GEORGE BARIT SI CONTEMPORANII SĂI voi. VII Corespondenţă trimisă EDIŢIE DE ŞTEFAN PASCU, IOAN CHINDRIŞ şi GHEORGHE ASANACHE Coordonator: ŞTEFAN PASCU DOCUMENTE LITERARE EDIT U R A M I N E R V A B U 0 URE.ŞTI — 1985 I CĂTRE BENEDICT FOGARAŞI 1 (1827) i 1827, 2da Junii Copia Clarissime Domine Rector ! Tandem reseratis opacae palestrae repagulis benignior Pallas suos alumnos ad Patrios Lares remittit, dum dulci otio vires mentis reparaverint ad arenam rursum revocandos. Ego antequam itineri committam unam adhuc quam mihi honestatis et gratitudinis leges imponunt, exequor gratissimata obligationem, nimirum Clarissimo Domino Rectori, refero grates quam humillimas pro sua indefessa sol-licitudine, pro diurnis nocturnesque fatigiis quibus meum in litteris profectum per decursum 3ium annorum non dedignabatur fatigium exponere 2. Inpense pro exhibitis mihi tott favoribus ac beneficiis millenas grates rependo, insimul praecipuas pro paternis suiş monitis, quibus mihi pietatis amorem, et studium divini cultus instillare conabatur. Utinam me Numen Suppremum cum aliquando praestet, qui has suas gratias aliquatenus remereri queam, illarum sane gratam memoriam nullas unquam sive fatorum sive temporum vicissitudo eximet cordi meo necessabo Coelos devoti animi suspiriis identidem fatigare, ut Deus Clementissimus and feram usque aetatem felicem ac sospitem conservare, et denum aeterna Coelitum gloria donare dignetur. Devotissimus ac Cliens, Baritz Georgius; 3 [Adresa:] Clarrissimo Domino Rectori. (B.A.R., ms. rom. 986, f. 108r) [Traducere :] Copie. Prea stimate domnule director ! In sfîrşit, deschizînd întunecatele zăvoare ale şcolii, binevoitoarea Minervă îşi trimite elevii în sînul familiilor unde, în zile de plăcută odihnă, să-şi refacă energiile intelectuale, amintindu-şi mereu şi mereu de locul şi ţelul învăţăturilor. înainte de a porni şi eu în eălătorie, mă simt obligat a-mi îndeplini o foarte plăcută îndatorire, pe care mi-o impun legile omeniei şi ale recunoştinţei: a vă aduce dumneavoastră, prea stimate domnule director, cele mai adinei mulţumiri pentru neobosita-vă străduinţă pe care aţi depus-o timp de trei ani, zi şi noapte, neprecupeţind oboseala, spre înaintarea mea într-ale literelor. Vă aduc, deci, mii de mulţumiri pentru atîtea favoruri şi binefaceri pe care le-aţi săvîrşit faţă de mine, în mod deosebit pentru părinteştile îndrumări prin care v-aţi nizuit a insufla în mine iubirea de pietate şi studii 1 cultului divin. Fie ca D-zeu cel Prea înalt să mă protejeze ca şi altă dată, ca să pot dobîndi aceste haruri ale sale şi pe care să nu le poată abate din inima mea nici nenorocirile, nici vitregia vremurilor. Nu voi înceta ca, prin suspinele sufletului meu devotat, să cer insistent cerurilor ca prea bunul Dumnezeu să vă ţină pînă la adinei bătrîneţe şi sa vă păstreze în deplină sănătate, iar apoi să vă învrednicească cu gloria veşnică cerească. Prea devotat şi supus, _ George Barit. [Adresa:] Prea stimatului domn director3. 1 Cea mai veche scrisoare din întreaga corespondenţă a lui George Bariţ. Destinatarul ei, Benedict Fogaraşi (1742- 1830) era directorul gimnaziuhi şi al şcolii de normă din Blaj, din 1808. Este o scrisoare de mulţumire, după trei ani de studiu al umanioarelor (treapta de jos a gimnaziului), cînd îl avusese dascăl pe eruditul Fogaraşi. Om cu studii la Colegiul De Propaganda Fide din Roma, Benedict Fogaraşi este unul dnitre cei mai fideli dascăli blăjeni din epoca luministă, fiind profesor la toate treptele şcolare din Blaj. Vezi despre el Nicolae Comşa, Dascălii Blajului, Blaj, 1943, p. 33; Ioan Chindriş, Prima scrisoare a lui George Bariţ, în Steaua, XXI, 1971, iulie, p. 37; I. Dumitriu-Snagov, Românii în arhivele Romei, Bucureşti, 1973, p. 278 — 281, 530. 2 Fatigium exponere completat de altă mînă, probabil cineva din familie care a corectat textul latin al tînărului de numai 15 ani, George Bariţ. 3 Ediţie anterioară a scrisorii lui Ioan Chindriş, Op. cit. II CĂTRE GRIGORE MOLDVAI1 (1834) 2 Blaş, 1834, 28 aprilis st. novo Cinstite părinte ! Domn mie mult preţuite ! Cred 10 aceea cum că tocma atuncea cînd io-mi tin nespusă norocire pentru ocazia care mi s-au dat cu puţintele rînduri a te onora, te va apuca mirare cum că dintre atîte rudenii eu singur mă aflu, străin, care despre un obiect ca acesta delicat să te înştiinţez. ^ Fierbînd, adecă, de mai multă vreme, mai ales în crerii bunului nostru patron, domnu canonic Vasilie Raţiu 2, fericitul acela plan al domniii tale de a veni la noi, fără a mişca vreun cuvînt legănat oarecare dintră rudenii, cu ocazia aceasta a multor aici făcute mutări au pomenit domnul Raţiu înaintea măriii sale episcopului despre intenţia c[instit] domniii tale', şi s-au svătuit laolaltă că dacă te vor chiema la dieţezul nostru, ce staţie să-ţi deie. Mai pre urmă au aşesat că, dacă vei'voi a veni, să fii profesor'la a 3-a normă, catehet şi la gymnasium profesor limbii nemţeşti, pînă atunci pînă cînd directura normii de aici, carea acum intermaliter este pe lîngă domnul Raţiu, de la I[nalta] Curte ţi se va mijloci. Acum, întîmplîndu-se aşa, cît fraţii Vasilie şi Dumitru3, tocma în zioa de Dumineca Florilor, în carea porniră cătră casă cu căruţa, înştiinţaţi despre acest conclusum, nu putură a-ţi face înştiinţare mai cu' pripă,' ci-mi lăsară tot lucrul mie spre a ţi-1 scrie, îmi şi îndrăznesc, aşa precum adevăratul dor mă îndeamnă, a te înştiinţa. Adevărat este, cinstite domnule, cum să staţia pomenită, în cît este venitul, întru asemănare cu venitul de acum 4 ce-1 ai este subţirea, ci oamenii noştri argumentează aşa: că un bărbat de adevărată cultură şi sporiu a dulcii naţii şi patrioţilor săi învăpăiat, nu atîta se uită la venituri, decît la modru de a folosi pe cum voieşte şi a astupa gurile a multora, arătînd acea generozitate cum că nu mîncarea şi beutura, ci adevărata dragoste îl îndeamnă la ostenele şi lucruri. Dealtmintrelea, în dieţezul iest prea lăţit mai de multe ori vacanţii se dau pe ales, apoi mi se pare că de un an, doi s-au început o epohă în care interesurile cele spurie încep a se pune în lături, de nu de tot, batăr în parte, aşa cît alegerile se fac după vrednicii, nu după nu ştiu ce nepotismuri. Aceea încă este ştiut, cît doreşte dulcea c[institei] domniii tale familie venirea-ţi, nu numai, ci şi toţi bunii noştri cunaţionalişti. Eu sunt acel norocos ca să mă rog în numele tuturor, făcîndu-ţi acea puţină reflexie cum că cu mult mai mare lipsă are un dieţez ca iesta mare de bărbaţi zdraveni, decît unul de vreo doă, numai, parohii. Ci mai multe nu-mi îndrăznesc, doară şi pe multe. Cu aceste sunt al cinstitei domniii tale umilit, George Bariţ m. p. în al 3-1 e an a ss. th. auzitoriu. (Iosif Pervian, Studii de literatură română, Cluj, 1971, p. 387 — 388). 1 Grigcre Moldvai, 1806—?, originar din Pintic, unchi al protopopului-erou Ştefan Moldovan din aceeaşi localitate, executat de maghiari la 1848. Vezi date biografice la Nicolae Comşa, Dascălii Blajului, p. 70; G.B.C., III, Bucureşti, 1976, p. 46, n. 2. 2 Canonic blăjan şi rector al Seminarului teologic, despre care vexi Ibid., p. 35, n. 2. Cf. şi Nicolae Comşa, Dascălii Blajului, p. 52. 3 Fraţi ai lui Grigore Moldvai, la acea dată şi ei studenţi la Blaj, ca şi George Bariţ. Vasilie este viitorul prefect revoluţionar de la 1848—1849, Vasile Moldovan, iar pe Dumitru îl vom găsi în anii următori „cooperator", adică paroh adjunct în Pintic. 4 Grigore Moldvai era profesor la Gimnaziul greco-catolic din Beiuş, în dieceza Orăzii, unde funcţiona din 1833. El a fost chemat, într-adevăr, la Blaj, unde a funcţionat ca profesor de limba germană la liceu. III CĂTRE IOAN LEMENI1 (1837-1842) complex, cur non et juvenes ii qui res praesentes ad me detulerunt rei, cur non complices sed a magistratu absoluţi ? Cum igitur involutis Comissionis cridalis Marin rebus, hac occa-sione nec in meas partes quidpiam determinaţi desiderare aut novam petitionem intui tu totius causae facere possim: id unicum oro Illus-[tritatem] [Vestrum] dignabit[ur] pro me filio et Hypodgacono] suo apud Exc[elsum] R[egium] Gub[ernium] quatenus conformiter B[enig-norum] Alt[issimorum] D[ecretorum] qua nec in politpcias] nec in jud[ici] influxu etexcessibus prout expet[itur] genuine informet[ur] et ut talis cui vi plurium B[enignorum] Alt[issimorum] D[ecretorum] qua nec in polit[icis] nec jud[iciariis] scire agere licit[um] sit ut contumacem et ad hudcum hoc precarie^officio fungentem ab off[ici]o amo.veri curet. Id quod vel ex eo capite.. . quod per illum homine[m] in hac causa omnia susdeque pertfurbata] sint et adhuc perturbabun[tur]. (Iosif Pervain, Studii de literatură română, Cluj, 1971, p. 392—393.) 3 21 sept./3 oct. 1837 Ad Ilhtstrissimum Epfiscojpum Joannem Lemeni Illustrissime Domine Praesul etc., etc. Plusq[am] apternas IUus[tritatis] Vestrae de dato 15 Aug. 1837 ubi conformiter Gub[ernia]li Decreto mihi iniungere. digna[batur] etc. doloremque suum exprimit in omni filiali humilitate percepi, atque in omnibus mihi iniunctis quovis tempore obedientissimus praestabo. Certe Illustrissinie [D[omine] Pfraesul] etiam 11° Febr. qua die Comissio , tempore noctis ad se citavit nulla exceptione vel allegatione facta sponte comparuissem nisi tyranicam et illegalem horum hominum agendi rationemiam antea cognovissem. Ad haec vero acta Comissionis cridalis Marin, in testimonium provoco. Georg K[ayser] scriba salariatus qua Plenipotentiarius creditorem Baroncia de publica plătea abducit, Joannem Marin n[epotem] D[emetrii] incarcerat prop[ria] auctoritate, id quod in facie Comissponis] fate[tur] et exponit. D[emetrium] M[ari-num] cridalis que civis et mercator ictibus baculor[um] venerabat[ur] ; e Comissione, benignisante fit forum criminale per Deum vivum! quid mihi expectandum erat! Sed ego haec omnia in aluid tempus favora-bilius repono, quo si institia in terres ad huc viget omnia huius Comiss-[ionis] acta, excipientibus mecum numerosis aliis ruere debebunt, et quidquid in me praetendit[ur] alia via in lucem prodibit, clarescetque an ego complex effective Marin, dici possim, quandoquidem ab ipso qua iam antea incarcerato nihil celari recipere potuerim. Et si ego [Traducere:] 21 septembrie/3 octombrie 1837 Prea luminatului episcop Ioan Lemeni Prea luminate domnule arhiereu etc, etc. Cu fiască umilinţă am primit scrisoarea luminăţiei tale, mai mult decît părintească, din 15 august 1837, în care, după sunetul decretului gubernial, binevoieşti a-mi porunci etc. — atărîndu-ţi şi durerea! —, iar eu nu voi întîrzia a năzui să-ţi împlinesc porunca. Desigur, prealuminatul meu arhiereu, m-am înfăţişat atunci de bună voie, fără vreo împotrivire sau contrazicere, cînd, în ziua de 11 februarie, comisia m-a chemat în toiul nopţii în faţa ei, deşi cunoşteam de mai nainte firea samavolnică şi nelegiuită a acestor oameni2. Spre dovada celor zise, aduc mărturie faptele comisiei de faliment a firmei Marin. Grefierul lefegiu Georg Kayser, în calitate de. împuternicit, 1-a îndepărtat din piaţă pe creditorul Baroncia. Pe Ioan Marin, nepotul lui Dimitrie, 1-a întemniţat cu de la sine putere, ceea ce a mărturisit şi recunoscut şi în faţa comisiei. Pe falitul Dimitrie Marin, deşi e cetăţean şi neguţător, a pus să-1 bată cu lovituri de bîtă. La ce bunătate era să mă aştept — pentru Dumnezeu ! — de la o comisie căreia îi place să fie tribunal criminal? Dar le las acestea toate pentru vremuri mai prielnice, cînd, dacă mai există dreptate pe lume, toate isprăvile comisiei, în urma plîngerilor şi a altora care mi se alătură mie, vor trebui să iasă la lumină. Se va lumina şi ceea ce mi se aduce mie de vină, şi se va lămuri pe o cale oarecare că nu puteam să-i fiu complice lui Marin, de vreme ce, aflîndu-se el întemniţat de mai multă vreme, nu aveam cum să primesc ceva de la dînsul spre tăinuire. Mai apoi, dacă sînt eu complice, de ce nu sînt judecaţi ca făptaşi şi acei tineri care au răspîndit astfel de lucruri despre mine, de ce nu sînt şi ei complici, ci sînt eliberaţi de către magistrat ? Ca atare, în starea de acum nu mă pot aştepta să se lumineze ceva în privinţa mea în legătură cu treburile încîlcite ale comisiei de faliment Marin, nu pot nici să înaintez o cerere nouă referitoare la întreaga treabă. Cer numai un singur lucru, anume ca luminăţia ta să intervii pentru mine, fiul şi subdiaconul tău, la înaltul Guberniu Regesc, pentru ca acest trufaş ce ocupă pînă astăzi o asemenea slujbă de încredere, să fie scos din oficiul său, de vreme ce, potrivit hotărîrilor prea înalte, îi este oprit să se amestece în chip samavolnic în treburile de obşte ori în judecăţi. Fiindcă, prin acest om, toate iţele acestei afaceri s-au încurcat foarte rău, şi încurcate au rămas pînă astăzi. 1 Despre Ioan Lemeni, episcop de Făgăraş între 1832—1850, vezi G.B.C., III, p. 142-148, n. 4. 2 în 1837, tînărul profesor braşovean, George Bariţ, a fost implicat de către autorităţile cetăţii Braşov, ca tăinuitor şi complice, în procesul neguţătorului şi bancherului falit Dimitrie Marin. Incidentul l-au analizat: Coriolan Suciu, Blajul, Braşovul şi Bariţiu, în Cultura creştină, XIV, 1925, n. 9, p. 314-321; Candid C. Muşlea, Ccntribuţiuni la viaţa şi opera lui Gheorghe Bariţiu, în Gazeta Transilvaniei, CV, 1942, n. 75 — 76; Iosif Pervain, Studii de literatură română, Cluj, 1971, p. 380 — 398. 4 Coronae 1841 die 2 Marţii Illustrissime ac Reverendissime Domine Praesul Domine Patrone singulariter Colendissime ! Postquam ex paterna Illustritatis Vestrae Episcopalis gratia licuisset mihi, qua Almae Dioceseos Graeco-Catholicae Clerico longius tempus pro uno ex utroque stătu coelibali nimirum et conjugali eligendo ad me probandum summere: tandem invocato saepius divini spiritus lumine, exauditâ etiam sensus mei intimi voce, proposui sacrum matri-monii sacramentum cum Virgine Măria Belisar filia coronensis quondam mercatoris graeci Stephani Belisar, dominica secunda post resurrectio-nem, inire. Idcirco: In omni filiali humilitate oro Iliustritatem Vestram Episcopalem, quatenus data mihi, qua simul A[lmae] Dioceseos (reservato jure du-cendi) subdiacono praesulea hoc respectu benedictione, a consvetis quoque, secus praescriptis trinis proclamationibus me dispensare non dedignetur. Cum vero parocus noster G[raeco]-Catholicus Illyefalvensis senio aliquin confectus ex morbis etiam obnoxius, facile ex parte sua moram temporis (cum summo occupationum mearum scholasticarum et littera-riarum detrimento) injiceret: audeo simul orare, ut fine copulationis delegationem quoque se ad vicinos Graeco-Catholicos parochos exten-dentem Illustritas Vestra elargiri dignetur, quo sic in casu moram mi-nante aut Parochus 6 Tohanensis, aut vero alius a Reverendissimo Domino Vicario Foraneo indigitandus noştri ritus parochus, ordinarium filialis coronensis supplere queat. Expertis Illustritatis Vestrae favoribus filiali cum submissione recommendatus enorior. Illustritatis Vestrae Episcopalis servus humillimus, Georgius Bar Uz m. p. A[lmae] Dioceseos Fogarasiensis clericus et sub-diaconus. [Adresa:] Ad Illustrissimum ac Reverendissimum Dominum Ioannem Lemeny de Eadem Dei gratia per M[agnum] Transilvaniae Principatum Episcopum Graeco-Catholicorum Fogarasiensem Dominum Patronum singulariter Colendissimum. Intro scripti Supplex libellus. (Biblioteca „Astra" Sibiu, Fond. manuscrise, cota MXV/4, inv. 3038.) [Traducere:] Braşov, 2 martie 1841 Prea luminate şi prea mărite domnule episcop, părinte mie prea binevoitor ! După ce, prin vunăvoinţa părintească a luminăţiei vostre, mi-a fost îngăduit mie, ca cleric al maicii dieceze greco-catolice, să mă hotărăsc timp mai îndelungat care dintre cele doră stări o voi alege, aceea de celibe sau aceea de căsătorit, pînă la urmă, im-plorînd în repetate rînduri lumina Sfinxului Spirit şi ascultînd tîlcul vocii mele interioare, m-am hotărît ca în a doua duminică după înviere să împărtăşesc taina Sfintei Cununii cu fecioara Măria Velisar, fiica răposatului neguţător braşovean Ştefan Veli-sar. Din această pricină: Mă rog de luminăţia voastră să-mi dea binecuvîntarea arhierească în această privinţă, ceea ce eu, ca subdiacon, sînt obligat prin legiuire să capăt din partea diecezei, şi să nu refuze a-mi acorda astfel scutire de cele trei strigări obişnuite şi prescrise1. Pentru că preotul nostru greco-catolic din Ileni, împovărat de tătrîneţe şi pe deasupra bolnav, ar putea lesne prilejui, din partea sa, pierdere de timp (spre marea pagubă a îndeletnicirilor mele şcolare şi literare), îndrăznesc să cer toteda^ă ca luminăţia voastră să binevoiască a extinde împuternicirea de a cununa şi asupra preoţilor greco-catolici vecini, în aşa fel ca, în cazul posibil al unei amîrări, parohul filiei braşovene să poată fi înlocuit fie de preotul din Tohanul Vechi 2, fie de un alt paroh de ritul nostru, care va fi desemnat de căJre prea cucernicul nestru vicar foraneu. Recomandîndu-mă binecunoscutei bunătăţi a luminăţiei voastre, rămîn cu fiască supunere al luminăţiei voastre episcopeş'i prea umil şerb şi slujitor, George Bariţ m. p., cleric şi subdiacon al diecezei Făgăraşului. [Adresa:] Către prea luminatul şi prea.măritul domn Ioan Lemeni de Eadem, din graţia divină episcop greco-catclic al Făgăraşului în Marele Principat al Transilvaniei, domniei sale părintelui prea binevoitor. O suplică a celui pomenit înlăuntru. 1 Bariţ se logodise cu Măria Velisar la 6/18 ianuarie 1841, în casa lui George Carcalechi din Timişul de Jos. Dispensa cerută prin această scrisoare o va primi curînd, astfel că la 13/25 aprilie 1841 are loc căsătoria. Această căsătorie, rod al unei iubiri rămase celebre în istoria culturii noastre, a fost umbrită de fanatismul popilor schismatici din Braşov, care au refuzat să o celebreze după normele cuvenite ale epocii, pretex-tînd ca mirele este greco-catolic. A se nota faptul că acest greco-catolic îi învăţase carte şi cugetare românească pe copiii neuniţilor din Braşov, că din 1838 făcuse din această localitate capitala culturii panremâneşti şi că va rămîne în istorie ca cel mai mare fiu al Braşovului. întîmplarea, faptul că a trebuit să se cunune acasă, parcă hoţeşte, l-au amărît enorm pe marele gazetar român. Naşi i-au fost Pa vel Vasici şi soţia sa Iuliana amîndoi neuniţi, însă români cu,mintea lucidă. Vezi şi fisele autobiografice însemnări dm viaţa mea căsătorită, publicate de Olimpiu Boitos în revista Studii literare I 1942 p. 190-200. ' ' ' 2 Preotul care 1-a asistat, pe Bariţ la căsătorie a fost, pînă la urmă, cel din Tohan, dar acasă la acelaşi George Carcalechi din Timişul de Jos. Braşiv, 1842, dec. 29/17 Măria ta prea luminate doamne episcoape, părinte mie de bine voitor iu De n-am pricepe din destul cum toate ceasurile măriei tale sînt strîns împărţite la mulţimea lucrurilor şi a îngrijirilor, împreunate cu acea înaltă sfîntă deregătorie, poate că aş îndrăzni a-mi înnoi fiiasca supunere mai adeseori prin scris, fără a pomeni de vreo trebuinţă. Iar acum îmi ţiu de datorie a mă apropia la părinţasca bunătate şi îndreptare a archiereului meu — o spui sincer — numai cînd poziţia în care mă aflu îmi porunceşte a mă folosi de virtuţile măriei tale. Prea luminate doamne ! Fatalele schimbări ce s-au făcut mai de curînd în Ţara Românească 1 aduseră cu sine ca mie, care, ca redactor al acestor foiţe româneşti, poate şi nevrînd, am prilej a privi mai de aproape la firul întîmplărilor, să mi se descopere nişte intrigi ţăsute de cătră o putere străină, în ţara de sus însemnată, pe care eu, pe cît le cunoşteam, m-am simţit îndatorat a le face cunoscute atît unor deregătorii militare austriace> care ştiam bine că au poruncă a ispiti toate, cît şi sus, la Viena. Motivul moral ce m-au silit a face aceasta e de prisos a-1 mai numi: credinţa ce trebuie să avem cătră Monarhul este de sine motiv puternic. într-aceea eu mai avui şi alte interesuri de a da pre faţă lucruri de care eram încredinţat nu numai din gurile oamenilor prinţului Ghica, ci şi din scrisori vinite de peste munţi. Pînă cînd compatrioţii unguri strigă în gura mare, învinovăţind pre români de rusolatrie, pînă atunci consulul general rusesc în Bucureşti sapă cu tot deadinsul asupra tuturor intereselor austriace, şi dacă vreun jurnal îşi ia îndrăzneală a indigita cîte ceva, el nu lipseşte a trînti note la Viena şi a pîrî lucruri de care el numai visează. Din norocire că Curtea noastră, deşi nu prin consulul său totdeauna, prin alte canale încă cunoaşte prea bine starea lucrurilor şi, pre cît să pricepe aici jos, face complimente în loc de satisfacţie. în vara trecută, pe jurnalele nemţeşti din Braşov, sau adecă pre censorul îl pîrî consulul rusesc în două rînduri, şi consulul meu încă luă o uşorică înfruntare odată. Deci, după ce eu am pricină de a prepune cum că mai curînd sau mai tîrziu se poate face vreo întrebare despre puţinătatea mea, rugămintea mea prea umilită cătră măria ta, prea luminate doamne, este ca la o vreme de aşa, a mă arăta de acela ce îţi sînt măriei tale cleric subdiacon, slobozit încoace mai întîi din pricina vîrstei, iar apoi dispensat, pentru că, după p>rea-ndurata facultate dată de Maiestatea Sa împăratul de a tipări şi efimeride româneşti 2, măria ta ai aflat cu cale ca aceste foi să rămîie supt redacţia şi îngrijirea unui individ de religie greco-catolicâ, ca cu atît mai sigur să se poată răspunde aşteptărei şi scopului Maiestăţii Sale, de a hrăni şi a întări credinţa şi dragostea poporului românesc cătră Mărita Casă Austriacă, în sfîrşit că eu, după cît mă iartă neputinţa, mă silesc cu toate mijloacele a face destul acestei chiemări, după care şi pînă acuma cunosc rezultate bune. Nu mai adaug a-mi repeţi rugămintea, pentru ca să nu-ţi vatăm bunătatea, prealuminate părinte. în zilele trecute ceteam cu domnul abat A. Kovacs 3 un articol asupra şcoalelor din Blaj, ieşit în Vasârnapi Ujsăg din Cluj 4. Domnia sa să miră foarte pentru ce se scriu şi din orăşelul nostru astfeli de lucruri, îmi aduse aminte şi de altul, pe care noi aici am îndrăznit a-1 tipări (în vara trecută), avîndu-1 de la om despre care eram aplecaţi foarte a crede că ce au scris au scris cu ştirea sau, cel puţin, cu învoirea pe tăcute a măriei tale 5. După acestea, d. abat mă îndatora a spune măriei tale din parte-i umilită plecăciune. Să mai cutez, ori să tac !? Prea luminate doamne ! Foiţele acestea româneşti, în diecesul nostru sînt foarte puţin cunoscute şi cetite. O recă[ma]ndaţie ieşită din porunca măriei tale cătră protopopi ar putea face minune în privinţa aceasta ! Cerînd iertare şi sărutîndu-ţi sfînta dreaptă, rămîi şerb şi fiu prea umilit, George Bariţ m. p., subdiacon profesor. 6 (Arhivele Statului Cluj-Napoca, Fond. Blaj, colecţia George Bariţ, n. 344.) 1 „Fatalele schimbări": depunerea din domnie a lui Alexandru Dimitrie Ghica, la 7 octombrie 1842, în urma unui cunoscut raport al comisarului Porţii, Şekib Effendi (vezi Ioan C. Filitti, Domniile române sub Regulamentul Organic 1834 — 1848, Bueureşti-Leipzig-Viena, 1915, p. 171—172). La data scrisorii Ţara Românească era cîrmuită de o căimăcămie alcătuită din Iordache Filipescu, Teodor Văcărescu şi Mihail Cornescu (Ibid., p. 264-275). 2 Bariţ era, într-adevăr, „cleric subdiacon", (vezi şi supra, scris. 3), căci plecarea sa la Braşov n-a însemnat ieşirea din tagma preoţească, în care nici n-a intrat, de fapt, căci nu s-a hirotonisit după absolvirea studiilor teologice şi n-a practicat niciodată. Situaţia echivocă a fost posibilă datorită firii tolerante a episcopului Lemeni, cu atît mai de apreciat cu cît tînărul teolog profesa o meserie scandalos de laică: jurnalist, într-un mediu neunit, ca Braşovul. „Efemeridele" sînt cele două publicaţii pe care le edita acolo: Gazeta de Transilvania şi Foaie pentru minte, inimă şi literatură. 3 Antoniu Kovâcs de Felfalu, directorul Gimnaziului romano-catolic din Braşov, cenzor al foilor lui Bariţ, dar şi un sprijinitor al acestuia, ca şi al lui Iacob şi Andrei Mureşanu. Despre el: Gazeta de Transilvania, II, 1839, n. 37, p. 145; Decretu în puterea căruia s-a înfiinţat în Transilvania cel dintîi ziariu politic în limba românescă, la an. 1838, în Observatoriul, VIII, 1885, n. 36; G.B.C., III, p. 321; IV, p. 154. 4 Articolul lui Simion Bărnuţiu, Balâzsfalvi işkolai ugyekrol, publicat în Vasăr-napi Ujsdg din Cluj (1842, nr. 448, p. 761-770) este o critică virulentă a situaţiei şcolare din Blaj, dominate de spiritul monahal. Vezi G.B.C., III, p. 316, 497. 5 Se referă la articolul Pentru Schematismul clerului din Episcopatul Făgăraşului şi încă ceva, tipărit în Foaie pentru minte, inimă şi literatură, 1842, n. 26, p. 201 — 205. Despre conţinutul articolului vezi G.B.C., III, p. 391. 6 Scrisoarea poartă adnotarea finală: „Baritz; primită 15a Ianuarii [.1]843. IV CĂTRE TIMOTEI CIPARIU 1 (1837-1881) 6 1837, 21 Ian./2 Febr. Illustrissime Domine ! Quod ad paternum Illustrptatis] V[estrae] de 13 Dec[embris] 1836 rescriptum officiosam excusationem facere distulerim veniam hu-millime oro; cum enim acceperim Illustritatem Vestram non perfecte vaiere, nolebam tam taediosam turpemque causam qualem ratione mei exortam fuisse video importune recolere. Din autem pro tanta quan-tam prae se fert D[ominus] Canonicus" contra me exacerbationem expec-tabam ut tandem aliquando processum contra me effective moveat, nam ego omnia ea de quibus accusor, perfracte nego, atque nihil aliud quam calumnias a malevolis in me coniecta esse queror, de quibus et protestor, nunquam ergo deprecabor. Haec ut Judici quae sequuntur ut Patri. ^ Calumnias esse, quae in me ex parte R[everen]diss[imi] C[anonici] coniiciuntur ut reliqua tăceam, una circumstantia docet. An poteram ego nisi forte amens fuerim cuiquam dicere, quod videlicet hic causa mortis [.. .] fuerit, imo quod idem data medicina peremerit? An non annus elapsus fuerat a quo [.. .] desi[d]erat non frequentabat domum nullumque absolute negotium ibi habebat, quomodo ergo data medicina peremit. Dein autem ego causam mortis scivi semper fuisse non aliam quam puerpenum. En quam inconsiderate haec calumnia mihi affigitur.. Nimirum, in absentem licebat evomere qualicunque. Idcirco, lubens volo moveatur processus, terminetur causa via juris. Porro Illustritati Vestrae insolitum videtur ut aetate gaudens, absolutus p[er] tantum temporis spatium deliberaverim de coelibatu; mihi vero insolitum videretur, a nonnulis tam brevi tempore eiusmodi deliberationem fieri posse, nisi effectus viderem quotidie tristissimos. Ad haec, eo tempore quo facultatem prima vice oravi ob brevitatem temporis et res meas confusas praecipua momenta quae me Coronae mânere volunt exmisi, commisique D[omino] Moldovai oretenus subster-nenda. Theologus unitus retenda imo proclamata fidei meae professione, o disunitis, Blasio Coronam vocatus, et rogatus. Coronam inquam, ubi phanatismus religiosus perpetuum murum filiis eiusdem nationis interj ecerat, ubi nomen uniţi vel hodie dum rudem plebeculam exhorres-cere faciat; ubi ego ex alia parte, a civibus huic communitati ecc[lesi]ae adscriptis tenore contractus in omnem modum securitatem positus, via ad comparandam modicam pecuniam aperta, quatenus futuro tempore meis expensis ad rigurosum deponendum in externas oras possim ; haec pro hac mea aetate, cuicumque alteri emolumento praeferre scio. Tanto a fortiori, cum Blasii ex causa patrocinii R[everan]dis[simi] D[omi]ni Ratz ab maiori ex parte persecu[ti]oni occulţe expositus, id non facile Blasii impetrassem. Nam si vel ea, quae in absentia 111-[ustritatis] V[estrae] ratione mei evenerunt dum ad cath[edram] ph[ysices] denominabar reputem, exhorreo et moeror occupat animum meum. Naec si aliquid valent coram 111 [ustritatem] V[estram] oro ne me a sinu suo rejiciat, quod si indignus reputor qui amplius hac gratia fruor, equidem id scire desidereo, qui res meas aliter componere possim, nam ceterum in nullo vitae casu desperare scivi. (Iosif Pervain, Studii de literatură română, Cluj, 1971, p. 388—390.) [Traducere:] 1837, 21 ian./2 febr. Prea luminate domn !. Vă cer cu umilinţă iertare că am întîrziat să trimit cuvenita disculpare, la părintescul răspuns al luminăţiei tale din 13 decembrie 1836 2. Cînd am aflat însă că luminăţia ta nu te simţi tocmai bine, n-am mai vrut să răscolesc în mod inoportun o treabă aşa de murdară ca aceea care s-a iscat, precum văd, din pricina mea. Mai apoi, văzînd atîta înverşunare a domnului canonic faţă de mine, mă aşteptam ca pînă la urmă să pornească procesul împotriva mea, pentru că eu tăgăduiesc cu desăvîrşire toate învinuirile ce mi se aduc, susţinînd că ele sînt numai ponegriri scornite de pizmaşi pe seama mea, le resping şi declar că nu mă voi căi niciodată pentru ele3. Acestea vi le-am spus ca unui judecător. Următoarele, ca unui părinte. Sînt calomnii ce se scornesc pe seama mea de către prea cuviosul canonic, ca celelalte să le trecem sub tăcere. Oare puteam eu să spun, atîta vreme cît încă nu mi-am pierdut minţile, că el ar fi căşunat moartea [...], ba mai mult, că leacul dat i-a fost pieirea? Oare unchiul n-a fost doborît de acela [...], părăsise, nu mai venea pe la casa lui, neavînd treabă acolo aşadar cum i-ar fi fost pieirea leacul dat ? ..Dealtminteri, eu totdeauna am ştiut că pricina morţii i-a fost febra, lăuziei.4 Aşadar, iată că în mod nesocotit mi se atribuie mie^o asemenea calomnie 4. Căci despre cel ce nu este de faţă se pot zvoni orice lucruri. Tocmai de aceea vreau cu patimă ca procesul, să iie pornit odată şi să se pună capăt pricinii pe,calea legii. -Luminăţiei tale i se pare neobdşnuit faptul că eu, avînd vîrsta cerută şi studiile încheiate, am chibzuit atît de îndelung cu privire la celibat. Mie, în schimb, mi s-ar părea neobişnuit ca cineva să hotărască îri pripă, cînd văd în fiecare, zi cele mai triste urmări ale unei asemenea pripeli. Pe lîngă aceasta, încă de atunci cînd am cerut pentru prima dată învoire aici, din pricina timpului scurt şi a treburilor încurcate, am înşirat motivele mai de seamă care mă silesc să ramîn în Braşov şi le-am încredinţat domnului Moldvai 5 ca să le prezinte acolo cu grai viu. Teolog greco-catolic fiind, cu repetată dovadă a credinţei mele, am fost chemat de la Blaj, şi reţinut la Braşov de neuniţi6. La Braşov tocmai, unde fanatismul religios aruncase zid veşnic între fiii aceluiaşi popor, unde numele de greco-catolic îngrozeşte şi astăzi poporul de jos, eu am fost pus în deplină securitate prin contractul semnat cu cetăţenii* acestei comunităţi v bisericeşti, fiindu-mi drumul deschis spre cîştigarea unei modeste sume, încît pe viitor să mă pot duce pe cheltuiala mea să-mi dau doctoratul în vreo ţară străină, lucru pe care îl doresc cel mai mult, atît pentru împlinirea vîrstei mele de acum, cît şi pentru binele semenilor 7. Acest lucru cu atît mai vîrtos, cu cît la Blaj, din cauza oblăduirii prea cucernicului domn canonic Raţ, fiind supus cu precădere la ascunse prigoniri, anevoie aş fi izbutit să fac ceva. Pentru că, bunăoară, cînd îmi aduc aminte ce s-a scornit la Blaj pe seama mea în absenţa luminăţiei tale, cînd era să fiu numit profesor de fizică, mă îngrozesc şi mi se umple sufletul de tristeţe. Dacă toate acestea cumpănesc întru cîtva în ochii luminăţiei tale, mă rog să nu ma scoţi din inima ta, deşi mă ştiu nevrednic de o milostivire aşa cum aş dori să capăt şi pe mai departe, ca astfel să-mi pot duce la bun sfîrşit treburile. Căci altrninteri eu nu m-am descurajat de nici o întorsătură a vieţii. >, 1 Corespondenţa lui Bariţ cu Timotei Cipariu constituie una dintre enigmele încă nedezlegate ale culturii noastre. Numărul scrisorilor trebuie să fi fost mult mai mare decît cele de faţă, pe măsura marelui număr de epistole primite de la filologul blăjean (vezi G.B.C., IV, p. 71 — 355). 2 Această scrisoare a fost apreciată greşit ca fiind adresată episcopului Ioan Lemeni (vezi Iosif Pervain, Studii de literatură română, Cluj, 1971, p. .388 —390). Scrisoarea lui Cipariu către Bariţ din 1/13 decembrie 1836 (G.B.C., IV, p. 84 — 88) dezvăluie adevăratul destinatar. 3 Bariţ era în conflict, încă din vremea studenţiei,, cu energicul şi pătimaşul canonic blăjean Vasile Raţiu (despre care vezi G.B.C., III, p. 35, n. 8). Corespondenţa lui Cipariu cu Bariţ din anii 1836—1838 (G.B.C., IV, p, 79—101), ca şi notele la aceste scrisori, abundă de informaţii despre acest conflict, pînă la a face inutile noi explicaţii. 4 La mijlocul conflictului cu Raţiu era nu acel împrumut de 30 de florini contractat de Bariţ (G.B.C., IV, p. 97), ci o intrigă de roman de epocă, legată de o femeie tînără: Anica Mureşan, nepoata şi ibovnica lui Vasile Raţiu. Aceasta a murit prin 1836 în împrejurări misterioase, care au dat loc la bănuiala că a otrăvit-o canonicul, în momentul, cînd a născut un copil, pentru a nu-1 compromite. Se pare că Raţiu îl face răspunzător de acest zvon pe Bariţ. Vezi şi studiul la corespondenţa lui Cipariu cu Bariţ (G.B.C., IV , p. 71 — 78). Locurile însemnate de noi cu [. ..] sînt ştersături tîrzii şi prudente ale lui Bariţ. 5 Grigore Moldvai, profesorul de limbă germană de la Blaj (vezi supra, II/2). 6 Despre profesoratul lui Bariţ la Braşov vezi broşura sa Cuvîntare şcolasticeascâ la examenul de vară în şcoala româmscâ din Braşov, în cetate, [Braşov, 1837], p. 30 — 32; Andrei Bârseanu, Isteria şcoalelor centrale române gr.-ortodocse din Braşov scrisă din incidentul jubileului de 50 de ani al gimnasiului, Braşov, 1902, p. 19; Iosif Pervain, Studii de literatură română, p. 399 — 405. 7 Dorinţă rămasă neîmplinită! Braşov, 1845, martie 5 Rever endissime domine, îţi scriu să-ţi arăt că nu-ţi poci răspunde la nimi[c]a. Mă aflu la tipografie. Aştept să văd ce-mi scrii cu poşta viitoare, ca să-ţi scriu şi eu mai pe larg. Vai, Doamne, toţi din toate părţile mă întreabă tot ca d-ta, că de ce nu le răspund mai curînd? ! Crede-mă că am ajuns de în zilele de poştă ii-am vreme nici să prînzesc. Ascultă: Curier, Pravilă, Magazin, Boliac 1 etc. vei trage tot prin mine, mai sigur ca prin Romanov, însă ceva mai tîrzior. Prin Romanov, nimic: secături, ca cu Tentamen 2. Zi episcopului să trăiască cu autoritatea sa. Eu nu urăsc pe nimini, dar la dv. trebuie cură radicală 3. în Gazetă nu vom pune nimic, pînă peste 8 zile 4. Tată-meu cerut-au bani? Dă, mă rog, la tîrg vreo 3 for[inţi] la frate-meu Leon, 5 de şapcă sau cisme. Să-ţi arate ce va cumpăra. Al d-tale prea plecat, G.B. (Arhivele Statului Cluj-Napoca, Fond. Blaj, colecţia Timotei Cipariu, n. 1321.) 1 Tipărituri ce se aşteptau din Ţara Românească: Curierul de ambe sexe, o ediţie a Pravilei bisericii răsăritene apărută la Bucureşti (vezi şi B.C.G., IV, p. 216 n. 7) ; Magazin isteric pentru Dacia şi volumul Din poeziile lui Chesar Boliac, Bucureşti, 1843. Scrisoarea e un răspuns la a lui Cipariu din 4/16 februarie 1845 (G.B.C., IV, p. 213 — 217). 2 Cartea lui August Treboniu Laurian, Teniarnen criticum in originem, deriva-tionem et formam linguae romanae in Dacia vigentis vulgo valachicae, Viena, 1840. 3 Referire la conflictul politico-administrativ al episcopului Ioan Lemeni cu profesorii şi elevii din Blaj între 1842— 1846, în care lui Bariţ i se părea că arhiereul nu este destul de energic. Despre conflict, G.B.C., III, pass. şi IV, pass. 4 Despre incidentele de la Blaj va piiblica o ştire chiar mai tîrziu — Sibii, 5 apr. — (Gazeta de Transilvania, VIII, 1845, n. 30, p. 117), al cărei autor ascuns era Cipariu (G.B.C., IV, p. 227, n. 1). Lui Bariţ, care era de partea episcopului în acest conflict, nu i-a plăcut să facă publice reprobabilele întîmplări din acei ani. 5 Fratele său, Leon Bariţ, era elev la Blaj. 8 Braşov, 1858, mai 28 Reverendisime domine ! Este acum un an sau mai bine, de cînd d-voastră aţi avut bunătate a mă reflecta cum că de aici înainte s-ar afla şi pentru mine o staţiune oareşcare în dieceza noastră, a cărei membru eu niciodată nu am încetat de a fi şi întru care la aprilie 1837 am primit, precum cred că vă este şi cunoscut, încă şi ordines minores 1. Pe atunci, adică înainte cu un an, îmi luasem voie de a vă răspunde în privinţa reîntoarcerii mele în dieceză, cum că dacă mă mai ţine încă ceva la Braşov, aceasta este numai fabrica de hîrtie, a cărei punere în mişcare se făcuse pentru mine un mare punt de onoare. Acum însă, după ce acea fabrică mai bine de opt luni se află în deplină activitatea \ misiunea mea este şi în acest punt împlinită, şi eu mă aflu în stare de a-mi petrece restul vieţii mele oriunde airea. Sunt acum bărbat carele tocma împlinii ani 46. Din această etate, am petrecut ani 22 într-o luptă necurmată, grea, de-atîtea ori fatală, pentru naţiune, prin urmare şi pentru clerul carele face parte din naţiune. Nimini nu cunoaşte luptele mele mai bine decît chiar d-voastră. Simţ acum că a sosit şi pentru mine acel timp, în care şi etatea naintată şi chiar împregiurările familiei din 6 prunci îmi dictează a mă retrage dintre valuri şi a căuta o viaţă mai uniformă. Doresc a reintra în die-221 ceză,/ mai întîi însă vă cer consiliul d-voastră dacă se poate şi că în ce condiţiune, care pînă la priimirea acestui consiliu nu îndrăznesc a-m[i] supune rugămintea de-a dreptul la ordinariatul nostru, ca în curs de 7-8 luni să intru în vreun oficiu eclesiastic al diecezei, şi dacă acel oficiu ar fi mirenesc sau epreoţesc. In cazul din urmă, hirotonindu-mă, aş avea o singură rugare cătră ordinariat: casă fiu ordinat, de se poate, la un oraş sau orăşel, iară aceasta numai din cauza creşterii pruncilor.' îndată ce voi fi norocit de un binevoitor răspuns al dv., nu voi lipsi a-mi supune a mea rugăminte de-a dreptul către excelenţa sa d-n. mitropolitul 3. Cerînd iertare p[entru] îndrăzneala ce-am luat, am onoare a fi, cu cea mai distinsă stimă. 22lY Braşov, 1858, iunie l4./ (B.A.R., ms. rom. 994). 1 Vezi şi supra, UI/4. 2 Fabrica de hîrtie din Zărneşti, cea dintîi întreprindere românească de acest fel din Transilvania. Amănunte preţioase despre edificarea fabricii, în jurnalul fău autobiografic însemnări din viaţa mea căsătorită, în Studii literare, I, 1942, p. 190 — 200. Vezi şi Al. Bărbat, Fabrica de hirtic de la Zărneşti (1852—1878), în Studii şi articole de istorie, IV, 1962, p. 197-221. 3 Bariţ se afla într-o perioadă de criză greu de reconstituit acum. Peste un an, refuzat „elegant" de Cipariu (vezi răspunsul acestuia în G.B.C., IV, p. 321 — 232), va intra în tratative cu moldovenii, pentru un post didactic acolo. 4 Nesemnată. Este ciorna scrisorii. Poartă însemnarea tîrzie a lui Bariţ: „1858. Cătră d. T. Cipariu pre cînd Blaşul se afla în o ferbere critică". 9 Braşov, 1861, oct. 16 Rever endissime domine ! Reîntorcîndu-mă eu înainte cu 10 zile de la Bucureşti, aflai mult stimata domniei tale scrisoare din 24 sept. 1 pe masă. Pînă astăzi însă îmi fu preste putinţă de a răspunde. Acum, fiindcă şcoala de la Tohan nici se poate redeschide fără cărţi, fiindcă, de altă parte, eu nu mă aflu în stare de a le cîştiga pe^ seama şcoalei lor mai mult ca acei 40 f. c, aşa nu-mi rămîne alta decît a mă ruga ca să reducem numărul exemplarelor din cărţile cerute, şi adică: Abecedare2 50 ex. Catehisme 3 20 ex. Istorii biblice 4 20 ex., şi pentru restul banilor, numai atîtea ex. din gramatica cea mică şi din vreo geografioară, dacă se află tipărită, pe cît se va ajunge. Eu cei 40 f.c. îi voi trimite, sau, de voi merge, îi voi aduce la Sibii pe 4 no. n., pe cînd văd că d. episcop a publicat conchemarea soţietăţii noastre literarie 5, cînd apoi ne vom socoti şi p[entru] Călindariu 6. într-aceea, pachetul cu cărţile ar putea sosi la Sibii. Fratele I. Maiorescu vă trimite prin mine salutarea sa cordială. El este foarte fericit acum că a scăpat de directorat, şi anume de procle-ţiile lui Eliad et Comp. 7 El a fost iarăşi în Istria, şi se pregăteşte a publica cîte ceva filologic şi istoric. Apropos de adunarea din 4 noembr. ! Reverendissime, numele domniei tale stă în legăminţe strînsă cu societatea noastră literarie născundă. Toţi bărbaţii naţiunei caută acum la domnia ta şi aşteaptă ca să apuci conducerea în mîni şi să nu o mai lăsăm pe mîni'de cîrpaci. Iară eu, din partea mea, te rog precum nu am mai rugat pe nimeni în lume, ca cel puţin astă dată să puni modestia cea prea mare la o parte şi să primeşti conducerea. Eu, din parte-mi, îmi voi lua de bunăvoie o singură însărcinare asupra mea: de a mijloci în toată vieaţa mea înmulţirea fondului de bani al soţietăţii, fără care eu nu-i poci prevedea vreun viitor asecurat. Apoi, îmi vine să cred că în calitatea mea de acum, ca industriaş stînd în conexiuni cu mai mulţi capitalişti, voi putea mijloci ceva în felul acesta; cînd, din contră, eu nu mă simţ în stare de lucra din condei cîte ceva care să fie trăitoriu. Nu mă îndoiesc întru nimic că îţi vei lua osteneala a de merge la Sibii pe 4 noiembr., şi că vor veni încă şi alţi 2-3 inşi din Blaş p[entru] că ar sta rău ca Blaşul să nu fie reprezentat acolo, şi încă bine 8. Oare cum am putea noi face ca în viitoriu să nu mai treacă — cel puţin în vreo 3-4 ani următori — nici un tînăr de ai noştri (înţeleg din unităţi) în ţările româneşti? Sunt mai multe cuvinte care cer ca noi să le arătăm că nu noi, ci mai vîrtos ei au trebuinţă de noi 9. Ce e drept, corpul profesoresc de la gimnaziu, pe mine unul m-au priimit şi astă dată cu multă cordialitate şi, la o masă ce ne deteră, au protestat cu energie asupra machinaţiunilor lui Eliad. Cu toate acestea, eu tot sunt de opiniunea că sunt atins. Am onoare a fi cu toată reverinţa, al domniei tale prea plecat, G. Bariţ. (Arhivele Statului Cluj-Napoca, Fond. Blaj., colecţia Timotei Cipariu, n. 1322.) 1 Vezi G.B.C., IV, p. 337. 2 Exemplare dintr-un abecedar tipărit în 1861 la Blaj. 3 Idem, dintr-un manual religios pentru elevii de la „norme", tipărit în acelaşi an. Ambele vor fi comasate, doi ani mai tîrziu, într-un vestit manual al lui Cipariu: Abecedariu românesc cu litere latineşti, pentru deprinderea pruncilor la cetire, împreună cu rogaţiuni şi învăţătură creştinească şi cu mia ortografică pre scurt, Blaj, 1863. 4 De acelaşi: Istoria sîntă sau biblică a Testamentului Vechi şi Nou, pentru înce-putori, tipărită în a doua ediţie la Blaj, 1859. 5 Adunarea de inaugurare a ASTREI de la Sibiu, din 4 noiembrie 1861. Despre etapele înfiinţării Asociaţiunii, vezi succint în G.B.C., IV, p. 339, n. 3. Cf. şi Ibid., I, p. 412, n. 1. 6 Remarcabila tipăritură a lui Bariţ, Călindariu pentru poporul român, scos între 1852- 1865. Vezi G.B.C., IV, p. 47, n. 1. 7 Ioan Maiorescu fusese director al Eforiei şcolilor din Ţara Românească între 14 octombrie 1859-10 iulie 1861 (după Monitorul oficial, nr. 128 din 19 octombrie 1859, respectiv nr. 157 din 18 iulie 1861). 8 Flatîndu-1 în acest fel pe Cipariu, Bariţ îşi regiza propria sa ascensiune în conducerea A STREI. Postul vizat era acela de secretar general, imperios necesar pentru el în situaţia familial-economică precară în care se afla. Puţin sensibil la măgulelile acestea cu ţintă exactă, răsfăţatul şi bogatul canonic blăjean îi răspunde oţios în 20 octombrie (G.B.C., IV, p. 338 — 339). Bariţ va obţine postul rîvnit iar Cipariu va ajunge vicepreşedinte al ASTREI (Ibid., p. 341, n. 1). Dintre blăjeni, au mai participat la adunarea inaugurală Constantin Papfalvi şi Ioan Antonelli. 9 Vezi G.B.C., IV, p. 339, n. 6. 10 Braşov. 1861, noembr. 18 Reverendisime domine ! Eu luai de la Nendvich cele două pachete cu cărţile scolastice destinate pentru şcoala din Tohan \ Aducîndu-le acasă, căutai în pachete vreun cont, dară nu găsii. Fiindcă şcolarii aveau mare trebuinţă de acelea cărţi, le detei în mîna curatorului şcoalei şi a bisericei, sicut Vlad, şi totodată în grija fratelui Iacob Mureşanu, pe carele dn. vicariu Chirilă şi-l substitui ca priveghetor preste această parohie izolată, apoi luai o quietanţă, a cărei copie o alătur •.[.•, pentru ca, în tot cazul, să vedeţi ce şi cîte cărţi am aflat noi în acelea două pachete, iară apoi, trăgînd o socotelică de ceea ce am să vă număr eu şi de ce aţi avea să daţi d-voastră încoace mie, sau mai bine tipografilor Romer et Kamner, să ştiu ce am să vă trimit în bani, pentru ca să răfuim totul, să nu se învechiască. lucrul. Apropos de Romer et Kamner ! Doamne, cît mă mai cecălesc aceşti oameni pentru socoteala avută cu Georgie Pop 2, şi anume pentru cărţi de ale răposatului profesor G. Nichifor trimise la Blaş, Chrestomathia 3 ş.a. ! Ba ei avură şi fruntea de a-mi răsplăti bunătatea mea cu aceea că în vreo două daţi îmi vîrîră contul cărţilor lui Nichifor în socoteala ce aveam eu cu ei, voind a mă face să le plătesc. Eu am scris d-lui Georgie Pop de vreo 3 ori, ci dînsul nu mă află demn nici de a-mi răspunde, cît de scurt, cu un „da" ori „ba". Ce mai negustorie curioasă aceasta cu cărţi româneşti! Ci. să mai las cele negustoreşti, de care şi altmintrea îmi cîntă. urechile pe fiecare zi. Sosind eu acasă astăzi săptămîna, aflai un telegram de la exce-l[enţa] sa dn. mitropolit, prin carele eram provocat ca să mă scol îndată şi să mă duc la Viena, că ar f[i] de neapărată trebuinţă ca să merg şi eu în sus. Am fost silit a mă escuza, că întru adevăr, împregiurările mele private nu mă ieartă nicidecum a mai face călătorii pînă cătră mai a[nul] v[iitor]. A patra zi primii o scrisoare de la excel[enţa] sa episcopul Şaguna, carele mă întreabă dacă voi să merg în sus sau nu, că prea s[finţia] sa încă e poftit a merge şi vrea să ştie şi despre mine. Am răspuns şi acestui mare arhiereu tot ca şi la al nostru. Trebuie să domnească o fierbere şi confuziune cumplită colo sus. Mi se pare că pjentru] sărmana Tr[ansilv]anie încă se apropie alte zile de o grea cercare. Toţi capii politici ai ţărei sunt la Viena. Se mai cheamă şi alţii, particulari. Cu ce scop, nu ştie spune nimeni. Eu, din parte-mi, doresc ferbinte ca să mă şi mai lase în pace pe un timp oarecare. în 12 luni, am făcut 6 călătorii la Sibii. Cred că acestea tot cumpănesc cît 1/2, cel puţin, pînă la Viena. Era bine ca să ne mai vedem acum şi de noul nostru institut naţional, de Asociaţiune, pe care trebuie să o apărăm şi scăpăm printre toate furtunile politice. Apoi tocma acum ar fi ca să prindem bine gura pînzei, să-i cîştigăm îndată de la început oareşcare vază şi să insuflam o credinţă în viitoriul ei. Este un rău carele mai tîrziu se va simţi tare, cum că nu locuiesc împreună, dacă şi nu comitetul întreg, cel puţin însă amploianţii Asociaţiunii 4. Este foarte anevoie, dacă nu chiar preste putinţă, a se înţelege cineva tot prin scris asupra tuturor amăruntelor. Aşa de ex[emplu], ce bine ar fi fost dacă am fi avut timp de a ne înţelege pînă ce eram împreună, încai asupra programei acelui jurnal periodic, carele este să iasă sub protecţiunea şi în folosul Asociaţiunei 5. M-ar durea inima cînd în acelaşi ar intra orice alte secături, numai nu materii de un folos la carele ţintim cu toţii. într -aceea, comitetul se va readuna şi va consulta despre unele ca acestea. Am onoarea a fi cu toată reverinţa al domniei tale serv plecat, G. Bariţ. în momentul închiderii acestei scrisori primii de la excel[enţa] sa d. mitropolit o scrisoare de d[a]to 13/1 nov., 6 din care-mi iau voia a alătura un mic extrat. Gr. Bariţ 5. (Arhivele Statului Cluj-Napoca, Fond. Blaj, colecţia Timotei Cipariu, n. 1323.) 1 Despre această expediere de cărţi vezi şi scris, anterioară, şi G.B.C., IV, p. 338. 2 George Pop, funcţionar român din Blaj. 3 O scriere a profesorului braşovean G. E. Nicolau: Gramatică germană pentru clâşi elementari, lucrată după principie genetice cu pragmate numeroase şi capete alese spre traducere în română şi germană, împreună cu vocabulariele ccrespunzătoarie. De profesoriu la Gymnasiul român din Braşov. Editoriu : lacob Mureşanu. Braşov. Rommer şi Kammer, tipografi. MDCCCLV [1855]. Cartea este, azi, o raritate a bibliotecilor. 4 O deficienţă organizatorică din cauza căreia Bariţ va demisiona din postul de secretar general al ASTREI, la 26 iulie 1864. . 5 Acest „jurnal periodic" va fi Transilvania, şi va ieşi abia în 1868. 6 Vezi-o în G.B.C., IV, p. 371-373. 7 Adnotată de Cipariu: „18 nov. 1861. G. Bariţ, Zărneşti". întru altele, eu şi Hodoş ne vom adopera din toate puterile ca să meargă toate în ordine, atît la Şîmleu cît şi la comuna unde se află mormîntul lui Bărnuţiu, la care se va face excursiune spre a-i descoperi monumentul 3. Eu plec de aici miercuri în 31 la 1 oară d.m., cu trăsura, pe la Sebeş, din cauză că sunt chemat şi la una adunare filiale. Apoi am să ies la Alba, spre a fi în 3 aug. 8 oare în Ciucia. Aşa, rugîndu-mă de răspuns pînă în 31, am onoare a fi al rev[eren-dissimei] d[omniei] tale cel mai devotat, G. Barit. (Arhivele Statului Cluj-Napoca, Fond. Blaj, colecţia George Bariţ, n. 683.) 1 lacob Bologa, care se afla la Bucureşti în legătură cu construirea căii ferate de pe Valea Oltului. 2 Se referă la Adunarea generală a ASTREI de la Şimleul Silvaniei 4 — 5 august 1878. Despre mersul lucrărilor vezi Transilvania,, XI, 1878, n. 17, p. 195— 196; n. 19, p. 224—227; n. 20, p. 236 — 239; Suvenire de la Adunarea generală a Asociaţiunei transilvane pentru literatura şi cultura poporului român, în Observatoriul, I, 1878, n. 63, p. 2 — 3; Două cuvîntări ţinute cu ocasiunea A dunărei gener[ale] din anul acesta a Asociaţiunei transilvane, la Şimleu, Ibid., n. 66, p. 1 —2. 3 Lucrurile nu se vor petrece astfel. Adunarea generală de la Şimleul Silvaniei s-a ferit să aibă vreun amestec în dezvelirea monumentului lui Simion Bărnuţiu, probabil ca să nu provoace persecuţia autorităţilor dualiste împotriva Asociaţiunii, „Monumentul" ridicat la Bocşa Română în vara anului 1878 este o simplă piatră de mor-mînt fără relicve (cenotaf), de forma unui obelisc placat cu lespezi de piatră gri-rozacee. Pe faţa monumentului stă scris: „în memoria lui /SIMEON BĂRNUŢIU/ n. 1808, 21 Iunie/+ 1864, 16 Maiu./ FII SELAGIULUI". Pe latura stîngă: „Libertate, frăţietate/egalitate, naţionalitate". Pe latura dreaptă: „Poporul român ţine minte / de binefaceri şi nedreptăţi". Pe spate: „Blaş, 1848, 1/13 Maiu". Vezi şi Silvestru Moldovan, în Panteon. Mormintele marilor noştri bărbaţi de la 1848— 1849, Sibiu, 1901, p. 10—11. 1 1 11 Sibiu, 28 iulie 1878 Reverendisime domine ! Alaltăieri am aceput telegramul fratelui Bologa 1 de la Bucureşti, al cărui coprins se vede din ~- copie, ce am onoare a o alătura în copie. Aşadară, v[ice]preşedintele nicidecum nu poate merge la Şîmleu. Rămîne deci ca domnia ta să binevoieşti a dispune cum avem să urmăm cu prezidiul, în caz cînd nu te-ai osteni pînă acolo. Eu, arătînd telegramul la oamenii noştri de la cancelaria comitetului şi contîndu-ne, luai eu asupra-mi ca să te rugăm ca, în caz de a nu putea merge d-ta, să binevoeişti a mă autoriza pe mine prin 2-3 linii, să poci deschide eu adunarea, iară după aceea dînsa să-şi aleagă îndată preşedinte ad-hoc, precum făcuse şi în a [nul] 1867 la Cluş 2. , Sibii, 3 oct. 1881 Rever endisime domine ! D-n consiliariu I. Bologa 1 s-a întors de la B[uda]pesta numai alaltăieri. Ca membru al Consiliului fondului gojduian 2, fusese chiemat acolo. Conform statutelor, comitfetul] Asociaţiunei transilvane are să-şi ţină şedinţele sale ordinarie, marţi după la fiecărei, luni. D-n vicepreşedinte 3 îmi comise ca să vă rog pe d-voastră să binevoiţi a-1 încunoştinţa cu puţine cuvinte, prin telegraf, dacă voiţi să duceţi prezidiul în şedinţa viitorie, şi în caz de a voi — ceea ce noi dorim foarte — să defigeţi ziua pe care aţi voi să osteniţi încoace 4. Şedinţele comitetului nostru se ţin de regulă după amiază-zi, de la 5 pînă la 7 oare. Ar fi vreo 20 de obiecte spre a se da în discusiune 5. Cu acestea, am onoarea a fi şi a mă subscrie, al domniei voastre cel mai devotat, G. BarţiG. (Arhivele Statului Cluj-Napoca, Fond Blaj, colecţia George Eariţ, n. 1346.) 1 lacob Bologa, despre care vezi G.B.C., I-VI, pass. Dintre puţinele scrieri biografice despre el: Constantin Popp, Valeriu P. Bologa (1853—1899). Cu prilejul aniversării a 40 de ani de la moartea sa. Ca introducere : Ccnsil. aulic lacob Bologa (1817— 1888). Note biografice, Sibiu, 1939. 13 Nr. 429 1881 2 Omul politic şi fruntaşul român bănăţean Emanuil Gojdu lăsase prin testament, la moartea sa (1870), o importantă sumă de bani pentru ajutorarea tinerilor ro-xnâni săraci dornici de învăţătură. Fundaţia Gojdu s-a constituit legal în 1871. lacob Bologa a făcut parte din comitetul de conducere din 1871 pînă la moarte, în 1888. Despre donaţia patriotică a lui Gojdu vezi: Gozsdu Mano alapito vegrendelete, Pesta, 1870; Testamentul lui Emanuil Gozsdu, Sibiu, ,1899. 3 Vicepreşedintele în cauză este lacob Bologa. 4 Şedinţa de lucru a comitetului ASTREI s-a ţinut la Sibiu, în 4 octombrie 1881, fără participarea lui Cipariu. Lucrările au fost conduse de lacob Bologa, în locul lui Timotei Cipariu, care era preşedintele în funcţiune al societăţii. George Bariţ era secretarul general al ASTREI. Vezi Proces verbale luat în şedinţa comitetului Asociaţiunei transilvane pentru literatura română şi cultura poporului român ţinută în 4 octombrie 1881, in Transilvania, XII, 1881, n. 19-20, p. 167-168. 5 Ordinea de zi a şedinţei a avut 15 puncte. 6 Adnotată de Cipariu: „3/10, [1]881. Sab[iniu], Bariţ". Sibii, 9 novembre 1881 Rever endisime domnule ! După ce au intrat toate concursele din partea Asociaţiunei transilvane pe terminul de 31 octobre ax. şi sunt studiate din partea secretariatului, d-l vicepreşedinte consilariu lacob Bologa a flat cu cale ca în 3/15 novembre a.c.'să se ţină şedinţa comitetului, spre a delibera şi vota asupra stipendielor şi ajutoarelor \ Totodată mi s-a comis mie ca să nu lipsesc a vă anunţa reverenţei voastre, ca preşedinte, terminul sus arătat, şi a vă ruga ca, dacă vă este cu putinţă, să binevoiţi a osteni pe acea zi la Sibii, spre a conduce deli-beraţiunile în şedinţa ce se ya deschide la 5 oare seara 2. Pe lîngă care, am onoare a mă subscrie. Prea plecat, G. Bariţ. (Arhivele Statului Cluj-Napoca, Fond. Blaj, colecţia George Bariţ, n. 1360.) 1 Ga nu 291/1881, în virtutea unei decizii din august, ASTRA a lansat în octombrie 1881 o Publicare de concurs (Transilvania, XII, 1881, n. 18 — 20, p. 175—176) pentru aoordarea unor burse şcolare şi universitare. Rezultatele concursului au fost făcute publice în şedinţa comitetului ASTREI din 15 noiembrie 1881 (vezi Ibid.., n. 21 — 23 p, 185-186). 2 Cipariu n-a luat parte la această şedinţă. V CĂTRE CONSISTORIUL GRECO-CATOLIC DIN BLAJ (1837) 14 1837 die 12a/244 Septembrie Venerabile Consisioriune ! Quod in paternis V[enerabili] Consistorii de d[a]to 2a Aug. a.c. ad! me transmissis mandatis tam tenere de persolvendo Rever[endissimum]j D[ominum] R[atz] c[anonicurn] tune t[emporis] custodem a V[enerabili]; clero contracto debito admoveat quantas possum filiales ago gratias;; quod vero tam tetre ut morosus, ingratus et artificiosus debitor depingar,. vehementer angor. Non erat mihi iis temporibus ullo artificio opus> debitum contrariere, cum agentibus orphanorum avunculi mei Petrii quondam Popovits cunetis consangvineis per Reverendissimum Cano-nicum Ratz eo adductus ut heu me miserum et nullius expe[rientaej hominem juvenem tutorem et curatorem dictorum orphanorum agam, in horum emolumentum satis libenter in casibus necessitatis sublevabar; tanto a fortiori, cum silentibus expensarum connotationibus a me factis, Deo et conscientia teste dimidium salarii mei qua physices professoris in miseros illos orphanos expenderim. Nam ego iis victum o e proprio) lignationem et vesti turn e proprio dedi, proventus eorundem vix ad res oeconomicas procurandas sufficiebat. Sed nimis longe abripior. Pbst-quam in humillimis meis de d[a]to 31 Sept[embris] item 5 Decfembris] afnni] 1836 ab Il[lustrissimo] D[omino] Ep[isco]po facultatem petiissem hic loci spatium trium annorum manendi, eo didito, ut si me instantanee Sua Illfustritas] redire iusserit redeam: cum aspienti nimis Ill[ustrissimi] Epfisco]pi consilio ne nimirum persecutioni quae iam in me exarserat proprius exponar revocatus non sim; ego ratione debiti persolvendi a nemine unquam benevole admonitus, absensque ignarus penes quem custodia Cassae V[enerabili] C[leri] esset unice expectabam per arnicos certior reddi quonam obligationes meae transierint. Nam de ultima obli-gatione obligatus eram an ad V[enerabilem] Cl[erum] vel ad R[everen-dissimum] Custod[em] fecerimcum in pari non habeam imo in ep[isto]la ad Ep[isco]pum scripta p[er]scripsei me debere expectarem etc. Idcirco nune obligat[ionem] ad R[everendissimum] D[ominum] C[anonicum] rebuturus 10 R[henenses] f[lorenos] per A[dmodum] R[e-verendum] ac Cl[arissimum] D[ominum] Rusz penes restitionem originalis cum summa grat[iarum] act[ione] repersolvo. Quod vero 20 R[henenses] f[lorenos] c[onventionalis] m[onetatae] attinet, audeo supplex accedere, dignabunt[u]r summam hanc dilecto meo Patri A[dmodum] R[everendo] D[omino] Joanni Baritz Parocho K[6zep] Peterdiensi numerosa nimis familia educandis in schola prolibus onerato tanquam uni e cleri membris fraterne assignare, ac proin obligationes per me mox reluendam eidam transponi curare. V[enerabile] Consistorium D[ominum] Patr[onum] orat Filiaspro Patre ! Quod si indignus censear cuius petitioni deferatur, 'eo in casu idem supra laudatus A[dmodum] R[everendus] D[ominus] Prof[essor] loco mei repersolvet obligationemque meam excipiet. Quae dum humillime orans in omni humillitate animique mei gratitudine substerne, sum V[enerabilis] Cons[istorii] servus ac filius perpetuo obed[iens]. BfaritzJ G[eorgius ]. A[lmae] Dpoeceseos] Fog[ara-siensis] Th[eologus] Abs[olu-tus] et Hypodiaconus ordinatus. (Iosif Pervain, Studii de literatură rcwânâ, Cluj, 1971, p. 391 — 392.) [Traducere:] lemne de foc şi îmbrăcăminte dintr-al meu, venitul lor abia ajungînd să se cumpere cele trebuincioase în casă. Dar iată că am luat-o prea pe departe. După ce, prin rugările mele prea supuse ■din 23 septembrie şi 5 decembrie ale anului 1836, am cerut de la luminăţia sa domnul episcop învoire de a rămîne timp de trei ani, am adăugat că mă voi reîntoarce atunci cînd va porunci să mă reîntorc. Şi cum, prin hotărîrea prea înţeleaptă a domnului episcop, n-am fost rechemat anume ca să nu fiu supus mai de aproape prigonirii ce se .stîrnise acolo împotriva mea, nimeni n-a binevoit să-mi trimită vreo somaţie de plată. Lipsind de acolo, nu mai ştiam în seama, cui a trecut păstrarea casei venerabilului cler, ci aşteptam să mă lămurească prietenii în mîna cui au încăput obligaţiile mele. Deoarece am uitat dacă prin ultima obligaţie m-am îndatorat către cler sau către reverendisimul domnul custode — nu mi-am păstrat-o în copie! —, am scris chiar episcopului că aştept să fiu somat etc. De aceea acum, vrînd să întorc datoria către reverendisimul domnul canonic, restitui, prin cinstitul şi distinsul domnul profesor Rusu, 10 florini renani, însoţindu-i , cu expresia recunoştinţei mele adinei. Cît despre ceilalţi 20 de florini monedă convenţională, îndrăznesc a mă adresa cu rugămintea ca să binevoiţi a trece părinteşte această :sumă pe numele tatălui meu, cinstitul domn Ioan Bariţ, preot în Petridul de Mijloc, om împovărat cu o familie foarte grea, trebuind să-şi întreţină numeroşii copii pe la jşcoli, ca pe seama unuia din cler, şi totodată să vă îngrijiţi ca obligaţia pe care ar trebui să o răscumpăr în curînd să fie trecută în contul acestuia. Fiul se roagă de venerabilul consistoriu pentru tată ! în cazul că voi fi socotit nevrednic de această rugăminte, prea cinstitul şi distinsul domnul profesor să răscumpere să să primească obligaţia în numele meu. In timp ce aştern această cerere cu desăvşrşită umilinţă şi cu sufletul plin de recunoştinţă, sînt al venerabilului Consistoriu fiu şi slugă prea umilă, George Bariţ, teolog absolut şi subdiacon al Maicii Dieceze a Făgăraşului. 1 Despre necazurile pricinuite de această datorie sîcîitoare vezi şi supra, III/3 inel. notele. Cf. şi Iosif Pervain, Studii de literatură română, Cluj, 1971, p. 380 — 398. Venerabil Consistcriu ! Vă mulţumesc cu toată recunoştinţa filială care îmi stă în putinţă, pentru prea blîndele şi părinteştile hotărîri ale Venerabilului Consistoriu trimise mie cu data de 2 august a acestui an, privitoare la plata datoriei ce am făcut-o la cinstitul cler, prin reverendisimul domnul canonic Raţiu, pe atunci custode 1. Cît despre faptul că am fost înfăţişat cu asprime drept un datornic nerecunoscător, urîcios şi viclean, aceasta mă mîhneşte din cale afară. Nu aveam pe atunci nevoie de nici o viclenie ca să intru în datorii, cînd am fost silit de către reverendisimul domnul canonic Raţiu, împreună cu toate rudele de sînge ale orfanilor răposatului meu unchi Petre Popovici, care au hotărît ca bietul de mine, om tînăr şi lipsit de orice experienţă, să devin tutorele şi oblăduitorul amintiţilor orfani, spre binele cărora m-am arătat cu destulă bunăvoinţă săritor, ori de cîte ori a fost nevoie. Ea mai mult, trecînd sub tăcere cheltuielile făcute de mine — martori îmi şînt Dumnezeu şi conştiinţa mea! — mi-am cheltuit jumătate din leafa mea de profesor de fizică pe acei orfani nenorociţi. Căci eu le-am dat hrană, VI CĂTRE ION HELIADE RĂDULESCU 15 (1842-1869) Braşov, 1842, ian. 3 Domnul meu, O mare fatalitate a fost cu corespondenţia noastră şi fără voia mea am lucrat împrotiva dorinţei şi cererii d-tale. Eu ţi-am scris din 3 oct. a anului trecut, întrebîndu-te pentru articolul Opinie, dacă voieşti să să publice neîncetat. Am aşteptat răspuns ul d-tale, şi văzînd, pe de o parte, tăcerea d-tale şi pe de alta Obşteasca Adunare că se alege din nou în Ţara Românească, m-am socotit că acel articol cu atît farmec binefăcător nu puţin va contribui a deştepta acest corp legislativ şi a-1 povăţui pe un drum mîntuitor. Aşa, tăcerea d-tale am socotit-o un fel de indiferenţă şi nepăsare de a să publica şi, prin urmare, am publicat o parte din pomenitul articol în N° 48 al foilor mele din 30 noiem., altă parte în N° 49 din 7 decern., şi apoi tot am mai stat, ca doar voi lua vreun răspuns, la care te va îndemna publicarea. Am aşteptat pînă la sfîrşitul lui decern., cu care încheind anul, am dat şi capătul articolului, fără a primi de la d-ta nici un răspuns. în vremea aşteptării mele, am mai scris în două rînduri şi d-lui Romanov, ca să te întrebe şi să-ţi ceară şi dînsul răspuns, la care mi-a scris, dar foarte tîrziu, că te-a întrebat şi că d-ta mi-ai şi trimis/răspuns. Cu adevărat, am văzut mai tîrziu că d-ta mi-ai fost scris două scrisori prin d. Romanov, una din 22 noem. şi alta din 8 decemvr., şi printr-o blestemată fatalitate mi-au sosit amîndouă abia ieri, la 2 iânu[a]r. Beţivii de prahoveni, prin cari a trimis scrisorile d. Romanov, au venit cu ele pîna în Timiş, şi luînd marfă d-aci, s-au înturnat înapoi cu ele, fără a îngriji să le dea, şi astfel purtîndu-le de la un loc pînă la altul. Abia mi le-au adus acum, cînd cu adevărat văd că e prea tîrziu. Sunt foarte supărat, domnule, că s-a întîmplat treaba asfel, nu-mi poci ierta cele ce am fost gîndit despre tăcerea d-tale. Nici că a putut să-mi treacă prin gînd că vei fi scris şi că s-au zăbovit scrisorile. întîmplarea trebuie să o dăm fatalităţii, şi d-ta nu te vei supăra,, pentru că vezi singur că nu sunt de vină, şi şi de s-a făcut mare greşeală! dar a fost fără voia mea 1. Al domniei tale cel ... G. Bariţ 2./ (B.A.R., ms. rom. 1004, f. 30r.■+ v.) 1 O celebră „încurcătură" redacţională cu articolul lui Ion Heliade Rădulescu intitulat Pentru opinie (în Foaie pentru minte..., 1841, nr. 48, p. 377 — 382; nr. 49,. p. 385-388; nr. 52, p. 409-412), trimis lui Bariţ încă din 1838, şi pe care Heliade n-ar fi dorit să-1 mai publice în condiţiile politice de la sfîrşitul anului 1841. Vezi despre acest impas primejdios în care a fost adus poetul bucureştean: Ioan Chindriş, Corespondenţa I. Heliade Rădulescu şi George Bariţ, în Tribuna, XVI, 1972, n. 19, p. 12; G.B.C., VI, Bucureşti, 1983, p. 91-92. 2 Scrisoarea se păstrează într-o copie de mîna lui Heliade Rădulescu. Originalul nu se cunoaşte. 16 Braşov, 1848, iul. 13/25 Domnul meu ! Scrisoarea mea din urmă, cătră d-ta adresată era din 8/20 iulie *. De atunci, între bune, auzii şi două rele: amerinţarea turcilor întru un număr mai mare şi un complot asupra Guberniului provizoriu *. Vă rog — şi vă rugăm cu toţii — nu vă încredeţi numai la scrisori, mai trimiteţi pe cineva la G[onstantino]pol 3. Mîne, poimîne va trece pe la d-v. d-n. Răşcanu, prigonitul boier moldovan, spre a trece la C[onstantino]pol 4. Nu cumva îi veţi da un soţ d'e drum? Domnilor! Din C[onstantino]pol puteţi negoţia prea bine cu toate puterile Europei. în cît pentru turci, noi aici mai venirăm la o idee: să trageţi pe numeroşii negoţatori turci din Moldavo-România în partea şi în interesul dv., arătîndu-le primejduirea interesului lor dacă turcii ar face vreo invazie 5. Ar fi prea fatal dacă dv., în urma energioasei adrese publicate şi trimise(?) la împăratul Rusiei aţi mai fi siliţi a vă arunca în braţele Rusiei de frica turcilor. Feriţi-vă! Aud, iară, că nu-ţi e sigură persoana. Domnul meu! Eu în aprilie şi mai 6 săpt[ămîni] ţineam armele tot încărcate, în casa mea, amerinţat pe cît si mă temeam. Nu cumva să vădiţi cel mai puţin descuragiu! Gardă!... Emigranţii de aici, parte mare, s-ar întoarce. Le este însă frică de două terorismuri: pe uliţă şi în sala Adunării, cînd va fi. Apoi, puntul proprietăţii nu-1 pot înghiţi. Cum. am domoli pe proprietari, ca să-i smulgem din braţele aristocraţilor sensu stricto ? Presa! Presa ! Demon-straţi-le că se pot despăgubi şi că mulţi ţărani se pot şi coloniza*6. Constituiţi-vă curînd! Aceasta vă este mîntuirea. După ce d-n. A. Golescu mă denumi agent, apoi mă rog să daţi însărcinarea la cineva care să stea de-a dreptul în comunicaţie epistolară etc. cu mine, mai vîrtos jurnalele 7. Monitorul să mi se trimită regulat prin carul iute, care aduce şi corespondinţele prea bine. Doritoarea-ţi familie este sănătoasă, însă foarte îngrijată8. Cu tot respectul, al d-tale mult stimător, G. Bariţ m.p. 4(1) (B.A.R., Fond coresp. S — in/, 78.072) CD XLII 1 Scrisoare necunoscută. 2 Cunoscutul complot al colonelului Ion Odobescu din 19 iunie/1 iulie 1848, «dejucat de Ana Ipătescu şi de poporul capitalei. Un punct de vedere aparte asupra •complotului, la J. Heliade Radulesco, Memoirea sur Vhistoire delaregenerationroumaine ou sur Ies evenements de 1848 accomplis en Valachie, Paris, 1851, p. 118—119. 3 Revoluţia din Ţara Românească avea un agent confidenţial la Constantinopol, în persoana lui Ion Ghica, plecat încă din luna mai. Bariţ este derutat de faptul că la Poartă n-a fost trimis un ambasador numit de Guvernul Provizoriu, aşa cum fusese trimis Dimitrie C, Brătianu la Pesta (vezi Cornelia Bodea, 1848 la români, I, Bucureşti, 1982, p. 546), Alexandru G. Golescu-Negru în Franţa sau Ioan Maiorescu la Dieta din Frankfurt. Ion Ghica, deşi a desfăşurat o activitate diplomatică energică, n-a fost numit agent oficial la Constantinopol. 4 Teodor Răşcanu, 1813—1867, boier moldovean cu vederi revoluţionare, reprezentant, împreună cu Vasile Mălinescu al partidei radicale din Moldova. Vezi despre el: Th. A. Răşcanu, Din corespondenţa politică a postelnicului Toderiţă Răşcanu, în Arhiva genealogică, I, 1912, p. 114—118; Teodor Răşcanu, Zbuciumata viaţă a postelnicului Toderiţă Răşcanu, în Revista Fundaţiilor Regale, IV, 1937, n. 2, p. 211 — 324; Sever Zotta, O scrisoare de recomandaţie a lui Lamartine pentru un boier din Moldova, în Re~ vista istorică, XII, 1926, p. 205—206. într-adevăr, de la Braşov Răşcanu pleacă spre Bucureşti, unde în 18/30 iulie Nicolae Eăîcescu îi înrr.ănează o scrisoare către Ion Ghica, la Constantinopol (vezi N. Bălcescu, Opere. IV. Ccrespcndenţâ, Bucureşti, 1964, p. 99). Se pare că împreună cu Răşcanu a, plecat la Constantinopol şi Ioan Voinescu II. 5 „Invazia" se va produce, totuşi, în 19/31 iulie 1848, sub conducerea lui Sulei-man Paşa. E prima intervenţie a turcilor în revoluţia din Ţara Românească. 6 Se pare că sfatul lui Bariţ a fost ascultat; cîteva zile mai tîrziu Alexandru G. Golescu publica o Proclamaţie către proprietarii de moşii cei reacţionari ! (în Gazeta de Transilvania, XI, 1848, n. 64, adaos, din 5 august, p. 267 — 268, de unde o reproduce Popolul suveran în 13 august, n. 18). în acelaşi număr al Gazetei, la subsolul proclamaţiei, Bariţ inserează nişte reflecţii sub titlul Nota aşezătoriului de litere, pentru ca un număr mai tîrziu (XI, 1848, n. 65, din 9 august, p. 269—270), să-şi exprime pe larg poziţia sa lucidă şi progresistă în legătură cu împroprietărirea ţăranilor, sub titul Pusura de acum a aristocraţiei noastre. Cf. şi Cornelia Bodea, 1848 la români, IV p. 706-712. 7 Cea dintîi semnalare a faptului că Bariţ a fost numit agent al Guvernului Provizoriu din Ţara Românească, desigur la Braşov şi în Transilvania, unde deţinea atîtea relaţii şi legături. 8 Bariţ notează pe o scrisoare trimisă de Heliade Rădulescu la 16 iulie 1848 (Ion Heliade Rădulescu, Scrisori şi acte, Bucureşti, 1972, p. 66 — 67, n. 4): „Familia întreagă, a lui Eliade era la Braşov din luna iunie 1848, lăsată în grija mea." Tot Bariţ se îngrijea şi de familiile lui Gheorghe Magheru şi a lui Ioan Voinescu II. 17 Braşov, 1869, nov. 24 Venerabile domnule preşedinte ! îmi ţin de prima dătorinţă a-ţi mulţămi cu toată căldura animei mele pentru frumosul dar cu carele m-ai surprins iarăşi, după cele ce-mi tăcuseşi mai nainte. Un tînăr care-şi caută sănătatea pe aici îmi aduse această carte 1. Nu-mi ştiu însă spune preţul, pentru ca să-1 poci arăta , publicului românesc de dincoace, în foaia noastră literarie Transilvania. Poezia d-tale La Rodolfo, compusă de d-ta aici, în Braşov, o am aflat în Foaia pntru minte, inimă şi literatură din a. 1843, nr. ... Din norocire, cîteva tomuri din acea foaie scăpaseră de jafurile din 1849, cînd secuii încărcară cu sacii din cărţile mele, pentru ca să le dea la tipa-riu, cîte 6 cr. 1 majă. Sper că nu vei simţi vreo dificultate, căci poezia, care se tipărise cu litere ciriliane, se vede copiată cu litere latine, şi încă cu ortografia ce se învaţă în şcoalele de aici. Eu, ne avînd timp a o decopia mai curînd, pentru ca să nu prea întîrzie, am pus pe fiie-mea ca să o ia în copie 2. Apoi generaţiunea jună, pe la noi, nu mai ştie să scrie cu literele vechi. Nu se poate crede ce răpede merge această prefacere la noi! Cărturarii noştri din aceste părţi aşteaptă cu mare curiozitate ca să vază Programa Dicţionarului românesc, 3 publicată întru înţelesul concluselor Societăţei Academice, de la care au şi trecut două luni de zile, încît nu se poate pricepe cînd să se compună, fie măcar şi numai zece coaie, pînă la august. Sau că moartea Societăţei Academice este decisă, în adevăr !4 în acest caz, noi, aici vom căuta mijloace pentru ca, sub auspiciile Asociaţiunei transilvane, să înfiinţăm o secţiune filologică şi una istorică, din elemente transilvane şi bănăţene. Primeşte, mă rog, domnule preşedinte, asigurarea cea mai sinceră de stima şi respectul ce-ţi păstrez, pentru toată viaţa mea devotat, inv. 78.073) 4(2) CDXLII ' Ge. Bariţ. (B.A.R., Fond. coresp., S 1 Cartea dăruită trebuie să fi fost un exemplar din Echilibru între antitezi sau Spiritul şi materia, pe care Heliade Rădulescu şi-o tipărise în 1869 la Bucureşti. 2 Bariţ i-a făcut venerabilului poet bucureştean un serviciu greşit. într-o seri-soare din 16 noiembrie 1869, Heliade Rădulescu îi ceruse „a căuta unde s-ar putea afla o poezie ce am făcut odinioară la nunta lui Vodă Bibescul şi s-a tipărit în foaia domniei voastre literare" (Ion Heliade Rădulescu Scrisori şi acte, p. 178). Bariţ îi trimite, după cum se vede, o copie după poezia La Rodolfo, care se tipărise în Foaia pentru minte. . ., 1843, n. 4, p. 25 — 26. La primirea scrisorii de faţă, poetul îi răspunde în 28 noiembrie (Ibid., p. 179), sesizînd greşeala şi specificînd că a cerut o poezie despre nunta lui Bibescu, „şi care s-a tipărit numai în Foaie pentru inimă etc". Poezia a apărut cu titlul redacţional De la Bucureşti din 22 febr. şi s-a tipărit în Foaie pentru minte. . ., 1845, n. 11, p. 92. Poezia apăruse anterior, însă, şi în Curierul românesc (XVII» 1845, n. 16, p. 61 — 62), lucru pe care autorul 1-a uitat. 3 Se referă la Regulamentul pentru lucrarea şi publicarea dicţionarului limbei române, elaborat şi votat de Societatea Academică Română în august-septembrie 1869. Este un document la alcătuirea căruia luase parte activă şi Bariţ, ca membru al noului for academic naţional, al cărui preşedinte era Heliade Rădulescu. Regulamentul se va tipări în Analele Societăţii Academice Române, tom. I, ses. an. 1867— 1869, p. 116 — 117. Vezi un amplu rezumat la Ioan Chindriş, Alexandru Papiu Ilarian şi Academia Română, [Zalău], 1973, p. 37n —41. 4 Bariţ exagerează primejdia discordiei din sînul Societăţii Academice, pînă Ia a crede că periclitează existenţa acesteia. Un pericol dinafară nu exista. 4 VII (B.A.R., Fond. coresp., inv. n. 24.145) CĂTRE IOAN MAIORESCU (1843-1852) 18 Braşov, 14 oct. 1843 Frate Maiorescu ! Tu ni scrii din 27 sept. 2, noi ţ-am răspuns din 23 sept. c.v., pe plic^ pe la Orşova, şi ne-am văierat cătră tine asupra gazetelor. Frate ! Ce om este şi d. Leca?3 îi ţiu scrisoarea amînă, în carea mă pofteşte ca negreşit să trimit plicul gazetelor pe la Orşova, şi aceasta după ce eu făcusem tocmeală cu poşta ţării la Bucureşti ca pe viitoriul sem. II să-mi poarte foile regulat. Eu ştiu că atît d-lui cît şi d. Vrăbiescu4 au fost luat bani de la cîţiva abonaţi pe anul întreg. Crede-mă, frate, că eu nu mai cutez a-i spune lui Găt că el 24 exemplare le trimite iestimp de pomană craiovenilor, pentru că omul şi pînă acuma este înfuriat că nu vede nici o para de acolo, iar de-i voi spune, e gata a opri toate plicurile şi a nu mai trimite nimic, a cere şi toţi n-rii trimişi atît de la d. Leca cît şi de la Vrăbiescu. Căci, adecă, Găt nu vrea să ştie nici de o neregulare a postii, după ce 5 ani de zile foile noastre se plătiră şi îmblară regulat şi la Craiova. Deci, el are bănuială foarte mare că banii s-au adunat în punga cuiva şi stau aşa ... El au aflat şi atîta că unul din colectorii noştrii joacă ... Aşadar eu îţi trimit şi pe trimestrul din urmă tot atîtea ex. numai ca să nu mă dau de gol înaintea lui Găt, pînă ce, precum îmi făgădui, mai descurcînd şi ceva bani din a.t. (anume de la cei doi profesori ţinutali cari avea cîte 3 ex.) şi, trimiţind şi ceva abonaţi pe a. viitoriu, să-1 domolesc atunci pe cît s-ar putea. Voi mai pune şi eu de la mine vreo 100 f., zicînd că sînt de la Craiova ... Vezi aşa, să facem noi pomană cu o ţară cu aşa număr mare de boierime ! Tu ştii, alţi oameni sînt în partea aceasta moldovenii. Dar ştii ce, frate? Clara pacta, boni amici !5 îţi spui curat că eu nici de la tine nu primesc abonaţi decît supt condiţie ca al 11-lea ex. să ţi-1 subtragi de provizion. Tot aşa poţi făgădui şi altora prin judeţe, iar de expediţie vom îngriji prin Buc[ureşti]. Cu d-rul Vasici încă nu s-au isprăvit tocmai, dar au luat ştire privată de la Viena şi Sibii că peste puţin se va reaşeza în post 6. Sănătate vouă tuturor de la noi toţi. La Marcu 7 merge scrisoarea. Al tău, G. Bariţ. 1 Despre Ioan Maiorescu vezi capitol aparte în G.B.C., I, Bucureşti, 1973, p. 203 — 419. Date biografice (selectiv): Vasile Mihăilecu, O încercare de „Junime' a iui Ioan Maiorescu la Craiova, Bucureşti, 1911; N. Bănescu şi V. Mihăilescu, Ioan Maiorescu, Bucureşti, 1912; Vasile Mihăilescu, De ce am ridicat un monument lui Ioan Maio-'rescu la Craiova, Craiova, 1913; Coriolan Suciu, Din tinereţea lui Ioan Trifu alias Maiorescu, în Societatea de mîine, IV, 1927, n. 19—24 (şi extras, Cluj, 1927); Ioan Muşlea, Ioan Maiorescu despre naşterea şi copilăria sa (Fragment dintr-o scrisoare inedită), Bucureşti, 1938; Ioan N. Vlad şi Gh. Stancoveanu, O lucrare necunoscută a lui Ioan Maiorescu, Craiova, 1966; Marin Stoica, Ioan Maiorescu, Bucureşti, 1967; Mărgărit Niculescu, Activitatea politică şi diplomatică a Ud I. Maiorescu în perioada 1848—1851, în slujba naţiunii române, Bucureşti, 1970. 2 Vezi scrisoarea lui Maiorescu în G.B.C., I, p. 269 — 270. 3 Pictorul Constantin Lecca era la acea dată profesor de caligrafie şi desen la Şcoala centrală din Craiova (vezi Ibid., VI, Bucureşti, 1983, p. 98). 4 Cu abonatul Vrăbiescu din Craiova vezi probleme de aceeaşi natură Ibid., I p. 30; VI, p. 106. 5 „Socoteală limpede, buni prieteni!" Corespondent românesc: „Socoteala exacta -este temeiul prieteniei". 6 Pavel Vasici. Este vorba de postul de director al Carantinei cezaro-crăieşti 4e la Timişul de Jos. 7 Probabil profesorul Nicolae Marcu de la Blaj, despre care vezi Ibid., III, p. 42, n. 5. 19 Braşfov], 16/28 febr. [1]850 Frate ! Scrisoarea ta din Iaurin 1 îmi sosi aici, odată cu decretul suspen-«dărei gazetei mele 2, despre [care] cu poşta de luni am şi scris fratelui August 3, franca, însă nu cu nr. recepisei, pentru că era prea tîrziu ; apoi nici cvartirul [nu] i l-am însemnat, pentru că nu să ştiu. Scrisoarea ta din Viena, 5/17 f[ebruarie] 4 o primii aseară. îţi mulţămesc cu toată sinceritatea frăţească pentru toate prea interesantele daturi cîte-mi comuneci. Mă doare numai cum că tu încă tot te îndoieşti dacă eu te cunosc bine ori nu. Tu prea ai luat la critică severă expresiunile mele din capătul scrisorii mele adersate lui August. Eu cu aceleaşi n-am voit să-ţi împut ţie vreo uşoară credulitate, nu, am voit numai să te reflectez la făţăria diplomatică, fără ca să cutez a mă lăsa la detaiuri într-o scrisoare deschisă cum era aceea, măcar că, de altă parte ne aflăm în momente în care orice scrisoare de la poştă trebuie să o privim ca şi cum ar veni deschisă. Mai de curînd sosi aici una cătră unul dr. Luz (străin, dar de 26 ani locuitoriu în Ardeal), desfăcută la Sibii şi deasupra însemnat: „Desfăcută pentru că sigiliul era cu prepus". Deci şi această scrisoare, .şi toate cîte-ţi voi trimite, orişice ar cuprinde, să ştii că din parte-mi le privesc ca deschise, fără să-mi pese de orice pîndituri. Iar tu, pe viitor, să nu te mai îndoieşti că doară eu, din puţine ale tale, n-aş şti culege mult şi că nu te-aş înţelege. Tu iarăşi, pune cuvintele mele, deşi răspîndite, poate nelegate, fiecare la locul lor. Nici te mira dacă uneori voi fi silit a presupune unele de necunoscute. în cît pentru diplomaţi, eu nu le caut la inimă, pentru că nu le poci, mă mulţumesc a le compara numai cuvintele cu faptele. Să aplicăm această regulă: 1 La discursele tale cu ei. Ai ieşit din casă. Au intrat un ofiţer de ştab. Acestuia i s-au demăndat: „Să fiţi cu cea mai mare luare-aminte la români, la toate mişcările lor pentru că ei, întemeiaţi numai pe a lor numerozitate, vreu să domnească preste alte popoară din patrie". Această poruncă se împlineşte cu atîta severitate, subalternii o executează cu atîta scrupulozitate, încît între alţii sărmanul dr. Vasici este pe aci să fie nimicit. Pînă la atîta ajunse cu el, încît se însărcinează doi saşi ca oricînd vine la Braşov, să-1 i calce în urmă, iar anume cînd va intra la cutare birt din Uliţa Neagră (unde el nu intră niciodată) să înştiinţeze numaidecît. 2 La Gazetă ştii ce ţi s-au promis în privinţa ei. Acum află pricinele pentru care ea, sărmana, e suspendată. Nr. 18, adresarea mea cătră cititori se judecă a fi foarte iritătoare, d[e]tto criticarea translatorilor. Nr. 19, cîteva expresiuni din deducţiunea mea despre lucrările voastre. Nr. 20, modul apărărei Comitetului desplâcu foarte, din acela sînt mai multe trase cu roşu. Nr. 23, împutăciunea pentru încercarea de a se introduce limba germană. Nr. 1 iară limba şi saşii. Nr. 6, cerea împută-ciune pentru ce am retipărit stricăciunile românilor, iar nota despre Rotii mi se adscrie mie. Iar pentru critica traducerii legilor, împutăciune foarte grea. Nr. 9, iară limba, în corespondenţa] de la Cluj 5. Mai sînt şi alte expresiuni pe ici colo privitoare la amploiaţii străini,, cum şi la ţara săsească. Toate acestea veniră aici traduse gata (unele rău), cu poruncă ca să fiu tras la căpitănie, unde să-mi scriu eu însumi, protocolaritar, justificarea mea. Despre Foaie, nici pomenire ! Măcar că, să nu uitaţi, nainte cu 3 săpt[ămîni] tocma aceasta mi se impută, căci se trec în ea documintele. Ieri îmi mai veni ştirea de la Sibii că raportul Iancului încă ar fi supărat nespus de mult6. Deci, judecaţi şi voi. Se pare că Gazeta poartă vina şi sufere pedeapsa ce ar fi să cadă preste Foaie . Eu de 3 zile tot scriu la justificare, după care voi face o nouă programă, căci tot prin decretul spînzurătoriu sînt provocat la aceasta „pe care văzîndu-o, voi judeca dacă mai am să-i dau voie a publica foile", zice gubernatorul. N-am cuvinte cu care să vă descriu consternarea şi irităciunea poporului din pricina suspendărei foilor. întru adevăr, guberniul, oprind, sugrumînd publicitatea română chiar pentru nimicuri, dede totodată testirnoniu că popularitatea sa la români o preţuieşte de nulă. Totuşi, se pare că capitănatul de aici7 pricepe mai mult, pentru că el nu mă sufere ca să avizez pe public despre suspindarea foilor, ci abia astăzi îmi dede voie să o arăt numai în termini prea generali, fără să ating guberniu. Mă credeţi că-mi vine să-mi recer cenzura 8. Decretul înfruntă pe căpitănat pentru ce n-au fost mai strîns cu mine. Deci, fraţilor, vă rog judecaţi chiar d-v. cu sînge rece dacă mai pot eu sta în capul publicităţei române supt astfeli de tratare. Eu scriu cu căldură, ce e drept, îmi apăr sîngele meu, însă i-am combătut eu vreodată vreun din § Constituţie] ? I-am atacat măsurele administrative ? I-am călcat legile presei ? N-am predicat pace şi linişte ? Unde stau în această privinţă alte gazete ! O singură cercare voi mai face: îmi voi compune programa, care va fi prea categorică şi de la care nu mă voi abate un pas măcar. De mi-o va primi, bine. Dacă nu, mă voi retrage cu totul. Se şi pare că s-ar dori ca tocma acum să lipsească orice publicitate română, um nichst Gest or ţ zum Werden 9. încă o dată: să ştii că n-am de gînd să cruţ, nici să mă cruţ (măcar că văietăturele familiei mă asurzesc). Vezi curînd de o tipografie, care să constea din: 2 teascuri de fer, 9 măji slove chiriliene, 7 antiqua (latinae) cu toate semnele pentru ortografia] franţuzească], ital[iană] şi română, liniate frumoase 10. Sfătuiţi-vă cu d-n. Tipar dacă va sosi. Luaţi samă ca materia din care să varsă slovele să fie sănătoasă, mai trainică decît a lui Benko, care se roade prea tare, cum vedeţi în Gazetă şi Foaie. Cîştigă-mi un presseure nou de la Haase et Hohne şi altul de la Staatsdruckerei 11. Scurt, vezi să aşezăm aici o altă tipografie, osebită de cea a fratelui lancu, căci trebuie mai multe, în 2-3 unghiuri ale ţărei. De veţi putea face oarece pentru Gazetă, bine, de nu, mai bine lăsaţi. Rogu-vă, lucraţi în unire şi coînţelegere strînsă. Să mai lăsăm din iuţeală. Mai alaltăieri sosi un tinăr care spuse multe verzi şi uscate despre împărecheri ce ar domni între deputaţi. Apoi poporul se dizgustă, să ferească D-zeu ! Spun drept că-mi pare foarte rău de corespondenţa] din nr. 7. Iată sobor 12. Fratele August 13 să-mi însemne cîte scrisori au primit de la mine din ian[uarie] încoace şi cu ce daturi. Al tău, G.B. (B.A.R.), Fond coresp., inv. nr. 24.147) 1 Oraşul Gyor în Ungaria. 2 Amănunte înG.B.C, II, Bucureşti, 1975, p. 367—368, n. 2; VI, p. 235, n. 4. Un izvor contemporan preţios despre acest dramatic eveniment din istoria ziaristicii româneşti îl constituie cele patru numere ale publicaţiei româneşti Bucovina din Cernăuţi — care va fi la rîndul ei suspendată! — dedicate de Hurmuzăcheşti incidentului: III, 1850, p. 56, articolul Cernăuţi, 22 februariu, p. 74, unde se publică decretul guber- natorului Wolgemuth de interzicere a Gazetei de Transilvania, p. 82 — 83 şi p. 106, unde Bariţ însuşi narează întîmplarea. 3 August Treboniu Laurian. Vezi această scrisoare infra, XVII/70. 4 Vezi-o Ibid., I, p. 325-329. 5 Este vorba de numerele incriminate din Gazeta de Transilvania (după reapariţia din toamna anului 1849 purtînd titlul de Gazeta transilvană apoi Gazeta Transilvaniei ), pe baza cărora crede autorul scrisorii că a suspendat gubernatorul Wolgemuth publicaţia. "Din articolele înşirate de Bariţ, mai importante sînt: Cătră dd-nii cititori {XII, 1849, nr. 8, p. 67; reprodus integral în G.B.C., I, p. 158, n. 3), Idei învingătoare şi pregătitoare (XII, 1849, nr. 18, p. 68 — 69; nr. 19, p. 71 — 73; nr. 20, p. 75-76; nr. 21, p. 79 — 80, cu menţiunea „va urma", dar n-a mai urmat) şi cele două ştiri, Zlatna. (Starea siguranţei publice) şi Cluj, 30 ian., din numerele 1 (p. 3) şi 9 (p. 34 — 35) ale Gazetei din 1850. 6 Raportul prefectului Avram Iancu despre faptele cetelor armate româneşti de supt comanda lui în decursul răsbehdui cetăţean din anii 1848 — 1849 s-a publicat, parţial, în Foaie pentru minte. . . (1850, nr. 2 — 7), dar autorităţile au oprit publicarea. 7 Decretul gubernatorului Wolgemuth a fost emis „către c. r. căpitan al cetăţei din Braşov", Schelker, căruia i se notifică interzicerea apariţiei Gazetei. Actul poartă numărul prezidial 131 din 9 martie 1850 şi s-a publicat în Siebenbilrger Bote, LXV, 1850, nr. 41, din 13 martie, p. 151 şi Kronstădter Zeitung, II, 1850, nr. 22 din 18 martie, p. 89. 8 Cenzura fusese desfiinţată în martie 1848. După înăbuşirea revoluţiei, autoritatea militarizată habsburgică n-a reintrodus sistemul vechii cenzuri. 9 „Ca să nu provoace incomodări." 10 Se pare că gîndul lui Bariţ de a întemeia o tipografie românească era ante-Tior interzicerii foilor sale, căci încă în 13/25 februarie îi scrisese şi lui Laurian, la Viena (vezi infra, scrisorile către acesta), cerîndu-i în mod imperativ să achiziţioneze acolo un teasc. Laurian îi răspunde abia în 4/16 mai (G.B.C., I, p. 169—171), răspuns din care înţelegem că instalaţiile urmau să fie plătite din banii lui Avram Iancu. Pînă la urmă, topografia s-a achiziţionat cu banii negustorului Ioan G. Ioan. 11 Benko, Haase et Hohne, Staatsdruckerei, firme tipografice din Viena. 12 Probabil o circulară a lui Andrei Şaguna, prin care convoacă Sinodul diecezan de la Sibiu din martie 1850. 13 Acelaşi Laurian. 20 25/13 mart. [1]850 Frate ! Am primit şi scrisoarea ta din. 14 mart.1 într-aceea vei fi primit si tu pe a mea din 18/6 m. \ care ţi-am scris-o fiind foarte rău dispus, precum smt şi astăzi, la săpt[ămînă], căci mi se mai mulţiră si bolnavii în familie Vor trece toate, cum trece timpul cu noi. Să ne lămurim, nainte de toate, cu treaba noastră materială, cu tipografia. Iată -l- ce tipografie voim noi. Vom reveni la cercetarea acestui cont. Tu îmi scrii^că Laurian vrea să trimită teascul cum apartinentiis 3 în primirea mea. însă supt ce condiţiuni? Unde este contul ei? Ba nici măcar forma literelor chirilicane geroldiene nu mi-o împărtăşirăţi. Zici să mi se trimită teascul mie praevie 4. Cum praevie ? La Braşov, pentru ca de aici iar să se străpoarte la Alba Car[olina], sau airea, cu speze mari? Sau praevie pînă să nu se mai trimită şi altul? Apoi teascul cumpărat din banii Iancului încă să rămînă la mine ? Şi eu să-1 plătesc, cui ? îmi alăturaţi două courente de la Haase-Hohne. Le aveam, după care un tipotet bun îmi şi scoase contul ce-ţi alătur, şi după care voim să cumpărăm. Am văzut şi pe al lui Volk 5. Acum să le alăturăm amîndouă. Noi căutăm: 1. soliditatea materialului; 2 forma şi eleganţa literelor; 3. eftinătate. Ad lum nu poci reflecta decît că materialul lui Haase e lăudat de toţi; ad 2°, forma chirilicelor geroldiene n-am văzut-o, nici poci gîci că ce noiture va fi introdus fratele Laurian; ad. 3°, în preţuri este osebire prea mare spre ex[emplu]: Gerold: 100 p. petit 82f., la Haase numai 71 f. dto dto garm[ond] 71, Haase — 59 f. Şi aşa mai încolo, la toate. Chiria de la Praga la Viena nici departe nu poate aplana diferinţa în preţuri. Deci, ar urma că materia tipografică a lui Gerold ar trebui să fie mult mai solidă, pentru ca să mă poci îndupleca a-i plăti aşa mult. însă acum mai vine şi altă greutate. Dacă Laurianu apucă a cumpăra de la Gerold, mult puţin, el se îndatora a mai cumpăra tot de la el încă un şir de ani, din pricină că lungimea şi grosimea literelor, iar mai vîrtos a slovelor nu este totuna la toate vărsătoriile, apoi cu litere de lungime şi grosime diferită e o nespusă greutate, mai peste putinţă să lucri. Ca să trecem că tipografia şi altfelu-i mică. Cu două teascuri ar ieşi cu totul bălţată. Acum să trecem la contul meu, de unde iar ne vom întoarce la teascul lui L[aurian]. Mai întîi să afli că dacă ţ-am scris praeliminarie de 9 şi 7 măji, am făcut-o numai cu gînd ca să-ţi dau ocaziune a cerceta dacă se află anume slove chiriliane vărsate gata, pentru că ştiu din experiinţă cum că mai nainte trebuiam să aşteptăm 3-4 luni socotite de la primirea poruncelei. 2. Să bagi de samă că o tipografie, pentru ca să poată subzista în patria noastră, trebuie neapărat să fie poliglotă, ca şi patria. Nici să se încerce a lucra numai cu chiriliane, sau numai cu litere. Pentru aceasta vezi că tipografia mea va reprezenta şi ea o treime, mai şi pătrime 3° Eu caut atît mai mult la eleganţă, cu cît pînă acum productele literari române ieşiră, cum ştii, parte mare nengrijite, proaste, murdare iar pe viitor avem să ne înfăţoşăm în veşminte mai curăţele. Aşa e? 3° [sic] Bunătate şi eftinătate. Prea fireşte, mai vîrtos după ce suma ce o prefac în tipografie e a altuia, împrumutată, precum iară ştii. Acum, te rog alătură tipografia mea, a lui Volk (contul) şi a lui L[aurian] şi apoi judecă singur. Eu aş fi de părere: 1 Că dacă Laurian au cumpărat chiriliane destule, nu numai spre a se putea tipări două coaie mari de gazetă deodată, ci totdeodată cel puţin încă o coală de altceva, şi dacă voi în adevăr voiţi a-mi încrede mie acel teasc cum appertinentiis, atunci fie, daţi-mi-1, şi apoi alte chiriliane să nu se mai cumpere, decît numai spre a completa trebuinţele contului meu, sprfe] ex[emplu], de cumva aţi luat numai garmond şi cicero, iar petit chir[ilice] nu, să luaţi neapărat şi petit chirilian, ca să fie de note, că e mare nevoie cu notele. 2 Iar dacă socotiţi că mai trebuie chiriliane garmond, să mai luaţi de vreo 1/2 coală, eg[al] 100 p., tot de la Gerold, ca să nu fie amestec. 3 Iar dacă antiqua şi fractur (latin[eşti] et nemţ[eşti]) le-ar vinde Gerold aşa ca, socotindu-se şi chiria, să nu ne vie mai scumpe decît din Praga, de, tragem tot de la el. Iar din contră, fiind osebirea mare, să le tragem de la Haase, mai vîrtos că sînt şi mai frumoase. însă nălţimea, nălţimea! Ex[emplu], ai să faci citate, sau note, sau şi text între chiriliane cu [...]6 fi toată întocma de .. .7 4 Ori de unde se vor trage literele, năl[ţimea], cantitatea lor să vie întocma după contul meu, nici mai mult nici mai puţin. 5 Vignetele rămîn la gustul tău. Cîte am semnat eu, Haase le are pe toate şi de 100 ori mai multe, însă contul celor care se vor cumpăra să nu treacă preste 27 f. con., ca adică suma totală a tipografiei să taie rotund la 3800 f. con., pentru că alte 200 f.m.c. e adusul şi aşezatul, apoi chiria caselor, plăţi, hîrtie. Şi nu prea este de unde. Alta ar fi cînd doară Iancu ar fi dăruit banii de un teasc la naţiune, iar voi mi l-aţi încrede mie ca să muncesc cu el, şi nu mi-aţi cere acum, sau nicidecum, preţul. La acest caz poate că m-aş mai întinde pînă la un tesculeţ pentru amărunte, cum şi la garmond mai multe. 6 Ia cercaţi, doară nălţimea lite[re]lor lui Haase s-a potrivi cu ale lui Gerold. Ce bine ar veni! 7 Să dechiari fabricăto-riului că noi plata i-o facem toată îndată la primire, şi numai dacă preste vreun 1/2 an ne-ar mai trebui ceva, îi cerem vreun credit. 8 Ci el încă să ne asigure că pînă în cutare timp neapărat ne va da gata toată tipografia. Socotesc că-mi dilucidai contul de ajuns pentru ca să te ştii îndrepta. Dacă şi dacă vreţi a-mi trimite teascul Iancului, faceţi aceasta cît mai curînd. Dfomnul] Ioan G. Ioan vine la noi preste puţin. D-lui este rugat a face plăţile tipografiei întocma după trebuinţa ce se va arăta. Ci alegerea şi porunceala rămîne în grija ta, că d-lui nu se prea pricepe la tipogr[afie]. într-aceea eu astăzi naintez rugămintea pentru dreptul de a-mi deschide o tipografie. Să vedem. Te rog să ţii în vedere că deşi nu vom putea tipări gazeta, vom avea însă a tipări o mulţime de lucruri şi mai mari şi mai mărunte, anume gramatici, ABCdare, călindare etc, etc, etc Acum să vin la răguşelile tale. Fratele Pavel8, ca cunoscătoriu, îmi zice să-ţi scriu că nicidecum nu-i place cînd oamenii graşi răguşesc prea des şi îndelungat, pentru că pot veni în pericul de phtisys. Deci păzeşte-te mai bine şi cu tot adinsul. Aşa te rugăm. D-nişoara Alexandrina îmi aduse o scrisoare de la prea iubitul său tată ! Hei, hei! Vom face cît vom putea, însă mă tem că este prea tîrziu. Să fie trăsnit D-zeu pe intrigantul dracului care ceru înadins acele jucării fără nici o ştire a atinşilor în scrisoare. Noi aflaserăm ca de 6 săpt[ămîni], dar nu ne credeam urechilor. Mai e un singur mijloc sigur: după primire, a le devalva toată valoarea la o [zero — n. ns.], căci nihil dat qui munera tar dat9. Eu nu-ţi mai politizez, căci nu am gust, apoi şi ştiu că mai nu aş avea pentru ce să-ţi mai sigilez această scrisoare, însă fără a-mi păsa cît de puţin, pentru că cugetul nostru este curat. Ce păcat de nu veţi citi Kronstf ădter] Z[ei]t[un]g şi Satellit din 20 et 21 mart. Bravul general Şavani făcu pe la noi minuni, smulgînd o grămadă de masce cu peliţă cu tot. Eclatantă satisfăciune î11. Am tot uitat să vă reflectez la •(• din Intelligenzblatt al lui Bote. între rom anime domneşte linişte deplină, însă şi deşteptarea păşeşte nainte în toată privinţa. Fusei în săcuime să-mi caut lucruri perdute. Doamne, cum mai colcăie acolo, ce mare e nemulţămirea ! Apoi nebunii ne compromit şi pe noi, zicînd: „De hiszen 12, noi aşteptăm numai să se scoale românii!" Ce popor turbat! Tot aşa l-am cunoscut. Saşii încă tremură de mînie, mai vîrtos pentru perderea dreptului de alegere. Astăzi cocoanele noastre se adunară ca să-şi examine statutele. Hei, dar să vedeţi cît de strîns mai sînt controlate !12 Din ţara vecină, tăcerea morţei 13. Să ferească D-zeu ! Tăcerea morţei! Spune la toţi multe complimente. Cînd aveţi timp, mai scrieţi-mi. Al tău, Jorj. Nu cumva vreunul din voi aveţi în cuget a da o gramatică ger-mano-română pentru nemţi, care chiar-chiar în interesul nostru este de cea mai neiertată trebuinţă? Spuneţi-mi, vă apucaţi, că de nu, mă apuc eu, bine, rău, cum voi putea 14. Dar cărţi scolastice? îmi zici că bine fac cum că nu mă mut la Sibii. Zău, bine ! Veţi cunoaşte şi voi că Braşovul, aici în unghiu, este mai bun, mai de negu-ţâtorie. Ţ-aş trimite programa, neprimită, în orig[inal] 15, însă n-am cînd să o mai decopiez, că vine d. Rudolf Orghidan la mine. Comisiunea denumită pentru terminologii ne îmbucură foarte, însă vedeţi ca ea să aibă viaţă şi să constea din acei bărbaţi pe cari ni i-aţi numit. Auzit-aţi? Aşa cer toţi ai noştri. Dar lefi veţi trage? Cum nu? Sau doară va fi ca cu Comitetul? ( [B.A.R., Fond coresp., inv. nr. 24.149) 1 Vezi G.B.C., I, p. 331. 2 Nu se cunoaşte această scrisoare din 6/18 martie. 3 „Cu cele ce ţin de el". 4 „Mai întîi", „la început". 5 Marcă tipografică vieneză (vezi şi scris, anterioară, n. 11), 6 Textul deteriorat (este un marginalQ. 7 După felul cum se încheie, s-ar crede că textul are o continuare. Nu are. 8 Pa vel Vasici. 9 Alexandrina Magheru, fiica generalului Gheorghe Magheru, a rămas multă vreme în Transilvania, după revoluţia din Ţara Românească, fiind ocrotită de familia lui Bariţ. Ulterior a plecat la tatăl ei, în Italia (vezi G.B.C., I, p. 78, 80, 272 — 273, 324, 331; II, p. 238, n. 13—14). Scrisoarea lui Magheru către Bariţ este din 2/14 martie 1840, se păstrează la B.A.R., ms. rom. 1004, f. 278 r. şi este adnotată de destinatarul ei, tîrziu: „1850, mart. 2/14, de la Georgie Magieru către G. Bariţ în cauza lui Avram Iancu, pe carele vrăşmaşu cercase să-1 peardă prin intrige, îndată după pacificarea ţerei". Din acest pasaj înţelegem că este vorba despre decoraţiile primite de la împăratul după revoluţie, de către fruntaşii români din Transilvania, pe care majoritatea acestora le-au dezavuat. Traducerea textului latin: „Nu dă nimic cel ce întîrzie să răsplătească". Aluzie la faptul că Viena nu putea să satisfacă revendicările sociale şi naţionale ale românilor, prin cîteva cruci şi medalii acordate liderilor acestora. 10 Vezi articolul Kronstadt, 19 Mărz, în Kronstădter Zeitung, II, 1850, nr. 23, din 21 martie, p. 93 — 94. Satellit XII, 1850, din 21 martie nu pomeneşte nimic despre generalul Chavanne. 11 „De fapt." 12 Referire la înfinţarea Reuniunii femeilor române din Braşov, despre care vezi B.G.C., IV, p. 313, n. 4. Conceptul statutelor reuniunii îl lucrase Maiorescu, la Viena, în ianuarie 1850 (Ibid., I, p. 322). 13 Ţara Românească. 14 Bariţ nu va scrie o astfel de gramatică, aşa cum nu va scrie nici vreun alt român dintre cei vizaţi de Bariţ: Maiorescu, Laurian, Aron Florian. 15 Programa Reuniunii femeilor române din Braşov (vezi n. 12), al cărui concept original redactat de Maiorescu se pare că n-a fost acceptat în întregime de autorităţi. 21 30/18 mart. [1850], seara tîrziu Frate ! fin a I 3mASCnS ? ?8/6' ţ"am răsPUns 25/13 2 la cea din 14 mar- fărăsfif.13 ^T~lmi P.r°v?iUfSem. ^ înSemna ^ mai multe si mai tara sfnak, fiindcă acest bilet avu bunătate de a-1 lua asupră-si d-n Ioan G uSS^sy hrulir?n>care este denumit de ^ sissâ ia ononiicul oflicm de deputat în cauza bancului naţional. însă de o parte mă întîrzie prin aşteptarea deputaţilor noştri de la sinod 4, şi chiar a cumnatului prota 5, care sosi numai astăzi pe la 1 oară după am[iază], ostenit şi frigurat, încît nici că-1 mai conturbam astăzi, de alta mi se scurtă timpul scrierii prin — dealtminteri plăcuta — vizită a domnişoarei Alexandrina cu prietină-sa cocoana Tarsiţa, din care pricină şi încep convorbirea mea cu tine de la această fetiţă atît de bună şi înţeleaptă, care merita o soarte cu totul osebită de aceea ce are astăzi 6. Nu ştiu dacă am avut ocaziune să-ţi descoper vreodată că, oricînd m-am văzut vreodată provocat a împăca diferinţe, împărecheri între familii, am simţit un feli de tortură internă foarte grea, atît mai grea, cu cît familia mă interesa mai mult. Tu te-ai depărtat. Acu sărmana familie, vream să zic sărmana Alexandrina nu mai are cătră cine să-şi descopere focul inimei sale decît cătră mine. Eu, iarăşi, nu pricep cum să-i ajut. Dacă aveam cu tatăl d[umi]n[ea]ei o cunoştinţă mai întemeiată, mai veche, poate că aş îndrăzni a-i descrie toată starea şi nestarea, aşa însă nu o pot face. Ci Alexandrina îi scrie astăzi. Celelalte rămîn la înţelepciunea ta. Eu îţi mai adaog numai că banii ce-i admănuaseşi prin mine s-au tocat mai de atunci, adică în curs de vreo 5 săpt[ămîni], pînă la o para, şi acum nu mai sînt. Totuşi, conturi se fac din gros. C[o]c[oa]na Al[exandrina] nu le face. Borceşti au trecut în faţă. Tocma în acest minut îmi aduseră scrisoarea ta din 10/22 mart.7 Mulţămesc cu toată sinceritatea Deputăciunei noastre române pentru grija cNe poartă de Gazetă şi de al ei redactor. Ţ-am citit provocarea ta şi a Deputăciunei cu destulă iuare-aminte. în cîtva vă satisfăcui aşteptărei prin scrisoarea mea din 18/6 marţ., denotîndu-vă toţi n-rii învinovăţiţi, extrăgînd pe scurt cam şi răspunsul ce l-am dat8. Vă satisfăcu însă şi ordinăciunea gubernială, în cît adică aceeaşi nu numeşte nici un nr., nici un articul, nici o expresiune care să fie lovit sau în Constituţiune, cît mai puţin, sau în legile presei. Eu v-am mai descoperit şi intrigele care au jucat la mijloc spre surparea mea. Acum vă mai adaug numai atîta, că după spusa fratelui Andrei, care sosi aseară din Sibii, de la concurs, la toţi cei mari le pare rău — aşa o zic ei — pentru ceea ce s-au făcut cu Gazeta şi d. Bach 9 aruncă asupra d-lui Glanz 10, acesta asupra celuia, sau ambii asupra gubernatorului 11, iar acesta, asupra lor. Ei simt cît sînge rău produse oprirea Gazetei , cugetul le spune că ordinăciunea lor e vagă, neîntemeiată şi totodată martoră pentru constanţa şi caracterul eines feigen Rumunkeln, den man wie alle ubrigen ein wenig einschuchtern musse 12. Eu încă cred că dînşii singuri n-au crezut să iasă treaba aşa departe. între suspensiune şi oprire fusei provocat prin Gdtt ca să merg la Sibii, iar eu îi jurai, pe capul meu, că nu o voi face, întîmple-se orice. Aceasta e culmea cerbiciei. Ei ar fi tratat bucuroşi. în persoană. Eu am prevăzut şi m-am ferit tare, mai mult ca de orişice. Lasă să învingă cauza ori sila, iar nu căciuliturele. Acum eu sînt cum v-am mai observat: paralizat, delăturat. Cu noul redactor D-zeu ştie cum o voi putea scoate la cale, căci numai acest experiment nu-1 mai făcusem. Ca redactor, fusesem independinte în sfera mea. Să văd ce voi deveni ca colaborator. Cauza cu orăştianii 13: izvorul intrigii poftim -|- copii, de care însă s-ar mai putea cîştiga spre a se dovedi că umere sâchsische Beamten Ehre 14 apărată în Bote şi Kr[onstădter] Z[ei]t[un]g merită a fi trasă la îndoială. Eu socot că Deputăciunea noastră tot ce poate face în privinţa Gazetei este ca să mijlocească la ministeriu ca acesta să ceară simpliciter numai protocolul meu şi ^programa mea cea nouă, spre reviziune. Alt nimic, nici o reflexiune. însă luaţi seama că atîta ar fi foarte mult. Eu în acel protocol am depus nes te espectorăciuni foarte curajoase, am atins coarde, adevăruri mari. Programa îmi e foarte loială, nu mă tem de ea nicidecum. Loială şi totodată naţională, fără nici o abiecerenţă 15, cum m-ar mustra acum gubernatorul. Deci cereţi protocolul. Auzit-aţi? Cereţi protocolul! Mie cu aceasta nu-mi mai ajutaţi, însă cauzei cu atît mai mult. Capul lucrului e să căutăm a insufla respect. Să trimit la Bucovina? Am făcut ceva. însă te rog să nu uiţi că gubernătoriul o zisese că are să se oprească şi Bucovina. De ar pune numai cît i-am trimis eu, un species facti, simplu, sec, însă nu cred16. Una şi bună: să vedem de tipografie. Daţi-mi mie o tipografie bună, bunicică, cu 2-3 teascuri, ajutaţi-mă cu ceva m[anu]s[cri]pte şi voi, apoi, lăsaţi pe mine ! Dar să nu mă mai scoată din sărite nimini cu înte-ţiture, lăsaţi-mă să merg eu pe cărarea mea, carea mi-o cunosc eu, mai numai eu ... Răspundeţi-mi în ca[uz]a tipografiei. D-n. I. G. Ioan au luat asupră-şi plăţile ei, atît este de român bun şi generos. Te rog ca să-i fiţi cu toţii de toată îndemîna. D[om]n[işoa]ra Alexandrina iar vine. Scrisoarea o închei. Cocoana Tarsiţa plînge că bărbatu-său de 3 luni nu-i mai scrie nimic de la Paris. Au scris de 2 ori. Aşteaptă un răspuns. Soborul17 ieşi prea bun, dar să ştiţi că în tot decursul lui au fost consignată toată garnizoana. Aceasta o ştiu eu aici mai bine decît cei din Sibii. Toate altele vi le vor spune ei. Iancu pretinsese a se vorbi şi politică. Nu s-au primit, iar de se vorbea, era foarte rău. Aşa, beserica română e cu totul ruptă de cătră sîrba 18. Instrucţiunile duse de deputaţii noştri19 (lucrate de mine; nu mă laud) adaogeră foarte mult ca soborul să se poarte cu curagiu şi bărbăţia dorită. Episcopul s-au năcăjit rău că cocoanele noastre, din pricina reu-niunei lor finaltropice, fuseră hăţite la căpitanat, la general, apoi de atunci în două rînduri mai examinate pe acasă prin un Oberiieu[tenant]. De la căpitanat, uite, legile marţiale se fac pe zi ce merge tot mai urî-cioase, numai din pricină că se manipulează prosteşte, cu ciomagul în mînă. Veţi fi auzit că săcelenii ascultară şi culeseră tot feliul de producte şi manufăpture de ale lor, începînd de la caşcaval pînă la ţesăturile cele mai fine: pînze, flanele, ştergare cu borangic. Un feli de Gewerks Austel-lung 20. Le duseră gubernătoriului ca să le vază, care le arătă şi soţiei sale, îi lăudă, le promise apărare iute în contra tiraniei ţehurilor. Apoi singur îi mînă la Bach, Weiss 21, Schawani 22. Aţi băgat de samă că Heinrich Schmidt 23 e scos de la red[acţia] lui Bote. Se va zice că e satisfacţiune, însă nu. Vlădărenii, cînd cu trecerea gen[eralului] Schawani, se purtară foarte prost, judele mort de beat. Bran24 trecînd pe acolo, îi cără ca pe dracul. Hoţii împuşcaţi lîngă Codlea, la o stupină (vezi Kr[onstădterJ Z[ei]t[ung]) fuseră români. Doi zac aici în temniţă. Vezi, de poţi, fă un pas pentru aceste dame. Jorj. Fratele Laurian primeşte 11 broşure de ale sale. (B.A.R., Fond. coresp., inv. nr. 24.150) 1 Scrisoare necunoscută. 2 Scrisoarea anterioară. 3 De asemeni necunoscută. 4 Un eveniment foarte important în situaţia postrevoluţionară a românilor din Transilvania: Sinodul diecezan de la Sibiu din 12 martie 1850, condus cu succes de Andrei Şaguna. Vezi Actele soborului bisericei răsăritene din Ardeal din anul 1850, [Sibiu, 1850]; Ioan Lupaş, Mitropolitul Andrei Şaguna, Sibiu, 1909, p. 107—116. 5 „Prota" era protopopul neunit al Braşovului, Ioan Popasu, cumnatul lui Bariţ. 6 Este vorba din nou despre Alexandrina Magheru (vezi şi scris, anterioară), despre cars Bariţ va nota, cîndva: „Alexandrina, mărit [ala] Haralampie, genială damă, repaus[ată] în an[ul] 1877" (G.B.C., I, p. 331). 7 Altă scrisoare a lui Ioan Maiorescu, despre a cărei soartă nu ştim nimic. 8 Iarăşi îşi citează scrisoarea despre a cărei soartă nu se ştie nimic (vezi aci supra, scris. 2 şi 3). După conţinut, ea pare a fi cea din 16/28 februarie (supra, scris. 2), dar o asemenea confuzie din partea lui Bariţ se exclude. 9 Eduard Bach, fratele ministrului vienez Alexander Bach, era comisar civil în Transilvania, după înăbuşirea revoluţiei. 10 Iată cine era — descris chiar de Bariţ — acest personaj: „Florian Glantz, fost secretariu la comanda generală din Sibii, cu care Comitetul românesc de la 1848/9 avea a face mai în toate zilele, om deştept, însă răuvoitoriu românilor şi aplecat a crede la orice denunţianţi mizerabili, de care apoi se folosea contra noastră la toate ocaziu- nile" (G.B.C., I, p. 330). 11 Ludwig Wolgemuth. 12 „Unui valah laş, individul care trebuie speriat puţin, la fel ca toţi cei de seama lui." 13 „Cauza cu orăştianii": un scandal redacţional pe care saşii din Sibiu i l-au regizat lui George Eariţ în ianuarie-februarie 1850. Vezi detalii în G.B.C., VI, p. 226—235. 14 „Onoarea noastră funcţionărească săsească." 15 Umilinţă, înjosire. 16 Vezi supra, scris. 19, n. 2. 17 Vezi n. 4. 18 Expresie prea optimistă. Soborul din 12 martie 1850 n-a făcut altceva decît a aprobat conţinutul Prememoriei lui Şaguna din 1849 (vezi G.B.C., I, p. 177, n. 10), în care se cere restaurarea mitropoliei neunite din Transilvania. Vechea doleanţă a ro- mânilor neuniţi, de a se emancipa de sub tutela patriarhiei sîrbeşti, s-a realizat în mod implicit la acest sinod, şi nu explicit. 19 Adică delegaţii neuniţi din Braşov, la sinodul sibian. 20 „Expoziţie industrială." 21 Johann Weiss von Starkenfels, consilier gubernial. 22 Corect: Chavanne (vezi scris, anterioară, n. 10). 23 Va reveni în fruntea ziarului Siebenburger Bote, la 3 ianuarie 1852. 24 Ioan Bran de Lemeni (despre care vezi G.B.C., III, p. 27, n. 5) fusese pre^ fect al Ţării Bîrsei în revoluţie şi era considerat liderul politic al românilor din această zonă. 22 3 apr. n. [1]850 Frate ! (Solus!) Ştii bine că oamenii noştri, doară ca şi alţii, nu se îndestulează nici cu promisiuni, nici cu drepturi ale căror folos îl va constata numai viitoriul, ci ei cer ceva pipăit. Deci, dacă guberniului îi pasă de simpatiile românilor, noi i-am sfătuit ca, precum au emancipat anul 1848 pe ţăran, aşa 1850 să emancipe oarecum pe comercianţi. Iată -|- un cîmp larg pe care socotii să ţi-1 deschid, iată o pleni-putinţă pe a cărei bază tu te poţi întinde foarte departe. Vrem să ajutăm şi Principatelor. Fă ce vei face, deşteaptă, încoardă, înferbîntă pe miniştri de comerciu şi finanţe, arătîndu-le la ochi nemărginitul interes ce trebuie să aibă ei întru apărarea Principatelor de orice subjugare. Eu n-am trebuinţă să-ţi spui că aş dori să faci din comerciu şi finanţe scop, iar politica aş lăsa-o de mijloc. Mă pricepi: ca să abatem orice prepus. Tu socot că acum ai putea vorbi în direpţiunea aceasta, şi pe temeiul pleniputin-ţei, însoţit şi de neguţetori, ai putea, zic, vorbi cu tot curagiul, nu numai, ci a şi ţinea această cauză tot deschisă, încît la orice criză ce ar amerinţa Principatelor, totdeauna să stai ciocan pe cei doi miniştri. Poate că mă înşel, eu însă mi-aş promite mult de la această manevră. Mai ascultă: mi se spune, mi se şi scrie de la Sibii, că d-n. Glanz(!!!), aşa, d-n. Glanz, ar fi făcut o listă de 80 români, fireşte comitetul în frunte, spre a se recomanda la î[nalta] Curte pentru cavalerii şi medalii. Tu ştii că oamenii carii nu pot căpăta şi ei medalii şi cavalerii zic că acestea sînt nişte secături mari, ba unii merg mai departe şi adaogă că cu atîta va fi plătită naţiunea română, că cei cari vor cîştiga „asemena secăture" vor fi pierduţi pentru naţiune şi, în oareşcare privinţe, în oareşcare timpuri, mai aproape de spînzurători. Dacă n-aş fi aflat că sînt pus şi eu în lista celor recomăndanţi, spre a fi despăgubit pentru Stockhaus şi fiarăle din Cernăuţi 1, poate că aş avea debilitatea de a calumnia şi eu ca alţii. Tu pricepi că eu mă bucur ... Pe mijlocitoriul cavaleriilor musc[ăleşti] îl ştiu, iar pe mijlocitoriul pentru ceste 80 patriotice nu-1 poci gîci, numai cam dau cu socoteala că doară trebuie să aibă barbă 2. Fie cine va fii dacă era să însarcine 80 români cu medalii mari şi mici, dacă era să se flateze cineva, apoi de, industria şi comerciul nu trebuia trecute din vedere. Dacă ar fi după mine, eu m-aş da cavalerii la nici un membru de ai comitetului, adică nu i-aş semnaliza, ci în locul lor aş da Gold Civilehreumedaille3 goldsigilul emmedaille lui: Rudolf Orghidan, Ioan Iuga, Ioan G. Ioan, Const. Popasu; Georgiu Nica, Nicolau Teclu 4. Meritele lor ar fi că poartă negoţ întins, plătesc erariului 70 de mii în arg[int] pe an (cîte unul) , că au deschis fabrica de lînă, de sască (pentru prisac la corăbii), de fer, de hîrtie etc. în urmă, că au făcut lifraţii 5 mari pentru armată, cu nespus rizic, după ce mai fuseseră deprădaţi de insurgenţi foarte rău (în urma urmelor ceea ce mai ştim numai noi, că au dat mult pentru români). Ce zici tu de aceasta? îţi aştept opiniunea. Prin d-n. Ioan G. Ioan ţ-am mai scris cîte ceva. Ce-mi zici pentru d[emoa]s[e]la Alexandrina, să meargă la tată-său ? 6 D-n. Rud[olf] Orghidan doreşte a-şi aşeza fiiu al său de 16 ani în Theresianum7. Are programa, are şi condiţiunile mai nouă. îţi cere numai sfatul tău, să judeci şi să spui curat ce opiniune ai despre There-sian, şi un băiat de 16 ani care se află în clasa a opta, săsască, în cîţi ani ar putea absolvi, pe lîngă talente ceva mai bune decît mediocre. Sau dacă în Theres[ianum] nu ţ-ar plăcea, unde să-1 dea. N.B.: la pensionate de ale privaţilor nu vrea a-1 da. Iar airea? ! Greu, aşa e? Scrie-mi numai mie. Despre cursul soborului8 iar nu-ţi însemnai nimic: facă-o cei cari au fost deputaţii. La cumnatu-tău 9 prota f userăm duminecă in cor por e şi gratularăm nu numai de bună venire, ci şi pentru isprăvile ce aţi făcut. îi păru prea bine. Eu am fost oratorul. Spune la toţi ai noştri a mea frăţească sărutare. Pe d-n. Ioan G. Ioan îl rugăm să ne raporteze din timp în timp (înalţă-1 la puntul nostru de vedere; toţi trei sînt deştepţi). Despre tipografie încă-mi veţi răspunde la timpul său. Gazeta va mai dormi. în privnţa ei, faceţi ceea ce v-am rugat. Mai mult, nimic. Cam cît socoti să mai petreci la Viena ? Al tău, Jorj. (B.A.R., Fond. coresp., inv. nr. 24.151). 1 Episodul arestării şi întemniţării lui Bariţ, în Bucovina, la 1849 (vezi Corneliu Diaconovici, George Bariţiu, 12/24 mai 1812-1892. Foi comemorative la serbarea din 12124 mai 1892, Sibiu, 1892, p. 27-35; Virgil Şotropa, Maltratarea lui Gh. Bariţ în Cernăuţi, în 1849, în Arhiva someşană, 1940, nr. 27, p. 181—185; G.B.C., \ p. 156, n. 1; VI, p. 172, n. 2). 2 Cîţiva fruntaşi revoluţionari români fuseseră decoraţi cu ordine ruseşti, după zdrobirea rebeliunii ungare de către generalii Paşkievici şi Liiders (vezi G.B.C., VI, p. 174, n. 6). Cel „cu barbă", care presupune Bariţ că le-ar fi obţinut pe cele austriece, bine cunoscute, pare să fie Andrei Şaguna. 3 „Medalie de aur pentru onoare civilă". Nu exista o asemenea distincţie dar concepţia lui Bariţ despre eroismul civil este foarte interesantă. 4 Cu toţii negustori şi oameni de finanţe din Braşov. 5 Livrări. Forma veche a neologismului. 6 Alexandrina Magheru va pleca din Braşov la o dată ulterioară zilei de 1/13 aprilie 1850, cînd îi mai scria tatălui său din acest oraş (vezi Arhiva generalului Gheorghe Magheru. Catalog de documente 1582—1880, Bucureşti, 1968, p. 81). 7 Numele Universităţii din Viena. 8 Vezi scris, anterioară, n. 4. 9 Ioan Popasu. 23 Braşov, 5 apr. st. n. 1850 Frate ! Eu primii şi scrisoarea ta din 16/28 mar ţiu *. Dacă tu din ambele mele scrisori, 2 care îţi veniră una după alta, ai culege o prea mare supărare a mea, te-ai înşela. Nu e supărare, este mai vîrtos ciuda, năcazul asupra acelora pe care şi tu chiar mi i-ai numit pesimişti, şi cari, precum nu sînt mulţumiţi cu nimic în lume, şi desperaţi pentru viitor, aşa şi cu politica şi maniera mea de publicist n-au fost mulţumiţi niciodată, ci, mai vîrtos de la apr[ilie] 1848 încoace, au văzut în mine numai un „şovăitor" — aşa mă numeau ei —, ba mi-au zis şi în faţă că dacă eu nu vreau a scoate steagul roşu3 (cu timp, fără timp, cu socotinţă sau fără), sînt un vînzător. Iar acum, chiar acum, între suspensiuni şi totală oprire, îmi scriau cu prea mare naivitate că ei se miră de acea suspensiune, cu atît mai vîrtos cu cît „foile noastre erau foarte modeste". Ei, săracii, nu bagă de seamă că, pe lîngă expresiunile cele mai moderate, poate fi cineva foarte radical şi că, fără a da cu uşa în casă după maniera d-lor, mai pe dindăraptul casei, mai pieziş, poţi bate mult mai bine şi mai sigur şi, în urmă, că contrarii încă au ochi şi miros fin, căci te simt şi văd unde loveşti. Aceasta este, frate, dizgustul, ciuda, iar nu vreo supărare conster-nătoare, căci aşa ceva eu încă nu cunosc. Apoi văităturile femeii, ajutate de ale tuturor bunilor prietini nătărăi din împrejurul meu, cari iarăşi, ca şi cînd mă aflam la Ploieşti în Stockaus al muscalilor 4, ziceau şi mai zic: „Ce ruşine să-1 depărteze de la redacţie !" Tocmai si ieri, fiind pe promenadă cu lacob, îmi zise unul: „Apoi, ce e drept, că prea vă înjuraţi urît unii pe alţii" etc, etc. Tu ştii, frate, că totdeauna te dezguşti mai rău cînd profanii, dar fraţi ai tăi, te mustră cu: „Vezi, eu ştiam, era peste putinţă să nu o păţeşti". Ce e drept, de cînd Gazeta se opri mai încap mulţi şi din aceştia a se pocăi, mai vîrtos de cînd se văd atacaţi în gazete străine şi neapăraţi de nimeni, spre exemplu în nr. alăturat, Hermannstadt. Unii, cetind aseară în casino, vărsa foc de mînie, iar apoi mă poftiră să-ţi scriu şi să vă rog ca să faceţi orişicum, să refutaţi această blestemăţie, căci de nu, toate datele şi toate argumentările noastre fundate pe aceleaşi, pînă acum, rămîn dezminţite şi chiar stăpînirea amăgită. Să observăm: 1 Dacă sînt 51.614 familii sase, apoi multiplicate numai cu 4 (adică socotindu-se numai 3 prunci de o familie), trebuie să iasă preste 200 000 saşi. Din contră, 2 români în tot districtul Sibiiului, cu Braşov şi Bistriţa, abia ar ieşi 220 mii, mult mai puţin decît îi ştim noi, încă şi de ai multiplica cu 5. 3 Că ne adnumără tot nouă şi pe ţigani şi pe greci, în ochii necunoscătorilor cum şi în ai răutăcioşilor iarăşi ni se detrage foarte, în două moduri, atît în număr cît şi în privinţa culturii (aţi văzut şi Aitgsb[urg] N° 80, Beilage). 4 Că ne scoate cu pămînt mult mai puţin, că retace atîtea relăciuni oficiale, atîtea communia terrena, atîtea locuri de păşune, pădurile şi munţii, parte mare proprietate a românilor, iar e mişelie. 5 Că încurcă dajdia oerilor, fără a o spune că e românească. 6 Că de la 9 sate nu arată năciunalitatea etc, etc, etc (îmi intrară oaspeţi, nu-ţi mai pot scrie.) Deci vă rugăm în numele tuturor comunităţilor ca să combateţi acea blestemăţie cît mai curînd şi cît mai sigur, în mai multe jurnale, iar pentru ca să nu riscaţi neprimirea în jurnale, luaţi-o din un punct de vedere ca să nu bateţi nemţimea de-a dreptul. Luaţi-o din punct finan-ţial, retăcînd naţionalitatea ca factor antagonist, adică vreau să zic apucaţi-o aşa ca să o citim cît mai curînd în cîteva jurnale. Ascultă: plătiţi unde se va cere, şi noi vă vom reîntoarce. Mi se pare că oierii săceleni plătesc lei 170 mii dajdie. Dar vedeţi memorialul lor 5. învoirea mai înaltă pentru Gazetă încă nu sosi. Vă ascult: eu tac, le las timp să mediteze. Aceasta foloseşte şi fratelui lacob, care mai are timp de a se gîndi, căci familia îl cam •.. . ştii !6 Oamenilor le e cam frică. Am văzut apucătura slavilor. Ai dracului! Mă ! îmi spune Bran că el an citit raportul cel minunat al lui Glanz 7. Dar eu sînt determinat, din parte-mi, a dechiara la timpul său că eu am trecut între cei loiali numai din vreo mare greşeală, căci om care sade prin Stockhaus şi om pedepsit neascultat şi om osîndit pentru scrierile sale nu poate fi loial. Lui Pandelie i-am spus. Costache s-au dus la ţară. Cu Alexandrina mai vorbesc astăzi. Ce schimbare în agio! Aici sperie mult. Al tău, Jorj. P.S. Mai atingeţi-ne cîteodată şi politica străină, pe cît aceea nu se poate afla în gazete, ca să ne ştim întocmi. 10, p. 904-907.) (Convorbiri literare, XXXIII, 1899, 1 Necunoscută. 2 Aci supra scris. 4 şi 5. 3 Bariţ se referă la radicalii din partida naţională, grupaţi în jurul lui Simion Bărnuţiu: Alexandru Pa piu Ilarian, Iosif Hodoş, Avram Iancu, Axente Sever şi alţii. 4 Bariţ a fost arestat în mai 1849, la Ploieşti, împreună cu alţi refugiaţi din calea trupelor biruitoare pentru moment ale generalului losef Bem (vezi G.B.C., I, 154 — 155, n. 4). 5 Referiri la recensămîntul populaţiei din Transilvania, făcut în 1850 (vezi Sie* 'ger Bete, LXVI, 1851, nr. 49, p. 218; nr. 51, p. 250). 6 Se pare că lacob Mureşanu era vizat de pe atunci să preia redacţia foilor din Braşov, lucru care se va realiza abia în toamna anului 1850. 7 Lista întocmită de consilierul gubernial Florian Glanz, cu românii care urmau să fie decoraţi (vezi scris, anterioară). Despre Galanz vezi supra, scris. 21, n. 10. 24 Braşov, 29 apr. 1850 Cele ce-mi scrii despre episcopul Lemeni m-au interesat foarte. Altele mă supără nespus. Deci te rog foloseşte-te de bucăţica de dincolo. Bine, noi încă am dezbătut cauza medaliilor, şi ne ieşi că nu trebuie să primească. însă apoi? Ce va fi? Dilemă. De vei primi, te rog rîde dăruitorii şi te vor încrimina toţi cei entuziaşti. De nu vei primi, te vor încrimina cei tari, zicînd: „Iată comuniştii, democraţii, separatiştii, duşmanii principiului monarhic !" Cum să o brodim ? De la Ţara Rom[ânească] se vorbeşte tare că peste vreo 3 luni se vor retrage toţi, de tot, muscali şi turci. G.B. (Convorbiri literare, XXXIII, 1899, nr. 11, p. 1127- 1128. J 1 Necunoscută. 2 Laurian îi va scrie în legătură cu proiectata tipografie, în 4/16 mai 1850 (vezi G.B.C., I, p. 169-171). 3 Aron Florian, care se afla şi el la Viena, ca membru al Delegaţiei române. 4 Publicaţiile săseşti din Transilvania anunţaseră, în cursul lunii aprilie, plecarea trupelor de ocupaţie din Ţara Românească (vezi Siebenburger Bote, LXV, 1850, nr. 58, p. 272; nr. 61, p. 284). 1 1 Iubite frate / Scrisoarea ta din 21 apr. 1 mă întrista ... Tu zici: „N-am nici în patrie casă". Oh, Doamne ! Ai văzut bunătatea amicului nostru I. G. Ioan. D-lui vrea să-mi ajute a-mi deschide o tipografie bunicică. Fiind aceasta în lucrare, au nu vom fi noi în stare a ne cîştiga o pîine de toate zilele? Judec; O gazetă conformă trebuinţelor prezente şi viitoare, tu ca redactor, eu ca tipograf şi colaborator, sau viceversa, o mulţime de cărţi scolastice etc, etc, toate acestea dacă n-ai voi nicidecum să primeşti vreun post, precum nu voiesc eu. Deci iată, în privinţa tipografiei, uliimatul meu: pînă încă este d. I. G. Ioan la Viena, să-mi arvuniţi o tipografie întocma după planul ce v-am împărtăşit, căci nu mai poate încăpea nici o întîrziere, nici într-o privinţă. Iată, tocma-mi sosi o scrisoare a d-lui I. G. Ioan din 11/23 apr., în care mă asigură că se va înţelege cu tine şi despre tipografie. Se înţelege că d-sa va încheia cu Haase despre partea finanţială. Vă rog încheiaţi această treabă, în interesul nostru al tuturor şi ca să nu mai fiu silit a alerga şi eu pe la Viena şi Praga, cînd voi sînteţi prea de ajuns . .. Laurianu nu-mi scrise pînă acum nici o literă, prin urmare eu încă tac, însă mă ţiu de Haase 2. Aron 3 îmi scrie că el au făcut ispravă prea bună cu moşia şi casa. De aici închei că dînsul te va putea despăgubi încîtva sau, adică, cel puţin nu va fi silit a se rezima pe puţinul tău, cu toate că tu şi el amîndoi meritaţi întocma altă stare, altă soarte. însă vă rog, mult vă rog, nu ca să fiţi interesaţi, ci ca să nu vă tot încercaţi a vă dezbrăca de eul vostru cel fizic, fără care oricum te vei încerca, tot nu poţi exista, căci omul e plăsmuit şi din materie. 25 Braşov, [18]51, oct. 7 Frate ! Neguţetorul care-ţi alătură aici rugămintea se vede foarte păcălit prin promisiunile ministrului. El, sărmanul, îşi îngropa tot capitalul în marfă pe carea însă acum nu îi este iertat să o vînză. Deci, te roagă ca să-i naintezi •/.. EL au făcut şi greşala de nu s-au păstrat nici măcar o copie din hotărîrea gubernială. Nu-ţi poci scrie nimic de pe la noi. îţi observ numai atîta că schimbările cele mari care se fac în stat, chiar în principii, nu lipsesc a lăsa şi pe aici în urma lor cele mai profunde impresiuni, deşi tipariul e legat cumplit. Vei fi înţeles pînă la ce grad ep[isco]pul Ş[aguna] ne persecutează, pe mine, pe tine, pe Laurpan] şi Bărnuţ. Cît au fost pe aici, data oca-sione, tot de rău ne vorbi, fireşte, între patru ochi, dar toţi cu cîţi vorbi îl trădară cătră noi. Eu n-am mers la el nicidecum, und das hat gewirkt 1. I-am arătat că nu-mi pasă nici de el, nici de toţi sateliţii lui. Apoi au început el însuşi a o întoarce şi a mă provoca prin unii-alţii, că de ce să nu dau faţă cu el? Omul m-a vătămat pînă la ficaţi prin o poruncă a sa emisă către p[rotopo]pul şi reprezentanţa cestor două biserici, cu dată 12 marţiu a.c, repeţită aspru în 17 iul., prin care, între altele, cere totala mea depărtare de la orice consfătuire în ca[uz]a şcoalelor. După aceea 1-a pus şi pe d-1 Vasici să-mi scrie ca să [mă] depart. Apoi au venit aici şi au subscris un document cu anatemă, ca să nu poată fi profesori alţii decît numai neuniţi. El se teme să nu vie şi Laur[ian] încoace ca să se însoare. Au zis el însuşi că se teme. Ia sama că acolo încă trebuie să aveţi un spion între voi, căci prea vă ştie toţi paşii şi toate hîrtiile. Destul că purtarea braşovenilor l-au ruşinat, şi de mirare. Nu arăta acestea la nimenea. B. poimîne. Cu ocaziune Al tău, privatlamilia ^ Pl6aCă ^ în 9 OCt" n" adică (B.A.R., Fond. coresp., inv. nr. 24.245) 1 „Şi asta a avut efect." 26 26/14 nov. [1851 Frate ! Am să-ţi râspunz la trei scrisori, însă tot am întîrziat, înadins, cu speranţă ca să-ţi scriu cîte ceva de la noi şi pozitiv şi interesant. Vezi aici unele. Am dori cu toţii şi foarte ca să alegeţi din ele şi să vîrîţi în vreo gazetă din cele mari. Căutaţi, însă, faceţi aceasta cu un tact ca să nu se compromită nimic. Eu să fiu, cum nu sînt, acolo cu voi, aş arde înfricoşat. Aş feri numai ca să nu lovesc în corpuri mari morale (nemorale), pînă cînd sîntem supt legea marţială. Cum că decretele Minister[ului] de Comerţ nu s-au publicat, şi încă comentat, în una sau mai multe gazete de Viena, este un rău pe care noi îl simţim aici foarte, ba îl simte chiar gubernătorul, care nu mai poate învinge cu sasu, încît mai dăunăzi o cauză fatală a răşinăreni-lor fu silit a o trimite la minister, din pricină că porunca lui nu se prinde. Vezi, mai jertfiţi timp şi osteneală şi le publicaţi oarecum. Mie, nouă, ni se pare că dificultatea cea mare de a publica noi acolo cîte ceva stă în aceea că loviţi cu toată ocaziunea în naţionalităţi, cînd guvernul de aici (cum pricepem) are parola celor de acolo că aceasta nu se va face, ca să nu se deie ocaziune şi jurnalelor provinciale .. . Ştii că vrăjmaşii noştri, cari se înfuriară foarte cînd văzură Gazeta reînviată \ aşteaptă cu sete ca doară iară ne-om apuca de păr cu naţionalităţile, iar acum, văzînd că aceasta nu se întîmplă, iarăşi creapă de năcaz. Căci, adică, ei se tem că păzind noi cumpăt bun, folosim nemărginit naţiunii noastre, căci avem graţie şi timp de a publica atîtea idei generale, cum şi acte naţionale, ţinem pe naţiune şi în firul lucrurilor politice. Tocma alaltăieri ne ameninţa unul, cu o răinţă diabolică, pentru notele de supt articulul sîrbesc. Răspunsul fu că aceleaşi sînt numai de apărare 2. Deci, publicaţi şi voi, însă încurcaţi-o, vorbiţi de partea meridională a T[ransilva]niei, sau de Pămîntul regiu etc, iar numele sas, magiar, retăceţi-1. Ia sama că dacă riu ne ajutaţi şi voi acolo cu cîte un articol nemţesc, noi aici devenim foarte strîmtoraţi. N.B.! Apropos! Cînd îmi vei scrie, atinge, sau în scrisoarea mea, sau în bilet osebit, unele ca acestea: „Pe aici se lăţi faima că voi de la ian[uarie] veţi înceta cu Gazeta. Aceasta ar fi de la voi nespusă debilitate, pe care alţii ar explica-o şi mai spre rău. Faceţi oricum şi conservaţi GazetcC* etc, etc. Cu aceasta nu e glumă. Pricina zace: 1) în editori, p[e]r excellence; 2) în redactori; 3) şi în mine; 4) cam şi în abonaţi. Mă, cam dojeneşte-ne şi pentru limbă! Zi să părăsim dracului alişveriş, musafir şi latinismele. Mă pricepi ? Fă-o ! Tu o poţi, eu nu3. Treaba cu pruncii lui Orghidan ai luat-o prea serios, însă ai făcut foarte bine că mi-ai scris cum ai scris. Omul s-au ruşinat foarte mult. I-au folosit. Dar trebuie să ştii că el zace cu totul supt pantof. Acu' mai fă una: zi-i lui Costi că s-au lăţit vestea în tot Braşovul cum că pe el îl dau afară din institut şi că duşmanii rîd, şi că la aceasta numai el dede ocaziune cu măgăreasca sa scrisoare. Mai ţine pe acei băieţi supt aripele tale, pînă ţi se va da ocaziune plauzibilă ca să-i laşi, astăzi, mîne ... Noi adresă de mulţămită nu putem face ministrului de comerţ, pînă nu se va publica decretul său pe la noi. Saşii nu VOT a şti de el. Apoi eu mai vîrtos mă văd compromis înfricoşat, toţi strigă asupra mea, că cu ministeriu cu tot nu le putem frînge cerbicia. Vai, mult suferim ! Eu încă sînt de părere că unul din voi, care stă mai bine la Rîul Mare 4, să-i descopere toate blăstămăţiile. Faceţi un înscris, căci pentrii aceea sîn-teţi deputaţi ai naţiunei, şi vă subscrieţi qua tales 5, căci aveţi plenipu-tinţe. Despre proie-ctul statutelor săseşti nu mai zic nimica. Ce speranţă cu tipografia ? ! Să ştii cum o aşteaptă toţi! Şcoalele, foarte bine ai făcut că ne-ai scris aşa, însă mai avem speranţă de ceva parale. Gavriil 5 se însura, se cunună alaltăieri, duminecă. Sîmbătă i-am subscris eu contractul civil. L-au cununat soţia ta cu prota. N-au făcut nici o dandana. Ce păcat că nu poci nici astăzi răspunde la doaă scrisori ale lui Treboniu, dar mai întîi să si văz ce iese din vînzarea cărţilor. într -aceea, dă-i •/• ca să vază că zăcerea cărţilor îi face speze mari. Or, de ce nu mai scrie la gubernatoriul ? ! Avram 7 încă-mi scrie. Nu i-am răspuns, căci am căutat nebun după Volksbote, care noi nu-l avem, şi am aflat articlul relativ numai în nr. din 16 nov., iar din 7, nu cum îmi scria8. Salută-mi-1, pînă ce îi voi răspunde, după retipărirea artidilului. încă 6 dată: publicaţi cîte ceva din cîte vă trimitem. Al tău, Jorj. Rogu-te, dă-i •/. scrisoare la nenea George 9, ca să o nainteze cum va şti mai sigur. Aceeaşi e cătră Hristache, de la soţia lui l0, care de la aprplie] i-a scris de 13 ori, iar bărbatu-său n-au primit nici una, iară eu, din 17 ale lui, au primit numai patru !! Salută-mi de mii de ori pe nenea Georgie şi pe buna Alexandrină 11, pe care o rog şi îi jur că nu i-am primit o literă măcar, nu, nicidecum nu ! Năpăstuiri documentate 12 1 Asupra limbei române zace nu numai ignorare înadins şi despreţ ci, de la pace încoace, totodată şi cea mai înflăcărată ură. Mai daunăzi, căpitanul Kovâcs, comisariul de cerc din S. Sz. Gyorgy 13 răspunse v. protopopului Moga din Arpătac 14, la o instanţie românească a acestuia, în scris şi în sensul acesta: „Tisztelendo Ur, On joltudja hogy en nem tudok olâhul, irjon tehăt nekem magyarul" 15. Această rezoluţiune fu jacată înmîna gubernătoriului, care, înfuriat pe Kovâcs, emise totodată un nou cerculariu în toată ţara, în care demîndă strîns ca toţi oficialii să priimească orişice hîrtie românească, sau în oricare altă limbă. însă ce folos, poporul nostru cu aceasta nu este ajutat întru nimic. Oficialii străini primesc hîrtiile româneşti de silă şi frică. Ei însă, prin amînări şi şicane feliurite îşi ştiu răzbuna atît de înfricoşat, încît pe la unele locuri poporul strigă de ei ca de şerpi, precum se va vedea mai în jos. în săsime s-a observat că mai nici o hîrtie subşternută româneşte nu are vreun rezultat dorit, şi toate sînt tratate cu o superficialitate neauzită. (Ce e drept, lipsa gramaticelor neamţo- şi maghiaro- române încă escuză, sau cel puţin dă pretesturi plauzibile.) 2 Decretul Ministeriului de Comerţ cu dată 7 sept. a.c. au ajuns în săsime de toată bajocura. Acelaşi pînă astăzi în 20 noemvr[ie] nicăiri nu s-au publicat ! Românii cari cer concesiuni capătă unii după alţii negativă, ori că li se amînă cauzele, încît actele lor sînt coperite în prav l6. Aşa, din Braşov, Lemnariu, văpsitoriul I. Zach. Nicolau, Ioan Pădure, iar lui Vasilie Dragomir, cunoscut neguţătoriu de 12 ani, îi închiseră bolta, supt pretext că „gremiul săsesc local nu l-ar cunoaşte", deşi acest V. Dragomir Grădinar este fiiul răposatului neguţătoriu şi cetăţean Dr[agomir] Grădinar, nepot al familiei Teclu, mai sărac, însă tot capitalist, şi nu stricat. Nesupunerea magistratului la decret demoralizează înfricoşat şi duce drept la anarhie. Acelaşi decret s-au pierdut şi din arhiva Districtului Făgăraş, întremînile arhivarului Găetan, adiunctului de comisariat Şuieri (.. .aci) şi comisarului Viotte, pînă a nu se publica. 3 Administrăciunea justiţiei în săsime este un ce storcătoriu de lacrămi. Saşii omoară pe români, iar magistratele îi osîndesc numai pro forma, în 11 aug. a.c. un fecior de pîrgariu sas, anume Andreas Czirs jun. omorî pe un june român, Ioan Pîclea, fiiul unei văduve carea rămase acum singură cu trei prunci mici, fără nici un razim. Magistratul osîndi pe ucigaş numai 1/2 an în temniţa din Braşov. (Deliberat[ul] magistratului] din 14 sept. a.c, nr. 6395.) în decursul cercetării, carea fu numai o scoţătură de ochi, nu se dede nici o examinare a sasului pîrgar Seler, care îndemnase şi el la bătaie şi omor, nici a capelanului săsesc local, care privise la bătaie. între Rosenau şi Wolkendorf 17, un pîrgariu sas, ajutat de doi contraşi împărăteşti, omorî în 26 sept[embrie] noaptea pe Ioan Miculi, om bătrîn din Vulcan, lăsînd o văduvă cu 5 copii. Ucigaşii îmbla liberi pînă astăzi l8. Ucigaşul pîrgariu e sas avut şi cu vază, din Braşov. Cercetarea merse în cel mai profund secret, şi am putea da rămas 99 la 100 că rezultatul ei va fi o satiră a dreptăţii. Un bancrot înfricoşat al lui Toma Zlatau, de la care judecătorii, în anii trecuţi, mîncară mult, se resuscită acum din nou prin poruncă împărătească. Iată însă că dregătoriile locale din Braşov, văzîndu-se greu compromise, caută mii de mijloace spre a-1 cocoloşi. Mită se ia ca şi înainte de a. 1848, numai cu pază mult mai mare. Ştim persoane la judecătorii săseşti, care poartă ca[iiz]a partidelor totodată ca advocaţi. 4 Administrăciunea înlăuntrul ţărei poate că merge mai bine. Aceeaşi însă, în săsime au devenit în toată privinţa un scandal, iar românii sînt, fără nici o îndoială, cea dintîie, sau mai drept, unica jărtfă. Exemple: a) în 7 Sate19, unde majoritatea locuitorilor este română, de sute ani nu s-au pomenit să fie fost jude sau jurat român, decît toţi magiari. Iestimp satul Cernat, unde sînt cu 80 gazde mai mulţi români, cerură ca sase aleagă şi români, şi Bomches 2°, inspecto-riul şi senator brodi treaba astfeli încît românii, neaflînd de timpuriu ziua alegerii, în 11 nov. cn. veniră numai 11 inşi la alegere, prin urmare iar se alese jude magiar. b) La satele şi oraşele cîmpene saso-române, nici o poruncă sau ordinăciune nu se mai publică în limba română, (în Districtul Braşovului. Pe airea nu ştiu, scrie-vă alţii.) Deregătorii satelor, adică, uită a le împărtăşi româneşte, c) Deregătoriile oraşelor şi ale satelor săseşti amestecate au căpătat, în urmarea vizităciunei de dăunăzi a lui Salmen 21, atîta curagiu, încît nu numai îşi îndoiesc ura şi dispreţul asupra românilor ci, pentru ca să arate că nu se tem de nimeni, şi că nu voiesc a face românilor parte de nimic, au început a ocupa averile comunale pe sama besericelor săseşti. Iată un exemplu: „Adum Marienburg am 6-ten Oct. 1850. Die Communităt schliessat unterum heutigen Tage ab, dass die obere Schenke, die vordere Hâlfte der untern Mastmuhle und der Zom (un fînaţ cu venit ca de 600 fn.) der evangelischen Kirchen [cuvînt indescifrabil] gehorentt22. (Extras din protoc[olul] com[unei] Feldioarei). Ştiţi bine că Feldioara este cel mai mare opid în districtul Braşdvului, însă mai mult de 1/2 români, prin urmare răpirea ce se urmează cu partea românului este cu atît mai strigătoare la cer. Ceea ce s-au urmat în Feldioara se urmează şi pe airea, tot în secret, tot pe furiş, cum vă e cunoscut. 5 în Săcuime, românii sînt tiraniţi asemenea. Corespondinţa •]• vă va servi ca să completaţi numărul exemplelor ticăloşiei. Se pare că cele două popoară, sasul eu magiarul, voiesc să aducă pe români în alternativa ca sa%i să alunece la escesuri şi revolte, cît mai curîncf,, atît mai bine, sau să recadă cu totul în apatia şi servilitatea veche. Eu v-aş putea asigura că numai cu cea mai din urmă incordăciune ar putea ei aduce pe români sau la revolte sau la desperăciune. Toate şicanele, toate tiraniile, în loc să-1 culce sau să-1 scoată din cumpăt, numai îl fac să-şi cunoască mai bine pusăciunea, fără a-şi pierde curagiul. Amploiaţii români sînt priviţi mai mult numai ca tălmaci ai celorlalţi. Cei mai mulţi sînt notaţi „ca prea mari români", din care pricină îi şi strămută foarte tare. 6 Tocma primim ştiri sigure că saşii, după ce au cercat ici-colo cu buna ca să înduplece pe români a conferi şi ei titulo decimarum 23 la plăţile popilor şi altor besericani săseşti, acum cearcă cu sila şi îi fac să plătească nu numai pe viitor zeciuiala, ci şi pe cei 3 ani trecuţi. Anume, de la comunitatea Feches din scaunul Cohalmului avem ştire autentică cum că românii sînt siliţi a plăti zeciuiala în preţ de bani, socotiţi de la a. 1848 pe 3 ani, cîte c.f. 400 = 1200 f.c.m. Bieţii oameni alergară în toate părţile ca să dea de un advocat care să-i scape de năpaste. Ei au şi aflat, pe un săcui. Saşii zic că legea publicată la 18 ian. 1848 nu fusese sancţionată de rege, prin urmare că zeciuiala încă nu e ştearsă. Din această teorie a lor ar urma ca şi iobăgia să se restaure. Lipsa de advocaţi se simte înfricoşat. Oamenii, asupriţi şi împilaţi, îmbla lumea amară căutînd cîte un scriitoriu care să le enumere mulţimea plînsorilor lor. Cei mai mulţi dau preste cîrpaci mizerabili cari, în loc să le folosească, le strică cauza cu totul, sau preste străini, vrăşmaşi născuţi ai românilor. Am exemplu înaintea ochilor mei, unde un cîrpaci care abia isprăvise normele şi acum e dascăl au periclitat o cauză, încît bieţii sînt osîndiţi pe cîte opt ani la Gherla! Pentru ce ? Pentru că au fost cu Landsturm 24 şi au făcut requisiţiuni. Oamenii sînt de la Buzeu. (B.A.R., Fond. coresp., inv. nr. 24.246). 1 Gazeta Transilvaniei a reînceput sa apară în septembrie 1850, sub conducerea lui lacob Mureşanu. 2 Articolul Muntenegru şi vlădica Petru Petrovici, din Gazeta Transilvaniei, XIV; 1851, nr. 92, p. 377-378; nr. 94, p. 386-385; nr. 96, p. 393. 3 Nu se cunoaşte o scrisoare a lui Maiorescu, în care să-i fi scris lui Bariţ cele sugerate. 4 „Rîul Mare" este ministrul preşedinte Alexander Bach, autorul absolutismului postrevoluţionar austriac. Bach — rîu în româneşte. „Mare", comparat cu fratele său Eduard Bach, care era comisar civil în Transilvania. 5 „Ca atare." 6 Ga vrii Munteanu (despre care vezi capitol epistolar aparte în G.B.C., p. 189-255). 7 Avram Iancu. 8 Este o satisfacţie care i s-a acordat lui Avram Iancu, după calomnia la care fusese supus într-un articol al grofului maghiar Bethlen Lajos, în ziarul vienez Oesterreichischer Voîksbote (1850, nr. 25 din 29 ianuarie). Delegaţia română din Viena a trebuit să ducă o luptă de aproape opt luni pînă cînd să obţină rectificarea cerută din partea redacţiei austriece şi recunoaşterea meritelor eroului român (vezi Gazeta Transilvaniei, XIII, 1850, p. 127; Bucovina, III, 1850, p. 181-183). 9 Generalul Gheorghe Magheru, care nu se afla la Viena, ci era plecat la Paris. 10 Christian Tell se afla la Viena, în vreme ce soţia sa era la Braşov, în grija familiei lui Bariţ. 11 Gheorghe Magheru şi fiica sa Alexandrina, care însă nu se mai afla în Viena, ci la Paris. 12 Articolul care urmează face corp comun cu scrisoarea. Este unul dintre articolele trimise de Bariţ cu această scrisoare, şi care trebuia tradus şi publicat în ziarele din Viena sau din Germania. Nu cunoaştem soarta lui. Probabil că nu s-a publicat- 13 Oraşul Sfîntul Gheorghe, al cărui nume maghiar era Sepsiszentgyorgy. 14 Vîlcele, din apropierea Braşovului. 15 „Stimate domn, dumneavoastră ştiţi prea bine că eu nu ştiu româneşte, aşadar ser ie ţi-mi în limba maghiară." 16 Decretul în cauză anula monopolul breslelor săseşti, acordînd libertatea comerţului şi pentru negustorii români sau de alte naţionalităţi. 17 Rîşnov şi Vulcan. 18 O formă anterioară, corectată de Bariţ: „pînă pe la 9 oct., cînd ceru chiar văduva ca să-i prindă". 19 Săcele, lingă Braşov. 20 Consilierul municipal sau „senatorul" braşovean Friedrich Bomches. 21 Franz Salmen, comes al saşilor din Transilvania. 22 „Dat în Feldioara, în 6 octombrie 1850. Comunitatea hotărăşte c& hanul amintit, jumătate dinainte a morii şi a ţintirimului [...] aparţin bisericii evanghelice". 23 „Sub formă de zeciuiala." 24 Garda naţională din timpul revoluţiei. 27 13/1 ian. [1]852 Frate ! Fără a-ţi putea aştepta încă şi altă scrisoare a ta ce-mi promiţi în cea din 2 ianuariu 1 — pe care am primit-o în 10 ian. n. —, grăbesc a te informa, pentru cît am aflat şi eu, despre expediţiunea afurisitei cauze a pescarilor. Am dezbătut lucrul cu controlorul Rus, şi pe faţă şi pe dos. Lui nu poate să-i intre în cap cum ai putut primi tu 100 f. supt nr. 291 recept., cînd aceia s-au trimis supt nr. 420, iar supt 291 s-au expediat pachetul, pentru care aici am plătit 9 f. 36 cr. m.c. porto. Adauge însă că nr. 420 în deşert îl vei caută în Viena, căci acel nr. este număr al lor, al poştei de aici, care apoi în Sibii se schimbă, iar în Viena capătă un al treilea nr. Ci el zice că tu să cauţi recepisa banilor între 19 şi 27 noiembr. acolo la Fahrpost, nu la Briefpost 2, iar a pachetului, sau adică pachetul chiar, la Briefpost, iar nu la Fahrpost. Apoi încheie că după ce tu ai subscris recept[ul] nr. 291 şi ai priimit 100 f.c., ei acolo îţi vor produce pe a doa recepisă şi vor zice că n-ai ce mai căuta. Cu toate acestea, te asigur că Rus, îndată cu poşta de astăzi, au şi făcut Quaestionsschreiben 3 la Viena. îmi mai spuse tot el că nicidecum nu se poate ca pachetul procesului să nu se fie primit acolo în Viena, la poştă. în cele din urmă, el mă încredinţa că poşta de aici va dori orişicînd testimoniu de primirea pachetului. Ei bine, dar, luînd lucrul strîns, nici atîta nu ne poate folosi mult, pentru că poşta nu ne poate răspunde pentru coprinsul pachetului. Deci, ce este de făcut? Eu îţi alătur amîndoaă recepisele, adică şi pe cea cu nr. 291 (ce am schimbat-o aici la poştă, încă nainte de a ţi-o trimete), cît şi pe cea rătăcită. Vezi că tot au trebuit să se schimbe recepisele. Te rog caută cum vei şti mai înţelepţeşte, că ar fi lucru tare al dracului ca să se piarză acel proces, în ambele sensuri. Iar fiindcă recepisele se află la tine, pune pe Ioan Pop să supscrie pe Vasiliu Lacea, ca reprezentant al tuturor pescarilor, într-o jălbuliţă cătră Curtea [de] casaţ[ie], în carea să arate că actele apelăciunei, terminul căreia se împlini în dec, s-au expeduit în 19 noiembr. supt nr ... poştei, şi s-au rătăcit. Deci, eine Trist4. Iată procesul unui alt nenorocit, pe care ţi-I trimit ca să-1 naintezi pe conta bogaţilor. Protocolul Katharinei Hedghofer se falsifică! Poşta nu mai aşteaptă! G.B. 12 ian. 1852 Frate ! Scrisoarea aceasta îmi rămase din poşta de ieri, din pricină că n-am voit a o pune fără recepise. Mă folosesc de cîteva minute pînă vin oamenii din biserică, ca să-ţi mai însamn cîte ceva local. Poate veţi vrea să ştiţi cam cum sînt judecate nouăle principii fundamentale pe la noi. Te asigur că nu sînt judecate nicicum, căci nimeni nu cutează a-şi deschide gura, Doamne fereşte ! Oamenii le citesc, recitesc şi tac. De sărbătorile noastre au umblat patroale ca niciodată pînă azi, cam cum auz că umblă pe la voi, acolo. Mai la urmă, la săptăm[înă], s-au sunat că această măsură militară au fost din pricina românilor, ca nu cumva ... într-aceea, ascultă: vineri, în 9 ian., ziua mare pe la 4 oare, un soldat — nu ştim bine, neamţ sau jidan de la Viena, căci nemţeasca o vorbeşte bine — omorî în casă pe sora bătr[înului] neguţe-toriu Vas[ile] Lacea, anume Dobriţa, femeie de 76 ani, şi o despoie ca de 200 f.c. sprăgîndu-i kastănul. Tot pe atunci, seara, alţi vreo 6 soldaţi au cercat să calce pe măcelariul Bărbuceanu, în casa lui. Dn. Ioan G. Ioan tocmai mă rugă să-ţi scriu să te rog ca să ne trimiţi vreo 2 părechi din portretul d-lui P. Mocioni 5, cum şi alte portrete, însă numai de ale românilor de renume mare. Tr[imite-nij-i dacă se mai află. Costul îl vom trimite noi. Idem. (B.A.R., Fond. coresp., inv. nr. 24.247). 1 Necunoscută. 2 „Poştă de mărfuri" şi „poştă de scrisori" . 3 „Adresă de urmărire." 4 „Un răgaz." 5 Petru Mocioni. 28 Braşov, 1852, mart. 5 n[ou Frate ! Pînă a nu-ţi răspunde eu la scrisoarea ta din 18 febr. \ pe carea o primii în zilele acestea de la sora lui Costache (căci el este la Galaţi), ştiu că v-au scris şi alţii despre istoria arestării mele. Mă îndoiesc însă foarte dacă se află în toată Transilvania, şi chiar aici în Braşov, mai mulţi ca doi oameni cari să fie pătruns la adevărata cauză carea m-au dus pe mine în arestul căpităniei. Ba, dacă ar fi citit cineva decretul meu osînditoriu din 17 dec. 1851, nr. 16745/M.C.I., sosit aici numai pe la 18 ian. a.c, atunci şi-ar putea face oareşcare idee despre tot lucrul, însă acel decret eu numai l-am citit, iar în copie nu-1 poci căpăta. Deci ascultă: Pe la începutul a. 1851 se făcea pe aici nelegiuiri eclatante cu recrutarea, precum cunoaşteţi şi din recursul negustorilor luat la ministeriu. Pe atunci venea foarte mulţi amărîţi ca să le ajut. Popa Ioan Dumbravă aduce şi pe un cumătru al său din Braşovechiu, un cărăuş mişel şi mincinos. „Domnule, pe unul născut fiiu, însurat, mi-1 duseră în cazarmă, îl jură ... scapă-mi-1" etc, etc. El însă minţea gros, căci fiiu-său, în loc de a se prezenta la comisiune, se ascunsese, întru speranţă că pînă va sta el ascuns, îi vor „îmbla cărţile". Merge recurs la Guberniu. Bine, pro inf[ormatione], ce face Ţiţeiu? Neagă că el mi-ar fi zis că au prins pe fiiu-său, ci că numai s-au temut să nu-1 prinză. Tocma pe la mai, mă trag prin căpitănie ca să mă justific, mă confruntă cu acel blăstămat (şi anume Ţiţeiu). Eu voi a produce doi martori în contra lui, căpitănia nu vrea, supt pretext: „Herr Baritz, die ganze Sacht ist rein eine Secatur ersporen sie uns die Zeit. Es wird aus der ganzen Sache nichts werdenu 2. Aceasta era în mai. în adevăr, referinţele gub[ernamentale] aruncă toată cauza la o parte, pînă la dec. a tr. într-aceea, eu sărbasem o gră- madă de triumfuri, prin cîştigarea unui mare număr de cauze, şi private, mai vîrtos însă comunale şi nici una cîştigată la magistratură], nici distrfict], numai la guberniu, iar unele la ministeriu. Adnotează-ţi această împregiurare. Tu cunoşti multe din aceste cauze: desfiinţarea încărcăturei de cîte 48 cr[ăiţar]i m.a. după fiecare fiorin de dajde pe sama despoietei case alodiale, lupta cu 37 ţehiuri în masă şi umilirea lor formală, aici şi în toată săsimea, desfiinţarea introdusului monopol de beuturi spirtoase tot pe sama alodfiuluij prin magistratură], scăparea de gloaba de 11.600 fl.c.m. aruncată pe negustori prin gen[eralul] Chavani pentru că proletarii Braşovului (20) nu veniră la sorţi, apărarea din răsputeri a gremiului nostru şi revindicarea drepturilor lui, spargerea de drum la comerţul cu becerie, prin cîştigarea cauzelor lui Petcu, Nedelcovici, Pădure, eliberarea cîtorva nevinovaţi osîndiţi pe cîte 1—2 ani, tandem 3 cîştigarea cauzei Zărneştilor, carea în Sibii capătă epitetul de eclatantă. însă această cauză, pornită de-a dreptul de gen[eralul] Chavani, nu ca administrătoriu, ci ca advocat al publicului braş[ovean], mă ţnnti şi pe mine. Omul, înfuriat foarte, resuscită cauza lui Ţiţeiu şi mijloci decretul din 17 dec, care nu este un ce corectiv, ci curat un act de răzbunare! în acelaşi mi se recapitula osîndirea mea de cînd cu poprirea Gazetei, mi se imputară articuli pe cari i-aş fi mai scris şi de atunci încolo (fără a mi-i numi), mă caracterizară de Winkelschreiber 4, mă opriră să nu mai cutez a scrie nimica în nici o cauză, mă puseră pe 8 zile în arest. Era în ora cînd voiam [...] 5 Demoasele Alefxandrina tot la voi este? Ai întîlnit pe Nedelcu? Să ştiu. (B.A.R., Fond. coresp,, inv. nr. 24.248). 1 Necunoscută. 2 „Domnule Bariţ, toată chestiunea este doar o secătură. Să nu ne pierdem vremea cu ea. Nu va ieşi nimic din toată treaba asta." 3 „în fine." 4 „Scriitoraş", „mîzgălici". 5 Sfîrşitul scrisorii lipseşte. 29 Braşov, 7 apr. n. 1852 Frate Maiorescu ! Eu la scrisoarea ta din urmă nu-ţi mai răspunsei nimic pînă acum, atît pentru că aşteptam în mijlocul nostru pe Aron \ carele mai petrecu sila Sibii ca o săptămînă, aşteptînd vreun rezultat al noaăi sale petitiuni pentru un post de referinţe, cît şi pentru că puntul cel mai delicat la care eram să-ţi răspunz ar fi atins mai mult ca[uz]a arestării mele2 despre a cărei curs fratele Aron te informă aşa rău. Apoi, ştiind eu că în precedintea mea epistolă ţi-am scris şi arătat numai curatul adevăr, aflu de prisos a-mi mai face apologhii. Aşa şi acum, nu-ţ mai adaog alt în privinţa aceasta, decît îţi dechiar şi te asigur că este o minciună din cele mai cornurate, că eu aş fi pus vreodată pe Pavel3 de mijlocito-riu la ep[isco]pul. Vezi, astfeli de învinuire mă doare mai rău decît arestul. Eu, care în toamna tr[ecută] nu m-am umilit a face măcar o vizită lui Ş[aguna], şi i-am refuzat prînzul cel strălucit, eu să mă umilesc peste cîteva luni la ceea ce-mi spuneţi voi! Dar Pavel tot au vorbit pentru mine cu ep[isco]pul, şi acesta cu prinţul? Da, însă nicidecum la rugarea mea, care fusei re-ntors prin neguţetori din uşa arestului, ci Pavel, înştiinţat de Andrei 4 al nostru, cărui eu, cu ocaziunea venirei^ unei cocoane de la Sibii, îi făcusem de ştire în aceeaşi zi, rugîndu-1 ca, în opt zile cît îmi va ţinea arestul să nu-mi scrie nimica, au voit proprio motu* a-şi răfui o datorie veche, de cînd fusese şi el arestat pe 3 luni în St Giorgiu şi eu îl vizitam în cap de iarnă, şi de cînd, prin o apucătură a. mea artificioasă, l-am scăpat ca să nu-1 strămute cu ruşine din Timiş în Oituz. însă destul cu atîta. Trecem la altele. Mai dăunăzi îmi arătaşi că ce ai păţit că te rugăm să naintezi cîte un proces. Şi iată că noi tot nu te lăsăm în pace. Casa G. Ioan et Fiii6 te roagă ca să binevoieşti a nainta, prin vreun tinăr acest-/., acest proces urîcios, apoi a-1 pune tot pe acela să-i scoată n[umă]rul, de se poate, iar de nu, să fie cu atîta. Noi să aflăm numai că l-au dat, de sigur şi curînd. Dar dacă tu crezi, poate, că numai prin vreun agent s-ar putea face, ceea ce eu nu mai crez, apoi fă cum ştii. Cauzanţii îţi adaogă «//. ca să faci cum vei şti. Ioan Leca 7 îmi tot roade urechile cu cauza lui cu argăsitorii, nu ştiu cine i-au vîrît în căpăţînă că să mai cerce odată la împăratul. Te rog, scrie-mi în privinţa aceasta că „îmi răspunzi mie că nu se mai poate", din cauze pe cate le ştii tu, şi să mi le înşiri, ca să sqap. Cealaltă ca[uz]ă a lui cu Leethal zace tot în Guberniu. El o ceru ca să-şi facă un feli de tri-ori quadruplică la dînsa. Nici i-o dau, nici i-o trimit la voi. în contra lui Pădure au luat soţietatea săse[a]scă recurs la ministeriu, unde recursese el. Preste puţin îţi voi nainta contrarecursul lui. Te avizez că Aron nu vrea să lucre nici o ca[uz]ă. Apoi, dar ? N.B. Eu sînt oprit a lucra c[auze]le private, dar apoi prinţ[ul] Muntenegru 8 au pus pe un amploiat ca să-mi spuie să nu mă uit la opreli, să scriu, însă lui de-a dreptul, fără grijă. Eu am răspuns: „Să mi se dea voie în scris !" La Săcele ieşi o comisiune milit[ară] cumplită contra amploiaţilor de cerc şi a popilor, cari, după vechea datină, au făcut mîncătorii cu recrutaţia şi au falsificat protocoalele] botezaţilor. De altă parte, comunitatea] sasă de aici pîrî drept la împăr[atul] pe toţi românii districtului] că fug de miliţie, „ca nişte nomazi şi necredincioşi", apoi cer repartiţiune după naţionalităţi. Pîra e expeduită de aici în 19 mart. c.n. B.G. Te rog cu tot adinsul scrie-mi curat, ţ-au dat Nedelcovits ceva, căci am şi eu cu el? Am să-1 joc perfid! B.A.R., Fond. coresp., cota S———\ CCII ) 1 Aron Florian. 2 Vezi scris, anterioră. 3 Pavel Vasici. 4 Andrei Mureşanu. 5 „Din îndemn propriu." 6 Firmă comercială din Braşov. 7 Negustor din Braşov. 8 Noul guvernator militar şi civil al Transilvaniei, Karl vcn Schwarzenfcerg al cărui nume, tradus în româneşte, înseamnă Munte Negru. 30 24 apr. [1J852 Frate! \ Cu reţepisă din 5 mart. a.c. ţ-am trimis cîte ceva. Răspuns de la tine n-am luat, însă nici am aşteptat, căci ştiu bine pînă la ce grad eşti cufundat în ocupăţiunea oficiului tău. Spun drept că nici eu nu-ţi scriam, nici acum, dacă nu mă înteţea prietinul, pentru că dacă zace pe tine greutatea ofiţiului, pe mine încă zace tot Braşovul românesc şi mai toată românimea din săcuime şi din acest district, şi doa coloane din Gazeta, şi tipografia cea noă şi, mai mult ca toate, trebile gremiului \ îţi vei aduce aminte că în toamna tr[ecută] trimisesem şi un memorial rom[ânesc] în c[auz]a lui Chir Niţă Leca, adresat d-lui Dobran 2, rămas însă la tine. Lucru dracului, că actele ca[uz]ei lui s-au oprit în Sibii (cum prepun eu, în mîna referintelui carele ... de!...), nu dau nici în sus nici în jos. Deci, te rog, trimite această jalobă prin cineva la Curtea casaţi vă, iar apoi, tot prin altcineva, află mai tîrziu ce s-au făcut cu ea, că sîntem neodihniţi. Gubernatorul fu la noi. Am dat şi eu faţă cu ex[elenţa] sa. M-au descusut. M-am expectorat, pe cît mă suferiră împregiurările şi tactul. M-au asigurat că eu la dînsul nu sînt nici într-un prepus politic. Pe Popa 3 l-au chemat înadins. Au stătut 1 /2 oară cu el. Preste tot, în Braşov, fală, multe abuzuri. Al tău, G.B. Lui Branu 4 auz tocma acum că-i veni denumirea de referente guber[nial]. I B.A.R., Fond. coresp., cota -l CCII J 1 A fost secretar şi cancelar al Gremiului comercial levantin din Braşov pînă în 19 iunie 1853, cînd demisionează (vezi infra, scrisoarea de demisie căţrejconducerea corporaţiei). 2 Ioan Dobran, consilier român în guvernul de la Viena; Vezi despre el G.B.C. II, 313, n. 20. ""■ 3 Protopopul Ioan Popasu. 4 Ioan Bran de Lemeni. 31 Braşov, 26 apr. 1852 Frate Maiorescu! Alaltăieri, în 24 apr. 1 ţ-am, trimis cu reţepisă oareşcare hîrtii ale lui I. Leca. Astăzi mă văz silit a-ţi nainta şi contrarecursul lui Pădure, pe care te rog să-ţi iai timp spre a-1 citi, ca să cunoşti la ce stadiu ajunse această cauză atît de cerbicoasă, iar apoi, dacă ţi-ar da mîna, să vorbeşti cu referinţele care va fi. Auzim că Magher, preşedintele Camerei com[erciale], provocat de ai[ci], ar fi înnegrit acolo sus pe Pădure, cum i-a venit la gură. Recursul soţietăţii, adică, apucă a merge în sus mult mai nainte decît acesta •/• însă vezi că Pădure acum are pe ce să se razime: pe decretul gubernial. Toate sînt numai şicane, cîte se mai lucră asupra lui. Cu atît mai vîrtos doresc a-1 vedea odată scăpat de acest proces afurisit. Ticălosul de Vicoianu aşteaptă foarte rău. Te rog trimite-i acest ursoriu la Curtea cas[ativă]. Afurisitul de referinţe de aici îi ţine ca[uz]a la sine, de mînie şi răzbunare. Ieri, duminecă, se întîmplă în satul Liszriyo (Trei Scaune) 2 o mică revoltă româno-săcuiască. Ştii bine că proprietarii săcui îşi puseră carul în petrii ca să stîrpească pe toţi românii foşti iobagi şi jăleri, alungîndu-i din moşiile lor. în Lisznyo încă sînt români (cu biserică). Cîţiva români avuseră de proprietariu pe unul Incze Sândor din Uzon 3. Acesta (după ce află că iobagii au luat recurs la M[aros] Vâsârhely încă dinfevr.), se sculă ieri cu vreo 30 uzoneni săcui, armaţi cu topoară şi cu furci, încurse în satul Lisznyo des-de-dimineaţă pe răvărsate, calcă casa lui Todor David, începu a-i dărâma şop, grajd, iar cînd veni să taie şi casa, acesta strigă tolvaj 4 şi provocă să tragă clopotul în dungă (ceea ce nu se făcu). Românii săriră spre ajutoriu românului, căci vedea bine că rîndul va veni şi la ei. Uzonenii se spăriară şi o tuliră la fugă, lăsînd cîteva topoară şi ducînd cu sine cîteva lovituri de pari ş.a. Deregătorii satului, toţi sacui, sta numai ca privitori. După ce însă văzută că Incze rămase prizonieral iobagiului său, deţinut de acesta ca să-i arate cu ce poruncă au venit asupra lui, apoi arestară pe Todor, pe Incze şi pe alţi 8 rom[âni] şi îi duseră în temniţă la St. Gior[giu]. Este foarte mare prepus între popor că deregătorii încă sînt coînţeleşi cu proprietarii (în săcuime). Ţ-am Scris în rîndul trec[ut] că la Iarăş (Nyârapatak) lîngă Heghig, merseră grafii Nemeş cu potanţie pe săteni şi duseră dintre ei în feară şi în robie. Acestea pentru întrebuinţare cum ştii. Este a 11-ea oară ca să se reguleze odată raporturile urbariale. [Ardesa]: Domnului I. Maiorescu. ( B.A.R., Fond. coresp., 'cota S ~—\ XCCII) J 1 Vezi scris, precedentă. 2 Lisnău, azi în judeţul Covasna. 3 Azi satul Ozun din acelaşi judeţ. 4 Româneşte: „Tulai î" interjecţie care derivă din substantivul unguresc toi-vaj = hoţ. 32 3 iuliu n. [1]852 Frate ! Mă folosesc de această ocaziune bună, pentru ca să-ţi împărtăşesc unele lucruri pe către poate că le vei fi aflat, sau şi poate că nu, din con-deiu vreunui sibii&n. Epistoliile voastre din 3 iuniu sosiră aici, ca şi pe airea. Aceleaşi se citiră şi se comentară de toţi ai noştri cu cea mai mare atenţiune şi seriozitate. Mă doare, însă, cum că sînt constrîns a vă descoperi că aceleaşi produseră un efept e diametro1 opus la cela pe eare-1 aşteptaţi dv. şi tot binesimţitoriul român, iar cel mai de aproape rezultat este cel ştiut la asemenea împregiurări, că adică dacă un proiept nu poate reieşi deodată, se zice cum că proieptătorii poartă vina că nu avură tactili cerut ş.a. Mai întîi, vi se impută târfe pentru ce aţi preterit pe episcopul Şaguna cu provocăciunea d-voastră. Al doilea, li se impută greu blăja-nilor că acolo, în săptămînile tr[ecute] se ţinu un fel de conventicul improvizat în cauza academiei, care nu rămîne ascuns ochilor poliţiei şi capul provinciei mustră pentru aceasta în dreapta şi în stînga, adăo-gînd că românii aleargă după copilării dacă-şi cer academie peritetică naţiunale, şi nu se îndestulează cu cele două organizate de guberniu. Iar epistolele dv. încă-i sînt cunoscute ... La care nu-ţi mai fac nici un comentariu, căci singur ţi-1 vei face mai bine. Mai departe, aţi aflat pînă acum, măcar din gazete, că nu numai episcopii şi cierurile, ci şi inteligenţa, vor întîmpina pe împăratul, separat după confesiune, unii colo, alţii dincolo, şi nu e astăzi nici un farmec şi nici o putere care să apropie pe românii sfîşiaţi, şi ei vor face şi se vor reprezenta ca două rjopoară cu totul osebite 2. Voi cereţi ca, dacă episcopii n-ar vrea, să se pună cei trei prefepţi în fruntea naţiunei. Să vă spun curat că aceasta, la oricare eventualitate, era o idee nenorocită pentru acuma. Apoi iată că prefepţii mi-ţi căpătară în zilele acestea un perdaf în Sibii, încît le va trece tot gustul de a mai şi visa la aşa ceva. Adaogă ceea ce o observai şi mai sus, că inteligenţa încă s-au supărat, iar anumit cea neunită este dezgustată pînă la ficaţi, din cauză că uniţii au început a le prigoni biserica lor, pozitive qua talent3. Episcopul Şuluţ nu pretinse mai dăunăzi de la gubernatorul nici mai mult nici mai puţin decît ca să se restaure în toată biserica lor instrucţiunile date lui Moga la 1811 4, şi ep[isco]pul Şaguna să fie oprit a-şi apăra biserica, ba încă să nainte unia. Gub[ernatorul] ceru diploma aceasta ca să vază ce stă într-însa. După aceea, ce e drept, îl mîngîie cu cuvinte bune, dar cazul acesta tot lăsă la neuniţi impresiunile cele mai dureroase, mai vîrtos după ce capii lor cunosc şi documinte cum este •/., pe care te rog foarte ca să-1 întrebui cu cea mai mare discreţiune. Apoi rezultatul acestui document foarte afurisit şi foarte efront mincinos, infam, cum şi al dilăţirei enchiclicei lui Şuluţ, au fost famosul cercular scolastic al lui Şaguna, şi mai solenelă dechiarăciune că el niciodată şi [cu] nici o condiţiune riu va mai conlucra în „tovărăşie" cu uniţii, de ar fi măcar scopul încă pe atîta de mare 5. Apropos de enchiclică ! Grigoriu Pantazi, care tocma veni la Braşov şi cu care avui o conferinţă de 2 oare, foarte serioasă şi fierbinte, îmi spuse curat că condeiul tău a îmbiat coregînd prin m[anu]s[cri]ptul aceleiaşi, pentru care ei ar avea la mînă dovadă autentică (doară o parte din m[anu]s[cri]pt ?)6. Din acea oară zice dînsul că ep[isco]pul Şaguna nu v-au mai putut da nici vouă crezămînt, pentru că, zice, ţ-ar fi fost prin putinţă ca să-1 abaţi pe Şuluţ de la tipărirea acelei broşure. Mai încolo, Şaguna nu vă poate ierta vouă că-1 ţineţi de rău întru toate, fără ca lui Şuluţ şi Erdeli7 să le faceţi cea mai uşoară mustrare, că, între altele au suferit ca să se dea pe copcă pînă şi dreptul de alegerea episcopului la uniţi, iar cel dintîi ceru mai astă iarnă de la guberniu ca şi dreptul alegerii în parohii să se desfiinţeze şi să se introducă preste tot jus patronatus8 ş.a., ş.a. Cauzele pentru care Sibiiul este înverşunat şi pe gazetele noastre nu vi le mai înşir, căci m-ar duce prea departe. Cugetul mă duce ca cu atîta să închei această materie atît de dureroasă şi neplăcută, şi nici măcar atîta să nu vă observ că la cei slabi de înger, dar buni români, a început a prinde loc opiniunea ca şi cum episcopii şi încă vreo doi, trei ar fi adins mituiţi ca să dezbine şi să sfîşie naţiunea, tocmai ca în zilele M[ariei] Teresiei, dar mie niciodată nu mi-a plăcut a prepune, şi eu zic că amîndoi lucră şi fac numai din o groasă 76 77 stupiditate, care la Blaj se află în doze şi mai mari. Eu mai cred că pro-vedinţa voieşte ca naţiunea să mai bea şi acest pahar, pentru ca dezamăgirea să-i fie atît mai salutiferă. Eu din parte-mi te asigur că la toate aceste blăstămăţii privesc cu sînge rece, şi nu desper nici un moment. Cu Laurian îmi petrecui, adică ne petrecurăm foarte bine, căci îl ţinurăm 5 zile la noi. îmi trimiţi terminii juridici? Ce ţi se pare, vom avea abonaţi la Vocabularul nostru neamţo-românesc ?9 Iată ceva anunţe de la dn. Orghidan. Scrie-ne cine s-ar însărcina acolo cu culegerea de abonaţi ? Gerold ? Dn. Orghidan se teme tare că nu se vor trece exemplarele l0. Al tău, G.B. Fratele lacob şi toţi braşovenii te salută frăţeşte. Să ne trimiţi pe guvernanta despre care ai scris. Auzit-ai? Numai nu-ţi prea încoarde speranţele preste măsură. Dar de va păşi în conţele-gere cu mine, rău nu-i va merge. Idem. Salută-mi pe soţia tâ, pe pruncii tăi şi pe demoasela Alexandrina, pe care D-zeu ştie cum o doresc în patria-i. (BR.A.., Fond. coresp., inv. nr. 24.249) 1 Diametral. 2 Vizita tînăruhii împărat Francisc Iosif I în Transilvania, în vara anului 1852. Din numeroasele mărturii şi scrieri despre acest eveniment se evidenţiază mai ales o scrisoare a lui Simion Balint către Alexandru Papiu Ilarian, din 7 septembrie 1852 (în Iosif Pervain şi Ioan Chindriş, Corespondenţa lui Alexandru Papiu Ilarian, II, Cluj, 1972, p. 7— 10; Ioan Puşcariu, Notiţe despreîntîmplările contemporane, Sibiu, 1913, p. 28—33; Silviu Dragomir, Avram Iancu, Bucureşti, 1965, p. 275—281). 3 „Uite aşa!", „în ciudă". 4 La instalarea primului episcop român al neuniţilor din Transilvania, Vasile Moga, Curtea de la Viena a stabilit un număr de 19 condiţii restrictive (vezi4e la Se- bastian Stanca, Viaţa şi activitatea episcopului Vasile Moga 1774 — 1845, Cluj, 1939, p. 17— 18), menite să prevină eventualitatea unei revigorări a confesiunii neunite. Vezi şi Ioan Lupaş, Acte privitoare la alegerea şi instalarea episcopului ardelean Vasilie Moga (1810-1811), în Biserica ortodoxă română, XXXV, 1911, p. 781-790. 5 O mărturie în plus despre regretabilele frecuşuri confesionale dintre românii greco-catolici şi cei neuniţi din Transilvania, după 1848. „Enciclica" lui Alexandru Sterca Şuluţiu: cuvîntarea acestuia la instalarea ca episcop la Blaj, în 1850, tipărită la Buda în 1851 (vezi G.B.C., I, p. 368, n. 6). Circulara şcolară a lui Andrei Şaguna> cu nr. 530 din 24 aprilie 1852, interzice categoric învăţămîntul comun al şcolarilor neuniţi cu cei greoo-catclici. Vezi şi Ican Xujaş, Mitropolitul Andrei Şaguna, Sibiu, 1909 p. 132-138, 154-155. 6 Secretarul lui Şaguna, despre care vezi G.B.C., VI, p. 229, n. 4. Cît despre contribuţia lui Maiorescu la redactarea scandaloasei cuvîntări-enciclică a lui Alexandru Sterca Şuluţiu, el va nega cu întirjire acest lucru (G.B.C., I, p. 368, n. 5). 7 Vasile Erdeli, episcop greco-catolic de Oradea. Despre el: Ioan Vancea, Biografia sinoptică a episcopului gr.-cath. român de Oradea-Mare oarecînd Vasiliu baron der Erdelyi, Oradea, 1863; lacob Radu, Episcopul baron Vasile Erdeli (1843 —1862), Oradea 1929, G.B.C., III, p. 246, n. 10. 8 „Dreptul patronatului." 9 Lucrarea comună a lui George Bariţ şi Gavril Munteanu, Deutsch-romănisches Worterbuch bearbeitet und in dessen romănischen Theile mit etlichen Tausend Worten bereichert von . Dicţionariu germano-român, întocmit şi în partea lui românească înavuţit cu cîteva mii de cuvinte de , I, A —K, Braşov, 1853, II, L—Z, Braşov, 1854 10 Rudolf Orghidan a suportat cheltuielile tipăririi dicţionarului. 33 31 iuliu [1]852 Frate ! Scrisoarea ta din 20 iuliu 1 o primii tocma în ziua sosirei împăratului la noi, prin urmare nicidecum nu mai poate fi vorbă de a-ţi răspunde în mijlocul complicatului val în care ne aflăm noi. Acum încă-ţi scriu numai în fugă. Documîntul ce ţ-am trimis este autentic 2. De la Bunje-vaţu îl căpătarăm, şi toţi sibiianii îl cunosc 3. Dar lacob încă 1-a primit, de la Blaj, prin urmare se poate folosi la Istorie 4. Dar voi aveţi acolo mijloace de a-1 afla şi din isvor mai sigur. Tu vrei şi vrei să ne afli opiniunea noastră în privinţa şcoalelor mici şi mari. Aceeaşi este acum în mîna împăratului, cu vreo 53 sub-scripţiuni, pentru care ep[isco]pul spuse că va lua patrafirul lui Pop[asu] şi la toţi popii, căci au subscris. Acum pricepi opiniunea noastră? Voi acolo vă tot lăudaţi de un an că veţi scoate la maidan docu-minte în contra ep[isco]pului 5. E, pînă ună-altă să ştii că adresele tale cătră Şuluţ ş.a. se află, cît în copie cît în orig[inal], în mînile gubernă-torului. Vezi, alţii nu te cruţă pe tine, cum cruţi tu pe alţii. Asta e tactul de care ne temeam noi, iar nu altul. Ai auzit că Iancu nicidecum nu s-a prezentat la împăratul. Această împregiurare produse un dizgust generale asupra lui. Toţi îl ţin de un nebun care noată asupra Dunărei cu pieptul gol, dar cu picioarele legate. Sibiienii strigă asupra lui nenea Simion5, ca şi cum d-lui l-ar fi îndărătnicit. Noi aici nu pricepem nimic din toată istoria asta. Pînă îţi vom primi articulul subscris, pe care ni-1 promiţi7, eu nu-ţi voi mai scrie. Popa e foarte îngrijat de tine. Cea din 20 iul. a ta încă nu 1-a odihnit întru nimic. Al tău, G.B. (B.A.R., Fond. coresp., inv. nr. 24.250). 1 Vezi G.B.C., I, p. 367-368. 2 Scris, precedentă, n. 6. 3 „Bunyevâcz" = poreclă sîrbească pe care o purta Andrei Şaguna în rîndul neprietenilor. 4 Nu ştim despre ce document poate fi vorba, dar „istoria" în cauză este lucrarea pe care Alexandru Papiu Ilarian o pregătea la Viena, Istoria românilor din Dacia Superioară (I —II, Viena , 1851— 1852), şi pentru care solicita şi căpăta documente de pe întreg întinsul Transilvaniei (vezi Ioan Chindriş, Ideologia revoluţionară a lui Alexandru Papiu Ilarian, Bucureşti, 1983, p. 83—92). Delegaţia română de la Viena, din care făcea parte şi Maiorescu, 1-a sprijinit pe autor la redactarea lucrării. 5 De ce îl aţîţă Bariţ pe Maiorescu împotriva lui Alexandru Sterca Şuluţiu? Aversiunea lui împotriva episcopului ortodox Şaguna, ca şi conflictul cu acesta, izbucnit chiar în 1852, sînt bine cunoscute. Documentul despre care este vorba în această scrisoare, în cea următoare ca şi în scrisoarea primită de Bariţ de la Maiorescu, datată 20 iulie 1852, se pare că este o dovadă a compromisului pe care episcopul greco-catolic îl practica cu biserica latină din Ungaria. Dar atitudinea lui Bariţ face parte mai degrabă dintr-o conduită generală a fruntaşilor naţionali români, care voiau să-înlăture pe episcopi de la cîrma treburilor politice ale naţiunii. 6 Simion Bărnuţiu. Cea mai exactă descriere a strategiei lui Avram Iancu, în această împrejurare este scrisoarea lui Simion Balint către Alexandru Papiu Ilarian, din 7 septembrie 1852 (vezi Iosif Pervain şi Ioan Chindriş, Op. cit., p. 7—10). 7 Articolul este legat de învinuirea de a fi redactat enciclica lui Alexandru Sterca Şuluţiu (scris, anterioară, n. 5): O dechirăciune personale, în Gazeta Transilvaniei, XV> 1852, nr. 67, p. 260. 34 15/2 aug. [1]852 Frate ! Mă apuc să-ţi răspund cevaş mai pe îndelete la scrisoarea ta din 20 iuliu1, la care în zilele tr[ecute] îţi răspunsei numai în scurt, şi cu acel adaos că aştept pe cea promisă a ta. Documentul îl are Sibiiul. Se vede că el a pus mîna din protocolul Adunării episcopilor, de la Presburg (1850) 2, şi poate a dat preste el în Viena. Blajul neagă existenţa acestui feliu de document, sau adică îl trage tare la îndoială, dar Pantazi mă asigură că acelaşi există. Mai mult nu ştiu. Zici că ai face o satiră asupra noastră. E, bine, iată noi v-am dovedit vouă că sîntem bărbaţi. Noi, braşovenii, am dat împăratului patru petiţiuni colective: coleptă pentru scoale şi biserică, scoale treptate pînă la academie inclusive, popii (56 inşi) deosebit, mirenii iarăşi, organizăţiune preste tot şi lege comunale (saşii îi cerură tot prin petiţiune restaurarea Universităţii să[sim]ei etc, etc, etc), tandem ajutoriu la şcoalele din Braşov. Aceasta din urmă am dat-o eu în audiinţă privată, şi împăratul, care văzuse zidirea începută, 3 mă întreabă:} — început-aţi ? - Da. — Unde? Acolo, afară? Am văzut aşa ceva. Vom vedea". Ei, acum să ştii că episcopul Şaguna amerinţă la toţi preoţii cu luarea patrafirului] căci au cutezat a subscrie pentru academie. Dar, uitam să-ţi spun: eu îţi voi consemna fapte, fără nici un comentariu. Tu leagă-le. Deci, mai ascultă: Aici se citi copia unei adrese gratulătoare a ministrului Bach cătră ep[isco]pul Şaguna pentru nouăle ranguri, în care îi mulţămeşte totodată că ep[isco]pul au ajutat a înfiinţa măsurele guberniului, şi crede că în viitor îi va ajuta întocma. Mulţi se tem acuma foarte de răzbunarea ep[isco]pului. Unii din Viena scria în a. tr. în iuliu că ei pot produce lucruri prea urîte despre ep[iscop]ul. Aceasta îl supără foarte, căci lucrul se auzi, iar lumea carea era curioasă să vadă rezultatul acelor amerinţări, apoi se amăgi în deşertele amerinţări. Din cele ce s-au întîmplat aici (în patrie) cu urîta pîră întîmplată asupra ta şi apucarea hîrtiilor tale de la ep[isco]pul Şuluţ prin gaubern, alăturată lîngă amerinţările ep[iscop]ului Şaguna, şi din cele ce aflăm noi de la Viena, că adică Ministerul Instrucţiunii] Publpce] (prin Helpers) ar fi dechiarat, că numai să cerem, academie ni se va da, mai mulţi încheie că trebuie să joace la mijloc o vînzătorie, că poate sînt oameni carii au întru nimic a se încerca să înşele chiar pe împăratul şi pe miniştrii lui, şi să le lege ochii, arătîndu-le că românii nu simt trebuinţa de scoale înalte. Cel mai tare argumînt al episcopului Şaguna în contra academiei este că de va fi acad[emie] romf anăJ, junii români nu vor avea ocaziune a învăţa limba neamţă, şi apoi nu vor putea intra la posturi. Din contră, alţii îi răspund: „Ultima ţintă şi dorinţă a românilor nu poate fi limba neamţă, ci cultura sa naţională, ca să tăcem că limba neamţă se poate învăţa prea bine pe lîngă cea rom[ână], iar dacă cineva cere numai lesiuni nemţe pentru români, acela are în cuget a-i dez-naţiunaliza" etc Fraţii Juga, Orghidan ş.a., ş.a. avură foarte multe dispute cu Pantazi în c[au]za academiei, pînă încît acesta stete cu ei la Arpătac. în cele din urmă, acu se descoperi un lucru înfricoşat: că Juga, Orghidan etc sînt mituiţi de cătră uniţi ca să vorbească aşa etc. Astăzi în naţiunea noastră t[ransilva]nă lucrează două elemente dezbinatoare, şi ele lucră cu toată tăria. Cel relegios, la care sînt de vină şi uniţii. Este adevăr că Şuluţ a zis-o şi o zice foarte des că el este episcop pentru ca să unească pînă şi Principatele, dar el ar trebui să ştie că P[rinci]patele se vor uni numai cînd se va uni şi Rusia toată, şi chiar Tracia. Vai de acest plan! Unii comisari uniţi prigonesc formal pe popii şi pe mirenii neuniţi. Dezbinarea între bărbaţii din Sibii este completă. Nimic îi mai lipseşte decît să se scuipe unii pe alţii în faţă. Da. Vasici scrie lui lacob curat aşa: „Bămuţ, Maiorescu, Laurian şi toţi carii fac opuseciune popilor (episcopului) nu sînt români ci sînt uniţi, cari nu vreu $2 binele românilor". Ei adaogă că tu încă te-ai fi espeptorat la o ocaziune că P[rinci]patele încă trebuie unite. N-ai crede ce bine sînt informaţi saşii şi aristocraţii magiari de aceste dezbinăture. Magiarii vorbea dăunăzi la Arpătac cu multă plăcere despre aceasta. Altă dezbinare s-a escat în munţi, între cei decoraţi şi cei nedecoraţi. Duşmănia aceasta se întinde ca luparea şi ca frântul, pînă în sînul familiei. N-ai putea crede cît se ţin de nenorociţi aceia cari nu căpătară decorăciuni. O pizmă infernală s-a încuibat între dînşii. Mai în scurt: de ceea ce nu scăpă nici o naţiune începătoare, nu scăpăm nici noi. Tipariul în privinţa aceasta nu poate vindeca nimic, adică aici la noi nimic, pentru că gangrena aşteaptă arsură cu peatra iadului, sau ce ştiu eu cu mai ce. Braşovenii sînt pînă acuma feriţi de boala aceasta. Insă apropos ! Am auzit de la izvor bun că dn. Dobranu ar fi însărcinat a mijloci cercetarea cam ce fac, ce dereg eu aici în Braşov, pentru că eu nu gonesc vreun scop bun, iar anume că aş vrea să unesc pe toţi braşovenii. Dar mult te rog nu cumva să iasă aceasta mai departe de la tine. Să-i mai lăsăm să-şi facă mendrele. Tot aşteptăm refutăciunea ta în privinţa enchiclicei, şi îndeşert. Se vede că nu-ţi vine bine să o publici 4. Să trecem la ale literaturei. Pentru -ţiune şi -ct, îndeşert mă tragi pe mine la răspundere. Nu eu, ci Gavriil şi lacob 5 îţi fac ţie, şi mie chiar, în ceea ce-mi împuţi tu mie, cea mai obstinată opuseciune, încît eu avui debilitatea de a le cede lor chiar şi la compunerea Lexiconului6, în -ţiune, nu şi în -ct, unde i-am învins. Iar încît pentru organizăţiunea ta, o dereseră chiar zăţarii culegînd-o, apoi lacob ajută la coreptură. Gavriil introduse pe -ţiune şi în şcoală cu o consecuinţă riguroasă. încît pentru Lexicon, vei vedea şi tu de la mine note justificatoare sau acuzatoare. Te rog fă ce vei face şi mă asigură iute despre primirea acestei scrisori. Cealaltă ţi-o trimisei prin chiar Duţu la Nicolici. Ai priimit-o? Prin Pădure îţi trimisei cîteva exemp[lare] din Omagiuri. Ne veţi judeca de laşitate că şi eu şi Andrei ne-am apus numele: am făcut-o înadins, căci am văzut că braşovenii au primit prea în nume de bine ceea ce doream să facem noi, adică uniţi pentru neuniţi. Apoi să fi văzut cum s-au năcăjit pentru aceasta Sibiiul et comp. Destul! G.B. (B.A.R., Fond. coresp., inv. nr. 24.252) 1 Vezi şi scris, anterioară, n. 1. 2 Bratislava. Acolo se desfăşurau în 1850 un congres bisericesc al catolicilor. Documentul mult discutat — vezi şi scris anterioară — poate să fie o adresă de ataşament a lui Sterca Şuluţiu, trimisă la Bratislava. 3 Audienţa privată trebuie să fi avut loc cu ocazia vizitei împăratului în Transilvania, în iulie 1852. „Zidirea începută" este clădirea viitorului gimnaziu românesc neunit din Braşov, a cărei ridicare va întîrzia ani îndelungaţi (vezi Andrei Bârseanu, Istoria şcoahîor centrale române gr.-or. din Braşov, scrisă din incidentul jubileului de 50 ani al gimnasiului, Braşov, 1902). 4 Se va publica: vezi scris, anterioară, n. 7. 5 Ga vrii Munteanu şi lacob Mureşanu, cel dinţii fiind acum director al nou înfiinţatului gimnaziu neunit din Braşov, al doilea director şi redactor al Gazetei Transilvaniei. 6 Dicţionarul germano-român lucrat împreună cu Ga vrii Munteanu (supra, scris. 15, n. 9). 7 Maiorescu îi răspunde în 23 august 1852 (vezi G.B.C., I, p. 368 — 369). 35 Braşov, 1852, sept. 6 Frate! Scrisoarea ta din 23 august 1 am primit-o în zilele pe cînd episcopul neunit Andrei Şaguna venise aici la Braşov spre a-şi întări în credinţă pe comunele de aici, de care crede (sau mai bine se face a crede) că s-ar afla în pericul foarte mare de a fi amăgite de uniţi. El sosi în 14/26 august, iar în ziua de Sf. Mărie liturgisi la capelă în cetate, unde poruncise ca în decursul oficiului d-zeesc protodiaconul Barac să-i citiască toate rangurile şi demnităţile, cu glasul înălţat. A cuprins însă cea mai mare mirare pe toţi observatorii şi studietorii acestor comune că, în loc să li se insufle vreo stimă, teamă, sau doară şi iubirea prin astfeli de hocus-pocus, precum aştepta mititica lui partidă, tocma din contră, produse un dispreţ în o măsură precum eu însumi n-aş fi crezut. Pe preoţimea, iar mai vîrtos pe Popasu, îl înfruntă gros şi publice, pentru că cutezase a subşterne M[ajestăţ]ei Sale petiţiune în c[au]za şcoalelor preste tot şi în a academiei în speţie, spunîndu-le curat aşa: „Au nu ştiţi voi că academia este o idee revoluţionarie ? " Toţi cei pricepători rămaseră înmărmuriţi la acest fel de cuvinte, iar popii cei mai simpli, după ce ieşiră de la el, ziseră unii cătră alţii: „He, degeaba sînt alea, că noi de la popor trăim şi cu poporul trebuie să ţinem !" Pe bătrînul Jipa 2 încă 1-a înfruntat căci, ca om mai bătrîn, au dat exemplu rău şi au subscris astfeli de jălbi. I-au mai zis şi de şcoalele ce se fac, că de ce se apucară dacă n-au fond, că nu-i place cum se zidesc ş.a., dar bătrînul se apără bine. Oamenii săi pretinseră cu tot adinsul ca comunele să-i mai dea un prînz mare, ca de 50—60 talere, şi unii curatori din Şchei le spuse verde că nu se pot găti aşa curînd şi că taie bani mulţi (la 500 f .cm.), şi nu-i dederă nici un prînz. Deci se apucă şi, în ziua de Sf. Mărie, chemă el însuşi pe Orghidan şi Iuga 3 la masă, iar Popasu — necăjit — se făcu bolnav şi nu voi a merge la masă. Cu acea ocaziune, ep[isco]pul spuse mesenilor pe larg cauzele pentru care Avram Iancu fu arestat, c[um] că adică el, episcopul, ar fi avut poruncă a provoca pe Iancu ca mai nainte de a se înfăţişa la împăratul, să-şi ceară cea mai profundă iertăciune 83 ! pentru că nu priimise decorăţiunile. „El n-au voit nicidecum, n-au ascultat de sfatul meu, au vorbit şi multe împrotivă spre a îndărătnici pe locuitori. Au ascultat de doi măscărici ai săi. Acum l-or trimite la robie în ţară străină." Sînt expresiunile ep[isco]pului. Tu mă mustri că eu aş lua lucrurile prea uşor şi că pătrund puţin. Dacă o judeci aceasta numai din scrisorile mele, apoi te înşeli prea rău. Ştii tu că după cîte aflaserăm noi aici şi după ceea ce văzurăm că se întîmplă chiar cu Iancu, noi nu eram siguri nicidecum că scrisorile noastre vor sosi la tine teafăre, neatinse? De aceea noi scriem obscur, uneori mai nimic. Iaca, întreabă pe Popa de ce el nu-ţi scrie nici măcar atît. Ce afli tu într-aceea că eu odată am zis fapte, altădată documente ? Adică nu este şi una şi alta? Şi un document nu se face asupra vreunui lucru complinit, sau care arată voinţa de a face un ce etc. ? Pe mine nu mă spărie laude şi complimente, dar nu uita că eu asteori fac pe raportorul, şi alt nimic. Nu ţi-e de ajuns? Ai tu trebuinţă de comîntarele mele? Eu nici acum nu am dat faţă cu ep[isco]pul, precum nu dedesem nici în celalalt an, dar lacob nu se putu răbda şi merse la el, şi o păţi tot ca în a. tr., adică îl primi rece peste măsură. Nu numi, ci încă pofti şi pe Gott la sine şi îi zise cu tot adinsul ca să ia redacţiunea din mîinile lui, căci e un prost şi publică tot lucruri proaste. Dechiarăciunea ta 4 eram să o dau în Gazetă îndată după primirea ei, ci nu mă lăsă Gavriil, zicînd că să mai aşteptăm un răspuns al tău la o scrisoare a lui Popasu, pe care nu ştiu cînd ţi-au trimis-o. Eu însă din săptăm[îna] aceasta încolo nu mai aştept. De unde închei tu că cuvintele cele nouă nu vor intra în Lexicon ? Dacă însă tu înţelegi cuvinte nouă de tine compuse ori aflate, pe care noi încă nu le văzurăm, da, atunci ai dreptate. Dar căci nu trimiţi ceea ce ne promiseşi. Auzim şi de o broşurică a lui Hodoş 5, şi noi încă n-am văzut-o cu ochii şi ar fi păcat pentru toţi ca tocma braşovenii să nu cunoască aşa ceva. Bine ai făcut că ai lăsatingeminarea de litere, afară de prepoz[iţii] căci, zău, n-aveaţi nici un cuvînt de a mulţienţa. în 3 sept[embrie] trimiserăm abia o petiţiune cătră Minist[erul] de Comerţ ca să ne tipărească tarifa româneşte. Te rugăm, întreabă, de poţi, ca să afli voinţa ministeriului, căci de n-ar vrea a o tipări, i-am cere traduţiunea oficpală] să o tipărim noi aici. Domnul Ţărei Rom[âneşti] 6 e bolnav rău. Marcovici e de moarte 7. Zah[aria] Carcalechi venise la băi. De 3 zile e aici. El, biet, spune toate cu necrezută naivitate. Bariţ. Te rog cu tot adinsul ca să mă informezi bine dacă Educaţia femeilor de Aime Martin 8 este oprită sau nu în Austria. în cazul favoraver, să-mi şi trimiţi un ex[emplar] franţ[uzesc]. Vreau să o retipăresc româneşte. Mica partidă ep[isco]pească din Sibii îţi zice ţie „unitul cel mai infernal". Avem scrisori cu terminul acesta. (B.A.R., Fond. coresp., inv. nr. 24.251). 1 G.B.C., I, p. 368-369. 2 Ioan Jipa, vestit negustor din Braşov. 3 Ioan Iuga, negustor bogat, viitorul cuscru al lui Bariţ, cu al cărui fiu, Constantin, se va căsători fiica mai mare, Victoria. 4 Scris. 16, n. 7. 5 Nu se cunoaşte vreo tipăritură din 1852 a lui Iosif Hodoş. Probabil eă nici n-a existat. 6 Barbti Ştirbei. 1 Simion Marcovici va trăi, totuşi, pînă în 1877! Despre el, Dicţionarul literaturii române de la origini pînă la 1900, Bucureşti, 1979, p. 552 — 553. 8 Scrierea lui Louis Martin-Aim6 fusese tradusă în româneşte de I. D. Negu-lici: Educaţia mumelor de familie sau civilisafia neamului omenesc prin femei, Bucureşti, I—II, 1844, 1846. A fost recenzată de Nicolae Bâlcescu în Foaie pentru minte. (1846, nr. 4, p. 30 — 32; nr. 5, p. 33—35) şi aceeaşi revistă a reprodus (1851, nr. 51—52» p. 397—399) din traducerea amintită, în plin absolutism. De ce credea Bariţ că ar fi interzisă ? Cît despre „retipărire" după o nouă traducere, probabil cu scopuri comerciale, ea nu s-a mai realizat. vin CĂTRE ATANASIE ŞANDOR1 36 (1844-1848) Braşov, 27 noemvr. 1844 Prea onorate domnule doctor ! Prea onorate aomnwe Sîmbătă în 7 dec. n. trimisesem în primirea domniei tale 310 exemplare tom. I din Macrobiotică 2, aşezate într-o ladă semnată deasupra cu literele A. S., expeduită prin neguţetorul de aici Ioan Slavnic 3. într-aceea, d. dr. director Vasici 4 îmi împărtăşi scrisoarea d-tale din 20/96ft* Noi prevedeam că din mulţimea subscriitorilor, de 271, unii, cu trecerea timpului se vor schimba şi se vor retrage, într-un chip. sau altul. Deci, dacă totuşi trimitem exemplare încă şi peste numărul poftit de la început, aceasta o facem: 1 Că, ne aflîndladă mai potrivită, unde să nu se prea bată cărţile, am adaos, tot la un loc, 40 exemplare şi pentru Timişoara, pe care le primeşte d. Petru Cermena 5. Fireşte, primblarea acestora va fi cam şoadă, din Arad îndărăpt la Timişoara, noi însă luăm asupră-ne orice cheltuială a cărăuşiei, învălitului etc. s-ar face cu trimiterea. 2 Noi nici pretindem îndată plata pentru toate exemplarele trimise, ci am fi prea îndestuliţi dacă deocamdată s-ar putea împărţi pînă la 150 exemplare, ca preţul acelora să-1 şi primim, spre a ne ajuta la tipărirea tom Il-lea, care va fi mai mare şi pentru care ne este 5 foarte cu greu a mai dâ. din pungile noastre sau/ â ne împrumuta. Iar de aci încolo, restul exemplarelor s-ar distrage mai pe rînd, pînă la ieşirea tom. II. Ne rugăm ca biblotecii institutului 6 să binevoeşti a da un exemplar gratis, din partea traducătoriului. Domnul meu ! îri cît peiitru cărţile româneşti tipărite în Principatele române, de care doriţi a vă cîştiga arii cinste a vă da următoarea desluşire: cărţile româneşti din T[ransilva]nia sînt oprite, însă nu absolute, ci ele trebuie să tteacă prin manipulaţia vămii tricesimale, prin care se trimit la Cluj, spre cenzură. Dar cenzorvxl din'Cluj este un popă foarte leneş şi, în parte, fricos şi cam idiot. Aşadar, oamenii pe aici le cîştigă, ştii, cum zicem pe aici, „peste plai" (o mulţime): Numa istoria bisericească 7 este în tomuri mari, încît este foarte cu anevoie a o cîştiga. Eu însumi nu o am, ci o citesc de la un neguţetoriu de aici. Atîta vă spui, că româneşte e tradusă din greceşte şi episcopul grecesc au scris cu mare patimă. Veritas in medio 8. Bine ar fi, dar, cînd v-aţi învoi mai mulţi a trage cărţi mai multe din P[rinci]pate, pe care să le trimită drept la Buda, unde să le ia la cenzu- ră d. Aron9 şi să le sloboadă pe toate, că zău n-ar avea ce să cenzure pe ele, pentru că cenzura poruncită de muscali le foarfecă îndevolit. 5v Am cinste, domnul meu, a alătura aici şi/ cîteva exemplare din nr. 95 a Gazetei etc. cu rugare ca să binevoieşti a le împărtăşi la români, cari pînă acuma nu cunosc foile acestea. Apăsat de grămada trebilor, am cinste a mă însemna, încheind, al domniei tale şerb cinstitoriu, G. Bariţ m.p. profesor. P.S. Nu cumva, domnul meu, aţi aflat cum s-au pus la rînduială 6 legatul răposatului Sim? 10 / [Adresa:] Prea onoratului domn Athânasie Şandor, doctor de medicină etc. Arad. 1 Despre Atanasie Şatidor vezi capitol aparte în G.B.C., II, p. 272 — 372. Alte referinţe biografice: Teodor Botiş, Istoria Şcoalei normale (Preparandiei) şi Institutului teologic ortodox român din Arad, Arad, 1922, p. 410 şi urm.; Valeriu.L. Bologa, Con-tribuţii la istoria medicinei din Ardeal, Cluj, 1927," p. 39; Samuil Izsâk, Studii şi cercetări de istoria medicinei şi farmaciei din R.P.R., Bucureşti, 1962, p. 170— 171; V. Popeangă, E. Găvănescu, V. Ţîrcovnicu, Preparandia din Arad, Bucureşti, 1964, p. 52 — 61; Mircea Popa, Un filolog uitat: Atanasie Şandor, în „Cercetări de lingvistică", XVIII, 1973, nr. 2, p. 331 — 342. Date extrem de interesante despre medicul şi cărturarul arădean se află în fondul său de manuscrise, păstrat la B.A.R., ms. rom. 1015— 1021 (vezi Ioan Bianu şi G. Nicolaiasa, Catalogul manuscriptelor româneşti, III, Craiova, 1931, p. 262 — 271). Scrisorile lui Bariţ se află în ms. rom. 1015, f. 5r —42v. în fruntea corespondenţei se află o foaie separată, care pare a fi anexa unei scrisori anterioare celei însemnată, aci infra cu nr. 1, şi pe care se află următoarea însemnare a lui Bariţ: „Forma inelului cu inscripţia « Lui G. Baritz, fraţii moldoveni recunoscători», trimes redactorului împreună cu o adresă de recunoştinţă pentru ostenelile sale naţionale de 6 ani, subscrisă de 23 boieri mari, deputaţi ai Adunării Generale şi profesori, medici şi alţi literaţi ai Moldovei, cu data 1 cctomvrie 1843". Pe aceeaşi foaie e imprimată în ceară roşie oglinda sigiliului-inel, de formă ovoidal-verticală. 2 Despre Macrobiotica sau măiestria de a lungi viaţa, după Hufeland, tradusă şt întocmită pentru orice român cultivat, I—II, Braşov, 1844—1845, şi care este o celebră versiune românească făcută de Pavel Vasici după cartea germanului Christoph Wil-helm Hufeland, vezi G.B.C, II, pas; III, p. 48, n. 5 şi celelalte volume, pass. sau incidental (consemnat în indicii de materii). Bariţ s-a îngrijit de răspîndirea lucrării. 3 Consemnat ca intermediar între Băriţ şi Atanasie Şandor şi în B.G.C., II, p. 276 307, 311, 313-314. 4 Pavel Vasici era director-medic al Carantinei cezaro-crăieşti de la Timişul de Jos, la graniţa cu Ţara Românească. 5 Vezi G.B.C., II, p. 52, n. 20. 6 Preparandia din Arad, unde Atanasie Şandor era medic şi profesor. întemeiată în 1813. 7 O carte puţin solicitată în Transilvania: Besericeasca istorie a lui Meletie, apărută la Iaşi, I — IV, 1841— 1843, în traducerea lui Veniamin Costache. Ardelenii au apreciat, în schimb, traducerea prescurtată a lucrării aceluiaşi Meletie al Atenelor de către Alexandru Geanoglu Lesviodax, tipărită la Bucureşti în 1845. 8 „Adevărul se află la mijloc." 9 Teodor Aron, cenzorul şi revizorul cărţilor româneşti la Tipografia din Buda, la acea dată. Despre el: Theodor Aaron de Bistra, în Gazeta de Transilvania, XXII, 1859, p. 57 — 58; Lugoş, 17J29 decembr. 1859, în Foaie pentru minte. . ., 1860, nr. 20, p. 147 — 151; Corneliu Popeţi, 110 ani de la moartea lui Theodor Aaron, în Orizont, XX, 1969, nr. 3; Dicţionarul literaturii române de la origini pînă la 1900, Bucureşti, 1979, p. 1—2. 37 10 Vezi date despre acest testament în favoarea naţiunii, făcut de negustorul Nicolae Simu, la capitolul corespondenţei lui Atanasie Şandor cu Bariţ (G.B.C., II, p. 272-372). [Braşov, sfîrşitul lunii ianuarie 1845] 1 Domnul meu! Mă aflu în tipografie, nu acasă, confuz ca anul nou. Să^nî. Î01 2r răspuns pe larg îţi voi face îndată ce voi primi paralele (150 f.) ce scrii că i-ai trimis prin d. Iuga. D[omnul] A? Oh, oh ! Fă-1 să-ţi spuie materia de carea mi-ai scris Vrea anonim? Să nu grăbească! Tăcere! 41 Cîte scrisori primişi de la mine din dec. încoace ? Te sărut. Al d-tale, cunoscutul, G.B.] 1 Datată în funcţie de scrisoarea lui Atanasie Şandor către Bariţ, din 21 ianuarie 1845, în care este vorba de cei 150 de florini trimişi (G.B.C., II, p. 292-294). 38 Braşov, 1 mart. v. 1845 Prea onorate domnule doctor ! Vin să-ţi mai arăt că cei 150 f .w., prin d. Iuga, i-am primit, de care avizai şi pe d. Vasici, şi d-sa cred că-ţi va fi scris, mulţămindu-ţi. D[omnul] Vasici îmi arată că d-ta, sau mai bine d-voastră doreaţi foarte ca să vedeţi ieşit articolul d-lui Babeş, şi mă mustra căci nu-1 public. Eu însă nu puteam publica ceva ce nu aveam la mînă, pentru că d. profesor Ghenadie Popescu 1 mi l-au trimis numai cu data din 3 fevr. după care abia la săptămîna sosi aici. Şi acuma ce să facem cu acel articol? Să-1 tipărim neapărat, căci altfeli — zice d. Popes^u — aş rămînea un despot şi un monopolist etc, etc. Domnule doctor! N-am norocirea de a te cunoaşte în persoană, dar din scrisorile d-tale cutez a încheia că eşti bărbatul acela pe care eu, în Arad, îl căutam de multă vreme. Deci, te rog să îmbraci, în minutele citirii acestor rînduri, un temperament curat englezesc, rece judecătoriu. Te rog ca tot ce-ţi scriu să primeşti ca de la cel mai sincer prietin ce ai avut vreodată. Te rog, în sfîrşit, să mă crezi că eu sînt om care niciodată nu m-am putut supăra cînd mi-au zis cineva că nu ştiu cutare sau cutare lucru, ci numai cînd mi-au zis că sînt om rău m-au supărat şi mă voi supăra în viaţa mea, pentru că nu sînt. Iar ne-nvăţat — quam multa 7 non scio 2 — zisese chiar şi Socrat, cu mare dreptate, şi alţii şi alţii./ Să vedeţi, domnilor, eu articolul al doilea al d-lui Babeş nu-1 pot tipări nicidecum: 1) pentru că, după ce d-lui — la thesis din nr. 26 — făcu o replică destul de lungă, iar Moroşan o duplică, eu acestui din urmă i-am declarat că nu voi mai primi nici de la dînsul, nici de la altul nici un feli de dispută mai mult, 2) pentru că foile mele nu trebuie să fie favori-toare de o polemie întinsă, care răpeşte vreme aşa multă, acuma cînd noi avem trebuinţă atît de mare de a publica şi a citi idei politice, iar nu certe. Deci, să-mi dea sau Babeş, sau Moroşan, sau oricare altul regule lămurite, deduse în sistemă, asupra poeziei române, iar nu dispute, şi le voi tipări îndată. Acestea-mi sînt argumentele denegării, ca redactor, mai nainte de a citi răspunsul fratelui Babeş, făcut la duplica lui Moroşan. D-v. l-aţi citit, şi noi aici încă, eu, d. Vasici şi un alt român din vecinătate, care cunoaşte limbile elina, latina, itala, franţeza, engleza, germana, ungureasca şi materna, cele mai multe din acestea mai tot una ca alta. D[omnul] Babeş, la început, făgăduie că nu se va iuţi iar mai tîrziu, la f. 4 zice lui Moroşan far adele ginic cutezătoriu. Ştie d. Babeş sau nu, că fărădeleginicia, româneşte, este tocma cît şi criminalii lăt[ineşte] şi verbrecherisch 4 nemţeşte? Spuneţi-mi, care din d-v aţi avea plăcere a lua asupra-vă asemenea epitet, care duce pe oameni la aresturi ş.a.? Şi toate acestea, într-o dispută curat literară între doi inşi cu totul necunoscuţi! în sfîrşit, la f. 20 îmbracă asupra şi caracterul marelui Friderik 7v şi pe al său contrariu, pe/ Moroşan îl numeşte cîne zăvod. Şi aceasta d-voastre vă place, d. Babeş vă ciştigă lauda şi încurajarea şi socotiţi că, fiind d-lui fecior sărac, fără părinţi, unele apucături ca acestea îl vor recomanda în viitor? ! D-lor, domnilor, vedeţi să nu păţiţi cu tinerimea d-v., astăzi-mîne, cum o păţiră — ca să tac de toate altele aşezăminte publice — mai de curînd blăjenii !5 Vedeţi ca tinerimea, căreia d-v. îi daţi atîta frîu, să nu vă dea ca mîne, cu degetele în ochi! Şi ce gîndeşti, ar mai suferi corul profesorilor în mijlocul său pe Moroşan, dacă el ar înghiţi numirea de cîne ? Vă întreb: ce aţi face d-v. ? Eu aflu şi lui Moroşan o vină grea, şi aceea este că n-au dedus, îndată la început, toate regulele poeziei române, aşa cum îl rugasem6 eu să facă, măcar că prinţul Ţărei Rom[âneşti] (care au învăţat sub Guizot, în Paris, şi e dr. de drepturi şi unul din cei mai buni stilişti români şi preaiubitoriu de lectură) lăudă pe Moroşan în faţă pentru art. din nr. 26 7, fiind la Comarnic, în vara tr[ecută], unde mă aflam şi eu. (în Duplica sa sminti numele Virgilie, citîndu-1 în loc de Calpurnius: „Frânge etc." 8 Atîta e tot.) M[ureşa]nu însă credea, pînă la critica d-lui Babeş, că nici unul din tinerii noştri nu va cuteza a versifica pînă nu va fi citit atît poeziile, toate, bune şi rele, ieşite de vreo 16 ani în Moldova-Rom[ânia] şi la noi, cît şi toate regulele cîte s-au dezvoltat şi criticele poetice care au ieşit în Curierul de afmbej sfexe], în Curierul rom[ânesc] şi în Albină, mai vîrtos pe la aa. 1838—39. El s-au înşelat! Pentru ce se supără d. Babeş, căci i se arată neştiinţa, şi încă numai anonime? Vanitate? Nu o nutriţi, rogu-vă! 8 Pentru ce redacţia dădu lui M[ureşanu] versuri ne tipări te spre cri ti/zare ?9 1° Pentru că M[ureşa]n încă este redacţia. 2° Tocma din delicateţă cătră aceia, a căror versuri, tipărite fiind, le sînt, parte cea mai mare, cunoscute şi numele în public. Pentru ce redacţia s-au plîns asupra înteţirilor cu poeziile? Pentru că — iată, spunem fără nici o rezervaţie — o grămădesc poeziile rele, însoţite de pretensii. Dar d. Babeş n-au pretins? Numai de patru ori, prin condeiul d-lui Gavra şi al d-tale. în sfîrşit, actima mă văd a vă declara eu însumi că, după ce am citit cu multă luare-aminte şi versurile fratelui Babeş, le aflu mult greşite, căci nu păzeşte nici cantitatea nici numărul silabelor. Răspunsul acest lung,10 care iarăşi îmi porunceşte unde să-1 precurm, pe 5 dragi de săptămîni, ca şi cum biata foiţă n-ar avea o mulţime 4e măciniş ce aşteaptă, în voie-i stă, tipărească-1 într-o broşură la oricare tipografie şi împartă-1. Dar vă spui, domnilor, că se vor scula alţii, cari vor răspîndi tot nimbul acelui tînăr, pe care i l-au făcut mai mult patronii lui. Eu nu cunosc pe fr[atele] Babeş, îl iubesc însă ca pe oricare român şi mă bucur foarte că înaintează. Dar îi sfătuiesc cu deadinsul să nu tragă degetul, în limba română, cu un bărbat deşi abia de ani 30, care însă s-au stricat ochii citind toate productele române şi, de 7 ani, are ocazie a conversa, 3—4 luni, cu sîmburele românimei,' aici, între teri. Tinărul aştepte vreme, nu se iuţească ! Preste puţin, vor ieşi aici regulele poeziei române. De aş răspunde d-lui G. Popescu sau fr[atelui] Babeş, mai mult n-aş putea decît acestea. Deci, în voie-ţi este să le împărtăşeşti. Dar iertaţi de graba mare cu carea scrisei, căci, vai, copleşit sînt de lucru! Al d-tale prea plecat, G. Bariţ. Beiuşenii să nu vorbească că mi-au trimis vreodată ceva de doamne-ajută spre tipărit, că nu este adevărat! Preste tot, din acele 8v părţi nu vine mai nimic. Sînt oameni streini de cătră literatura română./ Exempl[are] din Curier aştept mai multe, pe tot ceasul, căci pînă 7 acum numai 2 primii. / 1 Despre Ghenadie Popescu vezi G.B.C., II, p. 302 — 303. 2 „Multe [încă] nu cunosc". 3 „Criminal." 4 „Criminal", „culpabil penal". 5 Aluzie la „procesul lemenian" de la Blaj, eveniment complex care a înregistrat şi o vehementă revoltă a studenţilor de la Blaj împotriva autorităţii ecleziastice şi şcolare. Date ample în Coriolan Suciu, Preambule la procesul lemenian, în Cultura creştină, XVIII, 1938, nr. 10-11, p. 640-662; nr. 12, p. 730-745 şi G.B.C., III, pass. 6 Gheorghe Bibescu. 7 Articolul lui Andrei Mureşan, Cîteva reflexii asupra poeziei noastre, din Foaie pentru minte..., 1844, nr. 26, p. 201 — 205. 8 De data aceasta este vorba de articolul aceluiaşi Duplică fAsupra poeziei), în Ibid., nr. 46, p. 364 — 366; nr. 47, p. 367 —373. Este un răspuns la observaţiile iritate pe care tînărul bănăţean Vincenţiu Babeş, pe cîte putem înţelege din această scrisoare o mare — şi nedezminţită! — speranţă a partidei naţionale din Banat, le face la reflecţiile lui Andrei Mureşanu (Critică în reflexiile asupra poeziei noastre. Din „Foaia" nr. 26 a. c/p. 201-205J, în Ibid., nr. 44, p. 348-351; nr. 49, p. 356-359). La sfîrşitul Duplicii, Andrei Mureşanu citează patru versuri latineşti din Calpurnius, pe care le atribuie greşit lui Virgiliu (vezi Andrei Mureşanu, Reflexii, Cluj-Napoca, 1977, p. 6 cu traducerea versurilor la p. 207). 9 Aparent, o mare greşeală redacţională a lui Bariţ: i-a permis lui Andrei Mureşanu să facă uz, în criticile sale, de poeziile netipărite încă ale lui Vincenţiu Babeş, aflate la redacţie. Mureşanu excerptează, ca exemple proaste, fragmente din poeziile: Laudă divului hronic roman Gheorghe Şincai de Sinea şi tînguirea românimei după dînsul, Alegerea de rigă, şi Călăritul românului (acestea două din urmă traduceri din germană. Fireşte, poeziile lui Babeş n-au mai văzut lumina tiparului, şi se găsesc şi azi în manuscris la B.A.R., în ms. rom. 987, f. 40r - 42v, 135r - 137v. 10 întreaga problematică a scrisorii, deosebit de importantă pentru arheologia literară, se axează pe faptul că Bariţ refuză să-i publice iui Vincenţiu Babeş un al doilea răspuns, la Duplica lui Andrei Mureşanu. Acest răspuns se numea Triplică asupra versificaţiei, se pare că era deosebit de lung şi de dur. Fragmentul de început se păstrează încă la B.A.R., ms. rom. 987, f. 210r-211v. Probabil că restul a fost distrus de Bariţ. Vezi şi G.B.C., II, p. 297, n. 8. 39 Braşov, 8 mart. 1845 Domnule doctor ! Cu poşta de astăzi trimit numai 4 exempl[are], continuaţia din Cfurierul] de a[mbe sexe]. A trimite toate 16, prea bate la ochi, deodată. Ci, pe rînd ... . Domnule, n-aveţi să răspundeţi la nici o întrebare ce vi s-ar tace despre chipul primirei.' 2 închid la d-ta, 1 la d. Serb, 1 1 la d. Constantini2. Scrisoarea d-tale din 13 mart. 3 am primit-o astăzi. Pentru D-zeu, rugaţi pe fratele Babeş să nu fie aşa răzbunător, că, zău, îi va da de cap şi mi-ar fi milă de acel tinăr bun!4 Mai umilit, mai răbdătoriu! Să nu-i treacă prin minte că cunoaşte literatura română 1 E departe ! Banii ce zici că ai trimis vor sosi, n-avea grijă. Ceasul bătu. D-lui A. 5 îi retrimit art[icolul] cu poşta viitoare. Ce-i pasă aşa mult? Ori nu se înerfede în secretul meu? Iubeşte-mă ! Al d-tale prea plecat şerb, ; G. Bariţ. 9 Celelalte C[uriere] tot d:tale le voi închide, pe rînd./ 1 Teodor Serb> fruntaş bănăţean, ciespre care vezi G.B.C., II, p. 71, n. 13. 2 Dimitrie Constantini, director al 'şcolilor neunite din comitatul Bihor, fruntaş naţional şi cultural al românilor din „părţile ungurene". 3 Vezi G.B.C., II, p. 294-296. 4 Vezi scris, anterioară, inel. notele. 5 Personaj neidentificat (vezi şi aci supra, scris. 2). 40 Braşov, 29 martie c.v. 1845 Domnule doctor ! Dorinţei d-voastră de a vă trimite Curierul de ambe sexe prin poştă, din pricini bine cunoscute, nu vă putem a face destul. într-aceea, nu vom lipsi a vi-1 trimite prin ocazii sigure, cu graba cea mai mare. Cu datul de mîne îţi trimitem cîteva exemplare prin ocazie sigură, despre care sîntem siguri că le vei primi. Pricina că nu ţi le trimitem toate 1*6 este că prenumăranţii ne veniră mai tîrziu, şi pe rînd, încît am fost siliţi şi noi a prenumăra mai tîrziu. Al domniavoastră cinstitori, Redacţia Gazetei de Transf ilvania ].} [Adresa:] Prea onoratului domn Atanasie Şandor, dr. de medicină etc, etc. Arad. 41 Braşov, 16 iulie v. 1845 Domnule doctor! întorcîndu-mă dintr-o călătorie,1 am cinste a răspunde numai pe scurt. Cei 80 fl. argi, i-am primit, cu mulţămită. Niplătitorii! Decît să nu plătească în veci, mai bine să dea Macro-bioticele îndărăpt, dar nu fupte, nici maculate. Să iasă numai tom. II, că le vom face o lecţie! Bine ar fi dacă în vreme de trei săptămîni s-ar alege scoteală curată cu tom. I, ca să ştim cîte ex[emplare] să trimit din II-lea, căci apoi mă voi depărta în o călătorie, de carea te voi aviza după rezultat, căci va fi cam literară. Ferească cucul! De la Gramatica lui E[liad] din 1828 au mai ieşit cîteva în Bucureşti, a prof. G. Pop ,2 a prof. franţ[uz] Valliant, care cunoaşte bine limba noastră, căci cu ea îmbătrîni. Făcu şi un lexicon 3. Apoi la Iaşi 4 şi două aici, la noi, [1]838 şi [1]844 5. Să tăceţi la alfc noastre ? Oh, oh! Nu sînt tipografii ? Iipsia, Viena, Praga, Buda, Sibiu, Blaj, Braşov, pretutindeni se poate tipări româneşte. Şi, cum aţi vrea şi voi unul> aş ddri din suflet ca să ieşiţi cu cîte o recenzie etc, etc. Dar credeţi, domnilor, că mai nainte trebuie să citiţi tot, sau mai tot, bun-rău, cît au ieşit pînă acuma româneşte. Altfeli fii sigur că veţi începe de unde au început alţii, iar nu de unde au încetat ei. Că nu puteţi citi? Asta nu e treaba noastră. Al d-tale, ca totdeauna, G. Bariţ. Că d. Gavra citeşte, ori că nu citeşte foile noastre, că e mînios foc, zău\ prea puţin ne pasă! D-zeu e sus: noi de vină nu sîntem./ 1 Călătorie făcută împreună cu editorul său, Ioan G6tt, în Germania meridională. Vezi Gazeta de Transilvania, VIII, 1845, nr. 74, p. 294—295; nr. 76, p. 304; nr. 77, p. 308; nr. 78, p. 312; nr. 79, p. 316; nr. 80, p. 319- 320; nr. 81, p. 323-324; nr. 82, p. 326—328; nr. 83, p. 330-332. Cf. şi George Em. Marica, Notele de călătorie ale lui George Bariţ, în Anuarul Institutului de istorie din Cluj p. 123-149. 2 Gramatist neindentificat. 3 J. A. Vaillant n-a scris, propriu-zis, o gramatică românească, ci a făcut largi şi competente referiri la limba şi ortografia româneacă, în cel de al III-lea volum al lucrării sale La Roumanie au histoire, langue, litterature, ortopgraphie, statistique des peuples de la langue a"or, ardialiens, vallaques et moldaves, resumes sous le nom de romans, Paris, 1844. „Lexiconul" său: Vocabular purtâret românesc-franţozesc şi franţozesc-româ-nesc, Bucureşti, 1839. 4 O vestită gramatică ieşeană a epocii: Gheorghe Săulescu, Gramatică româneasca sau observaţii gramaticeşti asupra limbei româneşti..., Iaşi, 1833. 5 La „noi", adică în Braşov, s-a tipărit o gramatică a lui Dimitrie Iarcu: Gramatică românească şi nemţească pentru tinerimea naţională. într-acest chip întocmită de un prieten al naţiii. Tipărită cu toată cheltuiala domniii sale Rudolf Orghidan, cetăţean şi neguţătoriu de aici, I —II, Braşov, 1838, 1840. O gramatică braşoveanâ din 1844 nu cunoaştem. 42 Braşov, 9 aug. v. 1845 Domnule doctor ! Alaltăieri trimisei, prin d. Slavnic, în primirea d-tale, 16 ex. Curier nr. 4—5 şi 5 ex. nr. 1—3. Aşadar, pînă acum 16 întregi, pînă unde ieşiră. D-lui profesor A. Gavra nr. 4—5, două exempl. Preste vreo 18 zile vei primi neapărat şi Maerob[iotica] t. II, dar aş dori a şti cam cîte exempl. au rămas nevîndute. Iartă de ne-ngrijita scriere. Al d-tale şerb cinstitoriu, G. Bariţ. 13 Ai primit pachetul de la d. Vasici, sau încă nu?/ [Adresa:] Domniii sale domnului Atanasie Şandor, dr. de medicină etc Arad 14 14v Braşov, 12 noemvr. 1845 Domnule doctor ! Nu m-am putut întoarce pe la Arad, pentru că carul iute transilvan mă aduse pe la Oradiea 1. Dar poate fi lesne să mai trec o dată pe la dv., pentru că simţ trebuinţă mare. De nu m-ar fi nenorocit librariul Dim. Nica din Moldavia, mîncîn-du-mi 871 fior. arg. adunaţi de la prenumeranţi şi dîndu-se bancrot cu mai multe mii 2, poate că în anul viitoriu eram să fac alt drum. Dar aşa, sînt secat cu totul. în 6/18 noemvr. ţ-am trimis prin d. Ioan Slavnic 29 ex. nr. 2 şi 3 din Magazin, iar din Curier nimic, pentru că n-am mai primit. Redactorul Eliad, care făcuse un tour pe la Logoj, înainte cu 10 zile fu aci la noi şi spuse de multe greutăţi ce avu cu tipărirea Curierului, pentru că muscalii nu pot suferi tipărirea cu litere latine şi îl gonesc urît. Exempl. stricate din Macrobiotică, ară/tînd numărul lor, le vom împlini. Asemea şi din Curier, numai binevoiţi a ne arăta, la cîte exempl. cît lipseşte. Cu grabă mare! Al d-tale şerb cinstitoriu, G. Bariţ. P.S. D[omnul] advocat C. Ioanovici 3 nu cumva e absent din Arad? Căci mai sînt întrebat pentru banii de la jidanul, din cari pe anul acesta n-am primit nimic, măcar că jidanul se primbla astă-vară pe aici, cumpără lînă de cîteva mii, aici , la nasul nostru. Ne-au păcălit pe toţi. Idem.j [Adresa:] Domnului doctor de medicină Athanasie Şandor etc, etc Arad. 1 La întoarcerea din călătoria în Germania (vezi supra, scris. 6, n. 1). 2 O pagubă al cărei ecou se resimte în nenumărate acte şi corespondenţe ale lui Bariţ. Dar abia din această scrisoare aflăm exact ce s-a întîmplat cu acest „Dimitrie Nica, omul de nimica", aşa cum îl „versifica" Bariţ în furia sa. „Bancherotul" pare să fi avut loc în 1844. 3 Vezi despre el G.B.C., II, p. 283, n. 5. 44 Braşov, 26 noemvr. 1845 Domnule doctor ! îţi arăt că astă-seară depui iarăşi la d. Ioan Slavnic de aici 29 exempl. Magazin, nr. 4 şi 5. 16 îmi pare foarte rău că pentru p[ărintele] Frişcan 1 încă tot nu poci trimite elxempl[arele] certtte, căci din nr. 1 încă tot nu mi-au mai sosit exempl. de ajuns. îmi iau îndrăzneală a alătura cîteva exempl. crude din foile noastre, pentru ca să binevoieşti a le împărtăşi la de acei români carii poate că pînă acum n-au văzut foi româneşti. La cîte exempl. vă lipseşte 1/2 coală din Cfurierul] de afmbe] sexele? Din acelaşi încă tot n-am ce vă trimite. Greu merge cu comunicaţia noastră literară ! Nu e nimic, eu nu desper. Omne initium durum 2. Uitam: recursul dv. nu s-au putut tipări în forma sa, ca recurs adresat Maiestăţei. Şi aşa, scăpă ca printre pene .. .3 Pare-mi-se că mitropolitul 4 iar va cere satisfacţie asupră-mi. Iubeşte pe al d-tale şerb cinstitoriu, G. Bariţ. I [Adresa:] Domniii sale domnului Atanasie Şandor, doctor de medicină etc. Arad. 1 Protopopul Mihail Frişcan din Toracul Mare (vezi G.B.C., II, 332, n. 1). 2 „Orice început e greu." 3 Vezi şi G.B.C., II, p. 312 şi 313, n. 18. Este vorba de un recurs al românilor din dieceza Aradului, pentru schimbarea normelor de alegere a deputaţilor în congresul naţional bisericesc şi pentru restabilirea unor drepturi încălcate de ierarhia sîrbească. Actul s-a publicat în Gazeta de Transilvania chiar la data scrisorii de faţă, 26 noiembrie, dar nu cu textul său de suplică, ci ca o simplă ştire, Arad, 22 noemvrie (VIII, 1845, nr. 95, p. 387), cu un incipit voit banal: „Recursul românilor gr.-neuniţi din episcopia Aradului în privinţa congresului naţional este răzimat pe următoarele punturi.. . "La sfîrşit: „împărtăşit de IP" 4 Iosif Raiacici, energicul mitropolit neunit de Carloviţ (1785—1861), care îşţ aroga şi conducerea bisericii neunite româneşti din Transilvania. 45 Braşov, [1]846, ian. lO.v Domnule doctor ! Am să-ţi răspund la scrisorile din 7 şi din 14 ian. n.1 Cu ce să încep? Banii de abonaţie să-i trimiţi aşa, ca să-ţi scoţi curat zeciuiala, că nu îndeşert ostenim, sau cel puţin n-ar trebui să ostenim în deşert. Sminţile la orişice cad asupra noastră, aşa şi cu Macrobiotică. Curierul îl voi întregi, cu un alt transport. Gazetă — iată-le ! D[omnul] Dragoş !2 Pricina e că încă tdt n-am nr. 1 din Magazin şi nu îndrăznesc a-i trimite fără acela. Dar, de se învoieşte, bucuros să-1 întrebăm. Neregularitatea novelelor, credeţi, că în toate ţările austriace e, plus minus, domnitoare. Pricina zace adînc. Eu m-am. plîns la Postamt3, amar ... întrebarea mea se născu după opiniile ce ferb chiar în capetele unor români precopsiţi, carii nu pot crede în viitoriul naţiei noastre, ergo nu voiesc nici mijloace. Acum îmi răspunzi? ! 18 Al d-tale şerb cinstitoriu, G. Bariţ./ [Adresa:] Domniii sale domnului Athanasie Şandor, dr. de medicină. Arad. 1 Vezi G.B.C., II, p. 317-319. 2 Ioan Dragoş, viitoarea victimă de la 10 mai 1849, din timpul tratativelor de împăcare între Avram Iancu şi Kossuth (vezi G,B.C, II, p. 318, n. 2). 3 „Oficiul poştal". 46 Braşov, 31 ian. v. 1846 Domnule doctor ! Scrisoarea d-tale din 1 febr. 1 n. o primii la vreme şi mă bucur că-mi poci lua minute spre a-ţi răspunde iară. 1 D[omnul] Dragoş: 10 exemplare nr. 2 — 6 i-am trimis, pe toată întîmplarea, a Wârad, 2 căci mai multe nici că aveam, şi le voi continua. Primind răspuns definitiv, mă voi şti întocmi. 2 Da, preţul Magazinului, t. II să-1 ridicăm îndată la primirea nr. 1, care ţi se va trimite peste vreo 10 zile. Iar pe tom. I socoteala e curată: 2 f. argi, de 6 broşuri. 3 Da, să-ţi scoţi zeciuiala, iar nu numai exemplarul Gazetei, adică să faci socoteala preste toate exemplare cîte ai prenumerat, şi proţentul de 10 să-1 opreşti în bani, căci peste ce trece de 10 exempl. încă se cuvine proţ[ent]. Lasă aşa ! Eu ştiu cîtă învăluială e cu abonaţii. Dar eşti generos: te cunosc demult, voim însă dreptul. Peste acel provi-zion avem destule ne-nţelegeri cu oamenii noştri> numai ca să străbatem a-i deştepta. 4 Lipsele, iată, se îndreaptă la toţi (nr. 3). Tot cu acest prilej vă alătur şi cîte un exemplar din gazetele moldavo-române, spre vedere, ca doar s-ar afla ceva abonaţi, măcar la unele, măcar în compagnie, mai mulţi 20 la cîte una, şi le-aţi primi cu poşta, Kreuzband3./ 5 Gazete nemţeşti: apucă pe una şi dă în cealaltă. Tot un drac ! Dar totuşi, cele de aici sînt răuprezentantele liberalismului, dar totdeodată şi a terorismului în contra românilor, ergo pe aceştia. 20v 21 21v 6 Istoria pentru ştergerea catedrei mi-ar plăcea să o cunosc ab ovo 4. Ştii că eu din asemenea cauze fac pururea cauze naţionale, pentru aceea le şi public bucuros. Apoi, n-ai crede de ce interes deşteaptă în ceea-laltă românime asemenea publicaţii! 7 Divatlap etc. Iată răspuns la nr. 10 şi vor mai căpăta pieziş (indirecte) în foaie5. 8 Punturile în privinţa viitoriului nostru: îmi plac de minune şi le cunosc toate de adevăruri. Cu toate acestea — credere-ai ? — concluzia mea e mîngăioasă. Recunosc toate neajunsele românilor, din toate părţile, ba zic şi eu că stantibus his circumstantiis 6 nu etc, etc. dar ne depărtăm unul de altul în aceea că eu cred într-o mare schimbăciune a circumstărilor. Tot ce doresc este: a) o pace universală, şi anume o pace la Dunăre, încă pe vreo 10 — 15 ani; b) ieşirea în capul trebilor a mai multor români cumpătaţi, politici pătrunzători şi, cu acele condiţii, cred într-un viitoriu prea dorit. Lăsaţi să scrie Peşti Hirlap 7. Nu neg, sînt adevăruri, dar nainte cu 20 ani era la ei mult mai bine. Scurt: observaţiile d-tale sînt clasice, dar te rog să crezi şi într-un proces, pintre toate pede/cile. La Dunăre e rău, dar mîngăierea este că oamenii simt răul şi se ne voiesc a-1 îndrepta din toate puterile. Prodi-torii se împuţina iar de altă parte gubernele dau semn de naţionalitate mai căldişoară. Ceasul bătu. Al d-tale şerb cinstitoriu, G. Bariţ./ N-ar fi bine a arăta gazetele româno-moldave şi la Casino? Noi aici le şi purtăm./ 1 Necunoscută. 2 „La Oradea." 3 „Bandă în formă de cruce". Era o formă de expediţie poştală. 4 „Din ou" = de la început. Atanasie Şandor era să-şi piardă catedra de la Preparandia din Arad, dar lucrurile s-au remediat, în scurtă vreme (vezi G.B.C, II,"p. 321). 5 în Gazeta de Transilvania (IX, 1846, nr. 10, p. 38) apăruse o ripostă dată revistei mondene Divatlap din Pesta (nr. 2 din 1846), care îi batjocoreşte pe canceliştii români de al Tabla Regală din Tîrgu-Mureş pentru că au cutezat să vorbească la o petrecere... în limba română. „Cui trebuie limba românească?", se întreabă revista ungurească, la "care Bariţ răspunde: „Cui au trebuit o mie şapte sute de ani trecuţi: trebuieşte la vreo şase milioane de români". 6 „Adastînd în aceste împrejurări." 7 O ştire de la Braşov, în rubrica Erdelyi dolgok din Peşti hirlap, 1846, nr. 612, p. 54-55. Braşov, 1846, febr. 21 Domnul meu ! La scrisoarea d-tale din 26 febr. 1 primită astăzi, nainte cu două ceasuri, am cinste a răspunde numai pe scurt: 1 Banii primiţi, 88 fl. 2 cr. îi voi trece, fiecare, la partida lor. 2 Pentru novelele din Prinţipaturi am făcut înştiinţări în Gazetă 2: mai tot în bani de ai noştri, sfanţi şi galbeni, afară de 12 lei la Albină, erga 32 lei = 14 sfanţi, 12 lei cam 6 sf[anţi]. Şincai — Klain vor ieşi mai tîrziu în Magazin 3. Nu vor mai peri ... Iată din Curier, cît s-au mai tipărit, 16 ex. îmi e ruşine a-ţi descoperi ceva: eu îţi păstrez mai toate scrisorile, pe care nu te-ar vătăma a le păstra. Ceea în care-mi arăţi lipsa din Curier am păstrat-o, am ascuns-o atît de bine încît nu ştiu cînd o voi afla, între grămezile altora. Deci, mă rog mai seamnă-mi o dată 1/2 coală lipsi-toăre. 4 Macrobiotică ! Eu tot nu desper mai mult, deşi popii noştri sînt mojici, în parte. Al d-tale prea pl[ecat], G. Bariţ./ 1 Vezi G.B.C., II, p. 319 — 321. Scrisoarea lui Şandor din 26 februarie, la care răspunde Bariţ în ... 21 februarie e datată după calendarul nou, corespunzînd cu 14 februarie după calendarul folosit de Bariţ. 2 O lucrare clasică pentru popularizarea şi răspîndirea publicaţiilor româneşti în epocă: George Em. Marica, Contribuţii la problema abonaţilor periodicelor româneşti pînă la primul război mondial, în voi. Studii de istoria şi sociologia culturii române ardelene din secolul al XlX-lea, I, Cluj-Napoca, 1977, p. 11—111. 3 Magazin istoric pentru Dacia nu va publica vreo operă de a lui Samuil Micu sau Gheorghe Şincai. Zvonul face parte dintr-o curioasă concurenţă ivită după 1840 între Alexandru Gavra de la Arad, Gherman Vida de la Iaşi şi August Treboniu Laurian de la Bucureşti, legată de editarea manuscriselor corifeilor Şcolii Ardelene. Date interesante la Iosif Pervain, Odiseea ediţiei profesorului Alexandru Gavra din Hronicâ, în Studii de literatură română, Cluj, 1971, p. 86—112. 4 Probabil scrisoarea lui Atanasie Şandor din 1 februarie 1846, pomenită supra, în scris. 11. 48 Braşov, 14 mart. v. 1846 Domnule doctor ! Cum am uitat! Sînt trei săptămîni de cînd, avînd ocazie de la Cluj, ţ-am trimis 29 exempl. nr. 6 din tom. I al Magazinului, adresat domnu 23 44 lui Ioan Dragoş, p[er] GrofssJWardein. 1, cu carul iute din Cluj încolo. Nu ştiu dacă ţi le-au trimis şi dacă le-ai primit, pentru care sînt neodihnit. Iată cum au ieşit corespondinţa 2. Socotesc că nu poate fi mai coperită. Dar nu se putea ca să nu tăiem „să simtă carii au a simţi!".. . Ascultaţi! Faceţi paradă mare la ziua ce veţi hotărî, de mulţămită pentru rezoluţie 3. Aşa şi la ziua împăratului. Al d-tale şerb plecat, G. Bariţ. Gazete vă trimit cîte am. Mai tîrziu, altele./ [Adresa:] Domnului doctor de medicină Athanasie Şandor etc, etc. Arad 1 „Prin Oradea Mare." 2 însemnarea laudativă la adresa lui Atanasie Şandor, pe care Bariţ o inserează chiar la cererea acestuia (vezi G.B.C., II, p. 323 — 324) în Gazeta de Transilvania (IX» 1846, nr. 22, p. 86; reprodusă integral în G.B.C., II, p. 325, n. 18). 3 Atanasie Şandor îi comunicase (G.B.C., II, p. 323) că împăratul a emis o rezoluţie după care se concede libera trecere de la religiile catolică şi greco-catolică, la cea neunită. într-adevăr, neuniţii din Arad vor serba cu mare pompă acest eveniment, iar Şandor îi va relata pe larg lui Bariţ, într-o scrisoare din 9 aprilie, despre festivitatea de la Arad (Ibid, p. 325 — 326). La rîndul său, Bariţ a consemnat entuziastul praznic al neuniţilor în Gazeta de Transilvania, IX, 1846, nr. 29, p. 113—114. 49 [Sfîrşitul lunii martie 1846] Domnule doctor ! La scrisoarea din 16 mart. *: 1 Să fii prea sigur de articol şi de anonimitate strînsă, numai împărtăşiţi şi altele 2. 2 Popaso 3 e român ploat. La noi nu e nici un sîrb. Cearta e marc 3 Iorgu mi s-au vîndut 4. Gazete veţi primi. 4 Foarte bine că ai dat Macrobfiotica] ! 5 Eletkepek .5 Nu le am. Vă rog de 100 bri: traduceţi art[icolul} dv.6 6 Faceţi, pentru regresul7 liber, paradă cum veţi şti mai mare, deşteptaţi-i şi pe ai noştri să simtă ce este drept. 7 De Şincai-Klain, alteori. Al d-tale şerb cinstitoriu G. Bariţ./ 1 Vezi G.B.C., II, p. 322-324. 2 Scris, anterioară, n. 2. 3 Ioan Popasu, protopop neunit al Braşovului. 4 După un anunţ din Gazeta de Transilvania, Atanasie Şandor îi ceruse lui Bariţ în 16 martie „un exemplar din Conul Iorgu de la Sadagura" a lui Vasile Alecsandri (G.B.C., II, p. 322;. 5 Ibid., p. 323 — 325, inel. n. 15. Tînărul, pe atunci, istoric maghiar Horvâth Mihâly publicase în revista maghiară Elet kepek 1845, nr. 22, articolul Egy jelenet II Jozsef kormâny tortenetetol, în care vorbeşte şi de răscoala lui Horea. 6 Şandor nu va traduce articolul. Bariţ, însă, n-a renunţat la el şi, tîrziu, în 1863 (Foaie pentru minte..., nr. 1, p. 2 — 6; nr. 2, p. 12—14) apare traducerea românească a părţii ce interesa, sub titlul: Răscoala românilor din Transilvania. 7 „Regres" = posibilitatea românilor de a regresa la neunire, după ce odată trecuseră la greco-catolicism, sau în cazuri rare, la catolicism. Vezi scris, anterioară, n. 3 25 Din Albină încă mă yoi sili a împlini, ca să aveţi exempl. complet. Preţurile, cum am atins şi alte ori, nu vor sosi tîrziu şi cu preţul gazetelor, dacă vom mai avea abonaţi în acele părţi. Din Magazin mai am trei broşure, dar stau la cenzură încă vreo săptămînă de zile. Al d-tale şerb plecat, G. Bariţ./ 1 Un repertoriu de publicaţii din Principate, cerute la Arad: Curierul de ambe sexe, Buletin, foaie ofiţială a Prinţipatului Moldaviei (Iaşi, 1833—1859), Buletin, Gazetă ofiţială (Bucureşti, apărută pînă în 1847), Universul (Bucureşti, scos de Iosif Genilie între 1845—1848), învăţâtoriul satului (Bucureşti, 1843—1852), Albina românească, Icoana lumei (vezi scris, anterioară, n. 1) ş.a. 52 50 Braşov, 29 iunie n. 1846 24 Braşov, 1846, apr. 6 n. Domnul meu! Din Icoană 1 nr. 11 — 14, mai tîrziu. Primit-ai de la d. Dragoş cele 29 ex. Magazin t. II, nr. 1 ? Nr. 2 încă mi-au sdsit. Aflînd că ai primit nr. 1, voi trimite şi pe acesta, p[e]r Temesvdr, au Herrn Peter Csermena 2 sau G. Iuga. Albina, încă ceva aşteptare ! Al d-tale şerb cinstitoriu, G. Bariţ/. 1 Icoana lumei, foae pentru îndeletnicirea moldo-românilor, revistă ieşeană (1840 — 1846) pe care Atanasie Şandor o cerea pentru românii din Ardeal. 2 „Prin Timişoara, domnului Petru Cermena". 51 Braşov, 1846, iunie 20 v. Domnule doctor ! Cu poşta tr[ecută] v-am trimis un plic. Acum, iată şi altul, de gazete din Bucureşti. Iată şi împlinirea lipselor din C[urier] şi Buletin. Aşa, pe rînd, vă vor veni toate cîte s-au pornit, iar altele deocamdată nu. Dar nici dv. nu veţi plăti decît numai pentru cîte aţi primit, adică Curier cu Buletin (2#), Univers (1#), învăţătoriu (1 f. 20) apoi Albina cu Buletin şi Icoana (4# 12 lei), prenumeraţiile socotite pe anul întreg1. 26 Domnule doctor ! îţi eram dătoriu un răspuns şi la scrisoarea domniei tale din 11 mai1, dar ştie-mă D-zeu, de 9 săptămîni am bolnavi în casă, nevasta cu spartul ţiţelor (cunoşti durerea!), două băietele cu vărsat, apoi ocupaţiile curente. Iar astăzi îngropăm pe o băieţică de 3 ani a fratelui A. Murăşan 2. Şi a mea, în recidivă de vărsat a treia oară (întîmplare rară, aşa este?), nu mai lasă nădejde pentru viaţă 3. Deci: La articolul d-lui abonat nu poci zice nimic pînă nu-1 voi citi cu luare-aminte. Pe toată întîmplarea, te rog să fii luat împuternicire formală de la d. abonat, ca nu mai pe urmă să ignoare trimiterea lui. Banii moldo-români! Ce grăbeşti aşa? Dacă eram eu de sărit în apă, neapărat ţi-i ceream, pentru că aşa cred că între noi amîndoi numai încap complimente. Eu, din parte-mi, aş fi gata a-ţi spune şi cînd n-aş mai avea pîne uscată pe masă. Unii din prietinii literaţi se scoală asupra d-tale, din pricina neregulatei veniri a gazetelor, moldavo-române? Te rog, domnule doctor, primiţi de la mine / următoarele cuvinte de dezvinovăţire: 1 Omne initium durum 4. Noi, ce e drept, câştigarăm dreptul de a trage gazetele moldavo-române. Două decreturi veniră în cauza aceasta. Dar dv. ştiţi foarte bine cîte formalităţi mai au a se împlini în ţările noastre, pînă să se puie maşina în lucrare nestingherită. Locul mai înalt slobozi decreturile cătră vămi şi cătră carantine, ca să nti mai oprească numitele gazete, dar uită a împuternici şi pe poşte ca [să] ia prenumeraţie pentru ele şi ca să le nainteze ab offo 5. Aşa, eu ce să fac ? De opt ani trag foile moldavo-române tot prin ocazii private şi D-zeu mai ştie cum, aduse la 3—4—6 săptămîni. Cu toate acestea, n-am tînjit şi m-am bucurat că totuşi e mai bine a le primi oarecînd, decît niciodată, căci altfeli nu puteam ţine comunicaţia literară cu fraţii. într-aceea, eu în aprilie mai dedei o rugăminte la stăpînire, nu numai ca să împuternicească pe poşte, ci şi ca să oprească pe tricesimă-torii saşi a mai lua maliţioase vame de la gazetele rom[âneşti], cum o fac pînă acum, de mînie numai că le văd că există. 2 N-aţi primit toate gazetele la cîte aţi subscris? Nici că le veţi primi iestimp: a) pentru că cam întîrziaserăţi; b) pentru că am socotit să nu vă prea încarc, să le puteţi judeca deodată numai pe acestea, şi să 26V vedeţi care din ele merită viaţă şi pe / viitoriu. 3 Curierul de afmbe] sfexej? N-ar fi nici o greutate alta decît: redactorului Eliad i s-au amerinţat formal că, de va mai cuteza a continua acel curier cu litere latine, numai cu scop de a trage părete între romănime şi ruso-slavonime, îl vor închide ca pe un nebun(!!) într-o mănăstire de nebuni. Credere-aţi aceasta? Este adevărat, domnii mei! Dar veţi zice: „Nouă ce ne pasă, el să împlinească n[ume]rii !" Prea bine ! El se şi sileşte şi cred că peste puţin vom mai primi 3 n-ri. într-aceea, să-i compătimim şi noi, ca şi toţi ceilalţi români, la cari acţia şi pînă acum produce reacţie resignată. Noi tot nu vom spune ! Aşa e scris în cartea vieţii. N-rii carii nu v-au venit din Curierul romfânescj se vede că au perit. Dar mă voi sili a vi-i împlini pe toţi, de la toate. Eu cred că dv., ca şi noi pe aici, în gazetele moldăvo-române nu căutaţi lectură proaspătă politică, carea să vă vie prea tîrziu, ci cu totul altceva. Magazinul istoric. Urîtă bajocură de la d-nii beiuşani! Acei bărbaţi carii pînă acum făcea atîta gură pentru naţionalitate ! Domnule doctor ! Eu mă rog, fă bunătate cere-le t. I întreg, neclătit, îndărăpt, deţine-1 la d-ta şi eu voi continua cele 29 exempl., deşi 27 nu voi avea abonaţi la toate, pentru că mă / rămăsese cum că mai tîrziu vor avea căutare, iar păr[intele] Frişcan aşteaptă de atîta timp pentru mai multe exempl[are], cum îţi spusesem la întîlnirea noastră, fără ca să fie primit măcar unul. Asemenea şi cti Macrobiotică, să nu stricăm exempl [arele], ci oamenii mincinoşi, zgîrciţi sau sărăntoci să dea t. I îndărăpt, banii să-i întur-năm şi să-i lăsăm în păcate. Eu voi face în acest sens o publicaţie. M-ai îndatorat cu ştirea relegionară. Vezi ce făcui în nr. de astăzi 6. îmi cunoşti maxima: indiferentismul confesionariu, restrîns numai la aceste două: unire şi neunire. Domnilor, datorinţa noastră e a de valva, cu o lovitură, şi fanatismul şi interesele popeşti, însă fără să prindă de veste nici unii nici alţii. Noi unismul încă trebuie să-1 cruţăm, pentru epoha trecută, pentru că naţionalitatea are să mulţămească tot, său mai tot, sau călugărilor blăjeni, cari au adus filologia şi istoria din Vatican, apoi lui Vulcan 7. Uniţii bătrîni au fost tocma pe atît de mari români, pe cît sînt neromâni orăzenii de astăzi. Al d-tale şerb cinstitoriu, 7v Oare G. Barit. pe sem. II vom primi vreun abonat la foile noastre ?/ 1 G.B.C., II, p. 327-330. 2 Unica informaţie cunoscută despre această dramă din familia lui Andrei Mureşanu ! 3 Fiica se numea Măria, s-a născut prin 1845 şi a murit la 5 iulie 1846. în amintirea ei, Bariţ îşi va boteza cu acelaşi nume o altă fiică, născută în 1855. Mai avea două fiice: Victoria şi Aurelia. 4 „Orice început e greu." 5 Ab officio — „Din oficiu". 6 în 11 mai 1846 Atanasie Şandor îi scrisese (vezi G.B.C, II, p. 327—330) prin tre altele despre un scandal popesc petrecut la Nădlac, lîngă Arad. Bariţ a folosit ştirea în Gazeta de Transilvania, IX, 1846, nr. 45, p. 178—179. 7 Samuil Vulcan, episcop greco-catolic de Oradea. 53 Braşov, 12 iulie 1947 Domnule doctor ! De unde să încep, de cînd nu ne văzurăm? Am trebuit să ne întoarcem ex offo 1 pe la Cluj, deşi cu pericolul vieţii pe pusta Hartoba-tiului 2. Ce naiba aţi făcut ? ? îmi scriu de la Verset că la dv. vreo 400 familii s-ar fi dat unite. De ura sîrbilor? E bine, din vadră în ciubăr ! Aţi schimbat o serbitate cu alta? Oare pentru ce românii noştri încă tot nu simt viaţă, pînă nu se vor răzima de alţii? Cînd vom ajunge ca să stăm de sine-ne? Cine vă sileşte a vă şanjirui besericele a la Bosco? Legea ţărei? în Ungaria nicidecum, ci numai aici, în Tr[ansilv]ania, pînă acum, căci legea zice: „Românul tr[ansilvăne]an nu poate îmbrăcă posturi, dacă nu se va alătura la una din cele 4 confesii" 3. De nu m-ar ţinea aici catolicii ca pe urs de nas, v-aş sudui urît, publice. Sau nu vă uniţi nici unul sau, dară, uniţi-vă tot Bănatul românesc, faceţi un trup, o mitropolie, dar nu sfîşiaţi poporul, nu daţi prilej de a rîde, în urmă, alţii ! Iartă de această espectoraţie prietinească ! - Noi iarăşi fuserăm poftiţi a tărsulat elnolketbl* ca pe 10"lul. să trimitem deputaţi la Arad. Pe 10! Iar scrisoarea ne sosi în H iulie! 28 Ca şi astă-primăvară ! Ce tîrziu se / deşteaptă oamenii pe la dv ! Dar mă rog, domnule doctor ca, la vreme, să binevoiţi a-mi scrie de rezultatul venirii lui gr[of] Zichy 5 la dv. Ori că veţi publica şi prin alte gazete? D-n. profesor Gavra are aici, depuşi, 17 f. şi cîţiva cr. arg. de la Iaşi. Dacă cumva se vor mai afla abonaţi la Gazetă, apoi mă rog a păstra din sumă, ca să răspundem cea de mai sus la d-sa. însă mai întîi să ne încheiem socoteala cu exempl. Magazinului^ cîte sînt la d-lui, căci d. Laurian îmi scrie repetito 6 că, fiind eu comisionariul d-lui' gener[al] în Tr[ansilv]ania şi Bănat, toate sumuşoarle au a se aduna tot la mine. într-aceea am kă număr şi eu d-lui Gavra preţul sarc[inii] IV, pentru cîte exempl. mi s-au trimis, cum va arata şi d-sa, cum şi de la a V, de ne va veni odată, pînă nu vor muri şi nu vor sărăci şi nu se strămuta toţi abonaţii, ca să nu le mai ia nimeni (4 îmi zac şi pînă astăzi, neştiind unde să le trimit respectivilor abonaţi). Dar cu biata Macrobiotică ce mai facem? Năcaz pe toţi! D-zeu să ierte toate păcatele preasfinţitului din Arad!7 Mă rog a spune complimente la toţi d-nii români cu carii avui norocirea de a face cunoştinţă. Al domniei tale şerb plecat, 28v G. Bariţ. j 29 P.S. Suma ce aţi fost depus la Timişoara sosi în absenţa mea, dar scrisoarea se pierdu în mîna lui( Gott şi acum riu ştiu speţifica sumele, afară de cea de la d. Ioanovici8. Ai fost trimis numai pentru Gazete, sau şi pentru altele? 9/ [Adresa:] Domniei sale domnului Athanasie Şandor, dr. de medicină etc, etc. Arad. 1 „Din oficiu". 2 Bariţ călătorise în lunile precedente la Arad, Budapesta, Bratislava şi Viena ca delegat oficial, într-o comisie însărcinată să studieze posibilitatea introducerii căii ferate în Transilvania. Vezi George Em. Marica, Notele de călătorie ale lui George Bariţ, în Anuarul Institutului de istorie din Cluj, VI, 1863, p. 123—149. 3 Interpretare modernă a prevederilor din constituţiile Approbatae et Compila-tae, redactate în secolul al XVII-lea, ca emanaţia juridică a lui Unio Trium Nationum 4 „De către preşedintele societăţii", în cazul de faţă, de căi ferate din Ungaria. 5 Zichy Ferenc, referent la Cancelaria aulică a Ungariei din Viena, Era preşedintele Societăţii de căi ferate (vezi G.B.C., II, p. 343). 6 „în mod repetat". 7 Gherasim Raţ, episcopul neunit de la Arad. 8 Constantin Ioanovici era directorul Preparandiei din Arad (vezi G.B.C., II, p. 283, n. 5). 9 Atanasie Şandor a răspuns la această scrisoare în 22 iulie 1847. Dintr-un accident de documentare de care ne facem în parte vinovaţi, această scrisoare n-a fost publicată la capitolul corespondenţei lui Atanasie Şandor cu Bariţ (G.B.C., II, p. 272 — 372). Fie-ne permis să o publicăm în această notă, atît pentru întregirea corespondenţe merituosului cărturar arădean, cît şi pentru valoarea în sine a epistolei. Ea se află la B.A.R., în ms. rom. 1015, f. 30r —31r: 54 „Arad, 22a iulie [1]847 n. Domnule redactor ! Din scrisoarea dd.to 12 iulie a.c. văd că banii peste Timişoara trimişi ddto 1/2 a.s.c, în sumă de 83 fl. argi. i-ai primit, despre a căror pînă acum rătăcire,' singur eu în mare neodihnă eram. 104 Fiindcă scrisoarea mea, în care mai multe feliuri de bani am speţificat, s-au pierdut, îi mai speţifichez o dată, după cum atunci i-am speţificat, precum urmează: De la 9 prenumeranţi la Gazet[a] et Foaie, semestr. 1 a.c 36 f. argi. Pentru Sieb[enburger] Wo[chen]blatt de la Raţ Terentie, semestr. 1. . . 3 f. 30 cr. Pe Curierul de ambe sexe pe an [1]847, perio. VI, pe sama d-lui Serb , 3 f. 30 cr. Pentru învăţătoriul satului pe sama unui preparând, trimiţîndu-mi-se mie 1 f. 20 cr. 2 exemplare din Kurzer Ueberblick etc 1 f. 20 cr* De la 20 prenumeranţi la Magaz. istor. pe tom. II, .plătind numai la primirea tuturor numerilor 12 f. (trimiţînd mai nainte, ddto 6/8 [1]846, de la 7 prenumeranţi, carii au plătit înainte, cu primirea n-rului 1 din tom. II) Restul de la parohul Petru Varga , pe Gazeta et Foaie, semestr. II, [1]846 2 f. 40 cr. De la d. Antonovici, pe nr. 1 tom. I Mag. istoric .. 40 cr. Pentru 8 exempl. din Manual de philosophie .... 8 f. Pentru Universul pe an. curg., eu şi d. Serb 4 f. 40 cr. Pe Curierul romfânesc] au rămas datoriu 6/8 [1846] 18 sf. „ An i • • A u , 10f.40cr Icoana lumei aşişderea 14 sf. 84 f. 20 cr. Din care s-au cheltuit: Pentru cîştigarea poliţei prin care ţi-am asigurat bani 8/8 [recte: 6/8] [1]846, la Braşov 30 cr. argi Pentru aducerea tom. II din Mag. istor., Manual de philosophie et Kruzer Ueberblick 40 cr. Pentru aducerea Curier, de ambe sexe 10 cr. 1 f. 20 cr. Cari trăgîndu-se din 84 fl. 20 cr. — 1 f. 20 cr. rămîn 83 fl. argi. Aceştia, dară, de după speţificaţia arătată îi împarte d-ta la locurile sale, după cum vei şti. Primit-ai ale mele două rînduri de scrisori, ddto 8a et 15te iulii ? în cea din-tîia ţi-am trimis prenumeranţi la Gazetă et F[oaie], semestr. 2 a.c. în a 2a ţi-am speţificat banii = 145 fl. 50 cr. argi. cari i-am depus la d. Georg Iuga et Sohn, ca să ţi-i trimită cît mai curînd, trimiţindu-i în restanţia de prenumeraţie de la Gazet\a\ et F\oaie\. Semestr. I ai alte restanţii, precum de la Mag., istor., tom. II, Manualul de philosophie. Ţi-am scris şi despre ţinerea şedinţei a d. gr[of] Zichy în 1 12a l.c, aici la Arad, în treaba drumului de fer, sosind domnia sa în Arad în lla l.c. Aceste toate le vei ii primit, cred. Cu ajutoriul lui D-zeu îmi putui face socoata şi cu d. Gavra, după cum urmează: Am avut la domnia sa, parte în Macrobiotici, parte în preţul nr. 2 — 3, tom. I din Magaz. istor., depuşi la el prin d. Nistor de la Beiuş, cu totul 41 f. 30 cr. Dintră aceştia mi-au plătit , parte, înainte cu un an-doi (cu ţărăita), parte în anul acesta 25 f. 30 cr. îmi e încă datoriu 16 f. argi. 105 i I însă fiindcă d. Gavra zice că are la d-ta, pentru sarcina IV şinca-niană 11 f. 49 cr. argi., ce se socotesc anticipaţie pe sarcina a V-a, şi iară, din Iaşi trimişi 17 fl. 16 cr. argi., în sumă . . 29 f. 5 cr» Aşadară scoţînd din aceştia acei 16 f. 13 f. 5 cr. Ar rămînea din banii d-lui Gavra argi. carii îi pofteşte domnia sa ca, în socoata domniei tale, eu să îi desplătesc aici. Stă, dară, socoata despre bani ce zice că îi are la domnia ta, sau ba ? Şi ce am de a face ? N.B. în preţul N° 2 — 3, tom. I din Mag. istor. de la Beiuş, cîte pe 10 exempl vin 20 sfanţi sau 6 f. 40 cr. argi. de a se socoti, iară ceilalţi din acei 41 f. 30 cr. sînt în preţul Macrobioticelor, tom. I et. II, parte trimişi an-anţărţ, parte acum de-ai scoate din banii d-lui Gavra, ce se află la domnia ta. Numai trebuie să-ţi spui şi aceea că, pe lîngă aceea că d. Gavra aşa tîrziu mă desplăteşte, nu ştiu de aceia cărora el au împărţit Macrobioticele sau. . . Nu acurate, ci acuratissime şi-au tras zeciuiala din ele, iară prin aceasta mie nu o mică confuzie mi-au pricinuit. însă bine că văzui banii. Aşa! Ieri se suspenză la Magistr[atura] Aradului un senator cu numele Mârkovics. Josef, capul de la oficiu şi salariu, pentru multe relaţii massuale cu care au rămas datoriu, et quidem în urmarea poruncilor mai înalte. Altmintrelea, prieteniei recomandîndu-mă, sînt al d-tale şerb plecat, Atan. Şandor."* 55 Braşov, 1847, sept. 2 n. Domnule doctor ! Ce aud? Că scrisorile dv., ale arăzanilor s-ar deschide la poştă (cum se deschidea ale ardelenilor la, f845)! Şi aceasta la impulsul marelui Mufti3. Să fie mirosit că românii ar cugeta a se uni toţi supt un mitropolit român? Lugoşenii dederă instanţie pentru episcop român? Ştiţi ce? Să corăspundem prin carul iute. De o săptămînă tot zăcăresc şi iar mă scol: friguri, răceală, năcazuri grele. Al d-tale şerb onoratoriu, •32v G. Bariţ./ [Adresa:] Tekintekes es tudos Sândor Athanâsz orvos tanâr urnak, Aradon 4. 1 Hronica românilor a lui Gheorghe Şincai, pe care o editase profesorul Alexandru Gavra în 1844, la Buda, într-un volum ce cuprindea acţiunea marii scrieri sin-caiene pînă la 1439. Vezi Iosif Pervain, Odiseea ediţiei profesorului Alexandru Gavra din Hronica, în Studii de literatură română, Cluj, 1971, p. 86—112; G.B.C., III, p. 73, n. 13; VI, p. 120, n. 16. 2 Articolul intitulat: Răsunetul proselitismului. De la Criş 10 aug., in Gazeta de Transilvania, X, 1847, nr. 67, p. 1—2, care este un răspuns la un articol anterior (Arad, 22 iulie) din Ibid., nr. 57, p. 1 — 2. Aici neuniţii din Banat se plîng de lăţimea unirii cu Roma în părţile lor. 3 Acest „Mare Mufti" este patriarhul sîrb Iosif Raiacici de la Carloviţ, duşman înfocat al independenţei confesionale a neuniţilor români din părţile bănăţene şi „un-.gurene". 4 „Onorabilul şi eruditul domn, profesorul-medic Atanasie Şandor, în Arad". 32 în cît pentru socoata ce aş avea eu cu d-n. profesor Gavra, mă rog ca cei 16 f. argi. ce ar avea d-sa a-i plăti mie, să binevoieşti a-i trece ca plătiţi, în socoata d-tale cu mine. De aici încolo, cei 13 în argi. d-ta n-ai să-i numeri d-sale, din pricină că 17 f. 16 cr. argi. de la Iaşi n-au picat în mîna mea, ci d-sa i-au primit, număraţi, prin altul. Eu, iarăşi, de 16 f. mă asigurez numai din sarc[ina] IV şi V, iar prisosul ce-i voi fi datoriu îl voi depune la comisionariul d-sale, aici. însă: 4 exempl. Şincai \ din cîte era prenumerate la mine nu mi le mai ia nimeni, căci respectivii abonaţi, în decurs de 5 ani, marele D-zeu ştie ce s-au făcut: unul bancherot, altul, student, ajuns acuma la oi în Ţara Rom[ânească] etc. Aşadar, le voi mai păstra vreo lună-două, apoi le voi re-ntoarce în natură. Pentru colecta dv. încă tot nu vă poci trimite cvietanţia, pentru că concernentul comisariu fusese la Balta Albă spre a-şi spăla caracterul alb. Vezi în Gazfeta] de astăzi, că fraţii u[niţi] simţiră pişcătura, încît nu putură tăcea 2. Bine că simt! Scopul meu este a demasca, a stîm-păra fanatismul de orice fire/a scoate pe români din ceartele celor carii îi voiesc de unelte. Vezi că scriitorul scapă unele aieptături / umile. 34 56 [Braşov], 20 dec. [1]847 Domnule doctor! Scrisoarea d-tale din 9 dec. 1 o primii mai alaltăieri. Cu cei 16 f. ai d-lui prof. Gavra este treaba aşa^ ca eu, în urma scrisorii d-tale, ce-ţi alătur aci, îi substrăsei. Deci, dacă cumva i-ai luat, îi poţi iarăşi rentoarce. Apoi 17 f. 16 cr. argi. din Iaşi eu n-am primit, de aceea oprii 16 f. din cei ce avea a primi d-sa de la mine, pe cari aveam a-i trece ca plătiţi prin d-ta. Numai să ştiu supt ce titule se plătiră acei bani: Macrob[iotica], Magazin, Beiuş etc. Mă alunga poşta. Al domniei tale şerb pl[ecat], G. Bariţ. D-n. director Ioanovici va fi scos tot de la evreu./ 1 Necunoscută... - Braşov, 1/3 ian, 1848 Domnule doctor! Este ziua de Anul Nou. Vizitele străvechi, pe aici, încă tot nu sînt stîrpite cu totul de modă nouă. îţi scriu pe scurt, şi acum ca mai de multe ori. Cu d-n. Gavra ? ! Oh, bine că scăparăm banii Macrobioticei ! Peste puţin mă voi întîlni cu d. dr. Vasici, vom consulta, însă ştiu prea bine că rezultatul va fi o adresă de mulţămită cătră d-ta, pentru atîta osteneală ce fuşi silit a pune, hăţindu-te cu oameni nesimţitori. Apoi, o rugare ca Macrobiotice, cîte sînt exempl[are] I et II să le mai păstrezi pe loc, sau să le dăm la o librărie, iar stingherele, după ce nu Se mai pot scoate banii pe ele, să se remită {Magazinele m-aş ruga să stea de rezervă). Banii. Să încheiem o socoteală, pînă unde s-ar putea, completă, cu scăderea tuturor spezelor ce vei fi făcut şi 10% (asemenea şi la Gazete), apoi vă voi ruga ca, deodată cu ai jidanului să binevoiţi a-i face o sumă pe carea — specificată ca şi alteori — va fi mai bine a o pune la carul iute Arad-Braşov, pe lîngă recepise. Articulul de la Oradia! Ho, ho ! Nu li-o mîncă lupul. Numai, eu tac şi fac. într-aceea, mă rog pentru daturi bune, sănătoase, apoi lasă pe mine ! însă eu cam am datina a aştepta ocazii binevenite (cîteodată apuc 35 pe mîna /cenzorului catolic...) Orăzanh, în o scrisoare, mă înfruntară urît, căci îmi fac foile şi relegioase.. Vom mai vedea! învăţător. Iată-1! însă 1—6 încă tot nu-mi veniră nici mie. Le voi mai cere. Am tot aşteptat exempl[arul] întreg. Congres ! Bine. Cum vreţi dv. şi cum vreu sîrbii? ? Am rîs în zilele trecute că vîrşeţanii mă mustră căci nu scot acest obiect mai des pe tapet. E, cum să-1 scot, de unde? Din degete? Dătorinţa este a dv. a tuturor a informa pe cutare jurnal, căci redacţia nu poate fi la toate locurile. Nimini nu-mi scrie nimic. Note, note, note! Noi încă le căutăm. Ci, vai, de aţi şti cu ce greutate să trag lucrurile literarii, mai vîrtos din Moldova! Al domniei tale şerb cinstitoriu, 35v G. Bariţ m.p./ 58 [Braşov, începutul lunii februarie 1848] De la Cluj, de la cenzură, ţi s-au trimis, domnul meu, la Oradia, cătră d. I. Dragoş, 29 ex. Magazin istforic] tom. IV, nr. 2—6. Nu ştiu dacă d. Dragoş va opri ceva exempl. şi pentru d-sa. Eu, adică, ştiind că la Oradia domneşte apatie foarte mare cătră românism, cum şi că la d-ta încă se opresc exempl. menite beiuşanilor, socotii să nu-i mai trimit, ci să-i dau numai voie a scoate cîteva din pachetul d-tale. Ce va face, nu ştiu. Cred că stai în corespondenţă cu d-sa ? Ce dracu vreu ungurii cu naţionalitatea lor? Se vede că ei des-preţuiesc atît de mult pe toate celelalte popoară, cît le ţin numai de lătrătoare, iar nu vorbitoare. Veţi suferi să vă intre limba maghiară şi în besericile dv? Spuneţi-mi curat, ca să ştiu şi eu. La noi fiţi siguri că, în ceasul ce vor cerca una ca aceasta, nu va fi bine. Nici un român nu-ţi va mai călca în beserică. Noi primim limba maghiară în locul latinei, însă mai mult nici un pas!3 Iar cine o va primi va fi sclav urginat. Ieri primii de la Viena ştire că acolo ar cercula un memorial al românilor n. u. bănăţani, carii pretind ca ierarhia lor să se taie de cătră cea sîrbească şi să li se dea un mitropolit român. Prea bine ! Frup- tul se coapse mai curînd decît credeam eu. însă cine făcu şi subscrie acel memorial? Mie-mi scriu numai atîta, că-1 împărţi o persoană stră- lucită şi că gr[oful] Apponyi4, cancelariul, încă-1 luă în nume de bine. Ce ştiţi mai de aproape? 45 Cine să-mi facă mie o lămurită descriere a tuturor / raporturilor române cătră sîrbi? Cum să pot scrie şi îndestula pretensiile drepte ale dv. dacă nu mi se dă o idee chiară despre tot lucru, ab ovol 5 Eu în Bănat n-am locuit, vă cunosc râu. Destul îmi bat capul să mă rup odată, cel puţin pentru o lună, spre a mă primbla numai pe la dv. Staţi cu tot adinsul de şcoalele elementare, în care limba românească să fie predomnitoare. De aci încolo, punînd temeiul, aibă ei orice altă limbă prin celelalte scoale. Poporul şi plebea în veci nu va putea învăţa a doua şi a treia limbă. Nu suferă nici natura, nici împregiurările, nici D-zeu. D-lui Ioanovici, multe complimente şi pînă la totala desfacere cu afurisitul de jidov. D[omnul] dr. Vasici are curiozitatea a şti dacă d-ta, domnul meu, mai ţii catedra de profesor6. Apropos ! Cum e cu catedra maghiară la dv ? Nu vrea chiar guber-nul a vă încărca? Aşa se pare. Al d-tale serb cinstitoriu, 45v G. Bariţ./ Domnul meu! ^ La două preţioase ale d-tale scrisori, din 30 dec. 1 si 14 ian 2 H^ovC\lntrA- vremi' Scrisei eu cîte ceva> am a te asigura că ad-lor abonaţi h se tnmiseră foile regulat si, după putinţă pe cît sufere iregularitatea poştelor în cap^de iarnă, le vJr şi prinS 1 G.B.C., II, p. 350-354, 2 Necunoscuta . 3 Se referă la bogata activitate politico-naţională a ungurilor, în preajma izbucnirii mişcării revoluţionare de la 15 martie 1848. Una dintre revendicările maghiare era înlocuirea limbii latine cu cea maghiară, în toate provinciile fictivei „Coroane a 1 1 42 42v Sfîntului Ştefan". Ungurii au mers eu "pretenţiile pînă la a cere introducerea limbii maghiare în şcolile şi bisericile româneşti, ba şi în familii. Concesiunea lui Bariţ, care înseamnă admiterea limbii maghiare ca „diplomatică", adică limbă oficială în locul latinei, constituie un pas în urmă faţă de poziţia românească anterioară, din 1842 — 1846, cînd această problemă a fost larg resuscitată în Transilvania. Blajul, sub înrîu-rirea lui Simion Bărnuţiu, a respins regenţa limbii maghiare (vezi pe larg în G.B.C., III', p. 1—12), iar cărturarul sas Stephan Ludwig Roth afirma că singura limbă care are virtuţile unei limbi de stat în Transilvania este româna (Stephan Ludwig Roth, Viaţa şi opera, Bucureşti, 1966, p. 101; Carol Gollner, Stephan Ludwig Roth, Bucureşti, 1982, p. 56-69). 4 Apponyi Gorgy, născut în 1808, era proaspătul cancelar aulic al Ungariei la Viena, după ce fusese multă vreme secretarul cancelariei. 5 „De la început." 6 0 mai deţinea încă, şi o va deţine şi după revoluţie. 59 . [Braşov, după 1 aprilie 1848} Domnule doctor ! De nu mă scotea din casă creditorii jidanului, nici acuma nu-ţi scriam, căci atît scriu cît mă bolnăvii, şi mă tem tare de o aprindere a crerilor. Alătur cvitanţia poftită la 11 febr., ca să scăpăm odată cu toţii de acea secătură. Ce credeţi dv., români ungaro-bănăţeni, acuma vă întreb, ce credeţi de cutrierătoarele reforme ungureşti, după ce şi croaţii etc. se sculară? 1 Vedeţi că ungurii, săracii, n-au venitoriu asigurat, oricum se vor zvîrcoli 2. Acuma românii de aici încă coc planul renoirii de cererea lor de la 1791, de a împărţi Ardealul din nou şi a introduce administraţie română în tbate ţinuturile pe unde sînt curaţi români, sau maioritatea preponderentă3. Ei însă cred că şi bănăţanii îşi / vor recere Banatul de 3 comitate, cum era pînă la 175... sfărmat prin M[aria] Teresia 4. Toate se cutropesc, noi cu toate! în Bucureşti, după scrisori de la 1 apr., colcăie cumplit. Toţi orăşenii sînt cu arme, ca gardă. Pînă acum va fi mai prorupt ceva. Ei cer perfectă independinţă. Dacie suverană*. Etc, etc. Vom vedea. De muscali nu mai pot avea frică. Aţi primit Magazinele pt. Oradia? Car iute! Al d-tale cel vechi, G. Bariţ D-v. mitropolie?? Etc.?/ (Scrisorile către Atanasie Şandor, la B.A.R., ms. rom., 1015, f. 5r —42v). 1 Pe Bariţ îl interesează situaţia revoluţionară din Banat, despre care Atanasie Şandor îi va scrie abia în 12 mai 1842 (vezi G.B.C., II, p. 256—258). Bibliografia de bază: Cuvîntările dietali ale lui Aloisiu Vlad de Sălişte ... la dietele Ungariei în anii 1848/49 şi 1861, Lugoj, 1865; Ioan Damşa, Ţinuta sîrbilor faţă de români în cauza despărţirii ierarhice, în Biserica şi şcoala, Arad, 1876, nr. 33 — 40; Idem, Mişcările românilor bănăţeni la anul 1848/49, în Luminătorul, XI, 1890, nr. 53, p. 1—2; nr. 54, p. 2; nr. 55, p. 1—2; nr. 58, p. 1—2; nr. 59, p. 1—2; nr. 60, p. 1 — 2; Ioan Boroş, Evenimentele revoluţiei de libertate din anii 1848/49 desfăşurate în Lugoj, Lugoj, 1927; I. D. Suciu, Revoluţia de la 1848—1849 în Banat, Bucureşti, 1968. Despre mişcările sîrbilor din sudul Ungariei, o sursă accesibilă: Thim Jozsef, A magyarorszâgi 1848/49-iki szerb jolkeles tortenete, I-III, Budapesta, 1940, 1930, 1935. 2 Profeţie timpurie şi corectă! La acea dată, după ce împăratul sancţionase toate revendicările naţionale formulate de unguri în 15 martie, inclusiv unirea Transilvaniei cu Ungaria, foarte puţine spirite, chiar dintre marii oameni ai românilor (vezi cazul Nicolae Bălcescu!) mai aveau o atît de adîncă pătrundere în viitor, încît să întrevadă sfîrşitul jalnic al unei acţiuni naţionale începute sub semnul celui mai grandios succes. In acest sens, Bariţ se situează alături de grupul restrîns al ardelenilor radicali — Simion Bărnuţiu, Alexandru Papiu Ilarian, Avram Iancu, Aron Pumnul —, care puneau sub semnul îndoielii înseşi temeliile aşa-zisei revoluţii maghiare (vezi şi Ioan Chindriş, Ideologia revoluţionară a lui Alexandru Papiu Ilarian, Bucureşti, 1983). 3 N-am întîlnit nicăiri o astfel de formulare contemporană a debutului revoluţiei române în Transilvania! Aparent, revoluţia a fost declanşată, după tezele lui Bărnuţiu, sub lozinca dreptului natural (vezi Alexandru Papiu Ilarian, Istoria românilor din Dacia Superioară, II, Viena, 1852; Ioan Chindriş, Op. cit). Considerînd revoluţia ca o continuare a mişcării supliciste de la 1791, Bariţ vede la rădăcina mişcărilor româneşti pîrghii de drept istoric, dovedindu-se încă o dată superior din punct de vedere metodologic faţă de contemporanii săi. Despre începuturile revoluţiei din Transilvania vezi şi Silviu Dragomir, Revoluţia românilor din Transilvania în anii 1848—1849, V, Cluj 1946; Victor Cheresteşiu, Adunarea Naţională de la Blaj 3 — 5 (15—17) mai 1848, Bucureşti, 1968; Cornelia Bodea, 1848 la români, I —II, Bucureşti, 1982. 4 în 1751, după epuizarea situaţiei belice cu turcii, Măria Tereza ridică administraţia militară din Banat şi introduce administraţia civilă. în 1778 Banatul este împărţit în trei comitate: Caras, Timiş şi Torontal, care în 1779 sînt încorporate Ungariei. Se pare că Bariţ nu cunoaşte exact această situaţie. 5 O ciudată exagerare din partea redactorului braşovean, probabil în intenţia de a-i îndemna la revoluţie pe bănăţeni! Căci, dimpotrivă, în aprilie 1848 el primea de la Bucureşti informaţii ca aceasta: „Aici , toate în linişte"! (G.B.C., I, p. 145). IX CĂTRE SOŢIA SA MĂRIA 1 (1845 - 1847) 60 Sas-Sebeş. 6 sept. 184S Dulcea mea soţie! Astăzi e sîmbătă. Noi pe la un ceas ne aflăm aici sănătoşi . Astă dată te avizez numai de atîta, că ieri ţ-am trimis o scrisoare prin bir- ■1:1-4 tasul de la Pomul Verde. Dacă cumva n-ai primit-o, să trimiţi pe băiatul să o ceară, că v-am scris multe. Următoarele să le arăţi şi fratelui Moroşan3: „Frate! 1° Ieri am vorbit cu senatorul Lange. Omul e îngrijat de statutele sale, că nu vor ieşi iestimp. Deci fă, rogu-te, cum ţ-am fost vorbit, şi vei avea două foloase. 2° O întîmplare, să moriu de ciudă: pe Gott îl pune dracu şi ia scrisorile de la poştă, ieri, în Sibiu. Eu n-avui decît una, de la Ioanid, în carea, după cum spun ei, au văzut prin hîrtie că era scris de cele 800 Elisabete (d-ta ştii pricina). Eu eram dus la d. Budai, Dunca, Abra-ham 4 directorul etc, etc. Pe Gott îl mai pune dracu şi, ducîndu-se de acasă, dă scrisoarea şi cheia casei, băiatului Iuga. Acesta pierdu şi cheia, încît descinserăm cu lăcătuş, şi scrisoarea. Deci, te rugăm, scrie lui Ioanide ca să repete cele însemnate, condiţiile cumpărării Elisabetelor, şi dacă au primit condiţiile mele, trimiteţi-le 800 exemplare. 3° D. prota Maniu 5 îmi spuse că au trimis la cliricul Maior 5 f. argpnt] pentru 5 exempl[are] ce i-am fost trimis. Nevastă-mea, de nu au plătit, să-i ceară'; şi să-i daţi chitanţie subscrisă de dînsa. 4° Poimîne seara socotim să fim la Arad. Aşadar, pînă de acolo n-aveţi să mai aşteptaţi scrisoare de la mine. D-ta, însă, şi tu, Mărie dragă, să-mi scrieţi negreşit, îndată după ce aţi primit scrisoarea aceasta. Cum vă aflaţi, cu toţii? Cei 100# sosit-au la Orghidan?6 Şi apoi, restul de 10 # să-i cereţi, pentru că au numărat lui Gott numai 90 #, zicînd că poate vor fi răi cei cari vor veni, şi să aibă de unde a se despăgubi. Dar vedeţi în călindariu scrisoarea lui Vas[ile] Georgiu, că pare-mi-se numai 16 ar fi să fie răi, scurt corn planaţi, asemenea, şi de cei 20 # de la Alesandrescu. în sfîrşit, să-mi scrieţi orice aţi crede că mă va interesa. Nevastă-mea să nu cruţe vremea. Scrisoarea să o puneţi: A monsieur monsieur George Baricz, Wien, poşte restante 1. Auziţi ? ! Numai la Viena să o îndreptaţi, că nu voi zăbovi ni-căiri, decît vreo 2 zile la Pesta, pînă să aşez pe Iuga 8. Cu soţii de călătorie mergem bine. Gott face cîte o glumă. Vezi puţin m[anu]s[cri]pt[e]le, dar caută nr. citat. Cel om al meu încă e însărcinat să aducă colonii pentru Rotbav şi încă pentru un sat9. Taci!!..." Vă sărut dulce. Al vostru; Georgie m.p. [Adresa:] A madame madame Mărie de Baricz. Cronstadt l0. (Arhivele Statului Cluj-Napcca, Fond Blaj, colecţia George Bariţ, nr. 351) 1 Despre soţia lui George Eariţ vezi şi supra, III/3. Măria Bariţ, născută Velisar, a fost soţia scriitorului timp^de 44 de ani, pînă la moartea ei, în 1885. I-a născut nouă copii: pe Aurelia, la 8/20 martie 1943 (moartă în acelaşi an, la 4/16 mai), Măria, la 10/22 aprilie 1844 (moartă în 5 iulie 1846), Victoria, la 11/23 februarie 1846, George, la 16/28 iulie 1847 (a trăit numai două zile), Iercnim, la 7/19 august 1848, Aurelia, la 12/24 ianuarie 1851, Cornelia, al 9 septembrie 1852 (moartă prematur), Octavia, la 18/30 ianuarie 1854 şi Măria, la 21 martie/1 aprilie 1855. Măria Bariţ a suportat alături de soţul său rigorile unei existenţe cu totul deosebite de modul observat în lumea negustorimii greceşti din Braşov, din rîndul căreia provenea. Vezi despre căsnicia lui Bariţ: Corneliu Diaconovici, George Bariţiu, 12\24 mai 1812—1892. Foi comemorative la serbarea din 12/24 mai 1892. Sibiu, 1892 şi mai ales notele sale publicate, postum, însemnări din viaţa mea căsătorită, în Studii literare, I, 1942, p. 190 — 200. 2 Bariţ se afla în drum spre Germania (Bavaria şi Wurtemberg)* împreună cu Johann Gott (vezi şi supra, scris, către Atanasie Şandor, nr. 6, n. 1). 3 Este vorba de Andrei Mureşanu. 4 Fruntaşii români din Sibiu, pe care îi vizitează Bariţ: Aron Budai (vezi G.B.C. IV, p. 10, n. 7), Paul Dunca (Ibid., V, p. 43, n. 1) şi Nicolae Avram Penciu (Ibid, III, p. 45, n. 2). 5 Nicolae Maniu, protopopul greco-catolic al Sibiului, despre care vezi capitol aparte în G.B.C, III, p. 1 — 57. 6 Rudolf Orghidan, negustor braşovean (vezi despre el Observatoriul, V, 1882, nr. 78, p. 312 şi G.B.C, pass.). 7 „Domnului George Bariţ, la Viena, post restant." 8 Constantin Iuga, viitorul său ginere (soţul Victoriei,) pe care îl ducea la Pesta, la studii. 9 Misiunea subsidiară a lui Johann Gott era de a aduce noi colonişti germani în Transilvania. „Reuşita" misiunii a fost un eşec ruşinos, care va zgudui opinia publică din Transilvania un an mai tîrziu, cînd vor sosi primii imigranţi (vezi G.B.C, IV, p. 261, n.5). 10 „Doamnei Măria Bariţ. Braşov". 61 Arad, 9 sept. 1845 Scumpa mea soţie! Am sosit la Arad astăzi la amiazi, sănătos. Dar iar pornesc, îndată după prînz. Nu poci să vă scriu pe larg, pînă la Pesta. Ne grăbim foarte tare, pentru ca să ne întoarcem cît s-ar putea mai în grabă acasă. Vă sărut de o sută de ori, iubitele mele ! Te rog, dragă, fii veselă şi fii sănătoasă, şi de mine să nii fii îngrijată. Spune fratelui Moroşan că v-am scris din Sibii şi din Sebeş 1. D[omnul] Şandor 2 v-au trimis banii. însemnaţi, să nu uitaţi, întrebaţi la Slavnik 3 pentru ce n-au trimis nişte plicuri la Arad şi la Timişoara? Al vostru doritoriu bărbat şi tată, Georgie m.p. [Adresa:] A madame madame Mărie de Baricz. Cronstadt. (Arhivele Statului Cluj-Napoca, Fond. Blaj, colecţia George Bariţ, nr. 347). cedentâ. ""^ ^ ^ ™ " ^ «* Sebe* este «1». scris. pr, 3 c;: rLtArad (vezi supra'sm - -*» «->. 62 Sibii, 1847, sept. 6., n. Pr^a iubită soţie! Cum ţ-am spus, aşa au fost: aerul de afară m-au îndreptat de tot. Am căpătat foame. Astăzi şi fusei poftit la masă, dar n-am vrut să merg, pentru că aveam treabă multă. E plin de braşoveni aici. Liţitaţie ca asta nu s-au mai pomenit. Bate 9. Mergem! Aţi uitat scrisoarea lui dr. Şandor, la Arad. Vă sărut dulce, pe tine şi pe Victoria. Al tău bărbat iubitoriu, â G. Bariţ m.p. [Adresa:] A madame madame Mărie Baricz. Cronstadt (Rossmarka)1 (Arhivele Statului Cluj-Napoca, Fond. Blaj. colecţia George Bariţ, nr. 349.) 1 „Doamnei Măria Bariţ, la Braşov. Cu marcă roşie" (francare specială a scrisorilor) . Bariţ se afla din nou în călătorie, de data aceasta spre Viena, în legătură cu introducerea căii ferate în Transilvania (vezi şi supra scrisorile către Atanasie Şandor, nr. 18 inel. n. 2). X CĂTRE COMITETUL NAŢIONAL DIN SIBIU (1848) 63 r\M , ~ . CluJ> 28 mai n. 1843 Onorat Comitet Naţional ! meascîSs^ Comitet să-mi pri~ P pe care-1 fac, pe 36 ceasuri, ca oficial, căci aceasta ar fi treaba prezidentelui, care însă nu ştiu dacă bătrîneţele îl vor lăsa a vă scrie. Am însă toată îndrăzneala a vă asigura că vă scriu adevărul, deşi numai în fuga mare, pentru că carul iute nu mă aşteaptă. Deputaţi naţionali sosiră mai mulţi ca 100. Sîmbătă seara (în 27 mai) făcurăm d-lui episcop Ioan Lemeni cortenire. M[ăria] sa ne defipsă, pe 9 ceasuri din 28, spre o conferinţă. Aceasta se făcu. Se escarâ dispute iuţi, prin unii cari absentară de la Blaj. Unii pretindea ca Comitetul să fie venit el însuşi aici, la Cluj, pentru ca tot ce s-ar esca in flagranţi 2 să dezlege fără întîrziere. Se compuserâ. La 11 începurăm cortenirile, in cor por ef conduşi de prezidentele, la comisariul reg[esc], la gubernatorul şi la prezidintele Dietei. Cel dintâi ne primi cu destulă complacere, căci bătrînul episcop îi vorbi la inimă. Al doilea ne făcu mustrări căci deşi adunanţa naţională s-ar fi purtat bine în loc, poporul însă ar fi dus pe acasă păreri şi infor-măciuni cu totul scîlciate, în urmarea cărora excesurile s-ar suprime acuma numai prin silă fizică ş.a. Al treilea îşi promise a sa influinţa la SS. Aflăm însă că „toţi binesimţitorii ar fi prea aplecaţi a da românilor toate drepturile cerute de ei" (de naţionalitate nici un cuvînt!). După amiazi ne adunarăm din nou la episcopul. Cîţiva se scăn-dăliră foarte căci nu intră în petiţiune, la p. 11, tot ce era în protocol în contra saşilor. După o fierbinte dispută, după grele învinuiri asupra Comitetului şi a secretarilor se învoiră toţi, afară de 4 inşi, că neapărat să se mai facă o petiţiune supletorie, îndreptată numai în contra saşilor, carea se şi compuse şi se citi în o adunare ca de 30 inşi. Acuma, seara pe la 10 oare, unii îmbla spre a o răsturna. Eu, din parte-mi îi lăsai să se frămînte pînă dimineaţă. Dar sînt mulţi oameni pătimaşi. Petiţiunea naţională fu dată în mîna prezidintelui, com[ite] Fr. Kemeny, astăzi la 6 oare. Mikeş nu e scăpat şi e tras la judecată ca turburătoriu ! Episcopul luă peste nas pentru el. între magiari domneşte o fierbere cumplită. Aci la Biasini se adună foarte mulţi, strigă, amerinţă. Pe cîteva flamure e scris în adevăr: „Unio vagy halal!", sau: „Le az unio elleneivel!" 3 De la Ungaria, pînă astăzi, abia veniră 30 inşi, însă turbaţi. Aceştia avură fruntea a-şi cere scaun şi loc în Dietă ! Fuseră refruntaţi. Cînd aceia vor auzi de protestăciunea noastră, socotesc că îşi vor pierde minţile. Ei îmbla tot armaţi cu săbii. Astă-seară îi auzii cochetînd cu saşii, ca să-i aibă asupră-ne şi asupra slavo-croaţilor. Nouă ne zisă muscali, căci am fi jurat supt coloare muscăleşti. B[aronul] N. Wesseleny este prea rău informat de noi în privinţa aceasta. Junimea ascultă tare de el. Seara nu prea ieşim. Parohul din Budiu veţi fi ştiind că e prins, asemenea şi un alt paroh din Cîmpie. Pe fratele Pop Alecsandru îl pîndesc tare. Pe mine toţi mă arată cu degetul, ţinîndu-mă de om cu totul periculos. Secă-turele lui Erdfelyi] Hirfado] îi înfurie. Altele vă voi scrie cu poşta, de voi ajunge. Pînă atunci să fiţi siguri că noi din instrucţiune nu vom ieşi, deşi unii strigară că Comitetul n-avea nici un drept a da instrucţiuni la 100 deputaţi aleşi de naţiune. Eu, cum ştiţi, port şi aici roba de conciliatoriu, căci altmintrea dezbinarea ne-ar fi gata. Instrucţiunea se citi la episcopul, publice. Fuseră provocaţi la jurămînt cei cari n-au jurat, însă ei tăcură. Unii din aceia veniră cu cocarde ungarice. Rămîn cu tot respectul al Onor. Comitet conaţional şi confrate, G. Bariţ. [Adresa:] N° 498. Domniei sale domnului Simion Bărnuţiu, Sibii (Hermannstadt). (Biblioteca Centrală Uniersitară Cluj-Napoca, Fond. manuscrise-sertar, dos. 412/1, nr. 1.) 1 Despre întreaga problematică a acestei importante scrisori a lui George Bariţ, vezi detalii ample la Ioan Chindriş, Mărturii paşoptiste regăsite, în Manuscriptum, IX, 1978, nr. 4, p. 14-22. 2 „In focul dezbaterilor." 3 „Uniune sau moarte!" şi „Jos cu adversarii uniunii!" XI CĂTRE A. G. GOLESCU — NEGRU (1848) 64 Braşov, 23 august/4 sept. 1848 Iubitul meu domnule ! Dacă mi-ai fi scris curat cam pînă cînd mai voieşti a petrece în Viena, eu te cercetam şi acolo prin vreo scrisoare şi gazete, însă pe nesigur n-am îndrăznit. Ce să-ţi scriu? Crede-mi că dacă-ţi alătur gazetele şi dacă nu vei trece cu vederea rubricele noastre Moldavo—România, Tfransilvajnia, Ungaria, apoi prea puţin îmi rămîne să-ţi mai scriu. Căci, adică, foile mele urmăresc pas din pas toate evenimintele noastre şi toată desfăşurarea dramei. O proclamaţie ţ-am tipărit-o 2 şi am trimis-o în două pachete mari, la guberniu. Am împărţit-o şi abonaţilor. A doua, nu, căci m-am sfiit văzînd cum se înţelepţesc ţăranii dv. (vezi nr. 69 Gazeta) 3. Am dat-o însă la învăţător 4 ca să o publice totuşi acolo în patrie. Despre arestarea lui Laurianu-Bălăcescu, amerinţarea şi a lui I. Maiorescu încă vei afla pe larg în Gazetă nr. 67—8 5. I. Maior [eseu] în 28 august n. ajunsese la Pesta, de unde trece la Frankfurt ca agent al ţărei. Mai nou îţi poci recomanda numai intriga atinsă în nr. 69 Gazetă, corespondenţă] Sibii6. Un boier care veni mai alaltăieri de la Bucureşti aici mai spuse unui prietin al meu, pe care-1 credea a fi tot reacţionar, cum că în adevăr ar fi venit şi la Bucureşti un agent muscălesc, însărcinat a culege subscripţii la o protestaţie pe care boierii să [o] aştearnă la Rusia, să aştepte totodată pînă se va alege treaba în C[onstantino]pol, apoi să iasă în lagărul muscălesc, pentru ca să samene că nu atît muscalii calcă ţara, cît mai vîrtos emigranţii îi cerură ajutoriu asupra re-beliştilor. Aceasta ar fi a o doua, sau mai bine a suta ediţie din atîtea invazii ale veacurilor trecute, întreprinse de domnii maziliţi prin ajutoare străine. Depeşa din 19 iul. a lui Neselrode ai citit-o. Allgfemeine] Z[ei]~ t[un]g o are în nr. 231, Albina în nr. 61 7. Vei fi aflat-o şi în alte foi. Pentru Dumnezeu, nu suferi să prindă rădăcini! Te rugăm pe tot ce ai sfînt, scarmănă-o, bate-o cu artilerie de 24 punţi în vreun jurnal franţozesc. Să o bată şi I. Maiorescu în vreunul nemţesc, ca nu cumva să demoralizeze opinia publică europeană. Noi, aici acasă ne facem datoria, însă Europa încă nu citeşte gazete şi broşure româneşti 8. De-o veţi refuta, ne rugăm să ne împărtăşiţi şi nouă gazeta şi nr. în care veţi face aceasta. Prin discursuri diplomatice cîştigi ministeruri, prin jurnale, pe popoară. Arme ! Zău, în acest punt merserăţi rău de tot! Să fiţi ştiut că 30—50 mii arme toate cad în mîna duşmanilor, tot să le fiţi arvunit demult. Fiţi sinceri cătră turci, prin ei veţi avea şi arme. Dar să fiţi sinceri cătră turci! Toţi ne învoim la aceasta. Prin ei veţi cîştiga acuma pe întreaga Europă. Eu încheiasăm această scrisoare, o pusesem şi la poştă în săptă-mîna tr[ecută], cînd deodată îmi veni fatala ştire că ungurii prinseră în Pesta şi pe Maiorescu, şi încă în urmarea unei scrisori a d-tale, foarte periculoase, carea căzu în mîna lor, aşa cum fusese adresată cătră Laurianu şi Maiorescu. îndată-mi retrasei pachetul de la poştă, ca să-ţi complinesc ştirile. De atunci îmi scrise şi Maiorescu de la Viena, unde scăpă abia. Pentru d-zeu, domnule, căci sînteţi atîta de fatalişti? Cum puteai încredinţa poştelor o scrisoare răsturnătoare de un stat, pe 1=00 miluri de la Viena—Sibii, cînd acum şi banii se înstrăinează de la poşte? ! Am văzut, decopiat din Pesta, şi aceea ce scriai prietinilor. Lucruri cu totul imposibile, lucruri care pe toată inteligenţa română din Ardeal ar aduce-o pe eşafod numai în 3 zile. Oh, dv. cunoaşteţi raporturile noastre patriotice mult mai rău decît noi pe ale dv. !9 Acum te rog numai atîta, după o scrisoare de la Pesta, ca la întoarcere-ţi nu cumva să te întorci prin Ungaria, căci toată junimea ungur[ească] îţi jură moarte, în toate părţile. Maiorescului scrisei la Frankfurt. (Această parte a scrisorii are dată 10 sept. n., după ce mă ridicai din patul boalei, căci multele lupte mă trîntiseră.). Al d-tale onorător, * G. Barit. (B.A.R., Fond. coresp., inv. nr. 12.152) 1 Alexandru Gheorghe Golesiu-Arâpilâ, 1819—1881, revoluţionar, secretar al Locotenentei Domneşti din Ţara Românească, era la data scrisorii emisar al Guvernului Provizoriu la Paris. Despre el, mai ales propriul jurnal: Journal d'Alexandre-Georges Golesco, du I-er janvier 1855au 22 fevrier de la mame anne, Abbaye de Lerine, 1896; Alexandru Leon, Al. G. Golescu-Negru, in Contemporanul, III, 1948, nr. 89, p. 9; Anastasie Iordache, Âl. G. Golescu, Bucureşti, 1974. 2 Proclamaţie către proprietarii de moşii cei reacţionari, semnată „A. G. Golescu, secretarul Locotenentei Domneşti", s-a tipărit ca anexă la Gazeta de Transilvania, XI, 1848, nr. 64, p. 267 — 268, cu un interesant comentariu al „aşezătoriului de litere", care nu este altul decît Bariţ. înţelegem din scrisoare că proclamaţia s-a tras şi aparte, pe seama Guvernului Provizoriu din Ţara Românească. Vezi-şi supra, scrisorile către Ioan Maiorescu, nr. 2, n. 6; G.B.C, II, p. 361, n. 5; Cornelia Bodea, 1848 la români, II, Bucureşti, 1982, p. 706 — 807. Este interesant faptul că proclamaţia lui Golescu a apărut mai tîrziu în Popolul suveran de la Bucureşti (în 1848, 13 august, nr. 18, de unde a fost reprodusă în Anul 1848 în Principatele române, III, Bucureşti, 1902, p. 429-432). 3 Articolul Bucureşti, 19 august 1848 din Gazeta de Transilvania, XI, 1848,'nr. 6, p. 288, în care se relatează despre dezbaterile din comisia proprietăţii de la Bucureşti, asupra articolului despre împroprietărire. Alături de Nicolae Bălcescu, A. G. Golescu-Negru era cel mai înfocat susţinător al reformei agrare. 4 Invâţâtoriul satului, publicaţie care apărea la Bucureşti (vezi G.B.C, III, p. 95-96, n. 2). 5 Arestarea lui August Treboniu Laurian şi Nicolae Nifon Bălăşescu se relatase încă din numărul 66 al Gazetei de Transilvania (p. 273), cu reveniri în numerele 67 (XI, 1848, p. 277-278) şi 68 (p. 281-282). Vezi şi G.B.C, l, p. 152, n. 9. 6 Articolul Sibii, 27\29 august,, din Gazeta de Transilvania, XI, 1848, nr. 69, p. 286, în care se relata „vestea" că Domnitorul Gheorghe Bibescu a fost chemat în Rusia, de unde şă se întoarcă cu armate ruseşti spre a ţ înfrînge. revoluţia. 7 Albina românească, XX, 18^8, nr. 61, p. 243 — 247 (cu două numere înainte se publicase textul francez al documentului). Este vorba de o celebră notă explicativă a ministrului de externe rus Karl Vasilievici Nesselrode din 19/31 iulie 1848, referitoare la trimiterea de trupe în Principate. Ediţii româneşti ale notei: Anul 1848 în Prind-paţele române, II, 1902, p. 609 — 614; Cornelia ^odea, 1848 la români, II, p. 8il —815* Vezi şi Cornelia Bodea, Lupta românilor pentru, unitatea naţională 1834^.1849, Bucureşti, 1967, p. 169—171. Referinţa la ziarul Allg-emeine. Zeitung din Augsburg este gre* sită: în numărul 231 al acestei publicaţii n-a apărut nota lui Nesselrode. 8 Barit a înfruntat depeşa ţarista. în trei numere consecutive din Gazeta de Transilvania^, 1848, nr. 75-77, între 13 şi 20 septembne (ve. ş* Anul 1848.. IV, Bucureşti, 1903, p. 335-341). 9 Vezi şi Cornelia Bodea, Lupta românilor..., p. io*. XII CĂTRE SIMION CRAINIC1 65 (1848) Sibiu, 24/12 dec. 1848 Prea onorate domnule canonic prepozit ! Aici, la Sibii, se fac pregătiri cuviincioase pentru adunarea din 16 dec. v., pentru că toţi bunii români dau fiitoarelor doaă adunări o mare însemnătate. Dorim foarte ca să aflăm timpuriu despre terminul care să va fi pus adunării de la Blaş, căci pînă acum nu văzurăm nici un cercu-lariu din partea consistoriului sau a vicariatului. Deci, ne rugăm ca să binevoiţi a ne înştiinţa şi pe noi despre sus atinsul termin. Rămînem cu toată stima al prea onoratei domniei tale gata spre servire, ' Simieon Bărnuţiu m.p. Georgiu Bariţ, m. p 2 [Adresa:] Prea onoratului domn Simion Crainic, canonic prepozit şi vicariu general etc, Blaş. (Arhivele Statului Cluj-Napoca, Fond. Blaj, colecţia George Bariţ, nr. 840) 1 Despre această impunătoare personalitate a Blajului cultural şi ecleziastic vezi necrologul său în Gazeta Transilvaniei, XVIII, 1855, p. 93, 101; G.B.C, III, p. 46 — i7, n. 3. 2 Simion Bărnuţiu şi George Bariţ îi scriu lui Simion Crainic în numele Comitetului Naţional Român, ai cărui membri erau. Adunarea de la Sibiu din decembrie 1848 a avut ca obiectiv trimiterea unei delegaţii la împăratul, care să ducă doleanţele românilor din Transilvania. Scrisoarea poartă însemnarea, greşită, de mîna bătrî-nului prepozit: „14a dec. [1]848. Proclamaţii în contra rebelilor magyari. Puchner îmi demîndă vicariatu". 1 CĂTRE ELIZA STURDZA (1849) -328r) Deci, doamna mea, vă rog ca să mine [sic]2 şi în numele soţiei mele îndatorirea de a vă rămînea fierbinţi mulţămitori pe toată viaţa şi a vă ora, totodată, în soţietatea scumpului dv. consorte, cele mai frumoase şi mai îndelungi plăceri ale vieţei. -328 Am onoare a rămînea şi a mă subscrie, al d-voastră ş.c.l. 3/ (B.A.R.; ms. rom. 995, f. "327 66 Cernauca, 1/13 iul. 1849 Doamna mea ! Există minute în viaţa omului, cînd el, nenorocit, aflînd alinare şi mîngăiere la vreun suflet de înger întrupat, nu e în stare a scoate un singur cuvînt de mulţămită. Inima lui, încă nevindecată de loviturile sorţii, totodată atinsă peste aşteptarea sa de balsamul binefăcătorul, simte numai că fîntîna lacrămelor îi seacă, durerea-i se alină, însă şi glasul sau condeM se opresc ostenite de lupta-i internă. Aceasta e întocma şi starea prezentă a necunoscutului domnia-voastră client. Aşa, doamna mea, domnia voastră compătimirăţi sorţii unui necunoscut, atunci cînd pentru el nu se mai vedea alte lacreme, nu se mai auzea alte suspine, decît numai ale unei soţii amărîte, smulse de la sînul celui prigonit şi lăsată în ţeară depărtată, numai în soţie-tatea copilaşilor săi încă prea puţin pricepători. D-voastră îndată, la cea dintăie ştire, întinserăţi mîna de ajutoriu acelei familii, carea, după 327v ce prin bătăile civile fu lipsită de starea ce îi asigura un viitoriu şi / fu silită a căuta azilul, pe care noi îl dedeserăm vecinilor noştri fraţi de atîtea ori, apoi acum sufere numai pentru că capul familiei avuse în toată viaţa sa păcatul de a-şi iubi naţia, precum îşi iubeşte cineva lumina ochilor şi onoarea sa, şi a-i apăra sfînta ei cauză întocma cum îşi apără tot omul cu caracter familia şi viaţa sa. Aşa, suflet bun şi şi generos, d-voastră avurăţi curagiul a deschide braţele ospitaliere, a chema supt al dv. apărămînt pe familia acelui român maltratat, căruia alţii, în alte părţi, abia cuteza a-i da bună zioa, pentru ca să nu cadă în prepus că şi ei ar fi fost vreodată români curaţi, patrioţi buni, oameni liberi. Iată, dar, doamna mea, că binele şi mîngîierea provenită mie şi familiei mele de la d-voastră este atît de mare şi profund pătrunzătoare în inima mea şi a familiei, cît orice cuvinte de mulţămită aş pronunţia, cu aceleaşi simţemintele-mi atît mai puţin aş fi în stare a mi le explica, cu cît că eu, primit în sînul prea nobilei d-voastră familii, sînt, cum am zis, copleşit cu o mulţime de bunătăţi, încît nu este minut în care simţul de mulţămită să'nu se deştepte în pieptul meu. 1 Eliza Sturdza, soră a fraţilor Hurmuzăcheşti, soţia marelui logofăt din Moldova Gheorghe Sturdza. Scrisoarea datează din perioada cînd Bariţ a fost eliberat la intervenţia puternicei familii Hurmuzachi, dintr-o detenţiune din eroare, pe care o ispăşea la Cernăuţi. Vezi Virgil Şotropa, Maltratarea lui Gh. Bariţ în Cernăuţi în 1849, în Arhiva someşană, 1940, nr. 27, p. 181—185. Despre Hurmuzăcheşti: George Bariţ, Familia Hurmuzache, în Transilvania, XI, 1878, p. 25 — 28, 37 — 40; Idem, Observări şi rectificări la notiţele publicate despre ilustra familie Hurmuzache, Ibid., p. 61; Nicolae Bănescu, Corespondenţa familiei Hurmuzaki cu Gheorghe Bariţ, Vălenii de Munte, 1911; Nicolae Iorga, Un reprezentant al elenismului în Moldova subst vechiul regim : Constantin Ev-nomie. Cu note asupra familiei Hurmuzachi, Bucureşti, 1917; Teodor Bălan, Moşia Cer-nanca şi familia Hurmuzachi, Cernăuţi, 1925; Dimitrie Gherasim, Familia Hurmw zachi şi Bucovina, în însemnări ieşene, V, 1940, voi. XVI, p. 85 — 93. 2 Scrisoarea este o ciornă aflată printre epistolele primite de Bariţ de la Hurmuzăcheşti (vezi Nicolae Bălcescu, Op. cit., p. 130— 132). în acest loc se pare că este un mare lapsus calami, care face lecţiunea ilizibilă. Propunem următoarea întregire: „ca să [binevoiţi a primi de la] mine". 3 Cu adnotarea lui Bariţ pe p. 327v: „Doamnei Elisa Ge. Sturdza, la Dulceşli". O altă adnotare pe fila 328r: „Doamnei Elisa Ge. Sturdza, născută Hurmuzache, la Dul-ceşti în Moldova, lîngă Roman. Fiind prins de ruşi, auzind d[um]n[ea]ei, mi-a chiemat familia la sine (dară n-a putut merge). Mi-a trimis şi 100 florini". XIV CĂTRE DIMITRIE RALET 1 (1849) 67 [începutul lui octombrie 1849] Domnul meu ! Mărturisesc cu toată căinţa că am întîrziat. Pentru o generozitate cum este cea ce aţi arătat dv. cătră mine, ca necunoscut, trebuia să-mi adresez a m'ea fierbinte mulţămită îndată în minutril ce am primit binefacerea. Dacă totuşi am căuta vreo escuză, aceeaşi se află în dorinţa şi planul ce avusem, de a vă cerceta şi a vă mulţămi în person, plan pe care împrejurările din zi în zi mi-1 amînară, apoi nicidecum nu mă suferiră a-1 realiza ... Aşa, domnul meu, d-voastră avurăţi curagiul, ca prea puţini alţii, nu numai a întinde mînă de ajutoriu unui scăpat din focul şi sabia rezbelului civil, iar apoi căzu în prinsoare străină, maltratat ca cei mai răi din muritori, cu cuvînt că prea cu necumpăt aş fi apărat interesele naţiei mele\ în curs de 11 ani2, ci totodată provocarăţi şi pe alţii la binefacere patriotică, în minute cînd eu eram dedat a vedea 327 numai persecutări, pe toţi paşii mei./ Domnule! Nici eu, nici familia mea, care în cursul războiului civil îşi pierdu tot ce era să o scutească de lipsă pe ani înainte, nu sînt în stare a vă aduce cuvenita mulţămită pentru generozitatea dv. Aceeaşi vi-o poate compensa numai conştiinţa dv. că aţi făcut un bine. Primeşte, domnule, asigurarea celei mai distinse consideraţii. 327v Al d-tale ... 3/ (B.A.R., ms. rom. 995, f. 272r + v). 1 Destinatarul scrisorii este scriitorul şi patriotul moldovean Dimitrie Ralet (1816— 1858). în 1849 era director în Departamentul dreptăţii din Moldova, şi în această calitate va fi intervenit pentru eliberarea lui Bariţ din închisoarea de la Cernăuţi (vezi scris, precedentă, către, Eliza Sturdza, n. 1). Date despre Dimitrie Ralet: Dicţionarul literaturii române de la origini pînă la 1900, Bucureşti, 1979, p. 721 — 722. 2 Scrisoarea este o ciornă, „copie iute", după cum însemnează Bariţ pe f. 272r. Pasajul subliniat are o variantă, mai puţin izbutită: „pentru apărarea de 11 ani a intereselor naţiei sale". Deşi în original Bariţ preferă această formulare, ştergînd-o pe cealaltă, noi am optat altfel decît autorul, căci exprimarea pe care o reproducem este net superioară „corecturii" sale. 3 La fila 272r. scrisoarea are adnotarea lui Bariţ: „Dim. Ralet, din Dulceşti, la Iaşi", după care stabilim destinatarul. La f. 272v. o însemnare mult mai importantă, unde Bariţ consemnează scrisorile pe care le-a trimis familiei Hurmuzachi, binefăcătorii săi din vara anului 1849. Este singurul loc de unde putem afla, poate nu în totalitate, numărul şi schiţa conţinutului acestor scrisori, cel puţin ale celor trimise în 1849, îndată după întoarcerea în ţară: „1849. 22 oct. n. Răspuns la scrisoarea d-lui A. Hurmuzache din 14/2 oct. 25 oct. n. Altă scrisoare şi art[icol]. A. Hurmuzache. 29 oct. Răspuns la două scrisori ale lui A. Baricz [fratele său, Alexandru; însemnarea nu-şi are rostul aici]. Detto. Altă scrisoare cătră A. Hurmuzache. 1 noemvr. n. Lui A. Hurmuzache, scrisoare şi art[icol] (răspuns la cea din 12/24 oct. 5 n[oiembrie]. Scrisoare cu articuli mărunţi, A. Hormuzache, apoi m[a]d[a]m Efrosina Petrino et P. Petrino, cu note de măceluri. 12 no[iembrie]. Altă scrisoare lui A. Hormuzache, quod libet et E[ufrosina] P[etrino]. 14. A. Tr. Laurianu, colete, jurnale, gazete. 15 nov. A. Hormuzache, răspuns la cea din 5 n[oviembrie] a sa. 19 nov. A. Hormuzache, artic[ol] din Ţara Romanească]". XV CĂTRE PETRU PETRINO 1 68 (1849) [5 noiembrie 1849]* Domnul meu! Zilele petrecute atît de bine şi frumos cu dv. la un loc, adesea conversaţie şi discursele d-tale cele prietinoase şi confidenţiale, cu care binevoiai a mă întimpina, îmi dau dreptul ca şi pe viitor să caut conversaţia dv., dacă nu personală, care nu se mai poate, cel puţin însă prin scris. îmi aduc aminte că, la depărtarea mea din mijlocul dv., nu eram în stare a rosti un singur cuvînt de mulţumită pentru atîta binevoinţă ce aţi arătat cătră mine. încă de atunci îmi propusesem vîrtos a vă da cîte o vizită, prin mijlocul poştei. însă eu şi acum sînt cătră dv. tot acel sărac de cuvinte, care eram în minutele de rămas bun. Aceasta vine de acolo că, precum durerea superlativă este mută, aşa şi mulţămită unei inimi copleşită cu îndatoriri este lipsită de cuvinte. Această împregiurare, domnul meu, să vă fie pe viitoriu de învăţătură, exemplu, că dv. aţi trebui să fiţi cu 10% mai puţin buni, mai puţin generoşi, pentru ca cineva să fie în stare a-şi descoperi recunoştinţa după cuviinţă. Mă rog, domnul meu, dă-mi voie sa alătur aici unele note cătră prea cara d-tale cocoană şi soţie3, cu care va binevoi ă dispune după cum o rugai, sau pre cum va afla cu cale. Ştiri interesante care ar fi pe aici s-au împărtăşit la d-nii cumnaţii 273 d-tale. Vreun bine nu avem, cu toate acestea nici de desperat nu este./ Adesea-mi suvenire de atîtea oare bine petrecute între prea iubiţii d-tale prunci, mă fac să cuget neapărat şi la .. .4 273v Din atîtea impresii frumoase şi suvenire ...4/ (B.A.R., ms. rom. 995, f. 273r + v.) 1 Petru Petrino era soţul Eufrosinei, una dintre surorile Hurmuzăcheştilor (sora Elizei Sturdza, către care vezi scrisoarea lui Bariţ, supra). 2 Datată în funcţie de. însemnarea de la sfîrşitul scrisorii către Dimitrie Ralet « (aci supra, n. 3). 3 A trimis note şi partituri muzicale ale unor compoziţii patriotice, pe care românii din Cernăuţi le-au interpretat pe scenă (vezi Nicolae Bănescu, Corespondenţa fa- ...,. miliei Hurmuzaki. cu. Gheorghe Bariţ, p. 36 — 38, 46 — 48). PstP 1 fjT'î eo^° Ci0rnă' în l0CUrUe n°tate' Bariţ nU"Şi termină ideea- Scrisoarea este adnotată, la f. 273 r.: „Petru Petrino rvm2h,+i" A- destinatarului. ' * ' n0ta deduCCm numele XVI CĂTRE DELEGAŢIA ROMÂNĂ DE LA VIENA (1850) 69 [8 februarie, stil nou, 1850]2 Fraţilor! Aveţi gazetele Sibiiului? Vă rog ca lîngă diatriba din nr. 25 (Bote) pă care o comentez şi eu 3, să mai adaoge ţi un ce pozitiv, peste care dederăm noi în zilele acestea, cum că adică ministeriul, amăgit prin necontenitele pîre şi prin raporturile ieşite de la A[lba] Carolina, demăndase însuşi ca gubernătoriul să prindă neapărat pe toţi prefecţii şi tribunii şi să-i tragă la răspundere pentru toate faptele lor. Acesta însă nu voi, ci informă pe Minist[eriu] că deocamdată n-ar fi cu sfat a întreprinde aşa ceva. Comentariul faceţi-1 dv. Belddştii de la Bodila scoaseră aici la Braşov o comisiune cercetătoare asupra celor cari în toamna a. tr. „deprădaseră" moşiile. Săcelanii merg la acea comisiune şi se supun ei ca şi oile lor la belitori. Doi preoţi mă întrebaseră. Le-am zis ca să protesteze cu tot adinsul. C. Săcăreanu 4, care la cauza aceasta e interesat pînă după urechi, se duse în zilele tr[e-cute] la Sibii, fără a ne consulta cu toţii că ce este de făcut. Nimini nu protestează. Corespondenţa din Wanderer, trecută şi în Satellit nr. 13 scăndăli foarte mult pe ai noştri5. Eu n-am cînd să o sfărîm, chiar nemţeşte. Unele ca acelea să le nimiciţi dv., dacă nu în alte gazete nemţ[eşti], atunci măcar în Bucovina 6. Asemenea scăndăliră şi blăstămăţiile englezului, care din Times se retipăriră şi în Allgfemeine] Z[ei]t[un]g (3 febr.) 7 Presa £ste astăzi o potestate de stat. Presa nemţfească] ne otrăveşte viaţa noastră politică. Dacă m-am învoit undeva la mijloace drastice, apoi aceasta este cîmpul întrebuirei acelora. Axenţiu (capriţiosul Axenţiu) este inferat cu Aiudul. Ce mai răspuns amar şi sfărmătoriu s-ar putea da ! Unul din dv., sau doi, sau mai mulţi ar trebui să se ocupe numai cu refrîngerea şi nimicirea atacurilor străine, din cîte ies în jurnale. Eu, din parte-mi, în foile noastre române nu poci face şi scrie mai mult, mai tare decît ceea ce vedeţi, fără pericul de a fi oprit cu totul, precum v-am avizat şi mai de aproape astăzi săp-tămîna (30 ian. v.). Numai luaţi sama, scrieţi oarecum aişa, ca nemţii să nu socoata că, bătînd egoismul oaspeţilor, îi batem chiar pe ei. Arătaţi Humoristului satirele lui Bote vomite asupră-i în nr. 25 etc. 8 Folosiţi-vă de ocaziune, înlesniţi-1 cu feliuri de acturi bune, sănătoase. Cuminecaţi-i schiţa din bătăile muntene, care sînt pentru un jurnal ca Umoristul, însă ca istorie, iar nu ca Erzăhlung9. Veţi fi înţeles că raporturile cerute de cătră gubernătoriul de la ofiţerii cari fuseseră pe lîngă Landsturm 10, sau îl comandaseră, mai toate au ieşit în favoarea noastră. Aceasta trebuiam să ţi-o spui mai în sus, dar dv. reduceţi-o la locul ei. Maiorul Teutsch de la Bat[alionul] 23 de vînători încă făcu un raport foarte bun din călătoria sa de la A[lba] Carolina 11 pînă la M[aroş] Okorhei 12, despre starea şi simţemintele poporului nostru, iar pe nobilii maghiari îi apăsă în sensul corespondenţei] mele de la Turda 13. Fratele nostru I. Bran începu a-şi da tare în capete cu magistratul de aici. Alaltăieri, sîmbătă, (6 febr. n.) îmi spuse un senator că ţinură şedinţă asupra lui, „pentru că el, Bran, cu ales în puterea sa biurger-maisteri în satele Branului, apoi au iritat pe români ca să nu plătească dajdea împărătească". Auzi, ai dracului ce sînt! Am vorbit cu oamenii din acele sate. Ei sînt prea bucuroşi a plăti toată daj dea odată, cu toate restanţiile, pe care nu le ceruse nimini de la ei cît au curs răzbelul. Mi se pare încă că saşii ar voi a stoarce de la români adaosul, ştiţi, despre care vorbisem eu în Gazetă şi asupra căruia dederăm plînsoare, pe care o veţi fi primit. Săcelenii încă vă vor trimite, preste puţin, un memorial în vechea lor cauză oierească, pe care d. Popasu trebuie să o cunoască bine, ca şi mine. De, ajutaţi-le, ca să vă ajute şi ei ! Apfopos ! D[omnul] Petric 14 tbt aşteaptă ca fratele său Popasu să-i dispuie unde are să-i numere partea venitului său, care pînă aci se străcHirase cam pintre degete. Spuneţi fraţilor Iancu et Balint că ţara toată e îngrijată cum că dînşii nu se vor mai putea întoarce în patria lor, căci nu vor fi suferiţi. Vedeţi, faceţi-i cunoscuţi cu o manieră ca să nu intre nici un feli de prepus la nimini. Să joace o rolă de bărbaţi, după cum poporul şi lumea din afară îşi formă idealul său despre dînşii. Fratele Aron 15 să fie prea încredinţat că eu controlez prea de aproape pe acel bărbat pe care dînsul mi-1 dede în grijă. Pe mine anevoie mă va înşela. Cînd va crede camă are, atunci mă va scăpa, dacă va merita. I-am şi scris, arătîndu-i cauza noastră din o parte prea periculoasă. întru altele, să ştiţi, fraţilor, că poporul pune în dv. cea mai tare speranţă, măcar că iarăşi, de altă parte, s-au întins prepus greu, că sîn-teţi prea rău văzuţi acolo la Curte, ba cum că dacă n-ar fi mai mers şi unele informăciuni domolitoare de la gubernătoriul, abia v-ar şi mai primi. Aşa se simţi prin Sibii. Amploiaţii de români se înmulţesc. Ei sînt însă controlaţi şi spionaţi înfricoşat. Nu face nimic, numai purtarea lor să fie bună. Am prins o speranţă că vă voi mai face puţine parale. Deci, dacă n-ai depus abon[amentul] la Gerold l6, nici să-i depui, pînă la altă scrisoare a mea, numai să-mi trimiţi contă pentru Gott, după cum ţ-am scris. Zi lui Niţă 17 că Alesandrina 18 se bolnăvi de multe supărări. Acum iar e mai bine, se simte prea nenorocită că nu poate merge la tată-său0 Dar unde este d-lui ? G. Bariţ. Ce este cu Centralbureau 19 pentru colbnizăciune ? Mă rog prea mult, informaţi-mă, arătaţi-mi ce credeţi dv. despre el, ca să mă ştiu întocmi şi eu. Bologa se însura (cununat de d. Glanz cu fata lui Tigler), Axenţiu se însura, Vasiliu Maior se însura. D[omnul] Tipar merge la dv. (B.A.R., Fond coresp., inv. nr. 24.152) 1 Delegaţia română de la Viena activa în capitala Imperiului încă din vremea revoluţiei, după restabilirea liniştii constituindu-se într-o veritabilă ambasadă naţională. Scopul acţiunii ei era smulgerea unor drepturi pe seama românilor transilvăneni, din partea Curţii. Cu toată energia, competenţa şi coeziunea delegaţiei, scopul a eşuat, Dintre membrii mai marcanţi ai delegaţiei amintim, ca activînd în răstimpuri diferite pe Avram Iancu, August Treboniu Laurian, Simion Bărnuţiu, Ioan Maiorescu, Aron Florian şi Timotei Cipariu. Ei au fost izgoniţi din Viena la începutul anului 1851, ca primejdioşi pentru siguranţa ţării. Vezi Silviu Dragomir, Avram Iancu, Bucureşti, 1965. p. 238-273; G.B.C, I, p. 158- 182; III, p. 155, n. 6. 2 Datarea după o precizare din scrisoare: „Alaltăieri (6 febr. n.) îmi spuse un senator..." Datarea propusă în Convorbiri literare, XXXIII, 1899, nr. 3, p. 199—202 este greşită. 3 Corect: nr, 24. în acest număr (LXV, 1850, p. 115—116), Siebenbiirger Bote publicase un articol duşmănos împotriva românilor. Comentat, într-adevăr, de Bariţ în Gazeta Transilvaniei, XIII, 1850, nr. 10, p. 38, în articolul Despre Ţara săsească. 4 Constantin Secăreanu, tînăr ayocat din Braşov, despre care vezi G.B.C, I, p. 103, n. 5. 5 Articolul: Zur Charakteristik der Zciiungsfehde in Siebenburgen. (Aus dem „Wanderer"), din Satellit, XII, 1850, nr, 13, p. 50-51. 6 Bucovina, ziarul Hurmuzăcheştilor de la Cernăuţi, nu va mai apuca să combată această nouă calomnie săsească: va fi suprimat curînd după Gazeta Transilvaniei. 7 N-am găsit în bibliotecile noastre numărul respectiv din Allgemeine Zeitung 8 Vezi nota 3. Articolul din Siebenbiirger Bote (corect: din nr. 24) ia în deriziune revista Hummorist de la Viena, pentru nişte aprecieri pozitive la adresa românilor. 9 „Povestire". 10 „Garda naţională." 11 Alba-Iulia. 12 Tîrgu-Mureş. 13 Un scurt articol din Gazeta Transilvaniei nr. 10. 14 Ioan Petric, protopop din Braşov, despre care vezi G.B.C, II, p. 111—112, n. 2. 15 Aron Florian, care se afla la Viena, ca delegat. 16 Tipografia vieneză „Gerold şi fiul", la care apelau cu predilecţie românii după 1848. Acolo s-a tipărit celebra lucrare a lui Alexandru Papiu Ilarian, Istoria românilor din Dacia Superioară (I — II, Viena, 1851—1852). 17 Ioan Maiorescu. 18 Alexandrina Magheru. 19 „Biroul central". XVII CĂTRE AUGUST TREBONIU LAURIAN1 70 (1850) Braşov, 25/13 febr. [1850 Frate Laurianu ! Alaltăieri sosi C. Popasu, aducîndu-mi şi scrisoarea d-tale din 6 febr. n. Eu, într-aceea, îţi răspunsesem la cele vechi, mai împărtăşin-du-ţi multe de pe aici. Destul! în minutele acestea ne sosi poruncă prin care Gazeta şi Foaia sînt oprite 2. Se încercă totodată a se secvestra tipografia. Iată, mă chemă tipograful ca să-mi spuie că pricina oprelei o voi afla numai după ameazi, cînd mă vor cita. Eu totuşi nu întîrziu, ci încă cu poşta de astăzi vă înştiinţez, pentru că poate mîne nu voi fi în stare a vă scrie, dacă cumva mă vor şi aresta. Eu îmi sfarm capul ca să gîcesc din ce pricină au putut să urmeze această opreală pe drum legal, şi nu poci afla. Ştiu numai ceea ce ţ-am fost scris, că Schelker 3, căpitanul cetăţei, cînd mă chemă la sine, nu putu să-mi dea altă pricină de nemulţumire decît numai că pentru ce să retipăresc petiţiunile şi memorialele deputăciunei noastre, şi să încetez îndată. Pentru cauza cu orăştienii 4 încă nu m-ar putea opri, mai vîrtos cînd am şi atestate amînă că vreo trei amploiaţi de acolo pitiră lemne. Timpul trece, poşta e să pornească. Eu vă rog ca dv. să mijlociţi la ministeriu: 1) ca guberniul de aici să arate anumit articulii pentru carii el opri Gazeta5; 2) să spuie de cîte ori m-au dojenit şi nu l-am ascultat; 3) dacă în Croaţia şi pe airea domnesc legile presei, pentru ce nu şi la noi, pentru ce nu sînt judecat după aceleaşi? Iată, fraţilor, ce foloseşte toată înteţirea dv. ca să scriu şi să public aşa şi aşa, dacă nu-mi veţi răzbuna jărtfirea mea, cum şi modestia cu carea mă port eu, pe lîngă alte jurnale. Deci, dacă socotiţi că e de trebuinţă ca să mai apuc eu condeiul a mînă, ca să mai scriem pentru poporul nostru, vă rog lucraţi cu toată energia ca să scăpăm odată de tratare ca aceasta. Eu, din parte-mi, să ştiţi că poate nu voi fi în stare a face nici un pas spre acest scop, prin urmare totul rămîne asupra d-voastră. Al d-tale frate, George. Tipografie curînd! Nu mai tăndălim ! Aici lucrează o comisiune înfricoşată în favoarea Beldeşţilor de la Bodila şi în contra prefecturei şi a comitetului, cu scop ca membrii acestora să plătească la toată familia Beldi peste 60 mii f. arg. Toţi săcelenii şi preoţii sînt traşi la răsp[uns] şi jurăm[înt], (B.A.R., Fond. coresp., inv. nr. 24.146) 1 Despre corespondenţa Ini Laurian cu Bariţ vezi capitol aparte în G.B.C, I, p. 89-201. 2 Prin decretul prezidial al guvernatorului Wolgemuth nr. 131 din 9 martie 1850, foile lui Bariţ sînt suspendate (vezi supra, scrisorile către Ioan Maiorescu, nr. 2, n. 7). Se pare că oprirea efectivă a precedat însă decretul. 3 Căpitanul Braşovului, către care va veni şi ordinul gubernial de suspendare a publicaţiilor româneşti. 4 Despre scandalul cu funcţionarii-hoţi de la Orăştie vezi supra, scrisorile către Ioan Maiorescu, nr. 21, n. 13. • • 5 Va afla curînd aceşti „articuli" (vezi scrisorile către Ioan Maiorescu, VII/19, inel. n 5.). 71 Braşov, 4 mart. [1]850 Frate! Ţ-am scris luni în 13/25 şi joi în 16/28 febr.,1, aceasta din urmă recom[andat]} la cvartirul unde-mi arăţi că şezi. Astăzi iar mă simţ îndatorat a vă mai aviza despre cauza şi istoria Gazetei. Protocolul mi l-am încheiat abia vineri seara, că-mi ieşi.lubg, din pricină că mi-au vărsat mult năcaz intr-însul. Programa a doua, îndată ce voi încheia această scrisoare a voastră. Aceasta, la cîteva punturi, încă e categorică, nu cred să mi-o primească. I-am zis într-înşa că primesc Constituţia] octr[oată] ci aş fi dorit ca, precum s-au numit în aceeaşi alte naţionalităţi, să se fie numit şi cea română, că, într-aceea, mă ţin strîns de §. La § 74 zic că noi (Gazeta) pretindem ca, dacă altei năciuni se taie (ausgeschneiden) teritoriu de Constituţie], să ni se taie neapărat şi nouă, şi încă după unul şi acelaşi principiu, iar altfeli nici altui popor să nu se dea. Entweder alle, oder keine !2 La limbă, pretind ca amploiaţii să manipuleze cu poporul nostru numai româneşte etc, etc, etc. Nu cred că mi-o primească. Sau, că mi-o vor modifica. Mai ascultă: în zilele acestea vorbii cu doi oameni de ai noştri, anume unul din cei mai deştepţi cari, venind de la Bucur [eşti], mă asigură cum că Ltiders ar fi scris la Sibii ca Gazeta mea să fie sugrumată ori şi cu ce preţ, pentru că, în această hriză europeană, citind românii de dincolo faptele naţionale şi bravurele transilvanilor, iau exemplu foarte periculos pentru cel mai de aproape viitoriu3 N.B.: în toată Ţara Rom[ânească] nu intră decît 6 ex., iar în Moldova 2. însă au ajuns treaba la atîta cît chiar ţăranii cărăuşi din vecinătate ştiu să întrebe: „Oare, cocoane, domnule, ce mai spun gazetele alea?" Deci se vede că Sibiiul e ascultătoriu. Mai am o ştire prea sigură, dată Sibii, că s-ar pîndi cu mare agerime ca pînă în cît cochetează malcontanţii de dincolo cu cei de dincoace. Toţi sîntem puşi supt cea mai strînsă pază. Căpitănatul de aici ne opri ca fără bilet de la el să nu ne mai petrecem serile pe la casăle noastre, de am fi încă pe atît. de puţini. De la Casina noastră se cer statute. Pe cafegiul şi markerul îl arestară în săpt[ămîna] tr[ecută], pentru că n-au dat cafea şi bere (care nici se vinde) la un jandarm care intrase acolo. Asta încă văd bine, că între săcui domneşte un murmur general prea ameninţătoriu. Crede-mă că aceia nici pe 1/10 sînt dezarmaţi. O ştiu. Dr. Pavel 4 este la noi. îţi citi scrisoarea ta şi se interesă prea mult de dînsa. D-lui şi fraţii Murăşanii, cu carii cu toţii fuserăm la ospăţul fetei lui Barbu Cepescu (Moşoiu), te şi vă sărută frăţeşte pe toţi. Lui Pavel încă îi plac lucrurile cum s-au tocmit. Senatorii sasi (unii) strigă pe la Pomul Verde şi gura lumei asupra strămutărilor de amploiaţi. Pentru ce nu urmăriţi cu luare-aminte cearta teritorială dintre Volesa — Satellit ? Dezbinarea e din dietă. Să faceţi protestul cît mai curînd. Pavel vă roagă să vă fie milă de episcopul Ioan 5, să dezbrăcaţi toată răzbunarea, dacă sînteţi filosofi. Dînsul are de gînd să propuie sinodului gr. n.u. o intercesiune pentru nenorocitul. Un protopop, asemenea. Mult mă supără o ştire de la Linz, trecută în Lloyd, din care aflai că, pe semne, în privinţa tipografiilor domneşte un feli de ţărmurire ţehală. Căci, adică, unul care era să mai deschidă acolo şi a patra tipografie, trebui să adevereze cum că cele trei nu mai sînt în stare de a îndestula toate trebuinţele, şi anume că n-au cînd să tipărească cutare gazetă. Te rog scrie-mi în ce stă treaba aceasta, ca să mă ştiu întocmi. Adică să nu fie concurinţa liberă ? Ar fi lucrul naibei! Atunci să ştii că Vom avea lupte mari. Nu ne vor lăsa ca să lucrăm cu tipografia. Află, cercetează ! Iar dacă vei vedea că merge, fă numaidecît la competentile ministru o rugăminte în numele cui vei vrea, C. Popasu sau I. Popasu, pentru o tipografie. Pe numele meu să nu faci, că nu vei cîştiga; sînt cu păr de lup. însă tipografia va fi a mea, eu voi plăti-o, adică ştii tu cu ce bani. Fără tipografie sîntem morţi. Ascultă ! Eu am imputat gubernatorului, în protocol, pentru ce nu s-au plătit lefile membrilor Comitetului, cîte 100 f. arg. pe lună. Dar de ce dracu nu şi le cer chiar dînşii ? De ce ? Pentru ca duşmanii să aibă prilej a ne striga că am prădat destul, sau dacă sîntem săraci, că „iată proletarii" etc, etc. D-n. Bărnuţ să mai lase din secătura de stoicism, să nu-1 ducă pînă la diogenism, că nu merge. Subscrie, căci sînt acolo, în numele tuturor, Bărnuţ, Laurpan] şi Aron, Tipar. Acum e timpul. Vedeţi prea bine că şi altor oficiali acum li se plătesc lefile, la 1 şi 1 1/2 an. Cereţi, că din contrib[uţia] poporului vostru cereţi, iar nu din graţie. Lucruri mari nu se pot scoate la cale cu bani de pele. Te rog spune domnului Tipar că m-a îndatorat prea mult cu scrisoarea din Cernăuţi (11/23 febr.)6, iar adaosul îl voi folosi neapărat, dacă voi mai avea noroc să public Gazeta 1. îmi pare bine că d-sa încă află pe familia Hurmuzache precum o ştiam eu, însă mă supără că nu are ocaziune de a o vedea toată la un loc, apoi să fie judecat. Frate Laurianu! Ştii că e bajocură neauzită cu cărţile d-tale. După atîta trăgănare, apoi acum veni de la Tezaurariat nebuna poruncă ca toate teancurile (nu pachete, teancuri) ca de 2 măji şi preste, să le trimită vama la Sibii ca el, Tezaur[ariatul] să le vază, ca şi cum vameşii de aici ar trebui să fie prea porci de cîne să nu arate în adevăr cărţile care se află în Magazin, ci cu totul altele. Adică, cenzură. D-ta mă tot înteţeşti să-ţi trimit exemp[lare] întregi din Magazin. Cum să-ţi trimit, de supt încuitoarea cenzurei lui Metternich? Te rog o dată pentru totdeauna, fă ce vei face şi spargeţi cenzura sau, de nu, Gubernii! să nu ne amăgească, şi să spuie curat că, pentru productele lit[erare] române, vrea cenzură, ca să ne ştim ţinea de una. Datoria de stat a Ţărei Rom[âneşti] ajunse pînă în dec. a tr. la 18 milioane. Sudeţii austriani în ambele principate sînt de cea mai mare bajocură. După o scrisoare de la Iaşi, 3/15 febr. Aisenbach trînti o notă desperată în priv[inta] aceasta, însă fără nici un folos. Al tău, G. Barit. Bălăşcu se aşteaptă de la Bucureşti la Sibiu cu Ordin[ul] Stanislau pentru Iancu, Balint, Axenţiu, iar pentru alţii cu medalii de la 35 # în jos. Acestea statură la Li[u]d[ers] 8. (B.A.R., Fond. coresp., inv. nr. 24.148). 1 Scrisoarea din 13/25 februarie este cea precedentă. O scrisoare a lui Bariţ către Laurian din 16/28 februarie 1850 nu se cunoaşte. 2 „Ori toţi, ori niciunul!" 3 Vezi şi G.B.C, II, p. 367-36S, n. 2. 4 Pavel Vasici. 5 Episcopul Ioan Lemeni fusese destituit în mod abuziv din demnitatea episcopală, printr-un decret al generalului Anton Puchner, pentru „atitudine promaghiară" în timpul revoluţiei (vezi G.B.C, III, p. 142— 146, n. 3; cf. şi George Bariţ, Părţi alese din istoria Transilvaniei pre două sute de ani în urmă, II, Sibiu, 1891, p. 376 — 378, 663 — 664). 6 Vezi-o în G.B.C, IV, p. 308-309. 7 N-a avut norcc şi nu s-a publicat! „Adaosul" este un jurnal de călătorie a lui Cipariu în Bucovina. Se păstrează în manuscris la B.A.R., ms. rom. 994, f. 210 r+v. 8 Despre decoraţiile ruseşti primite de revoluţionarii români din Transilvania vezi G.B.C, VI, p. 174, n. 6. Vezi şi Convorbiri literare, XXXIII, 1899, nr, 6, p. 556 — 560. Bălăşcu este Nicolae Nifon Bălăşescu despre care vezi G.B.C, VI, p. 70—188. XVIII CĂTRE CONDUCEREA GREMIULUI NEGUSTORESC DIN BRAŞOV (1853) 72 Braşov, 1853, iunie 19 Domnilor directori şi bătrîni ai Gremiului mercantil levantin la Braşov Din alăturata socoteală a lui Mihfail] Fluştureanu 1 sub A. veţi binevoi a cunoaşte starea lăzei gremiale pe 3 semestruri din a. 1852, cum şi restănţiile ei din plicurile de cvientănţii B.C.D. Din socoteala subscrisului sub -|. cu plicul de sub E. şi cu toate citatele cvietănţii (pe care le lăsai în canţelarie) veţi cunoaşte că, ne mai fiind cu ce să se poarte cheltuielile canţelariei gremiale, d-n. Mih[ail] Fluştureanu, în loc de bani, îmi transpuse socoteala şi o sumă în cvietănţii, din care s-au cules abia o sumă de cf. 246, cînd spezele şi lefile pînă la apr[ilie] 30 a.c, zioa din care eu nu mai poci păzi şi lucra în canţelarie, s-au urcat la f. 431 cr. 28 (cuprinzîndu-se în acea sumă şi 27 cvientăţii neplătite în sumă de 70 fl. con.) Din această socoteală se vede curat că subscrisul am să mai primesc de la on[oratul] gremiu cf. 185 cr. 28. Dar fiindcă subscrisul simţ o grea trebuinţă de a-mi priimi răsplata ostănelelor mele, rog pe onorata] direcţiune şi pe bătrînii gremiului ca să binevoiască a-mi mijloci priimirea acestui rest de salariu, de s-ar putea încă în cursul acestei luni iuniu3. Cu deosebită stimă rămîi al on[oratei] direcţiuni gata spre slujire, G. Bariţ 4. (Arhivele Statului Cluj-Napoca, Fond Blaj, colecţia George Bariţ, nr. 384) 1 Breasla sau gremiul negustoresc din Braşov s-a înfiinşat în 1827, sub numele de Soţietet cuviincios de neguţătorie, devenit în 1836 Soţietet neguţătoresc al românilor, iar după revoluţie Gremiul cetăţenesc levantin din Braşov. Cunoscut în general sub numele de Gremiul negustoresc din Braşov, el era alcătuit din negustori români, aromâni, greci şi bulgari şi îşi întindea aria de activitate între Viena şi Constantinopol-Date despre breasla braşoveanâ, în Casina română. Braşov 1835—1935, Braşov, 1935; Iosif Pervain, Studii de literatură română, Cluj, 1971, p. 399. 2 Negustor braşovean cu rol în conducerea gremiului. 3 După propria sa mărturisire (Amintiri din viaţa mea căsătorită, în Studii literare, I, 1924, p. 190—200), Bariţ a condus cancelaria gremiului din 1 septembrie 1850 pînă la 1 mai 1853. 4 Scrisoarea este un concept. El poartă adnotarea tîrzie: „1853. Afacerea cu Gremiul comercial din Braşov, carele nu avea de unde să-mi numere honorariul de secre-tariu, 500 fl. m. conv. pe an". cele prezinte, ale Gazetei. Eu nu pricep cum de d-ta încă tot nu mă cunoşti, ci se pare că eşti de o idea fixă, ca şi cum eu, dacă lucru ori nu lucru la Gazetă, aş face-o din interes material, iară nu constrîns, aşa ori aşa, tot numai de împregiurări, de imposibilitatea fizică, morală, de lipsa totală a timpului. Deci iată, îţi remit acei 300 f .cm. pe cari se vede că mi i-ai dat în Ioc de 150 {.cm. Scoate din ei ce mi se cuvine, id est 150 f.c.m., scoate-ţi datoria de 10 f.c.m. daţi soţiei mele, iară restul îl primesc 2. Porro: te întreb că ce m[anu]s[cri]pt chronic să mai lucru. Noapte bună! G. Bariţ. (B.A.R., ms. rom. 972, f. 282 r) 1 lacob Mureşanu era, din septembrie 1850, redactorul Gazetei Transilvaniei, în care calitate 1-a înlocuit pe dizgraţiatul Bariţ (vezi supra, scrisorile către Ioan Maiorescu şi August Treboniu Laurian). Despre lacob Mureşanu vezi Dicţionarul literaturii române de la origini pînă la 1900, Bucureşti, 1979, p. 597—598. 2 Anii 1858—1859 au fost cei mai strîmtoraţi material din întreaga viaţă a lui Bariţ. lacob Mureşanu a vrut să facă un act de caritate, pe care însă Bariţ nu-1 acceptă. Vezi şi Ioan Chindriş, Etica lui George Bariţ, în Făclia, XXVII, 1971, nr. 7672, în SM-pliment dumincal, p. II şi voi. Chipuri din hronicul neamului, Bucureşti,. 1977, p. p. 119-120. 1 1 XIX CĂTRE IACOB MUREŞANU1 (1858) XX ^ CĂTRE MINISTERUL CULTELOR ŞI AL INVĂŢĂMÎNTULUI PUBLIC MN Moi&OVA (1859) 73 74 Iaşi, 1859, mart. 21 15/31 ian. 1858 Frate ! ™; oi a 7 cavd"ta astăzi, m îmbulzeala ocupaţiunilor, te-ai greşit si mi-ai dat o suma de bani neasemănat mai mare decît mi se cuvine si aecit ai putea fi m stare de a da, chiar între conjuncturi mai bune decît înalt Ministeriu bisericesc şi de învăţămînt public ! Aflînd subscrisul cum că în[altul] Ministeriu bisericesc şi de învăţămînt, determinat a întrebuinţa, în această epohă de renaştere a patriei, facultăţile mai multor români de litere, ar fi aplecat a-mi concrede şi mie postul de inspector ai şcoalelor din Moldova, eu, îndemnat de dorinţa de a folosi naţiunii mele, pe cît puterile mă iartă încă, şi în această frumoasă patrie, m-am determinat a primi cu mulţămită o vocaţiune atît de onorifică într -aceea, fiindcă eu în vechea mea patrie, Transilvania, atît ca tată de familie cît şi ca părtaş şi totodată director al unei întreprinderi mai mari industriale 2 am neapărată trebuinţă de un răstimp oareşcare, spre a-mi pune trebile în ordine şi spre a mă desface cu onoare de anga-jămîntul luat de mai nainte asupră-mi, mă rog cu tot respectul că în[al-tul] Ministeriu să binevoiască a-mi acorda, spre scopul sus arătat, un termin pînă la 15 mai a.c. după călind[arul] iul[ian], pe cînd să mă aflu la postul mie destinat. Mai departe, plecata mea rugăminte se cuprinde în următoarele: fiindcă sus-atinsa denumire pentru mine fu cam neaşteptată, de aceea eu nu poci avea la mînă, în aceste momente, nici testimoniile mele de două facultăţi ce am făcut în tinereţele mele 3, nici cele de conduită, nici de aplicare, în curs de 23 ani în patria mea veche, pe care însă nu voi lipsi a le produce toate, cu altă ocaziune. Astă dată îmi iau numai voie a observa cum că în curs de 10 ani am fost profesor, iară mai tîrziu şi efor al şcoalelor din Braşov, care constă din 4 clase normale şi 4 gimnaziale ;b) fiindcă eu, în favoarea nouăi denumiri am lăsa[t] un alt angajament sigur şi, ca familist, prin strămutare m-aş expune la multe greutăţi, de aceea rog pe în[altul] Ministeriu ca să binevoiască a-mi încuviinţa denumirea definitivă, încît fără vină dovedită întru răspicatul înţeles al legilor să nu mi se dea dimisiunea, sau dacă cumva totuşi s-ar întîmpla una ca aceasta, în asemenea caz în[altul] Gubern al ţerei va binevoi a decreta despăgubirea mea prin numărarea întregei mele plăţi anuale pe un an înainte, întocma precum aceasta se întîmpla şi în ţerile austriace şi pe airea; c) fiind strămutarea mea de la Braşov împreunată cu speze considerabile, mă rog a mi se acorda o sumă spre coperirea spezelor de drum, totodată, d) la caz de denumire formală, a mi se încunoştinţa în coprinsul respectivului decret, sau prin altă hîrtie oficială, beneficiul împreunat cu postul de inspector general4, precum şi că la ce zile ale anului se primesc acele beneficii, regulat. între altele, din partea mea mă îndatorez în faţa în[altului] Gubern şi în cugetul meu, cum că mă voi sili din toate puterile a corăspunde chemării concrezute mie, şi a mă supune la toate legile şi ordinăciunile atingătoare de sfera lucrării mele, cu toată fidelitatea şi devotamentul. Cu profund respect, al înaltului Ministeriu serv prea plecat, Georgie Bariţ, director al cr. priv. Fabricei .. }. mehanice de hîrtie de la i ... Zerneşti, în Transilvania. (B.A.R., Fond coresp., inv, nr. 121.108 , anexă) 1 Chemarea lui George Bariţ la Iaşi, ca inspector general al şcolilor Moldovei, face parte din rîndul reformelor iniţiate îndată după Unirea de la 1859. Bariţ urma să ia locul lui Laurian, care fusese demis din acest post. Vezi Iosif Pervain şi Ioan Chindriş, Corespondenţa lui Alexandru Papiu Ilarian, I, Cluj, 1972, p. 57 — 80; G.B.C, I, p. 186—188, n. 4; IV, p. 318, n. 7. Cf. şi Constantin Diaconovici, George Bariţiu 12/24 mai 1812—1892. Foi comemorative la serbarea din 12/24 mai 1892, Sibiu, 1892; Nicolae Bănescu, Gheorghe Bariţ. Legaturile sale cu românii din celelalte părţi, în Convorbiri literare, XLII, 1908, nr. 7, p. 19; Candid C. Muşlea, Contribuţiuni la viaţa şi opera lui Gheorghe Bariţiu, în Gazeta Transilvaniei, CV, 1942, nr. 1, p. 4; Iosif Pervain, Studii de literatură română, Cluj, 1971, p. 414 — 416. Dar ministrul Dimitrie A. Sturdza cade curînd, împreună cu guvernul, astfel că plecarea la Iaşi a lui Bariţ nu se va mai realiza, ardeleanul manifestînd reţineri, mai apoi, şi din cauza schimbării garniturii ministeriale, dar mai ales din cauza intrigilor pe care le-a iscat vestea chemării sale la Iaşi (vezi infra, scris. 76, n. 3). 2 Al Fabricii de hîrtie din Zărneşti. 3 Puţin exagerat! în realitate, Bariţ nu avea nici o facultate. Absolvise, după 1830, cursul de filosof ie al Liceului academic piarist din Cluj, apoi seminarul teologic din Blaj. Faţă de transilvănenii care ocupaseră doar cu puţini ani înainte posturi importante în învăţămîntul din Moldova: August Treboniu Laurian şi Alexandru Papiu Ilarian, sau faţă de Bărnuţiu, care încă funcţiona acolo ca profesor, Bariţ era un modest autodidact. Se bucura însă de un prestigiu enorm tocmai în rîndul moldovenilor, ca mare om de condei al naţiunii în primul rînd, apoi ca prieten al fruntaşilor partidei naţionale din Moldova, încă din deceniul al cincilea (vezi Ioan Breazu, Un omagiu al moldovenilor pentru Gheorghe Bariţ (1843), în Transilvania, LXX, 1939, nr. 3, p. 132-134). 4 Urma să aibă leafă de 800 de galbeni pe an. XXI CĂTRE DIMITRIE A. STURDZA1 (1859-1886) 75 Iasi, 2 1859, 25 mart Prea onorate domnule ministru ! După ce am fost atît de norocit ca să vă cîştig încrederea domniei voastre - eu singur nu ştiu în ce chip!, - după ce de altă parte, in oarele din urmă, după împărtăşirile de astăzi mai meditai asupra puseţiunii ce aţi binevoit a-mi destina mie, aflînd totodată de mai nainte cifrele salarelor sau lefilor pe care le avuseră cei din urmă doi inspectori ai şcoalelor, mă socotii ca nu cumva întocmirea noului budget să nască vreo dificultate neplăcută, în stare finanţială de astăzi a ţerei, şi totodată cifrele destinate mie să producă rivalităţi din o parte sau din alta, mai vîrtos cînd aici, ca oriunde în lume, pot să joace şi patimi la mijloc. Totodată, determinat a arăta conaţionalilor mei cum că, precum niciodată, aşa nici acum interesul material nu mă domneşte, îmi iau voia a reflecta ca domnia voastră, domnule ministru, să binevoiţi a scădea cifra salariului de inspector la 700 #, iară cifra banilor de drum la 60 #3. Aflînd eu că condiţiunile, modificate astfel, se vor fi primit de cătră autorităţile competente şi, prin urmare, că un „pauşal" despăgu-bitor pentru spesele vizitaţiunilor prin ţară încă s-au acordat, nu voi lipsi a urma nouei mele chemări. într-aceea ce se amînă nu se repune, aufgeschossen ist nicht aufge-hohen 4. Eu şi pînă atunci nu voi lipsi a lucra la cele două proiecte, îndată ce voi ajunge acasă în pace, iară fiind gata, vi le voi nainta încoace. Totodată mă rog, domnule ministru, ca în orişice chestiune scolastică sau echisiastică aţi afla cu cale a vă folosi de puţinele mele puteri, să binevoiţi a dispune de acelea, a mă provoca întocma cu acea francheţă, ca şi cum am fi petrecut toată viaţa împreună. Eu iară şi iară repet această rugare, pentru orice caz, adică ori voi ajunge eu la postul ce mi-aţi destinat, ori nu. Domnule ministru ! Aflaţi, mă rog, cu această ocaziune cum că eu cocoanei mamei domniei voastre îi sînt cu o mare şi vecinică mulţămită, pe care dumneaei o a meritat demult, prin o generozitate pe care o arătase cătră mine nainte cu 9 1/2 ani, prin a doua mînă, în secret, şi despre care eu am aflat foarte tîrziu, încît nu am putut nici măcar să-i mulţă-mesc! Eram deprădat cu totul piia războiul civil şi exilat din patria mea. Acel suflet generos şi nobil a făcut un bine în dreapta ca să nu ştie stînga 5. Mulţămită mea se revarsă şi asupra preaiubitului său fiu. Mă rog, domnule ministru, ca să nu luaţi în nume de rău aceste espectoraţiuni ale mele, care purced numai oca, Cetatea de Baltă se prefac în două cercviri electorale, cnm Deva alăturaţi, v. a. f. 12 (doisprezece) fiorini val[ută] austrpacă] din preţul călindarelor, iară 16 exempl[are] au rămas nevîndute. Ce aţi făcut cu statutele? Dară la Bucureşti se deschide filială? 3 Al d-tale frate stimătoriu, G. Bariţ. 1 Corespondenţele lui Bariţ cu Visarion Roman din noiembrie 1870 pînă în mai 1871 nu se cunosc. S-ar părea că la începutul anului 1871 cei doi n-au corespondat, căci nu se cunosc nici de ale lui Roman din această perioadă. Oricum, cea „din duminica trecută" s-a pierdut. 2 Fabrica de hîrtie din Zărneşti, al cărei coproprietar şi director era George Bariţ. 3 Adică o filială a Băncii „Albina". Vezi scrisorile următoare. 125 Braşov, 1871, august 2 n. Domnule şi frate ! Stimatele domniei tale epistole din 29 iuniu, Sibii şi 7 iuliu, Pesta \ le-am citit în 21 iuliu, adică după ce m-am reîntors din călătoria mea întreprinsă pe 3 săptămîni în ţara vecină. De atunci şi pînă astăzi tot mi-aş fi putut lua timp ca să-ţi răspunz. însă asupra punctului principale2, asupra căruia trebuiam să-ţi dau informaţiune, mă aflam în cea mai mare nedumerire, în care mă aflu şi astăzi, încît nu ştiu ce răspuns să-ţi dau. Să-ţi recomînd una casă de frunte, se înţelege că românească? Aceasta, doară, tot ar mai merge sub oareşcare condiţiuni. După mine, însă, dificultatea zace cu totul airea. Eu, adică, mi-am pus altă întrebare : vor voi braşovenii a participa la institutul „Albinei" ? Ce paradoxon, îşi va zice cineva! Se poate. Cu toate acestea, mie-mi căşună ca să-mi pun această întrebare mie însumi şi să-i aştept răspunsul de la timp. Raţiunile mele sunt de natură ca să nu le poci dezvolta la locul acesta numai aşa, cu una cu două. De aceea doresc foarte ca să ne vedem la 7 şi 8 august în Făgăraş, unde doară-doară ne vom putea lua cîteva pătrate de oră în interesul „Albinei''. în tot cazul, cu respect la căutarea unei case bune, ar fi să aşteptăm publicarea statutelor, aşa precum s-au confirmat acelea 3; apoi, văzînd şi făeînd. Ei vor merge la Făgăraş astă dată înadins, pentru că, judecind după un caz care se ivise aici în zilele Paştilor, din una parte oarecare se va ataca redac-ţiunea foaiei Transilvania. Datoria mă face, cum zic cei de dincolo, ca să stau de vorbă şi să o apăr dacă voi putea. însă cred că voi putea, ba trebuie să doresc' ca să mi se dea ocaziune pe faţă, pentru ca intrigele clandestine asasimarie să fie demascate şi în această direcţiune. Fiind dumineca tr[ecută] la Vîlcele, acolo aflai că astă dată se vor lua măsuri gubernamentali pentru ca nici în adunări private să nu se mai audă „haza ârulo es rebellis beszedek a milyeneket egy nemely dacoro-manus Naszodon tartott" 4. Ce a fost la Năsăud? Cine a vorbit acolo rebeliuni şi perdueliuni? Pentru numele lui D-zeu, cine poate să uite de «ine întru atîta încît să compromită aşa greu această Asociaţiune, acest institut în adevăr sacru naţional? !5 Eu mă tem că se vor căuta pretexte pentru ca să ne şteargă din statute dreptul alegerei locului de adunare, iar pe comitet îl va duce la Pesta, „la reşedinţa regimului", sau că ne vor supune la supravegherea comandei generale imediat 6. Apropos de locul adunărei. Unde credeţi dv. că va fi bine să ne readunăm în 1872? Mie mi s-a zis că la Orăştie sau Sebeş 7. Dară ne vor chema? Dv. veţi şti mai bine de acolo, din loc. Salutare frăţească de la al d-tale devotat, G. Bariţ. 1 Vezi NETEA 1942, p. 76-79. 2 în 7 iulie 1871, Visarion Roman îi cerea (Ibid., p. 78) lui Bariţ să-i recomande o firmă braşoveană care să fie împuternicită a reprezenta Banca „Albina", proaspăt înfiinţată, în puternicul centru negustoresc al Braşovului. 3 Statutele Băncii „Albina" fuseseră aprobate de împărat în 11 iunie 1871 iar în 20 iunie, prin decretul 6727, ministerul agriculturii, industriei şi comerţului din Ungaria îşi dă şi el consimţămîntul. Organizatorii „Albinei" au avut în ultimul moment o surpriză neplăcută, trebuind să facă unele modificări în statute. Visarion Roman fusese la Pesta tocmai pentru a face aceste modificări. 4 „Cuvîntări rebele şi trădătoare de patrie, de felul celei rostite la Năsăud de către un dacoromân." 5 Este vorba de Adunarea generală a ASTREI de la Năsăud, din 8—10 august 1870, desfăşurată fără participarea lui Bariţ, care se afla la Bucureşti, la sesiunea Societăţii Academice. Despre Adunarea de la Năsăud vezi Transilvania, III, 1870, nr. 18 — 21, p. 213 — 260. Oratorul în cauză pare să fie Vasile Ladislau Popp, care a ţinut cuvîntul de deschidere (Ibid., nr. 18, p. 213 — 214J. Era preşedinte al ASTREI. O cuvîntare substanţială a ţinut şi Alexandru Bohăţel (Ibid., nr. 20, p. 237—238J. Nici una nici alta nu este provocatoare la adresa regimului dualist. 6 Ca deobicei, Bariţ pune răul în faţă, iar temerea sa este mai mare decît pericolul. 7 Adunarea generală va avea loc la Sebeş. 126 Braşov, 17 novembre [l]87t Domnului Visarion Roman, la Sibii Aici alăturat ne luăm voie a vă trimite una asignaţiune de v.a.f. 132, 10 cr. asupra Manufacturei de lînă de la Orlat, cu acea rugare ca să binevoiţi a încasa şi remite încoace suma aceasta, după subtragerea spe- selor dv. şi proviziunei. întru care aşteptare rămînem ai dv. cu toată stima, C.r. priv. fabrică mech. de hîrtie Zărneşti, G. Bariţ. O asignaţ[iune] de v.a. f. 132, 10 cr. 127 [Adresa:] Domnului Visarion Roman la Sibii (Hermanstadt). Braşov, 2 1871 Domnului Visarion Roman, la Sibii Domnului Visarion ivu-m**™, *™ ~ — Răspunzînd la onorabila dv. din 24 pass. şi vă mulţumim pentru incaşul trimis de la Manufactura de lînă din Orlat, în sumă de v. a fl. 131, 44 cr. şi rămînem ai dv. du toată stima, C.r. priv. fabrică mech. de hîrtie de la Zărneşti. G. Bariţ. 1872 128 [Adresa:] Domnului Visarion Roman la Sibii (Hermanstadt) Braşov, în 5 ianuarie Domnului Visarion Roman, în Sibii încuragiaţi de bunătatea dv. cu care ne-aţi înlesnit altădată afacerile noastre, ne luăm voie a vă alătura aici o asemnaţiune de v.a. fl. 153, 60 cr. spre încasso de la Manufactura de lînă din Orlat, pe lîngă uzitata subtragere a provizionului de 1/2 % şi porto. Ne folosim de această ocaziune spre a vă ruga, totodată, ca să dispuneţi a se trimite d-lui decan al Facultăţii filosofice, A. T. Laurian, în Bucureşti, 2 sau 3 exemplare din statutele institutului dv. „Albina", pentru că d-sa ne-a provocat pe noi ca să-i trimitem, însă nu le-am avut. Sîntem şi rămînem ai dv. cu tot respectul, C.r. priv. fabrică mech. de hîrtie de la Zărneşti. G. Bariţ. P.S. în Bucureşti voiesc să ştie unii oameni dacă „Albina" cugetă a-si întinde activitatea şi pe acolo. G.B. Braşov, 1872, aug. la Domnule şi frate ! Aducătoriul acestui bilet, anume d-n. Woycikoff, rus din Petropole, om învăţat, membru al unor societăţi erudite, cultivator mai ales de ştiinţe naturali, îmi fu recomandat de cătră P.S. Aurelian 1, dir[ector] al Şcoalei de agricultură. Dară, spre multa mea părere de rău, mă află în aşternut, în care am stat de cînd am venit de la dv., cu întrerupere numai de vreo 10 zile. Aşa, eu nu am fost în poziţiune de a-i face cunoştinţă anume cu erudiţii saşi de aici, cîţi cultivă ştiinţele naturali. Şi fiindcă d-n. Woycikoff e decis a petrece 1—2 zile şi la Sibii, îmi iau voie a-1 recomanda la adresa d-tale, rugîndu-te ca să ai bunătate a-1 conduce de ex[emplu] la muzeu şi a-1 face cunoscut cu vreun om de specialitate. Dară mi se pare că l-ai putea îndrepta prea bine şi la Salinele Sibiiului, că, precum am priceput, se interesează de aşa ceva, ca şi de multe alte lucruri. Speze seamănă că are destule. Dv. îi veţi şti nara cîte ceva şi despre Bazna. încolo, rămîne totul la prudenţa d-tale. Omul călătoreşte fără cel mai mic ertat, şi foarte bine face; apoi mi se pare că conversează bucuros numai cu mireni. Nu mi-ar plăcea să se plîngă de inospitalita-tea noastră. Salve et me ut facis dilige 2. G.. Bariţ. 1 Petru S. Aurelian, 1833— 1909, savant, economist şi om de stat din România, născut dintr-o familie transilvăneană. Autor al unor opere de pionierat în ştiinţele economice de la noi. Despre el: I. Răducanu, Cîteva cuvinte despre Petre S. Aurelian, în Convorbiri literare, XLIII, 1909, p. 224—228; D. G. Chiţoiu, P. 5. Aurelian, Bucureşti, 1930; V. S. Moga, Notiţă asupra vieţii şi lucrărilor agronomului P. S. Aurelian, Bucureşti f. a.; Constantin Moldoveanu, Pionierii cooperaţiei române. P. S. Aurelian, Bucureşti, 1938. 2 „Salutare şi iubeşte-mă aşa precum mă iubeşti". prea solid, la cărţi nu joacă, ceea ce aici e un morb îndrăcit; au femei bune. Această casă nici cînd trăia bătrînul nu a fost cea întîia din Braşov, dară a fost dintre cele mai bune, de care s-ar afla cu totul, români, greco-bulgari etc. vreo 30. Acea casă, pre cîte ştiu eu, nu poartă alt comerciu decît numai schimbătoria şi usurăria, adică aşa-numita „zărăfie". în această calitate ei lucră cu procente foarte variabili: iarna, cînd zac mulţime de capitale, iau cu 8—9, mult 10, şi dau cu 12%, vara pînă la 15% pro anno, la firme solide; dară vai de alţi muritori cari apucă pe mîna oricăruia din uşurări, că le iau de la 18—24%, dar apoi îi şi pocneşte uneori paguba cu miile. Cu toate acestea, la cei mai mulţi „zarafi" le merge bine, pentru că ei ştiu să exploateze cursurile şi toată starea cea desperată financiară a statului [...]3 Nu ştiu ce credit v-au cerut, mi se pare însă că, dacă v-am arătat mai sus starea ce le-a rămas de la părinţi, dv. veţi şti pînă la ce sumă să-i creditaţi. Cred că 5000 fl. nu ar fi prea mult. Este, adecă, de însemnat că „zarafii" încă sunt angajaţi pe la cele două bănci de aici, apoi şi pe la privaţi. Puteţi să intraţi în legături cu Braşovul, după ce veţi avea la mînă clasificaţiune cel puţin aproximativă despre starea finanţiale a tuturor firmelor protocolate, precum o are de ex[emplu] filiala Băncii Naţionale. Se întîmpla, adică, uneori ca să declare de insolvente cîte trei giruri din acelaşi cambiu. Al d-tale frate stimător, G. Bariţ. 1 Vezi NETEA 1942, p. 79-80. 2 Visarion Roman se interesa, la 18 martie 1873 (IM.)* solvabiUtatea Sotir Manciu şi fiii din Barşov, în vederea unor tranzacţii financiare ale Bancn „Albina cu negustorii în cauza. 131 3 Manuscrisul rupt. Două rînduri de nereconstituit. Braşov, 1873, dec. 8n. 130 Braşov, 1873, martie 21 Domnule şi frate ! Amicabila d-tale scrisoare din 18 1 nu mă aflase în Braşov; ieşisem afară pe 3 zile. Acum am onoarea a-ţi răspunde la întrebarea de confidenţă aşa: Acei doi fraţi 2 au rămas la moartea părinţilor, întîmplată înainte cu 2—3 ani, în stare circa de 50 fl. v. a. De cînd s-au căsătorit se poartă Domnule şi frate ! Pentru ca să pot da informaţiune cuvenită la partea primă a fră-ţeştei d-tale epistole din 5 ale c[urentei] * simţ necesitatea de a scrie la un alt frate, mai mare decît Leon, la popa 2, care-mi va da informaţiune exactă. Ceea ce ştiu eu este de la 1869, aug[ust], cînd am fost ultima dată la Turda. Casa lui Leon este nouă, ca de 8 ani făcută, cu contignaţiune, curte, grădină etc, în strada principală, cum apuci spre Cluş. El avea şi vii,,agrii, fînaţ, dară cîte nu ştiu, am uitat. Partea sa părintească, primită tot în pămînturi, după moartea părinţilor noştri (1869—71) o a vîndut cu vreo 7—800 fl. Pe atuncea făcea speculă cu bucate. Mai tîrziu scrisese odată că s-au apucat de liferaţiuni la edificarea calei ferate, cu ce succes, nu mai ştiu, căci cum vedeţi eu sînt ocupat în afacerile mele şi ... ale ... pînă după urechi. Destul că voi trage informaţiuni mai bună. Dară care catastru (Grundbuch) turcesc îl au ei în Turda? Voi întreba şi aceasta 3. La partea a doua primeşti răspuns pe altă foaie de la al d-tale frate stimător, G. Bariţ. Axente 4 a făcut fiasco, dară turcii l-au făcut şi mai mare din partea lor, şi dacă nu ar fi lenea, pe ici pe colea şi poltroneria românească din partea românilor, ei ar putea exploata măgăria turcilor de minune, încît să răsune în toată Europa, în sute de telegrame şi corespondenţe, stri-gînd: „Să audă toată lumea că poporului, că naţiunei româneşti i s-a interzis a se apropia de Tron şi a se alătura la celelalte popoare. încă şi societăţi particulare ca «Concordia » din Viena, încă şi particularii au putut merge să gratuleze monarhului la 25 ani; numai românii au fost opriţi. Aţi mai auzit tiranie ca aceasta? etc, etc, etc " Axente mi se scuză în una ep[isto]lă de 2 coaie zicînd, între altele, că de aceea se scoală aşa tîrziu, căci s-a temut de „dv., de sibieni", că de veţi afla mai curînd îi veţi contracriera toată acţiunea. în tot cazul el a calculat, rău. Dacă Sibiiul l-ar fi împiedecat, atît mai bine, atunci cădea şi Sibiiul în categoria turcilor şi lumea era să observe că pe temeiul fraternizării din 1871 5 s-a făcut, căci unul dintre „fraţi", adică turcul prezentîrţdu-se la Budapesta, a reprezentat şi pe frate-său cel minorean, rămas fără tată, fără mamă, adică pe valah. într-aceea, pre cît pricep eu, această secătură turcească nu se va termina cu atîta, ci va mai trece prin nişte stadie. Văz şi ştiu bine că dv. doriţi ca cineva să ia iniţiativa. Domnilor, eu nu mă îndoiesc că se vor afla oameni ca să ia iniţiativa pe terenul politic, văz însă totodată că noi diferim foarte mult în opiniune despre starea noastră prezentă, apoi şi în alegerea timpului. Dv. ţineţi că noi astăzi stăm foarte rău. Eu, din contră,-mi, zic: rău şi bine sunt concepte relative. Dacă stăm noi rău, întreb cine stă astăzi bine? Cei de la putere? Neque ut figura docet6. Dară ei vor sta şi mai rău. V-am spus totdeauna căci nu vor scoate nimic la cale cu planurile lor. Toate relele cîte vor să ni le facă şi cîte ni le făcură, se sparg şi se vor sparge neîncetat în capetele lor. în cazul cel mai fatale vom păţi-o ca cei doi inamici, dintre care unul pune scara şi apucă deasupra pe murii cetăţei, se încaieră la luptă cu apărătorul, piept la piept, se îmbraţă, se încleaştă şi cad amîndoi în şanţ cu oasele sfărîmate. Aşa place turcilor?7 Aşa să fie! Cînd filii noştri vor ajunge la această deciziune ultimă, atunci ei vor fi liberi. Eu nu mă învoiesc cu dv. nici în timp. Credinţa mea este că noi încă nu suntem maturi pentru acţiuni politice mari, impunătoare. Nu mă mir deloc Acea maturitate nu se cîştigă numai întrTun 1/4 de secol, nici numai cu piticele mijloace cu care ţăndărim noi. în anii 1863—5 cei mai mulţi dintre noi se juca copilăreşte cu cestiunea noastră naţională, ca şi cu cestiunea autonomiei ţerei, pe care nu o pricepea deloc, precum nu o pricep pînă în ziua de astăzi. Nu m-am mirat nici atunci, deşi am plîns amar întru inima mea. Pre cît timp va predomina la noi în cestiunea naţională, ca şi în cea strîns politică, elementul religios-confesiunale, pre atîta nu poate fi vorba de acţiune politică decisivă, impunătoarie. Dv. ştiţi cu toţii că în 1865—6 cestiunea naţională, adică emanciparea politică a naţiunei şi autonomia Transilvaniei au fost sacrificate la cestiunea confesiunale. S-a zis adică: mai, întîi de toate emanciparea şi reorganisa-rea definitivă şi asigurată a confesiunei şi a besericei greco-răsăritene române, cu orice preţ, chiar cu preţul naţiunalităţei şi a patriei 8, căci cînd vom avea pe ceea, vom putea recîştiga pe aceasta şi toate altele. Această argumentaţiune mi s-a comunicat mie mai întîi în iulie 1863 şi după aceea de repetiţe ori. Ea era logica simţămîntului religios, logica inimei, logica reminiscenţelor tragice, care în asemenea ceasuri este irezistibile. De aceea eu unul, temîndu-mă de rele mai mari, m-am supus ei, s-au supus şi ceilalţi greco-catolici, pe tăcute. Spre mulţămită, Popasu 9, care pe atunci avea mitra ca în busdunariu, şi alţii alăturea cu el, mă înfierară de trădătoriu. Ei masca un plan care mie-mi era foarte bine cunoscut, mie şi încă la cîţiva. Şi astăzi care este refrenul ? „Bine că ne-am emancipat biserica noastră naţională, că aceasta ne va emancipa şi asigura şi naţionalitatea" l0. Pasă acuma de ia iniţiativă pe alt teren şi nu pe cel bisericesc, spre a emancipa naţhinea şi patria ! Scurt: încă nu suntem matori. De broşură nu mai e vorbă. Alţii cu cari comunicasem ideea cer cu totul altceva: un ziariu independente. Ştiţi că lui lacob i s-a pus încă din august alternativă: sau numai redactoriu, sau numai profesoriu. De atunci o duce şi mai rău, ca frunza pe apă, nu ştie care 11. Eu am răspuns la ai noştri că pînă în aprilie v. nu m-aş putea obliga la nimic mai mult decît ceea ce vedeţi din timp în timp în Gazetă; apoi atunci încă numai sub condiţiunea ca partita noastră să cîştige cauţiunea 4000 fl. 1 Necunoscută. 2 Leon Bariţ şi „popa", Alexandru Bariţ, erau fraţii lui George Bariţ. 3 Datele economice erau cerute de Visarion]:Roman în numele Băncii „Albina", de la care Leon Bariţ solicita un mare împrumut bănesc: 5000 de florini. într-o scrisoare din 4 iulie 1872 către Visarion Roman (Arhivele Statului Cluj-Napoca, Fond. Visarion Roman, pachetul V/66, fila 36), Leon Bariţ riscă această solicitare care îl va duce la sapă de lemn, obligîndu-1 să treacă în România. 4 Axente Sever. 5 „înfrăţirea de la Braşov": fiasco politic întîmplat în 22 aprilie 1871, despre care vezi pe larg în G.B.C, V, p. 281, n. 8. 6 „După înfăţişare nu s-ar părea." 7 „Turcii" din această scrisoare sînt politicienii unguri, a căror încăpăţînare le-a sugerat intelectualilor români acest epitet. 8 Una dintre cele mai mari greşeli politice din viaţa românilor ardeleni, comisă de Andrei Şaguna din îndîrjirea de a-şi întări confesiunea neunită din Transilvania. 9 Ioan Popasu, episcop neunit de Caransebeş. 10 Acest punct de vedere schismatic i-a determinat pe liderii naţionali din perioada dualismului să ia frinele iniţiativelor politice din mîna ierarhilor, cel mai sever cenzurat fiind Şaguna. 11 lacob Mureşaau, redactorul Gazetei Transilvaniei, era şi profesor la Braşov. Domnule şi frate ! Braşov, 1874, ian. 23/11 Elementul nostru este nepieritoriu. Salută-mi pe cei cari mă mai iubesc. Al d-tale frate stimătoriu, Georgie. Numai în 18 ian[uarie] am primit informaţiune răspicată de la Turda1, prin a treia mînă. Acolo catastrul (Grundbuch) e introdus definitiv. Casa petentelui e hipotecată pe sumă considerabile, la care — deşi hipotecată — plăteşte, precum mi se arată, 12% pe an. Spolia-ţiune de acelea care în comitate au ajuns a fi regulă, iară fără hipotecă veţi fi ştiind că se ia şi 100/100 şi mai mult. Aşa, Leon, în puţini ani va ajunge cerşetoriu dacă nu va scăpa de asemenea usurărie. Cum vrea să scape, nu-1 pricep. Dv. trebuie să ştiţi mai bine din cuprinsul petiţiunei sale. V-a spus el că casa lui e dătoarie, şi cu ce sumă? V-au arătat că creditorii vor fi excontentaţi cu suma de 6000 fl. care trebuie să se treacă la 1-a poziţiune, în caz de a i se da această sumă? „Albina" cu ce interese dă bani pe hipotecă ? Cu 6%? Atunci lui i-ar rămînea alţi 6% în pungă şi nu s-ar ruina. Dv. îl puteţi provoca să împlinescă toate formele, prin urmare şi aceea ca la numărarea banilor să fie creditorii de faţă, ei să ia banii îndată ce va urma ştergerea şi transcrierea. Da, d-n. Bologa trecu pe la noi, dară numai 2 oare am putut conversa împreună; de aci încolo a fost invitat pe la mesele părinţilor din Şchiai. Mi-a comunicat cîteva episoade interesante din Sionul d-voastră 2. Mi-a spus că concordia este tot cea înainte cu 1—2—3 ani şi că este perspectivă ca să mai prindă rădăcine, tot în sensul şi direcţiunea de înainte. De altă parte, d-sa încă avu ocaziune să afle aici una epistolă de la Sibii, ieşită din peana unei mari autorităţi, adresată redactorului Gazetei, în care i se amerinţa că măria sa nu va mai abona dacă cei de la Gazetă nu se împacă cu cei de la Telegraf şi dacă nu subscriu medita-ţiunile acestuia publicate de Anul Nou. Aşadară: gloabă de 10 fl. pe an pentru toţi cîţi nu se vor supune la cele meditate în Athena Transilvaniei 3. Mai departe, d-n. B[ologa] a putut fi foarte îndestulit în spiritul cel calvin, pacific, adică schimbat tare din ce fusese înainte cu 1—2 ani. Oamenii au început să vază mai limpede şi să simtă înfricoşatul blamagiu din 1871 4. Dară ştie D-zeu pînă cînd va dura încă şi această prefacere în spirite. Va depende mult şi de la gradul în care-şi vor pierde turcii minţile, cum îşi pierdură pungile. Bine ar fi să le meargă tot aşa cel mai puţin pînă la 1877. Vă rog, fraţilor, iară şi iară ca să nu vă pierdeţi nici pe un moment curagiul, ci totdeauna să avem înaintea ochilor: Roma non una die facta5. Sîntem emancipaţi mai mult de 1/2. Pentru cealaltă 1/2 nu e mult 20—30 de ani. Apoi, încă o dată: nu aduce anul ce aduce, de multe ori, oara. „Văzut-am pe cel trufaş înălţat ca cedrii Libanului şi am trem[ura]t, şi iată, nu era (Ioan)". 1 în legătură cu solvabilitatea financiară a lui Leon Bariţ (vezi scris, precedentă, n. 3). 2 Denumire admirativă pe care Bariţ o dă Băncii „Albina" din Sibiu. 3 „Meditaţiunea" era un îndemn spre activism politic, ceea ce nu corespundea cu vederile liderilor radicali, în frunte cu Bariţ. 4 Adică „înfrăţirea" româno-maghiară de la Braşov din 22 aprilie 1871 (vezi scris, precedentă, n. 5). 5 „Roma nu s-a ridicat într-o zi." 133 [Braşov, 26 noiembrie 1874] Domnule şi amice ! Această scrisoare e de urgenţă mare, în afaceri curat private. Neştiind noi, în mijlocul acestor lupte şi alergături, cînd se va întoarce d-n. vicariu I. Meţianu 1 la Sibii, ne luăm voia a ne adresa cătră d-ta cu rugarea ca să ai bunătate a-i transmite această scrisoare acolea pe loc, dacă s-a reîntors la Sibii, a o reţine la d-ta dacă se aşteaptă reîntoarcerea d-sale în 1 —2 zile, a i-o înainta înainte ibi, ubi, adică la Oradea sau * la Pesta, dacă eşti sigur că a rămas pe acolo 2. Mare incomoditate vă facem, dar dorim ca să ni se dea ocaziunea de a vă mulţumi cu fapta. Al d-tale Trate devotat, G. Bariţ. 1 Despre Ioan Meţianu vezi supra, nr. 107, n. 2. 2 Această scrisoare urgentisimă a lui Bariţ către Ioan Meţianu trebuie că cuprinde instrucţiuni şi sfaturi în legătură cu apropiatul congres naţional-bisericesc din 21 noiembrie—3 decembrie 1874. Andrei Şaguna încetase din viaţă şi partida naţională pasivistă, în frunte cu Bariţ, voia să impună în locul vacant, de mitropolit al neuniţilor din 134 . Sibiu, un om care să nu urmeze politica defunctului. La ordinea zilei era evitarea lui Nicolae Popea, prea fidel lui Şaguna şi impunerea lui Ioan Meţianu, care corespundea intereselor naţionale. Vezi şi scris, următoare. Ibi, ubi — aici, acolo. Bra[şov], [18]75, 11 febr. n. Domnule şi frate ! îti sunt datoriu cu răspuns la frăţeasca d-tale scrisoare din 3 decembrie] CpriSt&îninoinent/iiecărdmdeln^W Nu-ţi pot răspunde nici acuma, în lot de aceea îţi fac iarăşi năpaste. Unde este d-n. consplier] Măcelariu? Fi-va conferinţă privată în Alba 2 sau Sibii ? Mă rog ca să binevoieşti a-i înainta cum vei şti d-ta mai sigur, în tot cazul însă cel puţin cu 24 oare înainte de 6/18 febr[uarie]. Sperînd că doară şi doară ne vom vedea mai tîrziu, sînt al d-tale frate devotat, G. Bariţ. 1 La NETEA 1942, p. 80-82. 2 La Alba Iulia s-au întrunit în primele două luni ale anului 1875 nu mai puţin de trei conferinţe restrînse: una în 24 ianuarie şi două în aprilie. Cea mai semnificativă este aceea din 14 aprilie 1874. Bariţ n-a luat parte la nici una din ele. în aceste consfătuiri private s-a dezbătut necesitatea convocării unei conferinţe naţionale de amploare, după cum preconizaseră în decembrie 1874 intelectualii români din comitatul Cojocna, într-un răsunător Apel către cluburile membrilor români ai comitetelor municipale şi către întreaga inteligenţă română din Transilvania. Cf. şi G.B.C, V, p. 244, n. 1 şi 2. 135 Braşov, 1875, marţiu, 12 n. Domnule şi frate ! Coprinsul scrisoarei d-tale confidenţiale din 3 dec[embrie] a[nul] tr[ecut] 1, primite de mine tocma în oara plecărei la Bucureşti, rămîne şi astăzi nerăspuns, mai ales din cauză că în acela se ating unele cestiuni care numai prin conversaţiune personală se pot ventila cu folos. Preste aceasta, nou alesul espicop 2, care fu mai deunăzi aici, persecutat şi acesta ca un cerb în mijlocul codrilor şi denunţat mai rău decît Popasu 3, întru amărăciunea sufletului său îmi comunică unele date certe din care m-am putut convinge că în această ţărişoară se află şi nişte români cu totul incorigibili, pe cari-i va mai îndrepta însă numai sapa şi lopata. Dealtmentrea cine va citi fie şi numai nr 7"4, cel de luni trfecută], din[... ]5 plin de măscări, se va convinge despre aci atinsul adevăr. După toate acestea cîte văzui eu şi alţii toţi, mai ales de 1 1/2 an încoace, întîmplate pe teren curat besericesc tromogean [?], am pierdut dreptul de a mă mai mira şi respective a mă văiera eu pentru maltratările morali la care am fost şi mai sînt expus. Apoi toate ca toate, una nu aş fi crezut în viaţa mea: ca să văz român mort, lovit cu piciorul de cătră româm şi încă popă românesc, şi încă ca şi cum i-ar zice: „Bine că ai crăpat!" îmi aduc aminte de ceea ce-mi scrise în a[nul] 1866 d-n. dr. P[avel] V[asici], după morbul meu cel periculos, că unor oameni — tot români! — le părea foarte rău căci nu am pierit mai curînd. Eu însă nu m-am mirat de aceasta, pentru că îndată ce apucasem la ceva putere am şi înnoit lupta în contra celor cari ne-au fost dat legaţi în mîinile inemicilor noştri seculari. Dară ce le-au făcut lor Vas[ile] Pop?6 Că odată se avuse rău cumitrop[olitul] Andrei? Se vor împăca unde se află acum, fără intervenirea celor vii. Să trec la altă materie, mai indiferentă. D-ta avuseşi a face mult cu statutele „Albinei", pînă ce le-aţi văzut confirmate. îmi aduc aminte că le-aţi tradus în ungureşte; pare-mi-se că eu am un ex[emplar] tipărit în acea limbă. De nu mă înşeală memoria, şezusăşi mult în Pestea pînă le-ai văzut confirmate7. V-au obligat ca să le traduceţi în magiareşte? Şi cu ce cuvînt? La aceasta mă rog pentru un răspuns cît de scurt, de care avem lipsă din cauză că cei de la Banca T[ransilva]niei ţinură că pe ei nu i-ar fi obligat minister[ul] ca să le submită în text magiar, spre confirmare, ci că ei le-au submis numai nemţeşte. Vei fi înţeles, poate, că consorţiul vechi al făbricei noastre, carele odinioară era compus din vreo 26 membri, prin moartea fizică şi prin cea comerciale a scăzut circa la 13 — 14. Acest consorţiu s-a decis în unanimitate ca să desfiinţeze vechiul său contract comerciale, prin care capitalul comun se află ca pus în mîni moarte, şi să se prefacă în societate de acţionari, dezrobindu-şi capitalul. Toate măsurile preparative sînt luate, rămîne numai ca să înaintăm statutele; dară în ce limbă? După legea lor nu mă pot lua, că aceea prea are nas de ceară: „Ha akarom vemheş, ha akarom nem vemhes /"8 Eu, la compunerea statutelor am ţinut deînaintea mea codicele com[ercial] austriac şi proiectul codicelui comerc[ial] unguresc preste aceasta am dat proiectul spre reviziune la un bun jurisconsult practic, anume dr. Tr. Linzi; dar pentru aceea tot ne pot păcăli. Nu aş vrea să rămîn de poşta de astăzi; de aceea închei sărutîndu-te frăţeşte, al d-tale frate stimător, G. Bariţ. Ce mai ziceţi despre proiectul unei conferenţe? Eu mi-am dată părerea pre cît am putut mai limpede cătră domnul carele avu bunătatea şi grija patriotică de a ne conchema. A vorbi, a scrie multe verzi şi uscate în public despre asemenea proiect, vedem că în loc de a folosi, mai vîrtos stricăm şi dăm inemicilor ocaziune ca să ne dejoace, cum se dejoacă toţi cari fac, cum zice neamţul, an der Schule plandern 9. 1 Vezi NETEA 1942, p. 80-82. 2 Ioan Meţianu nu a putut fi impus ca mitropolit al neuniţilor din Sibiu, la 21 noiembrie—3 decembrie 1874 (vezi nr. 133, n. 2) din cauza opoziţiei protopopilor (Meţianu nu avea încă gradul de episcop). Ca să nu izbîndească partida lui Popea, partida liderilor laici 1-a impus pe Miron Romanul, episcop al neuniţilor din Arad, un bărbat de 46 de ani lipsit de personalitate. în locul rămas liber la Arad, a fost instalat Meţianu, ca recompensă a participării la opoziţia mirenilor împotriva comportamentului lui Şaguna. 3 Ioan Popasu, la acea dată episcop neunit în Caransebeş, fusese persecutat de Şaguna, pentru „vina" de a fi fost prieten cu George Bariţ, duşmanul neîmpăcat al arhiereului. 4 Atacuri obişnuite ale Telegrafului român împotriva adepţilor pasivismului politic. 5 Un cuvînt imposibil de citit. Variantele posibile: „loc roşu", „cociroşi", „coc roşiu" sînt toate fără noimă. 6 Vasile Ladislau Popp (despre care vezi G.B.C, I—VI, pass. apud indice de nume), românul care a ocupat cel mai înalt post în administraţia civilă a Ardealului dinaintea Unirii de la 1918, acela de vicepreşedinte al Guberniului Transilvaniei, încetase din viaţă la 17 februarie 1875. 7 Această şedere la Pesta a avut loc în vara anului 1871 (vezi NETEA 1942, p. 78-79). 8 „Dacă vreau e a făta, dacă nu vreau nu e a făta." 9 „La şcoala taifasului", „La şcoala flecărelii". 136 Bucureşti 11 sept./30 aug. 1878 Stimate domnule si amice ! Mă folosesc de această zi de sărbătoare politică în care se află cu cale să nu ţinem şedinţă, spre a răspunde la ambele domniei tale scrisori din 24 au[gust] (primită aici, nu în Braşov) şi din 6 sept[embrie] în aceste zile mă aflu în adevăr cam strîmtorat, mai ales de cînd d-n. preşedinte Io[n] Ghica fiind bolnav, pe lîngă ce am să studiez mult, îmi caută să port şi prezidiul, într-un colegiu aşa de ilustru precum este acesta 2. Pentru iubitul d-tale fiu Corneliu 3 pîn-acum nu am putut face nici un paş din cauză că, precum veţi fi văzut din ziarie, ministrul cultelor abia acum veni în capitală. Ministrul de lucrări publice încă tot nu este denumit nimeni în locul d-lui Aureliu 4, iară d-n. I. Brătianu 5, care suplineşte şi locul aceluia, abia va veni pe la 12/24 sept[embrie]. într-aceea eu voi duce suplica lui Corneliu încă în cursul acestei săptămîni la d-n. Chiţu 6 şi voi vedea ce speranţă-mi face, apoi vă voi scrie. Cererea noastră e îngreunată mai ales în împregiurarea că din Transilvania concurseră preste aşteptări mulţi la bursele care se dau de la stat prin Ministeriul Artelor, aşa încît dacă le-ar da la toţi ardelenii, nu ar mai rămînea nici una pentru pămînteni. Aşa s-au grămădit şi pe unica bursă la medicină de la Societatea „Transilvania", la care au concurs şi cîţiva de familii din societatea noastră superioară, între cari chiar şi ilustri-tatea sa d-n. Ioan Bran-Pop de Lemeny et Kozla1, care se află aici în persoană spre a o cîştiga pentru genialul său fiu mai mic. Vorba fie între noi: puteţi judeca ce impresiune face aci suplica unui fost prefect de al Mai[estăţii] Sale ces[areşti] et apostolice reg[eşti] şi pensionariu al prea puternicului stat austro-unguresc, de al cărui nume tremură Bosnia şi lumea8. Tot aşa de graţios e primită şi suplica unui nepot de frate al prea s[finţiei] sale episcopului de Caransebeş 9, despre care se presupune că nu va fi avînd nici reverendă bună, dacă nu e în stare să ajute pe nepoţelu-său cu 6—700 fl. pe an. Cu bursa Hiller-Manoch nu cred să meargă. Dacă în 1877 nu s-au prezentat concurenţi, cauza principală fu că mai toată tinerimea era sub arme. Noi ne consultarăm cu fratele lacob şi aflarăm aşa, că lui Corneliu nu numai că aici nu-i va strica, dară îi va folosi mult dacă va veni aici la Facultatea de ştiinţă (matematicele ...), măcar numai pe 1 an, sau în caz de aşa, de-a dreptul la aşa-numita Şcoală speciale pentru ingineri de poduri şi şosele, despre care însă cu altă ocaziune voi putea da informa-ţiuni mai multe. La Facultatea de ştiinţe se dau şi burse, cîte 60 franci pe lună, care li se numără la cîte 3 luni. Eu cred că şi 720 franci pe an ar fi ceva. Apoi, fiind tînărul aicea în loc, pe lîngă că ar avea ocaziune de a se perfecţiona în limba maternă şi în cea frîncească, sine qua non ar face şi •cunoştinţe şi ar pîndi după o altă bursă în străinătate, şi ar cîştiga şi drept la ea, învăţînd la facultatea de aici. Dară de asentaţiune cum cugetaţi să scape; Atîta deocamdată pentru Corneliu. Să trecem la partea industrială a scrisorii d-tale din 6 sept[embrie]. Două oare ne consultarăm cu fratele lacob alatăseaiă. După aceea, eu scrisei la Braşov cătră un om prea onest, ca să-mi dea informaţiuni exacte despre planul braşovenilor de a se înfiinţa acolo filiala l0. Cine sunt plănuitorii, ce vreu, ce scopuri şi motive au? Primind informaţiu-nea sub rosa, o voi comunica cu fratele lacob, apoi iară vă vom scrie. Ideea d-tale de a înfiinţa în Bucureşti o filială îmi place şi mie; dar fratele lacob se teme. A rămas ca să ne informăm bine despre condi-ţiunile hipotecarie de aici. Tot aşa, mă voi ocupa în cestiunea unei case de economii (Spaycasa), în sensul strict. Cu munte de pietate (Leihanstalt, Pfandanstalt) s-ar putea face trebui şi mai bune, deşi această ocupaţiune se pare a fi uricioasă. Bine faci că nu te abaţi de la cestiuni de acestea, căci în adevăr ele merită toată atenţiunea noastră. Eu nu cunosc statutele casei de economii (Sparcasa) de la Sibii. Nu ne-ar da oare un -exemplar de la direcţiune? închei, că ne ducem la cîte un Alexandru. Salutare frăţească la toţi cîţi ne iubesc, iară pe d-n. căpitan Stezaru 11 îl rugăm toţi trei inşi, eu cu d-n. Bologa 12 şi Hodoş 13, ca în înţelegere cu d-n. Petri 14 să înainteze procesele-verbale ale Ad[unării] generale de la Şimleu, la redacţiunea Transilvaniei 15, pe adresa Romer et Kamner, tipografi. Al d-tale frate devotat, G. Barit. 1 Vezi NETEA 1942, p. 85-87. 2 în 27 august 1875 a avut loc şedinţa secţiunii istorice a Societăţii Academice Române. Au participat numai George Bariţ, V. A. Urechia, Vincenţiu Babeş şi Nicolae lonescu. Ion Ghica, preşedintele secţiei, absentînd, a condus lucrările Bariţ, ca preşedinte. S-a discutat despre ediţia în curs a operelor lui Dimitrie Cantemir. Vezi Analele Societăţii Academice Române, tom. VIII, 1875, p. 20 — 21. 3 în trei epistole consecutive — 12 septembrie 1877, 24 august şi 6 septembrie (vezi NETEA 1942, p. 84 — 87) —, Visarion Roman îl rugase insistent pe Bariţ să-i obţină fiului său Corneliu o bursă în România, pentru studii tehnice de grad universitar. 4 Acest Aureliu este Petru S. Aurelian (vezi supra, nr. 125, n. 2), care fusese ministru al lucrărilor publice în cabinetul lui Ioan C. Brătianu, între 1877— 1878. 5 Ioan C. Brătianu. 6 Gheorghe Chiţu, 1828—1897, om politic, liberal de anvergură, era la acea dată ministrul cultelor şi instrucţiunii publice. Despre el: D. R. Rosetti, Dicţionarul contimporănilor din România, Bucureşti, 1898, p. 53; Theodor D. Speranţia, Gh. Chiţu. Schijă biografică citită în ziua de 24 ianuarie în sala Ateneului, cu ocazia primei aniversări a Societ. profes. secundari din România, în Şcoala modernă, I, 1898, p. 130— 132; C. M. Cio-cazari, Figuri oltene : Gh. Chiţu, în Arhivele Olteniei, I, 1922, nr. 1, p. 41 — 50; M. Theodo-rian-Carada, Gheorghe Chiţu profesorul, jurnalistul, în voi. Oltenia, Craiova, 1943, p. 35— 37; Dicţionarul literaturii române de la origini pînă la 1900, Bucureşti, 1900, p. 180. 7 Despre Ioan Bran de Lemeni, care aici apare cu nume caricaturizat, vezi G.B.C, III, p. 27, n. 5. 8 Aluzie la acapararea Bosniei de către Austro-Ungaria în 1878, prin pacea de la Berlin. 9 Ioan Popasu. 10 în scrisoarea din 6 septembrie 1878, Visarion Roman îl informa pe Bariţ despre faptul că braşovenii au cerut să se înfiinţeze o filială a Băncii „Albina" la Braşov. EI, Roman, mai înclinat ar fi să facă una la Bucureşti. 11 Constantin Stezaru, căpitan pensionat, era casierul ASTREI. 12 lacob Bologa. 13 Iosif Hodoş. 14 Vasile Petri, 1833— 1905, organizator şcolar, pedagog şi scriitor didactic ardelean. Despre el: Iuliu Moisil, Pedagogul Vasile Petri, Bistriţa, 1937. 15 Adunarea generală a ASTREI de la Şimleul Silvaniei a avut loc în 4—5 august 1878. Actele adunării s-au publicat în Transilvania, XI, 1878, nr. 17, p. 195— 196; nr. 19, p. 224-227; nr. 20, p. 236-239. 137 Bucureşti, 2/14 iuliu 1879 Prea stimate domnule şi „chare amice" ! îndelungata mea tăcere la frăţeasca d-tale scrisoare din 13iuniu 1 o aş putea scuza cu destule temeiuri grave; cred însă că e de prisos [...]. Dară apoi chiar să fiu avut ocaziune, precum nu o am avut nicidecum, pînă ieri mă temeam cu tot dreptul că orice pas voi face eu în sensul scrisorilor d-tale, care este şi sensul dorinţelor mele, un alt om, funcţionarul şi el la „Albina" mi-ar fi încurcat toţi paşii mei, fiindcă precum ştii şi d-ta, tot ce nu iese de la acel geniu nu poate să fie nici bun, nici folo-sitoriu. Apoi nu este în această capitală nici un bărbat de stat la care să nu meargă să-i dea lecţiuni cu oarele întregi, încît adesea le admir paţienţa. Aşa, eram sigur că voi periclita tot planul nostru, din cauză că orice ministru nu face nici un secret cătră colegii mei din ceea ce aude în cestiuni de acestea de la mine, şi aşa lucrul să află curînd. Era cu totul altceva dacă venea d-n preşedinte Bologa cît mai curînd, precum îmi soriserăţi, căci atunci ştiam cum să ne împărţim rolele. Profesorul nostru plecă ieri de aici, ca să pună la cale şi altă ţară. Aşa eu, rămas fără auditoriu săptămîna aceasta întreagă, rămîn aici de capul meu, ca să deschid cîte uşi voi putea şi să prepar spiritele atît pentru filială 2, cît şi pentru casa de economii, chiar şi pentru un munte de pietate (Leihanstalt, Pfandhaus). Vă spun însă înainte că publicul de aici nu ştie nimic de institute ca acestea, că ziariele nu l-au preparat mai nicidecum, că, prin urmare, este necesitate imperioasă ca să ne folosim de coloanele Observatorului în această materie, căci orişicum ziarul meu a început a fi citit cu atenţiune în regiunile superioare, de la care depind celelalte clase în opiniunile lor. Şi nici atîta nu este de ajuns. Dacă institutul „Albina" voieşte să aibă aici o filială, trebuie să se decidă a face oareşcare speze, prin esmi-siunea vreunui membru al direcţiunii, pentru 3—4 săptămîni, încoace, altmintrea nu merge. în acel caz s-ar împreuna toate trei scopuri. în momentul de faţă tocmai miniştrii cei mai de frunte în această privinţă, adică premierul şi finanţerul (D. Sturdza) sunt duşi din capitală. Unde? E secret. Vor veni însă preste 2—3 zile [...] între asociaţii lui Worell 3 sunt cîţiva bărbaţi tari în societate şi cu pungă mare. Ieri însă mi s-a spus că secţiunile Camerei au respins petiţiunea acelui consorţiu. Astăzi, doară, mă voi putea informa şi mai bine. La dorinţa d-tale manifestată în confidenţă, nu-ţi răspunz altceva, decît te rog ca să te ocupi de redactarea unui proiect de statute pentru o casă de economii. Mie mi se pare că acel proiect este necesariu îndată din primele zile în care am începe a propaga ideea valutarie în această capitală şi ţară. Aşadară, cît mai curînd şi cît mai exact. Tot aşa, să cugetaţi despre un munte de pietate. Oamenii aşteaptă, cu tot dreptul, ca să le ieşim înainte cu cîte un proiect precis, să cunoască îndată ce voim şi să-1 aibă bază de discuţiuni. Pe la mine nu s-a arătat pînă acum nici un [...] 4 de la „România", iară de va veni pre cît timp voi mai sta aici, voi şti cum să-1 primesc. De la „Dacia" 5 mai dimiseră vreo 15 funcţionari, şi la cei rămaşi în serviciu le scăzură plăţile cu cîte 10%. 6 zile cît voi mai sta în capitală, tot timpul cît îmi rămîne liber de la şedinţele Academiei am să-1 petrec numai întru cercetarea bărbaţilor de influinţă prin care să se poată populariza planul nostru. Repet, însă, că trebuie să avem proiect de statute anume pentru casa de economii. în cît pentru înscrisuri funciare ne luarăm cam rău pe seamă că nu împărţirăm vreo 100 de exemplare statute de ale „Albinei", cum şi deciziunea adunărei sale generale din toamna trecută. Nu ne cunosc, nu ştiu ce facem, de ce natură sunt institutele noastre. Fără informaţiuni frecvente, nu străbate. Aşa, oricine va veni aici în această afacere importantă, are să fie înarmat bine şi cu multă cunoştinţă de lucru. Din Braşov am să vă mai scriu, dacă pînă ia plecarea mea voi mai ;avea ceva de comunicat. Pînă atunci rămîn al d-tale de totdeauna devotat, G. Barit. (Scrisorile către Visarion Roman, la Arhivele Statului Cluj-Napoca, Fondul Visarion Roman, pachetul V/66.) 1 Vezi NETEA 1942, p. 89-93. 2 Direcţiunea Băncii „Albina" se hotărîse în mod definitiv să întemeieze o filială nu la Braşov, ci la Bucureşti. Bariţ era rugat să tatoneze terenul în acest sens. 3 Alfred Worell, vechiul duşman de la Sibiu al lui Visarion Roman, se afla la Bucureşti şi se puteau aştepta de la el acţiuni care să împiedice înfiinţarea filialei Băncii „Albina". Vezi îngrijorarea lui Visarion Roman la NETEA 1942, p. 90—91. 4 Un cuvînt ilizibil. 5 Institutul de credit şi economii „Dacia" din Bucureşti, condus multa vreme de Worell. XXXIV CĂTRE V. A. URECHIA (1868-1889) 138 Braşov, 1868, ianuariu 2/14 Domnul meu ! Ieri am primit de la d-voastră două adrese, cu două trate de cîte f. 333, spre a le nainta mai departe. în oricare alte împregiurări şi în oricare altă afacere m-aş fi silit a vă împlini comisiunea, cu toată putinţoasa promptitudine; iară în cazul de faţă ce ar fi mai uşor decît a lua două coverte, a scrie două adrese, a le sigila şi a le pune la poştă, pe lîngă recepisă? Cu toate acestea, iacă le-am pus la o parte, pînă voi mai lua o nouă însărcinare a d-voastră. Iară îndrăzneala această a mea voiesc a o justifica în următoarele: Episcopul de la Oradea 1, pe lîngă ce este persecutat de cătră o partită maghiară carea, în primăvara trecută, şi ceru destituirea lui, apoi şi din creşterea sa, de care avuse nenorocirea, urmează cu cea mai mare probabilitate că el va raporta îndată lu Ministeriul Ungariei, despre care eu, iarăşi, presupun că-i va confisca purement et simplement 2. Prin urmare, pioasa, patriotica şi sublima intenţiune a augustului Domnitoriu se va paraliza3. Vă aduceţi aminte că, în zilele lui Grigorie Ghica, în urmarea ostenelilor d-lui Laureanu şi ale repaus[atului] I. Maiorescu se ceruseră de la ep[isco]pul Vas[ile] Erdeli4, predecesore al acestui de acum, manuscriptele şi hrisoavele rămase de la Ge[orge] Şincai, în Oradea M[are]. Acel ep[isco]p încă nu cuteză a le da, ci ticălosul arătă cererea la Viena. Ministeriul absolutistic al lui Bach porunci îndată transportarea întregei colecţitmi la Viena 5. De atunci s-au mai făcut cîteva încercări de a scoate acea colec-ţiune din robie. Nu ne-a fost cu putinţă! Celalalt episcop, din Lugoş 6, om de 75 ani, altfeli suflet bun, însă foarte bigot şi acum ajuns aproape de mintea copilărească, mă tem că, mai ales în urmarea celor mai furioase atacuri, dese, ieşite de cîtva timp în foile cele protegeate de ep[isco]pul Scriban et Co. în contra românilor uniţi7, va refuza simplu frumosul dar, fără să-i pese că afrontează pe orişicine. Dacă însă d-voastră credeţi că în cazul de faţă trebuie să treceţi cu vederea orice scrupoli de feliul acestora, sau dacă nu vedeţi nici un scrupol acolo unde văz eu, atunci mă rog ca să binevoiţi a vă descoperi voinţa din nou şi eu voi grăbi a vă îndeplini comisiunea dată. Eu crez că dacă acelea sume s-ar fi trimis, bunăoară, ca suma trimisă în 1864 pentru cei lipsiţi, prin Ministeriul de Externe, voinţa rea s-ar fi deochiat şi banii ajungea la destinaţiunea lor, desigur pentru că de altă parte ne-am fi folosit de controla publicităţii. D-voastră însă vă pricepeţi mai bine la astfeli de căli diplomatice, în care eu nu sunt deprins. Acum viu ca să-ţi răpesc timpul, d-tale şi domnului ministru al cultelor, cu o altă materie, carea ne interesează pe noi, braşovenii, foarte de aproape, a cărei dezlegare ca şi în favoarea noastră zace în mînile auctorităţilor mai nalte ale României. Doi ieromonahi, Atanasie şi Gera-sim Cojocariu, fraţi buni, născuţi în Săcele (Cernat), aistrict[ul] Braşovului, intraţi la monastire din tinereţele lor, în urmarea prefacerilor urmate în România şi pe terenul bisericesc, se despărţiră unul de altul, cam la etate de ani 50. Atanasie, care fusese şi egumen la Berea intră în funcţiune de paroh şi directore al Tipografiei episcopeşti din Buzeu. Gerasim se rentoarse în vechea sa patrie, cumpără aici, în Braşov, o grădină şi o căscioară, o legă apoi prin document comunei româneşti locale, mai ales cu scop ca grădina, care este afară din cetate, la loc deschis, să se prefacă în cimeteriu, care comunei bisericeşti, de la S[fînta] Adormire îi lipseşte cu totul. Presupuse însă că el va clironomisi pe frate-său carele, deşi ieromonah, dară ca funcţionariu îşi putea avea şi averea sa proprie. Pentru că Gerasim mai are şi o soră văduvă cu 3 fetiţe, săracă ca vai de ea> cum şi un cumnat ce ţine pe altă soră, tot cu 3 fetiţe şi tot sărace. Ieromonahul Atanasie muri în 15/27 mai 1867 la Buzeu, lăsînd o avere, după unii de 5000, după alţii de 8000 # în bani, casă, obligaţiuni, poliţe, cărţi, vite, mobilii etc. îndată după moartea numitului, se făcu acolo pe loc o inventură taliter qualiter. Rudeniile însă pretind că averea repausatului ar fi fost cu mult mai mare. Produc şi un inventariu. Ei doresc a clironomisi pe Atanasie, şi iată cum: dacă li se va adjudeca acea clironomie, se îndatorează a susţine darul făcut comunei cu casa şi grădina, îndată după moarte lui Gerasim. Totodată dăruiesc şi 1/2 din averea lui Atanasie pe seama şcoalelor naţionali româneşti din Braşov, pe seama Asociaţiunei transilv[ane] literarie române, pe a fondului bisericei catedrali şi pe a monumentului Andrei Murăşanu. Adică, acea 1/2 să se facă în 4 părţi egali, iară ceealaltă 1/2 să rămîie de zestre celor 6 copile sărace. în acest înţeles va merge mîne o petiţiune cătră on[oratul] ministeriu. Iară eu, rugat de rudenii şi de concetăţenii mei, vă rog ca, în cazul de faţă să vă abateţi de la cunoscuta maximă juridică, acceptată de 2—3 ani în privinţa averii ştiut călugăreşti, să consideraţi pe răpaus[atul] Atanasie curat ca funcţiunariu, precum a şi fost, şi să suferiţi ca averea lăsată de el, prefăcîndu-se toată în bani, să treacă încoace, pentru scopurile sus-atinse. Anume, şcoalele de aici mai au încă un legion de trebuinţe. Ele astăzi, mîne tot vă vor cere încă şi alte sume. Iară Asociaţiunea noastră, literarie este sărcă ca şoarecii din biserică şi aşa mai departe. Pe arhiepiscopul Palada de la Tergovişte, pe Cesarie Poienariu (Persiceanu), pe Eftimie Fundăţianu de la Govora şi al[ţii] şi al[ţii[ încă i-au moştenit rudeniile. Crez că aţi văzut foiţa noastră, Transilvania. Ea a ieşit în costum foarte modest, pentru că nu poate prevedea care-i va fi îmbrăţoşarea din partea publicului 8. Redacţiunea însă vă promite că îndată ce va fini cu actele oficioase rămase pe capul ei din a[nul] tr[ecut], va începe şi continua publicarea de acte istorice, cît se poate de interesante, dintre care mai multe se vor referi, fireşte, şi la istoria României libere şi la a românilor preste tot. Mi se pare că dv. aveţi cîte o bursă şi pentru arta muzicală, anume şi pentru sexul frumos. Elisa Circa 9 vă e cunoscută. în urma ei calcă acum o altă fetiţă, fiica d-lui dr. Pavel Vasici, referendariu la instrucţiunea publică. Toţi cunoscătorii de artă şi de talentele Isabelei Vasici •(.•10 îi recomandă ca să meargă la Conservatoriu, în Viena, însă n-are cu ce. Eu n-am ştiut da alt consiliu părinţilor, decît ca să petiţioneze la dv. însă destul, că te-am ostenit. Salutare colegială şi stimă adîncă de la G. Bariţ. (B.A.R., Fond. coresp., inv. nr. 62.590.) 1 Este vorba de episcopul greco-catolic de Oradea, Iosif Popp Szilâgyi de Illes* falva, despre care vezi G.B.C, III, p. 185, nr. 1. Cf. şi necrologul: Pap-Szilâgyi Jozsef, Illesfalvi, nagyvâradi gdrogszertartâsu kath. piispdk, în Uj magyar Sicn, IV, 1873, p. 437. 2 „Pur şi simplu." 3 Scrisorile lui V. A. Urechia, prin care trimite aceste sume de bani, nu sînt cunoscute. Se poate bănui, după continuarea scrisorii ca şi din conţinutul celei următoare, că suma de 666 florini era trimisă de Domnitorul Carol I pentru sprijinirea aşezămintelor şi instituţiilor culturale româneşti din Transilvania. 4 ÎDespre Vasile Erdeli, episcop greco-catolic de Oradea, vezi G.B.C, III, p. 246, n. 10; IV, p. 174, n. 16. Cf. şi Erdelyi Văzul piispdk, bard, în Vasârnapi ujsâg, V, 1863, p. 421-422; I.H., Br. Vasiliu Erdeli, 1794-1861, în Familia, XVI, 1880, p. 367-368; Iosif Roman, O rectificare, în Transilvania, XXXIV, 1903, p. 146— 150. 5 O ştire de mare interes istorico-literar, necunoscută pînă astăzi. Se pare că Laurian a vrut să folosească pentru ediţia de la Iaşi din 1853— 1854 manuscrisul autograf al Hronicii lui Şincai, care se păstra la Episcopia greco-catolică din Oradea. Neprimindu-1, s-a folosit de copia lui Gherman Vida, din care bătrînul ieromonah maramureşan publicase, tot la Iaşi, în 1844, o primă parte. 6. Episcop greco-catolic de Lugoj era Alexandru Dobra (1794—1870). 7 Este vorba de Neofit Scriban, frate cu Filaret Scriban, ambii monahi celebri şi cărturari în acelaşi timp. Erau de origine ardeleană, neuniţi, de unde şi atitudinea lor gălăgioasă faţă de confesiunea greco-catolică română. 8 La 1 ianuarie apăruse primul număr al revistei Transilvania, ca organ al ASTREI, avîndu-1 în frunte pe George Bariţ ca redactor. Vezi Transilvania, revista Asociaţiunii pentru literatura română şi cultura poporului român, nr. 4 jubiliar, iulie —august 1911, [Sibiu, 1911]; Centenarul revistei „Transilvania". Sesiunea de comunicări 11 — 12 mai 1968, Sibiu, 1969. 9 Eliza Circa Pipoş, 1844— ?, violonistă de renume din Transilvania. Vezi Elisa Circa, în Familia, I, 1865, p. 45 —46. 10 La sfîrşitul anului 1867, Pavel Vasici stăruise pe lîngă Bariţ să-i obţină fiicei sale Isabela o bursă de studii. Cu scrisoarea din 1/13 septembrie 1867 (G.B.C, II, p. 150) merituosul doctor ajuns la ananghie îi trimite lui Bariţ şi o fotografie a fiicei sale „pe bină" (scenă), care iat-o ajunsă în mîinile lui V.A. Urechia! Bariţ îi era îndatorat lui Vasici din tinereţe, aşadar face această îndrăzneaţă încercare de a o trimite la Viena cu bani din România. 139 Braşov, 1868, faur 15/3 Domnul meu ! De la scrisoarea mea din 2/14 ian. a.c. 1 încoace avui onoare a primi însărcinarea în[altului] Ministeriu al Cultelor de a nainta un pachet de cărţi la biblioteca asociaţiunei noastre. L-am şi naintat îndată. Catalogul cărţilor trimise îl veţi vedea publicat în foaia Asociaţiunei şi sper că comitetul, îndată la cea mai de aproape şedinţă lunarie, va grăbi a vă aduce mulţămită cea mai ferbinte 2. Eu am primit şi mult stimata d-tale scrisoare din 31 ian. în care sunt provocat cu atîta amabilitate ca să-mi dau opiniunea asupra sumelor coprinse în poliţi şi în cea respinsă de la Sibii, despre care respingere eram informat mai nainte cu 2 săptămîni, prin trei braşoveni cari fuseseră la Sibii şi căror le-a enarat cu mare neplăcere cum eraţi să-1 compromit eţi ... Mă rog însă ca aşa ceva să nu vă dizguste, pentru că nu merită. Noi, pe aici, suntem dedaţi cu bădărăniile lui 3, ca broasca cu grindina. Ne vedem însă de treabă. Cu privire la întrebuinaţrea acelor bani de poliţe ... după cele ce aţi convorbit d-voastră cu d-n. Papiu.4, opiniunea mea este foarte înlesnită. V-aţi gîndit la gimnaziu şi la societăţi. Eu, încă. Deci, iată opiniunea şi, relative, rugarea mea ce o fac în această cestiune cătră d-voastră şi, prin d-voastră, cătră înălţimea Sa: suma ce fusese destinată pentru Mitropolia Sibiiului 5 să binevoiţi a o dărui întreagă la Asociaţiunea Transilvaniei pentru cultura naţională, punîndu-i acestea condiţiuni: 1) pentru 66 f. să trimită din foaia Asociaţiunei pe a. 1868, asemenea şi Archivul d-lui Cipariu 6, pe cît se va ajunge, exemplarie gratis pe la bibliotecile gimnazielor, seminarielor, societăţilor de lectură şi cîtorva scoale primărie din Transilvania, iară 2) v.a.f. 600 să se prefacă în două premie, unul pentru o istorie naturale românească, destinată pentru clasele gimnaziali, de care este mar'e trebuinţă, şi altul pentru o floră româno-latinească, sau chiar în trei limbi, însă numai flora patriotică (dacică-panonică), care iarăşi lipseşte cu totul şi care, amîndouă, fără astfeli de ajutoriu nu vor vedea lumina zilei. Această propunere o motivez numai cu acea împregiurare cunoscută, că Asociaţiunea noastră e inspirată de un zel curat şi că ea, după micele sale mijloace, satisface pe deplin aşteptărilor naţiunali. Se înţelege că Asociaţiunea, pînă la numărarea premielor, va aşeza banii cu securitate potecarie. Din poliţa de la Lugoş, v[alută] austr[iacă] 300 să se dea la Asociaţiunea română din Arad, fără altă condiţiune decît să-i întrebuinţeze întru înţelesul statutelor sale. Din poliţa ce fusese destinată pentru Oradea Mare: 1) f. 150 să se dea aici, la Braşov, pentru monumentul laureatului poet Andrei Murăşanu, despre al cărui proiect veţi fi citit în foile publice 7; 2) f. 150 pentru o dietetică populară, ca de 10 coaie cel mult. N.B.: această dietetică o compune deja dr. P. Vasici 8, bărbat mator şi bine cunoscut în Bucureşti ; 3) restul de f. 66 cr. 66 să se lase în dispoziţiunea redactorului Transilvaniei, pentru decopiarea de documente istorice din arhivele transilvane şi publicarea lor în foaia Asociaţiunei9. Acest punct îl motivez deocamdată numai cu catalogul istoric pe care-1 public eu în foaia Transilvania 10 şi din care poate vedea în[altul] Gubern românesc că exploatarea arhivelor transilvane este de importanţă nemărginită pentru scrierea istoriei noastre naţiunali, prin urmare că sumuşoara este numai ca de un mic început în această direcţiune, cum am zice, spre a plăti la 2—3 [tineri] 11 , în Cluş, Aflba] Iulia, Sibiu sau M[ureş] Oşorhei. De [va fi acolo] 12 d-n. Papiu vă va putea de a o informaţiune perfectă în această cestiune, şi crez că-mi va da drept dacă mă gîndesc şi la aşa ceva. Domnilor, să ne aruncăm cu tot adinsul pe exploatarea şi propagarea cunoştinţelor istorice naţionali în generaţiunile prezentului. Mai departe, las propunerile mele la înţeleaptă d-voastră apreţia-ţiune. Ceea ce am să mai adaog în această privinţă este că, oricum veţi destina sus-a tinsele sume, eu vă stau spre serviţiu ca să le naintez la destinaţiunea lor şi să îngrijesc pentru achitarea promptă şi regulată, fără compromiterea nimănui. Ştiutele trate le înapoiez pentru că, aşa precum sună ele act, tot nu s-ar putea încasa. Observez că cu aceleaşi mi se întîmpla un ce foarte neplăcut, la desfacerea scrisoarei în care fuseseră închise. Aceleaşi, adică, au fost atît de strînse cătră cuvertă, încît a fost preste putinţă a o desface fără a le vătăma cevaşi la partea de £us. Dacă mai cugetaţi a trimite cărţi, cugetul dv. este sînt. Am numai să adaog că ar fi de dorit ca la bibliotecile seminariali, gimnaziali şi la asociaţiuni să se trimită, dacă cumva nu s-au trimis, în prima linie cîte un exemplariu din Tezaur 13, din Archiva Hajdău u, din cronicele cîte s-au tipărit la Iaşi, din arhivul statului, carele auz că se tipăresc deja. D-voastră mergeţi, în sacrul dv. zel, şi mai departe, întrebîndu-mă că ce aţi mai putea face pentru noi, aici? Iacă modesta mea opiniune şi rugare: 1) Ca oricînd vă va prisosi 1#, 1 leu, 1 para, să binevoiţi a o sacrifica şi dedica pentru înfiinţarea de scoale şi pentru încuragiarea lite-raturei noastre naţiunali. Tot ce ne-aţi făcut pînă astăzi pentru noi a fost bun şi sînt. Vă rog însă ca să binevoiţi a observa că, deşi românii transilvani au scos din pungile lor, de 18 ani încoace, preste 1 1/2 f.c. (300 mii #) pentru scoale şi institute filantropice, cu toate aestea ei încă stau foarte departe de ţintă, oh, foarte departe! După mine, fără încă vreo 4 gimnazie, vreo 50 scoale primărie şi măcar 1 academie de drepturi suntem ca morţi. Mii de tineri români, siliţi a învăţa de la 8 pînă la 24 ani în şcoalele magiare, se şi magiarizează. în Districtul Haţeg (Comitatul Hunedoarei), unde se află ruinele Sarmisagetusei, pentru 180 mii români nu există nici o şcoală de doamne-ajută. în Distr[ictul] Făgăraşului, patria lui Negru, pentru 80 mii români, iarăşi numai şco-luţe ca vai de ele, pt. că s[în]t rău dotate. în ambele districte, conter-mine 15 cu România, trebui este cîte un gimnaziu. Aici, în Braşov, avem trebuinţă imperativă de 1 internat ca de 50 tineri, de 1 şcoală comercială bună, de academie juridică. în Cluş nici măcar şcoală primărie nu este. Copilaşii de români merg cu sutele la magiari — că zel de învăţat au! — şi îşi uită limba maternă. însă această stare a lucrurilor nu se poate descrie pe o foaie, două. De aceea, îmi rezervez informaţiunile mai bogate pentru întîlnirea noastră personală. 2) Aş ruga pe publiciştii noştri de acolo ca să înceteze cu amerin-ţările de invaziune, pt. că acelea au un singur rezultat: strîngerea mai ture a cătuşelor noastre şi îmbrăţoşarea mai strînsă a elementului magiar cu cel nemţesc. Broşurua d-lui Maniu 16 şi articol[ul] din Sentinela va cauza, desigur, aruncarea pe strate încă a cîtorva amploiaţi români. Nu aşa se salvează o naţiune subjugată! Inanis sine viribus ira 17. în cauza rudeniilor părint[elui] Atanasie 18 am scris şi părint[elui] episcop Buzeu; n-am fost însă norocit a-i primi răspunsul. Iară sora repausatului a petiţionat prin agenţie, că aşa o învăţară. Poimîne rudeniile vor petiţiona la ministeriu. Atanasie a fost amploiat, director al Tipografiei din Buzeu etc. în acea calitate, iară nil ca călugăr i s-ar putea recunoaşte dreptul de a-1 clironomi rudeniile, fără nici un scrupul. Serv devotat, G. Bariţ. •■[• Portretul junei artiste, fiica d-lui Vasici l9, despre care vă scrisesem mai denainte. (B.A.R., Fond. coresp. inv. nr. 62.591). 1 Scrisoarea precedentă. 2 ,,D[omnul] bibliotecarii! al Asociaţ[iunei] raportează cum că prin dfomnul] secretariu I a primit 31 volume de cărţi dăruite din partea înaltfului] Ministeriu de Cult şi Instrucţiune Publică din Bucureşti, în favoarea bibliotecei Asociaţ[iunei]. Conclus* comitetful] exprimă protocolarmente mulţămită sa înalt[ului] Ministeriu de Cult şi Instrucţiune Publică pentru ofertul de cărţi făcut în favoarea Asociaţpunei] şi totodată însărcinează pe d. bibliotecariu a le publica cît mai curînd în foaia Asociaţpunei] trans[ilvane]": Protocolul şedinţei ordinarie a Comitetului Asociaţ[iunei] trans[ilvane] ţinute în 3 martie în Transilvania, I, 1868, nr. 13, p. 312. Lista nu s-a publicat ulterior, ci doar nişte donaţii de cărţi personale ale lui V. A. Urechia (vezi Bibliogarfie, în Ibid., nr. 14, p. 326). 3 Referire la Andrei Şaguna. înţelegem că acesta a respins un ajutor frăţesc venit din România, pe seama eparhiei sale neunite (vezi continuarea scrisorii). 4 Alexandru Papiu Ilarian. Ajutorul bănesc pentru transilvăneni — căci despre aşa ceva este vorba! — va fi fost trimis de la Bucureşti la insistenţele lui. 5 Vezi supra, n. 3. 6 Publicaţia lui Timotei Cipariu, Archivu pentru filologie şi istorie a ieşit cu grele pierderi materiale pentru redactor, între 1867— 1872. 7 Din primul număr pe 1868 (articolul Braşov, 1-a ian. 1868, în XXXI, p. 1), Gazeta Transilvaniei aduce vestea că braşovenii au întîmpinat Anul Nou cu o faptă patriotică: au adunat mai bine de 60 de galbeni pentru eternizarea amintirii lui Andrei Mureşanu, „pentru ridicarea unui monument demn de geniul acestui poet". Lucrurile n-au mers, fireşte, în acest ritm de început, fapt subliniat de Bariţ un an mai tîrziu într-un remarcabil .articol intitulat interogativ Monument lui Andrei Mureşanu ? (în Transilvania, II, 1869, nr. 7, p. 79— 80). Articolul este extrem de important şi pentru faptul că acreditează pentru prima dată ideea unui monument al Şcolii Ardelene la Cluj (unde s-a realizat într-adevăr în vremea noastră). 8 Cărţulia lui Pavel Vasici, Catechismul sănătăţii (igiena dietetică) întocmit pentru poporul românesc şi şcoalele popularie elementari, Timişoara, 1870, este o compilaţie după propria sa lucrare de proporţii mai mari şi de mare valoare, Dietetica sau învăţătura a păstra întreaga sănătate, a domoli boalele, a se feri de primejdia morţii şi a se mîntui dintr-însa. După prinţipurile a multor doctori învăţaţi, iară mai vîrtos a profesorilor săi, scoasă de —, Buda, 1831. 9 Unul dintre scopurile cele mai bine realizate ale revistei Transilvania, graţie nestăvilitei pasiuni a lui Bariţ pentru documentul istoric. 10 Din primul său număr, în 1868, Transilvania a început să publice extrase făcute încă în 1846— 1847, de către Ştefan Moldovan, din marea colecţie de documente istorice a eruditului transilvănean Kemeny Jozsef. Vezi motivaţia lui Bariţ în articolul Culegere de documente istorice, în Transilvania, I, 1868, nr. 1, p. 9— 12. Cf. şi G.B.C, VI, p. 311— 312, n. 1. 11 Manuscrisul deteriorat. Reconstituirea sigură. 12 Deteriorat. Reconstituire sigură pe baza primelor şi ultimelor litere. 13 Tezaur de monumente istorice pentru România, culegere alcătuită de Alexandru Papiu Ilarian in trei volume, între 1862— 1864. 14 Arhiva istorică a României, cu subtitlul Colecţiune critică de documente asupra trecutului român, începînd de la timpii cei mai depărtaţi şi pînă la anul 1800. A apărut în trei volume, între 1865— 1867, sub redacţia lui Bogdan Petriceicu Hasdeu. 15 Vecine. 16 Vasile Maniu, 1824— 1901, publicist de forţă şi autor dramatic, bănăţean trecut în România. A activat puternic pentru descătuşarea Transilvaniei din robia străină, iar broşura în cauză, Unitatea latină sau cauza română în procesid naţionalităţilor, din punctul de vedere istoric, juridic şi politic, Bucureşti, 1867, este încununarea acestei neobosite strădanii. Despre el, în principal, Vasiliu Maniu, în 'Familia, VIII, 1872, nr. 1, p. 1—3; G. Popovici, Vasile Maniu, în Drapelul, I, 1901, hr. 25, p. 3—4; Tr. Topliceariu, Vasile Maniu, în Vestul, I, 1930, nr. 56; Dicţionarul literaturii romane de la origini pînă la 1900, Bucureşti, 1979, p. 550—551; Victor Neumann, Vasile Maniu, Timişoara, 1984. 17 „Mînia fără putere e zadarnică." 18 Vezi scris, anterioară. 19 Isabela Vasici. Vezi şi scris, anterioară, inel. n.: 10. ~ ' ■ 140 Sibii, 18/30 nov. 1886 Prea stimate şi sincer iubite domnule coleg ! Am aflat aseară că un bun amic al meu de aici v-a scris ceva relativ la persoana mea. Vă rog, în puterea vechei noastre cunoştinţe, amiciţii şi colegialităţi ca, sau să nu-i răspundeţi nimic, sau rotund negativ din partea d-voastră. Ştiu că lucrul în sine este cu totul inocent, dară faţă cu urgia ce domneşte în această ţară poate să dea un pretext prea binevenit la goane, de care nu se mai aud în veacul nostru nicăiri în Europa, afară doar de cele inventate de Kaulbars la vecinii d-voastră. V-a scris şi o doamnă. Eu îi mulţam esc din suflet, dară mai bine voi să moriu decît ca, din cauza mea, să sufere cineva neplăceri. La revedere, în primăvara viitoare! Serv şi frate devotat, G. Barit. (B.A.R., Fond. coresp., inv. nr. 50.537). 1 Nicolai Kaulbars, 1842 - ?, general rus, la 1886 era proaspăt trimis în Bulgaria, pentru a restabili „influenţa" rusească acolo. Misiunea s-a soldat euun eşec notoriu, bulgarii opunînd o rezistenţă dîrză şi eficientă. Sibii, 16/28 ianuarie 1889 Prea stimate domnule coleg şi al meu binevoitor ! Am întîrziat fără voia mea cu răspunsul ce vă datoresc la frăţeasca d-voastră scrisoare din 31 dec. st. v. Pentru ca să vă dau un răspuns îndestulitoriu, trebuiam să mă informez asupra unui punct şi de la Braşov, adecă despre continuarea tipărirei opului Quellen zur Geschichte der Stadt Kronstadt \ Acela nu s-a mai continuat deloc, atît din lipsă de speze cît şi din lipsă de paleografi, căci este o muncă spăimîntătoare a fi silit să-şi fixeze cineva alfabetul nu numai pentru fiecare veac, ci, de multe ori, pentru fiecare individ. Mai poate fi şi cîte un temei rezervat: ies, adică, la lumină şi unele fapte infernali, săvîrşite mai ales asupra românilor, de care astăzi trebuie să le fie — le şi este î — ruşine la mulţi strănepoţi. Chiar şi pînă aci au ieşit unele blăstămăţii şi infamii, pe care eu nu m-am putut conteni ca să nu le reproduc în studiul meu istoric, cu a cărui tipărire mă ocup din anul expirat. A lucra acum, în cap de iarnă, în arhivele de aici, nu sfătuiesc la nimeni care nu voieşte să-şi ruineze cu totul sănătatea. Să aşteptăm pînă în primăvară. Fiind sănătoşi, ne vom revedea în sesiunea generală a Academiei, cînd apoi sper a vă putea servi şi cu alte informaţiuni. Iară pînă atunci, încă salve, ave, vale et me ut facis, dilige 2. Cel mai devotat, G. Bariţ. (B.A.R., Fond. coresp., inv. nr. 116.685.) 1 Culegerea săseasca de documente despre Braşov, Quellen zur Geschichte der Stadt Kronstadt in Siebenburgen;!— III, Braşov, 1886, 18&9, 1896. Va continua în secolul XX sub titlul Quellen zur Geschichte der Stadt Brasso, IV—VII, Braşov, 1903, 1909, 1915, 1916— 1917 şi cu un volum Annales ecclesiastici, Braşov, 1926. Volumul cerut de V. A. Urechia este II din prima serie (1889). 2 „Salutare, cu bine, sănătate şi iubeşte-mă aşa precum mă iubeşti!'* Acestea premise ca curiozitate, am onoare a vă face, în cauza copierei m[anu]s[cri]ptelor, acestea împregiurări cunoscute: ieri am reuşit a mă înţelege mai de aproape cu d-n. dr. Zimmermann1, arhivariu al naţiunei săseşti. Mai întîi l-am întrebat că, după ce eu nu am putut afla pînă [acum]2 un copist paleograf cărui să nu-i plătesc degeaba, nu cumva au dd-lor, din conaţionali, pe cineva ? Răspuns: „Avem, din funcţionarii noştri cari însă tocma acum sunt foarte ocupaţi, pe vreo trei săptămîni, cu lucrări oficioase. însă chiar şi pentru mai tîrziu, d-ta, d-le Bariţ, să împărtăşeşti mai întîi d-lui profesor de la Bucureşti tarifa acestor arhive, care iată-o, lipită de uşă! Pentru toate documentele aflate pînă în 1701, mari şi mici fără osebire, se plăteşte cîte 5 fl. v. a. dacă le decopiază aceşti funcţionari. Iară pentru cîte se află de la 1701 încoace, numai cîte 2 fl. de hrisov, mare sau mic. Scump, foarte! Dară, să le fotografăm? Răspuns: se pote. Dintre toţi, avem aici un singur fotograf care corespunde. Prea bine, însă care-i sunt preţurile fotografului? Răspjuns]: de hrisoave folio, fotograful cere 10 fl., în cazuri excepţionali şi 12 fl. iară de hrisoave 4°, cîte 5 fl. Hrisoavele pe care aţi voi dv. să le copiaţi sau fotografiaţi sunt 55, toate mult mai vechi decît 1701, cele mai multe din veacul al 15 şi 16-lea, şi numai puţine din al 174ea. Cu cît mai vechi, cu atît mai anevoie de citit. D-ta să întrebi pe d-n. profesor dacă-i convin tarifele acestea, sau că i-ar veni mult mai ieftin dacă ar avea paţienţă pînă ce-şi va afla om capabil. Dară, în fine, aceasta depinde numai de la d-lui. Noi dăm spre copiere, uite, aici la mesele acestea, orişicînd, oricîte din documentele amintite ca existente în aceste archive". Dk acestea veţi cunoaşte, domnule coleg* eă decopiarea prin amploiaţi a celor 53 de hrisoave ar costa 55 x 5 = 275 fi. sa» circa 31 nap[oleoni], iară fotografierea şi mai mult. Dacă dv. mu aţi avea.aşa grabă preste măsură mare, atunci eu cred că, după întoarcerea meâAde la sesiune, tot voi afla copist care să nu vă coste nici 1/2 din acea ssi&ă. Iară acum îndată,-mi e preste putinţă ca să-1 aflu. La revedere sănătoasă. Cel mai devotat, G. Bariţ. 142 Sibii, 12 febr./31 ian. 1889 Domnul meu şi scumpe coleg ! A doua scrisoare a d-voastră, din 31 ian. (2 febr.) a încungiurat puţm pe la Roman, de unde au ajuns sănătoasă în 5 febr. nou, la Sibii. (B.A.R., Fond. coresp., inv. nr. 1Î6. 1 Franz Joseph Zimmermann, 1*50- 1935, cel mai marcat a*Mvssi sas ^n Transilvania. Era arhivar la Sibiu din 1S75. Bespre el şi opera Im: Figtm âemMmşti, Bucureşti, 1971, p% 253- 255; Enciclopedia istoriografiei româneşti, Bocăneşti, W!%; P- 353. 2 Scăpare evidentă la Bariţ. 1 CĂTRE GAPITULUL METROPOLITAN DIN BLAJ (1868) 143 Braşov, 22 oct. [1]868 Venerabile capitul metropolitan ! Pre cît mă simţ onorat prin binevoitoarea provocare, venită mie de la-ven[erabilul] capitul sub dată din 11 oct.- a.c. nr. 1318, în cauza cumpărărei unui bun la Draşeu, tocma pre atîta mă doare că, în urmarea absenţei mele de aproape opt săptămîni, în auş[ust] şi şi sept[embrie] a.c, de la familie şi de la toate afacerile mele de care sunt împresurat, pentru astă dată mă văz în imposibilitate de a mai face încă şi o altă călătorie în decursul acestui an. Preste aceasta, prevăd necesitatea de a călători în primele luni ale anului viitoriu în p?rţile apusene ale Monarhiei. Din acestea cauze cer părinteasca indulgenţie a. v[enerabilului] capit[ul] pentru astă dată. Rog însă totodată pe / Părintele Ceresc ca să-mi lase a mai ajunge zile în care să poci şi eu conlucra în Blaş pentru alte scopuri salutarie totului. într-aceea eu sunt convins cum că ceialalţi bărbaţi reverenzi şi iluştri, cari se vor aduna pe 2 nov[embrie] a.c. pentru scopul arătat în intimaţiunea venerabilului] capitul vor afla, desigur, mijlocul prin carele să se delăture definitiv oricare greutăţi s-ar arăta la cumpărarea acelui bun sau, văzînd că acela nu se poate cumpăra fără pericul de a încurca fondurile suluţiane în procese funeste, vor decide că mai bine să se retragă cu totul. Şi cu atît mai vîrtos, cu cît este un secret public în ţeară cum că astăzi iarăşi se lucră după maxima vechie, carea ţinea: Valachi adincitas reducendi 2. Cu/această obsefvaţiune a mea nu voiesc a dezgusta pe nimeni de la cumpărarea de pămînt, ci tocma din contră, dorinţa mea cea mai ferrinte este ca românii să cumpere neîncetat la moşii şi pămînturi, pentru că: Cujus est terra, illius est regio 3. Avem însă simptome de ajuns din care învăţăm pe fiecare zi că la vînzarea de moşii se caută tot f eliul de pretexte ticăloase, spre a încurca pe cumpărători şi a-i face să o pată, ca şi pe timpurile cînd domnea dreptul avicitaţii. Saşii încă au de cuget să cumpere vreo două dominie mari, însă de frică ca să nu-i înşele se consultă mşi bine de un an, că oare n-ar fi mai sigur a cumpăra în România sau în ţerile cislaitane? Atîta frică duc / de 48 v oamenii lui Verboczy 4 şi ai Approbatelor 5, încît nici cu un fel de ericţiune ce li se ofer este în T[ransilva]nia nu se ţîn siguri. Poftind succesul cel mai ferice, sunt şi rămîn în profundă veneraţie, G. Bariţ.6/ (B.A.R., ms. rom. 981, f. 47r-48v.) 1 Printr-o scrisoare oficială înregistrată sub nr. 1318/1868, contrasemnată de prepo-zitul Vasile Raţiu, Capitulul metropolitan greco-catolic îl invită pe Bariţ la o adunare cu fruntaşii naţionali, ce avea să se desfăşoare la Blaj în 2 noiembrie 1868. Urma să se facă o investiţie mai mare din fundaţia fostului mitropolit Alexandru Sterca Şuluţiu, respectiv să se achiziţioneze moşia lui Lâzâr Jozsef din Braşov. Bariţ făcea parte din comitetul de curatori ai fondului şuluţian. Scrisoarea capitulului se află la B.A.R., ms. rom. 981, f. 45r. 2 „Valahii să fie reduşi la neputinţă/' 3 „Al cui este păfnîntul, a aceluia este ţara." > 4 Verboczi Istvân, jurist ungur de tristă faimă din secolul al- XVI-lea, autorul le-giurii feudale cunoscute sub numele de Decretum tripartim, întocmită în urma răscoalei lui Doja. 5 Approbatele şi Compilatele, legiuiri feudale din secolul al XVII-lea, care adîncesc draconismul Tripartitumului lui Verboczi cu privire directă la Transilvania. Prin aceste „constituţii" â fost exclus nominal poporul român de la exercitarea drepturilor cetăţeneşti în principat. 6 Textul de faţă e ciorna scrisorii lui Bariţ. XXXVI CĂTRE GRIGORE SILAŞI 1 (1868) 144 Braşov, 1868, dec. iO Admodum Reverende Domine ! Importanta ştire ce-mi trămiseşi o am primit numai ieri dimineaţă. Nou-numitul mitropolit2 va fi pre 11 dec, adecă pe mîne, în Viena, unde nu va şedea mult. Apoi cînd să se dea informaţiuni, cînd să ajungă acelea la Viena şi cînd să le întrebuinţeze prea s[finţia] sa, dacă adecă 1 s-ar da ocaziune binevenită de a-şi putea împlini acea dorinţă a sa si a noastră a tuturor? Şi apoi, de ce natură să fie informaţiunile mele? Tot ce ştiu eu ştiţi şi d-voastră întocma, şi prea s[finţia] sa mai bine decît toţi: naţiunea românească cere, şi va mai cere încă şi un secol întreg, precum a spus dr. Raţiu 3 contelui Pechy 4 în 1867, mai, ca să se restaure autonomia Transilvaniei, cel puţin aşa precum o vedem restaurată pre a Croaţiei, şi ca naţiunea românească să nu mai fie tractată ca şi una ciurdă de pripas. Aceasta o ştie Monarcul nostru foarte bine însă, precum ştii, este foarte iritat asupra noastră, încît nici nu vrea să ne mai asculte! ^ Acel bărbat român, carele în momentele de faţă ar fi în stare de a îmblînzi pe Monarcul cătră români şi-ar cîştiga un merit imortale pentru naţiunea noastră. Ei, dară Mai[estatea] Sa ţi-a spus-o d-tale verde: „Dass die Leute augenscheinlich conspiriren mit den benachbarten Furstethiimer gegen 185 denBestand der Monarchie" 5. Cînd unui monarc îi intră un / asemenea cui în inimă, e foarte greu, sau tocma preste putinţă de a-1 informa despre adevărata stare a lucrurilor. O, Doamne, de ar cunoaşte Maiestatea Sa pre oamenii din Transilvania şi toată starea acestei teri, aşa precum o a cunoscut odinioară fericitul Iosif II! Atunci şi numai atunci' s-ar convinge despre sistematicele şi seculariele persecuţiuni şi calumnii cîte se pun în mişcare asupra noastră. De la anul 1830—48 ne făceau rusolatri, de la 1848 încoace ne fac dacoromanişti. De aş fi eu vreodată fericit ca să fiu ascultat de Mai[estatea] Sa măcar numai 1/2 oară, apoi eu i-aş proba cu arguminte nerăsturnabili cum că autorii, propagatorii şi nutritorii ideei dacoromanice sunt şi au fost de la început, adecă din a. 1848, saşii şi ungurii. Aşa, saşii şi ungurii şi astăzi ei o propagă pe fiecare zi, ei strigă românilor pînă şi în adunări municipali, şi chiar în Dietă: „Mergeţi în Valahia, acolo e ţara voastră". Eu însă i-aş începe aşa: „Der erste Urheber und Bef orderen der dacoromanischen Idee war der sâchsische Pfarrer Daniel Roth (nicht der von den Ungarn erschossene, sondern ein anderer, bei Hermanstadt). Derstelbe hat in Hermanstadt im J[ahre] 1848 eine Broschure veroffentlicht, worin er den Sachsen den Anschluss an die Moldau-Walachei angelegentlichst empfahl. Der-selbe ging von der Voraussetzung aus, dass die Monarchie auseinander gehen durfte und in solchem Falie weder die Sachsen noch die Romanen das brutale ungarische Regiment ertragen werden. Seit dem J[ahre] 1850 bis 1867 hat ein Theil der ungarischen Emigration in Paris, London, 185 v Briissel, Constantinopel etc, wo selbe mit den / moldau-walachischen Emigranten zusammen traffen, diesen stets eine Hoffnung auf Siebenburgen gemacht. Vom J[ahre] 1857 bis 1863 haben sich bekanntlich zahlreiche ungarische Emigranten in den Fiirstenthumern aufgehalten und in der Hoffnung, dass ihnen die Mold.-VaJachen bei dem Werke der Zertrummerung des Reiches beistehen wurden, versprachen sie ihnen Himmel und Erde, also auch Siebenburgen. Merkwurdig: nie ist die Cusaische Regierung auch nur im entferntesten auf âhnliche Versprechungen eingegangen; selbe hat die ungarischen Emigranten nur gefut-tert, mit Geld versehen und weiter geschickt. Im J[ashre] 1859 ist Klapka mit dem ausdrucklichen Bef ehl des Kaisers Napoleon an Cusa gekommen des Inhaltes, dass er nach Siebenburgen einbrechen soli. Ist nicht geschehen, was aber Napoleon ihm bitter ausgestellt hat. Dass in Kossuth, Klapka, L. Teleki unterzeichnete und mit Wissen und Willen der ubrigen Emigraten an Cusa gerichtete Memoire ist uns allen bekannt, und Gr. Andrâssy wurde gut daran thun, dasselbe Sr Majestaet zur allerh. Kenntniss zu unterbreiten, Zertrummerung der Monarchie: das ist das Losungswort desselben. Die absolutistische und die jetzige Regierung Sr Majestaet trugen bis her auch redlich dabei, um die dacoromanistische Idee recht fleissig zu beforden. Eine Menge der tiichtigsten jungen Leute / werden unter 186 verschiedenen nichtigen Vorwânden beseitigt, verfolgt und gezwungen das Vaterland, freilich mit dem Groll im Herze zu verlassen. Diese Mittheilung hatte ich Herrn Br. Reichenstein schon lângst gemacht, und Sr Exc. hat die Wahrheit meiner Angahen anerkannt. Warum verjagt man die Romanen nach den Furstenthmumern? Damit man hinterdrein sagen konne: Sehet die Treulosen! Freilich werden dieselben daselbst zum grossen Theil sehr gut angestellt. Warum will man der romanischen Sprache in diesem Lande keinen Spielraum gewahren? Dass sie nicht gebildet sei? Aber wann und wie hat man die Bildung derselben bef ordert ? Und trotz dem und alle dem wird sie in kurzester Zeit die Concurrenz mit jeder anderen in Ungarn und Siebenburgen aushalten konnen. Warum rechnet man den Romanen als das grosste Verbrechen an, dass sie 18 Jahre, ja stets fur die Reichseinheit eingestanden sind? Gut, heute fordert man von Ihnen diese Jugend in dem fruheren Sinne nicht mehr; sie sollen von nur an fur den Dualismus einstehen, es ist der Wille Sr Majestaet, heisst es. Auch gut, nur solie man ihnen nicht zumuthen, dass sie den Dualismus enthusiastisch empf angen; sie werden auch in diesen Punkte gehorchen, doch wie ich glaube, nicht um den Preis ihres nationalen Seins und auch nicht um die Ubermacht eines andern Volksstammes zu begrunden und zu bef ordern, und endlich auch nicht, damit die Ungarlânder uber sâmmtliche Einkunfte Siebenburgens, 186 v nach unbeschrânktem Belieben verfugen./ Der Blasendorfer Process um das Pronunciamento ist nichts weiter als eine Mache. Die Berichte, welche diesbezuglich hinausgegangen sind, entspringen einer und derselben Quelle, sie sind planmâssig angelegt und vorbereitet; selbst die Gendarmerie ist hierin, wie auch im J[ahre] 1854 und 1859 formlich betâubt worden. Die Romanen der oester[reichischen] Monarchie konnen nicht auch noch da fur verantwortlich gemacht werden, dass die Generale und son-tige Staatsmânner in den J[ahren] 1854-56 durch ihr Benehmen jede Simpathie und jedes Vertrauen aus dem moldauisch-walachischen Volke ohne Unterschied der Classen formlich ausgerolttet haben. Und was thun aber die heutigen Consuln? Oh, hieruber wâre auch sehr viei zu sagen, doch die Angelegenheit ist eines eignen Memoires werth. Und wenn heitte die grossten Wiener — Zeitungen vom Fiirsten eines wilden Volke& vom Fiirsten der Schweinehirten*, von walachischen Helden von der Schiirze sprechen** und wenn der aristokratische Hirndk den Fiirsten Cari in Munkâts eingesperrt wissen will, und wenn Nauptmann Kapolnaî sagt, das walachische Volk sei eigentlich ein Zigeunervolk von drei Millionen und wenn dr. K. Th. Richter in der Presse von 30 Oct. sagt, dass der moldauwalachische Adel seinen Ursprung aus dem Schwein-stalle herleitet, und wenn hiedurch die Gemiither in hochstem Grade erbittert werden, und wenn dann die Bukarester Journalistik gegen solch unerhorten Schimpf auch in die Schranken tritt, dann soli fur all das die romanische Nation in Siebenburgen bussen ! Das heisst wohl,/ 187 ganz einfach, der ganzen romanischen Nation einen derben Fusstritt geben und sie gewaltsam in die Arme einer andern Macht hintreiben. Man faselt viei von walachischen Agitatoren unter dem Volkc Braucht es denn andere Agitatoren, als die da sind, welche die unzâh-ligen Banden von Râubern und Raubmordern bilden und unterstiitzen t-Und welche Agitation kann in einem Lande wirksamer sein, als diejenige ist, welche durch eine unerhort schlechte und obscure Justiz unterhalten wird? Und das ist der Fall gegenwârtig auch bei uns. Das grosste Uebel diesbezuglich liegt aber in dem hochst traurigen Umstande, dass das Volk gegen diese Justiz keine Klâge erheben darf, indem die Szolgabi-rowirtschaft schon dafiir sorgt, dass die Zuchthâuser mit unschuldigen Inquisiten wo moglich noch stârken gepfropft werden"6 etc, etc. Iacă, de acestea i-aş spune eu Maiestatei Sale, iară pe d-n. contele Beust7 l-aş ruga ca, precum trimite în România, aşa să trimită şi în Transilvania agenţii săi, sau mai bine să vie însuşi, ca să vază cum merge în ţara urşilor. Poşta pleacă. Cu atîta trebuie să închei. Al domniei tale serv şi frate reveritoriu, 187 v Ge. Bariţ. f A.R. Domine ! Epistola este compusă şi scrisă înadins aşa en neglige 8, pentru ca în această formă şi în acest costum să se poată întrebuinţa după împregiu-rări, oricum veţi afla cu cale. Am auzit că asemenea ştiri de natură privată plac la locurile mai înalte. în acel caz, las în voia prea s[finţiei] sale ca să se folosească şi de original, cu numele meu, precum o am scris, în cazul celălalt, d-voastră veţi scoate din ea cît veţi afla cu cale. Vreau numai să ştiţi că eu stau bun pentru tot ce am scris. în tot cazul, aş dori ca încai b[a]r[onul] Beust să cîştige cunoştinţă despre lucrurile aceste. Aş mai fi să i se zică că dacă consulatele încă zbiară aşa cumplit asupra românilor, cauza e că o parte mare a personalului de la consulate vede bine că dacă se va desfiinţa jurisdicţîunea lor, mulţi amploiaţi vor fi siliţi a părăsi ţerile româneşti, adică grasele venituri ce le au de acolo. Ştiţi d-voastră că, de exemplu, dragomanul are sporul pînă la 800 # = 4.000 f.v.a. pe an? Unde mai găsesc ei asemenea sinecure? ! Iacă sorgintea mulţimei corespundinţelor spurcate vomite asupra românilor!.. ~ Mie-mi e preste putinţă a mai da alte informaţiuni, din cauza că timpul e foarte scurt. Iacă, şi aşa am rămas din poşta de ieri. Toate celelalte rămîn la înţelepciunea prea s[finţiei] sale. Ca de epilog, eu mai adaug, sau adecă repeţesc încă numai una: românii transilvani sunt nevinovaţi faţă cu toate incriminările inventate 188 asupra lor. Ei sunt sacrificiul politicei momentului. Pe D-zeu, / românii sunt şi pînă astăzi nevinovaţi! Mîne, poimîne aceeaşi politică satanică îi va irita, despera, împinge şi răpezi la fapte desperate; Dară astăzi, şi pînă astăzi românii sunt nevinovaţi. Spune, mă rog, prea s[finţiei] sale profunda mea reverinţă şi sincera mea gratulaţitme la înalta vocaţiune dată lui de la D-zeu, prin cler. în fine, te rog ea în orice caz să binevoieşti a-mi procura una copie din scrisoare, pe care nu mi-o mai poci face 9. Al d-tale serv şi frate în Christos, G. Bariţ. P.S. De cumva s-ar provoca la informaţiuni trase şi din Sibii, să 188 v nu vă sfiiţi a-1 da de minciună, că Sibiiul e numai rancună tbt cît este./ (B.A.R., ms. rom. 1002, f. 185r-188v.) 1 Grigore Silaşi, 1836— 1897, eminent om de cultură, filolog şi folclorist, care nu s-a învrednicit pînă astăzi de o cercetare monografică a vieţii şi activităţii sale. Vezi despre el Dicţionarul literaturii române de la origini pînă la 1900, Bucureşti, 1979, p. 781 şi Iordan Datcu şi S. C. Stroescu, Dicţionarul'folcloriştilor, Bucureşti, 1979, p. 395—396. Ambele lucrări indică puţinele şi neconsistentele referinţe anterioare despre Grigore Silaşi. 2 Noul mitropolit greco-catolic al Transilvaniei era Ioan Vancea de Buteasa, ales la 10 august 1868 (vezi G.B.C., III, p. 193- 194, n. 2). 3 Viitorul memorandist Ioan Raţiu. Acesta se remarcase puternic în viaţa românilor la sfîrşitul anului 1866; prin petiţiunea înaintată împăratului la 31 decembrie, în legătură cu autonomia Transilvaniei (vezi G.B.C, III, p. 190, n. 1). 4 Emanuel Pechy (Pechy Mano) era comisar regal pentru Transilvania, însărcinat cu punerea în aplicare a actuM dualist din 1867. 5 „Că oamenii, dujpăcît se pare, conspiră cu principatele vecine împotriva regimului 4in Monarhie." . , * ,iN[eu&] Fr[ankfurter] Presse, v. 2 dec". Notă a lui Bariţ. ** „Presse, v, 30-oct. 1868".. Notă a lui Bariţ, 6 „Primul creator şi promotor al ideii daco-romane & fost parohul Daniel Roth {nu acela împuşcat de către unguri,, ci un altul de lîngă Sibiu). Acesta a publicat în anul 1848, la Sibiu, o broşură [intitulată: Von der Union und nebenbei rin* Wort uber eine mogli-che dakoromănische Monarhie unter desterreichs Krone, apărută la Sibiu chiar în timpul Adunării de la Blaj din 3/15 mai 1848; a tradus-o în româneşte Ssptimiu Albini ki 1898 — n. ns.] prin care recomanda stăruitor saşilor alipirea de Moldo-Valahia. Dînsul a pornit brutalul regim maghiar. Din anul 1850 pînă în 1857 inclusiv, o parte a emigraţiei maghiare din Paris, Londra, Bruxelles, Constantinopol etc. — unde .se găseau împreună cu emigranţii moldo-valahi — neîncetat le-a dat acestora speranţe în privinţa Transilvaniei. După cum se ştie, din 1859 pînă în 1863 zăboviseră numeroşi emigranţi maghiari în Principate şi, în speranţa că moldo-valahii li se vor alătura în acţiunea de destrămare a Imperiului, le-*au promis cerul şi pămîntul, astfel şi Ardealul. Este de-a dreptul de admirat cum de nu s-a lăsat ademenit guvernul cuzist de aceste mreji, măcar într-o perspectivă mai îndepărtată, ci numai i-a hrănit pe emigranţii maghiari, le-a dat bani şi i-a trimis mai departe. în anul 1859, Klapka veni la Cuza cu un ordin categoric al împăratului Napoleon în sensul ca să irupă în Ardeal. Ceea ce n-a făcut-o, deşi Napoleon îi reproşase amarnic. Memoriul datat din 1860, care a fost trimis lui Cuza sub semnătura lui Kossuth, Klapka şi Teleki, însă cu ştirea şi voia celorlalţi emigranţi şi care s-a publicat în toate ziarele, ne este tuturor cunoscut, iar contele Andrassy ar fi făcut bine să-1 aducă la prea înalta cunoştinţă a Maiestăţii Sale. Destrămarea Monarhiei r iată deviza acestuia. Guvernul absolutist şi actual al Maiestăţii Sale s-a ferit pînă acum să sprijine într-adevăr ideea daco-română. O mulţime de tineri destoinici sunt urmăriţi sub diverse pretexte meschine şi constrînşi să-şi părăsească patria benevol, cu inima mîhnită de ură.. I-am comunicat acesta mai demult domnului Baron Reichenstein, iar excelenţa sa a recunoscut justeţea relatării mele. Pe ce sunt izgoniţi românii în Principate ? De aceea ca, să li se poată spune pe la spate: « lată-i pe cei infideli! » Fireşte că majoritatea acestora. sînt primiţi foarte bine acolo. De ce nu mai vreau să acorde limbii române teren în ţara aceasta? Fiindcă nu este destul de cizelată? Dar cînd şi cum s-a promovat cultivarea, ei ? Şi totuşi, vrînd-nevrînd, ea va fi nu peste mult în stare ca să înfrunte concurenţa oricărei alte limbi în Ungaria şi Transilvania. De ce li se impută românilor drept cea mai mare crimă că ei, de opsprezece an£ — ca şi întotdeauna — s-au ridicat pentru unitatea Imperiului ? Ei bine, astăzi nu li se mai pretinde de la dînşii această virtute m sensul de altădată, li se spune că voinţa Maiestăţii Sale este ca ei să se ridice în favoarea dualismului. Să fie aşa, numai atunci să nu li se pretindă ea să primească cu entuziasm dualismul; ei vor fi supuşi şi în această privinţă, dar după părerea mea nu cu preţul entităţii lor naţionale, şi nici de aceea ca să fundamenteze şi sa susţină supremaţia unei alte seminţii, nici de aceea, în fine, ca astfel cei din Ungaria să dispusă după plac de toate veniturile Ardealului. Procesul de la Blaj din cauza Prmuncmmmhdmi nu este decît o machinaţie. Vestirile care au lest divulgate despre acesta provisa dintr-nna şi aceeaşi sursă, ele sînt tîlcuite-şi răspîndite în mod dinainte chibzuit. Jandarmeria însăşi este implicată în afacere,, de weme oe ea a fost amuţită, ca şâ In anul 1854 şi tS39, în wmă loimal. Românii din Monarhia austriacă nu pot fi traşi la răspundere nici pentru aceea, că generalii, precum şi oamenii de stat contemporani, în anii 165V- au stîrpit de-a. dreptul prin atitudinea lor, o anumită s&npatie şi încredere di® partea poporului moldavo-valah, fără diferenţă de clasă. ŞL ce4 de făcut cu consulii de astăzi ? O, s-ar putea spune multe şi despre aceasta: cfoestttmea, desigur, ar merita un memoriu. Şi cînd astăzi cele mai maii ziare vie®eze vorbesc despre domnitorul urnii popor sâfflbafoc, despre domnitorul pmcarMor, despre eroii valatii pafă-lapte, fi cînd aristocraticul Hirnok pretinde a. şti despre priirţal Carol că este închis la Munkâes, şi dud locotinentul Kapolnai spune că poporul valah «e de tapt un popor ■pgan de tai milioane die sutflete, şi cînd dr. K. Th. Richter, în mumărul ziarului Presse . Altă afacere, mult mai delicată. D-voastră vă este cunoscută prea bine starea deplorabilă a familiei Secula 3. Ştiţi însă tot aşa de bine că cei trei orfani nu ar fi tocma prea departe de liman, că însă pînă să ajungă la acela se mai cer 2—3 ani, în care timp se pot şi îneca, vorbind figurat. Văduva, dacă va fi avut vreun bine în lume, acum îl plăteşte însutit cu lipsă aproape totală de subsistenţă. De la / decembre a. tr. a primit de la frate-său Petru 100 fl., adecă în 7 luni 100 fl., după cum îmi spune fiu-său, care în cursul vacaţiunei scrie la mine. Mai departe d[umnea]ei trăieşte cum poate, din împrumuturi. însă pînă cînd din împrumuturi ? Aceasta aş voi să ştiu eu şi încă alţi doi amici. D[um]ne[ae]i zice că are să ia, după procesele rămase de la bunul său bărbat, cîteva mii. Nu cumva nefericita creştină îşi face iluziuni deşerte? Să i se înlesnească viaţa cu împrumuturi, dară pînă la ce sumă? Nici chiar partea sa părintească de la Cricău, după 9 ani de zile, nu este petrecută pe numele său ! Atîta negligenţă ! Nefericita nu poate produce nici măcar un inven-tariu de active şi pasive, după moartea bărbatu-său, nici să spună ceva despre paşii făcuţi în cauză de hereditate din partea tutoratului local, nici acuma după trei ani de zile. Apoi, dară, pe ce temei se poate credita o familie ca aceasta, dealtmintrea demnă de ajutoriu, după ce toţi trei orfanii fac progrese bune? Medicinistul a depus un rigoros şi cu al doilea este în restanţă numai din lipsa taxei. Al doilea trecu maturitatea cu laudă şi se prepară să intre la teologie. Sora lor ascultă vreo 14 studii în azil, între care şi pedagogia generală; mai departe însă nu poate, în lipsă totală de speze. Rugarea noastră este ca să aflăm, în toată confidenţa şi discreţiu-nea, dacă numita familie mai are să capete ceva din cancelaria repausa-tului, de la Deva, sau nu are nimic. Cerîndu-mi scuzele pentru această infestare, sunt tot cel vechi, Georgie. I (Biblioteca Centrală Universitară Cluj-Napoca, Fond. Francisc Hossu-Longin, ms. 4119, f. 64r -f- v.). 1 Scrisoarea precedentă. 2 Hossu-Longin adnotează scrisoarea: „La 28 VII [18]87 am scris d-lui Alexandru Munteanu şi l-am invitat să vină şi la mine. F. Hossu". 3 George Secula (despre care vezi supra, nr. 181, n. 3) murise în al 45-lea an al vieţii, la 22 noiembrie 1884. Era unul dintre stîlpii românismului din părţile hunedo-rene, unde infiltraţia spiritului străin chiar în rîndul românilor avea o tradiţie veche şi tristă. Din necrologul său reiese că au rămas după el v&duva Iudita născută Truţa 'şi trei copii: Sabin, Azota şi Sever. 66 66 v 67 Sibii, 14 august n. 1887 Prea stimate domnule ! La cuprinsul scrisoarei d-voastre din 9 ale l.c.1 am onoare a răspunde că comitetul electorale, în şedinţele sale din 30 şi 31 iuliu a.c, 2 după luarea de concluse asupra punctelor principali comise sp^e; executare de cătră conferenţa din mai a.c. 3 s-a ocupat şi de eventualitatea fericitei veniri a Maiestăţei Sale c[ezaro] r[egeşti] şi apostolice în Transilvania, prin urmare şi de modul cum s-ar cuveni ca să-şi manifeste şi poporul nostru român bucuria sa cu acea ocaziune 4. După cumpănirea mai multor împregiurări, şi anume a situaţiunei prezente a,comitetului, amerinţat cu disoluţiune totală, toţi membrii prezenţi în şedinţă aflara că acesta nu are să facă nici un pas de la sine, nici spre a îndemna, nici spre a desmînta pe cineva / de la audienţă şi suplicare, facă cine cum îi dictează mintea, bunul simţ şi împregiurările. Conferenţa nu a însărcinat cu nici o misiune pe comitet în sensul acesta, ci 1-a însărcinat — acum în 1887 a doua oară — ca să se compună un memorand politic, spre a se subşterne de-a dreptul Maiest[ăţii] Sale. Conceptul aceluiaşi este gata şi el se află în 11 exempl[arej m[anu]s[cri]pte, în mînile celor 11 membri, ba să-1 studieze şi să-1 remită nesmintit pînă în 20 aug[ust], însoţit de reflexiunile fiecăruia; după. aceea seva redacta şi revidea din nou, apoi se va înainta la tron 5. Iacă, deci, păşirea energică colectivă, aieptată la călcîiul scrisoarei d-voastre. Oare însă este de ajuns atîta? Experienţa seculară ne ră.s-punde cu voce tare că nicidecum nu este de ajuns, căci la de acestea se zice de regulă: „Cîţiva agitatori blăstămaţi, cîţiva soboli negri pe sub pămînt, iară poporul este foarte îndestulat cu toată starea lucrurilor, căci de nu ar fi, desigur s-ar plînge el însuşi, ar alerga în toate părţile cu jălbi în proţap''./ Se pare că eu mă voi fi exprimat foarte iau în scrisoarea mea din 26 iuliu 6. Eu nu am înţeles că să iasă poporul în masă cu suplice de-a lungul drumului. Văz şi eu că acum oamenii călătoresc cu vaporu, dară Monarhul tot stă undeva, şi anume în Cluş, unde se crede că va da audienţe şi va primi suplice. Apoi aceia pe cari îi dor oasele, ca pe cei de la Dragu şi din sute de alte comune, dacă le pasă, merg şi pînă acolo, precum alţii merg pînă la B[uda]pesta şi alţii la Viena. Mă rezum: comitetul electorale nu află cu cale a decide nimic relativ la întîmpinarea Maiestăţii Sale, ne căzînd această grijă în competenţa sa. Preste aceasta, seamănă foarte că, aşa cum este compus şi cum e văzut, zilele sale îi sunt numărate. Al d-voastră stimătoriu, G. Bariţ. / [Adresa:] Spectabili et Generoso Domio Francisco Hoszu-Longin Causarum Advocato. Deva. 69 (Biblioteca Centrală Universitară Cluj-Napoca, Fond. Francisc Hossu-Longin, ms. 4119, f. 66r-67r.) 1 Necunoscută. 2 Vezi supra, scris. 187, n. 2 şi 4. 3 După conferinţa naţională (vezi supra, scris. 186, n. 1). 4 împăratul Francisc Iosif I a asistat la manevrele de toamnă ale armatei imperiale, desfăşurate în comitatul Hunedoarei (pînă la 9/21 septembrie 1887). A vizitat, după aceea, oraşele Deva şi Cluj. Vezi Gazeta Transilvaniei L, 1887, nr. 201, p. 1. 5 Vezi scris. 186, n. 4. Cf. şi Şerban Polverejan şi Nicolae Cordoş, Op. cit., p. 37 şi 107— 108. Memorandumul nu s-a înaintat împăratului în această formă, ci ântr-una. nouă, abia în 1891, redactată de Eugen Brote. 6 în cea „oficială" din 26 iulie (nr. 187). 190 [Anul Nou 1888?] Domnit si doamna ! Amici ai mei şi generoşi binefăcători ai familiei mele! Prelingă recunoştinţa mea, primiţi, vă rog,Ta trecerea noastră comună în alt an, coperit cu văl tot ca cel trecut, felicitările mele călduroase şi binecuvîn-tarea bătrînului, • • *■ George Bariţ, membru al Academiei Române./ (Biblioteca Universitară OujrNapoca, Fond. Francisc Hossu-Longin, ms. 4119, f. 69r -f v.) XLIII CĂTRE IOAN AL. LAPEDATU 1 (1877) Monografia familiei Hurmuzache, pe care o am aproape gata, numai nu netezită, mă rog ca să binevoieşti a-mi remite exemplariele ce avusem onoare a vi le da în 3/15 iuniu a.c. De la ianuariu înainte iară poci servi cu ele. Al d-tale stimătoriu, G. Bariţ. [Adresa:] D-sale domnului dr. Ioan Lapedatu, profesor gimnasiale în lo (B. A. R., Fond. coresp., inv. nr. 71.407.) 1 Despre scriitorul Ioan Al. Lapedatu, 1844- 1878, una din marile * speranţe ale literaturii româneşti din Transilvania, mort în plină tinereţe, vezi (foarte selectiv): Iosif Vulcan, Ion Lăpădatu, în Familia, XIV, 1878, nr. 27, p. 161; nr. 33, p. 210; Andrei Bârseanu, Ion Lăpădatu, 1844-1878, Braşov, 1898; Ion Mateiu, Ion AL Lapedatu, Cluj, 1934; Dimitrie Braharu, Nuvela istorică în literatura română transilvană. Ion Al. Lapedatu (1844-1878). Cu note bio-bibliografice, Bucureşti, 1936; Ion Breazu, Studii de literatură română şi comparată, I, Cluj, 1970, p. 111, 167-168, 219 — 220; Dicţionarul literaturii române de la origini pînă la 1900, Bucureşti, 1979, p. 486 — 487. 2 Despre conferinţele publice din anii 1877- 1878 ţinute de George Bariţ vezi şi supra, corespondenţa cu Alexandru Roman şi Francisc Hossu-Longin. XLIV CĂTRE GEORGE POP DE BĂSEŞTI 1 (1878-1881) 192 Sibii, 5 dec. st. n. 1878 191 Braş[ov], 4 dec. n. 1877 Domnule profesor ! Avînd eu tocma acum a mă prepara pentru unele asa-numite conferenţie istorice, pe care voi să le ţin, anume la Sibii si airea 2 , simt şi lipsa cărţei Descriptio Moldaviae, latineşte si româneşte, mai ales la Prea onorate domnule ! D-n. Hosszu-Longin 2 avu bunătate a-mi transmite întreg discursul d-voastră, pronunţat cu verfă şi curagiu 3. Rezultatul îl veţi vedea în nr. de ieri al Observatoriului^. Anexele trimise de d-n. Longin n-au încăput în acelaşi nr., din cauză că suntem siliţi a satisface pe diverse clase de lectori. în România se va citi acest discurs cu adevărată lăcomie, 61 61 v din cauză că lectorii de acolo sunt şi ei îngrigiaţi de situaţiunea fatale ce s-a creat Monarhiei noastre şi, înţr-însa, românilor. Apropos de citaţiunea dv. din Aprobate 5, îmi permit a vă alătura aci corespondenţa mea cu un vechi conşcolariu al meu, corii[itele] Sam[uel] Vass 6. De aci, trec la unele afaceri de natură privatăîşi familială. Prea iubita d-voastră fiică, domnişoata Elena, mă onorase de dato 2 septembre a.c, pre cînd mă aflam în Bucureşti la Societatea Academică, cu scrisoarea sa plină de sentimentele cele mai nobile, demnă de sine şi de bunii săi .părinţi, aducîndu-mi aminte de mititelul suvenir ce-i lăsasem în Şîmleu, ca din partea fiicelor mele. De la Bucureşti nu am voit să-i răspunz îndată, din cauze ce se pot ghici uşor. După întoarcerea mea la familie, jalea în care o aflasem de la moartea bunului meu ginere Alesandru Vlad de la Orăştie şi petrecerea mea mai îndelungată la fiica mea Aurelia, lămasă văduvă cu trei prunci mici, au fost un obstacol tare de a nu-mi putea împărţi oarele după cum doream eu. Astăzi rog pe părintele domnişoarei Elenei ca să-i spună că eu /consider pe fiica d-sale întocma alături cu fiicele mele, de aceea îi trimit unicul exemplariu de fotografie pe care-1 mai aveam de la 1864, ascuns în scrinul meu. Adaog totodată cîteva portrete istorice româneşti, descoperite de d-n. Ales[andru] Odobescu şi de repaus[atul] Ales[andru] Papiu, în diverse muzee şi prin cărţi, apoi reproduse aşa cum se văd. Mihai este şi ca mai tînăr, şi ca în etatea cînd fu asasinat. Georgie Lazăr e mai puţin nemerit, dară tot seamănă. G. Sion e dintre cei vii; seamănă aproape perfect. încă o rugare. Doamna Elisabeta întemeie una cruce anume pentru merite femeieşti. Statutele acesteia s-au publicat în Monitor 7. Unul din miniştri îmi zisese ca să recomînd eu cîteva dame române din monarhia noastră, care au merite pentru cei răniţi. Eu mă adresai cătră două doamne de aici şi două din Braşov, care au primit şi înaintat toate ofertele, ca să-mi recomînde pe 12 mult 15 dame române, care ar merita în tot respectul să fie propuse spre a fi decorate. Este însă condiţiune [sine] qua non ca să fie întrebată fiecare în confidenţă, dacă voieşte a primi, şi voinţa să şi-o descopere în scris, pentru că poate fi că la unele nu le dă mîna, de frică să nu-şi compromită bărbaţii sau părinţii. în listat văzui, îndată la al 4-lea loc, pe „domnişoara Elena Pop de la Băseşti". întreb: vă convine să primiţi decoraţiune de la Doamna românilor?8 Totodată vă salut şi îmbrăţoşez. Al d-voastră frate devotat, G. Bariţ. j (Biblioteca Centrală Universitară Cluj-Napoca, Fond. George Pop de Băseşti, ms. 4055, f. 6 lr 4- v.) 1 George Pop de Băseşti, 1835— 1919, figură impresionantă a trecutului românesc din Transilvania, luptător politic, lider naţional şi unul dintre eroii-inculpaţi din procesul Memorandumului. Vezi despre el monografia scrisă de Ioan Georgescu, George Pop de Băseşti, 60 ■ de ani din luptele naţionale ale românilor transilvăneni, Oradea, 1935. Cf. ş\ George Pop de Băseşti, în Câlindarul poporului, Sibiu, XIII, 1896, p. 87 — 90; George Pop de Băseşti, 1835—1919, în Cidiura creştină, VIII, 1919, p. 45—47; Valeriu Branişte, George Pop de Băseşti, Cluj, 1923; Gh. Preda, Gheorghe Pop de Băseşti, în Transilvania, LXVI, 1935, p. 290—292; Nicolae Iorga, Gheorghe .Pop de Băseşti, în Oameni cari au fost, II, Bucureşti, 1935, p. 487-480 (ediţie nouă,. II, Bucureşti, 1967, p. 159-161). 2 Francisc Hossu-Longin, ginerele lui George Pop.de Băseşti, soţul fiicei acestuia, Elena. "• ' 3. Gecrge Pop de Băseşti era membru al Parlamentului maghiar (Dieta) din 6 iunie 1872, ca deputat al circumscripţiei electorale. aproape pur româneşti Cehul Silvaniei. A fost reales în 1875 şi 1878, apoi autorităţile austro-ungare i^au barat drumul spre adunarea deputaţilor. Cauza înlăturării a fost cuvîntarea memorabilă pe care a ţinut-o în 2 mai 1879 în Camera deputaţilor,.împotriva proiectului de lege pus, pe tapet de ministrul culturii Trefort Âgost, prin care urma să se impună limba maghiară ca obiect obligatoriu în şcolile româneşti (vezi supra, corespondenţa cu Alexandru Roman). Dintre toate luările de poziţie împotriva proiectului (care avea să devină legea XVIII •din 1879), cea a lui George Pop de Băseşti s-a detaşat prin radicalism, sistem şi finalitate (vezi Ioan Georgescu, Op. cit., p. 39 — 43). De data aceasta, însă, este vorba despre un alt discurs al deputatului român, acela ţinut în şedinţa din 25 noiembrie 1878 a Camerei deputaţilor, în care atacă, cu rară temeritate, înseşi bazele morale ale dualismului austro-ungar, care a fost posibil „ne mai putînd austriacii să maltrateze singuri toate naţiunile din Imperiu". Acest discurs s-a publicat în Observatoriul, I, 1878, nr. 94 „şi Telegraful român, XXVI, 1878, nr. 138, din acesta fiind apoi reprodus de Teodor V. Păcăţian, Cartea de aur..., VI, Sibiu, 1910, p. 684-689. 4 Vezi aci nota 3. 5 'Prin această „citaţiune", George Pop de Băseşti răspundea deputatului Zsedenyi, «care susţinuse într-o cuvîntare anterioară că acum, sub dualism, naţiunea română beneficiază egal de constituţia ţării. Iată o probă de retorică de la 1878: „Cum va putea d-l. Zsedenyi compara afirmata primire a naţiunii române în barierele constituţiunii imaghiarg, cu acea dispoziţiune a legilor ungureşti din Transilvania, după care « Vala-chica naţio tolleratur usque ad beneplacitum principum et regnicolarum»" [Naţiunea română este tolerată după bunul plac al principilor şi domnilor de pămînt]. George Pop de Băseşti utilizase în; scopuri retorice „accidentul'' stupefiant că la acea dată încă nu erau abrogate printr-b lege pozitivă articolele umilitoare din Approbatae şi sCompilatde, prin care românii sînt consideraţi străini şi excluşi dintre autohtonii Ardealului. 6 Bariţ îi trimite lui George " Pop de Băseşti o broşură tipărită la Braşov în •'"1860, intitulată: A-z erde-lyi plâh nemzetrâl szollo tdrvenyczikkek az unioval szemben es .ezehrol ertekezlet egy magyar es egy oldh kozdtt. Sînt tipărite două epistole, una a lui Wass Samu, conte liberal maghiar, din 1 noiembrie 1860, în care îl îndeamnă pe Bariţ să-şi dea silinţa a colabora politic cu ungurii în noua „eră de liberalizare" de după 20 octombrie 1860, a doua a lui Bariţ din .14 noiembrie 1860, în care acesta, răspun-zînd negativ, arată toate racilele neonaţionalismului maghiar, care urmăreşte, ca la 1848, uniunea Transilvaniei cu Ungaria. Vezi şi Ioan Chindriş şi Kovâcs Ferenc, George Bariţ magyar levelezeşe, Bucureşti, 1974, p. 37 — 50. 7 Ordinul se numea, oficial, Crucea „Elisabeta". 8 în articolul România. Patriotismul femeilor române în timpui răzbelului, din «Observatoriul, I, 1878, nr. 97, Bariţ relatează despre crearea ordinului. Crucea „Elisabeta". La sfîrşit, redactorul sugerează^ guvernului din România să nu uite femeile române -„care aparţin altpjr statei şi care au îngrijit ca să nu lipsească pe altarul naţiunei nici 63 ofrandele românilor transcarpatini". Guvernul nu a uitat acest lucru şi, în a doua listăm de femei distinse cu CruGea „Elisabeta" (vezi Monitorul oficial al României, 1878, nr. 288 din 30 decembrie 1878/11 ianuarie 1879, p. 8034—8036), include şi numele a 13 ardelence care au binemeritat această demnitate. Observatoriul lui Bariţ preia vestea cu bucurie (II, 1879, nr. 3), specificînd şi identitatea acestor — de acum! — ardelence eroine ale războiului de independenţă. Ele sînt: Carolina Balint, soţia prefectului paşoptist, Simion Balint, Sevastia Mureşan, soţia bătrînului redactor al Gazetei Transilvaniei lacob Mureşeanu, Elena Ţăranu din Lipova, Măria Hannia, soţia protopopului şi directorului şcolar Ioan Hannia, Măria Ilieşiu din Cluj, Victoria Iuga fiica lui George Bariţ, Măria Cosma, soţia deputatului Partenie Cosma, Aurelia Jurca, apoi văduva lui Vasile Ladislau Popp, Ioana Bădilă, soţia judecătorului Ioan Bădilă, Ana Moga, fiica lui lacob Bologa şi soţia medicului Ioan Moga, Elena Pop de Băseşti şi o Proca din Rîşnov.. 193 Sibii, 12 mai 1879* Prea onorate domnule! îndată ce am primit frăţeasca d-voastră scrisoare de dato B[uda]-pesta 5/V l, am comunicat coprinsul nu numai la cei subscrişi în telegram, ci şi la Cineva, în zioa plecărei sale de aici. Pentru ca să vă faceţi idee de plăcerea ce a simţit, aflaţi de la mine pe sub mîna că nu a suferit să plătească altul telegramele merse la B[uda]pesta, ci numai singur. Va mai denunţ tot acilea că vi se prepară şi altceva. în cît pentru curagiosul şi memorabilele discurs ce aţi ţinut 2, am simţit necesitatea de a-1 traduce din nou într-o limbă, ca să fie citit şi în ţară vreuna, unde am preste 100 abonaţi din regiunile superiori ale societăţei noastre, şi ca în această îmbulzeală a materiilor de publicat să nu prea întîrzie, am înduplecat pe tipograf ca să dea iute un supliment exclusiv pentru cuvîntul dv. 3 Pînă şi octogenariul consiliariu pensponarj d-n. P. Dunca, socrul lui P. Mihali, m-a însărcinat ca să vă felicitez din. partea sa. Cred că tipograful v-a trămis / cele 50 de exemplarie. în viitoriu, în cazuri ca acestea, vă rog să nu mai osteniţi a traduce;, a-mi trămite numai originalul. Sper să primiţi după Rusalii un pachet de-a dreptul* din capitala României. Aici se lucră pentru ca să ne fundăm un ziariu cotidian, căci numai de două ori pe săptămînă prea rămînem înapoi, şi timpurile vin tot mai grele, viaţa publică tot mai complicată, periculele tot mai mari. în acest caz însă numărul abonaţilor ar trebui să fie cel puţin îndoit. Saşii au asigurat un capitălaş de 26.000 fl. ca fond de rezervă pentru Tageblatt, ca să-1 poată scoate de 6 ori pe săptămînă. Fără aşa ceva nu vom putea nici noi. Sau 20.000 fl. rezervă, sau 2 mii abonaţi. Aţi mai văzut proces de presă neruşinat ca al meu ?4 Le trebuie din fundul pămîntului un român pe 5 ani, lîngă Miletici5, spre a teroriza <>3 v inteligenţa naţiunei. Procesul a fost comandat de sus. O ştiu de la mînă autentică. Dară nici canibalii din Sumatra nu mănîncă carne de om bătrîn, ci numai de tînăr. Al d-voastră totdeauna devotat, G. Bariţ./ (Biblioteca Universitară Cluj-Napoca, Fond. George Pop de Băseşti, ms. 4055, f. 63r + v.) 1 Se păstrează la B. A. R., ms. rom. 1008, f. 208r - 209v. 2. Discursul din 2 mai 1879, împotriva impunerii limbii maghiare în şcolile româneşti (vezi scris, precedentă, n. 3). 3. Cuvîntarea deputatului Georgiu Popa [sic] ţinută în şedinţa dietală de la 2 mai st.n. în cestiunea proiectului de lege pentru introducerea limbei magiare în şcoalele elementarie confesionali a apărut ca supliment de format mai mic, în patru pagini, la •Observatoriul, II, 1879, nr. 34 din 10/28 mai. 4 Vezi Din sala tribunalului de la Sibii. Procesul de presă al d-lui Georgiu Bariţ, în Observatoriul, II, 1879, nr. 32, p. 127—130. Cf. şi supra, scris 161, n.5. 5 Svetozar Miletici, ziarist şi deputat croat, închis pentru criticarea regimului «dualist. 194 Nr. 208 [1]881 Sibii în 13 august 1881 Domniei sale domnului Georgiu Pop, proprietariu în Ilyesfalu 1 Ne permitem a vă înainta cîteva bilete de legitimare, rugîndu-vă ca, reţinînd unele pentru domnia voastră, să binevoiţi a împărţi pe celelalte la persoane de distinctiune, cari ar voi a călători pe 15/27 august la Sibii 2. Cu perfectă stimă, G. Bariţ. secret[arjil] Asoc[iaţiunei] tr[ansilvane]. Scumpe amice ! Permite-mi ca la biletul oficios de mâi sus al secre-tariului% să adaoge şi Bariţ altul. Guberniul ne chiamă pe moarte în cauza expoziţiunei 4. Sper însă de la dv. că ne vom lua o satisfacţiune prea nobilă, căci expoziţiunea promite a fi frumoasa. Dacă însă aceea nu ar mai avea alt folos decît că vreo cîteva mii de români, călători la Sibii, vor face cunoştinţă unii cu alţii şi îşi vor compara puterile spirituali, va fi o "strălucită satisf acţiune. Ieri aflai din gură oficioasă că s-a dat ordin de sus ca administraţiunea să nu sufere nici o demonstraţiune. Ştii ce vom face noi vis-a-vis de asemenea secături ? îi vom invita pe toţi la serbările noastre. La Şîmleu am trimis multe.bilete. D-tale extra, acestea, pfentruj familie./ (Biblioteca Universitară Cluj-Napoca, Fond. George Pop de Băseşti, ms. 40 55^ 1 65r.) 1 Numele maghiar al satului Băseşti de lînga Cehul Silvaniei. 2 La Adunarea generală a A STREI, care s-a ţinut în acel an la Sibiu. 3 Bariţ era secretar general al A STREI. 4 Expoziţia deschisă în vara anului 1881 la Sibiu, cu ocazia adunării generale a ASTREI. Vezi supra, scris. 163, n.2. XLV CĂTRE IOAN MICU MOLDOVAN1 (1879) 195 Sibii, 4/16 II 1879 Reverendisime ! îţi mulţămesc în numele meu şi în al sîntei cauze pentru sacrificiul de timp ce faci prin corespondenţa ce ţii cu mine. Mă ţin şi eu dătoriu a vă ţinea în curent despre cele ce se petrec aici. Răspunsul meu din 14, care s-a încrucişat cu al d-tale, l-ai primit? Aici agitaţiunea merge crescînd şi se întinde preste comunele rurali. Astă^seară este serenadă mare în onoarea prefectului Wâchter, decorat cu Ordinul S. Ştefan, serenadă de comandă, că sunt chemate şi deregătoriile comunali. Unele n-au voit să vină, .zicînd că vor veni la cea de poimîne, ce se va ţinea mitropolitului şi deputaţilor. Tot astăzi, pe la 4 oare, un frumos de român gr.-catolic, conchemat de protop[opul] Rusu 2, după consultaţiunea prealabile ce avuseră cu d-sa înainte cu 5 zile, va decide: sau adresă de mulţămită mitropolitului nostru, sau chiar deputaţiune, nu poci să ştiu înainte. în cazul din urmă, vi; se va telegrăfa în 10 cuvinte, rugîndu-vă de quartire. Dară secret pentru secret: quartir oriunde, numai la excel[enţa] şa nu. Las' să-1 surprindă şi oamenii noştri odată. 1: I Apropos de secret: eu ştiu să ţin secrete, din care cauză braşovenii mă batjocorea de „misterios". Dar cînd un aşa-numit „secret" îl cîntă toate paserile pe învelişele caselor, ce mai secret poate să fie acela? Iacă, Hon din 15/11 publică chiar şi petiţiunea gr[eco]-răsăritenilor, subscrisă de 12 inşi, prezentată împăratului 3. Iacă că toate ziarele s-au apucat de mitropoliţi şi episcopi, de cler şi naţiune, cu furia naturală lor. Aci nu mai încape secret, ci încape apărare pe viaţă, pe moarte. Vai, căci mi-am pierdut 6 000 fl. v.a. în industrie !4 Aş şti eu unde şi cum să le răspunz. Aşa însă fac numai ce poci, în sărăcia de Observatorul, din al cărui venit nu-mi dă mîna să rup nici 500 fl. spre a ieşi departe în afară. La cerşite nu am fost dedat niciodată. „Vrăşmaşii" amerinţă. Mulţi slabi de înger se vor spăria, deşi astăzi a se descuragia este o crimă. Lupta trebuie să se continuie ! Clerul trebuie să fie ajutat cu tărie de naţiunea întreagă. Salutare, G. Bariţ. (Arhivele Statului din Cluj-Napoca, Fond. Blaj, colecţia George Bariţ, nr. 680.) 1 Despre Ioan Micu Moldovan vezi capitol aparte în G. B. C, V,.p. 259 — 323. La fel în cazul lui Cipariu, corespondenţa lui Bariţ către Ioan Micu Moldovan a fost mult mai bogată decît ceea ce publicăm. Dar ea s-a pierdut sau, într-un caz mai fericit dar foarte puţin probabil, nu este încă descoperită. 2 Istoricul şi omul de cultură Ioan V. Rusu (despre care vezi G. B. C, II, p. 73) era secretar al doilea al ASTREI. Cf. şi articolul Ioan V. Rusu, în Transilvania, XXXVI, 1905, p. 20-22. 3 Problema care agită această scrisoare şi următoarele către Ioan Micu Moldovan este o acţiune naţională din ianuarie-februarie 1879. în plinul iernii, cei doi mitropoliţi români, cel greco-catolic de Alba-Iulia şi Făgăraş, Ioan Vancea, şi cel neunit al Sibiului, Miron Romanul, au plecat la Viena, ca să pledeze în audienţe în faţa împăra-ratului, împotriva proiectului de lege şcolar pe care îl pregătea ministrul Trefort Ăgost, preconizînd obligativitatea limbii maghiare în şcolile confesionale româneşti. Iniţial era vorba să meargă împreună ambele confesiuni, pentru mai multă prestanţă a delegaţiei, dar fie dintr-un joc de orgolii, fie printr-o manevră a Blajului — cum dă de înţeles cuprinsul acestei scrisori, al celor următoare ca şi al scrisorii lui Ioan Micu Moldovan către Bariţ din 11 februarie 1879 (G . B. C., V, p. 310 — 311)! —, pînă la urmă cei doi arhierei s-au dus separat. Observatoriul .(II, 1879, nr. 10, p. 39) este primul care dă ştirea că în 9 februarie 1879 mitropolitul Ioan Vancea a fost primit de împărat în audienţă privată. Era însoţit de Victor Mihali de Apşa, episcop de Lugoj. în acelaşi loc se arată că în 11 februarie a ajuns la Viena şi delegaţiunea neuniţilor din Sibiu, formată din mitropolitul Miron Romanul şi din încă zece personalităţi ecleziastice. Fiecare delegaţie a înaintat la Tron cîte un memoriu adecvat. Printr-o întîmplare care-i intrigă pe Bariţ şi Ioan Micu Moldovan (vezi G. B. C., V, p. 314), memorialul neuniţilor apare în ziarul maghiar Hon din Budapesta, la 15 februarie, înainte de a fi publicat în româneşte. 4 Investindu-i în Fabrica de hîrtie din Zărneşti. Sibiu, 8/II 1879 Rever endisime ! Mulţămindu-ţi din nou pentru atîta osteneală, încît pentru reverendisimul] d. canonic L. Leonteanu 1 alătur adresa tipărită îndată la 2—3 zile după venirea listei d-tale, între cei de întîi. Unde i s-a pierdut, nu pricep. Am dat ordin a i se trimite astăzi toţi n-rii din nou. Mitropolitul Miron şi vicariul plecară alaltăieri de aici. S-au oprit la Blaş, sau nu?2 Ori încai făcut-au de ştire că pleacă? Am trebuinţă mare să aflu. Tel[egrafotl] Rom[ân] sparse astăzi tăcerea 3, fără a se mai înţelege cu mine, iară Gazeta comise o indiscreţiune cu publicarea de la Deva4. Dară acuma nu mai poate să strice. Salutare frăţească ! Al d-tale devotat, G. Bariţ. (Arhivele Statului Cluj-Napoca, Fond. Blaj, colecţia George Bariţ, nr. 679.) 1 Leonţiu Leontean-Jurca, 1810—1888, în tinereţe (1832—1833) profesor la Blaj, apoi protopop greco-catolic în Uioara (Ocna Mureş), între 1841—1873. Din 1873 canonic la Blaj. 2 Vezi G. B. C., V, p. 310 — 316. Era vorba ca mitropoliţii români din Transilvania — cel greco-catolic de Alba-Iulia şi Făgăraş, Ioan Vancea, şi cel al neuniţilor din Sibiu, Miron Romanul — să plece împreună la Viena, pentru o acţiune conjugată împotriva proiectului de lege a lui Trefort. Cauzele pentru ca,re nu s-a reuşit această corelare, Ibid., Cf. şi scris. 195, n. 3. 3 Exista consemnul de a se păstra tăcere în legătură cu plecarea arhiereilor români la Viena, pentru cazul cînd s-ar fi înregistrat un eşec cu totul demoralizant al demersului. In orice caz, Ioan Vancea, mitropolitul de Alba-Iulia şi Făgăraş nu dorea cu nici un chip să se publice nimic în legătură cu plecarea sa. în mod răutăcios, Telegraful român divulgă plecarea în articolul Varietăţi. Personalia din XXVII, 1879*^. 13, p. 51. Vezi şi G. B. C., V, p. 312, n. 2. 4 „Indiscreţia" s-a produs cu articolul Deva, la 13/25 ianuariu 1879, din Gazeta Transilvaniei, XLII, 1879, nr. 7, p. 9, în care se publică o adresă a românilor din Deva către mitropolitul 'Miron Romanul, rugîndu-1 să intervină la Tron pentru stăvilirea proiectului de lege şcolară. Astfel, pas cu pas, secretul dorit al acţiunii mitropoliţilor cade, înainte de a se da comunicatele oficiale despre audienţe, aşa cum s-a preconizat. 197 Sibiu, 10/11 1879 Rever endisime ! Mai alaltăieri întrebam dacă şi cînd va fi plecat ex[celenta] sa d-n. mitropolit al nostru. Aseară aflai de la mitropolia de aici că în ziua în care plecase mitropolitul Miron, venise aici un telegram de la provizorhtl din Curte, în care se spune că mitropolitul Ioan a plecat în 2 febr[uarie]. Se înţelege, şi nespus de mine, că modul acesta de a sta unii cu alţii în relaţiuni într-o cauză vitale, comună tuturor, a lăsat aici o impresiune din cele mai neplăcute. Nu înţelege nimeni de ce Sibiiul să fie încunoştinţat numai a 5-a zi despre plecarea mitropolitului de la Blaş şi, precum e lumea, lucrul se explică aşa: că Blaşul n-au avut şi nu are nici o încredere în onestitatea şi sinceritatea celor de aici, ci se teme de trădare. Alţii, iarăşi, o explică ca rivalitate etc. Eu, din parte-mi zic numai atîta: că dacă cumva nu este smintită data telegramului, atunci a fost lipsă de tact mai fin \ Din zioa în care plecă mitropolitul Miron, românii de aici s-au şi învoit între sine că ori va scoate această deputaţiune ceva bun la caie ori nu, ori va avea audienţă ori că vor fi daţi toţi pe uşă afară în mod brutale, la întoarcerea sa acasă, în Sibii, să primească pe mitropolit şi deputaţi cu ovaţiune, cum nu se făcea nici lui Şaguna: cu muzică, torţe, oraţiuni, deputaţiuni de pe la toate comunele româneşti învecinate, să le mulţămească la toţi că, faţă cu neruşinatul despotism actuale s-au aruncat în pericol, s-au făcut de ură cu toată ungurimea cîtă a înnebunit de boala fanatismului şi s-au expus la răzbunarea colcăitoare. Românii de aici, adecă, vor să folosească această ocaziune spre a demonstra în faţa Europei că poporul nostru simte ca şi capii şi conducătorii săi, că cuţitul îi ajunge la os, că nu va mai suferi ca ungurul şi neamţul să-i calce şcoala şi biserica, să-i omoare naţionalitatea. De cînd cu incidentele sus-atinse de la Blaş, oamenii de aici sunt şi mai decişi a-şi executa planul acesta. Au dat ordin la b[aronul] Pop ca să fie avizaţi de întoarcere cu 2 zile în[ainte]. Mă întrebară că d-voastră cum veţi primi pe mitropolitul la întoarcerea sa?2 Eu îi reflectai la fermanele din 1876. Oamenii de aici însă sunt de părere că trebuie să se facă ceva şi la d-voastră. Dacă nu e permis studenţilor, să nu facă ei nimic. Aveţi însă primpregiur protopopi şi mulţime de preoţi, cu mireni fruntaşi, dintre cari ştiu mai mulţi şi carte. Aceia să se adune la o zi anumită în Blaş şi, formînd una deputaţiune, să meargă la mitropolitul şi să-1 f eliciteze prin un discurs bine cugetat, care apîoi să se publice la timpul său 3. Mă rog ca să binevoiţi a vă consulta în această cestiune cu alţi bărbaţi pătrunşi de sanctitatea cauzei. Unii din preoţi îşi vor teme adju-tul. Dară să pună ticăloşii de 50 fi. într-o cumpănă şi viitoriul întreg pe discul celălalt. De la Gherla primesc ştirea că pe la 28 ian[uarie] — 7 febr[uarie] episcopul nu fusese acasă şi că numai apoi se ţinu conferenţă, în care s-au adoptat propunerile Blaşului, dară numai în 8 v-a telegrăfat. Ce fatalitate ! Deocamdată atîta. Salutare frăţească, G. Bariţ. Aici curg protestele din protopopiate. Alaltăieri trămiseră un transport la mitropolitul. După întoarere îi vor veni, lui şi episcopilor, adrese de mulţămită cu sutele. (Arhivele Statului Cluj-Napoca, Fond. Blaj, colecţia George Bariţ, nr. 681.) 1 Despre această încurcătură produsă de administratorul metropolitan din Blaj, G. Vancea,, vezi şi scrisoarea lui Ioan Micu Moldovan către Bariţ din 11 februarie 1879, în G.B.C., V, p. 310-311. Vezi şi supra, scris. 195, n. 3. 2 Despre felul cum l-au întîmpinat blăjenii pe mitropolitul Ioan Vancea la reîntoarcerea sa din misiunea vieneza (despre care vezi G. B. C., V, p. 312,. . n. 1), îl informează Ioan Micu Moldovan în 14 februarie (Ibid., p. 311 — 312). în presă nu s-a publicat nimic despre această primire, din dispoziţia mitropolitului Ioan Vancea. 198 Sibiu, 14/11 1879 Reverendisime ! Am ştiut apreţia totdeauna cumplita poziţiune actuale a Blaşului,, de aceea am şi făcut excepţiune: nu am zis ca tinerimea să participe, şi nici chiar aici nu am lăsat rola primă tinerimei. Aseară ţinurăm o conferenţa nouă de 42 inşi, între cari nici un funcţionar public şi nici un militarist, ca să nu compromitem. Mă onorară pe mine cu prezidiul. Cu rară unanimitate, se decise a se face primire cît se poate de strălucită şi a se ţinea discursuri-programă. Vreo 15 comune rurali vor fi reprezentate ]. Dv. aţi putea mijloci cel puţin atîta, ca şi după întoarcerea excelenţei], sale să vie necurmat adrese din toată ;archidiecesa, în care de aci încolo să se coprindă şi mulţămită că a ostenit şi s-a expus urei vrăşmaşilor. Trebuie dă încuragiăm şi să continuăm. Am intrat în acţiune? Mergem înainte! Mă tem că eu iară voi fi constrîns a mai veni p dată la dv. Ne veni telegram, iacă acuma. Primirea &fost prea bună. Trece poşta. Salutare! 682.) G. Bariţ. (Arhivele Statului Cluj-Napoca, Fond. Blaj, colecţia George Bariţ, nr. 1 Spre deosebire de discreţia. oarecum fricoasă cu care Blajul greco-catolic 1-a primit pe mitropolitul Ioan Vancea la întoarcerea din Viena, Sibiul a făcut din eveniment o mare campanie publică. Miron Romanul şi ceilalţi delegaţi au fost primiţi sărbătoreşte, în gara Sibiului, ca nişte adevăraţi luptători pentru drepturile naţionale. Vezi Primirea sărbătorească a deputaţiunei romane esmise la Majestatea Sa, în Telegraful român, XXVII, 1879, nr. 16, p. 62-63. Cf. şi Observatoriul, II, 1879, nr. 13, p. 49-50 şi Gazeta Transilvaniei, XLII, 1879, nr. 12, p. 3 (articolul O primire festivă la Sibii). Sibii, 2 marţiu st^n. 1879 Reverendisime / Informaţiunile pe care avuşi bunătate a mi le da prin scrisoarea d-tale din 25 ale 1. tr.1 îmi fuseră singura armă de apărare contra înfocatelor atacuri la care sunt eu expus aici de 4 zile încoace. De aceea îţi şi mulţămesc, chiar în numele sîntei noastre cauze, pentru ele. Totodată mă simţ. îndatorat a vă da şi eu de aici informaţiuni de acelea de care nu aş fi voit să vă.dau niciodată.şi din care veţi cunoaşte că nu mîncărimea mea de publicist mă făcuse ca să vă întreb de unele şi altele. Poate fi că aş face mai bine dacă cele ce urmează mai la vale le-aş submite de-a dreptul la cunoştinţa ex[celenţei] sale cî-lui. mitropolit. După ce însă văz că mitropolitul de aici pleacă, precum auz, la delega-ţiune, presupun că poate pleca,.ori că va fi plecat, şi al nostru. în tot cazul, eu aflu că este necesariu ca informaţiunile acestea să ajungă la cunoştinţa ex[celenţei] sale cît mai curînd şi sunt sigur că d-ta nu te vei subtrage de la sarcina aceasta. Joi în 16/28 febr. veniră aici cei 12 braşoveni. Seara, unul din ei mă vizită şi-mi spuse că îndată, din primele vizite afIară „trista" ştire că mitropolitul şi episcopul greco-catolici n-au mers la Viena în cauza limbei şi că n-au subşternut împăratului nici un memorand. Acestuia îi răspunsei braşoveneşte, cum sunt dedaţi ei. Vineri pe la 10 oare mă apucă pe stradă conducătoriul lor, Diamandi Manole^ supranumit în batjocură şi Gură-Mare şi Mac Mahon, cumnat cu Christea, om foarte brutale. Mă întrebă ca de ce nu public eu Memorandul Blaşului 2. Mă apăr pre cît se poate apăra cineva pe stradă> îi jur cămu-1 am, îl rog să mă lase, şi dacă vrea informaţiuni exacte, să mă caute acasă. „Ba nu, că d-ta ai compus Memorandul, trebuie să-1 ai, ştim noi." Apoi abia [scăpai]3 de acest om de răpaste. într-aceea, mă invitaseră şi pe mine la measa dată de mitropolit acelei deputaţiuni braşovene. Fiiul meu avu instinctul că n-ar fi bine să merg la acea masă. Eu însă mă decisei, apoi întîmple-se orişice. Am mers. înainte de masă voiam să vorbesc mitropolitului cîteva cuvinte şi să-1 reflectez la minciunile scornite. Le ştia. Dară abia apucai să-i zic cîteva cuvinte, pre cînd se şi împlu sala de oaspeţi. Urmară toas-tele, îndată, în cel de întîi, exjcelenţa] sa d-n. mitropolit, apelînd la concordia şi solidaritatea tuturor în cauze naţionali precum este şi aceasta pendentă. Totodată să pricepem că nici chiar între capii bisericeşti nu domină solidaritate în apărarea cauzei. Se sculă D[iamandi] Manole cu o vorbire lungă, în care mai la urmă provocă pe reprezentanţii presei „ca să arunce cît mai curînd lumină, preste această atitudine misterioasă şi cu drept suspiţionată a Blaşului". Aci, am fost silit a le ţinea lecţiune despre misiunea presei. M-a combătut Christea !4 L-am tăiat. Din acea oară sala se prefăcu în casină de certe ordinarie. Acum ieşi Partjenie] Cosma, adv[ocatul], mai pe faţă, şi vorbi în acest sens: „Nu-mi e ciudă pe Blaş, cît mai vîrtos pe Arad, căci în B[uda]pesta s-a rupt de cătră noi, ca să meargă acasă noaptea, să nu-1 poată primi poporul, că lui îi este frică de unguri. Apoi cel de la Caransebeş a compromis gros cauza, prin secătura de vorbire ţînută la întoarcerea sa, cătră popor. încît pentru Blaş, mitropolitul de acolo nu are nici o cauză plauzibilă de a ţinea Memorandul său pitulat. Dacă 1-a immanuat în adevăr Monarhului constituţionale, nu absolutistic, apoi el se poate publica fără nici o frică de mînia Maj[estăţii] Sale. Noi am întrebat în această privinţă pe d-n. Pâpai, care mijloceşte audienţele, şi ştim curat că tocma se cere a se publica, spre a curma orice ocaziune de a scorni alte secături. De aceea publicarăm şi noi pe al nostru. Să nu aştepte nimeni ca însuşi ministrul să dea în public un act care îl acuză chiar pe el, că nu e nebun să o facă aceasta". După un alt orator, luă iarăşi mitropolitul vorba, dară acum iritat şi, după ce impută la ai săi fricoasa şi aequivoca purtare, înşiră propusurile şi faimele care cerculează asupra Blaşului, din care-mi aduc aminte numai de unele, precum: mitropolitul din Blaş se teme de gurile episcopilor rom[ano]-catolici şi nu cutează să facă nimic ce ar displăcea acelora; la întoarcerea sa de la Viena s-ar fi escuzat cătră ministru că ex[celenţa] sa nu ar fi făcut acest pas dacă nu l-ar fi provocat neuniţii din Sibii prin deputaţiune; în fine, spre cea mai mare mirare şi totodată indignaţiune a mea, ex[celenţa] sa se întoarce cătră mine provocîndu-mă ca să fac orice voi şti, să cer Memorandul spre publicare sau, dacă din partea Blaşului nu s-a dat la împăratul nici un memorand ori reprezentaţiune în această cauză naţionale, să spun lumei acest lucru curat aşa ca să se . ştie, căci încît pentru persoana sa, iată, declară în toată solemnitatea că „de ar rămînea singurel, părăsit şi desvotat nu numai de arhipăstorii gr[eco]-catolici, dară şi de sufraganii săi, ex[celenţa] sa e decis a merge înainte singur în această cauză, chiar cu pericol de a-şi pune capul". Apoi iarăşi înnoi provocarea cătră mine. Urmară vivate detună-toarie. La aceasta, eu cerui cuvînt în cestiune personale, întrebînd pe mitropolit şi pe toţi mesenii, cu ce drept cutează ei a mă trage la tribunalul lor, a mă face responsabile de faptele mitropolitului şi episcopilor gr[eco]-catolici, a-i acuza pe aceştia de trădare şi perfidie în cauza naţionale. Protestai cu solemnitate, apoi adresîndu-mă cătră mitropolit îi zisei: „Din contră, după ce ex[celenţa] ta luaşi iniţiativa şi ne-ai trimis pe trei inşi la Blaş, ca să ne apropiem şi punem în relaţiune unul cu altul, tot ex[celenţa] ta aveai să te adresezi, mitropolit cătră mitropolit, consiliariu cătră consiliariu, să vă întrebaţi unul pe altul care cu ce rezultat v-aţi întors acasă". La această retorţiune a mea începură să proteste cu toţii, că nimeni nu au voit să mă vateme, dară au dreptul să ştie dacă gr[eco]-catolicii sunt sau nu decişi a-şi apăra şcoalele, limba, cultura naţională, dacă mai ţin sau nu la naţionalitatea română. A lipsit foarte puţin că nu mi-am luat pălăria şi să ies din sală. După ridicarea mesei, mitropolitul mă luă de mînă şi mă trase la o parte ca să îmi spună — să mă astîmpere! — că el, silit şi bombardat din toate părţile a trebuit să vorbească aşa. Preste aceasta, cele scrise nu de altul, ci de Iust[in] Popfiu în ziarul Bihar 5 în ton aşa de apodictic, l-au adus şi pe excel[enţa] sa în prepus că ex[celenţa] sa mitropolitul de A[l-ba]-Iulia nu a dat împăratului nici un memorand în cestiunea subser-sată. Preste aceasta, şi ministrul i-a vorbit ca în batjocură de ex[celenţa] sa, că nu e forte şi că tremură de miniştri. Pre cînd mi se spunea mie acestea, în altă parte a sălei Diamandi Manole punea cu alţii rămăşag pe 1.000 f. că episcopul gr[eco]-catolic nu a dat nici un memorand la împăratul în cauza naţionale scolastică. Prea mult vă ţin. Orice corolarie să vi le faceţi înşivă. Ceea ce doresc eu este ca aceste informaţiuni să ajungă cît mai curînd, aşa veridice cum stau aici, la cunoştinţa excel[enţei] sale d-lui mitropolit al nostru, căci falsificate, exagerate, cornurate s-au lăţit şi pînă acuma în ţara întreagă, înveninînd corpul naţiunei, consternînd şi ruşinînd foarte pe gr[eco]-catolicii noştri, aruncînd din nou tăciunele urei şi chiar al hosti-lităţii între noi, compromiţînd cumplit pe capii noştri bisericeşti, smul-gîndu-le, în parte, chiar conducerea din mîni, făcînd bucurie satanică inemicilor, dînd ministeriului arme de nimicire contra noastră. Este învederat: ministeriul va face totul spre a înverşuna pe mitro-poliţi unul în contra altuia, curat cum a făcut cu cei doi antecesori6. Ei, dară mitropolitul gr[eco]-răs[ăritean] declară pînă acuma de trei ori, faţă cu cîte 24—30 de persoane, că este prea decis a merge înainte şi a lupta, chiar cu pericolul totalei sale căderi! „Nu sunt angajeat la nimeni cu nimic, nici în sus, nici în jos, decît numai cătră naţiune şi cătră insti-tuţiunile bisericei mele. Voi merge înainte!" Aşa îşi încheia unul din cuvintele sale. Acum vă las ca să alegeţi singuri unul din două rele: mînia miniştrilor prin publicare sau ura şi discordia naţionale, cu perderea auctori-tăţei chiar şi la românii gr[eco]-catolici. Trebuie să ştiţi că în fundul măr ei colcăie înfricoşat. Salutare! G. Bariţ. Alaltăieri dă[d]useră şi saşii o protestă la Monarh în cauza limbei. Ei au ţinut aici conferenţă, mai bine convent, în această cauză, conche-mat din toate decanatele. (Arhivele Statului Cluj-Napoca, Fond. Blaj, colecţia George Bariţ, nr. 684.) 1 Vezi G. B. C, V, p. 313-316. 2 Vezi şi scris. 195, n. 3. La o conferinţă îngustă de la începutul lunii februarie, blăjenii iau hotărîrea întocmirii unui memorial pe care Ioan Vancea să-1 înmîneze împăratului în legătură cu proiectul legii Trefort. Se pare că Bariţ a- fost însărcinat cu redactarea documentului. Starea de tensiune ce răzbate din această scrisoare se datoreşte faptului că Blajul întîrzia — după părerea neuniţilor din Sibiu! — să dea publicităţii textul memoriului. Petiţiunea, intitulată Cesarea Regia-Apostolica Majestate ! Prea graţios al nostru domn şi rege! apare mai întîi în Telegraful român (XXVII, 1879, nr. 24 din 27 februarie stil vechi, p. 94 — 95) şi apoi în Gazeta Transilvaniei (XLII, 1879, nr. 17 .din 1/13 martie 1879, p. 2). Observatoriul lui Bariţ n-a publicat memoriul. O ediţie mai nouă la Teodor V. Păcăţian, 'Cartea de aur.,., Sibiu, 1910, p. 708 — 713. Celălalt memoriu, al sibienilor, cu titlul Majestate imperială, şi apostolică regală ! Prea graţioase doamne ! s-a tipărit mai întîi în Observatoriul, II, 1879, nr. 12, p. 45—46. Vezi şi la Teodor V. Păcăţian, Op. cit., p. 713-720. 3 Lapsus calamj.: cuvîntul lipseşte în original. 4 Nicolae Cristea, redactorul Telegrafului român. 5 Iustin Popfiu, 1841—1882, scriitor bihorean, cleric greco-catolic de vază şi orator de amvon cu oarecare renume. Despre el: Eugeniu Potoran, Poeţii Bihorului, Oradea, 1934, p. 38 — 43; Teodor Nes, Figuri bihorene — Iustin Popfiu (1841 —1882), în Familia, seria a doua, III, 1936, nr. 4; Gh. Cardaş, Justin Popfiu, în voi. Poeţii şi prozatorii Ardealului pînă la Unire (1800—1918), Bucureşti, 1936, p. 180; Petre Dejeu, Instituţiunile culturale din municipiul Oradea şi judeţul Bihor, Oradea, 1937, p. 145— 146; Vasile Vartolomei, Iustin Popfiu. La centenar vil naşterii, Cluj, 1941. 6 Alexandru Sterca Şuluţiu şi Andrei Şaguna. XLVI CĂTRE IOAN BIANU 1 (1880-1893) 200 Sibiu, 25/13 mai 1880 Domnule Bianu ! Eu am ajuns de la Bucureşti în Sibii numai după 22 de zile, din cauza altor drumuri şi afaceri grele din alte părţi, ceea ce voi fi necesitat să fac şi de Rosaliile iuliane. Aşa, scrisoarea d-tale din 8 mai (26 apr.) o am citit, împreună cu alte vreo 63 aflate pe scriitoriu, numai alaltăieri, iară pe cea din 22/10 mai, numai aseară. De aici se explică întîrziarea răspunsului meu la .scrisoarea d-tale anterioaiă. Astăzi grăbesc a da informaţiunile ce urmează, relativ la ordinul ce ai primit de la on[oratul] nostru d-n. preşedinte Ioan Ghica, şi te rog ;să binevoieşti a i le comunica. • : Eu recenziunea ce am făcut celor 2 volume din Convorbirile economice 2 nu o .compusesem din însărcinarea comisiunei premiselor anuali, căci, după ce d-n. auctor şi-a retras cartea, comisiunea nu s-a mai ocupat de aceea. O am studiat eu din îndemnul propriu şi cu scop ca recenziunea să o citesc, conform regulamentului, în secţiunea noastră istorică sau în comisiunea de trei, destinată a examina operate străine. în zilele din urmă, secţiunea abia se mai putea aduna în număr regulamentariu. Mi-am citit dizertaţiunea la 3 membri,, o am insinuat pentru plenum. D-n. secretariu generale a uitat de 2 ori să. o pună la ordinea zilei. Atunci eu mi-am zis: „Cu atît mai bine, căci şi aşa planul meu rezervat fusese ca cestiunilor naţionale-economice. româneşti să le dau aici, dincoace, publicitate cît s-ar putea de întinsă". Deci, după ce a lipsit orice ocaziune de a se decide prin votul Academiei publicarea acestei recenziuni în Analile sale, eu m-am grăbit a b insinua la comitetul Asociaţiunei noastre literarie de aici şi, prin urmare, acea dizertaţiune se va publica în analile noastre transilvane, îndată în tomul II, care va ieşi după Rusalii. O voi reproduce şi în Observatoriul2, meu, cu cîteva citaţiuni mai lungi din carte, citaţiuni de acelea pe care on[oratul] d-n. I. Ghica le-a scris dintru toată convicţiunea sufletului său şi mie mi le-a scos din inimă şi rinichi. încît pentru raportul făcut asupra documentelor adunate de d-n. Nic[olae] Densuşianu, eu nu am citit nimic. D-voastră însă la cancelarie sunteţi rău informaţi în privinţa aceluia. Nu eu am fost însărcinat cu compunerea aceluia, căci asupra mea se încărcaseră altele, îndoit mai multe decît mi se cuvenea, în proporţiunea numărului membrilor prezenţi. Eu luasem asupră-mi a citi numai: raporturile d-lui Densuşianu şi, din îndemnul propriu, vreo 12 fasciculi de documente. D-n.; Hodoş a fost însărcinat cu referada, iară la plecarea sa din şedinţă mi-a promis că mi-1 va lăsa, respectiv îl va aduce în cancelarie, ca să-1 iau eu şi să-1 comunic cu secţiunea. Nu 1-a adus, nu mi 1-a dat. Eu am notificat această împregiurare secţiunei şi am cerut să se treacă, de către secretariu, în procesul-verbal, pare-mi-se cel din urmă (îl aveţi acolo). într-aceea membrii secţiunei, cîţi au fost de faţă, se informaseră că în acea colecţiune, pe lîngă frumosul număr de acte pînă aci necunoscute, sunt altele, multe, publicate în diverse timpuri, de cătră scrietorii istoriei transilvane şi ungare. însă ca să poată cineva specifica, clasifica, apreţia o colecţiune oricare, fie şi numai de mărimea acesteia, nicidecum nu sunt de ajuns 3 săptămîni şi nici 3 luni. Lucruri de acestea nu se fac în fugă. Cele adunate în vreo 16 luni cer, pentru citire, mai mult de 16—20 zile. Mai ştiu şi atît, că d-n. Hodoş voise a propune pt. d-n. Densuşianu o remuneraţiune nouă de 500 1. n. Ceilalţi membri însă n-au voit să auză de aşa ceva, mai vîrtos după ce au văzut starea bilanţului şi excesivele speze făcute cu tipărirea cărţei d-lui Tocilescu şi alte cîteva fără nici o autorizare din partea plenului*. Cu această ocaziune fac cunoscut, anume d-tale şi d4ui secretariu generfal], că d-n. profesor dr. N. Nilles de la In[ns]bruck v-a trimis prin mine Kalendarium manuale utriusque ecclesiae orientalis et occidentalis. Academiis clericorum accomodatum, auctore Nicolao Nilles etc, 1879 5. Ar fi bine să-i adeveraţi, în trei linii, primirea. Dacă nu voiţi în altă 34.1 limbă, chiar româneşte, că ştie şi limba noastră, precum se vede chiar din acel Sinaxariu foarte interesant, pe care n-ar strica să-1 frunzărească şi d-n. Hasdeu. ; Eu am dat bătrînului Nilles cîteva cărţi istorice. Dînsul au adunat din arhivele de la Strigon (Estergom) mulţime de documente relative la unirea religioasă a românilor între 1692—1700 şi pînă la Carol VI. E decis a le publica cît mai cutînd, dacă vor fi lectori români6. Nicidecum nu ar strica să se aboneze şi Acadeiriîa noastră la Zeitschnft fur catholische Theologie, IV, Jahrgang, In[n]sbruck, 1880, redactată de iezuiţii de acolo; însă tocma de aceea costă numai 3 fl. pe 1 an. Cu toată stima, resentimentelor celor doi faţă de tînărul istoric. Vezi şi Scrisori către Ion Bianu, I, p. 56 — 57, n. 4 şi 5, „Spezele" făcute cu cartea lui Tocilescu: pentru tipărirea cărţii sale Dacia înainte de romani, Grigore Tocilescu primise din partea Academiei suma de 415 lei (vezi Analele Academiei Române, Seria II, tom. II, şedinţele ordinare din 1880—1881 şi sesiunea generală a anului 1881, secţiunea I, partea administrativă şi dezbateri, p. 59). 5 Henrik Nicolaus Nilles, 1828— ?, iezuit celebru, profesor la Innsbruck, autor al unor remarcabile exegeze despre trecutul bisericesc din orientul Europei. 6 Le-a publicat şi constituie conţinutul cărţii care 1-a făcut celebru în rîndul românilor: Symbolae ad illustrandum historiam ecclesiae orientalis in terris Coronae S. Stephani, I —II, Oeniponte, 1885. Altă carte a lui referitoare la români: De Principe Joanne Stephano Moldaviae et nomine Vajvoda ritus graeci, Oeniponte, 1885. 5 G. Barit. (B. A. R., Fond. coresp., cota S 68 (1), CDXCI, inv. nr. 54.718.) 201 Sibii, 31 mai n. 1887 1 lodn Bianu, 1856— 1935, istoric, filolog, şi-a cîştigat notorietatea prin organizarea modernă a Bibliotecii Academiei Române şi prin iniţierea Bibliografiei româneşti vechi. Despre el: Omagiu lui I. Bianu din partea colegilor şi foştilor săi elevi, Bucureşti, 1927; Sărbătorirea profesorului Ion Bianu la Universitatea din Bucureşti, Facultatea de filosof ie şi litere, în ziua de 7 ianuarie 1928, Bucureşti, 1928; Eugen I. Păunei, Ion Bianu (1856—1935), Cernăuţi, f. av; Sextil Puşcariu, Ioan Bianu, Cluj, 1935; Ioachim Crăciun, Doi bibliologi români, Ioan Bianu (1856—1935) şi Al. Şadi-Ionescu (1873 —1926). Deux bibliologues roumains, Jean Bianu, 1856—1935, et Al. Sadi-Ionesco, 1873 — 1926. Texte roumain et frangais, :Cluj, 1937; I. Simionescu, Amintiri academice, în Cele trei Crişuri, XXIII, 1942, p. 131—134; Nicolae Comşa, Corespondenţa între Ion Micu Mol-dovanu şi Ion Bianu. Un capitol din colaborarea între Blaj şi Bucureşti, Blaj, 1943; Dan Simonescu, Ioan Bianu, bibliotecarul Academiei Române. 35 de ani de la moartea sa, în Revista bibliotecilor, XXIII, 1970, nr. 2, p. 107—109; Avram S. Todor, Ioan Bianu (1856—1935), în Apulum, XII, 1974, p. 664 — 673; Scrisori către Ioan Bianu, ediţie de Marieta Croicu şi Petre Croicu, I —V, Bucureşti, 1974—1978. . 2 Este vorba de ediţia a treia a scrierii lui Ion Ghica, Convorbiri economice, I — II, Bucureşti, 1879. Un al treilea volum va apare tot acolo în 1884. 3 Nu s-a publicat nici în Transilvania, care n-a apărut în 1880, nici în Observatoriul. 4 Nicolae Densuşianu făcuse, pe cheltuiala Academiei, o-amplă documentare în bibliotecile din Transilvania şi Ungaria, de unde a copiat un impresionant număr de documente, mai ales despre Răscoala lui Horea. Cercetările s-au desfăşurat în a doua jumătate a anului 1879. în 1880 el raportează în două rînduri Academiei despre rezultatele obţinute: în şedinţa din 11 ianuarie 1880 citeşte Raportul d-lui Densuşianu asupra cercetărilor făcute în bibliotecile şi arhivele din Ungaria şi Transilvania de la iuniu pînă la decembre 1879 (în Analele Academiei Române, tom. II, Seria II,. partea I, Anexa C.), iar în 21 martie Raportul general al d-lui Dznsuşianu despre rezultatele misiunii sale (Ibid., Anexa B.). în şedinţa din 25 martie, Bariţ şi losif Hodoş sînt însărcinaţi să studieze documentele aduse de Densuşianu, lucru ce nu s-a făcut în condiţii bune, din cauza Stimate domnule Bianu ! Adeveresc primirea exemplarielor din Album, pentru care vă mul-ţămesc, cum şi a celor 215 exempl[are] din Programa pentru adunarea datelor 1 etc. din partea d-lui coleg Hasdeu. O parte bună din acestea voi împărţi eu cu mîna mea, în călătoria ce am să fac de Rusalii din Cluş şi în alte părţi ale ţerei, pe la persoane de la care putem să aşteptăm ceva. Sper că m[anu]s[cri]ptele pe care le-am trimis la adresa Academiei pentru d-n. Hasdeu, în aceeaşi zi în care i-am şi scris d-sale despre unele lucruri, i s-au transpus spre folosire. De cînd m-am întors de la dv. am aflat şi mai exact cauza pentru care partea cea mai mare a exemplarielor trimise pe la ss-ele consis-torie nu s-au împărţit, şi chiar aici nu se ştie nici unde va fi stînd pitulat pachetul. Numai în Banat s-au împărţit. Este coprinsul de pre pagina 1 şi una parte din a 2a Jurămîntul pe care-1 pun aici toţi funcţionarii statului şi toţi prelaţii bisericelor are unele clauzule care li s-ar putea citi după împregiurări, sau cu plan precugetat, asupra capetelor lor. Aşa, de ex[emplu] este ca să nu cuteze a sta în nici o re-laţiune sau corespondenţă cu suveranii etc. din alte ţări, nici a se face membru vreunei societăţi străine, cu atît mai puţin secrete, şi dacă ar afla că stă altcineva, sunt obligaţi prin jurămînt ca să denunţe, căci de nu, este vai de ei. Iacă părerea mea în această privinţă: deocamdată să nu retipăriţi acolo nimic din acest cestionariu, pentru ţerile acestea, dajă d-n. coleg Hasdeu să mă autorizeze ca eu să reproduc acel cestionariu, întreg, în foaia Asociaţiunei noastre, afară de pag. 1, căreia i se va afla loc airea 2. într-aceea, primitele 215 ex. se împart cu economie strictă, mai ales pe la gimnazii, seminarii, preparandii, scoale primărie cu cîte 4 şi 5 învăţători. Mai departe: ştiţi că teritoriul poştelor este împărţit în zone. Aşa de ex[emplu], cum ai trecut de la Blaş mai departe, porto pentru România e duplu, şi decît greşeşte cineva, devine triplu şi mai mult. Dară şi altmintrea la preoţi, profesori, învăţători,locuitori mai departe în ţară nu le este îndemînă şi se tem să stea în corespondenţă, mai ales cu persoane distinse din România şi aşa mai bine nu fac nimic. Deci, dacă d-n Hasdeu află de bine; a facilita bieţilor creştini de aici studierea limbei şi înaintarea studiului lor la auctorul dicţionariului, să permită ca aceşti creştini sa, le trimită numai la Sibii, pe adresa red-[acţiei] Transilvaniei, care nu e îmbrăcata în roşu ca să se sparie şi în-furieze taurii din această ţară, pentru cari cultivarea limbei noastre este-petec roşu. Eu apoi, adunînd 2—3 studii, le-aş. înainta îndată la Academie. Dacă d-n. Hasdeu se învoieşte, îl rog ca să binevoiască a-mi face cunoscut. Dacă nu, tăcerea d-sale o voi considera ca negativă. Nu cumva ginere-meu C. Iuga este bolnav rău, că la două scrisori nu-mi răspunde nimic ? Al d-voastră stimătoriu, G. Barit. (B. A. R., Fond. coresp., necatalogat) Aceasta mă face ca să aflu de prisos a mă adresa cătră vreun membru mai ales cînd nu poci şti cari dintr-înşii mai sunt în capitală. Vă rog însă, pe d-ta şi pe d-n. Nic[olae] Densuşianu, ca să binevoiţi a fi amicului nostru comun de ajutoriu, ca să poată cunoaşte bine institutele capitalei. Rev[erenţa] sa dr. Grpgore] Silaşi, iubitul nostru amic, carele a făcut corecturele la ediţpa] II din Chronica lui Şincai 2 nici pînă astăzi n-â primit un exemplariu, care crede-ma căi s-ar cuveni d-sale pentru toţi cluşanii. Salutare şi frăţie, G. Bariţ.. (B. A. R., Fond. coresp., necatalogat) 1 Iuliu Coroianu, 1847 — ?, născut în Craidorolţ din comitatul Sa tu Mare, jurist, a fost mai întîi funcţionar de stat, apoi din 1874 avocat în Cluj. A făcut parte din conducerea Partidului Naţional Român, în care calitate a luat parte la acţiunea Memorandumului, fiind condamnat la doi ani şi jumătate de închisbare. Slab cunoscut biografic. Despre activitatea, sa memorandistă vezi Şerban Polverejan şi Nicolae Cordoş, , .Mişcarea memorandistă în documente (1885—1897), Cluj, 1973, pass. 2 Ediţia academică a Hronic ii lui Gheorghe Şincai, apărută la Bucureşti în 1886 sub îngrijirea lui Grigore Tocilescu. (,, 2 2 1'„Albumul" este excelenta monografie Biserica episcopala a Mânăstirei Curtea de Argeş, restaurată în zilele M. 'S.' Regele Carol I, restaurată din1'nou în ziua de 12 octombrie 1886, Bucureşti, [1887]. Bariţ a popularizat insistent grandioasa "tipăritură, mai întîi ca semnalare (Vezi Bibliografie, în Transilvania, XVIII, 1887; nr. 11—12, p. 99), apoi, în stilul său, prin texte din lucrare (Din Album publicat în memoria res-taurărei bisericei de la Curtea de Argeş, Ibid., nr. 13—14, p. 114—116 şi Pre cuvînt are Ia Album al bisericei episcopeşti de la Curtea de Argeş, Ibid., nr. 15—16, p. 127—129). Cealaltă tipăritură era chestionarul lingvistic al lui Hasdeu, Programa pentru adunarea datelor privitoare la limba română de B. P. Hasdeu. Ediţiunea Academiei Române, Bucureşti, 1884. • 2 S-a publicat'în Transilvania, XVIII, 1887, nr. 15—16, p. 121—127, întreg. 202 Clus, 12 iuniu 1887 Stimate domnule Bianu! Aflîndu-mă~ eu aici în Cluş pentru explorări istorice, onor[atul] "domn advocat Iuliu Coroianu i, totodată coleg; al meu în comitetul : nostru electorale îmi descoperi că. are să plece la Bucureşti în afaceri particularie şi că ar voi să aibă un bilet de cunoştinţă cătră vreun membru al Academiei. Îmi spuse însă că dv. ambii rsunteţi prea bine cunoscuţi şi chiar înrudiţi. 203 Sibii, 25/13 dec. 1887 " •. i "^Stimate, domnule. 'Biany>! . : ,, Alaltăieri, în 23/1,1 dec. am trimis una parte din documente, destinate pentru Academie, fireşte ca marfă cu declaraţiune de vamă \ ilar am înaintat raport separat. Mă tem însă că acel colet va zăcea în vamă cu săptămînile, dacă, nu va întreba cineva de el, de • ex. cu ocaziunea cînd vă vin coleturi cu cărţi din alte teri. Căci de cînd se poartă acest război de vamă., noi cei de aici suntem supuşi la multe şicane din partea vameşilor României. Ni se ia şi.ia poştă porto întreit ca mai înainte, pentru colete. trimise cu poşta, ca marfă, nu xa scrisoare, căci ca scrisoare ar fi poate înzecit. Auzi d-ta:.5 kil., 1 fl. 76 c[ruce]ri == preste 4 lei! .. Rogu-vă, căutaţi în catalogul Bibliotecei, dacă aveţi sau nu cartea vechie Sicriul de aur, despre care am pomenit în raport cătră on[orata] Delegaţiune, ca să. pot da un răspuns bietului preot bătrîn de la Se-ghişoara 2. Mult m-ar îndatora unul dintre tinerii din Cancelaria academică dacă mi-ar decopia sumariele scrise de mine pe documentele transmise alaltăieri 3. Al d-tale stimătoriu, ; G. Bariţ 4. * (B. A. R.} Fond. coresp., necatalogat) 1 „Primite" (nota lui Bianu). Este vorba de o parte din documentele personale trimise de Bariţ la Biblioteca Academiei, şi din care s-a constituit apoi, actualul iond Bariţ. 2 „20 fl. dacă este exemplfarul] complet şi bine cons[ervat]" (nota lui Bianu). Este o ofertă de carte românească veche, parvenită prin intermediul lui Bariţ. 3 „Trimes astăzi 21 dec. [18]87" (nota lui Bianu). 4 Adnotată de Bianu: Răsp. 21 dec. [18]8.7". (B. A. R., Fond. coresp., necatalogat.). 1 Academia Română a hotărît să-1 ajute pe Bariţ la tipărirea volumului II din Părţi alese din istoria Transilvaniei pre două sute de arii din urmă, al cărui prim volum apăruse la Sibiu în 1889. 2 Alexandru Odobescu. 3 Adnotată de Bianu: „Trimes 2500 lei în 30/18 octobre 1889". 1 1 205 Sibii, 6/18 aprilie 1890 204 Sibii, 16/4 oct. 1889 Stimate domnule Bianu ! în vara trecută, cînd mi-ai făcut onoarea ca să mă vezi aici, în Sibii, ai avut bunătate a-mi împărtăşi că onor[ata] Delegaţiune ar fi decis a mă ajuta cu o sumuşoară oarecare la tipărirea studiilor mele istorice şi a mai multor documente V Precum veţi fi observat, eu am publicat voi. I pe spezele mele, şi-1 am gata din iuniu. Am ajuns şi din voi. II la coala 15-ea. Ştiu bine că eu nu am nici un drept ca să cer subvenţiune de la Academie şi nici de la oricine altul din România pentru publicarea lucrărilor mele, destinate mai mult a folosi românilor locuitori în ţerile Monarhiei austro-ungureşti, şi foarte puţin românilor din regatul României, cari şi fără de aceea n-au prea avut timp de a se interesa de trecutul şi de suferinţele noastre, ale celor de aici. După ce însă am aflat despre acea generozitate a domnilor colegi, după ce nobilul şi genialul nostru domn secretariu general2 încă-mi pusese oareşicare ajutoriu în perspectivă din partea Academiei, te rog ca să binevoieşti a mă informa în trei cuvinte dacă poci spera de acolo vreo subvenţiune, de la care apoi va depinde şi prepararea volumului al treilea pentru tipariu, din mulţimea de material cît am adunat în viaţă, sau ca să mă îngrijesc tot eu despre coperirea ulterioară a.spezelor de tipariu. Cu atît mai vîrtos, cu cît ne este cunoscut la toţi cît este de mic publicul nostru cetitoriu pentru scrieri serioase. Şi apoi, acestea publicaţiuni ale mele îşi au tendinţa lor, pe care o văd numai aceia cari mă cunosc de aproape, din tot trecutul meu. Ca o probă vă trimit, tot cu poşta de astăzi, unele coaie de corectură. Să ierţi că-ţi mai fac şi eu de lucru cu comisiuni de o natură atît de gingaşă. Pe lîngă salutare cordială, sunt al d-tale stimătoriu, G. Barit.3 Iubite domnule Bianu! Cînd ne-am văzut mai pe urmă, înainte de plecarea mea, d-ta ai avut bunătate a-mi promite că vei prezenta generosului domn ministru Teodor Rosetti un exemplariu în două volume din Istoria Transilvaniei pe 200 de ani 1 ca un semn de înaltă stimă şi recunoştinţă ^ cu care-i sunt dătoriu, şi samă escuzaţi că de aici nu se pot trimite legate, fără rizic de stricăciune. Astăzi, librariul meu Krafft a înaintat la adresa Academiei Române un colet mai mare, cu tren ordinariu, ca marfă. în acela veţi afla 4 exemplfare] voi. I et II, şi anume: 1 pe hîrtie ceva mai fină, pentru d-n. ministru; 1 pentru d-n membru G. * Tocilescu, schimb: 1 pentru d-n. Nic. Densuşianu; 1 pentru d-n I. M. Rîureanu, vechi profesor şi director, tot aşa vechi amic al meu (Strada Oltenii! 35. L-am înştiinţat: cred că va veni singur să-1 ia). Un colet separat este adresat lui Socec et Comp. Ginere-meu 2 nu va lipsi a-1 înştiinţa, după sosirea marfei. Orice-speze de transport la acest colet să se treacă în socoteala mea, şi casariul îmi va trimite cont. Tot aşa să se întîmple şi cu coletul de cărţi pe care4 aştept eu de Ia d-voastră. îl aşteaptă însă şi cîteva cocoane române, cărora le-am promis Visul poetului3, apoi elevele noastre din şcoala superioară. Eu mai stau în Sibii pînă la 3 mai, apoi plec iarăşi. D-ta mi-ai băgat un purece în urechie cînd mi-ai reflectat că s-ar putea întîmpla ca să mi se ia şi cîteva exemplarie pentru premii. Ar fi bine, dară din; cauza întîrzierilor de la vamă etc. ar trebui să ştiu cu 1 lună înainte de examene. Preţul la 2 volume ar fi 20 lei noi; la mai multe exempl[are], rabat 20%. Salutare cordială, G., Bariţ. (B. A. R., Fond coresp., necatalogat.)- — 1 Volumul II, apărut în 1890 la Sibiu, cu sprijinul bănesc al Academiei Române. 2 Constantin I. Iuga, soţul fiicei mai mari Victoria. 3 Visul poetului, Bucureşti, 1890, volum de Carmen Sylva. 4 Adnotată de Bianu: „Executat tot şi răspuns la 17/29 april 1890. I. B." 3 Este vorba de corpusul de Acte şi documente relative la istoria renaşterei române. Actes et documenisrelatifs â Vhistoire de la regeneration de la Roumanie,. I-X, Bucureşti, 1889-1909 Iniţiatorul si realizatorul colecţiei a fost D. A. Sturdza. In voi. V (Bucureşti, 1890, 1122 pagini) sînt cuprinse acte relative la anul 1857. Vezi şi Enciclopedia istoriografiei româneşti, Bucureşti, 1973, p. 395. 206 Sibii, 1 mai 1890 Iubite domnule Bianu ! i Primind astăzi scrisoarea d-voastră din 17/29 ale l[unii] expir[ate], pe lîngă că vă mulţămesc pentru osteneală ce-aţi făcut prin împărţirea exemplarielor din scrierea mea 1 la adresele ştiute, nu lipsesc a vă face cunoscut că, duminecă în 27/1.5 am primit şi eu aviso despre sosirea lăzii cU cărţile ce aţi binevoit a-mi trimite, iară luni, trecînd acelea prin reviziunile cerute aici, au ajuns sănătoase în locuinţa mea. Pînă astăzi, am şi terminat împărţirea lor, de aici pînă. la Ora viţa, Temişoara,' Arad, Beiuş, Oradea, M[âramaroş] Siget, Cluş, Bla,ş etc, etc, cîte puţine, pre cîte s-au ajuns. Prin elevele din internat am trimis la mamele lor, din ambele scrieri, 45 exempl. Am împătrţit şi la membrele Comitetului Reuniunii femeilor române, ce nu numai ştiu citi, dară şi înţeleg cele citite. Nespusă bunătate s-a făcut prin darul acesta! Am împărţit mai tot la familii, la mame cu fete. Să vă imaginaţi cîte femei mame, fripte de sete, care toate cer cîte un pahar de apă răcoritoare! Dară nu se ajunge la toate. Noroc că scrierile se pot împrumuta una de la alta 2. D-zeul părinţilor noştri să binecuvînteze pe Doamna Carmen Sylva, să o dăruiască cu sănătate perfectă şi cu viaţă îndelungată pentru minunatul nutremînt spiritual ce dă literaturei noastre naţionale, prin care deşteaptă şi susţine în spirite cea mai nobilă rivalitate la bărbaţi şi la femei, pe cîmpul cel vast al adevăratei culture, atît morale cît şi naţionale. Femei de la noi zic că Carmen Sylva o trimise Maica Preacurată la; români. Aşa cred cele de aici.,, Din voi. V Acte şi documente 3 mi-aţi trimis patru exempl. în loc de 1. Nu cumva din eroare? Ce sa fac cu ele?* Salutare cordială de la al d-voastră stimătoriu, \';\ G. Bariţ. [Adresa:] D-saie domnulu Ioan Bianu, profesor la Universitate, bibliotecariu al Academiei Romane etc. Bucureşti . (B. A. R., Fond. coresp., necatalogat.) 1 Părţi alese din istoria Transilvaniei, voi. II. , 2 Carmen Sylva a trimis pe seama transilvănenilor, în dar, un mare număr de exemplare din volumele sale Cuvinte sufleteşti, Bucureşti, 1888 şi Visul poeUdui, Bucureşti, 1890. I 207 Sibii, 28/16 mai 1890 Iubite domnule Bianu ! După întoarcerea mea dintru o călătorie, aflînd pe masă şi scrisoarea d-tale din 21 apr. vechi, nu am lipsit a îmj ărţi cele 3 exempl. din Acte şi documente voi. V, 1 iară spre legitimarea mea, alături •[• adeverinţă de la respectivii domni. în scrisoarea d-tale din 17/29 aprilie nu se vede nici un postscript. Ţi s-a întîmplat şi d-tale, ca şi mie şi la alţii mulţi, în cazuri de .acestea şi întră mulţimea afacerilor. Destul că acum, cu această expediţiune,. suntem în ordine şi, din partea mea, rămîne numai ea să mulţămesc generoşilor editori, şi anume ilustrului nostru d-n. secretariu general pentru volumele cu care am fost eu onorat. . Asemenea, mulţămesc din nou în numele familiilor române şi al şcoalelor pentru exemplariele împărţite din Cuvinte sufleteşti şi din Visul poetului 2. Nu puteţi crede ce bine au prins aici acele scrieri! Ei, dvoastiă pe acolo nn ştiţi ce este setea aici. Scriind acestea mi se ridică un scrupul, asupra căruia te rog ca, dacă poţi, să mă luminezi. Eu am împărţit din cele două volume ale Istoriei3 mele, în Bucureşti,, preste 50 de exemple. Mă tem însă că tocma pentru preşedintele nostru actual 4 nu va fi rămas, după cum doream eu, un exemplariu în localul Academiei. M-au tot ameţit unii-alţii că d-n. I. Ghica vine azi, ba mine, poimîne de la Londra. Mi-ar fi foarte ruşine dacă mi s-ar putea imputa — cu tot dreptul — că tocma la d-sa nu am cugetat. Ca să-mi fac speranţă că-i voi prezenta toate trei volumele dintr-o dată, ar însemna că voi să mă joc de-a mîţa oarba cu moartea, care poate să mă ia pînă în primăvară, cînd voiam să fiu gata cu v[olumul] III5. Poate fi că ştie ginere-meu de acolo6. Cu toată, stima G. Bariţ. (B. A; R., Fond. coresp., necatalogat) 1 Vezi scris, precedentă, n. 3. 2 Vezi scris, precedentă, n.. 2. 3 Părţi alese din .istoria Transilvaniei pre două suie de ani din urmă, I —II> apăruseră la Sibiu în 1889— 1890. 4 Preşedintele Academiei Române era la acea dată Ion Ghica. 5 Va apare tot la Sibiu, în 1891. George Bariţ îi va supravieţui doi ani. 6 Constantin I. Iuga, soţul Victoriei. 208 Gherla, 1905; Date istorice despre protopopiatele, parochiile şi mînâstirile române din Maramureş din timpurile vechi pînă în anul 1911, Gherla, 1911), dar şi al unor culegeri de cîntece populare care-1 impun între folcloriştii români de la începutul secolului (ex. volumul Poezii populare din Maramureş, Bucureşti, 1909). Despre el: Dicţionarul literaturii române de la origini pînă la 1900, Bucureşti, 1979, p. 127; Iordan Datcu şi S. C. Stroescu, Dicţionarul folcloriştilor. Folclorul literar românesc, Bucureşti, 1979, p. 91. 4 „Fii sănătos şi iubeşte-mă aşa precum mă iubeşti." Absentînd eu cîteva zile la Blaş, în afacerile fundaţiunilor noastre, şi anume în ale Fondului şuluţian \ care dă de lucru mai mult decît toate celelalte, numai astăzi poci răspunde la scrisoarea d-tale din 1/31 mai, în care ai avut bunătate a mă informa că din Istoria mea se mai află în Academie 1 exempl. I et II 2. Vă rog prea mult ca acelea două volume I et II să binevoiţi a le înainta din partea mea preşedintelui Academiei, principelui Ion Ghica, la Londra. Eu, de aici, nu voi lipsi a-mi face datoria cătră d-sa. într -aceea, împregiurările noastre mă silesc ca iarăşi să vă mai incomodez cu altă rugare. După ce am împărţit, precum îţi scrisesem, cele două scrieri ale Doamnei Carmen Sylvaîn ţinuturile locuite de români, acuma văz că numai cît am deşteptat setea. Vicariul din Mar-maţia, T. Bud 3 îmi scrie că după ce a citit Cuvintele sufleteşti în societate cu alte persoane, acum simte trebuinţă de a forma din ele predice bisericeşti. D-n. advocat Paul Pop din Beiuş, cu scrisoarea sa din 2 iuniu n. îmi cere 25 exemplarie din Cuvinte sufleteşti, ca să le plătescă îndată ce îi va fi împărtăşit preţul, pentru că văzînd la dînsul alte familii exem-plariul ce i-am trimis eu, toate voiesc să aibă acea carte. Eu îi răspund astăzi că iiu ştiu preţul cărţii, dară voi întreba la dv. Te rog, deci, ca să ai bunătate a-mi comunica preţul, a-mi şi mijloci trimiterea de 25 exempl[are], iară preţul să-1 numere casariul Iuga în contul meu, pentru care-i şi scriu, tot astăzi. Salve et me ut facis dilige !4 G. Barit. (B. A. R., Fond. coresp., necatalogat.' 1 Fundaţia mitropolitului Alexandru Sterca Şuluţiu, instituită în 1861 la dorinţa acestuia. Vezi Fundaţiunea fericitului Alexandru Sterca Şuluţiu, arhiepiscopia metropolit gr-cat. de Alba-Iulia, Blaj, 1870. Bariţ era membru al epitropiei acestei fundaţii. 2 Scris, anterioară, n. 3. 3 Tit Bud, 1846— 1917, vicar greco-catolic al Maramureşului, scriitor şi om de cultură. Autor al unor lucrări de ritual religios (Ritualul pentru pruncii şcolari din şcoalele elementare poporale, Gherla, 1894), al cîtorva monografii de aşezăminte (însemnări şi date despre înfiinţarea parochiei gr.-cat. din Sighetul Mar amur eşului-Mâr amar osziget), 209 Sibii, 10 mai/28 apr. 1891 Stimate domnule Bianu ! - La plecarea mea din capitală avînd să iau multe alte publicaţiuni cu mine, pe care doream să le apăr de reviziunea de aici, din poesia Sola 1, pe care binevoiseră să mi-o promită în seara aceea în mai multe exemplarie, am luat cu mine numai 5 ex[emplare]. Mi s-a spus că, pe lîngă cele aduse de d-n. Boiu 2 s-au mai trimis cîteva şi la adresa d-lui dr. I. Crişan. Dară, după informaţiunea ce mi s-a dat aflu că la elevele Şcoalei noastre superioare de fete, respective pentru mamele acelora şi pentru cîte reuniuni de femei avem, nu s-a trimis nici un exemplariu din Sola. Ce e drept, această lucrare s-a reprodus în ziariele de dincoace de munţi. Femeile noastre însă doresc să aită acea poezie ca suvenire, tipărită aşa separat, precum se vede publicată. Mie-mi dă de lucru împărţirea exemplarielor în două teri. Cu toate acestea eu vă rog ca, precum îmi descoperisem şi în acea seaiă dorinţa, să binevoiţi a-mi trimite, dacă se poate, vreo 100 de exempl[are] din Sola, din al cărei cuprins am să fac şi o mică prelegere la Şcoala superioaiă. Dacă cumva se află depusă la Ministeriu sau poate la Academie cărticele destinate înadins pentru educaţiunea şi instrucţiunea tinerimei de sex femeiesc, de acelea ar fi folositoare dacă s-ar împărţi, ca permii, şi la bibliotecele şcoalelor. Chiar acuma mi se cer iarăşi pentru Selagiu şi pentru alte două ţinuturi, pe unde limba noastră ne este foarte periclitată şi unde unii părinţi au început să-şi aducă fetiţele la Sibii, ca să-şi înveţe limba maternă, uitată în scoale străine. Salutare cordială. Binevoitoriu şi stimătoriu, G. Bariţ. (B. A. R., Fond. coresp., necatalogat) 1 Sola, Bucureşti, 1891, volum de Carmen Sylva. 2 Zaharia Boiu, despre care vezi G.B. C., II, p. 71, n. 7. Cf. şi Dicţionarul literaturii române de la origini pînă la 1900, p. 110—11. Sibii, 31 oct. 1891 Stimate domnule' bibliolecariu al Academiei !' D-zeu îmi ajută ca; cu toate bătrîneţele mele, să termin şi volumul al III-lea din opul a cărui publicare mi-o propusesem de ultima problemă a vieţii mele, întreprinsă mai vîrtos în folosul românimei de dincoace de munţi, care cred că mă va înţelege mai bine \ Din 100 exemplarie destinate a se împărţi la institute publice şi ca exempl[are] de onoare şi gratis, se vor înainta mîne 40 exempl[are] prin W. Krafft din Sibii, la adresa Academiei Române în Bucureşti. Fiind exempl[are] broşurate, nu legate, cred că la Vama României nu ni se vor face dificultăţi. în colet se adaogă şi 10 exempl[are] pentru Librăria Socec et Comp. Vă rog să binevoiţi a informa pe onor[abila] Delegaţiune academică despre acest transport, a-şi împărţi exemplariele întocma după lista alăturată, din care cele 5 exempl[are] puse separat să fie transpuse generosului domn secretariu general D. A. Sturdza, îndată ce se va fi întors sănătos din călătorie. D-sa va dispune de acelea 5 exemplare] întocma cum va afla cu cale ca, reţinînd pentru sine unul, să le împarfă cum va voi. O singură dorinţă aş avea: ca, dacă d-sa ar afla de cuviinţă, 1 exemplar] să fie pregătitpentru preşedintele de onoare al Academiei 2, pre cînd se va deschide sesiunea anului 1892. Toţi colegii noştri membri actuali, locuitori în Ungaria şi în Transilvania primesc exemplarie de-a dreptul din Sibii. Al d-voastră stimătoriu, - >;; *; G. Bariţ. . •■ ■' . Sibii, 1 nov. n. 1891 Listă după care sunt a se împărţi exemplarie din Istoria Transilvaniei voi. III la dd. membri ai Academiei Române şi la alte '. persoane (după secţiuni) : — DD-nii Sion G., Hasdeu B.P., Quintescu N., Caragiani L, Maiorescu T., Negruzzi I., Sbiera I. Ioan, Tocilescu Grigore G. 9 — Urechia V.A., Maniu Vasile, lonescu N., ep[iscopul Mel-chisedec, Odobescu Al., Papadopol Căl[imah], Sturdza D. A; (5 ex.)' .: n — Kretzulescu Nicfolae], Fălcoianu Ştef[an], Ştefănescu Grig[ore], Aurelianu P.S., Brândză dr. D., Cobălcescu Grig[ore], Felix dr. I., GhicawIoan, Poni Petru 9 — La Biblioteca Statului 2 — La Biblioteca Academiei 2 — Ion Bianu, me[mbru] cor[espondent], Nic. Densuşianu, m[embru] cor[espondent], dr. Radu 3 — Teofil Frîncu, I.M. Rîureanu, lonescu Gion 3 — Pop, ajutoriul bibliotecariului 1 Exemplarie: 40 (B. A. R., Fond. coresp., necatalogat.) 1 I-a apărut la Sibiu, în 1891, volumul III al lucrării Părţi alese din istoria Transilvaniei. Cele trei volume (I —II, Sibiu, 1889—1890) sînt încununarea bătrîneţii dar şi a activităţii istoriografice a lui Bariţ. Vezi despre însemnătatea acestei scrieri la George Em. Marica, George Bariţiu — istoric, în voi. Studii de istoria şi sociologia culturii române ardelene din secolul al XlX-lea, III, Cluj-Napoca, 1980, p. 1—255. 2 Care era regele Carol I. 211 - Sibii, 27/15 sept. 1892 Iubite domnule Bianu ! Stimata domniei tale scrisoare din 22/10, venită la timp în Sibii, nu mă aflase aici pînă aseară cînd m-am întors din Comitatul Hunedoarei. Deci, văzînd urgenţa cu care-mi cereţi Gazeta şi Foaia din anii de cînd lucram şi eu la acele organe de publicitate românească \ grăbesc a vă răspunde că, din cîte exemplarie am putut scăpa de pierire în anii războiului civil, vi le voi trimite cît mai curînd, nu pentru folosire pe 3 luni, ci pentru totdeauna, ca să treacă în proprietatea Academiei, care mă obligase cu atîtea binefaceri din partea sa. Tot ce mă împiedecă pe cîteva zile ca să nu poci alerta expedi-ţiunea acelor publicaţiuni este numai împrejurarea că tocma de mîne înainte vom fi ocupaţi şi noi aici cu mutarea cancelariei şi a biblotecei noastre din localul care, din graţia lui D-zeu a devenit prea strimt pentru Asociaţiunea noastiă. Din Călindarele 2 încă se mai află cîte un exemplariu pe cîţiva ani, însă nu pe toţi. Despre toate exemplariile voi alătura la expediţiune un catalog. Din exemplariele sau, mai exact, cursurile sau anii cîţi vor lipsi la mine, sper să le aflu la un singur loc în Braşov, şi anume întru o ladă care se află plină de cărţi în casele ginere-meu Constandin, dară aceasta se poate întîmpla numai ceva mai tîrziu, după [ce] nevastă-sa va merge acolo. Este nespus de greu a mai afla exemplarie din acelea foi periodice pre cîte au apărut pînă în 1849. în tot timpul războiului nostru civil de 10 luni, şi mai ales în cele 4 luni, mart[ie] —iuniu 1849 cît au domnit insurgenţii magiari în Transilvania, între alte devastaţiuni înfricoşate, orice au aflat tipărit româneşte s-au silit a nimici. Iară anume Gazeta era căutată ca şi cum ai face vînătoare de vreo feară sălbatică; iară apoi în martie 1849 fu omorîtă şi în locul ei apăru Expatriatul lui Bol-liac, pe 2—3 luni, tot în Braşov 3. Cu transportul ce voi înainta Academiei nu veţi avea altă cheltuială decît o chirie pînă în Predeal şi alta pînă în Bucureşti. Modalitatea vă- muirei în Bucureşti o cunoaşteţi d-voastră mult mai bine decît noi aici. Tot ce ştiu este întîrzierile fără exemplu pînă ne vine avizo despre expediţiunea sau primirea coletelor. Aşa spre ex[emplu] un transport j de cărţi destinate pentru Casa M[ajestăţii] Sale a Regelui, trimis de i aici via: Predeal — la Gara Tîrgovişte — în Bucureşti, sosit în Bucureşti în 11/23 august, prevăzut cu toate formele cerute delegi, nici astăzi, după cinci săptămîni, nu ştim nimic de soarta acelui. De atunci, comercianţii noştri au destule avizuri şi din New-York. \ La postscriptumul d-tale de aducere aminte am bucuria de a răs- / punde cu acea parte a biografiei mele, compusă şi publicată mai dă-unăzi sub titlul George Bariţiu 4, din care v-am [trimis] şi d-voastră 3 exemplare, alăturate la cărţile destinate M[ajestăţii] Sale. Ginere-meu C. Iuga a fost înştiinţat ca să vi le împartă. în acea cărticică veţi j afla naraţiunea mea ascultată la masa iubitului coleg Vas[ile] Al[exan- j drescu] Urechia înainte cu cîţiva ani de cătră dd-nii oaspeţi chemaţi, i în frunte cu fericitul episcop Melchisedec 5. Despre acelea împărtăşiri ale mele din acea seară voieşte ilustru domn Dimitrie A. Sturdza să \ aibă cunoştinţă mai de aproape. Vă rog să binevoiţi a ceti partea biografiei numai de la pag. 24 în jos: „în seara de duminecă ...", pînă la pag. 32 inclusive. Aceasta ! fusese naraţiunea mea. Lipsesc dintr-însele numai corespondenţele mele . cu membrii familiei Hormuzache, şi anume cu cocoanele sorori Eufro- I sina Petrino şi Elisa G. Sturdza 6. După ce-mi voi ceti toate corespondenţele cîte am putut păstra ca venite de la fraţii moldoveni, mai avînd viaţă, îmi voi ţinea de cea mai plăcută datorie a mai arunca pe hîrtie unele episoade din acelea timpuri, despre care voi crede că pot interesa pe eminentul fiu al patriei sale şi valorosul bărbat de stat, a cărui pătrundere în viitoriul naţiunei şi al patriei sale este atît de grea 7. Cu acestea sunt al d-tale stimătoriu şi iubitoriu, j- George Bariţ. (B. A. R., Fond. coresp., necatalogat.) j- 1 George Bariţ a fost redactor la Gazeta de Transilvania şi Foaie pentru minte, ) inimă şi literatură între anii 1838— 1850. ', 2 Călindariu pentru poporul românesc, editat de Bariţ între 1852— 1865. Vezi j G.B.C., IV, p. 47, n. 1. Cf. şi Ioft.Muşlea, Calendarele lui Bariţiu (1852—1865) cu documente inedite privitoare la editarea, tipărirea şi difuzarea lor, în Studii şi cercetări de * bibliologie, II, 1957, p. 255-265. 3 Vezi G. B. C, I, p. 154, n. 2. | 4 Biografia întocmită de Corneliu Diaconovici, George Bariţiu, 12/24 mai 1812 — 1892. Foi comemorative la serbarea din 12/24 mai 1892, Sibiu, 1892. j 5. Mihail Ştefănescu, pe numele monahal Melchisedec, episcop al Dunării de Jos j apoi al Romanului, scriitor şi cărturar celebru al vremii sale, murise în 16 mai 1892. ; 6 Vezi supra, în acest volum. j 7 Se referă la Dimitrie A. Sturdza. \ Sibiu, 13/25 aprilie 1893 Prea stimate domnule profesor ! Primind scrisoarea d-voastră din 9/21 ale l.c, cuprinsul ei mă făcu să scriu şi la ginere-meu, cărui eu, în ziua plecărei mele, îi dedesem răspunsul de mulţămită în scris, pentru ca să-1 şi transpună, în acea zi la biuroul Academiei. Se poate însă că C. Iuga ori 1-a pierdut, ori că a uitat ca să vi-1 transmită. Pentru orice caz eu, încordîndu-mi puţintel memoria, vă alătur acilea un concept nou, în care cred că se coprinde mai tot ce am zis în acelea momente, la care putea să fie preparat oricare alt coleg, numai nu eu. Atîta văz că alegerea aceasta, cu care am fost onorat eu cu această ocaziune \ a produs la românii de dincoace de munţi o surprindere din cele mai plăcute. Ei mă felicitară pe mine, însă totodată şi pe sine. Dacă cumva ginere-meu va afla conceptul vechi, atunci biuroul va folosi la tipariu pe cel care-i va conveni. Vă rog a spune, la ocaziune, salutarea mea cordială tuturor domnilor colegi din Academie, a-i asigura şi că stau la dispoziţiunea corpului academic oricînd ar crede că şi prezenţa mea s-ar cere, în cursul anului. Al d-voastră totdeauna stimătoriu, G. Bariţ 2. (B. A. R., Fond. coresp., cota S. 68 ^ , inv. nr. 54.719.) CDXCI 1 în şedinţa din 24 martie 1893 George Bariţ a fost ales preşedintele Academiei Române. 2 E cea mai tîrzie scrisoare a lui Bariţ din cîte cunoaştem. Cîteva zile mai tîrziu, în 2/14 mai 1893, va înceta din viaţă, la vîrsta de 81 de ani. XLVII CĂTRE EMILE PICOT1 (1882) 213 Sibii, 30 dec. 1882 Prea stimate domnule profesor ! Nu voi să mă escuz cu nimic, nici cu bătrîneţele de 71 ani, nici cu noua sarcină impusă mie de cătră comitetul nostru, pentru întrzierea mea cu răspunsul şi cu cea mai fierbinte mulţămită pentru binevoitoarele informaţiuni, cu care mă fericirăţi prin scrisoarea d-voastră din 6 ale l.c.2 O, de aţi şti cît ne simţirăm de fericiţi noi toţi cari suferim sub această sistemă, cînd ne văzuiăm apărată cauza noastră cu atîta căldură şi ştiinţă, într-un ziariu cum este Le Bien public (11 dec). Mulţămită înmiită generoşilor autori ai acelui articlu de fond, ca şi d-voastră carele aţi binevoit a conlucra pentru ca să vază lumina! Avem patru ziare politice în Transilvania şi Banat, şi toate patru l-au reprodus după traducţiunea din Românul3. Dacă în acestea zile ne supără ceva, este nespusa întîrziere la Bucureşti cu traducerea şi tipărirea Memorialului nostru în limba franceză. Abia înainte cu 4 săptămîni deterăm de un traducătoriu, un profesor despre care ni s-a spus că cunoaşte ambele limbi perfect 4. îndată ce va apărea ediţiunea franceză 5, nu vom lipsi a distribui cîteva sute de exemplarie atît la Paris, la ziarie şi la bărbaţi de stat, cît şi în alte locuri, după consiliul ce ni se va da de cătiă amicii noştri şi ai libertăţei drept înţelese; căci, adecă, noi locuitorii acestor munţi şi văi numiţi Transilvania, cu horizon prea mărginit, ne pricepem rău la cine şi cum să ne adresăm în regiunile superioare ale societăţei europene superioare. Rar mi s-a întîmplat ca să-mi vie mai apropos vreo altă scrisoare, precum îmi veni Alexandre le bonQ tocmai acuma, cînd compatrioţii mei magiari declară Moldova de ţară magiară, chiar şi în sensu etno-logic-genetic al cuvîntului, precum veţi binevoi a vedea şi din căţiva n[ume]ri ai ziarului meu 7, pe care mi-am permis a-i alătura la exemplariele Transilvaniei înainte cu poşta de astăzi, la adresa d-voastră. Celălalt exemplariu l-am transpus la biblioteca Asociaţiunei noastre, cerînd totodată de la comitetul nostru exemplariele din Transilvania, care mi s-au şi dat cu toată plăcerea, şi cu atît mai vîrtos că d-voastră sunteţi ales membru onorariu al Asociaţiunei noastre, cu voturi unanime, în adunarea generală din a[nul] 1876 la Sibii8; dară cînd am cerut permisiunea gubernului nostru, ne-a venit răspunsul că nu vă cunoaşte!! Preste tot, în anii de urma, gubernul casează alegerile de membri din alte ţări ... Pe anii 1879—80 încetase şi Transilvania, iară pe 1881 s-au tipărit exemplarie prea puţine, încît abia ne mai rămase pentru bibliotecă ; în acel curs mai nu sunt documente istorice, căci din cauza celor din nr. 23—24 1878 îmi făcuseră un proces de presă alăturea cu capul9, dară am fost achitat cu voturi unanime. Prea vă răpesc tinip mult, de aceea închei şi mă recomand binevoitoarelor d-voastră favoruri. Devotat, G. Banţ10. (Biblioteca Naţională din Paris, lipită la sfîrşitul cărţii lui Goerge Bariţ, Memorial compus şi publicat din însărcinarea Conferinţei generale a representanţilor alegătorilor români, adunaţi la Sibii în zilele din 12, 13 şi 14 mai st. n. 1881, prin comitetul său esmis cu acea ocasiune, Sibiu, 1882, carte care se află la cota Z., Picot 567.) 1 Auguste Emile Picot, 1844—19185 filolog şi bibliograf francez, cărturar trăit între români şi unul dintre marii iubitori ai românilor. între septembrie 1866 şi decembrie 1867 a fost secretarul principelui Carol I, mai apoi consul al Franţei la Sibiu şi Timişoara (1868—1872). De la 1875"a fost profesor be-limba română la Ecole des langues orientales vivantes din Paris. Dintre lucrările lui referitoare la români: La question des israelites roumains au point de vue du droit (1868); Documents pour servir ă Vetude des dialectes roumains (1873); Les roumains de la Macedoine (1875); La ckronique ăe Moldavie de Gregoire Urechi, ediţie critică (1877—1879); Alexandre Le Bon, prince de Moldavie (Viena, 1882, în colaborare cu G. Bengescu); Chants popidaires des roumains de Serbie (1889). Despre el: N. Georgescu-Tistu, Emile Picot et ses travaux relatifs awx Roumains, Paris, 1925; Iordan Datcu şi S. C. Stroescu, Dicţionand folcloriştilor. Folclorul literar românesc, Bucureşti, 1979, p. 346 — 347. 2 Originalul scrisorii la B. A. R., ms. rom. 1010, f. 19lr— 192v. 3 Cele patru ziare erau: Gazeta Transilvaniei la Braşov, Observatoriul şi Telegraful român la Sibiu şi Luminâtoriul la Timişoara. In nr.. 181 din ziua de luni 11 decembrie 1882, ziarul parizian Le Bien public difuzează, articolul Roumains eţ magyars, pare-se scris'de Picot, care este o viguroasă apărare a problemei româneşti pe care o resuscită Memorialul din 1882. Ziarul francez conchide la sfîrşit: „Românii nu vor fi singuri!" Ziarele româneşti preiau fulgerător acest articol şi-1 publică în traducere, mai întîi Românid (Românii şi maghiarii, în XXVI, 1882, nr. din 7/8 decembrie, p. 967 — 968), de unde îl reproduc ziarele ardelene: Românii şi niaghiarii, în Telegraful român, XXX, 1882, nr. 145, p. 578 — 579; Roumains et magyars, în Gazeta, Transilvaniei; XLV, 1882, nr. 144, p. 2 — 3; nr. 145, p. 2; Românii şi maghiarii, în Observatoriul, V, 1882, nr. 98, p. 930; nr. 99, p. 393-394. 4 Acest profesor era Bonifaciu Florescu, fiul natural al lui Nicolae Bălcescu şi al Luxiţei Florescu. Pentru problemă vezi Ioan Chindriş, 'Bonifaciu Florescu şi Memorialul transilvănean de la 1882, în Studia et acta Musei Nicolae Bălcescu, IV, (Bălcescu şi Transilvania, sesiunea ştiinţifică, Cluj, 2 — 3 decembrie 1972), 1976, p. 135—147. 5 Apare abia în 1883 (vezi Ibid.) [ 1 6 Vezi nota 1. 7 Se referă la articolul său Cestiunea ceangăilor, cestiune politică de primă ordine» din Observatoriul, V, 1862, nr. 97, p. 385; nr. 98, p. 391; nr. 99, p. 393; nr. 100, p. 397. 8 Vezi Proces-verbal al Adunării generale XV a Asociaţiunei transilvane pentru literatura română şi cultura poporului român, ţinută la 10, 11 şi 12. august st.'n. 1876 în Sabiniu, în Transilvania, IX, 1876, nr. 19—20, p. 223—229. în şedinţa a> treia, din 12 august, la punctul LX Ioan Popescu propune ca Emile Picot, „în virtutea meritelor sale relative la limba şi istoria românilor" să fie ales membru de onoare al*ASTREI. Propunerea, susţinută cu date lămuritoare de Bariţ, a fost acceptată îri unanimitate. 9 Documentele în cauză s-au publicat sub titlul Din miscellaneite lui Ioan Munteanu, în Transilvania, XI, 1878, nr. 23, p. 267^269; nr. "24, p. 279-281. Sînt amintiri din 1848—1849, foarte compromiţătoare pentru unguri. -• 10 Vezi şi E. Armeanca, O scrisoare a lui. George Bariţiu, în Societatea de mîine, V, 1928, nr. 10, p. 213-214. - • CĂTRE UN NEIDENTIFICAT1 (1885) 214 Braşov, 4/16 august 188 Domnul meu ! D-voastră mi-aţi încredinţat în 24 iuliu 1882 diploma de dona-ţiune a familie dv., emanată în anul 7004 de la creaţiunea lumei, cu scop ca eu să public cuprinsul ei în Transilvania. Aceeaşi diplomă dv. o aţi recerut prin scrisoarea din 10 octombre 1883, ca dreaptă proprietate a familiei dv. Astăzi vă remit acel document. Mă folosesc totodată de ocaziune ca să vă descoper, chiar şi interesul familiei dv., cauzele pentru care am întîrziat cu remiterea ei. Această diplomă nu e scrisă în limba românească, precum crezusem eu la prima ei vedere, ci este în limba slavonă veche, pe care eu nu o cunosc, şi pe care chiar şi literaţii slavi născuţi, precum ruşi, ruteni, şerbi şi bulgari o înţeleg foarte rău, şi citirea ei o învaţă ca paleografie în şcoalele lor superiori. între românii din Ardeal eu nu cunosc nici un paleograf slavist afară de d-n. Cipariu, care însă la etatea sa de 81 de ani nu se mai poate ocupa cu paleografia, care atacă ochii. Chiar şi în România sunt foarte puţin paleografi slavişti, adecă cetitori de scrieri străvechi slavone. Cei mai buni paleografi slavişti sunt episcopul Melchisedec de la Roman şi profesorul Bogdan Petriceicu Hasdeu, ambii membri ai Academiei Române. Am cercat, după ocaziune, ca să reţin pe unul din acei domni pentru traducerea diplomei. Nici vorbă ! Sunt preste măsură ocupaţi. Dealtmintrea, d-n. Hasdeu nu ar citi asemenea acte şi nu le-ar traduce fără honorariu. Mai cunosc un singur slavist în România, carele iarăşi nu cred să traducă fără o taxă. Hrisoave de acestea slavoane vechi s-au pierdut cu sutele chiar şi din Districtul Făgăraşului, dintre care multe au fost de mare valoare, dară după ce nu le-a ştiut citi mai nimeni, au fost considerate ca netrebnice şi nimicite. Altele au apucat în cîte un muzei ori arhiv german, săsesc ori unguresc. în Comitetul Hunedoarei le adună de 4 ani d-n. Francisc Solyom Fekete \ preşedinte al Tribunalului reg[esc] în Deva, iară pe cele slavone le trimite spre citire, traducere şi comentare la Academia Imperială din Viena, unde renumitul slavist' dr. Miklosich 2 şi alţi vreo doi lucră la ele. Aşa cum aveţi d-voastră această diplomă, netradusă exact, fidel, nu vă mai poate folosi nimic, la nici o auctoritate publică. Ea poate să fie de folos numai în traducţiune autentică şi legalizată, sprijinită totodată de documente posterioare ale familiei. Din contră, pentru istoria noastră naţională ar.fi.de folos 4acă dv. v-aţi învoi ca să o lăsaţi pe vreo doi trei ani în uzul Academiei Române, la Bucureşti, care ar afla mult mâi curînd un traducătoriu între membrii săi, sau la Ambasada Rusiei ori la a Serbiei, acolo în capitală. Aceasta este părerea mea personală, dv. veţi face cum veţi şti. Eu mai stau în Braşov pînă la 15/27 aug[ust] 3, apoi plec la adunarea generală a Asociaţiunei, iară de acolo merg în străinătate, tot în afacerile Academiei, şi mă voi întoarce la Sibii numai pe la începutul lui octobre. în postul Paştilor voi sta 1 lună de zile la Academie, în Bucureşti. Pînă atunci dv. aveţi timp de a medita asupra acestor informaţiuni ale mele. Al d-voastră stimătoriu, Georgie Bariţ. (B. A. R., Fond. coresp., inv. nr. 24.207.). 1 Solyom Fekete Ferencz, 1839— 1906, istoric şi jurist maghiar din Ardeal. Lucrări mai importante: Vdvdzlet Kazinczi szellemenek, Oradea, 1859; A pandektâk sommâs âtnezese, Pesta, 1864; A Kdzdnseg es re'szszeru magyar egyhâzjog eternei, Pesta, 1865. 2 Franz Miklosich, 1813— 1891, lingvist de origine sloveană, cel mai mare slavist de pînă acum. 3 La Adunarea generală a ASTREI de la Gherla din 17/29 august 1885 (vezi Transilvania, XVI, 1885, nr. 17-18, p. 131-149). XLIX CĂTRE ANDREI BÂRSEANU1 (1886-1891) 215 Braşov, 7 iuniu 1886 Onorabile domnule profesor ! Conform promisiiinei mele din săptămînă trecută, vă transmit acilea un catalog de cărţi tipărite în Braşov, din care în caz de necesitate să întregiţi cataloagele pe care le-aţi primit de la tipografii din loc, despre cari eu-presupun că tipărirea m[anu]s[cri]ptelor anonime venite de ia Moldova şi netrecute înadins prin cenzura de aici, nu o vor fi trecut în registrele lor. Aşa cereau împregiurările. Eu doresc foarte ca acel catalog, pe care-1 veţi înainta pentru expqziţiunea locală, să fie cît se poate de amplu. Mă'tem însă că din cărţile tipărite în Braşov înainte de anii '50 şi pînă înapoi la 1555—1580 vor lipsi multe. Cu atît mă supără mai mult, că catalogul repausfatului] Dpmitrie] Iarcu nu mi-1 aflu2. Cel de aici mi-a pierit. Eu însă ştiu că dedesem 1 ex. şi pentru biblioteca gimnaziului dv., cum am dat acolo multe alte cărţi, pînă cătră 1874. Dacă nu, să se ceară de la Bucureşti, că merită. Vă trimit unele tipărituri, din care am cîte 2—3 ex[emplare/] Caetera ţextuş habet\3 > ; Âl d-voastră stimătoriu, 5 ■ ■ •., ■ ■' G. :Earit. (Biblioteca Centrală Universitară Cluj-Napoca, Fond. Andrei Bârseanu, ms. 4053, f. 5r.) 1 Andrei Bârseanu, 1858—1922, folclorist şi poet, a fost una dintre cele mai remarcabile personalităţi didactice ale Braşovului, fiind profesor la şcolile româneşti între 1886— 1911. Cea mai important^ scriere ştiinţifică a sa se leagă chiar de acest domeniu: I-storia şcoalelor centrale române gr.- ortodocse din Braşov scrisă din incidentul jubileului de 50 de ani al gimnasiuîui, Braşov, 1902. Despre el (selectiv): I. Bratu, Andrei Bârseanu. Omul şi opera,Sibiu, 1930; G. Lăzărescu, Andrei Bârseanu, Bucureşti, 1940; Dicţionarul literaturii române de la origini pînă la 1900, Bucureşti, 1979, p. p. 94 — 95; Iordan Datcu, şi S. C. Stroescu, Dicţionarul folcloriştilor. Folclorul literar românesc, Bucureşti, 1979, p. ,71 — 73. 2 Lucrarea lui Dimitrie Iarcu, Analele bibliografice române. Repertoriu cronologic sau catalogul de cărţile imprimate de la adopţiunea imprimeriei, jumătatea secolului XVI şi pînă astăzi, 1550—1865 exclusive, Bucureşti, 1865, cu ediţia revăzută şi adăugită Bibliografia cronologică română sau catalog general de cărţile imprimate de la adoptarea imprimeriei, jumătatea secolului XVI.si pîmă astăzi, 1550—1873, Bucureşti, 1873. 3 „Celelalte sînt în textul alăturat." 216 N°215/[l]891 Sibii, în 17 iulie 1891 Prea onoratului domn Andrei Bârseanu, profesor ! Fiind a se cenzura lucrările intrate la Comitetul Asociaţiunii transilvane pentru literatură română şi cultura poporului român, în urma concursului literat iu dto 29 .decembrie 1890, N° 292, ne vedem nece-cesitâţi; a cere şi vâlorosvil Sprigin al prea onorat domniei tale şi, fiind convinşi că nu ne vei refuza, te rugăm să binevoieşti a cenzura alăturatele colecţiuni (3 sub Nr exh. 182, 186 şi 197/1891) şi, la timpul său, a-ţi da părerea asupra valorii lor precum şi asupra împregiurării, nu cumva unele piese din acelea a se mai află tipărite, sau dincoace sau dincolo de munte, întocma cum se văd acilea sau şi cu variantă. Deodată cu părerea cerută, prea onorat d-ta vei binevoi a ne remite şi colecţiunile. Primeşte, te rog, expresiunea deosebitei noastre consideraţinni. Pt'esidiull Comitetului Asociaţiunii transilvane pentru literatura română şi cultura poporului român. 6 G. Bariţ, preş[edinte]3./ (Biblioteca Centrală Universitară Cluj-Napoca, Fond. Andrei Bârseanu, ms. 4053, f. 6r.) L CĂTRE AUREL MUREŞIANU1 (1887-1888) 217 Sibii, 8/20 mai 1887 Stimabile domnule, în virtutea însărcinării primite în conferinţa de iestimp a partidului, vă rugăm să bineviţi a stărui în cercul înrîuririi d-voastre, ca alegătorii români să se întrunească, să se organizeze pentru executarea hotărîrilor luate de conferinţă, şi să se pună, prin biuroul lor, în înţelegere cu subscrisul comitet al partidului. Pentru ca lucrarea unitară să fie cu putinţă, trebuie neapărat ca Comitetul Central al partidului să fie bine informat despre cele ce se petrec ori se pregătesc în deosebitele părţi ale ţării şi să ştie la cine are să se adreseze, pentru ca să ceară informaţiuni ori să comunice hotărîrile ce va fi luînd din timp în timp. Vă rugăm, deci, să binevoiţi a ne răspunde cît mai curînd, dacă d-voastră personal puteţi ori nu să vă însărcinaţi a întreţine corespondenţa cu biuroul comitetului; iar dacă nu veţi fi putînd, să-i recomandaţi comitetului, dintre oamenii în care aveţi toată încrederea, pe cineva care vrea şi poate să întreţie relaţiunile d-voastre cu biuroul comitetului. 1 în tot cazul, însă, vă rugăm ca de astă dată să binevoiţi a ne da înşivă informaţiuni despre cercurile care vă sunt bine cunoscute şi a ne împărtăşi dacă în acele cercuri dispoziţiunile alegătorilor români sunt ori nu favorabile pentru partidul nostru, dacă între candidaţii care s-au prezentat pînă acum în ele e şi vreun român şi dacă în vreunul din ele f partidul nostru ar putea, în sensul hotărîrilor conferinţei (pentru Ungaria şi Banat), să pună cu destule şanse de reuşită un candidat, cînd ar trebui să fie acel candidat şi cum poate să contribuie partidul la asigurarea succesului electoral. Mai presus de toate însă vă rugăm să binevoiţi a aduna, şi a face să se adune, date pe cît de multe şi de exacte asupra mijloacelor de care se folosesc partidele maghiare, şi mai ales cel guvernamental, ca să violenteze conştiinţele alegătorilor români 1. Cu stimă şi frăţească iubire, G. Bariţ Ioan Slavici.2 (Arhiva Mureşenilor Braşov, Fond. coresp., necatalogat.) 1 O scrisoare cu conţinut similar, semnată de George Bariţ şi Ion Slavici în numele conducerii Partidului Naţional Român a primit şi Francisc Hossu Longin. ( Vezi supra, scris. 186. 2 Scrisă de mîna lui Slavici. 218 REDACŢIUNEA „TRANSILVANIEI" Sibii, în 21 aug. 1887 Onorabile domn coleg ! în dorinţă de a informa pe publicul nostru despre o piedecă ce se pune adunărei membrilor Asociaţiunei noastre pe cale indirectă, vă rog ca să bineviţi a da loc alăturatei informaţiuni \ pe care dacă nu o trimite însuşi comitetul, este din cauză că se teme de un rău şi mai mare. Sunt tocma 11 ani de cînd se caută pretexte diverse, ca doară cumva s-ar putea asasina Asociaţiunea tr[ansilv]ană, care există acum de 26 de ani. între altele se caută pretext întru împregiurarea că între membrii comitetului său sunt şi membri ai comitetului electoral. Anume adunările din Braşov şi mai vîrtos din Sibii sunt foarte rău văzute, din cauza vecinătăţei. Acestea, însă, pro notitia privata2. Cu stimă colegială, G. Bariţ. (Arhiva Mureşenilor Braşov, Fond. coresp., necatalogat.) 1 Nu se publică. 2 „Pentru informare personală." 219 Sibii, 6 ian. n. 1888 Stimate domnule doctor ! Ca răspuns la scrisoarea d-voastră din 20 st. v., iacă aici o schiţă scoasă mai mult din acte autentice, cu scop de a îndrepta o mulţime de ştiri fabuloase despre originea ziaristicei româneşti. Făcudînsaorice îţi va conveni. în caz însă de a o publica, întreagă sau în extras, mă rog ca anume în cifre şi în nume să se evite erorile, de cari s:rierile mele nu pot scăpa mai niciodată în fine, vă rog din nou ca să insistaţi pentru călătoria mea pe o ianrâ atît de furioasă şi să binevoiţi a reflecta la vechea axiomă, în veci adevărată: Senectus ipsa est morbus 2. Unui om de 76 de ani îi trebuie să comită o singură eroare spre a-şi da pielea popii, precum se zice pe la Braşov. Dară să-mi şi credeţi că nu mai este nici o trebuinţă de mine. Să mă consideraţi ca pe o mumie vie care mai îmbla pintre oameni, fără alt scop decît, poate, să-şi facă testamentul politic. Poftindu-vă din sufletul meu succes fericit la toate întreprinderile dv., sunt al dv. stimătoriu, G. Bariţ. (Arhiva Mureşenilor Braşov, Fond coresp., necatalogat.) 1 Gazeta Transilvaniei şi-a serbat în ianuarie 1888 jubileul unei jumătăţi de secol de apariţie. Numerii 1—20 au avut rubrica permanentă Jubileul de 50 de ani al Gazetei Transilvaniei. 2 „Brîneţea este în sine o boală". 220 Sibii, 27 mai 1888 Prea stimate domnule doctor ! Am onoare a-ţi împărtăşi provocarea clubului electoral de la Cluj în copie simplă. Aceea poartă data din 12 mai, sosită ici în 19, pre cînd eu eram ocupat cu restaurarea caselor arse la Orăştie. Am răspuns domnilor că eu sunt gata şi doresc să convoc comitetul cît mai curînd chiar şi din punctul meu de vedfere, că însă trebuie să respect conclusul din 30 august al comitetului, prin urmare să aştept pînă voi primi şi de la d-ta despre elaborarea proiectului, ca să nu fim siliţi a cauza membrilor pierdere de timp şi speze de două ori. I-am rugat totodată ca să binevoiască a opina despre locul unde să se dezbată proiectele — oriunde, numai în Sibii nu! — , apoi să convocam pe membri Mi se pare că acea convocare nu se va putea întîmpla mai curînd între 3—5 iuliu a.c.2 Apoi în două zile am putea fi gata cu operatul. Salutare frăţească! Gh. Bariţ. {Patria, XIII, 1931, nr. 226, p. 1.) 1 Este un alt episod' din avatarurile redactării Memorandumului de la 189 L în august 1887, după ce Ioan Slavici părăseşte conducerea Partidului Naţional Român, cu redactarea proiectului marelui document sînt însărcinaţi Aurel Mureşianu şi Iuliu, Coroianu. Acum se pregătea întrunirea Comitetului Central, pentru a se analiza cele două variante. întrunirea nu s-a putut realiza pînă în 22—25 decembrie 1888, şi tocmai la Sibiu, unde nu dorea Bariţ. Aurel Mureşianu a pretins ca proiectul său să fie luat ca bază pentru varianta finală dar, la refuzul comitetului, s-a retras şi a părăsit SibiuL Iuliu Coroianu rămîne acum singurul condei în această cursă naţională de înaltă răspundere. Vezi Şerban Pol vere j an şi Nicolae Cordoş, Mişcarea memorandistă în documente (1885-1897), Cluj, 1973, p. 39-41. 2 Nu s-a „întîmplat" decît în decembrie (vezi n. 1). LI CĂTRE ELEONORA SLAVICI1 (1888) 221 Sibii, 7/19 februariu 1888 ) Doamna mea ! La stimabila d-voastră scrisoare de ieri2, tramisă mie prin mijlocirea altei doamne, am onoare a vă răspunde, spre odihnirea d-voastră, următoarele: i înainte de toate vă mulţămesc că, după ce s-a deşteptat în sufletul d-voastră nedumerirea la care daţi expresiune, cu privire la un pasagiu din apărarea mea, publicată în Transilvania nr. 3—4 3, nu v-aţi pregetat a mă interpela de-a dreptul asupra înţelesului genuin pe care l-ar avea acelea cuvinte ale mele. Măcar de ar fi urmat şi alţii aşa ! (Vă asigur, doamna mea, că dacă acea persoană, care în nr. 19 al „Tribunei" se aruncase de paladin al ilustrei familii Popp*, prea mult stimate totdeauna de cătră mine, în loc de a-şi bate joc de un biet bătrîn, ar fi făcut aşa ca d-voastră, eu nu aş fi lipsit a-i da esplicaţiuni documentate, aşa încît dînsului să-i treacă mîncărimea de a voi să-şi răzbune pentru ofense închipuite.) (Revenind) la întrebarea d-voastră relativă la limbagiul pe care-1 veţi fi avut în activitatea d-voastră ca institutoare şi profesoară, (atît în Azilul „Elena Doamna" cît şi în şcoala Reuniunei femeilor române din Sibii), vă declar sărbătoreşte, că, scriind eu apărarea sus-citată (nici cînd altădată nu am cugetat), nici ca prin vis nu am cugetat la persoana d-voastră 5. Eu, care nu am avut nici umbră de influinţă la şcoala-de aici a Reuniunei, nu ştiusem despre starea faceleia decît ceea ce auzisem, ca pe întîmplate, de la unele familii şi de la inspectorul regesc, adecă laude necontenite, cu care vă acumulau mai vîrtos pe d-voastră şi pe fostul director Barcianu6. Cum, dară, puteam să fac aluziune, în sens sinistru, la persoana d-voastră? Dv. însă voiţi să ştiţi că ce am eu cu Azilul „Elena Doamna". Aflaţi, doamnă, că eu avusem cunoştinţă foarte de aproape cu fericitul dr. Davila, de la 1858, continuată prin conveniri personali şi corespon-denţie (pînăînainte cu vreo trei luni de moartea sa). Mai aflaţi că repau-satul mă invita înadins la azil, pentru scopuri pe care doream să le realizăm, şi aici mai vîrtos după expoziţiunea noastră din 1881, la care a participat azilul în modul cel mai strălucit. Cu acele ocaziuni eu prezentam aici, în această ţară, Azilul „Elena Doamna" ca model. Aşa înflorise acela, pînă la moartea lui dr. Davila. (Iară după moartea lui eu nu am mai călcat în azil pînă înainte cu 2 1 j2 ani şi după aceea încă de patru ori după aceea). Osebire frapantă, din toate punctele de vedere, pînă în decembre 1886 ! Acea epocă o am avut eu înaintea ochilor, pînă la (introducerea domnişoarei Racoviţu), prefacerile radicale din urmă. Mai departe, să lăsăm ca să vorbească actele 7. (B. A. R., ms. rom., 981, f. 284r -f v.) 1 Eleonora Slavici, 1861—1941, soţia lui Ioan Slavici, născută Tănăsescu, originară din Ploieşti. S-a căsătorit cu prozatorul în 18 martie 1886, la Sibiu. în ultima vreme i s-au pus în evidenţă talentele de memorialist, prin ediţia Eleonora Slavici, Jurnal, Timişoara, 1969, ediţie îngrijită de Iosif Pervain şi Virgil Vintilescu. Date biografice despre ea în D. Vatamaniuc, Ioan Slavici şi lumea prin care a trecut, Bucureşti, 1968, p. 501. 2 Eleonora Slavici i-a scris în 19 februarie 1888 (vezi originalul la B. A. R., ms. rom. 1012, f. 90r - 91v) 3 „Apărarea" este articolul Un act de rea-credinţâ, din Transilvania, XIX, 1888, nr. 3—4, p. 26—28 şi e un răspuns la articolul intitulat tot astfel, Un act de ) rea-credinţâ, din Tribuna, V, 1888, nr. 19, p. 74. Se pare că autorul acestuia din urmă, nesemnat, este Ioan Slavici, cu care Bariţ era în relaţii proaste din august 1887, cînd prozatorul a fost determinat să părăsească locul din conducerea Partidului Naţional Român. Pe de altă parte, atît Bariţ cît şi Slavici se ocupau asiduu în presă de situaţia şcolii de fete a ASTREI din Sibiu: Bajiţ ca preşedinte al Asociaţiunii, Slavici ca soţ al Eleonorei Slavici, fostă Tănăsescu, profesoară acolo, şi care trebuia, probabil, lansată spre conducerea şcolii. Concret, Slavici îl atacase în Tribuna pe Bariţ din cauza unui articol cu ricoşeu, tipic bariţian, Doamna Antonia de Gerando, director a şcoalei superioare de fete din Cluş, din Transilvania, XIX, 1888, nr. 1—2, p. 6 — 8. 4 în articolul său despre Antonia de Gerando (vezi n. 3), Bariţ lăudase o trăsătură a directoarei clujene, aceea de a sta fidelă la postul ei şi în vremuri grele, fără să-şi dea demisia pretextînd că instituţia „s-a născut moartă". Slavici consideră aserţiunea ca un apropos la atitudinea domnişoarei Elena Popp, fiica fostului fruntaş politic Vasile Ladislau Popp, căci aceasta tocmai demisionase din postul de directoare a şcolii de la Sibiu. S-ar putea ca Slavici să fi intuit bine, căci lui Bariţ îi stăteau prin excelenţă în fire loviturile indirecte. 5 In „apărarea" sa din nr. 3 — 4 al Transilvaniei, Bariţ 1-a atacat puternic, de fapt, pe soţul Eleonorei Slavici. Dar la un moment dat el îşi voalează retorica, susţinînd că „aici nu suntem la Bucureşti, ci ne aflăm numai la Sibii, unde românii nu pot şi nu vor a se familiariza nici cu limbagiul ziarielor din România [se referă la Slavici], şi mai puţin cu cel de la Asilul «Elena Doamna», uzitat în zilele fostei directoare" [se referă la Eleonora Tănăsescu-Slavici, fostă institutoare la „Elena Doamna" şi protejată a fostei directoare]. Supărarea Eleonorei Slavici e justificată. 6 Daniil Popovici Barcianu. 7 Scrisoarea este o ciornă corectată de Bariţ. Ceea ce este cules cu cursive şi pus între paranteze reprezintă pasajele eliminate de autor. Le reproducem ca mostră j a felului cum Bariţ îşi corecta şi refăcea pînă şi cele mai banale texte, toată viaţa. ! I i LII j CĂTRE EMANOIL ELEFTERESCU1 (1890-1892) 222 N. 96/[l]890 Sibii, 31 mai 1890 / Domniei sale dor Emiliu Elefterescu, în Bucureşti Ca răspuns la stimata d[umnea]v[oa]stră din 14/26 mai a.c, nu lipsim a vă transmite cu poşta de astăzi: Statutele Asociaţiunei transilvane, Regular ea mijloacelor spre ajungerea scopului ei, Statut de organisarea Şcoalei civile superioare de fete, fundată şi susţinută de cătră asocia-ţiunea noastră de la 1886, în casele proprie, cu internată comodă pentru 70 de eleve, farâ de cele externe, cu profesori şi profesoare române, cu limbă de propunere română, pe lîngă care se învaţă şi alte trei limbi. Asociaţiunea noastră funcţionează, deşi între multe greotăţi, însă necurmat şi cu bun succes de la 1861, prin urmare în 29 de ani. Ea susţine şi un organ literariu al său sub titlu Transilvania. Asociaţiunea are în proprietatea sa, aici în Sibii, două edificii în valoare de preste 100.000 florpni] (circa 250 mii franci), cum şi unele capitale în bani. Faţă însă cu luptele noastre naţionale de aici, mai grele decît ori-cînd, acestea averi nici pe departe nu ajung pentru apărarea noastră, şi abia ar ajunge de patru ori atîta. Pînă la înfiinţarea Şcoalei de fete s-au împărţit numai în burse la studenţi preste 100 mii de franci, s-au crescut învăţăcei la meserii, s-a înfiinţat şi biblioteca, mai mult de 6000 volume. Cei mai mulţi dintre studenţii ajutaţi au trecut în România, unde au uitat cu totul de Asociaţiune. Condiţiunile de membru se văd în statute: sunt membri ordinari cu 5 fr[anci] pe an, membri pe viată cu 100 fr[anci] si fundatori cu 200 fl. v.a. Din toată România regată nu avem nici 10 membri, cînd numai dintre românii inteligenţi, comercianţi etc, trecuţi de aici şi ajunşi la stări materiale frumoase, ar putea să fie 4—500 de membri, şi d[umnea-v[oa]stră aţi face o adevărată bravurie patriotică dacă aţi îndemna şi pe alţi români ardeleni ca să se înscrie ca membri la această asociaţiune, pe care noi cei de aici ni-o apărăm ca vederile ochilor. în fiecare an avem adunări generale, în care familiile convin din mai multe ţinuturi la un loc. Acestea, spre informaţiunea d[umnea]v[oa]stră ulterioară. De la prezidiul Asciaţiunei transilvane pentru literatura română şi cultura poporului român, Gh. Bariţ 2. (B. A. R., Fond. coresp., necatalogat.) 1 Emanoil Elefterescu, 1865—1936 [?], pedagog, popularizator de ştiinţă bu-cureştean, mare iubitor al Ardealului (pe unele lucrări îşi specifică titlul de „Membru al Asociaţiunii transilvane pentru literatura română şi cultura poporului român"). Autor, printre altele, al unei cunoscute — în epocă! — scrieri de popularizare: Igiena poporală, Caransebeş, 1892, 8°, 91 pagini. Alte lucrări ale acestui harnic om de cultură populară, azi ca şi necunoscut: Predice pe toate duminecile şi sărbătorile de preste an, I —II, Gherla, 1894, 1900; Mama de familie, ed. II, 1903; Despre prieteni şi amiciţie, 1903; Despre îmbrăcăminte şi lux, 1904; Despre invidie sau ură şi calomnie sau vorbirea de râu, 1905; Necesitatea religiunii în omenire, ed. II, 1911; Cartea neamului, cuprinzînd date istorice. Tradiţiile, datinile poporului, originea şi istoricul lor, aranjate lunar, şi literatură. Pe anii 1911 —1913; Cornelius Nepos, 1916; Adevăratul calendar, Bucureşti, 1924; Despre băuturi şi relele alcoolismului în popor, ed. II, Bucureşti, 1925; Biblioteca clasică a elevilor de liceu, Bucureşti, 1933; Locuri ardelene, monografii, I —II, Bucureşti, 1934. 2 Scrisă de altă mînă. Semnată autograf. 1 1 223 N} 112[1]890 ' Sibii, în 18 iunie 1890 Domniei sale domnului dr. Emanuil Elefterescu, în Bucureşti Spre răspuns la stimata d[umnea]v[oa]stiă corespondantă din 4/16 iuniu a.c., înainte de toate adeverim primirea sumei de 5 fl. v.a. cotiza-ţiune de membru ordinariu al asociaţiunii noastre. Dacă aceea primire venită aici numai în 7 iuniu nou nu s-au adeverit mai curînd, cauza este că aceea trebuia să fie prezentată mai întîi în şedinţa Comitetului, care s-a ţinut în 1/13 iuniu. După aceea s-a dat ordin la tipografie ca să vi se trimită şi foaia. încît pentru diploma de membru, aceea se va trimite numai după ce membrii noi intraţi în anul acesta vor fi proclamaţi, conform dispozi-ţiunii statutelor, în adunarea noastră generală, care în aniir acesta se va ţinea în Sas-Reghin în zilele din 15/27—17/29 august1. Vă rugăm însă ca pînă la acel termin să binevoiţi a ne informa în cîteva linii despre locul naşterii, despre cursurile scolastice cîte veţi fi făcut aici, dincoace de munţi, pentru ca aşa să putem evita Ş1 5 din statute (în notă)2. Mulţămindu-vă pentru zelul de a îndemna şi pe alţi confraţi la participarea ca membri, întru susţinerea societăţii noastre, suntem cu toată stinia, G. Barif. B. A. R., Fond. coresp., necatalogat.) 1 Vezi şi:" Transilvania, XXI, 1890, nr. 9, p. 317. Preşedintele ASTREI era Bariţ, care a luat parte în această calitate. 2 Iată cum sună acea „notă" la paragraful 5 din statutele ASTREI, referitoare la membri: „La alegerea membrilor cari nu sunt sudiţi austriaci e de lipsă învoirea r[egescului] guberniu transilvan". Este vorba de o restricţie veninoasă impusă de însuşi împăratul, la înfiinţare. Vezi Statutele Asociaţiunei transilvane pentru literatura româna şi cultura poporului român, date în tipariu de însăşi Asociaţiunea, Sibiu, 1874, p. 4. 3 Scrisă de altă mînă. Semnată autograf. 224 No. 131/[1]890 Sibii, 8 iuliu 1890 Prea onoratului domn dr. Emanuil Elefterescu. în Bucureşti Din scrisoarea d-voastră de la 3 l.c. văzînd cu părere de rău că nici pînă în acea ziuă nu primiserăţi foaia Asociaţiunii, nu am lipsit a trage la răspundere pe expeditor, încît acum credem că veţi fi primit toţi numerii din anul curent, căci poşta noastră de aici nu are nici o cauză de a o arunca sub masă, precum se mai întîmpla uneori cu foi politice. Regularitatea poştei d-voastre ne este puţin cunoscută. Taxa pentru limbă franceză este pe 10 luni 10 fi., circa 21 lei noi; o bagatelă ! Cu fortepiano este altceva. Nici o elevă nu este obligată prin lege a învăţa muzica instrumentală, mai ales piano, ci numai care simte în sine aplecare singulară, şi dacă se învoiesc părinţii. Apoi, însă, în cazuri de acestea se pretinde ea să fie angajaţi cei mai buni instructori, dacă se poate chiar artişti adevăraţi, cari însă pretind honorarii mari, la care institutul nostru nu se poate obliga şi nici nu se cuvine. Din contra, noi sfătuim pe mulţi părinţi ca să lase vanitatea la o parte şi, dacă fiicelelor n-au nici auz muzical, nici se sîmt aplecate cătră tractarea celui mai greu instrument, să nu arunce banii în baltă numai pentru ca fiinţele inocente să fie torturate cîte 5—6 ani fără nici un folos. Nu suntem nici de părere ca copilele să fie maltratate cu fortepiano îninte de 10 ani împliniţi, iară unele fac mai bine dacă se pun la acel instrument numai la etate de 12 ani. Pentru eleve iubitoare de muzică instrumentală avem aici instructori şi instructoare bune, diligente. Celelalte fetiţe se pot despăgubi în foarte multe cazuri prin exerciţiu regulat în muzica vocală, care nu le costă nimic decît un piept sănătos, o voce dulce şi simpatică. Acestea numai pînă la convenirea fericită în adunarea de la Reghin. Salutare frăţească de la al d-voastră devotat, G. Barif. (B. A. R., Fond. coresp., necatalogat) 1 Adunarea generală a ASTREI de la Reghin din 15— 17 august 1890 (vezi scris, precedentă, n. 1). 2 Scrisă de altă mînă. Semnată autograf. 225 No 117/[1]890 Sibii în 23/11, 1890 Domniei sale domnului dor Em. Elefterescu, în Bucureşti Primind frăţescul d-voastră răspuns din 9/21, pentru care vă mulţămesc în numele Comitetului nostru şi în al meu, nu lipsesc a vă da totodată cerutele informaţiuni, şi anume: La partea primă a scrisorii: Oraşul Reghin este aşezat pe ţărmii Mureşului, ceva mai sus spre nord, de cătră Moldova, iară cale ferată este pînă acolo, şi mai departe. Călătoria cu trenul de la Braşov per Sighişoara—Mediaş—Copşa (Klein Kopisch) s-ar putea face prea bine în 10 ore pînă la Reghin, dacă nu ar împiedeca uneori schimbarea trenurilor, ca să fim siliţi a petrece o noapte în oraşul unguresc Oşorhei (Maros Vâsârhely), de unde apoi în 1 1/2 oră ajungem la Reghin. Membrii comitetului nostru vor pleca din Sibii în 13/25 august, pentru ca să fie cu 1 zi înainte de adunare la Reghin, şi se poate prea uşor, că de la M[aros] Vâsârhely vor lua o trăsură, chiar şi înadins, ca să aibă ocaziune de a contempla localităţile pe unde în anii 1848 — 1849 s-au întîmplat măceluri barbare şi s-au vărsat foarte mult sînge românesc, aşa că urmele terorismului unguresc se mai cunosc la multe locuri pînă astăzi. Sperăm că şi această adunare a noastră generală va fi numeroasă şi va ieşi bine, mai ca totdeauna cînd familiile române doresc de a-şi încălzi sufletul şi inima unele de la altele, uită pe cîteva zile soarta cea asupritoare. De la cîte o masă comună, concert sau chiar cîte o petrecere cu dans, oamenii duc suvenire plăcută. Membrii, în şedinţele lor de preste zi, se consultă frăţeşte asupra multor cestiuni ştienţifice, de cultură şi civilizaţiune, pe baza unei progrme stabilite înainte. Aşa îmi place a crede, că pentru participarea d[umnea]v[oa]stră la adunare nu veţi avea cauză de a vă căi. Numai vă rog ca, dacă veţi decide a veni, să binevoiţi avă anunţa venirea cu 8 zile înainte la adresa domnului dor Absalom Todea, advocat în Sfas] Reghin, pentru ca comitetul local să poată îngriji de timpuriu pentru cuartir mai comod. La p[artea] a doua a scrisorii poci să ră.spund mai exact, cu un exemplar din Programa scolastică pe anul expirat, în care de la 31—40 veţi afla informaţiunile necesare spre a pătrunde în spiritul acestui institut, iară de la pag. 45 înainte, toate condiţiunile de primire în şcoală şi în internat. Ceea ce aş avea să adaog din partea mea la Programă ar fi numai ca să vă asigur că acest institut al nostru, deşi există numai de 4 ani, este pizmuit de cătră alte naţiuni din patrie pentru organizaţiunea sa de model, pentru eminenta disciplină şi sporiu ce fac elevele noastre într-însul, condus înlăuntru de cătră o veche profesoară care, pe lîngă că este bună menageră, vorbeşte şi scrie, pre lîngă limba sa maternă, alte două: germană şi franceză, perfect, în care amîndouă să deprind şi elevele, nu numai în clase, ci şi în afaiă. Spezele anuali strict luate ale internatului, locuinţa curată cu preste 40 de încăperi, mîncare bună şi curată de cinci ori pe zi, spălă-tura, baia înlăintrul casei, dormitoare largi şi preste zi cu ferestrele deschise, vizitarea deasă de cătră un medic ordinariu şi supravizitarea de cătră fisicul municipalităţii, grădină frumoasă în dosul internatului, scoaterea la aer şi mai curat afară din oraş de trei ori pe săptămînă, sub conducerea profesoarelor şi a gubernantelor, toate aceste costă pe un an scolastic de 10 luni numai v.a. fl. 200, sau socotiţi în lei noi 500 l.n. la care se mai adaoge didactrul cîte 2 f. (5 l[ei] n[oi] ) pe lună = 20 f. (5 l.n.) pe 10 luni la fondul profesorilor şi 2 f. pe an pentru înscriere. Tot taxe moderate, potrivite la împregiurările ţărei şi ale societăţeii noastre de aici. Muzica instrumentală este facultativă, prin urmare se plăteşte separat la maeştrii pe cari îi vor părinţii. Unii [nu] vor nici o muzică, cei mai mulţi voiesc piano, puţini violina. De regulă se aplică cîte 3 persoane pentru muzică instrumentală. Muzica vocală şi gimnastica sunt obligate, prin urmare fără plată. Pentru ca, pe lîngă atîta diversitate a stării materiale a părinţilor să se curme din capul locului ocaziunea de lux bolnăvicios, elevele noastre portă un costum egal, foarte plăcut, imitat mai de curînd şi de către germînele din acest oraş. Tot costumul costă în 10 luni cu suneu [?] vechi, cel mult 3 nap[oleoni]. Oricare alte bucăţi de haine şi încălţăminte cîte poartă şi rup copiii acasă, poartă şi aici. Pentru lucru de mînă li se cumpără materii mai mult după cum vor mamele. într-un cuvînt, spezele totale obligate şi factultative ale unei eleve se urcă, în internatul nostru, cel mult la 300 fl v.a., pe an, pre cînd, de exemplu la Budapesta numai spezele obligate sunt 600 f. şi la Cluş 450, unde însă limba de prelegeri este cea maghiară, pre cînd la noi este a noastră, maternă, şi literatura ei. în mănăstirile catolice de aici încă tot se mai află unele eleve din România, dintre care una mai trecu şi în zilele aceste la religiunea rom-[ano]-catolică şi e decisă a se călugări. Aceasta este urmarea orbirei unor părinţi! Mi-am permis a vă împărtăşi acestea informaţiuni pentru cazul cînd s-ar mai afla şi alţi părinţi cari să voiască a da fiicelor educaţiune solidă întru o localitate foarte sănătoasă, apărată şi de zgomotul seducă-toriu al capitalelor mari. Anul scolastic se începe aici în la septembre după calendarul nou (20 august vechi), pentru toate 8 clasele. Salutîndu-vă frăţeşte, sunt al d-voastiă mult stimătoriu, G. Bariţ. (B. A. R., Fond. coresp., necatalogat) 226 Sibii, 17/29 iamiariu 1891 Prea stimate domnule doctor! Pre cînd adeveresc primirea frăţeştilor d-voastre scrisori din 5/17 şi din 14/26 ianuariu a.c. (aceasta cu 5 fl. cotizaţiune pe a. 1891), vă cer totodată scuzele mele pentru că am întîrziat aşa tare cu răspunsul la prima scrisoare, căci în urmarea unei căderi pe loc ghieţos mă rănisem rău tocma la degetele arătătoriu de la mîna dreaptă şi pînă ce îmblam legat nu puteam scrie bine. Astăzi încep răspunsul meu de la scrisoarea d-voastră din urmă, Pentru cei 5 fl. primiţi quietanţie. Preste aceasta, orice intrări şi ieşiri de bani la casa Asociaţiunii noastre se publică regulat, la timpul'său,'în procesele-verbali. Din cauza unor piedece de la tipografie, foaia Asociaţiunii au apărut pe luna ianuarie numai ieri şi s-a dat ordin ca şă vi se trămită pe adresa ce ne-aţi comunicat. ^ Lucrarea Despre higiena noului născut, despre alăptare s.c.l.,1 precum aţi binevoit a ne permite, va fi primită cu adevărată recunoştinţă patriotică, în numele Asociaţiunei noastre şi, mai de aproape, în numele mamelor române, cu atît mai vîrtos cu cît iată unde am ajuns în patria noastră, ca părinţii să fie siliţi a-şi lăsa pruncii pe mînile paginilor, spre a forma din^ei ieniceri, asasini de părinţi. Noi, bătrînii am început să ne temem că aceşti oameni înping ţara cătră un nou război civil, mult mai fioros şi mai sălbatic decît fusese cel din 1848/9. Vă rog ca operatul promis să binevoiţi a-1 înainta la adresa: Prezidiul Asociaţiunei transilvane pentru literatura română, Sibiu (N[agy] Şzeben),^Strada Moarei 8. Este mai sigur aşa decît la o persoană anumită. In caz cînd aţi voi ca operatul d-voastră să apară şi în formă de carte, veţi avea bunătate a ne face cunoscut, împreună cu condiţiunile care v-ar conveni. Din scrisoarea de la 5/17 ian[uarie] Văz că returnarea biletului de Anul Nou, pentru care vă mulţămesc fierbinte, v-a surprins în mod foarte neplăcut. Eu mi-1 văzusem cu ochii mei. Iată ce se întîmpla cu bilete de acestea nesigilate, venite din alte ţări, tipărite, francate, cade va fi scris pe ele cu mîna o singură literă, in loc de 2 cr[ăiţar]i, poşta ia de mai mulţi ani cîte 8 cr-i, iară în zone mai depărtate cîte'16 cr[ăiţar]i. Acestea taxe sunt după tarifele poştelor,- precum mai sunt şi altele cîteva. Oamenii nu vor să plătească pentru bilete deschise un porto atît de exagerat. Poştele ştiu experienţa şi, fără a mai întreba mult, scriu p e ele retour. Sute şi mii de bilete se întorc la Anul Nou sau la zile onomastice în ţările de unde au venit. Cu ziariele din România o păţim tot aşa. De ex., pentru cîte 300 n-re dintr-o gazetă cotidiană mai plătim preste abonament, de la graniţă încoace un supraporto unguresc pr. 2 cr. == 6 fior. (circa 15 lei n[oi]) pe an. La ziariele pe care le trimitem noi de aici în România plătim în loc de 1 cr., ca aici în ţară, cîte 3 cr[ăiţar]i de fiecare nr. Acestea şi altele multe sunt tot atîtea înlesniri ale comunicaţiunei literarie dintre noi. Prohibiţiune mascată! Cu acestea am onoare a fi şi a subscrie, al d-voastră stimătoriu şi devotat, G. Barit. (B. A. R., Fond. coresp., necatalogat.) 1 Cu toată, străduinţa lui Bariţ, Ioan Popescu, secretarul general al ASTREI şi redactorul Transilvaniei n-a tipărit această lucrare a lui Emil Elefterescu. 227 ' , : Sibiu, 10/22 febr. 1891 Prea stimate domnule doctor ! Eu vă sunt datoriu cu răspuns la scrisorile şi la biletul din 25/6 ian., 7/19 febr. şi 31/12 ian. Adeveresc şi primirea m[anu]s[cri]p-tului VO diferenţă serioasă escată între comitet şi redactor, care durase 5 săptămîni, morbul unui profesor pe care caută să-1 suplinesc eu îh două studii, în fine şi moartea cu totul neaşteptată a colegului şi amicului nostru Elia Măcelariu au fost tot atîtea cauze de am întîrziet cu răspunsul. încît pentru m[anu]s[cri]pte, am să mă înţeleg cu redactorul 2, carele în cele mai multe cazuri are mulţime de scrupule. Om brav, dară cam pedant! în tot cazul, eu voi lua. răspunderea asupra mea; după ce-mi va transpune şi m[anu]s[cri]ptul de mai înainte. Deocamdată d-lui redactor să nu i se mai trimită nimic. Foaia ilustrată a d-lui Barcianu 3 apăru pînă la nr. 5 şi cred că va ieşi regulat. Aici însă, în acestea ţări, editorii trimit gratis 1 mult 2 n-ri, apoi curmă expediţiunea dacă nu se trimit banii de abonam[ent]. M[anu]s[cri]pte va fi avînd multe, pentru că la foi de acestea se îmbulzesc tinerii şi femeile tinere cu încercările lor. Foi beletristice mai avem: una, Familia la Oradea Mare, care a împlinit 25 de ani, alta, Amicul familiei la Gherla, tot mai veche, ambele ilustrate, prin urmare aceasta tineră de aici are să ţie la concurenţie. Istoria Transilvaniei pe cei din urmă 200 de ani apare în trei volume mari: voi. I et II de cîte 50 coaie tipariu frumos se află în mînile publicului de un an. Voi. III tocma acum se dete la tipariu. în voi. II s-au adunat la un loc înfricoşatele catastrofe în vărsări de sînge din anii 1848. Ambele volume apărute costă, legate, 10 fl.; broşate 9 fl. v.a. comptant expediţiunea franco de la auctori 60 cr-i de la librari. în România nu se pot trimite cărţi legate, căci de la legate se plăteşte vamă mare, de la broşate nu, numai porto. Voind a vă face o idea despre acest op, îl puteţi vedea la Biblioteca statului, la Academie şi la toţi membri Academiei. O are şi regele. Cu acestea am onoare a fi şi a subscrie, al d-voastră devotat, Ge. Bariţ. (B. A. R., Fond. coresp., necătălogat.) 1 Vezi scris, precedentă, n. 1. 2 Vezi scris, precedentă, n. 1: redactor era remarcabilul pedagog, membru al Academiei Române, Ioan Popescu. 3 Foaia ilustrată a apărut săptămînal la Sibiu, între 6 ianuarie — 15 decembrie 1891, redactată de Dionisie Popovici-Barcianu. 1 1 228 No 61/[1]892 Sibii 9 martie 1892 Prea stimate domnule doctor ! Pre cînd adeveresc primirea ambelor stimate scrisori ale d-tale, una din 25 ianuarie, însoţită de 5 f. în mandat postai iară alta din 24 febr. (7 mart.), înaintea căreia primirăm un alt mandat, sunătoriu tot de 5 f.v.a., am onoarea a vă face cunoscut că nici una din acestea sume nu s-a trecut în preţul vreunei cărţi ci, căutîndu-se seria cotizaţiunilor în contabilitatea Asociaţiunii din anul în care aţi binevoit a vă înscrie ca membru ordinariu la Asociaţiunei noastre, s-au aflat că cei 5 f. veniţi din 25 ianuariu [1]892 sunt a se înregistra pe anul 1891, iară cei veniţi alaltăieri, tot 5 i, se petrecură pentru anul cur[gător] 1892. Trimiterea la adresa d-voastră a volumului III din studiul meu istoric 1 s-a întîmplat de la Librăria Krafft, din eroare foarte regretabilă, în viaţa mea nu am trimis la nimeni nici un feli de scriere de ale mele necerută, necomandată, şi ca să cutez a-i cere preţul, încă şi mai puţin ca să trimit şi ceva defectuos, adecă numai un volum din trei. Acel volum era destinat pentru un membru din Academie. ^Cerîndu-vă, deci, scuzele mele pentru eroarea comisă, după sosirea mea în Bucureşti vă voi ruga ca acel volum III să-1 poci primi spre a-1 înainta la adresa pentru care fusese destinat. Şi, pînă la o convenire frăţască, sunt şi rămîn cu distinsă stimă şi charitate, G. Bariţ. (B. A. R., Fond. coresp., necatalogat.) 1 Părţi alese din istoria Transilvaniei. 229 Sibii, 11 mai 189 Stimabile domnule doctor! Mă aflu în plăcuta posesiune a scrisorii d-voastră din mai n., cum şi a telegramului din 5. Vă mulţămesc din inimă pentru coprinsul relativ la persoana mea, şi fac aceasta cu atît mai bucuros acuma, după ce opt zile încoace mă simţ restaurat, aşa încît să-mi poci vedea de afacerile mele mai uşoare, de Asociaţiune şi de internat, pe care trebuie să ni-1 păzim ca lumina ochilor de vrăşmaşi văzuţi şi nevăzuţi. Patru săptămîni cît am stat în Bucureşti tot rău mi-a mers cu sănătatea. Cîteva zile am stat şi în aşternut. Nici o invitare la mese nu am putut primi, pierzînd orice apetit la mîncări cu carne. D-n. dr. Felix \ coleg al nostru în Academie avu bunătatea frăţească de a-mi dicta un mod de trai pînă ce voi fi ajuns la vatra mea unde, îndată după sosire la Sibii, m-am şi pus în aşternut şi aşa am petrecut săptămînă luminată întreagă, pînă ce am trecut peste o criză a cărei greutate o simţisem mai dinainte. Pe lîngă mulţămită mea că aţi binevoit a comanda volumele din opul meu Părţi alese din istoria Transilvaniei, am onoare a vă face cunoscut că voi. I şi II vi s-au trimis de aici fără nici un porto, nu cu poşta, ci ca marfă, alăturată într-o ladă plină cu exemplarie comandate de către Academia Română, pe socoteala sa. Lada s-a înaintat de aci în 7 mai n., via Predeal, drept în Bucureşti. Ginere-meu Const[antin] Iuga are ordin ca îndată ce va sosi lada, la deschidere, să scoată acelea două volume, destinate pentru d-voastră şi să vă avizeze. Acestea volume nu merg legate, ca să nu dăm de năpaste la Vama României, unde se fac mari dificultăţi şi se pierde timpul preţios cu formalităţile. Aşa, volumele sunt numai broşurate, însă cu atît mai ieftine, pre cînd legătura, precît ştiu eu, nu este mai scumpă în Bucureşti decît în Sibii, unde plătim cîte 50 cruceri pe un volum. Opul meu costă, legat, voi. I şi II, cîte 5 fl., iară III fiind numai de 40 coaie tipărite, 4 fl. Prin urmare toate trei broşurate, 12 fl. 50 cr[ăiţar]i val[ută] austr[iacă] şi, fiindcă le comandaţi de-a dreptul de la autor, iară nu de la librariul comisionariu, prin urmare porto se vine în socoteala mea. Aşa, toate trei volumele costă 12 fior. val. austr. în cît pentru neregularitatea cu trimiterea foaiei2, am cercetat eu însumi listele de expediţiune şi m-am convins că n-rii vi s-au trimis foarte regulat, că însă aceia se pierdură la poştă, precum se întîmplă şi la poştele ungureşti, încît reclamaţiunile nu mai încetează. N-r. I pentru d-voastră se zice că s-a pierdut în urmarea schimbării locuinţei, dară vi s-a trimis a doua oară, şi mai de curînd a treia oară. N-rii tînărului Ignfatie] Mircea se pierduseră din cauză că din adresă a lipsit nr. locuinţei. Apoi atîta le trebuie poştaşilor ! Acum i s-au trimis din nou la adresă în Strada Poliţiei nr. 6, sub privegherea mea. De vor mai pieri şi acuma, va fi un adevărat scandal. Pe lîngă acestea informaţiuni frăţeşti, am onoare a fi şi a subscrie, cu toată stima şi charitatea, G. Bariţ. (B. A. R., Fond. coresp., necatalogat.) 1 lacob Felix, 1832—1905, medic celebru român, era la acea dată director general al serviciului sanitar. 2 Transilvania, revista ASTREI. 19 18 22 23 22 23 32 33 32 33 36 37 36 37 41 40 41 40 47 47 47 47 59 75 78 79 78 79 84 85 84 85 43 43 94 94 97 96 97 96 47 47 101 100 101 100 103 102 103 102 i i 107 106 107 106 64 65 109 108 109 108 66 67 .68 .69 XIII XIII 72i Î20 73i Î20 XIII XIII 12i Î20 12i Î20 80 133 79 133 84 133 83 133 115 1441 115 1441 115 1441 115 1441 148 149 148 149 148 149 148 149 148 149 148 149 153 92 153 91 153 92 153 93 167 167 XXVIII XXVIII 172 173 172 173 174 i 175 174 i 175 174 i 175 174 i 175 174 i 175 174 i 175 174 i 175 174 i 175 i i i i XXXIII XXXIII 178 179 178 179 XXXIII XXXIII 178 179 178 179 XXXIII XXXIII 178 179 178 179 180 ■18) 180 ■18) 112 113 187 186 187 186 189 114 189 113 189 188 189 188 189 114 189 115 116 117 117 118 118 119 197 117 118 122 123 197 124 125 129 129 126 208 127 208 132 132 128 213 129 213 132 132 212 213 212 213 141 141 138 139 XXXV-- XXXV-- 140 230 141 230 144 232 143 232 r>39 146 r>39 145 r>39 238 r>39 238 146 240 147 240 241 240 241 240 241 240 241 240 241 240 241 240 Costul Costul 148 147 Costul Costul 244 148 244 149 Costul Costul 244 150 244 149 246 150 246 151 152 250 153 250 Listă Listă 154 153 160 159 153 153 269 268 269 268 153 153 269 268 269 268 295 178 295 179 180 297 181 297 XL XL 184 183 186 307 185 307 186 307 187 307 188 308 187 308 190 310 191 310 192 193 314 315 314 315 194 316 195 316 317 316 317 316 196 316 195 316 320 198 320 197 200 199 324 325 324 325 202 326 201 326 328 204 328 203 206 330 205 330 65 65 332 208 332 207 196 196 334 212 334 213 342 214 342 215 216 344 217 344 218 .347 217 .347 346 .347 346 .347 218 219 351 220 351 219 351 220 351 221 222 221 352 352 230 231 355 355 359 234 359 235