ANATEFTERUL. CONDICA DE PORUNCI A VISTIERIEI LUI C. BRÎNCOVEANU 367 scutite, valoarea ploconului (destinat întreţinerii dregătorilor ce adunau sumele), diferite alte condiţiuni de îndeplinit în cazul prestaţiilor sau al impunerilor în natură. Dările enumerate în anatefter, în intervalul 1694 — 1702, sînt următoarele: 1. Birul pe luna septembrie (287, 91, 120). 2. Rînduiala mierii şi a cerii împărăteşti (212, 93, 115, 151). 3. Rînduiala de birul mierii (213, 94, 116, 152). 4. Birul pe luna octombrie (211, 120). 5. Ploconul hanului (70, 96, 137, 138, 159). s 6. Birul pe luna noiembrie (69, 120). .7. Rînduiala lemnelor lui Ali-Paşa (dajdea cherestelii) (74). 8. Birul pe luna decembrie (72, 120). 9. Vel seama (269, 240, 73, 98, 119, 139, 153, 161). 10. Birul pe luna ianuarie (120). 11. Birul şeicilor (birul Ali-Paşii) (76, 293, 100). 12. Birul pe luna februarie (79). 13. Birul pe luna martie (79, 120). 14. Birul cailor (caii pentru treaba tunurilor împărăteşti) (275, 89, 105). ' 15. Rînduiala haraciului (278, 80, 103, 122, 141, 154, 162). 16. Lipsa haraciului (281, 88, 104, 123, 142, 157). 17. Birul pentru cheltuiala viilor domneşti de la P'iteşti şi Tîrgovişte (280, 124). 18. Birul pe luna aprilie (120). 19. Boii Belgradului (272, 86, 107, 112). 20. Carele Belgradului (277, 87, 102). 21. Birul pe luna mai (120). 22. Birul sursatului (rînduiala oilor împărăteşti) (279, 147, 155). 23. Birul pe luna iunie (287, 286, 120). 24. Seama a doua (270, 81, 128, 146, 160). 25. Birul pe luna iulie (131). 26. Vacile şi oile pentru conăcele hanului (conacele tătarilor) (289, 264, 109). 27. Zahereaua Cameniţei (99, 126, 133). 28. Birul pe luna august (287). 29. Rînduiala fînului (290, 83). 30. Rînduiala găleţii (208, 85, 113). ‘ 31. Birul salahorilor (288, 82, 108). 32. Rînduiala untului împărătesc (271, 78, 101, 121). ' 33. Birul pentru cheltuiala slugeriei (282, 210, 97, 170, 171, 118, 130). 34. Birul lefilor slujitorilor (283, 110, 124, 132, 143, 149, 158). 35. Dajdea casapbaşei (284, 285). 36. Dajdea pentru banii datoriilor (291, 95, 111). 37. Birul sforii (Rînduiala cînepii pentru treaba sforii) (209, 92). 38. Dajdea pentru banii mirisii (miriei) (68, 134, 148). 39. Birul pentru cheltuiala jicniţii (77, 90, 127, 145). 40. Birul zaherelii (71). 41. Birul bumbagiilor (84). 42. Birul pentru cheltuiala capichihaelelor de oaste (106). 43. Seama a treia (117, 136, 150, 163). 44. Boii Curuţilor1 (135). 45. Birul pentru carele solului nemţesc (140). 368 D. C: GIURESCU 6 46. Dajdea pentru banii Timişvarului (144). 47. Dajdea pentru cheltuiala caselor domneşti de la Craiova (129). 48. Darul şoimarului (209). Dintre dările enumerate, unele se succed cu regularitate (seama cea mare, haraciul, lipsa haraciului, birurile pentru cheltuiala slugeriei şi plata lefilor slujitorilor); altele apar numai de cîteva ori, legate de cererile armatelor turceşti (birul şeicilor, a sforii, a cailor, a boilor şi carelor Belgradului, ploconul hanului, zahereaua Cameniţei etc.) sau de alte nevoi momentane (lucrul viilor domneşti de la Piteşti şi Tîrgo-vişte, dajdea casapbaşei, a bumbagiilor, boii Curuţilor, birul pentru carele solului nemţesc etc.). Aceeaşi grupă de texte arată şi categoriile de contribuabili.- Cea mai numeroasă este aceea supusă la plata majorităţii dărilor şi desemnată în anatefter prin « birnici, sate de bir, sate, selişti, judeţe ». Astfel, în anul fiscal 1696—1697, birnicii au fost impuşi la 33 din totalul de 37 de dări încasate de vistierie 1. Sînt enumerate apoi toate categoriile, comunităţile sau aşezămintele beneficiind de anume învoieli sau privilegii de plată 2. C. «RÎNDUIALA» DARURILOR Al treilea grup de texte cuprinde darurile domneşti acordate cu diferite prilejuri; anatefterul dezvăluie astfel aspecte interesante şi inedite ale vieţii sociale, In epoca brîncovenească. 1. Deosebit de complexă apare viaţa curţii domneştei. De aci porneau poruncile pentru strîngerea dărilor şi dijmelor, aci se efectuau judecăţile mai însemnate, se eliberau actele cancelariei şi se ţineau consfătuirile divanului; curtea domnească era centrul autorităţii de stat menite a asigura şi întări dominaţia clasei stăpînitoare asupra celei exploatate ; ea. se compunea din numeroşi slujitori mărunţi, din corpuri de gardă şi din boierime de diferite ranguri. a) în primul rînd, veneau meseriaşii, slujbaşii mărunţi şi oamenii de serviciu legaţi nemijlocit de viaţa zilnică a curţii. Astfel, pentru conducerea trăsurilor există un corp de vizitii, 25 la număr 3; de paşte, ei primesc cîte 16 coţi de aba. La « carăta domnească », trăsură închisă în formă de cupeu, sînt citaţi doi vizitii; ei primesc, cu acelaşi prilej, cîte 10 taleri « ca să-şi facă haine » 4. Alături de vizitii, lucrau « viglarii » (« bigla-rii») conduşi de un vătaf şi « dîrvarii », un fel de muncitori la toate, dar mai ales pe lîngă grajduri, textul precizînd chiar pe « cei de la telegari », deci lucrînd la caii de trăsură şi pe «dărvarii de la povodnici», (caii de călărie6). Fiecare grup, era condus 1 Vezi condica vistieriei, paginile 238 — 338 unde sînt arătate toate «birurile» luate de vistierie în anul fiscal 1696—1697. 2 Diferitele cărţi şi porunci domneşti cuprind următoarele categorii: satele cu ruptoare, satele de drum, plăeşii, oraşele cu ruptoare, oraşul Bucureşti, Baia de Aramă, boierii veliţi, boierii mazîli, logofeţii de divan, slujitorii, dărăbanţii, călăraşii, sutaşii, scutelnicii călări şi pedeştri, aprozii, armaşii, cămăraşii, vătafii de plai, popii şi diaconii, mănăstirile, negustorii, chiprovicenii, breslele de brăileni, braşoveni, evrei şi armeni, şetrarii, pîrcălabii, hodăile turceşti, ungurenii din. Heleşteu şi din Cornăţel, martalogii. Anatefterul nu precizează însă cuantumul obligaţiilor, plătite de aceste categorii privilegiate, în comparaţie cu birnicii. 3 Anatefter, nr 184. 4 Ibidem. 6 Ibidem, nr. 184 şi 190. 7 ANATEFTERUL. CONDICA DE PORUNCI A VISTIERIEI LUI C. BRÎNCOVEANU 359 tot de cîte un vătaf 1. Alături de ei, este menţionat « goniiarul», probabil cel ce striga la cai, îndemnîndu-i să alerge, să gonească2. Orăşenii aveau, obligaţia anuală, de. a da vizitiilor şi comişeilor domneşti cîte un cojoc nou, cheltuială ce li se ţinea. însă în seamă la plata dărilor3. Pentru conducerea leagănelor, — trăsuri uşoare — şi a cară-telor, — cupeuri închise — lucra un personal anume. Anatefterul face menţiunea uriui « Radu vătaf de legănări» şi a doi « carătaşi» primind în dar aba sau bani 4. Pentru amenajarea şi întreţinerea grădinilor din jurul palatelor, exista un corp de grădinari permanenţi, 20 în Bucureşti, 12 — 15 în Tîrgovişte, conduşi de cîte un vătaf. Şi ei primeau cîte 16 coţi de aba, iar vătafii 5 coţi de postav 6. Frumuseţea parcurilor epocii brîncoveneşti este remarcată şi de călătorii străini ai vremii 6. La depozitul de cherestea, numit «lemnărie » se punea un paznic anume; lucrările de dulgherie şi tîmplărie erau făcute de mai mulţi meseriaşi, conduşi de un Stanciu «vătaful de lemnari». Dintre meşterii în subordinea lui, anatefterul aminteşte pe « Cazan meşterul dă lemnari care să află în curte toată vremea». Menţiunea este interesantă; ea, arată că anumiţi meseriaşi şedeau permanent la curtea domnească. Alături de dulgheri, lucrau butarii cu un vătaf al lor, îngrijind de buţile cu vin şi doi dogari pentru aşezatul doagelor la butoaie. Aprovizionarea cu apă forma un capitol important. Pentru săpatul şi ziditul fîntînilor trebuiau oameni de meserie cum era acel « Radu vătaf, meşterul de fîntîni» amintit de text. Reparaţiile curente se îndeplineau de patru zidari. In sfîrşit, mai sînt trecuţi şi « Istratie meşter », « Stoica meşterul de la Tîrgovişte şi « Bărbăteai meşterul», fără însă a se preciza meseria lor. Toţi aceştia căpătau postavuri sau abale, iar la anul nou sau bobotează, « bacşişuri » 7. Legniţa — gheţăria —, era îngrijită de un « gheţariu » iar via din apropierea curţii avea un « viiariu » — paznic. Personalul de la bucătărie primea de asemenea « bacşişuri» de anul nou sau la întoarcerea domnului în Bucureşti, venind de la Tîrgovişte 8. Transportul apei pentru gătit sau băut se făcea, de un sacagiu, obicei păstrat în Ţările Romîneşti pînă la începutul veacului nostru 9. Pentru pivniţa cu băuturi erau « pimnicerii», în timp ce «becerii» făceau de serviciu la becerie unde se ţineau proviziile în genere 10. Vasele şi căldările erau confecţionate şi reparate de căldărari. Pentru serviciul permanent la curtea domnească, vătaful de căldărari era scutit de plata căldărăritului. Cazanele pentru gătit erau date cu cositor (« spoite ») în fiecare an, « după obiceiu », deci potrivit unei practici binecunoscute la acea vreme: după terminarea lucrului, «spoitorii» primeau un dar de 15 ughi11. Spălatul rufelor era asigurat de ţigănci « spălătoare », două din ele lucrînd numai pentru soţia voievodului12. Alte 16 ţigănci «cosătoare » se îndeletniceau cu cusutul şi cîrpitul hainelor 13. 1 Anatefter, nr. 185. 2 Ibidem, nr. 188. 3 Ibidem, nr. 193. 4 Ibidem, nr. 184, 254. şi 256. 6 Ibidem, nr. 183 şi 190. . 6 Vezi relatările din Voyages du Sr de la Motvaye en Europe, Asie et Afrique, La Haye, 1727, t. II, p. 217 — 218 şi Anton Maria del Chiaro, Revoluţiile Valackiei, ed. S. Cris-Cristian, p. 9, Iaşi 1929, XVI + 159 p. + 1 pl. + 1 h. 7 Anatefter, nr. 185, 253 şi 256. 8 Ibidem, nr. 253, 254 şi 256. 9 Ibidem, nr. 253, _257 şi 260. 10 Ibidem, nr. 252 şi 256. . 11 Ibidem, nr. 188. 12 Ibidem, nr. 185 şi 252. 13 Ibidem, nr. 185. 360 D. C. GIURESCU 8 La munca brută se foloseau « seizii>»>, « rîhdaşii domneşti », buni la toate 1. Gunoiul se strîngea de « gunoeri » (textul citează un « lane gunoiariul » 2). Curăţenia era asigurată de ţigani « măturări domneşti s> sau « măturători » alături de care sînt amintite şi « ţigan-cele măturărese » 3. Aprovizionarea curţii cu peşte proaspăt se făcea de către mrejerii şi pescarii domneşti. Cei dintîi primesc materiale pentru confecţionarea a două mreje: 400 păpuşi de sfoară subţire, 100 de sfoară groasă, « funiceale » adică funiile subţiri care încadrează mreaja şi trei ocale de « hieru » probabil greutăţile de fixat la marginea plaselor 4. Pescarii domneşti, zece la număr şi avînd obligaţia de a furniza anual o anume cantitate de peşte, locuiau cîte doi la Cîrstineşti şi Floreşti şi şase la Tînganu5. La ospeţe sau sărtţători se organizau la curte diferite spectacole date de atleţi, scamatori şi saltimbanci (în anatefter «pehlivani» după denumirea turcească a vremii). « La pehlivanicînd joacă, un postav şai, dar dă la domnie . . . »6. O însemnare din 9 iunie 1712, dă cîteva precizări. Astfel, pehlivanii, 8 la număr, aveau un şef numit în text « cel mare »: el primea, 100 de taleri — sumă apreciabilă — un postav « şai» şi un atlaz; doi din trupă, cîte două postavuri « şai»; un al patrulea « ce s-au lăsat den clopotniţă », deci se coborîse din clopotniţă executînd un număr de acrobaţie, a primit 10 taleri şi un postav « şai »; măscăriciul (bufonul !) trei taleri şi un postav; trei ajutoare, numite «copii mai mici», 15 taleri. întreaga reprezentaţie desfăşurată în sunetele unei muzici compuse din 10 mehteri (muzicanţi) a costat, în total, 256 taleri7. Alături de ei se auzeau cîntecele de veselie, dragoste, dor sau jale ale lăutarilor şi cobzarilor 8. Pentru vînătorile domneşti trebuiau dresaţi şi îngrijiţi cîini anume; de aceea, la curte se găseau « copoiari » şi « ogărari» avînd grija copoilor ce scorneau vînatul prin păduri sau ,a ogarilor iuţi la fugă 9. Toţi primeau de la domnie daruri în natură sau în bani, acestea din urmă denumite «bacşişuri». Ele se distribuiau la anumite sărbători sau la întoarcerea domnului toamna, în Bucureşti, venind din ţară. La acordarea darurilor se ţinea seamă, bineînţeles, de funcţiile sau rangul fiecăruia. Astfel, vătafii meseriaşilor, cum erau cei de grădinari, butari, lemnari, meşterul de fîntîni şi ceilalţi meşteri, primeau, fiecare, cîte cinCi coţi de postav « şăftu » (3, 32 m), în timp ce pehlivanii, cîte un postav « şai». Ceilalţi, vizitii, biglari, vătaful de legănări, meşterul lemnar, lemnariul, gheţariul, viiariul, zidarii, dogarii, măturătorii, pescarii, dîrvarii etc., căpătau 16 coţi de aba (10,62 m), stofă groasă de lînă, mai ieftină. Ţigăncile spălătorese primeau cîte cinci coţi de postav şi o bogasie, pînză de bumbac colorată neapretată servind mai ales la căptuşeli. Bogasii se dădeau şi la cusătorese şi la dîrvari.. «Bacşişurile» se distribuiau cu aceleaşi prilejuri. Slujitorii căpătau bani «pre ipăngele », deci pentru facerea ipingelelor, un fel de mantale fără mîneci şi cu glugă 10; 1 Anatefter, nr. 252 şi L. Şăineanu, Influenţa orientală asupra limbii şi culturii romîne, I, p. 318. 2 Anatefter, nr. 184. 3 Ibidem, nr. 183, 192, 252, 254-256 şi 263. 4 Ibidem, nr. 188. s Ibidem, nr. 188 şi 190. (Tînganu, azi sat în raionul Brăneşti; Floreşti, sat în raionul Domneşti). 6 Ibidem, nr. 188. 7 Ibidem, nr. 249. \ 8 Ibidem, nr. 254, 255, 256 şi 263. 9 Ibidem, nr. 252.' 10 Ibidem, nr. 183. 9 ANATEFTERUL. CONDICA DE PORUNCI A VISTIERIEI LUI C. BRÎNCOVEANU 361 la fel erau răsplătiţi şi de bobotează cînd ziceau « cu surlele pentru măriia sa vodă »'. Asemenea sume se pregăteau din vreme «la măriia vodă în buzunari » 2, pentru împărţit. Astfel, de crăciun, domnul dădea 35 de taleri, la anul nou alţi 35, iar alţi 25 la toţi «cei ce sorcovesc pre măriia sa», însemnare care atestă şi vechimea datinei. Şi obiceiul de a pune un ban în plăcintă este tot atît de cunoscut: «,10 zlaţi ungureşti za (în valoare de !) tl. 22 şi jumătate, 1 orţi za tl. 5-, s-au dat să pue în plăcintă în ziua sfîntului Vasile », arată o notiţă din 25 decembrie 1695 3. b) A doua grupă de oameni ataşaţi curţii domneşti era formată din oşteni şi corpurile de gardă. La fiecare început de an, de 1 ianuarie, « steagurile » (detaşamentele) de ostaşi se aliniau sub comanda marilor căpitani şi primeau de la domn daruri mărunte în bani. Anatefterul aminteşte astfel de 5 steaguri de dorobanţi — ostaşi pedeştri înarmaţi eu sîneţe — şi 6 steaguri de seimeni — tot infanterişti cu puşti —, alcătuind temeiul gărzii domneşti şi locuind la curte, în odăi anume; de asemenea, sînt amintite 12 steaguri de cazaci, 2 de nemţi, 2 de fustaşi, 3 de catane, 14 de scutelnici călări, steagurile comandate direct de marele spătar şi vel aga precum şi corpurile de paji, denumiţi « copii». O însemnare mai tîrzie, din 1 septembrie 1739, dă şi numărul dfe liude pentru fiecare corp de slujitori, însumînd 2424 oameni4. Sînt de reţinut şi unele amănunte asupra desfăşurării alaiului domnesc: purtarea însemnelor puterii, ordinea de defilare începînd cu « steagul ţărăi», muzica alcătuită din mehteri, toboşari, surmaci (trîmbiţaşi), cimpoiaşi, surlari şi tăulari 5. Pentru iluminatul serbărilor şi a deplasărilor noaptea, se ardeau torţe de răşină numite « masale » şi purtate de « masalagii ». Anatefterul aminteşte deopotrivă şi pe « mataragii», slujbaşi ţinînd ligheanul în care se spăla domnul. Pentru aducerea la îndeplinire a pedepselor exista la curte şi un călău: « gîdea » primea la fiecare întoarcere a voievodului în Bucureşti, un « bacşiş » destul de modest, de 33 bani 6. c) Din curte făceau parte şi unii dregători: marele spătar, postelnicul, paharnicul, stolnicul, cuparul, clucerul, şufarul (mai marele peste bucătării), cu subalterni ai lor. Ei sînt numiţi în text « boiari zvolearnici» adică ai curţii domneşti unde se concentra conducerea treburilor ţării. Pe lîngă veniturile rezultînd din exercitarea funcţiilor, ei primeau de la domnie, la unele sărbători, cîte un caftan preţuit după rangul fiecăruia. Cîteodată primeau şi sume simbolice numite nu bacşişuri ci « rînduiala de bani» 7. Alături de dregătorii curţii, sînt trecuţi şi. pîrcălabii de Slobozia, Văcăreşti, Copăceiii şi Crivina, administratori ai proprietăţilor domneşti din aceste comune 8, precum şi grămăticii cancelariei 9. 2. Darurile-distribuite de domnie se îndreptau şi spre slujitorii bisericii din ţară şi de peste hotare. Instituţie fundamentală a statului feudal, exprimînd şi întărind pe plan ideologic poziţia clasei exploatatoare 10 şi exercitînd o influenţă predominantă 1 Anatefter, nr. 263. 2 Ibidem, nr. 183. 3 Ibidem. 4 Mss. 5389, paragrafele E şi D. - 6 Anatefter, nr. 252, 253, 255, 256, şi 263. 6 Ibidem, nr. 254" şi 255. ' 2-Jbidem, nr. 262. 8 Ibidem, nr, 185. 9 Ibidem, nr. 259 şi 261. 10 Pentru rolul bisericii în statul feudal vezi K. Marx, Capitalul, voi. I, ed. a IV-a, Buc., Editura politică, 1960, p. 719; F. Engels, Dezvoltarea socialismului de la utopie la ştiinţă, în K. Marx şi F. Engels, Opere alese. in două volume, voi. II, ediţia a Il-a, Buc., E.S.P.L.P., 1955, p. 106; F. Engels, Războiul ţărănesc german, ed. a IlI-a, Buc., E.S.P.L.P., 1958, p. 48-49. 362 D. C. GIURESCU 10 asupra creaţiei culturale şi artistice, biserica a primit de-a lungul evului mediu importante donaţii din partea domniei şi a boierimii, devenind, treptat, «cel mai mare dintre seniorii feudali1». Anatefterul notează unele « mili» acordate clerului2, între acestea făclii (luminări de ceară), stofe şi bani3. De asemenea, o însemnare din 30”' ianuarie 1702 enumeră mănăstirile din Peninsula Balcanică şi din Orientul Mijlociu beneficiare ale donaţiilor lui Constantin Brîncoveanu4. 3. Informaţii interesante se desprind din însemnările arătînd hainele date săracilor, de sărbători. Asemenea daruri, împărţite, după datină, celor nevoiaşi — bineînţeles tot cu banii strînşi din impozite — urmăreau a face nume bun domnului, a arăta « grija » sa pentru cei mai sărmani dintre locuitori. Astfel,, la 24 martie 1695, s-au împărţit 40 de dulămi « voiniceşti » (bărbăteşti), 20 femeieşti, 40 de cămăşi cu izmene, 20 ii şi 40 işlice. Se dă şi preţul lor: dulamele 164 bani bucata (1 taler şi 33 bani) 6, cămaşa aproape o jumătate de taler, iile şi işlicele cam o treime6. Dar toate cele 160 veşminte amintite, au costat 115 taleri,f în timp ce dulamele dăruite de Brîncoveanu ca zestre, fiicei sale Bălaşaî" în 1708, valorau fiecare, 200, 300, 350, 400, 700 şi 1400 taleri7, cifre cu totul grăitoare pentru a ilustra poziţia clasei feudale stăpînitoare. Haina boierească era între 160 şi 1118 ori mai scumpă decît una similară purtată de oamenii din popor 8. 4. Anatefterul mai cuprinde şi sumele de bani cheltuite de domnie la cununii. Exista o diferenţiere riguroasă a cheltuielilor, după rangul social al familiilor în cauză, în primul rînd veneau boierii, cu trei subgrupe («fecior de boier mare», de rangul doi şi de rangul trei). Apoi slugile boiereşti împărţite în patru categorii; la urmă, robii ţigani. Cheltuielile erau în consecinţă: pentru un boier de rangul al doilea se dădeau 118 taleri, adică jumătate din suma folosită la cununia feciorului de mare boier; la sluga de rangul doi, se cheltuia numai 37,5% din ceea ce se dăduse la o slugă boierească, iar pentru căsătoria unui rob era îndeajuns 1 taler şi 42 de bani ! 9 Alături de sume, anatefterul arată şi lucrurile cumpărate. Astfel, la nunta grămăticului Mihai, la 5 iulie 1702, s-au dăruit10 două lastre, stofe de lînă, scumpe, a 45 taleri fiecare; două postavuri «şai» şi două atlaze, pentru diferite haine; o hataia, ţesătură de mătase «cu fir», (brodată), pentru sovon (vălul miresii); o altă hataia, tot brodată, pentru « dăzgovit», a doua zi după căsătorie, cînd naşa scoate vălul de pe capul miresii şi îl înlocuieşte cu broboada (tulpanul) femeilor măritate, în timp ce nuntaşii joacă hora dezgovelii; două covoare; un işlic pentru ginere. Pentru slujbă, se cumpărau luminări ■ poleite şi un covor. Se plăteau preoţii, iar bani mărunţi erâu folosiţi «la aruncat în 1 K. Marx si F. Engels, Opere alese în două volume, voi. II, ed. a II-a, Buc., F SPŢ P lQ'îS r> 2 Anatefter’, nr. 201, 202, 203, 204 si 36. 3 Ibidem, nr. 265-268; 273-274; 294-309; 227; 207 şi 237. 4 Ibidem, nr. 197. 6 Socotind 1 taler = 131 bani (echivalenţa dată chiar de textul anatefterului). <• Anatefter, nr. 237. 7 Foaia de zestre din 30 octombrie 1708 publicată de Emil şi Ion Vîrtosu în O sută de ani de la înfiinţarea aşezămintelor brîncoveneşti, p. 7 — 8. Bucureşti, 1938. ' , 8 Cifre rezultate din raportarea sumelor de 200 şi 1400 taleri, la 164 bani (1 taler şi 33 bani) costul unei dulame dată săracilor. 9 Mss. nr. 5389, cartea G şi Anatefter, nr. 229, 232, 233, 234 şi 235. 10 Anatefter, nr. 234. 11 ANATEFTERUL. CONDICA DE PORUNCI A VISTIERIEI LUI C. BRÎNCOVEANU 363 biserică », potrivit unei vechi datini. , Opt « zlaţi venetini» (veneţieni) erau daţi «la spălat a, iar alţi zece taleri, tot « bani mărunţi », pentru diferite cheltuieli ale naşului, în sfîrşit, aproape jumătate din totalul cheltuielii reprezenta darul în bani de la masă (nunta cu dar de astăzi !). La alte categorii sociale, cheltuielile erau micşorate prin cumpărarea unor ţesături mai ieftine, prin eliminarea anumitor daruri sau prin reducerea sumelor împărţite. în felul acesta, textul anatefterului cuprinde aspecte interesante din viaţa societăţii romîneşti la începutul secolului al XVIII-lea. 5. Adesea, daruri scumpe erau date diferiţilor demnitari ai înaltei Porţi. Astfel, anatefterul aminteşte de paşalele de Dîrstor, Belgrad şi Timişoara, cu unii din subalternii lor 1. La venirea în ţară a unui trimes otoman sau cu ocazia ramazanului, sărbătoare ce marca începutul postului mahomedan, trebuiau procurate «după obicei» alimente (zahareaua). Ele cuprindeau orez, unt, miere, untdelemn, măsline, zahăr, cafea, stafide « mari şi mici» şi făină foarte fină (nişiştea) din care se făcea rahat şi halva 2. Trebuie adăugat, de asemenea, ploconul anual al hanului tătăresc din Crimeia, însumînd 1000 taleri «bani gata», plus stofe; primeau ţesături de preţ, mama hanului şi mai mulţi demnitari ai săi. De asemenea, nu erau uitaţi nici alţi « sultani » mai mici ai tătarilor, cum era acela de Calga 3. * Descrierea manuscrisului; normele folosite la transcriere. Anatefterul — manuscrisul romînesc MLXIX al Bibi. Academiei R.P.R. — este scris pe hîrtie. Foaia de titlu are un frontispiciu format din vrejuri cu frunze şi flori de bujori stilizate, punctate cu roşu. în centrul frontispiciului, un medalion cuprinde stema Ţării Romîneşti; o a doua stemă, desemnată foarte stîngaci, de o altă mînă, se află pe jumătatea stîngă a foii de titlu. Manuscrisul cuprinde 123 de file numerotate pe faţa (recto) fiecărei file. în afară de acestea, primele 2 file nenumerotp.te şi ultima foaie (cu numărul 123 trecut de mînă) cuprind felurite însemnări şi exerciţii de caligrafie, reproduse în prezenta ediţie. Hîrtia manuscrisului, uşor gălbuie, prezintă în transparenţă linii orizontale paralele, foarte dese, iar pe verticale cîte şapte linii. Se desting două mărci de fabricaţie a hîrtiei. Scrisurile aparţin la numeroşi copişti. Unele transcrieri sînt efectuate mai îngrijit (ca, de exemplu, la folio 12 recto-verso; 14 r —v; 27 v; etc.); altele au fost făcute în grabă. Cărţile cu date mai tîrzii au fost intercalate în paginile din condică rămase iniţial libere: de aceea nu există o ordine cronologică a textelor anatefterului. 1 Anatefter, nr. 239, 240, 244 şi 245. — Anatefterul nu cuprinde totalul obligaţiilor Ţării Romîneşti: unele ca haraciul sau .contribuţiile legate de nevoile armatelor otomane, au fost trecute la «rînduiala birurilor» (vezi mai sus, p. 356—357). Pentru regimul dominaţiei otomane asupra Ţărilor Romîneşti, vezi: M. Berza, Haraciul Moldovei şi Ţării Romîneşti în secolele XV — XIX, în Studii şi materiale de istorie medie, voi. II, Buc., 1957, p. 7—45; idem, Variaţiile exploatării Tării Romîneşti de către Poarta Otomană în secolele XVI-XVIII, în « Studii», an XI (1958), nr. 2, p. 59-70; M. M. Alexandrescu Dersca, Contribution ă l'etude de Vapprovisionnement de Constarţtinople au, XVIIIe siecle, în Studia et acta orientalia, I, 1957, p. 12—37; idem, Rolul hatişerifurilor de privilegii în limitarea obligaţiilor către Poartă (1774—1802), în «Studii», an XI (1958), nr. 6, p. 101-119. ' 2 Anateftei, nr. 242 şi 243. 3 Ibidem, nr. 247; azi localitate la vest de Melitopol, R.S.S. Ucraineană. i 364 D. C. GlURESCU 12 Normele folosite în transcrierea textului chirilic au fost acelea stabilite pentru colecţia Documente privind istoria Romîniei1. Completările efectuate la cuvintele prescurtate sau la omisiuni, au fost trecute între paranteze unghiulare < >; parantezele drepte [ ] au fost folosite pentru repetiţii sau greşeli ale textului însuşi; explicaţiile ediţiei sînt trecute între paranteze obişnuite ( ). Prescurtarea tl = taleri, a fost menţinută ca atare; restul cuvintelor a fost completat între paranteze < ->. Formulele slavone de la începutul şi finele cărţilor ca şi cuvintele slavone izolate din texte, au fost traduse în romîneşte şi tipărite cu cursive. Fiecare paragraf al anatefterului a fost numerotat, dîndu-se • totodată şi folio din mss. MLXIX. Pasagiile din ediţie însemnate prin .... arată că textul original al anatefterului nu e completat în locul respectiv; acolo unde fila este ruptă, s-a făcut o menţiune aparte. 1 Doc. priv. ist. Rom. Introducere, voi. I, p. 33 — 36 şi Emil Vîrtosu Din paleo- grafia chirilică romînească, ibid., p. 285 — 288. F. 1 ANATEFTER CARE S-AU FĂCUT ÎN VISTIERIE, SĂ SĂ SCRIE TOATE DĂJDILE ŞI ORÎNDUIALELE CÎTE ES ÎN ŢARĂ LA FIEŞ-. . TECARE, CUM ŞI ÎN CE CHIP ES, ŞI ALTE OBICEIURI, VÎNZĂRI DE VĂMI ŞI DE PÎRCĂLABII ŞI DE DIJMĂRITURI ŞI OERITURI ŞI DE TOATE DĂJDILE ŞI SLUJBELE PRECUM SĂ FAC CĂRŢILE DOMNEŞTI A FIEŞTECĂRIIA SLUJBĂ, DUPĂ A EI OBICEI ŞI RÎNDUIALĂ, CA SĂ SĂ POATĂ ŞTI FIECÎNDU. CARE S-AU FĂCUT ÎN ZILELE PREA LUMINATULUI NOSTRU DOMNU IO COST ANDIN BĂSĂRAB VOEVOD, PĂ VREME CE-AU FOST ŞERBAN VISTIERIU MARE, ANUL 7203. 1694-1695 Iordache Crfţulescul fnare log, 7203. Eu Şerban Grece mare vist a citit. F. 2 nr. 1 I « Carte , pîrcălabilor de la tîrgul Rîmnicului şi Buzăului. Ca s<ă> fie volnici cu această carte a domnii mel, de s<ă> ţiia pîrcălăbia dentru aceste tîrguri împre-, un<ă> şi cu cele 12 sate denprejurul tîrgului şi cu judecata lor. Să ia vama de la tqi_Qmul, oricine ce fel de bucate ar vende, den toate să ia dup<ă> obifeiu, afar<ă> den cei 12 boiari mari ai divanului carii — şi vor vende de — ale casii lor, să nu dea vam<ă>. Iar ce vor fi bucate de neguţătorie, să dea vama, Şi pre care i-ar afla ascunzînd vama domnească, să aib<ă> a le luare vama îndoită. Şi pre care i-ar găsi vînzînd şi făcîndu-şi tîrgu pe la casele lor şi de la unii ca aceia să aib<ă> a le luare vama îndoită, dup<ă> obiceiu, şi să le facă şi certare fieşştecăruia dup<ă> vina lui. Şi să fie volneci slugile domnii mele pîrcălabii să caute pentru curvii şi pentru hoţii. Şi pre care i-ar afla în fapte rele să-i globească şi să le facă certare fieşştecăruia dup<ă> vina lui. Iar carii ar fi de vină mare, să-i trimiţă aici la domnia mea. Aşijderea să aibă a căuta slugile domnii mel şi judecata celor 12 sate, cine' ce judecăţi şi întrebăciuni ar avea, să meargă la pîrcălabi să-i judece şi să le facă dreptate. Iar căpitanul care ar fi, au alţi dregători domneşti, nimic să nu s<ă> amestece în venitul pîrcă-lăbiei, nici în judecata lor, făr<ă> cît numai pîrcălabii să-i judece. Iar carii den căpetenii s-ar amesteca în venitul pîrcălabii, unii ca aceia bine să ştie că rea scîrbă şi certare vor petrece de cătră domniia mea. Şi ispravnic însăşi spusa domniei mele. Ghen, 1 zile, anul 7203 A citit marele log2.» nr. 2 v « Carte de sărăritul Bucureştilor şi Tîrjjoiiştii Ghen 1 zile anul 7208. Boiarinul domnii mel lui Ianachie cluce, ca să fie volnic cu această carte a domnii mel, să aibă a ţine şărăriea şi cu vînzare fierului / întregul text tăiat cu două linii. Titlul scris cu cerneală roşie. 2 Traducerea expresiei « Procit vel logofăt ». 15 ANATEFTERUL. CONDICA DE PORUNCI A VISTIERIEI LUI C. BRÎNCOVEANU 367 aici, în oraşul domnii mel, în Bucureşti şi în Tîrgovişte. Şi aibă a pune oamenii lui, pă cine va vrea, să caute această slujbă şi cui ar trebui să cumpere sare şi fier, să meargă să cumpere dă la sărari dup<ă> obiceiu, pe cum au cumpărat şi pînă acum. Iar nimeni dăn orăşani, au den negţă-tori, au den turci, au dăn boiari, au den sluj citori», au ce măcar fel de om ar fi, să n-âibă vo£ aici, în Bucureşti, nici în Tîrgovişt, să vînză nici sare, nici fier, fără numai fierarii. Iar pre carii i-ar afla vînzînd au sare, au fier, de la unii ca aceia să fie volnici oamenii boiarinu domnii mel ce scrie mai sus, pre carii îi va pune după această slujbă, să ia tot, pă seama domnească şi sare şi fier, după obiceiu. Iar cine vor sta împotrivă cărţii domni mel, unii ca aceia vor păţi mar urgie. Că aşa este porunca domnii mele. Şi ispravnic însăşi spusa domniei mele.» nr. :î F. 3 «Carte de vama Oliului şi a Bistrăţului şi a Cernăţului1 Dă domniia mea . această poruncă a domniei mele, slugilor domnii mele anum ............ ca să fie volnici cu această carte a domnii mel, de să aibă a ţinere vama Diiului şi a_ Bistreţului şi a Cerneţului precum au ţinut şi alţi vameşi, de alte dăţi, cu toate âfcăîinel şi cu satel şi cu tot Venitul şi cu toat bălţile cîte sînt supt ascultarea vameşilor şi cu judecata dup<ă> margine. Să aibă a.luare vama de la tot omul, care trec cu marfă şi cu vit şi cu alt bucate, măcar or ce vor fi şi vor trece dencoace încolo şi dencolo încoace. De la tot omul să ia vama ,dup<ă> obiceiu, precum au luat şi alţi vameşi mai denainte vreme, măcar să fie turcu, veri ovreiu, au arbănaş, au oameni de ţar<ă>, boiar, au rumîn au slujitor, au măcar ce fel de oamen ar fi, de la toţi să aibă a luare vameşii vama. Şi de la ceia ce-şi vînd pîinea lor la turci sau alte bucate. Iar pre carii dentr-aceia i-ar prind facînd niscai meşteşugur cu ficlenii, de la unii ca aceia să aibă a le luare vama îndoită, ver de la turci, ver de la alţi carii vor face alte vaduri prentr-alte părţi, de vor ascunde vama domnească şi nu vor veni la vameşi. Şi să aibă a judecare vameşii pre tot omul carii sînt supt ascultarea lor şi să le facă dreptate şi certare fieşcăruia dup<ă> vina lui. Şi să nu fie volnici nici căpitan dup<ă> margine, nici oamenii banului, nici pîrcălabii boereşti, nici potro-pop, a să amestecare în judecata şi în ţinutul vameşilor^ nici să ia vite de pripas, ce să le ducă la vameşi, dup<ă> obiceiu. Drept aceia, poruncescu domnia mea şi voao tutror carii sînteţi supt ascultarea vameşilor, în vreme ce veţi ved această carte a domnii mel, iar voi toţi să aveţi a ascultare de ce v-ar da poruncă şi învăţătură vameâii. Pentru că carii ar face alte gîlcevi şi ar sta împotriv<ă> a nu-şi dare vama, unii ca aceia bine să ştie că vor petrece mare certare de la domnia mea. Aşijderea, poruncescu domnia mea şi voao căpitanilor dup<ă> 1 Cuvintele << şi a Cernăţului» şterse cu o linie. Titlul scris cu cer- neală roşie. • 368 D. C. filURESCU 16 1695 F. 4 1695 margine şi paznicilor să aveţi a rire la ceia ce vor fi silnici şi tai de cap a nu-şi dare vama ce le-ar face, pre unii ca aceia să-i apucaţi să-şi dea vama făr<ă> de voia lor. într-alt chip să nu fie, că aşa iaste poruncă domnii mele. Şi ispravnic însăşi spusa domniei mele. Ghen 1 zile anul 7203. A citit marele log.» "V nr. 4 «Carte de vama de la Cioe<ă>nişti şi Llchireşti. Pe aeest izvod să s<ă> fac<ă> eărţil Giurjjiovului şi a Oltenitii1 Dă domnia mda această poruncă a domnii mele, slugilor domnii mel..............vameşilor de la...............ca s<ă> fie volnici cu aceast<ă> carte a domnii mele de s<ă> aibă a ţinere vama de acol de la.................... precum s-au ţinut şi pînă acum, cu toate scaunel şi satel de împrejur !şi cu tot venitul şi cu bălţil ce va avea aceast<ă> vam<ă> şi judecata dup<ă> margini. Şi s<ă> aibă a luare vam de la tot omul carii trec cu I marhă_..(sic) .şi n.egQaţe..şi vite şL alte bucate,, măcar. cerar fi, au dencoace I încol, au dencolo încoace, de la tot omul să le ia-vama dup<ă> obiceiu, / precum s-au luatu şi mai denainte vreme, ori fie turcu, au ovnSiu, au armean, [ au arbănaş, au grec, au sîrbu, au ungurean, au oameni de ţar<ă>, boiari, ■ slujitori, rum<î>ni, măcar veri ce feliu de oameni vor fi, de la toţi să le l ia vameşii vama. Şi de la acei ce-şi vînd pîinea lor la turci, sau alte bucate; afar<ă> den vama tutunului, pentru că vama tutunului s-au vîndut osebit. Iar pre care i-ar afla făcînd alte meşteşugri cu fieclenie şi făcînd alte vaduri pre într-alte părţi, ascunzînd vama domnească, neviind la vameşi, de la unii ca aceia să aibă a le luare vama îndoită, veri fie turcu, au măcar ce om ar fi. Şi s<ă> aibă a judecare vameşii pre tot omul carii sîntu supt ascultarea lor, să facă dereptate şi certare fieştecăruia dup<ă> vina lui. Şi nimeni den căpitanii dup<ă> margine, nici pîrcălabi boereşti, nici potro-popi, nici altu nimeni să n-aibă treabă a se amesteca în judecata şi în ţinutul vameşilor, nici să ia vite de pripas, ce să le ducă la vameşi, dup<ă> obiceiu. Direptu aceia, poruncescu domnia mea şi voao turor cîţi sînteţi supt ascultarea vameşilor, de vreme ce veţi vedea aceast<ă> carte a domnii mel, iar voi toţi să aveţi a ascultare de ce v-ar da poruncă şi învăţ<ă>-tur<ă> vameşii. Iar carii ar face alte gîlcevi şi ar sta împotriv<ă> a nu-şi dar6 vama, unii ca aceia bine să ştie că vor petrece mare nevoe de la domnia mea.- Aşijderea poruncescu domnia mea şi voao căpitanilor dup<ă> margini şi paznicilor să aveţi a sărire la ceia ce vor fi silnici şi tare de cap ă nu-şi dare vama ce le-ar face, pre unii ca aceia să-i apucaţi să-şi dea vama făr<ă> de voia lor. Şi într-alt chip să nu fie. Că aşa iaste porunca domnii mele. Şi ispravnic însăşi spusa domnii mele. Ghen 1 zile anul 7203. A citit marele log. » 1 Titlul scris cu cerneală- roşie. 17 ANATEFTERUL. CONDICA DE PORUNCI A VISTIERIEI LUI C. BRÎNCOVEANU 369 F. 5 nr. 5 « Carte de vama din varoş Floei1 Dă domnia mea această poruncă a domnii mele, slugilor domnii mele ........... vameşilor de la...........ca s<ă> fie volnici cu aceast<ă> carte a domnii mel de s<ă> aibă a ţinere vama de acol de la...................pre- cum s-au ţinut şi pîn<ă>acum, cu toate scaunel şi cu satel den prejur şi cu tot venitul şi cu bălţile ce va avea aceast<ă> vamă şi cu judecata dup<ă> margine. Şi s<ă> aibă a luare vama de la tot omul carii vor trece ori cu ce feliu de negoaţ şi marfă şi cu vite şi c alte bucate măcar ori ce ar fi, au dencoace încol, au dencol încoace; de la tot omiil să le ia vama, dup<ă> obiceiu, precum s-au luat şi mai denainte vreme, ori fie turcu, au ovreiu, au armean, au arbănaş, au grec, au sîrbu, au oameni de ţar<ă>, boiari, slujitori, rum<î>ni, măcar, veri ce feliu de oameni vor fi, de la toţi să le ia vameşii vama. Şi de la ceia ce-şi vor vende pîinea lor la turci sau alte bucate. Afar<ă> den vama tunului, pentru că vama tutunului s-au vîndut osebi. Iar pre care i-ar afla făcînd alte meşte-şugri cu fieclenie şi făcînd alte vaduri pre într-alte părţi,-ascunzînd vama domnească, nemărgînd la vameşi, să aibă a le luare vama îndoită, veri fie turcu, au măcar ce om ar fi. Şi s<ă> aibă a judecare vameşii pre tot omul carii sînt supt ascultarea lor, să le facă dreptate şi certare, fieşte-căruia dup<ă> vina lui. Şi nimeni den căpitanii dup<ă> margine, nici pîrcă-labi boexeşti, nici potropop, nici altu nimeni să n-aibă treabă a să amesteca în judecata şi în ţinutul vameşilor, nici să ia vită de pripas, ci să le ducă la vameşi, dup<ă> obiceiu. Derept aceia, poruncescu domnia mea şi voao tuturor cîţi sînteţi suptu ascultarea v'ameşilOr, de vreme ce veţi vedea aceast<ă> carte a domnii mele, iar voi toţi să aveţi a ascultare de ce v-ar da poruncă şi învăţ<ă>tură vameşii. Iar carii ar face alte gîlcevi şi ar sta împotriv<ă> a nu-şi dare vama, unii ca aceia bine să ştie că vor petrece mare nevoe de la domnia mea. Aşijderea, poruncescu domnia mea şi voao căpitanilor dup<ă> margine şi paznicilor să aveţi a sărire la ceia ce vor fi silnici şi tari de cap a nu-şi dare vama ce le-ar face, pre unii ca aceia să-i apucaţi să-şi dea vama făr<ă> de voia lor. Şi într-alt chip să nu fie. Că aşa iaste porunca domnii mel. Şi ispravnic însăşi spusa domniei mele. S-a scris în ghin 1 zile, anul 7203. 1695 l A citit marele log » nr. 6 F. 6 « Carte de vama-. . . Dă domina mea această poruncă a domniei mele, slugilor domnii mele vameşilor . ........... de la ...........ca s<ă> fie volnici cu această carte a domnii mele, de s<ă> aibă a ţinere vama de acol, de la . . .................. 1 Titlul scris cu cerneală roşie. 24 — c. 407 370 D. C. GIURESCU 18 1695 F. 6 precum s-au ţinut şi pină acum, cu toate scaunel şi cu satel de împrejur şi c tot venitul şi cu bălţi ce va avea aceast<ă> vam<ă> şi c judecata dup<ă> margini. Şi s<ă> aibă a luare vama de la tot omul carii vor trece ori cu ce feliu de negoţ şi marfă şi cu vită şi cu alte bucate, măcar ori ce ar fi, au dencoace încol, au dencol încoace. • De la tot omul'să aibă a le luare vama den toate, dup<ă> obiceiu, precum s-au luat şi mai denainte vreme, ori fie turcu, au ovreiu, au armean, au grec, au arbănaş, au sîrbu, au ungurean, au oameni de ţar<ă>, boiari; slujtori, rum<î>ni, măcar veri ce feliu de oameni vor fi, de la toţi să ia vameşii vama şi de la ceia ce-şi vînd pîinea lor la turci sau alte bucate. Afară numai den vama tutunului, pentru că vama tunului s-a;u vîndut osebi. Iar pre carii i-ar afla făcînd alte meşteşugri cu fieclenii şi făcînd alte vadri pre într-alte părţi, ascunzînd vama domnească, neviind la vameşi,' să aibă a le luare vama îndoită, veri fie turc, au măcar ce om ar fi. Şi s<ă>aibă a judeca vameşii pre tot omul carii sîntu suptu ascultarea lor, să le facă dereptate şi certare fieştecăruia dup<ă> vina lui. Şi nimeni den căpitanii dup <ă> margine, nici pîrcălabi boereşti, nici potropopi, nici alt nimeni, să n-aibă treab<ă> a se amesteca în judecata şi în ţinutul vameşilor, nici să ia vit de pripas/ci să le ducă la vameşi, dup-<ă> obiceiu. Derept aceia, poruncescu domnia mea şi voao turor carii sînteţi supt ascultarea vameşilor, de vreme ce veţi vedea această carte a domnii mele, iar voi toţi să aveţi a ascultare de ce v-ar da poruncă şi învăţătură vameşii. Iar carii ar face alte gîlcevi şi ar sta împotrivă a nu-şi dare vama, unii ca aceia bine să ştie că vor petrece mare nevoe de la domnia mea. Aşijderea, poruncescu domnia mea şi voao căpitanilor dup<ă> margine şi paznicilor, să aveţi a sărire la ceia ce vor, fi silnici şi tari de cap a nu-şi dare vama ce le-ar face, pre unii ca aceia să-i apucaţi să-şi dea vama făr<ă> de voia lor. Şi într-alt chip să nu fie, că aşa iaste porunca domnii mel. Şi ispravnic însăşi spusa domniei mele. Ghen 1 zile anul 7203. A citit marele log. » nr. 7 v. « Cartea de goştinărit» Dă domnia mea, această poruncă a domniei mele, slugilor domnii mel, anume gorştinarilor carii au cumpărat slujba goştenăritului, ca să fie volnici cu această carte a domnii mel, di să aibă a căutare pentru j, toţi rîmătorii cei striini, cîţi trec din Ţara Ungurească, aici, în ţară, la jîru şi apoi iară îi duc înapoi. Să aibă a le luar£jli„jnm4tpr_cîteJbani 8, ^ ”Hup<ă> obicei şi pricum au luat şi alţi goştinar mai dinainte. Iar^alţi nimini să nu s<ă> amestece în slujba lor. Drept aceia, vă poruncfescu domniia mea şi voao schilerilor dup<ă> la schile, să căutaţi carii rîmător vor vini şă treacă pi acol şi vor avea răvaşul goştănarilor şi pi cîţi vor 1 Titlul scris cu cerneală roşie. 19 ANATEFTERUL. CONDICA DE PORUNCI A VISTIERIEI LUI C. BRÎNCOVEANU 371 1701 F. 7 1695 fi scriind în răvaşul lor, să-i lăsaţi să treaacă cu pace. Iar cari nu vor avea răvaşul goştinarilor, voi să-i apucaţi să-şi-dea goştinăritul. Iar fără goşti-nărit, nici un rîmător să nu lăsaţi să treaacă, că apoi viţi plăti di la voi. într-alt chip nu va f. Că, aşa_.iastg. porunca domnii mele. Şi ispravnic însăşi spusa domniei mele. Noe 1 zile, anul 7210. nr. 8 « Cartea schilerilor de la Ciincni pe acest izvod să s<ă> facă şi cartea Rucărului şi Dragoslavel Dă domnia mea această poruncă a domniei mele, slugi domniţi mele anume ................. schilerilor de la Cîineni, ca s<ă> fie volnici cu aceast<ă> carte a domnii mel, de s<ă> aibă a ţine schila de acol ar trece pre acol, din toate să aibă a luare vama, afar<ă> den vama tutunului, cu aceia să n-aibă treab<ă>, să ia vama. Iar den altel, den toate să ia vama, ori den ci ar treci, dencoace îîncol şi dencol încoace, veri fie boiari, au armean, au turcu, au grec, au sîrbu, au arbănaş, au ovreiu, au moldoveni, au ungurean, au sas şi au munteni, au măcar veri ce fel de om va fi, de la toţi şi de la tot omul să ia vama, den toate, dup<ă> obiceiu. Iar pre carii i-ar găsi ascunzîndu vama domnească, să aibă a le luare vama îndoit<ă> şi să le fac<ă> certare, dup<ă> vina lor. Şi să aibă a judeca pre tot omul den satele cari sînt supt ascultarea schilii, pre fieştecarii, cine de ce-ar avea întrebăciune acol, şi de datorii, şi de sfăzi, şi carii vor fi de vin<ă>, să-i globească şi să le fac<ă> certare. Şi să păzească de curvii şi de hoţii. Iar carii ar fi de vină mare, să-i trimăţi aici la domnia mea. Aşijderea şi ţie căptane de martalogi şi voao martalogilor, voi încă să căutaţi cînd v-ar porunci' schilerii pentru niscari oameni răi stînd împotriv<ă>, a nu-şi da vaama, s<ă> săriţi, să-i apucaţi ca să-şi dea vama, făr<ă> de voia lor, să nu s<ă> fac<ă> vreo pagbă vămii, că apoi veţi plăti de la voi. Şi să aibă schilerii a pune de sat cîte o bute de vin, să s<ă> vînză, după obiceiu. Şi să caute şi pentru vite de pripas, unde s-ar afla, să le ia\ schilerii. Iar alt niminea să n-aibă a se amesteca. Derept aceia, poruncesc domnia mea şi voao turor satelor de acol, carii vor fi supt ascultarea schilerilor, voi încă toţi să aveţi a ascultare de toate, de ce v-ar da poruncă schilerii, pentru paza plaiiului şi pentru alte trebi şi porunci domneşti. Să nu s<ă> facă niscari stricăciuni sau să treacă cineva pre plai. Iar carii nu vor asculta, să fie volnici şă le fac<ă> certare, fiecăruia dup<ă> vina lor. Şi de cătră nimenea opreal<ă> să n-aibă. Că îşa iaste porunca domnii mele. Şi ispravnic însăşi spusa domniei mele. Ghen 3 zile, anul 7203. 2 A citit marele lo£.» 1 Adaosul scris cu cerneală roşie. 2 În ms. 5389, este datată «ghen 30 zile, anul 7203 ». 372 D. C. GIURESCU 20 nr. 9 F. 8 « Cartea de vama de la Gojdibrovul şi Oreaova Pe acest izvod să s<ă> facă şi cartea Turnul şi Izlazul. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele, slugilor domnii mele anum................ca s<ă> fie volnici cu aceast<ă> carte a domnii mel, de s<ă> ţie vama de la.................precum au ţinut şi alţi vameşi, de alte dăţi, cu toate scaunele şi cu satele şi cu tot venitul şi cu toate bălţil cîte sînt supt ascultarea vameşălor şi cu judecata, cîte ar fi supt ascultarea lor. Şi să aibă a luare vama de la tot omul carii trec cu marfă şi cu vit şi cu alte bucate, măcar ori ce vor fi şi vor trece, dencoace încolo şi dencol încoace, de la tot omul să aibă a luare vama, dup<ă> obiceiu, precum au luat ş-alţi vameşi mai denainte vreme, măcar fie turcu, au arbănaş, au sîrbu, au ovrei, au oameni de ţară, au boiari, au slujitori, au măcar ce fel de oameni ar fi, de la toţi să aibă a luare vama [şi vama] şi de ’la ceia ce-şi vînd pîinea lor la turci saău (sic) alte bucate. Iar pre carii dentr-aceia i-ar prinde făcînd niscari meşteşuguri cu ficlenie, de la unii ca aceia să aibă a luare vama îndoit, veri de la turci, veri de la alţii carii vor face alte vaduri printr-alte părţi, de vor ascunde vama domnească şi nu vor veni la vameşi. Şi să aibă a judecare vameşii pre tot omul carii sînt supt ascultarea lor, să le fac<ă> dereptate şi certare, fieştecăruia dup<ă> vina lui. Şi să nu fie volnici nici căp de margine, nici oamenii banului, nici pîr boereşti, nici potropi, a se amestecare în judecata şi în ţinutul vameşălor, nici să ia vite.de pripas, ci să le duc<ă> la vameşi, dup<ă> obicei. Derept ac6ia, vă poruncescu domnia mea şi voao tutror carii sînteţi supt ascultarea vameşălor, de vreme ce veţi vedea cartea domnii mele, iar voi toţi să aveţi a ascultare de ce v-ar da poruncă şi învăţ<ă>tură vameşăi. Iar cari ar face gîlcevi şi ar sta împotriv<ă> a nu-şi dâre vama, unii ca aceia rea scîrbă vor avea de la domnia me. Aşijderea şi voao căpitanilor şi paznicilor de pre margini, voi încă să căutaţi carii ar fi oameni răi şi silnici, să-i apucaţi să^şi dea vama fără de voia lor. Că aşa iaste porunca domnii mele. Şi ispravnic însăşi spusa domnii mele. 1695 1 zile, anul, 7203. » , nr. 10 \) F. 9 « Carte de plreălăbie de la Ruşii de Vede şi Zămnieel Dă domnia mea această poruncă a domniei mele, slugilor domnii mele ............ pîrcălabilor de la ..............: ca s<ă> fie volnici cu aceasta carte a domnii mele, de s<ă> aibă a ţinere vama într-acest tîrgu, în anul acesta şi să ia vama den toate bucatele, cine ce va vende întră acest tîrgu, veri de la boiari, au de la slujitori, au căl<ă>raşi, au dărăbanţi, au scutel-nici, au popi, au călug<ă>ri, au ţărani, au măcar ce fel de om ar fi, de la 1 Data trecută după ms. 5389. Textul rupt în ms. MLXIX. 21 ANATEFTERUL. CONDICA DE PORUNCI A VISTIERIEI LUI C. BRÎNCOVEANU 373 1695 F. 9. v. toţi să ia vama, dup<ă> obiceiu, din toate, cine ce ar vende, însă afar<ă> numai den tutun să nu ia vama, pentru că vama tutunului s-au vîndut osebi. Iar dentr-alte, den toate să ia vama. Şi pre care om va prinde făcînd hoţii şi curvii să-i pue la închisoare şi să-i globească pre fieşcare, dup<ă> vina lor. Şi să aibă a judecare pre tot omul den cele 12 sate carii sînt supt ascultarea aceştii pîrcălăbii, veri cine ce fel de judecat<ă> ar avea şi să le fac<ă> dereptate. Iar căp, iuzbaşi şi alţi oameni domneşti să nu s<ă> amestece. Şi datorii şî sfăzi cine ce ar avea, să-i pue la opreaiă, să plătească, cine cu ce ar fi datori. Aşijderea, să fie volnici pîrcălabii să ia vama şi de la cele 12 sate den prejurul tîrgului, măcar veri ce om ar vende întra-ascunsu pre la casel lor şi n-ar vende la tîrgu, dup<ă> obicei, ce ar ascunde vama domnească, să le ia vama îndoit şi să le fac<ă> şi certare. Şi cele 12 sate să aibă a face oborul tîrgului, iar carii vor sta împotriv<ă> şi nu vor asculta de pîrcălabi, unora ca acelora să le fac<ă> certare şi să-i pornească să meargă să fac<ă> oborul, făr<ă> de voia lor. Şi să fie volnici pîrcălabii a ţinere 2 mortasipi de acol, den tîrgu, să fie de treaba pîrcălăbii. Şi să n-aibă niminea treaba cu dînşii, făr<ă> cît numai să asculte pîrcălabi, la ce le vor porunci. Şi să aibă a ţine şi o circiumă în tîrgu, pre seama pîrcălăbească şi cămănarii să n-aib<ă> treab<ă> a-i face val de cămănării. Aşijderea şi ţie căptane şi voao iuzbaşi şi tutcu >ror călăraşilor şi altor slugi ale domnii mele carii veţi umbla cu olăcării, să aveţi a vă feri de caii pîrcălabilor şi de caii negustorilor carii vori veni în sol în tîrgu, să nu le luaţi cai de olac den obor, să spargeţi tîrgul, că apoi veţi petrece mare nevoe. Şi rîndaşii carii păzescu de săptămîn<ă>, să nu ia bucate den tîrgu făr<ă> de bani, nici de la slujitori, nici de la ţărani. ,Iar carii ar face sil<ă> şi ar lua bucate făr<ă> de bani, pre unii ca aceia, să-i prinză pîrcălabii şi să-i pue în butuci şi să-i trimiţ<ă> aici la domnii mea. Şi ispravnic însăşi spusa domniei mele. Ghen 3 zile, anul, 7203. A citit marele log. » nr. 11 « Carte de săpunărie Ca s<ă> fie volnic cu această carte a domnii mele, să aibă a luore (sic) într-acest an, dă la toţi săpunarii care fac săpun şi vînd săpunul, de să hrănescu cu săpun în toat<ă> ţara domnii mel, veri fie şutaşi, au căm<ă>răşăl, au darbanţ, au căl<ă>raş, au scut călări şi pedestri, au siimeni, au lefgiu, au martalog, au cazac, au catană, au talpoşi, au măcar ce bresle şi ce fel de om ar fi, au de ţară, au striin, şi ori în ce sat ar sădea, au prăn sate domneşti, au boereşti, au călugăreşti, au pren slobozii, au pren oraşă, au fiind supuşi pre lîngă niscareva boeri, de la toţi să aibă a luore boeriul domnii mele, ce scrie mai sus, de nume cîte tl. 1 <şi> jumătate, depre cum au luot şi mai nainte, dup<ă> obiceiu, însă banii făr<ă> de zăciuelă şi făr<ă> de trepăd, bani drepţi. Drept aceia 374 D. C. GIURESCU 22 3695 F. 10 1700-1701 F. 10. v. poruncescu domniia mea şi voao tuturor săpunarilor, cîţi vă hrăniţi cu săpun, în toată ţeara domnii mele, dacă veţi vedea această carte a domnii mele, iară voi toţi să aveţi a dare aceşti bani, dă nume cîte tl. 1 <şi> jumătate, pe nimeni den săpunari să nu s'<ă> scutească. Aşăjdere, poruncescu domniia mea şi voao căpitanilor dupre-n tîrguri şi pîrcălabilor dupre-n sate, pre unde să vor afla săpunari, să aveţi a-i lăsa să-şi de aceşti bani, că veri care ar sta împotrivă, a nu-i lăsa, să ştie că va. petrece rea scîrbă şi certare de cătră domniia mea. Că aşa este porunca domnii mele. Şi ispravnic însăşi spusa domniei mele. » Fără dată 1 nr. 12 « Carte de săr<ă>rit al treilea an eînd dau eu toţii. Anul 7209 Dă domnia mea această poruncă a domniei mele, slugilor domnii mele sărarilor, ca s<ă> fie volnici cu această carte a domnii mele, de s<ă> umble să s<ă> scrie săr<ă>ritul, pre la satele din judeţul Slam Rîmnec şi din judeţul Buzău, şi din judeţul Sac, care au obiceiu de dau săr<ă>rit, pentru căci sînt ei slobozi di-şi iau ei sare den munţii aciia de sare, de acol. Deci să aibă a scrie pre toţi oamenii care sînt lăcuitori într-aceste judeţe, .au fie slujitori, au birneci, au dorbanţi, au scutelnici călări şi pedestri, au popi, diiaconi, călug<ă>ri, au ţigani, sau măcar veri ce fii de om s-ar afla şăzători pre locurile acestor sate, de dau săr<ă>rit, pre toţi să-i bă a-i scrie şi să le ia săr<ă>ritul, de nume cîte bani 44, precum au fostu obiceiul. Şi să aibă a luare şi de la cei cu cărţi, cu cărţile domnii mele iscălite, pentru că fiind estimpu al treilea an înnoirea domnii, s-au soctit să dea cu toţii, şi ertaţi şi neertaţi. Şi de cătră nimin opreal<ă> să n-aibă. Şi ispravnic însăşi spusa domniei mele. A citit marele log ». nr. 13 « Cartea dă fumăritui după baltă « Nu s-au scris ...» Ca să fie volnicu cu această carte a domnii mele, să aibă a scrie fumăritui dintr-acest 2 an, din hotariul Brăilii pănă în Turnu, la gura Oltului. Şi să ia fumăritui dă la tot omul, cîţi vor fi lăcuitori pe baltă, şi de la toţi omenii, cei ce le vor ajunge moşiile cu căpătâiul în baltă, dă la toţi să ia fumăritui, de pat cîte bani 72, după obiceiu, au fie slujitor, au popă, 1 în ms. 5389 poartă data « Ghen 3 zile, anul, 7203. » 2 Cuvintele « dintr-acest » şterse cu o linie de cerneală. 23 ANATEFTERUL. CONDICA DE PORUNCI A VISTIERIEI LUI C. BRÎNCOVEANU 375 au călugăr, au dorobanţ, au călăraş, au scutelnic pedestru, au călăreţ, au saragele, au martalogi, au birnic, au armeni, au chiproviceni, au ţigani, au ce fel dă om o fi, dă la toţi să ia fumăritui, precum au luoat şi an; afară numai din satele care vor avea hrisove domneşti, aceia să aibă pace. Iar ceilalţi să dea cu toţii. Aşăjderea, să fie volnici fumării ce scriu mai sus, să ia măjăritul dă la ceia ce port majă dă peşte sărat prin tîrguri şi prin sate, ori fie măjar domnescu, au boerescu, au călugărescu, ori măcar al cui ar fi, să aibă a loare măjăritul, dă la cîţi boi ar ave la car, dă bou, cîte ug 1,20, după obiceiu. Şi de la ceia ce port peşte prospăt cu căruţe pren tîrguri şi pren sate, să aibă a luorea dă la car cîte bani 120 şi de la ceia ce sară peşte prospăt pen vaduri, să aibă a luore ca de la prospă-taşi. Iar pre care i-ar afla viclenind, să aibă a luore fumăritui îndoit, precum au luot şi an. într-alt chip să nu fie, Că aşa este porunca domnii mele. Şi ispravnic însăşi spusa domniei mele. ». . F. 11 1694-1695 Dă domnia mea această poruncă a domniei mele, boiarlui domnii mele . . . . ca s<ă> fie volnic cu această carte a domnii mele, de să umble în toat<ă> ţara domnii mele, să caute slujba oluchaclui, du pre la tot omul care fac neguţătorii, de cumpără vite, aicea, pre pămînt