PETRU RAREŞ Dramă în două acte PERSOANE : PETRU VODĂ RAREŞ, Domn Moldovei. 5 ILEANA, a lui soţie. ILIEŞ, un fiu a lo.r 1 ■ • , „ » i ,n = ROCSANDA, fiica lor / copu de p CĂLIMAN. A lui armăşel. 10 Un cavaler maltez. Un tătar. RABAN } căPitani de Vînători, fimei curtezane, hoţi. 15 Sţena urmează în munţii Carpaţi. ACTUL î Codru. In faţă trunchiul dezrădăcinat a unui stejar. SŢENA I Să aude corn de vînători. B u d e u şi Raban, din deosebite laturi. BUDEU Oare auzi cum răsună cornul, la care stîncele-i răspund? 507 RABAN Cu mare părere de rău, de demult il aud. Să vede că bătrînul Căliman vînează pe aici în păduie. BUDEU Aş fi dorit ca un vier furioz să-l încolţască cu dinţii lui şi să-I ducă prin vizunii, c-apoi altă dată nu va mai vîna. RABAN De cînd să poartă prin aceste locuri, meseria noastră nu pre sporeşte. BUDEU Cîţi dintr-ai noştri companioni i-au înţăpat! RABAN Nu demult încă, hoţii de la Cuti au fost spaima acestui cotun. BUDEU En să vezi că încă ne vom face de bagiocura moldovenilor. RABAN Şi chiar astăz noi am putea face un minunat vînat. Am aflat că au să treacă pe aice fugari moldoveni, mai ales fimei pline de avuţii şi odoare, încît din taleri mi-aş face zale de argint. BUDEU Dar dacă ace] sălbatec vînători ar da peste noi, apoi ni vom trezi cu nimică. RABAN Atunce amar de el! Să i să giure răsplătire! BUDEU Răsplătire? Dosit între zidurile cetăţuii sale, nu-i pasă de urgia noastră. RABAN 5 Neapropietă este stîncoasa lui tărie, dar moara şi prisaca lui din poiană a.m în cuget să le aprind. BUDEU Mare lucru vei face! Mai bine va fi de ni vom feri de a lui privighere. Poate că vînatul să va mai înainti 10 în codrul cel adînc păn a nu trece fugarii. RABAN Oare flăcăii noştri sînt pe aice? BUDEU Impregiur, ascunşi în tufele cele mai dese. îndată 15 ce ne vor auzi şuierînd, îi vei videa dînd bustă eu toţii. RABAN Ascultă! Vuietul să apropie! BUDEU 20 Fieşcare Ia locul său! RABAN Eu în stejarul cel găunos. BUDEU Iar eu în surpăturile zidului vechi de pe acel dîmb. 25 Odineoare au fost acolo un turn. Cel ce nu să teme, poate, căţărînd de vîrv, a videa drumul spre Şiret. Să ne ascundem păn va trece vînatul. BUDEU Apoi să ne întîlnim iar aice. (lesă amîndoi in deosebite laturi). SŢENA II Călim an, Cavalerul Maltez (înarmaţi cu lance de vînat). CĂLIMAN (cătră unii din ai săi vînători) Urmaţi policei! Vierul s-au rănit; l-am văzut înspumat alergînd prin acea desime. Repeziţi-vă după dînsul pin vale! Cercaţi de a-1 încungiura! Noi vom îngădui aice. Mergeţi păn a nu să răcori urma sa! (Vlnâtorii să duc), CAVALERIU Te-ai ostenit? CĂLIMAN Sînt bătrîn, domnule cavaleri! CAVALERIU Dar tot încă voinic, mi să pare ca cu douăzăci ani mai nainte, cînd la Suceavă întăia oară ne-am fost cunoscut, la curtea lui Ştefan-Vodă. Biruinţele sale m-au îndemnat cu ceata cavalerilor maltezi a oşti supt a lui steaguri. CĂLIMAN Atunci stam ca un arbure, puternic, cu ramuri tinerele. Dar şi acuma tot încă mă poci asămăna cu un arbore, însă cu acesta de aice (arată la trunchiul dârmat), carile s-au dezrădăcinat de puterea furtunei, încît acum încet putrezeşte. Să şedem! (Ii şed. pe trunchi.) Dar spune-mi, de atunce ce te-ai făcut? CAVALERI U De cînd am purtat armele împrotiva necredincioşilor şi după înfrîngerea lui Mahomed la lacul Racova, ştii că am fost însărcinat de Ştefan, împreună cu starostele Goian, a duce la împăratul Romei steaguri în sămnul biruinţei şi a cere de la el agiutori în numele creştinătăţii. Soarta m-au purtat pe la Malta şi Chipru, şi acum mă întorc să văd a doua me patrie, unde pe marginea ei aflu pe un frate de arme, însă nu precum îl dorem, căci de atunce multe lucruri s-au prifăcut. Eu te-am fost lăsat favorit a curţii, iar acuma, întur-nîndu-mă după 11 ani, plin de mirare te aflu aice, înlăturat între munţii Pocutiii. CĂLIMAN De te miri, apoi miră-te că trăiesc încă! (Suspină.) CAVALERI U Ce s-au întîmplat oare? Dizţăratu-te-au din patrie? CĂLIMAN Eu sîngur m-am dizţărat. CAVALERIU De este aşa, apoi să cuvine să întreb cu sfiire: di ce? Căci, într-adevăr, numai un lucru foarte mare ar fi putut alunga din Moldova pe un asemine bărbat! CĂLIMAN Aşa este, numai un lucru foarte mare! GAVALERIU Adeseori ani fost martur cum îţi ardea sînul de iubirea patriei. CĂLIMAN Precum fieşcăruia bun cetăţan. CAVALERIU Cu toate aceste, ai lăsat patria? CĂLIMAN Cu inima deşerată. După ce luceafărul Moldovei,. Ştefan-Yodă, au răposat şi cîrma statului au trecut în mînile fiului său Bogdan, am slujit şi acestui domn cu credinţă şi dreptate. Moartea cea timpurie a fiului sau Ştefan, urmată fără clironom, avea de nou să arunce pe Moldova în cruziile războiului din lăuntru, cînd înaintea senatului boierilor neaşteptat s-au arătat o fimeie cu un tînăr, care prin diresuri autografe a lui Ştefan-Vodă s-au dovedit că era drept a lui fiu, ce pănă atunce petrecusă viaţa în meseria păscăriei şi pre carile moldovenii, întru aducerea aminte a iroului său părinte, l-au înălţat pe scaunul domniei. La o curte nouă nu plac purure fizionomiile cele vechi. Eu m-am tras la ţară, în pacinica lăcuinţă a strămoşilor. Nici o desfătare, nici o adunare nu mă chema la curte. Acolo rămăsei străin tuturora şi aşa voiam purure a rămîne, căci plinirea driturilor sau îndatoririlor mele era de acum în sarcina fiului mieu. Amar miei Oare îţi aduci încă aminte de acel juneminunat carile adeseori cerca să rădice a ta spadă şi dorea a ave o asemine cruce? (Arată pe crucea albă a cavaleriului.) CAVALERIU Cum să nu-mi aduc aminte? în vlăstarea tinerică creştea vechea nobilă tulpină. 512 CĂLIMAN El creştea şi înflorea. Acum începusă a i să nimeri cîte o faptă ostenească. Unde datoria îl chema nu să temea de primejdii. Cînd au început bătrîneţile a mă 5 împresura, printr-însul au răsărit pentru mine o a doua viaţă. Prin el bătrînul s-au întinerit. Dar, aleu! Toate împregiurul mieu s-au stîns de cînd au perit! CAVALERI U Au perit? 10 CĂLIMAN S-au trecut. CAVALERIU In care bătălie? CĂLIMAN 15 Oare m-aş tîngui dacă fiul mieu ar fi murit între arme? Nu. Intr-o închisoare, în închisoarea lui Petru-Vodă au perit, cu defăimare. CAVALERIU Cum? Fără Aână? 20 CĂLIMAN Nu, domnule cavaleri, nu voi ascunde a sa greşeală. El s-au alunecat, au trecut peste marginea legilor. Intru a mea neştiinţă, oarecare oameni neîmpăcaţi au fost ademenit a sale tinereţe. Ii să tînguia în 25 auzul tuturor cum că Domnul n-au împărţit între ei moşiile din Pocutia cîştigate prin război. Aceasta durea pre toţi şi nu fără dreptate. Dar aceea ce au urzit a lor ură, nu tăgăduiesc, au fost greşeală pentru fiul mieu, şi pre fiul cel rătăcit eu însuş îl numesc 30 vinovat. Cu toate aceste, Petru-Vodă, aducîndu-ş 513 aminte de părintele, nu să cuvin ea a-1 osîndi, în privirea tinereţilor sale, mai ales că iertarea este acei mai înalt privileghiu a unui Domn. CAVALERIU 5 Iar tu ce-ai făcut? CĂLIMAN Atunce cînd cu spaimă am aflat aceste, am alergat din singuratica me lăcuinţă şi, stînd înaintea Domnului, am zis: „Doamne, aceea ce au făptuit fiul mieu, ■10 într-adevăr, nu va afla har înaintea me, dar mai nainte giudecă-1, ia aminte la vrîsta lui şi apoi îl osîndeşte!“ CAVALERIU Iar Petru-Vodă? 15 CĂLIMAN Au căutat la mine. După multă serioază tăcere, au dat din umere. Să părea înduioşit şi mi-au întors spatele. Pe un bătrîn părinte, pe un vechi şi credincios casnic, oştean şi prietin a strălucitului său părinte. 20 carile în multe bătălii au vărsat pentru dînsul sîngele său, pe acela l-au lăsat fără răspuns! M-am cutremurat de ruşine, şi de mînie m-am repezit din curte. Atunce mi s-au vestit moartea fiului. De i s-au tăiet capul, de s-au înveninat, nime au putut a-mi zice acestei 25 Prietenii s-au dat în laturi şi să ferea de mine, rostind prefăcută durere. Dar eu, blăstămînd, mi-am zmult din cap părul cel cărunt. Am încălecat, am părăsit patria, unde domnează cruzime, spaimă şi omor. în cele mai dese codruri, mi-am zidit aice un lăcaş între 30 hoţi; supărat de setea răsplătirei, suspinez a mele zile. Aceea ce am pierdut Dumnezeul nu-mi va mai înturna. CAVALERIU Şi Petru-Vodă lăsatu-te-au să te duci? 514 CĂLIMAN Răzbătut de tîrzie mustrare a cugetului, mulţi soli au fost trimes după mine cu blînde cuvinte, dar ii n-au cutezat a să înfăţoşa înaintea ochilor miei. 5 Inima mea, ca şi casa mea, au rămas lor purure închise. CAVALERIU Dar nemulţămiţii? CĂLIMAN Aciia socotea că, aprins de urgie, eu mă voi face 10 căpitenia lor. CAVALER Nici ai făcut-o? CĂLIMAN (eam mtnios) 15 Domnule cavaleri! CAVALER Bine, eu te cunosc prin asemene urmare evghenisă. CĂLIMAN Nemulţămirea me au fost cu Petru Rareş, nu cu 2(J Domnul, nu cu patria me. Om cu om doream a mă întîlni cu el, şi mai plăcut la vreun vînat in codrul tunecos. Acolo voiam a mă înfăţoşa lui deodată,, acolo bărbăteşte aş fi cerut samă şi satisfacţiei CAVALERI 25 Aceea ce doreai putea a să plini numai de o întîm-- plare neaşteptată. 515 CĂLIMAN întâmplarea au şi plinit a mea dorinţă, dar lucrul s-au învăluit foarte. CAVALER 5 Ce zici? Oare întîlnitu-l-ai de atunce? CĂLIMAN Faţă cu faţă au stătut înaintea me şi nu am cutezat a rădica sabia asupra lui. CAVALER 10 Cum? Cînd? Unde? Spune-mi, pentru Dumnezeu! CĂLIMAN Oare n-ai auzit ieri novitaua cea nenorocită ce ni aduseră săhastrul? Tătarii neaşteptat au intrat de nou în Moldova în asămărtare cu lăcuste nenumărate, ca 15 arina din fundul mării, avînd de căpitenie pe turbatul urmaş a lui Ghirei Han, ce mai nainte era credincios aleat a Moldovei. El prin înşelăciune au cuprins Besarabia, călărimea lui repede au străbătut păn la Suceavă, de unde Petru-Vodă, spre a nu fi încungiurat, 20 nevoit au fost a să trage cătră Ardeal. Duşmanul cel repede urmărind îl agiunge la poala munţilor, bătălia să încaieră, moldovenii să luptă ca nişte lei întărtaţi, dar ii n-au fost deopotrivă la număr. Mulţimea au biruit, pămîntul s-au adăpat cu rîuri de sînge. Acii 25 mai nobili al armii au căzut, fierul vârvarilor n-au cruţat nici tagma bisericească, cumnatul Domnului au perit, ţara s-au pustiet, de văduvi şi bătrîni s-au umplut munţii învecinaţi, şi fierile tătarilor de robi creştini. .30 CAVALER Aud aceste cu înfiorare, şi Domnul spun că ar fi perit, după zicerea săhastrului, şi cetile sălbatice să apropie de munţi, ca să străbată în Ardeal. 516 CĂLIMAN Ai însămnat ieri cum, pătruns de adîncă durere, m-am depărtat întru tăcere? Căci, oricum, eu sînt patriot! Cu capul plecat, şedeam în cămara me, sus-5 pinînd asupra nenorocitei soarte a patriei mele. Iată că aprodul mieu îmi vesteşte venirea unui străin, carele cu mare grăbire cerea a-mi vorbi. Străinul au întrat la mine în straiele unui semen de rînd, faţa cea gălbie acoperită cu pulbere şi cu sînge, numindu-să 10 moldovan oştean scăpat din crunta bătălie şi cerînd la mine adăpost. Dar cu o sîngură căutătură l-am cunoscut; acel fugari au fost însuş Petru-Vodă. CAVALER Domnul tău? 15 CĂLIMAN Chiar el însuş sta înaintea me, Petru-Vodă, ucigaşul fiului mieu, căutînd apărare de la un părinte lipsit de fiu. Pe mine el nu au cunoscut, căci de demult şi numai o sîngură dată m-au fost văzut. Istovit de 20 durere şi de bătrîneţe, îi părem străin în străină ţară. Păvăzarii şi armaşii miei au fost numai cetăţuia me, iar eu tăcui al mieu nume. CAVALER Putut-ai a te arăta aşa de cumpenit? 25 CĂLIMAN El era fără arme, rănit şi neputincios. în nenorocire să cuvine a respectui şi pe duşmanul de moarte. In cămara me i-am legat ranele încruntate, vinul mieu i-au întărit puterile; i-am îndămănat răpaos, cînd eu, 30 arzînd de văpaia urăi, certam cu soarta care, defăi-mîndu-mă, dă pre ucigaşul fiului mieu în mînile mele, iar legea şi datoria cătră oaspe opreşte a mă atinge de el. 517 CAVALER In ce luptă strălucită ai biruit! CĂLIMAN Nu mă lăuda pre timpuriu. Nu, el nu-mi va scăpa. Ga să se vindece, rog cu văpaie pe Dumnezeu. Atunce ducă-să teafăr din cetăţuia me, dar pre ospătătoriul său găsi-va pe marginea cotunului, înarmat îl va întîmpina cu sabia răsplătirei! Auzi? Cornul răsună iar. (Să scoală.) Cavalere, scoate-ţi arma! Pare-mi-să că să apropie vierul. Să simtă ascuţitul lancei mele! Dorită luptă, tu vei răcori focul ce mă arde! (Să duce cu cavaleriul.) SŢENA III Budeu (iesă din tufari). [Apoi Raban] BUDEU Blăstămat fie acest vînat şi vierul ce umblă tot cruciş pe aceste drumuri! He, Raban! Unde te-ai ascuns? RABAN Iată-mă-s, ce vrei? Nu auzi tu pe bătrînul Căliman! El poate a să mai întuma. Mai bine ar fi să rămînem ascunşi pănă în sară pe aice. BUDEU Tot aşteaptă, sărmane, păn vei scăpa vînatul cel de aur! De pe surpăturile zidului am iscodit şi văzui fimei cu pojijii trăgîndu-se pin acele potici pe drumul cătră Ardeal. Cîţiva moşnegi cu săbii tîmpe urma pe încet acestei cete îngreoiete. Mai uşor niciodată ni s-au mai întîmplat noauî. RABAN Dar Căliman? BUDEU Aici trebui a cuteza. Flăcăii noştri cunosc bine codrul, ca o cîrtiţă cărările sale. Ii vor încărca în pripă prada şi pănă cînd vor ţîpa fimeile noi ne vom mistui în tufari. RABAN Fie! Pe norocul tău, Budeu! Iată-mă-s! BUDEU Fă semnul, noi le vom încungiura şi apoi... RABAN (să întoarnă cătră codru şi face semn cu un fluieraş, care să răspunde din multe părţi. Urmează tăcere, amindoi ascultă, îşi fac semn şi să trag pin tufari). S Ţ E N A IV Doamna Ileana, cu a ei fii Ilieş şiRuesanda ILEANA Veniţi, fiilor, aice supt această umbră deasăr aşezaţi-vă un pic! Caii osteniţi nu ne pot acum purta mai departe. Pănă cînd vor paşte în iarba cea înaltă, armaşii cu joldănarii vor gusta un pic răpaos, spre a să putea pregăti la nouă luptă cu aspra nenorocire. Iată un muşchi moale, dragii mei, cercaţi doar veţi putea dormita! RUC SANDA Mi-i foame, Doamnă, dă-ne pîne, mamă! ILIEŞ Dă-i pîne, dragă mamă, eu mai pot răbda! Un ostaş nu gîndeşte la demîncat în vremi de primejdie. ILEANA Amar mie! De v-aş putea adăpa cu sîngele din sînul mieu, bucuroasă v-aş da acea de pe urmă picătură. Aleu, ce chin amar, cînd copilaşii cer pîne de S la mîna cea deşartă a unei maice! Care este un glas mai pătrunzători, ce răsună ca un tunet în fundul inimei, decît strigarea copiilor: mi-i foame! Am fugit, mulţi cai era încărcaţi cu avuţii, odoarăle domniei mele nu le-am uitat, numai pînea. Cine de pe tron 40 gîndeşte la pîne? Cine socoteşte că vreodineoare îi va lipsi? (Cătră copii) Aveţi răbdare, iată sarasă apropie! Ieşind din codru, vom afla o casă de ospăţi şi toate cîte acolo să vor găsi cu bani toate sînt ale voastre. RUG SANDA 15 Bine, mamă! ILIEŞ Doamnă, şezi cu sora me supt acel copaci! Eu voi scoate sabia şi voi păzi pe voi. Domnul părintele mieu mi-au zis, cînd nu va fi el lîngă tine, eu să fiu ţie de 20 pază. Apoi să-i spui că l-am ascultat, Doamnă! ILEANA Dumnezeu ni este acum apărători. Va veni vremea şi pentru tine, astăzi eşti ostenit. Mergi cu sora ta supt acel copaci, acolo este moale şi umbră. 25 RUCSANDA Poate şi un şerpe. ILEANA (cufundată in gînduri) ILIEŞ 30 Nu te teme. Sărmana mama vezi că este supărată foarte. 530 RUCSANDA Sărmana plînge! ILIEŞ Eu voi spune ţie adevăr că foamea nu mă va lăsa 5 să dorm. RUCSANDA Nici pe mine. ILIEŞ Cu toate aceste, să închidem ochii, doar să va mai 10 astîmpăra sărmana mumă. RUCSANDA Să facem pe încet rugăciuni. Aceasta ne va feri de şerpi. (Copiii merg supt un copac, să roagă încet, să culcă şi închid 15 ochii.) ILEANA Cînd în palatul domnesc m-am născut, a, tun ce cînd mă purta în leagăn de aur, încungiurată de casnici îngenuncheţi, o ceată mincinoasă de linguşitori mă 20 ura de fericită. Odoarăle strălucea la picioarele meler dar soarta me era nepătrunsă. Soţia unui domn moştenitori tronului lui Ştefan cel Mare; el au avut parte de inima şi de vitejia părintelui său, dar nu de a lui soartă. Cîte prinţese zavistuia fericirei mele! însă cît 25 de uşor să detună chedrul înalt a lui Liban, vîrvul cel mîndru să atinge mai uşor de nourii cii fulgeroşi! Floarea care astăz încă în frumseţe înverzeşte poate că mîne va putrezi în ţărînă- Asemine şi pe mine soarta cea gre m-au aruncat în pulbere, de pe tron sînt nevoită 30 a fugi pin codruri, doară voi putea să agiung în Ardeal la cetăţuia me Gisca, singurul adăpost ce mi-au rămas pe pămînt, după ce Domnul, soţul mieu, amar mie, 521 au perit în bătălie. Nesăturat de sînge, tătarul îmi urmează ou turbăciune, ca să-mi răpească pre fii, singura mea şi a patriei mîngîiere. (Să aude şuierînd.) Ce aud? 5 S Ţ E N A V Una din fimeile Ilenei (vine alergind inspăimîntată) Doamnă! ILEANA io Ce s-au întîmplat? FIMEIA Sîntem încungiuraţi de hoţi. ILEANA Iute să încălecăm! •15 FIMEIA Caii dizfrînaţi pasc şi din fieşcare tufă să arată feţe sălbatice. COPIII (s-au trezit şi aleargă cătră Ileana) 20 Mamă! Mamă! RUCSANDA Apără-mă! ILIEŞ Nu te teme, mamă! (Scoate sabia.) Această au 25 purtat-o bunul mieu în tinereţile sale şi purure l-au ferit de peire. Vezi că-i scris: Domnul este tăria me! 522 ILEANA Aşa este, Domnul este a noastră tărie. Liniştiţi-vă! De spaimă să măreşte fieşcare rău. Cine ştiece va urmaşi ALTĂ FIMEIE (vine repede) Doamnă, hoţi din munţii Pocutiei au început a prăda tabăra noastră. Odoarăle voastre abia le-am mîntuit. FIMEIA ÎNTĂIA Sîntem pierdute! RUCSANDA Mamă! Mamă! A DOUA FIMEIE Nu avem armăşei cu noi! ILEANA Taci! Nu avem pre înger seutitori şi a noastre drituri? FIMEIA iNTĂIA Amari Amar de noi! ILEANA Incredeţi-vă în Dumnezeul El aude rostul celor nevinovaţi. De pe capul vostru nu va pica nici un păr. Să mergem! Lăsaţi-i să prade! Să fugim, copiilor! Oare vă ţîne încă puterea de a urma? Să mergem 1 ILIEŞ Mamă, eu voi păşi înainte. Aşa m-au deprins al mieu părinte. r RUCSANDA Eu sînt foarte ostenită. ILEANA (lulnd-o în braţe) 5 Eu te voi duce în braţele mele. Dacă focul ar arde peste creştetul mieu, dacă stîncele s-ar surpa pe cărarea me, un Dumnezeu îndurat îmi va înaripa pasul şi va apăra pe o maică duioasă. (Voieşte a fugi) SŢENA VI 10 Budeu şi Rabano Intîmpină BUDEU Stăi pe locl ILEANA Lăsaţi-mă în pace să urmez calea mei 15 RABAN Iartă, frumoasă doamnă! Tu eşti lucrul cel mai ales din cele prădate. ILEANA Sumeţule, înlăturează-te! Eu sînt Doamna [Mol-20 dovei. BUDEU (cu sfiire) Doamna? RABAN 25 Cu atîta mai bine; vei fi avînd şi mai mulţi bani. 524 Hi BUDEU (încet) Imi vine înfiorare, las-o să seducă! RABAN Nebunule! N-ai auzit că corona au căzut de pe capul ei? BUDEU Tot încă-i luceşte împregiur. ILEANA Nu înţălegi? Intr-o parte, eu vă poroncesc! RABAN Doamnă, vorbeşti cam cu mindrie. Socoteşte că noi am aflat cum au surpat tătarii tronul vostru! ILEANA Tronul Moldovei au scăpat din mai mari primejdii. Fortuna îl poate clătina, dar niciodineoară a-1 dărma. RABAN Petru Rareş-Vodă au perit în bătălie. o. ILEANA (arătînd pe fiul ei) Iată Domnul vostru! îngenuncheţi-vă înaintea lui! ILIEŞ în numele Domnului vostru poroncesc ascultaţi pe Doamna maica me. BUDEU Ce îndrăzneală! îmi vine să-l ascult. w RABAN (cătră B udeu) Nu ţi-i ruşine? Sîntem noi mai răi decît tătari ? (Cătră Ileana.) Tu eşti fugară, Doamnă, şi din ţara 5 Moldovei ţ-au rămas numai drumul. ILEANA Şi .în Ardeal am ţări supuse. Craiul Zapolia este al mieu aleat şi aspru va pedepsi a voastră sumeţie. Oare cugetezi tu, nenorocitule, că tătarii mult vor 10 petrece pe aice? Adevăr, mulţi din moldoveni au căzut în bătălie, dar pe cît va trăi încă unul patria nu s-au pierdut. Cu al său credincios sînge el va răscumpăra corona moşteanului său. De aceea, într-o parte! Insă eu voi să vă povăţuiesc spre bine. Uniţi-vă 15 cu ceata me, apăraţi pe al vostru Domn tinerel! Cîte pănă acum aţi călcat astăz toate le puteţi îndrepta. RABAN Cruţă vorba! Noi te vom duce la căpitenia noastră, aiducul cel veteaz, ce are tăria lui la obîrşia Şiretului. 2 0 Vino cu noi de bună voie, să nu te silim! ILEANA (scoţind un cuţit) Silă? Acel întăi ce va cuteza a să atinge de Doamna de moarte va fi! 25 RABAN Noi nu sîntem deprinşi a tremura înaintea fimeilor. Săriţi, fraţilor, strîngeţi mai iute această frumoasă pradă! ILIEŞ 30 (cu sabia In sus) Dumnezeule, apără pe fiii tăi! 526 RUCSANDA Mamă! Mamă! (Să ascunde lingă Ileana) FIMEILE Agiutori! Agiutori! 5 SŢENA VII C ă 1 i m a n cu o mare ceată de vînători. Cavaleriul maltez. CĂLIMAN (in trind repede) Cine cutează aici pe moşia me să întrebuinţeze 10 silnicii? ILEANA Ingerule scutitori! RABAN Blăstămat lucru! 15 BUDEU Eu am presimţit că aşa va să fie. RABAN Domnule, nu te amesteca în sfezi străine! Noi nu avem cu dumneata nici un interes, nici. că supărăm 20 pe oamenii tăi, dar prada străină cu dreptul ni să cuvine. CĂLIMAN Eu nu pot stîrpi hoţii lui aiduc, ce să apără de ascunsa politică a republicei polone pentru dauna 25 Moldovei, dar nici voi îngădui ca aice, în a me apropiere, să facă asemene neomenii. De aceea, duceţi-vă! 527 RABAN Domnule, eu te sfătuiesc cu bine; şeful nostru este puternic. CĂLIMAN Cugetezi cum că mă vei spăria, nemintiosule? Moşinaşii de prin pregiur s-au întrunit ca să stîrpească din aceşti munţi cuibul hoţiei voastre; minutul peirei să apropie de acum! BUDEU Nu te pre răzăma pe asemine aleanţie! CĂLIMAN De aş rămîne eu sîngur aice, cît voi încinge sabia la coapsa me pe pămîntul acesta nu voi suferi hoţi! Lipsiţi de aice! RABAN De ce voiţi a vărsa singe nevinovat? Noi sîntem mulţi la număr. CĂLIMAN La arme, voi, vînători şi armăşei! Descărcaţi lăncile voastre! Iată un vînat mai sălbatic! CAVALER (scoţind sabia) Ieşi, sfîntule fier! Şi aceştia sînt păgînil ILIEŞ Eu voi fi cu tine, veteazule cavaler! RABAN Nouî nu ni s-au rînduit a ne lupta cu voi. Să tremuraţi de urgia aiducilor! (Să duc.) SŢENA VIII Cii de mai nainte, fără hoţi. ILEANA Fiilor, mulţămiţi apărătoriului vostru! COPIII (îmbrăţoşind pe Căliman) Mulţămim, bunule! ILIEŞ (pune sabia in teacă; cătră cavaler) De la tine voi învăţa oştirea. CĂLIMAN Nu agonisesc mulţămită. Această slujbă mie mi-am făcut-o, şi pentru lucrul drept moldovanul nu cere mulţămită. ILEANA (cu bucurie) Eşti moldovan? CĂLIMAN Aşa este. Linişteşte-te! Nu departe de aice este cetăţuia me. Acolo vei putea aduna noauă putere; pare-mi-să că tinerii ar avea lipsă de răpaos. ILEANA Şi încă mult. Eşti moldovan, şi eu cu bucurie voi urma jţie. CĂLIMAN Cum îţi este numele? ILEANA Ileana. CĂLIMAN Dar numele de familie? ILEANA Născută Brancovici, prinţesă a Serbiii şi Doamnă a Moldovei. CĂLIMAN Ce aud? Soţia lui Petru-Vodă? ILEANA Eu sînt. CĂLIMAN] Pe fiii lui Petru-Vodă eu am mîntuit? ILEANA Aşa este. Apără pre acii sărmani! Amar mie! întru apărarea patriei părintele lor au găsit moarte strălucită. CĂLIMAN Aşa socoteşti 1 ILEANA Petru-Vodă au perit. Acest fiu este Domnul vostru, singura şţi strălucita rămăşiţă a sîngelui lui Dragoş. Singura nedejde a patriei să păstrează încă în tinerica lui fiinţă! CĂLIMAN (murmurlnd ) Ah, bătrîn şi neputinciosul mieu cuget! Aceasta aste pre mult pentru tine. ILEANA Ce ai rămas uimit? Oare ai îndoială de zicerea me? CĂLIMAN Nu, Doamnă 1 Iartă!... Aflarea aceasta foarte m-au 5 pătruns... Asemene soartă-.. Asemene prefacere... ILEANA Dumnezeu au voit să cerc curajul unei femei şi credinţa moldovenilor. CĂLIMAN 10 Gavalerule, petrece pe Doamna la cetăţuia mei (încet.) Nu-i spune numele mieul (În auz.) Eu voi urma îndată. ILEANA Nu-mi întîrzia mîngîierea de a vedea pe apără* 15 tor iul mieul (Să duc toţi, afară de Căliman.) SŢENA IX CĂLIMAN (singur) Oare ce mi să întîmplă? Cunosc degetul lui Dumne-20 zeu! Să apropie ziua. Doritul minut a răsplătirei au sosit! El cade de pe tron chiar în ascuţitul săbiei duşmanului! Valsamul picurează în inima cea deşerată a unui părinte. Asupra mormîntului fiului să va depune o jertvă încruntată! Dar văpaia răsplătirei prin asta 25 încă nu să va stinge, ci numai să va răcori. Căderea lui Petru nu va îndestula setea me! Simţască de acum şi el cum durerea ucide pe o inimă simţitoare, atunce cînd a lui să va pătrunde de bocetul fiilor săil Omul cel crud, carile mi-au plecat capul în pulbere, cînd 30 rugînd va fi nevoit a sta înaintea me şi cînd seminţia care s-au născut din veninul său îmi va zăcea la picioare. O, ce minut priincios! Atunci în pripă voi 531 încinge sabia răsplătirei şi... (stă un pic şi ţinteşte ochii in pămînt) şi atunci? Patria me va fi încruntată, tronul săriman fără clironom, strălucita viţă a Dra-goşilor în veci curmată, turma fără păstori, dezarmată, 5 părăsîndu-să întru urgia păgînilor şi uneltirile creştinilor. Dar nu păşi mai naintel Tu ai agiuns în prijma unei tunecoase vizunii. Pre tine încă te farmăcă o maghică legătură! înalte fiinţe să luptă pre lîngă sufletul mieu. O, fiule evghenis! Dorită patrie!... Dar 10 nu!... Depărtaţi-vă din cugetul mieu,idei nevrednice! Să se plinească! Şi de s-ar strămuta pămîntul din ţîţînile sale, eu pot a mă răsplăti şi voi să mă răsplătesc 1 (Să duce.) ACTUL II 15 O sală de arme cu două uşi lăturalnice; pe părete să văd aninate pavăze şi icoane cu arme vechi, iar la margine armele fiului său. SŢENA I CĂLIMAN 20 (singur, să preumblă adîncit In ginduri) Petrecînd în valurile bătăliilor, îmi aduc aminte că mi s-au tîmplat a auzi pe un săhastru carile, venit de la locurile cele sfinte, între multe alte istorisea de nişte păgîni ce cred că omul poartă în sîn doauă 25 suflete, doauă suflete purure luptîndu-se între sine. Atunce rîdeam de aceasta, dar în sînul mieu astăz sîmt chiar că aceasta poate fi . în un singur minut, cîte hotăriri deosebite una de alta au înnoit cugetul mieu şi le-au lepădat tot cu asemene putere! 30 S Ţ E N A 11 Căliman. Al său păvăzări. PĂVĂZARI Domnule, iscoditorii în pripă s-au înturnat. 532 CĂLIMAN Oare de ce? PĂVĂZARIU Tătarii!... Codrul s-au umplut de a lor cete şi 5 avangvardia lor au tăbărît acum în vale. Precît să întinde ochiul "lucesc a lor lance şi săgeţi, sunetul buciumilor răsună cumplit între stînci. CĂLIMAN Oare aşa de aproape au agiuns? Nu te teme! Mugetul 10 doară nu va răsturna stîncele noastre. PĂVĂZARIU Sătenii înspăimîntaţi să suie cu mic cu mare la plai şi mînă înaintea lor turmele zbierătoare. CĂLIMAN 15 Lăsaţi pre toţi să între în a me tărie; proviantul, viptul şi nutreţul nu li va lipsii Poticele să se închidă cu copaci dărmaţi şi pietre răsturnate, porţile fie închise, îndoiască-să păzitorii de pe zidul cetăţii!Vie păgînul, ca să se întoarcă cu creştet înoruntat. Du-te, 20 însă spune-mi ce face oaspele cel străin? PĂVĂZARIU Bine, căci rana lui nu era de moarte. El doreşte a-ţi vorbi. CĂLIMAN 25 Poate veni. (Păvăzariul să duce.) CĂLIMAN (cu adincă întristare) Oare ştiu aceea ce-i voi zice? 833 SŢENA III Cavaleriul Maltez, ieşind din cămara lăturalnică. CAVALERIU In a ei durere Doamna păstrează un cuget măreţ. 5 Copiii, după ce s-au săturat, osteniţi, au adormit în braţile unul altuia. Faţa cea de crin a tinerelei surori răzăma pe capul cel negru-comat a fratelui ei şi să părea îngeri în sînul unui nour. Ah, de ai fi văzut cum Doamna, rădicînd mînile ei deasupra fiilor, au înălţat 10 cătra ceri ochii cii însufleţiţi 1 Ochii i-au fost umezi, dar nici o lacrimă nu roura pe a ei faţă, încît sămăna că ceriul culegea plîngerea ei. Ea era mută, numai buzele încet să cutremura, şi niciodineoare n-am mai văzut o rugă mai evlavioasă. 15 CĂLIMAN Nu cumva prin asemene icoană ai voi a mă înduioşi? CAVALER Oare mărturisi-voi că încep a mă îngriji de tine? Ce voieşti să faci? 20 CĂLIMAN Pot să ştiu? CAVALER Aceea ce vei făptui va rămînea tainic cu tine şi cu numele tău. Avuţiile ce omul adună sînt pentru cliro-25 nomi; pentru dînsul sînt numai faptele sale. Dintre multe lupte ai ieşit şi numele lui Căliman purure de laudă s-au încununat. Dar spre a cîştiga dafinul cel mai frumos soarta pănă astăz te-au păstrat. In tăria ta Petru-Vodă au aflat adăpost, în braţile tale fiii săi 30 au cîştigat a lor apărare. Mare este iroul carele biruieşte pe duşmani, dar mult mai mare cînd îi iartă- 534 CĂLIMAN Să vede că niciodineaoară n-ai fost părinte 1 Oare ce vrei de la mine? CAVALER 5 Eu cer mult, dar ştiu de la cine o vreu. CĂLIMAN i Tătarii ne-au încungiurat, domnule cavaleri. Ii au închis dimpregiur cetăţuia me. Tu din întîmplare ai venit aice, unde ai fi putut petrece în pace cu un 10 vechi al tău companion de arme; acuma văd că vei fi nevoit a lupta pentru ospătătoriul tău. Aceste sînt care foarte mă întristează. CAVALER A mă lupta cu păgînii este datoria unui cavaleri 15 maltez. CĂLIMAN Aşadar, rogu-te, de pe turnul cel mai înalt, rogu-te, iscodeşte pe duşmanul şi aceea ce vei socoti de nevoie pentru apărare poronceştel Eu însuş m-aş fi suit, 20 dar Petru-Vodă au cerut a vorbi cu mine, ş-apoi într-a- devăr şi eu am nevoie de această întîlnire, spre a-mi uşura povara de la inimă. CAVALER Eu bucuros voi înfrîna pe duşmanul înaintea por-25 ţilor tale, dar tu supune pe duşmanul aflători chiar în sînul tău. (Să duce.) SŢENA IV Căliman, singur Iată un vrednic bărbat! El pentru mine va pune 30 în cumpănă a sa viaţă. Dar a simţi aceea care pe încet mă ucide, nu, aceasta nu o va putea. A să lepăda 535 de simţirile cele dulci este de datoria cavaleriului maltez. Un giurămînt, o aspră poroncă au în datorit pe inima sa cea evlavioasă de a o închide împrotiva simţirilor lumeşti. Niciodineoare un fiu nu l-au urat 5 de părinte. Pe nimic altă în lume nu are, decît sat ia şi pe Dumnezeul său. Supt steagurile sfintei cruci n-au învăţat a simţi acele carile mă trag astăz cătră mormîntul fiului mieu. Aceste icoane le văd scînteind ca flacăra, ele caută împregiur să afle vlăstarea cea 10 de pe urmă a tulpinei mele, fieşcare să pare a-mi cere samă de ce braţul mieu cel tîrziu încă întru răsplătire nu s-au rădicat. Nu, nu pregetaţi, voi, icoane a strămoşilor mei! Insuflaţi apric cuget în inima bătrînului vostru nepot şi fieşcare vers ce este podoaba pavăzei 15 voastre, care vă îmbărbăta în crunta bătălie, fie pentru mine îndemn cătră răsplătire! (Să apropie de acea întâi trofee.) Pe acest scut, ce s-au purtat de strămoşul mieu în epoha lui Alexandru cel Bun, în războiul asupra crucerilor în Prusia, văd de stemă o sabie 20 cu braţ rădicat. Versul pe giumătate şters zice: Tu de razăm îţi alege Domnul, patrie şi lege! (Să acufundă oarece in ginduri şi apoi trece la al doile trofeu.) Iată pavăza ce au apărat pe părintele meu la neno-25 rocita bătălie de la Valea-Albă. Un cerb străpuns de săgeată, ochiul i să întunecă şi cu sîngele său încruntă iarba cea înverzită de pe vale. Versul învaţă a lui credinţă, fapte şi nedejdea: Pentr-un Domn ş-a patriei soarte, 30 Dulce-m este a lua moarte! (Stă in ginduri şi trece apoi iute la al triile trofeu.) Un brad de pe a muntelui plaiuri întinde aice trainice verzi a sale ramuri cu poame coapte. Versul dizleagă înţălegerea sa: 35 Aşa creşte tînăr pomul, Pentru patrie şi tronul! 1 Aceasta au fost a me nedejde, eu sînt copaciul, dar unde-i pomul cel dorit? în zădar mai caut pe pămînt! Nu înţelegi, o, Călimane, cugetele strămo- 536 şilor tăi! Evghenia lor să răzăma în paza legii, în credinţă şi întru arme. Acel ce călca una din aceste datorii însuş pre sine să dizevghenisea. Fieşcare monument a unei strălucite fapte trezea în călcătoriul 5 datornica sa credinţă. Numai eu sîngur să fiu în necontenită luptă cu a me ursită? Numai pe mine giugul patimilor să mă abată din a legilor cale? Sînge roman oare nu curge şi în aceste vine? Şi tot încă mă cumpenesc între datorie şi răsplătire! Cugetă, o, 10 bătrînule, la sfinţenia tronului! Cugetă la mîntuirea patriei, că în unire îi stă tăria! Cugetă că să cuvine a fi îndurat cătră dfişmanul, ce soarta l-au aruncat la picioarele^tale! (Zărind sabia fiului aninată pe părete şi acoperită cu un horbot.) Ah, arma fiului mieu! 15 Ea sîngură au rămas pe pămînt, ca să se adape de sîngele ucigaşului! Iată-I venind! Sîngele-m fierbe în inimă! Răsplătirea au biruit! SŢE|NA V Petru şi Căliman 20 PETRU Iartă, evghenisule bătrîne, de nu mai pot înfrîna dorinţa inimei mele! Tu ai primit cu ospitalitate pe străinul, în ranele sale ai vărsat valsam, fără măcar a întreba de numele său! Pătruns de mulţămire, el 25 nimic nu-ţi va tăgădui de acuma, încredinţînd în mînile tale a lui soartă, a sale dureri şi rămăşiţa nedejdilor sale. Să ştii că sînt Petru-Vodă, Domnul Moldovei. Alungat din ţara me de cete vârvare, rănit la bătălie, unde amfjluptat pentru corona şi viaţa, 30 despărţit de soţia me, de la ai mei fii, carii, amar mie, poate de duşmani s-au prins şi s-au prădat, ilipsit de boierii carii împregiurul mieu luptînd pentru patrie i-am văzut pierind, stau înaintea ta, acel mai sărac, căruia un ceas poate în lume i-au răpit soţie, 35 fii, prietini, patrie şi coronă! 537 CĂLIMAN (in parte) Aşa este bine, aceasta mă mîngiie şi răcoreşte focul mieul 5 PETRU Cum? Numele mieu şi cruda me întîmplare o asculţi fără a te înduioşi? CĂLIMAN Vă pare; că să ştiţi, eu de mai nainte v-am fost 10 cunoscut. PETRU Vez! Eu am pus în tine toată a me credinţă şi cer o de asemine urmare. căliman 15 Pre mine voiţi a mă cunoaşte? PETRU Numeşte pe îmbunătăţitul ospătători! CĂLIMAN Gîciţu-i numele, priviţi la podoaba acestor păreţi, 20 la armele strămoşilor miei! Ii toţi cu credinţă au slujit procatohilor voştri. (îl duce de la una la alta trofee). Această veche sabie ruginită străbunul meu au purtat-o în Prusia asupra cavalerilor cruceri, cînd Alexandru cel Bun au fost trimes agiutori cumnatului său, lui 25 Iaghelo. Cînd preputernicul crai al Ungariei, Mătieş Corvinul, fără cuvînt de război au întrat pin Oitoz în Moldova, socotind să stîrpească cu armia şi lauda lui Ştefan cel Mare, cu această spadă întăia oară m-am luptat în bătălia de la Baia, unde ungurii s-au învins, 30 şi craiul lor rănit abia s-au mîntuit cu fuga. Pentru strălucitul vostru părinte am căpătat atunce la cap această rană, şi în îmbulzirea ac ii crude bătălii această 538 spadă au mîntuit a me şi a lui viaţă. Asemine v-aş putea purta de la una la altă armă şi pavăză; la fieşcare aţi auzi o lăudată istorisire şi în care chip aceste arme de două vecuri s-au luptat pentru tronul Moldovei, 5 pentru familia Dragoşilor. Urmînd eu purure unor asemine pilde, Ştefan, Luceafărul Moldovei, m-au cinstit, şi în ceasul răposării sale m-au recomenduit lui Bogdan-Vodă, carile de asemine m-au avut pin Pocutia şi Galiţia martor a credinţei mele. Iar acuma ce vi să 10 pare? Ce mi s-au hărăzit pentru această veche neclintită credinţă? De la voi ce mi s-au dăruit? Iată aice, priviţi! Această armă au purtat-o odineaoare acel de pe urmă a seminţiei mele, acel unul şi singur al mieu fiu! Insă el n-au rămas, precum mulţi din ai săi, în 15 cîmpul bătăliei, el au căzut jertvă nelegiuirei şi fără dreptate închisoarea l-au înghiţit. PETRU A! Tu eşti Căliman! CĂLIMAN 20 Mă cunoaşteţi acuma cine sînt? PETRU Eu sînt p ierdut! CĂLIMAN Aceea ce mi-au fost pre pămînt mai de preţ, a 25 vîrstei mele mîngîiere, nedejde, bucurie, toate mi-au răpit omul pre carile soarta acuma, dispoiet de agiu-tori, îl aduce cătră mine. Spuneţi acuma, aflîndu-vă în locul mieu, ce mi s-ar tîmpla din partea voastră? PETRU 30 Oare socoteşti că aş ascunde cele întîmplate? Vrei ca apărînd pe vinovatul să te defăimezi pe tine însuş? 38 539 V CĂLIMAN Vinovat? Poate! Eu însum, ales de giudecători asupra lui, l-aş fi osîndit, dar aş fi cumpenit a lui călcare cu a sa vîrstă. Aşa cere legea! 5 PETRU De demult ai fi cunoscut adevărata lui soartă, dacă urechea ta nu ar fi rămas închisă propunerilor mele de împăceluire. Domnul tău au uitat tronul, au alergat ca să mîngîie durerea unui părinte, dar ţie îţi l o plăcea a rămînea răstit. N-ai voit să lămureşti părerea, pentru că fără ea ţ-ar fi lipsit cuvînt de nemulţămire. Să ştii dar că fiul tău au întimpinat hotărîrea judecăţii, omorîndu-se pe sine. CĂLIMAN 15 Fiul mieu ucigaş de sine! Clevetire! PETRU Aşa vorbeşte un părinte, îl iert! Prin tăcere am cruţat cinstea familiei tale, dar... destul! Nu socoti că Domnul să va îngiosi spre a te încredinţa de adevăr 20 prin giurămînt. Cuvîntul mieu închizăşluieşte adevărul întîmplării. De acuma ştii toate! CĂLIMAN De şi ar fi aşa! Numai cruzimea voastră au putut a-1 cufunda în asemene rîpă, în care prin deznădăjduire 25 şi sufletul i-au căzut! Nenorocitule fiul Pentru tine am răvărsat lacrămi, iar acuma durerea stoarce sînge din ochii miei. Aşa este, spre a vă împăca, tînărul şi-au împlîntat în piept cuţitul. Aţi fost şi veţi rămîne ucigaşul lui! 30 PETRU Sînt osîndit a asculta o nedreptate rostită de durerea părintească. Tu poţi defăima pe un Domn în robie. Hotărăşte şi plineşte de acuma aceea, ce vei socoti drept şi cinstit. 540 CĂLIMAN (umbllnd cu nehotărîre) AI Capul mieu cel cărunt! Sîngele cel tulburat!... Iată mi să luminează! 5 SŢENA VI .b Un păvăzari. Cii de mai nainte. PĂVĂZAR Domnule, cătră cetăţuie vine un alb steguşor din tabăra’ tătarilor. Păgînul voieşte a-ţi vorbi. 10 CĂLIMAN Vie! (Păvăzariul să duce). Auzit-aţi? Duşmanii voştri, amăgiţi de biruinţă, au străbătut păn supt stîncele mele. PETRU 15 Nu ai miei, ci a Moldovei duşmani. SŢENA VII Un tătar cu un steguşor alb. Cavaleriul maltez. Cii de .mai nainte. TĂTAR Tu eşti căpitenia aceştii cetăţui? 20 CĂLIMAN Eu sînt. Vorbeşte! TĂTAR Pre mine trimete Safâ Ghirei-Han, pre puternicul biruitori, căruia de la Crim păn la aceşti'munţi să 25 închină toate ţările, înaintea căruia să cutremură 38* 541 împăraţi şi popoare, carile acuma au surpat în pulbere tronul Moldovei şi carile să râpede de a supune pe ardeleni, unguri şi poloni. CĂLIMAN 5 Taci! Aici nime nu tremură de spaimă. Ce vra păgînul? TĂTAR I s-au descoperit cum că în această cetăţuie au aflat adăpost fugariul Domn a Moldovei. Aşa au cuvîntat 10 Safâ Ghirei-Han: Noi putem a te călca supt picioare şi-ntr-o clipală a priface cetăţuia ta în cuiburi de şerpi şi pasări sălbatice. Dar fie zilele tale îndelungate! Cinstit de prietenia tătarilor vei fi, dacă pre fugariul vei da în mînile dreptei sale urgii. Insă, 15 fereşte-te! Un ceas numai ţ-au dat spre a hotărî cele înţălepte. De vei defăima a sa îndurare, atunce tremură de a lui urgie! CĂLIMAN încetează a ta fălire, pentru ca să ni putem dispărţi 20 în pace! La ce îmi dă tătarul un ceas pre îndelungat? Iată Domnul! TĂTARUL Petru însuş? Aduceţi fieră! PETRU 25 (iute, dar în ascuns cătră Căliman) Un lucru numai cer de la tine, Călimane, una numai mi să cade a cere de la tine. Deşi a ta urgie mă va lipsi de apărare, dar mai nainte de a mă da în mînile lui Safâ-Ghirei dă-mi o sabie! Trebui să-mi 30 împrumuţi o sabie, ca străpungînd eu însuş pieptul mieu să cad, ca un Domn să cad, iar nu să fiu a păgînilor rob 1 In acest feli te vei putea răsplăti într-un chip evghenis. 542 CĂLIMAN Aceasta o numeşti evghenis? TĂTAR Apoi?... Ce întîrzii? 5 | CĂLIMAN Adevărat că pre mult am întîrziet. Oare mă cunoşti? Mă cunoaşte Safâ-Ghirei al tău? Eu sînt moldovan, sînt creştin şiprenimeam prodosit. Ha! Ce înfruntare! Ce defăimare! Mulţămeşte steagului celui scutitori, io păgînule răsfăţat! El te scapă de osînda agonisită. TĂTAR Tu cutezi? PETRU A! Acuma cunosc în tine sînge moldovan! 15 CĂLIMAN Fugi de aice! TĂTAR Sui pe zid şi caută. Nenumărată ca a codrului copaci este mulţimea care te-au încungiurat. Vrei să 20 iezeşti Dunărea în sumeţul ei curs! Plineşte mai bine aceea care Dumnezeu au menit de jertvă. Mai bine aşa şi mîntuieşte-te! CĂLIMAN Infrînează-ţi zisele! Pre mine nu vei spăria nici-25 odată. TĂTAR Aşadar, mă întorn, Petru-Vodă, cătră tine. De bună voie supune-te voinţei Domnului mieu! Să ştii că roabă tremură în tabăra noastră femeia cu ai tăi 30 copii! 543 PETRU Amar miei TĂTAR De moarte ii pot scăpa numai prin tine. De vei urma după mine, de vei încredinţa a ta soartă în mîna biruitoriului, apoi eu siguripsesc viaţa fiilor tăi. Iar dacă nu, apoi de pe turnul acestei cetăţui le vei vedea căzînd supt sabia călăului. PETRU Aşteaptă, aşteaptă! Iată eu merg cu tine. CĂLIMAN Pregetaţi, al mieu Doamne! Satana iadului vorbeşte cu gura acestui păgîn. (Deschide uşa cămării lăturalnice). Voi mi-aţi răpit pe fiul, primiţi din mîna me pe soţia cu ai voştri fii! SŢENA VIII Ileana, copiii, cii de mai nainte. PETRU 1 Dumnezeule! Ce văd? ILEANA (aruncînduse în braţele sale) COPIII (îmbrăţoşîndu-l) Părinte! Doamne! ILEANA Dumnezeule! Tu eşti în viaţă? PETRU Sînteţi mîntuiţi? ILEANA Din mîna hoţilor, prin acest bărbat. PETRU încă şi aceasta? ILIEŞ Eu am tras sabia asupra hoţilor, am apărat pe Doamna! Nici n-am uitat învăţătura: în primejdie, tot înainte! ILEANA Pronia mi te-au dăruit. Copiilor, mulţămiţi lui Dumnezeu! Nu am îndestule cuvinte! PETRU Ce-i pierderea unui tron? Eu sînt părinte, sînt încă soţi CAVALERIU (cătră. Căliman) Nu te simţi mîngîiet de această întîmplare? CĂLIMAN Dar, o simt! A face duşmanilor un bine este cerească bucurie! PETRU în acest chip Căliman răsplăteşte. ILEANA Cum? El este Căliman? CĂLIMAN Nu vă înspăimântaţi, o, Doamnă, la auzul numelui mieu! Eu cred că patria îl va binecuvînta odineoare. (Cătră tătarul-) Iar tu ce mai stai uimit şi ruşinat? 5 S-au vădit neadevărul buzelor tale. Spune acele ce ai văzut. Nici întru a sa mînie moldovanul nu va uita a sa datorie. Voinţa Domnului l-ar fi putut asupri, dar niciodineoare îl va îngiosi de a fi ucigaş a patriei sale! Căci înaintea drepturilor [patriei], dreptul unui 10 părinte să face mut. De aceea, du-te! Oastea ardelenilor, supt comanda veteazului Zapolia, începe a trece peste munţi. înştiinţează pe vârvarul tău. Oricît să îngîmfază a lui mîndrie, în zădar vra a să adăpa cu sîngele unui Dragoş. Pe cit va sta încă o 15 piatră pe aceste ziduri, deşarta sa ameninţare nu ne va înspăimînta, şi dacă în asalt va păşi cătră acea tărie, apoi poate a mă îngropa în a sale surpări, dar nu mă va clăti din a me hotărîre şi credinţă. TĂTAR 2 0 Aşadar, aruncă-te, aleargă, bătrînule, în a ta peire! (El să duce.) PETRU Bătrînule mărinimos, bătrîneţile tale să nu rămîie fără fii! Vezi, iată fiii tăi! (Copiii îmbrăţoşează 25 pe Căliman). CĂLIMAN (dewnierdlndu-i ) în acest chip mă uneşte încă o dată o dulce legătură cătră viaţă. Eu voi să o învrednicesc. Aşa-i! 30 Dumnezeul este martor! De nou înviez pentru patrie! Ei moldovanul rămîne credincios păn la moarte! PETRU Cu asemene supuşi Moldova nu va peri!