Coperta de George Gottwaldt ANTON BACALBAŞA SCRIERI ALESE II Text ales şi stabilit, studiu introductiv, note şi bibliografie de virgiliu ene bucureşti, 1965 editura pentru literatură PUBLICISTICĂ II JUSTIŢIE Era în luna lui mai; soarele, cu dulcea-i rază, lumina pămîntul, şi un vînt uşor adia printre frunze ; totuşi, eu eram trist şi cugetător ; părea că totul îmi displace. Străbăteam stradele, ocolind lumea, şi iată-mă ajuns la edificiul Justiţiei. Urcai treptele scării ce conduce într-o cameră spaţioasă, în care ceva-mi atrase băgarea de seamă : o masă mare, în mijlocul căreia era o cruce... îmi adusei aminte de tribunalul inchiziţiumei. Abia intrai, şi un zgomot confuz se produse în sala vecină; ochii tutulor erau aţin taţi spre uşă... în fine, lumea se dă în lături, uşile se deschid şi în prag apare un june între doi dorobanţi cu puştile încărcate. Sărmanul ! faţa-i era palidă; ochii aproape stinşi, şi în jurul lor, un vînăt semicerc denota o lungă suferinţă; el tremura şi cu toate aceste, nimeni nu-i venea într-ajutor — nici chiar Dumnezeu. Mă apropiai de banca acuzaţilor, unde puseseră pe condamnat, şi-1 întrebai cu compătimire : — Ce împrejurare te aduse pe această fatală bancă ? Tăcerea fu răspunsul său, şi apoi o privire pătrunzătoare ce-mi aruncă mă făcu să înţeleg cauza tăcerii sale. — Ei bine, reluai eu, prietene, nu-mi voi rîde de nenorocirea ta. — Ah, zise el cu o voce stinsă, suferinţele mele se vor fini iute. — De ce ? — Voi muri mai înainte de a împlini pedeapsa. — Dacă nu vei fi vinovat, te vor achita. — Şi la ce mi-ar folosi achitarea ? Află că n-am pe nimeni în lume... Sînt constrîns să cutreier stradele de mult timp, zi şi noapte, spre a cere de milă, dar, nepu-tînd duce mult timp cu această viaţă de torture, mă hotărîi să recurg la unicul mijloc ce-mi mai rămînea : să fur... Da, am furat cîteva mizerabile monede; dar agenţii poliţiei au venit, m-au arestat, şi astăzi sînt opt zile de cînd n-am mîncat aproape nimic şi peste cîteva minute voi fi condamnat, dar, cum îţi spusei, nu voi putea împlini osînda, căci voi muri mai înainte. El n-apucă să termine cînd judele intră... Legea o voia : îl condamnară la nu ştiu cît timp de puşcărie ; dar el nu putu face nici un minut, căci scoase un ţipăt înăbuşit şi căzu pe scînduri. Ieşii atunci afară mai trist de cum intrasem şi, mer-gînd pe strade, cugetam astfel : „De ce, oare, acesta să fie atît de nenorocit ? Ce să fie cauza atîtor rele ce bîntuiesc societatea ? Sărmană lume !... Bogatul este tare. Săracul e dispreţuit. Cel care trăieşte spre a împila pe proletar e onest. Cel care cată a-şi revendica un drept e hoţ. Cel care fură 5 lei e pungaş. Cel care fură milioane e patriot. Cel care spune Adevărul e nebun. Cel care minte e complezant. Cel care crede că va veni vremea cînd acestea se vor schimba visează. Cel care voieşte a fi stăpîn pe omenire e nobil"... Şi multe de felul acesta... Tocmai cugetam astfel, cînd intrai acasă ; şezui pe un scaun, deschisei revista Literatorului şi găsii aceste versuri, care îmi umplură inima de speranţă : Şi va veni o vreme de muncă, de frăţie, Cînd nu va mai fi-n lume prisos, nici sărăcie !1 1 Al. A. Macedonski (n.a.). LEONE (Amintire) L-am cunoscut în Brăila. Pururea vesel, pururea nepăsător de ce-1 aşteaptă în viitor, el îşi urma înainte calea pe care i-o însemnase cetirea serioasă şi îndelungată. „Ce vrei să fac ?" răspundea în veci acelora care îl sfătuiau să se lase de prostii. Nici poveţele tatălui său, nici rugăciunile surorilor nu-1 puteau face să se astîmpere. îl vedeai cu cîte o sumă de marinari, hamali, şi alţii, propovăduind ideile sale, sau mai bine ideile viitorului. Pentru el nu exista altă plăcere decît propaganda, şi nu propaganda de pe fotoliu, nici cea de gazetă, nu ! Pătrundea în bordeiul săracului muncitor ; acolo aduna pe mulţi tovarăşi de muncă, şi glasul lui puternic începea să le arate mizeria vieţii de astăzi şi fericirea ce-i aştepta în viitoarea stare, cînd fiecare va avea după trebuinţele sale şi va munci după puteri. Avea o putere de argumentaţie ce rar se găseşte la un om ca el, care n-avea decît cîteva clase gimnaziale. Dar cetise mult. Ziua cetea cît ocupaţiile îi dedeau voie şi seara, pînă într-un tîrziu — propagandă, apoi iarăşi cetire. Era neobosit bietul Leone. 9 Eu, unul, am să-i mulţumesc mult, de la el am căpătat mult de cetit, tot el este care m-a făcut să învăţ limba lui Cafiero, cu el am tradus frumoasa dramă Vera Zasulici. L-am cunoscut din întâmplare la vestita cafenea „Valter". M-a auzit discutînd cu nişte burghezi pe care voiam să-i fac să priceapă că socialiştii nu vor nici comunismul la femei, nici împărţirea averilor. Parcă-1 văd venind spre mine cu entuziasmul pe faţă şi întinzîndu-mi mîna lui viguroasă. — Caro mio, sei un buon agitatore !1 Şi de atunci am rămas buni prieteni. Cînd voiam să fug de la şcoală, ca să scap de afurisitele de matematici, refugiul mi-era la Leone. Cîtă plăcere simţea la vederea mea ! îmi arăta gazetele ce primise, scrisorile din ţara lui şi de aiurea, tot, dacă ar fi putut mi-ar fi arătat şi ce avea în fundul inimii. Stam ceasuri întregi cu el, fără ca să simt că vremea trece, şi tocmai cînd trebuia să-şi închidă „comptuarul", mă întorceam şi eu acasă, luînd întotdeauna cu mine cîte un ziar sau o broşură. Acasă, dacă veneam tîrziu, mă pricepea că am fost la Leone. — Iar ai fost la nebunul de italian ? îmi zicea tata, şi degeaba mă sileam să-1 fac să priceapă că Leone era cel mai de treabă băiat! Puseserăm noi multe la cale cu Leone. îi mai recomandasem pe prietenul Sol... şi cîtetrei aveam de gînd să facem multe. într-o zi, însă, n-am mai auzit nimic de Leone. L-am căutat pe acasă — nici un rezultat, pe la prieteni — asemenea. Numai Linda, o soră a lui, mi-a zis cu lacrămile în ochi: 1 Dragul meu, eşti un bun agitator I (it.). i — înot, să plîngem împreună pe sărmanul Leone. Biata Linda ! în aceste cîteva cuvinte m-a făcut să simt o durere vie. Uitasem şi nenorocirea lui Leone, şi lume, şi tot. Nu vedeam decît pe Linda plîngînd. Vorbirea ei italiană, accentul ei sonor mă turburase. — Ce s-a întîmplat, Linda ? o întrebai eu. — Asculţi, înot, îmi zise ea, şi începu să-mi des-» crie cum a venit ordin din Italia ca Leone să se ducă acolo la oaste şi cum tată-său 1-a trimis fără ca să-şi ia măcar ziua bună de la prieteni. L-a ameninţat că dacă nu pleacă îndată, înştiinţează consulatul italian. Ea m-a asigurat însă că sora-sa, Ersilia, va pleca în curînd într-acolo şi atunci vom şti cum o duce nenorocitul nostru fratello. Am plecat rugînd pe biata fată să se liniştească. Dar cînd m-am dus s-o văd peste vreo două luni — căci mai des nu mă puteam duce — am găsit-o palidă şi desfigurată. Şedea la fereastră cu părul despletit şi plîngea. — Ei bine, Linda ? ^ — Sînt pierdută ! îmi zise ea. — Cum asta ? Ce s-a mai întîmplat ? — N-am să-ţi spun decît lucruri rele. Iartă-mă, prietene, aşa este voinţa celor ce dispun de noi. Mizerabilă alcătuire a societăţii... Dar să schimbăm vorba. Tu ce faci ? Te ţii bine ? Eşti încă tînăr, nu pierde curajul... — Dar tu eşti, îmi pare, mai tînără... — Da, dar tu n-ai suferit. Tu nu ştii nimic. Dă-mi voie să nu mai vorbim despre asta. Mîine du-te la poştă ; vei avea o scrisoare poste-restante. Acum altceva. Ce ai de gînd să te faci ? Vrei să urmezi cu şcoala ? Ai optsprezece ani. Peste trei ani te însori... Eu credeam că a nebunit... 6 Cînd m-am despărţit de ea mi-a zis : — Asta va fi cea din urmă... uită-mă ! Am voit să mă întorc înapoi, dar fereastra se şi închisese. * 10 ii Toată noaptea nu putusem dormi. Gîndul meu era vecinie la Linda, la cuvintele ei pe care atunci nu le-am înţeles, la Leone, căruia cine ştie ce i s-ar fi întîmplat. Ce putea fi ca Linda să-mi ascundă mie ? Nu puteam pătrunde acest mister şi mă mulţumeam să aştept ivirea zilei. în sfîrşit, s-a făcut şi ziuă şi m-am sculat. Cea dintîi grijă a mea a fost ca să mă duc la poştă. Am luat scrisoarea şi am deschis-o neliniştit. în scrisoare îmi spunea că tată-său o mărită peste trei zile cu un grec bogat de la Sulina, un negustor fără simţire, dar cu chimirul gros. îmi zicea cel din urmă adio, ca şi cum ar fi murit, şi mă ruga s-o cred că nu iubea pe grec, dar eu trebuie să uit, nu însă şi pe Leone. în scrisoare am mai găsit şi un ziar, L'epoca. Am dat peste cîteva rînduri subliniate cu creion roşu : Leone, deşi soldat, luase parte la o manifestaţie a muncitorilor, strigase : „Eviva la Libertâ" 1 şi era osîndit la doi ani de puşcărie. De atunci n-am mai auzit nimic de bietul Leone ; cît pentru Linda, am uitat-o, cum se uită. Aşa e lumea plăsmuită. Dacă n-ar fi uitarea, ce s-ar face omul ? Biata lume ! Numai cîteodată, cînd, zdrobit de durerea prezentă, mă gîndesc la trecut, Linda-mi apare frumoasă cum a fost, Leone-mi surîde, dar... visuri ! 1 Trăiască Libertatea ! (it.). O VICTORIE în vălmăşagul acesta al luptelor _ politice, în acest vălmăşag în care oamenii cei mai lipsiţi de cinste politică se întîlnesc în ideile cele mai năprasnice, te cuprinde deznădejdea gîndindu-te cum ţara e-n veci înşelată în aspiraţiile ei. Astăzi toată lupta politicianilor noştri se reduce la o nenorocită chestie de digestie. Alianţele cele mai ciudate, compromisurile cele mai neoneste se fac numai şi numai pentru stomac, numai şi numai pentru ajungerea unui individ sau unei coterii pe movila bugetului. Iar bietul alegător, deprins cu această privelişte scandaloasă, începe azi a se-ntreba cu mirare şi dezgust: „Cine-i mai demn ?" Negreşit, pricina de căpetenie a acestei mizerabile stări de lucruri se datoreşte mai cu seamă terenului pe care sînt puse aceste lupte, sistemului nenorocit de a înlocui principiile cu indivizii. Căci unde, întreb, este la noi acea linie, bine marcată aiurea, linia deosebitoare de nuanţe după idei ? Se va alege X sau Y, liberal sau conservator, pentru omul care-i cunoaşte pe toţi, această alegere este per- 13 feet indiferentă. X sau Y nu reprezintă decît un hoit mai mult pe un scaun din Parlament. Principii ? Idei ? Nu-i bate capul lui Y sau lui X cu asemenea lucruri ! Ele sînt bune pentru naivi şi visători, rele pentru omul practic, rele pentru politicianul inteligent, care a pipăit pulsul cetăţeanului alegător. Văzînd pe toţi aceşti zvînturaţi politici, pe aceşti copii inepţi ai ineptei mase electorale, te miri cum nu sufăr cu toţii de dilataţie de stomac ! Atît de mult stomacul primează la dînşii toate principiile şi toate chestiile privitoare la diferitele suferinţe ale mulţimii. Ne lasă pe noi indiferenţi, reci ca la atingerea unui sloi de gheaţă toate frămîntările spasmodice ale lumii politice pentru că nu vedem în ele decît lupta pentru trai de la individ la individ, de la coterie la coterie. Ne bucură însă peste măsură cînd vedem că poporul, amăgit de veacuri, începe să priceapă că a venit şi rîndul lui la banchetul vieţii sociale. Cîteodată, prea arare, cînd din chiotele desperate ale vecinicilor îmbuibaţi — etern flămînzi, pururea cerşetori de putere — vibrează cîte o notă clară, inima ne tresaltă de bucurie ! Sîntem sătui de saltimbanci cu şapte programe, sătui de lihniţii intelectuali, sătui de microbii necinstei şi ai făţărniciei ! Ne trebuie să respirăm ! Şi, trebuie s-o spunem, ne-am cuprins de bucurie cînd am aflat că sătenii din Roman şi Iaşi au ales, unii cu majoritate, alţii cu unanimitate, delegaţi de-ai partidului socialist ! în sfîrşit, poporul, ameţit de şarlatani, începe azi să cunoască pe adevăraţii lui prieteni, pe apostolii dreptăţii adevărate. Poporul, sătul de cuvintele „libertate, ordine", îmbrăţişează astăzi pe aceia care luptă pentru dobîndirea dreptului la viaţă, pentru ca muncitorul să fie stă-pîn pe rodul întreg al muncii ! Nu milă din partea boierimii trufaşe, nu îndurare din partea claselor de sus, dreptul întreg al poporului, munca lui, tot pămîntul, toate instrumentele de muncă ! Acestea le voiesc sătenii din Iaşi şi Roman, aceasta cer dînşii prin glasul delegaţilor Colegiului al doilea ! Felicitînd pe tovarăşii noştri, trimiţîndu-le o călduroasă strîngere de mînă, zicem azi, cu ochii scăldaţi în lacrime de bucurie : La luptă pentru drepturile omului ! La luptă împotriva claselor asupritoare ! Luptă sincera, şi în curînd vremea şarlatanilor va pieri ! h 14 COLEGIUL ŢĂRĂNESC Poimîine se fac alegerile Colegiului al treilea. Datori sîntem şi noi, socialiştii din Bucureşti, care nu luăm parte la aceste alegeri, să ne spunem limpede cuvântul, să spunem ce credem despre păpuşeria tristă ce se joacă pe spinarea poporului. Sătenii vor avea în faţa lor două soiuri de candidaţi: roşii şi albi, liberali şi conservatori. Pe care din aceste două tabere trebuie sătenii să îi aleagă ? într-un cuvînt, noi zicem : pe nici unul ! Şi iată pentru ce : Roşii şi albi — liberali şi conservatori — nu înfăţişează decît nişte împuterniciţi ai stăpînilor, ai celor bogaţi, ai ciocoimii. Căci, de pildă, d. Alexandru Catargiu este tot atît de ciocoi ca şi d. Răducanu Ion. D. Alexandru Catargiu face parte tot din partida proprietarilor, din care face parte şi d. Răducanu Ion. Care este pentru săteni folosul de a alege pe unul sau pe altul din aceşti domni ? Fi-va unul mai cu durere de inimă pentru săteni, pentru opincă, decît cellalt ? Gîndi-se-va unul mai mult decît altul la îmbunătăţirea soartei ţăranului ? Nicidecum, căci şi unul, şi altul au de apărat interesele clasei de sus, şi unul, şi altul au interes ca sătea- nul să fie cît mai asuprit, ca proprietarii să jupoaie cît mai mult din pielea nenorocitei opinci ! Din punctul de vedere economic, din punctul de vedere al luptei de clasă, candidatul liberal şi cel conservator au ceva comun, sînt şi unul, şi altul candidaţi boiereşti. Şi cu nici un preţ, oricît de cinstit ar fi unul din aceştia, nu vor putea face nimic bun pentru săteni, căci aceasta ar însemna a-şi tăia lor craca de sub picioare. J înainte de toate interesul de clasă. După cum un sătean ar fi un rău reprezentant al Colegiului I, tot astfel un proprietar, un albastru este un reprezentant falş al colegiului ţărănimii. Reprezentanţii unui colegiu trebuiesc aleşi din acei oameni care au aceleaşi interese ou colegiul ce-1 trimite în Parlament. Altfel, alegerea este o păpuşerie, alegerea este o jucărie de copii. Dar ia să facem abstracţie de lupta de clase, să judecăm lucrurile din punctul de vedere politic. Pe cine trebuie să aleagă sătenii între un candidat liberal şi unul " conservator ? Aceste două partide şi-au arătat arama şi unul, şi altul, au dovedit că sînt incapabile să facă vreun bine pentru săteni. Conservatorii, oamenii trecutului îndepărtat, sînt aceia care s-au împotrivit totdeauna atunci cînd a fost vorba de făcut ceva pentru săteni. Conservatorii vor face şi de aci încolo ca elita, caimacul societăţii, să domnească asupra poporului. Liberalii, în doisprezece ani de ocîrmuire mişelească, au ţinut pe săteni în robie şi întuneric, n-au făcut nimic pentru talpa ţării, aii lăsat pe nenorocitul ţăran în starea t în care-1 vedem astăzi. Săteni, nu daţi voturile voastre nici torturatorilor de la Bordeni, nici celor de la Jilava ! Sîngele celor torturaţi şi ucişi, acel sînge nevinovat, care a curs sub baionetele dorobanţului, cere să fie răzbunat, iar nu să fie şters sub voturile voastre. 16 17 Săteni, copiii şi părinţii voştri ucişi de boierime vor trebui să tremure de groază în mormintele lor cînd voi veţi încununa pe ucigaşii lor ! Şi liberalii şi conservatorii duşmani au fost, duşmani suit şi duşmani au să fie săteanului pe care-1 jefuiesc, săteanului pe care-1 ucid cînd îşi cere ce e al lui. Ştiu că vor izbuti unii, ştiu că alegătorii săteni nu se vor pune-n grevă dinaintea urnei ! Dar aceasta — fie-mi iertat s-o spun — este vina noastră, a tinerilor socialişti, care n-am răzbit pînă astăzi în popor ca să răspîndim sămînţa dătătoare de viaţă a ideii dezrobirii desăvîrşite a muncitorilor. Cu prilejul acesta, găsesc nimerit a face un călduros apel la tovarăşii noştri de idei, la aceia care au rămas credincioşi steagului socialismului, îndemnîndu-i să lupte în popor pentru luminarea lui. Numai atunci liberalii şi conservatorii vor trebui să lase^n pace colegiul ţărănimii, în care n-au ce căuta. Să gonim lupul din stînă ! SE DUCE RELIGIA !... ) Pe lîngă adînca părere de rău pricinuită tuturora prin moartea prietenului nostru Arghir Parua, evenimentul acesta întristător a avut şi o mare însemnătate : pentru întîia oară în ţara noastră s-a săvîrşit o înmormîntare civilă. A fost o dovadă aceasta că muncitorii din Bucureşti, tari în credinţele lor, nu şovăiesc nici chiar în faţa unei manifestări atît de îndrăzneţe cum e afirmarea liberei cugetări. Ce va fi zis burghezia, ce va fi zis popimea ignorantă şi făţarnică nu ştim ; un lucru numai e foarte sigur: ei n-au putut vedea cu ochi buni acest început de dărîmare al cultului pravoslavnic. Ceea ce trebuie să-i fi uimit mai mult este că manifestanţii erau muncitori, oameni din popor, pe care biserica se întemeiază mai mult. Cînd necredinţa a intrat şi în popor, religia îşi poate face testamentul. Drum bun ! S-a mai încercat odată în ţara românească să se facă o înmormîntare civilă, aceea a lui Nicolae Zubcu-Co-dreanu. Guvernul de atunci însă, guvernul aşa-zis liberal, şi-a trimis popii lui, care au năvălit asupra mor-mîntului croncănind cîntecele lor stupide, pentru batjocorirea memoriei aceluia care, în viaţă, fusese ateu con^ vins şi nestrămutat. De atunci nu s-a mai încercat o înmormîntare fără ciocli şi fără jandarmi, fără popi şi fără colivă. Chiar la moartea lui Mircea Rosetti, ateu destul de cunoscut, s-a adus un potcapiu, parcă unul sau zece nu-i totuna în asemenea caz !... Iată pentru ce înmormîntarea civilă a lui Arghir Parua este un eveniment de mare însemnătate, un început de ţinut în seamă, o scînteie de lumină curată în întunericul credinţelor deşarte. ^ în lupta ce am întreprins, noi, socialiştii, ne prezentăm în numele ştiinţei moderne. Şi precum sîntem siguri că învăţăturile noastre economice sînt raţionale şi în acord cu ştiinţa, tot astfel şi în chestiile religioase nu putem fi altfel. Lume nouă, vederi nouă în politică, vederi nouă în totul. Orizontul intelectual începe a se lumina ; facla ştiinţei, care a săpat munţi uriaşi şi păduri seculare ; care a făcut drumuri sub mare şi urcări spre nouri; facla ştiinţei, atotputernică, va lumina şi mintea mulţimii, întunecată de basmele unor ignoranţi sălbatici şi vicleni. N-AVEM PROLETARI ? Cît e de mare încăpăţînarea reacţionarilor noştri şi cum nu cred ei în putinţa unei radicale transformări sociale ! Cînd la 1844 s-au liberat robii statului şi ai mînăsti-rilor, boierii noştri încă nu au crezut lucrul aievea, ei încă n-au putut socoti că măsura se va aplica şi boierilor stăpînitori de robi. Şi cînd la 1855 Grigore-yodă Ghica a dat teribilul of is prin care liberează robii ţinuţi de boieri împotriva legiuirii de la 1844, boierii au turbat, au rămas înmărmuriţi şi au numit „autocrator", prin condeiul istoricului lor Manolache Drăghici, pe domnitorul care cedase cerinţelor vremii... Urmaşii reacţionarilor în işlic de la 1844, domnişorii high-life de la 1891, tot aşa croială de cap au. Le vorbeşti de socialism, ei rămîn ca viţelul la poarta nouă, sau îţi răspund cine ştie ce nerozie, luată din marele magazin de nerozii al Independenţei sau al altei nenorocite gazete... Această protipendadă incultă, aceşti savanţi, care cunosc autorii moderni doar din Instantaneele lui Gil Bias, tăgăduiesc, cu desăvîrşire, dreptul socialismului de a prinde rădăcini la noi în ţară, tăgăduiesc existenţa unei chestii agrare, şi, mai cu seamă, nu vor să audă de muncitorul industrial. 21 Şi, cu toate acestea, mizeria există, ea e întreit mai mare la ţară, în România, decît în orice mină, în orice atelier al străinătăţii. Străinătatea civilizată n-a auzit încă de oameni care trăiesc ca. eschimoşii, în vizuini, şi care fug la apropierea altor oameni, holbînd ochii cu mirare şi cu spaimă. Cu toate acestea, la noi în ţară, în judeţul Prahova, la o palmă de loc de Statua Libertăţii, veţi găsi asemenea fiinţe... Străinătatea n-a auzit încă de muncă ţărănească de 17 ceasuri, plătită cu cinci parale pe zi. în ţara noastră, însă, asemenea lucru a existat. Oricine îşi poate aduce aminte că, la 1883, Emanciparea a publicat faptul, care a fost adus şi în Cameră. în nici o fabrică a străinătăţii nu se plăteşte cu 30 de bani munca pe zi. Duceţi-vă însă la Ploieşti, şi veţi vedea aceasta. Şi cîte ! Şi cîte ! Ne înspăimântăm, civilizaţii de astăzi, cînd cetim cum erau iloţii la greci. Şi cu toate astea „iloţii" trăiesc încă, îi avem în mijlocul nostru. Ei populează satele liberei Românii, ei sînt armata Belgiei Orientului. Iloţii vechi n-aveau pămînt şi n-aveau drepturi politice. Iloţii noi, săteanul român ce are ? Pământul îl are burtă-verde, drepturile politice le are zapciul. Karl Marx, descriind pe săteanul englez, îl arată ca trăind într-o stare arhirnizerabilă, într-o căsuţă care n-are mai mult decît trei odăi, pentru o familie de şapte inşi... Ce ar zice nemuritorul economist cînd ar vedea că în ţara românească familii de cîte şapte, şi mai mulţi, trăiesc sub acelaşi acoperiş, în aceeaşi încăpere de bordei, în pămînt ? Negreşit, trebuie să fii mişel sau nebun ca să nu ţi se strîngă inima de durere, ca să nu recunoşti adevărul ce-ţi sare-n ochi, mizeria de neîndurat a ţărănimii noastre. Ţăranul acesta, blînd şi îndurător în aparenţă, a dat dovezi că are momente cînd nu mai e nici blînd, nici îndurător... Pe la 1745, ţăranii din Muntenia au fugit în ţări străine, pentru ca să scape de jaful şi neomenia boierilor, stăpânilor de robi. Numărul celor fugiţi a fost colosal : la 1741 fuseseră 147.000 de familii, iar la 1745 rămăseseră numai 70.000, adică, în 5 ani, 77.000 de familii fugite. Reacţionarii de atunci au dat hirtie ca renunţă la robie. ^ A . La 1888, ţăranii s-au răsculat cermd paminturi. Şi reacţionarii au făcut o lege de vânzare a bunurilor statului, lege pe care nici pînă astăzi n-au aplicat-o. Ce or fi aşteptînd încă reacţionarii de la 1891 ? 22 T FOAMETEA In momentele de faţă, Europa trece printr-o spăi-mîntătoare criză. Recoltele sînt pretutindeni, afară de Ungaria şi România, într-o stare mizerabilă. Foametea îşi arată dinţii. în Rusia ea decimează populaţia, şi săteanul, supusul mujic, deznădăjduit, ameninţat de moarte prin inaniţie, şi-a ieşit din fire şi a luat parul în mînă pentru ca să-şi capete codrul de pîne ce-i lipseşte. Magazinele sînt atacate, satele pustiite prin foc, moartea-şi plimbă spectrul în împărăţia ţarilor. Dacă, din fericire — o fericire prea relativă — Statele Unite nu s-ar bucura în anul acesta de o recoltă excepţional de bună, Europa-ntreagă s-ar vedea supusă unei mizerii cum niciodată n-a înregistrat istoria. Şi această foamete oribilă naşte fatal o jacherie 1 universală, neorganizată, de mii de ori mai groaznică decît aceea de acum cîteva veacuri şi, desigur, funestă nu numai păturii acaparatoare, dar şi poporului. * Pentru domnişorii burghezi, care absolut habar a-au de cauzele adînci ale unei asemenea crize, pentru cuconaşii care cel mult au cetit un „manual" de economie 1 Răscoală. 24 politică burgheză de clasa a IlI-a, singurul vinovat e natura sau Dumnezeu, care n-a dat ploaie la vreme. Şi, cu toate acestea, în asemenea crize se dau la iveală păcatele alcătuirii stupide şi egoiste de astăzi. Şi iată cum : Anarhia în producţie, cu nenurnăratele-i anomalii, face că astăzi se pot naşte crize de supraproducţie, crize adică unde se produce mai mult decît trebuie. Ce se-n-tîmplă atunci ? Magazinele burgheziei fiind îndesate, ea îşi poate permite să plătească munca omenească pe un preţ de rîs. Muncitorii sînt siliţi să primească sau să rămînă pe drumuri; burghezia nu-i strînsă cu uşa, ea poate adăsta. Pentru a se evita asemenea crize, care sînt un dezastru, nu se produce decît strictul trebuincios. Ei bine, cu ce se poate acoperi, în asemenea caz, golul pe care-1 lasă un an rău, cum e anul acesta ? Prin nimic, absolut prin nimic. Producţie de rezervă neexistînd, foametea îşi poate juca în voie calul. Cine este dar vinovatul ? Negreşit, reaua alcătuire economico-socială. în societatea pe care o întrevedem noi, socialiştii, şi pentru care luptăm, asemenea crize nu s-ar putea în-tîmpla, şi iată pentru ce : într-o societate în care toată lumea ar lucra de-a valma şi pentru societatea întreagă, nu numai pentru o mînă de uzurpatori, crize de supraproducţie nu pot avea loc. Abundenţa în producţie ar fi un bine, în loc să fie, ca astăzi, o nenorocire. Aşa fiind, o producţiune de rezervă ar exista oricînd şi ar putea oricînd preîntâmpina eventualitatea unui an de secetă. Iată pentru ce ziceam că pricina mizeriei provenite din secetă rezidă numai şi numai în nedreapta şi ne-înţeleapta organizare a producţiunii în societatea modernă capitalisto-burgheză. S-ar întreba oricine, şi cu drept cuvînt: ce face burghezia, ce fac statele faţă cu primejdia atît de ameninţătoare ? 25 Şi răspunsul e foarte simplu : burghezia nu face nimic. Pentru marii capitalişti, ca şi pentru reprezentantul lor, statul, foametea nu poate fi, în tot cazul, o primejdie aşa de mare cum e pentru muncitori. Dimpotrivă, săteanul constrîns de mizerie, vecinul modern, lipsit de pîine, flămînd şi descurajat, va alerga la bogat, se va umili, va plînge şi va fi silit să facă una din două : ori să se împrumute, ori să-şi vîndă munca pe un preţ de nimica. împrumutul de la capitalişti se ştie cum se face, chiar în ani buni. Pentru o chilă împrumutată primăvara, se înapoiază toamna două. Aceasta, am zis-o, se întîmplă aproape regulat, chiar în timpuri bune. Ce camătă vor cere bogaţii cînd vor vedea pe sătean strîns cu uşa, încolţit de mizerie şi deznădăjduit ? Iată dar pentru ce bogatul capitalist bate din palme cînd vede recolta ofilită, cîmpia arsă de soare, mizeria apărînd printre glodurile pustii ale lanurilor pipernicite... Iată pentru ce lor puţin le pasă cînd aud sunând toxinul1 foametei ; iată pentru ce, pe când săteanul lăcrămează privindu-şi holdele stinse, ân lumea burgheză nu se vorbeşte decît de voiajul prinţului de Galles, înconjurat de prinţese şi aclamat de mulţime... de soldaţi, de strănutatul sfînt al papii, de naşterea fericită a unui prinţ cu origine îndoielnică, de amorurile prinţului Ferdinand... Ei au dreptate, burghezii noştri. Interesul a nimicit într-înşii până şi umbra sentimentelor omeneşti. Anastas-sios, banditul care a jefuit un tren în Turcia, furînd 200.000 de franci, e mai uman decît toată această aristocraţie a banului, poleită, ca şi lacheii ei, din banul luat tot cum lua Anastassios. Banditul, după ce a jefuit trenul, a dat 60.000 de franci pentru săraci. Burghezia nu e capabilă de asemenea sentimente. Vom vedea numai dacă foametea, care grinţează la uşa bordeiului calicit de veacuri, o va lăsa multă vreme să doarmă în pace pe laurii ei poleiţi. 1 Clopotul. ÎNCEPE !. Iată-ne, în sfîrşit, în plină perioadă electorală !... Din mila regelui şi cu voia lui Lascăr Catargiu, vom asista din nou şi vom lua parte la cea mai dezgustătoare şi cea mai barbară petrecere ce e dat, din cînd în cînd, ţării să sufere. Cursele se deschid. Taurii guvernamentali, aţâţaţi de fanionul roşu al cârciumarilor şi al starostelor de bătăuşi, se vor repezi, în curând, ân arenă. în lături, cetăţeni ! Deschideţi-vă, pungi boiereşti, care aţi ânţesat, în curgerea anului, sudoarea ţăranului lihnit de foame; deschideţi-vă, cârciumi, căci intră însetate gâtlejurile libertinilor catargieşti, şi sînt însetaţi ca Bărăganul dogorit de luna lui cuptor, ca un burete li-e stomacul, e anul de cînd n-au mai fost alegeri, „vin n-au mai băut de-un an, bani n-au mai văzut de-un secol ! "... Plîngeţi, codri ! Sobele de vară nu vă mistuie atâtea ramuri cîte crăci au să vă rupă ipistaţii1 prefecturilor : tot neamul bătăuşilor are mîncărime-n palmă, tot neamul bătăuşilor strigă ca un furnicar de Arhimezi: 1 Ipistat — subcomisar. 27 „Daţi-mi o bîtă şi o spinare de reazim, şi voi face tara conservatoare" 1. Deschideţi uşile de perete, tipografii, căci se anunţă de departe un nour de programe, de manifeste, de profesii de credinţă ! Scriitori necunoscuţi, toate nulităţile din fundul provinciilor, pe unde nici n-a încolţit să-mînţa de stil, toţi rîioşii literaturii, pe care nici însăşi Academia Română nu i-ar premia, toţi al căror nume sună în eseu şi în canu, toţi constipaţii din născare apar acum ca scriitori, fiecare cu profesioara lui de credinţă, fiecare cu manifestul lui, ungîndu-şi vorbele cu miere, jurînd în numele tău, ţară. Dar ascultă-i, ţară care-i suferi mută de durere ! Ascultă cum toată vermina asta, care ţi-a ros şi măduva din oase, vorbeşte în numele tău prin întruniri, pentru ca apoi să te joace la club ! Ascultă-i şi te cutremură Ascultă-i, poporule muncitor, şi din chilia unde eşti aruncat, de pe paiele mucede ale bordeiului bătut de vînt, te ridică şi vin în mijlocul mascaradei ce se joacă deasupra ta ; vino, Realitate crudă, Popor în lanţuri şi în zdrenţe, şi pecetluieşte, pe vecie molia ce te-a năpădit ! Voi toţi pe care v-a nedreptăţit orînduiala crudă a zilei de azi, voi, care suferiţi, care tremuraţi, care plîngeţi, voi toţi pentru care soarele nu încălzeşte şi stelele nu lucesc, veniţi la noi ! Veacuri de suferinţă vă-ndeamnă, o mare de nevoi v-adună, vă-nlănţuie un noian de năzuinţe !... 1 Autorul face aluzie k afirmaţia lui Arhimede : „Daţi-mi un punct tix in univers, şi cu o pîrghie pot mişca pămîntul". TOT REGELE, SIREACUL Motto : De la rege vine toate îngrijirile ce se iau pentru bunul trai al soldatului. El se sileşte a îmbunătăţi soarta noastră răsplătind pe cei buni şi dînd, în caz de infirmităţi, mijloace de vieţuire prin legile ocrotitoare ce a întocmit ! ! (Cattcbismul soldatului, de colonel 1. Năsturel 51 maior N. Băicoianu.) Poftim ! Şi oamenii îşi mai bat capul să stabilească rolul regelui într-un stat constituţional ! Iacătă că s-au găsit doi crai de la Răsărit, crai ou galoane şi cu săbii, şi au descurcat toată daravera asta, scurt şi coprinzător. Ei, domnule .' Mare lucru e să fie cineva geniu ! N-are nevoie nici să citească studii constituţionale, nici măcar să ştie două buchii de gramatică, şi descurcă chestiile cele mai grele. Pac ! o dată cu sabia şi eece descurcătura ! Aşadar şi prin urmare, de la rege vine toate îngrijirile, toate îmbunătăţirile şi toate legile ce se fac pentru soldaţi. Exemple : Cînd Zadic intră-n casa lui Cojocaru ca să-i îmbunătăţească nevasta, era la mijloc ochiul regelui... Bine că atunci cînd Cojocaru a dat cu băţul n-a spart ochiul maiestăţii-sale ! Rămînea bietul vodă chior !... Cînd maiorul Baldovici cere căprarului Ovici să-i trimită pe soră-sa ca s-o îngrijească, tot regele şi-a băgat augusta-i coadă ! Cînd căpitanul Ghelţ ucide pe un căprar cu sabia, cît de colo se vede voinţa m.-sale, care nu vrea să piardă nici o ocazie de a face legi protectoare ! Cînd cutare torturează pe ţărani la Bordeni, gîndiţi c-o face de capul lui ? Aş ! M.-s. regele şi-a vîrît coada-i regală pentru ca să aibă ocazia de a da ţăranilor torturaţi „mijloace de vieţuire pentru infirmităţi" ! 29 Apoi aşa rege rnai rar, nene ! Dacă un soldat ia ghionti în fălci, dacă altul dezertează de mare fericire, dacă al treilea se-mpuşcă, dacă trăim ori dacă murim, dacă ne naştem ori dacă botezăm, cauza nu-i decît coada protectoare şi îngrijitoare a marelui căpitan. Fericită şi blagoslovită coadă i Aşa coadă aş vrea şi eu ! E mai bună decît tichia lui Aghiuţă ori decît inelul fermecat. Numai de un lucru sînt eu nedomirit: dacă tot ce se vede în blagoslovita asta de ţară este opera cozii încoronate, atunci la ce mai slujeşte Camera şi la ce mi-i bun Senatul ? Mincinoşii spuneau pîn-acuma că toate legile se fac de către Cameră şi Senat. Cînd colo, iată că adevărul a ieşit la maidan şi că s-a descoperit adevăratul autor ! Ar trebui atunci suprimată clădirea din Dealul Mitropoliei şi cea de lîngă muzeu. Căci dacă nu fac legi, atunci ce fac ? Vax ? Să le ţinem numai aşa pentru ca Popovici-Răcăciuni să ia diurnă ? Foarte mulţumim de pricopseală ! Mai bine diurnele tuturor deputaţilor şi tuturor senatorilor le-am da regelui, căci... cine munceşte, ăla trebuie să şi mănînce. Deci, ca om şi ca socialist, fac această propunere. Atunci o să poată trăi şi bietul rege mai omeneşte. N-o să mai vîndă brînză şi n-o să-şi mai întoarcă chipiul pe dos. Iar domnilor colonel Năsturel şi maior Băicoianu, descoperitorii adevăratului fabricant de legi, propun să li se ridice cîte o statuie în faţa palatului regal, pentru ca posteritatea să nu-i uite. Pe statuie ar putea fi săpată inscripţia următoare : Colonelului I. NĂSTUREL şi Maiorului N. BĂICOIANU Descoperitorii Adevăratului fabricant de LEGI patria recunoscătoarei Dumnezeu să-i pomenească în veacul veacului, că deştepţi bărbaţi au mai fost ! ! Şi nu ca să-i laud, dar au fost! Mai daţi-mi unul ca ei, şi fac România imperiu ; dar imperiu, nu glumă ! Să facem marţ pe Rusia !... ŢARA FERICITĂ Caracteristica veacului în care trăim este că pretutindeni, în toate colţurile lumii, se agită chestiunile de viaţă şi de moarte pentru clasele apăsate. Ca-n ajunul unui 1789, mai formidabil şi mai măreţ decît al veacului trecut, popoarele se frămîntă în dureri şi-n lupte fără preget, şi din aceste frămîntări, din luptele acestea, din zgomotul, din înfierbinţeala, din fierberea veacului nostru va trebui să se nască pruncul visat, societatea viitoare. Una cîte una se mătură dărîmaturile clădirii de azi, a cărei tencuială cade încetul cu încetul sub ciocanul nemilos al vremii nouă... Acum o jumătate de veac, Chateaubriand, credincios prejudecăţilor epocii şi cuprins de deznădejdea evlaviosului în faţa şivoiului vrăşmaş ce se urcă ameninţător, scria : „Europa merge spre democraţie... De la David şi pînă în vremile noastre, regii au fost chemaţi, naţiunile parcă sînt chemate la rîndul lor... Societatea veche piere cu politica din care a ieşit... Era popoarelor a venit"... De atunci şi pînă acum curentul a crescut, curentul se urcă mereu, ca marea. Popoarele, sătule de apăsarea claselor îmbogăţite din munca robilor, conştiente de chemarea şi de drepturile lor pe lume, îşi string rândurile tot mai tare, şi tot mai tare duc lupta. 31 Europa-ntreagă e zguduită de mişcarea aceasta. Ca freamătul unei păduri uriaşe, ca valurile spumoase ale unei mări turburate răsună miile de glasuri, deşteptate la viaţă şi de viaţă doritoare... Şi, cu toate astea, ca nişte sălbatici de prin ţinuturi necălcate de picior de om civilizat, oamenii politici din ţara lui Mihai Viteazul n-aud murmurul surd al vremii. Şi pe cînd Europa-ntreagă îşi aţinteşte urechea şi mintea buimăcită la zgomotul valurilor ce se apropie, mai ameninţătoare ca pădurea de la Birnam, iscusiţii noştri poli-ticiani îşi văd în pace de bucătăria lor politică, ei toacă în tihnă carnea electorală pentru gustosul şi neasemănatul caltaboş bugetar. E o frenezie adîncă, un extaz uimitor în toată ceata, căci masa se va întinde în cu-rînd, bugetul cere să fie mîncat, şi e dulce bugetul !... Că ţăranul moare de foame, că muncitorul rămîne fără lucru, că toată clasa celor apăsaţi cere dreptul la viaţă, toate astea nu îngrijesc pe iscusiţii noştri politician!. Nu e mai important pentru ei că Pache s-a unit cu Sturza, că Lahovary e-n farmecul beţiei de dragoste cu Carp, că Lascăr Catargiu n-are mai duios prieten decît pe cioclu-i de odinioară ? Iată destulă materie pentru agitat ţara, iată marile revendicări în jurul cărora poporul va trebui să facă zid de apărare, iată pentru ce poporul umilit şi sărăcit va trebui să-şi arunce volnic spinarea sub ciomagul Ulmenilor, să-şi plece fruntea sub blagoslovirea lui Popa-Tache !... „Te admir, progenitură de origine romană 1" -) r l-M It.ip r l JHM- M •: !•. 11.» «1 ■>■ „ . P ,. A M. fHt> u <4tlf-ţi tJl^'lJUÎ .Wl"lKJllt-. N'tfl*"* l-t..At' Era in tuna Iul Mal printre fn«iy.i'ţ t«t«fi BtrsdeW, m.tîiwl lum-'; eondacc intr'<> «mx-r» în «ttjfoettl t-Ănia er« inlratl, $i un «kphhii ^ aţa.-.., In fine, iumt-ii ■ tluoJ tlorobaiiţl cit p»*' In jnr«l lor, un vimflî i ntm«iti mi'i ven«ft î»h' ..■■HS âjHruţuatt de bătu, —CV b»pr<>jttr»ro t» O-TJSTITIIE i: «oarele en dufava-l rtizh Imun» j-flinuiri R «rai» trist ?i eugotAtor: j^ppa cil f»n»il r >, ijî lati-inft ajmis ta «tiilîtsiul I* tjrftţionsft, în care ccvn'itit atrase hajr. f |»u-vfM-ri p$ £ountjp« afiiM, >t »i 1 IntivlrtTtt mliuc (»• acwurtft fot»!* Unei' Literatorul. 1882, nr. 3, p. 145-146. /ustffie (Facsimil după schiţa care marchează debutul lui Anton Bacalbaşa.) < < ÎE -O ,_. c- £ c 'Si s I .s w Vi IS* "S5« a "I s t« **» as c . * «s ■ "3. F' i> -2 as "i3 ® . g g 13 tl|l VSs etf £. «o W c * c o > A o 98 g3 3 I 1 m s! a £ c a * »3 33 s « ** M I* • «3 c ''S 1 i «3 ill! s W.J3P «1* O 3 S J^P g m-» *ţs .13 c &*S 'Owes" 3 » a'.-. # 3 % is * a 3 S 8 1 •a h s sa^c fc w <ţj o ■4^) O C6 TO <*— O fa *m r*tv» fer. ivfioi ^mTmL rf i2™3*, **h «**■*»« r g. JSEIllL* ... ****** » *** » *■* » căcI lacrimile te mai uşurează ! m3"T,cBa' întrF}*Ps? generalul Mânu, pe mine nu ma uşurează numai lacrimile... Peste o oră, potopul de lacrimi inundă totul... Cînd veniră măturătorii primăriei, înarmaţi cu lighenele necesare, ei nu găsiră decît o mare de apă, în mijlocul căreia numai urechile a.s.r. pluteau ca un memento regalo-imperial, părând a zice tuturor: — Trecătorule, mergi de spune la Sparta că ne-am udat de emoţiune. DE NUNTĂ M îine, după porunca oficialilor, capitala va fi în sărbătoare şi se va veseli, după comandă, pentru căsătoria prinţului Ferdinand de Hohenzollern cu domnişoara Maria de Edimburg. Arcurile de triumf s-au înălţat, negustorii au primit ordin să facă luminăţie, focul bengal şi artifiţiile nu aşteaptă decît fitilul indispensabil, în cazărmi soldaţii sînt ghiontiţi în vederea parăzii. Regele îşi vede visul cu ochii, moştenitorul aşteaptă actul de deces al unchiului, elita socială şi-a gătit hainele de carnaval, sublimitatea ridicolului mai are o clipă pînă ce să răsară. Şi în -mijlocul acestei mascarade oficiale, înscenată pentru a slăvi un act pe cît de omenesc în genere pe atît de caraghios în specie, ţăranii vor fi aduşi şi ei ca să dea serbării caracterul unui ghiveci complet: cînd stăpînii beau, robii trebuie să joace. Liberali şi conservatori, toţi sînt în extaz ân faţa marelui act, cu toţii se întrec să aducă mai multe laude însurăţeilor-alteţe, care mai de care îşi face o glorie a lui din împreunarea celor doi tineri. în faţa acestei hori burghezo-regale, situaţia noastră e foarte clară. Noi privim la aceste sălbăticii, pe care 101 numai o morală primitivă le poate justifica, tot aşa cum un om civilizat ar privi la nunta unor sălbatici din centrul Africii. Ca parte socială, ne pare rău de banii ce se aruncă de sufletul dracului, şi aşteptăm zile mai bune, cînd asemenea farse de iarmaroc nu se vor mai petrece, cînd popoarele vor fi scăpate de burghezime şi, implicit, de monarhie... tn concertul de linguşiri, în acest duo al îmbunătăţirilor cu îmbuibaţii, desculţii şi flămînzii, batjocoriţii şi asupriţii, înşelaţii şi stăpîniţii nu au ce căuta. La tot alaiul, la toată pompa, la toată înscenarea asta bur-ghezo-imonarhistă, poporul muncitor nu are ce căuta. Lăsat pradă sărăciei şi necazului, împovărat sub greutatea unui trai de rob, muncitorul nu se poate bucura de parada poruncită. El ştie că tot fastul şi toată poleiala curţii, toată găteala şi toate pregătirile înaltei bur-ghezimi sînt rodul muncii lui, stoarse prin legea stă-pînirii. Social-democraţia, reprezentanta cinstită şi conştientă a poporului muncitor, îşi bate joc de scena de mîine şi e adînc convinsă că nu-i departe vremea cînd povestirea unor asemenea scene va stîrni homerice hohote de rîs la o omenire liberă, înfrăţită, în care nu vor exista exploatatori sub nici o formă. în mijlocul păpuşeriei ce se joacă cu banii noştri, să ne gîndim, muncitori, la ziua de mîine, la organizarea luptei de clase, singura care are pentru noi un farmec, pentru istorie — o putere de fatalitate. DUPĂ SERBĂRI Uneori, cînd priveşti la cele ce se petrec în ju-ru-ţi şi cînd nu-ţi dai seamă perfect de realitatea lucrurilor, cînd eşti fascinat de aparenţele înşelătoare, îţi vine să disperezi de progresele democraţiei. Asistăm de patru zile la o privelişte dezgustătoare : case împodobite, brazi aruncaţi cu ghiotura pe stîlpi de brad, petice de toate culorile aşezate în chip de simbol, ruine şi maidanuri sulimenite, gardişti în mare ţinută de operă comică, tramvaiuri patriotico-englezeşti, apoi miniştri şi demnitari în fracuri, soldaţi spilcuiţi, ofiţeri în fireturi şi decoraţii, trăsuri care te ameţesc, un zgomot, o învălmăşeală, preocupări serioase pe toate figurile, carnaval ziua în amiaza mare. Şi toate astea pentru ce, Dumnezeule mare ? Pentru că un tînăr, al cărui nume nu poate fi pronunţat de majoritatea celor gătiţi ca să-1 primească, s-a întors în ţară, aducînd ca trofeu, după o luptă de socoteli şi de diplomaţie, o fată tînără şi blondă, nici mai tînără, nici mai blondă ca zeci de mii de fete din ţara asta. La urma urmelor, laşi deoparte toate consideraţiile politice şi sociale şi te întrebi : oare omenirea asta, după atîta zbucium, după atîta frămîntare, aici a rămas ? 103 Oare după ce am pornit de la antropofagie ca să ajungem la fonograf şi la lumina electrică, am fost ursiţi să rămînă, în morala popoarelor, puncte care să ne apropie pînă într-atîta de triburile sălbatice ? Ce fel ! Am schimbat relaţiile între oameni şi între clase, am nimicit sumedenie de eresuri, am răsturnat privilegii şi prejudecăţi, am aşternut în legiuirile noastre declaraţii altruiste şi egalitare, pentru ca sub unele raporturi să fim încă nişte piei roşii ? Oare mint sociologii cei mai savanţi şi cei mai moderni cînd ne arată că evoluţia morală se săvîrşeşte continuu şi stă în raport cu întocmirea socială a unei epoci ? Căci, în definitiv, nu vedem progresul. Spectacolul la care asistăm de atîtea zile este demn de cafrii din centrul Africii. Nunta asta trîmbiţată pe strade ca un act de cine ştie ce vitejie, în faţa căruia se cuvine să îngenuncheze poporul, nu ne ridică de loc în ochii moralei ştiinţifice contemporane ! Ea ne aminteşte chiotele, ziafetele şi strâmbăturile triburilor celor mai primitive cu cea mai rudimentară evoluţie morală. Cel puţin dacă aceia pe care îi serbăm cu atîta alai — şi ce alai de prost-gust! — ar fi făcut pentru stă-pîniţii lor vreun bine din acelea care stîrnesc recompensa şi admiraţia ! Dar nu-i de fel aşa ! Ne găsim în faţa unei dinastii nepopulare — şi cea mai bună dovadă e succesul Adevărului — în faţa unei dinastii a cărei muncă pentru ţara asta e nulă, ale cărei fapte nu sînt de loc de natură a excita ân noi admiraţiune, iubire, cult pentru dînsa. Şi totuşi, supuşi unor porniri oarbe, inconştiente, ne grăbim a primi cu pîine şi cu sare, cu surle şi cu tobe, cu chiote de sălbatici încîntaţi pe membrii acestei dinastii, pe care ni s-a zis că trebuie s-o cinstim, s-o iubim, s-o venerăm ! Ce însemnează lipsa asta de conştiinţă ? Ce explicaţie putem da faptului că, pe de o parte, este de ajuns să ataci dinastia şi monarhia prin presă, ori prin întruniri, pentru ca să entuziasmezi mii de oameni, iar pe 104 de alta e suficient ca un membru al dinastiei să facă un act cît de comun, cît de firesc, cît de obicinuit la oamenii ajunşi la o vîrstă anumită pentru ca să vedem uliţele împodobite, casele gătite, gardiştii tremurînd, de entuziasm ori de frig, sub coifurile de mare ţinută ! Nu-i decît o explicaţie, una singură : în aceeaşi ţară sînt două ţări : una care se gudură pe lingă dinastie şi o aclamă, şi o tămîiază, şi alta care o urăşte şi îi poartă război. De o parte e ţara linguşitorilor, a politicianilor văp-siţi în toate feţele, a lacheilor fără judecată şi fără scrupul, de altă parte e ţara reală, ţara încătuşată şi dornică de drepturi, de viaţă, de liberă cugetare şi manifestare sinceră. Iar tot fastul, tot alaiul care, de atîtea zile, ne defilează pe uliţe, este alaiul ţării de căţeluşi monarhici şi dinastici ; el nu are nimic de-a face cu sentimentele, cu gîndirea, cu voinţa ţării adevărate, în inima căreia dragostea de dinastie nu are loc, în mintea căreia erezia monarhică e în luptă cu judecata dreaptă şi serioasă. Iată pentru ce nu poţi dispera de progresele democraţiei decît atunci cînd priveşti lucrurile numai la suprafaţă. Adîncindu-le, te poţi uşor convinge că nu ţara este aceea care se extaziază, ori se preface că e în extaz în faţa căsătoriei de mai deunăzi. Nu ! este o mînă de borfaşi politici, mîna aceea de politiciani care fac toate păcatele, toate fărădelegile şi toate ruşinile în ţara asta. E adunătura de actuali şi viitori prefecţi, de actuali şi viitori comisari, de vecinie gură-cască şi vecinie amatori de paradă cu banii altora. Ţara adevărată, ţara muncitoare şi serioasă, cinstită şi cu minte nu e întru nimic vinovată de carnavalul ce ni se desfăşoară, de atîtea zile, în faţa ochilor. Ea stă deoparte, ea aclamă orice manifestare democratică şi antimonarhistă, şi aşteaptă, cu nerăbdare, ceasul cînd marea mulţime, horopsită şi batjocorită astăzi, va fi destul de organizată pentru ca să răstoarne ordinea asta de lucruri, în vîrful căreia stă cocoţat principiul monarhic, sfidînd întreaga noastră civilizaţie. 105 ŢĂRANII LA ORAŞ Zilele trecute s-au adus în capitală o serie de 32 „perechi de ţărani" spre a fi blagosloviţi, cununaţi şi înzestraţi de către augustul nostru suveran împreună cu însurăţeii regali. Dacă cele 32 de perechi de ţărani — cum zic gazetele guvernamentale — ar fi fost aduse numai pentru a fi cununate şi înzestrate, noi n-am avea nimica de zis. La urma-urmei, cînd se cheltuiesc sute de mii de lei de sufletul dracului, nu vedem pentru ce nu s-ar da cîteva sute şi «nor săteni. Dar nu-i numai atîta. Boierii erau veseli, boierii voiau să petreacă, şi au crezut de cuviinţă că nu-i rău să-şi plătească luxul de a avea la nuntă şi ţărani, întocmai cum la chef aduc şi lăutari. Şi aceşti nenorociţi săteni, porniţi de pe la case din porunca zapciilor, au fost colindaţi prin uliţele împopoţonate ale capitalei, puşi să sărute mîinile alteţelor-lor, expuşi privirilor cu ochelari ale boierilor şi cucoanelor, trataţi, în fine, ca te miri ce bîzdîgănii capabile de a stârni mirarea ciocoimii. în cele din urmă, pînă şi directorul Circului Sidoli a găsit prilej să-^şi facă reclamă prăvăliei cu nenorocitele „perechi de ţărani", cărora le-a oferit 32 de loji, loja şi perechea. 106 Ei bine, spectacolul acesta e scandalos, purtarea asta a boierimii noastre e şi cinică şi infamă, ea merită să fie înfierată cu toată energia posibilă. Căci, domnilor ciocoi, dacă vroiţi să petreceţi, apu-caţi-vă de turul pantalonilor şi săriţi în sus, daţi-vă de-a berbeleacul, faceţi pe August cel prost, jucaţi ta-ra-ra-bum, faceţi ce v-o trăsni prin cap, dar nu vă bateţi joc de ţărani, socotindu-i ca pe nişte lighioi vrednice de văzut pentru un leu intrarea. E destul că ţărănimea asta e jefuită şi batjocorită zilnic la ţară, e destul că acolo toate leprele şi toate puşlamalele satelor petrec pe socoteala ţărănimii; n-o mai aduceţi şi pe la tîrguri ca s-o expuneţi privirilor obraznice ale cioclovinelor îmbuibate, lăsaţi-o necazului, lăsaţi-o amarului zilnic, acolo, în fundul satelor sărmane. Ori, dacă vroiţi cu orice preţ să arătaţi miresei României oficiale că aveţi şi ţărani care se bucură de cununia tinerilor moştenitori ai tronului, atunci luaţi ţărani chiar dintre ai voştri. Luaţi pe Dobrescu-Argeş, pe Dincă Schileru, pe Mucenic Dinescu, luaţi pe aceşti ţărani de carnaval, gata să se gudure şi să dea din coadă după comandă. Slavă Domnului, cum ştiu să facă pe maimuţele în Cameră, să ridice mîna ca la maşină, să voteze alb la alb, or şti ei şi să facă frumos la nuntă ! Căci, în definitiv, este o adevărată infamie să aduci pe bieţii oameni de la sate, şi să-i porţi prin capitală, ca la menajerie, pentru ca să faci pe boieri să rîdă. Şi asta cu atît mai mult cu cît, aducînd 32 de „perechi de ţărani", nu aţi văzut ţăranul în realitate. Vrei, tînără prinţesă, să vezi ţăranul român ? Du-te acolo la ţară, du-te în bordeiele sărace, bătute de vînt, du-te în câmpiile producătoare ale ţării şi vei avea ce vedea. Vei vedea mizeria îngrozitoare rînjindu-şi dinţii, vei vedea foamea, vei vedea batjocorirea neamului, trufia ciocoiască, umilinţa norodului, sărăcia cea mai neagră în mijlocul celei mai strălucitoare bogăţii naturale. 107 Şi-ţi vei aduce aminte, atunci, de desculţii Londrei, de paginile măiestre din care reies suferinţa şi amarul poporului englez, îţi vei aduce aminte de ce vei fi cetit despre sărăcia dezmoşteniţilor ţării tale. | Şi vei înţelege atunci cît de departe sînt exibiţiile | de ţărani de la Ateneu şi de la circ, de adevăratul ţăran român, aşa cum e el : flămînd, desculţ, umilit, batjocorit, nenorocit. Şi atunci... nu vei putea face nimic pentru că nu ţie-ţi este dat nici să alini mizeriile lumii, nici să le vindeci. Dar... într^o zi, cînd vei auzi că lumea veche se duce, că se cutremură clădirea zilei de azi, că flămînzii şi dezmoşteniţii, umiliţii şi apăsaţii vor să rupă-ncătuşarea ordinii actuale, atunci vei pricepe pentru ce s-au revoltat şi-ţi vei da seama că nu poţi împiedica marea să curgă, vîntul să bată, poporul muncitor să se ridice... MENAGERIA REGALA LASCĂR CATARGIU RACUL (Îndărătnicie, necurăţenie, tulbureală)' Nu-i aşa că-i potrivită ? Natura face uneori pocinoage, pentru că de aia-i natură. Ea pune pe umerii unui rac moral un cap de om şi îi dă şi trupul tot de om. E un capriciu pur şi simplu. Gravura de mai sus are de scop să îndrepteze această lacună divină şi să dea racului ce este al racului. Omul al cărui cap îl vedeţi figurînd cu atîta succes între cele două picioare de rac, este — cum desigur l-aţi ghicit — primul ministru al m.-s. regelui. Dacă i-am dat un trup de rac, este pentru ca să ne conformăm legendei — legendă calomnioasă, cum zice Timpul — cum că stimabilul în chestie nu ştie să meargă decît nazat. într-o mînă ţine un codru de mămăliguţă de Golaşei — prima calitate brevetată în vremile cînd partidul conservator suferea de tignafes politic şi se retrăsese pe unde putuse. De altfel, cunoaşteţi desigur legenda racului. Cînd Cristos era să fie pus pe cruce, racul s-a dus şi a furat 1 In această rubrică, intitulată Menageria regală, Anton Ba-calbaşa critică pe unii dintre reprezentanţii de seamă ai burghezo-moşierimii. Articolele satirice sînt însoţite de desene sugestive : un rac, avînd capul lui Lascăr Catargiu ; un vultur, al cărui cap nu este altul decît al lui Alexandru Lahovary etc. 109 un cui. Caută ovreii în dreapta, caută în stînga, n-au putut găsi pe hoţ ! Cui să-i dea în gînd că racul merge de-a-ndăratelea ? Pesemne pe vremea aia nu se cunoştea teoria reacţiunii ! Dar de atunci racul a fost sfinţit şi blagoslovit ca să fie mîncat în zile de post. Cu racul nostru se întîmplă tot cam aşa : cînd vodă vrea ca să postim de libertăţi, ne trimite la putere cogeamite racul pe care-1 vedeţi. O singură deosebire este de observat între racul veritabil şi racul nostru de la Golaşei : pe cînd racul obicinuit se roşeşte dacă-1 fierbi, racul-ministru nu se roşeşte cu nici un chip. Ce n-a păţit ? A fost fiert la 1875, a fost prăjit, pus pe grătar, făcut maioneză 12 ani de zile ; 1-a fiert pe urmă P. P. Carp, 1-a ars Lahovary, cînd cu porto-franco, şi, cu toate astea, n-a dat nici un semn de roşeaţă. Sigur că are pielea cutrată cu dracu ştie ce comedie şi nu prinde roşu. Orice i-ai face, el răspunde : — Amu... aiasta... i-om regularisi noi pi taţi ! în ţara noastră racul a schimbat numai două culori : la 1870 a inventat crucea de tibisir pe spate, iar la 1891 chinorosul. Amîndouă au rămas legendare şi au să ră-mîie încă multă vreme. •încolo, semne particulare nu prea are. Sînt prostii de alea fără nici un gust, care nici nu te fac să rîzi. O întinzi, o întinzi, şi degeaba ! Greu ajungi să scrii o coloană de gazetă despre ele. 0 singură calitate a avut; se zicea despre el : „Ei, domnule, spuneţi că-i prost. Aşa e, 1-a ferit Dumnezeu să fie deştept. Dar, cu toate astea, trebuie să recunoaşteţi că-i cinstit." Aşa ziceau prietenii cei mai devotaţi. Cu toate astea, şi calitatea asta i-a zburat acuma : a trecut bietul rac prin atîtea combinaţii de la 1888 încoace, că, să fi fost un rac veritabil, ar fi ajuns scor-dolea 1. A înşelat în dreapta şi în strînga, a păcălit, a 1 Scordolea — sos preparat din miez de nucă pisat, pesmet şi usturoi, care se pune peste raci fierţi etc. spus palavre, a făcut tot ce nu-i capabil să facă un rac °nsfi-a mers bine ; uit-te cum s-a agăţat de banca ministerială şi cum stă tolănit, greoi, de crezi c-are sa faca icre. Te • i * S*ă nu zic într-un ceas rău ! Aşa raci, lasă mai bine să le piară sămînţa ! Şi, cu toate astea daca ţi l-ar da la birt, ai face scandal şi ai da în judecate pe birtaş ca otrăvitor ; iar pe banca ministeriala îl rabdă o lume şi nu zice pis ! 110 SPANACHIDISM Iată pe scurt tot fundamentul spanachidismului. Cu cît cineva ştie dezvolta mai pe larg, atît prin grai, cît şi prin condei, aceste mari principii, în Cameră, în întruniri şi alte localuri de petreceri publice, în ziare, broşuri şi alte publicaţiuni şi republicaţiuni, cu atît el este un mai desăvîrşit spanachidist. De aci vine fenomenul îmbucurător al unei vaste literaturi politice, ştiinţifice şi beletristice, al unei întregi avuţii retorice de genul pur spanachidist — ba încă ni se promite şi o expoziţie de pictură. Vivat spanachidisrnui ! Iată o şcoală de mare viitor ! Spiritele mari se impun şi supun ; ele fac totdeauna şcoală : Platon — platonismul, Darwin — darwinismul, Schopenhauer — schopenhauerismul, Spanachidi — spanachidisrnui. Ce este Spanachidi ? Este un bărbat politic, un bărbat de aceia care apar aşa, deodată, ca o cometă neaşteptată, pe orizontul social, ca să eclipseze toate constelaţiile bătrîne. El vine cu o idee nouă, cu vederi noi, cu o metodă nouă, cu o sistemă nouă, cu o programă nouă, cu o ţinută nouă, care „nu trebuie să fie un cui străin în casă" ! Iacă omul ! Ce este spanachidisrnui ? Este şcoala pe care a creat-o marele om. Cine o dată a îmbrăţişat-o, la întrebarea eventuală : „Ce eşti dumneata ?" poate răspunde cu mîndrie : „Sînt spanachidist". Care sînt principiile acestei nouă scoale ? Iată-le : Democraţiunea cu Naţiunea, prin Naţiune pentru Naţiune ; însă adevărata democraţiune a poporului, republicană cu domnie română, iar nu falsa democraţiune a politicianilor, a dinastiei străine, neromâne, catolice, papistaşe şi ereditare ; căci, din momentul ce străinul nu e român, din momentul ce dinastia este şi ereditară, atunci suveranitatea naţională devine un nonsens, în cazul cel mai bun o literă moartă. 112 MENAGERIA REGALĂ ALEXANDRU LAHOVARY ULIU L-ERETELE (Obrăznkie-cruzime) Figura de mai sus — o cunoaşteţi ca şi mine — a pătimit un accident nenorocit ; nenorocit nu pentru cap, ci pentru corp. Desigur, e o greşeală. E cu neputinţă să se fi pus cu intenţie capul lui Alexandru Lahovary, excelenţă ce a mâncat la Sigmaringen broaşte fripte, pe un corp de vultur. Auzi, Alexandru Lahovary vultur ! Ca ce ? Vulturul înfăţişează, precum se ştie, măreţia pe drept, libertatea, independenţa. Despre vultur a zis Bolintineanu : Astfel e vulturul ce pe piscuri zboară, Aripile taie-i că ar vrea să moară ! Apoi să ne înţelegem, domnule caricaturist! Ce are a face Alexandru Lahovary cu vulturul ? Lui Lahovary poţi să-i tai nu numai aripile, dar si urechile şi coada, şi tot nu renunţă la bunătăţile „băncii de durere" pentru ţară ! Slava Domnului, îl ştim cîte parale plăteşte ! Liberalii l-au făcut cu ou şi cu oţet, de se retrăsese în fundul munţilor la Vîlcea, şi nu mai auzeai de el ca de popă tuns ! Apoi unde aţi văzut vreodată vultur ascuns în gaură de şarpe ? Asta-i curat vorba cîntecului : Cine dracu a mai văzut Iepure vara la plug ! Mai pe urmă, actualul personaj ilustru a ieşit la maidan cînd a văzut că s-a întărit opoziţia şi că are pe ce se sprijini. După căderea liberalilor, acest pseudovultur a suferit toate zgardele posibile şi imposibile, că, de ar fi fost altul, ar fi făcut bătături la gît î Apoi aţi văzut undeva vultur cu zgardă ? Atunci, pe ce o fi vultur, zău aşa ?! Poate pe aceea că e obr... îndrăzneţ ? Dar, slavă Domnului, noi ştim un animal şi mai îndrăzneţ, care a vrut odată să zbiere ca leul. Cu toate astea, nimeni nu is-a gîndit vreodată să facă din posesorul unor urechi piramidale un vultur ! Sau poate — mai ştii minune ! — pentru că are unghii şi e rapace ! Aşa se poate, dar şi rapacitatea excelenţei-sale nu trece limitele unei găinării ! Cred dar că corpul ce i se cuvenea este un corp de uliu sau erete. Asta-i tot ce i s-ar putea potrivi. Uliul este, în adevăr, foarte şiret, ar putea semăna cu un om mincinos. Şi, dacă-i vorba să vorbim, subscrisul crede că excelenţa-sa este un palavragiu de clasa I. Aduceţi-vă aminte ce spunea la „Orfeu", pe vremea opoziţiei unite. Atunci era contra convenţiilor comerciale, contra fortificaţiilor, contra domeniilor coroanei ; dar... cum a plecat cloşca, jupîn uliul s-a repezit şi a înşfăcat puiul de minister ! Şi priviţi-1 cum stă acuma acăţat de bancă, cu buzele pline de fulgi, cu frăţiorii căpătuiţi, parc-ar fi luat banca în arendă pe toată viaţa ! Apoi nu şade rău să compromiteţi bunătate de vultur ?! Prin urmare, jos Vulturul.'!/ Sus Uliul!!! Dar voi, cloşti de familie, păziţi-vă puii 114 SPANACHIDI Copilăria, trecutul, prezentul, viaţa şi operele sale; Primim nenumărate scrisori prin care sîntem rugaţi, conjuraţi şi imprecaţi să ne lămurim, să fim categorici şi să explicăm ce este Spanachidi şi spanachidisrnui, pe care mulţi îl iau ca o imaginaţie a noastră şi nu ca ceva real. Ei bine, ne vom explica. Spanachidi, doamnelor şi domnilor, nu este un om, ci un tip. Nimeni nu ştie de unde a ieşit, deşi fiecare ştie unde ar vrea să-1 vîre. Din Iaşi sau din Corint, din Galia ori din Golia — Spanachidi poartă trăsuri caracteristice. El apare răpănos, pîrlit, bocciu, umil, dar printr-o miraculoasă putere de rezistenţă ajunge să se strecoare oriunde, de preferinţă în partidele unde talentele sînt mult apreciate şi mai ales mult căutate. O dată ajuns, Spanachidi pune pe cap pălărie-naltă şi-şi umflă nările. Acesta este momentul cînd larva spa-nachidoferă se încarnează şi se încanaliază într-o adevărată vieţuitoare. Redactor la vreo gazetă, Spanachidi profită de biletul de liberă intrare pentru a-şi expune nările şi pălăria — armele-i de luptă — în toate localurile publice. Opinii politice n-are; totuşi, pentru că neam de neamul lui nu-i român, el e un Rrrrromânist de cali-tatea-mtîi. Atunci, să vă feriţi, domnilor socialişti! Din pana lui curg valuri de spanac patriotic : socialiştii sînt vînduţi, [...] ei n-au nimic sfînt, ei nu respectă nimic, ei murdăresc totul... pînă şi nările lui Spanachidi'. Convins de rolul mare pe care e chemat să-1 joace în „ţara noastră", Spanachidi scrie broşuri, care fac mult zgomot cînd le întrebuinţezi : ce fîşiitoare hîrtie ! Şcoala pe care o face Spanachidi se numeşte spana-chidism. Ea are mulţi aderenţi, pentru că e greu de intrat în ea, şi trebuie să ai o adevărată vocaţiune, să fii spanachidist din naştere, pentru ca să poţi izbuti să te înscrii într-însa. Că Spanachidi are talent, asta nu mai încape îndoială ; dovadă că el se cazează repede, precum zice şi franţuzul : Un spanaque trouve toujours Un plus spanaque qui l'admire !1 Şi acum, Spanachidi al sufletului meu, vino de-mi mulţumeşte că te-am explicat, că te-am făcut cunoscut acestei lumi de ingraţi, care te nesocoteşte ! Iar voi toţi, amici şi emuli ai veritabilului Spanachidi, strigaţi cît puteţi : Spanac sîntem, Spanac să murim, Spanac să mîncăm ! 1 Un spanac găseşte întotdeauna un mai spanac ca el care să-1 admire ! (fr.).. 116 HOLERA MITROPOLITULUI Nu mai este holeră !!! Vindecare sigură şi radicală !!! Aici, domnilor, aici !!! Aşa ar trebui să strige Î.P.S.S.T.U.V.Z. mitropolitul primat, care, în sfîrşit, a bătut pe toţi doctorii din lume. I.P.S.S. a descoperit leacul împotriva holerei. Şi dacă nu credeţi, n-aveţi decît să cetiţi următoarea reţetă pe care a trimis-o către toţi felcerii cu potcap : 1. A se aînta în toate duminicile, după vecernie, Aca-testul Maicii Domnului, pentru uşurarea alteţei-sale regale, principesa Maria. 2. Faţă de epidemia ce bîntuie multe localităţi din ţară, să se facă în toate bisericile anumite rugăciuni pentru boalele epidemice coprinse în leturghie. Toţi preoţii care se vor constata că au neglijat îndeplinirea acestor ordine vor cădea în grea răspundere. Lăsînd deoparte uşurarea alteţei-sale regale, prinţesa Maria, dintr-un sentiment de pudoare şi de dinasticism lesne de înţeles, mai ales că nu vedem ce are a face uşurarea asta cu holera, ne vom ocupa de paragraful al doilea. Va să zică, Scurt-preasfîntule, mata crezi că de acuma am scăpat de holeră dacă s-ar turna la institutele bisericeşti rugăciunile prevăzute în leturghie ! 118 Bravo-bravo ! Numai o mică explicaţie am dori noi s-avem : Vezi, că nu pricepem cura asta de rugăciuni antiho-lerice. S-o luăm în hapuri, ca pe Cascara-Midi, în fricţii, ca mercurul, în formă de injecţii Brown-Secard, sau, în fine, a posteriori, în formă clisterină ? Aici nu ne desluşim. Noi ştiam, pînă acuma, rezultatele miraculoase ale antipirinei, fenacetinei, glicerinei, chininei, dar de minunile leturghiei nu auzisem încă. Necredincioşii spun, iubite sfînt, că te-ai cam făcut de rîs cu ordonanţa asta, care nu mai are trecere decît la băbuţe. Cît nentru oamenii care nu sînt măicuţe — căci sînt bărbaţi care sînt măicuţe rău de tot — aceia se tăvălesc de inteligenţa medicală ce se ascunde sub mitra pe care o porţi pe cap. Drept aceea, te-aş ruga, cu evlavie şi cu ouviinţă, să-mi spui şi mie de unde ai scos leacul ăsta : din vremea preasfântului Ghenadie, făcătorul de copci, ori din vremea sfintei cuvioase Paraschiva, făcătoarea de ciorapi de ţildicos ! Zece cuvinte plătite. MARELE CĂPITAN DON MAIOR FRITZ Fost locotenent în armata prusacă. Venit în România, a îmbrăţişat cariera de domn, ca voluntar. Nu cunoaşte teoria, nici practica. în loc de mînuirea armelor ştie mînuirea sforilor. Cînd merge călare, parcă-i Moş Teacă în Dobrogea. Partizan al bătăii în armată, bate... apa în piuă, îşi bate capul să facă parale, bate toba despre binefacerile lui, e bătut de noroc şi bătut la cap. Odată a fost bătut la Iaşi ou mere bătute. în timpul campaniei, a dat dovezi de o enormă vitejie : a văzut zdrobite sub el cincisprezece ocheane. Comersant clasa I, nu plăteşte patentă. Acţionar la mai multe fabrici şi reacţionar în politică. Galantom peste fire, împarte în dreapta şi în stînga Bene-merenti oricui îi face un serviciu, întocmai ca (aiul de la „Bulevard", care plăteşte la casă cu mărci. Partizan al anonimatului în presă, nu iscăleşte niciodată articolele prin care se laudă în Monitor. Iubitor de reforme, îşi dă la reparat în fiecare an tunica, pantalonii de mare ţinută şi mesagiul de deschidere a corpurilor legiuitoare. Prieten nedespărţit de Duca, are să ceară acestuia un mare serviciu în curînd : deja e pe ducă. 120 M aior la alegere, nu la vechime. Unchiul a ales pînă a cules. Se zice că natura nu face salturi, prinţii însă fac grozav. Băiat tînăr şi frumuşel. Urechi nedeciuplinate. Părul blond, barba rade... pentru că nu creşte. Amator de parăzi — ca un Tecuşor ; amator de rachiu cazon — ca un aghiotant. A studiat la şcoala vieţii, unde nu se dau examene. Cunoaşte ortografia inimii şi întrebuinţează pluralul în loc de singular. Comandă batalionul I de vînători de acasă. Cunoscător în istoria ţării, admiră Luptele românilor de Văcărescu 1. A găsit mijlocul de a-şi face palat la Cotroceni fără parale : melitarul nu dă bani, leat! în privinţa cunoaşterii limbii româneşti, se împodobeşte cu pene de... Păun. Ia parte la şedinţele Senatului, unde sforăie reglementar. 1 A. Bacalbaşa se referă la volumul Luptele românilor în rezbelul din 1877—1878, scris de generalul Theodor Văcărescu. 121 Membru al tuturor societăţilor savante din ţară şi m special al soaetăţii de geografie, cunoaşte perfect Sinaia ?1 drumul la Urlatoarea din Poiana-Tapului. chiuld §alant0mia meditară despre partea un- Semne «w»e : trage nădejde că are să guverneze în ţara romaneasca - cum trage nădejde spînul de barbă. NOULUI-NĂSCUT Nu vei domni! Macbeth Spun poveştile bătrîne că la fiecare naştere vin ursitoarele să prorocească pruncului norocul sau restriştea ce-i rezervează viitorul. Şi iată că astăzi se trîmbiţează tuturora — ca de răsărirea unei Mesii — naşterea unui copil, care — spun magii poliţiei — schimbă cu totul mersul normal al istoriei acestei ţări. Nu ştim ce or fi prorocit ursitoarele ; dar precum marele romancier al Franţei, Alphonse Daudet, dedică pe Sapho copiilor lui „cînd or avea douăzeci şi unu de ani", aşa scriem şi noi rîndurile astea pentru copilul lui Ferdinand Hohenzollern — „cînd o fi în vîrsta în care omul poate cugeta". Tu te-ai născut, copile, în mijlocul luxului şi al bogăţiei, în acelaşi ceas în care se năşteau pe lume mii de prunci în colibe sărmane, fără vraci aduşi din Anglia, fără îngrijiri şi fără «mîngîieri; alţii se năşteau pe cîmpul ars de soare, sub biciul vătăjeilor. Părintele tău, crescut şi el în lux şi fără să ştie ce e munca, s-a bucurat de naşterea ta nu pentru iubirea ce-ţi poartă, ci pentru că prin tine îi e asigurată lui şi neamului lui domnia peste o ţară îmbelşugată. Părinţii miilor de nenorociţi născuţi cu sărăcia la cap, sînt oameni muncitori, care fac să crească holdele bogate, al căror rod îl stăpînesc ai tăi ! 123 Vei fi crescut, copile, în îngîmfare, în dragostea del tine însuţi, în dispreţul gloatelor necăjite, în ura potriv-| nicului, în egoismul cel mai ruşinos. Şi vei ajunge în vîrsta în care ţi se va încredinţa grija! de a te conduce singur prin valurile vieţii... ^ Părinţii şi dascălii tăi îţi vor fi spus pînă atunci că| cerul ţi-a încredinţat ţie menirea de a oîrmui peste un popor de cinci milioane de suflete — suflete blînde şi îndelung răbdătoare. Ei îţi vor fi zugrăvit naţiunea ca' pe o păpuşă de ceară, care se poate modela în toate chipurile, după voinţa unsului lui Dumnezeu ; îţi vor fi., arătat viitorul tău senin ca un cer albastru ; îţi vor fi spus că ai în tine puterea de a trece prin viaţă fără tur-burare ; te vor fi cîntat ca pe un mag în stare de a zdrobi stîncile, de a ocoli furtunile, de a înfrînge toate piedicile, veacul chiar !... Ei bine, în ziua cînd vei deschide ochii şi vei voi să pui stăpînire peste tronul făgăduit, nu vei găsi în locul Iui nici urma că odinioară a existat ! Carol al doilea, nu vei domni! De azi în douăzeci de ani omenirea va fi scuturat de mult povara monarhiilor, ea va fi şters ruşinea unor veacuri de stăpînire sălbatică, va fi intrat în deplina ei putere. De azi în douăzeci de ani, copile, omenirea liberă şi civilizată va fi izgonit din domeniul faptelor prezente pe falşii ei păstori, pe aceia care o împing la vrajbă nejustificată, la măcel şi la moarte. Deja pe faţa tuturor acestor cîrmuitori se scrie soarta moşneagului rege Lear. Popoarele, îngenuncheate pînă azi tiraniei unor cuceritori, încep să cîrtească împotriva acelora pe care i-au tolerat pînă acum. De pretutindeni se urcă pînă la treptele tronurilor plîngerile celor umiliţi, care mîine se vor transforma în strigătul revoltaţilor. Şi pe ruina tronurilor sfărîmate, acolo unde azi domnesc îngîmfaţii şi trîntorii, se va ridica mîine statua liberării omenirii ; în locul sceptrului — lumina ; în locul coroanei — pacea, liniştea şi armonia universală ! Coroana pe care azi o poartă pe fruntea lui orice degenerat, ajutat de o mînă de lachei, o va purta mîine obştea celor ce muncesc şi fac să răsară din rărunchii părnîntului toate bogăţiile lumii. Dascălii îţi vor spune că eşti chemat să domneşti peste ţară ; tu nu-ţi pleca urechea la linguşirile făţarnice ale celor plătiţi să-ţi ameţească închipuirea. Ascultă vuietul ce iese din cîmpiile muncite de mizerie şi de robie ; ascultă valul popular, care geme înfuriat, şi înţelege din şoapta tăinuită că viitorul tău nu-ţi arată calea stăpânirii ! Nu vei domni, Carol al doilea, pentru că vîntuî vremii va spulbera tronul înainte de a fi sunat ceasul domniei tale ! 124 RĂSPUNSUL LA MESAJ Domnule Carol, Mai întîi de toate, doresc ca mica mea epistolă să te întîmpine în momentele cele mai fericite ale sănătăţii matale. Cît despre mine, vei şti că m-am tăvălit de rîs cînd ţi-am citit mesajul. Ia ascultă-mă, nene, ştiu eu că eşti rege şi că un rege nu poate să spuie tot ce are el pe suflet; dar, să-ţi spun drept, nu m-am aşteptat să le torni aşa late cum le turnaşi în mesajul de ieri. Le-ai turnat... l-aş... (sic !) parcă erai tocmit cu ziua. Să ţi-o spun : şi eu spun multe mofturi cititorilor, că de-aia-mi zice Rigolo, dar ca d-ta nu sînt în stare să le ticluiesc. Mai întîi zici că însurătoarea amicului Fritz şi naşterea puiului de Carol au bucurat ţara. Ei, aş ! Spune drept; crezi vreo vorbă din toate astea ? Cu mine nu umbla să faci politică şi diplomaţie, pentru că eu nu te spui la nimeni, şi nici rege n-am să mă fac, ca să zici că umblu să-ţi iau locul. Dar, uite, aş da mult să ştiu ce crezi în conştiinţă cînd citeşti poliloghia aia pe care ţi-o scrie Lahovary şi vezi cum te aplaudă gogomanii. Eu, să fiu ca tine, nene Carol, m-aş apuca odată şi i-aş înjura de mamă, numai aşa, de gust fistichiu, ca să văd : tot au să mă aplaude ?... La urma urmei, de ce ai fi rege dacă nu ţi-ai permite cîteodată să faci o farsă lacheilor ? Mi-a părut întotdeauna rău că nu te pot găsi într-un colţ, ca să-ţi spun toate astea verde-n faţă, cum ţi le scriu aici. Se zice că nu eşti tocmai Tănase şi că numai te faci Gheorghe, dar, altfel, din fire nu eşti Enache. Ei bine, eu aş vrea să te întreb un lucru : Pleci de la palat înconjurat de jandarmi, ajungi la Mitropolie, asculţi sfeştania mitropolitului, apoi mergi la Cameră de-ţi citeşti fiţuica aia tipărită. Pe drum nu te salută nici dracu, la Cameră te aplaudă numai guvernamentalii; spune drept: cînd te-ntorci acasă ce gîndeşti ? Cum îţi pare ţara asta ? Cum îţi par deputaţii lachei ? Eu, vezi, dac-aş fi rege, n-aş da două parale pe toate fleacurile astea, pentru că ştiu că ele se fac oricui are slujba asta, nu personal mie. Uite : dacă mîine ar veni cineva şi ar~ face rege pe Nicu Metz, ori pe Costică Kneazu, eu sînt sigur că ei ar avea întocmai onorurile pe care le ai tu astăzi. Lumea noastră e a dracului. Cîţiva au pus mîna pe putere, şi pentru că nebunii vor totdeauna să aibă cîte un staroste, şi-au pus în cap un rege. în fond, însă, regele nu-i altceva decît alesul unei cete care ţine în mînă pe cei mulţi şi toate bogăţiile. Acuma, dacă-i bal, bal să fie. Din momentul ce ştiu că nătăfleţii ăştia au nevoie de mine — că altfel s-ar lua a două zi de chică între ei — eu mi-aş plăti odată luxul să-mi bat joc de sufletul lor ; dar ştii, frumos, fără perdea, să le placă şi lor ! Pe mine mă bate gîndul că gîndeşti tot ca mine. Dacă e aşa, nu pricep de unde-ţi vine încăpăţânarea asta de catîr, ca să ţii musai să fii rege pe viaţă... La urma urmei, ai făcut destule parale, încît ai putea pleca pe aici încolo, ca să petreci unde ţi-ar fi lumea mai dragă. Ce zor să faci păpuşerii, să te faci de rîs, să te admire copiii şi să laşi să te ocărăsc eu cum îmi place ! 126 127 Nu te-ai mai săturat de paradă, de tunuri, de jandarmi şi de deputaţi ? Adică, serios vorbind, ţii mult să te aplaude Popovici-Răcăciuni, Dobrescu-Chitanţă şi Take Ionescu ? Ţii mult să ai un balamuc întreg în cap ? Nu eşti om serios, vere Carol ! Am văzut mulţi nebuni şi mulţi pasionaţi în lumea asta. Unul s-a împuşcat pentru o actriţă, altul a înnebunit căutînd să afle pătratul cercului, un al treilea s-a spînzurat pentru că n-a reuşit la examen... Cum îţi spun, am văzut tot soiul de nebuni. Dar, ca om teafăr şi cu parale fiind, să-ţi faci capul calendar de bunăvoie şi să discuţi politică înaltă cu Catargiu numai tu eşti în stare. Ce-ţi folosesc toate astea, poţi să-^mi spui ? Reclama ? Dar cu banii pe care îi ai ţi-ai putea face o reclamă straşnică, fără să recurgi la maimuţării proaste ca alea de ieri... Fugi de-acolo, că nu te mai înţeleg ; parol, nu te-n-ţeleg! _ ... Nu vezi că, la urma urmei, vă trageţi pe sfoară unii pe alţii ? Parcă ăia care te-au aplaudat ieri te iau în se^ rios ; ori tu pă ei ? Moft! îţi spun eu : mai bine apucă-te de alt negoţ şi nu umbla cu spanacuri regale, că s-au deocheat'. Crede-mă pe mine, că eu nu-ţi vreau răul ! 3*K ^WWZ c^^Ju/ ^ *^>z*^ (Colecţia Elena Bacalbaia-Dimitriu.) \^(UL*U.- -ypu^ : JUL. n^u^t~ -d^< ^.^e^ ^t^-^yr^ Facsimil (p. 3) după o scrisoare a lui Anton Bacalbaşa, datată: 20/1 octombrie 1893, expediată din Bucureşti, către Ştefan Irimescu, aflat Ia Paris. f Colecţia Elena Bacalbaţa-Dimitriu.) " wi&Lsi~~ -2 o 11 i a c Zilele astea a fost arestat în Paris un individ prins în flagrant delict de cerşetorie. La percheziţia făcută acasă la individ s-a găsit că el posedă nu mai puţin de 400.000 lei în bonuri. Bogatul cerşetor va fi osîn-dit; iar pînă atunci psihiatrii au dreptul să facă tot felul de teorii asupra maniei de a cerşi. Acest fapt divers are o mare asemănare cu fraza următoare din mesajul regal : Efectele crizei agricole, care, de mai mulţi ani, bîntuie toate ţările, în cele din urmă s-au simţit şi la noi. Din nefericire, o recoltă slabă a coincidat cu momentul cel mai acut al crizei preţurilor. Adînc convins de bogăţia încă neistovită a pămîntului românesc şi de puterile de muncă ale poporului nostru, aştept cu încredere îndreptarea unor greutăţi care nu pot să fie decît trecătoare. Este drept că, de la o vreme încoace, criza preocupă pe toată lumea. în special Adevărul a făcut o întreagă anchetă asupra situaţiei noastre economice. Totuşi, cînd vedem cu ce rnîhnire regele milionar vorbeşte de criză în faţa reprezentanţilor clasei avute, 163 nu ne putem opri de a constata că şi asta este o manie de a cerşetori. Criza există cu adevărat. Dar datează ea de ieri, de azi ? Nicidecum. Dacă un an agricol rău a făcut ca şi în pungile arendăşeşti să sufle vîntul sărăciei, asta nu dă regelui dreptul de a spune că efectele crizei sînt trecătoare, ca şi cum pe noi ar trebui să ne preocupe numai o criză, aceea care loveşte în cei bogaţi. De ce nu cugetaţi oare la criza adîncă, permanentă, la criza veche de tot, care bîntuie cu ifurie de atît amar de vreme peste nenorociţii pe care, în batjocură, i-aţi botezat „talpa casei" ? A fost de ajuns să se resimtă puţin luxul arendăşesc, pentru ca să vă alarmaţi şi uitaţi că aceea ce se cheamă la bogaţi criză este numai o imposibilitate de a împinge pînă la nebunie risipa şi desfătările lor obicinuite. La ţărani, însă, criză se numeşte mizeria adîncă, istovirea, moartea de foame. Iar criza acestora nu-i un accident, nu-i o întâmplătoare „coincidenţă a recoltei slabe cu momentul cel mai acut al crizei preţurilor". Nu. Este viaţa întreagă a ţăranului, este povestea întreagă a unui neam de robi, este epopeea dureroasă a vieţii ţărăneşti. Da, a cugetat regele şi la săteni, iar cugetarea lui se exprimă în fraza următoare a mesajului : „Adînc convins de bogăţia încă neistovită a pămîntului românesc şi de puterile de muncă ale poporului nostru"... Te cred, maiestate ! Dv., toţi care trăiţi din plusva-loarea pe care v-o dă munca acestui „poporul nostru" ; dv., toţi cîţi faceţi legi în tihnă cum aţi face o poezie în ceasuri pierdute, pe atîta puneţi temei : pe puterile de muncă ale poporului. Aci stă toată filozofia raporturilor dintre capital şi muncă în organizaţia de azi a societăţii. Muncitorul vine pe piaţă şi îşi oferă puterea lui de muncă. în schimbul acestei puteri, pe care el şi-o închiriază, capitalistul oferă atîta cît îi trebuie celui dintîi ca să nu moară de foame. A fost batjocorită, a fost atacată de mulţi legea aceasta aşa cum a formulat-o Karl Marx. Dar dacă ea este un mare adevăr economic în toată ordinea socială actuală, proprietarii şi arendaşii noştri au cristalizat-o în forme nepieritoare, ei ne fac s-o vedem cu prisosinţă în toată trista ei realitate. Da. Faceţi apel la „puterile de muncă ale poporului nostru". Istovească-se puterile acestea, căci, dacă se istovesc în aparenţă, ele nu pier, ci se prefac în diamante, în diurne, în lefuri grase, în luxuri orbitoare, de care voi ştiţi aşa de bine să vă folosiţi. Fiţi pe pace, voi sînteţi ştiinţifici, ştiţi că în natură nimic nu se pierde, ci totul se transformă. Şi iată de ce, cînd vă vedem sperînd că va fi trecătoare criza, înţelegem două fapte : că criza va fi trecătoare pentru voi şi că, pentru a ajunge la dispariţia crizei, veţi preface amarnic „puterile de muncă ale poporului nostru", în care aveţi atîta încredere ! 164 Şi-apoi ? Ce va face el de ţigări ? Gu cincizeci de bani se poate rniai uşor cumpăra îmi pachet de tutun ! „A, prost ce sînt ! exclamă el. Eu mă gîndesc cum să mă sinucid, şi nu mi-am făcut programul ! Să mor fără să se ştie cauzele tristului eveniment ? Dar aceasta ar însemna mai mult decît o sinucidere !" Luă condeiul, se aşeză la masă şi începu să scrie cu cerneală roşie : în seara aceea el era trist. Fără să vrea, simţea cum sufletu-i se-mbracănn doliu, culoarea mormintelor şi a călugăriţelor ; simţea cît e de mic în faţa vremii eterne şi cît este de naiv în faţa nedezlegatului mister al vieţii. Gînduri care de care mai funebre îl apucau. „Dacă m-aş sinucide singur ?" Ideea aceasta îi surîse. „Cel puţin, zise el, nu voi muri ucis de alţii! Nu voi muri învins ! Voi avea şi eu o victimă, voi zdrobi şi eu o viaţă, destul tot alţii m-au zdrobit l" îşi luă inima^n dinţi şi ţigara-n mînă, privi în juru-i cu îngrijire şi nu zări nici un obiect cu care să-şi poată tăia „firul vieţii". Cugetă un moment să se înăbuşească punînd capacul la sobă ; dar geniul său cel bun îi spuse numaidecît că este o laşitate să pui capacul atunci cînd nu-i foc în sobă. Dar dac-ar cumpăra de cincizeci de bani şoricioaică ? însă nici cugetarea asta nu-1 ademenea. Şoricioaică ? 1 Sub titlul Spanachidi, autorul acestui fragment scrie un roman umoristic care va ieşi în curînd în volum (n.a.). 166 „PROGRAMUL SINUCIDERII MELE în momentul cînd scriu aceste rînduri eu nu mai sînt printre cei vii. Scriu cu sîngele meu acest manifest, cel din urmă poate, şi în care cetitorii vor afla cu cea mai adîncă părere de rău încetarea din viaţă a valorosului nostru amic şi colaborator Mişu Spanachidi... Da, eu am murit; dar numele meu va rămîne. Cauza morţii. Puia în momentul de a pune sub tipar cauza fatalului act este încă necunoscută. Se bănuieşte că un mister se ascunde aci. Parchetul, sesizat de mai mulţi vecini şi de opiniunea .publică alarmată, a descoperit o scrisoare olografă 1 şi scrisă chiar de autorul ei, din care rezultă că sinucisul m-a fost asasinat. La Cameră. Se crede că mai mulţi deputaţi, amici ai defunctului, vor interpela guvernul asupra acestei barbarii. La urmă se va vota o moţiune, prin care se va cere ca înmormîntarea să se facă pe socoteala statului. Onoare acestor reprezentanţi ai ţării !" Dar de-abia sfîrşise de scris aceste rînduri, cînd auzi o bătaie în uşă. *" Spanachidi tăcu. 0 a doua bătaie, de astă dată mai tare. — Cine vine să turbure locaşul morţii ? strigă el. Uşa se deschise şi apăru servitorul casei. 1 Olograf — testament scris în întregime chiar de mîna testatorului. 167 — A venit o madamă cu scrisoarea asta, domle... — Bine, zise Spanachidi. Du-te ! Şi servitorul ieşi. Fostul sinucis luă scrisoarea, o desfăcu cu grabă şi o lacrimă i se ivi în colţul pleoapelor. „Aşadar, ea mă iubeşte ! Şi eu, ingratul, tocmai pe ea o uitasem ! Să mai citesc o dată"... Scrisoarea era simplă, scrisă cu o ortografie necunoscută, dar cu mult sentiment. Ea cuprindea rîndurile următoare : „Mişule dragă, Nu uita că te aştept diseară în grădină la Icoană. Are să fie şi Luţa cu musiu Barbancioc al ei. Mergem ambii patru la «Raşca», la Dinicu. Te sărut dulce, Sita' Spanachidi sărută scrisoarea, îi rupse cămaşa ca să facă pe ea un „fapt divers" pentru a doua zi la ziar, apoi puse restul în cutia lui de scrisori „Margareth Mill", unde ţinea — cum zicea el — „Anuarul amorurilor mele". Acum era vesel. Sita îi depărtase din minte toate gîn-durile negre şi—1 făcuse să uite că trebuia să se sinucidă. Şi apoi, la ce s-ar fi sinucis ? Ce motive avea pentru asta ? Ce nemulţumiri ? Nici una ! Ziarul la care colabora era mulţumit de el, el era mulţumit de ziar şi presupunea că chiar cetitorii sînt încîntaţi. Tînăr era, viitor avea, şi iată că Sita venea să-i puie pe frunte cununa fericirii. „Ce inimă bună e Sita ! exclamă el singur, cu glas de «aparte». De un an de cînd e bonă la maiorul Ursu mă iubeşte cu un amor exact. Oricînd poate, ea-mi scrie să ne întâlnim. Ah ! de-ar mai dura manevrele, ca maiorul să fie concentrat!" Şi, zicînd acestea, Spanachidi luă în mînă un ziar „adversar", pe care-1 lua regulat de la redacţie, ca să polemizeze. îşi aruncă ochii pe pagina a treia şi ceti : „INFORMAŢII Sinuciderea din capitală. Aseară s-a sinucis în locuinţa sa tînărul X. Y. Cauza funestei hotărîri nu este cunoscută. Vom da mîine şi alte amănunte." „Ce prost sînt informaţi! zise Spanachidi. O sinucidere fără amănunte ! Lasă, că Ie arăt eu mîine"... Şi, luînd condeiul, transformă articolul cu Sinuciderea lui Spanachidi în alt articol : Sinuciderea din capitală. „Au să crape de necaz cînd or vedea că numai eu am scrisoarea olografă, scrisă chiar de autorul ei !" Apoi îşi luă pălăria, scoase colţul batistei afară, se privi în oglindă, îşi drese mustăţile şi-şi examina punga : „Seara asta o să mă ţie probabil vreo zece lei: consumaţii la «Raşca», chetă la lăutari, bacşiş chelnerului, poate cîteva alune prăjite... Dar nu-i nimic ; mîine iau de la administraţie «cheltuieli de reportaj» ; trăsură la casa mortului, vizită la morgă, bacşiş defunctului"... îşi luă bastonul şi ieşi. La colţ tocmai venise tramvaiul. Dete douăzeci de bani : — Pîn' la Icoană ! 168 SERBAREA DE AZI: HORIA, CLOŞCA, CRIŞAN _ (Fragment) Se împlinesc o sută zece ani de cînd Cloşca şi Horia, capii revoluţiei ţărăneşti întâmplate în Ardeal la 1784 au fost schingiuiţi pe roată şi ucişi. Ce a fost revoluţia aceasta, al căreia caracter social au căutat să-1 ascundă istoricii interesaţi, putem spune în două cuvinte. Ţărănimea prigonită, încărcată de dări nedrepte şi neomeneşti, s-a răsculat ca să schimbe orânduirea crudă sub care gemea. în calea ei a întîmpinat însă împotrivirea clasei stăpînitoare. Clasa aceasta fiind alcătuită din unguri, a fost natural ca răzvrătirea să ia în ochii multora o însemnătate pe care n-o avea în fond : o mişcare pur şi simplu naţională. De fapt, însă, ţăranii nu se ridicau împotriva magnaţilor fiindcă erau de alt neam, ci fiindcă asupreau în chip nelegiuit. O a doua caracteristică a mişcării acesteia, şi care trădează încă mai mult lupta de clasă, este faptul că boierimea românească, departe de a merge alături cu sătenii răzvrătiţi, ea se maghiarizase de mult şi s-a declarat solidară cu asupritorii, cu magnaţii unguri. Ca şi preoţimea cea înaltă a amîndoror neamurilor, boierimea a luat o parte ruşinoasă la potolirea revoluţiei, la schingiuirea revoluţionarilor. Semnul acesta, care ne învaţă mai mult decît orice că a fost o mişcare economică şi socială, iar nu numai naţională, s-a arătat de altfel în toate revoluţiile mari şi mici din ţara Ardealului. La 1437, în muntele Bo-bîlna, ca şi la 1514 sub Doja, şi ca şi la 1784, în munţii Abrudului, toate mişcările ţărăneşti, ungureşti sau româneşti au găsit împotriva lor pe magnaţi, deşi nici uneia din mişcările acesteia nu i se poate tăgădui un caracter naţional. Aceasta nu spune oare, destul de lămurit că toată parada de patriotism pe care o fac cei de sus e falsă şi că ea dispare de îndată ce-i vorba de interesul lor de clasă ? Evident că da. Şi de aceea noi, socialiştii, cărora patrioţii de carnaval şi de contrabandă ne tăgăduiesc sentimentele naţionale, zîmbim cînd îi vedem pe dînşii ser-bînd datele mari ale istoriei, care nu sînt ale lor, ci ale noastre, ale proletariatului asuprit la 1895, ca şi la 1785. După o sută şi zece ani, situaţia este aceeaşi. S-au lepădat formele brutale ale stăpînirii, dar nu s-a schimbat întru nimic fondul mizeriei sociale. Sub aparenţele viclene ale libertăţii de a munci, salariatul de azi, fiul nenorocit al nenorocitului servaj, ţine omenirea într-o tiranie tot aşa de îngrozitoare ca şi odinioară. Luptele omenirii, însemnate cu sînge în cartea neamurilor, sînt şi azi tot atît de crîncene, şi pentru aceea noi, socialiştii, ne asociem la serbarea ce se face în amintirea lui Horia, Cloşca şi Crişan, martiri ai cauzei ţărăneşti. [...] 170 1 POLIŢIŞTII DIN IAŞI Ieşenii trebuie să fi fost surprinşi văzînd că, deşi Lumea nouă a anunţat că duminică 19 februarie se va ţine o întrunire socialistă în sala „Pastia", totuşi, întrunirea nu s-a ţinut. Sîntem datori, deci, să le explicăm pentru ce nu ne-am pus în aplicare înştiinţarea. Am fost în Iaşi, cei care trebuia să luăm parte la întrunire, şi am căutat să angajăm o sală. Spre marea noastră nedumerire, însă, n-am găsit nici una. Toţi antreprenorii ne-au dat, în loc de local, nişte pretexte, mai mult sau mai puţin ridicule, în dosul cărora nu ne-a fost greu să găsim poliţieneasca mînă a d-lui Leon Bogdan, poliţmaistrul celei de-a doua capitale a ţării. Acest ilustru necunoscut s-a arătat la înălţimea lui Sandu Răş-canu, de lugubră pomenire. A chemat pe antreprenori, i-a descîntat şi i-a convins că socialiştii nu trebuie să vorbească publicului. Să fim drepţi însă. Noi nu aruncăm vina acestei odioase manopere în spinarea Bogdanului de la poliţia din Iaşi. El este numai un fel de tist1, care ascultă de poruncile extraordinarului Lascar Catargiu. Vina, deci, este a vedeniei preistorice din capul ministerului. 1 Tist — ofiţer. Şi aceasta o putem dovedi. înainte de întrunire am trimes unui amic din Iaşi o telegramă, rugîndu-1 să închirieze o sală. Ei bine, timbromanul Cezianu a refuzat să-i dea curs, conform vestitului art. 7 din legea telegrafo-postală, articol care, precum se ştie, vorbeşte de „siguranţa statului". Nu-i nevoie să fii filozof, pentru ca să înţelegi că acelaşi apoplectic Catargiu, care porunceşte să se oprească o telegramă, porunceşte şi să nu se dea sala. Iată cum, deşi ne-am oferit să dăm orice sumă, a fost cu neputinţă să găsim în Iaşi un local de întrunire. Să ne răfuim dar. Mai deunăzi, d. Take Ionescu, avocatul titular al acelora pe care îi numea odinioară strigoi, amintea d-lui Fleva că-n vremea opoziţiei unite de-abia se putea găsi o sală, pe nişte preţuri fabuloase, şi se lăuda că astăzi sălile de întrunire sînt la dispoziţia tuturora. Am fi, oare, nepoliticoşi dac-am spune avocatului că a minţit ? Astăzi noi nu găsim sală nici pe suime fabuloase, pentru că mişelia celor de la putere e mai fabuloasă decît orice sumă. Asta însemnează, însă, că trebuie să ne învăţăm a nu pune nici un preţ pe sforăielile dramatice şi constituţionale ale domnilor miniştri. Dar dacă facem această constatare nu-i ca să ne arătăm mîhnirea, ci pur şi simplu ca s-o înregistrăm ca document istorico-eiocoiese. în ce ne priveşte pe noi, am profitat de balul organizat sîmbătă seară de Clubul muncitorilor în sala „Pastia", pentru ca să vorbim şi de votul universal, şi de legea expulzărilor, şi de toate cîte era să le spunem la întrunire. Prin urmare, oprirea sălilor a fost din partea stăpânirii o simplă stupiditate fără urmări. Constatăm nătîngia elitei sociale, şi trecem mai_ departe. Tot ce am dori pe viitor ar fi ca onorabilii să înceteze de a se mai lăuda cu liberalismul. 172 FABRICA DE CIOCOI Du-1, du-1, du-1 la mînăstire, Să-şi vie boieru-n fire ! Se impune numaidecît ca d. dr. Babeş să iasă din impasibilitate. Savantul nostru bacteriolog şi-a cîştigat deja o reputaţie europeană prin lupta glorioasă care o duce de atîţia ani împotriva diferiţilor bacili ; am putea zice chiar că, de la bordei pînă la palat, toţi îi sînt recunoscători. A venit deci vremea să-şi adune toate puterile, să facă o ultimă sforţare şi să ne mîntuiască de un nou microb care ameninţă ţara, de microbul ciocoismului. Din parte^ne, credem că-i venim într-ajutor denun-ţîndu-i cazurile suspecte pe care le-am observat. E vorba de atacurile care au cuprins pe ziarul L'ln-dependance roumaine. Dăunăzi, ziarul franţuzesc s-a dat la studii asupra ofiţerilor noştri. Şi — straniu lucru ! — organul d-lui Claymoor a găsit că ei au origine prea brutală, prea mitocănească ; a cerut, deci, să se ia măsuri energice ca numai aristocraţii să poată intra în corpul ofiţeresc. Prin cercurile militare cererea asta a produs o impresie dezgustătoare. Noi, însă, am considerat-o ca o 174 simplă zăpăceală de o clipă, ca un acces fără urmări serioase, şi nu i-am dat mare însemnătate. Iată însă că mania face progrese. Acelaşi organ, vorbind de ucazul d-lui Take Ionescu asupra legii instrucţiunii, e cuprins din nou de delirul aristocraţiei. Blazaţii aspiranţi după nişte blazoane, pe care neam de neamul lor nu le-au avut, exclamă cu toată filozofia umor pretinşi boieri cugetători : ...Nu vedem nici un rău în faptul ca învăţămîntul clasic, care conduce la profesiile liberale, să fie dat în aşa condiţii, încît să descurajeze pe copiii săraci... Şi tot articolul zbîmîie pe tema asta : copiii săraci să nu se facă avocaţi, doctori, ingineri, profesori; copiii săraci să-şi vadă de meseria părinţilor lor ; copiii săraci să nu se întindă la caşcavalul social... învederat, ne găsim în faţa unei nebunii care progresează, în alte ţări mania asta de a păstra neatinsă „familia aristocratică", deşi este şi acolo o utopie, totuşi, s-ar mai putea pricepe. Dar la noi, unde niciodată n-am avut o aristocraţie în sensul apusean al cuvîntului, la noi, unde toţi cioflingarii îşi dau ifose de ciocoi sadea, unde găgăuţii şi degeneraţii profită de vacanţiile din iulie pentru ca să se intituleze conţi şi baroni pe la băile din ţări străine, este o adevărată sminteală periculoasă tendinţa asta de a tot vroi să ni se scoată înainte o aristocraţie care nu există. Mă rog, dacă copiii care n-au sînge albastru nu trebuie să înveţe carte clasică, atunci din cine să se alcătuiască profesiile liberale ? Care-i clasa din care s-ar putea recruta acestea ? Slavă ţie, Doamne, pe pretinşii descendenţi ai protipendadei îi cunoaştem : ei au nobilul obicei de a socoti învăţătura ca o ocupaţie mitocănească ; ei nu cunosc decît arta de a moşteni, de a se însura cu zestre şi de a toca apoi, în chipul cel mai stupid şi în timpul cel mai scurt, moştenirea şi dota. Aceştia numai la profesii liberale nu au gîndul. Ce au produs în ţara asta aristocraţii noştri de baltă ? Am înşira nume proprii, dar ne rezervăm plăcerea asta pe altădată. Din clasele sărace a ieşit însă un Eminescu, 175 un Conta, Lambrior, Creangă, Caragiale şi toţi cei cîţi fac fală neamului nostru. Am face odată o listă şi am pune faţă în faţă pe glorificaţii şi pe oropsiţii organului fustelor scandaloase. Ne oprim însă aci, uimiţi de utopia, de ignoranţa şi de cinismul acestor gazetari care, ieşiţi din te miri ce fund de mahala şi salariaţi azi de cea mai nulă specie de pseudoboier, excomunică, la adăpostul anonimatului, o clasă întreagă de oameni, clasa lor chiar. ...Şi dacă d. dr. Babeş nu va lua măsuri grabnice, dacă, dus de dorul de a vindeca numai boalele trupeşti,' nu va descoperi un serum anticiocoic, atunci nu ne rămîne decît să facem pentru bolnavii din halul „Independenţii" un călduros apel la d. dr. Şuţu. Stau şi mă-ntreb : ce rost poate să aibă oprirea manifestaţiei noastre de 1 Mai ? Guvernul vrea să arate numai că are puterea şi că poate uza de ea pentru a călca legile ? în cazul acesta, el cearcă să ne convingă despre un lucru pe care-1 ştiam de mult. Caraghiosul prinţ Laurent XVII, eroul din Mascotta, a spus-o înainte de d. Lascar Catargiu : „La ce mi-ar sluji puterea dacă n-aş putea abuza de dînsa ?" Ori poate stăpînirea vrea să ascundă existenţa partidului muncitorilor ? Dacă e aşa, struţul e mai prost decît îl credeam. De laşi în jos storurile cînd fulgeră pe cer, nu însemnează de loc că noaptea e senină, şi, dacă e să te trăsnească, nu scapi închizînd ochii. Astea sînt precauţii zadarnice, care n-au puterea de a opri în loc ceea ce este să fie. Existenţa noastră nu se poate nimici printr-un ucaz poliţienesc, după cum toate poruncile din lume nu pot stăvili fluxul mărilor. Partidul muncitorilor trăieşte ; iar cea mai bună dovadă despre trăinicia lui e tocmai spaima ce cuprinde pe cei de sus. în metafizică pură se poate tăgădui orice ; în viaţa reală, însă, e tot aşa de 177 1 copilăresc să negi aceea ce există, după cum e copilăros lucru să însufleţeşti în minte-ţi o himeră. Nu vom trece pe Calea Victoriei — foarte bine. Dar, ori pe unde om trece, cîte unu sau cîte o mie, noi tot spre victorie mergem. Şi dînd nu s-o mai şti c-a existat cîndya o fiinţă căreia-i zicea „Lascar Catargiu", de partidul nostru se va şti, şi se va şti bine. ...Atunci, la ce-ţi slujeşte, bietule om, faptul că la 1 Mai 1895 tu ai trecut pe unde ai vrut, iar noi nu? DIN CRIMELE LUI TAKE IONESCU Infamia de la Cameră Unul din cei mai buni prieteni ai noştri, lonescu Raieu-Rion, a încetat din viaţă. Pentru cei care l-au cunoscut, pierderea camaradului e o tristă şi dureroasă ştire. Rion era o natură blîndă, prietenoasă, iubită de toţi. Pentru noi, socialiştii, în genere, moartea lui lasă un gol care greu se va umple, căci Rion era unul din cei mai culţi şi mai devotaţi dintre amicii noştri. Dar moartea asta nu ne inspiră nouă numai întristarea naturală la pierderea unui tovarăş preţuit; este aici ceva mai mult, o dramă socială, care s-a jucat pe tăcute, în liniştea mizeriei. De un an de zile aproape, Rion încetase de a fi omul activ şi comunicativ de odinioară ; retras în singurătate, nu mai dedea ştiri despre dînsul, trăia pentru catedra pe care o suplinea la Tîrgovişte, şi atîta tot. Aceia care îl cunoscuseră de aproape, care îl ştiau incapabil de a renunţa cu totul la activitatea în folosul ideilor lui nu-şi puteau explica schimbarea asta într-o fire devotată şi setoasă de muncă. Ni se va permite să povestim o mică scenă, asupra căreia am fost siliţi să păstrăm tăcerea, dar pe care astăzi avem datoria de a o scoate la lumină. 179 Anul trecut Rion s-a prezentat la un concurs şi a reuşit al doilea, cu media aproape 9. Ei bine, deşi erau trei catedre vacante, deşi juriul 1-a recomandat pe Rion, d. Take Ionescu n-a vroit să-1 numească. Şi de cîte ori nenorocitul nostru prieten s-a prezentat la minister, răspunsul invariabil al celui mai cinic dintre miniştri era : „N-am ce-ţi face, ai reuşit, locuri vacante sînt, dar dumneata eşti socialist, şi eu nu te pot numi. Cel mult, îţi pot acorda un loc de suplinitor." Dezgustat, covîrşit de mizerie, el, care era singurul sprijin a cinci surori şi al unor părinţi săraci, ţărani din Vaslui, Rion s-a osîndit la rolul de a vegeta o viaţă fără bucurii şi de a renunţa la orice altă activitate intelectuală... Las pe alţii să tragă concluzia. Dar nu se va găsi nimeni să nu facă deosebirea cuvenită dintre acest copil de ţăran, pe care-1 doare, pe care-1 ucide imposibilitatea de a munci pentru ideile lui, şi între fiul necinstit al unui necinstit tîrgoveţ, care şi-a vîndut şi trup, şi suflet pentru un blid murdar de linte, şi care vroieşte să coboare la decăderea lui morală pe toţi. D. Take Ionescu îşi face o glorie din faptul că poate zice : „sînt un ex-mitocan". Convins că a atins cea din urmă treaptă a măririlor, nu are azi decît un singur dor ; acela de a nu întîlni în cale tineri cinstiţi, care să-1 umilească prin onestitatea lor. E patima bătrînelor corupte, care, după ce s-au speculat pe ele, n-au altă pasiune decît aceea de a tîrî fecioare pe drumul pierzării. Rion însă nu era din stofa celor ce-ajung la Văcăreşti sau pe banca ministerială. Natură incapabilă de vînzare a conştiinţei, socialist cu fapta, cu cuvîntul şi cu cugetul, era fatal să moară în mizerie, dar să moară cum mor eroii, nu cum mor caracudele. La sentimentele lui Take Ionescu nu ne gîndim, căci pînă într-atîta de naivi nu sîntem. Dar să se gîndească singur la deosebirea pe care el a creat-o : Rion moare sărac, lăsînd în urmă-i regrete adînci şi admiraţia tuturora ; Take Ionescu trăieşte, şi i se pare că are admira- tori sinceri. Iasă însă din cercul în care se gudură, şi va vedea că nu există în ţara asta un om care să nu fie adînc dezgustat de cinismul şi de degradarea ministrului-lipi-toare. Moartea unor tineri ca Rion trebuie plînsă nu numai de socialişti, dar de toţi cîţi înţeleg devotamentul sfînt şi onestitatea, aşa de rară în lumea noastră, unde, pentru ca să trăieşti, trebuie să te cobori, să decazi, să fii un Take Ionescu. 180 ART. 262 — GOD. PENAL Sărmanul articol 262 din codul penal a fost modificat — onoare lui ! Camera, găsind că epidemia corupţiumii morale şi religioase se lăţeşte peste patria română, a luat măsuri ca bunele moravuri să nu mai poată fi atinse. Se înţelege, e vorba de atingerile cu degetul sau cu gura — adică prin grai sau prin scris. încolo, orice român e liber să profeseze moravurile care-i convin lui mai bine. Astfel, nimeni n-are dreptul să se ocupe de faptul că un cetăţean îşi vinde forul lui interior, sau că o cetă-ţeancă îşi vinde ce vrea ea. Dar nici unul, nici altul nu va avea permisiunea de a face un roman sau un discurs prin care să descrie epopeea vînzării. Mai mult, orice propunere ruşinoasă trebuie să înceteze de a fi făcută verbal sau în scris ; tot ce poţi este să faci cu ochiul. Dacă însă suferi de ochi, ai dreptul ca, în loc să vorbeşti ori să scrii, să zugrăveşti pe o hîrtie scopul secretelor tale intenţiuni. Guvernul speră că astfel va putea da un mai mare avînt picturii la noi. De altfel. Moş Teacă nu-i de loc supărat de votarea acestei legi, pe care ziarele serioase s-au apucat s-o combată. Noi credem că era şi vremea să se pună capăt 182 scandalurilor ce se scriau prin gazete. Cu modul acesta, nu vom mai vedea descriindu->se viaţa miniştrilor şi a elitei sociale. Legea modificată va modifica, fireşte, şi obiceiurile ţării. Astfel, fiindcă e vorba să ne păstrăm bunele moravuri, cată să observăm dieta următoare : a) Să nu mîncăm decît sărmăluţe, căci sînt acoperite cu frunză de viţă. b) Să nu citim frazele domnilor deputaţi, fiindcă sînt goale. c) Ofiţerii de cavalerie să-^şi facă tunicile mai scurte, sau să-şi puie la spate, în josul tunicii, codul penal. d) Să citim numai Biblia şi pe Moş Teacă, opere ca-re-ţi înalţă sufletul. e) Să proclamăm că omul cel mai moral este ministrul care, pentru a-şi acoperi partea ruşinoasă, poartă şapte perechi de... (Codul penal mă opreşte să spun ce poartă). Toate aceste obiceiuri, greu de introdus dintr-o dată, vor trebui să-şi facă loc treptat în cetatea românismului. Deocamdată, însă, reforma va fi aplicată la animale, asupra cărora se vor face experienţe, spre a se vedea dacă ele pot suporta noul cod penal. Se va începe cu cîinii, care nu vor mai fi toleraţi să se aglomereze în cete pe strade, afară de cazul cînd vor fi prevăzuţi cu cîte un aparat de siguranţă, nu la bot, ca pînă acuma. Un singur lucru mă mir : cum se împacă noul cod cu legea minelor ? Pe cînd codul ne vorbeşte de atentatele la bunele moravuri, legea minelor propagă, prin scris, sondarea, explorarea şi exploatarea pămîntului pe la părţile cele mai ascunse ! Guvernul vorbeşte de moralitate, şi guvernul începe prin a se da... de gol. ACEL CE TACE e şiret, e deştept, meditează, cugetă... şi, astfel, Jack Negruzzi trece drept un om cu multă judecată, fiindcă niciodată n-a dat ocazia de a fi judecat. S-a zis că „tăcerea este o afirmare". Şi, în adevăr, dacă vrei să te afirmi, taci. Femeile pierd enorm din cauza maniei de a vorbi. Sînt unele care nu sînt urîte, şi or mai fi avînd şi alte calităţi, dar, Doamne, cum le taie gura săbii ! Poeţii au înţeles valoarea tăcerii; de aceea, cînd vor să descrie fericirea unui moment ei spun... „totul tace". Dacă ar tăcea şi ei, fericirea ar fi completă. Sînt convins că dacă toţi oamenii ar fi muţi, n-ar mai exista certuri... Măi, taci ! „Vorba este de argint, iar tăcerea de aur" — iată singura vorbă de aur. A şti să taci, a avea talentul de a tăcea, mai ales la momentul oportun, este darul cel mai mare. Omul care ştie să tacă este omul viitorului. Mai ales în politică, o tăcere preţuieşte enorm, dovadă marele bărbat de stat Gr. Triandafil, al cărui glas nimeni nu 1-a auzit vreodată, şi despre care toţi spun că este o somitate în toate. Arta de a vorbi scoate oratori ; arta de a tăcea scoate însă parale — oratoria cea mai plăcută. Sînt oameni cărora nu le spui „cît să-ţi dau să vorbeşti ?", ci „cît să-ţi dau ca să taci ?". Aceia ajung departe. Vorba cere o sumă de calităţi stupide, precum talent, cultură, tact, organ simpatic şi altele; tăcerea însă trăieşte prin ea singură : pentru ca să taci, nu ţi se cere să ai nici măcar voce. Popoarele au apreciat întotdeauna tăcerea, dovadă vorba : „dacă tăceai, filozof rămîneai", dar n-am auzit niciodată zicîndu-se : „dacă vorbeai, filozof rămîneai". Omul care tace sistematic este presupus că însuşeşte toate calităţile din lume. Toţi spun despre el : e adînc, 184 CE ESTE CONSTITUŢIA Soarta a vrut ca Moş Teacă să apară în urma Iui Napoleon I, aşa că acesta a definit constituţia mai înainte decît mine. „Constituţia — a zis micul caporal — este ceea ce ne ocupă mai mult şi observăm mai puţin." Dacă n-ar fi zis^o căprarul franţuzesc, Moş Teacă ar fi fost azi original spunînd el acest mare adevăr. în adevăr, nu cunosc decît două chestii care pasionează mult publicul român : preţul grînelor în portul Brăila şi constituţia în întreaga noastră patrie ; pe cînd însă de grîne se preocupă mai mult negustorii de cereale, constituţia este calul de bătaie — măcar că constituţia e de genul feminin — al tuturor negustorilor de piei de cloşcă. Mă rog, să ne înţelegem puţin : ce este constituţia ? Unii afirmă că e „pactul fundamental al unei naţiuni", alţii că e „legea legilor", alţii că este piatra tutelară, fiecare român are cîte o definiţie, şi nu aşteaptă nici măcar să fie întrebat pentru ca să ţi-o comunice. Să nu se supere apărătorii acestei pietre, care nu-i bună nici măcar de pavaj, dar mie mi se pare că e un simplu moft naţional, inferior chiar unei găini, căci poate fi călcat şi de claponi. 186 Odinioară, oamenii se închinau la lună, la stele, la capete de cîini, la coroane mai mult sau mai puţin scumpe ; astăzi, fiindcă zicem că ne-am civilizat, ne închinăm la constituţie. în fond, amorului acesta orb pentru bucata de hîrtie prevăzută cu ştampilele cuvenite i se poate aplica versul lui Scarron : Je suiş de mon amour presse cruellement, Mon esprit s'en altere et mon corps s'en constipe.1 Şi dac-ai întreba pe fiecare^n parte „de ce atîta dragoste ?", ar da din cap — presupunînd că ar poseda asemenea inutilitate fizică — şi ar fi mai încurcat decît dacă l-ai întreba cine a fost primul papă la Roma. Atîta este de adevărat că amorul pentru constituţie e un amor mai constituţional decît unele boale, cu care ne naştem fără să fi avut meritul de a fi lucrat pentru dobîndirea lor. Vă mărturisesc că, în ce priveşte credinţa în constituţie, eu sînt ateu. Şi aici, de acord cu reacţionarul Thiers, cred că „o constituţie, oricare ar fi, dă întotdeauna rezultate conforme cu starea prezentă a spiritelor". Mai pe româneşte : cînd o constituţie poate fi călcată fără ca domnii călcători să fie imediat călcaţi şi ei, însemnează că nu sîntem copţi pentru altă constituţie decît pentru... călcare. Presupuneţi că mîine, în loc de constituţie, bărbaţii de stat se adună şi ne dăruiesc un cauciuc oarecare. Ne-am uita la el, l-am admira poate ; dar n-am face revoluţie dacă ni l-ar lua înapoi. De ce ? Pentru că, pasămite, nu prea preţuim cauciucul sub toate formele. De altfel, lege fixă şi cunoscută : nimic necesar nu dispare, şi nimic nu dispare dacă dispariţia nu-i necesară. Pentru ce a dispărut diligenta ? Pentru ce au dispărut opaiţul, mueările 2, poşta lui Vilner, şalvaragiii şi 1 Sînt apăsat de dragostea mea în mod crud, Mintea mea este tulburată de această dragoste şi corpul este chinuit (fr.). 2 Mucări — unealtă (un fel de foarfecă) cu care se curăţă mucul ars al unei lumînări. 187 alte ingrediente de astea intime ori sociale ? Pentru simplul cuvînt că n-a mai fost nevoie de dumnealor la un moment dat. Tot astfel — să iertaţi de vorbă proastă — poate dispărea o constituţie, pe dată ce ea nu face parte integrantă din noi înşine, din viaţa sufletului nostru. Şi cum se poate dovedi că o constituţie nu e înrădăcinată în naţkme ? Natural, prin însuşi faptul că oricine o poate călca, fără ca această călcare să atragă altceva decît unu sau mai multe banchete ori parastase. Invit pe Conu Lascăr să meargă în Anglia şi să calce acolo constituţia, dacă vrea să încerce ce vrea să zică „Anglia, ţara clasică a constituţionalismulua,'. La noi însă, l-aş invita să sporească birurile, şi am vorbi atunci .' Cît pentru constituţie, apoi nici Faustin Helie al franţuzilor, nici Ilie Foloştină al nostru nu-i ţin de cald ori de frig. PRĂSILA REGALĂ Poveste cu tendinţe antidinastice A fost odată un împărat. Şi împăratul ăsta era calic de mama focului. îşi întorcea chipiul pe dos cînd se învechea, făcea negoţ de brînză şi de unt proaspăt, aducea pînă şi vaxul de ciubote de la Viena, pentru că acolo era mai ieftin şi transportul nu-I ţinea nici o leţ-caie chioară ; mă rog, era calic de parcă trăsese pe dracu de coadă toată viaţa şi tocmai acuma se îmbogăţise. Cu viaţa era mulţămit ca prostu, că nici deştept nu era, măcar că era şiret ca o vulpe crescută la călugăriţe ; numai un necaz avea şi el, că nu-i dăduse Dumnezeu copii. Pesemne că Dumnezeu n-a vrut să ne înmulţească neamul lighioilor calice. Aşa, ce s-a gîndit împăratul ? Zice : „Măre, copii nu-mi trebuiesc, că prea ţin parale multe. Nu-i vorba, de îmbrăcat i-aş îmbrăca eu uşor, că tot rămân haine de la vizitiii care ies la pensie ; de mîncat iar n-ar fi greu : aş cere probele de la garda palatului în fiecare zi, da', oricum, tot te sfănţuiesc copiii ! Mai bine, haidi să iau unu făcut gata de altul !" Şi, cum sta el aşa pe gînduri, ce-i trăsni prin cap ? Şi-şi aduse aminte că are un frate şi că frate-său ar scăpa bucuros de o potaie de copil, că e un netot. 189 Cum s-a gîndit, aşa a făcut. A scris lu frate-său, care i-a trimis puiul de băiat cu ăl dintîi tren de marfă. Cînd 1-a văzut împăratul că vine, sfrijit şi jerpelit, cu urechile pleoştite, era p-aci-p-aci să-1 trimită la Han-Tătar, că prea era urîtă jigodia, de speria lumea. Cîinii îl lătrau, găinile se ascundeau, pînă şi vornicul începuse să urle a pustiu. Da' mai pe urmă ce s-a socotit împăratul ? Zice : „Lasă, măre, că şi eu eram slut cînd eram ţingău şi am venit în ţara asta ; da' pe urmă s-au deprins toţi cu mine, că, de ia o vreme, se deprinde omu şi cu ciuma". îl luă deci pe băiat, îl trimise la baie, îl înţoli cu un rînd de straie de la un bucătar al palatului, care tocmai murise fără moştenitori, îi mai potrivi urechile şi-1 puse lîngă el pe tron. — Să fii cuminte, băietane, îi zise împăratul, să faci şi tu ce-oi vedea că fac eu. Ai căzut pe chilipir, aicea-i ţară îmbelşugată (adică eminamente agricolă), iar sfetnicii sînt nişte găgăuţi, de joacă cum le cînţi... Doar nu te-am adus aici de dragul urechilor tale, da' m-am gîndit că avem neamuri multe, şi decît să procopsesc pe vreun tîrîie-brîu de aiurea, mai bine pe unul din neamul meu. — Lasă, unchiule, răspunse băiatul, că ştiu eu cum să mă port!... Şi zău c-a ştiut ! Cum s-a mai înviorat puţin, a început să calce pe urmele lui unchiu-său ; nu te-ai fi lipit de el să-i scoţi un gologan măcar să fi crăpat dracu ! îşi întorcea şi el chipiurile şi aduna bani în colţul ciorapului ; iar cînd se făcea grămăgioara mai mare, haidi ! o trimetea în ţara lui. Ce-şi zicea el ? Te pomeneşti că te ia odată la goană de aici cu nepusă masă ! Ce te faci atunci dacă n-ai acasă nici sfanţ chior ?... Cu toate astea, băiatul începuse a slăbi. Unchiu-său băgase de seamă că nepoţelul se sfreja mereu, dar nu ştia ce are. Măi, ce să aibă băiatul ? Te pomeneşti ca dă ortul popii, şi atunci alt bucluc, să mai aduci altul, să-1 mai înveţi şi pe ăla ! 190 A întrebat împăratul pe la toţi vracii şi pe la toate babele, dar nimeni nu ştia ce are Fridelache, că aşa îl chema. Ba că a mîncat laur şi o să turbeze, ba că are streche regală, ba că a prins igrasie la cap din pricina învăţăturii, ba că trebuie operat la urechi, că-i atîrnă prea greu, nimeni nu ştia ce are. Numai ce vine, tocmai ia urmă, un şoltic de bătrîn, care înşelase şi pe Muma-Pădurii în viaţa lui, şi zise : — Ce mi-i da, maistate, să-ţi spun eu ce are flăcăul ? — îţi dau ce vrei, numai scapă-mă, că-i păcat de bunătate de parale pe care trebuie să le dau pe coroana de la dric... — Apîi... să-mi dai... aista... ministeriul, şi... aiasta, disolvarea ! — Dăruite să-ţi fie ! — Amu, zise şolticul bătrîn, băietanu matale, c'coane maistate, n-are nimic la cap... are la... aiasta... — La care ?... — La... pardon, la călcîie... îi hamurezat... — Cum se poate ? — Iac-aşa ! Cum a auzit împăratul, s-a făcut foc. Şi s-a pus de pîndă. într-o noapte, tocmai pe cînd eîntau cocoşii, 1-a şi prins pe Fridelache cu dragostea în traistă. — Ptiu ! Mascara ! Ucigă-te toaca ! Flachflucter ! Şi eu credeam că ai ingrasie la cap... Auzi, amorezat ! Amor îţi trebuia, urechilă ? Şi încă cu cine — cu o fată săracă ! Apoi, daca faci copii, carne cu urechi ? Vrei să rămîie moştenire banii tăi în ţara asta ? N-ai destule fete în ţara ta, să te însori pînă ce n-ăi mai putea ? Să piei, că te ia mama dracului ! Adevărat vită de pripas ! A doua zi de dimineaţă 1-a şi pornit în ţara lui, să-şi caute fată. Peste cîtăva vreme, Fridelache a găsit una de ţinea de trei împărăţii şi a făcut o nuntă de s-a dus pomina de cîte parale a cheltuit ţara în care era moştenitor. Iar şolticul cel bătrîn era în fruntea bucatelor. 191 Şi unde mi s-a pus Fridelache al meu pe făcut copii, dar ce copii ! Care cum ieşea din ghioace striga : „Do-taţie !" Şi ţara trebuia să le dea la toţi, că n-avea încotro : sfetnicii erau toţi ca şi şolticul cel bătrîn. Aşa, de la o vreme, s-a luat ţara de gînduri, că nu mai rămăsese moşii nedate prinţişorilor. Şi numai ce s-a adunat norodul într-o zi şi... să te ţii, pîrleo ! L-a înşfăcat pe unchi, l-a legat de^un cal neînvăţat, cu un sac de nuci, şi i-a dat drumu... Şi unde cădea nuca cădea şi apanajul... Dar cînd să caute pe Fridelache, ia-1 de unde nu e ! Hoţomanul prinsese de veste şi o tulise în ţara lui, unde deschisese zărăfie : dedea bani cu (împrumut pe amanet cu sută la sută şi făcea tot soiul de daraveri. Am fost şi eu pe-acolo de-am dat nişte nădragi vechi, că-mi trebuiau parale. Cînd i-a văzut, i-a cunoscut că sînt din ţara unde fusese moştenitor. Şi unde l-a cuprins o jale, de-i tremurau orenvurştii în burtă. Săruta nădragii şi se văicărea într-una : — O, pantaloni ai ţărei mele adoptive ! Primiţi la-crămile mele de cel mai sincer regret! Că de mai şedeam un an lîn ţara aia, o aduceam ou totul la casa mea de schimb ! Şi încălecai pe-o roată şi vă spusei o minciună adevărată — şi cu prorociri de viitor. MENAGERIA REGALA ALEXANDRU LAHOVARY ULIU-ERETELE (obrăznicie, cruzime) (Facsimil după o ilustraţie publicată în Adevărul, an. VI (1893), nr. 1459 (8 martie), P- ■*•) J UftN A L TIVIL 91.0 AXON DEVASTAREA REDAOTIEI NOASTRE IVnlru ^agă, meteci ^ii?!s«tfî .hi ma) mî-,\i Nutiuu J» tari mirarea. IVwmte' Facsimil după coperta revistei Mo} Teacă, din 16 iunie 1896. In prim-plan apare directorul revistei — Anton Bacalbaşa. GEOGRAFUL GORJAN Polemică postumă, ruşinoasă şi plină de adevăruri goale Dacă este o ştiinţă care mă plictiseşte pe mine grozav, e, desigur, geografia. Am profesat pentru ea întotdeauna un dispreţ suveran, şi cu drept cuvînt. Căci să vă spun păcatul : Pe vremea cînd eram eu băiat, la noi la şcoală, ne dădea domnu să învăţăm geografie după cartea lui August Gorjan. Cartea asta e aşa de drăcoasă, încît autorul ei a ajuns general ; iar eu, care n-am putut-o pricepe, am rămas un nepricopsit. Acuma, fiindcă m-am pornit pe destăinuiri intime, daţi-mi voie să vă citez şi dumneavoastră cîte ceva din geografia pe care am învăţat-o eu cînd eram un copil, odată, mic ca dumneata. Deschidem cartea la întîmplare. De pildă, la pagina 9 : Apa este licuidul care acopere trei din cinci părţi alle supra-faciei pămîntului. Cu alte cuvinte, cînd îţi aduce madama un pahar cu apă, iei „licuidul" în mînă, te uiţi să vezi dacă acopere m trei din cinci părţi „alie suprafaciei" pămîntului, şi, dacă da, atunci zici că-i apă. Dacă nu, să ştii că-i gaz. Dar ţara ştiţi ce este ? Să vă spuie tot don August Gorjan : Regiune (Ţeră saii staţii) este tot pămentulfl a căruia locuitori se suppunu de ordinarii! acelluiiaşi guvernămlntu, care se nu-mesce naţia seu popor; avendâ mai toţi aceea-aşi limbă şi legi şi alle cărei differite părţi sunt împreunate şi cunoscute sub acelliî-aşi nume comunii. Sau, mai bine, dacă vezi mai mulţi oameni avînd aceeaşi limbă şi cu diferite părţi împreunate, scoate-ţi căciula, Ghiţă, ca aia-i naţia ! Asta se mai cheamă şi altfel pe româneşte, dar s-o lăsăm încurcată şi să vedem mai bine ce o fi Europa, de care auzim atîta vorbin-du-se pe la întruniri. Europa este o peninsulă a Asiei appusală şi cea mai mică parte a lumii ! Ba bine că nu ! Dacă n-ar fi fost Asia, rămînea Europa fără definiţie ; aşa, însă, noi ştim că ea este o peninsulă a Asiei şi cea mai mică parte a lumii, mai mică chiar decît Mizilul. Dar, aşa mititică cum e, Europa are destul loc pentru ca proştii să avanseze în ea. Să fugim deci de ea şi să facem o vizită în America. Mai întîi să vă recomand pe americani. Ştiţi cine sînt americanii ? Americanii suntu păgîni şi se numesc eschimoşi. Uit-aşa, de necaz ! N-aţi ştiut asta pîn-acuma ? Eu am cunoscut chiar pe unul Edison, un eschimos de-ăia urîţii, care a inventat fonograful şi cîte şi mâi cîte drăcii, că de aia l-a făcut statu eschimos ! Să părăsim însă geografia propriu-zisă şi să trecem la alte capitole. De pildă, să vă spun ce e clima, fiindcă poate să vă prindă bine vreodată : întinderea unei ţări coprinsă între doue paralele şi ai căreî locuitori au filele mai lungi seu maî scurte decîtu a vecinilorii lorii se numesce climă. Vorba ăluia : trage birja în pivniţă, că mi-e dor de A. Gorjan ! Ca să afli ce-i clima, iei o ţară şi o vîri pentru 24 de ore între două paralele. După aia, faci o anchetă pe la cetăţeni şi-i întrebi : — Măi leat, cum ţi^s ţie zilele ? Mai lungi ori mai scurte decît ale vecinilor ? Şi ori or fi mai lungi, ori mai scurte, tot un drac ; tu îi zici climă, ca prostu, după aia saluţi, şi mergi să găseşti o sferă... paralelă. Pentru asta nu faci un drum lung. Ci întorci numai la pagina 104 a Geografiei lui Gorjan, şi poftim sfera paralelă : Sfera este paralelă^ cîndii este pusă astu-felu ca ecuatorulii să fTe~paralelu cu orizontulfi, ş'Cpopolii cari locuiesc polii au acesta posiţie a sferei. Să mă baţi la... popol dacă am înţeles vreo buchie. Pe ăia care stau cu popolul întors la orizon şi cu ecuatorul pe dos îi presupun eu niţel, fiindcă am mai citit nişte cărţi de astea de măscări; dar tot n-am înţeles cu cine e paralelă pîrlita aia de sferă. Să trecem dar în alte sfere. Bunăoară, să vă probez că pămîntul este rotund. Geografia iubitului meu Gorjan ne învaţă aşa : Cîndă cineva se apropie de unii munte, i se vede maî înteiu vîrfulii, pe urmă mecjiu-loculu şi apoî p61ele lui. Adică, o iei rara spre munte. Atunci ţi se vede „vîr-fulu", pe urmă „mediu-loculu", şi la urmă hop şi poalele. Se înţelege, să nu-ţi dai poalele peste cap, că atunci curat că se vede rotund ! Şi acum, spuneţi-mi dacă eu, om serios, incapabil să citesc altceva decît Biblia şi pe Moş Teacă, puteam să învăţ o ştiinţă ca Geografia, care ne vorbeşte lucruri de 194 195 ruşine şi ne arată la orizon gogeamite popolul paralel cu ecuatorul şi cu alte infamii ejusdem farinae 1! A trebuit să se găsească un ministru ca V. A. Ure-chiă, care să puie patriotismul mai presus de geografie, pentru ca să aprobe această operă română „fiindiifol lositore junimei studiose". Ca patriot, salut şi eu pe d. V. A. Urechiă ; dar vorba e că, oricum, don general Gorjan prea a înaintat spre munte şi i s-a văzut ecuatorul ! 1 Din aceeaşi făină (lat.). ANUL NOU Acest prunc nu este singurul pe care l-au avut părinţii săi. Maica sa, o femeie de condiţiune, Materia, iar tatăl său, un bărbat lung, Spaţiul, au colaborat la mulţi feţi ca el, dar pe toţi i-a înghiţit Vremea (un pseudonim sub care se ascunde cunoscutul nostru amic Saturn, copilofagul). Anul nou se prezintă de astă dată în nişte condiţiuni de slăbiciune analoage cu condiţiunile fraţilor săi dispăruţi, ceea ce ne face să prevedem că nici el nu va avea o viaţă lungă : iii dăm cel mult 365 de zile, plus nopţile corespunzătoare. El a venit aducînd cu sine viscolul, această tragedie care face să îngheţe inimile omeneşti, această doină care îngheaţă apele, această idee care aprinde focul în inima oricărei sobe. în ceea ce priveşte mediul, putem spune că 1897 n-are noroc. El se naşte într-un moment cînd bătrînul Bismarck e categorisit, cînd şahul Persiei a murit, cînd Li Hung-Ciang 1 este amendat ca un simplu macagiu, 1 Li Hung-Ciang (1823—1901) — om politic chinez. A reprezentat statul în diferite împrejurări, printre care şi la încheierea păcii cu Japonia (1895). 197 cînd bătrîna Europă, înarmată pînă-n dinţi, îşi dă poalele peste cap şi-işi arată urechile. Aceasta în ce priveşte politica exterioară. In interior, şi mai şi. La cîrma statului avem un guvern slab, venit la putere în post. Biserica este scăldată în sînge şi cu pidalionul sfîşiat de lupte intestine. Justiţia şi-a clădit acareturi cu trei caturi, ca dovadă că face „afaceri" strălucite. Armata şi-a compromis pamponul, înarmată fiind cu ciomagul Mannlicher, ca în vremile de tristă pomenire ale lui Silaghi, San-Marin, Zaharia şi alţi diplomaţi. Şcoala este compromisă prin numeroşii elevi care se dedau la viţiuri ruşinoase, precum : scoaterea de reviste literare, confecţionarea versurilor cu mîna şi alte turpitudini, care fac să degenereze rasa. în mijlocul acestei corupţiuni totale, singur Moţ Teaca bravează secolul şi aruncă o zîmbire dispreţuitoare peste Anul nou, ca şi peste cel vechi. Şi nici un bacşiş, fie el oricît de mare, nu ne va face să ne schimbăm ideile. BĂIEŢII LUI BRĂTIANU Subscrisul, domnu Rigolo, român, major, domiciliat în cîmpul vast al Democraţiei, am deschis ochii politici, ca să zic aşa, pe la 1885. Era pe vremea cînd marele bărbat de stat Radu Mihai făcea scamatorii cu ceasornicele, ca un al doilea proroc al lui Andronie-Apă-de-aur. Ca orice tiînăr cu viitor, citeam ziare şi mergeam la Cameră în zilele cînd se dădeau reprezentaţii „furtunoase". Ei bine, trebuie să spun aci că grozav mă uimea marele cetăţean Ion Brătianu ! Avea el, în felul lui de a spune lucrurile, un ce special, pe care nimeni nu 1-a putut moşteni. îţi spunea că lumea a avut întîi pictura şi pe urmă arhitectura ; îţi vorbea de războiul lui Traian cu turcii; te pisa cu Gorciacov 1, cu Napoleon şi cu Cavour 2 cînd era vorba de Maican, şi aşa mai încolo. 1 Gorciakov Alexandru (1798—1883) — om politic rus, diplomat care a reprezentat Rusia la multe congrese. s Cavour Camillo Benso (1810—1861) — om de stat italian, ideolog şi conducător al nobilimii liberale moderate şi al burgheziei monarhiste piemonteze. Ca adversar al Austriei şi aliat al lui Napoleon al III-lea, Cavour a susţinut Unirea Ţărilor Române. 199 Cinic de felul meu, nu pricepeam cum toată lumea aia, Dimancea, Epurescu, Robescu şi toţi asociaţii lor puteau să asculte, şi să admită, şi să aplaude comicăriile bătrî-nului cu părul creţ. Făceam reflecţii în gura mare asupra acestei nedo-miriri. Ei bine, regulat venea cîte un cetăţean matur care-mi spunea: ^ — N-are a face, tinere. E el aşa cum e, dar trebuie să-1 tolerăm... fiindcă e Ion Brătianu. Şi cetăţeanul mă părăsea, crezîndu-mă convins, pe cînd eu eram mai sceptic ca oricînd. ...Sînt de atunci atîţia ani. Şi din nou presa îmi semnalează o sumedenie de prostii oficiale : Unul inundă Galaţii şi apoi pune pe olandezi să pompeze apa cu o tulumbă mare şi cu o cheltuială şi mai mare ; Altul anunţă reforme teribile şi, cînd colo, dă un kilogram de tutun lui Gogu Cantacuzino şi lui Tache Protopopescu ; sau : Şyapucă să-nyeţe el, pîrciul cu caş la gură, pe arheologii ţării superioritatea istorică a cazanului asupra Por-ţilor-de-Fier şi aşa mai la vale. Stau şi mănntreb : Cine sînt ăştia ? Cum îi suportă lumea ? Ce are Kiriţopolu, Dimancea şi Epurescu de se închină aşa ăstor băieţi cu părul creţ ? Dar din nou un cetăţean matur vine şi-mi spune : — _ N-are a face, tinere. Sînt ei aşa cum sînt, dar trebuie să-i tolerăm... fiindcă sînt băieţii lui Ion Brătianu. ...în inima mea de Rigolo o indignare se naşte, şi strig : — Dar bine, la ce generaţie o să se amortizeze odată privilegiul brătienist ? Dreptul la prostie e oare sacru, inviolabil şi etern ? PĂPUŞILE MAIESTĂŢII-SALE Am anunţat, împreună cu toate ziarele, că m.-s. regina va pleca, foarte-n curînd, la Neuwied. Augusta poetă Carmen Sylva, cu spiritu-i inventiv, s-a hotărît, precum se ştie, să ducă de aci din ţară o colecţie de păpuşi. Ideea s-ar părea stranie şi plină de aluziuni maliţioase la ţara latină de pe ţărmurile lui schones blaue Donau.1 Cu toate astea, intenţiunea suveranei-poete este cu totul inofensivă. Maiestatea-sa doreşte pur şi simplu să expuie la castelul părintesc mostre de costumele noastre naţionale, din toţi timpii şi din toate ţinuturile. E delicat, precum se vede, e naiv şi e chiar util istoriceşte. Dacă maiestatea-sa regele n-ar avea un spirit mai sobru, mai auster şi mai pozitiv, ce colecţie admirabilă de păpuşi ar putea duce la castelul de Sigmaringen ! Imitînd exemplul nevinovat al graţioasei noastre suverane, m.-s. ar putea expune ceva mult mai interesant 1 Frumoasa Dunăre albastră (germ.). 201 pentru studiul moravurilor şi spiritului acestui popor, de curînd liberat de sub turci. Un vicleim întreg ! Păpuşi de cauciuc care joacă după cum le cîntaţi ; păpuşi care duc rnîinile la piept şi se încovoaie de spinare ; păpuşi votătoare (votează cu o repeziciune vertiginoasă credite, apanagii, trădări, diurne, pensii viagere, legi restrictive, privilegii de furnituri, concesii nelimitate — toate fără nici un discernămtînt) ; păpuşi docile sau turbulente, după cum le aşezi, pe moale ori pe tare ; păpuşi care-nchid ochii şi deschid buzunarele ; păpuşi mari, mici, brune, blonde, masculine, feminine, chiar şi neutre ! Un singur fel lipseşte din bogata colecţiune a maiestă-ţii-sale — şi asta nu din vina noastră — păpuşi care să stea drept şi să nu clipească din ochi. Este drept că suveranul a avut şi asemenea rarităţi, dar le-a eliminat din probar, deoarece m.-s. are o vădită aplicaţie pentru cele mişcătoare, îndoitoare şi schimbătoare. Marele dramaturg norvegian Ibsen a creat un tip nepieritor în marea lui piesă Nora, tradusă de unii sub titlul Casa de păpuşi. Nora este tipul femeii din zilele noastre, care nu judecă, nu simte, nu trăieşte decît din convenţii sociale. Originalitate n-are acest specimen, cugetarea proprie îi lipseşte, ea este o jucărică în mîna bărbatului, care o iubeşte, dar ca pe un copil, care o alintă, o protege, dar nu o stimează ca pe o fiinţă. Observînd colecţia de păpuşi a suveranului nostru — colecţie pe care nu e nevoie de multă imaginaţie ca s-o concretizezi în lumea noastră politică — ajungem şi la un titlu nimerit : ţară de păpuşi. M.-s. ar putea uimi Germania cînd i-ar prezintă acest bogat asortiment, propriu micului stat latin de aci. Asemenea colecţie nu se poate găsi nici în Anglia, nici în Germania, nici în Bulgaria. Pretutindeni, oamenii politici prezintă alte caractere, altă independenţă, alt fason intelectual. Ai noştri au această tristă particularitate, că nu pot ţine nici un moment fruntea sus în faţa voinţei regale. în Germania, unde dinastia este legată de ţară prin tradiţii vechi şi prin tradiţii comune, încă se găsesc nu numai individualităţi, dar chiar partide-ntregi care să se ridice, la un moment dat, cu o energie clasică şi să respingă proiecte de legi susţinute în mod făţiş de împărat. 1 Păpuşile noastre, confecţionate dintr-o pastă docilă, n-au niciodată veleităţi de independenţă. Le poţi scoate ochii din căpăţîna de faianţă, le poţi vărsa cîlţii din piept, le poţi găuri golul din ţeastă, maşina lor merge cum ai strunit-o. E drept, însă, că sînt îmbrăcate-n mătase. Ce frumos le-ar sta în castelul feudal de la Sigma-ringen ! 1 Evident, este o exprimare confuză a lui Anton Bacalbaşa, care a fost un aprig adversar al monarhiei. Dinastia din Germania nu era „legată de ţară prin tradiţii vechi şi prin tradiţii comune", ci era impusă ţării. 202 LA VĂCĂREŞTI — NU LA FILARET ! ...Şi vor să serbeze pe 1848 ! în deşert caută bunăvoinţa noastră să găsească sufletelor lor vreo înrudire cu mişcarea generoasă de atunci ; în deşert ne frămîntăm să le aflăm dreptul de a se arăta lumii ca urmaşi ai acelei generaţii de eroi — căci ne este cu neputinţă ! Cu neputinţă să concepem legătura sufletească dintre Kogăkuceanu şi Bursan, dintre Eliade şi Carada, dintre Barnuţiu şi Bianu. [...] Dar este o nebunie [...] să iei pe domnu Palade drept urmaşul lui Nicolae Bălcescu ! Şi fiindcă îndrăzniseră să spere că vor atrage în alaiul lor pe Costache Bălcescu [sic], ia să răsfoim istoria şi să vedem ce asemănare ar putea fi între geniul care a scris Cîntarea Românieiacel mare şi unic poem al nostru naţional, şi între burta care a comis ultima mişcare în magistratură. Cu talentul lui neîntrecut, cu erudiţia lui desăvîrşită, Nicolae Bălcescu a jucat la 1848 un rol de frunte. 1 Disputa asupra paternităţii operei Cîntarea României, după cum se vede, este foarte veche. Părerile că ea aparţine lui Nicoke Bălcescu discuţii. 204 Avem de la dînsul comori literare şi istorice nepreţuite. Iar la 1852 sufletu-i divin s-a stins, în vîrstă de 33 de ani — tocmai cînd vroia să scrie capitolul 33 al operei lui de căpetenie. Bălcescu a murit la Palermo, „pe plaiu-nstrăinării", într-o ospelărie săracă, avînd drept avere treizeci de lei ! . Şi pe cînd de pe urma lui rămînea ţării un nepreţuit tezaur de cîntare şi de lumină, rămăşiţele lui pămînţeşţi zăceau pierdute pentru totdeauna iîn groapa sărăcimii siciliene. Ce ziceţi de această viaţă astfel trăită, aşa pierdută ? Recunoaşteţi în ea vreunul din caracterele ocultistu-lui nostru, care se dă drept copil al lui 48 ? Vedeţi în poema trudnicei vieţi a marelui nostru poet, a generosului revoluţionar, a entuziastului şi muncitorului istoric ceva care să semene cît de departe cu po-şidicul1 care parodiază la primire pe revoluţionari ? Văzut-aţi ocultist muncind să cînte patria ? Văzut-aţi ocultist să-şi piardă vremea ca să ne înveţe gloria lui Mihai ? Văzut-aţi ocultist murind în sărăcie ? „Fiii fărădelege triumfează în toate părţile şi întemeiază spurcata lor tiranie. Sufletele generoase, zdrobite şi rănite de moarte, văd apuind din vederea lor ziua mîntuirii." Aşa spunea Bălcescu la 1850, şi aşa ar spune astăzi, dac-ar trăi să vadă mascarada coţcarilor deghizaţi în băieţi de familie. Toată mişuna asta ticăloasă, în capul căreia n-a încolţit vreodată o idee, an inima căreia n-a palpitat nici-cînd un sentiment, iîn sufletul căreia n-a vibrat o durere străină ; toată ortaua 2 condusă de vilul 3 metal al băncilor şi iuţită de frica gîrbaciului — asta pretinde, ro- 1 Om mic. 2 Ceată, clică. 3 Josnic, mîrsav. 205 mam, să ne înfăţişeze la 11 Iunie şi pe Eliade, şi pe Kogălniceanu, şi pe Bamuţiu, şi pe Bălcescu ! înţeleg revolta oamenilor de inimă, care — întîm-ple-se ce s-o întâmpla ! — vor merge să izgonească de pe cîmpia Filaretului pe aceşti pretinşi moştenitori, veniţi să uzurpe o memorie ce nu le aparţine. Ei la bănci, la poliţie şi-n puşcării ! Acolo e de ei ! Să manifesteze în contra directorului de penitenciar, ca să le dea tainul cît mai mare, dar nu să parodieze cu o bucată de madipolon, boită în trei culori, steagul libertăţii !... Sa taie sare-n fundul ocnelor — după ce au tăiat cupoane în beciul băncilor — dar nu să taie gogoşi, ziua-n amiaza mare, şi să prostească un neam întreg, căci satul are cîini ! OAMENII LUI 98 Voi sînteţi urmaşii Romei, nişte răi şi nişte fameni ? I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni ! EminescH Intr-un fel ori într-altul, peste cîteva zile vom serba data de 11 Iunie 1848. Pentru că nu mai avem decît vreo oîteva zile pîn-a-tunci, credem că este bine să facem aici constatarea situaţiei sufleteşti a contemporanilor noştri. Observăm de la început că în serbările de care se vorbeşte 11 Iunie 1848 ocupă un loc foarte puţin însemnat şi că ceea ce importă mai ales este 11 iunie 1898. Fiecare se simte preocupat nu de a da serbării o strălucire cît mai mare, ci de a compromite cît mai puţin din „afacerile" lui. Această aniversară, care ar fi trebuit să se celebreze în mijlocul celui mai mare entuziasm, se va serba în mijlocul celor mai egoiste porniri. Şi nu vorbim numai de guvern. Guvernul, preocupat de scopurile lui electorale, de slăbiciunea şi de amărăciunile lui, nici nu putea face altceva decît o mascaradă poliţienească. El n-are public, n-are o simpatie, n-are nimic din ceea ce i-ar trebui ca să organizeze nişte adevărate serbări populare. Dar vorbim de lumea noastră politică în general. După cincizeci de ani de la acea mişcare generoasă — în care unii şi-au jertfit privilegiile lor de clasă, alţii 207 şi-au jertfit liniştea, şi chiar viaţa — ne găsim astăzi într-o atmosferă de afaceri, de negustorie şi de scîrboase preocupări materiale. Ideile au fost izgonite din cîmpurile de luptă ca netrebnice, şi tot mai mult au fost înlocuite cu cele mai meschine patimi. Politicianii au pus stăpiînire pe toată viaţa statului, pe tot sufletul neamului şi au ofilit orice entuziasm. La 18 ani sîntem decemviri, la 21, deputaţi cu diurnă permanentă, şi la 25, nu ne mai poate mulţumi decît un portofoliu ministerial. Şi, ca să ajungem aci, toate căile sînt bune, afară de calea serioasă a culturii şi a simpatiei populare. Ataşarea pe lîngă personagiile deja ajunse, linguşirea, lacheismul cel mai degradator, iată mijloacele de parvenire în acest mizerabil struggle for 1 leafă ! Băieţi care iîn alte vremuri ar fi luat steagul şi ar fi ieşit în uliţă ca să lupte pentru o idee de care erau într-adevăr înamoraţi, astăzi visează să participe în consiliile de administraţie ale creditelor. Iar cînd îi întîlneşti, la un colţ de uliţă, cu servieta doldora la subţioară şi ai naivitatea să-i întrebi dacă vor onora naţiunea cu graţioasa lor prezenţă la serbarea revoluţiunii, lîţi răspund : „Să vedem... nu ştiu... Comitetul nostru se cam opune... Şeful nu e pentru agitaţie... Regele e în contra stradei... Să nu ne compromitem situaţia"... Poftim de insistă, şi te va lovi cu fraze diplomatice băiatul. [...] Altul, purtînd ochelari numai aşa, „de al dracului", măcar că distinge cale de o poştă polul de liră, îţi joacă pe blazatul. El te asigură că a îmbătrînit, că e om de cabinet, că nu e făcut pentru acţiune, că se simte şi cam. surmenat, dar că tu ai face foarte bine să te agiţi... singur. Ia-1 pe acest ridicul monşer şi-1 scutură puţin, şi vei vedea că surmenajul şi bătrîneţea nu-1 împiedică de loc 1 Lupta pentru... (engl.). să figureze în zece consilii de administraţie şi să mă-nînce zece lefuri. Cînd e vorba de lucrul public, face pe damblagiul ; dar cînd e vorba să dea raita prin bugete, aleargă ca un ogar. Ce vreţi însă ? Nu poate să-şi compromită „situaţia !" ...în aşa condiţiuni se va serba anul 1848, anul marii mişcări politice şi sociale, care a schimbat faţa lumii şi a născut generaţii de viteji. Politicianismul-industrie, iată boala care ucide societatea noastră, iată ce stinge orice avînt şi întunecă orice ideal ! Cel mai mare om al societăţii noastre contemporane va rămîne acela care va avea destul talent şi destulă virtute ca să provoace o reacţiune iîn contra curentului comercial al vremii... 208 OCULTA ŞI INTELIGENŢA (IV) Oculta nu se poate lăuda că dispreţul ei financiar pentru tot ce este talent n-a provocat şi din partea talentelor o aversiune adîncă împotriva ei. In vreme de entuziasm şi de glorie, cînd liberalismul avea ziarişti de valoarea lui C. A. Rosetti şi a lui Cezar Bolliac, se scriau satire în contra acelor care nu vroiau să se supuie progresului politic. Aceia erau tombaterele. Dar de cînd liberalismul s-a transformat în ocultism, lucrurile s-au schimbat. Copiii bonjuriştilor, travestiţi în samsari de procese scandaloase, nu numai că nu ştiu să înstrune lira părintească, dar au devenit ei nişte adevărate tombatere, obiectul tutulor satirelor. Dac-ar fi aici locul să facem un studiu întreg, şi dacă n-ar trebui să ne mărginim la cadrul restrîns al unei reviste de ziar, am putea începe de la Eliade şi de la Grigore Alexandrescu, care, şi unul şi altul, au zărit decadenţa ce avea să vie. Am putea aminti pe Vasile Alecsandri, spiritul cel mai senin din literatura română, dar care şi el n-a putut să nu se revolte în contra burghezismului ce mai tîrziu a fost numit ocultism. Dar să luăm pe cei care trăiesc, neuitînd încă, dintre cei dispăruţi, pe eternul Eminescu, care i-a ars cu bici de foc şi i-a însemnat pentru totdeauna ca pe nişte „panglicari în ale ţării". Trăind atîta timp între ei, Delavrancea nu s-a putut, totuşi, aclimatiza în atmosfera lor. Şi cînd a vroit să zugrăvească un Parazit, a luat pe unu dintre dînşii. Caragiale i-a imortalizat în atîţia eroi, înfăţişîndu-ni-i în toate posturile — puteţi citi chiar „toate p6sturile" — dar vecinie ridiculi. Ori de cîte ori un artist a intrat în cîmpul politic ori a atins un subiect care să aibă vreo relaţie cu politica, şi-a ales modelul dintre cetaşii Ocultei, dacă a vrut să arate un şarlatan ori un ridicol. Ceilalţi, cei care au tăcut — cu toate favorurile ce uneori ocultiştii au revărsat, asupra oamenilor, căci aşa înţeleg ei să încurajeze arta — aceia n-ar fi în stare pe nici un preţ să-i glorifice. Artiştii lor se numesc Malla, scriitorii lor... S'te-cedum ! Au fost în ţara asta campanii de presă memorabile. Ei bine, toate în contra ocultiştilor. I-a biciuit Gheorghe Panu aşa, că şi azi, după doisprezece ani, au vînătăi pe trup. I-au biciuit toţi cei din generaţia mai tînără, după d. Panu — toţi cu patimă, cu o pornire a întregului suflet. în contra acestor burtă-verzi niciodată nu luptăm prea mult, şi este aici locul să spun o impresie personală : De mai bine de doisprezece ani, de cînd fac ziaristică în mod profesionist, am scris desigur multe lucruri pe care le regret şi le dau în seama lipsei de experienţă de pe vremuri. Ei bine, nu retrag un rînd, o iotă din tot ce am scris împotriva ăstor... oameni. în fluctuaţiile acestei vieţi, mai ales într-un timp cînd ziaristica nu era stabilită, n-am scris niciodată un rînd pentru ei, şi ţiu atît de mult la titlul acesta, încît 210 211 m-aş mulţumi să-mi fie consacrat ca epitaf : acest om n-a fost nici un ceas ocultist. Şi... mi se va ierta mult, căci mult i-am urît. Am epoci, în viaţa asta oribilă de condei, cînd scriu patru şi cinci articole pe zi, mai bine de o pagină de ziar. Ei bine, nu m-am plîns niciodată de lipsă de subiect : Ocultă să fie, că subiecte — destule ! ...Aceasta e singura răzbunare a intelectualilor împotriva asociaţiei comerciale care operează cu capital străin şi reuşeşte să sufoce atîta gîndire românească. Pot să se 'îmbogăţească. Dar din efracţiunile ce comit se aleg cu zgîrieturi şi cu semne, stigmate care vor spune vecinie originea acestei îmbogăţiri. PREFAŢĂ LA DON. PALADU Penultimul număr al revistei enciclopedice La-rousse a fost consacrat unei monografii a lui Bismarck : viaţa, tinereţea, maturitatea, operele lui şi aşa mai încolo. Nouă ne-a venit altă idee : Dacă s-a făcut o monografie a lui Bismarck, de ce n-am face şi noi o moftografie a lui don Paladu ? Orice ar zice istoria, Bismarck n-a avut mai multă greutate decît don Paladu, care chiar la Sfîntu Gheor-ghe trecut a venit vreo zece băniţi. Am zis dar : Haidi să tragem pe don Paladu în volum, căci la dumnealui volumul e tot. în paginile ce urmează cititorii vor găsi istoria naturală a eroului nostru. Cu o energie curat demnă de o cauză mai bună, am cules tot ce am găsit mai solid, mai serios şi mai umoristic despre acest distins bărbat. Era păcat ca atîtea seîntei de geniu, toate inspirate de abdomenul, de manierele, de caracterul, de princi- 213 piile, de inteligenţa şi de morala lui don Paladu, să se piardă pe la cele patru vînturi. Noi le-am colecţionat cu drag — cele mai multe fiind operele noastre proprii — căci am pus în ele o parte din inima noastră. Nu s-ar crede, şi totuşi noi iubim pe don Paladu ca pe un prunc al nostru, prunc prea de tot durd 1 şi cu cămăşuţa prea de tot compromisă. îl iubim pentru că am pus în el valuri de cerneală şi scîntei din suflet. G. D. Pallade era un avocat de a zecea mînă, secretar fără importanţă, şi fără şoşoni-galoşi, al d-lui Pe-trache Grădişteanu. El mergea la tribunal, mai tîrziu a mers şi-n politică, pleda la bară, vorbea prin întruniri, s-a ales deputat, a ajuns chiar ministru, dar toate acestea nu l-au putut aduce la înălţimea unei individualităţi caracteristice. Avocaţi sînt atîţia, deputaţii se aleg aşa de uşor, miniştrii sînt atît de nuli în zilele noastre democratice, încît don Paladu ar fi putut rămîne multă vreme un necunoscut pentru istorie... de n-am fi fost noi. Da, o spunem fără falsă modestie : noi am făcut din don Paladu aceea ce este astăzi. Avea numai origine, şi i-am dat originalitate ; avea numai abdomen, şi l-am făcut abdominabil ! Din înghesuiala gloatelor de politiciani noi l-am scos la iveală şi l-am ridicat la rangul de personaj. Dac-iam vroi să punem şi mai bine punctele pe i, am putea zice că am făcut din don Paladu pentru lumea ţivilă aceea ce am făcut din Moş Teacă pentru lumea cazonă. Don Paladu este Moş Teacă ţivil, Moş Teacă teribil, care se amestecă la Domenii, la Justiţie, la Finanţe. Moş Teacă atotştiutor, capabil să înveţe pe peşti ocenia8, să poarte pe piele robă în loc de flanelă-iegăr, să rezolve „difiţitu" bugetar cu tabla lu ăla... Iu Pitagora ! 1 Durd — grăsuliu, plinuţ. 2 Ocenie — instrucţie, mustră, exerciţiu militar. 214 Don Paladu, aşa zugrăvit, este azi un tip special al României ; de acuma încolo el aparţine ţării, el este al istoriei. G. D. Pallade ar fi rămas în praful uitării — don Paladu stă deasupra ca-caimacu ! Graţie muncii noastre de trei ani, putem zice azi că don Paladu este aşa de popular — sau „populer" — încît G. D. Pallade a dispărut din limbajul românesc ca o terminologie ce nu mai corespunde la nimic, ci toată lumea cunoaşte pe erou sub numele de „Don Paladu". Don Paladu la abdomenii, Don Paladu cu paianta justiţiei, Don Paladu la ichilibrajul bugetar, Don Paladu la Zdrafou, Don Paladu în tramcal, Don Paladu la fratele Berechet; iar G. D. Pallade — nicăieri ! Don Paladu a întunecat aşa de groaznic pe G. D. Pallade, încît G. D. Pallade se mai păstrează azi doar în lumea oficială, în coloanele Monitorului oficial. Dar şi acolo îi stă aşa de rău, şi stă aşa de şubred, încît amicul nostru Costică Iliescu, directorul Monitorului, îi zice în particular (cum ar fi la „partea neoficială"), tot Don Paladu. Cînd lucrurile stau cum spuserăm pîn-aci, cum voiţi să nu iubim pe Don Paladu ? în judecata lui meschină, Don Paladu şi-o fi închipuind că noi îl urîm. El nu ştie — biet cap de întrunire pe culori ! — că avem pentru dînsul cel mai cumplit amor. Cum Cervantes iubea pe Don Quijote, cum Victor Hugo iubea Măgarul, cum poporul iubeşte pe Nastra-tin Hogea, tot astfel noi avem un fel de iubire plină de pietate, pentru Don Paladu. El reprezintă zile de tortură sufletească, nopţi de nedormire, atîtea şi atîtea ore de zbucium în căutarea unei noi blestemăţii. 215 Toma Blindu, tramcalul, Niţă Berechet, iahnia de minătărci, toate acestea ne costă muncă sufletească, muncă creatoare, ceva din inima noastră. Tot ce se vede în paginile următoare, epopeea vieţii lui Don Paladu, este iun capitol — şi poate din cele mai interesante — ale istoriei politice şi morale a României la sfîrşitul veacului XIX. Oferim contemporanilor noştri această operă — cu toată francheţa — ca să mediteze asupra ei, şi nu numai să rîdă, căci nu e numai de rîs. MITIŢĂ SCUZA Prefaţă originală Incepînd culegerea sistematică ce ne-am impus asupra vieţii şi excentricităţilor lui Mitiţă Scuza, ne vedem siliţi să declarăm de la început că opera noastră nu va fi completă. Nu va fi completă nu din cauza noastră, ci din cauza eroului. Nu există om în ţara lui Traian care să fi dat naştere la atîta literatură despre el ; nu există om care şă fi primit atîtea porecle ; nu există om pe seama căruia contemporanii să se fi stricat atîta de rîs. Literatură şi desen cu nemiluita, încîs, dac-am sta să fim conştiincioşi şi să colecţionăm tot ce ştim şi tot ce posedăm despre el, ar trebui să ne facem noi secretari la Academie, şi să se bage el la Moş Teacă. I s-a zis goril, macac, maimuţă, roade-ruble, spar-ge-alune, pitic, baron de Hahn, trădător, Scuza, ignobil, Ieszenszky, Micloş Turzos şi cîte şi mai cîte ! Din acest calabalîc aruncat claie peste grămadă în istoria lui politică, noi am luat pe Mitiţă Scuza. Mitiţă Scuza al nostru coprinde şi pe goril, şi pe roade-ruble, şi pe ignobil. Sîntem siguri că românii din regat, ca şi cei din Macedonia, ca şi cei din Transilvania ne vor mulţumi pentru monografia ce am alcătuit, ca una care va putea călăuzi pe istoric în privinţa acestui Nastratin naţional. Am contribuit mult noi înşine, o ştim, ca să vulgarizăm pe Mitiţă Scuza ; dar pentru aceasta nu reclamăm absolut nimic, dovadă eă-1 dăm ca supliment, cu totul gratuit, cititorilor lui Moş Teacă. Meritul — dacă vreun merit poate fi — este pe de-a^ntregul al năzdrăvanului politic, care a reuşit să se facă mai de pomină decît popa tuns. Şi acum, adresîndu-ne românilor, le zicem : Primiţi pe Mitiţă Scuza aşa cum este : nici mai bun, nici mai rău. Primiţi-1 din toată inima, căci numai sub forma asta nu face nici un rău nimănui. Primiţi-1, căci e supliment ! SERVITORUL REGELUI Din toate condoleanţele primite de familia regretatului Gogu Cantacuzino, una mi-a atras atenţiunea cu deosebire : telegrama regelui. Această telegramă, care a fost reprodusă de toate ziarele, zice : DOAMNEI ELENA CANTACUZINO bucureşti Sînt adînc mîhnit de moartea iubitului vostru soţ, în care ţara pierde un bun patriot şi Eu un servitor credincios şi harnic; rog pe Dumnezeu ca să sprijinească pe domniile-voastre în marea voastră durere, la care Regina şi Eu luăm cea mai vie parte. CAROL Pentru marea majoritate a publicului, rîndurile suveranului nu cuprind nimic extraordinar : nici nu dovedesc vreun sentiment, nici nu par că acordă vreo importanţă deosebită pierderii lui Cantacuzino. Este o simplă telegramă de răspuns obligator, în care defunctul e calificat ca „bun patriot", într-o ţară-n care, desigur, toţi sîntem buni patrioţi. 219 Şi, cu toate astea, tocmai lipsa de culoare dă telegraficei proze un aer deosebit. Şi iată cum : Mai întîi, sînt convins că orice româncă ar vesti regelui — sau oricui — încetarea din viaţă a scumpului ei soţ ar primi un răspuns identic cu cel din telegrama citată... „sînt adînc mîhnit, doamnă ; era un bun patriot ; Dumnezeu să-1 ierte !" Punct şi iscălitură. Nu este nevoie să fi fost un caracter, să fi însemnat o unitate valoroasă în epoca ta de slugărnicie şi de apa-nagii, să fi semnificat virtutea însăşi, pentru ca, după ce vei fi murit, familia ta să primească o depeşe ca cea de mai sus. Bun patriot într-o ţară în care istoria n-a înregistrat nici un trădător este sinonim cu „bună dimineaţa". Orice român ar subscrie asemenea telegramă, bineînţeles iîntr-o românească mai corectă, întrucît nici un român nu zice „Dumnezeu să sprijinească pe domniile voastre" ci „Dumnezeu să vă sprijinească". Dar nu observaţi altceva mai caracteristic ? Pe lingă distinsul calificativ de „bun patriot", maiestatea sa mai împodobeşte amintirea lui Gogu Cantacuzino cu încă unul, şi mai distins : „Eu pierd un servitor credincios". După această suverană caracterizare, Cantacuzino ar rămînea definit astfel : „a fost un bun patriot şi un servitor credincios"... Protestează toţi cîţi l-au cunoscut, desigur. Asta nu e stampa lui Cantacuzino. Servitori şi patrioţi mai sînt încă vreo cîteva milioane, în tot cazul încă vreo cîteva zecimi, şi e păcat să ni se dea drept figura unei rarităţi o siluetă aşa de comună ! Ce vroiţi însă ? Stilul oficial şi sentimentul oficial, au asemenea taine, neînţelese de noi, simpli patrioţi, şi, Doamne fereşte, servitori. Noi nu putem pricepe cum, în zilele noastre de democraţie conştientă, un om poate scrie despre el cu litere verzale : „Eu Mă Simt Mîhnit"... Nu putem pricepe cum un om nu vede în toţi locuitorii unei ţări decît servitori ai Lui (servitori cu s mic şi Lui cu L mare) ; nu putem înţelege cum un om care în treizeci de ani nu e apt să înveţe româneşte, are servitori care într-un an ar fi în stare să înveţe bine nemţeşte ; nu putem pricepe multe... Din nenorocire, asemenea lucruri se petrec, şi se înghit. Un om ca Gogu Cantacuzino, care numai servitor n-a fost, e tratat acuina ca atare, şi asta nu pare anormal la 1898. Şi de ce ? Pentru că autorul telegramei s-a deprins să vadă în tot conglomeratul politic al ţării un simplu... birou de servitori. Un Gogu Cantacuzino, un Alexandru Lahovary, despre care e bine ştiut că n-au avut niciodată condicuţa, sînt, totuşi, trecuţi la registru... Şi poate că vor trece ani mulţi pînă ce să nu mai vie nici un salariat al ţării să numească servitori pe oamenii mai puţini salariaţi... 220 AUTORII RĂSCOALELOR Discuţia nu se mai sfîrşeşte... Pe cînd în satele date pradă teroarei militare se consumă drame grozave — cunoscutele drame ale „ordinii" ! — cărturarii de la oraş nu sînt preocupaţi decît de o problemă : Cine a răsculat pe săteni — cluburile socialiste, ori agenţii conservatori ? Problema este demnă de timpurile bizantine. Sebasto-craţii presei române, care se joacă de-a cuvintele şi încurcă judecăţile, nici nu bănuiesc că există şi alţi agenţi, mai puternici aceia, capabili să răscolească spiritele. Pe aceşti agenţi lîi denunţ judecătorilor, care, într-un viitor mai mult sau mai puţin apropiat, vor găsi vreme să dea şi ţărănimii horopsite o ţîr' de dreptate. Denunţ pe ministrul Ferechidi, care a aruncat asupra satelor o administraţie mizerabilă, întotdeauna vitregă pentru săteni, făcîndu-i să despereze că mai există drept pentru dînşii. Denunţ pe prefectul de Olt, al cărui judeţ s-a transformat într-o Vlăsie oficială, unde săteanul este tratat ca rob pe pămîntul udat cu lacrămile lui şi alor săi. Denunţ pe subprefectul Perieţeanu, care s-a năpustit asupra sătenilor organizaţi legal în club politic, a arestat şi a bătut pe conducători şi a sechestrat tot ce a găsit. 222 Denunţ pe agenţii guvernamentali, mari şi mici, pentru care ţăranii sînt nişte prizonieri daţi în exploatare. Aceştia sînt autorii răscoalelor ţărăneşti, nu mai căutaţi alţii. Ţăranul, strîns între o neagră mizerie şi o administraţie cumplită, are, din cînd în cînd, pornirea de a-şi îndrepta soarta prin mişcări de răzmiriţă. Dar chiar dacă am admite că au înţeles greşit nişte broşuri în care nici vorba nu era de revoltă, ci de organizare ; chiar dac-am presupune că cineva a pornit prin sate ou lozinca de a le răscula, încă rămîne în picioare faptul că trebuie să fie o dezastruoasă stare permanentă la sate, pentru ca primul venit acolo să le poată aprinde. De ce nu auzim niciodată de revolta acţionarilor Băncii Naţionale ? Pentru că acţiunea de 500 lei s-a urcat la 2.600. Vie toţi nebunii din lume şi încerce să revolte pe cineva împotriva unei stări de lucruri de care e mulţumit ! Trebuie însă ca satele româneşti să se găsească într-o amară situaţie, trebuie ca „ordinea" ce de regulă domneşte în ele să coste teribil de scump pe săteni, pentru ca ei să fie gata în tot minutul să se despartă de ea. Aceasta este elementar, şi oricine o contestă este un om de rea-credinţă. Ei bine, cînd pe o asemenea stare economică se mai cocoţează şi o, administraţie extrem de păcătoasă, mă întreb nu cum este posibil să se fi revoltat sătenii azi, ci cum este posibil să se fi revoltat tocmai azi. Pentru ruşinea vremii în care trăim, sîntem stăpîniţi nu de un guvern civilizat, ci de nişte adevăraţi baş-bu-zuci. Se bate în armată, la oraş ; se bate la poliţie, în mijlocul oraşului, şi mai este nevoie să cercetăm ce va fi la sate ? Teroarea este acolo un principiu de dominaţie. De aceea să nu mai caute nimeni agenţi ocazionali, ci, dacă vrea să puie mîna pe agenţii adevăraţi, pe turburătorii ordinii adevărate, să se lege la ochi şi să dea roata prin administraţia interioară a regatului. CASA DE NEBUNI Clienţii doctorului Şuţu au scăpat din chiliile lor şi au pus stăpînire pe guvernul ţării româneşti. Asta este impresia ce ne fac faimoşii noştri ocîrmui-tori în toate ocaziile. . Dar, cu ocazia grevei studenţilor împotriva noului proiect de lege a recrutării, ne-am făcut o convingere deplină că trăim sub regimul unor alienaţi. Iată, în adevăr, faptele monstruoase ce s-au petrecut cu prilejul acesta : Studenţii s-au adresat mai cu seamă la trei autorităţi, expunîndu-le doleanţele lor : rectorului universităţii, ministrului instrucţiunii şi primului^ministru. Ei bine, fiecare din aceste trei autorităţi, care s-ar fi cuvenit să meargă în cea mai deplină înţelegere, au ţinut studenţilor un limbagiu deosebit. Rectorul universităţii, care este şi vicepreşedinte al Adunării legiuitoare, le-a spus : „Legea împotriva căreia vă plîngeţi este o lege personală. Ea a fost votată de Senat prin surprindere. Vă asigur că, pe aît timp voi fi eu rector al universităţii, nu voi permite să se atingă drepturile studenţilor." Ministrul instrucţiunii — şi de astădată avem chiar un text oficios, publicat de organul guvernului în chip de rectificare — a zis : 224 0, -nu -**i£uî fhJăj£. <^t- au*H&v. JJT Z»*s4jx~- ă arj€^iAe> ! &»u£ ca. -at f-~&*&<~fuL. JfrunM. tfi ■Cei' *£ -octi^-T -vue-rtcuU? f Outu. 'tu t^ if-«ji^a. -'" ■ • Ct /unu tCJ,Cţ 4*#,£<,u Z.^^tTe- / («>» a± ^smwW //V/ tV,i ///' vCJk» «(^2v jJur,/*î j/f&^'îfa \"Zdf'y. (Facsimil după poezia scrisă la 25 februarie 1892) (Colecţia Elena Bacalbasa-Dimitriu.) „Proiectul in contra căruia vă phngeţi este pornit dintr-o iniţiativă privată. Eu n-am avut nici o cunoştinţă despre el. îmi iau angajamentul să lupt pentru modificarea lui." Iar primul-ministru, după oe în faţa delegaţiei studenţeşti s-a mărginit să facă imorală antigrevistă, a venit să răspundă d-lui Fleva în Cameră : „Proiectul este opera guvernului. El a fost discutat î,n Consiliul de Miniştri şi nu va fi modificat, pentru că e un proiect foarte bun." Ce însemnează această duplicitate... sau mai bine această triplicitate. Fără-ndoială, nimic altceva decît că avem un guvern care ne dă exact impresia unei case de nebuni. Ştim bine ce ni se va răspunde : că oamenii din fruntea guvernului sînt nişte mari şireţi, că declaraţiile rectorului şi ale ministrului de instrucţiune sînt făcute în timpul grevei, pe cînd declaraţia primului^ministru este făcută după încetarea grevei; că aşa fiind, nu trebuie să căutăm armonie între ele, pentru că cei dintîi au urmărit un scop — înşelarea studenţilor — iar cel din urmă alt scop — menţinerea proiectului incriminat. Este oare această argumentare o dovadă de onestitate şi de cuminţenie politică ? Nicidecum. Noi credem că, sub nici un pretext, un guvern nu poate să aibă purtarea unei asociaţii de făcători de rele, care caută să înşele, şi atîta tot. Nu este permis unui guvern să umble cu chichiţe, cu şarlatanii, cu vicleşuguri ordinare, pentru ca să dea aparenţe înşelătoare unor fapte ce nu-i convin. Şiretenia, în asemenea caz, este poate mai condamnabilă decît nebunia. Consecinţele morale ce decurg de aci sînt dezastruoase. Cum adică ? Să nu mai creadă studenţii în cuvintele rectorului ? Să-şi facă ei convingerea că ministrul instrucţiunii este un păcălici de rînd, care pentru obţinerea unui rezultat dorit e capabil de o minciună ? 225 AJUTOR! Am crezut că, înainte de a se fi uscat sîngele românesc, vărsat pe uliţele Bucureştilor, Trădătorul va fugi de pe locul ce a pîngărit. Am crezut că se va respecta durerea acestui biet popor român, şi se va izgoni de la cîrma statului netrebnicul mişel, sângerosul personaj, sceleratul fără suflet şi fără ruşine. Am crezut că zorii zilei nu vor mai lumina încă o dată această mare ruşine naţională, sub care faţa unui întreg popor roşeşte cu umilinţă. Dar ne-am înşelat. A căzut de sus o ploaie puternică şi a spălat pietrele, ca să nu mai vadă ochii noştri oribilul spectacol, dar ' nici o piatră n-a venit din ceru-ntunecat să izbească tigva păcătoasă a ucigaşului. El stă pe locul unde au stat atâţia patrioţi, el stă ca o sfidare aruncată neamului nostru, el stă ca o cucu-vaie pe un loc unde cineva a murit. Vîrful baionetelor ucigaşe, care au străpuns piepturile românilor, a sfâşiat ceva mai mult : însăşi inima acestei ţări ; şi Trădătorul stă, şi Trădătorul e sfetnicul regelui Carol, şi Trădătorul ne umileşte cu amiciţia şi cu protecţia suveranului. 227 O îndoială se lasă pe sufletele noastre în acest dezastru naţional, şi nu ştim unde trebuie să mai căutăm pe rege : de partea naţiunii insultate şi batjocorite, ori de partea nemernicului asasin ? Lupta s-a încins aşa de crmcenă, corp la corp, între România şi Trădătorul ei, încît nu e loc pentru nimeni să stea între aceşti doi luptători fără să fie confundat cu unul sau cu altul. Şi atunci, nu cumva vom începe a ne întreba dacă există un rege al României ori un rege al Trădătorului ? Pasivitate şi meditaţie lungă nu se încape cînd gloanţele plouă şi lupta e cruntă. Poporul român a fost trădat, poporul român a fost rănit, şi nu este nimeni să-1 răzbune, şi nu este nimeni să-i lege rana sângeroasă... NOTE BIBLIOGRAFICE referitoare la prima apariţie a scrierilor publicate în ediţia de faţă PUBLICISTICA II Justiţie — „Literatorul", an. III (1882), nr. 3 (semestrul întîi), p. 145—146. Leone — „Drepturile omului", an. I. (1885), nr. 110 (18. VI), p. 1—2, înot. O victorie — „Drepturile omului", seria a Il-a, an. I (1888), nr. 21 (5. X), p. 1, A.C.B. Colegiul ţărănesc — „Drepturile omului", seria a Il-a, an. I (1888), nr. 30 (14. X), p. 3. Se duce religia!... — „Munca", an. II (1891), nr. 14 (26. V), p. 2-3. N-avem proletari? — „Munca", an. II (1891), nr. 16 (9. VI), p. 1. Foametea — „Munca", an. II (1891), nr. 20 (7. VII), p. 1. Începe — „Democraţia socială", an. I (1892), nr. 1 (5. I), p. 1. Tot regele, sireacul! — „Democraţia socială", an. I (1892), nr. 3 (19. I), p. 2, Kinderfus. Ţara fericită! — „Democraţia socială", an. I (1892), nr. 3 (19. I), p. 1. Munca noastră — „Democraţia socială", an. I (1892), nr. 7 (16. II), p. 1. 229 Calm — „Democraţia socială", an. I (1892), nr. 12 (22. Ill), p. 1, 1 Mai — „Democraţia socială", an. I (1892), nr. 13 (29. Ill), p. 1. [Pentru ce luptăm noi socialiştii. Conferinţă ţinută cu prilejul zilei de 1 Mai, la Clubul muncitorilor din Ploieşti.] — „Democraţia socială", an. I (1892), nr. 15 (12. IV), p. 1. Veacul nostru — „Democraţia socială^ an. I (1892), nr. 16 (19. IV), p. 2. Scandal! — „Democraţia socială", an. I (1892), nr. 21 (24. V), p. I. Sfîntă Filofteia — „Democraţia socială", an. I (1892), nr. 22 (31. V), p. 1. [Împotriva naţionalismului. Cuvîntare rostită la Clubul muncitorilor din Bucureşti] — „Democraţia socială", an. I (1892), nr. 30 (26. VII), p. 2. Greva a reuşit! — „Democraţia socială", an. I (1892), nr. 35 (30. VIII), p. 1. Învăţăminte — „Democraţia socială", an. I (1892), nr. 37 (13. IX), p. 1. Unul din mulţime — „Democraţia socială", an. I (1892), nr. 38 (20. IX), p. 1. „Pătura cultă" — „Munca", an. III (1892), nr. 34 (11. X), p. 1—2. Libertate si robie — „Democraţia socială", an. I (1892), nr. 46 (15. XI), p. 1. Furt... fără efracţie — „Munca", an. IIT (1892), nr. 41 (29. XI), p. 1. 300.000 lei — „Democraţia socială", an. I (1892), nr. 48 (29. XI), p. 1. Băiatul României — „Democraţia socială", an. I (1892), nr. 48 (29. XI), p. 2, Kinderfus. Procesul burgheziei — „Munca", an. III (1892), nr. 42 (6. XII), p. 1. Pentru reprezentanţii ţării — „Democraţia socială", an. I (1892), nr. 49 (6. XII), p. 2, Kinderfus. Modele de discursuri — „Democraţia socială", an. I (1892), nr. 50 (13. XII), p. 2, Kinderfus. Funcţionarii comerciali — „Munca", an. III (1892), nr. 44 (20. XII), p. 1. 1893 — „Munca", an. III (1893), nr. 46 (1. I), p. 1—2. Nunta Engliterei cu România — „Adevărul", an. VI (1893), nr. 1.399 (3. I), p. 2, Kinderfus. De nuntă — „Munca", an. III (1893), nr. 49 (24. I), p. 2, A.B. După serbări — „Adevărul", an. VI (1893), nr. 1.422 (28. I), p. 1, Quidam. Ţăranii la oraş — „Munca", an. III (1893), nr. 50 (31. I), p. 1. Menageria regală. Lascăr Catargiu — „Adevărul", an. VI (1893), nr. 1.452 (1. III), p. 3, Kinderfus. Spanachidism — „Moftul român", an. I (1893), nr. 13 (f.d.), p. 4, nesemnat. Menageria regală. Alexandru Lahovary — „Adevărul", an. VI (1893), nr. 1.459 (8. III), p. 3, Kinderfus. Spanachidi — „Moftul român", an. I (1893), nr. 15 (f.d.), p. 2, nesemnat. Holera mitropolitului — „Adevărul", an. VI (1893), nr. 1.630 (6. IX), p. 2, Kinderfus. Marele căpitan — „Adevărul", an. VI (1893), nr. 1.652 (29. IX), p. 1, Un răcan. Don maior Fritz — „Adevărul", an. VI (1893), nr. 1.653 (30. IX), p. 1, Un răcan. Noului-născut — „Adevărul", an. VI (1893), nr. 1.659 (6. X), p. 1, Bran. Răspunsul la mesaj — „Adevărul", an. VI (1893), nr. 1.699 (17. XI), p. 1, Rigolo. Bătaia în armată. Conferinţă rostită în sala „Dacia" din Bucureşti, în ziua de 9 ianuarie 1894. în broşură, Buc, 1894. Ţăranii — „Adevărul", an. VII (1894), nr. 1.782 (15. II), p. 1. O poveste tristă — „Adevărul", an. VII (1894), nr. 1.791 (24. II), P- 1. Dicţionar romăno-turc — „Adevărul", an. VII (1894), nr. 1.825 (31. III), p. 1, Rigolo. Armonie!... — „Munca", an. V (1894), nr. 8 (19. IV), p. 2. Instigatorii! — „Adevărul", an. VII (1894), nr. 1.850 (29. IV), p. 1. Morţii la vot — „Adevărul", an. VII (1894), nr. 1.950 (19. VIII), p. 1, Rigolo. Emblema regală... — „Adevărul", an. VII (1894), nr. 1.963 (2. IX), p. 1, Rigolo. Alexandru III — „Adevărul", an. VII (1894), nr. 2.012 (23. X), p. 1. 230 231 Tămbălăul de ieri — „Adevărul", an. VII (1894), nr. 2.035 (17. XI), p. 1, Rigolo. Mesajul şi criza — „Adevărul", an. VII (1894), nr. 2.037 (19. XI), p. 1. Spanachidi (Fragment) — „Literatură şi ştiinţă", Buc, 1894, vol. II, p. 315—317. Serbarea de azi: Horia, Cloşca, Crişan — „Lumea nouă", an. 1 (1895), nr. 97, (16. II), p. 1. Poliţiştii din Iasi — „Lumea nouă", an. I (1895), nr. 103 (22.11), p. 1. Fabrica de ciocoi — „Lumea nouă", an. I (1895), nr. 119 (10. III), p. 1. Reflecţii — „Lumea nouă", an. I (1895), nr. 153 (16. IV), p. 2. Din crimele lui Take lonescu. Infamia de la Cameră — „Lumea nouă", an. 1 (1895), nr. 158 (22. IV), p. 1. Art. 262 — Cod. penal — „Moş Teacă", an. I (1895), nr. 6 (30. IV), p. 1. Acel ce tace — „Moş Teacă", an. I (1895), nr. 6 (30. IV), p. 2, Rigolo. Ce este Constituţia — „Moş Teacă", an. I (1895), nr. 7 (7. V), p. 2. Prăsila regală — „Moş Teacă", an. I (1895), nr. 8 (10. V), p. 6, nesemnat. Geograful Gorjan — „Moş Teacă", an. I (1895), nr. 35 (12. XI), p. 7, Rigolo. Anul nou — „Moş Teacă", an. III (1897), nr. 95 (1. I), p. 2, Klaps. Băieţii lui Brătianu — „Dreptatea", an. II (1897), nr. 446 (22. VII), p. 1, Rigolo. Păpuşile maiestăţii-sale — „Dreptatea", an. III (1898), nr. 709 (8.V), p. 1. La Văcăreşti — nu la Filaret! — „Dreptatea", an. III (1898), nr. 734 (4. VI), p. 1. Oamenii lui 98 — „Dreptatea", an. III (1898), nr. 738 (8. VI), p. 1. Oculta şi inteligenţa (IV) — „Dreptatea", an. III (1898), nr. 759 (29. VI), p. 1. Prefaţă la don Paladu — „Don Paladu" — supliment gratuit al revistei Moş Teacă, an. IV (1898), nr. 188 (18. X), p. 2, Rigolo. Mitiţă Scuza - „Mitiţă Scuza" - supliment gratuit la revtsta Moş Teacă, an. IV (1898), nr. 189 (25. X), p. 2, Rigolo. Servitorul regelui - „Dreptatea", an. III (1898), nr. 922 (12. XII). AutorH răscoalelor - „Dreptatea", an. IV (1899), nr. 962 (25.1), Casl'dl nebuni - „Dreptatea", an. IV (1899), nr. 1.008 (12. III), AjJo'rl'- „Dreptatea", an. IV (1899), nr. 1.027 (31.111), p. 1. 232 NOTE ASUPRA PSEUDONIMELOR Identificarea scrierilor lui Anton Bacalbaşa — răspîndite într-o mulţime de reviste şi ziare, de la cele mai importante pînă la cele mai neînsemnate — ridică probleme deosebit de dificile. In ciuda faptului că şi-a desfăşurat activitatea într-un interval scurt, de 17 ani, numărul scrierilor sale este enorm. Dintre publicaţiile la care a colaborat cităm : Drepturile omului, Munca, Democraţia socială, Lumea nouă, Moftul român, iar mai tîrziu la Adevărul, Moş Teacă etc. Greutatea identificării scrierilor lui Anton Bacalbaşa e sporită de numeroasele pseudonime cu care scriitorul şi-a semnat o bună parte din scrierile sale. Poate că nici un alt scriitor român, cu o viaţă atît de scurtă, nu a fost aşa de ingenios în alegerea unui număr atît de variat de pseudonime. în ultimul an al secolului trecut şi în prima jumătate a secolului nostru, identificarea scrierilor lui Anton Bacalbaşa a mai făcut obiectul preocupărilor unor istorici literari. De pildă, Emil D. Fagure, în articolul Anton Bacalbaşa — publicat la moartea scriitorului în Adevărul, an. XII (1899), nr. 3.664 (4 octombrie), p. 1 — susţine că Anton Bacalbaşa a semnat numeroase articole şi cu pseudonimele Rigolo, Kinderfus, Wunderkind, Toni, Quidam. Revista Moş Teacă, în nr. 239 (10 octombrie), publică, pe lîngă diverse articole redacţionale, în care se exprimă profunda durere pentru pierderea celui care a înfiinţat această publicaţie şi o serie de articole, pamflete, schiţe etc. semnate de scriitor cu numele său adevărat sau cu diferite pseudonime. 237 Din acest număr omagial aflăm că el a iscălit şi cu pseudonimele Bran, Wunder, Rigolo, Quidam, Kinderţus, Miliţianul, Cazon. Ceva mai tîrziu, Barbu Lăzăreanu, în articolul In ceartă cu Anton Bacalbaşa, publicat în Adevărul literar şi artistic, seria a Il-a, an. II (1921), nr. 19 (3 aprilie) — pe care-1 va republica apoi în volumul Anton Bacalbaşa, Buc, 1924, Atelierele „Adevărul", p. 3—8 — reaminteşte unele dintre pseudonimele lui Anton Bacalbaşa, îmbogăţind în acelaşi timp lista pseudonimelor cu altele noi. Aci se arată că autorul lui Moş Teacă a semnat Toni, Înot, T.O.N., Quidam, Klaps, Rigolo, Kinderfus, Antonio de las Ba-calbasas Antonulii alu Pecitrarului, Un răcan Acestor pseudonime, Barbu Lăzăreanu le mai adaugă şi altele în articolul intitulat între I. L. Caragiale şi Anton Bacalbaşa, publicat în volumul Glose şi comentarii de istoriografie literară, Buc, 1958, E.S.P.L.A. La p. 143—146 aflăm că : „...La 2 noiembrie 1895, Nicu Filipescu, reînfiinţînd Epoca (cotidianul acesta dispăruse în vara anului 1889), ia ca redactor pe Tony Bacalbaşa. Acesta îşi iscălea unele articole Demagog ; dar făcea şi antrefileuri pe care le semnau alţii cu numele lor de familie şi cu cel de botez." Tot în volumul mai sus citat se află inclus şi un studiu intitulat Anton Bacalbaşa (p. 335—356), pe care Barbu Lăzăreanu îl publicase în 1924, în Atelierele „Adevărul", şi apoi, revizuindu-1 şi adău-gindu-1, îl retipăreşte în 1948, în Buc, Editura „Cartea românească". Vorbind despre cei care au semnat la revista Emanciparea în 1883, B. Lăzăreanu aminteşte pe Batony. Tot în acest studiu se mai arată că Anton Bacalbaşa a mai semnat, în anumite perioade, Klaps, Rigolo, Wunderkind, Demagog. In afară de aceste informaţii asupra pseudonimelor lui Anton Bacalbaşa, nu s-au mai găsit alte surse demne de amintit. In general, la republicarea scrierilor lui Anton Bacalbaşa s-au dat cele îndeobşte cunoscute, mai ales acelea referitoare la Moş Teacă, evi-tîndu-se articolele, pamfletele şi schiţele a căror paternitate necesita o îndelungată muncă de cercetare. Anton Bacalbaşa, aşadar, şi-a semnat scrierile cu nenumărate şi felurite pseudonime. în afară de cele cunoscute, cum sînt şi unele amintite mai sus, Toni, Quidam, Rigolo, Kinderfus, etc., în ediţia prezentă figurează şi altele, cum ar fi, de pildă, Viator, Un gazetar roman, Miliţianul, Un rezervist, Bran etc., ce apar pentru prima dată într-o culegere dedicată memoriei lui A. Bacalbaşa. Depistarea unor pseudonime a fost îngreuiată şi de unele informaţii contradictorii sau incomplete, precum şi de faptul că, la acelaşi ziar, Anton Bacalbaşa a colaborat împreună cu cei doi fraţi ai săi : Ion şi Constantin Bacalbaşa, şi poate că, nu rareori, cei trei fraţi au semnat împreună cu aceleaşi pseudonime, cum ar fi, de exemplu, B. sau Bac. Dacă adăugăm faptul că, în timpul vieţii scriitorului, şi alţi ziarişti ai vremii foloseau uneori aceleaşi pseudonime, ca Bran, Br., Un fost rezervist, A.B. etc., întrebuinţate în mod frecvent şi de Anton Bacalbaşa, ne putem da seama de dificultăţile ce s-au ridicat în stabilirea paternităţii unor astfel de articole. Lipsa de spaţiu ne împiedică să publicăm amplele comentarii critice referitoare la pseudonimele lui Anton Bacalbaşa. Ele vor apărea în întregime într-o publicaţie de specialitate. In continuare publicăm un Tablou cronologic al ziarelor, revistelor, almanahurilor .etc. la care a colaborat Anton Bacalbaşa, precum şi lista pseudonimelor în ordinea folosită de autor. Tabloul publicaţiilor respectă ordinea în care a colaborat scriitorul, iar în dreptul fiecărei reviste s-au dat pseudonimele cu care a semnat. Pseudonimele au fost reproduse în ordinea folosită de scriitor în coloanele respectivei reviste. Desigur că A. Bacalbaşa adeseori revenea asupra unui pseudonim. In tabloul mai sus menţionat am trecut fiecare pseudonim sau numele său adevărat acolo unde el apare prima dată în cadrul fiecărei reviste, nemaimenţio-nîndu-1 după aceea decît în cazul cînd reapare la alt ziar etc. fn trei cazuri am trecut numele lui Anton Bacalbaşa printre colaboratorii unor reviste pe care nu am putut să le cercetăm în întregime, colecţiile existente fiind descompletate ; prima publicaţie de acest gen este Mesagerul Brăilei, a doua Revista literară din 1887, iar a treia este Almanahul „Dreptăţii" pe anul 1897. Ne-am permis să-1 includem pe Anton Bacalbaşa printre colaboratorii publicaţiilor de mai sus datorită unor informaţii demne de a fi luate în seamă, care confirmă acest lucru : G. Ibrăileanu, în articolul Anton Bacalbaşa, publicat în Adevărul literar şi artistic, an. VI (1925), nr. 238 (28 iunie), p. 1, spune că Anton Bacalbaşa a tipărit în 1883, în Mesagerul Brăilei, un început de roman. „La 1883 — mărturisea Anton Bacalbaşa într-o scrisoare adresată lui Ga-rabet Ibrăileanu şi tipărită în Adevărul literar şi artistic, an. VI (1925), nr. 238 (28 iunie), p. 1 — am publicat un început de.... roman cazon în Mesagerul Brăilei. Don colonel Dănescu — Dum- 239 nezeu să-1 ierte ! — citind opera, mi-a interzis să mai scriu. Ba a intervenit pe lîngă familia mea, ca să facă gălăgie la redacţia-n chestie să nu-mi mai publice oroarea ! Şi am lăsat-o baltă." Dar chiar A. Bacalbaşa spunea în articolul Hagiescu paraponisit, publicat în Dreptatea, an. III (1898), nr. 924 (14 decembrie), că a scris articole despre arta lui Hagiescu în Mesagerul Brăilei. A doua publicaţie este Revista literară din 1887. După o informaţie aflată în voi. Contribuţiune la Bibliografia românească, de Gheorghe Adamescu, Buc, 1928, Anton Bacalbaşa a publicat aci poezii în anul 1887. Colaborarea lui Anton Bacalbaşa este menţionată în Revista literară, an. XI (1890), nr. 21 (10 iulie), p. 331, unde se publică „numele tuturor colaboratorilor noştri, foşti şi actuali, cu concursul cărora revista se menţine de aproape unsprezece ani", printre numele colaboratorilor figurînd şi Anton Bacalbaşa. De asemenea, la finele revistei din an. XIX (1898), nr. 36 (20 decembrie), şi al celei din an. XX (1899), nr. 35 (20 decembrie) se află cîte o pagină pe care sînt trecuţi „colaboratorii care au conlucrat la revistă de la anul 1880, data fondării ei, şi pînă azi". Printre colaboratori se află din nou Anton Bacalbaşa. Dat fiind cele de mai sus, am trecut numele lui Anton Bacalbaşa printre colaboratorii acestei reviste. în Dreptatea, an. II (1897), nr. 583 (24 decembrie), p. 2, apare o informaţie referitoare la colaborarea lui Anton Bacalbaşa la Almanahul „Dreptăţii" pe anul 1897, cu bucata Cunoaşte-te pe tine. Aceeaşi informaţie reapare şi în Dreptatea, an. III (1898), nr. 591 (4 ianuarie) şi nr. 592 (5 ianuarie). Deşi acest almanah nu se află în bibliotecile cercetate, dat fiind faptul că Anton Bacalbaşa a colaborat intens la ziarul Dreptatea menţionăm şi titlul mai sus amintit, cu toată rezerva cuvenită. în continuare publicăm Tabloul cronologic. 1882—1883 — Literatorul, Anton Bacalbaşa. 1883 — Emanciparea, Batdny. 1883 — Mesagerul Brăilei, Anton Bacalbaşa. 1885 ; 1888 — Drepturile omului, 1885 : Thony ; Quidam ; înot ; Grachu ; Grachus ; 1888 : Anton Bacalbaşa ; A.C.B. 1886—1887 — Contemporanul, Anton C. Bacalbaşa. 1886 ; 1888—1889 ; 1895—1896; 1899 — Epoca, 1886: A.B. ; 1888: Quidam; 1889: Quidam; 1895: Demagog; Bran; Anton Bacalbaşa ; a ; Toni ; 1896 : Demagog ; 1899 : Anton Bacalbaşa. 1887 — Revista literară, Anton Bacalbaşa. 1888 — Dezrobirea, Anton Bacalbaşa. 1888 — Frăţia, A.C.B. 1888 — Apărătorul, Anton Bacalbaşa. 1888—1889 — Gutenberg, 1888 : A.C.B. ; 1889 : Anton Bacalbaşa. 1889 — Naţionalul, A.B. ; Ab. ; Tony. 1890 — Asimilarea, Anton Bacalbaşa. 1890—1891 — Timpul, 1890 : A.C.B. ; 1891 : Ab. 1890—1894 — Munca, 1890 : Grachu ; 1891 : Grachu ; Anton Bacalbaşa ; A.B. ; A.N.Ton ; 1892 : Anton Bacalbaşa ; Un re-zervist ; A.B. ; 1893 : Anton Bacalbaşa ; A.B. ; Kinderfus ; T.O.N. ; Kf ; 1894 : Anton Bacalbaşa ; Quodam ; A.B. 1890—1895 ; 1899 — Adevărul, 1890 : Un rezervist ; Rezervistul 1891 : Quidam ; Un rezervist ; 1892 : A.B. ; Toni ; T.O.N. Anton Bacalbaşa ; Kinderfus ; Quidam ; Un rezervist ; 1893 Kinderfus ; Quidam ; B. ; Anton Bacalbaşa ; înot ; Rigolo Klaps ; A.B. ; T.O.N. ; Bran ; Un răcan ; Br. ; Wunderkind Tony ; Kind ; Quid. ; Rezervist ; 1894 : Anton Bacalbaşa Quidam ; Cazon ; Rigolo ; Klaps ; "Wunderkind ; A.B. Răcan ; înot; T.O.N. ; Moş Teacă ; Wund. ; Un răcan Rig. ; Wunder ; B. ; Bran ; Vice-Rigolo ; Br. ; Kinderfus 1895 : Rigolo ; Bran ; Anton Bacalbaşa ; Rig ; Wunder ; Br. T.O.N. ; înot ; Quid. ; A.B. ; Cazon ; Bac-ALB-aşa ; 1899 Anton Bacalbaşa. 1892 — Democraţia socială, Anton Bacalbaşa ; Quidam ; Un rezervist ; Kinderfus ; A.B. ; B. ; Rezervistul ; înot ; Toni; T.O.N. 1892 — Calendarul muncitorului din Galaţi pe anul 1892, Anton C. Bacalbaşa. 1892 — Lucrătorul (Galaţi), Anton Bacalbaşa. 1893 — Moftul român, Articole nesemnate ; Ed. Spanachidi ; Anton Ciobănescu ; Spanachidi. 1893—1894 — Literatură şi ştiinţă, 1893 : Anton Bacalbaşa ; 1894 : Anton Bacalbaşa. 1894 — Almanahul social-democrat pe anul 1894, Bran ; Anton Bacalbaşa. 1894 — Ţara, Anton Bacalbaşa. 1895—1896 ; 1898 — Lumea nouă, 1895 : Anton Bacalbaşa ; Rigolo ; Wunder ; Bran ; Cazon ; T.O.N. ; A.B. ; Rig. ; 1896 : Anton Bacalbaşa ; 1898 : Anton Bacalbaşa. 240 241 1895— 1899 — Moş Teacă, 1895 : Anton Bacalbaşa ; Rigolo ; Arti cole nesemnate ; Quidam ; Cazon ; Bran ; Don Tony ; Viator A.B. ; Kinderfus ; "Wunder ; Abe. ; Klaps ; Rig. ; 1896 : Abe. Wunder ; Caliopy Teacă ; Rig. ; Bran ; Rigolo ; Cazon Kind ; Articole nesemnate ; A.B. ; Madam Caliopi ; Wund. Calyope Teaque ; D-na Tirimpimpim ; Un gazetar român ; Ca-lyope Fourreau ; Kinderfus ; Miliţianul ; Tonton ; 1897 : Anton Bacalbaşa ; Klaps ; Moş Teacă ; Wunder ; Bran ; Cazon ; Rigolo ; Kinderfus ; Articole nesemnate ; Răcan ; Caliopy Theaque ; Abayados de Calatrava y Rigolo Năbădayos ; Ca-liope Fourreau ; Madame Caliopy ; 1898 : A.B. ; Caliope Fourreau ; Rigolo ; Wunder ; Articole nesemnate ; Quidam ; Klaps ; Cazon ; Moş Teacă ; Rig. ; Kinderfus ; 1899 : Rigolo ; Articole nesemnate ; Anton Bacalbaşa ; Cazon ; Wunder ; Moş Teacă ; Caliopy Fourreau. 1895 — Hazul — supliment gratuit al ziarului Vatra, Anton Bacalbaşa ; Bran ; Cazon. 1896— 1899 — Dreptatea, 1896 : B. ; Anton Bacalbaşa ; Bran ; Grachu ; Tonton ; 1897 : Anton Bacalbaşa ; A.B. ; Bran ; Rezervist ; Rigolo ; Rig. ; Quidam ; Quid. ; 1898 : Anton Bacalbaşa ; Wunder ; Bran ; Klaps ; Cazon ; Quidam ; 1899 : Bran ; Anton Bacalbaşa ; A.B. ; Cazon. 1897 — Albumul „Dreptăţii", Anton Bacalbaşa. 1897 — Almanachul „Dreptăţii", Anton Bacalbaşa. 1897— 1899 — Almanachul lui „Moş Teacă", 1897 : Ed. Spanachidi ; Articole nesemnate ; 1898 : Articole nesemnate; Anton Bacalbaşa ; 1899 : Articole nesemnate. 1898 — Trompeta socialistă, Miliţian. 1899 — Trompeta, Anton Bacalbaşa. ABREVIERILE REVISTELOR ŞI ZIARELOR A. = Adevărul ALB. D. = Albumul Dreptăţii A. LIT. = Adevărul literar ALMANACH. D. = Almanachul Dreptăţii ALMANACH. M.T. = Almanachul lui Moş Teacă ALMANACH. SOC. DE-MOCR. = Almanachul social democrat pe anul 1894 AP = Apărătorul AS. = Asimilarea C. — Contemporanul CALEND. MUNCIT. = Calendarul muncitorului din Galaţi pe anul 1892 CFR. = Chefereul — supliment gratuit la ziarul „Moş Teacă" D. = Dreptatea DEZR. = Dezrobirea D.O. = Drepturile omului D.P. = Don Paladu — supliment gratuit la ziarul „Moş Teacă" D. S. = Democraţia socială E. = Epoca EM. = Emanciparea FR. = Frăţia G. = Gutenberg H. = Hazul — supliment umoristic la „Vatra" LIT. = Literatorul LIT. ŞT. = Literatură şi ştiinţă L.N. -- Lumea nouă LUCR. = Lucrătorul M. = Munca MES. BR. = Mesagerul Brăilei M. R. = Moftul român M. SC. == Mitiţă Scuza — su- 243 pliment gratuit la ziarul Moş Teacă" M.T. = Moş Teacă NAT. = Naţionalul O. = Oculta — supliment gratuit la ziarul „Moş Teacă" REV. LIT. = ReVista Hterarâ T. == Timpul TR. =•■ Trompeta TR. SOC. = Trompeta so-cialistă Ţ- = Ţara — supliment de duminică V. = Viaţa. I. SCRIERI PUBLICATE ÎN TIMPUL VIEŢII ÎN ZIARE ŞI REVISTE 1882 Justiţie — LIT., an. III (1882), nr. 3 (semestrul întîi), p. 145—146. 1883 Nu ţi-e milă — LIT., an. IV (1883), nr. 2 (II), p. 99. Capitalul. Cartea 1. Dezvoltarea producţiei capitaliste. 1. Despre marfă, schimb şi monetă — EM., an. I (1883), nr. 4 (f.d.), p. 61—63, semnat Batony. în rev. Emanciparea a fost publicată şi următoarea notă : „Prescurtat după Das Capital, scrieVe a renumitului economist Karl Marx, care a murit acum două luni în Anglia". (Nota rev. Emanciparea.) Capitalul. Cartea I. Dezvoltarea producţiei capitaliste. Despre capital şi chipul în care ia naştere — EM., an. I (1883), nr. 5 (f.d.), p. 79—81, Batony. Capitalul. Dezvoltarea producţiei capitaliste. Ziua de muncă — EM., an. I. (1883), nr. 7 (f.d.), p. 108—111, Batony. 1885 Din viaţa dezmoşteniţilor. O naştere — D.O., an. I (1885), nr. 8 (10. II), p. 1—2, Thony. Ceasuri pierdute — D.O., an. I (1885), nr. 28 (6. III), p. 2—3, Thony. Din viaţa dezmoşteniţilor — D.O., an. I (1885), nr. 59 (13. IV), p. 1, Quidam. Din cazarmă — D.O., an. I (1885), nr. 93 (29. V), p. 1—2, înot. 245 Papă-Lapte — D.O., an. I (1885), nr. 105 (12. VI), p. 1—2, /not. Tiriie-Briu — D.O., an. I (1885), nr. 109 (16. VI), p. 1, Inot. Leone — D.O., an. I (1885), nr. 110 (18. VI), p. 1—2, Inot. Scrisoarea unui osindit — D.O., an. I (1885), nr. 115 (23. VI), p. 1—2, Inot. Din războaiele mele [I] O zi pierdută — D.O., an. I (1885), nr. 116 (26. VI), p. 1—2, Inot. Rezervistul — D.O., an. I (1885), nr. 119 (29. VI), p. 1—2, Inot. Republicat în A., an. VII (1894), nr. 1.781 (14. II), p. 2. Scrisoare. (Prietenului Avsol) — D.O., an. I (1885), nr. 123 (5. VII), p. 1—2, Inot. Din războaiele mele. II. Cinstea burgheză — D.O., an. I (1885), nr. 125 (7. VII), p. 1—2, Inot. Povestea unui soldat — D.O., an. I (1885), nr. 126 (9. VII), p. 1—2, Inot. Cum să trăieşte. Moravuri ostăşeşti — D.O., an. I (1885), nr. 128 (11. VII), p. 1—2, Inot. Republicat, sub titlul Un sergent-major, în vol. Moş Teacă din cazarmă, Buc, 1893 şi în celelalte ediţii. lertaţi-mă. Moravuri ostăşeşti — D.O., an. I (1885), nr. 130 (13. VII), p. 1—2, înot. Sofia Perovskaia... — D.O., an. I (1885), nr. 132 (16. VII), p. 1—2, înot. Împrejurul meu — D.O., an. I (1885), nr. 134 (18. VII), p. 1—2, Înot. Neroziile zilei. Cinci parale Universul — D.O., an. I (1885), nr. 135 (19. VII), p. 3, înot. Scrisoare. (Prietenului Odiseu) — D.O., an. I (1885), nr. 136 (20. VII), p. 1—2, înot. Poveste din spital — D.O., an. I (1885), nr. 142 (30. VII), p. 1, înot. Cum să moare — D.O., an. I (1885), nr. 145 (2. VIII), p. 1—2, înot. Iluzii pierdute — D.O., an. I (1885), nr. 146 (3. VIII), p. 1, înot. Amintiri din Dobrogea — D.O., an. I (1885), nr. 155 (16—17. VIII), p. 1—2, Grachu. Moş Teacă — D.O., an. I (1885), nr. 164 (28. VIII), p. 1—2, Grachu. Scrisoare către soldaţi — D.O., an. I (1885), nr. 169 (4. IX), p. 1, Grachu. A doua scrisoare către soldaţi — D.O., an. I (1885), nr. 173 (8. IX), p. 2, Grachu. A treia scrisoare către soldaţi — D.O., an. I (1885), nr. 177 (13. IX), p. 1—2, Grachu. Taci cu mama — D.O., an. I (1885), nr. 181 (19. IX), p. 1—2, Grachu. Obicei gazetăresc — D.O., an. I (1885), nr. 189 (28. IX), p. 1, Grachu. Motivele — D.O., an. I (1885), nr. 190 (29. IX), p. 1—2, Grachu. Echilibrajul lui musiu Tache — D.O., an. I. (1885), nr. 191 (1. X), p. 1—2, Grachu. După scăpare — D.O., an. I (1885), nr. 193 (3. X), p. 1—2, Grachu. I-a lăsat corigenţi — D.O., an. I (1885), nr. 199 (10. X), p. 1—2, Grachu. Politicianii noştri — D.O., an. I (1885), nr. 215 (26. XI), p. 1, Grachus. 1886 Sfirşitul colectivităţii — E., an. I (1886), nr. 61 (2. II), p. 1, A.B. Cele sfinte nu huliţi — C, an. V. (1886), nr. 3 (IX), p. 263. Republicată în FR. (Galaţi), an. I (1888), nr. 5 (15. V), p. 3, A.C.B. şi în CALEND. MUNCIT, pe anul 1892, p. 32. 1887 Hotărît — C, an. VI (1887), nr. 3 (X), p. 220. 1888 [Aniversarea Comunei. Toast rostit la Cercul muncitorilor din Bucureşti în ziua de 5 martie 1888.] — DEZR., an. I (1888), nr. 13 (12. III), p. 2. Cele sfinte nu huliţi — FR., an. I (1888), nr. 5 (15. V), p. 3, A.C.B. Vezi an. 1886. Şarlatani de bîlci!... — G., an. II (1888), nr. 15 (3. VII), p. 1, A.C.B. Furtuna se apropie — G., an. II (1888), nr. 19 (13. VII), p. 1—2, A.C.B. 246 247 [întîlnirea greviştilor. Discurs ţinut la Cercul muncitorilor.] — AP., an. I (1888), nr. 9 (13. VIII), p. 2. Nu mai cerca... — D.O., seria a Il-a, an. I (1888), nr. 5 (19. IX), p. 1-2. Şi azi!... — D.O., seria a Il-a, an. I (1888), nr. 12 (26. IX), p. 2. Bătaia în armată — D.O., seria a Il-a, an. I (1888), nr. 16 (30. IX), p. 1, A.C.B. O pagină de dragoste — D.O., seria a Il-a, an. I (1888), nr. 19 (3. X), p. 1-2. Povestea minte — D.O., seria a Il-a, an I (1888), nr. 19 (3. X), p. 3. O victorie — D.O., seria a Il-a, an. I (1888), nr. 21 (5. X), p. 1, A.C.B. Bietul Dumnezeu!... — D.O., seria a Il-a, an. I (1888), nr. 26 (10. X), p. 1. Aghiotantul — D.O., seria a Il-a, an. I (1888), nr. 26 (10. X), p. 2—3. Republicat în D.S., an. I (1892), nr. 33 (16. VIII), p. 2—3, înot; vo). Moş Teacă din cazarmă, Buc, 1893 şi în celelalte ediţii. Ruşine — D.O., seria a Il-a, an. I (1888), nr. 27 (11. X), p. 1. Unirea cu colectiviştii — D.O., seria a Il-a, an. I (1888), nr. 29 (13. X), p. 1. Colegiul ţărănesc — D.O., seria a Il-a, an. I (1888), nr. 30 (14. X), p. 3. Alegerea de azi — D.O., seria a Il-a, an. I (1888), nr. 31 (15. XI), p. 2-3. Camera viitoare — D.O., seria a Il-a, an. I (1888), nr. 35 (20. X), p. 1. Ion Nădejde — D.O., seria a Il-a, an. I (1888), nr. 37 (22. X), p. 1. Sătenii arestaţi — D.O., seria a Il-a, an. I (1888), nr. 38 (23. X), p. 1. Măriei — D.O., seria a Il-a, an. I (1888), nr. 39 (24. X), p. 1. Marş-marş!... — D.O., seria a Il-a, an. I (1888), nr. 39 (24. X), p. 2. Ce să facă? — D.O., seria a Il-a, an. I (1888), nr. 45 (31. X), p. 2. în iarnă — D.O., seria a Il-a, an. I (1888), nr. 45 (31. X), p. 2. De ce nu vrei ? — D.O., seria a Il-a, an. I (1888), nr. 58 (14. XI), p. 2. 248 lina de ieri — £., an. IV (1888), nr. 913 (9. XII), p. 1, Quidam. Tutela — E., an. IV (1888), nr. 914 (10. XII), p. 1, Quidam. Tutela funcţionarilor — E., an. IV (1888), nr. 915 (11. XII), p. 1, Quidam. Două parlamente — E., an. IV (1888), nr. 917 (13. XII), p. 1, Quidam. Retragerea biletelor ipotecare — E., an. IV (1888), nr. 918 (14. XII), p. 1, Quidam. Pater, peceavi! — E., an. IV (1888), nr. 925 (21. XII), p. 1, Quidam. Burduf de idei — E., an. IV (1888), nr. 928 (24. XII), p. 1, Quidam. Magistratura — E., an. IV (1888), nr. 929 (25. XII), p. 1, Quidam. 1889 Hoţiile de la Eforie — E., an. IV (1889), nr. 978 (22. II), p. 3, Quidam. Un deştept — E., an. IV (1889), nr. 1.013 (2. IV), p. 2, Quidam. Pentru Eminescu. — NAŢ., an. I (1889), nr. 71 (3. VI), p. 1, A.B. Evoluţii electorale — NAŢ., an. I (1889), nr. 114 (26. VII), p. 1, Ab. Opera italiană — NAŢ., an. I (1889), nr. 114 (26. VII), p. 2, Tony. Curier teatral — NAŢ., an. I (1889), nr. 117 (29. VII), p. 2, Tony. Fabrica de Mălini — NAŢ., an. I (1889), nr. 132 (16—17. VIII), p. 2, A.B. Curierul petrecerilor — NAŢ., an. I (1889), nr. 158 (18—19. IX), p. 2, Tony. Teatrul Naţional — NAŢ., an. I (1889), nr. 167 (29. IX), p. 2, Tony. Curierul petrecerilor — NAŢ., an. I (1889), nr. 170 (2—3. X), p. 2, Tony. 1890 O pălărie — T., an. XI (1890), nr. 206 (26. VII), p. 1, ACS. Nea Niţă — T., an. XI (1890), nr. 212 (3. VIII), p. 1, A.C.B. Ce am văzut — AS., an. I (1890), nr. 4 (18. IX), p. 1. Cui vorbim — AS., an. I (1890), nr. 5 (8. X), p. 1. 249 Bustul lui Eminescu : impresii — M., an. I (1890), nr. 33, Grachu-Colecţia Ziarului Munca, aflată la Biblioteca Academiei R.S.R., fiind descompletată, am reprodus acest articol după sumarul ziarului pe anul 1890, ce se află la nr. 52 al anului 1891. Liberalii, conservatorii şi noi — M., an. 1 (1890), nr. 34, Grachu. Vezi nota art. Bustul lui Eminescu : impresii — M., an. I (1890), nr. 33, Grachu. Bătaia în armată — A., an. III (1890), nr. 677 (24. XI), p. 1—2, Un rezervist. Rezerviştii — A., an. III (1890), nr. 685 (3—4. XII), p. 1„ Un rezervist. Bătaia în armată — A., an. III (1890), nr. 693 (14. XII), p. 1, Un rezervist. Leacul definitiv — M., an. I (1890), nr. 43 (16. XII), p. 2, Grachu. Reforma armatei — A., an. III (1890), nr. 699 (21. XII), p. 1—2, Rezervistul. 1891 Briganzii — T., an. XIII (1891), nr. 4 (6. I), p. 2, Ab. Lucia — T., an. XIII (1891), nr. 6 (10. I), p. 2, Ab. Epigrame — M., an. I (1891), nr. 51 (10. II), p. 4, Grachu. Epigrame — M., an. II (1891), nr. 1 (24 II), p. 4, Grachu. Petale — T., an. XIII (1891), nr. 52 (7. III), p. 2—3, Ab. Literatură-negoţ — T., an. XIII (1891), nr. 54 (9. III), p. 2, Ab. „Nu vă amestecaţi!" — M., an. II (1891), nr. 3 (10. III), p. 3, Grachu. Beneficiul lui Nottara — T., an. XIII (1891), nr. 60 (16. III), p. 3, Ab. Olteniţa — M., an. II (1891), nr. 4 (17. III), p. 1. Alegerile de delegaţi — M., an. II (1891), nr. 6. Colecţia ziarului Munca, aflată la Biblioteca Academici R.S.R., fiind descompletată, am reprodus acest articol după sumarul ziarului pe anul 1891, ce se află la nr. 52 al anului 1892. Cum s-au ales delegaţii — M., an. II (1891), nr. 7. Vezi nota art. Alegerile de delegaţi — M., an. II (1891), nr. 6. Jak Schingiuitorul — M., an. II (1891), nr. 7. Vezi nota art. Alegerile de delegaţi — M., an. II (1891), nr. 6. Teroarea la alegeri — M., an. II (1891), nr. 8. Vezi nota art. Alegerile de delegaţi — M., an. II (1891), nr. 6. Cum se munceşte — M., an. II (1891), nr. 9 (21. IV), p. 3-[Să arătăm puterea muncitorilor. Cuvîntare ţinută la sala „Orfeu" în preajma lui 1 Mai]. — M., an. II (1891), nr. 10 (28. IV), p. 3. Partidul liberal — M., an. II (1891), nr. 12 (12. V), p. 3. Entuziasm şi recunoştinţă — A., an. III (1891), nr. 828 (15. V), p. 2, Quidam. Poliţia noastră — A., an. III (1891), nr. 831 (18. V), p. 1—2, Qmdam. Armata — M., an. II (1891), nr. 13 (19. V), p. 1. Se duce religia!... — M., an. II (1891), nr. 14 (26. V), p. 2—3. N-avem proletari? — M., an. II (1891), nr. 16 (9. VI), p. 1. Evreii în România — M., an. II (1891), nr. 17 (16. VI), p. 1. Un proiect zadarnic — M., an. II (1891), nr. 19 (30. VI), p. 2. [Nevoia de a se alcătui şi-n Brăila un partid al muncitorilor. Conferinţă ţinută la Brăila.] — M., an. II (1891), nr. 22 (1. VII), p. 1. Foametea — M., an. II (1891), nr. 20 (7. VII), p. 1. Republicat în M., an. IV (1894), nr. 46 (9. I), p. 1. O lege infamă — A., an. III (1891), nr. 882 (12. VII), p. 1, Un rezervist. Liberarea lui Cojocaru — M., an. II (1891), nr. 27 (24. VIII), P- 1- Practică şi poezie — M., an. II (1891), nr. 30 (15. IX), p. 1-2. Învăţătorii săteşti judecaţi de d-l Filipescu — M., an. II (1S91), nr. 31 (22. IX), p. 1—2. Toţi ca unul — M., an. II (1891), nr. 33 (6. X), p. 2, A.B. Cît am cîştigat — A., an. II (1891), nr. 34 (13. X), p. 1. [Cerem liberarea lui Cojocaru. Cuvîntare rostită la Clubul muncitorilor din Bucureşti în ziua de 6 octombrie 1891.] — M., an. II (1891), nr. 34 (13. X), p. 2—3. Socialismul şi armata — M., an. II (1891), nr. 36 (27. X), p. 1. Un document preţios — M., an. II (1891), nr. 38. Vezi nota art. Alegerile de delegaţi — M., an. II (1891), nr. 6. Mişcarea din Craiova — M., an. II (1891), nr. 38. Vezi nota art. Alegerile de delegaţi — M., an. II (1891), nr. 6. Funcţionarii comerciali — M., an. II (1891), nr. 39, A. N. Ton. Vezi nota art. Alegerile de delegaţi — M., an. II (1891), nr. 6. 250 251 Criza — M., an. II (1891), nr. 42. Vezi nota art. Alegerile de delegaţi — M., an. II (1891), nr. 6. Puterile... — M., an. II (1891), nr. 42. Vezi nota art. Alegerile de delegaţi — M., an. II (1891), nr. 6. 1892 Începe ! — D. S., an. I (1892), nr. 1 (5. I), p. 1. [Unirea tuturor muncitorilor fără deosebire de sex şi naţionalitate într-un puternic partid. Cuvîntare rostită la inaugurarea Clubului muncitorilor din Galaţi în ziua de 26 decembrie 1891.] — D. S., an. I (1892), nr. 1 (5. I), p. 2. Vagabondul de Guy de Maupassant — D. S., an. I (1892), nr. 1 (5. I), p. 2—3 ; nr. 2 (12. I), p. 2—3 ; nr. 3 (19. I), p. 2, trad, de Quidam. D. N. C. Săruleanu — D. S., an. I (1892), nr. 2 (12. I), p. 1. Auditor ordinar — D. S., an. I (1892), nr. 2 (12. I), p. 1. [Partidele noastre politice. Conferinţă ţinută la Clubul muncitorilor din Ploieşti.] — D. S., an. I (1892), nr. 2 (12. I), p. 2. Armata şi muncitorii — D. S., an. I (1892), nr. 2 (12. I), p. 3, Un rezervist. Ţara fericită! — D. S., an. I (1892), nr. 3 (19. I), p. 1. Tot regele, sireacul! — D. S., an. I (1892), nr. 3 (19. I), p. 2, Kinderfus. Zilele democratului — D. S., an. I (1892), nr. 4 (26. I), p. 2, Kinderfus. [Partidele noastre. Conferinţă ţinută la Clubul muncitorilor în ziua de 19 ianuarie 1892.] — D. S., an. I (1892), nr 4 (26. I), p. 2. De nunta lor — D. S., an. I (1892), nr. 5 (2. II), p. 1. [Partidul muncitorilor. Discurs ţinut la Clubul muncitorilor din Bucureşti.] — D. S., an. I (1892), nr. 5 (2. II), p. 1—2. Ziua de mîine — D. S., an. I (1892), nr. 5 (2. II), p. 2, Kinderfus. Inventatorul de Theodore Gheze (fragment) — D. S., an. I (1892), nr. 5 (2. II), p. 3 ; nr. 6 (9. II), p. 3 ; nr. 7 (16. II), p. 3, trad, de Quidam. [Alianţe făcute pentru căpătarea osului de ros. Cuvîntare rostită la Clubul muncitorilor din Bucureşti în ziua de 26 ianuarie 1892.] — M., an. II (1892), nr. 50 (2. II), p. 2. Unde-i scăparea — D. S., an. I (1892), nr. 6 (9. II), p. 1. [Trăiască partidul muncitorilor ! Conferinţă ţinută la Clubul muncitorilor din Ploieşti în ziua de 2 februarie 1892.] — D. S., an. I (1892), nr. 6 (9. II), p. 2—3. Munca noastră — D. S., an. I (1892), nr. 7 (16. II), p. 1. O viaţă — D. S., an. I (1892), nr. 7 (16. II), p. 2, A.B. Cronica. (Cristu Negoescu.) — D. S., an. I (1892), nr. 7 (16. II), p. 2, Kinderfus. [Să ne îngrijim mai de aproape de organizarea muncitorilor. Conferinţă ţinută la Clubul muncitorilor din Ploieşti.] — D. S., an. I (1892), nr. 7 (16. II), p. 2. Tinerimii... — D. S., an. I (1892), nr. 8 (23. II), p. 1. Republicat în M., an. III (1892), nr. 4 (15. III), p. 4 ; A., an. VII (1894), nr. 1.741 (1. I), p. 1. Testamentul răposatului — D. S., an. I (1892), nr. 8 (23. II), p. 2, Kinderfus. Nebunie — D. S., an. I (1892), nr. 8 (23. II), p. 2—3, A.B. Un giuvaier boieresc — D. S., an. I (1892), nr. 9 (1. III), p. 1, A.B. [Asupra organizaţiei Clubului muncitorilor. Cuvîntare rostită la Clubul muncitorilor din Ploieşti în ziua de 23 februarie 1892.] — D. S., an. I (1892), nr. 9 (1. III), p. 2. Ovreiul de I. Turgheniev — D. S, an. I (1892), nr. 9 (1. III), p. 2-3 ; nr. 10 (8. III), p. 2-3 ; nr. 11 (15. III), p. 2-3 ; nr. 12 (22. III), p. 2—3, trad, de Quidam. Reforme — D. S., an. I (1892), nr. 10 (8. III), p. 1. Comuna din Paris. [Conferinţă ţinută la Clubul muncitorilor din Ploieşti în ziua de 8 martie 1892.] — D. S., an. I (1892), nr. 11 (15. III), p. 2. Tinerimii... — M., an. III (1892), nr. 4 (15. III), p. 4. Vezi an. 1892. Calm - D. S., an. I (1892), nr. 12 (22. III), p. 1. 1 Mai — D. S., an. I (1892), nr. 13 (29. III), p. 1. Ciorba de mînătărci. (Cronica parlamentară.) — D. S., an. I (1892), nr. 13 (29. III), p. 2, Kinderfus. Isus — D. S., an. I (1892), nr. 14 (5. IV), p. 1. Scrisoare deschisă către Primăvară — D. S., an. I (1892), nr. 14 (5. IV), p. 2, Kinderfus. [Pentru ce luptăm noi socialiştii. Conferinţă ţinută cu prilejul zilei de 1 Mai la Clubul muncitorilor din Ploieşti.] — D. S., an. I (1892), nr. 15 (12. IV), p. 1. 252 233 Cristos la Ploieşti — D. S., an. I (1892), nr. 15 (12. IV), p. 2, Kinderfus. Veacul nostru — D. S., an. I (1892), nr. 16 (19. IV), p. 2. Visul lui 1 Mai — D. S., an. I (1892), nr. 16 (19. IV), p. 2—3, A.B. Religia — D. S., an. I (1892), nr. 17 (26. IV), p. 2. Scrisoare deschisă lui Adam — D. S., an. I (1892), nr. 17 (26. IV), p. 2, Kinderfus. Două corăbii — M., an. Ill (1892), nr. 9, număr festiv (1. V), p. 4. Botoşanii — D. S., an. I (1892), nr. 18 (3. V), p. 1. Socialismul în Botoşani — D. S., an. I (1892), nr. 18 (3. V), p. 2, Kinderfus. Două Maiuri — D. S., an. I (1892), nr. 19 (10. V), p. 2, Kinderfus. /Rolul ţărănimii în mişcarea socialistă din România. Conferinţă ţinută la Clubul muncitorilor din Ploieşti în ziua de 3 mai 1892.] — D. S., an. I (1892), nr. 19 (10. V), p. 2. De la Botoşani — D. S., an. I (1892), nr. 20 (17. V), p. 2, B. Din armată — M., an. III (1892), nr. 13 (17. V), p. 4, Un rezervist. Scandal! — D. S., an. I (1892), nr. 21 (24. V), p. 1. Sfînta Filofteia — D. S., an. I (1892), nr. 22 (31. V), p. 1. /Pentru unirea mişcărilor ţărăneşti cu mişcarea socialistă. Conferinţă ţinută la Clubul muncitorilor din Ploieşti în ziua de 24 mai 1892.] — D. S, an. I (1892), nr. 22 (31. V), p. 2. „Din goana vieţei" — D. S., an. I (1892), nr. 22 (31. V), p. 2—3, A.B. Constantin Olcescu — D. S., an. I (1892), nr. 23 (7. VI), p. 1. D-l Maiorescu şi socialismul — A., an. V (1892), nr. 1.199 (7. VI), p. 1, A.B. Republicat în D. S., an. I (1892), nr. 24 (14. VI), p. 2, A.B.; M., an. III (1892), nr. 17 (14. VI), p. 1—2, A.B. D-l Maiorescu şi socialismul — D. S., an. I (1892), nr. 24 (14. VI), p. 2, A.B. Vezi an. 1892. „Note şi schiţe" — D. S., an. I (1892), nr. 24 (14. VI), p. 2—3, A.B. Republicat în A., an. V (1892), nr. 1.214 (22. VI), p. 2, A.B. D-l Maiorescu şi socialismul — M., an. III (1892), nr. 17 (14. VI), p. 1—2, A.B. Vezi an. 1892. Două sicriuri (din Les pauvres gens, nouvelles socialistes de E. I. Bedinghaus, Bruxelles) — D. S., an. I (1892), nr-le : 25 (21. VI), p. 2—3 ; 26 (28. VI), p. 2—3, trad, de Quidam. „Note şi schiţe" — A., an. V (1892), nr. 1.214 (22. VI), p. 2, A.B. Vezi an. 1892. Lupte zadarnice — D. S., an. I (1892), nr. 26 (28. VI), p. 1. Familia lor — D. S., an. I (1892), nr. 26 (28. VI), p. 2, A.B. Ravacbol — D. S., an. I (1892), nr. 27 (5. VII), p. 2. Ciobanul — D. S., an. I (1892), nr. 27 (5. VII), p. 2—3, A.B. Republicat în voi. Moş Teacă din cazarmă, Buc, 1893, şi în celelalte ediţii. Un epilog — D. S., ari. I (1892), nr. 28 (12. VII), p. 1. Holera de Maur Jokai — D. S., an. I (1892), nr. 28 (12. VII), p. 2—3 ; nr. 29 (19. VII), p. 2—3, trad, de Quidam. In vacanţă — D. S., an. I (1892), nr. 29 (19. VII), p. 2, A.B. Argumente oficioase — D. S., an. I (1892), nr. 30 (26. VII), p. 1, Două Belgii — D.S., an. I (1892), nr. 30 (26. VII), p. 1, A.B. [împotriva naţionalismului. Cuvîntare rostită la Clubul muncitorilor din Bucureşti.] — D. S., an. I (1892), nr. 30 (26. VII), p. 2. Patriotism şi internaţionalism — D. S., an. I (1892), nr. 31 (2. VIII), p. 1 ; nr. 32 (9. VIII), p. 1. Contrabandă republicană — D. S., an. I (1892), nr. 31 (2. VIII), p. 1, A.B. Manevrele — D. S., an. I (1892), nr. 31 (2. VIII), p. 1, Rezer-vistul. Transilvania-n vagon — D. S., an. I (1892), nr. 31 (2. VIII), p. 1—2, înot. Republicat în M. R., an. I (1893), nr. 28 (6. V), p. 2—3, nesemnat. Democraţi sau socialişti ? — D. S., an. I (1892), nr. 32 (9. VIII), p. 1, A.B. Fragile — D. S., an. I (1892), nr. 32 (9. VIII), p. 2—3, înot. Republicat în A, an. VI (1893), nr. 1.671 (18. X), p. 2, Quidam. Cu cine avem onoare?... — D. S., an. I (1892), nr. 33 (16. VIII), p. 1. Iulian — D. S., an. I (1892), nr. 33 (16. VIII), p. 2, A.B. Republicat în A., an. VII (1894), nr. 1.753 (17. I), p. 2, A.B. 254 255 Aghiotantul — D. S., an. I (1892), nr. 33 (16. VIII), p. 2—3, înot. Vezi an. 1888. Turhurârile — D. S., an. I (1892), nr. 34 (23. VIII), p. 1. Democraţi sau socialişti? — D. S., an. I (1892), nr. 34 (23. VIII), p. 1, A.B. „Fleacul" deştept — D. S., an. I (1892), nr. 34 (23. VIII), p. 2, înot. Danţul Evei de Hector France — D. S., an. I (1892), nr. 34 (23. VIII), p. 2—3, trad, de Quidam. Greva a reuşit — D. S., an. I (1892), nr. 35 (30. VIII), p. 1. Negustorul de sicrie de Hector France — D. S., an. I (1892), nr. 35 (30. VIII), p. 2—3, trad, de înot. Greva din Galaţi — A., an. V (1892), nr. 1.281 (1. IX), p. 3, Toni. Organizarea muncitorilor — D. S., an. I (1892), nr. 36 (6. IX), p. 1. Un caz de turbare — D. S., an. I (1892), nr. 36 (6. IX), p. 1, Toni. Cifre de Hector France — D. S., an. I (1892), nr. 36 (6. IX), p. 2—3, trad, de Inot. Socotelile grevei lucrătorilor tăbăcari din Ploieşti — D. S., an. I (1892), nr. 36 (6. IX), p. 3. Învăţăminte — D. S., an. I (1892), nr. 37 (13. IX), p. 1. Muză, nu glumă! — D. S., an..I (1892), nr. 37 (13. IX), p. 1—2, Înot. [Clubul nostru e un club politic. Cuvîntare ţinută la Clubul muncitorilor din Ploieşti.] — D. S., an. I (1892), nr. 37 (13. IX), p. 2. [In toată lumea muncitorii se organizează. Conferinţă ţinută la Clubul muncitorilor din Ploieşti.] — D. S., an. I (1892), nr. 38 (20. IX), p. 2. Unul din mulţime — D. S., an. I (1892), nr. 38 (20. IX), p. 1. Dezertorul — D. S., an. I (1892), nr. 38 (20. IX), p. 2—3, Inot; nr. 39 (27. IX), p. 2—3, Inot; nr. 40 (4. X), p. 2—3, Inot; nr. 41 (11. X), p. 2—3, Inot; nr. 42 (18. X), p. 2—3, Inot. Republicat în vol. Moş Teacă din cazarmă, Buc, 1893, şi în celelalte ediţii. Burghezimea şi liberalii — D. S., an. I (1892), nr. 39 (27. IX), p. 1. Afacerea Alixianu — D. S., an. I (1892), nr. 39 (27. IX), p. 1, A.B. 256 V [în privinţa societăţilor de muncitori. Cuvîntare rostită la Şcoala nr. 1 din Ploieşti.] — D. S., an. I (1892), nr. 39 (27. IX), p. 2. Clasa guvernamentală — D. S., an. I (1892), nr. 40 (4. X), p. 1. Despre greve. [Conferinţă ţinută la Clubul muncitorilor.] — M., an. III (1892), nr. 33 (4. X), p. 2. Burghezimea revoluţionară — D. S., an. I (1892), nr. 41 (11. X), p. 1 ; nr. 42 (18. X), p. 1. „Pătura cultă" — M., an. III (1892), nr. 34 (11. X), p. 1—2. Programul liberal — M., an. III (1892), nr. 35 (18. X), p. 1. Prologul unei drame — A., an. V (1892), nr. 1.330 (22. X), p. 1, T.O.N. Regimul militar — D. S., an. I (1892), nr. 43 (25. X), p. 1. La luptă ! — M., an. III (1892), nr. 36 (25. X), p. 1. Reacţionarism liberal — M., an. III (18?2), nr. 36 (25. X), p. 1, A.B. Ancheta presei — LUCR., an. I (1892), nr. 2 (25. X), p. 1. Crimele oficiale — D. S., an. I (1892), nr. 44 (1. XI), p. 1. Republicat în A., an. V (1892), nr. 1.343 (5. XI), p. 2. Datoria noastră — M., an. III (1892), nr. 37 (1. XI), p. 1. [împotriva crimelor oficiale săvîrşite la Dorohoi. Cuvîntare ţinută în sala „Orfeu" din Bucureşti în ziua de 2 noiembrie 1892.] — A., an. V (1892), nr. 1.341 (3. XI), p. 1—2. Republicată în D. S., an. I (1892), nr. 45 (8. XI), p. 2—3. Subvenţia literară — A., an. VI (1892), nr. 1.342 (4. XI), p. 2, Kinderfus. Crimele oficiale — A., an. V (1892), nr. 1.343 (5. XI), p. 2. Vezi an. 1892. Jefuiri poliţieneşti — A., an. VI (1892), nr. 1.343 (5. XI), p. 2. Reformele „Timpului" — A., an. VI (1892), nr. 1.344 (6. XI), p. 2, Kinderfus. Partide ori clase? — D. S., an. I (1892), nr. 45 (8. XI), p. 1. Cronică — D. S., an. I (1892), nr. 45 (8. XI), p. 2, Kinderfus. [împotriva crimelor oficiale săvîrşite la Dorohoi. Cuvîntare ţinută în sala „Orfeu" din Bucureşti în ziua de 2 noiembrie 1892.] — D. S., an. I (1892), nr. 45 (8. XI), p. 2—3. Vezi an. 1892. După întrunire — M., an. III (1892), nr. 38 (8. XI), p. 1. [In contra asasinatelor din judeţul Dorohoi. Discurs ţinut la întrunirea de la Iaşi, în sala „Pastia", în ziua de 7 noiembrie 257 L 1892.] — A., an. VI (1892), nr. 1.348 (10. XI), p. 1—2. Republicat în D. S., an. I (1892), nr. 46 (15. XI), p. 2 ; M., an. Ill (1892), nr. 39 (15. XI), p. 2. Alexandru Macedonski — A., an. VI (1892), nr. 1.352 (14. XI), p. 1, Quidam. [în contra asasinatelor din judeţul Dorobci. Discurs ţinut la întrunirea de la Iaşi, în sala „Pastia", în ziua de 7 noiembrie 1892.] — D. S., an. I (1892), nr. 46 (15. XI), p. 2. Vezi an. 1892. Libertate şi robie — D. S., an. I (1892), nr. 46 (15. XI), p. 1. Explicaţia — M., an. III (1892), nr. 39 (15. XI), p. 1. [în contra asasinatelor din judeţul Dorohoi. Discurs ţinut la întrunirea de la Iaşi, în sala „Pastia", în ziua de 7 noiembrie 1892.] — M., an. III (1892), nr. 39 (15. XI), p. 2. Vezi an. 1892. Crimele din Dorohoi. [Discurs ţinut la Craiova, în sala „Belle-Vue", în ziua de 15 noiembrie 1892.] — A., an. VI (1892), nr. 1.356 (18. XI), p. 2. Republicat în M., an. III (1892), nr. 40 (22. XI), p. 2—3 ; D. S., an. I (1892), nr. 48 (29. XI), p. 1-2. Proza regală — D. S., an. I (1892), nr. 47 (22. XI), p. 1. Mesagiul regelui — M., an. III (1892), nr. 40 (22. XI), p. 1. Crimele din Dorohoi. [Discurs ţinut la Craiova, în sala „Belle- Vue", în ziua de 15 noiembrie 1892.] — M., an. III (1892), nr. 40 (22. XI), p. 2—3. Vezi an. 1892. Programul liberal — D. S., an. I (1892), nr. 47 (22. XI), p. 1, T.O.N. Crimele din Dorohoi. [Discurs ţinut la Craiova, în sala „Belle- Vue", în ziua de 15 noiembrie 1892.] — D. S., an. I (1892), nr. 48 (29. XI), p. 1—2. Vezi an. 1892. 300.000 lei — D. S., an. I (1892), nr. 48 (29. XI), p. 1. Băiatul României — D. S., an. I (1892), nr. 48 (29. XI), p. 2, Kinderfus. Republicat în A., an. VI (1892), nr. 1.373 (5. XII), p. 2, Kinderfus. Socialismul în artă (I, II) — D. S., an. I (1892), nr. 48 (29. XI), p. 2—3, înot; nr. 50 (13. XII), p. 2—3, înot. Furt... fără efracţie — M., an. III (1892), nr. 41 (29. XI), p. 1. Băiatul României — A., an. VI (1892), nr. 1.373 (5. XII), p. 2, Kinderfus. Vezi an. 1892. Asupra mesagiului — D. S., an. I (1892), nr. 49 (6. XII), p. 1. [Lupta de clase. Conferinţă ţinută la Clubul muncitorilor din Bucureşti.] — D. S., an. I (1892), nr. 49 (6. XII), p. 1. Propaganda la'ţară — D. S., an. I (1892), nr. 49 (6. XII), p. 1, A.B. Pentru reprezentanţii ţării — D. S., an. I (1892), nr. 49 (6. XII), p. 2, Kinderfus. Radu Zgureanu de C. Mărculescu, Focşani, Tipografia Alex. Co-dreanu, 1892. — D. S., an. I (1892), nr. 49 (6. XII), p. 2, înot. [Cultura. Conferinţă ţinută la deschiderea Ateneului din Ploieşti.] — D. S., an. I (1892), nr. 49 (6. XII), p. 2. Procesul burgheziei — M., an. III (1892), nr. 42 (6. XII), p. 1. Modele de discursuri — D. S., an. I (1892), nr. 50 (13. XII), p. 2, Kinderfus. Programul — M., an. III (1892), nr. 43 (13. XII), p. 1. Repaosul de o zi — D. S., an. I (1892), nr. 51 (20. XII), p. 1. Chestia agrară — D. S., an. I (1892), nr. 51 (20. XII), p. 1, A.B. O judecată cazonă — D. S., an. I (1892), nr. 51 (20. XII), p. 1, Un rezervist. Tîrgul de rîmători — D. S., an. I (1892), nr. 51 (20. XII), p. 2, Kinderfus. Republicat în A., an. VI (1892), nr. 1.390 (22. XII), p. 2, Kinderfus. JOpinia publică. Conferinţă ţinută la Ateneul din Ploieşti.] — D. S., an. I (1892), nr. 51 (20. XII), p. 2. Funcţionarii comerciali — M., an. III (1892), nr. 44 (20. XII), p. 1. Tîrgul de rîmători — A., an. VI (1892), nr. 1.390 (22. XII), p. 2, Kinderfus. Vezi an. 1892. Politica la comună — LUCR., an. I (1892), nr. 9 (24. XII), p. 3. Funcţionarii comerciali — D. S., an. I (1892), nr. 52 (27. XII), p. 1. Adio! — D. S., an. I (1892), nr. 52 (27. XII), p. 2, Kinderfus. Crăciunul — D. S., an. I (1892), nr. 52 (27. XII), p. 2, înot. Republicat în A., an. VI (1893), nr. 1.736 (25. XII), p. 2, înot. Noua religiune — M., an. III (1892), nr. 45 (27. XII), p. 2. Ce iese dintr-un băţ? — A., an. VI (1892), nr. 1.397 (31. XII), p. 2, Quidam. 258 259 Cele sfinte nu huliţi — CALEND. MUNCIT., pe anul 1892, p. 32. Vezi an. 1886. 1893 1893 — M., an. III (1893), nr. 46 (1. I), p. 1—2. Nunta Engliterei cu România — A., an. VI (1893), nr. 1.399 (3. I), p. 2, Kinderfus. Programul meu — A., an. VI (1893), nr. 1.412 (17. I), p. 2, Kinderfus. Să ne organizăm — M., an. III (1893), nr. 48 (17. I), p. 1. 8 ore la Cameră — M., an. III (1893), nr. 49 (24. I), p. 1. De nuntă — M., an. III (1893), nr. 49 (24. I), p. 2, A.B. Urechilă moştenitorul — A., an. VI (1893), nr. 1.419 (24. I), p. 2, Kinderfus. După serbări — A., an. VI (1893), nr. 1.422 (28. I), p. 1, Quidam. Tot ploiestenii... sireacii! — M.R., an, I (1893), nr. 2 (29. I), p. 1—2, nesemnat. Echilibru bugetar — M.R., an I (1893), nr. 2 (29. I), p. 4, nesemnat. Republicat în voi. Moş Teacă din cazarmă, Buc, 1893, şi în celelalte ediţii. Naşul şi finul — A., an. VI (1893), nr. 1.425 (31. I), p. 2, Kinderfus. Ţăranii la oraş — M., an. III (1893), nr. 50 (31. I), p. 1. Ce-i de făcut? — A., an. VI (1893), nr. 1.431 (7. II), p. 1—2, Quidam. Maiorul Fritz — A., an. VI (1893), nr. 1.431 (7. II), p. 2, Kinderfus. Jandarmeria rurală — M., an. III (1893), nr. 51 (7. II), p. 1, Vizita medicală — M.R., an I (1893), nr. 4 (7. II), p. 5—6, nesemnat. Republicat în voi. Moş Teacă din cazarmă, Buc, 1893, şi în celelalte ediţii ; ALMANACH. M.T. pe anul 1899, p. 72—75, nesemnat. Şcoala regimentului — M.R., an. I (1893), nr. 5 (10. II), p. 3—4, nesemnat. Republicat în voi. Moş Teacă din cazarmă, Buc, 1893 şi în celelalte ediţii ; ALMANACH. M.T. pe anul 1899, p. 79—80, nesemnat. Moartea unui reformator — A., an. VI (1893), nr. 1.438 (14. II), p. 1, Quidam. Aforisme — A., an. VI (1893), nr. 1.438 (14. II), p. 2, Kinderfus. Patrioţii... — M., an. III (1893), nr. 52 (14. TI), p. 1. In gardă — M.R., an. I (1893), nr. 6 (14. II), p. 2, nesemnat. O cugetare la trei zile — M.R., an. I (1893), nr. 6 (14. II), p. 6, nesemnat. Din treaptă-n treaptă — M.R., an. I (1893), nr. 7 (19. II), p. 4, nesemnat. Recruţii — M.R., an. I (1893), nr. 8 (21. II), p. 3, nesemnat. Republicat în voi. Moş Teacă din cazarmă, Buc, 1893, şi în celelalte ediţii ; ALMANACH. M.T. pe anul 1899, p. 71—72, nesemnat. Din dragoste — A., an. VI (1893), nr. 1.444 (21. II), p. 1, Quidam. Jack Lahovary — A., an. VI (1893), nr. 1.445 (22. II), p. 3, Kinderfus. Republica şi monarhia — M.R., an. I (1893), nr. 10 (f.d.), p. 5, nesemnat. Bacalaureaţii — M.R., an. I (1893), nr. 10 (f.d.), p. 5—6, nesemnat. Republicat în vol. Moş Teacă din cazarmă, Buc, 1893, şi în celelalte ediţii. O logică ciudată — A., an. VI (1893), nr. 1.451 (28. II), p. 1, Quidam. Organizaţia noastră — M., an. IV (1893), nr. 2 (28. II), p. 1. Tatăl nostru — M.R., an. I (1893), nr. 11 (f.d.), p. 4, Ed. Spanachidi. Republicat în ALMANACH. M.T. pe anul 1897, p. 26, Ed. Spanachidi. Telegraful regimentului — M.R., an. I (1893), nr. 11 (f.d.), p. 5, nesemnat. Republicat în voi. Moş Teacă din cazarmă, Buc, 1S93, şi în celelalte ediţii ; ALMANACH. M.T. pe anul 1899, p. 75—77, nesemnat. Menageria regală. Lascăr Catargiu — A., an. VI (1893), nr. 1.452 (1. III), p. 3, Kinderfus. In Dobrogea — M.R., an. I (1893), nr. 12 (f.d.), p. 3—4, nesemnat. Republicat în voi. Moş Teacă din cazarmă, Buc, 1893, şi în celelalte ediţii. Botezul republican al lui E. Spanachide — M.R., an. I (1893), nr. 12 (f.d.), p. 5, nesemnat. Un ofiţer cu „altiţe" — M.R., an. I (1893), nr. 13 (f.d.), p. 3, nesemnat. Contrabandă — M.R., an. I (1893), nr. 13 (f.d.), p. 3—4, nesemnat. Republicat în voi. Moş Teacă din cazarmă, Buc, 1893 şi în celelalte ediţii. 260 261 Spanachidism — M.R., an. I (1893), nr. 13 (f.d.), p. 4, ne-semnat. 18 martie — M., an. IV (1893), nr. 3 (7. Ill), p. 1. Menageria regală. Alexandru Lahovary — A., an. VI (1893), nr. 1.459 (8. Ill), p. 3, Kinderfus. Viitorul instrucţiei — A., an. VI (1893), nr. 1.460 (9. Ill), p. 1, Quidam. Don colonel pe frontieră — M.R., an. I (1893), nr. 14 (f.d.), p. 3, nesemnat. Republicat în vol. Moş Teacă din cazarmă, Buc, 1893, şi în celelalte ediţii. Spanachidi — M.R., an. I (1893), nr. 15 (f.d.), p. 2, nesemnat. Chipiul alb — M.R., an. I (1893), nr. 15 (f.d.), p. 4, nesemnat. Republicat în voi. Moş Teacă din cazarmă, Buc, 1893, şi în celelalte ediţii. Bugetul lor — A., an. VI (1893), nr. 1.465 (14. III), p. 1, Quidam. l-iu Mai — M., an. IV (1893), nr. 4 (14. III), p. 1. [Comuna din Paris. Discurs ţinut la Clubul rhuncitorilor din Bucureşti.] — M., an. IV (1893), nr. 4 (14. III), p. 4. P. P. Carp — A., an. VI (1893), nr. 1.466 (15. III), p. 3, Kinderfus. Culisele presei române — M.R., an. I (1893), nr. 16 (f.d.), p. 1, nesemnat. Intre camarazi — M.R., an. I (1893), nr. 16 (f.d.), p. 4, nesemnat. Republicat în voi. Moş Teacă din cazarmă, Buc, 1893, şi în celelalte ediţii. Lui Spanachidopolidi — M.R., an. I (1893), nr. 16 (f.d.), p. 7, nesemnat. Ruperea rindurilor — M.R., an. I (1893), nr. 17 (f.d.), p. 4, nesemnat. Republicat în voi. Moş Teacă din cazarmă, Buc, 1893, şi în celelalte ediţii ; în ALMANACH. M.T. pe anul 1897, p. 95—98, nesemnat. l-iu Mai — M., an. IV (1893), nr. 5 (21. III), p. 1. De Paşte — M., an. IV (1893), nr. 6 (28. III), p. 1. Pentru „Egalitatea" — M., an. IV (1893), nr. 6 (28. III), p. 2, A.B. Virtute militară — M.R., an. I (1893), nr. 18 (f.d.), p. 3—5, nesemnat. Republicat în voi. Moş Teacă din cazarmă, Buc, 1893, şi în celelalte ediţii. Spanachidism — M.R., an. I (1893), nr. 19 (4. IV), p. 3, nesemnat. Domnul CANOL in audienţă la domnul Spanachidi — M.R., an. I (1893), nr. 19 (4. IV), p. 4, nesemnat. Răscoala căruţaşilor — M.R., an. I (1893), nr. 20 (8. IV), p. 5, nesemnat. Republicat în voi. Moş Teacă din cazarmă, Buc, 1893, şi în celelalte ediţii. Intîiul amor. Amintire tristă — M.R., an. I (1893), nr. 21 (11. IV), p. 3, nesemnat. Republicat în ALMANACH. M.T. pe anul 1897, p. 71—75, nesemnat. Cheiul Dîmboviţei — M.R., an. I (1893), nr. 21 (11. IV), p. 3—4, nesemnat. Republicat în voi. Moş Teacă din cazarmă, Buc, 1893, şi în celelalte ediţii. 5 aprilie 1893 — M., an. IV (1893), nr. 7 (11. IV), p. 1. Limba română. [Dimăndarea arumânească.J — M.R., an. I (1893), nr. 22 (15. IV), p. 5, Anton Ciobănescu. Moş Teacă şi presa — M.R., an. I (1893), nr. 22 (15. IV), p. 5—6, nesemnat. Republicat în voi. Moş Teacă din cazarmă, Buc, 1893, şi în celelalte ediţii. l-iu Mai — M.R., an. I (1893), nr. 23 (18. IV), p. 3—4, nesemnat. Moş Teacă la l-iu Mai — M.R., an. I (1893), nr. 23 (18. IV), p. 5—6, nesemnat. Republicat în voi. Moş Teacă din cazarmă, Buc, 1893, şi în celelalte ediţii. Limba română. [„Luminătorul" din Timişoara] — M.R., an. I (1893), nr. 23 (18. IV), p. 7, nesemnat. Internaţionala — M., an. IV (1893), nr. 8 (18. IV), p. 3. De ale lui Păcală — A., an. VI (1893), nr. 1.499 (19. IV), p. 2, B. Să fim drepţi! — M.R., an. I (1893), nr. 24 (22. IV), p. 2, nesemnat. Spanacuri — M.R., an. I (1893), nr. 24 (22. IV), p. 3, nesemnat. Un jurnal cazon — M.R., an. I (1893), nr. 24 (22. IV), p. 7, nesemnat. Republicat în voi. Moş Teacă din cazarmă, Buc, 1893, şi în celelalte ediţii ; ALMANACH. M.T. pe anul 1899, p. 90—92, nesemnat. După trei luni — M.R., an. I (1893), nr. 25 (25. IV), p. 2, nesemnat. înainte de inspecţie — M.R., an. I (1893), nr. 25 (25. IV), p. 4—5, nesemnat. Republicat în voi. Moş Teacă din cazarmă, Buc, 1893, şi în celelalte ediţii. După serbare — M., an. IV (1893), nr. 9 (25. IV), p. 1. 262 263 M.R., an. I (1893), nr. 26 (29. IV), p. 2, Negru şi oribil !... nesemnat. Moş Teacă la inundaţie — M.R., an. I (1893), nr. 26 (29. IV), p. 4, nesemnat. Republicat în voi. Moş Teacă din cazarmă, Buc, 1893, şi în celelalte ediţii. Expulzările — M., an. IV (1893), nr. 10 (2. V), p. 1. Judecata istoriei. [Conferinţă ţinută la clubul muncitorilor din Bucureşti.] — M., an. IV (1893), nr. 10 (2. V), p. 1 „Buna-credinţă" — M., an. IV (1893), nr. 10 (2. V), p. 2, Kinderfus. Em. Protopopescu-Pake — M., an. IV (1893), nr. 10 (2. V), p. 3, T.O.N. 10 Mai. Manifestul lui Spanachidi. (Către cetăţeni.) — M.R., an. I (1893), nr. 28 (6. V), p. 2, Spanachidi. Moş Teacă la noi — M.R., an. I (1893), nr. 28 (6. V), p. 4, ne- semnat. Republicat în ALMANACH. M.T. pe anul 1899, p. 114—115, nesemnat. Transilvania-n vagon — M.R., an. I (1893), nr. 28 (6. V), p. 2—3, nesemnat. Vezi an. 1892. Un giuvaer spanachidisţ — M.R., an. I (1893), nr. 28 (6. V), p. 4, nesemnat. Moş Teacă la 10 Mai — M.R., an. I (1893), nr. 29 (9. V), p. 6, nesemnat. Republicat în vol. Moş Teacă din cazarmă, Buc, 1893, şi în celelalte ediţii ; M.T., an. I (1895), nr. 8 (10. V), p. 1, nesemnat ; M.T., an. IV (1898), nr. 16,5 (10. V), p. 7, nesemnat ; ALMANACH. M.T. pe anul 1898, p. 51—52, nesemnat. Cum stăm — M., an. IV (1893), nr. 11 (9. V), p. 1. Poporul. [Conferinţă ţinută la Clubul muncitorilor din Bucureşti.] — M., an. IV (1893), nr. 11 (9. V), p. 1—2. Prinţul şi viţelul. (Fabulă) — M., an. IV (1893), nr. 11 (9. V), p. 3, Kinderfus. O părere asupra organizaţiei — M., an. IV (1893), nr. 12 (16. V), p. 1. La „Dacia" — M., an. IV (1893), nr. 12 (16. V), p. 3, Kinderfus. Lucrătorii croitori — M., an. IV (1893), nr. 12 (16. V), p. 3, A.B. Artificii — M., an. IV (1893), nr. 12 (16. V), p. 3, T.O.AT. Libertatea presei — M.R., an. I (1893), nr. 31 (16. V), p. 2, nesemnat. Adevăratul Moş Teacă — M.R., an. I (1893), nr. 31 (16. V), p. 5—6, nesemnat. Exilatul — M.R., an. I (1893), nr. 31 (16. V), p. 6, nesemnat. Sjîntul martir Spanachidi — M.R., an. I (1893), nr. 32 (20. V), p. 1—2, nesemnat. Memoriile unui gazetar — M.R., an. I (1893), nr. 32 (20. V), p. 3, nesemnat. Spanachidi şi spanachidism — M.R., an. I (1893), nr. 33 (24. V), p. 2—3, nesemnat. Ultimul argument. Anarhie... oficială — A., an. VI (1893), nr. 1.533 (27. V), p. 1, Quidam. In propria proză — A., an. VI (1893), nr. 1.534 (28. V), p. 1, Quidam. Epilogul unei mişcări — M., an. IV (1893), nr. 14 (30. V), p. 1. Sabia-n teacă! — M., an. IV (1893), nr. 14 (30. V), p. 1. Atentatul de la 20 mai şi presa — A., an. VI (1893), nr. 1.540 (3. VI), p. 2. Maior?... Ai?... Din viaţa militară — M.R., an. I (1893), nr. 35 (6. VI), p. 6—7, nesemnat. Un semn strălucit — M., an. IV (1893), nr. 15 (6. VI), p. 2. Spanachidi în a doua noastră capitală — M.R., an. I (1893), nr. 36 (10. VI), p. 4, nesemnat. Şah la... presă — A., an. VI (1893), nr. 1.552 (16. VI), p. 1, Quidam. învăţăminte — A., an. VI (1893), nr. 1.553 (17. VI), p. 1, Quidam. Pentru votul universal — A., an. VI (1893), nr. 1.554 (18. VI), p. 1, Quidam. Votul universal — M., an. IV (1893), nr. 17 (20. VI), p. 1. O jalnică întîmplare — M., an. IV (1893), nr. 17 (20. VI), p. 3, Kf. Din vacanţie — A., an. VI (1893), nr. 1.557 (21. VI), p. 2, înot. în Germania — M., an. IV (1893), nr. 18 (27. VI), p. 1. Opereta din Craiova — A., an. VI (1893), nr. 1.621 (27. VIII), p. 2, înot. Voievodul ţiganilor — A., an. VI (1893), nr. 1.622 (28. VIII), p. 2, înot. Alegerile din Franţa — M., an. IV (1893), nr. 27 (29. VIII), p. 1. 264 265 Care pe care ? — A., an. VI (1893), nr. 1.629 (5. IX), p. 1, Rigolo. [Rezultate strălucite ale socialiştilor în alegerile dia Franţa. Conferinţă ţinută la Clubul muncitorilor din Bucureşti la 28 august 1893.] — M., an. IV (1893), nr. 28 (5. IX), p. 4. Arta noastră — A., an. VI (1893), nr. 1.630 (6. IX), p. 1. C. Dobrogeanu-Gherea — A., an. VI (1893), nr. 1.630 (6. IX), p. 1, Klaps. Bene-merenti — A., an. VI (1893), nr. 1.630 (6. IX), p. 1, Inot. Moş Teacă la băi — A., an. VI (1893), nr. 1.630 (6. IX), p. 1, A.B. Din trecut — A., an. VI (1893), nr. 1.630 (6. IX), p. 2, Quidam. Holera mitropolitului — A., an. VI (1893), nr. 1.630 (6. IX), p. 2, Kinderfus. II re galantuomo — A., an. VI (1893), nr. 1.631 (7. IX), p. 1, Rigolo. Şah la interim — A., an. VI (1893), nr. 1.632 (8. IX), p. 1, Rigolo. Păcălelile „Timpului" — A., an. VI (1893), nr. 1.633 (10. IX), p. 1, Rigolo. Nu-i satira, nu-i!... — A., an. VI (1893), nr. 1.635 (12. IX), p. 1, Rigolo. Arta cea nouă — A., an. VI (1893), nr. 1.636 (13. IX), p. 1. Moş Teacă la lac — A., an. VI (1893), nr. 1.636 (13. IX), p. 1, A.B. Republicat în ALMANACH. M.T. pe anul 1898, p. 93—94, nesemnat. Titu Maiorescu — A., an. VI (1893), nr. 1.636 (13. IX), p. 1, Klaps. Republicat în M.T., an. I (1895), nr. 38 (3.XII), p. 2, Klaps. Protecţia fustelor — A., an. VI (1893), nr. 1.636 (13. IX), p. 1, T.O.N. Teama — A., an. VI (1893), nr. 1.636 (13. IX), p. 2, Quidam. Bătaia în armată — A., an. VI (1893), nr. 1.637 (14. IX), p. 1, Rigolo. Hepites Moş Teacă — A., an. VI (1893), nr. 1.638 (15. IX), p. 1, Rigolo. Criza ministerială — A., an. VI (1893), nr. 1.639 (16. IX), p. 1, Rigolo. Telegramele „Agenţiei române" — A., an. VI (1893), nr. 1.641 (18. IX), p. 1, Rigolo. Procesul meu — A., an. VI (1893), nr. 1.642 (19. IX), p. 1, Rigolo. Arta pentru artă — A., an. VI (1893), nr. 1.643 (20. IX), p. 1. în anul următor, A. Bacalbaşa va relua unele idei de aci şi le va dezvolta în Conferinţa ţinută la Ateneu joi, 17 februarie 1894, intitulată Arta pentru artă, şi pe care o va publica, tot în 1894, în Buc, Edit. Carol Muller. Moş Teacă şi şcoala — A., an. VI (1893), nr. 1.643 (20. IX), p. 1, A.B. Th. D. Speranţa — A., an. VI (1893), nr. 1.643 (20. IX), p. 1, Klaps. Convorbire cu d-l Delavrancea — A., an. VI (1893), nr. 1.643 (20. IX), p. 1, Inot. Azi... — A., an. VI (1893), nr. 1.643 (20. IX), p. 2, Quidam. Subprefectul Codreanu — A., an. VI (1893), nr. 1.644 (21. IX),. p. 1, Rigolo. Rugăciunea unui dac — A., an. VI (1893), nr. 1.645 (22. IX), p. 1, Rigolo. Duhul regelui — A., an. VI (1893), nr. 1.646 (23. IX), p. 1, Rigolo. „Chitanţa ţăranilor" — A., an. VI (1893), nr. 1.647 (24. IX), p. 1, Rigolo. Tanase von Hohenzollern — A., an. VI (1893), nr. 1.648 (25. IX), p. 1, Rigolo. Poezia socială — A., an. VI (1893), nr. 1.650 (27. IX), p. 1. Convorbire cu d-l A. Vlahuţă — A., an. VI (1893), nr. 1.650 (27. IX), p. 1, Inot. Sonet — A., an. VI (1893), nr. 1.650 (27. IX), p. 2, Quidam, La Reg. 3 călăraşi — A., an. VI (1893), nr. 1.652 (29. IX), p. 1, Rigolo. Fabrica de spioni — A., an. VI (1893), nr. 1.652 (29. IX), p. 1, Bran. Marele căpitan — A., an. VI (1893), nr. 1.652 (29. IX), p. 1, Un răcan. ...Şi ancheta? — A., an. VI (1893), nr. 1.653 (30. IX), p. 1„ Bran. Aghenţia di rumuni — A., an. VI (1893), nr. 1.653 (30. IX),. p. 1, Rigolo. 266 267' Don maior Fritz — A., an. VI (1893), nr. 1.653 (30. IX), p. 1, 11 n răcan. Jack Lahovary — A., an. VJ (1893), nr. 1.654 (1. X), p. 1. Un răcan. Jandarmeria rurală — A., an. VI (1893), nr. 1.654 (1 X), p. 1, Rigolo. Nebunelii de tot — A., an. VI (1893), nr. 1.655 (2. X), p. 1, Rigolo. Se due... — A., an. VI (1893), nr. 1.656 (3. X), p. 1, Bran. Don căpitan Manu Gh. — A., an. VI (1893), nr. 1.656 (3. X), p. 1, Un răcan. Iubirea în poezie — A., an. VI (1893), nr. 1.657 (4. X), p. '1. Const. Mille — A., an. VI (1893), nr. 1.657 (4. X), p. 1, Klaps. Convorbire cu Gherea-Dobrogeanu — A., an. VI (1893), nr. 1.657 (4. X), p. 1, Inot. Moş Teacă la birt — A., an. VI (1893), nr. 1.657 (4. X), p. 3, A.B. Către confraţi — A., an. VI (1893), nr. 1.658 (5. X), p. 1, Bran. Noului-născut — A., an. VI (1893), nr. 1.659 (6. X), p. 1, Bran. Ce-am mai rîs! — A., an. VI (1893), nr. 1.659 (6. X), p. 1, Rigolo. Guardul de artilerie Dobrescu — A., an. VI (1893), nr. 1.660 (7. X), p. 1, Rigolo. Dar de botez — A., an. VI (1893), nr. 1.660 (7. X), p. 1, Br. Statistica celor veseli — A., an. VI (1893), nr. 1.661 (8. X), p. 1, Rigolo. Comuna şi botezul — A., an. VI (1893), nr. 1.662 (9. X), p. 1, Rigolo. Care pe care? — A., an. VI (1893), nr. 1.663 (10. X), p. 1, Rigolo. Teatrul — A., an. VI (1893), nr. 1.664 (11. X), p. 1. 1. L. Caragiale — A., an VI (1893), nr. 1.664 (11. X), p. 1, Klaps. ■Convorbire cu loan Nădejde — A., an. VI (1893), nr. 1.664 (11. X), p. 1, Inot. D-ra Bîrsescu — A., an. VI (1893), nr. 1.664 (11. X), p. 2, Quidam. Moş Teacă, madam Teacă & Comp. — A., an. VI (1893), nr. 1.664 (11. X), p. 3, A.B. Nea Niculae şi vodă — A., an. VI (1893), nr. 1.665 (12. X), p. 1, Rigolo. Igienă model — A., an. VI (1893), nr. 1.666 (13. X), p. 1, Rigolo. Lacheii bulgaro-români — A., an. VI (1893), nr. 1.667 (14. X), p. 1, Rigolo. Don colonel Candiano — A., an. VI (1893), nr. 1.668 (15. X), p. 1, Un răcan. Graţierea de aur — A., an. VI (1893), nr. 1.668 (15. X), p. 1, Rigolo. Botezul — A., an. VI (1893), nr. 1.669 (16. X), p. 1, Rigolo. Don general Cantili — A., an. VI (1893), nr. 1.669 (16. X), p. 1, Un răcan. M-am dus! — A., an. VI (1893), nr. 1.670 (17. X), p. 1, Rigolo. Don general Fălcoianu — A., an. VI (1893), nr. 1.670 (17. X), p. 1, Un răcan. [Despre militarism. Conferinţă.] — M., an. IV (1893), nr. 34 (17. X), p. 3-4. Cum scriem — A., an. VI (1893), nr. 1.671 (18. X), p. 1. lonescu & Vasilesctt — A., an. VI (1893), nr. 1.671 (18. X), p. 1, Klaps. Fragile — A., an. VI (1893), nr. 1.671 (18. X), p. 2, Quidam. Vezi an. 1892. Moş Teacă şi Mealy — A., an. VI (1893), nr. 1.671 (18. X), p. 3, A.B. Regele cerşetor — A., an. VI (1893), nr. 1.672 (19. X), p. 1, Bran. Don colonel Gorjan — A., an. VI (1893), nr. 1.672 (19. X), p. 1, Un răcan. Feerie regală — A., an. VI (1893), nr. 1.672 (19. X), p. 1, Rigolo. Masa de la Sinaia — A., an. VI (1893), nr. 1.673 (20. X), p. 1, Rigolo. Don general Algiu — A., an. VI (1893), nr. 1.673 (20. X), p. 1, Un răcan. Conflictul de la teatru — A., an. VI (1893), nr. 1.673 (20. X), p. 1, T.O.N. Cataclismul din Craiova sau Iovipale Călăul — A., an. VI (1893), nr. 1.673 (20. X), p. 2, Wunderkind. 268 269 O corespondenţă ciudată — A., an. VI (1893), nr. 1.674 (21. X), p. 1, Rigolo. Don general Vlădescu — A., an. VI (1893), nr. 1.674 (21. X), p. 1, Un răcan. Plîngerea unei văduve — A., an. VI (1893), nr. 1.675 (22. X), p. 1, Rigolo. Un ministru disecat — A., an. VI (1893), nr. 1.675 (22. X), p. 1, Bran. Don colonel Rasty — A., an. VI (1893), nr. 1.675 (22. X), p. 1, Un răcan. Duelul şi escrocheria — A., an. VI (1893), nr. 1.676 (23. X), p. 1, Rigolo. Don general Salemen — A., an. VI (1893), nr. 1.676 (23. X), p. 1, Un răcan. Rolul democraţiei — A., an. VI (1893), nr. 1.677 (24. X), p. 1, Bran. Don colonel Tell — A., an. VI (1893), nr. 1.677 (24. X), p. 1, Un răcan. Scrisoarea lui Ghiţă — A., an. VI (1893), nr. 1.677 (24. X), p. 1, Rigolo. Amantul muzei — A., an. VI (1893), nr. 1.678 (25. X), p. 1. Gion — A., an. VI (1893), nr. 1.678 (25. X), p. 1, Klaps. Camille Bellaigue : Charles Gounod — A., an. VI (1893), nr. 1.678 (25. X), p. 1—2, Quidam. Crai nou. Epopee naturalistă — A., an. VI (1893), nr. 1.678 (25. X), p. 3, Wunderkind. Dezertorii — A., an. VI (1893), nr. 1.679 (26. X), p. 1, Rigolo. Don general Ghiorghiu Z. — A., an. VI (1893), nr. 1.679 (26. X), p. 1, Un răcan. Decoraţiile — A., an. VI (1893), nr. 1.680 (28. X), p. 1. Rigolo. Don colonel Varthiadis — A., an. VI (1893), nr. 1.680 (28. X), p. 1, Un răcan. Nicolaidi inspector — A., an. VI (1893), nr. 1.681 (29. X), p. 1, Rigolo. Don căpitan Socec — A., an. VI (1893), nr. 1.681 (29. X), p. 1, Un răcan. Convorbiri triste — A., an. VI (1893), nr. 1.682 (30 X), p. 1, Rigolo. Don general Anghelescu Gh. — A., an. VI (1893), nr. 1.682 (30. X), p. 1, Un răcan. N-am avut noroc — A., an. VI (1893), nr. 1.683 (31. X), p. 1, Rigolo. Don general Murgescu — A., an. VI (1893), nr. 1.683 (31. X), p. 1, Un răcan. Arta încurajată — A., an. VI (1893), nr. 1.684 (1. XI), p. 1. A. C. Cuza — A., an. VI (1893), nr. 1.684 (1. XI), p. 1, Klaps. Amintiri literare. Genialul Petraşcu — A., an. VI (1893), nr. 1.684 (1. XI), p. 1, Tony. Bastardul literar... — A., an. VI (1893), nr. 1.684 (1. XI), p. 1—2, Inot. Din noaptea... — A., an. VI (1893), nr. 1.684 (1. XI), p. 2, Quidam. Convorbiri literare — A., an. VI (1893), nr. 1.684 (1. XI), p. 3, Wunderkind. Cine-mi explică? — A., an. VI (1893), nr. 1.685 (2. XI), p. 1, Rigolo. Don maior Chivu Gh. — A., an. VI (1893), nr. 1.685 (2. XI), p. 1, Un răcan. Răspunsul cititorilor — A., an. VI (1893), nr. 1.686 (3. XI), p. 1, Rigolo. Don general Pencoci — A., an. VI (1893), nr. 1.686 (3. XI), p. 1, Un răcan. Lucia — A., an. VI (1893), nr. 1.687 (4. XI), p. 1, Rigolo. Don colonel Crăiniceanu — A., an. VI (1893), nr. 1.687 (4. XI), p. 1, Un răcan. O explicaţie — A., an. VI (1893), nr. 1.688 (5. XI), p. 1, Rigolo. ...Şi iarăşi noi — A., an. VI (1893), nr. 1.689 (6. XI), p. 1, Rigolo. Polemicile mele — A., an. VI (1893), nr. 1.690 (7. XI), p. 1, Rigolo. [Să se popularizeze literatura, arta şi ştiinţa cu ajutorul Clubului muncitorilor. Cuvînt rostit în şedinţa de la 30 octombrie 1893.] — M., an. IV (1893), nr. 37 (7. XI), p. 4. D. Teleor — A, an. VI (1893), nr. 1.691 (8. XI), p. 1, Klaps. Cu zgardă... — A., an. VI (1893), nr. 1.691 (8. XI), p. 1. O viaţă — A., an. VI (1893), nr. 1.691 (8. XI), p. 1, Quidam. Evenimente fericite — A., an. VI (1893), nr. 1.692 (10. XI), p. 1, Rigolo. Hanul Spanachi — A., an. VI (1893), nr. 1.693 (11. XI), p. 1, Rigolo. 270 271 Don major Vintilă — A., an. VI (1893), nr. 1.693 (11. XI), p. 1, Un răcan. Se duce credinţa — A., an. VI (1893), nr. 1.694 (12. XI), p. 1, Rigolo. Miniştrii Vlăsiei — A., an. VI (1893), nr. 1.695 (13. XI), p. 1, Bran. Însărcinări model — A., an. VI (1893), nr. 1.695 (13. XI), p. 1, Rigolo. Povestea unui steag — A., an. VI (1893), nr. 1.696 (14. XI), p. 1, Rigolo. Arta populară — M., an. IV (1893), nr. 38 (14. XI), p. 1. //. L. Caragiale.J — A., an. VI (1893), nr. 1.697 (15. XI), p. 1. Artur Stavri — A., an. VI (1893), nr. 1.697 (15. XI), p. 1, Klaps. încă un plagiator — A., an. VI (1893), nr. 1.697 (15. XI), p. 1, Inot. Se cere un poet — A., an. VI (1893), nr. 1.697 (15. XI), p. 1, Quidam. Răspunsul la mesaj — A., an. VI (1893), nr. 1.699 (17. XI), p. 1, Rigolo. Escrocheria de la Cameră — A., an. VI (1893), nr. 1.700 (18. XI), p. 1, Bran. Comedia parlamentară — A., an. VI (1893), nr. 1.700 (18. XI), p. 1, Rigolo. Comedia parlamentară — A., an. VI (1893), nr. 1.701 (19. XI), p. 1, Rigolo. Vecinica pomenire — A., an. VI (1893), nr. 1.701 (19. XI), p. 1, Br. Comedia parlamentară — A., an. VI (1893), nr. 1.702 (20. XI), p. 1, Rigolo. Comedia parlamentară — A., an. VI (1893), nr. 1.703 (21. XI), p. 1, Rigolo. [De ce e jalea în omenire? Conferinţă ţinută în seara de 13 noiembrie la Clubul muncitorilor din Bucureşti.] — M., an. IV (1893), nr. 39 (21. XI), p. 4. Încă două vorbe — A., an. VI (1893), nr. 1.704 (22. XI), p. 1. Vulcan — A., an. VI (1893), nr. 1.704 (22. XI), p. 1, Klaps. L-a prins — A., an. VI (1893), nr. 1.704 (22. XI), p. 1, Inot. Dintr-un carnet — A., an. VI (1893), nr. 1.704 (22. XI), p. 1, Quidam. Criza vine — A., an. VI (1893), nr. 1.705 (23. XI), p. 1, Br. Comedia parlamentară — A., an. VI (1893), nr. 1.706 (24. XI), p. 1, Rigolo. Hoţia de la Cameră — A., an. VI (1893), nr. 1.707 (25. XI), p. 1, Bran. Tamazlîcul parlamentar — A., an. VI (1893), nr. 1.707 (25. XI), p. 1, Rigolo. Scrisoarea unui ţăran — A., an. VI (1893), nr. 1.708 (26. XI), p. 1, Rigolo. D-lui Lascăr Catargiu — A., an. VI (1893), nr. 1.708 (26. XI), p. 1, Bran. Îngrozitoare crimă militară — A., an. VI (1893), nr. 1.710 (28. XI), p. 1. O crimă militară — A., an. VI (1893), nr. 1.710 (28. XI), p. 1, A.B. Smara — A., an. VI (1893), nr. 1.711 (29. XI), p. 1, Klaps. Cetitorii — A., an. VI (1893), nr. 1.711 (29. XI), p. 1. Morala artiştilor — A., an. VI (1893), nr. 1.711 (29. XI), p. 1, Înot. Dintr-un carnet — A., an. VI (1893), nr. 1.711 (29. XI), p. 1, Quidam. Parnasul cazon. Sîrba lui Moş Teacă — A., an. VI (1893), nr. 1.711 (29. XI), p. 2, A.B. Republicat în ALMANACH. M.T. pe anul 1898, p. 83, nesemnat. Explicaţia gravurei — A., an. VI (1893), nr. 1.711 (29. XI), p. 3, Wunderkind. Vechi şi noui — A., an. VI (1893), nr. 1.713 (1. XII), p. 1, Bran. Conu Lascăr la operă — A., an. VI (1893), nr. 1.713 (1. XII), p. 1, Rigolo. Un amendament util — A., an. VI (1893), nr. 1.714 (2. XII), p. 1, Rigolo. Eminescu şi Eminescu — A., an. VI (1893), nr. 1.714 (2. XII), p. 1, Br. Ziarele şi arta — A., an. VI (1893), nr. 1.718 (6. XII), p. 1. O mamă — A., an. VI (1893), nr. 1.718 (6. XII), p. 1, înot. Dintr-un carnet — A., an. VI (1893), nr. 1.718 (6. XII), p. 1, Quidam. Mofturi adevărate — A., an. VI (1893), nr. 1.718 (6. XII), p. 2, Kind. 272 273 Serenada lui Moş Teaca — A., an. VI (1893), nr. 1.718 (6. XII), p. 3, A.B. Republicat în ALMANACH. M.T. pe anul 1898, p. 92, nesemnat. Atentatul contra noastră — A., an. VI (1893), nr. 1.719 (8. XII), p. 1, A.B. Căpitanul Căliman... — A., an. VI (1893), nr. 1.719 (8. XII), p. 1, A.B. Conu Lascăr orator — A., an. VI (1893), nr 1.721 (10. XII), p. 1, Rigolo. Prezentaţi arm'! — A., an. VI (1893), nr. 1.722 (11. XII), p. 1, B. Mizeriile noastre — A., an. VI (1893), nr. 1.724 (13. XII), p. 1. Literaţii în politică — A., an. VI (1893), nr. 1.724 (13. XII), p. 1, Klaps. Linişte — A., an. VI (1893), nr. 1.724 (13. XII), p. 1, Quid. Iar „L-a prins!" — A., an. VI (1893), nr. 1.724 (13. XII), p. 1, înot. Academician plagiator — A., an. VI (1893), nr. 1.724 (13. XII), p. 1, Kind. Dintr-un carnet — A., an. VI (1893), nr. 1.724 (13. XII), p. 1, Quidam. Beduinul român — A., an. VI (1893), nr. 1.724 (13. XII), p. 2, Wunderkind. Din lumea umiliţilor — A., an. VI (1893), nr. 1.724 (13. XII), p. 3, A.B. Întrunirile publice — A., an. VI (1893), nr. 1.727 (16. XII), p. 1, Bran. Mitocanii la Orfeu — A., an. VI (1893), nr. 1.730 (19. XII), p. 1, Rigolo. Politică şi artă — A., an. VI (1893), nr. 1.731 (20. XII), p. 1. Anastasie Stolojan — A., an. VI (1893), nr. 1.731 (20. XII), p. 1, Klaps. Calendarul spanacului — A., an. VI (1893), nr. 1.731 (20. XII), p. 2, Kind. Cum se plagiază — A., an. VI (1893), nr. 1.731 (20. XII), p, 3, Wunderkind. Strigoii la guvern — A., an. VI (1893), nr. 1.732 (21. XII), p. 1, Rigolo. S-au dus! — A., an VI (1893), nr. 1.733 (22. XII), p. 1, Rigolo. Fiul omului — A., an. VI (1893), nr. 1.736 (25. XII), p. 1. Demetre I. Moralescu — A., an. VI (1893), nr. 1.736 (25. XII), p. 1, Klaps. Un fachir plagiator — A., an. VI (1893), nr. 1.736 (25. XII), p. 1. Republicat în A., an. VII (1894), nr. 1.741 (1. I), p. 2. Crăciunul — A., an. VI (1893), nr. 1.736 (25. XII), p. 2, înot. Vezi an. 1892. Iarna — A., an VI (1893), nr. 1.737 (28. XII), p. 1. Minuni cazone — A., an. VI (1893), nr. 1.737 (28. XII), p. 1, Un răcan. De Crăciun — A., an. VI (1893), nr. 1.737 (28. XII), p. 1, Rigolo. Satiră ori foc? — A., an. VI (1893), nr. 1.738 (29. XII), p. 1, Rigolo. O nouă ligă — A., an. VI (1893), nr. 1.739 (30. XII), p. 1. Tu singură — LIT. ŞT., Buc, 1893, vol. I, p. 274. 1894 Tinerimii... — A., an. VII (1894), nr. 1.741 (1. I), p. 1. Vezi an. 1892. Acolo... — A., an. VII (1894), nr. 1.741 (1. I), p. 2, Quidam. Un fachir plagiator — A., an. VII (1894), nr. 1.741 (1. I), p. 2. Vezi an. 1893. E Anul nou ? — M., an. IV (1894), nr. 45 (2. I), p. 1. Barbarii militare — A., an. VII (1894), nr. 1.743 (5. I), p. 1, Cazon. O întrebare indiscretă — A., an. VII (1894), nr. 1.743 (5. I), p. 1, Rigolo. Un scandal electoral — A., an. VII (1894), nr. 1.744 (6. I), p. 1. Spiritism şi şarlatanie — A., an. VII (1894), nr. 1.745 (7. I), p. 1. G. Panu — A., an. VII (1894), nr. 1.745 (7. I), p. 1, Klaps. Literatura oficială — A., an. VII (1894), nr. 1.745 (7. I), p. 1, Wunderkind. Moş Teacă la Bobotează — A., an. VII (1894), nr. 1.745 (7. I), p. 3, A.B. Republicat în M.T., an. III (1898), nr. 148 (11. I), p. 2, A.B.; ALMANACH. M.T. pe anul 1S98, p. 89—91, nesemnat. Foametea — M., an. IV (1894), nr. 46 (9. I), p. 1. Vezi : M., an. II (1891), nr. 20 (7. VII), p. 1. Bătaia în armată. Votul universal — A., an. VII (1894), nr. 1.747 (11. I), P- 1. 274 275 Bătaia în armată. [Conferinţă rostită în sala „Dacia", din Bucureşti, în ziua de 9 ianuarie 1894.] — A., an. VII (1894), nr. 1.748 (12. I), p. 1, şi nr. 1.749 (13. I), p. 1. Republicată în M., an. IV (1894), nr. 47 (16. I), p. 2 ; în broşura Bătaia în armată, Buc, 1894, p. 13—32. O ligă contra bătăii în armată — A., an. VII (1894), nr. 1.749 (13. I), p. 1. Regele şi bătaia în armată — A., an. VII (1894), nr. 1.750 (14. I), p. 1. Năzdrăvănii cazone — A., an. VII (1894), nr. 1.750 (14. I), p. 1, Răcan. Din garnizoana Focşani — A., an. VII (1894), nr. 1.750 (14. I), p. 1, Cazon. Naţiunea şi comisarul — A., an. VII (1894), nr. 1.751 (15. I), p. 1, Rigolo. Barbarii militare. La vînători, la geniu — A., an. VII (1894), nr. 1.752 (16. I), p. 1, Cazon. Bătaia în armată. [Conferinţă ţinută în sala „Dacia" din Bucureşti, în ziua de 9 ianuarie 1894.] — M., an. IV (1894), nr. 47 (16. I), p. 2. Vezi an. 1894. Artă şi democraţie — A., an. VII (1894), nr. 1.753 (17. I), p. 1. State Prodănescu — A., an. VII (1894), nr. 1.753 (17. I), p. 1, Klaps. Saul — A., an. VII (1894), nr. 1.753 (17. I), p. 1, Inot. Iulian — A., an. VII (1894), nr. 1.753 (17. I), p. 2, A.B. Vezi an. 1892. Instrucţia cazonă — A., an. VII (1894), nr. 1.753 (17. I), p. 3, A.B. Domnii deputaţi — A., an. VII (1894), nr. 1.754 (18. I), p. 1. Reformaţii — A., an. VII (1894), nr. 1.756 (20. I), p. 1. Votul d-lui Scorţescu — A., an. VII (1894), nr. 1.757 (21. I), p. 1. Căliman caporal — A., an. VII (1894), nr. 1.757 (21. I), p. 1, A.B. Linişte — A., an VII (1894), nr. 1.758 (22. I), p. 1. Catehismul soldatului — A., an. VII (1894), nr. 1.758 (22. I), p. 1, Cazon. Hop şi noi cu dinastia — A., an. VII (1894), nr. 1.759 (23. I), p. 1, Rigolo. O propunere — A., an VII (1894), nr. 1.760 (24. I), p. 1. Delavrancea — A., an. VII (1894), nr. 1.760 (24. I), p. 1, Klaps. O şedinţă spiritistă — A., an. VII (1894), nr. 1.760 (24. I), p. 3, Wunder Kind. Un ministru anarhist — A., an. VII (1894), nr. 1.762 (26. I), p. 1. Cine pierde ? — A., an. VII (1894), nr. 1.763 (27. I), p. 1. Mizeria în Bucureşti — A., an. VII (1894), nr. 1.763 (27. I), p. 1, T.O.N. Patimile junelui Scorţescu — A., an. VII (1894), nr. 1.763 (27. I), p. 1, A.B. Mizeria — A., an. VII (1894), nr. 1.764 (28. I), p. 1. Moş Teacă în Franţa — A., an. VII (1894), nr. 1.765 (29. I), p. 1, Cazon. Crimele din Bucureşti — A., an. VII (1894), nr. 1.766 (30. I), p. 1. Asasinul Stolojan — A., an. VII (1894), nr. 1.766 (30. I), p. 1, Rigolo. D. C. Dumitrescu-laşi — A., an. VII (1894), nr. 1.766 (30. I), p. 1, A.B. Notă veselă — A., an. VII (1894), nr. 1.766 (30. I), p. 1, Wunderkind. * — A., an. VII (1894), nr. 1.766 (30. I), p. 1, Cazon. Scorţescu Enric IV — A., an. VII (1894), nr. 1.766 (30. I), p. 1, Moş Teacă. /Starea nenorocită a celor fără lucru. Conferinţă ţinută la Clubul muncitorilor din Bucureşti în ziua de marţi, 25 ianuarie 1894.] — M., an. IV (1894), nr. 49 (30. I), p. 1. Bandiţii din capitală — A., an. VII (1894), nr. 1.767 (1. II), p. 1. Poterele şi bandiţii — A., an. VII (1894), nr. 1.768 (2. II), p. 1. Greva ofiţerilor — A., an. VII (1894), nr. 1.768 (2. II), p. 1, Rigolo. Bandiţii. Greva ofiţerilor — A., an. VII (1894), nr. 1.769 (3. II), p. 1. Cine sînt bandiţii. Greva ofiţerilor — A., an. VII (1894), nr. 1.770 (4. II), p. 1. Zdrelea — A., an. VII (1894), nr. 1.770 (4. II), p. 1, WW. 276 277 Întrunirea cavaleriei — A., an. VII (1894), nr. 1.771 (5. II), p. 1, Rigolo. Dascălul — A., an. VII (1894), nr. 1.771 (5. II), p. 1, Wund. Complotul. Lupta cu bandiţii — A., an. VII (1894), nr. 1.772 (6. II), p. 1. Universitatea din Bruxel — M., an. IV (1894), nr. 50 (6. II), p. 3, Quodam. La Ateneu — A., an. VII (1894), nr. 1.773 (7. II), p. 1. Don colonel Rasty după bandiţi — A., an. VII (1894), nr. 1.773 (7. II), p. 1. Jamara-bum! — A., an. VII (1894), nr. 1.774 (8. II), p. 1, Rigolo. La Chitila — A., an. VII (1894), nr. 1.774 (8. II), p. 1, Wund. Urmaşul lui Jack — A., an. VII (1894), nr. 1.774 (8. II), p. 1, Un răcan. De-ale confraţilor — A., an. VII (1894), nr. 1.776 (9. II), p. 1, Rigolo. Bieţii bandiţi — A., an. VII (1894), nr. 1.776 (9. II), p. 1, Wund. Răzvrătitorii — A., an. VII (1894), nr. 1.777 (10. II), p. 1. A...ă...ă...!... — A., an. VII (1894), nr. 1.777 (10. II), p. 1, Rigolo. O trăgătoare — A., an. VII (1894), nr. 1.777 (10. II), p. 1, Wund. Beizadea Mitică & kneazul Costică — A., an. VII (1894), nr. 1.778 (11. II), p. 1, Rigolo. La palat — A., an. VII (1894), nr. 1.778 (11. II), p. 1, Cazon. Catramina oficială — A., an. VII (1894), nr. 1.778 (11. II), p. 1, Wund. Poveste veche — A., an. VII (1894), nr. 1.778 (11. II), p. 1, A.B. Reflecţiii triste — A., an. VII (1894), nr. 1.779 (12. II), p. 1, Rigolo. La Regimentul 6 dorobanţi şi 6 de artilerie — A., an. VII (1894), nr. 1.779 (12. II), p. 1, Cazon. Pe altarul secţiei — A., an. VII (1894), nr. 1.779 (12. II), p. 1, Rig. ...Pă gheaţă — A., an. VII (1894), nr. 1.779 (12. II), p. 1, Wund. Debilitarea unui silvicultor — A., an. VII (1894), nr. 1.779 (12. II), p. 2, Wund. Din Spania — M., an. IV (1894), nr. 51 (13. II), p. 3, Quodam. Din Italia — M., an. IV (1894), nr. 51 (13. II), p. 2, Quodam. Sic transit — A., an. VII (1894), nr. 1.781 (14. II), p. 1. Rezervistul — A., an. VII (1894), nr. 1.781 (14. II), p. 2. Vezi an. 1885. „Viaţa la mahala" — A., an. VII (1894), nr. 1.781 (14. II), p. 2, Quidam. „Stilul lui Slavici" — A., an. VII (1894), nr. 1.781 (14. II), p. 3, A.B. Ţăranii — A., an. VII (1894), nr. 1.782 (15. II), p. 1. Gagalism — A., an. VII (1894), nr. 1.782 (15. II), p. 1, Wund. Mounet-Sully-Mamlet" — A., an. VII (1894), nr. 1.783 (16. II), p. 3, Quidam. Beizadelism — A., an. VII (1894), nr. 1.784 (17. II), p. 1, Wund. Fără perdea — A., an. VII (1894), nr. 1.785 (18. II), p. 1, Wund. O explicaţie — A., an. VII (1894), nr. 1.786 (19. II), p. 1. 89 — A., an. VII (1894), nr. 1.786 (19. II), p. 1, Wunder. Diplomaţie — A., an. VII (1894), nr. 1.787 (20. II), p. 1. De Pasti — A., an. VII (1894), nr. 1.787 (20. II), p. 1, Wunder. Mister cazon — A., an. VII (1894), nr. 1.787 (20. II), p. 1, Cazon. Buni şi răi — A., an. VII (1894), nr. 1.788 (21. II), p. 1. „Gentila domnişoară" — A., an. VII (1894), nr. 1.788 (21. II), p. 1, Wunderkind. Jack demisionat — A., an. VII (1894), nr. 1.789 (22. II), p. 1. Naşul şi finul — A., an. VII (1894), nr. 1.789 (22. II), p. 1, Wunder. Ieri la Dacia — A., an. VII (1894), nr. 1.789 '(22. II), p. 1, B. Bietul bătrîn! — A., an. VII (1894), nr. 1.790 (23. II), p. 1, Rigolo. Unde-s doi... — A., an. VII (1894), nr. 1.790 (23. II), p. 1, Wunder. Crimele oficiale — A., an. VII (1894), m. 1.790 (23. II), p. 1, B. O poveste tristă — A., an. VII (1894), nr. 1.791 (24. II), p. 1. Mortuus est — A., an. VII (1894), nr. 1.791 (24. II), p. 1, Wunder. 278 279 Conu Lascăr căpitan — A., an. VII (1894), nr. 1.792 (25. II), p. 1, Wunder. Păţaniile conului Lascăr — A., an. VII (1894), nr. 1.792 (25. II), p. 1, Rigolo. Lăsaţi cortina! — A., an. VII (1894), nr. 1.793 (26. II), p. 1. Conu Lascăr Letin! — A., an. VII (1894), nr. 1.793 (26. II), p. 1, Rig- Greva ofiţerilor — A., an. VII (1894), nr. 1.793 (26. II), p. 1, Cazon. Codul manierelor elegante — A., an. VII (1894), nr. 1.793 (26. II), p. 1; Wunder. Ispita Satanei — A., an. VII (1894), nr. 1.794 (27. II), p. 1, Wunder. Arta pentru artă. Conferinţă ţinută la Ateneu, joi, 17 februarie 1894. — M., an. V (1894), nr. 1 (27. II), p. 2—3. Vezi an. 1893. Artiştii burghezi — A., an. VII (1894), nr. 1.795 (28. II), p. 1. Teroarea în capitală — A., an. VII (1894), nr. 1.796 (1. III), p. 1. Bravii ofiţeri — A., an. VII (1894), nr. 1.796 (1. III), p. 1, A.B. După scandal — A., an. VII (1894), nr. 1.797 (2. III), p. 1. Abatoriul din capitală — A., an. VII (1894), nr. 1.797 (2. III), p. 1, Rigolo. Şefii şi soldaţii — A., an. VII (1894), nr. 1.798 (3. III), p. 1. Delegaţii din provincie — A., an. VII (1894), nr. 1.798 (3. III), p. 1, Rigolo. Noul guvern — A., an: VII (1894), nr. 1.799 (4. III), p. 1. Ofiţerii ţivili — A., an. VII (1894), nr. 1.799 (4. III), p. 1, Rigolo. Revoluţie — A., an. VII (1894), nr. 1.800 (5. III), p. 1. Prejudiţii literare — A., an. VII (1894), nr. 1.802 (7. III), p. 1. La Şosea — A., an. VII (1894), nr. 1.802 (7. III), p. 1, înot. Ioc revoluţie! — A., an. VII (1894), nr. 1.803 (8. III), p. 1, Rigolo. Enigmă — A., an. VII (1894), nr. 1.804 (9. Ill), p. 1. Wunder. Dialog politic — A., an. VII (1894), nr. 1.804 (9. III), p. 1, Rigolo. Muşamale cazone — A., an, VII (1894), nr. 1.804 (9. III), p. 1, Cazon. Politică „înaltă" — A., an. VII (1894), nr. 1.805 (10. III), p. 1. Situaţia — A., an. VII (1894), nr. 1.805 (10. III), p. 1, Wunder. Ţăranii — A., an. VII (1894), nr. 1.806 (11. III), p. 1. O culme — A., an. VII (1894), nr. 1.806 (11. III), p. 1, Wunder. Necopţii — A., an. VII (1894), nr. 1.807 (12. III), p. 1. Intre ofiţeri — A., an. VII (1894), nr. 1.807 (12. III), p. 1, Cazon. Hep-hep — A., an. VII (1894), nr. 1.808 (13. III), p. 1, Wunder. Ziua de mîine — A., an. VII (1894), nr. 1.808 (13. III), P- 1. . Ordonanţă — A., an. VII (1894), nr. 1.808 (13. III), p. 1, Rigolo. La clubul militar — A., an. VII (1894), nr. 1.808 (13. III), p. 1, Cazon. Răscoalele ţărăneşti din Tecuci — M., an. V (1894), nr. 3 (13. III), p. 1, A.B. Dorinţe... — A., an. VII (1894), nr. 1.809 (14. III), p. 1. Spănăceanu la „Convorbiri" — A., an. VII (1894), nr. 1.809 (14. III), p. 2, Wunderkind. Duci!! — A., an. VII (1894), nr. 1.809 (14. III), p. 2, Rigolo. Ion Gorun — A., an. VII (1894), nr. 1.809 (14. III), p. 2, Quidam. Două vorbe — A., an. VII (1894), nr. 1.809 (14. III), p. 3, A.B. Ziua de ieri — A., an. VII (1894), nr. 1.810 (15. III), p. 1. Către confraţi — A., an. VII (1894), nr. 1.811 (16. III), p. 1. Ancheta — A., an. VII (1894), nr. 1.812 (17. III), p. 1. Jocul guvernului — A., an. VII (1894), nr. 1.814 (19. III), p. 1. Junimea studioasă" — A., an. VII (1894), nr. 1.814 (19. III), p. 1. 280 281 Literatură şi ştiinţă — A., an. VII (1894), nr. 1.816 (21. III), p. 1. Poetul — A., an. VII (1894), nr. 1.816 (21. III), p. 1. Klaps. Însurăţeii — A., an. VII (1894), nr. 1.816 (21. III), p. 3, Rig. D-l Vlahuţă şi noi — A., an. VII (1894), nr. 1.816 (21. III), p. 3. Caragiale despre dr. Urechie — A., an. VII (1894), nr. 1.816- (21. III), p. 3, Rigolo. Curentul creşte — A., an. VII (1894), nr. 1.819 (24. III), p. 1. Ciubucuri regeşti — A., an. VII (1894), nr. 1.819 (24. III), p. 1, Rigolo. General G. Anghelescu — A., an. VII (1894), nr. 1.819 (24. III),. p. 1, Un răcan. Cum se agită — A., an. VII (1894), nr. 1.820 (25. III), p. 1. Morala cazonă — A., an. VII (1894), nr. 1.820 (25. III), p. 1, Wunder. Cum se duc!... — A., an. VII (1894), nr. 1.820 (25. III), p. 1, T.O.N. Artă? — A., an. VII (1894), nr. 1.822 (28. III), p. 1. Poezie şi poezie. [Conferinţă ţinută la Ateneul din Ploieşti.] — A., an. VII (1894), nr. 1.822 (28. III), p. 2. Generali căzători şi ministrul căzătură — A., an. VII (1894), nr. 1.822 (28. III), p. 3, Wunderkind. Bieţii! — A., an. VII (1894), nr. 1.822 (28. III), p. 3, A.B. Întrunirea liberalilor — A., an. VII (1894), nr. 1.823 (29. III), p. 1, A.B. Moş Teacă general — A., an. VII (1894), nr. 1.823 (29. III), p. 1, Cazon. Pentru posteritate — A., an. VII (1894), nr. 1.823 (29. III), p. 2, Wunder. Jocul guvernului — A., an. VII (1894), nr. 1.824 (30. III), p. 1. Duminica trecută — A., an. VII (1894), nr. 1.824 (30. III), p. 1, T.O.N. August geograful — A., an. VII (1894), nr, 1.825 (31. III), p. 1, Cazon. Campania noastră — A., an. VII (1894), nr. 1.825 (31. III), p. 1. Dicţionar româno-turc — A., an. VII (1894), nr. 1.825 (31. III), p. 1, Rigolo. Două direcţii — A., an. VII (1894), nr. 1.826 (1. IV), p. 1. Interview — A., an. VII (1894), nr. 1.826 (1. IV), p. 1, Rigolo. Dezminţire — A., an. VII (1894), nr. 1.827 (2. IV), p. 1, Rigolo. O părere — A., an. VII (1894), nr. 1.828 (3. IV), p. 1. Ce s-a întîmplat? — A., an. VII (1894), nr. 1.829 (4. IV), p. 1. Cizma lui Banville — A., an. VII (1894), nr. 1.829 (4. IV), p. 1, Wunder. Spre ideal. Nuvelă — A., an. VII (1894), nr. 1.829 (4. IV), p. 3—4; nr. 1.836 (11. IV), p. 2—3 ; nr. 1.842 (17. IV), p. 2—3 ; nr. 1.853 (2. V), p. 2—3. Epigramă. Mie — Ţ., an. I (1894), nr. 1 (4. IV), p. 3. La Ploieşti — A., an. VII (1894), nr. 1.830 (5. IV), p. 1. [Conservatorii şi liberalii au amăgit pe rînd lumea. Conferinţă ţinută la Ploieşti, în localul Şcolii de băieţi nr. 1, în ziua de 3 aprilie 1894.] — A., an. VII (1894), nr. 1.830 (5. V), p. 1. Anchetă? — A., an. VII (1894), nr. 1.832 (7. IV), p. 1. Spanachidi pesimist — A., an. VII (1894), nr. 1.832 (7. IV), p. 1, Rigolo. Un erou — A., an. VII (1894), nr. 1.833 (8. IV), p. 1. Bărbaţi celebri — A., an. VII (1894), nr. 1.833 (8. IV), p. 1, Rigolo; nr. 1.834 (9. IV), p. 1, Rigolo. Regimul bandiţilor — A., an. VII (1894), nr. 1.835 (10. IV), p. 1. „Primejdia anarhistă" — A., an. VII (1894), nr. 1.836 (11. IV), p. 1. Cizma lui Lessing — A., an. VII (1894), nr. 1.836 (11. IV), p. 1, Wunder. Apologia prostiei — A., an. VII (1894), nr. 1.836 (11. IV), p. 1, Rigolo. [Liberalii n-au fost sinceri. Discurs ţinut în ziua de 10 aprilie 1894, la întrunirea electorală de la Ploieşti pentru susţinerea candidatului socialist.] — A., an. VII (1894), nr. 1.837 (12. IV), P. 2. Note luate-n pripă de la diferite manifestaţii — A., an. VII (1894), nr. 1.838 (13. IV), p. 1, Rigolo. 282 283 Lupta de la Ploieşti — A., an. VII (1894), nr. 1.839 (14. IV), p. 1. In chestia naţională — A., an. VII (1894), nr. 1.840 (15. IV), p. 1. Crist — A., an. VII (1894), nr. 1.842 (17. IV), p. 1. Apologia prostiei — A., an. VII (1894), nr. 1.842 (17. IV), p. 1, Rigolo. Moş Teacă la Paşte — A., an. VII (1894), nr. 1.842 (17. IV), p. 1, Cazon. Republicat în M.T., an. I (1895), nr. 2 (2. IV), p. 5, nesemnat ; ALMANACH. M.T. pe anul 1898, p. 45—46, nesemnat. Visul lui l-iu Mai — A., an. VII (1894), nr. 1.842 (17. IV), p. 3, A.B. Epigramă. Lui Verax, de la „Evenimentul literar" — "Ţ., an. I (1894), nr. 3 (17. IV), p. 3. Armonie.'... — M., an. V (1894), nr. 8 (19. IV), p. 2. Manifestaţia de ieri — A., an. VII (1894), nr. 1.843 (21. IV), p. 1. Răzbunare cazonă — A., an. VII (1894), nr. 1.843 (21. IV), p. 1, Cazon. Dezastrul din Brăila — A., an. VII (1894), nr. 1.843 (21. IV), P- 1, B. Din Brăila — A., an. VII (1894), nr. 1.843 (21. IV), p. 3, B. Votul universal — A., an. VII (1894), nr. 1.844 (22. IV), p. 1. O lume nouă — A., an. VII (1894), nr. 1.845 (23. IV), p. 1. Sînt dezolat! — A., an. VII (1894), nr. 1.845 (23. IV), p. 1. [Manifestaţia de 1 Mai. Cuvîntare rostită la Congresul socialist din 1894.] — A., an. VII (1894), nr. 1.845 (23. IV), p. 1. Bătaia în armată. [Cuvîntare ţinută la cel de al doilea Congres al Partidului Social-Democrat al Muncitorilor din România.] — M., an. V (1894), nr. 9 (24. IV), p. 2. Alegerea de ieri — A., an. VII (1894), nr. 1.847 (26. IV), p. 1. Mister! — A., an. VII (1894), nr. 1.847 (26. IV), p. 1, A.B. Asupritori şi criminali — A., an. VII (1894), nr. 1.848 (27. IV), p. 1. Răscoalele — A., an. VII (1894), nr. 1.849 (28. IV), p. 1. Instigatorii! — A., an. VII (1894), nr. 1.850 (29. IV), p. 1. Tîmpit şi criminal — A., an. VII (1894), nr. 1.852 (1. V), p. 1. O sinucidere — A., an. VII (1894), nr. 1.852 (1. V), p. 1, Rigolo. Datoria noastră — M., an. V (1894), nr. 10 (1. V), p. 1. Revoltele săteşti — M., an. V (1894), nr. 10 (1. V), p. 1, A.B. H. Taine — A., an. VII (1894), nr. 1.853 (2. V), p. 1. In hală — A., an. VII (1894), nr. 1.853 (2. V), p. 1, Wunderkind. Convorbiri intime — A., an. VII (1894), nr. 1.853 (2. V), p. 2, Rigolo. Vorbe de duh — A., an. VII (1894), nr. 1.853 (2. V), p. 3, Wunder. Cărţi apărute — A., an. VII (1894), nr. 1.853 (2. V), p. 3, A.B. Ancheta presei — A., an. VII (1894), nr. 1.855 (4. V), p, Alt 1 Mai — A., an. VII (1894), nr. 1.855 (4. V), p. 1, Wunder Patriotismul lor — A., an. VII (1894), nr. 1.856 (5. V), p Alandala — A., an. VII (1894), nr. 1.856 (5. V), p. 1, Bran [Ce zice Europa] — A., an. VII (1894), nr. 1.857 (6. V), p. Un rechizitor îngrozitor — A., an. VII (1894), nr. 1.858 (7. V p. 1. La ţara! — A., an. VII (1894), nr. 1.859 (8. V), p. 1. Mărunţel» şi 10 Mai — A., an. VII (1894), nr. 1.861 (11. V), p. Rigolo. Trece alaiul... — A., an. VII (1894), nr. 1.861 (11. V), p. Moş Teacă la 10 Mai. Schiţă inedită — A., an. VII (1894; nr. 1.861 (11. V), p. 2, A.B. Greve la ţară — A., an. VII (1894), nr. 1.865 (15. V), p. 1. Comerţ, copii! — A., an. VII (1894), nr. 1.866 (16. V), p. Burghezul de peste drum — A., an. VII (1894), nr. 1.866 (16. V; p. 1, Wunder. După 10 Mai — A., an. VII (1894), nr. 1.866 (16. V), p. Rigolo. Explicaţie — A-, an. VII (1894), nr. 1.866 (16. V), p. 2. N-au patrie! — A., an. VII (1894), nr. 1.867 (17. V), p. T.O.N. Berăria academică — A., an. VII (1894), nr. 1.867 (17. V), p Wunder. Zdrelea decorat — A., an. VII (1894), nr. 1.867 (17. V), p. Rigolo. Spionii în presă — A., an. VII (1894), nr. 1.868 (18. V), p. La luptă! — A., an. VII (1894), nr. 1.869 (19. V), p. 1. Macedonski şi Naţiunea — A., an. VII (1894), nr. 1.872 (25. V), p. 1, Vice-Rigolo. 284 285- Poşta redacţiei — A., an. VII (1894), nr. 1.878 (1. VI), p. 1, Vice-Rigolo. De la Clubul muncitorilor. (Şedinţa de simbătă, 28 mai.) — M., an. V (1894), nr. 14 (5. VI), p. 3. Nu citiţi „Adevărul" ! — A., an. VII (1894), nr. 1.886 (10. VI), p. 1, Bran ; nr. 1.888 (12. VI), p. 1 ; nr. 1.890 (14. VI), p. 1 ; nr. 1.891 (15. VI), p. 1 ; nr. 1.892 (16. VI), p. 1. Carnet magic — A., an. VII (1894), nr. 1.890 (14. VI), p. 1, Wunderkind. Ceva putred — A., an. VII (1894), nr. 1.890 (14. VI), p. 1, Bran. Carnetul meu — A., an. VII (1894), nr. 1.892 (16. VI), p. 1, Rigolo; nr. 1.893 (17. VI), p. 1 ; nr. 1.899 (23. VI), p. 1 ; nr. 1.903 (28. VI), p. 1 ; nr. 1.904 (29. VI), p. 1. .Şcoala asasinilor — A., an. VII (1894), nr. 1.900 (24. VI), p. 1, Bran. Pieire sau transformare — A., an. VII (1894), nr. 1.901 (26. VI), p. 1, Wunder. „Timpul", Ţintă şi Hack — A., an. VII (1894), nr. 1.901 (26. VI), p. 1, Wunder. Vite popa — A., an. VII (1894), nr. 1.903 (28. VI), p. 1, Wunder. Ce mi-e Tanda !... — A., an. VII (1894), nr. 1.903 (28. VI), p. 1, T.O.N. La cuţitul explozibil — A., an. VII (1894), nr. 1.905 (1. VII), p. 1, Wunder. Vorbă de ruşine — A., an. VII (1894), nr. 1.906 (2. VII), p. 1, Wunder. Mişcarea literară — A., an. VII (1894), nr. 1.908 (4. VII), p. 1, A.B. Congresul ziariştilor — A., an. VII (1894), nr. 1.914 (10. VII), p. 2, B. Spanachidi spiritist — A., an. VII (1894), nr. 1.920 (17. VII), p. 1, B. In perioada electorală — A., an. VII (18941, nr. 1.929 (27. VII), p. 1. Revedere — A., an. VII (1894), nr. 1.929 (27. VII), p. 1, Rigolo. Anarhiştii în Bucureşti — A., an. VII (1894), nr. 1.929 (27. VII), p. 1, Bran. Situaţia, — A., an. VII (1894), nr. 1.930 (28. VII), p. 1. Apă!... Apă!... — A., an. VII (1894), nr. 1.930 (28. VII), p. 1, Rigolo. Una autentică — A., an. VII (1894), nr. 1.930 (28. VII), p. 1, Wunder. Drumea şi impozitele — A., an. VII (1894), nr. 1.930 (28. VII), p. 1, Bran. Ce este. „Adevărul" — A., an. VII (1894), nr. 1.931 (29. VII), p. 1. Anarhiştii în Bucureşti. Grupul. Complotul. Sosirea pompierilor. Concluziune — A., an. VII (1894), nr. 1.931 (29. VII), p. 1, Rigolo. De-ale noastre — A., an. VII (1894), nr. 1.932 (30. VII), p. 1. Organ independent — A., an. VII (1894), nr. 1.932 (30. VII), p. 1, Rigolo. Furioşii — A., an. VII (1894), nr. 1.933 (31. VII), p. 1. Aviz! — A., an. VII (1894), nr. 1.933 (31. VII), p. 1, Rigolo. Iarna, vara şi arta — A., an. VII (1894), nr. 1.934 (1. VIII), p. 1. O, Borş — A., an. VII (1894), nr. 1.934 (1. VIII), p. 1, Wunder. Despre „Lourdes" — A., an. VII (1894), nr. 1.934 (1. VIII), p. 2, A.B. Eliad şi Vulturescu — A., an. VII (1894), nr. 1.935 (2. VIII), p. 1, Rigolo. Un nebun în barou — A., an. VII (1894), nr. 1.935 (2. VIII), p. 1, T.O.N. Arendaşii — A., an. VII (1894), nr. 1.936 (3. VIII), p. 1. Eu şi Iordache — A., an. VII (1894), nr. 1.936 (3. VIII), p. 1, Rigolo. Vin alegerile — A., an. VII (1894), nr. 1.936 (3. VIII), p. 1, Br. Mizerie şi manevre — A., an. VII (1894), nr. 1.937 (4. VIII), p. 1. Un ingrat — A., an. VII (1894), nr. 1.937 (4. VIII), p. 1, Rigolo. Conferinţele învăţătorilor — A., an. VII (1894), nr. 1.938 (5. VIII), p. 1. Vine! Vine! — A., an. VII (1894), nr. 1.938 (5. VIII), p. 1, Rigolo. Grecescu la Craiova — A., an. VII (1894), nr. 1.939 (6. VKI), p. 1. Ei, şi? — A., an. VII (1894), nr. 1.940 (7. VIII), p. 1. Prostie şi talent — A., an. VII (1894), nr. 1.940 (7. VIII), p. 1, Wunderkind. 6 2S7 Mari! — A., an. VII (1894), nr. 1.940 (7. VIII), p. 2—3, A.B. Republicat în vol. Din viaţa militară, Buc, 1895. Liberalii si democraţia — A., an. VII (1894), nr. 1.941 (9. VIII), p. 1. Alegerile comunale — A., an. VII (1894), nr. 1.942 (10. VIII), p. 1. De alegeri — A., an. VII (1894), nr. 1.943 (11. VIII), p. 1, Rigolo. Descoperire gravă — A., an. VII (1894), nr. 1.943 (11. VIII), p. 1, Wunder. Sărmanul Eduard — A., an. VII (1894), nr. 1.943 (11. VIII), p. 1, Rig. Poporul conservator — A., an. VII (1894), nr. 1.944 (12. VIII), p. 1, Rigolo. Gospodărie — A., an. VII (1894), nr. 1.945 (13. VIII), p. 1. O să-l vezi ministru ! — A., an. VII (1894), nr. 1.945 (13. VIII), p. 1, Rigolo. Arendaşii si ţăranii — A., an. VII (1894), nr. 1.946 (14. VIII), p. 1. Soluţiile mele — A., an. VII (1894), nr. 1.946 (14. VIII), p. 1, Rigolo. Posta redacţiei — A., an. VII (1894), nr. 1.947 (15. VIII), p. 1. O degenerare — A., an. VII (1894), nr. 1.947 (15. VIII), p. 2, Wunder. Arătarea Fecioarei — A., an. VII (1894), nr. 1.947 (15. VIII), p. 2, trad, de Quidam. Bine lucrează! — A., an. VII (1894), nr. 1.948 (17. VIII), p. 1. Neică Iancu-n Popa Nan — A., an. VII (1894), nr. 1.948 (17. VIII), p. 1, Rig. Somn şi alegeri — A., an. VII (1894), nr. 1.949 (18. VIII), p. 1. Băuturica — A., an. VII (1894), nr. 1.949 (18. VIII), p. 1, Rigolo. Ziare şi ziare — A., an. VII (1894), nr. 1.949 (18. VIII), p. 1, A.B. Învierea morţilor — A., an. VII (1894), nr. 1.950 (19. VIII), p. 1. Morţii la vot — A., an. VII (1894), nr. 1.950 (19. VIII), p. 1, Rigolo. O rubrică nouă — A., an. VII (1894), nr. 1.950 (19. VIII), p. 1, Wunder. Fraţi întru Cristos! — A., an. VII (1894), nr. 1.951 (20. VIII), p. 1. 288 Centenarul Anton Bacalbaşa (1865-1965) (Scrieri inedita. Pagini mai puţin cunoscut») .: AtâmorM • # «•» «M» - «W:*» -«*M*n* ţm* t» fWfrts spâ» ■turn- watm. wmmA «e» f**. "-"^^■WSHH^Hp*mW,»* .fyT^V ]y/ *3teff^BBBK eft trffttu* «poce/flitu* «nu di» <#r* ~—^^Wt. ^WiWiMillJB^iliif^rtl^MBHH^BHIr ţftr.«fiiM> m. .p»fc(W'**# p«» mm "'VI^QHnHfflHHRI^v «Qtf-twi *a*0d fi» /T ^^^^^miBfflmB^ *ja A prrf*. «1 «eâvfltttS Am W% ^ "«MII»»1 . wmmm n *• mmmmmm * ***§jf # fl ]■"% T% *Jm«« {âoiattf&Miti» ****** ^ mWMM Af*m- - tf)KAirid«M«if'MI«ii fl^^rlhd, JL0C#Z- «w {wt»?i**»M 4 X-/ soi dj» JES* ««Plini* KÂMMm^i i «♦sărară it ^g-iS? * frO^ior/ ow»«*» ■..■#«!■«(«,.' mmst, xm wiSMw Blatter- j. v -**&&.-A5«* Wwu au It 1 " v^^touMiW&t*- î" cofe «a js» m y&n teapa e» iriMhF^fta^tni ww^k* «eu m -tmem fi S»«Bni01«, KflB-'f Articole apărute cu ocazia centenarului Anton Bacalbaşa Cercetftri ştiinţifice ANTON BACALBAŞA 100 de ani de la twytere Vfrgîliv £N£ \N 1883 apitexa fa JKauaictp*- * re»' iradswsn ţM-aîucrarl «Un Caţrfteloi las Karl Mar*. fâ« «au «romaie Batprsy. Acest pseudonim aparţin»» uiiut Uaăr dp 18 am, tust (tet»tt«»> w w »n in&im» in •«vist* JLiWi-aioa»}", ca «cîisţa SMi-EtuUtta Justiţie. Se «uflaea Antoo SacaiSwtşa. El. t*ute**2S intr-o pe* nero««e pătrund îa viaf» noasfe* «octal* dîs ee ie m mal mult, dar, tn «c*la*i Ump, 1 ti timpi n* o f*«s-tgflt* -dm pwWa «aimwttle» !«aie, Bsî# «poc» jams*-* taruMaHa i« România *t a pătra»- Anton îîncaîtoawi s-a nisi-ut 1* 3) îe^nas-f^ JW5, în Si-fclla, «ea» te catc va urma ţa tr«i clase Rimoa-*tai«. Alte .«fc*iss«i«e asaara sîa-«Hiîor aaie «a (sowndâm. DΫ£r-<» «mei»,* w* afMm eft: Jo R*mR*-uu &fn~d«3-" cttvj tim». ciar o&ita ini *.« întandbt N-» putut *f mă «UÎCT< ţi 5#of*»4 ţ»i«*ler. dir^w-**»-coi, m-& (Sa* afară «tt? a aslwtt s& & fi&tr*, poate fi r«ca»s*it«ilâ »» mubk »ner «rttcole mmortaltstie*, d*trtift«ii« recem de noi ca apa?»-in&Kt M A- Baenîbaţ» if, Mono* Tea***. ÎSMl, *m- ÎS, 82 etc.). &in «erate uwmar.1 mai aflăm an (apt «anniKcativ - „coffianrfant «1 et^. paniel o tma - era.., don c^iHUtn T<>cut Iţm" — cane-f va »trvi iui A. Eaeafbaşa dr«»t mode! in cir*a-rm «eîeiwoto săa personal M»ţ m Hberatea dai urinata. Anton Bfteaibaş* %t-A »msi*ciat intrtv gui »6a qriftn» îngâni »nrtah»i«a;«tna-Uei. Artkej* ţi « MMt* iWK ar- W — «fa****. păoa^j, căota »S n« »m *#4*sb*,,< ct ^e»m , ictft, A4r«aliKtu-«; «Mttiâ iftt&Kft Antcn Sactibafo 1*1 «fftrw» p*Ttfl£.. tic toiaiswaîe, &v««iffilfl«t#' *9 tea- Dam*- scrt«*tia* te «ceas» jmSastfS vosn «w^ai* «• «mit. «wtoiaaa U WM, «cri DMttsuBM, Afl^tMM, Ak«»- «e aid «te. (Bîîb*î mulţi ană «Japft «atft* tt im tmi* rwtmte «i «t*t«J»<*r* ţ«|g ««1 £xa&i<&& «wi a*«t v«-- tist* «a- JEte wrtteA- »m- X*msa^wm\ ^m^bm^ wtirtwaeisft. m£J«U. âanMueft banMtruu 4m Regele şi Mărunţel* — A., an. VII (1894), nr. 1.951 (20. VIII), p 1, Rigolo. Mantia misterioasă — A., an. VII (1894), nr. 1.951 (20. VIII), p. 1, Rig. Regimul jafului... — A., an. VII (1894), nr. 1.951 (20. VIII), p. 2, Wunder. De pildă... — A., an. VII (1894), nr. 1.952 (21. VIII), p. 1. Cutremurul de ieri — A., an. VII (1894), nr. 1.952 (21. VIII), p. 1, Rigolo. Regimul chinorosului... — A., an. VII (1894), nr. 1.952 (21. VIII), p. 2, Wunder. Grav şi glumeţ — A., an. VII (1894), nr. 1.953 (22. VIII), p. 1. Prostul — A., an. VII (1894), nr. 1.953 (22. VIII), p. 1, Wunder. Gramatică! — A., an. VII (1894), nr. 1.953 (22. VIII), p. 1, Wunder. Vocea Prahovei — A., an. VII (1894), nr. 1.953 (22. VIII), p. 1, Kinderfus. Întrunirile de ieri — A., an. VII (1894), nr. 1.954 (23. VIII), p. 1. Calul Troiei... — A., an. VII (1894), nr. 1.954 (23. VIII), p. 2, Wunder. Desvorţ, ţaţo! — A., an. VII (1894), nr. 1.955 (24. VIII), p. 1, Rigolo. Comerţ cu fete... — A., an. VII (1894), nr. 1.955 (24. VIII), p. 2, Wunder. La şcoală! — A., an. VII (1894), nr. 1.956 (25. VIII), p. 1. Minune! — A., an. VII (1894), nr. 1.956 (25. VIII), p. 1, Rigolo. Ziua de mîine — A., an. VII (1894), nr. 1.956 (25. VIII), p. 1, Bran. Arestările continuă. Reformele conservatoare. — A., an. VII (1894), nr. 1.956 (25. VIII), p. 2, Wunder. începe — A., an. VII (1894), nr. 1.957 (26. VIII), p. 1. Invitaţie — A., an. VII (1894), nr. 1.957 (26. VIII), p. 1, Rig. Cocea în Grecia — A., an. VII (1894), nr. 1.957 (26. VIII), p. 1, Br. Justiţia sub conservatori. Programul comunal al conservatorilor — A., an. VII (1894), nr. 1.957 (26. VIII), p. 2, Wunder. Jn cea mai mare parte" — A., an. VII (1894), nr. 1.958 (27. VIII), p. 1, Rigolo. 289 O invitaţie solemnă. Berbecii regimului. Două guverne — A., an. VII (1894), nr. 1.958 (27. VIII), p. 2, Wunder. De-ale confraţilor — A., an. VII (1894), nr. 1.959 (28. VIII), p. 1, Rigolo. Calul reacţiunii. încercări de studiu constituţional. Regimul chi-norosului. — A., an. VII (1894), nr. 1.959 (28. VIII), p. 2, Wunder. Pro domo — M., an. V (1894), nr. 26 (28. VIII), p. 3. Spirit — A., an. VII (1894), nr. 1.960 (29. VIII), p. 1. Alt colonel Boteanu — A., an. VII (1894), nr. 1.960 (29. VIII), p. 1, Cazon. La stînă! — A., an. VII (1894), nr. 1.960 (29. VIII), p. 2, Wunder. Tîrziu! Haina săteanului — A., an. VII (1894), nr. 1.961 (31. VIII), p. 2, Wunder. O zi mare — A., an. VII (1894), nr. 1.962 (1. IX), p. 1, Rigolo. Bugetul ciocoilor. Regimul Maicanilor. Ecce Spanachidi! — A-, an. VII (1894), nr. 1.962 (1. IX), p. 2, Wunder. Explicaţie — A., an. VII (1894), nr. 1.963 (2. IX), p. 1. Emblema regală... — A., an. VII (1894), nr. 1.963 (2. IX), p. 1, Rigolo. Conservatorii şi clerul. Copiii regimului. Roşii şi Albii — A., an. VII (1894), nr. 1.963 (2. IX), p. 2, Wunder. Un primar cu principii — A., an. VII (1894), nr. 1.964 (3. IX), p. 1. Generalii la comună — A., an. VII (1894), nr. 1.964 (3. IX), p. 1, Rigolo. Plusvaloarea. Şcoala d-lui Fleva — A., an. VII (1894), nr. 1.964 (3. IX), p. 2, Wunder. Explicaţie — A., an. VII (1894), nr. 1.965 (4. IX), p. 1. Cercuri literare — A., an. VII (1894), nr. 1.966 (5. IX), p. 1. Negustorul de sicrie de Hector France — A., an. VII (1894), nr. 1.966 (5. IX), p. 2, trad, de Quidam. Alegerile — A., an. VII (1894), nr. 1.967 (6. IX), p. 1. Apel desperat — A., an. VII (1894), nr. 1.967 (6. IX), p. 1, Rigolo. Libertate! — A., an. VII (1894), nr. 1.967 (6. IX), p. 2, Wunder. Republicat în A., an. VII (1894), nr. 1.968 (7. IX), p. 2, Wunder. Libertate! — A., an. VII (1894), nr. 1.968 (7. IX), p. 2, Wunder. Vezi an. 1894. Rezultatul Colegiului I în toată ţara — A., an. VII (1894), nr. 1.968 (7. IX), p. 1. Rezultatul alegerilor — A., an. VII (1894), nr. 1.968 (7. IX), p. 1, Rigolo. Ienicerii constituţiei — A., an. VII (1894), nr. 1.969 (8. IX), p. 1. Pentru Colegiul al II-lea — A., an. VII (1894), nr. 1.969 (8. IX), p. 1, Rig. Lista guvernului — A., an. VII (1894), nr. 1.969 (8. IX), p. 1, Wunder. Rezultatele Colegiului II în toată ţara — A., an. VII (1894), nr. 1.970 (9. IX), p. 1. Din polemicile mele — A., an. VII (1894), nr. 1.971 (10. IX), p. 2, Wunder. Exces de cinism — A., an. VII (1894), nr. 1.972 (11. IX), p. 1, A.B. La Craiova — A., an. VII (1894), nr. 1.972 (11. IX), p. 1. Gardist! — A., an. VII (1894), nr. 1.973 (12. IX), p. 1. Nu se dă! — A., an. VII (1894), nr. 1.975 (14. IX), p. 1, Rigolo. Onoare Craiovei! — A., an. VII (1894), nr. 1.975 (14. IX), p. 1, A.B. Donee eris felix... — A., an. VII (1894), nr. 1.976 (16. IX), p. 1. Finis — A., an. VII (1894), nr. 1.976 (16. IX), p. 1, Br. Logica poliţiei — A., an. VII (1894), nr. 1.977 (17. IX), p. 1, Br. Cine-i de vină? — A., an. VII (1894), nr. 1.978 (18. IX), p. 1. Cărţile didactice — A., an. VII (1894), nr. 1.979 (19. IX), p. 1. Melancolie — A., an. VII (1894), nr. 1.979 (19. IX), p. 1, Quidam. Cîntaţi, artişti! — A., an. VII (1894), nr. 1.979 (19. IX), p. 1, Rigolo. Gramatica „Vieţii" — A., an. VII (1894), nr. 1.979 (19. IX), p. 1, Wunder. Moşul — A., an. VII (1894), nr. 1.979 (19. IX), p. 2, A.B. Republicat în voi. Din viaţa militară, Buc, 1895. Nervii în politică — A., an. VII (1894), nr. 1.981 (21. IX), p. 1. Piciorul în muzică — A., an. VII (1894), nr. 1.981 (21. IX), p. 1, Rigolo. Luptele noastre — A., an. VII (1894), nr. 1.982 (22. IX), p. 1. Studenţii din laşi — A, an. VII (1894), nr. 1.984 (24. IX), p. 1. Toţi sîntem logici — A., an. VII (1894), nr. 1.984 (24. IX), p. 1, A.B Ne iubesc guvernamentalii — A., an. VII (1894), nr. 1.985 (25. IX), p. 1. Domnule redactor — M., an. V (1894), nr. 30 (25. IX), p. 2. „Adevărul literar" — A. lit., an. VII (1894), nr. 1.986 (26. IX), p. 1. începînd cu acest număr, săptămînalul literar poartă titulatura Adevărul literar, spre a se deosebi de Adevărul, care apare cotidian. în numerele trecute, deşi era vorba de Adevărul literar, această specificaţie lipsea. Articolul de mat sus mai dă şi următoarea precizare : „S-a împlinit un an de cînd Adevărul a schimbat număru-i politic şi ilustrat de duminică într-un supliment literar". începînd cu acest număr şi în prezenta bibliografie va figura noua titulatură a ziarului. Idila — A. lit., an. VII (1894), nr. 1.986 (26. IX), p. 1, Quidam. O istorie pentru clasele primare — A. lit., an. VII (1894), nr. 1.986 (26. IX), p. 1, Inot. Traduttore-traditore! — A. lit., an. VII (1894), nr. 1.986 (26. IX), p. 1, Wunder. La Hugo — A. lit., an. VII (1894), nr. 1.986 (26. IX), p. 2, Primul-redactor al ziarului „Adevărul" şi mai cu seamă directorul „Adevărului literar". M-am dus! — A. lit., an. VII (1894), nr. 1.986 (26. IX), p. 2, Rigolo. Serviciu-n garnizoană — A. lit., an. VII (1894), nr. 1.986 (26. IX),. p. 2. Republicat în voi. Din viaţa militară, Buc, 1895. Simpla întrebare — A., an. VII (1894), nr. 1.988 (28. IX), p. 1. Istoria românilor — A., an. VII (1894), nr. 1.988 (28. IX), p. I, Rigolo. Radicalilor — A., an. VII (1894), nr. 1.989 (29. IX), p. 1. Reputaţii stabilite — A., an. VII (1894), nr. 1.989 (29. IX), p. 1 Rigolo. Un general dispărut — A., an. VII (1894), nr. 1.989 (29. IX). p. 1, Cazon. Condeiul şi spada — A., an. VII (1894), nr. 1.990 (30. IX), p. 1. Kipur — A., an. VII (1894), nr. 1.990 (30. IX), p. 1, Rigolo. lonescu şi Niculescu — A., an. VII (1894), nr. 1.991 (1. X), p. 1„ 292 Poeţi, cîntaţi! — A., an. VII (1894), nr. 1.991 (1. X), p. 1, Rigolo. Colonei bătăuşi — A., an. VII (1894), nr. 1.991 (1. X), p. 1, Cazon. Rolul steagurilor — A., an. VII (1894), nr. 1.992 (2. X), p. 2, Rigolo. Poeziile lui Artur Stavri — A. lit., an. VII (1S94), nr. 1.993, (3 X), p. 1. Nebunul — A. lit., an. VII (1894), nr. 1.993 (3. X), p. 2. Republicat în vol. Din viaţa militară, Buc, 1895. Iubire — A. lit., an. VII (1894), nr. 1.993 (3. X), p. 1, Quidam. Fudulie conservatoare — A., an. VII (1894), nr. 1.994 (4. X), p. 1. Socialismul a murit? — A., an. VII (1894), nr. 1.994 (4. X), p. 1, A.B. Manevre barbare — A., an. VII (1894), nr. 1.995 (5. X), p. 1. Don prefect Stoica — A., an. VII (1894), nr. 1.995 (5. X), p. 1, Rigolo. Pentru sau contra? — A., an. VII (1894), nr. 1.997 (7. X), p. 1. Pentru votul obştesc — A., an. VII (1894), nr. 1.998 (8. X), p. 1. Turta de la palat — A., an. VII (1894), nr. 1.998 (8. X), p. 1, Rigolo. Ce-a fost la teatru — A., an. VII (1894), nr. 1.998 (8. X), p. 2, Rigolo. Teatrul Naţional — A., an. VII (1894), nr. 1.999 (9. X), p. 1. Belgia „Timpului" — A., an. VII (1894), nr. 1.999 (9. X), p. 1, Rigolo. Ghcorghe din Moldova — A. lit., an. VII (1894), nr. 2.000 (10. X), p. 1. Deschiderea teatrului — A. lit., an. VII (1894), nr. 2.000 (10. X), p. 1, Rigolo. Despre violaţiuni — A. lit., an. VII (1894), nr. 2.000 (10. X), p. 1, Wunder. La garda pieţei — A. lit., an. VII (1894), nr. 2.000 (10. X), p. 2. Republicat în vol. Din viaţa militară, Buc, 1895. Cartea d-lui Scraba — A. lit., an. VII (1894), nr. 2.000 (10. X), p. 3, Înot. Ştiri teatrale — A., an. VII (1894), nr. 2.001 (11. X), p. 1, Rigolo. F. în urmă! — A., an. VII (1894), nr. 2.001 (11. X), p. 1, Bran. 293 Farsă regală — A., an. VII (1894), nr. 2.002 (12. X), p. 1, Bran. Un interview senzaţional — A., an. VII (1894), nr. 2.003 (13. X), p. 1, Rigolo. La Teatrul Naţional. Burghezul gentilom. — A., an. VII (1894), nr. 2.003 (13. X), p. 3, Quidam. Botezul şi criza — A., an. VII (1894), nr. 2.004 (14. X), p. 1, Bran. Caracteristic... — A., an. VII (1894), nr. 2.005 (16. X), p. 1. Ruşinoşii — A. lit., an. VII (1894), nr. 2.006 (17. X), p. 1. Ighel şi văduva — A. lit., an. VII (1894), nr. 2.006 (17. X), p. 1, Rigolo. Copil de trupă — A. lit., an. VII (1894), nr. 2.006 (17. X), p. 2. Republicat în vol. Din viaţa militară, Buc, 1895. Don doctor Leon — A. lit., an. VII (1894), nr. 2.006 (17. X), p. 3, Inot. Un ţăran filozof — A., an. VII (1894), nr. 2.007 (18. X), p. 1. Maria Stuart — A., an. VII (1894), nr. 2.007 (18. X), p. 2—3, Quidam. Alt escroc cazon — A., an. VII (1894), nr. 2.008 (19. X), p. 1. „In numele presei" — A., an. VII (1894), nr. 2.009 (20. X), p. 1, Rigolo. Trupa de operete: „Dac-aş fi rege" — A., an. VII (1894), nr. 2.010 (21. X), p. 2, Quidam. Ministrul şi poliţele — A., an. VII (1894), nr. 2.011 (22. X), p. 1. Se zice... — A., an. VII (1894), nr. 2.011 (22. X), p. 3, Quidam. Alexandru IU — A., an. VII (1894), nr. 2.012 (23. X), p. 1. Ce face Caragiale — A. lit., an. VII (1894), nr. 2.013 (24. X), p. 1. Da, voi justifica ! — A. lit., an. VII (1894), nr. 2.013 (24. X), p. 1, Wunder. Studiile slave — A. lit., an. VII (1894), nr. 2.013 (24. X), p. 1, Inot. Clasic, domle — A. lit., an. VII (1894), nr. 2.013 (24. X), p. 1, Rigolo. Fatme ! — A. lit., an. VII (1894), nr. 2.013 (24. X), p. 2. Republicat în vol. Din viaţa militară, Buc, 1895. „Iubita" — A. lit., an. VII (1894), nr. 2.013 (24. X), p. 3, A.B. Afacerea Lahovary — A., an. VII (1894), nr. 2.014 (25. X), p. 1. Vicleim... — A., an. VII (1894), nr. 2.016 (28. X), p. 1. Un mare inventator — A., an. VII (1894), nr. 2.017 (29. X), p. 1. Femeia lui Cezar — A., an. VII (1894), nr. 2.018 (30. X), p. 1. Enciclopedie? — A. lit., an. VII (1894), nr. 2.019 (31. X), p. 1. Alte poezii — A. lit., an. VII (1894), nr. 2.019 (31. X), p. 1, Inct. O boală incurabilă - A. lit., an. VII (1894), nr. 2.019 (31. X), p. 2, A.B. Republicat în vol. Din viaţa militară, Buc, 1895. „Românul" — A, an. VII (1894), nr. 2.020 (1. XI), p. 1. Sfîrşitul Sodomei — A., an. VII (1894), nr. 2.020 (1. XI), p. 2, Quidam. Tot sfîrşitul Sodomei — A., an. VII (1894), nr. 2.021 (2. XI), p. 2, Quidam. O să rîdem... — A., an. VII (1894), nr. 2.022 (3. XI), p. 1. Pentru jubileu — A., an. VII (1894), nr. 2.022 (3. XI), p. 1, Rigolo. Regele petrece — A., an. VII (1894), nr. 2.023 (4. XI), p. 1. A fost frumos — A., an. VII (1894), nr. 2.023 (4. XI), p. 1, Rigolo. Nunta de argint — A., an. VII (1894), nr. 2.023 (4. XI), p. 1, Wunder. Darul nostru regelui — A., an. VII (1894), nr. 2.024 (5. XI), p. 1. Plocoane regelui — A., an. VII (1894), nr. 2.024 (5. XI), p. 1, Rigolo. Proză de jubileu — A., an. VII (1894), nr. 2.024 (5. XI), p. 1, Wunder. D-lui colonel Crăiniceanu — A., an. VII (1894), nr. 2.025 (6. XI), p. 1. Hahamul... — A., an. VII (1894), nr. 2.025 (6. XI), p. 1, Rigolo. Barbu către Tudor — A., an. VII (1894), nr. 2.025 (6. XI), p. 1, Wunder. Cine a-nvins? — A. lit., an. VII (1894), nr. 2.026 (7. XI), p. 1. Liber — A. lit, an. VII (1894), nr. 2.026 (7. XI), p. 2, şi nr. 2.032 (14. XI), p. 2. Republicat în vol. Din viaţa militară, Buc, 1895. Cerem răspuns... — A., an. VII (1894), nr. 2.027 (8. XI), p. 1. Povestea unui steag — A., an. VII (1894), nr. 2.027 (8. XI), p. 1, Rigolo. Ziua de ieri — A., an. VII (1894), nr. 2.028 (10. XI), p. 1. Interviewul cu Mihai Viteazul — A., an. VII (1894), nr. 2.028 (10. XI), p. 1, Rigolo. 294 295 „Poporul" si „Toporul" — A., an. VII (1894), nr. 2.028 (10. X p. 1, Wunder. Scepticismul meu — A., an. VII (1894), nr. 2.029 (11. XI), p. Rigolo. Dacă ar vroi!... — A., an. VII (1894), nr. 2.029 (11. XI), p. Wunder. Generalul Poenaru — A., an. VII (1894), nr. 2.029 (11. XI) p. 1, Br. Bravo magistrat — A., an. VII (1894), nr. 2.030 (12. XI), p. Operele unui general — A., an. VII (1894), nr. 2.030 (12. XI), p Rigolo. Morala fabulei — A., an. VII (1894), nr. 2.030 (12. XI), p. Bran. O mare descoperire — A., an. VII (1894), nr. 2.031 (13. XI), p. Rigolo. Don Costică — A., an. VII (1894), nr. 2.031 (13. XI), p. Wunder. Binefacerea — A. lit., an. VII (1894), nr. 2.032 (14. XI), p. Un făcător de versuri — A. lit., an. VII (1894), nr. 2.032 (14. XI p. 1, Inot. Trandafirul ursitor — A., an. VII (1894), nr. 2.033 (15. XI) p. 1, Wunder. Mesajul regal — A., an. VII (1894), nr. 2.034 (16. XI), p. Mesajul regal — A., an. VII (1894), nr. 2.034 (16. XI), p. Rigolo. Mesajul regal — A., an. VII (1894), nr. 2.035 (17. XI), p. Tămbălăul de ieri — A., an. VII (1894), nr. 2.035 (17. XI), p. Rigolo. Ce face Camera — A., an. VII (1894), nr. 2.035 (17. XI), p. Bran. Muza lui Gianni — A., an. VII (1894), nr. 2.035 (17. XI), p. Wunder. Ce spune mesajul — A., an. VII (1894), nr. 2.036 (18. XI), p. Discursurile de ieri — A., an. VII (1894), nr. 2.036 (18. XI), p. Rigolo. Poza chitanţei — A., an. VII (1894), nr. 2.036 (18. XI), p. 1 Wunder. înainte de comedie. Un balotaj fără voie. Iluziile d-lui Albu — A., an. VII (1894), nr. 2.036 (18. XI), p. 1, Bran. Mesajul şi criza — A., an. VII (1894), nr. 2.037 (19. XI), p. 1. Monopolul patriotismului — A., an. VII (1894), nr. 2.037 (19. XI), p. 1, Rigolo. Camera petrece. A apărut un deputat nou — A., an. VII (1894), nr. 2.037 (19. XI), p. 1, Bran. Părerile unui conservator — A., an. VII (1894), nr. 2.037 (19. XI), p. 1, T.O.N. Răspunsul la mesaj — A., an. VII (1894), nr. 2.038 (20. XI), p. 1. Hainele popilor — A., an. VII (1894), nr. 2.038 (20. XI), p. 1, Rigolo. Şedinţă liniştită. D-nii deputaţi petrec. Vacanţie — A., an. VII (1894), nr. 2.038 (20. XI), p. 1, Bran. E linişte în guvern... — A., an. VII (1894), nr. 2.038 (20. XI), p. 1, T.O.N. Dezertorii — A., an. VII (1894), nr. 2.038 (20. XI), p. 1, Cazon. Scrisori intime (I) — A. lit., an. VII (1894), nr. 2.039 (21. XI), p. 1. Medic de regiment (fragment) — A. lit., an. VII (1894), nr. 2.039 (21. XI), p. 2, A.B. Republicat în ALMANACH. M.T. pe anul 1898, Buc, (f.d.), p. 121—123, nesemnat. E solidar sexul! — A. lit., an. VII (1894), nr. 2.039 (21. XI), p. 2, Bran. Episcopul şi luna — A., an. VII (1894), nr. 2.040 (23. XI), p. 1, Rigolo. Porcul „Toporului" — A., an. VII (1894), nr. 2.040 (23. XI), p. 1, Wunder. in secţii — A., an. VII (1894), nr. 2.040 (23. XI), p. 1, Bran. Un raportor artist — A., an. VII (1894), nr. 2.041 (24. XI), p. 1. Un mare discurs. S-a stins viaţa falnicii diurne! — A., an. VII (1894), nr. 2.041 (24. XI), p. 1, Bran. Legea minelor — A., an. VII (1894), nr. 2.041 (24. XI), p. 1, Rigolo. Gestiunea turcului - A., an. VII (1894), nr. 2.042 (25. XI), p. 1. Discursuri... — A, an. VII (1894), nr. 2.042 (25. XI), p. 1, Rigolo. O mare surpriză. O gestiune moartă de 16 ani, înviată la Cameră — A., an. VII (1894), nr. 2.042 (25. XI), p. 1, Bran. Traviata — A., an. VII (1894), nr. 2.042 (25. XI), p. 3, Quidam. 296 297 Petiţia studenţilor — A., an. VII (1894), nr. 2.043 (26. XI), p. 1. Bătut ţi nerecunoscut — A., an. VII (1894), nr. 2.043 (26. XI), p. 1, Rigolo. Corp lovit ţi corp... constituit — A., an. VII (1894), nr. 2.043 (26. XI), p. 1, Bran. Contra grevelor — A., an. VII (1894), nr. 2.044 (27. XI), p. 1. Nebunii în parlament. O lege egoistă — A., an. VII (1894), nr. 2.044 (27. XI), p. 1, Bran. Pentru beţivi — A., an. VII (1894), nr. 2.044 (27. XI), p. 1, Rigolo. Scrisori intime (II) — A. lit., an. VII (1894), nr. 2.045 (28. XI), p. 1. Claponul tricolor — A. lit., an. VII (1894), nr. 2.045 (28. XI), p. 2, Bran. O dramă militară — A., an. VII (1894), nr. 2.046 (29. XI), p. 1. Un prefect moralizator — A., an. VII (1894), nr. 2.046 (29. XI), p. 1, Rigolo. Reflecţii triste, dar adevărate, asupra indigenatelor ţi împămîn-tenirilor — A., an. VII (1894), nr. 2.046 (29. XI), p. 1, Bran. Discuţia e deschisă — A., an. VII (1894), nr. 2.047 (30. XI), p. 1. Punga sau legea? — A., an. VII (1894), nr. 2.047 (30. XI), p. 1, Rigolo. Răspunsul la mesaj. Primul atac, prima înfrîngere — A., an. VII (1894), nr. 2.047 (30. XI), p. 1, Bran. Ţăran de contrabandă — A., an. VII (1894), nr. 2.048 (1. XII), p. 1. O criză gravă — A., an. VII (1894), nr. 2.048 (1. XII), p. 1, Rigolo. Un ţăran la Cameră. O femeie cu doi copii. Prinderea unei aluviuni. Regimul capitulează ! — A., an. VII (1894), nr. 2.048 (1. XII), p. 1, Bran. Gir ţi epoleţi — A., an. VII (1894), nr. 2.048 (1. XII), p. 1, Cazon. Ţăranul şi ţăranii — A., an. VII (1894), nr. 2.049 (2. XII), p. 1. 298 Rolul de ţăran — A., an. VII (1894), nr. 2.049 (2. XII), p. 1, Rigolo. Aluviunea d-lui Ştefănescu. Ah, sărmanul Carada! Documente de rîs — A., an. VII (1894), nr. 2.049 (2. XII), p. 1, Bran. Curajoşii — A., an. VII (1894), nr. 2.049 (2. XII), p. 1, T.O.N. Discursul unui mut. Încă un ciocoi ţăran. Contra ţăranilor — A., an. VII (1894), nr. 2.050 (3. XII), p. 1, Bran. Ciocoiul ţăran — A., an. VII (1894), nr. 2.050 (3. XII), p. 1, Br. De ale lui Teţcanu — A., an. VII (1894), nr. 2.050 (3. XII), p. 1, Rigolo. Lăsaţi cortina! — A., an. VII (1894), nr. 2.050 (3. XII), p. 1, T.O.N. Renta monseniorului — A., an. VII (1894), nr. 2.051 (4. XII), p. 1. Dreptate — A., an. VII (1894), nr. 2.051 (4. XII), p. 1, Cazon. Scrisori intime (III) — A. lit., an. VII (1894), nr. 2.052 (5. XII), p. 1. După furtună — A., an. VII (1894), nr. 2.053 (6. XII), p. 1. Aista... Catargiu — A., an. VII (1894), nr. 2.053 (6. XII), p. 1, Rigolo. Berbecul orator — A., an. VII (1894), nr. 2.053 (6. XII), p. 1, Wunder. Năzdrăvăniile divorţului. Un scandal de familie. Adio! — A., an. VII (1894), nr. 2.053 (6. XII), p. 1, Bran. Confraţii noştri! — A., an. VII (1894), nr. 2.054 (8. XII), p. 1, Rigolo. Domnul Uşier — A., an. VII (1894), nr. 2.054 (8. XII), p. 1, Bran. Bucuria noastră — A., an. VII (1894), nr. 2.054 (8. XII), p. 1. Pentru ai noştri — A., an. VII (1894), nr. 2.055 (9. XII), p. 1. Lupanarele oficiale — A., an. VII (1894), nr. 2.055 1,9. XII), p. 1, Rigolo. Un tribun fără succes — A., an. VII (1894), nr. 2.055 (9. XII),, p. 1, Bran. 299 Uf! — A., an. VII (1894), nr. 2.055 (9. XII), p. 1, T.O.N. O politică! — A., an. VII (1894), nr. 2.056 (10. XII), p. 1. Scrisori intime (IV) — A. lit., an. VII (1894), nr. 2.058 (12. XII), p. 1. Alte orizonturi — A. lit., an. VII (1894), nr. 2.058 (12. XII), p. 1, Inot. Tramvaiul electric — A. lit., an. VII (1894), nr. 2.058 (12. XII), p. 2, Bran. Republicat în ALMANACH. M.T. pe anul 1898, Buc, (f.d.), p. 113—115, nesemnat. Iluziile unei direcţii — A. lit., an. VII (1894), nr. 2.058 (12. XII), p. 2, Quidam. Tatăl nostru — A. lit., an. VII (1894), nr. 2.058 (12. XII), p. 2, Rigolo. Morala lui Zdrelea — A. lit., an. VII (1894), nr. 2.058 (12. XII), p. 2, Wunder. In chestia naţională (I) — A., an. VII (1894), nr. 2.059 (13. XII), P- 1- ■Senatul lucrează. Reflecţiile unei inimi caritabile asupra d-lor senatori — A., an. VII (1894), nr. 2.059 (13. XII), p. 1, Bran. Fericită întîmplare — A., an. VII (1894), nr. 2.060 (14. XII), p. 1, Rigolo. D-lui Scorţescu — A., an. VII (1894), nr. 2.060 (14. XII), p. 1, A.B. Despre români — A., an. VII (1894), nr. 2.061 (15. XII), p. 1. Discursul d-lui Pariu — A., an. VII (1894), nr. 2.062 (16. XII), p. 1. Conu Petrache — A., an. VII (1894), nr. 2.062 (16. XII), p. 1, Rigolo. O agitaţie stearpă — A., an. VII (1894), nr. 2.063 (17. XII), p. 1. Gusturile d-lui Vlahuţă — A. lit., an. VII (1894), nr. 2.065 (19. XII), p. 1. Problema eternă — A. lit., an. VII (1894), nr. 2.065 (19. XII), p. 2, Bran. Republicat în ALMANACH. M.T. pe anul 1898, Buc. (f.d.), p. 95—96, nesemnat. Naşterea cotului — A. lit., an. VII (1894), nr. 2.065 (19. XII), p. 3, înot. Polkhroniadi si naşul — A. lit., an. VII (1894), nr. 2.065 (19. XII), p. 3, Wunder. Liga reacţiunii. întrunirea — A. lit., an. VII (1894), nr. 2.066 (20. XII), p. 1. Liga reacţiunii, sau cugetări asupra solului şi subsolului — A.,. an. VII (1894), nr. 2.066 (20. XII), p. 1, Rigolo. Filantropie! — A., an. VII (1894), nr. 2.066 (20.XII), p. lr T.O.N. Partide şi firme — A., an. VII (1894), nr. 2.067 (21. XII), p. 1. în fata asociaţiei — A., an. VII (1894), nr. 2.068 (22. XII), p. 1. Regimele şi patrioţii — A., an. VII (1894), nr. 2.068 (22. XII), p. 1, Wunder. Cu cine sîntem? — A., an. VII (1894), nr. 2.069 (23. XII), p. 1. Crăciunul — A. lit., an. VII (1894), nr. 2.071 (25. XII), p. 1. Cum gîndim — A. lit., an. VII (1894), nr. 2^071 (25. XII), p. 1,. Quidam. Faustul român — A. lit., an. VII (1894), nr. 2.071 (25. XII), p. 1, Rigolo. Problema eternă. Căsătoria-lotărie — A. lit., an. VII (1894), nr. 2.071 (25. XII), p. 2, Bran. Republicat în A. lit., an. VIII (1895), nr. 2.081 (8. I), p. 2, Bran. Povestea palmelor — A., an. VII (1894), nr. 2.074 (31. XII), p. 1, T.O.N. Spanachidi. (Fragment.) — Lit. şt., Buc, 1894, vol. II, p. 315—317. Poveste pentru copii — după I. H. Detmold — ALMANACH, SOC. DEMOCR. pe anul 1894, Buc, 1894, p. 72—77, Bran. Glume — ALMANACH. SOC. DEMOCR. pe anul 1894, Buc, 1894, p. 87—88. 1895 Anul nou — A., an. VIII (1895), nr. 2.075 (1. I), p. 1, Rigolo. Mume şi guvernante — A., an. VIII (1895), nr. 2.075 (1. I), p. 2, Bran; nr. 2.076 (3. I), p. 2, Bran. Un an nou — A., an. VIII (1895), nr. 2.076 (3. I), p. 1. învăţămîntul liber — A., an. VIII (1895), nr. 2.077 (4. I), p. 1. Vorbe mari — A., an. VIII (1895), nr. 2.079 (6. I), p. 1. Crăciunul la Ploieşti — A., an. VIII (1895), nr. 2.080 (7. I), p. 3, Rig. Greva cailor — A., an. VIII (1895), nr. 2.080 (7. I), p. 7, Wunder. I. Păun — A. lit., an. VIII (1895), nr. 2.081 (8. I), p. 1. Problema eternă — A. lit., an. VIII (1895), nr. 2.081 (8. I), p. 2, Bran. Vezi an. 1894. Bolovanul d-lui Hîşdeu — A. lit., an. VIII (1895), nr. 2.08 Î (8. I), p. 2, Wunder. J00 301 Liga democratică — A., an. VIII (1895), nr. 2.083 (11. I), p. 1. Democraţii Ploieştilor — A., an. VIII (1895), nr. 2.084 (12. I), p. 1, Bran. Revoluţia din Iaşi — A., an. VIII (1895), nr. 2.085 (13. II, p. 1, Rigolo. O, Tecuci! — A., an. VIII (1895), nr. 2.085 (13. I), p. 1, Wunder. Beţivii primăriei — A., an. VIII (1895), nr. 2.085 (13. I), p. 1, Bran. Un deştept — A., an. VIII (1895), nr. 2.086 (14. I), p. 1, Wunder. Geografia Yvettei — A., an. VIII (1895), nr. 2.086 (14. I), p. 1, Rigolo. Boier Zgabercea — A., an. VIII (1895), nr. 2.086 (14. I), p. 1, Bran. Tempi passati... — A., an. VIII (1895), nr. 2.087 (15. I), p. 1, Rigolo. Politica şi ţăranii — A., an. VIII (1895), nr. 2.087 (15. I), p. 1, Br. Primăvară — A. lit., an. VIII (1895), nr. 2.088 (16. I), p. 1. Problema eternă. Un biet romantic — A. lit., an. VIII (1895), nr. 2.088 (16. I), p. 2, Bran, întrunirea de ieri — A:, an. VIII (1895), nr. 2.089 (17. I), p. 1. Martirii martirizaţi — A., an. VIII (1895), nr. 2.089 (17. I), p. 1, Rigolo. Unde-i criza? — A., an. VIII (1895), nr. 2.090 (18. I), p. 1. Poetul şi martirii — A, an. VIII (1895), nr. 2.090 (18. I), p. 1, Rigolo. în contra sărăciei — A., an. VIII (1895), nr. 2.091 (19. I), p. 1, Rigolo. Bietul Rubin — A., an. VIII (1895), nr. 2.091 (19. I), p. 1, Bran. Şcoala minciunii — A., an. VIII (1895), nr. 2.091 (19. I), p. 1, T.O.N. Am scăpat! — A., an. VIII (1895), nr. 2.092 (20. I), p. 1, Rigolo. w Circulaţia in capitală — A., an. VIII (1895), nr. 2.093 (21. I), p. 1, Rigolo. Trădătorul şi bătrînul — A., an. VIII (1895), nr. 2.093 (21. I), p. 1, Bran. Crimă şi sinucidere — A., an. VIII (1895), nr. 2.094 (22. I), p. 1. In carnaval — A. lit., an. VIII (1895), nr. 2.095 (23. I), p. 1. Problema eternă — A. lit., an. VIII (1895), nr. 2.095 (23. I), p. 2, Bran. Comerţ şi literatură — A. lit., an. VIII (1895), nr. 2.095 (23. I), p. 2, Inot. Sfîntă familie — A., an. VIII (1895), nr. 2.096 (24. I), p. 1. Teatrul grecesc — A., an. VIII (1895), nr. 2.096 (24. I), p. 1, Rigolo. Ţarul şi Barbu — A., an. VIII (1895), nr. 2.097 (25. I), p. 1, Rigolo. Moş Teacă pensionar — A., an. VIII (1895), nr. 2.098 (26. I), p. 1, Rigolo. întruniri şi rezoluţii — A., an. VIII (1895), nr. 2.098 (26. I), p. 1, Bran. Criminalul Half on — A., an. VIII (1895), nr. 2.098 (26. I), p. 2, Wunder. Un om de cal — A., an. VIII (1895), nr. 2.099 (27. I), p. 1, Rigolo. Ipistolia poetului nostru A. Vlahuţă — A., an. VIII (1895), nr. 2.099 (27. I), p. 2, Wunder. Moş Teacă şi examenele — A., an. VIII (1895), nr. 2.100 (28. I), p. 1, Rigolo. Minunile din Bîrlad — A., an. VIII (1895), nr. 2.100 (28. I), p. 2, Wunder. Re-Spanachidi — A., an. VIII (1895), nr. 2.101 (29. I), p. 1, Rigolo. Serviciul credincios — A., an. VIII (1895), nr. 2.101 (29. I), p. 2, Wunder. Rezervistul. „Amintire de la «Balul social-democrat* organizat de Clubul muncitorilor din Craiova, 29 ianuarie 1895", Craiova, 1895, Tipo-litografia naţională „Ralian şi Ignat Sami-tica", p. 12. Fluturii d-lui Pătraşcu — A. lit. an. VIII (1895), nr. 2.102 (30. I), p. 1. Bietul Jipescu — A. lit., an. VIII (1895), nr. 2.102 (30. I), p. 2, Rigolo. „Un an" de sminteală — A. lit., an. VIII (1895), nr. 2.102 (30. I), p. 2, Înot. Şah la rege — A., an. VIII (1895), nr. 2.103 (1. II), p. 1. 302 303 Nacian şi Economist — A., an. VIII (1895), nr. 2.103 (1. II), p. 1, Rigolo. Ocna statului — A., an. VIII (1895), nr. 2.106 (5. II), p. 1. Şah la rege! — A., an. VIII (1895), nr. 2.106 (5. II), p. 1, Quid. S-a dus statuia — A., an. VIII (1895), nr. 2.106 (5. II), p. 1, Rigolo. Un bal original — A., an. VIII (1895), nr. 2.106 (5. II), p. 2, Wunder. Cei doi muşchetari — A. lit., an. VIII (1895), nr. 2.107 (6. II), p. 1. Cugetătorul Pătraşcu — A. lit., an. VIII (1895), nr. 2.107 (6. II), p. 2, Rigolo. Întrunirile de ieri — A, an. VIII (1895), nr. 2.108 (7. II), p. 1. Masca şi Mina — A., an. VIII (1895), nr. 2.108 (7. II), p. 1, Rigolo. Ocna statului — A, an. VIII (1895), nr. 2.108 (7. II), p. 1, A.B. Din ale „Evenimentului" — A., an. VIII (1895), nr. 2.108 (7. II), p. 2, Wunder. Ocna statului — A., an. VIII (1895), nr. 2.109 (8. II), p. 1. Florrrrian — A., an. VIII (1895), nr. 2.109 (8. II), p. 1, Rigolo. Ocna statului — A., an. VIII (1895), nr. 2.110 (9. II), p. 1. O şcoală nouă — A., an. VIII (1895), nr. 2.110 (9. II), p. 1, Rigolo. Auxiliarii — A., an. VIII (1895), nr. 2.110 (9. II), p. 1, Cazon. Secretul legii minelor — A., an. VIII (1895), nr. 2.110 (9. II), p. 2, Wunder. O nouă beţie — A., an. VIII (1895), nr. 2.111 (10. II), p. 1, Rigolo. Florian asasin — A., an. VIII (1895), nr. 2.112 (11. II), p. 1, Rigolo. O dramă lugubră — A., an. VIII (1895), nr. 2.113 (12. II), p. 1, Rigolo. Fetele din Caracal — A., an. VIII (1895), nr. 2.113 (12. II), p. 2, Wunder. Un an de „Viaţă" — V., an. II (1895), nr. 1 (12. II), p. 7. Ultimul nostru număr — A. lit., an. VIII (1895), nr. 2.114 (13. II), p. 1. Unul cu ţeapă — A. lit., an. VIII (1895), nr. 2.114 (13. II), p. 1, Rigolo. Alb şi negru — A. lit., an. VIII (1895), nr. 2.114 (13. II), p. 2—3, Bac-ALB-aşă. Iubite domnule Beldiman — A., an. VIII (1895), nr. 2.115 (14. II), p. 3, Anton Bacalbaşa, I. Teodorescu, C. D. An- ghel. Republicat în aceeaşi zi în L.N., an. I (1895), nr. 95 (14. II), p. 1. Iubite domnule Beldiman — L.N., an. I (1895), nr. 95 (14. II), p. 1, Anton Bacalbaşa, I. Teodorescu, C. D. Anghel. Vezi an. 1895. Serbarea de azi: Horia, Cloşca, Crişan — L.N., an. I (1895), nr. 97 (16. II), p. 1. Programul meu — L.N., an. I (1895), nr. 97 (16. II), p. 1, Rigolo. Sfinţi, cruci şi dumnezei — L.N., an. I (1895), nr. 97 (16. II), p. 2, Wunder. Post şi rugăciune — L.N., an. I (1895), nr. 98 (17. II), p. 1, Rigolo. Cearta liberală — L.N., an. I (1895), nr. 98 (17. II), p. 1, Bran. Tell-Crăiniceanu — L.N., an. I (1895), nr. 98 (17. II), p. 1, Cazon. Don procuror Bădescu — L.N., an. I (1895), nr. 98 (17. II), p. 2, Wunder. Cel mai prima easier — L.N., an. I (1895), nr. 99 (18. II), p. 1, Rigolo. Din dealul diurnei — L.N., an. I (1895), nr. 99 (18. II), p. 1, Bran. Nepotism Poenăresc — L.N., an. I (1895), nr. 99 (18. II), p. 1, Cazon. Din deşteptăciunile „Evenimentului" — L.N., an. I (1895), nr. 99 (18. II), p. 2, Wunder. Bietul vot universal — L.N., an. I (1895), nr. 100 (19. II), p. 1, Rigolo. Şcolile militare — L.N., an. I (1895), nr. 100 (19. II), p. 1, Cazon. Ce face Melissiano nici Scupiewsky nu desface — L.N., an. I (1895), nr. 100 (19. II), p. 2, Wunder. Poliţiştii din Iaşi — L.N., an. I (1895), nr. 103 (22. II), p. 1. Bătaie ţivilă între cazoni — L.N., an. I (1895), nr. 103 (22. II), p. 1, Rigolo. 304 305 Grecul gălăţean — L.N., an. I (1895), nr. 103 (22. II), p. 2, Wunder. Partidul „revandicărilor" — L.N., an I (1895), nr. 104 (23. II), p. 1, Rigolo. Sfaturi confraţilor — L.N., an. I (1895), nr. 104 (23. II), p. 2, Wunder. Democraţi şi socialişti — L.N., an. I (1895), nr. 105 (24. II), p. 1. Don general Candiano — L.N., an. I (1895), nr. 105 (24. II), p. 1, Rigolo. Jorj cel isteţ — L.N., an. I (1895), nr. 105 (24. II), p. 2, Wunder. Cine a luat steagul — L.N., an. I (1895), nr. 106 (25. II), p. 1, Rigolo. Argumentele pozarului — L.N., an. I (1895), nr. 106 (25. II), p. 2, Wunder. Generalul Candiano şi sergentul a Lucăi — L.N., an. I (1895), nr. 107 (26. II), p. 1. Teorii cazone — L.N., an. I (1895), nr. 107 (26. II), p. 1, Rigolo. Raportul poliţiei — L.N., an. I (1895), nr. 107 (26. II), p. 2, Wunder. Barbarie militară — L.N., an. I (1895), nr. 109 (28. II), p. 1. Interview cu prinţul Carol — L.N., an. I (1895), nr. 109 (28. II), p. 1, Rigolo. Oameni teribili — L.N., an. I (1895), nr. 109 (28. II), p. 1, Bran. Steagul de la Griviţa — L.N., an. I (1895), nr. 109 (28. II), p. 1, Cazon. Fericirea ţăranilor — L.N., an. I (1895), nr. 109 (28. II), p. 1, T.O.N. Generalul oacheş — L.N., an. I (1895), nr. 109 (28. II), p. 2, Wunder. Primul haz — H., [an. I (1895)], nr. 1 (f.d.), p. 1. O lege nemuritoare — H., [an. I (1895)], nr. 2 (f.d.), p. 10. Miliţie — H., [an. I (1895)], nr. 2 (f.d.), p. 15. Grigore a Lucăi — H., [an. I (1895)], nr. 3 (f.d.), p. 18, Bran. Hazul zilei — H., [an. I (1895)], nr. 3 (f.d.), p. 19. Haz — H., [an. I (1895)], nr. 4 (f.d.), p. 30, Bran. La teorie — H., [an. I (1895)], nr. 5 (f.d.), p. 34, Cazon. Progres şi tramvai — H., [an. I (1895)], nr. 5 (f.d.), p. 36. Eclipsă — L.N., an. I (1895), nr. 110 (1. III), p. 1, Rigolo., 306 Cnutul şi trăgătoarea — L.N., an. I (1895), nr. 110 (1. III), p. 1, Bran. Moartea d-lui Al. Ştirbey — L.N., an. I (1895), nr. Ill (2. III), p. 1. Aforism şi echilibru — L.N., an. I (1895), nr. Ill (2. III), p. 1. De la Malmezon — L.N., an. I (1895), nr. Ill (2. III), p. 1, Cazon. Stomacul laşului — L.N., an. I (1895), nr. Ill (2. III), p. 2, Wunder. Minuni cazone — L.N., an. I (1895), nr. 112 (3. III), p. 1, Rigolo. Tot Grigore a Lucăi — L.N., an. I (1895), nr. 112 (3. III), p. 1, Bran. Uleie babei — L.N., an. I (1895), nr. 113 (4. III), p. 1, Rigolo. „Evenimentul" — L.N., an. I (1895), nr. 114 (5. III), p. 1, Rigolo. Prinţul Ferdinand la Senat — L.N., an. I (1895), nr. 116 (7. III), p. 1, Rigolo. La secţie — L.N., an. I (1895), nr. 116 (7. III), p. 1, Bran. La „Unirea" — L.N., an. I (1895), nr. 117 (8. III), p. 1, Rigolo. Discursul d-lui Capsa — L.N., an. I (1895), nr. 118 (9. III), p. 1, Rigolo. Mort cu zile — L.N., an. I (1895), nr. 118 (9. III), p. 1, Bran. Fabrica de ciocoi — L.N., an. I (1895), nr. 119 (10. III), p. 1. Documente istorice — L.N., an. I (1895), nr. 119 (10. III), p. 1, Rigolo. Dragoste cu sila — L.N., an. I (1895), nr. 119 (10. III), p. 1, Bran. Jorj în chioşc — L.N., an. I (1895), nr. 119 (10. III), p. 2, A.B. Boieri şi mitocani — L.N., an. I (1895), nr. 120 (11. III), p. 1, Rigolo. Don general Barozzi — L.N., an. I (1895), nr. 120 (11. III), p. 1, Cazon. Domnului Take Ionescu, ex-mitocan, actualmente ministru — L.N., an. I (1895), nr. 121 (12. III), p. 1. Republicat în L.N., an. IV (1898), nr. 1.250 (20. IX), p. 1, sub titlul Domnului Take, Ionescu, ex-mitocan; A., an. XII (1899), nr. 3.532 (24. V), p. 1. Costumul clerului — L.N., an. I (1895), nr. 121 (12. III), p. 1, Rig. 307 Legea instrucţiei — L.N., an. I (1895), nr. 123 (14. III), p. 1, Rigolo. H — L.N., an. I (1895), nr. 124 (15. III), p. 1, Rigolo. Inaugurarea Fundaţiunei — L.N., an. I (1895), nr. 125 (16. III), p. 1, Rigolo. Lupta extralegal se impune — L.N., an. I (1895), nr. 126 (17. III), p. 1. Un nebun otrăvit — L.N., an. I (1895), nr. 126 (17. III), p. 1, Rigolo. Studentul Bărbulescu — L.N., an. I (1895), nr. 127 (18. III), p. 1, Rigolo. Ucazul regelui — L.N., an. I (1895), nr. 127 (18. III), p. 1, Bran. Note şi schiţe — L.N., an. I (1895), nr. 128 (19. III), p. 1, Rigolo. Sf intui Mironescu şi prorocul Popescu — L.N., an. I (1895), nr. 131 (22. III), p. 1, Rigolo. Miclescu nebunul — L.N., an. I (1895), nr. 134 (25. III), p. 1, Rigolo. Primul atac — M.T., an. I (1895), nr. 1 (26. III), p. 1. Subscrisul — M.T., an. I (1895), nr. 1 (26. III), p. 1, Rigolo. Madam Teacă la biserică — M.T., an. I (1895), nr. 1 (26. III), p. 4, nesemnat. Republicat în ALMANACH. M.T. pe anul 1898, Buc. (f.d.), p. 29—30, nesemnat. Politica. Intrarea în materie — M.T. an. I (1895), nr. 1 (26. III), p. 5, Quidam. Profesorii şi d-l Take lonescu — L.N., an. I (1895), nr. 137 (29. III), p. 1. Reorganizarea „Românului" — L.N., an. I (1895), nr. 137 (29. III), p. 1, Rigolo. Caşcaval şi entuziasm — L.N., an. I (1895), nr. 137 (29. III), p. 1, Bran. Ighel şi fluierul — L.N., an. I (1895), nr. 138 (30. III), p. 1, Rigolo. Naţiunea şi diurna — L.N., an. I (1895), nr. 139 (31. III), p. 1, Rigolo. Poftiţi la Fundaţiunei — L.N., an. I (1895), nr. 139 (31. III), p. 1, Bran. Combinaţii de spirit — L.N., an. I (1895), nr. 140 (1. IV), p. 1, Rigolo. 308 Tortura — M.T., an. I (1895), nr. 2 (2. IV), p. 2. Omul de spirit — M.T., an. I (1895), nr. 2 (2. IV), p. 2, Rigolo. O damă colonel — M.T., an. I (1895), nr. 2 (2. IV), p. 2, Cazon. Moş Teacă la Paşte — M.T., an. I (1895), nr. 2 (2. IV), p. 5, nesemnat. Vezi an. 1894. Pe cîmpul de luptă — M.T.,' an. I (1895), nr. 2 (2. IV), p. 7, Bran. S aprilie — L.N., an. I (1895), nr. 145 (9. IV), p. 1, Rigolo. Liberalii-conservatori — L.N., an. I (1895), nr. 145 (9. IV), p. 1, Bran. Civilizaţie — M.T., an. I (1895), nr. 3 (9. IV), p. 1. Prostul — M.T., an. I (1895), nr. 3 (9. IV), p. 1, Rigolo. Un colonel socialist — M.T., an. I (1895), nr. 3 (9. IV), p. 1, Cazon. Moş Teacă filozof — M.T., an. I (1895), nr. 3 (9. IV), p. 5, nesemnat. Republicat în ALMANACH. M.T. pe anul 1898, Buc. (f.d.), p. 17—18, nesemnat. Deschiderea Parlamentului — L.N., an. I (1895), nr. 147 (11. IV), p. 1. Deschiderea menajeriei — L.N., an. I (1895), nr. 147 (11. IV), p. 1, Rigolo. Fericiţi monarhi — L.N., an. I (1895), nr. 148 (12. IV), p. 1, Rig. Fericiţi prefecţi! — L.Ni, an. I (1895), nr. 149 (13. IV), p. 1, Rigolo. Reflecţii — L.N., an. I (1895), nr. 153 (16. IV), p. 2. Moş Teacă senator — M.T., an. I (1895), nr. 4 (16. IV), p. 1. Republicat în ALMANACH. M.T. pe anul 1898, Buc. (f.d.), p. 44—45, nesemnat. .. In retragere — M.T., an. I (1895), nr. 4 (16. IV), p. 1, Rigolo. Manifestaţie oprită — M.T., an. I (1895), nr. 4 (16. IV), p. 1, Cazon. Din crimele lui Take lonescu. Infamia de la Cameră — L.N., an. I (1895), nr. 158 (22. IV), p. 1. Legea moralei publice — L.N., an. I (1895), nr. 159 (23. IV), p. 1. Lipsă de caracter — M.T., an. I (1895), nr. 5 (23. IV), p. 2. 309 Omul de talent — M.T., an. I (1895), nr. 5 (23. IV), p. 2, Rigolo. Art. 262 — cod. penal — M.T., an. I (1895), nr. 6 (30. IV), p. 1. Acel ce tace — M.T., an. I (1895), nr. 6 (30. IV), p. 2, Rigolo. Documente cazone — M.T., an. I (1895), nr. 6 (30. IV), p. 4, nesemnat. Asupra retragerii — M.T., an. I (1895), nr. 6 (30. IV), p. 6, nesemnat. Ce este Constituţia — M.T., an. I (1895), nr. 7 (7. V), p. 2. Grigore Traiandafil — M.T., an. I (1895), nr. 7 (7. V), p. 2, Rigolo. Moş Teacă şi mortul — M.T., an. I (1895), nr. 7 (7. V), p. 6, nesemnat. Moş Teacă la 10 Mai — M.T., an. I (1895), nr. 8 (10. V), p. 1, nesemnat. Vezi an. 1893. Zece Mai, ziua lui Moş Teacă I — M.T., an. I (1895), nr. 8 (10. V), p. 2. Prăsila regală — M.T., an. I (1895), nr. 8 (10. V), p. 6, nesemnat. Dinastia străină — M.T., an. I (1895), nr. 9 (14. V), p. 2, nesemnat. Stambulof — M.T., an. I (1895), nr. 18 (16. VII), p. 2. „Moş Teacă" în Europa. Note şi schiţe. Tablouri şi impresii. Jurnalul unui călător. Madam Teacă învinge! — M.T., an. I (1895), nr. 18 (16. VII), p. 4, Don Tony. Republicat în ALMANACH. M.T. pe anul 1898, Buc. (f.d.), p. 67—73, nesemnat. Contemporanilor mei — M.T., an. I (1895), nr. 18 (16. VII), p. 5, Viator. Escadromd lui Clăbescu — M.T., an. I (1895), nr. 18 (16. VII), p. 6, Cazon. Ana Ciupagea — M.T., an. I (1895), nr. 19 (23. VII), p. 2, Rigolo. Interview diplomatic — M.T., an. I (1895), nr. 19 (23. VII), p. 4, Rigolo. „Moş Teacă" în Europa. Capitolul al doilea. In drum de fier. Europa! — M.T., an. I (1895), nr. 19 (23. VII), p. 4—5, A.B. Republicat în ALMANACH. M.T. pe anul 1898, Buc. (f.d.), p. 69—71, nesemnat. Hoţiile din Galaţi — M.T., an. I (1895), nr. 20 (30. VII), p. 2, A.B. Bărbierii cu spadă — M.T., an. I (1895), nr. 20 (30. VII), p. 2, Kinderfus. Marina comercială — M.T., an. I (1895), nr. 20 (30. VII), p. 4, Wunder. „Moş Teacă" în Europa. Note din carnet, în pas gimnastic — M.T., an. I (1895), nr. 20 (30. VII), p. 5, Don Tony. Republicat în ALMANACH. M.T. pe anul 1898, Buc. (f.d.), p. 71—73. Poeme de vară. Ce spune românită — M.T., an. I (1895), nr. 21 (6. VIII), p. 2, Viator. Arma Mannlicher sau Pînă nu-i dai foc, fum nu iese — M.T., an. I (1895), nr. 21 (6. VIII), p. 4, Rigolo. Poşta redacţiei — M.T., an. I (1895), nr. 21 (6. VIII), p. 5, Wunder. Maicani şi Angheleşti! Remediu sigur împotriva comisarilor regimului — M.T., an. I (1895), nr. 21 (6. VIII), p. 7, Kinderfus. Cura de apă — M.T., an. I (1895), nr. 22 (13. VIII), p. 1, 5, Rigolo. Încă o datorie! — M.T., an. I (1895), nr. 22 (13. VIII), p. 2, Wunder. Unde duce radicalismul — M.T., an. I (1895), nr. 23 (20. VIII), p. 1, 4—5, Rigolo. Fachirul radical — M.T., an. I (1895), nr. 23 (20. VIII), p. 2, Quidam. Axente şi diplomaţia — M.T., an. I (1895), nr. 23 (20. VIII), p. 5, Rigolo. Notele unui călător — M.T., an. I (1895), nr. 23. (20. VIII), p. 7, Viator. Ce-i cu ilustraţia ? — M.T., an. I (1895), nr. 24 (27. VIII), p. 1, Direptorele şi redaptorii. Popa şi Zambila sau Infamia de la Cernica — M.T., an. I (1895), nr. 24 (27. VIII), p. 2, Rigolo. Păun Drăghicescu — M.T., an. I (1895), nr. 24 (27. VIII), p. 4, Kinderfus. 310 311 Pagina a patra — M.T., an. I (1895), nr. 24 (27. VIII), p. 5, Quidam. Bărbaţi ţi femei — M.T., an. I (1895), nr. 24 (27. VIII), p. 7, Wunder. La Constanţa sau Unde dai şi unde crapă — M.T., an. I (1895), nr. 25 (3. IX), p. 1, nesemnat. Manevrele — M.T., an. I (1895), nr. 25 (3. IX), p. 2, nesemnat. Christof Columb la Hotei „Dacia" — M.T., an. I (1895), nr. 25 (3. IX), p. 7, Rigolo. D-lui director al ziarului „Lumea nouă" — L.N., an. I (1895), nr. 287 (5. IX), p. 2. Congresul tinerimii — M.T., an. I (1895), nr. 26 (10. IX), p. 1, 5, Rigolo. Partidul nostru — M.T., an. I (1895), nr. 26 (10. IX), p. 2. Drama de la Jignita. Tragedia de la „Dacia" — M.T., an. I (1895), nr. 26 (10. IX), p. 5, Rigolo. Banca Naţională — M.T., an. I (1895), nr. 26 (10. IX), p. 7, Wunder. Da, sîntem biciclişti! — M.T., an. I (1895), nr. 27 (17. IX), p. 2, A.B. Declaraţie — M.T., an. I (1895), nr. 27 (17. IX), p. 2, Rigolo. Succesul de la „Dacia" — M.T., an. I (1895), nr. 27 (17. IX), p. 7, Wunder. După inaugurarea podului. Impresiile d-nei Caliopi Teacă, adresate amicei sale intime, Polixeniei — M.T., an. I (1895), nr. 28 (24. IX), p. 5, nesemnat. Defilarea — M.T., an. I (1895), nr. 29 (1. X), p. 7, Cazon. Regimul reacţiunii — M.T., an. I (1895), nr. 30 (8. X), p. 1, nesemnat. O scrisoare intimă — M.T., an. I (1895), nr. 30 (8. X), p. 4. Venirea liberalilor — M.T., an. I (1895), nr. 30 (8. X), p. 5, Rigolo. Moartea civilă — M.T., an. I (1895), nr. 30 (8. X), p. 7, Wunder. Opinia unei dame — M.T., an. I (1895), nr. 31 (15. X), p. 2, nesemnat. Niţică proză cazonă — M.T., an. I (1895), nr. 31 (15. X), p. 5, nesemnat. Madam Teacă. Apoteoză, biografie, aberaţie — M.T., an. I (1895), nr. 32 (22. X), p. 4, nesemnat. 312 Cine sînt şi ce vreau — E., seria a Il-a, an. I (1895), nr. 1 (2. XI), p. 1, Demagog. Zaifetul Geanabeţilor — E., seria a Il-a, an. I (1895), nr. 2 (3. XI), p. 1, Demagog. Persecuţiile d-lui Fleva — E., seria a Il-a, an. I (1895), nr. 2 (3. XI), p. 2, Bran. Jos cu alegerile libere! — E., seria a Il-a, an. I (1895), nr. 3 (4. XI), p. 1, Demagog. Campania electorală — M.T., an. I (1895), nr. 34 (5. XI), p. 2, Rigolo. Anch' io son pittore! — E., seria a Il-a, an. I (1895), nr. 4 (5. XI), p. 1. La băile Eforiei — E., seria a Il-a, an. I (1895), nr. 5 (7. XI), p. 1, Demagog. Comiţiile şi consiliile — E., seria a Il-a, an. I (1895), nr. 6 (8. XI), p. 1. Conu Petrache Grădişteanu — E., seria a Il-a, an. I (1895), nr. 7 (10. XI), p. 1. O infamie colectivistă — E., seria a Il-a, an. I (1895), nr. 7 (10. XI), p. 1, a. Din cugetările şefului — E., seria a Il-a, an. I (1895), nr. 8 (11. XI), p. 1, Damagog. Zîna albă — M.T., an. I (1895), nr. 35 (12. XI), p. 2, Bran. Parabole politice — M.T., an. I (1895), nr. 35 (12. XI), p. 2, Abe. Poetul mahalalei — M.T., an. I (1895), nr. 35 (12. XI), p. 4, Wunder. Geograful Gorjan — M.T., an. I (1895), nr. 35 (12. XI), p. 7, Rigolo. Voiajorul Nespaladi — E., seria a Il-a, an. I (1895), nr. 9 (12. XI), p. 1, Demagog. D-lui I. L. Caragiale, fost scriitor în activitate, actualmente în declin şi la „Gazeta poporului" — E., seria a Il-a, an. I (1895), nr. 9 (12. XI), p. 2, Toni. In luna de miere — E., seria a Il-a, an. I (1895), nr. 10 (14. XI), p. 1, Demagog. Bietul Barbu Lăutarul — E., seria a Il-a, an. I (1895), nr. 11 (15. XI), p. 1. Pentru primul redactor al lui Vrăbiescu — E., seria a Il-a, an. I (1895), nr. 12 (16. XI), p. 1. 313 Paulus şi Paulusache — E., seria a II-a, an. I (1895), nr. 1> (17. XI), p. 1. Odiseea oborenilor — E., seria a II-a, an. I (1895), nr. 1+ (18. XI), p. 1. De-aş fi rege — M.T., an. I (1895), nr. 36 (19. XI), p. 2r Rigolo. Nicolae Fleva — M.T., an. I (1895), nr. 36 (19. XI), p. 2» Abe. Conn Lascăr — M.T., an. I (1895), nr. 36 (19. XI), p. 4, Wunder. Debutul unei rubrici. Poezia iernii. Şalvaragiii noştri — M.T.,, an. I (1895), nr. 36 (19. XI), p. 5, Bran. Pesmetul savant. Itidenţa şi filozofia. Eul lui don locotenent. Metafizica civilă — M.T., an. I (1895), nr. 36 (19. XI), p. 5, Cazon. Poşta lui Gorjan — M.T., an. I (1895), nr. 36 (19.XI), p. 7, Kinderfus. O propunere — E., seria a II-a, an. I (1895), nr. 15 (19. XI), p. 1. Bisericuţa tribunului — E., seria a II-a, an. I (1895), nr. 16-(21. XI), p. 1. De adio — E., seria a II-a, an. I (1895), nr. 17 (23. XI), p. 1. Senatorii noştri — E., seria a II-a, an. I (1895), nr. 19 (25. XI), p. 1. Brabeţeanu — M.T., an. I (1895), nr. 37 (26. XI), p. 2, Klaps. Rezultatul — M.T., an. I (1895), nr. 37 (26. XI), p. 2, Abe. Ştiri militare — M.T., an. I (1895), nr. 37 (26. XI), p. 4, Cazon. O glorie poetică — M.T., an. I (1895), nr. 37 (26. XI), p. 4, Bran. Obligaţiunea spiţerului — M.T., an. I (1895), nr. 37 (26. XI), p. 5, Wunder. Colegiul universitar — M.T., an. I (1895), nr. 37 (26. XI), P- 5, Rig. Sarcasmurile Casetei — E., seria a II-a, an. I (1895), nr. 20 (26. XI), p. 1. Gluma lui Malaxa — E., seria a II-a, an. I (1895), nr. 23 (30. XI), p. 1. Domnu Pencovici în anchetă — E., seria a II-a, an. I (1895), nr. 24 (1. XII), p. 1. Ce-i cu remanierea ? — E., seria a II-a, an. I (1895), nr. 25 (2. XII), p. 1, Demagog. Reflecţii politice — M.T., an. I (1895), nr. 38 (3. XII), p. 2, Abe. Titu Maiorescu — M.T., an. I (1895), nr. 38 (3. XII), p. 2, Klaps. Vezi an. 1893. Ştiri militare. Bieţii morţi! Avansări. Sobele Crăiniceanu. O mare surpriză. Graba strică treaba. Pesmete şi curea — M.T., an. I (1895), nr. 38 (3. XII), p. 4, Cazon. Dama nopţii — M.T., an. I (1895), nr. 38 (3. XII), p. 4, Rigolo. Scrisori intime — M.T., an. I (1895), nr. 38 (3. XII), p. 5, Bran. Un sculptor model — M.T., an. I (1895), nr. 38 (3. XII), p. 5, Wunder. Literatură electorală. Manifeste pentru ţară. G. T. Bujoreanu. lonescu-Muscă. Ion Gogălniceanu — M.T., an. I (1895), nr. 38 (3. XII), p. 7, Kinderfus. Literatură electorală. Refluxul unui candidat. Negoescu & Go- goaşe — M.T., an. I (1895), nr. 38 (3. XII), p. 7, Kinderfus. Păţania lui Nespaladi — E., seria a II-a, an. I (1895), nr. 26 (3. XII), p. 1, Demagog. Din mascaragealîcurile „Gazetei" — E., seria a II-a, an. I (1895), nr. 28 (6. XII), p. 1, Demagog. Cosmetică — M.T., an. I (1895), nr. 39 (10. XII), p. 2, Klaps. Republicat în M.T., an. IV (1898), nr. 188 (18. X), p. 2, Klaps. Dama de caro — M.T., an. I (1895), nr. 39 (10. XII), p. 2, Wunder. Literatură electorală. Miltiade Tzony, rindaşul şi fata din casă. Poema unui nebun — M.T., an. I (1895), nr. 39 (10. XII), p. 4, Kinderfus. Prima zi. Debutul. Unde-i Brabeţeanu? Mesajul m.s. Abdomenul în frac. Cu b ori cu ci — M.T., an. I (1895), nr. 39 (10. XII), p. 5, Bran. 314 1 315 Cine-i ucigaşul? Din carnetul unui vînător (1) — M.T., an. I (1895), nr. 39 (10. XII), p. 5, Rigolo. Comandantul din laşi — M.T., an. I (1895), nr. 39 (10. XII), p. 7, Bran. D-ale corpurilor blegiuitoare — E., seria a Il-a, an. I (1895), nr. 31 (10. XII), p. 1, Demagog. Un interview senzaţional — E., seria a Il-a, an. I (1895), nr. 32 (12. XII), p. 1, Demagog. In Dealul Mitropoliei — E., seria a Il-a, an. I (1895), nr. 36 (16. XII), p. 1, Demagog. Rosmersholm — M.T., an. I (1895), nr. 40 (17. XII), p. 2, Rigolo. Ştiri militare. «Scandalul» de la palat. Moştecism oficial. Un ofiţer în poziţie — M.T., an. I (1895), nr. 40 (17. XII), p. 2, Cazon. Ştefan Bărbulescu — M.T., an. I (1895), nr. 40 (17. XII), p. 2, Klaps. în chestie personală — M.T., an. I (1895), nr. 40 (17. XII), p. 4—5. Multe şi mărunte. Aventurile lui Ghermani în Italia. Laşi bugete. Clienţii Bonachi — M.T., an. I (1895), nr. 40 (17. XII), p. 5, Bran. C.F.R. — E., seria a Il-a, an. I (1895), nr. 39 (20. XII), p. 1, Demagog. „Epoca" la Iaşi — E., seria a Il-a, an. I (1895), nr. 40 (21. XII), p. 2, Toni. Conu Mitiţă şi chestia naţională — E., seria a Il-a, an. I (1895), nr. 42 (23. XII), p. 1, Demagog. Bazam lu domnu Millu — M.T., an. I (1895), nr. 41 (24. XII), p. 1, nesemnat. Al. Lahovary — M.T., an. I (1895), nr. 41 (24. XII), p. 2, Klaps. Un caz ciudat — M.T., an. I (1895), nr. 41 (24. XII), p. 2, Abe. Ştiri militare. Drapelul pătat. Consiliul de pace. Conjunctivită. Nargheleaoa cazonă. Pui de supiriori — M.T., an. I (1895), nr. 41 (24. XII), p. 2, Cazon. Drama de la palat — M.T., an. I (1895), nr. 41 (24. XII), p. 4—5, Bran. Pămîntul. Roman senzaţional de d. Dumnezeu, cu o prefaţă de Wunder — M.T., an. I (1895), nr. 41 (24. XII), p. 5, Rigolo. Cine-i ucigaşul? Din carnetul unui vînător (II) — M.T., an. I (1895), nr. 41 (24. XII), p. 7, Wunder. Notele unui desperat — M.T., an. I (1895), nr. 42 (31. XII), p. 2, Rigolo. Millu Magazinul — M.T., an. I (1895), nr. 42 (31. XII), p. 4, Abe. Literatură sfîntă. Steaua din Piteşti. Doi ofiţeri cu candelabre. Trăiască Cristas! — M.T., an. I (1895), nr. 42 (31. XII), p. 5, Wunder. Emanciparea femenistă — M.T., an. I (1895), nr. 42. (31. XII), p. 7, nesemnat. O chestie cazonă. Trăiţi! — M.T., an. I (1895), nr. 42 (31. XII), p. 7, Cazon. Cadourile subscrisului — E., seria a Il-a, an. I (1895), nr. 44 (31. XII), pe 1, Demagog. Nea Tache Retevei şi situaţia tribunului în cabinet — E., seria a Il-a, an. II (1896), nr. 50 (6. I), p. 1, Demagog. In chestia naţională — M.T., an. II (1896), nr. 43 (7. I.) p. 2, Abe. Intendantul filozof — M.T., an. II (1896), nr. 43 (7. I), p. 4—5, Wunder. Bobotează mea. Fragment dintr-un lung memoriu — M.T., an. II (1896), nr. 43 (7. I), p. 5, Caliopi Teacă. Suspine crude — M.T., an. II (1896), nr. 43 (7. I), p. 7, Rig.. Lira popii. Din isprăvile părintelui G. Floru — M.T., an. II (1896), nr. 43 (7. I), p. 7, Bran. Balul C.F.R. — E., seria a Il-a, an. II (1896), nr. 53 (11. I), p. 1, Demagog. Jos Fleva ! — M.T., an. II (1896), nr. 44 (14. I), p. 2, Abe. Martirii demisionaţi — M.T., an. II (1896), nr. 44 (14. I), p. 4, Bran. Asimilatul blesat — M.T., an. II (1896), nr. 44 (14. I), p. 5, Rigolo. Cazul Şeineanu — M.T., an. II (1896), nr. 44 (14. I), p. 7r Caliopi Teacă. Economie, domnilor! — E., seria a II-a, an. II (1896), nr. 57 (16. I), p. 1, Demagog. In anul 1900 — E., seria a II-a, an. II (1896), nr. 58 (17. I), p. 1, Demagog. Veşnica pomenire — E., seria a II-a, an. II (1896), nr. 61 (20. I), p. 1, Demagog. „Amicii" d-lui Eleva — M.T., an. II (1896), nr. 45 (21. I), p. 2. Abe. Patrioţii şi noi — M.T., an. II (1896), nr. 45 (21. I), p. 4, Rigolo. Hrana ofiţerilor — M.T., an. II (1896), nr. 45 (21. I), p. 7, Cazon. Fantasii despre Oculta — E., seria a II-a, an. II (1896), nr. 65 (25. I), p. 1—2, Demagog. Sărăţeanu — M.T., an. II (1896), nr. 46 (28. I), p. 2, Abe. Către dame — M.T., an. II (1896), nr. 46 (28. I), p. 4, Caliopi Teacă. Niger şi baronul — M.T., an. II (1896), nr. 46 (28. I), p. 5, Kind. Năzdrăveniile răposatei — M.T., an. II (1896), nr. 46 (28. I), p. 7, Rig. Pescuitorii în apă tulbure — M.T., an. II (1896), nr. 46 (28. I), p. 7, Wunder. Ascultă, Hamlet! — E., seria a II-a, an. II (1896), nr. 70 (1. II), p. 1, Demagog. Instrucţia-i'secretă — E., seria a II-a, an. II (1896), nr. 73 (4. II), p. 1, Demagog. Mitiţă Sturdza şi padişahul — E., seria a II-a, an. II (1896), nr. 74 (6. II), p. 1, Demagog. Parabola lui nea Ghiţă — E., seria a II-a, an. II (1896), nr. 75 (7. II), p. 1, Demagog. Rele deprinderi — D., an. I (1896), nr. 5 (8. II), p. 1, B. Reformele se impun — D., an. I (1896), nr. 6 (9 II), p. 1, B. Tot la toamnă, nenişorule! — E., seria a II-a, an. II (1896), nr. 78 (10. II), p. 1, Demagog. Scene şi mutre cazone — M.T., an. II (1896), nr. 48 (11. II), p. 1, nesemnat. Spiritul reacţionar — D., an. I (1896), nr. 8 (11. II), p. 1, B. Anticarii colectivişti sau dezgropători — E., seria a II-a, an. II (1896), nr. 84 (17. II), p. 1, Demagog. Inamovibilitatea învăţătorilor — D., an. I (1896), nr. 16 (21. II), p. 1, B. Important! Important! Important! — E., seria a II-a, an. II (1896), nr. 87 (21. II), p. 1, Demagog. Costică se ia-n serios!?! — E., seria a II-a, an. II (1896), nr. 94 (29. II), p. 1, Demagog. Macedonia sau Mărgărit? — D., an. I (1896), nr. 24 (1. III), p. 1, B. Statutele de chiverniseală naţională «Oculta» — E., seria a Il-a, an. II (1896), nr. 100 (6. III), p. 1, Demagog. D-lui deputat D. Th. Apostol — D., an. I (1896), nr. 33 (10. III), p. 3, Anton Bacalbaşa şi Alexandru Seulescu. Execuţia d-lui Sturdza — D., an. I (1896), nr. 34 (12. III), p. 1, B. Nu e milă — D., an. I (1896), nr. 36 (14. III), p. 1, B. După un an — M.T., an. II (1896), nr. 53 (17. III), p. 2, A.B. Bugetele — M.T., an. II (1896), nr. 53 (17. III), p. 2, Bran. Săptămîna patimilor — M.T., an. II (1896), nr. 53 (17. III), p. 4, Rigolo. Învierea D-lui Isus — M.T., an. II (1896), nr. 54 (24. III), p. 2, Rigolo. „Cazul" d-lui 1. Lecca — D., an. I (1896), nr. 46 (28. III), p. 1, Bran. Liga damelor — ■ M.T., an. II (1896), nr. 55 (31. III), p. 2, Madam Caliopi. Torturile din Bacău — D., an. I (1896), nr. 56 (9. IV), p. 1, B. Talianu — D., an. I (1896), nr. 57 (10. IV), p. 1, B. Şi-a găsit „Voinţa' Bacăul — D., an. I (1896), nr. 58 (11. IV), p. 1, B. Retragerea legii învăţămîntului — D., an. I (1896), nr. 60 (13. IV), p. 1, B. Liberalismul d-lui Sturdza — D., an. I (1896), nr. 61 (14. IV), p. 1, B. Torturile din Bacău — M.T., an. II (1896), nr. 57 (14. IV), p. 2, A.B. Orbul şi Filipescu — M.T., an. II (1896), nr. 57 (14. IV), p. 4, Rigolo. „Vin conservatorii!" — D., an. I (1896), nr. 63 (17. IV), p. 1, B. 318 319 D-l Fleva şi barbariile — D., an. I (18%), nr. 64 (18. IV), p. 1, B. Un prim-ministru sub tutelă — D., an. I (1896), nr. 65 (19. IV), p. 1, B. Şedinţa de ieri — D., an. I (1896), nr. 67 (21. IV), p. 1, B. Cercetarea paternităţii sau Sic de nuntă — M.T., an. II (1896), nr. 59 (28. IV), p. 4, Rigolo. Un divorţ grăbit sau Scandalul din Roman — M.T., an. II (1896), nr. 59 (28. IV), p. 7, Wund. Don general Budişteanu — M.T., an. II (1896), nr. 60 (5. V), p. 2, Cazon. De-ale damelor — M.T., an. II (1896), nr. 60 (5. V), p. 4, Rigolo. Ştiinţa şi teatrul — M.T., an. II (1896), nr. 60 (5. V), p. 4, Wunder. Poza senatorilor — M.T., an. II (1896), nr. 60 (5. V), p. 5, Bran. A „VEKER" fin donen ! — M.T., an. II (1896), nr. 60 (5. V), p. 7, Rig. 10 Mai, zi de doliu — M.T., an. II (1896), nr. 61 (12. V), p. 1, nesemnat. 10 Mai — M.T., an. II (1896), nr. 61 (12. V), p. 2, nesemnat. Oculta şi Dumnezeu — D., an. I (1896), nr. 84 (15. V), p. 1, B. Interview cu mitropolitul — M.T., an. II (1896), nr. 62 (19. V), p. 2, Bran. Chitanţă poetul — M.T., an. II (1896), nr. 62 (19. V), p. 4, Wunder. Carolida — M.T., an. II (1896), nr. 62 (19. V), p. 5, Rigolo. Convorbire cu I.P.S.S. mitropolitul Ghenadie la Căldăruşani — D., an. I (1896), nr. 97 (31. V), p. 3. La bataille avec des fleurs — M.T., an. II (1896), nr. 65 (9. VI), p. 5, Calyope Teaque. Devastarea lui „Moş Teacă" — M.T., an. II (1896), nr. 66 (16. VI), p. 2, Noi. Polemica-n jargon — M.T., an. II (1896), nr. 66 (16. VI), p. 5, D-na A. Tirimpimpim. Excremenţei-sale d-lui prim-ministru D. A. Sturdza — M.T., an. II (1896), nr. 67 (23. VI), p. 2, Un gazetar român. Domnule director — D., an. I (1896), nr. 124 (3. VII), p. 2. 320 Ipistolia la Ţarigrad — D., an. I (1896), nr. 141 (24. VII), p. 1, Grachu. Oamenii lui Li-Hung-Ciang — D., an. I (1896), nr. 142 (25. VII), p. 1, Grachu. Ultima epidemie — M.T., an. II (1896), nr. 72 (29. VII), p. 4—5, Wunder. Madame Theacque dans l'Evrope — M.T., an. II (1896), nr. 72 (29. VII), p. 7, Calyope Fourreau. Souvenirs de voyage — M.T., an. II (1896), nr. 74 (11. VIII), p. 2, M-me Caliopi Fourreau. Un amor de sezon — M.T., an. II (1896), nr. 74 (11. VIII), p. 4—5, Rigolo. Răspuns unui pamflet odios — M.T., an. II (1896), nr. 74 (11. VIII), p. 5, Wunder. Mon voyage dans la Suisse — M.T., an. II (1896), nr. 75 (18. VIII), p. 2, Calyope Fourreau. Jos regimul cazon — M.T., an. II (1896), nr. 76 (25. VIII), p. 2, Rigolo. Sceptic şi blazat — M.T., an. II (1896), nr. 76 (25. VIII), p. 4, Wunder. Primul meu amor — M.T., an. II (1896), nr. 76 (25. VIII), p. 4—5, Kinderfus. Procesul rezervistului — D.,'an. I (1896), nr. 169 (28. VIII) p. 1, B. Procesul Ţăranu — M.T., an. II (1896), nr. 77 (1. IX), p. 4—5, Cazon. Madam Teakă â Constantinopole — M.T., an. II (1896), nr. 77 (1. IX), p. 5. Caliope Fourreau. Teatrul Naţional — M.T., an. II (1896), nr. 77 (1. IX), p. 7, Rigolo. Memoriile unui rezervist (I) — M.T., an. II (1896), nr. 78 (8. IX), p. 2, Miliţianul; (II), nr. 79 (15. IX), p. 4, Miliţianul; (III), nr. 80 (22. IX), p. 4, Miliţianul; (IV), nr. 81 (29. IX), p. 5, Miliţianul; (V), nr. 82 (6. X), p. 5. Miliţianul. în stare turmentată — M.T., an. II (1896), nr. 79 (15. IX), p. 2, Kind. Să mergem la paradă! — M.T., an. II (1896), nr. 79 (15. IX), p. 2, nesemnat. Furierii presei cazone — M.T., an. II (1896), nr. 79 (15. IX), p. 7, Cazon. 321 De ce n-a fost decorat don Paladu — M.T., an. II (1896), nr. 81 (29. IX), p. 1, nesemnat. Republicat în D.P., an. IV (1898), nr. 188 (18. X), p. 3, Rigolo. Ceainăria Milltilui - M.T., an. II (1896), nr. 81 (29. IX), p. 2, Wunder. Epigonii. Romanul literar. Revista literară. Un căpitan literar. Domnu Millu literar — M.T., an. II (1896), nr. 81 (29. IX), p. 4, Rigolo. [Bătaia în armată. Cuvîntare rostită în sala „Dacia" în ziua de 29 septembrie 1896.] — D., an. I (1896), nr. 198 (1. X), p. 1. Torturile din cazărmi. [Cuvîntare rostită la meetingul din sala „Dacia" în ziua de 29 septembrie 1896.] — L.N., an. II (1896), nr. 654 (1. X), p. 2. In chestiunea armatei — D., an. I (1896), nr. 201 (4. X), p. 1. Criza lu don Paladu — M.T., an. II (1896), nr. 83 (13. X), p. 2, Rigolo. Republicat în D.P., an. IV (1898), nr. 188 (18. X), p. 6, Rigolo. Millu supăratul — M.T., an. II (1896), nr. 83 (13. X), p. 4, A.B. Millu hoţilu — M.T., an. II (1896), nr. 83 (13. X), p. 5, Wunder. Alt musafir încoronat — M.T., an. II (1896), nr. 84 (20. X), p. 2, nesemnat. Chilipirgiul Frantz Iosef — M.T., an. II (1896), nr. 84 (20. X), p. 5, nesemnat. Covrigii funesti — D., an. I (1896), nr. 216 (23. X), p. 2, Tonton. Intervenţia regelui — D., an. I (1896), nr. 217 (24. X), p. 1, Grachu. De la Hugo — M.T., an. II (1896), nr. 86 (3. XI), p. 2, Tonton. Băieţii literaţi — M.T., an. II (1896), nr. 86 (3. XI), p. 4, Rigolo. Întrunirea de ieri. [Citirea rezoluţiunii de fătre Anton Bacalbaşa.] — D., an. I (1896), nr. 226 (5. XI), p. 1. [Cetăţenii capitalei înfierează actele sălbatice ale acestui guvern sperjur si nelegiuit. Cuvîntare rostită la întrunirea publică din sala „Dacia" din ziua de 18 noiembrie 1896.] — D., an. I (1896), nr. 239 (19. XI), p. 1. [Să continuăm deci lupta, cetăţeni, căci izbînda se apropie. Discurs ţinut în sala „Dacia" în ziua de 19 noiembrie 1896.] — D., an. I (1896), nr. 240 (20. XI), p. 1. [In urma căderii guvernului odios şi criminal. Rezoluţie citită la întrunirea de la, „Dacia" din 22 noiembrie 1896.] — D., an. I (1896), nr. 242 (23. XI), p. 1. Moş Teacă la bal mascat — M.T., an. II (1896), nr. 91 (8. XII), p. 1, nesemnat. Madam Poni — M.T., an. II (1896), nr. 91 (8. XII), p. 5, Rigolo. /Votul universal va lua fiinţă. Cuvînt rostit în sala „Dacia", în seara zilei de 7 decembrie 1896, la banchetul dat în onoarea lui N. Fleva.] — D., an. I (1896), nr. 255 (8. XII), p. 1. Discursul d-lui Fleva — D., an. I (1896), nr. 256 (10. XII), p. 1. Şedinţa este deschisă! — D., an. I (1896), nr. 257 (11. XII), p. 1, Grachu. Th. D. Speranţă şi eu — M.T., an. II (1896), nr. 92 (16. XII), p. 2. Moartea veacului XIX de Mircea Dimetriade. Scrisori către Ţine de căpitan George Dymolescu — M.T., an. II (1896), nr. 92 (16. XII), p. 5, Wunder. Arena ziarelor — M.T., an. II (1896), nr. 92 (16. XII), p. 4, Rigolo. Un răspuns d-lui A. Cottescu — M.T., an. II (1896), nr. 93 (23. XII), p. 4, Wunder. Comerţul ambulant şi arta. Generozitatea lui Macedonski. Mad- moazel Xenopolu şi damele — M.T., an. II (1896), nr. 93 (23. XII), p. 5, Rigolo. [Mulţumiri şi elogii celor din comitet. Discurs rostit în apărarea mitropolitului Ghenadie, în ziua de 21 decembrie 1896.] — D., an. I (1896), nr. 269 (24. XII), p. 1. Mîncătorii de vax — M.T., an. II (1896), nr. 94 (29. XII), p. 2, Kinderfus. 1897 Takowa şi Puţolana — M.T., an. III (1897), nr. 95 (1. I), p. 2. Anul nou — M.T., an. III (1897), nr. 95 (1. I), p. 2, Klaps. 1897 — M.T., an. III (1897), nr. 95 (1. I), p. 4, Moş Teacă. Chestiunea femeiască — M.T., an. III (1897), nr. 95 (1. I), p. 5, Wunder. Unelta unei femei. Sau realităţi şterse ca să rîdem noi — M.T., an. III (1897), nr. 95 (1. I), p. 6, Bran. Examenul de maior — M.T., an. III (1897), nr. 95 (1. I), p. 6, Cazon. 322 323 „Chestia traducerilor" în faţa domnilor Ludovic Dauş, A. Obe-denaru ţi Gheorghe Gr. Cair — M.T., an. III (1897), nr. 95 (1. I), p. 7, Rigolo. Domnule Stoenescu — M.T., an. III (1897), nr. 96 (12. I), p. 2. Sfîntu Anton — M.T., an. III (1897), nr. 96 (12. I), p. 2, Klaps. O chestiune nouă în faţa criticii obiective. Moldovean» ţi fetele — M.T., an. III (1897), nr. 96 (12. I), p. 4, Rigolo. Micul Cîrlova — M.T., an. III (1897), nr. 96 (12. I), p. 5, Wunder. Poemă în proză — M.T., an. III (1897), nr. 96 (12. I), p. 5, Kinderfus. Niger cazon — M.T., an. III (1897), nr. 96 (12. I), p. 7, Cazon. Chez m-r Stoicesco — M.T., an. III (1897), nr. 97 (19. I), p. 2. Em. ploşniţa — M.T., an. III (1897), nr. 97 (19. I), p. 2, Klaps. La Clubul militar. Don general Candiano despre cavalerie — M.T., an. Ill (1897), nr. 97 (19. I), p. 2, Cazon. Stan Blegeanu. Opinca lu domnu Costache Predescu. Versurile unui ţăran român — M.T., an. III (1897), nr. 97 (19. I), p. 4, Rigolo. Millu — M.T., an. Ill (1897), nr. 97 (19. I), p. 4, Bran. Ioanovici & Ioanovici — D., an. II (1897), nr. 286 (19. I), p. 1. Dumitrache Stăncescu — M.T., an. Ill (1897), nr. 98 (26. I), p. 2, Klaps. Cum se scrie — M.T., an. Ill (1897), nr. 98 (26. I), p. 4, Rigolo. Centenarul nostru — M.T., an. Ill (1897), nr. 98 (26. I), p. 4, Redacţia. Mişcarea literară — M.T., an. III (1897), nr. 98 (26. I), p. 5, Wunder. Analele Puţolanei — M.T., an. Ill (1897), nr. 99 (2. II), p. 2, Rigolo. Sardele Alcibiade! — M.T., an. Ill (1897), nr. 99 (2. II), p. 2, Klaps. Untura cazonă — M.T., an. Ill (1897), nr. 99 (2. II), p. 2, Cazon. Centenarul nostru — M.T., an. III (1897), nr. 100 (9. II), p. 2, Redacţia. Noi — M.T., an. III (1897), nr. 100 (9. II), p. 2, Klaps. Moş Teacă la război — M.T., an. Ill (1897), nr. 100 (9. II), p. 4, Cazon. De-ale urîtului Moldoveanu. Animalele d-lui Grandea. Romanul unui fragment. — M.T., an. Ill (1897), nr. 100 (9. II), p. 5, Rigolo. Un sfat d-lui Aurelian — D., an. II (1897), nr. 308 (15. II), p. 1, A.B. Afacerea Jvarţfeld — M.T., an. Ill (1897), nr. 101 (16. II), p. 4, Wunder. „De vînzare". Critică obiectivă asupra unui roman făcut de băiatul lui neică Iancu Nottara din Ploieşti — M.T., an. III 1897), nr. 101 (16. II), p. 4, Rigolo. Psihologia de război — D., an. II (1897), nr. 309 (16. II), p. 1, A.B. Ceremonia de ieri — D., an. II (1897), nr. 311 (19. II), p. 1, A.B. Rezervistul — M.T., an. III (1897), nr. 103 (2. III), p. 2, Klaps. inaugurarea fasolei — M.T., an. III (1897), nr. 103 (2. III), p. 2, Bran. Dochia şi stilul — M.T., an. III (1897), nr. 103 (2. III), p. 5, Rigolo. Incidentul Caragiale—Agop, provocat de Maiorescu — M.T., an. III (1897), nr. 103 (2. III), p. 7, Wunder. Sturdza Dancovici — D., an. II (1897), nr. 323 (4. III), p. 1, A.B. Anecdotă cazonă — M.T., an. III (1897), nr. 105 (16. III), p. 4, Cazon. Alexandru Lahovary — D., an. II (1897), nr. 335 (17. III), p. 1. Ziua de mîine — D., an. II (1897), nr. 341 (23. III), p. 1, A.B. [Despre legea patentelor. Discurs ţinut în sala „Dacia" în ziua de 23 martie 1897.] — D., an. II (1897), nr. 342 (25. III), p. 2. Spanachidi gramatic — M.T., an. III (1897), nr. 107 (30. III), p. 2, nesemnat. [Reînceperea unei ere de ură şi de prigonire. Moţiune citită în sala „Dacia", în ziua de 30 martie 1897, cu prilejul venirii la putere a Iui Dimitrie Sturdza.] — D., an. II (1897), nr. 347 (1. IV), p. 2. Pentru Grecia! — D., an. II (1897), nr. 354 (9. IV), p. 1. Situaţia războiului — D., an. II (1897), nr. 356 (11. IV), p. 1, A.B. Victorie! — D., an. II (1897), nr. 357 (12. IV), p. 1, A.B. 324 325 Cristos a-nviat — D., an. II (1897), nr. 358 (13. IV), p. 1, A.B. Să ridem! — M.T., an. Ill (1897), nr. 109 (13. IV), p. 2. Victoriile grecilor — D., an. II (1897), nr. 359 (16. IV), p. 1, A.B. Şapte contra unu — D., an. II (1897), nr. 361 (18. IV), p. 1. Revoluţia din Atena — D., an. II (1897), nr. 362 (19. IV), p. 1. Pastele la Berechet — D., an. II (1897), nr. 363 (20. IV), p. 1, Bran. Claymoor plagiator — D., an. II (1897), nr. 364 (22. IV), p. 1, Bran. Sfintu Gheorghe — D., an. II (1897), nr. 365 (23. IV), p. 1, Bran. Ion Ghica — D., an. II (1897), nr. 366 (25. IV), p. 1. Filoelenismul nostru — D., an. II (1897), nr. 369 (29. IV), p. 1. Filoelenism sau turcofilie f — D., an. II (1897), nr. 370 (30. IV), p. 1. Din cazarmă — M.T., an. Ill (1897), nr. 112 (4. V), p. 2, Răcan. Barbaria de la Regimentul 3 roşiori — D., an. II (1897), nr. 376 (7. V), p. 2—3, Rezervist. Georges Em. şi Constituţia — D., an. II (1897), nr. 378 (9. V), p. 1, Rigolo. Inundaţiile de. 10 Mai — D., an. II (1897), nr. 379 (10. V), p. 1, Rigolo. Pelerinajul la Florica — D., an. II (1897), nr. 382 (14. V), p. 1, Rigolo. Un băiat modest — D., an. II (1897), nr. 383 (15. V), p. 1, Rigolo. C. F. Robescu nu-i potlogar — D., an. II (1897), nr. 384 (16. V), p. 1, Rigolo. Ziare şi ziare — D., an. II (1897), nr. 385 (17. V), p. 1, Rigolo. Memento — D., an. II (1897), nr. 392 (24. V), p. 1, Rig. O muză de 8 ani — D., an. II (1897), nr. 402 (5. VI), p. 1, Rig. A bas Ies pantalons! — M.T., an. III (1897), nr. 117 (8. VI), p. 2, Caliopy Theacque. Un nou ziar — D., an. II (1897), nr. 406 (9. VI), p. 1, Rigolo. Don Paladu mazilit — D., an. II (1897), nr. 409 (12. VI), p. 1, Rigolo. 326 Inundaţiile şi d. Sturdza — D., an. II (1897), nr. 410 (13. VI), p. 1, Rigolo. Primarule, scoate apa! — D., an. II (1897), nr. 414, (17. VI), p. 1, Rigolo. Republicat în C.F.R., an. IV (1898), nr. 190 (1. XI), p. 2, nesemnat. Prefectul Constanţei — D., an. II (1897), nr. 416 (19. VI), p. 1, Rigolo. Din lumea muzicală — D., an. III (1897), nr. 418 (21. VI), p. 1, Rigolo. Un fenomen la Universitate — D., an. II (1897), nr. 422 (26. VI), p. 1, A.B. Donaţiuni benevole cu de-a sila — D., an. II (1897), nr. 422 (26. VI), p. 1, Rigolo. Odă la Brateş - D., an. II (1897), nr. 424 (28. VI), p. 1, Rigolo. Ridichea d-lui Sturdza — D., an. II (1897), nr. 426 (1. VII), p. 1, Rigolo. Minunile mormîntului — D., an. II (1897), nr. 430 (5. VII), p. 1, Rigolo. Un pretins „Flevist" — D., an. II (1897), nr. 433 (8. VII), p. 2. Un sfat d-lui Gogu Cantacuzino — D., an. II (1897), nr. 434 (9. VII), p. 1, Rigolo. Scurta d-lui Ferichide — D., an. II (1897), nr. 435 (10. VII), p. 1, Rigolo. Asasinul Ghedem — D., an. II (1897), nr. 436 (11. VII), p. 1, Rigolo. Prefectul de Tîrgovişte — D., an. II (1897), nr. 437 (12. VII), p. 1, Rigolo. D-lui Alexandru G. Djuvara — D., an. II (1897), nr. 437 (12. VII), p. 2. Zorilă-Plesnilă - D., an. II (1897), nr. 438 (13. VII), p. 1, Rigolo. Scurta d-lui Firichidi — D., an. II (1897), nr. 440 (15. VII), p. 1, Rigolo. Sfîntul mormînt — D., an. II (1897), nr. 441 (16. VII), p. f, Rigolo. Mina şi minorul — D., an. II (1897), nr. 442 (17. VII), p. 1, Rigolo. Ion sau Ionel f — D., an. II (1897), nr. 443 (18. VII), p. 1, Rigolo. 327 J Mucea ţi comunicatul — D., an. II (1897), nr. 445 (20. VII), p. 1, Rigolo. Băieţii lui Brătianu — D., an. II (1897), nr. 446 (22. VII), p. 1, Rigolo. D-lui Vintilă C. A. Rosetti — D., an. II (1897), nr. 447 (23. VII), p. 1. Ai tatii.I — D., an. II (1897), nr. 449 (25. VII), p. 1, Rigolo. Banda neagră — D., an. II (1897), nr. 451 (27. VII), p. 1, Rigolo. Chestia petrolului — D., an. II (1897), nr. 453 (30. VII), p. 1, Rigolo. Salamura de Florica — D., an. II (1897), nr. 455 (1. VIII), p. 1, Rigolo. Moartea lui Canovas — M.T., an. III (1897), nr. 125 (3. VIII), p. 2, Ahayados de Calatrava y Rigolo Năbădayos. Villegiature — M.T., an. III (1897), nr. 125 (3. VIII), p. 3, Caliope Fourreau. Vînatul de la „Mascota" — M.T., an. III (1897), nr. 125 (3. VIII), p. 4, Bran. Interview cu G. Bursan — M.T., an. III (1897), nr. 125 (3. VIII), p. 5, Wunder. După cură — M.T., an. III (1897), nr. 125 (3. VIII), p. 7, Kinderfus. Discursul digului din Galaţi — D., an. II (1897), nr. 457 (3. VIII), p. 1, Rigolo. Sainte-Marie — M.T., an. III (1897), nr. 127 (17. VIII), p. 2, Calyope Fourreau. Carolida d-lui Haret — M.T., an. III (1897), nr. 127 (17. VIII), p. 7, Wunder. Şantanul politic — M.T., an. III (1897), nr. 128 (24. VIII), p. 1, Rigolo. Notes d-un perd-ete — M.T., an. III (1897), nr. 128 (24. VIII), p. 2, Calyope Fourreau. Concentrarea dorobanţilor — D., an. II (1897), nr. 475 (27. VIII), p. 1, Rezervist. Specificul lui Nicoreanu — D., an. II (1897), nr. 475 (27. VIII), p. 1. S-au pus pă organizat — D., an. II (1897), nr. 477 (29. VIII), p. 1, Rigolo. Medici civili ţi medici militari — D., an. II (1897), nr. 477 (29. VIII), p. 1, Rigolo. Nicoreanu ţivil — D., an. II (1897), nr. 478 (30. VIII), p. 1, Rigolo. Specificul lui Nicoreanu sau Crima din Calea Moţilor — M.T., an. III (1897), nr. 129 (31. VIII), p. 1, Rigolo. Specificul lui Nicoreanu — M.T., an. III (1897), nr. 129 (31. VIII), p. 2, Rigolo. Un comunicat lămurit — M.T., an. III (1897), nr. 129 (31. VIII), p. 4, Cazon. Adresantul refuza... — D., an. II (1897), nr. 492 (17. IX), p. 1. Conseils d'automne — M.T., an. III (1897), nr. 133 (28. IX), p. 4, Madame Caliopy. Oculta în diplomaţie — D., an. II (1897), nr. 519 (16. X), p. 1, Bran. Vocabularul militar — M.T., an. III (1897), nr. 136 (19. X), p. 2, Cazon. Victima ţi călăul — D., an. II (1897), nr. 527 (24. X), p. 1, Rigolo. La cazarmă — M.T., an. III (1897),' nr. 137 (26. X), p. 2, Cazon. Regină ţi poetă — D., an. II (1897), nr. 529 (26. X), p. 1, Bran. Interview cu d-l A. Brăescu — D., an II (1897), nr. 532 (30. X), p. 3. La rabinul Taubes — D., an. II (1897), nr. 533 (31. X), p. 3. O politică nouă — D., an. II (1897), nr. 534 (1. XI), p. 1. Tifoida — D., an. II (1897), nr. 542 (11. XI), p. 1, Bran. Cu tripla Alianţă sau cu Rusia? (Convorbire cu un general român. Dezavantajele înrolării în Tripla Alianţă. Foloasele unei uniri cu Rusia.) — D., an. II (1897), nr. 558 (28. XI), p. 1, A.B. Morala devastărilor — D., an. II (1897), nr. 559 (29. XI), p. 1. Cu Rusia sau Tripla? — D., an. II (1897), nr. 560 (30. XI), p. 1, A.B. Morala devastărilor — D., an. II (1897), nr. 560 (30. XI), p. 1. G. Em. Lahovary — D., an. II (1897), nr. 562 (2. XII), p. 1. 328 329 „Mi-e frig' — D., an. II (1897), nr. 563 (3. XII), p. 1, Quidam. Ce-am făcut ieri — D., an. II (1897), nr. 564 (4. XII), p. 1, Quidam. La mormîntul adversarului — D., an. II (1897), nr. 565 (5. XII), p. 1. Inmormîntarea duelului — D., an. II (1897), nr. 566 (6. XII), p. 1. Viitorul război. (Convorbire cu un general.) — D., an. II (1897), nr. 566 (6. XII), p. 1, A.B. Jos Filipescu" — D., an. II (1897), nr. 568 (9. XII), p. 1. D-l Compoteca despre d-l Gorgos — D., an. II (1897), nr. 569 (10. XII), p. 1. In acelaşi sens! — D., an. II (1897), nr. 570 (11. XII), p. 1, Quidam. Durere şi chenar! — D., an. II (1897), nr. 571 (12. XII), p. 1. Ideile d-lui Nacu — D., an. II (1897), nr. 571 (12. XII), p. 1, Quidam. Impresiile de la Cameră — D., an. II (1897), nr. 572 (13. XII), p. 1. Şedinţa de ieri — D., an. II (1897), nr. 572 (13. XII), p. 1, Quidam. Spălătorie de rufe — D., an. II (1897), nr. 572 (13. XII), p. 1, Rigolo. Scriitori şi artişti — D., an. II (1897), nr. 575 (16. XII), p. 1. Majoritate şi valoare — D., an. II (1897), nr. 575 (16. XII), p. 1, Quidam. O crimă-n teatru — D., an. II (1897), nr. 577 (18. XII), p. 1. Omul care crede — D., an. II (1897), nr. 578 (19. XII), p. 1. Din minunile lui Epurescu — D., an. II (1897), nr. 579 (20. XII), p. 1, Quid. Femei uşoare — D., an. II (1897), nr. 580 (21. XII), p. 1. „Femeile" d-lui Mărunţeanu — D., an. II (1897), nr. 583 (24. XII), p. 1. Bianu & bi-Bianu — D., an. II (1897), nr. 583 (24. XII), p. 1, Rigolo. Fiul omului — D., an. II (1897), nr. 584 (25. XII), p. 1, A.B. Debutul d-lui P. T. Missir — D., an. II (1897), nr. 584 (25. XII), p. 1. O crimă admisă — D., an. II (1897), nr. 585 (28. XII), p. 1. în carnaval — D., an. II (1897), nr. 585 (28. XII), p. 2, A.B. Băiat sau fată — D., an. II (1897), nr. 587 (30. XII), p. 1. [Cel mai mare vrăjmaş.] — ALB. D., [Buc, 1897], p. 7. Tatăl nostru — ALMANACH. M.T. pe anul 1897, Buc, p. 26, Ed. Spanachidi. Vezi an. 1893. întîiul amor. (Amintire tristă.) — ALMANACH. M.T. pe anul 1897, Buc, 1897, p. 71—75, nesemnat. Vezi an. 1893. Ruperea rîndurilor — ALMANACH. M.T. pe anul 1897, Buc, 1897, p. 95—98, nesemnat. Vezi an. 1893. Cunoaşte-te pe tine — ALMANACH. D. pe anul 1897. 1898 Crima d-lui Xenopol — D., an. III (1898), nr. 590 (3. I), p. 1. Discursul d-lui Geani — D., an. III (1898), nr. 594 (9. I), p. 1. Moş Teacă la Bobotează — M.T., an. III (1898), nr. 148 (11. I), p. 2, A.B. Vezi an. 1894. M-me Caliopi trăieşte — M.T., an. III (1898), nr. 148 (11. I), p. 4, Caliopi Fourreau. Sar Paladan — M.T., an. IV (1898), nr. 151 (1. II), p. 2, Rigolo. Zola — D., an. III (1898), nr. 630 (15. II), p. 1. Nini — D., an. III (1898), nr. 637 (22. II), p. 2, Wunder. O nedreptate — D., an. III (1898), nr. 642 (27. II), p. 1, Bran. Don Paladu şi Casaţia — M.T., an. IV (1898), nr. 155 (1. Ill), p. 4, Rigolo. Republicat în D.P., an. IV (1898), nr. 188 (18. X), p. 6, Rigolo. Puzzolana a vorbit! — D., an. Ill (1898), nr. 645 (2. Ill), p. 1, Bran. Un apel scandalos — D., an. Ill (1898), nr. 647 (4. Ill), p. 1, Bran. Deputaţii-uşieri — D., an. Ill (1898), nr. 649 (6. Ill), p. 1, Bran. Afacerea Epurescu — M.T., an. IV (1898), nr. 156 (8. Ill), p. 4, Wunder. 330 331 „Moş Teacă" la Senat — M.T., an. IV (1898), nr. 156 (8. III), p. 5, Rigolo. Oamenii Ocultei — D., an. III (1898), nr. 667 (24. III), p. 1, Bran. Ce vrea lumea — D., an. III (1898), nr. 668 (25. III), p. 1. Parlamentul şi ţara — D., an. III (1898), nr. 669 (26. III), p. 1. Opoziţia din Cameră — D., an. III (1898), nr. 670 (27. III), p. 1. Jocul conservatorilor — D., an. III (1898), nr. 670 (27. HI), p. 1, Bran. Legislatorul Rusu-Cornaci — D., an. III (1898), nr. 671 (28. III), p. 1. Au bugetul! — D., an. III (1898), nr. 671 (28. III), p. 1, Bran. Mamelucii — D., an. III (1898), nr. 672 (29. III), p. 1. Scrisoarea unui alegător — D., an. III (1898), nr. 672 (29. III), p. 1, Bran. Epigonii — D., an. III (1898), nr. 675 (1. IV), p. 1. Regele pleacă... — D., an. III (1898), nr. 675 (1. IV), p. 1, Bran. Antipaticii — D., an. III (1898), nr. 676 (2. IV), p. 1. Scuze?! — D., an. III (1898), nr. 677 (3. IV), p. 1. Banchetele la ocultişti — D., an. III (1898), nr. 678 (4. IV), p. 1. Elli, Elli, lamma sabachtani! — D., an. III (1898), nr. 679 (5. IV), p. 1. Republicat în D., an. IV (1899), nr. 1.045 (18. IV), p. 1. România şi Carada — D., an. III (1898), nr. 680 (8. IV), p. 1. Viceregele României — D., an. III (1898), nr. 682 (10. IV), p. 1. Regenţa — D., an. III (1898), nr. 683 (11. IV), p. 1. Lupta pe ocean — D., an. III (1898), nr. 684 (12. IV), P. 1. Corsarii noştri — D., an. III (1898), nr. 685 (13. IV), p. 1. Caradiada — D., an. III (1898), nr. 686 (14. IV), p. 1. Agitaţia — D., an. III (1898), nr. 687 (15. IV), p. 1. D-l Woodford in România — D., an. III (1898), nr. 688 (16. IV), p. 1. „Mişcarea" d-lui Paladi — D., an. III (1898), nr. 689 (17. IV), p. 1. O moarte apropiată — D., an. III (1898), nr. 690 (18. IV), p. 1. In curînd şarlatanii... — D., an. III (1898), nr. 691 (19. IV), p. 1. Huşi—Ploieşti — D., an. III (1898), nr. 692 (20. IV), p. 1. Parlamentul — D., an. III (1898), nr. 693 (21. IV), p. 1. Triumful de la Ploieşti — D., an. III (1898), nr. 694 (22. IV), p. 1. Carada reformator — D., an. III (1898), nr. 695 (23. IV), p. 1. Săriţi, colegiul unic! — D., an. III (1898), nr. 696 (25. IV), p. 1. O desfidere — D., an. III (1898), nr. 697 (26. IV), p. 1. Regenţa a-ncelat! — D., an. III (1898), nr. 698 (27. IV), p. 1. Pronunciamento — D., an. III (1898), nr. 699 (28. IV), p. 1. Agitaţia la Cameră — D., an. III (1898), nr. 700 (29. IV), p. 1. Prinderea ocultiştilor — D., an. III (1898), nr. 701 (30. IV), p. 1. Jos trădătorul! — D., an. III (1898), nr. 702 (1. V), p. 1. Turzos & Wlassics — D., an. III (1898), nr. 704 (3. V), p. 1. 3 mai 1848 — D., an. III (1898), nr. 705 (4. V), p. 1. Politică şi trădare — D., an. III (1898), nr. 706 (5. V), p. 1. 1848—1898 — D., an. III (1898), nr. 707 (6. V), p. 1. Favoritul — D., an. III (1898), nr. 708 (7. V), p. 1. Păpuşile maiestăţii-sale — D., an. III (1898), nr. 709 (8. V), p. 1. De mandatul d-lui Nacu — D., an. III (1898), nr. 710 (9. V), p. 1. La Florica — D., an. III (1898), nr. 711 (10. V), p. 1. Moş Teacă la 10 Mai — M.T., an. IV (1898), nr. 165 (10. V), p. 7, nesemnat. Vezi an. 1893. Regalitate şi democraţie — D., an. III (1898), nr. 712 (11. V), p. 1. Cazul d-lui Mîrzescu — D., an. III (1898), nr. 713 (12. V), p. 1. Sire, a vorbit ţara legală! — D., an. III (1898), nr. 714 (13. V), p. 1. Festivalul „Maternei" — D., an. III (1898), nr. 714 (13. V), p. 2, Bran. La Petersburg cu Sturdza, nu se poate! — D., an. III (1898), nr. 715 (14. V), p. 1. Alviţa d-lui Giani — D., an. III (1898), nr. 716 (15. V), p. 1. Ceva care s-ar putea — D., an. III (1898), nr. 717 (16. V), p. 1. Rezultatul afacerii Lecca-Ianovici — D., an. III (1898), nr. 717 (16. V), p. 1, Klaps. Interpelarea d-lui Fleva — D., an. III (1898), nr. 717 (16. V), p. 1, Bran. La groapă, Oculta — D., an. III (1898), nr. 718 (17. V), p. 1. Don Paladu în canal — D., an. III (1898), nr. 718 (17. V), p. 1, Bran. Către bîrlădeni — D., an. III (1898), nr. 718 (17. V), p. 1, Bran. Ceva care s-a putut — D., an. III (1898), nr. 719 (18. V), p. 1. Puterea lui Fleva — D., an. III (1898), nr. 720 (19. V), p. 1. Nebunul şi regele — D., an. III (1898), nr. 721 (20. V), p. 1. Viitorul minister — D., an. III (1898), nr. 721 (20. V), p. 1, Bran. Doi nebuni — D., an. III (1898), nr. 722 (21. V), p. 1. Kiriţopol-Procopiu — D., an. III (1898), nr. 722 (21. V), p. 1, Bran. Intervenţia d-lui Stătescu — D., an. III (1898), nr. 723 (23. V), p. 1. Situaţia — D., an. III (1898), nr. 724 (24. V), p. 1. Cantacuzino-Ferichidi — D., an. III (1898), nr. 725 (26. V), p. 1. Unirea librarilor — D., an. III (1898), nr. 726 (27. V), p. 1. Un om şi Dumnezeu! — D., an. III (1898), nr. 727 (28. V), p. 1. Liberali din toate unghiurile, uniţi-vă! — D., an. III (1898), nr. 728 (29. V), p. 1. Trei comularzi! — D., an. III (1898), nr. 728 (29. V), p. 1, Bran. Oculta şi 1848 — D., an. III (1898), nr. 729 (30. V), p. 1. Oculta la manifestaţie — D., an. III (1898), nr. 730 (31. V), p. 1. Pa'ş'opt şi 1848 — D., an. III (1898), nr. 731 (1. VI), p. 1. Contramanifestaţia — D., an. III (1898), nr. 732 (2. VI), p. 1. Cele două manifestaţii — D., an. III (1898), nr. 733 (3. VI), p. 1. La Văcăreşti, nu la Filaret I — D., an. III (1898), nr. 734 (4. VI), p. 1. Oculta la luminăţie — D., an. III (1898), nr. 735 (5. VI), p. 1. Duel şi şarlatanie — D., an. III (1898), nr. 735 (5. VI) p. 1, Bran. Ce va fi contramanifestaţia — D., an. III (1898), nr. 736 (6. VI), p. 1. Mergem şi noi la serbarea lor! — D., an. III (1898), nr. 737 (7. VI), p. 1. Oamenii lui 98 — D., an. III (1898), nr. 738 (8. VI), p. 1. Filozofia lui 1848 — D., an. III (1898), nr. 739 (9. VI), p. 1. Cele două tribune — D., an. III (1898), nr. 740 (10. VI), p. 1. Manifestaţia noastră — D., an. III (1898), nr. 741 (11. VI), p. 1. Doliul „Dreptăţii" — D., an. III (1898), nr. 742 (13. VI), p. 1. [Omagiul cel mai mare pe care putem să-l aducem giganţilor de la 48 e să-i imităm. Discurs rostit în sala „Dacia", în ziua de 11 iunie 1898.] — D., an. III (1898), nr. 743 (13. VI), p. 1. Serbare şi luptă — D., an. III (1898), nr. 744 (14. VI), p. 1. Exagerările noastre şi social-democraţii — D., an. III (1898), nr. 745 (15. VI), p. 1. Romanul unui cadavru — D., an. III (1898), nr. 745 (15. VI), p. 1, Bran. Provocatori! — D., an. III (1898), nr. 746 (16. VI), p. 1. Opera bivolarilor — D., an. III (1898), nr. 747 (17. VI), p. 1. Afacerea Riga — D., an. III (1898), nr. 748 (18. VI), p. 1. O infamie mai mult — D., an. III (1898), nr. 749 (19. VI), p. 1. Alegerile comunale — D., an. III (1898), nr. 750 (20. VI), p. 1. 334 335 Conservatori si ocultişti — D., an. III (1898), nr. 751 (21. VI), p. 1. Un rezultat sigur — D., an. III (1898), nr. 752 (22. VI), p. 1. Pentru alegerile comunale — D., an. III (1898), nr. 753 (23. VI), p. 1. Noul guvern — D., an. III (1898), nr. 754 (24. VI), p. 1. Guvernul Carada — D., an. III (1898), nr. 755 (25. VI), p. 1. Oculta şi inteligenţa (1) — D., an. III (1898), nr. 756 (26. VI), p. 1. Oculta şi inteligenţa (11) — D., an. III (1898), nr. 757 (27. VI), p. 1. Oculta şi inteligenţa (III) — D., an. III (1898), nr. 758 (28. VI), p. 1. Oculta şi inteligenţa (IV) — D., an. III (1898), nr. 759 (29. VI), p. 1. Din iluziile Ocultei — D., an. III (1898), nr. 761 (2. VII), p. 1. Graţierea d-lui Filipescu — D., an. III (1898), nr. 762 (3. VII), p. 1. Liberalii şi Oculta — D., an. III (1898), nr. 763 (4. VII), p. 1. Adio la Oculta! — D., an. III (1898), nr. 764 (5. VII), p. 1. Giurgiu — M.T., an. IV (1898), nr. 173 (5. VII), p. 5, Quidam. Bătaia unor ofiţeri — D., an. III (1898), nr. 765 (6. VII), p. 1. Presa Ocultei — D., an. III (1898), nr. 766 (7. VII), p. 1. Expoziţia guvernului — D., an. III (1898), nr. 767 (8. VII), p. 1. Romanul unei graţieri — D., an. III (1898), nr. 768 (9. VII), p. 1. Misterul din Predeal — D., an. III (1898), nr. 768 (9. VII), p. 2, Bran. Florea & Carada — D., an. III (1898), nr. 769 (10. VII), p. 1. Vilegiatura la 1898 — D., an. III (1898), nr. 770 (11. VII), p. 1. Ce spune pădurea — D., an. III (1898), nr. 771 (12. VII), p. 1. 336 Militarismul rănit — D., an. III (1898), nr. 772 (13. VII), p. 1. Scepticismul inteligenţei — D., an. III (1898), nr. 774 (15. VII), p. 1. Fanatismul liberal — D., an. III (1898), nr. 775 (16. VII), p. 1. „Voinţa' la munte — D., an. III (1898), nr. 776 (17. VII), p. 1. Broşura fatală — D., an. III (1898), nr. 778 (19. VII), p. 1. Politica-n presă — D., an. III (1898), nr. 779 (20. VII), p. 1. Un rău natural — D., an. III (1898), nr. 780 (21. VII), p. 1. leszenszky nr. 2 — D., an. III (1898), nr. 786 (27. VII), p. 1. Regicidul — D., an. III (1898), nr. 822 (2. IX), p. 1. Un discurs de magistrat — D., an. III (1898), nr. 824 (4. IX), p. 1. „Timpul optativ" — D., an. III (1898), nr. 824 (4. IX), p. 1, Bran: Moartă fără luminare — D., an. III (1898), nr. 826 (6. IX), p. 1. Căţeaoa — D., an. III (1898), nr. 836 (13. IX), p. 1. O mare barbarie la manevre — D., an. III (1898), nr. 836 (13. IX), p. 2, Cazon. Fondul chestiunii — D., an. III (1898), nr. 837 (17. IX), p. 1. Domnului Take lonescu, ex-mitocan — L.N., an. IV (1898), nr. 1.250 (20. IX), p. 1. Vezi an. 1895. „Voinţa" peste munţi — D., an. III (1898), nr. 843 (23. IX), p. 1, Bran. Certificat — D., an. III (1898), nr. 844 (24. IX), p. 1. D-l Sturdza şi mitropoliţii — D., an. III (1898), nr. 845 (25. IX), p. 1. leszenszky Stătescu — D., an. III (1898), nr. 845 (25. IX), p. 1, Bran. Debutul d-lui Stătescu — D., an, III (1898), nr. 848 (28. IX), p. 1. Coco seminaristul — D., an. III (1898), nr. 849 (29 IX), p. 1, Bran. Răspuns la răspuns — D., an. III (1898), nr. 850 (30. IX), p. 1. 337 Chestiunea Stătescu — D., an. III (1898), nr. 851 (1. X), p. 1. ...Doamne! — D., an. III (1898), nr. 854 (4. X), p. 1, Bran. Cosmetică — M.T., an. IV (1898), nr. 188 (18. X), p. 2, Klaps. Vezi an. 1895. O „Albină reptilă" — M.T., an. IV (1898), nr. 188 (18. X), p. 4, Rigolo. Cronica manevrelor — M.T., an. IV (1898), nr. 188 (18. X), p. 5, Cazon. Don Paladu la ţîţa bugetară — D.P., an. IV (1898), nr. 188 (18. X), p. 1, Rigolo. Revista are următorul subtitlu lămuritor : „Monografie ilustrată, culeasă după date istorice, geografice şi armetice, după mai mulţi autori, şi arătînd viaţa, copilăria şi copilăriile acestui valoros bărbat de zahăr. Originale şi culese de Rigolo cu concursul eroului." Pentru simplificare, nu reproducem acest subtitlu la articolele ce vor urma. La fel vom proceda şi la celelalte suplimente. Prefaţă la don Paladu — D.P., an. IV (1898), nr. 188 (18. X), p. 2, Rigolo. Materia lui don Paladu — D.P., an. IV (1898), nr. 188 (18. X), p. 2, „Moş Teacă". De ce n-a fost decorat don Paladu — D.P., an. IV (1898), nr. 188 (18. X), p. 3, Rigolo. Vezi an. 1896. Foca de pe bulevard — D.P., an. IV (1898), nr. 188 (18. X), p. 4, Rig. D-l P. P. Carp şi d-l G. D. Paladu — D.P., an. IV (1898), nr. 188 (18. X), p. 4, nesemnat. Don Paladu la Zdrafcu — D.P., an. IV (1898), nr. 188 (18. X), p. 4, Rig. Pescăriile lui don Paladu — D.P., an. IV (1898), nr. 188 (18. X), p. 5, nesemnat. Don Paladu şi Caragiale — D.P., an. IV (1898), nr. 188 (18. X), p. 6, nesemnat. Criza lui don Paladu - D.P., an. IV (1898), nr. 188 (18. X), p. 6, Rigolo. Vezi an. 1896. Don Paladu şi Casaţia — D.P., an. IV (1898), nr. 188 (18. X), p. 6, Rigolo. Vezi an. 1898. Ichilibrajul lui don Paladu — D.P., an. IV (1898), nr. 188 (18. X), p. 7, Rigolo. Reînvierea afacerii Ghenadie — M.T., an. IV (1898), nr. 189 (25. X), p. 1, Rigolo. 338 Don colonel Potîrniche — M.T., an. IV (1898), nr. 189 (25. X), p. 2, Cazon. Gramatica unei „Albine" — M.T., an. IV (1898), nr. 189 (25. X), p. 4, Rigolo. Mantaua protectoare — M.SC, an. IV (1898), nr. 189 (25. X), p. 1, Rigolo. Revista are — ca şi Don Paladu — un subtitlu. Conţinutul lui este următorul : „Operă în proză, în versuri şi cu ilustraţiuni, pentru uzul românilor de ambe sexe amatori de numismatică. Originale şi culese de Rigolo după note academice". Mitiţă Scuza. Prefaţă originală — M.S C, an. IV (1898), nr. 189 (25. X), p. 2, Rigolo. Ce a făcut cu chestia mitropolitului — M.SC, an. IV (1898), nr. 189 (25. X), p. 2, nesemnat. Ce a făcut cu chestia naţională — M.SC, an. IV (1898), nr. 189 (25. X), p. 3, nesemnat. De Sfîntu Dumitru — M.SC, an. IV (1898), nr. 189 (25. X), p. 3, nesemnat. Cine-i Sturdza? — M.SC, an. IV (1898), nr. 189 (25. X), p. 3, nesemnat. Cum vorbeşte — M.SC, an. IV (1898), nr. 189 (25. X), p. 4, nesemnat. Micloş Turzos — M.SC, an. IV (1898), nr. 189 (25. X), p. 4, nesemnat. Debutul spionului Mitiţă — M.SC, an. IV (1898), nr. 189 (25. X), p. 4, nesemnat. Ce a făcut cu chestia macedoneană — M.SC, an. IV (1898), nr. 189 (25. X), p. 5, nesemnat. La expoziţia vitelor — M.SC, an. IV (1898), nr. 189 (25. X), p. 5, nesemnat. Al cui ucenic este — M.SC, an. IV (1898), nr. 189 (25. X), p. 6, nesemnat. Mandarinul — M.SC, an. IV (1898), nr. 189 (25. X), p. 6, nesemnat. Cum se laudă — M.SC, an. IV (1898), nr. 189 (25. X), p. 6, nesemnat. Bryan şi Sturdza — M.SC, an. IV (1898), nr. 189 (25. X), p. 6, nesemnat. Ce vîrstă are — M.SC, an. IV (1898), nr. 189 (25. X), p. 6, nesemnat. 339 Inundaţiile si d-l Sturdza — M.SC, an. IV (1898), nr. 189 (25. X), p. 6, nesemnat. Ce a făcut cu partidul liberal — M.SC, an. IV (1898), nr. 189 (25. X), p. 7, nesemnat. Are fi drapel — M.SC, an. IV (1898), nr. 189 (25. X), p. 7, nesemnat. Un cioban despre Mitiţă Scuza — M.SC, an. IV (1898), nr. 189 (25. X), p. 7, nesemnat. Ce i-a făcut lui naţiunea — M.SC, an. IV (1898), nr. 189 (25. X), p. 8, nesemnat. Un asalt cu boxul — M.T., an. IV (1898), nr. 190 (1. XI), p. 1, Rigolo. Un ofiţer de cauciuc — M.T., an. IV (1898), nr. 190 (1. XI), p. 2, Cazon. Don Paladu la întrunire — M.T., an. IV (1898), nr. 190 (1. XI), p. 4, Wunder. D. Gîrboviceanu fi „Albina" — M.T., an. IV (1898), nr. 190, (1. XI), p. 5, Rigolo. Rezultatul alegerilor — CFR., an. IV (1898), nr. 190 (1. XI), p. 1, Rigolo. Ca şi celelalte două suplimente anterioare, şi acesta este însoţit de un subtitlu : „Compendiu de microbiologic, cultură de microbi indigeni şi atelier de catarame antibo-şorogiste, pentru uzagiul alegătorilor din România. Originale fi culese de Rigolo după listele electorale." în acest supliment, de o satiră corosivă, este vorba de C. F. Robescu, primarul capitalei din vremea aceea. Campania electorală — CFR., an. IV (1898), nr. 190 (1. XI), p. 2, nesemnat. Chefereul — CFR., an. IV (1898), nr. 190 (1. XI), p. 2, Rigolo. Bucureftii fără apă — CFR., an. IV (1898), nr. 190 (1. XI), p. 2, nesemnat. Primarule, scoate apa! — CFR., an. IV (1898), nr. 190 (1. XI), p. 2, nesemnat. Vezi an. 1897. Felicitări d-lui Robescu — CFR., an. IV (1898), nr. 190 (1. XI), p. 2, nesemnat. Ce iese din Chefereu, microbi are — CFR., an. IV (1898), nr. 190 (1. XI), p. 3, nesemnat. Necazul d-lui Microbescu — CFR., an. IV (1898), nr. 190 (1. XI), p. 3, nesemnat. Chefereul nu e punga} ! — CFR., an. IV (1898), nr. 190 (1. XI), p. 3, nesemnat. Taman giugiuc! — CFR., an. IV (1898), nr. 190 (1. XI), p. 4, nesemnat. Parte civilă — CFR., an. IV (1898), nr. 190 (1. XI), p. 4, nesemnat. în chestia apei — CFR., an. IV (1898), nr. 190 (1. XI), p. 5, nesemnat. Manifestaţia microbilor — CFR., an. IV (1898), nr. 190 (1. XI), p. 5, nesemnat. Interview cu G. Bursan — CFR., an. IV (1898), nr. 190 (1. XI), p. 6, nesemnat. Franz loseph fi caldarîmul lui Bursan — CFR., an. IV (1898), nr. 190 (1. XI), p. 6, nesemnat. Promisiunile Chefereului — CFR., an. IV (1898), nr. 190 (1. XI), p. 7, nesemnat. Comunicatul d-lui Microbescu — CFR., an. IV (1898), nr. 190 (1. XI), p. 7, nesemnat. Scrisoarea microbilor — CFR., an. IV (1898), nr. 190 (1. XI), p. 7, nesemnat. Eu primar! — CFR., an. IV (1898), nr. 190 (1. XI), p. 7, nesemnat. Edilitate — CFR., an. IV (1898), nr. 190 (1. XI), p. 7, nesemnat. Rahmil în a doua încarnaţie — CFR., an. IV (1898), nr. 190 (1. XI), p. 8, nesemnat. Banditism fi legalitate — D., an. III (1898), nr. 888 (7. XI), p. 1. Moarte ciocoilor! — M.T., an. IV (1898), nr. 191 (8. XI), p. 1, Rigolo. D. Mifu Ferichide — M.T., an. IV (1898), nr. 191 (8. XI), p. 4, Klaps. Oculta pe dric — O., an. IV (1898), nr. 191 (8. XI), p. 1—2, Rigolo. Nici acest supliment nu este lipsit de subtitlu : „Mare basm popular, imitat după Muma-Pădurii şi Talpa-Iadului. Originale fi culese de Rigolo din pivniţele Băncii". Oculta — O., an. IV (1898), nr. 191 (8. XI), p. 2, nesemnat. Un banchet ocultist — O., an. IV (1898), nr. 191 (8. XI), p. 2, nesemnat. 340 341 Programul Ocultei la 11 Iunie — O., an. IV (1898), nr. 191 (8. XI), p. 2, nesemnat. Nunta de ocultişti — O., an. IV (1898), nr. 191 (8. XI), p. 2, nesemnat. Meşterul Fleva şi cumetrele — O., an. IV (1898), nr. 191 (8. XI), p. 3, nesemnat. Votul uşierilor — O., an. IV (1898), nr. 191 (8. XI), p. 3, nesemnat. Ocultistul în opoziţie — O., an. IV (1898), nr. 191 (8. XI), p. 4, nesemnat. Cele şapte puteri ocultiste — O., an. IV (1898), nr. 191 (8. XI), p. 5, nesemnat. Ignatul Ocultei — O., an. IV (1898), nr. 191 (8. XI), p. 6, nesemnat. Maxime şi cugetări — O., an. IV (1898), nr. 191 (8. XI), p. 6, nesemnat. Oculta în vilegiatură — O., an. IV (1898), nr. 191 (8. XI), p. 6, nesemnat. întrunirea Ocultei — O., an. IV (1898), nr. 191 (8. XI), p. 7, nesemnat. Monopolomania Ocultei — O., an. IV (1898), nr. 191 (8. XI), p. 7, nesemnat. Tatăl nostru ocultist — O., an. IV (1898), nr. 191 (8. XI), p. 7, nesemnat. Sfîntul Gbeorghe şi Oculta — O., an. IV (1898), nr. 191 (8. XI), p. 8, nesemnat. Oculta în rai — O., an. IV (1898), nr. 191 (8. XI), p. 8, nesemnat. Şah la rege! — D., an. III (1898), nr. 894 (13. XI), p. 1, Bran. Retragerea guvernului — D., an. III (1898), nr. 895 (14. XI), p. 1, Bran. Avort — D., an. III (1898), nr. 895 (14. XI), p. 1, Quidam. „Un ziar de informaţiuni" — D., an. III (1898), nr. 896 (15. XI), p. 1. Tratăm, trataţi, tratează... — D., an. III (1898), nr. 896 (15. XI), p. 1, Bran. + 16°! — D., an. III (1898), nr. 896 (15. XI), p. 1, Quidam. Don Nădejde şi don Paladu — M.T., an. IV (1898), nr. 192 (15. XI), p. 1, Rigolo. Don Paladu naş — M.T., an. IV (1898), nr. 192 (15. XI), p. 5, Rigolo. Blamul casării — D., an. Ill (1898), nr. 897 (16. XI), p. 1, Bran. Femeia voalată — D., an. Ill (1898), nr. 897 (16. XI), p. 1, Quidam. Un discurs funebru — D., an. Ill (1898), nr. 898 (17. XI), p. 1, Bran. Relele parlamentarismului — D., an. Ill (1898), nr. 898 (17. XI), p. 1, Quidam. Ziua de ieri — D., an. Ill (1898), nr. 899 (18. XI), p. 1, Bran. „Lumea moartă" — D., an. Ill (1898), nr. 899 (18. XI), p. 3. Lupta a-nceput — D., an. Ill (1898), nr. 900 (19. XI), p. 1, Bran. Nuovina — D., an. Ill (1898), nr. 900 (19. XI), p. 1, Quidam. Destul cu tratativele ! — D., an. Ill (1898), nr. 901 (20. XI), p. 1. Spre luptă — D., an. Ill (1898), nr. 901 (20. XI), p. 1, Bran. D-l Şendrea nu tratează — D., an. Ill (1898), nr. 902 (21. XI), p. 1, Bran. Jignita la Maican — D., an. Ill (1898), nr. 902 (21. XI), p. 1, Quidam. „Dreptatea" înaintea Consiliului de război — D., an. III (1898), nr. 903 (22. XI), p. 1. Vacanţa salvatoare — D., an. III (1898), nr. 903 (22. XI), p. 1, Bran. Ileana — D., an. III (1898), nx. 903 (22. XI), p. 1, Quidam. Retragerea d-lui Ferichidi — D., an. III (1898), nr. 904 (23. XI), p. 1, Bran. O franceză-n Bucureşti — D., an. III (1898), nr. 904 (23. XI), p. 1, Quidam. Şedinţa de azi — D., an. III (1898), nr. 905 (24. XI), p. 1, Bran. Premii... literare — D., an. III (1898), nr. 905 (24. XI), p. 1, Quidam. „Te-acopere, că mor!" — D., an. III (1898), nr. 906 (25. XI),p. 1, Bran. Femeia de duminică — D., an. UI (1898), nr. 906 (25. XI), p. 1, Quidam. Buletinul tratativelor — D., an. III (1898), nr. 907 (26. XI), p. 1, Bran. 342 343 Din tratativele mele — D., an. III (1898), nr. 907 (26. XI), p. 1, Quidam. Sinucis la 64 de ani — D., an. III (1898), nr. 908 (27. XI), p. 1, Quidam. Fleva — D., an. III (1898), nr. 909 (28. XI), p. 1, Bran. Un cadavru sfîşiat — D., an. III (1898), nr. 909 (28. XI), p. 1, Quidam. S-a rupt — D., an. III (1898), nr. 910 (29. XI), p. 1, Bran. Iarăşi sinucideri în armată — TR. SOC, an. I (1898), nr. 17 (29. XI), p. 4, Miliţian. Osman-paşa la Senat — D., an. III (1898), nr. 911 (30. XI), p. 1, Bran. Ala turca — D., an. III (1898), nr. 912 (1. XII), p. 1, Bran. Expulzarea refugiaţilor — D., an. III (1898), nr. 913 (2. XII), p. 1, Bran. Răspuns la mesaj — D., an. III (1898), nr. 914 (3. XII), p. 1, Bran. Consolare — D., an. III (1898), nr. 914 (3. XII), p. 1, Quidam. Triumviratul — D., an. III (1898), nr. 915 (4. XII), p. 1, Bran. Moartea artistului — D., an. III (1898), nr. 915 (4. XII), p. 1, Quidam. Lupta la Cameră — D., an. III (1898), nr. 916 (5. XII), p. 1, Bran. Moartea ei — D., an. III (1898), nr. 916 (5. XII), p. 1, Quidam. Votul asupra mesajului — D., an. III (1898), nr. 917 (6. XII), p. 1, Bran. Sub cer senin... — D., an. III (1898); nr. 917 (6. XII), p. 1, Quidam. Expulzarea turcilor — M.T., an. IV (1898), nr. 195 (6. XII), p. 2, Rigolo. Unde e Bourgeois? — M.T., an. IV (1898), nr. 195 (6. XII), p. 5, Kinderfus. Don căpitan Puică si presa — M.T., an. IV (1898), nr. 195 (6. XII), p. 7, Cazon. Filoromânii naţionali — D., an. III (1898), nr. 918 (8. XII), p. 1. D-l Fleva si liberalii — D., an. III (1898), nr. 918 (8. XII), p. 1, Bran. Procesul Morisseau — D., an. III (1898), nr. 918 (8. XII), p. 1, Quidam. Cum stăm — D., an. III (1898), nr. 919 (9. XII), p. 1, Bran. Eminescu şi Apostolescu — D., an. III (1898), nr. 919 (9. XII), p. 1, Quidam. Şefia d-lui Fleva — D., an. III (1898), nr. 921 (11. XII), p. 1, Bran. Epigramele din Gabroveni — D., an. III (1898), nr. 921 (11. XII), p. 1, Quidam. Servitorul regelui — D., an. III (1898), nr. 922 (12. XII), p. 1. Tata — D., an. III (1898), nr. 922 (12. XII), p. 1, Quidam. „Sărăcia şi cinstea" — D., an. III (1898), nr. 923 (13. XII), p. 1. Femeile din Madrid... — D., an. III (1898), nr. 923 (13. XII), p. 1, Quidam. Hagiescu paraponisit — D., an. III (1898), nr. 924 (14. XII), p. 1. Legea lui Ferichidi — D., an. III (1898), nr. 924 (14. XII), p. 1, Bran. Justiţia militară — D., an. III (1898), nr. 925 (15. XII), p. 1. In contra generalilor — D., an. III (1898), nr. 925 (15. XII), p. 1, Bran. Poliţele protestate — D., an. III (1898), nr. 926 (16. XII), p. 1. Fracţiunea regelui — D., an. III (1898), nr. 926 (16. XII), p. 1, Bran. Acetilena — D., an. III (1898), nr. 927 (17. XII), p. 1. Din farsele d-lui Ferichidi — D., an. III (1898), nr. 927 (17. XII), p. 1, Bran. /Sosirea în capitală a doi ofiţeri ruşi.] — D., an. III (1898), nr. 928 (18. XII), p. 1. Un farsor — D., an. III (1898), nr. 928 (18. XII), p. 1, Bran. Navareza — D., an. III (1898), nr. 929 (19. XII), p. 1. D-l Ferichidi şi socialiştii — D., an. III (1898), nr. 929 (19. XII), p. 1, Bran. Ceaur-Acetilena — D., an. III (1898), nr. 930 (20. XII), p. 1. Şi d-l Stolojan — D., an. III (1898), nr. 930 (20. XII), p. 1, Bran. Leria — D., an. III (1898), nr. 930 (20. XII), p. 1, Quidam. Descentralizatorul — D., an. III (1898), nr. 935 (25. XII), p. 1, Bran. Procesul bătăuşilor — D., an. III (1898), nr. 936 (28. XII), p. 1, Bran. Dezastrul — D., an. III (1898), nr. 938 (30. XII), p. 1. 344 345 Politică şi vacanţă — D., an. III (1898), nr. 938 (30. XII), p. 1, Bran. Scrisoarea unui dezertor — D., an. III (1898), nr. 939 (31. XII), p. 1. Reacţionarul — D., an. III (1898), nr. 939 (31. XII), p. 1, Bran. Moş Teacă filozof — ALMANACH. M.T. pe anul 1898, Buc. (f.d.), p. 17—18, nesemnat. Vezi an. 1895. Madam Teacă la biserică — ALMANACH. M.T. pe anul 1898, Buc. (f.d.), p. 29—30, nesemnat. Vezi an. 1895. Moş Teacă senator — ALMANACH. M.T. pe anul 1898, Buc. (f.d.), p. 44—45, nesemnat. Vezi an. 1895. Moş Teacă la Paşte — ALMANACH. M.T. pe anul 1898, Buc. (f.d.), p. 45—46, nesemnat. Vezi an. 1894. Moş Teacă apropietar — ALMANACH. M.T. pe anul 1898. Buc. (f.d.), p. 49—50, nesemnat. Moş Teacă la 10 mai — ALMANACH. M.T. pe anul 1898, Buc. (f.d.), p. 51—52, nesemnat. Vezi an. 1893. Moş Teacă în Europa. Note şi schiţe. Tablouri- şi impresii. Jurnalul unui călător. Madam Teacă învinge ! — ALMANACH. M.T. pe anul 1898, Buc. (f.d.), p. 67—73, nesemnat. Vezi an. 1895. „Moş Teacă" în Europa. Capitolul al doilea. In drum-de-fier. Europa! — ALMANACH. M.T. pe anul 1898, Buc. (f.d.), p. 69—71, nesemnat. Vezi an. 1895. „Moş Teacă" în Europa. Note din carnet, în pas gimnastic — ALMANACH. M.T. pe anul 1898, Buc. (f.d.), p. 71—73. Vezi an. 1895. Moş Teacă şi Mealy la Teatrul liric — ALMANACH. M.T. pe anul 1898, Buc. (f.d.), p. 81—82, nesemnat. Parnasul cazon. Sîrba lui Moş Teacă — ALMANACH. M.T. pe anul 1898, Buc. (f.d.), p. 83, nesemnat. Vezi an. 1893. Moş Teacă, madam Teacă &c Comp. — ALMANACH. M.T. pe anul 1898, Buc. (f.d.), p. 85—86, nesemnat. Moş Teacă la Bobotează — ALMANACH. M.T. pe anul 1898, Buc. (f.d.), p. 89—91, nesemnat. Vezi an. 1894. Serenada lui Moş Teacă — ALMANACH. M.T. pe anul 1898, Buc. (f.d.), p. 92, nesemnat. Vezi an. 1893. Moş Teacă la lac — ALMANACH. M.T. pe anul 1898, Buc. (f.d.), p. 93—94, nesemnat. Vezi an. 1893. 346 Problema eternă — ALMANACH. M.T. pe anul 1898, Buc. (f.d.), p. 95—96, nesemnat. Vezi an. 1894. Tramvaiul electric — ALMANACH. M.T. pe anul 1898, Buc. (f.d.), p. 113—115, nesemnat. Vezi an. 1894. Instrucţia cazonă — ALMANACH. M.T. pe anul 1898, Buc. (f.d.), p. 115—120, nesemnat. Medic de regiment — ALMANACH. M.T. pe anul 1898, Buc. (f.d.), p. 121—123, nesemnat. Vezi an. 1894. 1899 Presa şi greva noastră — G., seria a IlI-a, an. III (1899), nr. 7 (1. I), p. 2-3. Don Paladu şi buhaiul — M.T., an. V (1899), nr. 199 (3. I), p. 1, Rigolo. 1898—1899 — M.T., an. V (1899), nr. 199 (3. I), p. 2, nesemnat. Alegerea din Bacău — D., an. IV (1899), nr. 942 (4. I), p. 1, Bran. Alecu Balş — D., an. IV (1899), nr. 943 (5. I), p. 1. Greva — D., an. IV (1899), nr. 944 (6. I), p. 1. Scandal parlamentar — D., an. IV (1899), nr. 944 (6. I), p. 1, Bran. Un succes monstruos — D., an. IV (1899), nr. 945 (7. I), p. 1, Bran. Tactica lui Iţic Rubinstein — D., an. IV (1899), nr. 945 (7. I), p. 1. Teatrele şi sf. Ion Botezătorul — D., an. IV (1899), nr. 946 (9. I), p. 1. Greva lucrătorilor tipografi — M.T., an. V (1899), nr. 200 (10. I), p. 1, Rigolo. Afacerea Camil Demetrescu — D., an. IV (1899), nr. 950 (13. I), p. 1. Deschiderea Camerei — D., an. IV (1899), nr. 950 (13. I), p. 1, Bran. Scandalul de la Colentina — D., an. IV (1899), nr. 951 (14. I), p. 1. Lecţie pentru „Lecţie" — D., an. IV (1899), nr. 953 (16. I), p. 1. între d-nii Eleva şi Ferichidi — D., an. IV (1899), nr. 953 (16. I), p. 1, Bran. Explicaţia d-lui Radu Rosetti — D., an. IV (1899), nr. 956 (19. I), p. 1. 347 „Domnul" d-lui Ferechide — D., an. IV (1899), nr. 957 (20. I p. 1. Comisia socotelelor — D., an. IV (1899), nr. 957 (20. I), p Bran. Alecsandri gonit din Mirceşti — D., an. IV (1899), nr. 958 (21.1 p. 1. La Consiliul de război — D., an. IV (1899), nr. 959 (22. I), p. Coana contra socialiştilor — D., an. IV (1899), nr. 960 (23. I p. 1. Autorii răscoalelor — D., an. IV (1899), nr. 962 (25. I), p. Fleva la sate — D., an. IV (1899), nr. 963 (26. I), p. 1. Ţăranii si constituţia — D., an. IV (1899), nr. 964 (27. I), p. Justiţia militară — D., an. IV (1899), nr. 966 (29. I), p. Scandalul de la Cameră — D., an. IV (1899), nr. 966 (29. I p. 1, Bran. Cum merge don maior Paleologu la război — M.T., an. V (1899 nr. 203 (31. I), p. 1, Rigolo. „Lapsus linguae" — D., an. IV (1899), nr. 972 (4. II), p. Expulzările — D., an. IV (1899), nr. 972 (4. II), p. 1, Bran 93 de ani — D., an. IV (1899), nr. 972 (4. II), p. 2—3, A.B. [Expulzări J — D., an. IV (1899), nr. 973 (5. II), p. 1. Republicat în TR., an. I (1899), nr. 23 (7. II), p. 4. /Expulzări} — TR., an. I (1899), nr. 23 (7. II), p. 4. Vezi an. 1899. Contra d-lui Fleva... — D., an. IV (1899), nr. 978 (10. II) p. 1. Socialiştii burghezi — D., an. IV (1899), nr. 978 (10. II), p. 1 Bran. Soluţia d-lui Politimos — D., an. IV (1899), nr. 979 (11. II) p. 1. Antisemitismul — D., an. IV (1899), nr. 980 (12. II), p. 1 Legea duelului — D., an. IV (1899), nr. 981 (13. II), p. 1. Tratativele — D., an. IV (1899), nr. 982 (14. II), p. 1. Bugetele — D., an. IV (1899), nr. 982 (14. II), p. 1, Bran. Armata la sate — D., an. IV (1899), nr. 984 (16. II), p. 1. Antisemiţii — D., an. IV (1899), nr. 990. (22. II), p. 1. Propagandişti şi torturatori — D., an. IV (1899), nr. 992 (24. II), p. 1. [Examinare/ — D., an. IV (1899), nr. 992 (24. II), p. 1, Cazon. Constituţia Ocultei — D., an. IV (1899), nr. 994 (26. II), p. 1. 348 Anarhiştii — D., an. IV (1899), nr. 995 (27. II), p. 1. A fost ori ba? — D., an. IV (1899), nr. 996 (28. II), p. 1. D-l Maiorescu despre „Moş Teacă" — M.T., an. V (1899), nr. 207 (28. II), p. 1. Scandalul cazon din Giurgiu — M.T., an. V (1899), nr. 207 (28. II), p. 4, Cazon. Soluţia d-lui Politymos — M.T., an. V (1899), nr. 207 (28. II), p. 5, Rigolo. Discursul d-lui Fleva — D., an. IV (1899), nr. 997 (1. III), p. 1. Ce a spus discursul d-lui Fleva — D., an. IV (1899), nr. 1.001 (5. III), p. 1. D-lui Petru Grădişteanu, directorul general al teatrelor — D., an. IV (1899), nr. 1.001 (5. III), p. 3. Republicat în E., seria a II-a, an. V (1899), nr. 1.016—57 (6. III), p. 2. D-lui Petru Grădişteanu, directorul general al teatrelor — E., seria a II-a, an. V (1899), nr. 1.016—57 (6. III), p. 2. Vezi an. 1899. Din malafiile lui Malla — M.T., an. V (1899), nr. 208 (7. III), p. 2, Wunder. Un măgar — M.T., an. V (1899), nr. 208 (7. III), p. 5, Rigolo. Studenţi şi cazoni — D., an. IV (1899), nr. 1.006 (10. III), p. 1. Casa de nebuni — D., an. IV (1899), nr. 1.008 (12. HI), p. 1. M-me Caliopi ziaristă — M.T., an. V (1899), nr. 209 (14. III), p. 7, nesemnat. „Derbedeii" — D., an. IV (1899), nr. 1.014 (18. III), p. 1. Trădătorul şi armata — D., an. IV (1899), nr. 1.016 (20. III), p. 1. Cămaşa de forţă! — D., an. IV (1899), nr. 1.017 (21. III), p. 1. Să vorbească Liga — D., an. IV (1899), nr. 1.019 (23. III), p. 1. Afară de lege — D., an. IV (1899), nr. 1.020 (24. III), p. 1. Mijloacele — D., an. IV (1899), nr. 1.021 (25. III), p. 1. [Azi ţara românească trece printr-o grea criză morală. Discurs ţinut în sala „Dacia", în ziua de 24 martie 1899.] — D., an. IV (1899), nr. 1.021 (25. III), p. 2. [Ţara trebuie să pună la respect adunătura din Dealul Mitropoliei. Discurs ţinut în sala „Dacia", în ziua de 25 martie 1899.] — E., seria a II-a, an. V (1899), nr. 1.035—76 (25. III), p. 1. Fuga guvernului. Lupta cea mare. — D., an. IV (1899), nr. 1.022 (26. III), p. 1. 349 Apel la „derbedei" — D., an. IV (1899), nr. 1.023 (27. III), p. 1. .' — D., an. IV (1899), nr. 1.024 (28. III), p. 1. Cele trei cursuri ale regelui — D., an. IV (1899), nr. 1.025 (29. III), p. 1. Ajutor! — D., an. IV (1899), nr. 1.027 (31. III), p. 1. Onoare oltenilor! — D., an. IV (1899), nr. 1.027 (31. III), p. 1, Bran. Două morţi — D., an. IV (1899), nr. 1.028 (1. IV), p. 1. O hoţie dovedită sau Delegaţii cu liber parcurs — D., an. IV, (1899), nr. 1.030 (3. IV), p. 1, A.B. Trădătorul ţi Oculta — D., an. IV (1899), nr. 1.031 (4. IV), p. 1. Don ghinărar Berendeiu ţi „Moţ Teacă" — M.T., an. V (1899), nr. 212 (4. IV), p. 2, Moţ Teacă. Vine trădătorul? — D, an. IV (1899), nr. 1.034 (7. IV), p. 1. Criza — D., an. IV (1899), nr. 1.035 (8. IV), p. 1. Karaghioslîc — Minister — D., an. IV (1899), nr. 1.036 (9. IV), p. 1. Stîrvul din drum — D., an. IV (1899), nr. 1.038 (11. IV), p. 1. Madam Caliopy ţi dezarmarea — M.T., an. V (1899), nr. 213 (11. IV), p. 2, Caliopy Fourreau. Ce era natural — D., an. IV (1899), nr. 1.040 (13. IV), p. 1. Rărunchii naţiunii — D., an. IV (1899), nr. 1.042 (15. IV). p. 1. Un scandal financiar — D., an. IV (1899), nr. 1.043 (16. IV), p. 1. Elli, Elli, lamma sabachtani! — D., an. IV (1899), nr. 1.045 (18. IV), p. 1. Vezi an. 1898. De Paţte — TR., an. I (1899), nr. 27 (19. IV), p. 1—2. Moţ Teacă ţi sfîntul Gheorghe — M.T., an. V (1899), nr. 215 (25. IV), p. 5, nesemnat. Declaraţia d-lui Fusea — D., an. IV (1899), nr. 1.050 (26. IV), p. 1. „Decapitarea" trădătorului — D., an. IV (1899), nr. 1.059 (5. V), p. 1, Bran. Bizantinism ţi Vizantinism — D., an. IV (1899), nr. 1.061 (7. V), p. 1, Bran. Vizanli & Cociaş — D., an. IV (1899), nr. 1.062 (8. V), p. 1, Bran. D-lui Take lonescu, ex-mitocan, actualmente ministru. Loco — A., an. XII (1899), nr. 3.532 (24. V), p. 1. Vezi an. 1895. înainte de deschidere — D., an. IV (1899), nr. 1.093 (9. VI), p. 1. Aberaţia de la Slatina — D., an. IV (1899), nr. 1.094 (10. VI), p. 1. Manoperă ţi cinste — D., an. IV (1899), nr. 1.096 (12. VI), p. 3. Domnilor deputaţi — D., an. IV (1899), nr. 1.100 (16. VI), p. 1. Recruţii — ALMANACH. M.T. pe anul 1899, Buc. (f.d.), p. 71—72, nesemnat. Vezi an. 1893. Vizita medicală — ALMANACH. M.T. pe anul 1899, Buc. (f.d.), p. 72—75, nesemnat. Vezi an. 1893. Telegraful regimentului — ALMANACH. M.T. pe anul 1899, Buc. (f.d.), p. 75—77, nesemnat. Vezi an. 1893. Şcoala regimentului — ALMANACH. M.T. pe anul 1899, Buc. (f.d.), p. 79—80, nesemnat. Vezi an. 1893. Un jurnal cazon — ALMANACH. M.T. pe anul 1899, Buc. (f.d.), p. 90—92, nesemnat. Vezi an. 1893. Manevrele — ALMANACH. M.T. pe anul 1899, Buc. (f.d.), p. 93—95, nesemnat. Moş Teacă la noi — ALMANACH. M.T. pe anul 1899, Buc. (f.d.), p. 114—115, nesemnat. Vezi an. 1893. II. SCRIERI PUBLICATE IN VOLUME Grevele, Ploieşti, 1892, Tipografia Democratul, Biblioteca Democraţiei sociale (38 p.). Moţ Teacă din cazarmă, Buc, 1893, Editura librăriei E. Graeve & Comp. (236 p.) ; cuprinde schiţe inedite şi schiţe publicate, majoritatea, în Moftul român, din 1893, precum şi în Drepturile omului şi în Democraţia socială. Schiţele care au fost publicate mai întîi în periodicele mai sus amintite au menţiunea : Vezi an. ... Cele fără această specificaţie sînt publicate pentru prima dată în acest volum. Ediţia din 1893, după cum ne informează un articol intitulat Moş Teacă în volum, apărut în Moftul român, an. I (1893), nr. 26 (6 mai;, p. 4, urma să fie prefaţată de I. L. Caragiale. Totuşi, cartea a apărut neprefaţată. Ea cuprinde schiţele : Cine e Moş Teacă ; Epizootia ; Religia cazonă ; Aghiotantul pieţei; Pastele ; Moţ Teacă spiritist; Cum se vindecă boalele; Lumina electrică; Un rond sever; Teorii; Bacalaureaţii. Vezi an. 1893 ; In Dobrogea. Vezi an 1893 ; Don colonel pe fron- 350 351 tierâ. Vezi an. 1893 ; Contrabandă. Vezi an. 1893 ; Chipiu1 alb. Vezi an. 1893 ; între camarazi. Vezi an. 1893 ; înainte de inspecţie. Vezi an. 1893 ; Telegraful regimentului. Vezi an. 1893 ; Recruţii. Vezi an. 1893 ; Ordonanţa; Moş Teacă la inundaţie. Vezi an. 1893 ; Moş Teacă la l-iu Mai. Vezi an. 1893 ; Răscoala căruţaşilor. Vezi an. 1893 ; Cheiul Dîmboviţei. Vezi an. 1893 ; Moş Teacă şi presa. Vezi an. 1893 ; Un jurnal cazon. Vezi an. 1893 ; La teatru; Moş Teacă la 10 mai. Vezi an. 1893 ; Ruperea rîndurilor. Vezi an. 1893 ; Aghiotantul. Vezi an. 1888 ; Dezertorul. Vezi an. 1892 ; Virtute militară. Vezi an, 1893; Echilibru bugetar. Vezi an. 1893 ; Pregătiri pentru surprindere; Vizita medicală. Vezi an. 1893 ; Şcoala regimentului. Vezi an. 1893 ; în gardă; Ciobanul. Vezi an 1892 ; Un sergent-major. Vezi an. 1885, unde această schiţă poartă titlul : Cum să trăieşti (Moravuri ostăşeşti); Cavalerul amabil; Cugetări adinei. Moş Teacă din cazarmă, ediţia a IV-a, Buc, 1893, Editura librăriei E. Graeve & Comp. (236 p.) ; cuprinde aceleaşi schiţe publicate în ediţia din anul 1893. Moş Teacă din cazarmă, ediţia a V-a, Buc, 1894, Editura librăriei E. Graeve & Comp. (198 p.) ; repetă schiţele publicate în ediţiile din 1893. Bătaia în armată, Buc, 1894, Tipografia nouă Gr. Panaitescu — Biblioteca social-democrată (32 p.). Broşura, după cum se arată şi în cuvîntul introductiv, nesemnat, cuprinde Povestirea crimei de la Ştefăneşti şi Rezumatul cuvîntării rostite în sala Dacia, la 9 ianuarie 1894. în broşură, Povestirea crimei de la Ştefăneşti poartă titlul O crimă militară, p. 5—12, fiind urmată de Bătaia în armată, p. 13—32, după care s-a dat şi titlul broşurii. Vezi Adevărul, an. VII (1894), nr. 1.748 (12 ianuarie), p. 1, şi nr. 1.749 (13 ianuarie), p. 1. Arta pentru artă — Conferinţă ţinută la Ateneu, joi, 17 februarie 1894, Buc, 1894, Editura librăriei Carol Miiller (53 p.). Anton Bacalbaşa publicase în Adevărul, an. VI (1893), nr. 1643 (20 septembrie), p. 1, un articol intitulat Arta pentru artă, în care susţinea aceleaşi idei înaintate pe care le va dezvolta în conferinţa mai sus amintită. Din viaţa militară, Buc, 1895, Tipografia nouă (184 p.) ; însumează schiţe care au fost publicate în anul 1894 în Adevărul literar. De aceea nu s-a mai făcut trimiterea : Vezi 1894, la fiecare schiţă. Volumul însumează următoarele schiţe : Nebunul, La garda pieţei, Copil de trupă, Fatme!, O boală, incurabilă, Moşul, Mari!, Serviciu-n garnizoană, Liber. Const., loan şi Anton Bacalbaşa Pardon !, Revistă umoristică în trei acte şi un tablou, Buc, 1899, Tipografia Dreptatea (71 p.). III. MANUSCRISE Mater dolorosa. Mss. Biblioteca Academiei R.S.R. Ceasuri de gîndire. Mss. Arhivele Statului, reg. Bacău. Aniversarea naşterei; Sonet; [Nenorocita-mi muză]; Vino!; Sonet; Versuri intime; Departe de ea ; Dacă...; Gelozie ; [Nelico dragă]; Te miri...; La geamul...; Mă tem ; Miezul nopţei; Cu-rînd; Nebun!; Auzi cum plînge...; Şi totuşi...; Adio 1 — poezii în mss., datate : 21. II 1892 — 30. III 1892, aflate în arhiva fiicei scriitorului, Elena Bacalbaşa-Dimitriu. în posesia fiicei scriitorului se mai găsesc şi un număr de nouă scrisori, expediate de Anton Bacalbaşa din Ploieşti şi Bucureşti, în anii 1893—1894, către doctorul Ştefan Irimescu, aflat la Paris. Una din aceste scrisori a fost publicată de G. Călinescu : Material documentar şi ştiri noi despre [...] Toni Bacalbaşa, în Studii şi cercetări de istorie literară şi folclor, an. I (1952), nr. 1—4, p. 93—115. IV. POSTUME a) SCRIERI REBUBLICATE IN DIVERSE ZIARE, REVISTE, ANTOLOGII ETC. Dreptatea, an. IV (1899), nr. 1.203 (5 octombrie), publică : Nebunul, p. 2; Primăvară, p. 2 ; Moş Teacă la băi, p. 2; Linişte, p. 2 ; Cum scriem, p. 2. Moş Teacă, an. V (1899), nr. 239 (10 octombrie), număr închinat exclusiv lui Anton Bacalbaşa, publică : Tortura, p. 2 ; Notele unui desperat, p. 2 ; Lipsă de caracter!, p. 3 ; Venere şi cetăţeană, p. 3 ; Criza lui don Paladu, p. 3 ; întîiul amor — Amintire tristă, p. 4 ; Ruperea rîndurilor, p. 4 ; Idilă, 352 353 p. 5 ; Un amor de sezon, p. 5 ; Memoriile unui rezervist, p. 6—7 ; După cură, p. 7; Din înţelepciunea popoarelor, p. 7 ; O chestie cazonă. Trăiţi!, p. 7. Almanachul lui Moţ Teacă pe anul 1900, Buc. (f.d.), Editura ziarului Moţ Teacă, publică : De ce n-a fost decorat don Paladu, p. 33—35 ; Problema eternă, p. 47—52 ; Moţ Teacă la birt, p. 77—79 ; Serenada lui Moţ Teacă, p. 84—85 ; Echilibru bugetar, p. 97—98 ; Pregătiri pentru surprindere, p. 98—100; In Dobrogea, p. 100—101 ; Bacalaureaţii, p. 101—103 ; Don colonel pe frontieră, p. 103—105. Gutenberg, 1900, nr. festiv (11 iunie), p. 8, publică : Rab-Ben Şalvar. Moftul român, [seria a Il-a], 1901, nr. 3 (15 aprilie), publică: O cugetare, p. 3. G. Ranetti: Ahturi ţi ofturi, cu o prefaţă de Anton Bacalbaşa, Buc, 1901, Institutul grafic Eminescu. [Această prefaţă, scrisă la un nivel mediocru, este de fapt republicarea articolului intitulat Să rîdem, apărut în Moţ Teacă, an. III (1897), nr. 109 (13 aprilie), p. 2.] I. Păun : Versuri. Proză. Scrisori, cu o prefaţă de G. Diamandi, Buc, 1911, Editura revistei Democraţia socială. între p. 131—133 se retipăreşte articolul lui Anton Bacalbaşa /. Păun, apărut în Adevărul literar, an. VIII (1895), nr. 2.081 (8 ianuarie), p. 1. Facla, an. IV (1913), nr. 10 (9 martie), publică : Un erou, p. 196—197. Facla, an. IV (1913), nr. 13 (30 martie), publică : Urechilă moţ-tenitor, p. 252—254. Adevărul literar ţi artistic, seria a IlI-a, an. III (1922), publică în nr. 65 (19 februarie), p. 1 : Arta noastră ; nr. 66 (26 februarie), p. 3 : Cine e Moţ Teacă (prima jumătate din schiţă) ; nr. 67 (5 martie), p. 3 : Cine e Moţ Teacă (a doua jumătate din schiţă, intitulată aici De la Tecuţă la Moţ Teacă); nr. 68 (12 martie), p. 3 ; Aghiotantul pieţei; nr. 69 (19 martie), p. 4 : Moţ Teacă spiritist; nr. 70 (26 martie), p. 1 : Recruţii. Umorul românesc, antologie de P. Locusteanu, Buc. (f.d.), Tipografia profesională, publică : Anton Bacalbaşa (notă biobibliografică), p. 149—150 ; Moţ Teacă poet (titlul corect : Ruperea rîndurilor), p. 150—151 ; Cugetări adinei, p. 151 ; Moţ Teacă ziarist (titlul corect : Un jurnal cazon), p. 151—153. Adevărata faţă a „democraţiei" burgheze, Buc, 1952, Editura de s:at pentru literatură şi artă, „Biblioteca pentru toţi", publică : Un jurnal cazon, p. 218—220. Din literatura antimonarhică, cu un studiu introductiv de Barbu Lăzăreanu, Buc. (f.d.), Editura pentru literatură şi artă a Uniunii Scriitorilor din R.S.R., publică, la p. 150—154 : Urechilă moştenitor, care este republicat, împreună cu Nunta Engliterei cu România, în ediţia a Il-a, revăzută şi adăugită, cu o introducere de acad. Barbu Lăzăreanu, Buc, 1956 şi 1957, Editura de stat pentru literatură şi artă, „Biblioteca pentru toţi", p. 193—197, 170—172. Prozatorii „Contemporanului", antologie, cu o prefaţă de Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Buc, 1958, Editura de stat pentru literatură şi artă, „Biblioteca pentru toţi". Cuprinde: Anton Bacalbaţa (note bibliografice), p. 217—218 ; Cine e Moţ Teacă, p. 219—226 ; Epizootia, p. 226—228 ; Aghiotantul pieţei, p. 229—232 ; Cum se vindecă boalele, p. 232—236 ; Bacalaureaţii, p. 236—238 ; Recruţii, p. 238—239 ; Moţ Teacă ţi presa, p. 239—241 ; Un jurnal cazon, p. 241—243 : Liber, p. 243—260 ; Prăsila regală, p. 260—264. Ruminskie povesti i raskazî, T. 1, Moskva, 1959, dp. 535—586, Anton Bacalbaşa : Proizvedenia Ded Take (slornik raskazov i ocerkov) — 1893, Iz voinoi jizni, 1895. /Povestiri ţi nuvele romîneţti, vol. 1, Moscova, 1959, p. 535— 586. Anton Bacalbaşa : Lucrările Moţ Teacă (Culegere de povestiri şi schiţe) — 1893, Din viaţa militară, 1895.] Cuprinde : Cine e Moţ Teacă, Epizootia, Religia cazoni, Aghiotantul pieţei, Paţtele, Moţ Teacă spiritist, Cum se vindecă boalele, Un rond sever, Teorii, Bacalaureaţii, In Dobrogea, Don colonel pe frontieră, Contrabandă, Intre camarazi, Înainte de inspecţie, Telegraful regimentului, Recruţii, Lumina electrică, Moţ Teacă la inundaţie, Răscoala căruţaşilor. Cheiul Dîmboviţei, Moţ Teacă ţi presa, Un jurnal cazon, La teatru, Moţ Teacă la 10 mai. Din proza „Contemporanului", ediţie îngrijită, prefaţă ţi note de Nicolae Sorin, Buc, 1961, Editura tineretului, «Biblioteca şcolarului". Cuprinde: Anton Bacalbaşa (note biobibliografice), p. 187; Cine e Moţ Teacă, p. 188—195 ; Epizootia, 354 355 p. 195—197 ; Aghiotantul pieţei, p. 197—201 ; Cum se vindecă boalele, p. 201—204 ; Bacalaureaţii, p. 204—206 ; Don colonel pe frontieră, p. 206—207 ; înainte de inspecţie, p. 208—209 ; Telegraful regimentului, p. 210—211 ; Recruţii, p. 211—213; Moţ Teacă şi presa, p. 213—214; Un jurnal cazon, p. 214—216 ; La teatru, p. 216—219 ; Pregătiri pentru surprindere, p. 219—220 ; Urechilă moştenitor, p. 220—223. Bucureştii în literatură, texte alese şi adnotate, cu un cuvînt înainte de Radu Albala, Buc, 1962, Editura pentru literatură. Cuprinde : Moş Teacă la inundaţie, p. 244—245 ; Cheiul Dîmboviţei, p. 245—246. Presa muncitorească şi socialistă din România, vol. I, partea a Il-a, Bucureşti, 1964, Editura politică, publică : Internaţionala, p. 97—98 ; [Partidele noastre. Conferinţă], p. 247 ; [Rolul ţărănimii în mişcarea socialistă din România. Conferinţă], p. 251—252 ; Ţara fericită, p. 256—257 ; Unde-i scăparea, p. 257 ; Munca noastră, p. 258 ; Scandal!, p. 259 ; Patriotism şi internaţionalism, p. 263—264 ; Organizarea muncitorilor, p. 265 ; Socialismul în artă, p. 265—268 ; Fabrica de ciocoi, p. 458—459 ; Din crimele lui Take Ionescu, p. 462—463. b) EDIŢII POSTUME Moş Teacă din cazarmă, Buc. [1909], Editura librăriei Leon Alcalay, „Biblioteca pentru toţi" (184 p.). Ediţia retipăreşte schiţele apărute în volumele din 1893 şi 1894. Moş Teacă din cazarmă, Buc. [1922], Editura Viaţa românească, „Biblioteca pentru toţi" (190 p.). Volumul este identic cu cele apărute în 1893 şi 1894. Din viaţa militară, Buc. [1925], Editura Adevărul, „Biblioteca Dimineaţa" (95 p.). Cuprinde schiţele publicate în ediţia cu acelaşi titlu din 1895. Schiţe şi articole, Buc, 1953, Editura de stat pentru literatură şi artă, „Biblioteca pentru toţi" (272 p.). Cuprinde : Schiţe : Papă-Lapte, Leone, Moş Teacă, Pregătiri pentru surprindere, Dezertorul, Cavalerul amabil, Urechilă moştenitor, Marele căpitan, Don maior Fritz, Spanachidism, Spanachidi, Spanachidi (fragment), Moş Teacă senator, Nebunul, Liber. Articole literare : Iubirea în poezie, Tealrul, Arta încurajată, 'Wt Politică şi artă, Arta pentru artă, Primul atac. Articole po- ~&Jr litice : Foametea, începe, Furt fără efracţie, După serbări, ■wL Ţăranii la oraş, Bătaia în armată, Reflecţii, Din crimele jH lui Take Ionescu. « Moş Teacă (Pagini alese), ediţie prefaţată de Savin Bratu, Buc, jjm 1954, Editura tineretului, „Biblioteca şcolarului" (111 p.). JH Cuprinde : Cine e Moş Teacă, Epizootia, Religia cazonă, JBj Aghiotantul pieţei, Pastele, Cum se vindecă boalele, Lumina Wm. electrică, Un rond sever, Teorii, Bacalaureaţii, în Dobrogea, «j? Don colonel pe frontieră, Contrabandă, între camarazi, S înainte de inspecţie, Telegraful regimentului, Recruţii, Moş B Teacă la inundaţie, Răscoala căruţaşilor, Cheiul Dîmboviţei, JH Moţ Teacă şi presa, Un jurnal cazon, La teatru, Moţ Teacă la JH 10 mai, Dezertorul, Virtute militară, Echilibru bugetar, Pre- jH gătiri pentru surprindere, Vizita medicală, Un sergent-major, !H Cavalerul amabil. jH Schiţe ţi articole, ediţie îngrijită în redacţie, ediţia a Il-a, Buc, JH 1957, Editura de stat pentru literatură şi artă, „Biblioteca HJ pentru toţi" (432 p.). Cuprinde : Schiţe «Moş Teacă» : Cine HJ e Moţ Teacă, Epizootia, Religia cazonă, Aghiotantul pieţei, \H] Paţtele, Moţ Teacă spiritist, Cum se vindecă boalele, Lumina JHji electrică, Un rond sever, Teorii, Bacalaureaţii, în Dobrogea, fBf Don colonel pe frontieră, Contrabandă, Chipiul alb, între 3>|H camarazi, înainte de inspecţie, Telegraful regimentului, Re- cruţii, Ordonanţa, Moţ Teacă la inundaţie, Răscoala căruţa- JB ţilor, Cheiul Dîmboviţei, Moţ Teacă şi presa, Un jurnal cazon, JH La teatru, Moş Teacă la 10 mai, Dezertorul, Pregătiri pen- |HJ tru surprindere, Vizita medicală, Un sergent-major, Cavalerul JHs amabil. «Din viaţa militară» : Nebunul, La garda pieţei, Copil 1S| de trupă, Fatme, O boală incurabilă, Moşul, Mari!, Serviciu-n j^K - garnizoană, Liber. Alte schiţe : Papă-Lapte, Leone. Pam- 9J flete : Foametea, începe !, Tot regele, sireacul!, Sfîntă Filofteia, JH Proza regală, Băiatul României, Furt fără efracţie, De nuntă, *f^t După serbări, Ţăranii la oraş, T. Maiorescu, Don maior Fritz, Marele căpitan, Bătaia în armată, Spanachidi, Moţ 'V Teacă senator, Reflecţii, Din crimele lui Take Ionescu : In- - jH ţamia de la Cameră, Prăsila regală, Spanachidism, Spana- chidi. Articole literare : Socialismul în artă, Arta noastră, JH Arta cea nouă, Iubirea în poezie, Teatrul, Arta încurajată, -JHţ Politica în artă, Arta pentru artă. Din cazarmă, ediţie îngrijită şi prefaţată de Domnica Stoicescu, Buc, 1957, Editura tineretului, „Biblioteca şcolarului" (199 p.). Cuprinde : Moş Teacă din cazarmă : Cine e Moş Teacă, Epizootia, Religia cazonă, Aghiotantul pieţei, Paţtele, Cum se vindecă boalele, Lumina electrică, Un rond sever, Teorii, Bacalaureaţii, In Dobrogea, Don colonel pe frontieră, Contrabanda, Intre camarazi, Înainte de inspecţie, Telegraful regimentului, Recruţii, Moţ Teacă la inundaţie, Răscoala căruţaşilor, Cheiul Dîmboviţei, Moţ Teacă ţi presa, Un furnal cazon, La teatru. Moş Teacă la 10 mai, Dezertorul, Virtute militară, Echilibru bugetar, Pregătiri pentru surprindere, Vizita medicală, Un sergent-major, Cavalerul amabil. Din cazarmă : Moş Teacă şi şcoala, Moş Teacă la birt, Muzica regimentului, Moş Teacă la Bobotează, Moş Teacă senator. Schiţe : Papă-Lapte, Tîrîie-Brîu, Leone, Din războaiele mele [I] O zi pierdută, Rezervistul, Din războaiele mele [II] Cinstea burgheză, Povestea unui soldat, Marele căpitan, Don maior Fritz, Instrucţia cazonă, Rezervistul, Nebunul. Din viaţa militară : Copil de trupă, Medic de regiment. Kardlap kapitâny, Elbeszelesek, karcolatok, forditotta Kerekes Gyorgy, Buk., 1959, Allami Irodalroi es Muveszeti Kiado (172 old.) [„Moş Teacă", Povestiri şi schiţe traduse de Kerekes Gyorgy, Buc, 1959, Editura pentru literatură şi artă (172 p.).] Cuprinde : Cine e Moş Teacă, Epizootia, Religia cazonă, Aghiotantul pieţei, Pastele, Moş Teacă spiritist, Cum se vindecă boalele, Lumina electrică, Un rond sever, Teorii, Bacalaureaţii, în Dobrogea, Contrabanda, Chipiul alb, Intre camarazi, înainte de inspecţie, Telegraful regimentului, Recruţii, Ordonanţa, Moş Teacă la inundaţie, Răscoala căruţaşilor, Cheiul Dîmboviţei, Moş Teacă şi presa, Un jurnal cazon, La teatru, Moţ Teacă la 10 mai, Muzica regimentului, Moţ Teacă senator, Mari!, Papă-Lapte, Fatme, O boală incurabilă, Copil de trupă, La garda pieţei, Liber; Anton Bacalbaşa [post faţă]. Moţ Teacă, ediţie îngrijită şi prefaţată de Marin Bucur, Buc, 1961, Editura tineretului, „Biblioteca şcolarului", (272 p.). Cuprinde : «Moş Teacă» : Cine e Moţ Teacă, Epizootia, Aghiotantul pieţei, Cum se vindecă boalele, Lumina electrică, Un rond sever, Teorii, Bacalaureaţii, în Dobrogea, Don colonel pe frontieră. Contrabandă, între camarazi, Înainte de inspecţie, Telegraful regimentului, Recruţii, Moş Teacă la inundaţie, Răscoala căruţaşilor, Cheiul Dîmboviţei, Moş Teacă ţi presa, Un jurnal cazon, La teatru, Moş Teacă la 10 mai, Ruperea rîndurilor, Dezertorul, Virtute militară, Echilibrul bugetar, Pregătiri pentru surprindere, Vizita medicală, Şcoala regimentului, Un sergent-major, Cavalerul amabil. «Din viaţa militară» : Copil de trupă, O boală incurabilă. Schiţe şi pamflete : Papă-Lapte, Tîrîie-Brîu, Povestea unui soldat, Foametea, Ţara fericită!, Tot regele, sireacul!, Unde-i scăparea, Munca noastră, Tinerimii, Scandal!, Proza regală, Furt fără efracţie, Muzica regimentului, După serbări, Ţăranii la oraş, De nuntă, Titu Maiorescu, Moş Teacă şi şcoala, Marele căpitan, Don maior Fritz, Moş Teacă la birt, Bătaia în armată, Armonie!..., Nebunul, Medic de regiment (fragment), Moş Teacă senator, Reflecţii, Din crimele lui Take lonescu : Infamia de la Cameră, Prăsila regală, La Văcăreşti — nu la Fi-laret! Articole literare : Socialismul în artă, Arta cea nouă, Arta încurajată, Arta populară, Politică şi artă, Arta pentru artă. V. SCRIERI ŞI REFERIRI DESPRE ANTON BACALBAŞA *** întrunirea lucrătorilor [pentru a protesta împotriva arestării lui A. Bacalbaşa] — „Lupta", an. IV (1887), nr. 394 (11. XI), p. 3. [I. L. Caragiale] : Jurnalul nostru — „Moftul român", an. I (1893), nr. 16 (f.d.), p. 2 ; nr. 24 (22. IV), p. 7. [I. L. Caragiale] : S-a pierdut!!! — „Moftul român", an. I (1893) , nr. 19 (4. IV), p. 5. *** Moş Teacă în volum — „Moftul român", an. I (1893), nr. 28 (6. V), p. 4. Verax : Ramollot şi Moţ Teacă — .Evenimentul literar", an. I (1894) , nr. 16 (4. IV), P- 3—4, şi nr. 17 (11. IV), p. 3. [G. Ibrăileanu] : Colectivismul în literatură — „Evenimenul literar", an. I (1894), nr. 25 (6. VI), p. 1, (semnat: C. Vraja). [G. Ibrăileanu] : De ce ne batem î... — „Evenimentul literar", an. I (1894), nr. 39 (12. IX), p. 1, (semnat: C. Vraja). 358 359 [G. Ibrăileanu] : Intre scriitori... — „Evenimentul literar", an. 1 (1894), nr. 40 (19. IX), p. 1, (semnat : C. Vraja). A. Vlahuţă : Anton Bacalbaşa şi «Spiritul critic» — „Viaţa", an. I (1894), nr. 44 (11. XII), p. 6—8. A fost republicat în voi. A. Vlahuţă, Un an de luptă, Buc, Editura librăriei „Carol Miiller", 1895, p. 228—242. [I. L. Caragiale] : Grămătici şi măscărici — „Gazeta poporului", an. I (1895), nr. 226 (7. XI), p. 1, (semnat : i). Caragiale : D-sale d-lui Tony Bacalbaşa, membru al partidului socialist ştiinţific, prim-redactor la „Epoca" — „Gazeta poporului", an. I (1895), nr. 229 (11. XI), p. 3. C. Dobrogeanu-Gherea : [A. Bacalbaţa scrie uneori versuri — ţi versuri frumoase], în articolul Critica ţi literatura — „Lumea nouă", an. II (1896), nr. 549—553 (12-16. VI). A fost retipărit în Studii critice, vol. III, ediţia I, Buc, 1897, Editura librăriei „Socec £c Comp.", p. 120—191, sub titlul D-l Panu asupra criticii ţi literaturii. Ranetti : Domnule Bacalbaţa — „Moş Teacă", an. III (1897), nr. 97 (19. I), p. 5. Dim. R. Rosetti : Bacalbaţa Anton, în Dicţionarul contimporanilor, Buc, 1897, Editura lito-tipografiei „Populara", p. 18. *** Anton Bacalbaţa. — Bacalbaţa şi cititorii. — Moartea Im Anton Bacalbaşa. — „Dreptatea", an. IV (1899), nr. 1.202 (3. X), p. 1. La moartea lui Anton Bacalbaşa au mai fost publicate diverse articole şi în : „Adevărul", „Evenimentul", „Timpul", Constituţionalul", „Secolul XX", „Drapelul", „La Roumanie", „Orientul", „Războiul", „Creditul", „Curierul financiar", „Epoca", „Universul", „Gazeta Transilvaniei", „Galaţii", „Moş Teacă", „Lumea nouă". Caragiale : [Tony a plecat aseară dintre noi.] — „Dreptatea", an. IV (1899), nr. 1.203 (5. X), p. 1. George Ranetti : Vrăjmaşii lui — „Dreptatea", an. IV (1899), nr. 1.203 (5. X), p. 1. Nicolae Fleva : Anton Bacalbaşa — „Dreptatea", an. IV (1899), nr. 1.203 (5. X), p. 1. A fost reprodus în : „Evenimentul", an. VII (1899), nr. 1.931 (6. X), p. 1. L. Sanielevici : Singurele-i clipe de odihnă... — „Dreptatea", an. IV (1899), nr. 1.203 (5. X), p. 1. Artur Stavri : Lui Tony — „Dreptatea", an. IV (1899), nr. 1.203 (5. X), p. 1. A fost reprodus în : „Evenimentul", an. VII (1899), nr. 1.932 (7. X), p. 2. Şt. Bujor : Toni Bacalbaşa. Povestiri prieteneşti — „Evenimentul", an. VII (1899), nr. 1.932, (7. X), p. 1. C. Z. Buzdugan : Anton Bacalbaşa — „Lumea nouă", an. V, seria a IlI-a, (1899), nr. 14 (10. X), P. 1—2. *** [întrunirea de la Clubul muncitorilor din Bucureşti la moartea lui Anton Bacalbaşa. Au vorbit : Al. Georgescu, C. Săn-dulescu, Prescurea, Valenţe Florescu, I. Frimu, Păcală, I. Ar-maşu, Bălănescu şi Bour.] — „Lumea nouă", an. V, seria a IH-a (1899), nr. 14 (10. X), p. 4. Th. Cornel : Bacalbaşa Anton, în voi. Figuri contemporane din România, Buc, 1909, Atelierele „Socec & Comp.", p. 138— 139. Emil D. Fagure : Anton Bacalbaşa, în voi. „Adevărul" (1888— 1913), Buc, 1913, p. 283—287. Const. Miile : [Însemnări despre Anton Bacalbaşa], în romanul Dinu Milian, II, O viaţă, Buc, 1914, Atelierele „Adevărul", p. 79, 83, 91, 92, 126, 141, 144, 145, 146, 147, 150, 155, 160, 166, 167, 168, 175. I. Teodorescu : Amintiri despre Tony Bacalbaţa — „Adevărul literar şi artistic", seria a IlI-a, an. III (1922), nr. 67 (5. III), p. 1. Barbu Lăzăreanu : Tribunul Anton Bacalbaşa — „Cuvîntul liber", seria a Il-a, an. I (1924), nr. 20 (7. VI), p. 16—18. Barbu Lăzăreanu : Anton Bacalbaşa — Buc, 1924, Atelierele „Adevărul". Tudor Teodorescu-Branişte : Un pamfletar: Anton Bacalbaşa — „Cuvîntul liber", seria a Il-a, an. I (1924), nr. 31 (23. VIII), p. 9—10. G. Ibrăileanu : Anton Bacalbaşa — „Adevărul literar şi artistic", an. VI (1925), nr. 238 (28. VI), p. 1. T. Arghezi : Poezia — „Progresul social", an. II (1933), nr. 7 (20. VII), p. 501—502. Izabela Sadoveanu : Zile de prietenie [Tony Bacalbaşa] — „Adevărul literar şi artistic", an. XVIII, seria a IlI-a (1938), nr. 902 (20. III), p. 11 ; nr. 905 (10. IV), p. 11. Barbu Lăzăreanu : Tony Bacalbaşa — Buc, 1947, Editura „Cartea românească". 360 361 Barbu Lăzăreanu : Anton Bacalbaşa, ediţie nouă cu revizuiri si adaose, Buc, 1948, Editura «Cartea românească" şi republicat în voi. Barbu Lăzăreanu, Glose fi comentarii de istoriografie literară, Buc, 1958, E.S.P.L.A., p. 335—356, vezi şi p. 143—146. *** Anton Bacalbaşa fi literatura clasei muncitoare — „Contemporanul", 1949, nr. 149 (12. VIII), p. 5 ; nr. 150 (19. VIII), p. 4 şi 14. G. Călinescu : Material documentar fi ftiri noi despre [...] Toni Bacalbaşa — „Studii şi cercetări de istorie literară şi folclor", an. I (1952), nr. 1—4, p. 93—115. Const. Ciopraga : Un manuscris inedit al lui Anton Bacalbaşa — „laşul literar", an. V (1953), nr. 1, p. 157—164. G. Călinescu şi colectivul de documentare : Material documentar despre [...] Anton Bacalbaşa — „Studii şi cercetări de istorie literară şi folclor", an. III (1954), tomul III, p. 155—158. Gala Galaction : Tony Bacalbafa fi „Adevărul literar" de altădată, în voi. Galaction, Oameni fi gînduri din veacul meu, Buc, 1955, E.S.P.L.A., p. 142—144 şi 190—193. A fost republicat în voi. Galaction, Opere alese, vol. II, ediţie îngrijită de Teodor Vîrgolici, cu o introducere de D. Micu, Buc, 1961, Editura pentru literatură, p. 344—346. *** A. C. Bacalbafa — „Contemporanul", 1956, nr. 28 (510) (13. VII), p. 2. Teodor Vîrgolici : Anton Bacalbafa : .Schiţe şi articole" — „Gazeta literară", an. IV (1957), nr. 32 (178), (8. VIII), p. 2. *** [Anton Bacalbaşa] în voi. Presa muncitorească şi socialistă din România, Buc, 1964, Editura politică, vol. I, partea I, p. IX, XV, 103, 121, 227, 231, 447, 448, 480, 482, 540, 574, 578. Partea a Il-a, p. 98, 99, 239, 240, 247, 250, 251, 255, 257, 258, 260, 264, 270, 308. 313, 353, 390, 391, 414, 459, 463, 670. Virgiliu Ene : Pseudonimele lui Anton Bacalbafa — „Revista de istorie şi teorie literară", T. 14 (1965), nr. 1, p. 177—196. Virgiliu Ene : Centenarul Anton Bacalbaşa (1865—1965) — „Lucea-fărul", an. IX (1965), nr. 5 (164), (27. II), p. 4. TABLA ILUSTRAŢIILOR 7\ Facsimil după schiţa Justiţie, apărută în Literatorul din 1882 Facsimil după revista Emanciparea, în care se publică pentru prima oară la noi în ţară traduceri din opera Iui Karl Marx Capitalul, semnate Batony, pseudonim al lui Tony Bacalbaşa Facsimil după ziarele Drepturile omului şi Democraţia socială la care a colaborat Anton Bacalbaşa Adevărul literar, periodic condus de Anton Bacalbaşa Facsimil după o scrisoare a lui Anton Bacalbaşa datată : 20/1 octombrie 1893 Facsimil după scrisoarea lui Anton Bacalbaşa din 14/26 februarie 1894 Facsimil după primul număr al revistei Moş Teacă Lascăr Catargiu — facsimil după o ilustraţie publicată în Adevărul din anul 1893 Alexandru Lahovary — facsimil după o ilustraţie publicată în Adevărul din anul 1893 Facsimil după coperta revistei Mof Teacă din 16 iunie 1896 32—33 32—33 64—65 64—65 128—129 128—129 160—161 160—161 192—193 192—193 363 Facsimil după poezia, aflată în manuscris, Mater dolorosa 224—225 Facsimil după un Sonet, scris la 25 februarie 1892, nepublicat de autor 224—225 Facsimil după poezia, aflată în manuscris, Vino 1 256—257 Facsimil după o poezie, fără titlu, scrisă la 18 februarie 1892 288—289 Articole apărute cu prilejul centenarului Anton Bacalbaţa (facsimil) 288—289 CUPRINS 4 PUBLICISTICA II Justiţie Leone 0 victorie Colegiul ţărănesc Se duce religia !... N-avem proletari ? Foametea începe !... Tot regele, sireacul ! Ţara fericită I Munca noastră Calm 1 Mai [Pentru ce luptăm noi socialiştii] (Conferinţă) Veacul nostru Scandal! Sfînta Filofteia [împotriva naţionalismului] (Cuvîntare) Greva a reuşit ! învăţăminte Unul din mulţime „Pătura cultă" Libertate şi robie Furt... fără efracţie 70 300.000 lei 73 Băiatul României 76 Procesul burgheziei 78 Pentru reprezentanţii ţării 81 Modele de discursuri 84 Funcţionarii comerciali 88 1893 92 Nunta Engliterei cu România 98 De nuntă 101 După serbări 103 Ţăranii la oraş 106 Menageria regală. Lascăr Catargiu 109 Spanachidism 112 Menageria regală. Alexandru Lahovary 114 Spanachidi 116 Holera mitropolitului 118 Marele căpitan 120 Don maior Fritz 121 Noului născut 123 Răspunsul la mesaj 126 Bătaia în armată 129 Ţăranii 142 O poveste tristă 145 Dicţionar româno-turc 148 Armonie !... 150 Instigatorii ! 151 Morţii la vot 154 Emblema regală... 156 Alexandru III 158 Tămbălăul de ieri 161 Mesajul şi criza 163 Spanachidi (Fragment) 166 Serbarea de azi : Horia, Cloşca, Criţan 170 Poliţiştii din Iaşi 172 Fabrica de ciocoi 174 Reflecţii 177 Din crimele lui Take lonescu. Infamia de la Cameră 179 Art. 262 — Cod. penal 182 Acel ce tace 184 Ce este Constituţia 186 Prăsila regală 189 Geograful Gorjan 193 Anul nou 197 Băieţii lui Brătianu 199 Păpuşile maiestăţii-sale 201 La Văcăreşti — nu la Filaret ! 204 Oamenii lui 98 207 Oculta şi inteligenţa (IV) 210 Prefaţă la don Paladu 213 Mitiţă Scuza 217 Servitorul regelui 219 Autorii răscoalelor 222 Casa de nebuni 224 Ajutor ! 227 Note bibliografice 229 Bibliografie. Note asupra pseudonimelor 235 Tabla ilustraţiilor 363