OPERE EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE N. BALCESCU OPERE IV CORESPONDENŢĂ SCRISORI, MEMORII, ADRESE, DOCUMENTE, NOTE Şl MATERIALE EDIŢIE CRITICĂ DE G. ZÂNE Şl ELENA G. ZÂNE Cu reproduceri după manuscrise şi stampe Ediţia a III-a revăzută şi adăugită EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE Bucureşti, 1990 ISBN 973-27-0113-7 ISBN 973-27-0112-9 EDITURA ACADEMIEI PLQMÂNE 79717, Calea Vttforiei 125, Bucureşti j, y.1 Mij'mAx- ^v: ;,7 '7777 7 Prefaţă . ....... • * .♦ .««’•* *• * ' ■•» * ■= Mptă asupra ediţiei . . . ’.‘V - , ’, * * . • • *’• c’ *. ‘ * «. ; v.ţ ^ xţh;;.; ■ . !'■ i!’ 838 iunie 13, Bucureşti. Către; Iop: sOdobescu » . ♦. . ;l . M \% jl843 octombrie 23, Bucureşti. Gătre .Ion Ghica * . .vii * >:*: 3b. >3JU843 noiembrie 2, Bucureşti, ,Către Ion Ghica . . . ... „• v - ,-li 37 4 l&iŞvfcoifeBîiwie-.16,• Bucuî$şti;.«-.Către:/-Ion -Ghica «• ^ vî! 3Ş #1843 decembrie 7, Bucureşti. Către Ion Ghica . .... . ■ >, . 38 ';%5-1844 ianuarie 11, Bucureşti. Către Ion ; Gbica , :> .• *.•••». 3$. v-7 1844 februarie 8, Bucureşti. Către ion Ghica; > . . . ; • : 4% & 1844 martie 7g Bucureşti, Căţre Iod Ghica ; » . . . , . . - • • : • 4‘3 BR1844 martie 14, Bucureşti. ;Către Ion Ghica ^ . . *. ?:•■ i 44 1'0 !l844 mai 16, Bucureşti. Către Ion Ghica ,;.*... .y:. > - * { ? : : > 45 11:1844 mai 23, Bucureşti,; Către Ion Ghica . . <>, ; . ..... > ^ : 46 ÎS;1844 mai 30, Bucureşti.. Către Ion- Ghica . . . . . - . i ;47 13 1844 iunie 13, Bucureşti, Către Iq& Ghica . . . . . . . , > » 48 14 1845 aprilie 3, Bucureşti. Către Rudolf •Găntaciizinp . . . .• ; 49- 15 1845 iulie 5, Bucureşti. Către ,,.Gazeta; de Transilvania*” ; > - * -•»’. 4# 10 1846 aprilie li/13, Minjina> Către Costâehe N, JFilipescu f; • . • i.; 50 17 1846 aprilie 19, . Bneureşlu -Către•-•Ch>&ţ!L0uţă:.-^ • - • • i 51 |;81846 mai, Bucureşti. Către Agia;Bucureşti : «. .. * 4- .. . . ; .. . ; 53 ' 1^.1846 iunie, Budapesta. Către :Alexandru Ruşso... . .. . . . . . > ; 53 21) 1846 iulie 24, Paris. Către Comitetul „Asociaţiei Uterar§,,_:- din B.ucu- • reşti .................4. v, ... . .>; ;• • 5Ş 21 1846 augustlO, Paris. Către (Comitetui,,Asociaţiei literare’’ din Bucu- ; . • i reşti, .;.4 ^ v- i ^ .. ,r ... •. .. . .. •- * r- 54 22 1846 septembrie 2, Paris. Către „Reyue.de;POrient”-.. .. . . . . , : 54 23:1846 iulie — augusty-Paris, Către Blisabeţa Ştirbei, Ioan Bibeşcu, .Ioan . • • Bălăceanul, Roxandra RoznoVânu, ^lexanthu Sturdza Miclăuşanut : i'. Nicolae Ghica Comănescuşi G. Bariţ .... . . ^ . . . >.55 2411846 septembrie 14, Paris. Către Ion Ghica ■ ... . . , . . . . . j, 55 25 :1846 octombrie 14, Paris. Către Costăchiţă N. Filipescu :, . . . . 56 26 1846 octombrie 15, Paris, Către Costache Bălcescu ^ . . . . . . > 57 27:1846 noiembrie 6, Paris. Către Ion Ghica . *. . . . . . >_ : 58 28 1847 februarie 3, Paris. Către Ion Ghica . . .................. i ‘ 5^ 29 1847 iunie 3, Paris. Către Eudoxiu Hurmuzaki . . . - r . . . . . 60 30-1847 iulie 7, Paris. Către Alexandrina (Luxiţa) Florescu ..... 60 3-1.1847 octombrie 1, Paris. Către Vasile. .Alecsandri 62 32 1847 octombrie, Paris. Către Paul Bataillard ................................... 64 33 1847 octombrie 7, Paris. Către Dessus ............ . 64 34:1847 noiembrie 29, Paris. Către A^asile Alecsandri ........................ 65 35 1847 decembrie 5, Paris. Către Paul Bataillard ............................... 66 345 1847 decembrie 7, Paris. Către Vasile Alecsandri .......................... 67 8/7:184.7 decembrie 3/15, Paris. Către Alexandrina Florescu ... 68 36 1848 februarie 24, Paris. Către Vasile Alecsandri ......... 70 39 1848 martie 11, Paris. Către Paul Bataillard . . . . , . . . . . 70 40 1848 aprilie 12/24, Bucureşti, Către. Alexandrina Florescu . . . ...... 71 41 1848 iunie 11, Bucureşti. Către ministrul de externe al Sublimei Porţi 72 42 1848 iunie 13, Bucureşti. Către Consulatele din Bucureşti ..... 72 43 1848 iunie 22, Buzău. Către A. G. Golescu 7^ 44 1848 iunie 25, Focşani. Către A. G. Golescu 75 45 1848 iulie 9, Bucureşti. Către C. Negri şi V. Alecsandri.................. 77 46 1848 iulie 13, Bucureşti. Către Steriadi.................................. 77 47 1848 iulie 16, Bucureşti. Către Ion Ghica........................* 78 48 1848 iulie 12/24, Bucureşti. Către Alexandrina Florescu ..... 81 49 1848 iulie 18/30, Bucureşti. Către Iod Ghica ........... 81 50 1848 iulie 21, Bucureşti. Către Grigore Grădişteanu......... 82 51 1848 iulie 25, Bucureşti. Către Radu Golescu .......... 82 52 1848 august 5/17, Giurgiu. Către A. G. Golescu ......... 82 53 1848 august 10/22, Constantinopol. Către Ion Ghica ....... 85 54 1848 sfirşitul lui august, Constantinopol. Către Cristian Teii . . . • 86 55 1848 sfirşitul lui august* Constantinopol. Către Aali paşa . . . • 87 56 1848 septembrie 4, Constantinopol. Către A. G. Golescu ..... 92 57 1848 noiembrie 22, Sibiu, Către Paul Bataillard . ............. . 93 58 1848 noiembrie 10/22, Sibiu. Către A. G. Golescu .............. . ®3 59 1848 decembrie 16/28, Belgrad. Către Ion Ghica ... . . ^ . 94 60 1848 decembrie 16/28, Belgrad. Către A. G. Golescu ....... 96 61 1849 ianuarie 4, Belgrad. Către Ion Ghica . . . . . . . . . . . . 97 62 1849 ianuarie 6, Belgrad. Către A. G. Golescu . . . . . . . . . . 99 63 1849 ianuarie 1/13, Belgrad. Către A. G. Goleseu ........ 101 64 1849 ianuarie 21, Belgrad. Către Ion Ghica . . . . . . . . . . . 102 65 1849 februarie 5, Triest. Către A. G. Golescu ......... . . 66 1849 februarie 15, Atena. Către A. G. Goioscu .......... 105 67 1849 martie 8, Constantinopol. Către emigraţia moldo-română din ' Paris .................. . -106 68 1849 martie 8—14, Constantinopol. Către A. G. Golescu .... .... . 106 69 1849 martie 12/24, Constantinopol. Către A. G. Golescu ... . . 112 70 1849 martie 12/24, Constantinopol. Către Ion Eliade, C. Teii şi N. Golescu 115 71 1849 martie 28, Constantinopol. Către A. G. Golescu ..... .116 72 1849 aprilie 5, Constantinopol. Către A. G^ Golescu ...... . * UT 721849 aprilie 1/13, Constantinopol. Către A. G. Golescu . . . . . . 119 74 1849 aprilie 2/14, Constantinopol. Către Ion Ghica . . . . . . . . 120 75 1849 aprilie 2/14, Constantinopol. Către Ion Ghica ........ 121 76 1849 aprilie 17/29, Negotin. Către Ion Ghica ... . * . . . .121 77 1849 aprilie 18/30, Milanovaă. Către Ion Ghica ......... . 122 78 1849 aprilie 26/mai 8— aprilie 27/mai 9, Belgrad. Către Ion Ghica 122 79 1849 aprilie 26/mai 8, Belgrad. Către Alexandrina Ghica , . ... . . 126 80 1849 mai 10, Panciova. Către Ion Ghica ......... . . .126 81 1849 mai 12, Panciova. Către Ion Ghica ........... .128 82 1849 mai 12, Panciova. Către A. G. Golescu ......... .130 83 1849 mai 14, Panciova. Către Ion Ghica . . .............. , . 132 84 1849 mai 8/20 — mai 21, Mehadia. Către Ion Ghica ...... ,132 85 1849 mai 20, Mehadia. Către Ludwik Tadeus Bystrzonowski ... . 135 86 1849 mai 17/29, Debreţin. Către Ion Ghica . ......... .135 87 1849 mai 30, Debreţin. Către K. Kâzm6r Batthyâny ..... . . 137 88 1849 iunie 3, Debreţin. Către Ion Ghica ............ 138 89 1849 iunie 6 — 8, Pesta. Către Ion Ghica................................. 141 90 1849 iunie 14—22, Pesta. Către Ion Ghica ................................ 144 91 1849 iunie 13/25, Pesta. Către Ion Ghica ................................. 147 92 1849 iunie 15/27, Pesta. Către Ion Ghica . . ............................ 149 93 1849 iunie 29—30, Pesta. Către Ion Ghica . 150 94 1849 iulie 1—2—3, Pesta. Către Ion Ghica ........... 153 95 1849 iulie 2, Pesta. Către Ion Ghica .............. 157 96 1849 iulie 4—6, Pesta. Către Ion Ghica ................ .158 97 1849 iulie 6, Pesta. Către Ion Ghica ...................... . 162 98 1849 iulie 1/13, Seghedin. Către Ion Ghica ........... 163 99 1849 iulie 14—15, Seghedin. Către Ion Ghica .............................. 164 100 1849 august 15, Orşova. Către Ion Ghica................... . 167 101 1849 august 15, Orşova. Către I. I. Filipescu ......... 167 102 1849 august 15, Orşova. Către Alexandrina Ghica ....... 168 103 1849 iulie 15 — august 15, Seghedin. Către AlexandruBuda .... 169 104 1849 octombrie 17, Paris. Către Ion Ghica ........... 169 105 1849 octombrie 22, Paris. Către Alexandrina Ghica ....... 170 106 1849 octombrie 22—26, Paris. Către Ion Ghica ............................ 171 107 1849 noiembrie 1, Paris. Către A. G. Golescu .. . . . . ,. . , . 108 1849 noiembrie 3, Paris. Către A. G. Golescu . . . . ... . • 109 1849 noiembrie 6, Paris. Către Ion Ghica ........... 110 1849 noiembrie 16, Paris. Către Ion Ghica . . . . . . . . . . 111 1849 decembrie 6, Paris. Către Ion Ghica . . .................... . 112 1849 decembrie 7, Paris. Către Ion Ghica ... . . . . . . . , 113 1849 decembrie 11, Paris. Către Ion Voineseu II, D. Bolintineanu şi Gr. Marghiloman ............................. 114 1849 decembrie 15—16, Paris. Către Ion Ghica . . . . . . . • • 115 1849 decembrie 26, Paris. Către Ion Ghica . .......... 116 1849 decembrie 27, Paris. Către Ion Ghica . . . . . . . . . . 117 1849 decembrie, Paris. Către Jacques Aupick ......... 118-1849 decembrie, Paris. Către Paul Bataillard . . . . . . . . . 119 1850 ianuarie 4, Londra. Către Ion Ghica .......... 120 1850 ianuarie 1/13, Londra. Către Ion Ghica ........ 121 1850 ianuarie 1/13, Londra. Către A. G. Golescu . . . . . . . . 122 1850 ianuarie 14, Londra. Către A. G. Golescu ........ . . . 123 1850 ianuarie 26, Paris. Către Ion Ghica ........... . . . . 124 1850 februarie 6, Paris. Căţre Ion Ghica .... . . . . . . . . . 125 1850 februarie 6, Paris. Către Alexandrina Ghica . . . . . . , . 126 1850 februarie 11, Paris. Către Vasile Alecsandri . ...... 127 1850 februarie 16, Paris. Către Ion Ghica ........... 128 1850 februarie 23, Paris. Către Ion Ghica . ............ . . 129 1850 martie 4, Paris. Către A. C. Golescu . . . . . . . . . . . 130 1850 martie 6, Paris. Către Ion Ghica . . ......... 131*1850 martie 16, Paris. Către Ion Ghica . ................ > * 132 1850 martie 26, Paris. Către Ion Ghica. ............ 133:1850 martie, Paris. Către P. Teulescu . . . . . . . . . ... * 134 1850 martie, Paris. Către P. Teulescu . . . . . . . . ... . 135 1850 aprilie 6, Paris. Către Ion Ghica ................... 136 1850 aprilie 16, Paris. Către Ion Ghica . ................ < 137 1850 aprilie 26, Paris. Către Ion Ghica . ................ 138 1850 mai 6, Paris. Către Ion Ghica . . .... . . 139 1850 mai 16, Paris. Către Ion Ghica ................ . . 140 1850 mai 26, Paris. Către Ion Ghica........................ 141 1850 iunie 6, Paris. Către Ion Ghica 142 1850 iunie 15, Paris. Către Dudley Stuart . . . . . . . . . . . . 143 1850 iunie 16, Paris. Către Ion Ghica . ... ... . . . . . . 144 1850 iunie 16, Paris. Către Alexandru Zâne ........ . 145 1850 iunie 26, Paris. Către Ion Ghica . . , ............ . . 146 1850 iulie 1, Paris. Către Wîadislaw Zamojski . ............ 147 1850 iulie' 6, Paris. Către Ion Ghica . . . . . . . . . . . . 148 1850 iulie 16, Paris. Către Ion Ghica ............. 149 1850 iulie 26, Paris. Către Ion Ghica . ... .......... . . . 150 1850 august 6, Paris. Către Alexandrina Fiorescu 151 1850 august 6, Paris. Către Ion Ghica ...................... 152 1850 august 16, Paris. Către Ion Ghica ............ 153 1850 august 24, Paris. Către Ion C. Brătianu , . . . . . . . . . 154 1850 august 26, Paris. Către Ion Ghica.................... 155 1850 septembrie 6, Paris. Către Ion Ghica .................. 156 1850 septembrie 16, Paris. Către Ion Ghica........... 157 1850 septembrie 27, Paris. Către Ion Ghica ........... 158 1850 octombrie 6, Paris. Către A. C. Golescu................ 159 1850 octombrie 6, Paris. Către Ion Ghica ................... 160 1850 octombrie 16, Paris. Către Ion Ghica............. 161 1850 octombrie 26, Paris. Către Ion Ghica................. 162 1850 noiembrie 4, Paris. Către E. Winterhalder............ 163 1850 noiembrie 6, Paris. Către Ion Ghica.................. . 164 1850 noiembrie 16, Paris. Către Ion Ghica .............. . . 165 1850 noiembrie 26, Paris. Către Ion Ghica ............ . 166 1850 decembrie 6, Paris. Către Ion Ghica .................. 167 1850 decembrie 17, Paris. Către Ion Ghica ............ 168 1851 ianuarie 17, Paris. Către Ion Ghica ............. . 169 1851 ianuarie 26, Paris. Către Ion Ghica . . . . ......... 170 1851 februarie 6, Paris. Către Ion Ghica ................... 171 1851 februarie 7, Paris. Către E. Winterhalder . . ,...... . 175 175 176 176 177 178 179 187 191 192 192 193 m 195 197 197 196 200; 201 202 203 205 206 212 214 214 215 216 216 217 218 219i 220 221 222 223 224 224 226 227 233 234 235 236 237 238 238 239 240 241 242 243 243 244 247 248 249 250 251 252 253 254 255 256 257 172 1851 februarie 17, Paris. Gâţre; lori Ghica . i . . . . . . v ' 25r 173 .1851 februarie 27, Paris. Către Ion Ghica . . ; . . . . . . . . 258 174 1851 martie 7, Paris. Către Ion Ghica V .... . . \ . . . 259 125 1851 martie 17, Paris. Către Vucovics Seb5 ... . . ; ... . . ; 259: 176 1851 martie 26, Paris. Către Ion Ghica . . . . ... ... 203: iii 1851 aprilie 16, Paris. Către lori Ghica ■ . . : . . . . \ . 263 . 178 .1851 aprilie 26, Paris: Către Ion Ghica'. . . . . . . . . •. 204: 1791851 mai 16, Paris. Către Ion Ghica..................-. . v ; ,U . . 265 18(j 1851 mai 26, Viile d’AVray. Către Ion Ghica / . . . ... . ;. 260. 181 .1851 iunie 5, Paris. Către Ion Gtiîca U . . V J . . . . ; . . . 268!: 1$2 1851 iunie 15, Viile d^AVraf . Către Ion Ghica . . : .... . ^ 269 183 1851 iulie 16, Viile d’Avray: Către Ion Ghica .... . . . . : '269. lâ41851 iulie 26, Paris. Către loii Ghica v 7 . . .^ . . . V . 7 4E 270: 18$ .1851 septembrie 18, Paris. Către Paul Bataillard . :. -1 5 . . . . •* -27%: l801851 septembrie 30, Paris. Către Paul Batailîartl . . . . : •. .: v 272 18? ,1851 august — septembrie; Paris. Către Ghedrghe Magheri*- . . :•* 273 18.8 1851 octombrie 7, Toulon^ Către lori Ghieâ J ; . : . . . . * . . : :273 1$^ 1851 octombrie 16, HyCres. Gătre IonGhica : . ■ U . U-A . . ‘ '274. 19071851 noiembrie 6, Hyereş. Către C. A. Rdsetti- *5 A . . f 275; 191 1851 noiembrie 27, Hyeres. Către Ion Ghica1. . . . . 3 277 1921852 martie 17, HySresCătre lori GhiCa; • . 7.1 . . . . . . • =278 19,3 1852 aprilie 17, Hyeres. Câtre ;’lori;; Ghica . . v .1 . .... ^ ■ 2® 194<1852 septembrie 22, Pera. Către Ion Ghiea ; U : ; . • y : . . : 279 195 1852 septembrie 12/24, ConstariGnopol. Către Coristariţin ; ; * ^ V,’v-Polihronie . . . ...... (. .:'U . ■. . 7:-r-. s-J“ : 280’ 1$6.1852 octombrie 1, Malta. Către Ion Ghica . . . ; . . . J 2^1 l|il852 octombrie 11, Neapole. Către Ion Ghica • . . . . .... . = 282 198/1852 noiembrie, Palermo. • Către Anastasia Giăriolu . / . . . : . : 2®; •AN E,X:E Dq'cumetrie privitoare la hotărirca de a ^se aduce în. fără rămăşiţele.-. Iţii • *7 *" ;iV. Bălcesm şi-de a se publica operele sale 1 .-UlU .'ir - 28.7 1859 octombrie 12, Bucureşti. Decret al ini Alexandru Cuza yodă ; ; 2.$2 ' II 1860 martie 2, Bucureşti. Referat ai lui; A. C. Golşseu, ; ministrul; ; »7‘A cultelor şi instrucţiunii publice din Ţara: R.omâneaşcă,: către Conşriiul; - . • A7 de Miniştri ...............• . . . . . .. . • .;? . •. - ;. : . . . ...■>■ 2$3 •III 1863 mai 31, Bucureşti. Jurnal al Consiliului de Miniştri . . . . • 294 IV 1863 iunie 6, Bucureşti. Raport al lui Al. Odobescu, ministrul cub • , • ’ • telor şi instrucţiunii publice către Alexandru Guza-vodă ... . 295 i : -V 1863 iunie 8, Bucureşti. Decret al lui Alexandru Ioan Cuza vodă . .. 2.Ş7 « VI 1863 iunie 16, Bucureşti. Al. PapiuJlarianu; către Ministerul Cui- ; . • • « telor şi Instrucţiunii Publice ... . .. . . > . : .... i - 29S ’ VII 1863 iunie 25, Bucureşti. Ministerul Cultelor şi al Instrucţiunii ; • * : Publice către Ministerul Trebiloi* Streine şi Secretariatul de Sjtat ,. r 298 VIII 1863 iulie 1, Bucureşti. Ministerul Ţrebilor Streine Şi. ŞccretariatuI • ; de Stat către Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice . . ( ; 299 IX 1883 iulie 1, Bucureşti. Ministerul Trebilor Streine către Minisţe-;. • ral Cultelor şi Instrucţiunii Publice . . . ... . . 299 X 1893 iulie 2, Bucureşti. Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice- - . către It. colonel Ion Alexandri, agentul Principatelor Unite la .• ; Paris . . ...................... .... . . . .. . • : . . . • . ;. 299 XI 1863 august 22, Torino. Ministerul de Interne al Statelor Sarde ' către Vegezzi Ruscalla . . ........................• • .................... 300 XII 1863 septembrie 1, Torino. Vegezzi Ruscalla către Ministerul Cui- • telor şi Instrucţiunii Publice din Bucureşti.............................,r 391 XIII 1863 septembrie 5/17, Bucureşti. Agenţia şi Consulatul general al Italiei din Principatele Unite către Ministerul Afacerilor Streine . din Bucureşti . . ..................................... ................ 391 • XIV 1863 septembrie 11,- Bucureşti. Ministerul Afacerilor Streine către Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice........................ 302 XV 1863 octombrie 2, Palermo. N. Ionescu către Ministerul ■ Cultelor şi ;■ r Instrucţiunii Publice din Bucureşti . . . ....................... . . . ; 302 XVI 1863 octombrie 16/28* Bucureşti. N. Ionescu către Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice din Bucureşti ...........................303 XVII 1852 noiembrie 30, Paîermo. Extract după actul de moarte al lui N. Bălceseu .................................................... 304 XVIII 1852 noiembrie 29, Palermo. Autorizaţia pentru înmormîntarea lui N. Bălceseu.................................................... 306 XIX 1852 noiembrie 29, Palermo. Chitanţa de plata taxei pentru înmor- mîntar^a lui N. Bălceseu .................................... 307 XX 1852 noiembrie 29, Paîermo. „Testamentul” lui N. Bălceseu . . 307 XXI 1863 octombrie 3, Palermo. Declaraţia preotului Andreas Cuccia 309 XXII 1863 octombrie 3, Palermo. Declaraţia hotelierului Salvatore Ragusa ........................................................... 309 XXIII 1863 octombrie 6, Palermo. încheierea Consiliului Municipal din Palermo ........................................................... 311 XXIV 1863 octombrie, Palermo. Certificatul Direcţiei sanitare maritime din Palermo ........................................................... 312 XXV 1863 octombrie 28/noiembrie 9, Bucureşti. Agenţia şi Consulatul general al Italiei din Principatele Unite, către Ministerul Afacerilor Străine al Principatelor Unite .................................. 312 XXVI 1883 octombrie 29, Bucureşti. Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, către Muzeul Naţional din Bucureşti ...................... 313 XXVII 1863 noiembrie 4, Bucureşti. Direcţiunea Muzeelor Naţionale din Bucureşti, către Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice 313 XXVIII 1863 decembrie 28, Bucureşti. D. Bolintineanu, ministrul cultelor şi instrucţiunii publice către Consiliul Superior de Instrucţie ... 314 XXIX 1864 ianuarie 2, Bucureşti. Proces-verbal al Consiliului Superior de Instrucţie ................................................... 315 XXX 1864 ianuarie, Bucureşti. Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice către Ion Maiorescu, profesor la Şcoala superioară de litere 315 XXXI 1864 ianuarie 3, Bucureşti. D. Bolintineanu, ministrul cultelor şi instrucţiunii publice, către Ion Ghica................. 318 XXXII 1850 septembrie 22, Paris. Ultimul paşaport aî iul N. Bălceseu 316 NOTE ŞI MATERIALE I Manuscrisele corespondenţei ....................................... 321 II Ediţii anterioare ............................................... . , 325 III Bibliografiile corespondenţei • • • ............................ * 331 IV Metodele de cifrare a corespondenţei............................ 335 V Materiale privitoare la corespondenţă, bibliografie, note, documente 346 VI Ediţii.......................................................... . 475 LISTA PERIODICELOR CITATE ÎN CORESPONDENŢĂ . . . 480 Indice de nume .......................................... 482 Indice de numiri geografice . ..................................... 502 Ilustraţie ........................................................ 509 Iconografie ...................................................... 535 PBBFA ŢI Corespondenţa pe oare o publicăm în acest volum cuprinde scrisori, 'memorii şi adrese emise de S'. Bălcescu între anii 1838 şi 1832. în totaS 198 de documente, dintre care unele deja publicate, altele inedite. Corespondenţa constituie o preocupare de căpetenie pentru N. Bălcescu. în fâpt nu este un caz unic ; corespondenţe vaste întreţin toţi fruntaşii vieţii politice, contemporani ai săi. Corespondenţa este mijlocul principal de informaţie şi de comunicare, într-o epocă în care lipsesc alte posibilităţi şi oîndpresa este supusă, mai peste tot, la o aspră cenzură. De aici şi interesul documentar pe care îl are această corespondenţă în general. Lupta revoluţionară a mărit rolul corespondenţei, căci prin intermediul ei se menţin legăturile personale şi continuă răspîndirea ideilor revoluţionare. Unele dintre scrisorile emise de reprezentanţii acestei epoci, în plină revoluţie sau în emigraţie, se citesc în comun şi se discută, Circulă în copii, în aceeaşi localitate sau de la un oraş la altul, din ţară în ţară, pline do speranţe, de decepţii sau de incriminări. Evident au o valoare cu totul inegală. Multe sînt fără nici o însemnătate. între prieteni apropiaţi care-şi comunică ştiri apreciate importante, corespondenţa se poartă secret, folosindu-se diferite metode pentru păstrarea secretului, cerneală simpatică sau alfabete cifrate, obiceiuri deprinse în vechile societăţi revoluţionare franceze şi adaptate noilor circumstanţe. Scrisorile lui îî. Bălcescu sînt o parte excepţională din această corespondenţă, şi ele cuprind, fără discuţie, cea mai bună parte a ei. Scrisorile reprezintă corespondenţa propriu-zisă; în cea mai mare parte ele au ca destinatari prieteni personali sau oameni politici, ultimii mai toţi cu un rol în viaţa publică a poporului român şi în revoluţia de la 1848; astfel : Ion Ghica, V. Alecsandri, Â. G. Golescu, A. C. Golescu, I, I. Filipescu, C. N. Filipescu, Al. Itusso, Al. Zâne, Eudoxie Hurmuzaki, E. Winterhalder, C. A. Rosetti, Gr, Grădişteanu, Radu G. Golescu, Cîteva scrisori sînt adresate Alexandrinei Ghica, soţia lui Ion Ghica; altele lui Paul Bataillard, publicist şi arhivist francez,; trei sînt scrisori protocolare şi sînt adresate unor personalităţi politice străine : una generalului J, Aupick, ambasador francez lâ Constantinopol, în anul 1849, a doua lordului Dudley Stuart, om politic englez, şi a treia lui Kâzmer Batthyâny, ministru de externe maghiar în vara anului 1849. Memoriile au ca destinatari, în principal, tot personalităţi politice străine : Aali paşa, ministru de externe al Turciei în anul 1848, Wladislaw Zamojski, reprezentant al emigraţiei polone, Teleki Lâszlo şi generalul Klapka, conducători ai războiului maghiar de eliberare, emigraţi în Franţă la data cînd îî. Bălcescu li se adresa. Un memoriu cu caracter intern este destinat unei comisii de emigraţi 11 români, alcătuită din : Ion Voinescu II, D. Bolintineanu şi Gr. Marghiloman, constituită pentru a lichida neînţelegerile băneşti dintre emigraţi. Adresele —circulare, apeluri sau cereri — sînt destinate fie unor persoane particulare, fie unor autorităţi; astfel, unor persoane din ţară sau consulatelor din Bucureşti, comitetului Asociaţiei literare, agiei capitalei, emigraţilor români ori foştilor locotenenţi domneşti din 1848. ÎI. Bălcescu a purtat corespondenţă mai din toate localităţile pe unde s-a aflat. Coresponda regulat cu prieteni plecaţi şi, la rîndul său, plecat fiind, întreţine o vastă corespondenţă cu cei din ţară sau din alte părţi. Corespondenţa cunoscută este emisii $inţr-;un mare număr de localităţi ; din Ţara .Românească: Bucfîrektlţ TBuzâu, Focşani, Giurgiu; din Banat şi Transilvania: Mehadia, Orşova, Sibiu; din străinătate din toate ţările pe unde a călătorit şi din toate oraşele principale : Paris, Viile D’Avray, Ţunţoft, fîyere s bon d r-a Bejgind,:,Negptin ,• Pancipy a,vMil%noyaC, 'Pesta, Bebreţip, .Seghedin; Trie.sţ, .Atena, Cpnstântinopol, Peray,«Maltaf, îSeşpcţţ,' PaIefmQă;£^esp@hden^ii:pfej%iţăvSaw;sB§afî^ţăva;Ţoşt yemiisă-■şi,flipţ aţte lacuţn:sÎP\idţferiteîâ»voare sinti#mintţte.'mulţc ale localităţi. c, - ,• Materialul pe care îl publicăm îp volumul de faţă,.-privit spb. raport •p^nţiţa#^; este,; deşi§nrţinem spania- că .repţţ-^ibtăhesrespbbdenţăsemisă .înţr-u® :ti.mp .aţît. de şcurţ^Cu ţoaţe ^cjjşţea^ el constituie rwunai o parte din întreagă ■ corespondenţă p Ini jV-Băicescu şi ammwV:aceca .care; a?putut Ţi-, aflată piuă . acum,' Avem ■ indicaţii;.sigure desprealte,multe scrisori $ .pnele mai pot ji aflate prin cine ştie .ce arhive neinventariate încă, altele, scanai găsesc cu, siguranţă ,1a divei se .persoane ^^.e^tiionă'i^,' niji ^orînţM;'ptît^'j^g|^ite vreodată, fiind distruse. Ştim sigur'că. unele.au fost arse de către, destinatari, lă.cererea expresă a,îni E. Bălcescu.însuşi,imediat pp au fost'primite şi pitite, „ Ar.trebpitşă îpgrj'Jeşţi,, ea să ..arzi’:, apele .'şcrişpri'. aie mele . cârje vorbesc, de comitetul de. la Lopţlra^,. spriâ ..din Paris,. la'. .6 marţie iŞăd, lui 1,! Ghi(:a. :Citeva ’ au.fost,jpţnbabil.,. distiuse .dc Ţonibârdarneptul, <ţe lă ,4ppiilie iS^VodătrpuMţe^ afară, doar dacă cine ştie,, ce Intim plare’ nu le-a. salvat , fără ca şă ..pptem şti îpcă. .Eu se poate .băniţi ce. spartă ' a, âynt coreM^n^enţâ' pprtată de K. Bălcescu pipă în toarpnâ ^ o âsemeiţieă; Aoreş- pondenţa a. existat este absolut .sigur, JŞetşţie^ de. pildă, ,‘.că''ej%îij j”pQr.ea-pputlenţă„încă din anii 1838 — 1840 cu Ion Ghică, aflat lâ Paris.  rămas, u^uţi6şcpt^;--dd^]^fiden^i;'' din anii de închişoârp.,' emisă diA'tenhttiţele de lâ Bucureşti sau de la Mărgineni. Recenta dcscbpeiire ă iniei păiţi ' din corespondenţă altor condamnaţi din procesul de Ipi lŞti, pmitre care : Mitică Filipescu, 1 îimitric Macedonşchi, Marin Şer^iesCii, G/Şăroneşcii ne înPurâîeâză sa sperăm că; într-o zi s-ar putea ^ăsi şi core.s-pdhdenţa de a lui ÎI.. Bălcescu.' Şmlsorile , de familie pe ■ care le .âveiii'sînt Cu mulţ. prea puţine fată de bogată corespondenţă p6 Care ştim că ja pur-tât-p cu mama, fraţiij siirorile şi fudele sale. Gorespondenţa strict ipţiină e'şte.fără nici un interes"pentru ediţia de faţă; cîfeva scrisori de răspuns âu fOgţ, lăţiri moment dat, în păstrarea lui Ioh Ghica, dar acesta,: dacă; Je-a mâî avuţ, nu le-A dat Academiei împreună cu celeialţe, căci, cum singur spuhe, uu a depus decît corespondenţa pe care a considerat-o de interes puplic. Memorii eu caracter politic s-ar mai putea afla prin arhivele străine. Mătoriplpr editat în acest volum, cu excepţia a cîţorva. scrisori, â fost tedăptat, de Bălcescu fără preocupata sau grija că va fi'dat'vidată publicităţii, tn afară de eîtevâ memorii şi unele scrisorişi adrese, care au uh căracter protocolar sau oficios, restul este o corespondenţă privată. .12 Aceasta se resimte în forma .'întregului- material. Corespondenţa sa, predominant politică, redactată de multe ori în grabă, în condiţii neobişnuite şi sub imperiul unor situaţii în continuă schimbare, reflectă spontan iluzii, nemiilţiimiri, eontrarietăţi, intr-un limbaj uneori violent , nestăpînit, incompatibil cu forma atît de aleasă a publicisticii sale. Recunoaşte singur lipsurile. La 4 martie 1850 scria lui A, C. Golescu, tocmai în această privinţă;: „Scrisoarea mea se resimte de graba cu care am scris-o. îT-am avut timpul să o revăd pentru a o corecta şi copia. încearcă să o descifrezi6^. Cu toate acestea, locul pe care îl deţine în cultura română opera lui ÎL Bălcescu impune într-o ediţie completă publicarea integrală şi a corespondenţei, în măsura în care aceasta prin conţinutul său are un interes: soeial-politic. De aceea şi în ediţia de faţă publicăm toată corespondenţa cunoscută pînă azi, cu texte complete, cu excepţia doar a eîtorva linduri. Pentru restituirea pe cit posibil mai exactă a textelor am folosit, în principiu, regula interpretării fonetice, păstrînd formele specifice de limbă, şi m unele cazuri, caracteristice scrisului lui ÎL Bălcescu, chiar şi anumite forme ortografice, inclusiv alternanţele; textele cifrate au fost redescifrate şi nuinai în caz de greşeli materiale corectate. Materialul conţinut în volumul pe care îl publicăm are o însemnătate de prim-ordin, cu toate lipsurile sale. Corespondenţa întregeşte opera publicistică a lui ÎL Bălcescu şi într-o anumită privinţă este o remarcabilă contribuţie ştiinţifică. Unele scrisori şi memorii pot fi considerate chiar ca lucrări de sine stătătoare şi trebuie puse alăturea de cele mai bune dintre scrierile sale. Scrisoarea din 4 martie 1850, către A. C. Golescu, referitoare la problema revoluţiei româneşti, este chiar superioară — în linele privinţe — scrierilor publicate. însemnătatea corespondenţei trebuie privită dintr-un îndoit punct de vedere, biografic şi istoriografie. Corespondenţa întreagă este un izvor principal pentru biografia lui ÎL Bălcescu ; despre anumite evenimente sau perioade este chiar unicul izvor de care dispunem pînă azi. Cererea pe care o adresa comandantului cavaleriei în iunie 1838, prin care solicită înrolarea în oştire, are o deosebită însemnătate, nu numai pentru faptul că este cel mai vechi act cunoscut pînă azi, emis de Bălcescu, dar şi pentru datele sale autobiografice. Sub raport biografic, informaţiile din corespondenţă privesc atît activitatea sa politică, cit şi activitatea ştiinţifică. Cu ajutorul acestui material, putem, mai sigur decît cd orice alt izvor, să reconstituim exact rolul şi poziţia lui ÎL Bălcescu în revoluţia de la 1848 şi activitatea sa din vara anului 1849, în Ungaria şi Transilvania; nu mai puţin întîmplările principale care au survenit în viaţa sa în timpul emigraţiei, precum şi condiţiile sale de existenţă pînă în preajma morţii. Scrisorile ne mai dau informaţii inedite asupra epocii în care a alcătuit cele mai importante dintre scrierile sale sau asupra însemnătăţii pe care el o acorda unora dintre ele şi a semnificaţiei pe care le-o atribuia. La 16 mai 1850, înştiinţînd pe I. Ghica că îi va trimite în curînd. lucrarea Chestiunea economică a Principatelor dunărene, pe care o tipărea la Paris, îi scria : „Gîndesc că am sleit ehestiea şi am dat lovituri de bardă Regulamentului şi boerilor46. Nu exagera; lucrarea conţine o profundă analiză a relaţiilor agrare, consfinţite de Regulamentul organic, şi o critică necruţătoare la adresa caracterului exploatator şi asupritor al marii boierimi. Redactînd ultimele capitole pe care le-a mai putut scrie la Istoria românilor supt Mihai-voăă Viteazul prin scrisoarea din 6 februarie 1850, spunea lui I. Ghica : ,,¥oi să sfîrşese - o scriere asupra lui Mihai-vv. Viteazul şi să pui piatra de temelie a unităţii naţionale46. 13 Interesul pe cave îl avea corespondenţa pentru biografia lui N, Băl-cescu îi părea lui V. Alecsandri, la 1876, cînd poetul lansa primul apel pentru adunarea şi publicarea ei, şi atunci cînd îi cunoştea doar o parte redusă din cuprins, atît de precumpănitor, încît el nu găsea altă motivare mai potrivită pentru a-şi justifica iniţiativa decît să invoce însemnătatea materialului sub raport biografie, spunînd că acesta „poate intr-o zi completa biografia unui om a cărui memorie onorează naţia română”, în afară de interesul biografic, şi mai presus de acesta, corespondenţa are o însemnătate de ordin istoriografie. Conţinutul ei predominant sociab politic face dintr-însa o sursă documentară de primă importanţă pentru anumite probleme ale istoriei noastre între anii 1843—1852. N. Bălcescu însuşi subliniază caracterul ei documentar. Despre scrisorile din vara anului 1849, spunea că sînt un adevărat ,,jurnal.” şi cerea lui I. Ghica să le păstreze pentru că voia să le folosească la redactarea unei lucrări pe care o proiecta asupra evenimentelor la care asistase şi, într-o anume măsură, luase parte. „Scrisorile mele se urmează aşa, cit una se ţine şi completează pe eeailaltă, asfel eît mi-e teamă că pierzîndu-se una vei pierde firul şi anevoe vei înţelege pe eeailaltă” — îi scria din Pesta, la 1 iulie 1849; şi cîteva zile mai tîrziu îi scria din nou : „Yezi că scrisorile mele sînt un jurnal, în care însemnez novelile de toată zioa şi de tot ceasul” ; şi în-tr-adevăr aşa şi sînt, nu numai evenimentele sînt consemnate zi cu zi, uneori cu amănunte, dar însăşi propria sa poziţie; „eu îţi împărtăşesc toate aceste documente, pe care te rog să le păstrezi împreună cu scrisorile mele, căci doresc să scriu ceva pe urmă într-aceasta. De n-o voi putea eu, apoi vei face-o tu sau Golescu Negru, căruia mă rog a-i comunica toate”. „Aş vrea ca să păstrezi toate aceste scrisori — recomanda la fel, lui 3. Ghica, în scrisoarea din Pesta, de la 6 iunie 1849 — ele ne pot fi trebuincioase mai tîrziu, cînd patrioţii ne-or acuza că am vrut să vindem ţeara sau naţia la unguri..în focul războiului nu avea timp să scoată edpii, de aceea insista pe lîngă I. Ghica, căruia îi adresase marea parte din corespondenţa acestei epoci, să păstreze atît originalele cifrate — căci textul celor mai multe este cifrat — cît şi cdpiile cu descifrarea. Redacta pasaje întregi în diferite cifruri pentru a avea siguranţa că anumite ştiri, pe care le considera importante, nu vor fi aflate de către agenţii contrarevoluţiei, în caz că scrisorile sale ar fi fost interceptate. în schimb, ţinea ca scrisorile sale către I. Ghica să fie cunoscute şi de alţi revoluţionari români. în acest sens cerea acestuia să le comunice şi altora : „Aş vrea să scrii lui Golescu Negru toate cîte îţi scriu, să-i spui ce am făcut şi ce n-am făcut, cum şi opiniile mele asupra oamenilor şi lucrurilor, şi să-i împărtăşeşti hîrtiile şi actele ce ţi-am trimes. Ele vor sluji să arate într-o zi că în aceste momente critice pentru libertatea lumei, noi n-am stat în nelucrare şi că vina nu e a noastră, nici a românilor”. în completarea corespondenţei am adăugat un material documentar, în parte inedit, constînd din 32 documente, reproduse in extenso sau în rezumat, după importanţa fiecăruia, privitor la iniţiativa lui Alexandru loan Cuza de a se aduce în ţară osemintele lui N. Bălcescu şi de a se tipări o ediţie omagială, completă, a operelor acestuia. Introducînd aceste documente la urma corespondenţei, am considerat că materialul de texte, sub aspectul său biografic, oarecum se întregeşte eu cîteva acte de preţ, dintre care unul semnat de N. Bălcescu însuşi o oră înaintea morţii, şi altele redactate în strînsă legătură cu persoana sa, în zilele imediat următoare. decesului sau cu prilejul cercetărilor făcute la Palermo pentru afla- 14 rea osemintelor. în acelaşi timp, am crezut că readucerea la lumină a actelor prin care Alexandru Ioan Ouza decide pregătirea şi tipărirea unei ediţii complete a operelor lui N. Bălcescu, rămasă nerealizată curs de un secol, nu este lipsită de interes pentru a putea judeca atitudinea trecutului faţă de această operă. Oeea ce constituie caracteristica esenţială a corespondenţei cunoscute — deşi atît de fragmentară — este că ea nu cuprinde, aşa cum era uzul, o consemnare cronicărească de fapte, ci conţine o pătrunzătoare analiză critică a evenimentelor la care N. Bălcescu lua parte, ori care se desfăşuraseră sub ochii săi, dublată de o caracterizare pregnantă a rolului pe eare-1 deţineau sau îl deţinuseră personajele principale apărute pe scena istoriei ţării noastre în acele împrejurări. Mai mult încă, unele scrisori sînt adevărate profesii de credinţă ale democraţiei revoluţionare şi ca atare documente unice în istoria socială românească de la mijlocul veacului trecut. Gonţinutul lor ne ajută să fixăm definitiv elementele principale ale concepţiei sale revoluţionar-democrate, ca exponent al revendicărilor fundamentale ale poporului român şi al marilor mase exploatate, înălţimea de gîndire a unei concepţii în care cauza naţională — unirea, independenţa, eliberarea românilor subjugaţi — era identificată cu cauza socială : eliberarea clasei ţărăneşti de sub opresiunea feudală, transformarea ţăranilor clăcaşi în oameni liberi şi proprietari de tip modern. Expunerea este de multe ori sumara, creionată grăbit, alteori însă amplă, solid construită. Poziţia sa critică faţă de evenimente, revendicările în serviciul cărora stă şi desigur puternicul său temperament imprimă corespondenţei un ton viu, combativ, violent chiar. Marile puteri, clasele exploatatoare, reprezentanţii politici ai vechiului regim, revoluţionarii moderaţi, chiar şi unii dintre cei mai buni prieteni sînt supuşi unei critici intransigente, făcută exclusiv de pe poziţiile fundamentale ale intereselor poporului român. Exprimarea totdeauna extrem de concisă recurge la o terminologie insuficientă pentru a reflecta exact poziţia sa. Vorbind despre politica unor state străine : austriac, turc, rus, deşi — de la sine înţeles — se referă la guvernele care conduc aceste popoare, totuşi folosind limbajul curent, nu precizează acest lucru decît rareori. Vorbind de ruşi, de politica rusă în Principatele române sau în Europa, ca şi K. Marx şi F. Engels, el înţelege guvernul de la Petersburg, ţarismul, pe acesta îl combate ; împotriva lui se ridică, aşa cum făceau toţi marii democraţi ai epocii sale. Uneori chiar precizează, ca în scrisoarea din 26 ianuarie 1850, că este vorba de sistemul de guvernare, de „despotismul guvernului1', nu de popoare. La fel cînd combate pe unguri, combate în fapt politica guvernului maghiar sau sistemul social-politie al Ungariei. Nu lipsesc, fireşte, în această corespondenţă, aprecieri grăbite, asupra cărora el însuşi revine, iluzii repede spulberate, informaţii eronate, rectificate sau nu ulterior, mici fapte diverse. Conţinutul corespondenţei în general contribuie la fixarea poziţiei lui N. Bălcescu în problemele mari ale epocii sale şi confirmă pe de-a-n-fcregul locul de frunte pe care îl deţine el în istoria poporului român. Nu este problemă mai importantă care să se fi pus înaintea sa, despre care să nu fi avut cu prietenii săi un schimb de vederi şi să nu-şi fi fixat asupra ei categoric — oricît de laconică ar fi referinţa — atitudinea; astfel, asupra unităţii naţionale şi a independenţei poporului român, a relaţiilor sale externe* a abolirii regimului feudal şi a lichidării puterii politice a boierimii, a organizării democratice a statului, a exproprierii moşiilor boie- reşti şi a împroprietăririi clăcaşilor, şi mai ales asupra revoluţiei, ca unică cale pentru a rezolva aceste probleme, în interesul poporului român. Caracterul concepţiei sale politice şi consecvenţa j>oziţiei sal© revoluţionare faţă ele societatea feudală reies pregnant din corespondenţa din. timpul revoluţiei şi a exilului. în scrisoarea clin 15 decembrie 1849, adresată Inii. Ghica, formulează astfel „cele trei ţinte” către care „aleargă naţiile” în epoca sa şi care, pentru poporul român, trebuie să fie sarcinile sale principale. Şi anume : „Ţinta naţională cea mai principală, de unde chestiea de unitate naţională, chestie de viaţă şi putere, atît înlăuntru, eît şi din afară”, considerînd practicabil în această privinţă : „Unirea Principatelor deocamdată” ; „Ţinta soţială care se rezumă la chestia proprietăţii, de care se leagă şi chestia dajdii, a creditului” şi „Ţinta politică sau formele organizaţiei dinlăuntru sau Libertatea şi Egalitatea individuală. Suveranitatea poporului. TiparuL Asociaţii. Camera. Domnul. Judecătoriile şi legile. Puterea armată. Educaţiea şi instracţiea... Corespondenţa ne confirmă că îL Bălceseu, de la începutul activităţii Sale politice şi pînă la urmă, a fost încredinţat că aceste ţinte poporul român nu le poate realiza decît prin revoluţie, „acel drept legitim ăl popoarelor chinuite”. Afirmă categoric în eîteva rînduri poziţia sa ; „noi ne situăm pe punctul de vedere revoluţionar şi în ipoteza unei revoluţii europene” seria din Paris în 1851, în memoriul pe care îl adresa Comitetului de conducere ăl emigraţiei maghiare şi acest punct de privire îl adoptă în examinarea şi rezolvarea tuturor marilor probleme ale epocii sale. Prin această atitudine, el a influenţat mişcarea înaintată din Principate, care a situat poporul român în lagărul popoarelor revoluţionare şi l-a opus forţelor reacţionare şi contrarevoluţionare. Aşa credea înainte de 1848, aşa a continuat să creadă, statornic, şi după 1848; „Şi fiindcă precum mult înainte de 48 aşteptam împreună o revoluţie generală şi căutam a ne pregăti din vreme, cum o începurăm la 1843, aşa- şi acum — scrie la 26 iulie 1851 lui I. Ghica — cred că are să vie o revoluţie niai înfricoşată şi soeot că e bine să ne pregătim. în acelaşi an, la 16 octombrie, reafirma faţă de I. Ghica erediiiţa sa într-o „revoluţie europeană”, o revoluţie populară care avea să fie mai serioasă şi mai generală ca cea din 1848 şi care nu se va opri numai la Dunăre : „Daca crezi dar la b revoluţie viitoare — îi scria tot atunci lui I. Ghica — ar trebui mai bine să-ţi întrebuinţezi toate facultăţile cu care te^-a împodobit D-zeu, spre ă pregăti şi conduce la bine acea revoluţie. Cînd m-am temut şi eu de iminenţa unei aseminea revoluţii, am socotit că e bine d-a nu-i lăsa nici pregătirea, nici direcţieaîn mîini nedestoinice...”. Credinţa nestrămutată în revoluţie, ca unică cale pentru înfăptuirea revendicărilor naţionale şi sociale ale unui popor asuprit, l-a dus la încrederea în forţa poporului ca singura forţă capabilă să înfăptuiască aceste revendicări, îa un adevărat cult pentru popor si pentru puterea sa armată. A lucrat în acest sens încă din adolescenţă şi a; afirmat continuu credinţa în revoluţie şi popor, ori de cîte ori a avut prilejul. O găsim în repetate rînduri consemnată şi în corespondenţă. La 16 iunie 1850, scria lui Alexandru Zâne „Eâră îndoială, că nu cred că prin mijloacele diplomatice, rugind adecă împărăţiile să se nulosti-vcască asupra noastră, putem hiîntui ţeara”. La 16 octombrie 1850, scria lui I. Ghica în acelaşi sens : „Nimeni nu mai crede acum că împărăţiile vor putea face pentru noi, ci numai revokiţiea generală.-Ap, ri^gi^ dar de -a fi priviţi ca anarhişti de cabinete, trebuia să arătăm că ele ne-au dovedit m i că nu mai putem aştepta nimic de la dînsele, ci din revoluţie numai.. . Ho © mai bine a vorbi curat şi a spune poporului că : le roi ne lăche que ce que le peuple armclie..Prin corespondenţă întreţine permanent I această credinţă printre emigraţi. în 1851, la aniversarea revoluţiei din ! Transilvania, spunea chiar public că ,,astăzi este învederat pentru tot ! românul cu minte şi cu inimă că libertatea naţionalităţilor nu poate veni de îa curţile împărăteşti şi din mila împăraţilor şi a despoţilor, ci dintr-o j unire strînsă între toţi românii şi dintr-o ridicare a tuturor împreună şi îm solidaritate cu toate popoarele împilate”. împărtăşea astfel, după 1848, iluzia comună multor revoluţionari din emigraţie, fără să sesizeze, ca şi aceştia, că lipseau condiţiile sociale şi economice pentru iminenţa unei noi revoluţii. Problemele pe care Bălcescu 1© pun© şi calea revoluţionară prin care caută rezolvarea lor l-au confruntat, de la începutul activităţii sale, cu forţele reacţionare şi contrarevoluţionare, externe şi interne. Corespondenţa este plină de mărturii care ne fac să înţelegem semnificaţia poziţiei sale faţă de politica anumitor guverne străine, ostile revendicărilor revoluţionare ale poporului român, faţă de tendinţele predominante la unele popoare, în raport cu revoluţia europeană, faţă de clasa stăpînitoare şi de celelalte clase din Principate şi chiar, faţă de revoluţionarii români, în special faţă de acei care au ezitat să ducă pînă la capăt programul comun ai-revoluţiei. ‘După insurecţia proletară din Paris din iunie 1848, lui ÎC Bălcescu nu i-a fost greu să înţeleagă că Europa este împărţită în două : o Europă ţXN a revoluţiei şi o Europă a contrarevoluţiei : ,,HTu mai este îndoială — scria lui î. Ghica, la 26 april/8 mai 1849 — că toate guvernele din Europa s-a înţeles ca să înfrîneze dorinţele naţiilor ce vor a se ridica şi a se consti-k tua”, iar la 12 mai 1849, îi repeta că „nu mai este îndoială că guvernele din Europa complotează împotriva dorinţei popoarelor...”. în corespon-V denţă, poziţia sa este clar definită faţă de cele trei mari imperii contrarevoluţionare : Turcia feudală, Austria habsburgică şi Prusia ţaristă, ca ! „împărăţii” mai apropiate de Principate şi ale căror guverne, împreună cu guvernul Angliei, au alcătuit blocul marilor puteri contrarevoluţionare. Atitudinea sa este categoric fermă, şi ca mulţi dintre marii democraţi ai epocii sale, în scrierile sau în corespondenţa sa, el le combate rînd pe rînd, î cu o vehemenţă cu atît mai mare cu cît în condiţiile specifice ale momen- tului erau forţe contrarevoluţionare care se împotriveau nu numai revendicărilor sociale înaintate ale epocii, oriunde acestea s-ar fi manifestat, dar în special Tnrcia şi Austria erau potrivnice şi faţă de revendicările naţionale ale poporului român : unitatea şi independenţa. N. Bălcescu a precizat public — şi găsim chiar în corespondenţa sa privată confirmarea că revoluţia română de la 1848 n-a fost făcută nici împotriva Turciei, nici împotriva Pusiei, însă împotrivirea directă a ţarismului şi împotrivirea sultanului au silit revoluţia română să ia atitudine în contra absolutismului ţarist şi a feudalismului turcesc. Corespondenţa reflectă cu multă fidelitate atît poziţia mişcării revo-luţionare româneşti — în toate cele trei ţări — faţă de puterile contrarevoluţionare, divergenţele dintre fruntaşii mişcării faţă de unele dintre aceste puteri, şi poziţia lui Bălcescu în toate aceste probleme, cît şi politica, concertată a acestor mari puteri de a stăvili mişcarea revoluţionară românească, oriunde s-ar fi produs. în Ţara Românească şi Moldova, revoluţia trebuia să-şi fixeze, de la început, poziţia faţă de Turcia şi Rusia ţaristă. 2 193 17 în faţa revoluţionarilor români, în emigraţie, s-a pus net problema unei noi orientări faţă de Turcia, ostilă acum pe faţă nu numai revoluţiei în general, dar recunoaşterii drepturilor istorice ale poporului român. în divergenţă cu majoritatea emigraţiei române — şi chiar cu I. Ghica —, N. Bălcescu a afirmat de la începutul emigraţiei că, după cum nu se poate aştepta nimic de la nici un guvern străin, nu se poate aştepta nimic de la turci. A refuzat să primească adăpost în Turcia, a refuzat chiar un post care i se oferea la Constantinopol. Ţinînd seama de legitimismul european,, în fruntea căruia se afla Anglia, din partea căreia a sperat zadarnic un sprijin — scontînd divergenţele acesteia cu ţarismul — în scrierile sale publicate a trebuit să adopte o atitudine rezervată faţă de turci, corespondenţa dezvăluie însă adevărata sa atitudine. în ea vorbeşte deschis de „laşitatea şi de corupţiea turcilor”, de „putredul Imperiu turc”, de „mişe-liea conducătorilor turci”; stigmatizînd comportarea guvernului ture,, ca şi duplicitatea acestuia, spune : „Faptele lor au arătat mişeliea lor şi. au scos de minciună toate vorbele lor. Acum cred că ei ar vrea să se plutească de făgăduelile făcute revoluţiei noastre, făcînd poziţie sau dînd pilaf la eîţiva revoluţionari”. în scrisoarea din 5 iunie 1851, îi privea drept nişte „blestemaţi”, care „n-au făcut deeît se ne minţă”, iar la 16 mai 1851, spunea pe faţă lui I. Ghica despre guvernanţii turci cuvinte încă mai aspre. Cu toată prietenia sa faţă de I. Ghica, îi imputa confienţa în continuarea unei politici bazată pe menţinerea unei prea strînse legături cu turcii şi îi cerea să se lase de „dobitoacele baealîmuri şi minciuni turceşti”*. Recunoaşte ca greşită politica revoluţiei faţă de turci : „Trebuie oare a mai înşăla poporul, ea la 1848, zicînd că Poarta priimeşte revoluţiea şi ne dă constituţiea, cînd a fost dimpotrivă?”— scria lui I. Ghica, la 16 octombrie 1850. Nu are absolut nici o încredere în viabilitatea Imperiului otoman. Considera menţinerea imperiului o ticăloşie a Europei. La Constantinopol — scria el la 15 februarie 1849 lui A. G. Goleseu — „am simţit curat tică-loşiea lor [a turcilor] şitieăloşiea Europei, care pretinde şi crede în viitorul unui trup putred şi gangrenat cu totul”. Poziţia sa ne aminteşte de caracterizarea lui K. Marx, care, cu marea sa putere de plasticizare, spusese că „a menţine stătu quo în Turcia e ca şi cum ai încerca să opreşti într-um anumit stadiu putrezirea cadavrului unui cal şi să împiedici descompunerea lui totală”. N. Bălcescu văzuse clar. Turcia se afla în plină descompunere şi cu toate că ea peste eîţiva ani eîştiga, sprijinită de Anglia şi Franţa, războiul contra Rusiei ţariste, descompunerea ei a continuat în favoarea popoarelor pe care veacuri întregi le asuprise. Austria habsburgică, eu rolul ei de mare putere contrarevoluţionară, este consemnată la fel în corespondenţă. Steagul contrarevoluţionar pe care ea îl ridicase împotriva popoarelor este pentru N. Bălcescu, aşa cura şi era, „steagul celui mai mîrşav, mai complet şi mai învechit despotism”. Guvernul de la Yiena, practicînd şi de această dată politica sa obişnuită, a trădat şi a înşelat, rînd pe rînd, toate naţionalităţile din imperiu, a înşelat şi pe românii transilvăneni în lupta pentru dreptele lor revendicări naţionale şi sociale, şi a exploatat „eroismul şi jertfele lor” ; „popoarele înşelate de Austria strigă şi astăzi ceea ce strigau după revoluţia din mart 1848 : egalitatea naţionalităţilor şi federalizarea”. N. Bălcescu şi-a dat seama că Austria habsburgică se baza pe întreţinerea permanentă a fricţiunilor dintre naţionalităţi şi aţîţarea uneia împotriva alteia. A trebuit să salute cu bucurie izgonirea lui Metternieh, care făcuse din învrăjbirea naţionalităţilor o politică de stat, şi a prevăzut 18 dezmembrarea monarhiei şi eliberarea popoarelor pe care ea le asuprea, înţelege bine că tocmai politica Yienei va aduce lichidarea imperiului : „Această politică a Austriei nu poate duce decît la dezmembrarea ei şi la emanciparea apropiată a popoarelor din Ungaria. .. ”. Eolul Eusiei ţariste, ca putere contrarevoluţionară, poziţia revoluţiei româneşti în cele trei ţări române faţă de intervenţia ţaristă, atitudinea şi aprecierile lui N. Băleescu asupra politicii ţariste în ţările noastre sînt consemnate frecvent în corespondenţa sa. în aprecierile sale, N. Băleescu a fost confruntat cu situaţiile deosebite în care s-au aflat mişcările revoluţionare româneşti în cele trei ţări, în special în Transilvania şi în Ţara Eomânească, în raport cu obiectivele mişcărilor locale şi cu duşmanii imediaţi ai revendicărilor din fiecare ţară. în Transilvania, obiectivul general imediat al mişcării fiind recunoaşterea drepturilor naţionale şi înfăptuirea unor revendicări sociale — în primul rînd, abolirea iobagi ei — declanşarea prin urmare a unui conflict cu regimul feudal maghiar şi eu magnaţii unguri a devenit inevitabilă; în Principate, obiectivul general fiind, în prima fază, cîştigarea autonomiei — deci înlăturarea protectoratului ţarist şi reducerea suzeranităţii turceşti la semnificaţia ei nominală — şi abolirea regimului feudal, consfinţit de Regulamentul organic, în a doua fază, Unirea şi independenţa completă, declanşarea conflictului cu ţarismul şi cu Poarta, pe de o parte, cu marea boierime, pe de alta, era tot atît de inevitabilă. Astfel, condiţiile istorice locale au determinat mişcările revoluţionare româneşti la atitudini deosebite — evident cu caracter tactic — faţă de forţele contrarevoluţionare interne şi externe, deşi obiectivul general era comun, iar caracterul general — burghezo-democratic — al revoluţiei era acelaşi. La 4 ianuarie 1849, Băleescu informa din Belgrad pe I. Ghica despre stările de spirit locale, scriindu-i contrariat, dar nu surprins : „Pînă şi românii din Banat şi Transilvania îi doreşte [pe ruşi] şi-i aşteaptă să vie ca pe nişte mântuitori. în Tîunsilvaniea am stăruit mult pe lîngă Comitet [ul] român ca să facă propagandă în contră, dar n-a făcut nimic, şi cu puţine zile pînă a nu pleca din Cronstad, popolul adunat în piaţă striga în gura mare ea să cheme să vie muscalii că îi prăpădesc ungurii”. în Principate, intervenţia ţaristă produeîndu-se alături de intervenţia turcă, împotriva revoluţiei şi pentru menţinerea suzeranităţii şi a protectoratului, prin urmare, pentru menţinerea regimului feudal şi a vasalităţii, revoluţia din Ţara Eomânească trebuia să ia atitudine împotriva ţarismului. N. Băleescu s-a situat de la început pe poziţiile revoluţiei generale, încercînd totuşi intr-o sforţare fără precedent a concilia particularităţile locale ale revoluţiei din Transilvania cu interesul dezvoltării şi victoriei revoluţiei în general. De aceea poziţia sa este categorică faţă de ţarism. Absolutismul ţarist era duşmanul revoluţiei oriunde revoluţia ar fi izbucnit; „nu mai existau de fapt pe continentul european — arată K. Marx — decît două forţe : Eusia cu absolutismul de o parte, revoluţia şi democraţia de alta”. Forţele contrarevoluţionare din diferite ţări au folosit absolutismul ţarist pentru interesele lor locale, s-au transformat în aliatele sale; în Principate s-a petrecut acelaşi lucru ; vechea clasă stăpînitoare, marea boierime reacţionară şi contrarevoluţionară, s-a pus sub protecţia ţarismului, a solicitat insistent intervenţia armatelor ţariste împotriva revoluţiei şi, atunci cînd intervenţia s-a prodns, s-a pus în serviciul ei. Corespondenţa lui hi. Băleescu reflectă sentimentele poporului, căruia revoluţia îi dăduse libertate şi, ca şi scrierile publicate, ea conţine numeroase referinţe asupra politicii ţariste în Principate şi a caracterului 19 ei, informaţii asupra intervenţiei armate, a legăturii directe dintre agenţii ţarismului, Kotzebue, Duhamel, şi reprezentanţii clasei boiereşti, a luptei jjciitru evacuarea din Principate a trupelor ţariste şi a eliberării ţărilor române de sub îndoita vasalitate, a protectoratului ţarist şi a suzeranităţii otomane. ,, . Corespondenţa mai consemnează şi atitudinea lui N. Bălcescu faţă de mişcarea politică a slavilor de sud şi faţă de panslavism. Poziţia sa este dictată şi de această dată exclusiv de interesele revoluţiei generale de care vede dependentă rezolvarea problemelor româneşti. „Eu am simpatizat în anul trecut cu slavii, pe cînd lupta lor nu avea alt caracter decît dorinţa d-a se emancipa de predominarea maghiarilor, rămîind însă tot confederaţi cu dînşii. Dar din minutul cînd ei trădară mişcarea lor naţională pentru ca să se facă sateliţii reacţiei despotice — scrie la 12 mai 1849 lui A. G. Golescu, care îi reproşa răceala către slavi — nu mai puteam simpatiza cu dînşii”. Şi în aceeaşi scrisoare adăuga: „. . .Muvementul slav s-a perdut de tot, nu d-acum, dar din minutul decind ei au început a lucra de faţă împreună cu Austriea şi pentru dînsa. El era puternic în anul trecut căci era curat naţional, dar acum s-a înecat cu totul în muvementul reacţionar al Austriei”. într-adevăr, Austria reuşise să atragă pe slavii de sud de partea sa, folosind nemulţumirea acestora faţă de politica magnaţilor unguri, şi astfel să-i situeze de partea contrarevoluţiei europene, jellaăic — banul Croaţiei — comanda una dintre armatele care au înfrînt trupele revoluţionare maghiare. Poziţia lui hi. Bălcescu, în aceste împrejurări, faţă de conducătorii slavilor de sud — în special ai croaţilor — era deci urmarea poziţiei sale generale, aşa cum era şi faţă de panslavism. Mişcarea panslavistă luase naştere la Fraga şi la A gram, sub egida unei pretinse unităţi slave; a fost de la începnt, după cum a arătat K. Marx, 0 mişcare reacţionară, fiind îndreptată împotriva elementelor revoluţionare din Austria. Sub acest raport, hF. Bălcescu privea panslavismul ca un pericol, aşa cum privea şi pangermanismul. Adresîndu-se conducătorilor revoluţionari maghiari, el le spunea că „datoria şi chiar dreptul ambelor mişcări revoluţionare — română şî maghiară — este de a se susţine reciproc şi de a combate azi sub acelaşi drapel panslavismul, pentru apărarea libertăţii, după cum altă dată ambele popoare combătuseră, la fel, islamismul, pentru apărarea creştinătăţii”. Combătînd mişcarea slavă în forma în care ea apărea ca o mişcare reacţionară, el admiră pe slavii patrioţi şi revoluţionari; încă din 1847, îi dădea, lui Alecşandri ca model pe poetul ceh Kollar şi îi scria : „Cîntă-mi dar, iubite poet, cîntă-mi. Româniea ca Kollar boemul patriea sa”. Este bun prieten cu polonezii revoluţionari şi admirator al vitejiei lor. Ca şi K. Marx, el vede într-înşii „generalii generoşi ai revoluţiei”. Admiră pe Dembinski şi pe Bem. La un moment dat se gin dea să ofere lui Bem domnia Principatelor. „Toată speranţa noastră este în poloni, cu care sîntem bine” — scria lui I. Ghica la 12 mai 1849. Comunica aceluiaşi la 22 iunie 1849 că „Bem apără mult pe românii din Transilvaniea şi Banat”, iar la 1 iulie, adăuga că generalul polon este, „pe cît poziţia îl iartă, în favorul românilor” şi că „lehii din a lor legioană sînt cu totul pentru români”, înştiinţa pe I. Ghica că Dembinski i-a promis că nu va primi comanda trupelor maghiare dacă guvernul ungar nu va satisface revendicările naţionale ale românilor şi slavilor. Corespondenţa conţine un bogat material privitor, la-relaţiile rornâno-maghiare în timpul revoluţiei de Ta 1848—1849 şi din timpul emigraţiei; 20 N. Băleescu priveşte cu admiraţie lupta „nobilei şi magnanimei naţiuni maghiare”, consideră armata maghiară ca armata ,,care se luptă singură pentru libertate”, dar are rezerve din ce în ce mai pronunţate faţă de acei miniştri din guvernul maghiar, care au manifestat şi au persistat într-o atitudine intransigentă faţă de problema naţionalităţilor. Uneori, sub impresii de moment, greşeşte în ceea ce priveşte aprecierea perspectivelor .de dezvoltare ale poporului maghiar sau asupra unor asemănări neconcludente cu alte popoare, ca în scrisoarea din 4 iulie 1849, către I. Ghica, dar aceste aprecieri greşite sînt simple izbucniri fără nici o influenţă asupra poziţiei sale de constantă şi categorică prietenie faţă de poporul maghiar, în exil va întreţine relaţii cordiale cu unii dintre fruntaşii maghiari emigraţi, Klapka, Teleki, Szemere, Pulszky, Andrâssy, aşa cum reiese din corespondenţa de faţă. Scrisorile sale din, vara anului 1849 sînt sursa principală privind acţiunea pe care a întreprins-o de a concilia pe conducătorii unguri cu românii transilvăneni răsculaţi şi încercarea rămasă fără rezultat de a organiza o legiune română care să lupte împotriva despotismului austriac. Sarcina principală care şi-a asumat-o, înfruntînd pericolele războiului din Ungaria, a fost de a concilia cefe două. mişcări revoluţionare: maghiară.şi română. „Ce este de făcut acum — scria lui I. Ghica — este a- împăciui oricum pe români cu unguri...”. îşi dădea seama perfect de greutatea acestei sarcini. Din Pesta, la 13/25 iunie 1849, scria tot, lui I. Ghica : „Cum să faci pe românu, care are armele în mină şi căruia Âus-' triea prin constituţie i-a dat egalitate naţională, administraţie şi dietă provinţială şi legiuitoare, cum să-l faci cu aceste concesii a se mulţămi, a depune armele şi a ţine. cu ungurii ? Eu desperez despre aceasta. Voi căuta mîine a le vorbi, şi a le deschide ochii. Le-am zis de mai multe ori: Les revoluţiona aciuelles se soni jaiies po-ur ăeux principes : democraţie et na-tionalite. Ce faii nulle pari ne s’est menire avec iani de jorce quPen Hongrie.,. M-am silit şi mă silesc să fac tot ce voi putea ca să n-avem mustrare de cuget că nu ne-axn făcut ■ datoriea noastră, aducînd o împăcare atît de dorită şi atît de trebuincioasă între români şi unguri”. Ceea ce confirmă corespondenţa, în principal, este poziţia revoluţionară a lui N. Bălcescu şi în aceste împrejurări. A fost printre puţinii români care au privit războiul de eliberare maghiar sub unghiul de privire al revoluţiei generale şi a înţeles ca atare semnificaţia războiului pentru independenţă dus de poporul maghiar; a fost alăturea de eî, dar nu a putut admite politica principalilor săi conducători — pînă şi în timp de 'revoluţie — faţă de naţionalităţi, în special faţă de poporul român din ■ Ungaria şi Transilvania: „Nu din simpatie pentru despotism au făcut românii războiul din Transilvania şi din Banat; ca şi croaţii şi sîrbii ei au fost silit puşi -în situaţia de. a susţine Austria pentru a nu trăda credinţa naţională, care i-a făcut să trăiască zece veacuri”. Bevoluţia poporului român a fost astfel legitimă, şi prin programul ei burghez-democrat a avut un caracter înaintat. încă de la 10/22 noiembrie 1848, scria lui A. G. Golescu : „Trebue să cauţi în jurnalele Europei a disculpa pe români de imputarea de reacţionari” şi ia 16/28 decembrie 1848, scria lui I. Ghica : „Din nenorocire mişcarea românilor, care e dreaptă /într-aceea că ungurii era ciocoii lor şi le refuza naţionalitatea, a profitat reacţiei împărăteşti”; tot în aceeaşi scrisoare îi adăuga : „Eu aş fi doriţ ca ungurii să să fi purtat altfel, să nu li provocat pre români şi să se fi 21 înfrăţit cu dînşii, căci lucrurile ar fi loat o faţă cu totul alta şi Imperiul austriac se desmădula”. în Tara lui 1849 — în Ungaria —, N. Bălcescu nu este uri simplu spectator la o revoluţie sau un negociator, el vrea să lupte pe front ca ostaş, să înfrunte pericolele războiului şi să cadă în luptă eroic : „Am alergat timp de o lună printre atîtea pericole şi cu atîtea osteneli spre a găsi pe Bem şi frontul de luptă — scria 3a 22 octombrie 1849 Alexandrinei Ghica —, dar fatalitatea mi-a refuzat fericirea la care atîta am ţinut : să mor pe un cîrnp de bătaie”. Lipsa de înţelegere a guvernului maghiar faţă de revendicările naţionalităţilor şi tergiversarea negocierilor pe care le purta cu îl. Bălcescu au făcut zadarnice eforturile de împăcare : „Din nenorocire guvernul maghiar lucrează încet, ca şi guvernul nostru din timpul revoluţiei, şi nu s-a grăbit a face concesii la slavi şi români”, informa pe I. Ghica în aceeaşi vreme. Românii transilvăneni au apreciat iniţiativa şi stăruinţa sa pentru recunoaşterea drepturilor lor naţionale. Un martor contemporan relatează că la întîlnirea de la Cîmpeni, în iulie 1849, Avram lancu „cu însufleţire l-a îmbrăţoşat pre Bălcescu, ca şi cum ar fi zis : „Aşa om îmi trăbue mie. Astfel de om stă aproape la inimă” şi l-a asigurat, în discuţiile care au urmat, că e „cu totul al lui”. îs. Bălcescu însuşi vorbeşte despre entuziasmul cu care a fost primit pe piscurile Munţilor Apuseni de către ţăranii români în plină revoluţie : „Cu ce entuziasm frenetic fusei aclamat şi bine-cuvîntat de toţi acei ţărani, cînd le spusei că ain venit să le aduc urări de noroc şi izbîndă din partea fraţilor lor din ţeară, minunaţi de vitejia lor ! în ce tăcere adîncă mă ocoleau şi mă ascultau ei, cînd le vorbeam de puterea naţiei române, de numărul ei, de întinderea pămîntului ce i-a dat D-zeu şi de ursitele cele măreţe ce o aşteaptă în viitor !”. Urmărit de austrieci — după căderea Ungariei —, Avram lancu a reuşit să-l scape de o moarte sigură. „Românii d-acolo mi-a arătat multă dragoste şi jertfire” — scria la 22 octombrie 1849 lui I. Ghica — relatîn-du-i întîmplările din Transilvania din ultima fază a războiului. Experienţa cîştigată în războiul din Ungaria şi greşelile guvernului maghiar se reflectă în corespondenţă sub forma atitudinii pe care el o preconizează faţă de alte naţionalităţi. Expresia de „panromânism” pusă în circulaţie de I. Ghica, şi pe care o regăsim în treacăt şi la N. Bălcescu, este o expresie prin care se înţelegea aspiraţia către unire a tuturor românilor într-un singur stat, iar nu o lozincă a unei politici de cotropire, aşa cum s-ar putea crede, luînd în considerare semnificaţia pe care au căpătat-o termenii similari, pangermanism, panslavism etc. „N-ai fost cel dintîi care într-atîtea buletinuri publice ai propagat uniunea tuturor românilor î N-ai născocit însuşi cuvîntul de panromânism” — scria lui I. Ghica, la 6 decembrie 1850. Ga principiu fundamental al politicii naţionale româneşti, N, Bălcescu preconiza în scrisoarea din 16 octombrie 1850 : „Politica noastră să fie 1a. o nevoe mare a nu sacrifica libertatea, făcîndu-ne ultraromâni, precum a făcut-o ungurii, făcîndu-se uitramaghiari”. Sub diferite forme repeta ideea că „o naţionalitate, oricît de mică, va trebui respectată, căci sfînt e dreptul de a trăi în pămîntul ce ocupă..A condamnat excesele din luptele din Transilvania — „războiu barbar cum nici în secolul de mijloc nu s-a urmat”. „O! Cîte nenorociri simtimentul de naţionalitate a adus într-aceste locuri” — scria la 16/28 decembrie 1848, îndurerat de ce văzuse în Transilvania. 22 în exil s-a menţinut strict pe aceleaşi poziţii. La 16 noiembrie 1850, serie, printre altele, lui 1. Ghica : „Viu de la adunarea cauzaşilor, unde l-am făcut să înţeleagă trebuinţa d-a nu fi ultraromâni separatişti, şi că noi trebue să profesăm respectul naţionalităţilor şi egalitatea lor...”. Corespondenţa conţine un material unic, ca sursă de documentare, asupra proiectului elaborat de IST. Bălcescu cu privire la confederarea statelor dunărene şi la discuţiile asupra acestei chestiuni, purtate de dînsul cu unii dintre conducătorii maghiari aflaţi în emigraţie. Ideea constituirii unei confederaţii a statelor dunărene nu este o idee personală a lui N. Bălcescu ; circulase şi înainte de 1848 ; după revoluţie a găsit printre fruntaşii revoluţionari români mai mulţi aderenţi, printre care pe N. Bălcescu şi I. Ghica, ultimul numai pînă prin anul 1850. N. Bălcescu şi-a expus pe larg părerile sale în această problemă şi la cererea lui Teleki şi Klapka a alcătuit un proiect pe care l-a remis conducătorilor emigraţiei maghiare aflaţi la Paris. într-o scrisoare către I. Ghica, din 6 aprilie 1850, îşi expunea sumar părerile, aşa cum le va formula în memoriile pe care le publicăm. A îmbrăţişat şi a susţinut atunci cu căldură, pe consideraţii variate, ideea unui stat federal; în primul rînd, însemna o asociere trainică între popoarele român şi maghiar, în care ar fi intrat şi slavii din sud — care în luptă alături de despotismul austriac nu aflaseră satisfacerea nici uneia dintre revendicările lor naţionale —, deci constituirea unui grup de popoare revoluţionare în Europa centrală şi răsăriteană; în al doilea rînd, statul federal oferea o soluţie pentru unitatea naţională a poporului român, care ar fi intrat în confederaţie, unit şi compact, prin delimitarea teritoriilor naţionale pe baza majorităţii populaţiei din judeţul sau comitatul .respectiv. Proiectul de confederaţie dunăreană reprezenta pentru acea epocă o idee înaintată, dar ÎL Bălcescu nu a ţinut seamă de dificultăţile pe care constituirea unei astfel de uniuni de popoare trebuia să le ridice în acel moment; o confederaţie dunăreană atingea grav interesele celor trei imperii vecine : Busia, Austria şi Turcia şi, îu acelaşi timp, se izbea de treptele de dezvoltare deosebită pe care se aflau popoarele care ar fi trebuit să ia parte la alcătuirea ei. Kossuth a dat un răspuns negativ, cum era şi ele aşteptat. ÎL Bălcescu prevăzuse aceasta, de aceea voise să stabilească o înţelegere directă cu alţi conducători maghiari : „Klapka şi Teleki se apropie mult în idei cu mine” — scria la 17 februarie 1851 lui I. Ghica. într-un moment de amărăciune, cu amintirea tergiversărilor maghiare din vara lui 1849, în problema naţionalităţilor, reproşa chiar lui I. Ghica şi A. C. Goleseu că mai întreţin nădejdea unei conlucrări cu Kossuth, scriin-du-le la 6 mai 1850 : „îmi pare rău că tu şi Goleseu v-aţi pus să tulburaţi pe morţi zăcînd în cimitirinl lor. Kossuth e mort şi nu ne mai poate sluji : lăsaţi-1 în pace. Am făcut cu dînsul tot ce era cu putinţă. L-am silit a da un demenţi â sa vie et â son principe, acordînd acele concesii incomplete românilor. C’dtait un acte de suicide. II ne peut plus aller au delâ. Kossuth e reprezentantul a Ungariei trecutului, al unui trecut îngropat pentru totdauna. Ne trebue a ne adresa la un reprezentant al Ungariei viitorului, al Ungariei putincioase, L’action de Kossuth sur Ies destinees de la Hongrie est finie pour toujours”. Studiul istoriei şi cercetarea stărilor de fapt în Ungaria îl încredinţase, scria lui Zamojski, de imposibilitatea statului maghiar în condiţiile de unitate politică şi istorică, aşa cum îl întrevedea Kossuth, iar un stat ,în care ungurii ar fi fost elementul politic conducător al românilor şi al 23 slavilor, n-ar fi făcut altceva — dnpă părerea sa — decît să resuscite conflictul dintre naţionalităţi şi să perpetueze războiul civil”. A stăruit să susţină, cn orice prilej, drepturile românilor din Transilvania, contestînd justificarea istorică şi politică a unităţii statului maghiar, aşa cum o preconiza Kossuth, şi afirmînd dreptul Transilvaniei de a se uni cn întregul popor român, conform cn deviza revoluţionară transilvană : „noi vrem să ne unim cn ţara”. Descriind campania Ini Mihai ■Viteazul în Ardeal, tocmai pe vremea cînd discuta cn emigraţia maghiară, el atribuie voievodului propriile sale sentimente şi convingeri, atunci cînd, justificînd campania din Transilvania, printre altele, spune: „Ardealul, a cărei gloată a populaţiei sînt românii, nu este el o ţeară româneasca; trebuia oare a mai lăsa în stăpînirea ungurilor, toată această ţeară, care după dreptul naturii şi dreptul oamenilor, este a românilor?”. Corespondenţa este bogată în referiri în legătură cu evenimentele interne din Ţara Bomânească. Predomină şi de această dată problemele legate de revoluţie. Sub acest raport cîteva scrisori sînt de o importanţă considerabilă pentru istoria ideologiei revoluţionare în Principate şi pentru fixarea locului şi a rolului pe care l-au deţinut diferite persoane în evenimentele dintre 1848 şi 1852. în această parte a corespondenţei găsim o formulare pregnantă, de pe poziţii revoluţionar-democrate, pentru prima şi singura oară în gîn-direa românească din epoca 1848, a marilor probleme teoretice, ideologice şi tactice puse de revoluţie. Cu o claritate uimitoare de vederi, în împrejurările istorice în care .trăia, ST. Bălcescu pune sumar', este drept, dar perfect definit, problema genezei, a conţinutului şi caracterelor, a obiectivelor generale şi a tacticii revoluţiei, a etapelor pe care are să le parcurgă, scriind una din cele mai strălucite pagini din literatura socială românească. ,Revoluţia din iunie n-a fost inventată, nici fabricată, nici de mine, nici de voi, nici de d-1 Eliad, nici de vreun alt revoluţionar — scria la 4 martie 1850 lui A. C. Golescu. Ea nu-i decît dezvoltarea acelui proces neîncetat şi natural, început în societatea noastră, ca şi în toate societăţile de la originea lor”. Întîlnim astfel formulată, prima oară, ideea expusă de el în publicistica emigraţiei, sub forma : ,Revoluţia română de la 1848 n-a fost un fenomen neregulat, efemer, fără trecut şi viitor, fără altă cauză decît voinţa întîmplătoare a unei minorităţi sau mişcarea generală europeană. Eevoluţia generală fu ocazia, iar nu cauza revoluţiei române. Cauza ei se pierde în zilele veacurilor”. Ce conţinut şi ce caractere, ce obiective generale trebuia să aibă revoluţia de la 1848 este o altă problemă care apare în corespondenţă : „Care trebuia să fie programul revoluţiei de la 1848?” se întreabă, în aceeaşi scrisoare; „era de a organiza democraţia şi de a elibera pe ţăran, făcmdu-1 proprietar. într-un cu'vînt, aveam de făcut o revoluţie democratică şi socială” — răspunde lapidar. O dată realizată această revoluţie, ce sarcină nouă politică se impunea poporului român ? „îse rămînea să facem încă două revoluţii. O revoluţie pentru unitatea naţională şi mai tîrziu alta pentru independenţa naţională, ca astfel naţiunea să reintre în plenitudinea drepturilor sale naturale”. Conducător al unei revoluţii, el şi-a pus de la început problema tacticii revoluţiei, în raport cu adversarii, cu poporul, cu sprijinitorii revoluţiei, Eaţă de adversari preconizează tactica intransigenţii: „Eevoluţia nu trebuie să transige cu duşmanii săi; ea trebuie să-i învingă sau să fie învinsă. Şi dacă cade, să cadă cu demnitate, cu măreţie”., La 22 iunie 1848, recomanda guvernului provizoriu : „nu faceţi poezie şi simtimenta- 24 lism, ci dreptate straşnică”. Faţă de popor, un guvern revoluţionar este dator „să propovăduiască şi să înarmeze revoluţia. Adică să toarne revoluţia ca convingere în sufletul poporului, şi apoi să-i pună arma în mînă şi să-i spună, acum cînd ai o credinţă, fii gata să mori pentru ea Faţă de oamenii puşi în slujba revoluţiei, el recomanda ca puterea să fie încredinţată numai acelora care pot. „înfăţoşa o viaţă nepătată în trecut şi o simpatie sinceră cu noile principe”. Revoluţia trebuie „să se ferească bine de intriga oamenilor cu două feţe”, care după ce au slujit regimurile trecute „se aruncă apoi în partea poporului şi se făcură slugile şi demagogii lui”. în publicistica revoluţionară, ca şi în corespondenţa sa, N. Băleescu a subliniat, în repetate rînduri, caracterul social şi democratic care trebuia imprimat revoluţiei româneşti de la 1848, caracter pe care el s-a luptat mai mult ca oricare altul să-l imprime atît la elaborarea programului, cît şi în aplicarea lui, în timpul celor trei luni de guvernare. Conţinutul social şi democratic al revoluţiei româneşti era o consecinţă firească a treptei de dezvoltare pe care se găsea societatea-românească şi a problemelor care i se impuneau. Problema socială fundamentală era abolirea relaţiilor de servitute, existente în ambele Principate, exproprierea moşiilor boiereşti şi împroprietărirea clăcaşilor. Soluţionarea pe cale revoluţionară a problemei agrare a fost preconizată de ÎL Băleescu, spre deosebire de cei mai mulţi dintre conducătorii revoluţiei româneşti, ca ţintă decisivă a luptei împotriva regimului feudal. Realizarea democraţiei însemna lichidarea instituţiilor de esenţă, feudală şi înlocuirea lor eu instituţii bazate pe egalitatea de drepturi politice între toate clasele societăţii, cu o „republică democratică”. Corespondenţa aduce un material care fixează precis atît poziţia lui ÎL Băleescu, cît şi a unora dintre contemporanii săi în ambele probleme, precum şi lupta care s-a dat chiar în sinul mişcării revoluţionare pentru a imprima revoluţiei acest curs sau a i-1 înfrîna. în programul revoluţiei din Ţara Românească, soluţia problemei sociale este formulată în art. 13 : emanciparea clăcaşilor ce se fac proprietari prin despăgubire. Despre însemnătatea acestui articol, ÎL Băleescu a putut scrie : „Revoluţia de la 1848 este cuprinsă toată în acest articol; celelalte puncte, dezvoltate numai, reproduc programul revoluţiei de la 1821”, în linii mari formulat la 1840. Conţinutul şi forma în care este redactat articolul 13 reprezintă concluzia unor vii şi lungi dezbateri purtate în cercurile revoluţionare româneşti încă din epoca mişcării revoluţionare din 1840. Introducerea acestui articol printre principiile constituţionale ale mişcării s-a făcut — după cum se ştie azi — la insistenţa stăruitoare a lui ÎL Băleescu, promotorul recunoscut al reformei, a lui Ion Ghica şi a lui Â. G. Golescu, cu rezerve manifeste din partea lui Eliade şi, bănuim, şi din partea celor mai mulţi membri din Comitetul revoluţionar. în fond, înscrierea articolului 13 însemna o proclamare deschisă a revoluţiei agrare, aşa cum se făcuse în Polonia la 1846 şi 1848. Acceptată cu rezerve în cercurile revoluţionare înainte de 1848, în timpul revoluţiei şi după revoluţie, reforma a fost direct combătută chiar de către unii dintre cei care trebuiau s-o aplice. Din acest punct de vedere, corespondenţa lui ÎL Băleescu şi unele din manuscrisele sale conţin informaţii revelatoare, deşi, din păcate, mult prea sumare. La 19 iunie, după ce trecuse o săptămmă . de la biruinţa revoluţiei, guvernul provizoriu, în loc de a decreta dintr-o dată aplicarea art. 13 25 şi de a realiza astfel revoluţia agrară, hotărî deferirea rezolvării problemei agrare rinei Constituante, al cărei mod de alcătuire şi dată de convocare nn erau încă liotărîte : ,,Chestia socială era deci abandonată de guvern” spune IST. Bălcescu despre această hotărâm O politică de ezitări, tergiversări şi reveniri va începe în problema socială fundamentală a revoluţiei. ÎL Bălcescu insistă asupra faptului că în timpul guvernării revoluţionare principiul înscris în art. 13 a fost combătut nu numai de către marea boierime contrarevoluţionară, ceea ce era de aşteptat, dar şi de unele elemente burgheze revoluţionare, care s-au complăcut a propune diferite alte soluţii. Unii dintre aceştia s-au raliat public la diversiunile boiereşti, care tindeau să escamoteze reforma, printr-o împroprietărire numai pe locul de casă şi ele grădină şi oferind statului o jumătate din dijmă, pe care ţăranii eliberaţi ar fi plătit-o ca arendă pentru pămîntul ce li s-ar fi acordat. ÎL Bălcescu ne spune : clăcaşii, în Comisia proprietăţii, au dat acestor revoluţionari denumirea de ,,apostaţi”, întrucît toţi juraseră pe constituţie să se acorde ţăranilor pămîntuî necesar pentru hrană şi vite, iar rra numai „vatra satului” ; Ion lonescu, la rîndul său, îi numise „revoluţionari bastarzi”. Tot îl. Bălcescu ne mai spune că în timpul revoluţiei circula şi părerea venită din „capul unor falşi liberali”, părere mai veche decît 1848, mergînd pînă la opoziţia cvasiliberală din 1837, care preconiza eliberarea pură si simplă, adică substituirea învoielii libere intre ţăran şi proprietar, în locul învoielii silite, existente în regimul feudal, fără nici o împroprietărire ; ambele propuneri au fost combătute viguros de ÎL Bălcescu, căci sub o aparentă împroprietărire sau eliberare, clăcaşii ar fi fost spoliaţi şi de puţinele drepturi pe care le aveau, şi ar fi ajuns într-o situaţie mai rea decît sub Regulament. Comisia proprietăţii a fost instituită la propunerea lui ÎL Bălcescu, în speranţa zadarnică că va fi un sprijin pentru aplicarea art. 13 ; fără a realiza ceva practic, ea a dat în schimb, după propria sa opinie, „o frumoasă pagină nu numai revoluţiei, dar şi istoriei noastre”. Din corespondenţă aflăm cum critica art. 13 a fost reluată în exil şi că în centrul discuţiei a fost situat însuşi îl. Bălcescu. De această dată critica venea din două direcţii : una, categoric reacţionară şi contrarevoluţionară, din partea lui I. Eliade, care de la început a considerat reforma inoportună, şi alta pretins radicală şi pseudorevoluţionară, din partea lui C. A. Rosetti, care, în exil, considera reforma insuficientă. I. Eliade, într-adevăr, încă dinainte de cooptarea sa în Comitetul revoluţionar, considera declanşarea revoluţiei agrare ca. inoportună politic şi, în consecinţă, s-a opus art. 13; în timpul guvernării, a temporizat cît a putut aplicarea lui. „Eliade — spune ÎL Bălcescu — nici nu mai voia să audă de această chestiune”. I. Eliade în fapt nega caracterul feudal al relaţiilor dintre stăpîn şi clăcaş, considera moşierul feudal ca un proprietar modern pe moşia sa şi privea relaţiile de servitute — claca, — ca pe nişte relaţii de bună învoială la început, dar care în cursul vremii ar fi degenerat într-o obligaţie. în consecinţă, se opunea la ideea exproprierii silite, iar împroprietărirea clăcaşilor, pe care totuşi o admitea, o vedea posibilă numai printr-o tranzacţie liberă între proprietar şi clăcaş. ÎL Bălcescu nu a propus astfel suprimarea proprietăţii individuale, nu a acceptat tezele „egalitare” sau „etatice”, care circulau în acea epocă, şi a susţinut că „datoria unei societăţi bine organizate”, „în nişte ţări exclusiv agricole cum sînt ţările române”, este „de a asigura tutulor mij- 26 locul de a se face proprietari pe o parte din pămînt.. .”, „de a opri exploa-taţiade asupra omului”. Situîndu-se pe această poziţie, N. Bălcescu se situa pe singura poziţie valabilă pentru treapta de dezvoltare de la 1848 a societăţii ţărilor române, în lupta contra feudalismului. La 1848, la a doua aniversare a insurecţiei de la Cracovia, K. Marx, vorbind despre rolul istoric al acestei insurecţii, care a dat un exemplu glorios întregii Europe, a subliniat însemnătatea principiilor sociale susţinute de către conducătorii mişcării revoluţionare poloneze, şi anume : desfiinţarea drepturilor feudale, transformarea ţăranilor iobagi în „proprietari liberi, în proprietari moderni”. în acelaşi an, F. Engels scria în acelaşi sens următoarele despre calea pe care trebuie să meargă revoluţia în ţările feudale : „Marile ţări agricole situate între Marea Baltică şi Marea Neagră nu pot fi izbăvite de barbaria patriarhală-feudală decît cu ajutorul unei revoluţii agrare care să transforme ţăranii iobagi sau clăcaşi (fronpf UcMigen) în proprietari de pămînt liberi, o revoluţie cu totul asemănătoare celei care a avut loc în 1789 în satele franceze. Naţiunea poloneză are meritul de a fi fost prima între toate popoarele agricole din vecinătate, care a proclamat acest lucru. Prima încercare de reformă a fost constituţia din 1791 ; în timpul insurecţiei din 1830, revoluţia agrară a fost preconizată de Lelewel ca singurul mijloc pentru salvarea ţării, însă a fost acceptată prea tîrziu de către seim; în timpul insurecţiilor din 1846 şi 1848, revoluţia agrară a fost proclamată deschis”. Prin urmare, la 1848, calea justă a revoluţiei româneşti — într-o ţară de tip feudal — nu era proclamarea abolirii proprietăţii private sau suprimarea într-un mod sau altul a rentei, ci desfiinţarea drepturilor feudale, lichidarea contradicţiilor dintre marea proprietate boierească şi mica gospodărie a ţăranului aservit, împroprietărirea clăcaşilor, transformarea ţăranului într-un mic producător independent, pentru a deschide astfel calea pentru societatea modernă. N. Bălcescu, situîndu-se pe această poziţie, înţelegea, fireşte, să apere proprietatea ţărănească împotriva altor propuneri — pe care le socotea improprii pentru nişte ţări exclusiv agrare, aflate încă pe treapta feudalităţii — şi ca atare trebuia să fie şi împotriva formulelor pe care le agitau „egalitarii”, după expresia sa. Beferindu-se Ia criticile care i se aduc pentru că nu a preconizat abolirea proprietăţii private, N. Bălcescu vorbeşte despre comunism şi „comuniştii noştri”. Este neîndoielnic că folosind aceşti termeni, el nu-i întrebuinţează în accepţiunea lor ştiinţifică, ci în sensul încă curent la 1850, în diferite doctrine de reformă socială, care, preocupate de transformarea proprietăţii private, preconizau tot soiul de soluţii, împărţirea egală a întregului sol, etatizarea pămîntului, suprimarea rentei etc. Cît despre criticile pe care, în special C. A. Bosetti i le făcea, N. Bălcescu ştia prea bine că ele erau un nou pretext demagogic pentru fracţiunea Brătianu, „clica”, cum o numea el, în frămîntarea ei de a acapara conducerea emigraţiei şi, eventual, guvernarea viitoare a ţării. Corespondenţa mai conţine informaţii preţioase asupra poziţiei lui N. Bălcescu faţă de organizarea democratică a statului. Cîştigat de iluzia, atît de lesne dezminţită în istoria modernă, că în societatea capitalistă acordarea de drepturi electorale maselor ar însemna totodată trecerea puterii politice în mîna acestora, Bălcescu a susţinut adoptarea sufragiului universal. „M-am luptat — scria la 8 martie 1849 lui A. G. Golescu — împotriva opiniei lui El iade, ce o cunoşti, asupra întocmirii Constituantei şi am izbutit a face a se adopta un proiect raţional”. împotriva poziţiei lui Eliade, susţinută şi de I. Cîmpineanu, C. A. Bosetti, I. Yoinescu şi 27 ÎJ.Golescu, care voiau ca revoluţia să adopte un sistem electoral cenzitar prin mijlocirea căruia să se aleagă o adunare constituantă compusă paritar din reprezentanţi ai boierilor, negustorilor şi ţăranilor, N. Bălcescu a susţinut cu tărie sufragiul universal direct, căci, după cum spune singur, „noi voim ca Adunarea să fie tare prin reazemul ce va avea în totimea poporului, voim ca nici o putere din lume să nu poată clăti, precum nu va putea în veci clăti, drepturile întregului popor”. în urma unor vii dezbateri, a cîştigat biruinţa, dar sistemul electoral adoptat — deşi bazat pe principiul sufragiului universal — n-a fost în totul un sistem direct, aşa cum era legiferat în Franţa de revoluţia din februarie, ci un sistem bazat pe două trepte, ceea ce însemna o ştirbire a caracterului de universalitate-a sufragiului universal. Un material bogat privitor la acţiunea din emigraţie, la rolul lui ÎT. Bălcescu, cu privire la reorganizarea în străinătate a unui grup de revoluţionari români şi la încadrarea mişcării româneşti în mişcarea revoluţionară europeană, găsim în scrisorile din această epocă. în acelaşi timp, găsim o mărturie deprimantă asupra lipsei de unitate a mişcării româneşti, a părăsirii luptei revoluţionare şi a transformării unei bune părţi din emigraţi într-o „pepinieră de cavaleri de industrie”, cum s-a putut spune. Corespondenţa cuprinde şi unele referinţe asupra încercării întreprinse de N. Bălcescu pe lîngă guvernul britanic pentru a apăra în exil, pe cale diplomatică, drepturile poporului român şi pentru a justifica revoluţia de la 1848. Luînd contact direct cu oamenii politici britanici şi cu Palmerston însuşi, în speranţa că,. în condiţiile istorice ale momentului, interesele Angliei ar putea fi alăturea de acele ale democraţiei revoluţionare, el şi-a putut da seamă de „esenţa contrarevoluţionară a politicii engleze, camuflată în mod demagogic prin fraze liberale şi prin expunerea făţarnică a unei false simpatii faţă de victimile despotismului” —după cum spun K. Marx şi F. Engels. Conservatorii erau reacţionari declaraţi şi alături de ţarism ; Cobden cu prietenii săi şi cu Free-trade erau din Congresul păcii, ca atare profesau neintervenţia; fruntaşul liberal, cu toate că manifestase faţă de N. Bălcescu opoziţie faţă de ţarism, i-a spus pe faţă că „principiul lui e la non-intervention”. Bălcescu scria lui I. Ghica că din partea lui Cobden „puţin avem de aşteptat” ; în fapt, s-a convins că nu avea nimic de aşteptat. în lumina corespondenţei pot fi înţelese mult mai bine unele dintre publicaţiile lui îi. Bălcescu din acel timp şi, prin urmare, propriile sale atitudini. Insuccesul demersurilor făcute pe lîngă cabinete ne explică orientarea manifestului din 20 septembrie 1850, şi reafirmarea poziţiei sale cunoscute în privinţa rolului revoluţiei : „Trebuirăm, dar — spune dînsul — în curs de doi ani... a-i apăra drepturile [poporului român] înaintea popoarelor luminate şi a guvernelor, arătînd însemnătatea politică a României în interesul Europei şi ai civilizaţiei; ne muncirăm a-i dobîndi ajutoare în prezent şi alianţe în viitor, în contra siluirii ce o apasă supt cîrmuirea cea fără de. lege a ciocoiului şi supt barbara invazie a streinilor. .. Dar în zadar... Românul nu va dobîndi îmbunătăţirile de care are nevoie... pînă atunci cînd, îmbărbătat, el îşi va sfărîma singur lanţurile ce îl ţin legat”. Corespondenţa nu conţine, aşa cum poate ne-am aştepta, suficienţe referinţe privitoare la concepţia social-economică a lui N. Bălcescu asupra modului cum ar trebui reorganizată societatea românească după ce feuda-* 28 lismul va li fost lichidat, iar exproprierea şi împroprietărirea ar fi fost deplin realizate. în preocupările Ini Bălcescu problema a avut fireşte un loc, dar este puţin probabil că a adîncit-o şi mai ales a discutat-o, fie public, fie prin corespondenţă. Chiar şi în scrierile publicate sau în manuscrisele care ne sînt cunoscute, referinţele sînt sumare. Ele privesc anumite instituţii, dar nu organizarea de ansamblu. Cu toate acestea, dacă pe baza materialului existent nu putem degaja o concepţie definită, putem lixa insă punctele sale generale de privire în această problemă şi, prin consecinţă, pune în lumină caracterul şi limitele poziţiei sale. în fond, problema structurii soeial-econoipjce a societăţii româneşti postrevoluţionare îl confrunta de la început cu problema capitalismului însuşi şi a societăţii burgheze. El speră într-o lume mai bună şi mai dreaptă. Triumful reacţiunii în toată Europa l-a afectat, dar nu l-a descurajat. Corespondenţa este o mărturie elocventă. Sărac şi bolnav, departe de patrie, a continuat să creadă statornic într-o lume fără exploatare şi fără oprimare; într-o societate în care „nu va mai fi nici om rob, nici naţie roabă, nici om stăpîn pe altul nici popor stăpîn pe altul”, în triumful unităţii şi eliberării poporului român. în decembrie 1851, în zilele cînd reacţiunea în Franţa făcea un nou pas, prin izbînda lui Ludovic Bona-parte şi prin parodia restauraţiei imperiale, care avea să coste atît de mult poporul francez, Bălcescu, la Hyeres, bolnav mai grav ca oricînd, singur numai cu sora sa, redactînd atît cîfc mai putea Istoria lui Mihai vodă Viteazul, însemna pe un petec de hîrtie, cîteva rînduri dintr-o scrisoare, un adevărat mesaj trimis posterităţii, plin de măreţie în tragismul său şi de încredere în viitor, care sintetizează propria sa viaţă. „Minutele în care scriu, — spune dînsul — sînt pline de amar şi întristare. Pe cînd Europa, întreagă Europă se pregătea de a saluta triumful libertăţii, eroica Franţă de la care aştepta semnalul, Franţa prin fatalitate şi prin neunirea fiilor săi cade gemînd în neputinţă sub un despotism umilitor. Fiii fără-de-legii triumfează în toate părţile şi întemeiază spurcata lor tiranie. Sufletele generoase — zdrobite şi rănite ele moarte — văd apuind din vederea lor ziua mîntuirii. însumi eu, cu o inimă sfîşiată de durere, mă lupt cu o boală crudă şi neîmblînzită, caut a cîştiga timp asupră-i şi a o întrece în iuţeală ca să pot lăsa fraţilor mei aceste pagine din viaţa părinţilor, şi cad sleit de puteri, mistuit prin silinţele ce fac. Cu toate aceste temeiuri de descurajare, sufletu-mi te slăveşte încă, înzeită Libertate, şi deşi oamenii sîngiuirilor au învelit cu năframă dulce faţa ta, crede că va veiii zioa fericită, zioa izbîndirii, cînd omenirea întreagă se va scula spre a sfîşia acest val şi duşmanii tăi se vor împetri la vederea chipului tău de lumină; atunci nu va mai fi nici om rob, nici naţie roabă* nici om stăpîn pe altul, nici popor stăpîn pe altul, ci domnirea Dreptăţii şi a Frăţiei. Aceste cuvinte ce odată am dat ca deviză naţiei mele, vor domni lumea ; atunci aşteptarea, visarea vieţii mele se va împlini; atunci toţi românii vor fi unu, liberi şi fraţi. Vai ! nu voi avea noroc a vedea această zi, dar şi eu asemeni am muncit şi am pătimit pentru dreptate, şi cel din urmă al meu cuvînt va fi încă un imn ţie, ţeara mea mult dragă”. A câştigat aproape un an în luptă cu neîmblînzită lui boală. Corespondenţa — atât cit a ieşit la iveală pînă azi —, dar mai ales alte izvoare din 1852 ne confirmă efortul supraomenesc pe care l-a făcut chiar pînă în ultimele săptămâni ale vieţii sale ca să încheie Istoria românilor supt Mihai vodă Viteazul. Scriind-o — purtînd cu el din loc în loc manuscrisele — el 29 retrăia propria sa viaţă, lupta pentru eliberarea poporului român şi pentru unitatea lui naţională. Depăşind cu mult nivelul unei opere narative, el a încorporat în cuprinsul ei concepţia sa eroică despre viaţă, proiectînd-o asupra unui trecut îndepărtat, de luptă şi de glorie. Corespondenţa altora reflectă prestigiul şi locul pe care îl cîştigase îsT. Bălcescu în conştiinţa contemporanilor. Ştirile care circulau în ţară şi în străinătate, în noiembrie 1852, înregistrează unanim consternarea şi emoţia din cercurile emigraţilor români în preajma apropiatului sfîrşit al exilatului de la Palermo. Unele ştiri consemnează cu accente de legitimă revoltă hotar îrea guvernului reacţionar de la Bucureşti de a interzice reîntoarcerea în ţară, chiar pentru cîteva zile, a unui muribund. Ion Bălă-ceanu, tînărul curajos care înfruntase alături de N. Bălcescu primejdiile campaniei din Ungaria^şi Transilvania, scria la 7 noiembrie 1852, lui Ion Ghiea, următoarele : „în sfîrşit am primit cîteva rînduri de la bietul Băl-ceseu; scrisul său a devenit ilizibil ceea ce e nn semn rău. îmi spune că este peste măsură de slăbit şi de deprimat de singurătatea în care simte că moare. Cum ! Nimeni din familia sa nu-i lingă dînsulf Să moară astfel, la vîrsta Ini, singur, la 600 leghe departe de ţară şi de familie; să nu revadă ultima dată cerul patriei sale, să nu-şi îmbrăţişeze încă o dată mama ; aceasta mi se pare îngrozitor, oribil; este cea mai crudă dintre morţi. Şi ei, cei tari şi mari azi, învingătorii de la putere, au barbaria de a-i închide porţile ţării sale ! Le e frică de un muribund, le va fi oare frică de un cadavru ? Care dintre noi toţi, cei ce-1 cunoaştem pe Bălcescu, nu şi-ar da cîţiva ani din viaţă, dacă ar putea prin aceasta să i-o redea pe a lui ? Oît despre mine, nn mi-am dat seama cit de mnit îl iubesc decît acum cînd sînt condamnat de a-1 pierde. . CC Alcătuind acest volnin de corespondenţă, ca ultim volum al ediţiei complete a operelor sale, sîntem încredinţaţi că textele pe care le cuprinde vor servi cercetătorilor istoriei poporului român nu numai ca un punct de la care să ducă mai departe cunoaşterea cît mai deplină a operei lui N. Bălcescu, dar că în ele, generaţiile actuale, recunoseînd un precursor, vor găsi în fapta şi în opera lui încă un imbold în lupta pentru a menţine şi duce mai departe cuceririle revoluţionare do-bîndite de poporul român pentru înălţarea patriei noastre. G. ZÂNE Prefaţa acestei ediţii reprezintă textul ediţiei N. Bălcescu, O pere r IV. Corespondenţă. Scrisori. Memorii. Adrese. Documente. Note şi materiale, Buc., Edit. Acad., 1964, revăzută de autor în perioada 1973 — 1976. 30 NOTĂ A SUPE A EDIŢIEI Ultimul volum, IV, din opera lui Nicolae Băîcescu, Corespondenţă (Scrisori. Memorii. Adrese. Documente. Note şi materiale), operă a cărei tipărire în ediţie critică a fost iniţiată şi realizată de prof. G. Zâne şi Elena G. Zâne, a apărut prima dată în anul 1962 în numai 100 de exemplare. în 1964, el a fost publicat cu unele adăugiri într-un tiraj ee-1 făcea accesibil unui cerc mai larg de cititori. Actuala ediţie (a IlI-a) este impusă de obligaţia morală de a prezenta integral textul corespondenţei lui Nicolae Băîcescu, completat cu noile materiale descoperite în ultima perioadă, meadrîndu-1 astfel în ediţia academică de Opere ale marelui cărturar revoluţionar începută în anul 1974 cu voi. I, Scrieri istorice, j)olitice şi economice. 1844—1847, urmat în 1982, şi respectiv 1986, de volumele II, Scrieri istorice, politice şi economice. 1848—1852, şi III, Românii supt Mihai voevoă Viteazul. Faţă de ediţiile anterioare, cea de faţă este completată cu încă 15 documente (scrisori, chitanţe, adrese) descoperite la Arhivele Statului din Bucureşti, biblioteci şi muzee din ţară, în colecţii particulare şi în biblioteci şi muzee din străinătate. Se impune precizarea că dintre cele 15 piese incluse în volumul de faţă, prof. G. Zâne avea cunoştinţă de 10 dintre acestea. Astfel, cinci scrisori adresate de N. BsPceseu Alexandrinei Florescu (Luxiţa) în perioada 1847—1852 (în ediţia de faţă nr. 30, 37, 40, 48, 150) au fost consemnate, în ediţia a Il-a, doar regestele în Note şi materiale (p. 594 — 595, ediţia 1964), fiind considerate de editor ca scrisori ce conţin, în special, probleme de ordin intim. Alte patru epistole ale lui N. Băîcescu către Rudolf Cantacuzino, Costache N. Filipescu, Ludwik BystrzonowsM, Alexandru Buda (în ediţia de faţă nr. 14,16, 85, 103), descoperite şi publicate de diverşi cercetători în reviste de specialitate, erau pregătite şi urinau să fie incluse de prof. G. Zâne în această a IlI-a ediţie. în sfîrşit, scrisoarea adresată din Paris de Vasile Alecsandri unui prieten francez (Dessus), care conţine şi cîteva rînduri semnate de Nicolae Băîcescu (în ediţia din 1964 se afla semnalată doar în Note şi materiale, p. 482), a fost inclusă cronologic în ediţia de faţă (nr. 33). Scrisorile către Costache Negri şi Vasile Alecsandri, N. Steriadî, gen. Gh. Magheru (nr. 45, 46, 187, ediţia 1990), care au fost publicate între 1982 şi 1988 de către Cornelia Bodea, Horia Nestorescu-Bălceşti şi în Documente privind revoluţia de la 1848 (vezi în ediţia de faţă Note şi materiale ), sînt, firesc, incluse în această nouă ediţie. Pe parcursul cercetării corespondenţei, semnatara rîndurilor de faţă a găsit la Biblioteca Centrală de Stat, Aşezăminte! Nicolae Băîcescu, o adresă a lui Nicolae Băîcescu către ministrul de externe al Sublimei 31 Porţi? iar în arhiva îs. Bălcescu de la Biblioteca Academiei; Secţia manuscrise, o poliţă pentru o sumă de bani împrumutaţi de la Constantin Polihronie la Constantinopol (nr. 41, 95, ediţia 1990). în urma investigaţiilor făcute în Arhiva Muzeului Naţional din Budapesta, cercetătorul Anastasie Iordache a reuşit să găsească originalul memoriului către Yucovici Sebo, membru al Comitetului de conducere a emigraţiei maghiare din Paris din martie 1851, pe care l-a publicat în Studia et Acta Musei ,,Nicolae Bălcesm”, 1986. în ediţia de faţă (nr. 175), noi am reprodus acest text, iar în note am dat varianta publicată în 1964 după o copie a acestui manuscris de la Arhivele din Borna, la Muzeo del Bisorgimento. ■ • ■ ; ; . Reeditarea volumului de Corespondenţă s-a făcut pe baza normelor de transcriere stabilite de prof. G. Zâne şi Elena G. Zâne în Nicolae Bălcescu, Opere, voi. I, p. 258 — 264; de asemenea, s-a păstrat structura ediţiei' din anul 1964. Toate scrisorile au fost verificate cu originalele şi s-au menţionat cotele' actuale la care se găsesc, deoarece în decurs de peste 25 de ani fondurile de corespondenţă şi arhivă au fost prelucrate şi recotate, iar unele au fost chiar transferate de la o instituţie la alta (de la B.A.B. la Arhivele Statului din Bucureşti, de ia Complexul Muzeal din Ploieşti la Muzeul memorial „Nicolae Bălcescn”). Un număr foarte redus din aceste materiale nu au putut fi văzute clin cauză că unele fonduri sînt încă în curs de prelucrare (Arhivele Statului, B.C.S., B.A.B.). Aceeaşi operaţie s-a făcut şi pentru toate cărţile, articolele, scrisorile, manuscrisele, actele, Arhiva Ion Ghica folosite în capitolul Note şi materiale.. în ceea ce priveşte bibliografia ediţiilor fiecărei scrisori, aceasta a fost adusă la zi; acolo unde au fost publicate fragmentar, datorită forurilor de avizare ale timpului (se refereau la atitudinea Busiei ţariste faţă de Principate), am menţionat pasajele care lipseau. De asemenea, am mai completat la Note şi materiale ediţiile scrisorilor inedite şi edite; la fel şi la manuscrisele corespondenţei. Cele 15 piese au fost intercalate în ordinea cronologică a datării lor. Trebuie să menţionăm că Nicolae Bălcescu data scrisorile în ambele stiluri ; la corespondenţa emisă în ţară folosea stilul vechi, în timp ce scrisorile trimise din străinătate. erau datate după stilul nou, gregorian* DANIELA POENARU TEXTE Pasajele tliti texttil corespondenţei culese rărit sînt cifrate în manuscris 34 1 CĂTRE I ON OD ORE S C U. • •• ' Cere să- fie înrolat în oştirea Ţârii Româneşti eu gradnl ce se-T-a găsi de cuviîîifă;-arată al e«i fiu este. e.e virstă are şl ee studii a făcut; alătură două acte doveditoare: una! semnat de patru boieri, altul de mama sa Z. Râleesn. [Bucureşti, 13 iunie 1838J1 Domnit kt i polcovnic şi cavaler Odobescu, ajutor şefului oştirii româneşti Kicolae Bălcescu fiul răposatului pitar Barbu Bălcescu. Ajungînd in virstă de ani 19 şi învăţînd atîtin Colegiul Sf intui ui Sa va, 5* cit şi în particular ştiinţele : istoria universală-, aritmetica, algebra, geometria, trigonometria, filozofia formală., şi dreptul civil, roman; şi limbile streine; franţozească, elin cască, şi latinească, după cum-se vede din alăturatele atentaturi, şi dorind acum a intră în slujba Oştiri[i], rog plecat pe Domnia voastră. Bă binevoiţi a mă priimi cu chipul ce veţi găsi 10* . de cuviinţă., iar spre încredinţare eă am vîrsta de mai sus arătată, şi cum •căsînt intr-adevăr fiul răpo-satuluipiţar Barbu Bălcescu şi că dau aceasta eu voia părinţilor, am cinste a alătura pe%ngă aceasta, încredinţarea a patru, bocii cum şi a mumă-mi. A Domnii voastre plecată slugă, Hicolae Bălcescu Atentaturile mele le-am priimit2. Balizescu Supt iscăliţii încredinţează că domnu Bicolae Bălcescu este în virstă de ani 19 şi adevărat fiu al răposatului pitar Barbu Bălcescu. 20* Paharnicii 1. Hristu K. EsMotu ArsacM M. Darvari Jos iscălita încredinţez că fiul meu Nioolae este în virstă de ani 19 şi că cu voea mea da jalbă d-a intra în slujba oştirilor româneşti. Zoia Bălcescu pităreasă 2& 2 CĂTRE ION GUI CA Despre discuţiile din Bucureşti privitoare Ia organizarea artileriei şi intenţia lui Bi-beseu de a trimite cifiva tineri la şcolile militare din Paris. Dorinţa lui Bălcescu de a fi şi el trimis. Ştiri despre teatru. Despre intenţia sa de a serie o lucrare asupra organizării armatei în trecut. Vizita la o d-nă Călin eseu şi despre un articol din ,,La revue independante”. 3&. Bucureşti, 23 octombrie 1843 Iubite, Scrisoară-mi de dăunăzi au fost cam scurtă din pricină că-ţi acrisem mai multe mai-nainte şi, plecînd la ţară, am lăsat scrisoarea la* Alecsan-drescu să ţi-o trimiţă. Iar el au uitat să ţi-o trimiţă. 5 Pricina mem-ai însărcinat să sfîrşesc, s-au şfîrşit, pe hîrtie; nădăj- duesc că şi înainte să sporească şi o să fii mulţămit. Cînd vei avea ocazion sigur îmi poţi seri ca să-ţi trimit sineturile îndărăt.. Trebile la noi merg precum au mers. Aceleaşi zgomote circulează. io Chestionul ce se dezbate este organisirea unui corpos de artilerie. Vodă are de gînd să trimiţă vro eîţiva tineri la Paris, ca să înveţe această artă, daca acest gînd va fi real, apoi voi căuta a intra şi eu în acel număr, cu toate că nu am tari nădejdi d-a izbuti, nu de vodă, pe care dinprotivă îl văz. a se arăta prea bine dispozat către mine, dar de anturaju lui, în 15 care am vro eîţiva neprieteni. Fiind însă c-această nu e hotărît, ci mai mult o poezie, d-ta caută să faci acolo ceva pentru mine, mai bun. IsTu pui atîta importanţă la bani, cit la un clas pe care să-l poci preda cu plăcere. Dar aceste le ştii pr.ea bine. ; 20 Teatrul nostru s-a completuit de minune. D-l şi d-na Clari au făcut furie în opera ,,Liicia di Lamermoor?’, în care au debutat. Sîntem eu totul mulţnimiţiv-în^teattumumai, mai putem trăi şi sparge monotonia. - Gospodaru nostru au zis că are de gînd să organizeze oştirea noastră după pilda^ Prusii, Am de gînd să fac un articol, unde, după ee voi arăta 25 organizaţia ostăşească a ţări noastre în vechime, să arăt prinţipurile organizaţii armii şi-Dandver sau gvardiei naţionale, şi să povăţuesc o organizare ostăşească a ţări. Arată-mi idea-ţi şi daca un asemenea articol poate a se tipări în Albumul dumitale1. Gîndesc’ să fac un articol încă asupra instrucţii ostăşeşti. ■o0 ‘ ;V‘ ■'Ciiid:eram4la'-ţară am petrecut vro cîteva zile cu M-me-Călinescu. Am găsit-oentuziastă de tine.- Dam: spus c-am fost împreună la d-însăr (ştii bine. că.mu.e adevărat, dar muerile vor să fie înşălate). Ea mi-.au zis că te-au văzut într-o seară la teatru şi au schimbat dinadins locul pour se • faire remarqrier de toi, dar în zadar filosoful (ea o zice) nici că s-au uitat spre ;ppL;M-au însărcinat atxt ea, cît ..şi prietina ei, Luţica Floreasoă, să-ţi scriu, din parte-le, complimente. . Un articol îndestul de lung asupra Moldo-Valah ii, ce a venit în Bevue ■ inăepenăanter ocupă acum .opinionea publică 2. Fiecare umblă să-l citească dar lucru anevoe, că această „Bevue” se priimeşte numai ele vro doi inşi,, aci. Caută dă-1 citeşte, că merită. ,40 Prieteni la care ai trimis complimente îţi întoarce asemenea frăţeşti sărutări. Arată complimentele mele d-lu-i Ionescu. Adio Tont ă voiis, ■' A7. Bălcescu 45 Ku'uita că mi-ai.făgăduit un exemplar din Ablum. {Adresa f. 2V ] Domnului d-Iui mirelui spltar lom G’iika, profesor la Academie, la Iaşi 3 . .CĂTRE ION CHICA Cere informaţii despre postul pe eare ar putea să-l ocupe in Moldova. Bucuria sa că M. Kogălnieeanu va începe un curs de istoria Moldovei. Despre manuscrisele a două cronici moldovene existente la Bucureşti. Propune să trimită copii pentru Kogălnieeanu. [Bucureşti, 2 noiembrie 1843] ... .Oier Ghyka, . . Alexundresko m’a remis, il y a trois jours,-iine lettre de votis. Vous m’ecrivez que ma place est marquee, mais que la grande diffieulle c’est la question pecuniaire. Je deşirerais, mon eher, si c’etait possible, que vous 5 'm’expliquiez ce qne c’est qne cette place qii’on iri’a maiqnee et ces fonc-* ticms tres importantes qui m’attendent et, s’il y a probabilite a ce qne cette difficnlte soit aplanie bientot ou dans qnelqne temps, pour qne je sâche â qnoi m’en tenir, si je dois attendre on bien m’engager eii quelqne soite â prendre iei qnelqne place. Expliquez-vous doiic clairement et con- io seillez-moi ce qne je dois faire. Je nretonne qne vous n’ayez encore regn aucune lettre de moi; je Vous ai ecrit ponrtant deux lettres. J*ai apris aVec plaisir qne Mr. Kogal-Bitzeano s’est decide â faire un cours d’histoire moldave. II est â esperer qti’il dotera le pays dbme bonne histoire. t5 Nous avons ici denx manuserits d’histoire moldave; Yun commence depuis Trajan jusqu’a Aron Vodă, epoque a laquelle Ie logothete. Miron a commence â ecrire riiistoire. L’anteur de ce Liatopisitz volumineux est anonyme 2. II a travaille son onvrage, tant sur des mannscrits nationaux^ comme celui dn vornik Ureke et antres, que sur des ouvrages hongrois, 20 polonais et russes. L’autre, qui est plus recommandable, est ecrit par un «certam Axentie Uricaiul, d’apres Ies mannscrits de Vasili Damian et- de Theodore Dnben et antres 3. II commeiice â Eustratie Dabijâ Vodă, lâ ou Miron. alaisse riiistoire et continue jusqu’â 1716. II cqntient une foule de details. Si Mr. Kogalnitzeano n’a pas ces deux ouvrages, alors ayez 25 la bonte de me le faire savoir et je Ini en enverrai une copie. Tous nos amis sont bien et vous envoient bien des clioses. Vot re affectueux ami, N. Bălcescu Mon clier Ghika,-je profite ele l’occasion qui se presentepour vous 30 faire parvenir Ies liommages de mon amitie et vonş temoigner le vide que je ressens, ainsi que tous ceux qni vous ont connu, de votre absence, ce qui nous fait maudire Jassy et. tonte la Moldavie. Gr. PMlites [Adresa f. 2V ]  Monsieur, M orsieur Jean Gliica, professeur a 3Academie, a Jassy 37 4. CĂTRE ION CHICA Cere din noia informaţii despre postul din Moldova. Bespre o eventuală angajare a sa fii artilerie, ia Bucureşti. Proiectul unei colecţii de scrieri militare. Cerc un număr ,‘diiţ. ( . Bucarest, îe 16 novembre 1843 Mon eher Ghyka, îi y a un- sieele depuis que je n’ai regn des lettres de vous. J’en suis .tres inquiet. Dans la deraiere qne j'ai regue (e/’etait la seconde) vous ne .5 mentioimez pas avoir regn ies miennes.; j-e vous cn ai eerit pourtant trois. Yos occupations auraient-elles chass6 de voire memoire vos amis! Clier ami,- faites-moi savoir au plutât ce que j’ai â. atiendre de la Moldavie, pour qidan pis aller je m’engage îci7 â Fartillerie, ou Fon m’oîfre du service. io .. Toutes Ies affaireş ici vont comme vous Ies avez laissees. Vos amis .sont bien.et vous font leurs amities. Yotre nom se mele toujours â nos entretiens. Le me... * gagne beaucoup. Dans quelques jours je vous enverrai un programme cFune BibMoilieqme militaire, que moi et Teii, mons imprimerons. JPespere que vous nous •15 procurerez quelques suscripteurs parmi Ies militaires moldaves. Envoyez-moi, je vous en prie, un Album liiiemire ; j'espdre qu’il avance et que votre article sur Finstruction a păru l. J’espere anssl que vous n’oublierez pas de m’ecrire par la poşte pro-chaine. 2o Tont a vous, N. Băleescu ■MM Filitis et Bolintineanu, qui se trouvent en ce moment chez. moi, vous envoient leurs compliments. 25 Adresa f.2r]  Moniseur ie ,gd. spatar Jean Gliyka, professeur â 1 Academie, â Jassy- 5 CĂTRE I OM GH1CA Cere din nun informaţii despre postul din Moldova. O eventuală angajare la Bucureşti. Ştiai despre prieteni comuni. Solicită Iul Ion lonescu o listă de cărţi tipărite Ia • Iaşi in ultimii ani, originale sau traduceri. Bucarest, le 7 decembre [1843] Mon cher Ghyka, . II y a.six semaines depuis que je idai regn aucune îettre de toi.Ceei ncFetonne et iidafîlige. M. Steriadis nda doime des nouveîles de toi. Tous -5 vos parents et amis sont etonnes d’un si long silence. Dans Fespoir que j’aurais une reponse decisive de vous, â ma deraiere Îettre, je ne me suia * Loc liber, punctat, în nis. 38 «engage â rien ici, f’ai demande constamment du temps, en sorte qu’on a commenGe ă se lasser et â ime trouver tres difficile. Si vous avez re§u Ies lettres que je yous ai ecrites vers la demi-no vembre, vous devez com-prendre ma position. Je yous eu prie donc, mon elier, veuillez m’expliquer au pîutdt, fran- 5 clement, ce que je dois attendre de la Moldavie. Pour que je tâche cTob-Jeulr ici qnelque occupation, si je ideii pouYais pas avoir lâ. Si yous saviez comme ou est mal ici et â quel degre la vie devienfc insupportable. Tous yos ainis sont bien. Nous parlons souYent de yous ; nous deşi- 10 Tions meme beaucoup te voir au plus tot possible. Si yous avez des vaeances a la Noel, venez passer quelques jours ă Bucarest. JPespere bien enf in que j’aur ai une lettre de toi par la poşte prochaine. Âclieu. Tout â yous, ^ N; Baltchesco ■ Bites miile ehoses de ma part â Mr. lonescu et que je le prie beaucoup de ra’envoyer une liste de tous Ies livres, traductions 011 originali x, qui 0111 ete imprimes ă Jassv dans ees dernieres annees. II n’oubliera pas de marquer le prix de cliaque ouvrage. Accesa f.2V,] ĂMoasieur, Monsieur, îe gd. spatar Jean Gliyki, Professeur â ['Academie, k Jassy 6 CĂTRE IOM GHICA Baipra diferite.cb®stitiîii politie» din Bacareştl. Judecarea „complotiştilor” bulgari. ®aspre opoziţia unor mari boierită Obşteasca Adunare. Alegerile de deputaţi. Despre I. Glinpmeaim. Aşteaptă,.Propăşirea”. Discuţiile literare din fiecare miercuri. In privinţa d-aei Calin eseu. Copierea cronicilor moldovene. Cere iui Kogăluiceanu cronici munlezie. [Bucureşti], marţi, 11 ianuarie, [1844] Iubite- Ghiea, 's Am priimit eri scrisoarea ta din 3D dechemvrie. Am arătat-o la prieteni şi ne-au plăcut la toţi ton air belliqueux, dar deocamdată comp ri_ mează-1, că nu i-a venit vremea. 5 Toate cîte îmi arăţi eă se aud p-acolo sînt ueadevărate. Toate lucrurile cam dorm aci. Singurele chestioane ce ocupă opinia este : 1 , Judecata complotiştilor de la Brăila, împreună şi cu Deşu, care este arăstuit. Aceşti bulgari comprometează pe Costache Suţu, fostul postelnic, în arătările lor. Deşu însă, care avea relaţii cu dînsul, tăgădueşte. Nimeni nu se îndoeşte 1 ® despre culpabilitatea fanariotului, dar sînt sigur că nu vor îndrăzni a m agăţa de dînsul şi a-1 da în judecată, căci este sprijinit tare. Instrucţia pricini încă nu s-au sfîrşit la Divan. Căpetenia bulgarilor este Vîlcu, care 39 aur fost '©îifcer in- armia rusească^ 2% Opoziţia'partidei GBiltei, care reformează în Obşteasca Aduhaire. Alegerea de dăunăzi a 6 deputaţi, de boeri de rangul îhtîi în locnl miniştrilor, an fost cu totul în defavorul guverna-mentului; ea an băgat în Obşteasca Adnnare pe C. Snţn, pe C. Cântase cozinb, pe bezdadea Scarîat Ghila şi pe alţi, tot din partida Ghilei, afară de^Searlat Creţulescu. v Eri s-an deschis Obşteasca Adnnare de miniştri, iar nu de prinţnh Mă mir că Bibeseu dă Multă importanţă la această opoziţie, care nn poate avea vro tărie, nici găsi vro simpatie de Treme ce vremea nn e acum *0; d-a-1 ataca. Cea ce ai auzit de Cîxnpineann nn e adevărat. El nici că se gîiideşţe la d-al. de alea. Lineşte-te; de pe acnm gîndeşte şi lucrează pentru viitor, căci prezentul e de nimic., £5 "Vestirea despre ,,Propăşire” ne-an pricinuit mare bncnrie lă toţi;: cântaţi numai ca să nn fie şi aceasta efemeră ca toate celelalte. De trei luni de zile noi am întocmit, în toate miercuriie, soarele literale; ele se aleătuese de Tel, Voinescu, 2 Goleşti, 2 Bălceşti, Boliae, Lau-riani, prof. de filosofie, Eliad, Bălăşescu, Uriann, ^egulici, Anagnosti,, 20 Bredescu, Eilitis, Bolintineanu şi alţi. Cele mai multe dezbateri s-au ţinut asupra limbi. Am făcut o apropiere între deosibiţi autori şi deosîbiteîe* sisteme şi căutăm să venim la unul, după care să scrim toţi, ca să lipsească odată această al doilea Babei t Soarelele aceastea an făcut mare zgomot în capitală ; toţi, cam !â 25 început le critica, acum se întrec ca să intre ca mădulari. Stăpînirea ne Iasă în pace, căci politică nu vorbim. De multă vreme nu s-au văzut la: noi o adunare regulată şi hotărîtă de vro 20 tineri! Era vorbă să facem un jurnal, dar aflînd lucrarea dumneavoastră am lotărît să o sprijinim,, mai bine 2. Poţi dar fi sigur că îţi voi căpăta articole, aştept numai să-mi 30 trimiţi cel dinţii număr, ca să vedem ce fel este. Am zis lui Voinescu cea ce m-ai însărcinat, şi mi-a zis că va scor lui Asachi. Aveam un gîhd ca amîndoi să he repezita la Iaşi, pentru vrr eîteva zile, să te vedem; de vom căpăta parale, apoi ne poţi aştepta. Aş dori atît de mult să te văz şi aş avea atîtea lucruri să-ţi spun, pe care 35 nu poci a ţi le seri. Am arătat Călineaschi cea ce scriai în scrisoarea de la 15 ; s-au flatat mult şi au luat şi conie de ce îi ziceai. îi voi mari] arăta şi cea ce ii scrii Dar apropo, ce rolă joc eu între voi amîndoi ?f Arată, din parte-mi, complimente d-lui Eogălnieeanu. Spune-i că 40 mă voi.sili a-i copia manuscrisele ce i-am făgăduit; pentru cel de-al doilea,, care au continuat pe Miron, am şi copiat o a treia parte, cînd Alecsan-: drescu, care îl luase de la altă persoană, mi l-au luat. Am fost silit să..i-1 dau, văzînd mai vîrtos că tu nu-mi serii nimic de dorinţa d-lui Kogălni--eeanu (nu priimisem scrisoarea de la 15 dechemvrie). M-dăjduesc însă că 45 poate îl voi căpăta, să poci a i-1 trimite complect, căci e foarte intere-s[a]nt. Mă rog asemenea ele d-lui că de are ceva leatopiseţe de Ţeara Bumânească, afară din al Greceanului 3 pe care îl am, să-nai trimită .şî mie cu aceeaşi condiţie. Cu espediţia viitoare îţi voi spune şi .ce va costisi copierea acestor uvragruri. ■ m . • Arată din parte-mi multe la loneseu şi însărcinează-1 să-mi trimită* lista ce i-am cerut, eă voi să îndatorez pe cineva care m-au rngat. Adieu, sencer prieten, A'. Băleescu [Adresa f. 2T ] Ă Monsieur, Monsieur Jean Ghyea, professeur â 1’Academie.  Jassi; 7 C'.ĂTHK ION GHICA Despre cointeresarea domnului şi a unor mari boieri In afacerea Triandafilov. Discuţiile din Obşteasca Adunare. Discursul lui Costăchiţă Filipeseu. Entuziasmul asistentei. Hotărîrea luata. Opoziţia din Adunare. Cercetările sale In Arhivele Statului. Âmârăeiunea pe care i-a provoeat-o cenzurarea primului număr al „Propăşirii’7. Descoperirea hrisovului pentru dezrobirea ţăranilor. [Bucureşti, 8 februarie 1844J1 Iubite Ghica, Cînd am citit scrisoarea ta de mai deunăzi, mi-am zis : sărmanu Glii ca, ce -viaţă lipsită de emoţii trebue să petreacă el în Iaşi, daca nişte fxaze. de scenă au. putut să-l mişte într-atît. Şi noi avem emoţii aici, dar 5-emoţiile noastre sînt mult mai nobile, mai vrednice de români. Aceste, emoţii ni îe dă seanţele Cameri. Ştii opoziţia cea tare ce e în Cameră. Proiectul minelor, cînd s-au dezbătut, au făcut o senzaţie mare 2. Un rus, d. Triandafilov, zicîndn-se trimis de o companie mare din ţara rusească, au A.şnit de vio cit ev a luni aci. Ministeriul au înelieat un jurnal, fără; io * otorizaţia Cameri şi împotriva regulamentului, ca să i :;se dea voe să exploateze locurile, ca să caute mine 3. Jurnalul avea oarecare forme pentru dînsul, dar aceste forme se anula prin Mrtia ce rusul au tipărit, în formă de contract, zicînd că cine în 18 luni nu va iscăli contractul lui, apoi va perde minele sale. Era o expropiaţie silită, o alienaţie a ţări în 15 * favorul acelii companii. Această liîrtie, deşi în contra jurnalului ministerial, dar tot s-au trimis de voinicie pe la toate autorităţile publice, îndemnînci s-o iscălească. Pusul, acum, şi clobîndise iscălitura mitropolitului şi a episcopilor, şi umbla din casă în casă silind pe boeri proprietari de munţi să iscălească. P-afară asemenea se făcea c-u moşneni, care cei mai mulţi 2o au pi opri etate la munţi. Auzind Obşteasca Adnnare despre această s-a făcut mare mişcare. Au cerut explicaţie ministeriului, care s-au încercat întîi să dovedească că jurnalul lor era numai pregătitor şi că avea foimele pentru dînsul.. A dezavuat liîrtia cea tipărită de rusul, zicînd că n-o cunoaşte. Iar cînd 25-i s-au arătat porunca vor[niciei], prin care această liîitie se trimitea mitropolitului, îndatorîndu-1 să iscălească, atunci l’altier Ştirbei au făcut amende honnorable înaintea Cameri şi au mărturisit c-au gieşit. Zgomotoasele dezbateri, care au ţinut în două seanţe, s-au sfîrşit cu un discurs minunat al lui Costăchiţă- Filipeseu. Au vorbit ca un înger ; au atacat pe rusu 30* 41: într-un chip minunat. „Domnilor, zicea ei ministermliii,. ziceţi' c-aveţi formele pentru d-stră, fie, dar noi ştim că supt forme de multe ori s-a mascat trădarea; bănuim, domnilor, şi avem drept să bănuim, că ţara este în poziţie critică, în poziţie d-a bănui; să uităm, domnilor, că sintem 5 deputaţi sau miniştri, şi să ne aducem aminte că sintem toţi români şi fraţi. Să ne dăm nuna şi asiguraţi-ne că aci nu e o trădare”. P-acest ton au vorbit ea o jumătate ceas. Oditoriul, ce era ca la 300 persoane, au rămas încîntat. La sfîrşitul seanţi ne-am repezit toţi d-am gratulat pe Filipescu, â la barbe des ministres. Concluzia dezbaterilor au io fost un raport, priimit â l’unanimite, ca să roage pe domn să anuleze jurnalul ministerial şi toate acturile făcute intr-această pricină. Spune dar daca emoţiile noastre nu întrec p-acele ce vă dă Coeona-ml de la Sadagliera. Yino tu dar la Bucureşti, cît mai eurind. Oricît mă voi socoti, viu tot la ce ţi-ain mai zis, că moldovenilor le plac mai mult speculaţia ideilor, iar muntenilor acţia. Tu, om d-acţie, om de viitor, de ce nu dai mişcare acolo, fii pî'rghiul moldovenilor. Ca să venim la opoziţie, nu prea simpatizez mult cu dînsa, căci e mai mult o opoziţie de sistemă, decit de prinţipiu. Astei şi proiectele bune, ca şi cele rele ale minister iu lui cad. Ăsfel au păiut rău publicului :20 de căderea proiectului despre mărirea oştiri, cu 1900 soldaţi4. Domnul este tare supărat. Nu ştiu ce măsuri va lua. Eram liotărîţi să venim la Iaşi, dar vremea s-a stricat şi noroaele ne ţine în Bucureşti. Nu ştim însă, dregîndu-se vremea, de n-om veni. Scrii lui Alecsandrescu că ne trimiţi vro cîteva,numere din „Press păşire”, şi nu le-am priimit pînacum. Am văzut numai număru cel şters, care m-a întristat5. Nu ştiu acum. daca urmaţi cu foaia sau aţi lăsat-o.b Almintrelea ţi-aş fi trimis ceva şi dup-aei. De vro cîteva săptămîni ra-am închis în Arhiva Statului, unde am găsit lucruri destul de interesante. De vrei îţi voi trimite actul dezrobiri 30 ţăranilor de Obşteasca Adunare 6. Prin aceasta se dovedeşte : 1° Că dezrobirea ţăranilor n-o sintem datori fanarioţilor; 2° Că în Obştească Adunare era mai mult boeri mici, ba încă şi aprozi/ legofeţei de vistierie. Acest act este acoperit eu 66 iscălituri. Gîndesc că ar fi bine să-l daţi în foaia dumneavoastră. 35 M-apucasem să fac un articol asupra organizaţii puterii publice la români în vechime, şi au eşit o broşură, ca de trei coaie. Toţi aici mă silesc a-1 tipări în rumâneşte şi franţozeşte. Deşi sînt hotărît a-1 tipări în broşură, dar mai întîi ţi-1 voi trimite ca să-l tipăreşti în foaie, fiindcă ţi l-am făgăduit. Materia este interesantă şi nouă. L-am lucrat după mai 40 mulţi autori streini, leatopisiţe şi hrisoave. Cu postea viitoare gîndesc să ti-1 trimit, căci plăcerile carnavalului nu ine-au dat vreme ca să-l prescriu. Sînt atît de mulţumit că s-au sfîrşit pustiul de carnaval, ca să mai poci lucra. O lună si giumătate e de cînd o seară n-au fost slobodă de baluri, soarele, teatruri. ,45 Arată d-lui Kogălniceanu complimentele mele şi mulţumiri pentru generoasa ospitalitate ce ne făgădueşte in Iaşi. Doresc mult ca să putem veni şi să ne vedem. Leatopiseţele le-am dat să le prescrie ; im gîndesc să costisească unul mai mult de trei #. De Paste, cînd vei veni, le vei găsi gata. :50 Scrie-m mai des si trimete-m scrisorile tot prin Alecsandrescu. al tău, A. BMcescu 42 Voinescu vă găteşte ceva novele originale. Ionescu nu mi-au dat nici im răspuns la cea ce ţi-am zis să-i spui din parte-mi. Zi-i să-mi trimită lista ce i-am cerut, că am interes intim de emul ce mi-au cerut-o, şi voi să-l îndatorez. Pentru foaie am ele-acum vro 4 abonaţi siguri, trimite-m ■ numai .....5 A eczemplare. Te rog să-mi trimiţi cit mai curînd cartea lui Cantimir : Statistiea Moldovei, tradusă din nemţeşte, pe aici n-o găsesc 7. Trimite-m şi o rînsemnare de numărul militarilor şi a familiilor grăniţarilor, cum şi numărul «dorobanţilor (cazaci) din Moldova, că îmi fac mare trebuinţă. ia 8, : CĂTRE IOV GHICA ' Trîmitre pentru „Propăşirea” » poezie scrisă de Bol iac şi prima parte din Puterea armata. Anunţă expedierea restului cu poşta următoare. Despre conflictul dintre Obşteasca Adunare şi donau în afacerea Trandafilov. Trimite o satiră. Cere o carte tipărită la Iaşi. Despre copia f&ctitâ pentru Kogâlnieeanu după o cronică jnoMoveană. Diferite. [Bucureşti, 7 martie 1944]* Iubite Chica, Este vreme de cînd n-am priimit de la tine nici o scrisoare; pentru *ee asta! Iată în sfirşit îţi trirniţ o poezie de la Bolliac şi o parte din scrie- 5 irea mea pentru puterea armată la români. De-ţi va plăcea, o poţi trece în foaie [a] dumnea voastră. Apoi cu poştia viitoare îţi voi trimite şi urmarea : mai cu seamă capul despre arta militară la români, care are mult interes. ISadăjduesc s-o imprimez şi aci o să facă o broşură ca de 5 coaie 2. Trebile politice la noi au fost prea mult tulburate în zilele trecute, io îţi scrisesem că Obşteasca Adunare făcuse raport la vodă pentru desfiinţarea jurnalului Sfatului, atingător de voia dată lui Trandafilov să exploateze mine. Vodă, supărat, trimite 2 ofisuri Obşteştii Adunări prin * 4^are o ocărăşte şi o mărgineşte ca să nu se mai îndeletnicească decît de 15 isocqteli. Obşteasca Adunare, ofensată, după vro 5 seanse furtunoase, dnsfîrşit, hotărăşte să-i răspunză, plîngîndu-se de atacurile ce-i face şi stăruind în raportul cel dinţii al său, pentru pricina minelor. Vodă atunci ^•-a supărat şi a închis-o. Lumea a luat mult interes la lupta aceasta intre Adunare şi domn. La seansele Adunării era totdeauna mai mult de 500 privitori, mai mulţi 20 nu încăpea, mulţime sta p-afară şi pe deal ca să afle rezultatul. Iată îţi trirniţ si o poezie satirică ce au eşit de curînd în pricina lui Trandafilov. dsm-ţi poci închipui ce senzaţie a făcut. în trei zile nu era om care s-o :n-aibă la Bucureşti. Pentru un om care cunoaşte pricina şi cursul dezbaterilor pricini în Cameră este un cap d-operă. 25 îtădăjduese că de Paşte o să vii negreşit; te dorim mult. Cînd vei veni nu uita să-mi trimiţi lista de cărţilece au eşit mai de curînd pe la Ilaşi, cum şi să cumperi d-acolo cartea : Pustnicul de la Arlincurty tradusă pe moldo venie 3. Mi-o cere unul, -pe care voi să-l îndatorez, şi aicea n-o găsesc. 30 43 Un leatopiseţ al Moldovi mai s-a- copiat. Nn uita, de n-ăî Yeni, sâ trimit ceva parale pentru plata scriitorului. Socoteala bine încă nu am făcut-o, căci nu ştiu cîte coli o să iasă. Poezia lui Bolliac, de n-o ierta-o cenzura dumneavoastră, apoi mi-& 5 zis s-o trimiteţi la Braşoy, la Bariţ 4. Adio, te aşteptăm,prieten,, A. Bălceseu Pentru articolul ce Yă trimit sînt sigur că nu Yeţi tipări deeît ceea ce Yă trebue pentru abonaţii foi, fiindcă o să-l tipăresc întreg aci, şi am da to gînd să cîştig parale cu dînsu. ■ 9 CĂTRE I OY GHICA Despre tipărirea în limba franceză a Puterii armate. Despre unele greşeli ie transcriere In manuscriptul românesc trimis pentru ^Propăşirea*' si despre eîteva adăugiri . Propune pentru tipărire la Iaşi o traducere pe care a făcut-o din Jomîni. Diferite. [Bucureşti, 14 martie 1844]1 Mon clier Ghyca, ‘ J’ai et A transporte lorsque j’ai appris, qu’enfin, je te verrai, et sous-peu. J’en avais perdu Pesperance depuis que j’avais oui de M. Plainos, 5 que j’ai vu chez votre pere, que yous ne Yiendriez pas. Je te remercie pour tes bonnes dispositions qu’â priori tu avais pour mon ecrit ■; mon amour-propre d’auteur me fait esperer que tu Ies conserve» encore, apres l’avoir lu. J’etais decide ă en faire une brocbure d’une belle edition, in 8°, mais maintenant, si yous vouîez bien, je me rends io au principe Aconomique. J’observerai seulement une eboşe, ă laquelle je> te prie de penser. Devons-nous le faire imprimer en deux colonnes, Pune-valaque, l’autre francaise ? Yous savez notre societe ; on criera baro contre moi, on me taxera de fatuite; il a eerit quelques lignes, diront Ies badarids, et deja il se fait imprimer dans je ne sais combien de îangues. Pesez, je 15 yous prie, ces consideiations et agissez-en en consequence, je yous en laisse le maître. Si neanmoins yous croyez que cet eerit meritera nne traduction en frangais, alors yous pourrez Pimprimer separement en brocbure, et yous le ferez paraître, quelques semaines apres la publication en langue valaque. 20 Je yous prie beaucoup, mon cber Gbyba, de bien lire le manuscrit et si tu verras quelques fautes, de Ies corriger. Lorsepie je Pai copie, je n’etais pas tranquille, en sorte qu’il a du se glisser bien des fautes. Ainsi yous trouYerez souYent se au lieu de ^ et m au li eu de u,? fautes que je fais souvent ă cause de ma mauvaise prononciation ; ie visez donc le ma-25 nuscrit avant de le faire imprimer. A la fin du passage de la-mitice, apres Ies deux periodes qui expli-quent : la levee des masses, ajoutez-y : que cette levee eiaîi' quelques jois getâe-‘. ralepour tout le pays, ei ă'auires jois elle se jaisait par ăisiricts. Ii* lista des ouvragas cites ne l’imprimez pas, car elle a beşoin d’etre ^omnMtee, parce que j’ai doune un peu plus de developpement a la pârtie de I’art militaire. Je te la donnerai avec tout le mânuscrit, lorsque nous nous verrons. , J’aurais deşire, mon clier, que tu en tires au moins 1000 exemplaires. J’ai des raoyens de Ies faire vendre ici et je youdrais gagner, si cela etait possible, tant soit peu d’argent car je suis, pour.le moment, pauvre comme Job. Entendez-vous lâ avnc quelque imprimeur ou ayec Mr Cogalnit-*cbean. S’ils desirent que je leur envoie la traduction que j’ai faite du livre du general Jomini : Ţableau analytique des princip ales eombinaisons de la $uerre 2. C’est un ouvrage tres recommandable et il yaudrait bien quej nos militaires commencent â acquerir des notions sur leur metier. S’ils desirent l’imp.rimer, je leur cede mon manuscrit en n’exigeant qu’une soixantaine d’exemplaires pour ma jmrt. L’ouvrage n’aura pas plus de 12 feuilles d’im-rpression, in 8°. Je tiens â pouvoir faire ce marche lâ, pour des raisons majeures, que vous approuverez beaucoup, et que je te dirai quand nous nous verrons. N’oubliez pas, quand yous yiendrez, de m’apporter le livre que je t’ai demande dernierement (Puslinicul de la Arlincurt) et la liste que je n’ai pas encore repue. Adieu, ton ami, N. Băle eseu Iată îţi trimit o poezie de la Bolintineanu 3. 10 CĂTRE ION GHICA Tot despre tipărirea Puterii armxte. C'ira inmuserisul original sau o copie. Trimite im lojpgrif compus de WiU terii lider. Dispra dezbaîerile din S ia tul almlnis trativ extraordinar privind fraudele de la eatille săteşti. Xoiie propuneri pe care i ie-a făcut Bib&scu de a-1 numi intr-un post. Buekarest," 16 mai [1]844 Iubite Ghica, ' ^ îmi serii că plata tiparului va costa 750 lei. M-am mirat mult ca Mrtia să fie aşa scumpă la Moldova, de vreme ce cu acest preţ eu plăteam aici şi tiparul şi Mrtia, şi aş fi avut avantajul d-a nu aştepta cinci luni de zile pină să am broşura, cum şi alte multe. Din nenorocire n-am nici o copie bună ca să încep s-o tipăresc aici, de aceea mă rog să-mi trimiţi o copie sau originalul, mai curînd. îţi trimit un logogrif, de la Winterhalter b Mi s-a părut destul de 'ingenios. L-am luat cam cu sila, că vrea să-l trimită la Braşov. De vreţi 11 poci îndemna să mai facă şi altceva. 5 10 15 20 5 10 45- , _ îb Sfătnl ^ti^râ:îîiâ,r .se dezbate de vro ei te va zile tespt-e !i|>Ba cBtiilor Bâtelor. Oîinpmeann, I. Filipescu şi Yilara sînt de> părfene fe-aceafetă lipsă 'să se împlinească' din casa de rezervă a vistierii,/ spre ă m. ge împovăra de iziioavă satele ; iar Ştirbei ca ceilalţi rniniştrr & ţib că tcebae să se facă nonă cislaire, pe sate, ca toate că cislai'rile s-an. obdrft^de Begalapreat. Iii ifetă ce ai dat la frate-mea văz că na-i trecat doi galbeni de la/ Ibrdaclie Filipesen, ce ţi-am dat in ziaa plecării. Se vede că îi dedeşi lista îiiăMte. 'De-ţi"'adaci aminte, scrie-i să-i treacă. 1 "Vodă iar s-a aprins de dragoste 'pentru mine. Mă pofteşte să pdi- mes'c an post de 500 lei pe lână. Pînă acâm na i-am dat nici an răspuns. Ai vină să ne afuriseşti ca să na te uităm, că noi gîndiin ades la tine şi prea des. Arată complimentele mele Ia d. P. Balş, cam şi din partea Cîmpâ-15 nean alai. prieten, N. B. Adresa f. 2,v]  Moniseur, Momieur le spalar Jean Ghyka, professeur â rAcademie.  lassjc- lî CĂTRE IOV GUI CA îi vesteşte eă .trimite era poşta nraiătoare sflrşiiral Puterii armate şi articolul* Bătălia de la Cimpii Riţjâi sau. Cos ova, Despre 'tipărirea in broşură a Putem': armate. Diferite. [Bucureşti, 23 mai 1844]1: Iubite Ghica, Cu poştia de alaltăeri n-am priimit de la tine nici o scrisoare. Se* vede că ţi-a fost lene să tot scrii. Aş fi dorit mult să aflu cum ai găsit 5 trebile la Moldova, cînd te-ai întors. Am auzit că Asache este iar tare şi mare, că s-a împrietenit cu A. Balş, de care mi-a părut tare rău Aş vrea să am ide[e]a ta daca ar trebui să priimesc aci slujbă, ră-mîind ca, cînd ne-o veni bine, să o las sau să nu mă mai încurc. Cu poştea viitoare îţi voi trimite sfîrşitul scrierii mele, cum şi un io articol asupra Bătăliei de la Cosova, de care ţi-am vorbit şi încă un articol,, foarte interesant, de la Voinescu, asupra stării judecătoreşti, aici, la noi. Ca să nu plătim bani la poşte gândesc să ţi le trimit prin Eforiea şcoalelor, la profesorul de la Focşani, care să le dea la profesorul moldovean de la Focşani, ca să ţi le trimiţă. N-ar strica să serii acestuia, ea viindu-i un. 15 pacbet pe nume-ţi, să ţi-1 trimiţă îndată. Pentru tipărirea broşurei fă cum ştii şi mă scapă de grija asta. Bani, ce-ţi va trebui pentru aceasta, scrie-mi să ţi-i trimit. îngrijeşte, mă rog, numai ca să iasă corect, să nu se facă greşeli, mai cu seamă la citaţii. Uriaiiu a vrut să-mi dea un articol ca să-ţi trimiţ, dar n-am vrut să-1 priimesc, că mi-au zis că întrînsul face apologia pedepsei de moarte 5 şi sinucidului; gîndesc că am făcut bine 2. Din broşură opreşti vro sută de exemplare acolo, iar celelalte să nai le trimiţi. Săptămma aceasta n-a înfăţişat nimic mai deosibit, afară de însurătoarea lui bezdadea Panaiot Ghica, pe care l-a furat Iancu Euset într-o to seară şi l-a dus la Breaza, unde l-a însurat c-o fată d-a lui. Fraţii gine-rului sînt furioşi şi au dat jalbă la vodă împotriva lui Ruset, zicînd încă că fratele lor e nebun şi că prin urmare ei, cu toate că s-a însurat, dar starea nu i-o dă. Cit pentru politică, nu se vede, nu se aude nimic. Obicinueşte-te a-mi seri pe toate poştele, că mă vei îndatora mult, 15 Adio, prieten, A7. Bâleeseu P.S. Rappellez moi au souvenir de M. P. Balclie; dites lui que je 20 lui derirai par la poşte prochaine. Rappellez â Ion eseu que j’attends depuis longtemps reponse ă la lettre que je lui ai Cerile par vous. [Adresa f. 2vj  Monsieur, Mon&ieuir Jean Ghyka, professeur â YAcademie.  Jassy 12 CĂTRE ION GHICA însemnarea ijreşelilor de tipar din Puterea armată şi păreri de rău pentru schimbarea titlului. Cere alcătuirea unei erate. Anunţă un articol al Ini 1. Yoineseu. Despre manuscrisul unei lucrări a lui I. Ghica. Despre nişte manuscrise ale Iui Vaillant pe care le are in păstrare. [Bucureşti, 30 mai 1844]1 Iubite Ghica, Priimii astăzi no 19 al foi. Văzui tipărită o parte din scrierea mea. Mi-au părut numai rău pentru greşelile ce s-au făcut la tipar. Unele se văd a fi ale tiparului, iar altele se văd iarăşi a fi făcute într-adins, cu 5 gînd d-a le îndrepta. Vro cîteva îndreptări uşoare sînt cu socoteală şi mulţumesc redacţii, iar altele sînt cu totul climprotivă. Aşa mai întîi îmi pare rău de ce aţi stricat titra, dupe cum îl făcusem eu. Aş dori să Se substitueze în broşură. ÎT-aţi adăogat la început: Partea întîi şi cele dupe cum am însemnat pe foia unde am scris precuvîntarea şi dupe cum 10 ţi-am zis cînd ai plecat. ti; La faţa U45, col. 2lea, linia 3, după cuvîntul: popilor, trebue să vie acestea: şi interesul lor era ca lumea să fie în întunerec. Astei fracul se completa, în vreme ce altmintrelea n-are nici un înţeles. La aceeaşi faţă şi coloană, linia 9, trebue : campanie, iar nu : companie. că La faţa 146, col. 1, lin. 33 : veni o zi fatală cînd ele, în loc de > vezi ş. al. L-aceeaşi faţă, col. 2, not. 1 : francs Archers, iar nu : tireurs ArcJters, ce nu va să zică nimic. La faţa 147, col. 2, lin. 17 : Aprozi 500, iar nu : 5 000. tio La faţa 148, col. 1, lin. 12 nu trebue : no 19, la începutul [ * paragrafului. t L-aceeaşi faţă, col* 2, lin. 21; JBeslii, iar nu : Vâslii ; la linia 23 : arme, in loc de : armate ; la linia 33 : Seymoungs, iar nu Segmoangsv. Caută, mă rog, iiextu meu şi fă un erata, pe care să-l tipăreşti, în ri5 no. viitor al foi, şi îngrijaşţe ca să se tipărească mai corect, de se poate. Nu-ţi trimisei artţ Yoineşcului, căci..s-a dus de eri la tară* dar cu postea viitoare o să-l ai. Art. ce mi-ai lăsat %(Trebuinţele soţiale) l-am cetit de vro cîteva ori 2. îl găsesc prea bun şi nil. ştiu ce s-ar mai putea zice. O observaţie o să-ţi 20 fac. Ai enonsaţ de două ori principul bentamic, fără a-1 desluşi îndestul, fără a-1 demontra, dnpe cum ai făgăduit-o în art. despre învăţătura publică 8. Gîndesc că tar fi locul aci să-l dezvălui mai bine, căci altfel te vor imputa de materialist.,: . .... 3 - . • . Acel principiu, de care,.sînt şi eu; trebue.bine lămurit,. ;c|^i altfşl 25 aduce eşi.turi urîte, .. ./V ^ ; ..-i Ţi-am zis să scrii lui Valian, daca sloboade să vă dau să tipăriţi în Jurnal manuscrisele ce are la mine şi care sînt interesante. Unul e : Geografia veche a Dacii ş.i. celalalt.:, 0, călătorie în anunţi... .. ,.1?; .. ! ; Manuscrisu o să ţi-1 trimit prin profesorii de ia Focşani. 30 ... Adio, Tont ă vous, N. B. . 13, •' ' ‘€ A THE' 1' O TV "GTÎI C A '' “ \ J'. Despre unele zvonuri duşmănoase privind pe I. Ghiea. Cere 106 exemplare din primele coli, recent apărute, ale Puterii armate. li vesteşte plecarea la băi in Transilvania. Despre alte greşeli de tipar din Puterea armată. Despre intenţia lui Btbescu de a-1 numi ia ArMvele Statului pentru a putea face cercetări istorice. [Bucureşti, 13 iunie 1844]1 Mon cher Ghyca,. ' ■ J’ai re§n ta derniere letfcre. Je l’attendais avee impatience,. car: j’etais diablement vexe d’entendre dans le monde des bruits repandtis siir ton 5 comp te, par des lettres de Moldavie, et de manquer des argumentă pour te defendre. Ton plan je le trouve tres rationnel. mais je doute de son ex6cution; en tout cas, il ne faudrait pas reeuler. ♦Manuscrisul defect. Je croyais qne je recevrais denx feuilles de la brochure, par la poşte d’avant liier, nuais je n’ai pas regn; tâcliez de m’envoyer prochainemenfc ponr nne centaine d’exemplaires et le reste vous me l’enverrez, quand le tont sera imprime. Vons Ies adresserez â mon îrere, car moi je pars dans 3 jonrs ponr Ies eanx. Si vous n’avez pas encore imprime la preface, retran-cliez la deraiere plirase, qui dit: şi însfîrşit căci sînt convins şi c. 1. La conclusion de mon article est attendue ici avec impatience, car il fant savoir qu’on est maintenant guerroyeur; ă la cour, dans Ies salons on ne parle que Landwelir. Dans le dernier numero, il y a Ies fautes suivantes : f. 161, col. 2, 1. 15; trebne scos cnvîntnl i.cînd £. 161, col. 2, 1. 1; Gherghita, in loc : Gherghina idem 1. 13: eu starea [în loc] : căutarea ' : f. 162, col. 1, linia 10 ; atîtor, [în loc]': altor idem lin. 19 ; să vie [în loc] : să fie ; t. 163, col. 1, 1. 25; Zerneşti [în loc]: Gemeţi ! idem, col. 2, L 27 ;: Gradişta, Măcsinenii, în loc : Graăista Măcsienii [f.] 161, col. 1, L 4 ; codanilor Tîrgovişii, în loc de : căpitanilor Tîrg. [f.] 165, col. 2, 1. 12 ; se lupta [în loc]: lupta [f.] 166 col. 2,1. 9isbire, [în loc] : iubire îngrijeşte de erată şi să nn mai se facă atîtea greşeli. Si vons voulez m’eorire aux eanx, adressez vos lettres ă Baritz, Crom «tadt, qne je ckargerai de me Ies faire parvenir. Je vons ai dit qne le prince me fait beaneoup d’amities. II veut me donner nn post anx archives ; il m’a fait dire de recevoir ce poşte parce qne je serais ă neme de ponvoir travailler sur l’histoire. Âdieu, mon cher, je stiis tres presse, ainsi je suis force de finir, Tont ă vons, N. Baltehesco (Adresa f. 2 v]  Monsieur, Monsienr Jean Ghyka , , .. 14 . n-ĂTHE EUD O LF CÂNTA C UZ'I N 0': ■ ' CiUantă pentru îiii primii tarea.< planului Turnului Col ţel. [Bucureşti], Le 3 April 18451 J’ai regn de M-eur le prince Eodolplie Cantacuzene le plan de la fcour de Coltza que je m’engaje a rendre a Mr. Gregoire Cantacnzene apres qne je l’anrai lithograpMe. V. Bălceseu : 15 CĂTRE „GAZETA DE TR A N S î L V A IV I A” B asini u te zvonul înregistrat de Vaillaat,in cartea La Românie, ci Iu cursul aneiie-tării „e miplotulur’ din 1840 ar îi fost lovit da spătarul Ghica. Bucureşti, 5 iulie 1845 49 5 10 15 20 25 5 4 - C- 193 Victimă a unor uneltiri ticăloase şi fără de lege a nnor oameni ai guvernului trecut, carii, pentru ca să-şi mulţumească nişte vinovate dorinţe de răzbunare particulară, nu au avut multă greutate a găsi mai mulţi complezanţi ce au priimit a juca, intr-o prefăcută conspiraţie, rola îndoită 5 şi de conspirator şi de pîrîtor, eu uitasem suferinţele ce am împărţit în anul 1840 cu o seamă de tineri, şi măcar că şi atunci ca şi acum aş fi putut da pe faţă toată intriga, dar nu am vrut căci opinia publică a protestat îndestul pentru nevinovăţia mea şi a aruncat ocara asupra aceluia care, abuzînd de drepturile autorităţii sale, au uneltit acea intrigă. Acum io o scriere de cur în d eşită la Paris supt titlul Za Românie de J. A. Vaillant* făcîiul pomenire de evenimentele de la 1840, coprinde un fact ce-mi est© personal şi pe care mă cunosc dator a-1 mărturisi ca neadevărat1. Dl Vaillant zice că în vremea închisorii mele, spătarul Ghiea, pe îîngă neomenoasa sa asprime, şi-ar fi dat voea de a mă lovi. Asemenea 15 vorbe răspîndite de atunci în public au avut mult crezămmt în urechile oamenilor obicinuiţi de mai multă vreme a auzi feluri de silnicii ale guvernului. Adevărul este că spătarul Ghica nu a îndrăznit a face aceasta nicidecum. Această declaraţie, domnule redactor, doresc să o publici prin Jur-20 naiul dumitale. Al dumneavoastră^ V. Râlees Manuscriptul va fi trimes în patru rînduri. Şederea noastră în Paris, precum, şi scumpetea traiului nu ne eartă ca să prelucrăm această scriere fără onorare. De aceea, dacă cinstitul comitet socoteşte că scrierea propusă poate să răspundă la scopul soţietăţii, apoi noi ne îndatorim a o compune cu condiţie de a ni se da o gomă de patru sute galbini pentru toată opera, 15 53 fie ca ea să cuprindă două tomuri, fie şi mai mult. Iar banii asemine, să ni se răspundă în patru termine, adecă după primirea a unii pătrimi de manuscript să ni se trimită o pătrime din sumă b W. Băleescu M. Kogălnioeanu 39 Ifrie ăe la Ghaussee ă^Antin 21 CĂTRE COMITETUL „ASOCIAŢIEI LITERARE ” DIiY BUCUREŞTI Cere învoirea d® a se retrage din comitetul „Asociaţiei literare,, fiind plecat din ţară. Paris, 10 august [1846]1 Cinstitului comitet al Asoţiaţiei literale. Depărtarea mea din ţară, pe mai multă vreme, oprindu-mă d-â* putea lua parte la lucrările acelui ci[nstit] comitet, îl. rog ea să binevoiască a s mijloci la dd. patronii soţietăţii, spre a mi se da voe a mă trage din însărcinarea de mădular al acelui ci[nstit] comitet, arătîndu-le într-aeeeaşi vreme părerea mea de rău că împrejurările m-au oprit a răspunde cu vrednicie, dupe cum aş fi dorit, la încrederea cu care d-lor m-au cinstit2. A7. Băleescu 22 CĂTRE „REVUE DE L’ORIENF Cere ca revista, prin publicarea scrisorii de mal Jos, să restabilească numele autorului adevărat ai Paterei armate apărută in traiucere sub numele de Vaillant. Paris, 2 septembrie 1840 Monsieur, La „Revue de V Orient” du mois de juin de cette annee a publie un article sur la Force armee et Vâri militaire des Roumains, signe Vaillant. s Get article, monsieur, est de moi. II a.ete publid en 1844, dans le „Progres” revue roumaine, paraissant ă Iassy (Moldavie) ainsi qu’il est fait mention dans la prdface des Fragmenls UrSs des chroniques molăaves, par le major Eogalnieeano. M. Vaillant n’etant donc que le traducteur de cet article, permettez-moi d’avoir recours ă votre impartialite et de vous prier de £Q bien vouloir retablir le nona du vdritable auteur, en insdrant cette lettre dans le prochain numere de la revue. Agreez, Monsieur, etc. N. Bălcesco ,23 CĂTRE ELIS ABETA ŞTIRBEI, I O AM BIBESCU, I O AM BĂLĂCEA M U L, R O X AM D A ROSIVOVANU, ALEXANDRU STURDZA MIC-LĂXJ ŞAMUL, MIC OL AE GHICA C O MAME S CU SI G. B A R T Ţ îi roagă să primească a fi „protectori” ai S listaţii stul&nţilo.r români din Paris şi -să îndemne pe compatrioţi a subscrie ia această societate. [Paris, iulie—august 1846]1 Domnule-, Trebuinţa ce au românii ele oameni învăţaţi între clînşii este deobşte simţită. Din nenorocire, şcoalele noastre nu pot a cultiva desăvîrşit duhul tinerimii, şi ea, spre a-şi completa studiele, este nevoită să alerge la repu- ^ ţaţele universităţi ale Europei luminate. Lipsa însă a mijloacelor pecuniare" opreşte la uoi pe cei mai mulţi tineri a lua acest drum, şi astfel mai multe talente;, cari, cultivîndu-se, ar fi putut fi patriei de un mare ajutor, se sting nefolositoare. Aceste consideraţii au îndemnat pe studenţii români din Paris a Întocmi o 'societate pentru ţinerea în streinătate, spre 10 '•acest scop, a unor tineri înzestraţi cu studii pregătitoare şi cu un talent dovedit. Buna opinie- de care vă bucuraţi, domnul meu, în patria noastră, dorinţa ce aţi dovedit că aveţi pentru cultivarea naţiei, au îndemnat această societate ca să vă roage să fiţi unul din protectorii ei şi să binevoiţi & a Îndemna pe compatrioţi a subscrie la această societate, al cărei scop nu poate să fie decît bine lăudat de obşte. Societatea crede că această dovadă de adîncă stimă şi încredere, ce wă dă, va fi primită eu bunătate şi bucurie din partea d-voastră. 24 •CĂTRE ION GÎIICA- Csre ştiri d&sprj ţară, D j*pr<5 ev^nuila alegre a lai Ion Ghici ca deputat. îi recomanda să propună, în caz de va îi ales, reforme cu caracter înaintat. Diferite. Paris, 14 septembrie [1846] Iubite Ghica, De ce nu-mi scrii şi mie? S-am nici o ştire despre tine de eînd ai plecat. Aş dori să ştiu cum merg- lucrurile în ţară. Ce faci şi ce nădăjdueşti. Aş dori să aflu că împotriva ideii ce aveai aci a te izola, să-ţi dai uşile 5 de părete şi să priimeşti lume după lume şi să-i duci cu vorba, dupe cum ştii, fără a telnchieta de ce va zice unii, alţii, ticăloşi, pizmaşii. Cînd n-are ‘"cineva decît vorbirea spre a-şi propaga ideile, trebue s-o întrebuinţeze "tare mult şi acei ce au idei sănătoase şi folositoare au datorie sfîntă a le propaga. ia 55 De vei izbuti a te alege deputat apoi socotesc că: ar trebui să-ţi foci oarecare partidă şi să ceri ceva reforme, chiar cînd vei fi sigur d-a nu le dobîndi. Binele va fi mare cînd se va scorni înaintea publicului nişte* discuţii mai importante şi care l-ar putea mişca (emmivoir). 5 Un lucru care socotesc că s-ar putea face cu înlesnire este să cprr reformarea regulamentului dinlăuntru al'Camerii. adecă chipul d-a votaşi d-a dezbate. Orice adunare are dreptul d-a şi-l face singură, fără întărirea puterii executive. Avantajul ce ar eşi, afară că ar produce o dezbatere metodică care prăpădeşte de tot pe cei săraci eu duhul, dar încă s-ar io intercala într-acest regulament inviolabilitatea deputaţilor, răspunderea-ministerială şi altele după cum s-a făcut în mai multe ţări. Aceasta este im mijloc indirect d-a introduce în legiuiri oarecare principe bune. Citeşte* cu luare aminte : La Taetique dss assemblees Ugislatims de Bentham, care o are Gol eseu sau Yoinescu, şi vei vedea că am ‘cuvînt. 15 Scrie-mi, te rog, mai des. Şi cînd vei avea ceva mai deosebit .a-mi seri şi te-i teme, -adresează-mi scrisorile supt numele Monsieur Marcuş. Eu peste vro cîteva zile mă mut cu Alecsandii şi Goleşti. Adresai mea e : Mue Madame 49. Arată lui Ruset complimentele mele şi zi-i că îl rog ea, întoremefa-se 20 pe la Yiena, să-mi ia şahul meu de la Huimuzachi, plătind preţul dregerii lui. Complimentele mele la Mme et Mr Cîmpmeanii, şi la TeL Predescu* Yoinescu, Filitis şi Golescu. 25 Adio, A. B. [Adăugat de G. Cretzeanu:] Priimeşte şi din parte-mi un compliment. Cretzeanu. 25 CĂTRE COSTĂCHIŢĂ N. FILIPE SCU Ştiri despre cele c® i se comunică din ţară. Cere lui C, Itf. Fllipcscu ea !n noua Ofiş--tească adunare să susţină, ea şi in trecut, reforme înaintate. Despre zvonul instituirii-: unui impozit pe proprietatea fundară rurală şi îndreptăţirea acestui impozit. Intenţia sa de a scrie un studiu prin care să dovedească eă proprietarii de moşii au fost impuşi în trecut ia dări. Cere să-i iacă o ,,descriere asupra duhurilor şi stării iueru-rilor în ţară”. Paris, 14 octomvrie [1846J Iubite Filipescu Nu ţi-am scris mai nainte, fiindcă te ştiu eă te-ai zăbovit Ia Vlena mai mult decît socoteai. Pricina însă n-o cunosc. 5 Acum te afli în ţară negreşit şi nădăjduiesc că cît. mai eurînd voi priimi vestea mult dorită mie de'realegerea d-[ta]3e de deputat. După cele ce-mi scriu din Bucureşti se vede că Obşteasca Adunare o-să fie sau prea servilă, sau prea pasionată, după cum biruinţa la alegeri o fi sau în partea Curţii sau în partea opoziţiei. Pricep cît trebue să fii io supărat văzîndu-te între două 'extremuri eu care nu poţi simpatiza. Dar nu trebue a te descuraja. Chiar de ai fi singur în Cameră de principurile 56 d-[ta]Ie, Tei căuta a Ie reprezenta pe dînsele, ştiind că făcînd-o, reprezen-tezâ opinca tutulor românilor progresivi, luminaţi şi patrioţi, care au încredere si stimă către d-ta şi cărora sînt sigur că: nu vei lipsi. Treime să ne armăm cu. răbdare şi persistenţă, altmintrelea nu e nădejde de izbîndă. Ştiu încă. că. este o facţie din boeri care doreşte răsturnarea domnului 5 şi alegerea lui A. Gliica, fostul vistier. După cele ce am vorbit şi după principurile ce îţi cunosc, crez că nu îţi vei da inima şi ajutorul acestei facţii, ci dimprotivă vei sprijini guvernul de astăzi. Tot ce trebue făcut, după socoteala mea., este d-a imprima guvernului o direcţie legală şi progresivă. Adunai eu această condiţie guvernul de astăzi şi-ar spăla păcatele iaşi s-ar întemeia. Mi si ca Adunării de estiin este mare. în mina ei stă a întemeia şi a pune pe o cale de progres şovăindele noastre instituţii. Domnul are sa proprie impoziţiea pe proprietate. D-ta eşti hotărît să sprijini aceasta, şi vei face foarte bine. Eu - gîndesc să fac un articol doveditor că înainte vreme proprietatea plătea contribuţiile, spre aceasta 15-îmi aştept hîrfiile din ţară. Poţi lua însă oarecare desluşiri clintr-o notă tipărită în Puterea armată a mea Aştept şi te rog, iubite, să-mi faci o descriere asupra duhurilor şi stării lucrurilor în ţară, cu acel metod analitic ce te deosibeşte. Nu e aşa ca nu voi aştepta în zadar ? 20* Au uita încă că mi-ai făgăduit a răspunde la toate scrisorile mele. Mă grăbesc de aceea că [mă] văz silit să fiu scurt, cu toată dorinţa, ce ara să- mai convorbim împreună, în singurul chip ee putem face acum., Adieu, a bientot, Tout ă vous, 25* A7. Bălcescu m CĂTRE COSTACHE BĂLCESCU Despre lipsa de ştiri din ţară. Despre un contract de v hi zare a unei păduri, care ar» iimta să fie încheiat la Paris. Cere să comunice adresa sa iui C. 3V. Fiiipeseu. Paris, 15 octfombrie ] 1846 Iubite frate h Care este pricina de nu-mi soriţi ? De -Ia scrisoarea ce mi-a adus-o Pereţ n-am mai priimit de la tine nici o scrisoare. S-am nici o ştire de acolo. Au ştiu încă cum merg lucrurile inele. Bani nu-mi trimite nimeni. De ce nu te-ai grăbit să-mi trimiţi o împuternicire pentru ca să închei contract pentru pădure. Negustorul a venit şi eri la mine şi eu i-am zis eă mă mulţumesc pe condiţiile cu care a vîndut Bengeseu a rămas acum să-mi aducă contractul Bengescului. El zice că pleacă peste douăzeci zile d-aci, ea să vie în ţară. Ce face Ghica, Yoinescu, de ce nu-mi scriu. Eu 1Ql le-am scris însă, dar nu mi-a răspunseră. -Zi lui C. Fiiipeseu, de este în Bucureşti, iar de e la ţară scrie-i îndată, că am uitat în scrisoarea ce i-am. trimes ieri să-i însemnez adresa mea care e -aceasta •: -35, rue de VOdeon. 57, Dă o dar lui ca şi tutulor prietenilor. Ce sînt secăturile acelea, ce am auzit, de comploturi pe la Mehedinţi ? Arată complimente pe la toţi şi scrie-mi mai des şi mai mult. A. B. 5 Eu sînt sănătos. Sărută din parte-mi mina mumă-mii. 27 CĂTRE ION GUI CA Cere ştiri din ţară. Se plînge de prietenii din Bucureşti care nu-i scriu. Paris, 6 noemvrie 1846 Iubite Chica, , Ce te faci ? De la pleeăre ta de la Yiena iui mai am nici o ştire despre tine. Pîn-atunei m-me Negry m-a înştiinţat despre tine. Aşteptam ca •5 d-aci înainte să-mi scrii tu din ţară, dar în zadar am aşteptat. Să fii supărat pe mine, nu crez căci nn ştiu să-ţi fi dat pricină. Apoi chiar atunci ştiu caracterul tău franş şi n-ai fi lipsit a mi-o spune curat. Am să mă plîng de prietenii miei din Bucureşti. Am scris la mai mulţi şi nici unu nu mi-a scris, afară de Şt. Golescu. io Pentru ce oare sînt urgisit. Doresc să ştiu ce se zice şi ce se face prin ţară. Ce s-a ales cu nădejdile tale, care era şi ale mele. Scrie sau nu deputăţie şi Obştească Adunare estim. Ce face Voinescu, C. Kreţulescu, Cîmpineanu; spune-le multe din 15 parte-mi, Cum îţi petreci prin ţară ? Ce ai de gînd să faci? Te întorci la Paris sau rămîi p-acolo? Boset nu Tine? Nu ştiu d-a plecat din Bucureşti. Te rog, Ghica, scrie-mi cînd poţi. Binevoeşti a nu fi leneş, după go pilda mea, o dată măcar pe lună, şi scrie-mi. Adio, al tău prieten, N. Bălcescu Alecsandrescu este unul din care am scris şi nu mi-a răspuns. Fă 25 o mustrare cum se cade. Adfesa mea este : * 35 rue ăe VOăSon. 58 28 CĂTRE. ION GHICA ÎI felicită pentru căsătorie. Despre articolele apărute în presa franceză privitoare Ia Principatele române. Despre cabinetul de lectură de la „Biblioteca română” din Paris. Despre boala de care suferă şi intenţia sa de a pleca în Italia. Trimite cuvin-tarea pe care a rostit-o de Anul Nou. Diferite. Paris, 3 fevruarie 1847 Iubite Ghica, Nu mi-ai scris de mult. Eu asemenea nu ţi-am scris şi pricina e că iiemcrezîndu-mă în poşte nu vream să dau de cetit celor ce nu mă iubesc şi pe care nu-i iubesc. Oricît de înseninătoare lucruri ţi-aşi fi scris :mi-ar fi părut rău ca să fie cetite de altul, mai-nainte. Mi s-a părut însă ciudat să nu-mi vorbeşti nimic despre căsătoriea ta. Cu toate acestea îţi mrez, iubite Ghica, cu toată puterea prieteşugului ce am pentru tine, îţi urez multă fericire. Fericire intimă care crez că e singura adevărată şi pentru care însă nu mă simţ menit. Nu ştiu proecteîe tale. Nu ştiu ce Iaci si ce ai de gînd să faci în tară, în împrejurările de fată. în scrisoarea ta din noemvrie îmi reproşai nelucrarea mea şi te Inşălai foarte. N-am stat cu mîinile în sin, aci. Nu poci a-ţi descri toate ce am lucrat, dar le vei afla odată. N-am de mult ştiri din ţară. Nimeni nu-mi mai scrie. Se vede că v-a legat de tot mîinile şi înţelegerea, potentaţii. Ce impresie a făcut acolo nenumăratele articole din jurnalele franceze? Priimitu-le-aţi? Cliestioana noastră a înaintat foarte mult în Franciea. Este de mirare a vedea cu ce inimă s-a ocupat, mai toate jurnalele de noi, în zilele trecute. Nu este zi aci să nu vedem cîte ceva în jurnale pentru noi. Duhul.junimei d-aci încă s-a format bine. Avem acum un cabinet de cetire, c-un salon minunat, făcut de Yîrnav. Aceasta este un centru de adunare al românilor. Eu nu ştiu cînd rn-oi întoarce în ţară. Aş vrea să fie cît mai tîrziu se va putea. Am fost tare bolnav în luna. trecută. Am fost încă tare supărat. Gîndesc să plec în Italica peste vro trei zile; voi sădea numai vro două luni şi mă voi întoarce în Paris. De îmi vei seri, adresează-mi scrisoarea la Palerma, în Sîciliea, poşte restante b Voi zăbovi acolo eîteva zile, căci voi găsi pe Basile Aîecsandri ■şi pe m-me Negry, care să află tare bolnavă. Doctorii d-aci au hotărît-o de nevindecată. La Neapoli a fost foarte rău bolnavă. Din norocire Basile e lingă dînsa. îţi scriu acestea numai pentru tine şi n-aş vrea să le arăţi 'Ia nimeni alt. îţi alătur aci un cuvînt ce am zis la^ patrioţii adunaţi pentru revelionul Anului Nou. A plăcut la mai mulţi. îl poci ceti la toţi intimii noştri cum Voinescu, Şt. Golescu, Predescu şi alţii, dar urni da multă publicitate, nici scoate copii afară, căci nu voi să-mi închiz drumul d-a mai putea trăi în ţară la întoarcerea mea. Adio, iubite Ghica, fii fericit şi gîndeşte-te cîte odată la prietenul tău, V. Bălceseu 5 io 15 20 25 30 35 40 59 5 10 15 20 5 29 CĂTRE EUDOXIU IiURMUZAKI îl cere Informaţii despre cercetările acestuia în arhivele Vienei. Cere să i se trimită şahul lăsat ia Vieri a pentru reparaţie. De asemenea să i se facă şi să i se trimită o copie după efigia lui Mihai Viteazul, gravată pe © medalie bătută în 1680, aflată In Colecţia Cabinetului numismatic imperial. [Paris, 3 iunie 1847] Iubitul meu d-îe Doesaehi, Dă-mi voe a mă reeomenda şi eu plăcutei d-[ta]Ie suvenire. Este un an de cînd doresc să vă -scriu, dar lenea mea, împregiuiările şi viaţa-mi: nomadă iu-a oprit. Aş dori tare să ştiu de aţi putut trage copii după documentele ce se află în arhivele d-acolo si care privesc istorica românilor. Aş fi taie norocit de mi-aţi seri. îndrăznesc a vă ruga încă. a arăta multă frăţie din paite-mi, fiăţio-rului d- [ta]îe, d. Alecu, şi a-i spune că îl rog a-mi lua şahul de la Tourneur Demel, Kortnerstrasse, unde l-am dat împreună, spre a fi dres, şi a mi-1 trimite cu cel dinţii pasajer aci, înştiinţindu-mă şi de banii ce trebue-să-i trimit pentru plata meşterului. Yă mai rog încă cevaşi. în cabinetul împărătesc de manete din Vieria. este o monedă de aur, grea de zece galbeni, tăiată la 1600, cu portretai lui Mihai v.v. Viteazul h Aş dori să am un desen simplu, eu creierul,, după acest portret. Este lesne d-aţi voi a pune să mi-1 scoată- şi a mi-1 trimite cit mai cuiind. Aşteptînd cu vie mulţumire ştiri despre d-stră, cu cinste mă. însemnez.. al d-stră prieten, A7. Băleescu Adresa mea Ia Paris este : 94, rue de VUniaersite m CĂTRE ALEXANDRINA (LUXIŢA) FLORESCU Regretă plecarea ei neaşteptată din Paris; mărturisirea adinei!or sentimente ee~i poartă. O roagă să se oprească la Viena, unde crede că se vor putea întSinl. Paris, 7 iulie [1847] Iubită prietenă, Astăzi la 3 mă dusei la tine sigur că te voi găsi. Intrai în casă,, casa pustie. O bătrân îmi spuse c-ai plecat. Un fer îmi pătrunse inima.. Pentru ce să pleci fără să mă aştepţi, /ără să-mi spui ? M-ai făcut tare să. şuier. Alergai la Papa, îl întâlnii pe uliţă şi el nu ştia nimica de plecare-ţ». 60 Intrmd acasă mîhnit tare, găsii răvaşul tău. Pentru ce să te grăbeşti Luţico, simţ cu durere plecarea ta. Parisul ini se pare pustiiu. Perzîn-. du-te, simţ cit îmi eşti trebuincioasă. Astăzi veneam la tine cu liotăiire să te rog să rămîi. Sînt ameţit, sînt nebun. Iartă Luţico de te-am făcut • să suferi cum şi eu ţi-am ertat multe suferinţe. Opreşte-te Luţico unde 5 ' te-i afla.: Păstrează-te, păstrează-ţi sănătatea pentru mine, nu pentru tine. Îţi mărturisesc Luţico, ţi-o mărturisesc din inimă. Eşti singura prietena mea, singura femeie ce iubesc acum, dar te iubesc. îfu uita că 'liniştirea şi viaţa’mea atîrnă de liniştirea şi viaţa ta. Aceea ce îţi. zic este curatul adevăr. Zici că mă poţi întoarce în ţară. Ţi-o spui în credinţă 10 că nu mă voi întoarce în ţară deeît cînd voi avea nădejde că te voi găsi; cînd aş fi putut să alerg după tine, te-aş fi întors îndărăt. îsu ştiu încotro ’-ai apucat că o fieeam negreşit. Am căutat eii de două ori pe grec ce sade cu Suţu 1 ca să întreb de tine şi 1111 l-am găsit, li [ î] scriu aceasta scrisoare "fără să ştiu unde s-o trimiţ. 15 Uneori îmi închipuese că poate, vei fi-avut fericita idee de a te aşăza lingă Paris undeva. O ce fericit aş. fi cînd aceasta ar fv Te doresc: Luţico ■ puternic. Poate nu-ţi vine să crezi aceasta, dar adevărat singur adevăr. î)e la plecarea ta n-am odihnă. Prietena mea, îţi făgăduesc că vei îi mul- ■ ţămită d-aci înainte de prietenul tău, de fratele tău. Trimite-m. .0 ’'bine- 20 ; cuvÎBtare, trimite-m o sărutare prietenească în scrisoarea ta care să mă immgîe. Trimite-m de poţi un portret al tău. ' ' Scrisoarea ta o voi păstra cum şi toate cîte îmi vei., mai seri. I)e . ' Ce'să crezi că pui comparaţie între tine.si celelalte ! Care a avut un suflet ::ihăi mobil şi mai mare deeît al tău ! - , .’v * 25 Daca am fost adesea asprumătre tine, a fost singur numai, cu îdeea -că aeeasta-ţi va aduce liniştire. îmi ziceam,.lasă să.mă blesteme.* şăjnă afurisească, numai să.- fie' liniştita. Acum văz că în zadar, aceasta, îipi .. •■deschiz dar inima la .prieteşugul Ităui Luţico, sora rn.ea, pri.eteiiaăiniea, •'■şerie-m cit mai des şi gîndeşte-te. la mine.. . . ,: •VV. ’ 30 Al tău frate, . F. Bălc[esm] ; \ Ţ " • ’ ' d ; De eşti la Yiena mai mtîrziază acolo. Aşteaptă-mă:că poate viu şi eu -Bă-te găsesc. Sau poate în ţară ne întîlnim, numai voi să;ne. întîlnim. Inima-mi are trebuinţă să te vază Luţico. - ' : ' :35 : - Diderot3 îmi este mai scump acum şi îl' sărutai acum căci vine'de la'tine. ... , Adio, Luţico. Ueorîîicluiala acestii scrisori îţi va. arăta cît sînt de ■turburat, cît te doresc. Al tău frate, 40 N.B. ■ • Aşteaptă la Yiena pînă ţi-o! seri, întoarce-te în ţară mai tîrziu pe 11a avgust, unde voi veni să te gătesc, poate viu la Yiena să te. găsesc. '■61 5 10 15 20 25 30 35 31 CĂTRE VA SILE ALECSANDRI Despre viaţa pe care o duce Ia Paris. Durerea pe care a avut-o Ia aflarea ştirii despre moartea Elenei Negri. Părerea sa despre nemurire. Despre lucrul său în biblioteci, în căutare de material pentru o poemă istorică asupra Iui Mihai Viteazul. Descoperirea adevăratului portret al Iui Miliai. Sfătueşte pe Alecsandri să scrie o poemă avînd ca subiect cucerirea Daciei. Despre un atlas al „Columnei lui Trai an" şi o lucrare cuprinzînd corespondenţa între Traian şi Pliniu. Despre literatura poetică din ţară şi o broşură publicată Ia Bruxelles în contra Iui Bibescu. Diferite. Paris, 1 oetjombrie] 1847 Iubite Basile, Aseară m-am dus la ţară, la Micul!, pianistul, de care frate-tău ţi-a-vorbit, gîndesc. Am petrecut toată noaptea ascultînd muzică. M-am sălbătăcit atîta de vro cîtăva vreme, cit numai muzica poate', ama dumesnici şi a-mi da oarecare mulţumire. Cind mă întorceam azi spre casă gîndeam la tine, la prietena noastră^ la viaţa noastră din Italiea, suvenire mult drage mie ! b îmi aduceam* aminte de rîsurile ce îmi pricinuia cetirea vestitelor poezii, şi ziceam m sine-mi : iată şapte luni de cînd n-am rîs, de cînd n-am avnt mulţămire. Cîtă de mare, dar, a trebuit să lie mulţămirea mea, cînd intrînd acasă,, găsii pe masă-mi o scrisoare de la tine. Te plîngi cu mult cuvînt, iubite, că nu-ţi scriu. Această mustrare* mi-a făcut-o şi frate-tău de vro cîteva ori, mi-am făcut-o şi eu de mai multe ori. Nu ştiu ce am, ce-mi lipseşte, dar văz că m-am făcut mai apatic, mai leneş, cum n-am fost niciodată. De vro cîtăva vreme mi-e peste putinţă d-a face cea mai mică mişcare sau lucrare. Nu citesc mai nimic. Nu scriu deloc, nu petrec, nu mă plimb. Trăesc în Paris într-o* sferă nemărginită de activitate intelectuală şi de plăceri, fără a lua parte nici Ia una, nici la alta. Această apatie a fost una din pricinile care m-a oprit d-a-ţi scrie ţie, la care adesea, cu drag, mă gîndesc. Dar sînt hotărît a eşi din această stare apatică-, a căuta a mă folosi în ceva, de vro cîteva luni ce mai am a mai şădea aci, şi iată încep activitatea mea scriindu-ţu Era şi altă pricină care mă făcea să amînez minutul d-a răspunde la scrisoarea ta din iulie. Scrisoarea aceasta m-a tăcut tare să sufer. Am suferit de durerea ta ca şi d-a mea. Frate-tău mă ruga să-ţi scriu, încurajin-du-te, şi eu nu găseam în mine destulă putere ca s-o fac. Ştiam şi ştiu că rana unei asemenea perderi este adîncă şi înveninată şi nu se poate lesne vindeca. Crez însă că n-ar trebui să ne lăsăm a fi biruiţi de durere,, dar păstrînd necurmat în noi viu aducerea aminte a prietenii ce plîngem,. să căutăm a ne purta bărbăteşte, a trăi astfel ca cum ea ar fi de faţă a ne privi. Eu crez că pre o fiinţă de rînd este ertat a o regreta ca oamenii' de rînd, iar pe Elena Negri 2 trebue s-o regretăm hrănindu-ne de spiritul: ce o insufla, făcând, fapte măreţe şi lăudate, după inima sa. Şi apoi, eind vom vedea-o odată, căci eu nu mă îndoesc că o voi vedea într-o lume mai fericită, nu trebue oare să-i putem mărturisi că am fost.vrednici ie* dragostea ei şi după ce ne-a lăsat singuri ? Tu vei zîmbi, poate, de .miliţia credinţa mea d-a o mai vedea. Dar tu ştii, poate, că eu crez tare îm 62 nemurirea sufletelor şi în păstrarea personalităţii omeneşti şi după moarte,, fără de care nemurirea nu se poate înţelege şi mi se pare absurdă. Pentru aceea, ca să fiu vrednic de prietena mea, voi ca durerea mea pentru perderea ei, s-o prefac în dragoste către ţara mea. Mă voi apuca dar de lucru cu temei. Deocamdată adun aci, din biblioteci, documente 5* istorice ce găsesc. Voi să lucrez o scriere întinsă, o poemă istorică asupra lui Mihai v.v. Viteazul. Cînd voi sfîrşi aci adunarea ce fac, mă voi duce la Viena şi prin Ungariea şi Transilvaniea, ca să completez colecţiea mea, şi apoi mă întorc în ţară ca să mă pui pe lucru. Am făcut aci, cum. şi la Roma, descoperiri interesante. Am găsit 10 între altele, aci, la Biblioteca regală, şi adevăratul portret al lui Mihai v.v., de pe care o să fac îndată o frumoasă gravură 3. Ideea lucrării ce voi să fac mă hrăneşte acum şi îmi dă viaţă. Aş dori să te văz şi pe tine amorezat de o idee aşa măreaţă, de pildă de ide[e]a ce aveai d-a face o poemă epică asupra coprinderii Daciei. Eu 15 m-ain gîndit 1-aceasta, şi ca să-ţi înlesnesc lucrarea am făcut oarecare note de eostumurile dacilor. Pe lingă aceasta, studiea colonei lui Traian, unde se află descrisă cu deamăruntul toată această luptă, îţi va fi destul pentru materiea poemei tale. Această coloană este frumos gravată intr-un atlas mare, care coprinde şi o istorie amăruntă a acestii lupte a dacilor cu 20-romanii. Noi avem aci, la biblioteca română din Paris, acest atlas. Eu am pus să caute un exa[m]pler aci pentru tine ; am scris şi la Roma ca să-mi caute acolo, căci acest atlas, fiind de mult făcut, anevoe se poate găsi. Pe lingă această, am pus pe frate-tău de ţi-a cumpărat o scriere franceză ce coprinde corespondinţa lui Traian cu Plinie. Aceasta îţi va sluji spre 25-< a studia caracterul lui Traian4. Tu vezi, iubite Basile, că eu şi frate-tău te iubim şi ne gîndirn la tine şi am dori să te vedem mai liniştit, să te vedem lucrînd o scriere vrednică de tine, vrednică de prietena noastră şi de memoria ei. Ce face j^egri? 2su ştiu nimic despre dînsul. Am scris atît lui, eît g0* şi la surorile lui şi n-am priimit răspuns. Spune-mi, te rog, cum merge literatura prin ţară. Am auzit că un potop de poezii, tocmai aşa de păgubitor literaturei noastre precum a fost focul şi lăcustele stărilor materiale, v-au năpădit. Cit aşi fi dorit să fiu lingă tine ea să le citim şi să le comentăm împreună. Veselia şi rîsul 35. m-ar vizita cu această cetire 5. ÎJadăjduesc că ne-om vedea peste şase luni. Şase luni încă e mult pentru cei ce se iubesc. Pînă atunci serie-mi des, eît de des, şi eu îţi făgăduesc că cel puţin nu voi lăsa scrisoare fără răspuns. Ce face Kogălniceanu ? Am anzit că s-a făcut de isnoavă eu totul 40 curtezan. Am cetit aci eri o broşură măricieă supt titlu La ValacJiie sous le Hospodarat Bibesco, tipărită în Bruxelles 6. Poate aţi văzut-o şi acolo, îhî numai Bibesco este tare hulit într-însa, dar chiar şi naţiea şi tinerimea. După cum am înţeles este lucrată de hoerii fanarioţi, ce din păcate 45-se află încă prin tara noastră. Cetirea acestii broşuri m-a supărat tare şi de voi avea vreme, doresc s-o refutez. După dînsa numai ruşii şi fanarioţii sînt cinstiţi şi prieteni ai ţării. Aclu-mă, te rog, aminte la plăcuta suvenire a lui Rola şi a m-mi Rola, la Ruseteşti şi Ricu Ghica. Mi-a părut bine că Lascare Roseti a sa 63 izbutit a să alege deputat, Gîndese că va da dovadă bună de nădejdile ce au intr-insul cei ee-1 cunosc. Eu i-am scris spre răspuns unei scrisori ce-mi-a adresat la Palerma. Eu ştiu d-a priiniit scrisoarea mea! Adio, iubite Basile, caută pentru dragostea ţării dale şi a prietenilor *:5 tăi a fi liniştit şi,a te ocupa cu vro frumoasă lucrare, şi scrie-mimai des. Al tău frate şi prieten, N. Balcescu 32 ■ CĂTRE PAUL BATAÎLL'AKD '.Ii -trimite o carie şi copia unui document-românesc. [Paris], octobre 184? Mon clier Monsieur1, ;; '• . - , Je regrette beaucoup de vous savoir-mal portant. Ţoiiterme.■ affaire me force-ă me priver du plaisir d’aller-vous voir ă cette heure-ci: :Je‘ vous ”5 envoie Pouvrage dont je vous ai parle. Yous aurez- la bontddemberclier, pp. 59 et 60. ' ' Je vous envoie encore la copie ^ de. Pacte valaque.2. ”, Peut-etre, vers quat-re heures, je. pourrai passer. clxez .vous. . Tont â vous, . ’ âo ;-'v . A7.' Balcescu 33 CĂTRE: DESSUS îi trimite salutări. Paris, 7 oct[ombrie]' 1847 Mon brave ami Dessus, ■ ’ Agree, je vous en prie, mes amities et tâeliez de nous revenir au plutot. A. Balcescu 34 CĂTKE VA SILE ALEGSASDRI Despre activitatea sa la Paris. îndemnuri adresate poetului. Despre poeziile populare. Cere lui Alecsandri să trimită lui Luurian o poezie populară pentru „MaSazi~ nnl istoric”. Despre cartea unui călător german iu Ţara Românească pe vremea lui Mihai Viteazul, cunoscută de Kogăîniceanu. Despre copia pe care a fâcut-o după cartea lui Baret. Informaţii privitoare la un articol asupra românilor ce urmează să apară in ,,Iievue des Deux Mondes”. Diferite. Paris, 29 noemv[rie] 1347 Km li. supărat pe mine, iubite Basiîe, căci întîrziai a-ţî răspunde la ambele tale din urmă scrisori. Am fost mult ocupat în zilele trecute şi aceasta • in-a împiedecat. Întîrzierea răspunsului, dar crez că o vei erta pentru mulţămirea ce vei alia văzîndu-mă ocupat, adecă mai activ, mai puţin leneş. Viteazul Mihai, ce l-ai chemat în ajutorul meu, a început a se lupta cu lenea mea. Această luptă, ştii că ©'puternică, dar trebue a nădăjdui că va triumfa de dînsa, şi încă odată îşi -va întări numele de viteaz. Lucrez dar, cum ştii, nu mult de tot, dar însfîrşit lucrez; şi îmi pare tare bine că văz şi în tine tot acea ferbînţeală de lucru.' Este mare şi frumoasă ide[e]a ta d-a căuta a-ţi încălzi inima, trudită şi îngheţată de suferinţele intime, la vatra naţională. Nenorociţi sînt acei ce concentrează» toată-puterea lor d-a iubi intr-o dragoste intimă asupra unui obiect rar ele găsit, iute trecător şi peritoriu, cînd îl găsim. Pentru ce să nu întoarcem- dragostea noastră toată asupra unui obiect mare şi neperitoriu f Şi ce © mai mare pentru om decît ţara sa? Să nu ne mai trudim dar,-iubite Basiîe,-a alerga după fericirea intimă, o nălucire ce tu nu vei mai putea găsi, ce eu n-am găsit niciodată, şi pe care e multă vreme de cînd n-o mai caut. Să întoarcem ceace ne-a mai rămas din dragostea noastră,, s-o întoarcem. către ţara noastră. România va fi iubita noastră. Întrînsa şi prm-tr-însa să reînoim şi să întărim frăţiea noastră. Cîntă-mi dar, iubite poet, cîntă-mi Komâniea ca Kolar bohemul, patriea sa. Eie ea, amoreza ta, credinţa ta, B-zeul tău. Iubeşte-o dar şi fă pe toţi a iubi pe iubita ţa. Zi cum ai zis : „Ea e mare şi frumoasa că seniîiuî cer de mai Faţa sa e drăgălaşe, sinul său un dulce rai”. Tu vezi, iubitul meu frate, că tu ca şi frumoasele tale poezii sînteţi statornic în mititea şi inima mea, şi sînt tare fericit de asigurarea ce îmi dai că te ocupi şi că nu laşi a se stinge în nelucrare talentul tău. Acum mai mult decît totdatma avem trebuinţă d-a ne grăbi a dezvolta, prin limbă, naţionalitatea noastră. Acum, cînd vedem limba noastră prigonită şi osindită la moarte, dupe cum se făcu în Bucureşti prin întocmirea de şcoli streine. Această veste căzu ca un trăsnet între noi şi turbură foarte tinerimea d-aci, care s-a dezvoltat mult. Cei mai mulţi tineri lucrează bine, toţi au multă inimă. M-am putut încredinţa d-aceasta în mai multe fapte şi discuţii ce am avut de cînd am începuf adunările noastre de Săptanmă. Am multă nădejde în tinerimea d-aci şi doresc ca să aveţi şi âcoîo. 5 ÎO 15 20 25 30 35 8-C.163 65 Sîut nerăbdător a vedea poeziile tale şi emteeete populare eşi-te ]&, luminăa. Întoreîndu-mă în ţară voi căuta, în primblarea mea prin ţară, a aduna cîntecele Valahiei şi a ţi le împărtăşi, ca să faci o colecţie completă. Pentru asta, deocamdată, te-aş ruga să te faci şi tn ctitor la „Magazinul” 5 meu, trimiţînd Ini Laurianu nn cîntec istoric vechi din cele ce ai mai interesante, cn vro notiţă tălmăcitoare, de va fi trebuinţă. Aceasta aş, dori-o cn atît s-o faci, căci iată trei ani de cînd ese „Magazinul” şi n-am dat nici o poezie, ca să răspunz la programul lui, şi aş vrea ca cu acest articolaş de tine să mai redic puţin „Magazinul”, care gîudesc că va fi 10 căzut, căci eu de mult nu putui să mai trimit articole. Arată lui Kogălniceanu complimente multe de la mine şi spune-i că-îl rog să nu pregete a căuta acele hîrtii şi a mi le trimite. Adu-i aminte încă, că aci, la Paris, într-o zi mi-a zis că la Miinih a găsit o călătorie nemţească în Vaîaliia, pe vremea lui Mibai Viteazul. Zi-i că îl rog să-mi 15 spue numirea autorului şi a scrierii şi de era tipărită sau manuserisă, ca» s-o poci căuta. Spune-i că folosindmmă de dînsa, tipărind-o în ,,Magazki”r nu voi uita a spune că el a aflat-o şi nu-i voi fi Amerie pentru boul Columba Zi-i încă să-mi scrie despre orice scrieri mai interesante cunoaşte care ating istorica noastră. Eu am găsit aci prin biblioteci multe şi multe încă 20 am şi cumpărat. între altele âm găsit şi scrierea lui Baret asupra Holda-viei ce am copiat-o 2. La 1 glienarie va eşi în „Eevue des Deux Mondes” un articol înfricoşat pentru noi supt titlul La Moldo- Valachie ei le motivemeni roumain Vedeţi şi alte articole, tot în acea „revue”, eşite în zilele din urmă, cum 25 acele asupra ţăranilor şi coloniilor militare din Austria şi asupra Ungariei,, unde se vorbeşte mult de rumânism. Arată multă frăţie de la mine la Boia şi la Euseteşti. Spune lui Alecu ca să se adreseze la Yîrnav, Place Sorbonne 3, pentru trimiterea, banilor. 30 Eu uita a înfăţişa complimentele mele la m-me Eola şi a-i spune- că îi sînt foarte recunoscător că îşi aduce uneori aminte de mine în scrisorile lui laneu. Negri nu mai vine, îl aştept cu multă nerăbdare. Adio, iubitul meu Basile, scrie-mi mai des şi fii mai exact deoit mine în corespondinţa noastră. 35 A7. Bălcesm 35 CĂTRE PAUL BATAILLABB li cere &ă-i procure de la Biblioteca regală cartea lai Baret. Despre o scriere a Ini Barrow ca referinţe asupra ţiganilor. [Paris], Dimaneke, 5 decembre, 1847 Mon eher monsieur, Je vous donne ci-apres le titre de 1’ouYrage qoe |e voudrais avoir de la Bibliotheqae Royale. Auriez-vous la bonte de le prendre ? 66 Un AngMs de.xna eormaissance m’a parle d?iin onvrage anglais de Barrow sin* FEspagne, qm conţi ent deB elioBes tres interessantes sur Ies Ciganis de PEspagne 5. II m?a dit qne Fantenr a ecrit denx onvrages sur rEspagne, mais qidil ne se rappelle pas leqnel parle des Ciganis. Agreez, je tors eu prie, mes anaities erapressees, 5 jy. Băleeseu Le titre de Pon’vrage : Hisioive sommaire des ehoses plus memorables advenues au® ăerniers trmtbles de Molămie, par J. Baret, ecriie sur Ies memoires de Charles de Jappemm% Paris, 1620, 4°, M. 1347. 36 CÂTRE VASILE AIrECSAEDRI Reproşuri eă nu î m serie. Critică glumea fă iu legătură eu noua Îndeletnicire de arendaş a poetului. Respre nişte articole privitoare Ia români care urmează să a-pară în „na Revue indâpendante”. [Paris], 7 decemvrie [1847]1 Hola ! Hei! Basilieă ! Ce dracii te-ai făcut! Atîta Treme de eînd nu mi-ai scris. Pentru ee nu eşti mai de treabă decît mine? Şi Trei ca scriso-rile-ţi să fie mimai răspunsuri.- Ia spune-mi pe unde te rătăceşti ? Ce faci de nu-ţi aduci aminte de mine ? Dar ce te mai întreb ? Am aflat tot. Bine, se poate asta, prietene. Cinste mi-e mie cu tine? Tu, Basile, poetul cel - mai poetic, tu care zburai pe fantazie în spaţurile nemărginite şi mnlt împodobite ale imaginaţiei; tu care pîu-aeum ai trăit în lumea inimei şi a ideilor, să cazi aşa de jos, într-o stare atît de prozaică, atît de materiali î Să te faci, ee ?... arendaş ! O profanaţie ! Să laşi ceriul ea să măsuri păpuşoiu şi să ei socoteala boerescului ! Ce cădere grozaTă! Mă leapăd 10 de tine, prietene ! îTu mai cunosc în tine pe poetul meu şi nu te mai prii-mesc de soţul meu, cită Treme Tei rămînea lingă baniţa de păpuşoi. Adio, al tău, jV. Băleeseu 15 Complimente la toţi cîţi mă iubesc. BeTista „Independante” Testeşte în cel din urmă număr o serie de articole asupra românilor. Vezi o-o să eşim la modă. 67 37 către Alexandrina.florescu Mulţumeşte pentru scrisori şi pentru banii trimişi de A. T. Laurian; despre clo-btnda mare percepută pe Împrumutul făcut. Despre starea sănătăţii şi ocupaţiile sale. Comentarii de politică internă pe marginea broşurii reacţionare La Vala-chie sous le hospodar Bibesco. Anunţă apropiata apariţie — Ia Paris — a Programului partidei tineretului. Ample explicaţii şi precizări In legătură cu scrisoarea primită de la laacu Florescu, fratele Luxiţei. Paris, 3/15 dediemfforie] 1847 . ,. Iubita mea Luţico, Am priimit, sînt trei zile, ambele tale scrisori, precum şi banii trimişi atît de tine, cit şi de Laurian. Aceştiea a venit cu atît mai bine cu cit eram trebuinţat, fiind silit d-a plăti o sumă însemnată pentru mai multe cărţi 5 interesante pentru [mine:] istoriea ţării ce cumpărasem luna trecută şi pe care era vreme a-i plăti. Ii~aş muîţămi.de banii ce-mi împrumutaşi de nu mi-ar fi teamă ca să nu ei aceasta ea’un' reproş din parte-mi şi să-mi impuţi că voi a te dojeni. De aceea dar tac. îfumai crez că ar fi cu dreptul ca dobînda ce tu plăteşti la alţii pentru acei bani, să: fie pe .seama mea, 10 fiindcă mi-ai spus 'că'"şi tu te-ai împrumutat. Ce fel ele tîlhari de bancheri aveţi acolo ? în vreme ce galbenii aci are 11 fr [anei] şi 19 sous, acolo vi-1 primeşte numai pe 11 fr[anci]. Şi astfel la 150 ce priimi se perda 143 fr[anci], căci şi banii ce am priimit, prin Halfon1 de la Laurian tot pe 11 fr[anci] galbena mi s-a trimes. Acesta lo mă aduse la ideea de ce mare trebuinţă ar fi la noi d-o bancă naţională ea să nu ne mai lăsăm a fi furaţi. îmi impuţi că nu caut sănătatea? Dar cum nu îngrijesc? JSu ţi-am 20 făgăduit-o? După povaţa doctorului Louis2, ce am consultat aci, urmez, tot acea cură, adecă iau nişte hapuri seara pentru tuse, şi mă feresc eît poci de umezeală. Sînt bine, tare bine. în cele din urmă zile aveam niţică tuse din pricina vremii, dar acum este o vreme de primăvară, şi mi-a trecut tuşea. Fac eeserţiţie- cu armele de trei ori pe săptămînă-, 25 ca^e îmi fac asemenea bine. Lucrez cit poci. Ascult vro patru cursuri de filosofîe, literatură şi istorie. Şi astfel îmi ocup toată ziua îneît n-am- vreme a mă trudi cu glodurile şi a fi nenorocit. Acum singura dis-, tracţic şi ocupaţie ce îmi dau este învăţătura căci vremea nu m-a ertat a merge demult prin lume şi la teatru. îţi mulţumesc de toate ce ai zis 30 şi ai făcut pentru mine acolo şi lo aprobez şi le întăresc din toată inima. î>-ta nv-A bine decît toţi ştii că ţinta vieţii mole nu a fost niciodată galanteria către femei dar cu totul alta, fără a mă arăta .sălbatic către seesul frumos cînd ocaziea s-a înfăţişat ca să poci a-1 sluji, dar şi fără a căuta mereu acele ocazii, dinprotivă am căutat şi caut şi mai mult a mă feri 35 de această dulce pierdere de vreme. Broşura de care ţi-am vorbit poartă titra : La Valachie sous le Hospodar* Bibesco 3. O poţi găsi gîndesc pe la Suţuleşti, care trebuie s-o aibă fiindcă reprezintează ideile lor4. Acum luci urile ţărei se lămuresc, partidele se împart în trei : 1. Partida fanariotă care în această broşură 68 şi-a dat programul ei. 2.,.Partida,bătrînilor boeri cu Bibeseu, şi al 3-lea: partida tinerilor al carii program se tipăreşte acum şi va eşi la 1 ianuarie -viitor, şi pe care ţi-o voi trimite'îndată. Lumea apoi va judeca cine vede mai bine şi cine iubeşte mai uruit ţara. Am scris .Ini lancu 5 spre răspuns Ia scrisoarea Ini. Nu m-arn întins în nimic alL-decit i-am arătat mulţumirea ce am simţit că mi-au scris şi m-au asigurat de prietenie ce îmi dă. Mi-ar părea rău ca scrisoarea mea să li fost rău tălmăcită san rău priimită din parte-i. Ştii ideile mele. Ştii cat după dinsele mi îmi e ertat a cerşători prieteniea nimulni şi voi ca oricine să fie atît de onorat cu prieteniea mea dnpe cum mă onorează şi pe mine prieteniea Ini. într-aeeastă, ca şi în toate,inbesc egalitatea. Gîndese că Ian.cn, ca şi ori ce om în tara mea san aiurea, n-are cnvînt a-mi refuza stima, căci iui socotesc a fi făcut vro faptă necnvenită în viaţa mea. între a stima însă şi a iubi pe nn om este deosebire. Aceasta din urină este efectul simpatiei, a asemănării simtinientelor şi a ideilor şi mai cu seamă a prin.eipelor politice. Mă măguleam a crede că într-aceasta nu e deosibire între mine şi lancu. Nn văz în relaţiile mele cu tine, iubita mea prietenă, o pricină împotrivitoare. N-aş vrea să vin asupra trecutnlni casă nn descîz rane încă sîngeroase. Dar crez că dacă tn mă stimezi este cel mai mare cnvînt, că inima ta nn mă osîndeşte, nn mă găseşte vinovat şi îmi dă dreptate. Tn ai fost cea clintii care ai cernt schimbarea relaţiilor noastre. Mi-ai cernt prieteşngnl şi frăţiea şi am priimit-o ea recunoştinţă şiam Jost mîndrn cl-a te nnmi sora mea, d-a fi pentru tine nn bun şi adevărat frate. Simtiment care singur poate fi trăitor şi vecinie între dona inimi ■■aşa de cumplit muncite de suferinţe. Te iubesc şi te stimez atîta, îneîfc de te-aş putea vedea mulţămită cu pierderea vieţii mele, crede că aş faoe-o bucuros. Nadăjditesc că peste puţin vei fi mai liniştită şi vei vedea că o frăţie curată şi sinceră poate îndestula frumosul tău suflet şi a-1 face muiţămit. Aceasta am nădăjduit-o şi aceasta mă rog la D[umne]zeu necurmat căci tu ştii cît sufletele noastre ţin unul la altul, cît e peste putinţă a trăi fără legătură împreună. De n-aş fi simţit aşa totdauna m-aş fi depărtat de tine din minutul ce am simţit inima mea prea mult ostenită de trude ca să mai poată ţine altă legătură decît a prieteniei. Nu-mi voi surioara mea daca mai adusei aminte acestea sfîşiitoare suvenire pentru anaîndoi. lubeşte-mă cum te iubesc. Fii prietena mea, sora mea mult iubită. Şi fie că aceasta să îndestuleze inima ta si să facă fericirea ta, dupe cum o face pe a mea î Pentru ce D [umnejzeu nu mi-a ertat a împlini toate dorinţele inimei tale ? ... Pentru ce au trudit şi au secat astfel inima mea! lartă-rnă iubita mea prietenă că nu poci a. urma, suf fer tare în acest minut. 'Viaţa-mi trecută se desfăşură înaintea mea. Cîte visări sublime ! Cîte dorinţi de fericire căutate puternic şi neînfiinţate, perdute. Viaţa mea e toată în trecut. Viaţa-mi prezentă e o descolorată, o moarte tregănată. Suîer puternic acum ca să urmez scrisoarea. PIîng ca un copil şi lacrămile mele udă portretul tău ce ţin în mîna mea şi ' această foae. Adio, Luţic-a mea, adio, A7. Bălejescu] ... O mie de. mulţumiri, pentru portofoliu ce îmi [trimiţi]. O să mă- duc cin Papa şi la Eosta[n] [njumai fiindcă tu ai confienţă în acel doctor. 5 10 15 20 25 30 35 40 45 m 38 CĂTRE YASILE-ALEGSAJVDRI Despre revoluţia* din februarie, ia care Ia parte Ia Paris. Trimite poetului o buca-tă din catifeaua ee acoperea tronul regelui izgonit şi pe ea re a smuls-o singur, in timpul luării eu asalt a palatului Tuillerics, Paris, 24 fevruarie 1848 l-a zi a Republice! Iubite cetăţene şi amic! : îţi eram dator de mult un răspuns; mă plătesc astăzi dar în scurt, 5 căci timpul îmi lipseşte şi sînt ostenit tare, de vreme ce de trei zile trăit--am tot pe uliţe. Află că naţiea cea mare s-a ridicat şi că libertatea hunei s-a mîntuit. Minunata Eevoluţie, ce te căesc amarnic că n-ai văzut-o cu ochii, va schimba faţa lumei. Begele a fugit. Eepublica. e proclamată de toţi. io îţi alătur aci o ruptură din catifeaua ce acopera tronul lui Lotus Philippe, sfărâmat astăzi la l1/2 ore. însumi am smult-o în Tuilleries şi m-am gîndit că să-ţi fac şi ţie o părticică şi să-ţi dovedesc că chiar în minutele cele mai mari şi mai solenele ce am petrecut în viaţa mea, cugetarea mea s-a întors către tine1. 15 Nu poci a-ţi seri mai multe. ; Adio, Să trăiască Eepublica U Amicul tău, . If. BMcesm Complimentele mele la toţi bunii români. Peste puţin ne vom vedea, 20 în ţeară. . Frăţie şi speranţă! Sărmane Basile, căci n-ai fost aci! • [Adresa pe plic:] Monsieur Basile Alexadry fils, laâsy, Moldavie 39 CĂTRE PAUL BAT AI EL ARD li aminteşte despre cartea lui Baret şi Încă de alte două pe care aeesta i-a promis că i le va procura, Imprumutiudu-le de la Biblioteca regală. [Paris], 11 marş 1848 Mon cher ami, Je prends la liberte de vous marquer le: titre des ouvrages que vous m’avez promis deprendre de la Bibliotheque Boyale. J'apprends que,vou8‘ 70 Tfmtez quitter momentanement Paris et je desirerais beaucoup avoir ces otwrages avant votre depart. Ges ouvrages sont : 1. Histoife sommaire des ehoses plus memorables aămnues mm ăermers imnbles de Moldame par J. Barei, Sorite sur Ies memoires de Charles de J&p- 5 pemuri, Paris, 1620, in 8. M. 1317 (numero de la Bibi. Boyale). 2. Le's 25-eme et 30-eme volumes de VRisioire et memoires de VAcademie des inscriptions ei Belles Leitres1. Agreez, mon brave ami, mes amities empressees. ld «Fespere vous voir avani voire depart. N. Băleescu 40 CĂTRE ALEXANDRINA FLORESGU Despre starea sănătăţii sale; sufere moraliceşte din cauza stării de spirit îutîlnită ia ţară. Regretă că a sosit iu ţară tocmai in ajunul plecării prietenei sale. Mulţumeşte pentru lucrurile lăsate la sora sa. Bucureşti, aprilie 12/24 1848 Iubita mea prietenă, Sînt acum mai bine ele vro patru zile. Dupe plecarea ta am fost în aş temut 5 zile. Am avut ca un fel de junghi şi am luat puţin sînge de la mină şi îndată mi-a trecut. Acum sînt de tot bine, es clin casă. Astfel 5 stai fisiceşte, iar moraliceşte sufăr mult. Nădăjduiam că ajungînd aci voi gisi duhurile altfel incit să am o ocupaţie, dar slabă viaţă de românii noştri; acum mă căese amarnic că am lăsat Parisul în momente cînd era atîta viaţă intr-insul. Aici mi-e urît de moarte. Nu poci nici ceti, nici lucra. Ce folos că ia sint sănătos cînd moraliceşte sufer şi nu poci să am viaţă. De ai fi fost tu aci mi-ar fi rămas mulţămirea în d-a petrece unele din lungile mele ceaiuri lingă tine, dar nu ştiu ce fatalitate mă goni ca să viu tocmai la plecarea ta. Nu poci să-ţi închipuieşti eît m-a turburat astă plecare, pricina că-j?i& nu ştiu pentru ce mi-o ţii un mister. 15 Scrie-m te rog des prietena mea şi îngrijeşte de sănătate-ţi. Ştii cit îmi e de scumpă. Adio prietena mea, al d-le prieten, n. b. 2a Am dat la cocoana Fro-sa \ banii ce îmi trimiseşi la Paris pentru tîrgueli. ’ Luţieo îţi mulţumesc pentru toate lucrurile ce uii-ai lăsat la soră-w A Scrie-m des, cit de des vei putea şi mult. n 41 CĂTRE MINUS TRUL DE EXTERNE AL SUBLIMEI PORŢI îl acreditează pe Ion Ghiea pe lingă guvernul turc In locul lui N. AristarM şi îl asigură eă schimbările politice din Ţara Românească nu ating cu nimic dreptul de suzeranitate a Porţii. Buchare-ste, le 11 juin 18.48 Des changemens imperiaux etant devenus indispensables dans la loi organiqne de la Principaute de Yalacbie, la nation, par une manifestaţie® tont aussi calme qne pleine de dignite, vient de voter aujourdrfaui 6 merne, avec rassentiment du chef de FEtat, une constitntion basce sur Ies traites qne ce pays a conclus avec la Sublime Porte. Cette oon&titu-tion ne concerne que la regularisation ele toutes lesbranches de Fadminis-tration interieure d’apres des principes mieux ponderes et plus en har-monie avec Ies exigeances des differentes classes de la population. Or, comme io dans ces meme traites il est dit que Ia Yalachie a le droit d’etre represen-tee aupres de la Sublime Porte, le sousşigne a Fhonneur ' d’accrMiter aupres de votre Excellence et de recommander M„ Jean Ghiba comme agent de cette principaute en remplaeement de Mu N. Aristarky, en la priant de vouîoir bien lui accorder tonte Fassistance ciont il ponrrait avoir besoin ponr Paeeomplissement de sa mission. YeuiUez croire, Monsieur îe Ministre, que Ies moclifieations appoitees â Fetat des clroses qui a existe jusqu’iei ne portant aueune ateinte aux droits de suzerainite que la Sublime Porte exerce sur notre pays et que nous sommes tres disposee â remplir nos engagemens envers Sa Mafeste 20 imperiale avec tonte Fexactitude re qui se. «Pai Fhouneur d’etre avec la plus băute considerations, Y. Băloesao Ministre des affalies Atrangâres . <: 42 . CĂTRE CONSULATELE RIN BUCUREŞTI : Le aduce Ia cunoştinţă că poporul român şi-a dat o nouă constituţie şl că aceasta a fost sancţionată de domnitor. De asemenea că a fost numit ministru de externe &d inter im Bucharest, 13 iunie 1848 Monsienr Pagent et consul g&târal, Par suite du droit d’administration interieure independante, decola â la Principaute de "Valachie et qui emporte explicitement celui alte două cifrate. N-am putuţ să-ţi scriu deloc, din pricină că de la revoluţie 5 incoaci vremea mi-a lipsit de tot, spre a seri pentru treburile şi furtunele ce le-am avut. Ca să poci înţelege starea lucrurilor la noi, trebue să ştii ce s-a urmat de la 11 pînă acum. Mă voi nevoi a ţi le spune pe scurt. Revoluţiea de la 11 a fost cea mai frumoasă ce s-a întîmplat vrodată, la un popoî. Cu o zi înainte se aflase revolta de peste Olt; se aflase că ier io mai multe locuri încă ţeara e în picioare, cum la Prahova şi Vîlcea. luncă-rul Magheiu, intr-acea zi, după amiază, citeşte proclamaţiea în Lipscani ;; semnalul prin clopote se dă şi popolul se îndreptează în grămadă către' palat, unde strig mereu lui vodă să iscălească constituţia. Cu o zi înainte, vodă fusese la cazarmă şi poftise pe oştire să-i apere tronul, şi ostaşii i-ao. 15 zis că ei vor apăra constituţia şi l-au poftit şi pe dansul s-o priimeascfL Yodă a iscălit constituţia, văzîndu-se silit de popol, numindu-şi şi un noii ministeriu dintre revoluţionari, anume : U. Golescu, eu, Tel, Eliad, Magheriv Şt. Golescu şi Roset agă. Peste două zile însă, Bibescn, demoralizat de tot de cele ce se întâmplase, şi-a dat demisiea. Atunci noi am întocmit na 20 guvern provizoriu. La mitropolitu se adunaseră boerii. Acolo am mem şi noi cu popolul şi am proclamat guvernul, puind pe mitropolit ca prezident. A doua zi avurăm sfinţirea steagurilor şi jurământul gvardiei naţionale, a armiei, a papalului, în cîmpul de la Filaret, ce s-a numit Cîmpuî" Libertăţii. îmi aduceam atunci aminte, în această frumoasă solenitate, d^ 25 ziua aceea, eînd, acum cinci ani, jurarăm noi patru inşi, acolo, întocmirea* soţietăţii noastre, care acum mîntui ţeara!3. 78 Peste trei zile sosiră şi membrii da'peste Olt. în lipsa lor, spre a ţine buna linduială în oştire, noi tăcurăm o mare greşală, căci lă sărăm pe Odobescu ca ministru şi pe Solomon în capul regimentului din capitală. Cum a venit să facem aceasta na ţi-o poci desluşi acum, dar la vreme ţi le vom spâne pe larg. 5. A treia zi, dape sosirea membrilor, la 19 iunie, Gdobescn şi Solomon complotară împotriva noastră. Âgitaţiea începuse de ambiţioşi, mascaţi în apărători ai proprietăţii, care ne învinovăţea că vrem s-o răpim de Împroprietări ea s-o dăm ţăranilor, cu toate că noi le declarasem că vom lăsă ca această chestie să se dezlege prin Obşteasca Adunare constituantă. 10 în ziua aceea dar, Odobescu şi Solomon, supt pretest de o vizită de reprezentaţie a ofieerilor, aducînd fără veste două roate de soldaţi beţi, ne arestai în palat. Cum se află aceasta în popol, îndată se adună cu o grabă nespusă. Solomon atunci, văzînd nevoea, se trase cu soldaţii spre cazarmă, dup© ce slobozi foc în norod desainiat din care se omorîră vreo nonă inşi şi 15 alţi aiîţi răniţi. Odobescu, rămîind în palat, se arestai; mai pe seară se arestai şi Solomon, căci popolul încungiurase cazarma, şi el, viind să fugă, fu arestuit. Guverna începu iarăşi lucrările sale, însă reacţiea tot creştea. 20 Ruşii, atunci, cu ciocoi, începură a urzi la intrigi. Kotzebue, de la Focşani, începură a seri mereu scrisori dupe scrisori la mitropolitul, ca să gătească bucate pentru oştirile ruseşti ce au trecut Prutu. Vestea se răs-pîndi că ruşii vin şi reacţionarii luară o îndrăzneală mare. Guvernnl era paralizat în lucrările sale. Ostaşii, corupţi fiind prin Odobescu şi Solomon, 25 erau cu toţii demoralizaţi. Oamenii ce trimiseserăm pe la graniţe şi în Moldova ne asigura că ruşii stau să intre în ţeara noastră. în Bucureşti era o panică nespusă. 2se sfătuim, ce să facem ? Dupe cum era şi ideea ta, hotărîsem a concentra toată oştirea şi a ne trage la munţi, undeva spre Chnpulung 2, de unde să putem avea relaţii cu Transilvaniea, ce ne făgă- 30> duia a ne ajuta cu regimentele grăniţare. Cînd propuserăm ofieerilor regimentului no. 3 ca să ne însoţească, toţi oficerii o băgară pe mînecă, şi ca nişte laşi merseră să-şi dea demisia şi începură a striga în contră-ne, declarîndu-se mai în insurecţie. Reacţiea înăuntru crescu şi mai mult. Atunci mai priimind ştiri sigure că ruşii au 35 intrat în Moldova,.că sînt încă la Focşani, am hotărît a ne trage cu roatele ce venise eu tabăra lui Tel, cu tunurile şi cu o parte din călărime spre Olmpulung, lăsînd în capitală regimentul insurgint şi pe mitropolitul pînă la întoarcerea noastră. îndată dupe retragerea noastră, Băleanu şi cu Th. Văcar eseu, ajutaţi 40. de Odobescu şi Solomon, cărora mitropolitul, ce s-a purtat ca un trădător, le dete drumul din închisoare, întemeiază căimăcămia. Vestitul căpitan Costache ese cu biciu pe uliţe, toate semnele şi stindardele se dărîmară. Popolul nostru al capitalei, trebue însă să ştii, fără flaterie, că au întrecut pe toate popoarele Europei, chiar şi pe parisieni. îndată fu în picioare, *5 răsturnară eăimăcămiea, ce abia domni vro cîteva ceasuri. Şi popolul strigă şi trimise deputaţii ca să ne cheme îndărăt, numind pînă la sosirea noastră un guvern interimar, în care şi Cîmpineanu. Odobescu şi Solomon se închid în cazarmă. Popolul încungiură nazarma în număr de vro 40 000; şi o iau. Soldaţii nu mai îndrăznesc a 50 face foc, şi ambii coloneii, trădători de două ori, îşi dau demisiea şi es afară din ţeară. 79 Oîmpineanu şi-a perdut mult din popularitate, făcmcl greşală să apere pe Odobescu mereu. . întoarcerea noastră fu nn triumf, în vreme ee tragerea noastră din capitală fusese o derută.' De atunci.am mers mai bine, mai.liniştit, .ne-am 5 ocupat in pace şi între altele am scos şi decretul alegerilor, hotărînd deschiderea .Constituantei pentru. 25. avgu st. Starea dinlăuntru este astfel: sintem tari în Bucureşti, căci popolnl e cu noi şi mai cu seamă negustorii, care au făcut mult în revoluţiea de la 30 iunie. Afară, popolnl am. început a-1 pregăti prin sate, prin trimiterea de comisari. Prin oraşe este încă mulţi io reacţionari. De am avea însă linişte şi nici un atac din afară, n-am mai avea nici o temere. Dar astăzi trebue să ştii că armie n-avem deloc. Armata noastră s-a demoralizat şi a perdut ele tot disciplina, îneît tot ce putem face cu clînsa e s-o stricăm. Bu ne este de folos nici înlăuntru, nici afară, căci arăt că nu vor a se bate. în ţeară asemenea, toţi zic să nu se 15: bată şi să căutării a ne.lupta cu puterea morală, şi reelamînd dreptul nostru. Oştirea neregulată, cu care am însărcinat pe Magheni, nu e incă formată. Magherii e. peste Olt pentru aceasta. A ne trage la munţi nu putem acum, nici nu ne-o lasă popolul din capitală, ci trebue sa stăm. aci, orce s-o în-tîmpla. Talat Effendi ne-a spus mereu că Poarta a recunoscut' constituţia 20 şi pe tine de agent, şi ne;dă cele mai mari şi frumoase nădejdii, .spuindu-ne că ruşii se trag din Moldova, aceea ce se adeverează după ştirile ce avem că au început a se trage spre Prut îndărăt. Sol iman- paşa şi Emin-Effendi cu ceilalţi au sosit la Busciue. Am trimes pe Voinescu II înainte-i. El astăzi ne scrie că, după ce n-a voit a-1 25 priimi la Busciuc ca om oficial, ci numai confidenţial, i-a dat bune nădejdi. Boi aci îi găteam lui Solîman paşa o intrare triumfală. în urmă Voinescu ne zise că Emin-Effendi i-a zis după aceea eă vor intra eu un corp însemnat de oştire, şi i-a cerut şi o presă pentru ca să tipărească proclamaţii româneşti. Boi i-am răspuns lui Voinescu ca să-i spuie că n-a găsit presă, iiegus-so torii refuzînd să meargă de temere ; că, de va voi, să se adresez© la guvern, cu toate că acesta n-are presă a lui. Că, în sfîrşit, el trebue să se declare de vine ca prieten sau ca inimic, de voeşte a recunoaşte dreptul nostru d-a ne da legi şi autonomia ţării sau nu, ca să ştim în ce poziţie ţeara şi guvernu au a fi unul către altul. Acum nu ştiu ce se va alege. Bădejdea noastră de 35 apărare e numai în oştirea din Transilvaniea, şi aceasta foarte slabă. Ţeara noastră n-are arme, n-are oştire, care s-a demoralizat cu totul. Serie-ne cum merge lucrurile p-acolo? Boi aci ne-om lupta cucuvîntul, cit vom putea. Bo trebue a perde însă nădejdea. D[umne]zeu veghiază asupra Bomâniei. Ţi-am trimes bani. Salutare şi frăţie, 40 X. Bălcescu Complimente multe 1a. m-me Ghica. [Adăugat de G. A. Rosetti, f. 8V] Întîi o îmbrăţişare şi apoi că eu singur am închis acestea la buhul consul englez. 45 Rosseti 80 M\ 48 CĂTRE ALEXAKDBISA FLORESCU Se scuză că nu i-a scris de multă vreme din cauza ,,mtimp larilor ţării”. Regretă că nu a fost alături de el ea să împărtăşească ,,mulţumirile şi nemulţănairile” Iui. Diverse. Bucureşti, 12 [/24] iulie 1848 Iubita mea prietenă, Mă gîndesc eu durere c-ă e atîta vreme de cînd nu-ţi putui seri. Ai aflat'întâmplările ţării noastre şi aceasta mă va escuza. înaintea revoluţiei, ocupat cu pregătirea ei, minam o viaţă rătăcită prin ţară şi foarte ocupată. 5 După revoluţie ocupările mi se mai înmulţiră, astfel cit nici de odihnă nu mi se alege. Nu ştiam încă unde te afli, căci, de atîta vreme nu priiini scrisori de la tine. Sînt încai sănătos. Lucrurile au început sa ne meargă mai bine. Am trecut aci prin mari fortuni făcute prin blestemaţii de reacţionari b Adesea m-am gîndit la tine în minutele de fericire, ca şi de nenoro- to cire. Am căit întîmplarea care te depărta de mine ca să nu împărtăşeşti şi tu frăţeşte mulţumirile şi nemulţămirile mele. Te doresc şi te-am dorit iubita mea mai mult decît poţi a-ţi. închipui. Aş dori să-mi scrii pe larg-ce faci? Cum trăeşti? De ai trebuinţă de bani, scrie-mi să caut a-ţi trimete ceea ce îţi sînt dator. Spune-mi cînd vii. Acum ia dă-mi voe să te judec. Tu, de ce nu mi-ai scris de- atîta vreme ? Pentru ce să te îndoeşti de mine f Aceasta nu ţi-o ert aşa lesne. Adio, Luţica mea. Scrie-mi te rog mai curînd şi mai mult,căci tu ai vreme îndelungată. 20 • ... Al tău frate, •, * 1. .. . A7. Bălcesc'U 49 CĂTRE ION GH1CA lafonnajii despre stările din tară: despre situaţia Guvernului provizoriu, fi cere să Intervină pe lingă turci pentru recunoaşterea constituţiei. Bucureşti, 18/30 iulie [1848] Iubite Ghica, Cu venirea Bîşcanuîui acolo, d-abia ana vreme ca să-ţi scriu vro cîteva rlnduri. Aicea sîntem liniştiţi de mai multe zile, ele cînd adecă ne--am întors în capitală iarăşi (3 iulie). Beacţionari sînt destui şi în toată 5 81 ţara, dar i-am cam speriat cu vorba, deşi im în faptă. Popolnl îl eîştigâm din zi în zi mai mult. Negustorimea toată din Bucureşti este revoluţionară. Reacţionarii însă tot cam complotează. Nădăjdnesc acnm în venirea Ini Soliman paşa. Acesta mîine vine la Giurgiu de la Rnscinc. El ne asi- 5 gură că ne va fi în favor. Nădăjduim că nici oştiri turceşti nu vor veni în ţară. Ostile ruseşti se trag din Moldova. Nădăjduim că ne-o merge bine. Am dat afară legea alegerilor. Ţi-am trimes, sînt vro trei zile, bani şi scrisori. Lucrează cu activitate acolo, ca să dobîndim recunoaşterea constituţiei. Numai prin aceasta scăpăm revoluţiea şi biruim toată reaeţiea. L® Adio, iubite Ghica. Scrie-ne mai des. Salutare şi frăţie, N. Bălceseu De va avea trebuinţă Rîşcanul de ceva acolo, ajută-l. Complimente de la Tel şi Goleşti şi toţi ceilalţi. 50 CĂTRE GRIGORE GRĂDIŞTEAMU îi trimite o listă de sumele ee urmează să se adune pentru „Învăţătorul satului”; !1 înştiinţează despre intenţia sa de a dubla ziarul. [Bucureşti], 21 iulie [1848] Iubite Grădiştene, îţi trimit aci lista de sumele ce sînt a se mai aduna pentru FoaefaJ satelor 3. Ştii că prin decretul guvernului redacţiea aceştii foi este dată 5 mie, pentru propagandă, şi fiindcă doresc a o îndoi tr.ebue a se aduna cît mai curînd aceşti bani. Mulţi din aceştia sînt strînşi de la administraţii,, dupe cum am auzit 2. Salutare şi frăţie, A7. Bălceseu [Adresa:] Domnului D. Gr. Grădişteanu 51 CĂTRE RADU G0LESCU Despre unele ştiri din Constautinopol comunicate guvernului provizoriu de eătre I. Ghica. Politica de duplicitate a Porţii laţă de revoluţia română. Sprijinul dat cauzei româneşti de generalul Aupick, ambasadorul Franţei in Turcia. Despre dis~ cutiile din Constantinopol privitoare la unirea ţărilor române. Cere să trimită la Bucureşti, arestaţi, doi contrarevoluţionari. Bucureşti, 25 iulie 1848 Iubite Golescu3, Iată scrisoarea ce priimim de la Ghica astăzi. îţi copiez aci o parte dintrînsa ca pe cea mai interesantă. Ghica începe prin a ne arăta că deşi Divanul se angajase cu Busiea după cum ştii, dar pe supt mînă a dat instrncţii deosibite la paşii de la Dunăre. Ambasadorul englez, deşi nn-i place dimocraţiea dar tot ne-a ajutat. Le general Aupick, zice Ghica, a agi plus franchement et plus 6nergiquement, il avait d’ailleurs des instructions â notre egard qui lui prescrivaient de nous appuyer de tonte son iniluenee; aussi, je crois qu’il a ete paye de retour car je pense que sans la question valaque il aurrait eprouve un peu plus de difîicultes a etre reconnu. Je dois vous dire qu’en rdponse ă la note du gouvernement, dont je vous ai rendu compte dans ma deraiere depeche, la Porte a declare reconnaître le gouvernement franşais et vouloir entrer en relations officielles avec le general, en le priant en meme temps de ne pas insister sur la lixation immediate du jour de la presentation au Sultan, jusqu’â ce que certaines difficultes puissent etre aplanies. La Porte entendait ici la question roumaine. Ainsi, comme vous le pensez, M. le Ministre, Tinfluence du general Aupick s’est considera-blement acrue depuis cinq jours et la Porte se croit forte de Tappui de la Brance, d’un autre cote elle est enhardie par Tevacnation de la Moldavie par Ies troupes russes. Ainsi elle nous accorde une part de ce succes et meme quelques mernbres du conseil parlent avec contentement de la maniere franche et loyale dont nous avons agi dans le pays ainsi qn’ă Cons-tantinople. En un mot on est tres porte en notre faveur. C’est ă vous â savoir proîiter de cette bonne disposition et en tirer tout le parti possible. Je me suis permis d’entamer la question de la reunion des deux Principal tes, et j’ai trouve beaucoup de membres du Conseil passablement bien disposăs ă cet effet; on craint seulement de soulever une lutte de rivalite de docher qui pourrait s’elever entre nous au sujet de la capitale. J’ai tache de Ies persuader que Ies Yalaques ainsi que Ies Moldaves sont prets â sacrifier Bucarest et Iassi, ete. Sînt şi alte lucruri interesante pe care n-am vreme a vi le scrie. Toate ne merg bine. Ţineţi şi acolo bine. Să trăiască Constituţiea ! Iubite Golescu, voinţa guvernului este ca să ne trimeteţi d-acolo aci, supt arest, pe Kiru Harasiadi şi pe Grigore Gurălargă ; şi să facă o dojana administratorului d-acolo, de ce a recunoscut pe st ar o stea grecesc d-acolo, de vreme ce ministru dinlăuntru niciodată nu l-a cunoscut. Salutare şi frăţie, A. Bălcescu 52 CĂTRE A. G. GOLESCU Despre stările din ţară. Discuţiile Goleştilor eu Suiehnan paşa privind modificarea constituţiei. Punctele a căror modificare o eer turcii. Hotărîrea guvernului de acere Porţii aprobarea constituţiei modificată. Opunerea sa. Articolele modificate. Despre intrigile lui C. A. Rosetli şi I. Brătianu. Diferite. 5 10 15 20 25 30 35 40 83 [Giurgiu. 5/17 august 1848] Iubite Alecule, . Sîn.t. la Giurgiu ca să. mă îmbarc astăzi împreună cu ceilalţi pentru Constantinopo] b Eu n-am multă încredere în trataţiea ce va mai urma 5 a se face la Constantinopol, căci cauza noastră s-a compromis tare d-aci, şi iată cum. în faţa turcilor pîn-acum eşise 'Eliad şi şi Şt. Goîeştii, care au lucrat rău şi foarte comprometător. Eliad s-a speriat aşa de mult de turci, cit a mers pînă să roage pe secretarul lui Bobinau paşa, ce venise Ia Bucureşti, ca să-şi facă pomană să nu-1 lege şi să nii-1 trimită la Oostaa-io tinopol, că are copii sărmani ş.e.l. Goleşti, fără să aibă misie, întîlnindu-se cu Suleiman paşa, ont faii bon marehe de constituţie, asigurîndu-3 că con-stitutiea se va modifica asfel precum o cer turcii, adecă în cele cinci articole principale : 1 Votul universal; lo 2 Domnul ce ei cere a fi pe viaţă; ; 3 Garda naţională; . ■ . 4 Chestia monastirelor şi •' i u ■ . •••'->•. \ * o Presa să fie mărginită. ; ' „Uite, zice ÎL Gol eseu, turcii ne priiinesc constitiiţiea, numai Oneste 20 punte să modifice care nu sînt nimic”. în urma acestora se.adună sfatul, hotărăşte comisiea care trebue să meargă şi o instrucţie pînă unde Se poate merge cu concesiile. A doua zi, ÎL Golescu merge la Giurgiu şi se ia la vorbă cu Suleiman paşa şi îi spune, concesiile’,care av.şiri. de. .gîM, a face, concesii care, după cum ti-am mai spus, nu. era’batantetă şe.făce 25 îndată, clar era aşăzate numai ca o instrucţie pînă unde comisarii M poată merge în trataţiile lor, Guvernul se adună atunci şi după pix>piihel*ea: Goleşti! or modifică constitiiţiea în sensul hotărît prin instrucţie şi.o cere'modificată de la Poartă. Eu m-am opus laftoate aceste urmări, am arătat că constituţiea n-o putem moclifia fără voinţa popolului,t că chiar clupex-um 30 ne zice Ghica de la Constantinonob noi trebue să ţinem bine, că trebuia a se lăsa comisiea d-a trata; că acum mu mai 'putem trata cum; ar' fi trebuit, de vreme ce prin greşale s-a compromis trataţiea şi rola comisiei este numai ca să ducă petiţiea Locotenenţii la Poartă. Am vrut să mă scap d-această însărcinare, dar nu s-a-putut din 35 cauza monastirilor şi altora pe care numai eu puteam să le dezbat acolo 2. îţi însemnez aci articolele cum sînt modificate. 2. L’egalite de tous Ies citoyens de vânt la loi. 4. Une assemblee generale composee de reprâsentants nommes par tous Ies citoyens sachant lire et ecrire et par consecpient jouissant de la 40 eapacite recpiise pour lux eroice de ce clroit. 3. Un chef de l’Etat responsable, appartenant â la relîgion dominante et eln parmi tous Ies citoyens jouissant de droits politiques. 8. La liberte de la presse limitee par une loi quî sera votee par PAssemblee Generale en declarant la personne ele S.M. le Sultan sacree 45 et inviolable. 11. Une milice communale composee de propirietaireş,.. commergants, industriels, avec l’ădjonction des eapacite et ciont le- nonibre ■ nâcessaire 84 an service ele ebaque jonr sera fixe ulterieurement par FAssemblee Generale. Un memoire special eclakera la Sublime Porte sur Forganisation de cette milice communale. 12. L’emancipation des monasteres sonmis. Un memoire partieulier, servant a etablir la 16gitimite et Furgence de cette reforme, sera presente 5 a la Sublime Porte par la commission, en menageant, bien entendn, ce qui peut, selon tonte justice, revenir anx monasteres des Saints-Lienx. Tu vezi dar ce greşeli se fac p-aci. Eri am venit la Giurgiu şi paşa n-a priimit ca să declarăm că domnul va fi pe vreme scurtă şi a zis că să pledăm cauza aceasta la Constan- io tinopol, de vreme ce printr-însa să sminteşte Tractatul de la AdrianopoL Ne vom sili dar s-o cîştigăm acolo. Ce faci tn acolo ? . Scrie-ne la Constantinopoi şi caută a te întoarce cît mai curînd, căci eşti trebuincios. 15 ...Aici acnm an început intrigele. Eoset şi I. Brătiann s-an făcnt tribuni şi aranghează mereu publicul în Cînipui libertăţii, făcînd feliuri de necuviinţe. Este de trebuinţă ca să fii aci pentru Adunarea constituantă. N-aş vrea să lipseşti tocmai cînd va fi a se alege domnul. Grăbeşte dar de. sfîrşaşte ceva acolo şi te întoarce. 20 Salutare şi frăţie, A. Băleescu 53 CĂTRE I OM GHICA ll înştiinţează eă an sosit Ia Cor stan tinopol şi că slut imit fi ţi la jaşa care l-a însoţit. [ConstantinopoL 10/22 august 1848] 11 ceasuri Iubite GMca, Sosirăm aci acum. Eu putem trage la otelul unde eşti, căci paşa ce ne-a însoţit ne-a poftit a merge la dînsul pînă mîine, cînd ni se va da 5 o locuinţă. Adresul nostru este : Bcmce Capusu Hasseriilann Başinăa, Raib Bffenăi. Sîntem în oraşul turcesc. Caută dar să ne vezi astăzi. Salutare şi 'frăţie, A. Băleescic [Adresa:] Mqnsieur Mr. Ion Ghika Hdtel d’Angleterre 85 5 10 15 20 25 30 35 40 54 CĂTBE CRISTIAN TE LL Despre unele măsuri militare necesare pentru apărarea revoluţiei. Cere a se da Iui Magheru „putere mare şi estraordinară”. Despre atitudinea turcilor. îndemnuri la curaj şi hotărîre „Agitaţi mereu popoiui .. [Constantinopol, sfirşitul lui august 1848J1 Iubite Tel, După scrisorile lui Ghica şi Golescu vei fi aflat starea cauzei noastre aci pîn-acum. De nu s-o schimba, apoi e cam grea, şi va cere din parte-ne multă stăruinţă şi curaj. Este neapărat ca să începeţi a vă găti ca să arătaţi oarecare semne de împotrivire, oarecare demonstraţii armate. Aşa o parte din trupele din Brăila, adecă cel puţin două roate, le poţi rădica ca să le concentrezi cu alte spre Buzău. Un corp de oştire şi volontirii din tineri să trimiteţi la Călugăreni. De la ostaşii ce se află pe la pichete, puteţi lua o parte din puşti, nefiind toate trebuincioase, şi să le daţi volontirilor. Obrăznicia ruşilor vine d-acolo căci a aflat ca noi nu voim să ne împotrivim, de aceea silesc pe turci a nu ne da nimic şi a aduce lucrurile în starea cea dintîi. Asfel s-a esprimat către noi Fuat paşa. îfoi le-am spus că chiar în interesul cauzei care ne este comună, ei singuri trebue să vrea ca noi să facem împotrivire, ca să o punem pe Poartă în poziţie să nu asculte la cererile ruşilor. Acest langaj veţi ţine şi d-stră turcilor. Le veţi protesta de dragostea d-stră către I. P., dar veţi zice că nu mai puteţi face nimic, de vreme ce destule concesii aţi făcut. * Daca Soliman paşa va afla gătirile d-stră, care trebue a le face mai prin secret, îi veţi spune că aţi înţeles că ruşii vor să vie în ţeară şi vreţi a-i bate. Aceea ce ne-a perdut pe noi a fost langajiul supus ce am ţinut şi protestaţiile noastre de paix ă tont prix, declarînd că în orice caz nu ne-am împotrivi. Scrie lui Magheru ca împreună cu Pleşoianu să ţie bine Banatul. Pînă e vreme daţi Magherului putere mare şi estraordinară, ca să poată a organiza Bomâniea mică după cum o va înţelege el, schimbînd pe toţi foncţionarii, carenu-i place şi arestuind pe toţi cîţi va socoti de cuvinţă. Puteţi seri, prin ]SF. Krezulescu, Murgului pentru oarecare ajutoare de la Banat. Fiţi siguri că numai un langaj mai statornic din partea d-stră, va birui pe turci, căci nici ei nu vor a se bate şi a-şi vărsa sîngele pentru plăcerea ruşilor, pe care îi urăsc mai mult decît noi. Treburile nu se poate să nu se încurce. Soliman paşa, fără îndoială, că îşi va da demisiea. Fuat paşa este un gentlemen afemeiat şi palavragiu, vezi să nu vă înşale, şi vorbiţi-i două-trei vorbe scurte, tăiate cu toporul. Aş dori ca numai cu tine să vorbiască, căci numai tu tai vorbele asfel. Eu nu crez că cauza noastră să se piarză. Datoriea noastră este însă a lucra cu tot chipul spre a o rnîntui. Pîn-acum am umblat cu binele, acum e vremea să schimbăm tonul. Adio, Salutare şi frăţie, A. Bălcescu 86 Agitaţi mereu popolul prin comisari, p-afară, şi prin tinerime, în oraş ; noi ne întoarcem în săptămîna viitoare. Pîn-atunci vom căuta a mai schimba ce om putea din reaoa stare a lucrurilor noastre aci. Voinescu scrie lui Ghica, pe cine din I. Bălăceanu sau Paleologix voeşie să-i trimită secretar. Ghica ar voi mai bine să-i trimiteţi pe Bală- & ceaun, de n-are altă treabă acolo şi voeşte. Ghica te roagă să nu arăţi Vomescului această preferinţă a lui, ca să nu supere pe Paleologul. fAdăngat de Ion Ghica:] Salutare şi frăţie că vine şi Fuad Effendi Ion Ghica 55 CĂTRE A AL I PAŞA Despre refuzul Porţii de a recunoaşte delegaţia românească venită în urma recomandării lui Suleiman paşa. Despre caracterul şi inevitabilitatea revoluţiei române. Despre schimbarea potrivnică survenită in atitudinea Porţii faţă de revoluţia din Ţara Românească. Despre eererile imposibile formulate de Fuad paşa. Despre consecinţele dezastruoase care pot decurge pentru Imperiul otoman din politica de oprimare armată a revoluţiei române. Cere ca delegaţia să fie sau primită peatru a expune oficial revendicările poporului român sau autorizată a se întoarce în ţară. [Constantinopol, sfîrşitul lui august 1848] Altesse1, Le refns inattendn de la Sublime Porte de reconnaître la depntation chargee par Son Excellence Snlevman Pacha de porter anx pieds dn trone imperial Ies dol^ances et Ies vceux dn penple valaqne, la sitnation fansse 5 qne nons cree ce refns, Ies interpretations malveillantes et mensongeres anxqnelles il donne lien et snrtont Ies eommnnications qni nons ont ete faites, il y a qnelqnes jonrs, par Son Excellence Fnad Effendi, de la part dn gonvernement imperial, nons mettent dans l’obligation de rompre le silence qne nons etions resolns de garder, jnsqn’ă ce qne la S. Porte ait io faifc connaître formellement ses intentions ă notre egard. Nons esp6rons qne Votre Altesse, appreciant la re serve dans laqnelle nons nons sorames renfermes jnsqn’ici, ne verra dans l’initiative qne nons prenons anjourd’hni, qnhme nonvelle marqne de deîerence envers la S. Porte, jointe an deşir Idgitime de sanvegarder Ies int6rets confids ă nos soios. 15 Nons prions Votre Altesse de vonloir bien remonter avec nons jns-qn’anx derniers jonrs, qni preeederent l’arrivee de Son Excellence Snîey-man Pacha dans Ies Principantds. D’un cote, nne rdvolntion nde de la veille, mais qni avait ddjă penetra profondement dans Ies masses, entreprise an nom des droits dternels 20 -de l’ordre moral et de rhnmanitd, op^ree par nne favenr speciale de la providence sans effnsion de sang, en vertn de la seule force qni dtait en elle, acceptdc â F origine par le Prin ce rdgnant, puls ddsertde par Ini sans qne cette ddsertion impliqnât nn ddsaven, et qni onvrait an pays, apres 87 la sanetion prealable de la Ooiir snzeraine, nn avenir indefini de'paix et de prosperite. Cette revolntion qn’il etait pent-etre anssi imposslble d’arreter dans son eonrs, qn’il anrait ete possible d?en retarder Fexplosîon, elle n’avait tonche â anenn des droits existants ; an dedans comme*au 5 deliors elle avait tont laisse debont, liommes et choses, liors ce qni s?etait affaisse de soi-meme, sons la pression legale des evenements et dn progres» D’nn autore cote, nn parti forme d’nne minorite presqne împercep-tible dans la nation, mais sontenn par nne grande pnissance etrangere, eiiiie-mie de tont progres et de tonte amelioration dans Fordre materiei comme 10 dans Fordre moral, sacrifiant Ies interets dn pays a ses vnes personnelles, comme ii opposait anx droits de la Conr snzeraine Ies pretentions de" la Oonr protectori ce, fnrienx de sa ehnte, et preţ â> tont ponr reconvrer ses privii eges. Un gonvernement qni, qnelle qne fnt son origine, ent ete legale par 15 cela seni qn’il avait ete necessaire; nn penpîe emu encore â la snrface, mais calme an fond, patient et fort; nne opposition prenant son point d?appni â Fetranger et eherchant par tons Ies moyens â compromettre ia canse qn’elle ayait refnse de servir; tel etait Petat politiqne de la Valachie, lors de Farrivee de S. E. Snîeyman Pacha comme commissaire dn gon-20 yernement imperial. Bien qu’il se rencontre parfois dans la yie des penples^ comme dans celle des individns, de ces neeessites, qni snspendent, ponr ainsi dire, le eonrs des formes legales, en ne laissant â nne nation d’antre alternative qne celle de perir on de se sanver elle-meme, bien qne, par conseqnent, 11 jrat sembler qxie le penple valaqne, dans. sa conduite, ne 25 se fnt point ecarte de la sonmission qn’il doit a la Snblime Porte, neanmoins S. E. Suleyman Paclia, croyant voir dans Finiţiative prise par la nation le 11 yuin, nne atteinte portee an droit de suzerainete de la Porte, exigea la dissolntion immediate dn gonvernement provisoire et, par le fait, aveo Fannulation de tons Ies actes posterieurs, la negation dn principe an nom 30 dnqnel avaient ete proclainees îes reformes ; e’etait beanconp exiger, et cependant, qneîqne penible qne fnt ce desaveu impose am pays dans la personne de ses representants, la volonte de la 8. Porte fnr obeie, comme elle continna â Fetre dans tontes îes mesnres subsequentes, qiPelIe jngea â propos de prendre ponr mainte-nir en meme temps son droit et la tran~ 35 qnilite dn pays. S. E. Suleyman Pacha pnt, des lors, apprecier Ie veritabîe caractere de cette revolntion qu’on s’etait efforce de Ini representer comme nn renver-sement de tont ordre social et politiqne, et ne tronvant qne de fidales vassanx de FEmpire dans cenx quril s’appretait â châtier comme des re-40 belles, il promit d’aider lui-meme â la libre manifestation des vcbux dn pays. Parmi Ies 22 articles qne Ie penple valaqne desirait voir devenir la base de sa nonvelle organisation, iî marqna Ini-meme Ies points sur lesqnels il pensait devoir reneontrer des objections de la part dn Divan imperial; îes snppressions on Ies modifications demandees furent aussitât 45 apportees â ces points et c’est alors qne S. E. Suleyman Pacha, connaissant Ies iîitentions jnstes et bienveiîlantes dont est anime S. M. le Sultan ponr tons Ies penples appeles â flenrir â Fombre de sorqtrâne, exprima le deşir qiPune depntation de cinq membres fnt choisie par la Lientenance Prin-, ciere ponr se rendre â Constantinople et sonmettre ă Ia sanetion de Sa 50 Hantesse Ie nonvean projet de reformes, tel qiFil venait d’etre modific par nn comrnnn accord. 88 C’est soiis de tels anspiees, Altesse, e’est sons Ia clemande et avec la garanţie femeile de Tenvoye extraordinaire de Ia S. Porte qne la depn-tation est pârtie potir Constantinople, confiante dans Ies assnrances qni lenr etaient donnees, non moins qne dans Ia justice de sa canse. Nons demandons pardon â Yotre Altesse de 1’avoir entretenne de ces details, m apparenee etrangers â Fobjet de cette reqnete. mais ces details etaient neeessaires ponr etablir le caractere de la depntation anssi bien qne ponr mesurer .exaetement Ia distance qni, dans le fait, si non dans le droit,; separe Ie depart de Bnch arest de Parrivee â Constantinople. ; Certes, nn parei! cliangement a lien de snrprendre, nons n’entendons pas parler ici des calomnies qne Ton dirige contre nons dans Pombre, et â la sonree desqnelles ii ne nons serait pas difficile non plus, nons le snpposons, qn?â Yotre Altesse, de remonter; qnand nons serons mis en' demenre de refnter ces calomnies, nons le ferons sans peine. Nons arri-vons de snite â la noiivelle donnee par Ies jonrnanx de Constantinople de Penvoi d*nn nonvean commissaire, â Bncharest, et â Tentretien, qne nons avons en avec ce commissaire, ainsi qn’anx commnnications verbal.es ' qn’il nons a faites an nom dn Gonvernement imperial. Ces commnnications penvent se resumer en pen de mots. ; 1.. La Porte refnse de reeonnaître â la depntation anenn caractere , legal et officiel. 2. Les garanties donnees par S. E. Snleyman Paclia n’engagent nnl-lement la S. Porte, laqnelle declare nnî et non avenn ce qni a ete Mt jnşqtdici dans Ia Prineipante. 3. En eonseqneBce il n?y a de salut â attendre ponr la Yalacliie qidâ la condition qne tonte trace ele la revolntion precedente sera effacee; qne la nation, desavonant elle-meme par nn acte solennel les prineipes qn’elîe a proclami.es et Ies cbangements interienrs qu’elle a introdnits an nom ele. ces prineipes, s’abandonnera â la. diseretion absolne de la Porte; enfin, qne la Lientenance Prindere, reconnne par Fenvoye de Sa Hantesse com-me le gonvernement legal de la Yalacliie se deci ar era, â la face dn pays et- de PEnrope, rebelie, nsnrpatri.ee, criminelle de lese-snzerainete. 4.  ces conditions et moyennant ces satisfactions accordees anx: pnissanees arbitres des destinees de Ic. Yalacliie, la Porte verra â intro-dnire elle-meme dans le pays îes aineliorations materielles qn’elle aura jngees elle-meme neeessaires. Certes, nons devons le repetor, ’ entre le langage qni nons Int tenn alors par S. E. Puad Effendi et les assnrances qni nons avalent ete donnees preeedemment par 8. E. Snleyman Paclia, iî y a nn abîme. Yotre Altesse nons permettra-t-elle de Ini dire qne nons rden fumes nullement etormAs. II etait evident ponr nons qne ce n’âtait point la Porte qni avait changd, qne netait les eirconstances poîitîqnes qni netaient plns les memes. C’est ponrqnoi faisant la part des temps et sans sortir de la reserve, dont elle nons donne Pexemple, nons eontirmerons de Ini terir le meme langage, qne nons Ini avons temi ă nne epoqne on nons etions lom de snpposer qn’ancnne consideration strângere pot entraver ses bonn.es dispositions â notre egard. Qne la Sublime Porte persiste dans son refus de reeonnaître la depn-tation valaqne, qne par Fenvoi d’nn nonveaii commissaire- dans la Prin-' cipante, envoi qni impliqne le des&ven formei de toixs les actes de son predecessenr, elle imprime â sa politiqne des oscillations qni seront nn 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50 89 sujet cPetonnement pour F Europe, en meme temps qu’une cause d’aîflie-tion pour Ies fideles vassaux de Fempire, qu’elle relâche ainsi Ies liens qiFils s’efîorcent de resserrer, c’est une mesure qu’il ne nous appartient pas de discuter et dont le Divan de Sa Hautesse n’a pas manque, sans doute, 5 de peser mdrement Ies consequences generales; que Yotre Altesse nous permette seulement de lui en montrer, en ce qui nous concerne particuliere-/-ment, Ies suites probables, infaillibles nxeme. Certes, il ne d^pendra pas du gouvernement qui dirige encore Ies afîaires en Yalachie que Ies nouvelles conditions, imposees par la Porte, ne soient consenties par la nation; io mais Yotre Altesse comprendra qu'il lui est impossible dans Ies eircons-tances aussi difiiciles d’engager sa responsabilite; oblige d’allier en lui la soumission du vassal et la fidelite â la cause du peuple, qui Fa elu, il rdussi-rait, peut-etre, â concilier deux interets qu’on cherche â desunir, s’il etait en son pouvoir de faire partager â tous ses convictions, en montrant la 15 situation telle qu’elle est en effet. Mais Yotre Altesse le sait, Ies consid^-rations politiques d*un ordre superieur arrivent dilficilement aux masses; la logique du peuple est basee sur Ies procdd^s vulgaires. Comment lui faire comprendre, par exemple, qu’une fois le principe de la suzerainete d© la Porte garanţi, comme il Fa ete par la ddchbance du gouvernement 20 provisoire et Facceptation pure et simple detoutesles conditions imposees par S. E. Suleyman Pacba, la S. Porte ne soit pas libre de tenir Ies engage-ments pris en son nom par son pldnipotentiaire ? Comment lui expliquer cette contradiction d’un Sultan equitable et magnanime, entre tous, qui împose le Tanzimat aux populations de FEmpire, Ies moins avancees dans 25 la civilisation, et qui laisse subsister, dans le pays qui a justement fait le plus de progres dans cette meme civilisation, un etat de choses dign© de la barbarie des premiers siecles, et dont on chercherait Vainement un autre exemple dans tout le reste de FEurope? Ce peuple etranger aux complications, parfois bizarres, de la politique, incapable de comprendre 30 que lâ ou est le droit ne soit pas aussi la force, surpris de trouver la Bussie pour juge dans une cause qu’il defere au tribunal de la Porte, rduni, pour ainsi dire, â son insu par ces bruits qui commencent â s’accrdditer dans le pays et dont il est facile de reconnaître Ies auteurs, a savoir que S. E. Suleyman Pacba a trompe Ies valaques, et que tandis qu’il Ies amusait 35 par des promesses qu’il savait d’avance ne devoir pas etre tenues, il donnait le temps aux troupes qu’il faisait venir des divers points de la Eoum^lie de se concent-rer sur Ies bords du Danube; ce peuple, disons-nous, rendu defiant â force de deceptions, verra un nouveau piege dans Ies dernieres esperances qu’on laisse entrevoir ; et qui sait a quels exces il peut se porter, 40 quand il se trouvera â la veille de voir reparaitre Fancien ordre de choses, non pas avec Ies adoucissements qu’on fait esperer, mais tel que Ies souve-nirs recents de la derniere Caîmacamie le lui font entrevoir, c’est-â-dire, plus terrible, plus inexorable, plus eorasant que par le passe? Admet-tons meme, par une bypotbese que nous voudrions etre une verite, que 45 ce flot, souleve par tant d’orages interieurs, s’apaisât tout â coup, et que Ie peuple valaque, etouffant ses murmures, iut preţ â cdder aux n6cessites des temps et des circonstances, Yotre Altesse eroit-elle que la Bussie se tiendrait pour gp.tipfo.ite dom denouement qui, tout en detruisant Finflu-ence Idgale de la Sublime Porte dans la Principaute, ajournerait Ies prdten-50 tions dont elle ne fait deja plus un mystere, et mettrait encore hors de son atteînte, du moins pour un temps, la province qu’eîîe croyait bien avoir «aisie ? II faudrait avoir oubli^ ses intrigues recentes h Galatz, ses tentati- 90 ves pour soulever Ies Grecs contre Ies Turcs, Ies efforts incroyables ou oile se consume pour exciter dans Ies Prineipaut^s des troubles qui 16gi-timent en apparence son intervention, en discreditant la cause qu’elle est T&solue â perdre; habile ă prendre tous Ies masques, elle pretera la main, s’iî le faut, â ce qu’elle affectera alors de nommer le parti naţional, comme s’il y avait d’autre parti naţional en Valachie qne celui qui confond sa cause avec celle de FEmpire ottoman, et se rapproche de lui davantage â niesure qu’il s’eloigne plus de la Eussie, et tentera par tous Ies moyens d’eperer un soulevement, dont la marche des troupes imperiales sur Bu-charest lacilitera l’explosion et qui, en definitive, tournera ă la ruine du pays et au detriment de la Cour suzeraine, au profit de la Cour protec-trie-e. 11 est une autre eventualite que nous ne ferons qu’indiquer â Votre Altesse, en laissant â sa haute sagesse le soin d’en calculer Ies chances; nous voulons parler de ce parti autrichien, qui, depuis quelque temps ■ddjâ, travaille sourdement le pays, et â qui Ies circonstances, comme celles dont nous parlons, offriraient des chances de reussite dont il pourrait etre tente de profiter. Tonte puissance suzeraine est par îâ raeme puissance protectrice ; l’une de ces deux choses est la condition necessaire de Fautre, si bien que lâ ou il n’y a plus de garanţie, le droit cesse. L’application ressort naturellement de ces principes; qui nous dit que le peuple valaque dans cet instant supreme ne la fera pas de lui-meme, et que, placd entre 1a Eussie, qui veut le perdre, et la Porte, qui ne peut le sauver, il ne se jettera pas dans Ies bras de FAutriche, qui certes ne lui refuserait pas Ies conditions et ies garanties d’independance qu’elle accorde aux peuples soumis â son empire. En faisant pressentir a Votre Altesse des eventualites qui, nous Fes-pdrons encore, ne se realiseront pas, mais qui, toutefois, sont dans Fordre des choses possibles, nous sommes assures qu’eile ne se meprendra pas ni sur le sens, ni sur Fintention de nos paroles. Votre Altesse sait, et nous n’hesitons pas â lui en donner de nouveauFassurance, que le gouvernement tont entier, et nous-memes en particulier, nous ferons tout ee qui ddpen-dra de nous, pour prevenir de la part du peuple valaque tonte resolution ddsesperee et delendre par toutes Ies voies pacifiques et îegales la suzerai-n.ete ottomane et la naţionalitd valaque contre le protectorat russe. Mais Votre Altesse sait aussi qu’il est des circonstances ou la volonte de l’hom-me est impuissant-e, et oii il doit laisser la main de Dieu diriger seule Ies 4v6nements. C’est en lui, puisque l’appui sur lequel nous etions en droit de compter nous fait defaut, c’est en lui et en la justice imperissable de notre cause que nous nous reposons. Par toutes ees considerations nous supplions Votre Altesse de revenii s’il est possible, sur une determination qui, mal interpretee par ceux qu’elle atteint, denaturee ă dessein par ceux dont elle sert, sans le vouloir, Ies projets, serait de nature â amener dans le pays des complications qu’il n’est ni dans la volonte, ni dans l’interet de la Sublime Porte de susciter ; ou ne retarderait peut-etre Fexplosion que pour la rendre plus terrible par la suite. Pour nous, en appelant la pensee de Votre Altesse sur Ies dangers de cette intervention armee, apres avoir proteste de notre soumis-sion persommUw a ax ordres de la S, Porte, nous croyons devoir clecliner d’avance, comme nous le faisons, tonte responsabilite dans Ies actes qui pouxraient suivre. Sons prions, en. meme temps, Votre Altesse que la depu-tation soit admise â s’acquitter de 1a mission pour laquelle elle est venne â Coiistantinople ou, dans le cas contraire, son sdjour ici 6tant desormais 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50 91 5 10 15 20 25 30 sans ol)jet? qii’il Ini soit permis de retonrner ă Bneharest, ponr remdre compte k şes commettants duresultat d5une mission, qii’il n?a pas ăâpeiidu d’elle de rendre plus heureuse. 56 CÂTEE A. G. GOLE S CU-' Despre Influenţa rusă la Constau ţinopol şi despre atitudinea turcilor potrivnică faţă de revoluţie. Despre lipsa de sprijin din partea Angliei şi Franţei. Perspectivele îngrijorătoare pentru revoluţia din ţară. Protestul delegaţiei române adresat Porţii. Despre eventuala schimbare a guvernului şi alegerea nuni locotenent sau domn. Şansele lui N. Goleseu. Constant in op ol, 4 septem[brie] 1848 Iubite Aîeeuîe, Eu-socotesc să plec astăzi spre a mă întoarce la Bucureşti. Ştii că Puad Effendi a plecat, că Soliman paşa şi Emin Effendi sînt dezavuaţi de Poartă şi chemaţi îndărăt. Poarta s-a arătat foarte slabă şi pricina este că n-a putut găsi un reazăm în Englitera şi Francea. Ambasadorul-englez7 la întrebarea ce i s-a făcut de Poartă asupra notei Ini Titov, a spus că el n-are instrucţii. Aupiek a povăţuit pe Poartă de bine. Par cînd s-a întrebat de poate făgădui sprijinul Francei la întâmplare de trebuinţă împotriva Busiei, a spus şi el că n-are instrneţii. Politica acum a Porţii, ca şi a noastră, este sa cîştigăm vreme pînă să vedem de putem fi rezămaţi de Fran-cia. Este în sfat aci o mare partidă în capul eăriea este Riza paşa, ministrul-resbomlui, care voeşte a se bate eu ruşii, numai ceva de ar fi sprijiniţi de' Francea. Aceasta este şi politica noastră A Besbeîul singur ne-ar scăpa de protectoratul rusesc. Almintrelea poziţie a noastră este rea. Perdem fără îndoială Constituţie-a de tot, căci muscalii n-ar suferi niciodată a ni se schimba Regulamentul, şi în starea de acum a lucrurilor. Poarta n-o refuza nimic obrăzniciei ruşilor. BeşicI paşa şi Aii paşa, în care aveam atîta- nădejde, s-a purtat mai rău deeît ministerial trecut. Ataeă-i tare prin jurna-’lnri, căci turcii sînt simţitori la aceasta. Fă ca jurnalurile să vorbească mult- de noi. Ambasadorii d-aci însuşi ne-a povăţuit s-o facem. Eoi am dat aci, la rninisterin, o protestaţie din partea deputăţiei împotriva celor din urmă măsuri ale Porţii. Poţi vedea această protestaţie la Czartoryski, căruia i se va trimite o copie. Caută să vezi pe Czartoryski, că îţi poate fi folositor. Spune-i complimente din parte-mi. Dă-ţi multă activitate, iubite Golescu,. căci soarta noastră e acolo. Bacă Francea ne va ajuta şi va sprijini Turciea, scăpăm, iar de nn, sîntem perdnţi. Fnad Effendi este iar să schimbe guvernul la Bucureşti şi să facă a se alege nn leitenant sau nn domn. Din toţi ai nostru văz că N. Golescu are mai multe şanse şi ini se pare că el o să se aleagă'. Eu-mi prea pare bine, căci în aceste împregiurări ar trebui un om cu un caracter mai tare. 92 57 ' • CĂTRE PAUL BATAItLABD ' Ii trimite o scrisoare pemtra A. G. Golescu şi-i eoma&ieâ o informaţie biWiopi-fleă. . • . Hermanstadt, 22 novembre 1848 ‘ r Le şoussigne se rappelant â l’aimable' souvenir de. Mj. Bataillard, le prie- de remettre :îe lettre ei-jointe â Mr. Alexandre Golesco, : - N. Balcesco- ■ ^ Pour M, Bataillard, ■ N Săcele se făgădui că va împuşca pe Bariţu. Ce este bine în Transilvaniea este că românii sînt în picioare şi la trebuinţă vom putea cu înlesnire a recruta oameni, spre a intra în ţeară. Sînt mai mulţi tineri care sînt în capul poporului şi s-au făcut vestiţi, cum. Iancul, Solomon şi alţii. Toate posturile însemnate sînt în mina românilor. Emigranţii noştri fac propagandă republicană şi antirusă. Transilvaniea se face cu totul ţeară românească. Laurianul şi proto[po]pul Papazoiul era să meargă la Yiena. Balacianul îmi dă zor să sfîrşesc. Aveam să-ţi scriu mai multe. Yina, e a lui. Multe complimente la m-me Ghika. Salutare şi frăţie, N. Bălcescu 93 62 CĂTRE A. G. GOLESCU Despre socoteala banilor primiţi de la Loeotenenţa domnească. Alte eliestii băneşti. îndemnuri ca o delegaţie română să plece la Viena. în contra unei petiţii de protest. Despre influenţa propagandei panslaviste ţariste asupra slavilor din Balcani. Despre o revoluţie apropiată in Balcani. Propaganda ţaristă în rîndul ţărănimii române din Ardeal şi Banat. Ştiri din ţară. Din nou chestiunea banilor ^publici. Trimite o scrisoare a lui Gauthier. Belgrade, 6 janvier 1849 Iubite Alecule, Astăzi priimii scrisoarea ta din 25 ale trecutei luni. Stan încă în Belgrade aşteptînd parale din ţară ca să poci continna călătoriea mea către Oostantinopol. Nădăjduesc că peste vro cinci zile să poci pleca. Pricinile care m-an făcnt a mă depărta din Transilvaniea şi a merge la Oostantinopol, ţi le-am arătat prin scrisoarea mea din urmă. Părerea mea este că soţii noştri mai bine ar fi să meargă la Oostantinopol. îîoi nn putem influinţa d-adreptul asupra Europei, decît prin Oostantinopol. Afară d-aceasta eu crez că în Oostantinopol yoi găsi la nevoe şi mijloace d-a subzista, mijloace care îmi lipsesc cu totul. îmi scrii că n-aveţi parale. Eu îţi voi trimite. Dupe cum toţi soţii noştri ştiu, din călătoriea mea la Oostantinopol a rămas la mine 440# care mi s-a lăsat în păstrarea mea de Locotenentă. Din aceştia 400# i-am lăsat în Bucureşti, la plecarea noastră d-acolo, şi 40# s-a cheltuit în călătoriea noastră. Am scris d-atunci mumă-mii ca să trimiţă banii la Semlin. 100# a şi venit în lipsa mea acolo, din care a Inat Pereţ 40# pe care te-am însărcinat să-i iei şi iată scrisei şi Ini Pereţ deosibit. Din acea sumă a mai luat frate-meu cel mic, cînd a fost silit să fugă în Transilvaniea, vro 60 #. Trei sute galbeni dar se află întregi şi îi aştept să sosească aci. Am scris mumă-mii, ca să caute, de va găsi, a se împrumuta, ca să-mi trimiţă mie ceva parale de cheltuială, cum şi să împlinească banii luaţi de frate-meu cel mic, ca să se întregească suma de 400# ce o ţiu la dispoziţiea Comitetului revoluţionar. Yăzînd întîrzierea banilor am scris mumă-mii că, daca n-o fi trimis banii pîn-acum aci, să-i trimiţă lui Ghica, la Cos-tantinopol. Voi, dar, de aveţi trebuinţă de bani, îmi veţi seri, cum şi unde să vă trimit, şi priimindu-i veţi îngriji a-mi trimite un recu, suseris de maiori-tatea Comitetului revoluţionar. în Transilvaniea am scris la direcţiea întocmită acolo că am la mine depozată această snmă, dar că o voi da numai dupe hotărîrea Comitetului revoluţionar. Pentru aceea am blamat pe Tel şi Eliad, că a depus banii ce le-a lăsat frate-men la acea direcţie. Ce e drept a doua zi ei i-a luat îndărăt, în mare parte, pe seamă-le, ca să meargă la Paris. Acela cine e mai vinovat într-aceasta e frate-men. Pentru ce să împarţă banii între Magheru, Eliad şi Tel ? Trebuia să-i depue pă cvitanţă la cineva şi să-i păstreze, pînă se vor aduna toţi soţii noştri, ca să-i dea în seama lor. Acum aceşti bani, cn care am fi putut mult face, s-a risipit şi el e răspunzăto-riu. Adecă nu el dar starea noastră, căci vistieria îi reclamă, de vreme ce el 5 io 15 20 25 30 35 99 i-a luat numai pe iscălitura lui. Eu i-am scris lui ca să vă dea acolo vouă banii ce a rămas la dînsul. Te rog să-l întîlneşti şi tu şi să-i vorbeşti. El trebue să înţeleagă că de vreme ce am fost atît de norociţi în această revoluţie, încît să nu ne poată imputa nimeni nici de ambiţie, nici de trădare, 5 nici de cea mai mică vină sau greşală, n-ar fi bine ca un Bălcescu să fie învinovăţit că a întrebuinţat în folosul lui, nişte bani publici, măcar deşi e singur răspunzătoriu şi poate şi platnic pentru dînşii. Dar să sf îrşim aceste. îmi scrii multe în scrisoarea ta. Multe ce se pot - face. Multe ce e peste putinţă. Aşa ar trebui ea la Viena să meargă unul clin voi, ele vreme io ce eu nu mă poci duce, neavînd mai cu seamă bani. Maiore’scu ar fi mai bine să meargă. Din partea Transilvaniei era să meargă Laurianu şi prot. Papazolu. Eu am scris mai de mult lui Alecu, vărul tău, ca să călătorească prin toate taberile române din Transilvaniea. lată că îi mai scrisei şi acuma şi îi trimiţ şi scrisoarea ta. 15 Ideea voastră d-a face o petiţie cu suseripţii e tare greşită, căci toţi emigraţii nu se urcă la mai mult de 300 inşi, şi în ţeară e peste putinţă a aduna suscrieri. Voi vă faceţi iluzii, împreună cu mulţi dup-acolo, asupra slavilor. Trăesc de trei luni intre dînşii şi am putut vedea cit sînt de ruso.-latri. Busiea a lucrat puternic prin propagandă. în primăvara viitoare, 20 ţi-o. spun de sigur, Bulgariea şi poate toată Turciea europeană se va revolta. Imperiu turc cade în vara viitoare de n-o va apuca înainte făcînd concesii populaţiei creştine şi de nu va deşărta ţările de ruşi, care sînt nădejdea şi reazămu! moral al slavilor. Aici, în Serbia, toată lumea vorbeşte de faţă asupra revoluţiei ce o să se facă în Bulgariea. Care oare va îi viitorul 25 nostru? Poarte rău daca Europa nu va'interveni în Orient. Populii slavi, care era mult aplecaţi către Eraneia, după revoluţia din fevruarie, s-a întors acum cu totul către ruşi. 30 Propaganda rusească s-a întins pînă şi în ţăranii români din Banat şi Transilvaniea. Un popă român din Săceîe se făgăduise că va împuşca pe Bariţ,. fiindcă se opusese ca să cheme pe ruşi în agiutor în Transilvaniea. Trebue însă a nădăjdui că catastrofa ce se pregăteşte în Orient va sili pe Europă a interveni. Din ţară n-am nuvele deoît de la 15 decemvrie. Arestuirile se urmă mereu. Mulţi din arestanţi a dat tachriruri de minune la comisiea ce îi 35 judecă-. Despre amnistiea de la Sf. Bicolae nu e sigur nimic. Aş dori, iubite Alecu, ca banii ce îţi voi trimite să fie întrebuinţaţi în folosul cauzei, iar nu pentru a ţine de cheltuială pe patrioţi. S-a risipit destui bani asfel, între care şi vio două mii galbeni ce rămăseseră la Calcuri. Dupe cum eu vă dau socoteală de cei de la mine sînt în drept ca să 40 ştiu şi de acei bani, ce s-a făcut. Eu nu voi trimite bani decît după o scrisoare a ta încredinţătoare, că vor fi întrebuinţaţi în folosul cauzei. îţi alătur aci o scrisoare a lui Gautliier. El voeşte să ştie ce s-a făcut Pabbe Isoire, Caută să te informezi de dînsul după adresul aceştii scrisori. El te poate mult sluji, că voeşte să lucreze pentru noi. 45 Scrie-mi la Constantinopol supt adresa : Conrad Albrecht. Eu voi pleca peste trei zile d-aci cu Bălăceaxra şi colonelul Zabloeki. Adio, iubite al meu. Multa frăţie la toţi cei ce mă iubesc. Al tău, V. Bălcescu W0 La eitoyeime Tinka te serre la nxain J. EHe me eharge encore ele te dire qirelle est tres blessee de ton mdiflerence. 63 CĂTRE A. G. GOLESCD Ştiri despre evenimentele din Serbia. Influenta politiei! ţariste paiislaviste. Despre acţiunea diplomaţiei franceze. Pericolele ee ameninţă „putredul Imperiu turc”. Atitudinea panslavă a slrbilor. Poziţia potrivnică a românilor faţă de tendinţele reacţionare ale panslavismului. Belgrade, 1/13 ianuarie 1849 Iubite Aleeule, Ţi-am scris mai alaltăeri, iată îţi scrin şi acum. Socotesc că nti-ţi pare rău să-ţi scriu mai' des. Aici se lucrează lucruri mari. Ţi-am spus în scrisoarea trecută că Imperiul turc e în mare primejdie, că ruşii îndeamnă pe slavi a se revolta. Astăzi îţi scriu spre a-ţi mai da detailuri. Sînt vro cîteva zile, a sosit aci un secretar a lui Duhamel, numit baron Eot. El a venit să îndemne pe prinţul d-aci ca să ajute răscoala Bulgariei şi a Bosniei. Eosiea va trece în Serbiea arme şi soldaţi învesmântaţi sîrbeşte şi serbii le va trece în Bulgariea şi Bosniea. Eosiea, spre a asigura pe Oaraghiorghe asupra tronului său din partea lui Mihail Milos, făgăduieşte că va da acestuia tronul Bulgariei. O parte sau şi toată Bosna se va întrupa cu Serbiea. Propunerile acestea lură mult combătute în sfatul miniştrilor d-aci de ministrul dinlăuntru, dar fură priimite de toţi ceilalţi. Peste puţin trebue să ne aşteptăm ca împărăţiea turcească să fie în foc. Consulul francez d-aci, ML Favre, este nepot al lui Odilon Barrot. EI pricepe bine chestiea naţionalităţilor. Are multă simpatie pentru naţiea română, dar crede însă de neapărat şi întocmirea unui imperiu slav de miazăzi. El speră că ar putea aduce pe aceşti slavi în partea Francei şi în contra Eusiei. Asfel lucrează toţi emisarii poloni aci, în capul cărora este Lenoir* Putredul Imperiu turc nu mai poate subzista decât făcînd mari concesii creştinilor, adecă txansformîndu-se mult. Voi să lucrez în Costantinopol în 'acest sens. Turcii perzîndu-ne, s-au perclut. Se află în Orient trei naţionalităţi ce se deosebea de elementul slav. Avea în mina lor multe elemente de putere şi mărire. în loc să se înţeleagă, săjse ajute, s-au asuprit una pe alta şi în anul acesta cîte trele au căzut. înţeleg pe unguri, români şi turci. Priviţi chestioana din acest punct de vedere în articolile şi memoa-rurile voastre acolo. Spuneţi că noi am vrut să punem o barieră influenţii ruseşti în Orient, să deosibim pe Eusiea de slavi de miazăzi şi să punem bariera, care să desparţă panslavismul în două părţi. Noi nu sîntem duşmani ai slavilor de miazăzi :ei numai al ruşilor, că lucrarea noastră era 5 io 15 20 25 30 35 101 5 10 5 10 15 20 chiar în interesul slavilor, care într-o zi se vor căi ca noi acum, de aplecările lor către ruşi. Că pe lingă dezvotarea şi' conservarea elementului slav şi român, noi vrem, pentru interesul Europei orientale, conservarea şi dezvoltarea elementului ture şi ungur. Consul [ul] francez, scrie muit şi în parte lui Odilon Barrot. Căutaţi şi voi să-l vedeţi şi să-l lămuriţi asupra lucrurilor d-aci. Scrieţi-mi des. Ce face Ubicini? Embrassez-le pour moi et dites lui que je lui porte beaucoup d’ amitie. Ce ai făcut cu toate ce ţi-am recomandat! Oercetat-ai de cărţi t Plăti tu-mi-ai datoriile ce am lăsat acolo? Salutare şi frăţie, N. Bălcescu 64 CĂTRE IOV GHICI Ştiri din Transilvania. Zvonuri despre unele succese maghiare. Despre însemnătatea principiului naţionalităţii. Rezervele sale faţă de acţiunea exilaţilor români din Paris. Despre greşeala sîrbilor de a accepta sprijin ţarist. Planurile ţariste în Balcani. Zvonuri despre dizolvarea alinatei lui Kossuth. Despre criza ministerului contrarevoluţionar austriac. Aprobă ideea unui guvern al emigraţiei. Despre incapacitatea celor trei foşti locotenenţi: 3Y. Golescu, Teii şi Eli-ade. Numele său conspirativ: Conrad Al beri. Belgrade, 21 ianuariu, 1849 Iubite Ghika, Am priimit eri scrisoarea ta din 10 ghenarie C îmi pare bine că apro-bezi hotărîrea mea d-a veni la Costantinopol. Mîine plec eu Bălăcianul la Triest, unde mă voi îmbarca pentru Costantinopol. Pricina de nu ţi-am scris din Transilvaniea nn a fost lenea mea, care e mare, dupe cum ştii, dar neştiinţa de te afli încă acolo, căci p-acolo eşise vorbe că ai fost silit să pleci. De la plecarea mea din Transilvaniea, n-am priimit încă nici o ştire. Se vede că comunicaţiile iar s-au tăiat. Se aude că ungurii, sau mai bine săcni, supt generalul Bem, ar fi făcut progrese şi că ar fi luat îndărăt Klausenburgul cum şi Kronstatul. într-o scrisoare din Viena se zice că românii din Transilvaniea şi Banat ar fi priimit de la împăratul dreptul d-a fi guvernaţi d-un voevod român. De o fi adevărat, apoi e uit mare pas al naţionalităţii noastre în aceste părţi. Pentru mine cbestiea naţionalităţii o pui mai presus de libertate. Pînă cînd un popol nu va esista ca naţie, n-are ce face cu libertatea. Libertatea se poate lesne redo-bîndi, cînd se va perde, iar naţionalitatea nu. De aceea eu crez că în poziţiea de acum a ţării noastre trebue să ţintim mai mult a păstra naţionalitatea noastră, atît de ameninţată, şi să cerem atîta libertate pe eît ne este neapărată pentru dezvoltarea naţionalităţii noastre. Mi-e teamă mult că prietenii noştri din Franciea să nu facă mari greşeli şi mai rău să ne vatăme decît să ne folosiască. N-am încredere deplină decît în Arăpilă, dar mă tem că, fiind singur, glasul lui va fi astupat de cei imprudenţi. Eu le-am scris de mai multe ori. Scrie-le asemenea. . Am văzut aci pe Lenoir. Mi-a plăcut mult. Dar socotesc că îşi face prea mari iluzii asupra slavilor, mai cu seamă în privinţa simpatiilor ruseşti. Slavii, după ideea mea, greşesc tare priimind ajutorul rusesc pentru răsturnarea ambelor imperii, a Turciei şi Austriei, căci nu e îndoială că ueolo ţinteşte slavismul. Aici se vorbeşte foarte mult despre o curîndă 5 revoluţie în Bulgariea şî Bosna. Generalul Duhamel a trimis aci, de eîteva zile, pe secretariul său “baron Grot, cu asemenea propuneri către prinţul d-aci. Busiea făgădueşte întruparea Bosnei cu Serviea, iar Bulgariea se va da lui Mib. Milos. Se vxede că aceste propuneri a ridicat îndoelile lui Caragheorghe şi l-a hotărît *0 :a lucra în acest sens. Imperiul turc va cădea fără îndoială, de nu va grăbi ~a face concesii populaţiilor creştine şi a goni pe ruşi din Principate. Astăzi aflai c-a mai sosit un trimes de la Bucureşti. Buşii îşi dau mare activitate. Din Ungariea se aude că armata lui Kossuth s-a împrăştiat mai toată şi se dă cu socoteală că el va căuta să fugă în Turciea, pe la Adacali *5 sau prin Serviea. Căderea ungurilor poate să aducă şi evacuaţia Principatelor de ruşi, căci însuşi Europa reacţionară, care a suferit ocupaţiea ^Principatelor, ca să poată ataca pe unguri la trebuinţă şi a susţine Imperiul austriac, va dori retragerea lor; cu atît mai mult că Austriea voeşte s, 25 Magyars sont â Panciova. Am uitat să-ţi spui că atît B ă 1 ă c e a n u cit şi M a îl o u, întîlnind îa Orşova mai mulţi r oman i, între care şi transilvăneni, le-a spus toate. Acum să-ţi dau oarecare ştire de ceea ce se trece în Banat. Puchner 30 cu vro 10 mii, acum vro trei zile, se afla la Orşova şi Mehadia. Spun ca armata lui e foarte demoralizată. Ungurii într-acea parte era la Caransebeş şi se întinseseră pînă la Teregova. Se zicea la Orşova, că Puchner aşteaptă ca să opereze intrarea ruşilor în Transilvaniea, care era să fie la 5 mai* Mai la centru Banatului, ungurii, după ce a intrat în Vîrşeţ, a bătut 35 pe Teoclorovitz mai alaltăieri şi spun că am intrat aseară în Panciova.. Mulţi d-aci se tem că vor veni şi aici. O luptă încă favoritoare pentru unguri a fost între ei şi Stratimiro-vitz şi Ohitziani. Peste puţine zile, ungurii mătură tot Banatul de oştirea împără-40 tească, care mai că nu mai esistă aci. O mare descurajiare e în popor, în Banat. II y a impuissance complete diez Ies sîaves, leur foree et leur mouvement naţional a dispăru depuis qu’ils combattent avec et pour PAutriche; ce deşt plus Fenthousiasme de Pannee passee. Este adevăr că din Banat a mers o deputăţie, cerînd ajutor la Diiha-45 mei, dar nu li s-a făgăduit. Se zice eă românii şi saşii din Transilvaniea au pactizat cu totul cu ungurii. Se zice că îa Panciova, pe dud se aştepta să vie ungurii, a fost o luptă cu pietre între orăşanii, ce era de partida lor, eu ceilalţi. Ungurii, pe unde merg, enrolează şi revoluţionează. Asfel, armata lot 50 acum se alcătuieşte mai mult de streini; pînă şi pe saşii din Transilvaniea i-a înrolat. Mai dăunăzi într-o luptă spun că s-a luat de oştirea împărătească cinci prizonieri, din care doi sîrbi, doi români şi un ungur. întrebîndu-i comendan- 124 tul că cum slujesc ei in-oştirea ungurească, împotriva fraţilor lor, ei au răspuns : „şlujim căci ungurii se bat pentru libertate * iar voi pentru împăratul”. Banul Jelacici se aştepta la Semlin. Spun că patriarhul se duce la Eszek înaintea lui, ca să se înţeleagă. Tot popolul acuză pe patriarhii ca îi vinde Austriei şi clăunăzi a fost o emeute la Semlim Se zice că: Jelacici, împotriva voinţei lui Welden, a lăsat armata împărătească şi, cu rămăşiţele armiei lui, s-a întors în ţeara sa. Spun că e foarte nemulţămit. Pozi-ţiea lui Mayerhofer şi intrigile lui pe lingă patriarhul a adus mare nemulţumire. Poziţiea sîrbilor e de jale. Urăsc şi pe maghiari şi pe austrieci, şi nu ştie ce să-şi facă capului. în sus, ungurii au trecut Baab şi Presburguî şi se află p^-aprdape de Yieha. Campaniea se va ’sfîrşi curînd, de nu va fi vro intervenţie streină. * Ministeriuî de la Yiena a cerut lui Dembinski, o armistiţie ie o lună; şi el le-a dat numai ele o zi, zieînd că iui va încheia nici o armistiţie alta decît la Yiena. într-un jurnal din Cracoviea se învederează că ruşii, în număr de 40 mii, întră în Galiţiea. Asemenea şi prusienii, în număr de 60 mii, se aşază pe hotarul lor. Ei vor să intervie în favorul Austriei, pretextând că maghiarii s-a unit cu polonezii şi că ei sînt amerinţaţi. ; , Nu mai este îndoială că toate guvernele din Europa s-a înţeles.ca să mfrîneze dorinţele naţiilor ce vor a se ridica şi a se constitua. Bem a făcut ea maghiarii săcni, români şi nemţii să fraternizeze între dînşii, în Iran-silvaniea. Spun că şi-a făcut un eaehet* unde sînt însemnate trei ţeri. unite, Ungariea, Poloniea şi Bomâniea. Ce zici d-acestea toate! El se află la Temesvar, pe care îl asedie, fără a îl fi luat încă. Toată . recrutaţiea ce nemţii din Banat şi Transilvaniea făcuse pentru oştirea lui Puchner a dat-o ei însuşi lui Bem. Aflai acuma că nu e adevărat că maghiarii a intrat în Panciova, dar sînt aproape. Ei se află în număr de vro 17 mii, supt Perczel. Oştirea împ[ărătească] din Banat, ce se află supt comanda lui Puchner, Teodore-vitz, Stratimirovitz şi Knicianin, se urcă la vro 27 mii, dar toate aceste 4 corpuri sînt despărţite, izolate, bătute îndeosebi şi foarte demoralizate. Bem, cum ţi-am zis, se află cu oştirea lui. spre Temesvar şi Caransebeş, şi Perczel din această parte. Acum să-ţi. vorbesc .d-altceva. .Aştept sosirea unui om ce. am la Panciova, ea să spue adevărul. Căutăm cai de cumpărat şi apoi cît mai curînd p 1 e c ă m. Mă aflu intr-o nerăbdare nespusă, pînă să văz această treabă sf ir sită. Am aflat aci, de la Gauthier, că mumă-mea mi-a trimes trei sute galbeni. Gîndesc că-i vei fi priimit. Ştii că din suma de 400 # ce era la mine, a luat Peretz Gligore 42#, pe care este dator a-i da el. Eu, din banii ce ini-a dat Marin la plecare, am rămas numai cu 100#. Ceilalţi s-a cheltuit în călătorie şi cu plata unor mici datorii din Ţarigrad şi:cumpărarea de arme şi cele trebuincioase de drum. ' ' Din aceşti 100 # am dat 22 # lui Metaxa, îmi rămîne dar 78 #, din care trebuie să cheltuiesc aci cel puţin vro 30 #, pentru a cumpăra’ un c a 1, care sînt foarte scumpi, cum şi h a i n e serbe de va fi ane-voinţă a m e r g e la ei. Prin urmare îmi va rămînea numai vro 50 # pentru călătoriea mea, traiul meu acolo şi deosibite strapaturi ce trebuie să am pe la Debreţin. Altmintrelea nu voi putea fi de nici un folos. De aceea am spus lui Bălăceau u, cum şi lui M a n u, care îmi cer bani, că nu le poci davCind vei avea mijloc şi vei putea a-mi mai trimite ceva bani, n-ar strica. 128 k 1» 15 20 25 30 35 40 45 50 Ţi-am scris cam multe şi poate le ştii şi mi toi* awa mult intere^ pentru tine ; o să ai încă, aneYoinţă ia decifrat. Trimite, te rog, lui Arăpi!ă,i la Paris, alfabetul cifrat ce îl am cu tine, căci n-am cum corespunde ca el E-ai uitat să îngrijeşti de dînsul şi să-i înlesneşti de la t u r c i ceva bani 5 de care are trebuinţă spre a trăi? Adio, B. Să-ţi spui un lucru, care te Ta face să rîzi. M on t i a trimis şi eî u n o m la P a n c i o y a, care se meargă la unguri să pnf-r io tească s ă Yie curînd să-l ia, e fricos. S[kender]r e zdrarăn ş i sînt mulţumit d e e 1, numai prea iubeşte a face propaga n lecat la Debreţin şi Pesta, unde va găsi guvernul unguresc. II va jeter dans la bălăuce des destins de la Hongrie, le poids de son epee italienne. După cele ce am înţeles din conversaţiea cu generalul Perczeî, ungurii acordează naţionalităţilor numai cam aceea ce le acordează şi Austriea. Adecă administraţie municipală cu exersiţul limbei lor, nu sînt încă sigur de li se acordă şi administraţie cum şi dietă provinţială. Dar încolo limba ungurească ca limbă a guvernului rigatului şi a dietei obşteşti. Ei reclamă integritatea Ungariei; altfel zicînd, nu confederaţie de deosibite naţionalităţi egale în toate, ci o Ungarie unită, tot cu predominaţiea limbei sau a elementului maghiar. Nu crez că aceasta va mulţămi pe slavi. E adevăr că acum slavii s-au învins, mais il ne suffit pas de conguerir, il faut pou-voir conserver. Apoi, de nu se vor mulţămi măcar o parte din cererile lor. Busiea şi Austriea lesne îi vor organiza şi pune din nou în picioare. Est© desigur aci că Eusiea va interveni. Aşteptăm manifestul Dietei maghiare pentru independinţă. Scrie-mi mă rog prin L[enoi]r la Belgrade, care mi-a făgăduit a găsi mijloace a-mi trimite scrisorile. Cînd vei putea, te rog să-mi mai trimiţi ceva parale. Fă bine de scrie la Paris, ca Magheru şi oficerii să vie încoaci. :!; Multe complimente la m-me Ghyca, pe care o rog a nu uita că mi-a iagăduit a-mi seri. Salutare şi frăţie, N. Bălcesom Dembinski e iu Galiţiea, unde a bătut pe nemţi şi a sculat pe poloni* Eu de la tine n-am priimit altă scrisoare decît cea trimisă prin Mânu. Am aflat aci că Bem a trimes un ungur, agent în Ţeara Bomânească. Mi s-a spus numele dar îl uitai. Crez că am făcut bine d-am venit aci şi că voi fi folositoriu. Mi se rupe inima cînd văz pe bravii unguri şi entuziasmul lor şi cînd gîndesc în ce apunere şî ce proastă rolă jucăm noi românii pîn-acum, II h’y a pas d’humiliation plus profondement sentie que celle qui bless© Pamour-propre naţional. înştiinţează pe Arăpiîă despre mine şi caută a te înţelege în toate cu dînsul. Aş dori mult, pentru binele ţerii noastre, ca noi trei să fim bine împreună şi strîns legaţi unul lingă altul. Trimite aceasta lui Arăpilă. Pe Puehner auz că l-a bătut Bem şi l-a gonit iarăşi în Ţeara Bomâ-nească. Am aflat de la unii agenţi poloni şi unguri, ce a fost prin ţeara noastră, că poporul e gata a se ridica: numai ciocoi mari şi mici sînt cu totul muscaliţi. Sileşte-te ca turcii să nu facă vro mişel ie cu acel protocol. Pentru noi crez că tot ce trebue să facem acum? este 'să ne silim a cîştiga vreme şi a nu lăsa pe turci a se învoi cu ruşi, dupe cum aceştia ar vrea acum, căci chestia Ungariei şi a Poloniei ne va favoriza. (Adresa f. 2V:J Monsieur, Monsieur Ion Ghyca, â Constantinopole 5 10 15 20 25 30 35 40 45 9-0.193 129 m CĂTRE A. G. GOLE SCU îi anunţă intilnirea sa cu generalul Perezel. Despre caracterul reacţionar al politicii pansiaviste din Balcani şi Justificarea noii sale atitudini faţă de orientarea conducătorilor slavilor de sud. Despre unele greşeli ale românilor din Transilvania. Despre ziarul „Espatrlatul” ai Iui Rolliae. Despre rolul armatei maghiare. Cere pe Magheru eu tinerimea şi ofiţerii români revoluţionari. Despre politica trădătoare a Austriei. Speranţe in poloni. Elogii pentru I. Ghiea. Despre semnificaţia naţională a alegerii ini C. Negri ea şef al emigraţiei şi atitudinea sa faţă de diversele critici îndreptate împotriva acestei propuneri.. Panciow, 12 mai 1849 Iubite Alecu, După 26 zile de călătorie şi dtrpe mai multe încercări d-a putea răzbr a trece la unguri prin Banat, în sfîrşit, am izbutit a Yeni la Paneiova iiMer 5 se află de trei zile generalul ungur Perezel, care m-a priinait tare bine.. Socotesc că mîine să plec spre Temeşvar, ca să întîlnesc pe generalul Bemr ce asedie acea cetate. într-una din scrisorile tale din urmă am văznt că îmi reproşezi răceala mea către slavi. Pricina acestii răceli ţi-am arătat-o de mnlt, prin mai io multe scrisori. Eu am simpatizat în anul trecut cu slăvii, pe eînd lupta lor nu avea alt caracter decît dorinţa d-a se emancipa de predominarea* maghiarilor, rămîind însă tot confederaţi cu dînşii. Dar din minutul eînd ei trădară mişcarea lor naţională, pentru ca să se facă sateliţii reacţiei despotice, din minutul cînd îi văzui gata a chema pe ruşi într-ajutor, nu mai 15 puteam simpatiza cu dînşii. Duhul moscovit al slavilor din Austriea, care-s-a întins şi între poporul român din Banat şi Transilvaniea, ţi l-am făcut cunoscut de astă iarnă. Este curios că agenţii- poloni care a lucrat at'ita ca să întoarcă pe slavi împotriva moscovitismului, tocmai' acum, eîneî văzură pe sîrbi eerînd formal intervenirea ruşilor, au cunoscut că s-a 20 muncit în zădar. Aceea ce eu le-am spus-o de sînt şase luni şi ei' nu vrea* să mă crează. Pentru aceea toată; emigraţiea polonă s-a dat. în partea ungurilor, îi ajută şi îi povăţuiesc a face concesii slavilor şi 'românilor. Trebue să ştii că muvementul slav s-a perdut de tot, nu d-acum, dar din minutul decînd eî au început a lucra de faţă împreună cu Austriea şi 25 pentru dînsa. El era puternic în anul trecut căci era curat naţional, clar acum s-a înecat cu totul în muvementul reacţionar al Austriei. îsu-ţi vorbesc nimic de mişcarea românilor din Ardeal. Ea mai n-a avut nimic-naţional. încai sîrbii se luptă supt stindardele lor, dar românii nici aiîtâr n-a avut. 30 Prefecţii sau generalii românilor, după cum am auzit, după ce au jefuit cît au găsit, cînd au văzut că vine Bem, s-atras ca să-şi scape banii. Membrii Comitetul pi român a făcut mari greşeli, dupe cum ţi-am arătat de astă iarnă. Ce este de făcut acum ? Trebue a da viaţă unui mu-vement român, dîndu-i o direcţie mai bună, mai înaltă. Acum, dup© 35 cum am înţeles, Bem a împăcat pe români, flatîndu-i mult. El are agent şi în Ţeara Românească. 130 Bolliac re-dijează la Hermanstad un jurnal român, numit Espairi-ătuh Am auzit că Bem a pus pe sigiîuî său Himgariea, Poloniea şi jRomânim unite. Nn mai este îndoială că guvernele din Enropa complotează împotriva dorinţei popoarelor şi că armata ungară acum este armata, care se luptă singură pentru libertate. Mi se rupe inima.văzînd ce frumoasă rolă joacă-acum ungurii., rivalii noştri, rolă care vream şi nădăjduiam-s-o jucăm noi, românii. încai măcar de am avea şi noi acnm o reprezentaţie, de ar iîlfîi rnaear nn singnr stindard român pe aceste eîmpuri de bătae, unde se hotărăşte soarta libertăţii în Enropa. Dar şi de aceasta desperez. Dacă emigraţii noştri n-ar fi alergat pe la Paris şi Con stantinepoî, nude se iă-enră de-i închise ca pe nişte copii, ar fi fost rămas aci, pnteam cn lesnire a întocmi o legioană română. ! Asf el, pe lingă aceea că ne mergea şi nonă numele, că-nu'ne temem d-a ne lnpta pentru libertate şi împotriva inşilor, pnteam a ne crea o oştire eu care la vreme să facem ceva îirţeară la noi. Afară d-aceea că învăţam şi niţică carte de resboi. Dar cn cine şi coi să vorbeşti d-aeestea? Generalii noştri cei vestiţi nn visează, d-alde astea, ei vor mimai domnii şi mărimi. Apoi mai sprijină asemenea oameni de nimic. Crez însă ca cu Magheru tot e ceva- de făcut. De aceea caută, te rog, a porni d-acolo pe Magheru cu toată- junimea moldo-română şi toţi of icerii noştri, aci. Eu voi căuta pe lingă Bem. şi guvernul maghiar, către care sînt bine reoomîndat de la' Constantinopol, să fac orice voi putea atît în favorul românilor d-aci, cit şi în-favorul ţărilor noastre. Toi căuta să dau viaţă propunerilor noastre de anul trecut. Austriea a trădat şi pe slavi şi pe români, nearinîndu-i şi espunîndu-i nearmaţi către unguri. Din nou aceştia Ies ont conquis, şi soarta lor atîrnă de la generozitatea şi politica lor. Toată speranţa noastră este în poloni, cu care smtem bine. Fără îndoială Poloniea se va, ridica, dupe cum a şi făcut. Galiţiea, apoi pricepi că acum e vremea şi pentru noi să nu stăm cu mîinile în sin. Am scris lui Ghica, cu care te rog să cauţi a fi bine,-că îl crez mai zdravăn şi mai sencer patriot decît toţi-ceilalţi,- ca să-ţi trimită una din cifrele ce am cu dînsul, ca să-ţi poci scrie orice. Aş fi dorit însă -să vii pe unde sînt eu. Destul [am] fost despărţiţi pentru nenorocire... * nicilor şi pagubă a ţerii. Agenţii unguri şi poloni ce a mers prin ţeara noastră mă asigură- că e gata. a se ridica. Ciocoi numai, mari şi mici, sînt cu totul muscă-liţi b . Nu ştiu ce s-a ales acolo cu propunerea ce v-am trimis d-a organiza emigraţiea. M-am silit ca în aceste momente critice să împac atît partidele dintre noi, eît şi pe noi cu moldovenii, şi pentru aceea am propus candidatura lui Negri. Nu mă îndoesc că mulţi .a cîrtit grozav împotriva mea, dar nu caut opiniea oamenilor, ei fac aceea ce conştiinţa mea îmi zice că e bine. Salutare şi frăţie, N. Bălceşcu Poţi să-mi scrii d-adreptu. sept numele meu sau acela de Felix Got-lieb, trixniţînd scrisorile lui Lenoir, la Belgrade. * Manuscrisul defect. 5 10 15 20 25 30 35 40 50 .131 83 CĂ THE’ IO i\ G H I C A Despre nemulţumirile pe eare i le provoacă întifzieriJe lui I. Bălăceanu şl ale altor tineri emigraţi români.' Succesele maghiarilor. Popularitatea lui Kossuth. Efectivele armatelor maghiare. Zvonuri despre intrarea armatelor ţariste în Silezia. Situaţia tai Banat şi retragerea oştilor austriece. Efectivele iui Bem şi Pernei Succesele lui DemMnski. .... Paiiciova, 14 mai [1849] ; ; ” no 7 ' Iubite Ghyca, : Iată astăzi a:.patra zi de cînd sînt aci, aşteptînd pe B ă lă ce an u 5 şi ceilalţi ca să vie.. .Cînd am plecat, am vrut să-i ian împreună cu mine şi mi-a zis că nu se pot găti aşa curînd, că n-avem timp de perdut nici un ceas. A rămas dar să plece peste două ceasuri. Le-am lăsat toată înlesnirea, le-am tocmit şi luntre, n-avea decît să se îmbarce. Bani avea fiecare cîte 20 pînă la 30# . Pentru ce n-a venit încă nu poci pricepe. Am trimes io d-acilea un om, care a venit cu noi pîn-aei, ca să-i aducă şi iată că tot n-au venit. Am anunţiat aci pe Ia avantposturi sosirea lor, ca să nn-i oprească. Se vede că nu prea au dorinţă. Eu nu-i mai poci aştepta şi plec peste două sau trei ceasuri. Aş pleca îndată, dar Skender are puţină treabă. Iată o grămadă de zile, care am perdut pentru tovarăşii mei. Mai mult de 14 15 zile pierdute degiaba, ca să aştept pe ceilalţi, cînd la Negotin, cînd Milano vetz, cînd aci. Are drept italianul cînd zice : „Meglior solo chemai accom-pagnato”. îmi pare rău că tînărul Magheru n-a venit. El mi-ar fi fost de folos în vreme ce ceilalţi îmi sînt numai o belea. Auz acum că Bem e la Orşova. Entuziasmul ungurilor este nespus. Lui Kossuth îi zic Dumnezeul 20 lor. Spun că la începutul resboiului ei n-aveau decît 15 mii ostaşi şi acum au 150 mii şi alţi 50 mii care încă nu sînt armaţi. Au fabrici bune de arme acum şi fac arme pentru polonezi! Fără îndoială că Poloniea toată are să se ridice. Se zice că o avantgardă rusească în număr de 8 mii a intrat în Sile-25 zia şi că alţi 32 mii vor veni ca să apere Yiena şi să opereze în contra ungurilor. Numai de atita nu se sperie ungurii, ci grija lor e că s-a răspîndit vorba că Eusia va trimite 300 mii împotrivă-le. Ei zic că nu vor emigra niciodată, ci se vor apăra în Carpaţi, de le va merge rău. E vremea ca şi turcii să se mişte acum. 30 Banatul e deşărtat de kaiserlichii. Generalul Perczel a plecat să ia Semlinul, unde sînt prea puţine trupe vrăjmaşe, numai patru batalioane şi două scadroane. Crez că s-or trage fără împotrivire. Soldaţii ca şi oficerii unguri sînt cei mai mulţi copii de la 16—20 ani, dar au entuziasm şi se bat bine. Generalul Perczel era avocat şi în şapte 35 luni a ajuns general. El este supt Bem, care e comandant peste Transil-vaniea şi Banat. Ya să zică, eă cu dînsul am de făcut. A ajuns seara şi n-am plecat din pricina lui Skinder. A rămas pe dimineaţa. Toate aceste zăbăvi mă supără grozav. 132 Generalii] Bem are mimai în Banat 30 mii oaste, afară din ce are în Transilvaniea. Perczel are 20 mii. Aicea în oraş a Tenit cn 7—10 mii. Dembinsii a intrat în Galiţea mimai cri 12 mii poloni şi a bătut pe ^chjick • în trei • rînduri. • 5 84 CĂTRE ION GHICA 'Despre discuţiile eu Bem despre formarea legiunii române. Înrolarea lui Bălă-eeanu şi a altor doi români în armata maghiară. Mişcările lui Puclmer. Despre protocolul de la Constau tinopol. Despre atitudinea rezervată a lui Bem fală de conflictul româno-maghiar. Admiterea lui Costieseu ea ofiţer de artilerie. Despre caracterul lui Bem. Sentimentele neprieteneşti ale acestuia faţă de €zai-kowski, Bj/strzanowski şi Skender. Lipsa de bani. Ştiri din ţară. • Aux bains de Mehadta, 8/20 mai [1849] no 8 Je. suis ici, moir cher ami, depuis avant-hier soir. Ici j’ai trouv6 Bem. : II m ’a dit qif ii ne peut faire la ] e g i o n, sans an torisation d n g o n v e r n e in e n t. Qne je elois, par conseqnent, a 11 e r ă D e- 5 b ret i n et qne si je reussis 1 ă, i 1 m e p r o m e t d e in. e faire a voi r en dix jours denx na i 1 Ie on meme plus oameni din prizonieri Ban recruţi r o m â n i . : Je pars donc arijourd’hui. Balace a n o a v e c Im denx a utr e s, ce sînt eu mine, j’ai 10 ofeterm qn’en attendant le succes de mon pro jet, să. între într-un b a t a 1 i o n r o m â n qne B e m forme maintenant. Yous savez que Puehner n’a. pas attendu l’armee hongroise â Orşova et qu’il est rentre en Yalacliie. II avait ponrtant 14 miile îiommes et 56 canoiis, trois fois plus que Ies îiongrois. Le general Bem a eixvoye faire 15 dire aux Turcs de Ies desarmer. J’ai appris ă Panciova, par le dernier Bulletin de C-zaiia, le p r -o t o c o l e qui a ete fait ă O o n s t a n t i n o p 1 e et qui m’a fait nne peine extreme. Le sultan nous a trăiri de nonveau et je crois qu’il contin.uera de le faire et que nous ne pouvons plus avoir aucune eohfîănce dans lui et Ies siens. Tonte notre a c ti o n txebn e acum 20 a f i sur 11 n g urii o r. Mă tern mult de orbirea acestora. Je tâclrerai pourtanţ de remplir mon devoir avec tonte Fhabilite et tonte l’activite, dont je serai capable, afin que ma conscience ne ine reproche rien. Adio, ”5 Al tău .prieten, B. Multe complimente la m-me Gliica. Eu n-am priimit altă scrisoare de la tine, decît cea adusă prin Ze~ linski (M.). 30 133 On ne croit pas ici que Ies russes interviennent en Hongrie. B e m este numai ostaş, şi zice că. im să ocupă cu p o 1 i t i c a* Cînd i-am zis qne je nFoflre pour la concili-ation des B o n m a i n s, mi-a zis eă are oaste şi tunuri. 5 Les evenements nons favoriseront en depit des hommes. Par ce petit mot de Balaciano voos voyez quhls ont change d’avis et ce qubls vont devenir. J*ai reussi â faire recevoir Costiesco, qui etait officier d’artillerie, avec le meme grade. Le general. Bem lui a demande d’offrir des preuves qiFiî est officier "et comme il n’avait rien avec lui, io pas meme un passeport, alors il a ete reebretm par Pagent pdîonais qui est lâ, yous ne feriez pas mal. 85 CĂTRE 1XJBWIK TADEUS B Y S T R Z O i\ O W S KI despre întâlnirea sa cu generalul Bem Ia Mehadia, care se afla în drum spre Timişoara. Regretă ea nu vor face împreună drumul pînă la Debreţin, unde urma să aibă întrevederi cu membrii guvernului revoluţionar provizoriu maghiar. Mehadia, le 20 Mai 1849 Monsteux le Gomte, ■ Je suis clepuis liier aux bains de Mehadia ou j’ai tronYe le general Bem. Le g[eneraFjl reitera ici deux ou trois jours encore et partira apres :po\w 'TemesYar. 5 II xh?a dit que yous auîiez mieux fait de yous rendre ă Debretzin de Yen ir ici, etantpfrusprcsd.ePanehoYa. Je pense qu’il yous ecrira aussi. Ă|uant â moi, comme ce que j’ai faire ici demande qu’aYant tont "j’aîhe a Debrezin preş du 'GouYernement, je pense partir demain. Je regrette beaucoup de ne pas pouYoir faire le Yoyage aYec yous. Mais outre que le 10 temps ;presse, je ne suis pas encore sur si yous yous deciderez â Yenir ici ou bien si yous iriez tout droit â Debrezin. Agreez, Monsieur 3o Comte, mes salutations empressees, Yotre tout uleYOue >s.erYÎ.teur., N. Bălcesm * fAdresa^] Monsieur -Monsieur, le Comte Bystronowski â Pancicva m CĂTRE ION GHICA Discuţiile cu Kossuth. Despre confederaţie şi legiunea română. Cere să vină Maghem, Teii şi ceilalţi exilaţi. Dîrzenia luptei românilor din Transilvania. Concesiile făcute românilor de către guvernul maghiar. Despre opiniile iui Kossuth. Teama conducătorilor maghiari de „rigatul Daciei”. Atacul maghiar de fa Abrud. Uciderea JUU Buteanu şi Dobra. Contraatacul lui Ian cu şi Axente. 135 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50 Debreţin, 17/29 mai Î849* Iubite, Qhica, no s Sînt ele trei zile aci. A dona zi dupe sosirea mea am avut o conferinţa de două ceasuri cu presidentul L. Kossutli. Am fost tare mulţămit de dînsul şi de priimirea ce mi-a făcut. Mi-a părut nu numai un om luminat şi foarte deosibit, clar încă, un homme de bien. ; Nu-ţi poci povesti în deamăruntul aceea ce am vorbit, căci timpul îmi lipseşte. Destul că. în ceea ce priveşte p e n o i intră cu totul în i d e-ea de o confederaţie, şi a priimit bucuros d - a forma ol e-g i o n ă. Mîine voi face o adresă către B-eiss Effendi, d-acir cerîndu-i f o r m a r e a n: n ui batalion inian t eri e, un..divizion cavalerie şi o jumătate baterie. Acum aceea ee mă în gr ij aste este că cuce voi i o r m a aceasta, căci pîn-acum nu am deeît â emigraţi. Nu ştiu daca ai scris la P a r i s ca M a g li e ru cum şi T e 1 şi toţi ceilalţi să vie aci, căci este de trebuinţă să avem e a pi în această oştire din emigraţi. Trimite-mi clar de unde ştii asemenea e m i~ g r a ţ i. Scrie-mi asemenea cu ademăruntul starea lucrurilor în Consta n~ tinopol. Eu aci a in fost prea eu r ez e r v ă. Je n’ai pas Pa i r d’aller a ii deva n t. Las ca s-o facă e i. Am zis lui K[ossuth] că nu voi ca să i n tr u a cu m în ţ e ar ă pentru revoluţie. L-aceasta s-a învoit şi el, zicînd că, de ar privi numai in t-eres ul lor, ar face-o ca să ocupe pemuscali acolo, dar că e mai bine a aştepta puţin. Dupe cum ţi-arn scris în cea din urmă scrisoare, lupta iar au început în Transilvaniea, clin nenorocire. Se vede că, eu toate că Bem dedese anine-ştie generală, dar învierşunarea acelor popoare, cum şi purtarea cea neomenoasă a comisarului trimes acolo, Csânyi, au adus pe români în desperare şi într-o încruntare aşa mare, îneît au făcut grozăvii; la Abrud mt omorît pe un deputat român Dragoş, trimes acolo de aci, spre a-i împă-eiui, au bătut şi i-au potopit un corp de 1 800 unguri, dupe cum zic, şi a luat şi 4 tunuri. Au bună poziţie la munţi şi sînt v r o 40 m i i, î n t r e* care 2 in i i regula ţj, şi toţi au p u ş t- i cu baionetă. I»n-cu e peste d i f. î in pare bine că românii ţ in b i n e5. căci vor dobîndi bune condiţii, căci ungurii sînt foarte îngrijaţi. ; Am văzut astăzi pe ministrul din afară şi a c e r u t î n t e r v e n-ţ i a mea. Comrne ilya defiance reciproque, v o r que n o i s ă slujim către români de garanţi a drepturilor ce E se v a ci a.. Aseminea şi S e r b i a pentru slav i. Yezi eă cu aceasta luăm; o p o z i-ţi e minunată aci. Le gouvernement paraît assez bien disposâ pour l&m Yalaques de la Transylvanie. II leur aceorde bien des choses et des clrofts. Tout ce qu’il veut, et c’est â quoi Ies Yalaques ne se sont jamai& opposes, â ce que je saciie, e’est que la langue diploinatique du pays soit la langue hongroise,, mais dans Ies affaires ale districtelor, cum şi în ale religiei, fiecare naţie să aibă limba sa. Asemenea guvernul doreşte â maintenir integritatea-rigatului. J’espere que l’arrangement est possible, quoique un peu diffi-cile â eause du fanatisme et de Fexcitation des deux parties.. 136 Presidentele îmi zicea : „Eu nu pricep pe românii clin Transilvanieă. Ei care, o mărturisesc, au suferit atîta în trecut de nobilimea ungară din Transilvaniea, ei care au suferit şi de Ia nemţi şi au tăcut, şi acum, cînd le-am dat libertate, se scoală împotriva noastră, se aliază cu nemţii şi ruşii, vrăjmaşii d-vstră. Eu aş fi înţeles să se scoale pentru independinţa 5» lor şi unirea cu Ţeara Românească, dar asta nu se arată a fi scopul lor. Asta ar fi încai o iclee pe care o înţeleg, deşi n-o poci acorda, nefiindu-mi ertat a demembra statul”. D-aci au venit vorba că ungurii ne prepun că am ţinti a face rigatul Daciei şi că am îndemnat pe români la răscoala, întemem-du-se pe o scrisoare a lui A. G. Golescu către Lauriani, prinsă de dînşii b 10 Ru am avut greotate a-i dovedi, si crez şi a-1 convinge, de nedreptatea pîrei ce ni se face că în loc d-a despărţi pe Transilvaniea de Ungariea, noi am vrut încă mai mult a o uni, şi încă a face mai mult pentru Ungariea. Că, în sfîrşit, că ideea de rigatul Daciei este născocită de ruşi, spre a băga neunirea şi vrajba între noi şi unguri. . 15. Iv [ossuth ] are mari planuri, dar îi trebuie puşti. Ar dori să capete de la s u 11 a n cu bună plat ă. I-am făgăduit că îţi voi seri ca să mijloceşti întru aceasta. îţi trimit această scrisoare prin agentul ce se trimite acolo şi cu care vei fi în relaţii. . ' 20 '-Adio, Salutare si :fraţie, B. întâmplarea reînceperii ostilităţilor între români şi unguri în Trans. au fost aşa, clupe cum auzii. Că capii rumânilor, împreunîndu-se în Abrud 25-ca să facă pace, şi pe cînd era să jure în biserică credinţă constituţiei Ungariei, an fost loviţi fără de veste şi prin- trădare der o ceată de unguri. Ianeu a scăpat la munţi, iar Butianu şi Dobrea au rămas, zicînd că nu vor să fugă, de vreme ce au făcut pace, şi luîndu-i ungurii i-au spmzurat. Aceasta au adus întărîtarea românilor supt Ianeu şi Axente şi prăpădenia 3©> Abrudului de dînşii. 87 CĂTRE KÂZMER BATTHYÂNY Cere autorizarea de a forma o legiune română care să lupte alături de magMari împotriva armatelor contrarevoluţionare. Debrezin, 30 mai 1849 no 1 Monsieur le Ministre, L’emigration roumaine de la Moldo-Valachie desirant, elle aussi, s’associer â eette lutte glorieuse que la Hongrie soutient avec tant de bra- 5 voure contre Ies ennemis de la liberte des peuples, m7a charge de prier 137 Tfaonorable goii vernement de la Hongrie ele lui permettre ele former mie legion composee des troupes de trois armees sous son drapeau naţional. Cette legion se mefctant en tont â la disposition de Ţhonorable G ou vernement hongrois, j’espere qu/il voudra bien se charger de son equipemexit, •;5 armement et de son entretien. En vous priant, M. le ministre, ele soumettre â Tlion. gouv. ia demancle qne j’ai rhonnenr de lui faire, j’ai l’faonneur, etc. j,[Adresa :j A. S. Ex. G.B.-M. des Aff Etr.1 88 CĂTRE'ION" GHICI r©aspro chestiunea e mfeieraţiei. Efectivele şi vitejia românilor răsculaţi. Despre înverşunarea luptelor dintre români şi maghiari. Despre eventualitatea unei îiitUniri cu Ianeu. Revendicările românilor. Neînţelegerile dintre conducătorii maghiari şi generalii poloni. Discuţiile cu Batthyâuy. Despre legiunea română. Cere să-i trimită arme. Diferite. Debreţin, 3 iunie 1849 no 10 Iubite, ' Ai Yăzut iirin epistola no. 9, de la 29 ale trecutei, ce ţi-ani trimis-o 5 prin Andrâssy «(vezi alăturata listă de numiri pe care o vei adăoga la ceia!altă făcută de noi acolo) care vine a g*e rt aîUiiga r i i la C o n-, - s tanti nopol, ceea ce s-a urmat pîn-atupci.T:Eu sînt foarte supărat că încă n-am scrisoare -de la tine. Neştiinţa în care sînt de ceea ce se petrece în Constantinopol mă paralizează în her a r e a io mea aci. Nu ştiu de trebue a 1 u a angajement e anume, sau a face tractat pentru un fel de confederaţie pentru ţ e a r a n o s t r ă. Am auzit că s u 11 a n u 1 ne-au t rada t iarăşi şi că Ş t i r-b e i s-a numit dom n. Am auzit încă că în B u c u r e ş t i s-a făcut o revoluţie. Tu ar li trebuit să-mi dai instru c ţii 1 ă m u-15 r i t e de ceea ce trebue să fac. Aici ideea că Ungariea nu poate trăi decît prin confederaţia românilor din T r a n s i 1 v a-n i e a şi a s 1 a v i 1 o r, este foarte mult răspîndită. Dar g u v e r n u nu vrea încă aceasta, dar zice mult că vor face confederaţia cu Y alahia Mare şi Y a 1 a h i a Mică, cuMoldova şi eu L e fa i a. 20 Despre aceasta mi-a vorbit mult K o s s u t fa, B a 11 iani şi S z e m ere, şi că pentru ceilaltă vor face concesii şi asigurări pentru n a ţ i o n a 1 i-t a t e a fiecărui. Aci toţi cei drepţi zic că românii au mare drept, dar că au făcut rău de au unit cauz a 1 o r cu austriac i. I a n c u şi M o 1 d o v a n spun că a u ca la 50 m i i, armaţi cu p u ş t i şi 25 tunuri, au o f 1 c e r i cu dînşii şi a u bă t u t în aceste zile d e două ori pe unguri. Bem s-a dus acum în c o n t r a lor: în cea din urină dată a p e r i t mai mult de 1 000 d i n u n g u r i. J38 Xi e g i o a n a de Ia Tiena s-a stins cu totul. Ian cu poartă num ele poetic de Crai n 1 m unţilor. Fanatismul şi învierşunarea *e mare. Ei dau groază mare în unguri; au o tactică şi comandă deosibită. Spun că îi aud strigînd din munţi : „Împingeţi pe u n-g 11 r i la vale, măi’'. Nu ştiu daca se au d eo sebit de austriaci. 5 Aş clori-o mult. Dupe cum aş dori să 111 ai bată o dată pe unguri, •căci eu aceasta s-ar înlesni tractatul ce 3 u c r 11 acum. întru aceasta, iată ce am făcut. Am cerut de la deputăţie să-mi arate ce au cerut românii. Mi-a dat ei acest proiect, ce în copie •alătur aci; zic că cu aceste puţine se mulţumeşte r om anii. iq .Am dat-o ieri la Battiani. I - a m zis: Vedeţi ca românii, acordă vouă ambele principe ce voiţi: Integritatea regatului şi limba voastră de diplomaţie; celelalte să le daţi. Vezi dar că din partea românilor cererea nu e mare. Acesta se va alege la P e s t a u n de guvernu maghiar şi e u plecă m nume. 15 Aceste pretenţii reciproce mi se par mie nişte sîcîituri curate, căci cu democraţiea, majoritatea Dietei Ungariei va fi r o m â n i şi slavi şi -că anevoinţile reciproce va sili pe toţi a priimi a trăi în confederaţie. Ce este de făcut acum, este aîmpăcini oricum pe români cu ung u'r i, spre a-i opune către muscali. Şi fiindcă r o m ani 20 e 11 ung u r i, spre a-i opune către muscali. Şi fiindcă r o-m ân i i şi I a n c u n-ar voi a depune Ies puşti, cu ideea de n a ţ 1 o n a 1 i t a t e să caut a arunca toată această gloată în Va 1 a h i a Mare şi M o 1 d o v a c o n tra muscalilo r. Această idee crede că, cu toată anevoinţa sa, tot s-ar putea executa, dacă u n- 25 ■ g 11 r i i şi guvernu in a g h i a r ar fi cu minte. Altmintrelea v o r îi p er duţi. Dacă guvernu maghiar mă va asculta, atunci e u şi cu.deputăţia vommerge 1 a I a n c 11 şi v o 111 căuta a -1 c 0.11 v i n g e. Mi-e teamă c-o fi tîrziu. En am zis la guvernu m a-ţg li iar să caute a f a c e o ar mişti ţie cu românii deocam- 30 -data, pînă a se î n ţ e 1 e g e. E rău numai că dieta s-a prorogat pîna la 2 iulie. Guvernul asemenea se mută la Pesta. Mulţi c r i t i c ă aceasta. G.b r g e v a fost aci şi a căutat a o p r i, dar g u v e r n u m â g h i a r se teme poate ca muscalii din Galiţia sau şi r o m â n i i clin T r ansilvaniea să nu vie aci (Am uitat să-ţi zic că I a n c u se 35 milă spre A b r 11 d şi Moldovanu în B â n f f y h u 11 y a d). Gorgey e foarte ambiţios şi presomtuos, deşi se arată mult republican.. El a băgat intrigă între 1 e h i şi 11 n g u r 1. Demabinski s-a supărat că nu-i dau voe să meargă în Ga 1 i. ţ i e a, şi a dat demisia. Vysoski s-a pus în locul 40 1111 Dembinski au scris la V y s o s k i care au scris ieri la g u v e r-n 11 m a g h i a r că 25 m i i muscali a 11 trecut din G a 1 i ţ i e a, -p e 1 a Duci a s, şi 10 p e la S o 1 n o c, încoace. Aceasta a cl a t g roazâ în ungur i, care se tem d e m 11 s c a 1 i şi nu credea c ă v o r veni. 45 Slovacii ţine cu unguri, dar numai fiindcă legioana 1 e h i 1 o r a ga r an t i s a t că unguri le vor da n a ţ i o 11 a lila, te. S z e m e r e m-a rugat eri ca să scriu la a g e 11 ţ i ai noştri la L o n--d.r-a şi la Paris, „unde zice, ştiu că sînteţi mult iubiţi”, ca să ;.a pere şi să ajute şi pe u 11 g u r i. 139 Cum vezi tu. eu joc aci rola de protector. Agissez eu consequence Armata e foarte supărată că Dembinski s-a tras. Bisceanowski n-a sosit încă aci, de care hui pare rău, căci m-aş* fi ajutat-mult cu cimsul. 5 Battiani ţi-a scris ţie prin Andrassi, precum şi lui Czaika. ţ Să nu te. superi căci ţi-am scris Prince, fiindcă am făcut-o pentru că aci sînt ungurii, şi mai cu seama Battiani, aristo-democrati. Dar să şti că altădată n-oi face-o. Yezi.însa să nu mă dai de ruşine, căci o împrejurare lungă de spus m-a îndemnat la aceasta, io Eu am scris lui Battiani că la Constantinopol tu şi Czaika puteţi mult şi că Andrassi să caute a fi bine cu voi. De aceea voi căuta a-! influeiiţa mult, căci lupta va ţine mult aci, căci Ungariea are mai mult de 200. mii ostaşi zdraveni şi mult entuziaşti. Pentru legioană iată cum stăm. Eu am dat a doua zi, după ce ţi-am 15 scris, alăturata în copie supt no. 1 adresă la ministru. A doua zi a venit acesta la mine şi mi-a zis eă cererea mea e priimită întocmai, dar puşti nu au. Eu i-am zis să-mi dea măcar vreo două sute, ca să fac deocamdată măcar o companie, care va sluji de novau, şi cînd ei ori noi vom căpăta puşti, vom complecta legioana, că de voi găsi eu puşti, să le plătească 20 guvernul. Aşa ne-arn învoit. Cît pentru celelalte condiţii ale tractatului, vom avea întocmai ca legioana lehilor, adică foarte bune; între care e aceasta ca la sfîrşitul resbelulni să ne dea atîţi ostaşi cl-ai lor ajutor cît va fi al nostru, cum şi cîte şase tunuri de o brigadă. Yoi umbla a scoate soldaţi şi oameni cu puşti din Yalahia Mare şi Mică, dar toată nădejdea 25 mea este ca tu să faci a mi se trimite la Orşova măcar 2 sau 3 mii puşti,, care se vor plăti de guvern. Dar acestea trebue să vie anume pentru mine. ca să poată guvernu a le lua pe seama lor, căci guvernu are nevoe spre a arma ca la 50 mii recruţi. Aici am element mare între rumâni şi de aş avea puşti multe şi un bun general rumân, aş pune o armată cel puţin de 30 mii ţ. 30 căci rumânii, cînd au auzit că voi ridica un steag rumân, au zis eă foţi vor alerga să se bată supt el, iar supt al lui Szemere nu vor. Ca Archimed dar mă adresez la tine şi îţi cer aceste două lucruri, făgăduind ca dînşuî d-a răsturna cu aceste lumea. Caută clar a-mi trimite cît ni a i mul t e pu şt i. De am dobmcli 35 aceasta, apoi ar trebui să mijloceşti prin C z a i k a ca să capeţi un b u n general leah, şi de cei v e s t i ţ i, ca să-l punem în capul a r m atei noastre. Bine e să scrii la Pari s ca să vie aci toţi citi sînt ostaşi ai noştri. Eu n-o poci face căci n-am comunicaţie deschisă*. Bnpe cum vel vedea la copiea eu nr 2 a ministrului, tractatul p e a-40 t r u 1 e g i o n î 1 v o i f a e e 1 a Pesta. în scrisoarea mea către rn-me Ghyea, pe care mă rog să o mustri că nu şi-a ţinut făgăduiala ce mi-a dat, vei vedea ce am păţit eu Bolliac., Afară de aceea trebue să ştii că nu s-a mulţimit d-a ridica o contribuţie pe oraşe, ci voeşte a o face şi pe sate, şi a venit să ceară voe de la guvern 45 pentru o foae de sate. Eu nu prea eram de această părere, ca să nu ostenim aci pe oameni cu cererile. Dar n-am avut ce-i face. Astăzi a plecat îndărăt.. Ce e drept, jurnalul lui nu e rău, cu toate că e prea u n g u r e s c, şi, (lupe cum îmi spune, bagă multe numere în ţeară. I-am zis să se pne în eores-pondinţă cu tine prin mijlocul prin care eram să-ţi scriu şi eu de mergeam 50 în Trăsei] v a n i e a, adecă prin Bucureşti cu Paleologs, şi i-am dat cifra noastră cu acesta. Cată şi tu să-i scrii că îţi poate fi de folos, la-î cu binele, că aci l-am făcut de a înjurat pe E 1 i a d şi a zis că e de părerea noastră pentru Negri. 140 1 Boîliao este aşezat ia Braşov. Scrie-mi, mă rog, cît mai curînd şi, de nu eşti sigur că scrisoarea mă va găsi, trimite-mi -o cu un o m e x p r e s. îs tunai să-mi scrii lămurit despre toate cîte ţi-am scris. !i:r; Eu te ostenesc pe tine cu aşa lungi scrisori cifrate, dar îmi închipuiesc ■că şi tu ai puţină treabă ca mine şi prin urmare îţi dau de lucru. • Toţi cei ce a îost cu mine din ai noştri s-a dus la Sibii, unde mă aşteaptă. Skender numai e cu mine şi plecăm împreună inîme la Pesta. Salutare şi frăţie, ’B. Să-mi dai voe să-ţi fac comision de un moldovean, căci dosesc să am măcar unul de poftă în legion. 89 CĂ THE ION' GUI CA '-Despre Kosskut, Battkyăny, Szemere şi GSrgey. Despre lupta de clasă in Europa şi despre caracterul luptelor din Transilvania. Revendicările naţionale. Zvonuri despre o acţiune a lui Bena împotriva românilor. Discuţiile cu Batthy-any In privinţa legiunii şi altor chestiuni politice. Situaţia militară. Despre proiectul de pacificare. : Pesta, 6 iunie 1849 ■ Sînt d-aseară în Pesta. îsf-am putut a-ţi trimite scrisoarea de la Debreţin, Am plecat alaltăeri d-acolo şi am venit cu trăsură pînă. la Sol boc, d~aei cu drumul de fer pînă în Pesta. Kossuth a avut o priimire triumfală, atît pe drum, cit şi aici. Am fost martor la toate, căci am venit p-acelaşi 4min. Astăzi n-am putut avea întâlnire cu Battia.ni, căci ne-am dat vorbă pe mîine, joi, a. ne vedea. ît-am ce face, mi-e urît, şi de aceea îţi mai scriu cîte ceva, Kossuth are mare popula r it at e în p o p o r, dar tot are mulţi opozanţi care acum sînt cu minte ş i tac, Kossuth «B t e b un demago g, dar spun că are puţină capacitate d e o m de sta t. Se zice că îs y â r y şi alţii ce sînt cam opoziţie s e a r a t ă mai îavoritor cauzei n aţionalităţilor a celorlalte. Dar fiindcă acum au puţină influinţă, n-am vrut să-i văd, ca sa nu mă compromit la guvernu maghiar. TJn român trehue a avea multă circon s[p]e c ţ i e a c i, căci ungurii au defianţă de noi, mai cu seamă citi au în cap c ă lucrăm pentru împărăţia noastră. în 8 zile cît am şezut în Debreţin, am văzut numai pe Kossuth, Battiani şi igzemer e. Acesta, după Kossuth, eeel mai p o p u la r. Gen e-Talii unguri merg cam ponciş cu guvernu maghiar şi eu cei lehi. Gorgey este jronăeur şi au făcut mari mi- 5 10 5 10 15 20 141 şelii lui Bembinshi. Pere zel asemenea n-a vrut să rămtep supt comanda Ini Bem şi an dat. demisie. Sînt sigur e& sfîrşindn-se r ă s b o 1111 v o r începe a căuta să răstornepc Kossuth, dar acum nu cred. 5 Scrie-mi ce nădăjdueşti de la sultan; va face resboi sau de nu, atunci să c ă u t ă m a n e m intui singuri, c u m v o m putea,, c ă c i. cînd am zis lui K o s s n t h că n o i nu voim a face acum revoluţie, ci a m a i aştepta, a zis ş i el că socoteşte aşa, adăugind : „M i e m i-a r fi lesne a arunca pe Perczel în Talahia» no Mare, casă ocup pe muscal acolo şi să-l opresc aven i aci, dar s-ar prăpădi Y a 1 a h i a Mare”. Dar impregiurările r ă s b o i u 1 u i şi invazia muscalilor în Transilvania,, cum şi revoluţia L e h i e i ne pot da ocazie favorabilă. .Atunci eu sînt de idee d-a nu ne opri, chiar daca* 15 sultanu s-ar împotrivi. Se zice? căaustriacii ar fi bătut pe unguri de curind? la Edimburg. Df* la T r a n s i I v a n i e a nu mai ştiu nimic. Tu poţi afla ceva-despre acestea mai bine de la B o 11 i a c, cu care să te pui în cores-20 pondinţă. Ştiu că nu-1 faci haz şi ai euvînt. Asemenea sînt şi eu, dar cred că oamenii politici nu trebue să aibă patimi şi trebue a se povăţui numai de calcului raţiei şi a trage folos din oricine. Eu, aci la unguri, mă ţiu mîndru, n u pre arat ci nădăjduesc n u m a i. 1 a e i, şi fac mare caz de buna în ţ el e g e r o 25 a noastră c u s uita n u, şi aceasta ea să n-am aer de supl ia n t şr: să nu 1 e d'a u;; n a s. ; Sînt tare sănătos şi ce e mai mult, mă simţ mai puternic şi mai cu activitate decît altădată. Eu cred că în viitor partidele care s-or s f î ş i a în T r a n--30 silva ni e a . v o r fi ale naţionalităţilor. Ungurii chiar se vor împărţi între dînşii, unii ţ i i n d pentru naţionalitat e a. a unei naţii, dupe cum s-a si făcut din anul trecut, şi alţii pentru alta... Cela donnera ă ce pavs un caractere particuîier. Ce ne sera pas eomme en Europe Iu tte des ci a s s e s, mais des n a 11 o n s, pînă vor ajunge 35 la o adevărată conf e d e r a ţ i e, cu toate că şi aceasta e de îndoit',,, de va fi cu putinţă-, privind dorinţele de unitate naţională ce românii şi s 1 a vii visează a face cu fraţii lor din Turci a şi care sînt foarte răspîndite. Dans le monde moral, eomme dans le moiido physique rien ne se fait par saut. Les nations devraient tâcher 40 d’o b t e n i r leur affranchissement e n c o m m u n et apres sbccuper de leur affranchissement pârtiei. 11 n’y a pas â dire que ungurii e şi material şi moral mai înainte decît românii şi slavii. De lâ une preponderanee tonte natu> relle, mais qui ne peut d u r e r et ne d o i t pas. Mă rog să faci c u n o 45 cu t, ceea ce f a c aci şi îţi s c r i u, lui G o 1 e s c u îl egru. Eu am zis şi zic la u n g u r i : Le differend între voi şi români v i e n t de îâ. Vous dites : Transiîvaniea şi Banatul e notre pays, car nous Tavons conquis autreiois; e i zic sînt ale noastre căci sîntem stăpînii cei vechi şi acum nu mai £0 vrem aficonquis. Sîntem 3milioane şi voi 4 cel mult, dar nu tocmai, şi vrem să fim naţie. V- a u propus astă vară unir e frăţească şi condiţii modeste pentru aceasta prin mai mulţi de- p ii t; a ţ i din Transilvaniea şi Bana t, şi i-aţi nesoco ti t ;■ şi v o i a ţ i z i s c ă dreptul de naţionalitate cu sabie se î a. A u f o s t dar nevoiţi a face aceasta şi fiind slabi şi nearmaţi, a u d e ajutor şi p u ş t i unde au putut găsi; d-aei au venit fireşte alianţa c u A u s trie a. Yous Ies avez provoques e t m e p r i s e s, -5* parce que vous saviez qrrils sont f a i b 1 e s, et ils ont du tâclier d?e tr e p u t e r n i c i. Acum iată ce trebue a face etc. etc. Trebue în orice chip şi cu orice jertfă a se împăciui naţiile, căci almintreiea ele vor fi pentru Ungariea, precum Poloniea şi Irlanda sînt pentru Eusiea şi Englitera, şi nmscovitismu le va înhăţa curînd sau mai tîrziu. Libertatea individuală ionii e d e s t u 1. Les nations v o r libertate naţională. Ung u r i i spune că a u la 200 mii armat ă, dar crez eă n u au m a i mu l t d e 120. Adecă 91 b a t a 1 i o a n e şi 17 r e g i m e n t e de c a v a 1 e r i e, care f a c e 108 mi i + 4 mii, legioana, a 1 e li i 1 o r. Afară de garda naţională care are puţine 15 pil şt i. Aci mă mai opresc, căci sînt ostenit şi crez că şi tu te-ai ostenit de-cifrînd, şi m-ai dat dracului pe mine şi depeşele mele de mai multe ori. La r o m â 11 j arii zis să socotească că din robi ce e r e a nu pot a g i 11 n g e deodată domn i, prin urmare trebue a rămmea lingă u n- 20 gnr i, chiar într-o poziţie puţin mai d e g i o s, şi că viitorul v a f i al lor ; că garanţia cea mai temeinică a naţio na 1 i-taţii 1 o r este în libertatea Valahiei Mari, Y a 1 a h i e i Mici şi'Moidovei, şi că aceasta nu se va dobîncli decît prin ajutorul ungurilor. On doit slmposer des sacrifices dans le present pour des 25 avantageş dans Favenir. Aş vrea ca să păstrezi toate aceste scrisori. Ele ne pot fi trebuincioase mai tîrziu, c î n d p a t r i o ţin e- or acuz a c ă a m vrut s ă v i n-. d e m ţeara sau naţia 1 a u n g u r i, în contr a locotenentei. Moi je pense toujours ă mes ennemis politiques et je veux qu’ils me trouvent 30, tonjours arme et euirasse contre leuis attaques b Decifiînd, să păstrezi copiile cu originalul. Am auzit astăzi că B e in, care s-a dus la T ransiiva mi e a în c o n t r a românilo r, că au de gînd a împresura m 11 n ţ i i şi a le da foc şi prin gloate d e secui a s tir pi pe rumâni, dilpe 35. cum a făcut fără ispravă muscalii în contra cerchezilor. Daca resboin va lua un asemenea caracter de esterminaţie, apoi anevoe se va î m p ă c a. Aceasta m-a mâhnit şi m-a desperat. Sînt într-o poziţie e c li i v o c ă. Iubesc pe români şi mi-ar părea rău să se sting ă. Je sens qu’il est ndcessaire pour tous cenx qui aiment la liberte 49, de soutenir les Maghiares qui sont le seul peuple qui est arme et qui, en meme temps, combat contre la Bussie et ses aîlies, les despotes. Apoi pacea ce doresc, s e f a- c e din ce în ne mai anevoe. 8 iunie Astăzi am văzut pe B a 11 i a n i în pricina legioanei; n-am 45 sfîrşit încă tot din pricina arătată mai sus, dar socotesc a sfîrşi curînd. Am aflat la dînsuî Pressa din 22 mai, unde.am văzut protocolul încheiat acolo. El a zis că u n g u r i i ar fi p r i e t e ni cu turci şi totdeodată ■şi cu rumâni, cită vreme interesele ambelor naţii or fi asemenea., că despărţindu-se, ei pot rămînea. bine sau cu amîndoi, sau cu 50 1,43 unii sau cu alţii. Pe urmă a zis că. e i. sper mult în noi, şi că ar fi bine a 1 n c r a î m p r e n n ă, a tr a g e in confederaţi a noastră în contra Ars t r i e i pe Bosn a, Bii 1 g a r i a, A 1 b a n i a. înţeleşii! vorbelor Ini celor din sus era ea o asigurare că unguri nu ne o r lăsa pentru sulta n. Mi s-a plîns foarte ele Per czel că s-a amestecat în treaba lui, legînd relaţii cu slavii şi n u m i n d pe L e n o i r şi p e C z a i k a, a g e n ţ i ai u n g u r i 1 o r, cum şi de B isciano w s k i, căruia a seri s să vie aci. Acum văz că toată speranţa noastră e aci. Eu socot că şăderea ta î n C o n s t an t i-to no pol este de puţin folos şi prin urinare ai putea veni măcar pentru puţine zii e aci, Poţi veni cri mare înlesnire pe [la] AM din la Orşova, cu atît mai mult că este de mare trebuinţă s ă avem un om zdravăn; şi eu şă-ţi spun drept şi din fundul ini-mei, ţie Ghyco, ca unui bun prieten al meu, doresc s ă mor şi de aceea 15 sa merg să mă bat. Nu mă întreba pricina acestii hotărîri, căci n-o ştiu nici eu. Aoi aştepta însă aci şi liotărîrea ta, căci mai înainte de toate voi să fiu credincios îndatorirei ce aur luat cu tine. Eu ar trebui să nră duc în Transilvanie», spre a priveghi» formarea legioanei, dar nu ştiu ee voi face, atît că alte 20 trebi ar cere să f i u aci, .cît şi din 1 i p s a d e b a hi. Ti ai putea să-mi trimiţi o poli ţ ă prin A n dr a s s i. Eu trimit această scrisoare la Belgrad şi tu tot prin acest mijloc şă-ini scrii. Dupe cum mi-a spus astăzi B a 11 i a n i, muscalii nu vine încă aci. ?25 De vei veni aci, îngrijaşte mai întîi acolo d e puşti. Skender încă n-are b a n i acum şi îi ci a li eu, căci M o n t i 1-a înşelat şi nu i-a p I ă t i t. ceea ce era d a t o r. Al tău prieten, B. 30 Eu aş socoti că n-ar trebui să v i e aci mulţi din cei vestiţi c o m- patrioţi de la Paris, căci mai rău ne or încurca aci lucrarea. De poţi trimite pe frate meu Barbu aci, pentru legioană. Proiectul de lege s-a luat deguvernu m a g Ir i a r la cercetare. Cer oarecare modificaţii, dar m-oi sili să treacă aşa. 35 Cetăţile care se mai ţin de nemţi în Transilvaniea şi Banat sînt : Belgraclu, Arad şi Timişoara. Skender te roagă să spui lui Horvad să-i trimiţă peceţile la Belgrad© cum şi vro 4 fesuri. Tunes au fost trecut, se vede, căci a fost aci, şi e dus în misie, nu 40 l-am găsit noi. Ar trebui să grăbiţi cu organizarea emigraţiei, dupe cum hotărîsem la Costantinopole, 90 CĂTRE ION GHICA Despre înaintarea armatei contrarevoluţionare ţariste. Neînţelegerile dintre comandanţii maghiari. Situaţia grea a trupelor maghiare. Poziţia bună a româ- 144 -/fţiilor.'' Conflictul dintre conducătorii maghiari. Diferendul cu Bem. Chestiunea , legiunii române. Lipsa de arme. lutilnirea, cuBystrzanowski. Cere ea ajutor pe unul din fraţii Aleesandri. Lipsa de bani. Trimite foaia lui Bolliae. Despre apropiata apariţie a unui ziar in limba română. Despre proiectul guvernului maghiar de eoiicesii In privinţa naţionalităţilor, Pesta, 14 iunie 1849 no 11 Muscalii sînt la P r e s b u r g. Spun că numai vro 14 m i i. Gorgey a b ă t ut pe a u s t r i a c i la Gyo r. Bem, la propunerea d-a priimi a comanda e n chef armia, a răspuns că el 5 cunoaşte că Dem b i nski este mai b 11 n şi că voeşte a sluji supt dînsul. Ce Ta zice 1-aceasta Gorgey, care priimea a servi •supt .Bem, iar nu supt Dembinski! Bem n-are deloc confiinţă în G o r g e y, ci zice că numai Dembinski poate b a t e pe muscali. Bl zice : pîn-acuma aţi făcut numai v î n ă/t o a- ia t e, iar .nu r e s b oi. Perczel s-a bătut la Titel de Jelanie i,:. ST' u g e n t şi Puc h n e r şi s-a tras la V e r b âsz.Ungu-x i istau rău î n B a n a t, căci aceşti trei a n ca 1 a 35 m ii. -în Transilvaniea asemenea românii stau bine şi trebue m u 1 t-'ă o a st e, ca să-i b i r u e c u Bem. Din nenorocire g u v e r n u m a- 15 g h iar lucrează încet, ca g u v e r n u 1 nostru d i n timpul de re v o-luţie, -şi nu s-a g r ă b i t a face concesii la s 1 a v i şi români, lattiani mi-a spus că S z e m e r e lucrează întru aceasta o proclamaţi e.. Am fost eri şi astăzi, la dînsul, dar nu l-am putut vedea, fiind bolnav. Szemere ep rezidente al miniştrilor. m 22 iunie  doua zi dppe ce începusem scrisoarea aceasta a sosit aci P[aleoIogn] şi am-oprit-o ca să ţi-o trimiţ printr-însul. Aducătorul îţi va spune toate împregiurările d-aci şi cum stau lucrurile. . .Perczel a sosit aci, precum şi Biscianowsk i. Se găteşte o 25 opoziţie straşnică contra lui Gorge y. Mi s-a propus d-a lua şi eu parte şi d-a lucra într-aceste, dar am refuzat, căci voi să aştept şi să nu mă a m e s t e c în partide şi să-mi c o m p r omit poziţiea ■a ei, dupe cum crez că face Biscianowsk! şi ceilalţi. Atît voi face : voi sprijini ca din partea românilor, B epn să răixiîe în T r ansi î- 30 vani ea cu putere, unde poate face bine. îţi alătur aci o proclamaţie data de Bem, cînd s-a întors în Transilvaniea, în care înfruntă pe unguri şi.de care aceştiea s-a supărat foarte. Am pus pe un tînăr de a tradus-o din ungureşte, caută s-o pricepi, că limba română, in care a tradus-o, e cu totul ungarizata şi n-am avut vreme a o drege. 35 Kossutli a fost la Yârad, de s-a întîlnit cu Bem. Pricina ţi-o va spune P[aleologu]. Am primit aseară tocmai scrisoarea ta no. 5, iar celelalte 4 dinainte încă hu le-am văzut. Aceasta e singura scrisoare ce am luat de la tine de cînd am venit în Ungariea. 40 Be m apără mult pe românii din Transilvaniea şi Banat. Yoi vedea acum, daca îşi va ţine şi făgădniala ce mi-a dat d-a ne da oameni pentru legioană. 145 Pentru legioana asta a trebuit să trimit om mtr-acTins, ea să-mi acîiacU regulamentul eelii poloane din tabăra ei spre Galiţiea, şi aşa eăpătîndu-I eri mi-a zis Bathyâni să lac im proiect de convenţie,, care l-am şi făcut şi mîine îl duc. Fiindcă n-o să poci poate a-ţi trimite © copie dnpe dîîisul, 5 neavînd ocazie sigură ea aceasta, îţi voi însemna aci preliminarul şi concluzia. Sper că voi face pe Battyâni a-1 priimi asfel cum e scris. Tot ce trebue să sileşti a-mi trimite cît mai curînd este p u şti. Tfu voi c ă p ă t a de la dînşii vro 300. Pentru toate celelalte m-am îndoit ca tot v o 1 o n~ tirul care va aduce una a i se plăti cîte 16 florinţi argint. Pe acest preţ io dar (socotind însă şi transportu), poci a-mi trimite bune şi multe, căci face 48 sfanţihi una. Despre aceasta ţi-am scris în no 10. Despre aceasta pune-ti poalele în brîu, cum zicea strămoşii noştri, şi lucrează iute. în scrisoarea ta am găsit multe vederi minunate. Ani avut întîi idee-ca dintr-însa să trag materiea unui memoar, dar apoi din cuvîntu! însemnat 15 de tine ca s u 11 a n u să nu afle poate aceasta, (aceea ce nu e amevoe-aci), am socotit ca mai bine să citesc scrisoarea ta Iui Bat t ta ni şi: Szemere. Aceasta o voi şi face-o mîine. G o r g e y a fost deunăzi aci vro două zile.. Am căutat să-i văz; şi ne şi dedesem ceas de întîlnire în Buda, dar întîrziind el mult în Pesta 20 dupe treburi, eu, după ce l-am aşteptat vro trei ceasuri, m-am întors,, şi el îndată a plecat Ia oaste, şi aşa nu l-am văzut.. îmi pare rău, căci poate oamenii sînt nedrepţi către dînsul şi aş fi dorit a jîideca singur despre el. Din ce am şezut mai mult aci, m-am asigurat şi mai mult în opiniea 25 mea asupra oamenilor însemnaţi d-aci, şi care ţi-am însemnat-o în ctoosi-biteîefinele scrisori. îţi trimit vro eîteva numere din foaia lui Bolliac, elin eare un exemplar să trimiţi la Paris. Aicea se începe o foae română x. N-am vrnt să mă dau de faţă ca 30 redactor, dar voi căuta a o influinţa mult şi fără asta, cum şi a seri cîte-odată. O să caut a-ţi trimite no 1, ce trebue să fi eşit din tipar., B-i s~ cianowski a fost acum la mine şi m-a rugat să-i dau cererea ce am făcut eu pentru românii din Tran s ilvaniea şi Fa nat, casă ceară şi el aceea pentru slavi. Aceea ce am făcut. Aristocraţii u n~ 35 guri din T r a n s i 1 v a n i e a sînt împotrivitori straşnici, mai cu seamă art. 7 şi 10. P[aleologu] îţi poate povesti o dispută, ce am avut: cu mar mulţi dintr-înşii. Eu, cum ţi-am zis, doresc să mă batţ pentru aceea te rog să-mî trimiţi aci un ajutor, pe care să-l poci însărcina cu trebiîe aci, pî'nă cîndi 40 oi face eu ehief la bătae. Doresc să fie un om de înţeles şi înţelegător.. De s-ar putea unul din Alecsanclri, Basile sau lan cu, cel dinţii mai bine,, cel de-al doilea ar fi bine să-i dau o companie în legioană. îmi pare rău că n-am pe nimeni acum supt mină ca să las aci, căci va fi neapărat ca eu să mă duc chiar acum în Transilvaniea, pentru a priveghea organ i-45 zarea legioanei. Cînd ai li putut tu a veni pentru eîteva zile, n-ar fi fost rău, cu atît mai mult că te doresc tare. Aş dori şi pe cocoana d-le. Dar sînt supărat pe d-ei, căci nu mi-a scris deloc. Mă rog s-o pedepseşti straşnic, şi aceasta lăsînd-o acolo şi viind tu singur încoaci. De mai nădăj-dueşti ceva încă, atunci rămîi acolo. 50 în nişte gazete am văzut că Englitera cere a se desfiinţa convenţia de la Balta Liman. Nu ştiu de e adevărat. Scrie-mi.. Scrisorile să mi fe trimiţi prin Bathyâni. 146 Basile ar fi bun, că l-aşi pune să facă curte la una-două din damele ee au influinţă şi aşa am merge bine, căci din nenorocire eu sînt tare ffOrUeJw în această materie. Banii am sfîrşit, dar socotesc că e de prisos a-mi mai trimite, de se -va face legioana. Ar trebui însă ca tu să mijloceşti prin suseripţii a 5 aveann capităluş de care vom avea trebuinţă în alte ocazii şi pentru alte pricini. Bălăceann e în Transilvaniea, dar ceilalţi de care mă întreb nu ştiu ce s-a făcut. Despre frate-meu Barbu nu-mi scrii. Ţi-am scris să-l trimiţi aci, 19 adecă la Sibii. Scrie lui Aîecu, la Paris, de toate cele ce îţi scriu, că» eu nu-i poci seri. Oînd cifrezi mă rog s-o faci mai bine, adecă fără greşeli şi să deosi-beşti cuvintele. Scrie-mi mult, desluşit şi mai adesea. 15 Trebue să ştii că toţi 1 e h i i din legioana a lor, ce se află în Transilvaniea, sînt cu tot în favorul romă n i 1 o r d-acolo şi o mărturisesc de faţă chiar şi p-aci prin capitală. Semere încă nu a sfîrşit proiectul pentru concesiile ce vor a face 20 naţionalităţilor. Batfthyânv] mi-a zis eă, îndată., ce s-a sfîrşi, mi-1 va înfăţişa, ca să-l cercetăm şi să-l discutăm împreună. E adevăr că aci se lucrează foarte încet. Au moştenit gleich-ul nemţilor. 91 CĂTRE ION GUI CA Despre hotărfrea maghiarilor de a rezista. Neînţelegerile dintre comandanţii armatei. Situaţia militară. Propunerile de concesii ale guverna Ini maghiar. Scopurile revoluţiilor actuale: democraţie şi naţionalitate. Punctele principale ale proiectului său de paeifieare. Atitudinea guvernului maghiar faţă de o intervenţie a turcilor alături de Austria. Chestiunea legiunii române. Diferite. Pest, 13/25 juin 1849 no 12 Ţi-am scris alaîtăeri prin Paleoîogir Poate această scrisoare îţi va ajunge înainte, dar tot pentru aceasta nu poci reveni asupra celor ce ţi-am feeris acolo şi numai eontinuez acea seri soaie. Am cetit, dupe • cum ţi-am 5 scris, scrisoarea t a î u i B a tti a n i. Mi-nn zis că sînt hotărîţi la o luptă învierşunată şi că nu vor prii-mi nici o .condiţie sau tranzacţie. Kossuth s-au esprimat asemenea către B i s c i a n o v s k i, care s-a prezentat la dînsiil alaîtăeri. ..Bem s-a împăcat cu g u v e r n 11 m a g li 1 a r în conferinţa ce io a avut cu K o s s u t h, dar n-a priimit comanda în Bana t. L e h i i sînt p riviţi aci comme un mal necessaire. B e m ştii că dedese d e m i-8ia. Amnistiea, micşorarea preţului sării făcută de el, cum şi dorinţa d-a f i independent de Goi' g e y au fost pricina. Dembinski s-a .tras cu totul. Se aşteaptă aci. Starea militară şi poziţiea ambelor părţi 15- 147 3-a - însărcinat: Skender a o^ serie lui Oz a i ba, -• căci eu n-avusei vreme aciam-a:scrie mult.-Te mîn dar la scrisoarea-alăturată. Yei vedea că s t i m ■cam rău. în guyernu maghiar moliciune. ^eînvoire iii -g-e-* n e ia l i, neîmpăcare a n a ţ ion a l i t ă ţ i 1 o r. • ■ Generalul Guyon îmi zicea astăzi că cele - mai- multe batali o a n e nu,, sînt complecte.- D-abia a u c i t e 300—400. Şi în loc d-a i e completa fac altele nouă, P ii ş t i lipseşte. A u s t r i a c i şi mus c al i • ne- împresoară. După o aşteptare de douăzeci zile, astăzi am priimit de la Battiani alăturata notă despre concesiile ce cor a face io naţionalităţilor.• Cumttam scris dăunăzi, era vorba ca să discutăm împreună şi mîine mă voi duce la dînsul pentru aceasta. Cum poţi singur vedeay compar înd-o cu ceea ce ani cerut, nu-mă poate mulţămi, căci fără îndoială că cu aceasta im se vor împăca românii. Căci intr-însă nu se dă deeît aceea ce a.avut totdauna românii,.adecă limba în-biserici şi în şcoalele lor. Aceea 15 ce li se dă mai mult, este limba lor în comune. Dar nu se vorbeşte nimic : 1. De şcolile superioare (aceea ce a [a]vut pîn-acum); 2. Organizarea naţională a comitatelor, unde maioritatea sînt români; 3. ; De garda naţională românească ; 4. De despărţirea românilor în treburile religiei de sîrbi şi de mitro- •20 poli-ea. de-Strigoii • 5. De limba românească: în jurii; 6.. De naţionalitate mi pomeneşte nici un cuvînt. Apoi aceste era-.cererile cele principale. Cum să faci pe românii care are armele în mină şi căruia Au,strica prin constituţie i-a dat egalitate 2o naţională, administraţie şi .dieta provinţială şi legiuitoare, cum să-l faci cu aceste concesii a se mulţumi, a depune armele şi a ţine cu ungurii? Eu desperez despre aceasta. Yoi căuta mîine a le vorbi şi a le deschide ochii. Le-ana zis de mai multe ori : Les revolutions aetuellcs se sont faites pour deux principes : democraţie ei nationaliU. Ce fait nulle part ne s’esfc 30 montre avee tant de force qrden Hongrie. Yous devez compter avee lui dans Finteret de vetre salut dans le present et de votre securite dans Pavenir, ete. ete. De voi socoti de trebuinţă, voi face şi un mernoar. M-am silit şi raă silesc să fac tot ce voi putea, ea să n-avem mustrare de cuget eă nu ne-am făcut datoriea noastră, aducînd o împăcare atît de dorită 35 şi atît de trebuincioasă între români şi unguri. Proiectul meu, cum 1-anr'dat, crez că era bun. De o parte păstra tot aceea ee vrea ungurii a păstra mai mult, adecă integritatea ţării, limba lor diplomatică şi chiar şi centralizaţiea, ce ci o socotesc, cu greşală, de neapărată. Dintr-alta, românii dobîndea oarecare garanţii naţionale, bune 4o pentru dînşîi şi care i-ar fi îndestulat acum. Din nenorocire timpul grăbeşte; n-ai vreme a lumina oamenii sau a lucra asupra opiniei publice. Trebuiesc fapte grabnice. Şi asta e anevoe de dobîndit aci. Privesc viitorul cu multă îngrijire. Daca Ungariea va cădea, apoi noi 45 cădem cu totul şi pentru mult timp. Eu le-am zis adesea : in politică eu nu cred mult la simpatii, ci numai la interesuri, Yă mărturisesc dar că gonesc interesul naţiei mele, dar pe acela îl găsesc cu totul în al vostru, şi pentru aceea sînt eu totul pentru voi, şi doresc numai ca aşa să simţiţi şi voi. Asemenea că Ungariea are două căi, sau să fie aristocratică-monarşică şi 50 în legătură cu Au strica sau democratică şi unită laolaltă cu românii.. B a 11 i a n î ini-a spus că ambasadorul s u 11 a n u 1 u i la V i e n a a propus ca să dea şi el a j u t o r la a u s t r ia ci. De aceia Battiani 148 a scris lui A n dr a s s i, ea să-spue la s-.uItan* că=.de nu vor a le face a j u t o r sau a sta n e u t r i, apoi .un gurii vor căuta -.a nu avea trebuinţă de el, şi a-1 supăra în Val a e h i;a Ia re -f-..V:aJ a'ehia Mi că + M o 1 d, o v a. , • Sînt ostenit şi.nu-ţi poci seri mai multe. . . .5, . . Pentru legioan ă am dat actul aîaltăerj lui ;;Bat t i-a.n:i. Era şă-l .arate g u v e r n u. Iu i., maghiar şi să mă-.: înştiinţeze,, dar piuă astăzi nu mi-a făcut.nimic cunoscut:. U nguri-i- sînt ca tur cii, lucră încet. Bamlîmul şi aci domneşte. Mi-e teamă că s-o sfîrşi„lucrul,, cînd o fi prea tîr zi u. Crede însă că nu e.vina m,ea, că.nerăbdarea m-a 10 mistuit cu totul. . ... . ;.v Socotesc -că ar trebui să .mai aştepţi vro scrisoare de la mine., piuă să te mişti d-acolo, dupe cum îţi scrisesem.. Să-mi trimiţi însă pe cineva, n-ar strica, . -. ■ ... ... . : .•. ..Spune te rog, la.cocoana d-le, că mi-am făcut testamentul şi am lăsat isca sufletul acolo că o iert, căci nu mi-a scris dupe făgăduială. ; ■ . ' ■..■ ■ . ■ .Al tăU, • ... ;S2 ’ " ' ' CĂTRE I OM GHICA . ‘ Deispre intrarea armatelor eontrarei?olnţioiiare ţariste şi anşirieee in I}ngaiîa,_. Retragerea maghiarilor. SIttiaţia lor desperată. IVeinţelegerlîe dintre comandanţi. Despre nişte destăinuiri ale lui' Batthyăny «nprivire la adevăratele intenţii ale unor conducători maghiari lată de revendicările românilor. . O ieşire violenţă la adresa lui Bauhyârvv. incompatibilă eu atitudinea şi eu modul oPiişnuit de . exprimare ai lui N. Băleeseu faţă de conducătorii maghiari. Despre lipsa de inţelegere a problemei naţionale a acestora. Bolie propuneri de concesii făcute roihâniior. în lipsă de hani. Trimite copia unei scrisori a l-iii BuţeahuV recent omorit.' ' Pesta,' ’ 15/27 iunie no 13 Starea lucrurilor e aceasta: 64 mii muscali şi austriaci au intrat în Ungariea din G a 1 i ţ i e a. Vysoski, care avea 10 m i i, le-a stat împotrivă la Eperjes, Kassa, Enyitzke şi Gonc 5 (îţi însemnez numele oraşelor şi satelor dupe o cartă ungurească, că n-am alta, caută a le ghici pe cartele ce ai). Dar a fost silit a se trage îndărăt piuă la Miskoltz (20 mile de Pesta, 10 de Debreţin departe). Dintr-altă parte J elacici, care are la 40 m i i, spun că a trecut Tisa, vrînd să meargă la Temesvar. Veter, care comandă 10 acolo pe unguri, spun că s-a tras laTheresiopel. Din sus un-gurii asemenea s-a tras în preajma E o m o r n u 1 u i. Spun că acolo se afla 80 mii austriaci cu muscali. înTransil-vaniea au intrat 30 mii muscali pe la Timeş, ocupînd Kroastadtul şi din Bucovina pe la Bărgău. Bem, care 15 se afla la Belgrad, din T r a n s i 1 v a n i e a, s-a dus să-i bată. Se zice că el are la 40 mii în tot Banatul et Transilvaniea. 149 în sus, u n gurii au 40 m i i şi vro 10 contra J e 1 a c i c i. Yezi clar că armia u n g u r i 1 o r d-abia trece peste 100 m i i. Poziţiea e g r e a şi mai desperată. Guyernu maghiar va fi nevoit a lăsa Pesta şi a trăi în tabără. Asta e hotărît şi se va face § curînd, căci muscalii poate fi a e i, în Pesta, în 5 zile. Dembinski au venit eri plîngîndu-să mult de Gorgey. Astăzi s-a întîlnit cu Kossuth, căruia a făgăduit să rămîe în U n g a r i e a. Gorgey a priimit să meargă astăzi la dînsul, să-i facă escuzuri. te Eu am văzut puţin astăzi pe Dembinski, dar mîine de dimi- neaţă am vorbit să merg la dînsul, ca să-l găsesc singur şi să-i vorbesc. Eu am zis ca să pue condiţii în garanţii, căci ungurii sînt porci de cîini. închipuieşte-ţi că* Battiani s-a înşelat a-mi spune astăzi că dorinţa şi scopul lor este să amalgamizeze pe românii 15 din T r a n s i 1 v a n i e a [şi] Banat. Ils n’ont ni rien oublie, ni rim appris. l-am făcut observaţii asupra notei ce ţi-am trimes în privinţa concesiilor, şi mi-a făgăduit oarecare modificaţii (Ungurii zic că vor să facă pe români unguri, după cum francezii an franţosit pe alsacieni). Mîine îi voi da nn memoar despre ce modificaţii voi. Humai mLe-2D teamă c-o fi toate prea tîrzin. Despre le gio ană asemenea am vorbit şi mi-a făgăduit că mîine se va înţelege cu miniştrii de finanţe şi resboi pentru aceasta. Mi-e teamă că din toate n-or eşi nimic. Din nenorocire bani a m sfîrşit de tot. îfu ştiu ce m-oi face. îîu crez că voi mai eşi din Ungariea. JSf-am 25 nici cum să mă duc în Transilvaniea. De la Bkender am să iau 160 îl oriui în arg in t şi nu a r e şi e 1. Sînt hotărît însă să stau pină la urmă. Din mai multe pricini voi fi nevoit poate a mă duce să mă bat. Poate această scrisoare e cea din urmă ce îţi scriu, căci comunicaţiile s-or închide, 30 Vysoski fait une retrăite admirable. II a battu et repousse pliisieurs fois Ies rusşes. La deraiere fois c’ctait â Szikszo. II n’a avec lui qm 5 miile Polonais; Ies Hongrsis ayant f. le c. Despecetlui scrisoarea ca să-ţi zic eă Gorgey în loc să m e ar g ă eri la D e m b i n ski a plecat la tabără. Szâbo, locţiitorul ministru-35 lui resboiului, a fost aseară la Dembinski şi La.spus, că este o n e-bunic să se ba t ă- cu muscali şi austriac! şi că ei vor se reudre a u x Busses. De m b i n s k i le-a răspuns: on vous donnera le pied au cu. Sic transit gloria mundi. îţi alătur aci o copie dupe o scrisoare a lui Buteanu, fostul prefect 40 român ce s-a spînzurat mai deunăzi de unguri1. Această scrisoare adresată către unguri a trimis-o la maiorul Ciutac. Mie mi s-a împărtăşit eri şi am pus-o de s-a tradus din ungureşte ca să ţi-o împărtăşesc ca să vezi ce zic şi românii şi cum se apără şi ei. (Mă rog să păstrezi aceasta căci o privesc ca un document istoric). 93 CĂTRE ION GHICA tnfringerea maghiarilor şi înaintarea armatelor ţariste. îudîrjlrea maghiară. Răscalarea romanilor. Despre lipsa de înţelegere a conducătorilor maghiari în problema naţională. Intervenţia lui DemMnski In favoarea românilor şi slavilor» 350 torra tlarem noilor cereri in privinţa ârtvptarilor românilor. Păreri rele despre Bat-ithyâny. SUn iţia militară după părerea lai OemMnski. întrimjerea lai Gtmjey. Pesta, 29 muie 1849 no 14 Iubita, Ungur i i an pierdut, o b a t a e acum la Saab. Husei a I i i înaintează spre P e s t a, 5 U n g u r i i au luat A r a d u 1. Aici se.gătesc puternic de apărare. Au convocat tot poporul la resboiu ‘Mint şi naţional. Au două proecte. Unul d-a rămîne în Pesta? ^ă-şi retragă a c i oşti 1 e şi să se a p e r e cala E o m a ; altul d^a ih e r g e g u v e r n u maghiar în tabâr ă. Proclamaţiea ce a eşit m cri, deelarînd patriea în primejdie, e minunată. Prime jdiea e mare? căci L a[n]d v e r-u 1 tot rău a lucrat pîn-acum aci, şi în el e nădejde. în Transilvan iea românii s-au r ă sculat e u toţii contra ungurilo r. Bem se află în poziţie critic ă. Din neno- . irocire nu se grăbesc a da ce se cade la n a ţ i o n a 1 i t ă ţ i. B a 11 i a n i 15 â răspuns lui B i s e i a n o w.s k i? care a cerut mai mult ceva, decît eu, jpe -Beama slăvile r, qu’ils preferent p^rir plutot que de se suicider. Protocolul făcut la P a r i s întru aceasta de T e 1 e k i şiCzartory sbi nu B-a priimit aci de g u v e r n u maghiar. Aseară a fost Dem-7b i n s k i şi eu B i s c i a n o w s k i la mine, şi cel dinţii mi-a făgăduit 20 a nu priimi comanda, decît numai de v o r d a n a ţ tonali t-a t e a lâ rom ani şi slavi. Astăseară el s-a dus la sfat 1 a K o s s u t h. .Aştept să se întoarcă, ea să aflu ce s-a făcut. Se zice că Gorgey me trage şi că totul va fi în mîna lui D e m b i n s k i. Mi-ar părea bine căci este un om cumsecade şi îmi place mult. 25 Am fost astăzi laBattiani. I-am dat o notă despre modificaţii!© ce trebue să Iacă la nota ce mi-a trimis-o, a carii condiţii ţi le-am însemnat. Modîfieaţiile ce voi, asemenea, ţi le-am însemnat în no 12. Mi-a priimit toate afară de art. 6 şi 10 (vezi în cel dintîi proect ce ţi-am dat). Pentru leg i o a n ă mi-a zis, aceea ce este cam adevărat, că e cam 30 tîrziu, căci acum, pîn-a o face, lucru se hotărăşte a o i, adecă m u s-călii vin în Pesta. Dar că daca u n g 11 r i i or împinge ceva 1 napoi pe muscali acum, atunci lesne putem face. 7sru mă mulţumesc pe atît şi voi să mă duc mîine să văd peKossuth şi să am cu dînsul o esplicaţie hotărîtă şi lămurită. B a 11 i a n i este o secătură, 35 om de lume iar nu de treabă, şi din nenorocire cu d î n s u 1 am avut % face. Tu vezi că puţină treabă am făcut. Dar de ai priimit scrisorile mele, în care ţi-am lămurit starea lucrurilor şi a oamenilor aci, apoi nu mă vei învinovăţi. Ce puteam face eu, cînd Dembinskî, Bem 40 şi alţii încă n-a putut scoate la cale c u ungurii. Crede că sînt p r o ş t i -şi ciocoi toţi, şi că de n-ar fi c o n t r a mus e a 1 i 1 o r n-ar merita rsă-i privească cineva. Eu nu cred că aci o e ş i 111 c r u b i 11 e. S p a i m a e m a r e. 'Lumea e ostenită de resbel. în capii armatei dau puţină con- 45 lliinţă. Precum se arătă spiritul lor prin vorba lui Szâbo către D em- 151 b i n. s -fe.i,- -ce ţi-am însemnat-o- -în cea din urmă .scrisoare, şi pe urmă a tăgăduite-o cînd acesta a întrebate pe Kossuth; ' Trebue dar a ne aştepta şi la trădări. De mă voi înţelege cu Kossath, apoi mă duc în Banat ş.f 5 acolo scol p o porul român supt steagu naţional. De nu, apoi stau aci şi fac ce-o face toată lumea. Poate muscalii m-ar prinde aci. Sau poate oi m u r i. Allah Kerim! Crez că e de datoriea mea să stau aci, cit oi putea şi pînă îmi vei seri ce să fac. Am priimit eri scrisoarea ta de la 11 iunie. Tu de ce nu-mi scrii de io scrisorile mele, de le-ai priimit pe toate ? Long-ward e aci de vro 4 zile. Am fost eri Ia dînsul eu B i s cia-Bowski. Pe cei de care îmi scrii compatrioţi nu i-am văzut şi nu ştiu unde se află. închipuieşte-ţi că de la Băl âceanu şi ceilalţi n-am priimit 15 încă nici o scrisoare şi nu ştiu ce s-au făcut de cînd ne-ain despărţit Ia Mehadia, sînt acum 5 săptămîni. Nu puteam merge împreună Ia Debreţin şi aci, din lipsa banilor. Aş vrea să scrii lui G o l e seu Negru toate cîte îţi scriu, să-i spui ce am făcut şi ce n-am făcut* cum şi opiniile mele asupra oamenilor 20 şi lucrurilor, şi să-i împărtăşeşti hîrtiile şi actele ce ţi-âm trimes. Bite vor sluji să arate într-o zi că în aceste momente critice pentru libertatea luifi©îr noi n-am stat în nelucrare, şi că vina nu e a noastră, nici â românilor. Bat ti ani îmi zicea astăzi că de ce românii din Transilvaniei nu se unesc cu dînşii împotriva ruşilor, şi pe urmă iar or începe a- se bate 25 împreună pentru naţionalitate. La care pricepi că i-am răspuns eă de ce ei nu le dă drepturile lor, şi asta s-ar fade; că eu aş 'face-o, dar poţnirţil aprins împotrivă-le nu rezonează ca noi şi c.I. Că ei propun astă fiind siguri că pe urmă vor putea ecrasa pe români şi c.I. ■ ' Pusei la D e m-b ins k i, ca să văd de rezultat şi încă nu s-a întors 3® de la Sfat, Sînt 11 ceasuri din noapte. Hîine dimineaţă voi afla şi voi continua scrisoarea. ; • Noapte bună 30 muie, 10 ceasuri : dimiBeâţa Viu de ia D e m b î n s k i. Iată rezultatul d-aseară. El arătă că 35 ungurii pot încă concentra 80 mii şi că e chip de împotrivire astfel. Toţi se trăseseră de părerea lui, afară de K o s s u teh, cînd priimiră raporturi de la G 6 r g e y că a r m a t a lui e en d Ar o u t e şi că se trage la munţi, cum a făcut astă iarnă, lăsînd drumul Ia Pesta deschis. Dembinski pleacă mîine., Muscalii sînt 40 la Debreţin. Je ne sais eucore ce que je dois faire. Am venit aci să mă bat şi nu poci avea nici acea mulţămire. Am scris astăzi lui Bălâceanu, ca să-i arăt ee-i scrii şi să-î povă-ţuesc să se tragă d-acolo în Turciea. Socotesc să mă duc azi la Kossuth, cu toate că mulţi îmi zic 45 că e de prisos. Apoi încă îmi zic că în aceste împregiurări nu ar trebui a mai compnometa pe români. 152 CĂTRE ION G HI CA D«spre scrisorile defa trimise. întrevederea sa eu Batthyâuy. Despre inlervenfui pe e*rea fâeuţ-p. in favoarea românilor. întrevederea 'eu Deinbinski. Situaţia gravă a trupelor maghiare. Simpatiile polone pentru români. Răspunderea Ini Kosseţh si a "Iui Gorgey. Răspunderea conducătorilor români transilvăneni. lipsa^rde>.:. hani. O a doua întrevedere cu DemMnski. Despre Distrzanowski. întrevederea eu Eftimie Murgii şi alţi deputaţi hănăţeni şi transilvăneni. înverşunarea românilor faţă de lipsa de înţelegere a conducătorilor maghiari. O a treia întrevedere e* ea pembinski. Evacuarea Festei. înfrlngerea. armatei maghiare. Ştiri militare. Sueeesele lui laneu. Greaua situaţie a lui Bem. Despre trimiterea a doi emisari români la laneu. Încercuirea lui Gorgey. Noile planuri ale lui DembinskL-Situaţia militară. ’ Pesta, 1 iulie 1840î; l,'. . v no 15 . Iubite, - ... ... Aceasta., e .a ,5-ăScrisoare ee ,ţi-am sens ..de. 10 zile. Hu ştimele fe-i pjpiimi. pe toate,..'.căci trebue işă ştii.' că scrisorile ■mele se'.urinează aş%, cîfc s-tine şi'impietează ,pe ‘eeailaltâ*,.astei cît .mi-e teama că pierzîi)du-şe una vei pierde firul,şi. aneNoe Tei’ înţelege pe ceăilaltă. Eu,am priiiţiit' de la. tine’-aceste scrisori mimai.: . ' "Din '4' iunie' supt no 5, . 11 idem, fără număr. ..... ... ’ ....... ' io* ... 17,iuiiierhC7 p-aceăstă’ăm priimitro* aseară," după ce ţi-âm trimes p-a.'meăr,D6'l.|, Ţu. ar,li trebuit sa-ipi însemnezi cîtescrisori dala inipe anume ai priimit, şi ’să,,mi răspunzi .la toata .scrisoarea şi Ia tot’ no ".anume, ca aşa să ne putem lămuri. • Erirdupe. cum ţiram-spus-în-şcrişaarea.no.:;14, m-am dus la 6 ceasuri 15, dup^vamiazăzi să • văz pe ;.K;.o::s- s ut h, dar - nu; m-a priirbit, - frUesUmâ că e bolnav. Bat ti ani a venit ;!să-mi spue aceasta eseuzmdri-1. Am zis atunci acestuia, ceea ce vream să zic ^celuilalt. I-am spus că nu e vreme de perdut, că eu cred că încă este timp a cerca a dobîndi, de nu coppe-raţiea, măcar neutralitatea lui Ian cu, şi pentru aceasta ţrebue mai 20 întii făcute con e e si i large; a 2-a, a trimite plenipotenţie lui Bem, ea şă trateze singur pentru aceasta cu I an cu, de vreme ce spuneţi că guvernu maghiar nu are timp a face acum aceasta. Gă din parte-mi voi trimite şi eu un comisar la I a n c u, ca împreună să lucreze pentru aceasta. El .mi-a zis că nu pot a face concesii asiei cum le vor r om anii, 25 că nu pot a da plenipotenţie lui B e m, căci este prea liberal, que, du reste, s'ils sont perdns, românii nu-i va m î n 111 i. L-aceste înţelegi că m-am supăra t şi m-am dus. la D e m b i n s k i, unde ere a B i s c i an owski- şi L o n g -w a r d h, le-am s p u s toate şi am zis că eu plec din Pesta, căci nu poci folosi şi m în tui 30 oameni, ce vor de bună voe a se pierde, şi ca toate aceste dovedesc eă sînt tirani iar nu liberali, şi că eauza lor nu merită ca un om cinstit a se pierde pentru e a. Bembinski mi-a % i s să mai r ă m î i, căci poate v a fi numit cap al armii. Acum 153 & v e m elemente pentru o revoluţie contra g u v e r~ n u I u i m a g li i a r, dar timpul nu e priincios, e a c i ar urma mare dezorganizare. Astă noapte a venit un curier de la Bem, zicînd că nu ® poate dispoza deeît de cinci mii oameni, avînd cu ce i-1 a 1 ţ i încungiurat munţii lui Ianeu şi că trebue cit mai curind a face pace cu românii. Nu putea veni mai apropo, ca să dovedească adevărul vorbei mele de eri. Peste o zi sau două g u v ernu maghiar şi eu asemenea n e mutăm l a IC e c s k e m e t, unde se v a concentra o ş t i 1 e şi apoi la nevoe la S e g h e d i n, şi apoi domnul ş t i e u n d e (vezi însă direeţiea). Tot ce e greu ecâ Jela ci c[i] ne t a e calea pe la spate. Aceea ce îmi zici că trebuia zise lui Bem le-am zis, în parte d-atunci, 15 şi am mai însărcinat pe B o 11 i a c, cînd l-am întîlnit în Debreţin, care e bine cu dînsul, ea s ă -i z i c ă cu meşteşug mare că noi l-a m n u m i bucuros de domn' sau rege al nostru. Oricum, el e, pe cit poziţiea îl iartă, în favorul românilor. L e h i i din a lor legioană sînt cu totul pentru români, şi a u ceru t d e 20 1 a B e m ca ei să nu se b a t ă contra românilo r. Kossuth a cîrmuit slab şi rău. Bl mi-a dovedit şi mai mult, că niciodată un de m a g o g nu poate fi u n om d e s t a t. M1 a p ©r d ut U n g ar i e a. Ir aceasta ia mare parte şi G 6 r g e y. Acesta vrea să fugă la m u n ţ i şi nu a s eu Iti pe g u v e r n u m a -;25 g h i a r. 8-a trimes ©ri generalul K i s s c a să-l s i 1 e a s e ă să se supli e sau s ă-i ia eomanda. Tot un lucru încă supărător pentru mine este eă n-am bani deloc. Astăzi n-am bani nici ca să mănînc. Ai putea să-mi trimiţi un credit la Lenoir sau Biseianowski de vreo 40#. Eu, cum ţi-am :30 spus, mă duc eu g u v e r n u maghiar şi oi sta aci în Ungari ea pînă 1 a urmi * Serrez la main bien affeetueusement de ma part â m-me Ghyea que j*aime toujours beaueoup, malgrd qu’elle m% paanque de promesse. Am fost acum la D embinski şi am aflat eă Gorgey a dat 35 demisie de general şi a rămas ministru de resbel. D e m-b i n s k i mi-a zis: i 1 s o n t fait plus de fautes qnll n?y a de cheveux sur la t6te d?un homme crăpu. E 1 insă s e leagă să ţie f es-b e 1 u încă 6 luni. Cred că va fi numit. îneJhipueşte-ţi cît aceste nehotărîri aduc pierdere de vreme şi apasă poziţia. 40 Dembinski vrea ca să ia ofensiva, prăpădind eor-pul lui Je la ci ci şi apoi contra muscalilor. Vrea sa eviteze o bătălie mare şi să poarte resbeîu defensiv in privinţa strategică. Adecă a bar tui pe duşman. Tu pricepi că multe din cele ce îţi scriu trebue să 1 e ţii a s-45 eunse, unele de ungurii din Constantinopol, altele de alţi tot din Constantinopol. Deosibeşte singur. Gap ai bre, ar zice un osmalîu. Nimic încă nu e hotărî t. Planurile se schimbă din ceas în ceas. 50 Sînt prea bine c u Dembinski şi mă va ajuta, crez. Ase- menea şi Biseianowski. Acesta este un peu brouillon, et une fois qull a queîque chose en tete, il y revient â chaque moment et â propos 154 de tonte ehose. Maintenant il a toujours Ies A u t r i c h i e n s dans la Louche. Je ne sais si e’est mie qualite diplomatique, mais j’avoue qne je ne la possede pas. En effet, je me crois tres peu propre â faire nn diplomate : je ne snis pas assez souple. Cu toate acestea nu cred că sînt de Tină în neisprava d-a ci. Dembinski avea un tractat cu 5 unguri, ca s ă -1 ajute a intra în G a 1 i ţ i e a, şi eînd toate fu g a t a, f u o ii r i t. Tot 1 e li i i i-a pus în picioare p e unguri ş i e i n u - i p o t suferi. Biseianowski e mai înapoi d e c î t min e. De aci închee ca ungurii sînt foarte de nimic. Au pentru români o ură nespusă. Cu toate aceste tot nu d i s p e r ™ -şi tot făceam acum, dacă venirea muscalilor nu întrerupea lu ©rar ea. Acum încă e vreme. Bani asemenea le lipsesc. Zi şi noapte tipăresc la bancnote şi nu pot izbuti a acoperi e li e 1-tuelile. Au sosit astăzi Murgu şi alţi deputaţi din Banat şi 15 T r a n silvan i e a şi îmi spun că* acolo românii sînt foarte î n-t ă r î t a ţ i contra u n g u r i 1 o r, căci aceştia î i m a 1 trate a z ă foarte rău, şi că nu mai e chip d -a-iopri a face r e v o 1 u ţ i e fi a se uni cu muscal ii. Eu însumi disperez şi nu mai cred că e chip a împăca aceste a m b e naţii. Nu poci rezona eu ura, răzbu- 20 narea, fanatismul, mîndria naţională şi învierşunarea amîndiilor. Tfebue pentru această vreme, şi multă vreme. Cea mai mare v i n ă e a muguri lor. Acum e tîrziu. La fatalite s’aeeomplira ! Ambele naţii tlrit una pe alta m mormtnt! 1 iulie, 3 ceasuri după amia^i 25 Am fost la D e m b i n s k i. G 6 r g e y nu s-a supus. S-a dus aseară acolo Meszâros. Guvernu maghiar pleacă acum. Aştept p&ş&portu şi o cartă pentru drumul de fer, de la B a 11 i a n i, ea să plec şi eu mîine. Pesta înfăţişează un spectacol trist. Pe uliţă nu întîlneşti decît ealăbalîcul şi oameni fugind încotro pot. Muscalii poimîine trebue 30 •să fi e aci. Tot este în ăebanăade. K o s s u t h s-a deşteptat însîîrşit şi aseară a zis că se vede că Gorgey, vrea se rendre la a u s-t r iaci. Le sauve-qui-peut est geobral, şi socot că s-o opri înTurciea. Poate această scrisoare va sosi împreună cu mine' la Con-^tant i n o po 1. Nu ştiu de voi putea a ţi-o trimite înainte. Sînt îngrijat 35 de B ă 1 ă c e a n u şi C-ie, cărora am scris la S i b i i de mai multe ori şi n-am priimit răspuns. I-am scris şi eri să se tragă spre Turcia. Nu mai este speranţă. Prin această scrisoare vezi cum tot minutul schimbă şi empirează situaţia. P-aici s-a răspîndit vorba că Ledru-Bolim e prezident al Bepu- 4o fcîicei şi c-a declarat resboi Austriei, dar nu cred nimic. II paraît que Dieu s’est fait Cosaque et qu’il va refaire le monde â son image. Helas ! Proudhon avait bien raison de mettre ce mauvais Dieu a la porte en le honnissant. Am fost astăzi de dimineaţă laLongward. Prin trei convorbiri ce am avut cu dînsul, l-am dispus cu totul pentru 45 români şi îmi zicea că voeşte a merge laKossuth să insisteze penetra aceasta. Tîrziu ! Conştiinţa noastră poate fi liniştită, căci ne-am făcut datoriea. U n-gurii nu poate zice aşa. 155 Ub gurii pier ca şi noi, şi tot clin acea ca uză. Amben.aţii "au avut î n cap un general, care n - a c o ne e n t r a t armata, la vreme. Gorgey poate da mina cu Tel. Inehipuieşte-ţi că u,p~-g ti r i i, încă au m ;a i mult de 80 m i i, d a r împărţită şi răşpifi-5 ’dită, nu însă departe. Şi cu toate aceste iată ii n.d e ne aflăm. E probabil c ă. c u t o ţii o m fi p r inşi d emnscali. Eu sînt. hotărit a ' ş ă d e a ş i a p 1 e e a din U n g a r i e a c u cei mai din urmă. Să n-ai norocirea nici să mori cu cinste! îtu cunosc nimic mai crud. Je* şuis ud spus' une ‘mauvaise etoile. HO ..' Scrisorile mele sînt mai mult jurnal. 10 ceasuri seara . Pusei la Dembinski să mai aflu ceva. Emu foarte bun şi de treaba bătrîn şi îmi place mult. Se răspîndise vorbă în oraş că ruşii au fost bătuţi la Kâpolna, dar el îmi spuse că e minciună. Mîine se aşteaptă ştire tte-15 lă ’M e s z'âr o s. Ko s s uth şi Semer e au plecat. Ceilalţi miniştri sînt. in permanenţă şi pleacă mîine la 1 ceas, cînd voi pleca şi eu precum şiB i s-c i a n o v/ s k i, Longward şi toţi ceilalţi. D e m b i n s k i mi-a zis că va rămînea ţpînâ va priimi ştire de Ia M e'.s zâr o s/.I-am zis',să”.'se-păzească, ca nu cumva swartz-gelbovifeii, de care se află mulţi între oraşeiih 20 văzînd lipsa guvernului şi a oştire! din oraş, să nu pue mina pe âjnşul să-l dea' ruşilor; M-a ascultat şi a poruncit său aducă un corps de gar4t«-Astă seară se făcuse oarecare larmă prin oraş împotriva bancnotei or, căci se zice că ruşii au declarat că nu vor a le priimi. C’est une ruse de guemv spre a paraliza guvernu. Dupe toate probabilităţile Meszâros va fi arestmit 25 de Gorgey. Dacă acesta îşi aducea şi se concentra cu corpul lui Yetfer :şi alini Vysoski se aduna ca Ia 80 mii oameni şi se -putea întocmi o .apărare. A şa. îmi zicea D. e m b in sk i. E 1 acum porunceşte în lipsa lui .Meszâros^ care s-a numit en chef numai cu numele,.pînă va trage oastea de la Gorgfy,. ÎTici o ştire din Transilvaniea. Regele codrilor (I ane u) a mai bătutr 30 se -zice, pe -Kemdny, care mersese să-l caute prin munţi. Poate G o r ge.y s-o supun eş ..dar atunci poate o fi pipa tîrziu pentru concentrare. •• La bătălia de la Raab, ungurii au pierdut .7 miima-meni.’ Daca ungurii s-ar fi împăcat cu r o m â n i i s-ar fi putut t r a g e 35 in'Tr ă.n- s i 1 v a n i e a, unde ar fi putut ţine un resbel veci n ;i e. Acum nu pot merge acolo. Bem se află paralizat în oper a ţ i 1 e saler şi oastea lui e perdută pentru Ungariea, căci săcni n u -vor să iasă din Transilvaniea, unde ş ă d. De aceea B e m. nici foloseşte Ungariei, nici poate fi folosit. Cum pot fi oameni de 40 stat aceia ce nu prevedea aceasta şi care zic că r o m â n i i nu-i poate mîn tui. Apoi trebue să ştii că r o m â n i i se bat mai cu î n f o-care şi au mai mult ensembîe decît ungurii, şi munţii s 1 h fc •în mîna lor. Am trimes eri d o i tineri la lancn s ă-1 povăţuiească din 45 p ar t e - m i să se ţ i e neutru între unguri şi muscali, şi să nu i a s ă din munţi, cum şi să caute ase învoi cu Bem, în-domnind pe acest a ase pune în capul unei mişcări mai mult rumână sau curat transilvane, fără ezepţie de n a ţ i er căzînd .guvernu maghiar. Asemenea am scris lui Bălăceanu-50 De voi putea, însumi mă voi duce în Transilvaniea. 150 H'faut du tenrps pQiir Ies bonnes cboses et malheureusement Ies fvenements marchent trop vite. Ies liomines ne sont pas assez ingenieux, ponr avoir des bonnes et grandes inspirâtions. Ânssi je xdangnre et n?at-teîiils rien de bon. Venisem aci cu credinţa că toi muri sau voi lace tio faptă folositoare, ■şi Tăd că evenimente crude mă stăvilesc; şi mă tem şi privesc cu groază nevoea în care oi fi a pleca d-aci şi a începe iarăşi trista viaţă de proscris, 2 iulie, 10 ceasuri Meszâros a sosit. Gorgey este blocat de vrăjmaşi şi nu l-a putut vedea. Corpul acela dar, care era de 45 mii. e pierdut. 3 iulie, 11 ceasuri noaptea K o s s u t li s-a întors astăzi dupe prînz aci. A venit veste că la Comorii, ieri în 2 iulie, 50 000 vrăjmaşi, izbind corpul lui Gorgey acesta le-au tăiat aripa stingă şi i-a împins pînă la Âes. Centru şi aripa-dreaptă a fost respinse de Klapka. Se zice că ungurii au pierdut 700 oameni şi'nems fii 2 000. Asemenea ungurii ar fi luat 9 tunuri; dar ştiu că şi austriecii au luat 6 de la ei (de care tace buletinul d-aci). Pour menager Ies susceptibilites nationales Dembinski n'a pas voulu etre e n chef şi a lăsat pe Meszâros. Dar ei’ va .purta operaţiile. Dembinski se leagă că va ţine 6 Iun i. Planul 1 u i De m b i n s k i ştii că este s ă mute r e s b e 1 u în U n g a riea <1 e jos. în vreme ce K o s s u t li şi G 6 r g e y vor a părăsi cu totul Ungarie a şi a m e r g e la Vie n a. Aceea ce D e na h i n s k. i zice că nu e cu. putinţă acum. Aradu s-a dat ungurilor, daca se va da şi Temesvaru, ce îl bombardează acum, apoi lucru merge bine, căci ungurii au atunci bază bună de operaţii. Se zice că ruşii de la Mjscoltz s-a îndreptat spre Debreţin şi a lăsat drumul Peştii. Aceea ce ne făcu să mai rămîn.em puţin aci. Se dă din suflet, vor birui pe ruşi, apoi acea biruinţă va profita în viitor mai mult românilor decît lor, căci isprava acestii biruinţi va fi ipso faeto liberarea polonilor şi a Principatelor, care au o politică contrarie a politicei de acum a guvernului maghiar. Aceasta o simte ungurii şi pentru aceea, cit va mina acesta lucrurile, nu va lega relaţii mai strînse cu polonii şi 25 românii decît o alianţă defensivă şi ofensivă. Şi aceasta încă nu se va putea poate face din deosibirea politicei. Dar cu vremea încă fireşte guvernul se va modifica şi alţi oameni mai puţini ostili naţionalităţilor vor lua cârma. Căci de asemenea oameni tot se află şi între unguri. Pentru unguri chiar, n-au fără numai un mijloc a-şi păstra naţionalitatea lor, 30s şi aceasta e federaţiea, iar -nu supremaţiea; altmintrelea vor avea soarta ce ameninţă pe turci. într-adevăr ungurii, viţă concherantă, este foarte mică la număr, ca şi turcii, şi din zi în zi piere. Este observat că această viţă nu se înmulţeşte ca românii şi celelalte naţii; elle este frappee de sterilite et destinee a s’eteindre peu â peu ca şi turcii. Crede că am alergat 35 bine prin toată Ungariea şi n-am.văzut- unguri compacţi, afară de vro cîteva sate împrejurul Debreţinului şi pe lingă Tisa ; în toate alela!te locuri sînt înecaţi în noianul altor neamuri. Asemănarea lor eu turcii este foarte mare, atît în caracter, în vitejia individuă, cit si în trufia naţională. Soarta le va fi asemenea. Eu nu cred să fie nici patru milioane de unguri adevăraţi 40; şi aceştia nu compacţi, la un loc, ci răspîndiţi în mijlocul unei populaţii de patru ori mai mare şi ostilă lor. Acum au o armată, dar în acea armată două din trei părţi sînt streini, între care Ia 30 mii recrutaţi între români. Din aceste date, singur poţi trage concluzia. Eu le-am zis : ,,supremaţia şi democraţia nu se pot alia împreună şi eu cred că veţi pica tocmai în groapa ce vreţi a săpa naţionalităţilor. După părerea mea, Ungariea are două căi înaintea sa. De voeşte a-şi păstra supremaţiea ee a avut pîn-acum, atunci trebue a rămînea aristocrată şi despotică, sau intr-alte cuvinte a rămînea cum a fost, lingă Austriea. De voeşte a fi liberă şi democratică şi a încunjura într-aeeeaşi vreme şi temerea de panslavism, trebue a da 5®* 159 mina la 9 milioane români, naţie născută-democratică,' ce să stea împreună' cu (linsa şi lingă dînsa. într-un cuvînt din două una, sau o Ungarie austriacă sau o Ungarie română. Altmintrelea nu se poate”. . Naţiea română din toate naţiele Orientului are cel mai frumos viitor. 5 Este mare, cred mai la 10 milioane, este compacta şi coprinde tot ţinutul din Tisa pînă la Marea Neagră şi din Carpăţi la Balcan. Căci trebue să ştii că în Transilvaniea, afară de vro 400 mii săcui şi saşi, ungurii sînt numai vro cîteva mii şi încolo tot români. Asemenea în Banat, dincoacii de Tisa, sînt foarte puţini sîrbi. ' io în Bulgariea in-am mirat încă foarte mult neîntîlnind din Balcan şi pînă în Dunăre nici un sat bulgăresc, şi numai sate româneşti. Unde. sînt bulgariiL? în Bulgariea se află puţini prin oraşe şi apoi între Vidin şi Niş şi dincolo de-Balcani. Eomânii se întind în toată Bulgariea proprie şi pe tot malul drept al Dunării pînă la Belgrade. în partea servică, pe 15 Dunăre, dupe cum mi s-a spus, sînt mai mult de 40 000 familii române. Bulgariea proprie dar, dupe locuitorii ei de astăzi, este o ţeară românească. Vezi dar că am drept să reculez liotarăle patriei noastre pînă în Balcani. O să moară Bolliac de necaz că n-avut el întîi această idee. Bomânismul nu se va putea dezvolta şi scăpa de atîţiea vrăjmaşi 20 ce-1 apasă pînă cînd ambele principate nu vor fi libere şi nu vor organiza puterea lor armată, asfel cum o visam eu acum vro 5 ani, şi cu care să-şi tragă cu sabiea liotarăle sale naturale. Puterea publică a unui stat organizată este singură garanţie'.a-sa. Dumnezeul meu politic de mai multă vreme este puterea, este lekomh, '25 Dumnezeul armatelor. Este de trebuinţă a populariza între români aceste idei şi a întoarce toată ţinta lor naţională către armă numai, căci numai cu dînsa se vor mîntuî şi vor fi mari şi puternici. Eu simţ cu atît mai mult această trebuinţă, că se află între noi o şcoală romantică, care despreţueşte puterea 30 materială a unui stat şi ne vorbeşte numai de puterea morală, puterea dreptului (vezi de ex. adresa guvernului provizoriu din iulie, anul trecut, către Soliman-paşa) 3. Şcoala romantică, în care iau parte atît Busset, cit şi Eliad şi alţii, au pierdut revoluţiea noastră. Ştiu că şi tu ai ideile mele şi neştiind ce se va întîmpla cu mine aci, aş dori să nu le păstrezi .35 pentru tine şi să cauţi a le populariza. îţi trimit no 2 din foaea ,,Democraţia”, unde este un document a^ guvernului pentru românii din Transilvaniea. îţi trimit încă şi acest estract care arată opinia lui Kossuth şi liotărîrea nestrămutată într-aceasta. Acesta m i s-a d a t în secret şi doresc ca şi tu s ă-1 ţii asemenea, 40 căci a f 1 î n d gnvernu maghiar că îl am, poate s ă-ni icom-prometă poziţia mea aci. Eu îţi împărtăşesc toate aceste documente, pe care te rog să le păstrezi împreună eu scrisorile mele, căci doresc să scriu ceva pe urmă într-aceast a. De n-o voi putea eu, apoi vei faee-o tu, sau G o 1 e s c u 45 Neg r u, căruia mă rog a-i comunica toate. De poţi tu, fă acum ceva pentru jurnale. Poziţiea turcilor în Principate dă slăbiciune politicei noastre aci, căci u n gurii şi 1 e h i i vor a menagea pe turci şi prin urmare s e tem a face ceva ce nu 1 e-a r place a sau ar trage ,50 bănuiala lo r. Lucrează încă acolo asupra lui Andrassi. 160 '3Tu e clecît un mijloc pentru îi a ţi o n a 1 i t a t e a naţiilor -a o dobândi.; este.a răsturna gnvernu maghiar, dar acum mu e .v r e m e a. Apoi s-o facă muscalii. Căci eu cred că iz'bînda e peste;p:utInţ ă. Afară numai daca lucrurile nu s e vot preface In . P a i' i a, 1 o a d r a .ş i Coastantifiopol. 5 ... 6 Iulie * Astăzi am fost la B a 11 i a "îl i. Mi-a spus că I a n c n a scris 1 ui Koss u t li că se uneşte cu ilngiirii contra, r 11 ş i 1 o r, de-i 'vă da n a ţ i o n a 1 i t a t e a şi el. 1 s-a răspuns îndată dupe ba-zăle 'hotăiite cu mine. Aceasta e de o mare importanţă, mai cu seamă că 10 "B e iii este silit a avea necurmat, ca acum, cont r a lui Ian cu, 10 m i i. B e m se află acum într-o poziţie ria* Muscalii an venit î n Tra n-^ilfanrea cu 30 mii; el avea numai 9, căci armata îi erea r as pi n elită. De " aceea muscalii au înaintat p î n ă la Dej. Aceasta la 31 mai. B e m aşteaptă ajutoare, casă-i atace. El 15 •se află acum î n M a r o s - v â s â r li e 1 y s e c u e s c. L a C o m o r n astăzi era să f i e o bat a e. Dup-aceea armata sera să se t r agă încoaci,. lăsîncl o garnizoană bună. Toată pu terea se c o ii c eu trează spre Seg îi e d i n şi Bana t. D e m b i n s;k i speră că va s t r î n g e 100 m ii. Yo r să b a t ă 1-îi 20 jp e J el a c i c i şi apoi p Românească. Tratativele maghiarilor eu laneu. Situaţia militară. Seghedin, li 13 j milet 1849, Mhiuit no 17 Je suis parti avee le gouvemement hongrois le 8 du mois eu hâte des* Pest, ou on disait que Ies Autrichiens vont entrer dans quelques heure. Elen n’est arme pourtant et Pest est encore aux liongrois. Je snis yenii & par Solnoe ici. Seghedin'est actnellement la capitale du pays. Les choses-ont varie ici et nous sommes en faveur. Pusesem în lucrare mai multe mine pentru aceasta : Dembin-ski fi Longwanl Acesta mi-a spus că Canniîig s-a pronunciat pentru românii di n Transilvanie a. Aceasta a spus el g u- n> v e rn ului maghiar, care acum intr-acolo ţinteşte, fără a aştepta mult. B a 11 i a n i m-a poftit la dinsul, spre a ne înţelege. Eram cam supărat pe dînsul, căci îi vedeam că îmi sta în cale ca să nu mă înţeleg": d-adreptnl cu .Kossnth. în vremea aceasta a sosit aci Boliacy Beivos, Mânu şi Vernescu. Am zis la B o 1 i a e să. meargă, la Ko s s u t h.. 1:3» L-ana dăscălit ce să.~i zică. K o s s u t li 1-apiiimit bine şi i-a făgăduit cava Împlini toate. Seara am fost la B a 11 i- a n i şi ne-arn învoit în toate' condiţiile acelea afară de art. X. Adevărat că acel ai ti col se reduce la puţin,, de vreme ce sfaturile de administraţie, precum şi subpie.fecţii sînt aleşi1, şi numai prefectul comitatului e numit de guvern b m Acestea s-a făcut eri. Astăzi am fo-st la K o s s u t li cu Bolii a o. I-am dus aceste condiţii, care le-a priimit,-;eum şi tractatul pentru legioană care asemenea a fost priimit'eu condiţie d-a face acum un batalion deocamdată-, şi peste puţin să completez 1 e g ioana. Mîine mă duc iar la din sul ca să iau lucru sfîişit şi să plecăm cu toţii î n 25* Transilvanie a, atît pentru 1 e g i o a n ă, cît şi ca să caut a î m-p ă c a pe români. Kossuth ne-a ' zis că el vrea să trimiţă pe Bem în Yalahi a Mare, ca să compromită pe turci şi să-i silească a se d e m a sca. El e cam supărat pe ei. Xe-a întrebat ce credem noi pentru aceasta, la care am răspuns potrivit sein orilor tale, 30* că turcii vor fi pentru unguri daca vor bate p e m u s-caii; că ei nu mai pot pretinde la neutralita t e a Valahiei M ari, unde mai cu seamă se află m u s călii, căi ei pot a sta I n Y a 1 a-h i a Mică. Mîine voi intra în mai multă: desluşire e u K o s s 111 h. Bolliae, cum ţi-am spus, e bine cu Bem şi i-a zis înti-o zi că n o i îi putem face o c a, r i e r ă m a i s t r ă 1 u c i t ă d e c î t i-a făcut ungurii, daca se v a da n o ă şi v a g o n i p e m 11 s-eali din Valah ia Mare. îmi asigură că nu i-a p ă r u t r ă u d-această izbire â bont portant. Se vede că aceasta o doreşte şi Bem. Se zice că el abătut pe muscali afară din Transilvarnea 40 şi că a i n t r a t în Bucovina. Su se ştie de e adevărat. 163 La întâmplare, cînd Bem va int r a î n V a 1 a li i a M a r e, apoi voi acolo trebne să veniţi, i n Valalii a M a r e c 11 K e-gri ca să-l puneţi î n capul’t robilor. Pentru lancu i se făgăduieşte n n r a n g‘ ci e s n s înarmat a 5 Ungariei. Eu voi să mă întîinese cu el î n T r a, n s i 1 v a n i e a. Kos s u t li mi-a spus că scrisoarea Ini e foarte frumoasă, dar cam vagă în cereri, Skender e la Pancio v a. • îi voi seri să vi e. Yoris avons beanconp de confiance dans Faction de nos armees ici. io isoiis esperons qne Pennemi sera battu. L'esprit du penple est admiraţie ; il se rassemble partout en landstnrm. Gorg e y a r ă mas cu t o a t ă oştirea lui la Corn o r n, adecă cu 50 mii. Muscalii în număr de 45 mii s-a 1 o a t spre d î n s u 1, ca să se u neasc ă c u 30 mii m u s c a 1 i 15 ce sînt intr-acolo şi cu austriac-ii.D e m b i n s k 1 operează a c u ni. în dosul muscalilor cu 28 m-i i. .15 in i i mu s caii,, c e. ,e rea spre I) e b r e ţ i n, nu se ştie ce s-a făcut, poate s-a dus spre T r a n-.. s i 1 v a n i e a. Dembi n s k i caut ă acum a ci e g a j a pe Gd r-g e y. Cum vezi, planul s-a schimbat deocamdată din mai multe neee--2o sităţi, iar mai cu seamă din voinţa Ini. G o r g e y, şi ungurii a c u m ■ vor să ţie lini ea Tisei. La nevoe se va face ce a vrut I) embins k i, adecă ase concentra între Tisa, M u r e s şi Dunăre şi în Transil va n i e a. Dar gloriea ? A cui să fie, zicea B o 11 i a*c. Eu întîi am avut ..ideea, '25 eu acum m-am dus iarăş la Kossuth pentru aceasta.-Ca să scap de dînsul, i-am făgăduit.să-i dau un răvaş la mînă că e glorios şi l-ani.iscălit•. î n t r a c t a t a legioanei, dîndu-i titra- de ăeUgue special de Vernil-gration de la Transilvanie. Toi trimite pe B ol 1 i a c să şază pe lingă Bem şi să-l dăscălească;’' ■30 îl voi da pienipotenţie a şi încheea ceva.- 99 •CĂTRE] ION- GHIC A Despre succesele lui Bem. O propunere a lui Kossuth. i¥oua atitudine a acestuia faţă de români. O notă a lui Bolliae. Instrucţiile Iul Kossuth date lut Bem.. Despre lionguvard. Trimite convenţia’încheiată pentru legiunea română. Moi succese ale românilor revoluţionari. Succesele militare ale Iul Guyon. [Seghedin], 14 iulie, 2 ceasuri diipe prînz [1849] Ghiea, iubite Ghiea, îngenunche şi mulţumeşte lui D-zeu. patrie a n o as t r ă se va mi ntui. Viu de la K o s s u t li. Aceea ce d-abia îndrăzneam a v i'sa, se va împlini. Bem a bătut mu s c a 1 i i 5 la Bistriţa şi i-a gonit ,afară; acum ş-a d u s 1 a B r a ş o v şi apoi la Y alahia Mar e. -Am yăzut depeşele lui. Mi s-a arătat d e Kossuth. Vor sa cîştige eu bani p‘e Omer paşa. Şi se Ta face. închipuieşte-ţi bnenriea mea cînd Kossnth mi-a propus să iau pe lancu cu toată armata lui în Valahia Mare. Trebue, au zis, ca toţi românii din Transilvaniea şi Banat să meargă să mîntuiască Principatele, u n de e temein naţionalităţii rom â n e. Aşa dar peste puţi n, împreună cu Bem, voi intra în V a 1 a h i a Mare c-o m are putere şi 8 m i 1 i o a n e români vor fi în picioare contra muscalilor. Kossnth îmi înlesneşte toate, s p r e a 1 u c r a î n T r a n silvaniea şi n e d ă şi b a n i de cheltuia 1 ă; el e în adevăr un om ni a r e. Acum cred că cauza libertăţii va izbuti. N-am fost niciodată aşa f e-ricit ca în acest minut. Astăzi e trei luni, de cînd ne-am despărţit. Am suferit mult, am trecut prin multe momente crude, dar acum toate mi s-a r ă s p 1 ă t i t cu'prisos. Tu ştii ce îţi rămîne să faci. Nu-ţi poci seri mai mult. Am zis lui K o s s u t li că în proclamaţia ce va fa e e B e m să zică c ă u n g urii v o r să scape şi pe Valahia Mare şi pe turci de m u s c a 1 i, care îi t î r esc într-o pol i t i c ă r e a, c ă v o r f r ă ţ i e cu toţii etc., etc. Mîine plec negreşit. Acum sînt foarte emu. Şi am multă treabă ca să-ţi mai poci seri. Ţi-am scris pe scurt. Tu completează cu gin du. îţi trimit binecuvintarea mea pentru idea '-mm ai avut d-a mă tri-m i i e a c i. Nu credeam că şi visurile se pot împlini. Aştept o a d r e s ă de la B a 11 i an i, for m e 1 ă, în privinţa concesiior. îmi aduc aminte aceea ce* scriam lui I o n B r ă t i a n u, cînd eream la C onstanti n o p o 1, zicîndu-i că acela va m î n-t ui pa,, t îi e a, care. va putea zice : ,,d intru Ungarie a m d esc ă 1 e c a t”, Boli iac îmi este de mult folos. K ossnt li intră eu totul în proiectul din scrisoarea ta. Despre aceasta am vorbit mult astăzi. B e m e cu totul pentru noi. J’ai fait expedier Ies ordres du gouvemement â Skender, ă Paneiova, oii ii se trouve, pour qu’il aille au plutot en T r ansilvanie. L e g i o a n a sera en a v a n t-g a r d e, cînd s-o duce în V a 1 a li i a •M: ar e. Kossnth a d e s t i t u e le gouveineur de la Transyl-v ani e, căci s-a p ii r t a t rău eu r o m anii, dupe cum a arătat B o 11 i a c. [Adăugat de C. Boîliae:] Crez că mi-ai văzut jurnalu. M-am strecurat prin toate şi n-am părăsit graniţa, lucrîiid cînd pe ascuns, cînd de faţă. Am dobîndit eonfianţa multor oameni trebuincioşi şi de cînd m-ani întîlnit cu Balcescu la Debreţin, unde venisem pentru aeelaş scop, lucrăm împreună la toate. Scrie lui 5 10 15 20 25 30 35 40 45 16â Grigore Peretz, că şi dacă im va voi să vie aici tovarăşul iui, care ar fi de mare trebuinţă, el să nu piardă © vie singur, căci el e foarte- tre- buincios, Cezar Bolim $ Mânu te roagă, ca, găsind un ocazion, să-i trimiţi geamantanul lui ce l-a lăsat la Vigoureux, ca să-l dea ţie. Deivos îţi trimite passaportu. Este de mare trebuinţă a trimite u n a g ent în Bucovin a. Trebuesc acolo pregătite duhurile 1 a m isc a r e şi la 11 n i r e cu Moldova şi Valah ia Mare, Eu o să caut a o face. Dar io ar fi mai bine ca tu să trimiţi d-aeolo pe Eîşeanu ori pe I o-n e s c u. 15 iulie Oh ! Bacalîmul şi apatia turcească ! K-am putut a izbuti ca eri şi astăzi să se iscălească poruncile de Kossuth şi să p- le e. 15 Dar mîine nădăjduesc. M-am învoit cu K o s s u t li ca Ianc u să facă c e r e r i 1 e potrivit acestora şi atunci ei să le aprob eze, făgăduind a le face a se aproba şi d e dietă; cum şi tot el să ce iră a merge în V a 1 a h i a Mare, spre a ne mîntui de muscali. Am dictat însumi porunca :20 către B ein în treaba n o a s. t r ă, prin care I se zice s ă Incr e z e în înţelegere c u n o i şi se autorizează a i n t r a î n V a 1 a h i a Mar e. Le general Guvon vient de frotter assez bien Jelacici ă Verbâsz. Bălăceanu se află la Vâsârhely. îl voi însărcina ca împreună cu Bolliac să meargă a se ocupa cu formarea legioanei. Eu voi rămînea la I an c u 25 pînă-a sîîişi cu dînsul şi a-1 lua şi pe el c u . a r m a ta lui şi să pregătim intrarea în Valah ia Mare. Această frumoasă idee despre Ianc u am dat-o lui K o s s u t h prin Lob g w a r d, şi asfel a venit de la dînsul p .repunerea. Acesta mi-a vorbit mult despre Lear (nu ţiu bine minte numele), ,:so care se află acolo, pe lingă Canning şi care, cunoscînd aceste locuri, priveşte chestia naţionalităţilor ca şi noi. De nu eşti în relaţii cu dînsul, ar trebui să intri, căci mi l-a lăudat mult. L o n g w a r d are duh. Eri îmi zicea : „Vous verrez que quand Ies Hongrois batteront Ies Kusses, LEurope interviendra pour sauverla BussieA Plecăm astăzi, căci am sfîrşit toate. •■35 Bani să nu-mi mai trimiţi, dar să înlesneşti venirea frate-meu Barbu aci. Copia tratatului pentru 1 e g i o a n ă o vei priimi prin C z a i k a, căruia o va trimite Biscianowski1. Acesta este un alarmiste ; de aceea spune lui C z a i k a, ca să nu ia â la lettre cele ce îi va seri, căci lucrurile ungurilor merg mai bine decît le crede el. 40 Iată- îţi trimit tractatul. Fiindcă Kossuth nu se putea ocupa d-a cerceta amăruntele chestiei ostăşeşti, de care nu era nici competent, de aceea, cum vezi, am lăsat-o în treaba lui Bem, ca să nu mai pierdem timpul aci. A venit un ofic-er din Transilvaniea. Bomânii a mai făcut o izbire şi *4° a luat 2 tunuri. Legioana polonă, priimind porunca a merge în contra lor, nu s-a supus. deloc. 100 CĂTRE ION GHICA Despre situaţia grea a trupelor maghiare. Retragerea sa împreună eu trupele Iui Wysoeki. întâlnirea eu Bolliae, Ştiri din ţară, „Voi să mor sau să fac vro faptă nnare’9. Retragerea lui Bem. Orşova, 15 august 1849 Iubite, îiq scrisoarea d-acum 3 zile, ţi-am arătat în scurt cele urmate pîn-atimei. în seara aceea chiar, ducîndu-mă la Zamfojski] şi B i s e i a n o w-« k i, ca să le dan scrisoarea să ţi-o trimită, aceştia mă asigurară că lucrurile merg aşa de rău, incit trebue a gîndi la retragere, că ei, precum şi chiar ÎL o s s u t h, pleacă îndată cu legioana 1 e h i 1 o r cu V y s o c k i. Eu voi, le-am zis, să aştept pînă mîine pe B e m. Dar ei mi-a ziseră atîtea că mîine o fi prea tîrziu, că m-au făcut a zice : ,,Voi veni cu voi pînă la o «taţie sau pînă la Caransebeş şi acolo voi aştepta să văd ce face Bem; că daca el va voi a se susţine, apoi voi fi cu dînsul şi mă voi întoarce lîngă el”. în acea noapte am şi pornit. Pin-a nu ajunge la Caransebeş, V j s o c-ki mi-a dat o însărcinare ca să merg înnainte, şi aşa am venit aseară aci, la Orşova1. Aci am găsit pe Bolliae. Am aflat că ciocoi din ţeară au dat poruncă, ca ambii, de vom intra între ceilalţi în ţeară, să fim arestaţi îndată. Nu ştiam ce face şi încotro s-o apucăm % Aflarăm acum prin Za-m[ojski] care sosi astăzi aci, că B eni se trage în Tr a nsilvaniea c u treizeci mii şi că se menţine. Hotărîrăm dar să plecăm îndată spre Transilvani ea, pe la L u g o j, pe unde e calea deschisă, Asta îţi spun ca să ştii. Ţi-am spus şi altă dată că voi să mor sau să fac vro faptă maro. Socot că acum vom putea începe o mişcare r o-m â n ă. De nn alt ceva, măcar o grozavă răzbunare în contra ciocoilor. Am găsit aci la B o 11 i a c mai multe scrisori de la tine. N-am avut timp a le decifra. îţi trimit epistola lui Golescu. Sciie-i să vie îneoaci. 101 CĂTRE I. I. FILIPESCU ■Ştiri despre activitatea sa. îl cheamă să vină in Transilvania unde urmează să plece. .„Curaj! nu-i pierdut încă totul!”. Orşova, le 15 aout [1849]1 Je n’ai re-şu qu’hier, en venant ici, cher ami, ta lettre du 21 juillet. Je n’ai pu la lire, manquant de ele pour la dechiffrer. J’anrais reussi ă le taire sans cela, .mais le temps in’a manque; car je pars cette nuit pour la 5 10 15 20 25 187 Transylvanie, oii je vons prie de vons rendre anssitot, eu passant par Orşova, Caransebeş, Lugoj, Făget, Dobra, Deva, etc. Le ebemin est libre,. pour le moment. Dti reste, avec de la boxme volonte et dn eonrage tont cliemin est libre, et, comme on dît, mene ă Eome. Je sais qne le eonrage 5 ne vons manqne pas et c’est ponr cela qne je vons engage ă venir an plntot.. Faites-vons donner nne mission de lă ponr ponvoir passer le cordon serbe*. Dn eonrage ! Tont n’est pas perdm. II n’y a qn’im acte de fini ;,le seconda qni d’ordinaire, est le plns bean et le plus patlietiqne, Bem va le joner en Transylvanie. io Tont a vons, N. B. 192 CĂTRE ALEX AN D RIN A. G-H TEA Confirmă primirea miel scrisori. Despre dificultăţile prin care trece. „Vreaw să-mi In cere norocul şi destinul”. [Orşova]. 15 aotit 184^ Ma cliere et bonne am ie, Madame Gliica, Je n’ai reeu qn’Mer votre lettre dn 20 jnin/2 jnillet. Je ne vons dirai pas le plaisir qn’elle m’a canse. Je ne le pnis pas. Ce qni est fortement 5 senti, est difficile ă exprimer en des paroles. Je ne pnis vons dorire qne" qnelques lignes. Le temps m’est tres eonrt. J’allaîs faiie comme tont le* monde, sortir de ce pays, et voilă qne, tont d’nn conp, je conrs me jeter de gaîtd de eceiir dans nn gonffre, d’on il n’y aura plns de salnt possible si ce n’est qne par qnelqne miracle. 10 Je n’ai pas beanconp d’illnsions : je ne m’enfnis pas ponrtant je venx tenter la fortune et la destinde. Jnsqn’â ce moment depuis qne je suis ici je n’ai ete occupd qne de la diplomaţie, maîntenant ce sera de la gnerre. * J’espere bien qne, si je snccombe, vons m’accorderen parfois ime 15 bonne pensee et nn donx sonvenir. Cette esperanee, cette assurance mâni©5 qne j’ai, est si consolante, si agreable ponr moi, qne je voudrais qne- c©* soit deja fait. Agreez, ma cliere amie, mes Iiommages de frere et d’amL Votre tont devone, on JSf. Bdlkescn J’onbliai de vons dire qne mon lilipntien commenee ă grandir. C’est positif je vons l’asşure. II a ddploye ces jonrs beanconp de eonrage et de* decision et m’a etd d’nne grande ntilite. Voilă ce qni me fait croire ă lai possibilite des miracles. [Verso,I. 2:] Pour Madame Ginea 168 103 CĂTRE ALEXANDRE RUDA Despre lupta Iui Kossuth pentru libertate. Credinţa sa în triumful libertăţii. îl roagă să lupte mai departe pentru împăcarea dintre români şi unguri. [Seg'hedin, 15 iulie — 15 august 1849] Iubite frate Buda, Plec în graba, căci se pare că toată lupta Ini Kossuth şi a celor care iubesc libertatea este pierdută. En nădăjduesc însă că nn este pierdută şi cauza libertăţii, căci Dumnezeul ginţilor nu va tolera multă vreme 5-nedreptatea. Yoi lupta cu toată inima mea ca să văd libertatea întronată în locul tiraniei şi vă cer şi vouă, tuturor, ca să faceţi tot la fel. Am mare încredere în tine, căci tu ai fost inima discuţiunilor jie care le-am avut cu guberniul maghiar. Urmează pe aceeaşi cale, căci împăciuirea dintre noi şi unguri este un fapt, de care istoria viitorimi va ţine seama. M-* îţi mulţumesc şi te rog să primeşti salutările mele frăţeşti, Al tău frate, A. Bălees-en 104 • CĂTRE ION GHICA îl înştiinţează eă, după multe peripeţii, a sosit la Paris. Paris, 17 octobre 1849 Ober Ghyca, Je suis â Paris depuis hier soir1. Je suis venu par Pest et Vienne. Je n’ai pas le temps de te raconter Ia maniere tonte drole et Ies differents deguissements avec lesquels j’ai traverse tous Ies etats du Scîrvvartz-Gelb. 5 Je t’ecrirai demain une lettre detaillee. Mensonge et courage, voilă ce qui m’a sauve. Adieu. Mes compliments ă m-me Ghyca. Tout ă toi, A. Balcesco [Adresa pe f. 2V:] Monsieur Jean B. Ghica. Constantinop-le 169 105 CĂTRE ALEXANDRIN A CHICA O înştiinţează că a sosit ia Paris, Despre comportarea ridicolă a Iui Eliade şi criticii e sale duşmănoase. Despre intenţia sa de a inerte la Constantinopol. Despre amărăciunea pe care o simte că n-a putut muri vitejeşte pe un eîrnp de bătălie. Paris, 22 octobre 1849 Hoiirra ! cliere Madame Ghica. Enfonces Ies Svartz-Gelbes et Ies Busses! Battus et completement battus par im Die-u tont puissant : le mensonge. Gn pretend que c’est nne deesse et je snis porte â le croire, :5 tu l’adoration que vetre sexe Ini a vouee. J’ai ecrit â Ghyea mes aventures. Me voilâ â Paris. D’ici je puls bra-ver mes ennemis, oubien je pnis me falie brave, comme Eliad, et m’ecrier avec Ini : „Que mes ennemis, que Techafaud viennent iei, je Ies attends de pied ferme, je monterai sur l’echafaud avec ee conrage et ce devonement, io qne j’ai tonjonrs portes â la canse de ma cheie patrie, depiiis tants d’annees. Or, parmi ces annees j’en avais nne, superbe et famense entre tontes, et c’est precisement cette annee qne mes ennemis veulent me ravir. Holâ ! He ! mes ennemis, rendez-moi mon annee’5, etc., etc. C’est textnel. Vovez Poriginal chez Ghyea (lettre d’Eliad â Ipateseo). Qiren dites-vous d’un 15 brave de cette trenrpe-lă? A propos d’Eliad, savez-vons qu’ilest aliene ; comme Lamartine, sa copie a snivi Ta destinde de Poriginal. Imaginez qn’il se promene snr ies boulevards, qu’il arrete Ies gens an passage, ii’importe~qui, pour lenr eonter, qu’il est Pauteur dune revolntion, et qne eette revolution se tronve mainte-.20 tenant trahie en seize points par I.Ghyea, en nne vingtaine de points por moi. Qu’une forte prenve qne je snis un traître c’est qne je snis Panii de Ghyea, et qne Ghyea est traître, c’est qu’il est mori ami, etc., etc. Lui et le grand general Teii, craignent toujours d’etre assassines, Enfin, chere amie, je snis profondement convaincu qne ce malheur qui prive notre 25 pauvre patrie de denx grancls homrnes est b.ien reel. Mais laissons cela, et dites-moi, je vons en prie, m’avez-vous anssi cru mort, pendu on perdu? M’avez-vous regrette nne minute, nne heure, un jonr ? Je n’ose pas dire d’avantage de crainte de passer â vos yeux pour trop exigeant. 30 Je voulais aller a Constantinople. J’aurai ete heurenx de vivre preş de vous et de Ghvca, mais Die-u ou Ies Autrichiens en ont decide autrement et m’ont pousse vers Paris, dont le sejour m’est penible. II y a quelqne chose qni me console, c’est qne si la guerre se declare, je viendra-i â Cons-tantinople, et que, si elle ne se declare pas, c’est vons, mes ami-s, qui 35 viendrez iei. Et cette guerre se declarera-t-elle ? Je Pappelle de tous mes * voenx. Imaginez comme j’ai ete malhenreiix en Hongrie. J’ai couiu pendant nn mois â travers tanc de perils et de fatigues pour trouver Bem 1 et des batailles, mais la fatalite m’a refuse le bonheur qne j’ambitionnai tant : 4o de mourir sur un champ de bataille. J’ai en apres, Pliumiliation d’emplo-yer tontes Ies ressourees de mon espiit pour sauver ma tete. Je dis humi-liation, parce que lTiomme se sent petit, quand il vit exclusivement possecle par Pinstinct de conservation et qu’il ne sent sa grandeur, que lorsqu’il a 70 «expo-se sa vie. Adieu, Madame, ecrivez-moi souvent et beaucoup et eomptez sur Uestime et Famitie de voire tont devoue ami, N. Balceseu 106 CĂTRE ION G H I C A ByspYî peripeţiile prin care a trecut în Banat după ini rin ger ©a maghiarilor. Demoralizarea trupelor maghiare in retragere. Pericolul în care s-a ailat de a îi prins, întoarcerea spre Cimpeni, ia laneu. întîinirea cu cazacii. Cum a îost ascuns şi ajutat da lăncii. Plecarea sa din Transilvania, îmbrăcat ca moţ şi vinzind doniţe. liUlmpiârile şi primejdiile de pe drum. Cum a scăpat de austrieci. La Pesta. La "Yiena. în cercetarea poliţiei vieneze. Diverse socoteli băneşti. Ştiri despre alţi români sosiţi la Paris, intenţia sa de a publica o revistă românească. Despre rimele informaţii exagerate asupra numărului românilor din Balcani. Dezbinarea emigraţilor români. . . Paris. 22 octomvrle 1849 Iată urmarea i Moi iei mele. Bolliae ţi-o fi povestit-o pînă eîxid ne-am 'despărţit lingă Caransebeş. Am intrat în acest oi aş, cu toate eă mi se spunea că.poci găsi acolo pe duşman, fiindcă vream să merg la Bem şi altă cale n-aveam. ]îsii era nici imprudenţă, nici uşurinţă, nici ecees de vitejie, ci numai stăruinţa în a îndeplini hotăiîrea d-ajnnge în sfîrşit, pe Bem, dupe nare alergam de vio trei săptăniîni. După ee m-a lăsat Bolliae, eu am propus ungurului ee ne însoţîa d-a intra cu mine în oraş, nevoind a espnne pe -Bacoviţă şi pe Florescu. Ungurul a priimit. Atunci şi băeţîi n-au vrut să mă* lase a merge singur si s-a rugat să le dau voe a veni şi ei. Am avut norocire a nu găsi pe vrăşmaş în oraş şi a apuca diurnul Haţegului, unde, Tiiipă o cale de un ceas, ajunserăm armata ungurească, ce se trăsese din oraş. Mă întîlnii cu capul ei. contele Lâzâr, şi merserăm împreună pînă .spre poarta de fer, cîmp vestit ele glorie a lui Huniad cu turcii. Mă silii in tot chipul să deştept puţină inimă în contele Lâzâr, care împreună cu •armata lui era foarte demoralizaţi, îndemnîiidu-1 ea să ne oprim şi să dăm acelea, în acea poziţie minunată, o bătae în cinstea lui Huniad. Dar in zadar îmi fu silinţa. Atunci îi lăsai şi plecai cu soţii mei spre Haţeg. Pîn-a nu ajunge într-acest oraş, întîlnii locuitorii şi oştirea fugind şi istrigind : Istene Musca. Aceea ce vrea să zică că muscalii sînt în oraş. Cu toate acestea nu ne întoarserăm îndărăt şi intrarăm în oraş. Muscalii era la porţile oraşului pe deal şi comandantul oraşului se ocupa d-a capitula. Şezui în oraş pînă cînd am văzut pe. muscali a porni să intre, atunci mă trăsei în grabă înapoi pînă la un sat, anume Grădiştea. Acolo lăsarăm trăsura şi încălicarăm pe cai, luînd un călăuz ea să ne treacă peste munţi, pe poteci, spre Deva, unde ni se spune eă e Bem. După o călătorie de o ni prin munţi, după ce am fost primejduiţi d-a fi arestaţi şi ucişi de ţăranii •reacţionari, ce ne lua de unguri, sosirăm seara la un sat Linjina, unde .aflaiăm că cu o zi înainte armata lui Bem s-a desfăcut şi că el a pornit ipe .la Luneani,- peste munţi, la Orşova. Sii-ţi poci descri ce am suferit 5 10 15 20 25 30 171 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50 atunci văzînd toate iluziile mele per ciute pentru tot dauna. îfu maimiî rămînea atunci clecît să vedem cum să ne scăpăm viaţa, căci ne aflam împresuraţi de vrăşmaşi. Drumurile spre Orşova îmi era încliise şi Orşova în depărtare. Puteam cu anevoinţă însă a intra în ţeară la Yulcan, clar ştiam că voi fi arestuit îndată; am lrotărît a trece printre ruşi şi a mă arunca în munţii lui Iancu. Plecai a doua zi cu Florescu si Kaeoviţă spre Mureş, vrînd a trece acest rîu printre Deva şi podul Simeriei (Piski), unde şi furăm prinşi de cazaci şi iată cum : Aşteptam lingă Mureş pe un deal, ca să înopteze, să trecem rîul fără a ne vedea picheturile muscăleşti înşirate d-alungul rîului, cînd ne pomenirăm cu un escadron de cozaci lingă noi. Pădurea era departe. Hotăiîrăm atunci a-i înşăla şi plecarăm spre dînşii, le ziserăm că sîntem ai Ian oului etc. Ei ne luară eu dînşii să ne ducă la Ltiders, ce era- aproape eu tabăra. Ştiam că acesta mă caută şi că are pe lingă dînsul copoi cum Popeseu, Ba-luşiescu şi alţii din ţeară. Pe drum ne împrietenirăm eu cozacii ce vorbi a româneşte, le deterăm tutun, îi înşălarăm cu vorba, asfel incit ne dete drumul şi ne întoarserăm spre Mureş, pe care îl trecurăm a doua zi dimineaţa . în două zile de ostenitoare călătorie prin munţi, ajunserăm la Gîm-peni. Iancu, pe care îl înştiinţasem de sosirea mea, îmi găsise o colibă într-o pădure în preajma Cîmpenilor, unde şăzui ascuns o lună de zile. Buşii şi nemţii mă- eăta pe moarte şi Iancu a fost chiemat de două ori la Sibii şi cercetat despre mine. Din norocire acturile care ar fi putut compromite pe Iancu, nu era cunoscute nemţilor şi ruşilor, şi el putu a se desvinovăţi şi a zice că nu ştie unde silit eu. Românii d-acoio mi-a arătat multă dragoste şi jertfire h A fost peste putinţă să poci căpăta un paşaport supt orice nume. De aceea am lrotărît întîi să trec în Moldova, pe ascuns, pcviB-Topliţa, peste munţi, şi să mă predau moldovenilor, că să mă treacă- în Turciea. Pe urmă am găsit ca mai sigur d-a merge la Semlin şi a trece Ia, Belgrad. Industrie-a muntenilor, unde mă aflam, este a face şi a vinde-doniţi şi ciubăre, şi asfel ei pot călători în toată ţeara ungurească, fără ea. nimeni să-i întrebe de pas. Hotărîi dar a mă face doniţar. Mă bolnăvisem în munţi de urît şi de nelucrare, mă apucase frigurile şi un junghi. Plecai bolnav şi osteneala drumului mă făcu sănătos. Am plecat împreună eu Racoviţă, ÎNenişor şi Dincă, eroul bătăliei de la Bucureşti eu turcii, ce fusese lingă Iancu. Eu nu vream să [-i] iau, ei au insistat dorind să vie cu mine la Constantinopol. Am luat trei ţărani sau moţi,, cum se numesc acolo, am încărcat trei care mari cu doniţi, ne-am spoit cît am putut şi ne-am îmbrăcat în zdrenţe, ca să semănăm a moţi, şi am pornit la drum prin ţeara ungurească, pe Ia Buteni la Arad. Luaserăm. încă de la Iancu, afară din revaşăle de doniţari, nişte atestaturi supt nume» schimbate că sîntem din Ţeara Românească şi că ne-am bătut pentru împăratul împotriva rebelilor maghiari si că mergem pe la Semlin Ia* Belgrad să ne căutăm familia. După- o călătorie de trei zile făcurăm o întîlnire neplăcută. JJn tist de gendarmerie ungur, cu mai mulţi gendarmi, ne opri în cale, îiieepu a ne căuta prin cară, supt pretext d-a căuta arme, găsi nişte mantele şr nişte cizme, începu a ne sudul şi a zice că le avem de furat de la domni». ]STu fu destul că ne luă hainele, dar din nenorocire se găsi un atestat-d-aeele ale lui Iancu, pe care Benişor nu îl ascunsese bine, întrebă al eui .eMe» Dincă spuse că e al lui şi îndată îl arestuiră şi nouă ne dete voe a-merge* înainte. Se despărţi bietul Dincă de noi fără haine, fără bani, căci n-avusei 172 Treme a-r da, avînd banii ascunşi. Mi-a părut tare rău de dînsuî, căci «e un zdravăn băiat şi mă îngrijea pe drum. Cred eă o fi scăpat de vreme ce e cunoscut ca s-a bătut pentru sva-rtz-gelbi, şi îl ştia şi ei şi ruşii. Această ‘întîmplare ne-a făcut a schimba drumul şi a merge la Lipova, d-acolo pe Ia Timişioara la Panciova şi Semlin. 5 Am făcut această datorie în zece zile, vînzînd la doniţi din sat în sat şi din oraş în oraş. Am trăit rău, dormind tot mereu pe iarbă umedă, In pîoae, fără foc, hrănit rău. Viaţa asta eîinească m-a făcut sănătos şi apoi potriveam lucrul avec ce fond de bonne humeur qui me manque dans Ies temps ordinaires et que je trouve toujours en moi dans Ies grandes 10 occăsions. Aşa, de esemplu, la Panciova am petrecut o zi întreagă în piaţă, pe- o ploae straşnică, vînzînd ciubăre şi certîndu-mă cu babele, dte un ceas, pentru un crăiţar. Am lăsat căruţele cu marfă la Dunăre şi noi am intrat pe seară în Semlin. Am petrecut noaptea într-o circiumă, unde am fost priimiţi de pomană. A doua zi desdedimineaţă am alergat pe la cunoscuţii 15 noştri, căutînd mijloc d-a trece la Belgrad şi i-arn găsit pe toţi speriaţi de tiraniea nemţilor, zicindu-iie să fugim cît mai eurînd, că e peste putinţă să trecem în Belgrad, ce e un loc bănuit. Am fost, în sfîrşit, la consulul •englez Fontblanc, care mi-a spus tot acestea. I-am arătat că am un pas ■francez dar că nu-1 poci da pe faţă de vreme ce poartă un nume polon 20 -şi 77 pus austriac (aveam pasul lui Deivos) şi că n-are nici o viză nemţească- şi astfel nu poci esplica cum mă aflu acolea. El îmi făgădui să meargă la Belgrad să-mi scoată un răvaş de la Limperani, ca să poci trece, dar îmi zise că pentru cei doi soţi ai mei nu se poate face nimic şi că să fiu mdţămit,;de voi putea trece şi singur. Mă văzui atunci silit să povăţuiesc 25 pe Racoviţă şi Aenişor să se întoarcă îndărăt în Ardeal, şi fiindcă ei nu •sîiit eomprometaţi, să caute a dobîndi păsuri bune cu care să călătorească. Apoi trecui Dunărea, mă îmbrăeai în hainele mele şi mă întorsei în Semlin ca im om de treabă, trăgînd la un otel. A doua^zi Fontblanc îmi aduse răspuns de la Limperani, ca să-mi 30 vizez pasul. îi repetai că e peste putinţă, că eurn l-oi arăta la poliţie mă arestează. El îmi zise că el nu-mi poate face nimica, c.ă Limperani are 'datorie a face şi 1111 vrea, şi mă lăsă în uliţă. Rămăsei în'poziţie foarte am--barasantă. Mă aflam în Semlin fără nici un pas regulat, fără să- ştiu ce 'nuine să dau la hotel, unde mi se cerea pasul. A mă întoarce înapoi nu se 35 mai putea, căci căruţele plecase cu soţii mei. Eram sigur că trebue să mă arestuiască. într-o ademenea poziţie altul s-ar fi aruncat în. Dunăre? eu hotărîi a mă arunca pe Dunăre şi a mă duce la Viena. îmi luai inima în ■dinţi şi • atestatul lui lancu în mină, şi mă dusei la genera-leomando. îi -$puserimi!te şi potrivite minciuni; că eram să merg la Belgrad, dar auzind -40 -că rudeniea mea nu se mai află acolo, voi să mă duc la Viena, să-mi oontiniiez studiile. După mai multe cercetări şi consultări izbutii a dobîndi o viză pentru Viena. în pas aveam numele de Alexandru lomescu. Speram că voi putea evita Pesta şi a merge pe la Agram, dar vaporul «lupe Sava plecase şi trebuia să aştept zece zile; silit a nu perde vreme 45. •şi a pleca înainte pe Dunăre la Pesta.. Mustăţile mele rase mă ajuta de nu fui cunoscut în Pesta, unde am fost silit a şădea o zi şi. a umbla prin oancelarii, spre a-mi viza pasul. Aceleaşi a vrut să mă piarză la Viena, unde am fost asemenea foarte mult supărat de poliţie, în două zile ce-axn şezut. Ca să iau pasu de la Musurus pentru Berlin,’ a trebuit să aduc un 50 bilet de la baronul Deben, cap la poliţie, că sînt supus otoman. Acesta m-a speriat atît de mult cu chestioaneW lui, incit pierzînd răbdarea, supă- 173 rat, i-am zis : Cela Tal alt bien Ia peine de combattre potir votre empereur pour etre questionne par vous eomme un criminel. Aceste vorbe mi-a hco» biletul. Asiei am scăpat de Svartz-gelbi. Ce e mai curios în toate aceste este că am scăpat cu banii Iui Liiders. Ian cu priimise 3 mii galbeni in 5 bani de 5 ruble de la Liiders şi dintr-aceia mi-a dat si mie 50#’, cu care am călătorit, căci bani nu aveam. Trebue să ştii că afară din banii ce am. luat la plecarea mea din Costantinopol, despre a căror întrebuinţare” ţi-am dat socoteala, am cheltuit încă de Ia mine pentru ţinerea mea şi a-vio nouă compatrioţi 130#. Ştii că am luat de la Kossuth, cînd rn-aiir io dus în munţi, pentru cheltuiala drumului, ca la 150# şi din aceştia am. cheltuit; banii ce mi-ai trimis prin Zamojski nu i-am priimit, căci m-mr trebuia. Iu-mi eşti dator cu 12# din banii Iui Skender. Am să iau vio-patru sau cinci #de la I. lonescu şi alţi atîţea de la Zâne; de vei putea* 15 să-i scoţi si să mi-i trimiţi, mă îndatorezi. De ai mijloc să mai adaugi vio 20 sau 30# de la tine împrumut, n-ar strica, că mă aflu tare strimtei ataci, sosind, fără parale multe şi fără haine. 26 octombrie Alaltăeri au sosit şi I. Bălăcianu (al nostru) aci de la Viena. îloreaeu* 20 Caracas au fost în munţi şi d-aci s-an dus la Sibii, vrînd să se întoarcă-în ţeară. Deivos, Duilie şi alţii rămăseseră în Cluj şi erau să se tragă în munţţ cu gen. Gal, apoi nu ştiu ce s-au făcut. în munţi, trebue să ştii, că pe români i-a dezarmat şi a băgat garnizoane prin toate satele. Cereiile ce au făcut românii prin deputaţii lor I&-25 Yiena n-au fost priimite. Laurianu şi Bărnuţiu sînt în Transilvaniea. Per se va declara re-sboi, cum nu cred, apoi eu viu la Constantinopol, de -mxr apoi cred că tu vei veni aci. Aş [vrea] în această din urmă întîmplare, să ne apucăm aci a sciie o revistă românească serioasă, care să ne dezmeticească pe toţi românii din ameţeala în care sîntem şi să ne îndiepte/e 30 pe o cale bună. Pentru aceasta ne trebue fonduri. Eu voi seri lui Negrr. în Moldova. Asemenea socot că, de n-ai întrebuinţat toţi banii, ce cred. poate că i-ai priimit acum de la mumă-mea, apoi îi putem întrebuinţa în treaba aceasta. Spune, te rog, lui Bolliac şi lui Bolintineanu complimente. Bietul* 35 Bolliac a avut noroc că n-a rămas cu mine, că se prăpădea. Nevasta lui a fost la Cluj. Acum s-a dus, socot, în ţeară. Eu aveam hotărîre, viind la Constantinopol, de a mă aşeza între cuţovlahi, căci socot de neapărat a developa naţionalitatea într-acest avaut-post al românismului. De ai putea trimite un om zdravăn acolo,, ca să ne 40 facă un raport asupra stării morale şi politice a lor, apoi am căuta o şcoală^ şi să dăm de lucru la atîţia tineri ce mor de foame. Ar trebui ca trimisei tău să se ia acolo bine cu popii şi episcopii şi să-i [...]* a căpăta fonduri pentru deschiderea unei şcoli. Eu aci am văzut pe toţi afară de doi locotenenţi care sînt părăsiţi de 45 toţi compatrioţii, afară de fraţii Goleşti şi Grădişteami. Eu,, dupe toate-semnele, îi cred nebuni. * CuYÎnt lipsă in ms. 174 Spune Ini Boîliac că locotenenţii îl acuză că a YÎndut şi el o bucată de ţeară ungurilor. Te rog să-mi Berii regulat prin toate poştiile şi zi Ini Bolliac şi Bolintineanu să-mi scrie. Dar Marin ce face? Spune-i multă frăţie de la mine. Asemenea si lui Skender bev, căruia îi vei arăta că îmi pare rău că nn l-am întîlnit ca să putem a esecuta planul nostru d-a rămî- ^ nea tâlhari în Carpaţi. Adio 5 Al tău, A. Bălcesm Iubite, n-ar li mijloc a dobîndi d-acolo im post pe lîngă ambass&da de la Londra de pildă vrun attacli6 sau secretar ? De ce nu faci tir ceva, eeiind, din parte-mi, ministeriului % 107 CĂTRE A. G. GOiES € U ll Invită Ia «Unsul eu rugămintea de a~i aduce scrisorile pe ea re i ie-a scris în legătură ea chestia unoF fonduri publice. [Paris,] 1 noemvrie 1849 Alecule, . Te rog ca diseară, cel puţin mîînc de dimineaţă, ia 9—11 ceasuri, să te afli la mine, îuînd cu tine toate scrisorile ce ţi-am scris în pricina banilor, începînd de la cele de astă iarnă, cînd ţi-am anunciat acesta, adecă că am acei bani la dispoziţiea comitetului h ■* A7. Bălcesm 108 CĂTRE A. G. GOLESCU ÎI invită elin nou la âinsul. [Paris,] 3 noemvrie [1849] Îsegrule, De trei zile te dau dracului, seamănului tău, căci ţi-am scris să vii pînă la mine, că am trebuinţă cu tine şi n-ai mai venit. 5>.. Scoală dar, îndată, şi vino. Astăzi şăzui toată ziua acasă, ca să te aştept. 175 A. Băl [ce seu] Dar Tino. negreşit eît mai de dimineaţă. 718, Rue Neuve ele FUnîversite 109 CĂTRE ION GHICA Despre neînţelegerile sale cu foştii locotenenţi. Diferite ştiri. Despre o ceartă ctt Szemere din pricina unor acuzaţii nefondate pe care fruntaşul emigrat maghiar Jle aducea Iui BoIIiac. [Paris], 6 noemvrie 1849 "Iubite Ghica, . . ^ Ce, rar ne batem ? Jurnalele d-aei, de vro doua zile ne face s-o erededi. De e adevărat, înştnnţează-mă ca să viu îndată acolo. Bălăceanul e aci şi .75 pleacă peste trei zile spre Montpellier. Dar, de va fi resboi, apoi îndată ne întîlnim şi plecăm la Constantinopol. Aici neavînd ce face, m-am apucat de capul locotenenţii ea să le plătesc de calumniile ce a vărsat asupra ta şi a mea. Am poftit pe Teii să se bată la duel şi nu i-a dat meşii3. Da fost "frică să nu îi facă vrun glonţ bubă. Am de gind să-i fac atîta de ocară, io îneît să-i silesc să fugă din Paris., Aia văzut pe baron Spleny, la Brown, şi mi-a zis că are să ceară satisfacţie lui.Bliad pentru pricina ce ştii. Ce fac ai noştri p-acoîo ? Marin, frate-meiiţ Bolii ac. Scrie-mi regulat' şi spune multe la m-me Ghyea, din parte-mi. Spune lui Boli iac că am avut aci, la Telelri, o ceartă pentru dinsuL 15 cu Szemere, care pretinde că el n-a dat acei nasturi de diamant tui Omer paşa. I-am spus curat şi în ochi că e minciună. AI tău,-A7. Bălcescu 110 CĂTRE IO N GHICA îl înştiinţează «ă pregăteşte revista emigraţiei românie revoluţionare şi ii spune «ă aşteaptă articole de la ei şi de Ia Iod. Io îi eseu. [Paris], ■ 16 noembrie 1849 Iubite Ghica, :176 Eu încăn-ampriimit scrisoare ele la tine. Sper că cu pachebotul.de la ; 19 voi avea. îţi trimit aci o scrisoare de la lonescu mic către Ioneşeu mare. Oe faceţi, vă bateţi sau nu? Scrie-mi. ca să ştiu ce să fac. Fam a-ţi spune d-aci. Nu facem nimic. Eu mă gătesc pentru publicaţie?.. Aştept să-mi trimiţi şi tu ceva articole d-acolo, d-ale tale şi d-ale lui lonescu1. 5 • .Complimente la cocoana. Al tău, JSf. B. 111 CĂTRE ION GHICA "Despre organizarea emigraţiei. Trimite actele de constituire şi cere adeziunea fracţiunii emigraţiei române din Constantinopol şi Brussa., Despre comisia de »anchetă pentru cercetarea fondurilor'publice rămase ia emigraţi. Anunţă sosirea iui Biiîers.tem cu ştiri din Transilvania. Diferite.. Paris, 6 dechemvrie [1849] Is u ţi-arn scris, pe douăpoşte, căci aşteptam să aflu de eşti în Constan-tinopol sau ai plecat încoa., dupe' cum îmi scrii în scrisoarea ta din 5 . ale lui.. noenrme. . . Prin actele ce îţi va trimite Yoinesco, Tei vedea ce am putut face aci. 5 jSTu e tocmai bine, dar meai să ne scăpăm de locotenenţii, să ne organizăm intr-un chip şi apoi 'lesne vom perfecţiona organizaţia1. Caută dar a dobîiidi cît mai multe adezii vei putea dintre emigranţii din Constantinopol şi Brussa 2. Soi smtem.aci 14, la care aclăogîndu-se doi de la Geneva -şi doi de la Yiena, fac 18. Cu cei d-acolo vom putea avea maioritate. 10 Ştii că aci spre a nimicnici acuzaţiile ce ne aruncă acei blestemaţi, •care acuză ca să nu fie acuzaţi, am numit o comisie pentru cercetarea de bani rămaşi pe la unii alţii. Eu, după' ce am arătat toată istoria banilor rămaşi la mine, ain spus că, plecînd din Constantinopol, am lăsat să priimeşti tu banii d-acasă şi sa-i fii pînă s-o organiza emigraţia, comme nous etions alors en train de le faire. Că la întîmplare cînd nu vom izbuti a ne organiza, apoi tu poci a-i cheltui în folosul cauzii, cum ai socoti mai bine. Eu aciua nu ştiu, ■priiiiiit-ai tu bani şi citi? Ce-ai făcut cu dînşii? Despre acestea mă rog •să-rni dai lămurire curată, ca să ştiu ce să fac aci. 20 Au sosit aci Biberstein, polon ce-ai cunoscut în Constantinopol. Au venit din ITngariea, de unde au scăpat anevoe ; mi-a spus că a fost cu Duilie nîtăva vreme, şi că acesta, dobîndînd un pas ca român din Transilvaniea, a rămas ^colo pe lingă Sibii, într-un sat,. Tot acolo şi într-acest chip trebue :sa fie Xemşor, Mano şi Caracas!. 25 ' : Băle cea nu. e la Geneva cu Mitică Kretzuleseu. •Ce s-a făcut Bolliac, frate-meu ? TT-am priimit nici o scrisoare de la ei. De la tine asemenea numai o scrisoare am, cea de la 5 noemvrie. Al tău, N. Bălcescu 30- 72-C. 193 177 112 GAIME IOM GHIGA Despre neînţelegerile dintre emigraţi şi organizarea emigraţiei. Despre acuzaţiile neîntemeiate aduse lui Bolliae de către unii emigraţi maghiari, în legătură eu nîste pietre preţioase pe care i Ie-a încredinţat Kossuth, pentru a cumpăra un paşă turc. Paris, 7 dechemvrie fl849] Iubite Ghica, Sefels veni la mine acum şi îmi aduse scrisoarea ta din 14 ale trecutei. Tare îmi pare rău că nu sosi cu o săptămînă înainte. Ţi-am scris eri ce 5 am fost silit a face aci. De cînd am venit ati căzut toţi pe mine. aşteptînd de la mine a provoca o organizaţie, zicînd că sînt umiliaţi să vază că loco-tenenţa îi reprezentează cu destulă nevrednicie în toate părţile. Au împinseră lucrul prea iute, căci eu ceream mai înainte a mă înţelege cu tine şi Magheru. Simţeam şi simţ trebuinţa unei organizaţii care io să ne dea o poziţie nn atît către streini, cît către români, ca să putem avea-oarecare înacţie în părţile române. Dar eram de opinie d-a forma o societate secretă. Tu vezi dar cită nenorocire că scrisoarea ta îmi veni tîrziu.. Acum ce socoti tu să facem % A strica şi această organizare este a ne perde cu totul în opinie şi a face mulţumire mare la locotenenţi. Gîndeşte-te curat 15 şi spune-mi ce e de făcut, căci eu voi să lucrez mai nainte de toate în înţelegere şi împreună cu tine, căci te iubesc şi te. ştim mai mult decît se pare că crezi, după arătarea d. Eliad. Gîndesc că am trebuinţă să-ţi spui că n-am Inat niciodată pe Eliad de confident al simtimentelor mele către tine. Şi aceasta este o infamie, ca at-îtea altele ce a născocit acest mîrşav. 20 Aştept cu nerăbdare o scrisoare a ta. în privinţa chestiei lui Bolliae, convicţia mea morală este că ungurii sînt mişei, că nu numai n-au nici o dovadă, dar încă i-arn găsit curat mincinoşi într-aceste trei puncte, care sînt destule, ca să dovedească că în toate mint. 25 1°. Au pretins mai întîi, clupe cum şi tu îmi arăţi, că Bolliae an dat înapoi lui Kossuth pintenii şi garnitura nasturilor în Turciea, aceea ce nu e adevărat. 2°. Szemere mi-a spus mie aci că aceasta e adevăr că s-a făcut la Orşova, dar că atunci brilianturile era încă la Bolliae şi că Kossuth, în răva-30 şui ce i-a dat, zice că brillianturile rămîn a se trimite la X ... paşa, în vreme ce eu, fiind faţa cînd Kossuth a scris acest răvaş, ţiu minte că a zis, după cum i-a spus Bolliae, că brilianturile s-a trimes. Despre aceasta poţi vedea acel răvaş ce trebue să fie 1a- Bolliae. 3°. Ei spun că un negustor a mărturisit că în ziua plecării Iui Bolliae 35 spre Caransebeş, a văzut acele briîlianturi la dînsul. Apoi aceasta im e adevărat, căci eu am fost tot mereu atunci cu Bolliae şi n-am văzut viind nici un negustor, nici n-am simţit că Bolliae ar fi avînd acele briliante. Despre bani, Bolliae avea 200 # daţi de Kossuth, atîta numai, pe care mi i-a arătat. Cînd am găsit pe Bolliae, ia Orşova era încă plin de 178 iluzii şi gîndia că toate ormerge bine şi într-aeeastă. poziţie, orieît de stricat om să fi fost, n-ar fi putut să compromită el poziţiea Ini în Ungariea şi. să se lepede de tot efeetnl ce aştepta din înţelegerea en X paşa, idee pentrn care se nevoise atît de mnlt şi care plătea, fireşte, în ocini Ini mai mnlt decît acele diamante. Toate aceste consideraţii mă fac să cred, cum crezi şi tn, că Bolliae e calomniat. II fant chercher ă le fair valoir. I>aeă Bolliae va voi să-i dan şi o atestare formală despre aceasta, sînt gata a o face1. Multe complimente la cocoană. Să-mi serie. Lni Barbu n-avusei vreme a seri. Complimente Ini Catargin şi Marin, m Al tăn, N. Băleesc-u 113 C Ă T R E I O W VOINESCU II, D. BOLIWTIIVEAjVU SI GB . M ARGHILOM AN Despre împrejurările tn eare a primit in timpul Guvernului provizoria suina $e iîtNL galbeni şi ee destinaţie iniţială a avut aeeastă sumă. Despre' cheltuielile lă-■cute ta Ganstantinopol. Despre hotărîrea luată de Comitetul revoluţionar şi de .Locotenenta domneaseă ea suma de 440.galbeni să rămină in păstrarea sa. Lăsarea banilor ia mama sa, pentru a nu4 pierde în cazul emd exilaţii ar li jefuiţi de turci. Socotelile pe care le-a dat la Braşov.' Lipsa de temei a locotenentei de a pretinde în exil această sumă. Diferite extrase din scrisorile pe care le-a adresat lui A. G. Gol eseu privitor la destinaţia care ar treimi dată banilor pe care îi inai are asupra sa. Socoteala pe scurt a utilizării anei părţi din suma de Sti) galbeni şi despre depunerea restului In păstrarea Iui Ion GMea. Paris, 11 dcchenibrie 1849 Onorabilei Comisii cercetătoare a banilor publici * în lima Ini iulie 1848, însărcinat fiind de guvernul provizoriu din Ţeara Românească ca să merg cu misie în Franciea împreună cu d. Ubicini, mi s-a slobozit de la Yistieriea Statului 580# , oprindu-mi-se 20# aproape, 5-din 6-00# ce decretul guvernului hotărîse a mi se da, pentru că mi s-a dat galbeni în loc de sfanţihi, vînzîndxt-mi-se galbenul cu 49 parale mai puţin decît la Vistierie. Pentru aeeastă scădere am. luat efitanţă de la Casieria Statului, pe care am arătat-o atît guvernului, cît şi la emigraţii din Transilvaniea în io adunarea ce s-a făcut acolo, faţă fiind şi ministrul finaneelor. Această efitanţă o am încă în Mrtiile mele lăsate la Ocnstaixtinopol. Peste 3 sau 4 zile dup-aeeea, aflînd că d-1 A. G. Golescu au plecat la Paris, s-a ehi[h]zuit de guvern a i se încredinţa d-lui rnisiea cu care mă însărcinase, şi eu să fac parte din deputăţie ce se cerea a se trimite la Con- 15-stantinopol. Atunci se făcu un decret suseris de cîte trei membrii ai locotenenţii ca banii daţi în pnimirea mea să se împretme eu alţi 1 400# ce trebue a se slobozi din Vistierie ca să se întregească suma de 2 000 # ce se botărîse a se da pentru clieltuelile mergere! deputăţiei la Constantinopol, 179 al căraiea casier se numise d. Vasiliadi. D. Teii, care a suscris acest decret, se face a uita aceasta- ciad arată că-aceşti bani n-are nimic a face cu mergerea la Constantinopol şi mă acuză că n-am dat înapoi ‘Vistieriei aceşti bani* După ce s-a dat arătatul decret am poftit pe <1-1 Vasiliadi ca - să 5 priimea-scă banii. D-lui a luat numai 100# ce aveam în sfanţih'i ca să-i schimbe în icosari, iar pe ceilalţi i-a lăsat la mine zicînd că să-i dau la Constantinopol. -A rămas dar asupră-mi suma de 480# pe- care în Con-stantinopol, de mai multe ori, am. propus d-lui Vasiliadi a-i lua la sine şi mi s-a răspuns să-i păstrez, că n-are acum trebuinţă de dînşii. D.. Tel! io uită încă odată toate acestea, care le-am arătat. şi înaintea emigraţilor din Transilvaniei faţă eu d. Vasiliadi şi cu d-lui, si tot cere de la mine să-i dau 600#. Din suma de 480 # s-a mai cheltuit vro 40 #, în deosibite clieltiiel* mărunte ce-a-trebuit să fac în ducerea mea la Constantinopol, săderea 15 acolo şi întoarcerea, deşi transportul pentru ducere s-a plătit de d. Vasiliadi, iar la întoarcere nedîndu-mi-să bani, am cheltuit parte de la d. Bră-tianu, parte de la mine. Întoreîndu-mă în Bucureşti cu 440 #, am adus aceşti bani la guverna, faţă cu ministrul finanţelor şi dîndu-le socoteala, i-arn poftit să priimească '20 banii. D. Teii atunci a zis,'de faţă cu mai. mulţi din membrii Comitetului revoluţionar, ca să nu se depue” banii în Vistierie şi să-i mai ţiu la mine vro cîteva zile, pînă vom vedea cum merg lucrurile ce se tulbura clin zi în zi. Aceasta se priiini de toţi ceilalţi membrii ai locotenenţii şi ai comitetului, :25 D.' Teii, care în Transilvaniea, a mărturisit înaintea Adunării, precum şi d. C. Filipescuţcă aşa s-au .urmat după cum mai sus arătai, uită acum aceasta şi se înţelege pentru ce. De mai multe ori în sfatul guvernului, unde lua parte toţi membrii Comitetului revoluţionar, am propus ca să se hotărască cui să dau banii, că eu nu voi a-i tine la mine mai mult şi mi .30 s-a răspuns mereu : mai ţine-L Odată"se hotarîse ca să-i dau în priimirea d-lui D. Brătianu, ca să meargă cu misie în Occident. Dar a doua zi se amină plecarea d-lui Brătianul şi banii rămaseră tot la mine. După 13' septemvrie, aflîndu-ne închişi la Cotroceni cei mai mulţi din membrii comitetului, veni d. A. Golescu şi ne spuse că toate nădejdile .35 noastre sînt perdute-, că n-avem alt a face decît a pleca din ţeară şi că voinţa turcilor e să ne treacă în Transilvaniea, că d-lui a chipzuit că atît banii care sînt la mine cit şi vro 2 000 # mai bine ce se află depuşi, de . d-lui la d. Colcquoua să se împarţă între noi toţi ca să avem de cheltuială în călătoriea noastră. L-aceasta învoindu-se toţi am scris acasă sa.mi se 40 aducă banii, care s-au şi adus. Cu cîteva ceasuri pîn-a nu pleca, Ştefan Golescu îmi zise că ar fi bine a nu lua aceşti bani cu noi, ca să mi ne despoae turcii, şi să-i trimit acasă, cum a făcut şi d-lui cu nişte bani ce îi aduse maică-sa. Atunci am dat punga cu 400# d-lui 2T. Kretzulescu ca s-o ducă îndărăt, s-o dea în păstrare mumă-mii, oprind 40 # ca să avem 45 pentru cheltuiala drumului. De la Yidin, precum şi de la Fietislam, după învoirea tutulor fraţilor cu care ne aflam, ce forma maioritatea comitetului, am scris mumă-mii ea să ne trimiţă aceşti bani la Semlin. Ajungînd’in acest din urmă oraş nu puturăm aştepta sosirea banilor 50 şi ne despărţirăm, uniiplecînd spre Transilvaniea, alţii trebuind să meargă mai întîf spre Viena, cu hotărîre d-a se întoarce apoi în Transilvaniea unde să ne împreunăm cu toţii. ; 180 Cei 4:0 # ce luasem cu mineseuheltup parte-. în :-eomun pentru traiul nostru pe Dunăre si mergerea mea în Transilvaniea, par te..ajutai pe unii din fraţii ee ne.însoţea cum, dd. I. Ioneseu,.Zane ete. • Âjungînd Ia Sibii găsii o scrisoare d-aeasă prin. care mi se arata că, neştiind sigur unde mă aflam, a trimes-un cxedit.de 100# ia.Semlin [şi că 5 priimind] scrisoarea mea, apoi au hotărît-să-mi trimiţă toţi banii acolo. Am găsit în Sibii mare larmă între toţi tinerii aeuzînd pe- dd. Teii şi Eliad cum că au priimit o sumă însemnată de bani de la fiate-nieu pe care îi cheltuia nemăsurat, unul juc-înd cărţi, altul intr-alte petreceri, în Treme ce pe dînsii ii lăsa în lipsă şi că ceixndu-li-se banii şi socoteala, cl-lor 10 au fugit la Braşov. B. G. Peretz fiind în lipsă şi nevoit să plece din Transii-vaniea, luai asupra-ini a-1 împrumuta-cu 40# dmdti-i ca să-i primească de Ia corespondentul către care eram acreditat la Semlin, cu hotărîre că daca d-lui nu va plăti la vreme şi dacă Comitetul nu va încuviinţa această împrumutare, apoi să fie perderea a mea. D. Peretz priimi la Belgrad 42# 15 (socctmdu-se şi cumpărarea aurului) de la corespondentul meu. Oîteva zile dup-aceea, mergînd în Braşov, m-am întîlnit cu dd. Eliad •şi Teii. Cel dinţii mi s-a plîns că împreună cu d-1 Teii au trimis o poliţă de 400# galbeni la d. Colcciiioim şi că li s-a întors poliţa îndărăt; că asiei ei rămîn fără parale şi au fost înşelaţi de dd. Goleşti şi Bosset, că în sfîrşit 20 toată nădejdea le este în banii care sînt la- mine, căci cei ce era- la clînşii i-a cerut emigraţiea şi că eî îi vor depune la direeţiea întocmită. Am răspuns că despre aceşti care au fost lăsaţi la mine cit şi ele întrebuinţarea lor va trebui să aşteptăm şi sosirea celorlalţi membrii ai comitetului, care-nu vor intima a veni. Am adăugat eă cred că ar fi bine ca şi d-Iop să facă aseme- 25 nea-, adecă să pue banii la un loc sigur sau să-i păstreze pînă ne om aduna cu toţi membrii comitetului să ne ehipzuim a-i întrebuinţa in folosul cauzei de vreme ce smtern toţi în comun răspunzători de dînşii. D-lor-mi-a zis că sînt hotărîţi ai depune la direcţie ca să scape de răspundere. Am întrebat pe d. Teii, în parte, de este adevăr aceea ce auzisem la-Sibii şi d-lui mi-a sa zis că nu e adevărat că d-lui, ei numai d. Eliad cheltuia bani fără cuviinţă şi din această pricină s-a întărîtat emigraţii d-a colo şi că d-lor au plecat de Ia Sibii, căci acolo era toţi paitizani a lui ăLagheiu şi au venit îa Braşov unde era partizanii lui Eliad, că. d-lui a propus, de mai multe ori d-lui Eliad să plece împreuna să se întUnească cu noi ce emm pe Dunăre şi 35, că acesta n-a priimit, că d.'Eliad a mijlocit ca membrii Dimţiei din Braşov să fie din prietenii săi ca să poată dispoza cum va vrea de.banii ce i se vor încredinţa. însărcinarea direcţiei, de care am pomenit de atîtea ori, dupe cum mi s-a arătat, de mai mulţi cum şi de d-1 Teii, se mărginea numai ca 4o dintr-o sumă de 100# (îmi paie) ce i se dase să poarte cheltuiala pentru ţinerea unor tineri săraci şi să poată da împrumut cu siguranţă bună de plată numai pînă în 10# de persoană. Peste puţine zile dupe sosirea mea, am fost chemat prin d-1 Teii la o adunare de emigraţii d-acolo, unde fiind întrebat despre banii ce sînt 45-la mine, le-am dat socoteala întocmai dupe cum o arăta! mai sus, adăugind' ca din suma de 400# de care mă cunosc răspunzătoriu nu se află stricaţi • alţi; bani decît cei ce trebue să fi luat Peretz, ca de nu se vor priimi de bin.e întrebuinţaţi îi voi plăti eu, şi alţi. 60 # pe care i-a luat frate-meu, Barbu care, silit fiind de noul guvern a pleca din ţeară şi neavmd bani, a 5a luat această sumă de Ia mumă-mea, neştiind nici el, nici ea că sînt streini. Că eu am scris mumă-mii să pue aceşti bani la loc şi că după scrisoarile ce am pînă acum, socot că toţi aceşti bani trebue să mi se fi trimis la 181 Semlin. Că nu mă împotrivesc a da banii direcţiei, dar că mai î'ntîi'îi cer voe a înştiinţa despre aceasta pe membrii Comitetului revoluţionar, carii i-au depus la mine; că spre acest sfîrşit voi şi pleca la Semlin şi Belgrad de unde voi seri direcţiei. Acestea le-am mai repetat încă dup-aceea la direcţie, 5 cum şi îndeosebi d-lui Zosima, Duca, Duilie şi alţi membrii ai acelei direcţii. Dd. Eliad şi Teii mint dar cînd afirmează că n-ani vrut a da nici o socoteală la emigraţii din Constantinopol. Aşa dar este învederată minciuna d-lui Teii că i-aşi fi propus cl-a împărţi banii cu d-lui, căci ce folos aş fi avut a o face de vreme ce d-lui io nu era singur care ştia că aceşti bani sînt la mine ? Pentru ce nu mai bine să-i opresc numai pe seama mea! Este de trebuinţă a însemna aci pentru ce eu mereu am referat la autoritatea Comitetului revoluţionar, iar nu a locotenenţii. Pricina e că guvernul real şi legiuit în ochii mei, ca în ai tutulor, n-au fost deeît comitetul, căci cînd o deputăţie numeroasă de popol 15 au venit ca să vestească alegerea locotenenţii la palat, an impus acestiea d-a nu lucra nimic fără învoirea tutulor membrilor Guvernului provizoriu, că aceasta este autoritate şi guvernul ce-1 vrea poporul, ci numai din sila turcilor el se învoi a numi de faţă trei membrii. A doua zi după acesta dl. Teii, în sfat şi de faţă cu mitropolitul, ne rugă ca să lucrăm cu toţii .20 împreună şi după legăturile ce avem dinaintea Revoluţiei şi aceasta sş priimi de toţi şi se păstră cită vreme ţinu revoluţiea. La 12 septemvrie, la întrebarea pusă înaintea tutulor de d. I. Brătianu, daca, căzînd revoluţiea, în streinătate vom lucra împreună sau vom desfiinţa comitetul, se hotărî ca tot împreună să fim şi sa ţinem legătura noastră. 25 Aflîndu-mă în Braşov şi văzîncl întîrzierea soţilor noştri, de mai multe ori am avut vorbă cu dd. Teii, Filipesco şi Bolliac d-a nu ne despărţi pîn-a nu se organiza oarecum emigraţia ca să aibă o căpetenie; la care mi s-a răspuns de d-1 Teii că e bine dar că trebue s-o facem atunci cînd ne vom aduna cu toţii, la care in-am învoit. Iară niciodată d. Teii, precum 30 nimeni altul, nu mi-a arătat că emigraţiea este organizată şi că locotenenta s-a recunoscut curat de cap al emigraţiei. ISTu trecu multe zile după ce se făcuse adunarea mai sus arătată şi răspîndindu-se vorba cum că muscalii au să intre în Transilvaniea, d. Eliad, care pîn-atunei nu voise a pleca d-acolo supt pricina ca să nu-şi 35 piarză prestigiul, se hotărî a fugi împreună cu d. Teii şi a merge la Paris. Din banii ce se depuseră (în parte iar nu toţi) la direcţie, luară fiecare cîte 300# supt pretest că merge să lucreze pentru cauză în Paris. Din cele arătate despre misiea specială a acelii direcţii este învederat că ea nu era în drept a da d-îor Eliad şi Teii o asemenea misie şi o asemenea sumă 40 de bani. Cînd auziră ceilalţi emigranţi că banii se împart, alergară toţi la direcţie zicînd că dupe cum se dă d-lor Teii şi Eliad, ca să scape de muscali, să le dea şi lor. Rămăşiţa dar a banilor se împărţi parte pe la unii din emigraţi, parte între membrii direcţiei şi toţi începură a se răspîndi carii încotro putea apuca. 45 Aceste lucruri care le-am văzut cu ochii [...*] direcţiei şi risipirea banilor ce îi avuse în păstrare, era destul temei ca să mă oprească a-i trimite banii acolo, chiar şi daca Comitetul revoluţionar m-ar fi îndatorat, din neştiinţa împrejurărilor, a trimite la dînsa banii. Părăsind şi eu atunci Transilvaniea mă dusei la Belgrad în Serviea, de unde scrisei acestea 50 d. A. G. Golescu, care nu era o persoană privată, cum zice d. Teii, ci un membra al comitetului şi agentul nostru oficial în Paris. * Manuscrisul defect. 182 1 Copie din scrisoarea mea din 6 ianuarie 1849. Belgrad ,,Dupe cum soţii noştri ştiu, din călătoriea mea la Constantinopol rămas la mine 440 # care mi s-a lăsat în păstrare de guvern. Din aceştiea 400# i-ain lăsat în Bucureşti, la plecarea noastră d-acolo, şi 40# s-a cheltuit în călătoriea noastră. Am scris d-atunci mumă-mii să trimiţă 5 banii la Semlin. 100# a şi venit în lipsa mea acolo, din care a luat Peretz 40#, pe care te-am însărcinat să-i iei. Scrisei şi lui Peretz deosibit. Din. acea sumă a mai luat frate-meu cel mic, cînd a fost silit să fugă în Tran-sîlvariiea, vro 60 #. Trei sute galbeni se află întregi şi îi aştept să sosească aci. Am scris mumă-mii ca să caute, de va găsi, a se împrumuta ea să-mi io trimită mie ceva parale-de-cheltuială, cum şi să împlinească banii luaţi de frate-meu cel mic ca să întregiască suma de 400 # ce o ţiu la dispoziţia Comitetului revoluţionar. Văzînd întîrzierea banilor, am scris mumă-mii fi că daca n-o fi trimes banii pînă acum aci, să-i trimită Ini Gliica, la Constan- li tinopol. Yoi dar, de aveţi trebuinţă de bani, îmi veţi scrie cum şi unde să 15 f! vi-i trimiţ, şi priimindu-i veţi îngriji a-mi trimite un reşu suscris de maiori- I tatea Comitetului revoluţionar. în Transilvaniea am spus la direcţiea 1 întocmită acolo că am la mine depozată această sumă, dar că o voi da- numai -1 dupe hotărîrea Comitetului revoluţionar. Pentru aceea am blamat pe 1 Teii şi Eliad că a depus banii ce le-a lăsat frate-meu 1-acea direcţie ; ce e 20 j drept a doua zi ei i-a luat îndărăt, în mare parte, pe seamă-ie, ca să meargă I la Paris. Acela cine e mai vinovat într-aceasta e frate-meu. Pentru ce să S împartă banii între Magheru, Eliad şi Teii. Trebuia să-i depue pe eliitanţiă j la cineva şi să-i păstreze, pînă se vor aduna toţi soţii noştri, ca să-i dea în j aeama lor. Acum aceşti bani, cn care am fi putut face mult, s-a risipit şi 25 ci e răspunzătoriu • adică nu el dar starea noastră, căci Yistieriea îi reclamă de vreme ce el i-a luat numai pe iscălitura Ini. \ Aş dori, iubite Alecu, ca banii ce îţi voi trimite să fie întrebuinţaţi \ în folosul cauzei, iar nu pentru a ţine de cheltuială pe patrioţi, S-au risipit destui bani astfel, între care şi vro două mii galbeni rămaşi ia Col [qu- 30 • horei]. • Dupe cum eu vă dau socoteala de cei de la mine sînt în drept ca să ştiu şi en de acei bani, ce s-a făcut. En nu vă voi a trimite banii deeît dupe o scrisoare a ta îmcredinţătoare eă vor fi întrebuinţaţi în folosul cau- 35 Copie dupe. scrisoarea din 15 februarie 1849, Atena ,,Ce faceţi despre parale? Ţi-am scris din Belgrad despre banii ce voi să vă trimit. ISfădăjduesc că îi voi găsi în Constantinopol şi d-acolo îi voi putea trimite. Eu am fost silit a mă împrumuta de la Magheru, la Triest, ca să poci veni pînă la Constantinopol?’. 40 Pe la gfîrşitul lui fevruarie priimii o scrisoare de la d. A. G. Golesen •din Paris prin care mă înştiinţa că au proiectat d-a începe un jurnal împreună emigratiea lombardă, care să apere chestiea noastră şi ai cărui redactor ten chef va fi Lamennais. Că un agent italian s-ar [fi] însărcinat a depune 400# pe seama românilor şi că d-lui, întemeiat p© banii ce sînt la mine, 45 are sa ia îndatorire pwr ăevant notaire că va plăti aceşti bani in patru luni (îmi pare) 4 că d-lui e sigur că aceasta va fi aprobată de toţi soţii noştri şi că prin urmare să mă gătesc a-i trimite bani. 183 La aceasta am răspuns prin scrisoarea mea de Ia 8 martie, din Con-stantinopol, astfel: . „ Proiectul giiimalulni îl apr obez foarte şi cnm voi priimi banii, din ţearăy îndată ţi-i voi trimite. Ştii că o parte din aceşti bani i-a luat frate- 5. meu cel mic, precum şi Peretz 40#, pe care nu i-am putut lua îndărăt.. Eu, cum ti-am scris, am zis mumă-mii să se împrumute banii ce lipsesc ca să mi-i. trimiţă pe toţi. Aceasta trebue să fie fost pricina întîrzierei căci banii se găsesc anevoie în ţeară [.. .]♦; STu-mi scrii ce s-a făcut toţi banii ce era la Colq[uboun]. io Emigraţiea moldo-română din Constantinopoî făcuse de mai minte1 de sosirea mea o casă comună în care se vărsa banii prin suscripţie spre-a fi întrebuinţaţi în folosul-cauzei. Mi s-a cerut de emigraţie a depune* şi eu banii acolo şi am refuzat, zicînd că aştept botărîrea Comitetului! revoluţionar. 15 ' Pe la 20 martie priimiram de la Paris scrisori prin care ni se vestea* că o parte a emigraţiei a recunoscut provizoriu pe foştii, locotenenţi cfc1 capi ai. emigraţiei, presupunind că d-lor au fost recunoscuţi Intr-această.. calitate de toată emigraţiea din Transilvaniea. Am aratat mai sus temeiul pe.care mă razem să arăt că aceasta n-au fost adevărat. Chiar şi daca ar 20 fi fost d-lor ..asfel numiţi ele .unii din emigraţi aflaţi la Braşov, de voim socoti numărul emigraţilor ce se afla atunci la Şibii, pe Dunăre şi Constăn-tinopol, se va vedea că acei ce zic d-lor. că le-au dat această însărcinare-au fost o minoritate. Emigraţiea din Constantinopoî nu bagă în seamă, . această alegere şi luă iniţiativa unei organizaţii ce după actul chiar trimes-25 ■ de la adunarea din Paris se vedea a fi dorinţa obştească. Mi se trimise atunci şi o poruncă formală din partea dd. Eliad, Telli şi N. Golesou, ca să le dau socoteala şi să le trimit îndată banii ce sînt la-mine, puind pe d. Ghica bumbaşir asupră-mi ca să împlinească Baniii cit mai curînd. 30 L-această obraznică' hîrtie răspunsei dupe cum se cuvihea,. arătîn- du-le că eu cunoscîndu-mă dator de a da aceşti bani de la cine i-am luat,, adecă de la Comitetul revoluţionar, i-am şi propus-o prin A. G. Golescu,. că prin actul ce s-a făcut în Paris mi se lămuri că comitetul s-a desfăcut; şi neavînd nici o poruncă de la dînsul pentru ac’eşti bani, cred că sînt 35 liber a le da întrebuinţarea ce voi socoti mai folositoare cauzeipentru aceea sînt hotărît a-i trimite d-lui A. Golescu pentru jurnalul proiectat* Am trimes această adresă prin d. A. Golescu, seriindu-i deosibit aceasta. Copie din scrisoarea din 12/24 martie 1849, Constantinopoî 40 „îţi alătur aci o adresă spre răspuns 1-aceea ce mi-au trimis usixrpa- torii capi ai emigraţiei. îmi pare rău de necesitatea în care m-au pus d-a-l îmboldi într-acest chip. Ku e acesta sistemul .meu, dar. m-au supărat trimiţîndu-mi o adresă foarte obraznică. Aş dori să tragi o copie dupe-, această hîrtie pînă nu le-i da-o, ca s-o poţi arăta îa ceilalţi confraţi, căci 45 sînt sigur că Eliad o ascunde Milieu şi o ţese fel de fel de poveşti asu-pră-i şi împotriva mea * P;saj omis de M. Bălcescu ** Intr-adevăr d. Eliad. într-o scriosare către îpăteseu şi emigraţii din-Constantinopoî are infamia să spue că am mîncat banii [IVotâ N.B.]. 184 -• Pricina pentru care a mtîrziat mumă-mea cu trimiterea “banilor, mi-a scris ca a fost boala ei. Biata mumă singură, bătrmă, bolnavă, este silită să alerge într-o parte şi într-alta ca să caute a se împrumuta, ea să poată atît. a trimite la trei fraţi bani de clieltuială, cit şi a îndeplini suma de bani ce lipsesc din cei ee voese a-ţi trimite pentru, jurnal. Aceea ee e mai & greu, e că banii sînt rari acum. în ţeară. Bine ar fi ea tu să te angajezi a-i plăti pe un termen mai lung sau a-i plăti în două rînduri de se va putea, căci iată eă o lună a trecut decînd mi-ai scris că te-ai angajat. Aceasta e pentru ca să fim mai siguri *. Primii după aceasta o scrisoare de la d. A. G. Golescu prin care io* îmi zice eă proectul jurnalului a căzut în apă ; în care răspunsei în 5 april 1849 astfel : „D-acasă bani n-am luat încă. . .Noi am umblat nebuni să găsim în zilele acestea bani pentru ducerea mea şi a altora în Transilvaniea, şi d-abia am găsit cu ce să mergem 15' pînacolo. Pentru ce nu mi-ai scris acum două săptămîni că proiectul gramajului a căzut în apă, căci aş fi dat altfel de răspuns locotenenţii. Eu scrisesem mumă-mîi să-ţi trimită de acolo bani ţie. Acum i-am scris ca să-i ţie pe Ioc de nu-i va fi trimes. Pîn-a nu pleca de aci îi voi seri să trimită 2

ldova şi Transilvania. Chestiunea banilor publici. Cere recomandaţii pentru ambasadorul turc diu Paris şi pentru cel de la Londra. Despre boala sa de piept. Arestarea Iul Mânu în Transilvania. Legăturile cu Czartoryski. Despre o eventuală călătorie la Londra. Pregătirea unui memoriu pentru Palmerston. Ştiri din ţară; concentrările de trupe. Din nou chestia banilor publici; socoteli. Numele emigraţilor pe care i-a ajutat în Transilvania. Despre presa pariziană care susţine emigraţiile şi interesul unora dintre aceste ziare de a avea colaborări romă* ueşti. [Paris], 15 dechemvrie 1849 De cînd am priimit scrisoarea ta din 14 noemvrie, la care ţi-am răspuns îndată puţin, m-am socotit mai mult şi am văzut că ideea ta e cea mai bună şi cea mai practicabilă, în poziţiea în care ne aflăm. Ba are încă meritul d-a ne scăpa de formele democratice, care în această împregiurare-ne poate mai mult vătăma decît a ne agiuta. De aceea eu am declarat lui Bosset şi D. Brătianu că tu, nepriimind a fi în comitet, eu, după legăturile ce am cu tine, nu poci sta. Aceasta am scris-o şi lui Maglieru, ară-tîncl la toţi cuvinte temeinice, pe care te razămi tu a nu priimi. Apoi retragerea mea aduce neapărat desfiinţarea a tot ce s-a făcut aci. De aceea aş fi fost tare mulţumit, claca tu n-ai fi dat afară hîrtiile ce ţi s-a trimes de Voinescu într-aceasta. Am căutat şi voi căuta a trage pe Maglieru în sfera noastră de lucrare, căci ne poate fi folositor cu numele şi popularitatea lui, de nu prin capacitate. Eu socot că trebue a aşăza lucrarea astfel: fu să rămîi în Constan-tinopol, ori cum vei şti şi vei putea. Eu să rămîi aci în Paris, şi de n-om avea pe cine trimite la Londra, apoi să mă duc odată acolo să-mi deschid oarecare relaţii şi apoi d-aci să-mi păstrez acele relaţii. Pe Arăpilă să-l trimitem mai la primăvară în Transilvaniea. Bolliac să meargă în Bulga-riea şi pe malul Dunării, ca să fie în comunicaţie cu ţeara. Maglieru să rămîe la Viena, care avînd pe Peretz pe lingă dînsul ne poate agiuta. JSu ştiu daca Maiorescu este acolo, căci l-am putea întrebuinţa. Eu acilea, afara de giurnalele franceze, cu cari sînt în relaţie şi le dau articole, voi să încep o revistă română, care să apere- revoluţiea noastră şi să pregătească alfa nouă, Am şi început a lucra un articol introdneător oare va coprinde acestea 1: Partea I.'Ideea progresului, lege istorică. Aplicaţiea aeestii legi in îstoriea noastră, adecă un tablou despre istoria românilor de la început pîn-acum, Partea II. Care este calea noastră d-aci înainte. Trei ţinte deosibite -între care aleargă naţiile. 1°. Ţinta naţională cea mai principală, de unde chestiea de unitate naţională, chestie de viaţă şi putere, atît înlăuntru, cit şi din afară, şi 5 10 15 20 25 30 187 cere ne poate pune în stare a ne împlini inisiea noastră în omenie*.. Ce este acum practicabil în această privinţă. Unirea Principatelor deocamdată etc. 2°. Ţinta soţială care se rezumă în chestia proprietăţii, de care se leagă. 5 şi chestia dajdii, a creditului şi a organizaţiei Ini. 3°. Ţinta politică san formele; organizaţiei dinlăuntru san : Libertatea şi Egalitatea- individuală. Suveranitatea poporului. Tiparul. Asociaţii. Camera.: Domnul. Judecătoriile şi legile. Puterea armată. Edueaţiea şi instrucţiea etc. io Principuri generale şi în scurt voi da asupra tutulor acestor puncte,.... Acest articol va sluji ea o tablă de materii şi fiecare punct dintr-înseie va forma in urmă obiectul unui articol deosibit, tratat pe larg. Qpiniea mea.e că cu încetul această revistă se va face şeful cedoPui,. adecă că va concentra pe toţi în opiniea şi lucrarea sa si asfel vom putea 15 a dobîndi atît în ţeară, cît şi între emigraţi, o eentralizaţie neimpusă de nimeni. Acum trebue să ne chipzuim de .mijloacele de bani atît pentru tipărirea revistei, cît şi pentru celelalte. Despre aceasta, caută d-a dobîndi de la turei. 20 Eu socot că aceasta e cu atît mai trebuincioasă, cu cît trebue să cău- tăm a infîuinta ideile în ţeară, unde se propun reforme şi se numesc comitete. Ou atît mai mult eu cred. ca, eînd aceste comitete vor sfîrşi lucrarea ' lor, ruşii ca şi turcii‘vor fi siliţi, ca la 1831, a convoca o adunare de revizie,'care să le dezbată şi să le priimească. " 25 Eu socot încă că acţiea noastră, mai cu seamă acum, trebue să se con- centreze în Moldova şi Transilvaniea, unde sînt oameni d-ai noştri încăpui lucrurilor si care trebue îmboldiţi, căci în ţeară la noi puţin pulern face noi. De aceea eu voi să ţiu de aproape pe moldoveni, şi am şi s.nis lui Negri ceva într-aceasta, cerîndu-i a ne căpăta bani pentru revistă.. 30 Acum "cu plecarea lui Aleesandri,' poimîine îi voi mai seri. Scrie-mi de poţi dobîndi prin Moldova, foaia din Bucovina 2, de im,, apoi ţi-o trimit eu d-aei. căci o priimim. Asemenea caută a-mi trimite p-a-colo jurnalele din Bucureşti şi Moldova, cum şi din Transilvaniea. îmi scrii că îmi vei trimite socoteală de banii care i-ai luat de Ia mumă-35 mea. Aş fi dorit, de s-ar putea, ca în această socoteală să nu figure bani luaţi de la Marin, pentru plecarea mea şi a lui Bălăceanu în Ungariea. Pricina e aceasta : că cei blestemaţi d-aci au început să zică că aceea ce m-a ■ făcut a merge în Ungariea a fost ca să am dreptul şi prilejul a mînca aceşti' bani. Aşa, n-aş vrea ca numele meu să figure; poci arăta aceea ce ai dat 40 la ceilalţi. Eu aci am dat-socoteală de banii şi le-am dovedit că din 40O> #, ce era asupră-mi, n-am mîncat un galben, măcar deşi am fost strîm-torat. Pentru 300# piiimiţi de tine am spus că pentru dînşii tu ai să dai socoteală, căci eu, plecînd din Constantinopol, am lăsat să-i priimeşti tu pentru casa emigraţiei d-aeolo şi la întîmplare, cînd emigraţiea nu s-ar 45 organiza, dupe cum eram în lucrare a o fa.ce, apoi să îngrijeşti ca aceşti bani să se întrebuinţeze în folosul cauzei, cum vei socoti mai bine. Acesta e pentru interesul ammdiiror, ca să nu zică că ne-am învoit între noi să., mîncăm banii. îţi voi trimite peste puţin copie de memoarul ce am dat comisiei într-aceasta. 50 îmi trebue negreşit ca să-mi trimiţi scrisori de recomendaţie de la. Divan către ambasadorii turceşti d-aci şi de la Londra, căci altmintrelea-nu pot face - nimic - aci. 188 F ■:. în privinţa instrncţiilor ce ceri a se trimite ambasadorilor cl-acolo, “Sefels mi-a zis că cabineturile le-a dat., plenipotenţie şi că totul. atîmă de: la purtarea lor acum. Tu caută a-i. lucra mereu şi de orice vei avea trebuinţă, aci, scrie-mi, dar numai te rog pentru acele recomandaţii a ini le înlesni, ca să poci cere ele la Calimacli a-mi deschide relaţii aci. :• Eu sufer mult aci clin pricina climei, care mă supără la piept. • Am aflat că în Transilva-niea şfartz-gelbi au arestat pe Mânu. Mi-e teamă de bietul băiat să nu sufere pentru noi toţi. Avea inimă şi mi-a "fost de folos acolo. - 16 dechemvrie, mimat Tiu de la o soiree, de la Ozartoryski, şi găsii scrisoarea ta din 24 moemvrie. • în aceasta sînt două-puncte la care voi a-ţi răspunde. •- ' la. Este chestia de lucrare într-aceste împregiurări. Eu socot, şi am' 'vorbit cu Arăpilă, ca să mă reped pînă la Londra să văd' pe Palmerston. .Poate bănii ce mi-ai trimes să-mi slujească 1-aceasta, dar nu-mi va fi ele ugiuns si mă gîndesc de unde să mai capăt. Dintr-altă parte, acilea om căuta a face ce se va putea;. Este greu că ministerial s-a schimbat şi ca tocmea cinci nn ministru din afară Învaţă niţică carte românească, îl da afară şi vine altu nepricopsit. Apoi ştii că ei anevoe se pricopsesc. Tot ce e de făcut mai bine e cl-a-i pricopsi prin Palmerston, şi aceasta m-oi sili a face. în zilele astea voi face un memoar simplu şi scurt. îmi pare rău t c • nu îmi scrii nimic despre natura memoarului, căci eu cred că trebue să cerem lucruri practice şi practicabile în. împregiurările de faţă şi să mai lăsăm la o parte pe Mircea, Vlad şi ceilalţi. Trebue'a prezenta o soluţie, mare să se pară mai lesne. Almintrelea n-o scoatem la eăpătîi. îmi pare rău că nu mi-ai trimes recomendaţiile de la Divan. Mi-ar li fost de mare lipsă. încă nu e vreme perdută ; sileşte-te. Czartoryski mi-a spus astă seară că lucru e cam pe resboi, la primăvară.. • Din altă parte o scîisoare de la Galaţi, ce am văzut, spune că la Brăila au venit 1 500 pionieri ruşi, care se esercitează a face pod pe Dunăre. • • Despre istorica banilor n-avusei vreme a-ţi trimite memoirul ce am •dat la comisie, ce eu însumi am provocat d-a se face, văzînd că blestemaţii au îndrăznit a mă acuza că nu le-am dat banii să-i mănînce. Pricina. In scurt e aşa : 800 # ce mi se dedese spre a merge la Paris şi care prin ofisul locotenentei s-a hotărît să fie pentru deputăţie la Oonstantinopol, s-a întrebuinţat asîel : . 20# opriţi de la visterie pentru cumpărarea aurului; 100# daţi lui Yasiliadi, casierul deputăţiei; 40# cheltuiţi în eălătoriea şi întoarcerea de la Oonstantinopol cu deputafiea ; 40# cheltuiţi pe ghimie, în comun; 42 # luaţi de Peretz ; ’; 300 # priimiţî de tine. 542#' Bămîne 58# neplătiţi din suma care s-aluat, din aceşti bani de frate meu- cel mic, eînd a fost izgonit din ţeară şi neştiind natura acestor bani 5 10 15 20 25 30 35 40 45 189 a hiat clin ei de la mumă-mea, neavînd bani, şi pe care am 'zis că mă însărcinez a-i plăti. Eu le-am arătat pe larg pentru ce nn i-am dat în Transil-vaniea şi la locotenenţi; şi că din aceasta se vede că eu, deşi, în mare lipsă în toată această vreme, n-am întrebuinţat pe seamă-mi aceşti bani, nici 5 n-am trăit din bani publici ca toţi ceilalţi. Acum văz că tu, în socoteala c-e îmi trimiţi, treci banii ce mi s-a dat mie şi lui Bălăceanu pe seama mm.. C’est donner gain de cause ă nos ennemis, ca să zică că ne-am înţeles împreună, ea să oprim banii pe seamă-ne. Tu ştii că, cînd am plecat în Ungariea, nu era vorba d-a se plăti aceşti bani din banii ce era să vie ele la io mumă-mea. Poziţia aci e ciudată, căci nu e drept că nici tu şi Marin să pierdeţi aceşti bani; şi eu aş dori să scap odată de orice prilej d-a fi hulit fără temei de blestemaţi. Gîndeşte dar cum s-o potrivim, căci eu socot că această comisie îţi va cere socoteală de întrebuinţarea banilor. Tu trebue să arăţi că banii aceştiea s-a depus în casa emigraţiei d-aeolo, şi că i-ai 15 întrebuinţat cum ai socotit folositor, arătînd mai pe larg întrebuinţarea lor. De nu rămînea ca banii daţi mie să intre în această socoteală, apoi îrieai arată că aceasta nn era opiniea noastră la plecare, dar că voinţa emigraţiei a fost d-a se despăgubi Marin din aceşti bani. Că aceşti bani nn s-a dat numai pentru mine, dar a slujit la zece alţi compatrioţi; pe lingă dînşir 20 am cheltuit, eu de la mine, 130# pentru ajutorul compatrioţilor din Ungariea mai mult. Humele celor ce am ajutat cu bani este : Bălăceanu^ Mânu, Oostiescu, Deivos, Vernescu, Bozoiceanu, Florescu, Racovitzăr Nenişor etc. Asfel te rog, cînd vei da socoteală, s-o dai lămurit, ca să nu fie prepu-25 suri de către blestemaţi, nici asupra ta, nici asupra mea. Cliestiea nu este ca să întorci banii, căci nimeni n-are drept a ţi-i cere, fiind ai casei emigraţiei d-acolo, şi fiindcă eu i-am lăsat în dispoziţiea ta, spre a-i întrebuinţa în folosul cauzei, dar să arăţi că nu i-am mîncat eu, cum vinuesc unii alţii. în sfîrşit tu gîndeşte-te asupra tutulor acestora şi fă cum te vei p-ri-30 cepe mai bine. Despre jurnaluri, aci putem tipări în oricare, numai scrisul e cam anevoe. Ba încă mai mult se bat dupe noi, care mai de care, mai cu seamă după mine, parce que je blague sur la Hongrie. Deunăzi am avut- nişte scene ciudate. Unii din vechii redactori ai ,,Tribunei popolilor” vor să 35 reînceapă acest jurnal 3. Vreo eîţiva deputaţi de opoziţie , şi Colson vrea să facă un jurnal tot de asemenea fel şi tendinţă. Apoi luptă, certe, hule .între ambele redacţii, care să pue mina pe concursul nostru şi al ungurilor, în sfîrşit, eu m-am declarat pentru cea din urmă redacţie. Asemenea am luat oarecare îndatoriri reciproce cu foaia ,,La Pologne” a lui Cyprien Bobert,. care se va modifica oarecum într-un sens mai general, pentru toate naţionalităţile, iar nu numai pentru slavi4. Seri soarea către Aupîek, de n-o voi putea face acum, o trimit prin curierul viitor. Pentru aceşti bani, ce mi-ai trimes acum, trebue să arăţi că mi-al. 45 trimes, însărcinat fiind de emigraţii d-acolo cu o misie la Londra. Eu cred: că socoteala ta trebue s-o dai către emigraţii din Constantinopol şi oerîn-du-ţi-se d-aei sau dintr-aită parte, să le arăţi că Ie împărtăşeşti pentru ştiinţă, socoteala.ee ai dat Ia ai tăi acolo. Am arătat scrisoarea Iui Sefels la Aleesandri. EI bănueşte că Elîad 50 sau Ştefan Golescu a spus că acele hîrtii vin de la tine. Dar eu ui-aiu fost întru nimic amestecat într-aeesta şi am aflat-o tocmai mai daunăzm 190 îmi pare rău eă nu arul Treme a răspunde Ia plăcuta scrisoare ce mi-a trimes m-me Gliyca. Cu curierul viitor o voi face. Multă sănătate Ini Marin, Barbu, Boliac, Katargiu. Adio, AI tăn prieten, 5 • A7. Bălceseu Te rog mult pentru cei 15# ce ţi-arn scris astă vară din Ungariea eu am împrumutat de la Bystrzanowski; să plăteşti cînd îi va cere, el . sau generalul Bembinski. 115 CĂTRE ION eiiCA Despre un memoriu eăire Pal mers ton. Despre aşa-numita ehestie Bolliae. Utilitatea Informării eereuriior politice londoneze asupra situaţiei Principatelor -române. Lipsa de hani. Cere articole de Ia Bolliac, Ion Ion eseu şi Ion Glii ea. Paris, 26 dechemvrie 1849 Am dat note Ini Ubieini, pentru ca să facă nn mernoar pentru, miniştri d-aei şi Londra. Astăzi e gata. Eram să plec mîine la Londra, dar mă stinjîneşte lipsa a vro 200 fir., care trebne a plăti aci la casa unde şăd pin- a nn pleca. ÎTădăjduesc să poci căpăta. La întîmplare împotrivi- 5 toare, atunci cant prin Ozartoryski a trimite memoarnl la Londra, ca să se dea lui Palmerston. Andrassi, de vro cîteva zile, e aci şi astăzi îl aştept isă vie la mine să ne înţelegem asupra pricinii lui Bolliac. De la Marghiloman n-am luat bani, dupe cum mi-a scris Marin căci n-are. io- Aicea nu se face nimic, nu se aşteaptă nimic, cu ministeriul d-aci nu e de vorbit, căci e de azi pînă mîine. Tot ce e de făcut e la Londra, şi mi-o părea tare rău de voi fi silit a nu merge, cu atît mai mult că acum aş avea destule înlesniri, spre a cunoaşte lume pe acolo. îsoi avem trebuinţă de un om care să sadă statornic sau mai multă vreme acolo, căci 15-cbiar de voi merge eu, nu voi putea sădea mai mult de zece zile, adică pînă s-o sfîrşi cei 450 fr. De ce nu cauţi a dobîndi ceva parale de la turci ? Asfel aş putea sădea acolo vro două luni, căci eu cred că cearta aceasta cu ruşii va ţine mult. Apoi nu e destul numai a redea odată pe Palmerston şi a-i da un memoar, pe care poate nu î-a citi, dar a cîştiga pe toţi cei ce-1 20 împresoară şi a-i sili a-i duce adesea aminte, precum şi pe jurnalişti, lucru care cere vreme. Stavila cea mare la toată lucrarea noastră e banii. Acela care o căpăta bani pentru cauză îi va face cea mai mare slujbă. îsroi aci, ca şi tu acolo, nous sommes ă bont des sacrifices peeuniaires. Trebne căutat într-altă parte. Eu am scris în Moldova, prin Aleesandii care a plecat. 25» 191 Aceea ce-mi scrii despre foaea ,,La Pologne” s-ar şi făcut de mai multe •zile, dupe cum ţi-am'inai scris. Era vorba despre format, d-a-1 mai . mări,-dar trebue. bani, şi a: rămas deocamdată. Despre revista noastră aştept bani spre a o începe. Spune lui Bolliae .3 şi Ionescu să-mi trimiţă de lucru. Asemenea şi tu; aş dori să lucrezi ceva asupra creditului la noi etc. £T.B. 116 CĂTRE IOV CHICA Despre discuţiile cu Andrâssy privitor Ia Bolliae. Trimite o copie de pe memoriu asupra Principatelor române redactat de XJ bici ni, conform cu notele pe care i le-a dat. Apropiata sa plecare la Londra. Trimite o scrisoare către ambasadorul Aupiek. [Paris], 27 dechemvrie [1849] Andrassi a venit la mine. l-am spus pricina lui Bolliae după cum o ştiu si'am arătat-o în scrisoarea.mea de mai dăunăzi. El mi-a zis că a scris lui Koşsutîi, dar că. n-are încă răspuns. Ar trebui ca Bolliae să-, caute ■ 5 a cîobîndx o efita-nţă de la Zaman, căruia zice că a dat scrisorile şi diamantele. Trebue să socotesc că aceasta interesează pe toată emigraţiea şi mai cu seamă pe noi, care am lucrat acolo împreună. îţi trimit copie dupe memoarul1. Ubieiui l-a făcut întocmai, după cum i-am arătat în notele mele ca să-l redijeze. Eu cred că e bun. Că -to trebue să tratăm, chestia -politică actuală şi că, de ne vor cere un memoriu, mai întins., sau special asupra cutărui sau cutărui punct sau părţi a chestiei române, lesne 11 putem face. Pentru aceea, mergînd la Londra, roi lua cu mine toate cele trebuincioase, spre a- pute, la trebuinţă, turna la memoiruri. 15 încă n-am găsit bani, dar plec acum să mai caut. De voi găsi apoi plec mîine seară cu Teleid şi Andrassi. Spune lui Barbu că n-avusei vreme a-i seri, dar sînt sănătos. Complimente la Marin, Oatargiu, Bolliae. îţi trimit şi scrisoarea către Aupiek. De nu-ţi va plăcea scrie alta ;20 pentru mine si mă iscăleşte şi o dă. Eu cred că ar trebui să dai copie dupe memoarul acesta la Caninng, Aupiek şi la Aii paşa, arătîncl că s-a dat de mine la ministeriali d-aci şi .de la Londra. 117 CĂTRE JACQUES AUPICK Mulţumiri pentru ordinele date ia Belgrad !n favoarea sa, pe eliad se afia refugiat din Transilvania. [Paris, decembrie 1849] Exeellencex, Ecliappe, apres bien de difficultes, aux dangers auxquels je me suis tronvA expos6 dans Ies Etats autricbiens, apres la desastreuse catastropbe de la Hongrie, naon plus grand bonkeur, en arrivant a Paris, a ete d’ap-prpndre la sollieitudine de Y.E. pour ma personne, ainsi que Ies ordres 5 et Ies instructions qu’elle a daigne adresser â mon egard â Belgrad 2. 11 me serait difficile de vous exprimer combien j’ai ete sensible â cette marque de bienveillance, je me bornerai ă assurer V.E. que ma reconnaissance est anssi profonde qu’elle sei’a eiernelle. En vous priant, Exeellence, de bien Touloir eontinuer â nx’accorder io voire bienveillance, Je suis de voire exeellence le tres hnmble et tres obeissant 15 serviteur 118 CĂTRE PAUL BATAILLARD Cere adresa pictorului Eugene Cartier. [Paris], decembre 1849 Mon eber ami, Je desirerais savoir l’adresse de M. Eugene Cartier, peintre. Monsieur Fromentin, un de vos amis, doit la savoir; auriez vous l’obligeance de la lui demander et de me la faire savoir au plutât. Agreez mes salutations empressees. Tout a vous, W. Bălceseu 18, Eue îfeuve de l’Universite 119 CĂTRE ION GHICA Ştiri din Londra. Discuţiile purtate cu Lord Stuart. Lipsa de bani. Despre propunerile lui CaUimaehi, ambasadorul turc din Paris, pentru rezolvarea chestiunii Principatelor. Despre un articol din „Times”. Diferite. Londra, 4 ianuarie 1850 Sini la Londra de la 1 ale acestii luni1. Am văzut pe Mehemed paşa, -căruia am vorbit multe de tine. Eri a fost Lord Stuard la mine şi mi-a spus că Palmerston e la ţeară şi se va întoarce peste vro 5 zile. Lord 193 Stnard mă asigură că voi fi priimit cu plăcere de Palmerston; că acesta se eăeşte că n-a protestat la intrarea ruşilor în ţeara noastră, la 1848r şi mă face a spera mult. Am comunicat lui Stuard memoarul, de care* ţi-am trimes copie. El pleacă mîine la ţeară, unde se află Palmerston, ca să-i anuncieze venirea mea şi să-l pregătească. Pîn-atunci caut a cunoaşte 5 pe alţi membri ai Parlamentului, care ne pot ajuta. Yoi merge şi la Cob-den. Toţi îmi zic aci că e foarte rău că nu avem un agent al nostru, care* să şadă necurmat la Londra, că într-o săptămîna nu se pot scoate trebîle-la cap; nici nu se poate cineva introduce în lume, care se face cu greu io aci. De aceea viu la propunerea ce ţi-am mai făcut, d-a căuta bani de la turci, ca să şădem unul din noi aci, măcar vro trei luni, în această vreme,, pe cînd durează tractaţiile diplomatice, care vor mai dura încă. Eu mă aflu tare uşor de parale. D-abia mai am 200 fr. căci aici la birt plătesc 17 tiv mînearea şi şăderea pe zi, fiind neapărat a avea un apartament bun spre 15 a priimi lumea. Mîine însă voi căuta a lua un apartament mai modest,, cu săptămîna. Aş vrea să mai pot sădea o săptămîna. Toată speranţa îmi este în 30# ce aştept să-mi sosească d-acasă în zilele acestea. Din Paris am plecat cu 400 fr. lăsînd datoriile neplătite. Elciu şi fără parale, merge* rău. De vei căpăta vro 2 sau 300# de la turci, apoi mă poci întoarce din.: 20 Paris iarăşi aci, spre a continua lucrarea. Cu toate acestea fireşte că n-oi pleca pin-a nu da ochii cu Palmerston. Mai iată ceva numai pentru tine, despre care să nu scoţi vorbă. Ştii, desigur, că Aii paşa a scris lui Calimaclii la Paris, că este vreme a da capăt chestii Principatelor, ce de 30 ani e o belea pentru Turciea,.. 25 şi îi cere povaţă asupra unei soluţii 1-această chestie spinoasă. Calimaclii a răspuns că, între alte împregiurări, el ar fi povăţuit a da Principatele în schimb Austriei pentru provinciile adriatic-e, care ar fi apropiat Turchiea de Europa. Dar că acum aceasta nu se poate face, de vreme ce Austriea e vasala Eusiei, şi apoi aceea.de care trebue a se feri este apropierea ruşilor 30 de Dunăre, care e perderea împărăţiei. Că chestiea Principatelor se poate* alege cu tunul sau cu tractaţiile. Despre tunuri, divanul trebue să ştie mai bine de poate întrebuinţa acest argument. Despre tractaţii, socoate că ar trebui ca divanul să ceară la Europa ca să facă din ambele principate o altă Belgie, adecă un stat liber subt garanţiea tutelor puterilor. Adecă 35 Turciea să-şi lepede drepturile sale etc. Moi je toucherai tres adroitement ce point, sans le demander, sans le donner comme un vceu des populatiom dar cu un mijloc mai sigur d-a da o soluţie definitiva chestiei, căci ori ce altă ajurnează numai chestia, iar nu o rezolvează. Aceasta, ca nu cerîncl mult să nu dobîndim şi puţinul ce cer prin memoar şi ca să nu ne izolăm. 40 de turci, aceea ce ne-ar vătăma în ochii englezilor. în numeral de la 2 ghenarie din ,,Times”, este un articol, unde se vorbeşte despre Kossuth multe rele şi să pomeneşte şi de istoriea lui Bolliac* fără a-1 numi pe nume, dar zicîndu-i agentul român 2. Aceea ce mă pune pe mine poate în danţ. Pulszky şi Andrassi ce mi l-au arătat, mi-a zis 45 că vor scrie contra. Poşta de la Constantinopol, ce trebue să sosească la 29, nu sosise în Paris ia plecarea mea în 31 seara şi pîn-acum încă n-am priimit scrisoare de la tine p-acel curier. Poate poimîine voi priimi-o de la Paris, de va fi sosit pîn-azi. 50 îngrijeşte-te de bani şi pentru revistă, cum şi pune-te pe lu- cru acolo. 194 Complimentele inele respectuoase la madame Gliyca. Spune Ini Barbu eă sînt sănătos şi te rog nn-1 lăsa fără treabă, dă-i de liicrn şi sileşte-! să citească cărţi. Al tău, A7. Bălcescu Cînd vei avea nn ocazion, trimite-mi Incrnrile ce am lăsat la tine la plecarea mea. Palmerston, cu toate ce zic şi lucrează Tories, a cîştigat şi cîştigă popularitate din zi în zi. De aceea nn e temere d-a cădea. 120 CĂTRE ION OIII C A Despre întrevederea cu Cobdexi şi deziluzia avută. Ideile acestuia despre corupţia turcilor, despre ţările române şi despre politica de echilibru european. Zvonuri despre o apropiată revoluţie in Italia şi la Paris. Nevoia reîntoarcerii sale la Londra. Lipsa banilor. Acţiunea românilor din Transilvania; politica austriacă de asuprire a românilor in favoarea saşilor. Relaţiile sale la Londra. O nouă vizită la Gobdeit. Intîlnirea cu Louis Blanc. Informaţii despre Mazzini. London, 1/13 ianuarie 1850 Bnpe cum ţi-am scris en postea din urmă mă afin de dona săptămîni la London şi sînt nevoit a mai sădea o săptămînă din pricină că lord Palmerston încă n-a sosit ele la ţeară. Am trimes pe lord Stnard să-l previe de sosirea mea şi eă doresc sâ-mi dea andienţă, şi mi-a adus răspuns că Palmerston doreşte a mă vedea şi că mă va primii cn plăcere în orice zi oi trece la dînsul, după 16, zi cînd va veni la Londra. Aici am fost mult prin lume şi am cunoscut mulţi din membrii parlamentului. Astăzi am avut o convorbire de dona ceasuri cu Cobden, de la care însă puţin avem de aşteptat. El zice eă viţa şi religiea musulmană n-are vitalitate şi că Orientul nu se va putea scăpa, de cînd clacă sultanul s-o creştina ; că cu laşetatea şi corupţiea turcilor nu e mijloc d-a- trata serios ; că Eusiea cu bani totdauna va cîştiga. Apoi, adăugă, că Eusiea în veci nu poate face resboi Engliterii sau Statelor Unite, care într-o plimbare îi prăpădeşte puţinele porturi ce axe, că flota lusească care a văzut-o la Cronstad, e un lucru de nimic şi de rîs ; ei are o bună opinie de ţerile noastre şi numeşte valea Dunării: Valea Misisipiului Europei. El zice că principiul lui e la nou intertention. I-am răspuns : că asta [e] şi al nostrn şi al tntnlor popoarelor, clar nu e destul ca să-l profeseze o putere, dar să silească şi pe celelalte a-1 păzi. Apoi acum acest principiu e cu neputinţă, de vreme ce chiar Englitera a intervenit în Siciliea şi în Tuxciea etc. Chestia noastră nu e pentru Englitera o chestie de interese comerciale în prezent (poate în viitor), dar o chestie de umanitate si echilibru politic. L-aceasta el răspunde că echilibru politie e o dobitocie a diplomaţilor ; că chiar cînd Eosiea ar Ina Con-stantinopolul n-ar cîştiga mult, căci englezii cn trei corăbii de linie, aşezate a eşirea Dardanelelor, îi închide de nu mai îndrăznesc a eşi din cuibul 5 5 10 15 20 25 195 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50 lor. Cobclen aşteaptă tot de la mişcarea industrială, chiar şi reformarea Rusiei. Aceste Însemnări scurte vor fi destule spre a-ţi arăta ceea ce putem .aştepta de la acest partid, care are mare viitor aci. în scrisoarea ta de la 12 şi 15 dec., mi-ai scris multe cifrate, pe care \ în parte numai le-am înţeles, din pricină că cifra ce aveam, cu tine am ars-o în Transilvaniea, de aceea să nu-mi mai scrii decît numai cu cifrul acesta : — etc* acesta numai îl ţiu minte. Am aflat aci desigur că peste o luna Italia toată se va revolta. Asemenea în Paris e hotărî tă z i u a unei re v o-Iuţii. Eu lua aceste de vorbe, ci ele lucrul serios. Je le tiens de bonne source. Am mare temere că n-o i s b u t i şi o fi mai r ă'u apoi. Eu scoate vorba, te rog. Sînt pricini însemnate pe care n-am vreme a ţi le însemna, care necesit ează ca peste o Innă să mă întorc la Londra, adecă pe la sfârşitul lui fevruarie, ca să stau vro cîtăva vreme. Caută clar, de vei putea, a împrumuta vro 100# pentru mine, înclatomidu-mă către acel împruxnutator a-i plăti în 6 luni de zile, căci mumă-mea se ocupă a vinde ceva din acareturi spre a lua bani, dupe cum i-am scris. Asemenea îmi scrii că să fiu gata a veni acolo. Apoi trebue să ştii că a se găti e lesne, dar a mă urni din Paris fără a avea bani e anevoe. De aceea, de va face trebuinţă să viu acolo, trebue să îngrijeşti a-mi trimite vro 700 fr. cel puţin, ca să poci pleca. Eu aci am sfârşit banii şi am scris la Paris, ca să capăt vro 300 fr. altmintrelea rămîi zălog în Londra, căci nu credeam că voi întîrzia mai mult de zece zile. Hotărîrea lui lonescu e bună, dar ar trebui să nu uiţi, cum ţi-am scris, şi pe cuţovlahi. Despre ideea d-a trimite pe Albii în Transilvaniea e de prisos, e-o să-l lege degiaba. Românii a făcut cererile de a se uni cu cei din Banat, Ungariea orientală şi Bucovina, şi în mai multe rînduri, dar nu i-a ascultat. Jălbile românilor date prin deputaţiea colectivă a tutulor acestor provinţe s-a tipărit în româneşte, în Yiena, într-o broşură ce o am la Paris î. Românii sînt foarte maltra [ta]ţi de nemţi în favorul saşilor şi sînt foarte nemulţumiţi. E de prisos dar a trimite pe Albu; trebue acolo un om mai serios. Trimite pe Albu la cuţovlachi, să-i catihiseze şi să le ia parale. Banii sînt neapăraţi. Caută cum vei şti a căpăta de la turci, almin-trelea nu e mijloc de lucrare. Am făcut multe şi bune lucrări aci. Sînt nerăbdător pînă oi da ochii cu Palmerston. Despre carta eşită la Yiena, nu cred să fie de vînzare în Paris. Dar am văzut una la m-me Anica Ghica, nevasta iui lorgn Ghica de la Galaţi, o frumoasă ce avem la Paris de vro lună şl jumătate şi cu care sînt prieten (Ştii acolea, nu aşa, aşa de tot). îi voi seri, ea să o dea lui Arăpilă, şi să ţi-o trimiţă. în saptămîna asta am fost tot în soarele. Luni seară am fost ia Mehe-met paşa, care a fost foarte amabil cu mine şi in-a prezentat însuşi la vro cîteva persoane. Joi seara am fost la Cobden. Miercuri la o may frumoasă. Aseară am cunoscut pe Louis Blanc, la o soiree? la m-me Milner Gibson, o prietenă a lui Mazzini şi nevasta unui membra din parlament 2. Pentru generalul ce cauţi pentru noi, eu pot lua pe K1 apta, cu care sînt foarte legat aci. • -Vezi-că după multe încercări îmi adusei acum aminte şi cuvîntul de cheie a altei cifre. îmi râmîne lista de nume ce am perdut-o cum şi alfabetu. M-me Gibson mi-a spus şi ea aseară en eonfidence că aceea ce a oprit pe Sâzzini d-a veni aci, unde se aştepta în luna aceasta, este mişcarea ce se pregăteşte a izbucni în Italia. Ea e sure d u fait et de la r e u s s i t e. Dar aceasta o ştiam mai bine dintr-altă parte. 121 CĂTRE A. G. G OLE S CU Cerc să i să trimită neapărat bani la Londra. Londra, 1/13 ghenarie 1850 îTegrule, Cum de zici că n-ai bani; asfel mi-a spus Alecsandri. Ku e mare lucru să iei vro 100 fr. de la cumnată-tău pentru vro 10 zile. Căci să ştii că este neapărat a avea 250, ca să plec în 17 sau 18. O zi d-oi sădea mai mult, apoi nu-mi ajunge şi rămîi zălog în Londra nemaiavînd de unde luad-aci. Gîndeşte dar cit e lucru de neapărat şi nu pierde vremea. Trebue ca banii să fie aci cel mult în 17 ale aceştia, ca să poci pleca în ziua aceea sau a dona zi, căci altmintrelea e rău. Segrule, te-ai purtat mişeleşte cu mine nerăspunzînd la nici una din scrisorile ce ţi-am trimes şi vai de tine, eînd m-oi întoarce acolo. Trimite aceasta la Ghica. H.B. Sileşte şi pe Alecsandri a nu întîrzia eu trimiterea banilor, dar să-mi trimiteţi deplin 250 fr.; cinci franci mai puţin, nn poci pleca. Asfel e calculat. 122 CĂTRE A. G. GOLE SCU Cere nrţjcnt bani. îl tnştiinţejtză despre an articol in contra românilor apărat In 5jL‘îmîepoief aiiee Belg-e”. Londres, 14 ghenarie [1850] Iubite Alecnle, Am priimit astăzi scrisoarea ta din 11. ÎTe vreme de vorbă şi de seuznrij trebue să faci de bani, cum vei şti, din piatră să scoţi. Şi fără tntîrziere. Te-ai mişelit cu totul. ■ Se poate să nn vezi încă p-e lUaliitte. Tot mai de treabă sînt en de-eît voi. . 5 5 10 15 197 5 10 15 20 25 30 35 A eşit în jurnalul ,,L’Independence Belge”, de sîmbătă, 12 ghenarie, un articol infam asupra noastră; caută îndată a scrie contra, dar fără a pierde vreme1. Spuneţi şi lui D. Brătianu s-o facă. K-am vreme a-ţi seri mai mult. JST. Bălfcescu] 123 CĂTBE ION GHICA Despre inrflnirea de la Londra ea Palmerston. Ideile lui Cobden. Situaţia politică in Anglia. Despre o moţiune a lui Dudley Stuart in Camera comunelor şi a lordului Beaumont in Camera lorzilor. Iutiinirea cu Heîinigseu. Discuţiile eu C. A. Kossetti şi D. Brătianu despre organizarea emigraţiei. Lipsa de bani. Despre proiectai unei confederaţii democratice orientale. Comitetul celor şase naţiuni. Discuţiile cu conducătorii emigraţiei maghiare. Ideile lui Klapka. Diferite. Paris, 26 'ianuarie 1850 Pentru tine numai. Am priimit scrisoarea ta din 25 dechembrie aci, cînd m-am întors la 22 de la Londra. Întîi să-ţi spun ce am făcut la Londra. Am văzut la 17 pe Palmerston, care m-a priimit tare bine şi cu multă afabilitate. Mi-a făgăduit că va ceti memoarul eu toată luarea aminte şi m-a lăsat a spera că ocupaţiea nu va ţine mult. Eu cred pe Palmerston bine intenţionat et assez tapageur ca să vrea şi resbel, „dar se află în faţa a două partide puternice care sînt în contra resbelului: tories^ ce sînt pentru Kusiea, ca toţi reacţionarii, şi Oobden cu free-traăe, care sînt clin Congresul Păcii. Cînd s-a pornit flota la Constantinopol, Palmerston n-a îndrăznit a o face, pînă cînd Cobden nu a făgăduit a-1 sprijini. A fost anevoinţă a hotărî pe Cobden 1-aceasta, că ei se temea, sa nu iasă un resbel şi el e din Congresul Păcii. Cobden are multă putere prin popularitatea şi partida lui. Ideile lui ţi le-am arătat prin scrisoarea trecută. Aceea ce le îndreptează şi ne face nouă bine, este că el are o aşa mare idee de puterea Engliterei şi de inferioritatea ruşilor, incit crede că niciodată aceştia nu vor îndrăzni a le face resbel, cu atît mai mult că banii le lipsesc, şi intr-acel caz n-ar putea să se împrumute de la englezi. Pe lingă asta, el urăşte pe ruşi, adecă, pe despotismul guvernului, dupe cum poci vedea din cuvîntul ce a spus în metingul asupra împrumutării ce a făcut E-usiea în Englitera. Am fost poftit de Cobden de am asistat 1-acest meting, între membrii comitetului. Acestea toate îţi vor dovedi că ele va veni Cobden în putere, va îndrăzni mult în contra Eusiei, cu toate că e din Congresul Păcii. Tories îşi concentrează puterile şi vor avea ca la 240 membri în parlament acum. Este temere ca să nu vie deocamdată, un ministeriu cu totul tories, adecă Sidney şi Aberdeen, pin-a ajunge la un ministeriu din free-trade. Cobden însă, îmi zicea că preferă un ministeriu tory7 căci atunci toate partidele liberale se unesc în contră şi îl sileşte a lua o direcţie cu totul liberală şi a lucra împotriva ideilor lui. Aceasta s-a putut face cu lord Peel, dar un cred că va izbuti cu Aberdeen, care nu e liberal ca Peel. Palmerston are să propue multe biliirî liberale, ca să tragă partidele de această nuanţă în parte-i. Lord Stuard mi-a făgăduit că va face o 198 moţiune în Camera comunelor pentru principate şi în sensul cererilor mele. Mi-a cerut numai ca să fac pe Cobden a-1 sprijini. Am vorbit cu acesta şi sper că ne va ajuta. Lord Beaumont va face aceeaşi moţiune în Camera lorzilor. .. Lord Stuard ştii că este cu totul al lui Palmerston si nu face nimic fără! învoirea lui. Dovadă că acesta nu ne este ostil. E păcat că n-am putut să mai stau la Londra, ca să fiu acolo la deschiderea parlamentului şi cînd s-o: face moţiunea pentru noi. M-am legat însă să scriu lui Stuard. Asemenea am luat şi oarecare legături cu unele jurnale d-acolo. Am găsit în Londra pe Hennigsen, care a fost la Belgrad şi Vidin, unde. a cunoscut pe î. Filipescu şi Eacoviţă. El a publicat multe articole interesante asupra Principatelor şi a Serbiei. Asemenea si eu am dat la „Daily Kews” un articol diipe memoar[ul] făcut. Am şezut în Londra 3 săptămîni şi am clieliuit 750 fr. Ya să zică, patriea îmi rămîne datoare cu 300 fr. De vreme ce tu nu priimeşti a face parte din comitet, apoi nici eu nu poci priimi. Astăzi am avut o adunare cu Bosseti şi D. Brătiami şi le-am spus că dorinţa mea este a desfiinţa comitetul; de vreme ce tu şi -Magheru nu sînteţi, nici eu nu pot fi şi să ne constituăm în comitet secret. A rămas, în sfîrşit, să aştept o scrisoare de la tine prin poştia viitoare, să vedem ce mai zici şi tu, căci eu nu voi să mă despart de tine şi să iau parte acolo unde tu n-ăi fi. Tu eşti tare gata şi foarte iubitor a face planuri, fără a te gîndi că spre esecuţiea lor trebue bani. Aş vrea să întrebuinţezi fertilitatea duhului tău spr.e rezolvarea acestii probleme : cum să căpătăm bani. Altmintrelea toate sînt ele prisos şi degeaba a mai constitua comitete sau a se mai încerca a întreprinde ceva. Eu m-am gîndit mult şi în zadar 1-aceasta. Am avut un minut ideea d-a negoţia o căsătorie în Moldova (de unde mi se deschisese oarecare vorbe), ca luînd o zestre bunicică să poci avea ce sacrifica pentru cauză. Dar n-am avut curagiu a cla urmare la o asemenea idee şi a arunca pe o carte necunoscută liniştea şi fericirea intimă a vieţei mele. ITrie espece de pudeur de ccenr m’empeche de faire ce sacrifice. Pentru ideea ta de o confederaţie orientală, sînt fericit că te-am prevenit şi m-am întîlnit eu tine în această idee. : • Am întocmit 1 a Londra un c o m i t e t în care vor fi cite trei reprezentaţi de aceste şase naţii: români, unguri, poloni, r n şi, bohemi şi moravi, slavii sudului. ‘••Ţinta este o confederaţie democratică a tutulor, mijloace revoluţionare, acord, unitate şi solidaritate în ni isca r e. Acest c omit et e secret. Pin-acuma membrii sînt : Pentru l-a n a-ţ i e *e u, şi am recomandat pe tine şi Arăpilă. De vom găsi un na o 1-•do va n bun, apoi imul din noi îi va da locul; pentru a 2-a, gene-r a iu 1 Klapka, Teleki, P u 1 s z k y ; a 3-a, prinţul L u b o-miTski şi contele Branicki (ambii sînt foarte bogaţi şi a făgăduit bani). Pentru a 4-a, G o 1 o v i n. Mei o rezoluţie definitivă nu se poate lua, de nu vor fi toate n a ţ i i 1 e reprezentate. Trebue să nu v orb eşti la n i na e n i pe pămînt d-aceasta, nici la 0 z a i k a. Dacă Iv o s-s ut h, cînd va scăpa, va fi de ideea noastră, atunci unul d-ai lui îi va da locul. 1 ‘Pentru aceasta, este necesitate ca unul din noi să se aşeze la L 6’h'd r a. 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50 199: Chestia română, în general, am cîş.tigat-o deplin de la unguri; Klapjka,. care e bine văzut în Londra, are idei foarte largi. Socot că va publica o broşură, asupra, cnm ar trebui a se organiza Europa Orientală. El propune o dietă federală, în care discnţiile să se facă în limbele nemţească 5 şi franţozeşte, pentru înlesnirea tutulor, aceste limbi fiind cele mai generale în acele locuri. En aş fi de opinie a snbstitna limba latină, foarte întinsă în Polonia şi Ungariea, şi care ar fi favoritoare nonă, deşi neets-noscntă. Fii foarte discret, căci te î m p n ş c. Apoi cei doi din a 3-a, an fost io eomprometaţi în complotul din urmă din Eusiea şi d-astă vară a e ni i g r a t. Golovin va începe laLondra o f oae franceză în acest sens. Ideea trebne propagată, dar e s i s t e n ţ a comitetul u i şi numele membrilor trebne a rămînea secrete. 45 Spune, mă rog, frate-men, Oatargiului şi Ini lonescn că sînt tare nenorocit că vremea mă opri a le răspnncle en această poştie, dar cn cea viitoare negreşit. Multe complimente la cocoana d-le, care m-a uitat cn totul. Sînt foarte grăbit, căci trebne să dan îndată scrisoarea aceasta. .. 124 CĂTRE IOV G H I G A Despre proiectata călătorie la Londra a lai I. Ghiea. Neînţelegerile dintre esnt-graţii români. Despre răspunsul dat de Rosetti emigraţilor de Ia Brussa. Părerile sale defavorabile despre Rosetti şi Brătieni. Despre discuţiile eu privire Ia caracterul unui nou comitet. Hotărirea sadea sfîrşi lucrarea asupra lui Mihai Viteazul. Convorbirile eu emigraţii maghiari. Despre relaţiile sale eu Callimaehi. ambasadorul turc din Paris. Paris, 6 fevruarie 1850 : ■ >: Iubite Ghiea, Am priimit scrisoarea ta din 15 ghenare şi mi-a părnt bine de multe ce îmi scrii. De ai liotărît să vii, apoi grăbeşte-te ca să poţi merge cel 5 tîrziu în lima viitoare la Londra, căci ţi-am scris că am rendez-vona la 20 ale aceştiea şi nepntînd merge en, ar fi bine ca îneăi în lima viitoare să mergi tu. Iată ce s-a făcut aci dupe priimirea hîrtiei de la Brnssa. En mi-a-m dat demisiea din comitet, pricinuind neînţelegerea în care se află emigrân-10 ţii, atît în privirea chestiilor de principe, cit şi de persoane, precum-şi pentru că tu şi Magheru n-aţi priimit. Apoi s-a hotărît de a se propune celor de la Brnssa o tranzacţie, adecă alegerea unui comitet de trei, căci numirea ele cap efaruşează pe roşii noştri1. En am spus că nn cred la putinţa d-a se eonstitua nn comitet, căci 15 chiar şi daca s-ar înţelege în principe, dar asupra persoanelor nu poate fi înţelegere. Dar că e bine a ne arăta condescendenţi şi binevoitori către junii din Brnssa, spre a nu-i descuragia. Busset şi Yoinescu oarecît voia încă ca. să ne declarăm en aMendant en permanente, şi să ne constituă/m eu toţii aci în soţietate, lucrînd de faţă împreună. Am avut o mare.- a face ca părerea lui să cadă după două seanţe, substituind o adunare pe săptăiiiînă de discuţie asupra chestiilor politice şi soţiale ce. interesează cauza noastră. Asemenea n-am aprobat redacţiea răspunsului celor de la Burssa făcută de Bosset, şi deşi am suscris-o, dar am spus tutulor rezervele ce fac. 5 Eusset este tot cam bătut cu lenea. Brătienii s-a făcut mai raţiona-bili. Eu nu cred că se poate eonstitua un comitet public şi am privit lucrul ca un mijloc d-a ajurna deocamdată şi pentru mai multă vreme, această întocmire. îfu văd mari foloase de la întocmirea unui comitet public, şi cred că e mai bine a face un comitet secret. I. Brătianu mi-a zis şi el astăzi io că este de această părere. Eu i-am zis că trebue să aşteptăm venirea ta aci, spre a întocmi eevaşi. Părerea lor e aci d-a întocmi nn comitet revoluţionar ca cel din ţeară, care să aleagă alt comitet de trei membri. Scrie-mi ce gindeşti şi tu despre acestea. Eu voi, deocamdată, a sta d-oparte şi a mă ocupa de a seri. Cred că aceasta este tot ce putem face mai bine is acum. Voi să sfîrşesc o scriere asupra lui Mihai v.v. Viteazul şi să pui piatra de temelie a unităţii naţionale. Asemenea m-aş ocupa şi de revistă, de aş avea mijloace. Despre aceasta aştept făgăduiala ta. Dispoziţiile ce ai făcut cu Marin sînt bune, dar vor întîrzia, fireşte. 20 în scrisoarea trecută ţi-ani tîlmăcit pricina, care cere ca unul clin noi să se afle la Londra şi pentru ce ţi-am scris despre bani, eînd mă aflam în acel oraş. Eu am vorbit mult cu ungurii despre ideea d-a se pune supt protec-ţiea turcilor şi cei mai mulţi au priimit, deşi se tem ca aceasta să nu le 25 facă tor în ochii popoarelor europene din privinţa religiei. Klapka a şi vorbit mult în acest sens lui Mehemet paşa. Eu n-am văzut încă pe Calimaehi, cu toate că ştiu că are foarte bună opinie despre mine, dar compatrioţii noştri s-a pus cu cel în poziţie foarte delicată, supărînclu-se căci nu i-a poftit pe la balurile ce a dat. 30 Aceasta 111-a oprit d-a merge Ia clînsul, deocamdată. Ţi-am scris pentru lucrurile ce am lăsat Ia tine a mi Ie trimite. Scrie-mi dacă Alecu Mânu e acolo. 125 CĂTRE ALEXANDRINA GHIGA Mulţumiri pentru udările d© Anul nun. Despre viaţa sa Ia Paris. Despre neînţelegerile dintre emigraţii români. Diferite. Paris, 6 fevrier 1850 [Je] * vous suis bien reconnaissant, chere Madame Qhica, de [vetre] bonne pensee que vous m’avez [accordee] et des vcbux que vous avez [faits] â mon intention le jour de [Pan]. J’espere que Dieu ne pourra s’emp echer de Ies exaucer. Moi aussi j ’avais fait un voeu [le] meme jour ; 5 c’6tait celui [de] vous revoir bientot, et Passurance que vous ine donnez * Manuscrisul defect. 201 de Yotre procliaine arrivee â Paris, m’a canse une granele joie. Vive Dien ! me suis-je eerie ; l’amitie revient et Ies beanx jonrs avec. Je yous [attends] donc avec tonte l’imp[atience] dont je suis capable. [G’est] beanconp dire, car yous [savez] que je snis dou6 de ce[tte] qualite a nn hant de[gre]. Se 5 perdez donc pas [de] temps car yous courriez [le] risque de ne pas me tr[onYer] a Paris. La Yie qne je me[ne] ici est assommante. II ple[ut]trop de comites, de societes, de protestations, de disconrs et de miseres. Je ne connais pas, dans tont l’ordre animal, de bete plns feroce, plns affreuse qn’nn compatriote-patriote. Le sâjonr de Paris m’a ete tonjours [et] ^ de tont temps desagreable, [â ca]nse de ces animanx-lâ. Yons deYez en savoir anssi [qne]lqne chose, car yous en axez [anssi e]t des fameux, des mod[eles dn] genre. II est donc [deşira]ble. qne je quitte Paris [pou]r cliercher loin des patriotes, nn pen de tranquillite, [Pre]sentez, je Yons en prie, [me]s respects â ITionorable Monsieur 15 Totto et disposez-le bien en ma faveur, car j’en ai bien penr, depnis que son pere m’a menace de sa colere et snrtout de ses coups de poings,. .Je snis habitne â cenx dn pere et ils ne m’effr [aient] plns, mais qni sait ce qu[e penxent] etre cenx dn fils? Je de[mande] donc xotre protection co[ntre] cette coalition de Totto p[ere et] de Totto-fils qni me [guette], 20 Adieu et an rexoir, ma cbere et bo[nne] amic, agreez mes com[pli- ments]et l’expression de mes senti[ments] tres distingues. Yotre tont dexone, N. Balcescu ■ 126 CĂTRE YA SILE ALE CSANDRI Confirmă primirea miei scrisori şl a 400 ir, Mulţumiri, îi comunică numele sale conspirative: Conrad Albreclit şi Miehei Marlehae. Paris, 11 fevrier 1850 Monsienr x, J’ai regn anjonrd’hni ta lettre et 400 fr. Tu as raison de compter snr cinq cent franes que je te donnerai 5 nn jonr snr le premier million que je gagnerai sur mes chefs-d’cenxre, ou snr Ies contribntions de gnerre que je leverai sur la premiere pro-Yince que je conqnerrai par mon epee. II est impossible qn’nn de ces cas n’ar-riye. Es muss sein — comme dirait un Svartz-gelb. En attendant je prie Dien qn’il yous ait en sa sainte et digne garde. i@ Sieolae Băleeseu Mes amities â Negri et â M-mes Negri, Balclie et Emmeline. Mon adresse est tonjonrs : 18, ine Neiwe de l’XTniversitA Quand yous m’enYerrez des lettres par la poşte, eerivez-moi sons Pun, de ces denx noms : Conrad Albreclit on Micii el Marlehae. 202, 127 CĂTRE ION GHICA Despre certurile dintre emigraţi. O publicaţie inoportună a iui C. A. Rosetti. O alta calomnioasă a iui Eliade. Despre lucrul său în biblioteci. Interpelări in parlamentul englez privind Principatele. Despre necesitatea înţelegerii cu Mazzini şi Le-dru Rollin. Veşti din ţară. O scrisoare a Enimelinei Raymond. Despre organizarea emigraţiei; opoziţia multor emigraţi faţă de foştii locotenenţi, de €. A. Rosetti şi Brătieni. Despre fratele lui I. Ghiea. Aprecieri despre N. Golescu. Diferite. Paris, 16 fevruarie 1850 Am priimit scrisoarea ta de la 24 ianuarie, Socoteala o voi înfăţişa mîine la cauzaşi! d-aci, şi o voi păstra pînă a‘ţi-o trimite cu poştia de Ia 26. Fii fără grijă că nu va eşi din mina mea. Am fost şi sînt contra ideei d-a tipări atît socoteli, cît şi istorii şi acuzaţii despre revoluţie, căci cu aceste nu putem decît a ne face rău nouă înşine, făcîDdu-ne de ocară nnii pe alţii. M-arn silit să opresc pe Eosset s-o facă şi n-am putut izbuti. Am auzit că el a autografiat un memoar asupra lui Eliad şi Teii cum şi-a dat seamă de cheltuelile Comitetului revoluţionar l. Aseară l-am văzut şi mi-a spus că are să-mi aducă un examplar pentru tine; i-am zis mai bine să le oprească şi să nu le dea afară decît mai tîrzin, dar nu a vrut a mă asculta. Eliad asemenea a publicat în franţuzeşte o urmare a scrierii lui ce a anunciat. Este foarte ticăloasă şi plină de minciuni şi contraziceri; zice, de exemplu, că opoziţiea lui Cîmpineanu de la 1837 era făcută de Eusiea ; că revoluţiea de la 1848 s-a lucrat de Mavra şi asemenea îndemnată de Eusiea ; indirect eşti şi tu comprins între uneltele muscăleşti., Sistema Ini Eliad este ca să arate intrigi mari ale Busiei în toate părţile, ca să conclue că numai el le-a putut pricepe, ca să-şi’ dea laude nemăsurate. După ce arată cu fel de fel de minciuni şi calomnii intrigile Ensiei şi acţiea ei în toată lucrarea patriotică, făcută de -1:2 ani în ţeară, pune în gura consolilor muscăleşti şi a lui Duliamel, apropo de el (Eliad) această strigare de admiraţie : ,,Quel homme ! II est le sml qui nous a compris. II est ăangereux”. Tout cela fait pitie et cet acrit Ie perdra completement. II dit qu’il n’y a que lui, le diable et FEm-pereur Fiieolas qui connaissent la politique russe. Admirez cette trinite ! Bălăceanu e la Fiice, unde se află şi soră-sa Sultana. De două luni aproape n-am scrisori de la dînsul. I-am scris de mai multe ori. Am nişte treburi aci, nişte lucrări de sfîrşit în biblioteci pentru o scriere ce am întreprins, care mă va sili a amina mergerea mea la Londra, pentru vro cîteva săptămîni, cu atît mai mult că, dupe cum vei fi văzut, interpelaţiile s-a făcut în două rînduri în parlament, apropo de chestiea noastră, fără să aducă vrun rezultat deosibit. De ce merge, văd că n-avem nimic a aştepta de la guverne şi toată lucrarea noastră şi nădejdea trebue a fi in opoziţii. Oobden îmi zicea cu mare temei: „FFattendez rien des gouvernements; la force n’a d’attraction que pour la force, Ies faiblessse ou Ies oppositions doivent s’attirer Ies irnes Ies autres et devenir force par leur alliance”. 5 10 15 20 25 30 35 203 Aceea ce mă sileşte a merge la-Londra mai mult este treaba cealaltă. Mai cn seamă că Mazzird va merge acolo in eurînd. Apoi socot că trebne a ne înţelege cn dînsul şi Ledrn Bolim, cum şi cu oarecare nemţi radicali şi a întocmi o mare solidaritate revoluţionară în toată Europa. Ştiu că 5 aceste sînt şi opiniele lui Mazzini. Sînt aci în raporturi cu unii din deputaţii munteni şi mi-a propuseră să mă duc a întîlni pe'Ledrn Bollin. Voi avea scrisori de Ia dînşii. Eu la Londra am cunoscut pe Louis Blanc mult, dar pe Ledrn nu, fiindcă trăia prea retirat. Din ţeară priimesc scrisori cam rar, dar din Moldova mai adesea de io la Alecsandri şi m-me Emineline Baymond, care are mult prieteşug pentru mine. Ştii că acolo Balş şi-a dat demisiea şi în locul lui s-a pus Mavro-eordat. Emmelina îmi scrie că, le Ministere des Travaux Publics nouvelle-ment cree, afin de veiller ă Fembellissement de la viile a ete offert au mari de m-me R. Bosnovano, qni l’a refiise parce que, dit-il: ,,si ze dois 45 embellir la viile ze dois snpprimer ma peisonne”; et il ne veut, ni ne peut, s’interdir la voie publiqne. Aceasta îţi arată că prietenile noastre nu s-au schimbat. RTu ştiu de priimeşti acolo „Gazeta de Bucovina”. De- n-o poţi priimi, scrie-mi ca să ţi-o trimit, căci mie îmi vine. Asemenea mă rog 20 îngrijaşte a ne trimite toate jurnalele din Bucureşti. Oînd aş putea să trag pe Tudoritză Balş încoa, l-aş sili să ne fie de folos, cum şi a-1 face a da bani, căci am multă influinţă asupra-i, şi asupra m-mi Balş. Voi să-i scriu peste curînd. Ar trebui să scrii lui A. Goleseii la Brussa, să-i arăţi să se lase de 25 formarea unui comitet, deocamdată, căci opiniile sînt prea împărţite şi patimile prea aprinse. Că toată lucrarea noastră publică acum este numai scrisul prin jurnale streine şi româneşti; că pentru aceasta e de prisos, un comitet; incit pentru lucrarea secretă, ce se poate face, e învederat că nu se poate face printr-un asemenea comitet. 30 Apoi tu nu priimeşti; eu asemenea nu ; mulţi clin cei ce sînt contra locotenenţei sînt şi contra lui Bosset şi Brătienii; cu ce şi eu cine să formăm un comitet! Această idee e simţită, in sfîrşit, şi de cei d-&‘ei. Multe plecate închinăciuni la cucoana d-[ta]Ie, pe care s-o mustri, căci de mult nu mi-a scris. Spune-mi ce semne dă Toto? Daca are Să:teă 35 vro poamă bună. Frate-tău mi-a spus ce îţi scrie. Din aceasta mi se adere-rează că nu te-ai mulţumit numai a trăda ţeara Ia muscali şi unguri, clar ai trădat şi ai călcat încă şi contractul ce aveai cu frate-tău. Eu socot că era mai bine să-l dai pe mina lui ITbicini. De eşti să vii acilea, apoi lasă-1 iui Debain, pînă cînd vei veni şi vei vedea ce e de făcut cu dînsul. Mi-e 40 teamă că de-! vei lăsa slobod, cum cere, să nu faci rău. Kicolas Goleseo, duquel tu ine parles, est un hoinme inconRequeat. sau fleac, cum zice românul. II signe tout ce que Elîacl veut lui faire si-gner contre nous et apres cela ilnemanqne jamais d’aucune de nos partles et de nos reunions. II vient assez souvent me voir. Ce soir encore il Yien-45 dra dîner ici. Je m’en vals lui laver bien la tete, un de ces jours, â propos de toi. L’autre jour il disait â Alexandre : „giaba vă eăsniţi să ne doborîţi, tot noi avem să rămînem şi să cîrmuim”. Te rog să nu vorbeşti de această vorbă, căci fac o indiscreţie spuind-o, de vreme ce Alecu m-a oprit d-a o face. Spune lui lonescu că va priimi cu poştia viitoare nişte gazete de 50 la frate-său. 204 128 CĂTRE ION GHÎCA . R'âspre ua proiect al Ini Mazzini referitor la o organizare revoluţionară Internaţională. Folosul pe care l-ar aduce I. GMca la Paris. Eventualitatea plecării Ini A. G. Golescu in Transilvania. Mişcarea naţională de acolo. Propune ,,o asociaţie mare intre toţi românii”. Zvonuri despre noi planuri ţariste. Ştiri din ţară. Corespondenţa cu Panaiot Balş şi Laur ian. Paris, 23 fevrier 1850 Iubite GMca, Poşta pleaeă mîine dimineaţă', căci luna asta e mai naică decîţ celelalte. Aflai aceasta acum, fiind la Sefels, unde îţi şi scriu. Curierul din urmă a ajuns astă seară, dar încă n-am priimit scriso- & rile de la tine (îmi închipuesc ca trebue să fie). Am scris la Londra, ca să mă înştiinţeze despre ziua adunării ce ştii.. Mazzini trebuie să fi trecut acolo. El a făcut un proect despre o solidaritate revoluţionară a tutulor naţiilor Europei. Propune o adunare a delegaţilor tutulor emigraţiilor sau naţionalităţilor, spre a se înţelege şi a io adoptă un plan de operaţii. Eu cred că ar fi fost bine ca tu să mai vii îneoa şi acolo să te remplaseze Yoinescu. S-ar trebui însă să laşi locul, pînă nu vei găsi pe cineva care să fie bun d-a te remplasa. Voinescu e cam leneş, dar nu ştiu pe cine alţii am putea numi. Apoi pe acesta îl aud că vrea să meargă acolo. Mai gîndeşte-te şi tu. 15 Pe Arăpilă voi să-l pornesc pînă la Viena că să se întîlnească cu deputăţiile tutulor românilor din părţile Transilvaniei, Banatului şi Ungariei, ce se află acolo împreună cu lancu, Axentie şi alţii. Este o mare mişcare naţională între toţi românii din Austriea. Toţi cu un glas şi cn multă unire şi stârnire cer unirea a trei milioane şi jumătate români într-o ţeară româ- 29 mască cu guvernul, capul naţional şi instituţii deosibite : Senat, Cameră de reprezentaţi etc. în toate părţile an pe episcopi în cap ; şi jurnalul Bucovinei şi al Transilvaniei, ce priimesc aci, vorbesc cu multă înfocare într-aceasta. Arăpilă trebue să facăo asociaţie mare între toţi românii. Aicea s-a răspîndit ideea cum că Busiea propune Francei şi Engli- 25 terii independenţa şi unirea ţărilor supt protectoratul ei, şi că Poarta cere un protectorat colectiv. Din ţeară îmi scrie că ruşii plec şi că se zice că Duhamel va veni cu amnistie pentru cei espatriaţi. Eu am scris ia Moldova, la Panaioti Balş, ce se află lingă Galaţi, 39 ca să fie în corespondinţă eu mine şi să ne scrie despre ale ţării. I-am zis să-mi trimiţă scrisorile la tine, supt numele meu Conraa AlbrecM. Scrie-i şi tu, căci îl cred mai bun deeît Kogălniceanu. Apoi prin agentul lui Czaika, de la Galaţi sau Tulcea, poţi trimite scrisorile la Balş sau la m-me Anica Ghica, care să I© dea acestuia. Această dama a plecat şi ei 35 i-am dat scrisoarea către Panaioti Balş. îngrijeşte ca să avem jurnalele din Bucureşti şi Iaşi, precum şi Buletinele. Aştept bani de la tine pentru revistă, ca s-o încep. Am scris lui Laurianu, în Transilvaniea, ca să mă înştiinţeze despre putinţa d-a băga acolo revista şi d-a-i face mulţi abonaţi. Cred că cu oare- 4<> care măsură am putea s-o băgăm şi s-o ţinem cu abonaţii d-acolo. Adio, Al tău, N. B. 205 123 CĂTRE A. C. GOLESCU Despre prematuritatea unei istorii a revoluţiei româneşti. Originea revoluţiei de la 1848. Legăturile acesteia eu revoluţia de Ia 1821. Caracterul revoluţiei de Ia 1848. Scopul revoluţiilor ce vor urma : Unirea Principatelor şi independenţa. Unirea tuturor românilor. Acţiunea comitetului revoluţionar. Despre incapacitatea lui Eliade, Rosetti şi Brătianu ;despre I. Ghica şi A. G. Golescu. Poziţia sa In guvernul proiizoriu. Ideile sale revoluţionare. Divergenţele dintre conducători. Despre lupta unor membri ai guvernului revoluţionar în contra reformelor democratice. Afacerea Odobeseu. Pentru votul universal şi direct; în contra votului corporatist. Comisarii de propagandă. Despre „învăţătorul satului” şi „Poporul suveran”. De ce n-a plecat în misiune la Paris. Critica actelor locotenenţei. Despre popularitate. Necesitatea organizării secrete a revoluţionarilor emigraţi. Pregătire unei noi revoluţii. Paris, Ie 4 marş 18-50 Je viens, mon cber Alexandre, de lire tine longtie lettre de toi qu’Etienne m’a commnniqnee. J’ai vu qne tu t’es xnis de bonne foi et en pleine sincerite â etndler 5 notre revolntion et nos revolntionnaires ; â examiner ce qn’ils ont fait et ce qn’il lenr reste ă faire. Tu nons engages â faire Ia meme etnde. Dans-Petat oii nons soromes anjonrd’bni cette etnde ne ferait pent-etre qn’ani-mer Ies animosites personnelles, car tont en faisant abstraetion des imim propres, on ne ponrrait s’empecber de citer Ies nnances d’opinions qni io divisaient Ies revolntionnaires et se ba ser snr elles ponr expliqner Iernai et Ie bien qni a ete fait. Or, dans ce cas, il vânt mienx nommer qiiei-qn’nn et en faire Ie portrait, qne de se borner â Pindiqner sans Ie nommer. Voila ponrqnoi je me snis refnse, et je differe d’ecrire nn historiqne de notre revolntion, malgre Ies prieres et Ies provocations qn’on m’a faites, . 15 snrtont depnis Ies pnblieations de M. Eliade. J’ai repondn qne notre revolntion n’est pas finie ponr etre jngee, elle n’est qne commencee; Ia plnpart des actenrs qni y ont fignre ne se sont pas assez fait connaître: ils n’ont pas dit lenr dernier mot, ponr qn’on pnisse en tonte conscience Ies jnger et en faire nn portrait exact et yrai. II vânt mienx, done, s’abstemr â defant de pleine connaissance, qne d’ecrire nne Iiistoire bypothetique 20 et fansse. C’est la Ie devoir d’nn bistorien consciencienx. Mais s’il est presqne impossible et meme nnisible d’ecrire aujourd’hni. nne bistoire de notre revolut ion, nons ponvons retirer nn grand avantage en nons comuni-niqnant Ies nns anx antres nos opinions particulieres sm* Ies hommes de 25 la revolntion et snr la revolntion eile-meme, cornme- vons venez de noua en donner Pexemple, et par ce travail nos idees se rectifiercnt et nons nons prăparerons â ecrire on â comprendre nn jonr notre bistoire. Voilâ, ponrqnoi je m’empresse de vons commnniqner mes observations snrtous Ies points qne tu as traites dans ta lettre, en y mettant la meme sincer ite 30 qne toi. Je snis en train de finir nn travail qni me laisse tres pen de temps disponible, c’est ponrqnoi je ne ponrrai donner Ies developpements qiie je vondrais â> cette lettre. Je serai donc conit et je ne ferai qne te poser 206 * Ies jalons de notre Mstoire de Ia revolution, que tu completeras et develop-peras dans ta pensee. Je commenee par Ie eommeneement. La revolution de jnin n’a pas ete inventee, ni fabriquee, ni par moi, ni par vous, ni par M. Eliad, ni par nul autre revolntionnaire. Elle n’est que le developpement de ce travail incessant et providentiel, commenee dans notre soeiete, comme dans toutes Ies societes, depuis son origine. Elle derive surtout plus directement de la revolution de 1821. A cette epoque, opprimes par Ies phanariotes et par Ies ciocoi, au nom de l’fitat, nous fîmes, contre ces denx partis unis, une revolution naţionale et democratique. De plus, nous reclamâmes des Tuxcs le maintient de nos capitu-lations. Le resultat de cette revolution fut que nous gagnâmes notre cause vis-a-vis des Turcs ; nous gagnâmes pourtant aussi la revolution naţionale, c’est-â-dire que nous fumes affrancliis des Phanariotes. Mais nous per-dîmes, par la suite, la revolution democratique, parce que le Reglement organique constitua meme plus fortement l’aristocratie, et le peuple au lieu d’etre opprime seulement au nom de PEtat, le fut encore plus, au nom de la propriete. Quel devait etre donc le programme de la revolution de 1848 ? O’etait le developpement progressif de la revolution de 1821. O’etait d’organiser Ia democraţie et d’affranchir le paysan en le constituant proprietaire. En un mot une revolution democratique et sociale etait â faire. Tel fut notre but et le programme de 1848. II est en tout Ie meme que celui de 1821, moins Ies Phanariotes, plus la question sociale. Kous n’avons pas fait une revolution ni contre Ies Turcs, ni contre Ies Russes. Notre droit poui1 faire Ia revolution c’etait notre droit d’autonomie, qui nous a vait ete reconnu par Ies deux puissances, quoique voile de temps en temps, et meme dans Ie Reglement. Nous en reclamâmes l’observation sans vouloir nous affranclrir des traites. Cette revolution realisee, il nous • restait deux autres revolutions â faire; une revolution ăhmite naţionale et, plus tard, cVindependanee naţionale pour faire rentrer de cette maniere la nat ion dans la plenitude de ses droit s naturels. II est donc evident, pour tous eeux qui comprennent quel que chose au progres et au developpement Mstorique, que la revolution â venir ne se bornera pas â etre demoerati-que et sociale, mais que, selon Ies tendanees actuelles des idees dans tonte PBurope et surtout parmi Ies Romans, elle se fera dans une des Unites nationales. La revolution democratique et sociale serviră pluto! de moyen que de but. La question d’unite a fait de grands progres et s’est tres sim-plifiee. L’union de la Yalacliie et de la Moldav ie est un fait acquis pour tont le monde, meme a.ux yeux des Russes, et ne peut tarcler â se realiser. Les Yalaques de l’Autriclie, bases sur Ia constitution de 4 marş et sur Ies promesses faites, demandent avec ensemble et beaucoup d’instanees d’etre constitues en un seul corps de nation de 3 millions et demi, et ils finiront par Pobtenir. Quand donc deux grands groupes de 4 millions et de 3 millions et demi de Romans seront constitues Pun â cote de Pautre, qui pourra les empecher de s’unir? Notre Românie donc existera. J’en ai la foi intime. Aveugle qui ne le voit pas. Elle peut exister par et au profit ou de la Turquie ou de PAutriche, selon que Pune ou Pautre s’empressera de la favoriser. Elle peut exister malgre toutes Ies deux et contre elles, si elles font obstacle. Les Magyars eclaires ne s’y opposent plus et sont heureux â ce prix de vivre en confederation avec nous. Ils ne perdent rien; ils gagnent au contraire. II se peut donc que le cas se presente ou la revo- 5 10 15 20 . 25 30 35 45 50- 207 lution d’unite naţionale soit en mâme temps une revolution d’independanee. Peut-etre avant de roir notre nation rentree dans tons ses droits se pas-sera-t-il un sieele f Un sieele pendant lequel nous somme destines â guerrayer contre 5 Ies Busses, de meme que nous a vom passe dix sieeles guerrayer contre Ies barbares et quatre contre Ies Tuxcs. Mais qu’est ce qu’un sieele dans la vie d’une nation? Je crois pour-tant que nous n’aurons pas longtemps â souffrir et â attendre. Aujourd’bui le progres marebe d’un mouvement tres accelere, et je ne crains pas Ies io Busses. Je crois, au contraire, que nous sommes plus preş de Ies con-querir par nos idees que d’en etre conquis. Maintenant venons â notre 11 juin. Le Comite revolutionnaire ne fit pas la revolution, il s’en exnpara, la dirigea, la regla. II mit en programme le sentiment du peuple ; il lui preta l’idee revolutionnaire. Les idees mal-15 beureusement ont toujours etâ tres peu nombreuses dans notre peuple. Ses revolutions ont ete plutot des râvolutions de sentiment, une explosion de ses sonffrances, que les resultats de convinctions basees sur la pensee, sur un travail prealable de l’intelligence. C’est pour cela qn’elles ont 6t6 toujours precaires et faibles en resultats. 20 Je suis sur bien des points d’accord avec vous sur le jugement que vous portez sur nos râvolutionnaires, avec la seule difference, que je ne crois pas, comtne vous, Bliad propre â râdiger un jonrnal et â, poser le programme d’une revolution ă venir. H manqne de ccenr et d’aspiration gânâreuse; il est trop preocupe de sa personnalite, et son esprit est tres 25 etroit pom1 concevoir grandement. Bosetti et Bratiano sont tont aussi impropres â cela. Ce sont des gens de sentiment, mais non de pensee. Le sens pratique leur manqne. Ils n’ont pas de suite dans leurs idâes et ils sont incapables d’âtudier les questions avant d’en parler. Beste Ghiea, A. Golescn, moi et Maiorescu dont vous faites une categorie. J’dcarte 30 ce dernier que je connais peu, mais que je crois comme vous capable, et je reviens aux trois premiers. L’opinion que vous avez sur nous est la meme qu’on professait dans notre cercle revolutionnaire avant, pendant et apres la revolution et qn’on a cberche a faire partager au public; c’est qu’a câte de certaine capacite, d’un sens pratique et positif, nous reunissons 33 beaucoup d’ambition et meme de la mauvaise. Car il y a deux ambitions politiques : celle qui veut le pouvoir pour le pouvoir et celle qui Veut le pouvoir pour realiser le bien. Mon opinion est toute differente. Je crois que nous avons doime tres peu de preuves de notre capacite et malbeuren-sement trop peu de notre ambition, d’indifference pour le pouvoir, c’est 40 pourquoi nous fumes la canse de la chute de la revolution. bfous ne nous sommes pas faits revolutionnaires pour briguer le pouvoir •, si telle etait l’ambition de Gbica, il pourait mieux reussir en etant râactionnaire, Busse, Pbanariote, qu’en se faisant revolutionnaire. Quant â moi, j’etais fatale-ment, en quelque sorte, pousse a etre revolutionnaire. J’avais commenee 45 la vie en me faisant mettre en prison pour la revolution et prison oblige comme noblesse. Bolliac se trouvait dans la meme position. Quand nons trois nous fbmes nommes, par vous tous,' membres du comite qui devait organiser la revolution, avec un pouvoir discretionnaire, nous sentîmes, et beaucoup de vous nous ie firent sentir, que nous avons ete choisis comme 50 un mal necessaire, qu’on nous croyait les plus capables, mais qn’on se defiaient de nous, de notre ambition. Depuis ce moment eette defiance nous plagait dans une fausse position. Pour etablir la confiance, dont 208 nbus seutions le prix, nous f limes forces de nous oecuper toujoiirs.de notre 'pers'onnalit6, des garanties â vous donner, contre notre ambition presup-posee. Nous nous âtudiâmes â nous effacer et inie fois la revolution faite, ime fois notre mission accomplie, de vous en laisser la direction et la res-ponsabilite. Si nous etions ambitieux, nous aurions tâcliâ de conserver le pouvoir, apres la revolution, exclusivement dans nos mains et peut-etre nous aurions bien fait. Avânt la revolution meme, Gliica part pour Con-stântinople et son actioii disparaît completement dans le pays. Pendant tonte la revolution ii n’a ete en correspondance qu’avec moi et comme je savais qu’on se deîiait de lui, j’avais toujours soin d’ouvrir ses lettres devant tous Ies membres du gouvefnement et de leur en donner connais-sanee. Alexandre part, quelquetemps apres la revolution, en Transylvanie et sonactiondisparaît aussi. Je ieste seul. Qu’ai~je fait pour prouver mon ambition ? Le 11 juin, en mon absence, je suis nomme par le peuple mi-'nişt-re. J’arrive, trois jours.apres, ă Bucarest. Je vois qu’on envie ma posi- -tîon. qu’on me soupconne de nouveau et je donne ma demission. Je declare que je ne veux pas me nieler en rien au gouvernement, que je me reserve de propager la revolution par la presse. Ce n’est qu’apres des instances r6iter4es que j’acceptai â etre, qiioi? Le seerdtaire de M. Eliad et Coni-pagrne. La revolution etait alors dans nos mains et la plupart de ces M.M. dtaient en Fetite Yalacliie. J’aurai pu clioisir et fixer ma place. Je ne Pai pas fait. Si je suis ieste comme secretaire, e’est dans l’intention de, Ies foreer â faire le moindre mal posşible. Quelle position nous avons donnee ani'autres, et j’ai le regret d’y avoir contribui pour la plus grande part, car Eosetti et Bratiano etaieiţt liostiles. Nous fîmes Nicolas ministre de Pinterienr, Eliad membre du gouvernement et ministre, Teii membre du gouvernement et ministre de la guerre et general de l’armee r^guliere, Magliero membre du gouvernement, generat de l’armee irreguliere, gene-ralBsime ou inspecteur de toutes Ies gardes nationales du pays, plus un pmivoir supreme dictatorial sur 7 districts du pays. Quel immense pon-voir ! Toutes Ies ressources du pays dans leurs mains ! Qu’en ont-ils fait f Mes bpinions revolutionnaires, je Ies ai exposees a mes collegues et â Jlusieurs reprises. II nous fapt, ai-je dit, un gouvernement energique et 'fort, sans sentimentalite dans sa politique, mais guide par des principes d§ justice et de morale et sans s’embourber dans le sang. II faut que la'revolution ne transige pas avec ses ennemis; elle doit Ies vaincre ou en etre vaincue et si elle tornbe, qu’elle tombe, du moins, avec Jignite, avec grandeur. La mission d’un gouvernement revolutionnaire est tres simple: propager et armer la revolution, voilâ son affaire. O’est-â-dire verser la revolution comme convietion dans l’âme du peuple, et apres cela, lui mettre l’arme en main et lui dire : maintenant que tu as une croyance, sois preţ ă niourir pour elle. II n’y a vait qu’Alexandre qui partageait cette maniere de voir* Nieolas ne savait pas trop pourquoi il a fait la revolution et ce qu’ily a a faire. Eosetti, seduit par Ies inspirations genereuses de son coeur, voulait faire de la revolution une epopee sentimentale et croyait qu’avee quelques diseours et proclamations pathetiques tonte 1a. contradiction, Popposition, la baine du parti vaineu se uoyera dans un vaste baiser fraternei. II ne eomprenait la revolution, que comme une transaction, et il lui fallait des 14 ... e. 193 209 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50 boyards partout. Aussi, malgre roppositipn.vive que.je fis avec Alexandre,. aide par Yomesco, Bicolas et Bratiano, ii reussit a nommer an ministere* des finances Heresco, membre du ministere de Bibesco, contre lequel nous. avions fait la revolution. O’est ainsi qne le lendemain de la reroin-5 tion, nous la mîrnes anx piecls d’un stupide boyaid qui la repoussa dedai-gneuşement du pied. Bratiano jeune. av&it des idees plus rqvolutionnaires que Bosetti, mais ce n’etait pas un liomme clegouvernement. C’est un homme qui aime l’agitation pour Pagitation. Qnant â Eliad, Teii, ete., ils n’avaienţ ni des- iclees, ni de Pmitiatrye,.ni de la volante. Ils ne s’ocen-lo paient que de leur persomialite et de leur mesquine ambition. J.e n'al pas le temps de t’entretenir de touţes nos diseussions et de. nos. luttes parlementaires au sein du gouvemement, car, comme vous Ies savez bleu,, ce n’etait pas un goiivernenient d’actiân, mais de discussion. Les reaction-naires s’attaquerent premierement ala questionsociale, et malgrq‘toutes 15 Ies concessions qu’on leur avait deja faites et auxquelles je me suis const&m-ment oppose, ils en vinrent, le 19 juin, â un niouvemeiit. Le peuple gagna la victoire et le gouvernement, qui avait ete imprevoyant le matin, fut stupide, pour ne pas dire infante et traître, pendant la nuit du 19 an 20. II y a quatre actes qu’il fît alors : 1. L’arrestation lâclre de Solomon qu’on .20 anrait pu arretdr a la caserne, et auquel on a dresse un guet-â-pens indigna,, en me faisânt jouer a mon insu, moi leur cdlegue, un râie triste dans cette deplorable affaire; 2. Un decret du gouvernement par lequel Part. 13 sur Ia propriete . etait abandonne, efface et relegue a 1’AsşemMee generale : c’etait donner le fruit de ia victoire a nos ennemis yaineus. Je .25 suis, je crois, le seul qui n’aie pas voulu signer cet acte; 3. Une proela-mation par laquelle on excuse Qdobesco; tont en refusant de la siguei, j’ai force Bosetti â intercaler dans la proelamation que ces excuses du dire d’Odobesco et non pas l’opiuion clu gouvemement4. L’avan.:?-ment que Teii iait aux dfficiers qui nons avaient garrottes le matin et 30 qui avaient commande le feu sur le peuple. On touina de plus en derision Alexandre et on Paecusa d’etre un Bobespierre,- quand ii proposa de faire passer Odobesco et Solomon de-vant un eonseil de guerre. Mon fiere vient nous dire que les negociauts demandent la loi marţiale; j’appuie cette opinion et on la rejette. Si on 35 avait puni severement alors, nous n’aurions pas ete contraints de quitter Bucarest Ie 29 et Ie peuple force de reîaire pour la troisieme fois la revolut ion. La question sociale etait donc tout â fait abandonnce par le gouvernement, le 19, et par le peuple, le 30. Eiiad surtout ne voulait plus en entendre panier ; il en voulait aux paysans pour s’etre spulevds contre 40 nous dans nbtre fuite. Pitiş tard, Iors de la discussion pour la convoca tron de la Constituante, j’ai trouve moyen de revenir ala question şocase. Yous savez qu’Eliad, appuye de Campiniano, Bosetti, Yoinesco, voulait composer Passemblee de 100 boyards, 100 negoeiants et 100 paysans. J’ai soutenu le vote universel et direct, et apres une discussion ele 45 quatre seances, avant gagne les voix d’Etienne, Bratiano, le 'metropolitani, Maghero et Pbilipesco, j’ai emporte la victoire L et comme le principal argument de nos adversaires etait que leur systeme est necessaire comme une garanţie â donner aux boyards pour la discussion de Part.. 13c j’ai propose la formation de la commission et on Pa aeceptee sans savoir 50 trop ce que cela serait 2. J’ai organisd alors aussi les cornmissâires, contre Ia majoiite du gou-vernement qui dtait bostile â ce projet. Enni-je fait un moyen de populUiite 210 pomvmoi! Yous>savez que je n’ai pas mane voulu Ies nommer moi-meme et que je Ies ai fait nommer par lesrclubs. De meme que j’al decrete l’or-ganisation dame comiriission, dans laquelle j’avais ncmme. toi, Zâne, Bolintineano, Boman, pour cliriger les commissaires et la propagande. J’ai reorganise Ia feuille des villages eti.y’ai aide avec ele Pargent la for- 5 mation du journal „Le penple souverain” 3. Me suis-je fait proner dans ces. journaux sur/ lesquels.' j’avais de T’auioriteI Ou bien ai-je, ccirmie d/autres. prone mes amis et elierclie â leur faire de la popularite ! t Qua-nd on allait nommerda Lieutenance, on vient me proposer cPy etre nomme ; on Pavait decide dans un ciut). Je m’y reîuse et veiix partir io pour Paris ou nous n’avions encoie personne. Mais au moment de partir, Bratiano vient m’empeclier. II me declare qu’il se defie de la Lieutenance, que eomme j’ai de Paetiom sur ces Ml. je dois rester pour Ies empeclier de mal faire, sans cela ii est decide â- clxerclier â Ies- renverser. Yoilaee qui me decidă â rester et ă Acrire & Alexandre, a Yienne, de se rendre 15 a Paris. ' Que n’avons-nous pas fait, et moi et Bratiano et Bolliac et Bosetti pour engager le gouvernement a eoncentrer Ies troupes, â armer.le pays? -Tont a ete inutile. La Lieutenance inaugura sen avenement fen sacrifiant parmn acte 20 -public remis ă Soliman Pautonomie du pays* malgre Popposition que nous lui fîmes. Tes freres ont tremp6 . aussi dans cefcte'malheureuse aetion. Depuis lors la reYolution poîitique fut sacrifice et abandonnee eomme aPavait deja ete la revolution socialei câr je vous Pai dit, notre droit de faite la reYolution n’etait que celui d’autonomie. Quelques jours apres, 25 je me troiiYai â Constaiitinople et parlant avec Cor j’ai prdnonce îe mot de reYolution. „Yous ne pouvez plus rien lAclamer, me dit-il, au nom de la reYolution. Maintenant voşus yous etes soumis; yous ne pouvez plus parler au nom du droit revolutionnaiie. Yous deYez tout attendre, selon la declaration de votre gouYernement, de la bonne volonte fiu sultan”. 30 II avait raison. Ainsi c’est Soliman-pasa, c’est la Lieutenance, ce n’est pas Puat qui a renverse la reYolution. Celui-ci n’a fait que substituer un Caimacam aux trois Lieutenants. La reYolution n’existait plus. La Lieutenance le savait bien, quand elle pa pas y*ou1u convoquer la Constituante, avant cPobtenir Pautorisation ele Oonştantinople. La iAv olution 35 etait a recommencer. C’etait Ia mon opinion et.celle de Gliica. Celui-ci, qu'on represente eomme un liomrne avide de porivoir, un nouYeau Pisi-strate, m’engagea alors â nous mettre d’aceord, a Bucarest, pour donner la dictature â Maghero, qu/il nAvait jamais eonnu. Arrive â Bucarest j’ai fait tout mon possible pour engager Teii â prepar er une defense qui 40 aurait pu, pour le rnoiiis, nous mettre â meme de faire une capitulation lionorable et avantageuse au pays. Je n’ai pas pu reussir. Olrerclrer a renverser la Lieutenance c’etait trop tard et ie craignais d’offrir un pretexte plausible pour Pentree des Tuies â Bucai est; je me suis borne â faire envoyer â Maghero Partilleiie' et la cavalerie de Bucarest „et â Pengager 45 & se declarer dictateiir et â se maintenir dans Ies cas ou la Lieutenance serait renversee par Ies Tures.-Yous savezde reste. Maintenant n’ai-je pas raison de dire que si nous ti ois, qui aviens dirige la revolution jusqu’au 11 juin, nous auriens ete plus capables de prevoir Pavenir qui nous attendait, ou plus amhitieux, nous aurions mieux 50 agi, nous ne nous serions pas disperses et moi je n’auiais pas borne mon aetion â maintenir l’haimonie entre M.M. Eîiacl, Teii, Bosetti et Bratiano. 211 Et au lien de ne îien faire et de laur crier toujours, comme Oassandre, qu’ils font mal, n’aurai-je pas mieux fait d’agir meme malgre eux et contre eux 1 II n’y a qu’une eliosequi pent m’excuser, c’est que je n’etais pas soutenu, que je n’ayais pas assez de popnlarite; et que, de plus, j’etais 5 trop fier pour la mendier, comme Ies autres, et pas assez comedien pour robtenir. Cet historique de la reYolution, la defiance qii’on nous a portee et qu’on a la manvaise foi de nous porter encore, yous explique pourquoi nous spmmes peu propres et, p-our ma part, tres peu disposes â diriger 10 Femigration. On ne peut pas comploter et nous sommes dans cette posi-tion sans une pleine confiance. Je sais qu’elle ne s’impose pas et qu’elie s’obtient par le merite. Oberelier â la meriter, tel est mon deşir. Pour cela il nous faut du temps • il faut laisser Ies animosites s’effacer, Ies pas-sions^ s’eteindr#, pour que nos emigres puissent jouir de Fexercice d@ 15 toutes leurs facultes et raisonner juste. Eu attendant il - ne faut pas ;se croiser ies bras. Que ceux qui ont une pleine confiance Ies uns dans Ies i autres s’entendent entre eux et ■travaillent ensemble. Je n’ai pas cesse un seul instant de le faire depuis plus d’une annee. Je ne suiş pas encore de ton opinion pour diviser notre action. Je erois que Ies meines hommes 20 peuyent agir preş des cabinets pour retirer quelque avantage de la situa-tion actuelle de notre patrie en meme temps qu’en secret ils peuyent trayailier et jpreparer Ies el6mentş pour une reyolution naţionale dans l’ayenir et telle que nous la reyons. 25 îl nous faut donc renoiicer pour le moment a eoncentrer Femigration. Gombien d’essais sans resultat n’ayons-nous pas fait? Mais cela n’empeehe pas nne entente et une action secrete ou particuliere entre tous ceux qui ont pleine et entiere confiance entre eux. Et yoilâ ce ciont je m’occupe. Je serai heureux si je pouyais paryenir a gagner la tienne comme tu pqs-sede la mienne. , 30 - ^ Salut cordial, ’ ’ jy. Balcesco Mes amities a tous nos amis de Brusse. Mâ lettre se ressent de la precipitation que j’ai mise â l’ecrire. Je n’ai eu ni le temps de la revoir, de la corriger et de la copier. Tâche de la decliiîfrer. 130 CĂTRE I0M GHiCA Coiîfirmăpriinirea a 800 Ir. Comunică ştiri din Transilvania. Zvonuri privind $»<» Bolliac şi I. Ghica. Apropiata apariţie a unui ziar francez revoluţionai? la Londra; despre colaborarea care i se cere. Despre probabila alcătuire a unui comitet revoluţionar european. Zvonuri despre amnistie. Despre neînţelegerile dintre emigraţi provocate de foştii loco teu en ţi. Meniul Uimirile lui Bolliac. Diferite. [Paris], 6 martie- 1850 Am priimit scrisoarea ta de la 14 fevruarie, precum şi 800 £r. A îţi al&tur aci chitanţa de 300 franci ce am dat la croitorul care rni-ai zis. 212 Daca novelile despre Transilvaniea: vor ..fi adevărate, apoi e foarte rău, căci nu e mijloc d-a izbuti fără arme în contra austriecilor şi muscalilor. ,, Gazeta Transilvaniei” din 6 fevruarie nu pomeneşte nimic, nici de , arestarea lancnlni, nici de agitaţiea popolnlni. în nnmerile trecute din ianuarie era că pe laneu la un tîrg, în munţi, îl arestuiseră nişte soldaţi, 5 dar că popolul se răsculase, armîndu-se cu pari, şi căpitanul fu silit a-1 elibera, rugîndu-1 să liniştească poporul căci greşală s-a făcut. în alt număr spune că laneu cu Axentie au prînzit la Yolghemut, în Sibii, şi că vor porni la Yiena. în urma acestora am hotărît să trimit pe Arăpilă acolo. Era să-l pornesc, dar mai aştept vro trei-patru zile, să vedem ce se mai 10 aude. Mă măgulesc a crede că e o minciună scornită în Bucureşti de rin de es multe. Nişte scrisori, sosite aci mai dăunăzi, vestea că pe Bolliac l-a închis^ şi pe tine te-a exilat . înSiriea. în ,,Gazeta Transilvaniei” asemenea nu se vorbeşte nimic de guerilas 15 din Carpaţi.. La 9 ale acestiea, ese la Londra o foae franţozească, de Golovin, supt titlul ,,Le Federal”. Mi-a scris să-i trimit articole. Eu spcot să mă duc acolo pe la sfîrşitu! lunii. Am scris să întreb daca Maz’zini .a sosit acolo. Cred că cu dînsul, ciLedru B o 11 i n, cu Manin, pe care 20 l-am cunoscut mai dăunăzi aci, şi alţii, de fiecare naţie cîte unu să facem un comitet revoluţionar european, conser-vîncl, totdeodată, comitetu Europei Orientale. Mi-am închipuit un şir de comitete supuse unul altuiea, începînd gradat : 1) de la j u d e ţ e, 2) la cele cinci teri române, 3) unul cen- 25 trai in Paris pentru toată r o m â n i m e a ; şi apoi acele două pentru chestiile internaţionale şi europene2. Scrisorile din ţeară vorbesc mult de o amnistie pentru espatriaţi, din care se va esclua numai locotenenţii, Magheru şi tu, zic unile, iar altele pun pe Bolliac in locu-ţi. Spune-mi, la un asemenea caz, ce gîndeşti că 30 e de făcut. Eu cred că unii din noi, măcar, să nu intrăm în ţeară, unde nu putem face nimic. Afară- numai de cazul eînd am putea fi aleşi de deputaţi la Adunarea pentru reviziea Eegulaineiituliii. Nu ţi-arn trimes încă socoteală sus-scrisă din pricină că, cînd ani aratat-o întîi, era şi puţini cauzaşi şi B. Brătianu ridica oarecare obiecţii 35 seci, şi d-atunci nu i-am putut aduna, dar o voi face în zilele astea. Hîrtiea însă nu a eşit din mina mea. Dar ce folos că cauzaşi! de Ia Brussa au trimes aci numai o copie întărită după cea furată de dînşii, adăugind şi un teanc grozav de acuzaţii împotrivă-ţi şi împotriva noastră tutulor. . Locotenenţii ne-au împărtăşit oficialmente acele acte. Dar eu am spus în 40 adunare că n-am dorinţa să aflu mişăiiile şi înjurăturile a asfei de oameni, şi cetirea Mrtiilor se opri inapoindu-se d-Ior locotenenţi. Întîmplările din Greciea a dat prilej celor albi d-aei sau aux re-[actionnaires] ca să se apropie de Busiea, vinuind că Palmerston umblu să-i încurce înfr-un resbel. 45 Spune-mi ce ai de gînd să faci ? Bămîi acolo sau vii încoaci ? Spune cocoanei să mă ierte că nu i-am putut scrie şi că aceasta n-o eseuzează că îmi scrie aşa rar. Negri este să vie în primăvara asta aci. Asemenea şi Bălaceanu se întoarce la mai, în Paris. 50 Ax trebui să îngrijeşti ca să arzi acele scrisori ale mele, care v orbe sc- de-'comitetul de la Londra. 213 Boliiac mi s-a plias că tu nu îi încredinţezi nimica. El îmi spune că e mîndru de lucrările tale şi de activitatea ta. Spune-i cîteodată ce e de spus. E curios ca o fem.ee. Yăd că rezonează drept şi îl ştiu că nu e indiscret. Eu îi voi seri că mă pui în relaţii cu revoluţionarii Europei, dar nu-i j vorbi de comitet, 131 , CĂTRE ÎOsV' 6HÎCA Ştiri; din Franţa, din Principate şi din Transilvania. Despre 1111 memorial al Iui A. G. Golescu. Trimite o scrisoare către A. Golescu Albul. ÎI întreabă ce contribuţie poate da ziarului „La "Pologne” sau altui ziar al emigraţilor. Despre intenţia sa de a scrie o lucrare asupra chestiei sociale, la români. Paris, 16 martie 1850 Am tare. puţin a-ţi seri şi vreme asemene puţină. Izbînda electorală a socialiştilor schimbă starea lucrurilor aci. Ministerial cade. O. Barrot a şi dat demisiea. ' 5 Din ţeară îmi scrie că boerii s-a spăimîntat ca o să ne dea- amnistie şi sa ne întoarcem. ,/Gazeta Transilvaniei” s-a oprit. Iancu e âns la Yiena, dar nu arestat/ Golescu va pleca săptămîna asta la Yiena. 10 Bl a făcut un memoar asupra stării politice a ţării, pe care îl vom da aci şi la Londra. Cu poştia viitoare îţi voi trimite o copie. îţi trimit deschisă această scrisoare către .Albul ca să citeşti răspunsul meu la scrisoarea lui către Ştefan. O poţi citi şi la alţii, de vei găsi de cuviinţă/' 15 - Cartele de vizită le-am dat să le facă, de voi putea ţi le voi trimite cu acest; curier, adecă de le va priimi Sefels. Acesta îmi dă zor ca să ajutăm şi noi publicaţiile presei. Spune-mi cu cît ai putea ajuta „Poloniea” sau alt jurnal, dupe cum ai zis. Yoi să fac o broşură franţozească asupra chestiei soţiale la noi. 20 Complimente respectoase la leneşea d-[ta]le cocoană, care nu mai îmi scrie. 132 N. B. CĂTRE IOV GHIGA Confirmă primirea unor doemnente privitoare Ia proprietatea rurală. Despre lucrarea pe car© o scrie asupra acestei chestiuni. Zvonuri despre amnistie. Ştiri din Transilvania. Despre un artiesl al lai Eîlads publicat Intr-o revistă franceză. Paris, 26 martie 1850 Am priimit scrisoarea ta de la 6 martie, împreună cu toate documentele despre chestiea proprietăţii1 şi mă şi ocup a lucra o broşură franceză 214 devro patru coli ele tipar asupra aeestii chestii, .ce [a] mai importantă a revoluţiei noastre. Aş vrea să ştiu clacă reformele promise se vor mărgini în aceste lucrări ale comisiilor despre proprietate. Daca nu se vor face reforme generale a Begulamentului. în privinţa amnistiei, am auzit şi noi. Ca sa ne hotărîm la ceva, aşteptăm s-o vedem eşită. Eu scrisesem în ţeară, la familie, de sînt două | că n-am de gînd să mă întorc. Soră mea îmi scrie că boerii sînt spăimîntaţi de întoarcerea noastră; că nnul spiiindii-i că crede că poate n-om vrea noi să venim şi anume de mine, ea i-a răspuns că intr-adevăr crede că nu ne-oin grăbi a veni, căci o să ne doară inima să vedem ţeara în stare în care au aclus-o boerii cu muscalii. Eu cred însă că unii din noi, cari-nu fac nimic, nici au ce face aci, mai bine e a se întoarce în ţeară, mai cu seamă în cazul cînd s-ar face reforme sau s-a deschide o Adunare naţionalăatunci ne-am putea duce toţi, măcar vremelniceşte, în ţeară. Ar trebui să împingi acolo la descinderea unei Adunări, fiind numai acesta ■mijlocul d-a face ceva îmbunătăţiri în ţeară. Dar ar trebui ca să nu fie numai o Adunare de boeri. îfu sînt însă de ideea ta d-a te lăsa să te trimită la Alep. Ai putea fi mult mai folositor aci'decît acolo. Alecu Golescu încă n-a putut pleca din pricina banilor. Eu îi fac vio 130 fr,, dar nu-i ajunge. Cred că o căpăta încă vro 170, şi aşa va putea pleca pînă în trei zile. lăncii trebue să fie tot la Viena. „Gazeta Transilvaniei” s-a oprit 2, Iar „Bucovina” ese de două ori pe săptămînă. Gazeta lui OarcalecM 3 şi „Buletinul” le priimeşte Bosetti aci, prin Winterhalter, care e în ţeară 4. Sefels mi-a făgăduit a-ţi trimite prin D. Arznneami, ce pleacă d-aci pentru Constantinopol, cartele de vizită şi nişte broşuri ce îţi trimit pentru tine şi altele de la Bolintineanu pentru Catargiu. Apropo de broşuri. La 1848, toamna, A. Golescu dedese lui Biber-stein (Buginski) nişte broşuri ca să mi le aducă în ţeară, unde mă aflam atunci. El spune că ţi le-a dat ţie la Constantinopol. Adevăr este? Poezia alăturată e pentru cucoana d- [ta]!e. . Pentru a escluziea lui Eliad şi Teii din amnistie ? Li se face o poziţie -escepţională, ce nu merită. Eliad a şi protestat intr-un articol în „Se-maine”,plîngîndu-se că Poarta tocmai pe cei credincioşi ai ei nu-i iartă 5. Multă frăţie la toti d-acolo, N. B. 133 CATIiE P. TEULESCU li trimite o parte din manuscrisul Reformei sofiale pentru a-! transcrie. [Paris, martie 1850J Dragă Teuleseu, Mă rog copiază aceasta şi ad-o mîine seară, * * Guvînt lipsă în ms. 5 10 15 20 25 30 35 215 134 CĂTRE P. TE ULES'C U Ii trimite o altă parte din manuscrisul Reformei soţi ale pentru a continua transcrierea. [Paris, martie 1850' Iubite Teuleseu, J Te-am aşteptat pînă Ia două ceasuri. Mă rog să-mi aduci acestea mîiiie de dimineaţă., . . 135 CĂTRE ION GHICA.' Trimite un memoriu scris de A. G. Golescu. Despre Kossuth. Despre un proiect de confederaţie Ia care lucrează şi pe care urmează să i-I Uimită. Despre a-propiata tipărire a lucrării privind chestia proprietăţii rurale Ia noi. Despre revista proiectată. Paris, 6 aprilie 1850 îmi păru tare rău că aflai că eşti bolnav. îmi pare bine că Bolliae a scăpat de toate betelile şi că Caraeaşi a eşit la lume ; eu îl credeam închis, Ku ştiu nimic de Mânu, Duilie şi Dineă. 5 îţi trimit trei esemplare din memoarul făcut de Golescu ca să dai la Aupick, Canning şi Aii paşa. Am zis lui Sefels să trimită unul lui Ahmet Effendi. Eu am scris lui Stuard şi lui Palmerston şi le-am trimes cîte unul. Am însărcinat pe cel dinţii să-l dea la cel d-al doilea. De ai vreme, pune de scoate o copie dupe memoar şi împărtăşeşte-o la cauzaşii de la Brussa. 0 Memoarul tău, ce ai trimis lui Kossuth, e bun, dar aş fi vrut să fie mai lămurit1. Eu cred că cu Kossuth e puţin de făcut, căci e foarte entete în ideile lui. îţi voi trimite un proiect de confederaţie, ce voi să fac, pe aceste baze : 25 1. Trei naţionalităţi deosibite cu teritoriul şi administraţiea lor r ungurii, românii şi iugoslavii. 2. în privinţa despărţirii teritoriului, se va socoti maioritatea locuitorilor judeţului sau a comitatului. Minoritatea, de va fi mare, va dobîndi garanţii naţionale de limbă, de religie şi de administraţie comunală, iar 20 va fi lipită de teritoriul maiorităţii. Statul federal se va numi Staturile Unite ale Dunării şi vor coprinde, afară din tot rigatul Ungariei, Bucovina, Moldova, Yalahia, Serbiea şi Basarabiea, cînd om lua-o. 216 3. Adunare centrală federală de 150 deputaţi, cîte 50 de fiecare clin trei naţionalităţi. Se va aduna în tot anul în capitala fiecării naţionalităţi pe rind. Ea va hotărî şi limba discuţiilor sale (franţozească şi nemţească sau alta). Adunarea va numi, pe nn an,, un guvern federal de trei membrii, din cari unul va fi ministru de resboi, altul al pricinilor din afară şi al treilea al cornerciului şi comunicaţiilor. Aceste ministeriuri numai şi cu treburile lor sînt treburile federale. Adunarea va hotărî şi partea dăjdii ee trebue a da fiecare naţionalitate, dupe popuiaţiea şi veniturile sale, pentru federaţie. însă strîngerea dăjdiilor va fi făcută de guvernul deosibit al naţionalităţilor. Completează aceste principe din capul tău, pînă cînd îţi voi trimite proiectul ce voi să fac, şi care cred că va fi priimit de Teleky şi Kiapka, şi-i vom da un caracter semioficial. Gîndesc să pui pe Czartoryski să re-prezenteze pe sîrbi cu iugoslavi. Eu pun supt tipar în zilele astea o broşură în franţozeşte asupra chestiei proprietăţii la noi. Dup-aceea apoi mă apuc de publicarea revistei româneşti. Nu uita că mi-ai făgăduit a a ginta această întreprindere şi te grăbeşte. Goleseu a plecat aseară* v. Al tău, A. B. N-avusei vreme a scrie nici irate-meu, nici la nimeni altul. Spune-le la toţi multă sănătate. Ţi-am trimis prin Sefels harta de la Artaria, de la Yiena, cărţile de vizită şi nişte broşure. 136 CĂTRE ION CHICA li comunică nona sa adresă. Despre na articol din presa franceză privitor ia România. Relnttairea eu Blstrzanowski. li anunţă apropiata punere sub tipar a lucrării QiiestiGn economique. Despre noi acuzaţii calomnioase aduse de EI iade lui Boiilae. Paris, 16 aprilie 1850 N-am ce-ţi seri mai deosibit d-aei. ..Ştiri din ţeară iar n-avem, nici de la Goleseu, ce trebue să fie tot la Yiena. Yreme încă n-am să-ţi scriu mult, că mă aflumiitîndu-mă.St. Bomi-nique, St. Germain, 18 este adresa mea acum. Am văzut aci pe Bystrzanowski, iar Zamoiski n-a sosit încă. Complimentele mele lui Caraeaşi şi la toţi prietenii. A. B. 5 10 15 20 25 5 217 în jurnalul ,,La Semaine” este un articol’lung despre noi, eorespon-dinţa din Moldova/trasă din foaia Bucovinei. tN-am avut încă Vreme a vedea „Concordia’-5. în săptămîna asta pun supt tipar scrierea mea de care ţi-axn vorbit. Orez că te va interesa. Aş 5 dori mult că să n-apuce turcii a priimi lucrările comisiilor pîn-ă nu eşi lucrarea mea. Am trimes eri răspuns lui Eliad prin N. G-bleseu,; ca să nu mai p&arte grija lui Boliiac că a furat diamantele Ungariei, căci a scăpat de toate. Eliad îi poartă grija tot în sensul'care i-o poartă şi m-me Eliad, adecă îl io huleşte. El zice că dovadă că Boliiac este unealta muscalească e prieteşugul lui cu Kotov şi Mhvru'etc. 137 ■ CĂ THE ION GHICA ÎI înştiinţează că a început tipărirea lucrării Questfon economique. Ştiri din Moldova. Zvonuri despre amnistie. Despre situaţia politică din Franţa. Despre un articol al iui I. Ghiea publicat în „Concordia”. Paris, 26 aprilie 1850 Scrisoarea ta din 2 aprilie am priimit. Banii ce spui că o să-mi trimiţi vin foarte la vreme, ca să poci plăti cu o parte dintr-înşii (la 300 fr.) tipărirea scrierii mele, ce nădăjduesc a 5 ţi-o trimite cu poştia viitoare. Astăzi am pus-o supt tipar. Din 500 fr. ce mi-ai trimes, am plătit 300 Ir. datoriea pentru Raderea la Londra şi 100 am dat lui Arăpilă. Aştept la sfîrşitul lunii bani d-acasă, cu care să' mă reped pe la Londra, io de va fi trebuinţă. Pricina că nu m-am dus pînă acum a fost că atît Klapka, cît şi ceilalţi m-a înştiinţat că sînt să vie aci. Din Moldova îmi scrie de Ia 8 aprilie Balş Theodore şi nevasta lui că a eşit amnistiea şi mă poftesc împreună cu toţi prietenii mei să merg p-acolo, să trăesc vro cîtăva vreme cu dînşii. De o fi adevărat că s-a dat 15 amnistiea, apoi mă duc pentru cîteva zile p-acolo, fiindcă doresc, să văd pe mumă-mea şi i-am scris să vie la Focşani sau Galaţi, ca s-o întîlnesc. Yoi să vedem ce mai putem face cu moldovenii şi de Ie putem scoate ceva bani, căci toate planurile rămîn în nelucrare din această pricină. Starea de astăzi a lucrurilor nu poate întîrzia mult a se preface. Nici 20 albii, nici roşii nu vor putea să aştepte pînă la 1852 l. Partida care va simţi că are să fie bizuită atunci prin vot, va îngriji mai din vreme a face o mişcare, un appel â la for ce. Cei albi sînt foarte descurajaţi împreună cu bur-gravii şi mar gravii lor. Sînt sigur ea înainte de un an vom avea de lucru şi mult. Trebue dar 25 să ne gătim în tot chipul. Soţiala în Franciea aduce for cement resbelul general. De la Arăpilă n-am nici o scrisoare pîn-acum. Articolul lui Noguez este incomplet şi concluzia proastă; nu poate a-mi sluji nimic. Vei vedea în articolul meu greşalele 2. Articolul făcut de louescu asemenea e mult greşit, precum şi eMpul de despăgubire ce arată şi pe care sînt silit a-l'refuta. Am căutat la un cabinet de lectură numerile din „Concordia” dar n-am găsit pe acele trecute, unde trebue să fie articolul tău. Era mai bine să mi le trimiţi. 5 Sper că peste puţin să ne putem împărţi cum zici, dar încet','’ aii fur et« mesnre, ce poate fiecare, potrivit mijloacelor băneşti. itf-amvreme a-ţi seri mai mult. Complimente la cocoană. Al tău, JT. Băle eseu io Barbu de ce nu-mi scrie? M-me Eosnovano a venit aci. 138 CĂTRE ION GHICA Despre lipsa ie ban!. Ştiri ie la A. G. Golescu şi Lanrian. Veşti din Transilvania, Austriecii pregătesc românilor „lanţuri nuoă ..iar libertăţi deloc”. Despre- Kossuth; imposibilitatea ie a mai lucra cu dinsul, Diferite. [Paris], 6 mai 1850 Prin scrisoarea din 5 aprilie îmi spui că o să-mi trimiţi cu poştia viitoare bani şi nn mi-ai trimes, dar îmi, dai comisioane, pe care, cu părere ■de rău, nu Ie poci face pin-a nu priimi bani de la tine sau d-acasâ, căci acum mă aflu fără para. Din 500 fr. ce mi-ai trimes luna trecută am dat 5 100 fr. lui Golescu şi 300 spre a plăti datoriea de Ia Londra, încă opt fr. pentru cărţile de vizită etc. Aştept banii aceşti făgăduiţi, ca să plătesc tiparinl broşurei mele care ese în săptămîna asta. Golescu şi Laurianu mi-a scris de la Yiena. Muscalii a trimis cavalarii la 3 prefecţi, lancu, Axenteşi Baiint, şi la alţi români din Transilvaniea. io Golescu lucrează ea românii să nu le priimească. Bomânii din Austriea n-au dobîndit încă nimic din cererile lorde aceea sînt foarte nemulţumiţi. Se aşteaptă să iasă constituţia provincială a Transilvaniei. îxf Transilvaniea s-a introdus în toate trebile oficiale limba germană şi bureoeraţiea austriacă. Lanţuri nuoă, scrie Lauriani, se pregătesc, iar libertăţi deloc ; ei se tot 15 ©scuză cu starea provizorie, însă păsurile ce fac şi ca provizorii sînt rele”. „Gazeta Transilvaniei” ar© să iasă din nou supt redacţiea lui Murăşanu. Ministeriu austriac a compus la Yiena o comisie pentru formarea unei terminologii juridice române, în care se află numiţi Laurianu, Maiorescu şi Aron Florian. Atît este tot ce a dobîndit pozitiv românii de la Austriea. 20 Golescu mă povăţuieşte să nu cumva să calc cu piciorul pe la Yiena. Bomânii noştri din Transilvaniea (Mânu etc.) s-a tras în Serbia. Notiie istorice ce îmi ceri voi căuta a ţi Ie trimite prin poştiea viitoare. 219 îmi pare rău că tu şi Golescu v-aţi pus să tulburaţi pe morţi mcîncl Î33 eimitiriul lor. Kossuth e mort şi nu ne mai poate sluji; lăsaţi-1 în pace. Am făcut cu clînsul tot ce era cu putinţă. L-am silit a da un demenţi ă sa vie et ă son principe, acordînd acele concesii incomplete românilor. G’etait 5 un acte de suicide. H ne peut plus aller au delâ. Kossuth e reprezenta [njtul a Ungariei trecutului, a unui trecut îngropat pentru tot dauna. îse trebue a ne adresa la un reprezenta [n]t al Ungariei viitorului, al Ungariei puţin-cioase. L’action de Kossuth sur Ies destinees de la Hon gr ie est finie potir toujours. io Noutăţile d-aci le ai prin gazete. Achmet Effendi a scris aci că se află în ţară şi o triadă ca a lui Pietre Leroux; acesta este : Protectoratul, Hospodaratul şi Boiaratul. De amnistie îmi pare rău că nu se mai aude nimic, căci aş dori să mă reped în Moldova. 15 De ce Barbu nu mai îmi scrie ? La in-rne Ghyca, mă rog, să nu spui nici complimente, nici că o doresc, căci sînt supărat pe d-ei, că nu mi-a răspuns la mai multe scrisori, Adio, N.B. 20 îţi întorc scrisoarea lui Golescu şi cea către Melic, care am auzit că s-a întors acolo. 139 CĂTRE IOV GUI CA Ştiri despre mişcările politice din Franţa şi eventualitatea unei revoluţii. Despre fratele Ini Ion Ghica.-Lipsa de bani- Diferite. [Paris], 16 mai 1850 Aici este o neodiimă şi o tulburare în toate spiritele, produsă prin reformarea legei electorale 1. E. mare minune, de s-o petrece lucrul cu linişte. Poporul vrea să iasă.la uliţa şi la harţă. Capii şi giurnaiele roşii 5 se silesc cît pot a-1 opri. O parte din soldaţi sînt cu poporul, dar povăţuesc a nu se bate acum, ci a aştepta vro două luni, în care vreme toată armata se va roşii. Mai mult de 150 mii de iscălituri vor protesta în Paris în contra legii ce se propune, Ideea roşilor d-a-întinde lupta în toată Eranciea şi a nu o concentra numai în Paris e bună. Eără îndoială că io această lege va aduce un lung resbel civil, de nu- acum, dar peste puţin. Patimile sînt aprinse în cel mai mare grad. Ambele partide nu respiră -decît măcelărirea partidei contrarie. C?est une guerre d? exterminat ion: ’sans exemple dans Ies annales du monde. Ce va eşi din. acestea toate? Poate deocamdată un folos mare pentru Rusiea. Trebue să - prevedem 15 tot şi să ne ţinem gata la toate eventualităţile.- 220 Din cartea mea d-abia s-a tipărit trei coli Mai este incă trei, prin urmare d-abia cu poştia viitoare la 26 ţi-o voi trimite. Gîndesc că am sleit cbestiea şi am dat lovituri de bardă Regulamentului şi boerilor. Eu îngrijesc şi povăţuesc pe frate-tău aci cît poci. Eă, te rog, şi tu asemenea cu frate-meu acolo. Iată îi scrisei. Dă-i de lucru şi pune-1 să citească la cărţi, să nu-şi piarză vremea. Nu mi-ai trimes banii de care mi-ai vorbit. Lipsa banilor m-a oprit de a zori tipărirea cărţii. Aştept d-acasă. Poate m-oi repezi pentru cîtăva vreme la Londra, de mi-o veni. Arăpilă, de asemenea, îmi scrie de la Alena să-i trimit vro sută franci. Adio, A. B. 140 CĂTRE IOS GHICA Diferite. Anunţă apariţia scrierii Qaestion economiqaes. Despre nemulţumirile din Franţa provocate de noua lege electorală, Cere îndreptarea unor greşeli d© tipar din lucrarea sa recent apărută. Paris, 26 mâi Î85Q Despre istoriea de la Belgrad nai-a spus şi Bystrzanowski. Am ispitit pe Teleki şi am văzut că el nu ştie nimic. Cei de la Londra, ai mei cunoscuţi, s-au dus în Elveţiea pentru treabă. isf-am avut încă vreme a-ţi trimite notele, dar cred că cu poştia viitoare. Cred că e de prisos : 1° că n-oi putea a-ţi trimite note lungi şi desluşite ; 2° că Pujade pleacă din ţeară peste curînd,' en conge. Este aci unui ce a fost consol la Oâesa, care va porni peste puţin spre a-1 remplasa.  cerut Busului (Moldovanu) să-l facă cunoscut cu noi şi aştept sa mi-1 aducă astăzi la mine. Aştept să-mi aducă de la tipografie vro cîteva esemplare din broşura mea, spre a-ţi trimite. Am dat zor, ca să poci avea vro 10 măcar ca să-ţi trimit, şi cu poştia viitoare voi trimite mai multe. Să cauţi a o pune în mina turcilor şi ambasadorilor, cum şi a trimite în ţeară lui Alimet Effendî şi la toţi prietenii. P-acolo ai mai multe mijloace, Am fost d-o dignitate aspră către turci în broşură, fără însă a-i ataca. Sînt curios să ştiu opiniea ta despre scriere. S-am pus numele socotind de prisos, de vreme ce toţi ai noştri din ţeară vor pricepe că eu am scris-o. De aceea cred că e de prisos a face un mister către turci despre numele autorului. Aci discuţiea legei electorale tot se urmează. O parte mare dinpopol vrea să iasă la maidan, la trîntă, dar muntenii îi opresc1. Emigraţii franţozi din Londra şi Elveţiea îi îndeamnă a se bate. Eu n-aş vrea acum bătae, căci cred că n-or izbuti şi apoi şi izbutirea o cred intempestivă, din cuvintele ce foarte bine ai developat în scrisoarea ta lui Busset. '221. 5 10 5 10 15 20 25 Golescu e Ia Viena şi îmi scrie că. românii din Transilvaniea sînt foarte întărâtaţi. ; N.B, Ţi-am trimes 5 esemplare din broşura mea prin poştie, adresate ia 5 H6tel d’Angleterre. Să bagi de seamă a îndrepta aceste greşeli : 1° pagina 72, linia 37, a şterge cuvintele: divise en series. 2° p. 81, lin. 23, a pune : ses firmans, în loc de : Ies fermiers. Aceste greşeli a trecut din vedere-mi, căci mă grăbeam eri ca să poc! 40 a ţi le trimite astăzi2. Voi căuta a-ţi mai trimite şi prin Sefels. înu mi-ai spus daca memoarul făcut ele Golescu l-ai dat acolo şi ce efect a făcut. 141 ClTRE ion ghica Trimite 50 exemplare din Question economique. li cere să adaoge o notă- In Şes- ţinu ea posltişnieilor. Nemulţumirea mior emigraţi români faţă de modul cum a tratat cîiestia proprietăţii. Dezminţirea zvonului de amnistie. Lipsa de bani. Trimite nişte articole din „Le National'’’ şi o scrisoare a lui Fernez. Diferite chestiiml în legătură cu Pantazi Gfolea. Paris. 6 iunie 1850 Iubite Ghica, Sînt,-bolnaşr puţin; de aceea puţin îţi -voi seri. Ţi-am- trimes prin comisionarul ce mi-ai însemnat la Beîhommne. neguţătorul de. acolo, 50 5 esemplare.,din broşura mea. Trimite dar la acesta de le cere, căci le-am trimes pe numele lui. Caută a le băga în ţările noastre. Spune-mi ce impresie a făcut broşura Ia turci. Ar trebui să faci o notă şi s-o dai, atît Iui ALl paşa eît şi. s-o trimiţi lui Ahmet. Effendi, în care să zici, aceea ce, mi-a sd pab din vedere, că la 1831 boerii se împotrivea; la desfiinţarea posluşnmior, io tot cu aceleaşi cuvinte ce dau astăzi împotriva libertăţii muncii, zieînd ca nn vor avea cu ce se sluji în casă şi în curţile lor şi a cultiva viile lor cele numeroase (vezi pentru aceasta mucalita scrisoare a lui Dude *cu către' Yillara, tipărită în ..Popolul suveran” clin avgust 1848, pe care r*: ti bine s-o traduci şi s-o arăţi turcilor)1; că cu toate aceste, desfiinţînc . ~se 15 posluşnicii nu. din vrerea boerilor, dar prin ucaz rusesc, boerii se pili ră sluji mai bine,cu slugi simbriaşe şi = toate viile se cultivă azi mai bine cu munca liberă, ă la journee et ă la tâche, fără ea aceasta să fie prea scumpă sau .sa lipsească. Ar, trebui încă să dai oarecaxi dezvoltări despre nulă, care este încă foarte îngreuiata, socotită 5%, ele vreme ee în Francia nu 26 este decit 2 sau 2A%. A Comuniştii noştri aci sînt nemulţumiţi că n-aip- cerut aboliţiea proprietăţii, a rentei etc. Noi, care am atacat.privilegiul şi monopoltil pro- 222 proprietăţii. Tom fi nevoiţi a ne lupta odată spre a apăra proprietatea de comunism. Am priimit o scrisoare de la T. Balş, prin care îmi anunciază cu părere de rău că amnistiea este; o minciună, deocamdată. Eu ştiu iluziile dupe care aspiră Balş; dar cred că candidaţii de acest fel tocmai ne sînt folosi- 5> tori şi trebuincioşi; pentru aceea ţin relaţii cu dînsul. CPest un assez brave homme' du reste et ;i! ^arăiţ avoir beaucoup d’affecţion pour moi. Aşa nu e de sperat să merg’ în Moldova. Era să vie Segri aci, dar nu cred că va veni. Mavrogheni şi Alex. Mavrocordat sînt să vie la Ems cu uevestile lor şi apoi aci. Ce fel ele oameni sînt aceştiea pe care nu i-ai cunoscut ? Eu torni ştiu ce o să fac. Ce o să mă mai fac ? Mijloacele nu măi iartă a mai sădea în Paris şi mă tot uit încotro s-o apuc, ca să găsesc ia vie ă hon marche. Poate m-oi duce a mă aşeza.în vmn oreşel al Spaniei, căci a veni la ;Con-stantinopol nu eîştig nimic în eftinătate. , IA, 15- [1.] îţi trimit nişte articole eşiteîn,.Naţional”, să le tripiiţi la brussani. Iţi trimit' alăturată scrisoare ele la P. Fernez. El m-a rugat ca să-i descinzi creditul asf el,' adecă să autorizezi pe Pillet et Wille, bancherul, a plăti ses bordereaux. 2. Să-i răspunzi daca priîmeşti ca fr.ate-tău şă mănînce la masa fami- 20-.Mei Iui, dupe cum zice că a găsit doctorul de cuviinţă. ; : 3. Eu l-am autorizat ca tă ia un repetitor de matematică. Asemenea are un profesor de afine şi de piano, dupe hotărîrea lui Golescu. 4. Să regulezi îmbrăcămintea lui. Frate-tău mi s-a plîns că n-are cizme. Eu am rugat eri pe d.-Fernez să-i • facă, - piuă-vei seri tu. Despre 25-toate aceste puncte, mă rog să dai desluşiri cum vrei să se urmeze. ■ v-. - ; i42 ■ CĂTRE DUBLEI ŞTUART. îl trimite două exemplare din Question econamique eu’ rucjămintea Se a remite unul Sul Palme?stou. Paris, 15 juin 1850 , Milord 1 • Permettez-moi de vous prier d/aceepter Piromana ge d‘un petit ouvrage sur la situatîon eeonomique des Principautes Danubiennes, que je viens de publier, et de bien vouloir remettre un exempiaire ă Son Excellence 5, lord Palmerston, en attirant sa bienveillante attention sur lAtat agonisant de ma patrie. En vous priant, Milord, d’excuser Ia liberte que je prends, veulllez accepter Passurance de ma tres liante consideration. J’ai Plionneur d’âtre, Milord, io* Yotre tres Inimble serviteur, M. Băleesco 223 i43 CĂTRE ION GHICA. Trimite un certificat medical privind pe Fantazi Glii ca cu o scrisoare a lui Feraez, Ştiri despre primul. Cere un raport al lui I. lonescu. Trimite un articol apărut în „La Ligu© des peuples", împotriva lui I. Gliica. Trimite o scrisoare pentru Al. Zâne. îl roagă să se îngrijească de fratele său. Diferite. Paris, 16 iunie 1850 Iubite Gliica, M-ai pus în mare nevoe'.cu întîrzierea acelor bani, clar, în sîîrşit, cred că peste trei zile îi voi priimi, dupe cum îmi scrii. 5 îţi trimit aci alătur un certificat al doctorului şi un răvaş al lui Fernez, dupe care am fost silit a autoriza pe frate-tău să mănînce la masa lui Pernez numai pînă în şase săptămîni, timp necesarul pînă să vie răspunsul tău şi hotărîrea cum vrei să se urmeze într-aceasta. De aceea scrie-mi îndată. Prate-tău asemenea se plînge că n-are haine, că tu nu i-ai hotărît io de unde să ia şi Cine să-i facă. A venit la mine de i-am dat o pereche de cizme, că n-avea ; şi m-am dus' de am rugat pe ci. Pernez să-i cumpere o pereche de cizme. Aş vrea să-mi trimiţi raportul lui lonescu. Prin mocani s-ar putea face propagandă şi în Principate. 15 îţi trimit aci un artieul tipărit de o foae mensuală, ce ese la începutul fiecării luni, snpt numirea de „Ligue des peuples”. Eeclactorul ei este unul Carpentier, ce fusese colaboratorul ă „La Tribune des peuples” şi bănuit ca are relaţii de aproape eu poliţiea. Acum este prieten cu Eliad şi vei vedea ce scrie vestitul locotenent împotriva ta. 20 îţi trimit o scrisoare către Zâne, spre răspuns la ceea ce mi-a trimes; ceteşte-o şi tu. Mă rog îngrijaşte de frate-meu cevaşi, cheamă-1 şi fă-1 să înţeleagă ele nebuniea ce am auzit că voeşte a face, a se însura şi cu o fată săracă cinci şi el e sărac. Eu sînt aşa de supărat asupră-i îneît nu-i poci scrie; să 25 se gîndească la biata imimă-niea atît de necăjită şi cît o să sufere cînd va afla. Caută a trimite din broşuri în ţeară şi în Moldova ; trimite cu vaporul vro două trei la m-me Aiiica Gliica, la Galaţi, şi la 'Negri. Al tău, 30 Ah B. Cauzaşi! d-aci urlă că în „Buletin” 1 din urmă vinzi ţeara turcilor; vezi scrisoarea către Zâne, Trimite la Brassa articolul lui Eliad. 144 CĂTRE ALEXANDRU ZÂNE 224 Despre organizarea emigraţiei. Despre cri ti ci le pe care unii dintre emigraţi Ie aduc cărţii sale Qaestion economique. Despre diferite calomnii puse In circul ape Ia adresa sa şi a lui I. Gliica de către L El iade. Despre opoziţia uaor emigraţi iată ide ea. de mitre a ambelor emigraţii române sub un şei* irnie. Despre Mazzini. D ^pre nu dictator sau u'a trmamrat. Necesitatea pregătirii războiului pentru iude-pendenţă. Despre preocuparea sa de a scrie istoria lui Mi hai Viteazul, Diferite, Paris, 16 iunie 1850 Iubite Zâne. îmi pare rău că vremea na mă iartă astăzi spre-a răspunde mai întins la frumoasa dumitale scrisoare din 28/10 aprilie 1850. Cînd ai şti starea emigraţiei de aci, cînd ai vedea oîte capete atîtea şi idei şi sistemuri deosibite ; 5 «dar ee zic idei şi sistemuri [...]* idei [...] * să nu fim organizaţi decît în-Mm, adecă în soţietate secretă. Din deosibitele corespondinţe ce au urmat între noi au eşit, de nu o organizare, încai aceste foloase. Am priceput : 1°, oamenii care au norocire de a se bucura de încrederea maiori-taţii emigraţilor. 2°, principele pe care această maioritate voeşte a lucra 10 înainte sînt : 1® pentru [...]* ţerii şi să putem căpăta mai multe .mijloace de lucrare. într-un euvînt, lucrînd pentru viitor să nu uităm prezentul şi lucrînd pentru prezent să nu uităm că aceasta este un punct de tranziţie ca să ajungem mai lesne la viitorul dorii. Fără îndoială că nu cred că prin mijloacele diplomatice, rugind adecă împărăţiile să se miloşii- 15 wască asupra noastră, putem mîntui ţeara, [...]* a declara asemenea i-âm încetat a mustra pe turci că nu-şi împlinesc îndatoririle lor către noi. Eu sînt .acuzat că în broşura mea asupra chestiei economice în Principate : 1°, am ocrotit boierimea ; 2°, am priimit răscumpărarea eu despăgubire şi am conservat proprietatea mare ; 3°, că trebuiam să declar aboli- 20 ţiea proprietăţii în genere ; 4°, că sînt ciocoi către turci şi în sfîrşit că vînd ţeara muscalilor la sfîrşit zieîndu-le [...]* că în concluzie, atît către turci, cît şi către muscali am vrut să iau rezerve pentru viitor; le-am zis o& Mazzini francezilor : ne-aţi călcat drepturile noastre şi ne-aţi chinuit zieîndu-ne că voi aveţi să ne faceţi fericirea, faceţi dar acum; sau de nu 25 să ştiţi că acest popoi are să vă ia seama odată, şi daca nu vă temeţi de dînsiil [...]* nu va fi niciodată [...]* lesne ca pe girondini acuzîn-dti-ne că sîntem oameni de stat reacţionari, trădători. Cita pricini de deseuragiare cînd aş căuta încuragiare şi răsplătirea în opiniea oamenilor, iar nu în conştiinţa mea. Chica, de pildă, e acuzat în public, în gazete, de 30 EMad, că la Constantinopol vinde ţeara ruşilor, partidele îl acuză că o vinde în privinţa organizaţiei iată opiniea comuniştilor d-aci, toi trebue să numim un mp, căci daca acela va mîntui ţeara bătînd şi gonind pe ruşi şi scăpînd asfel cu ţeara Europa întreagă, el ar dobîndî prea multe drepturi la recunoştinţa naţiei şi asfel s-ar face poate un tiran. 35 Da care eu am răspuns că de s-ar găsi un român care să facă aceste minuni an-aş [...]* Eliad [.,.]* ce element va avea ca să sprijine tiraniea lui. Cel mai mare revoluţionar din Europa, Mazzini, iată ce zice într-o scriere de curînd eşită : trebue a deosibi două stări: insurecţiea şi rcvo~ iuţiea. Cea dinţii fiind o stare de resboi cere ca puterea- să se concentreze m eît se va putea [mai] multă în mină de oameni [...]* [în]crederea poporului [...]* să numim un dictator sau la nevoe un triumvirat, La reproşul ce îmi faci, prietene,, la începutul scrisorii d-le de aceea ce ar fî iost mai bine să fac In vremea revoluţiei şi locul ce trebue să luăm, am * Lipsă textul In fotocopie. 225 răspuns înainte în scrisoarea Golesenlui. Acum sînt liolărît ca. la o vreme* de care vorbim, să mă fac catană şi să mă lupt mai bine obscur intr-un cîmp de bătălie cu duşmanii naţiei mele, deeît să mă lupt în piaţă cu demagogii şi să mă amestec la guvern. Pentru aceea mă pregătesc reîncepîndl 5 oarecare studii de artă militară, de care m-am ocupat, sînt acum wo» zece ani. Teoria trebuie să precedeze practica. Aceasta o fac cu atît mai mult că nu e alt nimeni care vrea s-o facă, şi că cred că numai cu resbelul me-putem mîntui. D-stră cunoaşteţi acum ideile tutulor fraeţilor emigraţiei române_ 10 De vă veţi duce în ţeară pîn-a nu ne tîlmăei şi a ne organiza de aproape, lucraţi şi propagaţi acele idei ce credeţi eă sînt mai juste. Principele? sînt direcţiea lucrării. Apoi organizîndu-se o concentrare tainică lesne vă vom înştiinţa şi vom căuta a ne lumina şi a ne dirija unii pe alţii. Să nu vă tfemeţi că vom rămînea neorganizaţi; într-aceasta vom căuta şi cău-15 tăm cît putem a ne lumina şi a ne apropia cu toţii şi să facem să înceteze-dezunirile între emigraţi; dar trebue oarecare timp. Salutare si frăţie, A. B. Pentru scrierea asupra românilor din Austriea de mult m-am gîhdifc 20 şi am scris lui Lauriani şi Baritz a-mi trimite nişte documente. tTniîe am. priimit; altele le aştept. Voi să fac o scriere serioasă. Acum mă încerc a pune o temelie unităţii românilor scriind istoriea* lui Mihai v. V. 25 Din 500 fr. ce am priimit pîn-acum de la Ghiea, din banii ce l-aţi; însărcinat să-mi trimiţă, am plătit 350 fr. datorie pentru cheltuiala făcută cu ducerea la Londra astă iarnă, 120 fr. am dat lui Alecu Golescu, care s-a dus cu o misie la Viena. Tipărirea broşurei m-a costisit 341 fr. Sper ca să-i plătesc cu banii 30 ce este a-mi trimite Ghiea. Ştefan Golescu mi-a dat 120 fr. agililor ‘V tipărire. 145 CĂTBB ION GHIEA Despre lipsa de bani. Cere o scrisoare de Tecoman'daţîe la favoarea Ini M. Marghiloman. Paris, 26 iunie 1850 N-am nimic a-ţi seri. Sînt încă supărat puţin pe tine că, asigurîn-du-mă că ai să-mi trimiţi 577 fr. crirind, m-ai făcut a lua angajemente cu unii, alţii şi nu numai m-ai dat de ruşine, dar m-ai pus şi în poziţie 5 foarte critică. Cred că diseară om. afla că ministerial englez a scăpat din criza care era. r Marghiloman cel tînăr se întoarce în ţeară. O să te rog să-i trimiţi acolo o scrisoare de recomandaţie către Ahmet Effendi. Am trebuinţă,, ca s ă poată fi cunoscut şi ocrotit de Ahmet. 146 CĂTRE WL ADISLAW ZAMOJSKI Despre necesitatea federalizării Ungariei, Poloniei, Croaţiei şi ţărilor române. Despre condiţia fundamentală a federalizări! legalitatea Intre naţionalităţi. Necesitatea transformării Ungariei „istorice”; contestarea pretinsului drept istorie al statului mobiliar feudal. Paropune demarcarea teritorială a naţionalităţilor după prin ci-piu! majorităţii, unirea acestora, Independent de ce state aparţin, organizarea lor aparte, apoi federaliza Intr-un stat unitar confederat. Paris, le leî’ juillet 18.50 Monsieur le Gonite, J’ai Iu attentivement la relation que vous in’avez fait l’lionneur de me communiquer et je me conforme â vetre invitation, en vous f ai sânt part de mon opinion sur tine question, dont 1’impoTtance est aussi giande, & aussi vitale, potir nons autres Eonniains, qtie potir Ies Magyars et Ies Polonais. ; Yous me permettrez, Monsieur le Comte, de ne pas m’etendre sur Ies dispositions geneiales du plan., dtant oecup6 en ce moment-ci de trai-ter le sujet dans un £crit â part, aven tous Ies developpements qu’il eoni- ^ porte et de me tenir strictement aux points qui-eonceinent Ies Eonniains. Les organes intelligents des differentes emigrations, qui se sont trou-vds Tbiver pass6 en Tuiquie, ont tous senti que la fMdration seule etait la voie de salut des nations opprimees ; en cons^quenee, ils admettent logi-quement dans- ce pacte la Hongrie, la Pologne, la Croaţie, la Serbie et 1& les Pays Eoumains. Qui dit feddration, dit solidaritd d’intdrets, dedroits, a de cbaiges et de benefices ş en ceci Pexperience ncus a fait faire un pas ' mmense. La similitude de l’histoire et des destin^es de la'Pologne, de la Hongrie, de Fltalie et des Pays Eoumains prouve superieurement que la solidarite seule peut garantir leur existence â venir, car-ce sont les que- 20, relles de voisinage, la confusion des raees, les guerres d’ambition qui nous A ont tous affaiblis, puis livrds successivement aux Tuxcs, aux Autiichiens et aux Eusses. Cependant, Monsieur îe Comte, je erains que la legon du passd ne soit pas prise dans tonte la consideration qu’elle merite, malgrd sa gravite, et des les premieres lignes de la relation, que vous m’avez fait riioimeur de m’envoyer, je suis obligd de m’aneter et de vous prier de mkclairer sur eette incertitude : Qu5entend-t-on par Pays Eoumains 1 Sont-ce les Principautes seulement, ou bien Ies Prineipauies, et les contrees du Sud de la Hongrie, peupldes exelusivement..ou. en majoiitd par les. Eoumains ? 30 Je penche â croire, d’apres vos r6serves â lkgard de la Yoyvodine Serbe, que les memes lAserves s’appliquent aux Pays Eoumains en gdnâral, c’est-â-dire aux Principautes et aux contrees peuplees de Boumains, eom-prises dans les limites actuelles de la Hongrie et de la Transylvanie; mais 22? un peu plus loin l’emimeratioii'des nationalites ele la Hongrie nie fait presumer par Fomission du nom Roumain, que l’emigration hongroise entendrait par Pays Roumains Ies Principautes seulement. J’insiste sur ce point, Monsieur le Comte, d’abord parce que je suis Roumain, et qu’a •5 ce titre, il m’interesse particuliereoieiit; mais je serais etranger a la que st ion que j’insistcrais egalement. Je crois que, dans Finteret du grand but que se proposent Ies differentes emigrat ions, Ies clifficultes doivent etre apia-nies d’avance, Ies objeetions prevues et resolues, Ies droits constates, le vague determine et le principe nettement expose, afin que cliacun sacbe en vertu de quoi il agit et pourquoi il combat. Hommes de la liberte, n’evitons pas la lumiere, et faisons la part de cliacun avant la bataille pour ne pas donner prise aux querelles et a la confusion, et pour ne pas nous dechirer, apres avoir conquis la liberte de nos nationalites, fante de nous etre entendus â temps. 15  part cette incertitude que souleve la question roumaine, la eonfe- deration, ou plutit la ligue, est possible, necessaire, consequente avec l’histoire et, j’ajouterai, le seul et unique rnoyen pour nos nationalites de s’affranchir et dans l’avenir de se garantir contre Ies menaees envaMssan-tes dn moscovitisme et du germanisme. Ceci est de la politique generale 20 et j’y adhere parce qu’elle est large, bien entendue et que sa raison n’a pas besoin d’etre demontrde pour etre comprise. La suzerainete de la Tur-quie, que l’emigration liongroise semble vouloir appeler â son secours, ne peut pas etre defavourablement accueillie par Ies Roumains et en definitive ee n’est qu’eri un cas. 25 La Bande orientale ne peut donc trouver de difficultes serieuses de la part des int&resses. L’id6e s’est r^vălee depuis longtemps; elle est constituie dijâ puisqu’elle est Faspiration generale, Cependant, Fexistence materielle de la Bande rencontre une diîficulte de mise en execution, et cette difficulti est suscitie par le pays qui y a le plus d’interet, par la Hongrie. Monsieur Kossuth. dit: Qu’il est avânt tour Magyar, que c’est pour la Hongrie magyare qu’il se divoue; qu’il veut absolument tont ce qu’il croit indispensable pour Fexistence de FEtat hongrois, tel qu’il le conejoit dans son unite liistorique et politique. Hormis ces conditions indis-pensables, il veut concider aux differentes races et langues ripandues en 35 Hongrie tont ce que peut leur donner une egaliti complete de droits civils et politiques avec Ies Magyars et raeme tont le developpement naţional, tonte la part que peut valoir â leurs langues respectives dans Ies adminis-trations locales, la proportion numirique des differentes populations. Mais il veut conmie iangue politique et diplomatique pom la Hongrie 40 entiere et conmie lien d’unite entre toutes Ies parties du pays, la Iangue magyare. Cette profession de foi de Monsieur Kossutb me jetle dans une profonde perplexiti ; car elle ine semble etre la conclusion du systeme si malheureusement pratique de 1848 â 1849, Certes, persomie ne rend plus de justice que moi â Monsieur Kossuth et â la brave nation, dont il a 45 dirige Ies destin6es en ces derniers temps; mais plus Ies qualites de M, Kossutb sont âminentes, plus nous devons raisonner avec calme et r^sister â l’entraînement. Cette profession de foi affaiblit lafBande deflS millions d’âmes Hongrois, Roumains et Slavesfet d’un appoint de six autres millions de Roumains des Principautes y comprises Ies deux provinees de race so roumaine (la Bucovine et la Bessarabie) enclavees aujourd’hui d&ns Ies empires d’Autricbe et de Russxe. Et voici pourquoi. 228 r Selon nous, Fnnite politique de Ia Hongrie an inoyen cFune adminis-tration, d?nne langue, et d’un Etat magyare est nne impossibilite, et cette ipipossibilite, Monsieur le Comie, ressort de la stâtistique, de la geogra-pliie et de Fhistoire, des mosurs, des traditions opposees et des habitudes des differentes raees. Les Magyars eu tant que Magyars auront -ane place distinguee dans la ligue orientale, mais ies Magyars, corps politiqne diri-geant et absorbant Findividualite roumaine et slave, ne peuvent que ressus-citer les conflits de raees et perpetuei la guerre civile. Supposons la Bande orientale d’apres Monsieur Kossutli... II est liors de doute que la Croaţie vdudra y entrer comme Etat â part, et refusera les aimes a lamain, comme eri' 1848, de reconnaître la supremaţie poli ti que cFime autie langue et dhine aut re race. II y aurait clone lutte ou cleiogation au principe magyar, et en meme temps un affaiblissement de la Bande. Befuseia-t-on aux Roumains, aux Serbes et aux Illyriens ce que Fon sera oblige, de gre ou de force, de reconnaître aux Croates ? Yons vouyez, Monsieur Ie Gonite, que les Magyars seront îorees cFerrer dans un cer de vieieux violent, dont le moindre elefant sera de leser le principe fondamental de Fassociation generale, respect et reconnaissance des nationalites. Et si Finfluence de la Po-logne, qui ne saurait etre que grande dans la confederation, ne ponvait parvenir â denouer les difficultes en litige, qu’amveiait-il? II arriverait que la nation magyare, par rai son supreme de salut, cletiuirait en eile-meme tont germe de liberte et courberait sa propre tete sous nne autorite dictatoriale, pour etouffer par la terreur les clissidences de raees, car antrement avee un regime tant soit peu liberal, un principe d’election, quelque mince qii’ilpuisse etre, la majorite slave et roumaine etoufferait Fetat legal, c.â.d. FEtat magyar. Admettre Funite politiqne et historique d?un Etat magyar c’est poser en principe le suicide ele la race magvare, et Cest ce que nous ne voudrions jamais nous auties Roumains dont Fexistence est plus etroi-.. tement liee â celle des Magyars. A cote de ce danger permanent existent d’autres clan ger s non moins graves. Les haines de race â race au lieu de Ceteindre seraviveiaientplus animes que jamais, les Slaves practiseraient decoeur et de main avee tonte espece de liberateurs, s’appelassent-ils Eusses ou Allemancls, les Roumains les suivraient ou tourneraient leurs regards vers leurs freies des Principautes, la Hongrie serait chaque jour un probleme, et la prosperite, la force, Fexistence de la confederation entiere sans cesse en jeu. 1848 a ete Fexplosion ele la guerie des raees couvant depuis miile ans, et e’est parce que Fon a saute piecls joints par dessus le principe des nationalites que nous avons tous ete engloutis dans un com-mun .naufrage, Serbes, Croates, Roumains, Magyars. A ce sujet, Mon-sieur, nous ne saurions assez louer les Galiciens cl’avoir compris la foi noiivelle en nunsistant pas sur Fincorporation de la Bucovine â ia Galicie et cFavoir fait le sacrifice encore plus rigoureux des Butlienes. Une etucle serieuse et Ia connaissance de Fantagonisme profond des diverses raees ele la Hongrie nra convaineu de Fimpossibilite d’un Etat .hongrois dans Ies proportions cFunite politiqne et historique comme Fen-.tievoit Monsieur Kossuth. Je ne serais pas Boumain, que je n?eii penserais antrement; relier ă Ia ligue des peuples Ia Hongrie, avee sa complication actuelle et en vei tu du principe magyar. seulement, Cest se preparer des .maux incalculables. La ligue des peuples, ciont nous nous occupons, pro-cede du sentiment de FinjuStice, qui a ete commise ă leur egard et de l’iniqiiite politique du parquetage des nationalites, .sans affinite et sans liens entre elîes. La foice des gouvernements autrichien et insse se trouve 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50 229 dans Fanlagonisme des difMrqhtes races qui composent leurs empires. Diviser c’est regner. Aussi, Monsieur le Gonite, je pense que le droit liiato-riqne est un mauvais droit â invoquer, car c’est le droit de la force, de Finvasion et de la conquete et nous clierchons a nous affranchir par le 5 droit immuable : la justice. Or, ce qui est juste pour le Magyar, pour le Polonais, pour Fltalien, doit etre juste pour le Slave et le Eoumain et reciproquement pour tous; la justice ne peut avoir deux poids et deux mesures. Aujourd’hui la justice pour Ies peuples est contenue dans la question stricte des nationalites; c’est par elles et pour elles qu’ils se to meuvent. Mais enfin voyons ce qu’est en Hongrie le droit historique. Ce droit est incontestablement la conquete. II y a miile ans de cela, Ies Magyars envahissent Ies pays occupes par Ies Slaves et Ies Eoumains, et s’etablis-sent au milieu d?eux. Mais ces populations disparaissent-elles f La conquete 15 subit-elle Ies mera.es phases que dans la Gaule, en Italie, en Espagne et ailleurs ? Les Slaves et Ies Eoumains perdent-ils le souvenir de leur origine et de leur importance; abdiquent-ils leurs mceurs, leurs costumes, leurs idiomes ? Hon., ils cedent â la force envaliissante sans Faccepter; les trois races campent dans les raemes positions mor ales et materielles et, ’2Q au bout de miile ans, elles se retrouvent face a face, comme aux .jours d’Arpad, et les armes â la main. Si la conquete est parvenue a prenclre racine sur quelques points du territoire, ells est eependant restee toujours â Fetat d’agression, mais elle a eclioue dans la denationalisation, et c'est la seule conquete reelle et qui puisse jnstifier le titre liistorique. Pendant 25 le Moyen Âge, nori seuleraent Famalgame ne s’effectue pas malgre ies lois feroces de Fepoque, mais les races d'eloignent d’avantage les unes des autres, et se haîssent de plus en plus dans leur decheance politique et Fisolement ou les place la diversite des langiies, des traditions et des-reli-gions. Durant cette longue periode, les peuples de la Hongrie passent a *30 se hair et â se battre entre eux, sauf quelques efforts commiins contre les Turcs; leurs guerres intestines ouvrent la Hongrie aux Turcs et finale-ment la livrent â FAutriche. Parnxi les nationalites opprimees de la Hongrie aucune ne fut plus maltraitee, mais aussi aucune plus tenace â tenter Faffranchissement, que 35 la race roumaine. Des 1438 les Saxons, les Hongrois et les Sieules de la Transylvanie forraent une ligue contre les Eoumains; on leur enleve les droits civilvS et politiques ; ainsi que M. Kossutli lui-mme Fa rappele en 1848, a la tribune et dans ses circulaires, leur nom meme etait fletri par les lois du pays. Les Eoumains, par represailles et instinct de race, prennent 40 part â toutes les guerres des Prineipautes contre la Hongrie, et foraentent sans cesse des soulevements. En 1784, il fallut les efforts combines de la noblesse transylvaine et des imperiaux pour etouffer la revolution dou-blement politique et sociale, par Hora. En 1791, les Eoumains reclament de Fempereur Leopold leur emancipation ; la diete transylvaine sV refusa. 45 Cependant, malgre la repression legale, malgre la s6verite des edits, malgre Fincertitude et Favenir, la foi de 1a- nationalite survit â tont; la race mise liors la loi se revele par sa persistance a demander Faffranchissement. Yint 1848. Les Magyars proclamerent ce que M. Kossutli appelle Fegalite des droits. La diete transylvaine, nonobstant les nouveaux droits politico ques et civils, conelut Facte d’annexion de la Transylvanie â la Hongrie sans consulter ou plutot malgre la population roumaine. Cet inqualifiable et inipolitique mepris de la diete et le regime de terreur auquel on souinit 23 Q r les Eoumaiis âomia le signal de cette guerre nefaste, qui a plonge la Tran-«sylv&nie dans la mine et la misere. Les Eoumains comme Ies Slaves ne purent et ne ânrent pas se contenter de Fegalite devant la loi, qui d’ailleure ne leur arrivait pas par nu. effet de la bonne volante des Mag vărs, mais par Fefîet proviâentiel et absolu de la revolution de marş; Fegalite des droits Ies faisaient Magyars et ils Yonlaient rester Eoumains et Slaves. Ceţte egalite, pour etre vraie, devait provenir de Fegalite des nationalites. Egalite des nationalites îut done le vceu et la demande generale cFun bont de la Hongrie a Fautre. Vous connaisse^, Monsieur le Comte, le succes de ces demandes ; elles rencontrerent une resistance â laquelle certes on ne de vait pas s’atten-dre apres une revolntion laite au nom de la liberte, de Fegalite et de la fraternite. Cette iresM-ance fatale, et en quelque sorte aveugle, sonna le doxin de la guerre eivîle.au i^ord, au Sud, partout, et amena les Autrichiens et les Euss.es. Je -suis intimement convaincu que les destinees de la Hongrie eussent ete tout autres si le gouvernement revolutioimaire de Peştii avait transige avee les Slaves et Ies Eoumains et voulu revenir sur son systeme de tout, par et pour le magyarasme. Le gouvernement revolutiomiaire de Peştii, â peineinstitue, a eu le tort de se poser en gouvernement legitime. An lieu d’etre un intermediaire et un conciliateur entre les inimities et les intdrets des races, ilest reste partîetpaiH hostile^uisquTln’etait auxyeux des Eoumains et des Slaves que le gouvernement magyar, ac clame et sontenu parles Magyars seuls. Ce n’est pas par sympathie pour le clespo-tisme que les Eoumains ont fait la guerre en Transilvanie et dans le Banat; comme les Croates et les Serbeş, ils ont ete for cement amenes a soutenir FAutriche pour ne pas mentir â la foi de la nationalite qui les a fait vivre depuis dix siecles. L’Autriche a parfaitement et depuis longteinps compris ce que la foi naţionale avait de foree, d’energie et de puissance ; et pendant que le gouvernement magyar refusait categoriquement, FAutriclie pro-mettait et donnait; ce fut Fappât. Les populaţions trompees par FAutriche crient encore aujourd’hui ce qu’elles criaient apres marş 1848: egalite des nationalites et federatioii. Ces quelques mots contiennent Favenir des penples, la destruction de FAutriche et la garanţie reelle cFexistence pour les Magyars en tant que race. Penser â denationaliser aujourd’hui, apres Fexperience de dix siecles et Fexperience sanglante des deuz cler-inieres annees, les races de la Hongrie et les plier â une supremaţie quel-conque, est une chimere pleine de desastre et de decombres, II est incon-testable que six millions de Slaves, trois millions et derni de Eoumains, dont les efforts tendent au nom de la federatioii a detruire FAutriche, ne voudront jamais subir la supremaţie de cinq millions de Magyars contre lesqnels ils protestent depuis qu’ils se eonnaissent. Cela tombe sous le sens. Pe droit historique nous ramene donc au point du depart; la foree, Finva-«ion et la conquete. Ce droit n’est pas une solution admissible, car il est la, question meme. Du reste, vous aves vu plus haut, Monsieur le Comte, que les Eoumains comme le Slaves ont aussi un droit historique â faire valoir, «droit bien anterieur â celui des Magyars. Voila donc deuz droits historiques en presence; lequel est le plus juste? Les nationalites de la Hongrie, au lieu de s’entredechirer eternellement Fhistoire ă la main,ne feraient-elles pas mieuz de s’en rapporter au droit naturel, seul droit imprescriptible, ct de tâcher de vivre comme soeurs dans leur patrie commune? Je le repete, Monsieur le Comte, non seulement le droit historique n’est ni une jpreuve, ni un droit, et ne peut fayoriser F unite d’un Etat purement magyar, 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50 231 mais la statistique et la geographie opposent egalement. Aucune de© trois races, ciont Ies forces numeriques se balaneent ă peu preş, ne saiirait shmposer aux deux antres avec ses mceurs, ses aptitudes, ses tendânces et ses souvenirs historiques, sa litterature et sa langue, sans eneouri'r Fac-5 cusation cFambition et par eonsequent sans provoquer la resistance. Et considere^ qu?en 1848 Ies Eoumains et Ies Slaves ont hautement dit r maîtres pour maîtres, nons choisissoîis Ies Ântrieliiens parce qirils pro-mettent Fegalite cles nationalites. Ce cri irest pas parti des meneurs et des ehefs, il est parti des masse's ; de 1848 â 1849, il s'est trouve deshom-10 mes parmi Ies Slaves et le Eoumains qui ont abonde dans le sens de la politique magyare, se reservant de la combattre plus tard. Malgre leur popularite ils iFont pu detourner leurs ilations de la peiisee eteriielie: pas de supremaţie, nationalite intacte. Oes liommes ont fini tous par efre-rejetes et consider es comrne transfuges. La geographie vient au secoiirs 15 des eliiffres ; en effet, on dirâit que la Providence, dans la prevision de ce* qui se passe aujourd’hui, a pris soin pour faciliter la solntion de la question des nationalites, de grouper â part Ies forces de chacune cbelles et de mar-quer chaque contree du caractere indelebile du peuple qui Fhabite; Ies Hongrois vivant parmi Ies Eoumains, Ies Slaves parmi Ies Hongrois et 20 vice-versa ne sont que des cas prives ou des colonies etiolees qui degeiie-rent et se denationalisent rapidement. La Hongrie ne peut donc pas entrer eomme Etat magyar dans la ligue sans subir une transformation interieure. Cette transformation, selon Ies Eoumains, n’attenuerait en rien Ie rang, la for ce et Finfluence qne la 25 Hongrie occuperait dans la ligue, et aurait pour effet d’agrandir nieme son territoire, en attirant Ies Eoumains des Principautes ; îa transformation consisterait en mie demarcation des races d’apres Ies lois d’une m ajciite* bien constatee; chaque nationalite sbrganiserait ellenneme selon ses prq-pres bespins et ses aptitudes, et toutes auraient entre elles un lien federal. 30 a rinstar de la Suisse, lequel servirait â rattacher une Hongrie abstraite â la grande bande ou ligue orientale. Yoilâ, Monsieur le Gomte, la pensee generale des Eoumains; Ies developpements et Ies eonsequences sont faciles â entrevoir. Si Monsieur Kossuth veut assurer Fexistence et Io developpement de la nation magyare et concourir â Faffranchissement des 35 naţio ns subjuguees et enchaînees, il peut compter sur dix millionş de* Eoumains et sur Ies Slaves probablement aussi, mais â titre d’allies, de fiâderes et de freres. ISTotre principe politique est simplerespect, reeohhais-sance, egalite et solidarite des nationalites ; dix siecles de luttes et de souf-frances ont agrandi ce principe. Quelque inconvenient que puisse avoir 40 la realisat-ion de ee principe pour Ies illusions historiques des queiqmuns. des Magyar s, nous eroyoms, et en cela nous sonimes d’accord avec la mas-joritedes Magyars eclaires, qu’il est seul eapable d’unir nos effortset ele nous faire trouver des securites mutuelles contre toute eventualite interieure ou exterieure; Funite politique de la Hongrie, autre que par un pacte 45 federal, serait la perte de la nation magyare; car elle se heurterait dans. ses essais de developpement contre une majorite hostile. En vous envoyant, Monsieur le Gonite, cet expose rapide qui est le resume de Fopinion generale des Eoumains de la Hongrie, je ne puis assez vous remercier de Fhonneur que vous nFavez fait de vous adresser a moi 50 plutot qidâ d’autres. Je profite de Foccasion, M. le Gomte, pour vous prier de faire parvenire â Monsieur le prinee Czartoryski Fexpression de la reeonnaissance- 232 que Ies Roumains lui cloivent pour le role eonciliateur de sa politique, pour Ies nobles efforts qu’il a tentes en faveur de leur droits, pendant Ies deux dernieres aim6es, et pour l’appui diplomatique qu’il n’a cesse depuis â aecorder â Femigration roumaine. Agreez, je yous en prie, M. le Gonite, Fexpression de ma tres haute consideration. Yotre tres devoue serviteur, N. Balcesco 18, rue St. Domini que, St. Germani 147 CĂTRE ION CHICA Despre lipsa de bani. Dificultăţile materiale ale mamei sale. Propune ipotecarea moşiilor emigraţilor la vreun bancher din Constantinopoi. Ii roagă să îndemne pe fratele său să se întoarcă in ţară. Trimite copia memoriului adresat lui Zamoj-ski. Diferite. Paris, 6 iulie 1850 Ce mai umblaţi dupe comiteturi, eînd nu sînt bani! Cu ee să faci . propagandă, să trimiţi agenţi! Ştii eă e cu neputinţă a strînge contribuţii din .ţeară. Apoi ştii că cei mai-mulţi din noi nu mai au mijloace de trăit aci şi sînt siliţi a se împrăştiea. Eu însumi nu ştiu încotro să plec, ca să poci trăi. Mi s-a sleit toate mijloacele şi trăiesc pe datorii de atîta vreme. De cînd sînt aci, mumă-mea nu mi-a putut trimite decît 600 fr. în ţeară nu se găseşte bani, nici ca să se împrumute cineva eu ipotecă, nici ea să . .vîndă. Vroiam să vindem moşiea cea mai mică, nişte vii şi nişte locuri de casă clin Bucureşti şi mumă-mea. îmi scrie eă nu poate căpăta muşterii. && Ţi-ani spus de mai multe ori că alt mijloc ca să trăim n-avem decît de la turci, să căpătăm cu împrumutare, de nu altmintrelea. Gole ştii au făcut propunere la guvernul turcesc şi nu le-a dat încă . nici un răspuns. Ar trebui să cauţi tu ca, sau guvernul sau vrun particular, sau bancher de acolo, să priimească a ne face o împrumutare de cîteva mii & de galbeni pe ipotecă de moşii şi cu o dobînclă mai omenească. Goleşti!, Brătienii, precum si noi sîntem gata a pune ipotecă moşiile noastre, care fac mai multe mii de galbeni. Gîndeşte-te 1-aeeasta şi vezi de nu poţi face treabă prin Alleon sau altcineva, de nu poci prin guvern. Altmintrelea nu putem nici a mai trăi. Eu trăesc ea vai de om ; de aş fi putut încai să mai 20* răniîi vro cîteva luni, pînă să sfîrşesc lucrarea istorică ce am început. Mă- gîndesc să mă duc să mă fac dascăl în vrun orăşel din ţeara turcească. Gîndeşte-te serios şi cată a ne scoate din nevoe, altmintrelea toate planurile sînt zadarnice, căci judec că suscripţii nu putem aştepta. Moldovenii au făgăduit şi n-au făcut nimic. 25. Fă bine, mă rog, de cheamă pe Barbu şi îl povăţueşte să se întoarcă în ţeară ea să caute de casă, că biata mumă-mea e singură şi i-a scris şi ea ca să meargă în ţeară. 233 îţi trimit aci o scrisoare, ce am adresat lui Zamojski, dupe cererea 'Ini şi în urma unei comunicaţii ce mi-a făcut. Păstreaz-o pentru tine şi n-o arăta la nimeni. Într-însa se coprinde mai toate notele ce îmi cereai. De s-ar numi comisiea, ar trebui să se numească Brătianul cel mare, Alecu sau Ştefan Goleseu cu mine 1; dar încă o dată fără chip de bani nu mai încercaţi nimic. Oomplimente multe la m-rne Ghica. 148 CĂTHE ION GHICA Cere să-I informeze despre impresia făcută asupra turcilor de Qmsiion economi qne. Eventuala întoarcere in ţară a fratelui său Barhu. Despre Pantazi Ghica. Despre cum va trebui să se poarte corespondenţa cu Marghiloman trimis in ţară. Noul său nume conspirativ. Paris, 16 iulie 1850 în alăturata scrisoare către Alecu Goleseu de la mine vei vedea răspunsul meu la propunerea celor de la Brussa. Scrie-mi, mă rog, ce impresie au făcut pe la turci broşura mea, pre-~5 cum şi în ţeară. Peste puţine zile îţi voi mai trimite vro cîteva esemplare. Am scris la Barbu ca să se ducă în ţeară. Fă bine de-1 vezi şi îl îndeamnă să plece în ţeară, dupe cum voeşte şi mumă-mea. De nu va fi mijloc ca să meargă în ţeară, apoi porneşte-1 în Moldova. Mă rog tare să te ocupi d-aceasta. îlu am să-ţi spun nimic alt. Arăpilă e la Karlsbad, cu mumă-sa, şi 10 apoi va merge în Transilvaniea peste vro două luni. îfu ştiu nimic nici din Transilvaniea, nici din ţeară şi Moldova. Fiindcă te rog să îngrijeşti pentru frate-meu, iată şi eu îngrijesc pentru al tău. Am auzit că face haine pe credit la croitor şi am zis croitorului să nu-i mai facă fără ştirea ta şi să-mi trimiţă nota ca să ţi-o trimit ţie ca 15 să.o plăteşti. Frate-tău a cerut bani la m-me Campineano (ex Oteteleşiano), ce a fost cîteva zile aci. Ea nu a vrut să-i dea şi mi-a spus. X-ain zis şi eu că bine a făcut de nu i-a dat, că poate îi cheltuia. Pentru aceea mai bine am găsit cu cale ca să-ţi trimiţ nota şi tu să îngrijeşti pentru plată, fără a-i trimite banii lui. îi poţi trimite sau mie sau d-lui Fernez. Aştept 20 încă răspuns despre cîte ţi-am scris în privinţa frate-tău. Ado aminte la M-me Ghica că-mi este datoare două răspunsuri. Yăd că iar s-a dat lenii. Am trimes pe Marghiloman cel mic în ţeară. Mă rog mai întîi să-i trimiţi orecomandaţie către Ah met Effendi. '25 Scrisoarea s-o adresezi supt numele Mihăesca la Bucureşti, şi s-o trimiţi lui Grant, zicîndu-i ca s-o dea în mina lui Marghiloman Mihalache1. Asemenea vei urma cu toate ce îţi voi trimite supt acel nume şi i le vei trimite şi tu. E 1 o s ă-m i scrie supt numelele Albert Smith, la O o n s t a n t inop o 1, dînd scrisoa-;so rea tot lui Grant, şi apoi prin tine lasă vie la mine aci. Aceea ce îţi zic să faci e neapărat, pentru că, la o trebuinţă, să aibă protecţia turcului, cum şi ca să pue pe junimea din ţeară în raport cu dînsul. .234 Ud CĂTRE ION GIIICA despre scrisorile lai I. Ionescu. Opiniază pentru un dram de îier Dunăre—Constanţa şi nu pentru canal. Cere ca I. Ionescu să alcătuiască un memoriu asupra Dobrogei. Chestiuni băneşti. Despre datoriile de bani ale iui Bolliac neplătite. Despre o scriere a lui Dcsprez. Despre memoriul său către Zamojski. Paris, 28 iulie 1850 Iubite Ghica, Scrisorile lui Ionescu m-a interesat foarte. P-acolo ni se deschide un «cîmp feliurit şi bogat, in care putem mult semăna şi mult secera. Trebue să ne ocupăm cu tot dinadinsul. în loc de canal la Custenge n-ar fi mai bine d-a face un drum de fer ? Spune lui Ionescu să-mi capete şi mie un ciflie, căci am de gîncl ca -cel mult de primăvara să merg să mă aşez în Dobrogea 1; poate f rate-meu Postache o merge înainte. Aş vrea să am mai multe amerunturi despre •aceasta. Ar fi bine ca Ionescu să facă o relaţie lămurită despre toate într-un inemoar şi să mi-1. împărtăşească, ca să ne putem folosi de dînsul. Scrisorile lui ţi le voi trimite pe poştia viitoare. Sînt trei luni de zile de cînd în toate scrisorile tale citesc această frază : „îţi trimit bani prin Pillet-Will. et Go. etc.” Adesea faci această variantă : „Cu poştia viitoare îţi trimit bani etc.” Efectul acestui fraz stereotip este cu în toate zilele de poştie să mă pornesc tocmai în celălalt cap al Parisului, la numitul bancher, şi să mă întorc cu buzele umflate. Cit va mai ţine această mistificaţie ? Fă bine de ocărăşte pe Bolliac că nu mi-a răspuns la scrisoarea ce l-am scris pentru frate-său ; nu-i mai scriu, de vreme ce nu-mi răspunde. Am intrat în plat că de 250 fr., căci am trebuit să iau o datorie a lui pe seama mea si să dau poliţă ca să nu-1 închiză. Dacă pînă în zece zile nu voi priimi Banii de la Bolliac, apoi mă închide pe mine. B-osset încă a plătit o sumă ,şi mai mare. Chiar dacă n-avea bani Bolliac, putea să ne scrie, ca să ştim ce să facem şi să nu ne lăsăm în nădejdea lui. Cărţile ce îmi ceri, cum şi tot cemi-ai cerut, cum cizme ş.a.l., nu poci a ţi le trimite acum, neavînd nici bani, nici credet, căci la librerul meu am mai luat cărţi pe credit pentru Golescu Albul şi nu mi-a trimis banii nimeni. Scrie-mi daca este mijloc d-a-şi căpăta cineva viaţa prin Bulgariea muncind, căci aş vrea mult să merg a mă aşaza acolo ; mijloacele nu mă iartă a mai sădea aci. Scrierea lui Desprez se alcătueşte de deosibitej articole ce a scris în „Revue des deux mondes” 2. Frate-tău cere să-i dai zece fr. pe săptămînă pour menus plaisirs. Gîndesc că articolul ce ţi-am trimis, adică epistola mea la Z[amojski] coprinde toate notiţele ce vreai; de voeşti mai mult, scrie-mi 3. 5 10 15 20 25 30 35 235 5 10 15 20 25 30 35 150 CĂTRE ALEXANDRINA FLOREŞCE Anunţă eă a primit scrisoarea si eă este sănătos.. Reflecţii despre viaţa tristă; ie pribeag, li dă lămuriri in legătură cu fraţii ei. Despre apariţia broşurii Qiiezii on economigue des Principautes daniibienn.es. Starea morală in care se află 11 împiedică de a purta corespondenţă. Paris, 8 avgust 1850 Iubita mea prietenă, Scrisoarea d-tale trimisă prin m-me Jobin 1 am priimit-o şi voi face cum zici deşi mi pricep astemisteruri, dar în sfîrşit împlinească-se voia ta,, precum în ceriu aşa şi pre pămînt cum zice Scriptura. Nn fi mîndră că îţi vorbesc ca la Dumnezeu, căci de nu eşti D[umne]zeu ai fost pentru mine bună şi prietenoasă ca un înger al Ini 13 [umne]zeu. Una din cele mai cumplite ale mele dureri a fost suferinţele tale, multe poate isvorîte din pricina mea, dar fără vina mea. Sînt sănătos, dar foarte trist şi nu-mi petrec, cum crezi. Lucrez cit poci şi pe cît supărările îmi Iasă liniştea duhului, neapărată ocupaţiilor serioase. Ţi-am răspuns la'toate scrisorile ce mi-ai scris şi mă mir că zici eă. la două scrisori nu ţi-am răspuns. Aici au sosit mulţi de la Bucuresci şi Iaşi, dar fug eît poci de dînşiu Mi-edor de ţeară şi de ai mei. E tristă viaţa pribeag şi în streinătate. N-am ce să-ţi scriu deeît a te ruga ca să nu uiţi numele meu cinci te rogi la B[umne]zeu. Am trebuinţă ca alţii să se roage pentru mine» Şi să crezi că sînt un bun prieten pentru d-ta. A. B. Multe respectoase complimente Ia c[o]c[oanele] Anica 2 şi Frosa Am aflat cu plăcere de la Costaelie 4 că eşti mult urni bine şi mai sănătoasă acum. Adevăr este ? 7 avgust Nu apucasem a da la poşte această scrisoare cînd priimii aşţăzi o-scrisoare de la d-ta clin 22/10 iulie. îmi pare rău că c[ocoana] Anica crede că am refuzat d-a asculta rugăciunea ce mi-a făcut pentru băeţi5. Mai întîiu că în Cronstat cînd ani plecat, una că băeţii nu aveau atunci mijloace a veni, şi al doilea că nu vream să plec departe la Paris ca să mă aşăz, cum zisesem întîi, şi am rămas la Belgrade ca să priveghies mişcările Ungariei. Încît pentru scrisoarea despre lorgu6 n-am priimit-o. Pe Costache îl văd des cum ţi-o fi scris, şi îl povăţuesc în ce socot că are trebuinţă. Cred că vei fi văzut o broşură Question economigue des Principmiies■ Danubiennes ce s-a lucrat aci la Paris. Nu te îndoi de prieteşugul meu şi nu te supăra că îţi scriu rar.. Sînt într-o stare morală care mă face a găsi obositoare toate corespon-dinţile, de aceia le-am şi precurmat cu totul. Numai acasă mai scriu de două ori pe lună d-ale sănătăţii. 236 151 CĂTRE ION Glii CA Ştiri -despre A. G. Goleseu. Iar despre bani. Despre două proiecta-pentru jandarmi si coordonaşi ce urmează să i ie trimită I. Ghiea. Question economique eerutâ la Petcraburg. Datoriile băneşti ale lui Pantazi Gliiea. Cere să-l trlxnlţă şahul şa o eutie de p-tlă;'ii'lă?ată ia Constau tinopol. Ştiri despre prezenţa unor revoluţionarii români in Transilvania. Paris, 6 august 1850 Yăcl ca ai arţag şi cînd îţi vine pofta de gîlceavă, cazi pe cine îţi ese faaiilte, şi asfel pici în greşală d-a fi nedrept şi d-a te îndoi de cei mai buni ai tăi prieteni. Ce-ţi vine să zici că eu şi Arăpilă avem defienţă de tine? Pin-a nu pleca acesta la Yiena, nu ţi-am scris că pleacă şi pentru ce? El 5 se piînge asemenea de tine, că nu i-ai scris şi nu i-ai trimis banii ce a dat la pension pentru frate-tău, pentru care a dat poliţă că le va plăti la luna lui iulie. Sorocul a trecut şi banii nu sînt plătiţi. El se află acum la Marien-bacl. Sînt cam supărat pe dinsul. îl trimisesem ca să mai roşească pe românii «din partea locului, şi mi-e teamă că în loc să facă el ceva r'pe dinsul l-au 10 pxefăcutură din negru în negru-galben. E cam moale şi fără îndrăzneală. în pricina banilor ce era să-mi trimiţi, ar fi fost de dorit ca să aştepţi piuă vei avea şi îi vei trimite şi apoi să-mi scrii că i-ai trimis. Mi-ai fi cruţat asfel multe supărări. în scrisoarea din urmă încă scrii ca i-ai trimis, mă duc la bancher şi es ruşinat. Fii mai serios la vorbă. 15 îmi scrii la 14 iulie că îmi trimiţi cu acel curier două proecte pentru ^endarmi şi coordonaşi şi nu mi le trimiţi, trimiţîndu-mi însă altul, pe -care. îmi scrii că o să-l trimiţi în săptămîna viitoare î. Ce va să zică încurcătura- asta! Scrisoarea lui Ahmet ţi-o trimisei. 20 Nu-mi scrii daca ai trimes în ţeară ceva broşa re; de vrei, să-ţi mai triineţ. Un librar de la Petersbourg au făcut comision la librarul meu pentru vro cîteva esemplare, care i s-a. trimes. Aici s-a umplut Parisul de moldo-r-omâni. Yin pe toate zilele. Lui Bărbii am scris în mai multe raiduri. Fă bine de stârneşte de 25 ^dînsul să plece. Despre frate-tău, afară de nota croitorului ce ţi-am trimes, mi-a mai venit alt croitor c-o poliţă a lui de vro 300 fr., ca s-o plătesc eu. Nu ştiu cum a putut să cheltuiască mai bine de 700 fr. pe haine intr-un •un. L-am mustrat pentru asta. S3 vede că a făcut haine şi le-a vîndut. IFeolescu se piînge că i-a luat un palton împrumutat şi i l-a vîndut. Mi-a m zis să-ţi scriu să î-1 plăteşti. Mă rog să-mi trimiţi cu cel dinţii ocazion şahul şi cutia de pălărie o arn acolo. D. Florescu am auzit că este să vie; trimite prin el. Magheru e în Transilvaniea şi n-a venit deloc la Paris. Ion Brătiann 35 .asemenea s-a dus în Transilvaniea. 237 152 CĂTRE ION GHICA îl înştiinţează că este bolnav. Triipite alte 30 exemplare din Quesiion eccmmi— que. Despre o stiloyraiie. Cheşliam băneşti. îi comunică apropiata tipărire a .urnei reviste. Cerc din nou şalml şi cutia de pălărie. Despre un articol calomnios al iui Eliade din „La Semaine”. Fuga ini Pereţ din Paris şi neajunsurile pe care I Ie-a provocat. Despre doi agronomi francezi care ar doFi să meargă la Constantin op ol. Paris, 16 august 1850 . Iubite Ghica, Sînt bolnav. de aceea nu-ţi poci seri mult. îţi trimit tot prin Belhcm-me alte 50 esemplare dmQuesiion economique; caută a le băga în ţeară~ 5 Am scris la Londra pentru siylographie şi am zis ca să ţi-o ti imită d-adreptul la Constantinopol. Nu ştiu d-oi putea a-ţi îndeplini toate comisioanele, din lipsa de bard. Mi-ai trimes 600 fr., din care, dupe o scrisoare a ta trecută, 577 sint pentru mine; rămîne dar 23 fr. ai tăi. . no Voi pune în săptămîna asta supt tipar o revistă. Voi scoate un număr şi de se va putea adecă de se va găsi bani, apoi om continua. Un număr de patru coaie 8° eosţiseşte la 300 fr. Aceea ce-mi.spui despre magliiaii nu e adevărat. Am.ispitit pe TeiekL. Klapka a fost p-aci două zile şi, a venit să mă vază. 15 Spune complimente la T.Bals şi caută -a trage viun folos de şăderea lui acolo. Nu uita a-mi trimite şahul şi cutie a de pălărie ee am acolo, cum. şi ceva tutun şi tumbechi mai cu seamă. în „Semaine” vei vedea un articol'al lui Eliad în care spune comploturile tale ruseşti cu cei de la Brussa, din Paris şi din Bucureşti1. 20 Nevoe cu compatrioţii avem şi aci. Auz că Peretz a fugit aseară şi mă lasă pe mine în platcă de 250 fr., pentru care am dat răvaş eu, ca să nu-1 las să-l închiză. Sorocul de plătit e peste o săptămîna şi nu ştiu cum să fac. Spune-i frate-său să îngrijească el a miti trimite îndată. îţi alătur aci o hîrtie care mi-a dat-o doi agronomi, ce ar voi să vie 25 acolo. Condiţiile nu sînt absolute şi la observaţiile ce le-am făcut văd că vor lăsa mult dintr-însele. Cred că te vei putea, folosi de dînşii la moşiea ta. Scrie-mi, de ai trebuinţă şi ce condiţii le dai. N.B. 153 CĂTRE ION C. BRÂTIA N U îl roagă să eonmniee lai Laurian, de-i va întilni, să-l trimită nişte cărţi cerate inai demult, eîteva numere din „Foaia pentru minte55 şi o iadă cu cărţi aflată.-, ia Bariţiu. 238 Paris, 24 august 1850 Iubite Brătiene V And ea eşti în Hermastad şi mă grăbesc a-ţi seri şi a te ruga că de vei "găsi pe Lauri arm să-i zici să-ţi dea toate cărţile care i-ain scris să-mi trimită. încă Ia Yiena cînd era. Adecă : 5, 1°, toate documentele neceşarie ce nn mi-a trimes încă asupra mişcare! românilor la 1848 şi 1849 ; 2% din Biblioteca „Magazinului” şi a lui. toate liîrtiile şi cărţile ce priveşte istoria lui Miliar vv Viteazul, la care să adaoge numerile ,,Foiţi] de minte” de Ia Braşov, de la 1847, în care s-a tipărit estrate dintr-o io-scriere veche asupra lui Mihai vv. Asemenea şi Iada eu cărţile trimisă mie din ţeară încă de la 1847 şi rămasă la Baritz. Laurianu ştie toate aceste, adu-le numai aminte, şi acele ce vei putea a le lua cu tine, să le ei şi să mi le aduci. 15* Salutare şi frăţie, A. Bălcescu 154 CĂTRE ION G HI C A I>:v»p?3 Gotaşti, • Mag'imi, Teii, Eîlade. Despre apropiata apariţie a revistei. O «:>2H micare a Iui Akmsd Eîlendi eâtre .Sefels privind amnistierea emigraţilor ram ini. Despre nn artieal calomnios al Ini El iade In „La Ligile des penples”' im îatriva iui I. Gal ea. Despre viaţa iui Panîazi Glii ea ia Paris. Diferite. Paris, 26 august 1:850 Iubite Ghiea, Vam vreme a-ţi seri mult şi puţin am să-ţi zic. Mă întrebi cum m-am înţeles cu Goleşti! şi pe ce temeiuri. Ei singuri a venit şi mi-a zis că sînt gata să intre în orice fel de organizaţie şi se pun 5 la dispoziţiea noastră. Sînt tare mulţumit de dînşii şi fără să se fi bătut sau certat cu Eliad, se învoese că- este un mişel. Sînt oameni sinceri şi cred că vor fi de mare folos cauzei. Sînt lesne de înşelat şi pentru aceea Eliad i-a esploatat; dar acum, că sînt dezabuzaţi, cred că ne vor fi de folos. Despre Magheru asemenea. A. Golescu i-a vorbit mult şi cred că şi io el va fi eu noi. Cît despre Teii e tot cu Eliad; ştii că se află în Greciea şi nădăjdueşte că turcii îl va interna cu Eliad la Chio, făcîndu-ie leafă, dupe cum se zice că le-a propus. Mi-a-r părea bine căci sînt mult strîmtoraţi şi au copii şi neveste. Vezi dar că toţi revoluţionarii cei mai însemnaţi sînt cu noi, adecă cu 15 opinia şi partida ce cred că e mai sinceră şi mai pricepută. Eu încep peste puţin revista, scoţînd un număr de vro cinci coaie. :îngrijaşte şi tu să-ţi ţii făgădueala dată de a ajuta publicaţiea, cum şi d-a găsi mijloc d-a o băga în ţeară. 239 Ar fi neapărat d-a mă repezi pînă la Londra, unde ştii eă se află şi Alazzini. Yoi vedea ce voi putea face. Pentru ce m-me Gliica nu mai vrea să-mi scrie ? Alimet Effendi scrie lui Sefels acestea : Les Yalaques qui desirent 5 rentier dans le pays, n’ont qu’ă adresser une lettre â Stirbey, sans aucune protestation, mais seulement pour prendre l’engagement de ne rien entre-prendre contre Tordre des choses etabli. Le pays leur sera ouvert. Am pus pe Sefels să ceară desluşirile următoare : 1. Daca aceasta coprinde şi pe cei espatriaţi cu firman? io 2. Daca vreunul din noi, mergînd în Moldova, poate fi îndatorat a face cererea cerută către Ştirbey sau Ghica de vreme ce, cînd merge în Constantinopol sau într-altă parte a Turcii iei nu ni se cere nici o declaraţie. Aştept răspunsul, precum şi curierul viitor, prin care îmi făgădueşti 15 a-mi spune despre amnistie. în ,,Ligue des peuples” am auzit că a mai eşit un articol, în care Eliad te înjură anume. Cred că nu merită o refutaţie, căci ar fi a da o importenţă acestii foi ce ese odată pe lună şi pe care n-o citeşte nimeni, nici nu e cunoscută. Aud încă că a şi încetat. Eu am trimes răspuns redactorului, făcîndu-1 să înţeleagă necuviinţa unor asemenea 20 articole. Cred că e destul. Am auzit că frate-tău a făcut multe pozne, că s-a dus de s-a certat şi a speriat pe Eliad, cum şi pe redactorul. Eliad s-a dat dracului că n-a scris el. Ori cum, frate-tău a făcut rău. Eliad e apărat de laşetatea lui şi nu 25 trebuia să abuzeze. Acum e vacanţie şi frate-tău n-a dat de mult pe la mine. Anz că îşi petrece foarte rău, cheltuind şi cu mueri. l-am trimis răspuns să vie pe la mine, să-l dojenesc. Mai serie-i şi tu. Cu poştia viitoare spune lui Barbu că voi răspunde la scrisoarea, lui. M-me Emmeline Baymond se află aci de două zile şi mi-a spus să-ţi .30 scriu complimente. 155 CĂTRE ION GHICA Dj-spre zvjaurite privitoare la o mişcare revoluţionară care s-ar pregăti ia ţară. H îtarîrea emigraţilor de a-1 trimite la Londra. Motivele refuzului său. Despre nu apel C3 urmează să fie publicat ia începutul revistei. Ştiri din Transilvania. Paris, 6 septemvrie 1850 Iubite Gliica, îţi scriu pe scurt, căci vremea îmi lipseşte. Mai întîi, spre a răspunde la ceea ce îmi scrii în scrisoarea ta din 14 august despre mişcarea ce se 5 pregăteşte în ţeară, cu toate că se potriveşte cu scrisorile ce priimim din ţeară, dar nu cred că s-o face nimic. Cînd o fi să se scoale ţeara, tot noi om scula-o. Dintr-o parte îmi pare bine de aceste vorbe eşite în ţeară* căci dă de hrană şi întreţine viaţă în popor. Dar a crede că se va face o mişcare, nu poci. C'est trop absurde. Astăzi am fost adunaţi Goleştii, Brătianu, Voinescu, Busset, Măli-neseu, frate-meu şi eu. Yorba era ca să trimitem pe cineva la- Londra, -ca să fraternizeze cu emigraţii organizaţi acolo, adecă Mazzini, Ledru Eollîn redactorii ,,Pio sensului”. Am fost ales eu, ca să mă duc, dar n-am priimit din pricină că declarîndu-mă pe faţă, cum se cere, nu mă voi mai putea întoarce în Franciea, nici în nici un loc pe continent x. Apoi am nevoe să stau în Paris pînă în primăvară, ea să sfîrşesc scrierea istorică ce lucrez, •care' cred'că va fi mai folositoare naţiei decît conlucrarea mea la Londra, în redacţiea ,;Prosenâului,;L\A râ'iriăs dăr lucrn bălţă,’pînă"se‘ va găsi un liomme de bonne volonte. Eevista care începe aci am liotărît a o începe cu un apel sau proclamaţie iscălită de toţi cl-aiei, care să arate că sîntem uniţi. Goleştii vor iscăli. • Atunci se va vedea că Eliad a rămas singur. Scrie-mi mai lămurit despre pămîntul ce veţi lua în Dobrogea. Am trebuinţă să găsesc mijloace d-a trăi şi încă şi d-a face bani, căci sînt ruinat şi n-o mai poci duce în ^treinătate. : . ■' r Brătianu a scris ele la SIbiî şi e tare mulţămit de; duhul românilor dţşcolo, cum şi de ţărani, El zice că in ţeară toate partidele se plec spre Bibi şi ne stimează." ' ;Y. ■ W.B, ' ; ' 156: CĂTHE I OM GHIC A B^-p-re intrigile lui Teii lua contra lui I. GMea. Instituirea unei comisii d® propagandă. Diferite. Paris, 16 septemvrie Î85G Iubite Gbica, : îT-am ce-ţi seri d-aci. Teii a scris de la Atena lui Ştefan Golescu, cum oă tu, mergînd la Brussa, ai zis către Magheru şi alţii ea să ne unim cu :ruşîi în contra turcilor. Aceste vorbe zice că Magheru le-a spus la altul, căruia am uitat numele, care i le-a scris. Dintr-altă parte zice că Bolliac i-a zis ca să facă revoluţie, şi i-a lăudat mult pe Mavru. De unde înehee că tu eşti în înţelegere cu Mavru şi Cîmpi-:neanu şi că arunci vina că el (Teii) vrea să facă revoluţie. I-am spus că e mişel jă i-am arătat scrisoarea ta. în pricina adresei Goleseului am liotărît a face o comisiune de propa-vgandă numai, iar nu cum cere el L Am zis la espeditorul meu să scrie comisionarului de la Marsilia ca :să scrie la Constantinopol, la d. Beliiomme, ca să-ţi dea broşurile ţie. Mă mir cum nu le-ai luat, de vreme ce tu chiar mi-ai zis să ţi le trimit prin-itr-însuL Adio, n-am vreme a-ţi seri mai mult. Al tău, ALB. 241 5 10 15 20 5 10 15 157 CĂTRE IOW UIIICA Despre organizarea emigraţiei. Propune constituirea unui comitet pentru propaganda ideilor naţionale româneşti. Pentru o societate secretă. Redactarea unui manifest către ţară. Discuţii intre subseriitorii săi. Despre apropiata apariţie a „României viitoare”. Cere informaţii eu privire Ia proiectele de colonizare in Doferogea. Paris,. 27 septembrie 1 SoO în pricina organizaţiei emigraţiei ştii mai dinainte ideile mele. S-am putut prii mi organizarea propusă de Golescu de un comitet de faţă eu s-oţie-tate secretă, pentru cuvintele ce am arătat mai dinainte îmtr-o scrisoare-5 trimisă lui Golescu prin tine. Dar am propus emigraţilor d-aci ca sa numim o comisie de propagandă a ideilor naţionale curat româneşti*, şi fiindcă cauzaşii d-aci ascultă acum ceea ce le zic, s-a şi învoit şi s-a ales cu maiori-tate glasurilor : eu, D. Brătianu şi Mălinescu-Moldovan. Am liotărît să cerem adezia voastră d-acolo şi a celor de la Brussa. Aceea ce am făcut ^0 cred că e ce era mai bine şi mai putincios, ca să avem un centru recunoscut şi fără pretenţie de guvern şi organizaţie. Nimeni nu ne opreşte acum să organizăm şi soţietate secretă sau orice alt, de vreme ce cîmpul e deschis. Dar cu aceasta scăpăm de statute, de controluri publice şi multe alte ane-voinţi ale unei organizaţii publice a emigraţiei. Cu poştia viitoare vă voi *5 trimite o adresă din partea celor d-aci, cerîndu-vă adezia şi arătind pricinile pentru cari n-am priimit proiectu lui Golescu. Căutaţi dar prin o adezie fără condiţii ca să sfîrşim odată cu această chestie ce ne frănţlntă de doi ani. Goleştii a fost la noi şi lucrăm împreună. Ţi-am spus că am liotărît să trîntim cu toţii un manifest, care să 20 arate că sîntem uniţi, cei de aci toţi, îăsînd numai pe Eliad singur d-o parte. L-am şi făcut şi iscălit, dupe cum îl vei vedea. Dar acum s-a ivit o greutate, că mulţi din căuzaşi, cărora nu le spusesem de aceasta, s-a plina că nu am vrut să iscălească şi ei; acum mîine fac o adunare la mine de cei ce a iscălit, ca să-i îndemn să priimească şi pe alţii să iscălească. Pentru 25 aceea cred eă vom fi nevoiţi a amîna scoaterea lui şi a-1 retipări din nou. Acest manifest se va tipări şi în revista ce e supt tipar supt titlul de ,,Bo-maniea viitoare”. Cred că vei fi mulţumit de dînsa şi în vro zece zile ţfTvoTtrimite-o acolo. Numai să îngrijeşti mai bine a o băga în ţeară deeît n-ai făcut pentru Question economiqae. 30 Venirea m-mi Sturzea acolo este ca sa capete decoiaţie, de nu un portret al sultanului, pe seamă-i. Aş dori să-mi scxii lăniuiit despie proiectele de colonizaie în Bulga-riea1. Am nevoe ca să las Parisul do primăvară şi aş voi să pot cîştiga bani cît de mulţi. Fă bine de mă povăţuieşte ce e de făcut acolo ; şi dă-mi 35 amărunturi despre mijloacele şi banii trebuincioşi, ca să întreprind esploa-tare [a] unui ciflic. însărcinează pe Icnescu a mă Ifmuii despie teste* scriindu-mi. Am nevoe să mă îmbogăţesc şi eu in acea Californie descoperită de dînsul. 242: w 158 CĂTRE A. C. GOLESC!) Răspuns ia propunerile «Ie organizaţie a emigraţiei. Re ee un a fost primită pwp-tr-«erea de Ia Bmssa. Nuntirea unei comisii de propaganda. Paris, 6 ^oetotrţ.brie] 1S59 Dreptate. Frăţie1 Iubite frate, însărcinarea ce ai pus asupră-ne prin adresa ta am priimit-o eu plăcere şi socotindu-ne onoraţi printr-însa ne-am grăbit a convoca pe toţi 5 fraţii români, emigraţi şi revoluţionari de aci, şi a le-o comunica. Hotărîrea adunării vi s-a făcut cunoscută prin deosibită adresă. Pricinile care a oprit pe adunare a priimi propunerea ta sînt în scurt aceste : 1. Anevoinţele şi piedicile de tot feliul ce puteam întimpina atît 10 intre noi, cît şi de din afară de ne vom constitua public mir-o societate cu un guvern sau. cap .al emigraţiei. Aceste anevoinţe au nimicit pînă acum toate proiectele de organizaţie. 2. Proiectul tău de a face un comitet de faţă eu o societate secretă înfăţişează încă mai multe neîndemînăxi, căci la o societate secretă aceea ce e neapăi at a fi mai secret este tocmai comitetul direguitor. Spre a îneungiura dar cunoscutele între noi anevoinţi şi piedeci şi, totdeodată, sa dam satisfacţie dorinţei de obşte simţită de o centralizaţi© a lucrărilor noastre, luînd în privinţă că lucrarea cea mai urgentă acum e propaganda principelcr revoluţiei şi a Bomâniei viitoare, se totărî numirea 20 unei comisii de propagandă. Salutare şi frăţie, N. Băleesco, S. Golescu, D. Brătiano {Adresa, în josul prin ei file:] D. Akxardri; GcAitu. la Erussa 159 CĂTRE ION G ÎI I C A Trimite a ele şi proelam.iţii pentru a Ie răspindi în ţară. I, 243 [Paris], 6 octo-mvrie [1850] Iubite Ghica, K-am vreme a-ţi seri. Iată îţi trimit nişte.acte aci şi proclamaţii, din care să cauţi a. băga 5 şi în ţeară1. îţi voi mai trimite.: •Caută' îndată M 'posfe-restante o scrisoare ce îţi trimit •.mîine dimineaţă pe numele tău. Sănătate, A. B. Trimite şi la Brussa o proclamaţie. 160 . CĂTRE IOM GIÎÎCA 9aspra santinuatai-a amlieireeşti ale ©'Migraţilor da la Paris. Pentru o propa-' gantlă -naţională. Ia contra concepţiei a două 'Românii „una austriacă şi alta turcă”. Pentru o singură Românie a tuturor românilor. Opoziţia maghiarilor. Atitudinea emigraţilor faţă de turci. Mint ui rea românilor stă numai intr-o revoluţie europeană. • Românii n-au nimic de aşteptat .de la cabinete. în contra comitetului de la Londra. Despre o nonă proclamaţie calomnioasă a Ini Eiiade. Despre manifestul din „Români viitoare”. Redactarea' scrierii / Mersul revoluţiei în istoria' românilor. Despre Goleşti. Trimite -încă 2ece 'exemplare din Qucstion Economiqae, Ştiri despre'A. G. Goi eseu şi î. Srâtiann. Cere din nou şahul şi cutia de pălării. Mo na sa adresă. Diferite, Paris, 16 oc tom vrie 1850 Dintr-atîtoa scrisori adresate de un an de zile către tine şi către cei de la Brus&a, ai putut vedea lămurit ideile'mele asupra lucrurilor oamenilor noştri şi asupra viitorului nostru, şi de ceea ce ar trebui să facem. Ştii încă $ starea tutulor celor d-aci, că «înt turcopliobi. Trebuind a face ceva cu dînşii, iar dupe propunerile voastre de acolo, a trebuit să caut a-i modera, punîn-du-i pe o cale mai serioasă si solidă. Le-am zis dar că nu e treaba noastră de a face propagandă nici pentru, nici în contra turcilor, ci o propagandă curat românească, naţională ; să lăsăm d-ocamdată delături toate chestiile io sociale şi să ne apucăm d-a ne creea o naţie, dupe cum şi tu ai scris-o în mai multe rînduri lui Busset şi mie. Dar spre acest sfîrşit trebuia oare a nu ne ocupa decît de Principate, adăogind, cum zici tu, numai Basarabia, pe care s-o reclamăm de ia muscali ? Trebuia oare să punem ca condiţie suzeranitatea Porţii ? Trebuia să arătăm că nădejdea noastră este nu-15 mai în guverne şi în lucrarea diplomatică ? Asupra colii clintii întrebări cred că ne-ar fi răspuns fiecare, că pentru ce să cerem o imitate, care şi ea să fie o fracţie foarte slabă, ca să poată; trăi singură că mărginind chestia în crearea a două Românii, una austriacă şi alta turcă, nu putem înşăla pe nimeni ca să crează că gînciul nostru e 244 d-a ne opri acolo, cu atit mai mult că" de multă Treme ni şe. impută aceasta, încît chiar împărăţiile acele, precum şi Ruşi ea, găsesc prea natural şi nu are'a se mai mira acum ele .cererea? noastră, oriciţ nu le place. Tu însuşi mi-ai spus că Austriea .• şi-, cu boerii fac- -propagandă. panromână. Acum lăsăm' eimp slobod’ partidei austriece cum şi cei tui ceşti, ea să îndemne pe 5 acele puteri a se folosi de dorinţa de unire a românilor, spre a constitua o Românie în folosul şi supt suveranitatea lor. Singura greutate ce găsesc în panxomânism este că vom avea anevoinţă a ne înţelege cu ungurii, cari ţin mereu ca i omânii din Austriea să iacă parte din statul lor şi nu priimesc federaţiea pe temeiurilor propuse de mine în scrisoarea către.’Zamojski. io Dar vom lucra a-i aduce, acolo. în sfîrşit,.. aceasta e o chestie de viitor şi nevoile poate ne-or sili a ne face concesii reciproce, noi şi ungurii. Toată treaba noastră este să ne facem putere şi apoi putem trata cu oricine. Politica noastră să fie la o nevoe mare a nu sacrifica libertatea, făemdn-ne ultraromâni, precum a făcut-o ungurii, îăcindu-se ultramaghiari. Pozi- 15 ţiile reciproce, în eaie ne vom afla în minutul de lucrare, puterea care va putea desfăşura orice naţie, va face că cea mai puternică va eîştiga mai mult şi cred că noi putem avea mai multe elemente de putere, şi aşa ungurii vor fi siliţi a ne face concesii. Pentru a doua chestie vezi singur că nu ne putem pronuncia curat şi 20 trebuia s-o lăsăm dans le tagm. Nu este îndoială că astăzi să se hotar ea scă Tureiea a ne ajuta în contra ruşilor cu condiţie ca să. priimim suveranitatea ei, că nu o vom. face. Dar treime oare să ne apucăm a tot face o propagandă turcească, şi a ne tot tîii la picioarele ei, eînd ea ne dă cu piciorul ? Faeă-şî datoriea către noi şi noi ne vom. face către ea. Tu ai acum un cîmp deschis 25 a., dăscăli pe turei, arătîndu-le că pui tarea lor ne-a făcut să pierdem nădejdile ce pusesem în ei si ne-a răcit inimile către dînşii şi că trebue să se grabiască a face ceva pentru ţări, daca nu vor ca in desperarea lor să se arunce către orice sfînt le-o eşi înainte. Multe lucruri, de care se va plînge de noi, le poci arunca sur Ies im/palienees et le dSsespoirs de Vernil, se Pe-lingă asta, ştii încă că mulţi turei nu prea ţin la noi şi ar vrea bucuros, să. s-e scape de noi, numai. să nu ne vază ruşi. Cred dar că zicind noi că daca turcii ne însaiă şi nu voeşte a ne scăpa,' trebue să căutăm a ne scăpa noi înşi-ne ; daca ei vor să-şi piarză împărăţiea şi pe dînşii, noi nu. vrem să ne pierdem, că noi cunoaştem nevoia d-a fi aliaţi cu dînşii şi cu ungurii 35. în contra panslavismului; nu putem să-i supăram mult. Poci arăta încă, ca o dovadă ea cei de la Paris nu le sint vrăjmaşi, este că eu şi Goleştii sîntem cu ei. încît pentru a treia chestie, este op ini ea generală nu numai între emigraţii noştri, dar şi în toată Europa, ba încă şi la turci, că numai o catar- 40 trofă europeană ne poate hotărî soarta, a ne mîntui. Nimeni nu mai crede acum că împărăţiile vor putea face pentru noi, ci numai revoluţiea generală. Au risque dar de a fi. priviţi ca anarhişti de cabinete, trebuia să arătăm că ele me-au dovedit că nu mai putem aştepta nimic de la dînsele, ci din revoluţie numai. Cum, oare pîn-acum nu ne-a privit toţi ca revoluţionari, 45 şi nu ne-a tratat asfel chiar şi Poarta? Trebue oare a mai tot înşela poporul, ca la 1848, zieînd că Poarta priimeşte revoluţiea şi ne dă constituţiea, eînd a fost dimpotrivă? Nu e mai bine a vorbi curat şi a spune poporului că le roi ne lâehe que ce que le peuple arrache. Să nu credem că putem înşela pe diplomaţi 50* şi că ei nu ştiu curat ce sîntem şi ce vrem.» Trebue numai ca în lucrările noastre să punem dignitate, tact, măsură, să ne mărginim a ne pregăti 245 poporul, fără a căuta a ne trîmbiţa prin jurnalele streine, înainte de vreme, nici a ne asoţia cu comitetul de la Londra, Mazzini, Ledru Eollin etc. Vezi că şi Eliad, cu tot turcismul lui, aşteaptă fot de la revoluţiea generală. Proelamaţiea lui a tipărit-o în ,,Even emerit” A Bolintineanu mi-a 5 spus că a trimis-o lui Catargiu. Ne atacă foarte pe noi, iar mai îndeosebi pe Ioneseu 2. Arată-i-o. Eu m-am opus aci ca să se tipărească în franţuzeşte proclamaţiea noastră şi am zis la consuscrişii mei, că, de vor, s-o păreaseă fără iscălitura mea. Pe temeiurile ce îţi espusei şi am redijat acea proclamaţie ce ţi-am 10 trimes, care cred că în termenii măsuraţi, în care e scrisă, îţi va fi plăcut. N-a prea plăcut la ai noştri aci, găsind-o prea rece şi vague, cu toate acestea au fost nevoiţi a o priimi. Apoi am tratat istoriceşte, ca un articol simplu, chestiea naţională, ca un comentariu al proclamaţiei; acest articol ce va eşi în revistă supt titlul Mersul revoluţiei în istoriea românilor este cam ase-15 menea unei scrisori ce trimisem lui Golescu la Brussa, în care hotărâm însemnarea revoluţiilor trecute şi calea ce va lua revoluţiea în viitor. Asfel tratată nu prea bate Ia ochi şi nu sperie cam mult. N-ai cuvînt să te plîngi de mine că m-am înţeles cu N. Golescu. Ţi-am scris de atunci că Goleştii an venit la mine şi s-au pus la dispo-20 ziţiea mea. Am priimit căci am socotit că este de mare folos a-i desface de Eliad, căruia îi slujea de instrument şi îi da multă, nutere în opinie. Nu ştiam pînă la ce punt tu eşti supărat pe dînşii. Credeam ca eşti şi tu ca mine, indiferent la chestii personale, cînd socoteşti că e o chestie a ţării în mijloc. La 1848, eu aveam tare a mă plînge de N. Golescu, care 25 ştii cum s-a.purtat către mine şi ceilalţi la 1840 A Cu toate acestea, cînd v-am văzut pe voi cu dînsul, nu am fost împotrivitor a intra în relaţii cu dînsul şi n-am cerut escluzia lui sau a mea şi am uitat cele trecute. Crez că aşa vei face şi tu. O1 est beaucoup plus ăigne du veste. Cînd vei vrea ca să-i trag vreo bătae sau să-l fac să se căiască de ce a scris, sînt gata a o 30 face. Ţi-am. spus de atîtea' ori că voi să fiu în acord cu tine, nu numai fiindcă te ştim, te cred mai serios şi mai capabil decît toţi ceilalţi, dar fiindcă te iubesc mai mult decît pe toţi. Aş dori numai ca atît pentru tine, cit şi pentru mine, să nu te arăţi la emigraţi că eşti pentru turci sine qua non. Că acilea cei ce nu-ţi vor bine îţi impută aceasta şi îţi face tor în 35 opinie. . Apoi voi să ai optniea pentru tine şi eu te apăr mereu aci, căci nădejdile mele sînt în tine la o întîxnplare favorabilă, căci cei de aici nu sînt buni mai de nimic. Ţi-am trimis încă douăzeci esemplare din Qnestion econo-mique, prin doctorul Bronzau, care pleacă astăzi, •40 Zi lui Drozt, cu care e prieten, să-i ceară pachetul dat de Sefels pentru tine. Alecu Golescu n-a sosit Încă. îmi pare tare rău, că s-a purtat moale în treaba ce-1 însărcinasem.. Era ca să meargă în Transilvaniea şi n-a îndrăznit se vede, zicînd ■ că iiu-1 lasă nemţii şi că e peste putinţă pentru 45 noi a răzbi acolo. Apoi lancu Brătianu se află de două luni la Sibii de faţă şi nesupărat de nimeni, făcînd propagandă, avînd relaţii în ţeară. îmi pare rău că aceasta va desconsidera pe Arăpilă în ochii oamenilor de aci. Prea. e moale, negru şi fricos. Trimite această scrisoare lui Albu, la Brussa. 50 Al tău, N. J5. 246 w Te rog eînd Tel avea oeazion trimite-mi şahul şi cutiea de pălărie, Inieare am nişte hîrtii ee-mi trebue. Eu cred să-ţi trimit peste puţin cărţile ce mi-ai cerut, deodată cu revista. Spune lui Perete că are o scrisoare de aci, la poşte restante, la Cons- 5 tantmqpol. Ţi-aş fi trimis proelamaţiea lui Eliad, dar o am acasă şi îţi scriu de la T^oinescu, căci pe mine mă mută acum într-altă casă, 63 rue du Bae. La adresa aceasta să-mi scrii d-aci înainte. Mă rog zi cavalerului Peretz să-mi trimiţă mai urgent 136 fr. ce am 10 plătit pentm dînsail la croitor. 161 CĂTRE ION G1IICA Li)e$pre proiectul lui I. Ghica de exploatare agricolă. Cere un articol al lui Ap. „Arsaehi, Despre articolele din „România viitoare”. Cere lămuriri despre posibilităţile de existenţă în Dobrogsa. Vrea să rămînă în Paris pînă in primăvară pentru a termina o scriere. Trimite pentru Al. Zâne voturile celor de la Brassa. Adunările săptămânale ale emigraţilor şi discuţiile cu caracter teoretic asupra unor problem? sociale. Despre divergenţa dintre C. A. Rosetti şi N. Io nes cu pri-wiud concepţia lui Froudiioii asupra proprietăţii. Paris, 26 octombrie 1850 Iubite Ghica, Pachetul tău din urmă de la 5 octomvrie l-am priimit tîrziu, tocmai la 24; nu ştiu din ce pricină şi prin cine l-ai trimes. De aceea n-avusei vreme a căuta îndată un agronom, pentru a-i da în cercetare proiectul 5 tău. Diseara mă voi duce la un prieten ce am la Ministeriul de Comerciu .^să-i zic să-mi caute un asemenea om. Bolliac a sosit aci şi i-ain arătat cele ce-mi serii pe care le-a mărturisit ie adevărate. Aşa dar acest lucru e sfîrşit. Jnu mi-ai trimis articolul lui Arsache, prin care refutează scrierea io :mea 1. îî-am nimic a-ţi seri. Cu poştia viitoare îţi trimit negreşit revista. "Sînt articole bune într-însa, dar cam apelpisite şi prea dau cu barda în Dumnezeu. Le-am cam pilit puţin, dar nu am putut deagiuns. îfu mi-ai răspuns la ceea ce îţi scrisesem despre cum as putea trăi şi face bani mulţi muncind p-acolo sau în Dobrogea. Scrie-mi lămurit, rnteresîndu-te de aceasta, căci ţi-am arătat starea mea financiară. Aş vrea să mai şed pînă la primăvară aci, ca să sfîrşesc o scriere şi “toată nădejdea de trai se mărgineşte în vro 500 fr. ce mi s-a făgăduit Me mumă-mea. Apoi banii ăştia d-abia să-mi ajungă două- luni. 20 îţi trimit voturile celor de la Brassa, pe care mă rog să le trimiţi lui jZane, care mi le-a cerut înapoi. Ale voastre le păstrez pecetluite, pînă să-mi sspui să fac cu ele. 247 Aicea avem ta toate sîmbetile adunări între cămăşi pentru digeuţîesi principelor soţiale şi revoluţionare. Sîmbăta trecută era discuţiea asupra chestiei proprietăţii. Busset m-a atacat de reacţionar şi şi-a spus sistema lui-,, care e aboliţiea de proprietatea individuală a pămîntului, zicînd că aşa 5 vrea Proudhon. Ionescu i-a dovedit cu Proudhon în mină că nu l-a înţeles şi că Proudhon nu vrea aboliţiea proprietăţii 2. Busset a rămas singur de părerea lui şi eu i-am dovedit, dup e mulţumirea tutulor, eă el e reacţionar cu asemenea idei. 162 CĂTRE E. WINTERHALDER Despre nişte socoteli băneşti eu privire la cărţi cumpărate mai înainte. îr propune ca dintivo comandă mai veche să vtndă o pane din cărţi Bibliotecii naţie nale «ii®.. Bucureşti, iar cărţile rămase să I le trimită ia Paris. Insistă pentru urgentare» vin zării şi expediţiei. Paris, 4 noemvrie 185# Iubite prietene şi cetăţene, 3ST-am răspuns de mult, de cînd trebuiam a o face, la scrisoarea d- [ta]-le din 27 iunie trecut. Pricina, este că aşteptam un răspuns de Ia Lanreanî 5 cnm şi alt răspuns de la Berlin care să-mi desluşiască preţul fiecărui uvra-giu, aceea ce nu putu d. Frank a mi-o face aci şi pentru care s-a adresat la Berlin. Fiindcă şi una şi alta a întîrziat şi fiindcă e nevoe ca să desfac această socoteală care cade pe mine, mă liotărîi a-ţi seri şi a te ruga & face aceasta. io Întîi a pune d-o parte din suma acelor cărţi trimise de mine prin d. Frank, d. Laurianu aceste următoare cărţi: 1. Turkische und SiebenburgiscJie Vietorien mit Lippa, Temeswar und andern Orten, 1596. 1 broch. în 4° 2. Stat von Siehenburgen, Yalachey und Molăau, 1 broch. în 8° (sans 15 date). 3. Copey des ersien Proclama. Francofurt, 1596, 1 br. în 4°. 4. Genesis JSfataliUa ader Nativitet des jetzigen regierenden Keysers Sultan Mahomei genant, 1597, broch. în 4°. 5. Drey warJiafftige newe Zeitung des grausamen Erbfeindes des Turken. 20 Prag, 1593, br. în 4° 6. WarJiafftige newe Zeitung aus Siehenburgen, 1596, br. în 4°. 7. Gute nevoe Zeitung von ăer Niederlage ăer Turken, Dres den, 1595> br. în 4°. 8. Guilielmi Brussii Scoţi, ăe Tartaris Diarium aă illustrum Georgium 25 Tăblotum, etc. Francofurti, 1598,1 br. in fol. 9. Domini ăe la JSue Galii Imperatoris Belliei Clarissimi disputatia ăe hello Turcico, br. în fol.{ sans date). 248 . Afară de. aceste, în -cărţile acelea se află încă acest uvragiu :' ''Historici von den Emporungen, so sieh in Konigreich • Ungarn Siehemburgen, Moldau -.und in der bergielte Valahey ssugetragen haben, Colo-gne-,‘1596, 1 br. in fol. ' Această din urmă carte a fost cumpărată ele mine aci, de la D. &• "Frânt, şi plătită cu 50 franci, dupe cum însuşi te poate asigura. Pentru -«aeeea nu se ţine de socoteală celorlalte cărţi. După contul ce mi-a înfăţişat aci d. Ffanfc toate cărţile trimise acolo, afară ele această de'mai sus, se urcă cu comisioana lui afară de transport, care nu ştiu eît ţine, la 677 fr. 70 cent. Oprind pe seamă-mi cele nouă io> bro-'şuri însemnate mai sus, aş îi mulţumit a da pe celelalte toate pentru suma de^500 fr. şi ceea ce va fi transportul. Caută dar, te rog, de nu le poţi da cu acest preţ la Biblioteca naţională din Bucureşti. Yezi că eu răimli pentru 177 fr. numai cu acele 9 broşuri cari fac puţini bani. Sileşte-te, mă rog, a face treaba aceasta şi mă vei îndatora peste măsură. m Cit pentru acele 9 de sus broşuri şi ceaîlaltă de mai la vale cumpărată de mine, te rog să mi le trimiţi cit mai curmei aci fiindu-mi trebuincioase, dar eu mijlocul cel mai iute şi sigur. Adio, iubite eetăţene. lartă-mă de supărarea ce îţi fac şi mă rog ai bunătate de îmi face această slujbă. 20* Salutare şi frăţie, N. Baleesco 63 nae du Bac Scris de alta mină:] R6pcnchi 4 jar*vier 1851, S. n. 163 GĂTII E ION GHICA Ştiri despre Fantast Ghica. Despre proiectul de exploatare agricolă fa Dobrogea,. aflat în cercetarea unui inspector ai Ministernlui de Agricultură. Îî anunţă că va trimite regulamentele şi formularele Institutului agricol de îa Versaiiles. Despre apropiata apariţie a „României viitoare.” Confirmă primirea şahului. Paris, 6 noembrie 1850 Comisiunea ta către fiate-tău am împlinit-o. El se plînge că tu mu i-ai scris, iar că el ţi-a scris mereu, că tu im îngrijeşti de dînsul; pentru aceea zice că se leapădă de tine şi are să se adreseze la epitiopie. Fernez asemenea..se plînge de tine-că nu i-ai răspuns la cîte ţi-a scris. Iată îţi 5, trimit şi scrisoare de la dînsul. Fiate-tău a făcut multe nebunii în vacanţie, dar- acurn s-a amendat si s-a pus pe luciu cu silinţă, dupe cum mi-a spus dascălul lui. 249 Alem'n-a sosii &ei încă şi am trimes pe frate-săn Taelie să priimească banii în local lai. Ca proectnl de esploataţie n-am sfîrşit încă, din pricină-ca am însărcinat pe an prieten ca să-l dea în cercetare an [ni] inspector de agricultură s de la Ministeriul Comerţiului şi încă nu mi l-a adus, dar eu poştia viitoare ţi-1 înapoiem. Atunci îţi voi trimite şi regulamentele şi formularele Institutului agricol de la Versaliea şi a tutulor fermes-ecoles din Franciea, ce mi s-a dat de la Ministerial de Corner ţiu. Te plîngi că scrisorile mele sînt fără savoare etc. E adevăr, dar cum d.o poci socoti că pricina este că mă defiez de tine etc. ? Cînd ar fi una ca aceea ţi-aş spune-o sau ţi-aş cere esplicaţii. Pricina e că : sau n-am vreme uneori sau n-am ce-ţi seri; sau am cîte o ţeandără, cîte o supărare în cap, cînd trebuie a-ţi seri şi care-mi tae pofta de vorbă. îmi pare bine că vii, grăbeşte a veni cît mai curînd; ar fi trebuit să ;15 fii aci, am mai pune minte în capetele seci dup-aci. I. Bălăceanu a venit eri cu nevasta lui. Eu l-am văzut încă. O să petreacă iarna aci. Broşura-revistă nu a eşit încă, dar peste trei zile se sfîrşeşfe de tipărit şi ţi-o trimit cu poştia viitoare. E-am ce-ţi mai seri d-aci şi sfîrşese deşi supărîndu-te. ::20 Ar. B. îmi scrie de la Iaşi că M-me Helene Stourdza este tot la Constan-tinopol, că lucrează pentru E. Sutzo a-1 face domn, căci vrea să-l ia de bărbat. Şahul l-am priimit, dar lipsesc trei pioni, doi roşii şi unul alb, cum 25 şi jumătate de eşichier. Aş vrea să-mi scrii de nu cumva a rămas la tine, ca să nu mai fac altele din nou aci. Asemenea te rog a-mi trimite cutiea ele pălărie, unde am nişte hîrtii ce îmi sînt trebuincioase. 164 CĂTRE ION GUI CA I)aspre proiectul lus I. Ghica privitor la exploatările agricole din Doferogea, îi anunţă trimiterea statutelor fermelor. Trimite ctteva exemplare din „România viitoare”. Ştiri aduse de A. G. Gol eseu din Germania, Ştiri din Sibiu. Discuţiile emigraţii privitor ia problema federalizării. Diferite. Paris, 16 nocmvrie [1850] Iubite Gîiica, Ştiu că ai să te plîngi şi acum de mine că-ţi scriu puţin şi fără savoare, espresiea ta, dar tot am să-ţi scriu şi de astă dată puţin, căci vremea îmi 5 lipseşte. Memoarul tău despre esploataţiea Dobrogei, îl dedesem la Ministeriul Comerciului, ca să-l dea în cercetarea unui agronom, căci eu nu cunosc 250 msfel de lighioane, dar după ce mi l-a ţinut vro eîteva zile, mi-1 aduse prietenul meu înapoi, fără ispravă. En desespoir de cause m-am dus eri â Versailles şi acolo m-am îndreptat către directorul Institutului agronomic şi i-am lăsat memoarul să-l cerceteze. JSu-1 pot avea pînă mîine/seară, de aceea tocmai cu poştia viitoare ţi-1 trimit. Atunci îţi voi trimite şi 5 statutele des fermes-ecolesj de care ţi-am vorbit în scrisoarea trecută. Acum am zis să-ţi trimiţă prin poştie vro eîteva esemplare din revista ee a eşit de eîteva zile. . Aemţii, cum se vede, nu se mai bat. îmi pare rău, că ne-ar fi dat de ia lucra. Alecu Golescu a venit din Germaniea. El ne-a adus aci numai con-vicţia intimă ce a dobîndit despre neputinţa de trai [a] Austriei, toate popoarele fiind acum în contra ei. I. Brătianu, care e tot la Sibii, ne serie că vestea de resbel aţîţase nădejdile ungurilor, care lucrează foarte Tbine acolo ; spun că au şi arme şi tunuri încă ascunse. Eomânii inteligenţi 15 sînt cu împăratul. Poporul se apropie de unguri şi e de temut că ar sacrifica naţionalitatea pentru libertate. Yiu de la adunarea cauzaşilor, unde i-am făcut să înţeleagă trebuinţa d-a nu fi ultraromâni separatişti, şi că noi trebue să profesăm respectul naţionalităţilor şi egalitatea lor şi federaţiea cu ungurii şi iugoslavii. Am 20 izbutit foarte bine, şi m-a însărcinat a seri în treaba aceasta şi a face propagandă în felul acesta, adică în felul scrisorei mele către Zamojski. Adio. De Poujade încă n-am aflat de a venit, de aceea păstrez plicul tui la mine. Complimente la cocoană. . Al’tău, A. BâlJjcesctijjescu. Caută să bagi în ţeară ceva broşure din „Eomâniea” căci cu poştia mu' mai putem trimite acolo. Caută-le la poştie. 35 185 CĂTRE ION CHICA 'Trimite 40 exemplare din „România viitoare”, o carte ce i-a fost dată de Ia Ministerul de Cmrsrţ, formularele pentru îermele-şcoale, scrisori de ale lui I. Tonescii. AUd uf. alegeri ie dintre emigraţi. Retragerea sa şi a iui V. Mălmeseit din gruparea exilaţilor. Diferite. Paris, 26 noem.jTrie] 1850 Cu poştia din urmă, de la 19, n-am priimit nimic de la tine. Cu poştia "trecută îţi scrisesem că ţi-am trimes broşurele eşite.darau ţi s-a- trimes, -din neîngrijirea Mălinescului, care se însărcinase. Acum ţi-am trimes 40, tot prin comisionarul.B elhomme, prin care ţi-am trimes şi Quesiion econo- 5 mique. Am zis să-ţi trimiţă şi cu poştia vro două, ca să le ai mai curînd. în pachetul cu care îţi trimit cele 40 broşure ţi-am adăogat : 1) Cartea însemnată în răvaşul alăturat ce mi s-a dat de la Ministeriul Comerţului; 2) Formularele fermelor-şcoale tot de acolo ; şi 3) Două plicuri in care sînt scrisorile lui Ionescu, cîte mi-ai trimes. 10 251 * 1... Ijji^îiiaifeez^^o^e'tel%ii scrisoarea aceasta ca să vezi observaţiile ce*-a făctit aci;;-direetonil Institutului. ;de la . Yersailles,- Am auzit astăzi1 că Ponja.de a-.sosit- şi mîine îi duc pachetul tău. < Ha ştiu nimic a-ţi spune. Comitetul de propagau dă. a răposat eil'.şi 5 iată cum.. De mai multă Treme am băgat ele seamă., că o seamă de oamenir cum .Busset,, loneseu, Voineseu. şi alţii, se cam ofuseă de mine, temw— diirse de popularitatea mea, încă de la numirea mea în comisie au început fel de fel de intrigi, tălmăcind şi răstălmăcind misiea.comisiei, şi tot ceiîtidl-la socoteli şi programnrţ la care m-am tot refuzat; au îneeput a ne înjura, io de faţă şi pe clălături. în sfîrşit, dupe multe dispute, fiind adunaţi yten oîţiya.la.Busset, alaltăeri, a Iiotărit a organiza emigiaţiea şi au convocat pe.-toţi eri ia bibliotecă. Acolo, fiind şi eu, am luat act zieîncl că de vreme-. ce 10 din 19 inşi ce ne-a ales propun o organizaţie noul, privesc cornisfea v -u de propagandă ca desfiinţată ipso fado şi fiindcă nu mai am iluzie în luci ă-15 rile d-lor şi nu-i socotesc oameni serioşi, mă trag eu totul din orice ' amestec şi adunări cu d-lor. Asemenea a făcut şi Mălineseu. S-au certat toată ziua* aceea şi a rămas să se mai certe şi dumineca viitoare. Eu văd că e peste putinţă a organiza .ceva şi a face cevaşi cu atîţea oameni pătimaşi şt invidioşi în mediocritatea lor. 20 Heeazul lor pe mine vine şi d-acolo că nu km lăsat să meargă la- Londra. Era unii care avea dorinţa de călătorie şi. în. lipsă de bani pusese*:! ochii pe 4 000 lei trimişi de la Brussa cu o destinaţie specială şi pe ea:e nu-i putem întrebuinţa. Eu le-am zis ea n-avem zor de aceasta, eâ mai îi:tî: să'esistăm intr-un fel şi să luăm rădăcină în ţeară, ca să nu mergem fără 25 Bă avem nici un temei, nici o putere, să însăiăm şi pe Ma-zzini şi pe” noi., Trebue înainte de toate să reprezentăm cevaşi, ea să putem şti ce ajutor putem face celorlalte popoare si ce lucrare proprie putem avea la o vreme*-de mişcare. Apoi trebue încă bani, spre a depune la casa centrală, şi mi sînt. Mijloc de lucrare nu îţi dă şi îmi poruncesc sa le gonesc pe muscali 30 din ţeară m soroc hotărît. încercarea care făcusem a fost cea din urmă,, crezînd că făcînd o organizaţie pe un picior mai modest şi mai puţin pretenţios şi fără a fi guvern, cum o făcusem, va putea mai puţin supăra* pe partizanii statului anarhie. Dar văd că şi aşa nu se poate. Al tău prieten, 35 A. Băle eseu 168 C ĂTFlE ION GKICA Critica noslur opinii ale Iul I. Ghica. Despre însemnătatea Transilvaniei ea pur. ei de reazăm alromânilor !n eliberarea lor şi In unitatea naţională. în eontia a două Românii. Ţinta -cape trebuie urmărită: „Regatul Daciei55. Despre neînţelegerile dintre emigraţi. Retragerea sa din conducerea emigraţiei. Cere să se came-două portrete, nişte hlrtif şi citeva scrisori Intime pierdute. Diferite. Despre acuzaţii!© pe care i Ie aduc unii emigraţi că ar lucra pentru domnia lui I. GMea. Paris, 6 decemvrie 1850 Eu nu pricep ce viei tu, Ghica, H-ai fost cel dinţii care într-atîtea buletinuri publice ai propagat uniunea tutu lor românilor ? 5 H-ai născocit însăşi cuvîntul de panromânism ? 252 Crezi oare că ne vom putea mîntui numai pre calea diplomatică, iar am prin revoluţie?. Ţi-e teamă ca cabinetele să nu ne ia ele revoluţionari ? Apoi cum ne-au 'privit oare pin-acum chiar şi turcii şi- cum ne-au tratat, deeît ca revolu-ţiunari şi anarhişti I • . 5 ...• -Ţi-e' teamă încă: de/ supărarea - Austriei pe' noi; parcă -.nu ştii că ^ceasta ostilitate a ei ne-o arătă cam de mult ? Austriea, dupe curii ţi-o spune Arăpilă, care s-a dus acolo svartz-gelb sşi a venit cu convingereav că: ea nu mai poate trăi, că toate popoarele €ÎM împotrivă-i şi că va fi desmaclulată peste puţin. 10 .. E.u cred că mijloacele noastre de lucrare, punctul de reăzăm- este în Traiisilvaniea ; numai eu românii de acolo vom putea odată pune ţările , , un picioare, prinţ inimii chestiea noastră se leagă cu a Europei, fără dînşii ^întem izolaţi. E nevoe dar a nu declara că voim două Românii;, unai austriacă şi alta turcă. Greaşala ta este dă crezi pe diplomaţi proşti de tot 15 şi că lesne se pot înşăla. Apoi ruşii şi austriecii ne-a dovedit-o încă mai ăie mult, arătînd că ţintirea noastră este a întemeia Regatul Daciei. Un partit politic trebue să-şi aibă steagul său şi să-l apere ouvertement et tfmnchement. Mijloacele de lucrare numai cer secretul. Aicea s-au adunat duminecă căuzaşii, s-au înjurat şi s-au despărţit 20 mai înviersunaţi cum n-au fost niciodată. Bolintineanu însuşi s-au purtat "foarte mişeleşte. Intriga dezunirii acestiea a venit de la Bolliac, Rosset, Voîaesco, Teulescu şi lonescu. Acum mă înjură pe mine că de ce mi-am «dat demisiea. Eu m-ana tras cu totul de d-lor toţi şi sint hotărît a nu mă mai amesteca întru nimic. . 25 în cutia de pălărie lăsasem doua portrete în dagherotip şi vro cîteva hărţii si scrisori intime foarte trebuitoare. Cutiea era închisă cu lacăt şi -cheia la mine. Cum dar a sosit la tine deschisă şi goală ? Eu am zis feciorului tău, chiar atunci, s-o ducă la tine. Cutiea goală nu-mi trebue. Ceea ce îmi trebue însă sint lucrurile ce era acolo, Doresc mult, de vei putea 30 -ader găsi şi îmi vei face o mare slujbă. Nu ştii cit rn-am supărat, cînd am văsuţ că îmi scrii de perderea lor, O cupă-te şi cercetează, te rog, despre' ...aceasta prin Marin şi alţii. Şi orice vei găsi, trimite-mi. ' Al tău, ■ N.B. 35 Nu-mi [spui] cînd ai să vii încoace. Cu poştia de astăzi Bolliac trimite la poşte restante o scrisoare lui G-rigore Peretz; zi-i s-o caute. Din alăturatul revers ce îmi scrie Sefels, vei vedea că frate-tău l-a pus Ia mină cu 50 fr., pe care nu vrea sâ-i dea şi pe care se cuvine să-i plăteşti tu. Pe cînd tu te plîngi de mine, cauzaşii mă înjură şi mă învinovăţesc aci că lucrez ca să te faci domn. li y a de quoi se degoiiter de VhumaniîS. 187 CĂTRE ÎOM GHI€ A Despre m dual intre Y, ITiUnescu U 10, BolmUaeanu şi 'cauzele care !-a« pro- Ştiri despre Maria Caatacuziuo. 253 Paris, 17 decemvrie I8a$ Iubite Glii ea , De la tine n-am piiimit scrisori prin dona poştii. Pentru ce ! ST-am multe să-ţi scrin, căci nn ştin nimic, nici fac nimic. Eri a fost 5 aci nn duel între Mălinescu şi Bolintineanu. Acest din nrmă dedese de faţă nn angajement secret, luat între wo eîţiva de aci, de sînt acum mai multe- lnni. Era o faptă necinstită, şi Mălinescu. a calificat-o asiei. D-aei duel. Bolintineann n-a nemerit şi Mălinescu a slobozit în vînt, zi-cîndu-i Bol[intineanu] eă numai cn o purtare cinstită va şterge acea pată io ce şi-a făcut. Asfel nu s-a vărsat sînge. M-me Mărie Cantaeuzene e aci, o văd adesea şi m-a rugat aseară să-ţi scrin din parte-i că ai face bine să vii aci, şi i-ar face mare mul-ţărnire. Din ţeară se an de aci că ar fi mai venit trupe. Adio. 15 Al tău, A. B. . 168 CĂTRE IOV GHICA Despre lipsa sa de încredere în turei. Convingerea sa in neeesitaica urnei noii revoluţii. Impresia făcută ia Paris de turcirea iui Oaifea. Comisioane din partea Măriei Cantaeuzino. Diferite. Paris, 17 ian.[uarie] 1851 Credeam că nn te mai afli în Constantinopol, nepriimind atîta vreme? scrisori de la tine, de aceea nn ţi-am scris şi en vro cită va vreme. Fiindcă doreşti mnlt să mă vezi şi să ne Inăm la trînteală, apoi 5 scoală-te şi vino aci şi cred că vei avea mnlţnmirea a te certa cu mine,, cit vei vrea, zi şi noapte. în scrisorile mele trecute ţi-am esplicat cum , înţeleg en lucrurile. Facă turcii aceea ce zici, adecă să unească ţările, să dea constituţie etc. şi o voi priimi bucuros, ca un pas înainte, dar tot ţintind mai la vale. Dar daca sîntem părăsiţi de turci, cum cred, şi va 10 trebui să căutăm a ne scăpa iar făcînd revoluţii, atunci e de datoriea noastră să căutăm a trage din acea revoluţie tot folosul putincios şi să-i dăm aliaţi naturali, adecă pe popoare, iar nu pe guvernuri. Ani prea bună idee de mintea ta, ca să cred că înţelegi altfel lucrul acesta. 15 Alaltăseară eram la Czartoiyski. Toţi acolo să arăt supăraţi de con- versiea lui Czaika. Pachetul tău l-am dat lui Poujade. Aicea nu facem nimic. Eu i-am dat dracului pe compatrioţi şi nu mai am amestec cu dînşii. 20 M-me Cantaeuzene m-a însărcinat eri să-ţi trimet complimente din parte-i şi te roagă să-i trimiţi cîtva tutun turcesc, adăugind că ai îndatorat-o, eînd l-ai aduce singur. îţi trimit această scrisoare prin poştie, căci cn istoriea Ini Czaika s-a. dezorganizat deocamdată espediţiea prin care trimiteam. Din ţeaităn-avemnimienon. 25» TriRiifce-mi, te rog, ceva desluşiri asupra ©®n&tdtnţiei: jpjptse de* tarei. iii tău, &: JB.- 169 CĂTRE ION G HIC A 'D»&pre cireslărilc pe eire le faee în bibliotecile din Paris eu privire la istoria’ românilor. Chestia Bolliae. Ştiri din ţară. Bin nou despre lipsa sa de ineredere tn turei. Zvonuri despre abdicarea lui Ştirbei şi retragerea armatelor ţariste din tară. Paris, 26 ianuarie [1851] Mă pofteşti prin scrisoarea ta de la 5 ghenarie d-a veni la Constau-tinopol. Aceasta nn o poci face acum, din lipsa mijloacelor una, şi al doilea că am de Incrn cn bibliotecele, şi pînă n-oi sfîrşi lucrarea începută nu fac nici un pas din Paris. Apoi ce o să fac acolo ? Care sînt acele lucruri 5-importente, de care îmi vorbeşti? Tu, de socoti că ai de treabă acolo, stă-şi drege şi lucrează cum te pricepi. în pricina lui Bolliae nu ştiu ce să cred. Eu îl văd aci că se arată strîmtorat şi fără bani. Mi se pare însă ^ că acele lucruri nu au mers 1a. destinaţiea lor. Ce s-au făcut dar ? Din ţeară am priimit eri o scrisoare, unde văd că atît revoluţionarii nor noştri, cit şi turcii, sînt foarte supăraţi de scrierile noastre aci. Doresc ca şi unii şi alţii să izbutească a ne scoate de minciună, mîntuind ţeara. Mie mi s-a acrit de tot de politică şi doresc a mă ocupa numai de istorie. Nu-mi scrii nimic de ce s-a făcut acolo. Ce e acea adresă la Magbeiu, de care am auzit? 15; Ce zic şi ce fac cauzaşii ele Ia Biussa şi Ccnstantiropol? Ce s-a urmat cu proclamaţiea noastră, de care voibese aci căuzaşii parizieni că tu ai prezentat-o turcilor foarte rău ? Eu le-am zis că eu ţi-arn scris s-o arăţi la turci. Scrie-mi desluşit, te rog, înti-aceste. Spune-mi ce aştepţi de la turci. Era un mijloc ca turcii să aibă dreptate în contra-ne, 2 170 CĂTRE I O ar GHICA Bespre cercetările pe care îe îac© asupra Istoriei românilor. Bespre aiîşte scrieri pe care ie anunţa Boli iac. Proiectele şi păreri de aie Ini Fonjade privind ţările române. Comisioane din partea Măriei CanUumzino. Paris, 6 fevruarie 1851 Mei mi mă tem de tine. nici lene îmi este, încă mai puţin e adevăr că sînt amorezat. Pricina ele nu ţi-am scris mai mult a fost d-o parte vremea, care mi-a lipsit, fiind acuma pînă în urechi îngropat. în nişte in $ folio grozave, de unde culeg vitejiile strămoşilor, ele vreme ce pe edhtim-puranii mişei km dat dracului. Despre ţeară apoi puţin auzim noi şi de aceea, ştiind că fu ştii miilt mai multe şi mai bunei nii-ţi scriu nimic. De cele de aci pricini căuzăşeşti asemenea puţine sînt, căci au încetat. Nouata-tea zilei este trei mari scrieri ale lui Bolliac care, după spusa lui, în secret la toată lumea, sînt supt tipar. Un volum de poezii, itern de proză şi un jurnal „Popului suveran’5 intr-un format ceva mai mare decît „DebatsU Mie îmi vine să cred că secretul acesta e lipsit de realitate. Astăzi 'l-am înţîlnit pe uliţă, şi;mi-a spus că a primit scrisoare din-ţeară care îi vesteşte că muscalii nu es şi că turcii an pus seefestru pe ,stare-i. • ■15 • Daca eu în lipsă de materie sînt silit a~.ţi trimite scrisori uscate şi slabe, fu care ai, cum zici, multe de spus, pentru ce faci aşa ? Poujade, care îl văd cîteodată, mi-a zis că o să dea un memoar la ministeriu ară tind nevoia de a da o. constituţie Principatelor, după esîrea trupelor. 2Q■ Spune-mi, cînd ai de gincl să vii încoaci. Daca este de nădăjduit,, sau de sigur, eşirea trupelor, darea unei constituţii, şi cum şi ce fel? Oare amnistie are să se dea ? Poujade mi-a spus că el e ele opinie să se chinuiască ţările de o comisie, şi să lipsească domniea, şi că tu nu vrei şi vrei domnie. Aceasta mă bagă -5 în mari bănueli şi mi-e teamă că căuzaşii au dreptate, zicînd că umbli să te faci domn. Tot ce îmi pare rău este că văd că nu te adresezi la mine, pentru ca să te fac domn. Fiind dar că te porţi astfel, apoi am de gînd să fac pe altul domn. Am şi declarat căuzaşii or că am să fac pe Bălăceanul 30 şi că te depărtez pe tine dupe scaun. M-me Cantacuzene m-a însărcinat să-ţi spui multe complimente şi să-ţi aduc aminte să-i aduci tutun. Asemenea şi eu te rog să-mi aduci puţin tumbesed. îţi trimit aceste scrisori să îe dai, te rog, dupe adres. .35 D-zeu să te păzească şi să te ajute şi şă-ţi insufle mai multă dra- goste pentru prietenul tău.’ N. Bâlcescu. Negri, B. Aiecsandri şi alţii vin la mai aci. .256 niţr CĂTRE E, W I NT E R H A L D E R Bfcspte elteva eărt! la legătură eucmeîăriî*,saje istorice; N«M§eiiaiter,Şîriţterirts; deş|»re uii ;catalo^ cărţi al librăriei C.A.Rosetti—Wmterkalder; cere să-i procure lucrarea lui Woi%iHuj voii BeUrieu. Paris, 7 fevruarie 1851 Ilibite' paietele. Am intimat a răspunde la scrisoarea d- [ta ]le din 4 ale trecutei luni. îţi mulţumesc din inimă de frate pentru silinţa ce.yoeşti a pune a mă scăpă de sarcina anelor căiţi. Doresc să aflu naai curînd că ai izbutit. lîntre cărţile ce ţî-ain însemnat a opri j)e seamă-mi, mi se pare că am însemnat şi aceasta, de care nu mai am trebuinţă, adecă : u ‘ Hisîoria Berum Poloriieamm, auctore Salomone îfeugebăur, Franci. 1611, 1 voL, in 4°. O poţi dar lăsa şi pe aceasta împreună cu celelalte. Poţi încă asigura pe Mblioteca Jeă] ^ peste eîteva luni, îndată ce - -voi sfîrşi compunerea istoriei lui Mihăi-vV* toate aceste cărţi oprite le foi întoarce în dar Biblio-teeeiidin Bucureşti. Cărţile dar ce am însemnat se opresc. Vei avea bunătate :a mi le trimite de • primăvară, .cu. cel dinţii ocazion, căci prin poştie ra fosta c#m mult. , , t Bag de seamă că în lista * ce mi-ai trimes d-ta lipseşte uvragitil îmi Stritter, Memoriae Popolum olim aăBamibmmj 4 voi., in 4°, care e trecut în lista d-lui Franck. ■ „, ■- . . s,,I?e cînd aveam onoare a lăcui Ia locul Iitt pe ghimie.1,. împreună cu prietenul nostru Rosset, am văzut la dînsul un catalog ţipă [rit], de nişte cărţi ce se află în librăriea d-strâ 2. între acestea ţiu minte a fi. băgat de seabia vio două broşriri franceze, tractîncl despre mtîmplările resboiului creştinilor cu turcii de la 1593 la 1601. De e adevăr şi de cumya ai în librărie aseminea scrieri, care ar atinge de această materie, mă rog să ai bunătate a mi le trimite. Te rog încă, de eşti în relaţie cu cineva la Hermanstad, scrie acolo să-ţi capete această scriere, care se găseşte nu cu anevoe acolo la librari: Betiilen (Wolfgang de), Hisîoria ăe rebus ' Transilvaniois. Cibinii, 1783, 4 voi., in 8°. Şi mi-o trimite cu celelalte. Despre preţul acestor cărţi de mai sus îmi vei seri cum preferi a ţi se plăti, acolo de mumă-[mea] sau de mine, aci lui Bus [set], SPumai te rog foarte pentru această carte a lui Betiilen să te ocupi, căci îmi este foarte de trebuinţă şi aci n-am gâsit-o întreagă. " Iată multe cereri supărătoare ce îţi fac, iubite, dar cred că mi le-i erta, euBoseînd ea eşti gata a îndatora pe cei ce te iubesc. Salutare şi frăţie, N. Bălcescu 63, rue du Bac * Manuscrisul defect. 5 10 15 20 25 30 35 I7*»C* 193 257 m ClTîtE I or 6HXCJL Diferite ştiri din ţară. Cere memorial ini' Ap., Arsaefcî atofia wri'erii gal t ^uesticm âconomique. în aşteptare de veşti din Transilvania. Despre eererca ee i s-a făcut de către conducerea emigraţiei maghiare de a alcătui nn niemoiiii privind „eKi— pnl de a împăca pe români eu un ciorii”. Trimite o scrisoare a lui XJbieini.. Paris, 17 fevrtiarie 1851! Pentru ce nu-mi serii regulat ? Pe curierul trecut n-am priimit nimic de la tine. Aud că se fâc mult©' p-acolo. Nu ştiu de e adevăr. Am văzut o scrisoare de la Iaşi, în. care se 5 vorbeşte de un firman, făeînd însemnate scăderi în sarcinile ţăranilor. Ape? spune că Ghica-vodă a vorbit de faţă cu mai mulţi, zicînd că Ia Gonstanti-nopol s-a hotărît ca să facă din Principate o crăie etc. Mi se par toate acestea basne. Dar aş dori să-mi serii ce se aude p-acolo. Asemenea te-aş ruga să-mi trimiţi memoarurile lui Arsachi asupra-10 broşurei mele şi asupra drepturilor a da la boerii cei mici. Cred că le ai sau le poci căpăta. De aici n-am ce-ţi spune. Multă lume din ţeară va veni în vara asta pentru espoziţie. Scrie-mi^ tu cînd ai de gîndl să vii. Aştept sosirea lui Brătianu din Transilvaniea, ca să-ţi scrin despre starea românilor d-acolo. Pe Br[ătianu] an vrut nemţii în cele din. urmă 15 să-l închiză, pentru broşurele ee a băgat în ţeară. Emigraţiea ungurească d-aei s-a organizat printr-un comitet de 5* membri. Aceştia sînt: Teleki prezident, membri: generalii Klapka şi Czetz., Szemere şi Vucovics, ambii foşti miniştri. Acest comitet s-a adresat la mine, ea să-i dau un memoar despre 20 chipul d-a împăca pe români cn ungurii. Am şi lucrat ceva în ideile ce îmi ştii şi le voi da peste cîteva zile. Ar fi foarte folositor să apucămane înţelege cu dînşii, pîn-a nu eşi Kossuth, care va fi împotrivitor. Klapfka] şî Tel[eki] se apropie mult în idei cu mine. Te voi înştiinţa la vreme de-rezultat. 25 îţi trimit alăturată scrisoare a Ini Ubieini, care mă însărcinează a te ruga şi eu ca să-i faci ce-ţi cere. Multe închinăciuni preaplecate la uitătoarea de prieteni a dumital© cocoană. N. Bale[cescuJ 17» CĂTRE ION GHICA Ştiri din ţară. Despre o broşură a ini Cor. Agravarea bolii sale de piept. Mclţiutniri; din partea Măriei Cantacuzino. Diferite. 258 Paris, 27 fewuarie 1851 Spui că muscalii se duc Ia martie, şi în Gazeta lui Carcaleţi se vede că îşi fac aprovizionarea şi pe lunile lui mai şi iunie. Broşura lui Cor x, mi-a zis Poujade, că are Fă ţi-o tiimiţă. Pe celelalte pîn-aeum nu le-am văzut. Ani zis Iui Pcujade Fă te pue în relaţie cu noul ambassador fr ancez acolo. Poate l-oi vedea şi eu. Eu, iubite Glii ca, sufer mult de piept şi poate oi da ortul popei. Doftorii mă asigură însă că numai pîămînele sting este atacat şi că cu îngrijiri multe mă pot doftori. Am intrat într-o cui a. D[om]nul ştie ce remltat o eşi. Madame Cantacuzene mi-a spus să-ţi mulţumesc pentru tutun şi că are să-ţi scrie. Ie felicitez că ţi s-a înmulţit familiea şi te rog să spui multe închinăciuni plecate la madame Ghica. Cînd dracul aveţi să veniţi încoaMi-e dor tare să vă văd. “N-am ce-ţi seri mai mult. Trimite această sciisoaie către Alccu ; mi-a dat-o frate-său, Ştefan. N. Bâl[cescu] 174 CĂTRE ION GHICA Despre boala sa. Vizita pe caic i-a tăcut-o Dembins-kl. Diverse ştiri mărunte. Trimite nişte scrisori. Paris, 7 martie [1851] Am fost rău bolnav cîteva zile în casă. Genei aiul Bembinski a fost mai alaltăeri la mine şi mi s-a arătat foarte îneîntat de tine. Poujade pleacă poimîine în ţeară. Din ţeaxâ nu ştim nimic, decît că se aşteaptă să vie de espoziţie o mulţime de lume. Te rog să dai scrisorile aceste dupe adres. Cînd ai să vii aci? Te aştept cu nerăbdare. Tutunul ce făgăduiseşi a trimite la m-me Cantacuzene încă n-a sosit. Al tău, A. Bălcfceseu] 175 CĂTRE VtCOVICS SERA, MEMBRU AL CDMITETUI.UI DE CONDUCERE A EMIGRAŢIEI MAGHIARE DIN PARIS Despre însemnătatea principiului naţional. Despre situaţia precară a naţionalităţi ior din Ungaria. Despre îegimitatca luptelor duse de români pentru a eîştiga 5 10 15 5 10 259 egalitatea ia dreptar!. Propiuie organizarea unei confederaţii dunărene pe îxrm egalităţii In dreptăţi a ta tar or naţiunilor. Despre principiile generale ale organizării Interne. Paris, 17 martie 18511 Le mouvertfent' qui s’accomplit dans Fhumanite depilis 1789 tend a la destruction complete de Foeuvre de la conquete du Moyen-Âge; a savoir, d’une part, le parquetage des classes superposees Ies unes auz 5 autres, d’autre part, Fagglomeration forcee des races sans affinite et sans liens entre elles; et comme tel il se resume dans cette double formule : Liberte, $ golite, FraterniU pour Ies individus : Liberie, LgaliU, FmîernitS pour Ies rţationalites. En effet, la nationalite est la forme la plus developpee, ia plus accom-10 plie de la vie des races ; elle.survit k Findependanee et seule peut la.recon-querir. File est la Ugitimite des peuples. Aussi voyons-nous Ies peuples tenir d’avantage au maintien de leur nationalite qu?â la conquete de la liberte politique. L’histoire recente de la Hongrie en est la preuve; pendant que Ies Magyars luttaient heroiquement contre FAutriclie pour leur 15 liberte naţionale, Ies autres peuples de la Hongrie dont ils s’obstinaient a meconnaitre Ies clroits, refusaient la liberte politique qu’ils leur offraient, ce qulls pretendaient avant tout : la reeonnaissanee de leur natimiaUU. Ce fut une faute et une mallieur. La conquete en Hongrie ne traversa pas, en effet, Ies memes phases 20 que dans FEurope Occidentale; Ies Magyars, devenus maîtres des pays, ne peiivent ni s’assimiler les peuples conquis ni de se fondre en eiix. hm trois races: Magyare, Boumaine et Slave conserveient leurs mcBurs, leur langue,leur religion, s’eloignant cliaque jour d’avantage Ies unes jusqu’ă ce qu’aiijord’hui elles se retrouvent, apres 1000 ans, face â face, comme 25 au jour d’Arpad et Ies armes k la main. De toufes Ies races aucune ne fut plus maltraitee, mais aucune non plus ne lutta avec plus de persistance pour son affrancliissement, que la race Boumaine. D6s 1438. nous voyons Ies Saxons, Ies Hongrois et Ies Sicules de: la Transylvanie former une ligue contre Ies Boumains. On n© 3o se contente pas de Ies priver de tout droit, la loi va meme jusqu’â flătrir leur nom, ainsi que Fa rappele, en 1848, Mr. Kossuth â la tribune naţionale eţ dans ses circulaires. Les Boumains de leur* cdte, .autânt par Fins-tinct de race, que par esprit de reprâsailles, prennent part dans les XVI et XYII siecles, â tontes les guerres des Principautds, contre les Hongrois 35 de la Transylvanie. Ils tentent encore en 1784, sona leur chef Hora, un mouvement revolutionnaire empreint de tendances â la fois politique» et sociales et ils ne suceombent que sous les efforts combines de la noblesse transylvaine et des tropes imperiales. Trahis par la. fortune, mais non resign^s k leur sort, ils protestent 40 en 1791 de vânt le trone imperial contre la violation de leurs droits et les prâsentations de la Diete transylvaine, laquelle, invitee â se prononeer, refuse obstinement tonte coneession. Cependant la foi naţionale survit chez les Boumains a tant de mdcomp-te»: mis hors.la. loi, sşns appui miile part, leur dnergie se porte aiîlenr» 45 et ils iie parâissent pitiş occupda qu’â d&velopper en eux les ellements d’une nationalite qiFon leur conteste tous les jours d’avantage, maia qu’ils sentent d’auţanţ plus.1vivante, 260 vTient; 1848 r Ies Magyars proelament Pegalitd i;cle& ârdits et Faiteienne Biete' de TranşyFranie^ oii senls avec Ies Saxoni ils âvaieiit acces^ s?em-press de voter la rennidn de la Transylvanic â la Hongiie, 'saiis avoir dgard- â la situation itouvelle eree par la, proelanient Tegalite des clroits et en clepit des protestations reiterees des Eonmains qni deniandent qne eette- qnestion soit videe, par une diete nonvelle issue du’droi-t comnrnn et, seule, ayant qnalite ponr regler Ies eonditions de , eette rennion. Le mepris impolitiqne des reclamations Ies xnienx fondee, dorma le signal de eette gnerre nefaste qni dexalt plonger Ia Transylvanie dans la ruine "et'Ia misere., ' ': Les Eonmains, en effet, pas plns qne Ies Seriies et Ies Croates ne 'poiivaient se eontenter dnne fansse egalite politiqne qni les fâisait force-ment Magyars, tandis qn’ils vonlaient rester Eonmains, Serbes et Croates. Anssi VJEgalite des nationalites fut-elle le voen et le cri general. L’Antricîie, qni jnsqne lâ avait.affecte d’etre impnissaiite â proteger les. penples opprimes par les Magyars, snt profiter de ce Hieconientement general et le tomner, avec succes, contre la pnissaiiee menacânte de la lAvolntion. Mais aiijonrd’bni qne le nionveinent democratiqne est partont opprime, elle essaye ele reprendre ponr le compte du Germanisme ce qne M'Magyansme n’a pn accomplir, â son profit, malgre la seve de jennesse qni etait en Ini Ia force qn’il emprnntait an principe revoliitionnaire. : Cette politiqne de l’Antriclie nepent tonrner qii’â son ddmembrement et a Femancipationprocliaine des penples de la Hongrie, ponr pen qne cenx- ci par viennent â s ’ent endre. Si apres cela, il se tronvait des Magyars qni, par. exaltation naţionale soSgeassent encore a imposer le magyarisme anx antres penples de la Hongrie nn tel avengiement ne sanrait part se concervoir; Ies Slaves tendraient plutot la main â tons eeux qni se presenteraient comme libera-tenxs, s’appelassent-ils Ensses on Alîcmands, et les Eonmains suivraient lememe conrant s’ils ne tournaient plutot lenrs regards vers leurs freres des Priiicipautes. L’nnite politiqne de Ia Hongrie serait par laincessamment menacee et snpposer ineme qne les Magyars pnssent desormais eiichainer Pobeissaneedes autres penples, ils ne sanraient deîendre; eette situation qiren renoncant completement anx avantages de la liberte politiqne et en eourbant Ia tete sous le jong d’nne autorii e dictatoriale ; car tonte liber-te;politiqiie onvrirait neeessaircment la voie aux dissensiom intestines et HEtat risquerait, â cliâque instant, de perir par une eoalitioii parlemen-taixe des nationalites. L’etude atteiitive qne j’ai ete â menie de fair de eette qnestion, snr leşlieux menies qni ont ete le theâtre de ia hitte, a portd en moi Ia con-vinction qn’il n’y avait seni moyen de renssir a plantei* le drapeau de la liberte dans Ia vallee cin bas Dannbe ; selon moi, et en eeci je crois parler au nom de tons les Eonmains, ce moyen consiste uniquement dans ces denx elioses : fecleraUon et droit egal pour toutes les naUmudites. Or, parmi ces nationalites, je n’en vois qne denx qni par le point de ddveloppement oii elles sont parvennes, par la force nnmeriqne qu’elles presentent et laposition geograpMc{ne qo’elles occnpent pnissentetdoivent pretendre â nn affianchissement immediat. C’est d’mie part les Croates r^nnis anx Dalmates, anx Esclavons et anx Serbes ele Ia Yoyvocline, et de l’antre les Eonmains ele la Transylvanie, eenx dn Banat et ele la Hongrie orientale. 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50 261 Les differentes lignes de d&narcation entre Ies territoires ocenpe» par Ies trois nationalites : Magyare, Eoumaine et Jugo-Slave seraient traeees d’apres le vote des coimnimes mixtes limitroplies. Les natioaalxM» s’organiseraient interieurement selon leurs besoins et leurs aptitudes par-5 tieulieres et toutes les trois seraient limes entre elle par nn lien federal. Les affaires de la Federation comprendraient : 1 Les relations exterieures. 2 La guerre et la marine. 3 Le commerce, les finances generales, les momxaies. to Le gmivemement federal serait entre les mains d ’une Diete generale qui elirait, tons les an», un pouvoir executif compost de trois ministre» dont les attributions correspondraient anx trois grandes branches de» inter ets federaux : Affaires Strâng eres : guerre et marine; fincmms et commerce. 15 Toutes les antres affaires d’administration înterieure telles qne culte, jîistice^ instructionpublique, mitice et fmance ioeales, seront du r-essort de ehaque iStat, sans qne le goiiYernement f&ă&ml ait le droit de s’im-miseier. II me sembie qne les Magyars aura-ient tort de Yoir dans eette sepa-20 ration des trois grandes nationalites qne comprend anjourdliui la Hongrie ? un morcellement de son territoire. D’abordjjelle est n^cessaire, parce qiFelle seule pent donner satisfaction anx instincts des race»; ensuite eîle est plntot fictive qne reele puisqne les trois penples sont appeles â ifavoir qnTme meme existence politiqne â Finstar de la Suisse et des fitats-IIni» 25 de FAmerique ; enfin, dans Fetat actuel cles choses elle est un bien pour la Hongrie^ noii seulement parce qu'elle lui donne une possibilite d’âtre, mais encore, parce qu’elle doit concourir a son agrandissement par Fad-jonction prochaint des Bonmains des Principaut6s *. Or, eette adjonction est necessaire pour deux motifs; les premier : 30 parce qne seule elle complete Fxmite roumaine qni sans cela fera toujourş obstacle an developpement de JFlStat federal; le second : parce qne seule anssi elle pent donner â cet Etatle litoral de la Mer Soire, de meme qne Fadjonction de la Croaţie et de la Dalnmtie lui domierait le littoral de FAdriatiqne. 35 Et ce nou vel Etat, appnve sur deux mers, fort de plus de 22 000 000 d’habitants, donnant satisfaction â tons les instincts et â tons les besoins des nationalites, renfermerait en Ini toutes les condition» qui font la foree et la stabilita des fitats. De plus longs d&veloppements seraient inutile»; ce qui importe pour 40 le moment, c’est qne les Magyars et les Bonmains puissent se mettre d’accord sur les principes. Pour ce qui est des questions de detail, ce semit anxpaysâles resoudre ăla premierereunion de la DiMe federale. A". Baleesm *- No us ne -met tom p.\s en doute qne ia Sublim- Porte pour laquelie les P rinei-pautes sont un embarras piutot qu’un avantaje, ne coaseri te volontiers â 3eur complet abandon, poiirvu que ce ne soit pas au profit d3 la Russie, dont le voisinage semit dan.gereux. pour ces l5tats, Du reste, nous nous plaocms au point de vue revolut ion nai re et dans V y-potese d'une revolution europeentie cas auquel les penples Roumiia aurul seul â pro-moncer sur ses destinâes [Nota N. B.j. 176 CĂTBE IOS GHICA IBespre eventuala pleeare a lui D. Brăila im la Londra. Despre proiectul de constituţie redactat fie I. GMea. Ii trimite memoriul dat conducerii emigraţiei ma-ţfhiare şi răspunsul primit de ia Teleki, De asemenea, nişte scrisori spre a fi expediate la adresă. Despre V. Măi in eseu. Paris, 26 martie [1851] Ca să mă duc la Londra, n-am nici bani, nici sănătate, nici poftă, «tar D. Brătiami and că voeşte să meargă peste cîtăva vreme. Atunci l-oi sfătui să caute a vedea pe Palmerston. Ar trebui ca turcii să ia iniţiativa aeestii cereri şi ei n-o fac. De aceea sînt de nimic şi pentru noi mai mult mx embarras. Proectul tău de constituţie l-am cetit1. Aş vrea să ştiu ce ai vrut •^a' faei cu dînsul; l-ai dat la turci sau aşa, numai l-ai făcut. Orice constituţie, cît de strînsă să fie, numai să ne dea mijloace de a lucra asupra ţării şi de a da ţării o legalitate, aş socoti-o acum o fericire. în această privinţă apr obez foarte mult proectul tău, care are multe lucruri foarte bune şi de adoptat chiar în constituţiea republicană, de aci, cum decentralizaţiea puterei, care e un bine şi o garanţie a libertăţii publice şi individuale. îţi trimit aci alăturea memoarul ce am dat ungurilor r şi răspunsul ce mi-a trimis ei prin Teleki. Eu cred că ei au să se adreseze la Kossuth, spre a afla şi părerea lui. Ar trebui lucrat asupră-i, spre a fi adus în aceste idei. îngrijaşte despre aceasta. Te rog trimite îndată acest memoar şi răspunsul lui Teleki lui A. Ckxleseu, la Brussa, căci i l-am făgăduit şi i-am scris că i-1 trimit prin tine. Asemenea te rog d-a da toate aceste scrisori dupe adresă. Malinescu trebue să se afle la Brussa, dupe cum am aflat. Trimite-i scrisoarea ce mi-a dat-o Negri. Caută a fi bine cu Malinescu, căci este om zdravăn şi serios*. E mai bun decît toţi ceilalţi moldoveni şi munteni împreună'.. Al tău, A7. Băle'.[eseu] Multe complimente la cocoana şi spune-mi cînd ai de gînd să vii aci. 177 CĂTBE ION GHICA Iffspre şi suferinţele sale. Dupra Im iniihiUtatsa de a veni ia Constant inopoi, Alte nbserv'aţii asupra profetului de oianiţuţia redactat de I. Gliica. Despre iPanlml Gliiea. Diferite. 5 10 15 20 25 263 Paris, 16 aprilie [1851]' Iubite Ghiea, Sint de trei zile din noii bolnav in pat. îţi voi seri, dar mai puţin decît altă dată, de se poate........ 5 Aş fi fost tareimnlţămit să ai dti dreptate şi doctorii d-a,ci; să fie nişte-mişei. '• - - Bar văd că snfer greu, şi primăvara în doc să-mi facă bine, cum nădăjduiam, mă aruncă de dona ori în pat pînă aciini. Asemenea nu crez că a merge la Constant, poate să-mi facă vrnn bine. B oraş prea sălbatic 10 şi e prea mare lipsă de comodităţile vieţii, ca să poci trăi şi a-mi căuta de sănătate. Cit de a. face şi a lucra, nici că mă mai gîndesc acum; voi să mă ocup de sănătatea mea şi de nimic alt. Poujade a plecat şi scrisoarea către dînsul, ce am priimit-o cu pei din urmă curier, i-o voi trimite-o la Bucureşti, iar suita Eegulamentului 15 nu i-o poci trimite. Caută a i-o trimite tu. Aş vrea să ştiu ce ăi făcut şi ce ai de gînd să faci cu acest proect? Becentralizaţiea administrativă şi instituţiile provinţiale şi comunale mi-a plăcut, dar nu poci pricepe pe domn şi cu caimacamii. Sau cel dinţii sau cei d-al doilea sînt de prisos 1. 20 Frate-tău n-a avut nici o conferinţă cu mine şi nu i-am dat nici o dreptate înaintea ta. Mi-a spus o dată că nu i-ai scris de şase luni şi i-am zis că o să-ţi scriu ca să-i scrii mai des. îhî -ştiu ce s-a făcut. Pe la mine nu miai dă. Pricina de ţi-am trimes unele scrisori prin poştie a fost că Sefels 25 nu mi le-a priimit în cele dinţii zile ale schimbării lui Czaiha,. Be vro două ori, precum cu poştia trecută, am ajuns tîrziu cu plicul meu, pe cîrid se închisese curierul şi aşa am fost anevoit a trimite cm poştiav Acum nu s-o mai întîmpla, şi eu ’ aur*plătit vro cîteva scrisori cl-ale 30 tale. " Prieten, F. 178 CÂTR E ION SHîCA Cere desluşiri eu privire Ia propun eres pe care i~st făeuf-o de a oewpa un Ia .ConsţantÎBopoI. Propune In Ioc pe fratele sau, Costa che. Despre, apropiata:sa pleeâre din Pb’HsJ Despre starea sănătăţii sale. Despre plecarea iui B. Brăfiami la Londra. Diferite. Paris, 26 aprilie 1851 Iubite Ghiea, Nimeni aci n-a aflat întîmplarea de la şcoala de medicină de acolo, despre care îmi vorbeşti în scrisoarea ta sosită prin cel din urmă curier. 5 Aş dori-dar, să îmi desluşeşti acea întîmplare. Cit pentru pîinea ce îmi propun, scrisorile mele trecute îţi va fi desluşit că nu poci priimi. •264 Sint hotărît a nu ină ocupa âeeît "de sănătatea mea. Pentru aceea ţi-âhr spus că las peste cîteva săptărmîiî Parisul. Cred eă m-oi duee la ape, în Pirinei (Eaux-Bonnes) şi apoi de acolo mă voi duce a mă aşeza într-un oraş al Italiei, unde am să petrec pînă în primăvara viitoare. Yezi dar.că nu pot merge la Constantinopol, unde nu mi s-ar cuveni a trăi nici pentru 5, sănătate, nici pentru viaţa urîtă si lipsită de toate comodităţile vieţii. Aş dori însă să-mi desluşeşti daca postul de care îmi vorbeşti are leafă şi ce însemnătate poate avea şi ce folos poate aduce. Căci la cazul cînd mi-ar plăcea, te-aş ruga să recomanzi pe frate-meu Costache, care n-are nici'o treabă aci şi se află cam în lipsă. în vreme ce acolo şi-ar găsi o ia ocupaţie si ţi-ar fi şi ţie de agiutor' în' ceva. De ai putea face aceasta, m-ai îndatora foarte. Nu ştiu de ţi-am scris că D. Brătianul a plecat la Londra. Mi-a făgăduit că are să umble mult, ca să îndemne pe Palmerston să silească pe turci să facă oarecare reforme şi concesii în ţeară, după cum îmi spuneai 15 tu. I-am arătat scrisoarea ta > în care mă îndemni a face aceasta. Aş vrea să ştiu de ai de gînd să vii pentru espoziţiea de la Londra şi cînd. Aş dori să te văd, pîn-a nn mă depărta din Paris. Eu n-oi pleca piuă pe la 15 iunie. 'Din ţeară. aci nu ştim nimic nori. / . 20* Al tău, N. Bălcfescu] 179 GH1CA ©aspre envintarea pe care a Fostît-o la mi iversarea revoluţiei din Transilvania. Critica politiei! turceşti faţa de Principate. Contra comportării tnreofile a Ini I.Ghiea, ©aspre un memoriu al acestuia adresat guvernului francez. Critica noii poziţii a Iui I. Giiiea faţă de tendinţele sociale din revoluţia română. îl invită iii Franţa. Trimite o feroŞuî*ă a Iui Rosetti si"patra exemplare din „Junimea Paris, 16 mai 1851' Sint de cîteva zile aşezat la ţeară la Viile d’Avray (Sentier des Vignes, Grand Chalet e adresa mea). Am venit eri d-am dormit 1a- Paris, căci am avut un banchet pentru aniversarea revoluţiei Transilvaniei din 15/ 3 mai 1848. Am făcut un spiciu bătăios. Iată pentru ee îţi scrin clin Paris, ş. şi neavînd la mine scrisoarea ta clin urmă, voi răspunde numai la cîte îmi aduc aminte că îmi scrii. Pricepi bine ca afară de cuvintele de sănătate care mă opresc d-a mă ocupa de altceva şi atît mai puţin de poziţia ce vor turcii tăi a-mi face, gindesc că mă cunoşti îndestul ea să crezi că nu poci a priimi nimic de la turci, cînd îi văd nu numai nefolositori ţării, ie-> dar încă ostili; cînd îi văd că s-a purtat ca nişte etuve cu noi. Ştii că nu sint turcofob, şi îţi voi zice şi ţie aceea ce am zis lui Poujade, cînd a plecat d-aei şi mi-a vorbit de steagul ce trebue să ţinem în ţeară, că e Autono-xniea şi Suzeranitatea.-C’est hien, i-am zis, mais il fa-ut que ce drapeau 265 mnt pris au serieux des deux eâtes et vous voyez, par tont ce qul »*€»t passe et se passe, que nous ne pouvons pas prendre Ies Turcs au serieux. Am avut şi eu ca tine iluzii în ei eu atîta mai mult că ştii că am fost din acei ce i-a inventat. Credeam că pînă a veni o a doua epocă revolu--5 ţionară, vom putea progresa şi reforma multe şi a ne pregăti şi a combate infiuinţa rusească prin proteeţiea turcească. Dar istoriea acestor din urmă trei ani e de ajuns, spre a stinge orice iluzie. Iau o pildă numai ce îmi dedeşi tu în scrisoarea din urmă. Vorbesc de proectul despre proprietate, pe care 11 primii Divanul, asfel cum îl făcu boerii, după ce făcu un an to de zile nazuri că nud priimeşte. Apoi nimeni nu poate zice că de acest proeet se ţinea vro chestie de politică internaţională cu Busiea şi că Poarta^ n-ar fi putut face altfel. Mie îmi pare rău că în vreme ce toţi trag într-o parte, tu te obstinezi a rămînea singur, izolat într-o tabără părăsită, şi fără a aduce vrun 15 folos. îmi pare rău că prin esaltaţia ta turcească îţi alienezi simpatiile tutulor. Te pui de scrii astfel pe la mai mulţi pe aici, care profită de scrisorile tale în contra ta. Cum se face că o copie dupe memoarul ce ai trimis lui Poujacle, pentru ca să-l dea la ministru, se află în inimile Grădişteanului, care l-a căpătat de la Constantinopol1. Apoi iată că veniră mai mulţi 20 supăraţi la mine arătmdu-mi acest fraz din memoarul tău : „Le Goiiver-nement revolutionnaire devait, par consequent, tomber necessairement entre'les mains de oes theoriciens incapables et exageres dans leur tendance et preter par lă le flanc aux attaqnes dirigees contre lui”. Teoriile revoluţiei, îmi zic, că nu le-ai aprobat, nu le-ai iscălit însuşi ? 25 Oamenii revoluţiei, nu ai fost însoţit cu dînşii? Pentru [ce] dai cu piatra în acei oameni şi acele teorii! Prazul acela II văd o inutilitate, care îţi face rău în ochii oamenilor, apoi pentru ce scoţi afară acte, care smt, ca să zic aşa, diplomatice. în sfirşit conclui din toate acestea, că e numai un mijloc pentru turci, ca să mai aibă ceva influinţă 30 în ţeară şi între noi, este să se apuce cu bărbăţie să facă bine ţerii, iar să nu ne mai poarte din bcwalîm în baealîm. .Că doresc să te văd, căci te iubesc şi voi să ne certăm o dată bine, să-ţi mai frec ridichea şi apoi să ne înţelegem. Te poftesc dar să vii îneoaci. Pe la^sfîrşitul lui august poate mă întorc şi eu la Paris de la apele mine-3§ răle. îţi trimit două esemplare dintr-o broşură a lui Eusset 2, din care vei trimite una la Brussa. Asemenea din această foae ce scot plevuşcarii de aci, între care cel mai bătrîn redactor en chef este Creţianu 3; să dai două lui Zâne şi una lui lonescu şi una pentru tine. Aici nimic deosebit. Pînă la sfîrşitul lunei aşteptăm pe îsegri şi B. *40 Alecsandri ce sînt pe drum4. Complimente multe la cocoana d-tale ce m-a uitat cu totul. Al tău, N. B. 180 CĂTRE ION GHICA Din nou despre politica turcească, plină de „mişelie“ faţă de Principate. Datoria emigra ţi lor de a refuza orice favoruri personale oferite" de Poartă. Părerile lui *€fobd«» da«spre lipsa d« patriotism şi despre corup tîblli ta tea turcilor. Cere de I» A. CuGoieseu „Istoria64 lai Ko^ălniceaiiia. Despre mersul bolti sale, liUenlia sa de n pi cea în Italia. Viile d’Avray, 26 mai 1851 Iubite Ghica, Curierul din urmă nu mi-a adus nimic de la tine. Eu n-am multe Încă a-ţi spune, fiind cu totul lipsit de veşti din ţeară. Se aşteaptă în "Paris o droae de bucureşteni. Sînt mulţămit că trăesc la ţeară ca să nu-i 5 ■văd. Este de minune cum cei mai împeliţaţi reacţionari se jură viind că -slut revoluţionari. Ca să vin la ceea ce mi-ai scris în scrisorile trecute şi la propunerea ce mi-ai făcut din partea turcilor, îţi voi mai adăuga că nu e decît un mijloc ca să facă pe români a avea confiinţă şi nădejde în turci şi a-i 16 asprijini, şi aceasta este ca turcii să înceapă odată a dovedi prin fapte simpatiile lor pentru noi. Pîn-acum, de la 48 însăşi, pot mărturisi că alta ne-au vorbit şi ne-au făgăduit şi alta au lucrat. Faptele lor au arătat mişeliea lor şi au scos de minciună toate vorbele lor. Acum cred că ei ar vrea să se plătească de făgăduelile făcute revoluţiei noastre, făcînd 15 poziţie sau dînd pilaf la cîţiva revoluţionari. Iată pentru ce cred acum ea du e bine pentru noi, chiar şi pentru cei ce au mare confiinţă în ’Tureiea, d-a priimi nimic de la ei acum, pînă n-or începe a ajuta, curat fi prin fapte învederate, ţerile. Eu ţi-arn scris de mult ca cred că poziţiea ee an luat românii de aci poate aduce acel efect d-a împinge pe turci a 20 face ceva pentru teri, din temere d-a-şi perde popularitatea. Este cunoscut : qu’on compte plutot avec celui qui nous brave qu’avec celui qui ■se prosterne â nos pieds. Ţi-am scris că tu poţi folosi mult în această ocazie acolo, zicînd turcilor : iată urmarea purtării voastre, grăbiţi la fapte, că sînteţi pierduţi. într-adevăr, cîud românii or favoriza sau s-or pune 25 în capul unei mişcării revoluţionare în Turciea, fără îndoială că va fi cel mai mare pericol pentru Poartă. Este lesne să zici tu, ca şi o corespondinţă din Constantinopol de mai alaltăeri din „Pressă”, că românii nu pot a-şi dezvolta şi ocroti naţionalitatea decît supt steagul turcesc. Trebue să dovedeşti totdeodată că steagul 30 turcesc într-adevăr voeşte a ne ocroti. în sfîrşit, închei cn o vorbă foarte cuminte a lui Cobden, ce mi-o 'zicea la Londra şi pe care spune-o turcilor : „Toute la difficulte (â propos de Pexistence de l’Empire Ottoman et des Principautes) n’est ni dans Ies Ensses, ni dans la France, ni dans l’Angleterre, mais dans Ies Iureş. 35 Ou ne pent suivre une politique constante avec eux, parce qu’il n’onfc pas de patriotisme et se laissent gagner par l’ărgent des Eusses, etc.” îţi zic să spui aceasta turcilor, căci Cobden mîine poate ajunge la mmîsteriu şi să ştie ce opinie au de dînşii oamenii viitorului, chiar în En- 40 'gliter% ‘ Sînt sigur că daca turcii azi ar da o constituţie şi o legalitate în ţeară, toţi aci ar priimi-o cu bucurie şi cel puţin pentru cîtăva vreme duhurile s-ar împăca. Al tău, N. B. 287 45 Eii sfat tot bolnav şi.foarte ÎBgnjaţ. J>ootQrii care te-a împodobit D-zeu, spre a pregăti şi.conduce la bine acea revoluţie. Cind iii-am temut şi eii de iminenţa unei asemihea revoluţii, am socotit că'e bine d-a nu-i lăsă nici pregătirea, nici direcţiea în iriîini ne destoinice, şi pentru aceea m-am unit, cum zici, cu noi prieteni. Acum boala nTa mis tont â fait hors de service et je me considere comme mort ă tonte action. 15 într-această înipregiurâie, cred că faci şi mai rău, ţinîndu-te de lături, te pierzi fără nici un folos şi laşi soarta naţiei în mîini ce pot s-o mai piarză iarăşi. Gmdeşte-te serios la aceasta şi îmi răspunde. Te-am provocat să-mi arăţi ideile tale şi ce nădăjdueşti de la turci şi din lucrările diplomatice numai. 20 Opintea mea, ca şi a celorlalţi, nu e ca noi să ne apucăm de bătae cu turcii, dar că datoriea noastră e că acum trebue să pregătim ţeara d-a lua parte şi ea la mişcarea ce să aşteaptă, fără ă ne îngriji de opiniea turcilor într-aceasta şi fără a ne mai perde vremea, stîifd în genunche înaintă-le şi cerîndu-le, în zadar, să ne dea de pomană drepturile noastre. 25 Te-am rugat să-mi trimiţi Istoriea lui Kogălniceanu, ce ţi s-a dat ca să mi-o trimiţi. Te rog încă trimit e-mi-o cit mai îngiahă.Euvoi petrece iarna toată aci, la Hyeres, care este un frumos şi împodobit de natură orăşel, două ceasuri departe de Toulon 1. Cîncl ai fi un cm cumsecade şi cum te voi, te-ai repezi pîn-aci şi 30 am vorbi multe, care nu poci a ţi ie spune prin scris. Oricum, crede eă te iubesc şi pui mai mult preţ pe tine deeît pe mulţi alţii. Multe plecate închinăciuni la m-me Ghica. De ce nu mai vrea a-mi seri ? 3& Al tău, A. Bălfcescu]. Adresa mea : a Hyeres (Dep[arte]ment du Var) Château Denis. Em ÎTance ISO CĂTRE C. A. R0SETTI Despre însemnătatea fondurilor pentru mişcare revoluţionară. Dificultăţile materiale aîe mamei sale. Aeîn credere a în planurile Iui Rosetti de a procura ar- 275 m«. Despre proiectul de emteiun*. a-imor Met» de ianpriinautare de către Comitetul revoluţionar romfta. Lipsa de impomuţă a pofHilaritâţii lui Ellade. Despre Barbu Băleeseu. Despre starea gravă a sănătăţii sale. Hyăres, 6 noemţ-feris] - 1851 Iubite Rosseti, Scrisoarea ta ce am priimit eri mi-a făcut o mare imilţămîre căci eram foarte îngrijat neştiind ce v-aţi făcut. Eu [î]ţi voi răspunde în scurt, 15 însă tu scrie-mi cit poţi mai mult. de vrei să- te iubesc. 1° Despre zestrea drăguţii simţ ca- totdeauna că e cel dinţii lucru, şi totdauna am zis că' acela vă-mîntui ţeară care va găsi mijloace d-a face această zestre. Eu m-oi sili de ceea ce îmi ceri, dar am puţină nădejde V JIumăr to mea e datoare 5 mii galbeni şi mereu e silită a se împrumuta spre,a- im trimite bani, ba încă "acum ea- se vaetă că nici nu găseşte a se Împrumuta şi cînd găseşte, formele ipotecai îi ia o vreme lungă de trei şi patra luni, căci fără ipoteca moşiei nici nu e mijloc de împrumutare. Poate o putea vinde ceva, atunci e mai lesne. *5 Mie mi se pare că va' fi peste putinţă a cumpăra puşti, că e peste putinţă a avea o suină îndestulă pentru aceasta. Puşti trebue multe, nu cîţeva sute, apoi nici de arvunit n-o să aveţi bani. Dacă crezi că revolu-ţiea se va face peste trei luni, apoi pricepi că nu veţi avea vreme a..împărţi bileturile de bancă. Ar trebui pe aceste să nu le scoateţi în Paris la iveală, •20 pînă să apucaţi mai întli a băga o sumă in ţeară. Am priimit o scrisoare azi de la Arăpilă. Şi el, ca- şi tine, e speriat de popularitatea lui Eliad. Pentru ce? Nu ştii ce lesne se face şi se desface o popularitate în vreme de revoluţie; clar numai atunci? Apoi-nu-ţi cunoşti omul ? Cînd te-i răsti odată la el fuge de frică nouă mări şi nouă 25 ţări. Nu vă îngrijiţi ele un asemenea mişel şi lucraţi înainte cit şi cum puteţi, ca cum nici aţi şti de dînsul că trăeşte şi e popular. Alecu zice ca sa se facă o liîrtie asupră-i etc. Spune-mi, ce o să ziceţi mai mult deeît ceea ce ai zis tu în acel pamflet. Or, cela- ne lui a pas ravi la popularite ! Crede-mă, de vă veţi apuca de dînsul acum, în lipsa lui, în vreme ce aţi so tăcut cînd era de faţă, îi faceţi o mare slujbă. Asta e opinca mea. Gîndi-ţi-vă mator şi apoi lucraţi. Despre frate-meu ce să-ţi zic ? T-a înşălat şi pe voi cum m-a înşălafc pe mine şi pe toţi» Cînd vouă- vă zicea acolo că pleacă, el scriea- acilea soră-mi că nu poate pleca, sau şi de o pleca rainîne la Constantinopol. I-am scris 35 îndată să ia 50# de la Alecsaadri, din banii ce-mi venise, şi pe care cred că i-a şi luat fără să vă spire, şi să vie aci sau la Marsiliea- unde va mai găsi bani ca să meargă înainte şi să însoţească pe soră-mea, pe care liotă-rîsem a o trimite în ţeară, auzind că inumă-mea e foarte slabă, şi el a răspuns supărat sorî-mii să plece singură, că elrămîne ; în Parisn-are acum 40 datorii deeît la croitor, care îi scrisesem că o iau pe seama mea, şi alte nişte măruntae pe care le putea plăti din acei 50 # . Poci să-i spui că poate pleca în orice minut. Ca să vie. aci n-are trebuinţă deeît o suta franci şi d-aci îi dau eu bani să meargă înainte, şi mă însărcinez a plăti datoriile din Paris. 45 Mumă-mca i-a zis de mai multe ori că îi dă bani, dar nu ca să şaz& în Paris. Yezi dar că dueîndu-se Ia Belgrad va avea bani. Eu m-am desperat cu totul ele dînsul. 276 •'5 Sănătatea mea» merge cam tot aşa, m-am mai’’întărit puţin:, şi două eaiîteruri ce a.m pus mi-a mai uşurat pieptul, clar tuşesc amarnic. Mi se rupe inima cînct gîiidesc că. Tor Yeni poate vremurile*' dorite, fără ea să fiu eu de nici un folos ţării, nici cu sabie,*nici'cu condeiu, nici cu gura. Să stau să privesc ca un idiot. 5* Bine ar fi să poci veni ceva aci. Bine şi pentru tine şi pentru mine, căci tare mi-e urit aci m singurătatea în care mă aflu. Viaţa e maieftină ca la Paris şi clima dulce. Caută să vii să te mai întrămezi puţin, ca să tragi la pistoale lui Ştirbei. Sărută pe [!>.] Brătiaim şî zi-i să îmi scrie eîte odată. Frăţească şi înfocată dragoste la muma Libertăţii şi multe încliinăeiuni respectoase la m-me Odobescu. Scrie-mi des şi mă iubeşte cum te iubesc, al tău frate, V. Bălceseu Caută te rog a-mi trimite acel numărul „Naţionalului” 'cu articol 't-5 despre chestia ungaro-română. de care mi-ai vorbit. 191 CĂTRE- IO-M- CHICA Despre îndepărtarea sa de edee- pritte^ffe poîhieâ. Despre ameliorarea tâţil sale. Doreşte să facă o dft&ta-rte' pfnă îa fecrtanil |ării spre a«şi întlfnl mama. Cere loi I. Ginea să-r ofofiitâ autorizarea de trecere- prin Turcia. Despre tipărirea, într-un viitor apropiat, a Istoriei lui Miliaii Viteazul. Cere o literare tareeaseă şi din aoa Istoria iui Kogălnieeaiiii. Hyeres, -le 27 nov[embre]. [1851] Iubite Ghica, Ţi-am scris de două ori, de ciud slut .-.aşezat aci. Mă mir cum de nu mi-ai răspuns. Daca nu politiceşte măcar prieteneşte cred că meritam un răspuns. & Eu nu mai ştiu nimic de politică, nu sînt in corespondinţă, adecă nimeni din politici nu mi-a mai scris demult. Mă ocup căutîndu-mi de boală, la care tu nu crezi, cum îmi spune Bălăceanu că-i scrii. Sînt, cu toate acestea, mult mai bine şi aş vrea să ai dreptate. în primăvară, adecă în aprilie, aş vrea să însoţesc pe soră-mea pînă la botaxul ţării, ca să văd 10 într-aceeaşi vreme şi pe mumă-mea şi să fac şi o călătorie pe mare, care mi-ar completa cura. Apoi am auzit că turcii sînt supăraţi foc pe mine (nu ştiu pentru ce); aş vrea dar să ştiu de poci avea trecere slobodă şi nebînduită prin ţeara padişahnlui. Tu, care te-âi făcut pilafeiu cu total, spune-mi de mi-o poci asigura. într-acest chip, aş avea plăcere să te văd. 15 Mai tîrziu, pe la mai, voi să mă poci întoarce la Paris, spre a pune supt tipar istoriea la care lucrez 1. Şi, apropo de această istorie, fiindcă te-ai arătat eu atîta bunăvoinţă de mi-ai desluşit acele date 2, să-mi dai voe să te rog încă să cauţi pe la vrun filosof turc, prieten d-ai tăi, această scriere : 277 Tarielii-Selaniki sau Istoria Tesalomoului, în turceşte, care începe de la cei dintîi ani ai împărăţiei lui Soliman pînă la anul turcesc 1008 (1599). Găsind această istorie manuscrisă, de care se află multe copii, Tei căuta a-mi traduce întâmplările din anii turceşti 1003 şi 1004 (1595 creş-s tineşte) care ne privesc, sau espediţiea lui Sinan vezirul în Ţeara Borna-nească 3. • • ' Ocupă-te, te rog, cit mai curînd de aceasta, căci făgăduesc a te trece la nemurire. • Te-am rugat pentru Isioriea lui Kogălniceanu, ce o am la tine, să io mi-o trimiţi. Mu uita; - Serie-mi, te rog, mai des şi mă iubeşte, pe cît te iubesc eu. Mi-e •destul. • ■ Al tău, N. B. 15 Complimente la m-iiie- Ghiea. ’ ; Adresa mea: Hyeres, D[eparte]ment du Var, France, Château Denis 192 "•CĂTRE IOM 1 GHICA D«g>re. grava starea sănătăţii sale. Doreşte să meargă in Moldova spre a-şi vedea familia.' Lipsit cte ştiri din ţară şi despre emigraţi. Cere unele note din autori turci plivind pe . Bfiliai Viteazul. Hyeres, 17 martie 1852 Serisoarea ta de la 25 fev. m-a găsit într-adevăr sculat din pat unde am zăcut 2 luni şi jumătate, dar încă foarte neputincios, de aceea puţin îţi voi scrie. ■ 5 . Eu n-oi putea pleca d-aci înainte de 29 ale lunei viitoare x. Doresc tare mult să-mi fie ertat a mă aşeza în Moldova pe vară încăi, căci ernele trebue să le petrec într-o climă caldă. în ţeară nu ţiu să intru. în Banat, va fi foarte anevoe.Pe marginea Dunării nu sînt comodităţile trebuincioase la un om de sănătatea mei. Eămîne dar Moldova, unde am scris la cineva, io să întrebe pe vodă de îmi dă voe a merge să-mi văd familiea, cîteva zile, într-unul din oraşăle Moldovei, precum Galaţiul. De îmi se va da o voe aşa mărginită, poate voi izbuti a o prelungi mai mult, adecă piuă în toamnă, cirul m-oi întoarce a mă aşeza în Xtaliea, spre a petrece iarna. Mu am iluziile tale asupra prezidentului şi nu mai aştept nimic bine, 15 şi de la nimeni, pe mulţi ani încă pentru ţeara noastră. M-am ştiri nici din ţeară, nici mai ştiu nimic despre cauzaşii emigraţi. Asfel n-am aflat decît din scrisoarea ta esistenţa congresului smirniot. M-me M. Cantacuzene mă însărcinează să-ţi scriu complimente din parte-i. Mădăjduesc că va veni cu mine şi cu soră-mea pînă la Constau-20 tinopol. 278 Te-ai ocupat a-mi lua note după istoricul turc Selaniki ? Aş dori să ie găsesc gata. Asemenea, de vei avea vreme, ia note tot despre acea epocă Am Fezliketl Tewarich a lui Hagi Chalfa, scriere istorică care începe de la anul 1000 (1591) pîna la 1065 (1654). Ştii că voi evenimentele şi resboaele turcilor în Ţeara Românească de la 1594—1601, şi mai cu seamă cei dintîi 5 ani.: JSînt ostenit. ^Gomplimente la cocoana d-[ta]le, prieten, AT. B. ia 193 CĂTRE IOi\ GHICA ÎI înştiinţează că la slirşitul lunii pleacă di a Marsillia spre Constantinopol. Despre «tarea din ee în ce mai gravă a sănătăţii şale. Despre Maria Cantacazino şi A. G. Golescu. Despre respingerea cererii de a i se autoriza intrarea în Moldova. Hyeres, 17 aprilie [1852]1 Iubite Gliica, Te înştiinţez că cu batelul viitor, adecă care la sfirşitul acestii luni pleacă de la Marsilia, nădajduesc a mă îmbarca spre a veni la Constan-dinopol, unde oi fi poate pe la 10 mai sau mai curînd 2. Te-am rugat să-mi 5 -cauţi două odăi, pentru mine şi soră mea-, pe aproape de tine, care sa' le [pot inchiriea cu săptămîna, şi sa am, de se poate, în casă mijloace de tirană, căci eu uu mai am puteri a umbla pe gios. îngrijaşte, te rog, d-ace-stea şi caută a mă înştiinţa îndată la sosirea mea, ea să ştiu unde să mă duc, -căci n-aş vrea să mă aşăz îu Pera 3. 10 M-me Cantaciizene se întoarce la Paris; mă însărcinează a-ţi spune multă prietenie. Golescu s-a întors la Paris de vro cîteva zile şi d-acoio [pleacă îndată la Viena, unde va petrece vara împreună cu mă-sa şi surorile. El are de gînd a se aşeza apoi în Elveţiea. Din Moldova îmi scrie ea nu se poate primii cererea- ce am făcut. 15 .Au revoir. Al tău, N. B. 194 CĂTRE ION GHICA iDespre apropiata sa plecare in Italia. Cere scrisori de recomandaţii pentru diverse ; personalităţi din Roma. Mai cere cronicile moldoveneşti. Istoria Ini Kogălnie-eanu ţ§i nişte scrisori particulare. Despre starea sănătăţii sale. 279 |Fera]y. miercuri 22 sept [e ni brie]- {18623- Iubite Glii ca, Astăzi a venit doctorul la mine şi m-a. povăţuit să. nm mai stau aer, unde nu-mi prieşte aerul, şi să plec Îndată în Italie», iar nu în Eghipet, 5 unde e loc sălbatic, şi apoi voi fi şi singur. Pentru aceea am hotărîfc a pleca negreşit sîmbătă viitoare, în 25, pentru Borna t. Ştii însă eă în acest oraş mi-a compromis la poliţie numele, Andreescu, Deci mă tem să nu am vio supărare, drept care pricină te rog să-mi capeţi ceva scrisori de recomendaţie către vreunii din capii oştii franceze din Borna, cum şi io către ceva romani influinţi, ca la întîmplare de a fi supărat de poliţie» locală să ăm ceva cunoscuţi, în care să mă sprijin - Cântă dar îndată a-mi căpăta asemenea scrisori de la ambasada franceză, de la Teceo sau altcineva. Ai să le spui că mă duc la Borna pentru sănătate şi voi să am cunoştinţe plăcute şi folositoare la vro întîmplare de nevoe. Aleargă 15 îndată după acele scrisori, ca vineri să le am şi sîmbătă să poci pleca, căci alfel nu îndrăznesc a plecai Trimite-mi hronicele moldoveneşti, Istoria lui Kogâlnieeanu şi scrisorile ce sînt la tine. Complimente la m-me Ghyca. Spune-i eă nu pim sînt trine şi nit 20 poci merge s-o văd, de nn va veni pe la Pera, apoi nn ne vedem. Fă-mi, te rog, treabă şi fii mai cu noroc ca Ia Şelaniki. Al tău, A. B. [Adresa f. 2:] Domnului D. Ion Ghica, Bebee 195 CĂTRE CONSTANTIN POLIHRONIE Poliţă pentra 30 de galbeni împrumutaţi de la Constantin Polîlironie. Constau tinopol, 12/24 septembrie 1862 Galbeni 50 Adecă cincizeci galbeni împărăteşti de Austriea am luat eu împrumutare de la casa d-lui Constantin Polihronie din Constantinopol, pe 5 care să aibă d-lui a-i priimi de la casa noastră. N. Bălceseu 280 Al 7}fxa<; 7CA75p^)Caţ sl? ttjv StaTayTjV t. XpiffTOU&oo-}iSm9 t*Jjv 07ria6ev TrocroTTjTa, tijjltjv «utwv ffuvsvOY)07}p.sv jxsTa touc IBloucţ 1) <(5Ev) KcovaTavTivou7c6X£i, 22 7Bpbu 1852 Ai9 bĂSs^cpoav) 7roXuxpovtaSou r. ZacpDpoîcouXoc-- 5* S-^u exoflisit La 13 iaiiuar 1853 0. XpioToSouXiS^ [Plătind, în contul nostru, la ordinul domnilor fraţi Hristodulidis, suma de pe verso, asupra valorii căreia ne-am înţeles eu ei. 1( Con st an tiu opo 1,22 septembrie 1852 Pentru fraţii Polihroniadi tx. Zafiropuîm •S-aii exofilat la 13 ianuarie 1853 Th. Hristodulidis] t: Transcrierea şi, traducerea textului a fost făcută de domnul Gheor-ghe'Carataşu. 196 CĂTRE I OM GHICA Informaţii despre călătoria sa spre $f elita. Cere cjF&fenie eroul ea lui Ureche. Bes-pre serisoarea pentru Roma. Trimite o corespondenţă pentru sora sa Sevastifa. Malta, 1 Gct[ombrie] 1852 Iubite Ghica, Sosii astăzi la amiază la Malta. N-am suferit deloc de mare, dar de vro trei zile avem aşa de cald, încît nu putem nici dormi, nici răsufla. Am băgat de seamă, că între cronicele Moldovei ce nii-ai întors, lip- 5 seşte a lui Ureche, şi apoi e tocmai aceea de care am mai mult trebuinţă. Te rog a mi-o trimite cum Tei şti şi cit mai în grabă. Cred că n-ai uitat pentru scrisoarea la Eoma şi că îţi vei aduce aminte şi de Şelaniki. Scrie-mi tot la Neapol, poste-restante. Complimente la m-me Ghica şi la toţi fraţii cauzaşi. 10 Al tău prieten, N. B. Eu scriu puţin, căci puterile îmi sînt slabe, tu nu ai dreptul a face ca mine. Trimite, te rog, alăturata cu mijloc sigur lasoră-mea. î5- [Adresa f. 2V:] Monsieur Monsieur Ion Ghica, Constantinople H6tel d’Angleterre. Pera 281 197 CĂTBEIOiV GHICA îl Înştiinţează eă pleacă in curlnd la Palermo. Dificultăţile pe cărei le face poliţia italiană. Cere Ini I. Ghica scrisori de recomandaţie către personaje influente din iVeapole şi Palermo. Despre rezolvarea in ziua următoare a neînţelegerilor ea poliţia. Neapoli, 11 oct [ombrie]. 1852 Iubite Ghica, Ţi-am scris de la Malta la 1 oct. Aici am sosit la 4 oct. Nădăjduiam să pot sădea mai multe zile în Neapol, dar aerul nu-mi. prieşte deloc. Sînt *5 silit să plec1. Vream însă a aştepta sosirea luţ Paleologu, la 14, care poate a-mi aduce cevaşi de la tine. Aici doctorii şi mulţi din locuitorii Romei mă povăţuesc a nn merge în acest oraş, căci e foarte umed iarna şi n-oi fi bine. Aceasta m-a făcut a mă liotărî a trece la Palerma, a carii MO climă e dovedită de cea mai bună din toată Italiea, pentru o boală ca a mea. Dar iată ce se mai ivi astăzi. Poliţiea îmi cere, ca să pot sta aci, şi mai ales a trece în Siciliea, o chezăşie din partea vreunei persoane cunoscute de aci, eă am mijloace de trai şi că nu mă voi amesteca în politica lor. Apoi eu nu cunosc pe nimeni aci, nici consul turc nuc, nici la vrun bancher n-am recomandaţie, ne îngrijind de aceste toate, căci n-aveam de gînd a ,15 mă opri aci. Aceste le-am tîlmăcit poliţiei, dar îmi răspund că aşa e regulamentul lor pentru streini. Deci, te rog, să-mi capeţi de acolo vro scrisoare de recomendaţie pentru cineva la Neapol şi la Palerma, care să dovedească că nn sînt vagabund şi să poci trăi în pace în crăia Neapolului. Aceste scrisori să mi le trimiţi, te rog, îndată, cu vaporul ce pleacă de acolo la -20 25, ca la 4 noem. să le am aci, ca să pot trece cit mai curînd la Palerma, căci şăderea aci îmi e vătămătoare. Adio, iubite Ghica, nu te supăra de aceste belele ce îţi aduc şi cre-de-mă al tău iubit prieten, N: B. ■ = :25 Complimente multe ia m-me Ghica. ’ ; Astăzi 12 oct. s-a dres treaba cu poliţiea. Toată pricina era să mă pungească. Cu toate acestea tot capătă-mi vro scrisoare de recomandaţie. Mă tem că o să mor de urît singur în Siciliea. Serie-mi la Palerma, poste-restante, căci plec la 15. 198 CĂTRE ANASTASIA GIANOLU Răspuns la o scrisoare a nepoatei de soră. Despre dorinţa sa de a-şi revedea familia. *282 [Palermo, noiembrie 1852]1 Obere petite niece, Je te remereie beaucoup de ce que tu conserves mon souvenir. Tu as tort de croire que je t’aie oublie. Tout au contraire. Je pense souvent k îtoi et je te reverrai avec plaisir. Si vous saivez comme je deşire yous revoir, 5 anes ehers petits, vous m’aimeriez beaucoup. Adieu. pensez souvent â. moi et embrasse de ma part Lisa et Gogo. Ton cber oncle, N. B. Adresa mea: 10 Monsienr Balcesco Palermo Sicile Foste restante ANEXE DOCUMENTE PRIVITOARE LA HOTĂRÎREA DE A SE ADUCE ÎN TARA RĂMĂŞIŢELE LUI N. BĂLCESCU SI DE A SE PUBLICA OPERELE SALE Hotărîrea de a se aduce în ţară rămăşiţele pămînteşti ale lui N. BăD ceseu şi de a se publica operele sale a fost luată direct de către Alexandru * I. Cuza vodă prin decretul domnesc din 12 octombrie 1859. Prin acelaşi decret domnitorul invita Consiliul de Miniştri să ia măsurile necesare „pentru împlinirea acestei sfinte datorii”. Hotărîrea era luată a doua zi după constituirea noului guvern al Ţării Româneşti, prezidat de Ion Ghica. în acest guvern din cei şapte miniştri, cinci erau foşti prieteni ai defunctului şi unii împărtăşiseră cu dînsul soarta exilului. V. Alecsandri, ministru de externe în cabinetul muntean al lui Ion Ghica, chiar contrasemnează decretul domnesc. Este fără îndoială că hotărîrea luată de domnitor era în asentimentul sfetnicilor săi, şi este foarte probabil că i-a fost chiar propusă ca una din primele măsuri ale noului cabinet. Amintirea lui N. Răiceseu, chiar şapte ani după moartea sa, era încă vie pentru ca Ion Ghica, V. Alecsandri, A. C. Golescu, G. Cretzeanu,. Ion Bălăceanu, care acum alcătuiau cabinetul lui Guza vodă, să nu simtă un puternic îndemn, ca faţă de cel ce rămăsese în pămînt străin, şi de care* în anii marilor lupte, atîtea simţiri comune îi apropiaseră, în momentul cînd Unirea Principatelor era înfăptuită, să facă ceea ce trebuia, din pietate pentru rămăşiţele sale şi din admiraţie pentru personalitatea şi opera sa. Consiliul de Miniştri s-a grăbit să execute hotărîrea domnească.; A. G. Golescu raportează lui Alexandru Guza rezultatul deliberărilor şi cere autorizarea pentru suma de bani care ar fi fost necesară, propunînd, totodată să se aducă in ţară nu numai rămăşiţele lui N. Băleescu şi ale lui I. Voinescu. II, ultimul prevăzut prin decretul din 12 octombrie 1859, dar şi ale celor-i lalţi emigraţi morţi în exil: Ion Neguliei, B. Iscovescu, Gr. Ipătescu, Romaio şi preotul Atanasie Lusin. Este foarte probabil că Alexandru, Guza vodă a încuviinţat această propunere. Cu toate acestea ea nu s-a executat. Lipsa de. fonduri în vistieria Ţării Româneşti a fost desigur o pricină, dar cauza principală trebuie văzută în căderea guvernului I. Ghica şi urmarea unor guverne care s-au dezinteresat de aducerea la îndeplinire a hotărau domneşti, deşi şi în unele din aceste guverne figurau foşti emigraţi. Guvernul lui N. Golescu a durat doar două luni, iar guvernele următoare, prezidate succesiv de M. Costache Epureanu, Barbu Catarghp Şt. Golescu, Dim. Ghica, erau guverne cu tendinţe retrograde sau chiar reacţionare şi nu ele aveau interesul de a actualiza în atenţia opiniei publice personalitatea lui N. Băleescu. Chestiunea este totuşi reluată după constituirea definitivă a Unirii, sub guvernarea prezidată de N. Kret'zu-lescu, el însuşi pe vremuri în bune legături cu N. Băleescu. După cîte se pare, tot Alexandru Cuza vodă este acela care a adus-o, din nou, în discuţie.. Consiliul de Miniştri din 31 mai 1863, care a examinat chestiunea şi a luat Jiolărîri practice, a fost prezidat chiar de domnitor, ceea ce arată însemnătatea pe care Alexandru Cuza i-o acorda. Ministru al cultelor şi instrucţiunii publice era de această dată un tînăr, Al. Odobescu, care, deşi nu luase parte la revoluţia de la 1848, cunoscuse îndeaproape pe N. Băleescu la Paris, în anii 1850—1851, şi participase cu ceilalţi „plevuşcari” la publicarea ,,Junimei române”. De această dată hotarîrile luate prin 287 decretul domnesc din 8 iunie 1863, în urma .raportului lui Al. Odnbescu şi a deliberărilor Consiliului de Miniştri, sînt exprese şi precise. Se confirmă hotărîrea de a.se aduce în ţară rămăşiţele lui ÎL Bălcescu, se alocă fondurile necesare şi se desemnează o persoană, şi anume ÎL lonescu, care să plece în Italia, ca împuternicit al guvernului; se decide luarea de măsuri pentru construirea unui mausoleu — un adevărat panteon românesc —, se, desemnează o comisie, în persoana lui A. T. Laurian şi a lui Al. Papiu lîariaa care să adune şi să publice într-o ediţie completă toate scrierile lui ÎL Băl-ceseu. Persoanele desemnate erau bine alese. ISTeculai lonescu, fratele lui Ion lonescu de la Brad, cunoscuse bine pe ÎL Bălcescu la Paris, în anii de emigraţie, şi, aşa cum rezultă din informaţii conţinute în corespondenţă, în diferitele divergenţe dintre emigraţi era de partea opiniilor lut ÎL Bălcescu. Cei doi istorici desemnaţi pentru editarea operelor aveau fireşte toată pregătirea necesară. A. T. Laurian — coredaetorul „Magazinului istoric” — cu care ÎL Bălcescu lucrase de aproape încă din 1845, cunoştea bine opera acestuia. Din nefericire nici una din hotărîrile luate nu s-a putut realiza; una din vitregia împrejurărilor şi ticăloşia unor oameni, alta din delăsarea celor însărcinaţi a o îndeplini, şi a treia pentru •că'- nu mai putea servi la nimic. Pentru înlesnirea misiunii încredinţate lui ÎL lonescu, guvernul român .a făcut diferite demersuri diplomatice, care se văd în documentele publicate mai jos. Dar la Palermo nu s-au mai putut găsi rămăşiţele căutate. Corpul lui ÎT. Bălcescu fusese aruncat într-o groapă comună, undeva intr-un cimitir, împreună cu al altor săraci şi oropsiţi, fără rude şi fără bani. Ceea ce într-adevăr pare extraordinar este faptul că in ţară, familia sau prietenii, nimeni n-a ştiut acest lucru. Altminteri nu s-ar putea explica hotărîrea luată de aducere a osemintelor. Aceasta înseamnă că timp de 11 ani nimeni nu se interesase de acest mormînt; din toţi românii care între timp călătoriseră în Italia şi trecuseră pe la Palermo, nici unul nu căutase să vadă mormîntul, iar familia lui ÎL Bălcescu însăşi luase de bune falsele relatări pe care i le furnizase nemernicul patron de liotei din Palermo, în corespondenţa purtată în 1853, cu prilejul lichidării datoriilor defunctului. ÎL lonescu întreprinde la Palermo amănunţite cercetări. Rezultatele la care a ajuns le-a consemnat într-un raport, care, împreuna cu cîteva acte oficiale, a fost înaintat Ministerului Instrucţiunii Publice. Aci a fost alcătuit un dosar, căruia i s-a pus titlul: Doseriul pentru a se aduce de la Palermo în ţeară rămăşiţile răposatului A. Bălcescu şi facerea unui mausoleu spre pastrarea lor, în 1863, iunie. El a mai adus cu sine cîteva acte, paşaportul defunctului, un pachet de scrisori destinate lui A. Bălcescu, sosite la Palermo după moartea acestuia — întregul pachet păstrat intact a fost publicat tîrziu de îl. Iorga, care l-a dobîndit printr-o norocoasă mtîmplare (Ultimele scrisori din ţară către JSf. Bălcescu) —, şi documentul cu un atît de tragic conţinut, cunoscut sub numele de „testament”. în scurtul său raport către Ministerul Instrucţiei şi Cultelor, îseciilai lonescu spune, printre altele, următoarele despre rezultatele cercetărilor sale : „La 2 octombrie trecut, din Palermo chiar,.. am avut onoarea a -adresa predecesorului d-voastră trista ştire că spoliele mortale ale istoricului lui Mihai Viteazul au fost aruncate în ciiiiiteriul seracilor din mănăstirea Capucinilor de lingă Palermo”. Actele care însoţesc acest raport sînt complet edificatoare. :288 K\ Ionescu, ajuns la Palermo, s-a gîndit că primele informaţii ar ■putea'să-ifie date de către cei de la vila Trinacria, unde TS\ Bălcescu trăise ultimele sale zile. Aci a găsit acelaşi patron Salvatore Ra-gusa, care ţinuse vila cu 11 ani în urmă; de această dată el a dat informaţii categorice, consemnate intr-o declaraţie, anexată la dosar. După relatarea acestuia, hT. Bălcescu a fost înmormîntat în cimitirul Cappuccinilor şi anume într-o groapă comună. Fiind vorba despre nişte fapte întîmplate cu 11 ani mai înainte, s-ar putea obiecta că hotelierul a putut să se înşele asupra numelui cimitirului. Dar o. lectură atentă a declaraţiei sale arată că ea este surprinzător de precisă, încît este de presupus că patronul s-a servit de unele registre sau de diferite notiţe. Astfel, dînsul spune că ST. Bălcescu a sosit la vila sa în ziua de 17 octombrie 1852, ceea ce este perfect exact, căci viza de sosire la Palermo, pusă pe paşaportul lui N. Bălcescu de Poliţia maritimă, are tot aceeaşi dată — 17 octombrie 1852. La fel de precis E-agusa dă ziua morţii, 29 noiembrie 1852. Şi această relatare este perfect exactă după cum o dovedeşte actul de moarte, încheiat de municipalitatea din Palermo la 30 noiembrie 1852. Hotelierul îşi aminteşte în amănunt şi despre chestia datoriilor lăsate de 2L Bălcescu şi achitarea lor de către consulul otoman din Palermo. Or, o scrisoare a consulului general al Turciei la Paris, adresată consulului otoman din Palermo, la 27 februarie 1853, vorbeşte tocmai de expedierea unei sume de bani pentru achitarea lui Ragusa şi a medicului rămas neplătit. în sfîrşit, îşi mai aminteşte de numele preotului grec care a asistat la ultimele clipe, precum şi de alcătuirea inventarului pe care îTeculai Ionescu l-a şi găsit la fostul consul turc. Ar fi greu de admis că, deşi întreaga declaraţie a hotelierului se dovedeşte exactă, tocmai informaţia privitoare la cimitirul unde osemintele au fost duse şi la condiţiile înhumării lor să fie greşită. Mai ales cînd alte două acte vin să o întărească. Municipalitatea din Palermo eliberează în 1863 un certificat prin care se atestă că hT. Bălcescu a fost înmormîntat în groapa comună din cimitirul Cappuccinilor. Avem de-a face, în acest act, cu o informaţie culeasă, neîndoielnic, din actele sau registrele cimitirului, deoarece se indică şi ziua exactă a înmormîntării, pe care directorul mormintelor nu avea de unde s-o ştie, dacă cimitirul n-ar fi avut asemenea acte sau registre. în sfîrşit un ultim act, o chitanţă cu data de 29 noeimbrie 1852, deci chiar în ziua morţii, eliberată de către gardianul mănăstirii Cappuccinilor, anume Giov. de Salemi, pentru confirmarea primirii sumei de 12 tari, ce i-a fost plătită ca taxă pentru înmormîntarea „fostului hi. Bălcescu”. Este foarte probabil că hFeculai Ionescu, căutînd prin arhiva mănăstirii Cappuccinilor, a găsit această chitanţă, şi a anexat-o la dosarul său. Ea este, după cum uşor se poate vedea, un act contemporan, eliberat de administraţia cimitirului, chiar în ziua morţii, cînd acel Massaro, trimis de consulul turc, se prezintă la mănăstirea Cappuccinilor şi plăteşte taxa de cimitir, obţinînd astfel un loc în groapa comună, unde a doua zi a fost adus şi aruncat străinul la al cărui căpătîi, nici unul dintre ai săi nu se învrednicise să stea, în ultimele clipe ale unei suferinţe nemîngîiate. Din actele cuprinse chiar în dosarul primei cercetări, în totul confirmate de documentul aflat mai tîrziu, se poate stabili astfel, cu certitudine, locul, ziua şi ora decesului, cimitirul, ziua şi condiţiile înhumării, însă nu mormîntul. N. Bălcescu a murit în ziua de 29 noiembrie 1852, pe la amiază, după -cum se constată prin actul de deces, autorizarea de înmormîntare şi cer'ti- '289 ficatul parohial. Corpul a fost înhumat în ziua imediat următoare, adică la 30 noiembrie, după cum reiese din certificatul cu data 6 octombrie 1863, eliberat de municipalitatea din Palermo. Locul de înmormîntare a fost cimitirul Cappuccinilor, aşa cum rezultă în mod absolut sigur din chitanţa de la mănăstirea acestui cimitir, autorizarea de înmormîntare, certificatul municipalităţii din 1863 şi declaraţia lui Eagusa, dată tot în acest an., înhumarea s-a făcut în groapa comună din acest cimitir, după cum arată certificatul municipalităţii şi declaraţia hotelierului de la vila Trinacria. Despre înhumarea în cimitirul Cappuccinilor se cunosc deci încă de la 1863 trei acte : unul oficial, contemporan decesului, şi două ulterioare, un act oficial şi o declaraţie particulară, fiecare document emanat de la autorităţi şi persoane diferite. Autorizaţia de înmormîntare, descoperită şi publicată prima oară în 1942, în Italia, de către Gaetano Ealzone, confirmă pe deplin — dacă mai era nevoie — aceste constatări. Cu ocazia înmormîntării s-a mai încheiat desigur încă un act, sau poate s-a făcut vreo menţiune într-un registru special al cimitirului, privitoare la numele, data şi condiţiile înhumării. Eu avem nici o ştire pînă azi despre astfel de acte sau registre, dar este cert că au existat, pentru că altfel nici certificatul din 1863 n-ar fi putut să fie dat. Ele poate mai există încă în arhiva cimitirului. Pe certificatul municipalităţii din Palermo, eliberat în 1925, la cererea prof. Lngli, prin care se spnne că în arhiva cimitirului Cappuccinilor nu se găseşte nici o urmă despre înmormântarea lui E. Băl-cescu acolo, nu se poate pune nici un temei, deoarece autorizarea de înmormîntare, menţionată mai sus, a fost găsită chiar în arhiva acestui cimitir. Aflarea acestor acte sau registre ar constitui o dovadă contemporană oficială, şi singura, că înhumarea s-a făcut în groapa comună a acelui cimitir.. Dar deşi mărturiile privitoare la modul de înmormîntare sînt posterioare, ele trebuie să fie privite ca sigure pentru că dacă E. Bălceseu ar fi avut in acel cimitir un mormânt individual ar fi fost uşor lui E. lonescu să-l găsească chiar după 11 ani. Aceste acte mai relevă şi un alt aspect al înmormântării de la 30 noiembrie 1852 : ticăloşia patronului hotelului şi a consulului turc. Atîfc patronul la care era găzduit E. Bălceseu, cît şi consulul turc de la Palermo au refuzat să suporte modestele cheltuieli care ar fi putut asigura defunctului un mormînt individual — deşi, cel puţin Eagusa ştia că pe numele celui decedat urma să sosească curând o suma de bani. Eici unul, nici altul n-a-u voit să rişte nimic, nici măcar nişte mici cheltuieli de înmormântare. Consulul turc, sub a cărui-supuşenie politică se afla defunctul, a dat cei cîţiva bani pentru taxa de cimitir chiar din modesta sumă rămasă de la defunct. Patronul hotelului nu numai că a refuzat să acorde un cît de mic-avans, dar singura lui grijă a fost să-şi asigure recuperarea datoriilor. în actul cunoscut sub numele de „testament”, redactat şi scris ele altcineva, în ultimul ceas al vieţii lui E. Bălceseu, numai Eagusa a putut pretinde să se insereze şi datoriile pe care un muribund ar fi avut să i le-plătească pentru locuinţă, alimente şi nişte pagube care i s-ar fi produs, şi să impună acestuia să le recunoască prin semnătura sa, căci cine altui au fi avut interesul să aibă o recunoaştere a unor pretinse drepturi, decât dînsul. Eagusa, tipic exploatator, lipsit de orice scrupul,' este totodată acela care a indus în eroare familia şi prietenii Iui E. Bălceseu, omiţîndi sale comunice condiţiile înhumării, atunci cînd se afla cu ei în corespondenţă pentru' achitarea datoriilor. 290 Cercetarea din 1863 a închis astfel chestiunea'fără să mai lase cuiva vreo speranţă. Keaducerea ei în discuţie n-a avut alt folos decît de a întări convingerea tuturor că ceea ce căutau zadarnic cei de la 1863 nu mai putem găsi noi astăzi. Cu toate acestea o cercetare a mai avut loc şi în 1925, provocată de nişte zvonuri din presă mai vechi, puse în circulaţie încă din 1921 de Al. Xsăceanu, după care s-ar fi descoperit, în sfîrşit, mormîntul marelui patriot. Guvernul a delegat Ministerul Cultelor şi al Artelor cu verificarea acestor zvonuri şi cu eventuala aducere în ţara a osemintelor. La rîndul său ministerul a însărcinat eu efectuarea cercetărilor la Palermo pe arheologul italian Guiseppe Lugii, propus în acest scop de către Y. Pârvan. Noile cercetări au ajuns in parte la aceeaşi concluzie şi anume că N. Bălcescu a fost înmormîntat într-o groapă comună dar nu în cimitirul Cappuccinilor, ei în altul, Ia Potoli. Dar ceea ce uimeşte este faptul că vechile cercetări din 1863 au rămas necunoscute atît arheologului Lugii, cît şi oficialităţilor româneşti care au acceptat concluziile noilor investigaţii fără nici o referire la actele contemporane, găsite şi cunoscute din 1863 şi republicate în 1906. După cercetările întreprinse la faţa locului, profesorul Lugii a conchis că. rămăşiţele lui N. Bălcescu ar fi fost înhumate în cimitirul Eotoli din Palermo, într-o groapă comună, pe care credea că ar fi şi identificat-o. Nona părere se întemeia pe consideraţii de ordin general şi anume : 1. N. Bălcescu a fost înmormîntat în cimitirul Eotoli, deoarece nu putea fi îngropat în nici unul din celelalte cimitire existente la acea dată în Palermo ; cimitirul Cappuccinilor era rezervat fraţilor acestui ordin şi celor înscrişi în al treilea ordin al Sf. Francisc; cimitirul Sf. Maria di Gesu era rezervat familiilor burgheze şi corporaţiilor de înmormîntare care aveau morminte rezervate, iar cimitirul Sf. Ursula, ca şi precedentul, rezervat familiilor nobile ; 2. La Eotoli, N. Bălcescu nu putea fi îngropat decît într-o groapă comună, deoarece murise lipsit de orice mijloace şi fără nimeni de-aproape care să suporte cheltuielile de înhumare şi 3. Groapa comună în care au fost aruncate rămăşiţele sale trebuie să fie groapa deschisă pentru înmormintările de acest fel, făcute în zilele de 29 şi 30 noiembrie 1852, adică în ziua de deces şi cea imediat următoare. în consecinţă, dacă osemintele căutate nu pot să fie identificate, s-ar şti cel puţin niormmtul comun unde ele zac, împreună cu multe altele, deoarece lespezile de pe gropile comune au săpate pe faţă, data cînd gropile au fost deschise pentru înhumare, iar pe una din ele se află săpată şi data 29 şi 30 noiembrie 1852. în sprijinul acestor concluzii este adus şi un certificat eliberat de municipiul Palermo, la 25 ianuarie 1925, prin care se atestă că cercetările făcute în arhiva cimitirului Cappuccinilor n-au dat de nici o urmă despre înmormîntarea lui N. Bălcescu în. acel cimitir. în sfîrşit, profesorul Lugii mai invocă în favoarea opiniei sale „părerea unanimă” a funcţionarilor din fruntea administraţiei oraşului, printre care unii specialişti în chestiuni istorice locale. Opiniile sale, expuse într-un raport înaintat Mmisteiului Cultelor şi al Artelor, au fost acceptate de oficialitatea noastră, fiind dealtminteri repetăm, şi singurele cunoscute atunci, aşa îneît s-a consacrat credinţa că mormîntul lui N. Bălcescu ai fi în gicapa ccmtnă rr. 15 din cimitirul Eotoli (BAE, ms. rom., Aih. N. Bălcescu, Acte 8—9 ; „Neamulromânesc” 291 1 XX, 1925, nr. 35, febr. 13, p. 1; „Adevărul literar şi artistic”, VI, 1925 ş nr. 221, mart. 1). Mai tîrziu, admiratori ai marelui exilat au aşezat lingă această groapă un frumos monument comemorativ. Cercetările din 1925, care merită să fie relevate şi pentru a ilustra superficialitatea cu care s-a lucrat, nu se bazează, după cum se vede,-pe nici o dovadă documentară, şi ca atare concluziile lor, întemeiate pe prezumţii, nu pot schimba în nimic concluziile cercetărilor serioase clin 1863. în ultimii ani, în legătură cu materialele editate în colecţia X. Băl-eescu, Opere, IIx, p. 317—321, discuţia a fost reluată în presă şi nu mai poate fi nici un dubiu asupra locului unde au fost depuse osemintele marelui istoric. El. G. Zâne, în jurul unor noi ştiri privitoare la N. Bălcescu, în „Adevărul”, nr. 18 783, 15 ian. 1917 a atras atenţia asupra uitatelor iniţiative şi cercetări din 1863, precizînd cimitirul Cappuccinilor ca loc de înniormîntare; cf. şi C. Kiriţescu, Controversă în jurul mormtntului lui N. Bălcescu, în „Universul”, 16 mart. 1917; Petru Iroaie, JJno scrittore romeno morto in esilio a Palermo, în „Sieilia del Popolo”, 29 mart. 1917 ; ulterior, Alexandru Bălăci a publicat Adevărul asupra mormîntului lui Nieolae Bălcescu,in „Bevista Fundaţiilor”, XIV, 1917, nr. 8—9, aug. — sept., p. 118—151, unele din documentele cunoscute ale cercetărilor din 1863. Cea de-a doua hotărîre — editarea operelor complete — şi care fireşte, se putea realiza, n-a avut o soartă mai bună. Xu ştim dacă comisia constituită prin decretul lui Alexandru vodă Cuza a procedat măcar la unele lucrări pregătitoare, Ceea ce ştim este că după o sută de ani de la această hotărîre nu există încă o ediţie completă, aşa cum o dorea vodă Cuza. Toate încercările întreprinse în acest timp nu au fost duse pînă la capăt. Ediţia din 1910, care trebuia să aibă şase volume, a fost dusă pînă la volumul al IV-lea inclusiv. Ediţia din 1953, care şi-a propus să editeze „pentru prima oară în mai multe volume” opera lui X, Bălcescu şi să redea, cum era şi firesc — fără să mai fie nevoie să o spună —, „textele aşa cum le-a gîndit şi exprimat autorul” în cele două volume din cîte constă, nu numai că dă textele cu numeroase omisiuni şi denaturări, arătate la timp în publicistica de specialitate, dar din rîndul lor lipseşte corespondenţa şi cea mai bună lucrare a lui X. Bălcescu, opera care constituie titlul de glorie al culturii sociale româneşti înaintate din veacul trecut : Question SconomiQue. I DECRET AL LUI ALEXANDRU CUZA VODĂ Xoi Alecsandru loan I s.c.l, Oamenii ce se jertfesc pentru o idee măreaţă şi folositoare omenirei, acei ce-şi dau vieaţa pentru binele şi gloriea patriei lor, merit recunoştinţă şi respect. Dorinţa noastră este dar ca cenuşele lui X. Bălcescu şi a lui I. Voi-nescu, morţi am îndoi în amarul esiliului, unul la Palerma şi celălalt în Paris, se fie aduse în sinul Ţării Bomâneşti. 292 Yă invităm d-lor miniştri a lua măsurile cuvenite, pentru îndeplinirea acestei sfinte datorii, către memoriea acelor dnoi vrednici români, precum şi pentru adunarea şi publicarea manuscriptelor a lui N. Bălcescu. Alecsandru Imn Ministru secretar de stat la Departamentul Trebilor Străine, V. Alecsandri no 450 [Bucureşti] 12 octomvrie 1859 („Monitorul oficial al Ţerei Romanesc!” 1859. nr. 126, oct. 15, p. 502). n REFERAT AL LUI A. C. GOLESCU, MINISTRUL CULTELOR SI INSTRUCŢIUNII PUBLICE DIN ŢARA ROMÂNEASCĂ, CĂTRE CONSILIUL DE MINIŞTRI Subsemnatul a fost însărcinat a vă propune măsurile prin care s-ar cuveni a se aduce la îndeplinire ordonanţa Măriei sale domnului stăpînitor cu no. 450, de la 12 octombrie din urmă, relativă la aducerea în ţară a cenuşelor lui îficolae Bălcescu şi Ioan Yoinescu. Cea dintîi a sa îngrijire a fost de a cerceta dacă cu această ocazie nu s-ar putea aduce, totodată, cu puţină cheltuială, rămăşiţele mortale a mai multor bărbaţi, cari şi ei au suferit amarul exilului şi au murit în străinătate pentru una şi aceeaş cauză, precum sînt: Ioan Negulici, mort în Constantinopol, la anul 1851 şi înmormîntat la Pera, Grigore [ ? ] Iscovescu, idem la 1853. Părintele Atanasie Lusin, idem la 1853. Bomalo din Moldaviea, idem la 1849 şi Grigore Ipătescu, mort şi îngropat în Brussa în anul... După mai multe informaţii, el s-a putut încredinţa că cheltuiala care R-ar cere pentru aducerea la îndeplinire a ordonanţei domneşti nr. 450 s-ax sui de la 600 la 700 de galbeni (afară de aceea ce s-ar face aici în ţară pentru depunerea cenuşelor la locul ce s-ar destina); iar adaosul de cheltuială ce s-ar pricinui eu aducerea totodată a cenuşelor mai sus pomeniţilor bărbaţi, înmormîntaţi în Constantinopole şi Brussa, n-ar covîrşi suma de cincizeci de galbeni, precum se poate cunoaşte din alăturata listă, trimisă de la agenţia română din Constantinopole. Aşadar, subsemnatul crede că o deosebire atît de mică nu merită a fi luată în băgare de seamă şi a ne popri de a lna măsura propusă la toţi acei care au suferit pentru una şi aceeaş cauză. Această părere subsemnatul o supun la ehibzuirea domniilor voastre, adăogînd că pentru modul executării, o singură persoană s-ar putea tri- 293 mite spre a se înţelege cu diferite autorităţi străine şi a pune la cale dezmormîntarea şi pornirea cenuşelor acelor răposaţi în patria lor. Suma de şapte sute de galbeni s-ar acorda din fondurile Casei centrale, cu îndatorirea de a se dr socoteală de întrebuinţarea lor, şi pentru a i se înlesni misia sa, i se va da şi scrisori de recomanclaţie către autorităţile străine. Ministru, A. C. Golesmi Şeful secţiei, 8. Turnavitu (ARH. STAT. BUC., Preşedenţia Consiliului, dos. 342/1860; „Monitorul. Diar oficial al.ŢererRo-rnâneşci’-, 1860, no. 24,30 ian.; 1860, no 50, 2 mart.; V. Miliordea, Documente. încercare de aducere in ţară a osemintelor lui K. Bâlccscu ale câtor catrioii români [morii] în exil (1859), în „Rev. ist.”, XXX, 1944, nr. 1-12, p. 110-111)/ lîl J URN A L'ÂL<- CONSILIULUI DE MINIŞTRI / . [Bucureşti, 31 mai’ 1863] f ■ Diurna! Sub preşedinţia Măriei sale domnului ' Astăzi, vineri 31 mai-,1.863,- Consiliul Miniştrilor luind în. deliberare referatul d-lui Ministru Cultelor şi Inştrucţiunei Publice,, no, C6 356. Considerînd eă budgetul lucrătoriu de la 1 aprile 1863 prevede un fond de 25 000 lei pentru lucrări relative la istoria naţionale. Considerînd că răposatul A. Balcescu, mort în esil şi îmiiormîntat ia Palermo, prin profunditatea istorică a scrierilor lasate asupra epocelor celor mai însemnate, a istoriei naţionale, prin meritul literarii! a tutor scrierilor sale şi prin ideile măreţe de gloria patriei şi binele omenirei pentru care şi au jertfit vieaţa, are un drept neconte,stabil la. recunoştinţa ce ţeara datoreşte bărbaţilor cari s-au silit a o onora prin scrierile şi vieaţa-lor şi. la remunerarea şi încuragiarea care rezultă din principiul pe care fondul menţionat se găseşte stabilit în budgetul actual conform principie-lor admise prin toate budgetele legiuite mai înainte si intenţiunelor espri-mate la diverse oeaziiini şi de onorabila Cameră, Considerînd că în urma morţii numitului nu i se poate, „face - altă remunerare decît a se aduce terina sa în pămîntul-. naşterii sale şi-am.-, se publica scrierile în folosul istoriei şi literatul ei naţionale. ...... Consiliul, unindu-se cu socotinţa d. ministru cultelor şi instriicţiii-, nei publice ad-interim,. încuviinţează, a. se pune în lucrare următoarele dispoziţiuni : a) a se aduce, ele la Palermo în ţeara rămăşiţele râpos. îf*.-Bălcesciir- •' Tb) a se lua măsuri pentru facerea unui mausoleu spre păstrarea lor ea'un monumerit de recunoştinţă din partea patriei, c) a se însărcina o comisiune competentă pentru adunarea şi publicarea scrierilor sale în folosul istoriei naţionale. î). miniştrii cultelor şi instr; publice este autorisat a dispune de o sumă de zece mii lei 10 000 lei, din fondul de 25 000 prevăzut la capit. XYIII art. 8 din budgetul lucră tor iu al Mini ster iului Cultelor şi Instruc-ţitiîiei Publice pentru punerea în lucrare a încheierei de faţă dupe ce mai întâi va lua definitiva aprobare a Mării sale principelui domnitorii!. JSf. Kretzulescu I. Gr. Ghiea Al. Oăobescu (aRH. STAT. BUC., Min. Instr., clos. nr. 601/1863, f. 5-5v). IV fi A.P ORT AL LUI AL. GDOBESCU, MINISTRUL CULTELOR SI INSTRUCŢIUNII PUBLICE [Bucureşti] 6 iimiu, 1863 MiMsterilii Cultelor' Registratura Ko 16 651 Intrat la 7 iunie 1863 Registratorul .., {Rezoluţia domnească:] Să aprobă : Alecsanăru îocm Preaînălţate Doamne ! Budgetul lucrător de la 1 aprilie anul curent prevede un fond de 25 000 lei pentru lucrări relative la istoria naţională. Profunditatea istorică a scrierilor lăsate de reposatul ÎSeculai BăjL-cescu, mort şi înmoimîntat în esil, la Palermo, asupra epocelor celor mai însemnate din istoria naţională, deosebitul merit literar a tuturor scrierilor sale şi ideile măreţe de gloria patriei şi binele omenirei pentru care s-au jertfit viaţa, asigură reposatului un drept incontestabil la beneficiele de remunerare care rezultă din prmcijmil pe care guvernul'aii bazat în budgetul actual fondul mai sus arătat, conform principiilor admise şi prin toate budgetele antecedente. încă din 1859 dupre domnescul decret îs. 450 pentru aducerea în ţeară a ţarinei lui I. Yoinescu şi X. Bălcescu şi publicarea scrierilor acestuia, guvernul Măriei voastre s-au gîndit la luarea de măsuri pentru dreapta 2.95 remunerare a meritelor ce ţeara dator este bărbaţilor cari s-an silit % o onora prin Incrările şi viaţa lor, căci după trecerea din viaţă care altă remunerare li se mai poate face decîţ a li se aduna ţărîna în parafatul maşterei ? însă dispoziţiitnile proeetate atunci pentru întinderea acestei măsuri şi la mai mulţi alţi asemenea esilaţi, reposaţi în streinătate, împK-cînd o corespondenţă prelungită şi cheltueli mai înseninătoare, au adus amînarea ei pînă astăzi. Subscrisul, crezînd că numai o punere în lucrare succesivă poate înlesni îndeplinirea neamînată a unor asemenea măsuri de înaltă dreptate şi recunoştinţă publică dupre intenţiunile esprimate la diverse ocaziuni şi de onorabila Cameră, au propus Consiliului Miniştrilor Măriei voastre facerea unui început cu reposatul Xeeulai Bălcescu, cerînd autorizaţiuaea de a pune în lucrare următoarele dispoziţiuni. a) A se aduce de la Palermo în ţeara rămăşiţele reposatnlui pentru care subscrisul să fie autorizat a dispune de 10 000 lei din fondul de 25 §00 prevăzut la eapit. XVIII art. 8 din budgetul lucrător pentru Minister iul Cultelor şi Instrucţiniiei Publice. b) Să se ia măsuri spre a se face un monument pentru păstrarea lor în ţeara ca semn de recunoştinţă din partea patriei. e) Să se însărcineze o comisiune competentă pentru adunarea şi publicarea- tuturor scrierilor sale, în folosul şi trebuinţa istoriei şi a literatwei naţionale. Această propunere adoptîndu-se şi încuvimţmdu-se de Consiliul Miniştrilor dnpre diurnalnl din 31 mai, subscrisul o aduce cu profund respect la cunoştinţa Măriei voastre, rugîndu-vă întru tot plecat să binevoiţi a-i da înalta Măriei voastre aprobare prin snbsemnarea alăturatului proect de decret şi a numi, totodată, prin el pe d. X. lonescu eu aducerea rămăşiţelor reposatului X. Bălcescu de la Palermo, încredinţmdu-i-se pentru aceasta arătata sumă de 10 000 lei; iar pe dd. A. T. Laurianu şi A. P&piu Ilarianu a forma Comisiunea pentru adunarea şi publicarea scrierilor reposatului. Sînt cu cel mai profund respect, Preaînălţate Doamne, Al Măriei voastre Preaplecat şi preasupus servitor, Ministru cultelor şi instrucţiune! ţrabiiee, ad-interim, Oăobeseu Wo 17 176 1863 iuniu 7 [jRezokiţie:] Raportul şl decretul se va publica în „Monitor”. Se va da în cunoştinţa d-lor îo-nescu, Laurian şi Papiu Ilarianu însărcinările ce li se Încredinţează. Pentru pregătirea monumentului se va invita d. Dlmitru Berendev, arhitect, a pregăti un proiect. (ss) ind iseifrabil (ARH. STAT-. BUC.., Minis. Instr., des, nr. 601/1863, f. 17^, 28M). V DECRET AL LEI ALEXANDRU CUZA VODĂ ' Alecsandru loan I Cu mila lui Dumnezeu şi voinţa naţională domn Principatelor Unite La toţi de faţă şi viitori sănătate ! Asupra raportului ministrului nostru secretar de stat la Departamentul Cultelor şi Instrueţiunei Publice ad-interim, prezentat sub no.. Yăzînd fondul de lei 25 000 asemnat în budgetul lucrător de la 1 aprilie anul curent pentru lucrări relative la istoria naţională. Considerînd că profunditatea istorică a scrierilor lăsate de reposatul N. Bălcescu, mort şi înmormîntat în esil la Palermo, asupra epocelor celor mai însemnate din istoria naţională, deosebitul merit literar a tuturor compunerilor sale şi ideile măreţe de gloria patriei şi binele omenirei pentru care ş-au jetfit viaţa asigură reposatului un drept neeontestabile la remunerarea cuvenită din partea ţerei bărbaţilor cari s-au silit a o onora prin lucrările şi viaţa lor conform intenţiunilor esprimate la diverse oca-zinni şi de Camera ţerei. Considerînd că în urma trecem sale din viaţă nu i se poate face altă remunerare deeît aducerea rămăşiţelor sale în pământul naşterei şi publicarea scrierilor sale în folosul istoriei şi a literaturei naţionale pentru care budgetul prevede arătatul fond. Considerînd încheierea Consiliului nostru de Miniştri prin diurnului din 31 mai, Am decretat şi decretăm : Alt. I. D. Xicolae Ionescu este numit pentru a aduce în ţeară de la Palermo ţarina reposatului X. Bălcescu, pentru care i se va încredinţa o sumă de 10 000 lei de care d. ministru nostru secretar de stat ad-interim la Departamentul Cultelor şi Instrueţiunei Publice este autorizat a dispune pentru aceasta din fondul de 25 000 lei prevăzut la cap. XVIII, art. 8 din budgetul lucrător pentru menţionatul departament. Art. II. Se vor lua măsuri pentru pregătirea unui monument spre păstrarea acestei ţărîne ca un semn de recunoştinţă publică. Art. IU. D. d. A. T. Laurianu şi A. Papiu Ilarianu sînt numiţi a forma o Comisiune pentru adunarea şi publicarea tuturor scrierilor reposa-ttilui în folosul şi trebuinţa istoriei şi a literaturei naţionale. Art. IV şi dupe urmă, d. ministru nostru secretar de stat la Departamentul Cultelor şi Instrueţiunei Publice ad-interim este însărcinat ea executarea ordonanţei de faţă. Dat în Bucureşti la 8 iunie anul 1863. Alecsandru lom Ministru cultelor şi instrueţiunei publice ad-interim, Odobesim Xr. 521 (ARH. STAT. BUC., Mim. Imstr., dos. nr. 601/1863, I. 297 VI AL. FAPIU ILARIANU CĂTRE MINISTERUL CULTELOR ŞI INSTRUCŢIUNII PUBLICE Ministerul Cultelor Registru general No. 17 709 Intrat Ia iunie 18/1863 Bucureşti, 16' iunie 1863 Domnule ministru, • Am priimit adresa d-voastră no 17 276 prin care-mi faceţi onoarea de a mămumi.prin domnescul- decret pentru a forma în unire cu d. A. Tr. Lanrianu o Comisinne pentru adunarea şi publicarea scrierilor repansa-tului ST. Bălcescu. Am onoarea de a vă aduce prin aceasta la cunoştinţă, cl. ministru, că priimesc cu mulţămire asemine însărcinare. ! Priimiţi, vă rog, d. ministru, asigurarea prea deosebitei mele consi-■deraţiuni, • ' v" A. Papiu Ilariant- ■ fAdresa:] Domniei sale, d. ministru secretariu de stat, la Departamentul Cultelor şi Iustruc-ţiunei Publice (ARH. STAT. BUC., Min. Instr., dos. nr, 601/1863, f. 29r). VII MINISTERUL CULTELOR SI AL I N S T R U C TIU N 11 "PUBLICE CĂTRE MINISTERUL TREBILOR STREINE ŞI ’SEURETARÎATUL RE: STAT .. ■ Rezumat Bucureşti, 25 iunie 1863, no 18 94? Cere a se procura recomandaţiile cuvenite pentru 27. lonescu, care pleacă în Italia pentru aducerea în ţară a rămăşiţelor răposatului 27. Bălcescu. (ARH. MIN. AFAC. EXT., dos. nr. ■ 77/1863). 298 VIII MINISTERUL TREBILOR STREINE •ŞI SECRETARIATUL 'DE STAT- CĂTRE MINISTERUL CULTELOR ŞI INSTRUCŢIUNII PUBLICE Rezumat [Bucureşti], 1 iulie 1863 Confirmă primirea adresei eu nr. 18 947, prin care se cere ministerului a se procura profesorului N. lonescu recomandările -cuvenite, pentru, a i se înlesni misiunea pe care o are de a aduce ele la Palermo rămăşiţele Ini X. Bălcescu. Informează despre demersurile făcute în acest sens pe lingă Agenţia şi Consulatul Italiei şi despre răspunsul primit de la agenţie. Aceasta a transmis numitului minister copia unei note către Ministerul Trebilor Străine respectiv din Italia, prin care cere să se dea lui X. lonescu tot ; concursul. •. ? - (ARH. STAT. BUG., Min, Instr., dos. nr. 601/1863, f. 30). IX MINISTERUL TREBILOR STREINE CĂTRE MINISTERUL .CULTELOR SI INSTRUCŢIUNII PUBLICE Rezumat 4 Bucureşti, 1 iulie 1863 no 3 320 Comunică, o notă a Agenţiei şi Consulatului italian clin Bucureşti prin care se aduce la cunoştinţă că acesta a făcut demersurile necesare la Ministerul- Trebilor Streine respectiv din Italia. (ARH. MIN. AFAC. EXT. dos. nr. 77/1863). X MINISTERUL CULTELOR SI INSTRUCŢIUNII PUBLICE CĂTRE LT. COLONEL ION ALEXANDRI, AGENTUL PRINCIPATELOR UNITE LA PARIS Rezumat [Bucureşti] 2 iulie 1863 I se aduce la cunoştinţă că prof. X. lonescu este delegat de guvern să -meargă. în Italia şi :să aducă de la- Palermo osemintele lui' XuBălcessii, mort la 16/29 noiembrie 1852. • 299 Arată că este în obiceiul religiei ortodoxe de a se „desmormînta” osemintele răposaţilor după 7 ani cel puţin, şi cu deosebite rugăciuni a le pune la un loc cu ale familiei. Intrucît este posibil ca legile Italiei să opreas că o asemenea exhumare şi ar fi nevoie, poate, de o învoire specială din partea guvernului, adresa arată că guvernul român a mijlocit prin Agentul regesc al Italiei, să se dea lui IST. lonescu aprobarea în acest sens. Lt. col. Ion Alexandri este rugat de titularul Departamentului Instrucţiunii ca să intervină şi el pe lingă autorităţile italiene „spre ase putea îndeplini acest fapt la care noi punem nn mare preţ”. (ARH. STAT. BUC., Mia. Instr., dos. nr. 601/1863, f. 41»“T). XI MINISTERUL DE INTERNE AL STATELOR SARDE CĂTRE VEGEZZI RUSCALLA Ministere dell’interno Torino, 22 agosto iS Pregiatis Collega, Ai 19 di questo mese il Ministere degli Affari Esteri scrisse alFIn-terBo perche permetesse la esumaziohe del cadavre del Sig. Hieold Bal-eesco, morto in Palermo ; ed in qnei giorno stesso fnrono daţi gli opportuni ordini al Prefetto di Palermo. Mi ereda P.S. La presente pud servire al Sig. Ione&co per provare l’id-entitŞk della sua persona. Suo devoto servo, S. Sparenăo Onor. Sig. Dept Vegezzi Ruseaîla Torino [Traducere] Ministerul de Interne Torino, 22 august 63 Stimate Coleg, La 19 ale acestei luni, Ministerul de Afaceri Străine a cerut Ministerului de Interne ca să autorizeze exhumarea cadavrului ,d. Hicolae Băle eseu, decedat la Palermo, şi în aceeaşi zi au fost date ordinele necesare prefect tului din Palenno. P.S.'Prezenta poate servi d-lui Ionescu pentru a dovedi identitatea persoanei sale. Al dv. devotat, 8, Sparendo (MUZEUL DE ISTORIE ŞI ARTĂ AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI, înv. nr. 13 245, Colecţia prof, N. Ionescu; comunicată de Cornelia Bodea). XII VEGEZZIRUSCALLA CĂTRE MINISTERUL CULTELOR ŞI INSTRUCŢIUNII PUBLICE DIN BUCUREŞTI Rezumat Torino, 1 septemvrie 1863 Informează ministerul că a primit scrisoarea transmisă prin prof. ÎL Ionescu, că l-a prezentat pe acesta la trei miniştri, că a scos „învoirea de a lua din cimitirul Palermului osemintele istoricului naţional ÎL Bălcescu, şi că lui ÎL Ionescu i-a dat recomandări pentru Genova, Florenţa şi Palermo”. Diferite comunicări în legătură cu studenţii români din Italia. (ARH. STAT. BUC., Min. Instr., dos. nr. 601/1863, f. 48-49). XIII AGENŢIA ŞI CONSULATUL GENERAL AL ITALIEI DIN PRINCIPATELE UNIT E CĂTRE MINISTERUL AFACERILOR STREINE DIN BUCUREŞTI Rezumat Bucureşti, 5/17 septembrie 1863 Anunţă că Ministerul Afacerilor Străine din Torino a făcut demersurile necesare pe lingă Ministerele regale de Interne şi de Culte. (ARH. MIN. AFAC. EXT., dos. nr. 77/1863). 301 XIV MINISTERUL AFACERILOR STREINE CĂTRE MINISTERUL CULTELOR ŞI INSTRUCŢIUNII PUBLICE: Rezumat [Bucureşti]. 11 septemvrie 1863 Ca urmare şi completare a adresei no 3 320, trimisă la 1 inlie 1863^ se comunică primirea din partea Agenţiei şi Consulatului general al Italiei a notei sub no 123, prin care se arată că Ministerul Afacerilor Străine din Torino a făcut demersurile necesare pe lingă Ministerele de Interne şi Culte pentru a înlesni dezgroparea şi transportarea rămăşiţelor Ini ÎS. Bălcescu. Ministru, Bălănescu Şeful secţiunii III, Antoniad (ARH.' STAT. BUC.,-Min. Instr., dos. nr. 601/1863,. f. 47). XV N. I ONE S CU CĂTRE MINISTERUL CULTELOR ŞI INSTRUCŢIUNII PUBLICE D I N • R U C U R E Ş TI Ministerul Cultelor Registru general No 28 946 Intrat la oct. 7. 1863 Registratorul Palermo, 2 octomvrie, 1863 [ Rezoluţie :] Se va aştepta cu venirea d-Iui Ionescu aducerea actelor emanate de la autorităţile locale, spre a servi de temei în dosar. ss. indescifrabil Domnule ministru, De ieri, 1 octomvre, de cum am agiuns aici, la Palermo, misiunea mea pentru aducerea în ţeară a ţărînei lui Sicolai Bălceseo se poate con- 302 sidera ca terminată; oasele ilustrului nostru contimporan, mort aici îu serăcie şi clesţerat, nu se pot găsi. După ştirea ce am luat, de la locaii-dieriul în casa căruia Bălcescu s-a stins, spoliele sale mortale au fost aruncate în groapa nealeasă, la eimiteriul celor ser aci, în monastirea Capucinilor, departe o milă de la oraş. Durerea mea, domnule ministru, este adîncă şi neesprimabilă. îndata-şi, ieri, m-am dus la Capucini; nici n-a vrut călugerul să-mi arate acea hidoasă groapă publică , zicînd că totdeauna ese dintr-însa nesuferită putoare. Am insistat, a resistat; am cerut să ved pe superiorul conveii-tului, mi s-a respuns că nu era acasă, că eşise ! La repetitele mele cereri de a mi se arăta registru, mi s-a respuns că de la 1852, tot e în deşert a găsi în registre numele şi connumele cutăruia serac depus în groapa comună; de atunci peste cadavrul lui vor fi altele ca la două, trei mii t Atunci.cu inima sdrobită de durere m-am întors în oraş. Am mai luat de ia locandieriu informările ee însuşi mi-au putut da; m-am dus apoi de am dat la sindaeul cetăţii (presiedintele municipiului) şi la prefectul provinciei scrisorile ce aveam de la Turin; în sfîrşit era să vă scriu de ieri, să vă aduc la cunoştinţă trista şi dureroasa ştire, inse batelul de postă, plecase. Astăzi împlinesc această datorie. Primiţi, domnule ministru, espresiunea înaltei mele consideraţioiii,, N. Ionescu (ARH. STAT. BUC.. Min. Instr.. dos. nr. 601/1863, f. 51; G. Adamescn, Hârtii vechi. Misiunea lui Nicolae Ionescu pentru aducerea osemintelor lui AT. Bălcescu, în „Voinţa naţională”, XXIII, 1906, nr. 6 380, aug. 20/sept. 2). XVI N. IONESCU CĂTRE MINISTERUL CULTELOR SI INSTRUCŢIUNII PUBLICE DIN BUCUREŞTI' Bucureşti, 16/28 octombrie 1863 Domnule ministru, La 2 octomvrie trecut, din Palermo chiar, trimis fiind în misionea aducerei oaselor neuitatului patriot Nicolae Bălcescu în patrie, am avut onoare a adresa predecesorului d-voastră trista ştire că spoliele mortale ale istoricului lui Mihai Viteazul au fost aruncate în eimiteriul serurilor-din monastirea Capucinilor de lingă Palermo. Precum v-am espus ieri din viu grai, domnule ministru, astăzi vin a vă reporta în scris că asupra acestui fapt vrednic de jale, dupre actele autentice dobînclite la faţa locului, şi pe care le depun alăturat pre lingă acest report, este astăzi definitiv constatat. Bacă- aceste acte : 1.) Declararea albergatorului de Ia Trinacria, d. Salvator Eagiisa,. în casa căruia a locuit reposatul de la 17 octomvrie 1852 pin la sfîrşitiil său, 29 noiemvrie. 303 2) Certificatul giuntei municipale din Palermu, dat dupre cererea mea. 3) Chitanţa pentru plata tarifei de cimeteriu la Capucini, pentru acei ce se- pun în fosa comună, chitanţa pe numele reposatului. Afară de acestea, de la d. Caccia, ce funcţiona atunci ca consul otoman 1» Palermu, am dobîndit : a) Paşaportul reposatului. b) Un numer de scrisori adresate parte direct reposatului, parte dlui Salvator Kagusa, scrisori deschise în numer de 10 şi nedeschise 2 ; în sfârşit, c) Inventariul de lucrurile reposatului, rufe, haine cum şi de lăzile cu cărţi şi manuscripte, inventariu făcut sub ochii reposatului chiar în cele din urmă momente ale vieţii (!) şi în care este espresă voinţa sa depe urmă, relativa mai cu samă la cărţi şi manuscripte pe oare le au lăsat cu limba de moarte ca să se încredinţeze dlui Ion G-hica ce se afla la Con-stantinopol. Acesta e, domnule ministru, resultatul misionii mele la Palermu. A. lonesou (ARH. STAT. BUC., Min. Instr., dos. nr. 601/1863, f. 53-53P Rămăşiţele lui Nieoiae Bâlceseu şi testamentul seu, în ,,Komânul”, VII, 1863, nov. 3, p. 981; G. Adamescu, Hârtii vechi, în ,,Voinţa naţională”, XXIII, 1906, xlf. 6 381, aug. 22/sept. 4; N. Bălceseu, Opere.. Scrisori si scrieri inedite, ediţie critică adnotată cu o introducere de G. Zâne, t. IX1""2, Buc., 1948, II1, p. 323-324). XVII EXTRACT DUPĂ ACTUL DE MOARTE AL LUI N.BÂICESCU Cita di Palermo Axchivio dello Stato Civile Provincia di Palermo Distretto di Palermo Estratto d’atto di morte Xrnnero d’ordine 664, voi. 376 L’anno milleottocento cinquantadue, il di trenta del mese di Novembre, alle ore sedici. Avânţi Eoi D. Fabhrizio Alliata Duchino ăi Pietraiagliaia ed Uffi-ziale dello Stato Civile del Comune di Palermo, Provincia di Palermo, Sezione 8. Agata, sono comparsi Tomasso Federieo di anni vrentatre, di professione facchino, domiciliato Via Magnisi, e Vitrano Vincenzo di anni trentacinque, di professione facchino, domiciliato Via Schiavuzzo i qnali. han dichiarato che nel giorno Ventinooe del mese di sopra anno corrente, alle ore dieiannova e mezzo e morte nella locanda della Trinaeria sita in Via Batera, il Signot dn. Balcesco Nicolo, di anni trentuno, nato in Valla-chia, di professione possidente, domiciliato im, figli di... * di professione * Textul neeompletat în original. 304 domiciliat... * ăi... '* domicilia ta... * &'ignor ano tutfaltre noiizie volute della legge. Per esecuzione della legge cisiamo transferiti insieme co’i suddetti testimoni presso la persona defunta e ne abbiamo rieonosciuta la sua morte effettiva. Abbiamo indi formato il presente atto cbe abbiamo iscritto sopra i due registri, e datane lettnra ai dicliiaranti si- e nel giorno, mese ed anno come sopra segnato da ISToi avenăo detto % ăechiaranti ăi no% sapere scrvvere Fir mato II senator e, Pi eiraiagliaîa [ Ttskucere] Oraşul Palermo Arhiva Stării Civile Provincia Palermo Districtul Palermo Extract după actul de moarte Si\ 664, voi. 376 Anul una inie optsute cincizeci şi doi ziua treizeci, a lunii noiembrie, la orele şasesprezece. înaintea noastră a. Fabbrizio Alliaîa Duchino ăi Pietratagliaia şi oliţei* al Stării Civile a comunei Palermo, provincia Palermo, secţiunea Bfmta Agata, s-au prezentat lomaso Feăerico, de treizeci şi trei ani, de profesiune hamal domiciliat în strada Magnisi şi Viirano Vincenzo1 de treizeci. şi cinci ani, de profesiune hamal, domiciliat în strada Sehiavuzzo şi eşre au declarat că în ziua de douăzeci şi nouă ale lunii de mai sus a acului curent, la orele nouăsprezece şi jumătate a murit în hotelul Trina-cfkiy situat în strada Butera, domnul Bălcescu Nicolae, de treizeci şi mm de mii, născut în Ţara Românească, de profesiune proprietar, domiciliat mcâo ; fiu al ... * domiciliat ... * de profesiune ^ şi al... * domiciliată. .. * Mu se cunoaşte nici o altă informaţie cerută de lege. Conform legii ne-am transportat, împreună cu sus-zişii martori la persoana defunctă şi am constatat moartea efectivă. Am alcătuit apoi prezentul act, pe care l-am înregistrat în două registre şi l-am citit declaranţilor dacă ziua, luna şi anul slut cele menţionate de noi mai sus, deoarece declaranţii ne-au spus că nu ştiu carte. Senator, Pwtmtagliaia (ARH. STAT. BUC., Min. Instr., dos. nr. 601/1863, f. 75v; BAR, ms. rom., Arh. N. Băl-eesei*, I, Acte 13, fotocopie; G. Adamescu, Hârtii vechi, ln„Voinţa naţională”, 1906 aug. 23/ septi 5; Ai. Isăeeanu, Mormintul lui Nicolae Bălcescu, Buc., 1934, publică în 1921 ca necunoscut acest act, publicat deja din 1906; N. Bălcescu, Opere, II1, p. 318—319). * Textul necompletat în originali 365 XVIII autorizaţia pentru înmormîntare a LUI N.BĂLCES CU Gittâ di Palermo Sezione S. Agata Licenza per sepoitura L’anno niilleottoeentoeiiiqiiantadiie il di ventinove del mese di novembre alle ore... * Xoi, Duchino di Pietratagliata, Senatore ed .XJffi-ziale deilo Stat-o Civile del Comune di Palermo, essendoci assicurati legal-mente della morte del sig. Mcolo Balcescu, nato in Talacehia, di aiini 31, di professione possidente domiciliato di passaggio locanda della Tri-nacria, dopo di averne fermato Fatto sul registro degli atti di morte, auto-rizziamo al Bev. Guardiano del Cto delii Cappuecini a dare allo ste-sso sepoitura dopo scorso il termine di ore 24, determinate dalia legge, benin-teso pero che s’intende acoordata la presenti quelle Chiese che sono supe-riormente autorizzate al seppellimento del cadavre; II Senatore Pietra-tagliata. Die vigesima nona novembris 1852. Benedixit funus Sac do Joseph Collida Eeelesie. D. Xicolai. Gricevum Pascovini. [Traducere] Oraşul Palermo Circumscripţia Sfînta Agata Autorizaţie de înmormîntare ; Anul 1852, ziua 29, luna noemvrie, orele... * îToi, Duchino Pietra-tagliata, senator şi ofiţer al Stării civile din comuna Palermo, constatiad legal moartea d-lui Xicolae Balcescu, născut în Ţara Bomânească, de ani 31, de profesiune proprietar, domiciliat în treacăt la hotelul Trinacria, după ce am înscris acest act în registrul morţilor, dăm autorizarea părintelui gardian al cimitirului Cappucinilor să-l mmormînteze, după trecerea celor 24 ore stabilite de lege. Bineînţeles că prezenta se referă la bisericile care au autorizaţia de stat pentru înmormîntare. Senator Pietratagliata. în ziua de douăzeci şi nouă noiembrie 1852. Probodit de Sac. Josepli Collida Eeelesie. D. bucolai Gricevum Pascovini. („Curentul”, 1943, nr. 5 411, 11 mart. ; „Universul” LX, 1943, nr. 26, ian. 28, p. 5., publică informaţia că intr-un periodic italian Gaetano Falzone, Intr-un articol: Nicolae Băle eseu, scriitor naţional român. a publicat actul sau autorizaţia de înmormîntare; „Curentul”, nr. cit., după „Giornale di Sicilia”, dă şi textul în traducere; actul în Gaetano Falzone, Ktcola Balcescu, scrittore nazionale romeno. Estratto dalia rivista „Europa fasc.”, nr. 7, mai 1942; Contributo alia conoscenza del luogo e della data di morte di Nicola Balcesco litterato e storico Romeno. Estratta dagli Atti della Reale Accademia di Scienze, Leftere ed Arii di Palermo, s. IV, v. V, partea IIa. Palermo, 1Q46, p. 4; cp. Alexandru Bălăci, Adevărul asupra mormîntului lui Nicolae Balcescu, in „Rev. Fund.”, XIV, 1947, nr. 8 — 9, aug.-sept., p. 154; N. Bălcescu, Opere, II1, p. 319-320). Textul necompletat in original. XIX CHITANŢA DE PLATA TAXEI PENTRU îNMOR M î NTAREA LUI N. BÂICESCU Palermo, 29 noemvrie 1852 Io infrascritto Guardiano del Venerabile Convento dei E.E.P.P. Cappuccini fnori le -mura di questa Capitale Palermo rieevo per mani del Massaro Ia elemosina di tari doăici per cimiteroal fu sigr. Nicolo Bal-cesco. II Gnardiano di Cappuccini, Pr. Giov. da Salemi [Traducere] Palermo, 29 noiembrie 1852 Eu, subsemnatul gardian al venerabilei mănăstiri a reverenzilor Cappuccini, afară din cetatea acestei capitale Palermo, primesc, din mîiiiile Ini Massaro, mila de 12 tari, pentru mmormîntarea răposatului d. 'N. Bâlcescn. Gardianul Cappuccinilor, fratele Giov. da Salemi (ARH. STAT. BUC., Mim Instr., dos. nr. 601/1863, f. 59 bisT; Rămăşiţele lui Nicolae Râleeseu, in ,,Românul”, VII, 1863, nov. 3, p. 981; ,,Monitorul oficial”, 1863, nr. 217, oct. .31, p. 904; G. Adamescu, Hârtii vechi, în ,,Voinţa naţională”, XXIII, 1906, nr. 6 381, aug. . 22/sept. 4; Alexandru Bălăci, op. cit., p. 152; N. Băleescu, Opere} II1, p. 320). xx '• TESTAMENTUL» Ltl S.BĂLCESCU Dichiarq io sottoscritto di possedere una balice in cuojo con degli abiti usati ; cioe tre abili, due pantaloni, gilet otto, due vesti da camera, cravatte notre con uno siiillo d’argento artistico reppiesentante un papa-gallo, calzonetti cli sotto sedici pai a, camicie numero quattordici, faceio-letti da facla di tela n° nove, di seta per naso n° sei, flanelle nc cinque, ghetti di panno nero paio uno, ealze di lana n° paia cinque, calze di cotone n° cinque, n° novo salvietti di cotone, collari n° qnattordeci, pantaloni d’estate numero quattio, fodere di guanciali n° sei; cuseini n° due, una scatola foclerata di velluto cremisino con li ginocbi di scacchi in avorio della Chină; diverse cartofacci di studio per Tistoria, piu diverşi libri in due cassette sugellate; due capelli, una di viaggio ; una casetta con cataloga'di libri. Quaii oggetti saranno consegnati al Signor Giovanni Ghyka od a elii per lui si presenterâ. = Dichiaro inoltre essere debitore al Signor Salvatore Eagusa, locan-diere della Trinacria, un mese di allogio e vitto, convenuto nella somnia 307 di due piastre al giorno, a parte d?altra cosa estraordinaria ; piu dicfriaro e voglio che il sudetto Bagusa sia compensate in altre quaranta piastre per spese che dovră fare indeimită di oggetti distruere e bruciare ed altro a causa della mia malattia. Un orologio di argento senza catena e piastre sessanta einque. Dichiaro essere debitore al Dv Decio Battaglia in quin-dici piastre per visiti fattemi, piu a Tomaso Mollone domestico tre piastre e mezzo, piu altre sei piastre di buona mano ai servitori di locando. Palermo li ventinove Novembre miile ottocento cinquantadue Ar. Baleeseo Testimonio, Papa, Andrea Cuccia Nicola Prass-Oj Testimonio [Traducere] Subscrisul declar că posed un geamantan de piele' eu haine uzate şi anume, trei jachete, două perechi ele pantaloni, opt veste, doua haine de casă, trei cravate cu un ac de argint, artistic lucrat, reprezentând un papa-gal, şasesprezece perechi indispensabili, patrusprezece cămăşi, nouă ştergare de pînză, şase batiste de mătase, cinci flanele, o pereche de ghete de postav negru, cinci perechi de ciorapi de lină, cinci perechi ele ciorapi de bumbac, nouă şervete de bumbac, patrusprezece gulere, patru pantaloni de vară, şase feţe de pernă, două perne, o cutie căptuşită cu catifea de culoare roşu închis cu jocul de şah de fildeş chinezesc; mai multe pachete cu hîrtii eonţinînd lucrări privitoare la studiul istoriei, apoi. diferite cărţi în două lădiţe sigilate, două pălării, una- ele călătorie, o cutie cu catalogul cărţilor. Aceste obiecte se vor da domnului Ion Ghica sau cui se va prezenta din partea lui. Mai declar că sînt dator domnului Salvator Bagusa, hotelierul Tri-nacriei, o lună de locuinţă şi mmcare, a doi piaştri pe zi, aşa cum m-am învoit, afară de alte cheltuieli extraordinare; mai declar că voiesc ca numitul Bagusa să fie despăgubit şi cu suma de 40 piaştri, reprezentînd indemnitatea pentru lucrurile pe care va trebui să le distrugă sau să le ardă din cauza bolii mele. Uu ceasornic de argint fără lanţ şi piaştri şase zeci şi cinei. Declar că sînt dator doctorului D-ecio Battaglia cincisprezece piaştri pentru vizite făcute mie, apoi lui Tomaso Mollone, servitor, trei piaştri şi jumătate, pe lingă aceasta şase piaştri milostenie servitorilor de laoieL A. Bălcescw Palermo, la 29 noemvrie 1852 martor, preot Andrea Ouoda Nicola P'mmo, martor [Adăugire ulterioară :] Văzut ele ministrul cultelor : D, BolmiinmnM (BAR, ms. rom., Arh. N. Bălcescu, Acte 1; scris de altă ..mînă; semnătura lui N. Bălcescu, autografă; ,,Monitorul oficial”, 1863, nr. 217, oct. 31; Rămăşiţele lui Nicolm Bâleeseu, in „Românul”, VII, 1863, 3 nov., p. 981; Anal. Acad. Rom., Desbalen, s. îl, t. XV, 1892—1893 ; Testamentul lui Nicolae Bâlcescu, in „Ateneul român”, 1894, nr. 5, mai 15, p.-353—355; „Transilvania”, XXV, 1894, nr. 7, iul. 15, p. 204—20-5; N. Bălcescu, Opm?, II1, p. 317 —318).. XXI DECLAMAŢIA PREOTULUI A^DREAS GUCCIA I.M.I Nas papa Andreas Cnceia. Parochus Ecclesiae divi Nieolai Graeco-mm Panormi fidem facimuB atque testanmr in uno librorum, in quo nomina et cognomina ăefunctorum adnotantur notam tenoris sequentis inveniri. Bie mgesima nona JSfovembris 1852. AHeolmis Baleesco, ex Valachia sacramente tantum penitentia munitus, arnio irigesimo primo etatis suae obiit ăiem supremum, benedixit funus smerăos Josepli Collida cappellanus adjutor. In qnonim. fidem hos praesentes nostra subscriptione ac paroehiae sigillo- munivimus. Batas Panormi die tertio Octohris 1863. Oappellanns sacramentalis Josepli Masi [Traducere] Noi, preot Andreas Cnccia, paroh al bisericii Nicolae al grecilor din Palermo, Încredinţăm şi mărturisim că intr-o condică în care se însemnează numele şi pronumele răposaţilor am găsit următoarele : în ziua de 29 noemvrie 1852, JJicolae Bălcescu, din Ţara Românească, a încetat din viaţă, în etate de 31 ani, spovedit numai şi prohodit de preotul Josepli Collida, preotul ajutor. încredinţăm şi întărim cele de faţă cu semnătura noastră şi pecetea parohiei. Bat în Palermo, 3 octomvrie 1863. Parohul bisericii, Joseph Masi (ARH. STAT. BUC., Min. Instr., dos. 601/1363, f. 58, 65; Rămăşiţele lui Kicolae Bâl-ceseu. !n „Românul” VII, 1863, nov. 23, p. 981; „Monitorul oficial”, 1863, nr. 217, oct. 31, p. 904; G. Adamescu. Hârtii vechi, în „Voinţa naţională”, XXIII, 1906, nr. 6 382, aug. 23/ sept. 5; N. Bălcescu, Opere, II1, p. 322; BAR, ins. rom., Arh. N. Bălcescu, I Acte 3/1—2, fotocopie). XXII BEC LABAflA HOTELIERULUI SALVATORE RAGESA Palermo, 3 octebre 1863 Io qui sottoscritto diaehiaro ehe il fu Mcolai Balceseo anivo in casa mia li di 17 Ottobre 1852, in un stato di salute molt o critico, ed essen-domi aceorto che andava di male in peggio e dovendo pagaimi vâri conţi 309 di settimâne di albergo e per medicine e visite di Dottore, gli domandai se poteva regolarmi i conţi, esso rai rispose che. attendeva una cambiale e non poteva pagarmi prima che non arrivasse. Finalmente il giorno 29 Novembre 1852, essendomi aweduto che la sua vita era alFestremo, feci venire il console ottomâno sig. Caccia, ed il prete greco di nome Papa Andrea Oiiccia ed in loro presenza dichiaro non posedere che 30^ franchi in danaro, vâri oggeti di vestiario e molti libri e manoscritti; uh’ora dopo, mori nelle mani del prete. In presenza poi del console si e posta tntta la roba in un stanzino ed il console vi pose il siggillo, prendendosi i 30-franchi per le spese delFin-terramento ; ed il corpo fu mandato il giorno dopo, li 30 Novembre nella fossa comuna del convento dei padri Cappuccini. Dopo pochi giorni il console mi pago il mio avere, eompresso il dottore e le spese per medicine, poi mi fece fare una gran cassa per mettere-dentro tutti gli effetti del defunto, appena la cassa fu pronta, egli levo il sigillo, e con Finventario alia mano, ripose tullo dentro lâ cassa che sigillo, e indirizzo, facendomi fare tutte le spese, anche per spedirla, che aesomârono a 18 franchi circa, e mi promise di farmi rimborsare, ma non lo sono mai stato. In fede ei cio mi dico. Salvatore Ragusa Albergatore della Trinacria [T raducere] Palermo, 3 octombrie 1863 Subsemnatul declar aci că răposatul Nicolae Bălcescu a sosit în casa mea în ziua de 17 octombrie 1852, în stare foarte critică a sănătăţii şi văzlncl că mergea din rău în mai rău, şi avînd a-mi plăti diferite conturi de săptămîni de hotel, cît şi pentru medicamente şi vizitele doctorului, l-am întrebat dacă era în măsură a regula acele conturi. D-lui îmi răspunse că aşteaptă o poliţă şi că nu-mi putea plăti mai înainte de primirea ei. în fine în ziua de 29 noiembrie 1852, văzînd că viaţa» sa era pe sfârşite, am chemat pe consulul otoman, d. Caccia, şi pe preotul grec, anume Andrea Cuccia, şi în prezenţa lor am declarat că nu are decît 30 fr. în dinari, diferite obiecte de îmbrăcăminte şi multe cărţi şi manuscrise; o •oră mai pe urmă a murit în braţele preotului. Apoi în prezenţa consulului s-au pus toate obiectele într-o cămăruţă şi consulul le-a sigilat, reţinînd cei 30 fr. pentru cheltuieli de mmormîntare ; iar corpul a fost dus a doua zi, 30 noiembrie, în groapa comună de la mănăstirea călugărilor Cappuccini. După cîteva zile consulul mi-a plătit cele datorate, inclusiv datoria către doctor, precum şi cheltuielile pentru medicamente; în urmă mi-a spus să fac o ladă mare spre a depune într-însa toate lucrurile defunctului. îndată ce lada a fost gata, a ridicat sigiliul şi după inventar s-a depus totul în ladă, s-a pecetluit şi s-a expediat, obligîndu-mă a face toate cheltuielile pentru această expediere, care se urcă la 16 fr. aproximativ, promiţîndu-mi rambursarea lor, dar pînă azi n-am primit nici un ban. Drept care semnez. Salvatore Ragusa, Hotelierul Trinacriei 310 (ARH. STAT. BUC., Min. Instr., dos. nr. 601/1863, f. 6Ql'~v; Rămăşiţele lui Nicolae Bălcescu, în „Românul”, YII, 1863, nov. 3, p. 981; „Monitorul oficial’', 1863, nr. 217, oct. 31, p. 904; G. Adamescu, Hârtii vechi, în „Voinţa naţională”, XXIII, 1906, nr. 6 381, aug. 22/ sepi.4; N. Bălcescu, Opere, II1, p. 320 — 321). XXIII ÎNCHEIEREA CONSILIULUI MUNICIPAL DIN PALERMO [Paîermo], 6 ottobre 1863 La Giunta Municipale Di Palermo Yîsto il rapporto delFassessore del Ufficio delegato pel servizio delle înumazioni — col quale si contesta clie recatosi Fuffiziale sanitario al Ponvente de/Cappuccini ed ivi richiesto il direttore delle sepolture della salina clei sig. Eicolo Balcesco, gli fu dai detto direttore asicurato che la detta salma fu ivi inumata a 30 Eovembre 1852 nella fossa eommune, dove da quelFepoca sin’oggi una miriade di trapassâti â stata sepolta, e pero essendosi frammisto, il carcame del detto Balcesco con que moitis-simi nella stessa fossa riuniti riesce impossibile riconoscere la sna talietâ ed aveme una traccia distinta. Snllo ricliiesta del Sig. prof. lonesco presentatosi colla rnissio ne di'rinvenire e ricuperare la salma cli cui si tratta. Attesta quando sopra. II sindaco, A. JRuăini [Traducere] 6 octombrie 1863 Consiliul municipal din Palermo Yâzînd raportul asesorului oficiului, delegat cu serviciul înmor-mîntărilor, prin care se atestă că ducîndu-se sanitarul la mănăstirea Cap-puccinilor şi acolo întrebînd pe directorul de la morminte despre rămăşiţele d-lui El Bălcescu, directorul i-a declarat că rămăşiţele defunctului au fost într-adevăr îngropate la 30 noiembrie 1852 în groapa comună, 'in care de la acea epocă şi piuă astăzi au fost îngropaţi mii de morţi. Osemintele numitului Bălcescu fiind în aceeaşi groapă amestecate cu multe altele este peste putinţă de a avea asupra lor vreun indiciu oarecare şi a le identifica. Asupra cererii d-lui prof. lonescu ce s-a prezentat cu misiunea de a ■descoperi şi de a lua rămăşiţele despre care este vorba. Adeverim cele de mai sus. Preşedintele municipalităţii, A. Ruăini .(ARH. STAT. BUC., Min. Instr., dos. nr. 601/1863, f. 56r“v; Rămăşiţele lui Nicdae Băl cescu, în „Romînul”, VII, 1863, nov. 3. p. 981; „Monitorul oficial”, 1863, nr. 217, oct. 31, 904; G. Adamescu, Hârtii vechi, în „Voinţa naţională”, XXIII, 1906, nr. 6 381, aug. 22./şe;pt-4; N. Bălcescu, Opere, II1, p. 322—323). XXIV CERTIFICATUL DIRECŢIEI SANITARE MARITIME DIN PALERMO [Paîenuo, octombrie 1863] Direction de la Sânte maritime â Palermo. No. 878 Les reglement» de ce Lazaret ne prescrivent pas qu’on ait â tenir un registre des acte» de d^ces de ceux qni sont enterres dans le cimetiere du dit etablissement. II existe tontefois nn volume de correspondance, dans lequel sont rennis tons les ordres de Fautorite sanitaire superieure, adressees an capi-taine du Lazaret et necessaires qne ee dernier puisse permettre Fenter-rement des cadavres. Ce volum de correspondance, examine depnis 1848 â 1860, il iFeu resulte aucnn ordre ou permission donnee pour la sepulture de la depouille du nomme Nicolas Balcesco dans le cimitiere ele ce Lazaret. Le soussigne ajoute que pour que Fenierrement d’un cadavre Mimain pnisse avoir Meu dans cet etablissement, il fant Facte de deces delivre par le bireau de Fetat civil et que par eonsequent, la mort du dit N. Balcesco ayant eu lieu dans Fhotel Trinacria, rue Butera, on pourrait faire des reclierches sur les registre» de Fetat civil de la section St. Agathe. Le directeur, G. Laloggia (ARH. STAT. BUC., Min. Instr., dos. nr. 601/1863, f. 74r_v; certificatul a fost eliberat capelanului prim al Catedralei din Palermo; ,.Monitorul oficial”, 1863, nr. 217, oct. 31, p. 904; G. Adamescu, Hârtii vechi, in „Voinţa naţională'7, XXIII, 1906, nr. 638, aug. 23/sept. 5; N. Bălcescn, Opere, II1, p. 323). XXV AGENŢIA SI CONSULATUL GENERAL AL ITALIEI DIN PRINCIPATELE UNITE, CĂTRE MINISTERUL AFACERILOR STRĂINE AL PRINCIPATELOR UNITE Rezumat Bucureşti, 28 oct./Q nov. 1863 Comunică relatarea primită de la Ministerul de Afaceri Străine al Italiei că cercetările făcute de autorităţile civile şi ecleziastice din Palermo n-au putut descoperi locul unde a fost înmormîntat N. Bălcescn. S-au făcut 312 cercetări la cimitirele S. Spirit o şi Eotoli şi la biserica parohială Balsa, în al cărui aronclisment a murit ST. Bălcescu. Trimite actul de deces. (ARH. MIN. AFAC. EXT., dos. nr. 77/1863; „Monitorul oficial”, 1863, nr. 217, oct. 31, p. 903—904; G. Adameseu, Hârtii vechi, în „Voinţa naţională”, XXIII, 1906, nr. 6 382 aug. 23/sept. 5; N. Bălcescu, Opere, II1, p. 324—325). XXVI MINISTERUL CULTELOR SI INSTRUCŢIUNII PUBLICE, CĂTRE MUZEUL NAŢIONAL DIN BUCUREŞTI Rezumat [Bucureştii, 29 octombrie 1863 Trimite în original „Pasportul eminentului istorie şi patriot 2s. Bălcescu” cu invitaţia de a-1 depune în muzeu ; cere confirmarea primirii, (ARH. STAT. BUC., Min. înşir., dos. nr. 601/1863, f. 62). XXVII DIRECŢIUNEA MUZEELOR NAŢIONALE DIN BUCUREŞTI, CĂTRE MINISTERUL CULTELOR ŞI INSTRUCŢIUNII PUBLICE Rezumat [Bucureşti], 4 noiembrie 1863 Restituie paşaportul lui N. Bălcescu „nefiind un obiect ce poate face parte de nici o colecţiune din cabinet”. Recomandă să se trimită la Biblioteca naţională „unde se conservă toate documentele istorice şi manuscriptele”. Adresa înregistrată la minister sub n° 31 808 cu data de 4 noiembrie 1863 are rezoluţia ministrului I). Bolintineanu : „Se va înainta la Biblioteca Statului din Bucureşti”, şi însemnarea : „lucrat”*. Paşaportul a fost trimis bibliotecii cu n° 3 988. Biblioteca insă n-a răspuns de primire, deşi i s-a cerut să confirme (vezi fila 71). (ARH. STAT. BUC., Min. Instr., dos. nr. 601/1863, f. 70). 313 XXVIII D. B OLINTINE ANU, MINISTRUL CULTELOR ŞI INSTRUCŢIUNII PUBLICE, CĂTRE CONSILIUL SUPERIOR DE INSTRUCŢIE Bucureşti, 1863, decembrie zile 28 Principatele Unite Române Ministeriul Cultelor şi Instrucţiunii Publice Secţiunea Instr. Biuroul I No 38 599 Domnilor ! Frumoasele scrieri istorice ale reposatnlui 5T. Bălcescu, între care este viaţa lui Mihai Viteazul, sînt cu drept cuvînt o podoabă a literaturei române. Acest ministeriu dorind a tipări, din fondurile ce-i sint date de Adunare pentru asemenea lucruri, crede că nu face alt decît a împlini dorinţa publicului român. Ou toate acestea, înainte de a lua o deriziune, subsemnatul are onoare a vă invita pe d-voastre, să binevoiţi a cerceta toate aceste scrieri resipite şi a decide care din ele să se tipărească de preferinţă. Sînteţi încă rugaţi a- vă înţelege întru aceasta cu d. loan Ghiea, însărcinat prin testamentul reposatului a îngrijea de scrierile sale. Primiţi, domnilor, asecurarea distinsei mele consideraţiuni. Ministru, D, Bolintineanu Cap. sectiunei, [indiscifrabîl] D-lor membri ai Consiliului Superiore de Instrucţiune [încheierea consiliului:] 'Findcă pentru această lucrare consiliul ştie că este deja numită o comisi-nne compusă din d. Lauriaxm şi Papiu Xlaria iar acest din urină în calitatea sa de ministru actual nu se poate ocupa cu asemenea treabă, consiliul propune în locul său pe d. I. Maior eseu ca împreună cu d. Lauria-nu, prin înţelegere cu d. Ion Ghiea, să proceadă fără întîrziere la împlinirea dispoziţiunilor lucrării propusă de d. ministru. (ARH. STAT. BUC., Min. Instr. dos. nr. 601/1863, f. 85). .314 XXIX PROCES-VERBALAL CONSILIULUI SUPERIOR »E INSTRUCŢIE (Rezoluţie: ] Se aprobă opiniunea Consiliului Superior şi se va lua îndată măsuri pentru esecutarea acestii dispoziţiuni. D. Bolintineanu Proees-verbal [Bucureşti], joi, 2 ianuarie 1864 Deliberînd Consiliul Superior de Instrucţiune asupra adresei d-lui ministru cultelor sub nr. 36 599 în privinţa scrierilor reposatului istoric N. Bălcescu; Avînd în vedere că pentru această lucrare se află numită prin înalt decret o comisiune compusă din d-nii Papiu Ilarianu şi A. Treb. Laurianu, Insă cel întăi în calitatea sa de ministru actual nu se poate ocupa cu asemenea lucrare, consiliul propune în locul său pe d-nu loan Maior eseu ca împreună cu d-nu Laurianu şi prin înţelegere cu d-nu Ion Ghica să preceadă fără infirmiere la împlinirea dispoziţiunelor lucrării propusă de d-nu ministru. (ARH. STAT. BUC., Min. Instr., dos. 601/1863, f. 84). XXX MINISTERUL CULTELOR SI INSTRUCŢIUNII PUBLICE CĂTRE ION M AIORESCU, PROFESOR LA ŞCOALA - SUPERIOARA DE LITERE [Bucureşti], ianuarie 1864 Acest minister dorind a imprima eu mc ."o sale frumoasele scrieri istorice ale reposatului 5T. Bălceseu, între < i N. Bălcescu însuşi. Corespondenţa de familie, dacă pînă acum n-a ieşit la iveală, Înclinăm a '! crede că este pierdută, cel puţin în marea ei parte. De asemenea, trebuie considerată pie r- j!j dută o serie de acte cu caracter de corespondenţă din anii 1844 — 1846, în legătură cu I ! autorizarea de publicaţie, în special a ,,Magazinului istoric'7, adresele pentru cenzurarea-"'lucră- !i ; iilor etc. Arhiva Secretariatului de Stat existentă la Arhivele Statului din Bucureşti a ars 3a S ji! bombardamentul din 4 aprilie 1944, incit o sursă preţioasă a dispărut pentru totdeauna. Unele Ijj; acte ar mai putea exista risipite prin alte arhive sau diverse fonduri ale arhivelor, decît cele I | ji cercetate de noi (Despre manuscrisele literare: N. Bălcescu, Opere, ed. G. Zâne, II1, p. 185 — 189), ,jj Nu putem şti încă ce soartă a avut arhiva personală a lui C. Bălcescu. Ea trebuie să ;; fi conţinut multe şi însemnate acte emise de N. Bălcescu. Gă o asemenea arhivă a existat j este neîndoielnic. Nu ştim însă dacă de această arhivă personală a fost vorba la Academia \\ Română în 1897. în şedinţa din 23 mai 1897 a Academiei Române, N. lonescu comunica că !; Const. Bălcescu posedă o preţioasă colecţie de scrisori şi acte privitoare la mişcarea de la 1848 j şi că este dispus să o doneze Academiei. Propunea ca unul sau mai mulţi membri ai Acade- ji miei să meargă la C. Bălcescu spre a primi hîrtiiie şi a le depune la Academie. Academia a dat v pe Ioc curs propunerii şi a delegat în acest scop pe N. lonescu, Gr. G. Tocilescu şi I. Biami. |; (Acad. Română, Arhiva 1897, voi. 19). ji Nu ştim dacă demersul a avut loc şi ce rezultat a dat. Arhiva Academiei Române din || anii 1897 — 1898, 1898 — 1899 şi 1899 — 1900 nu conţine nici o referinţă privitoare la .această I chestiune. Donaţia nu apare menţionată in nici una dintre dările de seamă anuale ale || Academiei, dări de seamă în care se menţionează întotdeauna donatorii. (,,Anal. Acad. Rom.77, s jl II, t. XX, p. 216; t. XXI, p. 114—115; t. XXII, p. 160 — 162). în schimb, în darea de seamă pe 1897 — 1898 se menţionează donaţia Mandrea, t. XX, p. 217. j:| La secţia de manuscrise a Academiei, unde această donaţie trebuia să intre, nu se cu ** j noaste nici o colecţie importantă C. Bălcescu. Nu cumva să fie la mijloc o confuzie; colecţia, ,j N. Mandrea, despre care am vorbit mai sus, să nu fie una şi aceeaşi cu colecţia C. Bălcescui ' socrul lui N. Mandrea. Este greu de admis ca bogata colecţie tipărită: Anul 1848 să nu f. ! făcut apel şi la Colecţia G. Bălcescu — dacă ar fi existat — după cum a făcut apel îa Colecţia j N. Mandrea, şi că G. Bălcescu, care trăia la data cînd a început alcătuirea publicaţiei Anul 1848, să nu fi pus la dispoziţie colecţiei, care avea să reprezinte contribuţia cea mai de preţ la .sărbătorirea semicentenarului revoluţiei de la 1848, materialul de care ar fi dispus. Totuşi informaţia lui N. lonescu, amintită mai sus, rămîne o problemă. Cu atît mai mult cu cît I. Ghica a subliniat in mod public că deşi el era legatarul întregii arhive a lui N. Bălcescu totuşi hîrtiiie acestuia ,,au căzut în mîiniie altora77, ceea ce înseamnă o aluzie foarte clară la adresa familiei defunctului său prieten. Este surprinzător că în corespondenţa atît de bogată a lui Ion G. Bălăceanu, existentă la Biblioteca Academiei, nu se găsesc şi scrisori Bălcescu. De altminteri, după cum am semnalat în prefaţă, lipseşte complet şi corespondenţa pe care ştim că a avut-o şi cu alţi prieteni ca: G. Bolliac, I. Voinescu II, Şt. Golescu, Gr. Alexandrescu, Gr. Peretz, M. Kogălniceanu, G. Negri, Panaiot Balş, Lascar Rosetti, Ion lonescu, A. Tr. Laurian, Maria Gantacuzino etc. în această privinţă chiar corespondenţa cu acei prieteni sau cunoscuţi de la care totuşi avem unele scrisori, trebuie considerată incompletă. Agenţii contrarevoluţiei interceptează ori de ci te ori pot corespondenţa fruntaşilor revoluţiei; la 9/21 august 1848, I. Voinescu II trimitea corespondenţă Ia Gonstantinopol prin generalul Aupick, rugîndu-1 s-o remită lui I. Ghica, deoarece scrisorile trimise pe căile obişnuite fuseseră interceptate de către fostul agent al Principatelor, la Poartă (BAR, ms. rom., Arh. Ion Ghica, Acte, V). 324 II. EDIŢII ANTERIOARE Publicarea corespondenţei hii N. Bălcescu a fost adusă in discuţie publică, întiia oara, de V. Aleesandri, la 1876; poetul, evocind amintirea defunctului său prieten, adresa un insistent apel pentru adunarea acestei corespondenţe şi tipărirea ei. V. Aleesandri, la acea dată, justifica folosul unei astfel de colecţii, prin interesul ei exclusiv biografic. Vom putea completa spune dînsul — „biografia unui om a cărui memorie onorează naţia română”. Fireşte că interesul publicării corespondenţei lui N. Bălcescu nu poate fi redus la latura ei strict biografică — după cum am arătat in prefaţa acestui volum — şi este sigur că încă de pe atunci unii contemporani ai poetului au văzut in acest material — în măsura în care le era cunoscut — şi o altă importanţă. Cu toate acestea apelul lui V. Aleesandri a rămas fără nici o urmare. Nu cunoaştem nici o iniţiativă care să poată fi legată de intervenţia acestuia. Abia după 13 ani de la intervenţia lui Aleesandri, Ion Ghica publică o parte din corespondenţă. Dar publicaţia aşteptată nu corespunde decît într-o oarecare măsură apelului din 1876. Ion Ghica nu publică o colecţie de corespondenţă, adunată din orice mîini s-ar fi aflat, ci numai o parte din aceea aî cărui destinatar era el însuşi şi chiar pe aceasta el nu o editează ca pe o colecţie de şine stătătoare, ci ca un material documentar, în cartea sa Amintiri clin pribegia după 1848 Buc., 1889. Aşadar publicarea corespondenţei lui N. Bălcescu a început de fapt abia 37 de ani de la moartea sa. Neîndoielnic că nu este vorba despre o simplă lipsă de interes. Ion Ghica mărturiseşte că s-a hotărît greu să publice corespondenţa emigraţiei; „Âm ezitat mult? pînă ce mă hotărî! să le dau publicităţii, dar mi-am pus întrebarea dacă eram în drept să v e distrug; căci deşi printre dînsele sînt unele pline de bănueli, de acuzări şi de invective, altele care respiră ură şi invidie, stare psihologică inerentă tuturor emigraţiunilor, căci esili&tul, depărtat de patrie, despărţit de familie şi de-toate afecţiunile sale din tinereţe şi din copilărie, trăit în lipse şi privaţiuni, d-abia tolerat în pămîntul unde a putut găsi un trist adă post, îşi înăspreşte spiritul, îşi împetreşte inima, se crede persecutat, trădat, spionat şi devine bănuitor şi de multe ori chiar nedrept şi pismuitor. Mi-am zis că sînt unele din acele hîrtii cari au, poate, un interes istoric, altele iai cari, prin talentul şi patriotismul cu care au fost concepute şi redactate întra-cei nenorociţi timpi, ne impun recunoştinţă către acei cari au ştiut să atragă atenţiunea Europei asupra ţărei noastre” (Amintiri din pribegie, p. 5—6). Este sigur că I. Ghica, vorbind de scrisori, „care impun recunoştinţa”, se gîndea la corespondenţa lui N. Bălcescu, dar este tot atît de sigur că el n-a întrevăzut şi nici nu putea întrevedea într-o epocă cînd N. Bălcescu era ca şi uitat însemnătatea pe care acesta o va ciştiga în deceniile următoare, în conştiinţa poporului român. Pînă la această dată singur G. D. Aricescu publicase, in două rînduri, două scrisori de ale lui N. Bălcescu. Odată în 1863 şi altă dată in 1873. în 1863 dăduse la iveală fragmentar, scrisoarea din 4 martie 1850 către A. C. Golescu pe care o reedita, tot fragmentar, în 1866, şi o reproducea mai tlrziu „Binele public” (1880), iar în 1873 publica cu grave erori o scurtă scrisoare din 15 august 1849 către I. I. Filipescu. In nr. din 8 iunie 1875, ziarul „Regenerarea”, din Bucureşti, anunţa că în numărul următor, va publica două scrisori inedite ale lui Bălcescu, una din Bucureşti, adresată surorilor sale, şi alta din Paris adresată în ţară, unui prieten, ambele din 1848. Nu ştim daca aceste scrisori au fost publicate. Numărul din ziar în care trebuiau să fie tipărite lipseşte din colecţiile Bibliotecii Academiei, ca şi din bibliotecile centrale din Iaşi şi Cluj, aşa că exactitatea informaţiei n-a putut fi controlată. Lucrarea Iui Ion Ghica a început să apară mai intîi în „Revista nouă”, în 1888, sub îngrijirea lui I. Bianu, şi a continuat în anul următor. în nr. 4 din 5 aprilie 1889, lectorul este înştiinţat că un număr de peste 100 de scrisori de ale lui N. Bălcescu, cu mai multe a-nexe, vor fi publicate in volum separat. Volumul a apărut tot sub îngrijirea lui I. Bianu. La cererea lui I. Ghica, aflat la Londra în calitate de ministru plenipotenţiar al României, volumul are „format identic cu acel al scrisorilor către Aleesandri” şi poartă titlul Amintiri din pribegia după 1848. Noue scrisori către V. Aleesandri, Buc., 1889, 882 p. Printre contemporani, lucrarea lui I. Ghica n-a provocat, după cîte se pare, prea mare interes. Cineva ii spunea 325 chiar, şi I. Ghica repeta spusele acestuia intr-o scrisoare către Si©», că dacă vă fi apreciată „ea va fi apreciată peste 30 sau 40 de ani” (Şt. Meteş, Din relaţiile şi pmimlm Sion, p. 23). Cu tonul său glumeţ, I. Ghica, comentind aceste profeţii, adăuga că şi aşa este mulţumit, cu toate că regretă că nu va putea citi criticiîe care i se vor face. Trei ani după apariţia Amintirilor, A. D. Xenopol ie-a consacrat o amplă recenzie în „Arhiva Societăţii ştiinţifice şi literare”, Iaşi, III, 1892, p. 138 — 148. Cum era şi firesc, Xenopol a sesizat însemnătatea cărţii lui I. Ghica. „Ion Ghica — spune dînsul chiar de Ia început— una din figurile cele mai atrăgătoare pe care generaţia trecută, ce aproape s^a stins, a mai-lăsat în mijlocul nostru, după o viaţă întreagă de slujbe neîntrerupte aduse ţării şi poporului român îndeobşte, întrebuinţează ultimii ani ai vieţii sale tot spre folosul întregului popor, prin publicări de o valoare tot atît de mare literară, cit şi istorică. După ce în scrisorile către V. Alecsandri a expus cu atîta farmec amintirile sale din vremuri mai demult sau a celor pe care le-a apucat, in seria nouă de scrisori pe care o analizăm, publică amintirile sale din vremea revoluţiei din 1848, cît şi, mai ales, acelea din epoca plină de frămintări zămislitoare de ati tea idei ce urma acelei mişcări”. în cuprinsul recenziei, corespondenţa lui Băleeseu este de multe ori citată; în cîteva rînduri se dau extrase sau expuneri mâi largi. Dar interpretarea evenimentelor şi mai ales aprecierea lor nu este întotdeauna justă. Ga întreaga sa generaţie de istorici, A. D. Xenopol s-a oprit la o analiză de suprafaţă şi prin urmare la consideraţii cu caracter subiectiv asupra unor momente sau tendinţe din mişcarea revoluţionară românească de la '48 şi care, în fond, exprimau interese şi conflicte de clasă. Uneori interpretarea faptelor în ceea ce priveşte activitatea Iui Balcescu este chiar pe de-a-ntregul greşită. Cartea lui I. Ghica a făcut pentru multe decenii un considerabil serviciu. Ea a fost folosită de toată istoriografia română pentru epoca emigraţiei de la 1848 şi a servit pentru evenimentele din Transilvania şi istoriografiei maghiare. Opera sa, privită din punct de vedere al organizării interne şi mai ales al modului de editare a textelor, nu poate fi insă scutită de critici. Ea nu este opera nici a unui istoric, nici a unui literat; nu-i o ediţie de documente şi nici o lucrare propriu-zis de memorialistică. Materialul documentar este intercalat de multe ori în cursul naraţiunii autorului, alteori grupat fără vreo grijă de sistematizare sau de cronologie. Corespondenţa Iui N. Băleeseu este încadrată într-un material divers şi, prin urmare, micşorată în propria ei însemnătate. Ceea ce este criticabil, mai mult ca orice, e fără îndoială transcrierea textelor. Ion Bianu, deşi şi-a dat seama de dificultatea descifrării şi transcrierii textelor, nu a preluat asupra sa această sarcină, ci a trecut-o în seama unor tineri copişti, rezervlndu-şi probabil colaţionarea (Ion Ghica, Scrieri, IV, p. 440, 443). Din materialul de care a dispus, Ion Bianu — desigur în înţelegere eu Ion Ghica — nu a publicat toate scrisorile emise de N. Băleeseu. Faptul rezultă dintr-o notă pe care o găsim în „Revista nouă”, II, 1889 aprilie 4/15; incepînd să publice, prin grija tot a Iui Ion Bianu, Amintirile lui Ion Ghica, revista îşi avertizează lectorii că nu va publica în corpul revistei şi textele corespondenţei Ion Ghica — N. Băleeseu, şi că acestea vor fi publicate în volum aparte; redactorul precizează chiar şi numărul scrisorilor care vor fi date publicităţii, „aici urmează peste 100 de scrisori de ale lui N. Băleeseu către Ion Ghica, cu mai multe anexe, care toate se vor publica în volum separat”. în volumul care a urmat nu s-au inserat decit 92 de scrisori scrise de N. Băleeseu lui Ion Ghica şi 5 către alţi destinatari. Astfel, dacă Ion Bianu, care s-a ocupat de publicarea Amintirilor lui Ion Ghica, şi în revistă şi în volum, a numărat bine scrisorile Iui N. Băleeseu, ceea ce ni se pare foarte probabil, atunci din manuscrisul iniţial au fost retrase un număr de scrisori. Ar putea fi vorba despre unele dintr-acele scrisori care ar fi atins prea adine susceptibilitatea unor personaje politice încă în viaţă sau a unor familii. Gînd Ion Ghica a început să-şi publice Amintirile şi să anunţe tipărirea de corespondenţă de la 1848, însuşi V. Alecsandri s-a alarmat şi s-a grăbit să ceară lui Ghica să nu publice nimic din corespondenţa sa, pînă cînd nu o va revedea el (Marta Anineanu, Catalogul corespondenţei lui Vasile Alecsandri, Buc., 1957, p. 254). Aşa se explică, credem, faptul că din corespondenţa Ion Ghica — V. Alecsandri, Amintirile n-au publicat nimic. Sub forma dată de Ion Bianu corespondenţa lui N. Băleeseu s-a răspîndit în cursul deceniilor următoare atît prin intermediul lucrării originale a lui I. Ghica, cît şi prin reeditări ulterioare. Mai tîrziu, în 1911, un alt editor, P. V. Haneş, spre a pune în valoare corespondenţa lui N. Băleeseu pentru un public mai larg, a extras din Amintiri numai corespondenţa acestuia şi a publicat-o într-o ediţie de popularizare, in cadrul Bibliotecii pentru toţi, nr. 688—689. Este de la sine înţeles că luind ca bază textele din Amintiri, noua ediţie reproducea şi răspîndea mai departe erorile din textele lui I. Ghica. Marea circulaţie a Amintirilor şi epuizarea de multă vreme a ediţiei lui I. Ghica a pus problema unei reeditări. Această sarcină şi-a luat-o O. Boitoş, a cărui pregătire şi lucrări anterioare îl indicau pentru o astfel de lucrare. Noua ediţie a apărut — in cadrul colecţiei Clasicii români commlaţi — sub îngrijirea prof. N. Gartojan, şi de această dată în trei volume. O. Boitoş a adus serioase îmbunătăţiri textului iniţial, a revăzut textele după manuscrise aplicînd 6 nouă ortografie, bazată pe principiul fonetic şi a adăugat colecţiei lui I. Ghica un indice, ceea 326 «cfe & îâeut ea lucrarea attt de puţin sistematizată să fie Mai mş«t de consultat. Bar evident tntr-o ediţie noua, cit de îngrijită ar fi, defectele modului cura a fost iniţial- alcătuită prima efeţie răniîneau mai departe. s: în intervalul de la 1889, cînd apăreau Amintirile lui I. Ghica, şi pînă la 1948, cînd şe publică pentru întîia dată toată corespondenţa cunoscută, edita şi inedită, a lui N. Băl-ceseu, diferiţi editori au publicat, rînd pe rînd, scrisori, pe măsură ce se descopereau inedite din această corespondenţă. Astfel, N. Iorga (1891), Vintilă G. A. Rosetti (1893), Albini (1901), „Convorbiri literare” (1902), D. Onciul (1907), N. Bănescn (1910), N. Apostolescu (1914), N. Qartojan (1914), I. Bianu (1916), Maria Bogdan (1929), G. Zâne (1940, 1946). Problema unei ediţii complete a acestei corespondenţe se impunea cu cit însemnătatea materialului se dovedea mai mare şi cu cit opera lui N. Bălcescu începea să fie cunoscută sub noi aspecte. Rezolvarea acestei probleme a fost încercată în cadrul ediţiei Operelor complete, editare concepută în şase volume (3 tomuri în două părţi fiecare) şi din care un volum, t. II, partea I avea. să-l ocupe corespondenţa. Lucrarea predată pentru imprimare în 1946 a fost culeasă şi paginată în cadrul acelei ediţii, sub titlul ei general: N. Bălcescu, Opere. Scrisori şi scrieri inedite. 2 voi., Buc., 1948, t. II, partea I, 338 p., partea 2-a, 347-f 8 p. (Biblioteca Academiei, Secţia cartea rară posedă o fotocopie a unui rînd de corecturi). Ediţia n-a fost însă definitiv imprimată. De aceea chiar un excelent cercetător al operei lui N. Bălcescu, cum era prof. Va-sile Mac iu, vorbind despre scrisorile acestuia, a fost pus in situaţia de a afirma că corespondenţa lui N. Bălcescu ,,a fost publicată numai in parte” (De la conception sociale et politiqne de. Nicolae Bălcescu, în Nouvelles etucles d’hisioire presentees au Xe Congres. des Sciences his-toriques, Roma, 1955, Buc., 1955, p. 389). Ediţia N. Bălcescu: Opere alese, ediţie îngrijită de Andrei Rusu, 2 voi., Buc., 1960, nici nu o menţionează în partea bibliografică. ... Totuşi, unii cercetători au folosit-o încă din 1948, ca: P. Constantinescu-Iaşi, Trei pictori români în revoluţia de la 1848, în „Studii”, III, 1948, iulie-septembrie, p. 163, nota 46. în anii următori colecţia a mai fost folosită: Cornelia C. Bodea, Călătoria lui N. Bălcescu pe Dunăre, iu ,,Studii”, X, 1957, nr. 1, p. 162, 163, 165, 167. în 1957, Virgil Cândea o semnala şi o utiliza în mai multe rînduri accentuînd: „Corespondenţa iui N. Bălcescu a fost integral publicată în N. Bălcescu, Opere, t. II, partea I. Scrisori şi scrieri inedite, ediţie critică adnotată cu o introducere de G. Zâne, Buc., Edit. pentru literatură şi artă, 1948, p. 27—295” („Histoire de la Yalachie” de M. Kogălniccanu, adnotată de N. Bălcescu, în Studii si cercetări de bibliologie, II, 1;957, p. 72, vezi şi p. 74, 78, 80, 81, 83, 91, 102, 105); cf. şi Nicolae Lui, N. Bâl-cesşu, E. Winterhalder şi Biblioteca ,,Magazinului istoric”, în Ioc. cit., p. 150, 155, 156,159; Elena G. Zâne, Criptografia în corespondenţa revoluţionarilor români de la 4848. Contribuţii la istoria scrisului la noi, în loc. cit. p. 290—295; Paul Simionescu, O bibliografie a bibliografiilor româneşti, in loc. cit. p. 225; Cornelia C. Bodea, Contributions â Vhistoire de la revoluţi on de 1848—1849 en Transylvanie et en Hongrie. John Paget, în Nouvelles etudes d’histoire, Buc., II, 1960, p. 372, 374, 377. După 23 August 1944, studiile şi cercetările privitoare la viaţa şi opera lui X. Bălcescu au luat o mare dezvoltare. S-a constituit o adevărată literatură bălcesciană, putem spune. Dar-noua literatură s-a dezvoltat în mod inegal din punct de vedere al genurilor ştiinţifice. Ceea ce a dominat în tot acest timp a fost tendinţa spre studii de interpretare. Noile cercetări-au reuşit să pună în evidenţă caracterul social înaintat, revoluţionar şi democratic al operei lui N. Bălcescu. în schimb in domeniul cercetărilor de izvoare, ai editării ştiinţifice de texte, a Întregirii operei cu noi materiale, rod al investigaţiilor atente de arhive, preocupările Cercetătorilor s-au dezvoltat mai puţin fecund. Ediţiile de texte s-au mărginit a reproduce parţial unele dintre ediţiile premergătoare. Chiar şi atunci cînd editori mai recenţi şi-au propus o nouă reeditare au rămas de fapt tot la ediţiile anterioare, dînd uneori texte defectuoase şi incomplete, aşa cum este cazul ediţiei din 1953. Din punctul de vedere al îmbogăţirii corespondenţei, cercetările din aceşti ani pot fi considerate limitate. în ultimii ani s-au publicat totuşi opt scrisori inedite. Desigur că aflarea a noi manuscrise reclamă o muncă de durată şi persistentă pentru a putea scoate la iveală stocul cu totul restrins care bănuim că mai există încă din această corespondenţă. Dintre scrisorile inedite, prima a fost publicată de G: Georgescu-Buzău în „Studii” încă din 1949. Tot ce s-a mai publicat cu titlu de inedit pînă în 1961 reeditează materiale cunoscute şi tipărite. Scrisoarea din Gonstantinopol cu data de 12/24 martie 1849 către A. G. Golescu, publicată după manuscris in „Contemporanul”, din 4 iunie 1948, ca inedită, era publicată la acea dată in colecţia N. Bălcescu, Opere, II1, p. 100 — 103; de asemenea, cele trei scrisori, primele două din Constantinopol şi ultima din Paneiova, cn datele de emitere, 5 aprilie, 1/13 aprilie şi respectiv 1/12 mai 1849 către A..G. Golescu, publicate după manuscrise de revista „Studii”, III, 1948, iulie-septembrie erau şi ele publicate în aceeaşi colecţie, la p. 105 — 108, 108 — 109, 122 — 124. Constantin Ciuchinde, Cîteva scrisori inedite ale lui Nicolae Bălcescu, in Almanahul literar. Revista Uniunii scriitorilor din R.P.R., Cluj, 1953, ianuarie, nr. 1, p. 124—134 publică ca inedite, şase scrisori. Aceste $erisori, noul editor le-a reprodus întocmai după ediţia din 1948, N. Bălcescu, Opere. II1, p. 34—37, 43—45,61, 63—64, 258—260, în plus cu traduceri, dar cu unele omisiuni, 327 şi cu aceleaşi identificări ale locului de trimitere şi ale datei de emitere, cu toate particularităţile de transcriere ale acelei ediţii, inclusiv greşelile ei, în plus cu indicaţia greşită a unor depozite de arhivă unde s-ar găsi manuscrisele, fără nici o menţiune a colecţiei in care fuseseră tipărite întiia dată. xAstfe], se publică trei scrisori către I. Ghica, două către Paul Bataiîlard şi una către Comitetul Societăţii literare din Bucureşti. Manuscrisele scrisorilor către I. Ghica, publicate în colecţia din 1948, nu au loc de trimitere şi data de emitere; acestea au fost stabilite de primul editor, în urma unei analize interne a textului, aşa cum se arată in notele respective, şi publicate cu aceste date: prima: Bucureşti. 1844, fevruarie 8 (II1, p. 34 — 37; H2, p. 215—216), a doua: Bucureşti, 1844, mai 30 (II1, p. 43 — 44; II2, p. 219) şi a treia, Bucureşti, 1844, iunie 13 (II1, p. 44—45; II2, p. 219—220). Cu aceste date — pe care le menţinem — fără nici o rezervă, au fost publicate în Almanah. Or, se ştie că în materie de restituiri de date, făcute pe analiza internă a textului — mai ales cînd acesta oferă foarte puţine elemente, cum este cazul de faţă — rezultatele pot fi discutabile şi este aproape imposibil ca doi cercetători să ajungă exact la aceleaşi concluzii pînă şi la data zilei. Almanahul a reprodus nu numai sistemul de transcriere adoptat în ediţia din 1948, după cum se constată la cea ma superficială comparaţie a textelor, dar şi greşelile de lecţiune şi transcriere; astfel, în scrisoarea din 8 februarie 1844 forma din manuscris: la ce ci-am mai zis, şi care conţine o formă ’dis-grafică pe care la 1948 nu am putut-o descifra, şi am transcris-o greşit atunci: la ceea ct am mai zis, exact aşa apare şi in Almanah: la ceea ce am mai zis (vezi Elena G. Zâne, Disgrafii în manuscrisele lui N. Bâlcescu, în Studii şi cercetări de bibliologie, III, p. 253—266); textul: moldovenilor le plac, transcris în 1948: Moldovenilor le place apare tot aşa: Moldovenilor le place; textul: o însemnare de numărul militarilor şi al familiilor grămţarilor pe care în 1948 l-am dat cu un euvint omis: o însemnare de numărul militarilor şi a grăniţarilor, este dat exact la fel, cu omisiunea cuvîntului familiilor, anume o însemnare de numărul militarilor şi d grăniţarilor. La scrisoarea din 13 iunie, termenii din manuscris Gherghiţa, Gradişta, Măcsmenii-Măcsienii apar în ediţia din 1948, necorectaţi, Gărghiţa, Grădişta, Mânsinenii-Mansiemi, exact aşa cum apar în Almanah: Gărghiţa, Grădişta, Mănsinenii-Mansienii. Constatări similare se pot face lesne Ia toate celelalte scrisori din Almanah. Numele lui Paul Bataiîlard, ortografiat de noi greşit cu doi t: Battaillard, apare tot aşa şi în Almanah. Depozitele de arhivă indicate sînt în două cazuri greşite astfel se dă ca loc de depozit al manuscriselor scrisorilor către Paul Bataiîlard: Arhiva Muzeului Nicolae Bălcescu [?], fără nici o specificaţie a cotei. După cum am arătat mai înainte manuscrisele scrisorilor către P. Bataiîlard nu sînt cunoscute iiici în Biblioteca Academiei şi nici într-o altă arhivă sau bibliotecă publică; în ediţia din 1948 le-am editat aşa cum am arătat, după nişte copii care se aflau atunci şi se află şi azi in păstrarea noastră, şi la 1953, aceste scrisori nu puteau fi cunoscute public decît prin intermediul colecţiei din 1948. în lipsa autografelor se dau în Almanah două facsimile ale altei scrisori a lui N. Bălcescu, şi anume f. 1 şi 4 din scrisoarea din Paris, 4 noiembrie 1850 către E. Winter-halder, fără nici un comentariu sau precizare. Indicaţia de depozit dată este greşită. Despre scrisoarea către E. Winterhalder, Nicolae Liu, A\ Bălcescu, E. Winlerhalder şi Biblioteca Magazinului istoric, în Studii şi cercetări de bibliologie, II, 1957, p. 156, nota 2, atrage atenţia că a fost publicată de G. Zâne, în N. Bălcescu, Opere, t. II, partea 1, p. 258—260. In revista „Studii”, XV, 1962, nr. 2, Cornelia Bodea şi P. Cernovodeami, în Materiale noi pentru biografia lui Nicolae Bălcescu, publică cinci scrisori inedite ale lui N. Băicescu către Alexandra (Luţica) Florescu, una dintre prietenele sale. Paul Cernovodeanu publică ■o chitanţă pentru împrumutarea planului Turnului Colţei din 3 aprilie 1845 în Istoricul Turnului Colţei în documente, în „Revista muzeelor”, 1966, nr. 5. . Alexandru Culcer a fost posesorul scrisorii lui Nicolae Bălcescu către Alexandru Boda din 15 iulie—15 august 1849, distrusă în bombardamentul de la Sulina în anul 1944, reprodusă în Alexandru Culcer, Un revoluţionar transilvănean în relaţii cu Bâlcescu — Alexandru Buda9 în Studia et Acta Musei,,Nicolae Bălcescu’}, 1969. r . Scrisoarea către Ludwik Tadeus Bystrzonowski trimisă din Mehadia la 20 mai 1849, care se află în biblioteca Muzeului Czartoryski din Cracovia, a fost publicată de Paul Cemovo-deanu, în Originalul scrisorii lui N. Bălcescu către L. Bystrzonowski din 20 mai 1849, în Studia.et ■ Acta Musei,,Nicolae Bălcescu”, 1970/1971. O altă variantă a acestei scrisori, descoperită iutr-mi copier al corespondenţei fruntaşului politic L. Bystrzonowski, tot la Muzeul Czartoryski, & fost reprodusă de Al. Csetri în Bălcescu şi emigraţia poloneză, în Studia et Acta Musei ,,Nicolae Băl-cescu”, 1969 şi în revista ,,Korunk”, XXIX, 1970, nr. 4, şi cu traducerea în limba maghiară. Muzeul de istorie al României a achiziţionat o scrisoare expediată de la Mtujina 3a 1/13 aprilie 1846 lui Costache N. Filipescu şi a fost publicată de Maria Ioniţă, in Un document de la Nicolae Bălcescu în „Revista arhivelor”, LII, 1975, nr. 4. Cornelia Bodea publică, în.Manuscriptum, IX, 1978, nr. 2, scrisoare din 9 iulie 1848 adresată lui C. Negri şi V. Alecsandri, achiziţionată de Arhivele Statului din Bucureşti. O altă ediţie: C. Bodea, 1848 la români, voi. II, 1982. In Documente privind revoluţia de la 1848 în ţările române, B, Ţara Românească (1983), s-a reprodus o scrisoare din 13 iulie 1848 către Steriadi, şef de secţie în Ministerul Dinlăuntru. . , • 328 Horia Nestorescu-Bălceşti, în, Revoluţia şi emigraţia română de la 1848 în documente inedite, în Caietele Bălcescu, XI —XII, 1986, publică o scrisoare către Gheorghe Magheru din august-septembrie 1850 trimisă din Paris împreună cu Ghiţă G. Magheru, D. Bolintineanu şi Gb. Tattarescu. Corespondenţa cunoscută a lui N. Bălcescu a fost reeditată parţial în cadrul unor colecţii de opere alese. în:Const. I. Bondescu şi D. Mărăcineanu, Antologie, VI3, Buc. [f. a] se dau 17 scrisori, dintre care numai şase cu texte complete, restul cu diferite pasaje lipsă; P. P. Pa-naitescu a reeditat, în mai multe rînduri, scrisori de ale lui N. Bălcescu, aşa cum se arată mai jos. în N. Bălcescu, Qpere% Buc., 1952, se dau cinci scrisori, din care una cu text integral — scurta scrisoare din 24 februarie 1848 către V. Alecsandri — şi patru parţial. Scrisoarea din 4 martie 1850 către A. C. Goîescu, al cărui text original este în limba franceză, este dată în traducere; în ediţia N. Bălcescu, Scrieri militare alese, studiul introductiv, culegerea textelor, redactarea lor şi glosarul de Eugen Bantea şi Mircea Ioanid, Buc., 1957, se dau extrase din 27 scrisori şi o scrisoare cu text complet, aceea din 30 mai 1849 către Batthy&ay. Editorii, pe baza unei serioase cercetări a operei lui Bălcescu, au reţinut din corespondenţă numai pasajele cu referinţe militare. Textele de bază sînt după ediţia din 1948 (N. Bălcescu, Opere, II1). într-o ediţie destinată tineretului: Nicolae Bălcescu, Scrieri alese, Biblioteca şcolarului, Prefaţă şi note de Paul Cornea, Buc., 1961, se publică şase scrisori, dintre care cinci parţial şi una, tot aceea din 24 februarie 1848, integral. în Editura x\cademiei a apărut N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă. Scrisori. Memorii. Adrese. Documente. Note şi Materiale, ediţie critică de G. Zâne, Buc., 1962, 656 p. Volumul cu un tiraj restrîns se reeditează, cu revizuiri şi adăugiri în 1964, ca ai IV-lea volum al colecţiei de Opere complete care au apărut sub îngrijirea aceluiaşi editor. Fragmente din scrisoarea către V. Alecsandri din 1 octombrie 1847 sînt publicate de G. C. Nicolescu, în V. Alecsandri, Opere, voi. I, 1965. în Cîntarea României. Antologie, 1966 şi ed. a Il-a 1967, se publică scrisoarea din 8 martie 1848 către emigraţia moldo-română din Paris prin care adunarea din Constantinopoî îl alege pe Costache Negri ca şef al emigraţiei. Scrisoarea trimisă din Paris la 4 martie 1850 către A. G. Golescu a fost reprodusă parţial, în traducere in limba română, in două culegeri de texte: Gîndirea social-politică despre Unire, 1966 şi Antologia gîndirii româneşti. Secolele XV—XIX, 1967. Tot în această antologie mai sînt publicate fragmente din scrisoarea trimisă lui A. G. Golescu din Buzău Ia 22 iunie 1848. Titu Georgeseu, în Mărturii franceze despre 1848 în ţările române, 1968 dă în traducere in limba română scrisoarea din 13 iunie 1848 către consulatele din Bucureşti, fără a menţiona că aceasta a fost publicată anterior. Paul Cornea şi Mihai Zamfir, în antologia Gîndirea românească în epoca paşoptistă, 1969, publică 7 scrisori din care două parţial. Marin Bucur reproduce parţial din scrisoarea către V. Alecsandri din 24 februarie 1848 în articolul Un act de solidaritate al moldo-valahilor cu revoluţionarii francezi de la 1848, 1971. Andrei Rusu publică 26 de scrisori, in volumul N. Bălcescu. Scrieri alese apărut în anul 1973. Scrisoarea adresată de N. Bălcescu lui Al. G. Golescu la 22 iunie 1848 este reprodusă parţial, în Culegere de texte pentru istoria României, voi. I alcătuit de Ştefan Pascu şi Liviu Maior (1977). Cele cinci epistole trimise de N. Bălcescu lui V. Alecsandri au fost republicate, în Scrisori către Vasile Alecsandri, ediţie îngrijită, prefaţă, note traduceri de Marta Anineanu în 1978. Cornelia Boclea, în 1848 la români. O istorie în date şi mărturii, 1982 reproduce cinci scrisori din perioada 1848-1849. Horia Nestorescu-Bălceşti publică în 1971 lucrarea Nicolae Bălcescu. Contribuţii biobibliografice în care ne dă bibliografia completă a corespondenţei marelui revoluţionai’. Operele lui N. Bălcescu s-au bucuratjn ultimii ani de mai multe traduceri. Prin intermediul acestora, ca şi al studiilor originale apărute în limbi străine (rusă, maghiară, germană franceză, engleză etc.), opera lui N. Bălcescu a putut fi cunoscută nu numai de maseledeciti-tori ale minorităţilor naţionale de la noi, dar şi în cercurile ştiinţifice ale altor ţări. Lucrarea 1848—1849. Evi iratok a nemzefisegi megbekelesrol (1948) conţine în traducere 8 scrisori de ale lui N. Bălcescu, datind din 1849, emise in timpul activităţii sale în Ungaria şi Transilvania. Traducătorii s-au folosit de ediţia I. Ghiea (1889), iar textele sînt date parţial. Scrisoarea din 26 apriliejS mai 1849, publicată întîia oară de I. Gliica fără specificarea localităţii de emitere, editorii maghiari o publică menţionînd ca localitate de emitere Meha-dia;\n fapt, a fost emisă din Belgrad (vezi mai sus, p. 123); tot aşa şi ultima parte din 2 7 aprilie! 9 mai 1849 : şi aceasta a fost emisă din Belgrad, nu din Mehadia (vezi mai sus, p.128). Ediţia Bălcescu Mildos, Vâlogaiott irăsai, Budapesta, 1950, pe care o datorăm istoricilor maghiari, dă 18 scrisori, dintre care 14 din anul 1849 în legătură cu activitatea lui N. Bălcescu în Ungaria şi Transilvania, apoi cunoscuta scrisoare din Paris, 1850 martie 4, către A. C. Go-leseu, două din Paris, din 1850, şi memoriul către Zamojski, toate cu diferite pasaje lăsate la o parte. Traducătorii s-au folosit, în principal, de ediţia Ion Ghica (1889); pentru unele nici n-au avut texte complete, aşa pentru scrisoarea din Panciova, 1849 med 12, către A. G. Golescu. Ediţia Nicolae Bălcescu, Vălogatott Munkâi, Bucureşti, 1956, dă 36 scrisori din care 6 cu texte integrale şi 30 fragmentar sau numai unele extrase. Precizăm cu acest prilej ' «ă‘"'sensurile .Sin Pesta, 1849 iunie 8 şi di» iunie î%, considerate ca scrisori de sine stă" tătoare sînt de fapt continuări, prima a celei din iunie $ şi a doua a celei din iunie 14; scrisoarea din Pesta, 1849 iulie 1, este scrisoarea datată greşit de N. Băîcescu: 31 iunie; scrisoarea datată tot Pesta, 1849 iulie 1, este iarăşi continuarea precedentei şi nu una nouă; tot ‘ aşa- scrisoarea: Segk-edin, 1849 iulie 15, este continuarea scrisorii datată: 1849, iulie 14. Lucrarea lui Mario Leporatti, Nicola Balcescu ed il risorgimento naţionale in Romani a. Prefazione di Umberto Terracini, Borna [f. a.] publică in traducere 4 scrisori, din care una cu text complet, iar celelalte trei parţial. Fragmente din scrisoarea către Vasiîe Alecsandri din 24 februarie 184$ sînt reproduse î» traducere italiană de Mario G. Losano, Un remlutionario nelia .Remania de la 1848 Nicolae MMieseu, în „Rivista storica italiana”, 1966. Din corespondenţa lui N. Băîcescu s-au mai tipărit, în limba română sau îm traduceri, scrisori, fragmente sau extrase, în special cu prilejul centenarului revoluţiei de la 1848 sau al centenarului morţii lui N. Băîcescu. Este sarcina noii bibliografii istorice româneşti de a colecta eu grijă tot acest material şi a-1 încadra lntr-o bibliografie completă a operelor lui N. Băîcescu. în bibliografia corespondenţei pe care o inserăm în notele din prezentul volum, am reţinut în special editările cu texte complete. III. BIBLIOGRAFIILE CORESPOMBEXŢEI în ultimii ani, în ţara noastră, cercetările cu privire la bibliografia corespondenţei clasicilor români au făcut mari progrese. Cu titlul de Cataloage de corespondenţă au fost publicate trei vaste bibliografii ale corespondenţei lui V. Alecsandri (1957), M. Kogălniceanu (1959) şi I. Gliica (1962). Rezultat al unor atente cercetări în arhive şi biblioteci, aceste cataloage, pline de bogate informaţii, sînt un principal mijloc de valorificare a corespondenţei şi au devenit 'lin-numai baza oricărei editări de texte ale corespondenţei respective, dar şi o sursă preţioasă de informare chiar pentru corespondenţa altor persoane, în cazul nostru, a lui N. Bălcescu. Cataloagele, inventariind corespondenţa autorilor bibliografiaţi, semnalează şi corespondenţa către N. Bălcescu, iar textele bibliografiate sînt uneori revelatorii, căci cei trei autori menţionaţi au fost în strînse legături de prietenie cu istoricul român. Este surprinzător cît de puţine scrisori de ale lui V. Alecsandri către N. Bălcescu s-au păstrat şi cum n-a ieşit încă nimic la iveală din corespondenţa N. Bălcescu — M. Kogălniceanu, căci fără îndoială o asemenea corespondenţă a existat. O bibliografie la acest nivel, consacrată exclusiv corespondenţei lui N. Bălcescu, nu există; în cadrul bibliografiei generale ale operei şi manuscriselor acestuia, alcătuită cu ocazia: centenarului din 1952, s-a încorporat şi o bibliografie a corespondenţei. Bibliografia centenarului a apărut sub titlul Bibliografia operelor lui N. Bălcescu „alcătuită de un colectiv” şi a fost publicată în culegerea Studii şi referate despre N. Bălcescu, voi. I, Buc., 1953, p. 170—224; bibliografia corespondenţei, p. 186—214. Este de la sine înţeles că bibliografia unei corespondenţe, edite şi inedite, pune probleme cîteodată destul de dificile : în primul rînd, depistarea materialului şi descifrarea corectă a textelor, mai ales cînd este vorba de inedite, în al doilea rînd, restituirea a diferite date, cînd nu sînt cuprinse în corpul scrisorii, destinatar, localitate de emitere, an, luna, chiar ziua de trimitere etc. Oricum, alcătuirea unei bibliografii de corespondenţă, mai ales cînd o parte din material este încă inedit, şi în plus unele depozite de arhivă sînt încă neinventariate — posedă concepte sau copii de altă mînă —, depăşeşte o sarcină de bibliograf. în lipsa unei ediţii de texte cu o largă circulaţie, Bibliografia din 1953 trebuia să umple un gol, într-o epocă cînd studiile despre N. Bălcescu au luat o atît de mare dezvoltare, iar corespondenţa în general, ca sursă de documentare, a fost complet revalorificată. Colectivul de autori ai Bibliografiei a luat ca bază publicaţia de corespondenţă din 1948, doar parţial tipărită, fără insă a o menţiona: materialul existent a fost bibliografiat, dar eu unele modificări, adăugiri şi omisiuni. O confruntare a ediţiei de faţă — în care a intrat materialul din 1948, în plus şi material nou — cu bibliografia din 1953 duce la constatarea, pe de o parte, a unei complete identităţi — mai ales la restituiri de date —, iar, pe.de altă parte, la unele deosebiri, în special lipsa, la prima vedere, din prezentul volum, a. unui material de texte, bibliografiate de către colectivul bibliografiei din 1953. De aceea credem că este necesar să aducem cîteva precizări, mai ales in legătură cu materialul care . ar părea că lipseşte în volumul de faţă. Colecţia din 1948, cum era şi firesc, a putut procura unei bibliografii de corespondenţă un material util, publicat deja — ca şi un material de arhivă — prelucrat şi sistematizat, în plus rezultatele dobîndite în privinţa restitu‘rilor sau completărilor, ca numele destinatarului, locul de trimitere, data de emitere, anul, luna, ziua, la scrisorile incomplete, cit şi bibliografia manuscriselor sau a editărilor anterioare. Adică toate datele edite sau inedite indispensabile unei bibliografii, căreia nu-i rămînea ca sarcină decît de a le prelua în ordinea şi în forma din colecţia din 1948 sau a le supune unei analize critice. în baza acestor date — a căror motivare se face în aparatul critic — s-a putut trece la sistematizarea cronologică, aşa cum apare in citata colecţie. Este evident că identificarea de persoane anonime în manuscrise şi restituirile de date impun de cele mai multe ori cer-cetări amănunţite şi nu o dată în acest domeniu rezultatele dobîndite s-au dovedit suscep- 331 tibile de discuţii. Bibliografia a acceptat în totul identificările de destinatari; cităm următoarele cazuri: scrisoarea din Paris, 14 octombrie 1846, adresată unuia dintre Filipeşti, fără a se preciza anume cărui, a fost publicată la 1902 fără identificarea precisă a destinatarului şi fără an de emitere. Intr-o editare corectă a trebuit restituit anul de emitere şi identificat destinatarul; s-a stabilit că este vorba de Costăchiţă N. Filipescu şi de anul 1846, şi s-au arătat temeiurile în nota respectivă (ll2, p. 224). Cu aceleaşi identificări scrisoarea este menţionată în Bibliografie. Scrisorile din Paris, decembrie 1849 şi din Paris, 15 iunie 1850, inedite pînă Ia 1946, au fost editate, Ia 1946 şi 1948, pe baza unor concepte autografe care nu conţin nici o indicaţie asupra destinatarului. Destinatarii au fost identificaţi, pentru prima, în persoana generalului J. Aupick, ambasadorul Franţei la Constantinopol, şi pentru a doua, în persoana lordului Dudley Stuart, arătîndu-se motivele în notele colecţiei din 1948 (îl2, p. 273 — 274, 286). Ambele scrisori apar bibliografiate, cu aceiaşi destinatari, fără rezerva vreunei îndoieli. Scrisorile din Bucureşti: 2 noiembrie 1843, 7 decembrie 18434 $ februarie 1844, 7 martie 1844, 14 martie 1844, 23 mai 1844, 30 mai 1844, 13 iunie 1844; din Budapesta: iunie 1846; din Paris: 10 august 1846, 14 septembrie 1846, 14 octombrie 1846, 7 decembrie 754 7 ş.a., nu au in manuscrise loc de trimitere şi dată de emitere, ori le lipsesc numai unele dintre aceste elemente. Toate elementele de datare au fost restituite pe baza unor cercetări ale căror temeiuri sint arătate în partea a II-a a Colecţiei din 1948, reluate, şi linele dezvoltate, în volumul de faţă. Aceleaşi locuri de emitere, an, lună, chiar, şi zi de emitere sint consemnate în Bibliografia citată, cu intercalarea, uneori, a acestor restituiri în paranteze drepte. Bibliografia dă depozitul de arhivă cu indicaţia cotei de manuscrise chiar cu. paginaţia filelor respective, în plus indicaţia bibliografică a primei editări la fiecare scrisoare. .Ambele serii de indicaţii se găsesc in aparatul critic al colecţiei din 1948, fără specificarea filelor din manuscrise; Bibliografia menţine şi unele lipsuri din această colecţie; astfel, pentru scrisoarea din Paris, 24 august 1850, nu am dat ca primă publicare, pentru că la acea dată n-am cunoscut-o; editarea lui N. Bănescu, Cileva scrisori de la revoluţionarii munteni 1850, în ,,Neamul românesc literar”, II, 1910, nr. 48, noiembrie 28, p. 761; exact la fel şi m Bibliografie; şi aci această menţiune lipseşte şi în locul ei se dă ca primă editare, ,,Revista fundaţiilor”, XIII, 1946, nr. 1, ianuarie, p. 32 — 33. Relev, in treacăt, că Bibliografia citează numele numai a trei dintre editorii de pînă la 1953: Ion Ghica, C. D. Aricescu şi Maria G. Bogdan, omite însă numele lui N. lorga, Vintilă C. A. Rosctti, D. Onciul, N. Âpoşto-lescu, N. Cartojan, I. Bianu, G. Zâne; dă in schimb, titlul lucrării respective ca şi cum n-ar avea editor, sau numai titlul publicaţiei periodice primite. Or, ultimele trei acţe nu pot fi încorporate In corespondenţa propriu-zisă. Mai mult încă, se trece acest material.nepublicat in 1948, şi numai procurile deoarece numai acestea sint documente emise propriii-zis de N. Băîcescu. Bibliografia nu consemnează citeva scrisori deja publicate, cit şi unele scrisori, în-tr-adevăr nepublicate, intrate în arhive după 1948, dar înainte de 1953, fapt care denotă că aceste arhive nu au fost cercetate. Astfel, sînt omise scrisorile din Paris, 184 7 octombrie şi din 1849 decembrie, către Paul Batailiard, scrisorile din Belgrad, 1849 ianuarie J/U, şi Londra, 1850 ianuarie 1113, către A. G. Golescu, ambele scrisori din Paris, 1850 martie, către P. Teulescu, precum si un număr de scrisori nepublicate, intrate în arhiva Bibliotecii de Stat, după 1948, data publicării colecţiei de corespondenţă din 1948, dar înainte de< 1953, data alcătuirii Bibliografiei, toate editate în prezentul volum. în volumul de faţă publicăm şase scrisori către Ion Ghica din iulie 1849; materialul este de mult cunoscut. Comparînd textele cu datele bibliografice din Bibliografia din 1953 ar părea că este vorba de alt material, din cauza modului defectuos de bibliografi ere. Astfel, Ia p. 199 se bibliografiază patru scrisori din iulie 1849, în ordinea succesivă a datelor respective; în primul rînd o scrisoare din 1849 iulie 6, fără loc de trimitere, cu indicaţia bibliografică : Ion Ghica, Amintiri din pribegia după 1848, Buc., 1889, p. 359—362; în nrantis-scrisele lui N. Băîcescu o scrisoare cu această dată nu există; există o scrisoare datată 4iulie — quatre juillet — 1849, continuată la data de 6 iulie; o greşeală de tipar la I. Ghicâ a făcut ca din 4 să iasă 14; Bibliografia a rupt textul in două: partea ultimă a scrisorii'a considerat-o de sine stătătoare, şi a datat-o cu 6 iulie, iar pe cealaltă a datat-o ca la Ghica — adică greşit — 14 iulie, situînd-o în rîndul imediat următor, fără să se sesizeze că punindu-i locul de trimitere Pesta — ca Ia I. Ghica — făcea o greşeală care se observă lesne, căci scrisoarea care urmează cu data 1/13 iulie are loc de trimitere Seghedin. Or, distanţa între Seghedin şi Pesta pune problema dacă la 1849 N. Băîcescu putea să fie intr-o zi la Pesta şi a doua zi Ia Seghedin. Nu numai atît, într-o scrisoare către Ion Ghica spune singur că pîecase la 8 iulie din Pesta, aşadar nu putea fi acolo la 14 iulie, căci nu se mai putea întoarce, :Pesta fiind evacuată de trupele maghiare. A treia scrisoare bibliograf iată la p. 199 are data: 1849 iulie 13 (1) —■ 15 (3), Szeghedin; în manuscrisele lui N. Băîcescu o scrisoare cu data-*254.9 1113—3115 iulie, Seghedin nu există; există una cu data lf!3 iulie, Seghedin şi carp este desigur aceea bibliografiată mai sus greşit, şi există .o a. do.ua, imediat următoare, cu '.data. i332 1849 14 şi 15 iulie, Seghedin menţionată ca at?re şi in Bibliografie. Cercetătorul Bibliograf iei răiuîne, fireşte, nedumerit în faţa acestor datări, căci îşi pune de la sine întrebarea ce l-ar fi putut face pe Bălcescu să înceapă a scrie lui Ion Ghica o scrisoare în ziua de 1/13 iulie, s-o continue în zilele de 2/14 şi de 3/15 iulie şi tot in ziua de 2/14 iulie să se apuce, înainte de a termina şi expedia pe aceea începută la 1/13 iulie, să scrie una nouă, şi s-o continue şi pe aceasta, ca pe cealaltă, în ziua de 3/15 iulie! Bibliografia — deşi indică şi arhiva de depozit a manuscriselor, la unele scrisori ale căror manuscrise nu existau în arhive publice la 1948 şi care totuşi au fost editate în 1948, după copiile aflate în colecţii particulare, cum sînt: la scrisorile din Paris, 1849 noiembrie 1, şi 1849 noiembrie 3 către A. G. Golescu — nu dă nici un fel de indicaţie de depozit, nu menţionează nici colecţia publicată în 1948, singura în care existau aceste scrisori publicate şi în care se arată locul de depozit al manuscrisului. în Colecţia din 1948 sînt publicate şase scrisori către Paul Bataillard. După cum am arătat, manuscrisele autografe ale acestei corespondenţe nu s-au putut afla şi scrisorile au fost editate după copii care ne-au fost puse la dispoziţie de prof. P. P. Panaitescu, după cum am arătat, şi aceste copii se află şi azi în păstrarea noastră [ms. negăsite în biblioteca prof. G- Zâne — n. ed.j. Dintre aceste scrisori Bibliografia a reţinut trei numai. Ca indicaţie a depozitului de arhivă, se dă: Biblioteca Academiei, ms. rom., pentru toate trei; or, aceste manuscrise nici autografe, nici copii nu există în depozitele Academiei. La scrisoarea din Sibiu, 1848 noiembrie 22, după ce se dă indicaţia greşită a depozitului, nu se dă nici o informaţie bibliografică privitoare la prima editare, fără să se sesizeze faptul că dacă manuscrisul nu există la depozitul indicat şi nu se menţionează că scrisoarea a fost deja publicată, oricine se poate întreba de unde provine atunci informaţia despre existenţa acestei scrisori, în legătură cu unele cote de depozit, semnalăm că sub cota nr. 6 566, din Biblioteca Academiei, ca loc de depozit al autografului scrisorii din Londra, 14 ianuarie 1850p către A. G. Golescu, nu este exactă. La data publicării bibliografiei acest manuscris nu era inventariat în registrele Academiei, el este înregistrat în Registrul de achiziţii abia pe data de 9 iulie 1953. O bibliografie de corespondenţă trebuie să dea fişe analitice; un scurt rezumat al conţinutului este indispensabil. Cele trei cataloage se remarcă şi prin modul de redactare al rezumatelor. în Bibliografia corespondenţei lui N. Bălcescu s-a ţinut seama de această exigenţă, dar în multe cazuri aceste rezumate nu corespund cu conţinutul principal ai textului, ba mai mult, rezumatul conţine date pe care scrisoarea sau fragmentul bibliografiat nu le cuprinde. Astfel, bibliografiindu-se scrisoarea din Atena, 1849 februarie 15, i se dă ca referinţă bibliografică: ,,Revista Fundaţiilor”, Buc., VI, 1939, nr. 11, noiembrie, p. 377—379. După cum am mai arătat, această scrisoare este bibliograf iată de două ori: prima dată se dă ca depozit pentru indicaţia Biblioteca Academiei, ms. rom., nr. 82, f. 449, unde nu există textul, ci un simplu extras în copie, de patru linii, şi se adaugă referinţa bibliografică „Revista Fundaţiilor”, Buc., XIII, 1946, nr. 1, ianuarie, p. 23—24, iar a doua oară nu se dă nici o indicaţie de depozit a manuscrisului, ci numai o referinţă bibliografică: „Revista Fundaţiilor”, Buc., VI, 1939, nr. 11, noiembrie, p. 377—379, daria aeeastă referinţă nu-i vorba despre scrisoarea propriu-zisă, ci despre o altă lucrare a lui N. Bălcescu, în cuprinsul căreia se află extrasul de patru linii, bibliografiat anterior ca reprezentînd întreaga scrisoare. Ga atare, rezumatul ei cuprinde referinţe la un presupus conţinut, pe care extrasul nu-i are şi nici nu putea să-l aibă. Rezumatul altor scrisori denaturează fondul acestora; de pildă, cel de la scrisorile din: Paris, 1850 iunie 15 către Dudley Stuart; din: Paris, 1850 iulie 26 către I. Ghica etc. în unele cazuri redactarea rezumatelor este cel puţin discutabilă. Astfel, la scrisoarea bibliograf.iată: 1851 februarie 27, Paris, rezumatul dat este: „Despre boala sa de piept şi intrarea sa intr-o cură”; la scrisoarea: 1851 iunie 5, Paris, rezumatul este: „Nu simte nici o urinare la boala sa şi va pleca în Italia...”; la scrisoarea 1851, noiembrie 27, rezumatul începe cu: „Se ocupă să-şi caute boala...”, iar la scrisoarea din 1852 martie 17, Hyeres — pentru a nu mai menţiona şi altele — rezumatul începe cu: „Despre ,,scularea” sa din pat şi intenţia de a porni spre ţară...” (ghilimele interioare sint ale Bibliografiei). Anticipînd asupra volumului al II-lea al acestei colecţii, dar in legătură cu unele materiale amintite în prezentul volum, semnalăm alte cîteva neajunsuri rezultate din impre-ciziunea Bibliografiei din 1953. Astfel, se bibliografiază ca manuscrise N. Bălcescu, manuscrise străine, ale altor autori, şi se consideră nepublicate manuscrise publicate, unele de mult, altele mai recent. Printre hîrtiile lui N. Bălcescu, aflate după moartea sa, aduse in ţară sau găsite la Bâlceşti, sînt şi multe hîrtii străine. Pe timpuri, serviciile Academiei Române au broşat în dosare, laolaltă, şi manuscrisele autografe N. Bălcescu şi hîrtiile altora. Aceste hîrtii străine sînt date în Bibliografie ca „opere” Bălcescu. De exemplu: „însemnări despre monumente din Bucovina” (p. 216); „Notă de date musulmane din 1595, transformate în date creştine” (p. 217); ultima este nota pe care N. Bălcescu o cerea lui I. Ghica printr-una din 333 s^riserile sale şi pe ©are I. Ghica i-o trimitea; „Listă’ de reacţionari din judeţele Prahova şi teleorman” (p. 217), însemnare ©are i-a fost trimisă, desigur, din provincie, pe timpul cînd era în Guvernul provizoriu;. ,,Proect pentru reorganisaţia dorobanţilor. judeţelor”(p. 1S6)-este manuscrisul despre care I. Ghica anunţa pe N. Bâlcescu că i-I trimite pentru a-1 vedea, considerat greşit autograf şi în Catalogul manuscriptelor româneşti, I, p. 176. LuinduTSte-desigur după indicaţiile Bibliografiei, unii editori s-au grăbit chiar să tipărească acest manuscris ea operă a lui N. Bâlcescu (Scrieri militare alese, p. 535—541), ceea ce arată încă o dată consecinţele unei bibliografii defectuoase. O altă eroare des repetată este bibliografierea unor scrieri ale lui N. Bâlcescu ca nepu-Mieate, rămase prin urmare în manuscris pînă la acea dată, cînd în fapt ele sînt de mult publicate, şi unele chiar in colecţii foarte bine cunoscute. Astfel, cel intitulat: Fragment dintr-o scriere avînd numai capitolele XXVII şi XXVIII, în l. română şi franceză; fragmentul nu-i o scriere aparte, ci capitolele respective din scrierea Reforma soţială la români, dar pe care Bibliografia nu le-a identificat, cum era obligată s-o facă şi ceea ce era foarte lesne. Scrierea întreagă a fost tipărită încă din 1948 (N. Bâlcescu, Opere, II2, p. 21—87) sieste retipărită în ediţia centenarului, ceea ce nu împiedica Bibliografia să adauge, la rubrica respectivă, că această lucrare a fost publicată pentru prima oară în 1953. ,, Instrucţiunile cu privire la strîngerea de date topografice în legătură cu luptele Iui Mihai Viteazul, acele elteva recomandări redactate de N. Bâlcescu la Hyeres, au fost tipărite de mult de AL Odobescu de la 1861 şi între timp retipărite; Fragment dintr-o scriere ce cuprinde următoarele capitole: III. Starea de mijloc. . .; Două lecţii de drept constituţional; Cifrul folosit de N. Bâlcescu în corespondenţa cu Ion Ghica; Fragment dintr-o scriere în care se arată cît a costat pe ţară (sic) revoluţia si ocuparea (sic) armatele străine etc. au fost tipărite în 1948: N. Bâlcescu, Opere, II2. De asemenea, au fost tipărite tot aci actele privitoare la procesul din 1841, existente în dosarul de la Biblioteca x\cademiei, nr. 1 140, date de Bibliografie ca nepublicate, tipărite în 1948 nu ca , opere” ale lui N. Bâlcescu, aşa cum sînt bibliografiate, ci în anexe ca material documentar. Nu este justificat ca într-o bibliografie a operelor lui N. Bâlcescu, chiar şi sub rubrica Note, însemnări, memorii şi concepte să. se introducă acte încheiate de autorităţile judecătoreşti împotriva lui N. Bâlcescu, autorităţi care — după cum se ştie — au recurs la mijloace sălbatice de anchetă, folosind şi falsuri, cu aţiţ mai mult cînd aceste acte nu sînt autografe, şi cînd destule ştiri contemporane ne spun pa semnătura lui N. Bâlcescu, aflată pe unele dintre ele, a fost stoarsă prin teroare şi fals. De asemenea, nu credem că într-o Bibliografie de ,,opere” îşi au loc mici însemnări, fişe cu extrase din diverşi autori etc., toate inventariate deja in Catalogul manuscriptelor româneşti, alcătuit de I. Bianu. Acest material se justifică intr-un catalog de manuscrise, şi o lucrare de acest gen trebuie să cuprindă toate manuscrisele lui N. Bâlcescu, dar numai manuscrisele sale. IT. METODELE DE CIFRAJ® A CORESPONDENŢEI Manuscrisele scrisorilor publicate în volumul de laţă sub numerele : 76 — 78, 83, 84, 86, 88—-§4, 96, 98 — 166, 12®, 123, 128, 130, 140, 148 conţin cuvinte şi pasaje cifrate. Restituirea corectă a textelor din prezenta ediţie a impus editorului, printre alte sarcini, şi pe aceea a unei noi descifrări a textelor cifrate. în consecinţă, a fost necesar de la început să se stabilească eifru-rile folosite, cu diversele lor variante şi chei, şi să se procedeze la o analiză critică a textelor cifrate pentru a se înlătura erorile iniţiale de cifrare care complicau descifrarea exactă. Restituirea corectă,,în clar” a textelor cifrate trebuia făcută, cu toate dificultăţile pe care le comportă, m numai pentru faptul că în unele scrisori pasajele cele mai importante sînt în cifru, ci şi pentru faptul că prima descifrare, între rînduri, la primirea corespondenţei, cît şi a doua, acea de la editarea lui Ion Ghica, conţin grave erori, după cum vom arăta mai jos, ceea ce a făcut ca (ie-v eenii întregi să circule în publicistica noastră texte Bălcescu denaturate. Cea mai veche scrisoare cifrată este din Negotin, 17129 aprilie 1849, adresată lui Ion Ghica (nr. 76), iar ultima din Paris, 1$ iulie 1859, adresată tot lui I. Ghica (nr. 148). După cum rezultă din materialul de care dispunem, N. Bălcescu a folosit cifrarea în corespondenţă mai ales în timpul cît a stat in Ungaria şi Transilvania, în vara anului 1849. Cifrarea era o măsură de precauţie şi se obişnuia în cercurile revoluţionare româneşti încă înainte de 1848. Ion Ghica ne spune că statutele societăţii Frăţia au fost scrise cifrat; aşadar cifrarea era folosită deja în toamna anului 1843 cînd se bănuieşte că au fost redactate statutele acestei societăţi. Este foarte posibil că şi actele societăţii secrete precedente, aceea întemeiată în vara anului 1840, să fi fost scrise tot în cifru. Este aproape sigur că şi corespondenţa purtată între unii membri ai acestei societăţi se făcea în limbaj convenţional (G. Zâne, Mişcarea revoluţionară din Ţara Românească de la 1849, p. 34). Societatea Frăţia, probabil, a preluat folosirea cifrării chiar din practica societăţii din 1840. în tot cazul, Ion Ghica trebuie să fi cunoscut bine ia acea dată scrisul cifrat. Era singurul dintre fondatorii acestei societăţi secrete care frecventase in Franţa societăţi similare care foloseau cifruri, şi chiar participase îa activitatea unora dintre ele. Dealt-minteri, I. Ghica avea o deosebită predilecţie pentru cifrare şi, după cum vom vedea, a construit o serie de cifruri pe care le-a folosit in corespondenţa sa. El este acela care a răspîiidit. în cercurile revoluţionare româneşti folosirea scrisului cifrat; într-un anumit fel, îl putem considera profesorul de cifru al întregii generaţii revoluţionare româneşti. îşi învăţase partenerii de corespondenţă cifrată să păstreze bine secretul cifrului. I. I. Filipescu, într-un moment critic şi-a ascuns în gură, gata să înghită, mica foaie de hîrtie pe care însemnase cheile de cifru, de teama de a nu fi descoperite de duşmani; la 23 septembrie 1849, înştiinţa din Belgrad, printr-o scrisoare în parte cifrată, pe Ion Ghiea, despre această întîmplare I BAR, Corespon- Ion Ghica în corespondenţa sa cu N. Bălcescu — atît cit ne este cunoscută — foloseşte cifrul încă din vremea revoluţiei, cînd, aflat la Constantinopol, comunica guvernului de Ia Bucu- p. 193, p. 716; IV, p. 349). Existenţa acestei corespondenţe ridică problema şi a unei corespondenţe cifrate N. Bălcescu — Ion Ghica, din cursul celor trei luni de guvernare, corespondenţă care pînă în prezent nu este cunoscută. Ion Bianu, editînd în Amintirile lui Ion Ghica scrisorile lui N. Bălcescu, nu s-a preocupat personal de problema descifrărilor şi a lăsat-o în seama altor persoane, care au preluat necritic descifrările prime, din momentul primirii corespondenţei, făcute în grabă fie de I. Ghica, fie de Ioranu sau de alţi dintre românii emigraţi aflaţi la Constantinopol, prin urmare cu multe greşeli. Dăm mai jos un tabel comparativ cu greşelile de descifrare mai importante din ediţia Ion Ghica, situînd în prima coloană textul din manuscrisele N. Bălcescu, în a doua descifrarea din Ion Ghica, în a treia descifrarea corectă din ediţia do faţă. r©şti ştiri în legătură cu situaţia politică | BAR, Corespondenţă, S 335 Ms. N. Bălcescu I. Ghica, Amintiri din pribegie Ediţia de faţă .. .pe unde gvlakyv Cg (Negotion, 17/29 aprilie 1849; ms. rom., 131, f. 185). jUMLLil« i_|l1 o b/. (Belgrad, 27 apriliej9mai 1849; ibidem, f. 7). .. .să se întoarcă curînd la r q b o b \/(Belgrad, 26 aprilie! 8 mai 1849; ibidem, f.l). Am hotărît atunci a d a 11 2 { j 1 | b o | 1 J2 ^ iex (ibidem, f. lv). ...pînă ig cymbo (ibidem, f. lv). ... înţelesesem p’acolo că C g ! 2 ,! J 1 | 1 jljvlaxyra tot p’acolo ... (ibidem, f.2). q a dit â ces MM que Ies B n sunt foarte rău qeky v ■.} în L1 i1 i2!g v ^lui- B n a lui B q în g 1 h a g i x g q e 1 ] b reu q e k y v | 1 , qu’ils ne profiterons riens .. . (Mrhaăia, 8120 mai 1849; ibidem, f. 196v). ... pe unde a trecut J bătălia ! (p. 258). I.G. a confundat simbolul Cg — Times (nume propriu) din „lista de nume’’, cu eq = bătălia. | Oeul| a venit (p. 257). Greşeală de cifrare a lui N.B. în loc să pună | 2 j = m, a pus 11 | = e. . . .să se întoarcă curînd la jSăiniţa...j (p. 249). localitate inexistentă, confuzie între q = v cu g = a, Am hotărît atunci a merge [înaintea lorj (p. 250). .. .pînă la j Kurin j (p. 250) localitate inexistentă. .. . înţelesesem p’acolo ca ] c v(?), ! care trecuse tot p’acolo ... (p. 250). A doua oară I.G. nu reuşeşte să descifreze pe Cg = Tunes. De această dată N.B. a scris g neclar şi s-ar fi putut confunda cu q. Bem a dit ces MM que Ies Roumains sunt foarte rău văzuţi în armata lui |Bn a lui By în Ardeal cu| ...qu'ils ne profiterons riens . . . (p. 270). .. .pe unde a trecut Tu nes, (nr. 76; p. 121). Omul a venit (nr. 78; p. 126). .. .să se întoarcă curînd ia Svi nitza (nr. 78; p. 123). Am hotărît atunci a merge în acest ioc. (nr. 78; p. 123). . . . pînă la K u b i n (nr. 78; p. 123). . . .înţelesesem p-acolo că Tu-nes, care trecuse tot p-acolo (nr. 78; p. 123). Bem a dit â ces MM que Ies Roumains sînt foarte rău văzuţi, în a rm a t a maghiară din Ardeal, că şi ei v o r fi rău văzuţi, qu’ils ne profiterons rien ... ne (descifrare probabilă). (nr. 84; p. 134). 336 I.G. n-a reuşit să descifreze pasajul din cauza că N.B. a cifrat defectuos. *. i vor* & . face c x cu (ds. 4-. di), ; cu : d g şi cu d j, (Debreţin, 3 iunie 1849; ihi-âem} f. 201). ... şi b o 3C, g 61c | 1 ; 2 ăn x y/r ] 1 b x g d| ... (Pesta, 6 iunie 1859; ibidem, f. 210). .. .partidele care s7or r j ] 1 c ) dn qel j|l g ia d z. D r chiar se vor împărţi între dînşii... (ibidem, î. 210) 1. fcă; faci' x o y e r | 2 | y( ... i* y^l b c (ibidem, f. 210v). ... a face x a)x a r j 1 b, ea şi b y. (Pesta, 14 iunie 1849; ibidem, f. 277). i . .vor a face confederaţie cu Valachia mare şi Valachia mică cu Moldavia şi cu ; Serbia. | (p. 276); “ I.G. a descifrat greşit dj = Serbia; Serbia nici nu figurează pe lista de nume. ... şi invasia muscalilor in | Orşova j xuiri şi revoluţia |Bem Lehia (?) j (p. 284). prima greşeală du=Orşova se datoreşte cifrării greşite a lui N. B., care a cifrat dn în loc de do = T r a n s i 1 v a ii i a şi descifrării greşite a lui 1. G. ă doua, transcrierea lui g dj = a L e b iei prin Bem Lehia se datoreşte faptului că I.G. a confundat litera S = a, cu q = 'Bemi .. .partidele, care vor sfîşia in | Semere(?) j vor fi ale na-ţionalităţei iungureştij chiar se vor împărţi intre dînşii *j.(p. 285). Cifrări greşite ale lui N. B. şi descifrarea mecanică a lui I. G. .. ,să faci cunoscut * . .lui | Negri 1 (p. 286). Pe ms. descifrat corect „negru”; s-a greşit probabil la copiat. .. .a face concesii la j austrieci! şi la români (p. 299). i. .vor a face eonf edera" ţ i a Ou Val ah ia maieş1 V a 1 a h i a mică, cu Moldova şi cu Lehia. (nr. 88; p. 138). ...şi invazia muscalilor în Transilvania cum şi revoluţia L e-h i e i... (nr. 89; p 142). .. .partidele care s-or sfîşia in Transilvania, vor fi ale naţionalităţilor. Ungurii chiar se vor împărţi intre dînşii (nr. 89; p. 142). .. .să faci cunoscut [ ...] lui G o 1 e s c u Negru, (nr. 89; p. 142). ... a face concesii la slavi şi români, (nr. 90; p. 145). 22 — c. 193 greşeala datorită cifrării lui N. Băîcescu e a = austrieci în loc de ea = slavi. 337 ...amg1 | s a ea ig G 6 y r. (ibidem, i. 277). ... a băt*t pe austriaci Ia Anus. (p. 298). ... abătut pe austrie ci Ia Gydr (nr. 90; p. 145). Gyor — scris greşit de N. B. Goyr — era scris în clar; I.G. crezînd că este cifrat, a procedat la descifrarea unui cuvlnt scris in clar ! Generalul Guyon ... (Pesta, 13—15 iunie 1849; ibidem, f. 223y). Generalul j Asunj j (?) (p. 316). Aceeaşi greşeală ca şi în cazul precedent. Generalul Guyon (nr. 91; g, 149). ’ Protocolul făcut la b o ... de / / J_j / C I 1 Şi X \/ 3 / ^ 3 / C 2 J b ... (Pesta, 29 iunie 1849; ibidem, f. 23GV). ... sunt/ | 1 D />| 1 b g I o y i | 1 ni a } 1 J j 1. (Pesta, 1 iulie 1849; ibidem, f. 244v). . . . vrea să trimisă i gq j 1 hbo^ [ 1 3 \ ca să rxu j 1 Jm I 1 | xy b v. (Pesta, 6 iulie 1849; ibidem, f. 367). ... eîte / ^ \[ 1 reprezentaţi d -aceste C / C \) ; / | l , : 3 w/ ,) I 1 , ~ ) W /V ) I 1, I--- *»■'-- jţj LL> cc, — v_>^\ jj_/w 3/3)1, c-'5|i 1 (Paris, 26 ianuarie, 1859; ibidem, f. 54v). .. .prin tine la C / 3 , / h) \ aci (Paris, 16 iulie 1850; ibidem, î. 74~74v). Protocolul făcut la Paris [. . .] de jMalali (?)| şi Gzartoriski... (p. 329). Greşeala se datoreşte în parte şi cifrării neclare. .. .sunt jtărâţij, iar nu liberali (p. 342). .. .vrea să trimită la Vidin |lumej ca să schimbe cu puştile, (p. 360). .. .cîte trei representanţi de aceste şase naţii: români, unguri, poloni, ruşi, bobemi şi |turcij; slavii sudului, (p. 459). . .. prin tine la JSavie (?)| aci (p. 536). Protocolul făcut la Paris. ...] de Teleki şi Gza-toryski (nr. 93; p. 151). ... sîht tirani iar n m liberali (nr. 34; p. 153), .. .vrea să trimiţă la Vidin lire ca să schimbe cu puşti. (nr. 36; p. 161). ...cite trei reprezentanţi de aceste şase naţii: români, unguri, polon! russi, bohemi şi moravi, slavii «uduiai. (nr. 123 p. 199). ... prin tine Iasă vi e Ia mine ac i. (nr. 148; p. 234). 388 Greşelile de descifrare ale lui I. Ghica sînt explicabile dacă ţinem seama de dificultăţile! inerente unei atare operaţii, cu atît mai mult cu cît era vorba şi de cifrări defectuoase. Nu o dată destinatarul unei corespondenţe cifrate nu putea descifra pasaje întregi. La 14 iunie 1840, N. Bălcescu cerea lui I. Ghica să cifreze corect: „Cînd cifrezi mă rog s-o faci mai bine, adecă fără greşeli şi să deosibeşti cuvintele’’, ceea ce înseamnă că întîmpinase greutăţi la descifrarea unor texte (nr. 90, p. 147). I. Ghica care, pare-se, cifra mai mult ca toţi ceilalţi emigraţi, punea în încurcătură şi pe alţii. Cam în aceeaşi vreme, Al. C. Golescu Albu îi cerea să-descifreze un text cifrat pe care i-1 transcria: „voici Ies herogliphes que je n’ai pu dechif-î 24 \ frer” lBAR, Corespondenţa, S ------— 1. De fapt, Al. C. Golescu, pare-se, nu era prea îndemîna- \ DCX\ J tic în descifrări sau poate nu avea la el cifrul pe care îl folosise I. Ghica — varianta 4 din metoda a doua expusă mai jos — căci descifrarea textului nu este prea complicată. Descifrarea corectă şi prin urmare o editare ştiinţifică de texte este posibilă numai dacă în prealabil metodele de eifrare sint analizate atît în principiul lor, cît şi în medul în care le aplică cel care le foloseşte. Analiza textelor cifrate din corespondenţă, precum şi unele materiale de cifru păstrate printre hîrtiile lui N. Bălcescu — I. Ghica, ne descoperă patru metode de eifrare, unele cu diferite variante şi anume: 1. înlocuirea cuvintelor — în mare parte nume de persoane sau localităţi — prin unsu sau două litere ale alfabetului (simboluri); * 2. înlocuirea literelor prin semne convenţionale; 3. intervertirea ordinei alfabetice a literelor; 4. înlocuirea literelor prin figuri liniare numerotate sau numai prin cifre însoţite de punct sau virgulă. Prima metodă este denumită în corespondenţa N. Bălcescu — I. Ghica: Lista de nume.. Fiecare dintre aceste patru metode de eifrare este susceptibilă de a avea variante. Multe dintre variante au fost imaginate de I. Ghica; unele au fost făcute împreună cu N. Bălcescu sau chiar de N. Bălcescu singur. Astfel Lista de nume a fost alcătuită împreună şi apoi completată de N. Bălcescu, conform cu cerinţele momentului. Primele 85 cuvinte din listă, aşezate în ordine alfabetică, cuprind nume de persoane, localităţi, termeni militari, politici etc. de care Bălcescu şi Ghica credeau că vor avea nevoie In corespondenţa lor secretă. Celelalte 43 cuvinte, adăugate ulterior de N. Bălcescu, in timpul campaniei din Transilvania şi Ungaria, cuprind aceleaşi categorii de cuvinte, aşezate, de asemenea, în ordine alfabetică, începînd eu litera a. Bălcescu a introdus în această listă numele unor persoane cu care luase legătură în acel timp şi cuvinte care se întîlneau mai des în scrisorile lui şi pentru simplificarea cifrării le dădea un simbol. în legătură cu această listă, N. Bălcescu scria prietenului său la Constantinopol: „vezi alăturata listă de numiri pe care o vei adăoga la ceialaltă făcută de noi acolo” (Debreţin, 3-iunie 1849, nr. 88; p. 138). Bălcescu trimitea lui I. Ghica lista cifrată, folosind la eifrarea fiecărui euvînt toate celelalte trei cifruri pe care le întrebuinţa în corespondenţa cu I. Ghica. LISTA DE NUME - Nr. 1 - ÎNTOCMITĂ DE N. BĂLCESCU ŞI I. GHICA LA CONSTANTINOPOL agent . . Alecsandri ■ambasador Aupick BMcescul C. B&lcescul N. Baritz Bârlad Beligrad Bâlăceanu Bibescu . . boer . . B&liniineanu Hatmani Brăila Braşov . . Bem . . Br&tianu D. Brătmmi I. Bucureşti a h e d e f $1 h i 3 k 1 m n o V q r s t Buzeu ...................................w cabinet .................................v Cimpulung ...............................x Canning .................................y Cantacuiino .............................z Caracal ................................aa conspiraţie.............................ah Constantinopol .........................ae Cotzehue . . .........................ad Craiona ................................a-e Creţul eseu C...........................aî Creţul eseu N......................... Czaika .................................ah Deivos .................................ai Duhamel ................................a) Dembinski ..............................ak Eassi ..................................al Elacici ................................am Emin Efendi ............................an Eliad ..................................ao FUipeşcu C. , , . . •. • .ap .• FUipeşcu I. , f . . . .... . — a.q Fpcşani . ... . . , . . . ar Franc foit ....... . . . , . as Francia . ............ at Filat Efendi ,,...... . . . . .au Germania . . . . . . . . . . , . av Giurgiu .............. , ax Ginea /. ............. ay G&t'escu' iV; . . . . . . . . ... -az Golescu Şt..................ba Golescu Albu bb Golescu Negru ' . . . . . . ... . ' b'c* imp. Niculae .......... M Lduricmii ............. be Zea/i . . . . . . . . . . . . . . . M L'otidra ............. hiţ Mag hem . .................bh Major eseu .................bi Maorii ................bj Muscali ................bk Monti ........................... fel Negri .............V . . . .' hm • Orşova . v ;. .%• v# •.*■ v■/, . ba Paris. ■ .... v • * w. ba- . Petersburg . sbp, .• Piatra ■ •". , , • . v-v v . - Piteşti: J* bff. Ploeşti . . . •. ■'.* . ;- T ; ' .*•b§f praf de puşcă . : ‘V:;. Y . •' -'b^ propaganda. • . •. ", foii puşti . .. .... . ..... . . ÎIV revoluţie •.........................., . bx Rumîn ; '• i by Sibiu . . . t «. ■ . • ; : ba slav •.> . . . ca sultana •; ... .• . •. : : . eb ' Tecco V',". V' . Y;cc Teii . . . , . \ ed Tîrgovişte . ; . căi ■ Titoff ■ ■; '. .’ . . • . . . cf Times / . //, .. .... . cg tunuri ... Y Y.. . . cb vezir . . Y.,./.., . ........... , . ci Vîena . ................... c.j, LISTA DE NUME. — Nr.-2 — COMPLETARE EA PRIMA', ÎNTOCMITĂ DE N. BĂLCESCD ÎN THÂNSÎL YANΠ' ' andrasg gohl j 1 pk ......... ck .c o m pa ni e ■ \ "■ •. •' • ‘ •• - •' • x e d g’g [ 2 ;bTâ' ': . . cx ac s e n ti gxr | 1 |)./., ......... ci ' confederaţie x J 1 j o j ah | 1 j Ig./, a. ' .... . .ex artilerie 2/ i • cm ■d. e p ii t aţii Gl • a f u t -o r li a s v f 1 | , b g . ■ . _. ' ef gnyvel ... ........ c ia • ■ • - ’d i oi s i o r ban ai 2 | go -|T~ . ........ co hbqbr | 1 e o ...... esc adron . . ea batalion mg 1 7 ibe ] 2 ........ :..ep ' 'Cw/a)v) galifia . . da ba talie ^'-’/l-Lg .. db m g 1 / g i b j 1 J . m i a n c u . de n g o | 2 ] [ 3 [ b a t i a n i .2 | g b')> ........ er i n fante r i a brigada ni 1 b t £>' ii 1 . cs b o j g); \ ^ ’ j_l_ ....... k o s u f. h NEAM 1 — c e r y v u ’ . " ’de bryszanovsk ■ i q ] 3 j c J 1 . . ct 1 e g i o n a . .V'Y df m'lprkg |~2 1 FI I J_ e)' c av alerie x.gq | 1 ia ),^ m o l d o v a r ^ he _ / 340 jn o l d o v e a n u /vo h 1 5 1 1 U) ~• ..... dfi murg u <»y iii le h i & Ll« L Ll kg ..... p e si a 1 j a C 1' ..... dk r eg i m e n t ’ ’ J 1 at b d |T|) , . . . . .>,• . dl s k e n d ; e-r r c | 1 IflAOL.* . .••••■.-’v . dna s e m e r & ’ ' ]2_K D . 2 . . . dn tr an s ll v. a n i a • n’)v, r\ « >,)’/ • i .• • • ..... do tr act al 7^'vW' / • . . . . . dp ung ai ’i e a l > 12 a g . . dq v al ăîii a mare 3 'l/3\ ‘ val ah ia mică idem /, xg........... dl b o l i a c o m e ^ v................... du (J i or g e i _ t iJ_ v 5 1 2 | | 1 | .o . . . . . . dv & i s o ck i >5 C 2 ] b . ... . . . . . . dx şt ir bei C,t 3 ........... djr naţional i ta te Yf’^\~2 g XI 12.1' va ... . .. . (BAR, ms. rom., 131), 341 bcd - vyr\jkl t y x '3) îBnp/) c -'jn f g li / } C q r s ^ — /) C : a e i o u /"• \v-, V d r m \ c C . o 5 c ~ r\ \ '-O 2>e v^q C ea i u o b p f h n g z k x (Ibidem, Arh. Ion Ghica, VIII1. Varia—1). Variantele 1 şi 3 au aceleaşi semne pentru consonante însă pentru vocale semnele sînt diferite. N. Bălcescu a folosit în corespondenţa cu Ghica varianta 1. Această metodă de cifrare era indiscutabil mult mai sigură decît precedenta pentru că se putea folosi din memorie fără a mai avea nevoie de a păstra cifrul notat. Bălcescu îl ştia pe de rost şi în acest sens îi scria lui Ion Ghica din Londra, Zor i/13 ianuarie 1850 : „în scrisoarea ta de la 12 şi 15 dec., mi-ai scris multe cifrate, pe care în parte numai le-am înţeles, din pricină că cifra ce aveam cu tine am ars-o în Transilvaniea, de aceea să nu-mi mai scrii decît numai cu cifrul acesta: —- y^r\ — } ete. acesta numai îl tiu minte”, (p. 196). Dar acest cifru prezenta in schimb dezavantajul că dădea loc uşor la greşeli, căci din moment ce semnul convenţional nu era situat în scrisoare pe linia meridiană convenită, se cifra greşit, o literă confundîndu-se cu alta. Astfel Ghica descifrează euvîntul / w ^ / y| 1 = mora vi, prin = [turci | din cauza confuziei printre altele între / = mşi/ = t(nr. 123); sau/ | 1 ^ ) j 1 = tirani prin yjl ^ , /| 1 = | tîrîţi şi altele. Următoarea metodă, cunoscută în criptografie sub numirea de metoda substituirii simple, eonstă din intervertirea ordinei alfabetice a literelor. Astfel a este înlocuit prin e, m, t etc., b prin a, c, e etc. între manuscrisele N. Bălcescu — I. Ghica se găseşte un număr mare de variante şi anume: Alexandri-Bălăceanu .V abcdefghijklmnopqrstuux y z g m x h a j t ub n e i d o e s f 1 r v y q z p k Androne abcdefg hi jklmnopqrstuuxyz 2) 3) 4) plyfmktbvaxgzcrineuhjsdqo Goîescu Aîbu abcdefg hi jklmnopqrstuuxyz dfhnplztqsjcaoruexbgkymiv Grant-Negri-Ioranu abcdefghijklmnopqrstuux yz graxliaknzbupitoesdlrvyqfcj Filipescu-N. Catargiu abcdefghijklmnopqrstuux y z 'rzgqtmpvksadybxenenjoilhî Paleologu-Bolliac abcdefg hijklmnopqrstuuxyz 'mtpgkzadnrxsyuecvbfqliojh (BAR, ms. rom., 131). 342 ^abcdefg hi j k l m n op qwstuuxyz ni x h a j t b )) n e i d o e s H r v y q zp k ** m b e d e f g h i j k l m no p q r $ tu v x y z e i k m o q a d I î z r b j a y v s p g b t e n x qx abcdefg hijklmnopqrstuvxyz m q § v p x s u z k « f u b y e i' 1 h a f | d H abcdefg hi jklmnopqrstuvxyz ' In 1 x p u c s z v j r a h k e b q g y » 4 f o i 11) abcdefg hijklmnopqrstuv h b z t p r c î î j k li w d x I c t Cheia Philoruman L d' v 0 e x R f y Uşz 6) I c q M j L d t A k S • f u Cheia 11 Sera Bon E g v R h x A j y B k z 7) A b p 0 m R c q N p M d s Cheia Armonie(kl) Oft N g u I h v E j x K y JL z Altă variantă care se bazează pe acelaşi principiu, însă In care literele sînt înlocuite prin cifre fără cheie, este_ următoarea: ' b c d e f g h i j k f m n o P q r s t U V X >IJ -.z 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 ;'22 23 24 1 5 3 14, | 1.6 ,11 20 23 21 4 2 6. 1.0 1.2 1.8 22 24 i9 ' 8 i 9 7 15 13 17 Această a treia metodă, in diverse variante, este folosită frecvent de Ion Ghica ip corespondenţa sa cu alţi emigraţi. O foloseşte şi In corespondenţa cu Ion Bălăceanu.BAR posedă o bogată arhivă Ion Ghica — Ion Bălăceanu, folosită în notele de faţă in măsura în care interesa corespondenţa lui N. Bălcescu, dar în general neutilizată încă. Din corespondenţa cuprinsă, unele scrisori din epoca revoluţiei şi chiar de mai tîrziu au fragmente cifrate. In sjlecial este folosit acest ultim cifru, cu cheia: philoater, il sera bon, philoruman (BAR, Corespondenţa Ion Ghica). în general, în corespondenţa sa cu I. Ghica, Bălcescu foloseşte rar c- singură metodă de cifrare. De obicei foloseşte două sau chiar trei cifruri Ia cifrarea unui cuvint. Aceasta, fireşte,. '344 ca o grecauţiune în plus pentru păstrarea secretului. Astfel, în scrisoarea din 28 aprilie18 mai 1849) euvîntul Milano vaz este cifrat d b i g j 2 J 1 | 3 j j 1 \ folosind 3 metode deodată; un rind mai jos, euvîntul Orşova este cifrat cu bn, adică folosind simbolul din lista de nume. Guvîntul Skender este cifrat j 3 | 2 | J1 j)r din 17j29 maţ f8:499scm?înţul .1 eg i o n a este cifrat 1. ^ adică cu două metode. în scrisoarea . a F,b e)j deci ciutrei metode; cuvintul ungurii cifrat | 2 -j y J 1 j 1 • numai;, cu 4p,uă. Î11 scrisoarea din 3 iunie 1849, numele Kossuth, Batthyâny şi Szemere sînt cifrate de, cr şi dn, conform eu lista de nume. în scrisoarea din 14 lume 1849, euvîntul Preş burg este cifrat s 111 y I 1 t, deci folosind iarăşi toate trei metode. Folosirea combinată a cifrurilor era într-adevăr o măsură utilă, dar in acelaşi timp şi o sursă principală de erori de criptografiere. în scrisorile Ini N. Bălcescu se întîlnesc destule greşeli ca: omisiuni, substituiri sau adăugiri de litere, repetiţii de cuvinte etc. ceea ce complică descifrarea corectă, cu atît mai mult cu cît grafia scrisorilor cifrate, redactate mai întotdeauna grăbit, în plin război, este de multe ori insuficient de clară. Cifrarea era o operaţiune care — comparativ cu scrisul obişnuit — cerea timp şi răbdare, în plus, practicată pe o scară mai largă, devenea şi obositoare. N. Bălcescu, cifrîndu-şi scrisorile trebuie Să fi obosit de multe ori. Intr-lina dintre scrisorile către I. Glii ca o mărturiseşte chiar. La sfîrşitul lungii scrisori, începută la 6 iunie la Pesta, îrscria astfel Ini Ghica -‘-■■în parte glumind: „Aci mă mai opresc, căci sînt ostenit şi crez şi că tu te-ai ostenit decifrînd, şi m-ai dat dracului pe mine şi depeşele mele de mai multe ori” (nr. 89, p. 143). în fapt nu se oprea, ci mai adăuga o serie de ştiri, in parte transcrise cifrat. Interesul acestui mod de coresponden-denţă — recunoscut anevoios — era, fireşte,r păstrarea secretului. în condiţiile luptei. revoluţionare, care se oglindeşte în această corespondenţă, cifrarea apare ca o armă de luptă; cifrarea trebuia şă lipsească pe agenţii reaeţiunii din ţară sau pe ai contrarevoluţiei, de orişiunde, de anumite informaţii pe care le-ar fi putut obţine, prin intermediul corespondenţei „în clar”, în cazul cînd aceasta — atît de mult căutată întotdeauna — ar fi fost prinsă. Tocmai de aciâea cifrarea este o precauţie constantă a multor emigraţi din epocă, români şi străini. In ceea ce priveşte emigraţia română, putem spune că cifrarea a fost chiar organizată şi bine organizată. Sediul corespondenţei cifrate a fost Constantinopol, şi organizatorul şău principal trebuie socotit Ion Ghica. Deprinsă îa Frăţia şi poate chiar mai înainte, cifrarea a căpătat o mare extindere odată cu izbucnirea revoluţiei şi apoi în emigraţie. A satisfăcut oare criptografierea folosită in această corespondenţă exigenţele care au reclamat-o? Probabil că da, dar nu credem că întotdeauna. întrebuinţarea concomitentă a mai multor metode de cifrare indică. limpede, pe de o parte, lipsa de siguranţă intr-o singură metodă de cifrare, iar pe de alta, grija de a acoperi cît mai bine posibil comunicările făcute secret. Trebuie să adăugăm însă, că şi aşa chiar, descifrarea fără cifru sau cheie de cifru — cel puţin a unor pasaje — era cu putinţă dacă scrisoarea cădea în mîna unor persoane orientate în probleme de criptografie. Aceasta atît pentru motivul' că unele dintre metodele folosite erau relativ simple, cît şi pentru motivul că uneori, corespondenţa în care alternează prea mult scrisul „în clar” cu cel cifrat — cum este acea a lui N, Bălcescu — lasă, tocmai prin aceste alternanţe, posibilitatea descifrării, fără „cifru” sau „cheie”, N, Bâl-cescu, însuşi, mărturiseşte că ar fi putut descifra o scrisoare cifrată fără a fi avut cheia. în scrisoarea din Orşova, 15 august 1849, adresată lui I. I. Filipescu, îi scrie printre altele că a primit scrisoarea acestuia din 21 iulie, dar că n-a putut-o citi, neavînd cheia cifrului; adaugă că ar fi reuşit s-o. facă şi fără cheie, dar n-a avut timp (nr, 191), Pasajul acesta relevă faptul că secretul cifrării putea fi descoperă şi de cei ce nu aveau cheia, dar erau introduşi în această materie. De aici, precauţia pe care o luau emigraţii folosind diferite metode de cifrare, pe care piuă azi le cunoaştem numai în parte. în textele de faţă, pasajele cifrate sînt culese rărit, pentru ca cititorul să-şi poată da seama ce anume a cifrat N. Bălcescu şi ce importanţă atribuia el — prin cifrare — unora dintre ştirile pe care Ie comunica Iui I. Ghica. (Gf. N. Bălcescu, Opere, II3, Note şi materiale: Texte criptografiate, p. 197—209; Elena G. Zâne, Criptografia în corespondenţa revoluţionarilor români de la 1848. Contribuţii la istoria scrisului la noi, în Studii şi cercetări de bibliologie, II, 1957, p. 289—299: Andre Lange şi E. A. Soudart, Trăite de cryptographie, Paris, 1925). 345 V. MATERIALE PRIVITOARE LA CORESPONDENŢI, BIBLIOGRAFIE, NOTE, DOCUMENTE 1 Cp- 33) Arh. Stat. Buc., Mia. de Război, 108/1837, f; 147—148; formular obişnuit toi epocă • i. = pentru cererea de înrolare în corpul „vo ţintirilor nobili”; scris şi semnat de al$ă mină, certificarea de primire a atestaturilor şi semnătura: autograf N. Bălcescu. Ediţii N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, ediţie critică de G. Zâne, Buc., 1962, p. 36 — 36; 1964, p. 35-36. Horia Nestor escu-Rălceşti, Nicolae Bălcescu. Contribuţii biobibliografice, Buc., 1971, p. 84 (203.1). 1 Cererea este nedatată; am datat-o eonform cu data de înregistrare; data de primire: iunie 1$, 1838; Jurnal obştesc nr. 3143, f. 147; Rezoluţie: „să se întrebe secretariatul”; menţiune: „s-a scris secretariat, nr. 1 128”; la 17 iunie 1838, cu nr. 1 497 Secretariatul! Statului răspunde că Barba Bălcescu este trecut în arhondologia statului cu rang de pitar. După alte acte oficiale înrolarea Ini N. Bălcescu a fost admisă pe data de 8 iulie 1838, adică după ce a sosit răspunsul de la Secretariat. 2 î s-a acordat gradul de iuncăr şi a fost repartizat la escadronul 3. în acest grad şi In aeest eseadron a rămas pînă la ştergerea sa din controalele oştirii. Iuncării fac parte din gradele inferioare (Arh. Stat. Buc. Min. de Războiu, dos. nr. 50/1839. Catastih de toate cinurile de jos ale escadroanelor de cavalerie aşezate pe rîndul vechimii pe judeţe, f. 38T, 37v; N. Bălcescu este dat cu vechimea din 8 iulie 1838, şi ca originar din Bucureşti). în anul următor, la 23 mai, comandamentul escadroanelor de cavalerie se adresează şefului oştirii — marelui spătar C. Ghica — şi-i cere să intervină ca N. Bălcescu să poată merge în Austria, „pentru a face o cură la apele minerale”, pe timp de două luni. Domnitorul aprobă raportul, caFe specifica Mehadia ca localitate de cură (Ibidem, dos. nr. 5/1839. Delâ pentru feluri de corespondenţe, f. 424—425; dos. nr. 2/1839, t. 127). In toamana lui 1840, Bălcescu era arestat fiind implicat în mişcarea revoluţionară, recent descoperită. La 21 februarie 1841 era scos din oştire. Şeful oştirii, dădea următorul ordin: Nr. 6. Februarie 21. Iuncărul din cavalerie Nicolae Bălcescu să sloboade din slujbă pentru care se face cunoscut spre a să şterege din eatastişe. C. Ghica (Arh. Stat. Buc., Min. de Războiu, dos. nr. 93/1841, f. 42v; despre înrolarea în oştire, arestarea şi radierea din controalele armatei a lui N. Bălcescu: G. Zâne, Mişcarea revoluţionară de la 1840 din Ţara Românească, în „Studii şi materiale de istorie modernă”, III, 1963, p. 188—313; idem, N. Bălcescu. Opera. Omul. Epoca, Buc., 1977, p. 139—219. 346 2 (p 35-36) BAR, Corespondenţă, S---------—; autograf; chirilic. DCVIII Ediţii M. Bălcescu, Corespondenţă inedită. 1843-1851, publ. de G. Zâne in „Revista funda-ţiihjsr”, XIII, 1946, nr. 1, ianuarie, p. 3—4. N. Bălcescu, Opere. Scrisori si serien inedite, ed. critieă adnotată cu o introducere de G. Zâne, t. II1'2, Buc., 1946, t. II1, p. 27-28. N. Bălcescu, Scrieri militare alese, Buc., 1957, p. 555; reproducere parţială (p, 36, r , * 1 — 8 lipseşte Iubite ... îndărăt//! 3- — 22 lipseşte nu ... monotonia // 36 — 45 lipseşte . Album //). N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 37—38; 1964, p. 37—38. Horia Nestorescu-Bălcesti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 66 (179.1), p. 68 (181.1), p. ’ 81 (198.1), p. 84 (203.2). ' ' 1 Albumul este probabil revista proiectată la Iaşi de V. Aîecsandri, P. Balş, I. Ghica şi M. Kogălniceanu şi care va apare curînd cu numele pe care nu-1 poate menţine de „Propăşirea”. După ci te rezultă din informaţia din text, numele iniţial al revistei trebuia să fie „Album, Album literar”. Că este vorba despre un titlu la care s-a renunţat, socotit desigur prea puţin sugestiv, rezultă din faptul că publicaţia periodică din Bucureşti, considerată ca o continuatoare a „Propăşirei”, apare cu titlul de „Album ştiinţificu şi literaru”, 1847, nr. 1 din 9 februarie şi nr. 2 din 16 februarie cu un supliment. Publicarea unei reviste comune, de către moldoveni şi munteni, fusese discutată la Bucureşti şi, desigur, şi la Iaşi. Iniţiativa „Propăşirii”, pare-se, ar veni de la Bucureşti. într-o scrisoare din 28 octombrie 1842, I. Voinescu, informat despre apropiata apariţie a unei reviste la Iaşi, comunica lui Ion Ghica satisfacţia pe care o are că la Iaşi se va realiza revista proiectată la 68 (1). Bucureşti, BAR, Corespondenţă, S ----------. N-ar fi exclus ca referinţa din textul DCXXIXI lui N. Bălcescu să privească o publicaţie a lui^ M. Kogălniceanu — rămasă necunoscută — şi din care chiar ar fi apărut un număr sau două. în 1844, M. Kogălniceanu, adresîndu-se lui Ion Ghica şi solicitîndu-i sprijin material pentru susţinerea „Propăşirii”, îi exprima îngrijorarea că: nLe Progres ne’subisse le meme sort que 1’Albume dont le retard n’est provenu, que parce’que, vh le manque de fonds, je n’etait pas â meme de faire Ies avances de frais d’impressions”, BAR, 25 (10) Corespondenţă, S------------ F DCX VII 2 Regnauît, Les Prindpaufis Danubiennes. Romaine ou Moldo-Yalachie, în „La Revue Ind6pendante”, Paris, VIII, 1843, 4, iun e 25, p. 519 şi urm. şi extras f. 1., f.a. Autorul este Dimitrie Brătianu care folosea pseudonimul sub care a apărut articolul („Românul literar”, I, 1891, p. 2). 3 (p. 37) 3 (2) BAR, Corespondenţă, S ---------------; autograf. DCVIII E d i ţ i i N. Bălcescu, Corespondenţă inedită, p. 4—5. N. Bălceseu, Opere, II1, p. 29 — 30. N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 39 — 40; 1964, p. 39 — 40. Koria Nestorescu-Bălceşti, N. Bălcescu, Biobibliografie, p. 66 (179.2), p. 68 (181.2), p. 84 (203.3) 347 1 Scrisoarea nu indieă localitatea de trimitere şi nu este datată. Am admis — după conţinut — Bucureşti şi ca dată ziua de datare a poştei ruse cu care era expediată; la toate celelalte scrisori data poştei ruse este aceeaşi cu dat^ scrisorii (vezi n. de la nr. 7). 2 Cronicarul considerat anonim este Neculai Costin, iar ms. curpindea Letopiseţul Ţârii Moldovei. Ms. este citat şi în „lista uvrajurilor” din Puterea armată tot ca anonim sub forma: Letopiseţul Ţârii Moldovei. 1352—1591. Manuscris in fblio. 1 Virgil Cândea remarcă, folosind informaţiile date de loan St. Petre (Nicolae Cosim, Viaţa şi opera, Buc., [f. a.], p. 38 — 80 şi Nicolae Costin, Letopiseţul Ţârii Moldovei de la zidirea lumii pînă la 1601, ed. cu o introducere de loan St. Petre, Buc. 1942, p. 16 — 17), că ms. cunoscut de N. Bălceseu este probabil versiunea anoniniă, ,,'în risdacţiunea scii^tâ către domn” mergind pînă la x\ron vodă şi avînd forma munte ană (H htoire de la Vâlachrl de M. Kbgâlhiceanu adnotată de' N'. Balcescu, p. 93, h. 8). ■ ■ ' • , ‘ • • • . ? Ms. este citat in: „Lista uvraj urilor”, menţionată mai sus, sub o forma mat;-precisă: Leatopişeiul Ţării Moldovei, 1662—1716, scris de Acsentie Uricaiiul, după izvodul Ipi Vmile Dubău, Tudor Damian şi a. Manuscris în 4°, 1716; cf. loan St. Petre, AcsiniieVricariul. Stadiu şi text, Buc., 1944* •• , Un an mai ţîrziii, M. Kogălniceanu cumpăra ambele manuscrise. în Letopiseţele Ţârii Moldovei, el inserează Intr-o notiţă informaţia că manuscrisele cronicilor lui Neculai Costin şi Axinte Uricariul ie-a cumpărat în martie 1845, prin prietenul săli Gr. Alexăndrescu (II, p. 465). Despre unele manuscrise folosite de N. Bălceseu si M. Kogălniceanu vezi N. Balcescu, Opere, I, 1974, p. 338-339. ' "■ ' ; ' 4 ■ ' ■ (P. 38) ‘ 3 (3) BAR, .Corespondentă, S —■------------; autograf. " ■ : ' ■ •“ • - : DCVIII ^ •■••*••• .o . Ediţii; • ... ' ; N. Bălceseu, Corepondenţâ inedită, p. 5—6. N. Bălceseu, Opere, II1, p. 30—31. N. Bălceseu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 41; 1964, p. 41. N. Bălceseu, Scrieri militare, p. 555; reproducere parţială; trad. în I. română. (Numai pasajul 13 — 15 Dans ... moldaves). . . Horia Nestorescu-Bălcesti. N. Bălceseu, Biobibliografie, n. 66-(179.3), p. 68 (181.3),,p.-81 (198,2), p. 84 (203.4). .... 1 Despre organizarea învăţămlntului public, I. Ghica a publicat in cursul acestei epoci: însemnări asupra învăţăturii publice, în „Propăşirea, Foaie ştiinţifică şi literară”, I, 1844, nr. 2, ianuarie 16, p. 9 — 12; nr. 3, ianuarie 23, p. 17—19; nr. 10, martie 12, p. 73 — 75; nr. 24, iunie 25, p. 185—189; nr. 25, iulie 2, p. 193 — 195; Programul scoabelor pentru partea Uter ară, în ,, Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, X, 1847, nr. 31, august 4, p. 249 —252; nr. 32, august 11, p. 257—260; nr;. 33, august 18, p. 265—266; nr. 43, octombrie 27, p. 349—352; nr. 44, noiembrie 3, p. 357—360; nr. 45, noiembrie, p. 364—366. (BAR, Ms. rom., Arh. Ion Ghica; ms. textului publicat în ,,Foaie pentru minte”, datat Buc., 1847 iulie 24). 5 (p. 38-39) BAR, Corespondentă, 8--------------; autograf. DCVIII ' • Ediţii • .• . : ■ . : i N. Bălceseu, Corespondenţă inedită, p. 6—7. N. Bălceseu, Opere, IX1, p. 31—32. , :; N. Bălceseu» Opere, IV, Corespondentă, 1962, p. 42—43; 1964. p. 42—43. Horia Nestorescu-Bălcesti, N. Balcescu. Biobibliografie, p. 66(179.4), p. 68(181.4), p. 84 (203.5). 348 ■■■ •• ' ;©- ' • ■•-■■ =■ '■* V,- V- ' ■i ;i_ s ■- '(jfc 39-41) - • • • - 3(5) • . BAR, Corespondenţă, S ---------------; autograf. •. DC VIII ; Ediţii N. Bălcescu, Corespondenţă inedită, p. 7—9. N. Bălcescu, Opere, II1, p. 32—34. N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondentă, 1962,;p. 44—45; 1964, p. 44—45. Horia Nestorescu-Bălceşti, Nicolae Bălcescu. Biobibliografie, p. 66 (179.5), p. 68 (181.5), a. 84 (203.6). ’ : ' ’ . ... . ; N. Bălcescu, Scrieri alese,- Buc., 1973, p. 289—291. 1 Pasaj întrebuinţat pentru informaţia tipărită, în „Propăşirea”, sub titlul : Miscele. Societatea literară în. Bucureşti. (18 ianuar 1844, p. 16). Cf. „Foaea pentru minte”, nr'. 8,24 februarie îs44/\v-:\ r ;• '"7" '• ■ v ; • ■ - • ’ • '-3 După suprimarea'’ ^Propăşirii”.; N. Bălcescu împreună cu. Ion Ghica, reîntors în Bucu- reşti, şi cu A. G. GOîesdu,jreiau iniţiâtiva de la începutul .anului• 1844,vîri. acest scop, printr-o cferere adresată, la 14 noiembrie 1844, Secretariatului de Stat şi semnată de toţi trei, solicită autorizarea de a publica o gazetă hebdomaderă. Nu cunoaştem pînă acum testul acestei cereri şi îm am găsit nici o urmă în Arhiva Secretariatului de Stat, printre hirtiile care cuprind chestiuni în legătură cu cenzura; cunoaştem în schimb răspunsul Secretariatului de Stat care ai*e următorul cuprins: ; , Nr. 2095 . • • •'1844 nov. 14 : : « ’ • * ’ S e c r e t a r i ă't u 1 Statului ! l!“;‘ IMor N. Bălcescu» Ioa-n Gliiea şi A. G. Golescu • ♦. Priimindu-se la Secretariat jaloba domneavoastră prin care cereţi ca să vi să dea voe a: publica o gazetă ebdomadiară care va coprinde articole politice, literare şi industriale. Secretariatul prin aceasta vă dă, ceruta.;voe în aceasta, insă ca manuscriptele acestii gazete,mai naiBte de a se tipări, să. se trimiţă .la cenzură spre a să cerceta şi a să da imprimatum, căci cu acest chip numai să va putea urma tipărirea acestii gazete, : . ( ■ - • Secretarul Statului ; ’• -'(SAR, ms. rom., Arh. Ion Ghica). ■ . Dintr-o scrisoare, din Iaşi,. d,e la 9 decembrie 1844, a lui V. Alecsandri către Ion Ghica, rezultă că revista proiectată trebuia să se numească „Săptămina”,. Poetul, care — după cîte se vede — fusese solicitat de ion Ghica, promitea colaborarea sa şi a lui G. Negruzzi (Marta Anineanu, Catalogul corespondenţei lui Vasile Alecsandri, Buc., 1957, p. 153). A apărut sau nu, măcar un singur număr din această revistă, nu ştim. Dintr-o altă scrisoare a lui V. Alecsandri rezultă că revista ar fi apărut, dar că nu a putut dura decît o săptămînă (vezi lucrarea documentară fundamentală pentru biografia poetului: Documente literare inedite V. Alecsandri, Corespondenţa. Ediţie Îngrijită şi note; de Marta Anineanu cu o prefaţă de G. C< Nicoîescu, Bup.; 1960, p. 54). Corespondenţa lui N. Bălcescu nu conţine nici o ştire în aceasta privinţă. De «aceea informaţia lui V. Alecsandri nu pare tocmai sigură. : . 3 Cronica a fost publicată de N. Bălcescu cu titlu: Istoria Ţării Româneşti de la 16,SŞ—.1700 de marele logofăt Radul Greceana, în „Magazinu istoric”, II, p. 129 — 176, 193—228, 32ir-352. în bibliografia Paterii armate, N. Bălcescu enumeră şi istoria Ţării Româneşti 2296-^—1700 de vel-logofătul Radu Greceânu. Ms. in 4, 1707. Este probabil că a avut două versiuni. Versiunea publicată este extrasă din compilaţia de cronici muntene făcută din iniţiativa Ini Nicolae Mavrocordat (N. Cart o] an, Istoria literaturiij ro mâine vechi, Buc., 1945, 254). ■ ■ Manuscrisul copiat parţial reprezintă un manuscris Axinte Urieariui. într-o scrisoare ned&tată, dar probabil de la finele anului 1844, M. Kogâlniceanu scria lui Ion Ghica: „di». â M. Balceseo que ie hiiserais tres reeonnaissant s’il vent bien me faire copier Ia chroniqu» de Moklavie d’Ancsinti Uricaral; tu voudras bien payer Ie travail ..|bAR, Corespondezi ăs= 25(8) 1 S DCXVII J 7 (p. 41-43) BAR, Corespondenţă, S-------------—; autograf. **''• ’■ * DC VIII Ediţii N. Bălcescu, Opere, II1, p. 34 —37. Constantin CiuchindeX, Cîteva scrisori inedite ale lui Nicolae Bălcescu. In Almanahul literar, IV, 1953, nr. 1, ianuarie, p. 126—128, reproducere parţială (p. 41, r. 5—p. 42, r 13 lipseşte Si noi ... Sadaghera II 20—21 lipseşte Domnul ... loa // 41—44 lipseşte căci ... teatr uni//)» N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondentă, 1962, p. 46-48; 1964, p. 46-48. Horia Nestoreseu-Bălceşti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 68 (181.6), p. - 7? (190.1), p. 84 (203.7). , 1 Scrisoarea e nedatată. Am datat-o 8 februarie 1844 pentru că din cuprins rezultă că a fost scrisă între 7 şi 13 februarie, adică în prima săptămhiă a postului mare din acel an, iar după ziua de plecare a poştei ruse, cu care Bălcescu îşi trimitea scrisorile la Iaşi, am precizat ca dată foarte probabilă ziua de 8 februarie. Intr-adevăr in cuprins se vorbeşte pe larg despre chestia Trandafilov ca de ceva curent. Or, se ştie, că această chestiune a izbucnit în 1844. Şi în legătură cu dezbaterile din Obşteasca Adunare despre care Ghica este informat, Bălcescu menţionează, ca ultim fapt fnttepfat pînă în momentul redactării scrisorii, raportul Adunării către domn, prin care se cere anularea jurnalului referitor la descoperirea de mine. Din alte izvoare ştim că acest raport este din 6 februarie 1844 („Anal. Pari. Rom.”, XIII1, p. 393—396). Astfel, scrisoarea a putut fi scrisă numai după această dată, cel mai devreme a doua zi, 7 februarie. Tot în cuprinsul acestei scrisori se mai vorbeşte despre sfîrşitul carnavalului, ca de ceva întîmplat foarte de eurînd, de-o zi, două, chiar. Carnavalul s-a sfîrşit în 1844 la 6 februarie, căci Pastele a căzut în acest an la 26 martie. Aşadar, data de 7 februarie luată ca cea mai îndepărtată este confirmată • de două rînduri de fapte, cu totul deosebite. La fel din cuprinsul scrisorii, mai bine-zis din ceea ce ea nu cuprinde, putem fixa şl data cea mai apropiată pînă Ia care a putut fi scrisă. Şi această dată rezultă tot din expunerea cronologică pe care Bălcescu o face asupra chestiei Trandafilov. Am văzut că expunerea se opreşte la raportul din 6 februarie, tn scrisoarea imediat următoare, în care chestia este* reluată, expunerea începe cu arătarea reacţiunii lui Bibescu, şi se vorbeşte de cele două «fisuri ale sale, ca de primul fapt nou survenit de la ultima scrisoare. Din moment ce întîiul oîls al domnului a fost dat la 14 februarie, este clar că scrisoarea anterioară, acea prezentă, a fost scrisă cel tîrziu pînă la 13 ale acestei luni, pentru că altminterea replica domnitorului ar fi fost. relatată In această scrisoare şi nu în cea următoare. Există prin urmare indicaţii foarte puternice în temeiul cărora să putem admite eă scrb soarea în discuţie a fost scrisă în prima săptămînă din postul mare al anului 1844, adică între 7 şi 13 februarie. Putem merge chiar mai departe stabilind cu foarte mare probabilitate şî ziua din cursul acestei săptămîni cînd a fost scrisă. Am spus că Bălcescu îşi expedia corespondenţă la Iaşi cu poşta rusă. Această pleca spre Rusia în fiecare marţi şi lua pentru laşi, contra plată, scrisori, efecte şi bani. Ştampila poştei ruse de pe scrisorile anterioare (2—6), cu excepţia celei din 23 octombrie 1843, are exact aceeaşi dată ca şi scrisorile respective. La fel, scrisoarea din 16 mai 1844. La rindul lor aceste date corespund fiecare unei marţi. Identitatea de date arată că Bălcescu, fie că scria corespondenţa sa în ziua plecării poştei, fie într-o zi anterioară, © dată cu ziua de plecare a poştei. Tot aşa proceda, exact în aceeaşi vreme, şi Gr. Alexandreseu a cărui corespondenţă cu Ghica ne este cunoscută (Scrisorile lui Gr. Alexandreseu către I. ■Gitica, publicate de Gh. Bogdan-Duică, în „Viaţa românească”, I, 1906. nr. 7, septembrie, p. 10—23; nr. 8, octombrie, p. 186—199). In consecinţă poşta plecînd o singură dată pe săptămînă, şi anume* marţea, în săptămînă de la 7 Ia 13 februarie, ziua de marţi a fost la 8 februarie. Astfel, dacă Bălcescu n-ar fi neglijat să-şi dateze scrisoarea este o foarte mare probabilitate că i-ar fi pus această dată. ■*,•.*.• 350 2 Procesul verbal al Sfatului extraordinar administrativ, Doc. JEturnmzaki, XVII, p. 1 0O3„. 3 Textul contractului, iMclem, XVII, p. 996—90; „Buletin, gazetă administrativă”, XIX, 1844, nr. 16, februarie, 15, p. 61 — 64;,,Albina românească”, XVI, 1844, nr. 17, februarie 27, p, 65 ; tir. 18, martie 2, p. 70; nr. 19, martie 5, p. 73—74; nr. 20, martie 9, p. 77. 4 Dezbaterea Obşteştei Adunări privitoare Ta sporirea miliţiei, tn ,,Anal. Pari. Rte.’V XVIII1,1844, p. 153 şi urm.; textul ofisului, în Doc. Murmuzaki, X.VÎI, p, 1 001. ■ ; ’ * Primul număr al „Propăşirii”, după cum se ştie, a fost confiscat de oeîrmuirea Moldovei ; exemplare din acest număr există la BAR, cota P II 41 şi Biblioteca Centrală a Universităţii din Iaşi, cota Y — 1 066; despre suprimarea primului număr al revistei: Radu Rosetti, Despre cenzura în Moldova, în „Anal. Acad. Rom.”, s. II, tom. XXIX, 1906—1907, faesMîI al primelor două pagini; după N. Carto j-an, interzicerea acestui număr s-a datorat titlului revistei şd articolului lui Ion Gbica, Unirea vămilor între Moldova şi Valahia. Suprimarea chiar al primului număr al „Propăşirii” şi forma în care apare numărul următor, autorizat de cenzură, aduce în discuţie persoana lui N. Băleescu. în numărul interzis, la sfîrşitul articolului program, printre alţi colaboratori este anunţat şi N. Băleescu: „Ajutorul celor mai însemnaţi literatori din Valahia şi Moldova—se spune în Program—ne este făgăduit, şi de pe acum putem închizăşhii că cititorii foii noastre vor găsi adeseori în coloanele ei numele cunoscute a dlor Alexandreseu, Boîliac, Băleescu, Voinescu, Donici, Negruzzi ş.a.”. Aşadar, din primul moment, N. Băleescu era anunţat ca un colaborator principal. Mai mult încă, împreună cu Gr. Alexandreseu, urma să fie eoredactor al „Propăşirii”. O ştim dintr-o scrisoare a lui M. Kogălniceanu către Ion Ghica, din care mai aflăm că propunerea ca cei doi munteni să i&tre ( 25(8) t în redacţia revistei venise din partea lui Ion Ghica I BAR, Corespondenţă, S —~ J, . în numărul autorizat, care înlocuia numărul confiscat, numele lui N. Băleescu nu mai figurează printre al colaboratorilor; pasajul respectiv a rămas neschimbat, dar în locul numelui Iui N. Băleescu este pus numele lui I. Maiorescu. Desigur, nu-i vorba despre o omisiune; numele lui X. Băleescu a fost tăiat de cenzură ca indezirabil. Măsurile luate ulterior împotriva revistei, şi care au dus plnă la urină la suprimarea ei, arată că autorităţile din Moldova persistau în a refuza orice libertate de manifestare publicisticii înaintate. După eite ştim azi, încă înainta dp apariţia numărului confiscat, titlul „Propăşirea” era contestat, iar apariţia numărului confiscat, care purta totuşi acest titlu — pare-se — s-a făcut fără aprobarea expresă a eenzurii. în scrisoarea către Ion Ghica, citată mai sus, M. Kogălniceanu, reîermdu-se la opoziţia pe care o întimţAia titlul revistei, îşi sfătuia eoredactorul sa imprime titlul „Propăşirea” cu litere groase, ea să' fie ca o palmă pentru cei care se temeau chiar de cuvîntul Progres. Numărul „cel şters”, la care se referă N. Băleescu în text, este tocmai numărul în care titlul fusese scos, articolul lui Ion Ghica suprimat, programul cenzurat, şi, mai ales, numele lui N. Băleescu scos şi înlocuit cu ăl lui I. Maiorescu Incertitudinea lui N. Băleescu asupra viitorului revistei era perfect justificată; deocamdată foaia nu a fost definitiv suprimată; suprimarea a venit mai tîrziu; între timp — sub diverse pretexte — a fost supusă Ia o cenzură şi mai exigentă, iar Ion Ghica declarat responsabil faţă de ocîmiuire. La 17 martie 1844, prin poruncă domnească, se atrăgea atenţia marelui postelnic, că redacţia nu-şi respectă obligaţiile luate faţă de stăpînire prin prospectul ei şi că se ocupă de chestiuni interzise — citîndu-se suplimentul recent publicat, în care se vorbea despre dezrobirea ţiganilor — şi se porunceşte şefului cenzurii, ca să aibă „cea mai pătrunzătoare priveghere de acum înainte” ; „Foaia sianţifică şi‘ literară să nu cuprindă nimic atingătoriu de politică sau de lucrările Cirmuirii Dinlăuntru, ci să se mărginească numai îneît priveşte literatura şi celelalte articole propuse prin prospectul ce i s-a încuviinţat”; porunca adăuga, avertl-zînd pe ronducătorii revistei,! că pentru cea mai mică abatere din partea redacţiei, „Foaia sianţifică şi literară” va fi desfiinţată (Documente privitoare la anul revoluţionar 1848 in Moldova, Buc., 1960, p. 36—37). Redacţia primea în copie porunca domnească. Theodoriţă Balş dădea dispoziţii redactorilor să-şi modereze atitudinea şi lua măsura ca Ion Ghica să fie numit responsabil faţă de guvern, întrucit ÎI considera ca fiind cel mai ,Jnţe-/ 12(6) • Îept” dintre redactorii foii JBAR, Corespondenţă, S----——, scrisoarea lui P. Balş din Iaşi, 16 aprilie 1844J. Cum era de aşteptat revista a fost suprimată. Motivul a fost articolul Iui Negruzzi, intitulat Theodoriţă, apărut in luna martie, considerat cu conţinut antireîigios scrisoarea aceluiaşi din 23 noiembrie 1844j. Intre timp, Negruzzi şi M. Kogălniceanu erau surghiuniţi, ultimul pentru pledoaria rostită în favoarea iîrguîui Botoşani împotriva mănăstirii Popăuţi. Se vorbea şi de surghiunirea celorlalţi doi redactori, P. Balş şi Y. Aleesaadri 12(13.) 1 ~DCYiii 351 12(12, 13) un articol ^ , scrisorile aceluiaşi din $1 octombrie 1844 şi 23 noiemprie 1844 I ; DGVHT j trimis de I, Ghica, după suprimare, rămîne-netipărit. Este foarte probabil că numai datorită eonfienţii pe căre Ion Ghica â reuşit s-o ihiprime, pentru moment, Ocîrmuirii Moldovei, studiile lui N. Bălcescu au putut fi totuşi.publicate în revistă. Un articol al lui M. Kogălnieeanu asupra caselor de economii, redactat In surghiun, la Rişca, şi pe care era gata să-l trimită „Propăşirii”, dacă a fost trimis In timp util, nu a fost publicat. Articolul, pe care ni-1 relevă seriloarea citată mai înainte, a rămas pîriă azi necunoscut. 6 Documentul este publicat în „Magazinu istoricu”, II, p. 280—283 si N. Bălcescu, Qj3fF€9 I1, p. 320-322. ‘ ‘ 7 Titlul dat greşit, corect: Scrisoarea Moldovei de Dimitrie Ccmlemir, domnul -ei. Carea acum întîiu sau tipărit în zilele, binecredinciosului şi de Hs. iubitorului domnului nostru Ioah Sandul Sturza voevod cu blagosioveniq preaosfinţitului arhiepiscop şi mitropolit Kirio kirio Venia-min al Mold : Pe vremea preaciwiosului stareţ al sfintelor .momiştiri .Neamţului şi Secului■ tir D&metian. în sfînta monastice Neamţul la anul 1825. august in 19. • (p. 43-44). '‘:' •" 3(7.) BAR, Corespondenţă, S -----------—autograf; chirilic. • • DC VIII- - Ediţii ..... . . • '• : * N. Bălcescu, Corespondenţă inedită,10. ' N. Bălcescu, Operei, TR, p. 37 — 38. * * N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p; 49—50: 1964, 'p. 49 — 50, •' • Horiă Nestorescu-Băkesti, N. Bălcescu<• Biobibliografie, p. 66 (179.61, p. 68- (181.7), p. M -(203.8). •'■■■■ ■■■ • • ' >• • - . .)î} 1 Scrisoarea este nedatată. Am datat-o 7 martie pentru că din cuprinsul ei, confruntat şi. eu al celei, următoare, rezultă că a fost scrisă curind după 5 martie 1844, iar după cea mai apropiată zi de plecare a poştei spre Iaşi, data , ei se poate preciza, cu destulă probabilitate, aşa. cum am făcut-o. . , . . . Bălcescu, informînd în continuare pe Ghica asupra chestiei Trandafilov, AUfbeşte despre închiderea Obşteştii Adunări, Ofisul de închidere este, după cum se ştie, de la 4 martie. Scrisoarea a trebuit să fie, prin urmare, scrisă după această dată, adică de la 5 martie înainte. Da?.foarte curînd, căci pînă la Paşti — 28 martie — cînd Ghica se reîntoarcea la. Bucureşti, pentru Iaşi erau numai două curse de poştă, cu care scrisorile sale puteau ajunge In capitala Mpţâovei; una la 7 martie şi alta la 14 martie. Mai era probabil încă o cursă, în săptăinuia mare, la 2i, dar o corespondenţă trimisă cu această cursă nu mai ajungea la timp, adică înainte de plecarea lui Ghica spre Bucureşti. Or, după o martie, Bălcescu a trimis la Iaşi două scrisori, ambele nedatate. Este foarte probabil că pentru expedierea lor a folosit singurele curşe pe care Ie avea îa dispoziţie, şi caprin urmare, luînd în. considerare obişnuinţa semnalată de a-şi data scrisorile cu data de plecare a poştei, una, cea de faţă, trebuia s-o dateze 7 martie, şi pe cealaltă, nrmătoarea, 14 martie, . . •a -2; Informaţiile cuprinse în aceste scrisori privind tipărirea Puterii armate, in „Propăşirea” şi fii-broşură aparte, rectifică unele ştiri date de Ghica, şi asupra exactităţii cărora am făcut rezerve la timp. Ghica pretinde că a asistat 1a lectura lucrării şi că el a dus-o la Iaşi pentru a fi tipărită. Din scrisorile de faţă reiese, neîndoielnic, că Bălcescu a început redactarea studiului său tîrziu, în toamna lui 1843, pe cînd Ghica era la Iaşi, iar de .Paşti 1844, cînd s-au întlfeiţ la Bucureşti, Puterea armată era în parte deja trimisă. Restul a fost la fel trimis prin poştă. Dacă informaţia lui Ghica asupra asistării la lectura unei lucrări a prietenului său este e^bstă, ea se referă, cu siguranţă, la o altă scriere, poate la Table, ori la Starea sofialâ, ;fn nici un eaz la Puterea armată, in forma care o cunoaştem. . .... Se ştia că de tipărirea în. broşură a Puterii armate se ocupase M. Kogălnieeanu. Q. scrisoare a acestuia, din 5 septembrie 1844 către Ion Ghica, ne informează că editorul speră să acopere cheltuieşte de imprimare din abonamentele făcute pentru „Propăşirea”, de la Bucureşti. în acest s-ens cerea lui Ion Ghica, recent sosit din Iaşi* în capitala Tării Româneşti, să-i trimită, In cont, ( 25(6) . 120 de galbeni I BAR, Corespondenţa, S —-—j-p—î Augustin Z. N. Pop, Catalogul ^ ■ DCX VII corespondenţei lui Mihail -■Kogălnieeanu, Buc., 195 9, p. 145 352. 3 Arlincourt,Viconte d’, Pustnicul. Pe limba românească tălmăcit de Pavel Pruncu cil icbane litografisite, partea î—II, Eşii, 1837. 4 Este, desigur, poezia Muncitorul, publicată, în „Propăşirea”, nr. 15, din 23 aprilie, parafrazare versificată a cunoscutei lucrări a lui Lamennais, Une ooix de prison. 9 (p. 44—45) BAR, Corespondenţă, s jk?L_ DCVIII ; autograf. Ediţii N. Bălcescu, Corespondenţă inedită, p. 11 — 12. N. Bălcescu, Opere, II1, p. 39—40. N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 51—52; 1964, p. 51 — 52. Horia Nestorescu-Bălceşti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 66 (179.7), p, 68 (181,1), p. 84 (203.9). 1 Scrisoarea este nedatată. Din cuprins reiese că a fost scrisă după precedenta pe care am datat-o 7 martie 1844. Din motivele arătate în nota privind datarea acesteia, data scrisorii de faţă trebuie să fie 14 martie 1844. 2 Jomini, Henri, baron, Tableau analitique des principales combinaisons de la guerre et de leurs rapports auec la politique des Etats, Saint Petersburg, 1830. 3 După data acestei scrisori „Propăşirea” a publicat următoarele poezii ale lui D. Bolin-tineanu: Plăceri, nr. 19, mai 31; Barcarola, nr. 20, mai 28; O noapte la morminte, nr. 27, iulie 16. 10 (p. 45-46) BAR, Corespondenţă, S-------• autograf: chirilic. DCVIII Ediţii N. Bălcescu, Corespondentă inedită, p. 12—13. N. Bălcescu, Opere, II1, p. 40—41. N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 53 — 54; 1964, p. 53 — 54. Horia Nestorescu-Bălcesti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 66 (179.8), p. 68(181.9), p. 84 (203.10). 1 în „Propăşirea” au apărut logogrife şi şarade, unele anonime, altele semnate, în următoarele numere: logogrif, E. Vinterhalaer, nr. 19, mai 21; logogrif, nesemnat, nr. 24, iunie 25; logogrif, E. Vinterkalder, nr. 34, septembrie 3; şaradă, nesemnat, nr. 36, septembrie 17; logogrif, nesemnat, nr. 41, octombrie 22; ?aradă, nesemnat, nr. 42, octombrie 29, 11 (p. 46-47) 3(10) BAR, Corespondenţă, S-------- ; autograf; chirilic. DCVIII Ediţii N. Bălcescu, Corespondenţă inedită, p. 13 — 14. N. Bălcescu, Opere, ÎI1, p. 41—42. * *3 c, 193 353 N. Băîcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 55—56; 1964, p. 55 — 56. . Horia Nestorescu-Băleesti, N. Bălcesca. Biobibliografie, p. 66 (179.9),. p. 68 (181.IOV p. 84 (203.11). 1 Scrisoarea este nedatată. Am admis data poştei ruseşti. : , 2 Articolul a apărut totuşi, însă mai tîrziu, şi numai prima parte (nr. 41 din 22 octombrie): la pasajul unde autorul susţine pedeapsa cu moartea, redacţia a adăugat, în josul pa-ginii, semnificativa notă: „Aceasta nu este opinia redacţiei”. Este de admis că redacţia de la Iaşi a ţinut seamă, făcînd această notă, de opinia exprimată de N. Băîcescu, în pasajul respectiv din scrisoarea publicată în text. 12 (p. 47-48) 3(11) BAR, Corespondenţă, S —-------— DC VIII autograf; chirilic. Ediţii N. Băîcescu, Opere, II1, p. 43 — 44. Constantin Ciuchindel, Cîteva scrisori ..., p. 128 — 129. N. Băîcescu, Opere, voi. I, Stadii şi articole. [Buc.], 1953, p. 359 — 360, reproducere parţială (p. 48, r 16 — 32 lipseşte Nu-ţi ... N.B.). N. Băîcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 57 —58 ; 1964, p. 57—58. Horia Nestorescu-Bălceşti, N. Băîcescu, Biobibliografie,' p. 68 (181.11), p. 77 (190.2,. 191.1), p. 84 (203.12). Scrisoarea dată în text, precum şi următoarea nr. 13 sînt reproduse parţial, în N. Băl-cescu, Opere. I. Studii şi articole, Buc., 1953, la note, p. 359 — 360. Ambele scrisori sint publicate după Colecţia din 1948, Opere, II1, p. 43 — 45, exact cu aceleaşi date de emitere, localitate, an, lună şi zi. 1 Scrisoarea este nedatată. Am datat-o 30 mai 1844, după conţinut şi după ziua plecării poştei ruseşti. în text, Băîcescu confirmă primirea numărului 19 din „Propăşirea”. Acest număr a apărut la 21 mai 1844, aşa că scrisoarea este posterioară acestei date. Apoi, scrisoarea a fost scrisă chiar in ziua cînd primea „Propăşirea”. Admiţînd, ceea ce este foarte probabil, că Ion Ghica trimitea numărul fără intirziere, revista a sosit la Bucureşti în preajma zilei cînd poşta pleca spre Iaşi, dacă nu chiar in aceeaşi zi, incit ziua plecării poştei fiind marţi 30 mai, putem admite această zi ca dată foarte probabilă a scrisorii. 2 Nu se cunoaşte un articol al lui Ion Ghica cu acest titlu. Ar putea fi vorba despre una dintre lecţiile de economie politică ţinute de acesta la Academia Mihăileană. Lecţia ai doua — păstrată intr-un manuscris dc mai tîrziu — are ca titlu iniţial Trebuinţele omului în societate. Ulterior — pare-se — Ion Ghica a renunţat Ia acest titlu, întrucît termenul de Trebuinţe sociale Se identifica in cursul epocii cu acel de reformă socială. Lecţia lui Ion Ghica trata — conform planului de curs — despre nevoi, bunuri şi valoare. Dacă acesta este materialul la care se referă N. Băîcescu, fie in forma în care ne este cunoscut nouă, fie într-o variantă destinată publicării — căci textul vorbeşte despre un articol —, atunci el ar putea servi la fixarea orientării lui N. Băîcescu în domeniul economiei politice teoretice, întrudt îl considera prea bun, adică foarte bun, şi mărturiseşte că l-a citit de cîteva ori. Dar ar putea fi vorba sub titlul menţionat şi de altceva, de o lucrare în. legătură cu reformele necesare-societăţii româneşti, problemă de care ştim că la acea dată cei doi tineri prieteni erau foarte preocupaţi. întreg materialul inedit, in Ion Ghica, Opere economice şi sociale. Scrieri edite şi inedite, 1843—1871, publicate cu un studiu introductiv despre opera economică a lui Ion Ghica de G. Zâne (ms.). 3 Articolul publicat cu titlu însemnări asupra învăţăturii publice, în „Propăşirea”. Vezi mai sus nota de la nr. 4. Asupra acestei probleme a purtat discuţii nu numai la Iaşi, unde a alcătuit şi un memoriu, dar probabil şi la Bucureşti, printre alţii cu N. Băîcescu. Materiale manuscrise nepubîicate» din această epocă, privind problema organizării învăţămîntuluî: BAR, ms. rom., Arh. Ion Ghica, mapa V. , 354 13 (p. 48-49) BAR, Corespondenţa? S 3(12) DC VIII autograf. Ediţii ■ N. Bălceseu, Opere, II1? p. 44—45. Constantin Ciuchmdeî, Cîteva scrisori ..., p. 129 — 131? şi traducerea în 1. română» N. Bălceseu, Opere? I? Studii şi articole, p. 360? trad. în 1. română, reproducere parţială, (p. 49, r 10—21 lipseşte Dans ...greşeli//). N. Bălceseu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 59—60; 1964, p. 59 — 60. Horia Nestorescu-Bălcesti, N. Bălceseu. Biobibliografie, p. 68 (181.12), p. 77 (190.3, (191.2), p. 84 (203.13). 1 Scrisoarea este nedatată. Am admis data de 13 iunie 1844, după cuprins şi după data probabilă a poştei cînd a fost expediată la Iaşi. în text se vorbeşte despre ultimul număr din „Propăşirea”, primit la Bucureşti, şi sînt arătate greşelile de tipar din Puterea armată, cu indicaţia paginilor respective. Aceste pagini aparţin numărului 21, apărut la 4 iunie. Este deci sigur că a fost scrisă după această dată, cel puţin 5—6 zile, timp util ca poşta de la Iaşi să ajungă la Bucureşti. Dar nu mai tîrziu de aproximativ două săptămîni de la apariţia numărului din 4 iunie, căci altminteri Bălceseu ar fi putut avea la îndemînă şi numărul următor apărut Ia 11 iunie, in care continua Puterea armată. Or, din textul scrisorii este sigur că nu primise încă şi acest număr. între timp, de la data probabilă a primirii nr. 21 şi pînă la aceea cînd ar fi trebuit să primească numărul următor, 22, a fost o singură zi de plecare a poştei ruseşti spre Iaşi, anume, la 13 iunie; de aceea am admis a-ceastă zi şi ca dată a scrisorii. Anunţîndu-şi plecarea Ia băi, „peste trei zile”, înseamnă că pleca la 15 ale .Junii. ■14 (P- 49) Arb. Stat. Buc., .Achiziţii-noi, dos. CCXCIV/43; autograf. Ediţii ' Paul Cernovodeanu, Istoricul Turnului Colţei în documentele vremii, în „Revista muzeelor”, III, 1966, nr. 5, p. 393; facsimil, p. 392. O menţiune a acestui document a fost făcută — Ia semnalarea cercetătorului Paul Cernovodeanu — ş: de dtv N. Vătămanu, Contribuţii la istoricul înfiinţării spitalului Colica, în Din istoria medicinii româneşti şi universale,. Buc., 1962, p. 151 — 152. Horia Nestorescu-Bălcesti, N. Bălceseu. Biobibliografie, p. 92 (207). 15 • (p. 50) Ediţii „Gazeta de Transilvania”, VIII, 1845, nr. 60, iulie 26, p. 239, publicată sub titlul: Din Ţara Bomânească. G declaraţie. G. Bogdan-Duică, Despre Nicolae Bălceseu, în „Semănătorul”, I, 1902, nr. 33, noiembr e 10, p. 98—99. N. Bălceseu, Opere, II1, p. 45—46. N. Bălceseu, Opere, IV, Corespondentă, 1962, p. 61; 1964, p. 61. Horia Nestorescu-Bălcesti. V. Bălceseu. Biobibliografie, p. 44 (139), p. 51 (153), p. 68 (181.13), p. 84 (203.14). 1 în cartea sa La Romanic, Paris, 3 voi. 1844, Vaillant vorbind despre mişcarea revoluţionară de la 1840, înregistrase zvonul că Bălceseu, iuncăr pe atunci, ar fi fost bătut de spătarul C. Ghica, şeful oştirii. Pasajul respectiv este următorul: 355 „Je ne rapporterai ni Ies mauvais traitements auxquels ils furent en butte jusqu’au jonr de leur condamnation, ni Ies violences employees pour leur faire des aveux et trahir leur conscience par de mensonges; je ne m’appesantirai pas sur Ia lâchet6 du spatliar Ghica qui, l’epee au cote, alia jusqu’â donner un soufflet au jeune cadet Balcesco, prisonier et sans armes”. La Românie, II, p. 407. Acestui pasaj Bălcescu îi dă dezminţirea din scrisoarea sal Faptul de a o fi publicat intr-o revistă de peste munţi, credem că trebuie atribuit cenzurii din Bucureşti, pe care a voit s-o evite. Despre rolul lui N. Bălcescu la 1840 şi poziţia lui Vaillant în aceste evenimente: G. Zâne, Mişcarea revoluţionară de la 1840 din Ţara Românească, în ,,Studii şi materiale de istorie modernă”, III, 1963, p. 188—313 si in N. Bălcescu. Opera. Omul. Epoca, Buc., 1977, p. 139-219. 16 (p. 50-51) Muzeul de istorie al României; ni*, inv. 108 117; autograf. Ediţii Maria Ioniţă, Un document de la Nicolae Bălcescu, In ,,Revista arhivelor”, LII, 1975, nr. 4, p, 464; facsimil, p. 463. 17 (p. 51-52) Complexul muzeal Prahova; autograf; comunicată de prof. N. Simache, Ploieşti. Ediţii N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondentă, 1962, p. 62—63; 1964, p. 62—63. Horia Nestorescu-Bălceşti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 84 (203.15). 1 Manuscrisul nu are loc şi an de emitere. Din referinţa cuprinsă în text asupra apropiatei vizite a Elenei Negri la Bucureşti şi la plecarea ei în străinătate trebuie să admitem anul 1846. Locul de emitere, prin consecinţă, trebuie considerat Bucureşti, deoarece la acea dată N. Bălcescu se afla în capitală. 2 Documente privitoare la Serbau Cantacuzino publicate, în ,,Magazinu istoricu”, V, de 72 — 89, sub titlul Documente istorice din arhivai Vienei pentru istoria Ţârii Româneşti p. pre timpul lui Şerban Cantacuzino pînâ la moartea lui Şerban. 3 Unul din cei doi Jouffroy; Thcodore-Simon, om politic şi filozof sau Henri, jurist şi economist, ambii publicişti francezi din prima jumătate a secolului al XlX-lea; cel de-al doilea, Henri Jouffroy, a fost tradus şi în 1. română: idei din economia politică, în ,,Gazeta de Transilvania”, VIII, 1845, p. 225, 229—230, 233-234; este posibil ca Bălcescu să se fi referit la vreo carte tocmai a acestuia din urmă. 4 Louis-Adolphe Thiers, Histoire de la Rivolution francaise, ed, f, Paris, 1823 — 1827; ed. 22a, t. I—II, Bruxelles, 1844. 18 (p. 52) BAR, Core££ ptrritantft 48 LXIV autograf ; chirilic; fără dată; lipseşte orice altă indicaţie. 356 Ediţii N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 63; 1964, p. 63. Horia Nestorescu-Bălceşti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 84 (203.16). 1 Am datat scrisoarea 1846 mai ţinînd seamă de faptul că paşaportul cerut a fost eliberat de Poliţia capitalei la 31 mai 1846. Că este vorba despre o cerere care priveşte acest paşaport şi nu un altul, rezultă netăgăduit din aceea că atit motivul pentru care s-a acordat paşaportul, cît şi termenul său de valabilitate sint — şi unul şi altul — aceleaşi pe care le găsim indicate In cererea publicată de noi în text; aşadar, cererea a fost redactată în 1846, şi mai mult decît probabil cu cîteva zile înainte de eliberarea paşaportului, adică la finele lunii mai. 2 N. Bălcescu a întreprins această călătorie cu paşapoarte eliberate din ţară. Cunoaştem două din aceste paşapoarte: pe cel românesc şi pe cel austriac. Paşaportul românesc eliberat de Poliţia capitalei Ţării Româneşti la 31 mai 1846, constă dintr-un formular, tipărit în două limbi, română şi franceză, cu unele rubrici completate cu mina, cu altele rămase albe. Textul formularului în limba română este următorul: Paşaport nr. 211 Noi, Gbeorghe Dimitrie Ribeseu, cu mila lui Dumnezeu domn a toatei ţărei Româneşti. Sînt poftiţi toţi dregătorii civili şi militari să lase slobod şi fără împiedicare trecerea d-lui Nicolae Bălcescu. Semne: in vîrstă de .. .* statul ... părul ... sprîncenele ... fruntea ... ochii ... nasul ... gura ... bărbia ... obrazul ... faţa ... semne deosebite ... Iscălitura înfăţişă torului ... Dat după încredinţarea ... la poliţie Născut înl +.. ,T , , Şăzător în} Bl,cure?tn Vatahn ce merge în Europa la apele minerale prin Giurgiu pe soroc de patru luni şj înapoi, şi la în-tîmplare de trebuinţă să i se facă cuviinciosul ajutor şi ocrotire. p. Ministru dinăuntru, N. Golescu Prin împuternicire . . ., Şef al poliţiei Dat de la Poliţia capitalei la zilele 31 mai, anul 1846, In oraşul Bucureşti. Acelaşi text, în limba franceză fără semnături (BAR, ms. rom.. Arh. N. Bălcescu, I Acte — 15). Paşaportul conţine un număr de vize. Vezi itinerarul şi semnificaţia acestei călătorii, în G. Zâne, Aspecte noi ale vieţii lui N. Bălcescu în lumina unor documente inedite, extras din „Studii”, XIII, 1960, nr. 1, ianuarie—februarie p. 37 — 56. 'Paşaportul austriac eliberat de Consulatul General din Bucureşti al Austriei constă îa fel dintr-un formular tipărit, de astădată în limba germană, eu unele rubrici completate cu mina, cu altele rămase albe. Acest paşaport este eliberat Ia 1/13 iunie, deci a doua zi după ce Poliţia capitalei elibera paşaportul românesc, şi conţine, în ceea ce priveşte pe N. Băleescu, aceleaşi date. Textul său este următorul: recto Casimir von Timoni Ritter des Osterreichisch-Kaiserl. Ordens der Eisernen Krone dritter Kiasse, des Kaiseii-russischen St. Annen-Ordens, Zweiter Kiasse (in Brillianten). Kaiserî-Konigi. Agent in dem Fiirstenthume Waîaehey Nachdem Vorzeiger dieses — Jierr Nicdaus Balczesku walachiseher Untherihan, von hier einem Gesnnden Orie, * Formularul necompletat. 357 Uber Orsowa in die Băder nach den europăischen reise so werden aîle hohen und nie-deren Civil-und Militar— Behorden hiermit nach Standesgebiihr ersucht, obgedaehten' Herrn Nicolaus Balczesku. _ : . > - ’ Aller Orten frei und unbehindert passieren und einpassieren za lassen, und zu dessen bessern Fortkommen nothingen Falls allen geneigten Willen und Vorschub zu leisteii; wobei man sich zu aller Gegenwillfâhrde erbietet. Gegeben zu Bukarest den 13* Juni 1848. ; • Timoni .■■■■■■. Auf Befehl [ Indescifrabil]’ Verso • Personal Beschreihung *’ Yorzeiger ist Gebiirtig von Bukurest * . ... . . . p . ..... . ... . . . Dieser Pass ist gultig auf vier Monat und auf den Grund des walachischen Regierungs-passes sub nr. 211/846 erteilt worden. Gegenwărtiger Pass ist bei dem Eintritte iii die Oesterrei-chisch-Kaiserlichen Staaten vorzuzeigen vo lene Kubriken, ,welceh bei Ertheilung des Passes leer bleiben mussten, auszufuîlen sind, danii der Pass von den betreffenden Beamten vidirt muss, oline welcher Vidirung dieser Pass in den Oesterreichisch-Kaiserlichen Staaten ungiiltig , ist. ; . Persons Beschreibun ... Mitrei senden * Formularul necompîetat. (BAR, ms. rom., Arh. N. Bălcescu, I Acte — 16). ; • Şi acest paşaport conţine un număr de vize. A se vedea lucrarea citată mai sus. 19 (p. 53) Ediţii Maria G. Bogdan, Autrefois et aujourd’hui. Lettres de Vasile Alecsandri, Coslaelie Negri, Balcesco, Russo, Em. Kostaki Epureanu, Rosetti, Buc., 1929, p, 199. N. Bălcescu, Opere, II1,. p. 46—47. N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, .1982, p. 64; 1964, p. 64. Horia Nestoreseu-Bălceşti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 59 (187), p. 68 (181.14), p. 84(203.17). 1 După informaţiile date de editoare este vorba despre o scrisoare colectivă, scrisă de Iancu Alecsandri, Bălcescu şi G. Negri, în 1846. Nu se indică nici luna şi. ziua trimiterii şi nici locul de expediere. Din rîndurile scrise de Iancu Alecsandri reiese că emitenţii sînt de o zi la Budapesta şi că urmează să plece spre Viena. După cum rezultă din alte ştiri, scrisoarea a trebuit să fie scrisă in iunie. La sfîrşituî lui mai, Iancu era încă la Iaşi. La 28 ale lunii cerea Secretariatului de Stat al Moldovei să-i legalizeze decretele sale de slujbe urmînd să plece prin „staturile Europei” (Sever Zotta, La centenarul lui Vasile Alecsandri, 1821 — 1921, Iaşi, 1921, p. 33). La începutul lui iunie, N. Bălcescu pleca din Bucureşti, iar la 3/15 iulie este semnalat la Paris; la 24 iulie împreună cu Kogăliiiceanu adresa Comitetului Asociaţiei literare din Bucureşti cunoscuta scrisoare în chestiunea proiectatului lor dicţionar biografic (vezi mai sus, p. 53 — 54). 20 (p. 53 — 54) BAR, ms. rom. 4 633, f. 73r~v; autograf M. Kogăiniceanu. 358 E d i ţ i i Vintilă G. A. Rosetti, Societatea literară din 1845—1848, în „Românul literar”, seria îl, I, 1893, nr. 3, februarie 21, p. 76—77. N. Bălcescu, Opere, II1, p. 47—48. Camil Petrescu, Moment cultural, în„Viaţa românească”, 1,1948, nr.6, noiembrie, p. 238. N. Bălcescu, Opere, I. Studii şi articole, p. 367—368. • Constantin Ciuchindel, Citeva scrisori ..., p. 134. i! •' N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962* p. 65; 1964, p. 65. Horia Nestorescu-Bălceşti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 50 (151), p. 68 (181.15), p. 75 (Î86“'bis); p. 77 (190.6)* p, 84 (203.18). ‘ ' : 1 Comitetul Asociaţiei literare lua în privinţa propunerii următoarea hotărire: „Astăzi 21 august 1846, citindu-se adresa subiscălită, M. Kogălniceanu şi Nicolae Bălcescu, şi dezbătîndu-se propunerea ce fac Comitetului Asociaţiei literare, s-au primit cu următoarea ibodificaţie: îndată ce se va primi de la d-lor pătrimea întâia din manuscriptul dicţionarului biografic, eorriitetul va trimite d-lor 100 galbeni. După primirea pătrimei a doua se va slobozi d-lor 100 galbeni, iar pentru celelalte două pătrimi nu să va slobozi restul de 200 galbeni, ce se cuvine spre completarea sumei cerute, decît după tipărirea scrierii şi vînzarea cel puţin jumătate din exemplare. “'Acest jurnal se va face d-lor cunoscut că de vor primi această modificaţie să se şi pue iii lucrare. , Din scrierile recomănduite de comitet, care s-ar putea tipări cu condiţiile făgăduite, sînţfc.mai virtos, următoarele, care şe şi fac cunoscute: Istoria lui Rotec şi Elemente de geo~ grafie,, par Balki”. I. Văcărescu. Şt. Golescu I. VoinescuII (BAR, ms. rom. 4 633, f. 8r“v; Vintilă C. A. Rosetti, op. cit., p. 11—18; cf. Socoteala •de lucrările comitetului Asociaţiei literare pentru anul al doilea, Buc., 1847; broşură reprodusă în Anul 1848, I, p. 49 —55; N. lorga, O societate literară uitată, în „Rev. ist.”, XXIII, 1937, nr. 7—9, p. 250; N. Cartojan, M. Kogălniceanu la Paris în 1846, în Omagiu lui M. Dr&gomirescu, Buc., 1928, p. 523. Despre legăturile lui N. Bălcescu cu M. Kogălniceanu vezi P-. P. Panaitescu, Contribuţii la o biografie a lui N. Bălcescu, Buc., 1923. p. 53 — 58; Virgil Câşţdea,. op. cit. p. 71—79). 21 (p. 54) : : 1 RAR, ms. rom. 4 633, f. 93r . Ediţii ' i t t . N. Băleeşcu, Corespondenţă inedită, p. 14—15. - X. Bălcescu, Opere, IIx, p. 48. N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 66; 1964, p. 66. , Horia Nestorescu-Bălceşti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 66 (179.10), p. 68 (181.16), p.M (203.19). • ; 1 Scrisoarea nu are indicaţia anului; am admis anul 1846 şi nu anul 1847, aşa cum propune Vintilă C. A. Rosetti („Românul literar”, II, 1893, p. 77) considerînd că este mult mal firesc ca N. Bălcescu să fi prezentat „Asociaţiei literare” cererea pentru retragerea sa din‘Comitet scurt timp după stabilirea sa la Paris, şi nu tocmai după un an. ■■■•' 2 Dintre jurnalele şedinţelor patronilor Asociaţiei, Bălcescu semnează numai două, şi anume acelea din 22 iunie 1845. Nu a semnat jurnalele din 19 şi 28 februarie, 21 august, 13* octombrie, 22 noiembrie 1846; de asemenea nu se găseşte semnat pe nici unul din cele 12 jurnale încheiate în 1847 (BAR, ms. rom. 4 633; f. lr, 2 ; vezi „Românul literar”, II, 1893). 359 22 (p. 54) Ediţii Redamation. A Monsieur le redacteur en chef de la „Re&ue de V Orient s”, în „Revue de rOrient”, Paris, X, 1846, p. 342. P. P. Panaitescu, Contribuţii la o nouă biografie a lui N. Bâlcescu, în „Convorbiri literare*’, LIII, 1921, nr. 9, septembrie, p. 675. P. P. Panaitescu, Contribuţii la o biografie a lui N. Bâlcescu, Buc., 1923 [pe copertă 1924], p. 64. N. Bâlcescu, Opere. Scrieri istorice, politice si economice. Ediţie critică adnotată de G. Zâne, Buc., 1940, I2, p. 177. N. Bâlcescu, Opere, II1, p. 48—*49. N. Bâlcescu, Opere, I, Studii şi articole, p. 362—363, şi trad. în 1. română. N. Bâlcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 67; 1964, p. 67. Horia Nestorescu-Băleesti, N. Bâlcescu. Biobibliografie, p. 44 (140), p. 58 (165, 166) p. 65 (176), p. 68 (181.17), p. 78 (191.3), p. 84 (203.20). Editarea din 1953 dă şi o traducere în limba română, p. 363, nota 1; traducerea conţine o eroare care ar putea crea dificultăţi unui lector mai puţin iniţiat. în textul francez, N. Bâlcescu citează revista „Le Progres”, care în 1844 apărea la Iaşi; în textul romlka traducătorul a tradus titlul acestei reviste cu termenul Progresul; In zadar ar căuta cinevâ o revistă cu acest titlu apărută în Iaşi la 1844; in fapt este vorba de binecunoscuta revistă „Propăşirea” şi pe care N. Bâlcescu în limba franceză nu o putea traduce declt p-rki- Le Progres, dar al cărei titlu nici într-un caz nu putea fi tradus cu Progresul, ei numai cu „Propăşirea”. 23 (p. 55) BAR, Arh. Ion Ghiea; concept autograf; nesemnat. •Ediţii Anul 1848, I, p. 16; titlul dat de editorii colecţiei: Apel pentru înfiinţarea Societăţii studenţilor români la Paris; anonim. N. Bâlcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 68; 1964, p. 68. Horia Nestorescu-Bălceşti, N. Bâlcescu. Biobibliografie, p. 51 (156), p. 85 (203,21). 1 în ms. lipseşte orice indicaţiu cu privire la destinatar, la locul şi data de emitere. Totuşi aceste elemente se pot preciza cu destulă certitudine. Din conţinut reiese că avem înaintea noastră conceptul unei scrisori prin care se aduce la cunoştinţa unei sau unor persoane desemnarea lor ca „protectori” ai recent înfiinţatei Societăţi a studenţilor români din Paris. în publicaţia cu titlul: Societatea studenţilor români sub patronagiul domnului de L&mar-iine, Paris, f.a. se arată numele acestor „protectori” şi anume: din Ţara Românească: Eîi-sabeta Ştirbei, logofătul Ioan Bibescu şi logofătul Ioan Bălăceanu; din Moldova: Roxauda Rosnoveanu, vornicul Alexandru Sturdza Miclăuşanul şi aga Nicolae Gbica Comănescu şi din Transilvania: G. Bariţ (Anul 1848, I, p. 19). Acestor persoane deci este destinată scrisoarea, al cărei concept îl redacta N. Bălcescn, desigur în exemplare separate şi adaptate conform cu persoana destinatarului sau destinatarei căreia se adresa. Localitatea de emitere nu poate fi decît Parisul, iar data cînd conceptul a fost redactat trebuie să o admitem după 25 iulie 1846, data pe care o poartă publicaţia mai sus menţionată, dar mai probabil luna anglist. Scrisoarea a trebuit să fie semnată de Ion Ghica, prezidentul societăţii, fie de acesta împreună cu ceilalţi doi membri ai comitetului: Scarlat Vîrnav, casierul, şi C. A. Roseţti, secretarul societăţii; este foarte probabil că a semnat şi N. Bâlcescu —cel puţin unele exemplare -, căci numai aşa cred că putem să ne explicăm faptul că el a redactat conceptul, Titlul dat acestei scrisori la prima editare, şi pe care l-am menţionat mai sus, este greşit. Nu este vorba despre un „apel” pentru „înfiinţarea” societăţii, ci de solicitarea unor anumite persoane de a primi sarcina de „protectori” ai societăţii. ___ în autograf, următoarele rînduri şterse: „Să se roage să binevoiaseă să fiţi unul,din protectorii ei şi a vă sili a aduna subscripţii pentru lăudabilul scop ce îşi propune”. ... 360 24 (p. 55-56) BAR, Corespondenţă, S 3<13) DCVIII autograf; chirilic. Ediţii r" N. Bălcescu, Corespondenţă inedită, p. i5—16. N. Bălcescu, Opere, II1, p. 49 — 50. N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 69—70; 1964, p. 69 — 70. Horia Nestorescu-Bălcesti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 66 (179.11), p. 68 (18), p. 85 (203.22). 25 (p. 56- 57) Muzeul memorial ,,Nicolae Bălcescu”, nr. inv. 2 848; transferat de la Complexul rmizeal Prahova; autograf ; chirilic; originalul s-a aflat în posesia lui N. Filipescu. Ediţii Citem scrisori inedite de la loan Eliade, Costache Negri si Nicolae Bălcescu, In „Con vorbiri literare”, XXXXYI, 1902, nr. 3, martie, p. 282—283. Citena scrisori inedite de la loan Eliade, Costache Negri şi Nicolae Bălcescu, în ,,Epoca”, VIII, 1902, nr. 1971-69, martie 13, p. 1-2. N. Bălcescu, Opere, II1, p. 50—51. N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 71—72; 1964, p. 71 — 72. Horia Nestorescu-Bălcesti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 51 (154, 155), p. 68 (181.19), p. 85 (203.23). 1 Filipescu, căruia i se adresează Bălcescu, este Costăckiţă N. Filipescu, din corespondenţa anterioară. Costăchiţă este singurul dintre Filipeştii timpului care s-a ocupat cu chestii economice şi financiare, profesînd, totodată, şi- o concepţie mai înaintată. Astfel se explică şi pasajul din scrisoarea Iui Bălcescu privitor la un impozit pe proprietatea funciară pe care acesta urma să-l susţină. în Obşteasca Adunare, ca ales al Brăilei, fusese unul din cm mai dlrji adversari ai concesionării minelor. La alegerile din 1846 n-a mai reuşit, din cauza presiunilor guvernamentale. în timpul Guvernului provizoriu a. fost ministru de finanţe. Erupă căderea revoluţiei, fiind exilat, s-a refugiat Ia Paris, unde făcuse studii cu 20 de anâ- mai înainte. I se atribuie: Mimoire sur Ies conditions dyexistence des Principautes danubiames, Paris, Soye, 1854, 8°. Scrisoarea nu are indicaţia anului, dar ţinind seamă de conţinutul ei, unde se vorbeşte, printre altele, despre apropiatele alegeri, ea trebuie datată 1846, căci alegerile au avut loc In 15/27 noiembrie 1846. 2 Nota din Puterea armată privitoare la contribuţiile boierilor: N. Bălcescu, Opere, I, 1974, p. 56. Despre dări Ia Bălcescu mai vezi II1, aceeaşi ediţie, p. 38 şi II2, p. 16 şi urm. Despre proiectul de introducere a impozitului funciar vezi George Fotino, Din manea renaşterii naţionale a Ţării Româneşti, Boierii Goleşti, Buc., II, 1939, p. 167 (citat in continuare Boierii Goleşti). 26 (p. 57-58) 47 BAR, Corespondentă. S -----— LXIV autograf; chirilic. Ediţii N,. Bălcescu-, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 73; 1964, p. 73. Horia Nestorescu-Bălcesti, N. Bălcescu. Biobibliogi'afie, p. 85 (203.24). 361 1 Manuscrisul nu conţine nici o indicaţie căruia dintre cei doi fraţi Costache sau Barbu adresa N. Bălcescu această scrisoare. Am admis că este adresată lui Costache, întrucît numai acesta, în calitatea lui de frate mai mare, i-ar fi putut trimite procură de împuternicire pentru a încheia contractul despre care este vorba în text, aclmiţind că Costache reprezenta interesele patrimoniale ale familiei, Barbu fiind încă prea tînăr. 27 (p. 58) 3{14) : ' . BAR, Corespondentă, S —--------- ; autograf; chirilic. DC VIII Ediţii N. Bălcescu, Corespondenţă inedită, p. 16. N. Bălcescu, Opere, II1, p. 52. N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 74; 1964, p. 74. ! ' : '* Horia Nestorescu-Bălceşti, N. 'Bălcescu. Biobibliografie, p; 66 (179.12), p. 68 (181.20), p. 85(203.25). N. Bălcescu, Scrieri alese, 1973, p. 201—202. Din această perioadă avem şi următoarea scrisoare al cărei text nix-I cunoaştem: Către M. Kogălniceanu lî înştiinţează printre altele despre apropiata căsătorie a lui Ion Ghica. : (BAR, Corespondenţă Mihai; Kogălniceami — Ion Ghica, nr. 313). 28 (p. 59) i BAR, Corespondenţă, 3(15) DC VIII autograf; chirilic. Ediţii N. Bălcescu, Corespondenţă inedită, p. 17—18. N. Bălcescu, Opere, II1, p. 53 — 54. • - N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 75 — 76; 1964, p. 75 — 76. Horia Nestorescu-Bălceşti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 66 (179.13), p. 68 (18G21), p. 85 (203.26). N. Bălcescu, Scrieri alese, 1973, p, 292—293. 1 N. Bălcescu părăsea într-adevăr Parisul la data comunicată lui Ion Ghica. Călătoria în Mafia—dus şi întors — a durat mai bine de trei luni. Itinerarul acestei călătorii stabilit pe baza paşapoartelor şi a altor date, în G. Zâne, Aspecte noi ale vieţii lui N. Bălcescu, în ,, Studii”, XIII, 1960, nr. 1, ianuarie-februarie, p. 48 şi urm. în afară de vizele paşaportului cu care N. Bălcescu a călătorit mai avem o informare documentară, şi anume biletul de vapor Palermo — Neapoli. N, Bălcescu a avut un bilet comun cu Elena Negri şi V. Alecsandri la ci. 1, cu locuri separate. îmbarcarea pe pachebot a avut loc la 23 martie 1847 (BAR, ms rom. 5 033, f. 38); cf. Marta Anineanu, Documente literare inedite, V. Alecsandri. Corespondenţă, p. 226 şi urm.; Al. Bălăci publică biletul comun de călătorie, pe care îl semnalasem mai sus şi pretinde că îndreaptă o eroare biografică şi anume că la Palermo ar fi rămas singur N. Bălcescu. Eroarea o făcuse într-adevăr V. Alecsandri, dar era corectată, după cum se vede, din textul de măi sus (Nicolae Bălcescu şi Italia, în Studii despre N. Bălcescu, Buc., 1969, p. 17). ' . 362 29 , V (P- 60). BAR, ms. rom. 3 349, f. 83v; autograf; chirilic. ■ Ediţii . D. Onciul, O scrisoare a lui Nicolae Bălcescn către Eudoxie Hurmzaki,. în „Convorbiri literare”, XLI, 1907, p. 561-562. N. Bălcescu, Opere, II1, p. 54 —55. N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 77; 1964, p. 77. Horia Nestorescu-Bălceşti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 53 (157), p. 68 (181.22), p. 85 <203.27). ’ : ' Scrisoarea e scrisă pe ultima filă a unei scrisori adresate de Ion Alecsandri lui Eud. Hurmuzaki. Dăruită Academiei Române de EudGxie Hurmuzaki jun. prin D. Onciul, la 8 iunie 1907. în fapt este vorba despre o medalie şi nu despre o monedă. Diferitele sale emisiuni au:tel descrise în mai multe rînduri. Aceea pe care o cunoaşte Bălcescu este în adevăr de 10 dueaţf. Are diametrul 39 mm şi greutatea 35 g. Pe avers este bătut portretul lui Mihai. Voievodul poartă barbă mare, căciulă de blană, împodobită cu o agrafă şi un penaj, iar pe umeri <©unapţa. De jur împrejur este următoarea inscripţie: MICH-EL: VAL: TRANS; VA1W: S : C : RAR : M: CONS : PER. Pe revers, în mijloc, pe opt rînduri, este gravat; /A : D:/ VIGILAN/ T|A.: VIRTV/TE : ET: ARMI/S : VICTORI/A AM : NACT/VS/1600, iar de jur împrejur TRANSYL: LOCVMT: CIS: TRAN: PAR: EI: SVP: EXER: GE: CAP (Cf. D.A. Sturza, Ueberucht der Miinzen und Medaillen, Viena, 1874, planşa III şi IV; A. Resch, Siebenburgische M'unzen und Medaillen von 1538 bis zur Gegenwart, Sibiu, 1901, p. 221 şi planşa 65; G. Moisil, Meâiâia lui Mihai Viteaza, în „Bul. Soc. num. rom.”, XV, 1929, p. 1 şi urm.; T.G. Bulat, Medalii &rdelme privitoare la istoria neamului românesc, în „Cronica num. şi arh”., VI, 1925, nr. 63—64; A. ;$a?eerdoţeanu şi Emil Vîrtosu, Unirea românilor, 1599 —1859 —1918, în „Arhivele Bucureştilor/?, 1938, nr. 4, planşa XIII). Un exemplar din această medalie se găsea la Viena şi în 1928,. cînd am cercetat-o, printre colecţiile de la Kunsthistorisches Museum, sala XXXV, vitrina VL‘ Este poate chiar piesa pe care a cunoscut-o Bălcescu. Medalia este amintită in Istoria românilor săpV Mihai vodă Viteazul reproducîndu-i-se, cu adăugiri, legenda, ed. Lapădatu, p. 301—302. Despre acesta medalie a scris şi A. Tr. Laurian, însemnări epigrafice, în „Magazinu istoricii”, II, p.‘ 188, după cartea lui Joachim, Neuerofnetes Munzkabinet, şi în acelaşi an tot în „Magazinu”, fu articolul: Portretul lui Mihai Viteazul, II, p. 378—379). (p. 60-61) - Colecţia G.D. Florescu, strănepot de frate al Alexandrei Florescu; autograf. Ediţii . i • ' Cornelia Bodea şi Paul Cernovodeanu, Materiale noi pentru biografia lui Nicolae Bălcescu, In „Studii”, XV, 1962,’ nr. 2, p. 378-378. • N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondentă, 1964, p. 594; rezumat. Horia Nestorescu-Bălceşti. N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 83 (202.1). 1 Una din rudele după mamă ale Luxiţei (probabil Costache M. Suţu, 1820—1889, viitorul ei cumnat). 3 Denis Diderot. Aluzia din text se poate referi la vreuna din piesele sale (Les fils naiu~ rel m les epreuves de la vertu; Le pere de familie), la unul din romane (Jaques le fataliste; Le Neveu de Rameau etc.) sau la corespondenţa publicată. 31 (p. 62-64) BÂR, Corespondenţă, 203 682 (f. 13r — 16v) autograf; chirilic. 363 Ediţii Ion Bianu, Bălcescu către Alecscmdri. Cinci scrisori, in „Convorbiri literare”, L, 1916? nr. 1, ianuarie, p. 20—24. N. Bălcescu, Opere, II1, p. 55—58. N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 78—80; 1964, p. 78 — 80. Vasile Alecsandri, Opere, I, Poezii, text stabilit şi variante de G.C. Nicoleseu şi Gh. Răduleseu-Dulgheru. Studiu introductiv, note şi comentarii de G.C. Nicoleseu, Buc., 1965, p. 230: reproducere parţială (p. 62, r 1—29, lipseşte Paris ... vindeca // 37 — p. 63, r2 lipseşte Tu vei ... absurdă li 5 — 6 [lipseşte Deocamdată ... găsesc // 7 — p. 64, r 7 lipseşte Cînd* v:‘. N. Bălcescu li). Horia Nestorescu-Bălcesti, A7. Bălcescu: Biobibliografie, p. 58 (164. 1), p. 68 (181. 23), p. 85 (203.28). N. Bălcescu, Scrieri alese, 1973, p. 294—297. Scrisori către Vasile' Alecsandri. Ediţie îngrijită, prefaţă, note, traduceri de Marta Ani-iseaini, Buc., 1978, p. 113—115. 1 V. Alecsandri a evocat şi dînsul zilele petrecute cu Bălcescu la Palermo, în 1847, Din albumul unui bibliofil, Neculai Bălcescu, în „Convorbiri literare”, X, 1876, nr. 4, iulie 1, p. 139 şi urm., ef. Teatru, I, 1903, prefaţa, p. XV; „Adevărul literar şi artistic” II, 1921, iunie 19, reproduce scrisoarea din prefaţa volumului Teatru. BălcesCu se gîndeşte probabil nu Ia anumite poezii, ci la versurile din Piatra din casă. Alecsandri, in scrisoarea trimisă din Palermo, în ianuarie 1847, vorbeşte şi dînsul despre hazul pe care l-au făcut Elena Negri şi N. Bălcescu cîimI le-a citit acest vodevil (C.D. Papastate, Vasile Alecsandri şi Elena Negri. Cu un jurnal inedit al poetului, Buc., 1947; Marta Anineanu, Documente literare inedite. V. Alecsandri. Corespondentă, p. 226 şi urm.; G-C. Nicoleseu, Viata lui Vasile Alecsandri, Buc., 1962, p. 120 şi urm.). 2 Elena Negri a murit Ia 4 mai 1847, pe vapor, în drum spre ţară, după ce căutase în zadar la Palermo o alinare a suferinţei sale. A fost îngropată în curtea bisericii greceşti din Pera. Alecsandri scria lui Bălcescu, la 1852, pe cînd acesta se îndrepta, şi el greu bolnav*--spre ţară, să depună cîteva flori pe acel mormînt, care cuprinde „cea mai scumpă şi mai bogată parte” a vieţii sale (N. Pătraşcu, Din tinereţea lui Alecsandri, în „Ateneul român” 1894, p. 32 şi urm.). . 3 Descoperirea acestui portret o face Ia 2 august 1847, aşadar cu două luni mai înainte de a comunica ştirea lui V. Alecsandri. Portretul il găsise în Cabinetul de stampe al Bibliotecii regale, pe care il cercetase împreună _cu A.G. Golescu. Descrierea acestui portret, lucrat de Sadeler, în Buletin despre portretele principilor Ţârii Româneşti şi ai Moldaviei ce se află in Cabinetul de Stampe de la Biblioteca regală din Paris (N. Bălcescu, Opere, 1, 1974, p. 213 —220) 4 Este vorba, desigur, despre cartea, Lettr.es de Pline lejeune ei son panegyrique de T-rajan, traducerea lui Louis de Sacy, apărută Ia Paris; probabil în una din ediţiile mai noi, din 1826 sau 1833, revăzută de Jules Pierrot. 5 In anul 1847 apăruseră, intr-adevăr, numeroase broşuri şi volume cu poezii: u ne!e originale, alţele traduceri sau reeditări; de asemenea, şi In revistele vremii. Indieăm următoarele: G. A. Baronzi, Cugetările singurătăţii, Buc., 1847; Gr. Alecsandrescu, Suvenire şi impresii, epistole şi fabule, Buc., 1847; Cezar Bolliac, Poezii nouă, Buc., 1847; D. Bolintmeami, Colecţie din poeziile D-lui ..., Buc., 1847; Ion Cătină, Poezii, Buc., 1847; Alex. Pelemon, Poezii, Iaşi, 1847. 6 Broşura este citată în Question economigue (N. .Bălcescu, Opere, II, 1982, p. 61 şi 72). 32 (p. 64) Ediţii . „ . , N. Bălcescu, Opere, 11 \ p. 58. N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondentă, .1962, p. 81; 1964, p. 81. Horia Nestorescu-Bălcesti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 68 (181.24), p. 85 (203.29). 1 Legăturile lui P. Batai Bard cu unii dintre tinerii români datau mai înainte de revoluţie (AL Gretzianu, op. cit. I, p. 18, 115, n. 3). în 1347 proiectase o călătorie în Principate, la care, pe lingă Bălcescu,. trebuiau să ia -parte .şî -alţi 'românit- Dar proiectul nu s-a m realizat. Mai tîrziu Bataiîlard, intr-un articol despre Principatele Române, spunea, referindu-se la acest proiect, următoarele: „En 1847 mes preparatifs etaient faites pour aller visiter ce pays avec un de mes amis valaques; je comptais y rester assez longteirips, nous avions fait de beaux plâns d’etudes et de peregrinations auxquelles d'autres Roumains devaient prendre part, Nicolas Balcesco entre autres, un amis que je puls nommer, car helas! il est mort, et un nom, dont la Roumanie s’honore, dit deja un peu, ce qne sont mes amis. Des circonstanCes ind&pendantes de ma volonte empechârent la realisation de ce projet, et 11 n’a pu s’exe-cuter depilis” (La Moldovalachie, în „Revue de Paris”, 15, octombrie 1856, extras, p. 7; cf. P. Constantinescu-Iaşi, Un colaborator francez la istoria românilor, în „Arhiva”, Iaşi, XXXII, 1925, nr. 1, ianuarie, p. 45—59; Olimpiu Boitoş, Paul Bataiîlard et la revolution roumaine de 1848. Contribution â Vhistoire des relations franco-roumaines, in „Melanges de TEcole roumaine en France”, II, 1929, Paris, Pa., p. 15—16). 2 Este de sigur vorba despre traducerea unuia dintre cele două documente, de la finele secolului al XlV-lea, despre care scriitorul francez vorbeşte în Nouvelles recherches sur Vap-pariîion et la dispersion des bohemiens en Europe, Paris, 1849. Făcînd istoricul apariţiei ţiganilor in Europa, menţionează două documente munteneşti, din secolul al XIV-Iea, care confirmă existenţa ţiganilor în Principat, tocmai din acea epocă. într-o notă adaugă următoarele informaţii: „ Les deux chartes qui constatent ce double fait, appartiennent aux archives du .monastâre de Tismana; elles sont en langue slavone ancienne et je n’en possede que la, traduction valaque. Je dois la communication de ces deux pieces, dont j’indiquerai plus exac-temeiat la provenance en publiant Tune d'elîes, â Tamitie de M. Nicolas Balcesco, jeune erudit roman, qui a ete membre du Gouvernement provisoire de Valacbie dans la recente revolu -tioîi .et qui n'a cesse depuis lors, par son intelligente activiţe et son devo uement, d’acquerir de nouveaux titres â la reconnaissance de ses compatriotes”, p. 20. Unul dintre aceste documente este atribuit lui Vlad II şi e datat 1386, iar celălalt lui Mircea I şi datat 1387. în realitate, primul este documentul din 1385 a lui Dan I, în care, printre alte donaţhmi şi confirmări, se menţionează o donaţie de 40 de sălaşe de ţigani făcută Tismanei. Documentul s-a aflat în arhiva mănăstirii Tismana şi, la epoca cînd Bălcescu putea să-l cunoască, avea două traduceri; una făcută de Poenaru în 1839 şi alta de Peşacov, în 1844 (Alexandru Ştefulescu, Mănăstirea Tismana, Buc., 1909, p. 167—171; P. P. Panai-tescu, Documentele Ţârii Româneşti, Documentele interne (1369 —1440), Buc., 1938, p. 38—40). Al doilea este documentul din 1387 al lui Mircea. Era şi acesta pe atunci tradus, într-o traducere a lui Dionisie Eclisiarhul şi probabil încă în două, una a unui anonim şi alta a lui Peşacov (P. P. Panaitescu, Documentele Ţârii Româneşti, p. 45; vezi „Arhiva istorică”, III, 1867, p. 191 — 193; cf. N. Iorga, Un colaborator al Unirii Principatelor, Paul Bataiîlard, în „Anal. Acad. Rom.”, Mem., Secţ. ist., III, 1, 1923). Unele dintre aceste traduceri, ori poate altele, rămase necunoscute, le-a avut şi Bălcescu şi au fost întrebuinţate de Bataiîlard, în lucrarea sa. Copia actului român, pe care i-o trimite, este desigur traducerea unuia dintre aceste două documente. 33 (p. 64) Arhiva Bibliotecii poloneze de la Paris, dos. 1 036; autograf. Ediţii O. Boitoş, Două scrisori ale lui Ion Alecsandri, în „Convorbiri literare”, LXIV, 1931, iulie-august, p. 635. N. Bălcescu, Opere, voi. IV, Corespondenţă, 1962, p. 482; 1964, p. 482. N. Bălcescu a adăugat cîteva rînduri pe o scrisoare trimisă din Paris, la 7 octombrie 1847, de către Ion Alecsandri. 34 (p. 65 — 66) BAR, Corespondenţă, 203 683 (f. 17-19); autograf; chirilic. 365 Ediţii Ion Bianu, op cit., p. 25—28. *• . N. Bălcescu* Opere, II1, p. 59—61. = . Texte privind dezvoltarea gindirii social-politice în România, [Buc.], 1954, p. 214—215*. reproducere parţială, (p. 66, r 11 —34 lipseşte Arată ...noastră//). N. Bălcescu, Scrieri alese, prefaţă şi note de Paul Cornea, Buc., 1961, p,174!—175» (Biblioteca şcolarului); reproducere parţială (p. 66, r 11 — 32 lipseşte -Arată-... nerăbdare //)’. N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondentă, 1962, p. 82—84, 1964, p. 82—84. N. Bălcescu, Ausgewălte Schriften, Buc., [1963], p. 250—252; trad. în 1. germană; reproducere parţială (p. 66, r 11 — 32 lipseşte Arată ... nerăbdare //). Paul Cornea şi Mihai Zamlir, Gîndirea românească în epoca paşoptistă (1836—186(9 )'* Antologie, [Buc.], 1969, p. 333 — 335. Horia Nestorescu-Băleesti, N. Bălcescu. Biobiblioorafie, p. 58 (164.2), p. 68 (181.25)*. p. 78 (193.1), p. 83 (201.1), p. 85 (203.30), p. 90 (204.1), p. 91 (205.30), p. 93 (211.1)1 : N. Bălcescu, Scrieri alese, 1973, p. 297—299. Scrisori către Vasile Alecsandri, Buc., 1978, p. 115—117. 1 Pasajul arată că V. Alecsandri intenţiona încă din 1847 să publice în volum poeziile populare culese de el. Primul volum a apărut însă cinci ani mai tîrziu, sub titlul'Poezii popolare. Balade (Cântece bătrâneşti) adunate şi îndreptaie, partea I, Iaşi, 1852. Culegerea de poezii proiectată, Bălcescu n-a mai avut cînd s-o facă. Reîntors în ţară în prima jumătate a lui aprilie 1848, în cursul celor cinci luni eît a stat pînă la căderea revoluţiei, a fost prea absorbit de chestiunile politice pentru a se mai putea ocupa şi de literatură. între manuscrisele sale găsim totuşi următorul eîntee popular şi mai multe zicători: Cînd eram copilaş mic Ţineam drumul la colnic, Fără băţ, fără nimic, Numai cu palmele goale, La briu cu patru pistoale, De luceau ca sfîntul soare. Iar cînd mă făcui mare, Loai puşca la cătare, Eşiiu la drumul cel mare, Să prinz hoţul de ciocoiu Şi să-l judec cum eu voiu: Ia ascultă măi ciocoiu, Pînă cînd o să jupoi Şi pe ţeară şi pe noi? Unde văz drumul cotit Şi de frunză năpădit, Şi-mi auz puşca pocnind, Ciocoiu depe cal căzînd; Mă fac broască pre pămînt. Şi casc gura să-l îmbuc Ca pe un puişor de cuc. (BAR, ms. rom., 82, f. 434). 2 Cartea lui Baret cu titlul Hisioire sommaire des choses plus memorables aduenues au os derniers troubles de Moldaoie ou soni descriies plusieurs baiailles gagnees lanţ par Ies princes polonois qae par ies Turcs et Tarţares, composee par M.J. B.A. en P. sur Ies memoires de Charles de Joppecourt, Paris, 1620. Reprodusă de A. Papiu Ilarian, Tesauru de monumente istorice, II, 1863, p. 7—136. 3 Articolul a apărut intr-adevăr, şi este semnat de H. Besprez. Anunţîndu-I cu o lună şi mai bine înainte de apariţie, eunoscindu-i exact titlul, precum şi data publicării, vedem că Bălcescu avea informaţii sigure. Este neîndoielnic că el a cunoscut bine pe scriitorul francez. Desprez, care voia să obţină un loc in diplomaţie, vizitase şi Principatele române. Avusese astfel ocazia să cunoască de aproape stările de lucruri de la noi şi să lege numeroase relaţii. Reîntors la Paris a găsit pe istoricul român şi a folosit în largă măsură informaţiile şi cunoştinţele sale. Articolul său este, de altminteri, o expunere a opiniilor şi atitudinilor partidului 366 naţional, intr-o formă care de multe ori aminteşte direct pe Bălcescu. După un contemporan,, care cunoştea bine fruntaşii acestei epoci, articolul lui Desprez nu e altceva decît chiar răspunsul partidului naţional la broşura publicată în contra lui Bibescu, la Bruxelles, în 1847, precum şi programul acestui partid. Găsim de multe ori opinii pe care le întîlnim în scrierile anterioare ale lui Bălcescu sau in scrierile sale contemporane. Pasajul referitor la lupta românilor în contra grecilor ne aminteşte deodată Românii şi fanarioţii. La fel este vorba despre două veacuri necontenite-de luptă, de conspiraţii naţionale, de sacrificiile tinerilor boieri ori de ruina ţării înainte şi în timpul fanarioţilor. Desprez chiar citează în aceasta privinţă „Magazinu istoric”, men? ţicnind că revista română a publicat „o istorie a domnilor fanarioţi scrisă din punct de vedere românesc”. In fond, nu este vorba despre o istorie propriu-zisă, ci de un scurt articol al lui Bălcescu, ceea ce lasă impresia că autorul francez n-a cunoscut direct această lucrare. Vom mai găsi apoi multe din atitudinile istoricului român; aceeaşi critică a Rusiei ţariste şi Regulamentului, aceeaşi simpatie pentru Tudor Vladimirescu şi pentru lupta boierilor patrioţi înainte de 1840, aceleaşi sentimente de compătimire faţă de clasa ţărănească.. Capitulaţiile cu Poarta vor fi interpretate (vezi N. Bălcecsu, Opere, II, 1982, p. 180—;184). Faţă de Bibescu, Desprez, ca şi Bălcescu in acea vreme, păstrează o atitudine binevoitoare. In scrisoarea din 1 octombrie 1847 trimisă lui Alecsandri, semnalîndu-i apariţia broşurii de la Bruxelles, o atacă invocînd, printre alte motive pe acela, că Bibescu ,,este tare hulit” şi o atribuie boierilor fanarioţi. Tot aşa şi Desprez, vorbind despre această scriere, o pune în sarcina opoziţiei fanariote din Bucureşti, iar despre Bibescu spune că tinerii români n-au în contra lui nici un gînd duşmănos sau dorinţă de răzbunare. Scriitorul francez se lasă atit de mult influenta! îneît combate chiar şi introducerea limbii franceze în locul celei române, ca limbă de predare la clasele superioare de la Sf. Sa va. O lună mai înainte, Bălcescu îşi manifestase indignarea, în scrisoarea trimisă lui Alecsandri faţă de această măsură, a cărei veste a căzut, după cum spune dînsul, ca un trăsnet. Este greu de admis că şi critica pe care o face Desprez reformei de la Bucureşti să fi pornit din propria sa inspiraţie. Foarte probabil că el a înregistrat ecourile pe care le auzea printre tineretul român de la Paris, fiind poate chiar direct influenţat de Bălcescu. De altminteri, „Magazinu istoric”* de două ori menţionat, este elogiat ca o publicaţie savantă, citindu-se şi numele celor doi redactori, (vezi şi V. V. Haneş, Formarea opiniunii franceze asupra României în secolul XIX, voi. II, Buc., 1929, p. 141 şi urm.). Relaţiile personale dintre Bălcescu şi ziaristul francez le mai confirmă şi o informaţie dată de M. Handelsman. Este vorba de intervenţia lui Bălcescu. şi a, unuia dintre Goleşti pe lingă prinţul Adam Gzartorvski, ca acesta. să stăruie pe lingă noul guvern francez, alcătuit după revoluţie, pentru ca Desprez să fie trimis la noi in ţară, probabil ca diplomat (Le prince Czartoryski et la Roumanie, 1834—1850, în La Pologne au VIIe Congres internaţional des Sciences hisforiques, Varşovia, 1933, p. 222). A. G. G ele seu. Îndrum spre ţară în primăvara Iui 1848, se adresa din Viena lui Lamartine, solicitîndu-i numirea lui Desprez în postul de consul francez în Bucureşti. în momentul cînd A. G. Golescu; face acest demers se afla împreună cu N. Bălcescu în capitala Austriei (G. Georgescu-Buzau, Activitatea lui N. Bălcescu pentru pregătirea dezlănţuirii revoluţiei lin 1848, în' „Studii”, IX, 1956, 1, p. 58). In aceeaşi vreme, ziaristul francez se oferea guvernului provizoriu'de' la Bucureşti, pentru a susţine cauza românească, în presa franceză, în schimbul însă, a unei importante sume de bani (Amil 1848, IV, p. 198). în scrisoarea din Paris, din 3/15 decembrie 1847 către Alexandra Florescu menţionînd partidele din ţară, N. Bălcescu precizează că’programul partidei tinerilor este în curs de tipărire şi va ieşi la 1 ianuarie următor. Nu se cunoaşte vreo lucrare tipărită cu un atare cuprins; înclinăm a crede că programul despre care vorbeşte N. Bălcescu este cuprins în publicaţia lui Desprez şi că la formularea sa el a avut un rol principal, aşa cum am dedus mai sus prin analiza de texte. Extractul articolului lui Desprez era adus în ţară şi împărţit chiar de Bălcescu. Avem în această privinţă o informaţie precisă, in scrisoarea din 6 aprilie st. v. 1848, a lui Axente Sever către Simion Barnuţiu: „Un teneru Bălcescu — Red. Mag. ist. — veni nu de nrnlt din Paris şi aduse mai multe stracte din „Revtie des deux mondes”, le împarte pre la mulţi, într-acestea se cuprinde pre scurtu cellca mai de frunte trasuri din istoria românilor, totu acolo se zice că „la Dacie est bornee naturellement pour etre unie”, eu n-am textu la mină, speru că Romanu va aduce o broşură şi acolo” (Cp. H, Desprez, La Moldo-Valachie et Ie mou-vemeiii roumain, în „Revue des Deux Mondes”, XXIII, 1848, nr. 21, p. 105 — 193; alte articole ale aceluiaşi asupra revoluţiei din 1848; nr. 24, p. 513 — 537, p. 894—919; S. Dra-gomir. Din corespondenta dascălilor ardeleni in anul 1848, în Omagiu lui I. Bianu, Buc;, 1927, p. 164 — 165). H. Desprez va milita şi pentru o apropiere politică între români şi slavii de sud (H. Desprez, Les Vallgues et lenr alliance avec Ies Slaves du Midi, în „La Pologne”, nr. 4, 1848; G. Zâne şi Elena G. Zâne, N. Bălcescu la Biblioteca poloneză din Paris» Buc., 1973, p. 33). Ediţii 35 (p. 68-67) N. Bălcescu, Opere, II1, p. 61. Constantin Ciuchindel, Cîteva scrisori inedite, p. 131 — 133; şi cu traducere în 1. română. N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 84: 1964, p. 84. -Horia Nestorescu-Bălceşti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 68 (181.26), p. 77 (190.5), p. 85(203.31). 1 G. Barrow, The Zincali or an account of ihe Gypsies of Spain, Londra, 1841. Lucrarea o găsim citată de Bataillard în Nouvelles reckerckes sur Tapparition ei la dispersion des Bohemiens en Europe, Paris, 1849, p. 22—23. 36 (P* 07) BAR, Corespondenţă, 203 686 (L 25r~v); autograf; chirilic. Ediţii Ion Bianu, op. cit., p. 29—30. N. Bălcescu, Opere, II1, p. 62. N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 85; 1964, p. 85. Horia Nestorescu-Bălceşti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 58 (164.3), p. 68 (181.27), p. 85 (203.32). N. Bălcescu, Scrieri alese, 1973, p. 299—300. Scrisori către Vasile Alecsandri, 1978, p. 117—118. 1 Scrisoarea este fără an şi fără indicarea localităţii de emitere. Datarea Iui I. Bianu „probabil 1850” este greşită. Din cuprinsul scrisorii se poate stabili, cu precizie, că a fost emisă în 1847. La sfirşitul scrisorii, N. Bălcescu informează pe V. Alecsandri că „La Revue ind6pen-dante” anuuţă, în ultimul său număr, o serie de articole despre români. Or; acest anunţ îl găsim intr-un număr din 1847, iar la 10 decembrie al aceluiaşi an, apare articolul: La Românie ou la Moldo-Valachie. Description des pags et des peuples romans. Leur râie dans le passe (V.V. Haneş, Formarea opiniunii franceze, voi. II, p. 138 şi urm.). Un alt articol apare la 25 ianuarie 1848, sub titlul: La Românie ou Moldo-Valaque. Rapports des peuples romans aoec ies turcs; extras 16 p.; semnat Saint-Martin. De asemenea se poate preciza cu uşurinţă şi locul de unde scrisoarea a fost trimisă, anume din Paris, căci se ştie că Bălcescu a petrecut toată iarna 1847—1848 in capitala Franţei. Revista avea, la acea epocă, o orientare democrat-burgheză. Colaboraseră în coloanele sale P. Lercux, Lamennais, Lamartine, Michelet, Ed. Quinet, Viardot, Lalîemand, Geoffroy Saint-Hilaire, Pascal Duprat, George Sand, Daniel Stern, Carnot, Louis Blanc ş.a. Scrisoare lipsă N. Bălcescu către A. T. Laurian Sfirşitul anului 1847, începutul lui ianuarie 1848 Cere să-i trimită nişte cărţi la Paris, nr. 94, rue de FUniversit6. La 12 ianuarie 1848, A. T. Laurian îi scrie în acest sens lui George Bariţ, menţionînd că N. Bălcescu „mi-a scris mai mult de 20 ori în cauza aceasta. Pe d-ta te salutează în toate scrisorile”. In aceeaşi zi ii scrie lui Vasici: „Coredactorul meu de la Paris, Nic. Bălcescu, mi-a scris să-i trimiţ trei exemplare „Magazin istoric”, tom. I—IV, şi trei broşuri din tomul III şi un tom al IV. Afar-de aceasta, trei esempîare Filosofie după Krug, 6 Coup dfceil sur Vhistoire de Roumaine, 1 Scrip-tores rerum hang. et Trans. şi 1 Tentamen criticam in îiguamromanicam” (George Bariţ şi contemporanii săi, Buc., 1973, I, p. 140, nota). 368 ' :jt '. ;‘ (p. 68—69) Colecţia G. D. Florescu, strănepot de frate al Alexandrinei Florescu; autograf. Ediţii Cornelia Bodea şi Paul Cernovodeanu, Materiale noi pentru biografia lai Nicolae Bălcescu, In „Studii”, XV, 1962, nr. 2, p. 379-381. N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1984, p. 595; rezumat. Horia Nestorescu-Bălceşti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 83 (202.2). 1 ,,Gasă de bancă” fondată, în 1832 la Bucureşti, de către bancherul Saiomon Hel'fon (m. 1842) si fii săi (cf. D. R. Rcsetti, Dicţionarul contimporanilor din România (1800^-1898), Buc., 1898). • : : 2 Doctorul Pierre-Charles-Alexanclre Louis, renumit clinician francez (1787 — 1872), autor al unui tratat medical asupra tuberculozei datînd clin anul 1825; membru aî Academiei . 47-52. Anal 1848, II, p. 544 — 547. N. Bălcescu, Scrisori către Ion Ghica. î)in amintiri din pribegie, de Ion Ghica. Cu o notiţă introductivă de Petre V. Haneş, Buc., 1911, p. 1—7 (Biblioteca pentru toţi). N. Bălcescu, Scrieri istorice. Cu o introducere şi note de P. P. Panaitescu, [ediţia I], Craiova, [1930], p. 203—208 (Clasicii români comentaţi): ediţia a Il-a, Craiova, [1939], p. 209-214; ediţia a IlI-a revăzută, Craiova, [1946], p. 271-277. N. Bălcescu, Opere, II1 2, p. 67 — 70. 1848 în Principatele române, p. 89 — 90; facs. p. 86; trad. în 1. rusă p. 121 —122; trad. în X franceză p. 163 — 165. N. Bălcescu, Opere, 1952, p. 237—240; reproducere parţială (p. 78, r 3—7 lipseşte Am ....scurt // p. 79, r 20—25 lipseşte Guvernu ...sale // p. 80, r 20 — 22 lipseşte spuindu-ne ... îndărăt //). . Mari o Leporatti, op. cit., p. 140 — 144; trad. în 1. italiană, reproducere parţială (p. 78, T 3 — 7 lipseşte Am primit ...scurt // p. 80, r 39 — 42 lipseşte Ţi-am ... Ghica //). . Texte, p. 218—219, reproducere parţială (p.78, r 2—p.79, r 43 lipseşte Iubite . . . dărî- mară // p. 80, r. li— 42, lipseşte Armata ...Ghica II). . . N. Bălcescu. Vâlogalctt munkâi, p. 284—289; trad. în î. maghiară. N. Bălcescu, Scrieri militare alese, p. 557 — 560; reproducere parţială (p. 78, r 2—7 lipseişe Iubite ...scurt // p. 79, r21— 24 lipseşte Ruşii ... mare // p. 80, r 7-9 lipseşte şi tnai ...comisari // 19 — 42 lipseşte Talaat ...Ghica II). Florian Georgescu, op. cit., p. 91, facs. N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 95 — 98; 1964, p. 95 — 98. Horia Nestoreseu-Bălcesti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 46 (148.1), p. 47 (149.1), p. 52 (156.4), p. 54 (159.1), p. 59 (169.1), p. 61 (172.1), p. 62(175.1), p. 67 (180.1), 69 (181.31), p. 75 (185.2), p. 77 (189.3), p. 78 (192.3, 193 3), p. 79 (194.3), p. 81 (198.4), p. 82 (200.2), p. 85 (203.38). N. Bălcescu, Scrieri alese, 1973, p. 302—306. I. Ghica datează greşit — 16 iunie — această scrisoare; după dînsul, la fel P.V. Haneş; Corect, în Anul 1848 şi la P.P. Panaitescu. 1 Societatea secretă Frăţia, întemeiată în toamna anului 1843. După I. Ghica* iniţia-ţiatorii societăţii, în afară de el, au fost Bălcescu şi Teii; de un al patrulea nu vorbeşte şi nici din alte izvoare nu am putut stabili cine a fost al patrulea (Ion Ghica, Scrisori, III, p. 207-208). 2 Bălcescu a preconizat imediat rezistenţa armată cînd s-a aflat că turcii intră în ţară. O ştim atît din spusele sale, cit şi din alte informaţii. în Istoria românilor supt Mihai vodă Viteazul, atunci cînd vorbeşte despre Călugăreni, intercalează următoarea notă: „Vai! Scriam aceste rînduri în anul 1847. Cine îmi v-ar fi zis atunci că abia un an vâ trece şi inima-mi va fi şi mai crud de durere ispitită. Era în vremea unei frumoase deşteptări naţionale, atunci cînd un popor întreg jurase că va muri pentru patrie şi libertate. Turcul, vesinicul duşman, se pornise tot de la Giurgiu, spre a ne răpi aceste bunuri scumpe. Mă aflam într-o adunare populară, cînd sosi vestea că păgînul a tăbărît la Călugăreni, căî-cînd cu picior batjocoritor sfînta ţărînă a părinţilor noştri, glorioşii martiri ai libertăţii naţionale. O amar mare! Atîta fu uitarea religiei suvenirilor, atîta fu încrederea tutuîor in vorbele necredincioşilor sau atîta fu mişeliea lor, încît această veste îi lăsă reci şi in nepăsare. în zadar glasu-mi unit cu al unui mic număr, strigă „resboi şi răzbunare”. Nici un echo puternic nu-i răspunse în mulţime. îmi ascunsei atunci ochii cu mîiniîe mele, ca să nu mai vază această umilitoare privelişte şi din inima-mi zdrobită scăpă aceste cuvinte: „Dumnezeul părinţilor noştri ne-au părăsit! Părinţii noştri ne-au blestemat!”. Iar în josul paginii este adăugată următoarea notă: „Aceasta s-a petrecut intr-un club la Mitropolie, cea dinţii şi din urmă oară cînd am stătut de faţă la seanţele acelui club. Trebue a şti că puţini oameni din popor se afla 1-această -adunare, şi părerea mea e că poporul cel de gios, mai cu seamă al Bucureştilor, şi-au împlinit datorica revoluţionară şi naţională, deelarîndu-şi, deşi cam tîrziu, vroinţa de a apăra revoluţiea cu paloşul; iar clasele de sus, guvern, boieri, negustori, junime s-au aflat mult mai prejos şi nevrednice de misiea lor şi de poporul ce conduceau” (BAR, ms. rom. 79, f. I37r"v). Un concept autograf al primului pasaj, în ms. rom. 82, f. 445. Consulul francez -din. Bucureşti, într-o depeşă din 20 iulie 1848 către ministrul său de externe, confirmă că Bălcescu a propus rezistenţa armată. „Dans une răunion democratique â laqueiîe beaucoup 379 de jeunes boyards ont pris part, et qui s’est terme eette nuit, M. Balzeseo a emis l’opduion de resister par la foree â eette violation du territoire roumain” (Anul 1848, II, p. '658; Despre situaţia armatei, Gh. Smarandache, Armata Ţării Româneşti în sprijinul revoluţiei de la 1848, în Studii şi materiale de istorie modernă”, III, 1963). 48 (p.81) Colecţia G. D. Florescu, strănepot de frate al Alexandrinei Fior eseu; autograf* Ediţii Cornelia Bodea şi Paul Cernovodeanu, Materiale noi pentru biografia lui Nieolae Bâl-cescu, în ,,Studii”, XV, 1962, nr. 2, p. 383; facs. p. 382. N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1964, p. 595; rezumat. Horia Nestorescu-Bălceşti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 83 (202.4). 1 Pentru evenimentele din ţară — de la sfîrşitul lui iunie şi începutul lui iulie — cf. între altele şi Cornelia Bodea, O scrisoare — din 1848 — redactată de N. Bălcescu în numele lui Christian Teii, în „Studii şi cercetări de bibliologie”, III, 1960, p. 277—280. Vezi şi Ioana şi P. I. Panait, Participarea maselor populare din Bucureşti la înfrîngerea comploturilor reaciiunii din iunie 1848, în „Studii”, XIII, 1960, nr. 6, p. 83—98. 49 (p. 81-82) BAR, ms. rom. 127, f. 9r— 10r ; autograf. Ediţii Ion Ghica, Amintiri din pribegia după 1848, In „Revista nouă”, I, 1888, nr. 6, mai 15, p. 207. Ion Gliica, Amintiri, p. 45 — 46; ed. P. V. H., p. 8; ed. O.B., I, p. 53. Anul 1848, II, p. 584. Gb. Gbibănescu, Surele şi izvoade, X, Iaşi, 1915, p. 373. N. Bălcescu. Opere, II1, p. 71. N. Bălcescu, Vâlogatott mimkâi, p. 289 — 290; trad. in I. maghiară. N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 99; 1964, p. 99. Horia Nestorescu-Bălceşti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 46 (148.2), p. 47 (149.2), p. 52 (156.5), p. 54 (159.2), p. 57 (163), p. 62 (175.2), p. 69 (181.32), p. 79 (194.4), p. 85 (203.39). 50 (p. 82) Arh. Stat. Buc., Vornicia Dinlăuntru, dos. 1 574/1843, partea.I, f. 933; f. 940; adresa;, comunicată de Cornelia Bodea. Ediţii N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 100.; 1964, p. 100. Horia Nestorescu-Bălceşti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 85 (203.40). 1 „Foaea satului”, „Feuille des villages”, este 'ziarul,,învăţătorul satului” şi nu o publf caţie cu titlul „Foaia satului” cum s-a putut crede. Greşaîa -a fost posibilă datotită unei notiţe autografe a iui Bălcescu, cuprinzlnd enumerarea personalului şi salariile' de la „Foaia satului'-* şi „Naţionalul” (Anul 1848, II, p. 542 — 543, nota), preeuiii'.şi' "faptului1 că C.D. Aricescu printre alte ziare. apărute la 1848 menţionează şi „Foae satelor” de N. Bălcescu (1848) (Corespondinţa secretă, Iîl,p. 141).-' Un ziar cu titlul „învăţătorul satului”!,'"an. V este- dat şi în lista biblio- 380 grafică'din -colecţia Aliat i8i$\'vol.' VI, p. 324, dar cu menţiunea că nu se mai găseşţe. Numerele apărate in 1848 nu silit cunoscute nici Catalogului publicaţiilor periodice alcătuit de Academia Hojnană. . ’ Ziarul apărea încă de la 1 octombrie 1843 şi fusese condus, pîna la începutul lunii iulie 1848, de către Petraeke Poenaru. La 14 iulie, Guvernul provizoriu încredinţează lui N. Băleescu redacţia ziarului, cu scopul de a i se da ,,o direcţie mai cuvenită misiei sale” (Anul 1848, II, p. 501). La 18 ale aceleiaşi luni, Eliade, in calitate de ministru instrucţiilor, aduce oficial la cunoştinţa noului conducător această hotărîre, cu precizarea că foaia rămîne cu totul in seama secretarului Guvernului provizoriu, prin următoarea adresă: Dreptate. Frăţie Domnule, Onorabilul Guvern provizoriu prin decret sub nr. 269, cunoscind neapărata trebuinţă ca ’feaea periodică ,,învăţătorul satului” să iea o direcţie cuvenită misiei sale în împrejurările de aeum, încredinţează redacţia, acestei foi dv., îngrijind înşivă a găsi pentru aceasta colaboratorii trebuincioşi, care.foae rămîind cu totul în însărcinarea dtale. v Acest minister are onoarea a vă da în cunoscinţă aceasta spre sciinţă şi cuvincioasă urinare şi a vă înţelege cu d. directorul Poenaru, care cunoaşte temeiurile înfiinţării acestei foi şi destinaţia fondurilor. Salutare şi frăţie ....... Ministru instrucţiilor publice./. FA iad,. . AL Burche D: M-colae Băleescu, secretarul Guvernului provizoriu (Anul 1848, II, p. 542; III, p. 159—160). : în cursul anului 1848, anul al V-lea de la apariţie, s-au publicat în total 25 de numere, care ’au apărut astfel: nr. 1—12; 1 ianuarie — 15 iunie; nr. 13—21; 1 iulie — 12 septembrie'; nr. 22—25; 1 noiembrie — 15 decembrie. ' Aşadar în vremea revoluţiei au apărut 9 numere şi anume la următoarele date: nr. 13 Ia 1'Iulie; nr. 14 la 15 iulie; nr. 15 la 2. august; nr. 18 la 8 august; nr. 17 la 15 august; nr. 18 Sa 22 august, nr. 19 la 29 august; nr. 20 la 6 septembrie şi nr. 21 la 12 septembrie. Paginaţia numerelor apărute sub revoluţie continuă pe cea veche; ultima pagină a nr. 12 este numerotată 48; nr. 13 începe cu pagina 49. Ultima pagină a nr. 21 e numerotată 84, dar deşi numărul imediat următor este 22, totuşi paginaţia4de această dată nu mai continuă regulat, ci sare la 89. Pînă la nr. 15 inclusiv foaia a apărut de două cri pe lună; cu nr. 16 începe să apară săpiămînal. Continuă să se tipărească tot la tipografia colegiului Sf. Sa va; formatul rămîne acelaşi 40/25. Se schimbă modul de ortografiere al titlului. De unde pină atunci era ,,învăţă!-torul;.satului” tipărit cu semichirilice^ devine „înyetiatoriui satului”, tipărit cu caractere latine. l p , în cele 9 numere apărute in timpul revoluţiei s-au publicat proclamaţii şi instrucţii oficiale, diferite notiţe şi mai multe articole. ;■ ■. . _ Articolele sînt următoarele: C.A.Ajristia], Datoriile omului, nr. 13, p. 51 — 52. Dr. G[ăne]scu, Fizica trupului omenesc, nr. 14, p. 54 — 55. P. Gernătescu, Ciiuint prin puţinele sate pe unde am trecut ca comisar, nr. 15, p. 58 — 60. N. Băleescu, Drepturile românilor către înalta Poartă, nr. 18, p. 61—83. [Anonim], Vorbire intre ţerani asupra cocardelor tricolore, nr. 16, p. 63—84. G. R[omanu], Fraţilor români, nr. 17, p. 65—67. G. Aristia, Despre libertate, nr. 17, p. 67—88. . G. Aristia, Despre libertate (continuare), nr'. 18, p. 70—71. C. Romanu, Părinţilor din toată Ţara Românească, nr. 19, p..74—75, G. Aristia, Despre libertate"(continuare), nr. 19, p. 75 — 76. Iosaf Znagoveanu, Către fraţii preoţi, nr. 20, p. 77—78. A. G. Goleseu, Către fraţii săteni, nr. 20, p. 78 — 79. Dr. G[ăne]scu, Cunoştinţe medicale, nr. 20, p. 79 — 8G„ ' A. Zâne, Credinţa şi dragostea, nr. 21, p. 81—82. G. Brezoiami, Climatul ce a ţinut di.. .. comisarul plaiului Nucşoarei, către săteni în urma tălmăâirei ce a făcut constituţiei, nr. 21, p. 82 — 84. G. R[omanu], Tălmăcirea punturiior din constituţie. Sub conducerea lui N. Băleescu este foarte probabil că ziarul începe să apară numai cu UF. de îa 8 august. în acesta apare şi articolul său, iar in numerele următoare vor colabora jbeutm intîia dată aci, G‘. Romanii, îosif Znagoveanu, At G. Goleseu şi Al. Zâne. în ultimele şase Hiimere care au mai apărut piuă la căderea revoluţiei, noile idei vor fi-mai bine susţinute. 381 Probleme noi vor fi tratate, cum este aceea a libertăţii, şi se va acorda o atenţie vădită chestiunii ţărăneşti. Bălcescu putea spune, cu drept euvînt, că a „reorganizat” vechea publicaţie. : 2 Lista trimisă de Bălcescu, cu specificaţia datoriilor pe judeţe şi in total, acelaşi dos* f. 932L ' ' _ , ;. * ; ■ si . (p. 82-83) BGS, Achiziţii, Aşezămîntuî N. Bălcescu, nr. 119/4; autograf; chirilic. .Ediţii . N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 101 — 102; 1964, p. 101 — 102. Horia Nestorescu-Bălceşti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 85 (203.41). 1 Manuscrisul nu are nici un fel de specificaţie anume căruia dintre Goleşti este destinată scrisoarea. Totuşi din conţinutul său se poate deduce că este adresată lui Badu G. Golescu,. comandant ai Reg. 2 din Brăila. Din ultimul aliniat al manuscrisului se vede că Golescu căruia scrisoarea este adresată deţine o funcţie care îi dă dreptul să facă arestări şi, In acelaşi timp, este o persoană în strînse legături cu guvernul. De asemenea, din acelaşi aliniat rezultă că este vorba despre un Golescu care nu-i în Bucureşti, ci undeva în provincie, unde deţine o funcţie-de importanţa celei menţionate. Acesta nu putea fi altul deeît colonelul Radu Golescu, comandant al Reg. 2 din Brăila, fruntaş al mişcării revoluţionare. Cu cîteva zile mai înainte de data acestei scrisori, Radu Golescu, la 20 iulie 1848, înaintase lui C. Teii, şeful oştirii, un raport privitor Ia tulburările provocate în Brăila de nişte reacţionari. Printre cei numiţi în acest raporţ apare şi un oarecare Geavide. Este sigur că cei doi a căror arestare şi expediere la Bucureşti o cere guvernul trebuie să fie dintre tulburătorii despre care vorbeşte şi Radu Golescu în raportul său. Este posibil ca acel Harasiadi, amintit în scrisoarea lui N. Bălcescu, să fie acelaşi cu Geavidi, din raportul lui R. Golescu: deosebirea de nume ar putea proveni fie dintr-o greşeală de transcriere în raport, fie chiar dintr-o greşeală de. informaţie ă autorităţilor din Bucureşti. ţ Menţionăm că la Brăila se afla în acelaşi timp şi Dumitru G. Golescu, el însuşi partizan al revoluţiei, administrator al judeţului şi în corespondenţă cu N. Bălcescu. Ga şi fratele .său raportase guvernului — exact în aceeaşi zi — despre tulburările din Brăila (Anul 1848, Ii, p. 636—638; VI, p. 16 — 17). Pasajul din ultimul alineat din scrisoarea dată în text, în care^ N. Bălcescu scrie „Iubite Golescu, voinţa guvernului este [...] să facă o dojănă administratorului d-acolo, de ce a recunoscut pe starostea grecesc ne face să credem că scrisoare® nu a fost adresată însuşi administratorului Dumitru G. Golescu, ci colonelului Radu G. Golescu,. comandantul Reg. 2 din Brăila. Cf. N. Mocioiu, Dale privind anul revoluţionar 1848 în oraşul şi judeţul Brăila, în „Studii” XIV, 1961, nr. 4. A ’ 52 (p. 83-85) BAR, Corespondenţă, S 6(3) LXIV nedatată; data 5/17 august 1848 adăugire ulterioară! cu creionul, scrisă de altă mină; autograf; chirilic. Ediţii P- Anul 1848, VI, p. 23-24. N. Bălcescu, Opere, II1, p. 71 — 73. . N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 103 — 104; 1964, p. 103 — 104. Horia Nestorescu-Bălceşti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 53 (156.10), p. 69 (181;33),. 85 (203.42). N. Bălcescu, Scrieri alese, 1973, p. 307 — 309. 1 Omisiunea a fost numită de Locotenenţa. domnească ..prin decretul din 3 august şt se compunea, afară de N. Bălcescu, din Ştefan Golescu, din Gr. Grădişteanu, Dumitru BrăUanu* 38$ Vasîlîade si A. Ubieini, ultimul în calitate de secretar (Anul 1848, III, p. 186; Boierii Gde'şfir II, p. 177—178, 183). 2 P'.P. Panaitescu remarcă că ideile Iui Bălcescu despre mănăstirile închinate se găsesc în Question economiqne, cap. XXVI. Despre punctul de vedere turcesc avem şi informaţia -unuia dintre Goleşti, anume a lui Ştefan (Boierii Goleşti, II, p. 177). De asemenea, şi o informaţie a lui I. Voineseu II, din 20 august 1848, intr-o scrisoare către A.G Golescu (Anal 1848, VI, p. 30 şi urm.); amănunte în A. Ubicini, Provinces d’origine roumaine, p. 188—189. Din ţară, din timpul revoluţiei, mai sînt semnalate următoarele scrisori ale lui N. Bălcescu: Către A.G. Golescu: Bucureşti 1 — 15 iulie (Anul 1848, II, p. 518). Bucureşti, 5 iulie (ibîdem, p. 519). Bucureşti, 8/20iulie (ibidem,p. 732). Către I. Bâlâceanu: I 3(1) Gîmpina, august—septembrie IBAR, Corespondenţă, S 53 ‘ (P- 35) BAR, ms. rom. 127, f. 3r—4V ; autograf. Ediţii . . Ion Ghica, Amintiri, In ,,Revista nouă”, I, 1888, nr. 6, mai 15, p. 204. / Ion Ghica, Amintiri clin pribegie, p. 34—35; ed. O.B.,1, p. 43. Anul 1848, III, p. 327-328. »■: Ion Ghica, Scrieri, ed. P.V.H., IV, p. 20. ’’ N. Bălcescu, Opere, II1, p. 74. . . N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondentă, 1962, p. 105; 1964, p. 105. Hoţia Nestorescu-Bălceşti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 46 (148.3), p. 47 (149.3), p. 52 (156.6),p. 57 (162), p. 62 (175.3), p. 69 (181.34), p. 85 (203.43). 54 (p. 86 — 87) 7 BAR, Corespondenţă, S ———- ; autograf ; chirilic. ... ; Ediţii I. Anastasiu, Generatul Christian Teii, Buc., 1942, p. 3—4. (Biblioteca Asociaţiei scriitorilor şi autorilor militari români, nr. 3); trnâscriere defectuoasă, cu pasaje sărite şi termeni greşit transerişi. Giga Profir, O scrisoare inedită a lui Nicolae Bălcescu, în „Tmărul scriitor”, V, 1956, nr. 2, februarie, p. 98—99; reproducere parţială (p. 86, r 11—16 lipseşte Obrăznicia ... ruşilor ii 28—29 lipseşte Puteţi ...Banat // 31—32 lipseşte căci ... noi//);facs. p. 100. • N. Bălcescu, Scrieri militare alese, p. 560—561; reproducere parţială (p. 86, r 11—21 lipseşte Obrăznicia . • • bate // 31 — 37 lipseşte pentru ... asfel // p. 87,r 1—4 lipseşte Agitaţi ... Palec-logul //). ' N. Bălcescu, Opere, IV, Coresponpenfă, 1962, p. 106 — 107; 1964, p. 106 — 107. .; Huria Nestorescu-Bălceşti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 65 (177), p. 69 (181. 34 bis), p. 80 (196), p. 81 (198.5), p. 85 (203.44). • N. Bălcescu, Scrieri alese, 1973, p. 310—311. • • 1 Primul editor identifică greşit Parisul ca loc de trimitere al scrisorii. După conţinut scrisoarea a fost scrisă, şi trimisă din Constantine pol în una din zilele cînd N. Bălcescu era în deputăţie la. Poartă pentru a solicita turcilor aprobarea Constituţiei, şi anume după data sosirii 10/22 august şi înainte de 24 august/6 septembrie 1848, data cînd i se eliberează paşaportul turcesc, foarte probabil cu cîteva zile mai înainte de 4 septembrie, st. n., data scrisorii către A.G; Golescu: cf. G. Zâne, Aspecte mi ale vieţii lui N. Bălcescu în lumina unor documente inedite, in Studii’.’, XIII, 1960, nr. 1, p. 54/ ■ ' M / : ' (p. 87-92) . BAR, ms. rom., Arh. Ion Ghica, Acte V, f. 53F—57r, scriere de altă inînă; copie contemporană, cu menţiunea autografă a lui I. Ghica: 1848. Adresse de la Depulation ; roumoine de la V&I&chie au Ministere des Affaires Etrangeres de la Porte; textul din acest ms. incomplet; pînă Ia p. 560, r 7 din textul publicat în Anul 1848, III, editat după o.Mită copie. . E d i ţ 'iri ■ — ; : Memoire justificalif de la revolution rou mâine da îl! 2 3 ju in 1848, [Paris, 1849], p. 19—21; parţial. Amil 1848, III, p. 576 — 562. N. Bălcescu, Opere, II2, p. 127 —136. - N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondentă, 1962, p. 108 — 113; 1964, p. 108 — 113. Horia Nestcrescu-Bălcesti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p .44 (141), p. 52 (156.7), p. 73 (181. 159), p. 86 (203.45). 1 în urma recomandării lui Suleiman paşa s-a ho târî t — cum am menţionat — trimiterea unei deputăţii la Gonstantinopol, pentru a cere sultanului recunoaşterea noului regim de lâ Bucureşti şi a punctelor constituţionale modificate. Din deputăţie făceau parte Şt. Golescu N. Bălcescu, D. Brătianu, Gr. Grădişteanu şi Yasiliade. Ubicini era ataşat in calitate de secretar. De la Giurgiu piuă la ConStantinopel, delegaţii au fost însoţiţi, din ordinul lui Omer, de Iskender bev — contele Illinski. Deputăţia ducea o adresă a Locotenenţei domneşti către sultan; în cuprinsul ei se expuneau motivele mişcării, pentru a justifica noul regim. Instaurarea nonbai guvern ar fi prevenit o „erumpere populară de a cărei urmări imaginaţiuriea se reîntoarce cu fk>rP\ Locotenenţa se roagă, cu umilinţă, sultanului pentru o grabnică recunoaştere ă'Constituţiei (, ,Foaie pentru minte, inimă şi literatură” 1848, nr. 39, septembrie 27, p. 309—313; Memoire justificaţif de la revolution roumaine, p. 51; Anal 1848, III, p. 186 — 192). 1 în ajunul îmbarcării, deputăţia română a fost primită de comandantul turc, în tabăra de Mngă oraş. Primirea a fost intr-adevăr cordială, dar şi costisitoare. Sub formă de împrumut secretarul lui Suleimn paşa primea — fireşte ca avans — 1 000 de galbeni. G?bicini ne-a lăsat o entuziastă descriere a. acestei întrevederi (La Turquie actuelle, Paris, 1855, p. 210 şi urm.). Despre călătoria pe Dunăre cîteva însemnări, in Gr. Zossima, Biografii polifice ale oamenilor mişcării naţionale din Muntenia la 1848, Buc., 1884, p. 28 şi despre vizita la (Gonstantinopol, o descriere tot de Ubicini, La Valachie en 1848., Souvenirs el epişodes des voguges, „Amicul familiei*', IV, 1880; „Convorbiri literare”, XVIII, 1884; Anul 1848, V, p. 767 şi urm. Delegaţia română sosea Ia Poartă in ziua de 10/22 august nutrind mari speranţe. Dar aci găsea o situaţie cu totul schimbată. Nici vorbă ca Locotenenţa să fie recunoscută sau constituţia aprobată, aşa cum făgăduise Şuleiman. A-aşteptat în zadar timp de. trei .săptămini să primită de Aali paşa. Membrii ei aii trebuit să se mulţumească’cu întrevederi particulare, în'care, de altminteri, turcii se arătau foarte binevoitori. Poarta a acceptat repede intervenţia cabinetului ţarist, şi-a modificat atitudinea pe care o avusese faţă d.e mişcarea de Ia Bucureşti ş'i a înlocuit pe. .Suleiman cu Fuad, trădîrid' revoluţia. N. Bălcescu s-a reîntors în grabă ia Bucureşti, pentru a organiza rezistenţa. Restul delegaţiei a mai rămas, cîteva zile, tot sperînd că. măcat unul-dintre membrii ei va fi primit de sultan (Ion Ghica, Amintiri din pribegie, p. 36). ţ Delegaţia a depus la Ministerul de Externe un.memoriu ele protest. O copie urma să fie trimisă Ia Paris, prinţului Czartoryski. Acest document trebuie considerat opera lui N. Băi-cesea sau in cea mai mare parte a iui. Fiincl un memoriu cu-caracter oficial, ideile şi textul au fost fîMsigur discutate cu ceilalţi membri, în primul rinei cu Şt. Golescu şi D. Brătianu. Poate Ia discuţii a participat şi I. Ghica. TI nărui istoric era singurul cunoscător al unora dintre chestiunile care urmau să fie tratate. N. Bălcescu însuşi spune într-o scrisoare din 5/17 august 1848 adresată lui A.G. Golescu: „âbi vrut'să mă scap d-această însărcinare, dar nu s-a putut din cauza monasUrilor şi altora pe caro numai eu puteam să Ie dezbat acolo” (vezi mai sus, p. 8 4). Era vorba-să prezinte un niemo.- '■3S4 rin asupra emancipării mănăstirilor închinate pentru a arăta „legitimitatea şi urgenţa acestei reforme”, memoriu care, fără îndoială, urma să fie opera sa personală. Despre documentul depus ne dă la fel o preţioasă informaţie personală in scrisoarea din 5 februarie 1849 tot către A-G. Golescu, cind îi spune, vorbind despre manifestul cabinetului ţarist împotriva mişcării: „Mă aflam la Gonstantinopol cind l-am văzut întîiaşi dată şi am vorbit de atunci cu Ubicuii să-t refutăm. Aii paşa, ministrul din afară a Porţii, au auzit-o aceasta şi a spus la unul din prietenii noştri d-acolo că ar dori să vază şi el acea refutaţie. Ubicini însă fu ocupat mai întîi cu protestu ce am făcut Porţii şi apoi ne întorserăm în ţeară. îndată adusei aminte lui Voinescu să facă o refutaţie. Ho tării cu Ubicini puncturile şi argumentele. Se pust pe lucru. Dar se întîm-plă cu acela ce ţi se întîmplă şi ţie acum cu acele păcătoase de memoiruri. Fiecare vru să-şi facă observaţiile şi ziua de 13 septembrie ne apucă cu memorialul neisprăvit’’ (vezi inai sus, p. 103 — 105). Pasajul: „Ubicini însă fu ocupat mai întîi cu protestu ce am făcut Porţii ...” :se referă tocmai la memoriul despre care vorbim. Ar fi o greşeală dacă acest pasaj ar fi interpretat în sensul că Ubicini ar fi autorul documentului. Rolul tânărului francez era la acea dată de simplu redactor sau corector de stil şi limbă. Ştim din alte informaţii că lucra după note ce îi erau date. Despre un alt memoriu, tot Bălcescu spitne: „Ubinici l-a făcut întocmai după cum i-am arătat în notele mele, că să-l redigeze” (vezi mai sus, p.192). Şi în cazul memoriului din Gonstantinopol au trebuit să fie unele discuţii; tezele şi argumentele stabilite, Ubicini a putut face o primă redactare, sau poate numai corijarea vreunui concept deja alcătuit. în orice caz, contribuţia lui Bălcescu este absolut sigură. Despre colaborarea celorlalţi membri lipseşte orice indicaţie. Este doar numai o posibilitate colaborarea celorlalţi doi, amintiţi mai sus, dar repetăm, nu avem nici o dovadă documentară. Discuţii în sinul delegaţiei, cum se întîmplă totdeauna în astfel de împrejurări, fără îndoială că trebuie admise. Un fragment din memoriu a fost tipărit în publicaţia Memoire justi ficaţi f. G. Bengesc'u a acreditat versiunea că autorul acestei broşuri ar fi Ubicini (Essai d’une notice bibliographique sur la Question d* Orient, Bruxelles, Paris, 1897, p. 49; A. Ubicini, I.es origincs de VHisioire roumain texte revu et publie par G. Bengesco, Paris, 1887, Avardpropos, p. ’V, XXI). Acelaşi autor este însemnat pe coperta exemplarului aflat la BAR, II, 102, 340, indicîndu-se ca loc şi dată a apariţiei: Paris, 1849. Dar faptul nu este exact. Publicistul francez trebuie considerat ca un editor, şi, repetăm, în parte ca un redactor sau un corector al acestei broşuri, nici într-un caz ea autor. Ea are următorul cuprins: Protesiation des Rmmairis de la Valachie adressee â VAmdeterre, ă VAutriche, la France £t la Prusse, februarie 1849. A sa Hautesse le Sultan, Paris, 9 februarie 1849. Memoire justifieaiif de la revolution roumaine du llj 23 juin 1848. Memoire justificauf des droits des Moldo-Valaques. Exirait du memoire presente â S.E. Tala’at Effendi, mai 1848. Requete adresee ă Sa Hautesse le Sultan par la lieutenance Prindere de Valachie, Ie 3/15 august 1848. Reponse au manifeste de S.M.VEmpereur de Russie en dale du 19131 juillef 1848, semnat de N. Golescu, I. Eliade şi G. Teii. Cele dinţii două acte au printre semnături şi numele lui N. Bălcescu. Dar acesta în februarie 1849 era la Gonstantinopol, aşa incit n-a putut participa la alcătuirea lor. Prin urmare, altcineva i-a adăugat numele. La fel s-a întîmplat şi cu alţi emigraţi, printre care Eliade (Epistole şi acte ■ale oamenilor mişcării române din 1848, Paris, 1851, p. 21—22). Cele două memorii cuprind date istorice şi consideraţii politice inedite la acea vreme* pe care numai un cunoscător îndeaproape a istoriei şi vieţii noastre publice le putea enunţa. Dair acesta nu era Ubicini. Tinărul publicist de-abia cunoscuse Principatele. Sosise în ţară pe la mijlocul lui iunie 1848 pentru o călătorie de plăcere, răspunzînd invitaţiei lui G.A. Rosetti. Prins în vîrtejul revoluţiei s-a pus repede în serviciul guvernului. La un moment dat îndeplineşte funcţia de secretar al acestui guvern (Anul 1848, III, p. 90 — 91). Era vorba să fie trimis chiar intr-o misiune confidenţială la Paris. Guvernul roman intenţiona să ceară guvernului francez cîţiva specialişti în domeniul economic pentru a ajuta la reorganizarea contribuţiilor directe şi la redactarea proiectelor privind înfiinţarea unei bănci naţionale şi a unui birou statistic. Dar în ultimul moment în locul său a fost desemnat A.G. Golescu (BAR, ins. rom. 3 832, î. 5). între timp, Ubicini corectează acte şi memorii scrise în limba franceză (Anul 1848, VI, p. 299); uneori chiar redactează diverse documente, după indicaţiile şi notele fruntaşilor români x(ibidem, III, p. 281—282). Ubicini, dacă a avut un amestec în publicarea întregii broşuri, a fost, foarte probabil, acela de a strînge materialul, de a-1 amenaja şi sistematiza, după indicaţiile unora dintre fruntaşii români aflaţi Ia Paris la acea dată, iar dacă a participat 3a redactarea celor două memorii, a folosit din plin diferite materiale ce i-au fost puse ia dispoziţie, atunci sau -înai înainte. înclinăm a crede că pentru Memoriu justificativ al revoluţiei române s-a servit de indicaţii, note şi chiar texte provenind de la N. Bălcescu. Nu este exclus să se fi folosit acum de „punctele şi argumentele*1 stabilite la reîntoarcerea de la Gonstantinopol, pentru refutarea memorandumului rusesc din 19/31 iulie. Memoriul începe chiar cu discuţia acestui document 385 Ş5-c. 193 reproducind pasajul privitor la acuzarea de propagandă democrată şi socialistă adusă mişcării de la Bucureşti. Apoi conţine diferite enunţări de fapte şi afirmări de poziţii cu totul proprii lui N. Bălcescu. Astfel, este amintită mişcarea de la 1840, pe care singur el, in acea epocă, o lega cu evenimentele de la ’48, vorbeşte despre rolul jucat de partidul naţional „care voia să regenereze, nu să revoluţioneze ţara”, despre originea şi cauzele revoluţiei despre care se spune: la răvolution du 24 făvrier a pu contribuer ă precipiter cette explosion on ne saurait non piiis-soiitexiir qu’elle en alt etă la condition premiere, unique, necessaire, â moins de confondre Foeca-sion d’un fait avec ses causes răelles. Elle a pu aider au mouvement, elle ne l’a pasproduit”, sau „la revolut ion roumaine n’avait ete Fceuvre d’une poignee de factieux ...” (p. 11); exact Ia fel va, privi Bălcescu revoluţia în scrierile sau corespondenţa sa de mai tîrziu. Va scrie printre altele: „Revoluţia română de la 1848 n-a fost un fenomen neregulat,, efemer, fără trecut şi viitor, fără altă cauză decît voinţa întîmplătoare a unei minorităţi sau mişcarea generală europeană. Revoluţia generală fu ocazia, iar nu cauza revoluţiei române” (Mersul revoluţiei, U,.. p. 99). în sfîrşit, apărarea reformei agrare şi a autonomiei,, chestiuni atît de scumpe lui. Poate Ubicini s-a folosit şi de notele pe care N. Bălcescu i le trimitea în primăvara anului şi desprer care ştim dintr-o scrisoare a acestuia către A.G. Gelescu (vezi mai sus, p.l2Q). în ceea ce priveşte memoriul cu titlul: Memoire justificaţif des droits des Moldo-Vaia-ques, el încorporează intr-o bună măsură o lucrare a lui. A. G. Goîescu, Historique du Protectorat russe dans Ies Prindpautes et du Reglement organique, redactată probabil în august 1848. Astfel se confirmă mai mult rolul avut de Ubicini în alcătuirea actelor şi scrierilor din timpul?revoluţiei şi ale emigraţiei în sensul arătat mai înainte. Memoriul dat de noi în text ar fi fost depus şi marelui vizir Reşid paşa,, precum şi ambasadorilor Franţei şi Marei Britanii (I. Heliade Rădulescu, Amintiri, p. 191),.probabil prin intermediul lui I. Ghica: Corespondenţa din 24 august 1848 dintre Ahraet Effendi şi Glown: Muzeum Narodowe din Cracovia, Secţia Biblioteca Czartoryski, 5 406, III, 1848; materialul din Arhiva? de la Cracovia, în fotocopii şi microfilme, M datorăm prof. Valerian Popovici. Despre misiune® lui N. Bălcescu Ia Constantinopol: G.G. Florescu, Misiunea diplomatică a lui. N. Bălcescu Im Constantinopol, august 18.0, în „Studii” XIV, 1961, nr. 6, p. 1510 — 1 532. 56 Cp- *2) BAR, Corespondenţă, b LXIV ; autograf; nesemnat.. Ediţii Anul 1848, VI, p. 37-38. N. Bălcescu, Opere, II1, p. 74 — 75. N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 114-115> 1064, p. 114-115. Horia Nestorescu-Bălcesti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 53 (156.11), p. 69 (181.35)*. p. 86 (203.46). 1 î. Ghica relatează şi el că N. Bălcescu era pentru rezistenţă disperată. Din Constantinopol aducea o scrisoare semnată de dînsul şi de I. Ghica, adresată lui Gh. Magheru, prim care îl îndemna la rezistenţa armată şi îi recomanda că: „dacă după o luptă cu turcii sau cu ruşii se va găsi strîmtorat, să treacă în Transilvania cu dorobanţii şi cu pandurii lui şi să s@ unească cu Iancu, cu Roman şi cu Axenti sau Butea nu” (Ion Ghica, Amintiri din pribegiet p. 36). N. Bălcescu, ajuns la Bucureşti, se grăbea a trimite scrisoarea prin fratele său Barbuu Acesta, ajuns în dimineaţa de 8 septembrie 1848, răspundea de îndeplinirea misiunii şi cerea guvernului să dea lui Magheru puteri extraordinare (Anul 1848, IV, p. 261—262). Magherir primea îndemnul la rezistenţa armată, şi în aceeaşi zi comunica lui N. Pleşoianu hotărlrea luată., Presă din Bucureşti anunţa plecarea din Constantinopol a lui N. Bălcescu şi protestul adresat Porţii, în „România”, î, 1848, p. 17. 57 (p. 93) Ediţii N. Bălcescu, Opere, II1, p. 75. N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 115; 1964, p. 115. Horia Nestorescu-Bălceşti,. N. Bălcescu. Biobibliografie> pi 69? (181.36), p. 86 (203.47^ 386 58 (p. 93-94) BCS, Achiziţii, Aşezămîntul N. Bâicescu, nr. 119/2, autograf. Ediţii N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondentă, 1962, p. 116 — 117; 1964, p. 116 — 117. Horia Nestcrescu-Bălceşti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 69 (181.36 bis), p. 86 (203. 48),. Nicolae Bălcescu, Scrieri alese, 1973, p. 312 — 313. Cornelia Bodea, 1848 la români, II, p. 940—941. 1 La 12 noiembrie, Teii informa din Braşov pe I. Ghica, că an sosit acolo Cezar Bolliac,.. preotul Ion (Iosaf) Znagoveanu, Al. Zâne, Gr. Ipâtescu şi Deivos. Anunţa pentru o dată foarte apropiată şi sosirea lui N. Bălcescu, ceea ce înseamnă că acesta nu mai putuse rămîne în Sibiu (Anul 1848, V, p. 415). In luna decembrie, N. Bălcescu trimitea din Orşova o scrisoare,.pare-se,.Zoei Golescu„ u ştiri despre situaţia în care se afla la Orşova (Boierii Goleşti, II, p. 214); tot din aceeaşi epocă, i, probabil, tot din Orşova, scria şi lui N. Kretzulescu (vezi mai sus, p. 95). 59 (p. 94-95; BAR, ms. rom. 131, f. tlr— 14T; autograf; chirilic. Ediţii Ion Ghica, Amintiri din pribegie, p. 238 — 242; ecLO.B., II, p. 4—7; ed. P.V. Hi, p. 9— 12: Anul 1848, V, p. 652-653.' Constantin Bondescu şi D. Mărăcineanu, Antologie .... [1938], p. 776 — 778; reproducere-fragmentară (p. 95, r 14 —19 lipseşte Romanii ...locuri // 46 lipseşte Adu-mă ... Ghica//). N. Bălcescu, Opere, II1 2 * * * *, p. 76 — 78. N. Bălcescu, Vâloghtott munkâi, p. 290—293; trad. în 1. maghiară; reproducere parţială . 86 (203.55), p. 90 (204.4). ’ 1 Manifestul lui Nesselrode, amintit in scrisoare, este nota . din 19/31 iulie 1848 a Cabinetului de la Fetersburg, prin care se critica mişcarea românească şi-se încerca justifi- 391 carea intrării trupelor imperiale în Principate. Un răspuns oficiat a fost totuşi dat de către Locotenentă. Este, se pare, cel publicat în Memoire justificaţi* de la revolution. roummne* Paris, 1849, p. 57 şi unn.; reprodus în Anul 1848, IV, p. 158 şi urm. Un alt răspuns anterior, neoficial, în ,,Popolul suveran”, nr. 23 — 25; 30 august—7 septembrie 1848, reprodus fu Anul 1848, III, p. 759 şi urm. Din scrisoarea pe care o publicăm în text reiese că protestul Iui Eliade, dacă a fost făcut in adevăr în 1848, a rămas necunoscut şi lui I. Voineseu II, pe-atunci ministrul trebilor din afară, ceea ce pare destul de curios. 2 Ion Maiorescu fusese trimis ca plenipotenţiar al Guvernului provizoriu pe lingă dieta din Frankfurt. în acest sens i se dăduse o scrisoare de acreditare (Anul 1848, ÎI* p. 671—672). Unul dintre memoriile sale este publicat în Anul 1848, IV, p. 414 şi urm.; traducerea românească în Ion Ghica, Amintiri din pribegie, p. 120 şi urm.; un altui la p. 132 şi urm.; N. Bănescu şi V. Mihăilescu, loan Mai&reseu, Buc.* 1912, p. 387—400' (BAR, ms. rom. 1 058, f. 156 — 162). Despre activitatea acestuia la Frankfurt şi răspunsul său la criticile lui Bălcescu, Ion Ghica, Amintiri din pribegie, p. 159 şi urm., p. 168 şi urm» O altă scrisoare din Triest: Către Ion Maiorescu 1 februarie 1849 îl informează despre intenţiile sale; îi cere ştiri despre românii din Ardeal. (Ion Ghica, Amintiri din pribegie, p. 168). 66 (p. 105-106) BAR, Corespondenţă, S 6(9) LXIV ; autograf. Ediţii N. Bălcescu, Corespondenţă inedită, p. 23 — 24. N. Bălcescu, Opere, II1, p. 91 — 93. N. Bălcescu, Scrieri alese, p. 179—18G; reproducere parţială (p. 105* r 7— 9lipseşte Auzii.. » acolo II14—15 lipseşte Oamenii... ei//p. 106, r 18 — 33 lipseşte Ghica... Con-stantinopel 7/)* N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 133 — 134; 1964, p. 133 — 134. N. Bălcescu, Ausgewăhlte Schriften, p. 257—259; trad. în 1. germană; reproducere parţială (p. 105, r!4—15 lipseşte Oamenii... ei II). Horia Nestorescu-Bălceşti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 67 (179.16)', p. 69 (181.44V> p. 83 (201.4), p. 86 (203.56). N. Bălcescu, Scrieri alese. 1973, p. 319—321. 67 (p. 106 —108) BAR, Corespondenţă, S------; autograf. LXIV Ediţii N. Bălcescu, Opere, II2, p. 139—140. N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondentă, 1962, p. 135 — 136; 1964, p. 135 — 136. CîntaTea României. Antologie. [Buc.], 1966, p. 146 — 148; ed. II, 1967, p. 146 —148. Horia Nestorescu-Bălcesti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 73 (181.160), p. 86 (203.57)* p. 92 (208, 208 b). N. Bălcescu, Scrieri alese, 1973, p. 322—324. 392 1 Manuscrisul nedatat; data redactării trebuie să fie ziua de 8 martie 1849 sau în preajma acesteia. Adunarea din Constant in op ol, cind C. Negri a fost ales şef al emigraţiei,, s-a ţinut în această zi. Este natural ca redactarea proclamaţiei prin care se anunţa emigraţilor din alte centre alegerea să se fi făcut in această zi sau în jurul ei. 68 (p. 108-113) BAR, Corespondenţă, S —------- ; autograf. LXIV Ediţii N. Bălcescu, Corespondenţă inedită, p. 25—31. N. Bălcescu, Opere, Ii1, p. 93 — 100. N. Bălcescu, Opere, 1952, p. 241 — 245; reproducere parţială (p. 108, r 2 — 6 lipseşte Iubite..,, destulă II p. 111, r 9 — p. 113, r 8 lipseşte Aceasta... scrie //); indicaţia bibliorgrafică inexactă; prima editare n-a fost făcută în „Arhiva românească”, t. IV, 1940, aşa cum se arată, di în ,„Revista fundaţiilor”, XII, 1946. Mario Leporatti, op. cit., p. 145 —149; trad. în I. italiană; reproducere parţială (p. 108, r 2—8 lipseşte Iubite . .. destulă // p. 110, r 15 — 18 lipseşte Şi .. îndrăznit // p. 111,r 9—p. 113, r 8 lipseşte Aceasta ... scrie //). Texte, p. 219 — 222; reproducere parţială (p. 108, r 2—6 lipseşte Iubite .. destulă // p. 109, 22—23 lipseşte, dar... Tel // p. 111, r. 16—p. 113, r. & lipseşte Sint... scrie //). N. Bălcescu, Scrieri alese, p. 181 — 182; reproducere parţială (p. 108, r 7 — 11 lipseşte Nu.— parte-i // p. 109, r 6—24 lipseşte Russet... Teii // 35—p. 110, r 3 lipseşte Dovadă... vrea // 13—p. 111, r 2 lipseşte După ... ştim // 7 — p. 113, r 5 lipseşte Ali-paşa ... făcut // 8 lipseşte Mălinescu .. . scrie//). N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondentă, 1962, p. 137 —142; 1964, p. 137 — 142. N. Bălcescu, Ausgemăhlte Schriften, p. 259—261; trad. în 1. -germană; reproducere parţială (p. 108, r 7 —11 lipseşte Nn mă. .. parteri // p. 109, r 6—22 lipseşte Russet. .. instrument II 35 — p. 110, r. 3 lipseşte_ Dovadă... vrea // 13 —p. 111, r. 2 lipseşte După... ştim II 7—p. 113, r5 lipseşte Ali-paşa ... făcut // 8 lipseşte Mălinescu... scrie //). . ; Paul Cornea şi Miiiaii Zamfir, Texte, p. 340—347. Horia Nestorescu-Bălcesti, AT. Bălcescu. Biobibliografie, p. 67 (179.17), p. 69 (181.45), p, 77 (189.4), p. 78 (192.4, 193.4), p. 83 (201.5), p. 86 (203.58), p. 90 (204.5), p. 93 (211.4i# N. Bălcescu, Scrieri alese, 1973, p. 325—332. 1 Lucrările Comisiei pentru proprietate au fost publicate în mai multe rinduri (vezi' N. Bălcescu, Opere, l3. p. 243 — 244). Ion Ionescu intenţionase să le publice chiar in limba franceză, pe cînd se afla la Constantinopol, în iarna lui 1849. 2 Despre intervenţia lui N. Bălcescu, la comunicarea pe care Fuad a făcut-o în lagărul de la Gotroceni, şi pe care o admitem cuprinsă intr-un articol al lui I. Ionescu (N. Băî-cescu, Opere, I2, p. 244—245) aminteşte şi A. Ubicini, Provinces d’origine roumaine, p. 191, unde se precizează că delegatul român ar fi cerut sistarea executării ordinelor şi o nouă sesizare a Porţii. O corespondenţă din Bucureşti, apărută în „Le courrier francais”, dur 28 octombrie 1848, dă noi amănunte spunînd: „Balcesco a ete plein d’audace et de patriotisme en face de Fuad Effendi et du general Duhamel. Prisonnier des Turcs, il a ose ccnseiller â Cantacuzene de refuser le poşte de calmacan qui lui etait offert: „Si vous avez le coeur d’un veritable Roumain, Ini a-t-il dit, îiîieux vaut mourir pour vous, que de devenir, entre Ies mains de nos ennemis, Tinstrument de la perte de notre patrie”. Puls, s’adressant â Fuad Effendi: ,,Pour vous, je ne vous recon-nais pas pour Tenvoye du sultan. De quel droit venez-vous nous imposer vos volontes? Suley-man Pacha seul a 6te le veritable representant du sultan dans notre pays; il a 6te notre seul ami. Mais vous!... nous ne vous reconnaissons pas, vous n’etes pas le commissaire imperial de la Porte, vous n’etes que le knout de Duhamel”. Nous craignons que ces beîies paroles ne content cher â notre digne compatriote”. (Olimpiu Boitoş, Raporturile românilor cu Ledru-Rollin şi radicalii francezi, Buc., 1940, p. 176). 3 Două dintre aceste memorii sint tipărite: Historique du protectorat russe dans Ies-Principautes et du Regii meni Organique (Anul 1S4S, IV, p. 35 şi urm.); tradus şi în 1. ger- «mană, fiind tipărit Ia Viena (ibidem, p. 48 şi urm.); Istoricul ultimilor evenimente petrecute nn Principate (ibidem, p. 624 şi urm.). Nici unul dintre ele nu cuprinde date statistice pentru a justifica denumirea de statistic, din scrisoarea lui Bălcescu. Este vorba despre un al treilea, rămas netipărit. Memoriul este amintit de A. G. Golescu într-o scrisoare adresată lui I. Ghica (Ion Ghica, Amintiri -din pribegie, p. 109); se hotărîse ca textul să fie depus la Biblioteca română din Paris *(G. D. Aricescu, Corespondenţa, I, p. 67). Un exemplar multiplicat la BAR, Arh. Ion Ghica, mapa VI, cu titlul: Memoire statistique sur Ies Prindpautis de Moldavie et de Valachie, nesemnat, cu o adăugire autografă a lui I. Ghica: 1849, Memoire statistique d’Alexandre Golesco le Noir, nr. 41. Memoriul conţine date de statistică demografică şi economică. Mai toate datele se bazează pe simple evaluări ale autorului. însuşi A. G, Golescu într-o notă face ^rezerve asupra exactităţii cifrelor. în aceeaşi arhivă: Memoire sur Uintervention russe dans des Principautes du Danube et ses conseqiieiices pour Ies libertes interieures de ces provinces (nesemnat, şapirografiat), cu o adăugire autografă a lui I. Ghica: 1849. Memoire d'Alex. Go->esco remis aux gouvernemenis de France et d'Angleterre et aux Chambres. 4 Actul de alegere al lui C. Negri, ca şei' a! emigraţiei (Ion Ghica, op. cil., p. 709 şi urm.). Contra alegerii au fost: Magheru, C. A. Rosetti ş.a. (ibidem, p. 70 şi urm., 151 şi urm.); votul de la Brussa (ibidem, p. 709 şi urm.). Alegerea lui C. Negri nu a fost recunoscută de celelalte fracţiuni ale emigraţiei. în jjurul acestei alegeri s-a născut o nonă polemică prin corespondenţă. Ştefan Golescu, din Paris, Ia 15 aprilie 1849, adresîndu-se foştilor locotenenţi I. Eliade, C. Teii şi N. Golescu în legătură cn alegerea lui C. Negri şi cu poziţia sa, spunea astfel: ,, Eu din parte-mi atunci numai voi recunoaşte pe Negri de cap al emigraţii moldo-rom ani, cînd voi nu veţi putea lucra nimic la Gonstantinopol, adică cînd nu veţi fi bine primiţi de turci, sau cînd o majoritate impozantă a toatei emigraţii române vă va retrage mandatul ce vi l-a încredinţat. Aici cea mai mare parte chiar din moldoveni nn vor să fie un cap numai, ci vor ca pe lingă voi trei să să adauge şi alţi atîta ele moldoveni, şi chiar cînd voi trei, împrejurările vor aduce lucrurile aşa îneît să nu puteţi lucra iar aş cerea ca în locul vostru să se aleagă alţi trei ■munteni. Din partea majorităţii emigraţii române se răspunde la adresa ce s-au priimit de la Gonstantinopol pentru numirea lui Negri C. a nu recunoaşte acea lucrare şi de aceea nu a primit a intra într-o nici o dezbatere pînă cînd mai întîi nu vom primi instrucţii din partea acelor trei capi ce emigraţia română s-a recunoscut o dată drept şefi ai săi” (Arh. fostei Fundaţii M. Kogălniceanu, transferată la B.C.S., ms. autograf). Ştefan Golescu mai trimitea locotenenţilor, in copie, un înscris, alcătuit la Caransebeş*, prin care emigraţii români în număr de 17, aflaţi în acea localitate, recunoşteau alegerea de la Sibiu, prin care foştii locotenenţi fuseseră desemnaţi capi ai emigraţiei române. 5 D. Bratiano, Documents coneerning ihe question of the Danubian Principalities, Lom-id'ra-, 1849. 69 (p. 113-115) BAR, Corespondenţă, S 6(11) LXIV autograf. Ediţii M. Bălcescu, Opere, II1, p. 100—103. 0 scrisoare inedită a lui N. Bălcescu, în „Contemporanul”, 1948, nr. 88, iunie 4, cu tin facsimil. Scrisoarea nu mai era la acea dată inedită, fiind deja tipărită, după cum se arăta prin menţiunea bibliografică precedentă. N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 143—145; 1964, p. 143 — 145/ Horia Nestorescu-Bălceşti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 69 (181.46), p. 74 (183), p. 86 (203.59). N. Bălcescu, Scrieri alese, 1973, p. 332—335. Un fragment reprodus în memoriul din 11 decembrie 1849. 1 Următoarea notă a lui N. Bălcescu arată situaţia datoriilor sale la aproximativ această epocă: 394 însemnarea datoriilor mele 53 =||= 10 sf. la Balş Tudoriţă din Moldova 180 # la Şt. Golescu 150 # la c. Luţica Floreasca afară de cele din Paris 250 fr. 75 snt. lista no. 85 fr. 86 fr. 215 fr. 19 fr. 60 fr. 70 fr. 785 30 s. lista no. no. no. no. care sînt notele datornicilor aci numerotate: no. 6 la un prietin francez Dessus. Să se întrebe Alexandri îancu 40 fr. îa Yirnav Scarîat, moldoveana, din Paris Vreo 100 fr., mi separe, la îancu Alexandri. Mai slut dator nişte bani la Frank librerul, srue Rickelieu 69. Aceste datorii doresc şi rog să mi se plătească negreşit din casă. Eu am să iau bani: 300 fr. de la A. Golescu Arăpilă 75 fr. de la Y. Papa 50 fr. de la Gr. Pereţ 425 Aceştia se vor împlini şi vor uşura plata datoriei. N. Bălcescu (BAR, ms. rom. Arii. N. Bălcescu; autograf, î, Yaria 1). 2 Cartea nu s-a mai tipărit. Despre cuprinsul ei avem ştiri chiar de la Ion lonescu. Este vorba despre o lucrare cu titlul: Românul moş nean în tara sa, consacrată chestiunii dărăneşt'i. Un ţăran de la Zlatna i-a oferit 100 (sau 50) galbeni pentru cheltuielile de tipar nota 1. G. Zâne, Ion Ghica către N. Bălcescu. Scrisori inedite. Buc., 1943, p. 38, nota 3. N. Bălcescu, Opere, II2, p. 251. N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 155; 1964, p. 154. Horia Nestorescu-Bălceşti, N. Băleescu. Biobibliografie, p. 62 (174.2), p, 66 (178) !>. 73-74(181.165), p. 86 (203.64), p. 91 (205,64). 397 75 (P- 121) BAR, ms. rom. 131, f. 373r; autograf. Ediţii N. Bălcescu, Opere, II2, p. 251. N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 155; 1964, p. 155. Horia Nestorescu-Bălceşti, N. Bălcescu. Biobibliografie. p. 74 (181.166), p. 86 (203 €5}$ p. 91 (205.165). 76 (p. 121—122) BAR, ms. rom. 131, f. 185r—186r; autograf; copie contemporană, f. 181. Ediţii Ion Ghica, Amintiri din pribegie, p. 257—259; ed. G.B., II, p. 13 — 14; ed. P.V;H.„ p. 28-29. N. Bălcescu, Opere, II1, p. 109 — 110. N. Bălcescu, Scrieri militare alese, p. 562; reproducere parţială (numai fragmentul p. 121, r 5—10 Starea . .. Belgrad). N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 156; 1964, p. 155—156. Horia Nestorescu-Bălceşti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 47 (149.8), p. 54 (159,8),.. p. 62 (175.8), p. 70 (181.50), p. 81 (198.8), p. 86 (203.66), p. 91 (203.66), Pe copia ms., adăugire cu creionul de Ion Ghica: ,,transcrit par Ioranu”. Menţiunea lui I. Ghica priveşte desigur nu numai copia acestei scrisori, dar si a tuturor celorlalte a căror grafie relevă acelaşi copist: f. 1S1V-182V, 1.87-190v, 193-194, 199-200v, 205-298*. 214-216, 221-222, 228-229v, 234-236, 242-243. Copiile reprezintă textul descifrat; este probabil că I. Ghica s-a servit de Ioranu nu numai pentru a transcrie scrisorile lui N. Băi-cescu, dar şi pentru a Ie descifra. Pe aceeaşi filă pe care I. Ghica a făcut menţiunea de mai sus, el a adăugat: La corres-pondance de N. Bălcescu, lorsqu’il elait en Hongrie; nr. 54 dat de Ghica este numărul diii inventarul alcătuit de el, intitulat Pieces politiques şi amintit mai sus. 77 . 252—253. ,81 .. (j>. 128-129) BAR, ms. rom. 131, f. 183r—l'84r’; autograf; copie contemporană,. f. 182 r~v, 187. Ediţii Ion Ghica, Amintiri din pribegie, p. 261—265; reproducere parţială (p. 129,. r. 40 —4S lipseşte Pe... favoriza //); ed. O.B., II, p. 25-27; ed. P.V.H., p. 32-35. N. Bălcescu, Opere, II1, p. 120 — 121. N. Bălcescu, Vâlogatott irăsai [Scrieri alese], Budapesta,. 1950, p. 177 — 178; trad. in-I. maghiară; reproducere parţială (p. 128, r2— p. 129, r2 lipseşte No6 ... ..noastră //20 —28 lipseşte-Scrie mi. . .Bălcescu // 37 — 46 lipseşte înştiinţează ..-favoriza//). * N. Bălcescu, Vâlogatott munkâi, p. 309-^-310; trad. în 1. maghiară; reproducere parţială (p. 128, r2—p. 129, r2 lipseşte No 6 . .. noastră // p. 129, r 20 — 28 lipseşte Scrie-mi ... Bălcescu// 37 —46 lipseşte înştiinţează .. favoriza //). N. Bălcescu, Scrieri militare alese, p. 566; reproducere parţială (p. 128, r.l — p. 129, r 2 lipseşte Panciova ...noastră // 5—28 lipseşte Eu am rămas — Bălcescu // 35 — 391 lipseşte II n’a a ... Arăpilă // 42 — 46 lipseşte numai ... favoriza//). N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 166—167; 1964, p. 166 — 167. Horia Nestoreseu-Bălcesti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 47 (149, 12), p. 54 (159.12),. p. 62 (175.12), p. 70 (181.56), p. 76 (188.1, 188.2), p. 79 (194.8) p. 81 (198.12), p. 87 (203.71), 82 (p. 130-131) BAR, Corespondenţă, £ 6<14) LXIV autograf. Ediţii N. Bălcescu, Opere, II1, 122-124. Documente, în „Studii”, III, 1948, nr. 3, iul.-sept., p. 213—214; faes., p. 215—216; reproducere parţială (p. 130, r 8 —26 lipseşte într-ima ...Austria //p. 131,. r 37 lipseşte Ciocoii ... mnscăliţi II). N. Bălcescu, Vâlogatott irâsai [Scrieri alese]. Budapesta, 1950, p. 176 — 177; traci m I. maghiară; reproducere parţială (p. 130, r 2 — 30 lipseşte ; Iubite ...banii-// p. 131, r 37 — 51 lipseşte Ciocoii ... Belgracîe//). N. Bălcescu, Scrieri militare alese, p. 565—566; reproducere parţială (p. 130, r 2—p. 131, r 3 lipseşte Iubite ... uuite // 21—51 lipseşte Eu ... Belgrad II). , ■ N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 168 — 170; 1964, p. 168—170. Horia Nestorescu-Bălcescu, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 70 (181.57), p. 74 (184.3) p. 81 (198.11), p. 87 (203.72). 83 (p. 132-133) BAR, ms. rom. 131, f. 191r—192Y; autograf nesemnat; copie contemporană, f. 187—188 Ediţii Ion Ghica, Amintiri din pribegie, p. 265 — 267; reproducere parţială (p. 132,- r. II lipseşte Se ... dorinţă // 18 lipseşte, în vreme ...belea//) necomp2et: ecL O.B., II, p. 28—29 : ed- P.V.H., p. 36-38. 402 N. Bălcescu, Opere, II1, p. 124—126. N. Bălcescu, Vâlogatott irâsai, p. 178 — 179; traci. în 1. maghiară; reproducere parţiala <(p* 133, r 2 — 18 lipseşte No 7 ... belea // 37 —p. 133, r 5 lipseşte A ajuns .... rînduri//). N. Bălcescu, Vâlogatott munkâi, p. 311; trad. in 1. maghiară; reproducere parţială; (p. 132, r 5—18 lipseşte Cinci ... belea// 37 —p. 133, r 5 lipseşte A: ajuns . rînduri//). N. Bălcescu, Scrieri militare alese, p.566 — 567; reproducere parţială (p. 132, r 3 —18; ■lipseşte Iubite ... belea// 24—28 lipseşte Să zice ... rău//). • N. Bălcescu, Opere, IV, Corespomenţă, 1962, p. 171—172; 1964, p. 171 — 172. ' Horia Nestorescu-Bălceşti, A7. Bălcescu. Biobibliografie, p. 47 (149.13). p. 54 (159.13),. p. 62 (175.13), p. 76 (188.3), p. 79 (194.9), p. 81 (198), p. 87 (203.73). 84 (p. 133-135) BAR, ms. rom. 131, f. 195r—198r; autograf; copie contemporană, f. 193 —194v, trad. n 1. română de la On ne croit. Ediţii . -.-Ion Ghica, Amintiri din pribegie, p. 267—271; ed. O.B., II, p. 30 — 33; ed. P;Y.I1.,. p. 38-42. . N. Bălcescu, Opere, II1, p. 126 — 128. 1848—1849, p. 174; trad. în 1. maghiară;re producere parţială (p. 133, r. 29—p. 135, r 6'* lipseşte Multe ... mal//). N. Bălcescu, Vâlogatott munkâi, p. 312—313; trad. în 1. maghiară; reproducere parţială (p. 133, r. 25— 31 lipseşte Adio ... Zelinski // p. 134, r 16 —p. 135, r 6 lipseşte 21 mai ... '-mai-//). ' . •- - N. Bălcescu, Scrieri militare alese, p. 567—568; trad. în 1. română; reproducere parţială (p. 133, r. 17 — p. 134, r. 1 lipseşte J’ai .. . Hongrie //). N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 173 — 175; 1964, p. 173 — 175. Horia Nestorescu-Bălceşti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 47 (149,14), p. 54 (159.14),. p. 62 (175.14), p. 70 (181.59),'p. 79 (194.10), p. 81 (198.14), p. 87 (203.74). 85 (P. 135) Muzeum Narodowe w Krakowie, Biblijoteka Czartorvskich, ms. 5 426, f. 941 — 942, 944;; autograf: cu pecete inelară căzută; altă copie ms. 5 370, f. 233. i ' E d i ţ i I.. . . ... . • ........ Paul Cernovodeanu, Originalul scrisorii lui N. Bălcescu către L. Bijstrzpnowski din 2o mai 1849, în Studia et acta Masei „Nicolae Bălcescu”, II, 1970/1971, p. 4'67; facsimil p. 468-469. '* •*’ Csetri, Alexandru, Bălcescu şi emigraţia poloneză. Noi contribuţii (documentare, în Studia et acta Masei ,,Nicolae Bălcescu”, I, 1969, p. 110. Reproduce o' copie' din ms. 5 370,' p. 233. Csetri Elek, Bălcescu ismp'ellen l ev ele 1849 bol. [Scrisoare necunoscută a lui Bălcescu din ânul 1849], în „Korunk”, Cluj, XXIX, 1970, nr. 4, aprilie, p. 601—603 ; text paralel in I. franceză si maghiară; reproduce o altă variantă după ms. 5 370, p. 233 (4 Le general] il U 8 demande] depende // 11 temps] tems II12 iriesj ailer//13—-15 lipseşte Agreez ... Băl-cescu //. ' Horia Nestorescu-Bălceşti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 93 (213), p. 94 (214, 215). 86 _ (p. 135-137) BAR, ms. rom. 131, f. 179r — 180v, 177r_v, 178r; autograf; copie contemporană, f. 1751' — 176v; ibidem, 4 685, copie, î. 5r —6T. 40 a Ediţii Ion Chica, Amintiri din pribegie, p. 271—275; ed. II, p.. 33 —37; ecL P.V.ff ► p. 42-46. N. Bălcescu, Opere, II1, p. 129—131. 1848—1849, p. 175—176; trad. în 1. maghiară. N. Bălcescu, Vâlogatott irâsai, p. 179,. 182; trad. în 1. maghiară; reproducere parţială, (p. 137, r 24 — 31 lipseşte întimplarea ... dînşii //). N. Bălcescu, Vâlogatott munkâi, p. 313—316; trad. în 1. maghiară; reproducere parţială (p. 137, r 24 — 31 lipseşte întimplarea ... dînşii//). N. Bălcescu, Scrieri militare alese, p. 568—570; reproducere parţială (p. 136,. r 39’—p* 137, r 15 lipseşte Am văzut ... unguri //). N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962,. p. 176 — 178; 1964, p. 176 — 178. Horia Nestorescu-Bălcesti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 47 (149.15), p. 54 (159.15), p. 62 (175.15), p. 70 (181.60), p. 75 (186.4), p. 76 (188.4), p. 79 (194.11), p. 81 (198.15), p. 86 (203.75). 1 Scrisoarea lui A. G. Golescu a fost trimisă din Alena, la 5 august 1848, lui A, T. Laurian şi lui I. Maiorescu, şi a fost confiscată de autorităţile ungureşti o dată cu arestarea lui Laurian, la Sibiu. Maiorescu însuşi era să aibă aceeaşi soartă. într-aclevăr, din cuprinsul ei ungurii aveau de ce să fie contrariaţi. De la început orice apropiere era Înlăturată: „nu e bine şi nici cu putinţă”. Mai mult încă A. G. Golescu, se pronunţa,, pe faţă, pentru o înţelegere cu austriecii: „cinci ne va veni bine să ne unim cu dînşii ca să izbim pe maghiari” ete. Era vorba fireşte, de o atitudine personală, adoptată sub influenţa momentului din vara lui 184'8, înainte ca revoluţionarii români să fi trăit din plin experienţa revoluţiei şi să fi luat contact cu forţele contrarevoluţionare europene care încă nu intraseră în acţiune (Scrisori din anii 1848—1858, în „Convorbiri literare”, XXXII, 1898, nr. 1, ianuarie. 15, p. 7, 10; Anul 1848, III, p. 731; Silviu Dragomir, Din corespondenţa dascălilor ardeleni, p, 166 — 167; şi Studii şi documente primitoare la revoluţia românilor din Transilvania m anii 1848-49, voi. I. Sibiu, 1944, p. XXVIII şi urm.). 87 (p. 137—138) BAR, ins. rom. 131, f. 218r; nesemnat; copie autografă; copie contemporană, f. 214 r~T Ediţii Ion Ghica, Amintiri din pribegie, p. 291; ed. 0.B., p. 50 — 51. N. Bălcescu, Opere, II1, p. 131 — 132. N. Bălcescu, Scrieri militare alese, p. 570—Ş71; trad. în 1. română. N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 179; 1964, p. 179. Horia Nestorescu-Bălcesti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 47 (149.16), p. 62 (175.16), p. 70 (181.61), p. 81 (198.16), p. 87 (203.76). Pe verso filei copiei autografe se află următorul autograf N. Bălcescu, copie, nr. 2. Debrezin, 2 juin 1849 Monsieur, Goiimie ou a deja ernballe chez M. le Goiiverneur Jes ecrits qui ont rapport â î’enro-lement des legions etrangeres, je suis fâche de ne pas pouvoir vous soumettre Ies points en question jusqirâ ce que nous arriverons â Peste. Je dois donc vous prier de vous y rendre,. comme il etait d’ailleurs votre intention, â ce que je crois. Veuillez bien v passer â mon bureau dans le courant de la semaine prochaine et j’espere que nous nous entendrons k ce sujet. 404 Agreez Fassurance des «entimenhs distmgo^s av-ec îesquels j’ai Fhoimeur d’etre votre devone servi teur. Casimir Batlhyămj, Ministre des affaires etrangeres A.. M. B.. envoyS dupjarti] nfational] Rf-ouimaiii] în „Tribuna”, I, 1957, nr. 14, mai 12, p. 3). ' 91 v (p. 147-149) -• BAR, ms. rom. 131, f/223r—225v; autograf; copie contemporană, f. 221—222v; Cores-3(16) - ■■ pondenţa, S------— . .. : • . * DC VIII 408 Ion Ghica, Amintiri din pribegie, p, 315—319; ed.' 'O’.B., II, p. 71—74; ed. P.V.H., pi 70—74. ; ‘ N. Bălcescu, Opere, II1, p. 144—147. N. Bălcescu, Vâlogatolt itâsai, p. 189 — 191; traci. în 1. maghiară; reproducere parţiala t(p. 147, r 2 — 148, r 8 lipseşte No. 12 .. împresoară // 51 — p. 149, r 18 lipseşte Battiani . . . B//). N. Bălcescu, Vâlogatolt mimkai, p. 326 — 327, trad. în !. maghiară; reproducere parţială *(p. 147, r 2 —p. 148, r 7 lipseşte nr. 12 .. .nouă // 51—p. 149, r 18 lipseşte Battiani ... B //). N. Bălcescu, Scrieri militare alese, p. 575 — 576; reproducere parţială (p. 147, r 3 — 5 lipseşte Ţi-am . .. scrisoare// p. 148, r 8 —p. 149, r 5 lipseşte După ... multe // 12 — 18 lipseşte Socotesc ... B /,/). N. Bălcescu, Opere., IY, Corespondenţă, 1962, p. 193 — 195; 1964, p. 193 — 195. Horia Nestorescu-Bălccşti, N. Bălcescu. Biobibliografic, p. 47 (149.20), p. 54 (159.20), p. 63 (175.20), p. 70(181. 64), p. 76 (188.9), p. 79 (194.15), p. 81 (198.20), p. 87 (203.80). N. Bălcescu, Scrieri alese, 1973, p. 336 — 338. Cornelia Bodea, 18 48 la români, II, p. 1 088—1 090. 92 • • ' (p. 149-150) BAR, ms. rom. 131, f..-237r—238v, 241v; autograf;' copie contemporană, f. 242r—243v;_ . - 3(17) . „ Corespondentă, S , f. 80\ DC VI îl . ■ . . .. Ediţii Ion Ghica, Amintiri din pribegie, p. 323 — 324, 328; ed. O.B., II, p. 76—79, 82; ed. P.V.H., p. 74-77. N. Bălcescu, Opere, II1 p. 147 — 149. N. Bălcescu, Scrieri militare alese, p. 567 — 577; reproducere parţială (p. 150, r 12—20 ilipseşte Eu am zis .. . ti-eziu // 30 — 44 lipseşte Vysoski .. . istoric //). N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, .1962, p. 196 .—197; 1964, p.. 196 —197;. Horia Nestorescu — Bălceşti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 47 (149.21). p. 54 (169. :21), p. 63 (175.21), p. 70 (181.65), p. 82 (198.21), p. 87 (2Q3.'81)/ 1 Scrisoarea lui Buteaiiu adresată lui K. Csutak:.(BAR, ms. rom. 131, f. 239—243; Hon Ghica, Amintiri din pribegia, p. 325 — 328. 93 (p. 150-152) BAR, ms. rom. 131, f. 230r — 2331: autograf; nesemnat; copie contemporană.' f. 228r— 3(18) :;229v, 236B Corespondenţă, S--------, f. 62 — 63v. DCVIII Ion Ghica, Amintiri din pribegie, p. 328-332; ed. O.B., II, p. 82-86; ed. P.V.IL, p. 77-81. C. Bondescu şi D. Marăcineanu, Antologie, p. 780 — 782; reproducere parţială (p. 151, I l$—19lipseşte protocolul .., maghiar // 26—p. 152, r 17 lipseşte Am fost . banilor //)-N. Bălcescu, Opere, II1, p. 149 — 152. N. Bălcescu, Vâlogatolt munkâi, p.'328—329; trad. in 1. maghiară; reproducere parţială ?(p. 151, r 8—12 lipseşte Au . .. nădejde // 18 —19 lipseşte Protocolul ... maghiar// 35 —p. 7152, r 3 lipseşte Battiani — trădări li 9—22 lipseşte Am priimit ...românilor //). 407 N. Bâlcescu* Scrieri militare atese, p. 573—&80; reproducere parţială (p. 152, r 6—32 lipseşte Poate ... bună//). 17 N. Bălcescu, Opei'e, IV, Corespondenţă, 1962, p. 198—200; 1964r p. 198—200. Horia Nestoreseu-Bălcesti, IV. Bălcescu. Biobibliografie, p. 48 (149.22) p. 54 (159.22), p. 60 (171.3), p. 62 (175.22), p. 70 (181.66), p. 79 (194.16), p. 82 (198.22), p. 87 (203.82). 94 (p. 153-157) BAR, ms. rom. 131, f* 244r—249v; autograf; nesemnat; copie contemporană, f 3413’—344v; 3(19) Corespondenţă, S -------- , f. 64 — 68v. DCVIII Ediţii Ion Ghiea, Amintiri din pribegie, p. 341 — 352; ed. O.B., II, p. 94—103; ed. P.V.H., p. 81—92* N. Bălcescu, Opere. ÎI1, p. 152—158. N. Bălcescu, Vâlogoiott irâsai, p. 191 — 192; trad. în 1. maghiară; reproducere parţială (p. 153, r 2— p. 155, r 49 lipseşte No 15 ... zice aşa // p. 156, r 12 — 33 lipseşte Fuse!. .. oameni // p. 157, r 8 — 37 lipseşte 2 iulie ... Seghedin //). N. Bălcescu, Vâlogafott munkâi, p. 329 — 335; trad. în 1. maghiară; reproducere parţială p. 153, r. 8 — 11 lipseşte Eu am ... aseară // p. 154, r. 14 — 17 lipseşte Aceea .. . nostru // 52 — 33 lipseşte Serrez ... promesse // p. 155, r 26 — 49 lipseşte Am fost .. . aşa // p. 156, r 12—25 lipseşte Fusei ... Gorgey // p. 157, r 8 — 37 lipseşte 2 iulie ... Seghedin //). editorii dau separat, ca o altă scrisoare, fragmentul din î iulie, ora 10 seara. N. Bălcescu, Scrieri militare alese, p. 580 — 584; datată greşit 31 iunie 1849 ca In ediţia princeps; reproducere parţială p. 153, r 3 —14 lipseşte Aceasta .. .lămuri // p. 154, r 14—20 lipseşte Aceea... românilor //p. 155, r 19 — 24 lipseşte Eu .. . mormlnt // 26 — 49 lipseşte Am fost... aşa // p. 156, r 8 — 9 lipseşte Je suis ... jurnal // p. 157, r 1 — 7 lipseşte II faut . .. proscris jj 35 — 37 lipseşte' La. ... Seghedin //). N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 201—207; 1964, p. 201—207. Horia Nestorescu-Bălceşti, A\ Bălcescu. Biobibliografie, p. 48 (149.23), p. 54 (159.23)*. p. 62 (175.23), p. 70 (181.67), p. 76 (188.10), p. 79 (194.17)*, p. 82 (198.23), p. 87 (203.837 1 Bata din manuscris a acestei scrisori, 31 iunie 1849, Pesta conţinînd o greşeală materială?, căci luna iunie nu are 31 zile, a fost corectată de noi. Pesta, 1 iulie 1849. 95 (p. 157-158) BAR, ms. rom. 131, î. 372r, autograf. Ediţii N. Bălcescu, Opere, II2, p. 261. N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 207; 1964, p. 207. Horia Nestorescu-BăJcesti, N. Bălcscu. Biobibliografie, p. 74 (181.167), p. 87 (203.84). 96 (p. 158-162) BAR, ms. rom. 131, f. 363r—36Sr, 369r; autograf; nesemnat; copie contemporana*. 3(20) f. 344r—347r; Corespondenţă, S —-——, f. 68r—74v. DCVIII E di ţi i Ion Ghica, Amintiri din pribegie, p. 352—362; ed. O.B., II, p. 103—112; ed. P.V.H* p. 92-103. 408 N. Bălcescu, Scrieri istorice, ed. P.P. Panaitescu, p. 208—211; ed. a Il-a, Craiova, [1939], p. 214—217; ed. a IlI-a, Craiova, [1946], p. 278—282. N. Bălcescu, Opere, H1, p. 159 — 165. N. Bălcescu, Vălogalott irâsai, p. 192 — 195; traci, tn 1. maghiară: reproducere parţială (p. 158, r 3—p. 159, r 17 lipseşte Nol6. . . . bientot // p. 160, r 17—18 lipseşte. Vezi... idee // '-45 — p. 162, r 29 lipseşte De poţi... curind //). Texte, p. 222—223 ; reproducere parţială (p. 158, r 4 — p. 160, r 18 lipseşte Ţi-am. .. idee // p. 160, r 36 — p. 162, r 29 lipseşte îţi .. .curind //). N. Bălcescu, Vdlogatott munkâi, p. 335—336; trad. în 1. maghiară; reproducere parţială (p. 158, r 6 — p. 159, r 17 lipseşte Dacă .. . bientot // p. 160, r 1— 35 lipseşte naţie .. . populariza II r 47 — p. 162, r 29 lipseşte Poziţia . .. curind //). N. Bălcescu, Scrieri militare alese, p. 584—586; reproducere parţială (p. 158, r 15 — —' p. 159, r 10 lipseşte Biscianowski . .. ceilalţi // p. 159, r 16 — p. 160, r 18 Lipseşte Am lăsat . .. idee // p. 160, r 36 — p. 161 r 5 lipseşte iţi .. . Constant in op ol // 7 — 16 lipseşte Astăzi . . . . . . secuesc // p. 162, r 10—29 lipseşte Lui ... curind //). Editorii au contopit-o cu scrisoarea din 1 iulie 1849, reproducîndu-o ca una singură. N. Bălcescu, Opere. IV, Corespondenţă, 1962, p. 208 — 213; 1964, p. 208—213. Paul Cornea şi Mihail Zamfir, Gîndirea, p. 347 — 351; reproducere parţială (p. 159, r50 lipseşte şi a . . . panslavism // p. 160, r 2 —3 lipseşte Intr-un . .. română // 5 — 18 lipseşte şi coprinde . .. idee // p. 161, r 6— p. 162, r. 29 lipseşte 6 iulie ... curind //). Horia Nestorescu-Bălcesti, N. Bălcescu. Bioblibliografie, p. 48 (149. 24), p. 54 (159. 24),. p. 59 (169. 2), p. 61 (172.2), p. 63 (175.24), p. 67 (180.2), p. 70 (181.68), p. 76 (188.11), p. 78: (193.5), p. 79 (194.18), p. 82 (198.24), p. 87 (203.83), p. 93 (211.5). 1 In ediţia lui Ion Ghica, scrisoarea este datată greşit — 14 iulie — probabil dintr-o eroare de tipar. La fel, în P.V. Haneş, P.P. Panaitescu, ed. I, II, III, şi Texte privind dezvoltare. gîndirii social-politice în România. . 2 ,,Jurnalul*’ e publicat de Ion Ghica, op. cit., p. 710. 3 Adresa e tipărită în Anul 1848, II, p. 605-606 Din Pesta se mai menţionează, pe lîngă altele, scrisoarea: Către I. Bălăcecum Ştiri de la Ion Ghica; îndemnuri de a se retrage in Turcia, (vezi mai sus p. 152; altă scrisoare către I. Bălăceam*, p. 155). 30 iunie 1849 97 (p. 162) BAR, ms. rom. 131, f. 372*; autograf. .Ediţii N. Bălcescu, Opere, II2, p. 261. N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 213; 1964, p. 213. Horia Nestorescu-Bălceşti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 74 (181.168), p. 87 (203. 86). * La f. 372, indicată în ediţiile anterioare, se află o chitanţă din 2 iulie 1849, pînă în prezent nu am reuşit să găsim originalul chitanţei din 6 iulie 1849. 98 (p. 163-164) BAR, ms. rom. 131, f. 355T—356v; autograf;nesemnat; copie contemporană, f. 234r—234v: 3(21) pasajele în 1. franceză traduse în româneşte; Corespondenţă, S , L 72—73. 409 i • Ediţii Ion Chica, Amintiri din pribegie, p. 382 — 368; ed. O.B., II, p. 112 — 115; ed. P.V.H., p. 403^106. N. Bălcescu, Opere, II1, p. 165 — 167. N. Bălcescu, Yălogatott irâscti, p. 195 — 197; trad. în 1. maghiară; reproducere parţială v(p. 163, r 2 —12 lipseşte nr. 17 . . . mult .//)• N. Bălcescu, Yălogatott munkăi, p. 337 — 338; trad, în 1. maghiară; reproducere parţială (p. 163, r 3 — 12 lipseşte Je suis . . . mult // p. 164, r 12—30 lipseşte Gorgey . . . ceva //). N. Bălcescu, Scrieri militare alese, p. 586 — 588; reproducere parţială (p. 163, r 3—21 lipseşte Je suis . . . eri //). N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondentă, 1962, p. 214—215; 1964, p. 214 — 215. Horia Nestorescu-Bălcesti, AT. Bălcescu. Biobibliografie, p. 48 (149. 25), p. 54 (159. 25), p. 70 (181.69), p. 76 (188. 12), p. 79 (194. 19), p. 82 (198.25), p. 87 (203. 87). 1 N. Bălcescu, în scrisoarea trimisă din Pesta la 13/25 iunie 1849, scrie lui Ion Chica privitor la proiectele de pacificare maghiaro-română următoarele: ,,Proiectul meu, cum l-am dat, crez că era bun. De o parte păstra tot ceea ce vrea ungurii a păstra mai mult, adecă integritatea ţerii, limba lor diplomatică şi chiar şi centralizaţiea, ce ei o socotesc, cu greşală, de neapărată. Dintr-alta, românii dobîndea oarecare garanţii naţionale, bune pentru dînşii şi care i-ar fi îndestulat acum” (vezi mai sus, p. 148). Din acest pasaj reiese neîndoielnic că N. Bălcescu a redactat un proiect de pacificare in urma discuţiilor pe care ştim, din alte informaţii, că le-a avut, pe de o parte cu ungurii, iar pe de altă parte cu unii români ardeleni. Despre acest proiect ştia şi agentul polon pe lingă guvernul maghiar, Bystrzanowski, care mai adaugă informaţia că a fost elaborat la Pesta, împreună cu deputaţii români, aflaţi în cursul lunii iunie 49, în acea localitate (P.P.Panai-tescu, Emigraţia polonă, p. 117). O altă informaţie, tot contempoi'ană, anume o ştire apărută în ziarul ,,Le Temps” din Paris, îl consideră ca autorul unui proiect ele pacificare cu ungurii (G. Oprescu, Contribution, p. 28). ,,Le Temps” publicase între timp, la 17 septembrie, deci aproape înainte cu o lună de sosirea lui N. Bălcescu, un proiect de pacificare (O. Boitoş, Paul Balaillard, p. 131 — 132). Gă într-adevăr acest proiect a existat nu mai încape nici o îndoială. Agentul polon scria la 23 iunie Iui Czaikowski că se gîndeşte să-l ia ca model şi pentru sirbi, iar N. Bălcescu comunica lui I. Chica, in ziua precedentă, 22 iunie, că Bystrzanowski i-a cerut proiectul pe care l-a făcut el pentru românii din Transilvania şi Banat, pentru a cere şi dînsul de la unguri, pentru slavi, aceleaşi revendicări (vezi mai sus, p. 146). Nu se cunoaşte însă textul propriu-zis al proiectului. Este vorba, desigur, despre un proiect intermediar, intre cel pe care îl primea la Debreţin, la începutul lunii iunie, din partea delegaţiei româneşti, şi proiectul lui Batthyâny, la 15 iulie (cf. proiectul: BAR, ms. rom. 131, f. 219 —220r, copie autografă N. Bălcescu; f. 215 —216r, copie contemporană; Ion Chica, Amintiri din pribegie, p. 293—295). La 21 iunie 1849, deputatul îoan Cozman scria lui Avram laneu că N. Bălcescu, mădularul fostului guvern din Ţara Românească, a cercetat ,,ablegaţii” români din dietă la Dobriţin, şi Ie-a cerut încă o dată să arate revendicările românilor răsculaţi (I. Lupus, Avram îancu, p. 49). Ion Ghica a creat o gravă confuzie, punînd în circulaţie proiectul maghiar drept proiectul iniţial al lui N. Bălcescu; confuzia n-a fost observată pînă acum şi editorii ulteriori, inclusiv traducătorii, au dat proiectul maghiar drept proiectul lui N. Bălcescu. Confuzia lui Ion Ghica provine din faptul că printre ms. de la N. Bălcescu a avut şi copia proiectului maghiar, pe care N. Bălcescu i-o trimisese la Constantinopol (BAR, ms. rom. 131, f. 257—259v; autograf N. Bălcescu, o copie loranu, f. 252 —259r; Ion Ghica, Amintiri din pribegie, p. 372 —376, ed. O.B., II, p. 120 — 123; 1848—1849 Evi iratok a nemzetisegi megbelesro l, [1948], p. 199—200; Bălcescu Miklos, Yălogatott Imsai, p. 201 — 203). Dacă nu cunoaştem textul, cunoaştem în schimb destul de bine acţiunea lui N. Bălcescu, djn cursul lunilor iunie şi iulie, spre a convinge pe unguri să .acorde românilor din Transilvania un minimum de drepturi, pentru ca astfel să se ajungă la o înţelegere. ' N. Bălcescu a fost solicitat. în acest scop, chiar de unii conducători unguri. La 17/19 mai, Batthyâny îi cere să intervină pe lingă români pentru pacificare. ..Conducătorii unguri începuseră să fie îngrijoraţi (vezi mai sus, p. 136). Întîmplările de la Abrud avuseseră loc doar cu puţine zile in urmă. N. Bălcescu începe acţiunea sa adresindu-se deputaţilor români din Dietă, .aflaţi la Debreţin, şi le cere să-i arate doleanţele românilor. Din partea lor primeşte un proiect de lege pe care, în ziua de 2 iunie, i-1 dă lui Batthyâny şi a doua zi îl trimite în copie lui Ion Ghica (Amintiri din pribegie, ed. O.B., II, p. 52 — 53). Proiectul urmează să fie studiat la Pesta de către guvernul maghiar. Ungurii cer unele modificări, dar N. Bălcescu scrie lui I. Ghica, că şe va ,,sili să treacă aşa” (vezi mai sus). Se înşela însă pentru că la acea dată întreg guvernul maghiar era ostil, pare-se, oricăror concesii. Batthyâny, la 10 iunie, printr-o circulară adresată tuturor agenţilor diplomatici şi comandanţilor militari unguri, se grăbeşte să anunţe principiile de bază ale reconcilierii cu naţionalităţile, într-o formă care arăta că o înţelegere adevărată 410 nu este cu putinţă (Ion Ghica, Amintiri din pribegie, e. 63 (175. 28), p. 71 (181.74), p. 87 (203.92). 1 Sosirea lui N. Bălcescu la Paris o anunţa ziarul „Le Temps”, în numărul din 18 octombrie 1849. Termenii elogioşi ai informaţiei lasă să se întrevadă, in redactorul ei, un prieten al celui a cărui sosire era anunţată cu bucurie. Poate era chiar Bataillard (O. Boitoş, Paul Baîai-llard, p. 154; cf. G. Oprescu, Contribution â la bibliographie des evenements de 1848—1849 en Transylvanie et dans Ies Principautes danubiennes, în „Revue historique de Sud-Est europeennes” III, 1926, nr. 1—3, p. 28). La 5 noiembrie, I. Ghica o anunţă din Constantinopol lui I.I. Fiii-peseu la Belgrad (BCS, Achiziţii, Aşezămîntul N. Bălcescu nr. 3; C.D. Aricescu, Corespondinţa secretă, I, p. 8). La 3 decembrie, I. Ghica, într-o nouă scrisoare către I.I. Filipescu, repeta informaţia în forma următoare: ,,V-am înştiinţat deja despre sosirea lui N. Bălcescu la Paris; a reuşit să scape de la Semlin şi să traverseze întreaga Austrie sub un nume fals şi vinzind doniţe, mai mult încă el a fost supus sub această travestire unui interogator de către faimosul Baron din Viena. După cum vedeţi Bălcescu a avut zile cită frunză şi iarbă” (C.D. Aricescu, op. cit., p. 12—20; editare parţială). Sosirea lui N. Bălcescu o mai anunţa Sevastiţa, sora lui N. Bălcescu;.comunica ştirea lui I. Ghica, prin următoarea scrisoare: Bucureşti, 3, 9vrie 849 Domnul meu, Astăzi sînt tare veselă pentru că luai o scrisoare de îa frate-mio, Nicu. Mă grăbesc dar a împărţi şi pă buni noştri amici şi mai cu osebire pă dtră, carele sufereaţi ca şi familia lui. Astăzi primii o scrisoare de la dinsul, cu data de 17 8vrie. Este la Paris şi sănătos, asta este ce doream să ştim. Crez că v-o fi scris şi d-tră, dar eu nu voi să las o zi să treacă fără să vă dau această bună veste. Ştiind cit o să vă facă de vesel şi vrînd să-mi ţiu şi făgăduiala ce v-am dat, ca să mă poci face vrednică d-a mă numi a d-tră amică, Sev. Bălcescu ( 4(2) IBAR, Corespondenţă, S ----------- { DC VIII Cu o lună şi jumătate mai înainte, îngrijorată ii adresase altă scrisoare: Bucureşti, 15/27 septem. 849 Domnul meu, Vă rog aveţi bunătate ş-acum ca alte dăţi a ne seri ceva despre frate-mio, Nicu, bunul d-tră amic. Este mai mult de cinci luni de cînd n-am luat nici o scrisoare de la dinsul şi mai mult de una de cînd nu ştim daca mai trăeşte încă, feluri de lucruri am auzitără d-atunci incit nu ştim ce trebue să credem, toţi sîntem în cea mai vie desperaţie. De ştiţi ceva vă rog in numele cerului scriţi-ne. Nu voesc să ştiu alt decît că trăeşte încă şi că este liber. Nu vă supăraţi, vă rog, de greutăţile ce vă aducem adesea. în inţerteţa în care sîntem :acum nn ştiam la cine alerga, mai bine decît la d-tră. Sper că mă veţi scuza gîndind puţin la poziţia noastră. Crede că vei îndatora mult o familie întreagă, care vă roagă prin acea ce să supt însemnează şi care să numeşte Sev. Bălcescu 416 (BAR, Corespondenţă, S-----------f. DCVIIl] La sfirşltul scrisorii lui N. Rălcescu, dată în text, Vasile Alecsandri adăuga următoarele rinduri semnate şi de fratele său Ion, cu privire la neaşteptata sosire a Iui N. Băl-cescu: Mon cher vieux, Românul nu piere, zice o vorbă veche. C’esi ce qui m'explique le mi-racle de Tevasion de Balcesco. 3’en suis heureux comme si j’avais revu mon propre frere. Vivent ceux qui ne sont pas morts. Voilâ mes opinions. Je t’ai envoye par un certam une lettre de recommandatidn. Ne le prends pas au serieux, par Ia raison que moi-meme, je n’ai jamais vu mon recommande. Agis en consequence et porte-toi bien. Je t’attends â Paris’ ei en attendant, je t’embrasse, et te prie de presenter mes amities â Mme Ghyca. Salutare frăţească, Salim aîekim, ; . Ion Alecsandri V. Alecsandri (Ion Ghica, Amintiri din pribegie, p, 406—407; ed. O.B., II, p. 153—154). 105 (p. 170-171) BAR, ms. rom. 802, f. 7r—9; autograf. Ediţii ? N. Cartojan, Scrisori inedite de la N. Bălcescu şi I. Ghica, p. 6—8. N. Bălcescu, Opere, II1, p. 179—181. N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 223—224; 1964, p. 223—224. Horia Nestorescu-Bălceşti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 57 (161.3), p. 71 (181.76), p. 87 (203.93). 1 Despre situaţia în care s-a aflat Bălcescu, după capitularea trupelor maghiare, nu s-a ştiut nimic la Constantinopoi şi nici chiar la Belgrad. I. I. Filipeseu comunica lui Ion Ghica nişte zvonuri că s-ar afla la Vidin, în drum spre Constantinopoi I BAR, Corespon- r)" 71(11) 71(9) denţă, S -------- ; la 23 septembrie nu se ştia încă dacă este sau nu la Vidin S ------ DCXI ' DCXI Bălcescu ajunsese deja la Paris şi I. I. Filipeseu îl căută în Banat; la 2 noiembrie scria din Belgrad lui Ion Ghica următoarele în acest sens: ,,Je n’ai pu vous ecrire par la derniere poşte, mutant absente pour trois jours de Belgrad pour Semlin, dans l’intention de chercher Baltchesco et le faire passer â Belgrad, mais il a dispăru on ne salt oii et comment; je vous ai ăcrit, je crois, que nous avions envoyă avant un frangais muni d’un passe-port dans le cas ou iî le trouverait; mes recherches ont 6t6 aussi infructueuses que Ies siennes, et je puis tout au plus supposer qu’il soit de retour avec Nenichor diez lanco, en Transylvanie” 71(10) V -------\ . Din această informai ic rezultă că I. I. Filipeseu aflase că Bălcescu era prin DCXI j partea locului, poate se şi întîlnise cu dinsul în zilele cînd acesta căuta o modalitate de a ieşi din Banat; presupunerea sa că Bălcescu se reîntorsese la lancu nu este exactă; dimpotrivă se îmbarcase şi plecase spre Viena. La 9 noiembrie, I. I. Filipeseu informa din nou pe / 71(11)1 I. Ghica că nu are încă nici o ştire despre Bălcescu |S------1. \ DCXI! mediul lui Ghica peripeţiile evaziunii lui Bălcescu (vezi nota 1, nr. 104). Filipeseu va afla prin inter - Din octombrie 1849 se mai menţionează o scrisoare: Către Costache Negri Paris 18—22 octombrie 1849 Despre sosirea sa la Paris şi unele planuri. .(Ştefan Meteş, Diii relaţiile şi corespondenţa poetului Gheorghe Sion cu contemporanii săi, Cluj, 1939, p. 90). 2 2 7—c, 103 41 7 106 (p. 171 — 175) BAR, ms. rom. 131, f. 23r—3lv; autograf. Ediţii Ion Gliica, Amintiri din pribegie, p. 407—418; ed. O.B., II, p. 154—163; ed. P.Y.H„,. p. 113-124. O scrisoare a lui N. Bălcescu, în „Familia”, XXVIII, 1892, nr. 35, aug'. 30/sept. 11*. p. 410—411; reproducere parţială (p. 174, r 18—175, r 12 lipseşte 26 octombrie.. .mi'nkte-riului?//. Ioan Barb, 1848 (Liberalism-reacţionarism) in Ungaria, in „Revista social-ştiinţifică-literară”, Cluj, III, 1894, nr. 11—12, martie, p. 282—290. N. Bălcescu, Scrieri istorice, ed. P. P. Panaitescu, p. 212—217; ed. a Il-a, p. 218—224;: ed. a IlI-a, p. 282-290. C. Bondescu şi D. Mărăcineanu, Antologie, p. 783 — 788; reproducere parţială (p. 174*. r 4—15 lipseşte Iancu ... îndatorezi // 18—p. 175, r 12 lipseşte 26 octombrie... ministe-riului ?//). N. Bălcescu, Opere, II1, p. 173—179. N. Bălcescu, Vcdogatott munkâi, p. 344—351; trad. în 1. maghiară. N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 225 — 230; 1964, p. 225—230. Horia Nestorescu-Bălceşti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 48 (149.29), p. 51 (152).-. p. 54 (159.29), p. 59 (169.3), p. 60 (171.5), p. 61 (172.3), p. 63 (175.29), p. 67 (180.3), p. 71 (181.75), p. 79 (194.22), p. 87 (203.94). N. Bălcescu, Scrieri alese, 1973, p. 339 — 345. 1 Despre viaţa petrecută în mijlocul moţilor, N. Bălcescu a vorbit entuziast in Mişcarea românilor din Ardeal, Opere, I2, p. 128 — 130; Opere, II, Scrieri istorice, politice si economice (1848—1852), 1982, p. 116 — 117. 107 (p. 175) BAR, Corespondenţă, 6(15) S------; autograf. LXIV E d i ţ i i N. Bălcescu, Opere, II1, p. 181. N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 231; 1964, p. 231. Horia Nestorescu-Bălceşti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 71 (181.77), p. 87 (203.95), 1 Scrisorile pe care i le cere sînt din: 6 ianuarie 1849; 15 februarie 1849; 8 martie 1849; 12/24 martie 1849; 5 aprilie 1849; 1/13 aprilie 1849. 108 (p. 175-176) BAR, Corespondenţă, S 6(16) ExîV autograf’ Ediţii N. Bălcescu, Opere, II1, p. 181. N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 231; 1964, p. 231. Horia Nestorescu-Bălceşti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 71 (181.77), p. 87 (203.96)# 418 109 (P- 176) BAR, ras. rom. 131, f. 3211’—322r; autograf. Ediţii Ion Ghica, Amintiri din pribegie, p. 418—419; ed. O.B., II, p. 164; ed. P.Y. H.? p. 124-125. N. Băleescu, Opere, II1, p. 182. N. Băleescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 232; 1964, p. 232. Horia Nestoreseu-Băleesti, N. Băleescu. Biobibliografie, p. 48 (149.30), p. 54 (159.30), p. 63 (175.30), p. 71 (181.79), p. 87 (203.97). 1 Divergenţele şi certurile intre emigraţii români izbucnesc pe chestiuni cu totul neînsemnate. In legătură cu baronul Spleny, despre care este vorba în text, N. Băleescu se referă la nişte acuzaţii aduse de Eliade lui I. Gbica. Eliade eombătînd politica de apropiere cu ungurii ar fi acuzat pe I. Gbica că intenţiona să susţină alipirea Principatelor de Ungara, invocînd o pretinsă declaraţie a baronului Spleny. I. Gbica, la rîndul său, ar fi acuzat pe Eliade de a fi introdus la ambasada turcă din Paris o acuzaţie formală, şi bineînţeles cu totul neîntemeiată, împotriva sa în această chestie. Cearta a cuprins toată emigraţia. Trei eliadişti notorii, Al. Cbristofi, C. Filipeseu şi C. Alecsandrescu somează în scris pe I. Ghica să facă dovada acuzaţiilor aduse lui Eliade (BAR, ms. rom., Arb. Ion Ghica, VI, Acte—8). în aceeaşi vreme, în octombrie 1849, emigraţii de la Brussa, într-o circulară, consideră false acuzaţiile lui Eliade şi inoportune afirmaţiile lui I. Gbica, şi căutînd a împăca spiritele declară: ,,Sîntem convinşi şi credem permanente quă nici unul din ei nu este traditoriu de patrie ...” (ibidem). Despre duelul N. Băleescu — C. Teii, episod care era deznodămîntul unor certuri mai vechi, I. Ghica, la 3 decembrie 1849, informa pe I. Filipeseu, despre martorii lui N. Băleescu: D. Bolintineanu şi Şt. Goleseu şi ai lui C. Teii: N. Pleşoianu şi Gr. Grădişteanu, adăugind că Teii a refuzat să se bată (C. D. Aricescu, op. cit. I. p. 12—20, parţial; CBGS, Achiziţii, Aşezămîntul N. Băleescu, nr. 6). La 16 decembrie 1849, I. Ghica dădea noi ştiri lui I. Filipeseu asupra acestei întîmplări, informîndu-1 că în urma refuzului lui C. Teii de a se bate, N. Băleescu s-a adresat întregii emigraţii române din Paris, dovedind lipsa de orice temei a acuzaţiilor calomnioase pe care C. Teii i le adusese (BCS, Achiziţii, Aşezămîntul N. Băleescu, nr. 7). Cei patru martori de mai sus avuseseră la început rolul de arbitri. La întîlnirile lor, D. Bolintineanu nu a participat. Arbitrii celor două părţi nu au putut găsi însă o formulă de înţelegere. Sub pretextul că recurg la luminile unui supraarbitru, cei doi prieteni ai lui C. Teii, la 4/16 octombrie 1849, au lansat o circulară către emigraţii de la Constantinopol şi Brussa, expunînd tendenţios litigiul (BAR, ms. rom., Arh. Ion Ghica, VI, Acte—21, copie contemporană). Emigraţii de la Brussa au răspuns la 8/20 decembrie 1849, declarînd că în privinţa duelului, fiind o chestie de onoare, nu au a se amesteca, dar în ceea ee priveşte chestiile băneşti ele, după părerea lor, provin din pricina lipsei de organizare a emigraţiei; în consecinţă au propus o comisie pentru luarea socotelilor (BAR, ms. rom., Arh. Ion Ghica, VI, Acte — 22). între timp la Paris, ambele chestii, atît duelul, cît şi darea socotelilor, erau lichidate cu aceeaşi repeziciune cu care izbucniseră; cf, N. Rousso, Suite, p. 82 şi urm. 110 (p. 176-177) BAR, ms. rom. 131, f. 323r~v; autograf. Ediţii Ion Ghica, Amintiri din pribegie, p. 419; ed. O.B., II, p. 165; ed. P.V.H., p. 125—126. N. Băleescu, Opere, II1, p. 182-183. N. Băleescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 233; 1964, p. 233. Horia Nestoreseu-Bălceşti, N. Băleescu. Biobibliografie, p. 48 (149.31), p. 55 (149.31), p. 63 (175.31), p. 71 (181.80), p. 87 (203.98). 1 Ion Ion eseu publica în acest timp în „Journal de Gonstantinople”. Primul articol apăruse sau urma să apară în curînd. Despre apariţia celui dintîi: La fabricaiion de la soie, 419 I. Ghica îl înştiinţa prin scrisoarea de la 18 decembrie 1849 (G. Zâne, Ion Ghica către N, Bâlcescu, p. 32). Colaborarea economistului moldovean la acest ziar este de mult timp cunoscută. G. Bogdan-Duică, în cuprinzătoarea biografie pe care a închinat-o pribeagului, a insistat asupra ei. O parte din aceste articole sînt bibiiografiate în lucrarea bibliografului bulgar Nicolas Michoff, Bibliographie cles articles de periodiques allemanăs, ‘ anglais, frauc nis et 'italiens sur la Turquie et la Bulgarie, Sofia, 1938, după care le redăm: La fabrication de la soie, II, V, 1850, nr. 208, p, 1—2. Coup-d’ceil sur Ies conditions de la production de la richesse ea Turquie, V, 1350, nr. •227, p. 1. • • ■ ■ Varna, V, 1850, nr. 232, p. 1. 1 Un jour de voyage dans la Doubrodja, V, 1850, nr. 239, p. 1. Les clebouches de la Dobrodja sur Ies bords de la Mer Noîre, V, 1850; nr. 248, p. 1—2. Les debouches de la Dobrodja sur le Danube V, 1850, nr. 249, p. 1. '• Projet sur les voies de communication de la Dobrodja et d’une pârtie de la Bulgarie, V, 1850, nr. 250, p. 1-2. La topographie (de la Dobrodja), V, 1850, nr, 252, p. l. Canal de Kustendje, VI, 1851, nr. 295, p. 1. Des voies de communication, VI, 1851, nr. 299, p. 1—2. < Les elements du credit, VI, 1851, nr. 316, p. 1. Les systemes du credit, VI, 1851, nr. 318,.. p, 1. Etat administratif et financier, VI, 1851, nr; 321. ; Les, forMs, VI, 1851, nr, 330, p. 1. . în ,,Revue de rOrient et de FAIgerie”, Paris, a mai publicat: Ds Constantinople â Vama par la Mer Noire, 15, 1854, p. 331—335, in (P- 177). BAR, ms. rom. 131, f. 325r—328v; autograf. Ediţii . . ., Ion Ghica, Amintiri din pribegie, p. 420—424; ed. O.B., II, p. 185—167; ed. P.V.H., p. 126-128. ' N. Bălcescu, Opere, II1, p. 183—184. N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondentă, 1962, p. 234; 1964, p. 234. Horia Nestorescu-Bălcesti, N. Bălcescu. Biobibliografie. p. 48 (149.32), p. 55 (159.32), p. 83 (175.32), p. 71 (181.81), p. 87 (203.99)7 ^ 1 La 28 noiembrie 1849 se alesese, la Paris, următorul comitet de conducere al emi- graţiei: Ion Ghica, Gh. Magheru, N. Bălcescu, D. Brătianu şi C. A. Rosetti. Procesul verbal este iscălit de 13 persoane, printre care şi N. Bălcescu (BAR, ms. rom. 82, f. 446v; statutele asociaţiei: BCS, Achiziţii, Aşezămîntul N. Bălcescu,; G. D. Âricescu, Corespon- dinţa, II, p. 47—52; Ion Ghica, Amintiri din pribegie, p. 795 şi urm. 2 Emigraţii de la Brussa, la 19/31 ianuarie 1850: A. Golescu, R. Golescu, P. Cernă- tescu, D. Florescu, G. Florescu, G. Adrian, G. Racoviţă, G. Vallianu, A. Zâne, G. Serghiad, O. Pădeanu, I. Deivos, A. Mano, I. Simon, G. loranu, I. Magheru răspund iniţiativei luate de emigraţia din Paris în privinţa organizării emigraţiei şi formulează rezervele şi propunerile lor faţă de statutele Asociaţiei. (BAR, ms. rom., Arh. Ion Ghica, mapa VII). 112 (p. 178-179) BAR, ms. rom. 131, f. 327r—329v; autograf. Ediţii Ion Ghica, Amintiri din pribegie, p. 421 — 424; ed. O.B., II, p. 167—169; ed. P.V.H., p. 128-130. 42Q ; N. Bălcescu, Opere,. II1. p. 184 — 186. N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 235—236; 1964, p. 235—236. 1 Horia Nestorescu-Bălceşti, A7. Bălcescu. Biobibligraţie, p. 48 (149.33), p* 55 (159*33), p'.. .63' (175.33),- P- 71: (181*82), pv 87 (203.100). 1 Actele şi informaţiile In legătură cu chestia Bolliac, în Ion Ghica, op. cit., p. 624 şi urm., C.D. Aricescuţ Corespondinta secretă, II, p. 77 şi urm.; G. Zâne, Ion Ghica către N. Băl-ceiâu* p.vS3 şi tirm.; cf. scrisoarea adresată din Brussa, la 1/13 martie 1850, de R. Golescu,. G. Adrian, V. Vitzeanu, P. Cernătescu, G. Vallianu, C. Şerghiad, A. Zâne, C. Florescu, C. Pădeami* G. lorafni lui C. Bolliac, prin care Bolliac este invitat ca de urgenţă să facă dovada inocenţei Sâle in cliestia diamantelor ungureşti (BAR, ms. rom. Arh. Ion Ghica VI, Acte f. 56r_v). Răspun-siil lui'C. Bolliac,' din Pera, 18 martie 1850 (ibidem, ms. rom., 3848, dos. cu acte inedite, privitoare la chestia Bolliac, din care rezultă nevinovăţia acestuia). 113 (p. 179-186) 4 BAR, Corespondenţă, S——; autograf; ms. deteriorat. LVII ......... " Ediţii C.D. Aricescu, -Gorespondinţă "secretă, I, p.' 74 — 85. ' ’-G.'" Zâne-, '-Un memoriu inedit a lui N.' Bâlcescii, în ,,Revista fundaţiilor”, VI, 1939, nr. 11, noiembrie, p. 372-^376. N. Bălcescu, Opere, II1, p. 141 — 154. : ' • N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 237—246; 1964, p. 237—246. Hori a N est orescu-Bâicesti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 46 (146.2), p. 61 (173), p„ 73 (181.161), p. 87 (203.101). ; C.D. Aricescu a,tipărit memoriul după manuscrisul aflat la 1860 in posesia lui C.A* Kosetth Editarea noastră din 1939 — de fapt neinedită a fost făcută după textul autograf, aflat.in colecţiile Academiei. Ms. este în parte ars; completările în ediţia de faţă sînt făcute după..ţextuLAriQeş{?u. Un fragment tipărit tot de C.D. Aricescu, Capii revoluţiunei române de la 1848 judecaţi prin propriile lor acte, Buc., 1866, p. 25. 1 Memoriul este urmarea certurilor penibile dintre emigraţi în legătură cu gestiunea fondurilor primiţe:,de către unii in timpul revoluţiei, pentru cheltuieli în interesul mişcării. N. Bălcescu fusese implicat in dispute băneşti încă de la Braşov, din toamna lui 1848. Aici se improvizase o organizaţie de către emigraţii români, aflaţi temporar în acea localitate, cu scopul de a strînge fonduri pentru ajutorarea revoluţionarilor. Gr. Zosima, M.N. Duilie, C. Duca, G. Niţescu şi Neguîici, membrii,. Direcţiei pentru ajutorul emigranţilor” se adresează în scris Locotenenţei domneşti — pe care n-o mai recurioşteair cei mai mulţi dintre emigraţi— şi ii cere să depună la zisa Direcţie suma de bani publici pe care o are asupra sa (BCS, Achiziţii, Aşezămîntul N. Bălcescu). Detaliile privind atitudinea lui N. Bălcescu se află în memoriul său pe care îl dăm în text. Neînţelegerile au reizhucnit la Paris o dată cu întoarcerea lui Bălcescu din Ungaria. Spre a se pune capăt diferitelor incriminări reciproce s-a ales la Paris, ia 28 noiembrie 1849, o comisie, alcătuită din Ion Voinescu, D. Bolintineanu şi Gr. Marghiloman cu scopul verificării socotelilor. Gomisiunea a luat fiinţă la insistenţa lui ISi. Bălcescu, cel mai mult învinuit. Eliade, din partea căruia au pornit toate acuzaţiile, şi amicii săi au refuzat s-o recunoască, pretiitzînd ca acest drept revine fostei Locotenente. în consecinţă n-au dat curs Ia invitaţia de a participa la lucrări şi de a asista în special la şedinţa în care s-a pus verificarea socotelilor .principalului'incriminat. (Răspunsul liiiG. Teii, Eliade şi Pîeşoianu, in Ion Ghica, Amintiri din pribegie, ed. O.B., III, p. 44 şi urm.). Pretenţia foştilor locotenenţi era contestată, în afară de grupul emigraţilor de la Paris, şi de majoritatea celor de la Brussa. în acest sens s-a produs intevenţia acestora la 8/20 decembrie 1849, semnată de,Al. Zâne, Cezar Bolliac, AI. Golescu .şi alţi. 15,(Al. Cretzianu, op. cit., I, p. 221 — 222); ei propun o comisie pentru luarea socotelilor aşa cum se şi făcuse Ia Paris, dar alcătuită din alte persoane (BAR, ms. rom., Arh. Ion Ghica, mapa VI, Acte), Au depus memorii5 ori s-au prezentat chiar în persoană: D. Brătianu, A.G. Golescu^ G. Bălcescu, C.A. îtosetti şi N. Bălcescu (Cf. C.A. Rosetti Apel la oamenii cei liberi, 1849 decembrie 31 (BAR, mş..rom., Arh. Ion Ghica, V, Acte,!..2.50 —279), şapirograliat; C.D. Aricescu’ Corespondinţa secretă, î’ p. 53 şi urm., p. 58 şi urm.). Ultimul fusese pus in cauză de Eliade’ 421 Teii şi Pleşoianu în legătură cu o sumă de 600 de galbeni primită de la Vistierie, pentru cheli u-îelile unei misiuni la Paris deocamdată ulterior, iar suma afectată delegaţiei trimise la Constan-tinopol. într-o atmosferă otrăvită, grave acuzaţii se aruncaseră. La memoriul lui N. Băleescu, G. Teii s-a grăbit să răspundă printr-o scrisoare pe care o cunoaştem dinţr-o copie .făcută de Pleşoianu. Scrisoarea are ca titlu: Observaţiile d-lui Teii la scrisoarea d-lui N. Bâlcescu şi are o menţiune autografă a lui I. Ghica: Lettre de Mr. Teii au sujet de duel N. Băleescu et Teii. Dossier de Brousse (BAR, ms. rom., Arh. Ion Ghica, mapa VII). Gomisiunea a verificat socotelile şi, constatînd că toate acuzaţiile sînt calomnioase, a dat o deplină descărcare celui pe nedrept învinuit, primind toate explicaţiile, aşa cum sînt arătate în memoriul din text. Constatările şi încheierea sa sînt consemnate într-un lung raport (N. Rousso, Suite ou supplement ă Vhistoire politique et sociale des Principautes Danubiennes de M. Elias Regnault, Bruxelles, 1855; C.D. Aricescu, Corespondinţa secretă, I, p. 61 — 74; Ion Ghica, op. cit., p. 660; Boierii Goleşti, II, p. 382 şi urm.). în legătură cu această chestiune posedăm o scrisoare a Zoei Băleescu, trimisă lui I. Ghica la Constantinopol. Textul ei este următorul: Bucureşti, 8/20 iulie 849, vineri Domnul meu, Cînd a plecat fiul meu Nicolae de la Constantinopol mi-a scris că suma de trei sute gal-beni ce vream a-i trimite, s-o trimiţ tot aci în priimirea d-tră, eu carele el a vorbit pentru aceasta. M-am silit îndestul ca să poci face ceva a-i trimite mai curînd, dar mi-a fost cu neputinţă. Astăzi abia putui face şi iată mă grăbesc a vă trimite această sumă de trei sute galbeni. Vi-i trimiţ prin consulul britanic domnul Colcum, pă carele am rugat ca să facă să o aveţi acolo tot într-această monedă. Priimiţi dar, domnul meu, şi aveţi bunătate a-mi răspunde d-a lor priimire, precum şi d-a înştiinţa pe fiul ca să fie liniştit. Veţi îndatora mult atît pă fiu, cît şi pă mumă, care trimiţîndu-vă mii de salutări vă roagă a-i seri ceva şi despre fiu-su. Este mai multe luni de cînd nu ştiu nimic nici de Nicu, nici de Costache; de la cel din urmă este mai mult de tri luni de cînd n-am luat scrisoare. De ştiţi ceva despre ei, vă rog scriţi-mi. Vă rog încă să-mi scriţi şi pentru Barbu, cel mai mic, ce este aci la Constantinopol, cum trăeşte. Mi-a scris c-ar fi isprăvit bani. Acum nu mă putui înlesni a-i trimite şi lui. Peste cîteva zile îi voi trimite. Pînă atunci, de va avea lipsa vă rog aveţi bunătate a-i da dumneata vro zece galbeni. Nu va fi pentru multe zile, pentru că aştept a lua nişte bani, şi-ndată îi voi trimite. Nu vă supăraţi, domnul meu, de tnsăreine-rile ce vă fac şi credeţi că vă voi fi recunoscătoare pentru totdauna. A d-tra bună amică, Zoe Băleescu 5 BAR, Corespondenţă, S----------- DC VIII 114 (p. 187—191) BAR, ms. rom. 131, f. 301r - 308v; autograf. Ediţii Ion Ghica, Amintiri din pribegie, p. 424—435; ed. O.B., II, p. 169 — 178; ed. P.V.H., p. 131 — 141. N. Băleescu, Opere, II1, p. 186 — 192. N. Băleescu, Vâlogatcit munkăi, p. 352 — 354; trad. în 1. maghiară; reproducere parţială. N. Băleescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 247 — 252; 1964, p. 247 — 252. 422 Horia Nestoreseu-Bălcesti, N. Bâlcescu. Biobibliografie, p. 48 (149.34), p. 55(159.34), *$>.63 (175.34), p. 71 (181.83); p. 79 (194.23), p. 87 (203.102). ■' N. Bălcescu, Scrieri alese, 1973, p. 345—351. 1 Nu se cunoaşte un articol scris de N. Bălcescu cu acest cuprins. Introducerea de la Istoria românilor supt Mihai vodă Viteazul ar putea fi considerată intrucîtva ca dezvoltarea puietului 1 din acest plan. . 2 Foaia de Bucovina, este ziarul: ,,Bucovina gazetă romaneasca pentru politică, religie şi literatură”, 4 octombrie 1848—20 septembrie 1850, publicată de G. şi Alesandru iHurmuzaki. 3 ,,La Tribune des peuples”, ziar cotidian publicat la Paris de la 15 martie — 10 noiembrie 1849; condus de Adam Mickiewicz şi susţinut băneşte de contele Xavier Branicki. S-a situat în general pe poziţii de stînga. A susţinut stingă germană în lupta pentru o constituţie; a susţinut războiul de eliberare maghiar şi a combătut violent monarhia liabs-Tniigieă; a susţinut manifestaţia din 13 iunie. Sub presiunea guvernului francez, polonezii au încetat să mai scrie public; Mickiewicz a fost obligat să declare că renunţă de a mai colabora; Xavier Branicki şi-a retras sprijinul financiar. Prin hotărîrea Curţii din Versaiiies ■ziarul a fost interzis (Ştefan Kienievicz, Historia ,,Trybuny Ludou” Adama Mickiewicza, sin :,,Przeglad Historycznv”, 3, 1959, p. 486 şi urm.). Conducerea ziarului ceruse colaborarea românilor emigraţi. La 22 martie 1849, A: G. Gotescu scria în acest sens şi lui Bataillard solicitîndu-i astfel colaborarea: „La Tribune des peuples”, nouveau Journal redige par M. Mickiwicz, nous offre ses colonnes et nous qpresse' meme de donner des articles sur notre question, documents, conseils, vues, eclaircis-sements, tout est bon, tout nous est demande.. .” (Boierii Goleşti, II, p. 257; cp. N. P. Smochină, Les emigres roumains â Paris (1850 — 1856), Paris, 1933, p. 11 şi urm.; Olimpiu Boitoş Raporturile românilor, p. 42 şi urm.). ; 4 Cu numărul 1 din 6 ianuarie 1850, revista „La Pologne”, care avea subtitlul ,, Journal slave de Paris, Organe des interets federaux des Slaves de Pologne, de Boheme, «de Hongrie et d’Orient”, adoptă subtitlul: „Journal slave de Paris, Organe des intere ts f6d£Faux des peuples de l’Europe Orientale”. Formatul revistei rămîne acelaşi. Conţinutul ci s-a modificat însă, pentru a deveni mai general, pentru toate naţionalităţile, iar nu numai pentru slavi, aşa cum se pare că N. Bălcescu convenise cu Cyprien Robert. în nume-, tarele care au mai apărut, orientarea publicaţiei a rămas aceeaşi. 115 (p. 191-192) BAR* ms. rom. 131, f. 330r — 331v; autograf. Ediţii Ion Ghiea, Amintiri din pribegie, p. 435—437; ed. O.B., II, p. 179—180; ed. P.V.H., 3>. Ml-143. N. Bălcescu, Opere, II1, p. 192 —193. N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 253 — 254; 1964, p. 253 — 254. Horia Nestorescu-Bălceşti, N. Bâlcescu. Biobibliografie, p. 48 (149.35), p. 55 (159.35), g>. m (175.35), p. 71 (181.84), p. 87 (203.103). 116 (p. 192) RAR, ms. rom. 131, f. 332r—333r; autograf; nesemnat. Ediţii . Ion Ghica, Amintiri din pribegie, p. 437—438; ed. O.B., II, p. 180 — 181; ed. P.V.H., .1^43—144. N. Bălcescu, Opere; II1, p. 193 — 194. N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 254; 1964, p. 254. ' * ; Horia Nestorescu-Bălceşti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 48 (149.36), p; 55 (159.36),. p. 63 (175. 36), p. 71 (181.85), p. 87 (203.104). ; 1 Vezi textul acestui memoriu la BAR, ms. rom. 131, f. 337r—340v; autograf; copie; adaus autograf I. Ghica: 1850. Memoire de Balcesco remis aux gt& de France et -d*Ample* terre par Ventremise du C-te Zamoiski. Ediţii Ion Ghica, Amintiri din pribegie, p. 438—448; ed. O.B., II, p. 181—188. N. Bălcescu, Opere, II2, p. 155 — 161. N. Bălcescu, Opere, II, 1982, p. 33—36. în scrisorile adresate lui I. Ghica In a doua jumătate a lunii decembrie 1849, 'N. Bălcescu vorbeşte despre un memoriu politic destinat guvernelor Franţei şi Marii Britanii,; precum şi unor personalităţi politice mai importante. ' Astfel, la 16 decembrie 1849 scria: . ,,în zilele astea voi face un memoar simplu şi scurt. îmi pare rău că nu îmi' scrii nimic despre natura memoarului, căci eu cred că trebue să cerem lucruri practice şi practicabile în Impregiurările de faţă, şi să mai lăsam la o parte pe Mir cea, Vlad şi. ceilalţi. Trebue a prezenta o soluţie, care să se pară mai. lesne” (vezi mai sus, p. 189). La 26 decembrie: „Am dat note lui Ubicini, pentru ca să facă un memoar pentru miniştrii d-api şt Londra. Astăzi e gata” (vezi mai sus, p. 191). Şi Ia 27 decembrie: „îţi trimit copie dupe memoarul. Ubicini l-a făcut întocmai, după cum i-am arătat în notele mele ca să-l redijeze. Eu cred că e bun. Că trebue să tratăm chestia politică actuală şi că, de ne vor cere un memoriu mai întins sau special asupra cutărui sau cutămi punct sau părţi a chestiei române, lesne îl putem face” (vezi mai sus, p. 192). Este neîndoielnic că memoriul menţionat în aceste scrisori este cel dat de noi subtitlul de mai sus. Poartă data: 26 decembrie 1849, adică tocmai a zilei cînd înştiinţa >pe L Ghica că lucrarea este gata. Contrar obiceiului lui N. Bălcescu, lipseşte orice referinţă -istorică; memoriul este scurt şi cuprinde Ia urmă soluţii practice, astfel cum îl anunţa.la Constantinopol. . * * - I. Ghica precizează că memoriul a fost remis guvernelor Franţei şi Marii Britanii prin intermediul contelui Zamojski. Informaţia nu este in totul exactă, cel puţin în ceea ce priveşte înmînarea documentului la Londra. Căci din scrisorile lui Bălcescu de la începutul lui 1850, cînd se găsea în capitala Marii Britanii, ştim că memoriul a fost remis lui Palmerston prin intermediul lordului Dudley, sau poate chiar direct, în audienţa pe care a avut-o în ziua de 17 ianuarie (vezi mai sus, p.. 198). 117 4 : ; (p. 192-193) < - BAR, ms. rom. 82; concept, f. 454r~v; nesemnat; există două concepte aii-t6graîe; unul este transcriereâ; pe ciirat a celuilalt, cu unele' modificări şi fără finalr î*-453r~T. Ediţii . r.' : ,,v N. Bălcescu, Corespondenţă inedită, p. 31—32. N. Bălcescu, Opere, II1, p. 194 — 195. N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţa,. 4962, p. 255; 1964, p. 255. Horia Nestorescu-Bălceşti, N. Bălcescu:, Biobibliografie, p. 67 (179.18), p. 71 (181.86b p. 87 (203.105). 1 în cuprinsul conceptelor nu se găseşte nici o indicaţie asupra persoanei căreia este adresată această scrisoare. Dai”trebuie să fie neapărat vorbadespre uh înalt de'iftnitlâiy‘cineva In măsură să dea ordine la Belgrad unor autorităţi în subordine. Din informaţiile aflate în alte scrisori, reiese aproape sigur că acest demnitar este generalul Aupiek, ambasadorul Franţei la Constaiitinop.o|. Ion Ghica.aflînd că prietenul său, abia scăpat din Ardeal? se află la Şemlin şi nu poate trece Ia Belgrad, a intervenit şî pe lingă âmbâsâdbrUT francez, pentru*da ordine consulului de la Belgrad, in acest sens (G. Zâne, Ion Ghica către N. Bălcescu, p. 13). Ordîâele"! 424 aii fost date. iar Ion Ghica informa ulterior pe N. Bălcescu despre atitudinea binevoitoare5 âr generalului. Printr-o scrisoare din 24 noiembrie 1849, îi cere să-i adreseze o scrisoare de mulţumire. „Generalul Aupick— scrie dînsul — căruia trebuie să-i scrii o scrisoare de mulţutnire pentru interesul ce a luat pentru tine şi pentru graba cu care a scris lui Limperani la Belgrad, să găsească mijloc să te scape de la Semlin cu orice preţ, mi-a zis că va face tot posibilul peAtru rumâni...”. N. Bălcescu, în două scrisori către Ion Ghica, vorbeşte şi dînsul despre © scrisoare către Aupick. într-una, aceea din 15 decembrie 1849, îi spune că nu i-a trimis-o încă, iar în aceea din 27 decembrie a.a. că i-o şi trimite, adăugind că dacă lui— adică lui I. Ghica — nu-i convine textul, poate să-l modifice şi chiar să-l semneze. Era deci in discuţie o scrisoare protocolară, aşa cum reiese şi din textul pe care-1 publicăm, în privinţa căreia N. Bălcescu înţelegea să lase prietenului său, cum era şi firesc, toată latitudinea atît cu privire la forma ei definitivă, cit şi la dreptul de a-1 semna. Scrisoarea trebuie datată în acest caz, decembrie 1849. 2 Aupick dăduse Intr-adevăr instrucţiuni lui Limperani, agentul francez de la Belgrad, dar fără nici un folos; acesta a refuzat să facă vreun demers oarecare în favoarea lui Bălcescu; I.I. Filipescu informa din Belgrad, la 9 noiembrie 1849, pe Ion Ghica în acest sens: „... ia lettre de Mr Aupick â Mr Limperani iTa produit aucun effet, il ne veut pas le reelamer et ne ( 71 0-1) \ veut non plus essayer aucun moyen pour-le sauver” IBAR, Corespondenţă? S - y | . 118 (p. 193) Ediţii is N. Bălcescu, Opere, II1 2* p. 195. N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 256; 1964, p. 256. Hor-ia Nestoreşcu-Bălceşti. N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 71 (181.87), p. 88 (203,106). . 119 (p. 193-195) 5 BAR, ms. rom. 131, f. 13341' —336v; autograf. ‘ . * • " . ■ . ' ' • i . • .Ediţii- •• ’ • Ion Ghica? Amintiri din pribegie, p. 447—451; ed. O.B., II, p. 189 — 192; ed. P.Y.H.., = p. .145-148. , . . . . Bălcescu, Operei IR, p. 195 — 197. • , . . N.. Bălcescu, Opere. IX, Corespondenţă, 1962, p. 257—258; 1964, p. 257 — 258. ...... Hor ia N estorescu- Bălceşti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 48 (149.38), p. 55 (159,38), p. 63 (175.38), p. 71-(181.88), p. S8: (203.107), •• ' ; . 1 Ion Ghica, la 11 februarie 1850, informa pe I.I. Filipescu, pe lingă altele şi despre vizita lui N. Bălcescu la Londra: „Bălcescu a ete tres bien recu â Londres” (BCS, Achiziţii, Aşezămîntul N. Bălcescu, nr. 10). . , 2 Denes A. Jânossy afirmă că ziarul britanic ar fi fost finanţat de guvernul din Viena (Great Britain and Kossuth, Budapest, 1937, p. 102 — 103). Evident lucrul nu era imposibil. Campania lui „The Times”, ca şi a altor ziare britanice, printre care „The Morning Chronicle” şi „Cullen’s Tabiet”, era alimentată şi de politica naţională a guvernului maghiar, în special a „guvernatorului”. Din această cauză mişcarea ungară pierduse considerabil din simpatia de care se bucurase Ia început, în opinia publică apuseană, şi mai ales britanică. Reeditarea de către Denes A. Jânossy (op. cit., p. 103) a acuzaţiilor aduse pe timpuri lui Bolliac, în chestia diamantelor contelui Zichy, omorît şi jefuit, nu mai are azi nici un temei, cînd se ştie încă de mult că înşişi turcii au plătit despăgubiri moştenitorilor lui Zichy şi că Bolliac a fost scos din cauză, chiar de la primele cercetări (Gf. Ion Ghica, Amintiri din pribegie, p. 624 şi urm.; G>,Zane, Ion Ghica către N. Bălcescu, p.,34 — 35). La insistenţa lui Bem, guvernul maghiar s-a hotărît să trimită un dar important lui Orner paşaptn aiest *sens- generalii! polon -scria,' la 17 iulie 1849y lui Kossuth: „Je vous supplie^ doine, 425' Monsieur le gouverneur, d’envoyer directement par Orşova d.Omer paseha. un present eonside-rable, car Tavenir de la Hongrie eu dependra en grande pârtie” (Der Feldzug in Ungam und Siehenbiirgen im Sommer des Jahres 1849, Pest, 1850, p. 511). Darul alcătuit din diamantele contelui Ziehy, a fost trimis prin Bolliac — devenit un intim al lui Bem — şi remis personal lui Omer paşa; vezi nota de la nr. 112. 120 (p. 195-197) ■ BAR, ms. rom. 131, f. 173r—174v, 174r—172v; autograf. Ediţii Ion Ghica, Amintiri din pribegie, p. 451—455; ed. O.B., II, p. 192 —196; ed. P.V.H., p. 148—153. N. Bălcescu, Opere, II1, p. 198—201. N. Bălcescu, Vâlogatott munkâi, p. 354—355; trad, in 1. maghiară; reproducere parţială (p. 195 r. 2 — 9 lipseşte Dupe ...Parlamentului // 13 — 17 lipseşte că . . . rîs // 28— p. l9B, rl lipseşte că chiar ... la // 4—27 lipseşte în scrisoarea.. . cuţovlahi // 36— p. 197, r 6 lipseşte Trimite . .. parte //). N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962 ,p. 259—261; 1964, p. 259—281. Horia Nestoreseu-Bălceşti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 48 (149.39), p. 55 (159.39), p. 63 (175.39), p. 71 (181.90), p. 79 (194.24), p. 88 (203.108). 1 Cererile românilor din monarhia Austriacă, Yiena,1849, 40 p. 2 Legăturile mai vechi ale unor români cu Louis Blanc se cunosc azi, în parte. Este probabil că unii dintre cei care urmau cursuri la Paris, îl cunoşteau încă din 1845, cu prilejul agitaţiilor universitare, iscate în jurul comitetului polonez. Louis Blanc prezida grupul de Ia ,, Journal des Ecoles”. Colaboratori la această publicaţie erau Bataillard, Pilette şi Gambon, buni prieteni cu fraţii Brătianu, chiar de pe atunci (Jean Gaumont, Un republicam revoluîion-naire romantique, Armând Levy, 1817 — 1891, în ,,Revue d’histoire economique et sociale”, XIX, 1931, nr. 4; Al. Cretzianu, op. cil., I, p. 18).Despre informaţiile privitoare la ţările române şi colaborarea unora dintre români la ziarul ,,La Reforme”, în 1848 şi 1849: O. Boitoş, JRaportw'ile românilor, p. 24 şi urm. Critica acestor legături după revoluţie, în Ion Ghica, Der-niere occupation, p. 79. în ce măsură omul politic francez interesa unele cercuri româneşti, încă înainte de 1848, o relevă şi o scurtă notiţă din ,,Album ştiinţific şi literar”, Buc., i847, nr. 1, p. 8, prin care se anunţa cu o vădită simpatie, că „domnul Louis Blanc, care a scris cu atîta talent istoria de zece ani, publică acum o istorie a revoluţiei franţozeşti”. Eliade in timpul exilului traduce Catechisme des socialistes, apărut în 1849 (vezi D. Popovici, Sania cetate, p. 103 şi urm.); cf. Appel aux honnetes gens, Paris, 1849, pe care Eliade îl trimitea exilaţilor de la Brussa (Scrisori âm exil, p. 164; D. Popovici, op. cit., p. 95); asupra relaţiilor lui N. Bălcescu cu Louis Blanc şi asupra poziţiei sale faţă de socialismul mic burghez: G. Zâne, L’ideologie revolutionnaire dans Ies Principaules roumaines et le soeialisme premarxiste ă Vepoque de 1848, în „Revue roumaine de Sciences sociales”, serie Economie-Sciences juridiques, VI, 1962, nr. 2, p. 191—216. 121 (:p. 197) BAR, Corespondenţă, 6 (17) S ------autograf; nesemnat. LXIV 5 Ediţii N. Bălcescu, Opere, II1, p. 197—198. .. N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 262; 1984, p. 282. Horia Nestoreseu-Bălceşti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 71 (181.89), p. 88 (203.109). 426 122 (p. 197-198) BAR, Corespondenţă, S ~£AVjy> autograf. Ediţii N. Bălcescu, Opere, II1, p. 201. N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 263; 1964, p. 263. Horia Nestorescu-Bălceşti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 71 (181. 91), p. 88 (203.110). 1 Un răspuns acestui articol a dat Eliade în ,,La Voix du peuple”, din 4 februarie 1850 c(G. Oprescu. L’activite de journaliste d}Eliade Rădulescu pendant son exil d Paris, în Dacoromania, IV, 1924—1926, partea I, Studii, p. 73). 123 (p. 198-200) BAR, ms. rom. 131, f.. 52r—56r; autograf; nesemnat. Ediţii Ion Gîiica, Amintiri din pribegie, p. 456—461; ed. O.B., II, p. 196—201; ed. P.V.H., p. 153 — 158. N. Bălcescu, Opere, II1, p. 201—205. N. Bălcescu, Vâlogatott irăsai, p. 212—214; trad. in 1. maghiară; reproducere parţială *(p. 198, r 1—p. 199, r 32 lipseşte Paris ... sacrifice // p. 200, r 15—19 lipseşte Spune ... aceasta//). N. Bălcescu, Vâlogatott munkâi, p. 355—356; trad. în 1. maghiară; reproducere parţială (p. 196, r 2—p. 199, r 32 lipseşte Pentru ... sacrifice // p. 200, r 13—19 lipseşte Ideea aceasta //) N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 264-266; 1964, p. 264-266. Horia Nestorescu-Bălceşti, N-. Bălcescu. Biobibliografie, p. 48 (149.40), p. 55 (150.40), p. 71 (181.92), p. 76 (188.15), p. 80 (194.25), p. 88 (203.111). 124 (p. 200-201) BAR, ms. rom. 131, f. 571’—59v; autograf; nesemnat. Ediţii Ion Ghiea, Amintiri din pribegie, p. 461—464; ed. O.B., II, p. 201—203; ed. P.V.H p. 159-161. N. Bălcescu, Opere, II1, p. 205—206. N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 267—268; 1964, p. 267—268. Horia Nestorescu-Bălceşti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 48 (149.41), p. 55 (159.41), p. 63 (.175.41), p. 71 (181.93), p. 88 (203.112). 1 Emigraţii de la Brussa, prin adresa din 5/17 decembrie 1849, propuneau alegerea unui comitet de cinci persoane, dintre care să se aleagă un şef al emigraţiei (Ion Ghica, op. cit., p. 776—783; Lui C.A. Rosetti, (tSlg—1916) la o sută de ani de la naşterea sa [Buc.], 1918, p. 203—295). 427!' 1 125 (p; 201 —202) BAR, ms. rom. 802, f. llr—12v; autograf. Ediţii N. Cartojan, Scrisori inedite de Ia N. Bâlcescu si I. Ghica, p. 9—10. N. Bălcescu, Opere, II 1, p. 207. N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 269: .1964, p. 269. Horia Nestorescit-Bălcesti, N. Bălcescu* Biobibliografie, p, 57 (161.4), p. 71 (181.94)^ p*88 (203.113). fi, : .Completările .din. text, cuprinse ie paranteze, după N. Cartojan, cu unele rectificării 126 (p. 202) BAR, Corespondenţă, 203 685 (f. 23r~v); autograf. Ediţii Ion Bianu, Bălcescu către Alecsandri, in ,,Convorbiri literare”, L, 1916, nr. 1, ianuarie p. 29. N. Bălcescu, Opere, II1, p. 208. N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 270; 1964, p. 270. 1 Horia-Nest'oreScu-BăIceşti, .N. Bălcescu. Biobibliografie, p.' 58 (164.5), p. 71 (181.95)*. p. 88 (203.114). Scrisori către Vasile Alecsandri, 1978, p. 118 —119; trad. în 1. română, p. 119. , 3 Lipseşte orice indicaţie privitoare la persoana căreia este adresată această scrisoare. I. Bianu, primul său editor, o publică împreună cu alte scrisori trimise lui Alecsandri, 212* r 30—34 lipseşte Salut ... deehiffrer //). Texte, p. 223—230; trad. în 1. română; reproducere parţială (p. 206, r 2—3 lipseşte Je ... communiquee // p. 208, r 4 — 11 lipseşte Un siecle ... Russes conquis // p. 2i2, r 30—34 lipseşte Salut ... deehiffrer //). N. Băleescu, Vâlogatott munkâi, p. 293—306; trad. în L maghiară; reproducere parţială (p. 208, r 4—11 lipseşte Un siecle ... conquis //). N. Băleescu, Scrieri militare alese, p. 590 —591; trad. în 1. română; dintr-o greşaiă de tipar iniţiala tatălui este ,,G” în loc de ,,C”; reproducere parţială (p. 206, r 2—p. 209, r 33 lipseşte Je viens . .. fait//p. 209, r 46 —p. 210, r 13 lipseşte II n’y... discussioo// p. 210, r 31—p. 211, r 39 lipseşte On.. . connu // 47—p. 212, r 34 lipseşte Yous ... dechi-ffrer //). N. Băleescu, Scrieri alese, p. 183—190; trad. în 1. română; reproducere parţială (p. 206, r 2 — 3 lipseşte Je ... communiquee // p. 206, r 6—30 lipseşte Dans ... toi // p. 208, r 4—11 lipseşte Un siecle . .. conquis // p. 210, r 19—30 lipseşte II y ... peuple II P- 212, r 7—34. lipseşte Cet ... deehiffrer //). N. Băleescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 276—284; 1964, p. 276—284. N. Băleescu, Ausgewăhlte Schriften, p. 262—273; trad. In 1. germană;, djntr-o greşaiă de tipar iniţiala tatălui este ,,G” în loc de „C”; reproducere parţială (p. 206, r 2—3 lipseşte Je .. . communiquee // p. 208, r 4 — 11 lipseşte Un siecle . .. conquis // p. 212, r 7—34 lipseşte Cet ... deehiffrer //). Antologia gîndirii româneşti. Secolele XV— XIX, Buc., 1967, p. 290—293; trad. în L română; reproducere parţială (p. 206, r 2—3 lipseşte Je .. . communiquee // p. 208, r 4 —11 lipseşte Un siecle ... conquis // p. 209, r 46 p. 212—, r 34 lipseşte II n’y avait ... d6-chiffrer //). Gîndirea social-politică despre Unire (1859), Buc., 1966, p. 49 — 50; trad. în I. română; reproducere parţială (p. 206, r 2—p. 207, r 18 lipseşte Je viens . .. propriete // p, 208, r 4 — 6 lipseşte Un siecle ... Turcs // 9 — p. 212, r 34 lipseşte je ne crains ... de-chiffrer //). Horia Nestorescu-Bălceşti, N. Băleescu. Biobibliografie. p. 44—45 (142, 143, 144, 145), p. 46 (147), p. 48 (149.44), p. 63 (175.44), p. 71 (181.98), p. 76 (188.18), p. 77 (189.5), p. 78 (193.6), p. 79 (194.6), p. 82 (198.27), p. 83 (201.6), p. 88 (203.117), p. 90 (204.6), p. 92 (206,209.2). C. D. Aricescu afirmă că originalul acestei scrisori s-a aflat în posesia lui C. Boiliac (op. cit., p. 5); o traducere contemporană în î. română, lipsind sfîrşituî, în BAR, ms. rom.,, Arh. Ion Ghica, mapa IV, Doc. în cursul secolului trecut, scrisoarea dată în text — fără îndoială cea mai însemnată din toată corespondenţa lui N. Băleescu — a fost considerată ca „testamentul” lui N. Băleescu — ceea ce, fireşte, este cu totul greşit. Printre alţii aşa o consideră şi Bonifaciu Flo-reseu, preluînd termenul de la C. Boiliac. într-un articol, La revolution de 1848, în „L’independance roumaine”, X, 1886, seria a 3-a, nr. 2 639 B, iunie 29 —iulie 11, p. 1—2, Bonifaciu Florescu o şi citează, folosind textul din 1863. Ceea ce este interesant de reţinut în acest articol, din care nu lipsesc unele inexactităţi istorice, este pe de o parte aprecierea neobişnuită la acea epocă asupra lui N. Băleescu* iar pe de altă parte unele consideraţii asupra relaţiilor lui N. Băleescu cu ceilalţi revoluţionari. Pentru Bonifaciu Florescu, Băleescu a fost personalitatea intelectuală cea mai proeminentă la 1848; „ce fut lui le philosophe de ia revolution”. Despre relaţiile lui N. Băleescu eu ceilalţi revoluţionari de Ia 1848, interesantă este precizarea relaţiilor cu I. Brătianu: „M. J. Brătianu a cherche toujours â remplacer l’histoire par une legende â son profit. Ni-colas Balcesco ira jamais pactise avec lui dans Pexil et dans son testament politique, public en fragment par C6zar Boiliac, il a ecrit: Jean Bratiano est un ambitieux. . Fragmente din aceeaşi scrisoare mai publicase cu mult înainte Cezar Boiliac, în campania pe care o dusese împotriva lui I. Brătianu — C. A. Rosetti, ,,Buciumul”, nr. 7 — 10, 12 — 14 şi alte numere, octombrie 1863. însemnătatea acestei scrisori a fost recunoscută şi de A. D. Xenopol. în recenzia» amintită se opreşte pe larg asupra ei şi reproduce ideile esenţiale („Arhiva Societăţii ştiinţifice şi literare”, Iaşi, 1892, III, nr. 2 — 3, februarie-martie, p. 143 — 146). 430 1 Proiect de Decret electoral (N. Bălceseu, Opere, II2, p. 117 — 118 şi note p. 324—326) Vezi şi Decretul nr. 258 al Guvernului provizoriu al Ţării Româneşti, cu data 14 iulie 1848 (foaie volantă la BAR) semnat de Neofit, Ştefan Golescu, Cristian Teii, Ioan Ellad, N. Bălceseu, N. Mineo, I. C. Brătianu (BAR, ms. rom., 3 832, f. 349 — 351; Proiect despre Adunarea Crnstituantă în Bucureşti, în ,,Foaie pentru minte”, XI, 1848, nr. 29, iulie 19, p. 230—232). Votul universal, susţinut cu îndirjire de N. Bălceseu, avea îndeobşte putini partizani. Unul rămas necunoscut este şi I. Maiorescu. într-o scrisoare a sa trimisă din Sibiu, la 16 iulie 1848, lui Ştefan Golescu, el îşi da complet adeziunea la acest sistem, referindu-se la opiniile lui N. Bălceseu, subînţeles în rîndurile sale: ,,e mai bună părerea acelora — spune dînsul — carii stau pentru votu universal. Noi carii prochiamam egalitate între toţi şi desfiinţăm toată diferenţia civilă între români şi români, nu sîntem consecuinţi dacă chiar în constituanta facem clase. Austria, Ungaria etc. eonehiămară adunanţile constituante după votul universal. Să ne aducem aminte de adunanţia conehiămată de Ludovic al XVI după consiliul lui Necker: ce turburoasă fu acea adunantiă. Eu cînd am scris ca să se concheme ori aleagă 100 representanţi ai proprietăţei de pamînt, 100 ai industriei şi 100 a capacitatei ori inteîleginţiei, am adăugat ca afară de acestea să se eonchieme cîte 3 — 4 de fiecare sat. Şi aceştia împreună să aibă un «Veto». însă acum recunosc că această adunantiă e prea complicată şi nu va mulţumi pe proprietari; căci ei zic de acum că cu modul acesta ei nici nu merg la adunantă sciind că 200 vor bate cu voturile lor pe o sută şi că ţeranii sînt adunaţi numai ca să înfricoşeze pe proprietari; iar votul universal e mai mult supus sort ei de care nu se poate plînge nimeni”. (BCS, Achiziţii, Aşezămîntul N. Bălceseu, nr. 135/1). 2 Comisia pentru proprietate a fost instituită într-adevăr la propunerea lui N. Bălceseu, însă persoanele pe care Locotenenţa domnească, respectiv guvernul, în absenţa lui N. Bălceseu din ţară, le-a desemnat din primul moment la conducerea comisiei, descoperă şi sub acest aspect politica moderată a unora, tranzacţională a altora, în plină desfăşurare a revoluţiei, în ultimă instanţă opoziţia faţă de rezolvarea revoluţionară a problemei fundamentale româneşti. Îneereînd să pună în fruntea comisiei doi mari boieri, cunoscuţi prin atitudinile lor nu numai reacţionare, dar pe faţă contrarevoluţionare, Locotenenţa domnească se înşela încă o dată că, prin această garanţie oferită marii boierimi faţă de o reformă revoluţionară, li va putea tempera înverşunarea împotriva noului regim, şi că ar putea găsi pe calea concesiilor şi a tranzacţiei soluţia problemei. Astfel, de la început, a numit ca preşedinte pe Constantin Herescu, fost ministru de finanţe în ultimul guvern al lui Bibescu, şi ca vicepreşedinte pe Ioan Al. Filipescu. Constantin Herescu, ,,un boier stupid’* cum II caracterizează N. Bălceseu, fusese propus de C. A. Rosetti chiar ca ministru de finanţe în guvernul provizoriu, dar acesta a refuzat. Ceea ce este în adevăr surprinzător este faptul că deşi C. Herescu a făcut parte din căimăcămia contrarevoluţionară de trei, cu Teodor Văcărescu şi Emanuil Băleanu (Anul 1848, II, p. 250), începînd să îndeplinească funcţia de secretar de stat (p. 325), şi deşi în presa revoluţiei la 12 iulie este taxat ca un „aristrocat împieliţat” (p. 325), cu toate j acestea Locotenenţa îl numeşte preşedinte al celei mai importante comisii, şi numai datorită j faptului că acesta n-a primit (III, p. 271—272) nu s-a ajuns la situaţia paradoxală ca toate î lucrările Comisiei să fie lăsate la discreţia unuia dintre adversarii cei mai declaraţi ai noului | regim. Ca vicepreşedinte a fost desemnat, la început, Ioan Al. Filipescu, dar nici acesta n-a ! primit (BAR, ms. rom. 3 832, f. 315). Care a fost atitudinea şi a acestuia faţă de revoluţie t rezultă limpede din faptul că la căderea mişcării ocupă locul de secretar de stat în guvernul contrarevoluţionar al Căimăcămiei, guvern a cărui sarcină principală a fost de a lichida opera revoluţiei şi de a urmări pe toţi oamenii mişcării rămaşi în ţară. Cît priveşte pe I. lonescu, la început a fost numit secretar al comisiei, respectiv al celor doi boieri. în conceptul decretului de numire a organelor comisiei se specifică expres rolul cu totul neînsemnat al secretarului căruia i se acorda numai vot consultativ, nu deliberativ (BAR, ms. rom. 3 832, f. 315), ceea ce arată vădita intenţie a Locotenenţei de a pune conducerea comisiei exclusiv în mîna celor doi boieri. Tocmai rolul insignifiant pe care Locotenenţa l-a asignat lui I. lonescu, adus din Moldova ca specialist în problemele agrare ale epocii, l-a făcut pe acesta să refuze de a face parte din comisie, dîndu-şi demisia de la Ministerul Dinlăuntru. G. A Rosetti, din partea ministerului, i-o primea pur şi simplu şi cerea Locotenenţei numirea altui secretar (Anul 1848, III, 273—274). Comisia fiind în imposibilitate de a-şi începe lucrările, pi locul lui G. Herescu a fost numit ca preşedinte Alex. Racoviţă, tot din rîndurile maţii boierimi, şi care, de alminteri, a refuzat să participe la lucrările comisiei, iar ea vicepreşedinte Ion lonescu. Este foarte probabil că această numire a fost cerută de N. Bălceseu, înainte de a pleca la Gonstantinopol, şi Locotenenţa a acceptat-o sub presiunea evenimentelor, urmînd să ia o hotărîre definitivă mai tîrziu, cum a şi luat, prin suspendarea lucrărilor comisiei,, prezidată permanent de I. lonescu. 431 „Popolul suveran. Gazetă politică şi literară”, Buc., 19 iunie—11 septembrie 1848. Trece sub conducerea lui N. Bălcescu cu nr. 15, din 2 august. Cu acest număr ziarul îşi măreşte formatul. în fruntea acestuia tipăreşte, nesemnat, lucrarea Drepturile românilor către înalta Poartă, continuată şi sfîrşită în numărul următor 16, din 8 august. 1 130 (p. 212-214) BAR, ms. rom. 131, f. 44r—46r; autograf; nesemnat. Ediţii .. , Ion Ghica, Amintiri din pribegie, p. 490—493; ed. O.B., II, p. 226—228; ed. P.V.H., jp. ',169-172. N. Bălcescu, Opere, II1, p. 223—225. N. Bălcescu, Opere, IY, Corespondenţă, 1962, p. 285—286; 1964, p. 285—286. Horia Nestorescu-Bălcesti, N. Bălcescu, Biobibliografie, p. 48 (149.45), p. 55 (159.45), p. 63 (175.45), p. 71 (181.99), p. 88 (203.118). . 1 O chitanţă pentru suma de 800 fr. primiţi prin banca Pillet-Will et Cie, cu data de 2 martie 1850, Paris (BAR, ms. rom. 131, f. 379). 2 N. Bălcescu se gîndea încă din iarna 1849—1850 la înfiinţarea unei asociaţii internaţionale revoluţionare. La 16 februarie 1850 îi scria lui I. Ghica în acest sens spnnîndu-i că şi Mazzini ar fi de acord (vezi mai sus, p. 204). în martie, tratativele erau deja începute şi era vorba despre un comitet revoluţionar european, altul decît Comitetul oriental (vezi mai sus, p. 213). Urmau să facă parte, printre alţii, Mazzini şi Ledru-Rollin. Comitetul a luat fiinţă la Londra, prin iulie sau august, sub denumirea de Comitetul central democratic european, ayînd următorii membri: Ledru Rollin, Mazzini, Darasz şi Ruge (A. Marcu, Conspiratori şi conspiraţii, Buc., 1930 p. 19). Chiar de la început, Mazzini cere şi adeziunea luiKossuth(Eugenio Kastner, Mazzini e Kossuth, Florenţa, 1929, p. 3—4). La 21 septembrie înştiinţa la New York pe Felice Foresti că organizarea generală a democraţiei europene a luat fiinţă şi că, în afară de cei patru membri amintiţi mai sus, fac parte Klapka pentru Ungaria şi Gonesc© (?) pentru Moldo-Valahia. Acest Gonesco este desigur o greşeală de lectură, căci e greu de admis că tribunul italian nu cunoştea numele exact al colaboratorilor săi. în nota de la p. 57, editorul italian precizează că personajul român ar fi Nicolae Golescu, care ar fi promis lui Mazzini că va primi să facă parte din comitet, dar nu şi-a mai ţinut făgăduiala (Scritti editi ed inediţi di Giuseppe Mazzini, XLIV, p. 62). Credem că identificară este greşită. Din nici o informaţie cunoscută pînă acum nu reiese că fostul locotenent ar fi avut vreo astfel de intenţie sau că în cercurile emigraţiei româneşti ar fi fost vorba să i se dea această însărcinare. Din contra, în ziua de 6 septembrie 1850, grupul de emigraţi români de la Paris alege pe Bălcescu (vezi mai sus, p.241). Alegerea era firească, ţinînd seama de strînseîe sale .legături cu şeful italian. A refuzat însă, invocind motivul eă odată angajat în această acţiune, i-ar fi cu neputinţă să se mai reîntoarcă în Franţa. Or, după spusele sale, avea nevoie să stea la Paris, spre a termina scrierea istorică la care lucra, probabil Istoria românilor supt Mihai Viteazul (vezi mai sus, p. 241), Dintre cei prezenţi nu s-a oferit nimeni; ,,a rămas dar lucrul baltă pînă se va găsi un homme de bonne volontâ”. La adunare era prezent şi D. Brătianu, ceea ce înseamnă că la acea dată a refuzat şi el să-şi ia sarcina, pe care a luat-o în anul următor. De altfel, se pare că lucrările comitetului au mers încet de tot. Numai aşa s-ar explica scrisoarea lui Mazzini către Arnold Ruge, trimisă din Geneva ia 30 octombrie şi în care îi scria , ,Maintenant ou en sommes nous, Comite Europ6en? Depuis mon d6part on est mort. Toutes mes Communications avec Ledru Rollin sont restees sans reponse. Le Prdscrit n’a plus reparu” (Scritti editi ed inediţi, XLIV, p. 229). Numai în primăvara următoare emigraţii români au fost reprezentanţi în comitet, în urma hotărîrii lui D. Brătianu de a pleca la Londra. Oferta de colaborare a acestuia este din 10 mai 1851 (Al. Gretzianu, op. cit., p. 265; C.A. Rosetti, Note intime, p. 219). Cunoscutul manifest al comitetului, adresatjpoporului român» este din 29 iunie 1851 (BAR, Foi volante, nr. 1 080) şi a fost urmarea directă a participării lui D. Brătianu. Din cauza acestui manifest a izbucnit polemica acestuia cu Daniel Iranyi. 432 . . : 131 ■ ; G'u . (p- 214) ; . BAR, ms. rom. 131, î. 149r~v; autograf, ■ Ediţii.. ; Ion GMca, Amintiri din pribegie, b. .493 — 4.94; ed. O.B.. II, p. 229. N. Băicescu, Opere, ÎI1, p, 225. * . . N.. Băicescu,. Opere, IV, Corespondenţă, 1932, .■ p, 287; 1964, p. 287. Horia .Nestoreseu-Bălceşti, ,iV.: Băicescu. Biobibliografie, p. 48 (149.46), p. 63 (175.46), p.•.,7.1 (181.100), p. 88 (203.119), . - - 132 - : ■ : (p. 214-215) ■ . BAR, ms. rom. 131, • f. ‘ 150r —15ir: 'autograf. . . . G " E di ţii Ion GMca, Amintiri din pribegie, p. 495—497; ed. O.B., II, p. 230—231; ed. P.Y.H., 172-174. , ' ' N. Băicescu, Opere, II1,.p. 226-227..., , . în. Băicescu,- .Opere, IV, Corespondenţă, 1982, p. 288—28.9; 1984, p. 288—289. ' Horia Nestorescu-Bălcesti, N. Băicescu. Biobibliografie, p. 48 (149.47), p. -55 (159.47), 83 (175.47), p. 71 (181.102), p. 88 (203.120). ' ■ 1 Printre documentele pe care I. GMca i le trimitea se aflau, desigur, şi acte referi- '•‘tcrare la lucrările comisiilor de revizuire a dispoziţiilor reglementare-privitoare-la relaţiile :dintre stăpîni şi claeaşi, Arhiva Ion' Gliica păstrează Încă două copii: 31 dec. 1849. Proces-mial Comisiei din Moldova pentru revizuirea relaţiilor dintre proprietari şi claeaşi şi Proiect "dâ legiuire pentru "regularea drepturilor şi a îndatoririlor a proprietarilor de moşii şi a ţăranilor "lucrători de pămîîit, aşăzaii pe acele moşii. Ambele acte au fost folosite de Băicescu în Question ecmomique. Despre aceste acte 'spunea următoareler „Les boyards ont parle par Torgane de - leul comite; ils Mont rien oublie, rien 'appris; deux reyolutions eu moins de trente ans Ies ! ont trouves'Ies'memes;' încapabies de se sauver enx et leur patrie : par un efîort genereux et'par la justice, ils’sont îatalement enirames â leur mine et â'une destruction violente, '-comme les boyards du XVIÎe siecle’’ (N. Băicescu, Opere, II, 1982, p. 101). .... 2 ,., Gazeta ele Transilvania” a fost suspendată în 1850, de la 13 februarie pină.la 9 sep- . ţe^obrie. 3 Gazeta lui Zadar ia Carealeeiu: ,,'Vestitorul românesc”, 4 Winterbalder era în adevăr in ţară, dar cu toată străduinţa sa nu a putut rămine ‘vreme mai îndelungată. între timp a rost arestat de două ori şi în urmă expulzat, ca supus -străin.. întîia oară a fost arestat la Gotroceni, de soldaţii Iui Omer paşa, o dată cu toţi •ceilalţi fruntaşi ai revoluţiei; a fost ţinut numai 38 de ceasuri şi eliberat. A doua oară a fost arestat de • oştenii generalului Liiders, în ziua de 24 octombrie 1848, cinci a fost ridicat .pur şi simplu de pe stradă şi ţinut arestat, la început la Plumbuita, după aceea la Văcăreşti, pmă la 28 martie 1849 cînd a fost eliberat (C. D. Arieescu, Corespondinţa secretă, II, p, 103 —107). Atit cit o cunoaştem, corespondenţa sa cu N. Băicescu este restrînsă. Bogată şi' rămasă încă inedită este corespondenţa sa cu G. A.. Rosetti. Gel puţin o parte din ştirile pe care le comunica acestuia le cunoştea şl N. Băicescu. Pentru a şti în ce măsură exilaţii ’-erâii informaţi de cel mai bun informator din ţară — şi. prin urmare ce putea şti în această privinţă şi N. Băicescu, şi a putea explica prezenţa în scrisorile acestuia a unor informaţii —, unele ştiri din corespondenţa lui Winterlialder, la care el se referă, merită să fie semnalate aici. Ştirile sale privesc viaţa capitalei în zilele imediat următoare ocupaţiei turceşti, perse-'ciiţnle la care s-an dedat trupele de ocupaţie împotriva revoluţionarilor, suferinţele lui proprii îndurate în puţinele zile libere de care s-a bucurat şi chiar viaţa din închisorile prin care •:a -fost ţinut. La Văcăreşti, deţinuţii politici au fost clasificaţi în trei categorii, după importanţă. .El este in prima categorie şi are ca tovarăşi, printre alţii, pe Popa Şapcă, Sotir Ge-ranii, Scariat Turnavitu, protopopul Hristea. în lista de deţinuţi trimisă de Duhamel, procurorului comisiei ‘ de anchetă, iu'dreptul numelui sâu, le caracterizare, este scris: ,,tovarăş 28—Ci 193 “''433 al lui Rosetti, librar şi editor al ziarului revoluţionar, primejdios” (BGS, Achiziţii, Aşeză-mîntul N. Bălcescu, nr. 146/645). La Văcăreşti, regimul este aspru. Celula în care e Închis, are ,,ferestrele cu fere zdravene”, ,, în odaie un păzitor, afară la uşă altul cu puşca plină, îa scară alţi doi asemenea, împrejuru mănăstirei un cordon...”. Au voie să se plimbe pe coridor doar jumătate de ceas pe zi; mîncare li se dă de închisoare şi li se poate aduce şi de-acasă; îşi pot vedea miercuri şi vineri familiile. Le sînt strict interzise cărţi de lectură, cerneală, hîrtie de scris. Reuşeşte totuşi să scrie destule scrisori, cumpărînd, rînd pe rkid, paznicii din celulă. Sînt mulţi deţinuţi bolnavi de scorbut. Un timp a fost şi el internat la Colţea. în celule li s-au băgat şi „aristocraţi”, antirevoluţionari, arestaţi din greşeală în graba ridicării sau anume ca spioni. Cu unii se ceartă toată ziua, căci aceştia ocărăsc necontenit constituţia şi revoluţia. închisoarea a întărit pe mulţi revoluţionari; „s-au făcut mai buni cetăţeni, mai hotărîţi republicani” (BCS, Achiziţii, Aşezămîntul N. Bălcescu, nr. 146/641. Scrisoarea din mănăstirea Văcăreşti, 18/30 noiembrie 1848, către C. A. Rosetti).. înainte de a fi fost arestat a doua oară, asistă la reîntoarcerea boierilor refugiaţi; „vă„puteţi numi fericiţi, scria el exilaţilor, că nu sînteţi siliţi a-i vedea în toate zilele ticăloşii! cu ce aer triumfător se plimbă pe uliţă...”; doar pentru popor „întristarea şi posomorîrea este fizionomia obşteasca”. Mulţimea este de partea revoluţionarilor. Nu poate însă nimeni manifesta deschis; circulă o poezie care exprimă clar sentimentul maselor; refrenul ei: ,.,Perii-a pompierii d-o moarte glorioasă / Dar vor muri boierii d-o moarte ruşinoasă!” îl cunoaşte toată lumea. încearcă să tipărească un manifest clandestin, redactat de Rosetti, şi pe care acesta i l-a dat, pe ascuns, la Cotroceni; treaba merge greu, căci lucrează singur şi numai noaptea. Tipografia i s-a pecetluit (Scrisoarea din 21 septembrie/3 octombrie 1848 către C. A. Rosetti). în plus, pe baza cererii unui creditor neachitat din Viena se înfiinţează un sechestru judiciar pe tipografie („Buletin oficial. Ţara Românească”, 9 decembrie 1848, nr. 68; BCS Achiziţii, Aşezămîntul N. Bălcescu, 146/608. Scrisoarea din 7 octombrie 1848 către C. A. Rosetti). Cu stăruinţe, la 1 octombrie 1848, reuşeşte să ridice sigiliul ca să poată lucra, luîndu-şi în scris angajamentul că se va supune la regulile cenzurii (BAR, ms. rom., 3 871, f. 12; Anul 1848, IV, p. 695). Tipografia merge rău. Ar vrea s-o desfacă, dar i se oferă prea puţin. Cere lui Rosetti indicaţii (BCS, Achiziţii, Aşezămînt N. Bălcescu, nr. 146/ /612, scrisoarea din 9/21 octombrie 1848). Odată cu arestarea sa din 24 octombrie, toate greutăţile acestea trec asupra surorii sale (Arh. Stat. Buc., Ministerul Dinlăuntru. Adm., dos. nr. 99/1849). Greutăţile care se fac întreprinderii C. A. Rosetti — Winterhalder au scopul' vădit de a lovi în emigraţie Se ştia, desigur, că ea finanţase revoluţia şi acum ajuta pe-C. A. Rosetti şi alţi exilaţi. Registrul de casă, din fericire păstrat, nu lasă nici un dubiu. La 13 septembrie 1848, deci a treia zi după intervenţia militară turcă, C. Rosenthal ridică 245 lei, şi la 16 septembrie se ridică pentru C. A. Rosetti 5 400 lei, fireşte bani de drum (BAR, ms. rom., A 3 076, Caisse nr. 1, C. A. Rosetti et Winterhalder). La începutul revoluţiei, în ziua de 12 iunie, întreprinderea se împrumutase de la consulul englez, Golquhoun, cu 10 401 lei şi puţin mai înainte, la 13 mai şi la 5 iunie, C. A. Rosetti făcuse două vărsă-minte, 6 500 lei şi resp. 1 800 lei, toate indiscutabil pentru alimentarea cu fonduri a mişcării. Winterhalder este atît de legat de revoluţie încît îşi exprimă sentimentele chiar îu registrul de contabilitate. Izbucnirea revoluţiei a produs, cum era şi firesc, o stagnare a afacerilor comerciale. în loc să încaseze pe prima săptămînă cîteva mii de lei, aşa cum încasa curent, Winterbalder încasează numai vreo două sute. Nu-Î interesează. La 14 iunie nota în registru: 232,10 lei „recette de 6 jours de gloire” (f. 57v). După o detenţie de cinci luni si patru zile, este eliberat (BAR, Corespondenţă, 12(1) S----------scrisoarea din 10 aprilie st.n., 1849 către Ion Ghica). De la Văcăreşti' DCNXIV continua să informeze pe emigraţi şi să susţină printre deţinuţi crezul revoluţiei; „sînt convins că sfinţenia cauzei noastre va triumfa ... la urmă”, scria Măriei Rosetti, la 19 noiembrie/! decembrie 1848 (BCS, Achiziţii, Aşezămîntul N. Bălcescu, nr. 146/614). Nu dăduse nici o crezare zvonurilor alarmante care pătrundeau în închisoare, cu privire la soarta care i-ar aştepta pe deţinuţi. începe să simtă greutăţile noii situaţii de-abia după eliberare. Era sărăcit cu totul. I se acordase patru săptămîni pentru a-şi lichida afacerile şi apoi urma să fie trecut peste graniţă. Vrea să se desfacă cu tot preţul de librărie. „îmi sîngerează inima gîndindu-mă la sărmanul Rosetti care are nevastă şi copil şi nu este învăţat ca mine a munci pentru pîinea de toate zilele” scria lui I. Ghica la 10 aprilie 1849, cerîndu-i, totodată, achitarea unui cont. în primele zile după eliberare trăieşte în panică: „nici un minut nu sînt sigur de vro călcare a poliţiei”: se simte spionat necontenit de nenumăraţi spioni care mişunau în capitală; „orice om se sfieşte de celălalt”, „din zece, unul este spion”; „arestările urmează şi acum”; „este oprit cu totul de a vorbi de politică”. Afaeerile-i merg prost, se teme şi de protestarea unei poliţe. Cu toate acestea este plin de speranţe; „ziua va veni cînd aurora libertăţii va însufleţi tot globul; va fi zi şi lumină şi domnia tenebrelor va f trecut pentru totdeauna”. Se roagă lui Dumnezeu ca Maria Rosetti să sufere cu resemnare1 434 4(1) ,.nefericirile patriei noastre, ale umanităţii oprimate” (BAR, Corespondenţă, S ^—, scri- soarea din 17/29 aprilie 1849 către C. A. Rosetti şi Maria Rosetti). Părăseşte ţara şi pleacă în căutarea lui C. A. Rosetti şi celorlalţi exilaţi. La 25 mai 1849, întreprinderea îi livra 2 600 lei pentru drum. La 14 iulie 1849 sosise recent la Paris. Se oprise la Constantinopol, unde se întîlnise cu I. Glii ca; cu N. Băleescu nu s-a putut întîlm, acesta era deja plecat în Transilvania. Winterhalder pleacă la rîndul său pe mare; debarcă la Marsilia. Întîlnise prin diverse locuri mulţi dintre emigraţi, împrăştiaţi în toată lumea; mai toţi lac proastă impresie: „se plîng de lipsa banilor si de trista lor stare per- ( 12(2) sonată, dar de ţară şi de cauza libertăţii puţin le pasă” f S-------------, scrisoarea din 14 1 DCXXIV iulie 1849 către Ion Ghica I. C. A. Rosetti plecase la Plymoutb şi de aceea a doua zi, la 15 iulie, pleacă şi el înspre Anglia. Din Plymoutb, la 24 iulie, scria din nou lui Ion Gbica. Ar vrea să meargă cu C. A. Rosetti în Ungaria, unde erau N. Rălcescu şi C. Bolliac, dar n-are bani. „Aş vrea să lucrez pentru a fi util ţării mele, ţara mea e Ţara Românească”, precizează el. îl amărăsc sfezile dintre emigraţii români. Nu mai are totuşi altă speranţă decît în forţele revoluţionare; ,,de cînd am parcurs Franţa revoluţionară nu mai am nădejdi 12(3) decît în noi; nu mai cred că salvarea poate să ne vină din străinătate” |S-----------, seri- aj. O DCXXIV soarea din 24 iulie 1849 către Ion Gbica). O altă scrisoare, la fel din Plymoutb la 6/18 ( 12(4) ţ august 1849, trimitea tot Iui I. Ghica | S-------I. 1 DCXXIV j De la Bucureşti, firma C. A. Rosetti — Winterhalder le trimite bani; sume mai mari Ia 16 august: 4 050 lei; la 13 octombrie: 1 867 lei, 20 bani; la 17 octombrie : 1 836 lei; ultima sumă din acest an, Ia 31 decembrie: 345 iei, 34 bani. La finele lui 1849 capătă voia de a se f 42(1) reîntoarce în Bucureşti pentru a-şi lichida afacerile | S ——— , scrisoarea din 28 decembrie 1850 către Maria C. Rosetti; „Românul”, XXX, 1886 decembrie 26). Emigraţii de la Brussa îl socotiseră plecat definitiv din ţară; la 13/25 iunie 1850 îl aleg, împreună cu Ştefan şUDimitrie Goîeseu, în comisia provizorie însărcinată cu luarea socotelilor banilor publici, aflaţi pe la emigraţi (Ion Ghica, Amintiri din pribegie, ed. O.B., III, p. 221). La un moment dat, îl crezuseră şi mort (Al. Cretzianu, op. ed., I, p. 209). Revenit în ţară, reia corespondenţa cu emigraţii. La 27 iunie 1850 scria lui N. Băleescu şi acesta îi răspundea la 4 noiembrie acelaşi an (vezi mai sus, p. 248). Ni s-a păstrat numai o parte din această corespondenţă. Reuşeşte să mai ţină între timp comerţul din Bucureşti. în cursul lui 1850 mai trimite, în diferite rînduri, bani lui C. A. Rosetti, o dată lui Rosenthal; ultima dată, la 21 noiembrie, lui G. A. Rosetti, un ordin de plată de 3 650 lei prin bancherul Halîon. La 28 decembrie 1850 scria din Bucureşti Măriei Rosetti despre necazurile lui; dar nedescurajat ,,je suis bomme du peuple”. Scrisese fără teamă pînă atunci de 44 de ori lui G. A ' 42(1) Rosetti! S------, scrisoarea lui Winterhalder din 28 decembrie 1850 către Maria Ro- setti j. La 27 ianuarie 1851, consulatul general al Austriei la Bucureşti informa Secretariatul de Stat că paşaportul lui Winterhalder expiră la 27 aprilie 1851 şi că acesta a cerut agenţiei o prelungire pentru a-şi putea lichida afacerile comerciale. Consulatul adaugă că de la reîntoarcerea sa, Winterbalder a fost strict supraveghiat, că n-a dat nici o urmă de bănuială, n-a pus în vînzare decît cărţile pe care cenzura n-a ezitat să le admită, că a încetat relaţiile cu C. A. Rosetti şi că după „experienţa” din 1848 s-a ţinut departe de orice activitate politică. Secretariatul de Stat îi acordă un termen de şase luni, ţinînd seamă că agenţia garanta că a încetat orice fel de corespondenţă cu şefii politici şi că se ţine departe de orice manifestare (BAR, ms. rom. 3 849, f. 115 —116v). Winterhalder continua totuşi legăturile cu emigraţii. La 4 ianuarie 1851 scria lui N. Băleescu şi acesta la 7 februarie 1851 îi răspundea. La 6 mai acelaşi an scria lui C. A. Rosetti, înştiinţindu-1 că i-a trimis 562,50 fr. din partea „contelui Nicolae Rosetti”, şi îi comunica diferite ştiri cu caracter politic: „afurisit lucru să scrii — cum am zis — cu ştreangu de git, să fi silit a cumpăni fiecare cu-vînt...”; „Ţ-aduci aminte de o gravură ce ţi-am arătat odată, închipuind un jurnalist ce-şi ti|s XLIII 435 scria gazeta subt spînzurătoare şi un gendarm se uita peste spatele lui ţiirid ştreangu in .mină. Tocmai aşa o păţim şi noi cu corespondenţa noastră'5 (BCS,' Achiziţii,1 Aşezămîntul N. Bălcescu, nr. 141/1, scrisoarea nr. 17, din 6 mai 1851, către C. A. Rosetti). G. A. Rosetti ii răspundea la 8 iulie 1851; îi confirma primirea sumei de 500 fr. şi ÎI ruga sa intervină pentru ca Rosenthal sa obţină autorizarea de a se reîntoarce în ţara (NI lorga, Mărturii istorice privitoare la viaţa şi domnia lui Ştirbei vodă, Buc., 1905, p. 328)1 La 29 iulie acelaşi an, în scrisoarea nr. 26 adresată tot lui C. A. Rosetti — deci in trei luni opt scrisori — îl înştiinţa că i-a trimis încă 2 690 fr., 58 ct., din care 2 321,43 fr. pentru Brătianii, şi îi anunţa •trimiterea apropiată a altor sume (BSC, Achiziţii, Aşezămîntul N. Bălcescu, nr. 141/2, scrisoarea din 29 iulie 1851). în cursul acestui an, banii pe care ii trimitea lui t."A. Rosetti im mai sînt contabilizaţi în registrele întreprinderii, .tocmai pentru .a nu procura ,autorităţilor dovada menţinerii legăturilor sale cu emigraţii. în 1851, registrul de casă înregistrează, în legătură cu C. A. Rosetti, numai vînzarea unui colier pentru Maria Rosetti: 567 lei, şi nişte sume de bani — în trei rînduri — vărsate de către dna Duchâteau în contul lui €.' A. Rosetti, din care una la 9 octombrie de 26 865 Iei. La 25 noiembrie 1851, Consulatul general al Austriei aducea la cunoştinţa Secretariatului de Stat că a pus" în vedere lui Wihterhalder ca în termen de două luni, încbpînd de Ia 19 curent, trebuie să părăsească ţara şi că nici o prelungire nu i se mai poate acorda. Totuşi, 'Winterhalder obţine o nouă .prelungire direct de îa Ştirbei. Mulţumindii-i se Angaja, pe cuvînt de Onoare, că nu se", va amesteca.în. poliţică •şi că■ nu' se va ocupa decît • de afacerile Iui comerciale (RAR, ms! rom!,':3 849, î. T27). în sfîrşit, este expulzat. I s-a spus că pentru un timp scurt, 14 zile. A fost,, fireşte, Înşelat. La 'Sibin, unde ‘ aştepta ridicarea interdicţiei de a intra în ţară, păstra strinse legături cu revoluţionarii români transilvăneni .1 BAR,.. Corespondenţă, S. r . Zoe G. Golescu scria, CCII) 8 Ia 23 aprilie 1852, lui Ştefan Golescu că expulzarea lui Winterhalder a provocat grijă şi indignare (Boierii Goleşti, III, p. 323 — 324). •' • • ; • ' • La 23 februarie se făcuse lichidarea afacerii comerciale. Cota sa parte fusese de 12 000 Iei: la 26 februarie, registrul de casă Înregistra 1 625 lei cheltuieli de drum pentrut Winterhalder; ia 7 aprilie, o scrisoare de schimb pentru C. A. Rosetti: 2 800 lei'; Ia 18 şi 2.2 aprilie cîte 675 lei trimişi Iui Winterhalder; la •30 aprilie'1 228 lei pentru gospodăria d;" Winter-halder; la 16 mai, 292 lei pentru cheltuielile de drum ale d-nei Winterhalder .şi .la .11 iulie •o * ultimă sumă, pentru Grant, pentru G.' A.‘ Rosetti de 6 500 lei (BAR, ms. rom., A 3 076). Librăria a rămas un timp să fie condusă de soţia sa. La 26 mai 1852, Winterhalder este . Ia Viena. înştiinţa pe G. A. Rosetti că a trebuit să plece în grabă-din Bucureşti: ,,xiu-mi pare rău de pierderea existenţei mele, dar numai că văz ruinarea ta şi aceasta este singurul •chin care mă mîhneşte”. îi comunica pasivul şi activul întreprinderii: 147.881 lei pasiv, ■173 055,10 activ. La activ: 35 000 volume, 25 500 lei pentru cabinetul de lectură, 45 900'lei librăria, 9 765,30 lei art. de fond, '58 678,16 asortiment, 12 734,32 lei în casă.a în cursul aceluiaşi an, tipografia trece în proprietatea lui Fr, Ohm, iar librăria' este preluată' de Grant (C. A. Rosetti ca tipograf, Buc., 1902). Librăria introdusese în'ţară numeroase cărţi interzise; astfel: Doctrine de Saint-Simon. Exposiîion (2 voi.), celebra operă a şalnt-simoniştilor, •conţinînd conferinţe ţinute între 1828 şi 1830; Enfantin, Colonis'aticn ele VAIgerie; Saint-Simon, diferite opere; Ch. Fourier, Opere, ediţia în 6 volume; adusese' şi opera lui Louis •Blanc, Hisîoire de dix ans (BCS, Achiziţii. Aşezămîntul ' X. Bălcescu, extras de cont ■ • 12(1) ■' ' ’ ; G. A. Rosetti; BAR, Cor.esoondentă, S --------->— , scrisoarea- lui Winterhalder din 10 DGXXIV aprilie 1849 către Ion GMca). ••' '■■ In emigraţie, Winterhalder caută o ocupaţie. Mai nădăjduia totuşi că se va putea reîntoarce în ţară şi recurge la diferite demersuri. Se adresează guvernatorului austriac din Sibiu, unde s-a aflat un moment, solicitînd o intervenţie în favoarea sa, dar este refuzat. Se adresează •şi Iui Ştirbei cu un protest în contra expulzării şi cere chiar =o anchetă asupra comportării sale politice. Ştirbei respinge cererea şi comunică Iui Mânu că a autorizat lui Winterhalder reîntoarcerea o singură dată şi numai pentru lichidarea afacerii, nu pentru a răniîne. in ţară (BAR, 4(2) * ' , Corespondenţă, S •---y——> • scrisoarea lui Winterhalder către C.A. Rosetti, \ lena, 28 mai 1852). în tot timpul emigraţiei continuă să cultive credinţa în revoluţie. Gindea şi ei ea şi prietenul său Rosenthal, care, la 23 aprilie 1851, scria Iui G.A. Rosetti: ,,revoluţia va veni şi România va renaşte. înainte deci . .(BCS, Achiziţii. Aşezămîntul X. Bălcescu, .nr, 117/9, Corespondenţă G. Rosenthal — G.A. Rosetti). La Viena, oraşul său natal, chiar: cunoscuţii îl -.evită. Trebuia să plece. Se stabileşte la Paris, unde ocupă un modest post în libăria lui A. Frank. Aici, devotat vechilor prieteni, aşteaptă evoluţia evenimentelor şi reîntoarcerea• In, ţară (Documente 436 privind-'anul revoluţionat--1848 în Ţara Românească, p. 459 şi urm.; Gr.;Zâne,E.W inter hcdder» Schiţă biografică, în „Studii de istorie a gîndirii economice”. Buc., 19-7-1, nr. XV, p. 1 —42). • 5. Despre articolele lui Eliade,în ,,La. Semaiiie-’, G. Oprescu, V activ iţă de journaiiste d'Eiiade Rădulescu, p. 70 şi urm. . : : 133: (p. 215) BAR, ins. rom. 82, f. 125v; autograf; nesemnat; pe v. f. 125 & ms. : Reforma solială la români. Ediţii N. Bălcescu, Opere, II1, p. 227. N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962,' p. 280; 1964, p. 290'. Eloria Nestorescu-Bălcesti,' N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 71 (181.102), p. 88 (203.121). 134 (p. 216) BAR, ms. rom. 82,-f. 143v; autograf; nesemnat; pe v. f. 143 a ms.: Reforma soţialâ la români. Ediţii N. Bălcescu, Opere, II1 p. 227. N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 290; 1964, p. 290. Horia Nestorescu-Bălcesti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 71 (181.103), p, 88(203. 122). " Din martie 1850 se mai menţionează scrisorile : Către Palmerston Paris, martie 1850 (vezi mai sus, p. 216). Către lordul Dudleg Stuart Paris, martie 1850 (vezi mai sus, p. 216). 135 (p. 216-217) BAR, ms. rom. 131, f. 152r—153v; autograf. Ediţii Ion Ghica, Amintiri din pribegie, p. 497—499; ed. O.B., II, p. 232—234; ed. P.V.H., p. 175-177. N. Bălcescu, Opere, II1, p. 228—229. N. Bălcescu, Vâlogatott trâsai, p. 214—215; trad. în 1. maghiară; reproducere parţială (p. 216, r 1—12 lipseşte Paris ... ideile lui // p. 217, r 16^-26 lipseşte Eu pun ... broşure //). N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondentă, 1962, p. 291—292; 1964, p. 291—292. Ploria Nestorescu-Bălceşti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 48 (149.48), p. 55 (159.48), p. 63 (175.48), p. 72 (181.104), p. 76 (188.16), p. 88 (203.123). 437 1 Textul memoriului pe care Ghica îl trimite lui Kossuth ar putea fi însăşi scrisoarea deja publicată (N. Georgescu-Tistu, Ion Ghica scriitorul, cu prilejul unor texte inedite. Buc., 1935, p. 127—128). Dacă este aşa atunci e vorba mai mult despre un apel la o înţelegere, decît de propuneri politice precise. Vederile sale în această chestiune I. Ghica le-a expus, în primul rind, în unele din scrisorile pe care i le-a scris lui N. Bălcescu in această epocă(vezi mai jos p.460— 461). 136 (p. 217-218) BAR. ins. rom. 131, f. 154r~v, 156v; autograf. E d i ţ i i i Ion Ghica, Amintiri din pribegie, p. 500—501; ed. O.B., II, p. 234—235; ed. P.V.H., p. 177-178. N. Bălcescu, Opere, II1, p. 229—230. N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 293; 1964, p. 293. Horia Nestorescu-Bălcesti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 48 (149.49), p. 55 (159.49), p. 63 (175.49), p. 72 (181.105), p. 88 (203.124). 137 (p. 218-219) BAR, ms. rom. 131, f. 157r—158v; autograf. Ediţii Ion Ghica, Amintiri din pribegie, p. 501—503; ed. O.B., II, p. 235—237; ed. P.V.H., p. 178-180. N. Bălcescu, Opere, II1, p. 230—231. N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 294—295; 1964, p. 294—295. Horia Nestorescu-Bălcesti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 48 (149.50), p. 55 (159.50), p. 63(175.50), p. 72 (181.106),'p. 88 (203.125). 1 „Albii”, reprezentanţii politici ai burgheziei, constituiţi în Partidul „ordinii”; „roşii”, reprezentanţii micii burghezii, cunoscuţi şi sub denumirea de „montagnarzi”. „Burgravi şi Margravi” sînt denumiţi în mod ironic, pentru a se sublinia tendinţele feudale ale monarhiş-tilor, acei membri ai parlamentului care fac parte din biroul partidului „ordinii” în Adunarea legislativă. în 1852 urmau să aibă Ioc noi alegeri parlamentare. în vederea acestora atît partidul „ordinii”, cît şi „montagnarzii” cu mica burghezie începuseră deja să se pregătească, la data cînd N. Bălcescu consemna observaţiile la care ne referim. 2 Critica pe care N. Bălcescu o face articolului lui Noguez şi articolului lui I. Ionescu este un nou prilej de a afirma propria sa poziţie in chestiunea relaţiilor dintre proprietarii mari şi clăcaşi, precum şi de a formula din nou opoziţia sa categorică faţă de oricare altă soluţie a chestiunii ţărăneşti, decît aceaa pe care o înscrisese în art, 13 ai Proiectului de Constituţie de la 1848. Din păcate, in ţară lipsesc colecţiile zarului,, Journal de Constantinople” — căci pare-se că este vorba despre articole publicate sau destinate a fi publicate în acest ziar — pentru a putea controla datele respective. Cu toate acestea avem in Arhiva Ion Ghica, un material şi anume corectura tipografică a unui articol de mari dimensiuni scris în limba franceză şi nesemnat, referitor la problema ţărănească în Principatele române, pe verso căreia există două menţiuni autografe I. Ghica, graţie cărora credem că putem identifica articolul lui Noguăz la care se referă N. Bălcescu. Prima menţiune constă dl i '.nierţia: Article de Noguez non publie, nr. 14, stabilindu-se astfel identitatea autorului, fără nici o putinţă de îndoială, şi, în acelaşi timp, lăsîndu-ne impresia că articolul nici n-a fost publicat, afară de cazul cînd inserţia Iui 1. Ghica, non pablii, nu vrea să spună altceva decît că articolul era încă nepublicat la data cînd făcea el această menţiune. în tot cazul, în Bibliografoia lui Michoff, acest articol nu apare menţionat. O a doua menţiune, aflată tot pe verso corecturii, p pe care o considerăm tot un autograf I. Ghica conţine inserţia: ă renvoyer quand on l’aura lu. înclinăm a crede că I. Ghica a trimis la Paris 438 Iui N. Băleeseu tocmai această eoreetură pentru a lua cunoştinţă de articolul lui Noguez, şl trimiţîndu-i-o i-a atras atenţia că după ce îl va fi citit să i-1 restituie, ceea ce N. Băleeseu a şi făcut, căci numai aşa credem că se poate explica prezenţa acestui document în Arhiva Ion Ghica; ,,nr. 14” din prima inserţie este numărul curent dintr-un dosar special al lui Ion Ghica şi nu are nici o legătură cu fondul sau soarta acestui articol. Luerarea lui Noguez care aduce, sau era menită să aducă, înaintea oficialităţii otomane şi a cercurilor diplomatice de la Poartă chestiunea ţărănească din Principate este desigur inspirată în tendinţele ei generale de către emigraţii români din Turcia. Ea cuprinde trei părţi: prima o declaraţie de principii asupra însemnătăţii proprietăţii funciare private de tip capitalist; a doua o expunere asupra situaţiei din Principate privind relaţiile dintre stăpîni şi clăcaşi, şi a treia o formulă proprie autorului pentru rezolvarea acestei probleme. în prima parte, Noguez se complace în a se prosterna înaintea marii proprietăţi funciare private şi proclamă interesul suprem de stat în a păstra această instituţie. în a doua, care este şi cea mai dezvoltată, se ocupă de situaţia raporturilor dintre stăpîni şi clăcaşi, Este în afară de orice îndoială că datele pe care se bazează — cele mai multe inedite — i-au fost furnizate fie de I. Ionescu, fie de I. Ghica, ori de amîndoi. De altminteri, multe din aceste date Ie vom reîntîlni în diferitele memorii alcătuite de I. Ghica, în cursul acestei perioade. Dar analiza pe care Noguez o întreprinde cu ajutorul acestor date este superficială şi falsă; el nu relevă 'relaţia de exploatare existentă şi, cu drept cuvînt, N. Băleeseu consideră studiul lui Noguez incomplet. în ceea ce priveşte soluţia, formula propusă de Noguez este consecinţa firească *a premiselor sale; din moment ce el proclamă interesul pretins superior al intangibilităţii marii proprietăţi funciare, nu se putea asocia la ideea exproprierii şi a împroprietăririi. El se declară partizanul eliberării pur şi simplu a clăcaşilor, deci în fond al exproprierii ţărănimii de drepturile ei străvechi; „trebuie — spune dînsul — pentru avantajul comun ca munca agricolă să fie liberă ca şi proprietatea”. Nogu&z preconizează deci ceea ee de mult reclamau boierii „falşi liberali” din Principate. în sprijinul tezei sale invoacă, printre alte argumente, isituaţia din Franţa, dar omite să amintească de revoluţia burgheză din Franţa, care a transformat radical structura agrară a ţării şi a făcut un atît de mare număr de mici proprietari funciari. în locul clăcii feudale sau a învoielii de muncă de tip capitalist, prima dispărînd :prin emancipare, a doua imposibilă de fapt, şi chiar dacă ar fi fost încercată n-ar fi fost in avantajul marii proprietăţi, Noguez propune meteiajul ca formulă tranzitorie pentru epoca de trecere de la feudalism la capitalism, adică renaşterea clăcii şi a dijmei, în condiţiile proprietăţii funciare de tip capitalist, a unei ţărănimi complet lipsite de pămînt şi a unei forţe de muncă pretins libere. De aceea, N. Băleeseu spune că soluţia lui Noguez este .„proastă” şi comunică lui I. Ghica, care, se pare, îi trimisese articolul pentru documentare, că nu-i poate sluji la nimic, adăugind „vei vedea în articolul meu greşaîele”. în fapt, nu este vorba despre un articol al lui N. Băleeseu, rămas necunoscut, ci despre Question eco-nomique, lucrare aflată în acel moment în curs de tipărire şi în cuprinsul căreia N. Băleeseu combate cu o remarcabilă vigoare toate formulele care erau opuse soluţiei din art. 13, în interpretarea pe care i-o dădea el şi elementele radicale din revoluţia munteană, adică emanciparea clăcaşilor, exproprierea şi împroprietărirea. Ziarul lui Noguez, publicaţie semiofici-oasă, profesa fireşte o doctrină corespunzătoare intereselor Turciei feudale; directorul său trata problema ţărănească din Principate de pe poziţiile intereselor comune ale marilor latifundiari turci cu marii proprietari din ţările române. N. Băleeseu dimpotrivă se situa pe poziţia intereselor ţărănimii clăcaşe şi susţinea unica soluţie — practic posibilă — emanciparea simultană cu exproprierea şi împroprietărirea cu despăgubire. în ceea ce priveşte articolul lui I. Ionescu la care se referă N. Băleeseu în acelaşi pasaj — articol pe care-1 consideră „mult greşit” — informaţiile de care dispunem astăzi sînt destul de sumare. Ar putea fi vorba despre un articol publicat în „Journal de Constanti-nople”, ziar în care ştim că agronomul şi economistul moldovean a publicat o serie de articole, dar ar putea fi vorba şi de acea publicaţie rămasă inedită, la care N. Băleeseu se referă In Question economique (N. Băleeseu, Opere, II, 1982, p. 90). înclinăm spre ultima opinie, întrucît N. Băleeseu combate formula de finanţare — sprijinită pe capitalul străin — propusă de I. Ionescu aşa cum de altminteri anunţa pe I. Ghica că o va face, în scrisoarea sa. în acest caz, nici această lucrare nu s-a tipărit. „Articolul” ar fi de fapt un capitol — al şaselea — din scrierea compusă de I. Ionescu, în iarna lui 1848—1849, în Ardeal şi intitulată Românul moşnean in ţeara lui, dar pe care, după cum singur ne informează, nu a putut-o tipări la Blaj din cauza ungurilor şi dueîndu-se la Gonstantinopol n-a putut s-o tipărească nici acolo din pricina atmosferei de la Poartă, ostilă programului de reforme sociale revoluţionare . (îmbunătăţirea stârei ţeranilor, în „Foaie de agricultură practică”, 1859, nr. 9, septembrie, p. 138-140). Lucrarea cuprindea şase părţi după spusele lui I. Ionescu însuşi: 1) „proclamaţia [proiectul de constituţie de la 1848]; 2) toate actele Guvernului provizoriu şi a Locotenenţei publicate în „Monitor” pentru proprietate; 3) seanţele Comisiei deputaţilor ţărani şi boieri ... şi seanţele netipărite rămase la Winterhalder; 4) toate articolele mele din „Pruncul’9 439 şi. „Poporul suveran”; 5) dare de seamă . cu proiectul ce am propus pentru a des lega problemul proprietăţii; 6) o trataţie desvâiuind principiile din proiect, trataţie pe care am'‘si găţit-o în 15 coaie” (C. D. Aricescu, Corespondinţa secretă, I, p. 49). Este foarte probabil că N. Bălcescu a avut aceasta ultimă parte, într-una din cele 10 copii pe care le-ă făcut I. Ionescu. Dimensiunile ei — 15 coli — exclud ipoteza că ar fi putut îi tipărită ca un articol în „Journal de Gonstantinople”, afară de cazul cînd I. Ionescu ar fi dat un extras. Deşi nu se cunoaşte cuprinsul acestui studiu, totuşi ideile lui I. Ionescu cu privire la chestiunea agrară din epoca luptelor pentru reformă ne slut destul de cunoscute. Ele reprezintă multe dintre ideile lor comune şi le menţionăm ca un material interesant pentru poziţia lui N. Bă-E cescu însuşi: Cauza revoluţiei, în „Poporul suveran”, 1848, nr. 15, august 2; Proprietatea este baza saţietăţii, în „Pruncul român”, 1848, nr. 23, august 5; Proprietatea muncii şi a pă-muitului e sfîntă, în „Poporul suveran”, 1848, nr. 16, august 16; nr. 17, august 9; Soţia~ liştii, în „Pruncul român”, 1848, nr. 24, august 7; Munca şi proprietatea, nr. 25, august 10-(nesemnat) [Dreptatea, valoarea, munca şi proprietatea]; nr. 29, august 19; Soţietatea de căi în comparaţie cu cea veche sau resbelu.şi pacea, nr. 35, septembrie 2 (nesemnat); Emancipat ia clâcaşilor, nr. 36, septembrie 4, nr. 38, septembrie 9; Compie rendu (Sama) de lucrarea Comisiei deputaţilor săteni şi proprietari, în „Poporul suveran”, 1848, nr. 25, septembrie 7; [Intervenţii, propuneri şi declaraţii in Comisia proprietăţii din 1848], în C. D. Aricescu, Chestiunea proprietăţii desb&tiitâ de proprietari şi plugari la 1848, Buc., 1862, prima editare completă; De Vorgănisaiion de la cullure dans Ies Principaliies, in „IPEtoile du Danube”, P, 1857, nr. 15, februarie 9 (nesemnat) reprodus după „La Presse d’Orient”, ziar din Constau-tinopol; îmbunătăţirea slăr el ier anilor, în „Foaie de agricultură practică”, .II, 1859, nr. 1, Ianuarie; nr. 2, februarie; nr. 3, martie; nr. 4, aprilie; nr. 5, mai; nr. 6, iunie; nr. 7, iulie;' nr. 8, august; nr. 9, septembrie; nr. 11, noiembrie; D. Cor nea şi broşura sa, II, 1859, nr. 11, noiembrie (nesemnat) şi în „Tribuna română”, 1860, nr. 69, februarie 25, cu. unele uşoare-modificări faţă de textul prim: ziarul „Dîmboviţa”’ reproduce in nr. 13 şi 14 din 1859 textele privind sistemele de despăgubire propuse în epoca 1848 de I. Ionescu şi N. Bălcescu, aşa* cum le redase primul in foaia sa. Alte articole ale Iui I. Ionescu, din anii 1860 — 1862, eind el îşi popularizează în condiţiile de după Unire Ideile susţinute la 1848 şi prin intermediul cărora putem cunoaşte mâi bine poziţia lui I. Ionescu, inclusiv a lui N. Bălcescu: Chestiunea ţăranilor, în „Tribuna română”, I, 1860, nr. 82, aprilie 14 (nesemnat); Questiunea ţăranilor, în „Independinţa”, III,, 1860, nr. 6, noiembrie 8; nr. 7, noiembrie 10; nr. 9, noiembrie 15; nr. 12, noiembrie 24; Questiunea ţeranilor, în „Reforma”*, III, 1861, ianuarie 22; Ce s-a făcut pînâ acum, în „Ţăranul român”, I, 1861, nr. 2, noiembrie 19 (nesemnat); Proiectul de lege rurală, nr. 4, decembrie 3 (nesemnat); Spiritul proiectului de lege rurală, nr. 4, decembrie 3 (nesemnat); împroprietărirea ţer anilor pe domeniele statului, nr. 7, decembrie 24 (nesemnat); O esplicare cu Jurnalul Unirea, nr. 8, decembrie 31 (nesemnat); întocmirea teritorială a satelor, 1862, nr. 9, ianuarie 7; Procedura Comisiei Centrale, nr. 10, ianuarie 14 (nesemnat); Combaterea proiectului de lege rurală de D. Argiuropolu, nr. 11, ianuarie 21 (nesemnat); O vorbă domnului A. Ârsachi, nr. 14, februarie 11 (nesemnat); A începui a se agita cuestiunea,' nr. 17, martie 4 (nesemnat); Ce a fost bun s-a lepădat, nr. 18, martie 11 (nesemnat); Opindunea d. Mălinescu emisă la Comisiunea Centrală, nr. 19, martie 18 (nesemnat); Unde se află legea rurală, nr. 26 (nesemnat). Raportarea. la aceste izvoare confirmă pe cle-a-ntregul consecvenţa lui I. Ionescu în privinţa chestiunii ţărăneşti. Dacă se constată totuşi unele idei noi, acestea privesc numai aspectele tehnice ale problemei. Printre acestea şi atitudinea sa în problema finanţării reformei. In nici unul dintre izvoarele citate mai sus I. Ionescu nu reia ideea finanţării reformei printr-un Împrumut făcut în străinătate. Credem că am putea atribui abandonarea opiniei sale ele la 1848 şi influenţei pe care a avut-o asupra sa proiectul lui N. Bălcescu, bazat pe ideea finanţării cu mijloace interne, precum şi argumentele pe care acesta le-a adus împotriva unei finanţări cu mijloace străine. Critica pe care N. Bălcescu a făcut-o opiniilor lui I. Ionescu atît în corespondenţă şi de care el a avut desigur cunoştinţă, cît şi în public, în pasajul citat din Question economique, nu a atins strînsa lor prietenie şi nu a micşorat cu nimic admiraţia economistului moldovean pentru marele său prieten (cf. G. Zâne,. Texte din literatura economică în România. Secolul XIX, voi. I, Buc., 1960). 138 (p. 219-220) BAR, ms. rom. 131, f. 159r—160v; autograf. 440 Ediţii Ion Gliica, Amintiri din pribegie, p. 503 — 506; ed. O.B., ÎI, P. 237—239; ed. P.Y.H.,, p: 181-183; N. Bălcescu, Opere, II1, p. 231—233/ • ; N. Bălcescu, Vâlogcdott munkâi, p. 357 — 358; trad. în 1. maghiară; reproducere parţială (p. 219, r 2 — 8 lipseşte Prin ... asta // p. 220, r 10 — 17 lipseşte Noutăţile ... scrisori, //..20—21 lipseşte Iţi ... acolo //). N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 296-297; 1964, p. 296-297. PI oria Nestorescu-Bălceşti, A7. Bălcescu. Biobibliografie, p. 48 (149.51), p. 55 (159.51), p. 63 (175.51), p. 72 (181.107), p. 80 (194.27), p. 88 (203.126). ' . • • ... . 139 (p. 220-221) BAR, ins. rom. 131, f. 163r-164r; autograf. Ediţii Ion Ghica, Amintiri din nribegie. p. 506-507; ed. O.B., II, p. 239 — 240; P.V.H., p. 183-185. N. Bălcescu, Opere, ÎI1, p. 233-234. N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 298; 1964, p. 298. Floria Nestorescu-Băleesti, Al Bălcescu. Biobibliografie, p. 49 (149.52), p. 55 (159.52), p. 63 (175.52), p. 72 (181.108), p. 88 (203.127). N. Bălcescu, Scrieri alese, 1973, p. 351 — 352. 1 Reforma legii electorale consta din desfiinţarea votului universal. Proiectul de lege fusese prezentat Camerei ia 8 mai 1850. La 30 mai este votat. Despre atitudinea opoziţiei reprezentată prin La Montagne: K. Marx, Luptele de clasă în Franţa (1848—1850), ed. ÎL Buc., 1957, p. 127' şi urm. 2 Cartea este Question economique des Principaut.es danubiennes, Paris, 1850. 140 (p. 221-222) BAR, ms. rom. 131, î. 161r—162v; autograf. Ediţii Ion Gliica, Amintiri din pribegie, p. 507 — 509; ed. O.B., II, p. 240—242; ed. P.Y.H., p. 185 — 187. N. Bălcescu, Opere, II1, p. 234-235. N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 299-300; 1964, p. 299-300. Horia Nestorescu-Băleesti, A7. Bălcescu. Biobibliografie, p. 49 (149.53), p. 55 (159.53), p. 63 (175.53), p. 72 (181.109), p. 88 (203.128). 1 Muntenii, „montagnarzii”, sînt reprezentanţii democraţilor mic-burghezi în Adunarea constituantă şi în Adunarea legislativă, la 1848. Denumirea este luată de îa marea revoluţie franceză; „La Montagne” reprezenta atunci grupul de convenţionali care ocupau în Conven-ţiune băncile cele mai de sus. Noii „montagnarzi”, adoptînd această denumire, voiau să lase impresia că ar fi continuatorii marilor revoluţionari din epoca Convenţiei; în îapt „La , Montagne” de la 1848 este o parodie mic-burgheză; vezi nota de la nr. 137. 3 Aceste greşeli lipsesc la unele exemplare. Este probabil ca au fost corectate, la , calile . încă netrase, în momentul cînd le semnala. Ml 141 (p. 222—223) BAR, ms. ram. 131, f. I46r—148v; autograf. E d i ţ i i Ion Ghiea, Amintiri din pribegie, p. 510—512; ed. O.B., II, p. 242—244; ed. P.V.H.* .... / Ediţii' ‘ Ion Ghica, Amintiri din pribegie, p. 572 — 574; ed, O.B., ÎI, -p. '-296—297;' ed. "P.V.H., p. 229-230. ' N. Bălcescu, Opere, II1, p. 288/ • ' . N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 352/ 1984,. p; 352, • • v :- Horia Nestorescu-Băîceşti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p, 49 (149,77), p, 56 r(159.77), p, 84 (175.77), p. 72 (181.135), p. 89 (203.158). 170 (p. 256) : : " ; BAR, ms. rom. 131, f. 127r—128r; autograf. ; • Ediţii • ' ' . ; . . Ion Ghica, Amintiri din pribegie, p. 574 — 578; ed. p. 297—299; ed. P.V.H’, p. 230-232. , . : ; ' ;■ N. Bălcescu, Opere, IF1, p. 289—270. N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1982, p. 353—354; 1‘964, p. 353—3'54.: Horia Nestorescu-Băîceşti. N. Nălcescu. Biobibliografie, p. 49 (149.7.8), ,p. 55 (159.78), p. 64 (175.78), p. 72 (181.136), p. 89 (203.157). ' ' : 171 (P- 257) BAR, Corespondenţă, S 5(2) LXI au tograf. Ediţii N. Bălcescu, Corespondenţă inedită, p. 33 —34, '• ' • •5 : N. Bălcescu, Opere, II1, p. 270 — 271.' . • • • • : ; - N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1982, p. 355 — 358; 1984, p; 355 — 358.Ci Horia Nestorescu-Bălcesti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 87 (179;21), p. 72 (181.137), p. 89 (203.158). 1 Referirea ,,locul intim pe ghinde” priveşte călătoria forţată pe care N. Bălcescu a făcut-o pe Dunăre, de la Giurgiu la Ada KHeh,. împreună cu ceilalţi fruntaşi români revoluţionari, arestaţi de turci la Gotroceni, în ziua de 13 septembrie 1848. Peripeţiile călătoriei au fost descrise în mai multe rinduri (Ci'. I. Voinescu, Arabescuri. O călătorie pe Dunăre în ghimie., [Paris], De Soye [f.a.]; vezi si N. Iorga, Ştiri mărunte de istorie românească, în ,,Revista istorică”, VII, 1921, nr. 10-12. ' " ' , 454 2 Catalogul amintit in text este unul dintre cataloagele conţinind liste de cărţile existente în cabinetul de lectură al librăriei C.A. Rosetti—Winterlialder: Catalogue des limes fran-<§ais qiii se donnent en lecture ă la librairie de C.A. Rosetti et Winterhalder, Buc., două, ediţii, 1846 şi'1847: ' ‘ : 172 -V • (p. 258) BAR, ms. rom. 131, f. 129r—130r; autograf. 1 ' Ediţii Ion Ghica, Amintiri din pribegie, p. 576 — 578; ed. O.B., II, p. 299—300; ed. P.V.H., ■;p. -232-234. ; N. Bălcescu, Opere, II1, p. 271—272. N. Bălcescu, Vâlogatott munkăi, p. 368—369; trad. in î. maghiară; reproducere parţială Hp...259, r 2 — 15 lipseşte Pentru . .. ţeară // 23—28 lipseşte Te voi . .. Bale //). • • N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 357; 1964, p. 357. Horia Nestorescu-Bălceşti, A. Bălcescu, Biobibliografie, p. 49 (149. 79), p. 56 (159.79), :p. 64(175.79), p. 72 (181.138), p. 80 (194.32), p. 89 (203.159). 173 (p. 258-259) BAR, ms. rom. 131, f. 8lr_v; autograf. Ediţii .; v:: Ion Ghica, Amintiri din pribegie, p. 578 — 579; ed. O.B., II, p. 301; ed. P.Y.H.,p. 234-235. N. Bălcescu, Opere, II1., p. 272—273. ‘ ' N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 358; 1964, p. 358. Horia Nestorescu-Bălceşti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 49 (149.80), p. 55 (159.80), .pi ’64 (175.80), p. 72 (181.139)' p. 89 (203.160). 174 1 (p. 259) BAR. ms. rom. 131, f. 83r; autograf. Ediţii Ion Ghica, Amintiri din pribegie, p. 579; ed, O.B., II, p. 301—302; ed. P.Y.H., p. 235. • N. Bălcescu, Opere, II1, p. 273. ; : N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 363: 1964, p. 363, Horia Nestorescu-Bălceşti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 49 (149.81), p. 56 (159.81), p. 64 (175.81), p. 72 (181.140), p. 8© (203. 162). ' 175 •' (p. 259-262) Arhivele Maghiare de Stat din Budapesta, Colecţia Kossuth, R. 90, I. 1 568; autograf; Miiseo Centrale deî Risorglmento (astăzi Istituto per 1a istoria del Risorgimento), Roma, mapa 138, nr. 68; copie; cf. Eugenio Kastner, op. cit., nota 3, p. 25. E di ţi i A. Marcu, Conspiratori şi conspiraţii în epoca renaşterii politice a României, 1848.—.1877. Buc., 1930, p. 30—35. N. Bălcescu, Opere, II2, p. 177 — 181. N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondentă, 1962, p. 359—362; 1964, p. 359—362. Horvâth Zolthân, Teleki Lâszlo, Budapesta, 1964, voî. II, p. 236—239. Horia Nestorescu-Bălceşti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 59 (168), p., 73 (181.164), p. 39 (203.161). Anastasie lordache, Noi informaţii documentare referitoare la misiunea lui Nicolae Bălcescu din 1849 în Ungaria, in Caietele Bălcescu, Râmnicu Vîlcea, XI —XII, 1986, p. 247—250; trad. în 1. română, p. 250—252; publicat după originalul aflat la Budapesta. în ediţia de faţă, noi am reprodus memoriul după textul original aflat în Arhivele de Ia Budapesta, publicat de A. lordache, op. cit., adresat de N. Bălcescu lui Vukovics Sefoo la 17 martie 1851. Nu este exclus ca un alt original să fi fost adresat de N. Băleeseti, în februarie 1851, Comitetului de conducere al emigraţiei maghiare de la Paris, după care s-a făcut copia păstrată la Roma împreună cu copia răspunsului pe care contele Teleki Lâszlo, preşedintele comitetului, i l-a dat Iui N. Bălcescu la 22 martie 1851. Diferenţele copiei faţă de original sînt următoarele p. 260, r 2 1789] 89 // 3—4 lipseşte â savoir // 10 după survit ad souvent //12 davantage // 13 la [tine // 16 după offraient ad et se raîliaient â TAutriche qui leur prometait ce qu’ils desiraient // 21, puvent] purent // 21 lipseşte de // ; 3 davantage / după unes ad des autres // 30 mâme va // 32—33 instinct //4l presentation] pretention // 44 porta // 46 davantage // p. 261 r 2—3 s’empresse&t // 7—8 lipseşte de cette.. . reclamations //12 faisaient // 19 opprime] comprimi // 45 lipseşte deux qui // 47 puissent] elles peuvent // 49 Voevodine // 262, r 4 lipseşte interieurement // 9 după monnaies ad etc. // 27 concourir â Fagrandissement de Ffîtat federatif par // p. 262, r 42 după federale ad (Fait au mois de fevrier 1851 et presente au comite hongrois) // 43 lipseşte N. Balcesco // 44 Sublime Poerte] Porte ottomane //. Unele forme vechi din original s-au transcris conform ortografiei actuale: p. 260, r 3, p. 262, r 30 complette: p. 260, r 13 conquette; p. 261, r 34 complettement. 1 Memoriul din text, ca şi cel precedent către Zamojski, atacă chestiunea federalizării, îdeea circulase şi înainte de revoluţie. H. Desprez o agitase in 1847, susţinînd unirea ungurilor cu românii (La Hongrie et le mouvement magijare, în ,, Revue des deux mondes”, XX, 1847, p. 1 068 şi urm.). După revoluţie va preocupa şi cercurile româneşti. A.G. Golescu, în septembrie 1848, vorbea despre o unitate federativă, care ar trebui să înlocuiască unitatea maghiară (Boierii Goleşti, II, p. 189). Cam pe la începutul Iui 1849, un altul dintre Goleşti, Radu, entuziast la gîndul viitorului, put ea să exclame: ,,Vive la Românie! ... vive aussi la eonfederation danu-bienne” (ibidem, Ij, p. 218). în Ungaria, ideea, de altminteri privită fără nici o simpatie,deşi discutată, fusese lăsată în tot cursul războiului pe planul al doilea. O altă idee interesa pe conducătorii maghiari în timpul verii lui ’49, pînă la catastrofă, anume ,,pacificarea” românilor din Ardeal. Dar o anumită conexitate era intre ambele preocupări. Chestiunea federalizării venise oarecum singură in discuţie, o dată cu tratativele pentru înţelegere. Bălcescu spune că a discutat-o mult cu Kossuth, Batthyâny şi Szemere. Dar de la început s-au vădit adinei deosebiri. Discuţiile vor fi reluate în exil, atît intre unii români, cit între aceştia şi unguri. Dar fără rezultat. La 26 ianuarie 1849, Bălcescu scria lui 1. Ghica, printre altele, că,,pentru ideea ta de o confederaţie orientală sînt fericit că te-am prevenit şi m-am întîlnit cu tine in această idee”. I. Ghica a alcătuit chiar un proiect: la 31 martie 1850 informa pe I.I. Filipescu, aflat la Belgrad, că a scris un memoriu asupra chestiunii popoarelor dunărene şi că polonezii şi maghiarii ar fi apreciat ca foarte bune bazele acestei lucrări. Impresia lui I. Ghica era că Koss-uth şi Batthyâny au devenit mai concesivi şi că doresc să se înţeleagă cu românii din Transilvania pe baze mai largi şi mai liberale (BCS, Achiziţii, Aşezămintul N. Bălcescu, nr. 12). Pentru a se lucra în această direcţie a fost proiectat Ia Londra un comitet compus din reprezentanţi a şase naţiuiij : români, unguri, poloni, ruşi, boemi şi moravi, al cărui scop era pregătirea unei confederaţi democratice (vezi mai sus, p. 199). După cit se pare acest comitet n-a luat efectiv fiinţă şi a rămas un simplu proiect. Era însă în unele cercuri o atmosferă favorabilă ideii de federalizare. Chiar unul dintre fruntaşii unguri, generalul Klapka, afişa „idei foarte largi”, după spusele lui N. Bălcescu însuşi. Dar fără a se declara partizanul vederilor româneşti. Propunea o dietă federală, cu franceza şi germana ca limbi de discuţie. Admitea chiar un protectorat turcesc as upra noului stat. Lucrarea pe care acesta o anunţa asupra organizării Europei orieatale, se pare că n-a mai publicat-o. La rîndul său, N. Bălcescu lucra şi el un proiect. Trimitea chiar o schemă sumară lui I. Ghica (vezi mai sus p. 218). Era vorba, la acea dată, de o confederaţie 456 maghiaro-româno-iugoslavă. Noul stat ar fi cuprins toate provinciile româneşti. Denumirea a-arfi Staturile Unite ale Dunării. Pe aceste baze, trimitea contelui Zamojski, la cererea sa, memos riuî publicat în text. Fruntaşii unguri de la Paris, luind cunoştinţă de proiectul românesc, au refuzat, pare-se să-l discute (vezi mai sus, p. 227). O dată cu organizarea emigraţiei maghiare chestiunea a fost readusă în discuţie. De aici a urmat al doilea memoriu ăl lui N. Bălcescu. Textul celui dintîi era de mult timp cunoscut. L-a publicat I. Ghica. Despre existenţa celui de-al doilea se ştia, dar nu se cunoştea nici textul, nici unde s-ar putea găsi, pînă ce Kastner mu l-a semnalat. Cîteva informaţii precise avem în. scrisorile lui N. Bălcescu însuşi. La 17 februarie 1851 îi scria lui I. Ghica, printre altele, următoarele: ,,Emigraţiea ungurească d-aci s-a organizat printr-un comitet de 5 membri. Aceştia sînt: Teleki, prezident, membri: generalii Klapka şi Czetz, Szemere şi Vucovics, ambii foşti miniştri. Acest comitet s-a adresat la mine, ca sa-i dau un memoar despre chipul d-a împăca pe români cu ungurii. Am şi lucrat ceva în ideile ce îmi ştii şi le voi da peste cîteva zile. Ar fi foarte folositor să apucăm a ne înţelege cu dînşii, pîn-a nu eşi Kossuth, care va fi împotrivitor. Klap[ka] şi Tel[eki] se apropie mult în idei cu mine. Te voi înştiinţa la vreme de rezultat” (vezi mai sus, p. 258). Iar în scrisoarea din 26 martie, acelaşi an, adăuga: „îţi trimit aci alăturea memoarul ce am dat ungurilor şi răspunsul ce mi-a trimis ei prin Teleki. Eu cred că ei au să se adreseze la Kossuth, spre a afla şi părerea lui. Ar trebui lucrat asupră-i, spre a fi adus în aceste idei. îngrijaşte de aceasta” (vezi mai sus, p. 263). Informaţia dată de Kastner că documentul a fost remis ungurilor, prin Mazzini, e mai mult ca sigur inexactă. La acea dată, între unii români şi cîţiva dintre fruntaşii maghiari erau legături personale; printre alţii, însuşi Klapka aminteşte în memoriile sale despre contactul cu unii dintre emigraţii noştri şi menţionează pe I. Brătianu (Aus meinen Erinnerungen, Ziirieh, 1887, p. 228). Scrisorile lui N. Bălcescu sînt, de altminteri, ele singure, concludente. Răspunsul scris al Iui Teleki, este doar o simplă scrisoare de mulţumire, fără nici o discuţie asupra fondului. Adevăratul răspuns va fi dat de Kossuth însuşi, ceva mai tîrziu. Noul memoriu românesc s-a răspîndit repede printre emigraţi. „Articolul” găsit de poliţia papală la Roma, asupra Iui G. Andreescu, din care cauză acesta a şi fost arestat, este sigur o copie după acest act. Răspunsul lui Kossuth, trimis prin Mazzini, este cuprins într-un lung memoriu intitulat: Expose des principes de la future organ.isa.tion de la Hongrie, Kiitahya, 25 aprilie 1851 (E. îCast-ner, op. cit., p. 120 — 140; Conspiratori şi conspiraţii, parţial, p. 38—41). Era, totodată, uu răspuns lui Mazzini însuşi, care încă din toamna lui 1850, li ceruse, prin scrisoarea din noiembrie, părerile asupra modului cum s-ar putea încheia un pact, o fraternizare, între maghiari, slavii din sud şi români (E. Kastner, op. cit., p. 10; Scritti editi ed inediţi di Giussepe Mazzini, XLIV, p. 518). In unele privinţe exprimă idei deja cunoscute (cf. Proiectul de organizare politică a 'Ungariei, întocmit tot la Kiitahya, Daniel Irânyi şi Charles Chassin, Histoire de la revolution de îion-grie, 1847—1849, I, Paris, 1859, p. 365 şi urm.; Le project de Kossuth de 1851 concernanî la quesţion des nationaliles, in „Revue d’histoire comparee. Etudes hongroises”, XXI, 1943, p. 515 şi urm.). Fostul conducător maghiar acceptă ideea federalizării întrucît speră să poată înlocui Imperiul austriac, dar numai cu condiţia expresă ca Ungaria să-şi menţină forma eî istorică. Ungaria, aşa cum este, se poate federaliza cu Polonia, Moldo-Yalahia, Serbia, Croaţia, Slovenia, Dalmaţia, dacă acestea o vor. Dar numai aşa. Orice atingere a unităţii maghiare sau ştirbire a supremaţiei elementului unguresc este, pentru dînsul, nici mai mult nici mai puţin ,,o ruşine, o laşitate, o trădare”. Idei identice vor profesa toţi ceilalţi emigraţi maghiari, partizani ai lui Kossuth (Cf. Leltres hongro-roumaines. Polemique entre M. Daniel Irânyi et D. Brcăiano, avec une preface de Henri Valleton, Paris, La.). Există în această privinţă izvoare bogate, încă nefolosite. Proiectul lui Kossuth pleca astfel de Ia o premisă exact opusă premisei româneşti. X, Bălcescu susţinea: intîi unirea naţionalităţilor, împărţite în acel moment, şi apoi federalizarea. Kossuth pretindea, din contra, recunoaşterea de fapt a poziţiei ungare faţă de naţionalităţi, şi apoi federalizarea cu statele vecine, eliberate. Deosebirile de vederi erau prea mari pentru a putea fi ocolite. Cu drept cuvînt îi scria lui I. Ghica, în 6 mai 1850, că orice discuţii sînt zadarnice cu exilatul de Ia Kiitahya. A.C. Golescu ajunsese la aceleaşi păreri, exact în aceeaşi vreme, după ce pledase, fără nici un rezultat, pentru o confederaţie egalitară intre toate naţionalităţile din imperiu, şi căreia, după părerea sa, ar veni să i se adauge într-o zi, moldovenii, muntenii, sîrbii şi bulgarii. ,,Mr. Kossuth est le despote par excellence, scria dînsul, en Hongrie conune â Schiimla, comme â Cutajia, dans Ie bonheur eomme apres le mallieur, îl est toujours le mâine: ii ne veut point entendre parler de justice, d’egalite parfaite entre nationalite et nationalite” (Boierii Goleşti, III, p. 210). „Guvernatorul” dorea românilor, sincer desigur, unirea şi independenţa celor două principate. Dar mai mult nimic. N-a înţeles, ceea ce aşa de bine a înţeles A'lbu, că un stat românesc independent era cel mai mare pericol pentru Ungaria feudală, „această aberaţie monstruoasă şi anacronică”; „Ie jour ou Ies Roumains des deux Principantes et Ies 457 Slayes de la Turquie viendraient â se constituer en deux Etats, des ce jour-la il n’y aura plus d’Hongrie historique possible, car Ies Roumains et Ies Slaves englobes feront tont potir s’en cîetaeiier pluto t que de se voir maghiariser” (ibidem, p. 211). Memoriul lui N. Bălcescu a fost, după cît se pare, discutat şi în cercurile emigraţilor maghiari de la Paris. După ştirile date de Denes Jânossy ar fi. avut loc, la Londra, chiar o conferinţă, sub Teleki şi Andrâssy; s-ar fi ajuns la hotărîrea să se propună acordarea unei largi autonomii pentru sîrbi şi români, cu păstrarea poziţiilor maghiare. Deci respingerea de p’ano a propunerii lui N. Bălcescu. Teleki se întorcea astfel la ideile consemnate în protocolul încheiat la. Paris în 18 mai 1848, alături de Szarvady, Pulszky şi Rieger, cu prinţul A dam, şi. prin care maghiarii se declarau de acord a lăsa croaţilor, sîrbilor şi românilor ,,întreaga lor autonomie, păşţrind cu coroana ungară numai o legătură federală'’ (BAR, ms. rom. 131, f. 292—294). Dar însuşi Szarvady se îndoia că planul de Ia Londra va 1’i primit de naţionalităţi, tocmai din cama tendinţelor lor de a se uni cu fraţii lor de dincolo de hotarele maghiare. La . rîndul său Kossuth, consecvent părerilor sale, se ridica cu tărie şi în contra formulei lui Teleki susţinînd că. realizarea ei ar desfiinţa Ungaria. „Eu nu vreau să văd, spunea el, o Ungarie federalizată; eu vreau să menţin un teritoriu suveran şi să-l federalizez cu alte state ca Polonia şi Turcia” (Denes A. Janossy, Great Britain and Kossuth, Budapesta, 1937, extras din„Archivum Eiiropae Centro-Orientalis” Budapesta, III, 1937, 1—3). Se apropia astfel de acea fracţiune maghiară, potrivnică oricărei idei de. federalizare, tocmai de teama ca maghiarii să nu fie copleşiţi de «celelalte naţionalităţi federalizate, fracţiune in fruntea căreia era Sabbas Vucovics, fostul miniştrii fie justiţie din cabinetul Szemere (ibidem; cf. Eugene Horvath, Russia and the B'imgarian Reuoiution (1848—1849), în The Slavonie Review”, XII, 1934, p. 828 şi urm.). Zece ani mai 'tirzm cu aceeaşi intransigenţă, Kossuth, vorbind despre aceste proiecte, spunea: - ,]les Valaques s’imaginaient trancher notre main dioite, la Transylvanie, et en Ţapiiiexant â sa voisine, la Valachie, jeter ies fondements d’un Etat D.aco-Roumain â la place de eette Dacie de Decibalus, que Ies Romains .sous Trajan aneantirent il y â queîque 1800 ans. : ' Pauvre victime d’une triste erreurî Ils avaient oublie que bien que Ies Etats puisşent eire’decoupes par Ies ciseaux des diplomates astucieux, il n’y a que le Tout-Puissant qui fasse des.Bations. Ils avaient oublie que nous s.ommes une nationf. . . jils avaient oublie enfin la haine , popi' la liberte et le caractere perfide de Tingrate Autriche[. . .] Nous lern* tendons une main loyale pour Ies aider â reconquerir leur liberte. Qu’en retour ils nous tendent.aussî une*'main loya|e pour reconquerir la notre .. (Lonis Kossuth, UEurope, VAutriche ei la Hongrie, Bruxelles. 1859, p. 25—26). Glasuri în favoarea federalizării şi chiar unele proiecte veneau şi din alte părţi. în •special, polonezii priveau cu simpatie ideea. Prinţul Czartoryski o agita la un moment dat f Marcelii Handelsman, Le prin.ee Czartoryski et la Roumanie, 1834—1830, in La Potogna .au Vil* Congres internaţional des scicnces lustoriques, Varşovia, 1933). Un proiect ar fi pregătii şi C za jkowski (S. Lukasik, Relaţiile lui Mihail Czajko wski - Sad yk Paşa cu românii, l, p. 246), Alt, polonez emigrat, Stanislas *Worcell, propunea o federaţie polono-româno-ungară (Sandore Baiimgarten, Le baron P. de Rourgoing et Vinteroention russe de 1849, in ,,Arckivum. Europae CeniFO-Orientalis”, III, 1937, 1—4, p. 196). „La Pologne”, ziarul lui Cyprien Robert, care reprezenta vederile unei fracţiuni poloneze, susţinea la fel, cu multă căldură, teza federalizării. In sflrşk. mai erau unii ca Palacky sau Andriani care pledau [pentru federalizarea Imperiului austriac, transformai ea lui într-un stat confederat, adică în fond pentru conservarea hegemoniei- srastro-ungare, ceea ce era cu totul altceva decit ceea ce cereau românii sau polonii, şi mai ales Kossuth, pe care ideea federalizării il interesa în măsura în care se putea servi ele ea, în e-îmtra imperiului („La Pologne” III, 8 iunie 1850 ; Denes A. Jânossy, op. cît. Bogată biblior-graîie în limba maghiară, asupra planurilor de mai tirziu ale lui Kossuth, în I. Toth Zoltân, Maggar Tbrieneti Bibliografia, 1825—1867, III, p. 160 — 163). Acţiunea întreprinsă de N. Bălcescu a avut, un timp, sprijinul lui Ghica. Dar, ca şi m alte chestiuni, reprezentantul emigraţiei noastre la Constantinopol şi-a schimbat atitudinea, din moment ce situaţia internaţională a înregistrat unele modificări. La un moment dat pare ■că ăr fi acceptat cel puţin principiul din protocolul Czartoryski, dacă nu însuşi textul. Aşa ar reieşi dintr-o scrisoare adresată lui Sefels de Soltenhof (BAR, ms. rom. A 3126, f. 9). Ceva mai tîrzra, într-o scrisoare adresată, la 1 februarie 1850, generalul Wysocki accepta încă o confederaţie organizată pe „principiul libertăţii absolute” ca singur obstacol în calea „deznaţionalizării şi slavizării”, şi avind ca membri pe croaţi, sîrbi, unguri şi români (f. 74 — 78). Dar chiar fn cursul aceluiaşi an îşi schimbă atitudinea. Renunţă să mai susţină ideea unirii tuturor românilor şi confederarea lor cu alte naţionalităţi. Credea că revoluţia fusese depăşită in Europa. Considera câ în împrejurările noi ale politicii internaţionale din acel moment, planuri care ar iovi deodată în două imperii n-au nici o şansă. Scria insistent lui N. Bălcescu să introducă în manifestul ce urma să apară in fruntea „României viitoare”, ideea a „două Românii” (N. Cartelau, Scrisori, p. 46). Fără rezultat însă. Pentru câ N. Bălcescu formula intransigent, ca scop al politicii româneşti, independent cînd va îi realizat, o singură Românie.. Şi apoi „mărginind chestia în crearea a două Românii, una austriacă şi alta turcă, nu. putem înşăla pe' nimeni ca să 4,58 crează că gîndul nostru este de-a ne opri acolo” spunea dinsul (vezi mai sus, p. 244—245). Sub presiunea evenimentelor, Gliica va ajunge repede pe poziţii opuse. De teamă să nu indispună Poarta, în funcţie de care vedea dezlegarea problemei româneşti, va combate piuă la urmă şi ideea confederaţiei. Adversari ai oricăror tratative cu ungurii sint şi unii români ardeleni revoluţionari. Din alte motive, bineînţeles, decît cele invocate de I. Gliica în ultima sa atitudine, şi cu o îndîrjire despre care violenţa de limbaj a unuia dintre ei, poate să ne dea o idee doar in parte completă. Printre cei dinţii A.T. Laurian. Răspunsul lui Teleki este următorul: Monsieur, J’ai mission de vous exprimer, au nohi de tous eenx de mes compatriotes qui eu ont :i:. Horia Nestorescu-Bălcesti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 50 (149.90), p. 56 (159.9$), p. 60 (171.10), p. .65 (175.90)/ p. 73 (181.149), p. 80 (194.34), p. 89.(203.171), p. 93 (211.fi).,. . 185 ' (P. 272) BCS, • Achiziţii, Aşezămintul N. Bălcescu, nr. 146/604; autograf. . Ediţii Cornelia C. Bodea, Corespondenţă inedită privind activitatea lui N. Bălcescu în anii 1851 — 1852, in „Studii”, IX, 1956, nr/ 4, p. 130. N. ..Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 378; 1964, p. 378. Horia Nestorescu-Bălcesti, N. Bălcescu. Biobibliografie p. 80 (195.1), p. 89 (203.172)7.. C. Bodea op. cil., p. 1267 o consideră scrisoare de adio adresată prietenilor la plecarea din Franţa, şi o. datează Paris, 22 septembrie 1851. P în ms. lipseşte, orice indicaţie cu privire la destinatar, Ia locul şi data de emitere'.. Totuşi credem că aceste elemente se pot preciza cu destulă certitudine. Destinatarul este' P. ..Bataillard, iar locul şi data de emitere: Paris, 18 septembrie 1,851. La această precizare am ajuns considerînd câ scrisoarea pe care o dăm in text este una şi aceeaşi scrisoare cu aceea pe care A. G. Golescu o remitea publicistului francez Ia 18 septembrie 1851, din partea-Iui N. Bălcescu. Scriind el însuşi lui Bataillard, Arăpilă îi trimitea în acelaşi plic şi scrisoarea Iui Bălcescu, făcînd următoarea menţiune: „Brătianu doit vous eerire de Londres, ou il se, trouve eu ce moment. Bălcescu vous envoie aussi un petit mot de sa part” (Boierii Goleşti,. III, p. 244). Credem că acest „petit mot” este tocmai scrisoarea din textul nostru. Neaviad. loc şi dată de emitere, fiind vorba despre un bilet de cîteva rin duri, transmis în plicul altei scrisori, admitem, cred, justificat, locul şi data scrisorii lui A. G. Golescu. Că biletul transmis prin Golescu este însăşi scrisoarea-noastră rezultă din mai multe, consideraţii. în primul riad, Bataillard era în acea vreme cel mai de aproape prieten francez cu care Bălcescu purta corespondenţă. în al doilea rind, tot prin intermediul Iui Golescu îi transmitea şi scrisoarea următoare, acea din 30 septembrie 1851; despre o altă scrisoare, din septembiie 1851, către-Bataillard sau către un alt francez,-, nu avem pînă acum nici o- menţiune. în sfîrşit, pe ins. se află o adăugire cu creionul: 1851,: septembrie 18; nu putem preciza cine a făcut-o; dar ar putea fi făcută ulterior tot pe baza informaţiei din, scrisoarea Tui Golescu.. Publicistul francez se afla la ţară, la Ghartreuse de Siget (Indre-Loire); Bălcescu folosind expresia ,,Mes. bons. amis” işe- adresa, atit lui Bataillard, cît şi soţiei acestuia; aşa proceda şi in scrisoarea din 30 septembrie 1851.- A. G. Golescu într-o scrisoare din 3 septembrie 1851,,-adresată tofe. lui Bataillard, printre altele iî informa şi despre Bălcescu, spunîndu-i că acesta pleacă în Italia şi că „il vous envoie ses amities ainsi qu'â Mme BataiUard”, ceea ce arată precis relaţiile lui Bălcescu cu familia Bataillard (Boierii Goleşti, p. 242). 186 (p. 272-273) Ediţii N. Bălcescu, Corespondenţă inedită, p. 34—35. N. Bălcescu, Opere, II1, p. 286-287. N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 379; 1964, p. 379. Horia Nestorescu-Bălcesti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 67 (179.22), p. 73 (181.150), p. 89 (203.173). 1 Din text rezultă că N. Bălcescu a plecat din Paris Ia data de 1 octombrie 1851. Vizele de pe ultimul său paşaport confirmă că în ziua de 30 septembrie, cînd scria această scrisoare, îndeplinise toate formalităţile de călătorie; la 26 septembrie lua viza de la Prefectura de Poliţie din Paris, pentru Italia, prin Marsilia, la 27 septembrie de Ia Legaţia pentru Statele Sarde, la 28 de la Legaţia Toscană pentru Florenţa şi la 29 septembrie de la Nunziatura apostolică pentru Roma (BAR, ms., Arh. N. Bălcescu, I Acte — 27). Scrisoarea era remisă prin intermediul lui A. G. Golescu la 6 noiembrie 1851 (Boierii Goleşti, III, p. 252). 2 Ofiţerul român este G. Andreescu, fost iuncăr, înaintat sublocotenent de către Guvernul provizoriu şi emigrat după căderea revoluţiei. Trecînd prin Roma şi cercetat de către poliţia papală, s-a găsit asupra sa memoriul lui N. Bălcescu adresat lui Teleki şi Klapka, în chestiunea româno-ungară (textul mai sus, p. 260 şi urm.). Este vorba, desigur, despre o copie manuscrisă, deoarece acest memoriu nu fusese tipărit. Avea adăugată menţiunea „cum ar fi fost presentat de N. Bălcescu la comitetul maghiar” (Boierii Goleşti, III, p. 249). Poate este chiar exemplarul care s-a păstrat la Museo del Risorgimento. Memoriul era cunoscut în cercurile emigraţilor încă de la începutul anului 1851. La 14 ianuarie, Gonst. Racoviţă scria unchiului său Ştefan Golescu următoarele: „Am să te mai rog de un lucru, iubite unchiule, este un articol care trată chestia maghiaro-română de N. Bălcescu, şi Andreescu îmi zice că este foarte bine scris; acest articol noi nu l-am citit, dacă ai putea să ni-1 procuri mi-ai face multă plăcere” (ibidem, III, p. 167). G. Andreescu, într-o scrisoare adresată după eliberarea sa din Genova, la 5 septembrie 1851, lui I. Ghica, a povestit împrejurările arestării sale la Roma şi chinurile pe care le-a îndurat în închisorile papale. Arestarea sa şi cercetările la care a fost supus s-au datorat exclusiv faptului că la percheziţia întîmplătoare care i s-a făcut, fiind găsit pe stradă fără acte de legitimare asupra lui, poliţia a dat peste memoriul lui N. Bălcescu, „acel articol capodoperă a lui N. Bălcescu, prin care dă el planul de a forma un stat federal din naţiunile română, ungară şi serbo-croată”. Era vorba de o copie pe care o luase pentru a o remite unuia dintre membrii societăţii secrete din Roma. Teroarea papală era la Roma atît de mare, încît G. Andreescu scria lui I. Ghica, că în acest oraş „numai zbirii, popii şi funcţionarii papali[...] n-au gustat temniţa”, iar administraţia catolică ajunsese atît de odioasă, încît „cel care n-a trecut prin închisori nu e bine considerat de public”. N. Bălcescu avea, aşadar, de ce să aibă îngrijorări (Cornelia C. Bodea, Corespondenţă inedită, p. 132 şi urm.). 187 (p. 273) Muzeul memorial „Nicolae Bălcescu”, nr. inv. 2 839; original. E diţ ii Horia Nestorescu-Bălcesti, N. Bălcescu. Biobibliografie, p. 94; menţiune. Idem, Revoluţia şi emigraţia română de la 1848 in documente inedite, în Caietele Bălcescu, Rîmnicu Vîicea, XI-XII, 1986, p. 316. Pe scrisoarea lui Ghiţă G. Magheru către tatăl său, generalul Gheorgke Magheru, trimit cîteva rînduri şi Nicolae Bălcescu, Dimitrie Bolintineanu şi Gheorghe Tattarescu. 464 188 (p. 273-274) BAR, ms. rom. 131, f. 114r —115r; autograf. Ediţii Ion Ghica, Amintiri din pribegie, p. 599 — 601; ed. O.B.,. II, p. 318—32.0; ed. P.Y.H., p. 254—256. Constanton I. Bondescu şi D. Mărăcineanu, Antologie, p. 794 — 795. N. Bălcescu, Opere, II1, p. 287—288. N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă, 1962, p. 380-381; 1964, p. 380-381. Horia Nestorescu-Bălceşti, A3 Bălcescu. Biobibliografie, p. 50'(149.91), p. 56 (159.91), p. m (171.11), p. 65 (175.91), p.'73. (181.151), p. 89 (203.174). Din cursul lunilor septembrie-octombrie 1851, o altă scrisoare rămasă necunoscută a. lui N. Bălcescu către V. Alecsandri ne este relevată de corespondenţa dintre cei doi prieteni 1) * conte; om de stat. maghiar ; ren caut. ni al cercurilor liberale ale aristocraţiei maghiare: ia parte la revoluţia de la 1818 — 1849 din Ungaria; ministru de externe în 1849 : după înăbuşirea revoluţiei emigrat in Turcia, apoi în Franţa — 11, 137 — 141, 143-153, 155, 158, 161 -163, 165, 329, 340, 341, 345, 399, 400, 405, 407, 410-412. 456. Baumgarten, Sâudor — 458. Bălăceanu, Catinca vezi Gauthier, Tinka. Bălăeeanu, madame — 127. Bălăceanu, Ion C. (1825—1914) ; om politic şi diplomat ; ia parte la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească : administrator al jud. Muscel ; însoţeşte pe N. Bălcescu In campania din Transilvania şi Ungaria; a fost considerat aghiotant al lui Bem ; emigrat în Franţa ; după Unire ia parte activă la viaţa publică : agent diplomatic şi ministru plenipotenţiar la Paris(1866 — 1870, 1884—1885), Constantinopol (1870 — 1871, 1886-1888), Vie na (1876), Roma (1882) şi Londra: devotat prieten- al lui N. Bălcescu si Ion Ghica - 30, 55, 87, 97, 98, 100, 102, 120-125, 132-134, 147, 152, 155. 156, 166, 17L 176, 177, 188, 190, 203, 213, 250, 256, 270, 274, 277, 287, 324, 339, 341, 342, 344, 383, 390, 397, 409, 426, 429, 465, 470. Bălăceanu, Ioan (1798 — 1878): mare boier, frate cu Constantin Bălăceanu — 55, 360. Bălăceanu, Sultana: sora lui Ion G.* Băi ace anii - 203. Bălănescu (Rosetti Bălănescu) — 302. Bălăşescu, Neculai (Nifon Bălăşescu) (1806 — 1881); profesor şi director la seminarul mitropolitan din Bucureşti; publicist; ia 483 parte la revoluţia de la 1848- 1849 din Transilvania; în strînse legături cu generalul Liîders — 40, 172. Bălceseu, Barbu (? — 1824?); pitar: sames Ia Dolj; tatăl lui N. Bălceseu - 35, 316/ Bălceseu, Barbu B. (1824? — 1884); fratele mai mic al lui N. Bălceseu ; ia parte la revoluţia de îa 1848 din Ţara Românească ; arestat Ia Cotroceni de Fuad; emigrat; după Unire magistrat, procuror îa Bucureşti ; membru la Curtea de Apel; avocat în Baroul de Dolj (1866 — 1877); radiat din lipsă de titlu academic (1877); primar al Graiovei — 117, 122, 144, 147, 166, 179, 181, 191, 192, 195, 219, 220. 233, 234, 237, 240, 276, 362, 386, 397, 422, 417. Bălceseu, Constantin (1813—1902); fratele mai mare al lui X. Bălceseu ; om politic şi specialist in chestiuni financiare ; contopişi la Departamentul de Finanţe (1839 -1842); şef de secţie. (1842); ia pane la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească ; director la Departamentul de Finanţe ; exilat; la re întoarcerea din exil, direclor Ia Ministerul de Finanţe ; ministru de finanţe sub Guza vodă; deputat : sena lor; preşedinte al Casei pensiilor piuă în 1890 : preşedinte al Casei de depuneri şi economie pînă la 1896 ; autor de publicaţii literare şi al unui proiect de Casă de economie (1.845) — 52, 57, 115, 116, 235, 236, 264, 265, 322, 324, 339, 362, 397, 399, 421, 422. 481. Bălceseu, Nicolae (1819—1852) - 11 -....32, 35—39, 41, 42, 44 — 54, 56-61/64, 66-73, 75-78, 80 — 83, 85, 86, 93-95, 97. 98, 100, 102, 103, 105, 106, 108, 113. 114,116, 117, 119-122, 126, 129, 131, 133, 135, 137, 141, 144, 149, 158, 162, 165, 168, 169, 171,175-177, 179,189, 191-193. 195,197, 198, 202, 205, 212, 214, 215, 217, 219-224. 226, 233, 236, 238, 239, 241, 243, 241' 248, 249-259, 261, 263 — 275, 277-282, 287-317, 321-337, 339, 341 -343, 345-433, 435-453, 45(3-458,460-481; arhiva —: 357, 358, 395, 464. 470-473; Muzeul — : 321, 328, 329, 361, 370, 403, 415, 456, 464, 468,470; Aşezămîntul ^: 321-323, 371, 372, 382, 387, 388, 396, 416, 419-421, 431, 434, 436, 443, 456, 459, 463, 465, 466. Bălceseu, Sevastiţa (1818—1883); sora mai mare a lui N. Bălceseu ; necăsătorită : în-mormîntată la moşia Rălcesti — 270, 281, 322, 370, 387, 391,416, 469,’470, 472-474! Bălceseu, Zoe (Zinca) (1792? — 1862); mama lui N. Bălceseu; „foarte stimată şi cunoscută în toată ţara pentru minunata doftorie cu care tămăduia albeaţa la oclii” __ (Ion Ghica)— 35, 324, 391, '397, 422. Bălceştii - 40* Ţ Băleanu, Eţnanuil; mare boier ; şef al Depărta» meni ului Justiţiei (1847); reacţionar; contrarevoluţionar; ministru de interne sub Ştirbei; „mărginit, orgolios, încăpăţînat, retrograd, rău, nedrept, avar, ţine sâ fie totdeauna ia putere [. . , j foarte bogat [.. .] mare partizan al privilegiilor” (Ion Ghica, - 79, 431. Bănescu, N. — 327, 332, 392, 446, 476. Bărnuţiu, Simion (1808—1864); jurist: ia parte la organizarea şi conducerea revoluţiei de la 1848—1849 din Transilvania; preşedinte al Comitetului naţiunii române şi' membru al Comitetului de pacificaţie ; profesor la Universitatea din Iaşi — 174, 367. Beaumont, lord — 196, 199. Belhomme - 222, 238, 241, 251. Bem, Josef (1795 — 1850); general polonez; luptător in mişcarea de eliberare naţională poloneză; ia parte la răscoala din 1830 — 1831 ; in 1848 ia parte la luptele revoluţionare de la 5’ieua : unul dintre conducătorii armatei revoluţionare din Ungaria; sub comanda sa armata ungară a obţinut cîteva succese strălucite ; „comandant militar de prim rang” (Marx — Fngels) ; a susţinut o politică de conciliere cu naţionalităţile - 20. 22, 102, 117, 121-123, 125, 126, 128-136, 138, 141-143, 145, 1 17. 149, 151, 153, 151, 156, 161, 163-168, 170, 171, 336, 337, 339. 341, 401, 411-413, 125, 426. Beugeseu 57. Bengesco, G. — 385. Bentham, J, — 56. Berindci, Dan - 378, 479. Berindey, Dumitru, arhitect — 296, 461. Berjeau — 480. Bern'ard, Martin — 480. Berii, Domenico — 480. Relhlen, Wolffgaugus — 257. Bianu, Ion - 322/ 324- 326, 332, 334, 335, 364, 366-369, 428, 476. Biber sie in (Budzynski); agent al emigraţiei polone — 177, 215. Bibescu, Gheorghe: domn al Ţării Româneşti (1843-1848) - 40, 45, 48, 55, 62, 63, 68, 69, 78, 210, 339, 350, 357, 367, 390, 431. Bibescu, Ion (1808 — 1879); colonel; frate cu Gheorghe Bibescu ; contrarevoluţionar ; la 1848 refugiat la Braşov, apoi la Sibiu ; îndepărtat din oştire de către Guvernul provizoriu; ministru de culte şi instrucţie (1849, 1853) ; „lipsit de scrupulozitate în ceea ce priveşte onoarea : s-a dedat pînă şi la escrocherii” (Ion Ghica) — 55, 269, 360. Bilciurescu. V — 445. Biscianosvchi vezi Bystrzanowski. Blanc, Luis (1811 — 1882); socialist nuc-burghez francez; istoric; în 1848, membru al Guvernului provizoriu şi preşedinte al Comisiei de la Luxemburg; a luat o poziţie conciliatoare faţă de burghezie ; în august 1848, emigrat în Belgia şi apoi în Anglia; unul dintre conducătorii emigraţiei mic-burgheze de la Londra — 195, 196, 204, 368, 426, 436. 484 m Bobrîck - 122. Boczko, Daniel — 411. Bodca, Cornelia G. — 31, 301, 323, 327 — 329, 363, 369-371, 373, 378, 380, 387, 407, 412, 445, 463, 464, 466, 471, 472, 479. 'Bodea, Gheorghe I. — 479. Bogdan, Maria G. - 327, 332, 358, 476. Bogdan-Duică, Gli. - 350, 355, 395, 412, 420, 475. Boierescu, V. — 377. Boitos, Olimpiu - 321-323, 326, 365, 380, 383, 387, 388, 393, 395, 398 -400, 402, 404-408, 410-414, 416, 418-430, 432, 433, 435, 437, 438, 441-445, 447-450, '452-455, 459-467, 469, 471, 472, 476, 477. Boliutineanu, Dimitrie (1819 — 1872); poet, publicist ; ia parte la revoluţia de la 1848 din .Ţara Românească; redactor al ziarului revoluţionar ,,Poporul suveran” ; membru în Comisia de propagandă şi în Comisia comisarilor; exilat; colaborator la „Junimea română”. La întoarcerea în ţară ia parte la viaţa publică ; ministru sub Cuza vodă ; la 1863, ca ministru de instrucţie, publică în „Monitorul cficial” rezultatul anchetei întreprinsă la Palermo pentru aducerea în ţară a osemintelor lui N. Bălcescu ; unul dintre puţinii fruntaşi munteni de la 1848, care n-a intrat în „coaliţia monstruoasă” — 12, 38, 40, 45, 93, 113, 174, 175, 179, 211, 215, 246, 253, 254, 308, . ‘ 313-316, 321, 322, 329, 339, 353, 364, 419, 421,464,471,472,480. liolliac, Cezar (1813 — 1881); poet, publicist, arheolog; ia parte la mişcarea culturală dinaintea lui 1848 ; de asemenea ia parte la acţiunile politice care au pregătit revoluţia ; implicat în mişcările revoluţionare din 1840, surghiunit la Poiana Mărului; membru ai societăţii secrete „Frăţia” ; „poetul libertăţii, duşmanul privilegiilor, osinditorul boierilor” (N. lorga); la 1848 are un rol principal în revoluţie ; membru al Comitetului revoluţionar ; colaborator la „Poporul suveran” ; exilat; secundează pe N. Băl-cescu în campania din Transilvania şi Ungaria; publică „Espatriatul” ; în exil publică „Buciumul”. La reîntoarcerea în ţară reintră în viaţa politică şi culturală ; ales deputat prima dată (1860) şi invalidat; reales In alte alegeri - 40, 43, 44, 93, 126, 127, 130, 131, 140 — 142, 145, 146, 154, 160, 163-167, 171, 174-179, 182, 187, 191, 192, 194, 208, 211-214, 216-218, 235, 241, 247, 253, 255, 256, 324, 341-343, 351, 364, 387, 396, 412, 421, 425, 426, 430, 435, 447, 462, 480. Bonapartc, Ludovic — 29. Bondescu, Constantin I. - 329, 387, 388, 407, 413, 418, 444, 460, 462, 463,. 465, 466, 468, 471, 472, 476. Bourgoing, P. de, baron — 458. Boziceanu — 190. Branicki, Xavier (1812 — 1879); conte; em grat polonez; membru în Comitetul secre de la Londra pentru constituirea unei confederaţii democratice a Europei Orientale — 199, 423, 481. Braţ tuli - 467. Brătianu, Dumitru C. (1818 — 1892); om politic ; ia parte ia revoluţia de la 1848 din Ţara Românească ; membru al Comitetului revoluţionar ; exilat; reîntors în ţară ia parte la viaţa politică; fruntaş liberal; deputat, senator, ministru şi preşedinte al Consiliului de Miniştri; şef al Partidului Liberai; la moartea lui N. Bălcescu a lansat un impresionant apel in care consideră pe Bălcescu erou şi propune o lună de doliu pentru întreaga emigraţie — 108, 109, 113, 180, 187, 198, 199,213,234,242,243,263 — 265, 274, 277, 339, 347, 382, 384, 394, 420, 421, 432, 444, 448, 481. Brătianu, Ion C. (1821 — 1891); om politic; ia parte ia revoluţia de la 1848 din Ţara Românească; membru al Comitetului revolţi ţionar ; secretar al Guvernului provizoriu ; exilat; reîntors în ţară ia parte la viaţa politică; şef al Partidului Liberal; ministru şi preşedinte al Consiliului de Miniştri; unul dintre principalii întemeietori şi conducători ai „coaliţiei monstruoase” ; sprijinitor al dinastiei Hohenzollern — 83, 85, 93, 95, 108-110, 117, 119, 165, 182, 201, 206, 208-211, 237-239, 241, 244, 246, 251, 258, 323, 339, 374, 390, 391, 397, 429-431, 436, 446, 449, 457, 462, 463, 470. Brătieni - 108, 110, 111, 120,- 200, 201, 203, 204, 233, 426; fracţiune 27. Brezoianu, C. — 381. Bronzau ; doctor — 246. Brote, Eugen — 411. Bfown, Fred W. ; maior englez; agent mabiar la Constantinopol — 176. Bucur, Marin - 329, 370, 479. Ruda, Alexandru (1820-1872), deputat revoluţionar român, 1848—1849; fost maior în armata Iui Garibaldi — 32* 189, 328, 415, 479. Budzynski, Mihail (Buginski) vezi Bibcrstein. Bugnariu, T. — 414. Burat, T. G. - 383. Burche, Al. — 381. Buteanu, loan (1821 —1848); cancelist la Tî.rgu Mureş ; avocat; ia parte la revoluţia de la 1848—1849 din Transilvania; prefect al Zarandului; căzut la 23 mai 1849, la Abrud, unde venise să negocieze împăcarea cu conducătorii maghiari — 135, 137, 149, 150, 386, 407. Bystrzonowski, Ludwik Tadeusz Szafraniec (Bisciariosvki) (1797 — 1878); emigrat polonez ; participă la manifestaţiile de opoziţie din martie 1848 din Moldova; are strînse legături cu Ion Ghica — 31, 133 — 135, 140, 144-147, 151-158, 162, 166, 167, 191, 217, 221, 328, 340, 403, 409-411. 485 Caccia ; consul otoman la Palermo — 304, 310. Callimachi, Alexandru Sc. (1800—1879); diplomat turc; ambasador la Paris, apoi la Yiena - 189, 193, 194, 200, 201. Canning, sir Stratford, viconte de Redcliffe (1786—1880); diplomat englez; ambasador la Constantinopol (1825-1828,1841 -1858); ambasador la Petersburg; a exercitat asupra orientării politicii turce o influenţă considerabilă; a avut permanent o atitudine contrarevoluţionară ; „nu poate suferi ideile democratice”; despre românii revoluţionari spune că „sînt buni de tocat” (Ion Ghica); refuză să primească la 1848 delegaţia românească venită la Constantinopol pentru a obţine adeziunea Porţii la programul revoluţiei; unul dintre principalii promotori ai războiului de coaliţie împotriva ţarismului pentru a-i slăbi influenţa - 94, 117, 163, 166, 192, 216, 339. Cantacuzino, Constantin (1793—1877) ; mare boier; reacţionar; contrarevoluţionar ; caimacam după căderea guvernului provizoriu la 1848; preşedinte de Consiliu sub căimăcămia lui Al. Ghica; „conruptibil şi cartofor”, „lacom de avere şi lipsit de integritate” (Ion Ghica) — 40, 110, 112, 269, 339, 371, 393. Cantacuzino, Grigore — 49. Cantacuzino, Maria (1820—1898); fiica lui Nicolae Cantacuzino şi a Pulheriei Stuxd-za; căsătorită în trei rînduri: prima dată cu Gheorghe Stratulat (1835), a doua oară cu Alexandru Cantacuzino (1839) şi a treia oară cu pictorul francez Puvis de Chavannes; devotată prietenă a lui N. Bălcescu; l-a însoţit la Hyâres în timpul bolii; a scris sub dictarea lui unele pasaje din Istoria lui Mihai Viteazul; împreună cu V. Alecsandri ia cele dintîi măsuri pentru salvarea manuscriselor defunctului lor prieten -253, 254, 256, 258, 259, 274, 278, 279, 324, 465, 468-470, 473, 474. Cantacuzino, Rodolphe, prinţ — 49. Cantacuzino, Şerban; domn al Ţării Româneşti (1678-1688) - 52, 107, 356. Caii tem ir, Dimitrie ; domn al Moldovei (1710 — 1711) - 43, 352. Caracas, Grigore (1823—1888); ia parte la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească; emigrat; la reîntoarcerea în ţară, magistrat, prefect, deputat — 174, 177, 216, 217. Caragheorghe, Alexandru ; principe al Serbiei . (1842-1858) - 101, 103. Carataşu, Gheorghe — 281. Carcalechi, Zaharia—433; gazeta lui ~:215, 259. Carichiopulo, Paul — 470. Carnot — 368. Carpantier, Eugâne; ziarist francez ; redactor principal al revistei „La Semaine” şi al ziarului „La Tribune des Peuples” — 224. Cartier, Eugene; pictor — 193. Cartojan, N. - 326, 327, 332, 349, 351. 359, 399, 415, 417, 428, 448, 449, 458, 476, Carutti, Domenico — 480. Catargi, S. doamna — 51. Catargiu, Alecu St. (1825 — ?); impiegat în Ministerul de Externe al Porţii — 179, 191, 192, 200, 215, 246. Catargiu Barbu — 287. Catargiu, N. — 342. Cătină, Ion — 364. Călinescu, Smaranda (?) — 35, 36, 39, 40. Gândea, Virgil - 327, 348, 359, 461. Celebi, Aii — 467. Cemătescu, P. (1825-1892) - 381, 420, 421. Cernovodeanu, Paul — 31, 32, 328, 355, 363, 369, 370, 380, 403, 445, 478, 479. Cesar, luiius — 341. Chassin, Charles-Louis — 412, 457. Chihaia, Costache (Chihăescu) ; căpitan de dorobanţi din Bucureşti; vestit prin abuzurile şi samavolniciile sale ; la 1848, mulţimea i-a dărîmat casa şi i-a sfărîmat mobilierul— 79. Christofi, Al. - 419, 470. Chrzanowski, Voitek (1788—1861); general polonez — 161. Ciucbindel, Constantin - 327, 350, 354, 355, 359, 368, 370, 477. Ciutac; maior — 150. Cîmpeanu, C. — 406. Cimpineanu, Ecaterina I.; soţia lui Ion Cîm-pineanu — 56. Cimpineanu, Ion (1798—1863); reprezentant al boierimii liberale din Ţara Românească în epoca 1837 — 1840; şef al opoziţiei liberale boiereşti, în lupta împotriva articolului adiţional al Regulamentului organic; susţine emanciparea clăcaşilor; elaborează un program politic înaintat; candidat la domnie ; condamnat de turci la surghiun; după eliberare trece pe poziţii tranzacţionale ; la 1848 are o atitudine şovăielnică; la 1854 ministru bisericesc — 27, 39, 40, 46, 56,66, 74, 79, 80, 108-110,203,210, 241, 343, 344. Cimpineanu, Safta; fosta soţie a lui Ion Ote-teleşanu (Măgurele); soră cu Ion şi Constantin Cimpineanu — 234. Clari (Henrieta Karl?) — 36. Cobden, Richard (1804—1865); fabricant englez ; om politic burghez; lider al liber-schimbiştilor şi unul dintre fondatorii Ligii împotriva legilor cerealelor; membru al parlamentului — 28, 194 — 196, 198, 199, 203, 267. Cocia, Effendi vezi Saad-Eddin. Colceag, I. (Korsak); agent al emigraţiei polone — 122. Collida, Joseph; preot la Palermo — 306, 309. Colquhoun, Robert Gilmour (Colcum, Coleun) (1804 — 1870); consul general al Angliei l& Bucureşti (1834—1859); în strînse legături cu fruntaşii revoluţiei de la 1848 — 95, 100, 111, 116, 180, 181, 183, 184, 422, 434. 486 Colson, Fâlix (1804—1870) ; publicist francez ; secretar al lux Ion Cîmpineanu ; implicat în mişcarea revoluţionară de la 1840 ; autor al unor lucrări istorico-politice consacrate istoriei poporului român şi apărării drepturilor sale ; consideră pe Bălcescu; „cel mai mare istoric modern al Tării Româneşti” - 190. Columb, Cristofor — 66. Conrad, Albert (N. Bălcescu) — 102, 103. Conrad, Albrecbt (N. Bălcescu) — 100, 202, 205, 429. Gonstantinescu-Iaşi, Petre — 327, 365. Cor, Mathurin-Joseph (1805—1854); prim-dragoman la ambasada franceză din Constant! nop ol — 258, 259, 449. Cornea — 440. Cornea, Paul - 329, 366, 372, 387, 393, 409, 463, 465, 479. Costache-Epureanu, M. — 287, 358, 476. Costiescu, Gkeorghe; subofiţer; ia parte la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească ; emigrat; la 1849 intră în armata maghiară revoluţionară ca ofiţer, sub comanda lui Bem - 128, 133, 134, 190. Costin, Miron - 37, 40, 370. Costin, Neculai — 348. Cretzeanu, George (1829—1887); magistrat ; poet; om politic; ca student se alătură la Paris emigraţiei revoluţionare române; redactor şef al revistei „Junimea română” (1851); admirator al lui N. Bălcescu ; a scris duioasa poezie N- Bălcescu ; consideră pe Bălcescu ca pe : „una dintre cele mai nobile personalităţi ale deşteptării naţionale, atît ca scriitor cit şi ca om politic” - 56, 266, 287, 461. Cretzianu, Al. - 364, 421, 426, 432, 435. Creţulescu, casa (magazin cu articole de galanterie şi parfumerie) — 445. Creţulescu, Constantin A. (1809—1884); om politic ; ia parte la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească; preşedinte al Sfatului orăşănesc; deputat în Divanul Ad-boc al Ţării Româneşti; preşedinte de Consiliu în Ţara Românească (1859) şi mai tîrziu în România (1867) - 58, 339’. Creţulescu, Scarlat A. (1810 —1873) t colonel; în revoluţia de la 1848 din Ţara Românească are o atitudine schimbătoare ; scurt timp şef al Gardei naţionale — 40, 74. Csâny, Lâzld (1787 — 1849); guvernator al Transilvaniei la 1849; ministru de comunicaţii în cabinetul Szemere; prins de contrarevoluţie si ucis — 136. Csetri, Al. - 32, 328, 403, 479. Csetri, Eiek — 479. Csutak, Kâlmân (Ciutae) (1814—1888); maior ungur; comandant ai unei unităţi în timpul revoluţiei de la 1848—1849 din Ungaria — 150, 407. Cuccia, Andreas; paroh al bisericii Nicolae a grecilor din Palermo — 308—310. Culcer, Alexandru — 32, 328, 415, 479. Cuza, Alexandru Ioan I. — 14, 15, 287, 292> 293, 295, 297. Czajkowski, Mihail (Czaika) (1808—1886); ofiţer ; scriitor şi diplomat; emigrat polonez de origine cazac; colaborator al principelui Czartoryski; în strînse legături cu unii fruntaşi români de la 1848, în special cu I. Ghica şi N. Bălcescu; turcit sub numele de Sadic paşa ; ia parte la Războiul Grimeii - 122, 133, 134, 140, 144, 148, 157-159, 162, 166, 199, 205, 254, 264, 339, 401, 410, 411, 458. Czartoryski, Adam (1770—1861); principe polonez ; ministru al afacerilor străine în cabinetul imperial rus (1804—1806) ; emigrat la Paris după 1831; organizatorul şi conducătorul fracţiunii monarhisto-con-servatoare a emigraţiei poloneze — 92, 120, 151, 187, 189, 191, 217, 232, 254, 338, 367, 384, 458; Muzeul, biblioteca ~ : 328, 386, 403, 411, 443. Czetz, Jânos (1822—1904); general maghiar; şef de stat major al unei armate revoluţionare ungare ; face parte din Comitetul emigraţiei maghiare de la Paris — 258, 411, 457. . Damian, Vasile ; cronicar — 37. Dan I. — 365. Darasz, Albert — 432, 480. Darvari, M. — 35. Dăscălescu, Ghiţă; propus de N. Bălcescu ca prezident al magistratului din Buzău — 74. Bebain — 204. Deben; baron; şeful poliţiei din Viena — 173. Decebal — 458. Deivos, Ion; locotenent în corpul de pompieri din Bucureşti; a luat parte la înfiinţarea societăţii conspirative din Iaşi intitulată „Fii coloniei lui Traian” ; după aceea membru al „Frăţiei”; ia parte la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească ; participă la lupta cu turcii din Dealul Spirii; refugiat în Transilvania, însoţeşte pe N. Bălcescu; internat la Brussa — 163, 166, 173, 174, 19l 339, 387, 420. Delesclvize — 480. Dembinski, Iienryk (1791 — 1864); general polonez ; ia parte la revoluţia de la 1831 din Polonia; emigrat; ia parte, la revoluţia de ia 1848—1849 din Ungaria; şef de stat major al armatei revoluţionare maghiare; obţine mari succese militare; stabilit la Paris-20, 117, 121, 123,125,128, 129, 132, 133, 139, 140, 142, 145, 147, 150-158, 161-164, 191, 259, 339, 341, 401. Dânes, A. Jânossy — 425, 458. Desprez, Hypolitte; publicist francez; a publicat articole şi studii despre poporul român — 235, 366, 367, 390, 411, 444, 456. Dessus — 64, 395. Deşu, Andrei Tudor (Deşov) (1786 — ?); bogat negustor şi moşier bulgar; stabilit în Ţara Românească; vistier; ia parte la mişcările revoluţionare bulgare din anii 1841 — 1843; condamnat prima oară în 1843 la 15 ani ocnă; condamnat a doua oară îri 1844 pe viaţă, în urma răzvrătirii de la Ocnele Telega ; eliberat de Guvernul provizoriu al Ţării Româneşti la 19 iunie 1848 — 39. Diderot, Denis — 61, 363. Dionosie Eclesiarhul — 365. Dincă; locotenent clin oştirea Ţării Româneşti ; ia parte la lupta din Dealul Spirii ; „eroul bătăliei de la Bucureşti77 ; refugiat în Transilvania ; însoţeşte pe N. Bălcescu - 172, 216. Dobra, Petru (1817 — 1849) ; aplicat pe lingă prefectura Zlatna; ia parte la revoluţia de la 1848—1849 din Transilvania; prefect; căzut ia Abrud — 135, 137. Domeţian, stareţul mănăstirii Neamţ — 352. Domokos, Sâmuel — 477. Donicî — 351. Dragomir, S. — 367, 411, 412. Dragomirescu, M. — 359. Dragoş, Ton (1810 —1849); deputat în Dieta din Pesta; însărcinat de Kossuth să încerce o conciliere între maghiari şi români; ucis de români la Abrud, în urma atacului lui Hatvani şi a uciderii lui Bu-teanu şi Dobra — 136, 411. Drăgulănescu, C. ; poliţai din Buzău; reacţionar — 74. Drozt - 246. Dubău, Teodor — 37. Dubău, Yasile — 348. Duca, C. ; ia parte la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească; emigrat; se reîntoarce în ţară la 1852 - 182, 421. Duchăteau, doamna — 436. Dudescu, G. — 222, 442. Duhamel, Aleksandr Osipovici (1801 — 1880); general maior tus ; diplomat; comisar extraordinar in Principate— 20, 77, 101, 103, 117, 124, 203, 205, 339, 391, 393, 433. Duiliu, Marcu N. (Duilie) ; brăilean; pitar; ia parte la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească; revizor; emigrat: internat la Brussa; eliadist; deputat in Divanul Ad-hoc al Ţării Româneşti — 174, 177, 182, 216, 421. Dupont — 480. Duprat, Pascal — 368. Eleni; cumnata Sevastiţei Bălcescu — 472. Eliade, Ion Rădulescu (1802 — 1872); scriitor de seamă din epoca premergătoare revoluţiei de la 1848 ; întemeietor al primului ziar din Principate ; în primăvara lui 1848 se alătură mişcării revoluţionare ; cooptat în Comitetul revoluţionar; in timpul revoluţiei, ministru în Guvernul provizoriu şi apoi locotenent domnesc; impune guvernului revoluţionar o linie moderată; temporizează reformele sociale prevăzute în proiectul de constituţie; exilat; în exil publică mai multe scrieri politice predominante de spirit polemic; reîntors in ţară, ia parte la viaţa politică fără să mai deţină vreun rol principal — 24 — 27, 40, 74,” 75, 78, 84, 95, 99, 102-104, 108-116, 119, 120, 140, 160, 170, 176, 178, 181-186, 190, 203, 204, 206-210, 214, 215, 217, 218, 224, 225, 238-242, 244, 246, 247, 276, 339, 361, 371, 374-378, 381, 385-387, 390-392, 394, 396, 419, 421, 426, 427, 431, 437, 445, 450, 452, 462, 474-476. Eliade, Maria; soţia iui I. Eliade — 218, 390. Emili, Muhlis Effendi; prim-secretar al ambasadei otomane din Paris ; prim-dragoman al Divanului; comisar turc in Serbia — 80, 92, 339. Enfantin, BarthelemV-Prosper — 436. Engels, Friedrich - 15, 27, 28. Estioiis, Constantin (Isthiotes) (1795 — 1840) ; prbtomedic al Ţării Româneşti şi medic şef al Garanţinelor — 35. Eustratie, Dabija vodă (1745 —1840) — 37- Falzone, Ciaetano — 290, 306. Favre ; consul francez din Belgrad — 101. Felix Gottlieb (Godlieb) (N. Bălcescu) — 119, 120, 127, 128, 131. Ferne3s Guvet de (Fernez) ; director de pension la Paris — 222 - 224, 234, 249. Filipescu, Constantin N. (Gostăchiţă) (1807 — 1854) ; maior; ia parte la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească; ministru de finanţe ; exilat — 11, 31, 41, 42, 50 — 53, 56, 57, 74, 180, 328, 332, 340, 361,419. Filipescu, Diinitrie (Mitică) — 12. Filipescu, Elena — 371. Filipescu, Grigore N. (1817 — 1881); frate cu Constantin şi Scarlat; „mărginit şi neînsemnat77 (Ion Ghica) — 52. Filipescu, Ioan G. ; mare boier ; reacţionar şi contrarevoluţionar ; şeful Departamentului Yisteriei (1843-1847) - 46. Filipescu, Ion AL (Yuipaclie) - 431. Filipescu, Ion I. (Curcănache) ; om politic; ia parte la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească ; administrator al jud. Vlaşca ; emigrat la Belgrad, la Gonstantinopol şi apoi la Paris ; la reîntoarcerea în ţară agent al Principatelor Unite pe lingă Poartă; deputat, ministru. „Om instruit şi de o, mare inteligenţă, cu idei foarte liberale chiar excentrice7’, „patriot [...] de o mare energie77 (Ion Ghica) —11, 74, 95, 96, 121, 167, 182, 199, 210, 325, 335, 340-343, 345, 390, 415-417, 419, 425, 456. Filipescu, Iordaclie (Gheorghe) (circa 1782 — 1854) ; mare boier; mare ban; reacţionar şi contrarevoluţionar; preşedinte al înaltului Divan şi al instanţei extraordinare care a judecat şi condamnat pe acuzaţii implicaţi în mişcarea revoluţionară din 1840, printre care şi pe Bălcescu ; la 1848 refugiat la Braşov 46. 488 Filipescu, N. — 361. Filipescu, Scarlat N.; căpitan; ia parte la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească ; administrator al judeţului Slam-Rimnic; emigrat; internat la Brussa ; eliadist; se reîntoarce în ţară în 1850 — 75, 76. Filipeştţ — 332. Filitis, Grigore ; vezi; Philitcs Grigore. Floreseu, Alexandrina G. (Alexandra, Im ţi ca, Luxiţa, Liţa) (circa 1814 — 1899) ; fiica marelui logofăt lordaclie (Gheorghe) 1. Floreseu şi Anica, născută Gr. M. Suţu ; căsătorită cu ofiţerul Filip Krijanovschi în 1832 ; despărţită în 1833 ; divorţată în iulie 1836 ; are un copil : Ronifaeiu Floreseu născut la Budapesta la 17 mai 1848 — 31, 36, 60, 61, 68, 69, 71, 81, 236, 328, 363, 367, 369, 380, 395, 445; 474. Floreseu, Anica G. (1790—1878); mama Luxiţei Floreseu — 445. Floreseu, Ronifaeiu — 414, 430. Floreseu, Constantin G. (1826 — 1875); ia pai te la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească ; emigiat; însoţeşte un timp pe N. Bâlcescu în Transilvania ; internat la Brussa ; redactor la ,,România viitoare”; autor de scrieri cu caracter religios si social - 171, 172, 174, 190, 420, 421, 445. 481. Floreseu, Dumitru G. (Dumitraclie) (1827 — 1875); ia parte la revoluţia din 1848 din Ţara Romanească ; comisar de propagandă în Prahova ; emigrat; internat la Brussa — 237-, 322, 420, 445, 461. Floreseu, Frosa G. (1820 — 1905) ; sora Luxiţei - 71, 236, 370, 445. Floreseu, G. D. ; strănepot de frate al Luxiţei Floreseu - 31, 363, 369, 370, 380, 445. Floreseu, G. G. — 386. Floreseu, lăncii G. (Iorgu) (1818 — 1869); cel mai tînăr din fraţii Floreşti — 68, 369. Floreseu, Ion Em. (1819 — 1893); mare boier ; colonel, fost aghiotant al lui Ltiders — 269. Florian vezi Aaron. Fontblanque, Thomas (Fontblanc); consul englez la Belgrad — 173. Foresti, Felice — 432. Fotino, George — 361. Fourier, Charles — 436. Frank ; librar - 97, 105, 111, 112, 248, 249, 257, 395, 436. Friebel; doctor — 446. Fromentin — 193. Fuad, Effendi, paşa (1814 — 1.869); general; om politic turc ; comisar imperial în Principate la 1848; unul dintre organizatorii înăbuşirii armate a revoluţiei din Ţara Românească ; ministru de afaceri străine în mai multe rînduri; mare vizir — 86, 87, 89, 92, 112, 211, 340, 384, 391, 393. Gaâl, Sândor (1817 — 1861); general ungur, emigrat — 174. Galland, Aut. — 467. Gambon — 426. Gaumont, Jean — 426. Gauthier, Felix; secretar al consulatului francez la Belgrad — 94, 99, 100, 120, 123, 125,126,387. Gauthier, Tinka (Catinca Rălăceanu) (j-1878); „nu prea frumoasă, dar spirituală, vorbind bine, sinceră, bună româncă şi foarte rău văzută în familie” (Ion Ghica) — 101, 126, 127,389. Gănescu, dr. — 381. Geavidi — 382. Genicr de Smirne, Nicolas — 370. George Sand — 368, 481. Georgeseu, Florian — 369, 379, 466. Georgescu, Tiiu - 329, 371, 478. Georgescu-Ruzău, G. — 327, 367, 372, 378, 477. Georgescn-Tistu, N. — 438, 449. Geranu, Sotir [Ţeranu] — 133. Gerone, Fazekas Erzsebet — 412. Ghibănescu, Gh. — 380, 476. Ghica, Alexandrina (1830 —1926) ; soţia lui Ion Ghica, născută Mavros — 11, 22, 80, 95, 98, 103* 121, 122, 126, 127, 129, 133, 140, 168 — 170, 176, 191, 195, 201, 220, 234, 240, 255, 259, 268, 275, 278, 280-282, 322, 417. Ghica, Alexandru Dimitrie ; domn al. Ţării Româneşti (1834—1842)— 122. Ghica, Alexandru Scarlat (1789 — 1868); cunoscut sub numele de Barbă-Roşie ; mare boier ; candidat la domnie in 1842 ; adversar al lui Bibescu — 57. Ghica, Anica ; soţia lui Iorgu Ghica — 196, 205, 224. Ghica, Constantin (1789—1850) ; mare boier, unul din şefii reacţiunii şi.al contrarevoluţiei, în cursul epocii 1840 — 1849 ; şei al oştirii Ţării Româneşti; la 1840 — 1841, principalul membru al Comisiei de anchetare a revoluţionarilor implicaţi în „complot” şi condamnaţi ; în timpul revoluţiei de la 1848 refugiat la Braşov — 50, 346, 355, 356. Ghica, Dimitrie — 287. Ghica, Dimitrie (Toto — tatăl) — 202. Ghica, Dimitrie I. (Toto — fiul) (1848 — 1914) 202, 204. Ghica, E. doamna — 51. Ghica, Gheorghe (Iorgu) — 196. Ghica, Grigore Aîcx. ; domn al Moldovei (1849 — 1853 ; 1854—1856) — 240, 258. Ghica, Iancu — 396. Ghica, Ion (1816—1897); economist; scriitor fecund ; om politic cu roluri însemnate în epoca sa ; pină la 1848, in primele rînduri ale mişcării culturale şi politicii înaintate ; profesor Ia Academia Tvîihăileană din Iaşi (1842 — 1844) ; unul dintre întemeietorii societăţii secrete „Frăţia” ; întemeietor şi colaborator al „Propăşirii” ; membru în Comitetul revoluţionar ; ia parte la pregătirea şi conducerea revoluţiei de la 1848 din Ţara Românească; agent la Gonstan-tinopol al Guvernului provizoriu şi al emi- 489 graţiei române; exilat; guvernator al insulei Sâmos (1854—1858) ; in timpul exilului, desfăşoară o activitate diplomatică fecundă în favoarea Unirii şi independenţei Principatelor. Reîntors în ţară, de cinci ori prim-ministru (1859, 1859—1860, 1866, 1866-1867, 1870—1871); unul dintre organizatorii şi conducătorii „coaliţiei monstruoase”; în opoziţie totuşi ulterior şi cu „roşii” şi cu „albii”; retras din viaţa politică militantă la 1871, în urma unui conflict cu principele Garol; ministru plenipotenţiar la Londra (1880—1890). Prieten statornic al lui N. Bălcescu, pentru care a profesat o constantă admiraţie — 11 -14, 16-23, 25, 28, 30, 32, 35-39, 41, 43-49, 55, 57-59, 72, 76, 78, 81-87, 94, 96, 97, 99, 102, 106, 109, 111, 113, 114, 117-123, 126-133, 135, 136, 138, 141, 144, 147, 149, 150, 153, 157, 158, 162-164, 167, 169-171, 176-179, 183-187, 191, 193, 195, 197, 200, 203, 205, 206, 208, 209, 211, 212, 214,216-222,224-226, 233-235, 237 - 244, 247, 249, 250, 252-256, 258, 259, 263-270, 273, 274, 277-282, 287, 301, 307, 308, 314-316, 321-329, 332-345. 347-352, 354, 360, 362, 376, 379, 380, 383-387, 390-392, 394-430, 432-439, 441—445, 447—477, 480; arhiva ~ - 321, 323, 324, 342, 343, 348, 349, 354, 380, 372. 375, 376, 384. 387, 394, 396, 400, 419 -422, 430, 433, 438, 439, 442, 444, 445, 449, 451, 460, 467. Ghica, I. Gr. — 295. Ghica, Nicu (Comănescu) (1815—1851); ia parte la mişcările politice din Moldova premergătoare anului 1848; refugiat în străinătate ; i sc interzice intrarea în ţară — 55, 63 , 360, 390. Ghica, Panaiot (1814—1879) ,* fiul lui Grigore Ghica vodă — 47. Ghica, Pantazi (1831 —1882); frate cu Ion Ghica ; avocat; scriitor; ia parte la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească ; emigrant; căpitan în armata turcă în timpul războiului Grimeii; la reîntoarcerea în ţară, deputat şi prefect — 203, 222, 224, 234, 237, 239, 249, 263. Ghica, Scarlat Grigore (1812 — 1875); beizadea ; deputat în Obşteasca Adunare a Ţării Româneşti; adversar al lui Bibesc-u - 40. Ghica, spătar — 49, 50. Ghica, partida — 40. Ghicaian — 414. Gianolu, Anastasia — 282, 473. Gianolix, Gogo — 283. Gianolu, Lisa — 283. Gianolu, Maria Scarlat; sora lui N. Bălcescu - 472, 474. Gibson, Arabelle, Milner; soţia lui Thomas Gibson, doamna vezi Milner-Gibson. Girardin, Emile de — 480. F| Giuvara ; ia parte la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească ; emigrat — 128. Glown — 386. Gole seu, Alexandru C. (Albu) (1815? —1873); ia parte la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească; exilat; discipol şi admirator al lui Teodor Diamand ; prieten apropiat al lui N. Bălcescu — 11, 13, 23, 24, 66, 93, 100, 114, 147, 184, 190, 204, 206, 214, 215, 226, 234, 235, 239, 243, 246, 250, 251, 259, 263, 267-271, 276, 287, 293, 294, 325, 329, 339-341, 391, 394, 420, 421, 444, 447—449, 451, 457, 475. Golescu, Alexandru G. (Arăpilă, Negru) (1819 — 1881); inginer; om politic; ia parte la organizarea şi conducerea revoluţiei de la 1848 din Ţara Românească; exilat; în revoluţie se situează pe poziţii radicale, atrăgîndu-şi acuzaţia de a voi să fie „un Robespiere” ; în exil continuă să susţină programul revoluţiei: în strînsă şi permanentă legătură cu N. Bălcescu; la reîntoarcerea in ţară, în 1836, ia parte la viaţa politică; ministru şi prim-ministru — 11,14, 18, 20, 21, 25, 27. 73, 75, 83, 84, 92, 93, 96, 97, 99-106,108,111, 113, 115-120, 123, 126, 128-130, 137, 142, 152, 160, 175, 179, 182-187, 189, 196, 197, 199, 205, 206, 208-211, 213, 214, 216-221, 223, 226, 234, 237, 241, 242, 244, 246, 250, 253, 276, 279, 322, 323, 327, 329, 332, 333, 337, 340, 341, 349, 364, 367, 374, 375, 381, 383 - 386, 390, 394, 395, 402, 404, 421, 423, 442, 448, 456, 463, 464, 466-468, 474. Golescu, Dumitru G, (1807 — 1892) — 250, 378, 382, 435. Golescu, Neculai (1810—1877), om politic ; ia parte la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească; ministru din lăuntru şi locotenent domnesc; exilat; la reîntoarcerea în ţară ministru si prim-ministru — 28, 74, 78, 84, 92, 102, 108, 110, 111, 115, 116, 119, 180, 184, 203, 204, 209, 210, 218, 240, 271, 287, 340, 357, 371, 373, 374, 385, 390, 394, 398, 432, 449, 450, 461, 462, 481. Golescu, Radu C. (1814 — 1882); ia parte la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească ; exilat — 323, 420, 421, 456. Golescu, Radu G. (1813 — 1877); ofiţer; comandant al Reg, 2 Brăila ; ia parte la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească; emigrat ; după Unire ; deputat — 11, 82, 83, 382. Golescu, Ştefan (1809—1874); om politic; ia parte la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească; membru al guvernului constituit la Islaz ; exilat; la reîntoarcerea în ţară preşedinte ai Comisiei centrale de la Focşani şi mai tirziu preşedinte al Consiliului de Miniştri ; in exil in strinse legături cu N. Bălcescu ; însărcinat de acesta să se ocupe cu tipărirea lucrării despre Mihai Viteazul - 58, 59, 78, 84, 110, 115, 180, 190, 206, 21.0, 214, 220, 234, 241, 243, 259, 490 287/324, 340, 359, 374, 382- 384, 394, 395, 419, 431, 435, 436, 444, 447, 449, 461, 464, 466-470, 473, 474, 481. Golescu, Zoe — 387, 436. Goleşti, boieri -40, 56, 82-84, 93, 95, 97,110, Î67, 174, 181, 233, 239, 241, 242, 244-246, 361, 367, 375, 382, 383, 387, 390, 422, 423, 436, 448, 449, 451, 456, 457, 463, 464, 466-468, 470, 474. Golovta, Ivan Gavrilovici (1816 —1886); .moşier rus; publicist; liberal; emigrat în Anglia - 199, 200, 213, 480. Gotliebe (N. Bălcescu) — 127, 131. Gozman, loan; deputa t — 410. Gbrgey, Artur (1818—1916); ia parte la revoluţia de la 1848—1849 din Ungaria ; comandant suprem al armatei ungare (aprilie — iunie 1849); capitulează la Vilâgos (Şina)- 139, 141, 145-147, 150-158, 161, 162, 164, 408, 410, 411. Grant, Eîfingham (1820—1892); secretar al Consulatului britanic din Bucureşti; reprezentat în Ţara Românească al Societăţii engleze de asigurări „Globus"; în legături strînse cu unii revoluţionari români de la 1848-234, 342, 343, 436. Grădfyteanu, Grigore Sc. (1816—1892); ia parte la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească; director la Ministerul Din lăuntru; membru al deputăţiei trimisă la Gonstantinopol; exilat; eliadist; la reîntoarcerea în ţară ia parte la evenimentele din epoca Unirii — 11, 82, 174, 266, 382, 384, 390, 419. Grăjdanul; profesor din Buzău ; reacţionar - 74. Greeeami, Radu — 40, 349. Grot (Rot); baron; diplomat rus; secretarul generalului Dukamel — 101, 103. Gulxot, Francois-Pierre- Guillaume (1787 — 1874) ; istoric; om politic francez; a condus politica internă şi externă a Franţei din 1840 pînă la revoluţia din februarie 1848 — 105. Gurăiargâ, Grigore ; agent din Brăila al contrarevoluţiei locale — 83. Gurit, E. — 369. Gujmn, Eichard (1812 — 1856); general; de origine englez ; ia parte la revoluţia de la 1848 — 1849 din Ungaria; reprezentant al ini Xossuth la Constantinopol; emigrat; turcit sub numele de Kurşid-paşa; în 1853 comandant al trupelor turceşti din Caucaz — 148, 164, 168, 338. Hagi Ghalfa vezi Kiatib Celebi. Halfon, Salomon, bancher — 68, 369, 435. Halphen, Gve — 317. Hamxner, Purgstall, I. — 487. Handelsman, Marcel — 387, 458. Hanes, Petre V. - 326, 371, 379, 380, 387, 388, 398, 399, 402, 404-410, 413, 414, 416, 418 — 420, 422-429, 432, 433, 437, 438, 441-445, 447-450, 452 — 455, 459-463, 485-487, 469, 471, 472, 476. Haneş, V. V. - 367, 368. Harasiade, Kiru ; agent din Brăila al contrarevoluţiei locale — 83, 382. Hasbourg, familia de ^ : 126. Haugh, Ern. — 480. Hernii g sen, Charles Frederick (Hamilton-Thorason ; Avicson); căpitan englez; corespondent al ziarului „Daily News"; agent informator al lui Kossutb — 198, 199. Herbert de Lea (Sidney Herbert) (1810 — 1861); om de stat englez; tory* apoi adept al lui Peel; ministru de război (1859—1860) -198. Herescu,|Constantin (1798—1874); mare boier; reacţionar; ministru de finanţe sub Bi-bescu — 210, 431. Hirsch, A. dr. — 369. Hodoş, Nerva — 399. Horia - 107, 230, 260. Horvâtb, Eugene — 458. Horvâtb, Zolthân - 456, 478. Horwad — 144, Hristea; protopop — 433. Hristodulis, fraţii — 281. Hristu, I. ; paharnic — 35. Huniad - 171. Hiibner et Sobn — 76, Hurmuzaki, Alexandru (Aleco) (1823 — 1871); publicist; deputat în Dieta Bucovinei şi în Camera austriacă; membru al Academiei Române — 56, 60, 423, 480. Hurmuzachi, Eudoxie D. (Doxacbi) (1812 — 1874) ; istoric; întemeietorul colecţiei de documente Hurmuzaki — 11, 60, 363. Hurmuzaki, Eudoxie jun. — 363. Hurmuzaki, G, - 423, 480. Hurmuzachi, colecţia de documente — 351. Iancu, Avram (1824—1872); conducător al revoluţiei de la 1848—1849 din Transilvania ; prefectul Leg. Gem. Rom. — 22, 66, 69, 98, 135-139, 153, 154, 156, 158, 161, 163-106. 171-174, 205, 213-215, 219, 410-412, 414, 415, 417, 418. Iatropol, P. — 461, Ilinski, Mihail (Skender bey) (1810 — 1861); emigrat polonez; agent al principelui Czartoryski; repartizat în serviciul lui Bălcescu pentru campania din Transilvania; urma să comande Legiunea română; turcit; ia parte la războiul Crimeii — 123— 126, 129, 132-134, 141, 144, 148, 150, 164, 165, 174, 175, 341, 345, 384, 397, 405. Imrefi, Daniel — 412. Inczedy — 412. Ioanid, Mircea — 329. Ionescu, Alexandru (N. Bălcescu) — 173. lonescu de Ia Brad, Ion (1818—1891); agronom şi economist; publicist fecund; profesor la Academia Mihăileană; ia parte la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească; vicepreşedinte al Comisiei proprietăţii; susţinător activ al emancipării şi improprie- 491 tăririi clăcaşilor ; exilat; în exil lucrează în domeniul agricol şi ia parte la acţiunea emigraţiei; la reîntoarcerea în ţară ia parte la viaţa politică; scurt timp în Serviciul statistic al Moldovei, profesor, apoi inspector general al agriculturii pentru aplicarea reformei agrare; deputat al Colegiului ţărănesc de Roman între 1873—1883 ; autor al unui mare număr de lucrări economice şi agronomice; devotat prieten si admirator al lui N. Bălcescu - 26, 36’, 38, 39, 41, 43, 47, 112, 114, 115, 122, 166, 174, 176, 177, 181, 191, 192, 196, 200, 204, 219, 224, 235, 242, 246, 251-253, 266, 270, 271, 288, 311, 324, 377, 393, 395, 419, 431, 438-440, 449, 45C, 452. Ionescu, Neeulai (1820 — 1905); om politic ; profesor universitar; ministru de externe la 1876 — 1877 ; delegat de guvernul român la 1863 să caute la Palermo osemintele lui N. Bălcescu şi să le aducă în ţară — 177, 247, 248, 270, 288-290, 296-303, 311, 321, 322, 324, 451. Ionescu, Virgil — 378. Ioniţă, Maria - 31, 328, 356, 479. loranu, Grigore (? — 1864); profesor; ia parte la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească; , comisar de propagandă in Mehedinţi; emigrat la Gonsiantinopol; deputat în Divanul Ad-hoc al Ţării Româneşti - 322, 335, 342, 343, 398, 410, 411, 413, 414, 420, 421. lordache, Anastasie — 32, 321, 322, 401, 456, 479. Iorga, N. - 288, 323, 327, 332, 359, 365, 373, 396, 436, 454, 460, 461, 473 - 475. Ipătescu, Grigore (? — 1852); ia parte la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească ; membru in Consiliul municipal al capitalei şi în Comisia centrală a gărzii naţionale ; exilat; internat şi decedat Ia Brussa; eliadist - 170, 287,’ 293, 387. Ipătescu, Neeulai (Nicolae Sprîncenatu) (1804—1869); ia parte la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească; membru în Comisia centrală a gărzii naţionale ; exilat ; internat la Brussa; eliadist; soţul Anei Ipătescu — 170, 185. Irânyi, Dâniel - 412, 432, 457. Iroaie, Petru — 292. Isăceanu, Alexandru — 291, 305. Iscovescu, B. — 287. Jscovescu, Grigore — 293. Isoire, l’abbă — 100. Jebeleanu, Eugen — 473. Jellaăie de Buzim, Josip (Elacici) (1801 — 1859); conte croat; general austriac, ban al Croaţiei, Dalmaţiei şi Slavoniei (1848 — 1859); ia parte activă la înăbuşirea revoluţiei de la 1848 — 1849 din Ungaria si Austria—20, 125, 145, 149, 150, 154, 157, 158, 161, 166, 339. Joachim — 363. Jobin, madame; ţinea in Calea Victoriei magazin cu articole de galanterie mănuşi, cravate, mode şi parfumerie (Casa Creţii ~ lescu) — 445. Jomini, Henri (1779—1864); baron; general; de origină elveţiană — 45, 353. Joppecourt, Charles de — 67, 71. Jouffroy, Henri; jurist şi economist — 52, 356. Jouffroy, Thârdore-Simon ; om politic şi filo-zof -52, 356. Kastner, Eugenio — 432, 455, 457. Kem&ny, Farkas (1796 — 1892); colonel maghiar ; ia parte la revoluţia de la 1848 — 1849 din Ungaria ; emigrat la. Londra - 156, Kiatib Celebi (Hadgi Khalifa) (1609-1657); istoriograf turc — 279. Kieniewicz, Ştefan — 423. Kiriţescu, C. — 292. • Kiss, Erno (1800 —1849); general maghiar; ia parte la revoluţia de la 1848— 1-849»* din Ungaria ; comandant suprem al trupelor maghiare din sudul Ungariei; condamnat la moarte de contrarevoluţie — 154. Klapka, Gyorgy (1820 — 1892); general* .maghiar ; ia parte la revoluţia de la 1848— 1849 din Ungaria ; emigrat; membru din partea emigraţiei maghiare în Comitetul secret de la Londra; partizan al unei con-federări a statelor dunărene; ia 1867 reîntors în Ungaria — 11, 21, 23, 157, 196, 198-201, 217, 218, 238, 258, 432, 456, 457, 459, 464. Kmety, Gyorgy (1810—1863); general* maghiar'; ia parte Ia revoluţia de la 1848— 1849 din Ungaria; emigrat In Turcia; turcit sub numele de Ismail paşa; ia'parte la războiul Crimeii — 157. Knicanin, Stevan Petrovic (1807 — 1855); prefect de Smederevo; comandant a! unor detaşamente de voluntari sîrbi în .1848; în martie 1849 luptă cu armatele maghiare la Xitel; voievod (1854) — 124, 125. Kogălniceanu, Mihail (1817 — 1891); om politic, istoric, jurist, economist; reprezentant de seamă al culturii înaintate şi al vieţii politice din România în secolul trecut; ia parte la mişcarea revoluţionară de la 1848 din Moldova; în centrul preocupărilor sale au stat, în prima fază, problema emancipării şi a împroprietăririi ţăranilor şi problema Unirii Principatelor ; în a doua fază problema independenţei politice şi economice a României ; prieten, colaborator şi admirator al lui N. Bălcescu — 37, 39, 40, 42, 43, 45, 53, 54, 63, 65, 66, 205, 267-271, 274, 275, 277, 278-280, 321, 322, 324, 327, 331, 347-349, 351, 352, 358, 359, 362, 370, 394, 395, 461, 480. Kollâr, Jân (1793-1852); poet şi filolog ceh - 20, 65. 492 Kossuth, Lajos (1802 — 1894) ; conducător al mişcării de eliberare naţională din Ungaria ; în tipul revoluţiei din 1848—1849 s-a situat în fruntea elementelor burghezo-democratice ; şeful guvernului revoluţionar din Ungaria ; după înfîngerea revoluţiei, emigrat din Ungaria ; „întruchipează intr-o singură persoană pe Danton si pe Garnot” (F. Engels) - 23, 24, 102, 103, 132, 134--138, 141, 142, 145, 147, 150-153, 155-158, 160-167, 169, 174, 178, 192, 194, 199, 216, 219, 220, 228-230, 232, 258, 260, 263, 340, 345, 399, 400, 411, 412, 414, 425, 432, 438, 456, 457, 458 ; Arhivele Maghiare de Stat, Colecţia ~ : 455. Kotov, Evstatie Semenovici; consilier de stat; dragoman la Consulatul rus din Bucureşti — 218. Kotzebue, Carol de (? — 1909): diplomat rus ; consul general la Bucureşti (1847—1854) — 20, 75, 77, 79, 339. Kozma, Va sile — 406. Kopeczi, Beia — 477. Kretzulescu, Dumitru A. (1824 —1874) ; ia parte la revoluţia de Ia 1848 din Ţara Românească; „coleg” al lui FI. Aaron la administraţia jud. Dolj; exilat; în timpul războiului Crimeii maior în armata turcă; ulterior colonel, apoi general în armata română — 177. Kretzulescu, Nicolâe A. (1812 — 1900); doctor în medicină ; ia parte la revoluţia din 1848 din Ţara Românească; emigrat; reîntors în ţară in urma autorizării lui Ştirbei; ministru.în repetate rînduri şi sub diferite regimuri, prim-jninistru ; ministru plenipotenţiar la Berlin, Roma, Peters-burg şi Paris; preşedinte al Senatului; membru şi preşedinte al Academiei Române - 86,’ 94, 95, 105, 113, 180, 287, 295, 322, 339, 387. Krug — 368. Laliitte, Jean Ernest Ducos (1789—1878); general şi om politic francez — 197. Lallunand — 368. Laloggia, G. — 312. Lamartine, Alphonse (1790 —1869); poet, istoric şi om politic francez ; republican burghez ; în prima parte a revoluţiei de la 1848 ministru de externe şi, de fapt, şeful guvernului provizoriu — 112, 170, 360, 367, 372. Lamennais, Fdlicite Robert de (1782 — 1854); om politic francez; filozof ; socialist religios - 183, 353, 368. Lange, Ânclre — 345. Lapati - 104, 105. Lapădatu, Al. — 363. Laurian, August Treboniu (1810—1881); istoric, filolog; profesor; colaborează cu N. Bălcescu la editarea „Magazinului istoric” ; ia parte Ia organizarea şi conducerea revo- luţiei de la 1848—1849 din Transilvania; după Unire, profesor la Facultatea de litere din Bucureşti, membru şi preşedinte al Academiei Române — 40, 65, 66, 68, 96 -98, 100, 105, 137, 174, 205, 219, 220, 238, 239, 248, 288, 296-298, 314, 315, 324, 340, 363, 368, 370, 371, 404, 429, 446, 459, 480. Layard, Austen Henri (Lear) ; ataşat pe lingă ambasada britanică din Gonstantinopol - 166. Lâzâr, Vilrnos (1815—1849); colonel maghiar; ia parte la revoluţia de la 1848—1849 din Ungaria; condamnat la moarte — 171. Lear vezi Layard. Lâclanchâ, L. — 480. Ledru-Rollin, Alexandre-Auguste (1807 — 1874); om politic şi publicist francez ; unul dintre conducătorii democraţilor mic-burghezi; întemeietor al ziarului „La Rdorme” ; în 1848, ministru de interne al guvernului provizoriu ; deputat în Adunarea constituanta şi în Adunarea legislativă; lider al partidului la Montagne ; emigrat în Anglia după demonstraţia din 13 iunie 1849— 155, 203 204, 213, 241, 246, 374, 393, 432, 480. Lelewel, Joachim — 27. Lenoir (Ludowik Zwierkowski) (7 — 1864); emigrat polonez; reprezentant al principelui Czartoryski; vizitează ţările române încă din 1842; după revoluţie agent al emigraţiei polone la Belgrad — 101, 103, 120, 129, 131, 144, 154, 157, 158, 162, 390, Leopold II; împărat al Austriei (1790 — 1792) - 230. Leporatti, Mario - 330, 369, 372, 379, 393, 477. Leroux, Pierre (1797 — 1871); economist şi filozof francez ; utopist — 220, 368, 481. Levy, Armând — 426. Limperani; consul francez la Belgrad — 173, 425. Liu, Nicolae - 327, 328, 446, 452, 478. Longworth, Pr. ; corespondent englez de presă ; căpitan în statul major al generalului Guvon; refugiat în Turcia; prizonier la Vidin — 152, 153, 156, 161, 163, . 164, 166. Lorenzo, Valerio — 480. Losano, Mario G. — 330, 369, 478. Louis, Pierre-Charles-AIexandre ; doctor — 68, 369. Louis-Philippe I ; rege al Franţei (1830 — 1848) - 70. Lubomirski, M. (1817 — 1872); principe polonez ; membru în Comitetul secret de la Londra pentru constituirea unei confederaţii democratice a Europei Orientale —199. Liiders, Aleksandr Nicolaevici (1790 — 1874) ; general rus ; comandant al trupelor ţariste în Principate (1848); comandant şef al armatei din Grimeea (1856) — 126, 127, 172, 174, 433. 493 Ludovic al XYI-lea—431. Lugli, Giuseppe — 290, 291. Lukasik, S. — 458. Lupaş, Ion — 410. Lusin, Atanasie — 287, 293. Macedonschi, Dimitrie — 12. Macin, Vasile — 327, 378. Magheru, Gheorghe (circa 1804 — 1880); general ; ia parte la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească; „general căpitan al armiilor neregulate şi şef al gvardiilor naţionale din toată România”; exilat; reîntors în ţară; deputat şi senator; „om simplu, fără cultură'* [...] „cu ţinută impunătoare”; „se exprimă cu uşurinţă, cunoaşte poporul”; în epoca revoluţiei „poporul se mândreşte cu dînsul şi-l so-coate un erou” (Ion Ghica) — 31, 78, 80, 86, 94, 95, 98, 99, 104, 106, HO, 113, 128--132, 135, 136, 178, 181, 183, 187, 199, 200, 209-211, 213, 237, 239, 241, 255, 329, 340, 374, 386, 394, 420, 481. Magheru, Gheorghe Gh. (1828—1875); iuncăr în Reg, 3 din Bucureşti; ia parte la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească; emigrat; la reîntoarcerea în ţară magistrat, consilier 3a Curtea de Apel din Craiova, prefect de Gorj — 31, 120, 273, 329., 464, Maghera, Ion (Niţă) L (1823 - ?); nepot al generalului Magheru — 78, 420. Mahomet III; sultan otoman (1595—1603) - 248, 467. Mahomet, profet — 109, 124. Maior, Lîviu — 329, 373, 479, Maiorescu, Ion (1811 — 1864) ; profesor, publicist şi om politic; ia parte ia revoluţia de la 1848 din Ţara Românească; agent diplomatic la Frankfurt; emigrat; la reîntoarcerea în ţară director la Ministerul Cultelor, şi director al Eforiei şcoalelor - 100, 103, 104, 112, 187, 208, 219, 314, 315, 340, 351, 392, 404, 431. Mandl, Louis, dr. — 372, Mandrea, N. - 323, 324, 373. Manin, Daniel (1804 — 1857); om politic italian ; preşedinte al guvernului provizoriu al republicii veneţiene (1848 — 1849): emigrat — 213. Maniu — 371. Mânu, Alexandru (Grecu) (1825 — 1874); ia parte la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească; comisar de propagandă in Brăila; emigrat; internat la Brussa; se întoarce în ţară la 1851 ; expulzat din nou, - 124-126, 128, 129, 134, 163, 166, 177, 187, 189, 190, 201, 216, 219, 274, 397, 420. Mânu, Ioan — 436. Mar cu, A. - 432, 456, 459, 476. Marcurs (N. Bălcescu) — 56. Marghiloman, Grigore; căpitan; ia parte la revoluţia din 1848 din Ţara Românească; urmează pe Magheru în retragerea din Transilvania; emigrat; se reîntoarce în ţară; în 1850; deputat în Divanul Ad-hoc al Ţării Româneşti — 12, 179, 421. Margiloman, I. ; prezident al magistratului din Buzău; reacţionar — 74. Marghiloman, Mihai; ia parte la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească; comisar de propagandă în jud. Gorj; emigrat; se reîntoarce in ţară în 1850; expulzat din nou ; deputat în Divanul Ad-hoc al Ţării Româneşti; prefect de poliţie ia Bucureşti sub Cuza-vodă - 114, 191/226, 227, 234, 444. Marx, Karl - 15, 18, 20, 27, 28, 440. Masi, Joseph — 309. Massaro — 289, 307. Mavrocordat, Alex. — 223. Mavrocordat, Nicolae; domn al Moldovei (1709-1710; 1711-1715) şi al Ţării Româneşti (1716; 1719-1730) — 349. Mavrocordat, N. — 204. Mavrogheni, Petru (1819—1887); şef ai poliţiei oraşului Iaşi în 1850; ulterior ministru în repetate rînduri şi sub diferite regimuri — 223. Mavros, Nicolae (Mavru) (1782 — 1868); general rus; şef de cancelarie în timpul lui Kiselev; inspector general al carantinelor în Principate - 203, 218, 241, 340. Mayerhofer, Ferdinand ; general; vicevoievod al Serbiei austriece — 125. Mazzini, Giuseppe (1805 — 1872); revoluţionar italian, democrat burghez; unul din membrii triumviratului Republicii Romane din 1849; în 1850 ia parte la organizarea Comitetului central democratic european de la Londra - 195—197, 203—205, 213, 225, 240, 241, 246, 252, 317, 432, 448, 457, 480. Mălinescu, lordache; inginer; secretar al Arhivelor Statului-Iaşi (1832) — 209. Mălinescu, Vasile I. (1817 — 1866); inginer; magistrat; ia parte la mişcările revoluţionare din Moldova premergătoare anului 1848 şi apoi la revoluţia din Franţa din februarie, cind a fost rănit; emigrat; ia parte la războiul Crimeii; la reîntoarcerea în ţară, participă la luptele pentru Unire şi pentru reforma agrară; deputat, membru in Comisia centrală de la Focşani, ministru de instrucţie publică — 113, 241, 242, 251 — 254, 263, 393, 440, 446, 448, 281; tatăl lui — 269. Mărăcineanu, D. - 329, 387, 388, 407, 413, 418, 444, 460, 462, 463, 465, 466, 468, 471, 472, 476. Mehmet Aii paşa (1807 — 1888); diplomat turc; ambasador la Londra; mire vizir - 193, 198, 201. Melic, Angliei; arhitect; ia parte ia revoluţia de la 1848 din Ţara Românească; emigrat .. - 220. 494 Meszâros Lâzâr (1796 — 1858); general maghiar ; ia parte la revoluţia de la 1848— —1849 din Ungaria; ministru ; internat la Kutahia; emigrat în Anglia — 155—157» 161. Metaxa (îon G. Bălăceanu) — 125. •Meteş, Ştefan — 325, 417. Metteraich, Klemens — 18. Miciiei Marlehac (N. Bălcescu) — 202. Miehelet, Jules — 368. Mlcîioff, Nicolas; bibliograf bulgar — 420, 438. Mickiewicz, Adam — 93, 423, 481. Mihaî Viteazul; domn al Ţării Româneşti (1593-1601) - 13, 24, 29; 31, 60, 62, 63, 65» 66, 105, 107, 200, 201, 225, 226, 239, 257, 270, 277, 278, 288, 303, 314, 315, 334» 336, 379, 423, 432, 446, 462, 463, 466, 467, 469, 473, 474. Mifiăescu — 234. Mihăilescu, V. — 392. Mihnea-vodă-; domn al Ţării Româneşti (1658-1659) - 474. 'Mihordea, V. — 294. Mikuli; Karl (1821 — 1897); pianist; a concertat în diferite oraşe austriece, ruse şi române ; director ai Asociaţiei muzicale din Lvov; a publicat arii populare româneşti ' - 62.. Milner-Gibson, Arabelle; soţia lui Tbomas Milner-Gibson; om politic englez, liber schimbist, liberal; ministru al comerţului (1859-1865 şi 1865-1866) - 196, 197. Minco, N. — 431. Mircea cel Bătrîn; domn al Ţării Româneşti (1386-1418) — 107, 189, 365, 424. Mladenatz-, Gr. — 452. Moisîl, G. - 363. Mocioiu, N. — 382. Moldovan, Vasile M. (1824 — 1895); ia parte la revoluţia de la 1848 — 1849 din Transilvania ; prefect al Legiunii a Ill-a — 138, 139, 221., 341, 411, 412, Mol tone, Tomaso — 308. La Montagne — 441. Monti, Alessandro (1818 — 1854); ofiţer italian ; reprezentant al lui Gioberti pe lingă Kossuth; însoţeşte pe N. Bălcescu in drumul spre Ungaria; după înfrîngerea revoluţiei din Ungaria, s-a reîntors la Vidin si apoi în patrie. în 1850 — 121, 123, 126, 128, 192, 144, 161, 340, 397, 401. Morusi — 51. Murăşan, Andrei M. (1816 — 1863); poet şi publicist; profesor ; ia parte la revoluţia de la 1848—1849 din Transilvania — 219. Murgo, Eftimie (1805 — 1870); avocat, profesor, publicist; ia parte la mişcările revoluţionare din Ţara Românească şi din Banat premergătoare anului 1848 ; implicat in mişcarea revoluţionară de la anul 1840 din Ţara Românească; condamnat la închisoare de austrieci sub acuzarea de a fi propagat abolirea iobăgie! şi Unirea ţărilor române ; la 1848 — 1849, partizan al unei înţelegeri cu revoluţionarii maghiar; condamnat la moarte de austrieci în 1851; i se comută pedeapsa în închisoare; ulterior deputat în Dietă — 86, 153, 155, 341, 412. Musurus, Constantin (1807—1891); diplomat turc; ministru plenipotenţiar la Viena (1849), la Londra (1851) - 173. jVecker-431. Negri, Catinca (1810—1903); sora lui Constantin Negri, căsătorită cu Vasile Rosetti şi despărţită — 162, 202. Negri, Constantin (1812 —1876); om politic , ia parte la mişcarea culturală premergătoare revoluţiei de la 1848 din Moldova şi la mişcarea revoluţionară din 1848; expulzat ; în epoca Unirii participă la viaţa politică; vicepreşedinte al Divanului Ad-hoc; agent al Pricipatelor Unite la Constantinopol; retras din viaţa politică militantă după abdicarea silită a lui Cuza--vodă ; bun prieten al lui N. Bălcescu — 31, 52, 53, 63, 66, 77, 106-108, 111, 112, 121, 130, 131, 140, 159, 162, 164, 174, 188, 202, 213, 223, 224, 256, 263, 266, 270, 271, 324, 328, 329, 340-343, 358, 361, 393, 394, 417, 461, 475, 476. Negri, Elena (1816 — 1847); sora lui Constantin Negri; căsătorită cu Vîrnav Liteanu şi despărţită in 1843; cunoscută prietenă a lui V. Alecsandri — 51, 52, 58, 59, 62, 356, 362, 364. Negri, Zulnia (1823 — 1901); sora lui Constantin Negri; căsătorită eu Vasile Sturza —52. Negruzzi, C. (1809-1868) - 53, 349, 351. Negulici» Ion (1812 — 1851); pictor şi publicist ; ia parte la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească; administrator al judeţului Prahova ; exilat; internat la Brassa ; decedat in exil şi înmormmtat la Pera — 40, 74, 287, 293, 421. Nenişor, Petracke ; pitar; registrator la Departamentul Dinlăuntru ; ia parte la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească ; emigrat; însoţeşte pe Bălcescu in Transilvania în vara 1849 — 162, 172, 173, 177, 190, 417. Neofit; mitropolit al Ungro-Vlahiei (1840 — -1849) - 374, 431. Nesselrode, Karl Vasilievici (1780 — 1862); diplomat rus, ministru de externe — 103, 104, 391. Nestorescu-Bălceşti, Horia — 31, 329, 346 — -350, 352 — 364, 366, 368—373, 379, 380, 382-384, 386-389, 391 — 399, 402-410, 413-421, 423-430, 432, 433, 437, 438, 441-450, 452-458, 459-466, 468, 469, 471-473, 479. Neugebauer, Salomone — 257. Nicolae I; împărat al Rusiei (1825 — 1855) - 203, 340. Nicolaevici — 390. Nicolescu, G. C. — 329, 349, 364, 478.. 495 Niculeseu ; revoluţionar (1848) — 74. Niţes-cu, G. — 421. Noguez; director al ziarului „Journal de Constantinople”; prieten cu Ion Ghica - 218, 438, 439. Nugent, Laval Gr. von (1777-1862); feld-mareşal austriac ; la 1848 comandă armata autriacă de la Dunăre — 145f Nyâry, Păi (1806 — 1871); ia parte la revoluţia de la 1848 — 1849 din Ungaria: ministru de interne în cabinetul Kossuth ; reîntors în patrie — 141. Obrenovici, Mihai, principe al Serbiei — 1()1 103. Odobescu, Al.— 287, 288, 295-297, 334, 461, 467. Odobescu, Ion (1793 — 1857); colonel; şef al oştirii (1846 — 1848) ; reacţionar : contrarevoluţionar — 35 74, 78 — 80, 109, 206, 210. Odobescu, Ecaterina (1811 —1881) — 277. Ohm, Fr. - 436. Omer paşa (Mihai Lataci) (1806 — 1871) ; general turc de origine croată, comandant al trupelor de ocupaţie a Principatelor române la 1848; comandant şef al trupelor de la Dunăre (1853 — 1854), din Crimeea (1855) şi din Gaucaz (1855 — 1856); „un om pe atit de vanitos pe cit era de ambiţios” (Ion Ghica) — 165, 176, 384, 425, 426, 433. Onciul, Dimitrie — 327, 332, 363, 476. Opik vezi Aupic.k. Oprescu, G. - 410, 416, 427, 437, 445, 452. Ornescu — 316. Oţetea, Andrei — 378. Făget, John — 327. Palacky, Frantisek — 458. Paleologu, Alexandru ; ia parte la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească; bănuit de a fi unul dintre atentatorii la viaţa lui Bibescu ; exilat; stabilit în Franţa — 87, 140, 145-147, 282, 342, 343, 383, 406, 481. Palmerston, Henry John Temple (1784 — — 1865); viconte ; om de stat englez; la începutul activităţii tory ; ulterior lider al whigilor; s-a sprijinit pe elementele de dreapta ale acestui partid ; ministru de externe (1830-1834 ; 1835 — 1841 ; 1846- — 1851) ; ministru de interne (1852 — 1855) ; prim-ministru (1859 — 1865) — 28, 187, 189, 191, 193 - 196, 198, 199, 213, 216, 223, 263, 265, 372, 390, 424, 437, 442, 448. Panaitcscu, P. P. - 323, 329, 333, 359, 360, 365, 370, 379, 409, 410, 418, 476, 477. Panait, Ioana — 380. Panait, P. I. — 380. Papa, V. — 60, 69, 395. Papastate, G. D. — 364. Papiu llarian, AL — 288, 296 — 298, 314, 315, 366. Pascovini, Nicolai Gricevum — 306. Paseu, Ştefan — 329, 373, 479. . . . Pădeanu, Constantin (1823 7-1895) — 420, 421. Pătraşcu, N. — 364, Pârvan Vasile — 291. Peel, Robert (1788—1850); om de stat englez; lider al tory lor moderaţi; ministru de Iiit terne (1822—1827 şi 1828-1830) ; prim* ministru (1834 —1835 şi 1841 — 1846)— 198. Pelimon, Alexandru — 364. Perczel, Mor (1811 — 1899); general de honvezi; ia parte la revoluţia de la 1848 — 1849 din Ungaria; după înfrîngerea revoluţiei a emigrat in Turcia, apoi în 1851, în Anglia ; reîntors în patrie — 122, 125, 128—130, 132,133,142,144,145. Peretz, Grigore ; publicist ; ia parte la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească; bănuit de a fi unul dintre atentatorii la viaţa lui Bibescu; exilat; însoţeşte un timp pe Magheru ; eliadist — 57, 97, 99, 104, 111, 118, 125, 166, 181, 183', 184, 186, 187, 189, 238, 247, 253, 324, 389, 395. Peşacov — 365. • . . Petre, loan Şt. — 348. Petrescu, Gamil. — 359, 477. Philites, Grigore (1820—1880); %scriitor la Comitetul carantinelor — 37, 38, .40, 56. Philomman, cifru — 343. Philoater, cifru — 343. Pierrot, Jules — 364. Pietratagliata, Fabrizio — 304 — 305. Pi le t te, D. - 426, 480. Pillet-Will, Michel-Fredcric (1781 — 1860) ; financiar francez — 223, 235, 432. Pisis trate — 211. Plainos, Alexandru C. (Plagino) — 44. Pleşoianu, Nicolae ; căpitan ; ia parte activă la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească ; emigrat — 86, -371, 386, 395, 419, 421, 422. Plin iu cel Tînăr — 62, 63. Poalsecki — 480. Poenaru, Daniela — 32, Poenaru, Petrache — 365, 381. Polihroniade, bancher — 471. Polihronie, Constantin — 32, 280; fraţii.-*-': 281. Pop, Augustin Z. N. - 352, 397. Pop, Sigismund ; publicist român din Transilvania ; a participat la revoluţia din Ungaria din 1848 — 1849 ; deputat în Parlamentul din Pesta din partea românilor din Banat; a militat pentru colaborarea dintre revoluţionarii români şi unguri. Sub redacţia lui au apărut la Pesta ziarele româneşti „Amicul poporului”, „Democraţia”, „Concordia” (1861—1870) — 406, 480. Popazu, loan (1808—1889); protopop la Braşov ; episcop al Caransebeşului — 96, 98, 100. 496 Popescu, Tiidoraclie; furnizor principal al armatelor ţariste din Ţara Românească (1848); contrarevoluţionar — 77, 172. Popovici, D. — 426, 452. Popovici, Yalerian — 386. P.opp, E. A. - 412, 414. Poujade, Eugene (1813 — 1854); diplomat şi publicist fancez ; consul la Beynith, Malta, Anvers; consul general la Bucureşti (1849 — 1854)* căsătorit cu Maria Gtiica, frica lui Scarlat Ghica ; a publicat lucrări asupra Principatelor Române — 221, 251, 252, 254, 256, 259, 264-266, 343, 461. Prasso, Nicolâ — 308. Predescu, Eugen (1811 — 1884); magistrat; colaborator la ,,Magazinul istoric” ; membru al Comitetelor unite ale Unirii; „judecător cinstit şi liberal, dar fără curaj şi convingeri, foarte schimbător in păreri” (Ion Ghica) — 40, 56, 59. Prodan, David — 378. Profir, Ol ga — 383. Proudlion, Pierre-Joseph (1809 — 1865); economist şi sociolog francez ; ideolog al micii burghezii; unul dintre întemeietorii anarhismului ; în 1848, deputat în Adunarea constituantă — 247, 248, 451, 452. Pruncu, Pavel — 353. Puchner, Anton (1779 — 1852); baron; feld-mareşal, comandant al armatei austriece ; a participat la înăbuşirea revoluţiei din Ungaria - 121, 124, 125, 129, 133, 135, 145. Pulszky, Ferenc (1814 — 1897); om politic maghiar ; ia parte la revoluţia de la 1848 — — 1849 din Ungaria; ministru de comerţ; reprezentant al guvernului revoluţionar la Londra ; condamnat la moarte în contumacie ; reîntors în.patrie — 21, 194, 199, 458. Quinet, Edgar — 368. R acoviţă, Alexandru — 431. .Racoviţă, Constantin (1830 — 1891) ; subofiţer; ia parte la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească: emigrat; însoţeşte pe N. Rălcescu în Transilvania în 1849 — 171 — 173 190, 199, 274, 289, 290, 420, 464. Ragusa, Salvatore — 303, 304, 307 — 310. Rattier - 480. . • Raymond, Emmeline (1828 — 1902); scriitoare; directoare a ziarului „Le monde illustree” — 202 — 204, 240. R ădu lescu - Du 1 g heru, Gh. - 364, 478. Rădulescu-EIeliade, I. vezi Eliade, I. RăşcanUj Teodor (1814 — 1869); moşier; liberal ; ia parte la mişcările revoluţionare din Moldova premergătoare anului 1848; refugiat in străinătate; după revoluţie trece pe poziţii conservatoare — 81, 82, 166. Răşcami, familia — 476, Tlegnauld (Dimitrie Brtianu) — 347, 422. Reis Effencli — 112, 136. Rescli, A. — 363. ReşicI, paşa (1802—1858); om politic turc; ministru de afaceri străine în repetate rînduri; mare vizir ; plenipotenţiar turc la Conferinţa de la Balta Liman; in strinse legături cu I. Ghica — 92, 386, 390. Ribeyrolles — 480. Ricardo, David — 451. Rie-ger — 458. Riza paşa (1809 — 1858); general turc; ministru de război (1848) ; comandant şef al armatei otomane — 92. Robert, Cyprien (1807 — ?) ; profesor la Collegc de France ; redactor al ziarului ,,La Po-logne” - 190, 423, 458, 480. Robespierre, Maximilien (1758—1794) —210. Rolanci, madame de (Manon Philipon) — 470. Rolec, istoria lui ^ : 359. Rolla, Catinca (1819 — 1857); sora lui V. Alecsandri; căsătorită întîia oară cu Cos-tache Voinescu şi a doua oară cu Constantin Rolla - 63, ’ 66. Rolla, Constantin (? — 1878); om politic; unionist; deputat în Divanul Ad-hoc al Moldovei; ministru după Unire — 53; 63, 66. Romalo, Gri g ore — 287, 293. Roman, I. — 406. Roman, Ion — 321. Romanescu, Constantin (1824 —1878) ; ia parte la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească ; membru în guvernul constituit la Islaz ; exilat; se reîntoarce în ţară, în 1851 ; magistrat; după Unire preşedinte ăl Curţii Criminale — 75. Romanul, Constantin Vivu (1821 — 1849) ; profesor în Bucureşti; din 1847, colaborator la „Magazinul istoric” ; ia parte la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească; comisar de propagandă ; ia parte şi la revoluţia de la 1848 — 1849 din Transilvania; . prefect al Gărzii naţionale din ţinutul Mureşul de Sus ; prefect al Legiunii a XlII-a ; căzut în timpul revoluţiei — 211, 367, 381, 386. Rosenthal, Const. Daniel — 434 — 436. Rosetti, Alecu (1815 — 1860); ia parte la mişcarea revoluţionară de la 1848 din Moldova — 78. Rosetti, Constantin A. (Roset, Ruset) (1816 — 1885); om politie; publicist; ia parte la organizarea şi conducerea revoluţiei de la 1848 din Ţara- Românească ; membru în Comitetul revoluţionar ; secretar al guvernului provizoriu; intemeiează ziarul „Pruncul român” ; ia reîntoarcerea în ţară ia parte la viaţa politică in primele rînduri ale Partidului Liberal; deputat; ministru, preşedinte al Adunării deputaţilor; fondator ai ziarului „Românul” — 11, 26, 27, 53, 56, 58, 80, 83, 85, 93, 95, 108 — 111, 113, 119, 120, 160, 181, 187, 198-201, 203, 204, 206, 208-241, 215, 221, 235, 241, 244> 247, 248, 252, 253, 257, 265, 497 266, 268, 270, 271, 275, 276, 323, 358, 360, 374, 385, 391, 393, 394, 396, 420, 421, 427, 429-436, 444, 451, 455, 459, 461, 462, 466, 470, 476, 481. Rosetti, Const. V. — 372. Rosetti, D. R. - 369. Rosetti, Lascăr (Lascaraelii) (1816—1884) ; om politic; ia parte la mişcarea revoluţionară de la 1848 din Moldova; expulzat; unionist; magistrat; ministru sub Guza vodă; consilier la Curtea de casaţie — 63, 324. Rosetti, Maria — 434 — 436. Rosetti, Nicolae — 435. Rosetti, Radu — 351. Rosetti, Vintilă C.A. - 327, 332, 359, 475. Rosnovanu, Roxandra (Rosnovăniţa) (1808 — — 1892); soţia lui Alecu Rosnovanu, hatman — 55, 204, 219, 360. Rossi, Pellegrino — 378. Rostan, Louis-Leon, doctor (1790—1866)—69, 369. Rousso Nicolae - 358, 375, 419, 422, 450, 476. Rudini, A. -p 311. Ruge, Arnold — 432. Ruscalla Vegezzi, Giov. — 300, 301. Ruset, Iancu (1800—1866) ; deputat în Obşteasca Adunare şi în Divanul Ad-hoc — 47, Ruseteşti — 63, 66. Russo, Alexandru (1819—1859); publicist; asesor la judecătoria din Piatra ; ia parte la mşicările politice premergătoare anului 1848; surghiunit la Soveja; eliberat în 1846 ; ia parte la mişcarea revoluţionară de la 1848 din Moldova; refuglt în Ardeal şi apoi la Paris; colaborator anonim la „România viitoare” — 11, 53. Russo, Martin — 470. Rusu, Andrei — 327, 329, 479. Saad-Eddin, Mehmet Hassan (Gogia Effendi) - 467. Sacerdoţeanu, Aurelian —- 363. Sacy, Louis de — 364. Sadeler - 364, 467. Sădi lonescu, Alexandru — 399. Saint-Hilaire, Geoffroy — 368. Saint-Martin — 368. Saint-Simon, Henri — 436. Salemi, Giov. da — 289, 307. Sanders, George N.; lider al grupului „Young America” din aripa republicană de stînga, în Statele Unite — 77. Schlick, Franz-Heinrich (1789 — 1862); general austriac; ia parte la înbăbuşirea revoluţiei de la 1848 — 1849 din Ungaria - 133. Scurtu, G. — 374. Secăreseu, Viorica — 371. Sefels, Soitenhof de; secretar al ambasadei otomane din Paris; In corespondenţă cu Ion Ghica şi în legătură cu alţi. români emigraţi - 178, 189, 190, 205, 214-217, 222, 239, 240, 246, 253, 264, 458. Selaniki, Mustafa (? — 1600) ; cronicar turc - 279-281, 467. Selim, I — 467. Serghiad, C. — 420, 421. Serghiescu, Marin (Naţionalul) (? — 1872); slujbaş la Ministerul de Finanţe; cîntăreţ la biserica Negustori din Bucureşti; ia parte la luptele revoluţionare premergătoare anului 1848 şi la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească condamnat la 1840; exilat la 1848; după Unire, revizor la Ministerul de Interne; îngrijitor al Palatului domnesc de la Cotroceni — 12, 125, 175, 176, 179, 188, 190-192, 201, 253. Sidney vezi Herbert de Lea. Sihleanu, Alexandru — 461. Simache, N. — 356. Simionescu, Paul — 327. Simon, I. — 420. Simonffy, Jdszef — 411. Sinan paşa — 277. Sion, George — 325, 417. Skender-bey vezi Ilinski Miliail. Slăvescu, Victor — 449. Smarandache, Gheorghe — 380. Smith, Adun — 451. Smochină, N. P. — 423. Soliman paşa (Suleiman); comisar al Porţii în Principatele Române în anul 1848 — 80, 82-84, 86-90, 92, 112, 160, 211, 278, 384, 391, 393. Solomon, Ion (1793—1865); colonel; comandantul Reg. III din Ţara Românească la 1848; contrarevoluţionar — 74, 78, 79, 98, 210. Solomon, Nicolae (1820—1875) ; ia parte la revoluţia de la 1848—1849 din Transilvania ; prefect al legiunii corn. Hunedoara ; după revoluţie stabilit la Bucureşti — 93. Soudart, E. A. — 345. Soye De — 454. Spar6ndo, S. — 300, 301. Spleny, Lajos (1817—1860); baron; publicist maghiar; ia parte la revoluţia de la 1848— — 1849 din Ungaria; reprezentant diplomatic la Turin şi Gonstantinopol, turcit sub numele de Haider Ali-bey — 176, 419. Stein, M. — 412. Steriadi, Costachi; paharnic; şeful Secţiei I la Departamentul Dinlăuntru al Tării Româneşti (1848); - 31, 38, 77, 328. ' Stern, Daniel — 368. Stratomiroviă, Djordje (1822—1908); om politic sîrb; general în armata austriacă; în 1848, conductător al liberalilor sîrbi din Voivodina ; ulterior trece de partea contrarevoluţiei — 124, 125, Stritterius — 257. Stuart, Dudley Coots (1803—1854); om politic englez ; whi g; membru al Parlamentului ; a întreţin ut legături şi cu cercurile 498 emigraţiei monarhiste conservatoare poloneze - 11, 193-195, 198, 199, 216, 223, 332, 333, 424, 437, 442. Sturdza, D. A. — 363. Sturdza, Elena (1812-1890?) - 242, 250. Sturza, loan Sandu; domn al Moldovei (1822-1828) - 352. Sturdza, Mihai; domn al Moldovei (1834 — -1849) - 75, 76. Sturdza-Miclăuşanul, Alexandru (1803 — 1848) - 55, 360. ' Stîirmer; baron; ambasador al Ahstriaei la Gonstantiopol — 117. Suţu, Costache M. (1820—1869) — 363. Suţu, Constantin Gri gore (1804—1882); frate cu domnitorul Mihai Suţu; logofăt; candidat la domnia Ţării Româneşti; ameste-. cat în mişcările revoluţionare bulgare dintre anii 1841 — 1843 pe care a încercat sale folosească pentru a lua domnia; la 1848; contrarevoluţionar — 39, 40. Suţu, Necuîai (1789—1871); beizadea; economist şi statistici an; autor a numeroase lucrări — 250. Suţuleştii — 68. Szâbo, Imre (1820—1865); colonel maghiar; ia parte la revoluţia de la 1848—1849 din Ungaria; ministru de război ad-interim (1849) ; emigrat - 150, 151. Szarvady, Frigyes; om politic, revoluţionar maghiar — 458. Szemere, Bertalan (1812 —1869); ora politic şi publicist maghiar; ia parte la revoluţia de la 1848—1849 din Ungaria; ministru de interne (1848) şi preşedinte al guvernului (1849); emigrat; reîntors în patrie — 21, 138-141, 145-147, 156, 176. 178, 258, 337, 341, 345, 411, 412, 457, 458. Şapcă, Radu ; preot — 433. Ştefan cel Mare; domn al Moldovei (1457 — —1504) - 107. Ştefulescu, Alexandru — 365. Ştirbei, Barbu; domn al Ţării Româneşti (1849-1853; 1854-1856) - 41, 46, 138, -240, 255, 268, 277, 341; 436, 461, 471, 474. Ştirbei, Elisabeta (Ştirboaica) (1802 — 1874); soţia lui Barbu Ştirbei — 55, 269, 360. Talâat, Efendi; comisar al Porţii în Principatele Române (1848) - 77, 80, 373, 379, 385. Tattarescu, Gh. — 329, 464. Tecco, Giovani; baron ; ministru plenipotenţiar al Piemontului la Constantinopol 280, 346. Telegescu, Constantin (Constantin Mano viei); ia parte la mişcarea revoluţionară de la 1840 şi la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească; comisar de propagandă în judeţul Prahova ; emigrat — 74. Teleki, Lâszld (1811 — 1861); conte ; ia parte la revoluţia de la 1848—1849 din Ungaria; reprezentant al guvernelor revoluţionare la Paris; emigrat; reîntors în patrie — 11, 21, 23, 151, 176, 192, 199, 217, 221, 238, 258, 263, 338, 456-459, 464, 478. Teii, Cristian (Hristache) (1807-1884); ofiţer ; maior din 1839 ; membru al „Frăţiei” ; ia parte la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească ; ministru de război; general; membra al Locotenenţei domneşti; exilat; la reîntoarcerea în ţară ia parte la viaţa politică; deputat, senator, ministru — 38, 40, 56, 78, 79, 82, 86, 95, 99, 102-104, 108-112, 115, 116, 135, 136, 156, 170, 176, 180 — 184, 186, 203, 209—211, 215, 239, 241, 323, 340, 371, 374, 375, 379, 380, 382, 383, 385, 387, 391, 393, 394, 396, 419, 421, 422, 431, 470, 477. Teoc, Teodor — 414, 415. Teodorovitz vezi Todorovic. Terracini, Umberto - 330, 369, 477. Teulescu, Petre (? — 1885); arhivar la Arhivele Statului din Bucureşti; ia parte la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească; emigrat; se reîntoarce în ţară la 1852 — - 118, 215, 216, 237, 253, 332. Thiers, Louis-Adolphe (1797-1877) - 52, 356. Timoni, Casimir von — 357, 358. Tinka vezi Gauthier Tinka. Titov, Yladimir Pavlovici (? — 1891); ambasador al Rusiei la Constantinopol; delegat rus ia Conferinţa de la Balta-Liman — - 92, 117, 340. Tocilescu, Gr. G. - 324, 415. Todoroviă (Teodorovitz) Kuzman; general austriac de naţionalitate sîrbă — 124, 125. Tomasso, Federico — 304, 305. T6th, I. Zoltân - 412, 414, 458, 477. Toto vezi Ghica, Dimitrie I. Tourneur, Demel — 60. Traian - 37, 62, 63, 364, 376, 458. Trandafilov (Triandafilov); industriaş rus—41, 43, 350, 352. Tunes - 121, 123, 144, 336, 340. Turnavitu, Scarlat — 294, 433. Ubicini, J. Honorâ Abdolonyme (1818 — 1884); istoric şi publicist francez; ia parte la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească ; secretar al deputăţiei trimisă la Constantinopol; a susţinut în publicistică revoluţia română şi drepturile poporalul român; în strînse legături cu N. Bălcescu - 102, 104, 108, 114, 119, 120, 179, 191, 192, 204, 258, 370, 383--386, 393, 424. Ureche, Grigore — 37, 281. Ureche, Y.A. — 462. Urianu, Anastasie (? — 1852); licenţiat, doctor în drept, studiat dreptul doi ani la Yiena şi şase luni la Paris; judecător la Tribunalul Ilfov (1848) - 40, 47. 499 Vaillanî, Jean Alexandre (Valian) (1804 — 1886 profesor şi publicist francez ; a locuit mult timp la Bucureşti; ia parte la mişcarea revoluţionară din 1840; expulzat ; autor a numeroase lucrări despre poporul român ; prieten si admirator al lui N. Bălcescu - 47-50, 54, 355, 356. Valletoo, Henri - 457. Vasici, Pavel — 368. Yasiliade, Nicolae ; mare negustor; ia parte la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească ; membru al deputăţiei trimisă la Gonstan-tinopol - 180, 186, 189, 383, 384. Văcărescu, I. - 359. Yăcărescu, Teodor (1775—1853); mare boier, mare ban ; preşedinte al înaltului Divan ; reacţionar şi contrarevoluţionar; după retragerea guvernului provizoriu la Rucăr scurt timp caimacam ; alungat de poporul capitalei - 79, 431. Văleanu, G. (Vallianu) — 420, 421. Yătămanu, N. - 355, 468. Yeni amin, mitropolitul Moldovei — 352. Vernescu, G. I. (1830 — 1900) ; ia parte la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească ; emigrat — 163, 190. Vetter, Antal (1803 — 1882) ; general maghiar ; ia parte la revoluţia de la 1843 — 1849 din Ungaria ; emigrat; reîntors in patrie — 149, 156. Yiardot, Louis — 368, 481. Vigolireux — 166. Villara, Al. (1786 — 1852); mare boier; şeful Departamentului Dinlăuntru., la 1848; ,,boierul cel mai capabil, cel mai inteligent şi cel mai priceput în treburile ţării din punct de vedere al amănuntelor interne/' [...] ,,viclean, hrăpăreţ şi puţin patriot'’ (Ion Ghica) — 46, 222, 442. Vindisgrătz vezi Windischgrăiz. Yinterhalder vezi Winterhalder. Visoski vezi Wysoski. Yitrano, Vincenzo — 304, 305. Vitzeanu, V. — 421. Yîlcov, Yasile (Vîlcu) ; cu , numele adevărat Yasile Ciardakliev (1792 — 1882); revoluţionar bulgar; în tinereţe boiangiu la Bucureşti ; conducător al mişcărilor revoluţionare bulgare din Brăila de la 1841 şi 1843 ; condamnat în 1843, şi a doua oară în 1844, pe viaţă, în urma răzvrătirii de la ocnele Te lega ; eliberat ; de guvernul provizoriu al Ţării Româneşti — 39. Yîrnav, C. — 450. Virnav, Scarîat (circa 1813—1867) ; ia parte la mişcarea revoluţionară de la 1848 din Moldova ; expulzat; întemeietorul Bibliotecii române cîe la Paris ; călugărit la Mănăstirea Neamţului sub numele de Sofronie — 59, 66, 360, 395. Vîrtosu, Emil - 363. Vlad II - 365. Vlad IV - 189, 424, Vladimirescu, Tudor — 367. Vlădoianu, doamna — 51. Ylăduţ - 411. Volghemut vezi Wohlgemuth. Yoinescu, Ion II (1816 — 1855); ofiţer, magistrat şi publicist; ia parte la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească; ministru al Treburilor din Afară; exilat; a scris cea dinţii biografie a lui N. Bălcescu pe care l-a considerat ,,un martir al libertăţii patriei" — 12, 27, 40, 43, 46—48, 56 — 59, 80, 87, 93, 95, 104, 110, 117, 118, 177, 179, 187, 200, 205, 210, 241, 247, 252, 253, 287, 292, 293, 295, 324, 347, 351, 359, 372, 383, 385, 390, 392, 421, 448, 454,' 481. Yucovics, Sebo (1811 — 1872) ; om politic maghiar de origină sîrbă ; ia parte la revoluţia de la 1848 — 1849 din Ungaria ; ministru de justiţie; emigrat — 32, 258, 259, 456 — -458. Welden, Franz Ludwig (1782 — 1853); baron; feldmareşal austriac; guvernator civil şi militar al Dalmaţiei; comandant şef al armatei austriece care a înăbuşit revoluţia din Ungaria — 125. Wennich, A. — 369. Windischgrătz, Alfred (Vindisgrătz) (1787 — — 1862); principe; feldmareşal austriac; în 1848 a condus operaţiile de Înăbuşire a insurecţiilor de la Praga şi Viena; în 1848—1849 a comandat armata austriacă care a participat la înăbuşirea revoluţiei din Ungaria — 117. Winterhalder, Enrie (Yinterhalter) (1808 — — 1889); tipograf, librar, publicist, economist ; lia parte la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească ; expulzat; la reîntoarcerea în ţară militant politic liberal; director ia Ministerul de Finanţe, director la Casa de Depuneri, secretar general; reîntors în Austria la 1869 — 11, 45, 215, 248, 257, 323, 327, 328, 353, 433-437, 439, 452, 455. Wohlgemuth, Ludwig (Volghemut) (1788— — 1851); feldmareşal austriac; comandant la unui corp de armată in Ungaria 1849; guvernator civil şi militar al Transilvaniei după înăbuşirea revoluţiei — 213. Worcell, Stanislas — 458, 480. Wysocki, Josef (Vysoski) (1809 — 1874); om politic polonez ; general şi scriitor militar; a participat la răscoalele din 1830 — 1831 şi 1863 —1864 din Polonia; ia parte la revoluţia de la 1848 —1849 din Ungaria; emigrat în Anglia, apoi Franţa — 139, 149, 150, 156, 167, 341, 407, 458. Xcnopol, A. D. - 325, 326, 430, 462. Zablocki; agent al emigraţiei poloneze, trimis la Bucureşti de Gzartoryski, in calitate de consilier militar pa lingă guvernul provizoriu al Ţării Româneşti — 100. 500 Zalic, G, (Iorgu) — 390, 391. Zaman [?] — 192. Zamfir, Mitral -329, 366, 372, 387, 393, 409, 463, 465, 479. Zamojiski, Wladislaw (1803—1868): conte, magnat polonez ; umil dintre conducătorii fracţiunii monarliist-coservatoare a emigraţiei poloneze — 11, 23, 167, 174, 217, 22l\ 233-235, 245, 251, 323, 329, 421, 443, 456, 457. Zâne, Alexandru (1821 —1880) ; inginer şi publicist; ia parte la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească; colaborator la „Poporul suveran” şi „învăţătorul satului emigrat; internat la Brusas ; constructor de şosele în Sainos în timpul administraţiei lui Ion Ghica ; la reîntoarcere in ţară ocupă funcţiuni administrative ; pu- Izvoare generale: RAR- ms. rom., nr. 5 040 (Corespondenţa Ion Ghica ; nr. 872 -874 şi 875, Arhondolo-ia Ţării Româneşti cură leoinirca din 1837 asurra rangurilor; Anul ISIS, VI, Indice, p. 327 şi urm. : R. Rose Ui, Familia Rosei li, 2 voi., Buc., 1938; 1940 : G. Fotino, Din vremea renaşterii naţionale a Ţârii Româneşti. Boierii Goleşti, 4 voi., Buc., 1939; voi. I, Indice, p. 285 şi urm. si celelalte volume; Constantin N. Yelichi, Mişcările revoluţionare de la Brăila din 1S11 --1813, Buc., 1958; Marta Anineanu, .Documente literare inedite, V. Alccsandri, Corespondenţa, Buc., 1960; Documente privind unirea principatelor, red. resp. Andrei Oţetea, I. Documente interne, volum întocmit de Dan Be-rindei —responsabil (în colaborare cu Eleonora Alexiu, Trifu Selea şi Apostol Stan), Buc.,1961 ; blîcâ traduceri şi lucrări originale de specialitate şi literare ; devotat prieten al lui N. Băl ce seu - 11, 16, 174, 181, 211, 224, 225, 247, 266, 381, 387, 420, 421. Zâne, Elena G. - 31, 292, 327, 328, 345, 367, 477. Zâne, G. - 30, 31, 304, 32E 322, 324, 327-329, 332, 333, 335, 346, 347, 354, 356, 357, 362, 367, 378, 384, 395, 397, 420, 421, 421-426, 437, 440, 450, 452, 470--472, 477, 478. Zelinski (M.) - 133, 403. Zieliy — 425, 426. Znagovcanu, iosaf (Ion) — 381, 387, 399, 470. Zossima, Gr. ; ia parte la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească; administrator al jad. Vaşca ; emigrat — 182, 384, 121. Zotta, Sever — 358. Documente privind anul revoluţionar 184S în Ţara Românească, Buc., 1962 ; Gli. Ionescu, Alic date în le/alură cu viaţa Anei Ipătescu. „Analele Universităţii Bucureşti, seria ştiinţe sociale, Istorie, 1962, nr. 26 ; Cornelia Bodea şi Paul Cernovo-deanu, Materiale noi pentru biografia lui Xicolac Bălccscu, II, exirasdin „Studii”, 2, XVI, 1963: unele date inedite comunicate de George D. Elorescu (în special referitoare ia familia Florescu) şi de G. Bezviconi : Indice biografic al oraşului Bucureşti (A Acropola capitalei), Buc., 1963 (ms. multiplicai.). Dale şi caracterizări despre unele personaje străine principale, politice şi militare, conform cu indicii din colecţia Marx — Engels, Opere, voi. IV —XV; „Studia et acta Muzei N. Băl-ceseu”, 1969 — 1986 : G. Bodea, ISIS la români. O istorie in dale şi mărturii, 2 voi., Buc., 1982 501 INDICE DE NUMIRI GEOGRAFICE Abrud, jud. Alba: 135— 137,139, 410. Acs, Ungaria : 157. Ada-Kalch (Adacali), insulă pe Dunăre astăzi • sub apă : 103, 454. Adrianopol, Tratatul de la : 85, 397. A gram vezi Za greb. Alba Iulia (Belgrad), jud. Alba : 114, 149. Albania : 114. Algriene : 436. Alcp, Siria : 215. Algeria: 436. Alibunar, Iugoslavia : 124. America : 66, Anglia vezi Marea Britanic. Angora, Turcia : 370, 467. Arad, jud. Arad : 144, 157, 172; cucerit de unguri: 151; muzeul din : 406. Ardeal vezi Transilvania. Argeş, judeţ : 96. Ar!aria : 217. Alena : 6, 104, 241, 333 ; corespondenţă X. Bălcescu din ^ : 105, 183: vezi şi Grecia. Austria 17-23, 52, 66, 126, 144, 147, 20G 226, 228, 251,280, 346, 357, 367, 375, 385, 390, 402, 406, 413, 416, 431, 435, 448. 444, 461, 471 : - şi naţionalităţile : 94 — 96, 129, 231, 253,’ 261, 401, 411, 456, 458 ;-—'şi revoluţia românilor din Transilvania : 124, 131, 143, 207, 219 ;-^-şi mişcarea slavilor din monarhie : 98, 125, 130, 131 ; ~ şi Principatele române : 91, 245 ; — şi ’ Rusia : 103, 124, 194 ; — şi Ungaria ; 125, 129, 148, 159, 230, 260; ~ şi mişcarea naţională după revoluţie a românilor : 205; vezi şi Yiena. Balcani, munţi: 160. Balcani, ţări şi popoare din : 99, 102, 130, 158, 171. ' Balta Uman, convenţia de la ^ : 146, 271. Banat : 12, 19-21, 97, 99, 100, 102, 133, 142, 146, 150, 152, 160, 165, 196, 261, 278, 340, 399, 410, 411.; revoluţia din Ţara Românească şi — : 86 ; războiul revoluţionar maghiar în 124, 125, 132, 144, 145, 147, 149, 161 ; revoluţia românilor din Transilvania şi ^ : 95, 117, 143, 155, 231, 401 ; revoluţionari români (N. Bălcescu, I. Bălăceanu, C. Bolliac şi alţii) în ~: 93, 94, 123, 126, 127, 130, 171, 205, 391, 417. 502 Bonffyhunyad vezi Huedin. Basarabia : 216, 228, 244. Băl ceşti, jud. Viîcea : 321-323, 333, 373, 415, 468, 479. Bărgâu, jud. Maramureş : 149. Bebec, cartier din Constantiuopol : 280. Reia Crkva (M’eisskirchen), Iugoslavia : 123, 129. Belgia:! 94. Belgrad : 12, 19, 1.60, 199, 221, 329 332, 336 ; corespondentă N. Bălcescu din ■—' : 94, 96, 97, 99, 101, 102, 123, 126, 183; revoluţionari români (X. Bălcescu, I. Bălăceanu şi alţii) în ~: 94, 99, 106, 114, 119-124, 129, 131, 184. 172, 173, 182, 183, 186, 193, 236, 276, 389. 341, 389. 391, 398, 402, 417, 424, 425, 4562 Beigrad vezi Alba Iulia. Berlin : 173, 218, 461. Bistriţa jud. Năsăud ; 164. Rnrînd, jud. Vaslui : 339. Blaj : 96, 489 ; adunarea de ia ^ : 95; „Câmpia Libertăţii” de la ~ : 85 ; Biînzi, jud. Galaţi : 52. . Boem ia : 423. Bosfor : 322. Rosna vezi Bosnia. Bosnia (Dosita), Iugoslavia: ^ şi Rusia : 101, 103 şi confederaţia dunăreană: 144. Botoşani: 339, 351. Braşov (Cronstacit) : 19, 44, 45, 49, 236, 239, 322. 175, 480 ; ^ şi războiul revoluţionar maghiar : 102, 149, 164 ; revoluţionarii români din Ţara Românească în •: 98, 141, 179, 181,’182, 184, 339, 387, 390, 391, 412, 421. Bratislava (Presburg), Cehoslovacia : 125, 145. 345. Brăila: 75, 77, 189, 339, 361, 382; măsuri economice şi militare extraordinare propuse în timpul revoluţiei: 39, 76, 86. Breaza, jud. Prahova : 47. Brcslau vezi Wraclaw. Brussa : 106, 293 ; revoluţionari români inter naţi la ^ : activitate, corespondenţă, relaţii : 158, 177, 200, 201, 204, 212, 213, 216, 224, 234, 238, 241-244, 246, 247, 252, 255, 263, 266, 268-270, 394, 419-421, 427, 431, 447 ; împrăştierea lor : 322. Bruxelles : 62, 63, 367, 369, 385, 422, 458. Bîzeovina : 149, 163, 228, 229, 333 revoluţiei nari români în —': 77, 111, 166 ; unirea cu Transilvania: 196; — şi mişcarea naţională a românilor din Austria : 205 ; —şi confederaţia dunăreană : 216; Gazeta de — : 188, 204, 215, 218, ; — ziar : 423. Bucureşti: 12, 30, 50, 51, 53, 57, 58, 65, 75, 76, 99, 103, 122, 140, 172, 187, 188, 204, 205, 213, 233, 234, 236, 238, 248, 249, 257, 264, 321, 324, 325, 332, 335, 339, 346, 347, 349, 352, 354-358, 367, 369, 371, 372, 383, 387, 391, 393, 416, 422, 431, 444; corespondenţa N. Băîcescu din — : 35,37, 38,39,41,43- 51, 7.1,72, 77, 78, 81-83; revoluţia de la 1848 în—: 72,73. 75,77, 79, 80,* 82, 83, 89, 92,108-110,180,183, 209, 211, 375-380, 382, 384, 386, 435, 436 ; ştiri diferite din— :37-39, 42, 43, 51, 52, 56, 126, ,138; „complotul” din 1840: 50 ; ,,Puterea armată” : 42, 352 „Bătălia din Cînrpii Rigăi” : 46 ; documente privind aducerea în ţară a osemintelor lui N. Băîcescu şi publicarea operei sale : 293 — 305, 307, 309, 311. - 316 ; Colegiul Si. Sava din — : 35, 78, 367, 381 ; Calea victoriei: 445; Cimpia Filarct; 78 ;cărţi apărute la — : 321, 324, 328, 329, 333, 346, 349, 351, 354, 356, 358-362, 364, 369, 370, 392, 393, 41.2, 414, 421, 426, 427, 430, 436-438, 445, 450, 451, 454, 459 -461, 470 — 472, 474-481 : Arhivele Statului din — : 321-324, 328, 346, 378, 451, 461; vezi şi Ţara Românească. Ruda vezi Budapesta. Budapesta (Buda, Pesta); 12, 14, 21, 129, 169, 171, 173, 231, 329, 330, 332, 337, 338, 341, 345‘ 358, 402, 406. 408-410, 412, 425, 426, 458, 471, 475, 477, 478, 480: corespondenţă N- Băîcescu din —: 53, 14 î/ 145, 147, 149, 151, 153, 158, 162; războiul revoluţionar maghiar : 117, 121, 122, 150-153, 157, 101,' 163, 404; revoluţionari români (N. Băîcescu şi alţii) în 128, 139 — 141, 146; negocieri p c-ntru p ac i-i'icare in — : 147 : proiectul de legiune română : 143 — 146, 151 ; Muzeul naţional şi arhive din — : 32, 321, 401, 455, 456. Bulgaria: 187, 235, 242, 420; iminenţa unei revoluţii in — : 100 ; — şi Rusia : 101, 103 ; — şi confederaţia dunăreană : 144 ; populaţia românească din — : 160. BiUeni, jud. Cin] : 172. Buzău : 12, 86, 329, 339 ; corespondenţă N. Băîcescu din — : 73; revoluţia de la 1848 in — : 73, 74. Buzău, judeţ: 373. Calafat : 121. California : 242. Canncs, Franţa : 273. . Caracal : 339, Caransebeş : războiul revoluţionar maghiar : 121, 124, 125: revoluţionari români (N. Băîcescu, C. Bolliac şi alţii) în —: 127, 167, 168, 171, 178, 394. Carpaţi, munţi : 117, 132, 160, 175, 391. Călugăreni, jud. Giurgiu : 86, 379, 466. Cernăuţi : 461, 480. Chatreusse de Si get, Indre-Foire, Franţa : 463 Chios, insulă, Grecia : 239. Gîmpeni, jud. Alba : 22 ; N. Băîcescu adăpostit si ascuns de Avram Ian cu la — : 1.71, 172’ 411, 414. Cimpina, jud. Prahova : 383. Gîmpuiung — Muscel : 79, 339. Cluj (Klausenburg) : K>2, 174, 325, 403, 411, 412, 414, 415/417, 452, 475, 477, 478. Colţ ea, Bucureşti, turnul — : 49, 328, 355 ; spitalul —355, 434. Comorii vezi Komâron. Constanţinopol (Ţarigrad) : 12, 18, 114, 136, 138, 161, 195* 198, 215,241,250, 258,267, 327, 332, 339, 397, 440, 462 ; cores- pondenţă N. Băîcescu din — : 85 -87, 92, 107, 108, 113, 115, .11.7 - 121, 181, 280 ; — şi politica faţă de revoluţia de ia 1848 din Ţara Românească : 82 — 86, 89, 92, 110, 117, 133, 211; deputăţia română de la — : 84, 85, 89, 92, 104, 105, 179, 180, 182, 183, 189, 385-387,' 431 ; revoluţionari români CI. Ghica, N, Băt-eeseu şi alţii) la — : 84, 85. 94 — 97, 99 — 108, 112, 115, 116, 118, 122, 128, 129, 131, 140, 144, 154, 155, 158, 162, 165, 169, 170, 172, 174, 176, 177, 182, 184 - 188, 190, 194, 211, 223, 225, 233, 234, 237, 238, 240, 247, 254, 255, 263-266, 272, 276, 278, 279, 281, 293, 304. 321, 322, 324, 335,-345, 383, 384, 389. 390, 392-394, 400, 401, 405, 406, 409, 410, 416, 417, 419, 420, 422, 424, 429, 435, 439, 445, 448, 458, 459, 470, 471, 480; vezi şi Turcia. Constanţa (Custenge) : 235, 420. Cotroceni, mănăstirea : 27 ; fruntaşi revoluţionari de la 1848 arestaţi ia — : 110, 180, 433, 434, 454. Cracovia, Polonia : 26, 125, 403, 461 ; Muzeul — : 323, 328, 386, 413, 443. Craiova : 134, 339, 371, 375, 379, 395, 409, 412, 476, 477; banul — : 20. Croaţia şi confederaţia dunăreană : 227, 229, 262, 390 ; 457. Cronstadt vezi Braşov. Custenge vezi Constanţa. Cutajia vezi Kutahya. Dacia : geografia veche a —1: 48, poemă asupra cuceririi — : 62, 63; 137, 252, 253, 458, 461. Dalmaţia : si confederaţia dunăreană : 262, 45/! Dardanele : 195. Debrecen (Debreţin), Ungaria : 12, 125, 129, 152, 157, 159, 161, 163, 337, 339; corespondenţă N. Băîcescu ' din —: * -503 136—138; dieta din ^proclamă independenţa Ungariei: 126 ; revoluţia maghiară de la 1848 — 1849: 149; revoluţionari români (N. Bălcescu şi alţii) la ^ : 133 — 135, 141, 152, 154, 165; negocieri pentru pacificare : 400, 404, 410, 411 ; vezi şi Ungaria. Dej, jud. Dej : 161. Deva, jud. Hunedoara : 168, 171, 172. Dobra, jud. Cluj : 168. Dobrogea : emigraţia română şi proiecte d' exploatări agricole în ^ : 235, 241, 242, 247, 249, 250, 420, 448. Drencova, jud. Caras Severin : 123. Dresda : 248. Dulda (Duclas), trecătoare Polonia : 139. Dunărea: 16, 83, 90, 93, 121, 124, 126, 128, 158, 160, 164, 173, 181, 184, 187, 189, 194, 195, 216, 235, 257, 261, 274, 275, 278, 384, 420, 454, 471 ; Steaua ziar ; 440, Statele Unite ale : 457. Eaux-Bonnes, Franţa : 265. Edimburg : 142. Egipt (Egliipet) : 280. Elveţia (Suisse) : 221, 232, 262, 279. Ems, Germania : 223. Englitera vezi Marea Britanic. Enycke, Cehoslovacia : operaţiuni militare la ~ : 149. Eperjes vezi Presov. Eszek vezi Osijek. Esztergom (Strigon), mitropolia : 148. Europa : 17, 18, 21, 27 -29, 79, 89, 90, 99. 100, 103, 105- -107, 131, 142 , 194, 204. 206, 214, 225, 245, 253, 271 , 325, 365. 368, 400, 458 ; ^Centrală şi r ‘ăsăriteană : 23 ; universităţi din—: 55;^ ' orientală : 102, 200, 213 ; 423 ; ; guvernele din ^: 125; ; ^ occidentală - - 260 revistă : 306 Făget, jud. Timiş : 168 Fietislam : 180. Florenţa : 301, 432, 464. Focşani: 12, 46, 48, 218, 323, 340, 378: corespondenţă N. Bălcescu din ^ : 75, 77 ; ştiri în legătură cu revoluţia din 1848 : 75, 77, 79, 186. Frankfurt (Francfort) : 248, 257; memoriile prezentate la ^ în numele Guvernului provizoriu din Bucureşti : 104; revoluţionari români la ^: 94, 104, 340, 390, 392. Franţa (Franciea) : 11, 18, 29, 222, 250, 265, 317, 323, 332, 335, 340, 365, 368, 369, 385, 394, 439, 451, 461, 463, 465, 471 ; lupte politice interne din ^ : 214, 218, 220, 221 ; ~şi|Turcia : 82, 83, 92, 267 ; ~şi Rusia : 101, 205 ; ~ şi slavii din Balcani : 100, 101— şi Principatele române ~ : 59, 179, 372 ; şi revoluţionari români în ~ : 102, 242, 269, 272/275, 278, 386, 424, 432, 435 ; vezi şi Pa? îs. Galaţi: 90, 189, 196, 205, 218, 224, 270, 278> 471, 472, Galia : 230. Galiţia : 131, 139, 146, 155, 229, 340 ; operaţiuni militare ale armatei ungare în ~ : 129, 133 ; armatele mistriece si tariste din — : 125, 149. Geneva : 177, 301, 432. Genova : 301, 390, 464, Germania : 52, 250, 251, 340. Ghcrgani, jud. Dîmboviţa : 321. Gherghiţa, jud. Prahova : 49, 328. Giurgevo vezi Giurgiu. Giurgiu (Giurgevo) : 12, 52, 53, 340, 341, 357 : corespondenţă N. Bălcescu din ^: 84: deputăţia română pentru Constantinopol la ~: 84, 85, 384 ; trupele turceşti la : 82, 98, 37 9 ; revoluţionari români arestaţi de turci porniţi la ^ : 93, 454. Gonc, Ungaria : operaţiuni militare : 149. Gradista : 49, 328. Grădişte, Iugoslavia : 123. Grădişte, jud. Hunedoara : 171. Grecia: 213, 239; — şi Rusia : 103, 104; corupţia din ~: 105. Gunislău, jud. Sălaj : 466. Gvor (Raab), Ungaria : 338 ; operaţiuni militare la ^ : 125, 145, 151, 156. Ilalmagiu : 406. Ham burg 411, 412. Haţeg, jud. Hunedoara: 171, I Iermanstad vezi Sibiu. Huedin (Bânffyhuniad), jud. Cluj : 139. Huşi, jud. Iaşi : 75. Hydres, Franţa: 12, 29, 273 - 276,278,334, 465, 466, 468, 469; corespondenţă N, Bălcescu din ^ : 274, 277 — 279. Iaşi: 36-44, 46, 47, 50-52, 54, 70, 75, 76 ' 83, 205, 236, 258, 325, 339, 347, 350, 351 354, 355, 358, 360, 365, 430, 452, 463 480 ; „Propăşirea” : 40. Ibraila vezi Brăila. Irlanda : 143. Italia : 52, 59, 62, 97, 98, 195, 227, 230, 265-— 273, 278- o0, 282, 288, 290, 298-302, 317, 333, 369, 390; zvonuri despre iminenţa unei noi revoluţii în ^ : 196, 197 Izlaz : proclamaţia de la ^ : 376. lzmir (Smirna), Turcia : 370. Kâpolna, Ungaria : 156. Karlovy Vary (Karlsbad), Geho-SIovacia : 233. Karlsbad vezi Karlovy Varv. Kassa vezi Kosiee. Kecskemet, Ungaria : 154. Klausenburg vezi Cluj. Komârm (Comorii), Ungaria : operaţiuni militare la ^: 122, 149, 157, 158, 161» 164. 504 iCosice (Kassa), Ceiio-Slovacia: operaţiuni militare la ~ : 149. Kronstadt, U.R.S.S. : 195. Rubin, Iugoslavia : 123, 336. Kutahya (Cutaj'a), Turcia : 457. Lagerdrf (Straza), Iugoslavia: 123. Leiiia vezi Polonia. Lingina, jud. Hunedoara : 171. Lipova, jud. Arad : 173. Livorno, Italia : 420. Lom, Bulgaria : 122. Londra: 12, 161, 333, 340 — 342, 368, 390, 424, 448, 463, 480,481 : corespondenţă N. Bălcescu din ^ : 193, 195, 197 ; emigraţia europeană la ~ : 212, 213, 221 ; comitetul democratic european : 205, 244, 248, 432, 447 ; comitetul Europei Orientale : 200, 213, 456 : proiectul maghiar cu privire la români şi sîrbi : 458 ; revoluţionari români la demersuri, memorii, întrevederi.:- 108, 113, 139, 175, 187-189, 191, 192, 196, 200, 201, 203, 205, 214, 218, 219, 221, 226, 239-241, 252, 263,' 274; convorbirile lui N. Bălcescu cu Mehmed paşa: 193, 194, 196; cu lordul Stuart : 193, 442; cu Cobden : 195, 196, 199, 200, 203, 267 ; cu Louis Blanc : 196, 204 ; cu d-na Milner Gibson : 196 ; cu Palmerston : 198; cu Hennigsen : 199; N. Bălcescu la un miting convocat de Cobden : 198; m corespondenţă eu ^: 205, 238. Lugoj, jud. Timiş: 167, 168. Luncani, jud. Hunedoara: 171. Malta: 12, 281, 282, 470, 473; corespondenţă N. Bălcescu din — : 281. 'Marea Adriatică, 262. Marea Baltică : 27. Marea Britanic (Anglia, Englitera) : 17, 18, 143, 205, 425, 435, 458, 473 ; ~ şi Principatele Române : 28, 195, 372, 385, 386, 394, 424 ; — şi Rusia : 28, 195, 198,- 267 : ~ şi Turcia: 92, 267, 372; vezi şi Londra. Marea Neagră : 27, 160, 262, 420. Mariânske Lâzne (Marienbad), Cehoslovacia : 237. Marienbad vezi Mariânske Lâzne. Marosvâsârhelv vezi Tîrgu Mureş. Marsilia : 241, 274, 276, 279, 435^ 470. Măcsineni: 49, 328. Mehadia, jud. Caraş-Severin : 12, 328, 329, 346, 399; coresponenţă N. Bălcescu din v: 133, 135; revoluţionari români (N. Bălcescu, I. Bălăceanu şi alţii) în — : 133, 135, 152 ; discuţii despre legiunea română : 133; armatele austriece în ^ : 121, 124. Mehedinţi, judeţ : 58. Milanovac (Milanovetz): 12, 122, 123, 132, 345; corespondenţă N. Bălcescu din —: 122. Mirăslău, jud. Alba : 466. MirceşU, jud. Iaşi: 428. ' Miskolc (Miskoltz), Ungaria: operaţiuni militare : 149, 157. Mînjina, jud. Galaţi: 50, 51, 328; corespondenţă N. Bălcescu din ~ : 50. Moldova: *17, 37-39, 44-48, 48, 51, 54, 67, 70, 71, 75-77, 79, 80, 82, 83, 106, 107, 139, 143, 172, 174, 187, 188, 191, 199, 204, 205, 218, 220, 223, 224, 234, 240, 248, 249, 271, 278, 279, 281, 293, 337, 340, 341, 348, 350-352, 358, 360, 364, 386, 370, 373, 394, 395, 431, 433, 461 ; — şi confederaţia dunăreană : 138, 216 ; ^ şi revoluţia maghiară din 1848 — 1849: 149; şi Unirea': 166, 207 ; Statistica ~ 43;; 'cere ziare din ~ : 187. Moldo-Valahia vezi Principatele Unite. Montpelîier, Franţa : 232. Miinchen (Munih) : 66. Munţii Apuseni : 22, 113. Mureş, rîu : 164, 172. : A ap oii (Neapole) : 12, 59, 281, 282, 362, 471, 473; corespondenţă N. Bălcescu din ^: 282. Neamţ, mănăstirea : 352. Negotin, Iugoslavia : 12, 335, 338, 341 ; corespondenţă N. Bălcescu din ^ : 121 ; revoluţionari români (N. Bălcescu şi alţii) la ^ : 122, 123, 132. New Y ork : 432. Nice (Nisa), Franţa: 203, 270, 272-274, 465. Nicopol, Bulgaria: 471, 472. Niş, Iugoslavia : 180. Nucşoara, plaiul : 381.. Occident : 104, 180. Odesa, U.R.S.S. : 221. . Odorhei (Yâsârhelv), jud.Harghita : 168. Olt, rîu : 78, 79, 80. Oltenia : judeţele din ^ : 77. Oradea (Yârad) : 145. '"Orient: 100, 101, 195, 385, 423. Orşova, jud. Mehedinţi: 12, 144, 337, 340, '341, 345, 387, 399, 426, 471 ; corespondenţă N. Bălcescu din ~ : 167, 168 ; operaţiuni militare — : 121, 124, 132, 133, 172; revoluţionari remâni (N. Bălcescu, I. Bălăceanu si alţii) la — : 93, 122, 123, 140, 167, 168, 171, 178. Ortochioi, Turcia : 322. Osijek (Eszek), Iugoslavia : 125. Palermo (Balerina) : 12, 14, 30, 59, 64, 282, 321, 322, 262, 364, 473, 474 ; corespondenţă N. Bălcescu din ~: 283; documente cu cu privire 1a moartea şi înhumarea lui N. Bălcescu la 288-292, 294-297, 299— 312. Pancevo (Panciova), Iugoslavia: 42, 126, 327, 329, 402 ; corespondenţă N. Bălcescu din ^ : 128,130,132 ; mişcări revoluţionare 50& la ^: 124, 125, 135; revoluţionari români şi poloni (N. Bălcescu, Skender şi alţii) la ~: 164, 165, 173, 397. Paris : 12,13,16,17,23,32,36, 50,53,55,57—59, 61, 62, 66, 71, 95-97, 103, 112-114, 151, 161, 182-184, 189, 195, 196, 211, 223, 237, 248, 259, 269, 270, 274, 275, 277, 279, 287-289, 299, 321-323, 328-330, 332, 333, 335, 338, 340, 345, 347, 355, 356, 359 - 362, 364- 370, 383 -385, 388, 392, 395, 396, 401, 410-412, 422, 423, 427, 428, 431, 435, 436, 438, 450, 452, 454, 460, 464, 468, 475, 480, 481 : corespondenţă N. Bălcescu din —•: 53—60, 62, 64-68, 70, 169-171, 175-179, 187, 191, 192, 198, 200-203, 205, 206, 212, 214-227, 233-244, 247-252, 254-260, 263-265, 268, 270, 272, 273; 474; revoluţia din februarie din ~: 70; revoluţionari români (N. Bălcescu, A. G. Golescu, I. Eliade si alţii) la ~ : 99, 102, 106, 108, 115, 116, 126, 129, 131, 136, 139, 140, 144, 146, 147, 170, 176, 183, 184, 187, 193, 194, 196, 200, 202, 213, 238, 239, 241, 242, 244, 245, 247, 255, 265, 266, 268, 276, 297, 317, 361, 390,394,416,417,419-421, 426,429, 432, 437, 444-449, 461-463, 467; discuţii şi negocieri cu fruntaşi ai emigraţiei maghiare la ~ : 456 — 458 ; „Question eco-nomique” : 215-218, 221-225, 234, 236-— 238, 242, 244, 258, 439, 450 ; „Româniea viitoare’’ : 242, 247, 250 ; „Mersul revoluţiei în istoria românilor” : 244, 246; „Istoria românilor supt Mihai vodă Viteazul” : 200, 225, 277, 432, 462, 466, 467. Pera, cartier din Constantinopol: 12, 279 — -281, 293, 321, 364, 421, 471; corespondenţă N. Bălcescu din ~: 280. Pesta vezi Budapesta. Petersburg : 15, 237, 340, 353, 391. Piatra (Neamţ), jud. Neamţ : 340. Piemont, Italia : 161. Pirinei, munţi: 265. Pisa, Italia : 268, 272-274. Piteşti, jud. Argeş : 340. Ploieşti, jud. Prahova : 340, 356 ; Muzeul din 32,321. Plumbuita, închisoare : 433. Plymouth, Anglia : 435. Poarta, vezi: Turcia. Polgâr, Ungaria : 158. Polonia (Lehia) : 25, 132, 142, 143, 337, 341, 400, 423, 448; — şi Ungaria 125, 131, 134 ; problema independenţei ~ : 129 ; ^ şi confederaţia dunăreană : 138, 200, 227, 228, 457 ; — ziar : 214 ; 367, 458 ; Popăuţi, mănăstirea : 351. Praga : 20, 248. Prahova, judeţ : 74, 78, 334, 356, 361, 371. Presburg vezi Bratislava. Presov (Eperjes), Cehoslovacia : operaţiuni militare la ~ : 149. Principatele Române (Moldo-Valahia): 19, 20, 24, 25, 32, 36, 59, 66, 83, 89, 199, 214, 224, 244, 256, 258, 287, 301, 324, 347, 361, 365, 366, 385, 386, 390, 393, 394, 416, 439 441, 451, 452, 460, 467 ; ~ şi Ungaria : 411, 413, 419; ~ şi Rusia : 90, 103, 39 2, şi Turcia 104, 160, 193, 194, 265 — 267 ; ~ şi Transilvania : 165, 227, 228, 260; ~ şi confederaţia dunăreană: 229, 230, 261, 262, 457, 458; trupe străine în ~ : 75 ; emigraţia română din ~ : 137; vezi şi România. Prusia : 36, 76, 385. Prut, rîu : 75, 79, 80. Raab vezi Gyor. Rîmnicu Vîlcea : 456, 464, 479. Risca: 352. Roma : 63, 151, 168, 268,272—274, 279-282, 330, 369, 457, 464, 471, 477 ; Arhive din ~: 32, 321; Muzeu din ~ : 455, 456, 459. România : 28, 65, 80, 107, 125, 131, 217, 244, 245, 253 322, 325,330, 355, 365-369, 373, 376,409, 440, 448, 450, 452, 458, 460; ~ şi Ungaria : 400, 414 ; România Mică : 86 ; România viitoare — broşură : 251 ; ^ revistă : 356, 386 ; ^ viitoare, revistă : 449; vezi şi Principatele Române. Rucăr, jud. Argeş: retragerea guvernului provizoriu la ^ : 108; întoarcerea de la — : 109, 110. Rumelia : 90. Rusciuc, Bulgaria : 78, 80, 82, 471. Rusia: 19, 32, 90, 143, 166, 196, 200, 220, 350, 372, 373, 385, 458, 460 ; — şi Principatele Române : 17, 18, 23, 83, 94, 104, 105, 127, 203, 228, 245, 262, 266; — şi Austria : 194, 413 ; ^ şi Turcia : 91; ^—' şi Ungaria : 132, 143, 413 ; ~ şi Anglia : 195, 198, 205, 213 ; ~ şi Franţa : 92, 205 ; — şi popoarele slave din Balcani: 100, 101, 103, 129 ; — şi Grecia : 104, 105. 5amos, insulă, Grecia : 321. Sau Stefano, Turcia : 397. "Sardinia, legaţia : 464 ; regele ~ : 401. Sava, rlu, Iugoslavia : 173. Săcele, jud. Braşov : 98, 100. Seghedin vezi Szeged. Semendria, Iugoslavia : 123, 124. Semlin vezi Zemun. Serbia (Servia, Sîrbia) : 100, 124, 199, 337, 390, 457; — şi Rusia • 101, 103; ~ şi Ungaria : 136; ^ şi confederaţia dunăreană : 216, 227 : revoluţionari români în — : 123, 182, 219. Sibiu (Sibii, ITermanstadt) : 12, 97, 213, 257, 333, 340, 363, 404, 446 ; corespondenţă N. Bălcescu din ^ : 93 ; revoluţionari români (N. Bălcescu şi alţii) la — 93, 96, 131, 134, 147, 155, 172, 174, 177, 181, 184, 239, 241, 246,250, 251, 387, 391, 394, 436. Sicilia: 59, 195, 281-283, 470; „Sicilia del Popolo” : 292; „Giornale di ~: 306; legaţia ~: 471. 506 Silezia : 132. Silivria, Turcia : 397. Simeria (Piski), jud. Hunedoara : 172. Siria : 213. Slam Rîmnic, judeţ : 373. Slovenia şi confederaţia dunăreană : 457. Smirna vezi Iz mir. Sofia : 420. Solnoc vezi: Szolnok. Spania : 67, 223, 230, 368. Statele Unite ale Americii: 195, 262. Strigon vezi Esztergom. Stuhlweissenburg vezi Szâkesfehârvar. Subotica (Theresiope ), Iugoslavia : 149. Suiş se vezi Elveţia Sulina : 328, 415. Svinţa, jud. Mehedinţi: 122, 123, 336. Szeged (Seghedin), Ungaria : 12, 330, 332, 408; corespondenţă N. Bălcescu din ~: 163, 164, 169; războiul revoluţionar uaghiar : 154, 161 ; revoluţionari români (N. Bălcescu şi alţii) la ~: 154, 157, 163; negocieri pentru pacificare la ~: 163, 411, 412; Szâkesfeh6rvar (Stuhlweissenburg), Ungaria: 157. Szikszd, Ungaria : operaţiuni militare : 150. Szolnok (Solnoc), Ungaria : 139, 141, 163. Şumla, Bulgaria : 457. Teleorman, judeţ : 96, 334. Temeşvâr vezi Timişoara. Teregova, jud. Caraş-Sever in : 124. Tesaolnic : istoria ^ : 278. Theresiopel vezi Subotica. Timiş, trecătoare : 149. Timişoara (Temeşvâr): 173, 248; asedierea ~ de către trupele revoluţionare maghiare: 125, 126, 129, 130, 135, 144, 157; armatele austriece spre ~: 149. Tisa, rîu : 149, 158-160, 164. Tismana, mănăstire : 365. Titel, Iugoslavia : 145, 157. Tîrgovişte, jud. Dîmboviţa : 49, 340. Tlrgu Mureş (Marosvâsârhely), jud. Mureş: 161, 166.’ Tokaj, Ungaria : 161, 162. Topliţa, jud. Harghita : 172. Topolog, rîu : 415, 468, 479. Torino : 274 ; documente din ~ referitoare la autorizarea cercetărilor cu privire la mor-mîntul lui N. Bălcescu : 300 — 303. Toscana, legaţia — : 464. Toulon : 12, 274, 275, 465 ; corespondenţă N. Bălcescu din ^ : 273. Transilvania (Ardeal): 12,13,17,19, 30, 48, 63, 78-80, 140, 163, 165,234, 237, 246, 248, 249, 257, 258, 322, 324, 326, 329, 335-337, 339, 341, 342, 356, 360, 363, 386, 387, 390-392, 404, 406, 410, 411, 416-418, 424, 426, 429, 435, 461 ; însemnătatea ~ pentru poporul român: 252; asuprirea po- porului român din ~ : Î230, 260, 261 ; caracterul românesc al ~ : 24, 160, 227, 230, 231; războiul revoluţionar maghiar în 21, 100, 105, 117, 121, 122, 124, 125, 132, 133, 138,144, 145, 149-151,156, 157, 161-164, 167 ; revoluţia românilor din 20, 93—96, 98, 100, 102, 117, 123, 124, 130, 135-139, 141-143, 145-147, 150-152, 155, 156, 162, 165, 166, 231, 265, 401, 412, 414, 415 ; unirea ~ cu Principatele : 95, 252, 253 ; revoluţionari români din Ţara Românească (N. Bălcescu, C. Bolliac, I. Bălăceanu şi alţii) în —: 22, 93-100, 102-104, 110-112, 114-116, 118-120, 127, 134-136, 140, 143, 146, 157, 163, 164, 167, 168, 171, 173, 174, 177, 179-190, 192, 195, 196, 258 ; popularitatea ruşilor in ~ : 97, 98 ; propaganda ţaristă în ~: 97, 98 ; situaţia după revoluţie în ^: 205, 212 — 214, 219, 222 ; ~ şi confederaţia dunăreană : 240, 260, 261, 456, 458; „Gazeta de — : 213, 433, 475. Triest: 12 ; corespondenţă N. Bălcescu din ~ : 104 ; revoluţionari români (N. Bălcescu şi alţii) la —: 95, 97, 102, 104-106, 183. Tulcea : 275. Turcia (Poarta, Imperiul otoman) : 11, 17, 23, 32, 98, 100,103,104,142,195, 227, 228, 248, 289, 317, 324, 367, 372, 381, 385, 386, 411, 420, 424, 432, 439, 444, 450, 451, 456, 458, 459; ~ şi Principatele Române : 18, 19, 72, 80, 83, 85, 87-92, 194, 195, 205, 208, 244, 245, 262, 266, 271, 390, .393 ; şi revoluţionarii români: 84, 105, 152, 155, 172, 178, 215, 240, 266, 267, 277, 384, 393, 409 ; — şi Rusia : 94; — şi Franţa: 82, 101; vezi şi Constantinopol. Turda, cîmpie, jud. Cluj : 107. Tara Românească (Valahia) : 12, 17, 19, 24, 25, 35, 45, 52, 65, 66, 121, 172, 193, 248, 278, 279, 287, 292, 293, 305, 306, 309, 328, 335, 346, 348, 349, 351, 352, 356, 357, 360, 361, 364, 365, 377, 380, 381, 384-386, 388, 394, 401, 410, 434, 435, 437, 450, 451 ; revoluţia de la 1848 în ^: 24, 72, 73, 87-91, 106, 107, 179, 207, 374, 378, 431; revoluţia maghiară de la 1848—1849 şi ~ : 129, 130, 133, 135, 137 : — şi confederaţia dunăreană : 138, 216 ; vezi şi: Bucureşti, Principatele Române, România, Valahia Mare, Valahia Mică. Ţarigrad vezi Constantinopol. Ungaria: 13, 15,19, 22, 23,30, 63, 66, 95, 109, 126, 159, 160, 164, 177, 200, 220, 249, 321, 322, 329, 335, 339, 341, 390, 398, 403, 406, 418, 419, 421, 423, 431, 432, 435 ; războiul revoluţionar in ~ : 103, 134, 140, 149, 154, 156-158, 193, 236; şi naţionalităţile: 143, 228-232, 259-262; şi Transilvania : 137, 139, 148, 196, 261 ; ~ şi revoluţia românilor din Transilvania: 21, 94, 137 ; ~ şi Principatele Române : 507 123, 125, 131, 165; revoluţionari -români din Tara Românească (N. • Bălcescu si alţii) în 137, 145, 150, 156, 170, 186, 189-191, 205, 218, 397, 400, 411, 413, 414. 426, 448 ; ^ şi confederaţia dunăreană : 94,-129, 138, '216, 227-232, '261, 262, 456-458: revistă : 412. Yalahia vezi Ţara Românească, Valakia Mare; 138-140, 142, 143, • 149, 163, 166 ; 337, 341 ; La Valaehie ■sous le Hospodar Bibescu : 63, 68 ; Istoria Yâlahiei de M. Aogălmeeami ; 268, 270 ; Valakia Mare si Yaiuhia Mică: 143, 149. , Yalahia Mică; 138-140, 143, 149, 163, 2.09, . 337, 341. Vârad vezi Oradea. Yarna : 420. Varşovia: 367, 458. 'V.asâhely vezi Odorliei. Văcăreşti, Închisoarea : 433, 434. Vălenii de Munte : 476. Verbâsz (Vrbas), Iugoslavia : 145, 146. Versailles (Vcrsalia) : 249 — 252, 423. Verseţ vezi Vrsac. Vidin, Bulgaria: 144, 160, 161, 180, 199, 388, 417. Vienn : 18, 19, 56, 58, 60, 61, 63, 102, 112, 196, 217, 239, 340, 356, 357, 340, 356-3515 367, 394, 425, 426, 467, 471; — şi revoluţia maghiară de Ia 1848 — 1849 : 125, 132, 139, 148, 157; conducători ai revoluţiei române din Transilvania Ia ^ ; 96, 98, 100, 174, 213, 215, 219; revoluţionari români (N. Bălcescu, A. G. Golescu şi alţii) Ia — : 93. 98-100, 169, 174, 173, 174/ 177, 180, 187, 205, 211, 214, 217, 219, 221, 222, 226, 237, 279, 404, 416, 417, 434, 436 ; medalia cu efigia lui Miiiai Viteazul de Ia Kiinsthistorischcs Museiim din ~ : 60, 363 ; vezi şi Austria. Viile d’Avray, Franţa : 12, 265, 268, 461 ; corespondenţă N. Bălcescu din ~ : 287, 269, * Yîlcea, judeţ : 321, 322. : . _ Virciorova, 471, 472. Yirset vezi ■ Vrsac.' Yoivodina : 261,- 456. Vrsac (Vîrseş, Verseţ), Iugoslavia ; 123, 124. Vulcan, trecătoare : 172. Weiskirclien vezi liela Crkva» Wraclaw ŢBresiau), Polonia : fabricant de arme din ~ : 75, 78. • Zagreb (Agram), Iugoslavia : 20, 173. Zemun (Semlin), Iugoslavia ; revoluţionari români (N. Bălcescu şi alţii) în ^ : 93 — 95, 98, 100, 105, 132, *172, 173, 180-182; 418, 421 mişcări populare la ^ : 125. Zerneşli, jud : 49. Zlatna, Jug 3 j ţăranii- şi I. lonescu Ia ^ : 114, 395; comcrinţa conducătorilor revoluţiei românilor din Transilvania la ^: 411. Zurich ; 457. 509