntem», d8iie k»m a zis» rebele Carol, kBrnjjl do n«mo, km’api donatari»; kT> îndalt te yi ai iihsh ni'iioral» no ntmîntali» Kranoioi, sklava d»mitale a devenit» libert ? — Mine i o va snsne? întrebi» Monle-Cristo. — Dar, a»zi akolo! tel» d’întîi» venit». — N» vorbes'ie altt limbt afart de ten romnikt. — Atsn'ii & alt» teva. — Dar o vom» vedea tel» impin»? întrebi» Beau-champ, sa», avînd» »n» m»t», ai mi e»n»ti? — lire lei,iea mea, n», zise Monte-Crislo, n» merg» k» orientalism»!» nîn’ akolo: tojji tei iie mt înkonjoart s»nt» liberi a mi Itsa, mi, Itstnd»-mt, n» vor» mai avea nevoit de mine niti de nimini; eatt nenlr» te n» mt last noate. De mslt» ajsnsesert la desert» mi Ia ingare. — Sksmn»!» me», zise Debray sk»ltnd«-se, s»n!» do»t ore mi j»mttate; komesean»!» dsmilalc e de min»ne, dar de mslle ori tineva e nevoit» a ntrtsi o komnanit b»nt nentr» »na »rîtt: katt st mt întork» Ia minister»!» me». Voi» vorbi desnre kontele ministr»l»î, mi va ktta st ştim» 4ine este. — Iea a minte, zise Morcerf, tei mai rcBtttiowi a» reimitial» l’a'ieasta. — Ba; avem» trei milioane nenlr» nolijgia noaslrt; este adevtrat» kt s’a» keltait» mai toi» d’a»na înainte; dar 244 BIBLIOTECA LITTERARIA. te ne nasx, va remxnea toi» d'asna vre o tintî-zezî de mii de frantî sure ateaslx întrebainpare. — IHi kxnd» vel sti tine esle, ml vei snsne? — lyl nromit». La revedere, Albertu; domnilor», s»nt «militai» dsmneavoastrx. Illi einind» Debray strigi nrea tare în antikamerx: — Zi sx tragx. — Bine, zise Beauchamp lai Morcerf, n» mx voi» date la Camera; dar am sx da» cititorilor» mei teva maî b»n» de kxt» »n» disk»rs» al» D-l»î Danglars. — Te rog», Beauchamp, zise Albertu, nitî o vorbi» maî m»lt»; n» mî l»a merit»!» de al» nresinta mi a 1» esnli-ka. N» e ama kx este k»rios»? — E mai m»lt» de kxt» atxt», resnsnse Château-Re-naud, mi e într’adevxr» »n»l» din oamenii iei maî estraor-dinari din kxiţî am vxz»t» în viajm mea: Yiî, Morrel? — Timnal» de a da karta mea I)-l»î konte, kare binevoieşte a mî nromite de a veni sx ne fakx o mikx visitx, strada Meslay, 14. — Fii sigsr» kx n» voi» linşi, domn»Ie, zise konte-le înklinxnd»-se. LLli Masimilian Morrel emi k» baron»l» de Château-Renaud, lxsxndg ne Monte-Cristo singsr» k» Morcerf. CAPITULB XLI. Kxnd» Albertu remase singar» k» Monte-Cristo: — Domnale konte, i zise el», dx-mî voia de a în 246 BIBLIOTECA LITTERARIA qene ks dsmneata meseria mea de cicerone dtnds-ij! nroba 8118Î anartaments de fltkts. Ilentrs dsmneata, kare eşti obiqî-nsits ks nalatele din Italia, va fi sns st«di« de ftksts kalks-ltnds în ktte niqioare natrate noate trxi snsls din jsni! Parisului kare 118 treqe ka snsls ne are o loksinij'L srîtt. Tre-kînds din kamert în kamert, vom* deskide ferestrele ka st. ressfli Monte-Cristo ksnosuea sala de mtnkare mi salonsls din nlansls de joss. Albertu îls kondsse mai întîi» la Iskrttorisls ses. Dane ksm mî adsqe qine-va a minte, asta era înkt-nerea sa de nrealeijere. Monte-Cristo era sns bsns anreţjsitors de toate Jskrs-rile ne kari le gn,niT»dise Albertu într’aqea înktnere: si-nete vekî, norqelane de Japonia, stofe de Orientti, stiklerie de Venezia, arme din toate nerele Isrniî, toate i era familiare, mi, la qea d’întîis arsnkttsrt de okis, reksnosqea se-kslsls, nara mi origina. Morcerf krez8se kt era esnlikatorsls, mi ktnds kolo els ftqea, ssb direkpisnea kontelsî, sns ksrss de arxeolo-ijit, de mineralogii» mi de istoria natsralt. Albertu întrodsse ne oasnele ses în salons. Aqests salons era tanigals ks Iskrtrile niktorilors moderni. Era nisue neisage de Dupre, ks trestie Isngî, k8 arbsri restrigî, k8 vane msginde mi ks qersrî minsnate. Era nisqe kavaler! arabi de Delacroix, ks bsrnsse mari mi lsni.ii, ks qingtlor! strelsqite, ks arme damaskinate, aPktrora ka! qe msska ks tsrbare, de oare-qe oameni! se sftmia ks mtqisqe de fers. Aksarele(*) de Boulanger, înf'LjiiiirLiids ne Notre-Dame (*) Desemng ks tsins din China, ks vensele ssniiirimi transnarinte. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 247 de-Paris k» aiea vigoare kare faie ne niktorsl» a fi rival» k« noetal». Era nisne nînze de Diaz, kare fane flori mai frs-moase de ki»t» florile, soarele mai frsmoss de kxt» soarele. Desemne d’ale l»i Decamps tot» ama de k«lorate k’ale I»i Salvator Roşa, dar mai noeti'ie. Iiastele d’ale lai Giraud mi Miiller, înfi.iiim'i.nd» ko-nii ka kanete de înger», femei k» trxssre de felioare. Adsmbririle skoase din albsmsl» de k^Ixlorii. la Orientu al» l»i Dauzats, kari fssesen, kraionate în kxte-va seksnde ne uieaoa anei ki.mile sa» ne tsrla »nei moskee; în nele din »rinx, tot» ie noale da arta moderni. în skimb» ini în desm.grbire nentr» arta nerdati. mi sbsrati. k» sekaliî treksijî. Alberlu s’astenta s’arate, iei» nauin» asii. dalx, leva no» kilxtorslsi iel»i strani»; dar, nentr» marea sa mirare, aiesta, fora avea trebsinni. st ka«te semM>t»rele, din kari anele era nsmai nisie inijjiale, anlikt kiar» îndalT n»-mele fn.-ki.r8i a»tor» la l»krarea sa, ast»-fel» înkTt» era lesne de vxzst» ki., n» nsmai fn.-kare din aweste n«me i era ksnosk»ls, dar înki. kt fn.-kare din aieste talente fasese anreniats mi stsdiat» de dîns»l». Din salon» trekarL în kamera de kslkare. Aieasta era tot» de o datx snangiiodel» de elegan^T mi de g«sl» asnr»: akolo, »n» singsr» ritrat», dar semnat» L^opold Robert, strelsiia într’o kadrx de a»r» mat». Aiest» ritrat» atrase mai întîi» nrivirile kontelai de Monte - Cristo, ki4Î fr.k» trei nanii renezi în kamerx mi se onri de odati. înaintei. Ast» ritrat» înfi.nima o femeii, de doKT-ze'rî mi niimţ nîni. la do»i>-ze'iî mi mease de ani, ks fana branx, k» kx-stxtsra de fok», vi.Iait» sab o nleonx lxngedx. Ea narta kostsmsl» nitoresks al» neskxrijjelor» kata- 248 BIBLIOTECA LITTERARIA lane k» korsetsl» se» «iei» rom» uii negr» mi k» aie de a-»r» nrinse în năr». Se «ita Ia mare, mi smbra sa se desemna ne în— doit»l» az»r» al» ier»!»! mi al» valsriJor». Era întsnerik» in kameră, de »nde n», Albertu ar» li n»l»t» să vază naloarea vînătă kare se întinse ne obraziî kontel»î, mi a ssnrinde înfiorarea iea nervoasa kare tre-k» ne «merii mi ne nentsl» se». Se făk» »n» min»t» de tă'iere, în kare Monte-Cristo remase k» okisl» ayintat» as«nra niktsreî aweleia. — Ai o frsmoasă amant'» viie-konte, zise Monte-Cristo k’»n» glas» de tot» liniştit»; mi anest» kost»m», kos-t»m» de bal» fer» îndoiah,, onrindc într’adevăr» de min»ne. — ’i.x! domnsle, zise Albertu, eată o amăyire ue kare n» nî amî erla-o, dak’ alătsre k» a^est» ritrat», aî fi vă-z»l» all»l». N» ksnosHÎ ne msmi-mea, domnsle; ne ea o vezi într’aslă kadrt; a uss» s’o nenelese ast»-fel», ak»m mease sa» ont» anî. Awest» kost»m» e »n» kostsm» de fantasii», d»ne k»m se vede, mi asemănarea e ama de mare, în-kăt» mi se nare kă văz» înkă ne msmă-mea ast»-fel» nre-k»m era la 1830. Kontesa n»se să i fakă aqest» ritrat» ne kănd» linsia o dată kontele. Fără îndoială ea kredea să nregăteaskă o s»nrisă graţioasă nentr» Întoarcerea sa; dar, I»kr» k»rios», acest» ritrat» desnlăk» tatăl»! ine»; mi valoarea iiiklsreî, kare e, d»ne k»m vezi, »na din ir»moasele nînze ale 1»! Leopold Robert, n’a ii»l»tK să 1» fakă a i trece antinatia ce o nrinsese nentr» bietsl» ritrat». Este adevărat» să o srisi» între no!, sksmn»!» me» konte, kă D. de Morcerf e »n»l» din nairi! ce! mai stredsitor! a! Lusembur-guluî, »n» venerai» ren»mit» nentr» teoriă, dar »n» amator» de artă din ce! ma! de mizlok»; m»mă-mea n» e ama, kare nenelează de min»ne, mi kare, stimănd» urea mult» o 1»- CONTELE DE MONTE-CliISTO. 249 krare asemene ka si se desnaryi vre o daţi de ea, mi a dat’o mie ka si fii» mai najjina esnasi la desnlmerea tatilaî mea, dar m voia ari ta mi ritratala nenelata de Gros. Ear-ti-nn daka ut vorbeska de nisqe lakrarî de kasi mi de familii ; dar liinda-ki voia si am onoarea a te kondane la kontele, jjî suaia asta ka si na yi skane vr’o vorbi înaintea lai sure laada anestai ritrata, lle lîng’ aneasta, are o in Hainul fanesti, kmî e foarte rara nentra mami-mea si na se aite la ela kmda vine la mine, mi înki maî rara si se aite la dînsala fir’a uimire. Norala ne la adase aritarea anestaî ritrata în otela e singarala ka n ama zine kare s’a îniluat» între kontele mi kontesa, kari, de mi kisitorijjî de mai malta de doai-zenî de ani, sania înki aniţiî ka în ziaa yea d’întîia. Monte-Cristo aranki o kiatitan renede asanra lai Albertu, ka sure a kiata ana kayet^ askansa în vorbele sale; dar era învederată ki janele vorbise ka toati simnlitatea sa-lletalaî sea. — Akam, zise Albertu, aî vizata toate avaijiele mele, don nale konte, di-mî voii a îji le oferi or kita de nedemne santa ele; nrivesqe-te ka kain aî li în kasa damita-le, mi, ka si fii mi maî komoda înki, bine-voiesne a mi însoţii nîni la D. de Morcerf, kiraia am skrisa dela Roma servimala ne mi la aî fikala, ne kare lă am însniinijat» desnre visiln ne mî nromisescmî, mi nota si zika, kontele mi kontesa astenia ka neiurne ka si le fu nermisa a ijî mal-ijami. Estî kam desgastata de toate lakrarile, o s*iia, dom-nale konte, mi s'ienele de familii n’as malta efekta asanra lai Simbad Marinarala: aî vizata atitea siene maî framoase! Ka toate aiestea nriimes'ie qeia «ie jjî nronaia ka o iniuiare la viaţja narisiani, viaţii de noliteyî, de visite mi da nre-sintirî. Monte-Cristo se înklini fir’ a resnande. Contesa de Morcerf. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 251 llriimia nron»nerea farx ent»siasm» mi fam nxrerî de re», ka »na din ksviinyele de so'iietate kare c datoria or kxr»i oms k«m se kade. - Albertfi kixmx ne valet«l» se» de kamerx mi i ordoni a se d»iie sx însyiinyeze ne D. mi doamna de Morcerf dcsnre venirea kontel»! de Monte-Cristo. Albertu îl» »rmx dinnresnx ks kontele. AjsngîndS în antikamera kontel»!, se vedea d’assnra suie! ye resnsndea în salon» »n» sksdon» kare, nrin ornamental» se« yel» mxndrs mi armonia sa k» îmnodobirea înkxneriî^ ari,ta imnortanna ye nsnea nronrietarsl» otel»l»î ne ayest» blason»(*). Monte-Cristo se onri înaintea ayestsî blason», ne kare îl» yeryeti k» l»are a minte. — De az»r» k» meante merlete de a»r» n»se în ban-dx. E fam îndoiafa sk»dom>l» familiei d«mitale, domnsle? întrebi» el». A fam de ksnosyinya nxrjjilor» Masonslsi kare mî nermite a 1» desyifra, s»nt foarte nek»noskxtor» în materia eraldikx, e», konte din întîînnlare, fabrikat» de Tosca-na k« ajstorsl» sneî komanderie de San-Steian, mi kare m’ars fi fak»t» sx mî treakx gxstsl» de a ii domn» mare daka n» mi ar» fi zis» yineva de inslte ori kx, nentr» yelS ne kxlxloresye m»lt», e »n» l»krs foarte neanxrat». Kxyl în yele din »rmx, kiar» nentr» vameuiî, ka sx n» te mal visi— teze, katx s’aibx yineva yeva ne txbliele trxs»reî sale. Ear-tx-mx dam daka nî fak» o asemene întrebare. — un n» e de lok» indiskretx, domnale, zise Morcerf k» simnlitatea konvinţjeriî, mi aî nemerit» drent»: ayestea s»nt» armele noastre, adikx ssnt ale tatx- l»î me»; dar s»nl», nrek»m vezi, linite la »n» alt» sksdon», kare e rom» k’»n» t»rn» de aryint», mi kare e a (*) Markz, apnn»rii>. 252 BIBLIOTECA LITTERARIA mumei inele; nrin femei sunt Spaniol, dar kasa de Mor-cerf e franqesă, iui, dune kum auzii zikîndu, una din iele mai velu din Francia de mează-zi. — Da, resnunse Monte-Cristo, yeia ie arate merle-tele. Mâi toiji nelerinii armapi kari tăbărîră sau kari ku'ie-riră săiilulu năinîntu luări, drentu arme sau kruni, semnu alu misiunii ne avea, sau naserî ki,li,toare, simbol» alu lunijei kT,telorie *ie era să întrenrinză mi ne kare snera s’o înde-nlineaskă ne arinele kredinjjel. Snulu din strebunii dumitale naterni va li fostu din vre una din kruiiadele voastre, mi, nresununîndu kt aru fi numai a simţului Ludovicii, asta vă fane a vi, urka nînx l’alu treî-snre-ze'ielea sekulu, neia ie e înkă foarte frumosu. — E ku uutinijL, zise Morcerf, se alte în kabinetulu tatelui meu unu arbure ţrenealoţiiku kare ne va saune aceasta, mi ne kare tekusem o dinioară kăte-va komentarie ne aru fi miskatu foarte multu ne Hozier mi ne Jaucourt. Akum nu mai kupctu Taieasta, mi ku toate anostea n,i voiu snune, domnule konte, mi asta intri în datoria mea de cicerone, kă înnenu a se okuna multu de aceste lukruri sub guvernul» nostru nonularu. — Ei bine! atunii guvernul» dumneavoastră s’aru li kuvenilu s’aleagă în trekutulu seu vre unu lukru mai bun» de kăts aweste două nankarte(*) ie le am vizutu ne monumentele dumneavoastră, mi kari n’au nini unu înyelesu eral-diks. Kălu neutru dumneata, vine-konte, zise Monte-Cristo revenind» la Morcerf, eşti mai ferinitu dekătu guvernul» dumneavoastră, kăni armele dumitale sunlu într’ adeviru foarte frumoase mi vorbesku imai,iiim*ii. Da, e tokmai ama, est! tot» de odată din Provenza mi Spania; ieia ie esnlikă, daka ritratulu ne kare mi lu ai arătat» are asemănare, aste (*) Tablele ne kari se skrie neva snre înksnosuiinjjare. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 253 frsmoasx k»loare br»nx ne kare o admiram ama de m»lt» ne faija nobilei Catalane. S’ar» fi k»venit» si fix Oedipe sa» îns»-mi sfiyele snre a giii ironia kare însoijise vorbele kontelsi intinxrite în anarinijx k» liea maî mare noliteue. Ast»-fel» Morcerf i msljjvmi k'«n» s»rîs», mi, tre-kind» iei» d’întîi» ka sx i arate dr»m»l8, îmninse »ma kare se deskidea dedes»bt»l8 aiestor» arme, mi kare, d»ne k»m am» sn»s», da în salon». In lok»l» Hei» mai în faijx al» saloii»l»i se vedea a-semene »n» ritrat». Aiesta era ritrat»!» »n»i om» de Ireî-ze'iî mi linii nînx la treî-zeii mi ont» de ani, nartxnd» o «niformx de ofijier» yeneral», k» o îndoitx snaletx k» ii»k»ri întormi, semn» al» gradelor» s»nerioare, nandlika Legiunii d’ onoare ia gîts, leia ne arxta kx era komandor», mi ne nent» la dreanta, nlaka de ofiiier» mare al» Ordinului Mântuitorului, mi la stxnga marea-kr»ie a 1»! Carol III, iieia ne arxta kx nersoana în-Ixjjimalx în anei» ritrat» katx sx ii fxk»t» resbeleie Greciei mi Spaniei, sa», leia ne e tot» sna în nrivinna kordoanelor», kx a îmnlinit» vre o misisne dinlomatikx în ambele jjere. Monte-Cristo era ok»nat» a nrivi k» de amxn»nt»l» aiesl» ritrat», mi k» o îngrijire n» mai n»ninx de kxt» întîia oarx, kxnd» o »mx lateralx se deskise, mi se aflx fajix în fajix k» kontele de Morcerf înss-mi. Aiesta era »n» om» de natr»-zeiî mi «linii nînx la natr»-zeii mi mease de ani, dar kare se arxta iei» n»jjin» de linii-zeii, mi a kxrsia msslajjx mi snrxniene negre kon-trasta nrea k»rios» k» nxr»I» se» mâi alb» txiats sk»rt» d»ne moda mililarx. Era îmbrxkat» într’an» kosl»m» barijes» mi n»rta la 254 BIBLIOTECA LITTERARIA kiotoarea sa o nandlikx ale kxria mariiini diferite arTta diferitele ordini ka kare era dekorata. A'iestK om» intri k’ana nas» destala de nobili mi k’ana fela de grăbire. Monle-Cristo îla vtz» venind» la dînsala frr’ a faie ana sigara naşa. Ara fi zisa lineva kx niwioarele lai era finite de narketa ka okil lai ne obrazata kontelal de Morcerf. — Tatx, zise janele, am onoare a yl nresinta ne D. kontele de Monte-Cristo, ne a4ela amika ţienerosa ne kare am avat» feri ii rea de ala întîlni în îmnrejarxrile 4ele grele ne kari le s«iiî. — Domnala bine a venita între noi, zise kontele de Morcerf, salatxnda ne Monte-Cristo k’ana sarîsa, ini, skxnxnda viaya anikalal nostra mostenitora, a fxkata kasel noastre ana serviqia kare va avea drenta neutra tota d’aana la rekano-syinya noastrx. LUi, zikînda aceste vorbe, kontele de Morcerf arata ana fotolii lai Monte-Cristo, într’ awela-uiî timna ne kxnda ela se n8nea sx meazx in faya ferestrei. Kxta neutra Monte-Cristo, lai fotoliala ne kare i la arxtase kontela de Morcerf mi se auiezi asta-fela ka st fix askansa în ambra nerdelelora iieIora mari de katifea, mi st liteasltT de akolo ne trxsarele întiiiTrile de ostenealT mi de griji ale kontelal toatT istoria darerilora sekrete în fiT-kare sbîmtarx ie i venise fxrx timna. — Doamna kontesa, zise Morcerf, îmi fxiea gxteala kxnda a însiiinijat’o vi4c-konlele desnre visita 4e era st aibT fcrinirea a o nriimi; o astenta, mi, în ze4e minate, va fi în salon». — E maltx onoare nentra mine, zise Monle-Cristo, sa kiara din ziaa sosirii mele la Parisu, s’am afa4e k’ana orna CONTELE DE MONTE-CRISTO. 255 al» kirsia merit» egalează renxlan,i»nea iui uenlr» karo soartea, iiind» o dat* dreantT», n’a ffckHt» grernah,; dar n’are ea oare în kT,mnieIe dela Mitidja sa» în msnui! Atlasului xn» baston» de mareuials a ij! oferi? — Ox! resn»nse Morcerf rornind» n»nin», ani aerisit» serviyi»l», doninsle. Nsmit» nair» s»b Restaurare, e-ram din kamnania d’întîi», mi serviam sa» ordinile mare-malalsî de Bourmont; nsteam nretinde dan, o komand't ssnerioan,, mi nine snie mc era st, se întlinnle daka uartea întîi«-nTsk»jiilor» renixiiea ne tron»! Dar Revoluţiunea din i»li» era, d»ne k»m se vale, destal» de glorioasi, ka sx noati, fi ingrata, ea f» ast»-fel» nentrs or ne servili» ka data din nerioda imneriah,; îmi deteî nrin »nnare demisisnea; kT,m, kT,nd» a kT,m,tat» «lineva snaletele sale ne k'&mnal» bitiliei, n» sme de lok» st, inanonerese ne terîmal» nel» alsnekos» al» saloanelor»; am lăsata sabia, m’ain arsnkat» în nolitik'B, mt da» la indsstri’B, st»diez» artele folositoare. în nei dosi,-zezî mi nini! de ani în kari remisesem în servili», aveam nrea înalt» asti dorin ut., dar n’aveam de lok» timn». — Nisne asemene idee întreţin» ssnerioritatea na-jlisniî damitale assnra ueîor» alte ijere, domn»le, resnanse Monte-Cristo; qintilom» emit» dintr’o kasT mare, avînd» o avere fr»moasfc, a! konsimijil» maî întîi» a kinxta întîiele grade ka soldat» obskar», b »n» ie foarte rar»; ne «rnit, ajsns» yeneral», nair» de Francia, komandor» al» Legiuni! d’ onoare, konsimy,! a reîimene o a do»a învijptBn,, fxr’alti, sne-ranijT,, f&r’alt'B resnlatT, de liT,t» aneia de a fi o data folositor» semenilor» d»mitale... Ax! domnsle, asta e într’adev^r» foarte fr»mos»; voi» ziiie mi mai m»lt», asta e într’adevxr» ssblim»! Albertu nrivia mi askslta ne Monte-Cristo k» mira- 25 () BIBLIOTECA LITTERAR1A re; na era obiiînaita a la vedea îmlijinda-se Ia îiisye asemene idee de entasiasme. — Vai! armî streinala, firi îndoiala ka skona de a resini norsIS *iela sabijire ne 1» fikasen vorbele lai si treaki ne fruntea Isî Morcerf, noi na faiema asla-fela în Italia, noi kresyema dane stirnea noaslri mi dane felala nostra, mi ms-truns aiela-ml franzela, aieia-mî talii mi adesea kiara aieia-mî nefolosinjji toati vlaga noastn. — Dar, domnale, resnanse kontele de Morcerf, nentr’ ana orna de meritala damitale Italia na e o natrii, mi Fran-cia i]i întinde bragele: resnande la kiimarea sa, Francia na va fi noate ingraţi ner.tra toati lamea; ea mi trateazi rea konil; dar are obbieiala o nriinii bine ne streini. — E! tati, zise Albertu k’ana sarîsa, se vede bine ki na kanosm ne D. kontele de Monte-Crislo. Malgamirile sale na se afli într’asti lame; n’asnin la onor!, mi iea na-mai kite înkana într’ana nasnorta. — Eati, în nrivinna mea, esnresianea nea mai drean-ti ne kare am aazit’o vre o daţi, resnanse streinala. — Damnala a fosta stinîna ala viitoralaî sea, zise kontele de Morcerf k’ana sasn.na, mi a alesa kalea de flori. — Tokmal, domnale, resnanse Monte-Cristo k'ană sarîsa dintr’aqele ie na va natea niiî o daţi ana niktora a le nenela, mi ne kari ana fisioloyista se va desnera tota d’a-ana d’a le analisa. — De na m’arnî teme si osteneska ne domnala kon-te, zise yeneralala kare era înkmtata de manierele lai Monte-Cristo, la aiul da«ie la Camera, asti-zl & o sedingi ka-rioasi nentra «line na kanoasie ne senatorii noştri qeî moderni. — Igî voia fi foarte rekanoskitora, domnale, daka bine-voiesm a ml renoi asti nronanere alţi daţi; dar, asti- CONTELE DE MONTE—CRI8TO. 257 zi, mi ling»uiirt sneranua kt voi» li nrcsinlut» la doamna kontesa, mi voi» astenta. — Ax! eatt mi m»mt-mea! zise vine-konlele. Intr’ adevtr», Monte-Cristo, întorkînd»-so i»te, vtz» ne doamna de Morcerf la intrarea salon»l»I, în nrag»I» «mei on»se k» aneia ne »nde intrase btrbat»!» ei: nemiskalt mi nalidt, ktnd» Monte-Cristo se întoarse sure dînsa, ea uii ltsi st i kazt bran»l», kare, n» se s'iie nentrn ne, se rezimase de înktdrarea asritt; ea se afla akolo de ktte-va sek»nde, mi aszise nele din »rint vorbe ne kari le sn»scse vis-itato-r»l» de neste mânui. Anesta se sk»M, mi sal«trL nînt jos» ne kontesa, kare se înklini» mi ea, m»tt mi neremonioast. — Ei D»mnezc»l» me», doamnt, întrebi kontele, ne ai? te a ssntrat» noate ktldwra din salon» de n» le simni bine ? — S»feri, doamnt? zise vine-kontele venind» iste înaintea Mercedei. Ea le m»ln»mi 1’amîndoi k’ttn» s»rîs». — N», zise ea, dar am nerkat» o t»rb»rare vtzînd» nentr» întîia oart ne anela ftrt intervenirea ktrsia am» fi în minstsls anesta în lakreme iui în doli». Domnsle, »rm£ kontesa înainttnd» k» maiestatea »nei reyine, ni s»nt datoare viana fiislsi me», mi, nentr» astt binefanere, te bine-ksvintez». Ak»m ui m»ln»mesk» nentr» nlxnerea ne mi fani de a mi nrok»ra okasisnea ka st ui artt» aneaslt m»l-U»mire nrek»m le bineksvintez», adikt din l»nd»I» inirneî. Kontele se înklini înkt o datt, dar mi mai m»lt» de ktt» întîia oart; era mi mai nalid» de ktt» Mercedes. — Doamnt, zise el», D. kontele mi dumneata mt resnlttiui foarte ueneros» nentr» o fantt nrea simnlt. A sktna »n» om», a sksfi ne »n» ntrinte de o dsrere, a kr»- Conlefc de Monte-Cristo Voi. III. 17 CONTELE DE MONTE-CRISTO. 259 jja sirajjibilitatea anei femei, na va sx zikx a faqo wineva o fantx banx, ni va sx zikx a faie ana akta de amanitate. LVieste vorbe, zise kr> o daheajjx iui o noliteue rare, doamna de Morcerf resnanse k’ana glas» nrofanda: — E o mare feriqire nentra fiiala mea, domnale, a te avea de amika, iui maljjameska lai Damneze» kare a fx-kata lakrarile astă-fela. IJLIi Mercedes mî redikx okii «iei framomi la ier» k’o gratitadine auia de nemxrţiinitx, în kxta kontele kreza kx tremararx doax lakreme în eî. D. de Morcerf s’anroni'k de ea. — Doamnx, zise el a, am mal ragata ne D. konte a mx erta nentra kx sânt nevoita a la nxrxsi, iui i vei renoi iui damneata aieasla, te roga. Sedinţja se deskide la doax ore, akam sania trei, mi am sx vorbeska. — Da-te, domnale, mx voia sili sx faka ne oasnele nostra a aita linsa damitale, zise kontesa ka anela-mî glasa de simjjibilitate. Domnala konte, armx ea întorkînda-se kx-tre Monte-Cristo, ne va la'ie grajjia de a remxnea sx ne-treakx restala zilei îmnreanx ka noi? — Maljjameska, doamnx, mi te roga a mx krede kx sânt qel§ mai rekanoskxtora nentra nronanerea damitale, dar am desninsa azi dimineaux la noarta damitale din trx-sara mea de kxlxtorix. 4e fel» sânt instalata la Parisu, na snia, aude sânt aniezata, abia o sqia. E ana mika ne-astîmnxra, o siia, dar ka toate aiestea kreza kx e de a-nreyaita. — VoinK avea astx nlxnere altx datx qela nauina , ne o uromijii? întrebi, kontesa. Monte-Cristo se înklint fxr’ a resnande, dar ţies-talS natea treqe ka o uriimire din nartei. — Atanii, na te mal ijia, domnale, zise kontesa, 260 BIBLIOTECA LITTERARIA kTnî ns vois sb ini faks indiskretT sas ssnTrTtoare k8 re-ksnosninjia mea. — Sksmnsls mes konte, zise Albertu, daka bine-voiesnl, uit voia nerka a yi înanoia la Parisu nolitejjea nea grajjioasT, ne kare mi ai frkst’o la Roma, mi st ui das ks-nesls mes în disnosijjisne nînT kTnds vei avea timns a ui fa'ie ekinanele. — ITT msljjsmesks de o miiT de orî nentrs îndatorirea dsmitale, vine-konte, zine Monte-Cristo, dar krezs kT D. Bertuccio va fi întrebsinuats ksviinnioss iele natrs ore mi jsmTtate ne i am Rsats, mi kt vois afla la noartT vre o tr&ssrT nregTtitT. Albertu era obinînsits kb anea nsrtare din nartea kontelsî, snia kT era ka Neron înlr» tastarea imnosibilslsî, mi ns se mai mira de nimiks, detats vrea st jsdene nrin sine ne fels as fosts nsse în lskrare ordinele sale; îls în-soiîi darr nînT la noarta otelslsî. Monte-Cristo ii8 se înnelase: îndatT ne intri în anti-karaera kontelsî de Morcerf, sns feriors, tots anela kare, la Roma, venise s’adsta karta kontelsî nelors doi jsnî mi st ’î vesteasta desnre visita sa, emise renede afarT din ne-ristils, asts-fels întats ajsngînds în kansls stariî strelbnitsls taRtors afli ks adevTrats tr&s8ra sa kare îl» astenta. AsR tr&ssrT era sns ksnes emits din IskrTtoriele I»1 Keller, mi »n» xamsls nentr8 kare Drake refssase kiars în ajsns onts-snre-zene mii de frannî. - Domnsle, zise kontele Isî Albertu, ns ui nronsis a niT însoiji nîn’ a kasT Ia mine, n’amî nstea st ui arTts de tata o kasT imnrovisatT, mi, în nrivinjia imnrovisTrilors, sniî bine ta am st mî krsirâ renstauisnea. AkoardT-mî o zi mi dT mî voia atsnni a te invita. Vois fi mai sigsrs kT n8 vois linşi la leţiile osnitalitTuiî. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 261 — Daka mi ieri o zi, domnale konte, sânt linisyit» kiii na mi ve! arata o kasi, ii 8iia nalata. Negremita ai la iM>m» vre ana veni». — lire leţiea mea, lasi-la si kreazi, zise Monte-Cristo nanînda-ini niiiorala ne trentele garnite ka katifea a-le strelaiitei sale trasare, asta mi va faie oare-kare bine ne Ungi dame. IJIi s’asvîrli în trasări, kare se înkise dane dînsala, uii nleki în galona, dar na ama de renede înkitS si na zi-reaski kontele miskarea nea abia simjjiti kare fika si tre-mare nerdeaoa salonalai aride lisase ne doamna de Morcerf. Kmda intri Albertu la mami-sa, afli ne kontesa în badoria, mezînda ne ana fotolia mare de katifea; toati ka-mera, înekati în ambra, abia li>sa si se vazi kitc ana fla-tarama skinteitora naşa ne vre ana tabloa saa în angiala vre anei kadre de aară. Albertu na nata vedea obrazala kontesei nerdata intri ana nora de gaza ka kare mi legase mrala de jar§ îmnre-jara ka o aareoli de abara; dar i se mra ki glasala ei e-ra skimbată; viza asemene, nrintre nrofamele roselora mi ale eliotronelora florariei, «rina lea asnra mi maskitoare a sirarilora de oiicta; ne ana din kanele senate ale kirainalar, o stiklajji a kontesei, skoasi din katia sa de nele, atrase laarea a minte lea nlini de neastîmmra a janelai. — LII e rea, maura, întrebi ela intranda, mi na yi a fosta bine ne kxridS linseam ea? — Ea ? ba na, Albertu; dar, înyeleţjî: aste rose, aste taberose mi aste flori de uortokala daa nisie nrofame ama de tari în timnala kildarclora d’întîia, ka kari na e obiiinaita lineva... — Atârni, manii, zise Morcerf nanînda mina ne klouojjela, si le stremate în antikamera damitale. Eşti ka 262 BIBLIOTECA LITTERARIA adevxrats indisnssx; kiar» adineaori kxnd» ai intrat», erai foarte nalidx. — Ziyi kt eram nalidx, Albertu? — Aveai o naloare kare yî wedea bine, mamx, dar kare ne a sneriat» k» toate acestea, mi ne tatT>l« me» mi ne mine. — Tatei» dsmitale yi a vorbit» neva desnre aieasta ? întrebi k» vioiqisne Mercedes. — N», doamm», dar, ad»-yî a minte kx dsmitale yi a fxk»t» aqeaste observare. — N» mi ad»k» a minte, zise kontesa. 8n» valet» intri: el» venia la sgomolsls klonoyelal»! tras» de Albertu. — D» aste flori în antikamerx sa» în kabinetsl» de gxtealx. zise viye-kontele: s»nxrx ne doamna kontesa. Valet»l» askslti. Se fxk» o txnere desl»l» de mare, mi kare yin» kxt» timns se fxk» mstarea florilor». — lIe n»me e asta al» l«i Monte-Cristo, întrebi kontesa kxnd» a emit» feiior»!» k» yel» din »rinx vas» de flori, ti »ns n»mc de familix, »na n»me de rnornix, o titslx simnlx ? — Mi se nare kx o titslx, mamx, nimik» mai m»lt». Kontele a k»mnxrat» o ins»h> In arxinelagsl» toskan», mi, d»nek«m zi«iea îns»-mi azi dimineayx, a fondat» o komandarix. Siiiî kx ama se fane aneasta nentr» Sxntsls-Stefan al» Flo-renzei, nentr» sxnt»l»-Grigoriu-Constantinian al» Parmei, mi kiar» nentr» ordinala Maltei. Kxtre acestea, n’are ni4i o nretin-dere la nobleye mi se n»mes4e an» konte din întîmulare, de mi nxrerea yeneralx a Romei e kx kontele e »ns domn» mare. — Manierele l»i s»nt» minsnate, zise kontesa, 4els nsyin» d»ne 4eia 4e am natst» j»deka în sksrtele minate în kari a stat» a4i. — Ox! nerfekte, mamx, ama de nerfekte kiars, înkxt» CONTELE DE MONTE-CRISTO. 263 întreks k» ni«lt» tot» ce am k»nosk»t» mal aristokratik» în cele trei nolleiiî cele mai mandre din Europa, adikx noblejjea anarlx, nobleţea snaniolx mi nobleuea nermanx. Kontesa ksijetx. »n» niin»t», anoî, d»n’ aceastx îndoiala sk»rtx, zise: — Ai vxz«t», sks ninşi» me» Albertu... ui fak» o întrebare de m»mx, înijeleiji, ai vizata ne I). kontele de Monte-Cristo în interior»l» se»; ai destxlx nxfrcsndere, ai în-vxjjbI» lunii, mai înalt» takt» de kxt» aluii kari s»nt» de seama d»rnitale; krezî kx kontele e ceia ce se aratx a ti? — IIIi k«m s’aratx? — Ai snas’o singxr» adineaori, »n» domn» mare. — W amsn»s«, mama., kx ast»-fel» îl» krede lsmea. — Dar dsmitale, k»m ni se nare, Albertu? — Uî mxrtsrisesk» kx n’am înkx o rixrere otxrîlx desnre dîns»l», krez» kx e »n» Maltesu. — N« te întreb» desnre oriyina sa: te întreb» as»-nra nersoanei. — Ax! desnre nersoana sa, e alt» ceva; uiiamvx-zsta atxtea I»kr»ri streine la dînssl», înkxl», daka vrei sx ui sn»i» ne ksijret», voi»resn»nde kx îl» anii nrivi b»k»ros» ka ne »n» om» d’ai l»i Biron, ne kare nefericirea îl» a însemnat» k’«n» sigili» fatal»; vre »n» Mamfred, vre »n» Lara, vre »n» Werner; ka ne «na din aceste sfxrxmxl»re dintr’o familixve-kix, kari, desmostenite de starea lor» nxrinteaskx, a» aflat» alta nrin nsterea yeni«l»i lor» aventsros», kare le a n»s» ne d’asjmra lefilor» societxnii. — Zici... — Zik» kx Monte-Cristo e o insslxîn mizlok»l»3Ie-diteraneî, fxrx Iok»itorî, fxrx garnisonx, lokain» de kontra-landierî din toate najjisnile, de nirajjî din toate yerele. Bine 264 BIBLIOTECA LITTERAEIA siie dak’ aiesti bani industriali na nlxlesk» domnalai lor» vre «ii» d rentă de asilă? — E k8 iiatiny'L, zise kontesa. — Dar n» faie nimikă, arini» j»nele, kontra-bandieră sa» n», te vei ani ka asta, mamx, Icnii îlă ai vxzata, D. kontele de Monte-Cristo e ana om» însemnată iui kare va avea 'iele mai mari sa'iese în saloanele Parisului. IUi eatx, azi dimineayx kiară, Ia mine, a înienată intrarea sa în lame fxkînda ne însă—mi Château-Renaud a reminea în-kremenită de mirare. — IIJi de Io,ui ani noate (i kontele? întrebi Mercedes, nanîndă firi» îndoiah, o mare imriortanux l’aienstx întrebare. — De vr’o trei-zeii mi linii, trei-zeii mi mease de ani, manii». — Ama dejane! c ka neiiatinux, zise Mercedes res-nanzîndă tot» de o dalT, la leia ie zi'iea Albertu mila icia ne i ziiea nronria sa kaţietare. — Este adevxrală, ka toate aiestea. De trei natrs ori mi a zisa, mi de sigară firi» urekayetare: JLs katare eno-kx eram de linii ani, la katare eram de zeie ani, la katare earx de doî-snre-zeue; eă, ne kare kariositalea mx ui-nea destentă asanr’ auestoră amxnante, anroniam datele, mi niii o datx na îl» am aflata gremita. Etatea aiestai orna singalara, kare n’are niii o etate, este dan», sânt sigara, de trei-zeii mi linii de ani; kxtre aiestea, ada-ui a minte, mamx, kxtă de via b okiala seă, kxtă de negra e nxrala sea mi kxtă de nesbîriitx e frantea sa, de mi e nalidx; e o na— tarx, na namaî vigaroasx, dar înkx mi janx. Kontesa mi nlekx kanslă sab ana vală foarte grea de kayetxri amare. — LLIi aieslă oină a nrinsă amiiix iientra damneata, Albertu? întrebi ea k’o înfiorare nervoasx. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 265 — Ama krezK, doamnx. — LUi dsmneata... îl» isbesil asemene? — Mi nlaue, doamnx, or ie ar» ziie Franz d’Epi-nay, kare voia a îl» faue sx treakx în okii mei ka »n»l» ka-re venia din Isniea uea allx. Kontesa fxk» o miskare de snaimx. — Albertu, zise ea k’«n» glas» skimbat», te am ferit» tot» d’a»na de no»elc ksnosuinjje. Ak»m est! bărbat», mi al nstea sx mi învejjî kiar» ne mine; k» toate acestea, Iii voi» reneti: fii k» minte, Albertu. — Uli ama sx fix, sk»nmx mamx, s’ar» k»veni sx sui» mai d’înainte de ue sx mx feresk», ka sx mi fix astx învxpxtsrx folositoare. Kontele n» joakx kxriiî niii o datx, kontele bea nsmaî anx dasritx de o nikxtsrx de vin» de Spania, kontele s’a ansnuiat» ama de înavBjjit», înkxt» n’ar» n»tea sx se îmnr»m»te bani dela mine, fxrx ka sx riz» de el»: de ne vrei darx sx mx tem» din nartea kontelsi? — Ai drentate, zise kontesa, mi snaiinele mele s»nt» nebsne, avînd» drent» obiekt» mai vîrtos» »n» om» kare ui a skxnat» viajja. Dar ue vream sx te întreb», Albertu, ta-tx-te» îl» a nriimit» bine? e de treb»inj,ix sx fim» maî m»lt» de kxt» konvenabill în nrivinjja kontel»i. D. de Morcerf e »ne-ori oksnat», afacerile l»i îl» fak» ulin» de griji, mi s’ar» nstea kx, fxrx sx vrea ... — Tatxl» me» a fost» nerfekts, doamnx, întrersnse Albertu; voi» ziue mi mai m»lt»: s’a nxrsts foarte lingsmit» de do»x trei komnlimente din iele mal îndemxnnti'ie ’iei a stre-k»rat» kontele k» atxta feriuire iui nemerealx, ka k»m îl» ar» fi ksnoskst» de treî-zeui de ani. Fix-kare din milele sale sxijiete lx«dxroaso katx se fi nlxkst» tatxlsi me», ada»se Albertu rîzînda, ast»-fel» înkxt» s’a» nxrxsit» ka *ieî maî 266 BIBLIOTECA LITTERARIA bani amili din lame, mi D. de Morcerf voia kiara st îl» daki Ia Camera snre a îl» laie s’aazi diskarsala sea. Kontesa na resnanse nimika; era absorbiţi într’o visare nrofandi, în Ivita okii el se înkiserT» najjina kite najiina. Janele, în niiioare înaintea eî, o urivia ka aiela a-mora de fii» mal tînira mi mal afektaosa la konil ale kirora mame santa jane mi framoase înki; ne arini, dane ie i viza okil înkiml, o askalti ana minata resaflinda în daliea sa ne-miskare, mi, vizînd’o adormiţi, se denirti ne vîrfala de-gitelora, îmningînda ka fereali ama kamerel ande lisa ne mami-sa. — Asta diavola de orna, marinari ela klitinda din kana, bine i am nrezisa ca kolo ki va faie sensaiiiane în lame; misora efeklala sea k’ana termometra kare na mi minte. Mami-mea îl» a însemnata, ama dan kati si Iii de însemnata. IHi se dele josa la grajdarile lai, na lir’ ana nekasa sekreta, neutra ki, fir'a i treie kiara nrin minte, kontele de Monte-Crislo nasese mina ne nisie jaganî kari trimitea ne marvii sel la namirala 2 în sniritala kanoskitorilora. — De sigara, zise ela, oamenii 11a santa egali, kati si roga ne tatila mea a desvolta asii teoremi la Camera înalţi. ------------ CAPITULD XLII. DOHINULU BERTUCCIO. într’asta timna kontele ajansese a kasi Ia dînsala; avea mease minate ka si faln> asti kale. Aste mease minate ajanseseri ka si fii vizata de doai-zeil de jani, kari, kanoskînda nrenala jaganilora ie i nataseri kamnira ei, ml naseseri kaiî în gaiona ka si vazi 268 BIBLIOTECA LITTERARIA ne slrelamtala domna kare ini kamnira kaî de kite 10,000 franiî anala. Kasa aleasi de Aii, iui kare era st fix residinip. de oraiua a Isi Monte-Cristo, se afla în dreanta arkinda-se qineva ne Câmpiele-Elisee, amezati între karte iui gridini; ana nometa foarte stafosa, kare se în rJjja în mizlokala karjjiî, maska o narte a fai|adeî; îmnrejarala asta! nometa înainta, ka doai alee kari, întinzînda-se în dreanta ini în stingă, ada^ea, dela grile, trasarele la ana îndoita kana de skan ande zi*iea ne fii-kare ţreanti ana vasa de noryelani nlina de flori. Asti kasi, singaratiki în mizlokala anai snauia larga, inai avea, afari de intrarea nrinmnah», înki o intrare kare da în strada Ponthieu. înainte kiara de a striga kanerala ne nortarala, grila masivi se întoarse ne yîjjînele eî. Vizaseri ne kontete veninda, mi Ia Parisu ka mi la Roma, ka mi nretatindene, era servita ka renezimea falţie-ralaî. Kanerala intri, dan, merse inaî îimeta, mi grila se înkisese ean km da roatele sana înki ne nisinala aleei. La stingă skiriî, tnsara se onri; doi oameni se a-nroniari de asaioari: anala era Aii, kare sarîse stinînalaî sea ka o nekrezati kariijii de bakarix, mi kare se kreza nli-tita ka o singari kiatitari a lai Monte-Cristo. 4ela alta salati ka amiliiiiji mi ini dete brayala kon-telaî ka si la ajate a se da josa din trisari. — Maljiameska, domnale Bertuccio, zise kontele si-rinda amora neste iele trei trente; mi notarala ? — E în salonala «ielg mika, Esieliniii, resnanse Ber- tuccio. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 269 — IUi kartele de visitL ne ui am zisa st» nai sx mi sanre îndatx «ie vel avea namxrala kaseî? — Domnaie konte, santa gata; am fosta la nela mai bana sxnxtora din Palatul-Regal, kare Ie a esekatata înaintea mea; nea d’îiitîia kartx trasx am das’o îndatx kiara, dane ordinala damitale, Ia M. barona Danglars, denatata, ne strada Chaussee-d’Antin, No. 7; iele alte santS ne kx-rninsla din kamera de kalkare a Esielinueî Voastre. — Bine, lente ore santa? — Ratra ore. Monte-Cristo ml dete mxnainele, nxlxria mi basto-nslă aielaia-mî lakeă franiesa kare se renezise afarx din anti-kamera kontelai de Morcerf ka si» kixme trxsara; ne anm» treka în salonala nela mika, kondasa de Bertuccio, kare i an»!! halea. — Re ni»kT,toase marmare într’astx antikamen», zise Monte-Cristo, kreza kx se vor» redika d’aii. Bertucio se înklinx. Dane kam snase intendentala, notarala astenta în salonala lela mika. Anosta orna avea o figarx onestx de ala doilea kle— rika deParisu, înxlyat» Ia demnitatea de tabeliona(*) ala okra-galaî, demnitate neste kare na mai natea treie înainte. — Domnala e notarala kare e însxninat» a vinde kasa de kamnanix ie voia st, o kamnxra? întrebi Monte-Cristo. — Da, domnaie konte, resnanse notarala. — Gata e aktala de vînzare? — Da, domnaie konte. - îlă ai adasa? — Eatt-lS. Ilrea bine. IIli andc se aflx astx kasx ne kare o (*) AstS-feli se nsmia grefierii uii sekretariî jsdekitorielorS yclorg niiul. 270 BIBLIOTECA LITTERARIA kamnira ? întrebi Monte-Cristo ka neîngrijire, îndrentmda-se ne jamitate la Bertuccio mi ne jamitate la notara. Intendentala fika «na gesta kare însemna: Na siia. Notarala se aiti la Monte-Cristo ka mirare. — Me fela? zise ela, domnala konte na suie ande se afiş kasa ne kare o kamnm? — Na, nre leijea mea, zise kontele. — Domnala kontele na o kanoasie? — IJii kam draka s’o kanoska? via dela Cadice azî dimineajji, n’am maî venita niqî o daţi la Parisu, neutra în-tîia oan> naia niiiorala în Francia. — Ataniî, 6 alta leva, resnanse notarala, kasa ne kare o kamnin domnala konte se afli la Auteuil. L’aieste vorbe, Bertuccio se mii ne vizate. — Illi ande e Auteuil ? întrebi Monte-Cristo. — Doi nani! denarte de aii, domnale konte, zise notarala, iianină dane Passy, într’ană loka minanata, în miz-lokala nidariî Bulonieî. — Ama de anroane? zise Monte-Cristo; dar na e Ia jian. Kam draka te aî dssa si mî aleijî okasi Ia noar-ta Parisului, domnale Bertuccio? — Eă! zise intendentala ka o gribire nesnasi; na, fin îndoiali, na ni a însiriinata ne mine domnala konte s\i-lega asti kasi; bine-voiaski domnala konte a mî adaie a minte, a kiata în memoria sa, a întreba savenirile sale, — Ax! aî drentate, zise Monte-Cristo; akam mî a-daka a minte: am litita asti însiiiruiare într’ o gazeti, mi m’am înielată de aieasti titali: Kasz de kamnanit. — Maî b timna, zise ka iaueali Bertuccio: mi daka Esielinya Voastn vrea si mi însiriineze de a kiata intr’ alţi narte, i voia afla tota ie va fi maî bana, saa la Enghi-en, sa8 la Fontenay-aux-Roses, or la Bellevue. Notarul u se uiţi la Moute-Cristo cu mirare. 272 BIBLIOTECA LITTERARIA — Nu, nre leijea mea, zise ku neingrijire Monte-Cristo; filnd»-kx am ne aneasta, o voiu onri. — IIJi domnul» are drentate, zise ku vioiiiune notarul», kare se temea sx nu ml nearzx onorarele: b o nro-nrietate minunat»: ane kurgxtoare, nxduri stufoase, lokuinijx konfortabilx, de mi Mirosit» de mult»; fxr’a mai vorbi de mobile, kari, or kxtu de vekl sx fix, tolu au nrejju, ales» astx-zl kxndu se kaulx antikxriele. Ku ertxiiiune, dar krezu kx domnul» are gustul» enoyei sale. — Zi mereu, resnunse Monte-Cristo; ama darx e ku-viinqioasx ? — Ax! domnule, e iui mai mult» de kxtu alxta, e minunatx! — La draku! sx nu skxnxmu o asemene okasiune, zise Monte-Cristo; kontraktulu, te rog», domnule notar». llli senini renede, dune lie arunkx o kxutxturx în nartea aktului unde era arxtatx situayiunea kaseî mi numele nronrietariloru. — Berluccio, zise elu, dx «nimi-zem mi liimî mii fraimi domnului. Intendentul» emi k’unu nasukam nesigur» mi se întoarse k’unu naketu de bilete de bankx ne kari notarul» le sokoti ka unu oinu qe era obiiînuitu a nu mi nrimi banii înaintea unei desinotekxrl legale. — Illi akum, întrebi kontele, îmnlinitu-s’aS toate formalilxnile ? — Toate, domnule konte. — Al keile? — Sunt» în inxinele norlaruluî kare nxzesie kasa; dar calx ordinul» »ie i am datu de a instala ne domnul» în noua sa nronrietale. — Foarte bine. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 273 Mi Monte-Cristo fi,k» notar»l»i »n» semn» din kan» kare vrea si. zikt: —- N« mai am trebsinjj'B de dsmneata, d»-te. — Dar, se ierlri. a ziie onestsl» tabeliona, domn»]» konte s’a buclat», mi sc nare; trebsia st mi dea n»maî liniî-zeiî inii de franii, neste tot». — Mi onorarele damitale? — S«nt» konrinse înlr’ aieaslT s»nn>, domnule konte. — Dar n’a! venit» dela Auteuil aii? — Da, f'Lrx îndoiah.. — Ei bine! kali> si> jjî nl'Ltesks ki> ni aî dat» asii. ssoTrare, zise kontele. Mi i fi.k« semn» st uleie. Notar»l» emi dT>nd»-se înden&t» iui salstmul» nîiiT la nTinînta. Ilentr» înlîia oan. întîmninase el» »n» asemene om», din zi»a în kare se frksse notar». — Kond» ne domnal», zise kontele 1»! Hertuecio. Mi intendent»!» emi d»ne notar». Abia remase kontele singsr», ini skoase din nossnar» »n» nortfoli» ie se înkidea, ne kare îl» deskise k» o keijjT, ie o n»rta la gîl» ftr’a o ni.rtsi niiî o datx. D»ne ne kisti »n» minat», se onri Ia o foaiT ne kare era însemnate k^te-va note, konfrsnli aste note k» aktal» de vînzare ie era den»s» ne masT, mi strîngînds-mi mingile: — Auteuil, strada Fontaneî, no 28; nrea bine, zise; aksm k»vine-se oare a im. ranorta Ia o inirlarisire sm»IsT> nrin snaima reliyioasT. sa» nrin snaima lisikT? iei» nauin», într’o on» voi» alia toi». — Bertuccio! strigi el» lovind» k’sn» liokxnel» k» koadi, kare se îndoia ne »n» timbr» ie skoase an» sanet» asksns» mi nrelangiUI. llertuccio! Contele de Monte Cvisto. Voi. 111. 18 274 BIBLIOTECA LITTERARIA Intendentsls se arxtx ne uragsls «uieî. — Domnsle Bertuccio! zise konlele, ns ml al siisss o dinioarx kx al inal kt li. torit» în Francia? A — In kxte-va nxral ale Franciel, da, Esyelinjjx. — Ksnosiî loksrile dsnîmnrejsrsls Parisului, fxrx în- doialx? — Ns, EsHeliny?», ns, resnsnse intendentsls k’sns fel» de tremsrxtsrx nervoasx ne kare Monte-Cristo, ka sns ksnoskxtors în nrivinija emonisnilors, o atribsi ks drents ksvînls la sns vis ncastîmnxrs. — Iml nare res, zise els, kx n’al visitats loksrile dsnîmnrejsrsls Parisului, km! vois sx mi. dsks kiars astx searx sx mi vxzs nrourielatea wea nosx, mi, venind» ks mine, ml al fi dals fxrx îndoialx kxte-va syiinjje bsne. — La Auleuil! strigi Bertuccio, a kxrsiafiyx ara-minx se fxks mâl vînxtx. Es sx mx dsks la Auleuil! — Ei bine! ye Iskrs de mirare e daka vel veni la Auteuil, te întreb»? Vois inedea Ia AuteuiI, va trcbsi sx vil ks mine, fiinds-kx fayî narte din kasx. Bertuccio ml Ixsi kansls în joss înaintea kxstxlsrel imnerioase a kontelsl, mi reinase în nemiskare mi fxrx res-usnss. — Ama! dar «ie yi s'a întîmnlats? Vel sx mx fayi sx ssns klonoijelsls a dosa oarx nentrs trxssrx ? zise Monte-Cristo ks tonsls ks kare nronsnyii Ludovicu XIV faimossls: „Anroane eram s’aslenlsî^ Bertuccio fxks nsmal o sxritsrx din miksls salons nînx în antikainerx, mi strigi k’sns glas» regsmits: — Kaii Esyelinjjeî Sale! Monte-Cristo skrise dosx trei skrisorl. Ile kxnds ml siuila skrisorile, intendentsls intri earx. — Trxssra Esyelinjjei Sale & Ia noartx, zise els. — La Auteuil! strigă Bcrtuccio, a quâruia faţiă aramină se făcu vineţii. 276 BIBLIOTECA LITTERARIA. — Ei bine! iea-yl mxnumele iui nxlxria, zise M011-te-Cristo. — Merg» mi e» ku domnul» kontele? tntrebk Ber- tuccio. — Fxrx îndoialx, katx sx y! dai ordinele, (iindu-kx am a minte sx lokuesk» într’ awea kasx. N» era esemnl» ka sx fi întors» nine-va vorba kontel»i. Astu-fel» intendentul», fxr’ a faye nisî o obiekijiuiie, »rmx konteluî, kare se urld. în trxsxrx mi i fxk» semn» a îl» arma. Intendent»!» mez» kx resnekta ne banketa din ainte. CAPITULU XLIII. CASA DE LA AUTEUIL. Monte-Cristo observase kx dxnd»-se jos» ne skarx Berluccio ml fxksse kr»nea dune felul» ku kare o faku Cor-sicaniî, adikx txindu aerul» în kr»4e ku deijitxlu 'iei» mare, mi kx luxndu-mi lokulx în trxsurx mormxise în'iel» o rsgx skurtx. Or kare altu afarx de un» omu kurios» aru fi avut» îndurare de nenlxyerea *ie o arxtase demnul» intendent» nen-tr» nreîmblarea «ie kuyeta s’o fakx kontele afarx din oram»; dar kuin se vede, acesta era nrea kurios», înkxtu nu vru sx skuteaskx ne Bertuccio de a'ieastx kxlxtorix mikx. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 277 în do»i>-zecî de minate aj»nse la AuteuiJ. Tsrbsrarea intendent»!»! krescea din ce în ce maî m»lt». Intrând» în sat», Bertuccio, înkoljjits în sngisl» tra-s»reî, încen» a cerceta k’»ns neastîmnxr» febros» fix-kare kasi, ne d’înaintea kiria trecea. — Si, zic! sn stea în strada Fontaneî, la no 28, zise kontele înfingînds-inî ki,»t7)tsra k» neînd»rare în inten-dent»l», kxrsia da ast» ordin». S»doarea akoneri faija I«I Bertuccio, mi k» toate a-cestea se s»n»se, mi, skonînds kan»I» afara din trasări., strigi, kK'ierttlsî: — Strada Fontaneî no 28. Acest» no 28 se afli la marijinea sat»l»î. în timnsl» kilxtoriei, noantea sosise, sa» mai bine »n£ nor» negr» înkxrkat» de elektricitate da anei»! îulsne-rik» nrematsrat» anarimja mi solemnitatea »neî enisode dramatice. Trassra se oriri, ferior»l» se renezi la sscioara mi o deskise. — Ei bine! zise kontele, n» te dai jos», doinn»Ie Bertuccio? vrei dara sx remxî în tras»ra? Dar »nde drak» jiî sânt» minjjile astx seara? Bertuccio sxri din trassra mi mî dete «mersi» kon-tel»î, kare, asti datx, se snrijini de el» mi descinse »na kxte »na cele trei trente ale trxssreî, — Bate la noartx, zise kontele, mi ansncix-mx. Bertuccio bit» în noartx, kare se deskise mi nor- tarsls se înfxuimi». — lIe este? întrebi, el». — E no»l» d»mitale stxnîns, bravsl» mes, zise fc- ciorsls. 278 BIBLIOTECA LITTERARIA Illi ariti nortar»I»l biletol» de rek«noasiere dat» de kitre notar». — Ama dări» kasa e vîndsli? întrebi nortar»l», mi doinnsls vine s’o loksiaski? — Da, amiksls me», zise kontele, mi nn> voi» sili si te fak» a n» nl nirea re» de vekisl» dsmitale stinîn». — Ox! domnsle, zise nortar»!», n’am nentr» ie suni nrea nari re», knl îl» viza foarte rar»; s»nt» mal m»Il» de ninil ani de Ivind» ns îl» am mai vizat» venind» aii, mi, nre leijca mea! a fik»t» bine dc a vîndst» kasa din kare ns se folosia niinik». — Illi ksm se n»mia întîisl» dsmitale stinîn»? întrebi Monte-Cristo. — D. markiss de San-Meran. Ax! ns ml a vînd»t» kasa kit» îl» a kostat», s»nt sigsr». — Markisal» de San-M^ran! zise Monte-Cristo, dar mi se nare ki aiesls nsme ns ml este ncksnoskst», zise kontele; markissls de San-Meran... Hli ni>r« ki ksyeti. — ftn» ijinlilom» bitrin», «rmi nortar»!», sn» kre-diniios» al» Burbonilor; avea o fati sniki ne kare o militase ks D. de Villefort, kare a fost» nroksror» al» rc-yelsî la Nîmcs mi ne srmi la Versalie. Monte-Cristo arsnki o kislitsm kare întîlni ne Der-tuccio mai vînit» de kits zidsl» de kare era rezimat» ka si ns kazi. — Illi asti fati n’a mărit»? întrebi Monte-Cristo; nar’ k’am aszits zikînd» aieasta. — Da, domnsle, ssnt» dosi-zeil mi »n»l» de ani, mi, de atsniî, n’am mai vizsts de trei ori ne bielsl» markiss. — Mslnsmesks, m»Iij»mesks, zise Monte-Cristo, js-dekmd» d»ne smiiinarea intendent»!»! ki ns mal n»tea în- f CONTELE DE MONTE-CRISTO. 279 tinde inal m»lt» astx koardx fxr’ a riska s’o r»nx; m»lii8-mesk»! Dx-mî o l»mînare, brav»]» ine». — St» însouesk» ne domn»]»? — N», n» fawe trebsinnx. Bertuccio ml va lamina. Llli Monte-Cristo însoni aceste vorbe k» dar»]» a dosi» monede de a»r», kari nrod»serx mai m»Ile binek»vîntxrî ini s»snine. — Ax! doinnsle! zise nortarsl» d»ne iie kx»tx în demert» ne marginea kxniinsl»! mi ne tablele sale, n’am ninl o laminare am. — lea ana de Ia fanarele tn>s»reî, Bertuccio, mi aratx-mî anartamentele, zise kontele. Intendental» se s»n»se fir a fale vr’o observare, dar era lesne de vxz»t», dane trem»n»l8ra mxineî sale kare ginea fanar»]», kxt» îl» kosta ast'i» s»n»nere. Slrebxtsrx ulan»l» de jos» kare era foarte larg»; nlanal» d’întîia kare era komnss» de »n» salon», de o salx de bxî mi de do»T» kamere de kslkat». Dintr’sna din aceste do»x kamere de k»Ikat», aj»n-ijea qineva Ia o skari» învîrtitx al» kxrla kxnxtîi» da în gn» diirt. — Eatx o skarx de trecere asksnsT», zise kontele, e destsl» de komodx. L»mineazx-mî, domnsle Bertuccio; treni înainte, mi aidenî »nde ne va kond»*ie ast'L skarx. — Doinnsle, zise Bertuccio, ea kond»ue în grxdinx. — llli de »nde sqiî, rogs-te? — Adikx ama katx st» lix. — Ei bine! aideuî sx ne înkredingxm». Bertuccio skoase »n» s»snin» mi merse înainte. Skara da într’ adevxr» în grxdinx. La noarta din afarx intendent»l» se onri. — Aide, de! domn»le Bertuccio, zise kontele. 280 BIBLIOTECA LITTERARIA Dar aiela krtre kare era indrenfate aste vorbe se alia amejjit», înkremenit», nimiiit». Okii l»î retTiijji kT»la îmurejsrsî «rinele «n«î trek»t» sni»imîntxtor«, mi k« miinelei sgîriite seiimia ka k«m ars li ierkats a resninye nisie ssvenirî sin.imoase. — Ei bine! sti.rsi kontele. — N«! n«! strigi Berluccio nsnînd» fararal» ne »n-gi»I» zid«I«T din afara; n«, domnsle, n« niT voi» d«'ie mai denarte, e k» nen«tinj|i! — lIe va st zik?» asta? întrebi Monte-Cristo k’»n» glas» la kare n« se nstea oiisne lineva. — Dar bine vezi, domn«le, strigi inleiidenl»l8, kT asta n» b nalaral»; kt avînd» o kasT de IvRiniraral» la Pa-risu, aî ksmnTrat’o tokmaî la Auteuil, mi kT k»miiTrTnd’o Ia Auteuil, aî nemerito tokmaî la no 28 din strada Fontaneî. Ax! iientr» «ie n« yi am sn»s« asta mai dinainte, monsiniore? N’aî fi stTrsil» fire îndoialT ka st vi» mi e». Kredeam kT n» va fi tokmaî asta kasa ne kare a kKimiTrat’o D. konte. Ilar’kî, n’ar» mai fi fost» alt* kasT la Auteuil de k&t» kasa omorîil»!! — Ox! ox! zise Monte-Crislo onrind»-se de o da-It, ie vorliT »rîtT ni a emit» din g»rTÎ Al» drak»l»î om»! Corsican îmneliual»! tot» d’asna mistere sa» sauerstijjisnî! st vedem», iea fanar»l» mi aidenî st. vedem» gradina; k» mine, n’ai st te temi de nimiks, ama krez»! Bertuccio lai. fanar»!» mi se s»n»se. I\Tiid» se deskise noarla, se vtz» an» ier» albiiios» în kare l»na se l»nta în-demert» în kontra »neî niTrî de nori ie o akoneria k» valsrile lor» înt»nekoase ne kari le lamina «n» minat», mi kari se d»iea în arniT a se nerde, iui mai întsnekoase înki», în afsndimile neinTri;init»l»i. Intendent»!» vr» s’o iea la stTnga. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 281 — Nu ama, domtoule zise Monle-Crislo, la *ţe si) mai urmimu aleele? ealb o erbiste frumoasa, aidejjî drentu înainte. Bertuccio sterse sudoarea kare i kuryea de ne frunte, dar se sunuse. Ku toate acestea elu urma mereu la sti>nga. Monte-Cristo, din kontra, truiea la dreanta, mi, a-jungîndu ling’ unu tufimu de arburî, se onri. Intendentulu nu maî nutu suferi. — Dembrleazi-te! domnule, strigi, elu, denirteazT.-te, te rogu! te afli tokmaî l’acclu loku! — La kare loku? — La kiaru lokulu unde a IvlzuIu. — - Skumnulu meu Bertuccio, zise Monle-Crislo rîzîndu, vino-jil Î11 simuirî, te rogu; nu ne afltmu la Sartena sau la Corte. Asta k numai o sirnnhi gradina. angli, reu ninutx, mc. unesku, dar ne kare nu se kuvine a o defăima ncntru aceasta. — Domnule, nu sta akolo, nu sta akolo, le rogu! — Mi se nare k’ai nebunitu, meştere Bertuccio, zise ku reueali. kontele; daka este aura, snune-mi, ka st. te înkizu în vre o kasi. de si.ni.tate nîn’ a nu se întîmnla vrc o nefericire. — Vai! EsMelinyx, zise Bertuccio kli.tindu din kanu iui îmnreun’&ndu-mî mi,inele k’ o atitudine ce aru fi fikutu st> rîzi. kontele daka nisce kui.ieti.ri de unu interesu maî mare nu îlu aru li kantivatu în minululu acesta ini nu îlu aru li 1’i.kulu foarte ku luare a minte la cele maî mici esnansiunî ale acestei konsciinnc sin.imîntate, vai! Esceliniru, nefericirea s’a în-tîmnlatu. — Domnule Bertuccio, zise kontele, mî nare foarte bine k'B notu a jxî zice ki>, tolu yestikul’Lndu, iiî sucesc! bra-yele, mi ni întorci okiî nar’ k’aî avea ne draku kare nu CONTELE DE MONTE-CRISTO. 283 vrea sx easx; ama darx, am observat» mai tot» d’asna kx drakjls «iei» maî îndrxuit» într» a remmea la nost»l» se», b »n» sekrets. Te s«iiain Corsican, te sniam întsnekos» mi r»me-ginds tct» d’auna kxte o istorix vekix de vendetta(*), iui yî treceam li» vederea în Italia, nentr» kx în Italia se obimna-esk» asemene Iskrsrl; dar în Franci a n« nrea simte «iineva g»st» nentr» omor»; s»nt» yindarmî kari se ok»nx k» aneasta, jsdekxtorî kari kondeamnx mi nalk»rî kari resb»nx. Bertuccio mî îmnreanx mxincle, mi, fiind»-kx n» lxsa fanar»!» din mxnx ne kxnd» fx’iea aceste diferite miskxrî, lamina i arxtx fajja lea t»rb»ratx. Monte-Cristo îl» nernetl k» anela-m! oki» k»in uer-netase la Roma s»nliHi8l»(**) l»î Andrea, ne »rmx i zise k’»n» ton» de glas» kare fxk» ne bielal» intendent» sx îl» konrinzx o no»x înfiorare: — Ama darx mx minyise abatele Busoni, kxnd», d»ne kxlxtoria-sa în Francia, la 1829, trimise la mine, k» o skrisoare de rekomandare în kare ml rekomanda nrejjioa-sele dsinitale kalitxijî? Eî bine! am sx skri» abatel»!; voi» sx îl» fak» resn»nzxtor» nentr» nrotektal»l» se», mi voi» alia fxrx îndoialx ka «ie fel» de Iskr» este a'iest» omor». De kxl» te însniinijez», domn»le Bertuccio, kx, de kxte ori m’afl» în vre o narx, am îtivxiţsl» de a mx konforma k» leijile eî, mi kx n’ain dorinnx sx mx strik» k» drentatea din Francia nentr» d»mneata. — Ox! sx n» fa ii asta, Esnelmux; te am servit» k» kredinyx, nseaiua? strigi Bertuccio k» desnerare; am fost» tot» d'a»na om» onest», ne kxl» am ii»t»l», am fxk»t» mi e» înalte lskrsrî b»ne. — N» zik» ba, resu»nse kontele; dar ne drak» ai (*) Restisnare. C*) Iledeansii, kasns. 284 BIBLIOTECA LITTERARIA. de te ai tsrbsrats asts-fel»? Asta e sn» semn» srît»: o kon-swiinjj'L ksrati n« nrodsue atita naloare ne obraz» mi atila ferbinyealx în inxinele snsi om»... — Dar, domn»le, zise ks îndoiali Bertuccio, ns mi ai snsss singsr» ki aliatele Busoni, kirsia am inirterisit» toi» în înkisorile dela Nîmes, te a însuiinuat», trimimînds-mi la dsmneata, kT» aveam st» mi» msstr» foarte amar» nentr» ieva ? — Da; însT», fiinds-kT, te îndrenta Ia mine zikînds-mî ki le ve! faue »n» intendent» min»nat», am krez»ts ki ai f»rat», iar ns alt» icva! — Ox! domn»le konte! zise Bertuccio k» desnrejj». — Sa» ki, fiinda-ln» erai Corsiean, n» le ai nslsts onri d’a [ane o vele, k«m se ziue în nan», nrin antifrasi. kind» din konlra se iea nelea. — Ei bine! ama e, monsiniore, da, bsnsl» mes si-nior»; e kiars ama! strigi Bertuccio kizînds în ijenski înaintea kontelsî; da, e o resbsnare, mi» jsr», e n»maî o resbsnare. — înueleg»; dar ueia ue n» înjieleg» e de ue tok-mai asta basi si te kalvaniseze nîrn» înlr’ alT»ta. — Dar, monsiniore, ns e nrea natsral», resnsnse Bertuccio, daka o d a ti. într’ ash» kasi» s’a fiksts resbsnarea? — lIe! kasa mea ? — Ox! monsiniore, n» era înki a d»milale, resnsnse Bertuccio ks naivitate. — Dar a ksî era ? a D. markis» de San-Meran, mi se nare ki a ziss nortarsls. Dar *ie draks aveai st, yi res-bsni de markissl» de San-Mdran? — Ox! ns mi am resbsnat» de dînssls, domn»le, ui de alt». — Eat't ue întîlnire stranii, zise Monte-Cristo tîrît» CONTELE DE MONTE-CRISTO. 285 oare-k»m de k»ijetxrile sale, st> te afli din întîmnlare, mi fxrx ni'iî o n re gr ti re, într’ o kasx »nde s’a netrekst» o sie-nx kare jn faie nisae remsskxrî ama de snximîntxtoare. — Domnsle, zise intendent»!», fatalitatea le ad»4e ast»-fel», s»nt sig»r»: mai întîis k»mnerî o kasx tokmai la Auteuil, astx kasx e în kare am fxkst» «n» omor»; te dai jos» în grxdinx tokmai ne skara ne snde s’a dat» el»; te o-nresm tokmai în lok«I« «nde nriimi lovitura, doi nani! mai în-kolo, s»b nlatan»l» awela era groana în kare inormîntase ko-nil«l»: tot»l» acesta n» este întîmnlare, n», kx4î atsimlînlîm-nlarea ar» semxna nrea m»It» a Ilrovedinyx. — Ei bine! sx vedem», doinn»le Corsican, sx rire-s»n»nem» kx e Hrovedinjja; e» nres»n»i» tot» d’a»na tot» ie vrea qineva; ano!. katx lineva sx lase 4eva sniritelor» bolnave. Sx vedem», strinijie-nl minjgile mi sn»ne-mt aieasta. — N»maî o dalx am sn»s’o în viajja mea, mi asta abatelsi Busoni. Asemene Iskrsrî, ada»se Bertuccio klxtind» din kan», se sn»n» n»rnaî s»b sigili»!» konfesisniî. — Al8imi, sksmnsl» me» Bertuccio, zise kontele, nla-kx-m sx te trimiij» înderxt» Ia konfesorsl» dsmitale; te ve! fa4e k» dîns»l» kartros»* sa» bernardins,** mi vx vejti sn»ne sekretele »n»l» altsia. Dar mie m! e teamx de »n» oasne snximîntat» de asemene fantasme; ns mî nlaue ka oameni! mei sx n» k»teze sx se nreîmble seara în grxdina mea. Ile «rmx, ni o mxrt»risesk», am! li n»nin» k»rios» de visita vre »n»! komisar» de nolijjix; kx4i, aflx a 4 ea sta, meştere Bertuccio: în Italia, ulxtes4e 4ineva drentatea n»maî daka ta4e, dar în Francia, o nlxtes4e n»inal kxnd» vorbes4e. La drak»! te kre-deam n»nin» Corsican, nrea konlrabandier», foarte îndernx- * KslHgtrg katolikă din ordinslS întemeiată de st. Bruno. * Kilsgbiă katolikg din ordinală st. Bernardin. 1 286 BIBLIOTECA LITTERARIA natikS intendenta, dar vTze kT mal aî iui alte koarde laar-kele demitale. Ne mai eşti al» mee, domnele Bertuccio. — Ox! monsiniore! monsiniore! strigi intendentei» trosnite de snainiT 1’aneastT ameninnare; ox! daka nemaî ke astT tokmeah note remTnea în serviniele demitale, voie vorbi, voie snene tote; iui, daka te voie m>rtsi, eî bine! te voie nTrtsi nemaî ka st mi deke la gilotinx. — E alte neva atennî, zise Monte-Cristo, însT dak’ aî a minte st minuî. kegetT: mai bine b st ne vorbesuî de loke. — Ne, monsiniore, ibt jere ne mTnteirea seflefreleî mee kT yî voie snene tote! kTni abatele Bnsoni înse-mî n’a sniete de kTte nemaî o narte din sekretele mee. Dar mai întîie, te roge, deiiTrteazT-te de aneste nlatane; eatT, lena va Iemina norele anela, mi akolo, nese dene kem te afli dem-neata, înfruierate într’ astT manta kare mî askende talia de-mitale mi kare seauiTnx ke a D. de Villefort... — He fele! strigi Monte-Cristo, ne D. Villefort.. — EsuelinjjaVoastrx 11» kenoasne? — Vekiele nrokerore ale reyeleî la Nîmes? — Da. — IIJi kare avea în kannelarÎT renemirea nelei mai asnre, neleî mal nestremetate mayistrate? — Eî bine! domnele, strigi Bertuccio, aneste oine ke renemirea nea mai de nemestrate... — Da. — Era ene infame. — Ba! zise Monte-Cristo, ke nenelintjT! — Ke toate astea 6 nrekem jjî sneie. — Ax! într’ adevTre! zise Monte-Cristo, mi aî nro-be desnre aneasta? — ^ele ne^ine aveam. — illi le aî nerdete, stxnganiele? CONTELE DE MONTE-CRISTO. 287 — Da; dar k‘B»tT.ud»—le bine se mai noi» afla. — jntr’ adevăr» ! zise kontele. Siisne-mT a'ieasta, domn»le Bertuccio! ki^il într’adevir» asta îr.nene a rni> interesa. Illi kontele, k'bnt'imd» îngânat» o mik'L arit din Luciu se d«se si> meazi ne o banki, ne ktnd» Bertuccio îl» »rma strîngînds-inî ininyile. Bertuccio iernase în ninioare înaintea l»î. CAPITDLD XLÎV. VE.NDET;ŢA.,, — De »nde doreşte doinnsl» konte si înnen» istoria? întrebi Bertuccio. — Dar de »nde vel voi, zise Monte-Cristo, fiind»-ki n» sui» de tot» nimik». — Kredeam k» toate anostea kî> D. abalele Busoni siiHsese Esuelinyel Voastre... — Aid!, domn»le Bertuccio, aidî, mi vel ţiinc lok» de gazetx ast'L seara. — Istoria se »rkx la 1815. — Ax î ax! zise Monte-Cristo, n» e zi»a de cri 1815. — N», domn»Ie, mi ks toate anestea «iele mai mini anr&nsnte sta» ama de faj],& în mintea mea ka k»m am! fi a dosazi d»ne înlîmnlare. Aveam »ns frate, »n» frate mal mare kare era în servinisl» imnerator»l8i. Aj»nsese lokotenent» într’sn» regiment»* komuss» nsmaî de Corsicani. Anest» frate era »nik»IS me» amik». Hem’Bsesen.m» orfani, e», ki>nd& eram de ninnî ani, uii el» de ont«-snre-zene La 1814, ne 288 BIBLIOTECA LITTERARIA kindu ku Bnrbonii, se însurase. Imneratorutu se întoarse din insula Elba; frate-meu intri» eari» în servim», ini, rinitu umor» la Waterloo,* se retrase ku armata în dosul» Liberului. — Dar asta e istoria neloru O Suti-Zile ne karc mî snuî, domnule Bertnccio, zise konlele, ea e mi fikutT», daka nu mi înielu. — Earlx-mx, Eswelinjjx, dar aste amxnunle d'întîiu suntu trebuincioase, mi ml al nromisu ki vel avea răbdare. — Mergi! mergi înainte! n’am dekxtu o vorbi. — într’o zi nriimirxmu o skrisoare. Katx si ni snuiu kx lokuiamu în sxfukulu Rogliano, la marginea banului Cor-sican: asii skrisoare era dela frate-meu; ne snunea kx armata era licenniatx, mi ki se întomna ne la Châleauroux, Clermont-Ferand, Puy mi Nîmes; dak’ aveam ceva bani, ini ruga st» 1 triinijju la Nîmes, la unu lokandistu din ku-nos'iinuele noastre, ku kare aveam kxte-va dara veri. — I)c kontrabandx, zise Monle-Crislo. — Ei Dumnezeul» meu! domnule konte, katx st. trx-iaski cineva bine. — Negremitu; urmeazx dan. — Iubiam ne frate-meu ku linerene, ni am snusu, Es-celinnx; astu-felu olT»rîi mi cu, nu a i trimite banii, ii a ’î adune însu-ml. Aveam vre o miix de IVan'ii; lisai cinci sute Assnnteî, aneasta era kumnatx-mea; luai ne cei aljj,i cinci sute, mi nlekai la Nîmes. Era Iukrs lesne: aveam barka mea, unu kariku de fikutu ne mare: lotulu ajuta nroiektulu meu. Dar, dune ne se fxku karikul», vînlulu deveni kontra-riu; astu-felu înkitu natru sau wiimî zile nu nutummu intra în Ronfi. în 'iele din urmi nrinvenirimu; ne urkanmu nîni la Arles; lisai barka între Bellegarda mi Beaucaire, mi luai kalea snre Nîmes. — Ajungem», nu e ama? CONTELE DE MONTE-CRISTO. 289 — Da, domn»le, eartb-mb; dar, k»m va vedea Es-'lelinjja Voastre, i sn»i» n»maî Iskrcrile kari s»nt» nrea de trebsinui». Ama darb, era min»t8l» kbnd» se întîmnlaserB faimoasele nibMele din Meazazi. Se afla akolo vre o doi trei briganjjT kari se kibma Treslaillon, Truphemy mi Graffan, kari mbMelbria ne nrade ne toi^î aqeia ie ’i nrensnea kb era bonanartistl. Fbrb îndoialb domn»I» konte a a»zit» vor-binds-se desnre aceşti asasini? — Mi nare srb fi aszit»; eram nrea denarte de Fran-cia în enoka a'ieia; armeazb. — Intrbnd» Ia Nîmes. kred< a w ine va kb îmbla în sbnye, la fib-kare nas» întilnia kadavre; asasinii, organisajjî în bande, 8'iidea, jef»ia mi ardea. La vederea a*iest8Î nib-«ici», nib konrinse »n» fiors, n» nentr» mine; e» an» simnl» neskar» korsikan», n’aveam vre »n» l»kr» mare ka st» mb tem»: din kontra, ast» timn« era timnsl» nostr» nel» b»n», al» noslr», kontrabandierilor», dar nentrs frate-me», kare e-ra soldat» al» Imneri»l»i, kare se întorcea din armata dela Luger ks «niforma sa iui k» snaletele sale, mi kare, nrin «rmare, avea tot» de tem»t». Alergai Ia lokandistsl» nostr». Ilresimuirile mele n» nib înielaserb; frate-me» ajsnsese în aj»n» la Nîmes, mi, kiar» la «ma a'ielsia kbrsia venia st uearb osnitalitate, f»sese asasinat». Fbkai tot» »ie f» nrin nstinij'b ka sb deskoner» ne omorîtori, dar niminî n» k»tezb a mi snsne nsinele lor», atbt» de m»lt» se temea I»mea de et. K»ijietai atsmii l’aqea drentate franiesb, de kare mi vor-biserb ama de m»It», mi kare n« se teme de nimik», mi mi înfbjjimaî la nroksroral» revelai. — Llii a'iest» nrok»ror» al» reijiel»i se n»mia Vil— lefort? întrebb k» neîngrijire kontele de Monte-Cristo. — Da, Esqelinub: el» venia din Marsilia, »nde f»-sese ssbstitst». Zelsl» se» îl» fbkase a înainta. Era »n»l» Contele de Monte-Cristo Vot. III. 19 290 BIBLIOTECA LITTERARIA. din «iei d'întîi», k»m se zicea, kari ananyasen» g»vern»l»I desbarkarea din ins»la Elba. — Ama dara, zise Monte-Cristo, te înfxuiiiiami la dînssl». „— Domn»Ie, i zisei, frate-me8 a fost» asasinat» erl în stradele din Nîmes, n» sci» de cine, dar £ misi»nea dsmitale d’a o sci. Eslî aci kan»l» drentxuil, mi drentatea katx sx resbsne ne cel 4e n?a uststs anxra. „— LUi ce era fratele dsmitale? întrebi nrok»ror»18 reţiel»!. „— Lokotenent» în batalionsls korsikan». „— 8n» soldat» al» »s»rnalorsl»l, atsncî? „— 8n» soldat» al» armatelor» francese. „— El bine! resnsnse el», s’a servit» k» snada mi a nerit» iirin snadx. „— Te încell, domnsle, a nerit» nrin n»mnal». „— *Ie vrei sx fak»? resn»nse mayistrat»!». v— £1,1 am sn»s»: voi» sx îl» resb»nî. „— Hli de cine? „— De asasinii l»l. „— N» k»m-va îl ksnosk» e»? „— n»ne sx ’l ka»te. „— Uli nentr» ce? Hoaţe kx fratele d»milale se va fi «iertat» k» «lineva mi se va fi bxt»t» în d»els. Toyi sol-dayii a«iestia de mal ’nainte fak» nisco es«iese kari le re»mea ne kxnd» k» ImnerisI», dar kari le es» re» ak»m; ama dara, oamenii noştri de la Meazx-zi n» isbesks nici ne soldau!, nici escesele. „— Domnsle, resii»nsel e», n» te rog» nentr» mine. E», voi» nlxmje sa» mi voi» resbsna; dar bietsl» fratele me» avea o nevastx. De mi s’ar» întimnla mi mie o nefericire, astx beatx fiinjjx ar» m»ri de foame, kxcl ea trxia n»malk» CONTELE DE MONTE-CRISTO. 291 manka fratela! mea. Kanttt nentra dînsa o milet nensiane de la gaverna. „— Fit-kare revolagiane mi are katastrofele, res-nanse D. de Villefort; fratele damitale a fosta viktima a-cesteia, e o nefericire, mi gavernala na & datora nimika familie! damitale nentra aceasta. Dak’ama avea st jadektma toate resbantrile ce le a» ftkata nartisani! asarnatorala! în kontra nartisanilora reijrelsî, ktnda avea mi e! naterea în mtnt, fratele damitale ar» fi noate astt-z! kondemnata la moarte. *Ieia ce se îmnlini e ana lakra foarte natarala, ktc! e legea renresalielora*. „— Uli ce! domnale, striga! ea, b ka natingt st m! vorbesc! ama, dainneata, ana magistrata!... „— Tog! Corsicani! aceştia sania neban!, nre legea mea! resnanse D. de Villefort^ mi kreda kt e înkt imnera-tora komnalriotala lor». Na gî ai ales» bine timnala, skam-uala mea; trebaia st vi! st mî sna! aceasta akam doat lan!. Astt-z! e nrea Itrzia; da-te dart, mi, daka na te ve! dace, voia nane ea st te rekondakt.“ A — Ila nrivi! ana minata ka st vtza daka era vr’ana mizloka de snerata ceva nrintr’o noat ragtciane. Omala a-cesta era de neatrt. M’ anronia! de dînsala: „— E! bine! i zise! înceta, fiinda-kt kanoscî ne Corsicani, katt st sciî kam m! gina kavîntala. Jii se nare kt aa ftktta bine de aa omorîta ne frate-mea, kare era bonanartista, nenlra kt dainneata est! regalista; e! bine! ea, kare sânt tota bonanartista, gî deklara ana lakra: kt te voia omorî, ne dainneata. Din minalala acesta, g! deklara rendetla; ama dart, gine-te bine, mi feresce-te ktta ve! natea ma! bine; ktcl, întîia oart ktnda ne voma afla fagt în fagt, st sciî kt gî a sosita minatala cela din armt.‘4 * KindS mi resbsni uineva întorkîndS bitaii> nentrs bxtais, omorS nentrs omorS- Din minutulfi aqn«sta ţi declarfl tendeUa. CONTELE DE MONTE-CRI3TO, 298 Mi, asta-fela zilunda, nîn’ a na mî veni în sinmirî dan’ aneasti mirare, deskiseî ama iui laţiii. — Ax! ax! zise Monte-Cristo, ka ţigara damitale nea oneşti, faiiî asta-fela de lakrarî, domnale Bertuccio, uii înki anai nrokarora ala reţielaî! La draka! Mi siia nela na-yiiig 4e vrea st, ziki asti vorbi vendetta? — O siia ama de bine, înkita, dintr’ aiela minata, im mai ewi singară mi se înkise în kasi, nanînda si mi kaate nretatindene. Din fericire eram auia de bine askansa, înkita na nata si dea neste mine. Atamn îl« konrinse temerea; uera si îl» skimbe din lokala «nde uiedea, mi, tiinda-ki înlr’ adevira era ana orna ka inflainjjx, f8 nainita Ia Versnlie, dar, siii bine, n8 se a-fli denirtare nenlr’ ana Corsican kare a jarata si iui res-bsne în kontra inemikalaî sea, mi trisara l»î, orkitadebine minaţi a fosta, n’a ariakata mai m»lt» de o j8mita de zi înaintea mea, kare k» toate acestea o armam ne josa. 4e era mal imnortanta ii» era ka si îl» omora, de o satx de ori allasem okasianea; dar trebaia sx îl» omora fir’ a fi deskonerita mi mai vîrtosa fir’ a fi arestata. D'aii ’nainte na mai eram ala mea: aveam de nro-tektat» mi de natrita ne kamnati-mea. Trei lanî întreţii nindiî ne D. de Viliefort; trei lani întreţii ela na fika nim ana nasS, niqî o miskare, niiî o nre-îmblare, firi ka si îl» ti armata ka okil or ne ande se danea. în «iele din arini deskonerii kx venia într’ askansa la Auteuit: îl» maî armai mi îl» vizai intnnda într’ aneasti kasi ande ne aflima; dekita, în loka d’a intra ka toati la-mea ne noarta nea mare a stradei, venia saa kilare or în V 294 BIBLIOTECA LITTERARIA. tresari, lisa kalsls sas trissra la lokandi, iui intra ne a-nea nortiiji ie o vezi kolo. Monte-Cristo liks din kans sns semn» kare nroba ki în mizloksls înlsnerikslsi ksnosiea, într’ adevirs, intrarea aritati de Bertuccio. — Ns mai aveam trebsinj]i la Versalie, m’aiuezal la Auteuil mi mi informai. Daka vream Si îls nrinzs, negremits akolo trebsia Si mî întinzs ksrsa. Kasa era, ksm a snsss Esnelinuei Voastre norlarsls, a D. de San-Mdran, sokrsls lsî Villefort. D. de San-Mdran loksia în Marsilia; nrin sumare, asti kamnanii i era nefolositoare: asts-fels se ziiea ki, o înkiriase sneî vidsve jsne ne kare o ksnosiea nineva ssb nsmele de baroana. în adevirs, într’o seari sitiiids-mi neste zidS, Vi-zsi o femeii jsni mi frsmoasi kare se nreîmbla singsri în asti gridini, în kare ns vedea niii o fereastra streini; ea se sita sna într’alta snre nartea nortijjei, mi înjjeleseî ki în seara aieia astenta ne D. de Villefort. Kinds fs nrea anroane de mine înkits, ks tols înts-neriksls, si i nots distinge trissreîe, vizsî o jsni frsmoasi dela onts-snre-zeie nîni la nosi - snre-zene ani, înalţi mi blondi. Era într’o xaini simnli de kasi kare ns i strînpea talia, mi nstsi vedea nrin srmare ki era însiriinati mi ki sariina ei se arita destsls de înaintaţi. Kiteva minste dsn’ aieia, norlijia se deskise; sns oms intri.: femeia lea jsni alergi, kits mai ksrînds nsts ka Si îls întîmnine; se arsnki. snsls în brauele altsia, se îmbri-jjimari ks tinerele mi intrări amîndoi în kasi. Asts oms, era D. de Villefort. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 205 Judxkaî kx euiind», mai vîrtosu daka emia noantea, era sx treakx singur» nrin grxdinx în toatx Iunţiimea ei. — Illi, întrebi kontele, ai aflat» mai ne »rmx numele a4esteî femei? — Nu, Es'ielinjjx, resnunse Bertuccio; vei vedea kx n’avuseî timn» a îl» afla. — Srmeazx. — în seara aieia, urmi Bertuccio, ami fi nututu omorî noate ne nrokurorul» reyeluî; dar nu kunosieam înkx bine grxdina în toate amxnuntele ei. Mx temeam kx nu îlu voiu omorî bine, mi, daka «rineva alerga la strigxtele sale, sx nu iiotu fsijri. Lxsaî nentru fiitoarea întîlnire, mi, ka sx nu mi ska-ne nimiku, luai o kamerx mikx ne da în strada în lungul» kxria era zidul» grxdineî. Trei zile dîm’ a4eia, ne la meante ore ale serei, vx-zui emindu din kasx un» feiiorS kxlare kare lux în galonu kalea «ie kondu«iea ne drumul» Sevrelor, nresunusei kx se duiea la Versalie. Nu mx înnelai. Dune trei ore, omul# se întoarse nlinu de nulbere; mesaţjuslS seu era terminat». Dune zene minute, un8 alt» om» ne jos», înfxmurat» într’ o manta, deskidea nortiya grxdineî, kare se reînkise dune dînsulS. Mx detei jos» iute. De mi nu vxzusem fajja D. de Villefort, îlS reks-noskui dune bxtaia inimei mele: treksi strada, ajunsei la o bîrnx ie era nusx la ungiulîi zidului, mi k» ajutorul» kxria mx citasem Intîia oarx în grxdinx. Astx dalx, nu mx muluumii k» uitatul», mi trxseî k»-Ijitul» din nosunar», icrkai vîrfsl» ka sx vxzS daka era bine asksjjitS, mi sxrii nesle zidtf. 296 BIBLIOTECA LITTERARIA Întîia mea grije f» d’a alerga la noartt; lisase ke-ia ne din într», întorkînd»-o nsmaî de dosi» ori în broaski. Mimik» n» mi îmnedika dan. fagirea ne nartea asta. înqen»i si qerqetez» Iokalil'tjiile. Gndina forma »n» natrat» l»ng», o erbisle de earbi fim» angli» se întindea la mizlok», în sngisrile eî era nisie t»fime de arb»ri k» frsnza deasi iui amestekati k» flori de toamni. Ka st» se d»ki nineva din kasi Ia nortigi sa» dela nortijji în kasri», sa» emind», or intnnd», D. de Villefort era nevoit» si treaki ne ling1» »n»l» din aieste t»fime. Era ne la finele 1»! sentembre; vînt»l» s»fla k» n»-tere; nsjjini l»m nalidi, mi vilsiti ne lii-kare klini de nis-ie nori gromi kari alsneka renede ue qer», albea nisiii»l» aleelor» kare kond»iea în kasi», dar n» n»!ea mtraide în-t»nerik»l8 aiestor» t»fime, în kari «n» om» u»lea reminea ask»ns» fir’a se teme In» îl» va vedea qineva. M’asksnseî într’aiela kare era mai anroane de »nde kita si treaki Villefort, abia m’aflam akolo, kmd» în miz-Iok»I» s»flirilor» vînt»l»i kari înkoviia arb»riî ne d’as»nra kan»l8i me» mi se mr» k’asziî »n» fel» de nemet». Dar, snii, sa» mai bine n» siiî, domn»le konte, ki qel» ie asteanti min»t«I» de a faie »n» omor» krede tot» d’a»na ki a»de nisne strigate s»rde în aer». Dosi ore trek»n, în kari krezsi de mai m»Ite ori k’ asziam aielea-mi gemele. MezisI» nonijii s»ni. Ile kmd» qel» din »rim» s»netS vibra înki, nlm-gitor» mi ressnitor», vt»z»î o Ismini slab1» l»wind» la ferestrele skirii ask»nse ne kare am» desqins» adineaori. Suia se deskise, mi om»l» k» mantela se anii ean. Era min»t»I» qel» sniimînlitor»; dar, era ama de CONTELE DE MONTE-CRI8TO. 297 maltS timna de kmda mi nregitisem nentra awesta minat», înkita nimika na slibi în mine; mî trase! kajiitala, îla jji-neam în mxni mi mi nregiti!. Omala ka mantela veni drenta la mine; dar, ka kita înainta în snaj-ţială wela deskonerita, mi se nirea ki ginea o armi în mina sa dreanti: mi tema!, na de vr’o lanti, Hi de o nereainire. Kmda ajanse nama! ka kigî-va nam! anroane de mine, rekanoska! ki weia we krezasem ki era o arini era nama! sna armea. Na iialasem si îngeiega înki ka 4e skona ginea D. de Villefort acesta armea în mini, kindă se oriri la marginea talimalaî, arankl o kiatitan îmnrejaraî, mi înnena si sane o gaari în nimînta. Atanm viza! ki era neva în mantela sa ne kare îla denasese ne earbi ka si fu mai în voia miskirilora sale. Alămii, o mirtariseska, oare-kare kariosilate se stre-kari în ara mea; vrase! si viza ne venia si faki D. de Villefort akolo; remise! nemiskata, fin resaflare, mi as-tentaî. Ide arini mî venise o idei, kare se întiri vizînda ne nrokarorala regela! skogînda de ssb manta ana kafirela langa de doai ninioare mi larga de mease nîni la onta golarî. Ilă lisa! si denaii kafirala în gaari neste kare trase nimîntala; ne arnu, bititori anesta nimînta noa ka ni-nioarele ka si steargi arma lakriri! de noante. Mi renezi! atamiî asann! mi i înfinse! kagitala în nenla zikîndaî: „Sânt Giovanni Bertuccio! moartea ta neutra fratele mea, averea la nentra vidava lai: vezî bine ki resbanarea mea ă mai komnlekti de kita kredeam.“ CONTELE DE MONTE-CRI8T0. 299 Na S4is dak’ aazi aceste vorbe; na o kreza, kx»d kxza fxr’a skoate nim ana strigxta; simjjii valarile sxinjelai sea jjiiuninda ferbinjji ne mxinile mele mi ne obrazala me&; dar eram beata, eram în delira; asta sxnye mx rekoria în loka d’a mx arde. într’o sekandx desnxmîntaî kafxrelala ka ajatorala ar-mealai; ne armx, ka sx na vazx nineva kx îla am laata, as-tanaî mi ea gaara, arankaî arineala neste ziJa, emil renede ne noartx, ne kare o reînkaiaî de doax ori ne din afarx iui i iaaî keia. — Bine! zise Monte-Cristo, dane kam se vede, acesta era ana omora kxntamita ka fara. — Na, Esyelinjjx, resnanse Bertuccio, era o vendetta armatx de o restitaire. — IUi sama era rotandx, nela najjina? — Na era bani. — Ax! da, mi adaka a minte, zise Monte-Cristo; n’ai vorbita de ana konila? — Tokmai, Esieliniix. Alergai nînx la rîa, mezai asa-nra nezalaî, mi, nrinita d’a afla iie konrindea kafxrala, i sko-sei broaska ka kaijitala mea. într’o kîrnx fînx de balislx era înfxmarata ana konila kare se nxskase de karînda; obrazala lai ramena, mxinelei învineyite, arxta kx era morta de asfisix ne i o nrodasese legxtarele natarale kari era înfxmarate îmnerejarala gîtalai sea; ka toate aiestea, na era înkx rene, mx îndoiam sx îla aranka într’ aqea anx kare kanjea la niiioarele mele. într’ adevxra, dan’ana minata, krezai kx simi$ o bx-taix amoarx în nartea inimei; i desfxkaî gitala de kordonalS kare îla înfxniara, mi fiinda-kx fasesem îngrijitor» de bolnavi Ia snitalala din Bastia, fxkai neia ie ara li natata faie ana medika într’o asemene îmnrejarare; adikx i însaflai ka 300 BIBLIOTECA LITTERARIA. ksraiji» aer» în nlimîni, tui d»n' »nS natrar» de ori de si-linye neaszite îl» vizsi ressflmd» iui aszii »n» strigxts e-mind»i din nent». Skosei mi e» »n» strigit», dar »ns strigit» de bsksrii. „Dumnezei ns mi blestemi dan, ml zisei e», fiind»— ki nermite si da» viajia «neî fiinue omensqî în skimbsl» vi-eyei qe am redikats dela alta!“ — Illi qe fiksuri k« aqest» konil»? întrebi. Monte-Cristo; era o sksli destul» de înksrkitoare nentr’ »n» omă kare avea trebsinjji si fagi. — Asts-fel» n’avsi niqi »n» minut» idea de a îl» nis-tra. Dar sqiam ki se afla la Parisii »n« osniqis »nde se nriimesks aste biete fiinne. Trekînd» ne la barien, zisei k’am aliat» auests ko-nils ne dram», mi mi informai. Ksfirsl» era a«ii kare în-kredinna qeia qe ziceam; sksleuele de batisti anta ki ko-nilsl» era de iiirinţjî avsjji: sinţiele de kare eram akonerit» nstea si fii dela konil» ka dela or kare alt» individ» Ns mi se fik» niqi o întrebare; mi antan osniqisls kare se afla s»s« ne strada Infernului, mi, d»ne qe îngrijii si tai» sksteksl» în dosi, asts-fel» înkit» «11a din literele k» kari era însemnat» si remite la konil», mi qea alta si stea în nistrarea mea, denssei grestatea mea în t»rn», ssnai mi nlekai în fsga mare. 4inqî-snre-zeqe zile d»n’ aqeia, nu întorsei la Ro-gliano, mi zisei Assuntei: „— Mîngîii-te, ssrioan: Israel a mărit», dar îl» am resb»nat».“ Atsnqi mi întrebi si i esnliks aqeste vorbe, mi i snssei tot» qe se netreksse. „— Giovanni, mi zise Assunta, ars fi trebsits si a-d»qî aqest» konil», i am» fi minat» lok»l» nirinjjilor» qe a 302 BIBLIOTECA LITTERARIA. nerdstS; îl» amS fi nsmits Renedetto, mi, în favoarea astei fante b»ne, Damneze» ne ars fi bineksvîntat» într’ adevi>rs.a Drents or ie resnsnss, i detel jsmBtatea skstekslsî ne nBStrasem, ka sb noatB reklama konilsl» kBnd» vom» fi mal înavsjjiul. — Uli ks ne litere era însemnat» sk»tek»l»? întrebi Monte-Cristo. — K’»n8 H mi k’sn» N ne d’assnra ktrora era o markB de baron». — Damneze» st nn> ertel krez» kt întreb»inyezî termini de blason», domnsle Bertuccio! 8nde draks jjî al fBk»t» stsdiele eraldiye? —La servim»!» dsinitale, domn»Ie konte, akolo »nde se învajjB toate l»kr»rile. — tfrmeazB, s»nt ksrios» sb afl» do»B I»kr»rî. — Kari l»kr»n, monsiniore? — Re s’a fBkst» bBejjelsl»? n» ml al snss» ki» era »n» bBejjel», domnsle Bertuccio? — N», EsMelinuB; n» ml ad»k» a minte sb fi vorbit» desnre aieasta. — Ax! mi se nare k’am aszit», mî voi» fi înşelat». — N», ns te ai îimelat», ki»«ii Intr’adevBr» era »ns bBeyel»; dar Es»ielinua Voastre doria, k»m ziyea, si smîb do»B J»krsrl: kare 6 al» doilea? — AI» doilea lskr» era krima de kare erai ak»sat» kBnd» iersml »n» konfesorft, mi ktnd» abatele Busoni se dase sb te kaste asanr’aiestel Hererl în înkisoarea dela Nîmes. — Hoaţe kB astB novestire va fi nrea l»ngB, Es- qelinuB. — Re ne nasB? abia ssnts zeye ore, sml kB n» dorm», mi ml nare kB mi damneata n» nrea al ama mare dorinjjB de dormită. CONTELE DE MONTE-CRI9TO. 303 * Bertuccio se înklini, mi ml armi earx novertirea. — ITe de o narte, ka st denirteza savenirile ne mi înkonjara, ne de alta va sl îngrijeska de trebainyele bietei vidave, nit naseî ka kxldarx l’acea meseria de kontraban-dierS, kare devenise maî amoari nrin slăbirea leyilorS ce armeazx tota d’aana dane revotejjianî. Koastele Mezeî-zile, maî vîrtosa, era re» nxzite, din kaasa reskoalelora ce se fxcea neîncetata, kxnda la Avignon, kmda la Nimes mi kxndS la Uz&s. Ne folosirăm» de acesta fela de armisticia ne kare ni îla akordase gavernala ka sl legxma relajjianî ka tota li-toralala. Dela omorala fratelaî mea în stradele din Nîmes, na maî voisem st maî reintra înlr’acesta oraina. 8rml> dint’aceasta kt lokadistala ka kare ne fxceama interesele, vxzînda kx na maî voiam» s'L venim» la dînsala, venise la noî mi fandase o sakarsalL din lokanda sa ne dramala dintre Bellegarda la Beaucaire, ka însemnai» Puntea Gardului. Asta-felea aveam», saa la Aigues-Mortes, or la Mor-tigues, or la Bouc, vre o doax-snre-zece întrenosite ande ne denaneama marfele mi ande, la trebainyx, aflam» ana refayia înkontra vamemilora mi yindarmilora. Aceasta e o meserii kare ranoarti maî malta de kxta meseria kontrabandieralaî, kxnda i anlikL cineva oare-kare inteliyinjjx ajatatx de oare-kare vigoare; kxta nenira mine, trLiain în manuî, avînda akam ana îndoita kavînta de a mi teme de yindarmî mi de vamemî, neutra kx or ce în-fxjiimare înaintea jadekitorilora nalea adace o cercetare, nen-tra kx asii cercetare c tota d’aana o eskarsiane în trekata, mi nentra kx, în trekatala mea, natea întîlni cineva akam 304 BIBLIOTECA LITTERARIA * yre »ns l»kr» mai grav» de ktt» jjigare mi b»rie de raki» de kontrabandt. Asts-fel», nreferind» de o miit de ori moartea de ktt» arestarea, ft^eam l»kr»ri de mirare, kari, de mai m»Ite ori, mi detert astt nrobt, kt nrea mslta îngrijire «ie avem» nentr» korn»l» nostr» e mâi singsra nedikt la resinirea nroie-ktelor» noastre kari a» treb«inii'& de o ottrîre renede mi de o eseksfare vig«roast mi determinatt. înlradevtr», îndatt qe a fi>k8t« cineva sakrifiwisl» vieuei sale, n» mai este egal» k» iei aljji oameni, sa», ka st zik» mai bine, «iei alifii oameni n« i mai ssnt» egali, mi or «line a itk«t» aslt ottrîre simte, kiar» în minslsl» anela, kt i se înzenesk» n«teriie mi i se mtres'ie orizont»!». — Filosolit, domnsle Bertuccio! întrersuse kontele; dar ai ftk»t» din toate ktte imginS în viana dsmitale ? — Ox! eartt-mt, Esqelinyt. — N», ns! dar, Ia zeie ore mi jsmttate din noante, e kam ttrzi» nentr» filosolit. Dar iram aitt observare de ftksl», nentr» kt mi se nare esaklt aceasta, yeia 4e n» noate zrie qineva nentr» toate filosofiele. — Alergtlwreie mele devenirt dart din we in ie mai întinse, din «ie* în *ie mai fr»kt»oase. Assunta era ekonoamt, mi sttrimka noasfrt se rontsnzia. Intr’o zi ktnd» nlekatn nentr'o k»rst, ea mi zise: „— D»-te, mi la întoarwerea ta, am st ui fak» o s»nrist.„ — O întrebai ftri a nriimi vr’sntî resnsns»: n» vr» st mi sn»it nimik», mi nlekai^ K»rsa gin» mâi la mease senttmtne: fssesertm» la Luca snre a ktsta »nt» de lemn», mi la Livorna, ka st l»tm» bsmbaksri de Anglia; desbarkarea noastrt se ftk» ftrt vre o întîmnlare kontrarit. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 305 Realisamna beneficele noastre mi ne întoarserima ka tot«l« voiouiî. Reintrmda în kasi, uela d’întîia lakra ne kare îla viza! în kamera Assnnleî, era ana konila de rneante ontS lan! naşa într ana leaginS eleganta ne lîngi nele alte mobile din anartamenta. Skose! ana strigata de bakarii. Singarele minate de întristare ne kari le am nerkatS din ziaa omorîri! nrokaroralaî regelai m! veniseri din mri-sirea konilala! anestaia. Se înueleye ki desure vre o remaskare nentra anela omora, n’avasesem nin! ana. Biata Assunta nrinenase tota: ea se folosise de linsa mea, mi, lamda jamitatea skatekalaî, dane ne skrisese, ka si na aite, ziaa mi ora în kare fasese denasa konilala la osni-nia, nlekase la Parisfl mi se dasese singari a îla reklama. Na i se fikase ninî o obiektare mi i se detese ko- nilala. Ax! mirtariseska, domnale konte, ki vizînda asti biati fiinjTL adormiţi în leagina, ml siltk nentala mi okiî mi se îmnlari de lakreme. „— Inlr’adevira, Assunta zisei ea, ta est! o femeii kam se kade, mi Provedinya te va bine-kavînta.“ — Asta, zise Monte-Cristo, e mai nayina esakta de kita lilosofia damitale; este adevirata ki 6 namaî kre-dinjji. — Vai! Esuelinui, resnanse Bertuccio, a! malti dreutale, mi kiara konilala a'iesta fa însirninata de Damne-zea ka nedeansa mea. Win! o chiti, natan maî nervoasi na se deklari mal de timnaria, iui ka toate anestea na va zine nineva ki a fosta rea kreskata, kinl sarora mea îla trakta ka ne ana Contele de Monte-Cristo Voi. III. 20 306 BIBLIOTECA LITTERARIA. fii« de nriniine; era ana biiala ka o figeri skimbati, ka nisie okî albaştri deskimî ka aiele tonarî de faienyi kinese kari faka o armonii ama de framoasi ka albsl» Imtatika ala tonalaî ijenerala; de kita nirala sea, kare avea o faui blondi deskisi, da ana karaktera strania figarei sale, kare îndoia vioiiianea kiatitareî sale mi reatnianea sarîsslsî sea. Din neferiiire e ana nroverba kare ziie ki nirala roma e, saS nrea bang or nrea rea; nroverbala n8 minjii nentr8 Benedetto, mi, kiara din jania sa, se aritt foarte rea. Mal este asemene adevirata ki blmdeyea mamei sale înkaraijii întiiele sale anlekiri: konilala, nentra kare biata sori-mea se daiea la tîrgala oramalai, kare se afla înlr’o denirtare de natra saa linii lege de akolo, ka si kamnere iele d’întîia fraktc mi zaxarikalele iele mai deli-kate; i nlnea mai malta de kita nortokalele Palmei mi dikita konservele Genoveî kastanele ferate dela vecina sirin-da gardarile, saa merele askate în gnnariala sea, ne kindă avea la mint kastanele mi merele din gridina noastri. Intr’o zi, Benedetto natea si fii de vr’o natra linii ani, veiinala Wasilio, kare, dane obiieiele din yara noastri, na mi înkidea niii banii niii skalele, knî, domnala konte o siie mai bine dekita or line, în Corsica na santa fari, veiinala Wasilio se nlmse la noi ki i linsise ana ladoviks din nangi; krezarima ki na mî namerase banii bine; dar ela nretindea ki era sigara de leia ie /iiea. în ziaa aieia, Benedetto nirisise kasa de dimineaui, mi Ia noi era ana mare neastîmmra, kmda, seara, îla viza-rima întorkînda-se mi tirînda dane dînsala o maimaiji ne kare o aflase, ziiea ela, înkatenati la niiioarele anai arbare. De o lani ue zile natima reatniosalai konila, kare na siia ie si mai faki, era si aibi o maimajji. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 307 8na batelara kare trekase la Rogliano, mi kare avea mai maliii asemene animali ale kirora denrinderi îla des-fitaseri nrea malta, i însăilase firi îndoiala osii, fantasii neferiiiti. — Na se afli mai mane în mdarile noastre, i zisei ea, mi mai vîrlosa o maimani înkalenati; mirtarises'ie-mi dan de aude aî ne aieasta. Benedetlo mi sasnina minmana, mi o sasgina ka nis^e ammante kari fmea mai malti onoare imagini™ sale de kită adeviralai; mi sanirai, ela îniens si rîzi; îla ame-ningai, se trase doi nanii înanoi. — Na nogi si mi bani, zise ela, n’ai drentala, kiiî na mi eşti tati. Niii o daţi na natarim# si smirna iiine i a desko-nerita aiesta sekreta fatala, ne kare îla askanseserima ka toate aneslea ka atita îngrijire. Or mi kam însi, a est» resnansa, în kare konilala se deskonerea ne d’lntregala, mi sniimîntk oare-kam; bra-gala mea redikata rekiza înlr’ adevira fir’ a aîinge ne kal-nabila, konilala triamfi, mi asti viktorii i dete o asta-fela de katezare, înkita, din minatala anela, togi banii Assunteî, ala kiria amora nirea ki kreswca nentra dînsala ka ki.ta îla merita mai iiagina, fan kelfaini în lakrarî de kanriiia ne kari ea na siiia si le kombali, în lakrarî nebane ne kari n’avea karagiala d’a le onri. Kmda eram la Rogliano, lakrarile mergea înki des-tala de kaviinniosa; dar, îndati ie am nlekata, Benedetto se fikase sluiînala kasei, mi toate mergea ne dosa. Abia se fikase de ana-snre-zeie ani, kmda mi a-lcgea ne tojiî kamarazii nrinlre janii ne onta-snre-zene saa doai-ze'ii do ani, neî mai mari blestemaiii din Rastia mi din Corsica, mi kari merita ana name mi mai seriosa neutra CONTELE DE MONTE-CRISTO. 309 blestemxyiele lor» ce fxk»serx ne autoritatea Iok»l»i a ne în-sciinua desnre aneasta. F»î snximîntat»; or ce informare nstea avea nisne «rrnxri rele: tokmai eram sx iot» denxrteza din Corsicanen-tr’ o kxlxtorix imnortantx. K»yetai mslts, ini, nresimnind» kx s’ar» k»veni sx mx feresk» de vr’o nefericire, mx otxrîi sx iea» ne Bene-detto k» mine. Sneram kx viaya cea aktivx mi kradx a kontrabandie-ral»î, disciniina cea asnrx a marinar»l«î, ar» skimba acest» karakter» ce era gala a se kor»mne, daka k»m-va n» era koramnt» foarte reg. L»aî darx ne Benedetto Ia o narte mi i fxk»î nro-nsnerea de a mx arma, însoijind» astx nrorisnere ks tot» fe-1»1» de nromiteri kari noi» amxyi »n» konil» de »n»-snre-zece ani. Mx lxsk sx vorbesk», mi kxnda finii, lernini de rîss mi mi zise: — Estî neban», snkisle ? (mx n»mia ast»-fels kxnda era în toanele 1»! cele bsne); e», sx ml skirnb» vian,a ne kare o trxesk» nentr» aceia ce o trxesci, trîndxvia mea cea b»nx mi miuanatx nentr» msnka cea snximîntxtoare ce liî ai imnss’o! sx netreka noantea în frig», zisa în kxld»rx; sx m’asksnz» neîncetat», kxnda m’arat» sx nriimesk» lovitare de nsuikx, mi toate acestea ka sx kxstig» nsjjinibani! Bani, am kxjjî voi»! mama Assunta mi dx or de kxte ori i cer». Vezi darx bine kx anii fi »n» nerod» daka nriimiam ceia ce mi nroimî. Eram înkremenit» de aceastx katezare mi de anest» rajjionament». • Benedetto se întoarse sx se joace k» kamaraziMai, mi îla vxz»! de denarte arxtxnd»-mx la ei ka n’sn» idiot». 310 BIBLIOTECA LITTERARIA — Minunat» konilu! murmuri Monfe-Cristo. — Ox! daka era alu meu, resnunse Bertuccio, daka era fiiulu meu, sau lelu nuijinu nenotulu meu, îlu am» fiadusu îudat'B ne kalea lea dreantx, kxel konsiiinua dxnutere. Dar idea kx eram sx bătu unu konilu n’alu kxruia m>rinte îluo-morîsem mi fxiea nenutiniioasx or iie îndrentare. lnvx-naî ne sorx-mea «ie sx fala», ea ltare, în diskutele noastre, lua neîmietatu anxrarea mikuluî neferiiitu; mi, fiindu-kx mî mărturisi kx, de mal multe ori, i linsiserx ssme foarte însemnate, i arxtaî utiîî loku unde nutea askunde mika noaslrx avere. Kxtu neutru mine, nu fxkusem otxrîrea, Benedetto s'iia sx liteaskx nrea bine, sx skrix mi sx sokoteaskx, kxiî kxndu voia sx se dea la lukru, învxna într’o zi ieia ie aln.1 învxna într’o sentxmxnx; ml fxkusem, zisei, otxrîrea; trebuia sx îlu amezu ka sekretaru în vre o korabix kare avea lunijî kxlxtorie de fxkutu, mi, fxr’ a i da de S'iire desnre aceasta, sx îlS ieau într’o zi mi sx ilu transnortu în korabix; ku modul» aiesta, mi rekomandxndu-lu kanitanulul, totu viitorul» seu snînzura dela el». îndatx ie fxkuî aiestu nlanu, nlekaî în Francia. Toate Iukrxrile noastre kxla sx se fakx astx datx în golful» Lionului, mi aieste lukrxrl ajungea sx fix din ie în Tie mal grele, kxiî ne aflam» în 1829. Linisiea se restabilise de totu, mi, nrin urmare, ser-viiiulu koasteloru sx fxkuse mal regulat» mi mai asnru ka niiî o datx. Astx nrevegiere se mxrise mi mai mult» nrin bîliiulu dela Beaucaire, kare se deskisese. înienuturile esnediuiuniî noastre se fxkurx fxrxîmne- dikare.* Lxsarxmu barka noastrx, kare avea unu fund» îndoit» . unde askundeamu marfele noastre de kontrabandx, în mizlo- CONTELE DE MONTE-CRISTO. 311 k»l» anei maluiim de bâtele kari mxryinea amîndosx mal»rile Ronuluî dela Beaucaire nînx la Arles. Kxnd» sosiram» akolo, înnenHrxm» a deskxrka noan-tea marfele noastre nonrite, mi a le trene în orarn» nrin inizlonirea oamenilor» kari era în daraveri k» noî, sa» a lo-kandistilors la kari fxieam» denositele noastre. Sa» kx resmita noastrx ne fxksse neînyelenjjî, or kx f»seserxm» trxdauî, într’o searx, ne la *jin*jî ore d«n’a-meazî, ne kxnd» eram sx ne fanem» g»starea, miksl» nos-tr» mani» alergi sneriat» zikînda kx vxzsse o desnxrj|ire de soldau! întrentxnd»-se kxtre noî. N» era tokmaî desnxrnirea de soldau! kare ne sne-ria: ne fix-kare min»t», mal ales» n’atBniî, komnanie întreţii se nreîmbla ne marţiinele Ronuluî, dar era a4ele mxssre «ie le l»ase astx desnxruire, d»ne zisa koiiiI»l8Î, snre a n» fi vxz»tx. A Intr’o klinx fsrxm» ne niiioare, dar era nrea txrzi». Barka noastrx, kare f»sese învederat» obiektsl» kx»-txrilor», era îmnres»ratx. Ilrintre vamemî, vxz»î kxuî-va yindarmî; mi, ama de frikos» la vederea acestora nreksm eram brav» obiiînsit» la vederea or kxr»î alt» korn» militar», descinsei în vale, mi, strek»rxnd»-mx nrintr’sn» sabord»,* mx lxsaî în rî», anoî înotai între do»x ane, res»flxnd» foarte rar», ast»-fel» înkxta aj»nseî, fxr’ a fi vxz»l», la »n» kanal» ie se fxkese de k»-rînd», mi kare kom»nika k» Ronul mi k» kanalslS kare merite dela Beaucaire la Aigues-Mortes. îndatx ne ajsnseî akolo, eram skxnat», kxiî n»team »rma kanalsl» aiesta fxr’ a fi vxzst». Ajsnseî kanalsl» nrin armare fxr' a mi se întîmnla nimik». * Găuri fiknti la o korabix ne snde intri gsra tsnslsf. 312 BIBLIOTECA LITTERARIA N» lsasem aslx kale din întîmnlare mi fxrx nreksţie- tare. Am mai vorbit» Esyelinjjeî Voastre dcsnre »n» lo-kandist» din Nîmes kare stabilise ne drsmsls dintre Belle-garda mi Beaucaire o mikx osnelxrix. — Da, zise Monte-Cristo, mi adsk» nrea bine a minte. Asts om» k»m se kade, daka ns mx îniel», era kiar» asoiiiat»l» dsmitale? * — Kiar» ama, resnsnse Bertuccio; dar, de meaiite sa» ont» ani, mi lxsase ainezxmînt»l» »n»i veki» kroitorSdin Marsilia, kare d»ne iie s’a rsinat» ks meseria sa, vr»sesesx ierne a fane stare înlr’alla. Se înrjelei.ie kx micele nsnerî la kale *ie le fxksserxm» k» întîi»l» nronrietar» fsrx jjin»te mi k» qel» d’al» doilea; aiestbî om» darx mi iissesem în minte a i iere an» asii». — Illi ksm se nsmea om»l« acesta? întrebi bontele, kare se nxrea kx îimenea a se interesa mai mslt» de novestirea l»i Bertuccio. — Se n»mes4e Gaspard Caderousse, era îns«rat» k» o femeix din salal» Carconteî, mi ne kare n» o ksnoasuemS s»b alt» n»me de kxts al» sat»l»i ei; era o bialx femeix kare nxtimea de frigări de baltx, kare marea de lxngoare. Kxl» nenlr» bxrbata-se», era »n» oin» jieanxns de vre o nairs-zeyi nînx la natrs-ze'ii mi nin^i de ani, kare de mai m»lte ori ne detese, în nis4e îmnrejsrxri grele, nrobe des-nre nresinya sa de snirit» mi desnre k»rai,ii»la se». _ — Uli zisemi, întrebi Monte-Cristo, kx aste I«- krsri se netrewea ne la ansi»..... — 1829, domnsle konte. — In ie lsnx? — în l»na l»i i»ni». — La înienst»!» sa» la finele Isnei? CONTELE DE MONTE-CRISTO. 313 — La 3 ale lanei seara. — Ax! zise Monte-Cristo, la 3 ianiă 1829.... Bine, armeazx. — Ama darii lai Caderousse aveam a minte a i aere ana asila; dar, fiindă-kx toi» d’aana, mi kiară în îmnre-jarxrile ordinare, noi na intram» la dînsală ne noarta kare da în stradx, otxrîî a na mx abale din obiieiele noastre, sxrii neste gardala grxdinei, mx strekaraî tîrîiiii nrintre olivii jigxri'ui mi smokiniî selbatiai, mi, temînda-mx sx n’aibx Caderousse vre ana kxlxtora în lokanda sa, mx dasei la ana . fel» de berna în kare netrekasem de mai malte ori noantea tot» ama de bine ka în nela mai bana nată. Asta berna era desnxrjjita de sala komanx a lokan-dei nrin nis4e skîndari kari era aslă-felă fxkate în kxtă sx natema zxri în întră ka sx fa^emă kanoskata în minatala favorabilă kx ne aflamă în vemnxtate. Aveam a minte, daka Caderousse era singară, a îl» însiiinua desnre venirea mea, a termina la dînsală qina în-trerantx de oamenii vamei, mi a nrofita de fartana ue se nregxtea sure a sosi earx Ia marginile Ronului mi a mxîn-kredinua desnre soartea bârfei mi a oamenilor» ei. Mx strekaraî darx în berna, mi mi nrinse bine, kx«ii în minatala a'iela Caderousse intra în kasx k'ana neka-noskată. Stxtai în txiere mi astentaî, na ka skonă d’a sanrin-de sekretele oasnelai mea, dar nentra kx na n«leam fa«ie altă-felă; kxtre anestea de zeie ori se mai întîmulase a'ie-la-uii lakra. Omală de kare era însoijită Caderousse se vedea kx era streină intr’aiea narte de meazx-zi aFrancieî: era anală dintrViei negaiţxlori de bibiiarî kari vina sx vînzx netre skamne în tîrgală dela Beaucaire, mi kare, loalx lana kxt» $ Sării gardul8 gradinei. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 315 Bine aiest» tîrg», »nde k»rg» din toate ntryile Europei ne-g-sjl'ijtoriî mi ksmntrttoriî, fak» »ne or! vînztrî de ktte o sstt nîm> la o sstt linii-zeii mii de franiî. Caderoosse intri renede mi iei» dîntîi». He «rmt, vtzînd» sala de josS goalt ka tot» d’asna mi ntzitL n»mai de ktinele l»i, kitmi ne nevastt-sa. — Ei! Carconla, zise el», b»n»l» nreot» n» ne aîn-lelat»; diamant»!» era adevtrat». O strigare de veselii» s'a»zi, mi mâi îndată skara trosni s»b nassl» iei» îngresial» de sltbiii»ne mi boalt. — lIe ziii ? întrebi femeia mâi ntlitt de ktt» moartea. — Zik» kt diamant»!» era adevtrat», kt eatt dom-n»l», kare & »n»l» din iei d’întîiS diamantari din Parisii, gata a ne da linii-zeii mii de franiî ne dînssl». De ktl», snre a fi sig»r» kt diamant»!» e al» nostr», iere ka st i sn»i8 nrin ie minsne a ajsns» diamanl»l» în mtinele noastre. De o kam datt, doinnale, urezi, te rog», mi, fiinda-kt timusl» e kam gre», mt d»k» st ui ad»k» leva ka st te rekoresii. Diamantarsl» ierieta k» laare a minle interior»!» lo-kandeî mi strtiia lea vtz»it a ielor» ie era st i vînzt »n» diamant» ie semtna skos» din skrin»l» sn»i nriniine. — Sn»ne, doamnt, zise el», vrînd» ftrt îndoialt st nrofite de linsa btrbatslsi, ka st n» fit infl»innatt nevastt-sa de vre »n» semn» al» aiestsia, mî ka st vazt daka zisele amînd»rora se «nea îmnresnt. — Ei! D»mneze»l» me»! zise femeia k»oisjiealt ks-ratt, e o bineksvîntare a ier»l»i kare niii kt ne trenea vre o datt nrin minte. înkinsesie-ui, skamnsl» me» domn», kt btrbat»l» me» a fost» îngrtdit» la 1814 sa» 1815 k’sn» marinar» a n»me Edmond Dantbs: »n» biet» btiat», ne kare Ca- 316 BIBLIOTECA LITTERARIA deroiisse îl» sitase de tot», dar ne kare el» n» îl» a sitat», mi i a lăsatâ, la moartei, diamantsl» ne kare îl» văzami. — Dar k»m i intrase în mănă »n» asemene diamant»? întrebi diainantarsls. II» avea dară nîn’ a n» intra în înkisoare? — N», domnsle, resnsnse femeia; dar, fiind» în înkisoare, d»ne k»m se vede, făksse ksnosninijă k’sn» Angl» foarte înâYBjjit»; mi, fiinds-kă însojjitorsl» se» de kameră se îmbolnăvise, mi fiinds-kă Dantes îl» îngrijise ka n’»n» frate, Anglsl», emind» din înkisoare, lăsi biet»!»! Dantes a^est» diamant», ne kare el» ni îl» a lăsat» noă kăiul» a msrit», iui k» kare a însărcinat» ne bsnsl» abate kare a venit» azi di— mineayă ka să ni îl» dea. — Tot» ama este, m»rm»ră diamantar»I»; mi, kănds b nea d»ne »rmă, istoria noate fi adevărată, or kătsdenea-devărală se nare a fi de o dată. Ama dară nsmai desnre nreu» n» ne nstem» »ni. — K»m! n» ne nstem» »ni î zise Caderousse; kre-deam kă ai konsimjjits la nrejjsl» ie yî neream. — Adikă, resnsnse diamanlarsls, kă ani dat» na£rs-zeTil de mii de franil. — IlatrsrzeMi de mii! strigi Carconta; n» îJ» vom» da negremits ne nrejj»l» anesta. Abatele ne a zis» kă nre-U»ia Mimil-zem de mii de franm, fără l»kr«. — Uli k»m se nsmea aMest» abate? întrebi nestx-t»t»l» întrebător». — Abatele Busoni, resnsnse femeia. — Era dară »n» strein»? — Era sn» italian» d»n’ îmnrejsrsl» Mantoveî, mi se nare. — Arată-mî anest» diamant», zise diamantar»l», de mslte ori n» jsdekă Mineva bine netrele la întîia vedere. CONTELE DE MONTE—CRISTO. 317 Caderousse skoase din nos»nar»T o kstioarx de îiele neagrx, o deskise mi o dete diamantar»]»!. La vederea diamant»]»!, kare-era kxt» o al»nx de mare, ml ad»k& a minte nar’ kx îl» vxz» înkx, okiî Carconteî skinteiarx de ksniditate. — IHi ne kredeaî desnre toate anestea, domnsle ask»Itxtor» la»iuî? întrebi Monte-Cristo; kredeaî astx fabslx fr»moasx ? — Da, Esielinjjx; n» nriveain ne Caderousse ka n’»n» om» re», mi îl» kredeam kanabil» de a fane o krimx sa» kiarS »n» f»r». — Asta fane mai msltx onoare inimel d»mitale de-kxl» esneriinueî dsmitale, domnsle Bertnccio. Aî k»nosk»t» ne anesl» Edmond Dantes de kare era vorba? — N», Esnelinjjx, n’aszisem ninî o dalx vorbind» de el» nîn’ atsnnî, mi iiiwî n’am mai a»zil» vorbind» din mi-n»t»l» anela dekxt» o sing»rx datx ne însB-mî abalele Bu-soni, kxnd» îl» vxz»î în înkisorile din Nîmes. — Bine! srmeazx. — Diamantar»l» l»i inelsl» din mxinele l»î Cade-rousse, mi skoase din nos»nar»î »n» klestimor» de oijel» mi o nerekix de balanjje de alamx; ne »rmx, denxiixnd» krxmneele de a»r» kare jjinea neatra în inel», skoase dia— mant»ls mi îl» trase în balannx. — Da» nînx la natrszenî mi ninnî mii de frannî, zise el», dar n» da» o soldx mai m»lt«; ne lîng’ aneasta, fiind»-kx acesta era nreusl» ne fxnea diamant»l», n»maî atxjjia bani am l»at» assnrx-mî. — Ox! n» e ninî o ssnxrare nentr» asta, zise Caderousse, mx voi» Intoarne k» d»mneata la Beaucaire ka sx nriimesk» rest»l» de ninnî ini! de frannî. — N», zise diamantar»!» dxnd» înderxt» inel»!» mi 318 BIBLIOTECA L1TTERARIA diamantsl» l»î Caderousse; n», asta n» *aue mai înalt», mi înki m! nare re» k'am dat» atita, fiindS-ki neatra are »n» defekt» ne kare n» îl» vizasem la înuenata; dar mi întork» la Beaucaire; ne »rmi nevasti-mea va fi în neastîmnirs desnre mine. Llli skoase orloiji»!». — Anroane de nosi! strigi el», n» voi» aj»nye la Beaucaire înainte de mezisl» nonijii. Adio, oameni b»ni: daka din intîmnlare vejjî mai da neste niskai-va abajiî Bu-soni, n» mi sitajji. — Ilesie ont» zile n» vei mai fi la Beaucaire, zise Caderousse, fiinds-ki tîrg»l» se va fini sentimma fiitoare. — N», dar asta n» faue nimik», skrijui-mi la Parisu, kitre D. Joannes, la Palatul-Regal, galeria de neatri, no 15, voi» veni întradins» daka voi» avea nentr» Me. 8n» t»net» ressni, însouits de »n» trisnets ama de tare, înkits mâi ki stinse Ismina lamneî. — Ox! ox! zise Caderousse, vrei si nleMi ne »n» asts-fel» de timn»? — Ox! n» mi e teann de tnsnete, zise diaman- tarsl». — Llli de fsri? întrebi Carconta. DransIS n» nrea e sig»r», ne kit» uine tîrg»l». — Ox! kil» nentr» f»rî, zise Ioannes, eati ne am nentr» dînniiî. TTTi skoase din nossnar» o nerekii de nistolame în-kirkate nîni în g»ri. — Eati, zise el», kiinii kari latri mi m»mki tot» Contele de Monte-Cristo Voi. III. 21 322 BIBLIOTECA LITTERAR1A de o daţi: astea s»nts nentr» iieî d’întîi» doi inini ue ar» avea dorinjjx nentr» diamant»!» dsmitale, tati Caderousse. Caderousse mi nevasti-sa skimbari o kistitsn îii-tsnekoasx. Se vede ki amîndoî avea inlr’ aiela-mi tiînng vre o ksţietare snximîntxtoare. — Alsimî, J)8iii kililorii! zise Caderousse. — Mslusmesk»! zise diamantar»ls. Jlli baston»!», ne kare îl» rezimase de »n» sinet» veki», mi euii. în minat»!» kind» deskise sma, intri »n« vînts auia de tare, înkxl» era si stingi latnna. — Ox! zise el», al» drak»I»î timus era si fii, mi am si fak» do»i lege ne »n» asemene timn»! — Remii, zise Caderousse, te vei k»lka a»ii. — Da, remiî, zise Carconta k’sn» glas» trcmsrat»; te vom» îngriji nrea bine. — Ba ns, kali si mx d»ks sx mi k»lk» Ia Bcaucaire. Adio. Caderousse se dsse îniets iiîni la urag»I» »meî. — N» vezi ni'iî 'ier»ls ni'iî nimînt»!», zise diaman-tarstâ kind» emi din kasx. Ile snde s’o iea», la dreanta sa» Ia stingă? — La dreanta, zise Caderousse; nai si te retiiesiî, drsm»!» miruind» k» arbsr! de fn-kare narte. — Bine, am îimeles», zise glas»l» mai nerd»t» în denirtare. — lJi ka înkidc o datx suia! zise Carconta, n» mi nlaks «inele deskise kind» tsni. — ILIi kind» ssnt» bani în kasx, nse ama? resnsnse Caderousse întorkînd» keia de dosi ori. Reintri, se dsse Ia armari», retrase saksl» mi nortfoli»!», mi amîndoî se n»- CONTELE DE MONTE-CRISTO. 323 sera a nsmxra dîn no», nentr» a treia oara, a»r»I» lor» mi biletele lor». N’ain vxz»t» Tii'iî o dalx asemene esnresiane I’a'icle dosx obraze a kxrora ksniditate era Isminatx de lamina lamneî. Femeia mai vîrlos» era «rîtx; tremsrarea nervoasx kare o îns»fleijea obimnait» se îndoise. Obrazsl» el, din nalid» se fxkase vînxt»; okiî ei wcî afsndanî flxkxra. — Dar nentr» ne, întrebi ea lt’sn» glas» s»rd», i nron»seseuii st, se ItsNe ani? — Dar, resnsnse Caderousse tresărind», neutra ka sx . . . nentr» ka sx n» mai osteneaskx a se întoarn la Beaucaire. — Ax! zise femeia ks o esnresisne nesnssx, ea kre-deam kx nentr» alt» ueva. — Msiere! msiere, strigi Caderousse, nentr» *ie ai asemene idee, mi nentr» «ie avînda-le n» le ui! ne seama ta? — Sn»neam e» kx ts n« eşti bxrbat», zise Carconta dan’ o txwere d’anS minat». — Illi k»m? întrebi Caderousse. — Dalta era! bxrbat», el» n» ar» fi emit» d’a«ii. — Msiere! — Sa» mai bine n’ar» fi ajsns» la Beaucaire. — Msiere! — Drsmsl» are o kotitsrx, e nevoit» a «rina dr»m»I», de oare-'ie în l»ng»l» kanalslsi e »n» drsmk mai sitari». — Maiere, ssnerl ne banal» Damneze», eatx, ask»llx... lntr’ adevxr», se a»zi »n» lanet» snximînlxtor» într’ aiela-mî Iimn» kxml» an» f»!i,icr» albxstrai» înllakxra toatx sala, mi Iri.snelal», doskreskînd» îmicl», se nxr» kx so de-nxrta kam k» iriroro do reH do Itasa wea blestemat». onc * Iisuse! (}ise Carconta făcendu-şî crucea, CONTELE DE MONTE-CRISTO. 326 — lisase! zise Carconta fxkînda-uil kraien. Intr’ a*jela-uil minata mi în mizlokala aielei txueri de snaimx kare armeazx obiuinaita dane trosnete, se aazi bx-tînda la arnx. Caderousse iui nevastx-sa tresxrirx mi se nrivirx snximîntaflT. — 4ine e akolo? strigi» Caderousse skalxnda-se iui strîngînda tot» aarala mi biletele ne kari le akoneri k» mxi-nele sale. — Ea! zise glasala. — ^ine estî ? — Eî! D»mneze»le! Ioannfrs diamantarala! % — Ei bine! dar ne ziieaî, întrebi Carconta k’ana sarîsa de snaimx, kx sanxram ne Damneze»? . . . eatx kx banala Damneze» ni îl» trimite înderxta- Caderousse kxza nalida mi abia trxgînda-wi safletala ne skaanala sea. Carconta, din kontra, se skalt, mi dakînda-se k’ana nas» sigara la awx, o deskise zikînda: — Intrx darx, domnale Ioannes! — lire leyea mea, zise diamantarala nlina de nloaix, nar’ kx draka na vrea sx mx întorka la Beaucaire astx searx. Nebaniele sele mai skarte santa ma! bane, skamnala mea domnale Caderousse; ml ayl data osuitalitatea, o nrii-meska, mi via sx mx kslka la damneavoastrx. Caderousse îngxnx kxte-va kavinte slergînda-ui! sa-doarea ue i karyea de ne frânte. Carconta reînkise ama înlorkînda keia de doax ori. Finele rolumelul al Ul-le», • • ■ ■ TABLA DE MATERIE. Pagina. XXXIII. Bandiţii Romani ...... 3 XXXIV. Arătarea ........ 58 XXXV. Mazzolata . . . . . . . .97 XXXVI. Carnavalulu Romei ...... 122 XXXVII. Catacombele Sântului Sebastian .... 156 XXXVIII. Întîlnirea..........................184 XAXIX. Comesenii 195 XL. Dejunulu . ..........................225 XLI. Presintarea. . .....................241 XLII. Domnulu Bertuccio . .... 266 XLIII. Casa de la Auteuil ...........................276 XLIV. Vendeta..............................287