FABULE partea ZlNA FABULEI La cetitorul român Prin rostiri de. adevăruri, ascunse-n cimilitură, Aduc ţie-ntăia oară cu plăcere-nvăţătură; în a vieţei strîmba cale pe român să îndreptez, Prin lupi, corbi, furnici şi broaşte a vorbi mă disfătez. 5 Adevărul salt nu place, de-i şi bun, e plin d-asprime, Dar cînd vitele l-or spune, n-a să supere pe nime. De aceea a lor zise, cu gînd binevoitor, Să asculţi, să ierţi eutezul, preţuind ţintirea lor. 247 GRIERUL ŞI FURNICA Săltînd, grierul la ţară Şuierat-au toata vară, Şi cînd iarna au venit, Cu nemică s-au trezit, Neavînd macar de dor Muscă sau un viermişor. Pe furnica sa vecină Au rugat să-l împrumute C-un grăunte, c-o neghină, Să mai prindă la virtute, Zicînd: „Zău, la timp de trier, Dau parola mea de grier, Inturna-voi toată soma Ş-interesul de-mprumut!“ Dar furnica econoamă I-au zis: „Vara ce-ai făcut?" „Prin cîmpii şi prin grădine Am cîntat păn-au dat bruma". „Tu cîntai, îmi pare bine, Gioacă, vere, dar acuma 1“ CORBUL ŞI VULPEA Preste ramul unui sorb S-aşezasă domnul corb, Ţiind în plisc o bucată De caş, ce-o avea furată. 5 Vulpea, cum l-au mirosit, Sub acel sorb au venit Şi-n sus căutînd, i zice: „B«na ziua, venetice! Cît eşti mîndru şi frumos f io Dacă viersul cel duios Ţi-i c-a penilor odoare, Tu-ntreci pe privighitoare.“ De mîndrie îngîmfat, Corbul pliscul au căscat, 15 Şi vrînd viersul să înceapă, Caşul pe pămint îl scapă. Atunci vulpea brînza apucă, După ce o şi îmbucă, Cătră corb, spre mîngîiere, 20 Zice: „En ascultă, vere, 249 Cel ce ştie linguşala Să îndoapă-n socoteala Celuia care-1 asculta. Astă daună nu-i prea multă Pentru-un adevăr curat.“ Atunci corbul ruşinat Giură că minciuni c-acete Alte dăţi n-or să-l înşele. BROASCA ŞI BOUL Broasca mică cît un ou Au văzut păscînd un bou jŞi mirîndu-aă prea tare De-o făptură atit de mare 5 Cugeta c-ar fi noroc Ş-a familiei laudă, dacă Ar putea să se prefacă Din mic, mare dobitoc. Deci d-ambiţie s-aprinde, 10 Mereu s-umflă, se întinde Ş-apoi zice: „Sorioară, Nu-s ca boul, buneoară?“ Dar aceasta i-au zis: „Ba!“ Broasca urmînd a se umfla, 15 Zis-au iar: „En vezi, lelică!“ „Soro,-ţi spun că eşti tot mică!“ „Oare acuma l-am agiuns?“ „încă nu“, i s-au răspuns. Broasc-atunci s-au mai umflat 20 Foarte aşa... cît au crăpat. Vra ca astă broască mică Pe mai mari cel mic s-agiungă, Tot se umflă, se rădică, Fără-a-şi cere sfat la pungă. 25 Se aşază la Paris, Unde, de nu este-nchis, Rolul gioacă de baron, Fără bani, dar cu bun ton, De mii planuri îngîmfat, 30 Casa-şi schimbă în palat Şi-n prinţesă pe a sa damă. Vrînd apoi a mai întinde, Creditoriul pe-a lui samă Toate, păn şi pre el vinde. ACII DOI CATÎRI Doi catiri călătoreau Şi-n desagii lor duceau: Unul ceapă de cîmpie, Altul bani de visterie. 5 Cest din urmă, îngîmfat Că-i de aur Încărcat, Chiar de şelfle-i apasă, Nu vra sarcina s-o lasă. Mindru calcă, parcă-i leu, io Şi suna un zurgălău, Cînd deodată, din tuf ari, lesă o ceată de tllhari. Toţi la cel catîr dau bustă Ce ducea de aur soamă, 15 De urechi îl prind, de coamă, Alţi împung şi-l bat c-o fustă, încît bietul, gemînd foarte, Zice: „Oare asta-i soarte Carea mi s-au giuruit 20 Pe ist drum cînd m-au pornit? Al meu soţ ce cară ceapă Fericit de dafină scapă, Dar eu, făr de agiutori, In bataie, aleu, mor!“ 253 25 Iar catîrul celalalt Zis-au: „Vere, totdeauna Pe copaciul mai înalt Darmă repede fortuna; De-ai fi şerb la un cepari,„ 30 Iar nu casă de dinari, La os teafăr şi la pele N-ai păţi aceste rele. Cînd eu în săracul trai Voi să pasc în pace scai!“ ASINUL ŞI FURUL Pentru asinul furat Se bateau doi furi odată, Unul. vrea să-l aibă argat, Altul vra să-l vînză-ndată. Dar cînd între ii se ceartă Cum pe asin să-l împartă, Vine-al treilea tîlhari Şi U fură pe măgari. Este= asin cîteodată O moşie-n giudecată, Pentru care doi mazili Se sfădesc pe la movili, Cînd acela ce-i împacă, Mîncînd pe-a.lor cheltuială, Ie moşia-n socoteală Şi li lasă punga sacă.. LUPUL ŞI MIELUL Orice face cel mai mare, Direptate-n toate are, Precum vom videa aice Din o fabulă ce-oi zice. 5 Un miel foarte însetat S-adăpa în riu eurat, Unde lupul, cătînd pradă, Începu, cu mielul sfadă, Zicîndu-i cu rost turbat: 10 „Ori de ce mă înfruntezi Şi să turburi cum cutezi Limpedea mea băutură?" I-au zis meiul: „Doamne, iartă, La mînie nu te-ntartă, 15 , Mai ales dacă ai vra Să-nţelegi măria-ta C-apa din sus cură-n vale La şerbul măriei-tale; Şi s-o turbur eu nu pot 20 Cu piciorul, nici cu bot!“ „Mi o turburi şi-acum iară, I-au zis cruda acea fiară; Ştiu că-n anul cel trecut Tu de lupi ai zis bîrfele!“ 256 25 „Cum puteam să zic acele, Cînd n-am fost încă născut? Crede, doamne, că ş-acuma Eu sug lapte de la muma.“ „De n-ai fost tu, apoi, zău, 30 Au fost un frate al tău.“ „Nici un frate eu nu am.“ „Aşadar, ţ-au fost vrun neam, Că toţi cîni, păstori şi oi Bat din. veci resbel cu noi!“ 35 Zicînd ceste, îl îmbrîncă Şi îl duce la pădure, Unde, fără să-l înjure, îl despoaie şi-l mănîncă. LEUL ŞI GUZGANUL Cît se poate, se cuvine Fă altuia vre un bine, Că veni-va-ţi multe ori D-unde n-aştepţi agiutori, 5 Precum vei vedea aice Din o fabulă ce-oi zice. Un guzgan, ce supt pămînt I s-urîsă a sta mereu Zburdînd iesă ca «n tînt 10 Şi-ntră-n brînca unui leu. Dar acest-au arătat Cuget chiar de împărat, Căci în Joc ca să-î zigrirre L-au lăsat să roedă-n kme. 15 însă astă bună faptă Mulţămită-i află dreaptă. Se par lucruri neerezvte Un guzgan pe leu s-agiutel Din a sa pădure deasă 20 Umblînd leul ea să iasă, în o cursă-ntinsă-ncape Şi cercind din ea să scape Muge, bietul, tot se urcă, 258 însă-n laţi mai mult se-ncurcă, Încît acel domnitor Nicicum poate să-şi agiute. Dar întîi de vînător Guzgănelul venind iute, Pe reţeaua ce-1 înoadă Nevoindu-să să roadă, Într-atîta-au distrămat Pană pe leul au scăpat. GUZGANUL DE CETATE ŞI CEL DE ClMP Dineoare un guzgan, Politicos cetăţan, Pre guzganul de clmpie L-au poftit la prînz să vie, 5 Ca nu tot mereu lăcuste, . Ce mai bun ospăţ să guste. Pe vărgat, frumos covor Aşternut-au masa lor; Las să giadice oricine 10 Cît li-au fost atunci de bine. De confeturi şi de pui Părmăturile adună, însă pănă a fi sătui Deodată uşa sună; 15 Asta-i umple-atît de frică Incit pofta li să strică. Cetăţanul sprintinel Scapă, s-altul după el. lată tropotu-ncetează, 20 Şi guzganii iar s-aşază. Cetăţanul, mîngîiet, La ţăranul spăriet Zice: „En apucă, frate, 2» Să mai roadem la bucate!“ 25 Dar acest-au zis: „Destul, De astă masă eu-s sătul; Vino mîne tu afară De-i gusta ospăţ de ţară. Tupilat într-un ungheri, 30 Nu am masă de boieri, Nime insă ca aice N-a veni ca să ni-o strice, Şi de fărmături sărace îndopa-ne-vom în pace. 35 Eu te las cu sănătate, Nu voi şegi cu frica-n spate, Nici mai delicată masă Care-apoi pe nări să-mi iasă!“ CERBUL LA FÎNTÎNĂ într-o fîntînă limpide, La codru, pe la munte, Văzîndu-şi cerbul coarnele Ce-i se-nălţa pe frunte, 5 Lăuda podoaba gemine, Dar bănuit-au foarte Cum şi picioare-asemene Nu-i dă nedreapta soarte, Zicînd: „Ramosul creştetul, 10 Mîndria fruntei mele, Chiar ca copacii codrului Se nalţă cătră stele. Aleu, cum şi picioarele N-au formă, nici tărie, 15 Că ele ehiar ca fusele Sînt făr-analogie.“ Dar cînd aşa se critică, Ră-suaă-n giur tuf arii, Din care fără tropote 20 Ies sprintenei ogarii. 262 Cerbul de spaimă tremură, C-un salt la fugă împunge Şi din cîmpină repede Intre tufari agiunge. 25 Urîte mădulările L-ar fi putut s-agiute, De nu-i era de piedică Podoabele cornute. Cerbul în dese ramure 30 Intrînd, abia s-aburcă, Căci lăudate-i coarnele La trecere-1 încurcă. Dar cînd ogarul dintele Incruntă-n şold, sărmanul 35 Cerbul odoru-şi blastămă Ce-'r creşte pe tot anul! Decît folosul, multe ori Deşărtăciunea place, Care apoi de-a pururea 40 în daune se preface. COCOSTÎRCUL ŞI VULPEA. Cocos lircu I călători • : La p?înz de vulpe să cheamă, Dar în loc d-ospăţ cu spori, Pe disc lat găseşte o zamă 5 Limpede şi chiar lătură, Fără vo dumicătură. , : : Pasărea cu lungul plisc, „ Vrînd să mînce, toacă-n disc,. Osteneşte sărmănica 10 Şi nu-nghite mai nemica; Vulpea însă unde-atinge Soarbe tot şi-n urmă linge. Cocostîrcul supărat Astă festă n-au uitat 15 Ş-a-nturna vrînd neplăcută Daună care au păţit, Pe cea vulpe prefăcută La o masă au poftit. Vulpea vine chiar 1-amiază 20 Şi la vatr-amu s-aşază, Unde un miros priincios Minea vulpei prlnz gustos. Dar bucate Delicate 284 25 Vede-nchise întru un vaz Ce-î cu lung şi-ngust grumaz, în el pliscul bine-ncape Ca bucatele să pape, Dar căscatul vulpei bot ae Stă de prînz departe-un cot; Deci cu foame şi ruşine Leghioaia ni rămîne. * Cel ce vre pe-un alt s-înşele Dese sufere mai rele. LUPUL ŞI CUCOARA Mîncînd lupul chiar ca zece, Era-aproape să se-nece Cu un os ce-n gît stătusă; In zădar sărmanul tusă, 5 Căci d-al scoate Nu mai poate Şi-i să pare c-a să moară. Cînd, văzînd pe o cucoară, Semn i face cu picior 10 Ca să-i deie agiutor. Iată paserea ghihace Operaţia i face Ş-acel os Din gît i-au scos, 15 Apoi cere legiuită Pentru lucru mulţămită. „Mulţămită ! — lupu-i zice — Oare nu eşti tu ferice Că din gît nesăţios 20 Capul teafăr ţi l-ai scos? Sărmănieo, fugi din drum, De ma superi, te zugrum !“ 266 s mm Notele muzicale ale baladei Dochia şi Traian, de la sfirşitul broşurii Dochia şi Traian dupre zicerile populare a românilor, Iaşi, 1840 C. LU J e I & S1 s» m *»■ fi *W m m & m m j| w MIPTItl mi XiIOE SMWâtitl. lH'EafeRPA'rb Wif... :: *> :;wsi,: §§^> :' jŞfcâ vrt&.itis.i* .$.* *tU»A’£#*&#*,• lauiii, fiiiBt'pa