ANTON BACALBASA MOS TEACA DIN CAZARMĂ BUCUREŞTI yjRk UfcRĂRIJSI e. grjeve & Coiwg. - 70, CAMA YICTOBIBI, 70. ,i, 1893. '" . I i ANTON BACALBASA OS.TEACA DIN CAZARMA BUCUREŞTI EDITURA LIBRĂRIEI E. GRiEVE & Comp. 70, CALEA VICTOBIEI, 70. 1893. MOŞ TEACĂ Adevărat copil năzdrăvan ! Din pricina luî nu se puteau odihni cinci mahalale. Nu eră zi de la Dumnezeu, îş care părinţii să nu se pomenească a casă cu vre-o plîngere: — Tecuţă a spart capul fetii mele! Tecuţă mî-a spart un geam! Tecuţă a legat o tinichea de coada luî Sa^nurache! Tecuţă mî-a omorlî un porumbel cu o piatră! - Şi toate boclucurile astea se spărgeau în capul părihţilor, cari erau nevoi ţî şă plătească cu banî nebuniile odrasleî lor. Alte orî lucrul era şi maî grav: proprietarul venea şi 2 ANÎOtt BACALBA$A MOŞ ÎEACA â spunea: «domnule Teacă, eu nu pot să vă maî dau casa din pricina băiatului dumneavoastră; mî-am aprins pae 'n cap cu mahalaua!» Iar părinţii trebuiau să se mute, că n'aveau încotro. Drept vorbind însă, vina nu eră numai a micului Tecuţă, care, fireşte, la şapte am nu putea să fie înţeleptul Solomon. Maî erau vinovaţi şi părinţiî: le intrase 'n cap că Tecuţă al lor are apucăturî milităreştî şi-1 lăsau să facă tot ce-î trăznea prin cap, numaî să nu-şî desmintă viitorul. Pentru că, — vorba domnuluî Teacă: «tot omul se naşte cu croiala luî; eu încă de mic dedeam semne cam să fiu senator: îmî spune doica pă care am avutăr'o a casă, că puteaî să daî cu tunu şi nu m'aî fi deşteptat cînd apucam să a-dorm!» Aşa şi cu Tecuţă. Toată dragostea luî de copil eră să se joace de-a soldaţiî. La anul nou, la ziua luî, la toate zilele marî, nu cerea de cît jucăriî soldăţeştî: — Tată, mie să-mî îe îo puşcă! Să-mî îeî un tambur-major! Cumpără-mî o cutie cu soldatî... Şi peste treî zile jucăriile ajungeau ferfeliţă: de puşcă rămînea numaî ţeava, tamburul ajungea fără căciulă, soldaţiî fără nasurî. Atuncî începea devastarea geamurilor vecine, tinichelele de coada luî Samurache. Cu toate astea, părinţiî erau încîntaţî. II îmbrăcaseră pe Tecuţă cu haîne de căpitan şi-î cumpăraseră o sabie de tinichea. Iar cînd îl întrebaî «cum te chiamă ?» el res-pundea scurt: — Don căpitan Teacă! * * * Dar copilăria nu ţine mult. La opt anî micul Tecuţă a fost răpit de lingă duzinile-î de tamburî-majorî şi încorporat la şcoală. Aicî firea luî cazonă s'a simţit încătuşată de o nouă disciplină, de un regim care nu-î putea conveni. — Eu sînt căpitan, striga Tecuţă furios, nu vreau să port respect ţivililor! ' Şi bieţiî profesori pătimeau cumplit de pe urma isprăvilor închipuituluî căpitan. Cît pentru carte, Tecuţă nu putea s'o sufere: ANTON BACALBAŞA — Par'că mie-mî trebue cărţi de astea! Par'că Mihaiu Viteazu ştia ar'tmetică! Si cărţile remîneau cu foile netăîete, iar Tecuţă remînea repetent. La 12 anî, el a-junsese de-abîâ în clasa a doua primară, de unde a fost dat afară îndată ce guvernul pe care'l sprijinea domnul Teacă a căzut în opoziţie. De aici încolo începe viaţa aventuroasă a luî Tecuţă. Şase anî de-a rîndul a trăit pe lume fără să facă nimica bun. Dimineaţa pleca de acasă şi se ducea să vadă soldaţiî făcînd instrucţie, la amiază se întorcea, şi apoî iar plecă spre a se întoarce tocmaî seara. Şi nu era schimbare de gardă, nu era paradă, nu eră retragere cu torţe, la care adolescentul Tecuţă să nu îa parte. îl vedeai mergînd pe lingă trupă, în pas reglementar, sorbind cu ochiî pe sergentului ajor, — idealul luî. Acum eră destul de mare, făcuse cunoscuţi printre sergenţî, şi adese-orî dulă-piorul luî Madam Teacă suferea efracţiunî, din care Tecuţă 'îşi plătea luxul de a face chef la cantină înconjurat de toţi sub-ofiţeriî. MOŞ TEACA Azî aşâ, mîîhe aşa, Tecuţă creştea mare, dar mintea-î rămînea minte de sub-ofiţer reangajat, toată învăţătura luî nu se urca nici pînă la nivelul şcoaleî de adulţi de la regiment. Şi dacă maî puî la socoteală e-fracţia dulăpioruluî, apoî uşor vezi că aveau dreptate domnul şi doamna Teacă să se pue pe gîndurî şi să cam înceapă a regreta ne-înfrînarea la vreme a fiului cazon. — S'a isprăvit, Luxiţo, nu maî merge ! Băiatu s'a făcut un stricat şi jumaate! La vîrsta luî bea ca un aghiotant! Rîde mahalaua de noi! , — Lasă, răspundea Madam Teacă, peste un an facem noi ce-om face. — De-ar trece maî curînd! Mî-e teamă să n'ajungă cine ştie cum pînă atunci ! E prqa din cale afară stricat, numaî de militar -e bun! Şi bieţii bătrînî se rugau Ja Dumnezeu să treacă anul ca ceasul. * * La opt-spre-zece anî, tînărul Tecută întră 6 ANTON BACALBAŞA în cariera care avea să-1 facă maî tîrziu aşa de popular. I se făcu consimţimîntul tatălui, actul de vaccină şi actul de botez. A fost maî greu cu certificatul de bună purtare din partea a cincî mahalagiî; dar s'au găsit cincî oamenî inteligenţa cari aii înţeles că actul ăsta însemnează salvarea mahalalei, şi iată-1 pe Tecuţă în faţa colonelului. Peste petiţia prin care «sub-semnatul dorind a 'mbrăţişa cariera armelor în regimentul ce cu onoare comandaţi...» Colonelul a pus un «se aprobă» si a doua zi Tecută,— de aci încolo Teacă,— eră tuns ca 'n palmă şi prevăzut cu garnitura complectă. Văzîndu-1 strîns în tunică, domnul Teacă s'a simţit mîndru, Madam Teacă a plîns, iar voluntarul a cerut ceva parale, care i s'au acordat imediat, fără să maî fie nevoe de siluirea cunoscutului dulăpior. * * * Onoarea e dulce, borşul e acru! asta a fost cea d'întîiu constatare a voluntarului. MOŞ TEACĂ .Şl dacă n'ar fi fost intervenţia periodică a ^'sumelor ţivile venite de adio mîn- care particuleră! Cu şapte parale pe zi, ostaşul Teacă nu ar fi garantat multă vreme de amoru-î nemărginit pentru apărarea patriei. De alt-fel, greutatea-î a fost numaî şase lunî, căci după asta a fost «avansat caporal.» De aici începe epoca ordonanţei nereglementare, a cismelor văcsuite de alţii, a unsoareî de curele oferite în mod graţios de magazinerul companiei, a capacului de gamelă cu tocană particuleră, a pumnilor aplicaţi răcanilor carî nu ştiu să poarte un respect caporalului! Iar peste un an, calea de aur se deschise înaintea luî: cele două galoane de lînă,— funia de teiu, — fură 'nlocuite cu şarpele de aur, — don sergent Teacă intră în rîndul subofiţerilor. Şi trebue să recunoaştem adevărul: asta a fost cea maî dreaptă avansare ce s'a făcut vre-o dată în armata romînă. Sergentul Teacă era un militar desăvîrşit: croit bine din fire, el avea înfăţişarea unui erou per- 8 ANTON BACALBAŞA 9 i— manent. Apoî disciplina 'î intrase aşa de bine în minte, în cît ar fi putut să-1 tae un superior şi n'ar fi zis pis. In schimb, să fi poftit un inferior să facă o greşală: acela care odinioară lega tinicheaoa de coada luî Samurache, găsise un întreg sistem pentru a introduce disciplina în rîndurile armatei. Ast-fel, sergentului Teacă i se datoresc o mulţime de inventiunî carî fac si în zilele i t > noastre caracteristica şi fala armateî, a a-celeî armate «fără de care un Stat nu poate exista.» El a inventat: plotonul de pedeapsă, căţeaua în spinare, gimnastica cu buturuga, ochirea soarelui cu baioneta la armă, butucii, aruncarea tesaouluî în scîndurî de-a sbîrnîitelea, chemarea dracului de la lampă..., şi alte măsuri disciplinare «fără de care armata ar fi o adunătură de oameni periculoşi Societăţii.» Să nu vă miraţi, decî, dac'aţî auzit ca şi mine că n'ati trecut bine doî anî de cînd sergentul Teacă a intrat în rîndurile subofiţerilor, şi, prin înalt decret regal, el a fost înaintat la rangul de sub-locotenent. In privinţa asta s'au ridicat cîte-va obiec- ţii. Au fost cîţî-va carî au spus că Teacă de-abîa ştie a iscăli ; dar raportul Colonelului eră aşa de favorabil sergentului, în cît ministrul l'a înaintat fără cea maî mică grijă, — căci nu cartea ci disciplina face pe adevăratul militar. In calitate de sub-locotenent, Teacă a fost un model pentru regiment. însărcinat cu plotonul de recruţi, cu popota ofiţerilor, cu încvartirarea trupelor în vremi de mutare, cu compania de disciplină, cu tot ce era maî greu, el a dat în tot d'a-una dovezi de activitate şi pricepere. Recruţii luî ori dezertau ori mureau, dar eşau adevăraţi soldaţi! Cînd se făcea la plutonul de recruţi mînuirea armelor, se auzea de la cazarma Cuza la Malmaison, şi adese-orî puştile se rupeau în mîna soldaţilor. . Afară de asta, bun camarad, Moş Teacă nu bea decît împreună cu camarazii şi nu-î pîrâ decît dacă cerea Colonelul. * * * într'o zi, locotenentul Teacă, — peste doî 10 ANTON BACALBAŞA anî ajunsese locotenent,— se pomeni cu Comandantul Regimentului că-1 ia de-o parte: — Locotenent Teacă. — Ordonaţi don Colonel! — Te rog să vii la mine la dejun că am să-ţî comunic ceva. — Am înţeles, don Colonel. Să viii cu trupa sau singur ? — Singur, locotenente. — Prea bine, don Colonel! Şi peste un ceas locotenentul eră a casă la colonel, unde dejunul aştepta. După dejun, la care inferiorul executase exact ordinul de a bea fără grije, colonelul începu comunicarea: — Ce aî zice, locotenente, dacă ţî-aşî propune ceva ? — Aşi executa, don Colonel. — Uite ce e: este o fată aici în oraş. Cu fata asta eu sînt prieten bun; din pricina asta ţiviliî au început să scoată vorbe rele pe socoteala eî şi să spue că acum vre-o cincî-spre-zece anî, cînd fata avea douăzeci şi cinci de anî, eu m'aşî fi iubit cu ea. . . Pentru asta m'am gîndit că numai MOŞ TEACĂ 11 dumneata eşti destul de disciplinat ca să mă răzbuni... — Da, don Colonel, chiar acuma mă duc să dau ordin gornistului să mi-î cheme pă ţivilî la cazarmă. Patru zile la butuci şi şase ceasuri cu căţeaua!... — Nu aşa, locotenente. . . Trebue să mă răzbuni alt-fel: să te însori cu fata, ca să arăţi că ţiviliî au minţit... — Am înţeles, don Colonel. — Fata e bună, are vre-o cincî-zecî de mii de franci zestre. — Am înţeles, don Colonel. Şi a doua zi locotenentul Teacă adresă părinţilor fetei următoarea Circulară Conform orderiuluî lu don Colonel No.... am onoare a vă face cunoscut să-mî acordaţi de urgenţă mîna fiiceî dumneavoastră, pe lîngă care veţi anexa zestrea pă care a ordonat-o don Colonel. Tot de o-dată vă fac cunoscut, că nu este a-devărat ce se spune de către ţivilî că s'ar fi petrecut acum 15 anî, de oare-ce chiar don Colonel spune că nu î aşa. Supirioru nu minte! (ss) Locotenent Teacă. , 12 ANTON BACALBAŞA MOŞ TEACĂ Iar peste o lună ziarele anunţau cu plăcere căsătoria simpaticului locotenent Teacă Cu gentila domnişoară Caliopi Armăşescu. Tot corpul ofiţeresc din garnizonă a luat parte la această nuntă, iar nuni au fost doamna şi domnul Colonel. A fost o veselie mare, care s'a terminat din nenorocire printr'un mic scandal, pe care ziarele carî 'şî-au făcut o meserie din a a-tacâ armata l'au atribuit ginereluî. Adevărul e însă următorul: La cadril, mireasa juca alăturî de un ser-gent-major rudă cu dînsa. La figura a treîa sergentul-major trebuia să vie spre ginere, care eră vizaviul miresei. Probabil că dintr'un spirit de disciplină, locotenentul s'a simţit ofensat de venirea asta şi a strigat sergentul uî-major: - — La loc mişcarea! Nu mişcă, leat! Serjentul-nlajor, ne vrînd să înţeleagă ordinul, locotenentul a fost silit să-1 lovească, iar pe mireasă a pedepsit-o cu patru zile pluton de pedeapsă în casă. •. Atîţa tot. . . ■ ' ' •, • * • ' ^este cincî lunî de la nuntă, tînăra n'aveţî darul... —Ce dar, locotenente? Dacă n'oîu avea ' eu darul beţiiî, cine dracu '1 maî are? i De unde şi pînă unde, Moş Teacă a auzit de spiritism. — Cu spiritismu ăsta, zice Moş Teacă, să face toate alea. Am auzit că unu a luat numa două sticle de spiritismu şi î-a trecut gălbenarea. Vezî dumneata? Eu mă mir că nu să întrebuinţează la răsboiu: ar putea să ia o maşină de-alea şi tranc! îî omorî pă toţî. Bun lucru, halal de cin' l'a născo-tit; trebue să fi fost căpitan de stat-majur, că ăî de la itidenţă nu prea face isprăvi!.. De alt-fel, toate ideile luî moş Teacă despre spiritism cam aici se mărginesc. Vă închipuiţi uşor, că el nu s'a dus nicî o dată pe pragul pagodelor ruinate din Ceylan ca să * 36 ANTON BACALBAŞA descrifreze manuscrise seculare, nicî n'a tolerat păsărilor cerului să-şî facă cuibul în capu-î cazon. Atîta ar maî li lipsit: orî-cît ar fi ele de păsări, nu se pot urcă în capul unuî căpitan. ,------Spiritismu-spiritismu,.—da' să nu se 'f obrăznicească cu mine, că ou nu ştiu multe: îî trag o sală de poliţie, de-î merge fulgii. Şi afară de asta, Moş Teacă este maî presus de toate un bărbat practic. Luî nu-î trebue din spiritism decît partea aceea care e folositoare: să te vindice de bătături, sâ-tî mărească solda, să te avanseze fără examen, să-ţî facă în sfîrşit ceva de folos. Alt-fel, la ce-î maî zice spiritism de pomană? Intr'o seară, Moş Teacă se pomeneşte că i se bate sprinceana dreaptă. Consultă pe aghiotant şi acesta-î spune că «sprinceana dreaptă de ţi se va clăti, nenorocire însemnează. » Nenorocire? Vorba asta nu-î prea plăcea. In noaptea aceea trebuia să fie dejurnă pe MOŞ TEACĂ 37 cazarmă şi se temea să nu-i se 'ntîmple vre-un bocluc. Se duse, decî, repede la locotenentul Spanopol, care tocmai se gătea să plece. —• Ia ascultă-mă, camarade, aşî vrea să te rog ceva, dacă se poate. — Bucuros, don căpitan. — Uite ce e: în noaptea asta eu sînt căpitan de zi şi trebue să făc dejurnă. Da', vezî dumneata, mî-e cam răii şi aşî vrea să mă duc maî bine a casă. Aşî face o bae de muştar, aşî pune să mă tragă şi aşî putea să mă 'ntorc sănătos mîîne. Spanopol, un escelent camarad, primi cu plăcere propunerea de a dormi în cazarmă, şi asta nu doară pentru că avea motive ca să nu se întîlnească de dimineaţă cu proprietarul caseî, ci numaî dintr'un sentiment de camaraderie. Mos Teacă, vesel, strînse cu căldură mîna luî Spanopol şi pleca a casă. — E-he! Am păcălit sprinceana dreaptă. Asta va 's zică tactică, dom'le, să derutezî şi soarta! * * * 38 ANTON BACALBAŞA MOŞ TEACĂ 39 Cînd ajunse a casă, bătu în uşe, nici un răspuns. — In numele legii, deschide! strigă el furios. — Vaî de mine, dumneata eştî? Numaî decît! Şi căpităneasa Caliopi, îmbrăcînd repede o fustă, merse să-î deschidă. — Cum m'aî speriat! Eu ştiind că nu viî în noaptea asta, m'am culcat de vreme. Mî-eră frică să nu vie hoţii şi încuiasem uşa. După ce una-alta, căpităneasa întrebă pe Moş Teacă: — A propos, dragă Tecuşor, aî maî auzit ceva de spiritism? — Ce să aud? Mî-a spus Spanopolu că a venit şi'n garnizoana noastră unu de ăîa de face spirit. — Da? Vezî dumneata? Tot avea dreptate Luxiţa a lu Dumitrescu: şi ea mî-a spus tot aşâ. Da' zice că poţî s'o facî şi fără maşină, numa să aî credinţă. Dacă aî credinţă cînd învîrteştî masa, poţî să chemî pă cine vreî şi vine numa de cît. ■* — Ce spuî ? Nu se poate! Asta e bună pentru ţivilî, da' nu şi pentru melitarî! Me-letaru nu-î ţivil, să ştiî 'mneata! — Da' de ce, dragă? — Apăî cum o să vie, dacă n'o avea or* den de la comenduire ? — Bre, da' matale nu ştiî că spiritele sînt egale. Haidî, dacă vreî, să 'ncercăm. Masă avem, toate alea le avem; ce ne maî trebue? — Bine, da' *pă cine să chemăm? — Ştiî pă cine? Eu zic să chemăm pă sublocotenentu Vasilescu: tot e el inferior, trebue să vie! — Bine. Şi Moş Teacă începu să 'nvîrtească masa împreună cu madam Teacă, strigînd mereu: — Gheorghe Vasilescu! Vino 'ncoa! N'auzî cînd te chiamă supirioru? — Prezent! se auzi de o dată de sub masă, şi sublocotenentul Vasilescu apăru fără tunică pe el. — Eî, bravo! strigă Moş Teacă. Aşa-mî place! Spiritul sublocotenentului se aşeză apoî la taifas cu domnul şi doamna Teacă, băură cîte o cafea şi peste un ceas plecă. 40 Dar cînd să'l conducă, Moş Teacă zări tunica spiritului la cuer. — Bine, spirite, da' ce ţî-aî pus haina 'n cuiu? — Ba nu, don căpitan,. ,da s'a agăţat din repezeală, cînd am intrat. —• la-ţî haina, omule, nu vreau să se spue mîine-poîmîine că aduc lumea la mine ca s'o dezbrac. Madam Teacă nu maî putea do bucurie. — Numa să bagî de seamă, Caliopi dragă, îî zise Moş Teacă, să nu facî spiritismu de ăsta în lipsa mea, că dumneata cum eştî de fricoasă, estî în stare să lesinî.. 3 ' ) — Trecî la curăţenie, leat, că astă-zî e zi de curăţenie!.. Nu te face Gheorghe! Aide, pas gimnastic! Şi sergentul Potroacă umblă printre sol-daţî de la un capăt la altul al cazărmiî, mînîndu-î cu cureaua... Căprariî zoreau şi eî, care de care maî harnic la îndemnuri de felul ăsta. Iar soldaţii, luaţî repede, îşî aşezau răniţile pe poliţî, strîngeau paturile şi se găteau la frecat cazarma. Curînd eră gata tot. Cu pantalonii sumeşi pînă la genuchî, cu şomoîoage de pae în mînă, începură a frecă scîndurile. Molozul făcea un praf pe care toată apa vărsată nu 'I putea potoli. 42 MOŞ TEACĂ ANTON BACALBAŞA 43 La corvoadă de asta e ca şi la atacul unei redute: soldaţii cîntă cu toţii, de regulă acelaşi cîntec, cele maî de multe orî în note jalnice, orientale, întrerupte din cînd în cînd de cîte un strigăt al sergentului : — Freacă apăsat, deşcă, nu moşmoli, că nu-î scîndura lu tat'tu! E a statului! De aîa-ţî dă stătu borş! Si soldaţii freacă 'ntr'una si într'unacîntă: Bată-1 Dumnezeu să-1 bată P'ăl de-a pus lamba la poartă: Trece neîca cîte-o dată Şi mi-1 vede lumea toată! — Cîntă, leat, cîntă de inimă albastră, că ţî-o li dor de fata lu Nea Ion! Las'că se mîngîîe ea acuma cu riformaţiî şi cu cotingenturile ăle vechî! Ca mîine pui me-liţia la ceafă şi găseşti pă Mariţica măritată!. .. Cîntă, leat!. Si Potroacă îndrugă 'ntr'una, soldaţii cîntă mereu.. . — Da Cioara unde-î, mă planton? Mi se pare că s'a apucat de prostit meliţia! — Nu ştiu, don sergent. A fost cu cum- pania şi l-am pierdutără p'acolo pă la cişmea; nu s'a maî întors... — Ia du-te după el, vezi c'o fi la cantină. Ii arăt eii prosteală. Crede că scapă de frecat. Să mi-1 aduci aicea să-1 judec eu cazon! Plantonul pleacă. * * * — - Drepţi! strigă sergentul. Toţi se ridică. Cu şomoîoagele de pae la umăr, cu pantalonii sumeşi, stau drepţi cu toţii şi nemişcaţi. Te crezi la o operetă. Moş Teacă, acela căruia i se fac onorurile astea, intră solemn şi grav, trece pe dinaintea trupei ca la o mare revistă, priveşte, admiră. — Să dea 'nainte! Sergent, e toată lumea ? — Trăiţî, don căpitan, sîntără toţî, numa Vasile ţiganu lipseşte; da' am trimis după el. — Da' unde e ? — Nu ştiu, trăiţî don căpitan. S'a dus să-1 aducă! 44 ANTON BACALBAŞA 45 — Hm! Vrea să prostească meliţia! Las' că-1 judic eii cazon! — Da volintiru ? Da Sgabercea ? I-aî pus şi pă ei? — Da, don căpitan. — Foarte bine, nu merge pă prosteală. Melitaru e dator să facă sirvicî! Afară se aude sgomot şi plantonul intră aducînd în spinare pe Vasile ţiganul. — Ce ? s'a îmbătat ? strigă Moş Teacă. — Nu ştiu, trăiţî don căpitan. L'am găsit lungit lîngă cişmea şi cu faţa'n sus. Dădea din mîinî şi din picioare de făcuse gropî în pămînt... — Mi se pare, trăiţî don căpitan, că sufere de ducă-să pă pustiî, răspunde un soldat. — Nu vorbi, leat! Lasă că-î arăt eu ducă-să pă pustiî...! Daţî o curea. S'a îmbătat ca să scape de corvadă. Plantonul aşază la pămînt pe Vasile, care dă încă din picioare, c,a prins de frigurî. Are faţa galbenă, ochiî-î sînt deşchişî marî, buzele 'ncleştate şi braţele contractate. Din cînd în cînd cîte un fior îl cutremură. — Staî că-ţî arăt eu să facî pă mortu! Mîîî! Mîîî! Scoal', ţigane, că nu prosteşti pă nimeni! Şi Moş Teacă-1 împinge cu piciorul. —_ Scoal' mă! Scoal'! Nu vreî, haî ? Nu vreî??... Ia să mi-1 desbracî, sergent! Potroacă se aplecă la pămînt şi desbracă d'e tot pe Vasile. Moş Teacă îa 'n înînă cureaua şi 'ncepe a lovi pe bolnavul care nu mişcă. — Aduceţî-niî o luminare. — Moş Teacă îa luminarea, o aprinde şi o lasă să picure pe pieptul luî Vasile, care se înfiorează din cînd în cînd, dar nu se deşteaptă. — Al dracului ţigan, bine face pă mortu! Lasă, leat, c'am maî văzut eîi de-astea! Se face bolnav ca să scape de treabă. Lenea, săraca! Iî place maî bine să doarmă decît să muncească... Da' nu şî-a găsit pă cin' să prostească... Ia pune-î poşta, sergent! Sergentul îa o bucată de hîrtie, o unge cu untdelemn, o face sul si o vîră cu un capăt între degitele de la un picîor al luî Vasile, îar la capătul cel-l-alt îî dă foc. 46 MOŞ TEACĂ ANTON BACALBAŞA 47 — Să-1 vezi acuma cum o să sară 'n sus! zice Moş Teacă rîzînd de bucurie. Ilîrtia arde, flacăra cuprinde piciorul desculţ, îl afumă, îl frige, începe a sfîrîi şi se nimiceşte. . . A ars toată, iar Vasile n'a făcut de cît să tremure maî nervos din pi-cîor şi a rămas tot nedeşteptat. In cazarmă e un miros de untdelemn şi de grăsime arsă. Atunci.Moş Teacă devine furios: — Fie, că aşă ţigan n'am văzut de cînd sînt! Şi din nou îl îa la bătae. Dungi vinete se fac pe trupul gol, sîngele se iveşte la suprafaţă, apoî ţîsneşte, şi Vasile se deşteaptă. Are faţa aîuritâ, pe frunte se zugrăveşte o durere adîncă şi 'n ochî i se ivesc lacrămî. — A-ha! Va s'zică te-am răzbit, cîoroiule!' Pentru ce făceai pă mortu? — Trăiţî don căpitan... patimă veche... de mic copil... Doamne, cum o să trăesc eu?... Şi un şiroîu de lacrămî îî curge pe obrajî. — Nu te zborşi ca muerile, cioară! Me- , litaru nu plînge! Crezi că mă prosteşti pă mine? | Şi Moş Teacă, scos din răbdări, îî dă doî | pumni: I — Patru zile la 'nchisoare pă pîine cu apă [f şi să. mi-1 scoţî la corvadă regulat, sergent! [ţ Şi dacă să maî face apucat de boala copiilor, te-am învăţat leacu!... Acuma treci la frecat, gaşperiţă! Si Mos Teacă ese. Soldaţii freacă 'ntr'una si cîntă mereu: Pe malul Şiretului Paşte calul Iorguluî, ' . Un fir paşte Altu naşte, Iarba 'n patru se 'mpleteşte... Numaî Vasile nu cîntă: cu faţa contrac-{ tată, cu fruntea la pămînt, ochiî-î varsă la-î crămî cu care freacă scîndurile..... Lumina electrică Cum e cam visător şi poetic din fire, Moş Teacă are obiceiii de se plimbă une-orî seara pe bulevard împreună cu locotenentul Spanopolu, pentru ca să nu turbure pe Madam Teacă, a cărei pasiune pentru spiritism a ajuns o adevărată manie. — Toate bune, locotenente, numa un lucru nu l'am înţeles eu: cum e cu lumina asta ilectrică? — Foarte uşor. — Hm, uşor! ştiu eu că-î uşor, numa melitariî au greutate; da'vorba e: cum devine ea? Locotenentul Spanopolu, care a făcut un an la Fontainebleau şi doî ani la Saint-Cyr, se grăbeşte să-î explice: ANTON BACALBAŞA 49 — Cum devine? Foarte simplu: îeî două pile, le freci bine, şi poftim lumină! — Două pile ? Vezi dumneata ? Şi dobitocii de fierar de lîngă mine are atîtea pile şi se canoneşte tot cu gaz! — Tară incultă! Noî cestia de la Saint-Cyr ăm afirmat-o 'ntotdeauna, du reste. — Da' Ta să maî îmî spui: am văzut la Braşov nişte tramvaîete de-alea, zice că sînt tot cu de-asta... cu ilectritate... Atuncî de ce nu dau lumină ? — 0, e simplu ca două cu două: experienţa ne arată că dacă umblăm cu o lu-mînare prea îute, — nu-î aşâ ? — luminarea se stinge, — din cauză că se clatină,— nu-î asâ ? — Acelasî fenomen se observă cu lu-mina electrică de la tramvae. Dacă tramvaele umblă repede,—-nu-î aşâ?—lumina se clatină, ea filează, —- nu-î aşâ ? — şi se stinge. E elementar! — Foarte bine; da'am văzut pă la birturi nişte alea tot cil., de aia... cu ilectritate... şi nu se isprăvesc nicî o dată. Ce aii ? — O, asta e pînza Penelopiî... — Pînza ? Vezî 'mneata ? 4 50 MOŞ TEACA A doua zi Moş Teacă trage un ordin de zi: - «Avînd în vedere că efectele de'mbrăcă-minte se deteriorează sau chiar se strică prea curînd;, Avînd în vedere că lumina ilectrică de pînză se păstrează maî bine; Toate efectele de îmbrăcăminte si chiar de cazarmament se vor face pe viitor din pînză ilectrică...» !2S Un rond sever Poate că n'ar fi tocmaî greu să facă cineva de gardă. La urma urmeî, în 24 de ore cît aî slujbă, tot poţî dormi 12, dacă ştiî cum să rînduîestî treaba. Aceea-ce însă e foarte greu, este să fiî de gardă cînd e de rond Moş Teacă. A avea pe Moş Teacă de rond este a te aşteptă să fiî trezit de patru zecî de orî pe noapte în strigătele santinelei şi a şti că ţi se va trece pe raport «rău». De a-ceea, orî-ce sergent sau căprar intră'de gardă, are grija de a cercetă la comenduire dacă nu cum-va e rîndul luî Moş Teacă. Ceî-l-alţî ofiţeri maî fac rondul de-a scăpării: vin o dată în 24 de ceasurî, nu te inspce- 52 ANTON BACALBAŞA MOS TEACA Ă3 tează cu de amănuntul, îţî trec în raport «bine» şi pleacă pe-aicî încolo. Ba alţii trimit de-a casă să le daî raportul, ţi-1 iscălesc, şi apoî... poţî dormi în tihnă. * * Intr'o zi, pe vremea cînd rondul nu umblă cu velocipedul, sergentul Tufescu din artilerie eră dejurnă la arestul preventiv. După toate cercetările, nu eră Moş Teacă de rînd. Atuncî, fireşte, şeful de post eră asigurat. Pe la ceasurile 7 seara vine un prieten, sergent de linie. Bonsâr, cum petre'cî? şi vine vorba despre un chef care nu s'ar putea organiză nicăerî aşa de bine* ca la arestul preventiv. — Eî, de ce?  — Să vezî, camarade, zice cel din linie. Intr'o vreme eu făceam foarte des de gardă aicî, pentru că aflasem meşteşuguri multe. Aicî sînt arestate' o mulţime de femei, care atîta aşteaptă, să petreacă şi ele o seară. Dacă vreî, trimetem să ne aducă vin şi o facem lată pîn' la zio. — Nu pentru ca să te tratez cu refuz, da' n'am parale. Taman mîîne luăm solda. — Imî pare răii, camarade. Cum te văz eu, eştî răcan! Ia 'ntreabă pă deşca. Să-ţî spue Bibicu. Aî văzut ce-î alături ? — Unde? — In curtea de-alăturî. — Nu, n'am văzut nimica. — Apîî ce fel de şef de post eştî ? A-lăturî e un depozit de vinuri şi butoaele sînt în curte. Le face de platon Dumnezeu. Noî, ca nişte oameni deştepţi, scoatem o scîndură de la gard, trimitem doî soldaţi cu hîrdău, scoate cepu şi... aî vin să'mbeţî tot reghimentu. — Ce spui ? — Parol! Peste două minute, hîrdăul eră găsit, . scîndură de la gard scoasă, vinu adus şi sergenţii intraţi în «camera femeilor.» Se 'ncepîi cheful. Cel de linie bea ca dintr'al statului, iar şeful de post, ca un adevărat artilerist, ar fi fost în stare să sugă zece baterii. Cît pentru femei, vorba camaradului, ele atîta aşteptau. 54 ANTON BACALBAŞA Să tot fi fost miezul nopţii, ora crimelor si a misterelor, cînd umbra rondului se a-rată 'n faţa santineliî adormite. — Bravo sergent! Eră glasul luî Moş Teacă, al luî Moş Teacă rondul cel neprevăzut şi care 'nlocuiâ pe un alt căpitan. Moş Teacă trecuse neobservat printre santinele, pentru că ele imitaseră operaţia hîr-dăuluî săvîrşită de şeful de post. Un moment sergentului eră să-î vie rău, — dar tăria vinului eră maî mare decît a disciplinei. ■ — He, he! strigă şeful de post. Don căpitan Teacă! Bine-aî venit sănătos! Cevînt?... — Nu vorbi, sergent! — Eî, lasă-mă draculuî. Faci pă ticălosu acuma... Par' că ce? Pent' că eştî căpitan? Maî bine vino 'ncoace cu noi. — Zău aşâ! strigară şi cele două fete arestate, şi veniră de se agăţară de gîtul lui Mos Teacă. Nici pînă 'n zioa' de azi nu s'a cunoscut MOŞ TEACA urmarea. Un singur lucru s'a aflat: a doua zi de dimineaţă păzitorii ţivilî aî arestului aii găsit în camera femeilor un tablou înfiorător: sergentul de linie dormea lungit pe scîndurî, una din femei dormea cu un chipiu de căpitan pe cap, cealaltă încinsă cu sabia, iar şeful de post dormea ţinînd în braţe pe energicul căpitan Moş Teacă. Cum de nu s'a aflat asta la comenduire, habar n'am. 57 Nicî în cazarmă, nicî acasă, nicî nicăirea nu-î Mos Teacă asâ în elementul luî ca la paradă. Acolo simte ca trăeşte şi că e adevărat căpitan. — Nu-î vorbă, în cazarmă. îţî poartă şi maî mult răspect infirioriî, da' nu te văd ţiviliî. Şi tot ce face Moş Teacă, e făcut maî mult pentru ca să vadă ţiviliî, să aibă şi eî «o idee de meliţie». La urma urmiî, are dreptate: nu-î puţin lucru să aî la porunca ta o sută de oameni, carî, la fie-care înjurătură ce le tragî, să-ţî răspundă cu «trăiţî». Şi e drept, că dacă ţiviliî ar vedea asta, Moş Teacă ar cîştigâ foarte mult în stima lor. De aceea, toată preocuparea acestui brav comandant de companie este să-şî instruiască aşâ de bine oamenii, încît toată lumea să se uite la el ca la un fel de Alexandru Machedon. Şi pentru asta trebue muncă multă. — Va s' zică, leat, ce faci tu cînd oşti la paradă? — La paradă^? Mă uit... — La cin' te uiţi? La tat'-tu? — Ba la don gheneral. — Da' dacă gheneralu nu-î acolo P — Atunci... — Eî, atunci! — ? ! — Atunci nu te uiţi la don gheneral, răcane!... Acuma să-mî spuî cum calci la pămînt cînd eştî la paradă? — Calc scurt, trăiţî don căpitan. — Scurt, scurt, fireşte că scurt, că te îa mama draculuî dacă n'îî călca scurt; da' vorba-î: unde ţiî picîoru 'nainte de a călca? — 11 ţiu în cizmă, trăiţî don căpitan. r>8 ANTON BACALljAŞA — Cizmă, cizmă, fireşte că 'n cizmă, că te ia mama dracului dacă l'îî scoate; vorba e: unde-1 maî ţiî ? — ? ! — In aer, mocofane, în aer, că de-aîa a lăsat Stătu aer!... Şi cu capu ce facî? — Cu capu... mă gîndesc, trăiţî... — Und'te gîndeştî, mă ? La .tat'tu a casă? 1 nd'te gîndeştî în front? _ ? — Cu capu, rătane, îl ţiî paralel, adică oblig pă umăr, că dacă nu'l ţiî, ţi-1 îndrept în pumnî... Şi lîngă cine trebue să simţi cotu ? — Unde e alinierea, trăiţî don căpitan. — Bine. Da' unde-î alinierea ? _ ? — Alinierea e unde e şi d. gheneral, rătane! — Am înţeles, trăiţî... — Da dacă gheneralii nu-î la paradă, atunci unde e alinierea ? —" Atunci... a casă la don gheneral. MOŞ TEACA 59 — Spune-mi, rătane, ce facî tu cînd în-tîlneştî pă drum un supirior. — II salut, trăiţî don căpitan, şi trec înainte. — Da' dacă aî într'o mînă gamela şi 'n- tr'alta bidonu ? _ ? — Atunci laşi alea jos, dobitocule, mergi doî-spre-zece paşi cu mina la chipiu şi te intorcî de-tî eî lucrurile... Da' dacă se 'n-tîlnesc pă drum doî soldaţi de acelaşi grad, ce trebue să facă ? — Cel care a văzut mai întîîu salută pe cel-l-alt. —• Da' dacă vezi că el te-a văzut întîîu şi că nu te-a salutat ? _ ? — Atunci îî spuî că l'aî văzut că te-a văzut, şi răclamî la supirior. — Am înţeles, trăiţî. — Să maî îmi spuî: ce datorii aî tu ? — Eu n'am nicî una, trăiţî don căpitan, da'am auzit că don sergent are multe... — Şi ce trebue să facî tu cînd eştî de santinelă ? 60 ANTON BACALBAŞA — Trebue să păzesc. — Pă cine păzeşti ? — Ghereta. — Da' dacă nu-î gheretă ? — ? — Atuncî păzeşti porcii, boule, păzeşti pă supiriorî! — Am înţeles, don căpitan. — Cîte parale costă o manta ? —■ Trăiţî don căpitan, 45 de franci; da' eu am cumpărat una pă cincî leî de la don sergen' majur. — Pentru ce te-a adus pă tine în armată ? — Ca să apăr ţara. — Da' dacă eştî ordonanţă, ce aperi ? — Apăr bucatele de muşte! Bacalaureaţii Moş Teacă nu poate suferi pe bacalaureaţi, afară de cei carî sînt nepoţi de-aî colonelului. — Nişte sclivisitî, nişte ăia! Pă vremea mea nu maî erau de-ăştia... cum le zice... si era oastea oaste. La melitie nu merse că estî cutare orî că aî învăţat aia... Estî melitar, să fiî! Ca să'şî răzbune pe eî, pentru că au învăţat aîa, Mos. Teacă a dat ordine severe că voluntarii n'au voe să iasă din cazarmă, n'au voe să mănînce particuler, să pue soldat ca să le 'ngrijească de amoniţie, să fie scutiţi de corvadă şi altele. Intr'o zi a prins pe unul venind din tîrg. 02 — Vino'ncoa, băete! — Salut, domnule căpitan! — Cum aî zis? Cum aî zis?? Salut??? Da pă cine saluţî, maî sfrejitule? Ce eştî tu? — Bacalaureat. — A ha! Şi de asta eştî aşa de nede-cîuplinat! Las'câ te.-oîu regula eu! Ce sînt eu, malniazelă de-alea, de-mî zici «salut»? Să saluţî pă tat'tu, nu pă mine! Orî, unde estî de-ăîa.. cum le zice... «Trăiţî!» nu stiî să zici? — N'am ştiut, domnule căpitane, sînt numaî de două zile... — De ce nu eştî maî de mult? Ce-aî păzit pîn' acuma ? De două zile ? Da'ţî trebue o sută de anî ca să 'nveţî? Şi pentru ce nu ţî-aî văcsuit cişmele? Zicî că eştî de ăîa... apăî ce aî învăţat acolo, dacă nicî o cismă nu stiî să văcsuestî? Las'câ te 'nvăt eii! Am să-ţî scot eu cafeaua cu lapte din burtă! Să marş la 'nchisoare! Patru zile sala de poliţie! Şi alt'dată să 'nveţî să fiî lustragiu! Cînd m'oîii uîtâ la cisma ta, să-mî fac mustaţa 'ntrînsa! Aî înţeles? Cum te chiamă?... — Rodolf Soreanu. — Cum aî zis? Sor...? Eştî rudă cu co=-lonelu ?... —- Da, nepot, să trăiţî dom'le căpitan! — Eî! Să trăiţî? Da cine vă pretandă să ziceţî «trăiţî», dom'le Soreanu? Imî pare rău! Asta-î pentru ăîa... care n'au aîa... — Dumneavoastră ziceatî... — Eî! ziceam! Parol donor, am glumit... Am vrut să văd dacă ştiţî... Unde mergeţî acuma? — La cazarmă. — Ce să facetî la cazarmă, domnule So-reanu? — Zice că e corvadă... — Corvadă? Cum, dumneavoastră ,1a cor-': vadă? Cine va spus? — Domnu sergent major. In vremea asta aii ajuns la cazarmă. Moş Teacă, roşu ca pamponul de mare ţinută, intră cu volintirul de braţ: -•— Sergen'majur ! Cum aî îndrăsnit să chemî pă don Soreanu la corvadă? Cin' ţî-a dat ordin? — Dum.... — Nu vorbi, sergen'majur, că-fî vîr sabia 64 J pînă'n plasele!... Cum ţî-aî permis, rîtane? Să marş la 'nchisoare pentru neexecutare de ordine! Patru zile sala de poliţie şi să ţi se treacă pă foaia de pedepse! Te nvăţ eu! Iţî scoţ eu borşu din burtă! După maî multe zile de drum, cu vaporul, cu căruţa şi cu picioarele, compania a ajuns la Kadichîoî. Din toată Dobrogea Kadichîoîul e satul în care se găsesc maî puţinî Romînî, adică de loc, fapt care face pe Moş Teacă să es-clame: — Bun lucru a fost Războîu, da' Dobrogea nu face de noî! Cum o să te'nţelegî cu turcoaicele ? Nu mî-am adus nicî măcar bucătăreasa! Cine o să-mî gătească bucate? Cu toate astea, a doua zi de dimineaţă Moş Teacă ese să vadă satul. Cel d'întîiu lucru care '1 izbeşte, e că Turciî nu scot fesurile din cap cînd îl în-tîlnesc. Şi fiind-că Mos Teacă n'a citit Is- 66 ANTON BACALBAŞA toria luî Vlad Ţepeş, nu găseşte nicî un leac în potriva acesteî lipse de respect. In dreptul geamiei, vede pe Hogea urcat pe scară, făcind rugăciunea în gura mare şi cu mîînile împrejurul gureî. Imediat strigă gornistul: — Gornist! Dă alarma! Compania ese şi Moş Teacă comandă: — Puneţî baîone-ta! La mî-nă! Pas de atac — Marş! Soldaţiî dau fuga, ocolesc geamia şi noul Şamil e prins. — Să-1 ducă la cumpanie! Aicî, Moş Teacă începe a'l judecă: — Cu mine nu te jocî, păgînule! Crezî că dacă vorbeaî turceşte, eiî nu te-am înţeles? Chemaî pă Turciî tăî la răbeliune! Las'că te potolesc eu! Am să te fac să visezi numa şalvariî lu Muhamet! Cine eştî tu, mă ? Bîetul Turc, care începuse a pricepe ro-mîneşte maî mult de frică, răspunse scurt şi tremurînd: — Ben, Hogea... — A-ha, hogea! Adică Nastratin-hogea! MOŞ TEACA 67 Las'că mă fac eu maî Nastratin de cît tine şi te'nvăţ minte! Apoî, adresîndu-se soldaţilor: -— Scoateţi-î şalvariî! In vremea asta, notarul satuluî, alarmat de scandal, vine şi esplică luî Moş Teacă toată comedia: aşâ e rugăciunea turcească! — Foarte bine, răspunde Moş Teacă, da' s'o facă 'n rumîneşte, ca să 'nţelegem şi noî! Dacă nu, patru zile sala de poliţie!... In sfîrşit, cu vaî cu chiu, Hogea a fost liberat. Şi cum Turcul e recunoscător, s'a împrietenit după asta la cataramă cu Moş Teacă. Ba chiar fata luî Hogea e graţioasă cu comandantul romîn şi umblă descoperită în fata luî. Acum'a, de cîte orî îl întrebi cum se mulţumeşte în Dobrogea şi dacă a 'nvăţat limba, Moş Teacă răspunde: — De, ce să zic ? începe să-mî placă maî bine turceşte! Don Colonel pe frontieră /: Colonelul vine să inspecteze companiile de pe frontieră. Ajuns la Kadichîoî, Moş Teacă, îî ese întru întîmpinare, îî face cuvenitul raport şi apoî scoate compania la instrucţie. — La w-mftr! Compania îa la picîor. — Ce-î asta, căpitane? — Apîî, domnule colonel, aşâ î-am învăţat eu, pentru ca să nu disvulgăm secre-turile armatiî în faţa Turcilor. Colonelul e 'ncîntat de Moş Teacă şi spune să comande pe loc—repaos.— După asta, se duce să examineze registrele, pe care le găseşte în cea maî bună stare. , MOS TEACĂ 69 — Dar foile de zile unde-ţî sînt, căpitane ? — Foile ? Le-am dat la spoitor, domnule colonel. — Dar Intrarea şi Eşirea? — Intrarea este prin faţa geamieî, iar esirea... în fundul curteî. Incîntat peste fire, colonelul strînge cu profuziune mîna luî Moş Teacă şi-î ordonă să dea soldaţilor ca recompensă cîte două raţii. Apoî pleacă. Moş Teacă pune atuncî pe gornist să sune adunarea 'n pas gimnastic. Apoî, după ce se strîng soldaţiî, le ţine următorul discurs: — Aţî văzut, mă? Don colonel a rămas foarte mulţumit. Aşâ să faceţî totdauna, că vă bag în dracî! Cumpania mea trebue să fie a maî prima 'ntîiu! Cînd facî mînuirea armelor, să-ţî pocnească puşca 'n mînă, rătane, că nu ţî-e mîna de caşcaval!.. Acuma, sergen' majur, să mergî în sat şi să adunî toate raţele, că aşâ a dat orden don colonel: cîte două de om. Bupeţîrîndurile—marş! * * 70 ANTON BACALBAŞA A doua zi, colonelul primi la regiment următoarea telegramă din partea luî Moş Teacă: «Rog respectuos comunicaţi-mî dacă pot da soldaţilor cîte doî puî de găină., Impo-sibel de găsit atîtea raţe.» Colonelul pune rezoluţia următoare: «D. medic al regimentului va cercetă starea de sănătate a căpitanului Teacă şi va raportă de urgenţă.» Contrabanda Moş Teacă merge să inspecteze pichetele de pe linia frontierei. înarmat pînă în dinţi, cu sabia la brîu şi 'n fie-care buzunar cu cîte un revolver, se urcă într'o căruţă avînd drept vizitiu un harabagiu turc şi alăturî de harabagiu doî soldaţi cu puştile 'ncărcate. Soseşte la pichetul No. 18 între Kadichîoî şi Cranova. Sentinela T vede, strigă garda, care îa la umăr, pe cînd şeful de post, căprarul Albu, îşi face raportul. — Unde sîntără Turcii ? întreabă Moş Teacă. — Care Turci, trăiţî don căpitan ? — Care Turci, care Turci! Contrabandiştii, 72 ANTON BACALBAŞA MOŞ TEACĂ rătane! nu face pă prostu, că la mine nu merge! Eu sînt catană bătrînă!... — Trăiţi don căpitan, n'am prins nicî un contrabandist... — Pentru ce nu î-aţî prins? Ce faceţi aicî ? Păziţi porciî ? Numa pă mine mă vedeţi cînd viu? — Dacă nu trec contrabandişti... — Pentru ce nu trec ? Dacă nu trec p'a ici, atunci va s' zică trec pîn altă parte! Va s' zică nu sînteţî în stare nicî de-atîta lucru!... — Trăiţî don căpitan... — Nu vorbi! Am să te daii în judecată pentru părăsirea postului în faţa inamicului... Tîrşoru te mănîncă de-acuma! — Trăiţî don căpitan, n'am părăsit postu... — Dacă nu l'aî părăsit, unde sînt contrabandiştii?... Pă mine nu mă poţî prosti cu una cu două! Orî aî părăsit postu orî nu l'aî părăsit!... Dacă nu l'aî părăsit, unde sîntără contrabandiştii?... — Trăiţî don căpitan, n'a trecut nicî unu... — Să taci! Pogribania mînăstiriî din cer! Te mănînc fript, rătane! Spune drept. Orî î-aî prins şi ţî-a datară parale... A, ha,.. Văz" că taci... Te-am prins... — Trăiţi don... — Nu vorbi în faţa supirior ului!... Car' s' z'că aî împărţit cu eî!... Las' că te 'nvăţ eu! Am să fac raport de dare 'n judecată! Dacă pînă "n 24 de ore nu-mî aduci con-contrabandiştî, să ştiî că eştî casat şi suspendat... Te 'nvăţ eu!.., A doua zi se citea în Kadichîoî următorul ordin de zi semnat de Moş Teacă: «Se aduce la cunoştinţa indigenilor Tureî născuţi în Dobrogea său. trecători, că nimeni n'are voe să importeze tutun de contrabandă fără ştirea autorităţilor militare. «Orî-cine îşî va permite a face contrabandă fără să fi avizat pe comandantul punctului, va fi împuşcat şi apoî dat judecăţii, conform regulamentului pentru paza frontierelor. «Este interzis orî-cuî să aducă tutun de contrabandă prin alte puncte decît acelea păzite de armata romînă. Pichetele care vor 74 ANTON BACALBAŞA "observă că contrabandiştii trec prin puncte pe unde nu pot fi văzuţi, au dreptul să-î împuşte pe loc şi să dreseze proces-verbal.» Chipiul alb Ar Moş Teacă e desperat că nu se poate înţelege cu Turcii. De două luni de cînd e în Kadichîoî, n'a învăţat să zică decît Ba-nabae, efendi şi şarab. La zile mari, numaî la zile marî, zice şi Kîz. Dar asâ cum nu stie a vorbi turceşte, tot a aflat că de vale, în marginea satuluî, şade Fatme, o cadînă bătrînă, ciupită de vărsat, un fel de mater scrofulosa, care slujeşte de vivandieră şi de nu maî ştiu ce întregeî companii. Intr'o seară, plictisiţi de slujbă, maî mulţi sergenţi îşî iau drumul de vale, spre marginea satuluî, în spre domiciliul bătrîneî Fatme, singura consolaţie a sub-ofîţerilor, caporalilor şi soldaţilor. 76 ANTON BACALBAŞA Se opresc la uşe. Se uită pe gaura broaştei şi văd. . . o, Mihaiu, Ştefan, Corvine! pe Moş Teacă solitarul, pe Moş Teacă bravul căpitan, stînd în conversaţie intimă cu Fatme. Fatme, bătrînă vrăjitoare, fuma încet din pipă, — o pipă din care de sigur fumase şi Sinan-Paşa înainte de Călugărenî, — pe cînd Moş Teacă, grav ca înaintea unei redute cucerite, mîndru ca'n faţa unui general captiv, privea la fumul care eşâ din pipă, şi sorbea din cînd în cînd din filigeanul cu saade caffe. La un moment, Fatme aruncă pipa şi începu a cîntă pe o arie de cel maî jalnic orientalism: Vaî! Kîucîuc anim, Pechî ister sîn, gîanîm! Moş Teacă bătea ritmul pe cele două giam-barale ale cadîneî şi ca în faţa uneî liniî de bătae, şoptea cadenţat: un, doî! un, doî! Din cînd în cînd îl auzeaî: — Nu îuţi pasul! Maî rar! Segenţiî priveau mereu. De o dată, nu ştiu ce-î vine în gînd unuia din eî, şi pe cînd Moş Teacă se plecase să şoptească pe MOS TEACA 77 semne ceva la urechea cadîneî, strigă tare de afară: — Faţă pe al doilea rînd, foc — de Companie ! In acelaşî timp însă o luară cu toţiî la fugă. Moş Teacă deschise repede uşa bordeiuluî şi începu a striga; — Companie, stăi! Insă sergenţii fugîau. * * * A doua zi Moş Teacă veni la cazarmă. — Sergent furier! Capra mînăstiriî din cer, rătane! Te'nvăţ eu să insulţi supirioru 'n exirsisu funcsiuniî! Patru zile închisoare şi să ţi le trecî pă foaia de pedepse! — Trăiţî, don căpitan, n'am făcut nimica... — Nu vorbi, rătane! Basarabia şi ibrişinu! Bîetul furier! Cine '1 pusese să umble noaptea cu chipiu alb? MOŞ TEACĂ 79 amarazi. A. J,v\ Moş Teacă e desgustat de milităria din zioa de asta-zî. «Numaîe decîuplină, dom'le! Nu maî e nimic!» De aceea, pentru ca să-î maî treacă de urît, să maî uîte de necazuri, s'a hotărît să-şî îa congediu măcar pe vre-o cîte-va zile şi să meargă să petreacă unde-va la vre-un prieten. Zis şi executat. Moş Teacă e un bărbat foarte hotărît. Soseşte la Garvan la amicul său Borceanu, comandantul companieî a şasea. — Hoj ffheldi! îî strigă Borceanu pe turceşte. — Hoj Imlduc! răspunde Moş Teacă, ve- sel că a 'nvăţat două vorbe în limba nepreţuitei Fatme. Si amîndoî se îmbrătisază în fata solda-ţilor carî îşî şoptesc: are să se strice vremea! După masă, căpitan Borcescu caută să 'n-tindă cheful, ca să'şî mulţumească mosafi-rul, care atîta aşteaptă. In consecinţă, un soldat a fost pornit din vreme la Cranova, şi acum curg sticlele cu vin ca nişte comenzî complicate la scrima cu baioneta. Madam Borceanu, cam bătrî-nică dar nu trecută încă în rezervă, face onorurile chefului. Drept lăutar nu-î decît Porojan, un ţigan foarte drăcos, care slujeşte ţăreî de doî anî în calitate de soldat sorţar în compania a şasea. Porojan nu ştie a cîntă nicî cît Fatme ; toate cîntecile luî sînt schilodite şi împe ticate ca o mantă de reformă. Face ce face şi revine la refrenul luî favorit: Cîte feate şi neveaste, Ca Marghioala nu maî îeaste! 80 ANTON BACALBAŞA Apoî se strîmbă, se frămîntă, joacă chi-labaua mralie, ca la uşa cortului, şi înveseleşte pe meseni, carî în materie de muzică nu cunosc decît cele 32 de semnale ale reghimentuluî. In cele din urmă, Moş Teacă cere să se schimbe repertoriul. Şi cu toată opoziţia,— o opoziţie ă l'eau de rose — a luî Madam Borceanu, izbuteşte să facă pe Porojan să-î cînte şi o bucată fără perdea. Acum e momentul cînd vinul de la Craii ova îşî produce efectul. Moş Teacă uită că are 'n faţă pe soţia camaraduluî său, i se pare că e cu Fatme şi încearcă să-î bată tactul pe giambarale. — Căpitane! îî strigă Borceanu desperat, pe cînd Madam Borceanu se face că nu bagă de seamă. Dar Moş Teacă n'aude nimic. — Căpitane! repetă glasul gazdei. Şi 'n acelaşî timp o sticlă sboară în capul luî Moş Teacă... * * MOŞ TEACA 81 Cu capul spart cum să te prezinţi la companie? Moş Teacă face decî un raport la Reghi-ment: • «Am fost atacat zioa 'n amiaza mare de către o ceată de contrabandişti ast'noapte pe la orele 12. Numaî graţie tactului, am scăpat cu viaţă. Siguranţa drumurilor nu este sigură nicî chiar prin păduri. Rog daţî ordin pentru întărirea cordoanelor melitare. Alt-fel nu garantăm de viaţa a o mulţime de trecători ucişi pîn'acuma.» Şi din zioa aceea s'a îndoit numărul gar-deî la pichete. MOŞ TEACĂ 83 înainte de inspecţie. Nimic pe lume nu sperie pe Moş Teacă aşă de mult ca inspecţia generală. Cînd a-ude de inspecţii, maî ales că ele vin în tot-d'a-una pe negîndlte, anunţîndu-se de abia cu două treî săptămînî înainte, — îl apucă frigurile. In săptămînile astea, Moş Teacă stă maî rău ca un candidat înainte de alegeri. Umblă toată zioa prin companie, dă ordine 'n dreapta şi 'n stînga, mărilncă din cazanul cazon, doarme îmbrăcat, iar noaptea are visuri rele, tresare, deşteaptă pe Madam' Teacă în strigăte de «nu mişcă, ia-ţî poziţia, aliniază-te, faţă pe al doilea rînd!...» Şi cît îî zioa de mare, nu slăbeşte pe ser-gentul-major din explicaţii, pe soldaţi din complicaţii! Deunăzi eră tocmai într'o zi de astea de friguri. Compania eră la teorie. Sergentul Potroacă le esplicâ după obiceiu tragerea în ţintă, cînd Moş Teacă intră. — Drepţi! comandă Potroacă. — Ce drepţi, mă? strigă Moş Teacă. Aşâ se strigă? Par'că n'aî mîncat de treî zile! Prepune tu de-o pildă c'ar veni gheneralu; cum ar trebui să comanzi? Să strigi tare, să strigi să asurzească, să vază că aî inimă 'n tine! Uite asâ! Şi Moş Teacă strigă un «drepţi!» care face pe colonel să sară de pe scaun din cancelaria Regimentuluî, iar gornistul, crezînd c'a luat foc compania, sună de incendiu «pe întregul corp». După ce se potolesc lucrurile şi se constată că a fost numaî un acces de reglement din partea căpitanului, Moş Teacă începe a esplicâ singur soldaţilor teoria. Ca un căpitan ce este, şi căruia prin urmare i se cere să cunoască toate teoriile, face de o dată serviciu 'n campanie, serviciu 'n gar-nizonă şi scoală de adulţi. 84 ANTON BACALBAŞA — Spune tu ăla buzatu de colo, ce facî ta cînd eştî în faţa inamicului şi cînd n'aî armă! Spune, mă, că aşa are să te 'ntrebe gheneralu. — Cînd sînt în fata inamicului... — Nu vorbi, răcane, că te sparg cu spanga! Răspunde scurt, că d'aia eştî melitar. Nu eştî aucat, ca să lungeşti vorba! Ce facî dacă n'aî armă...? — Trăiţî don căpitan, trag focuri... — Cu ce, mă pîrlitule, dacă n'aî armă? Nu aşâ! Dacă n'aî armă, îî spuî că nu poţî da foc, îî spuî că e orden de la co-menduire să nu se tragă focuri fără -armă şi te retragi... Aşâ să vorbeşte, pîrlitule! Pentru ce nu ştiî ? N'aî învăţat ăsta ? Şi Moş Teacă ia pe soldat la pumni. — Acuma spune tu ăla de colo, bălţatule, cîte fac de şase orî şase? şase orî şase, treizeci şi şase, nu-î aşâ? De ce nu ştiî,; mă? De ce nu ştiî ? Că aşâ o să te 'ntrebe gheneralu! Şi iarăşi pumni. —- Acuma să-mî spuneţi pă ce cunoaşteţi voî pă don Gheneral... MOŞ TEACĂ 85 —■ Gheneralu are un galon lat, unul subţire şi o tresă... — Nu-î aşâ, răcane! Asta au toţî gheneralii, nu numa unu. Eu am întrebat pă ce cunoaşteţi pa gheneralu nostru. — Trăiţî don căpitan, pă barbişon... — Să nu crîcnestî, leat, că te-am dat gata! Gheneralu nostru să cunoaşte pă aia că e comandanţii divizii! din care facem parte. Nu-î aşa? Apăî dacă'î aşa, pentru ce nu stitî? Las' că vă fac eu să vă intre minte 'n cap, creerî de cocoş! Şi pumnii 'ncep din noii. Iar în noaptea aia toată compania este pedepsită să stea «la tiurie.» J Telegraful regimentului Compania luî Moş Teacă a eşit cea maî proastă la şcoala de batalion. De aceea, colonelul a dat ordin să fie scoasă la instrucţie de la 10—12, cu ofiţerii eî cu tot, pentru ca pe viitor să ştie cum se formează un careu. Cel maî amărît din pricina asta e Moş Teacă, pe care'l aşteaptă a casă cu dejunul: o cegă proaspătă adusă de un volintir din Galatî. Toată lumea a plecat, numaî ofiţerii companiei consemnate sunt siliţi să nu meargă a casa. Moş Teacă s'a hotărît, în fine, să îa o rezoluţie fermă. MOŞ TEACĂ 87 — Am să'î dau o depeşă dumneieî să oprească cega pă di-seară. Iî trimit telegrafic şi tabachera să mî-o umple cu tutun! Se duce decî la aparatul telegrafic: — Sergent, na tabachera asta, să mî-o trimiţi a casă şi să zicî s'o umple. — înţeleg, don căpitan. Să chem un soldat să v'o ducă... — Ce soldat, sergent? Trimete-o tu... — Trăiţî don căpitan, eu sînt dejurnă la aparat. — Eî şi? Tomna pent' că eştî dejurnă! Trimete-o cu tiligrafu! — Nu merge, trăiţî, don căpitan... — Cum nu merge, rătane? Nu vorbi 'naintea supirioruluî! — Trăiţî, don căpitan, telegraful nu duce de cît ideî... — Să nu fiî obraznic cu mine, sergent, că te casez! Aî înţeles ? Ce, aî ajuns tu să mă 'nveţî pă mine ce-î tiligrafu? Pă unde eşti tu, eu am fost; da tu n'aî fost pă unde sînt eu! Nu ţî-am spus să trimiţi tabachera cu tiligrafu;,,dă-o la un soldat să-mî-o ducă. 88 ANTON BACALBAŞA MOŞ TEACĂ 89 Tu să baţi o depeşă la mine a casă, să zici să oprească cega rasol pă di-seară. — Trăiţi, don căpitan, nicî asta nu se poate... — Cum nu se poate ? Jocî păpuşile cu mine, sergent? Am să te suspend pentru nedecîuplină în faţa tiligrafuluî! — Trăiţî, don căpitan, eu n'am nicî o vină. Daţi-mî voe să vă spuîîi... — Vorbeşte! — Telegrafii ăsta nu merge... — Bine-bine, nu merge... Ştiu eu că nu merge, că nu-î a bătrînă să meargă... v — Adică merge... ■— Fireşte că merge, că de-aîa-î tiligraf. Atuncî ce tot*hodotOgeştî' că nu se poate? Orî 1-aî stricat? Spune drept, nu minţi în faţa supirioruluî, că te dau în judecată pentru minciună şi deteriorare de efecte de micul echipament telegrafic... —Trăiţî, don căpitan, merge; da merge numaî la comenduire. — Să tacî, sergent! Nu te-am întrebat unde merge! Cînd ţî-am dat un orden, trebue să-1 execuţi! Soldatu nu trebue să zică nicî o dată că nu se poate! Dacă pînă în 24 de ore nu dai depeşa a casă, să ştiî că fac raport sa te caseze! Orî înveţi tiligrafu ca lumea, orî maî bine du-te de te spîn-zură! Asta e! R e c r u ţ i î 7 Moş Teacă, cel maî celebru căpitan din regiment, şî-a luat în primire porţia de recruţi ce i se cuvine. Primirea recruţilor este pentru Moş Teacă «o zi mare», zi în care îsî tine tradiţionalul discurs confecţionat cu concursul furierului şi presărat de improvizaţiile pe carî le crede în interesul serviciului. In zioa aceea Moş Teacă are momente de cel maî cazon lirism. — Drepţî! Vine don căpitan. Moş Teacă apare emoţionat, recruţii stau pe două rîndurî. — Băetî! De astă-zî încolo îmbrăţişaţi ca-riera armelor, de astă-zî încolo sînteţî aî ţăreî. Tu ăla de colo, nu te maî scobi în MOŞ TEACĂ 91 nas, că nu eştî la tat'tu a casă!... Carera armelor e nobelă şi nobleţea eî e mare. Mă ăla cîupitu, nu mişcă 'n front, că ţî-adun măselele de jos!... Ţara aşteaptă să fiţî mari, adică... mari... mari, de! ... Sergent, să le isplicî ce este mare!... Căpitanu este tata cumpaniiî şi cumpania este fata căpitanului... Fitî mîndri de tatăl vostru, că vă îa mama dracului!... Fiţî decîuplinaţî! Fără de-cîuplină, armata este o adunătură de oameni piriculoşî... maî bine s'o daî dracului!... Tu ăla bălţatu, ce ştiî să facî?... — Eu?... — Eî, tu! Doar nu vorbesc cu bunică-ta! — Eu sînt tipograf... — A-ha, pitograf, zugrav... să treci la văruit cazarma!... -— Dar nu... ' — Nu vorbi!... Sergent, am să te torn la gherlă! De ce nu î-aî învăţat?... — Acuma a venitără... — Nu vorbi!... Acuma, nexe-acuma!... Da' cînd vreai să vie ? Tu aî să judicî cînd tre- . bue să vie ? Cine eştî tu ?. . . Cine eştî tu, mă? N'auzî? Cine eştî tu? Prin urmare, că- 92 ANTON BACALBAŞA pitanu este tata cumpaniiî, şi cumpania este fata. Să fiţî fete, că vă ese fetia pă nas dacă n'oţî fi...! Sergenţî şi caporali, fiţî aspri da' severi; nu fiţî blegî, nu fiţî mămăligi, că vă iuţesc cu unt de neft!... Hupeţî rîndurile, mars! Soldaţiî pleacă, Moş Teacă intră 'n cancelarie. _ —- Sergen' majur, să ştiî că mie nu-mi prea plac răcuţiî ăştia. Şti vi ou: pă ăî maî proşti îî dă în cumpania mea, pentru că numaî eu îî maî deştept. .. Cînd m'a luat pă mine de răcut cu arcanu, eră lumea maî desgheţată, eram toţi unu şi unu... Acuma s'a prostitără... şi aşâ are să fie mereu pînă cînd guvernu n'o 'nţelege că nu merge să răcutezî soldaţii dintre ţivilî! Tivilu n'are decîuplină 'ntr'însu, dom'le! Ordonanţa. — Sergen' majur, să-mî daî un om din cumpanie ca să-1 fac ordinanţă a casă. Cu dobitocu ăla pă care l'am nu maî merge. Vezi să-mî alegi un om maî deştept: ştiî că mie nu-mî plac proştii. — Am înţeles, don căpitan. Am să vă dau unu din leatu ăsta. Chiar poci pentru ca să vi-1 arăt. -—— Adu mi-1 încoâ, zise Moş Teacă. Sergentul-major strigă: — Neculaî Tănase! — 'Zent se auzi din fundul companieî. Şi un soldat voinic veni în faţa căpitanului. Se opri scurt, bătînd cît putu de tare cu piciorul în pămînt şi strigînd: 94 ANTON BACALBAŞA MO£ TEACĂ .95 — Trăiţî don căpitan! — Bravo, băete, tu îmî placî. Aşâ trebue să fie soldatu. Ştiî de ce te-am chemat? — Nu stiu, trăiţî... — De ce nu ştiî? Soldatu n'are voe să zică că nu ştie; asta-î vorbă de ţivil! — Stiu, trăiţî... — Ştiî? Aşâ te 'nvaţă! Apîî dacă ştiî, să-ţî spuîu de ce te-am chemat: să-mî viî a casă ca ordinanţă. La mine aî să'trăestî maî bine ca a casă la tat'tu: nimenî nu te bate, nu te 'njură... Aî înţeles? Că dacă n'aî înţeles, icoana sfîntuluî Arhanghel! Te-amestec cu ţărîna! La mine îţî merge solda, aî demni-zaţie cinspce banî pă zi şi mîncare din casă. Numa să ştiî să te porţî bine! Să nu fiî leneş, că cocoaniî îî plac oameniî muncitori! — Am înţeles, don căpitan. — Acuma haidî, dă-ţî amoniţia 'n primire la magazie şi să-mî viî a casă. Să te porţî cinstit şi milităreşte: cînd eî vedea că e în casă un ţivil, să baţî din picîor, casă vadă. că eştî melitar! Du-te. — Trăiţî, don căpitan! Şi răsucindu-se pe călcîîe la stînga 'm-prejur, soldatul pleca. — Să-ţî spuî drept, sergen'majur, mî-ar fi plăcut maî bine să am de ordinanţă un volintir, unu de ăîa cu de-aia... cu baclariat... da' nu ne lasă don colonel. * * * La amiază soldatul se prezentă acasă la căpitan. Cum îl văzu, Madam Teacă declară că-î place. —■ Unde aî maî slujit, băete? — La cumpanie, trăiţî! — Şi ce ştiî să facî? — Sirvicî interior, în garnizoană, tragerea 'n ţintă... — Bine, foarte bine; da' bucate? — Nu ştiu aşâ bine, trăiţî... — Bine, las' că-ţî maî arăt eu; numa'să ascultî ce te-oîu învăţă, că a casă eu sînt maî mare. Don căpitan e mosafir, pleacă dimineaţa si vine seara. Si asta nu 'ntot-dauna: cînd e de rond, lipseşte şi noaptea. — Am înţeles, trăiţî. 96 ANTON BACALBAŞA — Apîî să eî în primire de la ălălant şi să te apucî de frecat; vezî că tacîmurile sîntără în bîcătărie. Da' îa spune-mî: eştî însurat? Soldatul se roşi, plecă ochiî 'n pămînt şi răspunse timid: — Trăiţî, sînt prea tînăr... La noî să 'n-soară maî tîrziu fiăcăiî... — Bine, foarte bine. Nicî mie nu-mî place ăîa însuraţiî, că toată zioa oftează, nu poţî să facî cu eî nicî pă dracu! * * * Peste o lună de zile, soldatul se deprinsese cu slujba, par'că fusese ordonanţă de cînd lumea. Stăpînul şi stăpîna îl îubiau pentru că eră om harnic. Şi, lucru curios, slujba asta îî priâ de minune: se îngrăşâse şi mergea maî ţanţoş ca la front. Numaî cînd se ducea pe la companie, soldaţiî rîdeau de el: — Măî farfurigiule! Măî linge-blide! Cînd t'eî duce a casă, o să rîdă fetele de tine. Armată facî tu ? . Dar Neculaî rîdea de eî. Ce-î păsa luî de MOŞ TEACĂ 97 ce o să fie a casă? Trăîâ el bine? Scăpase do instrucţie, de teorie, de gardă, de toate. Mos Teacă eră si el foarte bucuros, maî cu seamă că de cînd cu ordonanţa cea nouă Madam Teacă se făcuse par'că şi dumneaeî maî veselă. — Ia ascultă, căpitane, îl întrebă într'o zi un camarad, maî facî spiritismu? — Da de unde!., răspunse Moş Teacă. Am încercat de-atîtea orî cu nevasta şi nu maî ese nicî dracu de sub masă. Spirite-spirite, d'a obosesc şi ele de la o vreme! Mos Teacă la inundaţie. Moş Teacă se pregătea tocmai să plece a casă, cînd aghiotantul intră 'n cazarmă ca o furtună. — Ce-î, aghiotant? Foc? — Ba nu; apă, don căpitan. — Apă ? ? Şi Moş Teacă se pipăi la cap, unde i se părea că se clatină ceva. — Să chemi pă medicii reghimentuluî, zise el. — Trăiţi, don căpitan, răspunse aghiotantul, este apă la Dîmboviţa, s'a revărsat, a venit mare. —- Cine a dat orden ? strigă Moş Teacă răstit. MOŞ TEACA 99 — A dat ordin don colonel, să mergeţi cu compania ca să ajutaţi pe oamenii înnecaţî... Moş Teacă eră omul care ştia să aprecieze însărcinările ce i se dedeau. In fiecare nsărcinare el vedea un semn de încredere din partea colonelului şi un pas maî mult spre avansare. Raţionamentul luî eră de alt-fel simplu dar logic: — De vreme ce la toate alea mă trimete tot pă mine, va s'zică eu sânt al maî bun, va s'zică fără mine nu se poate... La foc, la apă, la rivuluţie, tot eu... Par'că mă văd avansat la vechime! Dup'atîtea vitejii, nu se poate să nu 'mplinesc termenii. Şi Moş Teacă chemă gornistul: — Sună-mî de alarmă pentru cumpania treîa! Gornistul sună şi peste cincî minute compania eră în curte prevăzută cu ţinuta de campanie. — Drepţi! comandă Moş Teacă. Puneţi baione-tfl! Apoî venind în faţa frontului, ţinu următorul discurs: 100 ANTON BACALBAŞA MOŞ TEACĂ 101 —• Ofiţeri, sub-ofiţeri, caporali şi soldaţi! Atî auzit că s'a 'necat Dîmboviţa. Don co-Ionel a dat orden precum ca să mergem noî să scăpăm ce s'o maî putea... Soldatu este dator să meargă cu coraj în faţa ina-miculuî şi să treacă pîn foc şi pîn apă. Dacă vezî că vine Dîmboviţa la tine, scoţi gamela şi laşî să intre Dîmboviţa 'n gamelă. Cum aî văzut-o c'a intrat, închizi gamela şi ducî pă prizonel la comenduire, maî ales dacă n'are bilet de voe. înainte, pas de atac, — mars! Compania o luă repede la drum. In faţa eî, Moş Teacă mergea mîndru cu sabia scoasă şi din cînd în cînd se 'ntorcea în urmă: — Nu îuţi pasu, leat, că n'a venitără Turciî! Mergi maî îute, răcane, că nu mergî la nunta lu tat'tu! In sfîrşit, ajunseră. Dîmboviţa se revărsase şi înecase o mahala întreagă. Mos Teacă chemă toboşarul: •— Să suni treî somaţii, să se retragă!... Dar Dîmboviţa creştea mereu. Atuncî Moş Teacă comandă foc. Un moment, panica fu generală; însă Dîmboviţa înainta. — Nu să poate, zise apoî Moş Teacă,' Trebue să fie numa aşâ o manevră din partea corpuluî de armată! N'am văzut eu? Aşâ face şi la pompîerî cîte o dată: zice că e foc numa ca să-î încerce, şi cînd colo focu e pus de comenduire. Şi, liniştit, Moş Teacă comanda retragerea. Compania făcu front pe al doilea rînd şi merse de se aşeză la o distanţă bunicică. In momentul acela sosi colonelul. — Ce facî acolo, căpitane ? — Am înţeles, don colonel. — Ce aî înţeles ?... —- Manevra... — Ce tot vorbeştî de manevră ? — Heî! Par'că noî sîntem proştî ? E manevră de la comenduire, ca să ne încerce... N'am văzut noî ? Am dat şi focurî şi tot nu s'a dat înapoî!... Colonelul desperat, trimise pe Moş Teacă la cazarmă, iar compania rămase sub comanda locotenentului Spanopolu. Pe drum, Moş Teacă plîngea pe locotenent : 102 ANTON BACALBAŞA — Săracu, are să'l reformeze!... El crede că e serios... Hei! N'a fostără toţi la războîu, dom'le! Mos Teacă la I-iQ Maiu Moş Teacă a aflat că socialiştii serbează astă-zî zioa de 1 Maiti. Vestea asta îl umple de o bucurie nespusă. — Va s' zică avem zi'ntîîu, trebue să primim solda. Şi repede se duce la casierul regimentului. Acesta, cum îl vede, îl întreabă: — Ce maî veste-poveste, căpitane? — Ce să fie? Am venit după soldă; eu şi uitasem că sîntem la zi'ntîîu... — Care zi'ntîîu ? — Zi'ntîîu de Maiu. — Ce tot vorbeşti, căpitane? A-zîde-abiâ avem în 19 Aprilie. — Nu-î adevărat, strigă Moş Teacă, şi 104 ANTON BACALBAŞA MOŞ TEACĂ 105 scoate din buzunar Manifestul partidului muncitorilor. Casierul citeşte manifestul, apoî spune luî Moş Teacă: — Bine, căpitane, se poate să te îeî după socialişti ? Dumneata nu ştiî că ăştia sînt contra armaţii, că vor să distrugă Statul, familia, proprietatea? Apoî dacă te-o află colonelul? ce te facî?... Fată cu morala asta, Mos Teacă ese din cancelarie şi se duce a casă, unde Madam Teacă îl convinge din nou că astă-zî n'avem decît în 18 Aprilie. Dar din încurcătura asta de calendare, bravul căpitan rămîne cu încredinţarea că singurul calendar de treabă este cel gri-gorian, după care se iau două lefuri pe lună: una la zi'ntîîu ale lunii şi alta la 19. — He, hei spune Moş Teacă, aveţi noroc că nu ştiu eu. franţuzeşte, că m'aşî băgă în armata catolicească, dom'le! * * Iar a doua zi se citea în camera com- panieî următorul ordin de zi semnat de Moş Teacă: Ordin de zi No. 4507. Avînd în vedere că singuru calendar binevoitor faţă cu armatele decîuplenate este calendaru catolicilor; Avînd în vedere că după calendaru ăsta se dau comandanţilor de companii cîte două lefuri pe lună; Considerînd că sucialiştiî sîntără singurii oameni care a admiseră calendaru catolic; Am hotărît: Cu începere de astă-zî, 1 Maiu 1893, toată cumpania va face parte din «Glubu Muncitorilor», de unde va primi de la comitetul executiv două solde pă fie-care lună. Orî-care ofiţer, sub-ofiţer, caporal sau soldat care va refuză de a se înscrie în «Glubu Muncitorilor», se va socoti ca nede-cîuplenat şi va fi pedepsit cu patru zile de 'nchisoare. Pentru astă-zî, toţi soldaţiî vor merge în 106 ANTON BACALBAŞA corpore unu cîte unu în grădina Cismegiu, unde va luă parte la manifestanţie. Trăiască partidu Muncitorilor! Trăiască Internaţionala! Trăiască Majestăţile lor Regele şi Regina! x Răscoala Căruţaşilor. —f- Moş Teacă intră în companie ou o falcă 'n cer şi cu una 'n pămînt. — Drepţi! Iute, răcane! Acuma să vă văd! Aţî auzit că-î rivuluţie ? Orden de la comenduire! Intr'un minut, compania-î gata. Moş Teacă se pune 'n fruntea eî, şi pornesc în pas de voe. Pe tot drumul, pînă la cheul Dîmboviţei, Moş Teacă, mîndru ca'n faţa Plevneî, cu barba 'n vînt şi cu sabia la umăr, ţine tactul marşului: —' Un', doî! Un', doî! In sfîrşit ajung. — Companie, stăl! -La-front! 108 ANTON BACALBAŞA MOŞ TEACA 109 Compania execută mişcările, îar Moş Teacă vine 'n faţa eî spre a o instrui şi încjjxajâ. —- Ştiţî voî de ce v'a adus aicî stăpî-nirea? V'a adus ca să nu să facă Rivuluţie! Ce este Rivuluţia? Rivuluţia este cînd ţiviliî se scoală şi asta e! Soldatu este dator să facă ochii 'n patru la rivuluţie, că nu se ştie unde'î inamicul N'aî voe să fumezi nicî să stai de vorbă cu ţiviliî, leat, că tu nu eştî ţivil! Soldatu e dator să împuşte orî să împungă pă orî-cine nu se supune la orden! In momentul acela, pe cînd Moş Teacă 'şî ţine discursul, începe să plouă la pietre. Moş Teacă se retrage la spatele companieî şi începe a comandă: — Pentru scrima eu baioneta, spre apâra-YV! La cap paraţi si 'mpimgeţi, volta la dreapta, volta la stingă, îndoită trecere 'nainte şi 'napoi, înainte 'mpungeţi, — marş! Compania începe a execută mişcările, face doî paşî înainte, doî paşi înapoi, se întoarce la dreapta şi la stînga, învîrteşte puşca 'n sus şi 'n jos,—-şi isbuteşte a imită perfect pe Alexandru Machedon cînd se bătea cu ţînţariî. In vremea asta, pietrele curg droaie. Căruţaşii huiduîesc de la o distanţă enormă pe Moş Teacă, ba isbutesc să-î turtească şi chipiul cu un pietroiu cubic. Văzînd că nu-î rost, comandă retragerea. Cînd ajunge la adăpost, Moş Teacă chiamă pe furier şi-î dă ordin să facă un tablou de numerul morţilor si al răniţilor dintre xcăruţaşî. Apoî ţine companieî un discurs plin de laude pentru vitejia pe care a dovedit-o în faţa rebelilor. * A doua-zi l-am întîlnit pe stradă. — Cum ţî-a mers la revoluţie, căpitane? — De! Ce să zic? Pîn'acuma nu stiu câtî am omorit, pentru că erau cam departe şi nu-î am putut ajunge cu baioneta; dar din-tr'aî noştri sînt cîţî-va răniţi. Ce vreî ? Trebue să se deprindă oamenii cu greutăţile resboîuluî!... MOŞ TEACĂ 111 CheurDîmboviţeî Compania luî Moş Teacă este consemnată în vederea revoluţiei. Soldaţii stau îmbrăcat! în ţinuta de cam-panie, îar comandantul lor, grav şi sever cum se cuvine să fie un militar în faţa primejdiei, le ţine discursul de rigoare. —- Mă băeţî, la rivuluţie soldatu nu trebue să aibă nicî tată nicî frate. Când ţi se dă orden să te batî, trebue să uîtî de nea-murî si să daî în carne vie. Atî văzutără ce ni s'a întîmplat erî. Prin urmare, să vă faceţi ochii 'n patru şi să nu încomprometaţî armata!.. — Trăiţî, don căpitan, întrerupe un sergent, după reglement solda trebue să fie îndoită în timp de campanie. — Nu vorbi, răcane! Asta nu-î campanie, asta va s'zică «în faţa răbelilor armaţi.» Răbel să chîamă orî-ce piatră care se aruncă în armată!... In vremea asta intră aghiotantul: — A venit o telegramă de la comenduire pentru don căpitan dejurnă. Moş Teacă îa depeşă şi o citeşte. «Sînteţî invitat ca de urgenţă să vă puneţi în fruntea companieî şi să veniţi să tăiaţi cheul Dîmboviţei, ca să opriţi circu-laţiunea rebelilor.» Ordinul se execută imediat. Moş Teacă ese n fruntea companieî şi peste un sfert de ceas ajunge la cheul Dîmboviţei. Cum soseşte, comandă punerea baionetei şi facerea piramidei. Apoî răreşte trupa şi-î dă ordin să înceapă a scoate pavajul, a tăia malurile Dîmboviţei si a aruncă tăeturile 'n gîrlă. Operaţia, asta durează maî bine de un ceas, în care vreme toată lumea se adună şi priveşte la devastarea Dîmboviţei. 112 ANTON BACALBAŞA Soseşte comandantul pîeţeî. — Ce facî acolo, căpitane? —- Orden de la comenduire, don colonel! — • Cum ordin? Ce ordin? — Orden să tăîem cheu Dîmboviţiî. Fireşte, Mos Teacă a fost trimis la cazarmă şi arestat patru zile cu sabia la drapel, pentru că n'a înţeles ce spune ordinul. Iar a doua zi, gazetele liberale scriau: «Guvernul nu maî cunoaşte marginî la infamiile luî. Gelos de faptul că partidul liberal a făcut canalizarea Dîmboviţeî, el s'a pus s'o strice spre a'ntunecâ meritele Bră-tienilor, Goleştilor etc. Şi a trebuit să se găsească un mizerabil nebun ca faimosul căpitan Teacă, pentru ca să execute ordinele de distrugere. In ce timpuri trăim!» te Moş TeaciTşi Presa. Indignat de cîte s'au scris despre dînsul cînd cu chestia tăereî Dîmboviţeî, Moş Teacă |s'a hotărît să-şî răzbune pe gazetari. De [aceea, cum a eşit de la arest, a făcut un traport către comenduire, cerînd ca toţî ga-rzetariî să fie puşî la ploton de pedeapsă leu căţeaoa 'n spinare două ceasuri pe zi. Raportul n'a avut nicî o trecere, de oare-ce comenduirea a răspuns că nu poate pedepsi fnişte ţivilî. Faptul ăsta a desperat pe Moş FTeacă şi 1-a făcut curios: — Bine, dom'le, strigă el faţă cu un ca-fmarad, — apîî dacă noî pedepsim cum vrem Ipă melitarî, cum să nu putem face nimic jţunor ţivilî? Nu cum-va ţiviliî sîntără maî 'mari ca melitariî? 8 114 ANTON BACALBAŞA moş teaca 115 De logic, era logic; dar camaradul l'a convins că aşâ e lumea în zioa de azî şi că trebue une-orî să te supui. Bine 'nţeles, Moş Teacă a jurat că 'ndată ce-î o încăpea pe mînă un gazetar rezervist la manevre, are să '1 frece ca pe o gamelă cazonă la inspecţia generală. Camaradul î-a dat însă altă idee: — Vreî să-î înveţî minte? — Maî e vorbă? — Atuncî trimete-le martorî. — Martorî ? Da' ştiu eu cine a fost martor? Să vedem. Intră 'n companie şi strigă furios: — Planton! — Porunciţi, don' căpitan! — Aî fost martor cînd a scrisără ăîa de la gazetă contra mea ? — Trăiţî, don căpitan, nu Înţeleg.;. — Nu vorbi! Să 'nţelegî! — Trăiţî, don... — Să taci, că te dau la reformă din. lume! Pentru ce dormî la post? — Nu dorm, trăiţî... — Dacă nu dormî, pentru ce n'aî văzut cînd a scris ăîa contra mea ? Care este datoria soldatului de santinelă?... — Trăiţî don căpitan, onoru, focu şi sgomotu. — Apîî atuncî cum n'aî văzut? N'aî auzit cît sgomot a făcutără gazetele cu drăcia ala?... Sergen'-majur, să mi-1 torni patru zile la dubă pentru că a dormit în egzirsisu postului... Te 'nvăţ eu, răcane! Tu trebue să fii neam cu ăîa!... Deună-zi Moş Teacă a prins pe un soldat cetind o gazetă. — Ce facî acolo, răcane? — Trăiţî, don căpitan, citesc. . . . — Hm! Citeştî, par'că eu nu văd că citeşti! ştiu că doar n'aî să mănîncî hîrtia!... Vorba e, ce citeştî? — O gazetă, trăiţî... — Gazetă-gazetă; da' ce fel de gazetă? — Umoristică, trăiţî... — Hm, oministică! Ştiu eu, că doar n'o să fie păsărească... Da' pentru ce o citeştî? N'am dat eu orden să nu citească nimeni gazeturî? Pentru ce o citeştî? Pentru casă vezi cum înjură pă supiriorî? Ştiî tu ce-î asta? Asta e... nedecîuplină! Soldatu e dator să citească numa gazeturî care laudă pă şefii luî... îndată ce a citit un articol în care supirioru e insultat, soldatu e dator să nu '1 maî citească. Pentru ce aî citit? — N'am ştiut că insultă... — Pentru ce n'aî ştiut? Soldatu e dator să ştie! Apăî dacă nu ştiî tu, cine vreî să ştie? Ăla care-a scris-o? Apăî ala e melitar? Ce vreî tu să stie un tivii? Par'că tivilu ştie cevă? Eu am văzut jurnalişti care nu ştie nicî semnalele, şi sîntără ţivilî cu toate astea! Lasă, am să scot eu un jurnal şi numa pă ăla să-1 citiţi. Cine nu '1 o citi, să ştiţî că are să capete patru zile de închisoare şi două ceasuri pluton de pedeapsă. înarmat cu ideea asta, Moş Teacă strigă gornistul: — Chiamă pă furieru de la a treea! Furierul vine. — Trăiţî, don căpitan, ce-aţî ordonat? — Să-mî scoţi de a-zî înainte un jurnal pentru compania mea. In fie care zi aî să scrii cîte un articol şi să-mi'l aduci săT iscălesc. Aî înţeles? 118 ANTON BACALBAŞA MOŞ TEACA 119 — înţeleg, trăiţî don căpitan, da' nu ştiu să scriu. — Nu stiî ? ! Cum nu stiî ? Da' borde-rotirile cum le facî? Da' foile de zile? Da' foaîa de preta? — Trăiţî, don căpitan, alea le-am învăţat. — Eî, şi ? Da' ăia de scrie la jurnale s'a născutără 'nvăţaţî? A apucat şi eî de icî de colo cîte una şi acuma scrie! — Trăiţî, don... — Nu vorbi, furier, că te bag în pămînt! Să chemî pă furieru de la afară din rîndurî să-ţî ajute, şi să-mî scoţi jurnalu! Pentru depeşî să te duci la oficiu de la cazarma geniuluî şi informaţiî să eî de la aghiotant, că aghi-otantu e dator să ştie toate. Fapte diverse să-mî adunî de la infermelie şi anunţuri de la gornist! Aî înţeles? Mîîne să îasăjurnalu. Aî doî potigrafî în cumpanie, să-î puî la tipar. — Da n'au maşină, trăiţî... — Nu vorbi! Să aîbă! Par'că toate alea să fac cu maşina! V'aţî învăţat boereşte; maî face omu şi cu mîna, că nu-î cade cîoan-tele! înainte vreme nu maî eră maşinî şi, slavă Domnuluî, mergea omenirea dăstul dă bine! N'aî văzut evanghelii care vorbeşte tomnaî dă pă vremea lu Cristos, şi doar sîn-tără tipărite fără maşinî! Da' ăl care a inventat maşina, cu ce a lucrat-o? Că doar n'o fi avut maşină! Va s' zică ai înţeles: mîîne dimineaţă să îasă! S'o cheme Micul Echipament şi să fie mare, maî mare ca toate ălelante, că de-aîa-î cazonă! Să dai orden s'o citească toată cumpania... — Da nu ştie toţi carte. — Ce tot vorbeşti dă carte, răcane ? Eu nu-ţî vorbesc dă carte, îţi vorbeso dă jurnal! Carte e jurnalu? — Ba nu, trăiţi... — Apăî atuncî ce nevoe e să ştie carte? Mars Ia loc! --- MOŞ TEACĂ 121 \9y Cită zarvă şi cît tărăboîu pentru un lucru de nimic! Coana Caliopi susţinea să meargă la teatru, îar Moş Teacă nu vroîâ cu nicî un preţ. ■— La urma urmiî, strigă Moş Teacă, nu merg eu la panarame d'alea unde joacă ţiviliî! Are să mă 'nveţe eî pă mine, orî eu pă eî? Ce ştieţivilu? — Nu să poate, Tecuşor dragă. Merge toată lumea şi tocmaî tu să lipseşti ? Aî să ..■«vezi ce frumos o să fie! Vine şi colonelu. In sfîrşit, Moş Teacă se 'nduplecă şi pleacă amîndoî. La uşa teatruluî li se 'ntîmplă însă un accident: uşierii de la control îî apucă bilet. — Ce bilet, răcane? Eu sînt ofiţer, nu sînt grad inferior! Numa gradele inferioare ese în, oraş cu bilet de voe. — Foarte bine, dar aici e teatru. — Eî, şi? Nu mă 'nvăţâ tu pămine! Am maî văzut eu panarame de-astea! După multă cîorovoîală, Moş Teacă primi să cumpere un bilet şi jumătate: militarii şi copiii plătesc numaî jumătate. Se aşezară în stalu 'ntîîu. Orchestra cîntă. Căpitanul privi în toate părţile şi se declară foarte nemulţumit. — Maî întîîu, dobitocu ăla cu bătu 'n mînă nu-mî place: prosteşte meliţia. In loc să cînte şi el, dă din mînă. Pă urmă alinierea nu-î bine de loc şi nu văd gorniştiî! Să cunoaşte că sîntără ţivilî! Peste un sfert de ceas cortina se ridică. Se juca tocmaî o piesă militară. Eşi pe scenă un soldat. Cum îl văzu, Moş Teacă se făcu foc. — Aoleu, leat, strigă el. Aî eşit descins! Să ştiî că la garda pieţei aî să putrezeşti. Te-aştept afară! Lumea începu să sîsîîască şi Moş Teacă fu silit să înceteze din comentarii. 122 ANTON BACALBAŞA MOŞ TEACĂ 123 Vine pe urmă o scenă în care soldatul se repede la un ofiţer şi vrea să-1 lovească pentru că acesta î-a răpit femeea. -— Patru zile pluton de pedeapsă! strigă Moş Teacă. Insulta supirioruluî în timp de pace! Tîrşoru te mănîncă, leat! A fost un adevărat scandal. Lumea a'nceput să strige «tăcere», îar Moş Teacă, întor-cîndu-se spre un ţivil, îî strigă: Să nu vorbeştî unde nu te pricepî! Pa-naramă-panaramă, da' decîuplina înainte de toate! In sfîrsit lucrurile se liniştesc. La urmă soldatul omoară pe ofiţer şi justiţia caută pe asasin. Judecătorul face toate cercetările şi nu află nimic. Desperat, el strigă: — Aşâ dar, Dumnezeul meu, nu voîii află nicî o dată pe ucigaşul bravului ofiţer? Cine poate fi el oare? — II ştiu eu, răspunde Moş Teacă. E unu nalt cu mustăţi negre. Are o ţăcălie în loc de cioc! Judecătorul se zăpăceşte, perde replica, îar publicul intervine din nou cerînd ca Moş Teacă să fie dat afară. — Nu vorbi, răcane, că te dau val-vîrtej! Şi zărind la galerie un sergent, el strigă: — Să mi-î torni pă toţi cu căţeaoa! Scandalul devine general. Moş- Teacă e ghiontit, îar Madam Teacă, desperată, strigă cît poate: — Tecuşor dragă, e numa 'n glumă! — Nu vorbi, cocoană! Orî poate te-aî dat de partea ţivililor! Vreau sase pedepsească ucigaşu supirioruluî! Scandalul îa proporţii îngrijitoare. Maî mulţi ţivilî se reped la Moş Teacă, ofiţerii îî îau. apărarea. Atuncî, încurajat, el scoate sabia şi începe a comandă: — Cumpanie 'nainte, pas de atac — marş! Şi se repede spre scenă. Cocoanele ţipa, orchestra fuge, cortina cade. Directorul Teatrului, aflînd cauza scandalului, dă ordin să se ridice cortina şi apare împreună cu ofiţerul care fusese ucis. — Poftiţi, domnule căpitan, n'a murit; a fost în glumă. — Nu se glumeşte cu supirioru! — Dar bine, nu sîntem noî de vină. — Da' cine ? 124 ANTON BACALBAŞA — Autorul. Auzind aceste cuvinte, lumea 'ncepe a striga pe autor. Acesta apare, publicul îî face ovaţiî. Moş Teacă 'î strigă însă de la uşe: — Patru zile garda pieţiî! din ce cumpanie eştî? — Din compania scriitorilor, răspunde autorul. — A-ha, furier! las' că ţî-arăt eu! Şi ese. — Tot îmî pare bine, zice Moş Teacă pe drum, că am fost la panaramă. Dacă nu eram eu, aşâ-î că'l omora pă ofiţer? Moş Teacă la — Ştiî tu, măi leat, ce este 10 Maiu? Zece Maiu e zi mare, mă! Astă-zî s'a făcut Măria Sa Rege. Prin urmare ce 'nsemnează asta? Asta 'nsemnează că acuma trebue să fiî mîndru, că eştî soldat în rigat, nu maî eştî în domnie! Aşâ explică Moş Teacă pe zece Maiu. Soldaţiî, gătiţi pentru paradă, aşteaptă semnalul de plecare. Colonelul n'a sosit încă. Pîn'atuncî Moş Teacă nu vrea să lase pe soldaţi să plece, fără ca să le spue pentru ce se face parada. — Ia să-mî spuî tu ăsta roşcovanu, cum trebue să fie soldatu la 10 Maiu. — Trăiţî don căpitan, la 10 Maiu soldatu 126 ANTON BACALBAŞA trebue să fie cu amoniţia lustruită şi gata de paradie. — Nu aşâ, pîrlitule! Soldatu trebue să fie vesel. Aî înţeles? Fiî vesel, mă, că-ţî scot măselele! Se aude sunînd gornistu. Colonelul intră 'n curtea cazărmiî, gorniştiî 'î cîntă primirea, maiorul comandă «prezantarea armii.» — Sănătoşi, copii? întreabă colonelul. — Trăiţî! strigă trupa prelung. — Eu nu prea sînt bine, răspunde Moş Teacă. Nu şt'ce-oîîi fi mîncat aseară, că mî-am stricat stomahu. Toată noaptea m'am chinuit. Ba încă Caliopi vrea să trimită după doftur. — Lasă, căpitane, asta s'o spuî la vizita medicală. — Am înţeles, don colonel. In sfirşit, regimentul se aşează. Colonelul stă de o parte, iar maiorul comandă: — Pe semi-plutonul din cap în gloată răriţi coloana! Batalion înainte, marş! Se aud puştile ridicate pe umăr, toboşarii încep «coloana», reghimentul porneşte. — Mergî frumos, leat, strigă Moş Teacă. Ţine capu sus la cin' sute demetre! Cînd MOŞ TEACA 127 îî trece pă lîngă don colonel, beleşte ochii la el, să creadă că vreî să-1 mănîncî! * * * Ajung la paradă. Se opresc. Moş Teacă se apropie de un soldat: — Ce ţi-aî pus chipiu pă ceafă, mă ? Par' c'aî fi la nunta lu tat'tu! Indreaptă-ţî chipiu, mă, că d'aîa ţî-a dat stătu două mîînî! Soldatul dă să-şî îndrepteze chipiul. •— Nu mişca, leat, strigă Moş Teacă. N'aî maî învăţat să nu mistî în front? Patru zile sala de poliţie! Şi fiî vesel, mă, că e zece Maiu! Rîzî mă, că te-aî făcut rigat! Rîzî, că d'aîa ţî-a dat stătu gură! Parada e 'ncepută. Se aude comanda: Spre rugăciune, descope-Y\\\! Compania scoate chipiul. Moş Teacă '1 scoate şi el, dar îşî pune repede pe cap o basma roşie. — Ce facî acolo, căpitane? îî strigă maiorul. — Eu sufăr grozav de cap, don maior, mî-e frică să nu răcesc! 128 anton bacalbaşa MOş TEACA 129 In sfîrşit, parada se isprăveşte, trupa defilează pe dinaintea generalului. Moş Teacă nu uită să spue îndesat soldaţilor: — Acuma, leat! Acuma! Beleşte ochii să crape. Soarbe-mi-1 pă don gheneral, să vadă că eştî melitar... Aşâ! Maî mult! Maî mult! Beleşte-î, mă, să crape, că d'aîa ţî-a dat stătu ochî! * Cînd ajung la cazarmă, Moş Teacă e 'n-cîntat de cum î-a eşit trupa, dar nu vrea să i-o spue, ca să nu-şî ia mojicul nasul la purtare. — Pentru ce n'aî sgîit ochiî bine, leat ? Nu te-am văzut eu cum mergeaî? Par'că-ţî murise mă-ta si tat'tu. Staî că-tî arăt eu!... Sergen'majur, să mi-î puî să ochîască soarele, să se 'nveţe minte că la paradă nu glumeşte nimenî. Acuma! Să-î văd eu! Sergentul major comandă: — Foc de companie, companie gătiţi! La ochi! Trupa ia la ochî, ridicînd baioneta 'n sus la soare. — Ţine-mi-î aşa, sergen' majur! Sus, leat, sus! Uîte-te la soare! Ocheşte-1 bine! Dar peste cincî minute trupa nu maî poate ţine arma. Mîînile încep a tremură şi vîrful baionetiî a se pleca la pămînt. — Ţine pă loc, răcane! Sergen'majur, pune-le ţepuşe! Sergentul-major scoate cîte un cartuş din fie-care gibernă şi-1 pune sub bărbia soldaţilor, silindu-î să ţie capu 'n sus, ochiî la soare. — Nu clipi din ochî, leat, că te văd! Cînd le dă drumu, soldaţiî sînt ca orbitî, sudoarea le curge de pe faţă, mîînile le-au amorţit. — Aşâ, răcane, să te'nveţî minte c'aî fost la zece Maiu! Nu să capătă rigatu fără muncă! Ce, mă! Vreî să-ţî cadă rigatu de pomană în gură?... Fiî vesel, c'aî muncit şi te-aî făcut rigat; fiî vesel, rîzî mă, că de-acuma eştî şi tu om! Şi cînd trecî pă drum pă lîngă v'un ţivil, trage-î cu cotu, că d'aîa ţî-a dat stătu cot! Ruperea rîndurilor. Poezia de Moş Teacă. — Muzica de Kratochwill Nu ştiţi pentru ce, tirano, cînd veghez adese orî; Batalioanele de gîndurî răspîndite 'n tiraliorî Mă conduc încet spre tine, dar în corp, în flancul stîng, Inima-mî e 'n pas gimnastic, şi pornesc încet să plîng! Iar cînd zorile se-arată, doru-mî, tristă sentinelă, Stă de streaje, schimb de noapte, neclintită şi rebelă!... Negreşit, nu tu, recrută în iubire, eştî de vină, ( Ci de vină-I instructorul că nu 'ţî dete disciplină... Ţj-s superior, de sigur, prin leat şi prin îerarchie ,Şi supunere orbească mî-eştî datoare, deci, tu mic; Insă vaî!... Tu nu ştiî, poate, a iubirii uniformă Şi m'aî dat scurt în rezerva de vecie, — la reformă! Cel puţin dacă, patrulo! m'aî zvîrlit de-acum în haos, Fiî cu mine sanitară şi maî dă-mî «pe loc repaos!» Astă-zî tot ce-mî maî rămîne, e funebru să tot cînt Că nu am putut o dată prin asalturi să-ţî împlînt Intr'a inimiî redută steagul meu cel tricolor, MOŞ TEACA iâi Şi apoî să-ţî dau vechime, patrie şi chiar onor! Vaî! Iubirea-mî fuse-o armă ruginită, fără ghint, Şi dc-aceea deviat-a pe un drum de labirint! Şi acum, în garnizoana disperăreî prizonier, Aştept zorile să bată goarna Domnului din Cer, Ca să-î pot preda viaţa, descusute foî de zile, Degradate, fără număr, cu-ale dorului ştampile!... In campania funestă jalea 'n veci mî-a fost escortă, Suferit-am pentru tine ca un glonte într'o bortă, Şi blocat de suferinţe, fără de retranşement, Am perit în cortul jaleî... Ce oribil campament! Insă totce-aşî vrea de-acuma, victorioasa mea fantoşe, E parola-ţî că-mî veî pune pe mormînt o cruce roşe, Ca să ştie Reghimentul că slujesc de manutanţă Corbilor, şi că în ceruri am pornit în ambulanţă! Şi cînd trâmbiţa divină va suna vre-o Adunare, Colonelului din ceruri îi voiu spune 'n gura mare Cam făcut campania vîeţeî, şi că dacă azî sînt trist, E că n'am ajuns la scopu-mî, c'am murit infanterist! Lasă-mă dureriî mele, crudo nedisciplinată, Te-aşî trimite 'n garda pieţei, însă prea eştî cuîrasată!... Ce folos că eştî frumoasă? —Teoria? E uşor! Dar Instrucţia-ţî lipseşte: n'aî servicî interior! AGHIOTANTUL 133 AGHIOTANTUL '1 Sergentul aghiotant Muşat, reangajat pe cinoî anî «cu primă», era spaima nu numaî a reghimentuluî luî, dar a garnizoanei întregi. Maî cu seamă sergenţii îl ştiau de frică maî mult decît pe căpitan. Orî tejŢrin-dea cu chipiu particuler orî cu vipişcă de cauciuc, orî cu pantalonî ajustaţî ca la cavalerie... orî cum te prindea, te trimetea scurt la 'nchisoare. Ba dacă maî făceai gît, apoî te raportă la colonelul. Colonelul, un fel de Teacă din vremile luî Vodă Cuza, nicî nu te judeca nicî nu te ascultă: scurt, la 'nchisoare. Şi tot aşa de scurt ţî-o trecea şi pe foaîa de pedepse. Şî-apoî: să le maî facî o dată, deşcă, după ce s'o liberă leatu tău! Cum căpătase el aşa încredere în ochiî coloneluluî, asta se 'nţelege lesne pentru cine ştie ce-î un aghiotant. Destul numaî că fără Musat nu se miscâ nicî un fir de păr în reghiment. Chîar şi ofiţeriî, cînd vroiau să facă ceva în potriva «reglementelor» şi a «ordinelor de zi», maî întîîu se luau bine pe lîngă Muşat. Ca fizic, Muşat eră tipul desăvîrşit al a-ghiotantuluî. In vîrstă de vre-o 40 de anî, nicî nalt nicî scurt, maî mult gras decît ,slab, cu părul roşu prin care mijau cîţî va ghiocei, cu mustăţî lungî ridicate sus «la 500..d-e metre» cu unsoare de curele, tuns ca 'n palmă «cînd s'o izbi musca, să facă: plicî!» şi... ca semne particulare: cîupit de vărsat, dar de un vărsat cazon, de-î făcuse pîelea ferfeniţă... Cînd se 'mbrăcâ în mare ţinută, semăna a un ou de gîscă încondeiat de paşte, atîtea semne de reangajare pe doî anî avea la mînă peste ceî trei şerpi de aghiotant. Sus la contra-epoleţî, semnul reangajăreî pe cincî anî eră toată fala aghiotantuluî. — Dac'o vrea Dumnezeu, zicea cînd eră 134 ANTON BACALBAŞA 135 în toane maî bune, maî am doî anî şi puîu caîna pă primă; cu 1.200 de leî mă duc unde-vâ la ţară şi deschid prăvălie de cîr-cîumă. Şi în adevăr, toată lumea eră sigură că Muşat are să 'nhaţe prima. Ce-î trebuia ca să n'o îa? Să n'aîbă 30 de zile de 'nchisoare! Apoî aşă cum se purtă el, eră greu să fie 'nchis. Pe lîngă ceî marî era mîelul luî Dumnezeu. Făcea micî serviciî "tuturor ofiţerilor: unuîa 'î trebuîau soldaţî ca să-î mute calabalîcul de st. Dumitru,—Muşat îî trimetea un pluton întreg; altul vroîâ să lipsească într'o zi,—Muşat îl făcea bolnav... şi aşa maî încolo. In schimb, cu ceî maî micî era foc: şi de te abăteai şi de nu te abăteaî de la «datorie», Muşat ştia să-ţî găsească lesne cusur. Severitatea luî îî ajuta mult la căpătarea primeî: ofiţeriî aveaii cu toţiî o 'ncredere oarbă 'ntr'însul. Ştiau că Muşat nu tolerează nicî o neregulă. In compania a opta e sfat mare între maî mulţî sergenţî. — Ba să-ţî spun drept, zice unul, eu l'aşî dă draculuî de o sută de orî; da' ce maî mă fac pă urmă? Nu ştiţi că sînt reangajat şi eu ? — Da' eu? Dacă nu m'aşî prepară pentru Bistriţa, de mult 'î-asî li arătat eu cum să să poarte! — Par'că el nu-î tot sub-ofiter!... Intră un sergent de la batalionul al 4-lea de vînătorî. — Bună zioaL. da' ce v'atî adunat asă, par'că sînteţî la consiliul de războîu? Ce plănuiţî? — Iaca ne plîngem şi noî... — De cine? — Ia de pîrlitu nostru de aghiotant! Nu maî ne lasă 'n pace cu mofturile, măî omule! Nu-î unu să nu fi luat sala de poliţie orî închisoare de pe urma luî. Par' că-î al draculuî! — Apoî, bine vă face! — Eî, de ce? — Pentru că nu sîntetî leventî. Dac'atî 136 137 fi maî fercheşi, sar maî legă el de voî? — Lesne de zis! Da' ce putem noî să-î facem ? — Asta nu mă 'ntrebaţî pe mine. Cinci vrea omu, găseşte... — Aşa ar fi, ne-am gîndit noî... intr'o noapte pă 'nfundate... dar... — Dar... sînteţi blegî... Apoî, după un moment de gîndire, cel din vînătorî întrebă: — Are el obiceiu să îasă noaptea 'n oraş? — Cum nu? In toate serile. Da' ce-î cu asta? — Uîte ce-î: eu sînt diseară de patrulă... am să'l întîlnesc şi '1 torn la gherlă! — Nu poţî; el are bilet de voe permanent. — Ii găsesc eu pricină... ţinută nereglementară... — Măi, bravo ţie! strigară toţi. Dacă facî una ca asta, apoî i se maî înmoaie clonţu... Tie îtî dăm o medalie... — Să ştiţî c'o fac!... — Parol? — Parol. * * — Măî băetî, zicea sergentul de vînătorî soldaţilor carî se gătiseră să meargă cu el în patrulă, noî n'avem să umblăm după potcoave de caî morţi să prindem soldaţi fără bilet de voie; las' să maî răsufle şi eî, bieţii oameni. Da' dac'om prinde pe aghiotantul de Ia al şaptelea, ăla-î al nostru! — Foarte bine, don sergent... Las' ca-i se şi cade. Ce-mî spun soldaţiî că păţesc de la dînsu, e vaî de mama focului! răspunse un soldat. — Hei, să vedem ce ispravă facem! Aşteptară să sune retragerea, îşî luară puştile şi plecară. Pe drum, soldaţiî carî întîlneau patrula, se făceau galbeni, dar se mirau văzînd că patrula 'î lasă în pace. Şi umblară ceasuri întregi. Muşat nicăirea. Eră o noapte frumoasă de August. Uli-ţile pustiî, luminile stinse peste tot, linişte. Maî toate cafenelele închise. Cînd şi cînd prin vre-un fund de mahala maî zăreai cîte o lumină. Sergentul intră, privea pe la mese, trecea 'n odaia din fund, ochîâ în toate părţile... nimic! De bună seamă Muşat avea 138 anton BACALBAŞA Ljiorpo. A casă nu era, la cazarmă nu; atunci :Mhde putea fi? Colindară tot oraşul, — Muşat nu^ se a-rătâ, Muşat intrase în fundul pămîntuluî. începuseră cu toţii să piardă nădejdea. * * La o circiumă într'un fund de mahala se zărea lumină. — Haîdî să maî intru şi aicî, şî-apoî mergem la cazarmă; dacă n'avem noroc, n'aveni! Sergentul deschise uşa, apoî o 'nchise repede, aruncă puşca în braţele unuî soldat şi rezemîndu-se de uşă în stradă, ridica mîînile la cer şi rosti într'o parodie tragică: — Acum slobozeşte, Doamne, pe robul tău, că văzură ochiî mei... — Ce-î, don sergent ? — Muşat! strigă sergentul. Staţi aicî, doî duceţi-vă prin fundul curţeî la uşa de din dos! Să- nu ne scape. Şi intra înăuntru. Eră un fel de cîrcîumă cum se văd multe AGHIOTANTUL 139 prin mahalalele Iaşilor: cîrcîumă cu biliard, cu cafenea, cu de toate. Muşat juca chegli cu un sergent-major de călăraşi, tot reangajat, tot încondeîat la tunică. Sergentul se făcu că nu vede pe Muşat şi se duse drept la sergentul-major. — Mă rog, domnule sergent-major, aveţi bilet ? — Da, mă rog. Şi scoase din tunică un bilet vechili, prăfuit. — Biletul e numaî pînă la ora treî; a-cuma e treî şi jumătate, zise sergentul uî-tîndu-se la un ceasornic mare cu cuc din părete. Apoî adaogă: — Dar nu-î nimica, pe viitor căutaţi să liţî maî în regulă. Şi se adresă la aghiotant: — Dumnea-voastră aveţî bilet ? — Da, răspunse aghiotantul. — Vă rog, prezentaţi-1... — Apîî... e acasă,.. în altă tunică. 140 ANTON BACALBAŞA -— Atuncî, cu regret, domnule aghiotant, am să fiu silit să vă rog să mă urmaţi... — Cum? Eu? întrebă aghiotantul, nedc-prins să fie dus la garda pîeţeî. — Dv. în persoană. — Domnule sergent, nu poţî să mă eî. — Regret, domnule aghiotant, dar am să recurg atuncî la trupă... Şi făcu un pas să îasă. — Staî, zise aghiotantul, văzînd că gluma se 'ngroaşă, merg eu singur... — Sîntetî un ideal de militar... j — Da' aî să vezî dumneata! — Bine-voiţî, vă rog, a nu mă ameninţă în exerciţiul functiuneî. / Eşiră. — Acuma, domnule aghiotant, să predaţi sabia. — Ba merg încins. — Imî pare rău... sînteţî militar vechîu, unde aţî maî văzut deţinut cu arme ?... Şi aghiotantul fu silit să predea sabia în mîna sergentului. Paku soldaţî cu baionetele 'ntinse mergeau ^rfainte, patru 'n urmă, iar aghiotantul, gal- AttHlOTANTCL 141 ben, opărit, cu capu n jos, mergea între eî. Sergentul de o parte. Se luminase de ziuă. Oamenii începuseră să circule. Care cum vedea convoiul, se apropia de sergent: —■ Da' ce-o făcut ? — E aghiotantul de la al şaptelea, răspundea sergentul, a spart cassa reghimen-tuluî şi a furat parale.,. II ducem la 'n-chisoare... Ajunseră la «garda pîeţeî». Sergentul dete pe Muşat în primirea şefului de post, luă chitanţă si dete fuara la cazarmă. ) 7 O Intr'un minut, toată cazarma află că Muşat e la gherlă. Sergenţii din al şaptelea deteră fuga să'l vadă. Muşat, într'o odae cu dezertorii, se tăvălea pe o rogojină. Sergenţiî se uitau la el printre gratii şi-1 căinau: — De, domnule aghiotant, ne pare rău, păcat de d-v... Ne-a părut aşâ de rău... Am venit să vă vedem... vă trebue ceva?.. Să vă arunc o ţigară... Nu vreţi un covrig?... De-unban plăcintă?... Cu brînză orî cu carne?... Şi mîngîîerile astea îl umileaiî, îî făceau 142 ANTON BACALBAŞA maî rău decît înţepăturile rogojineî şi ale cavaleriei dintr'însa. IşJ luă capul în mîînî şi începu a plînge.. Trufia-î se ducea sub ochiî răutăcios! aî ser-genţilor. Tot reghimentul se tăvălea de rîs. Iar a doua zi tot laşul ştia că aghiotantul de la al şaptelea a spart cassa reghi-mentuluî. DEZERTORUL Fie-care soldat poartă în gibernă bastonul de mareşal! — A venit răcuţiî! A venit răcuţiî! Strigătul acesta eşîâ din gurile tuturor soldaţilor, carî umblau nebuni de bucurie, par'c'ar fi vrut să ducă vestea prin toate colţurile cazărmeî. Şi toţî se veseleau vă-zînd recruţii aşezaţi pe două rîndurî în sala podită cu asfalt. Bucuria n'avea margini; maî ales leaturile din urmă aruncau «capelele» 'n sus, strigînd cît le luă gura «ne-am dus, mă!» Sfioşi, aîuritî stau noii veniţi. Si tot strîn-gîndu-şî împrejurul trupurilor sucmanele .sdrenţeroase, holbau ochiî în jurul lor, ne- 144 ANTON BACALBAŞA 145 ştiind să'sî dea socoteală de veselia celor ce aveau să scape, zîmbind cîte o dată la glumele soldaţilor vechi, carî se 'ntorceau de la masă cu gamelele şi cîte o bucată de pîîne neagră n mînă. Soldaţiî se tot învîrteau printre recruţi şi cel maî vechi căutau să-î pue la mînă cu cîte ce vă. Printre ceî noul, tipurî de tot felul. Veneau tocmaî din fundul Moldoveî şi acum vedeau pentru 'ntîîa oară Iaşii. In dreapta, unul zdrenţeros şi cu faţa galbenă îşî rotea ochiî cu spaimă de jur 'mprejur ca 'n faţa uneî lumî nouă, necunoscute; altul maî încolo, părea maî vioîii si tot îndrăznea din cînd în cînd să ridice ochiî spre soldaţiî vechi, carî nu-î păreau atît de răî cum îî vorbea satul. Şi tocmaî în fund, la flancul stîng, retras de lîngă tovarăşi, şedea un tîrgoveţ tînăr, cu faţa ne pîrlită de soare, ţinînd în mîna-î albă o umbrelă de mătase vişinie. Din aniî petrecuţi în «Grefa tribunalului de Ilfov» îî rămăsese colţul de păr pe frunte, degetul cel mic de la mînă ţinut la distanţă de cele-l-alte... ca statuia luî Gheorghe La-zăr, şi un dispreţ suveran pentru desculţii satelor, cu carî eră acum silit să stea alături. Din cînd în cînd îşî ducea la nas batista-! parfumată şi 'şî dregea colţul pe frunte scoţîndu-1 cît putea maî mult de subt pălărie. Ceî vechî se tot învîrteau împrejurul recruţilor. — Măî băetane, întrebă unul, cît ceî tu pi căciulită îast' neagră? Că de-amii nu-ţî maî faci nicî o trebuinţî ? — Dă!... Şi recrutul dedea din umerî. — Da' pi betili celea ci mi-î luă ? — Dă!... In fund, unul îşî găsise «un sat.» — Da lelea Măriuca ? — Dă... ea amu s'o dus hăt încolo la Oroftiana la on moş a iî, că-î o ars casa din Păltinestî. — Da bădiţa Ghiorghi ? — A Saftiî Chiaburului? — Iei! — Iî! El amîi-î tari scîrbit, căAncuţao luat pi Vasili a moş Albului... 10- 146 ANTON BACAUlAKA — Ien tacî! îrrra!... Un sergent se dăduse pe lîngă «nemţescul» din fund. — Dumneata eşti tot recrut, musiu ? — Da, recrut... — Da' cum de v'a adusără cu ţăranii ăştia ? — Eu ştiu ? In zioa de azî nu să maî dă nicî o consideraţiuno unuî băiat maî dă familie. Nicî n'a vrutără să ştie, m'a adusără dă la Bucureşti pentru că am contat acum v'o cîte-va luni cu domiciliu în Botoşani. T Parol d'onor, m'am stenahorisit. Şi desgustat, sătul pînă 'n gît de al Ha şedere între sucmanele jegoase, scoase o tabacheră roşie cu o potcoavă de metal deasupra şi începu a-şî face ţigară. Cînd is-prăvi, îşî aduse aminte şi de sergent. — Poftiţi, faceţi ţigară? — Vă mersi... ca să nu vă refuz. • Şi la rîndul luî sergentul începu să răsucească o ţigară groasă... ca dintr'al altuia. / DEZERTORUL 147 Se auzi în curte un semnal. Din toate părţile începură să alerge ofiţeri, sergenţi, soldaţi. Fie-care se grăbea să-şî găsească o treabă şi din gură 'n gură auzeai aceleaşi cuvinte: «vine don colonel». Colonelul urcă scările încet, greoîii, cam adus de mijloc, cu o mînă pe sabie şi eu alta 'n vînt; barbişonul sur, adusainainte de vîrf, îî atîrnă solemn de la bărbie. Toţi îşî luară poziţia. Un moment nimeni nu mişcă, amorţiseră şi degetele, ochiî nu maî sclipeau. Prin imitaţie, fără voe, recruţii şedeau şi eî smirna. Pe toate feţele aceeaşi frică, numaî tîrgoveţul vroîă să pară maî puţin mişcat, dar picioarele-î tremurau şi ochiî i se fixaseră pe vîrful ghetelor-^de undegj de-abîa sgîndărea^ căţică de noroîu.i Colonelul ceru un condelii, iscăli cîte-va vîrful umbrelei o bu- hîrtiî, apoî se seu maî grav, băgă dogitele do la mîna dreaptă între nasturii de la pîepl aî tuniceî, puse stingă pe minerul săbiei si începu un discurs emoţional... AI li zis: MIhaîu Viteazul la Călii- 148 ANTON BACALBAŞA DEZERTORUL 14<) — «Copiî! Să fiţî cu minte, să vă siliţi... < ariera armelor e frumoasă, e nobilă! Pentru consolidarea Patriei, suntem datori cu toţii să ne sacrificăm! Să fiţî ascultători şi supuşi, căci, cum s'a zis cu mult rezon, dis ciplina este sufletul armatei! Maî mult valorează o mînă de oştenî disciplinaţi de cil o trupă#de mercenari! «Oficerî, sub-ofîcerî, caporali şi soldaţi, fiţi blînzî dar severi cu recruţii! Fiţî imparţiali dar riguroşi în aplicarea pedepselor; recompensaţi virtutea, pedepsiţi viciul. Nu uitaţi că cea d'întîîîi datorie a unui superior este acea de a fi un părinte bun, dar sever... j «Recr^L, fiţi confienţî în şefii voştri şi respectuoşi drapelului mu 1 ( rezon, drapelu .ur^aci, cum s a zis cu mbolul onorului, olul drapelului! la care moare la liat Patria-Mumă. îînă... Trăiască dar Ma-trâîasră anuala romînă... Le ste ai î-a c» precum onorii \ să-î şteargă ghetell^^Mnlorul mantalei. Tîrgoveţuluî îî luase Dumnezeu glasul loO ANTON BACALBAŞA DEZERTORUL a văzut hainele ce avea să mbrace de-acuma 'nainte. Curgeau peticile de pe ele şi par'că umblau singure. Soldaţii spuneau că hainele astea făcuseră şi războiul do la 1877. Sergentul-major făcea zîmbre la tabachera cu potcoavă şi-î pusese gînd răii. Incepii să vorbească târgoveţului despre avantagiile pe care le are un soldat să se îa bine cu «gradele» şi maî cu seamă cu sergentul-major care este, după căpitan, «sufletul companiei.» Dintr'una 'ntr'alta, aduse vorba despre tabacheră: — Iii! Ce frumoasa tabacheră! Am căutat şi eu una aşă, da' n'a fost posibel să .găsesc. Dac'aşî găsi, moinental aşî luă una. ierile cu potcoavă! Mă nebunesc după Do undo aî luat-o? —■ Asta-Î din Bu - Din liuciu ie una aşa ? Nu, uti bagadel, p sa puî! Şi scumpă u franci! —■ Eftină — A, am avup maî frumoasă, pen- tru ţigări, da' mî-a furat-o. — Ţa-ţa-ţa! Auzi domnule? Eî cum? —■ Stiîi si eu ? —• Da să-ţî o ţiu eîi pă asta, că aicî sîn-tără inulţî lungî de mină .. — Aşî! Acuma mă păzesc eu, că mani fript o dată. — Curat! Cin' să frige la ciorbă, suflă şi la îaurt... — Sigur. — Dar... să-ţî spuî drept... dacă inî-aî dă-o mie spre sovinir... ţî-aşî li îndatorat... Se auzi plantonul strigînd: «drepţi!» Venise un ofiţer. — Sergentul major! — Porunciţi ? — A plecat don căpitan? — Da, să trăiţi don locotenent. (Milenii esi fredonînd: On dit que W^BFiinirie... Soi-gentul major eră furios: tabachera î /.burase cu polcoavă cu tot, îar fostul copist la grefa Iribunaluliiujde Ilfov se pierduse prin cazarmă. 152 ANTON BACALBAŞA DEZERTORUL 153 Lîngă uşă, sergentul de zi împărţea pîî-nea recruţilor, carî rupeau dîntr'însa par'că nu mîncaseră de-un an. — Măî leat, strigă un căprar, să nu facî lirmiturî pă jos, că nu eştî acas' la tat'tu! — Dă, om griji... — Ce «om griji» ? Vezî să nu te grijesc ou maî curînd! Aicî nu merge cum crezî tu. Orî gîndeştî, poate, că aî slugî să măture după tine. — Ba nu; da undi sî cadi sî mîncăm ? — Unde? In căciulă! Tu nu parî prost; de unde eştî ? — Di la Scutenî. — Şi al cuî eştî din Scutenî? Am fos-tără noî p'acolo cu reghimentu. -— Aţî fost ? Apîî, daca ştiţî, maî la vali ■di primărie, este o ogradi mare cu don case: întruna şedi tătuţă si n ceî di la vali sor'me ceî măritaţi. — Da' cum îtî zice tie? — Neculaî a Sultaniî. — Da' alde tat'tu, alde mă-la sîntară oameni chiaburi? ^^^^ — Dă, gospodari... — Fruntaşî? Ce 'îceau eî cînd aî plecat încoa? Nu să bocîau ? Orî zi: ba bine că nu!... Ţî-a datară banî mulţi? — Dă, numa cît vre-o triî-zăcî di franci... — Şi ce î-aî făcut ? I-aî dat pă gîrlă ? —- Li am tăti, fără cil on leu di parali. — Apăî bine, bine. Tu o s'o ducî foarte bine... dacă... dacă ţî-eî face datoria. Să nu 'ntorcî vorba 'napoî la un sergent orî la un căprar, că pîn'la ofiţeri, — eî sîntără mosafirî în cumpanie. Vorba aîa: pîn'la 'Mne-zou te fură slinţiî. Să cauţi cît ăi putea să nu trăeştî rău, cu căprarii maî ales, că — păcum îţî spuseîfi — eî sîntără maî mari în cumpanie; că ofiţerii — văzuşî tu singur adineaorea pă căpitan — eî stă un ceas şi să duce. Tine minte, că eu nu te 'nvât dă rău. Deşte un ceas odaia era plină de pârul recruţilor, po carî iî Iunsese «ca'n palmă». Iî înibrăcaseră în haine mililâreşlî ca pe ANTON BACALBAŞA DEZERTORUL 155 o companie de dezertori, aşa atîrnaii zdrenţele de pe eî. De-acum încolo, o viată nouă se deschi-dea înaintea lor. Pletele ţărăneşti tunse, livreaoa îmbrăcată,—de acum erau aî Statului. Şi viaţa asta necunoscută, pe care o aşteptaseră cu groază, avea să-î stăpînească încă treî anî. Cînd au să scape, şi cum ? Haina asia îî strîngea ca nişte chingî din care nu te maî dezrobeşti pe vecie. Un recrut stetea la fereastră, Privea la dealul de pe care Galata 'şi arată zidurile fioroase cu biserica îngrită de vreme. Galata! Auziseră de dînsa. «Cine nu-î decîuplinat, acolo putrezeşte!» Şi privirea-î se pierdea de-p irte-departe, peste dealuri, într'un colţ de pămînt pe care cu sudoarea frunţeî îl muncise, unde erau toţi a£ttkunde eră Ileana cu care copilărise si cu care gîndea să-şî u-nească soarta, unde era ii Îngropate toate visurile copilăriei şi toate năzuinţele tinereţe!, dragostea şi patimile luî.... De-acum cine ştie dacă va maî călca o dată pe pă-mîntul iubit... l>e-acum... — Mâi băete! Recrutul tresări. Eră un sergent. . — Măi băete, nu te maî gîndi aoas'. De-acuşî încolo să fii cu mintea numa la armată, dacă vrei s'o ducî bine. Las'o draculuî pă fata luî Nea Ion, că'şî găseşte ea de petrecanie... Te-aî făcut catană, numa la cătănie să te gîndeştî... — Dă, domnule, m'oî gîndi... — Ia ascultă, cînd vorbeşti cu un grad, să nu-î maî zici «domnule», că aicî nu merge ca la primărie cu notarii. Zi «domnule sergent» orî «domnule căprar», ce-o li gradul luî. — Pîn' ce-om deprinde şi noi. — Maî întrebaţi din soldaţii vechi, că pă urmă cînd n'oţî şti, o să vă iîe greii. — Inţălegem. Şi sergentul pleacă, strigind pe un soldat vechili: — Petre Gheorghe! — Porunciţi, să trăiţi don sergent! — Und' ţî-e faţa de pernă? — Trăiţi don sergent, mî-a l'urat'o cînd ani fost la arest.^^ — Cin' tî-a furat'o? 156 ANTON HACALMAŞA 157 — Nu stiu, trăiţi don... — De ce nu ştiî? __ — De ce nu ştiî, mă? _ ? — N'auzî? de ce nu ştiî? Am să te ra-purtez să te dea în judecată pentru pierdere de echipament cu reţidiv... ştiî c'aî maî pierdut şi o gaîcă... Escadroanele de sfinţi care să ţin după Hristos ca jandariî după Maestatea Sa Regîul ! ! Pînă 'n treî zile să facî perna, că te bag în boală! — Să trăiţî don sergent, daţi-mî voe să vă spun ceva: n'am parale, că ştiţî bine că la nchisoare nu se dă soldă... —■ Să aî!... Luminarea cu care a umblat Dumnezeu în noaptea 'ntîîîi cînd a făcut lumea ! ! Că don căpitan pă mine tn'apucă! Auzi mă? şi doî pumni răsunară înfundat în fălcile soldatului. Recruţii sc uitau cu groază. Frica 'î îngălbenise pe toţi. 1 — Trăiţi don sergent, nu maî e ordin de bâtae, răspunse cu ochiî 'n pămînt cel bătut. — Ce-aî zis? Ce-aîzis?? Nu mai o ordin de bătae? ! Auzi decîuplină ! Rine mă, aşâ mural ştii tu să dai la răcnii? Am să le dau în judecată pentru pierdere de echipament cu reţidiv şi răbeliune n timp dă pace ! In loc tu să spuî la răcuţî: «mă, cînd ăî vedea pă don sergent orî pă don căprar să te-apuce frigurile, să intri 'n pămînt!» tu 'î înveţi la insubordinatie ! Asa aî învă-ţat la tiurie ?... Papucii Maîchiî Precistiî şi lingura cu care bea arhanghelii grijanie în zioa de Blagoveşteniî !.... Las' că te nvăţ eu melitărie !... Şi alţî doî pumni răsunară... Se auzi gornistul sunînd de masă. — Aide, strigă sergentul de zi, lingura şi strachina ! TrecîJ||ă două rîndurî, leat Treci maî iute, că le îa mama dracului ! Un recrut se apropia. — Domnule... Nia nu nî-o dat pline. — Dă ce? I in soldai vecinii răspunse : \u s'a ajuns o pîuie. — Dă ce nu s'a ajuns? ANTON BACALBAŞA —■ Trăiţi don sergent, cit am fost eu de platon, aţî luat una domnia domniilor-voa-stre de aţî mîncat'o cu tocană particu-leră. Se auzi o palmă. — Nu tî-e ruşine să mintî, mă? Cînd am luat? Apoî către recrut: — Marş de-aicî! Aî venit de-acasă, — să-ţî cumperî! — N'am parale... — Să aî! Ce treab'am eu? Aî s'o ducî rău, dacă dup'acum aî început cu mofturile.! Porniră la masă. Cazanul fu scos în curte si soldatiî se apropiau unul cîte unul cu capacul ca să şî îa porţia. Tîrgoveţul cu tahao£ra potcovită eşise şi el, nu ca să mănînce, dar «ca să aîbă o idee». ţ. Sergentul îl duse to(jjg}aî lîngă cazan, pe de-asupra căruîa un reg^snt de muşte zăcea — Ce, domnule SBent, de asta mănîncă totî? întrebă tîrgovetul. DEZERTORUL 159 — Păî! Stăpînul tabacherei îşî puse batista la nas. De la cazan l'a purtat prin bucătărie. Pe jos nu se maî cunoştea dac'a fost o dată podit cu asfalt; acuma se vedea numaî ceva cenuşiu crăpat, şi vre-o cîte-va baltace de apă stropşiseră păreţiî. într'un colţ două liîrdae cu apă, peste care plutea o pojghiţă de grăsime albă, împeticată. Nişte tocătoare murdare pe mese, iar în cuîu obligatorul şir de ardeîu şi legătura de usturoîu. Ca-zanele murdare fîerbeaii într'una, îar în fundul unei colosale putini de borş, în care nu rămăseseră decît huştile, muştile jucau în pas de voe. In fundul plitei sfîrîîă un capac de bidon plin cu ficat. Tîrgoveţuluî îî mitosi a tocană. — Da' acolo ce-î r întrebă dînsul. — E nişte tocană maî particuleră a noastră, răspunse sergentul. — A, va să zică nu sînteţî puşî înbanî? — Ba da, da' maî JAcm şi cîte o tocană aşă de richiziţie Cînd aii esit din bucătărie, afară împre- 160 ANTON BACALBAŞA 161 jurul cazanului nu s'auzeau decît vorbele astea: — Maî pune nişte grăsime! — Dă o porţie maî slabă! ' — Asta-Î sgîrcîu! / — Asta-î ciolan!... / Din cînd în cînd, glasul căprarului, care strigă la recruţi: — Ho! Ho, răcane! Maî la urmă! încă nu ţi s'a curăţit maţele de mămăligă! Ce te 'ndesî asâ, ca fata mare la argea?... La teorie. Un căprar stă în faţa recruţilor şi le spune: — Staţi la marginea patului, mîînile pă genuchî; n'aî voe să mişti nicî să 'ntorcî capu, măcar de-aî muri. Să nu clipeşti din ochi, leat, şi să ascult ce ţi să spune, ca să-ţî intre 'n devlă. Şi, după ce tuşi cazon, căprarul începu: — Decîuplinamelitară este o supunere oarbă... care aveţi o ţigară? — Am ou, să ijfeştî domnule, zise un recrut, şi scoase tunică o pungă de piele strînsă cu baere la gură şi pe fundul căreea de-abîa se zărea puţină mahorcă prăfuită. Căprarul sucea ţigara. — Domnule, eii am voe să fac o ţîgarî di tîutîun ? întrebă recrutul, mîndru că a-vusese onoarea să dea o ţigară «unui grad». — He, he! Nu te uită ce fac eu. Cum aî să fumezi tu înaintea mea ? Nu te gîndeştî ? — N'am ştiut. — Apăî să ştiî. Infirioru nu poate fuma înaintea supirioruluî său, fie 'n timp dă pace fie 'n timp dă rezbel. Recrutul îşî strînse punga, uîtîndu-se cu jind. Şi se gîndea: batîr on fum sî fi tras! Căprarul începu îar teoria: — ...oarbă a infîrioruluî către supirioru său. Armata fără deojuplină ar fi... daţî un chibrit. Un recrut îî aprinse un chibrit, şi căprarul, aprinzîndu-şî ţigara murmură printre dinţî: du-te la loc! Apoî, urmînd: jfe —... o adunătură Ar oameni piriculoşî sucietăţiî. Decîuplina este sufletu armaţii... 162 ANTON BACALBAŞA Băgaţi dă seamă, cam să vă puîu să ziceţi după mine... Dar recruţii numaî cu ochiî erau la că-prar. Gîndurile lor erau departe, peste dealuri, la satul lor, la casa lor. Cită deosebire între teoria din cazarmă şi poveştile de la şezătoare! Toate basmele căprarului, din care nu 'nţelegeau nimic, pe o ureche le intrau şi pe alta le eşau... Unde-s poveştile cu feţi frumoşi cari răpesc pe Ileane şi le duc departe, prin pădurea de argint, în palatul zînelor? Unde sînt glumele flăcăilor, sfiala fetelor, ochiî închişi aî bătrînelor, începuturile de dragoste şi jocurile nevinovate şi uşoarele strîngerî de mînă, tot farmecul unor vîeţî tinere.. ? Disciplina militară este o supunere oarbă!... Şi unul din eî, tot gîndindu-se acasă, îşî vedea iubita plîngînd, fugind de strîngerile 'n braţe ale flăcăilor duşmănoşî de norocul luî, şi scoase un oftat adînc... Dar căprarul uitase de mult oftaturile din vremea de recrutJ^ — Ce oftezi, nmm Nu să oftează la tiu-rie.! Ţi să pare grea meliţia? Da ce-o să m DEZERTOR.CL ^_163 ii maî vezi încă! Ia maî bine spune ce-am zis t| pîn'acuma, că eu nu pasc bobocii acilea! H Recrutul se sculă 'n picioare. 1 —• Haida, zi, de! Să te aud... Decîuplina... I Cu glas înăbuşit, recrutul începu: 1 — ...DecTuplina... sucietate... supirioru... I — Aşa, măi ? Vezî, dacă nu bagi dă seamă?... I Ce filoscofie mare e să'nveţî ?... Maî zi odată! I —- Decîuplina... sufletu... adunăturii... I —■ Aşa te-am învăţat eu? Hai? Aşa te- I am învăţat? Ia să te fac eu să fii cu min- I tea acilea! Că doar acuşica 'ţî spuseîu dăs- 1 tul dă limpede şi pă isplicatelea; nu-î ca să I zici că n'aî înţeles... da' ţî-e gîndu la draou. I II luă de mînă şi-1 duse în faţa lămpeî I din perete. I — Aî să-mi staî aicî toată seara. Şezi ■ într'un picior, ridică mîna dreaptă 'n sus, I şi mişcă din degitu arătător mereii; capu I sus. Şi nu clipi. Aşa să-mî staî. Şi să ştii, • astă să chîamă «să chemi pă dracu dă la lambă». ■ Bîetul recrut se poticnea mereu. II durea I mîna, îl dureau ochiî jtt para lămpeî, — ■ dar cînd vroîă să lase^Rciorul pe pămînt, 164 ANTON BACALBAŞA 165 să 'nchidă din ochî sau să lase mîna 'n jos, auzea glasul căprarului: — Chiamă pă dracu dă la lambă, că a-cuma viii la tine! Nenorocitul lăsase capu 'n jos încetul cu încetul, îar din deget de-abîâ maî putea mişcă. Căprarul îl zări. Se apropie de dînsul, scoase o ţepuşe de lemn din buzunar şi o puse recrutului sub bărbie. — Maî lasă-ţî dovleacu 'n jos, dacă poţî! Dar peste un ceas recrutul îngălbinise. Se sprijini de zid şi lăsă mîna în jos, apoî căzu pe scîndurî; ţepuşa-î sîngerase bărbia. — Du-te la loc, îî strigă căprarul. Acuma te grăţiez, pent' că eştî răcut, da' maî tîr-ziii te îa mama dracului ! Cînd le-a dat drumul de la teorie, li se părea de bucurie caii scăpat şi de miliţie... * In seara aceea sergenţii făceau un chef cazon la cazarmă. Trecuse o lună de la «însumarea» recruMkir. Acum, maî cu ghion-turî maî cu pumn^ştiau «decîuplina» pe de rost. In fund, lîngă fereastră stă sergentul-major, douî sergenţi şi tîrgoveţul cel cu tabachera, sau maî bine cel fără tabacheră, — căci îl convinsese sergentul-major că e o ruşine ca «părintele companieî» să nu aibă asemenea obiecte de artă. Şi pe cînd în sobă se frig nisce bucăţi de carne înţepate de baionetă, două ploscî cu vin trec din mînă în mînă, din gură 'n gură... — Aşâ mă, zice un sergent, s'a dus dracul ui melitia ! Alt' dată eră vîată, aveam avânturi, nu glumă. Acuma numa ofiţerii aii parte: unu-î cu popota, al tu cu ordinalu trupiî... n'o să maî vezî reangajaţi cît cucu !... — Ba bine că nu ! Azi s'a stricatără şi soldaţi şi tot. Cînd ceî unuia o ţigară, îţi face mutre, par'că î-aî cere pă a bătrînă! — Da eu ce să maî zic! răspunse ser-f gentul-major sucindu-şî sfîrcul mustăţilor ; cînd eram pă 78 în Dorobanţi, nu mă mulţumeam cu treî-patru sute dă francî pă lună! Acuma, tufă dă Veneţia şi cleîu dă ogar ! Şi oftă adînc. >: — Ştiţî ce, don serjlnt ? zise tîrgoveţul, care, graţie micilor economii realizate la 166 ANTON BACALBAŞA 167 Grefa onor. Tribunal Ilfov, trăîă tot printre «grade». Haîdî să punem pă Potoroacă să ne cînte. Are haz ţiganul — Bine zici, — Zău aşa. — Da maî daî un chil d'ăsta roşu ? întrebă sergentul-major. — Cum să nu? — Asâ da. Apoî strigă: — Potoroacă! Aorde mo! l) — Iaca ndată, răspunse ţiganul, caro nu vroîă să vorbească 'n limba luî. Potoroacă se gătea să se culce, dar auzind porunca sergentuluî-major începu să se 'mbrace. Eră soldat de douî anî de zile. Rotund ca o minge, negru cu lustru, foarte caraghîos în deobşte şi maî ales la ordinul sergentuluî-major, Potoroacă ajunsese să trăiască bine 'n companie de pe urma calităţeî pe care o avea de a 'nveseli pe «grade.» Era scutit de corvadă foarte adesea, făcea de platon tot «schimbu ntîîu», nu intră (1) Vino'ncoa mă! în gardă decît la locuri uşoare, şi pe deasupra i se treceau o mulţime de lucruri pentru care alţii ar fi stat cu «căţeaoa» orî ar fi făcut «pluton de pedeapsă.» Şi Potoroacă aprecia foarte bine foloasele astea. Acasă fusese lăutar, încît cu insultele boîarilor şi cu glumele lor eră deprins. Pentru un ceas-două de caraghîozlîcurî, eră scutit de multe nevoi; de aceeea, cînd auzi glasul sergentuluî-major, se mbrăcâ îndată şi veni înaintea luî. — Şo maî carcl? (') îl întrebă un sergent care învăţase două-treî vorbe ţigăneşti. — Saşişto, o ral; da Icerahnos? (a) — Mişto. (3) Toţî făceau haz mare, maî mult de «camaradul» lor decît de Potoroacă. Sergentul major îî spunea într'una: — Măi Vasiliule, tu trebue să liî neam dă ţigan. Zău, mă. Dă unde eşti tu dă loc? — Dă la Stîlpu dîn Buzău... — I! Apăî acolo sîntără toate şatrele (1) Ce maî faci? $ (2) Volnic, domnule sergent; dar d-voastră? (3) Bine. 168 ANTON BACALBAŞA DEZERTORUL 169 ţigăneşti. Acolo caută ţiganii auru 'n gîrlă... Să ştiî că eştî ţigan. Cîş, cîoară, cîrrr! Şi ceî-l'alţî, după sergentul major: — Cîrrr! Potoroacă se bucură grozăvea găsise un «grad» din neamul luî, şi chîar răspîndea vorba că sergentul nu seamănă cu tat'său. Kilul omuluî-tabacheră sosise si trecea de la unul la altul printre ceî patru tovarăşi de masă... Iar Potoroacă, imitînd cobza pe o baionetă, cîntă mereu: Şapte gîşte potcovite A plecat să mărite... Si cîntâ si juca si se frămîntâ, îsî sucea picioarele, dedea din mîînî, apoî se trîntea la pămînt şi se făcea mort. Atuncî unul din sergentî luă baioneta 'n mînă si '1 lovea de două-treî orî: — Scoală n sus, gaiţă! Uîte mă, a 'n-viat şoşoiu! ]) In vremea asta, kilul se golea, îar fostul proprietar al tabacherei cu potcoavă se uită lung cum sergentul-major îl potcovise. 1) Epurele. Amintirile grefei Tribunalului Ilfov eraii toate în tabachera ceea. — Nu mal daî un chil, Gută? întrebă sergentul-major pe tîrgoveţ. — Zău, parol dacă am v'un ban la mine. — Aşî ! Să poate? Dumneata eştî de famelic, cum să n'aî? — Am, nu pocîu pentru ca să zic ; da sîntără la don căpitan... — Staţi să vă dau eu un pont, răspunse sergentul din dreapta, întîîul direcţional al companieî. — Ilaîdî, să te vedem ce pricopseală ştiî. — E un răcan de-ăştia noiî cu parale. — Care-î ăla? Că 'î-am văzut mangosiţî răii pă toţî... — E Neculaî a Sultanii; l'am dibuit dă cum a venit. — Bun, bun, haîdî să te vedem. Sergentul din dreapta se depărta. Dete tîrcoale paturilor şi ajunse în dreptul recrutului de la Scutenî. Neculaî al Sultanei dormea. Sergentul se apropia încet de el, îl apucă uşor de vîrful nasului şi începu a'l strigă cu glas dulce: 170 ANTON BACALBAŞA —■ Niculae, măî Niculae, mă Niculăiţă, mă Micule... Recrutul dormea greu. — Măî Nicusor, mă... Scoal' flăcăîas. Se deşteptă. Intr'o clipă fii în picîoare: — Trăiţi, don sergent, ce-aţî ordonat ? .— Staî jos, băeţaş. Lasă, că eu nu's Vodă! Par'că nu sîntem tot oamenî! — Dă, aşa-î don sergent, da... — Aşî! Ăîa 's mofturoşi, care să sperie dă galonu lor dă la mînă... — Irrra, don sergent, ci şugueştî mată? — Sîc dă nuntă! Foarte sirios! Eii nu sînt ca alde cine ştie cine... — Dă... — Măî Nicule, îa ascultă: împrumută-mi tu v'o zece franci, că ţi-î daii eu la soldă. — N'am, zău, don sergent... — Mă lovişî în pălărie! Da nu ştiîî eu că aî? Nu mî-aî spus tu singur cînd aî venit, că aî treî-zecî dă franci? — Am avut, da' s'o dus; am maî dat pi la unu, la altu... — Car's'zică nu vrei să daî... — Zău, don... DEZERTORUL 171 — Nu vrei, de? Bine; dacă te faci tu pentru două pese, lasă. Tot ţie o să-ţî pară răii... Şi sergentul s'a 'ntors la locul luî, între tovarăşi. — Eî, întreabă sergentul-major, făcuşi ceva ? — Pă dracu ghem! — Apăî te lăudaî... — Nu vara spus că nu maî e meliţie ? S'a stricatără şi soldaţii, dom'le! — Aşă e! oftă sergentul-major. S'a n-torsără toate alea pă dos. Cin' s'o maî reangaja da'acuma 'nainte, catană să moară! Da' las' că-î o fac eu! Să'şî aducă aminte dă laptele care l'a supt la mă-sa cînd eră d'o şchioapă! Maî stătu puţin sergentul, făcu o ţigară, apoî strigă: — Un foc! Soldaţii dormeau, că trecuse de miezul nopţeî. Eră pe la schimbul al doilea. Intr'o clipă sergentul se descinse de cen-turon şi începu a croi «pă un cap» de la o margine la alta a cazărmeî. 172 Soldaţiî, speriaţî, săreau în sus fie-care cum putea. Eră o zăpăceală 'ntreagă: unora li se părea că a sunat alarma, altora că s'a făcut zio, nimenî nu-şî dedea seama ce se 'ntîmplase. Iî vedeaî sărind din toate părţile. Deşteptîndu-se, unul strigă «drepţî», altul «front», ceî maî mulţî priveau cu ochiî rătăciţi în toate părţile. Veni rîndul luî Neculaî a Sultaniî. Sergentul îşî sumese mînicile de la tunică şi '1 lovi Âe două orî cu catarama curelei. Bîetul recrut sări în sus zăpăcit. Strînse pătura în mîînî, strigă de două orî «valeu!» apoî privi aîurit. Dete cu ochiî de sergent, care stă încruntat în faţa luî. Băîatul chiaburului de la Scutenî pricepu numaî decît ce-î adusese focul ăsta pe cap. îşî luă îndată nădejdea de scăpare. Faţa i se fâcii galbenă ca ceara şi două lacrimi îî licăriră sub pleoape. — Aî auzit tu cînd am cerut eu un chibrit ? Haî ? Aî auzit?... — Trăiţî, don sergent... N'am putut... dormeam... — Dormeai! Dormi-r-aî mort! Nu vorbi 'naintea mea! Ce te-am învăţat eu la tiu-rie? Să dormî, haî! Ia prubulueşte tu că s'ar fi aprins, Doamne fereşte, cazarma... Ce-aî fi făcut? Soldatu nu trebue să doarmă, atît în timp de pace cît şi 'n timp dă războîu! — Trăiţî... — Nu vorbi! Si alte două lovituri răsunară. — Infirioru n'are voe să doarmă în faţa supirioruluî său. în timpu sirviciuluî!... Ia să-mî viî încoace; las' că-ţî arăt eu somn îndată! Recrutul se dete jos din pat. Sergentul luă tesacul cornistuluî şi'l asvîrli în pămînt. Tesacul căzu cu vîrful în scîndurî şi se înfipse sbîrniind. — SăT scoţi cu dinţii, rătane! Am să te 'nvăt melitie din vremea lu Pazvante! Să ţiî minte c'aî mîncat pîînea Statului! Recrutul puse mîînile la spate, se aplecă de mijloc, apucă tesacul cu dinţii de mîner şi începu a trage; dar tesacul eră înfipt adînc şi rezistă. La spatele luî Neculaî, sergentul îl lovea mereu cu cureaoa, stri-gîndu-î: 174 ANTON BACALBAŞA DEZERTORUL 175 — Trage drept, rătane! Nu clătina te-sacu, că asta-î arma gubernuluî, nu-î oiştea lu tat'tu! Scena ţinu cincî minute. Cămaşa recru- ' 7 tuluî se umplusese de sînge ca şi minerul tesaculuî. Căzu leşinat la pămînt. — Stropiţi-1 cu rachiu ca să-î treacă dungile cureliî, strigă sergentul. Cit pentru dinţi, las' c'au să-î crească alţiî, nu-î nicî o pagubă! Nu pîere lumea! Şi veni din nou lingă tovarăşî. — Nu maî e meliţie, dom'le'.Dăcînd s'a desfiinţat bătaîa, nu maî e armată, e fleac! Luî Potoroacă 'î eră rău. II trimiseră să se culce. Iar cheful ţinu înainte, de astă dată cu rachiu cazon. In fund, Neculaî al Sultanii plîngea înfundat. In vremea asta tot satul îî trecea pe dinaintea ochilor, ca şi cum ar fi vrut să-şî ia rămas bun de la dînsul. Din seara aceea începea pentru recrutul din Scutenî o viată nouă. Pîn'aci, toţi îl ştiau recrutul cel maî bun, eră chîar pus pe «tabloul de avansare» pentru funcţia de «fruntaş». Nimeni nu stiă ca el teoria, toate semnalele le în-văţase maî bine decît cornistul; arma o mînuîâ ca un soldat vechîu; muniţie ca a luî în bună stare n'avea nimeni în companie. De atunci însă tot se schimbase. II vedeai pus la toate corvezile, prăpădit, zdren-ţeros, năuc de cap. De multe bătăî asurzise şi toţi spuneau că se preface. Eră sătul de viaţa asta! Dormea de-abîă cîte două ceasuri pe noapte, căci vecinie eră pedepsit, ba cu raniţa 'n spinare, ba de planton. Iar dac'adormea une-orî lingă uşă, trudit, istovit, îndată bătăile curgeau. Eră sergentul care T pîndea: — Dormî la post, haî! Soldatu nu tre-bue să doarmă la post fie 'n timp dă pace fie 'n timp dă resbel! In urma luî, soldaţii vorbeau într'una: — Bîetu a Sultaniî! Ce soldat bun eră la 'nceput! Ştia şi instrucţia şi teoria; da' acuma..!... ferească Dumnezeu! ] Si soldatiî 'sî făceau cruce oftînd. 176 ANTON BACALBAŞA Intr'o zi, cînd să îasă la instrucţie, caută Neculaî puşca, puşca nicăirea! Numaî vergeaua a găsit'o într'un maidan din dosul cazărmeî. Indată-î dete 'n gînd: — M'o calicit de-amu! 'Mî-o aruncat puşca! Valeu, cu ce am s'o plătesc eu? M'o văzut grosu de-amu... Vorbele sergentului major nu-î eşau din minte: — Ţî-aî vîndut puşca la v'o circiumă, rătane. Am să te bag în puşcărie pentru deturnare de efecte melitare! Puşca ţine 75 dă franci, te-a luat mama draculuî! Şi furierul îî făcuse chiar formele de dare 'n judecată... * * * Insă a doua zi de dimineaţă mergea din gură 'n gură vorba în compania a şaptea: -— Neculaî a Sultanii a dezertat!... Şi soldaţiî 'şî făceau cruce; numaî «gradele» ziceau: — A dezertat a Sultaniî ;Neculaî? Bine c'a dezertat! Eră un tîlhar! VIRTUTE MILITARĂ (Dramă cazonă în opt timpi) PERSONAGII: Potroacă, sergent reangajat pe doî anî. Sergentul-major, reangajat cu primă. ({Jieorghe a Ştefani, recrut moldovean. Vasile, descă veche. Zamfirescn, locotenent distins, l-iul soldat. H-lea soldat. Sergenţi, caporali, fruntaşi, soldaţi. — In (jar ni zona Bucureşti, Leatul 1S8G. — Scena înfăţişează «camera» uaeî cazărmi. Iu fund o uşe, alături fereastră ce dă în sală, lingă fereastră un restel cu arme. Iu dreapta o uşe ce dă in camera sergenluluî-major. In stingă pînă lîngă uşe, paturi soldăţeşti acoperite cu pături.—De-asupra uşeî, portretele MM. LL. La ridicarea cortinei, soldaţiî stau în picioare şi spun pe de rost teoria. Sergentul Potroacă, cu o nula în mînă ţine tactul. 178 anton bacalbaşa VIRTUTE MILITARĂ 179 SCENA I. Potroacă — Soldaţii. Potroacă. — Docîuplina... Soldaţii. — (în cor) Decîuplina... Potroacă. — Melitară... Soldaţii. — Melitară... Potroacă. — Este... Soldaţii. — Este... Potroacă. — Sulletu... Soldaţii. — Sufletu... Potroacă. — (scurt) Armaţii! Soldaţii. — (idem) Armaţii! • Potroacă. — (strigînd) Gheorghe a Ştefani! Gheorghe. — Zent! Potroacă. — Vino 'ncoace! Gheorghe. — (venind milMreşte) Trăiţi, don sergent! Potroacă. — Aşă să vine, măî dobitocule? Nu stiî nicî cum să vine 'naintea supirio-ruluî, haî? Ta vezî, că acuma te nvăţ me-lităria! Marş la loc! Gheorghe. — (se răsuceşte 'n călcîîe făcînd stingă 'mprejur şi se duce la loc zicind mai 'nainte:) Trăiţi, don sergent! (Dintre culise se aude glasul sergentuluî-major, care chefueşte, şi strigăte de vivat, â la votru). Potroacă. — Gheorghe a Ştefani! Gheorghe. — Zent! Potroacă. —Vino 'ncoace! Gheorghe.— (ca mai sus) Trăiţi, don sergent! Potroacă. — Aşă te-am învăţat eii, măî idi. otule? Că mă bagi în cremenal! Aşă ştii tu să daî un rispect la un supirior? Prepune că mîîne ar veni la cazarmă un grad, să zicem don general, cum te-aî prezantâ'? Marş la Ioc! (Gheorghe se duce la loc milităreşte). Vino 'ncoa! (acelaşi joc) Trăiţi, don sergent! - A-ha! Acuma ştii? Car' s'zică numa la general ştii să te opreşti scurt? Apîî eu ce sînt, mă? Nu sînt tot supirior? Gheorghe. — Ba da, trăiţi... Potroacă. — Nu vorbi! (îl loveşte cu nuiaoa). Sergentul-major. — (dintre culise) Sergent! Potroacă. — Ordonaţi, don sergen'-major! Sergentul-major — (tot din culise şi după ce a zis din nou: vivat â la votrn.) Pentru-ce Potroacă. Gheorghe. Potroacă. 180 anton bacalîîaka nu'l înveţi maî bine cum să se prezante ? Potroacă. — II învăţ, don sergen'niajor; da nu vrea să 'nteleagă, nu-î deciuplenat! Sergentul-major. — (intră 'n scenă; însă înainte de a intră se, aude din noii între culise: vivat ă la vntru). SCENA II Sergentul-major — ceî de sus. Sergentul-major — (elMinîndti-se pe picioare). Ce face? Ce face? E nedecîuplenat? Lasă că '1 învăţ eu acuma, să ţie minte c'a fost în viata luî melitar! Dumneata estî de vină, că n'aî mînă de lier... cu nuieluşa ala nu facî nimica dom'le! (către Gheorghe) De ce nu ştiî să te prezanţî scurt, mă? Eştî un individ! (pe ton recitativ) Soldatu trebue să vie milităreşle, calcă orizontal adică pre-pendicular, scoate bonetu cu mîna dreaptă, îl trece 'n cea stingă şi se opreşte scurt bătînd cu picîoru drept în pămînt, îar pe cel stîng aducîndu-1 vertical adică oblig lîngă cel-l-ant. Uîte-aşa! (Execută mişcarea şi o greşeşte împleti cin du-se. Apoî adaugă repede) Rîzî, virtdte militară 181 haî! Rîzî de supirior! (pe ton recitativ) Insulta supirioruluî în timp dă pace!... (aprins) Ce articol e ăsta? Sergent, 'î aî învăţat? Potroacă. — Da, don sergen'-major! Serg.-major. — Apîî do ce nu ştiî, dac'aî învăţat? Auzi, dom'le, să nu ştie nicî insulta supirioruluî! Stai că te 'nvăţ eu!.. Luaţi-1 în spinare (soldaţiî nu se mişcă) Ce, n'auziţî? Vă faceţi nea-ude! (Ia baioneta de la sergent şi se repede printre toţi lovindu-l. Atuncî un soldat îa'u spinare pe Gheorghe). Potroacă. — Cîte ordonaţî, don sergen' major ? Serg.-major. — Numaî zece. Potroacă. — (lovind pe Gheorghe) Una! Serg.-major. — Aî să 'nveţî insulta supirioruluî ? Gheorghe. — Ertaţi-mă, s' trăiţî, don sergen majur, că 'nvăţ! (Aceeaşi scenă se repetă pînă la zece lovituri. Din odaia serg.-major se aude vivat, a la votru)-. Serg.-major. — (către Potroacă) Pentru ce aî mîncat o lovitură? Potroacă. — N'am mîncat nicî una. 182 anton bacalbaşa Serg.-major. — Ba aî mîncat! Eii nu sînt beat! Potroacă. — (Ud luî Gheorghe a un-spre-zecea lovitură) Gata! Serg.-major. —(către Gheorghe) Acuma ştiî ? Să te 'nveţî minte! Ştiu eii pentru ce nu 'nvăţaţî voî nimica! pent' că s'a desiiinţat bătaîa din armată! Ia să tie bătae, să vezi cum aţî maî învăţă! Auliii, mamă! Cînd eram eu răcut, pă 81, ştiu că erameliţie! Acuma 'î curată prosteală! Atunci azvîrleaî tesacu de zbîrnîîă în scîndurî şi te punea să T scoţi cu dintiî. Acuma nu maî e melitie, nu maî e decîuplina, nu maî e nimic! Săraca bătae, numa ea v'ar veni de hac... Da' de! Acuma nu se maî bate, acuma e meliţie nouă, de-aîa sînteţî aşa de procopsiţi! (Luî Potroacă) Aî o ţigară ? Potroacă.—Parol n'am, don sergen'-major. Sergentul-major. — Care are o ţigară ? Să zică prezent! Soldaţii — (se reped care mai de care, se o-presc scurt si strigă) Poftiţi, să trăiţi don sergen' majur! Sergentul-major — (după ce a luat o ţigară de la unul) Duceţi-vă la loc! (Soldaţii fac stingă virtute militară 183 'mprejur şi se duc la loc. Serg.-major dă să intre 'n odaia lui. La intrare se opreşte puţin) Pă dobitocii ăsta (arată pe Gheorghe) să'l pui un ceas cu căţeaoa 'n spinare! (Ese). SCENA III Aceiaşi fără serg.-iuajor. Potroacă. — Ilaîde, găteşte-ţî amoniţia... Aî auzit ce-a ordonat don sergen'-major... (îheorghe. — (îşi strhige raniţa, şî-o pune 'n spinare şi trece la uşe cu baioneta la puşca). Văleiî, mamă... De-amu nu nî-o rămas dicît să didzertedz! Gheorghe. —- Şi nu sta rezemat, că acuma intră iar, şi aî dat de dracu!... Acuma să vă fac niţică tiurie din tragerea n ţintă... (pe ton de lecţie pe de rost) Arma model 1879 se compune din următoarele particule, adică particuler.... Este... ăsta... blocul, adicălea globul, cum e pă la lămbî d'alea frumoaselea; al doilea ţeava... adică... ţeava; al treilea patu... adică... patupuştiî, şi al patrulea albia... cum ar li o albie... albie, de! Va s' zică, pă ce cunoşti o arma model 1879? 184 anton bacalbaşa VIRTUTE MILITARĂ 185 Vasile. — Arma model 1879 are,., o ţeava, un pat particuler şi o lampă. Potroacă. —• Ce lambă, mă ? Ce visezi de lambă? (Vrea să 'l lovească). Vasile. — (Ferindu-se) lin glob de lampă... Potroacă. — Apîî vezi aşa. («lobu-î glob şi lamba-î lambă... Ce-are a face griva cu e-purele? Un soldat, — (către altul) Da unde o fi globu, mă? Alt soldat. — O li înăuntru, dracu ştie. Un soldat,—Şi cum nu să sparge, cînd dă foc ? Alt soldat. —- Apîî de, e glob cazon! — Potroacă. — Ce vorbiţî acolo, răcanilor ? Intîînl -— soldat. S' trăiţi, don sergent, mă 'ntrebă cum de nu se sparge globu, cînd Ndă foc cu arma. Potroacă.—MăăălOsă 'mbătrîn iţişi tot proşti o să rămîneţî! Cum să se spargă dacă nu-î ordin? Apîî adineauri vă 'nvăţaîu decîuplina? Ce este decîuplina? Soldaţii — (în cor şi cadenţat) Decîuplina... melitară... este... sufletu... armatiî... Gheorghe -— (din uşe) Drepţî! (soldaţii îşi iau poziţia). SCENA IV Locot. Zamflrescu — ceî-l-altî. Potroacă,—(apropiindu-se de Locot. milităreşte, ţine mîna la chipiu pînă ce-şl face raportul). Să trăiţî, don Locotenent, în timpu sirvi-ciuluî meii nu s'a 'ntîmplat nimic. Toate aii mers în cea maî perfectă ordine! Locot, — (Salută cu un deget la chipiu, apoi se întoarce către Gheorghe). Da' ăsta ce-a făcut? Potroacă. — S'trăiţî don locotenent, n'a ştiut insulta supirioruluî! Locot.—'Cînd aî de gînd să 'nvăţî, mă? Nu vreî să te faci şi tu om? Dobitocule! (se aude din odaia sergentului major a a la votru») Da' sergentu-inajor unde e, mă 'nţelegî? Potroacă. — E n camera domniiî-sale cu nişte sub-oiiţerî de la a patra! Locot. — Iar s'o fi apucat de zaifeturî, mă 'nţelegî... Eu... de, îî tolerez, mă 'nţelegî, că sînt maî manerat, da' o să-şî găsească o dată beleaua. Prea le face late şi o să se ducă, mă'nţelegî, draculuî... Eii... de, sînt manerat! (Intră in camera sergentuluî-major). 186 ANTON BACALBAŞA VIRTUTE MILITARĂ 187 SCENA V. (Jeî de sus fără Locot. Potroacă — Va s' zică... un glob, o albie un pat partiouler şi o ţeava... Aî învăţat acuma ? Vasile. — Da, 's trăiţî, don sergent. Potroacă. — {Recitativ) pentru a te servi de armă la tragerea n ţintă, o ridicî oblig, adică pe... paralel cu pămîntu... şi ocheştî prin mijlocii supirior al crestăturii înălţătorului şi prin vîrfu catarii... Ia zi! Vasile. — O ridici oblic, adică paralel şi ocheştî prin mijlocu supirioruluî. (Se aude afară gornistul sunînd ruperea rmdurilor de la teorie. Soldaţii fac o mişcare să se retragă.) Potroacă. — Mo! Ce v'aţîpornit? Vă grăbiţi, haî? Parc'aţî scăpă din puşcărie! Unde găsiţi maî bine ca aicî? Cald-cald, învăţătură-'nvăţătură, nimenea nu te bate, nu-ţî zice nicî dă-te maî încolo... Ce maî vreţi? învăţaţi, măî, că spre binele vostru este!.. Cînd v'ăţî duce a casă, să ştiţî şi voî o vorbă maî ridicală, s'avetî si voî o învăţătură, nu asă «am plecat viţel şi mă'ntorc bou!» Cînd te-o vedea fata lu Nea Ion, să se sperie de tine, să gîndoască că eştî doftur, nu alt-ceva! Uite eu. Ce credeţi? Că m'am născut aşâ învăţat?... Armata sirîaca! Ea'mî-a deschis capu! Ea m'a făcut om, cum mă vedeţi. Am avut eu, nu-î vorbă, şi deşteptăciunea mea particuleră, da' în armată m'am deschis mult, SCENA VI. Ceî de sus—Locot, Locot.— (Din uşe, către serg.-major). Va să zică, nu uiţî, mă'nţelegî, şi'mî trimiţi de dimineaţă... Maî ales nu uita, mă rog ţie Mi-hăîlescule, afacerea aia.. Văd că s'a împlinit luna şi te facî Gheorghe, mă 'nţelegî... Serg.-ruajor. — (Dintre culise)... Nu uit, mîine... Locot. — Eî, bon sar, bon amiuzman... Serg.-major. — {Tot d'intre culise). Mersi don Locotenent. Las'că facem noî! Locot, — (Către Potroacă). Acuma poţî da drumu oamenilor de la teorie... Care nu 188 ANTON BACALBAŞA ştie, maî aplică-le, mă'nţelegî, constituţia militară.. Că alt-f'el nu merge, mă'nţelegî. Eu sînt manei'at, clar... (Ese). SCENA VII Cel de sus, fără Locot. Potroacă. — Acuma la culcare. Da' maî întâiu să vă facetî cizmele ca oglinda, să'mî răsucesc mustaţa în ele! Nu asâ de ~n sosi"* păriî, c'apîî... aţî auzit ce-a zis don Locotenent!... (Afară se aude sumud rugăciunea... Potroacă comandă:) La dreap-t'dl (Soldaţii se 'ntorc cu toţi la stînga) Ce faceţi? Aţî turbat? Vasile. — S' trăiţi, don sergent, Răsăritu e la stînga... Potroacă. — Nu vorbi! Am vrut să vă'ncerc, să vedem, ştiţi unde e Răsăritu?... Acuma zi rugăciunea. Al cuî e rîndu? Vasile. — (începînd) Tatăl... Soldaţii —- (in cor) Tatăl... Vasile. —Nostru... Soldaţii. — Nostru... Vasile. — Carele... Soldaţii. — Carele... Vasile. — Eşti... Soldaţii. — Eşti... Potroacă. — (Dînd un pumn m ceafă mint soldat). Ce rîzî la rugăciune, mă j'dane ? Rîzî de rugăciune, haî! (îl loreşte mereu). Să trecî şi tu cu căţeaua n spinare şi două zile sala de poliţie!. Te 'nvăţ eu să maî rîzî la rugăciune! Auzi spurcaţii!... Soldatul. — N'am rîs, trăiţî... Potroacă.—Nu vorbi la rugăciune!... Mâine la ploton de pedeapsă! Am să te gonesc pînă ţî-o işi limba de-uncot! (către cei-l'alţî) Să zică numa unu! (Vasile zice «Tatăl nostru» începînd de la «.în cer uri.y> Toţi îşi fac cîte treî cruci). Potroacă. — La front! (Toţise 'ntorc). Acuma cişmele. Şi să n'aud vorbă, că uite sfîntu Arhanghel! (arată nuiaua). Numa periile să mişte! (Toţi se reped şi scot din saci cîte o perie de cizme. Vin la marginea paturilor, se desculţă şi încep a frecă). 190 ANTON BACALBAŞA SCENA VIII. Ceî de sns. — Serg.-major Serg.-major. — (E beat bine. Esc urmat de doî sergenţi şi un sergent-major tot aşa de beţi. Către Potroacă). Dac'o 'ntrebâ cine-va de mine, să viî să rae chcrnî... Sînt peste drum... Mergem la Mari ţa 'n vizită! (arătînd spre cel cu raniţa 'n spinare). -"Pă măgarii ăştia să mi-î ţiî toată noaptea cu raniţa în spinare. Să 'nveţe minte, că nu să joacă la oaste. Fie-care să-şî facă datoria, nu numa eu şi altu ca mine! (Ese cu mantaua pe umeri cîntînd): Ah! Ce fericită-î - Viaţa de soldai! El de toată lumea Este respeclat! (Soldaţi), carî la intrarea serg.-major s'au oprit «în poziţie», încep a frecă cizmele. Potroacă suceşte o ţigară). (Cortina cade) Echilibru Bugetar — Trăiţî, don sergent! — Ce-î, băete? — Trăiţî, don, sergen' m'a trimis don locotenent să-î daţi o porţie cazonă de rachiu. Sergentul strigă: — Planton! — Ordonaţi, don sergent! — Dă o porţie de rachiu pentru don locotenent. Vezi să fie bun! — înţeleg, să trăiţi, don sergent! Sergentul strigă pe soldat: — Băîete, fă 'ncoa! — îndată, trăiţî clon sergent! — Aî dus rachiu la don locotenent? — L'am dus, trăiţî, don sergent! 192 ANTON BACALBAŞA 193 — N'a zis nimic. — Pent' ce n'a zis? — De, şti îi eîi ? — Pent' ce nu ştii? -"~ — ? — Pentru ce nu ştii, mă? Aşă aî învăţat tiuria? _ ? — Ce tacî? _ ? — Ce tacî mă? _ ? ■— A-ha! Va să zică nu vreî să răspunzi? — Ba răspund: — A-ha! Răspunzî supirioruluî ?? Căprar, să-1 torni o zi la dubă! Las'că te 'nvăţ eîi să răspunzî supirioruluî!Să-î oprească porţia de rachiu! * * Ora 12. — S'a ajuns rachiul la toţi oameniî? — Da, don locotenent! — M'are nimeni vre-o reclamatie? — Nimenî, don locotenent! — Maî daţi-mî o porţie de rachiu. Sergentul: — Trăiţi, don locotenent, n'aveţî pe nimenî de trimis Ia 'nchisoare? Asta nu-î treaba ta, sergent! Marş la 'nchisoare! Să-î oprească porţia de rachiu! virtute militar! 19b Pregătiri perîtTii surprindere ' — Haide! Treceţi la gătit amoniţia! A dat ordin don general că Duminica viitoare vine în inspecţie să ne suprinză. Să nu mă facetî de ocară, că-î vaî de mama voastră! — Trăiţî, clon căprar, da' face inspecţie şi la micu ichipament? — La tot. — Da' noî care n'am primit încă amo-niţie, să ne o gătim ? — Da ce, mă? Voî sînteţî Vodă? — Ba nu... — Apăî dacă nu, ce te maî sclifoseşti? Şi să vă tundeţî ca în palmă! Cînd s'o izbi musca, să facă plici! — Trăiţî, don căprar, nu ş' cine mî-a furat pătura. — De ce nu ştiî? — Pe semne noaptea... — Noaptea, nexe-noaptea! Soldatu e dator să păzească amoniţia Statului, că de-aia-î soldat! Prepune că eştî de santinelă în timp de războiîî;— cum o să-ţî păzeştî tu postu, dacă nicî cînd dormî în timp de pace nu-ţî poţî ţine ichipamentu? Să viî la mine să-ţî dau eu o pătură. Am una de pristos... zece leî. — Am înţeles, trăiţî, don căprar! Căprarul aduce pătura. — Uîte, asta e. Scoate paralele. — Asta e taman pătura mea. — Cum a ta, răcane? — A furată: o cunosc după serie. — A-bâ! Ţi-aî pus seria pă pătură, ca să zici că-î a ta? Am să te dau în judecată pentru plastografie de pătură în potriva supirioruluî... Te aî dus dracului, băiete! — Trăiţî, don căprar, iertaţi-mă... —■ Să te ierte ăl de sus... Scoate zece leî. — înţeleg, să trăiţî. — Haide, să fitî gata ... Duminica vii- 196 ANTON BACALBAŞA toare vine să ne suprinză don general.... aşă a dat orden... Mă!... vedeţi să nu vă piară ceva pîn' atunci, că-î vai de mama voastră! Tîrsoru vă mănîncă ! Vizita Medicală — Ce aî tu, băiete? — Eu, trăiţi don doftur... — Nu se zice «don doftur!» Aşă aî învăţat la teorie ? > — Don medic de righiment glasa I-a.... — Aşa te 'nvaţă, deşcă! Acuma spune ce aî. — Mă îa cu frig, pîn spete, pîn toate alea, mă doare capu... — A-ha! Te-am înţeles... Vrei scuteală... Sergent! Dă-î o chinină să-î maî treacă de infirmerie... Sergentul: — Fă 'ncoa la chilină, băiete! Credeai că-î pleaşcă de prostit meliţia! Doctorul: 198 ANTON BACALBAŞA — Tu ăla de colo, ce ţî-e ? Te doare capu şi pă tine?... — Ba nu, don doftur... ■— Nu se zice «don doftur», ţărane! — Don medic de righiment glasa I-a... — Asâ mai vii de-a casă .. Oe tî-e? — Tmî curge... — A-ha! Curge!.. Curge tare?... — Da, ochlu drept... şi s'a roşit... — A-ha, ochiul! Te-aî frecat, ca să mă prosteşti... Nu vrei scutire? Sergent! Să-1 toarne două zile la pluton de pedeapsă!... Cînd o stă din curs, să'mi spui. (Către al treilea soldat) Peste tine ce-a dat? Un căprar: — Ăştia sînt treî insî lovitî la cîte un picior... De la instrucţie... — Eî, şi ce sînt eîi? Dumnezeii? Să le pui picioare nouî? Să-î scutească treî zile de instrucţie... Maî e vreunul ? — Nu maî o nimeni. — Bine că nu maî e! Sergent, fă rapor tu: consultaţi sase, vindecaţi sase, evacuaţi şase, scutiţi treî.. Cu mortu ce s'a făcut? — E bine. ■virtute militari 199 — Aî făcut raport? Să-1 îngroape azi. — înţeleg, don doftur. — Si tu, boule? Se, zice... — Don medic de reghiment glasa I-a... Un căprar: — Mă, ăia treî şchiopi... Treceţi încoa! Azi aveţî cor vadă... — Da' ne-a scutit dela fermelie, — Nu vorbi! Capra pogribaniiî mînăstiriî din cer! Va scutit de instrucţie, nu de cor-vadă! Azî se mută don căpitan; avem de cărat... Aia instrucţie e ? — Ba nu, don căprar... — Apăî?!... înainte—marş!! Ceî treî schiopî pleacă în marş forţat. Căprarul: — Mergi frumos, leat! Talpa la pămînt! 201 Şcoala Regimentului A Ofiţerul: — Să 'ncepem la Geografie. Stanică Ion! — Ordonaţi! — Spune-mi unde sînt polii? — Trăiţî don locotenent, în lada lu don căpitan casier! — Nu aşâ, rătane! (arătînd pe glob). Uite unu aicî şi unu colo. Aî înţeles? — Am înţeles, trăiţî. (ducîndii-se la loc, către alt soldat). De calic ce e, vede numa polî! Ofiţerul: — Acuma la Geometrie. Să-mî spuî ce numim ungbîu drept. — .Trăiţi don locotenent, unchîii drept se chîamă că-î frate cu tat'teu. —- Nuasâ, mocofane! Uîte-te colo în coltu x cazărmii; cum se numeşte aia? Soldatul (privind în colţ). Butoîaşu cu rachiu cazon! La Aritmetică. — Să-mî spuî cit face de 7 orî 15. _ — Cită leafă aî tu pe zi? — 7 parale. — Eî? cît primeşti pe chenzină? — Cît dă ordin don sergen'major! Serviciul în garnizonă. —■ Care este datoria soldatului în gardă? — Trăiţî, don locotenent, să apere postu contra inimicului! — Da' dacă nu sînt inimici? atuncî ce apără ? — Atuncî... apără de muşte pe don căprar cînd doarme! virtute militară 203 In gardă Schimbarea gărzii. Căprarul: — La dreapta şi la stîn — ga! Prezentaţi — arm'! Soldaţii execută mişcarea. Apoi: — La ce-aî venit? — Am venit să te schimb. Ce-mi dai în primire? —■ Onoru, i'ocu, sgomotu şi postu. — Alt-ceva? — Alt-ceva... cînd o eşi bucătăreasa de peste drum, să chemi pă don căprar. * * * Căprarul: — Va să zică dormi la post leat! Aşă te- am învăţat eîi! Ia descinge~te de curea, că-ţî arăt eu acuma! A venit Rondu şi tu n'ai dat de veste. (Soldatul este aşezat pe marginea patului şi desbrăcat de... Altiţe şi Bibilurî... Căprarul îî trage cu baioneta repetîndu-î într'una:) — Alt' dată cînd eî vedea că vine Rondu, să strigi: «oine-î?» Dacă ţî-o răspunde «Rond», să strigi «Rond stăî!» Parastasu şi grijania!... Şi pă urmă: «Căprar de gardă vin de recunoaşte rondu!» Parastasu şi grijania!... Aî înţeles acuma? — Am... înţeles... trăiţi... (Peste un ceas vine Rondul). Soldatul:' — Cine-î? Cine-î? Cin'?! — Rond! — Rond, stăî!... Parastasu şi grijania! Căprar de gardă, vin de recunoasce Rondu, parastasu şi grijania!... CIOBANUL -— Povestea unuî voluntar —- Pe drumul Oranoveî, între Kadichîoî şi Garvan. De sus din naltul cerului, luna senină, călăuză sufletelor întristate, aruncă pămîn-tuluî mîngîîerea dulce a părului eî de aur. E o noapte de Septembrie, răcoroasă dar dulce, stelele se scaldă în fericirea albastră a unuî cer maî clar ca gîndirea fecioarei, şi un vînt mîngîîos par'că 'ţî-aduce de departe vraja unor vremî moarte dar scumpe, carî aii fost şi 'n vecî nu vor maî ii. Şi nicî un sgomot şi nicî o mişcare, par'că gîndurile ţi se duc aşa, noturburate, ne o- CIOBANHL m prite, fără piedică, drept sus la stelele care plîng cu ochî înfiorători de triştî lipsa lor de vîaţă. — Ce-or fi făcînd acuma aî meî? Departe, departe, dincolo de unde coteşte Dunărea, pe malul Dunărei vecin, într'o casă unde s'au vînturat anii copilăriei, lăcrămile cele d'întîîu şi cele d'întîîu amaruri, acolo unde a plîns copilul şi a oftat tînărul, în curtea plină de muşeţel, 'î-am lăsat pe toţi' si m'am dus... Doamne, am să'î mal văd vre-odată? Sărăcie, duşmană de veacuri stă-pînitoare peste ceî maî ageri şi ceî maî cuminţi copil aî pămîntuluî, pentru ce m'aî gonit din casa părinţilor meî şi pentru ce mî-aî îmbrăcat trupul slab în haîna asta strălucitoare ca lanţul şi ca lanţul de grea? Mă arde tunica militărească şi chipiul mî-a-pasă ţeasta, 'mî chinueşte gîndul. Şi atuncî, prins de friguri, ridic ochiî 'n sus şi stelele plîng, lăcrămile lor mî-întu-necă privirea, şi plîng şi eu şi plînge vîn-tul, firea plînge... Picioarele de-abîa mă duc: ce greii e corpul cînd necazurile apasă inima! Mă duc încet şi m'aşez lîngă şipot. 206 ANTON BACALBAŞA CIOBANUL 207 Sgomotul apei îmî face rău. In locul unde e azî şipolul, a murit o dată — spune hogea — o fecioară tînără şi frumoasă... Şi sgo-motul apei mi se pare acum plînsul acelui suflet ce s'a stins fără să fi trăit. Cîntecul acesta postum mă 'nghîaţă. Dar de departe, tocmai din vîrful dealului, s'aude un glas de fluer, duios ca plînsul celui rătăcit. Ascult. Nu, nu e vis, nu e părere: din vîrful dealului se-aude Doina romînească, jalea scrisă 'n sunete a Romî-nuluî sărac, gonit din casa luî în creeriî munţilor, în locuinţa brazilor şî-a vulturilor. Dar cine poate s'o cînte? In sat nu sînt decît Turci şi Tătari. Afară de compania noastră din vale, nu-î nicî un Romîn prin prejur. Dar compania doarme de mult cu gîndul corvezeî de mîîne şî-a bătăilor de toate zilele. Şi cum pătrunde glasul fJueruluî în muţenia astei nopţi liniştite! Trebue săi văd pe artistul acesta, care cîntă stelelor şi codrului, trebue săi văd pe artistul acesta, care 'şi alege atît de bine admiratorii. 1 Şi pornesc de la şipot. Pînă n deal e doar cale de un sfert de ceas. L'am descoperit! In vîrful dealului e o stînă. Şi afară din stînă, la marginea unui copac, stă lungit pe iarba verde si cu ochiî la stele un cioban tînăr şi frumos ca un cioban din cărţi.' — Noapte bună! —- Bun sosit! — Mă miram cine cîntă aşă de frumos la vremea asta! — Ia eîi cîntam. Că dacă-î lună şi frumos, cu ce să-ţî maî treacă de dor? Hei, dorul!... Şi vorbele luî, calde şi pline de o tristeţe comunicativă, îmî cădeu pe inimă ca un balsam alinător, prin acel farmec pe care '1 are conştiinţa că nu suferî singur. Nicj în iad omul nu vrea să fie singur. — Bine; dar cum se face că te găseşti aicea 'n Dobrogea, singurul Romîn intr'o ţară de Turci şi de Tătari?... —- Iac'aşă. Răspunsu-î fu scurt şi supărat. îşî luă din nou fluerul şi iarăşi începu Doina. Cu cît ci6banul o ascultam, cu atîta -mî plăcea maî mult, cu atîta notele acelea simple clar curgătoare mă pătrundeau tot maî mult în căldura lor de jale... Din seara aceea m'am împrietenit cu ciobanul răzleţit în ţara turcească, adică «turcească» pentru că aşa spun Romîniî şi astă-zî Dobrogeî. De cîte orî mă 'nvăluîâ u-rîtul în painjenoasa-î pînză şi de cîte orî nostalgia colţului în care m'am născut 'mî apăsă pîoptul şi mî aducea în gît neînţelesul nod al unei isterii atît de explicabile, — îmî luam drumul spre stîna din vîrful dealului. Şi acolo sus, maî departe de cazarmă şi maî aproape de stele, în mijlocul celor maî bunî şi maî taînicî prietenî: codrul cu frunzele şi cerul cu luceferii, mă aşezam jos, sub umbră de frasin, şi spuneam cu glas rugător prietenului nenorocit ca mine şi ca mine de mîhnit: — Maî cîntă-mî o dată Doina!... Şi cîntă, şi cîntă, pînă ce luna furişindu-se dintr'un nour de ghiaţă ne surprindea pe amîndoî cu ochiî umezi, lacrimi incon-sciente ale unor suflete zbuciumate de a-marul celei maî sfinte patimi. A ţinut mult prietenia asta. Acum mă cunoşteau si cîiniî, cărora le 'nvătasem nu-mele, pe carî îî desmîerdam, pe carî îî socoteam tovarăsî nenorocitî. Sînt si 'n rasa lor nenorociţi! De cîte orî nu'mî petreceam ceasuri întregi făcînd deosebirea d'intre cîiniî ăştia şi Bubi pe care '1 lăsasem acasă! A-cum uram pe Bubi. Nenorociţii ăştia cari tremurau de frig în nopţi de iarnă, carî dormeau zgrebuliţî veghiînd şi 'n somn a-supra turmei, avînd să se lupte cu lupii răi si cu oamenii si maî răî; nenorociţii ăştia în paza cărora averea unuî sat eră încredinţată şi carî păzeau averea obştieî maî cinstit decît primarul comunei, — nenorociţii ăştia, slabi şi cinstiţi, de-abia dacă mîncau un codru de mămăligă uscată, un ciolan la zile mari... pe cînd Bubi al meu, fricos şi de o pisică, trîntor tolănit în fundul patului, trăîâ bine, îşî avea cafeaua cu lapte maî a-sigurată decît doica ce mă alăptase, şi eră mîngîîat şi eră desmîerdat şi toţi îl alintau, copil stricat şi alintat... Intr'o noapte, am venit iarăşi la prietenul meu ciobanul. 210 anton bacAlbâşA De astă-dată nu maî eram trist de o întristare vagă, eram desnădăjduit. Viaţa de cazarmă îmî apăsă sufletul. Simţîam că trebue sau s'o las pe ea, saii să las în urmă orî-ce nădejde de viaţă. Şi veneam să mă plîng tovarăşului. Supunerea, ascultarea oarbă poruncile unor şefî inculţi ca o strachină şi sgomotoşî ca o tobă, aerul de sălbăticie, suferinţele uneî întregî mulţimi apăsate şi torturate, suferinţele unui suflet abătut şi revoltat, toate astea mă zdruncinaseră pînă 'n adîncul inimeî, nu maî puteam! Şi î-am spus tot, tot, pînă 'n capăt. IIo-tărîrea mea eră luată: trebuîam să dezertez. Par'că '1 văd. Cînd a auzit de dezertare, s'a ridicat în coate, m'a privit lung şi ca aducîndu-şî aminte de-un vis îndepărtat, de o vorbă pe care a maî auzit'o nu ştiu unde, mî-a zis trist, agitat: — Să dezertezî ? Dar ştiî ce vra să zică să dezertezî? —■ Ştiu. Şi m'am gîndit bine la tot. Nimic nu poate să mă maî oprească; dar numaî la un lucru mă gîndesc: să dezertezî, dar unde? Unde să te duci? Ce să facî? Ciobanul âii — Eştî copil. Ascultă-mă pe mine, nu te juca cu focul, aî să te căeştî rău pe urmă Şî-apoî de o dată, curagîos şi hotărît: — Ia ascultă, văd că suntem chîar prieteni, am să'ţî spuîu o poveste, povestea mea. Aî băgat bine de seamă că aşa cîoban cum sînt eu, nu sînt tocmaî cioban. Vreî să ştiî cum am ajuns aicî? — Da, da; cum să nu vreau? Şi s'a aşezat îarăşî jos, a lăsat fluerul din mînă şi a 'nceput. Am ascultat pînă 'n capăt. Povestea luî eră următoarea. III Părinţi săraci. La vîrsta de 18 anî l'au dat în armată, pentru că, orî-cum, e o «carieră maî sigură»în care nu'ţi trebue carte multă. Cu şcoala pe care o făcuse, putea uşor să se facă ofiţer, dac'o fi blînd şi supus. Şi a intrat în armată. Umilinţe peste u-milinţe. Bătaia de joc a soldaţilor vechi, pumnii căprarului, înjurăturile sergentului, închisoarea căpitanului şi trufia voluntarilor j bogaţi şi dispreţul tuturora, toate astea îl 212 Anton bacalbaŞA schimbaseră mult, mult de tot. Copilul blînd, incapabil să supere pe cine-vâ, ajunsese rău, supărăcios şi supărător. Une-orî, tîrît de curent, înecat de amar, în loc să plîngă 'n-tr'un ungher nenorocul luî şî-al celor de o potrivă de amărîţî, înjură şi el, bătea şi el după ce se făcuse căprar. Apoî căinţă, rc-muşcare, ruşine de el însuşî: copilul blajin venea să mustre pe căprarul nemilostiv. In mijlocul astor durerî—amorul şi moartea nu cruţă pe nimenî—a găsit şi el un suflet care să'l iubească. Fata unuî negustor din oraş. Se iubeau cum se îubesc copiiî bunî şi credeau în viitor cum cred copiiî amorezaţi. Ea trebuia să împlinească opt-spre-zece anî peste douî anî şi peste douî anî ol avea să fio ofiţer. Lacrimi ale unuî trecut de umilinţe, încetaţi de-acum, fericirea îşî aruncă razele eî să vă usuce. Un punct negru pe orizont. Un locotenent, tocmai comandantul companiei luî, iubeşte şi el — saii zice că iubeşte — tot pe Lucreţia. Lucreţia însă şî-a dat inima cu totul celuî-l'alt. Tresele de ofiţer n'o încîntă ciobanul ca inima soldatului, şi zornăitul pintenilor are mult maî puţin farmec decît glasul iubitului. Si ofiţerul a aflat, si ofiţerul ştie de a- j t 'iii morul acesta. Un superior învins? Asta-î o ruşine! Disciplina înainte de toate. Şi 'nfie care zi fericitul în iubire e nenorocit în cazarmă: un soldat a eşit fără nasturi la tunică, altul nu mînueşte bine arma, al treilea nu ştie teoria, al patrulea nu salută reglementar, — şeful căprărieî plăteşte. Aresturi, aresturi şi îar aresturi. Dar iubirea pătrunde 'n formă de bilete prin corpul de gardă şi prin zidul închisoreî. Cazarma e la marginea oraşului, la aer curat. Compania e la instrucţie. Trece o trăsură: Lucreţia şi tatăl său. Căprarul o vede şi execută rău o mişcare, pe cînd locotenentul, care a văzut şi el trăsura, comandă plin" de trufie... — Ce? Tot nu cunoşti mînuirea armii, dobitocule? — ? — Si rîzî încă? ANTON BACALBAŞA CIOBANUL 215 Două palme. Trăsura trece, Lucreţia 'sî acoperă faţa. Dar asta eră prea mult. Căprarul dispare, pentru ca 'n locu-î să apară omul insultat, rănit în cel maî sfînt sentiment. Iute c^r-tuşu 'n armă şi ocheşte: locotenentul se svîrcoleşte n sînge, Lucreţia e departe. L'au băgat, fireşte, la 'nchisoare, şi Consiliul de războîu l'a osîndit la munca silnică pe viaţă. Dar cînd să'l pornească la ocnă, n'au putut: dezertase. Şi acum, căprarul rănit în suflet, păzea oile Turcilor pe drumul dintre Kadichioî şi Garvan. Pe atuncî Dobrogea nu eră încă a Romînilor şi Turcii găsiseră adăpostul acesta desmoştenituluî ghîaur. Cînd aii venit Romîniî 'n pobrogea, cîobanul nu şî-a maî schimbat locul. Şî-apoî, îî eră tot una acuma. Codrul, stelele, luna, n'ati maî mult farmec ca ocna adîncă, atuncî cînd bietul suflet nu ştie la ce maî trăeşte... Povestea luî m'a făcut să nu dezertez. IV Intr'o zi mă plimbam cu el pe vale. Trece o trăsură. In fund e un bătrîn, o femee tî-nără şi un copil. Călăraşul de pe capră îţi arată că 'n fund e administratorul plăşeî. Trăsura se opreşte. — Maî e mult pînă la Garvan? Dar cîobanul nu răspunde nimica. Aiurit, cvi ochiî ţintă asupra trăsureî, el stă mut şi nemişcat. Faţa-î e de ceară. In locul luî răspund eii, şi trăsura porneşte. Privesc la cioban, cîobanul plînge. Apoî, rezemîndirse de mine, cu glas sfîrşit, cu ochiî' n lacrimi îmi şopteşte: — Lucreţia! —- Aţî auzit, camarazi ? — Ce? — Cum, nu ştiţî nimic ? Cîobanul de aicî din sat a venit îerî de s'a predat căpitanuluî, spunînd că-î dezertor din 1876, cînd a 'm-puşcat un locotenent la Galaţi. — Ce spuî? A venit el singur? Cum asta? — Heî, coştiinţa dom'le ! Dac'a trădat Ţara! Suflet zbuciumat de patimi, cine să te înţeleagă? UN SEKGENT-MAJOR 217 '7 (Jf/ UN SERGENT-MAJOR — Vasile ! — Porunciţi !... — Du-te la bucătar şi spune-î c'am zis eu să 'ţî facă nişte raîncare particuleră. Vezi, să puie maî multă ceapă şi să nu mî-o facă nesărată ca aseară, că-1 dau draculuî ! — Da' dacă n'o avea carne? -— Să aibă !... — înţeleg, trăiţî don sergen' major. Şi Vasile s'a răsucit ala stînga 'n prc-JUI*» pe amîndouă călcîile şi a eşit. Cînd rămase singur, sergentul major Gută se aşeză pe pat, îşî scoase bluza, se maî scărpina de cîte-va orî şi privind împrejurul luî murmură: Ce viată!.., ■ Tot gîndind însă, simţea nevoe ca să fie S maî comod, îl supărau cişmele şi ar fi voit ■ să scape bucuros de ele. M — Planton ! strigă el. ■ Peste un minut uşa se deschise şi plan- ■ tonul intră. M Cînd s'a oprit în faţa luî Gută, a bătut m tare cu picioarele în pămînt. ■ — Să trăiţî don sergen' major !... 9 Dar, drept răspuns acesta se trînti pe pat