BIBLIOTECA LITTERARIA SERIA III. MONTE-CRISTO. de ALESANDRU DUMAS. TRADUCERE de 3. A. Esrsr.si. VOL /. BUCURESCl Joaw Au. 1857. / * Ori (pilite Escmplnrc dintr'nquesfA traducere nu voru fi subscrise de mine, l«* voifl contesta (lupe legi. liihrariu-Editoru. CONTELE DE ,^TE-CRTcm i —mm— - CAPITULU I-iu. MARSILIA. - sosirea. / La 21 fevrear» 181.5, sentinela de la Noţ/c-Damc-de-ln-Gardc însemni» lriknlarl»l» Fanion, kare^venia de Ia Smirna, Tricstk mi Ncanolc». Dkiii. obi'iei», «nx uilot» ksnoskitors alk koaslelonl nleki, îndati de la nort», trek» ne lingi kastelsl» d’If mise d»se a s’ anronia de korabii» între kan»l» Moryionslsî mi in-s»la Rion. Indati, eari» d»ni obiuci», nodeala întăririi Saint-Jean sc konerise de ksriomî, kiwi în Marsilia tot» d’ asna e «ii» I»kr» mare sosirea »nsî bastiment», mai virtos» ki>nds a iest» bastiment», ka Faraonsls, a fost» konstrsil», ekinal» mi inkirkat» ne kantierele vekieî Foree, mi e al» snRÎ vaite maior» al» oramslsî. .^^Ant»l» uort»- Ast» bastiment» inşi. înainta; lreft»şoarte t»rb»ratS; ne-toarea nea stiiati de vre o sg»d»ires nrins» de frigări; trei Calasarcigne mi insala Jaros; trek» uii înainta s»b iele trei nînze al;a mormîntarc, iui se re- fi miiMOTrccA urrr.RARiA giblarR ml brlgn nil iui mii, dar amil da înnoi» mi k’ «nti niersB anin «li* Irlslti, InkiUi lînriomil, li» anei» iiislinktk liare urc— simlo o nrfori'iirc, se întreba «ie st. se fi intimidată vas»l»I. Kk tonte anestea, iei nerkajiî desnre ale nlstiriî reksnosnea ki., daka s’a Intîmnlal» nova, firt îndoialt n» s’a înlîm-nlatS bastimentul»!, kinl elk înainta în toate kondini«mle»neI korxbil knre e Ibarle bine gsvernalx: ankora sa era ni«ialx, funielo knlnrl»l»I «ici* dinaintea vas»l«î desnrinse, iui lingi nilot»lă knre se gilin si, Indreiito FaraonslS nrin intrarea nea strlmli n norlftlnl IMarailiel, se afla »nk j»ne ks gestul» iste mi k» okiultf altlivk, knre nrivegen fn-kare miskare a vasal») mi renelia Iii,-kare ordinii nlk iiilolvlsl. Demerlnl» ncaslimin.i k knre domnia în nislgime nrin-seso mat alesă ne »n»i» din snektntoril esnlanadel1 de la Snlbt-Joan, nstU-folk î»lu,t» nn u«l» s’astenie intrarea bastimentul») în nori»; mii Intr’o barki mi In, mi ordoni, a vîsli no dinaintea Faraonului, ue kare I» ajsnse in faya siniiuor»-1»! Reservel. J»nele marinar», vizîndk anei» om» venind» , îmi nirisi nost»IS noi» do lingi nilots, mi veni, k» kanela in mini, a se rezima de aurelele basliment»l»i. A'iesla era «nk june de la onUf-snrc-zcne nîni la do»i-zcnI de ani, mare, svcllk, k» okil negri frsmouil uii k» nxrk do ebenk; toatT, nersoana sa era alini, de aselk aer» lin» mi de resol»jii»ne kare e nnrtik»lan, la oamenii lnvitiaul din koniliria lor» a se Imita k» nerik»!»!». - AI domnia ta eşti, Dantes! strigi, oiiikI» din ar ne s’a întîmnlat», mi nentr» ne togi oamenii din ^snt» konrimiil de întristare? ’omnule Morrel! resnsnse CONTELE OF. MONTE—CBISTO. 7 jsnele, o maro neferi'iire, nonlr» mine mai vîrlos»: la în-illjimea de la Civita-Veccliin. ama nerdst* ne anei» brav» kaiiitnniî Lorlore. Illi ItnriktklaY întrebi. k» vioi'iiano armatorul». A sosit» iutii bine, vel li ni«ln»niil» iieiitr» uucasta; dar bietei» kanitan» Lecldre... Dar ho is’ti înlîmnlat»? întrebi armator»!» k’»n8 aer» învederat» «msral». dar ne i s’a intîînnlat». biet»-1»I brav» kanitan» ? — A msrit». — KT.z»t» în mare ? — N» . domn*le; a msrit» de o ferbinjieah, nerebrali, in iiisne ssferiniie snt>imîntbtoare. Anoi se întoarse kilre oamenii l»i mi le zise: — Eî! liT.-kare la nostsl» seS iienlr» arsnkatsl» ankoreî! EkinaQislS askslti. Intr’anela-un minat», ne! ontfc sttS zcie mateloul kari komnsnea anei» ekinagi» se re-nezin.. «nil la f«nicle muzelor». nljiil la fr&ngiele «iele nen-tra Iiii.IuiiIhI» velelor», uluit ean. la Iwniele katartelor», mi nlyil Iii l'snicle ne kari se sirîng» ninzele. Jaiiele marinar» arsnkk o k’BBtT.tsn. de oki» ks r.e-ingrijire as»nra îimenstslst inanoiiereî, mi, vizînd* In. era st se uşii în Iskrare ordinile sale. se întoarse In întrevor-bitor»l» se». — {Ui k»m dar s a iiitîninlatS asti neferisire? »rmi ar-matorsl», relsind» konvorbirea de »nde o hsase jsnele marinar». Damneze»!» me»! domnsle, într’ »ns fel» foarte nentfbvizsts: d»n’o konvorbire l»ngi k» komandaiil»l» nort»-l»î. kanitan»!* Leclere in.n,si Neanole foarte tsrbsralk; ne-ste do»T>—zchî mi nalr» de ore. f» nrins» de frigări; trei zile d»n’uneia, a merii»... — I ainS fik»t» obtalnsita mormîntare, iui se re- H MlllUOTKffA I.ITTKIURUt i., IiiIi.iiiniiiIn k» lihviiny i. tntr’nnk xanink»1, Un o Im li. ilr Iri'l /.cil mi moaşe la nl'iioare mi mia la kaiiîî, In ini.limnni insulei (îiglio. Aimi dss» vidsvel salo krs'iea n do oiionro mi sabia sa. Ocslfilt Irealii, urmi junele k’sns .•misii molankolikit. si. I'aIn. ’iineva resbel« Anglilor» în k»rs» •Io y.o'io an) lui njHiigi. si. uman» ka loati lumea. ne natalii son! I'ink lima! no voios'n, domniile Edmonds, zise iirmiitnralN, kare iii.reu lui. so konsola din 'ie in >ie, lojii mileniu nmi'iloii. mi ka mi no nun Imstimonlk do rohbolH. Lisau! iirolNlindono uiii/.olo mi ulriiuje||i-le! La wea din »rmi koniandare ţoale nin/olc fam lisate jos», mi korabia înainta, mâl ne nesimuite, ln.nl nier-yoa d»m. imuinyerea ie i se da. — 1.11 i ak»ni. daka voiosul a le «rka. domnule Mor-rel, zise Dantes vxzînd» ncribdarca armatorul»!, eah. kon— labil»l» domniei tale. 1). Dauglars, karc ese din kabina sa mi kare ui va da toate insemniinintele ie noul dori. Kils I Hali. iitT.rnatS. 1 Ilods miks likistfc imiii’ey«rtil8 unui katarts ka a-i noatc ob nervu sine-va d’akolo. 3 Ilînza kare e aaei. înaintea kon.biet. 4 MnS felS ilr ii i ii zi. la korabit. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 9 ncntrs mine, kati. si urivegez» arsnkarea ankorei ini st. n»i» korabia la nemiskarc. Armntor»l» ii'astenli» si i <» ziki. do do»i> ori. I(«so mina no mi» iii li marii ne i I» armiki Dantes, oii, k'o îm— dominare k» kare s’ar» li livdatk »n» marinar» kiar». »rki Irentele «iele nironilo ne koasta emiţi a bastiment»!»?, ne kmd» acesta întorkinduse la nost»l» se» de al» doilea , lisa sh vorboaski acela ne kare il» ansiuja s»b n»melc de Dan-glars, ini, kare euiindk din kabina sa, înainta într’adevir» kitre armator». iVosl» venit» era »n» otnk de la do»i-zecî uii ninn? nîrn. la dosb-zec? mi uiease de ani, k‘o figsra de-st»l» de înUsnekati, toarte nlekatk kilre mat marii seT, ne-rsuiinat» kitre maî mini? se?: astS-fel». afara de titl»ls sek de aţienl» kontabil», kare e tot» d'asna »n» ksvînt» de rc-n»lsi»nc nenfr» matelou?, este în yenere auia de re» vizat» de tot» ekinayisl» ne kit» e, din kontra, i»bil» Edinond» Dantes. Ei bine! domnsle Morrel. zise Danglars, snii a-k»m nefericirea, n» e ama? — Da, da. Bietsl» kanitan» Leclere! era »n» om» brav» iui onest»! — [Ui »n» marinar» de ininsne . mai vîrtos», îmbi-tranit» între cer» mi am d»ni k»m se ksvine »n»î om» in-sircinat» k» interesele »neî kase auia de imnortante ure-k»m e kasa Morrel mi Gisl». resnsnse Danglars. — Dar,-zise armatorul» «icnind» k» okii ne Dantes, dar ini se nare ki îi» e treb»in|ji si Iii cineva ama de veki» marinar» nrek»m zici, Danglars, ka st. mi k»noa-sk’b meseria; eati nmik»l» nostr» Edinond» k»m im? face ne a sa. mi se nare, ka »n» oin» kare n’are treb»iinjT» si ceara vr’o înviiiilsra de la niminî. 10 IliniJoTKf'A MTTKKAKIA. I>n, zise Danglars anfnkmdti asBitru Ini Uanlcs o Ki.nb.tnn. i»blik*i. tn kare Inwi biib Inli/ers de un», n, nfan» de semnilBra domniei tale, iui de n iisouiuIbIbI domniei tale, iIoiiiiibIu Morrel. — Dek! nentrn ne sx iibIb lxsBmn in anestk nostâ? Illiizi. Iniiih. mi iiiKHiiti In koraltic. CONTEJJS DE MONTE-CRISTO. 11 zise armator»!». E j»ne. shî» bine. dar mi se nare ki me-ritE aceasta mi ii Toarte esuerimentat» in meseria sa. fin# nor» l,r«k» no înmiea l»l Danglars. — .Vii, oarli., clomiiKle IVlorrel, zise Dantes anro-iii’MidK-se; ak#m knul» s’n ansnknt» ankara, eali-mi. k» totalii ai» domniei laie: mi se nare kt m’aT kibinat»? Danglnrs lik» an# nas» inanol. Voiam sa. te întreb» nentr» ie te ouriseuil la in- ssla Elba. — N» sni», demnele, am fbk»t’o ka se indenlinesk# iei# din »rniE ordin» al» kanitan»lsl Leelere, kare mărind# îmi detese sn» nakel# nentr» marele maremal» Hertrand. — L« ai vtzsts dar, Edmond»? — Ile nine? — He marele maremal#. — Da. Morrel se «iti lmnrej«rs-f mi trase ne Dantfcs Ia o narle. — I Iii ho Time imneralorcl# ? întrebi k» vioinisne. — Bine, nrektl» am listei» j»deka ks okil mei. — Ama dar aî vizat# mi ne inuieratorsls ? — A intrat» la niareuialsl# ne kind» m'aflam la dine»!#. — lUi i al vorbit»? — Adikb el» ml a vorbit». domn»le , zise Dant&s s»rîzînd#. — liji ne jji a zis»? — M’a întrebat» desnre bastiment», desnre enoka nlekirii sale nentr» Marsilia, desnre kalea h armase mi desnre kariksl» ne I» n»rla. Krc/.s ki de ar» fi fost» demertS, mi dak’ ar» fi fost» al» ine», ar# fi av»t» skoiinl» de al» ksmiiEra ; dar i am zis» Ise ei eram »n» sinml» al» doilea 12 iiiiii.iotkca urmuuu mi Iu. ImsliinciilHlM orn nlx kusol Morrol mi I'iikI». — A! ;>f z.is<\ o liNiiosfcX. M emili shiiI» armatori din latx iu Iii», mi iţii mim MoitcJ Imrc servia într’anela-uii regiment» ka mi inimi im lu.ndk in’aflam in garnisons la Valenjja. Zt», e nrea adevtrat»! strigi a miale r»l8 foarte voios»; era Palicar Morrel, «nkis-mes, kare a devenit» ka-iiitan». Dantes, vel zi ic «nki«l«I ine» kt imneratorsls iui a adus» aminte de dln8»lk, mi In vei vedea iiltngînds, ne bt-litrnd» guraliv». List, linei,, «rmi> armator»]» lovind» ami-kalii Kinerald j»ii(*l«l, bine ut ltk»lk, Dantds, kt aî urmata iilStrnkuiHiiilo knnilanalM l.eclere mi le al aurii» la insalnEI-lia, k» tonte kt, ktiitlk s'nrk alin ki. al dat» »iim nakcls iiinreuml»lHl mi kt al vorbit» k» inmenitor»l», ai unica st Iii komnromisk. De 'io voioşii, domnwle, st lin komnroinis» ? zise Dnntiis: ni1111 Ira. Mie, n«! «Iar aven vre «na? Mi ho mire ki., olari, de naket». kanilan»l» Leviere i inul inkindiiiLMSc mi o skrisoare. De lui re iinkel» vei st. vorbesii, Danglars? I >e nakelKl» iu* kare I» a den»s» Dantes trekînd» la Porto-Ferrajo. — De «ude s’iii In. avea »n» naketk denss» la Porto-Ferraj o? Danglars romi. — Treieam ne dinaintea «mei kanilanslsi, kare era intredeskisB, mii» am viz»t» dind» anei» naket» ini anea skrisoare l»i Dantes. — N« mia sii«sk nimik» desnre aweasta, zise arma-Ioi-kIh. dar dalui are o asemenea skrisoare, mi o va da. Danglars luijeti «n» niin»l». AIkii'ii, domnule Morrel, le rog», izise, n«vorbi iiimikk de astea l»î Dantes. inlr’anest» minut» junele se întornea. Danglars se deiînrli.. — Ei binol sksmnsl» ine» Dantes, estî liber»? întrebi armatorul». — Da. domnule , — NT a minut» înalt». — Nx, am dat» vameuiilor» lista marfelor» noastre; mi, kiit» neutre nortar». a trimis» din nresni k» uilot»l« liermsrar»1 »n» om» kirsia am dat» xirtiele noastre. — AtsniT n» mai aî nimik» de fik»!» aii? 1 Kare kanoas'ie bine jicrinii 14 MIlMmUCA I.ITrrcRAJtU I'milo* iirnnlrl. o lu.Mi.tKn. 1niiircj»rxlli sei. Nn, Iniile nnnlh tu ordine, zise. Alninl mijii veni si nrlnzes4i k» noi? Mi. vel crta, domnule Morrel, im> vei crta, io ro^H, lu.'il skiiI dator# inlîia mea visiti tatii»! mes. Km imite nslon s«nl rokhiioskitork neutru onoarea se mî fani. Ai di-oiiliito. DnnMis, al drentate. Sm# ki esll nun Iii» Imn/.. 11li, Inln ln. Dnntta k'o oare-knre indoinui, mi no ulii. mi.iii.IonM , no k’i.lM H'lll , Ini i,Iii ine#? |)nr kroz.n Iu. dn, skumniiln ineM Kdirumd» , k» tonte Iu. im I mu vibMX. Dn. nil. Inkisk In lu.tm.rnyn Ini. Anin urolienzi ’ieln nnuiiiM Iu. im i a linsitk ni— mikn do lu.ndn iih osii linuri. dtiisnlH. I hulita aurise Talt-meS o niiiidr», domniile, mi kiar» de i ara linşi tolk. mi indoesk» ki ar» n»lea sere seva ori de Iii knre omk din Isnie, afam de la Dsmnezes. El liincf d»n'nucasti visiti d’întîis.sner» kiveîveni. Mi. vel mal crta înki., domniile Morrel; dar, dsii’imenşii vislt» d’iutii», ani o a dona \Isill la kare yii» tolk nuia de m»ltk. — Al tntr’«devii1#, Danlta, sitarii ki, se afli Io Catalani 'iine-vn kare katl si to astente n» k» mal msuin’B neribdurede lut# «n» uirintc: Awensta e frsmoasa Mercedes. Danlta sărise. — Al n 1 zise nrnintor»l», n» nu mir# aksm uentr» •io si vili do trei ori si mi întrebe navele desnre Faraoni. tn kredinyi, Edmond#, n» eşti de nlins# do lokă, mi al o amanţi framKmiki! CONTELE DE MONTE-CEISTO. 19 ieia we zik»: Dak’avea IlarisBl» Cannebiera, narisul» ar» fi o Marsilii» mita. Iiitorkîmi»-se, nrinatorultt vi//.» la suatele lsî ne Dan-glars, kare, de lauL, semtnn ta astenia ordinile sale, dar kare în realilale, »rma mi el» k» okii ne junele marinar». Detat» era o mare diferinjji în esnresisnea a'ieleî îndoite tastare kare »rma ne aiela-mî om». CAPITULA II TatâlIS şi Fiiulfr. Si lisiiuu ut* Danglars. în lunii ku yeniulu urel, •lerkmdk si insufle în kontra k ama radului seu’vro suiiosiuiune roulviioasi in urekia armatorului, iui si urmiinu ne Dantes , karo, (luni, «ie a streln.lulu Caimehiera în toati lunijimea sa, 0 ien no strada dc Noaillos, intri. într'o la.su(ii. kare se a-lla da stingă aleieloru Meilxanulut. urki ku iujjeali uele Hâtru nlanurl ne o skan întunekoasi, mi auukindu-se ku o mini de gardul# ski.rei, jjinîndu ku nea-alti bitiilo inimei sale, se onreswo înaintea urnei înlredeskise. arin kare se vedea fundulu unei kimiruue. Asti kamen era aieia în kare lokuia tatii# Iul 1 iantes. Nuvela sosirii Faraonului n'ajunsese înki iiîni la bi-tnni, kare se urkase ne unu skaunu mi se okima si întinzi ku o nuni treinuritoare kite-va flori de 'likeare ameste- CONTELE DE MONTE—CRI8TO. 21 kate kx vige selbali'ie, kari se xrka iu Isngxlx zbbrelelork ferestrei sale. De odnli. iun simu.i kornxlx Ixalx în braye. mi o voie foarte ksnoskxti strigi. îndenlxlk Ixl: — Taţi! bKimls mc» Inii! Bitrinxl» skoasc o strigare uii se intxrni.; dxn'aweia vizîndx ne filx-seS. se Ilst. în bragele Ixl tremxrind» de lotx. mi de lot» nalidS. — Dar «ie ai. tatx ? strigi, jxnele kx ncastîmiiirx: oşti oare bolnav» ? — Nx. 11». skxmuxl» mex Edinondx, liixl» mex, ko-iiilxls mex, nx: dar as te astentam, mi hxkxria m’a konrinsS vizîndxte ama ne neastentate... Ax! Dxmnczexl» mex! mi se nare ki voi» mxri! — Eî bine! viiio-ul in simjjin , talt: es sxnt, sxnt eS! se zi'ie tot» d'axna ki. hxkxria nx fa'ic rex. mi eah. nenlrx «ie am intrat» aii firi» nreffitire. La s»rîde-mT. în lokx de a im. uri vi astx-felx kx nis'ie oki relmijjl. Ml in-torks, mi vomx ti feri‘iij|i. Ax! alitk mai bine, fitxlx mex, zise bi.tn.nxls: dar kxm avemx si fim» femigl! nx m i vei mai ninşi ? la snxne-inl feri'iirea ta! — Dxmnezex si m i erle. zise jxnele, de a im. bs-kxra de o feriiire fiksti k» dolixlx snoi familii, dar I)x-mneze» s«iie ki n'auii li dorit» o asemenea feri'iire: ea se intîmnli. mi nx ain nxteren de a mi întrista de dînsa: bra-vxlx kanitanx I.eclere a insritfi, tati, mi e de krezxtx ki, k» nrolekuixnea domuxlxl Morrel, voix avea lokxl» sel llri-■lenî laţi? kanitanx la doxi-zewî de ani k’xn» anxntamentx de o sxti de Ixdovmî mi kx narte la benefiiie! nx e mal mxlt» din ieia ve nxtea snera xnx biet» matelotx ka mine ? Î2 mnuoi KdA Limiunu. I Mi ln»l» moli, «Iii Inlr’uilovr.rtf, zise bilran»!», e 0 m ii re ferfolre. Illi i'« vni« lui, din yeî d’întîis bani ne ’î voi» Inii. i. nilil o kisilonr» ks o gridini în kare si ui nlan-11• /.i viuoli) selliali'ie, florile de «likoare mi ksrncnalbii... 1 )«r «io nl, tuli. ? ură zise cineva ki ui e re». It i.biliiri'; ri.lxlaro/ n« va fi nimik». IIli, ii i.riisiinl» linierile no ln,traisl», kizs ne snate. Tuli., Inii,; zise junele, «nisnaxar» devin», tati, le vii reliiNnlleui, nmlo yii vinnl»? INI», ■ li i iriHluKiiiesliH, ii» mai lu.»la: ii'mn trcb»in|Ji>, zise bi.lri.nnbl, •lerlii.nd «, yili. ne liln-se». lin sasem dom-SMlo de Irini'il U’mkIh iiiii nloliultt, s»nl» trei Inul. — Du, du, l'ulmonil», osie ndovi>ralk, ilar Kilnseml, kî.nd» aî nlekat», o mila. datorii. Iu ve>iin»l» Cnderousse; niî a adfis’o a minte, zikindn-ml In., dnlui n» iilitcam non-tr» tine se va d»«ie Ia D. Morrel si» i nh>leaski>. A Umil, tnuelepl, teinînd»-mt si n» jjî faki vr’»n» re»... — El bine ? El bine I ani nlitit» e». CONTELE DE MONTE-CRISTO. 23 — Dar! strigi Danlds, eram dator» o set* natr»-zewi de fran'iî l»i Caderousse! — Da, îngini. filtrului». — Iili ’i al dat» din iele do»x-s»te franui ho ui’i lisasem ? Bitrin»l» fik» »nn semn» din kan». — AstH-fel» înkit» ai triit» trei l»ni k» ineai-zcii de fransi! m»rinsri jsnelc. — Snii kit» de n»uin» îmi trebse, zise bitrin»l». — O D»mneze»l» me»! strigi Edmond» kizînd» în uenski înaintea b»n»l»i om». — Dar we fawi? — OxI mi ai sfimiat» inima. — Ba ! cati-te, zise bitrinsl» ssrîzînd», ak»m toate s»nt» «itatc, kiiî toate s»nt» b»ne. — Da, eati-mi, zise j«nele, eati-mi k’»n» viitor» fr«mos» iui k» ii»uini bani. î|ino, tati, iea, iea, mi trimite îndati si kHmuere 'iova. Illi iui demorlt nos»nnrclo no masi, kari ko-nrindea vr’o dosi-snrc-zewe monede de a»r», linii sa» incase sksde de linii franiî mi bani minsnui. Fajia bitronsl»! Dantes se înviori. — Ai k»i s»nt» anesti bani? zise el». — Dar, ai mei!... al tel!..; ai noştri!... Iea, ksmniri nrovisisni, fii ferinit», mine vor» mai fi mi aljji. — Iniei», îniet», zise bitrin»l« sarîzînd»; ks voia ta, voi» întrebsinjja ksmnitat» banii tei: ar» krede nine-va viziiids-mi ki k»mnir» m»Ite lskrsri de odati, k’am fost» nevoit» s’astent» înt»rnarea ta snre a le k»mm>ra. — Fi k»in vei voi; dar mai ’nainte de toate, iea-ui o femeii în kasi, tati, n» voi» si stai singur». Am kafea CONTELE DE MONTE-CRISTO. 25 de kontra-bandi uii labaka de famata foarte banis intr’ ana kafirela. nune Ic vei avea. Dar taiere! eata lineva. — Kati s i. fu ('nderousse kare va fi aliat» venirea ta . iui vine fin îndoiala a te komnlimentn nentra bana ta intarnare. — Rine! cari nisie baze kari zika ana lakra ne kmda inima kaijeta alia fel»! marinari. Edmonda; dar. >ie ne naşi. e ana velin» kare alta data ne a fikata vrana ser-viuiS. st. vita smilosa. Inlr'adevira, in momenlal» kinds Edmonda îmi terminase frasea îii'ieta. se viza aralinda-se. înkadrata de a-rna de la skari, ka nalţi iei» negra uri nirosa ala laî Cade-rousse. A'iesta era anii orna de la doai-zeii mi linii nîni la doai-zeii mi mease de ani: ui nea în nn.ni. o bakata de nostavS ne kare, ka anfi kroitora ie era. se nregitia s' o skimbe într'ana iicnla de vestimînl». — E! enta-le dar inlorsa. Edmonda! zise k arta a-lents marsilies» din iele mai uronsnijale mi k'anii sarisa larg» kare i deskoneria dinyii iei albi ka ivoriala.1 llrekam vezi, veline Oaderousse. mi sânt gata a yi li nlikata în ori ie vei voi. resnsnse Dantes nre-takînda-mî reS reieala sab aieasta oferire de serviyia. — Maluameska. malnameska. din feriiire n’am nevoii de nimik». — Dantes fik» o miskare. Na zika asta nentr» line. biete: te am imriramatata ka bani. mi ’i ai data Inderit»: asta se intîmnli intre venini bani. uri santemS nli-tijjl ana de alta. — Na e niii o data nlititfc line-va de aieî iel»aa indatorita , zise Dantes. kni kmda na le mai e datora bani le e datora rekanosiiuui. 1 O»# d« flldemS BIFLIOTKOA. MTTKRARIA. 2(5 — Ln «io sx mal vorbim» do .noasta ! ho s’a fxk»t» s’ a fxk»t». St. vorbim» de ferinita taînt»rnare, biele. Mx dfisesoin la nori» ka sx iea» »n» nostav» kafeni», kxndk intîlnii ne amiksls Danglars. — T», la Marsilia? — E! da, k»m vezi, îmî resnense. — Te kredeam Ia Smirna? — Voi» fi fost», kxni d’akolo vi». — Dar Edmond», »nde e, miksl»? — Ile la tatx-se», fxrx îndoialx, resnsnse Danglars. Llli atHnni ain venit», srmx Caderousse, ka si am nlxnerea de a strînye mxna »n»i amik»! — B»n»I» Caderousse, zise bxtrxnsl», kxt» ne i»besie! — Negremit», kx vx isbesn» mi înkx vx mai mi ştim», nentr» k»vînt»I» kx oamenii iei onest! s»nt» rari! Dar se vede kx te întorni înav»iîit» , bxete ? srmx kroitor»l» ar»n-kxnd» o kxstxtsrx oblikx assnra nsmn»l8i de asr» mi de ar-yint» ne kare 1» denssese Dant6s ne masx' J»nele observi f»lyer»l» de nesaiji» kare I»minx oki! ne! negri ai veninsl»!. — E! D»mneze»I» me»! zise Dantds k» neîngrijire, astî ban! n» s»nt» ai mei; arxtam nxrintelsî me» temerea ne a-veam ka n» k»mva sx i linseaskx «leva ne kxnd» e» n» e-ratn ani, mi, snre a mx înkredinua, mia golit» nsnga ne masx. Aidi, tntx, »rmx Dantes, n«ne-ijî banii în nsmkali-yx; afarx nsmai daka venin»!» Caderousse n» va avea nevoix de neva mi el», intlmnlare, la kare îl» nslein» servi. — Ba n», bxete, zise Caderousse, n’ am nevoix de nimik», mi, m»lu»mcsk» l»i Dsmneze», meseria nBtresne ne om». JXine—ui banii, jjinc-iiii: nini o datx n’ are om»l» nrea m»l)ji; neia ne n» mx onresne de a jji reminea îndatorit» nentr» aneastx oferinjjx ka k»m in’ami fi mi folosit» de ea. i i r 4 CONTELE DE MONTE-CRISTO. 27 — JJt am fakst’o k» toata inima, zise Dantes. — Ns im> îndoesk». Eî bine! eatate dar în b»na înijeleyere k» D. Morrcl, sekalsra se estî ? — D. Morrel a av»t8 Iota d' n»na malta b»natate nentr» mine, resnanse Dantes. — Daka 6 ama, n’al avat» k»vint» sa refssî nrîn-zsl» se». — K»m, si. i rcfsse nrînz»l»? zise batransl» Dan-tfcs; ama dar te invitase sa nrînzessî k» dînssl»? — Da, tata, resnsnse Edmond» s»rîzînd» nentr» mirarea ie o nrodsse tatalsî se» nrea mslta onoare se i se faksse. — Eî! mi nentr» se dar aî refasat», fiî»le? întrebi batransl». — Ka st viî» maî ksrind» lînga tine, tata, res-n»nse jsnele; ma grabiam a te revedea. — Asta va fi kontrariat» ne b»n»l» D. Morrel, zise Caderousse; mi kand» 6 aminte k»îva a deveni kanitan», n» fase bine st. kontrarieze ne armator»]» se». — I am csnlikat» ksvînl»l» ref»s»l»î me», zise Dan-t6s, mi krez» ka I» a îngeles». — A! dar ka sa fia sine-va kanitan» kata sa lin— gsmeaska msjjin» ne natronii seî. — Sner» sa rna fak» kanitan» mi fara asta, res-n»nse Dantes. — Atât» maî bine, atal» mai bine! asta va fase nlasere t»t»lor» amisilor» yelor» vekî, mi ssi» ne sineva-> kare meade în dos»l» sitadelei Sant-Nikolae, karia n» i va narea re» nentr» aseasta. — Mercedes ? zise batransl». — Da, tata, zise Dantes, mi, k» voia domniei tale, ak»m ka te am vazsl», ak»m ka ssi» ka eşti bine mi IIIIII.IOTH'A MTTKKAK1A. 2K kj. ni lot* ie si fiikft o vinii). In Catalani. Da-lc, konilala mea. da-te. zise Întronai# Dan-les . tui Damneze# si le bine-kavinteze în femeia ta. nrc-kam m’a binekavîntntS uc mine in fllala mea! Femeia sa! zise Caderousse; 'ie renede o iei. tnti Danles! na e tnki femeia lai, mi se nare! Na, dur. dam. kam e de krezata, resnanse Ed-mnnda. na va tntirzia «!«• a fi femeia mea. He ne iiiimi. . 'ie ne naşi. zise Caderousse. ai fi.kala mea bine si. le ^rolies'i) . biele. Ilentra-ie ? Ilenlra-k'i. Mercedes e o fa ti frainoasi mi nen-Ira-lu. felele >iele framoase n’aa linşi de amornuiî ; ea. mai vtrtOK#, e armirlti. de vr’o dol-snre-ze'ie. Adevirata! zise Ednionda k’an# sarîs# nilranse de o amoari naanui de neaslimnira. O! da. resnanse Caderousse. iui kiara nisse nartide foarte framoase; dar itiyeleui, vei ti kanilana. iui na va Irewe nimalai nrin minte a te refasa, ne tine. Karovnsi. ziki. arini Dantes k'ana sarîs» kare na nrea askandea neastimiiiral# sea, ki daka na voi# ti kanitană... EI e ! zise Caderousse. Si lisima. si lisima, zise janele . am mai bani m.rere desnre femeie in yenerc de kila domnia la, mi de Mercedes în nnrtikalarfc; mi sanl konvinsa. ki de voia li ka-nilana sa# na , ea ini va remiuea krediimioasi. Ah.t# mai bine. utili mai bine, zise Caderousse Iota d' aana. kinda va si se însoare nineva. e bine si albi kredingi; dar na ne naşi, krede-nn, na nerde liinua, uii da-te de i ansnui sosirea ta. mi a o îmnirtimi de siierauue-le we le ai. 30 IIIULIOTECA UTTEKARIA Mi. dnkK, /.isc Edinomlii. jinhri.||iiii1> ne tatii» se», salsti ne Caderousse k1»»» somnii, mi euii. Caderousse mal remase »n» min»i»; d»n’a4eia, lsmd» voii de la bitrim»!» Dantes, dessinse mi el» mi se d»se si înliliK'aski. ne Iinnglars, kare I» astenta în koIu»l» stradeî Senac. — El liine I zise Danglars, 1» aî vizst» ? Alini» iii'am dosniruit» de el», zise Caderousse. II li li.I a vorbitk de sneranua l»i de a fi(kanitan»? Vorbesie Im kindii arii fi mi fost». Ilibdnro I zise I innglnrs, mi se nare In, urea se gnbes4o I — Anol k«m! se vede ki D. Morrel ia nromis’o. — IIii 6 foarte voioşi? Adiki. ml a knm l»at'o as»nri>-I: ml a nronss» de ak»m si> ml fnki. vr'snl servilii» ka k»m ar» li 4ines4ie io iiorsonnyi» mare; ml a zis» si mi înnr»m»te k« bani, ka k»ni ar» fi vr’»n» banker». — Uli al ref»sat»? — Do totii; k» toate kt nsteam st mi nriimesk», iientr»-ki el i am nasK 40I# d'inUitf în nuni monedele de nryinlă no luni Ic a uimiţii. Dor nk»m, D. Dantes n» va mal avea nevoii» do niminl, are si Iii. kauitan». — Ital zise Danglars, înki. ii» i>. — lire loyon meu, arii fi bine st» ii» se faki, zise Caderousse, Iu.ui 4IH0 noule ii mal vorbi k» el». — Dnk’ninY voi noi, zise Danglars, arii fi In ini-nn noastri si. Iii fa'ieiiiH st. rcmiii sein hc este, mi , noato kiar» va ajniiye mi mal u»uink din neia se este. — 4e ansi? — Nitnikk, vorbeskB în sine-mf. Uli tot» o înamoraţii de Inimoasa Catalana? CONTELE DE MONTE—CRI8T0. 31 — înamorat» neh»n». S’a d»s» la dînso; dar, da-ka iik un, înnoit!, va avea o neiiiHl||»mire din nartea eî. — Esnliki-lo. ---- lill MO? — N» ui treio urin minte kita e de imnortnnUi. N» ieliessi no Dani os, xm? — Nk isbesktf ne aroganţi. — Eî liine! al»imî, snene-mî yeia ne s'iiî dcsnro Catalana. — Nu siiă nimik» nositiv»; de kit» am vizat» nisie lskr»rî >ie nn, fak» a krede, k»m zisei, ki flitorel» kanitan» va avea o nem»lij8mire nîn nrejsrslB dr8m8l»î-Ve-kilorB-Infirmerie. — He aî vizată ? aî, znBne. — Eî bine! am vizeta ki, de kite ori Mercedes vine în oraui» , e însoriţi de »n» blestemată de Catalan, k8 okiî negri, k8 nelea romii, foarte br»nă, foarte arzitoră, mi iic kare I» nsmeste viralH meă. — A! Intr’adeviră 1 llli krezi ki aiestă viră i fa-ue ksrte? — Mi se nare: we drak8 noate faie ană biiată mare de doBi-zesî mi 8na de anî anei fele de wante-snre-zeie! — Llli ziiî ki Danles s’ a dssă la Catalani? — A nlekată Înaintea mea. — De ne vomă d»'ie în nartea aieia, ne voma onri la Reserva, mi vomă astenta >ieva navele bîndă »nă naxară de vin» de Malga. — llli line ni lă va da ? — Vom» fi în dramă, mi vomă vedea no faun Ibî Danles neia 4e se va fi întimnlată. — Aidejiî, zise Caderousse; dar ta nlitcssî? — Firi Indoiali, resnanse Danglars. 32 BIBLIOTECA LITIERA RIA llli itiiiindoiiilekarik'sna naşi renedesure lokalz art-(ntB. KT.ndik njanscn. nkolo, zi seri. sb Ie adakb o butii h» ini doMi> mixare. Tata llamfila vizase ne Dantes tr ekiiida de vre o nene minate. Siguri ki, era Dantes la Catalani, mezen. sab foie-lalk niskînda ala nlatanilora mi ala sikainorilork. in ram erele kiroru tragi. I’atea limbi, de nimînt# »nde se afli mi nîni în zi»a de asti-zî. N» se ştia de »nde vine, mi vorbia o limbi nek»nosk»ti. #n»l» din bani, kare înţelegea dialek-l»l» nrovensal», ter» de la komena Marsiliei si le dea atei» nromontori» gol» mi «skat», assnra kirsia triseseri bastimentele lor», ka nişte niatelonî din antikitate. Cererea i f» abordaţi, mi d»ni trei l»ul, imnrejsrsl» telor» do»i»-snre-zete sa» tintî-snre-zete bastimente kari adsseseri astl jjigani de mare, se îniljja »n» sitek». * 8nS vîntî de la nordă-vestS. Contele de Monte-Cristo. Voi, I. 3 34 BIBLIOTECA. LITTERARIA AsI» htIkIih, Pi.kulH într’unk fel» foarte ksrios» mi iiiloroskti, jiimi.talc maur», j«im>tate snaniol», e aieln ie se vede nsh. /.i loksit» de slrenenoijii aielor» oameni kari vor-liiii limita in.rimiilor» lor». De vr’o trei sa» natr» sekslî, a» n-mas» înlii. krcdiniiouil la iiromontori»!» lor» iei» mik» d’n-«Kiira lu>r»ia se iii.mistisen. ka »n» fel» de naseri de mare fr»r’ a se mesteka liilr» nimik» k» loksiloril din Marsilia, ki>-si.torimlu-se Inlro el mi koiiservind» moravurile mi obiie-ielo mamei lor» iialrio d»m. k»m a» konservat» mi limba— iiioln ol. Kali. si. no »rmcze leklorii noştri nrintre »nika ■trudi. din uiost» s'i.t»k», mi si intre k» noi într’sna din a-•lolo kase kiriu soarele a dat» ne din afara aiea frsmoasi kulonro do fmizi uskuti. karc e nartikslara la monsinentele liorel, mi, no din tnlr», o snoiuli alin. karc formeazi singurul» ornament» alk nosadclork1 snaniole. O făli firemoasi ini jttni, k» nirsl» negr», k» okil kati— felajji ka ai gazele!, sta în niiioare k» snatele întors» la »nk ni.rote, mi mototolia intre doniţele eî iele subniri mi de snk desemn» nntikk o b«r»iani inoiinti sm»lgînd«-î florile, kari înmiea lok»lk k» efiramiturele lor»; afan. de asta, brauele eî goale nlin» la konte, brauele e! oakeme, dar kari semina modelate d»in. ale Vinerii din Arles, se înfiora de «n» fel» de nen.bdare febrili., mi In,tea nunîntsl» k» niiiorsl» ei mlT.diosk mi nrk»il».jjik'i.l» si» întrevedea forma k»rnli, numiri, mi katezitoare a gamllel sale tnkise înlr'»n» liorank de b»in-bak» rom» k» kolu»nTe înmiii» mi albastre. Trei nanii donnrie de dlnsa, se alia »n» biintu maro ka de la dosi-zoil nîiri. la do»i>-ze«ii mi do? de ani, ine— 1 Kti'iniin., kam. (jenneaskt; vorbi, suaniolt kare a nitraiisR mi In ijapn noa-lin lli.Hiida. între Ornjil, ne (IranislS Iirauiovulal. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 35 zînd« ne an» skn»nS ne kare Ik legxna k’o iniskaro sg»d»i-toare, rczinixii(l«-iiil kot«l» no o mobili vekix mxnkatx do karl, mi m1 «iiii In ou k’Hini nord in knro se l»iita neastîni-iixrnl» mi iicluis»!»; nkii Im întreba, dar kx»txt»rn tea fcrinx mi Inimii, a junei Iote domina no lntrcvorbitor»18 oT. S i. vedem», Mercedes, zinca jHiielo, cai i. Ici. cari. soses’io nnsMclo, c moment»!» dc Txk»t» nanta, resnunde-ini. Hli ani resnsnsS de o s»lx de ori, Fernand», mi kalx si. Iii într’adevxr» Toarte iiicinik» k» sine-gî ka sx mx mal întrebi! — Eî bine! mai sn»ne o datx, te rog», ka sx ajsngs s’o krezk. Siisue—mi nenlr» a s»la oarx kt n» mi nriimesii amoral». ne kare îl» anroba msinx-ta, fx-mx sx înueleg» bine kx le joii k» leriiirea mea, kx viajja mea mi moar-lea mea n» ssnl» nimik» nentr» line. Ax! D»mneze»l» ine», Dsmnezesl» me»! sx visez» zcie ani kx jjî voi» fi sojjs^ Mercedes, mi sx nerz» aslx sneranux, kare era singsrsl» skonk alk vieijei mele! N» Ic am inkxrnyintk iei» ii».uiak ek vre o dalx a avea asii. siiermiiix, Fernand», resnsnse Mercedes; n’aî sx un niBsIri nentr» ni*ri o kokelxrix în nrivinyx-jji; am zis» (oIh d'a»na: Te i«besk» ka n’»n» frate, dar n» nere niyî o-datx de la mine mai m»ll» de kxt» astx amiiix frxjieaskx; kxiî inima mea e a alt»ia. J|i am zis» tot» ti'asna asta, Fernand»? — Da, o sni» bine, Mercedes, resnsnse j»nele, da, IjT aî dat» în nrivinna mea kr»d»l» merit» al» frankeijii; dar ai sital» kx e o leye sakrx între Catalani de a se kxsx-tori între dinniii? — Te îii'iclî, Fernand», n» & o leye, e kiih nbiicik, eatx tot»; mi, krede-mx, n» mai kixina ast» obiiei» în fa- voare-iji. Aî kxz»t» în konskrinuisne, Fernand» ; liberlatea # i’ l'epimndfS o femeix sc trie meiiayci-B rea iui na noate resnmide kx v •’emxnoa oneste kxndg ImIic'd'Ic ne alt» iar un ne bii liats seg. . CONTELE DE MONTE—CBISTO. 37 we j|i se laşi, e o simnli toleranjji; dintr’»n» minut» într’all» iioj.i.1 li luimal» skI» stoagsrî. Indati we veî fi soldat», mo voi fuwc Iu, mine, mliki k» o biali fati orfani, trişti. , fin. slnro, kuro n’nro alţi avere firii numai »n» bordei» nun in ruine, in bare alirm, Iu,le-va Itaoro veki,tiki-lonsx nios'ienire li,silii do tali-me» mamei mele mi de dînsa mie? I >e anii an» do ki.nds a murit», j»deki, Fernand» ki tn.cskk unii k» Ilaritatea nsbliki! Kite odati te nrefawî kijji sunt folositoare, iui asta numai ka s’aibi drentul» a îmnirjji iicsk»it»ls k» mine; mi e» nriimesks, Fernand», neutra ki est! liiuls »n»î frate al» tatil»i me», nenlr»-ki am» fost» kresksjjl îînnresni, mi mat m»lt» înkii nentr» ki, mal ure s»s» de toate, yi ar» veni urca k» gre» si, te refus». Dar simy» des-l»l» de bine ki neswele ue kare am si I» vînz» mi de la kare iea« weva bani k» kari ksmnir» kinciia we o tork», simy» îndestul», Fernand», ki este o karitate. — IIii we jii naşi, Mercedes? Ori kit» de neavsti mi de isolnli eşti, îmi kenvii mal bine dckit» fata welsl mal numiirn armalork sa» a mcIhI mai inavujjit» bankier» din Marsilia! *lo ne treime noi? o femeii oneşti mi o b»ni mena-Meri. Ile kare amî ii»tca-o alia mal b»ni s«b aweste do»i nrivinue ? — Fernand», resiisnsc Mercedes klitind» din kaii», o femeii se fa>ie o menaycn rea mi n« noate resnsnde daka va reminca oneşti kind» isbeswe ne alt» iar n» ne birbats-se». Msly«nieswe-te k» amiwia mea; kiwi, jii o re-net», asta e tot» wc nota st yî aromit», mi n» nromit» mal m»lt» de kit» weia we s»nt siguri ki voi» n»tea da. — Da, injiolegk, zise Fernand»; s»ferl k» nbdare miseria ta. dar ni e teann de a mea! El bine Mercedes, iubit» de tine voi» worka soartea; vel fi k» uez» b»n» nen- 38 BIBLIOTECA LITTERARIA Im mine: iiotli intru In »nk kantor»: kiar« ek noi» deveni neg»utlor8. Na ik>||I Ca'ie niinik» clin toate aiestea, Fernand»; esll soldul», mi, de vet remtnea la Catalani, se iniieleMe a-Ihii'iI ki. n» c resbel». Reinxî dar neskar»; n» visa iei a ie te ani faie st vez-T realitatea mi mal sntimîntttoare înkt, mi inslijsmes'ie-te l<« amiiiu aiea, liind»-kt n» not» st ui da» alt» nova. Fi bine! al k»vinl«, Mercedes, voi» li marinar» ; în loknl» kost«iii»lnI u i.rinuilor» noştri, ne karc ii» desnreu»!, voi» a-ven o kanclt l«slr»iti, o kimnint vtrgalt mi o vesti, albaştri, k» ankore ne naslnrl. N» trobso st se uoarte oi ne va astît-tel» ka st ||î nlakt? — Mc \el st. /.ini? întrebi Mercedes k» o ki.slt-t»n> ininerioast: ic vel st /.iii 'f ii» te liriicnk. — Voii st zik», Mercedes, kt neia ie te laie st iii ama de krsdt mi ama de iiitsnritt nentr» mine este a-stentarea «n»î om» kare se noartt ast»-fel». Dar aiela ne kare îl» astenia e nekonstant» noale, mi daka el» n» este asUi-fcl», marea e nekonstanlt nentr» dîiissl». — Fernmid»! strici, Mercedes, te kredeam b»n» mi eram înielatt! Forumul», al un» sallel» re» daka kitmi intuia l»I Damneze» in aj»tor»l» gelosiel laie! Fi bine! ama, u» ni'nsk»nzk, estoni» mi i»besk» ne alela ne kare z,iit, mi, daka n» va reveni, în lokk st ak»s« aslt nekonslanut ne kare o invoiî I», voi» ziie kt a marii» i»bind«-mi,. J»nele < 'alalan Itk» »n« iiosi» de t»rbare. —Te înuoleo», Fernaml»: le vei lega de dînssl» nen-lr» kt ii» te isbeska ci: ini vel înkr»iiuia k»uit»l» katalan» k» n»mnal»l8 se» ! la ie te va Folosi aieasta ? ka st uci zi amiiin mea, daka vei li învins», ka st vezi nmiiia mea skimbtnd»-se in »rt daka vel li vingttor». Krede-mt, ka CONTELE DE MONTE-CRISTO. 39 sx kaste nineva toarta k’»n» om» 6 »n» mizlok» foarte re» ncntr» a nlxtea fcnioil no knro o i»hes’ie atest» om». N», Fernand», n» voi li.su relele Inie kevctxri a te d»te ast»-fel». Neiietîiid» a itri> avea souix le vel iii»l|j»ini a inx avea amikx mi SBrorx; iui afarx de asta, adi.M.ii ea k» okiî tsrlisraul mi uliul de lakreme, asteantx, asteantx, Feniaiul», at zis’o sincer» adineaori, marea e nerfidx, mi sKiitk iui ir» luni aksm de kxnd» a nlekat»; de natr» lsnl am nstnxral» urnite fortune! Fernand» remase în nenxsare; n» se terkl a sterile lakremele kari ksrijea ne obraziî j»neî Mercedes; iui k» toate atestea, nentr» fix-kare dintr’ateste lakreme, ar» fi dat» «ii» naxars din sxnyele se» ; dar aste lakreme k»ryea nentr» alt». Se skslx, se d»se în kolibx iui reveni, se onri înaintea fetei, k» okisl» înkrsntat» mi k» n»mnn sgîrtiuî. — Sx vedem», Mercedes, i zise, mai resn»nde-nu înkx odatx, eşti foarte otxrîlx? — hliesk» no EdmondS Dnnt&B, zise k» retealx jmia falx, mi niiiiiiii alt» afarx de Edmond» n» mi va sojj». — LUi îl» vei i»bi tot»-d’a»iia ? — Kxt» voi» trxi. Fernand» îuiî nlekx kansls ka »n» om» desksrayiat», skoase »nk s»snin» kare semxna a yemet»; ne »rinx, redi-kxnd»-iuî frsntea de o dalx, strîngînd» din dinul mi k» nx-rile întredeskise: — Dar dak’a merit» ? — Dak’a merit», voi» m»ri mi e». — Mercfcd6s! strigi, o voie voioasx din afarx, Mercedes! — Ax! strigi jsna falx rouiimfo de l>8k»rix mi sxl-txndS de amor», bine vezi kx n» m’a »ilal», fiinds-kx eatx-1»! 40 BIBLIOTECA LITTKlUJtIA IIIi so rcnozi la xiiil, ne karo o deskise strigxndx: Ln mine, Edmondx! eatx-rm>. Fernand», nalidx mi turbată, se trase inderxls, dsnx kxm laie «n» kxlxtorx la vederea xnxi iiieame, mi dxnd» de skanixl» sex kxzx ne el». Edmondx mi Mcrcddfes era xnx in brajjele altuia. Soarele arzător# al» Marsilie!, kare strebxtea arin suica nea deskisx, il înxnda kx lamina sa. Mai întii», nx vizsn» ni— mili» «lin nein 'ie’1 înkonjxra. 0 lerinire foarte mare ÎI isola delsme, mi vorbia nxmai iirin kxvintc Întretăiate kari sxntx avîntcle «noi bxkxric ala.tri do vie, tnkxllf senini,iit> kx esnrcsixnen dxrerii. De o dnti. Edmondx vi.z.s ligmrn nea înkrxnlalx a Ixi Fernnndx, karo se desemna în xnibn., nalidx mi animinnx-toare. Jxnclo (Catalan, urinlr’o misknre no kare înss-mi nx o înjjelosc, lixso im.na ne kxuilxlx sex de la l>n»x. — Ax! cartx-mx, zise Dantes înkrxntxndx-iin mi elx snrxnneana: nx vxzxsem kx eram trei. Dxn’ancia, întorkîndx-se kxtre Mercedes: — lIine i* doinnxlx? o întrebi. — Domnul» va li nelx mai bxnx alx tex arnikx. Dantes, ln.'ii o amikxlx mex, e vxrxlx mex , e fratele mex. e Fernand» , adikx omxlx ne kare, dxnx line, Edmond». îl» ixbeskx mai nurii# în Ixmo; nx 1» rekxnosni? — A! da, într’ndevxrS, zise Edmondx. IHi, fxr’a iixrxsi ne Mercedes, n kxrin mxnx o ginea slrinsx intra sa, întinse k’o misknre do kordialilatc nea allx mxnx Oa-talanxlxi. Dar Fernand#, in lokx do aresnxnde 1’ anestx seinnx nmiknlx, reinasc mslx mi ncmiskat» ka o statxx. AIkiimI IM inondx, nrcîmblx o kxxtxtxrx nernetxtoarc dela Mercddcs inis-knlx mi tremxrxtoare la Fernand# înkrxntat» ini ameninuxlor». Aslx singxrx kxxtxtxrx îl# fxkx sx afle tot#. EdmoudS iui Mercerii» era sus în lirayclc altuia 12 MIIIUO'IKC'A IJTTKKAKIA IMcIuisuIh i sc «rid. ne Frunte. Nu siiam Iii» voi» veni la tine, Mercedes, ka *I. uliu MIK incmiku. tfn« iiiemiku! strigi Mercedes k' o kxutxturx mx-ninasi adresaţi, vxrului seu; unii ineniiku la mine, ziiî, Ed-mondd! ilnkn krodcinn mie asin, te luam ia brâu» iui mergeam In Marsilia , iii,ri.sindu-iiil kasa ka si ns mai întru în-Ir'lnsu niil o duh.. OkiulH Iul Foriiundk skonse unu fulyerS. Illi dnkn ui se întimnla vr’» neferiiire, Edmondu nlu med, urm i. ea ku alea flegini iieînnxkalT. kare urolia ki juna liilx 'ii!isc nîiri, iu fundal» ielu ma! mare als knyi.h.rii salo sinistre, dalta iţi se întimnla vr’o neferiiire, m’nnit li urltalu ne kanuln Moryionulxl mi in'imiî fi nrunkats ku knnulii nu slbnie. Fernandu deveni nnlidu de snalmx. — Dar le al îmelatu, Edmondu, urmi ea, n* aî niil unu inemiku aii, e numai Fernandu, fratele meu, karejit va strlnyc mxna ka la unu amiku devotat». Illi l'aieslo kuvintc juna fati îiul întinse faija lea im-rioasi asuma Iul Fernandu, kare, ka kum ar» ii fostu fer-mckatu de nieaslx ki.uh.turx, s'auronix înietu de Edmondu mi i întinse mxnn. Mru sa, asenionen unui valu Ixrx nuteie, de iui fu-riosu, venin si se gfi.raine de fmîurirea ie avea femeia aicia asunra lui. Dar, abia atinse inimi lui Edmondu, mi simjji kx fx-Ituse totu ie nutea line, mi emi reuede afara din kasx. — Ox ! strigi alergind» ka unu smintitu mi înekxn-du-uil inimile în iixrulu seu, ox! line dar nu va skina dea-loslk oinu ! Vai mie! vai mie! CONTELE DE MONTE-CRISTO. 43 — Ei! Catalanele, ei! Fernande, ende alergi? zise 0 vone. danele se «uri tndnt'i., se «iii. imnrojarele lei, mi vt-ze ne Cadereus.se slxnde la o masT Ite Danglars seh ene f’renzare. — Ei! zise Cnderousse, de »xe ne vii? LJî e atite de graliT inkxte n’ai timus st zi4i amililor» beii'b ziea? — Mai vîrtose kinde ae o betilrr înki nlinT înaintea lore. adTegi Danglars. Fernande se eiti P amîndoi kene aere ameuite, mi ne resriense înmiite. — Mi se nare ke lotele ameuite, zise Danglars îm-ningînde ke genekielis ne Caderousse: ne vome fi î ni etate oare, uii în kontra ke ieia ne mevTzeserTtne, are li triemfate Dantes? — h’atT si. vedenie, zise Caderousse; mi înternTii-de-se ItTtre jene: Ei bine! zise, st ve Ierna, Fernande, ie denizi ? Fernande stersc sedoarea kare karyea de ne frentea sa mi iutii. înnoi# seli IVenzare, a kireia embrt rnirea kx 1 alina iiagine sinijjerilc, mi a ItTraia rekoare iîiiselleyia oare kem koruele iele ostenite. — Iîsiit ziea, zise, ni’agi kiimate, ne e ama? Illi mai melle ItTze de kxtă meze ne ene skaene din awelea kari înkonjera masa. — Te-am strigate nentre-ki alergai ka ene nebsne, iui mi era tea ine st ne dai în mare, zise rîzînde Caderousse. Mc drake! kxnds are ii ne va anii'ji ne i are nemai ka st i dea ene mixare de vine, dar st le mi onreaskT de a bea vr’o trei mitre vedre de aiiTÎ Fernande skonse ene răgete kare seniTiia a iiItii-sete, ini mi Itst kauele st i kazb ne amîndoi ueiiiiiii lei neuiî kre'ie ne masT. 44 BIBLIOTECA LITTERAKIA Ei bine! vel si i|i simi», Fernand», zise Cade-roussc înicnînd» vorba k» aiea brutalitate grosolani, a oameni lor« din noilor» ne kari k»riositatea îi fa k’ »n» mare rîs». — Ba! rcsn»nse Danglars, »n» biiat» k’anesla n» 6 fik»t» a li neferiiil» în amor»; vei st rîzi, Cadcrousse. Ba n», zise onesta; ask»lti mai bine k»m sssnini. la sh.i, Fernand», zise Cadcrousse, rediki-jiî nas»l» iui resn»-de-ne: n» 6 frumos» si. n« resn»nzi la nisnc aiurii kari te ini ren In, desure sinilate. — Simtatea mea o în b»in> stare, zise Fernand», slrîngînd» din n»mnî, dar fir’a uii redika kan»l«. — A! vezi, Danglars, zise, Cadcrousse fikind» semn» k» oki»l» amik»l»î se», ea ti ’ie este: Fernand», ne ka-ro ii» vezi, mi kare e »n« Catalan b»n» mi brav», »nsl» din mci mai b»ni neskarî din Marsilia, e înamorat» d»in> o fa ti frsmoasi kare se n»mesMe Mercedes; dar din ncfc-rinire se vede ki fetiiuoara din narte-î e înamoraţi d»ni Melk d’al» doilea din FaraonS, mi fiind» ki Faraonul« a intrai» asti-zl kiar» în nort», înneleijî ? — N», n» înueleg», zise Danglars. — Ilietnl» Fernand», i va li dat» iinsiiorl»!», »rmi Cadorousse. — Ei bine, ne »rmi? zise Fernand» rcdikind»-uii kan»l» mi nrivind» ne Cadcrousse ka »nk om» mc kasti si mi skoajp. nekasKlk ne Mineva; Mercedes n» deninde de niminî. n« e ama? mi e liberi si i»bcaski ne line va voi! — A! daka o iei asts-fel», zise Caderousse, e alt» seva! e», kredeam ki este »n» Catalan; mi mi snsseri ki Catalanii n« era oameni si lase ne »n» rival» a le l»a lok»l»; i CONTELE 0E MONTE-CRISTO. 45 uii mai vîrtos» îmi snssen. kx Fernand» era snximînlxtorS în resFanarea sa. Fernand» s»rîso k» îndurare. fink înamorat» n» e ni ii odatx snximîntxtor», zise el». — l.ietsl» bxiat»! zise Danglars nrefxkînd»-se kx nlxngca ne j»nele din fiind»!» inimei sale. Mc vei, n» s’as-tenta sx vazx venind» ne Dantes de odatx; îl» kredea noate mort», nekrediimios», 'line suie? Aste l»kr»rî dese ne sosesk» mai de odatx, de aieia s»nt» mai siinyitoare. — Ax! nre legea mea, ori k»in va fi, zise Cade-rousse, kare bea ne kxnd» vorbia ini assnra kxrsia vinsl» feinos» de Malga înuenea st un fakx efeklsl», ori k»m va fi, Fernand» ns e sing»r« kare st. fix kontrariats de feriiita sosire a l»i Dantes; n» e ama, Danglars? — N», zişi adevxrsl», ini mi ark veni st. zik» kx asta i ar» ad»se vr’o neferiwire. — Dar 'ie ne uasx, »rmi Cndorousse VT.rsT.nd» en» naxar» de vin» l»î Fernand» mi imnlîndk noulr» aonla sas a zesca oarx naxar»!» se», no kxndk Danglars abia nssese la g»n. ne al» se», ne ne nasx, de o kam datx el» iea ne Mercedes, ne framoasa Mercedes, d’aneia s’a iui întors». într’anest» tinm», Danglars înfxumra k’o ln.KtT.t8n, nx-tr»nzxtoare ne j»nele, ne inima kxrsia kxdea vorbele l»i Ca-derousse ka »n» nlsmb» tonii». — Oii kxnd» e nsnta? întrebi el». — O! n» s’a fxk»t» înkx! m»rm»ri Fernand». — N», dar se va faue, zise Caderousse, ama de a-devxrat» nrek»m Dantes va fi kanitan» al» Faraon »1»I; n» e ama, Danglars? Danglars tresxri l’aieastx atingere neaslentatx, mi se întoarse kxtre Caderousse, al» kxrsia obraz» îi» stadii mi el» ak»m ka sx vazx daka lovirea era nreksgelalx; dar g» siti \ CONTELE DE MONTE-CRISTO. 47 niniik» de kit» invidia ne atest» obraz» kare akum era mâi ii rostit» de bejjii. — Ei bine, zise înmiind» unxnrele, si bem» dar nen-li‘5 kanitnn»l« Kdmondu Dnnlcs, birhntu al» Frumoasei Catalane. Caderousse aduse naxarulk se» la g»ri k’o im,m. îngreuiaţi mi îl» bc» dintr'o sorbitsn. Fernand» l«i ne al» se» mi ilk sfirimi ne iii,mint». — Ex! ex! ex! zise Caderousse, dar ie vizs kolo, din s»s»l» kolibeî, în drenlsl» Catalanilor»? Ia »ili-te, Fernand», ai mai buni vedere de kit» mine; mi se nare ki în-ten» a vedea turbure, mi, t» ştii, vinul» e »n» truditor»: ar» ziie tine-va ki sunt» doi amanul kari merg» alilure mi jii-nînds-se de mini. Dumnezeu si mi erle! nitî ki le trete arin minte ki îi vedem», mi eati-’î ki se sir»ti! Danglars n» slana niii una din smitinirile l»i Fernand», alk kiruia obraz» se deskomnsnea ne viz»le. — îi kunosti, domnule Fernand»? zise el». — I)a, resnunse atesta k’o vote surdi, e domnul» Edmondk mi domniuioara Mercedes. — A! vezi! zise Caderousse, mi e» nu nuteam S7.’i rek»nosk»! — Ei, Dantes! ei, fati frumoasi! ia veniui nu-Ijin» mi n’ati, mi sn»ne)]i-ne kmd» are si Iii nunta, kitî eati D. Fernand» kare mi a n»s» în kan» si nu ne sn»ii! — Veî si laţi! zise Danglars, nrefikînd«-se ki yine ne Caderousse, kare, ku lenanitalea beuivilor», se nleka afara din umbrar»; tearki-fe st. te uii ne nitioare, mi laşi ne înamorând si se iubeaski în nane. Eati, nrivesic ne D. Fernand», mi iea-te dum dîns»l»: el» e k« minte. Hoaţe ki Fernand», skos» din fire, auîuat» de Danglars, ka taur»l» de banderilouiî, era si se reneazi în-fine, kviî se skulase mi nirea la. mi strînuea n»terile sure a siri IH mitl.lOTKCA I.ITTKKARIA. no i ivnlnla oit iliir IMorcddes rlzimh, mi dreantT», miiredilu, IVhiiiohmIK Inimi, mi l'i.lta si radieze linuiedea sa kt>xtT>tarB. Alămii l'ornujidă Îmi adase aminte ameninjjarea ie o filtase ou do a mari dalta inaria Edmondă, mi rekiz» deskarayială no skaanală sek. Dnnglnrs ge aili, lumdă la «na kimda la alta din a-mllidol: ana no karo ila nrostise bejiia. lela alta kare era dominata di' amoră. Na o si. Inka nimika ka aieslî nerozi, zise elă, mi malta mi <■ tonuri, si. na lia aii Intre ana hojLiivK mi ană fri-kosX: enli. ana invidioşii knro ho imliat'i. ka vină, ne lumdă so Iu,den s'i. ho îmbete ka liore; ealT. ană m.lin.ă kiraia i lauri, amanta din okii lai, mi kare se malyamesie si. nli>n-Ut., mi hi, ho nlt»ngt. ka ană koiiilă. Illi ka toate aiestea îlă vezi kt, are nisio okl lnflakt>rn|]l ka aioI Snanioli, aieî Sili— linul mi aioI K,iilahrezl kari Îmi xesbant. ama do bine; ini uî are nisio mamnl ka kari snarye ană kană de boă. Ft.n> în-doiah,, arşiţa lai Edinondă triamft,: va laa ne fata lea framoa- st>, va fi kanifană mi va rîde de noi; afarx namaî daka__________ ană sarîsă tnvineijitâ so desomnt. ne bazele lai Danglars...; a fa n, namaî daka na rut. voia amestoka că, adi>ayi elă. El, aazî! arini, Cndorousse slrigindă ne jamitate skalnlă mi ka uniunii no masT>; ei aazi, Edinondă! dar na ijî vezi amilii, suă oşti nrea mt.ndra ka st. Ic vorbesii? Na, na, skamiio Cadoronsse, resnanse Dantcs, na sânt nrcn an,mira. dar sânt fcrilită, mi feriiirea, mi se nare, orbesie mai înaltă do ludă nmidrin. Anin Inuolojjă. oalt, o osnlikare! zise Caderonsse. E! bani. ziaa, doamiri. Dantes. Mercddds salali, ka gravitate. — înkt, n’am aicstă name, zise ea, mi in uara meu d ana rea aagară dam. kam ne înkredinueaz’B, s* kiime CONTELE DE MONTE-CRISTO. 49 «rineva fetele k» n«mele fidanjjatslsi lor» nîn’ a ns se faie bxrbal» j«Ik IopS a’iest» lidangnl»; nHines're-mx dar Mercedes, te rog*. Kulx sx ertxinS ne anost» Imn» venin» Caderousse, /.isc Dimles, se tnnealx k» nimikJi! Ama dar nunta se va fa «ie kxt» de k»rînd», do-nin«lo Dnntfes? zise Danglars sul»lxnd» ne amindoi jsnil. Kxt» se va n«tea maî ksrînd», domnsle Danglars; astx-zî toate abordările la tata Dantes, rnxne sa» noimxne, nels inslt», şina de nsntx, ainl, la Reserva. Amilii vor» li, darii. k»m sner»; asta ui sn»ne kt eşti invitat», domn»le Danglars; mi domnia ta asemenea, Caderousse. — Jlli Fernand», zise Caderousse rîzînd» k’»n» rîs» koklit». Fernand» e iui el» invitat»? — Fratele nevestei mele e fratele me», zise Ed-mond»; mi 1» am» vedea k» nea mai mare nxrere de re» denxrtxnds-so do noi într’sn» asemenea moment». Fernand» deskise g»rn ka sx resn»nzx, dar ksvîn-t«l« esniri. ia gU«l» se», mi n» n»t» artiksla nini o vorbx. Astxzi akordsrile, mxne sa» noimxne fidanua-liele... drane! te ai grxbit», kanitane. — Danglars, zise Edmond» ssrîzînd», sx zik» mi e» ka Mercedes, k»m zi'iea adineaori l»î Caderousse: n» m da titlsl» kare n» mi se ksvine înkx, asta ar» fi de re» a-g»r» nentr» mine. —• Mx eartx, resnsnse Danglars. Zineam dar n»mai ki. te grxbesni; ne drak»! avem» timn»: FaraonslS n» seva u»ne ne mare înainte dc trei l»ni. — Tot» d’a»na segrxbesne nineva sx fix ferinit», do-mnsle Danglars, kxnî kxnd» nineva a ssferit» m»lt» i vine k» gre» sx kreazx in fericire. Dar n» mx fane n» mai egoismul» sx «rmez» ama: kalx sx mx d»k» la Ilaris». Contele dc Monte-Cristo. Voi. I. 4 60 BIBLIOTECA L1TTERARIA. A! adovxratS, Ia llarisis! uti nentr» înttia oara (V (IkmI, I ? — Da. — Aî vr’o nfaiere akolo? — N# nentru mine: st. tmnlinesk# aea din &rmx ko-inisisne a liietslbl nostrs kanitnns Lecl^re; înueleijt. Dan-glars, & sus Iskrs sakre. Ile ling' aseasla, fii linisiita. nt> voie fa'ie mat nmlts timnă de kxtb d8s«lk iui întors8l8. — Da, da, inuelegd, zise tare Dangîars. Anoî foarte îiuietb: — La Ilariss, ka st. dai l’adresa sa fora imluialx skrisoarea ne kare yt a dat’o marele maremals. O Doamne! astx skrisoare îmi dx o idex. o niiiiBiialx idex! Ax! Danles, amikblîi mcS, nîn’ aksm n« osii astornst» la reyi-strbl» Faraonului S8h ii8mxr«l8 1. Anoî, întorkînd8-se kxlre Edmondiî. kare se de- nxrta: — Kxlxlorix bsnx! i strigat, el». — 31sly8mesk8, resiisnse Edinoiids înlorkîndfr kan«lk mi însouinds aaeastx miskare k’»n8 seinim amikal». Dsn’aieia amindot amanet srmarx kalea lorii, lini— siijii iui voiomi ka dot aleuiî kari se «rkx în aerS. CAPITULU IV. □acfysTrareaa Danglars srmx ne Edmond» mi ne Jlercedes k» okiî nîin, kxnd» amtndol ainanyiî s’as fxkHt» uev'i>z«tiî intr‘«nsls din Bngisrilo fortoreuii Snnl-Nikolae: dnn' a'ieia se întoarse mi vxz» ne Fernand» kare rekxzsse nalid» mi tsrbxndk de nunii. ne skasnsl» se», ne kxnd» Caderousse îngâna vorbele »-nsl kxntik» de besl». — Ama! sk»mnsl« me» domn», zise Danglars I» Fernand», ealx o kxsxlorix kare n» mi se nare kx ar» fawe ne toatx l»mea ferinilx. — Mx desnerx, zise Fernand». — Isbesii dar ne Mercedes? — O adoram! — De nisll»? — De kxnd» ne k»noas4em» tot» d’asna am isbit’o. — lUi stat a^i ka sx jjî smelgi nxr»l» în lok» sx 52 BIBLIOTECA LITTERAKIA. îndrentezî l»kr»l»! 4e (Irak»! n» krcdeain sx fiT» asts-fel» oamenii din uara domniei tale. — 4e vei st fak» ? întrebi Fernand». — Eî! sni» mi e»? n» ksinva mx nrivesne ne mine aneasta? Mi se nare kt n» s»nt e» înamorat» d»nx domni-moara Mercedes, ni domnia ta. Bale, mi yi se va deskide, zine în evanyeli». — Am voit» si fak» neva asemenea. — 4e? — Voiam si strensng» ne omuls, dar femeia mî a zis» kx, daka se întîînnla vr’o neferinire fidanualslsî eî, s*ar» omorî mi ea. — Ba! asemenea l»kr»rî se zik», dar n» se fak». — N» k»nosiiî ne Mercedes, domnsle : kxnd» va a-meninua o dalii, o mi n»ne in l»krare. — - Nxtxrx»! m»rm»ri Danglars: omoare-se sa» n», ne mî nasx mie? n»maî Dantes sx n« lix kanitan». — Uli, înainte d’a m»ri Mercedes, »rmi Fernand» k» otxrîrea nea mai nestrem»talx, e« anii m»ri negremit». — Ealx ne maî amor»! zise Caderousse k’ o vone din «ie în ne maî afsmatx de vin»; eatx ne amor», sa» kx n» s»nl ne l»mea asta! — Ia stxî, zise Danglars, tc vxz» «n» bxiat» k»m se kade, mi amî voi, sx li» al» drak»l«î! sx te skans din ssnxrarea aneasta , dar... — Ama, zise, Caderousse, sx vedem». — Sk»mnsl» mc», »rmx Danglars, estî trei uxryî beat»; golesne-nî bstilia mi to veî îmbxta de tot». Bea mi n» te mesteka în nein ne fanem» noî: nentr» ueia ne fanem» katx sx mi aibx nineva minnile întrcyî. — E» beat»? zise Caderousse, ia lasx! amî maî boa CONTELE DE MONTE-CRISTO. 53 1 f fi înkt natra din batiliele tale, kari na sânt» maî mari de kită stiklele de am» de Kolonia! Tatt llamlile , vina! Jlli ka st. anenskt urobn ka nronanerea, Caderous-se lovi ka naxarală în mast. — Auia dar ziqeaî, domnale? arini» Feruandă asten-ftndă ka nesajjiă armarea frasii întrerante. — lle ziieam ? Na mai nu adakă aminte. Beuivală anela de Caderousse m’a ftketă si» mi ncrză mirată ideeloră. — lîeuivă kttă veî voi, attta mal rea nentra aieia >ie se tenia de vina, ki>»iî aă vr’ană kayetă rea iui Ie 6 tea-mi st» na’i dea vinală de golă. IUi Caderousse se nasc st» Icnite 'iele din arniT» doai» versarî dintr’ană ktntikă kare se ktnta foarte malta n’ataimi. Teul oamenii iei rei sântă beatorl de ani», Delavială deslală aneast’a dovedit’o. — Ziionl, domnale, arini» Feruandă, kt voiai st int skaiii din santrnren mea; dar, adtayiai...» Ama, dar, adtuyiain... ka st te skană de sa-utrare, e destală ka Dantes st na iea ne aqeia we o iabe-s'ie, mi ktstloria uoate nrea bine st remtit ftrt ka Dantes st moart, ama mi se nare. — Năimii moartea îi noate desntrjii, zise Feruandă. — .ladewi ka o skoikt. amikală meS, zise Caderousse. mi ealt ne Danglars, kare e ană finaleijă, ană rea-ttiiosă, ană grekă, mi jji va dovedi kt n’ ai drentale. Do-vedesue, Danglars. Am resnansă de tine. Zii kt na e de trebainut st moart Dantes; ftrt asta . ară ii tristă st moart Dantes. E ană btiată bană, eă îlă iabeskă ne Dantes. în stnttatea ta, Dantes.! Feruandă se skali. ka nertbdare. 54 IilBUOTECA LITTERARIA. — Lnsi-I» si. ziki , zise Dnnglnrs uinînd» ne j»ne, mi nnol. ori k I» de bea!» si Iii», n» fane ama mare eroa-n . I u m (!(.‘»iis'.( (< tf :s(ii(i.«a ka mi moartea : uii uress- « ie l\ i. litre Edinond» mi iMerc^dds se a (li. zidurile «neţ în-kisorl, vi r» li (li'Sin.njim ni'iî mal msIlS niii mai nsjjin» ka mi ki.nd» ar» li fost» nealra »n»i mormînts. — Ama e. dar din înkisoare noate emi cineva, zise Caderousse, kare se mesteka în vorbi k» renumiţi in'eliqinuel sale. mi, d«ni se va emi nineva din înkisoare, mi se iiKnies'ie Edinond» Dantes, îmi resbsni. — 'le ne na si ? msrniKri Fernand». — Afari de asia, arini Caderousse, de 'ie si n»ii ue Danles în înkisoare? ni jî if a furat» ni'ii n’a omorit» ne aiiieva. — Ta'ii. zise Danglnrs. N» voi» silnkb, e», zise Caderousse. Voi» si mi siiki in nliw-'ie si ri»ii ne Dantes în înkisoare. E» isbesk» ne Dantes. în sinitatea la, Dantfes! Illi mai trase xn« naxar» de vinS. Dnnglars »rmi în okii amorful ai kroitorslsî înain-tirile beuiei, mi înlorkînds-se kitre Fernand»: Ei bine! înueleyi, i zise, ki ns e trebBinjji si fii onmrîlk? N«, nepremitS. dakn, nreksm zineni adineaori, ark li vre »n« mizlok» d’n aresta "no Dantes... Dar aste rnizlok». îli> kfiiios'il? — Kielind» bine, zise Danglars, ar» nstea ii-neva si dea nesto el». Dar, »rmi cl». la drak»! ne am e« si mi mestekk tnlr’asta? n« k»m-va nu nrivesne ne mine ? X» swi» dakn te nrivesne, zise Fernandk an»-kindb-l» de liray»; dar, seiu 'ie sii», e ki ai vr’sn» k»- CONTELE DE MONTE-CRISTO. 55 vîntă de ara în kontra 1»! Dant£s. Acela kare srasce n» se înceali nici o daţi desnre simtimentele celorî. aljji. — Eă, si. mu kavinle de sn în konlra 1»1 Dantes? nici »n»lă, ae onoarea mea. Te am vizată nefericit», ini m’am interesată In nefericirea în kare te afli, ea'i tot». Dar, din minslală în kare krezî ki eă IskrezX nentrs soko-teala mea, remil sinitosă, sksmnslă meă ; skain singsră ksm vel iisleu. Illi Danglars se nrefiks ki se skoali mi elă. — Ba ns, zise Feruandă rejumiids-lă , romii! ns-Ijină îmi naşi, km dă d cea dsni srmi, dak’al ceva ks Dantes saă ns. Am eă k» dînsslă: o mirt.'riseskă în gara mare. Afli mizlokslă, ini eă îl» n»iă în Iskrare, destslă nsinal si a» fii moarte de omă, kicl Mercedes a zis» ki s’ ară omorî iui ea dak’ ară omorî cineva ne Dantes. Caderousse, kare uil lisase kanslă si kazi ne ma-si, lini rediki frsntea mi sitinda-se* la Fernandă ini la Dan-Sflars k» nisce oki ingresiaiji mi nrostijiî, zise: Si omorîul ne Dantes! cine vorhesce si omoare ne Dantes? N» voi» eă si lă omoan: e amikslă meă , ml a nroiissă azi dimineaui si îninariţi banii k» mine, ksm am tiniiirjjită eă n’al mei k» dînsslă: n» voi» si omoan ne Dantes ! — Illi cine ||i zice si omoari ne Dantes, nitiri»-le! zise Danglars; e o gl»mi nsmal; bea în smitatea sa. adi»yi elă îmiilîndă naxarslă l»î Caderousse, mi Iasi-ne în nace. — Ama, ama, în smitatea I»1 Dantes. zise Caderousse goliiids-mi naxarslă, în smitatea sa!.. în smitatea sa !.. da! — Dar mizlokslă... mizlokslă? zise Feruandă. — inki ns l« al aflată? 56 BIBLIOTECA LITTERARIA — Nh, te al însiriinatâ ka dinsala. — Adevtratif, zise Danglars, Franiesil a» aieaslt sancriorilnlc nsaurn Snaniolilora, kt Snanioliî se frimîntt ka mintea iui l'raniesiî inventt. — Ataniî dar inventt, zise Fernanda ka nerăbdare. — Băiete, zise Danglars, o nani de skrisă mi xtrlit! — O nam> de skrisa mi xtrtit ! marinară Fernanda. — Da, sunt agenta kontabila: nana de skrisa mi xtrtin sânţii inslrK ine uleie mele, mi fort instramentele mele ii» siia st> făli» nimikft. — O muu. de skris» mi xirtia! strigi, mi Fernanda- — Boia «ic dorijn e kolo ne masa, zise baialala a-riit'Liid» obiektele ierale. — Ama dar da-ni-le. IVi.ial»l» aduse ne masa sado se afla eî ka beatarele lorii ’ioia ic ierara. Kandii îmi nane line-va în minte, zise Cade-rousso lasanda-inî mina si. i kaza ne xartia, ka se afli. aii ka ie sa omoara line-va ană orna ma! sigara de kala daka lă ara ii astenlata line-va la marginea anei nadarî snre a la asasina! TolS d’aana ml a fosta mal teama de o nani de skrisa, de o stikla de negreai!» mi de o foaia de xartia de kttă de o săbii, mi d’ana nistola. — Sekatara na e ama de beat# dani kam se arata, zise Danglars; ia toaim-I st mai bea, Fernanda. Fernanda liniila naxarala lat Cadcrousse; mi aiesta, ka ana adevirata beatoril >ie era, inii redikt mina ne d’asanra xartieî mi o dasc la mixării. Calalanala arini, miskarca nîna kanda Caderousse, mîll învinsa de aiesla utnkif noii, îmi renase naxarala saa mai bine îl» lasă st kazi ne masa. — Eî bine? arini. Calalanala vtzînda ka remasala CONTELE DE MONTE-CRISTO. 57 r mingilor» l»i Caderousse înwenca si neari ssh aiestS din »r-mi naxar» de vinii. — El liiin>? HiiHiienm dar, Iikiii am» zine, resn»nse Danglars, In. dalia, dna o In,h,lorii, lui nioia ic a lT.k«t.' o Dantes, mi în liarc a dalii ne la Neanole mi ne la insula Elini, I» ar» densiiya lino-va la nrok»ror»l8 revol»! lui a-ţient» bonanarlisl»... — II» voi» dcnsnga e»! zise li» vioi*u»ne junele. — Ama e, dar atsnnî te nsne si ui ssbskriî dekla-rarea, te skoate de fagi k» awela ne kare I» aî dcn»ngat»: te înveli» e» k» ne si ui sssgii akssarea, o siii» bine; dar Dantes n» noate remuiea nenlr» tot» d’asna în înkisoare, azi mine va emi dinlr'însa, mi zisa în kare va emi, vai! de anela kare 1» a fikst» si intre. — Asta doresk» mi e», zise Fernand», si viii st. ml kaste searti! -- Ama e, dar Mercedes? Mercedes kare n» va mai avea okî si. te vazi. dalia vei avea numai neferiiirea si soirii nolea Ini Kdmoiid» iubitului elf — Drentu, zise Fernand». — N», n«, urmi Danglars, kind» s'ar» denide nine-va la nn» asemenea l»kr», s’aru kidea mai bine si iea bi-nimor» asti nam., dum k»m fak» e», s’o moie în negreai!., mi st. skrii k» mina stingi, ka si n» se ksnoaski skrisoa-rea, o iniki denungare k» aneste vorbe: lili Danglars urmindu d«ni învigitura 'ie o dctese, skrise k» mina stingi mi k'o skrisoare întoarsi kare n’a-vea nini o asemmare k» skrisoarea sa ohiiinuiti, liniele »r-mitoare, ne kari Ic dete l»î Fernand», mi ne kari Fernand» le nili înnet». ,.Domn»lk nroliKror» al» regel»i e însiiingat» de »n» „amili» al» tron»l»î mi al» religiunii ki un»l«, a n»me Edinond» 58 BIBLIOTECA LITTEEAR1A „Dantes, al» doilea1 alS vas»l«i F o r a o n 8, aj»ngîndS azî-di-„mineant de la Smirna, d»nt *ie a dat» ne la Neanole iui la „Porto-Ferrajo, a fost» înstrăinat» de kttre M»rat k» o skri-„soare nentr» sssrnator». mi, de kttre sssrnatoră, k« o skri-„soure nentrs komitelsls bonanartists din llaris». „Va nstea avea «line-va nroba desnre krima sa a-„restmds-IS; kt>ii se va afla astt skrisoare sa» la dins»lS „sas la tultl» sek, sa» în kabina sa din korabia F a r a o n ».“ — Auia tnyeleg». »rmt Danglars; asts-felk, ar» fi o resb»nare k«m se kade, kt'ii nisl într'sn» fel» n» va n»tea st kazt as»iirt-iii, mi l»kr«]8 ar& merqe de sine; n» mai remtne de kit» st indoesnl skrisoarea, nreksm faktf eg. mi st skrii ne d’assnra: „Domii»l»i nrok»ror» al» regel»î.“ Asta e tot». Ilii Danglars skrise adresa j»ktnd»-se. — Ama e d»nt k«m sn»l, strigi. Caderousse, kare, nrintr’o l»ntt din «rmt a inleliMinjjel, «rmase «îitirea, mi kare înneleqea din inslinkls kttt nefericire n»tea ad»>ie o asemenea densnyare: ama e. d»nt k»m ziiî kt asta b tot8: de ktt» ars fi o infamit. Uii întinse braplg ka st iea skrisoarea. — Ilii e£. zise Danglars îmningînd» skrisoarea de-narte de mina sa ; mi e». ceia ie zik» mi >ieia «ie fak», voi8 ka st gl»mesk». mi, qelS d’întîi» e», ami fi ssntrat» st se înlîmiile seva l»i Dantes. ast»î b«n» Dantes! nrin »rmare, ealt... L»t skrisoarea, o mototoli în inimile sale mi o arsiiki. într'Kii» koly» al» frsnzarslsl. — Ama înueleg#! zise Caderousse. Dantes e ami-k»lk ine», uii n» voi» st i fakt >iine-va re». 1 Amfi întrebBinjjatS de înalte ori nîn’ ani aneaste zi'iere I7.it. ka s'o esnlikimS 'lititorilorS noştri. Al 6 doilea, ocia ae se zi'ie seeond în limbafran,iest.J însemncazi. SBb-kauitanS la o korabit de negoijS. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 59 — El! Mine (Irak» îmblx sx i fakx vr’»n8 re» ? nisi e» niMî Fernand#, zise Danglars sk»lxnd»-se uii nrivind# ne j»ne, kare remxsesc ne skamiK, dar alS kxrsia oki» oblikS ns se deslinia de ne xxrlia dcnsnijxtonrc kare era arsnkatx într’sn# koluH. — AstS-fel8 dar, »rml Caderonsse, sx ne den vin8; voi# sx bea» în sxnxtatea l»i Edmond» mi a frsmoaseî Mercedes. — Dest»l8 al be»tS, beuivsle, zise Danglars, mi de vel «rma vel fi nevoit# a te k«lka aMi, nentr» kt n» te mal nouî uine ne niMioare. — E8, zise Caderonsse sk«lxnd»-se k» arjjag»lS »n»I om# beat»; e», sx n» not# a iul yine neninioare! mx nrinz# kx mx srk# în kamnanila Akslelor#, fxrx kiar# sx tremsr»! — Eî bine! fix, ise Danglars, mx nrinz» mi e«, dar nentr» mxne: astxzî e timn# sx ne dsMem# a kasx: dx-mi dar brnpl» mi sx mergem#. — Sx mergem#, zise Caderonsse. dar n’am nevoix de brau»l# te» nentr» asta. Vil, Fernand»? vil mi t» k» noî la Marsilia ? — Ns, zise Fernand», e# mx întork# la Catalani. — N» lawî bine, vino k» noi la Marsilia, vino. — N’am Me fane la Marsilia, n» mx d»k#. — K»tn ai zis#? n» te d»Mi, nenimorsle! eî bine! k»m Iii o fi voia, libertate nentr» toate l»mea! vino, Danglars, mi sx Ixsxm# ne domnel# sx se dskx la Catalani, daka voies-Me ama. Danglars nrofitl de minstsIS aMesta de b»nx voinux al# l«i Caderonsse ka sx I» tîraskx sure nartea Marsilie!; de kxt», ka sx deskizx o kale mai sksrtx mi mai lesne lsi Fernand», în lok» sx se înloarkx ne la keisl» RiveI-No»e, se întoarse ne noarla San-Victor. 60 BIBLIOTECA LITTERARIA Caderousse îl» arma, inoviind» iui agitat» de bra-U»l» se». D»ni ie a fik»t» vr’o dosi-zeii de nauiî, Danglars se întoarse uii viz» ne Fernand» ar»nkind»-se ne xirtii, ne kare o n»se în nossnar»; ne srnu euii îndati de s»b fr»n-zar». J»nele se îndrenti sure nartea IIilon»l»I. — Eî bine! ie o fi fikînd» el», zise Caderousse, ne a niinjjita: ne a zis» kt se d»4e la Catalani, iui se d»ie în o-raui»! Ei! Fernand», ai rctmit» dr»m»l«, amiksls ine»! — T» n» vezi k»rat», zise Danglars, el» a l»at’o drent» ne dr»m»l» Vekielors-Infinnerie. — într’adevir»! zise Caderousse; ei bine! m’auii fi jsrat» ki o lsase Ia dreanta: firi noate, vinsl» kati st fu »n» triditor». — Aidi, aidi, in»rni8ri Danglars, aksin îmi vine si krez» ki l»kr»l» s’a n»s» bine la kale, mi noate mcrye sin-g»r» de sine. # CAPITULU V. aim'jpA, A do»a zi era o zi fr«moasT>. Soarele resiri k»rat» mi iHininosK, mi Intliele raze rumene ka nsrnsra îmneslrijia k» rebinelo lorii iiHiiklele snsmoase ale val«rilor». Mina f»sese nregitili la întîisle nlan» kiar» al» a-k»n>mk ksnosiinjp.. Era o salt niare laminata de MinsI sa» mease ferestre, d’asxnra fn-kiria dinlr’însele (osuliwe fenomen»!» 'line va voi!) era skris» nsmele »n»ia din oramele de lemn», ka mi lea alţi narte a bas-timentslsî, domnia în Isne»!» ferestrelor». I)e mi lina era însemnaţi nentr» amenzi, kiar» de la 8118-snre-zcie ore asii. balsslradi era nlini de nreîmbli-tori. Aiestia era marinarii urivileeiajii ai FaraomM ini kijji-va soldayî amili ai l»i Dantes. Ka si faki onoare fidainjajjilorS, tojjî skoascn la l»mim. 'iele mai frsmoase gi.tcli He le avea. So-omot»!» «iirk»la nrintre fiitorii oasne||i, ki armatorii 62 BIBLIOTECA LITTERABIA Faraonului ora st onoare ka aflarea lor# de faijt lina nangil lai Dantes; dar a'ieasta era din narte-le o astk-fela de maro onoare datt lai Dantes, în kita niminl na kateza a o kre-de înkt. Ka toate aiestea Dnnglars, sosindk îmnreant ka Ca-derousse, înttri mi ela astt noatate. Vizase în dimineaga aieia ne D. Morrel însa-mi, uii D. Morrel i snasese kt va veni st nrinzeaskt la Reserva. într’adevtra, ank minata dant dînmil, D. Morrel intri mi elk în kamert, mi fa salatată de matelogii Faraonului k’o ara ananimt de anlaadtri. Aflarea de fagi a armatoralai era neutra dînmil întirirea sgomotalal ie se resntndise ko> Dantes are fi fosta namitk kanitank; mi, fiinda-ki Dantes era foarte iabitk între oamenii kortbiei, aiesti bravi malgamia astă-fela armatoralai nentra-kt s’a Intimidata ka o datt lela nagink alegerea sa st fit în armonii ka doringele lora. Abia intrase D. Morrel, mi îndati trimiseri ne Danglars mi ne Caderoussc la fidangatala: era înstriinagl a la însiiinga desnre venirea nersoanel imnortante a kiria vedere nrodasese o sini- % gire atitk de vit, mi a i zise st se gribeaski. Danglars mi Caderoussc nlekart ne fagi: dar na fi-kart o seti de namî. ktnda vtzart la întlgimea magasinalai do nalbere (rana lea mikt sosinda. Aadt trent mikt era komnast de natra jane fele, a iniwe ka Mercedes ini Catalane ka mi dînsa. mi kari însogia ne fidangata, «ie era de braga ka Edmonda. Lîngt fiitoare mergea tatilk Dantes, mi dani dînmil venia Fernandă ka sa-rîsala sea nelk rck. Niil Mercedes niii Edmondk na vedea auela sarîsk rek ala lai Fernanda. Biegii koniî era ama de feriiigi, în-kitk se vedea namai ne sine mi aiela iera framosk mi ka-rata kare îl bine-kavînta. IHIH.HITECA I.ITTERARIA. 06 Inlr'nstn liman DanU\s esek»tase aseia-iiiî fault; la drenata sa unsese ac I). Morrel, la stingă sa ne Lj. Uati-glars; dim'ineia 1‘ikn semn» kn mina fii-kirnia sx meazx nade le nlviea. Imiirejnrnl» mesei însennri si ksrgi kirnagil din Arles kn karaea oakenn mi kain tare afumam, langustele1 ks koaja In'iioasi, «rsiiiele' kari seaarini a kastane înfiiusrate în ki-maaia lorii jjeiionsi, kloicle'1 kari nretindis ki jiiiiîi loknls k« sunerioriliile, nenlrn lakomil din Meazi-zi, al» slridielor* de la Nordk, ia nea tlniii «rari toate nroduserile delikate ne kari le skoale valnln ae mâini» el nisinosn mi iic kari iieskarii le anaieskn k» numele ueaorik» de frnkle de mare. Me IVnmoasi tiierc! zise bitminl» sorbind» suin mixării lin via» galben» ka lona/.nl» ne kare niriiilele Ham-liln ia aersonai. îln atinsese aealrn Mercedes. Ars zi'ie *ii— nova kl se sili» teii trei-zeil de nersoane kari an qer# alt» leva de kilk si rîzt? — Eî! nun birbatn n« e tot» d’anna voios», zise Cadcrousse. Atlevirnln este ki snat arca feriiiln într’astn nii-anln mi an anin li voioşii, zise Dantes. Daka astn-l'els o Inuclcgl, vosiae, ai drcalale: bnknria lase kite odăii nn» e-l'eklii straniii, unasi inima omalnî ka aii durerea. I tnnglars se nili la Eilmoiid», a kirnia nalnri im— nresionabili absorbia mi inanoin ori se emoijinne. la las»! an knm-va yî e leami de seva? Mi se nare, din kontra, ki loalo merg» dnin dormitele dninitule? Llli tokmal asta e kare mi sniimtnti, zise Dan-les: mi se nare ki omul» an e fiknt» ka si Iii auia de I JitiR 1)18 de rakS de mare ' linii l’elR de HkoikT. îmnetrita. .1 Alin «kol'io de mare. Brtrânuli'i Dantâg. # 68 BIBLIOTECA LITTERARIA. lesne feriqit»! feriqirea e ka aqele nalate din ins»Iele în-kintate ale kirora norjiî s»nt» irtzite de smei; kata si se l»nte qineva sure a le kinita, mi e», înlr’ adevirS, n» sqi» k»m am meritat» feriqirea de a avea ne Mercedes de nevasta. — Birbalslă, birbatsl», zise Caderousse rîzînd»; înkt n», kanitane: qearki-te nsjjin» si faqi ne bxrbatoJ» • iui vel vedea k»m vei li nriimit». Mercedes romi. Fernand» se smtqina ne skasn»!» se», trestria la qel» mai miks sgoinol», ini din kind» în ktnd» steri,ica o ssdoare groasi kare nilusra dintr o nloata f»rt»noasT.. — lire leyea mea, zise Dantes, veqine Caderousse, qe le mal osteneai st> im. desminjjî nentr» atat» de nfiyin» l»kr». Mercedes n» e inki nevasta mea, este adevărat»... Iiiiî skoase orloyi»!#. -- Dar den* o ori mi j»nn>late va li. Fta-kare skoase o strigare de mirare, afan de Dantes, al» kirsia rîs» larg» i anii. dinjiii kare era înkt lr«-momî. Mercedes ssrise, dar n» mai romi. Fernand» anski k» o miskare konv»lsivi miner»!» k»iiil8l»i se». D»n’ o ort! zise Danglars nilind«-se mi el»: mi k»m asta? — Da, amiqii mei, resnsnse Dantes, msljjsmita kre-dit»l»i D—1»I Morrel, sing»r»l» om» din lame d»m lati-me» kirsia i s»nl dator» mai insll». toate greHtaiiile s»nt» învinse. Am nss» toate la orînd»iali ast»-fel» înkit» la do«T. ore mi j»mitate mairsl» 3Iarsiliei ne asteanta la kasa Ora-m»I»T. Ama dar, fiind»-ki a bitst» o ora mi »n» na-trar», n» krez» kt m i. inqel» mslls zikînd» ki d»n’o ora mi trei-zeql de inin»te Mercedes se va n»ini doamna Dantes- Fernand» inkise okiî; »n» nor» de fok» i arse nleo-nele; se jjin» de mast ka si n» lemine, mi, k» toate silin- CONTELE ]>K MONTE-CKISTO. 1*9 liele sale, n» nute retjine «n» gemet» s»rd» kare se nerd» in sgomoluls rîsetelork ini ale felinittrilor» aduntrii. — Asia va si. zikt a lukra wineva kum se kade! na e ama? zise laltlu Danie». Voi ajjî n»mi aweasta o ner-dere de linuik? Aj»ns» ieri dimineaijt, însurat» astt-zi la trei ore! Numai marinarii sniu st mi fakt alaicrile k»m se kade. Dar iele alte formalitt|jî, aminti k» lemere Dan-glars . konlraklul» , înskrisele ?... Kontraktulu, zise Dantes rîzîndu, kontraktalk zi kt e ftk»t»: Mercedes n’ are nimik», mi eu tot» ka mi ea. Ne kisitorim» s«li regimul» komsnittgii, ealt! Asta n'a Ibst» mult» de skrisS, iui nu va fi skumnu de nltlil». Aslt glsmt ftkîi st se naskt o nost b»k»rit mi un» bravo din toate ntrgile. — Ama dar ieia we kredeam» noi kt e lina fidan-gnlielor». e kiar» lina de nsnlt? 11a 11», zise Dantfes ; nu vejji nerde nimik», ligi Iii meie. Mtne dimineaut nirku la llaris», natru zile nen-Iru dus». nnlru zile neutru întors», o zi ka st mi îndeuli-nesku in konsie era ncm»lpmijii de loksl» lor» sc skxlasen, de la masi mi se dsseseri st> iueazi ne lingi aljiî vciini. Tojii însensseri a vorbi de o daţi. uii nin)»l»î n» era aminte st> rcsnnnzi la neia ne i ziiea întrevorb'torsl» sek, ni n»maî la neia ne ksijeta el». Ilaloarea l»i Fernand» treksse mbî ne obrazii l»i Danglars; kils nenfr» Fernand» înss-inî, el» n» mai triia mi semina ka »n» damnat» în lak»l» de fok». Dintre nei din tîi» se sk»li. mi el» mi se nreîmbla în Ixngs iui în latS nrin sah., nerkmd» a mi denirta srekia de sgomot»l» kirnliuelor» mi cie nioknirea naxarelor». Caderousse s’anronii de el» în moment»lk kmdx Danglars, kare semina ki> f»qia, se alhtsrase de dîns»l« într’»n» kolp alk salei. — Intr’ adevir», zise Caderousse kirsia fr»moase!e maniere ale l«î Dantes mi maî vîrtos» vin»l» nels l»»n» al» m>rintel»î Ilamlil» i stersc toate remiuiiuele de »n> ale ki-ria seminjie le ar»nkasc în s«llct»l« se» ferinirea neastenta-It. a l»î Dantes, e sn» biiatx nrea bsnk Dantes, mi, kmd» îl» vtzn mczîndk ama anroane de fidanjjata l»i, zik» ki> ar» fi «nk mkat» st i faki nineva «rîta gl»im> ne kare o koin-nlotap ieri. — Ama, zise Danglars , vhzsinl ki l»kr»l» n'av» nini o srmare. Bietsl» D. Fernand» era într’o ast»-fel» de rea siare, înkit» mi se r«nsese inima la înnenst» vTzînd»-!»: dar, din min»t»l» kindk mi a venit» în fire mi s‘a fi-k»t» fratele miresei rival»l»î se», n» mai remine nimikk de zis». Caderousse se siti> la Fernand»: era vîm>t». — Sakrifini»l» e k» atil» mai marc, »rmi Danglars, k» kit», într’adevir», d fata maî frxmoasT. La drak» ! ie 72 BIBLIOTECA LITTERARIA fericit» £ fiitorsl» me» kanitan»! Anii vrea sb mi n»mesk» Dantes nsmaî do»b-snre-zeie ore. — ITlekbin» ? întrebi Mercedes k» voica ei iea dalie: eatb kb a» bbt»t» do»b ore mi ne asteantb Ia dosi mi »n» natrar». — Da, da. si nlekim», zise Dantds sk8h>nd»-se i»te. — Sb nlekbm», ziserb în kor» toijî koinesenii. înlr’aiela-mi minst» Danglars, ie n» nerdea ue Fernand» din oki kare medea ne marginea ferestrei. îl» vbz» deskizînd» nisie oki selbatiii, sk»lbiid»-se ka nrintr’o inis-kare konvslsivb. mi rekbzînd» în mezut» ne rezinibtoarea a-'ielei ferestre. 3Iâî într’aiel» minst», ressni »n» sgomot» s»rd» în skarb: res»net»lk »n»î nas» gre», o larmb de mai mslte voii amestekale k» o gbkbnire de arme. akonerirb es-klanibrile komesenilor». ori kbt» de sgomotoase era, mi a-traserb lsarea a minte generalb, kare se manifesta într’aicl» minut» nrintr'o taiere nlinb de neastîmnbr». Sgomot»!» s’anronii: trei Iovît»re res»narb în »nib. fib-kare se sili la veiinsl» se» k» mirare — în n»mele legii! strigi, o voie res»iibtoare, kb-ria ns resn»nse niiî «nsl». îndatb se deskise suia, mi »n» koinisar» îniins» ks skarna sa, intri în sah> srmat» de natr» soldagi armagî kon-d»mi de »n» kanoral». T)»nb neastîmnbr» «rmi snaima. — lIe este? întrebi armator»!» înaintand» sure ko-misar». ne kare îl» k«nosiea; de sig»r», domnsle. e vr'o gremealb. — Daka este vr'o gremealb, domn»le Morrel. resnsnse koinisarsl», krede kb se va îndrenta gremeala: de o kam dalb, s»nt iifirtblorsl» »ii»i mandat» de arestare: mi, k» toate kb mi îmnlinesk» sariina k» nbrere de re», CONTELE DE MONTE-CR1STO. 73 dar kati s’o îmnlinesk». Kare dintre domnia voastre, domnilor». este Edmondă Dantes? — Toate ki«tit»rele se întoarsei*! kitre j»nele, kare, fiind» foarte miskat». dar konserv!nd»-iiii demnitatea, fik» »n» nas» înainte, mi zise : — E» s»nt. domnsle: se im> vreyi ? Edmond» Dantes . zise komisar»)», in iminele legii te arestez»! — M’arestezi! zise Edmondk k» o naloare «moare, dar ncntr» k»t» ne-fIesibilitT>yii sit»aui»nil; »n» komisar» însinsS k» skarna sa n» mai d om»: e stat»a legii, rese. ssrdi, msti. B-btren»!». din kontra, se renezi kitre oliuer»: s«nt» l»krsri ne kari inima »n»i lat! uii a »neî m»me n» le va nrisene ni'ii o daţi; el» se r»gi., sunliki : lakremele mi r»g!ininyile n» n«t»r.i si. fain. nimikS; k» tonte asestea desnerarea sa orn ama do maro înkbl» komisar»!» f» miskat». Domnsle, zise el», alini-te. noate kt Iii»!» domniei tale va li neîngrijit» vro formalitate de vanvL sa» de sin blate; mi. d»m> toal! nrobabilitatea, d»in> se se vor» nriimi de la dîns»l» toate insemni.mintele se s»nt» de dorit», i se va da eare libertatea. — Ama! dar >ie va si. ziki asta? întrebi Cade-rousse ne Danglars inkrsnlindb-uii snrenseana, ne ktnd» Danglars se nrefisea ki era in mirare. — Ssi» e« ? zise Danglars, ssnl ka tine , viz» soia se se netrese, n» inyeleg» nimik», uii stas amcyilk. Caderoussc kiati din oki ne Fernand»; însi el» se fik»se nevizBt». 74 BIBLIOTECA LITTEBARIA Toati s’iena din ajsns se înfiuimi atsn'iî în mintea sa ks o Isuiditate sniimîntitoare: ars fi ziss «line-va ki ka-tastrofa Irisese vilsls ne kare beyia din ajsns îls arsnkase intre els mi adsuerea sa a minte. — O! o! zise els ks vo>iea sa regsmiti, si Iii oare armarea glsmeî de kare vorbiaî ieri, Danglars? daka va fi ama. vai! de a'iela kare va li likst’o, kiui e foarte trişti. — Ni’ii de ksml strigi Danglars; s'iiî bine, din kon-tra. k’am rsnts xirlia. — N’aî rsnt’o, zise Caderousse. aî arsnkat’o înlr’sns koljjs. eali tots «ie aî liksts. — Tanî, ts n’aî vizsts nimiks: erai beats. — 8nde b Fernands? întrebi Caderousse. — Suiş es? resnsnse Danglars; dsni afauerile sale. nreksm se vede. Dar în loks de a ne oksna de astea, aide jjl si. dims ajstors la bicijiî amirîui de kolo. Inlr’adevirs, în timnsls konvorbirit auesteia, Dantes strinsese, ssrîzînds, mina tstslors amililor» Isî, mi se fiksse iirisoniers, zikînds: Finii în nane, eroarea se va esnlika , mi 6 de krezsls kiars st. ns nn. dsks niuî la înkisoare. — O! firi îndoiali, amî resnsnde iientrs aueasta, zise Danglars, kare înlr’aqels minsts s’auronia, nreksm ams ziss, de grsna nrinuinali. Dantes descinse skara, nreuess de komisarsls noliuieî mi inkonjsrats de soldajji; o triss^i ks nortiya deskisi a-stenla la noarti: se srki într’însa, doi soldaul mi komisa-rsls se srkan dsni dînssls ; uorti||a fs reînkisi, mi trissra nleki sure Marsilia. — Adio, Dantes, adio, Edmonds! strigi Mercedes tnaintinds siire balsstradi. Tlrisoniersls aszi asts strigits din srmi, emit» ka sns iilmsels din inima sfimiati a lidanyateî sale; skoase kansls CONTELE DE MONTE-CRIST O. 75 *r fi din triSKri, strigi: *La revedere, Mercedes!* iui se fik» nevizst» înlr'HnHl» din »npri»rile fort«I«î San-Nikolae. — Astcntnyi-iin. aii, zise armator»]», voi» l»a ica dintîik trissri ie voi» inlilni. voi» alerga la Marsilia, mi vi voi» ad»»ie noKtiyi. . — D»-te! strigări loy! îmiiresm; d»-te mi întoarie-te k»rîiid»! D»n’aieasti îndoiţi nlekare «rmi» »n» moment» de înkremenire sniimîntitoare între toyi iei ic remiseseri. Bitrin»!» mi Mercedes remaseri kitis-va timn» isolajii fn-karc în nronria sa d»rere; dar în nea d»m »rmi okiî lor» se intîlniri; se rek»nosk»ri ka do»i viktime 8'iise k» aieia-iiiT lovit» m . ini s’arsnkan «n»l» as»nra alt»ia. inlr’aiest» ţinui» Fernand» intri, imul» «n» naxark de am ne kare îl» be», mi se d»se si meazx ue »n» ska»n». Intimidarea ad»se ka Mercedes sx meazi ne »n» skasn» veiin» kindk emi din brayele bitmi»!»!. Fernand» m intr’ o miskare instinklivi. îmi trase ska»n»l». El» e, zise l»i Danglars Cadermisse . kare n« ncrd»se din vedere ue Catalan»!». — N» krcz» , resnsnse Danglars, era nrea nrost»: ori k»m va ii însi. kazi lovitsra ne knn»l» k»î a fik»t’o. — N» vorbes'iî de aiela kare 1» a invijjat», zise Caderousse. — A ! în kredinjiT.. zise Danglars. kind» ark li >ii-neva resnsnzitor» de tot» ’ieia ie ziie în vînt»! — Da, ki.nd» tot» leia >ie ziie în vîntk rekade tok-rnaî la uinti. intraiest» ţinui», grsuele se ierka a da «ni în-yeles» arestiril în toate fel»rile. Illi domnia ta. Danglars, zise oare-iine, ie m-rere yi dai desnre asti întîmulare? 1 76 BIBLIOTECA L1TTERAJR1A. E», zise Dnnglnrs, kroz» k'ar» li adss» kiteva kolctc de mărfi nonriti. I >iii- , daka era aieasta, kita si o siil domnia ta. Uaiigliirs, kare era! agentă kontabil». Ama, este adevirat»; dar ageiit»l» kontabil» k«-noasie koletele ie i se deklari: sii» ki ssnlem» înkirkajţi k» bsmbukâ, oati tot#; In. am înkirkat» la Alesandria, la I). Ilastrei, mi la Smirna, la D. Ilaskal; iik im. întrebaţii mal m»ltS. O! mi nd»k» a minte ak»m, m»rmsri bietxlx ta-ti. n. Morrel. Mercedes skoase «n» strigit», bilrinsi» kiz» iikiik skasn». Ax! m»rm»ri Caderousse, m’al întelal», Dan-gîar.s. mi alama a fost» n»si în I»krare; dar n» voi» si. las» si nionm de dsrere atest» bilrink mi asii făli j»-iri., mi oi» si. le sn»i» lot». Tatî, neferititsle! strigi Danglars anskmd# ne (’aderousse de mini, sa» n» resnsnz» de line. Mine jit zise Ivi. Dantes n» e k» adevirats ksluabil»? Bastiment»!» u Ini» la ins»la Elba, »nde el» a destins» mi a reni as» o zi liilrengi. la Porto-Ferrajo; de s’ar» afla as»nn-i vre o skri-soare kare sil# komnromiti, atei kari I» ar» s»stjine ar# Ire'ie de komnlitt ai l»i. Caderousse, k« instinklsl» tel» renede al» egoism»-l»i, îmjelese toati soliditatea ateslsi rayionament»; se »iti Ia Danglars k» nişte okt blegiut de temere uii de d»rere. mi iientr’»!!» nas» te lik»se înainte, fik» dot înderst». — S’ astenlim» al»ntt, zise el». — Da, s’asleiitimiii zise Danglars; daka este inotint», i se va da libertatea; daka e ksluabil», la te si se mat komnromiti tineva iienlr» »n» konsniralor»! CONTELE DE MONTE-CRISTO. 79 — Aidcjii. st. nlekim», iib notă st mal sfaă aii. — Da, vino, zise Danglars înktnlată nentrs aflarea biib! însojjitorB de retragere, vino, mi st’l Itstmă s’o skoatt la kale ksin s’oră nriiene. IUekart: Fernandă, devenindă ean. snrijitiBlă j»n.cî fete, Ist. ne Mercedes de mim, mi o duse la Catalani. Aini'iiî l«i Dantes dasert mi el ne btli-mslă, kare era mâl nerdată, la aleele Meilxanslsi. indati sgomotslă desnre arestarea 1«I Dantes ka a-yenlă bonanartistă se resntndi în lot« oramală. — Agi li krezată aieasta, domnsle Danglars? zise D. Morrel anronitndB-se de ayenlală seă kontabilă mi dtvCaderousse, ktiî se îndrenta mi el» în mare grăbi sure oraniă, ka si afle vr’o nsvelt direktt desnre Edniond» nrin SBbstilBtHl» nrokHrorBlBî regelsl, D. Villefort, ne kare îls kB-nosnea iiBjjină; ani li krez»tă aieasta? — O Doamne! resnsnse Danglars, jiî am siibsb, dom-n»le, kt Dantes, firi nisl ană k»vînl» remtsese Ia inssla Elba, ini siil bine ki aweasla ml detesc oare-kare nrenasă. — Dar al mai vorbită mi altora, afart de mine, desnre nreiiBSBlă anesta ? — St. fereaskt Damneze»! domnale, adt»yi Danglars îniet»;. snii bine kt din ka»sa BiikiBlBl domniei tale, D. Policar Morrel, kare a servită sb1> qelă altă, mi kare 118 ml as-kande kayelBlB, Ismea are nreiiBSBrî kt al li dorindă reyi-niBlă Ibi Nanoleon; ml ară fi fost» teann. st. fakă vr’Biiă rea IbI Edmondă mi ne »rmt domniei tale; ssiită nisie iBkrBrî ne kari silă saballernă â datoră a le snsne armator»!»! seă mi si Ie askanzt de iei aiul. — Bine, Danglars! bine, zise armalorBlă, eşti biib bliată de omenii; mi că kByetasem mai din ainte la dom- 80 BIBLIOTECA UTTERARIA nia la, la întîmnlare daka Dantes era si deviii kanitan» ală Faraonului. — Me fel», domnule? — Da, întrebasem mai d'înainle ne Dantes 4e idei avea de domnia ta, mi daka n» i ar» veni neste voii a te Ijine la nost»!» domniei tale, kiiî, nu siis nentr» ie, mi se niruse kx erau» kam rene unul» kitre alt»l». — Iili ie a resnsns» el»? — Ki kredea într’adevxr» ki in oare-kare îmnre-j»rare ne kare n’a voit» si mi o nsmeaski, a fost» kam ne-drent» In nrivin||a domniei tale, dar ki ori kare nersoam. a-vea înkrederea nrmatorslsi avea mi ne a sa. — Dictai» Dantes! zise Caderousse. 4e este adevărat» e ki sc alli »nk bxiat» minsnat». — Ama este, dar nîm »na alta. zise Morrel, eati Faraonulu fin kanitan». — O! zise Danglars, kati si suenui», fiinds-kx n» nstems uleka înainte de trei lani, ki nîn’ atenii Dantes îmi va rekimta libertatea. — Firi îndoiali; dar nin’ alsnii? — Ei bine/ nîn’ atomii, eatx-mx, domnsle Morrel. zise Danglars. S'iii ki ksnosks maniarea »neî koiibiî ama de bine ka mi ’iel» d’întîiS kanitan» kare va li fikst» «iele mai denirtate kilitorie ne mare. Vei avea sn» folos» ser-vinda-te ks mine, kxni, kxnds va emi Edtnonds din înki— soare, ns vei avea si msljismesii niin«I»i: el» va rel»a lo-k»l» se» mi es ne alk ine», eati lot». — M»lu»mesk8, Danglars, zise armator»!»: într’adevir» asta le îmnakx ne toate. Iea dar koraanda, te astori-aez» l’aqeasta, mi nrevegiazi desbarkarea: ori ie katastrofi s’ar» întlmnla indivizilor», ns se k»vine ka afawerile si s«-fen leva. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 81 — Fii linisiit», domnsle. Dar n»tea-va uine-va si I» vazi, ne I>khhI» aqelS Edmond» ? — îlji voi» resinmdo îndali l’aieasta, Danglars. Mi voi» Inierkn si. vorlicskS k» Villeforl mi st. mizloiesk» ne lingi dins«l» In favoarea nrisonier«l»I. Sii» bine ki e kiih regalist» limbat»; dar, ue drak»! ori kit» de regalist» m* iiroksror» al» renul»! si Iii, om» e mi el», ns krez» si ai-bi sbIIoI» re». N», zise Danglars; dar am a»zit» ki e ambiţios#, mi k» asia seamini a fi mi re». — în uele din »rmi, zise Morrel k’»n» s»snins, vom» vedea; d»-le la korabix, mi voi» veni mi e». Mii ninşi ne amîndoi amilii snre a se îndrenta ki-Iro Haini»!» Isstiuieî. Vezi, zise Danglars l»i Caderousse, . Ali,ltt iihiiiiiI ki, în lok» ka aktorii astei siene si fii oonionl din nonor», mateloii,! mi soldaj|î, era iei maî de frunte din souietatea marsiliani. Era nisie vekl magistralii kari domisionasen din sariina lor» ne kind» k» 8s»rnator»ls; vekî ofi-I/ori kari desertaseri din armata franiesi ka si treakiînal»! Conde; j»nî kresk»iji de familia lor», înki ns nrea siguri de esis-liiHjalor», de mi furi natr» sa» linii inul! nlitijiî de aieste familie ka si le iea lok»l», în »rma «rei ie avea nentr» aslS om» ne kare 'linii ani de esil» era si 1» faki martir» mi linii-snre-zeie ani de resta»rare »n» Damneze». Se afla la masi, mi konvorbirea se învîrtia"1 arzînd» de loate natimele din ciioka tmein, uatime ka atitis mai sin>i- » V, de Villefort. CONTELE DE MONTE—CRISTO. 85 mîntifoare, mai viî mi mai învcrmanate In Meazi-zi, înkită de cinul sale de ani «rele religioase vină într’ajatorală are-loră nolili'ie. Imneralorals, reye ală insalel Elita , dam. *ie fase sa-verana ala anei nirjjl din lame, domnindă neste ană nonora de cinci nîni la iuease mii de saflele, dani ce aazi: „Tri-iaski Nanolcon!11 din gara a doai-zccl milioane de sanamî mi în zece limite diferite, era tratată a*ii ka ana om» nerdată nen-Ira Iotă d’aana nentra Francia mi neutra trona. Mayistrajjil nanea înainte gremelele nolitiue, militarii vorbia de Moska mi Lcipzig; femeile de desfacerea sa ka Iosefina. Se n area a-•icleî lainî regaliste, karc era nlini de voiomii uiidetriamfă, na neutra kiderea omalai, ni neutra nimicirea nrincinialaî, kTi reîncenea viaiia nentra dînsa, mi ki emia dintr’ ana visa arîtă. 8na bitrina dekorata ka kracea lai San-Ladovika se rediki mi nroiiaso smitatea reyelal Ladovikă XVIII komese-niloră nel ; ncontii era marliisală de Snn-Meran. l/licrtda loiiHlă, Intre amintea tot» de odati ne esi-lalt.lt. d< lini Iveli mi ne rei,icle înniiciaitors ala Francicî, «nnimiliilM la mare, lianele se înilnari dam maniera din An- 1111a Ir..ile ian desfikari baketele mi îmnlari masa ka ele. ICra ana cntasiasma mal iioctikă. S’ară ani ini el dalia era ani, zise markisa de San-Meran, femeii ka okiala seka, ka bazele sabuirî, ka tar-nara aristokraliki mi înki eleganţi, de mi era de cincî-zeuî de ani: togi acest! revolaiiionarî kari ne-aa gonită mi ne Intri mi noi îl lisimă în nace si konsiiire în vekiele noastre kaslcle ne kari le a» liamnirată ucntr’ană kodra de nine, lin In.udă ka Teroarea! s’ara ani mi el In adevira-tală devotament» era din iiarlea noastn, nentra ki ne ui-nonmă de monarxia ce se derîma, ne kiuda ci, din kontra, 86 BIBLIOTECA LITTERARIA salata soarele 4e resaria uii’mî fa'iea starea ne kanda noi nerdeama ne a noastra; s’ara ani, ka reyele, kare era ala nostra, era ka adevărata Ladovika firea—Ishital», de oare-'ie asarnatorala lora, n'a fosta alta dekata Nanoleon Blestema-tala! Na e aiua, Villefort? — Ziqeal, doamna markisa?... Earta-ma, na laam narle la konvorbire. — Ei! laşa koniii aiestia, markisa, zise ana batrana kare fakase ana toasta; astî konii se vora însara, mi e nrea natarala ka aa sa mi vorbeaska desnre altele, iar na desnre nolitika. A — Iui nera ertare, mama, zise o nersoana jana mi framoasa ka narala blonda, ka okiala de katifea iesta e fanatismala. Nanoleon e Maxometa ala Oiidentalai; neutra tojiî oamenii valgarî. dar nlinî de am- CONTETjE de monte-cristo. 87 f)ilji»ni înalte, el» n» e nemai »n» legislator» mi »n» magis-Ir». dar e înki »nk lin». Ii'iikI» egalitigii. — Al» egaliti|jil! siriei markisa. Nanoleon tin»l» e-galiti[iii! Dar mo al fa'ie urin «rniare k» I). de Robespierre? mi se nare ki i fgri lok»l» ka sil» dai Korsikan»l»T; k» toate ateslea. mi se nare ki e destsli o »s»rnare. — N», doamni. zise Villefort, las» ne lii-kare as»-nra nedcstal»l»i se»: Robespierre, n»ne ne L»dovik» XV. ne nalk»l» se»; Nanoleon, n»ne ne Vendome, ne koloana sa; de kit» »n»l» a fik»l» o egalitate kare înjoseşte, mi tel» alt» o egalitate kare !nal|ji, »n»l» a readss» ne regi la nivela gilotineî, tel» alt» a îmlgat» nonorsl» la nivela tron»l»i. Asta n» va st. zikî.. adisgi Villefort rîzînd», ki amîndoî n’a» fost» nişte revol»|jionarî infami, mi ki 9 termidor mi 4 anrile 1814 n» s»nt» do»T> zile feritite nentr» Frantia. mi kari meriţi a li dc-ascmenea serbate de oamenii ye s»nt» amitî ai ordinii mi ai monarxieî: dar asta desl»iieste asemenea te fel», ama kiz»t« nrek»m se alb. Nanoleon ka si n» se mai skoale, d»ni k«m sner», ml a konserval» seizii. Ie si yî su»i», inarkisi? Cromwell, kare abia era ne jsmitate din teia ne a fost» Nanoleon, avea mi el» ne ai sei. — Ştii ki teia te mi sn»i. Villefort. miroase a re-volHjiiBne kale de o nosti? Dar te ert»; n» noate li tineva Iii» de girondin» fin ka si i remiii »n» k»t« ne amîndoî a se »*kn ne nalk» era diametral» on»sc »n»l» k» alt»lk, mi nroba este kt loali familia a remas» înklinati nrinninilors esilauî, de oare-ne m,rinlele domniei tale s’a gribit» a se ralia k» guvern»]» nel» no», ini d«ni mc netiueansl» Noirtier a fost» girondin», kontele Noirtier a devenit» senator». — Mami, manii, zise Menea, s'iiî bine ki era vorba si n» maî vorbeaski nine-va de toate aneste «rîtc ad»nerî aminte. — Doamni, resn»nse Villcfort, mi voi» «ni k» dani i’iela de San-Mdran ka si. jiî nor» k» m»lti «milinui «i-tarea trekslsl»}. De ne si maî rekriminim» as»nra «nor» l»kr»rî înaintea kirora voinna l»î Demneze» kiar» e firi. iih-tere? D»mneze» noate skimba viitor»!»; dar n» noate ninî si modifine trek»t»I». lIeia ne n«tem», noî oamenii, este daka n» si I» renegim», nel» nsniiiss’arBnlviiiiH »n» vil» d’as»nra l»î. Eî bine! e», n» n»maî ki in’ain desmrjjit» de oninisnea, yi înlit mi de n»mcle tatii»! mek. Tatii» ine» a fost», noate ki mal este înki bonanartist», mi se nsmesne Noirtier: e» ssnt regalist» mi iiit> n»mcskk do Villcfort. Laşi si inoari în IrHiiki»!» nel» veki» o rcniiiniiji de msstk revol»yionar», mi »ili-te, doamni, nsmaî Ia vlistar»l» kare se dcnirteazi de tr»nki»18 anosta fir’ a n»tea, mi voi» zine kiar» fir’ a voi si se desfaki de lot». — Bravo, Villcfort, zise markissl», bravo, bine aî resn»ns»! IJIi ek am nredikat» tot» d’aena markisel «itarea trek»t»l»î, fir’ a n»lca s’o îndenlek» vre o daţi; sner» ki veî fi maî ferinit». — Ama, bine, zise markisa, si silim» trekst»!», ninî e» ne voi» maî mslte, mi ne am» învoit»; dar nel» nsjjin» Markisa de San-Merau. 9 90 BIBLIOTECA L1TTERARIA si fii, Villefort neînd»nlekat» ne viitor». St ii» «iui, Villeforl, ki am» resnsns» nentr» domnia ta Maiestiuiî Sale. ki Maiestatea Sa a bine-voit» asemenea si site la rekomandarea noastn (i întinse mina), nreksm »it» ee la r»gmi»nea ie mi faiî. De kit» de ui va kidea la mini vr' »n» konsnirator», ksyeti ki k» alit» mai mslls s»nt» okiî as«iiri-uî sviinds ki eşti dintr* o familii kare noa-te si aibi afane k« aiesfi konsniratori. — Vai! doamni. zise Villeforl. nrolesisnea mea mi mai vîrtos» timnsl» în kare triim» mi ordoni si fi» asnr»-Voi» li ast»-l'el». Am mi av»ts kite-va akssiri nolitiie de sss-Uinst». mi, în nrivinua aieasta, mi am dat» dovezile. Din neferiiire, n’am ajuns» înki la kanit». — Krezî? zise markisa. — Mi e teami. Nanoleon la ins»la Elba e nrea a-nroane de Franiia; înfiuimarea sa. mâi în faya koastelor» noastre, intrejjine sneranya nartisanilor» sei. Marsilia e nlini de ofiuerî k» semi-soldi, kari. în toate zilele, s»b sn» nretest» de niinik», ka»ti learti regalistilor»; d’aii vin» d«el»rile între oameni din klasele înalte, de aii omorsrile în nonor». — Ama este, zise kontele de Salvicux, amikk ve-ki» al» domn»l»i de San-Meran mi kambelan» alk Domn»l»î kontelsî d’Artois; ama este. dar siii ki Smln Alianui îl» stremsti? — Da. a fost» vorba dcsnrc aieasta de kmdk k» nlekarea noastri de la Ilaris». zise D. de San-Mdran. IIJi «nde îl» trimit» oare? — La Smta-Elena. — La Silita Elena! ie este asta ? întrebi markisa. — O inssli ie se afli do»i mii de lege deuarle d'a-*ii, ueste ekeator», resn»nse kontele. CONTELE DE MONTE-CRIST O. 91 — Ama e bine! D»ni k»m ziie Villefort. e o marc nebsnii» si lase 'iine-va km» ast»-fel» de om» între Kor-sika, «ude s' a niskst», mi Nemiole, «ude domnesie înki ksmnato-se», mi în lîiga Italiei din kare voia si fain, »n» regat» nenlr» fiî»lk se«. — Din nefericire, zise Villefort, avem» traktatele de la 1814, mi n« noate atinge cineva ne Nanoleon fir’a kilka aceste traktate! — El bine! le vor» kilka. zise D. de Salvieux. 8i-tatss’a el» d’anroane la ele kmd» a fost» vorba si n»ii si fmn»ui*ie ne hietsls danele d’Enghien? — Da. zise markisa, s’a otirît». Sinta-Aliangi desksrki Esrona de Nanoleon, mi Villefort desksrki Marsilia de nartisaniî sel. Ori ki domnesce regele sa» ki n« domnes'ie: daka domnesce, g»vern»l» se» mi agcnjjiî seî kati si fu tare îndsnlekagi; asta e mizlok»!» de a intîmnina re«l«. — Din nefericire , doamni, zise s»rizînd» Villefort. »n« ssbstitst» al» nrokHror»!»! regel»! sosesce tot» d’a«na dani ne se face re»l». — At»ncî b datoria sa si 1» îndrenteze. — Anii n«tea si ui mal zik», doamni, ki n» n»-lem« îndrenta resl», de kit» îl» resbsnim», eati tot» ie facem». — Ox! domnsle de Villefort, zise o nersoani j»ni mi frsmoasi. fila kontel»! de Salvieux mi amiki a dami-«leleî de San-Meran, silesce-te dar si aibl »n» nroces» b«n« mc kit» vom» fi în Marsilia. N’ am vizat» nici o daţi o k»rte kriminali, mi se zice ki e ceva urea ksrios». — Urea ksrios», înlr’adevirs, damiceli, zise s»b-stitst»!»; kieî, in lok» de o tragedii fint»ili, b o drami adevirali; în lok» de d»rerî jskate. s»nt» d»rerî în fiingi. Anei» om», ce se vede akolo, în lok», d»m kidcreakor- 92 BIBLIOTECA LITTERAR1A tine! si se înloarki a kasi, si lineze ks familia sa mi si se kslie în linişte ka st reîimcani a dosa-zi, se întoarie la înkisoare, snde di nesle omsls siiHiiarilcrs. Vezi bine ki, nentrs nersoanele nervoase ie kasti emoijisnile*, ns se afli alts snektaksls karc s’aibi asemănare ks aicsta. Fii linisiiti, damiicli, de se va înfigiuia îmnrejsrarea, îjiT voi» nroksra asti vedere. — Ne fane si. ne înliorimk... mi rîde! zise Kenea mlinds-se. — lIe vrei... e »iih dsels... Am icrsls de linii mease ori nedeansa ks moartea în kontra «nor» akssauiiio-litiii sas aljiî... ei bine! line siie kile nsmnale se asksts in minslsls aiesta în sinbn, sas ki> ssnts mi îndrentate în kontra mea? — Ox! Dsmnezesls mes! zise Renea înkrsntimds-se din »ie în ie mai mslts, vorbeai! oare serioss, domnule de Villefort? — Ns se noate mal serioss, damiielt, resnsnse js- ncle inaţiistrats ks ssrîssls ne bsze. Iili ks aicste frsmoa-se nroicse ne kari le doresie damiiela ka si msljjsrneaski ksriositatea sa, mi ne kari le doresks es ka si mi mslţis-mesks ambijjisnca, starea lskrsrilors se va faie din ie în *ie mai grea. Toţii aiesti soldaţii al Isl Nanoleon, îiivniaţjî a se dsie ka nisic orbi assnra inemikslsi, krczî ki vors ksţieta dinds foks la o kartsjn, sas mergînds sure baioneta? Fji bine! ksţieta-vors ei oare mal mslts ka si o-inoare sus oms ne kare îls kreds de incmiks als lors iier— sonals de kits ka si. omoare sns Rsss, sns Asslriaks sas sns ftngsrs ne kari ns'ias vizsts niii o daţi? kitre aiestca, asta Irebse, * Mimksrile eufletslul. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 93 fin, asta meseria noastri n’ars fi skssali. Eb însB-mi, kmdS vizs lsiiiids în okil ak8satorsl»I fslijerslB lsminoss aliS torbirii, nn, simijB ks IoIbIb înksraijialS! m'nnrinzS: ns mai e 8ii8 nroiess, ii o Isnt'b; ini Isnt8 în konlra Isi, o!b res-iiBnde, e8 îndoesks, mi lsnta se termini, ka toate Isulele, nrintr’o viktorii sas o învinvere. Eali ie va si ziki a se jsdeka! nerik»lsl» faie eloksinija. 8118 akBsats kare nu ars S8iîde dani renlika mea m’arS faie st krezs ki am vorbiţii res, ki leia ie am ziss e nedeslsiits, firi tirii, neejsnsB. Ksijetaui nsuiiiB la (rafia ie simte biib nroksrors alS regelsî kare e konvinss desnre vina akssalslaî, kmds vede ne ksl-nabilsls seă învineuind» mi înklinatk S8b trisnetele eloksin-lieî sale! AsIb kang s’anleaki mi va kidea... Renea skoase 8nS strigitB suioră. — Eatl ie va si ziki a vorbi! zise bubIb din ko- inesenî: — Eati omsIS ie treime în nisic limnl ka aî noştri zise 8n8 als doilea. — Aslă-fels, zise kiik als treilea, in lea din 8rmi afaiere >ie aî avBt’o aî fosls de minsne, sksmnBlB mes Vil— (efort. Siii bine, ast8 oms kare siisese ne tati-seă, ei bine! e kiars ksm snsiB, Is ai oniorîtg înainte de a 1b atinge kalisls. — O! ncnti'8 natmizi, zise Renea, o! nBuină îmi naşi, ns e destBlB dc mare nedeansi nentrs nisie asemenea oameni; dar nentrB hieyii akssayiî noliliii... — Dar e mai res, Renea, kni reyele e mrintele nuuisnii, mi a voi lineva si restoarne. sas si 8iiI ofiyerK din armia l«I Conde, mi ministrsls a înijeless iirea bine. A'iensh. sisleuiT de kontonire e a Isî LsdovikS XVIII. Asls-fels reucle, karo, fi.r’a ne tre'ie nrin minte, askslla konvorkirea noastre, ne a tnlrersiits zikînds; „Villefort, (tnseiiinni.il Iu. ivijele n’a nronsnwiats nsmele de Noirlier mi din konlrn a nin.snls assur aielsia de Villeiort^, Villefort, a zişii dar regele, va fa'ie o kale bsiiT; e sns jsne koiilk de akuin; mi kare e din Ismea mea. Am vt-y.iJh k« iilvierc ki markissls mi markisa de San-Meran Îs as fi.knls Minere, mi kiars es ’i amî li îndemnats st fa Iu, a-■leash. kisitorii., daka ii» venia întîis ef st mi Meare voia de a o kontrakta.“ Regele a zis» asta, konte? întrebi Villefort n.iiits, Vt reuortS kiars ksvintele sale, mi daka va voi înnikissls hi Iii. I'ranks, va nn.rtsrisi ki, >ieia *ie vt renorts In iiiinnlslii n'iesln se nkourdl. de ininsne ks «iei» ie i a ziss regele lumi ml ki.mlft i a vorbiţii, iiksiu incase IsnI, desnre nanei ca In lude a miel lo.sfclorio Intre lila sa mi domnia ta. I'.'de ndcv i.rats, zise markissls. Ol dar vois li dator# lots aiestsî nriniine! Asts-lolh, *ie 11111111 fa'ie ka st ls servesks? Ve/,I ama, zise markisa, eatT ksm le isbesks; vin. ti ii H konsnirntors în minslsl# anesta, mi va fi bine vonlIM. Illi e#, mani i,, zise Renea. rogs ne Damneze# hi. ns te askslte, mi ht trimiui D-lsi de Villefort nsmaî nimic xogimorl, nis'ie biejjl bankrstari mi nisie tikTlomî înie-Ii.lori; iiIsii'jU anii dormi mi ctf în naie. — Asta e intokmnl, zise Villefort rîzînds, nar kT at li urulK snsl mediks mikranie, nojare mi nisk’i.tsre de vesni; 96 BIBLIOTECA LITTERARIA toate lakrarile ie komnromita namaî nelea. Daka voiesii sx im» vezi nrokarora alk reyelai, din kontra, areazx-mi ni— swe boale snximînlxtoare a kxrora karx faka onoare me-dikalaî. în minatala awesla, iui ka kam întîmnlarea ar» fi a-stentata nsmai sx aazx ararea 1«I Villefort ka sx i se îmnli-neaskx, ană valet» de kamerx intri iui i zise kxte-va vorbe la «rekix. Villefort nxrxsi ataimi masa qerîndă sk»se, iui se întoarse d»ne kxte-va minate k» faua deskisx mi k» bazele sarîzxtoare. Henea îla nrivi ka amor»; kx'ii vxzată aslă-felă ka okii sei albaştri, ka falia sa malx mi ka favoritele sale negre kari i înkadra obrazala, era ka adevxrat» ana jane eleganta mi framosa; asla-lela tota suiritala fetei se uxra atîr-nata de bazele sale astenlxndă sx i esnliie kavîntala neutra kare desuxrase într’ana minata. — Ei bine! zise Villefort, mai adineaori, doriai, da-miielx, sx aibî de bxrbata ană medika. Am nela nauină ka diswiulii lai Eskalana (înkx se vorbia asta-fela la 1815) astx asemxnare, kx niii ora de fayx na e a mea, mi kx vina sx mx sanere, kiara kxnda mx alia alxlare ka domnia ta, kiară la masa fidanualielora mele. — I Mi neutra kare kavintă le sanxrx, domnale? întrebi framoasa fatx k’ana neaslîmnxră amor». — Vai! nentr’ană bolnava kare, de va trebai sx kre-dema leia >ie mi s’n zisa, se aflx la eslremitute: astx dalx, e ana kasă grava, mi boala ananjiX ualkală. — Ox! Damnezeală mea, strigi Renea nxlinda-se. — inlradevxra! zise adanarea într’ană glasa. — Se vede kx s’a deskonerita namai vre ană mika komnlola bonanarlistă. —- Este ka natinux? zise markisa. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 97 — Eati skrisoarea densniiirii. IIii Villeforl liti: „Domii»lk iirok»ror» ni» m,irl»i i> îns'iiinjjatH, de sn» „umili» al» lron»l»I mi al» reliuiunii, ki n»mil»l» Edmond» „Da a tos, al» doilea ulii viismI»! Faraonii, sosit» azi dinii— „neau/i* do la Smirna, d«in. 'ie trisese la Neanole mi la „Porlo-Korrnjo, a Io,si» iiiHininat» de Murat k» o skri-„Honrn urni rn »s«ninlor»l«, mi de »s«r[iator»l» k’o skrisoare „neiilr» komilelnl» boiianurlisl» din Ilaris». „Va iiKlea avea 'lineva dovada desnre krima sa are-„sl i.imIk-Ik ; kiii se va afla asii. skrisoare sa» as»iiri'i, sa» „la lali.1» se», sa» în kakina sa din vasal» Faraonii.''1' Dar, zise Renea, asii skrisoare, kare e o skri-loaro anonimi., e adresaţi la doinaşi» nroksror» al» reţielsî, Iar ii» domniei tale. Da, Inşi nrok«ror«l» renelsi linsesie; în linsa sa i'lilslolii ho di Holirelarslnl se», kare are misisnea de a de-nltldc nltiIfioiilo a dedus» dar no loieasta, a u»s» si mi lunile ml, iionllMidii mi, a dai» ordin» iienlr» arestare. A I» lei» dar k»liiubil»lK e arestat»? zise markisa. Adllii iik»sal»l«, zise Renea. Da, doamni, zise Villeforl, iui d»ni k»m av»i adineaori onoarea hi o zik» damiaelel Reneu, de se va afla tdiri,soarea de kare e vorba, bolnavsl» e foarte bolnav». - illi «ude <3 neferiiital» aiesta? întrebi Renea. — Akasi la mine. — D»-te, amiliHl» ine», zise markissl», n» yl linşi din datorii kţi si stal ke noi kind» serviiisl» renelsî te a-steauti într’alli narte; d»-te dar snde te asteanti serveriel» revelai. — O, domn»le Villeforl, zise Renea imiiru»nind»-uiî lumile, Iii iudsritor», e zisa fidanualielor» domniei (ale! Contele de Monle-Criito. Voi. I. * 98 Ml BIjIOTKCA littkkaria. Villclbrl okoli masa, mi, anroniinda-se de skaanal» fetei, se iezi mi. de snatele lai mi i zise: — Ka si te sk»teska de »n» neastîmnir», voi» laie lol» *ieia 4e voi» natea, skannn. Renea: dar, daka semnele vor» (i sigare, daka akssarea este adevăraţi, va trebai tb-iali asii. barsiani rea bonanartisti». Renea se înflori de a'ieastT. vorbi, tiiati, ki4î a4en-sti baraiani de kare era vorba st. se taii era »n» kana. 15a! ba! zise markisa, n’askalta asii fetimoara, Villefort, se va deda ea. Illi markisa întinse l»î Villefort o mint askati, ne kare el» o sirati, nrivinda intr'niela-ml timna ne Renea uii zikîndaî din okî: — Mina ta o sirats sa» ael» nsnin» ne kare aiuî voi si o sir»t» în minatala anestn. — Triste semne! marinari Renea. — Inlr’adevir», danmeli, zise markisa, ai o koni-Iirii de kare s’ar» desnera 4ineva: te întreb» 4e are a falje destinai» stat»l»i k« fantasiele tale de simtimenl» mi simjii-riele tale de inimi. — O manii.! marm»ri Renea. — Grnjji’b nentr» regalista 'tea rea, doamni markisi, zise Villefort; îjiî nromila de a ml fa4e meseria de ssbsti— lat» ala nrokaroralaî reijtelaî in konsiiitini, adiki de a fi a-snra de snaimi. Dar, întrViela-mi timn» ne kinda magistrala îndrenta a4este kavinte markisei, lidanuatala aranka ne fsrimî o kia-tilari lidangatef sale, mi as ti kiatit&ri zi4ea: — Fii în mme, Renea; în favoarea amor«lai tea, voia li îndanlor». Renea resnanse l’a4easti kiatitan nrin 4el» mai dahe al» eî s»rîss. mi Villefort emi ka naradisal» în inimi. CAPITULU VII. iXTREBÂTORRLt. Abia emise Villefort din salo de minkare, mi mi li.ni nmskn 'ion voioas’i» lui si. ion aerai# «icIk grav» al» »- nni mim l>i i.înnln l n'irnsl i, l'»nkui»no înalţi. de a nronsnma a- ninn \ li'uci iMiiinnlni sen. I)o4l, k» loali. mobilitatea fisio- iininlcl mir. mobilitate ne kare ssbstitst»!» o stsdiase, nre- K fi in se knvino »n»i aktor» îndeminatik» a faie, de mai iiihIIo ori înaintea oglindei sale, asti dali> av» de l»kr». lui si. ml înkrsnle snrMmeana mi si. mi inl»neie tmssrele. Inlr’mlovir#, afara de adsierea aminte a aiesteî linie noii— li'io we o armase nirintele se», mi kare n»tea, daka n» se dciiirla m»lt» de dînsa, a faie fiitorsl» se» si se abaţi, Cldrard de Villefort era în min8t»l» anela ama de feri'iilk ne kit» este dat» »n»î om» de a fi; kiar» de atsnii inava- yit» nrin sine, oksna la doHi-zeii mi meante do ani »n» lok» inalt» în mamstralara, I»a în kisitorii o nersoani j»ni mi Iramoasi ne kare o I bia, n» k» nai imn, dar k» rayinne, # 100 BIBLIOTECA LITTERARIA. nreksm noate i»bl »n» s»bstit»tH al» nrok»ror»l»i reyelsî, iui afara de fi-Kinascnea sa, kare era însemnaţi, damitela de San-Meran, fidanjjata sa, era dintr’o familii din «iele mai b»ne ale k»rniî din enoka ateia, ini, afan din inflsinjja ta-til»i se» mi a insmei sale kari, neavînd» alt» konils, n»tea s’o konsakre întreagi yinerel»i lor», mai ad»tea birbat»l»i ei tinti-zeti de mii de sk»de, ne kari sneranjiele, ateasti vorbi inventaţi de mizlotitorii kisitorielor», nstea a o fate si kreaski într’o zi nrin moştenirea «neî j»miliuî de milion»; toate ateste elemente »nite îmnresni komnsnea dar nentr» Villefort »n» total» de feritire siluitoare, ast»-fel» înkit» i se nirea ki vedea nete în soare kind» se sita m»lt» Ia viajja sa interioara k» vederea s»net»I»i. La »ini, alli ne komisar»!» nolijjieî kare I» astenta. Vederea »n»I om» negr» îl» lik» si kazi îndati din îniluimile telai de al» treilea uer» ne nimînl»l» material» »nde kil-kim»; îuii konmsse obraz»l» d»ni k»m am» snss», mi, a-nroniinds-se de oliijer»!» drenlijiii: — Eati-mi, domn»le, i zise el», mi ai fik»l» bine de ai arestat» ne atest» om»; ak»m di-mi toate ammsntele kari le ştii desnrc dînssl» mi dcsnre konsnirare. — Desure konsnirare, domnsle, n» stiin» înki ni-mik»; toate xirliele te le am» aliat» assnri’i a» fost» înkise înlr'sn» singsr» tcank», mi s’a» den»s» siyilato ne masa domniei tale. Kit» uenlr» ak»sat»l», I» ai viz»l» d»ni skri-soarea însi-mi kare I» densutii, o kiikIh te se nsmeste Edmond» Danles, al» doilea ne vas»l» k» treikatarte Fara-on»l» kare late koinerti»!» k» bsmbak» între Alesandria iui Smirna, mi kare e al» kasei Morrel mi lii»l» de la Marsilia. — nîn’a n» servi în marina negsyitoreaski, a servit» în marina militari? — O! n», domnsle, e »n» om» foarte j»ne. 102 BIBLIOTECA LITTERARIA. — De k'&uî nnî? — De nosi-snre-zeMe nîni la do8i-zeliî «lelS mslts. Intr’aMestă rninBtă, uii ksm ajBiise Villcfort la kol- yslă stradel Konsilieloră, dani Me a «rmată Strada-Mare, 8ii8 omă, ie se mrea ki Îs astenta în treierea sa, s’anro-nii de dîns»l»: a'iesta era D. Morrel. — Ax! domnale de Villefort, strigi bravslă om» vizîndă ne sbIisUIbIbIb, ssnt nrea feriMită ki te am întîlnită. n»ne—iii în minte ki s’a filială gremeala nea mat stranii, Mea mal neasziti: aă arestată ne ală doilea ală bastimenl»-lsî meă, ne Edmondă Dantes. — O sMiă, domnBle, zise Villefort, iui viă si lă întrebă. — Ox! domnBle, srmi D. Morrel îmninsă de amitia sa nentrs jancle, ns ksnosMl ne anela mc 5 akasală, mi. eă îlă kanoskă: iisne-yî în minte ki e omală Mclă mal blindă, o-mslă Melă mai onestă, uii amî ksteza kiară si zikă omslă kare îmi ksnoasMe mat bine de kită toyî ai marinei negs-yitoresMî meseria sa. Ox! domnBle de Villefort, yi lă re-koinandă nrea sinqeră mi din toati inima mea. Villefort, iirckBin s’a iiBlstă vedea, era din nartida nobili a oraniBlsi, mi Morrel din nartida nlebci; Melă d’în-tîiă era sltra regalistă; Melă d ală doilea era nrciiBsă de bo-nanartistă askBnsă. Villefort se sili ka dcsnreyă la Morrel mi i resnansc ka reneali: — SmîI, domnule, ki noato li blinda Minc-va In vinya nrivati, onestă în daravorilo sale, înviynlă în meseria sa, mi ka toate aMcstca si Iii ana mare kslnabilă, vorbind» noii— tiMesMe; sMiî, na 6 ama, domnBle? TTTi mayistratală anisî asanr’ aMesloră kavinlo din ar-mi, ka ksm ară li voită si le anliMe kiară armator»!»!; ne kindă urivirea sa MerMetitoare se nirea ki voia si nitrsnzi CONTELE UE MONTE-CEISTO. 103 nîni în fandai» inimei a'iestaî orna destala de katezitoră do a mizloqi nenlra alta kitida kita si sqii ka însămi ela a-vea trebainiii> de îndarare. Morrel se romi, kiqi na se simjjia ka konsqiimjin nrca karati în nrivinjj,a oninianilora nabliqe; mi, ne ling" a'ieasla, înkrederea sekretalaî qe i filtase Dantes în nrivinrja întrevederii sale ka marele nmremala mi a kitora-va vorbe qe i adresase imneralorala i kam tarbara riagină minnile. Ka toate astea adaase ka tonală qelaî maî mare interesa: — Te roga, domnale de Villefort, fii drentă dam> kam trebae sa liî, bana dani kam eşti totă d’aana, mi îna-noiazi-ne kita de karînda ne liietală Dantes! TTTi înanoiazi-ne sânt a vorbi revoIaj|ionan> la arekia sabstitatalaî nrokarorala! reyelai. — Eî! ei! zise ela înqela, î n a n o i a z T»-n e... Aqeslă Dantes li-va oare nartisană ala vre anei seklo de karbonarî, de oare-qo nrotektorală sea inlrebainijonz'i. aslă-felă, l’i.r’ a i treqe uriii minte, formala kolckllvi. ? bă na arestată înfr’o kîrqiami., dam. kam mia zisă komisarală; mi mm adaayin ka era înlr'o komminia iiamoroasa, va li vre o vînzare noate. Anol zise tare: — Domnale, noiii si fii ka totala linisqită, mi na vel li Ibkata ana anela nefolositorii la drcnlatea mea dalta aka-salala na e kalnabila; dar daka, din kontra, va fi kalnabilă, traima Intr’o enoka grea, domnale, în kare nenodensiren ara fi ană esemnla fatala: voia fi dar silită s'b mi fakă datoria. Ilfi zikindă aqeasta, kam ajansese la noarla kasei sale, la snatele karia se afla Ilalatslă Drenlagii, intri. nn. rejja, dani qe salata ka o nolileye reqe ne bielală armatură, kare remase înkremenită în lokală aude lă li,sase \ lllnforl. Antikamera era nlini de gindarml mi de nyonjji d'ai 104 ItlIILIOTECA LITTERAltlA noliuiol; In mizloksl» lor», nrisonicrsls sta în niiioarc linis-■liln mi nemiskats, dar akonerits de oki înflakiraiji de sn. Villcfort slrebits antikamera, arsnki o kistitsrT, iie-ziuii assnra lsi Dantds, uii dsni ie a lsats »n» teanks de xirlii 'ie i le dctc sns ayents, desni>rs zikînds: — St> s’ adski> nrisoniersls! Ori ki,ts de reiicde fs aieasli kislilsn, fusese de ujsnss l«î Villcfort sure a un faie o idei. dosare omslS ne kare era si. Îs întrebe: reksnosksse inleliyinjia într’aiea frsnte lata, mi deskisi, ksrai,ii»I» înlraiels okis înliut» mi într’aiea snrinieam, înkrsntati, mi Irankejica într’aiele baze dese ini semi-deskise, nrin kari se vedea sus îndoita mir» de dinul albi ka ivorisls.* Înlîia întintrirc fssose favorabili, Isî Danles; dar Vil-lefort aszise zikînds-se ama de adesea, ka o vorbi, de nro-fsndi. nolitiki,, ki> ns se kr,dea a se înkrede 'line-va în mis-karea sa d’întîis, fiind»—kT> era lea bsm>, ncntrs-ki, anliki, masima la întinerire, fir’ a îjine sokoteali desnrc diferinua ie se afli» între aieste dosi, vorbe. Onri dar aieste instinkte bsne ie voia si, i konrin-zi inima ka de akolo st. dea asalt» sniritslsl ses, îmi drese Înaintea oglindci ligsra de zile mari, mi mezs înkrsnlats mi ameninjjitors înaintea mesei sale. 8ns minsts dsm dînssls, intri, Danles. Jsnele era tot» nalids, dar linisiits mi ssrîzilors; salsti ne jsdekitorsls ses ks o nolileue nesiliţi, dsn’ aieia kisti. ks okil sns skasns, ka ksm ars fi fost» în salonsls ar-matorslsi Morrcl. Nsmai atsniî întilni kistitsra inlsnekoasi a lsi Vil— lefort, aiea kistilsri kare 6 nartikslari la oamenii de na- * ObS de flldeml. 106 BIBLIOTECA LITTKRARIK lat», kari hk vorS si Ie mtranzi line-va k»uet»18, iui kari fakS din oklifls lor» o stikli fin Isstr». Atea ki»tit»ri ii» lik» st> înueleagi ki era înaintea d ren tiuit, kare e o fig»ri k» kinsri întsnekoase. — Mine estî, mi ksm te iiBmesqî? întrebi Villeforl resfoind» notele qe i le detese agent»!» intnnd», ini kari de o ori înki se fikssera vol»minoase, atit» de ksrînds se leagi kor«nui«nea snionirielor» de aqest» korn» nefericit» qe se nrmesqe akssat». — Mi nsmesk» Edmond» Dantes, domnsle, resn»nse jsnele k’»n» glas» lin» iui ssnitor»; s»nt al» doilea în ko-rabia Faraon«18, kare e a DD. Morrel mi fii»l». — De kiyî ani estî? »rmi Villeforl. — De nosi-snre-zeqe ani, resnsnse Dantes. — He fiqeaî în minslsl» în kare ai fost» arestat»? — Stăm la qina mea de nsnti, domnsle, zise Dantes k’811» glas» kam miskat», atit» de dsreros» era kon-traslsl» aqelor» momente de veselii k» trista qereinonii kare se îmnlinia, atit» de m»lt» fiqea fajja înt»nekoasi a l»î Villeforl si strelsqeaski din toati l»mina sa radioasa figan a Merqedei. — Stai la masa ta de n»nti? zise ssbstitBlsl» tre-sirind» firi voia l»î. — Da, domnsle, s»nt auroane si mi însor» k» o femeii ne kare o isbesk» de trei ani. Villefort, ori mi kit» de nenisilor» era mal adesea, f» k» toate aqestea isbit» de aqeasti koinqidinui*, mi aqest» glas» miskat» alS l»î Dantes, ssnrins» în inizlok»!» feriqiril sale, era si desteiile o koardi simnatiki** în IkiuIbI» s»fle-t»l»î se»; mi el» se îns»ra, mi el» era feriqits, mi venia si * Stareaja dosi lskrsrl kari se notriveskg. ** Komnstinritoare. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 107 i t»rb»re fericirea ka si kontribsiaski într» a strika veselia »n»î om», kare s’ anronia ka mi dînssl» de feri4ire. AstT. anronioro lilosoliki, ksyeti el», va face mare efekt» la întoarcerea mea în salonsl» D-l»î de San-Meran. IJJi n»se mal d’înainte la kale în mintea sa, ne kmd» Dan-tes astenta alte în trebui, vorbele antitetice k» *aj»tor»l» ki-rora oratorii fak» acele frasî ambijjioase de anlasdiri kari fak» adesea si k rea zi. cine-va ki c o adevirati elokninjii. D»ui ce ’mi n»se la kale în mintea sa mik»l» se» k»vînt», Villefort s»rîse ksijetind» la efekt»!» se», mi, înlor-kînd»-se kttre Dantes, i zise: — Srmeazi, domnsle. — 4e voiescî si «rrnez»? — De a l»mina drentatea. — Ziki-mî drentatea as»nra kir»î nsnkt» voiesce st. Iii luminaţi. mi i voi» sn»ne t»t» ceia ce sci»; de kit», ada»se el» k’»n» s»rîs», i sn»i» mai dinainte ki n» sci» mari Iskrsri. — Sorvifal k» «sHriialor»l» ? — Kram st. li» inkornoral» în marina militari kmd» a Iu.zhIk. — Se zice ki aî nisce oninisni esaMerate, zise Vil— Ic lori, kir»ia nici ki i snssese o vorbi cineva desnre a-ceasta, dar kirsia n» i nirea re» de a face o întrebare d»ni k»m se face o akssare. — Oninisnile mele nolitice. domnsle? vai! mi e kam rsmine s’ o zik» , dar n’ am av»t» nici odati ceia ce se n«-mesce oninisne: s»nt de nosi-siire-zene ani abia, dam. k«m am av»t» onoare si v’o sn»i»; n« sci» nimik», n» mi e skris» si jok» nici »n» rol»; ii»uin»l8 ce s»nt mi kare voi» li, de mi se va da lok»l» ce I» doresk», o voi» li dator» D-I»i Morrel. Ast» lei» toate onini»nile mele, ii» voi» si 108 BIBLIOTECA LITTERARIA zik» nolitiie, ii nrivalc, se mirţiinoskk în aicstc Ircî sini-timente: isbesk» ne tatii» mc», resnekt» ne D. Morrcl mi a-dor» ne Mercddes. Eati, domnsle, lot» we not» snsne drc-nlujii; vezi ie nsyin» interesant» l»kr» 6 nentr» dinsa. K» kit» vorbia Dantes, k» atit» se sita Villeforl la faiia sa d»li? tot» de o daţi. mi deskisi, simijia ki i venin în minte vorbele ie le a»zise de la Renea, kare fir’a 1» ksnoasie, i icr«se indslpinţga nentr» ak»sat»l». K» învipl» ic 1» avea s»bstitsl«l« dcsnre kriniT» iui desnre kriminals, vedea, Ia fn-kare vorbia Isi Dantes, o nrobi desnre ino— linjja sa. Iu adevir», asl» j»ne, ar» n«tca ziie lineva a-icst» konil», simnl». natsral», eloksint» de aiea eloksingi a iniineî ne kare n’o afli line-va niii o daţi kind» o ka»-ti, alin» uc isbirc nentr» loijî, nentr» ki era fcriiif» mi nentr» ki feriiirea faie Feri'iijjl kiar» ne ici rei, îmîrevir-sa nîni în fajji dslica afabilitate kare emia din inimii. în ki»lil»ra Isi Edrnoml», în voica sa, în nest»lk se», se afla nsmnî mîngîere mi bsnitate nentr» ici» ie 1» întreba de mi aicsla era kilre dîns»l» asnr» mi sever». — lIe Damneze»! zise Villeforl în sine, ealisnkbi-iat» nlikst» mi sner» ki n» voi» faie k» gre» ne Renea st> mî ziki bine aî venit» de i voi» îmnlini întîia rekomandarc ie mi a fik»t»; asta îmî va da o b»ni strînsoare de mini înaintea Ismii înlrcyi mi o nliksti sirstare într'»n» kolu». Illi l’aieasti sneraniji d»lie fajia l»i Villefort se în-viori, ast»-fel» în kit», kind» îmi întoarse ki»lit«relc de la k»yetarea sa kitrc Dantes, Dantes kare «rmasc toate miskirile lisionomieî j»dekitor»l»i se», ssridea ka mi ksye-tarea sa. — Domn»le, zise Villefort, ksnosii si aibî oare-kari inemiil ? — Inemiii, e»? zise Dantes: am narte ki s»nt »n» * CONTELE DE MONTE-CRISTO. 109 om» nrea mika, în kită starea în kare nit afla na mi faie inemiiî. Kita nentra karaliterală mea kare e kam iste, m’ ama lerkata Iota d’ aana a lă îmblânzi kitre iei sabordinauî mie. Am ze>ie saă dol-snre-ze'ie inatelouî sal» ordinile inele: întrebe'! line-va, domnale, mi voră snane ki mi ia-beskă mi mi resnekti, na kn u’ana nirinte, sânt nrea jane neutra aieasta, dar ka n’ană frate maî mare. — Dar daka n’a! inemivi, noate ki aî ţielomnveî li namită kanitană ne kinda estî de noai-snre-zeHe am ieia ne e ana nosta înalta nenlra starea-uî; este si iei în ki-sitorii o femeii framoasi kare te iabeswe, Meia ue 6 o fe-riiire rara în toate ştirile din lame; aste doai nreferinue a-le soarteî vora li natată si uî faki invidiomî. — Da, aî drentate. Kati si kanosiî mal bine ne oameni de kita mine, mi este ka natinui; dar, dak’ awestî invidiomî se afli nîntre amilii meî, îyî nnrtariseska ki amî voi mal bine si na’I kanoskă ka si na fia nevoita a’î arî. — N’aî drentă, domnale. Kati tolă d’aana, ne kită va li ka natinui, si vazi «line-va limnede îmnrtjaraî: mi în adeviră, îmi nari a li ană biiată auia de demnă, înkită voiă si ini denirteză în nrivinui-uî de regalele ordinare a-lo dreiitiuiî mi si uî ajata întră a fa'ie si easi lamina ko-manikinda-uî denaniiarea kare te adaie înainte-mî. Eati xirtia akasatoare: rekanosiî skrisoarea ? Uli Villefort skoase skrisoarea din nosanaraî mi o în-filjimi lai Dantes; Dantes o nrivi mi witi. 8nă noră treka ne frantea sa mi zise: — Na , domnale , na kanoskă asti skrisoare; & skim-bati, mi ka toate a'iestea are o formi karati. Ori mi kam însi, e skrisi de o mini îndeminatiki. Sânt nrea feriiită, adaase ela aitinda-se ka rekanoswinui Ia Villefort, ki am a 110 BIBLIOTECA LITTERAWA faio k' sns oiiiB nreksm eşti domnia ta, kni în adevtrS invidioşi» meă c sus adevirată inemikă. llli, dsni fslijerelă kare treks în okiî jsnel«î kindă zise aieste vorbe, Villelort n8t8 st înjjeleagi kiti energii violinti era asksnsi în aiea blindege d’întîiă. — IJli ak8in, si vedemă, zise ssbstitstsl» , resnen-de-mi ksrată, demnele, ns ka 8nă akssată j»dekitorel8i seă, dar nrekBin 8nă oină intr’ o nosiuisne falşi resnsnde 8n8î altă omă kare simte 8nă interesă neutre dînsslă: ie Iskre e adevărată într’aieasti akssare anonimi? Illi Villefort arenki k» desgistă ne masi skri-soarea ne kare i o înanoiase Dantfes. — Totă uii nimikă, doimile, mi eati adevirelă k8-rală, ne onoarea mea de marinară, ne amorelă ie lă am nentre Mercedes, ne viajja talii»! meă. — Vorbesie, domnsle, zise tare Villefort. D»n’ aieia adasse înietă: — Dak’ ară nstea si mi vazi Renea, kreză ki ară li m»liismili de mine, mi ki n» m’ ară mai ii8mi tiietoră de kanete. — El bine! nirisindă Neanole, kanitanslă Leclere kiz» bolnavă de o ferbinjjeali în kreeri; neavîndă vre »nă medică în korabii mi nevoindă si se onreaski ue niiî 8nă iiBiiktă ală koasteî, fiindă-ki se gnbia si se dbki la ins»-la Elbeî, boala sa se flit» din ie în ie maî rea înkită, ne la a treia zi, simuindă ki era si moari, mi kiuni lingi dînsslă. “Sksmuelă meă Dantes, îmî zise elă, jsri-mî ne o-noare ki ve! laie icia ie tji voiă ziie; e vorba de ’iele mai înalte interese. u— îjji j»ră, kanitane, i resnsnsei. “— Eî bine! Iiindă-ki dani moartea mea komanda CONTELE DE MONTE-CRISTO. 111 korabieî jii se ksvine ka al» doilea ne estî, s'o iei sure in-s»la Elba, si desbariî la I’orto-Ferrajo, si întrebi de ma-reiiial»l» iei» mare, mi si. i dai aieasti skrisoare; noate ki at»niî ui se va da o alţi skrisoare mi te va însT.riina ks vr’o misisne. Asii misisne kare era si mi se dea mie, Dantes, o vei îndenlini în lok»-mi, iui toatT. onoarea va li ne semni-yi. “•— Voi» laie aieasta, kanitane; dar noate ki va li k» nstinui si ajsngi line-va ama lesne ksm ksyeui lîn— ŞT. maremal». “— Ealb sus inel» ne I» vei faie st. i se arate, zise kanitansl», mi kare va redika toate grestiuile.,, llli, 1’ a ies te vorbe, îmi dete »n» inel». Era mi timus: d»m dosi ore i veni delir»l»; a dosa- zi mari. — III i ie fiksmi atsnii? — lleia ie se k»venia si fak», domnule, leia ie ori kare alt» ar» li likBl» în loks-ml: ori mi k»m, r»gi-minuile »n»I om» ie moare s»nt« sakre; dar la marinari rugiminuile »n»I mai mare ssntk nisnc ordine «ie kati a Ie îndenlini liue-va. îmi întinsei dar nînzele snre îns»la Elba, «ude sosii a do»a zi; konsemnal ne toati lsinen de ue vas» mi mi detei singsr» jos». flrek»m o nrevizssem mi se fiksri kite-va gretitijjl ka si uit. întrodski lîngi marele maremal» ; Dar i trimisei inel»l« kare era si mi serveaski dreut» semn» de reksnoasiere, mi toate «mele se deskiscra înaintea mea. Mi nriimi, mi întrebi assnra ielor» din »rnn. îmnrejsriri ale moruii neferiiit»l»i Leclere, mi d»m. kxm nrevizsse aiesta, îmi dete o skrisoare ne kare nn. Insir-lini s’o d»k» singsr» la daris». I nromisoi km era vorba st. îndenlinesk» iele din «nm. voinue ale kaiiilan»l«i mc# 112 BIBLIOTECA LITTERARIA. detei jos», regalai îndati toate afawerile korabiei; da-n’aweia alergai si mî viza fidanuata, ne knre o allai mai framoasi mi mai iabitoare ka ni'iî o daţi. Maluamiti D-lsi Morrel, trekarima neste toate a-nevoinuele biseriiesii; în wele din arini, domnale, am stata nrekam ui am snasa la Mina mea de nanii; eram si mi kanana neste o ori, ml aveam aminte si nleka miîne la Ilarisă, kinda, eati-mi arestata dan’anca denaniiare 4e semeni akam o desnrejiai ne kită mi ea. — Da, da, marinari Villefort, totala aiesta mi se nare ki este adevirata, mi daka estî kalnabila, 6 namai din nekagetare; înki mi asti nekagetare este legitimaţi de or-dinile kanitanalai domniei tale. Di-mi asti skrisoare 'ie ni s’a data in insala Elba, di-mi kavîntala ki te vei înfiniuin la întîia nenetare, mi da-te de jii kaati amilii. — Ama dar sânt libera, domnale? strigi Dantes în kalmea bakariei sale. — Da, si mî dai namai skrisoarea. — Kati si Iii înaintea domniei tale, domnale; kiii mi aa laat’o dinnream ka iele alte xirlii, mi kanoskă vre o kite-va în teankala a’iela. — Asteanti, zise sabstilatala, kare mî laa niliria mi minamele; asteanti; kaî era adresaţi? — Domn alai No ir ti er, strada Coi|- He-ron, Ilarisă. Dak’ ara fi kizala ana tnsnctă ne kanala lai Villefort na la ara fi lovită k’o isbire mai renede mi mai nenrevi-zati; rekiza ne fotoliala sea, de ande se skalase ne jami-tate ka si ajangi teankala de xirtie «ie se afla eani la Dantes, mi resfoinda-la în graba, skoase skrisoarea fatali, a-sanra kiria aranki o kiatitan nlini de o snaimi nesnasi. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 113 — Domnala Noirtier, strada Coq fleron No. 13! marinari el» îngilbeninda din mo îu mo mai malta. — Du, domnale, rosnanae Dmilos In mirare; îl» kanosMî? — N», rosiiHiise ka iauoali Villefort, «ii» servitor» kredinwios» al» revelai n» luinoasMo ne konsniralorl. — Este dar vorba do vr’o konsnirare? întrebi, I ţanţoş, kare în'iencu, dani. mo se krezsse liber», ase konrin-de de o simimi mai mare de kita Mea d’intîi»: dar ori mi k»in, domnale, ui am snas’o, ns kanosMeam niii de k»m konrinsala skrisoarei k» kare eram însirMinata. — Da, zise Villefort k’ ana glas» sarda , dar siii na-mele aielsia kitre kare era adresate! — Ka si o da» în mina l»i, domnale, trebaia nea-nirata si 1» shî». — llli n’ ai aritata nimalaî aste skrisoare ? zise Villefort ne kmda Mitia mi îngilbeninda-se k» kita înainta în nitire. — Nimalaî, domnale, no onoare. — Niininl n» snie ki erai nartitora al» »ne! skrisorî mc venia din ins»la Elba mi era adresate D-l»i Noirtier? — Niminî, domnale, afara de iei» ie a dat’ o. — E nrea malta, 6 nrea malta! m»rm»râ Villefort. Frantea l»i Villefort se înlaneka din ie în ie mai malta ka kita înainta snre kanita; bazele lai albe, imnileî tremaratoare, okiî lai arzitori, teiea si nitranzi în mintea lai Dantes Mele mai dareroase temeri. Dan’aMeasli witire, Villefort lisi si i kazi kanalS în mmile sale mi remase ana minata anisata de o grealalo- — O Damnezeala mea! mc este, domnale ? întrebi ka temere Dantes. Villefort na resnanse nimika;-dar dani kite-va mi- Contele de Monle-Cristo. Voi. I. 8 IIIIIUOTKCA MTTKKAJtIA III riale inii redilii kuuala unlida mi deskomuansa, mi inul «liti o duh. skrisonren. Illi zii! ki ns siii ne konrinde asii skrisoare ? zise Villefort. — Ile onoare, Îijî reneta, domnale, zise Dant&s, nh siia; dar >ie a! oare, Damnezeala ine»! o si ui Iii rea, veî si kiimă ne wine-va ? vel si zika ksiva si viii ? —• Na, domnale, zise Villefort skalmda-se, 118 te miska d’ai'iT, si ns zişi niwî o vorbi: ea kati si daa ordine aiil, im domnia (a. — Domnale, zise Dantes atinsa, înneleyeam ka si Uî via înlr’ ajatora, ns alta neva. — N’am trebainui de nimika; o ameueali treki-toare, nimika mai maltă: îngrijesne de însa-yî mi ns de mine; resnhnde. Dantes astenli si la întrebe, dar în demerta: Villefort kiza ean ne fotoliala sea, imse o mim îngeuati ne franţei kare karyea de sadoare, mi, nentrs a treia oan,se naşe si liteaski skrisoarea. — Ox! kmda ara ssi ie konrinde asti skrisoare, zise ela îmiela, mi km dă ara afla ki Noirtier e nirintele IhT Villefort, amî li ncrdala nentra tota d’a8na! Illi din kinda în kmda se aita la Edmond, ka mi kam kmtilara sa ara li natala sfinma a'ieasti barien ne-vizati kare inkide în inimi sekrelele ne kari le nizesse gara. — Ax! si na ne mai îndoima! strigi ela de o daţi. — Dar, în namele neralaî, domnale, strigi neferi-nitală jane, daka te îndoeswl de mine, mi daka mi nrenaî, întreabi-mi, mi sânt gata a yî resnande! Villefort lika o siliniji mare, mi, k’ana tona ne kare voi si Ia faki sigara: — Domnale, i zise, 'iele mai grele sariine resalti CONŢI I.K l)K MONTK-CRI8TO. 115 In nriviii||ii yî do la inlorogntoriul8 mo yi so vii fnie; nu HHiit dar oii sti.iilnH, nreknm kro/usom la îii’kmikIh ^ do a yi da tildele IiIhrlalea; ulii* a nu lua o asemenea mesure, ka-li> hi. ini. komodlN Im judele do intdrukyiuno: do o kain dale, a) vi./.nln Iii ho kinH am urmaţii Iii iirivinya doinniol (alo. 0 ! da, domnule, siriei Danlos, mi yî mulyu-moskH, Iu.ai ai Iii In neutru miii» mal amilii do ketu «mi jude , al InslK unu nmikh. ICI Inii» t am si. Io mai yiu înke klt8-va timnu nrisonierk, kelu mai skurUÎ liniau vomu nutea ; nea d’întîiu saniin. karo so afli în konlra-yî, e aste skrisoare, mi vezi... Villefort s'mirenii de keminu, o arunke în fokK, mi sl'i.t» nîne kendu se nrefxku în 'lenuine. 1 Ui vezi, urmi, elu, o nimiMesku. ()\! strici Dantes, domnule, eşti mai mulţii de kelu dreiilnlen, osii bunetatea. Dar askullemi., urmi. Villefort, dun’o asemenea liniii., Inyeloyl ki. in>ni avoa inkrodoro In mine, nu o ama? Ol dmnnulol ordoni., mi yl voia urma ordinele. .Nu /i r \ dIoliirl. anronii.ndu-fle de june, nu, nu voia ii. ui dah ordine, ni kmisiile. Siiuiio, mi mi. voiu konforma ku ele ka mi ku lllaHO ordine. Am si. Io yiu nîne de scan. aii, în nalalulu Dre-li.yll; noule Ici. va veni alt» «lineva se te întrebe: snune-i lolu stitst»l» iiroksrorBl»! reyelsî euii mi el», mi se d»se iste snre kasa fulanjjatei sale. CAPITDLU VIII. CASTELUL!) D’IF. Strcln.lînda nnliknmcra, komisarala de iuoliyix fi»kk ană genuin la doi uindnrml, kari ho ungeri, anal# da dreanta, ada n’aa ni'iî aaă kavtntă de înfiorare. Ilrekam anartamentala lai Villefort komanika ka Ha— lalala I Irentiuii, tota aslă-fela mi llalatala Drentiiju koma-nikn ka îakisoarea, monamenta întanekosa, kare era liniti do uniata, mi ne kare la nrives>ie ka kariositate, din toate doskizilorile sale kiskate, kamnanila Akaleloră, kare so Inului. In faiji.1. Dam. mal malto intorsilare nrin koridora, Dnntds viza doski/.inda-se o ann. k'o fereslrali de feră; komisarala do nolijj.il. Iuta, k’ana ’iiokana do fera, trei lovitare kari rcsn- Castelulu d’Ii. CONTELE DE MONTE-CB1STO. 121 nara nentr» Dantes ka iui k»m ars fi fostă lovite în inima sa; şina se deskise, amîndoî ţiindarmi! îmninsera «mor» ne nrisonier»!», kare se îndoia înki. Dantes trek» neste snii-mînlitorsl» nrag», mi »ma se reînkise k» sgomot» d»ni dîn-s»l». Ressfla »n» alt» aer», »n» aer» n»t»ros» iui gre»; era în înkisoare. 11» kondssera într’o înkinere destsl» de k»rati, dar zibreliti uii verigati; resslli dintr’aieasta ki vederea lok»-injj,eî sale n» 1» nrea fik» si se teami; ne lingi aceasta ksvintele sabstitslBl»! nroksrorsl»! reijel»!, zise k’»n» glas» ie se nir»se l»î Dantes ama de nlin» de interes», ressna la «rekia sa ka o d»lie nromitere de sneranjji. Era natr» ore kmd» Dantes fssese kondss» în ka-mera sa. Era, d»m k»m am» sn»s», ne la I-i» marţi»; nri-sonier»l» se afli dar îndati în noante. Al»niî, siinu»l» a»z»l»î kresk» la dînssl» din sini]]»!» vedere! kare se stinsese: la *iel« mai mik» sgomot» kare rosbin nîni la dins»l», konvins» fiind»-ki vcnia si i dea libertatea, se slutln renedo mi fiwca »n» nas» sure »uii; dar tndat i. sgomotHl» se ucrdea inlr’o alţi direkj|i»ne, mi Dantes kiden eara ne ski»nel»l8 se». in fine, ne la zewe ore ale sere!, in momental» kmd» Dant&s înqenea si ui! nearzi sneranjja, »nă no» sgomot» se fik» a»zit», kare i se nir» asii daţi ki se îndrenla kitre kamera sa. în adevir», nisie nam! ressnari în koridor» iui se onrira înaintea »me! sale, o keii se întoarse în broaski, veriţiele grinjjara, mi bariera masivi de stejar» se deskise, lisind» de o daţi si se vazi în kamera întsnekoasi simitoarea l»mini a ambelor» toriie. La lsiirea awestor» do»i torjje, Dantes viz» sklinind» sabiele mi mssketoanele a natr» uindarmî. 122 BIBLIOTECA LITTERAIilA El» lik»se doi naiul înainte, remase în nemiskare vi-zînd» anest» ada»s» de n»tere. — Venijjî si mt kistayt ? întrebi Dant&s. — Da, resnsnse 8n»l» dintre yindarml? — Din nartea D-l»î sabstitst» al» nrik»ror»l8î re- yel»l? — Dar aina mi se nare. — Bine, zise Dantes, s»nt gata a vi »rma. Konvin;ierea ki venia si 1» ka»te din nartea D-l»î Villefort finea ne neferinit»l» j»ne si nearzi ori ne temere: înaintinrin 8rmare, k» mintea linisniti, k» îmblctsls liber», mi se nsse de sine în mizloksl» konvoislsî se». O trissri astenia la noarta de la stradi; k»ner»l» era ne kanri, »n» ofiijer» de nolijji:» medea lîngi ksner». — Ilentr» mine b asti lns»ri akolo ? întrebi Dantes. — Ilentr» domnia ta, resnsnse »n»l» dintre uindarmî. tfrki-te. Dantes voi st faki kite-va observări, dar »snioara se deskisc, iui simjji ki era îrnnins»; ninî ki n»lea, dar ninî In. i trenea nrin minte a resista: se afli întrin» minat» me-zînd» în fsndsl» tris»reî intre doi ijindarmî; neî aiul doi uie-z»ri ne ska»n»l» dinainte, mi trissra nea grea se n»se ne kale k» o »r»ire selbatiki. Ilrisoniersl» arsnki okiî ne ferestre; amîndosi era zibrelite, n»mai doar’ ki iui skimbase înkisoarea; de kit» asta »r»ia, mi 1» slremsta »r»ind» kitre o ijinti nek»nosk»ti. llrintre veryelele strînse ne »nde abia n»tea si treaki o mini, Dantes reksnosk» k» toate anestea ki trenea în l»ng»l» stradei Caisserie, mi ki nrin strada Saint-Laurent iui strada Taramis se lisa sure keik. îndati viz» nrintre vergelele tris»ret uii urintre ver- CONTELE DE MONTE-CKISTO. \2>i velele moiiBinentala! lîngi kare se afla, laninda laminele Kon-Seranei. Trasara se onri, ofiuerela de noliuii se dete jos», s’anronii de kornala gardeî; doî-snre-zene soldam emiri mi se înmirairi; Dantks vedea, la lamina reverbcrelora keialaî, sklininda nasnele loră. — Oare nentra mine, se întrebi ela, se desfiiuari o asemenea nBtere militari? Ofinerala, deskizînda ssnioara kare se înksia k8 keia, resnanse la asti întrebare, dar lira ka si ziki ana singara kavînta, km! Danlfes viza între amîndosi mirele de soldau! o kale fikati neutra dînssl» de la trasări mi nîni la norla. Amîndoî yindarmiî kari mezssera ne skaanala d’înainte se detera jos» ne! d’întîi», dsn’ aneia îl» fikari si se dea % mi ela, anoî îl» armari aneia kari sta ne lîngi dînsala. Se dasori kitre o Isntre ie bob marinar» ala vameî o jji— nen do an» la nu» lîngi keia. Soldau» se Bitara k’ana norii do kariosilnto norondi la Dantes kare se viza naşa la mimi lantrot lolil Intre «iot mitra i,iindnrm!, ne kinda ofiuerala sla In lin» i,. O ngadaire tare deuirti lanlrea de la mar-iiine, mitra liinilnrl nlatira ka vigoare sure Pilon. La o stri— gnre 'ie se aazi din barki, lanuala kare înkide nodala se l'fcs’i» in josa, mi Dantes se afli afara din norta. Intiia iniskare a nrisonieralaî, kinda se viza în iniz-lokala aeralal, a fosta o miskare de bakarii. Aerala, e mâ! libertatea. Resafli dar ka tota nentala a'iea adiere vioaii Iwire nda'ie ne arinele sale toate miroasele nekanoskate ale imiiuii mi ale mirii. Ka toate anestea skoase îndati ana •i/isiiiiia: tre'iea ne d’lnaintea anele! Reserve ande fasese alila de leri'iita kiara in dimineaua aneia, în ora nîn’ a na (i a-resliilH, mi nrinlre dcskideren arzitoare a ambelora ferestre, ngiiiimlala voios» ala ana! bala ajanyea nîni la dînsala. \Aa. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 125 Dantes îmi îmnresni mtnile, îmi rediki okiî la ier» uii se rsgi. Barka «rina kalon sa; lrek»se înainte de Tete-de-More, se afla în fa|ja sîn«l«I Pharo; era si maî treaki ne d’lnaintea bateriei; asta era o manonen neînjjeleasi nentr» Dantes. — Dar «nde nn, dHieuî? întrebi el» ne »n»l» din tyindarml. — Vei alia îndali. — Dar înki o daţi... — N» ne este ertat» a ui da niqi o esnlikare. Dantes era ne jsmitate soldat»: a faie întrebiri s«bordina|jiIors kirora era onrit» a resn«nde i se nir» »n» •ie abssrd», mi tik». Atsimi ksuelxrile iele mai streine i treksri urin minte; mi fiindK—kT> n« sc n«tea faie o kilitorii l»ngi intr’o asemenea liarki, mi fiindb-ki n« era niii o korabii ankorati Iii nartea lobului, bre/,» bl. era si I» den»ii ne »n» n«nkt» deni,ilnIli de margine mi si> i ziki Iu, era liber»; n« era legal», ii» li.basen. ni'ii o 'ierbare ba si i n«ii kitsuie: a-mIii ei a nn» semn» b«n» nenlr» dîns»l»; ne lîng’aieasta s»b-•iIiImImIM bare era ntitS de b»n» nentr» dîns»l», n« i zisese ki, iiNinal si n» siikîi iiKinele *iel« fatal» al» l»i Noirtier, n’a-ven si se teami de nimik»? Villcfort n» nimiiise faui k» iIIiishIk aiea skrisoare neriksloasi, sing»ra dovadi ie se afla in bontra l»I? Astcnti dar, m»t« mi ksgelitors, mi ierkind» si m-tr«n/ii, k« aici» oki» de marinar» denrins» la întsnerik» mi dedat» k» snaui»!», în neg»ra nonuii. Lisasen la dreanta inssla Hatonneau, »nde ardea »n« liniar», mi, d»m. ie merseri în l»ng»l» koastei, ajsnsen la lillduimen Catalanilor». Akolo, ki»tit»rele nrisonier«l»î îmi îşf împreună manile, redicâ ochii la ceru şi se ruga. Dantis CONTELE DE MONTE-CRISTO. 127 îndoiri enerijia; akolo se afla Mercedes, ini se nirea în fii-kare minai» ki vedea desemnat» ne uerm»l» întanekos» forma vagi mi neolirîti a «ncî femee. K»m de n» suanea bietei Mercedes an» iiresimtiment» ki amant»!» eî treiea la trei sste de nainî denarte de dînsa? 0 singari lamini strelasia la Catalani. întrebind» nosiyisnea asestei lamine, Dantds reksnosk» kt ea lamina ka-mera fidanjjateî sale. Mercedes singara vegia în toati ko-lonia iea milet. Skojjînda an» strigi!» mare, j»nele nstea fi aazita de fidanyata sa. 0 ramine falşi îl» onri. lle ar» zise asei oameni kari la nizia aazind»-Ia strigmd» ka ana smintita? Remase dar mata mi ka okiî înfiujji ne awea lamini. în timnala aiesla, barka îmi srma kalea; dar nrisoniersla n» k»yeta la barki: ela k»yeta la Mercedes. înilgimea «nai terîma fik» neviz»ti lamina. Dantes se tnlonr.se mi viz» ki barka înainta în largai» mirii. lle Ici.nd» se. »ila, absorbiţii în nrouria sa kayetare, se iiNsen. iiln/.ele ia loknl» Ionelelor», mi barka înainta a-liain Imillnsl de viata. Ka tonii ncnlmcrea se simijia Dantes ka si falii none întrebi.ri yindarmalal, se aiironii de dînsal», ini lam-ila-la du mini. i vise: Kamarade! în namele kons'iiinyei tale, mi ne sobli.yia ta, te jara si aib; îndarare de mine mi si ml res-iian/.I, e« s«nt kanitanala Dantes, Franiesa bana mi leal», de mi nknsnla de na ssi» kare tndare. îinde mi d«>ieuî? sn»-iie-ml, mi, lire leyea mea de marinară, mi voia sanane datoriei mele mi mi voia învoi ka soartea mea. IJindarmală se skirnini la arekii mi se ailî la ka-noiradnlă seă. A'iesta fik» o miskarc ie însemna oaro-kam: 128 BIBLIOTECA LITTERARIA mi se nare ki în nsnkt»!» în kare am» aj»ns» n’art li vre o neksviinui. lili yindarmsl» se întoarse kitre Dates: — Eşti Marsilies» mi marinar», i zise, mi nu întrebi snde menjeni»? — Da, kiwi ne onoare, daka sqi». — N» te taii kan»l»? — Niii de k»m. — N» mî vine si krez». — Mi j»r» ne 4e am mai sakr» în l»me. Resnsn-de-mi dar, le rogS. — Dar konsemnsl»? — Konsemn»l» vi oiiresye de a mi sn»ne ieia 4e voi» alia iieste zeie minste, neste o j»mitâ de ori, neste o ori noate. De kit», mi veyi sk»ti nîn’atsnwi de nesiiinjja 4e mi nare kit» »n» sek»l» de mare. Iui ier» asta ka k»in mî ai fi »n» amik». iSiti-te, n» voi» niii si ini revolt» niij si f»g». LUi ninî ki not» s’o fak» kmd» amî voi-o kiar». Snde ne d»wem»? — Afari n»mai daka n» vei fi avînd» okii legaiji, sa» n» vei fi emil» niii o daţi din norlsl» Marsiliei, dar ai n»tea si giiesii »nde te d»wi. — N». — Atsnm, nriveswe îmnrej»r»-ui. Dantes se sk»li mi arsnki okii snre n»nkt»l» kitre kare se mrea vas»l» ki se îndrenta, mi viz» la o s»ti de namî înainteî înilunulssc stmka iea neagri mi renede d’a-s»nra kiria se rediki întokmai ka o kreasti de kremene în-tsnekossl» haste!» d'If. Asti formi k»rioasi, asti înkisoare îmnrejsrsl» kiria domnesie o ama de afsndi snaimi, asti fortereue, kare laie de trei seksli ne Marsilia si triiaski din tristele sale tradi-jji»ni, aritmd»-se de o daţi l»i Dantes, kare nlnî ki ksyeta CONTELE DE MONTE-CRISTO. 129 la dînsa, i se nxr» ka »n»î kondamnat» la moarte vederea snînz»rxtoarei. — Ax! Dsmnezc»!» me»! strigi, el», kastelsl» d'If! iui ie avem» de fxk»t» akolo? yindarrasl» s»rîse. — Doar’ n» m’or» fi dskînd» akolo ka sx mx înkizx? »rmx Dantes. Kastelsl» d’If d o înkisoare de stat», în kare se înkid» nsmai kslnabiliî nolitiil. N’am fxkst» niiî o krimx. S»nt« jsdekxtori de instr»ki{i8ne sa» niskal-va magistrajjî Ia kastelsl» d’If? — Mi se nare, zise gindarmsl», kx d n»inal »n» g»vernator», temniceri, o garnisonx iui zidsri bsne. Aidi, amiie, n» te faie kx te miri ama de m»lt», kxiî într’a-devxr», in’aî faie sx krez» kx reksnosiî koînnlxierea mea bxtînd»-i|î joks de mine. Danlds strînse mxna Rindarmsl»! înkxt» era sx i o r#nx. ZiiI dar ki. mx d«kk la kastol»!» d’If ka sx mx tnkizi ? IC de krez»tH, rosii»nsc ijmdarmsl»; dar, ori mi k mii. Iminnrade, ii» c de trebsingx sx mx siringi ama de tare. Kxrx vr’o altx informare, fxrx vr’o altx forma- lltate ? — S’a» fxk»t» formalilxjjile, s’a fxkst» informarea. — Ama dar, k» toatx nromiterea D-I»î de Villefort?... — N» sii» daka D. de Villefort jjt a dat» vr’o nro-mitcre, zise gindarinsl»; dar leia ie sii», e kx ne d»iem» Iii liustcl»!» d’If. Eî bine! dar ie faiî? Ei! kamarazilor», alerga yl I Dantes îmbla sx se arsnie în mare nrinlr’o iniskaro ama de renede ka f«lger»IB, dar kare n’a skxnatk însx din vederea denrinsx a gindannslsî; alsniî nalr» brajje genene Conlelt do Monle-Crislo. Voi. I. 9 130 MBLIOTECA LITTERARIA îl» rcuinsri» in moment»!» kxnd» ninioarele sale nxrxsia skîn-d»rele Isntrei. Im» earx în f»nd»l8 bârnei »rh,nd» de l»rbare. — Bine! strigi uindarm»!» n»nînd»î nen»ki»l» Ia neiits, Bine! ealL k8in îjji uit k»vînl»l8 de marinar»! Mai în-krede-le în oamenii iei blxnzi! ei bine, ak»m, sksmn»!» me», mai fi» vre o miskare, »na sing»n» n«mai, mi jji trînlesk» 8ii8 glonu» în kaiiK. Am kxlkat» întîi»l» me» konsemn»; dar, îyi resnsnz», n» voi» lalka ne al» doilea. IJIi ini anleki k» adevxral» karabina kxlre Dantes, kare simyi g»ra jjevei la» i alini,ica lîmnla. 8n» minsl», av» idea de a fane asii» miskare ne i era nonrilx, mi a fane ast»-fel8 s^ înneteze ne feri ni rea ne-aslentati» kare kxzsse assnra l»î mi 1» l»ase de o datx în giarele ei de v»lt»r»; dar tolunai nenlr» la» aslî» neferinire era ne-astentatx, Dantes krcz» k i> ns va iţine insll»: anoi îiui ad»sea-minte de nromiterile D-l»i de Viile!ori; anoi, daka se ksvine s'o mai sn»nem», asti moarte în Ikiid»!» »neî lsntre, venind» din mina »n»I i.iindarm», i sc iri.r» »rîtT. de tot». Kxz» dar nentr» a do»a oara ne skîndsrile bârnei skojiînd» «ii» srlel» de tsrbare mi rozînds-nii mxnile k» fsrix. Mâi în anela-mi minsl» o isbire tare sgsdsi lsntrea. «nsl» din batelarî sxri ne slxnka de kare sc atinsese nrora bârnei; o fsnn. se desfxm»n> îmnrejsr»!» siihî skrinele, mi Dantes înjielese la» sosisem» mi la» lega barka. în adevxrK, gardianiî sci, kari I» iiinea de braye mi de g»Ier», îl» silim, st» se skoale, îl» konstrînsem» si» se dea jos», mi I» lîrîra sure (rentele kari sc »rkx la iioarta netxu»ieî, nc la>nd» oliuersl», armat» k» o msskeli» k» baio-neti», îl» »rma ne la snate. K» toate astea Dantes n» fik» nini o rcsistinux nefolositoare. înnetinia lei nrovenia mai m»lt» din inerj^ix de Unulii din batelari sari pe stanca pe care se apropiam prora barcel. * 132 BIBLIOTECA L1TTERAR1A. ktti din onanere. Era a mejjila iui uiovtia ka ana om» beat»; vtza eart soldau! kari se saia ne niezslK leii renede; simiji nisie trente kari li silia st rediie ni'iioarele; vtza kt tre-iea ne o noarlt, iui kt asta se înkidea dam. dînsala; dar toate astea le simjji makinal», ka nrintr’o *ieaut, fir’ a vedea nimiki nositivi. Na maî vedea niii kiară marea, aslt nemtryinilt darere a nrisonierilori kari nriveska snauiala ka simlimenlali nela sntimîntttori kt n’aa Baterea de a li treie. Se onrirt ani minaţi, mi într’aiesti timnS se ierkt st ui! strîngt minuile. Se aiti. îmnrejaral; se afla într’o karte ntlratt, înkist între natra zidsrî înalte; se aazia na-sali 'iele îimeta mi regalaţi al» sentinelelor», mi, de ktle ori trenea ne d’inaintea a do»t sa» treî resl'rînuer! ltk»te d’assnra zidari lori de lamina a doat saa treî lamintri «ie stre-laiia în întrala kastelalai, se vedea sklininda yeava nas-ieî lori. Astentart akolo la vr’o ze'ie minate. Sigar! fiind» kt na ma! natea st fagt Dantes, vindarmii ila ltsasert libera. Se ntrea kt aslenta ordine; aste ordine sosiri.. — tfnde e nrisonierala? întrebi, oare-kare. — Eatt-la, resnansert qindarmiî. — St viît dant mine, voia st 1» daka la lokainua sa. — Da-te! zisert gindarini! îmbitiniind» ne Dantes. llrisonierala arini, ne kondaktorala sei, kare ila kon- dase ka adevtrala Inlr’o salt mii saterant, ai ktria nereuî gol! mi amezi scmtna maian! în abarl de lakreme. tfnifela de laminara naşa ne ana sktaneli, mi a ktraia f'estilt nlatia într’o antart nataroast, lamina uerejiiî lastrau! a! aiesteî lo-kainue arîiioase, mi artta lai Dantes ne kondaktorala sea, ana feli de temn'mera sabalterna, k’ana norii arîti mi k’o fisio-nomit nroasti. — Eatt-yî kamera neutra asii. noanle, zise ela; e CONTELE DE MONTE-CRISTO. 133 Urzi», mi I). gsvernator» s‘a kslkats. Mine. kmd» se va destenta iui va l»a sqiinjxi. desnre ordinele ie te nrivesk», noate ki yî va skimba lokninua. Ilîni «na alta, eati nme, mi o kani k« am kolo, iui naie în koly«I« aiela: 6 tot?t «ie noate dori sn» nrisonier». Seara b«m. ffli, nîn’a n« ksijeta Dantes si deskizi g»ra ka si i resnsnzi, nîn’ a n« vedea snde nsnea mnea temniierslS, nîn’ a n« kila si vazi «nde se afla kana ks am, nîn’ a n« mî întoar'ie okiî kitre koljisl» »nde I» astenia aiele naie din kari era si mî faki uatsl», temniner»!» lsase laminarea; uii, inkizînds «ma, a rmit» de la nrisonierS a4ea Ismini slabi kare i aritase, ka la likirirea «nai fslyerS, zidsrile nline de «mezeali ale înkisoareî sale. Alannî remase sing»r» în întsnerikS mi în tiuere, tot» ama de m»t» mi tot» ama de întonekos» ka aiele boite al» kirora frig» de giajji îl» siinjjia ki se lisa ne frsnteaî arzitoare. Kmd» înlîiele raze ale zilei a» rcad»s» n«uini l»mini în a'iea ssmmînti, temntaor»)# se întoarse k» ordin» de a lisa ne nrisonicr» akolo »nde se afla. Dantes n» mi skinibase loksl». O mini de fer» nirea ki 1» nironise kiar» în lo-k»I» »nde se onrise în aj»n»: de kits okisls se» nrofsnd» se asksndea s»b o înflitari ie i o fik»se ab»r»l» wel» smed» al» lakremelor» sale. Era nemiskat» mi se sita la nimînt». Asli-lel» netrek»se toati noantea in ni'iioare mi fir’ a dormi »ns singsr» min»t8. Temni4er»l» s’ anronii de dîns»l», se învîrti înmrej»-r»î; dar Dantes se mr« ki n» 1» vedea. îl» bit» ne smeri; Danl&s tresiri mi mî sk»t»ri kansl». — He, n’ai dormit»? zise temniuer»!». 134 BIBLIOTECA LITTERARIA — Nh s'iîh, rcsn»nso Dantta. Tcmniiersls se »iti Ia dînssl» k» mirare. — N» al fc foame? »rmi el». — N» sii», resnsnsc Danles. — Vei ieva? — Amî vrea si viz» ne gsvernatorsl». Tcmnnicrsl» dete din smeri iui emi. Dantes îl» «mii. k» okii, întinse nimilc kitre »uia înlrcdeskisi; dar »ma se înkise. AtKnii i se nir» ki i se sfimii nenlsls într’sn» nlm-set» l»ng». Lakremele kari i înfla uleona ksrseri ka dosi rîsleije; se Irînti k» frsntea la nimînt» iui se r»gi m»lt», adskinds-iui a minte de toalT. viaijaî Ireksli, mi întrebinds-se însă-mi we nikate fik»se ne nimînt», mi alil» de j»nc înki fiind», ka si merite o nedeansi alit» de krsdi. Zi»a se netrek» astS-fel». Abia minki kitc-va în-b»kit»re de nme mi bc« kite-va nikil»rc de ani. tfne-ori sta absorbit» în ksgclirile sale, alte ori se învîrtia îmnrej»-r»l» înkisoareî sale, k»m faieia ie doresii e ks ncnstinui; auia dar n’o mai 'iere, kni n8 s’a mai viz8tg ka 8ng gsvernatorg si viii în kamera ansi nrisonierg, d8ni iererea sa; de kitg, fii destBlg de k» minte, ui se va erta nreîmblarea, mi se noate ka o daţi, ne kindg te vei afla în nreîmblare, si treaki gsvernatoralg; atarni ilg vei întreba, mi, de va voi si ui resnsnzi, asta lg nrivesie ne el». — Dar, zise Dant&s, kils timng nots astenta astg-felg nîni kindg se va înfiuima o asemenea întîmnlare? — A! eati, zise tcmniicrslg, o Isni, trei l8ni, mease I»nî, noate mi sng ang. — E nrea msltg, zise Dantes; voig si Jg vizg kitg de ksrîndg. — Ax! zise tenmiierslg, si te absorbi astg-felg în-tr’o singsri dorinul nenstiniioasi, sag, înainte de linii-snre-zeie zile, vei iiclisni. — A! noyi krede aieasta ? zise Dantes. •— Da, vei nebsni. Totg d’asna ama înicne nebs-nia; mai avemg »n» esemnls aii; snS abale kare lok»ia în aieasti kameri înainte-ul, tot» uromitea kite sng miliong g8vernator8l8î, nsmai kt st. i dea drsmslg, nîni kindg i s’ag smintitg kreerii. — Illi kit» e de kmdg a emitg d’aiii? — Doi ani. — I s’a dat» drBmslg? — Nb: lg ag nssg in temniui. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 137 — Asksltt! zise Dantes, cb n» ssnt abate, n» s»nt nebanîs; noale kt ini voiţi faie ks timnals; dar din neferi-qire, în minstsiB aqesla, ml am înkt minijile în treimi: am st yl faks o altt nron8nere. — Kare? — N’am st ul daă anii milion», kiii n’am attta stare; dar Iul voia da o S8lt de skadc, daka vrei, în zisa ktnds te vei dsie la Marsilia, st te iauil la Catalani, mi st dai o skrisoare 8nei fete kare se nsmesie Mercedes... ni«ri o skrisoare, qi nsmai do8t rîndBri. — Dak' amî dsqe aste dosi rînd8ri mi amî fi des-koneritB, mi amî nerde lok»ls, kare faqe o miît livre ne ans, ftr’ a maî nane beneficele mi mtnkarea; bine vezî dar k’amî fi qelă maî mare nrosts ka st riskS a nerde o miît de livre nentrB trei sste. — Eî bine! zise Dantes, askaltt mi uine minte bine aqeasta: de n8 veî voi st sn8î gsvernatorBlBî kt doreskii st i vorbeskă; do n» vei voi st dswî aste dosi rîndari In Mercedes, sat qelă iisuint st i sn»l kt ssnt aitl, Intr’o zi te voi» astenia dani »ma mea, mi în minatalii ktndîi vei intra, iul voi8 sftrîma kanslîi ks atestă sktsnelB. — M’ameninuî! strigi temniienlS tngînd8-se k’»n» naşă îndenta mi nsnînds-se în antrare; de sig8r8 jji s’aii întorşii kreeriî. Totă ama a înqenatB mi abatele, mi în trei zile vei fi nebana de legata, ka mi dîiissls; bine kt se afli temnijje la kastelala d’If. Dantes lai sktanelala mi la roti îmnrejarala kanalaî scit — Bine! bine/ zise temniqeralîi, fiinds-kt o vrei no-gremită, voi» însqiiniia ne gavernatorala. — Ama vezî! zise Dantes listnda sktanelala josa mi mezînda ne dînsala, ka kanala nlekat» mi ka okiî solbitiqiiji, ka kBm intr’adevtra se ftqea nebana. — Asculta! zise Dantes, nu sunt nebună; poate CAPITOLU IX. Beara ficfa&ţâriî. Villefort, dsni k»m am» sn»s», l»ase cari dram»!» nieueî Marel8î-K»rs», iui, întorkînds-se în kasa doamnei de San-Meran , afli komeseniî ne kari îi tasase la masi tre-k«ijî în salon» iui lsind» kafeaoa. Renea 1» astenia k» o nenaie ne kare o sinaia iui toati so'iietatea *iea alţi. Ilrin armare f» nriimit» k» o es-klamarc generali. — Eî bine! tăietor» de kanete, snrijin» de stat», llr»l»s regalist»! strigi »n»I», ie mai e? si vedem»! — Eî bine! SKiilein» oare ameninjianî de vr’»n» no» regim» al» Teroareî? întrebi alt». — Kmkisnsl# din Korsika cuiit’a oare din ncsnerea sa? întrebi al» treilea. — Doamni markisi, zise Villefort anronimd»-se de fiitoarea sa soakra, vi» si te rog» a ini erta daka ssnt CONTELE DE MONTE-CRISTO. HI silit» a vi ninşi ast»-fel»... Domnsle markis», anii n»teo si am onoarea de a yî sn»ne dosi vorbe în nartikslar» ? — A! dar înlr’adcvir» ki treime si fit icva serios»? întrebi markisa vizînd» nor»l» kare înlsneka frsntea l»î Villefort. — Atit» de serios», înkit» s»nt silit» si vi ier» voia nentr» kile-va zile. Asl»-fel», »rmi el» întorkînds-se Intre Renea, vedeijî dalta trebse si fii serios»? — Meii, domn»le? strigi Renea nenstînd» si mî a-sksnzt miskarea ie i fiica asti nsveli neaslentati. — Vaî! da, zise Villefort; trebse si nlek». — LUi »nde te d»'iî? întrebi markisa. — Asta e sekretsl» drentujiî, doamni: k» toate a-stea, dak’aveijî cineva vre o komisisne nentrs llaris», am »n» amik» kare va nleka la llaris» asti seari mi kare se va însiriina k» nltiere. Toali Ismea se »iti »n»l» la alt»l». — Ml aî icr»l» «nk miii»t» de konvorbire? zise markis»!». — Da, st troieni» in kabinet»!» domniei tale, dalui voiesiî. IVIarkissI» l»i brapl» l»î Villefort mi emi k» dînsslk. — Ei bine! întrebi aiesta sosind» în kabinet»!» se», ie se netreie? Vorbesie. — Nisie l»kr«rî ne kari le krez» ki ssnt» foarte serioase, mi kari fak» neaniratt nlekarea mea la llaris» kiar» în minstal» aiesta. Ak»m, markise, eartt-mî indiskrcta brslalitate a întrebiril, aî venitsri în stat»? — Toatt starea mea 6 în înskrinjjiKnî: de la menso nîni la uieante s»te de mii de franiî anroane. — Ei bine! vinde-le, markise, vinde-le, sa» estl ramate. 142 BIBLIOTECA LITTERARIA — Dar k»m vei si Ie vînz» d’aiii? — Ai »n» aiient» de skimb», n» e aiua ? — Da. — Di-mi o skrisoare kitre dîns»I» ka st le vinzi fir’ a nerde o seksndi; «oale kiar» ki voi» sosi nrea tirztâ. — Drase! zise markissl», si n» nerdem» dar liiim»!». Llii se n»se la o inasi, mi skrise o skrisoare aiieii- t»l»i se» de skimb», în kare i ordona si vinzi k» ori ie nreii». — Aksin ki am aieasti skrisoare, zise Villefort strîngînds-o k» îngrijire în nortfoli»l» se» , îmi mal trebse mi alta. — llentr» line? — llentr» reyele. — llentr» reyele? — Da. — Dar n» kslez» si skri» astx-fel» Maiestiuii Sale. — Ni'iî c» n» o ier» de la domnia ta, dar te în-siriinez» si o 'ieri de la D. de Salvieux. Kati si mi dea o skrisoare nrin mizlok»!» kiria si noi» nitrsnde nîni la Maiestatea Sa fir’a fi s»n»s» la toate formalitiiiiIc de ierere de asdiinj^i, kari mi not» laie si iierz» »n» liinn» nreiiios». — Dar n’ai ne siţiilarslx kare are intnrile sale Ia Tsileriî, mi nrin mizloiirea kirsia noul si intri zi mi noa-nte la regele? —• Da, fin îndoiali, dar n» trebse si îmnarp k» alt» mcrilxlx nsveleî ie o nori». Mi nriieni ? SiBilarsl» m’ar» lisa fircsie în al» doilea rang» mi mi ar» l»a tot» be-ncfiii»l» l»kr»l»i. ÎjiI sn»i» n»mai xn» Iskr», markise: kari-era mea b asig»rati daka voi» ajsmie la Tsileriî iei» d’întîi», kiwi voi» faie reyel»! »n» servili» ne kare n» i va li ertat» si 1» site. — Cariera mea e asigurata daca voiu sosi celfi d’îutîiu la luileril. 144 BIBLIOTECA L1TTERARIA — Dukn esle ama, sk»mn»lk mc», moryl dc te nre-gitesqc iientr» dr»m»; e» voi» kiima ne D. Salvieux, mi I» voigfaie si skrii skrisoarea kare ui va înlesni treierea. — Bine, n» nerde timn», kiqi într’»nS natrar» de ort kat'B si mi afl» ne dr»ml — Onresie-ui trissra înaintea norjjii. Firi niqi o îndoiali; mi vei sk»sa ne lingi markisa, mi ne lîngi damiqela de San-Meran ne kare o nirisesk» înlr’o asemenea zi k» o nirere de re» foarte mare. — Le vei afla ne amîndosi în kabinetsl» me», mi vei n»tea si p iei zi»a b»ni de la ele. — Iui mslpmesk» de o s»ti de ori; vezi de skrisoarea mea. Markissl» s»ni; »n» lake» veni. — Zi kontelsî de Salvieux kt 1» astentl — D»-le ak«m, »rmi markissl» îndrentmds-se kitre Villefort. — Bine, mi d»k» mi nu înlork». Illi Villefort emi ne f»ga; dar, la «iui, îmi ad»se a minte ki »n» s»bstit»t8 al» nrok8ror»l»i regelsi kare ar» fi viz»t» de qine-va dind» f»ga ar» riska si nearzi renasssl» oram»l»i întregi îmi l»i îmblet»!» obiqînsit», kare era k» tot»l» mauistrall La »ma sa, viz» în «rnbri ka o fantasmi albi kare I» astenia în niqioare mi nemiskati. Era fr»moasn konili Catalani, kare, neaflmd» ni-mik» desnre Edmond», emise ne nonlat» din Pharo ka si viii si afle însi-uil k»vînt»l» nentr» kare s’a arestat» amantei» ei. L’anronierea l»i Villefort, se deslini de la nerete de kare sta rezimati mi veni si i taie dr»m»ll Dantes vorbise s»bstit«t8l»i desnre fidanpta sa, mi Mercedes n’av» niqi CONTELE DE MONTE-CRISTO. 145 0 trebsinsn* de a se n»mi ka s’o ksnoaski Villeforl. F» în mirare vizind» frKinsseuoa mi demnitatea konilei, mi, kmd» îl» întrebi ne se fik«se amant»!» eî, i se ni)!'» ki el» era ak»sat»l» , mi ki ea era j»dele. — Om»l» de kare vorbeşti, zise rcnezit» Villeforl, e »n» mare kslnabil», mi n» not» faie nimik» nentr» dîn-s»l», damiteli. Mercedes f» nrididiti de nlmsets, mi, vizînds ne Villefort kt voia si treaki înainte, îl» mai onri o daţi. — Dar tel» n»tjin» snsnemî »nde este; întrebi ea, ka si not» si afl» daka 6 mort» sa» mai trieste? — N» sti», n» mai e în mina mea, resn»nse Villefort. IUi, ssnirat» de atea ki»tit»ra fini mi atea atilsdi-ne rsgitoare, îmninse ne Mercedes, mi intri înkizînd» i»te »ma, ka k»m arS fi voit» si> lase afari atea d»rere 40 i se ad»4ea. Dar dsrerea ii» se lisi si o îmbritiMcaski 4ine-va ast»-fel». Ka siqeala 4en mortali de kare vorbeşte Viryi-lis, omul» nnit» o d»4e k» sine. Villefort intri mi înkise «ma; dar, ajsngîndx în snlonxl» se», i se îndoin> ijenxkii. skoase »n» s»snin» kare senuna a nlinset», mi se lisi si kazi ne »n» fotoli». Alsnsî, în f»nd»l» a4esteî inime bolnave se nisk» întîia semînj|i a »neî bsbe de moarte. Atest» om» ne kare 1» sakrifika1 ambiuisniî sale, atest» inotint»2 kare nli-tia nentr» tatii» se» tel» kxlnabil»3 i se ariti nalid» mi a-meninuitor», dindk mina fidanjiateî sale nalide ka mi dîn-s»l», mi tîrînd» d»ni dîns»l» rcmsmkarea. n» ateia kare fa40 si salte ne bolnav» ka fariomii fatalitijjii antite, dar a4ea msstrare ssrdi mi dereroasi kare în «nclc minste, lo- 1 Jertfia. 2 nevinovate. 3 vinooatS. Contele de Monte-Cristo. Voi. I. 10 146 BIBLIOTECA LITTERARIA. vcs'ie în inimi mi o sfimii la adsacrea n minte a biioI Imite trekste, sfimierea ale kiria dureri svîknitoare suia «nă reă kare se afsndi din ne în ae nîni kindă omoan. Atimni ssfletsls aaestsi omă mai remase înki «n» minată la îndoiali. De mai mslte ori aerase nedeansa ks moarte în kontra akssaijilor», mi asta iib ka vr’o alţi miskare. firi nxmai k8 a ordin»!» de a libera ne Dantks, kiar» de i s’arS fi fntîninlatS ori ne d«n’ aqeasta; dar niqi »n» glas» n» marmnri In ttqere, mi »ma n» se deskise, fort n»maî ka st lase st intre feqior»l» se», kare veni st i zikt kt kaiî de noslt era n»mi la kaleaska de drama. Villeforl se sk»lt sa», ka st zik» mal bine, stri ka »n» om» qe trismfi tntr’ o I»ntt interioara*, alergi la skrii-tori»I» se», n»se în nos»narele sale tot» a»r»l» qe se alia în-tr’ o k»lit, se învîrti »n» minat» ameijit» nrin ka inert, k» mtna ne fr»nte, mi artik»ltnd» ktte-va ksvinte ftrt uiir»; ne erint, simţind» kt feqiorsl» se» i nssese mantela ne »-meri, emi, se ar»nkt în Irtssrt, mi zise k» »n» glas» sk»rl» s’an»qe ne strada Marel»î-K»rs», la D. de San-Mbran. Neferiqit»l» Dantfes era kondamnat»**. D»nt k»m nromisese*** D. de San-Meran, Ville-fort afli ne markisa mi ne Renea în kabinet». Vtzînd» ne Renea , j»nele trestri; ktqî krez» kt era st i mai qeart libertatea l»I Danles. Dar, val! katt s’o snsnem» în r»mi-nea egoism»l»I nostr», inimoasa fetimoart n»maî la »n» 1»-kr» k»veta: la nlekure l»î Villefort! Ka i»bia ne Villefort, Villefort era st nleqe în mi-iihIhI» ktnd» era anroane st devit sou»l» ei, Villefort n» nstea st snsit ktnd» era st se întoarkt, mi Renea în lok» st nltngt ne Dantes, blestemi ne om»l» kare, nrin krima sa, o desntruia de amant»!» el. Dar qe era st zikt Mercedes? Biata Mercedes se întîlnise, în »ngi»l» stradei Lojei, k» Fernand», kare o »rmase; se întorsese la Catalani, iui se arsnkase ne nat»i mai înalt» moartt mi desneralt. înaintea aqestai nat», Fernand» îiwen»kiase, mi, strîngînd» mtna * Din între. ** OsînditS. *** Ffcgsdnise. înaintea acestui patu Femandu îngennchiase. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 149 sa îngiegati, ne kare Mercedes niiî ki kageta s’o retragi, o akoneria ku sirutirî urzitoare, ne kari Mercedes niiî ki Io simjjia. Iletrcka noantea astă-felă. Lamna se stinse lnndă na mai ava antă-de-lemnă: ea na mat viza înlanerikala nre-kam na vizase niiî lamina, mi ziaa o anaki fin ka si o fi vizata ea. Darerea nasese înainleî o bandi ie na o lisa si va-zi alta leva fin namaî ne Edmondă. — Ai'iî eşti ? zise ea în-fine întorkînda-se Intre Fcrnandă. — De a sean, na team nimsită, resnanse Fernanda k’ ana sasnina darerosă. I). Morrel na se uinea de bitata: elă aflase ki în arma interogatoriului seu, Danl&s fusese kondasa la înki-soarc; alanwî alergase la tont amilii set, se înfiijimase la nersoanele din Marsilia kari natea si aibi vre o inllainiji; dar sgomotala se mi rosmndise In junele fusese arestată ka agentă bonannrtistă, mi, fiindă-ki in eiioka aieia ne! mat katezilorî nrivia ka ană visă smintită ort ne nerkare a lat Naiioleon ka si se mat arie ne tronă, întîmninase nretatin-denî reieali, temere mi refasă, mi se întorsese a kasi des-nerată , dar mirtarisindă însi ki nosiijianea era gravi mi ki niminî na natea si faki >ieva. Din nartet, Caderousse era foarte neastîmnirată mi elă mi foarte samrală. In lokă de a emi nrekam fikase D. Morrel, în lokă de a werka ueva în favoarea lat Dantes, nentra kare niiî In natea leva, se înkisese ka doai balilie de vină de kasisă*, mi se nerkase si mî îneie neaslîmni-rală în begii. Dar, în starea minuiloră în kare se afla, doai bati- * BT>8t?>rt fekîit-L din tr’Knfi fel 8 do koakiizc. 150 BIBLIOTECA LITTEKARIA lle era nrea iibijmik l»krs ka st i noati slim/e jsdeknla; rc-inisese dar nrea beat» ka si noati a se d»qe si kaute alt» vin», iui n» atit» de beat» înkil» bejjia si i fi stins» ad»'ie-rea a minte, k» total» rezimat» in faya amîndsror» bslilielor» sale goale ne o masi skiomtmdi mi vizînd» ksm danui la resfrimjerea l»minirii sale k» feştila langi toate fantasmele aqelea ne kari le a seminal» HolTmann ne man»skrise-le sale «mede de noimi» ka o nslbere neagra mi fantastiki. Nsmaî Danglars n» era niqi samrat» niqi în vre »n» neastîmnirs; Danglars era kiar» voios», kiqi îmi resbsnase de »n» inemik» mi mi asigsrase ne Faraom lok»l» qe se temea si n» 1» nearzi. Danglars era »n« om» din aqeia qe sqi» st kalksle mi kari se nask» k« o nani dani «rekii mi »n» kiliinire în lok» de inimi: nentr» dinssl» tot»l» e-ra în lsmea asta ssbslrakijii sa» îmsluire, uii o qifri i se mrea k» m»It» mai nreyioasi de kit» »n» oin», kmd» aqea yifri n»tea miri total»!» ne kare aqels om» îl» n»tea skidca. Danglars se kslkase dar la ora sa obiqinsiti mi dor-mia în linisqe. Villefort, d»ni qe nriimise skrisoarea D-l»î de Sal— vieux, dani mc îmbriniiui ne Renea ne amîndol obrazii, dani qe sir»ti mina doamnei de San-Mdran mi slrînse ne a inarkisalHi, alerga k» uosta ne dramsl» de la Aix. Talii» l«i Danles m»ria de darere mi do neastîînnir». Kit» nentr» Kdmond», anini» , attl» de bine k»noskst» kt a fost» kabi-nel»l» favorit» al» l»î Nanoleon iui al» l»î Lsdovik» al» XVIII mi kare este astt-zi al» l»î L»dovik»-Filin». în aiestk kabinet», reyele L«dovik» XVIII, mezîndk înaintea »neî mese de n»kk ne kare o adssesc de la Har-twell, mi kare, d»nt »na din a'iele manie ne s»nt» familiare nersonayelor» nelor» mari, i nltnea k» nartikslaritate, askslta k» destslt »ui»rin|p> »n» om» ka de Ia «rinii-zem ni-nt la wiiîHî zem iui doi de ani, k» ntrsl» ktr»nt», k» li-g»ra aristokralikt mi k’»nk nort» skr»n»Ios8, ne kti.dk însemna ne marijine »n» vol»ink din Oralii», ediuisnea l«î Gry- întrâ, baroane, ţi spune ducelui ce scii mai noă. CONTELE DE MONTE-CR1STO. 153 phius, destalk de nekorekt* de iui stimat*, mi kare se lo-via malta ka observările iele rcsnikătoare ale Maiest*uiiSale. — Ziwi dar, domnalc... ? întreb* reyelo. — K* sânt foarte neastîmiiărata, sire. — Adevărata! visat’ ai oare ineaiite vane grase mi meante vawe slabe ? — Na, sire, kăwî asta na ne ara fi ananiiata alta seva de k*ta meante ani roditori mi încânte ani de foamete, mi k’ana reye ama de nrev*z*tora, nrekam este Maiestatea Voa-str* , na ne temema de foamete. — De kare alta bisia & vorba, skamnala mea Blacas? — Sire, m* tema k* am kavîntala de a krede k* se redik* o mare fartan* în nartea desnre Meaz*-zi. — Ei bine! skamnala inea konte, resnanse Ladovika XVIII, kreza k* n’ai bane ssiinije, mi swia nositiva din kon-tra, k* timnala c nrea framosa în nartea lokalai. Ori k*ta deomă de snirita era Ladovika XVIII,i nl*-sea glamelc amoare. Sire, zise D. Blacas, selk naijiiia ka s* asigari ana servitor» kredinsiosS, n’ara aatea Maiestatea Voastr* s* trimiu* in Languedoc, in llrovcnna ini înDelfinată, oameni sigari kari s* i fak* ana ranorta desnre sniritala astora trei nrovinuie ? — Canimus surdis, resnanse reyele, însemn*nda mere» ne marginea lai Oraiiia. — Sire, resnanse kartesanala rîzînda ka s* arate k* înuelepea semistikala noetalaî din Venasa, Maiestatea Voastr* noate avea înalt* drentate înkrezînda-se în sniritala iei» bana ala Fran>nei; dar m* tema de avea malt* gre-uieal* temînda-m* de vr’ o înwerkare desneral*. — Din nartea kai? 154 BIBLIOTECA LITTERARIA — Dintr’a Ibî Bonanarte, saă lelă nsuină dintr’a nartidei sale. — Sksmnsl» meă Blacas, zise regele, mi onresiî din Iskrs ks snaimele tale. — Uli ne mine, sire, nu onresiî de a dorini ka sigBranija ie o ai. — Asleanti, sksnmsls meS, asteanti: am o noti foarte feriiiti asanra l«î Pastor cum traheret; asteanti, iui vei urma mai anoi. Se fsk» »n« minată de tnere în kareiiBdovikă XVIII înskrise, k’ ană skrisă ne kare 1» fnea kită de mmsntă e-ra k» nstinii'b, o nosi noti ne marginea Ibî Oraiiia. Llli, d8ni ie a skrisă asti noti: — Krmeazi, skBmnslă meă konte, zise skslinds-se k’enă aeră foarte msIuBmită ka ană oină ie krede ki are o idei kmdă a komandată idea altaia; anneazi, te asksltă. — Sire, zise Blacas, kare avasesc ană min8tă sne-ranjja de a konfiska ne Villefort din orofitBlă seă, sânt silită si uî snBiă In» ns SBntă aiestc sgomote simnle mi firi te-meiă, aste navele simnle în vîntă kari mi neastîmnira-E 8nă omă k8 mingile întregi, kare meriţi toati în-krederea mea iui kare e însiminată de mine a vegia nartea desnre Meazi-zi (daiele se îndoi ana minată zikîndă aicste vorbe), kare sosesie ka nosta ka si mî snaii: Sna mare uerikBlă amoniu i. no reiiele. Alaniî am alergată, sire. — Mala duns ani domum, arini Lsdovikă XVIII în-semnmdă. — Maiestatea Voaslri îmi ordoni si n8 mai stiraieska asanra sabiektalaî aieslaia? — Ns, skBimiBlă meă konte; dar langcsie-gî mina. — Kare? — Ori kare vei voi, kolo la stingă: CONTELE DE MONTE-CRISTO. 155 — Ani, sire? — Îjjî zik» la stingă, iui ka»i}î la dreanta; la stingă mea voi» si zik»; akolo, ama; treb»e si dai neste ra-nortsl» ministr»l»î nolijjieî k» data de ieri. Dar eati D. Dandre înss-mi... N» 6 aiua, ki e D. Dandre? întrersnse L»dovik» XVIII îndrentmd»-se kitre Biiiier»!», kare venia în tr’adevir» si însuiinjjeze venirea ministrslKi nolijjieî. — Da, siri;, D. baron Dandrd, resii»nse suiiersl». — E drent», baroane, zise L»dovik» XVIII k’ »n» ssrîs» abia viz»t»... intri, baroane, iui snsne dsielsî 4eia ie siii mai no» desnre D. de Bonanarte. N» ne asksnde niniik» din kite s'iil, ori kil» de grave ar» fi. Si vedem», ins»la Elba e oare »n» vslkan», uii vedea-vom» emind» din— tr’înssl» »n» resbel» f»Igerilor» ini sniimîntitor»: heliu, hor-rida hella ? D. Dantrd se legmi k» mslti grajjii ne snatele »-n»î fotoli» de kare un rezima amîndosi minile, mi zise: — A bine-voitk oare Maiestatea Voastn a ■ionela nurori»!» de ieri ? — Da, da; dar suniie mi kontel»i, kare n» uoate si dea neste djns»l8, 4eia 'iese kourimlea într’aiel» ranort». SiiKnel k» d’ ainniBnt»!» wc laie »S8riiator»l8 în ins»la sa. — Doinnsle, zise baron»l» koiilelsî, tojji servitorii Maiestiyiî Sale kati si se anlasde în nrivinua nsvelelor» ■iclor» de k»rînd» sosite de la ins»la Elba. Bonanarte... I). Dandre se sili la L»dovik» al» XVIII, kare ok»-uat» fiind» k» înseninarea »nei note, n» rediki nil! kau»l» si askslte. — Bonanarte, »rmi baronsl», simte kiih »rîl» de moarte; netreie zile întreyî urivind» k»m Iskreazi minorii sei din Porto Longone. Baronulu Dandre' CONTELE DE MONTE-CRISTO. 157 — Illi se skarnint ka st i Ireakt de »rît», zise reyele. — Se skarnint? întrebi kontele; qe va st zikt Maiestatea Voaslrt? — Ei! da, sk»mn»l8 me» konte, ai sitat» kii atestă om» mare, aiest» ero», atestă semi-ze», 1» a an»kat» o boalt do nele kare îl» mist»e, prurigo? — Inkt st mai vezi, domnsle konte, srmt minis-tr»l» nolijjiei: s»ntem» mai sig»ri kt neste n»jjin» »s»rnalo-r»l» va nebsni. — Va nebsni? — Va fi nebsn» de legat»: kan»l» i a sltbit». Ani nltnye k» lakreme ferbinjjl, ani leuiint de rîs»; alte ori, ne-treie ore întreyî ne jrerm» arsnktnd» netre în ant, mi ktnd» nealra s’a rekomat» de linii sa» mease ori, se aratt ama de nmljismit» ka mi ktnd» a ktstigat» »n» alt» Marengo sa» »n« no» Asslorliu». ttnesic-te ki> acestea s»nt» nisie-semne de neliHiiit. — Sa» do înueloniisne, domnnle baronii, sa» de în-jielenii»ne , zise LsdovikX XVIII rizînd»: kanitanii iei mari din vekime tot» ast»-fel» îmi netreiea, arsnktnd» netre în mare. Vezi ne Plutarcu în viaija l»î Scipion Africanu. D. de Blacas remase k»yetttor» între aieste do»t negriji. Villefort, kare n» voise st snsit tot» ka st ns iea alt» benefiii»!» întreg» al» sekret»l»i se», i sn»sese k» toate aiestea destsle ka st i takt nisie neastîmntre grele. — Aidî, aidi, Dandre, zise L»dovik» XVIII, Blacas n» e konvins» înkt; tren la nrefaierea «sernalorslsi. Ministrsl» nolijiiei se înklint. — IIrefaierea »s»rnatorKl»i ? înarmări kontele nrivind» ne reyele mi ne l)andr&, kari »rma ne rînd» ka doi ntstorî din Virgiliu. Ama dar s’a nreftk»t» »s»rnator»l» ? 158 . BIBLIOTECA LITTERAR1A. — Kb totul», skBmnsl» rne» konte. — Dar în ie s’ a iirefLk»t» ? — în nritminiele nele bene. Esuliki, aqeasta, baroane. — Eati kem merge istoria, domnsle konte... zise ministrel» k» qea maî mare seriositate din leme. De »m,-zl Nanoleon a f'&kst» o revista, mi fiinde-ki doî sas trei din bitum! 1»1 groxiitoriî, ksm îl nemesie el», anta dorinjja de a se întoarie în Fraimia, el» le a dat» voia zikînde-le si> serveaski ne benele lor» rege. Acestea feri îns»-ail k». vintele sale, domnele konte, s»nt inkredinjjate desnre aieasta. — El bine! Blacas, *ie maî zim akem ? zise regele trisnifitor» ameţind» »n» minat» de a mai stoarce ne vo-Isminosel» skoliast» »ie era deskis» dinaintea I»î. — Zik», sire, kt D. ministre al» nolijiiei sa» e» ne învelim». Dar, fiind»—ki» e k» neu»tinnt ka st se înwele ministrel» nolinjel. neutre ki> are seb nazt mînteirea mi onoarea Maiesttgiî Voastre, e mai de krezet» ka st fi» înnelat» e». K» toate astea, sire, ktnde amî li în lokel» Maiest^yil Voastre , mm voi si, întreb» nersoana de kare i am vorbit»; voi» sttrsi kiar» ne lîngt Maiestatea Voastre ka si i fain, aieastt onoare. — Ii»k»ros8, konte; s»b aesniiiele domniei tale voi» nriimi ne ori wine vel voi; dar voi» st. 1» nriimesk» k» armele în mint. Domnsle ministre, al vre en» ranort» mal no» dekit» aiesla, kt'iî asta are data din 20 felinar», iui senlem» în 3 marţi» ? — N», sire, dar aslciil» 8n»l» din ori în oii. Am emite de dimineaijt, mi noate va li sosit» în linsa mea. — D»-te la nrefekt»rt, mi de n» va fi sosit» vre 8n»I», el bine! eî bine! ermi L»dovikS XVIII rîzînd», fi sn»]»; n» se faie ast»-fel» aieasta? — O! sire, zise ministr»!», m»lu»miti> 1»! D»mneze» CONTELE DE MONTE-CRISTO. 159 în nrivinna aieasta n» e niii e trebBinjji. de inventat»; ne frt-kare zi mesele kanielarieî noastre s»nt» nline de den»n-mrile 'iele mat ann.imnlnte, knri nrovin» dela o msluime de inuil ne snen n«iiiriT> reksnosiimn. uentr» serviiiele ie n» le I'akS, dar ie ar» voi st Ie fak"i>. Ei I«kreazi în vînt». mi snen la. într’o zi a e întîmnlare neastentat"» va realisa oare-k»m nreziierile lor». Bine, d»-te, domnsle, zise Lsdovik» XVm. mi ad»-ijt a minte ki te astent». — Mi. d»k» mi nu întork» într’o klini. sire; în ze-ie minste voi» li aiiT. — IJIi e», sire, zise D. de Blacas, mi. d»k» sr ka»t» ne mesayer»!» me». — Hi asteanti, n»jjin»/ asteant n»uin»! zise L»d.o-vik» XVIII. într’adevir», Blacas, kaU si yt skimb» armele: îyi voi» da «ii» v»lt»r» k» arinele întinse, ginind» în gia-re o nradl karo so icarki în-demert» a skbna, mi k» a-loasli. dovisi: lenax, — Sire, usk»IUi, zise D. de Blacas rozînd»-mî n»m-nil de neuaie. — Vream si> te întreb» as»nra aiest»! nasayi»: Molii l'ugies anhelitu; siii, e vorba de ierb»l» ie fs-yo de l»ii» ? N» estt vînitor» mi l»nar«* mare? k»m gi se nare, dsn’aiest» titl» îndoit», Molii anhelitu? — Min»nat», sire! dar mesagerei» me» e ka ierb»l» de kare vorbesiî, kni a fi>k»t» dosi. s»te do»"» zeii de lege k» nosta mi nsmaî în trei zile... — E mare osteneala mi urnit"» grije, sk»mn»l» ine» konte, kind» avem» telegraf»!», kare noate aj»nye în * îînS slsjhamg din ksrtea revelai, kare nonm'iia assnra takfmsl»! de vîmtoa rea lsnilorS. 160 BIBLIOTECA LITTERARIA trei sa» natr» orc, uii firi ka res«flareaî si s»fcrc kitK de ii»iiiii» t — AxI sire, re» resnlitesiî ne biet»I» biial» kare vine ama de denarte mi k» atita ardoare ka si ad»ki Maie-stijiiî Voastre o siiinni ama de folositoare. Ilriimeswe-lk, iei» n»uin» nentr» D. de Salvieux kare milă rekomandi; nriinesie-l», te rog». — D. de Salvieux, kambclan»ls fratelsî mc»? — Kiar» el». — Ama este, se afli la Marsilia. — Ijjî skrie mi el» leva desnre aieasti konsnirare? — N», dar îmi rekomandi ne D. de Villefort, mi mi în sari ini si I» întrodsk» lîngi Maiestatea Voastri. — D. de Villefort! strigi regele; Villefort îl» kiami ne mesager»!» aiesta ? — Da , sire. — Illi, el» vine de la Marsilia? — în nersoani. — De ie n» mî sn»neaî îndati n»mele se»? întrebi regele k» o smbri de neastîmnir» ie nitrsnse nîni în fajja sa. — Sire, kredeam ki qieslă n«me e neksnoskst» de Maiestatea Voastn. — Ba n», ba n», Blacas; e »n» snirit» serios», înalt» , ambiyios» mal ales», mi, ie Damneze», kali si k»-nosiî din n»me ne tatii» se». — fie tatii» se»? — Da, ne Noirtier. — Noirtier girondiiislă ? Noirtier senator»!»? — Kiar» el». — Uli Maiestatea Voaslri are în servili» ne fiî»l» »-nsî asemenea om»! CONTELE DE MONTE-CRISTO. 161 — Blacas, amikala mea, na iniielei.il nimika; ui am sii8S8 kt Villefort e ambijiiosS: Villeforl ara sakrifika tot«, kinrs mi ne tatila sea, namai ka st. se ajangi. — Alanni, sire, si 1b faka si intre? — Kiara îndată, konte! 8inle este? — Ivală si ni’ astenie josa , în tr7.s8ra mea. — Ds-te de mi Îs kaată. — Mă daka. Kontele euii ka vioinianea anai jane: ardoarea rega-lismslBî sea sinnerS i da doai-zeni de ani. LadovikS XVIII remase singara întorklnda-mi okii a-sanra lai Orajjia ne era întredeskisS mi marmaranda: Juslum el tenacem proposili viram D. de Blacas se arki eara ka aneia-mî vioiniane nrekam se detesc josa; dar kănda se viza în antikamera f» nevoila st. invoane aalorilnfea revelai: veslimîntala noia ulitiH de nalbere ala lai Villefort, koslamala sea kare ns e-ra konformă ka nortala de la karte, înlxrîtase sasnentibilita-lea 1)—IhI de Brdz6, kare fa în mirare vizînda nretinderca nnelai orna de a se arata înlr’ana asemenea norta înaintea revelai. Dar kontele rediki toate nedivele k* «n» singara ka-vînla: OrdinS alu Maiestsuil Sale, mi, ks toate observările ne le finea merea maeslrala deneremonie neutra onoarea nrin-ninialai, Villefort fa întrodasa. Regele medea în anela-mi loka 8nde la lisase kontele. Deskizînda ama, Villefort se viza drenlă fajjă în falii ks dînsala. întiia miskare a janelaî magistrala fa de a so onri. — Intra, domnale de Villefort, zise regele; intra. Contele de Monte Critlo. Voi. I, 11. 162 BIBLIOTECA LITTERAIÎIA Villefort fi,k8 kijjl-va naiul înainte mi astenti. st, I» întrebe reyele. — Domnule de Villefort, »rmi L»dovik» XVIII, eati kontele de Blacas nretinde kt aî neva imnortanls a ne sii»ne? •— Sire, domnsls konte are drentate, iui sner» Ict Maiestatea Voastn, o va reksnoas'ie însx-mî. — Mai Intîis, ini mai ’nainte de ori ne, e ati,l» de mare resl» d»in> încerca domniei tale, krekam vor» sniî si mi faki a krede? — Sire, krez» ki e urca mare; dar, m»lM»milT. gnbiriî mele, n» e fim indrentare, d»ni k»m snerk. — Vorbes'ie întins» daka vrei, domnsle, zise reije-le, karo înienca a se miska vtzînd» fajja D-I»I de Blacas iierilt mi treinsnlsra g!as»l»I D-I»î de Villefort; vorbesne iui mai vîrlos» în'iene (lela imienst»: îmi nla'ic ordinea in ori «ie lekr». — Sire, zise Villefort, voi» da Maiestriiil Voastre »ns ranort» kredinnios»; dar o voi» rsga însi a ins erta daka t»rb»rarea in karo nf a(I» akonere vorbele mele k» oare kare întsnerik». O arunkilsn, de oki» arsnkati as»nra reuel»! d»n’a-nest» esord» însînsitor» înkrediiini, ne Villefort dcsnrc bine-voiniia a»g8sl»l»i se» auditor», mi «rmi.: — Sire, am sosit» kit» de i»te s’a nstst» la I Ia— ris» ka si îns'iiinjjez» ne Maiestatea Voastn, kt am des-koneril»- n» »n»l» din anele komnlole vslgare ini firi. ni ii o konsek»inm, nreksm se urzcsku în toate zilele în rînd»rile iele d»m> «rmi ale iioiioihI»! mi ale armatei, dar o adevi-rati konsnirare, o vijelii, kare ameninin, Ironsl» MaiesliuiI Voastre. Sire, «ssriiator»!» armcazT. trei korabil; arc aminte vre »n» iilan», noale smintit», dar noate mi snximinli-tor», ori kitu de smintit» ar» fi. în minutul» anesta, kals 164 BIBLIOTECA LITTERABIA. st li nbrbsils inssla Elba, ka sb se dala» ns SMis unde, dar negremits ka si» nene a desbarka sas la Neanole , sas ne marginea Toskaneî, ori mi kiarH în Franvia. Maiestatea Yoastrb s'iie nrea bine In. ssveransls insulei Elba arc înki» relanisnî ks Italia mi ks Fran'iia. — Da, domnslc, n s'iis. zise rebele foarte niiskats. mi kiars desnbzi, as foslti msluî de mrcrc kb se fbkssen» kble-va adsnbii bonanartislc în strada Saint-Jacqucs. Dar srmeazî», le rogs: ksm aî aliat» a'icsle ambiisnto ? — .Sire, aste nnrLnsnte le am aflat» de la inlcro— galorisls mc Is am fbksts snsî oms din Marsilia ne karc ls nrevegeam de mslls iui ne karo am nsss st» Is aresteze kiars în zisa nlekbrii sale. AmcsIs oms, marinarii fsrioss mi nrea mare bonanariists , s’n dsss ne fsrimî la inssla Elba; akolo a vbzsts ne marele marcului#, karc ia dats o în-siriinarc vcrbnlb nenlr sus bonanariisls din llariss ne als ksrsia nsme n’am nslsts niai o dalb si» ls l’uks ka st» Îs snsib; dar aneastb însbriinare era ka st» ziks aMelsî bonauar-tisls a riregbti sniritelc nenlr» o inloarMere (Isajji a minte, sire , kb interogatorisli. vorbesMe), nenlrs o Intoariere karc este foarte anroane. — Illi snde e auesls oms? Întrebi Lsdoviks XVIII. — La înkisoare, sire. — Illi asta ui s‘a nirstk kb o sns mo grav»? — Albts de gravii, sire, inkbls, dc mi asts eveniment» m a anskals in mizloksls snci sorbblori de faniilib, kiars in zisa fidanuiril mele. am ribrbsits tot», fidanjjatb mi amili, am ammlts lotul» nenlrs allb datb, ka sb vii» a densne la niMioarelo Maieslbjjii Voastre mi temerile dckari eram konrinss, mi inkredinyarca dcvotamenlslsi mcs. — Este adeviratis, zise Lsdoviks XVIII, n» era sns CONTELE DE MONTE-CRISTO. 165 nroiekl» de kisitorii între domnia ta mi damiaela de San Meran ? — Fata snsia din seî mai krediniiouii servitori ai Maiestmii Voastre. — Da, da, dar st. ne întoarnemk la konwlotS, dom-nfile de Villefort. — Sire. mi e teainx st m> fii. qevn mai mslls delii. Ib knmnlotB ; mi e tearm, sx ns Iii vr' o konsnirare. O konsnirare, în anesti timni, zise I.hdovikb XVIII SBrîzîndă, e sns lskrb’ lesne de meditată, dar e mai greăde kondsss la jiinta sa, numai nentrB-ki, auiezat» fiindk de ieri ne tronul» stremouiilors noştri. aveinS okiî deskimî tot» de o dala asKnra treltatfilsl, asmira nresentBlni iui assnravii-tovBlsi; de zone luni miniştrii mei îmi îndoeskb nrevegerea ka st. fu. bine nxzitS litoralul» Mcditeraneî. Daka Bonnnarte ar» veni la Neanole. koalijtiisnea întrengi ar» li ne maiori, nîifa nu njBime ni'ii la l’iombino: dak‘an. veni la Tosknna, ani nane ni'iiondS In uan. inemikl, dak’ ani veni în Franwia; ark avea ku «Iinsul» numai unu n»innti de oameni, mi o vom8 skoate lesne la knle, dam. Iu.ni îlă Brasno nonorslu. A-sigBn.-le dar, domnule: dar înkrede-te Kb toate anostea ne reluinosiinjja noastre regali. — A! eat'i. 1). Dnndre! strigi, konlele Blacas. în minutul» anesla se araţi ku adeviralii in nragali; Bmel D. minisIrxlB iroliiiiei. nalidă mi tremsrand», mi a kirsiu ki.BtT.tBrT. movi.ia ka kum ars ti foştii konrins'i. do Bimire. \ illelorl I bIvb unu naşă ka si si^retragi.; dar osli'îii-i,iere de nuni a D-IbÎ de Blacas tiu onri. CAPITULD XI. Lsdoviks XVIII, la vederea aiestaî om» ama de tsr-bsrats, îmninse k» Isj^ealrs masa înaintea kiria se afla. — Dar ue ai, domnsle baroane? strigi el»; te a-rinî foarte sanirata: asii Iarba rare, asii îndoiali, aa leva a fa «i e k» icia >ie zinca D. de Blacas mi k» neia «ie mi a întiritS D. de Villefort? D. de Blacas s’ anronia mi el» k» iajieali de baron»; dar snaima k»rlesan»l«î îmnedika trisinfsl» Irsfieî om»l»i de stat». In adevir», în asemenea îmnrejarare, era înalt» mai avantaijios» nenlra dînsal» a li amilita de nrefektsl» uo— lijiiei de kita de a I» amili nrintr’ana asemenea sabiekla. — Sire... îiigini baronala. — Ei bine? zise Lsdoviks XVIII. Ministrala noiiuiei, s»n»nind»-se at»nii miskirii sale de disnersre, ss dsse si kazi la ninioarele l»î Lsdovik» Ministrul» se duse a so arunca la picidrele roROIuf 168 H1BH0TECA LITTERARIA XVIII, karc se trase în anoî k"»n» nas» inUranltiids—ml snrin-leann. — O st> vorbesiî o daţi? zise el». — Ox! sire, ie neferiiire mare! s»nt dest»l» de nlins»? n» nu voi» konsola ni'iî o daţi! — Domnsle, zise Lsdoviks XVIII, îiji ordon» st. vorbesiî. — Eî bine! sire, sscrnatorsl» a nirisit» inssla Elba Ia 26 febrsar» mi a desbarkat» la 1 —ia marţi». — Snde? în Italia? întrebi, k» isyeali rebele. — în Franiia, sire, într’snk mik» nori» lîngi Antibe, la golf»l» Juan. — 8s»rnator»I» a desbarkat» în Franiia, lingi An-tibe, Ia golfsl» Juan, la do»i-s»te liniî-zeiî de lege de la Ilaris», la l-i» marţi», iui tokmal asti-zî afli asti nsveli, Ia 3 marii»!... El! domnsle, icia ie îmi sn»i n» e k» n»-tin|ji: kali si yi ii dat» liueva »n» ranort» miniinos», sa» ki estî îiebsii». — Vai, sire, este nrea adevirals! Lsdovik» XA III Iik» »n» uest» nesnss» de înmii mi de înfiorare, mi se sk»li drents în niiioare, ka k»m asti lovire nenrevizsti I» ar» fi lovit» lot» de o daţi în inimi mi în obraz». — în Franiia! strigi el», »s»rnator«l» in Franiia! Ama dar nimini n» nrevegca no om»l» aiesta? dar line siie ? noale ki s’as snits k» dinssl»? — Ox! sire, strigi, kontele de Blacas, n» noate a-k»sa line-va »n» om» ka D. Dandre ki a fikst» vre o tn-dare; sire, eram» tojiî orbi mi minislrsl» iioliuieî s’a îmnir-lirnit» din orbirea yenerali, eati tot». — Dar... zise Villefort. Anoî, onrind»-se de o daţi: Ax! earli-mi, earti-nn, sire, ziseinklinind»-se, s»nt CONTELE DE MONTE-CRISTO. 169 învins» de zel»I» ine», bine voiaski Maiestatea Voastri a niT erta. — Vorbes'ie, domnsle, vorbeşte fin temere, zise Lsdovik» XVIII: n«maî domnia ta m’aî înksnos'iiinuat» dcs-nre re»ls ie m’ameninga , aj»ti-ne st skinim» de el»! — Sire, zise Villefort, «ssi-nator»!» d nrivit» k» firi la Miazi-zi; mi se nare ki, daka se va ierka st» se d«ki la Miazi-zi, ar» n»tea nine-va st skoale nrea lesne Ilrovenna mi Langedoksl» în kontra l»î. — Da, fin îndoiali, zise miniştrii», dar înnintea-zi ne la Gap mi ne la Sisteron. — Inaiuteazi! înainleazTÎ zise Lsdovik» XVIII, vine dar assnra IIaris»l»i? Ministrsl» nolijiieî remase într’o ti'iere kare urejjnia kit» qea mai denlini mirtsrisire. — INi Delfinatel», domniile, întrebi reyele ne Vil— Ie fort, krezî ki 1» aii lintea skula 'line-va ka ne llroveii|jn? .Sire, tml nare reH si suni» Mniesliuil Voastre nun krndH adevir»; dar siiirilnl» I lelliiialnlnt nn s'iiseannni do lokti k» al» lirovenuel mi al» Langedokslsl. Mniilciiil snnt» bonaiiartistt, sire. Aidî, insrmnri Lndovikn XVIII, avea bnne s'iiin-ye. Mii kijjî oameni are k» dtnsnlti? — Sire, n« s'ii», zise ministrsl» noiiiiieî. — lIc fel», n» s'iiî! Ai »itat» st afii tot» >ie se a-tinye de asii îînnrejnrare ? Este adeviratS ki e o sekilnri! adasse el» k’»ns ssris» oinorîtor». — Sire, n» nsteam st afls, deneuiea konrindea lin mal desbarkarea »s8iTiator«l»î mi kalea Me a Inat’ o. — Illi k»in iji a venit» dar asii denemi ? întrebi reyele. 170 BIBLIOTECA LITTERAIUA Ministrul# îmi Ixsx în jos»kan»l», mi o vil romiaux i akoneri fruntea. — Urin telegraf», sire, îngxni el». Lsdoviks XVIII lxk» »n» nas» înainte mi înkmimx brajjele sale nreksm ar» li fxk»lk Nanoleon. — Ama, zise el» nxlind»-se de mxnix, meante armate «uite st» rcsloarne ne aiest» om»; o minune iereaskx sx mx nsii» earx ne tronsl» nxrinjiilor» mei; d»nx dosx-zeil mi linii de ani sx studiez», sx nxlraiz», sx analisez» oamenii din aslx Franiix kare ml era uromisx, nentr» ka,în-datx ie voi» aj»nye la jiinta l»l»lor» dormitelor» mele, o n»lere ne kare o jjineam între mxnile mele sx esbskneaskx mi sx mi. sfxrame! — Sire, e o fatalitate, m»rm»rx ministrul», simnind» kx o asemenea greutate, «moarx kxt» nentr» «rsilx, era des-t»lx sx sfxrame »n» om». — Ama dar e adevxrat» icia ie ziiea inemiiil noştri de noi: Nimik» aliat», nimik» uitat»? Daka eram Irx-dal» ka dîns»I», tot» eram sx mx konsols; dar sx fi» în mizloksl» oamenilor» înxljmnî de mine la demnitxyl, kari sx mx nrevegieze mal msIlS de kxt» îns»-mt ne sine-le, kxila-verea mea e a lor»: înaintea mea n» era nimik», d»nx mine n» vor» fi nimik», mi sx ner» tikxlomesie, de nxsiix! Ax! da, domnsle, al m«ltx drenlate, e o fatalitate! Ministr»lk sta nlekatk s»b nieslk blestem» snximîntx-tor»; D. de Illacns îmi slerqen frsnlen akoneritx de ssdoa-re; Villefort ssrîdea in sine, kxiî îmi simuia însemnxtatea kreskînd». — Sx kaz», «rina Lsdovik» XVIII, kare din lea d’inlîi» kx»txt»rx de oki» injjelesese nrxnastia în kare se nleka inonarxia; sx kaz», mi sx mi afl» kxderea nrin telegraf». Ox! aiul dori mal bine sx mx »rk» ne nalk»l» fra- CONTELE DE MONTE-CRISTO. 171 tel»! me» Lsdoviks XVI de ktt» a mt da jos» ast»-fel» de ne treanta Tsilericlor», gonit» de ridiksIS... Ridiksl»!», dom-nsle, n» snii 'ie esle In Frannia, mi k» ţoale aslea lreb»ia si I» snill — Sire, sire, msrmsri ministnsl» , îndsrare!... — Anronit-te, domn»le de Villefort, »rmi rebele, îndrentînd»-se kitre jsnele, kare uri via, în ninioare mi sttnd» îndertl» nemiskat», mers»!» konvorbiriî, în kare flstsra ner-d»t» destin»]» »n»î regat»: anronit-le mi sn»ne domnslsi kt n»tea st snh> nine-va mai d’ înainte tot» 'ien’a sni»t» dînssl». — Sire, era material» k» nensliunt st nitrsnzt ni-ne-va nroiektele ne kari Ie asksndea om»I» asta de toalt lsmea. — Material» k» nenBtinjjt! da, eati o vorbt mare, domnsle; din nefericire vorbele mari s»nt» ka oamenii ne mari, leammts»-rat». Material» k» nen«linnt »n»i ministr» kare are o administrare, kaii'iclarii, ayenijî, snionl, ini»ii» milion» •iin*iî s»te mii de frannl fond»rI Hokrelo, de a sni ne se nctrene la meai-zeni de lege domule de koaslele Franniei! Iii bine! eali dom— nnl» kare n' avea ninl hiibIh din mizloancle anestea în mtna sa; eati. domn»IS, »n» magistrat» simnl», kare a sni»t» mai m»ll» de ktt» domnia ta k» nolijiia domniei tale, mi kare ar» ti sktnal» koroana mea dak’ar» li av»t» drent»l» ne I» ai de a dirige «n» telegraf». Ktsttlsra min'str»l»î nolijjiei se întoarse k’sn» nekas» mare assnra l»i Villefort, kare îmi înklini kan»l» k» modestia tri»nif»]»î. — N» zik» asta nentr» domnia ta, Blacas, »rnri. L«-dovik» XVIII, kvii, daka n’ai deskonerit» nimik», nel» iik-Uin» ai av»t» b«n»ls sniritS do a sltrKi în nren»s«rile ne le aveai: alt»!» în loksl» domniei tale ar» fi nrivit» noate des- 172 BIBLIOTECA LITTERARIA koueriren tlonmislHi de Villefort ka ncînsemnitoare, sas ka st zik# mnl bine, ki i a venit# dintre ambijiisne venali. Asie vorbe fisea alssisne 1'anele se le zisese mini— strsls nolijiiei ks otita înkredere ks o ori mal ’nainte. Villefort îiujelese joksls reijelsî. Alts noate ki s'arS li lisat# si se s#n#ii de beyia lasdelors; dar el# se tem# si ii# mi faki. «ii# inemik# de moarte ne ministr#!# noliyiei. de mi simyia ki asesta era de tot» nerdsti». în adevirk, minislr#l# knre, în iilinitatea risterii sole. n# nstsse si intuim. sekrolslk l«î Nnnoleon, nstea, în konv#lsi#nile agonie* sale, st. nitrsnzi ne al# l»i Villefort: nentrs asta i trebsia nsmal si. întrebe ne Danles. Veni dar în ajstor#]# ministrs-l#î în lokk de a I# anisa. Sire, zise Villefort, i#ueala eveniment#!#! katisi dovedenski MaiestiuiI Voastre ki nsniaî sing#r# Damneze# n#tea si 1« onrenski redikmd» o fsrlsni. lleia ie krede Maiestatea Voastn ki este din narte-mi o resnikare nrofsn-di nrovine k#rats n#maî de la întîmnlare; m’am folosit# de aseasti întîmnlare ka #n# servitor# devotat#, enli tot#. A# mi da nrin srmare mai m#lt# de *ieia se merită, sire, ka st. n# le întorşi nisi o daţi as#nra ideei d’înlîi# se ai avsl’o nentr# mine. Minisliilk nolijjieî msljjfiini j#nel#i nrintr’o kibtitsn. iilim. de (‘lokvinui. mi Villefort înnelese ki resmise în nro-iekl#l# se«, mliki kl, fir’a nenle niniik# din reksnossinua reyel#î, îmi fik«se kiwi amili# as#ura kir«ia era si se întemeieze, daka s’ ar# li intiimilal# altminteri. — Bine, zise reyele. IJLIi ak#m, domn#ie, #rmi el# întorkînd#-se kiln D. de Blacas mi kitre ministr#]# noii— Uiei, n# mai am trebsinui de voi, mi nsleiji a vi retraye: seia se remme de fik#t# nrivesse ne miuistrsl# de resbels. — Din ferisire, sire, zise D. de Blacas, n#tem# a ne întemeia CONTELE DE MONTE-CRISTO. 173 ne armata. Maiestatea Voastre suie ktta de devotata lre-tre gaverna ne o deskria toate ranortsrile noastre. — Na nit vorbi de ranortBri: akBin, konte, suia in— krederea mc se kavine s’ o aibt cineva în ele. K! dar.nen-IrB k'a venita vorba de ranortBri, domnsle baroane, ne al aliata mai nos desnre inlîmnlarca stradeî Saint-Jacques? — Desnre întîmnlarea stradeî Saint-Jacques? strigi Villcfort nenatinda onri o esklamare. Dar, standa de o data: — 3It earta, sire, ziscela, devotament»!# ne la ani nenlrB Maiestatea Voastre mt fawc st sila neînuetata, iib rc-snektsl# ne i Îs utstreza, aucsts resnckls b foarte a fanda stnats iu inima mea, dar regalele etiketel. — Zi ini fi kam vel voi, domnale, resnanse Lado-vilta XVIII; astazî al ktnttala drenlala de a întreba. —• Sire, resnsnse ministralS nolinjiel, astazî veniarn si. daa Maiestayii N oastre s'iiinjjolo 'iele iiobc ne le kalese-som desnre a'icnsta intimidare. Iu,uda laarea a minte a Maic-stajjil Voastre a l'oslii nln.lsta do sntimintaloarea kataslrota a goll'alsl; n'icsle s'iiiiiqe n’ars mai uatea avea niul ana in— leresti nenlrB reyele. Din konlra, domnsle, zise Ladovika XVIII; asta intimidare mi se nare Iu. are o d’a drentals inklinare ka a'ieia kare ne okant, mi moartea nencralalaî Qucsnel are s7> ne asii noate ne kalea bus! mare komnlot# din intra. L’aucsta nsme al» vencralalal Quesnel, Villefort se infiori. Ks adevtrats, sire, zise ministrala nolijjiel, totala ne ara faue st kredema kt aueasta moarte este resallatalB, ns ala vre Bncî sinauidcrl, (Imit. kam se krezase mai india, dar ala vrana! asasinata; oeneralala Quesnel eiuia, dani kam se vede, din klabala bonauaulisla, ktnds s’a ftkata nevt- 171 nînnoTECA littkraria. •/,»(». Mnk om» neksnoskst» venise se 1» ka»te kiar» în di-iiiinoii||n u'ieia mi i detese întîlnire în strada Saint-Jacques; din neferitire, valetsl» de kamera al» yeneral#l»î, kare îl» înkoifa în minstsl» în kare atest» neksnoskst» se întrodssese în kabinel», a a»zit» nrea bine kxnd» i însemna strada Saint-Jacques, dar n’ a ijinst» minte n«mxr»l». IIo kxnd» ministrsl» noliitiei reyelsî Lsdovik» XVIII da a'iesle s’tiinjie, Villeforl, al» kxrsia s»flet» se nxrea a-tirnatk de b»ze, Ingxlbenia mi romia. Belele se întoarse snre dîns»l». N» eslî de m.rere ka mi mine, doninsle de Vil— lefort, kt, yeneral#!# Quesnel, ne kare 1» ar» fi krez»ts ti-neva de uarlida «Sfinţiilor»]»!, dar kare era în adevxr» k» tot»lk al» ine», a acrii» ka o viklimx a kiicî k«rsc bona-narlistc? - E de krczslk, sire, resu»nse Villefort; dar n» se snie iiitnik» tnaî m»lt»? — S'a trimis» tineva ne «rinele om»I»i kare a dat» întilnirea. — S’a trimis» ne «rinele sale? întrebi Villefort. — Da, fciiorsl» a dat» semnele sale: e sn» oin» ka de vr’o tititî-zetl nînx la tintî-zetl mi doi de anî, br»n», k« okif negri akonerijji k« nişte snrxntene groase, mi ks in»sti|iT; era îmbrxkatS k’o rcdingotx albaştri înkeiatx, mi n»rta la keioloare o rosetx de ofiuerk al» leyisniî de Onoare. Erî s’a «murit# »nk individ# ale kxrsia semne restt»n-dea foarte msll» k« atelca de kari vorbii, mi s’a fxksl» nevxzst» în koliisl» slradeî Issianeî mi a slradei Coq-Heron. Villefort se rezimasc de snatele «nsî fotolis; kxtt, ne kxnd# vorbia ministrel» nolijjieîf, îmi simjiia yenskii îndoin-d»-so s»b dîns»l»; dar kxnd» vxz» kx neksnoskstsl» skx-ttase de kxstxrile ayent»I»î te 1» «rmxria, res«fli. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 175 — Vel kista ne aiest» oin», domnsle, zise reqele ininistr»lsl nolijiiel: luai, daka, nrcksm îmi vine foarte m»ll» s’ o krez», ycneralsl» Quesnol, kare ne ar» fi fost» urca folositor» în minstsl» acesta, a fost» viklima »n»i oino-ritor», voi» ka omorltoriî sei bonanartisti sa» 'ie ar» li iut-kar», st fr& nedensiiii k» krszime. Villefort avK IrcbsinuT. de tot» sumele se» wel» re'ic ka si n» indea suaima 'ic i însefla asii rekomandare a reyelsi. — L»kr» de mirare! srmi rebele kam k» toane rele, noliuia krede ki a siiks» toi» land» a zis»: S’a fbkst» »n» omor»; iui la a fbkst» tot» kbnd» a adbsyil»: Se kasti o-moritorii. — Sire. Maiestatea Voastri, sânt înlredinjjat» la, •iei» iiKuin» assnr’aqcsl&î n»nkt», va li nislusmitb. — Bine, vom» vedea; n» tc jii» mai mslt», baroane. Domnnlo do Villefort, knlb si> Iii ostenit» dBii’aieasti kblb-loril l»ngb, d»-te si. te remissl. Al Irask fin, indoialb la ll'brilltclo domniei Inie? O amnjjenl'h trek» ne okii l»i Villefort. N», sire, zise el»; am tras» la osnelsl» de Madrid», strada T»rnon»l»i. — Dar I» ai vbz»l»? Sire, m’am dss» mai ’nainte la konlele de Blacas. — Dar ’iels ii»jjin» ii» vei vedea ? — Ns krez», sire. Ai drentale, zise Lsdovik» XVIII ssrîzînd» astfel» in ki.lk s» se tnucleagb kb toate aweste întrebbri fbk»-te mu d»m. alta a» av»t» biib oare-kare skon»; »itasem kb erai strikat» k» D. Noirtier, mi la. aiesta e »n» sakrifmi» nod fbkst» ka»sei regale mi nentr» kare am st. te res-ulbtesktf. 176 ULBLIOTECA LITTEKAKIA — Sire, bsnxtatea ne ml o mxrtsrises'ie Maiestatea Voastrx e o resnlatx kare întrebe toate ambiyisnile mele a-Ixts de mslts înkxti ns mi mai remxne nimiks de lersts Maiestxyii Voastre. — Asta ns faie nimiks, domnsle! ini n8 te voms »ita, Iii linisiits; do o kam daţi (regele desnrinse krs'iea Legisnii de onoare ne kare o nsrta mai adesea ne xaina sa albastra, lingx krs'iea Sxnlslsi-Lsdoviks, din joss de nlaka ordine! Notrc-Damc-dii-Mont-Carmel mi a Sxntslsi Lazar, mi o delc lai Villefort), de o kam datx, zise cl», ica a-’icastx krsne. — Sire, zise Villefort, Maiestatea Voastrx se imiea-1t», aslx krs'ie e de oliyerK. — lire legea mea, domnsle, zise Lsdoviks XVIII, ica-o k8tn o li; n’am timus sx 'iers alta. BIaeas, vei îngriji ka sx se dea brevelsls domnslsi de Villefort. Oki! Isi Villefort se msiarx de o lakremx de bsks-rix trsfamx; lsi> krs'iea mi o sxrstx. — ILIi aksm, întrebi els, kari ssnts ordinele ie m! fa'ic onoarea sx mi dea Maiestatea Voastrx ? — lea renasssls trebsiniioss, mi ksgetx kx, de ns a! vre o nstcrc sx mx scrvesii la Ilnriss, nojiî sx mi Iii la Marsilia de o mai mare folosinyx. — Sire, rcsnsnsc Villefort inklinxnds-se, dsifo o-rx voii nxrxsi Ifarissls. — Ds-te, domnsle, zise regele, mi daka le voii sita (memoria regilori e kam sksrtx), ns te teme d’a te rekomanda I’ adsierea mea a minte... Domnsle baroane; dx ordini sx se kixmc ministrsls de resbeli; BIaeas, reinxi. — A! domnsle, zise ministrsls noJijiieî lsi Villefort erninds din Tsilerii, ai intrats ne noarta bsnx mi yi s’a fx-ksti soartea. CONTELE DE MONTE-CRI8TO. 177 — Fi-va langit? marinari Villefort, salatindS ne ministre a kbreia kariera se înkisese, mi kiafondii k« okil o trisara ka sl la dalii a knsi. fina fiakra trenea ne keia; Villefort i fika ana semnS: fiakrala s’anronii; Villefort hui dete adresa mi se aranki în fandala trasare! în mizlokala viseloră sale de arabiuiane. Dam, doai minate, Villefort se afla a kasi la dîn-sala; zise si i se adaki kail dam, doai ore, ini nera si i ailak’i, dejanala. Se danea si se naii la masi kxnda timbrale anal klonouela seni într'o mini franki mi tare: valetala de ka-meri se dase si dcskizi, mi Villefort aazi ana glasa kare nronannia namele sea. — Dar line noate sni In, sânt ani? întrebi janele. — în minatala anesta valetala de kamcra intri. — Eî bine! zise Villefort, ne este? nine a sanala? ■line in tren In, de mine ? Unii streinii kare na vrea si, ml snaib namele. •le lela, anii streina kare na vrea sl ml snaii na-mele? mi ne vrea ka mine anostii streina? Vrea si» vorbeuski ka domnalS... — Ka mine? — Da. — M’a namila? — Foarte bine. — IUi ne înfbjiiuiare are streinala anesta? — Aiioi, domnale, e ana oma ka do vr’o ninnl-zenî do ani. — Mika? mare? — Kam de talia domnalaî. — Brana , saa blonda ? Contele de Monte-Cristo. 1 'ol. I. 12 178 BIBLIOTECA LITTERARIA — Brsns, nrea br»n»: k» nir» negr», k» okii negri, ks snrinnene negre. — Uli k»m i e norlsl»? întrebi k» isyeali Viile— fort, we fel» de nort» are? — Are o xaini l»ngi înkeiati nini s»s», mi e de-koral» k» Leyi»nea de onoare. — El» este ! msrm»ri Villelort îngilbenind». — Eî lskr» drak»l»î! zise aritind»-se în «mii îndi— vid»l» de kare vorbirirn» de dosi orî nîn’ ak»m, kiti gre»-tate nini si inlr» ! Ast»-fel» e obi’ieial» la Marsilia ka fiii si faki antikameri nirintel»! lor» ? — Tatii» me»!... strigi Villefort; ama dar n» m'am înielat»... mi nar1 ki îmî tre'iea nrin minte ki si fiî domnia ta. — At»n>ii, daka yt treiea nrin minte ki eram e», zise no»I» venit» nsnînds-mî baston»!» într’»nS koly» mi m-liria ne «ns ska»n», di-mî voia si yî zik», sk»mn»l» me» Gerard», ki ns te aî nsrtat» de lok» fr»mos» fikînds-nn s’ astent» asts-fel». — Lasi-ne, IJermane, zise Villefort. Feiiorsl» emi aritind» nisne semne niniite de mirare. % CAPITULU XII. D. Noirtier, ki>rî in adevir» el» era kare intrase, »rmi k» okiî fecior»!» iiiin» kmd» inkise »uia; dsn’aueia, temînd»-sc fin îndoieli si n» ask»lte în antikameri, se dsse si mai deskizi o daţi ka st vazi: asii fereali n’ a fost» îndemcrt», mi reneziqisnea k» kare se retrase l.lerman» dovedi ki n’ a fost» sk»lit» de nikat»l» kare nord» ne întîislk nostr» nirinle. D. Noirtier I»i> atsn’iî osteneala d’a se d»-'ic si înkizT> singsr» «uia de la kamera de kslkat», înmin-se vcriyelc mi veni cari siintinziim.ua l»I Villefort, kare n» iierdase din vedere toate miskirilc aieslea, k» o mirare din kare n» mi venise inki in fire. — Ama, s’iii t», sksmn»l» me» (îerard», zise el» kitre j»ne nrivind»-!» k’«n» ssrîs» a kiraia esnresisne era desl»l» de gre» a o defini cineva, ki n» nrea mî nari in-kmtat» ki mi vezi? — 13a da, tati, zise Villefort, s»nt inkintat»; dar CONTELE DE MONTE-CRISTO. 181 na m'astentam de loka la asti visitB, iui d’aueia mi afle kam amejiit». — Dar, skamnala mea amika, adaase D. Noirtier mezînda, mi se nare ki aiul natea iui ea st ui zikă asia. lle fel»! Mi însiiingezi ki la 28 febraară era st yi serbezi lidanjiarea la Marsilia, iui la 3 marţi» le afli la Ilarisă! — Daka uit vezi aiul, tati, iik te nlinţie nentra asta, zise Gerardă anroniinda-se de D. Noirtier, kmî nentra domnia la am venita, mi asii» kxlbtorii te va skxna uoate. — A! într’adevira! zise D. Noirtier lanyinda-se ka neîngrijire ue fotoliala în kare medea; într’ adeviră! ia sna-no-mi asta, domnale magistrală , sânt kariosa st afla. — Tati, ai aazilă vorbinda-se de ana oare-kare klaba bonanartistă kare se afli în strada Sainl-Jacques? —• No. 53? Da, sânt viie-nrezidenta ala klabalaî a’ielaia. Ta li», iiit f’ait a iiit înflora ka ntTla stiii.ic rene. Mo ht ul faliţi, skamnala mea, Iu,uda a fosta >iine-va Miiitkii fi do lii.lro maiitenî, landă a emită din llarisă înlr’o In,ruin. do lină, landă a fosta strîmtorată de ogarii domna-Ini do Itobespierre ne lamniele din Bordeaux, asta te fawe a li deiirinsă la înalte lakrarî. iînneazi dar. Ei bine ! dar •io s’ a nelrekată într’ aiestă klaba din strada Saint-Jacques? — S’ a netrekată ki a likată qineva ne iieneralală (.iucsnel st viii akolo, mi kT iieneralală Quesnel, kare a e-milă la noaT ore din kasTi, s’a aflata adoaa-zi în Sena. — Uli uine yi a snasa astT istorii framoasi? — Kiara reuele însa-mi, domnale. — Ei bine! ea, în skimbală istoriei tale, armi D. Noirtier, am st gi snaiă o naveli. — Taţi, kreză ki siiă ueia we ai st mi snai. 182 BIBLIOTECA LITTJEKAKIA. — A! s*iii desbarkarea Maiesttuii Sale Imnerator»l»i? — Ttiere, tata, te rog», mal întii» nentr» domnia ta, mi ne »rmt uii nentr» mine. Ua, siiam asta naveta, uii kiar» not» ziie kt o suiam înaintea domniei tale; ktii de trei zile am venit» în f»ga mare de la Marsilia la Ha— risS k» tsrbarea kt n’ am ii»t»t» arsnka k» dost sete lege înaintea mea ksijetarea kare mi arde kreerii. — S»nt» trei zile! eşti nebsn»? s»nt» trei zile de ktnd» imnerator»18 n» desbarkase înkt. — lIe mi nast, ssiam nroieklal». — Illi k»m asta? — llrintr’o skrisoare ue ui era adresata din ins»- la Elba. — Mie? — Domniei tale, iui ne kare am s»iirins’o în uort-folisl» mesaveralai; dak’ aueaslt skrisoare ktdea în mtnile allsia, în minslsl» aiesta, erai uoate st fii înusuikat», tata. Iltrintele l»i Yillcforl îmien» st rîzt. — Aidi, aidî, zise el», se vede kt Restaurarea a aflat» de la Imneris letal» de esuedial» takrsrile iste... îm-iiauikals! sksmusl» ine», ue lesne ui se nare! Illi snde e asta skrisoare? Te k«nosk» mea bine inktt» na mi vine st krez» kt ai li Itsat’ o »nde-va. — Am ars’ o, teminda-mt st n» remtit niiî an» ne-tik» dinlr’ insa; kt'iî asta skrisoare era kondamnarea domniei tale. — Illi nerderea viilor»l«i te», resnsnse k» reiealt D. Noirtier. Da, înuelegs aieasla; dar n’atn st mt tem» de niinik», fiind»-kt mt uroleyi t». — Fak» mai m»lt» de ktt» altta, domnsle, te skan»- — A/ draue! asta ajanye st lit mai dramatik»; es-nlikt-te. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 183 — Domnule, mx întorkă la Isbsls din kstrada Saint Jacques. — Se vede kx atestă klsbă stx ne inima domniloră de la nolijjix; de 4e n’aă kxBtală mai bine? 1» ară fi aflată. — Ns lă aă aflată, dar ssntă ne srmele sale. — Asta b vorba konsakralx, o S4iă bine: kxndă no-lijjia ns noate deskoneri 4eva, zine kx se aflx ne arma sa, iui gsvernslă asteantx în linisie zisa în kare vine sx zikx, ks srekile nlekate, kx a nerdstă srma. — Da, însx aă aflată snăkadavrs; yeneralslă a fostă s-iisă, mi în toate yerele lBinii asta se nsmesie 8nă omoră. — fină omoră, zişi? dar nimikă ns dovedesie kx yeneralslă a fostă viktima snsî omoră; în toate zilele se a-llx oameni in Sena, kari s’aă arsnkată de disiierare, saă kari s’aă înekată nesuiindă înota. — Tatx, smi nrea bine kx yeneralslă ns s’ a înekată de disnerare, mi kx ns se skaldx ni ne va în Sena in Isna lsi iansară. Ns, ns, ns te amxyi, aslx moarte se uontc urea bine nsmi omoră. — LLli sine a nsinit’o asts-felă? — înss-mi reyele. — Reyele! îlă kredeam destsls de filosofs în lixtă sx noatx înyeleye kx ns se aflx omoră în nolitikx. în nolitikx , sksmnslă meă, o snii ka ini mine, ns ssnlă oameni, 4i idei; ns ssntă simtimente, 4i interese; în nolitikx ns se omoare snă omă: se skoate o nedikx, eatx totă. Vrei sx S4ii ksm s’aă netrekstă Iskrsrile? ei bine! eă îjji vois snsneaneasta. Sekredeakx s’arănstea întemeia nineva ne ye-neralslă Quesnel, ni se rekoinandase din inssla Elba; snsls din noi se ds4e la dînsslă, îlă invitx a se ds4e Ia o adsna-re din strada Saint-Jacques snde voră fi mal msljjl ainisl; vine, mi akolo i se fa4e ksnoskstă totă nlansls, nlekarea 184 IUBLIOTECA LITTERARIA din ins»Ia Elba; desbarkarea nroiektati; ne »rmi, d»ni te a a»zit» lot» mi a askaltat» tot», mi n’ a maî remas» nimik» si maî afle, resnsnde ki e regalist». At»ntî fii-kare se sili an» la alt8; îl» n»n» si faki jKnmînt», îl» fik», dar kam neste voii în kit» semina într’ adevir» ki yerka ne Damneze» k’ sns ast»-fel» de jsrimînUf; eî bine! k» toate astea, lisan ne ijeneralBl» si easi liber», de tot» liber». N« s’a întors» a kasi. ^e si yî sn»i», sksmnslS me»? a emit» de la noî, noale ki a gremit» dramsls, eati tot», tfn» omor»! In adevir» mi n»î în mirare, sk»mn»ls me», fiind» sslistital» al» nrok»ror»I»î reyelsî, ka si întemeiez! o ak»sa-re ne nişte dovezi ama de rele; im a trekstă mie vr1 o daţi nrin minte si yî zik», kmd» îyî fatî meseria de regalist» mi n»î si taie kan»l» vr’»n»ia dintr’aî meî: Filai» me», al fik»tîf »n» omor»! N», am zis»: firea bine, domnsle, ai kombitBt» viktorios»; mine niT voi» resbsna mi e»! — Dar, tali, iea a minte, asii resbsnare va fi snii-mîntitoare kmd» ne-o vom» fate noi. — N» te înyeleg». — Te întemeiez! ne întsrnarea asarnatorel»!? — JJî o mirt»risesk». — Te amiyestî, tati, n» va late dosi lege în Intrai» Frânt ie! fir’ a fi srnurit», strîmtorat», nrins» ka o fea-ri selbatlki. — Sk»mn«I» meii amik», imneratoral» se afli aksm ne dramal» Grenobilel, la 10 sa» la 12 va fi la Lion, mi la 20 sa» la 25 la Ilaris». — Honoiil» se va resksla... — Ka si i easi înainte. — Are iiHina! kiyî-va oameni k» dîns»lS, mi se vor» trimite armate în kontra l»î. — Kari 1» vor» eskorta ka si reintre în kanitali. CONTELE DE MONTE-CRISTO, 185 în adevxr», sk»n»l» me» Gerard», tot» estî konil» înkx; krezl kt aî bane siiinye, rientrs-Io, »n» telegraf» îyî ziie, trei zile dsnx desbarkare: “Ssarnatorsl» a desbarkat» la Can-nes k» kxyî-va oameni; s’a trimis» în goana 1»I.„ Dar snde e, qe fawe? n» s'iil nimik»: îl» Hrmxresk», nsmaî atxta siil; ei bine! îl» vor» Brmtri ast»-fel» nînT. la Ilaris» fir’ a stri-ka o îmnl»t»rL. — Grenobila iui Lionsl» s»nl» orauie kredinuioase mi kari i vor» on»ne o barierr. neînvinsT». — Grenobila i va deskide noryile k» enlssiasm»; Lion»l» întreg» i va cmi înainte. Krede-mx, avem» tot» a-uia de b»ne siiinye ka îns»-yl, mi noliyia noastrx e lot» a-ma de 1>8M> ka a voastri: vreyî st vi. da» o dovada? dovada este la. vreai s^ ml ask»nzî kxlxtoria ne erai s’o faiî iui ne kare k» toate aqestea am aflat’o o j»mxtâ de on> d«-nx ne al trek»l» bariera; u» yî aî dat» adresa nimslsî afa-n. de noslilion»!» domniei tale, el bine! îyî kanoskS adresa , mi dovada e kx soseskk în kasx-yl kiar» în min»t»l» land» îmbli si te nsî Iu rnasi. S»m. dar mi zi sx mal a-d»kx înkx »n» taler», vom» nrxnzi îranre»nx. — într’adevxr», resnsnse Villefort, »itxnd»-se la tatii» se» k» mirare, într’adevxr» îmi nari foarte bine în-siiinyat». — E! D»mneze»lS me» , l»kr»l» e foarte simnl»; voi kari yineijî nsterea în mini, aveyl n»maî mizloaiele ne le da» banii; noi, kari o astentxm», avem» mizloawele >ie ni le dx devotament»!». — Devotament»!»? zise Villefort rîzînd». — Ama, devotament»!»: ast»-fel» se nKincs'ie in termini oneşti ambiyisnea kare snen. IIJi rixrintele l»I Villefort întinse sing»r» im.ua sure 186 BIBLIOTECA LITTERAR1A sfoara klonoijelalai ka si kiime feiiorala ne kare iib la kis-ina fiiala. Villefort i anaki brayala. — Asteanli, tati, zise janele, înki o vorbi. — Snane. — Ori kita de rea filiali si fii noliijia regalist!, siie ka toate aiestea sub lakra de snaimi. — Kare? — Semnele omalai kare, în dimineaya zilei kinda a desnirata ţieneralala Quesnel, s’ a înliijimata la dînsala. — A! siie aieasta, bana voastn nolijjii? ini kari santa aiesta semne? — Faun brani, nira, favorite aii oki nekri, redin-goti albaştri înkeiati nîm la gitg, roseli de ofiuera ala Lenianil de onoare la keiotoare, nilirii ka margini late mi bastona de trestii. — Xa/ xa! siie aieasta? zise Noirtier, mi neutra ie dar, daka este ama, n a naşă mina ne omală aiela? — llenlra ki la a nerdată, eri saa alalti eri, in kolpla stradel Coq-H&ou. — Na ui snaueam ki noiiuia voastn e neroadi? — Da, însi azi mine o si naii mina ne ela. — Da, zise Noirtier ailinda-se ka nemsare îmnre-jaral, da, de na va li insiiinuata aiesta orna; dar ela a nrinsa de veste, mi, mai adaase sarizinda, inii va skimba mi faya mi kostamală. L’ aceste vorbe, se skali, îmi skoase redingota mi kravata, se dase la o masi kare era înkirkati ka toate iele trebainiioase nentra giteala liialaî sea, lai ana briiia, dete ka sinană ne obraza, mi rase favoritele sale komnro-militoare ka o mini foate sigan, ka si na dea noliyieî ană dokamentă atilă de nreuiosa. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 187 Villefort se aita la dînsala ka o snaimi nlini de mirare ka loate astea. Dani ne ml rase favoritele, Noirtier îuii fika o alţi frisari, lai, în lokala kravatei sale, o alţi kravati fagi, ne kare o viza înlr’ana geamantan» deskisă, ne d’assnra; naşe, în lokala redingotei sale albastre mi înkeiate, o re-dingoli a laî Villefort, kastanii mi kain libirgati; ierki înaintea anei oglinde niliria ka marginile întoarse a janelai sea iiia, se nira malnamita de kinală ka kare i uiedea, mi lismda bastonal» sea de trestii în kolgala kininalai în kare la nasese, vîvîi în mina sa nervoasi o biciamldgi de trestii, ka kare elegantala sabstilata da mersalaî sea desin-voltara kare era ana din kalitigile laî iele de kinelenii. — Eî bine! zise ela, întorkînda-se kitre fiiala sea kare fa inkremenită kinda se lika asti skimbare învederaţi; eî bine! krezî ta ki nolijjia ta m’ara rekanoasne akam? — Na, laţi, ingini Villefort; cela najjina ama snera. — Akam, skaînnala mea Gerarda, arini Noirtier, mi laşa ne înjjeleimianea ta ka si fa>iî si nean toate lakrarilc se le ninseska in Îngrijirea ta. — O! (ii firi grije, tati, zise Villefort. — Da, da/ mi akam kreza ki aî kavînta, mi ki aî natea, ka adevirata si ml li skmata viaga; dar tiî liniscita, mi voia narta mi ea neste iiagina tot» ama ka tine. Villefort dele din kana. — Na eşti konvinsa? — Snera qela nagina ki te înnelî. — Vei mai vedea ne regele? — Hoaţe. — Veî si treci în oki-i ka ana nrofola? — flrofegiî de nefericire sania rea venigî la karle, tati. 188 BIBLIOTECA LITTERABIA — Ama dar o datx mi o datx li se dx drentate; mi, nresanane o altx restaarare, ataniî vei treqe ka ană omă mare. — llli ne frebae sx snaiă revelai? — Snanei aieasta: — „Sire, ie înqealx desnre dis— nosijiianile Frarmiei, desnre oninianea orameloră, desnre sni-ritala armatei; anela ne kare la namijn la llarisă kxnkxanala din Korsika, kare se mai nameste înkx asarnatoră la Nevers, se namesne akam Bonanarte la Lion, mi imneratoră la Gre-nobila. îla krezi strîmtorată, armxrită, naşa ne fagi»; elă merye, renede ka valtarala ne kard la readaqe. Soldajiii seî, ne kari îi krezi morjji de foame, sdrobiui de ostenealx, gata a deşerta, se imalueska ka alomele de ninsoare îmnre-jarală balgxrelai kare se nrevxlesie. Sire, nlenkx, nxrxsesie Franiia adevxratalai sea saverana, aqelain kare n’a kamnx-rat’o, ii a kawerit’o; nleakx, sire, na kx te afli în vre ana nerikală, ai ana adversara Toarte tare în kxtă îjiî va Taie grajiix, — dar neutra kx ară fi amilitoră lakra neutra slrc-nenotală lai San-Ladovika ka sx mi fix datoră viajja anai oină ală Arkolei, ală Marengalai mi ală Aaslerliualai.14 Sna-nei a'icasla, Gerardă, saă mai bine, lasx, na i snane nimikă. Askande-jii kxlxtoria; na te lxada neutra qeia ie ai venită sx Ta>ii ini nentra ieia ie ai Txkată la Ilarisă; reiea-iji nosta; dak’ ai venită în faga mare, întoarie-te totă asemenea; in-trx în Marsilia noantea; nxlrande în kasx-ui ne o noartx din dosă, mi, akolo, remxi blxndă, airiilită, sekretă mi mai vîrtosa nesanxrxloră; kxii aslx dalx, jii o jara, vomă arma ka oameni vigaromi kari mi kanoskă inemiiii. Da-te, fiială mea, da-te, skamnală mea Gerardă, mi, ka a'ieaslx askallare la ordinele nxrintesvi, saă, daka vrei mai bine, ka aiestă resnekta nentra învxjjxtarele anai amikă, te voma jjine în lokală tea. Aiesta va fi, adaase Noirtier sarîzîndă, ană miz- CONTELE DE MONTE-CRISTO. 189 lokS ka si mi skanî nentr» a do»a oari, daka ksmnina no-litiki te va mal n»ne vre o dali sas» iui ne mine jos». A-dio, skamnBl» me» Gerard»; la nea mai de anroane kblito-rii a ta, traţie-la mine, Illi Noirtier emi 1’azeste ksvinte, k» linisiea kare na 1» nirisise »n» min»t» ne kit» a ginat» asti konvorbiro a-lit» de anevoioasi. Villefort, nalid» iui tsrbsrat», alergi la fercastn, în-trcdeskise kortina, mi 1» viz» trekînd» linis'iit» mi neiiisi-tor» în mizlok»!» a doî sas trei oameni k’o »rîli infirmare, kari iiindia în liolpl» stilmlor» mi in »ngi»l» stradelor». mi kari sta noatc akolo ka si aresteze ne om»l» k» favoritele negre, ks redingota albaştri mi k» iiiliria k» margini late. Villefort remase asl»-fel» în nizioare mi abia tn-gînds-nri s»ilctsls iiîni kmd» tatii» se» a desniral» în res-nintia Bussy. Atsniî se renczi assnra I»kr»rilor» lisate de dins»la, n»se în nartea >iea mai din f»nd» a geamantanal»! se» kravata >iea neagri mi redingota albaştri, îngcssi mliria ne kare o vîri in jossl» »n»i armari», frinse baston»l» de trestii în trei bakiui ne kari le arsnki în fok», n»se o kas-keti de dram», kiuni ne fezioral» se», îl» onri k» o ki»-titsri de oki» de a faze miiele de intrebirt ze le nregitia, inii regali sokoleala k« osiiitarsl», siri în trissra kare l« astenia k» kaii înximajii, afli la Lion ki Bonanarte intrase în Grenobila, mi, în mizlok»]» tsrbsririi kare domnia în tot» Isiigsl» dr»m»l»î, aj»nsc la Marsilia, în nrada tstslor» frizelor» ie intri în inima omal&i din nre&ni k» amhiui»nea mi k» întiiele onorî. CAPITOLD XIII. « x> 3 ipasuai. Domnsl» Nortior era nrofet» bsns, mi lskr»rile mer-seri denarte, dsm k»m sussese el». Fii-kare ksnoas'ie în-loanierea din insula Elba, întoariere stranii, minsnati, kare, fin esemnl» în lrek»ls, va remmea d»m k»m e de krezst» ne-imitati în viitori Lsdovik» XVIII verki foarte slab» si se anere în kontr’ a'iesteî loviri atit» de asnre: nsjjina sa înkredere în oameni îlk liirsia de ori ri»I» a'iestsî amestik» inform» de nrejHdekiijî veki mi de i-dee no»e. Villefort av» dar de la reyele se» o reksnos'iin-jji, ns nsmai nefolositoare de o kam daţi, ba înki mi ne-riksloasi, mi asti krsie de ofujer» al» Leijisnii de onoare ne kare av» inijeleniiHnea d’a n» o anta, de mi D. de Bla- CONTELE DE MONTE-CRISTO. 191 ras i esnediase brevetala ka îngrijire, dant kam i rekoman-dase regele. Ftrt îndoialt kt Nanoleon era st destitsit ne Viile— lori de n’ara fi avata nrotekgianea I»î Noirtier, kare ajan-seso nrea naternika la Kartea de iele o Satt Zile, atttS nen-lr« ncriksliî ie îT înfrantase ktta mi nentra serviiiele ie le ftkase. Asta-fela, dant kam i nromisese girondinala din 93 mi senatorala din 1806, nrotektt ne aiela ie 1» nroleklase (n ajan8. Toatt naterea lai Yilleforl se mtrgini dar, în timnalS niesteî evoktrî a Imnerialaî, a ktraia ktdere nentra a doaa oart era ka toate astea foarte lesne de nrevtzata, a ntbami «ekretalS ne kare Dantes era anroane st Ix dea ne fagt. Numai nrokarorala regelaî fa skosa, ktil era nrenasa kt fasese kam reie în bonanartisma. Ka toate aiestea, abia se restabilise naterea imneri-nlt, ndikt abia lobai imaeratorala în aiele Taileril ne kari le in.ri.4lio l.adnviktt XVIII, mi skoase ordinele sale name-i'ojino mi diferite diiitr’aiela mikH kabinetă ande ama întro-(IhmM, Iii arma Ini Villeforl, ne lititoriî noştri, mi ne a ktraia tu ii mi» de nnka afli. tabakierea Ini Ladovika XVIII deskist mi ne Jami.tntc nlint, mi Marsilia, ka toatt atitadinea magistra-UilorK el, Inieua a simiţi anrinzînda-se într’însa anei ttiianî de resbela livilx kari na se nrea stingea bine niil o datt la Menzt-ri. Unghia a trebaită ataniî ka mastrtrile st treakt noule ktle-va marivarie ka kari îmnresara lamea ne rega-lintll Inkiui! în kasa lor'a, mi neste înfranttrile nabliie iese fhicn leloriff ie knteza st east din kast-le. Ilrinlr’o nre-linere ka loiala nataralt, demnala armator», ne kare la nurii nri.tatH lui nartisana ala nonoralal, se aflt mi clk Iii aielH mlnnlM, na Inkmaî nrea naternika , — ktil I>. Morrol era omN Im minte mi kam sliiiiosa, ka togi iei ie aii filiala o 192 BIBLIOTECA LITTERARIA. stare komer>iiali k» mslti msnki iui anevoinjji, — dar în stare a deskide gara ka si reklame >ieva, de mi îl» între-wea zelomii bonanartistî kari 1» nrivia de moderat»: mi asti reklamarc, d»m ksm se noate îinjeleye lesne, era nentr» Dantes. Villefort renusese ne niiioare k» toati kiderea s»-iierior»l8Î se», mi kisitoria sa, reunind» otirîti, se animase nentr» aljjî timnî mai feri'iiijî. Daka imnerator»!» mai mstra tron»!», Gcrards avea treb»inj|X de o alţi alianjji, mi talii» se» era si se insanine ka si i o giseaski; daka o a do»a resla»rare ads'iea cari ne Lsdovik» XVIII în Franiia, inii»— inya doninslsî de San-Mdran era si se îndoiaski, nrekvm mi a sa, iui »nirea nroiektati era si devili mai ksviinwioa-si ka niil o daţi. Substitutul» nrokKi'or»l«î reycl»i era dar nentr» minutul» a>iela uel» mai mare mauistrat» din Marsilia, kmd» în-tr’o dimineaiji i se deskise »ma mi i se vesti M. Morrel. Si (i fost» alt» s’ar» ii gribit» si easi înaintea ar-mator»I»i, mi, k» aicasti gnbire, mi ar» ii antat» slibi'ii»-nea; dan Villefort era »n» om» ssuerior» kare, daka n’avea nraktika, ’iel» n»uin» avea instinktul» desnre ori ne I»kr». Fik» ne Morrel si faki antikamen, ka k»m ar» fi fost» seb restasrare, de mi n» era uimim lingi dinssl», dar nsinai nentr» k»viiil»l8 ki e »ns obiici» ka »n» s»bstit»t» al» nroksro-r»l»i revelul si faki no 'lineva a i faie antikamen; ne »rmi, dan’ »ii» natrars de ori. jc s’a fik«t» el» Villefort fik» o mare silinuT> as»nn>-mî. — Nemelc a«iesl»î om»? întrebi el»; aibî bsnitatea si mi sn»i naraele l»î. — Edmond» Dantes. Era învederat» ki Villefort ar» fi voit» mai bine si nene, într’sn» d»el», fok»l» adversar»l»i se» la dosi-zcii mi >nn>ii de nanii de Icni» s’a»/.7. mon«iimnd»-se a'iesl» n»mc în obraz»l» l»i; k» toate anestea ni'ji fr»nlea-î n» se înkrejji. — Aslfî-fel», /.ise Villefort în sine, n» va mai n»-tea ’iineva st. m'akase ki» am fi.k»t» din arestarea a'iestaî j»ne o kestisne ksrat» nersonali. — Dantes? mieii el», Edmondk Dantes, zi'ii? Villefort deskise alKirii kiik rcuislr» maro karo era iiks» ne «ii» skriitori» venin», alergi la o mas», de la inasi. trek» la dosarielc l»i, mi, întorkînd»-se lu.tre armatoral», i zise k’»n» aer» foarte natsral»: — Eşti nrea sigar», doninale, Iu. n» le înwcli ? Dak’ ar» fi fost» Morrol »n» om» mai lin» sa» mai bine laminat» assnr’ anostei afawcrî, i s’ar» fi in.r»l« ksrios» ka s»bstil»t»l» nrok»ror»l»i rei,iel»î si. i resn»nz'f> dcsnre a'ieste materie ne era k« total» streine de kidcrea sa ; mi se întrebi nentr» nc Villefort n» I» trimitea la rcyistrele lem-niuclor», la gsveroatoriî inkisorilor», la nrefektal» denarla montei»!. Dar Morrol, kialtud» în demert» temerea in Villefort, iih mai vtz» alt» 'icva, din min»t»l» in karo n« mai era vor- 196 BIBLIOTECA LITTERARIA bi dc ni>iî o temere, de kit» o kondesnendinui: Villefort ncmerise drent». — N», domnsle, zise Morrel, n» mx înnel» de lokk; ne lingi asta ksnosk» ne bielsl» biiat» de zene ani de zile, mi se afli în servini»l» me» de natr». Yenii, îni ad»nî a minte? s»nt» mease sentimint ak»m, a le ruga si Iii înd»-rilor», iireksm vi» asti-zl a te ruga si Iii drent» iientr» bicl»l» biîat»; ha ini mi iiriimiscmT destul» de «rit», mi mi resnsnseseml a om» nemsljismit». A! nenlrx-ki regalist» era înisnriui n’at»nnl în kontra bonaiiartistilor»! — Domnsle, zise Villefort sosind» la naradi k» uri-neala sa mi k« sumele se» «iei» rene de tot» d'asna, eram regalist» al»nni kindk krcdcam no Bsrhonii n» nsmai mos-tenilorî leyitiml ai troii»l»i, dar înki aleiui ai iiaui»iiii; dar întoarnerea miraksloasi la kare am» fost» martori mi a dovedit» In, mi, înnelam. I,leni»l« Isi Nanoleon a învins»: monar-k»l» legitim» k monarksl» nel» isbit». — Urca Inimos»! strigi, Morrel k« frankeţjea sa nea b»m>, îmi fanî nimerea vorbinds-ml asl»-fel»; mi am semne bane nentr» soartea l»i Edmond». — Dar mal asleanli, zise Villefort resfoind» »nk no» reijislr», am dat» ncste ne voiam; ns e »n« marinar» kare era si, se însoare k« o Catalani? Da, da: o! mi adsk» a minte ak«m: Iskrsl» e nrea grav». —■ K»m ama? — S*iii ki cuiind» de la mine fssese kond«sk la în— kisorilo I[alat»l»I Drcnliijii ? — Da; el bine? — Ei bine! ml am filial» ranortsl» la Ilaris»; am trimis» xirliele aliate asKiiriî. Asta era uii datoria mea, ne trebsia si fak»?... mi dani ont» zile ale aresliril sale nri-sonier»!» a fost» lsat». CONTELE DE MONTE-CRISTO. 197 — Lsat»! strigi Morrel; dar ne as vrsts st faki ks bielsl» biiat»? — O! ns te îngriji. Kalt si I» ti transnortat» la Fenestrele, la Pignerol, la insslele Santel-Margarite, >ieia qe se nsmes'ie în termini administrativi destţeritâ;* mi ka mine at st> I» vezi revenind» a lsa ean> komanda korabiei sale. — Viii kind» va voi: loksl» Isî i va fi nislrat». Dar ksm de n’a venit» nîn’ ak»m. Mi se nare kT» întîia gri-je a drent.T>jt|iî bonanartiste s’ar» li kxz»t» si. Iii. de a da dr»-in»l8 tstslor» aielora ne kari îi înkisese drentatea regalista. — N» ak»sa k» alila temeritate, sk»mn»I» me» domn» Morrel, resnsuse Yilleforl: în ori ie I»kr» se ksvine a »rma qineva k» legalitate. Ordinal» înkisorii a venit» de s»s»: tot» de s»sk kati st» vili mi ordinal» liberlMjiî. Den, Nanoleon abia s’a întors» de qinqt-snre-zeie zile; abia kati si» se li esnediatk ini ordinele de desliinjjare. Dar, întrebi Morrel , n» e vre »n» mizlok» si minim» formalilxiiile, aksm ki.nd» Iri»mlr»m8? Am kiyî-va am im, oare-kare inllsinţn.; noi» st» kairbt» desfiinuarea a-resl8l»î. — N’a l'ost» nisî »n» lei» de arest». — Atsnm kah» Sb se li trekst» în regislr» vr’o însemnare atingi>toare de arestarea sa; «ne- ori gsvernele a» interes» st» la kt ne »n» om» st» nean» fir’ a lisa vre o »r-nn» din trecerea sa: însemnările registrelor» ne ar» adsse în ermclo sale. — Hoaţe kt asls-fel» era ne ktnd» k» Bsrbonil, însi» aksm... — Tot» d’asna se IntîînnlT» auia, sk8inn»lk me» dom-n»Ie Morrel; gsvernele se ssued» mi se aseanrun»; makina * DeiiT.rtat8 din jiara sa. 198 BIBLIOTECA LITTERARIA. nenitenuinrx kare se îniluase s»b Lsdovik» XVI inerţie înkx mi astx-zi, ne lîngx Baslilia. ImneratorsI» a fost» tot» d’a-»na mai strikt» iienlr» regulament»!» înkisorilor» sale ne kxt» n’a fost» însH-mî marele rene, mi nKinursI» înkimilor» desnre kari registrele n» uxstreazx ni'ii o «rnn. e nensmirat». Atxta bsnxvoimix ar» fi întors» »n» om» kiar» din înkredinuirile sale, mi Morrel n’avea ni'iî nren»s»rT. — Dar în fine, domn»le de Villeforl, zise el», «ie mi înYejjî st fak» ka st grxbesk» mai ksrînd» întoarcerea bie-t»l»î Dantfes? — N»maî »n» l»kr» st faci, domnsle; fx o iieliţiiKiie kx-tre ministrul» drentxţiiî. — O! domnsle, seim» ce s»nt» netijjisnile: ministrsIS iiriimes'ie kxte do»x s»te ne zi mi n» citesce ni'ii iiatr». — Da, resiiKiise Villeforl; îiist va citi o neliiii»ne trimisx de mine, anostilatx* de mine , adresatx d’a drentsl» de mine. — Illi te ai însxrcina, doninsle, sx faiî a i intra în inxiix aslx iietiijisne? — K» cea mai mare nltcere; Dantes n»lea fi k»111 a -bil» atsnci, dar aslx-zi e inocint», mi e datoria mea a da libertatea acelsia ne kare am av»t» datoria sx I» n»i» în înkisoare. Villeforl iircintîmnina k» aceasta nerikslulu »nei cer-celxri la fana IoIikIkî, kare, de mi ii» nrea era de krezst», dar era nstincioasx, mi kare era neanxrat» sx I» iiearzx. — Dar Iikiii se skrie minislrsluî? — II»ne-te kolo, domnsle Morrel, zise Villeforl dxn-ds-inî lok»l» armator»!»!: îţii voi» dikta e». * A ad'BBtyi însenintr! ne maryinea saS în josu!5 an«î înskrisa, «neî iietijjitfui etc. CONTELE DE MONTE-CRTSTO, 199 — Ai avea asii I»«nT.(nlc ? — Firi îndoiah.. St. ii» nerdemx ţinui»; destxl» am» uerdst» nîn’ ak»m. — Da, domnBle; sx k»i,ictTin» kx biel«l» bxiat» a-steanlx, ssfere, iui noatc se desnerx. Yillefort se înfiorx la idea astsi nrisonier» blestemxn-d«-l» în txiere mi în înlmierike; dar intrase în danii» mi n» mai avea ie si> fakx: Dantes In,la sx fix sfxrxmatS între roatele anibiniKiiii sale. — Aslent», domniile, zise a mia torul» niezînd» ne fo-toli»l» l»i Villefort mi niiiînd» o nanx în mxnx. At»niî Villefort diklx o ierere în kare, k» »n» skon» foarte bun», n» era de îndoit», mxria natriotism»!» lai Dantes mi serviiiele ie le fxksse kassei bonanartiste; într’aiea-stx ierere, Dantes devenise anala din aijenniT iei mal aktivi ai întoanerii lai Nanoleon; era învederat» kx ministrel» vx-zînd» o asemenea xxrlix kxla st. Inkx ne datx drentate, dalta n» era inkx drenlatea fxkstx. Dhiix ie s’a terminat» nelijjisnea, Villefort o liti tare — Bine e, zise el», mi ak»m lasx-te ne mine. — llli netijjiHiiea va nleka îndatx, domnsle? — Kiar» aslx-zî. — Anostilalx de domnia ta ? — Bea mai bsnx anoslilx ie anii natea n»ne, dom— n»le, este de a înlxri kx e adevxrat» tot» ie ai zis» în ie-rerea domniei tale. llli Villefort mez» mi el», mi nsse ierlilîkatala se» ne ana koln» al» iietinianii. — Ak»m, domn»le, ie treb»e st, falia? întrebi Alorrel. — S’asleiiijî, resnsiise Villefort; rcsiiHiizk de toate. Astx înkredinnare redete speranţa lai Morrel; nxrxsi no sBbstitatsls nrok»ror»l»T rei,ielaî înkxiilat» de dlnselS, mi 200 BIBLIOTECA LITTERARIA se d»se a însqiinjja ne bitrinsl» mrinte al» l»i Dantes ki n» va întârzia de a uiî revedea liisl». Kit» desnre Villefort, în lok» de a trimite asti xir-tii la ITaris», o irtslri k» mare m eu» în nuna sa, kviî, sure a skina ne Dantes în uresent», s’ar» komnromite foarte tare în viitorS, nressnsnînd» »n» l»kr» kt fajja E»roneî mi nrefaierea evenimentelor» ar» erta ase ures»n»ne, adiktoa do»a restaurare. Dantes remase dar urisonier» : nerdsl» în afsndimile tcmnijieî sale, n» aszi sniimîntitor»)» sgoinol» al» ktderii tro-n»l»î l»î L»dovik» XVIII, mi, aiela kare era maî de sueriat» înki, al» ssrntriî Imneri»l»î. lnst Villefort armase toate k’snk oki» nrevegetor», as-ksltase toate k» Isare a minte. De do»i ori, în tiiiinsl» a-lelei sksrte aritiri imneriale kare se n»mi «iele o S»lT.-Zile, Morrel mai lerkase si sttrsiaski mere» nentr» libertatea l»i Dantes, mi de lit-kare daţi Villefort îl» linisiise ks nroioi-terî mi k» sueranne; în ‘iele din »rnn. sosi mi Waterloo. Morrel n» se maî amti la Villefort : armator»!» fik»se nen tr« jsnele se» amik» tot» ie sta nriu iistinjja omcneaskt de a li ftksl»; ka st mai fain. no»e qerkirî s»b restasrarea a do»a s’ark li komnromis» fin, folos». LsdovikS XVIII se s»i eart ne tron». Villefort, nen-tr» kare Marsilia era nlint de ssveniri ie nentr» el» se ft-k»rT, rem»uikirl, ’ier» mi ktin.li. lok»!» nrok»ror»l»î reyelai kare era vakant» la T»l»sa; «liniî-snre-zeMe zile d»irt instalarea în nota sa residingt, l»i. în kisitorii ne damiiela Rc-nea de San-Mdran, al» kiria laţi era maî bine de kit» ori kmd» la ksrte. Eali k»m Dantes remase, în liinual» qelor» o S»li-Zile iui dani Waterloo, s»b veriye, sita!», daka n» de oameni, «iei» nsjjin» de Damneze». CONTELE DE MONTE-CRISTO. 201 Danglars îngelese toali nsterea lovitsrei ks kare lovise ne Dantes vxzînds ne Nanoleon întors» în Franyia: de-nsmiiarea sa nemerise drents, ini, ka snii oameni kari ssnls oare-ksm nentrs krimi mi as o înueleyere de miz- loks nentrs viaija ordinari, nsmi astx koiii'iidinjii ksrioasi sns dekrels als Ilrovedimţei. Dar, kinds Nanoleon se întoarse la Ilariss mi glassls ses ressni din nos, imnerioss mi nsterniks, Danglars se tem»; în lii-kare niinsts, se astenta si vazx ne Dantes amenin-jjinds mi tare nentrs toate resbsnxrile; atsimî îns'iiinjii ne D. Morrel desnre dorinya ne avea de a ninşi servinisls mirii, mi Isi de la dînssls o rekomandare la sns negagitors suaniols, la kare intri ka sns însininals ks ordini ne la linele Isi inartis, adiki zeie sas dosi-sm-e-zene zile dsni intrarea Isi Nanoleon la Tsilerii: nleki dar la Madrid», ini ns se mai aszi vorbinds-se de dînssls. Fernands ns înuelcse nimiks. Dantes Jiusia: ns i mai nisa de alt» nova. 'Ie se liksse els? Ns 'ioneli si afle. De kits, in tot# renasssls 'ie i da linsirea Isi Dantes, i venin în minte, kinds si nmiijeaski ne Mercedes assnra motivelor» aiestei linsiri, kmds si inedite nlansri de emigrare mi de nnire; Iute o daţi ean, — mi atsii'ii era orele iele întsnekoase ale vienei sale, — medea ne virfsls kanslsi Pba-ro, în naiiea aieia de snde se noate vedea de o daţi mi Marsilia ini salsls Catalanilor», sitinds-se trist» mi fir’ a so miska din loks ka o nasere de nradi, ka si vazi daka ksm-va venin ne snsls din anele dosi drsmsri frsmossls jsne lin îmbletsls iel§ liber», ks kansls în ssss, kare mi nentrH dln-ssls devenise inesayersis snei resbsnirî asnre. Alsmii sko-nsls Isi Fernands era otirîls: era si sfirame mai înlîis ka-nsls Isi Dantes ks o lovitsn de nsmki mi ano) era si se omoare mi els, ziiea els, ka si dea o ksloare asasinalslsl Şedea pe vîrfulii capului Pharo. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 203 se». Dar Fernand» se aniTRia: el» n» era st se omoare ni'iî o datT, liiMl snera mere». în inizloksl» astor» l»kr»rî, mi urintre atTtea miskiil dsreroase, Imneml» fik» nea din »rniT strigare de soIda|iî, mi lot» om»l» kare era în stare st noarte armele se renezi afai’T din Franwia la glas»l» ressintor» al» imnerator»l»i. Fernand» nlekT din nre»riT k» Mei aljn, UTiTsind» mi koliba sa mi ne Mercedes, mi sfimiat» de anea ksi,ielare Int»-nekoasT mi snTimintTtoare kT dsiiT dîns»l» noate rivalsl» se» era st se înloarkT mi st iea ne aieia ne kare o i»bia el». Daka Fernand» era st se omoare vre o datT, nsmal UTiTsind» ne Mercedes era s’o lakT. Ksijetele l»i nentrs Mercedes, îndsrarea ne se iiTrea Iît simjiia nentr» neferiiirea ei, grijea ne avea ka st nrein-tîmnine 'iele mai miii dorinue ale ei, nrod»sen> efeklsl» ie nrodsk» lot» d’aena în inimele ţieneroase anariniiele devola-ment»l»î: Mercedes i»bise tot» d’asna ne Fernand» din ami-4Ît; ami'iia sa kresk» nentr» dtns»l» k’«nk no» simliment»: reksnos'iinija. — Frate, i zise ea legTnd» sak»l» konskris»l»i ne »-merii Catalan»!»!, frate, sing»r»l» me» amili», n» te Itsh st te omoare, n» mo» Itsu singsn, in l»mea asta in kare nlTiig» mi în kare voi» ii singsi'T îndalT ka o stat»T>, uii nrivind» Marsilia; kind» mezînd» nc marginea yerinslsî, ask»ltT>nd» a-*iel« gemet» al» mirii, etern» ka dsrcrea sa, iui întrebni-d»-se neîncetat» daka n» era mai bine si s’anleie înainte, st. se lase d»m> gre«latea eî, st. deskizi abissl» mi st. Iii îngijiih, de dînssl», de kil» st, ssfere asl»-fel» toate a’iesle alternative krsde ale «nei astenliri firi sneranjji. N» la. Mercedes n’avea haragi» si. îndenlineaskia-’iest» nroiesl»: de k7.tn i a venit» relii,ii»nca în ajstor» mia skî.nafo de sin»>iid». ('aderousse I» kiimalk ka mi Fernand» ;dekit» fiind» kî> era k» ont» ani maî mare de Irintel»î ansi bonauartisl» ama de nerik»los» ka Dantes, kiar» 11c natal» se» de moarte fiind», era o krimi.. CAPITULU XIV ■-■■c ■ i>ae inowi ■:nu i Anroano «n» an» d»ui înloarnerca l»î L«dovik§ XVJII 1). insncktor» venerai» al» înkisorilor» se d»se st. visilcze nc nrisonieri. Dantes a«zi »r»ind» mi grinp.nd» din fsndxl» leinni-jjeî sale loatc uregitirilc anestea, kari f7.'ica s»s» ni»ll» sgomot», dar kari, jos», ar» fi fost» niswo sgomote fin. ni'iT o însemnare nentr» ori kare alţi »rekii afari de a »n»l nrisonier» deurins» a askslta, în tinerea nonjiiî, niiajenslx kare un nesc ninza mi kiderea neriodiki a nikitsreî do a-ni kiria i treime o oii ka si se formeze in tavanul» tcin-niiieî sale. El» învelesc ki se netreuea la neî vil ’ieva neobinî-n»it»: ama de înalt» era de kmd» loksia într’»ii» mormînt» în kit» n»tea nrea bine si se nriveaski intokmai ka iiiîkii» mort». Iu adevirS, insuektortil» visita ne rinds toate kame- CONTELE DE MONTE-CRISTO. 207 rele, kiliele mi temniijcle. Mai nmljji nrisonierî f«n> întrc-l»ajxT: aiestia era 'iei >ie se rekonianda nrevegierii administrării iirin blindejjea sa» stsniditalea lor»: insucktor»]» îi întrebi 'ic fel» de minkiri li se da mi 'ie reklann>ri avea si» fakî». El resnsnseri k» tojii ki li se da o minkare nes»-feriţi, mi ln> reklama libertatea lor», lnsnektor«l« îi întrebi atonii daka mai avea ’ieva de zis». Ei klttiri. din kan». lIe alt» bine mai mare de kit» libertatea n»lea st» reklame nrisonierii? Insneklor»l» se întoarse ssrîzînd», mi zise g»verna- tor»l»i: — N» s'ii» la 'ie ne nane st» faiem» aste ler'ieliri. •line vede «n» urisonier» vede o ssli»; line a»de «n» uri— sonicr» a»de o mir»; e tot» a'ielami l«kr» toi» d’asna: re» natrijji mi inoiinjii. Mai s»nt» aljiii? — Da, mai s»nt« nrisonierii nerik»lomi sa» nelmni, ne kari i jjinem» în lemnijjT». — St» ’i vedem» mi ne aieia, zise insnektorsl» k’»ns aer» de ostenealT» nrof»ndT>, si ne fa'iem» meseria nînt în kamt»; si desiindem» în temniui. — Asteanli», zise gsvernalor»!», st viii» mai intîi» doi oameni; nrisonierii fak» kT»te o dalT» nis'ie akte de des-nerare nofolositoare, desg»slaui de viaui mi ka st» fn» kon-damnagi la moarte: ai n»tea fi viktima vr’»n»ia din a'iesle akte. — Iea-jii dar missrele de am»rare, ziso insnok- lorsl». In adevir» , trimisei"» st» ka»tc doi soldau!, mi in-ioiikit. a des'iindc ne o skari auia de infeklali, num do m«- 208 BIBLIOTECA LITTERARIA •ieziţi, în kit» n»mai trewerea ne «n» lok» asemenea s»n!~ ra toi» de o dat! vederea, miros»)» mi res»flarea. — Ox! ftk» insiiektorsl» onrind»-se la mizloksl» sk'Briî, «line drak» noate lok»i a>ii ? — 8n» konsnirator» din wei mai nerikslomî, mi ka-re ne este nartikslar» rekomandat» ka »n» om» «ie e în stare s! fak! ori we. — Sing»r» e? — Negremit». — De k!f» tiranii sc afl! a*ii? Auroaiie de »n» an». Kiar» de la intrarea sa a fost» n»s» în asl! temnig! ? — N», domnslc, dar d»m, «ie a voit» s! omoare ne kelarsl» kare era îns!rwinal» a i ad«wc denn.nkarea. — A voit» s! omoare ne kelarsl»? — Da, domnsle, kiar» ne auela kare ne Isminea-z!. N» e ama, Anton? întreb! gsvernator»!». A voit» st> in! omoare far! st, i fak» nimik», resnsnso kelarsl». — Ama, dar e nebsn» awesl» om» ? — E mi mai re» înk!, zise kelarsl»: e »nk demon». — Vrei si. fak» o nfangere nentrs aieasta? întrebi insneklor»lk ne gsvernator». N» e Irebsinij!, domnsle: e dest»lk de nedensitk mi ama; ales», ak»m , s’anronfa mi de ncbsnfa, mi, d»n! esneriinjja we ne (fa observ!rile noastre, nln’a n» îmnlini an»l», de azi înainte, va li k» tol»l» smintit». — lire legea mea, ks afat» mai bine iientr» dînssls, zise insnektoral», kind» va nebsni de tot», va s»feri mai n»|jin». D»ii! k»m se vede, awests insueklor» era »n» om» CONTELE DE MONTE-CRISTO. 209 nlin» de amanitate iui filtst» nentr» fankuianile filantronice k» kari era înseninat#. — Ai drentate, domnule, zise guvernatorul», mi vorbele ce le al zis» dovedesk» ki> aî stadiala materia a f»nd». Ast«-fel», avem» intr’o temniuT, ne kare numai vr’o do»T>-zc'il dc nicioare o desnarla de a'ieasla d’a'ii, mi în kare descinde cine-va ne o al ti skarT», una abate bilrina, vckiT. kr»-iieteniT. de narlidi. în Italia, kare se afli aci de la 1811, al» kirsia liana s’a întors» la 1813, ini kare, del’a'ielk minat», ii» se mai kunoasce in mucles»!» fisik»: atenei nh>n-Rca, ak»m rîde; atunci slibia, aksm se îngraur». Vrei mal bine st. vezi ne acela de lu.t» ne acesta ? nebunia sa e dc nclrecere mi n» ne va întrista dc loka. — Voi» vedea mi ne un» mi ne alt», resn»nse ins-neklor»!»; kab. st. mi fain. cineva datoria în konsciiniji. Insnekloral» se alia în întiia sa visitare, mi voia st. dea a»toritT.ijiI o bani. ide», desnre dînsul». — St. intram» dar la acesta mal iutii», adn»se el». — ll»k»ros», rcsiiKiise gxvernatoial», mi It.I<» semn» kelaralal, kare deskisc »ma. La grinjiarea broascelor» masive, la sunetelu iiî|iinc-lora r»Minite ce se întorcea, Dantes, geniKit» întruna kolj]» ala lemnijiel sale, »nde nriimia k» o fericire nesnust o razi ssbyire de IxmiiiT. ce resbia nrintr’o ferestruiT. strinib. mi ze-brelit'B, îmi redikl. kanul». Vîizind» «n» om» nek»nosk»t8, laminata de doi kclarl ce ijinea în mini tor/je anrinse, însouit» de doi soldayi, mi kiraia gsvernatond» i vorbia ka in.li.ria in mini., Dantiei In— yelcse de ce era vorba, ini, vizind» In-finc Iu. se tnli.uima okasianea de a inmlora o autoritate mal mare, i.ri înainte ku manile imiireunate. Soldau» înkracimari îndub. baionetele, kiet kiez»n> l'tmlclc d* Montt-Crislo Voi. 1. li **•8 210 BIBLIOTECA LITTERARIA. kt nrisonierală s’a renezita asanra insnektoralaî ka vrană ka— getă reă. însa-mi insnektorala ftka ana naşa înanoî. • Dantes vbza kt la înfiminiaserb ka n’ană oma de temală. Atanni adani în nrivirea sa toatb bltndeuea mi etni-linjja ne noatc a le kourindc inima oinalaî. iui, esnritntnds-se k’ana foia de clokainjj /> nioast kare minani ne «iei de falit, se nerki s’atingi saflelala visitaloralei sea. Insnektorala askalli vorbele lai Dantes nînb în ka-nbta; dan’ a'ieia, înîorkînd»-se kbtrc gavernatoră, i zise ne ssb glasa : — Se va întoar'je la devouisne; e disnasa neutra nis'ie simlimente maî dalni. Vezi, frika inii fane efektală asanrbi; s’a trasă dinaintea baionetelor»; deni, ana nebană ns se db în lbtare de nimikă: am fbkata în nrivinua asta nis'ie observbrî foarte karioase la Cliarenton. Ue arnib înforkînda-sc ktlrc nrisonieră îla întrebi: — in—skarla, ne ieri ? — lIera st afla ne krinib am fbkată; neră st mi se dea jsdekbtorî; neră ka nronesala mea st fib laminată; neră in-fine st nib îmnasne daka sânt kalnabilă, dar sb mî dea mi libertatea daka sânt inonintă. — Mi se db baiib dembnkare? întrebi insnektorala. I)a, ini se nare, na snia bine. Dar ne mî nasb de asta; aneia de kare mî nnsb, na nainai mie anaî biela uri— şomeră, dar inkb mi tataloră fanknionariloră kari daă dren-tatea, dar inkb mi reyelai kare ne gavernb, este ka ană i-nonintă sb 11a fit viktima anei denannibri infame mi sb 11a moart sab veriye bleslembndă ne omorîtorii sei. — Eşti urea amilită astb-zi, zise gavernatorală, n’aî fosta Iotă d’aana ama. Vorbiaî ka totală alt»—fel», skamnală CONTELE DE MONTE-CRISTO. 21 I me» amik», în zisa kmd» vreai si omorî ne gardianal» a'icsta. — Adevărat», domnslc, zise Dantes, iui ner» k» »-milinu’b ertare anestsi om», karc a fost» lol» d’a»na b»n» nenlr» mine... Dar ne vreai si fak»? eram nebsnS, eram înfsriat». — Illi ii» inaî eşti ak»m? — N», domnsle, kinî kantivitalea m’a m»ial», m’a sfirmnat», 111'a niminit»... E m»lt» de kmd» s»nt ani! Ama de msll»?... Illi Ia «ie enoki ai fost» arestat» ? întrebi insnektor»l». La 28 fevrsar» 1815, la do»i orc d»n’ ameazT. Insnektor»!» kalksli. — Ssiitcm» în 30 i»li» 1816; dar ne susî? s»nl» n»niaî meaiite-snre-zene l»nî de Iţind» estî nrisonier». — N»mai lueante-snre-zcne l«nî! zise Dantes. Ax! doumsle, n» sniî ne va si zilti îiieante-siire-zeue Ihiiî in înkisoare; meante-siire-zeno ani, meaiile-siirc- zeno sekwli, mai ales» nenlr’ hiih om» karc, ka mine, ora anroaiio de ferinirc î uentr’ »n» om» karc, ka mine, era si se insoycaski k» o femeii» Ivbit’B ; nenlr’ »n» omk kare vedea dcskizind»-sc in-aintcî o karieri onorabili, mi kir»ia i liuscsk» toate in mi— n«t»lk anosta; kare, in mizloksl» zilei neleî mai frumoase, kade in noantea nea mai afsndi; karc mi vede kariera stri— kati, karc n» snie dak’ aneia karc il» isbia îl» mai i»bcsnc înki, kare n» snie daka bilrinsls sek iiirinte a murit# sa» mai triesne. llleaiite-snre-zene l»ni de înkisoare nenlr' nii» om» invijial» k» aerai» mirii, k» indencndinnn niaiinarhlm. k» suanisl», k» imensitatea , k« infinitul», domniile, meaiile siire-zcne l»ni de înkisoare i mai msll» de kil» meni i. Iniile krimele ne kari limba omencaski le insoniuni kn n»mele nele mai «rinioasc. Aibi dar ind«rarc de mine, domnule, mi 112 BIBLIOTECA LITTERARIA. Mere nentr» mine, n» o indsluinub, dar asuriinea; n» o gra-lîit, dar o jsdekali: jsdekitorî, domnsle, numai jsdekitorî 'ier»; nu se noale refssa jsdekitorî! sn»î akssat». — Bine, zise insnektor»l», vom» vedea. Dan’ aieia se întoarse kitre gsvernator»!» ini i zise: •— Intr’adevir», bictal» biiats, îmi nare rek de el». Kmd» ne vom» »rka, îmi vel arata rcyislr»l» se». — Fin. îndoiali, zise g»vernalor»l8; dar krez» la. vel afla în kontra Isî nis'ie note sniimînlitoare. — Domnule, arini Dan Ies, sni» la. ns nojil singsrs a mi faue si es« d’aiwl; dar noul st. Iransminî «icrcrea mea la autoritate, nonî si nrovoiî o 'ier'ielare la faya loksl»!, noul în—fine si faiî ka st. mi dea in j»dekali, e tot» mc ier»; voi» si smî» mc krimi am fikst», mi la mc nedeaiisi s»nt kondamnat»; kml, vezi, nesigsrnnyn e mcI» mai re» sniiliui» din toate. — Lsmineazb-mi, zise insncktoruls. Domnsle, strigi Dantes, înyeleg» d»m glasul» domniei tale ki eşti miskat». Domnule, zi-ml si sner». — N» noi» st. ui zik» asta, resiiHiise insnektorsl», de kits not» st. ui aromii» ki ui voi» McrMeta dosarisl». — Ox! alsmiî, domnsle, s«nl liber», s»n( skinat». — Bine te a arestat»? întrebi insnektorsl». — D. de Villefort, resnsnse Dantes. Vezi-ls mi în-Ueleije-le k» dinsslk. — I). de Villefort ns mal e la Marsilia de un» an», mî la T»l»sa. — A! asta n» mi mira, msrmcri Dantes: singurul» me» nrolektork e demrtats. — I). de Villefort avea vre sn» ksvînts de sn a-ssun-ul? întrebi insnektor»!». tuţcloffil dupo sunetul» glasului domniei tale quâ eşti mişcat» Domniilo, «|l*iui h;i npcrtt 214 BIBLIOTECA LITTERARIA NîmI »n»l», domniile: ba înki a l'ost» voitor» de bine in nrivin(|a mea. — Voi» n»tea dar si nu înkrezs in notele 4e le a lisat» în iiriviiiui-ju, sa» ne kari mi le va da? — Da, domn»le. — Bine, asteanli. Dantes kiz» în i,ienskî, redikindtt-mi inimile sure 'ier», ini msrm»rind» o r»gi în kare rekomanda l»î Damneze» ne aiest» oins kare intrase în înkisoarea sa, asemenea Mint»i-tor«l»î kare s’a d»s» si skane sslletele din infern». 8ma se reînkise; dar sueranua ic intrase din nrebiw k» insnektor»!» remisese înkisi în temnina l»î Dantes. Vrei si vezi rcMislr»!» îndal'B, întrebi guvernatorii», sa» vrei mai înlîi» st. trei! în temni|in abatel»!? — St. finim» mai nainte k« lemninele, resnsnse ins— nektor»!». Daka voi» emi d’aii, n» voi» avea noale ksra-i,ii»l» de a »rmn trista mea misisne. A! a iest a n» e »n» nrisonier» ka iei» alt», mi ne— l)»nia sa e mal u»uin» întristiloare de kit» mintea ve’iin»-l»I se». — 111i 4e lei» de iiebsnh, are el»? — Ox! e o nebuni ksrioasi: krede ki are »n» te-sa»r» nemirijinit». în ansi» d’înlîi» al» kantivitiijil sale, a zis» ki di g»vern»l8l »n» milion», daka g»vern»l» voia si i dea libertatea; în al» doilea an», do»i milioane; în al» treilea an», trei milioane, mi ama mal înkolo. Ak»m se afli în al» qiniilea an» al» kantivilinil sale: si vezi ki yl va •iere si uî vorbeaski in sekret», mi y.1 va da 'lin'ii milioane. — Xa! xa! e ksrios», în adevir» zise insnektorsl»; mi k»m HHinesiI ne aiest» milionar»? — Abatele Faria. 216 BIBLIOTECA LITTERARIA — No. 27! zise insnektor»!». — Aii. Deskide, Anton. Kelarsl» se s»n»se, ini nrivirea ksrioasi a insneklo-r»lsi latrsnse în temniija abatelui nebsn». Ast»-fel» se nsmia în-yenere nrisoniersl». în mizlok»l» kamerei, într’»n» ierk» tras» ne nxinînt» k’o bskati de gins» rsnt» din zid», era kslkat» »n» om» mâi gol», a-tit» de trenueroase era vestiminlele sale. El» desemna în ast» ierk» linii yeometriie foarte ksrate, mi se m,rea ama de oksnat» a deslega nroblema sa nrek»m era Arximed» kind» 1» onrit» de »n» soldat» al» l»i Marcellus. Ast»-fel» niiî ki se miski la sgomol»!» ie ftk» »ma temniueî deski-zînds-sc, mi nsmai at»niî nir» ki se desteanli kindk l»mi-na torjielor» l»mini k’o strel»iire iieobiiin»iLi, ne iri.mînt»l» smed» asenra kir»ia l»kra. Atonii se întoarse, ini vxz» k« mirare nsmeroasa komnanh. kare intrase în temni|ia sa. 111(10111 se skali i»te, toi »n» akonerim» arsnkat» la niiioarele nat»l»î se» iel»i tikilos», ini se înfiiiiBriînlr’în-s»l» ka si se arate într’o stare mai ksviiniioasi înaintea streinilor». — lIe ieri? întrebi insnektor»!» fir’ a mi skimba formsla. — E», domn»le? zise abatele Ii’hii» aer» de mirare, n» ier» nimik». — N» inyeleyi, ada»se insnektor»l», s»nt nyent» al» g»vern»l»i, sânt» însiriinat» a intra nrin Inkisori, mi a as-k»lta reklanurile nrisonierilor». — O! at»nil, domn»le, e alt» leva! strigi k» vioi— ii»ne abatele, mi siier» la. ne vom» în(ieleye. — Vezi, zise iniei» g»vernator»l», n» îniene d»ni k»m yi am sn»s«? — Domn»le, »rmi nrisoiiier»!», s»nl abalele Faria, CONTELE DE MONTE-CRISTO. 217 nisksl» la Roma ; am foste (losT-zeii de ani sekretars al» kardinal»l»î Rospigliosi; am fost» arestat», n» nrea smî» bine ucntr» gile italiano sa» francese. — Ilentr» Me de la a»torit7,jnle framiese? întrebi g»veriiator»l». — Ilentr» kt am fost» arestat» la Piombino, mi so-kotesk» hi Piombino a devenit», ka Milansl» mi Florenjja, taktsl» vr’81181 deiiartament» frannes». Insnektor»!» mi gsvernatorsl» se nrivirt rîzind». — lle drak», sk»mii»l8 me», zise insnektor»!», n»ve-lele ie le ai din Italia n» nrea s»nt» nroasnele. — S»nt» din zisa în kare am fost» arestat», dom-n»le, zise abalele Faria; mi, fiinde-kt Maiestatea Sa imnera-tor»I» a fxkst» regia Romei nenlr» fii»l» mc i I» trimisese Mersi», sokotesk» k7>, Krmxnd» k»rsKlk ksMeririlor» sale, a îm-nlinil» vissl» l»i Makiavel mi al» l«î Cesar Borgia, kare era de a faMC din toata Italia »n» singur» mi «nik» regal». — l)omn»le, zise insnektor»!», llrovedinua, din fericire, a ad»s» oare-kare skimbare IViest» nlan» gigantik» al» In,raia îmi nari a li »n» nartisan» dest»l» de fierbinte. — Anesta e singsrsl» mizloks de a faMe din Italia «ii» stat» tare, nealiniat» mi fericit», resnsnse abalele. — Se noate, resnsnse insneklor»l8; dar n’am venit» aMi ka si, fak» k» domnia la »n» k»rs» de nolitik'B «Ilranittn-teanx, Mi ka si. te întreb», Meia Me am mi fotot», daka ai Meva de reklamat» în nrivinga mxnkxrii Me jii se di, ini a loksiiipei în kare le afli. Mxnkarea e tot» aceia-mi in toate înkisorile, ros-n»nse abatele, adikx foarte «rîlx; kxt» ilentr» |ok»inip>, bine vezi, e smedx mi nesxindoasx, dar k» toate aMeslea destsl» e de ksviiiiMioasx ka o lemnijix. Ak»m, ii» o vorba de asin, 218 -BIBLIOTECA LITTERARIA. yi e vorba de nisqe deskonerirî de qea mai mare însemni-tale mi de iei» mal mare interes» nenlr» gsvern». — Eali-ne! zise în*iel» g»vernator»l» insiiektorhl»!. — Eati iientrs qe iiit> all» alit» de feriqits vizîn-d»-te, »rmî abatele, de mi m’aî îmnedikats într’sn» kalksl» foarte imnortant», mi kare, de va emi la kale, uoate ki va skimba sistema l»i Newton. Ifoyl a mi akorda favoarea »-neî întrevorbirî nartikslare? — Xm? qe snsneam? zise gavernatorsl» insnekto- r»l»i. — Ilji ksnos'ii nersonalal», resnanse aqest» din »rmi SKrîzînd». Anoi întorkînd«-se kitre Paria: — Uomn»le, i zise, qeia qe ini qeri e k» nenstinui. — K» toate aqestea, domnsle, zise abalele, daka era vorba de a faqe ne gavern» si Iustine o suim foarte mare, b»nioan> o s»mi de vr’o qinql milioane? — lire Icijea mea, zise insneliforsl» inlorkind» se a-ksm mi el» kitre gsvernalor», ai urezis» nîni mi qifra. — Si vedem», adasse abatele, vizînd» ki insnek-tor«l» fiqea o miskare ka st easi, n» e de trebainui si fim» de tot» singsri; domnsl» gsvernalor» uoate nrea bine si stea de fa ui la intrevorbirea noastn. — Sk»mn»l8 ine» domn», zise gsvernaloral», din ne-feriqire sqim» mai d’înainte, mi ne din afari, qeia qe vei snsne. Este vorba de avayiele ne kari le ai, ama e? Faria se vili l’aqestk om» batjokoritor» k» nisqe oki în kari »n» observator» firi interes» ar» li vizat» de sigar» Isqind» iHlger»]» drcnt»l»i k»vînt» mi al» adevir»l»i. — Fin îndoiali, zise el», desnre qe lakr» ai. vrea si vorbesk», daka n« desnre aqesla ? — Domn»le insnektor», »rmi guvernator»!», not» si yi sn»i» aqeasti istorii tot» ama de bine ka mi abalele, kiqî CONTELE DE MONTE-CRISTO. 219 ssnts natrs sas wiii'ii ani de kinds mi a imnsiats sreltile ks ea. Asta dovedes'ie, domnsle gsvernators, zise abalele, kt eşti kVieî oameni de kari vorbesie Skrinlsra, kari as olu iui ns vids, kari as srekî uii n’asds. — Sksmusls mes domiis, zise insueklorsls, gsvernsls e înavsiiils, mi, msljisinili, Isi Dsmnezes, n’are Irebsinji’t de banii domniei tale; m.slreaztjji’i dar neutra zisa iu k a re vei emi din înkisoare. Oltisls abatelsi se l’byi; anski de mini ne ins-uektorsls. — Dar dalta ns vois eiui din înkisoare, zise els; daka, în kontra ori litrii drent'tui, uit» vors ijine în aweasti temuiu.7»; daka vois msri a*ii fir’ a mi lisa sekretsls nims-Isi, a'iesls tesasrs va li dar uerdsts? Ns e nai bine st uro-lite gsvernsls mi es de dinssls? Vois inerţie nîni la uiease milioane, domnsle; da, vois ninşi uiease milioane, mi un voiS mslpmi ks rcstsls, de vors voi st» mi dea libertatea. — lle ksvîntsls mes, zise insueklorsls în'iets, daka n’ars fi suisls «lineva ki a'iesls oms e nebsns, vorbesue ks alT»la lionvinţiere înltils ars krede uineva Ict susne ade-virslîi. — Ns ssnl nebsns, domnsle, mi susis adevirsls, zise Faria, kare, ks auea lineije de aszs 'ie e nartikslarr» nri-sonierilors, ns uerdsse ntaî o singsri vorbi din kite vorbi insnektorsls. Asls tesasrs de kare yi vorbesks se allt in-tr’adevirs, mi nronsis a ssbsemna sns traktats ks domnia la, în nslerea kirsia mi vei kondsie la loksls antals do mine; se va suia uimîntsls înaintea okilors noştri, mi, daka vois minui, de ns se va alia nimiks, de vois li nebsns, ne lisui zi'ii, ei bine! si nu ads'ieyi ean la înkisoare n'ii, snde vois 220 BIBLIOTECA LITTERAR1A remtnea nentr» tot» d’asna, iui unde voi» msri fir’ a muî iere nimik» ni'iî de la domnia la niuî de la alt». Gsvernatorsl» intens st rîzt. — Denarte yî e tesa»r»I»? întrebi el». — O s»lt de lege d’ati, zise Faria. N’a liHRelat» re», zise gsvernator»!»; dnka toiţî iirisonierii ar» voi st mi nreîmble gardianiî nînt la o s»lt lege, mi daka gardianiî ar» konsimgi st. lakt o asemenea nreîmblare, nrisonieriî s’ar» nstea folosi urea bine st o stear-gt la stnttoasa îndatt *ie li s’ar» înltinma oknsisnea; mi într’o asemenea ktlttorit okasisnea s’ar» înftjjima de sig»r». — E «ii» mizlok» ksnosksl» , zise insnelUorsl», mi domn»!» n’are ni'iî merit»!» invenjiisniî. Ile »rmt se întoarse ktlre abale mi i zise: — Te am întrebat» daka jji se dt demtnkare b»nt. Domn»lc, resn»nse Faria, j»rt-mî ne Krist» kt mt vei libera de yî voi» snsne adevtrsl» , mi yi voi» art-ta lok»l» în kare se afli. tesasrsl» askens». IJi se dt demtnkare bant? reneti insneklor»!». — Domniile, ns nerzî nimik» asts-fel», mi vezi bine kt n» mî is aminte st skan» din înkisoare, kt'iî voiSre-intnea aii în timnsl» ktltlorieî ie vei fate. N» resnsnzî la întrebarea mea, zise insuektor»!» k» nemţie. — Ni'iî domnia ta la a mea/ strigi, abatele. Fiî dar blestemat» ka neî alyî smintiuî kari n’ ak voil« st mt krea-zt! N» vei a»r»lk mc», îl» voi» ntstra; îmi refssl libertatea, DsmnezeS mî o va da. Mergi, mi nsmaî am nimik» dezis». Illi abatele, arsnktnds-mî konerilsra, l»t cart b»— kala sa de gins» mi se u»se din nok st meazt în mizlok»!» ierk»l»i se», »nde mî »rmt liniele mi uifrele. ] 222 BIBLIOTECA LITTERARIA. — He o fi fikînd» el» akolo ? zise insnektorsl» re-trBgînd»-se. — Îmî sokoles'ie avsjjiele, resn»nse gavernalorsl». Paria rcsnsnse l’aiest» sarkasm» nrintr’o arsnkitsrB de okik iiliin, de nea mai mare desiireusire. — Emiri. Temniier»!» inkise »ma d»in, diurnii. — Hoaţe ki înlr’adevirk va li av»tk weva avBijii, zise insnektorsl» »rkiiid»-se ne skari,. — Sak ki> va li visat» Iu, Ic a avslk, resnsn-se g»vernator»l», iui a do»a zi se va fi destentatk neb»n». într’adevir», zise insnektorsl» k» naivitatea ko-rsniiisnii, kind» ar» li k« adevirat» înav»jiif«, n’ar» mai fi în tcmniui. Astk-felk se termini avenl»ra iienlr» abatele Paria. Remasc nrisoniers, mi, in »rma a'icslci visile, iiamele se» de nebsns desfitilork se fi.k» mi mai mare. Caligsla sak Neron, ascsli doi kistitori de tesa»re, a'iesli doritori ai nclsi nestc nstinjji, ar» fi dat» asksltare vorbelor» a'iel»i biet» om», mi i ar» fi dat» ţiersl» we 1kdorin , snajji»!» ne kare I» stima k» »nk nrcyk ama de mare, mi libertatea ne kare nroiisnca s’ o nliteaski ama de sksmii». Dar revii din zilele noastre, kari se iiink in 'ierk«lk uroba-bil»l»i, n» mai a» k»lezarea voinuei; se tem» de arekia kare askalli ordinele 'ie da», de okislk kare lerqeteazi fantele lor»; n» mai simt» s»nerioritatea liiimei lor» divine; ssntk nisie oameni inkoronnui, mi nimikk mai m»llk. Al ti daţi se kredea sak se ziiea fii ai l«i .loie, mi avea nova din obi'ieiclc ze«l»i nirinicle lor»: n» se kontroli lesne ieia ie se nelreie dinkolo de nori; asti-zi regii se uotk înlîlni nrea lesne: Dc'ii, fiindk-ki tot» d'asna g»vcrn»lk desnolik» n’a ssferit» s’arate la l«miin> efektele înkisoriî mi ale tor-t»reî; fiindk-lu, ssntk n»jjinc esemnle ka o viktimi a inki- CONTELE DE MONTE-CRI8TO. 223 siijianilor» si maî fi n»t»t» aiurea k» oasele sale sfirimate iui k» ranele sale smyerate, lot» asemenea mi nebsnia, as-ti b»bi niskati în lemniye în «rina tartarelor» morale, se a-sksndo mâi toi» d’ a»na k» îngrijire in loksl» în karc se nas’ie, sa», mi do va omi d’akolo, se d«ie si se îngroa-ne in vrc »n» snital» întsnekos», sndc mediii! n» reksnosk» nini ne om» niii ksyelarea în sfirimitera informi *ic i transmite temni'ier»!» ostenit». Abatele Faria, karc ajensese nch»nk in înkisoare, era kondamnal», «rin însi-inî nebsnia sa, la o înkisoare ne viajji. Kits iientr» Dantes, insnektorstk îmi uin» ksvîntsl». Kmd» se »rki la g»vernator»lS ier» si vasi reyistHl». Nota nriiviloare la nrisonier» era dani k»m «rrneazi: EDMONDU DANTES. “ Bona ilari ist# în imtere, A l»atk o narle aklivi la înloar-’ierea de la inssla Elba. Dcjiinsl» în *iel« mai mare sekrelk mi s»b 'iea mal strikti nrevegere. Asii noti era k'o alt»-fel» de skisoare mi k’o no-greali ie n» senuna k» reslal» reyislrslsî, ’ieia >10 dovede s'ie ki f»sese adiayili d»ni înkiderea l»i Dantes. Akssarea era foarte nosilivi ka si mai 'ier'io 'line va a o kombate. Insncktorsl» skrise uri» «rmare do de.s«b tal» akolndcîf.* ♦ Hemmilfi in kin8 «le arkS, iirin karc se Kncakfi la llnarfl an Iu «Nilere mai multe vorbe ka n, faki #nfi totS. 1 CONTELE DE MONTE-CRISTO. 225 „NirnikS de fskst$.u Astb visitb însBilejiiqe, ka sb zik8 ama, ne Dantfcs; de kbnd» intrase în înkisoare, «itase sb sokoteaskb zilele, dar insnektor»!» i delese o nost dalb, mi Dantes n» o «itase. D»nb dînssl», skrise ne sus nerete, k’o b»kalb de ginsk des-linit'B din tavan», 30 isli» 1816, mi dintr’aqesl» minst», fbk» o krestbtsrb ne fib-kare zi ka sb n» i mai skane mbssra timnslsi. Zilele trek»rb, d»n’ aqeia sentbnibnile, ne »rnib I»-nelc: Dantes astenia niereif. La în«icn»tS n»sese »n» termin» de qiuui-snre-zeqe zile liberli>uil sale. Gavernatorsl»! kbta si> i fib destsle qinqi-snre-zeqe zile, n»nîndk kiar» ne j»nibtate din interes»!» qe se nbr» kb qerka, snre a »rma a-faqerea sa. Dam >ie trek»rb aste qinqî-snre-zeqe zile, el» îmi zise kb era abssrd» din nartei ka sl kreazb kb insnek-tor»l» era sb se ok»ne de dîns»)» nln’ a n» se întoarqe la Ilaris»; deqi, întoarqerea sa Ia Ilaris» n»lea sb aibi> lok» ns-mai d»iib qe mi ar» li terminal» qerqetbrile înkisorilor», mi aqeste qerqetbri n»tea sb ijiîb o lsnb sa» do»b; n»se dar trei lsni în lok» de qinqi-snre-zeqe zile. D»nb qe treksrb qele trei I»ni, i mai veni qeva în minte, kare i dete mease l»ni; dar d»nb treqerea astor» mease lsni, sokotind» zilele ana k» alta, se vbzs k’a astentat» zeqe lsni mi jsmbtate. în aqeste zeqe l»nî nimiks n» skimbase reijimsl» înkisorii sale; niqi o nsvelb konsolaloare n» i sosise; întrebbnds ne tcmniqcrsl», el» n» resnsnse nimik» ka tot» d’a»na, qi remase m»l». Dan-ti>s înqens a se îndoi desnre minuile sale, mi a krede kb qeia io i se nare l»i drent» o ad»qere a minte n« era alt» qeva de kbl» o ambyire a kreerilor» seî, mi kb aqosl» înuorS kon-solator», kare se arbtase in înkisoarea sa , intrase no arina vro »n»I vis». Con tth de Monte Criito. Voi. /. 15 226 BIBLIOTECA LITTERABIA Dan’ anii îijik (le zile, gavernalorala fa skimbala, i se detese direknianea forlalaî de Ham; l«i» ka dînsala mai maliil din sskordinajjii seî, mi între nlnî ne lemn Deraia l«î Dantes. tfnii no» guvernatorii sosi; ars li fosta malli grea ta le neutra dînsală st. învenc namclc iirisonierilora seî, mi nasc st, i rcnresinte namaî namerele lorii. A'iesla arî'iiosă osnelii gar-nita se komiianea de 'limn-zciî de îiiln.iierî; lokaitoriî lora lan, naminî dani namirala kainereî în kare lokaia, mi nefe-ri'iitalii jane înieli de a se nanii ka nrenamelc şeii de Ed-mondS saa ka namele şeii de Dantes : se nanii No. '14. CAPITUL» XV. NUMERULO 34 SI NDMEROLU 21 Dantes treks ne tonte trcntele neferiiirii ne kare o safen. nrisonieriî 'iei ailaiit într’o înkisoare. în'ieiiK ka trafia kare este o armare a sneranijci mi o k<*ns'iiinjjT. a inoiinijeî, dan' a'ieia ajanse a se îndoi de inoiinija sa, neia ie faiea ne gavernatorala st. ail)T> drcntate lu.nda avea idei desnre smintirea janelaî; în-fine vt.zs din sasala trafiei sale, se ragr>, na inln. de Damnezca, ii de oameni: Damnezca esle icla din armi rcfsyia. Ncferiiitala. kare trebaia st. înieant de la Damnezca, namai atanii ajan-ye st, snere de la dînsala kinda mi a nerdata toate iele .•Lite sneranne. Dantes se răgi dar ka st. IiinevoiaskT. lineva si. la skoanT. din temniija sa mi st. la nan. într'alta, kiara de ara fi mai neagra mi mai urofanda. O skimbare, kiara desnvan-tnyioasi, tola skimbare era st. Fit., mi era st. adaki. lai Dan-los o nelreiere de kateva zile. Se răgi. st. la lase si so 228 BIBLIOTECA L1TTERARIA nreîmble, si resafle alta aerS, si i dea kiruî, instramente. Nimika na i s’a data din kite nerase; dar, fu, ela nerea mereă. Se obinînaise si vorbeaski noalal sea temninera, de iui ela era mi mai malta de kita nela d'întîia; dar a vorbi k’ana oma, kiara k’ana mata, mi asta era o nlinere. Dantes vorbia ka s’aazi sanetala glasalaî sea kiara; se nerkase si vorbeaski ne kinda era singara, dar atanni i se finea friki. Adesea, din timnala de kinda era in libertate, Dantes luiî fikase ana sniimîntalia din anele droaie de nrisonierî, komnaiuî de vagabonzi, de bandijiî mi de omotitorî, a ki-rora veselii nroasti amestekT. oryiele neinuelese ka aminiele smimîntitoare. Ajanse si doreaski a fi mi ela arankata în vre ana din anele kiniirage, ka si va zi mi alte feye, na narnaî ne a temnineralaî sea nenisitora kare na voia si vor-beaski de loka; doria temniga do lîlxarî, ka nortala nela de-fiinuloră, ka kitainala de niniora, ka nata ne amera. llela nauina galerianiî se alia în soyietatea semenilora lora, resa-fla aera, vedea nerala; galerianiî era nrea feriniuî. Se răgi intr’o zi de temninerala sea si neari ana soija neutra dînsala, ori mi nine ara fi, anesta sop de ara fi fosta kiara anela abate nebana desnre kare aazise vorbin-da-se. Sab skoarga temni'ieralaî, ori kita de asnri si fii, tot» renune neva omeneska. A'iesta avea adesea nauini i-nimi înlr’însala, mi, de mi faija laî n’ara fi zisa nimika, nlm-yea ne anosta jane neferinila, kiraia kantivilalea era ama de asnri; transmise nererea namiralaî 34 gavernatoralaî; dar a-nesta, inuelenla ka kam ara fi ana orna nolitika, îmi naşe în minte ki Dantes îmbla si anljio ne nrisonierî, si arzeaski vre ană koinulota, si se ajate ka vre ana amika in vr'o ner-kare de fagi, mi refasi. Dantes întrebainjjase toate mizloanele omenesnî. Da- V. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 229 ne ksm am» sn»s» kt era st. se întîmnle, ast»-fel» s’a mi întîmnal», el» se întoarse alsniî la Damneze». Toate ideele nioase resnindite în l»me, mi ne kari le ad»m neferiiigil anlekayi s»b destin», venin alaiul si i rekoreaski mingile; îmi ad»se aminte r»giii»nile ie i le în-vigase m»mi-sa , mi ak»m afli îngeles»!» lor» ne kare alţi dali> n» 1» siia; kini, nentr» om»]» feriiit», r»gni»nea re-mme o ad»iiT>t»n monotoni, mi seaki de ori ie îngeles» nîm în zisa în kare dsrerea vine st. esnliie neferiiitslsî a-icst» limbam» s&blims nrin mizloksl» In.raia vorbesie lsî Damneze». Se r»gi dar, n» ferbinle, dar k» t»rbare. R»gm-d»-se tare, n» se mal sneria de vorbele sale; atBnnl kidea într’ »n» fel» de estase; vedea ne Damneze» strelaiitor» la fii-kare vorbi ie sn»nea; toate fantele viegei sale »milite mi nerd»te, le ranorta Ia voinga aiest»i Damneze» nslernik», îmi fnea lekjiisnî din ele, îmi nron»nea «nele sanine de îmnlinit», mi, dam ie termina fii,-kare r»giii»ne, streksra doringa interesaţi ne kare oamenii afli mal adesea mizloksl» do a o adresa oamenilor» de kit» l«î Damneze»: mi cortine no»! gremalele noastre nreksm ertim» mi noi gremigi-lor» noştri. K» toate r»giii»nile sale ferbinjit, Dantes remase nrisonier». Atanii mintea sa se fik» înl»nekoasi, »n» nor» n-nisi okiî l»i. Dantes era »n» om» simnls fin kresiere; tro-kstsl» remisese nentr» dîns»l» akonerit» k» aiel» vil» înt»-nekoss ne kare 1» rediki siiinga, el» n» n»tea, în slngK-ntalea temnigei sale mi în demerl»!» kîîgetirii snlo, si. re-konslrsiaski eligile trekste , si reînvieze nonoarele atinse, ai rczidcaski oramele antiie, ne kari imuţiinngiKncn le mi-rosie mi le noetisenzi, mi kari trekS de d’lnaintoa okilorS, Atunci câdea într’unu felii do cstase. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 231 gigantise iui laminate de fokal» 'leralai ka tablourile babilonia-ne ale laî Marlinn; elk avea namai Irekalala se» alit» do sk»rt», nresent»!» se» alit» de înlanekosa; noai-snre-zese anî de l»miin> de meditat» noatc într’o noaiile eterni 1 INi'il o distrakuiane n» n»tea dar st. i vili în ajator»; sniril»l« se» energik», mi kirsia i ar» fi nlikat» nsniaî si mî iea sbo-rala nrintre elijiî, era nevoit» si. remiii nrisonier» ka «nil valtar» într’o kolivii. Alaun! se agiga de o idei, la idea ferisiri! sale strikate firi kavînla vizat» mi nrintr’o fatalitate neaaziti; sliraia asanra idee! a'iesteia, întorkinda-o, reîn-torkînd»-o ne toate feiiele, mi sfimiind»-o tare k» dinjjil ka si zik» ama, nrekam in Infernal» l»î Danie neîndaratal» Ugolin sfimii kranala arxieniskonalaî Roger. Dantes ava-sese namai o kredimji trekitoare basati asanra nateril; o nerda nrekam aluiî o iierda dani saTes». Dekit» namai ki n’a nrofitat». Dani assetisma* veni larbarea. Kdmondk nranka blesteme kari finea ne grosark si se tragi înaiiol de siinimi, îinl sfirima transla de zidarile Inkisoril sale, se lega ka larii de tot» «ie 1» înkonjara, mi mai vîrtosa do sine-mî, nentr» iea mai miki konlrarietate se I» finea si Merse ana gresiile de nisiria, an» firimel» de nai», o ssllnre de vîntS. Atans! asea skrisoare denannitoare se o vizase, se i a-ritase ne Villefort, se o atinsese, i venia în minte; fn-kare rîndalaMia ne nerete ka Mane Thecel Pliares a laî Rallnsur. Zi'iea ki ara oamenilor» la a skalandala în abisala în knro era, iar n» resbanarea lai Damneze»; blestema ne miesll ou-meni nekanoskayîk» toate nedenseledesnre kari i da ideii inmin narea sa înferbîntati, mi înki i mai n area Iu.'iele mal m umlnli, toare era nrea dalsi, mi mai vîrtosa nrea skarte nentr» el; IiimI dam ♦ 'l'otfi 'ic nrivos'ie via/ju ktlKgwouHki, iikhihIu. 232 BIBLIOTECA LITTERAR1A nedeansi venia moartea; iui în moarte era, daka na renaa-sala, 'iela naijina nesimţirea kare i seanuni. Tot» zikînda-uiî, în nrivinjja inemiiilora lai, ki re-naasala era moarte, mi iei» 4e vrea ka adevărată si neden-seaski avea trebaingi de alte mizloa'ie iar n« de moarte, kiza în nemiskarea likati a ideelor» de sinamdere. Vaî, do ie, aflinda-se ne klina nefericirii, se onresie l’aieste în-tsnekoase idee! e ana felii de mare moarte kare se întinde ka azarala valarilorB karate, dar în kare inotitorala simte din ne în ne înkleindaise niiioarele într’anS vasB nikarosa kare ÎS atrai.ie la dînsala, îla soarbe mi 1b îngite. îndate ie wearki îl» îmbriimesie mi mai malta Intre moarte. Kb toate aiestea aste stare de agonii morali 6 mal najjin'a sniimîntetoare de kita saferinvja de mai ’nainte mi de kita nedeansa kare o va arma noate; e ana fel» de konso-lare ameyite kare yî arate nrinaslia kiskati; dar în fan-d»ls nrinastieî neantala.* Kinda ajanse aci, Edmonda afli oare-are konsolare în aste idei; toate darerile sale, toate sa-ferinijele sale, astă konvoia de fantasme sniimîntiloare ne kari le tîra în arma lora, nirari ki sboan dintr’aceslS koly» ala înkisorii Blide îngerala morjiiî natea st. naii niiioralb' sea tikala. Danles se aiti kB linisce la viajia sa trekati, mi ka snaimi la viajja sa fiitoare, mi alese anosta nankta de miz-loka kare i se uirea ki era ana loka de asii». — 8ne-orI zi'iea el», daka, în karsele mele denir-tate, kinda eram inki an» orna, mi kmda anesla orna, libera mi naternika, aranka altora oameni komande kari era naşe în lakrare, am vizata akonerinda-se nerala, marea ln- * Nimikslg. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 233 liortnd8-.se iui tantnda, vijelia ntskînda-se intr’Hii» koliia ala neralKi, mi ka »nk valtar» yiganlika btlînda din amîndost a-rinele sale amîndoat orizontele; atan’iî simijiam kt vasala inea era ana refayia ftrt natere, ktiî vasal» mea amor» ka o liant în mtna anal giganta, tremara iui se înfiora însa-wl. îndalt, la sgomotala sntimînlttora als valarilora; vederea sttnielora askauite îmi nrezinea moartea, mi moartea mt sntimînta, mi mi nBiieam tonte silinţele ka st sknns de dîn-sa mi adanain toate iiBterile oiiibIbî mi toalt inteliginyn ma-rinarslBî ka st mt lanta ks Damneze»!... llentra kt eram feri'iitB a lânii; nentrs kt întorkîndB-mt la viajjt, mt înlor-ieam Ia feriiire; nentrs kt astt moarte, iib o kitmasem, ii» o alesesem; neutra kt somnala în fme mi se ntrea as-nra ne anei» nata de erbe de mare mi de nelriiele; nentrs kt mt ssntram, eS, kare mt kredeam o liinijt ftkslt dant asemtnarea lai Damneze», st ajang», dsnt moartea mea, iit-misiiea goelanziloră* mi uioimilors. Dar asti-zî e alt» 'leva: am nerdala tot» «ie natea a mt fa'io st iabeska vlaga, asttzî moartea îmi ssrîde ka o kreskttoare konilsl»! ie are st 1b legene; dar aslt-zî mora în lelala me» mi adormk ostenit» mi sftrtmala, nrekBin adormiain d»nt »na din seralele aielea do desnerare mi de tsrliare în kare îiBinerasem trei mii de In-vîrtitBre în kamera mea, adikt trel-zeul de mii de naml, a-dikt anroane la zeie lege. îndalt ie se desvoltt aslt kagelare în kanala janelal, se ftka mai bltnda, mal sarîzttora, se denrinse k» natal» si n iei» tare iui ka ntnea sa lea neagrt, mtnkt mal iiNgiii», ii» mal dormi, mi i se ntr» oare-kam mal de s»ferit» rema-sala zilelora sale ne kari era sigara de a le lisa nkolo ori ktndu ara voi, dant kam last ilneva o xaint vekit. * îinB fel 8 de nasere de maro. 234 BIBLIOTECA LITTERARIA Era dosb mizloaie d’a m»ri: snsl» era simnl»; era vorba si. leije o batista de »n» fer» al» ferestrei, mi st. se snînznre; iei» alt» konsista înlr» a se faie kb itiT.nT.nki ini a se lisa sb moarb de foame. lIel» d'întîi» desntak» foarte melt» l»i Dantes. F»sese kreskst» în snaima niragi-lor», oameni ne kari îi snînzsn. de nrbjinele korbbielor» ; snînzsrarea era dar nentr» dîns»l» »n» fel» de nedeansb de-fbimbtoare ne kare n» voia st mi o fakb singsr»; nriimi dar ne al» doilea mizloks, mi înien» kiars în zi»a aieia sb 1» n»ib în lskrare. Anroane de natr» ani trekssen. în alternativele 'ie le susserbin». La finele iel»i d’al» doilea, Dantes înietase de » n»nn.ra zilele mi rekbzsse în aiea nesiiinyb desnre tiinn» din kare 1» skosese alta dalb insneklorsl». Dantes zisese: Voi» st. mor», mi mi alesese fel»l» morgii; at»n«ji, o nrivise bine în fajjb, uii, temînds-se sb n» se întoarkb din otbrîrea sa, fbksse j»n.mînt» sb ntoarb asl»-fel». Kbnd» îmi vor» adsie mbitkarea de dimincagb mi nibit-karea de searb, ksqetase el», le voi» arsnka ne fereaslrb, mi vor» krede kb le am mbnkal». Fbk» întokmai d»in. k»m zisese. De do»b ori ne zi arsnka, ne fereastra zebrelitb nrin kare se vedea n»mal ie-r»l», deniT.nkarea, mai întîi» vesel», ne »rmb ksijetator», mi ne »rmb k» tibrere de re»; i treb»i ad»ierea a mute a j»-rbmînt»l»i >ie I» fi.ksse ka st. aibb naterca de a »nm.ri aiest» skon» snbimînlbtor». Asii. denibiikare ne kare n» o s»feria altb datb, foamea k» dinn.il ask«|ji|ji îlk fb'iea st. se narb nlbkstb okilor» mi din iele mai alese miros»l»i; «ne-ori gi-nea în inbin. o ori. întreagb talerul» 'ie o konrindea, k» o-kisl» înfinl» in anca bskatb de karne îmnsgita mi îu aiel» nesie strikal», mi ne aiea nbite neagrb mi msiedb. Era iele din »rmb instinkte ale viegei kari se mai l»nla într’în- 236 BIBLIOTECA LITTERARIA. ssls, mi kari din ktnds în kindS i sgsdsia o tir î rea. A-tenii temnijja sa ns i se mai nirea ama de întsnckoasi, starea sa i se nirea mai nsjjins de desnerats: era înki jsne; kati si li 1'osts de vr’o dosi-zenî mi linii sas dosi-zenî mi mease de ani, i mai reminea anroane niii'ii-ze'ii de ani de tnils înki, adiki de dosi ori ne kits a mai triits. lntr’anests timns nemiryinits, kite întîmnlirî ns ars li nststs si snargi norjjile, si resloarne zidsrile kastelslsi d’If, mi si i dea libertatea ! Atsimi iuii anronia dinijii de minkarea ne kare, ka sns Tanlals volsntariS, o denirta de la gsri; dar atsmii îmi adsnea a minte de jsrimînts, mi aieasti natsri Reneroasi i era nrea mslts* teami si ns se desnrejisii sin-gsrs kilkmds-mi jsrimîntsls. Striki dar, ka sns rigsross mi neîndsrats, nsijina esistinui *ie i mai reminea, mi veni o zi în kare ns mai avs nsterea si se skoale ka s’arsn'ie ne fereastra nina iie i se adsnea. A dosa zi ns mai vedea, mi abia mai aszia. Grosa-rsls kredea ki era res bolnavă; Edmonds snera ki va msri kils de ksrînds. Zisa treks asts-fels. Edmonds simjiia o amorueali vagi, ks kare i venia însi bine. Svîknirile nervoase ale stomakslsi se alinascn; foksrile setei sale se slîmniraseri; kinds înkidea okiî, vedea o msluime de Isiiri lsminoase a-semenea ks anele foksrî jskitoare kari aleargi noantea ne loksrile billoase: aneasla era krenssksla anelei jjere neks-nosksle kare se nsmesne moartea. De o daţi, seara, ne la nosi ore, aszi sns sgomots ssrds la neretele snde era kslkats. Atitea animale neksrate veniseri si mi faki sgomo-tsls in anca kasi, în kits nsjjins kite nsjjins Edmonds îmi învijjase soinnsls a ns se mai tsrbsra ks ama nsjjins Iskrs; dar asti daţi, sas ki simusrile lsi era esaltate nrin infnna- CONTELE DE MONTE-CRISTO. 237 rea sa, sa» ke în adever» sgomotsl» f» mal tare de ket» alte date, sa» ke în anei» moment» s»nrem» tot»l» se fane înseinnetorg, Edmond» rediki. kan»l» ka se a»ze mal bine. Era o rîkîire asemenea k» aneia ie o ar» fane sa» 0 giare nrea mare, sa» »n» dinte tare, sa» în-fine anesarea »n»i instrsment» oare-kare d’as»nra netrelor». De mi minnile jsnelsi era slebite, dar tot» f« întinerit» de aneaste idee banale neîmietat» înl'eyiuiate suirit»!»! nrisonieriloriî: — Libertatea. Anest» sgomot» sosia în mins-t»l» kend» ori ie alt» sgomot» era se înneteze nentr» dîn-s»l», kend» i se nerea ke Damneze# se arela în-fine înds-retor» la ssferinjjele J»i, iui i trimitea a'iest» sgomot» ka se 1 dea de snire se se onreaske ne marginea mormînt»l»î ne kare înnenea se i inoveiaske niniorsl». De snde siie nine-va ke noate vre »n»l» din amilii sei, vre »na din anele fi-inue nrea i»bite la kare ksgetase ama de des» în ket» îmi omorîse ksgetarea, se ok»na de dîns»l» în anei» minst», mi kesta s’anronie distanga kare ti desneruia ? Dar n», fere indoiale Edmond» se aineyia, mi ane-sta era »n» vis» din nele ne fl»t»re la sma morjiii. K» toate anestea Edmond» ask»lta mere» anei» sgo-motg. Ast» sgomot» jjin» trei ore auroane; ne »rme Ed-monds a»zi »ns fel» de derîmare, dsne kare innete sgomotsl». Kete-va ore în »rme, înnen» mi mai tare mi mai a-nroniat». Edmond» înnenea se se intereseze de lskrarea a-neasta kare i fenea sonietate; de o date intre grosar»!». De vr’o onl» zile anroane de kend» oferise se moare, de nalr» zile de kend» înnensse se n»ie în lskrare n-nesl» nroiekt», EdinondS n» vorbise nimiks aneslKi om», no-rcsnsnzîndsî kend» i vorbise ka se 1» întrebe de ne boali kredea ke era konrins», mi întorkînds-se k» laya la nercte kendk îl» vedea ke se »ita la dins»l» k» înalte l»aro a minte. 238 BIBLIOTECA LITTERAR1A Dar astxzi grosar»l» ««tea s’aszx anest» sgoniotk s«rd» , sx se îngrijeaskx, sx i n»ix kanxt» iui st> slrine ast»-fel» noate oare-kare sneranjjx a kxria sing»rx idex înkxnta ’iele din »rmi minate ale l«i Dantes. Grosar»!» ad»nca dejsnsl». Dantes se skslx ne natal» se», mi, iuilxnds-mi gla-s»l», înnen» sx vorbeaskx desnre toate l»kr»rile nstinnioase, desnre «rîlelc kalilxjii ale mcrindelor» ne adsnea, desnre fri— g»I» ne 1» seferia într’anea temnijji, m»rm»rxnd» mi uinîn-d»-l» de re» ka sx aibx dreutsl» de a striga mai tare , mi skoijînd» ne grosar»!» din rxbdare, kare tokmaî în zisa a-neia nersse iientr» urisoniersls bolnav» «n» b«lion» iui iixne kaldx, mi kare i adsnea anest» bulion» mi aneaslx nxne. Din ferinire, Itrez» kx Dantes era în delir», n»se merindele ne masa nea skioanx d’assura kxria avea obinei»I» de a le sn»ne, mi se retrase. AtsnMî Edmonds, remxind» earx singur», se n»se s'as-kslte k» bsksrix. Sgomolsl» se finea ama de ksrat», in kxt» ak»mj»-nclc îl» a»zia fxra silinjji. •— N» mai e îndoiala, zise el» în sine, fiind»-kx a-nest» sgomol» «rmeazx ks toate kx e zi»x, kalx sx fix vre sn» biet» nrisonier» ka mi mine kare Iskreazx uentr» skxna-rea sa. ()\! dak’ ami fi lingi dinssl», ksm 1» anii i»bi ! Dhii' aneia de o datx »n» nor» îiit»nekos» trek» ne— ste aneaslx a»rorx do sneranijx inlr'anele minni dcnrinse k» nel’erinirea, mi kare k« gre» se ii»lca sx se întoarkx la bs-ksriele omencsni; asii idex triumfi indalx, kx anest» sgomol» anta Iskrarea «nor» oameni ne kari îl inlreninea guvernai» nenlr» dres»l» vre anei înkxneri vcnine. Era lesne sx se arigsrc nineva; dar k»in sx risne o întrebare. Ncgreinil» era foarte simula ka s’aslentc sosi- CONTELE DE MONTE-CRISTO. 239 rea grosar»lai, si. I» fakb a askalla asest» sgomot», iui a vedea we slrimbituri era st, faki. askultind»-!»; dar ka si noati avea o aslx-fcl» de m»lg»mire, iib era st, trtdea nis-we interese foarte nregioase ncntr’ o mxIgHinire urea sksrti? Din neferisire kan»l» l»i Edmond»; xîrki» scaki,, era asurzi I» de v»et»l» «neî idee; era alit» de slab», înkT.t» sniri-t«I» se» fl»t»ra ka »n» ab»r» mi n» se ii»lea îndesa înnire-j»r»l» «nei ksgeliri. Edmond» viz» nsmaî kiik mizlok» snre anii h.m»ri ksgelarca mi. jsdekata; îuii întoarse okii kitre I>«— lional» ne era înkT> ferbinlc mi ne kare grosarsl» îl» den»-sese ne masi, se sk»li, se d«se inoviind» nîm la dîns»I$, Iii. tasul», îl» d»se la b»ze, mi îngigi be»t»ra iese kourin-dea înlr'îns»!» k» o nesiissi simgire de m»lg»mire. Al»nsi av» k»ragi» d’ a reminca aii; a»zise zikind»-se ki, neferi ligii nn»fn>ngi, sl'i.bijjî de foame mxrisera iien-tr»-k7> a» nn.nkat» k» likomii, o minkare foarte s»bslan-giata. Edmond» n»se ne masi uimea ne kare o ginea alsnsl anroane de gxra, mi se d»sesT> se mai k»lic. Edmond» n» voia si moan>. îndati simgi In, i se limueziri mingile; toate ideele sale, deuierte mi neîngclese, inii relsa lok«l» înlr’aiel» e-mekar» min»nalk, »nde »n» iialrar» mai m»lt« noate e des-t»l» ka st. fakî, ssneriorilatea oro»l»î as»nra animalilor». El» n»l» k»geln mi a mi întiri ksgelarea k» ragionament»!». At«nii inii zise. — Kati st, fasem» «jerkarea , dar fir’a koninromilo ne uimini. Daka l«kn>tor«l» e »n» om» ordinar», e destul» st. bat» în zid», mi îndatT, va înseta din l»kr»)k se» ka si. se sileaski, si, îngeleag’b line e aiela kare bale. Dar, liind» Iii. Inkrarea sa n» va fi n»mai erlal'i,, dar înki mi koinan-dah., îmi va însene ean, l»krarea. Daka, din konlra b vro »ntf urisonierk, sgomot»!» se I» voi» faso il« va Mieriu; se 240 BIBLIOTECA LITTERARIA. va teme si n» fu deskonerit», va înceta din lskrarea sa, mi ova îniene n»mai asti seari, kmd» va krede ne loati Isinea k»lkati mi adormiţi. îndati Edmond» se sk»li din no». Asii daţi niiioa-rcle l»I nsmai tremsra mi okiî I»T era limnezî. Se d»se la on» kolji» al» înkisoriî salo, mi skoase o neatri desliiiiti de »mezeali, mi se întoarse si baţi în nerete kiar» în Ioksl» »nde res»net»l» era mai simijitor». Dete trei lovitsre. Kiar» de la nea d’întîi», sgomotsl» înietase ka nrin înkmtare. Edinond» askslti k» toati inima. O ori trek», dosi ore trek«n; niii »n» alt» sgomot» n» se mai a»zi. Edmond» fik»se si se naski de nea alţi narte a zidslsi o tmereab-solsti. Illin» de sneranjji, Edmond» minki kite-va îmb»-kitsrc din ninea sa, îngiiji kite-va sorbitsre de am, mi, mslnsmili konstit»ui»nii neleî lari ne kare i o dirsise na-t»ra, se realii mâi ka înainte. Zisa trek», tiwereh tot» »rma. Noantea veni firi ka sgomotsl» si reînneam. — E »n» nris'onier»! zise în sine Edinond» k»ob»-ksrii nesnssi. De atsnqi kansl» se» se anrinse, viana i reveni iste fiind» aklivi. Noantea trek» firi ka iei» mai mik» sgomot» si se a»zi. Asti noantc Edmond» ns înkise okii. Zi8a veni; grosar»!» se întoase ad»kînd» nrovisisni. Edmond» mi minkaso ne iele d’întii»; mmki ne qele no»e, asksltmd* neîimetat» la sgomotsl» aqela kare n» mai venia, tremsrind» ka n» ksmva si fi înietat» nentr» tot» d’a»na, CONTELE DE MONTE-CRISTO. 241 ftkînds zece sas dost-snre-zece lege în temniiia sa, sgs-dsinds ore întreţii drsţiii de fers de la fcreslrsia sa , dtndii elasticitatea mi vigoarea nienibrilorii sei nriiilr’ o denrindere de kare se desvtjiase de mslls, disnsnînds-se în cele din snm> a se anska nents la nenlii ks srsila sa fiitoarc , dsnt ksm face silii I snlt tors, întinzînds-niî bravele mi frektnds-uiî kornsls ks snls-de lemn» ktnds este st intre în arene». I Ie srnri», în interesele acestei aktivittui înferbîntate, askslla daka sgomotsls ns se mai aszia, nerzînds-mî rebdarea ks înuelen-cisnea aceslsî nrisoniers, ktrsia ns i trecea nrin minte de lokii kt fssese întrersnts în Iskrarea sa de libertate de sus alts nrisoniers kare avea mi els cels nsninii tot» attla gra-bt ka mi dînssls de a li libers. Trei zile Ireksrt, meante-zecî mi dost ore de moarte nsmtrate minsts ks minsts. In fine, într’o seart, ne ktnds grosarsls îmî ftksse vi-sita dsnt srmt, ne ktndii Danles îmi linia nentrs a ssla oara srekia de nercte, i se ntrs kt o sgsdsirc abia simjjilt res-nsndca ssrds în kaiisls ses ce era nsss în ranorls ks ne— trele tbkstc. Dantes se trase înanoi ka st ml stringt minyile în kansls şeii cels ameuits, se învîrti de ktte-va or! nrin ka-mert, mi nsse cart srekia facela-mî lokii. Ns maî era îndoialt, se ftkea ceva de narlea cea altt; nfisoniersis reksnosksse nerikslsls Iskrtriî sale mi a-lergase la snS alts mizloks; mi, ftrt îndoialt, ka st iii! ar-meze Iskrarea ks mal msltt sigsranut, nssese nîrgia în lo-ksls daltcî. îmbirb’Ltats de aceaslt deskonerire, Edinomlk oltrî a veni în ajstorsls nesltlstslsî lskrators. Inccns st. iii) tragi» nalsls de la lokslii ses, dsnt kare i se m.rea kt se ft-con Iskrarea de mtntsire, mi ktslt ks oki) sini Iskrs ks kare Contcfc de Monte Cristo. Voi /. 10 242 BIBLIOTECA LITTEKARIA si noalx sgîria zidala, sx fakx sx kazx tenksiala amedx, mi în-fine sx deslineaskx o neatrx. Nimik» n» se înfxjjimx okilor» l»î. N’avea ninl ku— llit» ninl vre ana instramenta txietora; de kxts namaî ferit Ia ferestrele sale, mi se înkredinjjase adesea kx fearele anes-tea era foarte yenene, înlixta n» i venia ninl sx mai nerne a le sgBdsi. Drenla ori ie mobilare, «ns nata, ans skaans, o ma-sx, o koliiix mi o kani>. ITatKl» avea feare, dar aneste feare era bxtste în lemnS saii legate ii rin msranarl. Trebsia o keix ka sx tragi aceste m8r8ii8ri mi sx skoayx anele feare. Masa mi skaanală n’avea nimik»; kofa avea o dini— oarx o toartx, dar aksm n’o mai avea. Nsmai »iik mizloks remxscse neutra Dantes, adikx a ml snarije liana, mi k’anS xîrbit txiata în anglii, sx se naix la Iaki'8. List dar liana sx kazx joşii, mi kana se fxk8 uxndxri. Dantfcs alese do8x trei niobari askauite, le asliunso în naiele sale, mi Ixsx ne nele alte resinite ne nxmtntS. Snar-uerea lianei sale era o înlîmnlaro nrca nataralx mi na n8tea nrin armare sx însslle vr’Bnit neastîmnxrS kaiva. Edmondit avea toatx noantea de lakrats; dar lakrarea n8 era sx i meargx bino în Inlsncrikk, lixnl trebaia sx 1b-kreze ne ninxite, mi simiji îndnlx kx mi ton ia instramentala informa în liontra anei xsine mal tari. îmi îmninse dar natala mi astenlx ziaa. Din nrcBnx ka sneranya i veni mi rebdarea. Toatx noantea askaltx mi aszi ne minoralS nekBnos-katS kare ml arma lakrarea ne sab nxmînta. Ziaa veni, grosarsls intri. Dantes i zise kx bîndg kiars în ajana din kanx, i a skxnatB din mxnx, mi kxzînds CONTELE DE MONTE-CRISTO. 243 s’a siiartă. Grosarala se dase mormiindă st kaate o alţi kani, for’ a un mai da niiî osteneala de a redika de ne josă bakijjile de la lea vekfo. Se întoarse dan’ ana minata, rekomandi nrisonieralaî mal malfo îndeminare, mi emi. Dantes askalfo lt’o bakarii nesnasi grinuarea amel, kare, alfo dafo, de Iute ori se înkidea îla strînţiea ne inimi. Askalfo kam se denirta sgomolala namilora; dan’ aueia, kmda se nerda acesta sgomota, siri la kalkamala sea, ne kare îla skoase din lokaî, mi, la laiirea slabei raze a zilei kare nilrandea în lemniya sa, nata vedea nefelositoarea la-krare ie o fokase în noantea trekafo îndrenfonda-se la kor-uala netrei în loka de a se îndrenta la tenkaiala de ginsa kare akoneria marginile sale. Umezeala fokase ginsala aiela forîmiiiosa. Dantes viza ka o bitaii de inimi voioasi ki asii tenkaiali se deslinia bakiuî; aste bakiul era miil ka nisie atome, este adevirata, dar dan’ o jainiliî do ori Inşi Dantes deslinisc anroane la ana namilă. #na malemnlika ara li natată kalkala ki doi an! de asemenea lakrare, nrcsananînda ki n’ară fi dată lineva de nealri, mî ara nalea laie o treiere de doai niiioare nalrate mi de doai-zeiî de ni'iioare afandime. Ilrisonierală se mastri ataniî de qe si na întrebainueze l’aieasti lakrare orele sale lanţju ie le netrekase ana dani alta, din ie în ie mal întirzietoare, mi ne kari le nordase ka sneranua, ka ragnianea mi ka desnerarea. De mease ani anroane de kmdă era înkisă într’aiea temniui, kiti lakrare n’ară fi fokată elă, ori mi lu.lă dc ssdoare mi de smbiinnre. Era oare Sb se oureaskb asltf-fels kiars de la îmie-n»t«, mi trebsia oare s’astente, fort sb noalb faqe >ieva, ka sb fakb tot»l» vciinel» se», kare mi el» s’ar» li ostenit» noatc ? Alsii'ii i trek» o ideb nrin minte; remase în ni'iioa-re mi s»rîse; fr»ntea sa qea nlinb de s«donre se «skb de sine. (îrosar»l« ad«qea în toate zilele shiiu l«t Dantes în-tr’o kasarolb de fer» alb». Astb kasarolb konrindea s»na sa mi ne a »n»i alt» nrisonier», kb«ii Dantes yinea minte kb astb kasarolb era sa» de tot» uliiib ori ne j»inblate seakb, dsiib k»m înnenea kelarsl» darea merindelork de la dîns»l» sa» (le la alt». Astb kasarolb avea o koadb de fer» ne kare doria s’o aibb Dantes iui ne kare ar» li nlbtit’o k» zone am din viaua sa, daka i ar» li qer»t’o «iineva în skimb». Grosarsl» Iarna konrinssl» astei kasarole în lalernl» l»i Dantes. D»in, ne nibnka Dantes s«na sa k» o linguri» du lemn», îmi sabla talerslk ne kare îl» înlrebniniin listatei» in toate zilele. Seara, Dantes imi n»se lalerslS jos», In mizlok»!» di- 146 BIBLIOTECA LITTERARIA stanjjel dinlro «iui mi mast; grosar»!» intrtnd» n»so n imoral» în taler» mi îl» snarse într’o iniit de bsktjjî. Astt datt n’avea nimik» de zis» în kontral»îDant{:s: este adevtrat» kt el» strikase lisând» taler»l» ne jos», dar grosar»l» ftk»se mi el» gremeala do ie st n» se site la ni-lioarole l»î. Grosarsl» se malusmi dar st mormtiaskt. D»n’ aieia se »iti îmnrejsrsî ka si vazt daka avea în ie st toarne s»na; mobila l»î Dantes se mtrginia in a-iest» taler», mi n’avea ye s’aleagt. — Last kasarola, zise Dantes, mi o vel l»a ktnd» îmi vei ad»ye mtne dej»n»l». Astt învtjjttart lingsuiia lenea grosar»l»î, kare n» mal avea treb»injjt st se maî «ne, st se dea eart jos», mi anoî st se «mo din no». Ltst kasarola. Dantes se înflori de b»k»rit. Aslt datt mtnkt iste s»na mi karnea, kare, d»nt o-biyeislS înkisorilor», se n»nea dinnresnt k» s»na. lle »rmt, d»nt ie a astentat» o ort, ka st fit sig»r» kt grosarslg n» vine, m»tt nat«l» din lokă, Ist kasarola, întrodsse koada între neatra desnoiatt de tenk»iala sa mi bolovtnelele veline, mi îniens st fakt nîrgia. O Kinoart klttinare dovedi l»î Dantes kt l»krarea meryea snre bine. într’adovtr», dan’ o ort neatra era skoast din zidă snde ltsa o gasrt do mal înalt» d’sn» niiior» mi j»-mttate. Dantfcs ad»ni k» îngrijire toatt tenk»iala, o d»se în kolu»rile înkisoareî sale, skormoni ntmîntsl» albiiios» k» »na din sftrtmttsrele kanei sale mi akoneri tenk»iala k» ntmînt» D»n’ aieia, voind» st se foloseaskt de aieastt noa- I I 0 Dup’o orâ, petra fu scosâ. 248 BIBLIOTECA UTTEKAKIA nte în kare întiinnlarea, sas mai bine Inyeleanta kombinare ■ie iui inkiiisise, îls fxksse sx aibx la mini sns instrsmcnls ama de nreyioss, srmx sxualslii ks slirsinut. Kbiids se lsminx de zisx usse ean> uealra în gasra sa, reîmninse nalsls la aerele mi se kslkx. Dejsnsls era o bskatx de nxne: grosarsls intri, mi nsse aslx bskatx de nxne ne masx. Ei bine / ns mî adsii alţii talerii ? întrebi. Dantes. — Ns, zise kelarsls; eşti sns snarye-tots, yî al snarts kana, mi m’aî fxkstii mi ue mine sx yî snargii Inie— rsls; dalia tojjY nrisonieriî fx'iea tols ama, gsvernsls n’ars mai nstea yine. Ui se va Ixsa kasarola, yi se va tsrna ssna în-tr’insa, mi asls-fels ns yi vei slrika Iskrsrile, noale. Dantes înxlyx okii la lorii, mi îinuresnx mxnile ssb akouerimsls ses. As ti. bskatx de ferii «ie i remxnea fx'iea si. se nas— kx în inima sa sns avînls de reksnos'iinyx mai vix kxtre qers de kxls aueia «ie i nrodsseserx în viaya sa trekstx iele mai inarî bsiisri «ie i se întîmnlaserx. Dekxts observase kx, de kxndii îmieiisse a Iskra els, nrisoniersls ns mai lskra. lle i nisa, asta ns era silii ksvîntii ka sx îimeteze din Iskrs; daka ve'iinsls şeii ns venia la dînssls, Irebsia sx meargx els la ve'iinsls ses. Toalx zisa Iskri. fxrx resslls; seara, trxsese din zids, ks iiobIs şeii instrsmonls, uesto ze'ie iismnl de sfxrxmxtsre de bolovxnele, do tcnksialx mi de ’iimenls. Kxnds sosi minslsls visitei, drese kxls nsls mai bine koada tea ssiitx a kasarolci, mi nsse vassl» la lokslii şeii obininsits. Kelarslii tsrnx într’înssls noryisnea din toate zilele de ssux mi de karne sas mai bine de ssnx mi de nesic, kxqî în zisa aqeia se mxnka nostii, mi de trei ori ne sentxmxnx se da nostis de mxnkare nrisonierilors. Illi awesta era sx fix a- CONTELE dk monte-cristo. 249 semxnea un» mizlok» de a kalkula ţinui»!», daka Dantes nu nxrxsia de înalt» anest» kalkal». D»nx ie dar grosarsl» tarni. s»na, se relrase. Asii dat» Dantes voi o se înkrediniia daka veninul» se» înnetase k» adevxrat» de a l»kra. Askultx. Tot»l» era lxk»ts ka în tinin»!» nelor» trei zile în kari f»rx înlrer»nte l«kn>rile. Dantes sssnini, era învederat» kx venin»!» se» se fe-ria de dînssl». K» toate aneslea n» se deskuragix mî nit urmi* Iskra-rea toatx noantea; dar, dunx dosx sa» trei ore de msnkx, dete neste o riedikx. Ferul» n» mat n»tea snarye mi al»neka ne o fain* neledx. Dantes ninxi nedika k» inxnile sale mi reksnosk» kx atinse o grindx. Aslx grindx traversa sa» mat liinc asUma k» IoIhIh gasra ne kare o înnenuse Dantes. Aksin trebuia sx sane d’assnra sa» de desslit». Nelerinitalat j»ne ns i trek»se arin minte astx nedikx. — Ox! Damneze»!» ine», Damneze»!» ine»! strigi* el», te rugasem k» toate anestea alxt» de înalt», înkxt» kre-deam kx m’at askaltat». Damneze»!» ine»! d»nx ne mf ai luat» linisnea mornit; Dumnezeul» mc»! kare m’at kixmat» earx la viaijx; D»inneze»ls me»! aibt îndurare de mine, nu mx Ixsa sx mor» în desnerare! — Mine vorbesne de Damneze» mi desnerare în a-nela-iut timnx? zise un» glas» ne semxna kx venin de sub iixmînt» mi kare, asurzit» de onxnealx, ajungea ntnx la jHne Ii’uiiH sunet» mormîntal». 250 BIBLIOTECA LITTEBABIA Edinond» simjji nir»I» se» snirlind»-se ne kan», uii se trase înderit» ne venalii. — Ax! msrmBrt el», a»z» »n» om» vorbind». De natr» sinii ani Edinond» n» mai aszise ne alt» vorbind» afara de grosarsl» se», uii nentr’ »n» nrisonier» grosar»!» n» b om»: b o »mi vietoare adi»viti la noarta sa de stejar», b »n» bar» de tribsni adi»vit» la zebrelele 1»! de ier». — în nsmele seralei! strigi Dantes, t» kare al vorbit», mal vorbesse, de mi glassl» te» m’a smimîntat»; si-ne eşti? — Dar t» line eşti? întrebi glasal». — 8n» nrisonier» neferisil», resnsnse Dantes, karen» fisea niul o grestato ka si resnsnzi. — Din ie jjara? — Franses». — N»mele te»? — Edmond» Dantks. — He meserii al? — Marinar». — De kit» timn» eşti ani? — De la 28 fevrsar» 1815. — ^e krimi al fikat»? — N’am fik»t» nimik». — Dar do kare l»kr» te ak»si ? — Ki am konsnirat» nentr» întoarcerea imnerator»l»I. — lIe fel#! nentr» întoarcerea imneralorsl»!! ama dări imnerator»!» n» mal b ne tron»? — A abdikal» la Fontainebleau la 1814 mi a fost» trimis» la inssla Elba. Dar t» de kil» timn» eşti asi, daka n» kenossî toate aseste l»kr»rî? — De la 1811. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 251 Dant&s se înfiori; om»]» asela era înkis» k» natr» ani înaintea Isi. — Bine, n» inai stna, zise glassl» vorbind» nrea iste; de ktt» sn»ne-mi la ie întlyime se alh. ga»i>i kare ai ftkst’o? — Mâ! în fajja ntmînt»I»i. — 8nde & asksnst? — D»nt natal» mc». — De ktnd» te afli în înkisoare yi s’a stremslat» natal» din lok»? — Nisi o daţi. — 8nde resiisiide kamera ta ? — Ile »nk koridor». — Ilii koridor»!»? — Se mtruinesse k« ksrtea. — Vai! marinari glassl». — Ox! Damneze»]» ine»! dar ie 6? strigi Dnnlcs. — Este kt m’ am înşelaţii, kt neucrfckyiHiicn do-semnclor» mele iii'a Hăituit», kt linsa »n»I koninas» in’a nerdst», kt o linit reltsilt ne ulansl» mo» a ftk»l» ktt» sinni-snre-zese nisioare în realitate, mi kt am l»al» zid»l» ne kare îl» snanji drent» sitadela! — Dar atsnsi erai st emi la mare- — Asta voiam iui e». — Hli daka o skoteai la kale? — M’arsnkam în noi», ajsnueam la »na din insslcle kari înkonjoart kastelsl» d’If, sa» ins»la Daume, sa» ins»la Timboulen, s«b kiar» koasta, uii at»nsi eram st li» sktualH. — Dar ai fi iihIhI.» înota nîn’ akolo? — Damneze» ml arS li dat» nsteren; mi aknm totalii e uerdat». — Tot»? 252 BIBLIOTECA LITTEKARIA. — Da. Astsnx earx gasra k» ferealx, iib mai 1«-kra, iiK te okbna de nimikă, mi asleantx iiîiit> jjî voiă siiBne. — Dar *iel» iisnină line est!?... srmne line estl! •— SbiiI. .. ssnt No 27. — Te temi dar de mine? întrebi Dantes. Edmondă krezs kx asde sn^ fels de rlsă amară nx- tranzîndă bolta mi sosindă nînx la dînsslă. — Ox! ssnt kreslină! strigi elă, înuelegîndă din in- stinklă kx aiestă oină ksgeta sx lă nxrxseaskx; îjljî jsră ne Krist» kx mai bine auiî voi sx mi omoare dekxtă sx lasă ne gîziî leî mi aî meî sl înlrevazx smbra adevxrslBÎ; dar, în numele lerslsî, ns mi linşi de înfxijimarea ta, ns mi linşi de glasslă teă, saă, iul jsră, kxiî hb mai am imle-re sx rabdă, îmi sfxrimă kanslă de zidă mi aî sx daî seama nentrs moartea mea. — De kxjjî ani estî? glasslă teă te aralx nreajsne. — Ns sniă de kT»jj,î ani ssnt, kiwi n’am mxsBrată timnslă de kxndă m’all8 a>ii. 'Ieia *ie swiă, este kx eram sx liă de nosx-snre-ze'ie anî kxndă am fostă arestată la 28 fevrsară 1815. — Inkx n’aî îmnlinită doax-zeni de ani, msrniBri glasslă. Aidî! snă omă de doBX-zeiî de anî n« noate fi în-kx trxdxtoră. Ox! ns! ns! mx jsră, zise Dantes. Hî am mai snssă mi ni o mal sirniă înkx o datx, mal bine sx mx taie bskxuî bskxiiî de kxlă sx te trxdaă. — Aî fxkslă bine de mi aî vorbită, aî fxkbtă bine de m’ aî rBgală; kxiî eram sx fakă »nă altă nlană mi sx mx denxrleză de tine. Dar janejiea ta mx reasigsrx, le voiă în-lîlni, asteantx-mx. — llli kxndă ? CONTELE DE MONTE-CRISTO. 253 — Kalt st kalksl» sorijile noastre, last-mt st ui «ins seninnlsls. — Dar st »8 mt ntrtsesiT, st n» mt laiul singsr», st vii la mine, sa» st ini dai voia de a veni Ia tine. Vom» f«yi îmnresnt, mi, de ns vom» nstea Fsyi, vom» vorbi, t» de a>ieia ior» mal m»ll«, se sk»li>, ad»nt cart k» îngrijire sftrtmttarele zidul»! ka mai ’nainte, mi îmninse cart natal» la lok». De atsnii Dantes se dete k» total» în mtnn feri'iirii sale: n» era st mai fit sing»r» ftit îndoialt, noale kt c-ra st fit kiar» liber»; iei» n»uin», mi daka mai remtnca nrisonier», era st aibt »n» însojjitor»; de*ii, kantivitatea îm-ntrjjitt k» alt» este o jamttâ de kantivitale. Illtnycrile >ie le fawe lineva îmnresnt ks alt» sânt» mâi nis’ic r»gvii«nl; r«gmi8nile ie le lak» doi inrnî d’o datt ssnt» mâi ka nis’ic akjjisni de graijit*. Toati zisa Dantes se d«sc mi se întoarse in temui U,a sa, k» inima stlttntt de b»k»rit. Din ktnd» în ktnd» nslt b»k»rit • Mtil^tiinirf. » 254 BIBLIOTECA MTTERARJA îl» fii’icn si uiî nearzi ressflarea. Uledea no imIhIh se», strlngînds-mî nentsl» k» minile. La iei» mal mik» sgo-motS ie 1» a»zia în koridor», siria la »mi. O daţi sa» de do»i ori, asti temere ka si n»l» desnaryi cineva de a'iel» om» ne kare n» 1» ksnosiea de lok», mi ne karo k» toate aiestea îniensse si 1» i»beaski ka »n» amik», i trek» nrin minte. At»niî era otirît», în moment»!» kind» grosa-r»l» ar» fi tras» natal» se» mi ar» fi nlekat» kan»I» ka si vazi ga»ra, si i sfirame kansl» k» neatra ne kare n»se kana sa. Era si 1» kondamne Ia moarte, o siia nrea bine, dar n» era si moara de »rîl» mi de desnerare în moment»l» kind» asl» sgomol» minsnat» îl» întorsese la viajji? Seara, grosarsl» veni; Dantes era ne natal» se»; de akolo i se mrea ki mzia mal bine deskiderea neterminati; fin îndoiali se »iti la visitator»!» ssninlor» k’»n» oki» slrani», kim aiesta i zise: — Si vedem» ai si te mai fam neb»n»? Danlfcs n» resnsnse nimik»; se temea si n» 1» tridea t»rb»rarea glas»l»î se». — Grosarsl» se retrase klitind» din kan». — Kind» a sosit» noantea, Dantes krezski veiinalase» va nrofita de tinere mi de întsnerik» ka si îimeani din no» konvorbirea k» dîns»l», dar se îniela; noantea trek» firi ka niiî »n» sgomol» si rcsn»nzi la astentarea sa înfokati. Dar adoaazi, d»ni visila do dimineaui, mi ne kind» îmi de-mrta nat»I» de la zid», a»zi trei Iovit»re date regalat» »na d»m alta; se arsnki în iien»kî. — T» eşti? zise el», eati-nn! — A nlekat» grosarsl» te»? întrebi glas»l». — Da, resnsnse Dantfcs, n» se va mai întoar4e nî-ni deseari; avem» do»i-snre-ze>ie ore de libertate. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 255 — Ilot» dar si lskrez»? zise glas»I». — Ox! da, da, firi întirziere, kiars ak»m, te rog»! îndati nartea de nimînt» ne kare Dantfes, jsmitate nerdst» în deskidere, îmi snrijinia amîndo»! minilc, nxr» ki se laşi s»b dînssls; se dete ne snate, ne kind» «n» morman» de nimînt» mi de netre deslinite kidea într’o gasri ie se deskisese s»b deskiderea ie o fiksse el» tnse—un; a-t»niî, în f»nd»l» aielel ga»re întsnekoasc, mi a kxria af»n-dime n» o n»tea mxssra, viz» »n» kan» kare se arita, nis-ie smeri, mi în fine »nS om» întreg» kare emi k» dest»li snrintenii din gasra fikBtx. Dautos luă în braţe pc aquestfi amicii uofi, OAPITOLU XVI. Dant6s l»l> în brauele salo no aiest» amik» no», a-t'bt» de m»lt» iui k» albia nerbbdare astenlat», iui îl» atrase la fereastra sa, ka n»ijina Isinini kare ntlrKndea In tem-niiji st 1» lamineze «este lot». — Aiesta era »n» iiersonagi» k» o talii miki, k» iiir»l8 alb» de SBferituje mal m»lt» de kit» de biitrincue, k» oki»l» nitrsnzilor» asksns» s»b nisie snrin'iene dese kn-ri se kir»njiia, k» barba înkt neagri iui kare i kidea ulm. la iieul»: sh>bi>ri8nea obraz»l8Î se» sinat» de sbtriiUsro nro-fande, linia ica groasi a trisarelor» sale karakloristi'in, n rata »n» om» mai dcnrins» a iui esersila fnk»lh.|jiln morale do kitii nsterile lisiie. Frsnten no»l8l venilk era akoneriti. de sadoare. Kil» nenlr» îmbrakiminton sa, era kn neilBtinjii. s i. (■'uiiitlc Monlc-Criito Voi. I. 17 258 BIBLIOTECA LITTERAR1A ksnoaskx line-va forma lor» nrimitivx, kxiî ludea tieuiie— Ie de ne ele. ITxrea kx era ka de vr’o meaî-ze-tiri» koronat» kare s’a nreiiksl» Iu, uit. îngelege ka si nu tridea mai bine. Anesta era nroieklBl» l»î Alesandr» VI mi al» l»î Clemente VII; va kidea k» toate aiestea, fiind» * Titls ne 18 avea tn vekime kanslă renebliael în IJerele de JosSsaS în Olanda. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 263 Ier» I» a» întrenrins» fin, folos» mi fiinda-ki Nanoleon n’a na— lala si» 1» termine; do sigsr», Italia e blestemaţi! Illi bitrin»!» îmi nleki kanal». Dantes na înjieleijea ie fel» an» om» natea si m‘ nerikaleze viana iientr» nis>ie asemenea interese; este ade-virat» ki, daka kanosqea ne Nanoleon nsmaî ki 1» a vizat» mi i a vorbit», n» kanosiea de lolta, k» toate acestea, ie ne kare Damneze» na voiesne si se faki. — De qe si te deskarayezi? ara >iere qineva nrea m»lt» de la Ilrovedinyi kind» ar» voi si skoayi qeva Ia kale d’o daţi. N» noul si reîmienî într’alt» fel» aeia mo a! fikat» in felal» aiiesla? — Dar s'iiî qe am fik»t», ka si vorbesiî asla-fel» desnre reinienere ? Sqiî ki mi a» trebaits natr» ani sure a uri faie aneltele treb»inqioase ? Sqiî ki, de doi ani, sgîrii» mi san» »ns nimînt» tare ka granital»? S'iiî ki ml a trebsit» si skojj» netre ne kari alţi daţi n’auri fi krezsla ki auri ns- 264 HIHLIOTECA LITTKKARIA. tea si le miska din loka; ki zile întreţii aii trekat# într’a-sti manki titaniki,* mi ki «ne ori, seara , eram ferinit» kmdă am redikata o skioam natrati din aqela siments vekia, kare se fikase ama de tare ka mi neatra? Sie nimika d’aii înainte ka st. werka si mal kanita libertatea mea, liinda-ki voinţia lai Damnezea 6 ka si o nerză neutra tot» d’aana. EdmondiS îuiî lisi kanala în josa, ka si na mirtari-seaski arestai orna ki bakaria d’a avea ana konsojia la ara onri d’a komnitimi kam s’ara fi kizatS la darerea ie o wer-ka nrisonierala ki n’a natatS si la skane. Abatele Faria se lisi si la daki Edinondă ne natali sea, uii Edmonda remase în niiioare. Janele na kayetase ninl o daţi si fagi. SantS nis'ie lakrarl >ie se nara asta-fela de ka nena-tinui, în kită niit ki i vine kaiva si le lerqe, mi de kari se feresie din instikla. A şina ’iimil-zeil de ninioare sab nimîntă, a lakra trei ani de zile nentra asta, ka si a-jangi în arini, daka o va skoate la kale, la o nrinastii kare di drenta în mare; a se nrevili de la «linwl-zeil, * Sriarnt 266 BIBLIOTECA LITTERAKIA meai-zeii, o sete de niiioare noate, ka st» mt sfirame , ki-zîndă, kanală de vr’ o stinki, daka glonjjală senlineleloră n» lă ars fi aierkată neia ie. Janele kayeti ană minata. CONTELE DE MONTE-CKISTO. 267 — Ain dat» neste ie kxstai, zise el» bxtrxnBlsi. Faria tresxri. — T»? zise el», mi redikxnds kansl» k’»n» aerSka-re ar&ta kx , daka Dantes zinca adevxrsl», desksrayiarea konsojjHlsi se» n» va jiine msll»; t», sx vedem», neste ne ai dat»? — Koridorsls ne kare 1» ai gxsrit» ka st vii de »n-de loksesni aini, se întinde înlr’ aneia-ini narte ka mi galeria din afan>, n» e ama? — Da. — Nsmai k» vr’o ninni-snre-zene nanii kalx sx fii denxrtatx de dînsa ? — lIel» m»lt». — Ei bine! snre mizloksl» koridorslsi, deskidein» »n» dr»m» kare st» semene ka o krakx de kr«ne. Astx da-tî», îni iei nn»s»rcle bine. Emiink d’assnra galeriei din afara, «nidems sentinela, iui fsţjimS. Ka sx skoatem» asl» nlan» la kale ne treime nsmai k«rai,u», mi ai dosi»!»; mi vigoare, neia ne ns mi linsesne de lok». N» vorbesk» de rebdare, ai dat» nrobe desnre aneasla, mi voi» da mi e» aksm. — 8n» minat», resnsnse abatele; mi n’ai snist», sksmnsl» me» konson», ne fel» e karavisl» me», mi ne fel» am si» întrebsijiez» nsterea mea. Kxl» nentr» rebdare, krez» It’am fost» deslsl» de rxbdxlor» reînnenînd» în toate dimi-neyele Iskrarea de noante mi în toate nonjjile Iskrarea de zisx. Dar, atsnuî, asksllx-mx bine, j«ne, k»vînt»I» nentr» kare l»kram ast»-fel» era kx mi se nxrea kx serviam ne Dsmneze» skxnxnd» «na din fiinj^ele sale kare, fiind» ino-nintx, n« nstea fi kondamnatx. — Ei bine! întrebi» Dantes, n» era tot» anela-mi l»kr», iui te ai reksnoskst» kslnabil» de kxndsm'ai întîlnit», susne? 268 BIBLIOTECA LITTERARIA — Ns, dar ns vois sx devis. Ilin’ asi kredeam kx aveam a fase nsmal ks Iskrsrile, ealx kx ini nronsl st. am a fa'ie mi ks oamenii. Am nstsls st. uxtrsnzs sus zid» mi st. strikS o skarx, dar ns vois nxtrsnde sus nents mi ns vois strika o viaijx de oms. Dant&s fxks o miskare Hmoarb de mirare. — lIe l'els zise els, nstînds ii libers te al ustea o-uri d’sns asemenea skrsusls? — Dar kiars inss-gl, zise Faria, nentrs se n’ai s-siss într’o searx grosarsls teS ks nisiorsls mesei tale, ano! sx te înbrasî ks xainele sale mi sx fsgî? — rientrs-kx ns mî a venits astxidex, zise Dantes. — flentrs kx din instinkts al o snaimx ama de mare nentrs o krimx asemenea, o asts-fels de snaimx, în kxls iiiiî kx jjl a treksts nrin minte, resnsnse bxtrxnsls : kxsî, în Iskrsrile simiile mi ertate, dorinjiele noastre natsrale ne în-ssiinueazx kx ns ne abatems din linia drentslsî noslrs. Ti-grsls kare varsx sxngele nrin natsrx, kare e starea mi destinarea sa, are trebsinjix nsmal de sus Iskrs, adikx de a Îs înssiinjja mirossls ses kx are o nradx la îndeinxnx. îndatx sare assnra auelel nrade, kade ne ea mi o sfxmix. Asta e instinktsls ses, mi i se ssnsne. Dar omsls, din kontra, ns ssfere sxngele; ns ssnts legile sociale kari ns ssfere sxnyele, ii legile natsrale. Dantes remnse ameijits: aseasla era ks adevxrats es-nlikarea selors ne s’as netreksts, fxrx suirea Isl, în mintea sa, sas mai bine in ssllelsls ses, kxsî ssnts ksgetxrl se vins din kaus, mi altele se vins din iniinx. — Mii aiioi! srmx Faria, de vr’o dol-snre-zese ani de kxnds ssnt în înkisoare, am treksts în mintea mea toate fsgirile vestite. Rare ori am vxzsts erninds la kale fsgirile. Fs-girile ferisite, fsgirile ksnsnate de sns sssess denlinS, ssnts fsgi- CONTELE DE MONTE-CRISTO. 269 rile ksgetate k» îngrijire mi nregbtite k» limetals: ast8-feI8 a skbnată danele de Beaufort din kastelala de Vincennes: abatele du Buquoi din Fort-l’Evequc, iui Latude din Bastilia. Mal santa mi anelea ne kari le înfbuiuieazb întîmnlarea; astea santa iele mal bane; s’ astcnlbina o okasi8iie, krede~nib, mi dalta se va tnfojjima, sb ne folosima de ea. — Aî natata astenta, danmeata, zise Danles sasni-nbnda, a’ieasl t lakrare langb îjji da o oksnare de toate minatele , mi, kbnda 118 yi aveai Iskrarea ka sb yl netreii, îljî aveai sneranuele ka st te konsoli. — Ile arnib, zise abatele, namai de asta m’okanam. — Dar >ie fineai? — Skriam saa slsdiam. — Îjjî db xbrtib, nene mi negrealb? — Na, zise abatele, dar mi le faka ea. — 1(11 fa'ii xbrtib, nene mi negrealb! strigi Dantfes. — Da. Dantes se sili Pancsta orna ka mirare; do kbta n8 i venia sb Itreazb neia ne zinea ela. Faria Vbz8 astb îndoialb 8moarb. — Kbnda vei veni la mine, i zise ela, îjji voia a-î’bta o ouerb întreagb, res8ltat« als kavetbrilora mi ala ner-nelbrilora din toatb viajia mea, ne ltaro am meditat’o în ambra Kolisealai, Ia Roma; la ninioarele koloaneî San-Marks, la Veneuia; ne malala Arn8l8î, la Florenua; mi kare n8 mi trenea nini o datb iirin minte Itb într’o zi grosarii mei mi ara lbsa voia s’o nsis in lakrare între Mei nalra ncreiji din kastelala d’If. E ana traktatS assnra n 81 i n u o I anei monarxie venerate în Italia. Se va laic «n» mare volama în nalr8. — Illi 18 ai skrisa? O 270 BIBLIOTECA LITTERARIA — Ile dosi kimxmi. Am inventată o nrenarare kare la^e nînza netedx mi sklivisitx ka nergamentsUf. — Eşti dar kimists? — Ilsijins. Am ksnosksts ne Lavoisier mi eram le-gats arin amilii ks Cnbanis. — Dar, nentr’ o asemenea skriere, jji a trebsifs si faii «ierietxri istori'ie. Aî kxrjjî ? — La Roma, aveam ka la vr’o siimi mii de volsme în biblioteku mea. Tots >iilinds-le mi reiitinds-le, am des-konerits ki ks o ssti linii-zeii de skrieri bine alese, noate avea lineva, daka ns ressmatsls ksnosiingelors oraenesii komnlekts, 'iels nsjiins tot» *ie e folosilors omslsi de a s'ii. Am konsakrats trei ani din viaija mea înlrs a ’iili mi a re— •riti aiesle o sstx siieii-zeii de volsme, asts-fels în kits le S'iiam mâi ne din a lan kmds am l'osls arcslats. in înki-soarea mea, ks nsninx silinui a memoriei mele, mi le am adsss a minle ksm se kade. Asts-fcds, nstea-vois a jji recita ne Tucidide, ne Senofonte, ne Plntarcu, ne Titu-Liviti, ne Tacilu, ne Strada, ne Iornandks, ne Danie, ne Montaigne, ne Shakspeare, ne Spinosa, ne Machiavel mi ne Bossuet. i«T litezs nsmai ne iei mai imnortanjii. — Dar s'iii mai mslte limbo? — Vorbesks «linii limbe vorbitoare, limba ijcrmam, framesx, italian?», angli mi snaniolx; ks ajstorsls liinbei gre-’je anli'ie, înyelegs limba grea la» moderni; de kxts o vorbesks res, dar o slsdiezs in momenlslk aicsla. — O slsdiczi? zise Dant&s. — Da, mi am Ixksts sns vokabslars de vorbe ne kari le siis; le am amezals, le am kombinals, le am în-lorss mi le am reînlorss, asts-fels în kits si mi noati ajsnye sure a mi esnritna ksgetarea. Siis ka la vr’o miii de vorbe; tots ie mi trebse nenlrs ie e mai neanirats, ks loale CONTELE 1>E MONTE-CRISTO. 271 kt ssntS o S8tt de uiii, mi se nare, în dikjjionare. De ktt» n» voiS fi eloksinlă, dar ini voik faie st mi inyeleagt de minane, mi asta mi e destsls. Edmondii, minantndB-se din ie în *ie mai urniţii, în-yenea st kreazt mai kt ssuts sanranatsrale faksllijiile a*ie-st8î omg strania. Voi st ia nrinzt în nesmintit assnra vr’s-n8i nsnktii, mi arini: — Dar daka, na jj,i s’a dată nene, zise els, ka ne ai natală skrie a'iestă Iraktată alitii de volsminosS? — Mi am itlv8t8 nisie nene minsnate, mi ne kari le arii nrealeye nineva între nenele ordinare daka materia era ksnoskslt, ks sgîr'iisrilc de la kanetele merlanilorS mari ne mi se daii ktte o datt în zilele de uostă. Astii-felii, astenlii ks bsksrit merksrile, vinerile mi stmbelele, ktii îmi daă sneranjia de a mi intri nrovisiBiiea de nene, mi Iskrtrile mele istoriie sânţii, o mirtsriseskîi, nea mai dsfiie a mea oksnare. Întorkînds-mt la trekalii, aită nresentsls; mergîndii liberii mi indenendints în istorii., na mai mi tulakă a minte kt ssht nrisonicră. Dar negre alt? zise Dantes; ks ne i|i (a«ii negreala ? — Era o datt 8ii8 luminii în temnijja mea, viseFa-ria; astă ktmins a fosta astsnată ktts-va tiranii înaintea sosirii mele ftrt îndoialt, dar mslui ani d’a rîndala se ftk8se fokă înlr’însală, ne din intra dar e ks totală nlină de fsnin-yine. IlsiS o narte de a'ieaslt fsninyine st se toneaskt în vinii kare mi se dt în toate dsminiicle, aneasta mi dl o ne-grealt minsnatt. Ilentrs notele nartikslare, mi kari aii trc-boinut st balt la oki, îmi înuenii deyitele, mi skriă k8 stn-yelc meii. — Uli kttids nslea-voiii vedea toate aicstea? întrebi. Dant&s. 272 BIBLIOTECA LITTERAR1A - Kmd» vei voi, resnsnse Faria. - 0! aksin îndati! strigi jsnele. - ttrmeazi-ml dar, zise abatele. IlJi intri ear& în koridorsls ssinmintâ, »nde se fik« nevxzst#; Dantfes îl» urmi. 4 CAPITULU XVII. Dani >ie a trekala Dant&s nlekmda-se, dar ka des-tali înlesnire, nrin gaara sanimînti, ajanse la marginea o-nasi a koridoralai kare da în kamera abatelai. Akolo tre-werea se strimta mi abia era destali ka si noati treie ana orna tîrînda-se. Kamera abatelal era asternati ka lesnezî; ini lakrarea iea ostenitoare, ala kiraia kanita îla vizase Dan-tes, fasese în'ienali redikinda ana din a'iele lesnezî naşi în koljjala «iei» mal întanckosa. Dani ie intri janele mi se skali în ni'iioare, 'icrie-ti kamera aneia ka o mare laare a minte. La >iea d’întîia vedere, ea na înfigima nimika narlikalara. — Bine, zise abatele, abia e meazi-zi mi anii na-trara, mi mat avema kite-va orc înaintea noastri. Dant&s se aiti îmnrejaraî, kialmda la kare orologia a natala vedea abatele ora ka atita skamnitate. — Ilrives'ie asti razi a zilei kare vine ne fereastra r 27f> lîIBLIOTECA LITTERAKIA. mea, zise abalele, iui nrivesne ne zidii liniele ne le am lrusii. A'iesle linie, kari ssnts kombinate ks îndoita miska-re a nimîntslBî ini a elisneî se o deskrie îmnrejsrsls soare-Isî, nu faks si s*ii« mai esakls ora de kits dak’ aveam ins orologis, kiul uns oroloyi» se slrikt, de oare-’ie soarele mi mmîntBls ns se striki ninl o daţi. Dantes ns îngelesese niniiks din aneasti dcsls'iire; els krczsse tot» d’asna, de kite ori vedea soarele resirindii în dossls msnnilors mi aiisninds în Mediterana, ki els îmbla iar ns nimîntsls. Asii îndoiţi miskare a globslsî ne kare loksia els, mi ne kare ks toate anostea ns o ziria, i se ni-rea mâî ks nenstinj}i; în lii-kare vorbi d’ale înlrevorbito-rslsî ses, vedea nisne mistere do sniingi ama de minsnale de nitrsnss ka anele mine de asini mi de diamante ne kari le visilase într’o kilitorii ne o fiksse în koniliria sa înki la Guzarata mi la Golconda. — Si vedenis, zise els abatelsî, mi gnbesks si jji nernetez# tesasrele. Abalele se dsse kitre kimins, skoase ks dalta ne kare o ginea înki în mini neatra ne forma alţi dali vatra mi kare asksndea o kavitate deslslii deafsndi; într’anea kavitate era tnkise loate obiektele de kari vorbise lsî Dantes. — lle vrei si vezi mal 'nainte? II» întrebi els. — Arati-ml skrioroa nea mare no kare al fikst’o desnre regia Î11 Italia. Faria trase din urmărişi# nreuioss trei sas natrs ro-Isrl de kîrne strînse ka nisne Ibl de naiiirs; anostea era nis-ne trîmbe de ninzi late de natrs goliri aiiroane mi Isngî do onls-snre-zene. Aste trîmbe, nsmerotate, era akonerile de o skrisoare ne kare Dantes o usts niti, kinl era skrise In limba m.rinlonski a abatelsî, udiki în limba ilaliani, idionii ue CONTELE DE MONTE-CRISTO. 277 kare Dantes în kalitatea sa de flrovenijals o înjjeleijea de ininsne. — Vezi, zise cls, IoIkIk se afli ani; ssnts anroane onts zile de kinds am skriss vorba li n e în jossls bandei meal-zenl iui ontslea. Dosi din kimimele mele mi kite batiste mal aveam as fosls inlrebsinuate nentrs a'ieasla; daka vois mal fi vre o daţi libers mi se va afla în toati Italia vr’sns tinografs kare si ksteze a mi tiniri, îmi vois fane sns nsme. — Da, resnsnse Dantes, vizs bine. LUi aksm ara-ti-ml te rogs nenele ks kari al ski'^s aneasti onen. — Vezi, zise Faria. Illi arili jsnelsî sns beuimors Isngs de mease yo-Isrl, gross kits koada snsî nenels, în vîrfsls mi îmnrejsrsls kxrsia era legats k’sns fir» snsls din anele sgîrnisrî, inki nitats de negreala de kare abatele vorbise lsl Dantes; era ks botsls Isngseiis mi snintekats ka o nani ordinari. Dantes îls ’ieruett, kistmds ks okil instrsmentsls ks kare a nslsls fi tiialti nsls-fols de bine. Ax da, zise Faria, ksuitumsls, ns 0 ama? A-lesla v kauo d’onera als mcs; Is am fiksts ka mi ksyitslii no kare eali-18, k’sns Isminars vekis de fers. Ksjjilamsls tiia ka sns brinis. Kits nentrs ksuits, avea aucsls avantai,lis ki nstea servi de o daţi mi ka ks-jjits mi ka nsmnals. Dantes nerneti aneste diferite obiekte ks aneia-ml lsare a minte ureksm în inagasinele de ksriosilato din Marsilia nornetase sneorl aiiele instrsmenle fiksto de noi sclba-tinl mi adsse de la mirile Ssdslsl de kilro kunitanil no faks kilitoril lsnyl. — Kils nsntrs negreali, zise Faria, H'iil ksm faktt: o faks ne kits am trebsinjji nsmal. 278 MBLK>TKCA LITTERARIA Akam iui, mirii de ană lakra, zise Dantes , kain l|i na njanss zilele neutra leale lakrarile aieslen. Aveam noimile, resnanse Faria. Noimile! eslî dar de natara nisiielora ka st» vezi noaiilea karală ? — Na; dar Damuezea a data omalal ingeleuerea ka sx ajate slxbiiianea siinjiarilora sale: nu am fxkata laininx. Kain asia ? Din karnea 'ie mi se adaqe, desnarya grosimea, o naiă de se loiies'ic, mi slioga dinlr’însa ana felii de aleia komimktă. Ealx, vezi laminarea mea. Illi aliatele an,li, l«I Dantes anii lela de laminaga a-semenea ka a'iolen «ic se inlrebaingeazi la ilaminxrile na-lili'ie. — Dar fokitî Enlx doax uelri'iulo mi ktrux arsx. M’am ure-f'i.kata ki. am o bonlx de nele mi am qerala na'iioasx, kare mi s'n daţii. Dantes naşe ne masi» obieklele «ie Ie ginea in inxnx, mi iiiî Ixsx banala în joşii, sdrobita de slxrainga mi naterea suiritalai a'ielaia. Na esle nainaî atxla, arini Faria; kxiî na se ka-vino sx ml naix ’iineva toate lesaarele într’o singarx askan-zxtonre; si. tnkidcmii a'ieasta. Ilasoro Icsiicdea la lokala eî; abatele nreseri o mxnx de uertiii, no d'asaura, treka neste dînsa ka «imorala ka sx tntlmii.no ori mo iirekaiTiînre, înainta kxlre natală seă mi îlă maţi. din lokă. Dam, kxnxtliă, askansi. de o ueiiln. kare o inkidea ermetiiesio,* era o gawrx, mi, In imoa gnarx , o skarx de * $c mo do kiiinllt loi knro no astnira nevii bine CONTELE DE MONTE-CR1STO. 279 fania iBiiga de doBa-zenî mi 4inicl» mai de sas» al» skareî scoale, gra-madesie o mika l»me de interese, avînd» vîrtejele sale mi kîrligele sale, ka lumile l»î Descartes. Dekat» asie lsmî, de >ie se tnalga, de aieia se largcsk» mat msll». E o sni-ralt întoarsa mi kare sta în vîrf» nrinlr’»n» jok» de ekili-br». Sa venim» dar la Ismea dsmitale. Erai sa fii năruit» kanila» al» Faraonului! — Da. — Erai sa iei în kasatoria o fata j»na iui framoasa? — Da. — Avea qineva interes» sa n» te fam kanitană al» Faraon »I»I? Avea 'lineva interes» sa n» iei ne Mercddes? Resusnde mat înainte la întrebarea d’întfi», ordinea e keia tstslor» iiroblemelors. Era 'lineva kare se interesa sa n» te faiî kanitan» al» Faraon» Ist? N»; togi ma i»bia ne korabia. Daka matelouil ar» fi n»t»l» s’aleaga »n» kan», s»nl sig»r» ka m’ar» fi a- CONTELE DE MONTE-CRISTO. 283 Ies» ne mine. tfn» singsr» oiii» avea oare-kare ksvînt» de a li SBnirat» ne mine; avsscsem k» kits-va (imn# mal ’nain-te o iiearlT> k» dînssl», mi i nronasesem »n» d»el» ne kare îl» refssase. — Foarte bine! Aiest» om» k»ni se n»mesne ? — Danglars. — He era el» în korabii? — Agent» kontabil». — Dak’ai fi aj»nsS kanitan» I» ai fi ginst» în nos-l»l» se»? — N», dak’ ar» fi fost» în mina mea; kini mi se nirsse ki deskonerisem oare-kare nekredinijT în sokotele-le sale. — Bine. Ak»m a fost» nineva de fagi ki.nd» ai vorbit» nentr» nea din «rmi oart k» kanitanslx Leclere? — N», eram» sing»ri. — A n»t»t8 nineva s’ a»zi konvorbirea voastn. ? — Da, kini »ma era deskisi; mi kiar» ... asteantt... da, da, Danglars a lrek«l» lokmaî în minat»!» kmid» kani-tan»l» Leclfcre îmi da naket»l» destinat» nentr» marele ma-remal». — Bine, zise abatele, suntem» ne kale. Ai l»al» ne nineva îmnresni-jji ne sskat» kind» ai stat» la ins»-la Elba? — Ile uimim. — JJi s’a dat» vr’o skrisoare? — Da, marele mareuialS ml a dat» »na. — He al fikBl’o? — Am n»s’o în nortfolisl» me». — JJi aveai dar nortfolisl» as»nr&-i}i? Khiii si> noa-te ka »n» nortfoli» kare era si» konrinzi o skrisoare ofinia-li si stea în nos»nar»l» »n»i marinar»? 284 BIBLIOTECA LITTERARIA. — Ai d renta te, nortfoli»!» mek era în korabii. — Ama dar în korabii al nst»t« înkido skrisoarea în nortfolis ? — Da. — De Ia Porto-Ferrajo nîm la korabii, 'ie aî fi-' kst» ks skrisoarea a’ieia? — Am ginst’o în mint. — Kind» te aî resrkat» ne Faraon», a n»l8t» dar si vazi fii-kare ki gineai asii skrisoare? — Da. — Danglars ka mi neî aiul? — Danglars ka mi iei algî. — Aksm, askslti bine; ad»ni-gî toate ssvenirile: gî ailsni a minte în «ie vorbe era komnssi denBnniarea ? — Ox! da, mn renitit’o de trei ori, mi fii-kare vorbi, mî a remask în minte. — Reneti-mî-o. Dantes îmi strînse mingile »n» inin»t». — Eat’ o, zise el», d»m test»: “Domn»l» nroksror» al» regel»î e însiiingat», de »nk amikk al» tron»l»î mi al» religi»nil, ki n»mit»lk Edmond» Dantes, al» doilea al» vas»l»î Faraon», sosit» azî dimi-neagi de la Smirna, d»m ne a stat» Ia Neanole mi la Porto-Ferrajo, a fost» însirninat» de Murat k’»n» naket» nen-tr» »sî>rnator«lk, mi de »s8rnator»l8 k’o skrisoare nentr» ko-mitet»l« bonanarlist» din ITarisk. “Hoaţe avea ninevn dovadi desnre krima sa arestin-d»-l», kviî se va alia astl skrisoare ori as»nra l»î saS la tatii» se», ori în kabina sa, în vas»l» Faraon».,, Abatele dete din smeri. — E ksrat» ka Ismina, zise el», mi kati si jgî fii CONTELE DE MONTE-CRISTO. 285 inima foarle naivi iui foarte bsn» ka si n» fi înjjeles» ne da ti. — Krezi? strigi Dantfes. Ax! ar» fi foarte infam» l»kr». — lIe fel» era skris»l» ordinar» al» l»î Danglars? — Ksrsiv» frsmoss. — lIe fel» era skris»!» din skrisoarea anonimi? — 8n» skris» întors». Abatele s»rîse. — Nrefikst», n» e auia? — E nrea kalezitor» ka si kreazi nine-va ki b iircfik»t«. — Asteanti, zise el». L»i nana, sa» ka si zik» mai bine neia ne n»mia el» ast» fel», o întinse în negreali, mi skrise k» mina stingi, ne o kîrni într’adinsS nregititi, uele dosi sa» trei linie d’înlîis ale densnniiriî. Dantes se trase ka.111 k» snaimi d’înaintea abalei»!. — Ox! e de mirare, strigi el», kit» de m»lt» sea-nuni skrissls anosta k» nel» alt»! — llentr» ki densnniarea a fost» skrisi ks mina stingi. Am observat» »n» Iskr», »rm» abatele. — TIe lbkr»? — Ki toate skrissrile fiksle k» nuna dreanl» s»nl» variate; ki toate skris»rile f»k»te k« nuna stingi se a-seamini. — Ai vizst» dar toate, mi ai observat» toate? — Si «rmim». — Ox! da, da. — Si treiera» l’a do»a întrebare. — Askslt». 28<> BIBLIOTECA LITTERAltlA. — Era lineva kare st aibi interes» st. ns iei ne Merct4d£s? — Da/ »n» j»ne kare o isbia. — N»mele şeii? — Fernand». — E »n8 n»me snaniol». — Era Catalan». — Krezi ki aiesla era kanabil» de a skrie skri- soarea ? — N»! el» ml ar» li tras» »n» k»uit», eati tot» ie mî n»lea faie. — Da, asta e in natsra snaniol »: »n» omor», da; o lntuitate, n». — Ktlre aiestea, »rmi Dantes, el» n» siia toate a-minsntele konsenmate în deneniiare. — N» Ie delesemî nimslsi? — Ninislsi. — Niiî kiar» amantei dsmitale? — Niii kiar» fidanualei mele. — E Danglars. — Ox! ak»m s»nt sigsr». — Asteanli... Danglars ksnosiea ne Fernand»? — Nh... Da... mî adskă a minte... — *Ie? — în ajsnsl» nsnijei mele, ’i am vizat» ne amîndoî la o masi s»b fr»nzar»l» nirintelsi Pamphile. Danglars era amikals mi gl»meu», Fernand» era galben» mi t«rb«rat». — Era singsrî? — N», avea k» dînmii »n» al» treilea insouitorS, nrea bine k»nosk»t» de mine, kare fir» îndoiali ’i a ftkst» k«nosk»ui ne »n»l» k» alt»l», «n» kroitor» a n»me Cade-rousse; dar aiesta era beat»; asteanti... asteanti... K»m 288 BIBLIOTECA LITTERARIA de n» ml am ad»s» a minte desnre aueasta? Lingi, masa Blide ei bea atsnui era »ns kilimire, xirtii, nene de skris». (Danles îmi n»se mina ne frente.)— Ox! infamii! infamii! — Vrei si mai şuii mi alts ueva ? zise abatele rîzind». — Da, da, fiind»-ki nitrenzi toate, fiinds-ki vezi limnede în toate l»kr«rilc. Voiîi si suiţi nentr» ue am fost» întrebat» n»mai o daţi, nentr» ue ns mi s’ati data jsdekitori, mi k»m de skiiI kondamnat» firi vr’ o sentingi? — Ox! asta, zise abalele, e n»jiin» kam grav»; drentatea are mers»rî înt»nekoase mi misterioase kari s»nt» grele de nitrens». lieia ue am fik»tk nîn’aui neutre amîn-doi inemiuii dsinitale era o jskirii de konilti; va lreb»i si ml dai în nrivinua asta antirile uele mai sk»mne. — Si vedem», întreabi-mi, kiuî, într' adevir», vezi mai limnede în viajja mea de kil» mine înss-mî. — liine te a întrebat»? nroksrorel» rege)»!, ssbsli-t»t»l», jsdele de instrskgisne? — SHbstil8l»lti. — .l»ne sa» bitnnti? — J»ne de vr’o do»i-zeui mi uieante sa» dosi-zeuî mi onlti de ani. — Bine; ns inki korent», dar ambijjios», zise abatele. 'le maniere a av»t» k» domnia ta ? — Mai m»lt» d»lui dekit» asnre. — I ai SII8S» lot»? — Tot». —- IUi in timnsl» interogatorislsi mi a skimbat» manierele? — îin» minat» a» fost» skimbate; kind» a uitit» skri-soarea kare nu komnromitea, se nirs kam îngresiat» de neferiuirea mea. — De neferiuirea domniei tale? CONTELE DE MONTE-CRISTO. 289 - Da. — IUi estî nrea sig»rs ki de neferiiirea domniei tale nlinvea el»? — Mî a dat» o mare nrobi desure simnatia sa, iei» n»(}in». — Kare ? — A ars» sing»ra xirtii kare n»tea a mi kom- nromile. — Kare? densniiarea? — Ns, skrisoarea. — Eşti sigsr»? — Asta s’a f‘ik»l8 înaintea mea. — E alt» >ieva; aiest» om» ar» nstea ti iei» mai mare sideral» de kit» aî krede. — Mi faii a iia înfiora, ne onoarea mea! zise Dan-tes, lsmea dar e nonslati de tigri uii de krokodilî? — Da; dekit», tigrii mi krokodiliî k» dosi niiioa-re s»nt» mai nerikslouii dekil» iei — Sl srmims, si «rmirn». — B»ksros», ziii ki a ars» skrisoarea? — Da, ziluiids-mî: “Vezi, n»mai asii nrobi se a-fli înkontra domniei tale, ini o nimiiesk».,, — Asii nsrlare n» noate li natsrali, kni e nrea sublimi. — Krezi? — S»nt sigsr». K»î era adresaţi asii skrisoare. — Domnslsi Noirlier, strada Coq-IIeron, No. 1.3, la Ilariss. — Ilojiî si nressnsi ki ssbsitstsl» domniei tale ar» fi av»t» vrc sn» interes» ka si neari skrisoarea ? — Iloate; kmî m’a fikst» si i aromit» do dosi trei ori, in interessl» me», ziiea el», si n» vorbesk» nimslbi Contele de Monte-Cristo. Voi, /. 19 290 BIBLIOTECA LITTERARIA . desnre aicastx skrisoare, mi m’a fxkată sxjeră kx n» voi# siiBiic namele kare era înskrisă d’ asanra adresei. — Noirtier! reneti aliatele... Noirtier! am kanoskată 8n8 Noirtier Ia kartea antiieî regine a Strsrieî, ană Noirtier kare fesese girondina în revolajiiane. K8ni kixma ne s«li— stitstsls domniei tale? — De Villefort. Abatele leuiini de rîsă. Dantfes se aitx Ia dînsală ka înkremenire. — ^e ai? zise ela. — Vezi astx razii de iBininii? întrebi abatele. — Da. — Ei bine! totala e mai iiinnede akBin neutra mine de kxtă aieastx razi. strevxzxtoare mi laminoasx. Bietele konilSI bictale jane! Illi aiestă magistrală a fosta liana în nrivinut-uî ? — Da. — Aiestă demna sabstitată a arsa mi a năimita skrisoarea? — Da. — Astă onesta nrovxzxtoră ala gxdelai te nasc st jarî kx na vei snane niii o datx namele lai Noirtier? — Da. — Aiestă Noirtier, bietele orbă ie eşti, siii line era aiestă Noirtier? Aiestă Noirtier era tataia seă! Falgerală, kare ara Ii bazată la niiioarele lai Dan-tes mi i ară li sonată ană abisă, în feudală kxraia se des-kidea infernală, ară fi nrodasă ană efeklă mai nagină iate, mai nayină elektrikă, mai naiiină sdrobiloră, dekxtă aiesle vorbe neaslentale; se skala îmi anaka kanală ka amîndoax mxnile, ka kam ară li voită sx la onreaskx de a krxna. — Tatxlă seăl tatxlă sea! strigi elă. Fulgerul» d’aru fl căluţii la picidrele luî Dantfes lu aru fifâcutu simţâ una efectu mai micu de quat aste vorbe neaşteptate. 292 BIBLIOTECA LITTERAKIA — Da, tatila sek, kare se namesne Noirtier de Vil— lefort, arini abatele. Atsn'iî o lamini falijeroasi strebita kreeriî nrisonie-ralaî; tot« ie remisese neutra dînsala întanekosa 1» îndati kiara laminat» d'o lamini strela'iiloare. Alele kodirî ale lai Villefort în timnala interegatorialaî, awea skrisoare niminiti, anele jarimînta nerata, anela glasa mâi ragitora al» mayis-tralalaî, kare, în loka de a ameninţa, semma kt imnlore, toate i veniri, în minte; skoase o strigare, rnovii ana minata ka ana om» beata; daifaieia, eminda renede ne des-kizitoarea kare kondaqea de la kilia abatelaî la a sa: — Ox / zise ela, kati si. lia singura ka si kageta la toate aneslea ! lj]i, sosind» d’akolo în temnina sa, kiza ncnataî, ande kelarala îla afli, seara, mezînd», ka okiî inliiiiiî, ka trasarele obrazalal kontraktate, dar nemiskata iui mata ka o statal. In timnala awestora ore de kagelare, kari trekaseri ka sekande, likase o otirîre sniimîntitoare mi ana jan-mînta înfioiitora. fina glasa trase ne Danl^s din asii visare, era gla-sala abatelaî Faria, kare nriiminda mi ela visita grosaralaî, venia si kiime ue Danles si ninezo îmiiream ka dînsala. Kalitatea sa de nebana rekanoskali, mi mai vîrlosa de nebana desfilitora, da oare-kari urivileyic bitnnalai nrisoniera, banioan de a avea nino uauina maî albi, mi o sliklimoari de vina daminika, de ni, era tokmaî daminiki, mi abatele venia si kiime ne janele sea konsojia a se îmnirtiini din ninea sa mi din vinala sea. Dantes îla arini, toate liniele obrazalal sea se întremaseră , mi mî laasert ean lokala obininaita, dar ka o tirii mi rodmire, de s’ara natea zine asla-fela, kari deve- CONTELE DE MONTE-CRISTO. 293 nia o otxrîre neslremstatx. Abatele îlB nrivi k» okil a-ljinta{|T. — inii nare re» kx te ani ajstal» în kx»txt»rele d»-mitale mi kt am sn»s» ceia ne ui am sn»s», zise elS. — Hli nentr» ce? întrebi Dantes. — Ilentr» kx jji am n»s» în inimx »n» simtiment» kare ns se afla într’însa: resbsnarea. Dantes ssrîse. — Sx vorbim» de alt» ceva, zise el». Abatele îl» mai nrivi »n» minst», mi klxti din kan» k» întristare; d»if aceia, asemxnal» r»gxci»nii l»î Dantes, vorbi desnre alte Iskrsri. Bxtrxnsl» nrisonier» era »n» om» dintr’aceia a kx-r»ia konvorbire, ka a oamenilor» kari a» sxferil» m»lt», konrinde învxuxtsre n»meroase mi »n» interes» konjiinHt»; dar n» era egoislx, mi acest» nefericit» n» vorbia nici o datx de nefericirile sale. Dantes asksltn Iii,-kare din vorbele sale k» mirare; »nelc koresnsndea k» nisce idee no kari le avea mi el» mi ks nisce ksnoscinue kari era din komnetinun slxril sale de marinar»; cele alte se atinyea de lskrxri ueksnoskste, mi , ka acele asrore boreale ce Ismineazx ne navigatorii in lali-t«dinile asslrale, arxla j»ncl»T neisaqe mi orisonte no«e, I»-minate de luciri fantastice. Dantes înjielese fericirea ce ar» fi nentr» dîns»!k, kare avea o organisare inieiii.iinli>, xrmxnds acel» snirit» înalt» ne înxljjimile morale, d'assnra kxrora avea obiceixl» a se j»ka. — S’ar» kxdea sx mx înveui ceva din ceia ce scit, zise Dantes, d’ ar» fi n»mai nentr» ka sx ii» ui se srn.sk i. ks mine. Mi se nare aksm kx trebse sx ui nlnkx mai mull» singsrxtatea de kxt» sx ai a face k’ sn» om» fxrx krcscere 294 BIBLIOTECA LITTERARIA. iui fort nriienere ka mine. Daka konsimyi la *ieia ne ui uer», mi leg» si n» yi mai vorbesk» de f»qire. Abatele s»rîse. — Vai! konilsl» me», zise el», siiinya omeneaski e foarte mirijiniti, mi kind» te voi» înviya matemati'iele, fisika, istoria mi nele trei sa» nalr» limbe vorbitoare ne ka-ri lesii», vei s'ii ieia ne sni» e»; deni, toali sniinya aneasti abia în doi ani voi» n»tea si ovirss din kan»l» me» într’al» domniei tale. — Doi ani! zise Dantes, krezi k’ami nslea înviya toate l»kr»rile aiestea în doi ani nsmaî! — în anlikarea lor», n»; în uriniiniele lor», da; a înviya n» va st ziki a sii; s»nt» oameni kari sni» mi oameni înviyayi: memoria fa>ie ne »nii, filosofia faie ne iei aliji. — Dar n» noate înviya 'lineva filosofia? — Filosofia n» se învayi: filosofia e adsnarea sniin-yelors înviyale k» yeni»l» kare le anliki; filosofia b norslg Hei» şiretenii» d’assnra kirsia a h»s» Krisl» niniorsls ka si se »r>ie în >ier». — St vedem», zise Dantfes, ne ai si mi învejjî mai întii»? N» viz» iniufit»!» de a înnene; mi e sete de sHiinyi. — Toate, zise abatele. într’adevir», kiar» din seara aieia, amîndoi nriso-nierii fiksri »ns nlans de adsnare, kare înnens a se n»ne în tekrare de adoca zi. Dant&s avea o memorii min»nati, o înlesnire de nrinenere nrea mare: disn»nerea matematiki a snirit»l»i se» îl» linca nriimitor» de a înyeleqe totsl» urin kal-k»l», de oare-ie noesia marinar»I»i îndrenta toteiensteafinrea material» în dem«slrarea redssi Ia nifre seni sa» la rektits-dinea linielor»; el» mai snia, kitre aiesfea, limba italiani mi nsyin» ne nea romaiki, ne kare o înviyase în kilitoriele sale la orient». K» aieste do»i limbe, înyelcse îndati me- CONTELE DE MONTE-CRISTO. 295 kanismsls tstslors «lelors alte, mi dsne inease lsnî, înqens sx vorbeaskx limba snaniolx, anglx mi ijermanx. Dsne k»m snssese abalelsî Faria, sac nentrs kx des-fxtarea ie i o da slsdisls i ijins loksls libertxuiî, sas nen-trs-kx era nreksm Iii ams mai vxzsts, observators nestrems-tats als ksvîntslsî ses, ns mai vorbia desnre fsgx, mi zilele trenea, nentrs dinssls, renezi mi instrsktive. Dsn’sns ans, era lts totsls alta. Kxts nentrs abatele Faria, Dantes vedea kx ks toa-Ix desfxtarea ie o adsse înfxuiiuarea sa kanlivitxuii sale, se întsneka în toate zilele. O ksyelale neînietatx mi eter- nx nxrea kx i înkonjsra snirilsls; kxdea în niswe visxrl alsnde, sssnina fxrx voixî, se sksla de o datx, îmi înkrsiiuia bra-uele, mi se nreîmbla înkrsntats îmnrejsrsls înkisorii. într’o zi se onri fxrx veste în mizloksls snsî 'ierks din yele de o sstx de ori renetite ne kari le deskria îm- nrejsrsls kamereî sale, mi strigi: — Ax! daka ns era sentinele! — Sentinela va li îismat 110 kxlii vel voi sx fix, zise Dantes, kare srmase ksijetarea sa nrintre yeasla kree-rilors seî ka nrintr’sns kristals. — Ax! ui am snss’o, zise abatele, ns mx traye i-nima la omors. — Illi ks toate aiestea, f&kîndsse ars fi din instik-tsls konservxriî noastre, dintr’sns simtiments de anxrare nersonalx. — Ori mi ksm, n’amî nstea s’o faks. — Ks toate aiestea ks^eiji 1’ aqeasta ? — Neînietats, neînietats, msrmsrx abalele. — Illi aî aflat» sns mizloks, ns b ama? zise ks vioiqisne Dantes. 2îk; BIBLIOTECA LITTERARIA. Da, ktnd» s’ar» întîmnla st. n»it la galerie o sen lin olt ssrdt, iui oarbt. — Va li ssrdt va fi oarbt, resnsnse jsnele k’»n» ton» ottrîtors kare sntimînti ne abatele. — N», n» / strigi el»; este k» nen«tinjiT.! Dantes vrs st 1» uiit assnra aiest»! ssbiekls, dar abatele kltti din kan» uii ns mai voi st. resnsnzt. Treî l»ni treksrt. — Eslî tare? întrebi înlr’o zi abatele ne Dantes. Dant&s, ftr’a resnsnde, Ist dalta, o îndoi ka o notkoavt iui o adsse la lok». — Te legi ka st. »iizî sentinela, înst la wea din srmt estremitate ? — Da, ne onoare. — Alunii, zise abalele, am» nslea st nimeni» în Iskrare nlansl» nostr». — ILIi ktts tirnn» ne va treb»i oare ka st 1» n»-nem» în Iskrare? — #n» an», ne nxijins. — Dar ani» n»tea st ne nsnem» ne l»kr»? — Kiar» aksm îndalt. — Ox! vezi dar, am» nerd»ls sn» an», strigi Dantes. — KrezI kt 1» am» iierd»t» ? zise abatele. — Ox! mt eartt, mt eartt, strigi Dantes rouiind». — St! zise abatele, om»l» & tot» om», mi est! s-nsl» din iei mal b»nl din ktjjî am k»nosk«t». Eati-mî iilansl»: Abatele ariti al»nii l»i Dantes »n» desemn» ne kare 1» însemnase: aicsla era iilansl» kamereî sale mi a l»I Dantes, mi al» koridor»!»! kare le »iiia îmnresnt. In mizlok»!» aielel galerie, el» ameza o ktrtrsit asemenea k» aielea ie se faks în mine. Astt ktrtrsit d»iea ne amîndoî nrisonie- CONTELE DE MONTE-CRISTO. 297 ril sub galeria «ude se nreîmbla sentinela; îndati qe aru fi ajunsu akolo, era st. faki o găuri largi, era si skoaiji una din lesnezile kari forma nodcala galeriei; lesnedea, într’unu moment# dat», era si se surue sub greutatea soldatului, kare era si se skufunde în găuri: Dantes era si sari asunril în minutulu kmdu, ameiiitu de kiderea sa, nu nutea si se a-nere, era si Iu lege, si i astune gura, mi amîndol alunii, trekîndS nrintr’o fereastn. d’ale galeriei, era si se lase d’a lungulu zidului din afari ku ajutorul# skirel de funii iui si fugi. Danl&s bilu în nalme mi olul Iul skinteia de buku-rii; aqestu nlanu era atitu de simnlu, înkitu era si reumea-ski. în aqeia-mî zi minorii se nusen ne lukru ku atita mal mulţi ardoare, ku kilu asti munki urma dum unu lungu re-nausu, mi duni kum e de krezutu, nu era mal inultu de kitu o urmare a kutielirll intime mi sekrete a fn-kiruia dintr’înmil. Nimiku nu ’i întrerunea fin numai ora în kare amîn-doi era nevoiul a intra în kamera loru ka si nriimeaski vi-sita grosarulul. Ile lîng’ a>ieusla el se obiqlnuisen si ku-noaski, duni sgomotulu qclu abia siinjiitu alu nauiiloru, minutulu în kare descindea astu omu, mi ni'ii o daţi nu fu nrinsu fin veste niiî unulu niql allulu. Ilimîntulu ne kare lu skotea din noua galerii, mi kare nîni în iele din urmi îmnluse ve-kiulu koridoru, era arunkatu iiuijinu kite nuninu, mi ku o ne-snusi fereali, kmdu ne fereastra lenmiuei luî Dantes, kmdu ne a temnigel abatelui Faria; îlu firîma inaî întîiu nîni se fnea nulbere, mi vîntulu nonijil îlu duqea denarle firi ka si renuii niil urmi dintr’însulu? Mai inultu de unu anu treku în aqeasti munki fikuli ku dalta, k'unu kujjitu mi k'o nîrgii de lemn#, singurele instrumente qe le avea el; în limiiulu aqeslul anu, Faria, ue kmdu lukra, urma de a înviiia ne Dantes, vorbindul kmdu 298 BIBLIOTECA LITTEKAR1A o limbi kmds alta, antindsî istoria nayisnilors mi a oamenilor» ielor» mari kari lisa din kmds în kmds dsnc dîijmiî sna din a4ele srme Isminoase ie se nsmesie glorii. Abatele, kare era om» de lsme mi de lame mare, maî avea în nsrlarea sa snîs fel» de maiestate melankoliki din kare Dantes, ks snirilsls se» de asimilare ne kare i Îs dirsise nalsra, swis si tragi a4ea nolitejje eleganţi kare i linsia mi a4cle maniere aristokrati4e ne kari le kaniti obi4înaits 4ineva ns-raaî nrin frekarea klaselors înalte sas a so4ieliyiî oamenilorS ssneriorî. I)siie 4imn-snre-ze4e lsnî, gasra era terminali ssb galerii; se aszia sentinela trekînds mi retrekînds, mi amîn-doî lskntorii, kari era nevoiyî s'asleiite o noante întsnekoa-si mi fin lsnî ka sb (ii 1‘sga lor» maî sigsn, avea nsmai o temere: adiki de a vedea nimîntsls sksfsndmds-se urea de timnsriS de sine ssb nÎ4ioarele soldatslsî. Ilreînlîmninan asti neksviinjji nsnînds sns fels de grindimoan, ne kare o allasen în temelii,” ka o nronteali. Danles era oksnats ks amezatsl» eî kinds aszi de o duli ne abatele Faria , kare rennsese în kamera jsnelsî, snde se oksna mi els ks asks-nirea snsî nstels destinat» ka si (jiri skara de fsnii, kii-mmds-ls k'sns glass de amsare. Dantes intri iste, mi vizs ne abalele, în niiioare în mizloksls kamereî, galbenii, ks ss-doarea ne frânte mi ks mmile sgîrnite. — Ox! Dsmnezesls mes! strigi Danl6s, 4e este, 4e aî oare ? — Ksrinds/ ksrinds! zise abatele, askslti-mi. Danles se siti la laija învinejjiti a Isî Faria, la o- kiî seî kari avea îmnrejsrs-le sns nearkmS vînits, la bs-zele sale albe, la nirsî smrlits; mi, de snaimi lisi si i kazi jos» dalta ne kare o jiinea in nuni. — Dar 4e aî, omsle? strigi Dantes. D8nWS 86 "itâ ,a fa?a învinetitâ a J«i Faria. şi, de spaimă, i că,Iu dalia din „mu 300 BIBLIOTECA LITTERARIA. — S»nt nerdst» ! zise abatele; ask»Iti-mi. 8n& re» sniimînlitor», noale iui de moarte, uit va konrinde; îl» simg» lit» s’anronii; mî a maî venit» mi în ansi» d’înaintea înkiso-riî mele. E nsmai sn» leak» neiitr» re»l» aiesta, ui I» sn»i» aksm: aleargă ksrînd» în kamera mea, rediki niiiorsl» na— t»l»î; ast» niiior» e gi»rit», vei alia înfr’înssl» o stiklimoari de krislal» ne j»initate nlinS k’o ani romii; ad»-o, sa» mai bine, n«, n», ar» ustea si dea 'lineva neste mine aii; aj»~ ti-ini si inlr» la mine ne kit» maî am leva n»lere. Mine s'iie ie are si se înlîmnle mi kil» tinni» va jjine real». Dantes, fir’ a ml nerde mingile, de mi neferiiirea era mare kare se întîmnlase, se dete jos» în koridor», lî-rind» ne neferiiit»!» se» konsog» d»ne dinssl», mi, kondskîn-d»-l», k» mare greslale, uîni la iea alţi margine, se afli în kamera abalei»!, ne kare îl» n»se ne nat»!. — Mslgsmesk», zise abalele înliorbnds-se neste lot» kornsls se» ka k»m ar» li emit» dintr’înssl» o ani îngiegati. Eati re»l» ki mî vine, am si kazs în katalensii, noate ki n» voi» laie niiî o miskare, noate ki n» voi» skoate niiî o nlingere; dar noate si iui faks snsine, si ini înyenenesk», si strig»; fi k»m vei sii ka si ns aszi niminî strigitele mele, ie e maî de trebsinui, knî alsniî noate si mî skimbe loksinga, mi vom» li desnirgigi iienlr» tot» d’asna. Kind» nu veî vedea nemiskat» , reie mi mort», ka si zik» ama, nsmai atsniî, ask«lli-mi bine, nsmaî alsniî deslrînge-mî din-giî k’»n» ksgitk, toarni-mî in g«n oul» sa» zeie nikitsre din ana aieia, mi noate ks mî voi» veni în lire. — IIoale? strigi Dantes k» dsrere. — Aleargi! aleargi! strigi abatele, mo ... m... Aiessl» fsama de fin veste mi ama de i«te, inkit» neferiiitsl» nrisonier» n» ust» niiî si mî termine k»vint»l» înHenst»; »n» nor» trek» ne frsnlea sa, renede mi întsnekos» CONTELE DE MONTE-CRISTO. 301 ka f»rt»nele de ne mare; krisa i lăiji okiî, i strămbă g»ra, i anrinse obrazii; se klăti, făk» sn»me, răkni; dar, dane k»m inss-iui rekomandase, Dant(Ns assrzi strigările l»î akonerin-d«—1» k» nanloma. Aneasta jjins do»ă ore. Atsnwî mal i-nert» de kăt» o grămadă, mai galben» iui mai rcie de kăt» marmsra, mat sfărămat» de kăt» o Irestiă kălkată în ninioare, kăz», se mai svîrkoli în konv»lsi»nea din »rmă mi se în-vinejii. Edmond» astenli, ka a'ieastă moarte anarintă să ko-urinză korn»l» îngieuats nînă la inimă; atsnni I»ă ksijilsl», întrod»se ask»uit»l» între dinnî, desklestă k» o grestate nesu»-să făbiile înklestate, nsmări »na d»ne alta zene iiik»t»re din ana romix, uii aslenti. O on> trek» fără ka bătrănsl» să fala. nea mai mikă miskare. Dantes se tem» Să n» li astentat» nrea tn»lt», ini se sita la dins»l« k» amîndo»ă mănile înliiite în iiăr». in nele din srniă, o rsmeneală s»biiire se văz» ne fagăi; okiî seî, kari remăseseră neînnetat» deskimi mi atoni, îmi rel»an. kă»tăt»ra, »n» s»siiiii» «mor» cilii din g«n.l, mi făk» o mis-kare. — Skăiiat»! skăiiat»! strigi Dantbs. Bolnav»!» n» n»tea să vorbcaskă înkă, dar întinse k’o sniăninare vi.z»tă niăiia sure »niă. Dantes askslti, mi a»zi nainiî grosar»l»i: era anroane meanle ore, mi Dantes n» listase să măsoare timiisl». J»nele sări la deskizătoare, trek» nrintr'însa, iiksc les-iiedea la loksi ne d’assnra kan»l»î se», mi întră la (IîiiskIk. ttn» ininstk d»n’ aneia, »ma se deskise mi ea; gro-sarsl», d»nă obinei», alli. ne urisonier» mezinii» ne nnl»l» se». Abia îuil arătă snatele, abia se nerd» sgomotnlk na-milor» sei în koridor» , mi Dantes sfăuiial» do uensltmuăr» iui fo>r’ a i mai fi a minte să niănănne, se- întoarse eară de Atunci lua unu cuţitii; introduse ascuţitulu între dinţi. numeri una dupe alta dece picăture din apa roşia şi aştepta. CONTELE DE MONTE-CRISTO. 303 »nde nlekase, mi, redikmd» lesnedea k» kansl» se», reintri in kamera abatel»l. A'iesta îmi venise în fire, dar era toi» întins» ne nat», firi miskare mi firi netere. — N» kredeam si te mai vizs, zise el» l»I Dantfes. — llli nentr» ne? întrebi, jsnele; kredeal ki o si mori ? — N»; dar toate s»nt» gata nentr» ka si noul fagi, mi kredeam ki vel f»Mi. Roiueaija nekassl»! rsmeni faija l»l Dantes. — Firi domnia ta! strigi elS; m’aî krezst» dar k» adevirat» in stare de a fane »na ka asta? — Ak»m, viz»î ki eram înnelat», zise bolnavsl». Ax! s»nt foarte slab», foarte sfirimat», foarte nimi'iit». — Ksragi»! îyî vei kmita ean nsterile, zise Dantes rnezînd» lingi natal» 1 »î Faria mi l»ind»-l» de nn.ni. Abatele kiiti din kanS, — Mea din »rnn. oari, zise el», anos»lii ijin» o j»-mitâ de ori, d»nc kare ml I» foame mi mi skslaî sin-g»r»; asti-zl, n» noi» si ml redik» ninl niniorsl» ni'iî bra-ii»1» drent»; kan»ls ml e amejjit», neia *ie dovedesne o a-msare a kreerilor». Iii a treia oarr., voi» reminea nara-lisat» k» tot»l» sa» voi8 m»ri ne daţi. — N», n», reasig»ri-te, n» vel m»ri de lok»; ast» anes» nentr» a treia oari, daka yl va veni, te va afla liber». Te vom» skina ka în asti daţi. kml vom» avea toate aj»-toarele trebsiniioase. — Amiksl» me», zise bitrin»I», ns te ann.qi, krisa kare a trekst» tn’a kondainnat» la o înkisoare eterni,, lui si nota îmbla. — El bine! vom» astenta ont» zile, o Ihiii, , mi avem» libertatea de a ne aleţie ora ini inin»t»l». Zisa în kare te vel simui k» destsli nstere ka si înojji, ei bine! In zi»a a-«icia vom» nane în Iskrare nlansl» nostr». — N» voi» mai înota, zise Faria, aiest» brâu» e na— ralisat», n» nentr’ o zi n»maî, dar nentr» tot» d’a»na; redi-ki-l» singsr», mi vezi 'ie gre» este. Jsnele rediki bransl». kare rekiz» nesimjjitor». Skoa-se »n» sssnin». — Eşti konvins», ak»m, n» e auia, Edmonds? zise Faria; krede-mi, sii» 'ie zik»: de la iei» d’întîi» atak» kare îl» av»i, n’am îimetat» d’a ksţieta la dînssl». îl» astentam, kiii e o moştenire de familii; tatii» ine» a marii» l’a treia krisi, stremoami-mea asemenea. Mediksl» kare mi a kom-n»sk aueasli ani, mi kare este faimossl» Cabanis, mi a urc— zis» a'ieia-ml soarte. — Mediksl» se îimeali! strigi Dantes; kits nentr» naralisia domnie! tale, ninl ki m’ami ssnira de ea; te voi» l»a la sninare mi voi» înota jjiuînds-te. — Konile! zise abalele, eşti marinar», eşti înolitor», kali nrin ermarc si sii! ki »n» om» înkirkat» k» o aseme-mea sarcini n’are n»tea fa'ie «linii-zcii de slînjinî în mare. înweteazi de a te lisa si le ainiijeaski nisqe ximere, ne kmdk inima-nî atit» de b»ni iiini ki se înieali de ele; voi» reminea dar a>ii nîm kinds va sena min»t»l» skiniri! mele, kare akem n» noate li alt» do kit» al» moryii. Kit» nentr» tine, f»vî, nleaki! Eşti j»ne, îndemmatik» mi tare, ns te îngriji de mine, îyi înanoiez» k»vînt»l». — Bine, zise Dantes. Ei bine! aten'ii, voi» remi-nca mi e». Ile srmi redikind»-se mi întinzînd» o mini solem-neli assnra bitnnelsi: CONTELE DE MONTE-CR1STO. 305 — rie smgele KristalaT, nit jar» ki na (e voi# m-rtsi nîii'B kinda vei mari! Furia se aiti l'a'iesta june atila de nobila, a ti ta de simula, atita de îniluata, mi iiti ne trisarele sale însaflejjite de esnresianea devotainenlalal *ielaî mat karala, sinceritatea atekjiianii sale mi lealitatea janmîntalal sea. — Bine, zise bolnavala, nriitneska; î/iî maluamesktî. Anol, i întinse mina : — Vel fi noate resnlitita nentra acesta devotainenla atita de neinteresatîl, i zise ela ; dar, iiinda-kţ ea na nota mi domnia ta na vrei a nleka, este de trebainui s’astanima saniininta fikati sab galerii: soldalalâ noate deskoneri im-blmda sonoritatea lokalat minata, si kiime laarca a minte a vre anaî insnektora, mi atancî voma (i deskoiieriui mi des-nirijiuî. Da-le si fa«ii asti lakrare la kare din neferi'iire na nota a ut ajata; înlrebainiieazi toali noantea daka va trc-bai, mi vino mine dimineajji, dam visila grosaralaî; voiţi avea anii lakra însemnata si ut suaifi. Danles lai mina abalelat, kare tla Inkredinui iirintr’ ana sarisii, mi eiui ka anca askaltare mi ka acela resuektk ne kari le mirtarisise bitnnalat sea amika. Finele Volameluî întiiu. ; TABLA CĂPIŢELOR. Pagina, I. Marsilia---Sosirea .... 5. II. Tatâlu şi Fiulu ..... . 20. III Catalanii ..... 33. VI. Compleţii ...... . 61. V. Cina de Nuntă ...... 61 VI. Substitutulii procurorului regelui . 83. VII. Intrebâtoriulu ..... 99. VIU. Castelulfi d’lf . . , . . . 119. IX. Seara fidanţârii ..... 140. X. Miculu cabinetu din Tuileril 151. XI. Câpcâunulu din Corsiea . 166. XII. Tatâlu şi Fiulu . . . . 180. XIII Cele o suta ţlile . . . 190. XIV Prisonierulu furioşii şi Prisonierulu nebunii. . 206. XV. Numerulu 34 şi Numerulil 27 227. XVI. Unu Italianu Inveţatu. . 257. XVII. Camera Abatelui . 274.