ŢIGANII Idil cu cîntice, reprezentat în 24 ianuarie 1856 pe Teatru Naţional, în Iaşi PERSOANE: ANDRONIC, fiul proprietariului de moşie. NISTOR,. vatav de moşie. TUFOI, bătrîn lăies. >» CIRCIUDEI ua|eji_ ARLEAN }1 MATUS, bucătar boieresc. GEVRILĂ, chior, ficior de bulubaşă. CIMBRU, român păstor. 15 VENTILĂ, privileghiet. Doi jandarmi. Un doboşer. Hor de ţărani şi de ţigani. Scena urmează în Moldova,; lîngă un sat. 20 SCENA I în zor de zi se văd şetre întinse, grupe de lăieşi culcaţi; mai nainte o făurărire, unde arde focul. HORUL (Muzica din „Trovatore“) 25 Vezi cum plăcute, scînteioase stele, Ce-au lucit noaptea preste tărie, încep s-apună, mii paserele Răsun-a zilei dulce-armonie. 563 TUFOI La lucru! (Se scoală cu toţii, pune ferul înfocat pe ialâu.) HORUL 5 (bătînd cu ciocane) Dă-i, dă-i, bate ferul, pănă-i cald îl bate, Cînd începi un lucru, nu-1 lăsa, măi frate! Bani, bani se adună-atunce şi bucate, Nu-i lăsa, măi frate! 10 TUFOI Pănă-i cald îl bate; De foc zgura se alege, Iar o zi, pre sînta lege, Ş-a ţiganului dreptate. 15 HORUL (bătînd cu ciocane pe ialâu) Dă-i, dă-i, bate ferul, pănă-i cald îl bate, Nu-1 lăsa, măi frate! TUFOI 20 Să trăiţi, băieţi! Văd că veţi fi buni meşteri; iacă o păreche de gratii, parcă-s lucrate la strug, frumoase, dar intr-o părere şi sănătoase, cum se cade, chiar ca pentru o cetate ce are să apere sipiţelul unde se vor turna şasă mii merţă păpuşoi. (Urmează a pili gra- 25 tiile.) CÎRCIUDEI Mări şuguieşti, moş Tufoi! Ce sipiţel a naibei să fie acela unde să încapă un coşer de păpuşoi? TUFOI 30 Cînd zic şasă mii merţe păpuşoi, vreu să zic triizeci mii galbini, care boierul nostru au luat astă toamnă la Galaţi pentru păpuşoii ce i-au vîndut. 564 CÎRCIUDEI Mare minune! Oare ce va să facă boierul cu atîţa galbini? TUFOI 5 Ce va să facă? Tontule! Ia-i va sămăna iară. ARLEAN De-i va sămăna, apoi nesmintit ni va chema la cules. TUFOI 10 Ţ-ai găsit! Unul samănă, altul culege. Să ştii, acii galbini i va sămăna în o altă ţarină, departe, acolo unde umblă în tot anul, ca la hagealîc, boierii şi cucoanele, se înţălege, acii ce au bani şi zic că n-au sănătate; după ce se întorc acasă, spun de nişte minuni, 15 una mai gogonată decît alta. CÎRCIUDEI Apoi dintre ai noştri acele minuni nimine nu le-au văzut cu ochii? TUFOI 20 Numai boierii acii cu bani şi ţiganii fără pot umbla aşa de departe, pentru că, vezi, boierul are numai galbini, iar ţiganul are pe boierul cel cu galbini. Geaba se fuduleşte boierul, că tot ţiganul e înaintea boierului, că, dă, spune-mi, pe capră cine şede mai sus şi 25 naintea boierului? La prînz cine dintăi gustă? Bu-catarul! He, bunăoară ca cumătrul Matus, fără carele n-au putut merge boierul în ţara franţuzască. ARLEAN Dar iaca vorbă, cînd vorbeşti de lup, lupu-i la uşă; 0 Matus, bucătarul boierului, vine. 56t> SCENA II Cei de mai nainte. [M a t u s] MATUS Ei, bun-ciur, cumetre? 5 TUFOI Ciur e bun, nu de cernut fărină; mai bună-i sîta, şi doară asta o ştii; ia întreabă şi pe pitarul. MATUS Se vede că eşti tot ţigan ruginit, deşi ştii a pili. 10 Bun-ciur să zice la Paris cînd te întîlneşti cu altul, ia cum am zice la noi: cumătre, hai la crîşmă! TUFOI Din cîte ai văzut, cu atîta numai te-ai spoit? Repe-giunea cu care ai purces astă-vară cu boierul m-au 15 împedecat a-ţi spune să-mi aduci ceva de acolo, bunăoară o sulă, ce cu o împunsătură face o mie de borţi, care n-au alţi ţigani. Dar en mai spune-ni ceva... MATUS Moşer cumetre, îţi pare şagă a învăţa în o zi vro 20 două, trei limbi străine, care ai să le uiţi a doua zi? Astă-vară parcă dăduse tatarii în ţară, aşa au trecut un cîrd de boieri şi de cucoane peste hotar. La Galaţi ni-am suit pe un vas cu aripi, lung ca un balaur, cu o curte învîrtită pe roţi ce înoată în susul apei; dar, en 2 5 gîci cine purta astă hîrdală? Ia tot meşteşugul ţigă- nesc, ciocănătură care te asurzea, cărbuni, foc, fum în mijlocul mirosului ce nu era de levandă; apoi să fi văzut cucoanele, ce erau acasă bolnave vai de dînsele, cum şedea sus pe schele cu boierii cei străini, din 30 toate părţile, cum chicoteau şi cîntau, să nu fie deo- chet, amu sănătoase mai nainte de a lua doftorii. Vi-deţi voi, de acolo am înţăles de ce şi lăieşii sînt sănătoşi, pentru că tot umblă cu şatra pe uscat, ca boierii 566 pe apă, din loc în loc, aer nou, locuri nouă, bucate nouă, numai o mică deosebire între noi, că în a noastră colindă noi culegem, iar boierii samănă parale. TUFOI 5 En spune-m, pre lingă sănătate nu te-i mai folosit cu ceva? Ştii, teapa noastră... MATUS Da doară nu-s tont să umblu cu mierea şi să nu mă înfrupt; m-aş fi folosit mai bine, ştii, că parizienii 10 nu-m înţălegeau limba. Dar tot ceva au învăţat. Cînd pe boierul îl lovea cîteodată dorul patriei, apoi, spre a se mîngîie, îm poroncea să-i fac o mămăliguţă şi varză cu slănină; de unde naiba să-i iei acolo aceste trufandale? Iacă că boierul nu credea şi, nici una, nici două, 15 tot mă chema: „Cioroi, cioroi spurcat, las’ că-i veni acasă, cioroiule!“ Atunce să te fi stricat de rîs, că neghiobii de franţezi credeau că astă îm era o boierie a me şi-m ziceau: „Monsiu cioroi, bun-ciur, monsiu cioroi, coma vu poartă!“ Altă dată ţ-oi spune mai 20 multe, că amu din vorbă în vorbă am uitat că boierul m-au mînat încoace ca să aduc nişte gratii ce ţ-au dat să faci; oare gata-s? TUFOI Iacă-s, nu vezi că strălucesc parcă-s de argint! Bine 2 5 că ai venit, că gratiile sînt grele, pîrdalnicile, şi Cîr- ciudei singur nu li-ar fi putut duce. En spune-i, mă rog, vatavului că din 20 ocă fer, 5 ocă, 3 litre au scăzut ; nu-i sibirul adevărat cum au fost odinioare, fără multă zgură. 30 MATUS Apoi vezi că nici moronul nu-i cum au fost mai nainte, că fortunele cele cumplite nu-1 lasă să mai vî-neze şi să înghiţă peştele mic, carile îl îngrăşa. 567 TUFOI Spune şi vatavului că n-am avut de agiuns fer să prefac coarnele cum au cerut, pentru zgarda ţigănească • un corn tot au rămas mai scurt decît altul, dar pănă 5 d-lui va prinde pe ţiganul fugit, cornul va creşte la loc, că flăcăul de răul vatavului numai au fugit şi s-au făcut volintir; au giurat, dar nu-i spune, că, cînd va veni cu oastea, va pune vatavului acea cavalerie în gît. 10 MATUS Dumnezeu să mă ierte, ţigan cum sînt, n-aş vra să fiu un asemene vatav. Ia cîte şi cîte am văzut, dar de asemene ocară n-am dat încă; om cu coarne? Dar de fer curat, nu de cele ce răsar cîteodată. 15 TUFOI Apoi nu-i de agiuns atîta, dar lucru blăstămat este că chiar ţiganul să facă fere şi coarne pentru ţigani. Ce nu face românul dacă-i meşter! Dar nu, unde-i greu, unde se cere ghibăcie, bietul ţigan e ciocan şi 20 ialău, toţi cheamă pe ţiganii, şi apoi tot ţiganul e rău. De-i rău, cine-1 face să fie aşa? Nu boierul, că de ai ave să vorbeşti cu boierul faţă-n faţă n-ai avea nici o grijă, ce tot milă şi agiutor, dar joldănarii săi ne mănîncă, ne dispoaie şi ne fac rai. Fie aşa, dar mări 25 să lăsăm aceaste; va răsări odată şi soarele ţigănesc; de nu noi, macar vor agiunge copiii noştri a-1 vedea! MATUS Vorbă multă, sărăcia omului; (cătră Clrciudei) apucă, să ne ducem, că tot vatavul ni va mustra. 30 TUFOI Cîrciudei, ia desagii, roagă pe vatavul să ni mai trimată fărină; lucrul d-sale va fi gata pe amurgul, să vie să-l ieie. Din zgura ferului boieresc am făcut oarece pentru vatavul. (Matus şi Clrciudei rădic gratia 568 şi să duc.) Iar tu Arlean umflă traista să mergem la cea pădure, să pun în groapă lemne de măngal şi să aducem ceva vreascuri de la gardul viei, dar fereşte-te de vieriţa hîrcă; cine ştie de nu vom ave astăzi o lo-5 godnă. (Ceata se împrăştie.) SCENA III Ardei a ş-apoi Gevrilă ARDELA 10 (torcînd) Am obosit torcînd pentru vătăjiţa; ziua nu te lasă lucru, noaptea vuietul barosului. (Suspină.) Ce nedreptate! Anghelina şi eu, două surori gemene, eu întâia născută, ii îm zic că sînt urîtă, dar foarte cuminte, 15 soră-me o văd că-i frumoasă, dar toantă; în alt feli sămănăm ca două picături de rouă. Pe mine nu vra nime, iar după dînsa aleargă toţi, mai ales Gevrilă, ficiorul lui bulubaşa; el mai bine s-ar potrivi cu mine, căci eu tot îs mai frumoasă decît dînsul; dar iacă el 20 vine; en să mă fac că dorm; oare ce-a să dreagă? (Să culcă sub un copaci şi-ş acopere faţa cu me- niştergura.) GEVRILĂ Mama zice: „Măi Gevrilă, 25 N-alerga după copilă, Că cu ochi negri copile Vor negri a tale zile; Nu umbla după bălane, Că ş-acele-s tot vicleane." 30 In zădar, deci, cer o fată Ce la mine-ar vra să cată! Anghelina au zis ieri că au visat de flori, de aceea am cutrierat cîmpul, doară voi găsi vro floricică uitată de brumă; pănă am găsit aceste, mi-am străpuns 569 degetele cu spini; de-aş găsi-o să i le dau, zieîndu-i şi un frumos cuvînt, s-o străpungă la inimă. (Cată în giur.) Aleu, dar iaca doarme, sărmănica, visază poate la mine; en să-i pun încetinel cununa pe cap şi să mă 5 ascund. (Pune cununa şi să retrage la o parte.) ARDELA (spărietă ) Aleu, vai de mine, m-au muşcat o şopîrlă, un şerpe, (Spărietă, aleargă şi cade în braţele lui Gevrilă.) En, 10 iubite Gevrilă, mîntuieşte-m capul; eu îţi dau inima mea cea duioasă. GEVRILĂ (văzînd că nu-i Angkelina, o răspinge) Da ţine-ţi inima duioasă şi capul cel urît; eu te 15 credeam Anghelină, a căria cap şi inimă sînt deopotrivă de frumoase. Nu te mai lega de capul meu; giur pe ochii mei că nu te vreu! ARDELA Nu te giura pe ochii tăi, că numai un ochi ai; în 20 zădar te faci că nu mă vrei; eu te înţăleg de pe ochiul tău cel duios, alerg la tătuca să-i spun că m-ai strîns în braţă, că m-ai logodit, că nu poci fără mine. GEVRILĂ Aleargă cît vei putea mai departe de mine; aşa voi 25 face şi eu, de tine voi fugi. (Fug amîndoi în parte deosebită.) SCENA IV ANGHELINA (vine cu traista-n spale, ţiind în mînă o turturică) 30 Turturică mult frumoasă, Nu, de-amu nu tremura, Că pe inima-m duioasă Ai găsit scaparea ta. 570 Ah, şi eu caut scăpare In braţile lui Amor, Dar oamenii ca nişte fiare Mă dispart de Cimbrişor! 5 (Dezmerdînd turturica) Cum tremură încă, sărmă-nica; am scăpat-o de moarte. Eu culegeam ciuperce, cînd deodată văzui uliul vînînd pe astă pasere sărmă-nică; atunci am ţipat aşa de tare, că uliul, ce o ţinea de aripă, spăriindu-să au scăpat-o chiar în sînul meu. 10 Oare ce semn să fie? (Gîndeşte.) Uliul e cu bună samă urîtul Gevrilă şi turturica parcă-s eu, dar cine mă va scapa de acel uli hîd? Asta-i greu de gieit. Ah, de ar fi Cimbru, ştiu că el ar vra, dar nu poate; el i alb, eu neagră, el român, eu ţigancă, şi legea ţărei, zic, nu 15 iartă legătură între noi. Ah, ce nedreptate! Oare astă lege cine au făcut-o? Ia oamenii, însă Dumnezeu au făcut după a sa lege pe ţigan şi pe român. Dar vatavul tot spune că aşa-i legea ş,i îndeamnă necontenit pe tatăl meu să mă mărite cu urîtul; ah, asta mă va 20 răpune! SCENA V A n g h e 1 i n a , apoi Cimbru; se aude de departe buciumul: doina ANGHELINA 25 Aud buciumul cum sună Un viers dulce de păstor, Care-n inimă-m detună O săgeată de amor. Vin-aproape 1-acest sin, 30 Să astîmpăr al meu chin! CIMBRU (cîntă în depărtare) Pe la munte, prin cîmpie, Săturat-am turma mea, 35 Dar inima, amar mie, 40 £71 Tot pe tine te dorea, C-alb şi negru-i nn color Pentru un duios amor! (Eho buciumului răspunde.) 5 CIMBRU (venind repede) Buna ziua, dulce Anghelină! De cînd umblu cu turma lîngă prelucă, crezînd doară te voi întîlni acolo unde alte dăţi culegeai bureţi, dar în zădar, şi dacă 10 am văzut că nu te găsăsc, bietele oiţele mi-au înţăles dorinţa şi tot încoace păşeau; zberînd parcă chemau: a mea, a mea, Anghelină, Anghelină! ANGHELINA Apoi oiţele ştiu că le dizmerd pentru dorul tău; 15 oare şi tu de asemene o simţ? Ah ! (Suspină-) CIMBRU Spune-mi de ce tot te îndoieşti şi astăzi eşti tristă mai mult decît alte dăţi? ANGHELINA 2o Nu vezi, astă sărmană turturică, cu aripa ruptă, ce nu mai poate zbura, nezmintit va peri! Asemene sînt, Gimbrule, şi eu; inima me e sfărmată şi voi răpune. Tatăl meu şi azi mi-au zis că vatavul i-au adus po-roncă de la boierul să mă mărit chiar mîne cu Gevrilă, 25 că mă cere. CIMBRU Mai degrabă va curge ist rîu spre munte, decît eu să las ca să cazi în ghearăle acelui strigoi; o, asta-i cu neputinţă! Dumnezeule, nu se poate şi de tot să 30 nu perzi nădejdea, mă auzi, că mi-am pus în cap nişte lucruri, care, plinindu-le, ni se va plini dorinţa, numai caută să tot prelungeşti cu logodna cum vei şti şi să ne ferim de vatavul cel afuresit, că văd că el are gînd rău pentru noi. 572 SCENA VI Cei de mai nainte, N ist or NISTOR Măi Cimbrule, da pe aice, la bătătură, paşti turma 5 boierească, ha? Oile aleargă pin cîmp parcă au dat strechia între dînsele, iar Cimbrul meu şede la vorbă cu ţiganca! Oile zbiară de foame, şi el se satură cu ochişori dulci. CIMBRU 10 De azi-dimineaţă am şi purtat turma, într-o părere, pe unde s-au mai găsit păşune, că doară ştii că după Sîmedru nu se pre găseşte iarbă şi amu am lăsat-o sub paza cînilor, mai credincioşi poate decît alţii... NISTOR 15 Ei, ei, limba ta cea cu tăiuş las’ că o voi tîmpi-o! Vai de tine, de va lipsi un fir de lînă de pe spatele cîrlanilor boiereşti; te dau Ia ocnă, sărmane, ca ucigaş de berbeci! (Trebuie să-l sparii, dor se va lasa de Anghelina.) 20 CIMBRU Nu te tot supăra pe mine, că, dă, am venit la Tufoi ca să puie pe caţă un nou cîrlig de fer şi să-m ferece cea măciucă, că au început a umbla lupi pin ţară. NISTOR 2 5 Palavre, palavre ţărăneşti; ştiu eu pe cine vrei tu să prinzi cu caţa şi pentru cine pregăteşti măciuca! Dar pune-ţi pofta în cui şi păzăşti-ţi spatele; înţar-că-te de Anghelina; ea are mîne să se mărite cu ficiorul lui bulubaşa, iar astăzi e logodna; aşa-i po- 30 ronca boierului. 573 ANGHELINA En să nu mai vorbim despre aceste, că eu una îţi spun hotărîtor: să ştii că nu mă voi mărita, Doamne fereşte, înaintea leliţei Ardela; răposata mamă-mea 5 aşa au lasat cuvînt cu limbă de moarte: „Auzi, An-ghelino, să nu aibi binecuvântarea mamei, de te-i mărita înaintea surorei tale, care, cum au făcut-o Dumnezeu, mai greu va găsi barbat decît tu!“ Vezi d-ta, noi, deşi ţigani, ascultăm cuvîntul părinţilor! 10 NISTOR Aceste-s vorbe deşerte; mortu-i mort, viu-i viu, una şi una fac două, două şi două fac trei, vreu să zic patru, da Gevrilă va fi mîne barbatul tău şi tu peste cîteva zile bulubăşiţă şi atunce cu toţii ni-ţi vom în-15 china. (I se închină cu respect.) Ia apucă mai bine drumul la stînă, măi flăcăule, că dă Dumnezeu... dă... dar... CIMBRU Mă duc fără măciucă; de va da lupul, dauna să-ţi 20 cadă în gîtul d-tale. (Arată pumnul.) Ştiu ce să fac de-amu; peste puţin mă veţi vedea. ANGHELINA Ah, se duce inima mea după dînsul! SCENA VII 25 Nistor, Anghelina NISTOR (dezmerdind pe Anghelina) Anghelină, ce nu asculţi tu cuvîntul boieriului, a tătîne-tău şi al meu? Alungă-ţi, fată hăi, gărgăunii 30 din cap! Cum poci să te măriţi cu haidăul cel de Cimbru, că ai să rămîi fată mare pănă-i agiunge a fi hîrcă! Ce Dumnezeu, nu ştiţi voi că nu este iertat una ca aceasta? Cum poate boier iul să piardă robii şi roa- 574 bele ce s-ar naşte de la o roabă, dreaptă avere boierească, care după toate formele ţărei au cumpărat cîte trei sute lei sufletul, iar unele le are dreaptă moştenire de la strămoşi? Şi apoi, ce fericire să umbli 5 toată ziua pe gios după oi, să nu vezi alta decît ber- beci, cîni şi uneori lupi, să nu mănînci decît pitan şi să te îndopi cu caş şi cu zer! Nu căuta aşa de posomorit asupra Iui Gevrilă, că dă, el, deşi ţ-a fi bărbat, rareori va şedea cu tine ; el, ca bulubaşă, are să umble 10 pin ţară, să adune dabile de la cete, să caute pe cei fugiţi, să mîie cetele pe Ia beilic; las, nu te teme, că-i voi găsi eu de lucru, cînd tu, bulubăşiţă, vei şedea aice lingă sat ca fn rezidenţia ta, lîngă şetre, cungiu-rată de lăişiţă, vei priimi închinarea curtenilor, între 15 care cel mai întăi voi fi eu, carile din poronca boie- riului am să te cunun; de-ai şti tu ce dar ţ-am gătit, da un dar chiar de cucoană! (O dezmiardâ■) ANGHELINA Toate le-am auzit, dar nu voi să le înţăleg; nu crede 20 că între noi nu se află fete cu frica lui Dumnezeu şi mă mier că d-ta, ce zici că eşti persoana boieriului, carele zici că păzeşti legea ţărei, să fii cel ce mă adi-meneşte la o nelegiuire! De mă veţi mărita cu Gevrilă, să ştiţi că a doua zi veţi păscui în Prut o mi-25 reasă. (Se duce.) NISTOR Aşa sînt toate, adecă ţigancele; se arată sireape, fudule, pănă-i pune cerbicea în giug; las’ pe mine, dor nu-s în zadar vatav. (Se duce.) 30 SCENA VIII Tufoi (cu traista-n spate, care o leapădă gios) TUFOI N-ar fi grea, pîrdalnica traistă cu cărbuni, de nu aş fi pus în fund nişte pripasuri din economia curtenilor. En vedeţi, chelariul mi-au dat trei cercuri de 575 fer plesnite de la antalul cel nemţesc de o sută vedre, vin roşu, ghiurghiuleu ca para focului, care s-au scurs, bietul vin, cu bună samă, dar în care foaie? De la veze-teul am luat 30 potcoave de la 6 postalioni ce li-au 5 perdut pe drum, giupîneasa din casă mi-au dat 7 chei stricate, 3 broaşte, şi spălătoriţa 2 limbi de fer de cal-cat. Auleu, nu gîndiţi că aceste mi s-au dat de dar; nu, zău, Doamne fereşte; cercurile am să le prefac şi să le bat la roţile căruţei orîndarului, potcoavele 10 şi cheile le prefac în lăcăţi nouă, care vatavul are să le vîndă în tîrg, din broaşte voi făuri o piuliţă, în care voi pisa limbele, ca să nu iasă un cuvînt despre astă neguţitorie. Să trăiască ghibacia ţigănească! Dar fără agiutorul casnicilor boiereşti tot n-am scoate nici un 15 folos; ei-s nouă stăpîni şi dăscăli. Dă, aleu, amu en să mai gîndesc la ziua de mîne; vatavul m-au întîlnit şi mi-au adus poronca boierului ca astăzi numaidecît să se facă logodna Anghelinei; apoi dă, în ce capcană am încăput eu, pe cine să ascult? Răposata ţiganca 20 mea m-au afurisit dacă n-aş mărita întăi pe Ardela, dar, poftim, unde-imirile pentru ea; despre altă parte vatavul, care vra să zică boierul, au giurat ca Anghelina să meargă după Gevrilă, băietul adecă să rămîie între noi; e cam urît a dracului şi nici samănă a ţigan, 25 da-i ficior de oameni, cu catîri, cu oi, cu capre şi cu un tată bulubaşă; ia ca mîni îl vei vedea pe el în manta roşie, dar apoi ce să facem cu afurisenia? Vatavul dracului poate să mă frigă aice în bataie, dar pe ceealaltă lume e afurisenia ţigancei, Dumnezeu s-o ierte; aleu, 30 mă va ferbe în catrană, ce să mă fac? De-aş putea ma-car împrumuta un ginere pentru Ardela! Dar iacă vine Gevrilă; en să vedem ce tocmală să fac cu dînsul. SCENA IX Tufoi, Gevrilă 35 GEVRILĂ (stolit ca nuntaş, sărută mina lui Tufoi) Bună ziua, nene! Te căutam în toate părţile, dă, că au venit şi mie rîndul; astăzi e ziua de logodnă, 576 şi Anghelina, face nişte nazuri parcă-i fată de nazîr. Âleu, vezi, eu-s ficior de bulubaşă, dar ea de ţigani de rînd! TUFOI 5 Apoi, dă, văd că asta samănă cu cimilitura veche: vodă vra, Hîncul ba! En să n i mai înţălegem în vorbă; lucru-i cam încurcat a dracului, dar un pui de bulubaşă cu satirul poate tăia nodul. Fetele mele-s gemene, ştii că-i lucru rar; fiecare în 10 feliul ei, surorile au hotărît, după voinţa mamei lor, a nu se mărita decît dintăi Ardela ş-apoi Anghelina. Pentru acea întăia n-am găsit încă un flăcău, şi tu ceri astăzi pe Anghelina? Apoi, dă, amîndouă nu te pot lua de bărbat. Anghelina au luat de zestre şi fru-15 museţile surorei sale; s-ar cădea să le preţuim, să le dăm în giumătate, una cu Anghelina fie a ta, iar altă giumătate să o răscumperi! Ha, ce zici? GEVRILĂ Aleu, eu m-aş mulţămi şi cu giumătatea frumuseţii 2 0 Anghelinei, dar hiindură nu se poate despărţi acea parte, ia să vedem cum s-o răscumpăr? TUFOI Averea cîtă îţi dă tată-tău pune în două şi o parte dă-o Ardelei. 25 GEVRILĂ Fie, aşadar, iaca foaia me de zestre; en numără pe răbuş: 2 catîri, 3 magari şi una măgăriţă, 100 oi, 50 capre, 2 vaci, 3 iepe, 4 mînzi, una şatră mare, una mică, nişte vite de pripas şi, drept dobîndă, încă cîte 30 mi-ar mai cădea în mînă. TUFOI Din toate aceste dă-i dar în giumătate, apoi c-o zestre de atîte vite voi putea găsi poate chiar astăzi vrun flăcău pentru Ardela! 577 GEVRILĂ Bucuros mă unesc; bine zici, nene; treaba-i gata. Mă duc să spun Anghelinei. (Se duce, apoi se întoarce.) Ira! Da en stăi o leacă! En spune-mi cum om împărţi 5 acii trei măgari, ha? TUFOI Tare bine, ia vei da Ardelei doi şi în partea ta vor rămîne tot doi! GEVRILĂ 10 Măi, că bine zici! I, ce socru cuminte am! En să te sărut. (Se sărută.) TUFOI Să trăieşti, ginere Gevrilă, bulubaşă! (în parte.) L-am pus la mînă. Acum să alerg ca să-m găsăsc pă-15 rechea de ginere şi atunce toţi vor fi mulţămiţi. An- ghelina nu va ave încotro a cîrni, că se mărită soră-sa, vatavul va fi mulţămit, eu voi fi mulţămit şi toţi lăie-şii vor fi mulţămiţi, (tare) ginere bulubaşo! Pentr-un socru ce noroc 20 Să coc oul fără foc, Două fete să-mi aşez, Ambe să le înzestrez, Făr-a da macar un ban! Iacă treabă de ţigan, 25 Asta-i treabă de ţigan! (Se duce.) GEVRILĂ Ce plăcere pentr-un chior, G-o frumoasă să mă-nsor, 30 Ce de zestre mi-au adus Un dar ce m-înalţă-n sus, Că tot astăzi prin pitac Bulubaşă eu mă fac, Bulubaşă eu mă fac! 35 (Se duce.) 578 SCENA X M a t u s, în costium de bucătar, şi doi băieţi de bucătărie, purtînd paniere încărcate cu unelte de bucătărie. 5 MATUS Daţi mai repede, băieţi; n-avem cînd să ne tră-gănăm; nu vedeţi voi că de-abie am gătit prînzul boierului şi vatavul mă şi mînă la un alt lucru! Cică să-i fac o masă mare pentru logodna Anghelinei. Nu 10 ştiu de ce dracu se interesază aşa de multişor jupînul Nistor de ţîgăncuşa asta! El zice că boierul i-au poron-cit să o cunune! Da-., en să vedem ce să le fac de mîncat. Pentru gloată, se înţălege că o sărbuşcă, un borş lung, nişte găluşte, un balmuş şi o plachie, iar 15 pentru mireasă, mire şi vatav să le torn nişte bucate franţuzeşti cum n-au mîncat la nuntă, nici vor mai mînca cît vor fi, că doară ţiganii nu se însoară şi se desoară de mai multe ori în viaţa lor, cum fac bunăoară moldovenii, de nu li se mai înţăleg cimotiile. Haide, băieţi, puneţi degrabă aceste într-o parte şi duraţi o palalaie bună, să se urce para la ceri, ca să avem jaratic, şi întindeţi mesele, că eu, zău, deocamdată mi-am pus în gind să trag un somn de cele năstruşnice, să-mi scot din capete, că, ştiu bine, la noapte n-o să pot dormi. SCENA XI Matus, Tufoi (alergînd) TUFOI Aoleu, verişcane, bine că te-am găsit; alerg în toate părţile ca să-mi găsăsc un ginere, că iacă logodna vine şi nu-1 pot găsi. Domnu ştie apoi cum va să fie; las’ că poronca boierului trebui să împlinesc, darapoi şi blăstămul răposatei mele, mai mare decît toate. En, mă rog, fă-m un hatîr; tu poci să mă scapi din astă încurcală. 579 MATUS Oarece a fi, bucuros. TUFOI Fă-te ginerile meu! 5 MATUS Ai nebunit, ori nu ţi-i mult? Eu, om cu opt băieţi ş-o femeie, să mai ieu încă una! Da mi-i pre destul, şi că dacă ar afla asta, îm va scoate ochii; ca să scap de zîzanie de toate zile, o şi ţin în Ţara de Gios. 10 TUFOI En să fiu socrul d-tale, en dă, dă; ştii că două bătăi strică, iar două mese ba; de asemene nici două femei! MATUS Bine, bine, dar nu te lega de unul ca mine. La Paris 15 am scăpat ca prin urechea acului; o franţuşcă se legasă de mine că-s şvab de la Crîm şi umbla numaidecît să se mărite cu mine; zicea că-s brav, că m-am bătut ca un leu la tractir; adevărat că, în tractir la Pîrlita, m-am fost bătut pentru un leu de parale, dar cum naiba 20 ea au aflat! Ia de cînd sînt la noi gazetari, n-ai cap să faci ceva fără să te scoată în publicaţie. TUFOI Vezi că cielalţi ţigani sînt legaţi, nu vroiesc să se priimească, iar dacă te temi de Balaşa, apoi numai 25 dă-te împrumut pe astăzi la logodnă, ca să pot mărita pe Anghelina, împlinind şi voinţa răposatei ţi-gance, săraca, că au murit, şi doară pe tine nu cunoaşte nime aice în acest port franţuzesc. MATUS 30 Fie, dar să ştii că numai ca o pomană pentru sufletul răposatei. Deci mă duc să pun la cale ospăţul şi vin îndată. 580 SCENA XII Hor de ţigani lăutari, ţigance duc pe Ardela şi pe Anghelina, stolite cu peteală; horul cîntă: „Hai să meargă, meargă, s-au trecut de şagă“. 5 HORUL Iacă nunta vine Cu urări sănine Şi-mpreună-aduce TJn dor viu şi dulce, 10 Un mire ce n-are Alt-asemănare. Veniţi împreună, Cîntecul răsună, Danţul să înceapă, 15 Să nu bem azi apă! TUFOI Bine aţi venit, dragii mei! Mă miram şi eu de ce cînta azi ţarca pe gard; o veste bună, băieţi! O să ni coţofenim şi să mulţămim lui Dumnezeu şi boierului, 20 carile ni-au agiutat şi au poroncit ca să se logodească astăzi amîndouă fetele mele, după cum logodeau părinţii şi bunii noştri, flăcău şi fete tot din o ceată... Da la şatra mea mi-au trimes Dumnezeu astăzi oameni însămnaţi, pe ficiorul lui bulubaşa pentru Anghelina, 25 carile mi-a fi ginire şi stăpîn, şi pe un meşter franţuz bucătar, tot din a noştri, carile mi-a fi al doile ginire şi ne-a ospăta astăzi cu nişte bucate... da bucate... care numai cu mirosul lor şi cu aburii vor ospăta şi cioarile cerului. 30 GEVRILĂ Să ni sărutăm, cumnate! (Sărută pe Matus.) HORUL Să trăiască ţarca pe gard şi tot bune să ne prezică! 581 1 anghelina Tată, ţ-am spus o dată şi iar îţi mai spun că de bunăvoia mea nu mă mărit cu Gevrilă; eu am giurat să fiu numai a lui Cimbru sau să mor, după cum au 5 făcut anţărţ vara mea Tufoae, pe care o împedecat-o a se mărita cu un român. TUFOI Ei, fată hăi, vino-ţi în fire şi nu strica bucuria tată-to; nu ştii că asta ar fi un păcat! Ce-i dreptul, 10 oamenii trebuie să se potrivască, da tu eşti neagră şi el alb, tu roabă şi el ba, ş-apoi ce mai mîr şi cîr, că boierul vra şi vatavul te va cununa cu Gevrilă. (Aparte.) I, de-ar veni mai degrabă să descurce lucrurile ! 15 SCENA XI I I Cei de mai nainte, Nistor NISTOR (acLuclnd pe o tabla daruri, o manta roşie şi un bici de bulubaşă) -ţo Bun găsit şi sănătate vouă, ţiganilor! Boierul nostru, Dumnezeu să-l întărească şi să-i înmulţască ţiga-nimea, vă trimete bun cuvînt pentru îndoita logodnă ce are să se facă în şatra lui Tufoi; boieriul, ca cel plin de îndurare, mi-au poroncit să cunun în numele d-sale 25 pe Anghelina cu Gevrilă; pentru el, ca să facă cinste mirelui, au şi scos carte de bulubaşă şi, iacă, v-am şi adus sămnele dregător iei lui; o manta roşie şi largă, ca să acopere şi să apere pe sărmanii ţigani, şi biciul ista, sămnul puterei sale, ca să pedepsască pe neas-30 cultători; şi v-am mai adus încă şi daruri pentru mi- reasă; boieriul iartă birul cetei întregi pănă la Sîn-Gheor-ghi! (Îmbracă pe- Gevrilă cu mantaua şi dă daruri An-ghelinei.) TOŢI 3 5 Să trăiască boierul!... Să trăiască giupîn vatavul! 582 TUFOI Ce bucurie! Ce cinste pentru şatra mea! Pacat numai că avem o supărare despre Anghelina; ea tot ami-rosă încă, mititica, pe afurisitul de Cimbru! 5 ŢIGANCELE Ea, sărmana Anghelina, se boceşte; daţi-i voie să ieie pe românul! NISTOR Pentru ca să vă iasă din gînd că eu, vechilul boie-10 riului, nu urmez după rînduiala ţărei, asculte cine are urechi cum zice la pravilă, condica ţivilă, partea I-a, capul al 2-le, fila 22, § 154: „între oameni slobozi şi între robi nu se poate alcătui însoţire legiuită11; apoi Anghelina e roabă şi Cimbru e un om slobod, numai 15 cît nu şi slobod a se însura cu cine vra. înţeles-aţi toţi, ha? Aşadar, după cum v-am spus, unu şi unu fac două, două şi două fac trei, a, vreu să zic patru, alta-i alb ş-alta-i negru. (Zgomot Intre ţigani.) 20 SCENA XIV Cei de mai nainte, doi jandarmi, un doboşer, un privi-lighiet aducînd un plic. CIMBRU (in uniformă de soldat) 25 De-acum, alb şi negru-i totuna! NISTOR Ce palavre sînt aceste? Ce vreţi d-voastră, jandarmi? CIMBRU 30 Pe lîngă jandarmi, en caută şi la Cimbru; îl cu- noşti d-ta? 583 NISTOR Ci-ci-Cimbru, fratele lui Cimbru? CIMBRU Ba, chiar Cimbru, dar acum cam piperat! 5 JANDARM Venim de la curte, unde am adus Buletinul Oficial; poftim şi d-tale încă unu de-1 ceteşte în auzul tuturora. NISTOR 10 (ia B uletinul ş-îşi freacă ochii) Nu ştiu ce dracu-i, parcă-s nişte painjini denaintea ochilor mei... Na, că n-am nici ochelari; să merg la curte mai nainte, ş-apoi aş vra să ştiu ce au ţiganii să ştie de trebile cărturarilor! 15 CIMBRU Am văzut, privileghiete, că d-ta citei mai dinioară fără ochelari; en fă-ne un bine şi ne spune pe scurt şi dezgheţat ce zice aice? Doba!... (Doboşerul bate doba.) 20 PRIVILEGHIET Ofis domnesc! „De azi înainte robia în pămîntul Moldovii de tot s-au desfiinţat; tot omul ce calcă pe acest bun pămînt îi slobod ca şi românul!“ 2 5 (Toţi strigă* ura!) CIMBRU Ura, să trăiască Domnul! Să trăiască boierii! (Se duce la Anghelina.) De-amu eşti a mea! 584 NISTOR Asta-i o înşălăciune!... Nu cred! Vrun renghi de-a Cimbrului! (întârtat.) Boierul, proprietatea, condica ţivilă, hrisoavele, daniile, sufletele robilor, Angheli-5 na! A, iaca şi cuconaşul! En să vedem acum cum o să vă deie de ruşine, mincinoşilor! SCENA XV Cei de mai nainte, Andronic (cu o hîrtie în mînă) NISTOR 10 Spuneţi, spuneţi-le, cuconaşule, mai repede şi verde! ANDRONIC De azi înainte tot ţiganul îi slobod şi nu mai este supus nemănuia decît legii, care-i deopotrivă pentru 15 toţi, şi îndatorit a păzi cu sfinţenie, a se face om casaş, cinstit, cu frica lui Dumnezeu! TOŢI Să trăiască legea nouă, să trăiască cine au făcut-o! ANDRONIC 20 Deşi foştilor proprietari de ţigani se prosforează o dezdăunare bănească din partea Visteriei, însă părintele meu lasă acii bani tot în folosul foştilor săi robi, spre a-i întrebuinţa după cum va chibzui guvernul. 25 ROMÂNII Să trăiască Măria-sa, să trăiască boieriul! De-acum sîntem una. (Se îmbrăţoşază cu ţiganii.) CIMBRU Dacă sîntem una, apoi una să fiu cu Anghelina 1 585 TOŢI Una cu Anghelina. GEVRILĂ Aolio!... D-apoi eu, bulubaşa, cu mantaua şi cu 5 biciul? (Se dezbracă de manta). ANDRONIC Puterea lor s-au desfiinţat!... Dar semnele aceste a ruşinei noastre să se depuie strînse, întru aducere-aminte că moldoromânul prin dreptate, răscumpărînd 10 pacatele sale, este vrednic de un fericit viitori! TOŢI Să trăiască moldoromânii! TUFOI Apoi dacă-i aşa, măi băieţi, o să mă pun să durez, 15 din ferăriile de pripas, numai pentru aste semne hîde o ladă cu 12 lăcăţi şi ferecată cu 1 000 de cuie, care ca un balaur să o păzască a nu se deschide în veci! GEVRILĂ Ei, mo, tată socrule, mi-aţi luat pe Anghelina, 20 mi-aţi luat mantaua cea roşie şi biciul, cu ce rămîn amu? TUFOI Cu Ardela, mo! Dor nu-i păreche de minune? Ş-apoi scapă şi cumătrul de zgiriitura Balaşei. Aoleo! A!... 25 Ba nu, nu se cade să mai zic horba asta!... ARDELA Apoi vezi că s-au plinit logodna de azi-dimineaţă! (Gevrilă îmbrăţoşază pe Ardela.' 586 TUFOI Da d-ta, Cimbrule, cum te-ai prefăcut aşa repede? CIMBRU Amorul m-au prefăcut şi pe mine, tată (sărutindu-i 5 mîna). Da... am gîndit şi eu să fac cum au mai făcut strămoşii noştri, pe cînd în pace păşteau turmele şi în nevoi se luptau pentru ţară şi de aceea m-am scris şi eu la oaste. (Ia săneaţa de la un jandarm). [..........................................................] (Muzica din Puritanii : Suoni la tromba intrepida) 10 Auzi, române, sunetul, Prin buciumul d-aramă! Europa a noastră patrie O cheamă-n al ei sîn! Acest apel a gloriei 15 Ni cheamă la-nviere, Lege, unire cere, Prin care a triumfa Moldova! [.Se repetă strofa.] 20 O zi atît de fericită în tot anul să o serbăm cu bucurie, ca semnal de dizrugenire, ogur de unire. En să turnăm un danţ românesc, cu toţii împreună: ura! (Românii si ţiganii dănţuiesc tarantela.) HORUL 25 într-a ţărei zile sfinte Ş-azi e noul an, Liberu-i de-amu înainte Cel ce au fost ţigan. Vivat cel ce ordonează 30 Omenirei dar, Vivat cel ce prosforează Pe al patriei altar.! îl — Opere, voi. I