GHEORGHE ASACHI OPERE I Ediţie critici şi prefaţă ie S. A. V R S U VERSURI ŞI TEATRU SCRIITORI ROMÂNI EDITURA M INERVA Bucureşti, 19 7$ 70799? PREFAŢĂ „D. Aga Gh. Asachi este bărbatul acela care îe vremi grele s-au străduit pentru luminarea neamului său, D-lui este acel carele pentru literatura Moldaviii au făcut singur mai mult decît toţi moldovenii împreună." Caracterizarea aceasta lapidară, tăcută de tinărul Mihail Kogălniceanu, la 18401, cînd prelua de la înaintaşul său rolul de spi-ritus rector al noii generaţii, animată de idealurile politice şi sociale ale veacului al XlX-lea, reprezintă nu numai un omagiu adus activităţii bogate şi fructuoase desfăşurată de Asachi pînă atunci, ci mai ales o dreaptă situare a lui în istoria culturii şi a literaturii române. ifCăci, într-adevăr, Asachi a fost şi a rămas pentru posteritate un des^A chizător de drumuri în variate domenii ale culturii româneşti mo- [/ derne, răspunzînd astfel unei imperioase necesităţi a timpului, iar prin întreaga lui activitate a urmărit cu perseverenţă instwireaşi educaţia morală şi patriotică a poporului căruia aparţinea. Chiar dacă iniţiativele şi întreprinderile sale nu au fost întotdeauna încununate de succes, ele nu sînt însă şi lipsite de o adîncă semnificaţie. Aşa cum observa pe drept cuvînt E. Lovinescu2, Gh. Asachi nu trebuie judecat numai după ceea ce a realizat, ci şi în lumina iniţiativelor Şi a intenţiilor sale. Viaţa şi activitatea acestui „pionier al culturii noastre moderne^etrarchizînd, el va rămîne credincios acestei iub&i ideale pîiîa'la sfîrşitul vieţii. Prin intermediul legăturilor sale cu Bianca Milesi, care era membră a unei organizaţii secrete revoluţionare, Asachi a avut desigur ocazia să cunoască mai îndeaproape lupta patrioţilor italieni pentru unitate politică şi independenţă naţională. în salonul familiei Milesi şi în alte saloane pe care le-a frecventat el a întîlnit o societate în care se discutau, fireşte, nu numai probleme artistice şi literare, ci Şi problemele politice la ordinea zilei. Contactul acesta cu mişcarea ► politică italiană a contribuit în mare măsură la creşterea conştiinţei 1 Filologul, filozoful şi omul de stat german Wilhelm von Humboldt (1767— 1835) a fost m anii 1801 — 1808 Însărcinat cu afaceri al Prusiei la Roma. 2 Acesta este probabil Giovanni Gherardo de Rossi (1754 — 1827), comedio-graf, poet şi erudit italian (a avut şi preocupări arheologice), care se bucura de admiraţie şi stimă In saloanele literare şi artistice ale Romei de atunci. * Antonio Canova (1757 — 1821), celebrul sculptor şi pictor italian. * Bertel (Albert) Thorvaldsen (1770 — 1844), marele sculptor danez, a lucrat la.Roma Intre anii 1797 — 1819. * Christian Daniel Rauch (1777 —1857), celebrul sculptor german, Intre anii 1804—1811 se găsea la Roma. *0 corectură făcută de Asachi In grafia acestui nume Îngreuiază lecţiunea lui slgură. Un Lovedi sau Loredi nu figurează în dicţionarele enciclopedice obişnuite. Este vorba, probabil, de o persoană mai puţin cunoscută. ’ Esquisse biographique, f. 1v. . 8 Ibidem. Vezi şi George Sorescu, Gh. Asachi, Bucureşti, 1970, p. 43-57 Şi 125-136. XI sale naţionale. Aflînd de la generalul Miollis, comandantul garnizoanei franceze din Roma, pe care l-a cunoscut tot prin intermediul Biancăi, de planul lui Napoleon de a reface vechiul regat al Daciei, Asachi îşi întrerupe studiile la Roma şi, cu gîndul de a juca în proiectatul regat rolul unui mare restaurator, se îndreaptă spre patrie, unde soseşte la 30 august 1812. După cincisprezece ani de studii la Lemberg, Viena şi Roma, în limbile polonă, latină, germană şi italiană (cunoştea însă şi limbile franceză, engleză şi rusă), Gh. Asachi era, în 1812, la vîrsta de 24 de ani, românul cu cel mai larg orizont ştiinţific şi literar, nu numai din Moldova, ci şi din celelalte provincii româneşti. Acest lucru rezultă şi din conţinutul bibliotecii lui din acea perioadă, pe care îl putem astăzi cunoaşte după catalogul alcătuit în anul 1822 de prietenul său Alexandru Balş şi copiat mai tîrziu de el însuşi1. Fără să punem nu-maidecît semnul egalităţii între conţinutul unei biblioteci şi cultura posesorului ei, observăm totuşi că biblioteca lui Gh. Asachi din acel moment este mărturia preocupărilor sale multilaterale din vremea studenţiei şi din anii imediat următori, precum şi a unor studii sistematice in anumite domenii. ■ Alături de numeroase cărţi româneşti cu conţinut laic apărute Ia sfîrşitul secolului al XVIII-lea şi în primele decenii ale secolului ăl XlX-lea, biblioteca lui Asachi cuprindea la 1822 un număr impresionant de cărţi în limbile latină, italiană, franceză, germană şi engleză. Mu! te dintre ele erau manuale, tratate şi diverse alte lucrări de ştiinţe naturale, de fizică, de matematică, de construcţii civile şi militare şi de arhitectură, cu care se pregătise el ca inginer şi arhitect. Vom cita, spre exemplu, tablele de logaritmi ale lui Jean Franţoiş Callet, ale lui Joseph Jerome Lalande şi ale lui Vega, Lezioni di mate-maliche ale lui Mărie, tratatul de topografie al lui Louis Puissant, geometria lui Gaspard Monge, cursul de matematici al lui Etienne Bezout, fizica lui Mathurin Brisson, operele lui Galileo Galilei, Naturalis historia a lui Pliniu, Elementa phisicae şi Philosophia nalura-lis ale lui Muschenbroek, Hidraolica lui Vock, Baupraktik a lui Loch, Praktische Feldmesskunst a lui Redburg, Mathematischer Lexikon, ’Băulexikon al lui Poch, Principes de botanique, Traiti de geodesie, 1 Vezi Catalogue des livres appartenants ă George Asaky, r&iigi par Alexandre balsche. 1822, copie autografă a lui Gh. Asachi. Biblioteca Academiei R.S. Ro» mânia, ms. francez 13. Acest preţios catalog cuprinde 385 de titluri, Insumlnd aproximativ 550 de volume. Identificarea cărţilor respective este In multe cazuri •dificilă sau chiar imposibilă, pentru că uneori slnt menţionaţi numai autorii, iar alteori numai titlurile, cu prescurtări sau omisiuni. XII Traiti de nivellement, Trăite de Varpentage, La Science de l’arpenteur, Erfahrungen iiber Magnetnadel, tratatul de arhitectură al lui Reuter şi altele. Fiind un poliglot, Asachi avea în bibliotecă un mare număr de dicţionare şi gramatici, printre care Vocabolario della Crusca, Diction-naire de VAcademie franţaise (probabil ediţia în două volume, apărută la Nîmes, în 1777), Vocabolario latino - italiano, Vocabolario ilali-ano-latino, Dietionnaire franţais-anglais, un dicţionar rus, un English dictionary, un Brockers Worterbuch, gramatica franceză a lui Wailly, gramatica italiană a lui Salvatore Gorticelli şi cea a lui Weidinger, gramatica latină a Iui Lhomond, o Lateinische Grammatik şi altele. Dintre numeroasele cărţi de arheologie şi istorie menţionăm operele lui Gaesar, Cornelius Nepos, Salustiu, Plutarh (în traducere franceză), Suetoniu şi Eutropiu, apoi Historia byzantina, Chronika polska (probabil opera lui Joachim Bielski), Historia Transylvaniae a lui Bethlen, Roman history a lui Goldsmith (şi în traducere germană), The fşistory of America, Hisloire de l'empire de la Itussie, Histoire de Rwssie, Delle rivoluzioni d’Italia a lui Carlo Denina, Scriptores rerum Transylvanarum, Scriptores rerum Hungarîcarum, Siebenbiirgisehe Ge-schichte, Mithologie der Griechen und Romer, Antiquitates grecae et ro-manae, Historia moscovitica, Supplex Libellus Valachorum, scrierile lui Fr. J. Sulzer, ^ean-Louis Garra şi Andreas Wolf şi altele. Majoritatea căyţilor în limbi străine erau însă de literatură. Din literatura greacă, ăe exemplu, Asachi avea Iliada lui Homer în traducerea italiană a lui Vincenzo Monti, apărută în 1810, poeziile lui Anacreon „en trois langues“, poeziile lui Pindar în traducere latină, cu textul grecesc paralel, Cei şapte la asaltul Tebei a lui Eschil, în traducere italiană, Electra lui Sofocle, de asemenea în traducere italiană, Ciropedia Iui Xenofon în traducerea engleză a luiAndrew Ramsay, romanul Dafnis şi Hloe al lui Longos, în traducere franceză, probabil cea a lui Paul-Louis Courrier, apărută în 1810, precum şi o antologie, se pare, intitulată Thedtre des grecs. Din literatura latină avea, în original, operele integrale sau parţiale ale lui Plaut, Terenţiu, Cicero, Lucreţiu, Virgiliu, Horaţiu, Ovidiu, Tibul, Catul, Petroniu, Fedru, Marţial, Pliniu cel Tînăr, Apuleius şi alţii. Operele lui Horaţiu le avea şi într-o traducere italiană, probabil cea a luiFrancescoCassoli, publicată laReggio, în 1786, Eneida lui Virgiliu în traducerea italiană a lui Annibale Caro (1507— 1566), Bucolicele lui Virgiliu într-o versiune franceză, probabil cea a lui Pierre-Franşois Tissot, apărută în 1800, poeziile lui Properţiu ln traducerea franceză a lui Charles-Louis Mollevaut (1776—1844), XIII epigramele Iui Marţial într-o traducere italiană, Ars amandi a lui Ovidiu într-o traducere franceză. Bine reprezentată în biblioteca lui Asachi era şi literatura italiană. Avea operele lui Dante, Petrarca, Boccaccio, Puici (Morgante maggio-re), Sannazaro (Arcadia), Ariosto, Casa (II Galateo), Bernardo Tasso, Torquato Tasso, Chiabrera (Delle guerre dei Goti ovvero Gotiade), Tassoni (Lasecchia rapita), Stigliani, Filicaia, Zappi (Rime), Forte-guerri (II Ricciardetto), Metastasio, Casti (Novelle şi Gli animali parlanli), Minzoni (Rime), Parini, Pignotti (Favole), Savioli (Poe-sie), Alfieri, Foscolo (Le ultime lettere di Jacopo Ortis), Gherardo de Rossi (La pita d’Angelica Kauffmann) şi ale altora, care nu se pot identifica pe baza indicaţiilor sumare din catalog. Epopeea Geru-salemme liberata a lui Tasso o avea şi în traducerea franceză a lui Pierre Baour-Lormian, apărută în 1795. De asemenea, avea şi o traducere franceză a prozei lui Tasso. Din Goldoni avea numai traducerea franceză a comediei II servitore di due padroni. Analizînd poeziile italiene ale lui Asachi, Ramiro Ortiz a presupus că el trebuie să fi avut la îndemînă un îndreptar italian de versificaţie, unul dintre numeroasele „rimarii“ folosite în mod obişnuit de poeţii italieni mai mărunţi din acea vreme.1 Intr-adevăr, în biblioteca lui Asachi se afla un astfel de „rimario", acela al lui Girolamo Ruscelli, apărut în 1559, care este precedat de un mic tratat de versificaţie intitulat Del modo di comporre in verşi nella lingua italiana. Dicţionarul de rime al lui Ruscelli a fost republicat de numeroase ori şi a avut multă căutare pînă în pragul secolului al XlX-lea. Titlul Quadrio volgar poesia din catalog produce oarecare nedumerire. Ce carte avea Asachi în bibliotecă? Un volum din scrierea lui Francesco Saverio Quadrio, Della poesia italiana, apărută în 1734 şi reluată în Della storia e della ragione d’ogni poesia, 1739 —1752 (7 volume), sau Istoria della volgar poesia, prima istorie a poeziei italiene, apărută în 1697 şi retipărită, cu corectări şi adaosuri, în 1714, care este însă opera lui Gian Mario Crescimbeni, nu a lui Quadrio? Se va fi publicat, la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, un compendiu al lucrării lui Quadrio cu titlul menţionat de Asachi? O altă lucrare preţioasă de critică şi istorie literară italiană pe care o avea Asachi în bibliotecă este cea a lui Appiano Buonafede, Ritratti poetici, storici e critici di vari moderni uomini di lettere, apărută în 1796. 1 Vezi Ramiro Ortiz, Poeziile italiene ale lui Asaki, in „Plaiuri româneşti", x, 1929, nr. 2, p. 51-52. XIV Din literatura franceză, avea fabulele lui La Fontaine, tragediile lui Racine, satirele şi Le Lutrin ale lui Boileau, TSlimaque, cunoscutul roman al lui Fenelon, într-o ediţie franceză şi engleză, Abrdgâ des etudes de Roîlin, probabil un compendiu al lucrării Iui Charles Rollin, Trăite des itudes ou De la maniere d’enseigner et d'etudier Ies Belles-Lettres, par rapport ă Vesprit et au coeur, operele lui J.B.L. Gresset, Contractul social şi un Discours al lui Rousseau (fie Discours sur Ies sciences et Ies arts, fie Discours sur l’origine de VinigalM parmi Ies homrnes), operele lui Marmontel, Etudes de la nature ale lui Bernardin de Saint-Pierre, Gdnie du christianisme, opera lui Chateaubriand, Leţons frangaises de littirature et de morale ale lui Noel şi altele. O Poetique franţaise, menţionată fără numele autorului, ar putea fi cea publicată de Marmontel în 1763, iar Gradus ad Parnassum, înregistrat tot fără numele autorului, poate fi mai curînd îndreptarul de versificaţie franceză al lui Noel, apărut în 1810, decît îndreptarul similar de versificaţie latină al iezuitului Paul Aler, publicat în 1702, sau culegerea de studii de pianistică a compozitorului italian Clemenţi Muzio, apărută sub acest titlu în anii 1817-1826. Autorii unui Dictionnaire de la fable şi ai cărţilor intitulate Bagatelles dramatiques şi Romans (sau Roman-ces) historiques nu au putut fi identificaţi. Alte literaturi erau mai slab reprezentate în biblioteca lui Asachi. Din cea engleză avea doar Paradise Lost al lui Milton, Gullieer’s Tra-vels, cunoscuta scriere a lui Jonathan Swift, într-o traducere franceză, Lettersof Abelard and Eloisa, poemul Iui Pope, romanul Iui Oliver Goldsmith, The Vicar of Wakefield, Letters of Lady Montagu, desigur ale doamnei Elizabeth Robinson Montagu (1720—1800), publicate în 1809 — 1813, şi un Treatis on Theatres, neidentificat. Din literatura germană, pe lîngă scrierile lui Gessner, avea tragediile Coriolanus şi Augustus ale lui Heinrich Joseph Collin, romanul Usong al lui Albrecht von Haller, drama istorică Der Friede am Pruth a lui Franz Kratter, pe care Asachi a folosit-o mai tîrziu ca model pentru mica sa nuvelă istorică intitulată tot Pacea la Prut, apărută în 18671, şi alte cîteva scrieri ale unor autori la fel de obscuri. Din literatura rusă avea teatrul lui Sumarokov, probabil în traducere franceză, iar din literatura polonă, poeziile lui Niemcewicz. In sfîrşit, dintre scrierile cu conţinut filozofic şi juridic menţionăm celebra operă a lui Pufendorf, Du droit de la nature et des gens, ’ Informaţia o deţinem de la Horst Fassel, lector de limba germană la ep™ersttatea din Iaşi’ cărula !i mulţumim şi pentru faptul că a transcris titlurile eenaane din cata]0gui bibliotecii lui Asachi. XV apoi Saggio filosofico di Loche, Logica di Condillaco, Aristotelisde anima, opera lui Seneca filozoful şi altele. Această succintă prezentare1 a bibliotecii lui Asachi din anii tinereţii oferă, după cum am văzut, numeroase date concrete pentru o mai precisă definire a formaţiei sale enciclopedice, pentru explicarea crezului său iluminist şi pentru determinarea surselor multor scrieri şi ■ale ideologiei lui literare. Evenimentele politice naţionale şi internaţionale care au avut n loc în timpul şi imediat după întoarcerea sa în Moldova îl obligă pe Asachi să coboare din sfera iluziilor făurite la Roma pe terenul unei triste realităţi. în locul visatului regat al întregii Dacii el îşi găseşte chiar şi mica patrie înjumătăţită, iar conducerea ei dată din nou în mina fanarioţilor. Preţuind totuşi cultura lui aleasă şi faptul că era poliglot, domnitorul Scarlat Calimah, om instruit, îl numeşte în 1813 „referendaire au dâpartement des affaires etrangăres, qu’il gera pendant six mois“2. Asachi însă nu consimte să slujească unui regim politic ostil intereselor patriei sale: „Le systeme de ce gouvernement fermier etait avillissant pour un patriote nourri â l’ecole classique, ce fut i& ce qui determina Asaky â revenir ă son projet primitive, savoir celui de reformer la nation et de relever son moral par l’etablissement des ecoles en langue naţionale, car Ies princes grecs qui, depuis un si&cle s’etaient empares du gouvernement du pays, avaient supprime Ies ecoles nationales, en Ies remplacant par une classe helenique, oii l’on enseignait seulement aux jeunes boyards la langue grecque et sa Iitterature“3. Punerea în practică a acestui proiect al lui Asachi era însă o întreprindere foarte grea la acea dată, cînd dregătoriile statului şi învă-ţămîntul erau în mîna grecilor, care întreţineau opinia că limba ro- Imână nu este şi nu poate deveni aptă să servească predării în şcoală a unor cunoştinţe mai înalte. Ga atare, bizuindu-se pe sprijinul unor familii de boieri patrioţi şi iubitori de cultură, în fruntea cărora se afla mitropolitul Veniamin Costache, el a trebuit să lucreze cu mult tact, pentru a nu da naştere la suspiciuni şi a pune astfel în primejdie , crearea unui început de învăţămînt superior în limba română. Următoarea pagină din autobiografia sa ne oferă o serie de detalii preţioase privitoare Ia materiile predate şi la deosebita semnificaţie politică a 1 Spaţiul nu ne-a permis să menţionăm toate titlurile Înregistrate in catalogul respectiv. Cei interesaţi ar putea găsi tn el Încă multe informaţii preţioase. 8 Esquisse biographique, t. 2r. * Ibidem. XVI rezultatelor obţinute în clasa de inginerie înfiinţată de Asachi în 1813: II y avait cepeadant une branche ă laquelle le defaut de la connais-sance de la langue du pays et des proces compliques des delimitations empechaient Ies etrangers de participer. C’est de cette circonstance qu’Asaky s’est servi pour la mise a execution de son projet. En conse-quence, il proposa au prince regnant de fonder une classe speciale en âangue franţaise pour la îormation des arbitres doues des connaissances da geodesie et des lois de la delimitation, laquelle classe ne pou-vant etre frequentee que par Ies fils de boyards, dont Ies etudes se bornaient alors ă apprendre la langue franşaise, et que cette nouvelle classe leur offrirait en outre l’occasion de s’exercer dans cette langue. Le prince reconnaissant Putilit^ de cette classe, l’approuva et Asaky en fut nomme le professeur. L’appât de ce double avantage peupla bientot la nouvelle classe d’un grand nombre d’eleves, parmi lesquels se trouvaient le fils du prince Callimaque, actuellement ambassadeur ottoman â Vienne, Ies fils des Stourdza, des Ghyka, des Balsche. Considerant cette classe comme enseignant un art et non comme une science, Ies philosophes grecs (c’est ainsi que Ies professeurs grecs pretendaient etre appeles) consentirent a le recevoir dans 1'edifice de leur college. Le cours com-menca l’automne de l’annee 1813 en langue franşaise, mais Asaky s’appliqua â, traduire successivement en roumain l’arithmetique, l’algfebre, la geometrie et Ia geodesie, Ies premiers ouvrages en cette langue, qui furent plus tard publies. Mais aussit&t que l’application de la theorie â, Ia pratique, le dessin topographique et architecto-nique eurent reuni l’utile â l’agreable, et que Ies eleves eurent commen-ce â l’apprecier, pour hâter leur instruction Asaky proposa de chan-ger son enseignement en langue naţionale. Des lors le nombre des elfeves s’accriit par l’admission des fils des bourgeois, et cette classe composee d’ime trentaine d’el&ves, apres quatre annees d’applica-tion serieuse, exposa I’annee 1817 dans un examen public un resultat qui etonna et satisfit Ies indigenes et deconcerta Ies grecs par l’utr litepositive qu’il presenta.“l Unele copii după cursul de matematici predat de Asachi atunci, tradus după cel al lui Bâzout, pe care am văzut că-1 avea în bibliotecă, se păstrează şi astăzi.2 1 Ibidem, f. 2r —3r . ! Vezi Fl.Cîmpan, Despre algebra tipărită şi cealn manuscris a lui Gh. Asachi, *n «Revista Universităţii «Al. I. Cuza» şi a Institutului politehnic din Iaşi", Hi 1955, fasc. i-2, p. 317 — 324, şi Geometria şi trigonometria lui Gh. Asachi, In «Analele ştiinţifice ale Universităţii «Al. I. Cuza» din Iaşi", secţiunea I (Mate* watică-Fisici-chimie), tom. II, 1956, fasc. 1-2, p. 333-340. 2 XVII | Acestui succes răsunător obţinut prin introducerea limbii române I în învăţămîntul superior Asachi îi consacră sonetul publicat întli la începutul volumului Bordeiul indienesc (Iaşi, 1821), traducerea tatălui său din Bernardin de Saint-Pierre, şi retipărit mai tîrziu sub titlul La Introducerea limbei naţionale in publica învăţătură. In aceeaşi perioadă, Asachi face o nouă breşă în „străinomania“ societăţii moldoveneşti a timpului, prin reprezentarea, la 27 decembrie 1816, a pastoralei Mirtil şi Hloe, tradusă de el din Florian. Acest prim spectacol de teatru în limba română a avut loc pe o scenă improvizată în salonul casei hatmanului Constantin Ghica din Iaşi, cu concursul şi sub privirile satisfăcute ale aceloraşi boieri luminaţi şi patrioţi, în frunte cu mitropolitul Veniamin, care îl sprijiniseră pe Asachi şi în acţiunea de introducere a limbii române în învăţă-mînt. După succesul obţinut cu prilejul examenului clasei de inginerie, „qui a convaincu le public de la possibilite et de l’utilite de l’enseig-nement en langue naţionale, Asaky projeta de commencer l’instrue-tion publique par sa base, ă savoir par Pinstruction du clerge, dont Petat degrade materiellement et moralement le rendait impropre ă exercer une influence salutaire sur le peuple"1. In acest sens, el alcătuieşte în 1819 un proiect de reorganizare a învăţămîntului în seminarul de la Socola, înfiinţat de mitropolitul Veniamin Costache încă din 1804, dar care nu putea prospera din cauză că nu avea profesori buni. „Ce projet, apprecie par le jeune boyard Michel Stourdza, depuis lors prince regnant, le plus instruit de tous Ies boyards et avec lequel Asaky, depuis son retour d’Italie, se trouvait dans des reiat ions intimes2, fut communique au metropolitain Benjamin, le plus respectable et digne prelat de l’eglise moldave, qui joignait â sa pieţe des sentiments exem-plaires de patriotisme"3. Proiectul este aprobat, iar Asachi „consacra six mois â visiter en Transylvanie Ies etablissements et Ies hommes instruits de sa nation, et il revint â Iassy au mois de novembre 1820 avec quatre professeurs qui repondaient parfaitement ă leur vocation“4. V" Şirul iniţiativelor şi al înfăptuirilor lui Asachi este însă întrerupt, Y, în februarie 1821, de răscoala eteriştilor. Fiind nevoit să se refugieze peste Prut, de teama turcilor, împreună cu tatăl său, cu mitropolitul 1 Esquisse biographique, f. 3r. ! Mihail Sturza (1795—1884), care era cu şapte ani mai tînăr declt Asachi, îndeplinea atunci funcţia de epitrop al şcolilor din Moldova. * Esquisse biographique, f. 3r-3v. * Ibidem, f. 3V XVIII Veniamin şi cu alţi moldoveni, el se va dedica în anii 1821 şi 1822 mai^ mult studiilor şi creaţiei literare. Cu prilejul unei vizite făcute în acest timp la mănăstirea Putna, „il fit une etude speciale de l’histoire et des hauts faits du prince Etienne-le-Grand, qui s’y trouve enterre, et dont il publia plus tard des extraits historiques"1. Cu privire la căsătoria lui Asachi, în versiunea recent descoperită a autobiografiei sale aflăm următoarea precizare, singura pe care o face el în privinţa aceasta: „L’ann^e 1819 il epousa M-lle Helene Teyber, nee â Dresde“2. în loc să elucideze problema, această afirmaţie face să devină şi mai enigmatice împrejurările şi data căsătoriei lui Asachi, precum şi legitimitatea primilor săi trei copii.3 Elena Asachi, care avea o frumoasă cultură muzicală, a desfăşurat mai tîrziu, în cercul artistic şi literar al soţului ei, o bogată activitate pentru cultivarea gustului muzical al moldovenilor. Dispunem astăzi de informaţii preţioase care ne permit să facem pe baza lor cîteva aprecieri şi asupra realizărilor lui Asachi de pînă la această dată în domeniul creaţiei literare. în manuscrisul său autograf din anii 1819 — 1821, descoperit recent4, şi în cel din 1822, tot autograf5, cunoscut mai demult, dar necercetat pînă acum, se află 45 de poezii româneşti elaborate de Asachi în această perioadă, dintre care 27 sînt inedite. Fondul acesta bogat de poezii elaborate pînă la 1822 ne obligă să revedem unele afirmaţii privitoare la locul lui Asachi în istoria poeziei şi a literaturii române în ansamblu, căci opera lui literară, creată în decursul a peste cincizeci de ani, este inegală ca valoare artistică şi, prin forţa lucrurilor, în a doua parte a vieţii sale nu mai putea fi în întregime sincronă cu idealul artistic şi aspiraţiile politico-sociale ale generaţiei mai noi. Ca poet, el trebuie apreciat în primul rînd pe baza versurilor româneşti aflate în manuscrisele de la 1819 — 1822 (eventual şi a celor italiene din perioada respectivă6) şi prin raportare la poezia contemporanilor săi de atunci, adică la poezia luij^onachi, a lui Nicolae şi lancu Yăcărescu şi a luLBarfau, 1 Ibidem. ! Ibidem, 3 Vezi E. Lavinescu, op. cit., p. 38-40, şi Gh. Ungureanu şi colab., Figuri de arhivişti români: Gheorghe Asachi (1788—1869), Bucureşti, 1969, p.235 —236. .Vezi Gh. Ungureanu, Un manuscris necunoscut al poeziilor lui Gh. Asachi, *n „Cronica”, IV, 1969, nr. 44, din 1 noiembrie, p. 6,8. Acest manuscris se află In biblioteca Arhivelor Statului din Iaşi, cota 1901. ‘Biblioteca Academiei R.S. România, ins. rom. 3059 (fost ms. 1771). Vezi George Sorescu, op. cit., p 125 — 153, şi Raccolta delle poesie di G. Asa-Uy Alviro-Dacico, manuscris autograf, Biblioteca Academiei R.S. România, ms- 3743, f. 1-22. 2* XIX Paris Mumuleanu. Încercînd să stabilim în acest context noutatea şi valoarea artistică a primelor poezii ale lui Asachi, vom constata că meritele pe care şi le revendică el mai tîrziu nu sînt exagerate. „De la cele întăi a mele compuneri — declară Asachi în Proimiul la partea a doua a culegerii sale de poezii din 1854 — am luat de model versul italian şi a sale felurite construcţii, încît sonetul, oda, anacreontica, versurile numite sdrueiole (lunecătoare) şi alte de mine cea întăia dată s-au întrebuit în poezia română.“ Nutrit deci la o bună şcoală poetică şi avînd, după cum am văzut, un larg orizont literar, Asachi depăşeşte pe contemporanii săi de la 1820 nu numai prin noutatea şi varietatea speciilor şi a structurilor poetice introduse de el prima dată în cultura românească, ci şi prin arta lui de versificator. O mărturie a faptului că Asachi a început prin a-şi lucra poeziile cu migală, studiind materialul lingvistic cu aceeaşi grijă şi cu aceleaşi mijloace pe care le întîlnim la toţi adevăraţii poeţi, este şi dicţionarul său de rime, intitulat Rimario moldavo, început încă din anul 1813.1 W-—-Primele poezii ale lui Asachi, atît cele româneşti, scrise după 1812, cît şi cele italiene, dintre care unele au fost compuse în timp ce se afla la Roma, iar cele mai multe imediat după întoarcerea sa in ţară, stau aproape în întregime sub semnul experienţei lui literare ^arcadice şi al durerii pricinuite de dragostea neîmpărtăşită şi de despărţirea sa de Bianca. Luîiidu-şi numele arcadic de Alvir (Alviro-Daeico, Alviro Corintio-Dacico, ATvir Dachienu), iar p£_al Biancăi arcadizîndu-1 sub forma Leuca (pronunţat şi Lefca sau Leufca), el îşi cîntă dragostea şi durerea despărţirii de Bianca în maniera tipică a, arcadicilor şi a poeţilor petrarchizanţi italieni din secolul al XVIII-lea. jf\ In primele lui versuri apar frecvent aceleaşi" hume convenţionale de păstori şi păstoriţe, specifice poeziei arcadicilor: File, Filide, Nice, Nicon, Tirsi, Silvia. Maniera idilică, împrumutată de la maeştrii săi arcadici, în care îşi compune Asachi primele versuri, poate crea impresia că poszia lui erotică este artificială, lipsită de sensibilitate. Cu toate acestea, ne putem convinge uşor că poezii inedite ca-plA, viaţă plin' de jele], [Iatăceasul cel cumplit], care este de fapt traducerea canţonetei La partenza a lui Metastasio, [Ah, de-acuma n-a să vie], [ Umelită alăută], [Dulce ape cristaline], [în adinei ginduri], traducerea unui sonet al lui Petrarca, Anacreontică, traducerea poeziei AlVamica lontana a lui Lodovico Savioli, Meditaţie, traducerea meditaţiei L’isolement a lui Lamartine, Prepus, [Ah, cine ştie cind o-i mai vede], Adio şi 1 Vezi N.A. Ursu, „Rimario moldavo", dicţionarul de rime al lui Gh. Asachi, In „laşul literar”, XX. 1960, nr. 12, p. 87-88. XX altele, iar dintre cele tipărite în 1836, dar scrise în aceeaşi perioadă cu cele precedente, La pictor, traducerea unei ode a lui Aiiacreon, Dorul, Dorul intilnirei şi altele, mai ales din ciclul celor italienersînt strigate delicate ale unei dureri adevărate, profunde, şi, în acelaşi timp, o dovadă că Asachi nu era lipsit de talent poetic, chiar dacă poeziile respective sînt în general traduceri sau prelucrări. Titlul manuscrisului de poezii din 1820 declară în mod expres formaţia sa la şcoala poetică a arcadicilor: Alăuta a lui Alvir Dachienu, poeta Ârcadiii din Roma. Mai t îrziu însă, ruşinîndu-se parcă de experienţa sa arcadică şi anacreontică din tinereţe, de versuri ca cele din [Mă iubesc doui junele], [D-este nicicacum nu-m pasă] şi altele, Asachi va lăsa la o parte multe poezii „compromiţătoare", atît din ciclul celor italiene, cît şi dintre cele româneşti, iar celor publicate le va aduce unele modificări, le va curăţa de tot ceea ce ar fi putut să întunece seninătatea dragostei lui ideale pentru neuitata Leuca. In felul acesta, istoria literară a fost lipsită, pînă în ultimii ani, cînd s-au descoperit poeziile sale din tinereţe, de unele date preţioase privitoare la începuturile literare ale lui Gh. Asachi. înlăturarea domniilor fanariote, în 1822,'reprezenta pentru Asachi, ca şi pentru toţi patrioţii români, împlinirea unui vis secular şi o chezăşie a multor înfăptuiri pe calea dezvoltării politice şi sociale a poporului nostru. Cu acest prilej, el compune cu entuziasm oda La moldoveni. La restatornicirea domnilor păminteni, străbătută de un cald şi mobilizator sentiment patriotic. Noul domn al Moldovei, Ioan Sandu Sturza, „lui confia la mission diplomatique â Vienne avec Îs titre d’agent politique de Moldavie, poşte d’autant plus important que la Russie avait suspendu l’exercice de sa protection en Moldavie jusqu’â l’evacuation de ce pays par Ies troupes turques. Il gera ce poşte jusqu’au printemps de l’annee 1827. Independamment des affai-res de sacharge, qui le mettait en relation directe avec le prince Met-ternich et le celebre F. Gentz1, il s’occupa beaucoup de la recherche de documents historiques concernant le peuple roumain et ses droits, 6tant favorise dans cette oecupation par deux savants, le baron Ham-mer de Purgstall'V celebre orientaliste, et l’historiographe baron Vodniamsky.“3 1 Friedrich Oteatz (1764 — 1832), publicist german din Prusia, care după 1802 a trăit In Austria, lucrind In diplomaţie. între 1813—1828 a avut relaţii cu domnitorii munteni, a călătorit ln ţările române şi a publicat note despre călătoriile respective. ! Joseph Hammer-Purgstall (1774—1856), istoric german din Austria, autor ai unor lucrări celebre de orientalistică. * Esquisse biographique, f. 4r. XXI în timpul şederii la Viena, Asachi descoperă în una din arhivele imperiului austriac documentul prin care Vasile Lupu a înzestrat cu trei moşii academia înfiinţată de el la mănăstirea Trei Ierarhi din Iaşi. Deoarece moşiile respective erau stăpînite pe nedrept de călugării greci, el a început în baza acelui document un mare proces, care s-a terminat abia în 1846, în favoarea învăţămîntului public. Tot atunci află şi de existenţa, în posesia moştenitorilor lui, a preţioaselor manuscrise ale lui Ion Budai-Deleanu, pentru cumpărarea cărora a insistat în repetate rînduri, pînă cînd — la sfîrşitul vieţii — a reuşit să le aducă în ţară. Dintr-o scrisoare descoperită recent, adresată la 12 aprilie 1825 bancherului sibian Hagi Constantin Popp, cu care era în relaţii de prietenie, aflăm şi de intenţia lui Asachi de a-şi tipări atunci poeziile: „Pendant notre sejour de Baden, Vous m’aviez engage de faire imprimer Ies poesies vallaques. Dispose de suivre Ies conseils d’un juge aussi competent, j’ai songe â la maniere de l’execution, et me suvins, que l’an 1819 me truvant â Hermanstadt, Mr. Thierry.que j’ai connu dans sa librairie, m’avait temoigne le deşir de publierâ ses frais des ouvrages vallaques. S’il l’est toujours dispose, chargez vous d’arranger cette affaire, je lui livrerai Ie manuscrit d’un recueil des poesies liriques de 5 â 6 feuilles in 8°, et qu’il me mande Ies condi-tions. Comme homme des lettres et rumân, je pense que vous vous y interesserez volontierement.“ Şi în post-scriptum: „Si Mr. Thierry ne trouvait pas son compte dans l’impression, je fais imprimer ici ce recueil avec d’autres pieces que je prepare."1 în 1825 moare tatăl său, a cărui figură luminoasă de părinte, de cetăţean şi de om de cultură o evocă în elegia La moartea părintelui meu. După întoarcerea în ţară, „Asaky fut nomme membre au dâparte-ment des affaires etrangeres"2, iar peste puţin timp domnitorul Ioan Sandu Sturza „associa Asaky â lacuratelle des ecoles, en le nommant referendaire"3. în această calitate, el lucrează, împreună cu Gh. Său-lescu şi Vasile Fabian, la organizarea şi deschiderea, la începutul anului 1828, a şcolii elementare şi a gimnaziului de la Trei Ierarhi din Iaşi. Ca de obicei, Asachi celebrează acest important eveniment în cîteva poezii, dintre care semnificativă pentru concepţia sa pedagogică este îndeosebi oda intitulată Restaurarea şcoalelor naţionale in Moldova, la 1828. 1 Biblioteca Centrală de Stat, ms. A-206-38 (inv. 1654). : Esquisse biographique, f. 4r. 1 Ibidem, f. 4V. XXII Prevederile tratatului de la AdrianjijwiU, încheiat în ljS2jt.în urma unui nou război dintre Rusia şi Turcia, deschideau principatelor române perspective_mai-tftrKi rir» dpyvoltare. In noile condTţii^ualitice, A^jThi nU va sc^Pa n'ci un Prilej de a continua punerea în practică a proiectului său iniţial de redeşteptare naţională şi de luminare a compatrioţilor. înfăptuirile lui de pînă la 1840, mai ales, dar şi de mai tîrziu, pînă către sfîrşitul îndelungatei sale vieţi, sînt mărturia unei munci susţinute şi a unei lupte neabătute pentru progres social şi cultural, nu prin revoluţie, ci prin reforme şi prin instruirea şi educarea maselor, aşa cum îl înţelegeau majoritatea iluminiştilor secolului al XVIII-lea, cărora Asachi le-a rămas credincios atît pe plan teoretic cît şi prin latura practică a întregii lui activităţi. Ca^referendar al şcolilor, funcţie Pe care o va deţine pînă în 1849, Asachi desfăşoară o vastă acţiune de organizare şi îndrumare a învă-ţămîntului public în Moldovaj)El extinde reţeaua şcolilor elementare şi gimnaziale româneşti în Iaşi şi în ţinuturi, elaborează regulamente, programe analitice şi manuale şcolare, reorganizează de cîteva ori învăţămîntul1. Pentru a ne opri numai asupra momentelor mai importante din activitatea sa de organizator al învăţămîntului public, menţionăm mai întîi faptul că între anii 1833 şi 1835 a condus lucrările pentru înfiinţarea Academiei Mihăilene din Iaşi, în care învăţămîntul mediu reorganizat de cîteva ori se va completa mai tîrziu cu unele ramuri ale învăţămîntului superior. La insistenţele sale se înfiinţează, în 1834, prima şcoală de fete din Moldova. Convins de necesitatea învăţămîntului practic, cu caracter politehnic, el înfiinţează în 1840, în colaborare cu Mihalic de Hodocin, Şcoala de arte şi meşteşuguri din Iaşi, contribuind prin aceasta la spulberarea concepţiei greşite a unei bune părţi a tineretului moldovean de atunci că practicarea unei meserii este o îndeletnicire înjositoare. Un punct de onoare în activitatea pedagogică a lui Asachi îl constituie înţelegerea democratică a necesităţii înfiinţării de şcoli şi pentru minorităţile naţionale. în calitate de referendar al şcolilor el susţine propunerea comunităţii armene din Iaşi de a se înfiinţa o Şcoală elementară pentru populaţia armeană, care s-a şi deschis în anul 1842, iar la rîndul său propune înfiinţarea de şcoli elementare Pentru populaţia evreiască. Un alt merit însemnat al activităţii sale pe tărîmul învăţămîntului public este lupta hotărîtă pe care a dus-o pentru menţinerea lim- 1 Vezi N.C. Eaescu, Gheorghe Asachi, organizatorii! şeoIilor naţionale din Mol-Bucureşti, 1962. XXIII bii române ca limbă de predare în învăţămîntul de toate gradele-Gînd boierimea reacţionară, în frunte cu domnitorul Mihail Sturza,. temîndu-se de avîntul ideilor naţionale şi de urmările pe care le putea avea accesul copiilor săraci în Academia Mihăileană, cere înlocuirea românei cu franceza ca limbă de predare în Academie, Asachi stă în fruntea susţinătorilor limbii române şi combate cu tărie pretinsele argumente ale adversarilor. In toiul acestei lupte el scrie fabulele S^Momiţa la bal masche şi Castorii, în care critică pe cei care dispreţuiesc valorile naţionale şi arată cît de ridicolă şi de dăunătoare intereselor pafriei ar fi practicarea învăţămîntului în altă limbă decît româna. Printr-o înştiinţare din 17 aprilie 1829 Asachi anunţă neîntîr-ziata apariţie a unei gazete în limba naţională, iar la 1 iunie 1829 _ începe editarea primei gazete politice şi literare din Moldova, Albina românească. După cum va mărturisi mai tîrziu, prin adjectivul românesc din titlul gazetei el urmărea un efect politic superior: „Il est â remarque que le nom classique de Roumain, qui est le veritable nom du peuple, etait tombe en desuetude dans le pays et ne s’appliquait â cette epoque qu’aux cultivateurs, Ies habitans de la classe moyenne et Ies boyards preferaient s’appeler Moldaves. C’est un fait avere que depuis la publication de cette gazette le nom de Roumain a ete res-taure en Moldavie; ce nom devenu aujourd’hui le Palladium de la nation et auquel elle rattache son existence et sa gloire."1 Modestă la început, activitatea publicistică a lui Asachi îşi va lărgi treptat capacitatea şi orizontul preocupărilor, contribuind în mare măsură la instruirea şi orientarea politică, literară şi artistică a românilor din prima jumătate a secolului trecut. în 1837, el adaugă Albinei româneşti suplimentul literar intitulat Alăuta românească. In aprilie 1839 începe publicarea Foii săteşti, In care ştirile oficiale se împletesc cu sfaturi gospodăreşti şi cu mici articole de popularizare a ştiinţei. Cu scop exclusiv de popularizare a ştiinţei şi a tehnicii contemporane, el începe, în septembrie 1840, publicarea gazetei Icoana lumei. în 1841, publică revista Spicuitorul moldoromăn, redactată în limbile franceză şi română.^La începutul anului 1850, Asachi schimbă titlul Albinei româneşti în Gazeta de Moldavia, sub care nume a apărut pînă în 1858, iar în anii 1858 şi 1859 editează ultima sa gazetă, Patria. Pentru a întregi imaginea activităţii lui Asachi ca redactor şi editor de periodice, se cuvin menţionate şi Calendarele pentru români, cu bogatele şi interesantele lor suplimente intitulate Almanch de 1 Esquises biographique, î. 5r. XXIV învăţătură şi petrecere, publicate cu regularitate, sub redacţia lui, de la 1847 pînă la 1870, precum şi Adaosurile literare la Monitorul oficial al Moldovei, publicate în anii 1860 şi 1861. Cu toată rara lor apariţie, aceste almanahuri şi adaosuri literare suplineau în mare măsură lipsa unor reviste; în ele apar aproape toate nuvelele istorice ale lui Asachi, precum şi multe poezii, piese de teatru şi diverse articole ale lui şi ale altora. La sfîrşitul anului 1849\cu prilejul încetării apariţiei Albinei româneşti, Asachi face o scurtă privire retrospectivă asupra celor două decenii de existenţă a gazetei, în care întîlnim următoarea apreciere a sensului şi a rezultatelor activităţii sale publicistice:„Purcegînd pe . 0 cale nebătută, luptîndu-se cu greutăţile limbei neprelucrate pentru a tracta asemene materii, combătînd cu pregiudeţe înrădăcinate, astă foaie au petrecut un curs de 21 ani, timp neîndelungat pentru o sarcină atît de grea ce este a recăpăta.cele negrijite în cursul unui veac, a păşi împreună cu spiritul contimpuran, a învie amorul amorţit a naţionalităţii, a răspîndi în patrie reflexul luminilor străine, a urmări cursul evenimentelor politice ce in zgîţiiturile lumei înrîu-rează şi preste ungheriul pâmîntului în care soarta ni-au aşezat, şi prin tratarea acestor multiforme materii a contribui la dizvolta-rea limbei noastre şi a deschide cariera literaturei născînde. Intru cît astă foaie periodică au putut răspunde la a ei menire, vor giudeca contimpuranii, unii cu părtinire, alţii cu asuprire; istoriei numai este dat a pune în cumpăna nepărtinitoare fructul ostenelelor noastre şi, la neagiuns, a nu trece cu vedere plecările ce ne-au însufleţit pentru luminarea şi gloria patriei."1 Paralel cu intensa activitate desfăşurată în domeniul învăţămîntului şi al publicisticii, Asachi se ocupă şi cu pictura, pe care o pune tot în slujba educaţiei patriotice a contemporanilor. Am văzut mai sus că el studiase artele plastice atît la Viena cît şi la Roma, de unde îşi adusese o colecţie de tablouri originale sau copiate în muzeele pe care le vizitase. în timpul şederii la Viena ca agent diplomatic, el litografiază portretul ţarului Alexandru I şi cere sprijinul Iui Hagi Constantin Popp din Sibiu pentru a obţine o copie a portretului ui Mihai Viteazul, despre care bănuia că se află zugrăvit în biserica -Mihai-vodă din Bucureşti, spre a-1 litografia. Probabil că tot atunci, preocupat de viaţa şi faptele marelui domn muntean şi al tuturor romanilor, a compus el tragedia intitulată Miha.il, domnul şi iroul 1 o, n SuP'imentul extraordinar al „Albinei româneşti'1, nr. 102, din 29 decembrie 1849> P. 433-434. XXV românilor, pe care i-o va nimici incendiul din 1827. în 1833, după ce creează la Institutul Albinei, cum se numea tipografia lui din Iaşi, o secţie de litografie, Asachi multiplică tabloul Muma lui Ştefan cel Mare împiedecă pe fiul său de a intra in Cetatea Neamţu, la 1484, pe care îl concepuse încă pe cînd se afla la Roma, şi-l difuzează însoţit de o broşură explicativă, iar în 1834 difuzează al doilea tablou istoric, intitulat Ştefan cel Mare a Moldovii cuvintează al său testament politicesc, la anul 1504. Aceste două tablouri inspirate de trecutul glorios al Moldovei au fost primite cu entuziasm de contemporani, fapt care îl determină pe Asachi să iniţieze o serie de tablouri istorice, o adevărată istorie a Moldovei în imagini. Un alt aspect al grijii manifestate de el pentru dezvoltarea gustului şi a preocupărilor artistice ale moldovenilor îl constituie promovarea învăţămîntului artistic şi publicarea în periodicele lui a unor descrieri de tablouri, sculpturi şi alte opere de artă văzute la Roma sau în alte părţi. După reorganizarea învăţămîntului naţional în Moldova, Asachi introduce şi desenul ca obiect de studiu, iar la Academia Mihăileană instituie o clasă de pictură şi una de arhitectură. Pentru cîţiva dintre elevii buni ai acestor clase a obţinut burse de perfecţionare în străinătate. în gazetele şi Almanahurile de învăţătură şi petrecere editate de Asachi se găsesc numeroase litografii concepute de el sau de colaboratorii lui.1 La fel de bogată este activitatea desfăşurată de Asachi şi ca iniţiator si. îndruniător al teatrului naţional în Moldova. După succesul simbolic obţinut în 1816 şi după"cele cîteva spectacole în limba română care au mai avut loc, probabil, pînă în anul 1821, noi reprezentaţii dramatice româneşti în Moldova nu s-au mai organizat decît începînd din 1834, cînd le iniţiază tot Gh. Asachi. La 10 aprilie 1834, cu prilejul plecării definitive din principatele române a generalului Kiseleff, a âvut loc la Iaşi o serbare oficială în cinstea lui. O echipă de diletanţi alcătuită şi pregătită de Asachi a jucat atunci sceneta Serbarea păstorilor moldoveni, cu cîntece şi dansuri, al cărei text nu s-a păstrat, dar din relatarea „Albinei româneşti" asupra spectacolului rezultă că era o compoziţie ocazională, o alegorie de felul celor pe care Asachi le va alcătui şi cu alte prilejuri. Nu trecu mult şi a doua ocazie se şi ivi. La 26 august 1834 a avut loc la Iaşi încoronarea domnitorului Mihail Sturza, eveniment în cinstea căruia Asachi pregă- 1 Vezi Remus Niculescu,G?ieorgfie Asachişi începuturile litografiei In MoMova, In „Studii şi cercetări de bibliologie", X, 1955, p. 69.şi urm., şi H. Blazian, Gh, Asachi, Bucureşti, 1956. XXVI a teste reprezentaţia scenetei alegorice Dragoş, întâiul domn suveran Moldovii, alcătuită tot de el. Şi textul acestei scenete s-a pierdut. Talentul actoricesc pe care-1 dovedeau elevii şcolii de la Trei Ierarhi, dintre care unii jucaseră în scenetele menţionate, precum si progresul acestor elevi în clasa de muzică vocală, înfiinţată încă din 1831, îl determină pe Asachi să pună la Iaşi bazele unui conservator filarmonic-dramatic- Cursurile acestui conservator, la care el însuşi era profesor de declamaţie, au început la 15 noiembrie 1836. După cîteva luni de studiu, entuziaştii elevi au putut da,^la 23 februarie 1837, prima lor reprezentaţie, cu drama Lapeirus şi comedia Văduva vicleană, ambele prelucrate de Asachi după August von Kotzebue. Cu această ocazie el compune un tablou alegoric în versuri, care s-a rostit ca prolog. încurajaţi de public, după succesul obţinut la prima reprezentaţie, elevii pregătesc un nou spectacol, cu drama Petru Rareş de Gh. Asachi, la 8 aprilie 1837, încununat de acelaşi succes. Se putea afirma că teatrul naţional românesc fusese creat şi în Moldova. în stagiunea 1837—1838, pe lîngă creşterea simţitoare a numărului spectacolelor în limba română, elevii conservatorului reprezintă cu succes, la 20 februarie 1838, opera Norma de Bellini, prima oPeră cîntată în limba română pe o scenă din Moldova. Lipisit însă de un sprijin mai susţinut al oficialităţii, conservatorul înfiinţat de Asachi îşi va înceta în curînd activitatea. Trupele care se mai organizează în stagiunile următoare, pînă în 1840, cînd teatrul trece sub direcţia lui Negruzzi, Alecsandri şi Kogălniceanu, sînt slabe, resimţindu-se îndeosebi de lipsa conservatorului. Critica aspră pe care „Dacia literară11 o face repertoriului şi nivelului artistic scăzut al spectacolelor teatrului naţional din Iaşi este pe deplin îndreptăţită şi încheie prima fază a acestui teatru, a începuturilor, numită pe drept cuvînt faza Asachi. Convins că „scoposul teatrului este, prin mijloace desfătătoare înfă-ţoşînd oarecare însămnate întîmplări a oamenilor, a-i învăţa mora-a-i face de a preţui virtutea şi faptele cele lăudate, a defăima r&ul şi a critica deprinderile vrednice de rîs, spre a se feri de ele“ (tna-inte cuvînt la drama Lapeirus), Asachi va continua totuşi să compună scenete ocazionale (Inturnarea plăieşului din Anglia şi Ţiganii), să dramatizeze diferite episoade din istoria patriei (Turnul utului, Petru Rareş, Elena Dragoş de Moldavia, Voickiţa de Românie altele), pînă în ultimii ani ai vieţii. Trecînd sumar în revistă activitatea de pionier desfăşurată de achi în viaţa culturală a Moldovei din prima jumătate a secolului ec t. am subliniat mereu caracterul progresist al acestei activităţi. XXVII Ea are însă şi unele limite, unele aspecte contradictorii1. Aparţinînd unei generaţii mai vechi decît cea de la 1840 şi mîndru de ceea ce realizase pînă atunci cu sprijinul unor familii de boieri iubitori de cultură sau în spiritul prevederilor Regulamentului organic (la a cărui elaborare, în anii 1829 — 1830, el contribuise în mod substanţial), Asachi nu mai poate înţelege pe deplin idealurile politice ale noii generaţii. „Un neam nou au răsărit — constată el cu adîncă tristeţe, în 1839, la virsta de 51 de ani — cu nouă dorinţă şi idei noua; sunetul numirilor celor vechi au trecut, precum m-am trecut şi eu însumi; poate că sînt de puţini cinstit, de mulţi defăimat şi de nune iubit!1' (Meditaţia unui îmbătrinit poet). Deşi proiectează această tristă imagine în viitor, ea începuse să fie o realitate chiar din anul în care scria articolul respectiv. Depăşit de evenimentele pe care nu le mai putea înţelege, revoluţia de la 1848 îl găseşte alături de reac-ţiune, în slujba domnitorului Mihail Sturza, de care îl lega amiciţia din tinereţe şi o îndelungată colaborare. în 1849 demisionează din postul de referendar al şcolilor şi din cel de arhivist al statului, pe care îl deţinea din 1832, iar slujbele oficiale pe care le mai îndeplineşte după această dată sînt ocazionale şi fără prea mare importanţă. Concurenţa străină îi ruinează fabrica de hîrtie de la Piatra-Neamţ, pe care o înfiinţase încă din 1841, iar noile tipografii şi edituri din Iaşi limitează mereu activitatea Institutului Albinei. în anii luptei pentru unirea principatelor române se află în partida antiunionistă, cu toate că el este cel care ar fi propus să se prevadă in Regulamentul organic posibilitatea unirii Moldovei cu Ţara Românească; „C’est dans le comite moldave et sur la proposition d’Asaky que fut emise la premiere idea de l’union des Principautes, qui cependant n’a pas eu d’autre suite que l’insertion de Partide 425 de ce Reglement, relatif aux droits de combonrgeoisie entre Ies moldaves et Ies va-laques“2. De altfel, după înfăptuirea acestui mare act politic Asachi va eînta evenimentul în frumoasa Odă la Dumnezeu. Pentru incolumi-tatea patriei române, care se termină cu următoarea strofă: „Strînge Ţările-Unite prin un nod nemuritor, Cum origine au una, fie a lor şi fericire; Toţi românii să închege de fraţi numai un popor, Că puterea stă-n Unire!“ 0 dată cu retragerea lui Asachi din viaţa publică a Moldovei, de fapt după 1848, începe să se aştearnă uitarea peste el şi peste contribuţia sa considerabilă în procesul renaşterii politice şi culturale a 1 Vezi şi O. Ibrăileanu, Spiritul critic în cultura românească, Iaşi, 1909, capitolul intitulat Amestec de curente contradictorii: G. Asahi. 8 Esquisse biographique, f. 5V. XXVIXÎ românilor. Încercările lui repetate de a se menţine în atenţia generaţiilor noi sînt zadarnice. O veche antipatie faţă de el a lui Mihail Kogălniceanu şi a altor reprezentanţi ai noii generaţii de intelectuali si oameni politici, alimentată îndeosebi de atitudinea lui Asachi în cursul evenimentelor de la 1848 şi din epoca Unirii, a făcut ca numele celui care a întemeiat învăţămîntul naţional în Moldova să nu fie nici \ măcar pomenit în discursurile oficiale prilejuite de înfiinţarea, în -1860, a Universităţii din Iaşi. De asemenea, celui care {preconizase, încă din 1839, ca unitatea limbii române literare să fie legiuită „de un giudeţ amfiction ce să poate închega din gramaticii rcirsEi a Transilvaniii, a Ţării Româneşti şi a Moldovei" (Omul liiaat), şi care a desfăşurat timp de o jumătate de secol o bogată activitate de ctitor al culturii naţionale nu i s-a acordat cinstea de a fi ales, în 1866, membru activ sau de onoare al Societăţii literare rcmâne, devenită apoi Academia Română. Dar ingratitudinea manifestată faţă de el în ultimele două decenii ale vieţii nu-i sting dragostea de patrie, de oameni, şi nu-1 împiedică să lucreze cu pasiunea din tinereţe pentru dezvoltarea culturală şi educaţia morală şi civică a compatiioţilor. Din 1849 şi pînă Ia^! noiembrie.is69^cînd moare, Asachi s-a consacrat mai ales activifaţii literare şi publicistice, în pofida faptului că cercul colaboratorilor şi al cititorilor săi se micşora de la an la an. Acum îşi scrie majoritatea nuvelelor istorice, a poeziilor epice şi a pieselor de teatru, îşi adună poeziile în volumele din 1854 şi 1863, fabulele în volumul din 1862, iar nuvelele în volumul din 1867, după ce le publicase în 1859 şi în franţuzeşte, pentru a face cunoscută şi străinătăţii istoria patriei sale. In Almanahurile de învăţătură şi petrecere şi în foiletoanele „Gazetei de Moldavia", ale „Patriei" şi în alte publicaţii editate de el în această perioadă Asachi desfăşoară o interesantă activitate de publicist. Cu tot aerul ei uneori vetust, alteori plin de naivitate, publicistica lui din ultima parte a vieţii dovedeşte că Asachi nu a abdicat nici măcar o clipă de la convingerile sale iluministe si patriotice din tinereţe, i Opera literară a lui Gh. Asachi, bogată şi variată, dar inegală ca valoare artistică, este în primul rînd ecoul imediat al preocupărilor sale iluministe. Atît din punct de vedere teoretic cît şi în mod prac-^c, ea a constituit pentru autor un mijloc de a acţiona cu eficienţă sPorită în scopul educaţiei morale şi artistice a societăţii şi al dezvol* ^rii conştiinţei naţionale a compatrioţilor. Privită sub acest aspect, °Pera lui ne oferă imaginea luminoasă şi pilduitoare a scriitorului XXIX militant, pentru care funcţia socială a literaturii şi artei este componenta principală a crezului său literar, după cum declară el însuşi mai ales în oda Prolog. La patrie şi în meditaţia Omul literat. Dacă însă, cu tot deosebitul ei interes documentar, literatura lui Asachi nu mai poate, decît cu uuele excepţii, să fie gustată, să emoţioneze ; >e cititorul de astăzi, faptul se explică sau, mai bine zis, se scuză nu , lumai prin posibilităţile artistice în general sărace ale autorului, ci şi >rin nivelul artistic relativ scăzut al întregii literaturi române din mma jumătate a secolului trecut, cînd toţi scriitorii noştri făceau, tntr-un fel sau altul, operă de pionierat. Fără a încerca să-i descoperim calităţi artistice pe care nu le are/considerăm că nu este drept nici să ignorăm cu totul valoarea literară a operei lui Asachi, cum sînt tentaţi să procedeze uneori istoricii literari mai puţin avizaţi sau cei care o judecă numai după criterii estetice. Format ca scriitor în spiritul literaturii apusene din secolul al XVlII-lea, dar mai cu seama sub influenţa literaturii italiene de atunci, în opera literară a lui Asachi se oglindesc curentele şi manierele literare predominante in literatura respectivă din acea perioadă. La sfirşitul secolului al XVIII-lea şi în primele decenii ale secolului al XIX-lea literatura italiană, sub influenţa celei franceze, engleze şi germane, străbate drumul de ia clasicismul întîrziat la romantism. Contactul lui Asachi cu literatura clasicismului întîrziat şi amiliarizarea lui încă din timpul studiilor la Lemberg cu cultura Teacă şi latină fac ca opera sa literară să se resimtă de o puternică nfluenţă clasică, să abunde în motive mitologice greco-romane, în omparaţii cu elemente din istoria antică etc. Dar clasicismul lui asachi îşi trage seva şi direct de la sursă,din literatura greacă şi latină, precum şi din literatura Renaşterii italiene şi a secolului al XVlI-lea francez. în poezia sa ocazională el nu a avut modele numai în poeţii italieni din secolul al XVIII-lea şi de Ia începutul secolului al XIX-lea, ca Metastasio, Savioli, Parini, Alfieri sau Monti, pi mai ales pe anticul Horaţiu. Cintia, din poezia Alvir cătră Cintia, aminteşte de Properţra, iar Lesbia de Catul. Lirica Jui erotică este în mare măsură sub influenţa lui Petrarca. Opera" sa mărturiseşte de asemenea influenţa lui Dante, Tasso, Ariosto sau Menzini. Satira asupra omului este imitată dupăBoileau, iarfabulelesînt în majoritate traduceri sau adaptări după Fedru, LaFontaine, Pignotti şi Krîlov.1 1 Pentru amănunte şi comentarii mai largi privitoare ia raportul dintre cla-/^ ’sicismul, preromantismul şi romantismul operei lui Gh. Asachi, vezi (L IljpiW-leanu, op. cit., D. Caracostea, Izvoarele lui G. AsaHi, Bucureşti, 1928, şi Le propunîndu-şi să iniţieze în literatura română o poezie modernă, la nivelul celei europene, Asachi s-a inspirat din poezia clasică latină si a luat ca model pe cea italiană. „îndreptat de pilde clasice şi de firea limbei — spune el în înainte-cuvint la ediţia de poezii din 1836 _ m-am sîrguit a urma sistemei care cere ca-joezia. ce este productul cel mai ales a cugetării prin simţire înălţată, să răsune prin ziceri elegante şi armonioase, incit de asemene prelucrată fiind limba va putea odineoare a să arăta vrednică de a ei strălucită spiţă cu acea italiană." Mai explicit mărturiseşte Asachi influenţa italiană asupra poeziei lui în prefaţa ediţei din 1854, republicată — cu mici modificări — şi la ediţia din 1863: „De aceea, lipsit de modele clasice în limba română a deosebitelor feluri de compuneri, m-am îndreptat, pre cît se putea, după regulile poeziei italiene, ce sînt mai conforme cu geniul limbei noastre", precum şi în „proimiul" la partea a doua a ediţiei din 1854: „studiul clasicilor italieni m-au convins că nice o limbă mai mult decît acea italiană ar putea înlesni şi dizvolta mai cu samă literatura şi în particular poezia română". Prin intermediul literaturii italiene Asachi ia contact şi cu poezia anacreontică. Dovedind un gust artistic mai rafinat decît al primilor Văcăreşti şi al lui Conachi, dar mai ales fiind petrarchizant, el nu este dominat de senzualism în anacreonticele lui, ci le imprimă un caracter moralizator. Această atitudine se vede şi din alegerea poeziilor pe care Jq traduce ori le prelucrează după Anacreon sau după diferiţi anacreontici italieni. Deşi familiarizat încă din timpul studiilor cu literatura preromantică şi, în oarecare măsură, cu cea romantică, evoluţia lui Asachi spre romantism este destul de greoaie. Note romantice întîlnim Şi în poezia sa din tinereţe, dar o încercare de a trata anumite subiecte în manieră romantică se observă la Asachi abia mai tîrziu, în poezia epică şi în nuvelele istorice, cele mai multe scrise după anul 1850. Dintre marii preromantici el mărturiseşte ca maeştri pe Ossian, Gray, Young, Gessner şi Florian, iar dintre romantici a cunoscut pe Schiller, Goethe, Byron, Lamartine, Victor Hugo şi Adam Mickiewicz. După Gray, prin intermediul lui J.M. Chenier, Asachi prelucrează Poezia Elegie scrisă pe ţinîerimul unui sat, tipic preromantică. Din ^eromantisme de G. Asaki, în „Langue et htterature“, voi. I, nr. 1,1940, p. 18-72, • Popovici, Romantismul românesc, Bucureşti, 1969, p. 126—146, D.Păcurariu, asicismuî românesc, Bucureşti, 1 971, p. 59*63, Mircea Anghelescu, Preroman-smul românesc, Bucureşti, 1971, passim, şi PaulCornea, Originile romantismului rornănesc, Bucureşti, 1972, p. 320-343. Schiller, sărbătorit de Asachi în 1859, cu prilejul centenarului naşterii, traduce Credinţa, Cucoarele lui Ibicus şi împărţala pămintului, după Goethe prelucrează elegia Eufrosina, din Lamartine traduce, în 1821, maditaţia L’isolement, iar mai tîrziu oda Cătră o jună moldo-vină, iar după Mickiewicz adaptează poeziile Turnul lui But, Jijia, Sirena lacului şi Moşii. ^ Lirica erotică a lui Asachi, aşa cum am mai spus, aparţine în majoritate tinereţii sale şi este în întregime consacrată dragostei lui pentru Bianca Milesi. Deşi motivele poetice sînt împrumutate din Anacreon, Horaţiu, Petrarca şi din poezia italiană şi franceză din secolul al XVIII-lea şi de la începutul secolului a! XIX-lea, varietatea ritmului şi armonia versurilor, audcînd ceva din muzicalitatea poeziei italiene, denotă o delicată sensibilitate artistică şi faptul, remarcat pe drept cuvînt de Şerban Cioculescu, că Asachi era „un excelent meşteşugar al versului111. Apoi, poezja erotică a iui Asachi aduce, pentru prima dată în literatura română, o drag^tejdealizată. Cîntîndu-şi iubirea pentru Bianca, poetul închină, de fapt, un imn frumuseţii, dragostei şi virtuţii. Ga şi Petrarca, el vede în femeia iubită întruparea frumosului şi a perfecţiunii morale. Faptul că mai multe dintre versurile sale, cum de asemenea a arătat Şerban Cioculescu, pot fi comparate cu unele versuri ale lui Eminescu din perioada maturităţii lui artistice este cel mai frumos omagiu care i se poate aduce poetului Asachi. Cu toate influenţele străine menţionate, opera literară a lui Asachi nu este lipsită de originalitate. Prelucrările sau imitaţiile lui după diferiţi scriitori străini sînt originale localizări, adaptări ale operelor respective la circumstanţele vizate de el şi în sensul concepţiei sale despre menirea literaturii. Nuvelele sale istorice, precum şi multe dintre poeziile şi piesele lui de teatru sînt opere cu totul originale, inspirate de trecutul glorios al patriei, de folclor sau de diferite evenimente contemporane. Multe dinţre versurile lui Asachi au caracter ocazional şi,..în aC'elaşi timp, Protund patriotic. Aproape nu există eveniment mai * "Important petrecut în Moldova, în tot cursul vieţii sale, căruia el să \nu-i fi co'mcrat.o poezio. Subliniind însemnătatea evenimentului r respectiv, semnificaţia lui educativă sau politică, Asachi — căruia îi plăcea să apară în postura de poet al oficialităţii,cum de făptaşi fost în cursul domniilor lui Ioan Sandu Sturza, Mihail Sturza şi Gri- 1 Şerban Cioculescu, ta Istoria literaturii române moderne, Bucureşti, 1944. P. 24. XXXII CM( $ J/77TC& tt&jCjţW 2ft» Foaia de titlu a manuscrisului autograf Alăuta a lui Alvir Dachienu, poeta Arcadiii din Roma. 1820 (Arhivele Statului din Iaşi) olECA CSwJjpi CLUJ Vi A K iiif't //*<*- m c ftjy y n /ii Jfr*%sxm f t ,îki r/t $ *> ctrrrwi* r r> rjcct f/ir‘.« i c,i t. j£* V.-X »ftft tftfrrt.sr S'i/'tt* ijfij-.y f>r eit'47*. Ti /* rr#J. a .f/ar (7&$*;-'> /■ r> *• Mn nt*#rm t.~> rr r,< ' ✓ ’• *'/.■ 1 1 A t wc.t i Aa>.tfS/l /! A ;r} ) /■/ f/t .-t/',* CTfyrtt »m .•’<■ (j/6/ica?, /iot /da r 3$ . fi f > / 4. « l/ rK S A&6jp. £ n a $ fi? a t i ftr rr* *** •'>-* nx / Cf^a.u 4's n *1 Ş//e (I/n j/v r h $ii'o mrAc ■#«.*(’ fftf "& QlTae nt . ^^^i®®!!lBlll!ilIliI!IIIIill^liilBllil^^^^ll«MlIi¥ O*/n?pţ< ffi.r|.ti tlii sfim/C>£_ aipjtrr'n/if 4A rĂ ' ’ / ^ /'i tfî/râ/i>0 Am {Ae-tm m***//- M ?i't- 1 V* V *'• *' ^T~ î> ' A^e#- £Jţrnm P *y/ m* tr/t «tt -fi.pm y^f.vc $i£y (ÎZfHŞjOj. ^V*. f v^FfVwyo / Pagină din Versuri lirice, manuscris autograf din 1822 (Biblioteca Academiei R.S. România) Pagină din Rimario moldavo, dicţionarul de rime al Iui Gh. Asachi ^^(Biblioteca Academiei R.S. România) c<~u, Î^SITAR1^ Portretul lui Gh. Asachi -din 1826, executat de Iosif Bayer (Muzeul de artă din Ploieşti) g0re Ghica — găsea prilejul să adreseze chiar şi suveranilor săi unele îndemnuri, să le sugereze anumite idei iluministe. Cugetările osta-gului de gardă, de exemplu, din următoarele versuri ale odei Privegherea ostaşului moldovan, sînt sfaturi discrete date domnitorului: „Nu-i virtute mai puţină, pentru cugetul mărit, A-ndrepta în pace Patria cătră scopul cel dorit, Intre: mii cărări streine nemirita a alege, A domni cu dreptul cuget, prin energie şi lege, Luminărei, fericirei a fi viu îndemnător, Şi-n temeiul de legi nouă a urzi un nou popor!" ■ Jh-ago&tiaa de patrie, de trecutul ei glorios, pe care — în manierăţ romantică — o aducejnereu în_ta.ţa Contemporanilor, prin intermediul! "futuror modalităţilor artistice abordate, formează în concepţia liii Asachi un adevărat..psaag^lit^ar^jaLomand.at- în -repetate rîn duri} şi celorlalţi poejţi ai timpului. „Patria, care vă-asculta, tema muze/ voastre fie“, spune el în(Pteiad^^jM^cairFp&efii—ct^âni, la 1845. Aceeaşi chemare adresată poeţilor de a" elnta — plini sparnnţjj^ — frumuseţile naturii,-trecutul "istoric Şi'TvlţţorSl'lericit _al. patriei "cTiprindo şi~p^oezIă Muza cătră poetul nPahoramei. Mn].iLcut(65 Şi uniţi în cuget lin Să rugăm pe Zeul sfînt: Vasul patriei plutitor, Din turbatul ocean, Să-l conduci cu-al tău favor 70 La un fericit liman! <6* PLEIADA Odă cătră poeţii români. La ocazia publicărei Pleiadev -Apoetice a dTTfarrsfăhtin Negruzîi, unde era trecut, între alţi poeţi iluştri, si numele lui Gh. Asachi1 1845 în a cerului tărie şase stele scînteiază Ş-între cete fără număr răspîndesc mai viu lucor,. Precum soarele pămîntul ele mintea luminează Cu cea rază ce purcede de 1-al lumei Urzitor. 5 Acolo petrec în îaimă geniile fericite, Care sînt de a lor muză nemurirei consfinţite. Nu averea, nici fortuna, nu drit moştenit au nume? După moarte deschid poarta la mausoleul stelit, Nici poate să înfrîneze pizmătara oarbă lume 10 Zborul celui ce-n virtute, fiind în ea, a trăit. Pre poeta la luceferi duce-a geniei făclia, — Entuziasmul 1-aripează, cale-i face armonia. Acolo dintăi profeta, cîntător de imne sînte, A depus antica harfă, mîntuind pe Israil. 15 De-acolo răsună încă înfocatele cuvinte A lui Omer, Oraţ, Pindar, lui Ovid, Corneil, Virgil,. 1 Aceste versuri aveau o notă cum că în vechime Pleiada era compusă din 7 stele, iar astronomii văd acum numai 6; se vede că cea mai veche, apuind, nu poate fi decît a lui Asachi, celui mai vechfi din modernii poeţi (Gh. A.). Milton, Şiler şi Petrarca de-acolo pre oameni cheamă La virtute, l-amor nobil, şi-s a tiranilor teamă. Voi, ce-n sîn purtaţi pe-Apolon, patrioţi din românie, ■20 Deş-ursita vă desparte, armonia va uni! Patria, care vă-ascultă, tema muzei voastre fie, ~ Ca"~şi ea întru lumină să se poată înnoi, Ca prin fapte virtuoase, de o mai dorită soartă, Deamnă chiar să se arăte şi de numele ce poartă. '25 Acordaţi române versuri p-armonioase alăute, <—~ într-un rost, ca şi poporul, geamăn cu cel italian, Să înveţe amor de patrie, dor de glorie, virtute, Şi românul de pe Istru, ş-al Carpaţilor muntean, Cel ce bea-n Şiret, în Nistru şi-n a Murişului unde, 30 Cel l-a cărui triste doine plaiul Pindului1 răspunde. Cînd românul va cunoaşte, prin a cîntului putere, -A sa gintă, a ei soartă, ce-i ascunsă-n viitor, Versul cînd din ochi va stoarce lacrima cea de plăcere, Pe româna tinerică cînd va-ncinde-o de amor, 35 A românului poeta atunci lumea va să vadă Numele-ncins de cunună strălucind chiar in Pleiadă. -1 .Românii din Macedonia (Gh. A.). k: PROLOG ROSTIT PE TEATRUL NAŢIONAL ÎN IAŞI de o companie de amatori a Conservatorului filarmonic, la ocazia deschiderei şi înaugurărei sale, în 23 fevruarie 1837 PERSOANE: GENIUL, ZÎNA MOLDOVEI, APOLO CU MUZILE. 5 Teatrul înfăţoşază o prelucă. Noapte. Fulgere departate. Geniul cu o mină duce pe Zîna, iar cu alta ţine o făclie. GENIUL Vin’, urmează după mine! Al tău pas de-i cumpeniT Mult mai sigur, o, Moldovo, cătră scop tu vei veni- 10 ZÎNA Eu, deprinsă la repaos, trăind pe-nflorită vale, Nu pot repede a merge pe asemenea grea cale. La un loc pe care nu-1 ştiu, ce-1 numeai loc fericit,. De-a fi pasului meu razăm, Zîne, tu mi-ai giuruit; 15 Dar mă tem că pedici nouă ş-ostenelele trecute Chiar în mezul carierei vor curma a mea virtute. geniul Dorul laudei, fericirei, să îndemne al tău pas! Aspră-i calea care duce păn’ la muntele Parnas; 82 20 Fulgeri, tunete şi monstruri lăţăsc spaimă, crudă moarte, La aceia carii nu pot a lor sarcină să poarte. ZlNA între rîpile stîncoase pintre care am călcat, Orbiţi de-a lor fantazie, văzui mii s-a cufundat. 25 GENIUL Nu, acel ce-n sîn păstrează de virtute o scînteie t" Pentru-a patriei folosuri nu să teamă c-a să peie! Pe-a Parnasului verzi plaiuri timpul este mai senin, Sună dulce armonia, suflă zefirul mai lin; -30 Acolo a ostenelei trainic fruct tu vei culege, — Intre noapte şi lumină, o, Moldavio, alege! Surori gemine-ale tale preţuos timp n-a perdut; De sînt foc învăpăiete de mult pe-aici a trecut Şi din templul lui Apolon, prin a versului putere, 35 Pe-a lor patrie revarsă a vieţei mîngîiere. Vezi răspintenea aice, alt drum iată mai uşor, Pe el flori tu aduna-vei ce-ntr-o zi se nasc şi mor; Pre el, fără osteneală, tu, de măguliri purtată, Ai petrece-a tale zile în mii visuri îngînată. 40 Dar plăceri nelăudate ş-a lor fărmecat nectar, Tîrziu, cînd te-i deştepta-te, s-or preface în amar. Deci, Moldavio, alege, nu prin sfat, ce prin simţire, t" La nepoţi şi fii gîndeşte şi încheie-o hotărîre! ZlNA 45 Rostul tău mie-mi răsună înţelept, înalt cuvînt, Ş-amorţita mea virtute se renaşte din mormînt. (Deodată se descopere în departare Parnasul cu muzile. La această vedere zice cu entuziasm:) Ce igoană minunată mi s-arată dinainte? 50 Am ales, puternic Zîne; pas, să mergem înainte! ^ Eu aleg petroasa cale ce văd că mi s-a menit, De-oi peri, frumoasă-i moartea pentr-un lucru aşa mărit! 33 MILIAN ŞI DINA Episod din istoria Moldovei Cînt osianic DINA Oare cine de pe munte cu pas vine-naripat, Chiar ca nourul de seară, cînd apun a zilei rază? Ori ce strigăt, ca un vifor, pintre stînci a răsunat?’ 5 Se apropie Milianul, a lui arme scînteiază, Dar de neagră întristare nalta frunte-i s-a umbrit. De-a nemicilor crud-armă poate-ai noştri a perit? MILIAN A lui Ştefan ceată-aproadă nu, nu este mai învinsă 10 De pe-a Regiului munte o văzui cu arme-ncinsă. Pintre plaiurile-umbrite acea oaste inimoasă , Vinea parc-un rîu de foc, Ş-ale eroilor ageri răcnetele fioroasă Răsunau preste tot loc. 15 în curînd tartarul barbar, în urgia sa cumplită* Va cerca al armei şoarte, însă armia lui Ştefan de demultu-i pregătită La resbeluri şi la moarte. M DINA 20 Iacă văz din şesul Arvei se rădie-un negru nour, Şi din sînu-i scînteiază săgeţi, lance şi oţele, Încît ceriul lucitori, Cînd a nopţei sîn deschide, mai puţine are stele. MILIAN 25 A sosit minutul luptei, adu-mi cea mai bună armă, Adu-mi coiful a iui Butu şi securea care sfarmă! Nu voi zale! Mai uşor Cătră luptă-n cîmp să zbor! DINA 30 Acel coif de fer ce Butu în vechime l-a purtat l-a adus cununi de laudă, dar pe el n-a apărat. Ah, tu, Miliane, poate vei peri în bătălie, Şi pe soaţa tinerică vei lasa-o-n văduvie! MILIAN 35 Voi peri în luptă, poate, apărînd al meu pămînt, îns-atunci, odoare dulce, să-mi înalţi mîndru mormînt O movilă înverzită, că, în timpuri denainte, Va păstra-n aceste plaiuri a me-aducere aminte. Zilei rază luminoasă 40 Nu-i ca Dina mea frumoasă; Dulce-a floricelei boare Nu-i aşa mirositoare. Eu cu tine, fericit, Bune zile am trăit, 45 însă buciumul de-aramă La resbel, auzi, mă cheamă ! De-oi peri în bătălie Şi-n sărmană văduvie De-i petrece pre pămînt, 50 Cîntînd vers de întristare, Cu duioasă lăcrămare Roureaz-al meu mormînt! 35 DINA In a vieţei cale astăzi tu pre mine nu-i întrece, Că-n plăcere şi-n fortună împreună vom petrece. Lancea, pavăza şi arcul poate braţul meu să poarte Deşi sum femeie, însă nu am temere de moarte! Pretutindene urmîndu-ţi, eu în cruntă bătălie Tjîngă tine,-o, Miliane, voi lupta cu bărbăţip. Codruri şi umbrite plaiuri, p-unde cerbul săltînd fuge Rîul care pintre stînce cu spumoase unde muge, Eu vă las pe totdauna, că-n strein poate pămînt Pentru patrie ş-amorul voi găsi al meu mormînt! Încrederea în dumnezeu De multe oare Vezi în peire, Făr-o scînteie De mîntuire, 5 D-arme duşmane ’Ncinse tării. Oastea ce murii încungiurasă Surpă aceea Şi astă plasă, Fără-ndurare Ucide mii! ’Nuntru-n cetate Atunci suspină 15 Lîngă altare Femeile-nchină Fruntea pe piatră* Cuget la ceri! Sunet d-oftare 20 De dureri grele Domnul aude 37 Din tron de stele, Curagi le-nsuflă Nou adevăr! După serbare Duca cel june Prest-a sa armă Iar dreapta pune, Scapară spada, Semnal d-omor! „Juni, iacă Domnul Este cu noi!“ „Cu noi e Domnul!“ Strigă eroii. Prin poartă iesă Fulger din nor. Umplut de spaimă, Nemicul parcă Să se mai lupte în van să-ncearcă; Amu se-nfrînge, ’Ncepe-a fugi. învins nu este Cel ce-n Zeu crede! Că în credinţă Puterea şede; Ea patria scapă Cînd este-a peri! ■ - f1 iiirii riiih io-' ,0 fi* . =-* - 9 (!| £f'i,f £‘5;■'1 "J i'v * JHU ■ ~ih - l"~ . VASUL MOLDAVIEI La ocazia venirei de la Constantinopoli a prinţului Grigorie Ghica ca domn a Moldovei 1849 Zeilor, ce schiptrul vostru pre ocean l-aţi fost întins, Infrînînd dupre voinţă şi-ntărtînd a sale unde, Precum Vasul voi ferit-aţi de furtuni cînd fu încins. Ce cu sunet meninţasă în a lor sîn să-l cufunde, Plănuiţi şi astăzi calea preste-a apelor noian Şi condueeţi-1 ferice în a patriei liman. Nu de-odoare peritoare care-n Tartar s-a cules, Unde inimi ovelite ca la idoli le se-nchină, Ce de-Odorul care Pronia cu ogur sînt a ales Purtător vasul acesta brăzduieşte Marea-Euxină ■„ Cerul graţia sa i dede şi un suflet bun, mărit, Iar Vizantul diadema şi puteri i-a dănuit. în GRIGORI GHICA vine a Moldovei domnitori, Direptatea şi-ndurarea în a sa vin companie, Şi pe prora înălţată Geniul nemuritori Ţine simbolul credinţei ş-a luminilor făclie. De aceste arme sînte tronul cînd s-a cungiura, întunericul peri-va şi virtute-a triumfa! 39 O, voi rîuri înmiite, fii românului Carpat, Limpezite-a voastre ape, ca tribut chiar de iubire, Repeziţi-le din plaiuri cătră rîul împărat Şi-ntrunind a voastre unde, viitorului menire, Atunci cînd s-atinge vasul de ţărm şi de soţii săi, Cu a Patriei urare daţi-i sărutarea-ntăi! OSÎNDITUL ÎN GROAPA OCNELOR cînd, în 16 august 1851, a cercetat-o prinţul Grigorie Ghica „Prin farmecul demonilor Ş-a lor ademenire, In inimă-amorţitu-mi-au Tot simţul d-omenire. 5 Prădat şi de religie, De lege, de ruşine, Despreţuit-am oamenii, Pre făcători de bine. Credeam că orice dregere 10 De patimă se iartă, Dar iacă-a mele crimine Cumplit acum se ceartă. Din dulce sîn a fraţilor, Unde eram ferice, 15 în prada pătimirilor Zac osîndit aice. Mi-i stins al patriei soarile, Nu văd lucor de stele, Nu simt pădurei freamătul t 20 Miros de floricele. 41 Cîntarea dulce-a paserei, Nici murmurul de unde Sau viersul mîndru-a doinelor Aici nu mai pătrunde ! 25 A me zi-ncep făcliile Ce munca-mi luminează, Pre ea o stîng sudoarile Ce stratu-mi rourează. N-aude-aice inima 30 Cuvînt de vro plăcere, Şi raza mîntuirilor Din ambe lumi îmi pere ! Blăstămul companionilor De crime şi de soarte 35 Mi-i mîngîierea singură în viaţă şi în moarte!.“ Aşa-n genunea ocnelor Un osîndit suspină, Deodată cînd tunericul 40 Răzbate o lumină. Ş-un son din sfera ceriului, Cu dulce armonie, Prin buza Domnitorului Răsună-n vizunie: 45 „Poarte obeze crimenul, Dar omului, să vie în braţele virtuţei iar, Deschisă calea-i fie!“ 42 PRINŢULUI GRIGORIE GHICA, OCAZIA FUNDAŢIEI INSTITUTULUI PENTRU COPII ORFANI 1851 Bine-zis să fie Zeul ce ni dă pre-aist pămînt Domnitori plini de credinţă, de virtute,-nţelepciune, Bine-zise fie, Doamne, graţia ta şi nume sînt, Ţie nalţi-se tămîia, cîntul nostru să-ţi răsune! O, Moldavio antică, ce din vechi ai pătimit, în sîn inima ta salte, iacă-o zi de bucurie, Că GRIGORIE GHICA VODĂ, precum tu ai fost dorit, Nu e numai domnul ţărei, ce părinte este ţie. El în cugetul său zis-au: „Doamne, ce m-ai luminat Şi în mîna mea depus-ai schiptrul şi a sa putere, La poporul ce domnia-mi cu ogur a salutat Dă-mi dreptatea să triumfe, să-i alin a sa durere!" El a zis ş-a lui cuvinte întru fapte-a consfinţit, A lui casa părintească azi sărmanului e mamă, Ici sugarul neferice, de o crudă părăsit, Află viaţă şi lumină şi orfan nu se mai cheamă. Patriotule, arată suflet compătimitori! A vieţei fericire nu stă-n lux şi în mîndrie; A sărmanului ferice un cuvînt mulţămitori Mîngîie-va în viaţă, va conduce-n vecinicie. tn istorie, o, Ghicâ, filă trainic-ai cuprins; Direptatea, îndurarea dau la nume nemurire. Pentru binele ce astăzi preste orfani ai întins Graţia ceriului t-aşteaptă şi a patriei iubire! PRINŢULUI GRIGORIE GHICA, LA OCAZIA FONDAŢIEI OSPIŢIULUI LA GALATA 1853 Cuvîntat să fii de bine, Ghica, ce-n mărinimie Urmezi a virtutei voace, ce prototip este Ţie Şi te duce-n calea sa. De a Tale fapte bune ţările în giur răsună; 5 Inimile simţitoare numele Tău încunună Şi proclamă lauda Ta ! Numai binele a patriei este-obiect dorinţei Taie, în tot anul care pasă sameni pe-a vieţei cale Cîte-un filantrop odor. 10 Orfanii prin îngrijirea-Ţi a aflat a lor părinte, Iar de-acum bătrînul mizer va păşi încă-nainte în trai îndămînători. Inima Ta a fost plină de zeiască duioşie, Cînd ai zis: „De-acum nainte în Moldova n-a să fie 15 Nefericele orfan“. Şi talantul ce strămoşii l-a lăsat spre amintire Dezgropat-ai din ţărînă ş-ai dat dupre-a sa menire La orfanul moldovan. 20 Despoiet, în frig, cu foame, pe răspîntenea deşartă, De-amu orbul şi bătrînul n-or să ceară să le-mpartă Un ban surdul trecători. 7* 45 A lor lacrimi, de vor plinge, n-or îi lacrimi de durere, Ce-a fi plîns de mulţămire, cuvîntînd în mîngîiere Numele-Ţi nemuritori. 25 După-o viaţă de griji plină, care timpul o desface, Pre noi cine aminti-va dacă însuşi noi n-om face Lucru demn de amintat? Patria de ani o mie a ei nume şi fiinţă Nu numai prin a sa armă ci prin fapte de credinţă 30 Pînă astăzi a păstrat! Cungiurat de bine-ziceri şi de ruga cea ferbinte Pentru traiul Tău ferice, Doamne, pasă înainte Sub a Proniei favor. Pre invidia cea oarbă fapta bună o învinge, 35 De tribut a mulţămirei a Ta frunte o va-ncinge Timpul drept-judecători! ELEGII LA MOARTEA PĂRINTELUI MEU ^ 1825 Unde tristul vers afla-voî, d-unde voi lua cuvinte Să espun a mea durere ş-acel plîns în care înot? Amar mie, soarta crudă, am perdut pe-al meu părinte, Sărimanii mîngîierea, iar Moldova-un patriot ! 5 Al bisericei podoabă, el fu amvonei mîndrie, Cîte ori prin blînde zise, prin cuvînt învingător Storcea de la inimi crude lacrimi de înduioşie Şi-nfrîna pornirea oarbă a-nvitatului popor! Cînd tuna preste Moldova a resbelului furtună, 10 Ce omoruri, prazi şi lacrimi în ţară a semănat, Cînd lucea preste ruine crunta-Asiei Semilună, El cu crucea şi cuvîntul un triumf sînt a purtat. întru fapte lăudate şi virtuţile mărite Simţitoriul nobil cuget de văpaie-aprins i-a fost. *5 Pentru muzile române a lui case umelite Şi străinului nemernic era purure-adăpost. Din a Proniei chemare, ce pre om a pus aice Să lucreze împreună cătră scopul ei cel sînt, îndrepta el pe junimea întru calea cea ferice, 20 Ce conduce 1-altă viaţă prin tunericul mormînt. 47 M. Consacra bunul părinte a lui zile mai senine, Cu furtuna bătînd luptă pe-al vieţei ocean; Ca pre fiii săi să crească, n-a cruţat nice pre sine, Cum cu propriu sînge-adapă pe-ai săi fii un pelican. Dacă din a sale pirge, macar p-un singur grăunte Cuvîntatu-l-au de bine induratul Dumnezeu, Trist, dar plin de cunoştinţă, rog cu umelită frunte: Deie-i ceriul lin răpaos, mie-nsufle-mi gîndul său! LACUL LUI OYID Lîngă Cetatea-Albă, pe Nistru Pe stîncos plai, lîngă ţărmuri, în a Pontului pămînt, Care peste luciul mărei şi cîmpii întins domnează, Călătoriul de departe vede un albit mormînt Ce în toată dimineaţa de Apolon se urează. 5 Acolo mai îmblînzite parcă gem a mărei unde, Şi eco din departare cu un sunet trist răspunde. Aici fulgerul puternic a Cezarului August Pe Ovid din sînul Romei îxiterit-au spre urgie; A lui pulbere e stinsă în acel azil îngust, *0 Dar prin versuri nemurinde a lui patimi încă-s vie. Şi în cît în lume-Amorul inimile va să sfarme, Ceatra-0 vidului purta-va între ale sale arme! Chiar pe marginea a Daciei, între barbarul popor, Departat de dulce patrie şi molatica viaţă, De p-acesta plai adese, cerînd graţie,-agiutor, Cătră ceri şi cătră Cezar el tindea a sale braţă; Deseori aprins de doru-i cerceta în fantazie Capitolul, pe-a sa fiie, pe duioasa lui soţie. Deseori din sînul mărei, ce de patrie-1 departa, 20 Raza dulce-a mîngîierei se părea cum că-i răsare, Şi-n noian ţintindu-şi ochii dorul său îi arata 49 Cu vîntrele-naripate venind vasul de iertare. Dar acel semn fiind nour, umplea cerial de fortune, Ochii săi d-un rîu de lacrimi, inima de-amărăciune! 25 După ce apoi cu ziua şi speranţa i-a perit, La locaşul singuratic se-nturna întru durere; Aici muzile-ndurate poetului favorit Aduceau din Elecona balsame de mîngîiere, Şi atunce-a sale versuri răsunau atît duioase, 30 încît a lor armonie fărmăca inimi fioroase. A lui lacrimi, trista voace, ce-a supune n-a putut A Cezarului urgie, pe-nsuşi sciţii îmblînzise, Lîngă lac, la raza lunei, deseori în codrul mut, Cînd cînta a sale patimi în a barbarilor zise; 35 Sciţii, carii deprinşi fură întru fapte numai crunte, Depuneau cununi sălbatici pe a sa-ntristată frunte. Apoi pe mormînt Ovidul ceste versuri şie-a pus: „Al amorului cel tînăr cîntător aice zace, Geniul care-1 mărisă pe dînsul l-a şi răpus; 40 Tu ce treci, de-ai iubit, spune: răposeze Ovidu-n pace!“ Şi de-atunci, din stînca albă de la apei albe spume, Lacul şi d-Alba Cetate poartă astăzi a lor nume. ELEGIE SCRISĂ PE ŢINTERIMUL UNUI SAT Imitaţie Al aramei sunetoare aud tristul semn şi sînt Menind soarelui repaos în a lui zilnic mormînt; ,| Obosit acum săteanul lucrul cîmpului său curmă,! Fluierînd păstoriul vine la cotun cu a sa turmă. A perdut a lor frumuseţe înfloritele cîmpii, In negură misterioasă ascunzînd a ei mîndrii; Firea-n inimă-mi insuflă o adîncă întristare, Lumea-o părăseşte-n umbră şi-ntru a mea cugetare, Ca-n paragină cîmpie un greu gemăt amorţit La auzul meu răsună de pe turnul învechit; Bufa cea posomorită, cînd natura să-ntristează. Pe a nopţei înturnare prin un bocet crud serbează. Cîtu-i dulce a ta soartă, în sat, o, locuitor, Lîngă soaţa credincioasă, în îngustul foişor! Nimic lin cursul turbură de-o viaţă fericită, Ziua este ostenelei, noapte-amoriului menită. Muşchiul, care anii repezi în ţărîn-a prefăcut, Pe părinţii voştri-ascunde în mormîntul cel tăcut; Acolo, pe cea movilă, unde sălcile umbrează, Ale inimei duioase lacrimile rourează; Dulcea boare-a dimineţei, buciumarea de păstor, A cocoşului cîntare, nici plăcerea de amor, Pe-adormiţi n-or să-i trezască din tunericul mormînt; A lor seceri în tot anul adunînd de pe pămînt 25 Aurite spici în jerbii, prin sudori şi osteneală, Aduceau nutreţul casei şi a ei chivernisală. Sara de-acum n-or să vie la duioasele soţii, Nici lua-vor sărutare de la tinerii copii; N-or să guste împreună simpla cină sănătoasă, 30 Ce se face mai dereasă de zicerea cea duioasă. O, voi carii n-aveţi stimă pentru omul umelit, Nobili plini de fantazie, mîndri-n titlul ruginit, De ce-n ură-aveţi săteanul, cînd a fruntei lui sudoare A produs mărirea voastră ş-avuţiilor odoare? 35 |Cruţă timpul vreodată dritul unei evghenis, fOri frumuseţa, avuţia, nu trec ca al nopţei vis? | A săteanului vro faptă încă nu s-a lăudat j ‘ Şi al său mormînt de pompă nicicum s-a-ncungiurat \ Dar în locul unei pompe, din a lui soţi fiecare, 40 Nu de-afară, ci în cuget poartă semn de întristare. Oare mirosul de smirnă, oare cîMecuT'cel sînt, Pulberea ce este stînsă pot să-nvie din mormînt, Dacă fapte de virtute, care legea ni învaţă, N-or meni şi după moarte celui drept o altă viaţă? 45 Lacrimile ipocrite, mincinosu-acel suspin, Decretările nu schimbă care de la Pronie vin. P^eţ nu are nici o pompă ce prin aur se adună, l Tînguirea-adevărată pe mormînt de nu răsună;! Precum cînd un unchi răpune, clironomul însătat 5 0 Binecuvintează ziua întru care-a răposat. Poate că sub astă ţărnă este-o inimă-ngropată Care-avea în cursul vieţei fantazie înfocată, Suflet bun, cu direptate, ce prin sfatul înţelept Patriei ar fi fost razim prin cuvinte şi cu pept. 55 îns’, aleu, lui nu-i lucise a ştiinţelor făclie / Şi talantul de preţ mare i s-a stîns din sărăcie! Chiar asemene-adamantul, ce din stîncă este scos, Păn-a nu avea lumină mai întăi de fer s-a ros; Şi asemene în tufă se ascunde-o mîndră floare, 60 Ce, de nime mirosită, vegetează, creşte, moare. Poate-aice dormitează a cotunului Franclin, Ce a patriei ş-a ştiinţei purta-amorul sînt în sin. Cufundat în astă groapă poate zace vrun Milton, Cu asemene ambiţie poate vreun Napoleon! 65 Dacă fulgerul şi schiptrul prin ei nu sînt înfrînate, 52 De n-a cintat a lui Adam fericirea şi pacate, Dac-al morţei fioros‘înger, de la nord păn’ la apus, Domnitorii şi popoare la un crunt giug n-a supus, Induratul ceri nu vrut-au ca a lor modestul nume 70 După moartea lor să fie. spaimă au mirare-n lume. "Căci virtutea, ca şi răul, cumpenite-s la sătean4J El nu surpă, nici rădică, tronul crunt a lui tiran,| Niciodată Poeziei armonia cea vîndată La ambiţios nevrednic n-a da laudă necăzută. 75 I Sub aceste mici movile ţărna lor s-a mormîntat; x Pe o piatră, fără lustru, un vers simplu însemnat P De la duios trecătoriul un suspin, lacrimă cere; I Muza n-a avut prin versuri să deştepte-a sa durere. A lor jxume, anii vieţei, poate piatra a vădi' 80 Ş-oarecare vers ce-nvaţă pe săteni de a muri. X Oare cine dintre oameni căutătura sa duioasă, Pan5 să plece, nu aruncă peste lumea cea frumoasă? Sfărîmînd a sale-obeze, sufletul, la loc menit, Pasă mîngîiet de plînsul duioşiei însoţit. 85 Firea a sa limbă are, ce-n mormînt nu este mută, A ei foc tot arde încă, deşi viaţa ne-i trecută; Şi la vadul cel eternic, în o inimă dorim, Care-n viaţă ni-a fost dulce, după moarte să trăim. Dar cînd prin a mele versuri voi să trag din tunecime 90 Pre morţi ce zac făr’ de laudă în această ţînterime, Un nepot al meu vrodată, întru duiosul său rost, Văzînd un mormînt mai proaspăt va să-ntrebe: cine-am fost? Va răspunde-atuncea poate un păstor cu veche frunte: „L-am văzut în multe rînduri, cînd se lumina, la munte, Cum pe iarba-nrourată mergea-n pas înaripat, Ca Fiinţei rugi s-aducă care lumea a creat. Alteori sub acel frasin cu întinsa rădăcină, Care-umbrează cu mii ramuri ce de zefir se închină, MO ^ căzut pe la amiază, întristat şi singurel, Ţintind ochii plini de lacrimi în plăcutul rîurel, Şi trezit apoi din visuri murmura nişte cuvinte. Uneori fugea la codru, sămănînd smintit de minte; 53 Pîeeind capul cîtodată, ca un. om făr-agiutori, Se părea cuprins de patimi sau de un fatal amor. 105 Inlr-o zi, pe culmea ceea, und-era a lui venire, Aşteptatu-l-am, căutîndu-1, dar nu-1 găsii nicăire. A trecut şi ziua a doua, din nou iar l-am cercetat, Dar pe munte, nici în codru, nici la rîu nu l-am aflat. Amar mie,-n ziua a treia, în adîncă duioşime 110 Cufundat, poporul nostru îl ducea la ţinterime. Vezi în piatră epitaful, coperit d-umbrosul spin, Vezi... că modul a scripturei ţie nu este străin!“ Epitaf „Călătorule a vieţei, care dintre văi-nflorite 115 Aici între-a morţei colnici întimplarea te-a condus, Al tău pas un pic frînează, vezi fiinţe înmiite, Ce cu steaua dimineţei răsărit-au ş-au apus. Sub această piatră zace om dorit de-nvăţătură, Ce norocului şi vîntei a fost purure străin. 120 Din familie-umelită, nobil muzele-1 făcură, însă firea-i hultuisă melancolie în sin. Curat cuget, cu simţire, bunătatea-i era mare, Încît, pentru mîngîiere, ceriul cel îndurător l-au trimis prin un alt suflet o duioasă vindecare, 125 Dănuindu-i în grea cale un soţ bun şi simţitor. Nu-ntreba să afli mai multe de-a virtutei sale'faptă, Dar nici cerca mai departe care-a fost şi răul său! Cu speranţa acum ambe tremurînd de faţ-aşteaptă Lîngă Cela ce ni este Părinte şi Dumnezeu.“ 54 IMNUL DE SARĂ Cătră îiia mea Ermioana 10 15 Cînd Pionul îmi ascunde a luceafărului rază Ş-umbra nopţei se răspinde pest-a ceriului tărie, Chiar ca stele nemurin.de 1-al meu cuget scînteiază Ale epohei trecute de mii fapte-icoana vie Şi-n memorie-mi invită melanholic, dulce cînt Despre-a patriei mari oameni ce zac astăzi în mormînt. Toate-n giurul meu sînt mute; preste murii ce-n vechime Răsunau de imne sînte muşchiul verde se întinde; La serbare şi la triumf nu mai cheamă pe giunime Cel cuvînt ce-n inimi nobili patriot-amor aprinde, Ş-a eroilor nepotul, moştenirei lor străin, Azi la fiii săi nu lasă decît un amar suspin. Dar din fere ovelite, und-a lui memorie zace, Sunetul a lirei mele în trecutul să-l repoarte, Pe strămoşi să-i prezenteze, ce-n resbel, precum în pace, Prin credinţă şi unire aparau a patriei soartă, încît prin a lor virtute, ce fu arma lor şi scut, In un curs de ani o mie astă ţară s-a ţinut. 55 în lucoare maiestoasă, de timp repede minată, 20 P-Alexandru Bun să vază, ce ni-a dat legi ş-o coronă, Pe cel fulger a lui Aris, Ştefan, ce cu mică ceată A învins pe regi, pe eroi ş-al Asiei legionă, Pe a Lupului trei fiice, ce-n frumseţă s-a mărit Şi-n Suceava1 pe anticul Ilion a înnoit. 25 între nor de ambrozie, purtate de .turturele, Ce de gemete duioase sună-n giur o armonie, Repede chiar ca o clipă, tinere trec vergurele, între care cunosc Una2, ce-ncă-n inima me-i vie; Ele-n lume nu simţiră nici durere, nici amor, 30 Şi trecînd de-aici sporit-au ale îngerilor hor. Acordează a ta arfă, fiio a giuniei mele! Pe cea stînc-a Petrodavei s-aşăzămu-ne-mpreună, Cît Cernegura pinoasă va luci di-a nopţei stele. Pe cînd freamătul pădurei ş-unda murmur dulce sună, 35 Să cîntăm d-acele fapte; călătorul ce-asculta De a noastre zise poate un răsunet va pastra! 1 Aluzie la resbelul ce a provocat fiile cele frumoase a prinţului Vasile Lupu (Gh. A.). 2 A mea fiie Eufrosina, moartă în etate de 16 ani (Gh. A.). CONVORBIRE NOPTURNĂ 1848 Cînd natura dormitează în tuneric cufundată, Cînd tac toate, numai grija priveghează-n a me minte. Deseori vorbesc cu Tine, ale lumilor părinte, Ce în ceri şi-n al meu cuget eşti de faţă totodată. 5 Impetritul ce in sînu-mi văzu barbara săgeată A fugit, iar omul cel bun, de m-a plîns, păşi-nainte. Numai tu, duioase foarte, auzi lîngede-mi cuvinte, înţălegi secret suspinul ş-întinzi mîna îndurată. Deseori cred fiii lumei că-ntristările-mi profunde Numai de l-a mele patimi, din ambiţie derează, Precum valuri întărtate se inform din line unde. Amar! Mult mai grea fortună împregiurul meu domnează, Ce ameninţă a patriei viitorul s-acufunde, Dacă Tu, o, îndurate, neputinţei nu-i fi pază! HOLERA ÎN MOLDOVA Imitaţie 1831 Intru lacrimi şi suspinuri nalţă-te, o, cugetare, întăreşte cu credinţă a mea inimă învinsă, Ce-i de temerea peirei, iar nu de blestem cuprinsă, Că mîna ce azi ne ceartă mîna-i a lui Dumnezeu! 5 Ca credinţa să ni cer+e cu o prubă mult mai foarte, Să îndemne simţul nostru spre o nobilă virtute, Preaputernicul rostit-au cătră îngerul de moarte: „Mii săgeţi ale peirei să descarce braţul tău!“ Nevăzuta cea estime de-a ei darde înarmată 10 Pintre dese neguri trece, şi pre ţărmuri, unde pasă, Plînsuri, gemete şi urlet cu cadavere mii lasă, Urmărind fără astîmpăr mortiferul a ei zbor. Surprinse în a lor cale, cu nespusă repegiune întăi cetele spăriete cad ursitei prosforate. 15 Dar eu cel rău împreună cel drept deseori răpune Şi s-acopere d-un giulgiur a Moldaviei popor. Precum un pericol mare, ce ameninţă peire, Pe un nobil ager cuget la-ntreprinderi nalte cheamă, Aşa cruda catastrofă, ale publicului teamă, 20 Pe poporul de surpare multe ori a mîntuit. Dar Moldova mîntui-s-a, dacă-a ceriului voinţă 58 30 35 40 45 50 55 H Intru toată-a ei lucrare şi în dorul său v-alege, Ş-a păşi pre acea cale ce prescris-au sînta lege, Dupre care-n societate oamenii s-a întrunit. Datorie-avem cu toţii pentru patrie a ni lupta, Cu pericolul vieţei a feri-o de urgie, în minutul crizei sale a vădi mărinimie Şi pe fraţii suferinţei de peire a scapa! Azi e timpul care cere filantropul ca să zboare De durere şi de bocet unde aerul răsună, La uitatul mizer orfan, la bătrînul în lingoare Lacrima de mîngîiere şi pîne a-i prosfora. Numai moartea este vie în cea zi-nfiorătoare, Dar o inimă creştină e d-oţele ferecată, Şi în luptă chiar cu Demon nu se-nvinge niciodată, Sufere săgeata aspră cu curagi nemuritor. Cine nu s-a-ncrede-n Zeul, în scutul puterei sale? Deşi conştiinţa-i spune că plîntatu-i în pacate, Dar căinţa ce-1 renaşte şi-l conduce-n dreaptă cale Demn îl face să agiungă cătr-un scop mîntuitor: Cînd pre toţi vom ajuta-noi făr-a cumpeni măsura, Ca aproapelui amorul între toţi să se împartă, Cînd la inimă-mpetritul pe nemicul său îl iartă Şi discordia cetăţană între noi cînd va-nceta, Dacă cătră ruga sîntă adaogi-vom fapte bune, Fortunaticului june cînd d-evlavie nu-i ruşine, Cînd se leapădă d-a sale şi de smintele străine, Care datinile patriei ş-a ei lege defăima! întru lacrimi şi suspinuri nalţă-te, o, cugetare, întăreşte cu credinţă a mea inimă învinsă, Ce-i de temerea peirei, iar nu de blestem cuprinsă, Că mîna ce azi ni ceartă mîna-i a lui Dumnezeu! Fericiţi de noi atunce cînd s-alină acea fortuna, Din letargie criminală cînd deşteptul va să vie, Fericiţi de noi atunce cînd lucra-vom împreună, Dupre Tine,-o, Doamne sînte, spre-adevăr triumful tău! 59 După noi odinioară mult mai deamnă va să vie în pămîntul a Moldovei de puternici fii o ceată, Care spre măreţe dregeri fi-va iară îndemnată De eroice esemple ce străbunii i-au lăsat. Şi atunci pe cei fii nobili, ce-or mări românul nume, Prin virtute, arte, arme şi al muzei armonie, Mulţămirea patriei-aşteaptă ş-admirarea-n toată lume, Ce de glorie eternă pe străbuni a cununat! SONETE CĂTRĂ TIBRU 1810 O, tu, rîule măreţe, ce întinzi a tale unde Intre şepte colnici, faima al Ausoniei vechite, De la tine rechem astăzi, în durerile profunde, Adăpost şi lin repaos lîngă rîpele-nverzite, 5 Mai plăcut şi senin aer nu-1 aflai încă oriunde, Văi, preluci, stînci, rîurele ce atît să mă învite Ca cea patimă-ncruzită care inima-mi pătrunde S-o rezic în dulcea limbă al Italiei mărite. Nici sunînd pe fluier doine încă-n Dacia umbroasă io N-auzit-am în junie dulce viersuri aşa line ■— Precum sun-a lui Petrarca lira cea armonioasă. Nici aiure mai duioase nu văzui, nici mai senine Două stele-ncîntătoare intre graţii mai frumoase, Decît care lucesc astăzi preste ţările latine. 61 CĂTRĂ PLANETA MEA Cît ţi-s dator, o, stea mult graţioasă, Că-n primăvara a vieţei mele Tu m-ai ferit de strîmbe căi şi rele Şi m-ai condus pe calea virtuoasă! Tu-n sîn mi-aprinzi făclia luminoasă, M-ai adăpat 1-aseree fîntînele, Şi cînd viaţa-mi îndulcesc prin ele, Despreţuiesc chiar soarta fioroasă. Ca să doresc a vieţei nemurire Mă-ndeamnă raza-ţi care-n ceri se vede, Cum statornică urmează-a ei rotire. De la ţărmul fatal vasul purcede, Ş-amu, plutind prin marea de peire, A ta rază la port mă va încrede. 62 w,. c LAURA Imitaţie dupre Petrarca (Stiamo, Amor...) \ Să stăm, Amor, să ni mirăm dodată De minuni nouă ale naltei nature! Vezi pre pămînt ce mîndră zînă-arată, Vezi cît har ploauă din a ei făptură. 5 De cîte perle ş-aur e vargată v Aleasa mantea, nevăzută aiure, Cum pasul ei ş-ochirea amorată Poartă prin astă a muntelui pădure. C Mii şi mii flori cu iarba din cîmpie, 10 f Unde stejarul cel umbros domnează, Să le-atingă umbra ei o-mbie. Ceriul de-a ei frumuseţi se-nviază Şi-mpregiur sună dulce armonie, Înseninînd de a ochilor ei rază. 63 LAUR A Imitaţie dupre Petrarca (Lieti fiori...) Ferice flori şi ierburi tinerele, Ce primblînd vă-atinge multe oare Pasul cel lin frumoasei doamne mele, în voi tipărind urmele uşoare! 5 Cîmpie ce-asculţi dulce-i cuvintele, O vioară de amor mirositoare, f Păduri anuoase, ce cu verzi umbrele Faceţi plăcute ascunsuri şi răcoare, Limpede apă, dintre munţi născută, 10 Ce ochii uzi şi blînde a sale feţe, Care cu a lor graţie te-mprumută, De voi ferice despre-a ei frumuseţe! Nu-i stîncă ce duioasă amu făcută De-a arde 1-al meu foc să nu s-înveţe. 64 Învingînd rîul cursului oprele, Nu simte altţŞoB, ce-a se grăbi la mare, Nu-i sînt cîmpîî, nici reduri de-nfrînare, Macar că-s mîndre aceste şi acele. 5 La toţi copacii şi nonă floricele în limba sa de-a zice adio, se pare, Şi tînguind cu dulce murmurare, Sosind la unde tot se perde-n ele. Eu care-n două a stelelor^ lumine 10 Văd chiar minuni, ce-s mai presus de fire, Numai treeînd privesc la alte zine. Spre Dafne zboară aprins-a me gîndire, Şi ajungînd l-a ei lumini senine. Pere-n a lor noian de fericire. 65 ÎN OCAZIA ZBORULUI AEROSTATIC A MADAMEI BLANCHARD întreprins la Roma, la 1811, cînd în ceri se vedea cometa cea mare Nu ţintiţi de-acuma ochii cătră steaua înfocată, Ce întinde preste ceruri coama sa de ră menire. E deprinsă de mult Roma cu asemene privire, Azi minune mult mai mare o femeie ni arată. 5 Spre-a supune voiei sale calea vînturilor dată, Nestatornic uşor aer îl închide-n văl subţire, Preste nouri zboară luntrea prin asemene urzire, Cu odorul cel mai dulce a naturei încarcată. Înmîndrit-atunci natura d-o fiinţă-aşa dorită, 10 I deschide-a ei secrete, ce-i a lumei armonie, Şi cu ea domnia-mparte preste sfera cea stelită. La pămînt, de unde zboară, de-amu nu mai vra să vie, Că puternicul ei cuget mai înalt o tot învită, Şi în ceri de nu ajunge, este deamnă ca să fie! es la Introducerea limbei naţionale In PUBLICA ÎNVĂŢĂTURĂ în Moldavia, la 1828 Cele neguri ce-s în ripa Aheronului născute, A lor aripi întinsăse prest-a Daciei cîmpie, Iar fantomi a nopţei oarbe, prin un somn de trîndăvie, Ţineau mult timp îngînată a românilor virtute. 5 Muzele-n nemernicie spăimintate umblau şi mute, Neputînd a patriei limbă din uitare să învie, Şi păstorul numai, singur, cu-ntristată armonie, Românesc cîntec sunat-au pre cimpoi şi alăute. însă Pronia îndurată a sfărmat fatale fere, Ş-a doritului Luceafăr ni răsare-acum scînteia, Ce pre soarele mineşte de la depărtate sfere. Aşteptînd românii ziua, cînd văzură raza-ntăia, Înălţînd spre ceriul ochii, c-un suspin de mîngîiere, „A-nvierei mele, zis-au, ziua-ntăi va fi aceea!“ PALADIUL MOLDOVENILOR Pentru ziua aniversai a a înaugurărei Academiei din Iaşi, serbată în 3 iulie 1838 Dacă Troia-n a ei ziduri Paladiul ar fi pastrat, Care Gioe chiar din Olimp a trimes spre-a ei ferire, A lui Priamos domnie în putere şi-nflorire Teafără-ntre pericoli pe temeiuri ar fi stat. 5 Nu a zeilor urgie, nu Ahilevs înfiorat, Nici a grecilor mii vase ce vărsau foc şi peire, Nu Ulis prea înţeleptul, cu ghibacea uneltire, Ilion ş-a sale temple în ţărîn-ar fi surpat. Cu asemene scop mare, naţiei mîntuitor, io Reglementul ca paladiu pe-Academie a urzit, Ca să fie de virtute şi ştiinţe viu izvor. Că Moldovei sînt a Pronie fericire a menit Pe cît zelul şi credinţa vor pastra acest odor, Care după ani o mie p-orizon i-au răsărit. 68' PENTRU COMPUNERILE POETICE ÎN LIMBA NAŢIONALĂ Imitaţie Tinerel şi verde dafin împlîntat-am dinioare Şi-nălţat-am cătră ceriuri cu rugi pofte umelite, Ca să vadă şi românii cele ramuri înflorite, Ce urzesc cununi de laudă şi dau numelui lucoare. 5 Am rugat pe blîndul Zefir ca din nori să se coboare Şi pre el să-ntindă vara a lui aripi aurite, Şi ca barbara fortună, strînsă în obezi cumplite, Să nu aibă vro putere ca în urmă să-l oboare. 1 Ştiu că timpuri multe încă tupilată vieţui-va 10 I Astă arbore în codruri ce pre Dacia umbrează, 1'Dar măcar tîrzie foarte, spre ceri mîndră răsări-va, Cînd prin Pronie, de unde soarta gintelor derază, Român vrednic de cunună doară între noi veni-va, Precum după oarbă noapte răsar line-a zilei rază. 69 MOARTEA LUI ISUS Imitaţie I Cînd Ifus cu cel din urmă dureros a lui suspin A deschis, murind, morminte, tremurat-au sintul munte, Se trezi Adam în tartar şi-n păreri c-un serafin La judeţ cu-ai săi îl cheamă înălţă anoasa frunte. 5 Cufundat în cugetare de mirare, spaimă plin, Din a umbrelor tuneric rîdecînd gene cărunte, Vede-un. înger şi-l întreabă: „Cine-i cununat de spin, Ce pe cruce-arată lumei coasta ş-a lui tîmple crunte?“ Cînd află că Urzitoriul de luceferi, de putere, 10 Învăţînd, dînd mîngîiere, fere bînd, capu-au plecat, Revărsă amar-oftare, din ochi lacrimi de durere. Şi-nturnîndu-se spre Eva, zise-i: „Iat-a triumfat Preste-ntunecata boltă din a ceriurilor sfere; Cel ce pentru noi murit-au, înviere azi ni-a dat !“ 70 LIST La conţertul dat în Iaşi pe Teatrul nou, în 11 ianuarie 1847 Din cea zi de cînd Orfeos, mărit zeu de armonie, Pe-alăuta-ncîntătoare ţărmul tracic răsuna Şi in estazul simţirei fiare, codrii şi părîie Prin virtutea melodiei îmblînzindu-i fermeca, 5 Nu sunase pănă astăzi în a Istrului cîmpie Mai puternic viers de-acela ce produce lira ta, De-unde nevăzutul Demon un riu varsă de magie Preste inimile noastre ce-s răpite-n unda sa. De ai trece-n altă lume ca să-nvii pe Euridice, io De-ai pluti, nou argonauta, cătră Colhos fabulos, Pe furtuna-i înfrîna-o şi pre tartar ai supune. Dar menirea ta-i mai naltă, a ta soartă-i mai ferice, Pronia prin al tău organ imnul cel armonios Care îngeru-n ceri cintă pre pămînt va să răsune! 71 PENTRU ZIUA ANIVERSALĂ A DESCHIDEREI TEATRULUI NAŢIONAL în Iaşi, la 1817 Cătră prinţul Grigori Ghica şi d-nei Elena Schubin, carii a conlucrat la acea întăia reprezentaţie română 1850 în un timp de ovelire, pe cînd limba cea română, Din palaturi înterită, se vorbea numai la stînă, Nobili, Voi, de neam şi cuget, sfărîmînd a sale fere, Aţi vorbit întăi c-aciia ce ni dau pîne şi miere. 5 Şi-n idilu-acest vădit-aţi c-a lor inimi nu sînt mute La respect, la cunoştinţă, la amor şi la virtute. Pirga scenei naţionale cu drept Vouă se cuvine, Amintire să vă fie a juneţilor senine. Picătura, deşi mică, ce pe-o stîncă picurează, 10 Face rîului o cale care după ea urmează. 72 FIICEI MELE EUFROSINA Viziune 1848 Imitaţie Al meu cuget mă-nălţasa în a ceriului tărie, Unde s-află-acea fiinţă ce în darn chem prin morminte Acolo in ceat-aleasă, în lumină ş-armonie, Mai frumoas-am revăzut-o cu duioase simţiri sfinte Mă fuă de mîni şi-mi zisă: „în această sferă fie Ca să v;i, de se ascultă umelita-mi rugăminte; Eu sum fiea ce-n viaţă îţi eram de bucurie, Ş-a me zi am încetat-o de-a ei sară mai nainte. Dispoierea muritoare gios ţărîna o culege, Iar aceea ce voi plîngeţi, mîntuită de furtună, Aici gustă fericire care omul n-o-nţelege.“ Ah, di ce îmi lasă mîna ş-a ei vorbe nu mai sună, C-auzind a lor dulceaţă, chiar atunci voiam alege Să rămîn în loc ce veeinic' sufletele împreună ! ÎN OCAZIA MORŢEI LOGOF. ALEXANDRU GHICA Cătră junimea moldovană 1850 în o epocă mărită, pe cînd patria încinsă De junie şi de glorie în putere a stătut, A strămoşilor nalt cuget ş-a lor armă neînvinsă, în un curs de ani o mie, mîntuire-a fost şi scut. 5 în prefaceri totdauna soarta gintelor deprinsă, Cînd al armelor triumfuri chiar ca visul a trecut, în măreţe inimi Ceriul insuflă virtute-aprinsă, Prin a căreia putere Moldova nu a căzut. Cest barbat, pe care patria plînge în durere vie, 10 Prin virtute şi dreptate fu a ei apărători Ş-azi vă lasă-n moştenire o prea sîntă avuţie. Junilor, iacă-vă arma, scutul cel mîntuitori, Clironom virtuţei sale moldovanul tot să fie, Că-n virtute stă prezentul şi al vostru viitori! 74 CĂTRĂ SIGNORA L. GIORDANO, prima dorina al Teatrului italian în Iasi, reprezentînd Vestala 1851 Cînd născînde-aurorei rază, Ce pămîntul înviază, în tărie-a răsărit, A Carpatului nalt munte 5 Săninează mîndra frunte Noaptea ce a fost umbrit. Chiar aşa tu, o, Giordană, Cînd pe scena ’taliană Ca o zînă ai calcat, 10 Al tău joc şi armonie, Ce simpatie învie, Pre noi toţi a încîntat. Melpomena a ei arte Şi afectul ţi-1 împarte 15 Cînd vii de-a o prezenta, Inima fără simţire S-a pătruns de duioşire Şi o faci a lacrima! „Azi în Roma fii Vestală, 20 Zis-au muza cea fatală, Şi păzeşte-mi focul sînt!“ 9 — Opere, voi. I 75 Ah, amorului făclie Focu-a stîns, Vestala vie S-acufundă în mormînt! 2 5 însă Geniul nu trece A lui Stix unda cea răce, Pentru că-i nemuritori. Din mii guri numele-ţi sună,. Şi Vestala se-ncunună 30 Cu aplaus triumfători! COMPANIEI FILARMONICE A OPEREI ITALIENE, întăia oară înfiinţată pe Teatrul din Iaşi, la 1852 La ocazia încheierei reprezentaţiilor de iarnă în anticul timp Italia, prin al armelor putere, Prin eroica virtute a poporului mărit, Numeroase ginte-nvins-au, luminat-au a lor sfere, Păn’la marginile lumei, de 1-Apus la Răsărit. 5 Nici a timpului fortune, nici a barbarilor fere A putut stîrpi vrodată laurul cel înverzit, în ruini măreţe încă acea floare nicicum pere Ce de balsamul vieţei între noi s-a răspîndit. Legioană-a lui Apollo, ce cu farmieile sale 10 Săgetîndu-ni în inimi cu viers dulce încîntat, Ai venit dorită nouă de la ţărmul apusan. Nou triumf te va conduce cătră ţărmul patriei tale, Că la stoluri tributare ce de mult ai subgiugat Ai adaos îneă-aeuma pe poporul moldovan! 77 ANACREONTICE * AMORUL PLAGAT Dupre Anacreon Culegînd Amor odată Flori de roze în grădină, N-au văzut că tupilată Era-n frunze o albină, 5 Ce cu ghimpul ei ascuns La un deget l-a împuns. întru cruda sa durere începu cu plîns să ţipe; Cătînd balsam, mîngîiere, 10 Se grăbea cu ambe-aripe Drept la Vinerea să zboare, Plin de frică cum că moare. „Amar mie, zis-au, mamă, Aleu, mamă, iacă mor! 15 Cu o dardă-mi face samă Acel şerpe zburători, De corp iute, deşi mic, Ţăranii albină-i zic.“ 79 Insă Vinerea-i răspunde: „Dacă-albinei micul spin De atît rău te pătrunde, O, Amorule, ce chin Simte-o inimă-ncruntată, Ce o-mpunge-a ta săgeată !“ LA PICTOR Scrie-m, pictore ghibace, Pe-a mea doamnă departată, După cum pe ea voi face Prin al meu vers vederată. 5 Negre coame cu lucie Să se-ncreţe de-a lor voie, Şi de poţi prin măiestrie Fă miresme ca să ploaie. Albă frunte să se vadă 10 Şi umbroase, dese gene, Preste care-n cerc să cadă Negricioasele sprincene. Te rog, însă, scrie-acele Gemeni arcuri înmîndrite, 15 Ca vederea să înşele De sînt două sau unite. Căutătura-i fă sănină Ca văpaia scînteioasă; Ochi albaştri fă-i de-Atină 20 Sau de Vinerea frumoasă. 81 Scrie-n tinerică faţă Lîngă roză unit crinul, Cînd în mai de dimineaţă După rouă-şi deschid sinul. 25 A ei buze de corale Cătră sărutări să-mbie, înmierită fă o cale De-îngerească armonie. Fă ca-n aer făr’ de nori 30 împregiurul ei să zboare, împreună cu Amori, Şi pe graţii surioare. Dar al ei să nu ascundă Haruri o mantela deasă, 35 Ca fantazia să pătrundă La frumseţă mai aleasa. AMORUL NEMERNIC Dupre Anacreon Dinioare, noapte-amiază, Cîndu-i paos preste tot Şi cînd Ursa-n cer rotează Lingă Carul lui Boot, 5 Şi-n tăcere toată firea Gusta somn mîngîitor, Deodată cu grăbire L-a mea uşă bate-Amor. Mînios am zis: „Ori cine, 10 Cu un sunet pre cumplit, Ca să-mi strice somnul, vine Cînd abia am adormit?“ Dar el începu să-mi spuie: „Nu te teme şi fii lin! 15 Vino-n pripă ş-îmi descuie, Că eu surn un prunc străin. Rătăcit, în grea nevoie Stau sula ceri înourat, Păn’ la pele-udat de ploaie, 20 Şi de brumă-s îngheţat.“ 83 Scrie-n tinerică faţă Lîngă roză unit crinul, Cînd în mai de dimineaţă După rouă-şi deschid sinul. 25 A ei buze de corale Cătră sărutări să-mbie, înmierită fă o cale De-îngerească armonie. Fă ca-n aer făr’ de nori 30 Impregiurul ei să zboare, împreună cu Amori, Şi pe graţii surioare. Dar al ei să nu ascundă Haruri o mantelă deasă, 35 Ca fantazia să pătrundă La frumseţă mai aleasă. AMORUL NEMERNIC Dupre Anacreon Dinioare, noapte-amiază, Cîndu-i paos preste tot Şi cînd Ursa-n cer rotează Lîngă Carul lui Boot, Şi-n tăcere toată firea Gusta somn mîngîitor, Deodată cu grăbire L-a mea uşă bate-Amor. Mînios am zis: „Ori cine, Cu un sunet pre cumplit, Ca să-mi strice somnul, vine Cînd abia am adormit?41 Dar el începu să-mi spuie: „Nu te teme şi fii lin! Vino-n pripă ş-îmi descuie, Că eu sum un prunc străin. Rătăcit, în grea nevoie Stau sub ceri înourat, Păn’ la pele-udat de ploaie, Şi de brumă-s îngheţat.“ Tînguirea sa cea vie De-ntristare m-a cuprins; M-am sculat şi o făclie Din tăciune am aprins. 2 5 Deschizînd uşa în pripă, Un frumos prunc am văzut, Avînd cucură ş-aripă, Iar în mîni un arc cumplit. In a mele case-nguste 30 Dămînatu-i-am un loc, Şi răpaos ca să guste L-aşezăi pe lîngă foc. A lui mîne delicate In a mele le întorc 35 Şi din coamel'e-i udate, Cu răceala, apa storc. Dar abia frigoasă bruma De la el s-a departat, „En să văd, a zis, acuma 40 Dacă arcul nu-i udat!“ Il încoardă, ş-o săgeată Văd că zboară-n acel timp, Şi în inimă îndată Mii de vespe mă înghimp. 45 El cu rîs, ieşind, îmi zice: „Al meu oaspe, fii voios! De ai fi aşa feripe, Cumu-i arcul sănătos!“ ALVIR CĂTRĂ A SA MINIATURĂ O, tu, pictură netedă A mînei lui Apele, Ce figurezi avidoma Icoana feţei mele! 5 O, mîngîiere singură De amorata zină, De cînd o lege barbară De dînsa mă dezbină! Mergi-unde cu haritele io Dulce-Amor domnează, Und-al meu cuget ş-inima De-apurure viază. Ascunsă sub aripele Lui Cupidon, mergi iute; 15 El te-a scuti cu armele Ce-n Olimp sînt temute. Atinsă-i fi de minele Doritei doamne mele Şi te-or privi luminele 20 Acelor vie stele. B5 Pre tine vor să mîngîie Mii fericiri dorite; De sărutări adapă-te, Ce mie-mi sînt oprite. 2 5 încungiurată-n negură De un suspin fierbinte, Martoră-i fi de gemete, De tristele cuvinte. In acel sîn a crinului, 30 Cînd te-i afla ferice, Zi-i: „Ce nu poate-asemene Să fie-Alvir aice? Că el, cu dulce zicere Ş-a inimei văpaie, 35 Ar usca cele gemene A plînsului pîraie. Ar alina ursitelor Neomenita lege, Cu amorate buzele 40 Suspinul ar culege". Şi mie lin luceafărul Din ceri va să-mi străluce, Cînd dulce-a fi d-o patimă Aminte a-şi aduce. 45 Dar vor veni doritele Zile d-o lină soartă, Că, cu Amor, şi muzele De grijă mie-mi poartă 1 CĂLĂTORIA DAFNEI 10 15 20 * Repedea luntre amu departe duce Pe-al meu odor, Şi-n calea sa chiară din ceri sţrăluce Steaua d-amor. Line săltaţi voi undelor azure Pre lîngă ea, Borea şi Austrul, îndreptaţi aiure Suflarea grea. Horul de paseri de la mal răsune Cîntec voios, Şi cătră el sirena să împreune Versul duios. Că oceanul asemene frumuseţe N-a mai purtat, De cînd pe globul cu apoase braţe Au cungiurat. Mîndră ca Venus, cînd întăi în lume S-a fost ivit Şi cînd pre scoică, din albite spume, A răsărit! 87 AMORUL FUGAR Cercînd Vinerea odată pe Amorul fugător, Zicea: „Dacă oarecine întîlni-va pe Amor, Vagabond acel e fiu-mi, care umblă-n rătăcire, Al meu este mic fugarul; cine-mi dă de dînsul ştire, 5 Va lua o sărutare de la Afrodita-n dar, Iar acel ce mi-1 aduce, să aştepte ş-un alt har. Spre-a cunoaşte pe rebelul, următoare semne fie Ce descopăr a lui formă între alţi copii o'inie: A lui faţă nu-i pre albă, ce cam roşă; ochii săi SO Sînt sumeţi, străbat departe, varsă rază cu scîntei. Mintea-i este şugubeaţă, vorba-i plină de plăcere, Alte-n gînd şi alte zice, rostu-i curge chiar ca miere. Dar îndată ce să mînie şi să-nvită-a lui venin, De o barbară urgie ş-artifiţii este plin. 15 Niciodată adevărul a lui gură nu răsună, De-i şi prunc, înşală foarte, cîte spune e minciună, Şi în mezul jucăriei se arată încruzit. E bălan la păr, la aer e măreţ şi înmîndrit, Mici sînt degetele sale şi mînuţa-i delicată, 20 însă-n departare-aruncă şi împunge-a lui săgeată. O aruncă-n depărtare, unori peste Aheron, Unde-n sînul se înfinge a-ncruzitului Pluton. Nici un strai Amorul poartă, dar secretă şi ascunsă A lui inimă trufaşă la toţi ochi e nepătrunsă. 83 Nesfiit de juni şi fete, ca porumb înaripat, De la unul cătră altul zboară-Amorul nencetat. Veneticu-acela oaspe foişorul cu văpaie Il aprinde şi-l aşază în străine mănuntaie. Un mic arc în mînă duce şi din micu-acela arc Nevăzute la vedere mii săgeţi tot se descarc. De pe umăr i s-anina, pe cordele aurite, Cucura ce este plină de săgeţi foart-ascuţite. De respect lipsit Amorul, de mustrări netemător, Chiar pe mine, a lui mamă, mă încruntă multe ori. C-un cuvînt, el e sălbatic, purure-i plin de trufie, Mai ales spr-altor osîndă poartă-n mînă o făclie, Care-aprinde, arde toate, în bordei şi in palat; De puteţi pe el a prinde, rog aduceţi-1 legat. Nu cumva în a lui spaimă ca să-i daţi vreo mîngîiere, De-ţi vedea cu mii suspinuri vărsînd lacrimi de durere; Feriţi cursa lui cînd rîde, trageţi-1 făr-a-1 scapa, Apăraţi-vă de dînsul, de-a voi a săruta; Sărutare-i este farmec, plîns-altor e bucurie, Venin este a lui gură, ce nu are doctorie. De va zice: «Iacă arma, vio dau cu jurămîntl», N-o atingeţi, aveţi teamă de-ndulcitul său cuvînt.’ Vă feriţi ca d-un balaur despr-a lui ademenire, Foc ascund a sale daruri ş-aduc inimei peire!" PRIMĂVARA Anacreontică Neaua-n pămînt ascunsu-s-au Şi ceriu-i făr’ de nori, Se-nvăsc din nou iar arborii De frunze şi de flori. 5 De-acum nu cade turbure Apa din stînci în văi, Rîul cu line murmure Curge pre-a sale căi. Că-s toate-aice trainice 10 Anul ne-arată chiar, Stelile apuindu-se Din nou în ceri răsar, Şi în căzuta epohă Se-nnoiesc toate iar, 15 Dar cii ce-nghite tartarul Mai mult nu mai răsar. Ori cine dintre oameni Ursita a întors, Ca să nu taie Lahesis 2 0 Ce Atropo a tors? 90 O, nebunii fantastice Dorirea a-şi ţinti în cugete nesigure, Avînd toţi a muri! 25 Deşerte-s măgulirile Ce trec preste pămînt Ca o săgeată repede ^ Pe aripe de vînt! Deci, la ceresc repaosul 30 Ţinteasc-al nostru dor, Precum la dulcea patrie Gîndeşte-un călător! io DORUL ^ Oare veni-vei. idol vietei mele? în acest redi eu te-aştept de mult. Mută-i de-atunci duioasa filomele Ş-al meu suspin singur eu l-ascult. 5 A florei timp m-au fost văzut aice, Cînd al meu trai ca el era senin; Venit-au timpul auritei spice, Dar al meu suflet nu-i c-atunci de lin. Precum pe floare roua în van o udă, 10 Cînd săgetează arsura pe pămînt, Aşa cu plîns nu-mi stîng văpaia crudă, Ce-a mele zile mînă spre mormînt. Aici, o zi sub cea boltire verde, Ferice-am fost cu tine, dulce-odor, 15 Iar amu simt c-un aspru chin mă pierde (Ca~~singurel rămas-am fără de AmorJ-—* 92 DORUL ÎNTÎLNIREI Iac-aproape acea zi, Intru care soarta crudă Ruga mea va să audă Ş-a ei legi va îmblînzi! 5 S-a plini duiosul dor, Ca să văd a zînei mele Seninoase, chiare stele, Ce m-aprind d-atît amor. Acea faţă voi vedea, 10 Ce s-asamănă c-o floare, Unde sînt vieţuitoare Gîndul ş-inimioara mea. Noi în frunte vom privi Sufletelor noastre stare, 15 Şi ce dulce lacrîmare împreună vom uni! Ea-mi va spune al ei chin, Eu a mea durere-oi zice; Amor, în cea zi ferice, 20 Vino,-nvaţă-un nou suspin! 93 Păsăreu] care perde Pe duioasa lui soţie Zboar’, o cată prin cîmpie Şi tot cîntă al său dor. 5 Se întoarnă în pădure Obosit amu s-o cheme; Noapte, zi, d-asprimea geme Unui ager vînător. Rîuri şi cîmpii florite io Nu mai cearcă, ce s-ascunde Singurel în cuibul unde A trăit cu-al său odor. 94 A PRIMĂVARA Iacă primăvara lină Dorul nostru a plinit Şi din sfera cea senină Ne-a adus timp fericit. De-a lui Febus calde raze Răce-omătul săgetat, Intre rîpi spumînd şerpează Cătră rîul dezgheţat. Măgurile fortunoase, A Carpatului minuni, A lor coame rămuroase De-nverzite-ncing cununi. Mii şi mii de floricele, Care-a ploaiei fiice sînt, Amoratelor junele Sămănează pre pămînt. De Ia ţările străine Păsărele vin ca nori, Iar zefirul cu albine-Le se gioacă între flori. A lui Pandion tristă fiica De la Nilul arinos Să întoarnă rîndunica Cătră cuibul ei duios. 2 5 Zbierătoare oi din stîne Dimineaţa la cîmp ies, Iar păstorii pentru zîne Cununele mindre ţes. Ş-a lor doine umelite 30 Călăuzi sînt pentru oi, Cînd în timpuri învechite Pe români ducea-n război. Moartea însă ni vînează; Ea-n bordeiul umelit 35 Dopotrivă săcerează Ca-n palatul aurit. COPILUL VÎNĂTOR " Dupre Bion Un. junei, care pusăse toate-a sale ostenele Să vîneze de plăcere şi să prindă păsărele, Dineoare în pădure, pe înalt, tufos stejar, Tupilat văzu-ntre frunze pe Amorul cel fugar. 5 O fiinţă-atît de mîndră între păsărele-o mie II umplusă deodată de nespusă bucurie, Că părutu-s-au Amorul vînătoriului cel mic Din o ţară depărtată un frumos pui venetic. De aceea-a lui unelte şi ghibaciul laţ întinde, 10 Stă la pîndă, îl ochează, pe Amorul doar va prinde. Ins-acesta, nestatornic, de pe un pe alt tufar Mereu saltă, şi copilul chiar se zbuciumă-n zadar, Încît, obosit în urmă de atîta osteneală, De la sine laţ aruncă, mînios că-i dă sminteală. 15 La un vechi ţăran aleargă, ce pre el l-a învătat în ce chip s-ademeneze şi să prindă un vînat. Pe Amorul i arată şi-ntîmplarea sa i-o spune, Dar, rîzînd, bătrînu-i zice un cuvînt de-nţelepciune: „Fătul meu, en încetează astă fiară a vîna, 20 Lasă paserea în pace, că-n van o vei alunga; Astă fiară-i şugubeaţă, cu ea-i greu a se deprinde, Şi mai teafăr rămîne-vei, dac-acuma n-o vei prinde. De poţi, fugi, pentru că-n vîrstă, cînd în sîn ţ-a naşte-un foc, 97 Paserea care te fuge şi nu stă nicicum pe loc, Ce din ram în ram săitează şi de tine se ascunde, în ghibaciul laţ nu-ncape şi dorinţei nu răspunde,, Urmînd legei nesmintite ce natura sa i-a dat, Mai tîrziu un cuib ş-a face în al tău sîn înfocat AMORUL ARĂTOR Astă toamnă-Amorul-Zeu, Cercetînd imperiul său, Trecu a Moldovei ţară, Unde oamenii mult ară, 5 Dar nu seceră d-agiuns. Acel sprinten călători, Ce ne arde-adeseori, De brumă-atunci pătruns, Căta casă priincioasă 10 în vro inimă duioasă, îns’, aleu, el nicăire N-a găsit adăpostire. Căci, precum pe la Vaslui, Ca-ntăi, astăzi miere nu-i, 15 Şi credinţa-n astă ţară S-a făcut o marfă rară. Ca albina şi Amorul Umblă und-o trage dorul. Văzînd grasă-acea ţărînă, 20 Arcul, cucura depune. Tauri doi la giug supune, 99 Strămurariul ia în mînă, Pare-n port şi ia cuvînt Lucrători chiar de pămînt. Că-n această nouă mască, Cîntînd doina românească, A lui tauri asudau Şi tot brazde răsturnau. Abie cîmpul a arat, Ce n-a fost sterp din natură, Din cucură a luat De seminţă o măsură, într-ales, fără neghină, Din a căreia tulpină Răsar inimi credincioase, Simţitoare şi duioase. După ce a semănat, La Zeu rugi a înalţat: „Să reverse-a lui favor Pre tomnaticul ogor, Ca productul delicat, De ger, secet-apărat, Să se facă bun, frumos, Şi mez s-aibă sănătos.“ Dacă deci din cel ogor Ce a semănat Amor Viitoarea primăvară Inimi nu vor să răsară Credincioase Şi duioase, Virtuos, nobil Amor, Care e nemuritor, N-avînd unde locui, Din Moldova va fugi! & ASUPRA LICEI, COCHETĂ BĂTRÎNĂ* Dupre Oraţius Auzit-au a mea rugă Ceriu] dar, a auzit-o! Lice, anii te subgiugă Ş-a ta viaţ-a-mbătrînit-o! 5 Dar tu hîdă şi ţifnoasă Vrei să pari încă frumoasă? Cele coame tot cărunte Le încingi de cununele, Ca s-acopere pe frunte 4 0 Bătrîneţilor zbîrcele, Şi cu haruri cumparate îţi dregi feţile vargate. Tremuroasă a ta gură Suspinări suflînd frigoase, 15 Cu un sunet plin de ură Zice cîntice duioase, Cînd ca fiara care muge Chemi pe-Amorul ce te fuge. El în cursul său cel iute 20 Se fereşte să s-aşeze între frunzele trecute, 101 Cînd încep s-îngălbineze, Precum place la albine Mai mult roza decît spine. 25 A făpturilor frumuseţe Ce ţineau întru şerb ie Ale mele tinereţe De-acum, aleu, n-or să vie! Deci tu numai prin virtute 30 Să dregi graţiile perdute. După ce, sărmano Lice, Ai trecut prin mii fortune, La femei, ce venetice După tine urmează, spune 35 De monstruri şi stînci fatale Ce-ai găsit în a ta cale! IARNA Pictori plini de sumeţie, Ce-arataţi pe-a iernei zînă Sub figura d-o bătrînă, Tremuraţi de-a ei mînie! 5 De-nsuşi Ercules, mai tare, Prin ea rîu] zace-n fieră, Ş-a ei singură suflare Schimbă toate-n atmosferă. Ea invită pre pămînt 10 Pre turbatul ager vînt, Lui Zevs tunetu-nfrînează Şi a fulgerilor rază. însă dac-a ei putere Ne aduce-atîta frică, 15 Ea prin liniştea, ce-i fiică, Ne revarsă mîngîiere. Ea d-ospeţe-i dătătoare Ş-alinează-a vieţei haos; Timpuri alte-s de sudoare, 20 Iarna-i timpul de repaos. 103 Ea din Olimp ni adună Pe-Amor, Bahus şi pre Gioc, Şi cînd viforile suna, Ii ni-aprind în inimi foc. Că în van a verei doamna De spici şi de flori să-ncinge, Ni surîde în van toamna, C-a lor poame iarna strînge! EUFROSINA^ Viziune pe rîpele Ozanei 7 iulie 1848 Iacă noaptea-i dulce, sănină. De luceferi tăria e plină, Vîntul e mut, Nori a trecut, 5 Numai unda limpezită, De un zefir încreţită, Şi un freamăt dintre pini Tulbura repaos lin. Singurică, oare cine 10 Dintre umbre încet vine? Mai uşoară ca să treacă, Floricele Tinerele A lor mîndră frunte pleacă; 15 Vălu-i alb ca de ninsoare Şi cununi de lăcrămioare, Ce-aburează ambrozie, încing coama-i castanie. Vergură, ce dineoare, 20 în a verei primă-floare, Ah, ai trecut, Stă un minut, Să mai văd eu a ta faţă 105 De graţii, de frumuseaţă!... 25 Dar ea pasă înainte Şi mă lasă-ntre morminte. Ca un înger scutitor, Cungiurat de viu lucor, Din Ozanei tristă vale, 30 Care cere Rugi, durere, Preste aeroasa cale Şi-ntr-a nopţei dulce lumină O conduce-n sfera sănină, 35 D-und-auzit-am, cu un suspin: „Părinte,-adio, n-o să mai vin!“ <£>AByXE AJECE, n E POMIBII APCE m |||l;f â r. a c a k r, M&ASAAPf A K A A E M IE î 4 K P O M A ... jfl Tînorpa^ia A a k hi e ?. 18 3 6, Fabule alese, pe românie aduse de Aga Gh. Asachi, Iaşi, 1836 (foaia de titlu) „Esop zicînd fabule“ (litografie, în ediţia de fabule din 1836) a i y « M”&ASilAI»85 AKA^EMIEt â* P0MA. EHIlft 4 f IBOrPA®ÎA AtBIHilî* miMfg »wn■■• 1850, Poezii a lui Aga Gh. Asachi, Iaşi, 1836 (foaia de titlu) Portretul lui Gh. Asachi executat de Giovanni Schiavoni (Muzeul de artă al R.S. România) ALBINA ŞI TRÎNTORUE^ In ocazia publicărei cei întăi gazete în limba patriei, întitulată „Albina românească", la 1829 [Trin tor ul] Spune, spune, mică-Albină, încotro mergi acum trează, Cînd a soarelui lumină Pe cest cîmp nu scînteiază? 5 încă tremură pe foaie In munţi roua şi prin ripe; Nu te temi să ţi se moaie Delicatele aripe? încă florile-nmiite, io Stînd în umbră tupilate, Ţin închise şi-nvălite Bobocelile plecate. De ce zbori ca o săgeată, Care aerul despică? 15 D-unde vii tu mînecată Şi-ncotro, Albino mică? Lină-i viaţa mea şi bună, Fără multă osteneală; Cele care alţi adună 20 Prînz îm dau, chivernisală. 11 — Opere, voi. I 107 Aşa trîntorii urmară, Am trăit aşa tot bine; Nu căra la alţii ceară, Suge mierea ca şi mine! Albina Zice-Albina-n repegiune: Lucru toate-nvinge-n lume; De voieşti, zburînd, ţ-oi spune A mea sistemă şi nume. Eu-s Albina românească, Al meu doru-i şi-a mea lege, Pre cîmpia pămîntească Din flori miere a culege. Ale mele surioare, Cînd abia se luminasă, Dulce pîrgă de pe floare 0 cărau de mult acasă. Eu de farmăc amorţită Zăcui timpuri multe-aice Şi abia mă simt trezită în acest minut ferice. Aleu, lucru mult m-aşteaptăT Multe cîmpuri voi petrece; Unde soarta te îndreaptă, Mergi şi tu, că timpul trece £ Şi mă lasă-n a me cale Ş-adun ceară, dulce miere, Că de-a mele şi de-a tale Zile, samă ni vor cere! ALBINA ŞI TRÎNTORUL Ia 1850, cînd gazeta a încetat a se intitula „Albina românească" [Trlntorul] Spune, spune,-Albino mică, D-unde vii aşa tîrzie? Văd că azi n-aduci nimică; Ce-ai făcut prin cea cîmpie? 5 Primavara cea frumoasă, Cu flori vara şi cu poame, Nu a fost d-agiuns mănoasă, Ambi să n-avem iarna foame? Albina Petrecui mănoase-ogoare 10 Şi în cursul multor vere, Tot zburînd din floare-n floare, Ceară adunai şi miere. Azi, Saturn cînd a lui brume Preste mine le întinde, 15 La ştiubei mă trag din lume, Pănă gerul nu mă prinde. IU 109 Alte timpuri, alte-Albiner De soartă mai favorite, Cu mană vor face pline Fagurile-acum urzite! VIOREAUA Cel întăi cîntec de primăvară Cînd ciocîrlia a răsunat, Din tunecoasa a ei cămară Şi vioreaua s-a arătat. 5 Prea timpurie, o, mîndră floare, Ah, timpurie ai răsărit! încă a iernei frigoasa boare De a sufla nice a contenit. Că de ninsoarea cea îngheţată 4 0 Muntele încă e înalbit; Nice preluca nu e uscată; Timpuriu, floareo, ai răsărit. Deci ochişorii tăi iar i închide, T-ascunde iară în maicei sin; 4 5 Aleu, mă tem că te va ucide A brumei aspre crudul venin. lll Floarea Ca a lui flutur ş-a mea viaţă Tot la o lege firea a supus; 20 Ea se începe de dimineaţă Ş-abie agiunge păn’ la apus. Dar soarta mea e mult mai plăcută în timp senin, deşi trecător; De primăvară chiar o minută, 2 5 De cît o toamnă plină de nor. De câţi un dar cu menire bună, Pentru o zînă sau pentru-altar, Din a mea floare ţesă-o cunună; Cununa a fi cel mai plăcut dar. 30 Eu Tu, răsărind subt a ierbei filă, Crescut-ai, floareo, mică la stat,. La întuneric şi tot tupilă; Atîta vîntă de unde-ai luat? 35 Ale-aurorei nu ai văpsele, Mirosul n-ai de mîndr-albul crin, Nici a garofei n-ai zugrăvele, N-ai profiriul a rozei sin. Te voi culege din cea ţărînă, 40 Dar pot prin tine a mă-nbuna? Nu ştiu amicii sau a mea zînă Oare cu dulce te vor ura? Floarea Ai tăi amici aibe plăcere, 45 C-o primăvară le-aduc în dar, Că amiciţia lucor nu cere Şi-i place umbra ca mie chiar. 112 Despre-a ta zînă d-oi fi dorită, Ţ-a spune e& că pîrga din flori, Cînd o culege-n zi fericită, O lăcrămioară-urmează deseori. PĂREREA DE RĂU Gustai, gustai puţină miere şi iaca mor! Oare este ca să sufăr un decret a voiei tale Ici pre pămînt? Doamne, cînd vei rîndui să închei a vieţei cale! Ostenit sînt. 5 La paserea, cit de mică, i dai muşchi ş-azil răcoare, Un zefir lin, Flori dai fluturilor mîndre, albăstrie dai lucoare La ceri senin. Anului dai primăvară, nourilor care tună 10 Fulger le dai. O stea a nopţei tunecoasă, şi la marea cu furtună Eho din plai. însă pentru mine, Doamne, ceriul balsame nu are, Nu sînt zefiri, 15 Vre o rază de speranţă, vre o dulce cugetare De fericiri. Că din sînul a fortunei a luceafărului rază Mi-a fost lucit, Dar ursita-mbărbărită, ce viaţa-mi tot vînează, 20 L-a tunecit. 114 Cînd s-ascunsă-a lui lucoare, stînsu-s-au a me vedere Ş-al meu amor; Poate omul în viaţă ca să simtă vro plăcere De două ori? De agiuns este o toamnă pentr-o frunză vestejită Spre-a-o omori, Cursul anului lung foarte pentr-o viaţă amărîtă De-a-mbătrîni. Numai tu cunoşti prea bine cît amor, cîte miroase S-ar fi aflat în această inimioară cu simţirile duioase Ce s-a sfarmat. Voia ta asfeli urmat-au, pling şi sufăr în tăcere Tot suspinînd, însă lacrimile ceste mi-or răpune cu durere Sînu-mi arzînd. Din ceri, Doamne, îmi trimete scutitori înger aice în drumul meu, Care ochii să-mi închidă, din pămînt să mă rădice In braţul tău. Nu va bea din cupa vieţei a mea buză însetată, Deş-arzînd pier, Căci, o, Doamne, fericirea pentr-o inimă uitată Să află în ceri. .MUZA CĂTRĂ POETUL „PANORAMEI MOLDOVE 1“ La 1850 înturnat din străinătate Cînd sufla o grea furtună Preste patria dorită, D-unde fost-ai departat, Tu erai de voie bună; 5 Ca s-o vezi mai fericită, Azi şi mîine-ai aşteptat. Sunetele lirei tale D-aurită viitorime Aveau dulce argument; 10 Iacă se deschisă-o cale Pentru-a patriei giunime, S-o agiute prin talent. Revăzut-ai al tău munte, Turma cu păstori şi fete, 15 Ce te-ndeamnă la cîntat; Di ce porţi o tristă frunte, De-a ave de lacrimi sete Di ce tot n-ai încetat? Unde-i ecatombei sfară, 20 Cîntece de bucurie Ce triumfului convin? 116 înturnatu-te-ai în ţară S-o nutreşti melancolie? Ea-i sătulă de suspin. Oare zîna amoroasă Ce-ai găsit-o-n văduvie Azi credinţa ţ-a călcat? Ori odoară preţuoasă Furul cel cu ghibăcie Din comoară ţ-a prădat? Dacă zîna cea frumoasă Ce prin ochi şi dulce buză N-a-ncetat a te-ncînta, D-alt odor dacă nu-ţi pasă Decît de ea şi de muză, încetează-a suspina. Despre patrie nu geme, Este Cine grijă-i poartă, Ce-a peri n-o va lăsa; De puternici El nu teme, Că a meserilor soartă Lui i place-a apara. Tronu-i este-n sferi senine, El pe domni în mînă ţine Şi le-nsuflă voia sa; El, precum de ani o mie A păstrat pe românie, Şi de-acum o va păstra. Cîntătoriule, deci, giune, Din al tău sîn depărtează Acel cuget întristat; Răsărinde zile bune Ş-a speranţei lină rază Cîntă iar, cum ai cîntat! C I N T E C E NESTATORNICIA LUCRĂRILOR LUMEI Cîntec de societate, compus în emigraţie 1821 Schimb toate ce s-află sub soare, Per toate ce s-a născut, Că timpul pe aripi uşoare Nu stă pe loc un minut. (Bis) 5 Legea ursitei in lume Toate supune la giug, C-a omului plînsuri şi glume Ca visuri vin şi iar fug. Pe-anului tînără frunte 10 Abie cununi o încing Şi iacă pe coame cărunte De-albi fulgi norii amu ning. Acele ce-n Olimp domnează, Mii scînteioase lumini, 15 Ascund lucitoarele rază Şi iar răsar mai senini. A traiului zilele însă, Ce-atît de repezi s-alung, Pe totdeauna sînt stînse 20 Dacă apusul 1-agiung. 119 Acea fantazie uşoară, învăpăietă de dori, Ca fluturul schimbă şi zboară Să pască plăceri din flori. 25 Dar cela ce floarei se-ncrede, In loc de dulce nectar, Ah, prea tîrziu simte şi vede Buzele pline d-amar. Noi toţi dineoară în pace 30 In dulce patrie am trăit, Dar astăzi fortuna desface Cele ce ieri a urzit. Voioasa plăcere ni ţine în a ei cerc astă zi; 35 Aleu, cine ştie de mîine Unde şi cum noi vom fi? Dar tot aşa n-a să rămîie, Veni-va timpul mai bun; Nu-s turbure toate părîie, 40 Nici norii nu tot s-adun! LUMEA Lumea-i o făurărie, în ea soarta-i fabricant, A preface ea ni ştie în lut fraged şi-n brilant. Unul suge aumai miere, Altul roade numai os, Rabdă, de-i fără putere, Bate, de-i ciocan vîrtos )21 CÎNTECUL UNUI GIUNE ROMÂN DIN ANOVLAHIA Nu-n politie, ci la sat, Care-i zic la noi Vlahor, De români împoporat, M-a cuprins duios amor, 5 Fiica unei văduvi bune, Intre fete chiar minune! Zis-am: „Mamă, o dulce stea Luminează-n a ta casă, A ta fată mi-e mireasă 10 Ş-o voi duce-n casa mea. In viaţă ca să fie A românului soţie.“ Ah, nu ştiţi în ochi, în faţă Cîtă graţie şi frumuseaţă! 15 A ei buze erau scrise Chiar cu roş de trandafir, Sărutarea ei văpsise Ş-a mea buză de profir. 122 In trei rîuri limpegioare Spalai roşul buzei mele, Insă unde roşioare A văpsit rîuri trustrele, Roş văpsis-a mărei prund Ş-a ei ape pănă-n fund! CÎNTECUL UNEI PĂSTORIŢE ROMÂNE DE LA MUNTE venită întăia dată în Iaşi Viersul; „Intre Piatra Detunată11 Pe ]a munte-i sărăcie, Brad şi pin avem la plai, Noi bem apă din părîie, Turma caş ni dă şi trai. 5 Acolo giunea româncă, Cînd e timpul neguros, Sapă-ogorul pe o stîncă, Sunînd viersul ei duios. Multe-odoare văd aice, 10 Să mă-ntorn la munte voi; Cel ce vra a fi ferice, Vie-n munte pe la noi. Pe la munte-i avuţie, Că umbrosul verde plai 15 E lăcaş de bucurie, De plăcut şi dulce trai. Acolo răsună stînca De un cîntec armonios, Gioacă-n horă cu românca 20 Păstorelul cel voios. 124 Eu mă-ntorn, dar las aice Cugetul mulţămitori; Gîndiţi, cînd veţi fi ferice, La românca uneori! FILOZOFIE NATURALĂ Nu am grijă, nici îm pasă Ca de cald sau de răcele Să mă apere o casă, Ori de marmoră-au nuiele;; 5 Cuget chiar, bună femeie, Ce prisosuri să nu ceie, Este-odor ce nici o mare, Peru, nici Golconda n-are.. Din un rîu e mult mai bine-10 A bea apă cristalină Şi a zice: „Vivat, cine Nimănuia nu s-închină“, Decît băuturi străine A le bea din cupă fină; 15 Că, săracă-au luminoasă, Ciocoia-i ticăloasă. E frumos avea-îndrăzneală Ş-a lupta-se cu furtună, A străbat-orice opreală 20 Care-n calea ni s-adună; Cel ce poate s-o supuie Cătră Oliir.p drept se suie.. 126 întărit de-a mea virtute, De a soartei rid momele, 25 Cînd săgeţile ascute, Care nu-mi pătrund nici pele: Dar în pace să vieze Să nu creadă cel ce-o-nvinge, Dacă în cumplite-obeze 30 Pe ambiţia nu va strînge. REPEG1UNEA TIMPULUI Cînt de societate Timpul fuge cu iuţală, Iar peirea noastră vine, Să nu perdem vro clipală, Zile să trăim sănine! 5 Am văzut că-n primăvară Dimineaţa naşte-o floare, Dă miroase pănă-n seară Şi cu ziua apoi moare. Timpul fuge... 10 Auzit-am mari cuvinte Din filozofilor gură, însă nu ţin alt-aminte Decît astă-nvăţătură: Timpul fuge... 15 Un neam merge, altul vine, Cu cel mare cel mic pere, Noroc trainic, nu mai ţine, Dar nici vecinică durere. Timpul fuge... 128 De ce-avem înţelepciune In o viaţă atît de mică, Cînd ea alta nu ni spune Fără că nu ştim nimică! Timpul fuge... De vreu ochii ca să vază Pe ceasornic timpu,-ndată Acul ce în giur rotează Cu minutele arată: Timpul fuge cu iuţală, Iar peirea noastră vine, Să nu perdem vro clipală, Zile să trăim senine. la a mea pungă & O, tu, ce odinioară d-aur fost-ai îngrecată, Mîngîind a mea ureche cu un sunet armonios, Eu te văd pe_zi ce merfe mai subţire ş-ofticatăT Încît nu tîrziu te-i face fără suflet, făr’ de os. 5 ’jPungo, idol fericirei, ce cu tine azi se curmă, Adomnului tău ascultă zicerea cea de pe urmă. Vine clipa despărţirei, timpul tău nu-1 perde-aice; în darn tu ţinteşti în mine ochiul cel înlacramat. Du-te-n lume, alt domn cată, decît mine mai ferice,. 10 Eu^î5îxiîîî=sâ^ac c-atunce cînd dintăi m-ai fost urat. Neputînd a te ţine-te, cu a mea sărutătură Şi adio ce-ţi dau, iată la drum înc-o învăţătură! Colindînd din casă-n casă poate-acela te-a culege,, Ce prin intrigi, nedreptate, 1-alţi averea a răpit. 3 5 Vei intra la acel ghide care tot prin acea lege Despoiat-au pe orfanul, pe cel tare a înavuţit. La avarul poate-ntra-vei sau la casă camătară, La prodotul cel făţarnic, care vinde a sa ţară. La aceştia de galbeni face-te-vei închisoare, 20 Pe încet te-i îngrăşe-te, păn’ din pungă sac vei fi» Cine ştie dacă-atunce, pimgo, nu vei fi datoare 130 Zi şi noapte-a fi deschisă, numai să poţj—laghiţi! Be-ai putea s-aduni atuncea numai drepte-agoniseler De-ai putea să dai simbrie la merit şi ostenele! 25 De-ai simţi a ta menire şi iertat de ar fi ţie Adăpost plăcut în lume de-a avea ca să-ţi alegi, Acolo, dorită pimg&y să petreci cu_1xu«w4&t-Unde să poţijtotdeauna vre un bine--ea-'SiS~dregi, Unde dărnicie-as'cunsă, taptuind tot cele bune, 30 S-agiuţind pe acel mizer, sfară Zeului depune. Acolo mergi, că eu da-voi ţie ştirea cea deplină Cum să poci a recunoaşte pe al tău domn viitori; Vezi pe cel ce cu modestie mare inimie-mbină, Cela ce de laude fuge, de venin linguşitori, 35 Ce virtutea preţuieste mai presus de toate-n lume, Pe cest semn tu-1 vei cunoaşte, deşi nu-ţi spun al său nume» w Fragment din „IERUSALIMUL ELIBERAT" A LUI TASSO Cîntecul VII Tradus din italiană Erminia Îns-Erminia atuncea pintre plîntele umbroase Ale codrului sălbatic de spărietul cal se poartă. Frînele nu mai guvernă ale ei mîni tremuroase Şi agiunsă-acum se pare între vie şi-ntre moartă, ■5 Că în giruri înmiite preste căi întunecoase O conduce cursierul unde-1 mînă oarba soartă, încît repede o scapă, ’poi de tot o depărtează Şi o face nevăzută despre cei ce o vînează. Precum după o-ndelungă ostenindă vînătoare, 10 Greu suflînd se-ntoarnă cînii, spumegînd de grea mînie, Dac-o fiară alungată o scăpară de prinsoare, Ce-n prelucă se ascunsă din o netedă cîmpie, Chiar aşa plini de urgie, cu-nfruntare turbătaare, Cristianii cavalerii revin în a lor tărie. 15 însă ea mereu tot fuge, spărietă,-ngălbinită, Nici se-ntoarnă ca să vadă de mai este urmărită. A fugit ea noaptea toată, ziua-ntreagă următoare, Rătăcind făr-a şti unde, făr’să aibă vro scutire, Ea nu vede, nici aude în giur într-a ei lungoare 20 Decît ale sale lacrimi, decît trista-i tînguire. 132 Dar cînd soarele-n tărie de la car cu strălucoare Cursierii săi apune în ocean spre-adăpostire, Cătră limpedele ape a Iordanului agiunsă, Pe-a lui rîpă se destinsă d-osteneală acum pătrunsă. 25 De merinde n-are poftă, că de aspra ei durere Ea se nutră şi cu lacrimi numai stinge a ei sete; Somnul însă, ce la mizer ţinînd loc de mîngîiere, Cu uitarea sa cea dulce şi repaosul trimete. Aţipit-au a ei sensuri şi aripi întru tăcere 30 A întins pre ea s-aline patimile ei secrete; îns-amorul nu-ncetează prin miite a lui forme Ca să turbure a ei pace şi repaosul cînd doarme. Din cel somn nu se deşteaptă pînă cînd de păserele-Ciripirea nu aude cum p-Aurora salutează, 35 Pe cînd murmură părăul şi cu mii de floricele Plăcut Zefirul se gioacă şi cum undele săltează, Ochii lîncezi i deschide şi-n mirare vede-acele Adăposturi păstorale unde liniştea domnează. C-un vers pintre ram şi unde alinează a ei teamă, 40 Ce la plîns şi la suspinuri de nou parcă o recheamă.. Dar pe cînd ea varsă lacrimi, a ei bocete precurmă Nişte sunete plăcute care vin din departare; Ele samănă şi sînt chiar ale buciumului urmă, Reunind cu armonie a păstorilor cîntare. 45 Ea răsare, naintează, ş-atunci vede lîng-o turmă Un cărunt om care şede sub a umbrei apărare, Ţesînd paneri din vergele şi cu mîngîiere multă De trei juni ce-i stau aproape dulce cînteeul ascultă. Ne-aşteptată străin-armă acolo cînd naintează, 50 Pacinicii păstori atuncea să-nspăimîntă deodată, Îns-Erminia frumoasă cu rost dulce i salutează, A ei faţă blondioară ş-aurite coame-arată. „O, voi, care 7eu aice deplin binecuvintează, Pacinica lucrare, zise, nu vă fie precurmată, 55 C-a me armă nu aduce nici resbel, nici turburare, Nici la meşteria voastră, nici la dulcea-vă cîntare11.. 133 Mai adaose 1-aceste: „Tată, oare cînd încinge Ţara toată crunt resbelul cu foc şi cu-a lui stîrpire, Cum în pace poţi petrece, nu crezi că te va împinge Crud ostaşul cătră moarte ş-al averilor râpire?“ Dar el: „Fiule, răspunsă, cea urgie nu atinge Pe familie, pe turmă, nici cu daună, nici peire, Că a noastră sărăcie şi dosita astă parte N-a turbat-o niciodată arma cruntă a lui Marte“. Etc. VAPORUL PE DUNĂREA cînd întăia dată a sosit la Galaţ O fiară manină, Cu aripi rotunde, Despică spumele, Luptînd cu unde. 5 Pe luciul apelor Repede fuge, Ochii i scapără Şi gura-i muge. Pe creştet flutură T 10 Cu înfoiere, Moldoromânilor Mîndre bandiere. Pe una vulturul Se-naripează, 15 Pre alta bourul Cornul ’narcază. Monstruri apatice în giur i saltă Ş-urează-i magica 20 Menirea naltă. De cîndu-i Dunărea, în Dacei ţară Nu fu asemine Măreaţă fiară. 25 însă nu temere, Nice peire Fiara adusu-ni-au, Ce mîntuire. Sosind la ţărmure, 30 în Românie, între minunile Ce poartă-o mie, Ni-aduce-odoarăle Alese-n natură, 35 Unelte practice Pentru cultură. Aceste naţia Vor să reforme, Trezi-vor spiritul •40 Ce încă doarme. Prin zel ş-industrie Vor ’navuţi-o Şi prin luminile Vor ferici-o! CÎNTECUL PLĂIEŞULUI MOLDOVAN, La ocazia unei serbări naţionale Frunza care creşte verde ’N muntele Carpat A ei color nu-1 va perde, Deşi-n iarnă-a dat. 5 Din cea frunză mii cunune, Hai să ţesem, hai, Pe români să îneunune De pe şes şi plai! Pin bătrîn tot încă-i verde,. 10 Deşi-n iarnă-a dat, A lui inimă n-o perde De cîndu-i Carpat. Negru-i munte, verde-s salbe,, Rîul curge viu, 15 Lui plăieş cu iţe albe Creşte-un verde fiu. între munţi şi codrul verde. De furtuni surpat, Plăieş român nu s-a perde 20 Cît va fi Carpat, 137 Cît pre miel iubi-va oaie, Rlul cit n-a sta, Cît pe fluier şi cimpoaie Doin-a răsuna. IMNE ANUL NOU AL MOLDOROMÂNILOR 1830, în care s-a lucrat Regulamentul organic, acel întăi cod administrativ şi legislativ a Moldovei Cununat de line raze, Timpul cursu-naintează Intr-a stelelor noian; Ş-astăzi preste-a lumei faţă, 5 Cătră a omului viaţă, Mai adaoge înc-un an. Acest an menit să fie Mai ales decît o mie, Ce românii a trecut; 10 în a tartarului unde Toate rălile cufunde, Ce-ntre noi s-a fost născut. Dulce-armonie de pace, Care farmăcă şi place, 15 Ni răsună împregmr; Şi din sferile senine Se apropie trei zine, Cu mănos, ferice-ogur, Sînte legi întăia duce, 20 Şi în dreapta spata-i luce, Spre osînda celor răi. 13 — Opere, voi. I 139 In a doua văd figură Cu simbol de-nvăţătură, Ce-a luminei e temei. 25 Iar a treia a lor soaţă Este zîna cea negoaţă, Şi spre scopul cel dorit Acu-n vase încărcate Sub al nostru steag răzbate 30 La limanul fericit. N-au Golcondei mănuntaie, Nici a Mexicului plaie, De acest odor mai sînt. Prin negoţ, ştiinţe, lege, 35 Noi în patrie vom culege Avuţii de pre pămînt. Cestor zîne ce putere Ne-aduc, laudă, mîngîiere, Să dăm trainic adăpost. 40 Celui ce ni le trimete Mulţămirea să nu-ncete Prin vii fapte şi prin rost. IMNUL MOLDOVENILOR LA ANUL NOU 1829, cînd s-a întrodus noul aşezămînt politic Melodia, după „Horul din Moisi“ Din tronul cel de stele, O, Doamne, ia aminte, A fiilor, părinte, Ascultă ruga-n ceri! 5 Pe anul ce acuma Din sînul tău derează II b inecuvîntează Cu cii ce-1 vor urma. Nici casa, nici cîmpia, io Cu grindeni, cu furtună, Cu fulgeri ce detună Nu ne mai certa. Pre vasul nou ce duce A patriei noastre soarte 15 Lin zefir ca să-l poarte Spre ţărmul cel dorit. Moldovei fericire, O, Doamne,-ntemeiaz-o, Urmaşii noştri vaz-o 20 Din zi în zi sporind. 13* 141 Vre-Auguştii Protectori, Tot harul ş-acel bine, Ce de la ii ni vine, Revarsă-1 înmiit! IMNUL MOLDOVENILOR LA ANUL NOU 1836 Melodia: Good Save the Kimg Din sinul timpului, Ce zboară răpede Preste noian, Derează-atomul 5 Şi cătră miile Adaoge-un an. Acuma îngerii Lină menitu-ni-au Ferice trecere 10 Cătră liman, în sfera patriei Petrec Luceferii Curs strălucit; Cu focul razelor 15 Pre toate stelele A tunecit. Din plaiuri nordice Unu-i, iar soţul său Din poarta soarelui 20 A răsărit. 143 / ★ Mana a Proniei Preste cîmpiile A rourat, Temis şi muzele 25 Fruntea Moldaviei A cununat. Fie dar cursul lor în ceriul patriei Cît şi a timpului 30 îndelungat! MEDITAŢII MEDITAŢIE PENTRU ZIUA ANULUI NOU Cu iuţala unui fulger care scapără în ceri, ' Ca un vis sau ca un, sunet, Doamne, anii fug şi per, Cu-ntristări, cu bucurie, Trec minunte-n vecinicie, Numai cele n-a perit Ce virtutei s-a sfinţit. De aceea agiută, Doamne, să lucrez acel ogor Unde-n loc de spini să crească productul mîntuitor, Ca în ziua de pe urmă, care mi s-a însemnat, Să pot zice că-n viaţă un grăunte-am semănat! 145 ANUL NOU 1842 Nici avuţia, naltul rang sau nume Nu a ferit pe oameni de mormînt; Pentru ce Pronia m-a păstrat în lume, Ca să fiu încă pre acest pămînt? 5 Fiecare Om ar-un ogor aice; De nu-1 lucrează, i s-adaoge un an, Să poată trece încărcat cu spice, Ca s-arăte c-a fost bun pămîntean. Fii cum vei vra, misterios străine, 10 Ce mult mineşti şi treci ca un minut! Speranţa au spaim-îmi vor păre senine, Dacă virtutea-n cale-mi va fi scut! 146 ANUL NOU . 1843 Cînd alţii cad eu încă stau de faţă. Moartea pre fraţii mei a săcerat, Lumini s-a stîns, eu încă în viaţă Pre anul nou astăzi iar l-am urat. Ori cine sum, oaie de ce-mi păstrează Domnul viaţa încă pre pămînt? Şi din tuneric graţia-mi scînteiază, Ori cine-s de nu sum azi în mormînt? Nimică sum, de n-oi lasa în lume Un fir mănos din acest trai al meu, Patriei folos, familiei un bun nume Şi al meu suflet drept lui Dumnezeu. Ca să nu treacă, Doamne,-a mele zile, Rog dă uitărei cele ce-am perdut, îndreaptă-mi cele care voi trăi-le, Ca să fiu ţie şi la fraţi plăcut! ANUL NOU 1847 Răposat-au anul cel vechi; din, cenuşa sa învie Un nou fenix, ş-a lui aripi le-au întins acum în ceri. Toată lumea îl salută cu urări, cu bucurie; Oare ce în an acesta pentru mine să mai cer? 5 Poate trai voios şi dulce? Ştiu lucrarea trecătoare Care fulgerînd se pare c-a dsschide ceriul sînt, Dar cînd cred că-i văd lumina în loc ds daritul soare Mai adînc tuneric încă se revarsă pre pămînt. Poate muzele, amorul? A juneţilor lingoare 10 Am cercat, ii mă-nălţase păn’la sfera lui Platon, Dar la tartar mă împinsă o putere-nfiorătoare, Cînd eram acum aproape de muncelul Elicon. Îngînat în somn, în visuri, nu putui lumea-nţelege, Şi dorite floricele vrînd s-adun adeseori, 15 Trezit din visul cel dulce, numai spini putui culege; Nu, nu cerc eu Eliooaa, nu, nu vreu d-acum amor. Amiciţia? Oare cine n-ar dori cu duioşie! Decît zîna ce ideea pre pămînt a fost urzit, Mai frumoasă, mai plăcută ceriul n-are altă fiie, 20 Dar mai crudă nu-i tirană cînd o viaţă-a amăgit. m Oare ce lucru dar voi astăzi anul nou cînd se începe? Adăpostul singuratic, după fortuni un liman, Unde n-agiunge durerea ca de lacrimi să m-adăpe, Nici surîsul cel cu fiere al ascunsului duşman. Acolo pe totdeauna, de se poate ca să fie, Aş dori în somn a trece uitînd şi să fiu uitat, Să visez precum visat-am în viaţa-mi de junie, Să iubesc pre om şi patrie, de ne-oameni depărtat. ROZA ŞI MORMÎNTUL Imitaţie dupre Victor Ugo La o roză înflorită un, mormînt trist cuvintează: „Ce faci cu lacrimi de care aurora te-ncununează, Spune-mi, floareo-a lui Amor?“ Pe mormîntul fără saţi întrebat-au acea floare: 5 „Cu acii ce nu au număr, o, morminte, ce faci oare Care-n toată ziua mor?“ Mai adaoge roz-a zice: „Eu din lacrimile mele Balsam trag şi dau tămîie la-nmiite floricele Ce se suie păn’la nor“. 10 Iar mormîntu-i zice: „Urmează soartei sale fiecine; Din drept suflet ce din lume trecînd pasă pe la mine înger nasc nemuritor!" 150 MORMÎNTUL Mormîntul se înctmgiură De noaptea mult temută Şi cu văl negru acopere O ţară neştiută. 5 A lumei dulce-armonia In sînul lui nu sună, El curmă toată patima, Pre soarta rea şi bună. A duioşiei bocetul 10 Mormînturi nu străbate, Şi în darn de plîngere Sînt ţărînile-i udate. Omul oriunde caută Alt loc ş-o altă soartă, 15 De-a trece cătră linişte Nu află altă poartă. Că o sărmană inimă De valuri zbuciumată Atunci repaos capătă, Cînd curmă să mai bată. Insă din ceri religia Ne-aduce mîngîiere, Că după moarte sufletul Acelui bun nu pere! EVLAVIA CASNICĂ Doamne-Zeule, fîntînă de viaţă şi lumină, Căruia toată fiinţa, milioane lumi se-nchină, De pe tronul fără margini, ce-n luceferi scînteiază, Dintre legioane d-îngeri ce-n aimonie t-adorează, 5 Te deştinde,-o, îndurate, la bordeiul umelit, Unde, în a mea evlavie, templu ţie am sînţit. De fiinţa ta,-o, Doamne, strălucească a mea casă, De altar sacrificărei fie inima-mi aleasă, în ea-amorul semănat-ai pentru patrie, omenire, 10 Dă-i putere să lucreze prin cuvînt şi făptuire, Ca urmînd a tale ordini în cuget mîntuitor, Pre pămînt să pun temeiul traiului nemuritor. 153 AMOR DE PATRIE într-arinele-arzătoare creşte-umbros şi nalt fenic, Vermele-şi urzeşte-o lume numa-n sînul uaui spic, Vulturului place zborul pe-a fortuiţilor aripe, Bucură-se fiara crudă în adîncul unei ripe. 5 Aşa firea înţeleaptă, prin un farmec minunat, Pre făptură cu simpatie cătr-un lucru a legat; Pentru omul este Patria a ETiziei cîmpie, Unde toate i s-arată şi-i răsună-n armonie. Unde freamătul pădurei, murmuriul unui riu 10 Ni recheamă în memorie datoria unui fiu; Cum natura înnoieşte toate-odoarile-i plăcute, Aşa omul a sa Pctlrie s-o-nflorească prin virtute. 151 ÎNNOIREA ANULUI 1851 Anul cel vechi ş-a Iui lumine în noapt-amu s-a cufundat; Periră-n el visuri senine, Ce an întreg ni-a-ngînat, 5 însă din anului furtună, Rămasu-ni-a credinţa bună. Timpul, viaţa, ori ce să fie? Un vis fantastic, un minut, Ce pasă să nu mai revie, 10 Dacă spre a nu fi perdut A folosi-se omul ştie, Păn-a nu trece-n vecinicie. Neaua ce-ngroapă verzi ogoare, Vîntul ce surupă pre pin, 15 Icoana patimei nu-s oare Ce-un suflet turbură senin? După furtună paos vine, în veci tunericul nu ţine. 14 155 La lucru, deci, tu mîna-ntinde La care soarta te-a menit; Deşi furtuna te cuprinde, Pe drumul tău pas nesmintit, Că cel ce lucră în durere Va secera cu mîngîiere! SATIRE SOŢIA DE MODĂ Un boieri ce întîlnisă, dup-o lungă nevedere, Pe un june, îl urează şi apoi i zice: „Vere, Cînd în casă-ai azi odorul ce atîta ai vînat, Te urez, al meu dorite, iac-amu te-ai însurat!" 5 „Mulţămim!“ „Ce vra să zică astă răce mulţămire? Nu-nţălegi pănă-acum încă a ta naltă fericire? Nu cumva jugul lui Imen nu-ţi se pare prea plăcut?" „Nu de tot, căci, cum se zice, măritişul la-nceput |nnoiandemiere-noată“. „Poate-amar acum îţi pare?“ 10 „Parc-aşa!“ „Deci, vere, ţine ce-ai dorit cu înfocare, Sufere pe tiran casnic, ce-ai cătat, acuma ai, Şi, precum provorba zice, sub pantofla ei să stai. Mulţămeşte-te, o, vere, ca acel barbat ce-1 cheamă Cavaler de ordini multe şi soţ d-o frumoasă damă, 15 La alegirea-Eforiei şi la vizite boieri, Dar tupil în casă şede, ca paingăn în ungheri; Aşa poate şi la tine?“ „Talent are-a me soţie; Am luat cu dînsa-n zestre sate trei ş-o răzăşie; Delicată, frumuşică, învăţată!" „Minunat!" 20 „Ba nici cum! Ţ-oi spune, vere, c-asta chiar m-a desperat. Spre rău toate le aplică şi mă tem că m-or răpune A ei graţii şi talente, ce s-admiră cu minune; Iacă de-ţi alegi femeie ce-n Eiiropa a învăţat 14* 157 Sâ trăiască acea fată ce-i crescută în un sat! 25 La-nceput, cînd am văzut-o, inima cea fermecată Prin a ei ochi fu străpunsă de Amorului săgeată. 1 ziceam că mi-e luceafăr ş-a vieţei mele-odor; Atunci juram că păstra-voi sentiment nemuritor. Intre graţii, dulce Awbă, suspinări şi fantazie, 30 Prin romantice-avanture am agiuns la... cununie, La-acea zi şi acea oară ce în veci voi blastama, De cînd viaţa mea senină să-ncepu a turbura. Prea tîrziu văzîndu-mi cursa, eram să las toate cele, Dar parola şi... trei sate, ce-s vecine cu a mele, 35 M-a făcut a-nchide ochii, limba me a ferecat, Am subscris cu mîna actul şi cerbicea-n jug mi-am dat. Punctu-ntăi: a mea mireasă a şedea nu vra la ţară; larna-n Iaşi, la băi străine să petreacă toată vara. Punctu-al doilea: cerut-au s-aibe a ei faeton, 40 O caretă cu livrele, un costium de amazon, Casă comodă, nu-ngustă, cabinete şi saloane, Şeminele, galerie, statuete şi coloane; Pentru dîns-apartamentul chiar în faţă, luminos, Iar stăpînul casei aibe o cămară cam în dos. 4 5 Un punct încă prevăzut-au, nu de plac pentru un mire: Să-ntorn zestrea cu dobîndă, la un caz de despărţire. Încît prin cea legătură, ce-mi minea un paradis, In cest timp de libertate între sclavi mă văd înscris. Vine ziua să purcedem, doamna mea-i de rea umoare; 50 Mă întreabă: «Cu ce mergem?» «C-o caretă, pe resoare.» «Pe resoare! Nu pe arcuri ce acum s-a fabricat?» Noroc că aşa trăsură în cărţi unul a jucat; Cumparat-o-am şi iacă, să purcedem; dumisale Deodată nu-i prea bine, o apuc istericale. 55 Am rămas pe ziu-a doua. în trăsură s-a suit; Lîngă dînsa se aşează căţeluşul favorit, Pun cutii, o tualetă, un vazon cu floricele, Săculteţe, gavanoase, cutii două cu capele, Gaiţa, o stâncă şi un cîntăreţ canar, 60 Un alb şoarec p-alisidă ş-un bucal plin de nectar. Voi să întru în caretă, dar tot locul este plin; Luăi cuşca subsuoară şi căţelu-1 pun în sin. Am purces, dar a mea doamnă şede-n colţ posomorită, Eu tac, numai gaiţa ţine conversaţi-amorţită. 158 65 Dar în urmă doamna-ntreabă: «Oare-avem bun bucatar?* «Am, drăguţă!» «Ce drăguţă? Să-mi dai titlu ordinar. Te rog să n-aud de-acuma nişte-asemenea cuvinte, Ce-a răzeşilor la ţară complemente-aduc aminte!» Am tăcut. E grea tăcerea, dar mai rău-i murmura, 7 0 Insă ea de bucătarul iar începe a-ntreba: «Ţigan este bucatariul?» «Crescut în casă la noi.» «Vai de mine, und-agiuns-am, să mănînc de la cioroi! Să nu văd la mine-n curte ligheoaiele spurcate! Un francez îmi adu-ndată să-mi lucreze la bucate, 7 5 Cotelete, blan-manjele, dupre a lui Node plan, Peştele să-noate-n lapte, fript cu pene vreu fazan. Dar serviţul mesei este de Saxonia, Sevr-au Hina? Ai cristale de Boemie pentru prînz şi pentru cină, Figurele, floricele de dragant şi de zahar 80 Şi un templu und-Amorul arde inimi pe altar?» «De aceste n-am nici una.» «înţeleg, ce bucurie! Eticheta provinţială mă aşteaptă la moşie; Masa plină de pastramuri, lapte acru, caşcaval, Cu strafide, turtă dulce, vrei să-mi dai poate un bal? 85 însă, iartă-mă, siniore, că o nobilă soţie Nu e vrednică d-onorul şi d-aşa galanterie!» Dup-asemine sarcasme, care foarte m-a pătruns, Iacă-n urmă, cătră sară, la moşie am agiuns. Casnicii ne-ntîmpinară cu timpani şi alăute. 90 Pe vătavul ea respins-au, cînd vru mîna să-i sărute. Stăm la scară; doamna iesă cu gaiţa şi cu căţel, Recomînd p-al nostru paroh, nici nu caută la el. «Unde-i sala? Ce camară! Nu-i de prînz, nici nu-i de cină, Nu încap aicea oaspeţi de părechi nici o duzină; 95 Iar salonul de conţerte şi acel de convorbit? En să mergem mai departe, unde-i acel de dormit? Cabinet de toaletă, altul pentru camarieră, Bibliotica mea unde-i, să aşez un glob ş-o sferă?» «După cîntec, convorbire, în camară ne-om culca.» 100 «De dormit, mă rog, să aibe fiecare-odaia sa! Iar grădina? » «E livadă, ce-a plîntat a mea străbună.» «Scoate pomii răzăşii şi tufari din Angli-adună! Un rîu limpede prin iarbă s-aibe curs a murmura, 159 Ca în chioşc, sub un vechi platan, să pot dulce eu visa.» 105 Iaca-a doua zi începe cu reforma radicală, Trei stafete-n ziua-ceea a trimis în capitală. Neputîndu-mă opune, de acasă am fugit, Iar cucoana se apucă de sfarmat şi de zidit. Toate cele le răstoarnă, din loc toate le strămută, 110 Peste-o lună a mea casă în palat fu prefăcută; Pe păreţi tapete-ntinde şi covoare pe parchet, Draperia la f'ereastă pentru planul cel cochet, Noaptea-n ziuă o preface, toată ziua parcă-i sară, Încît ziua prin tuneric eu plîng soarta cea amară! 115 Nu-i de-agiuns, că iată cîrdul de la Iaşi s-a adunat, Cavaleri frumoşi şi dame, dregători înalţi de stat, Bal cu masce şi supele, cu o muzică streină, Doamnei casei prezidentul trei toaste le închină, Adiutantul tot deşeartă vinul meu de la Cotnar, 12© A şampaniei rebele dopurile-n aer sar; Iar soţia mea pe tronu-i şi contesele streine, Văzîmdu-mă cum mă zbucium, îşi fac semn şi rîd de mine. Sara dau foc d-artifiţie, oaspeţii s-a îndesit La fereşti şi la balcoane, o rachetă a sărit 125 Şi aprins-au a mea arie, unde-avem cirezi de grîne, Arvonite de Pandia cu o mie de ţechine; Alerg, focul să-l pot stînge, m-am ars, nasu-mi s-a umflat, Iar soţia mea, văzîndu-mă, de rîs mai c-a leşinat. Cînd trompetele şi doba un vivat din nou răsună, 130 Oaspeţii ca nişte grauri pe moşia mea s-adună. Trecînd larma, zic soţiei: «Cheltuiala a sporit.» Iar ea, plină de mînie, de trei sate mi-a vorbit. «Dar nici nouă n-ar agiunge !»«De-i aşa, pe voia-ţi fie, Să ne-ntoarcem la Iaşi iară, să m-aşez p-economie.» 135 Aşezatu-ni-am aice, însă, dupre bunul ton, Anul nou nu poate naşte, de nu-i faci revelion; Enig, Miculi descarc de prezente-a lor dugheană, Şi în casa mea s-adună d-oaspeţi vechi o caravană. Beu şampania, s-urează: bun să fie-n noul an, 140 Iar eu zic: c-o moldovancă, să rămîn tot mo1dovan!“ SATIRĂ ASUPRA OMULUI Imitaţie dupre Boalo Intre cîte dobitoace sînt urzite-n lumea toată, Ce se tîrîie, umblă, zboară şi-ntre cele care-noată, De la Iaşi până la Hina, de la Nord păn’ la Maroc, Omul este, pare-mi-se, cel mai mare dobitoc. 5 Aud cum că mi se zice: Cum? Un verme, o furnică, Tîrîitori-limbric, gîndacul, ce nu sîmte mai nimică, Capra sprintenă şi uliul, taurul rumigător, Ori mai multă minte s-aibă de cum omul gînditor? Nendoit e adevărul şi mult vrednic de mirare, 10 Dumnezeu a pus pre omul în natură cel mai mare; Cîmpii, codrii, pomi şi plînte pentru dînsul sînt Şi lui numai, spun, că mintea datu-i-s-au pre pămînt. Aşa-i, omul din urzire dănuit a fost cu minte, Chiar de-aceea zic că omul este tont şi făr’ de minte. 15 Asta-i, zici, cimilitură, care satir-au scornit, Pentru lectorul a vostru ce a rîde-ar fi dorit; Dar eu cer dovezi în formă, iar nu vorbe de-ndoiele. Bine, iată-mă-s, ascultă; să-mi răspunzi la toate cele! Zi-mi ce este-nţelepciunea? Cuget chiar neschimbător, 20 Ce nu-1 tulbură nimică, nu-i aprinde vre un dor, Carele-n a sa lucrare mai încet se înaintează Decît giudele la sesie, ce s-aşteaptă păn’ 1-amiază. Dar aceste-alese daruri, ce pre om îl fac jnintios, 161 Decît omul oare cine le întoarce tot pe dos? 25 Căci furnica-n toată vara regulat la arii vine, Umple-a sale magazale, pentru-a ei nutreţ, cu grîne, Şi îndată ce Borea atmosfera a cuprins Şi pre veştede ogoare a dat bruma şi a nins, Gîndăcelu-acesta ager, în tunerica lui casă, 30 Iarna gustă proviantul care vara adunasă. Nici îl vezi vrodinioară în umorul schimbător, Primăvara-n nelucrare, iarn-apoi sîrguitor, Căutînd pe ger nutreţul prin ogoare şi grădine, Sau zăcînd în lenevire, cînd Berbecu-n Zodie vine; 35 Insă omul nestatornic, ce mintios l-ai giudecat, A lui planuri ş-apetituri le preschimbă nencetat, A lui inimă plutindă între dumeriri o mie Nici aceea ce doreşte, nici ce nu vra el să ştie. Ceea ce-ntr-o zi iubeşte, o respinge-a doua zi; 40 Să mă-nsor cu o femeie ce pre altul ar iubiţ/' De agiuns alţi tonţi sînt temă de vorbire scandaloasă, A fost zis însurăţelul în fantazia duioasă, Carile, numai de-o lună prins în lanţul căsător, Crede că chiar pentru dînsul a lui Adam urzitor 45 Plăsmui din altă coastă o femeie cu credinţă, Ce cu soţul ei să aibe tot o voie ş-o dorinţă. (Iacă omul precum este, azi negru, mîin-alb de tot, Strein este cîtu-i ziua, iar noaptea e patriot; Prin confuzii p-alţi încurcă şi pre sine nu deznoadă, 50 Din minut în minut schimbă de idee şi de modă. Dupre vînt şi el se-ntoarnă, iacă-1 vezi că poartă frac, Astăzi coif, mîine fes roşu, iar poimîne-un comanac. Dar cu toate-aceste, dacă l-ai vedea cu ce plăcere El pre sine se îngînă în mii fumuri şi-n himere, 55 Parcă lui descoperit-au natura al ei secret, Ca cum numai pentru dînsul s-a urzit acest planet. Zice că el este domnul de-nmiite-a lumei gloate; Cine este la-ndoială? mai adaogi. Ia eu poate! Cercetare nu încape; oare-un urs în groapa sa 60 De un călător sau cesta d-acel urs va tremura? Oare dupre-o capriţie şi a beilor fermane Leii, tigrii deşerta-vor ţărmurile africane? Împărat numai de nume, care dă altora lege, Aist domn de animale are mai mulţi de un rege! 162 65 Că ambiţia, amorul, avariţia nencetat A lui cuget ca pe sclavul ţinu-n fere înnodat; Abia somnul, obosala a lui gene le apasă, Avariţia i zice: „Iacă, timpul este-a deştepta-să!“ „En mă lasă!“ „Ba te scoală!“ „Nu-mi strica un dulce vis, 7 0 Neguţitorii încă-n piaţă nici taraba n-a deschis11. „Să nu-ţi pasă, iute scoală!11 „Ce să fac, că încă-i răce?“ „Din o margine la alta tu oceanul petrece, S-aduci hină de la Peru, porţelană din lapon, Cafe de la Martinică, de la Goa chinamon.11 7 5 „Aş putea să mă astîmpăr, c-avuţie am eu mare.“ „De agiuns nu-i niciodată; s-o aduni fără-ncetare, Să nu cruţi minciuni, nici crime, calcă orice giurămînt, Sătea sufere şi foamea, salt te culcă pe pămînt, Fără mobili, fără casnici, să mănînci numai legume, 80 Să nu perzi un ban, mai bine lasă ca să te sugrume.11 „La ce astă-economie?“ „Ce, în cap nu ţ-a intrat Că moşteanul tău în urmă, îngrăşet şi spulberat, Folosindu-se de banii ruginiţi sub a ta cheie, Din mazil, baron s-a face, şi contesă-a lui femeie?" 85 Insă iacă oara vine, marinarii chem mereu; Dacă dorul avuţiei nu s-aprinde-n peptul tău, Vine repede aînbiţia, ea cu ceata ei te cere Şi din lin a lui repaos te rădică în putere, Te trimete-n bătălie, unde-un glonte de un funt, 90 Ca să iei o cruciuliţă, din teafăr te face ciunt. Ş-aflînd moartea timpurie pe-a forteţei parapete, Cu bravura nemintioasă s-umple faţa-unei gazete. Mai încet, aud că-mi ziceţi, cu şăgalnic acel rost, Astă smintă totdeauna a eroilor a fost. 95 Deci tu crezi că Alexandru cuprins fu de nebunie? Spulberaticul ce-Asia prefăcusă în pustie, însetat de strein sînge, triumfător împărat, Căruia întreg pămîntul nu-i se părea d-agiuns lat? Alexandru, născut rege a unei provinţii bune, 100 Pe care ar fi putut-o guverna cu-nţelepciune, Pretendînd ca turuietec a fi într-a Greciii zei, Alerga chiar ca banditul ce nu are căpătăi; 163 Tîrîind în, a lui sfită a resbelilor urgie, A umplut mai lumea toată de măreaţa-i nebunie. 10 5 Fericit, dacă pe-atuneea, spre ferire de scandal, Ar fi fost în Macedonia de nebuni un. ospital Şi ca-n casă întărită, epitropul său cu minte, După un consult de doctori să-l fi închis de mai nainte. Insă, făr-a ne abate în labirint tunecos, 110 Să privim amu pre omul din punctul sau cel frumos. Numai el, spun, că petrece tot statornic în cetate, Că se poartă totdeauna cu maniere delicate, îşi alege gubernatori, magistraţi şi împărat, Observează rînduiala şi legi bune ce ş-a dat. 115 Adevăru-i, en ascultă: fără legi şi rînduiele, Făr-aprozi, regulamente ş-a iustiţiei corcodele, Ori văzut-ai vreodată un lup hoţ la drum pîndind, Ca la noi precum se tîmplă, pe un alt lup despoind, Mai puternic să se facă, ori pe altul învenină 120 Ambiţiosul leu, şi ţara-i în partizi oare-o dezbină? Oare ursul în pădure ou alt urs s-au încruntat, Uliul oare pintre nouri pe un alt uliu a vînat? Şi în Africa barbară, nici o sălbatică fiară, Ca să prade şi să-mparte, n-a stîrpit chiar a ei ţară; 125 Leul contra unui alt leu, a lui frate-au pămîntean, Niciodată nu se luptă, spre-aş alege-un alt tiran. Animalul cel , mai aprig ce se află în natură în acel ce-i semănează respecteaz-a sa figură; Impetul turbărei sale îl astîmpără în el, 130 Vro şicană, afront nu-i face, nu-1 procheamă la duel. Vulturul de pe ogoare zeciuială nu pretinde, Ca din osteneal-altuia de iernat s-aibă merinde. Nici văzutu-s-a vrodată pe-a lui damă un papagal Pentr-un act de necredinţă s-o cheme la tribunal. 135 Ş-un asesor patrupedic, giudecînd cu uşa-nchisă, Nu încheie o sentenţă ce rămîne numai scrisă. Ci, fiecare-n repaos cu vecinul animal Cariera sa petrece fără certe şi scandal. Numai omul, singur omul, pătimaş fără ruşine, 140 Inventează mii sistemuri să sugrume pe alt sine; Nu-i de-agiuns că prin Satana a lui mîni a frămîntat Pucioasă, cărbuni, silitră şi arme a fabricat, 164 145 150 155 160 165 170 175 180 Mai lipsea ca-n a lui furie să încurce lumea toată D-advocaţi, consulţi de iura s-adune flămândă gloată, Ce urzi prin paragrafe de paingini un tipic, TJnde-noată cel puternic şi se-neacă cel mai mic. îmi zici iar: o, frate, o calomnie ce-ţi agiută? A lui sminte are omul, de nu mii, macar o sută. Chiar ca marea valuri are de capriţii înnăscut, Dar virtutea-i cea mai mică viţiile a-ntrecut. Ori nu omul ce tu critici, ager, plin de ghibăcie, Cu a lui spirit răzbate prin pămînt şi prin tărie, Oceanul îl petrece dus de aburi şi magnet, Nevăzutele cunoaşte şi-nţelege-orice secret! Ş-acum omul în o clipă, prin electrică scînteie, Păn’ la marginile lumei transporteaz-a sa idee, Incit fulgerul, lumina şi oricare element S-a făcut şerb şi ascultă de a omului talent. Dobitoacele au oare academii de-armonie, înfloreşte pe la dînşii vro ştiinţă-au măiestrie? Văzut-ai la ei un doctor, filozof sau publicist, Vrun spiţer, hirurg au moaşă, veterinar sau dintist, Şarlatani de toată clasa, ce-ntr-o limbă-ntunecoasă Alte vite-nveninează cu reţete preţuoase? Dar apoi făr-a dezbate dacă omul priceput Ceva ştie, de vrodată cu temei cev-au ştiut, Făr-a-i părtini nimică, en răspunde-mi, bunăoară, Omul în timpul de astăzi după merit se măsoară? „Vrei magnaţii capitalîei l-a ta uşă ca să vie, Zice-un tată cătră fiul, ce-ncă păr n-are-n bărbie; Lasă cartea la cel mizer, tu adună ban la ban, Cinci la sută pe o lună, oare cît face pe an?“ „Şeasezeci.“ „Bravo, băiete, toate ştii ce se cuvine, Cît onor şi cît-avere vor să ploaie preste tine! Fătul meu, te practicează în metod de-a număra. Condica de dar-avere fie evanghelia ta; Cercetează ce venituri Eforia are-a vinde, Cum tărîţe şi neghină să amestici la merinde, Şi moşia, dănuită la un schit evlavios, Să-i producă fum de smirnă, ţie olandez folos. Fii evreu, cursar şi aspru, aibi o inimă-ncălată, Fără cuget şi ruşine, adevăr nu zi vrodată. Nu cumva ca, tont la pungă, galanton din sentiment, 166 T Să te pui chizeş sau martor făr-avea un bun prezent. 185 Preste legile a ţărei tot plutind cu ghibacie, Prin asemine metoduri aduna-vei avuţie. Şi atuncea vechiul nobil, ce te denumea ciocoi, Cu respect va să te-nşire între nobilii cii noi. Să vezi cum va să te cheme la partizi, la soarele, 190 Să-i fii ginere te-nnoadă în amorului reţele; De ai fi cam brun la faţă, şchiop de-ai fi, ciunt sau ghebos, Aurul răspînde-un abur ce te face Făt-Frumos. Merit, ranguri, cu virtute şi resbelică bravură, Făr-a fi urmat la scoale, minte ai şi-nvăţătură. 195 Favorit celor frumoase, fericit vei fi-n amor, Pe cînd sărăcia-n omul îngroapă orice odor." Parvenitul camatar pe al său fiu aşa-ndeamnă Şi s-adune milioane astă cale îi înseamnă. Şi asta tu vei agiunge, deşi altele nu ştii, 200 Decît: doi şi doi fac patru, scoate unul rămîn trei! Şi cu metodul ist magic în oricare carieră Uni-agiung în capitală, alţii stau la barieră. Poftim dacă după-aceste mai ai gust de-a învăţa, Peste-un tom latin au elin noaptea, zi a asuda, 205 Să descurci din vechi hîrţoage uricul d-antice ginte, Sau, fiindu-ţi mintea plină de evlaviosul zel, între dogmele religiei să aşterni un paralel. Să descoperi prin analis, prin algebră şi hemie, Picături în aer cîte, stele cîte-s în tărie, 210 Ca, orbit de-atîta calcul, un Mecenas îngîmfat, După atîtea ostenele, priîmindu-ţi tomul legat într-un marochin cu aur, ce de tine-i se dedică, Pentru toată mulţămită, „mersi, domnule" să-ţi zică, Şi copiii d-un filozof ce ţara a luminat, 215 Moştenindu-i numai nume, să nu aibe de mîncat! Apoi spune-mi, frăţioare, dac-un om prin a lui faptă, Prevăzîndu-şi greutatea ca nu merge-n calea dreaptă, De-ar avea el giudecată şi n-ar fi la minte orb, Hulub n-ar cere să fie, cînd nu-i alta decît corb! 220 Ce agiută lui Vintilă, ce visează numai stele, Deşi critica îi strigă: nu mai scrie versurele! El cu muza-i favorită; de un şchiop Pegas purtat, Cîntă, scrie fără stîmpăr a lui versuri nencetat, 166 Prin a cărora cetire, vrînd s-aducă în mirare 225 Pe părinţi, oaspeţi şi casnici, i adoarme ziua mare. Cînd un asin făr-ambiţie, de natură învăţat, La instinctul ce-1 conduce pururea s-a conformat Ş-urmînd datini ce natura i-au dat spre clironomie, Le urmează cu rabdare, nu mai mult de cît-cît ştie, 230 Şi cu voacea sa bizară, în capriţul cel deşert, Nu pretinde ca să facă cu canarii un concert; Făr’ să aibă giudecată, asinul scutit de frică, Pe încet, dar sigur pasă pre îngusta sa potică, Pe cînd uneoarea omul, ce a minţei are dar, 235 Ziua mare dă în groapă, deşi poartă ochelari; Mîine-urăşte ca veninul ceea care azi îi place, Cele ce urzise singur le preschimbă, le desface. Oare oile sau caii se-ngrijesc d-un nenoroc, Cînd s-adună la păşune treisprezece la un loc? 240 Turbură-se a lor poftă cînd un cuc la stînga cîntă? Vede omul vreodată capră veche ce descîntă? Oare din cochetărie pliscu-şi dă cu suliman O bufnă ce-i cam trecută, ca să placă-unui motan? Omului ca unui idol nici o vită se închină, 245 Nici s-o apere se roagă, de o fiară ră, streină. Insă omul în vechime, ipohondrii, fără moral, închinatu-s-au la idoli ce-i sculpisă în metal. Că-n Egipet se văd ş-astăzi temple mari şi piramide, Unde s-adorau cucoare, crocodili, boi şi aspide. 250 Te-aud că-mi zici: „En, frate, ce-mi înşiri timpul antic, Să-mi deszici prin mii sofisme adevărul care-1 zic Că omul, chiar acel nobil, doctor de filozofie, Mai gios l-a sa giudecată decît asinul să fie?“ Decît asin, dar ce are el să fie defăimat 255 Şi-ntre toate animale ca să-l rîdem nencetat? Dacă smintele a noastre ar voi ceriu] să schimbe Şi spre a noastră îndreptare i-ar da darul unei limbe, De ar zice în auzul ce le cugetă încet, Frăţioare, cîte-ar zice, ar fi chiar de spăriet! 260 Ce-ar zice în tribunale, unde vede toată vara Giudecîndu-se răzeşul, în loc hliza ca să are; Ce ar zice de părinţii care-a patriei viitor Cu strein-idei şi lapte da să crească fiii lor, 167 D-epidemia morală ce a dat preste giurume, Ce în fiecare lună schimbă modă, trai şi clime, D-unde prefăcut la formă se întoarnă poliglot, Bun francez, german şi elin, dar nu român patriot! Ce ar zice că vecinii se sfădesc pentru o piatră, Că sătenii ce ni nutră n-au decît cenuşă-n vatră! Ori ce-ar zice a lui cuget de-omul nemulţămitori Ce defaimă ş-apoi muşcă p-al său binefăcători! De cii din Iaşi carii parcă, pe-a Oituzului grea cale, Ca cum strechia-i săgetează, fuga-mpung la deal, la vale? Nesmintit atunci magarul, ce-acum este mizantrop, De-ar avea el acea limbă ce-avea-n timpul lui Esop, Tînguind pe bieţii oameni, nici voind să fie-n loc, Zău c-ar zice: „Omul este chiar ca noi, un dobitoc!“ EPIGRAMA Cătră unul ce promitea mult şi nu-mplinea nimică Dupre Marţial Atunci cînd rog ceva să-mi dai, îndată-mi dă sau zi că n-ai! Aciia-mi plac, cînd cer şi-mi dau, Nu urăsc pe-acii ce-mi zic că n-au; 5 Dar tu nici dai, nici zici că n-ai, Spre-a-mi fi datori, minciuni îmi dai! 169 BALAD E ŞTEFAN GEL MARE ÎNAINTEA CETĂŢEI NEAMŢU în cetatea părăsită, care de pe munte Cătră nouri încă-nalţă o căruntă frunte, Unde trecătoriul ş-astăzi cu respect se-nchina, A domnit odinioară vechea eroină; 5 Pe atuncea se lupta păstoriul moldovan !/»• i Şi ţara-şi apăra chiar ca un aprod oştean ! j ' IS' Ea avea un fiu puternic, Ştefan i-a fost nume, Prin acest domn strălucit-au patrianoastră-n lume; Patruzeci de biruinţe lauda-i adunasă, 10 Dar o zi schimbîndă soarta, el învins rămasă, Deşi lupta-se atunci păstorul moldovan I/r- i Şi ţara-şi apara chiar ca un aprod oştean! J ' 13' De mii cete fioroase patria a fost calcată Şi de sînge a ei ţărînă era adăpată; 15 Monastiri, cetăţi şi sate fumegau aprinse, Cu bătrîni, gemeau şi fete în obeze strînse. Dar nenvins era păstorul moldovan, \/b) Că ţara-şi apăra chiar ca un aprod oştean! j încruntat ca leul, Ştefan, voind să răzbune, 20 îne-o dată pre oştenii merge să adune; 15 — Opere, voi. I Mai întăi însă pre muma va să-mbrăţoşeze Şi pre fiul său de bine vra să cuvinteze. Că pe atunci a fost oricare moldovan, \/b' > Duios părinte, fiu, barbat şi aprod oştean! j' 2 5 Cînd de zi se luminase, cu a lui putere, La cetate Ştefan vine şi intrare cere; Dar Elena, inimoasă, de pe muri i zice: „Fără triumf să nu intre fiul meu aice!“ In timpul cel cumplit, un suflet moldovan 1 . . 30 A fost şi la femei, ca la aprozi, d-oştean! J „Fiule, întăia oară te văd fără vîntă; Totdeauna tu învins-ai cu dreptate sfîntă! Eu nu pot astăzi deschide a cetăţei poarte, Pe eroi în cîmp aşteaptă glorie sau moarte!" 35 în timpul cel cumplit, un suflet moldovan 1 , A fost şi la femei, ca Ia aprozi, d-oştean! J „Mergi, adună a ta oaste, zboară spre peire, în a ta virtute patria afle mîntuire; Asta-i singura dorinţă, voia maicei tale, 40 De-i cădea, şi eu urm a-voi pe a morţei cale!“ în timpul cel cumplit, un suflet moldovan 1 _. , A fost şi la femei, ca la aprozi, d-oştean! J’ Ştefan, răzbătut la suflet, pre ai săi adună, Se repede ca fortuna, ca un fulger tună; 45 Duşmanii, uimiţi de spaimă, luptă, dar nu scapă,. Şi pe ţara mîntuită cu-a lor sînge-adapă! C-atunce se lupta păstorul moldovan 1 . , Şi ţara-şi mîntuia, ca un erou oştean! J 1 Ai- DOCHIA ŞI TRAIAN ^ Sub muntele Pion, în Moldova I între Piatra Detunată Ş-al Sahastrului Picior, Vezi o stîncă ce-au fost fată De un mare domnitor. 5 Acolo de rea furtună E lacaşul cel cumplit, Unde vulturul răsună Al său cîntec amorţit. Acea doamnă e Dochie, io Zece oi, a ei popor, Ea domnează-n vizunie Preste turme şi păstori. II La frumflseţe şi la minte Nici o giună-i samana, 15 Vrednică de-a ei părinte, De Deceval, ea era. Dar cînd Dacia-au împilat-o Fiul Romei cel mărit, Pre cel caxe-ar fi scapat-o, 15* 17;; 20 De-a iubi a giuruit. Traian vede astă zînă; Deşi e învingător, Frumuseţei ei se-nchină? Se subgiugă de amor. III 25 împăratu-n van cată Pe Dochia-mblînzi; Văzînd patria ferecată* Ea se-ndeamnă a fugi. Prin a codrului potică 30 Ea ascunde al ei trai, Acea doamnă tinerică Turma paşte peste plai. A ei haină aurită O preface în şăieg, 35 Tronu-i iarba înverzită, Schiptrv i este un toiag. IV Traian vine-n astă ţară, Şi de-a birui deprins Spre Dochia cea fugară 40 Acum mîna a întins. Atunci ea, cu grai ferbinte, „Zamolxis, o, zeu, striga, Te giur pe al meu părinte, Astăzi rcg nu mă lasa!“ 45 Cînd întinde a sa mînă Ca s-o strîngă-n braţ Traian; De-al ei zeu scutita zînă Se preface-n bolovan. ' V El petroasa ei icoană 50 Nu-ncetează a iubi; Pre ea pune-a sa coroană, 174 Nici se poate despărţi. Acea piatră chiar vioaie ©e-aburi copere-a ei sin, Din a ei plîns naşte ploaie, Tunet din al ei suspin. O ursită-o priveghează, Şi Dochia deseori Preste nouri luminează Ca o stea pentru păstori. TURNUL LUI BUT Pe muntele Pion Imitatie între toată românime, Mai frumos şi milian, Mai puternic n-a fost nime Decît Butul moldovan, 5 Că, oştean şi vînător, Fericit fu şi-n amor. Iacă buciumul d-aramă, Ce-n Suceav-a răsunat, La resbel pe junii cheamă 10 Cătră ţărmul departat, C-Alexandru domnitor Dă Poloniei agiutor. Dar cu Butu-i logodită Fiia a lui domnitor, 15 De el Ana despărţită Suspina-va de amor; Butu-i dă parola sa C-a veni ş-o va lua. Doamna, plină d-umilinţă, 20 Giuruirea i-au păstrat, Dar amantul o credinţă 176 Pentru alta au uitat. Cine calcă-al său cuvînt N-are pace în mormînt. 25 Oastea de la ţări streine De un an s-au înturnat, Insă Butu nu mai vine; Aleu, poate-au răposat! Doamno,-i timp de măritat, 30 De giunia ta-i pacat! Vai de har, de sănătate, Ca stele ochii sănini, De-a lor lacrimi neuscate Turbure-s amu fîntîni, 35 Că un altu peţiior Mîna-i cere şi amor. Toţi boierii vin din ţară Şi un prinţ cu svita sa; Ana plînge în camară 40 Că pe But nu poate-uita; Popa mîine va serba Şi pe doamn-a cununa. . Zice doamna credincioasă: „Nu merg la altarul sfînt 45 Şi voi fi mult mai voioasă, De m-or duce la mormînt. Dacă Butu nu e viu, Patul nunţe-i un secriu.“ Insă-n ziua de urgie, ■50 Are multe doctorii O bătrînă, care ştie Şi descînteci face mii. Hîrca veche, pe ascuns, Duce doamnei cest răspuns: 177 55 „S-alungi popa şi pe mire, Va veni azi Butul tău; în ursita-i mîntuire, Ea va drege precum vreu; De la crivăţ, de l-apus, 60 Bune farmeci ţ-am adus. De la codru buruiene, Iarba zînei de la Prut, De la vultur două pene, Iar tu, doamno, de-a lui But, 65 Te rog, părul ca să-mi dai, Ce de suvenirul ai. Din păr şerpe vom forma, Două inel-oi împreuna, Din mic deget sînge-i da 7 0 Şi pre şerpe voi giura, Cu inel oi descînta, Va veni şi te-a lua.“ Doamna-n hircă se încrede Şi se-mplîntă în pacat, 7 5 Butu-ascultă, el purcede De la ţărînos palat, Nu cum mersă la război, Doamno, oare nu-i strigoi! în somn toată curtea zace; 80 Doamna-i trează; au sosit Miazănoapte, paza tace; Pas de cal s-au auzit, Iar dulăul priceput, Ce urla, se făcu mut.: 85 Poarta curţei se deschide; Pintre păzitorii mii, Nu-s ce umblă, o deschide Şi închide uşe trii; Iată-1 în alb îmbrăcat 90 Pe-aşternut s-au aşezat. m Ţrece clipa cea duioasă, Calul rînchează mereu; ,,Rămîi, Ano, sănătoasă, Că m-aşteaptă roibul meu, 95 Au cu mine vei veni Ş-a mea purure vei fi.“ Luna luce, Butul fuge Preste munte, prin hîrtop, Vîntul şuieră şi muge, îoo Roibul sare în galop, Ş-amu-i duce p-amîndoi, Doamno, oare nu-i strigoi! Pintre plaiuri, căi secrete, Trec la codru şi s-aud 105 Gemînd bufnele spăriete, Mereu urlă lupul crud; Din tunerec ochii săi Luminează, ca scîntei. „Din ceri lun-amuşi s-a trece, no Roibul meu, hai în galop! Nouă măguri şi stinci zece Avem încă ş-un hîrtop. NoUă rîuri a sălta, Păn’ cucoşul va cînta." 115 „Unde mergem?" „Unde?-Acasă, Chiar pe culmea lui Pion; Rareori omul pe-aic,i pasă, Lîngă a Do'chiei tron,: : Unde turnul meu va sta, 120 Ce-n veci nume-mi va purta". „Dulee-edor, ah, calul ţine, Că de spaimă . abja şed!" „Pe şea pune ambe mîne, Dar în dreapta, ta ce văd?“ 125 „Testamentul cel sfinţit. Care popaeaulffimkl1. 179 „Calul nu-mi stă aşa-n pripă, Că în fugă este-acum, Testamentul dă-1 în ripă, 130 Ţine-te, c-avem rău drum!“ Roibul, parcă uşurat, Prăjini zece a saltat. Preste lacuri şi păraie Trec minaţi d-un rece vînt; 135 Ici, colo, cîte-o vapaie Saltă d-un pe alt mormînt, Şi pe drumul zburători Petrec mirii călători. „Stă, ascultă-mi a mea rugă, 140 De om cale nu-i aici!“ „Calea-i bună pentru fugă, Urmă nu-i pintre potici; Pedestri oaspeţi aici nu-s, Că-i duc alţii tot pe sus. 145 Răsăritul se înfoacă, Roibule, hai în galop! Păn’ va bate popa-n toacă Avem încă un hîrtop, Piatra Teiul a ura 150 Păn’ cucoşul va cînta.“ „Ah, iubite, frîul strînge; Sărind calul acel rîu, De o stîncă mă va frînge!" „Ce-ţi atîrnă de la brîu?“ 155 „Sînt metanii de_Ja schit, Ce-un sahastr-audarmt „Ce metanii fioroase, Că a roibului ochi scot. Vezi cum tremuru-1 răzbate! 160 Deci aruncă-le de tot!“ Roib-atunci pe munte-nalt Ia o milă într-un salt. 180 „Cele pietre ce să fie, Cele cruci şi săpături?11 165 „Nu sînt cruci, ce e tărie Curţei mele dimpregiur; Pre zid dacă vom sui, Calea-n veci vom mîntui.“ „Ce-ai stătut, o, dulce-odoare? 170 Roua m-a muiet de tot; Răce-i vîntul chiar la zoare, Să-ţi urmez de-amu nu pot. Tremură soţia ta, Copere-mă c-o manta!" 17 5 „Dulce doamno, iacă-ndată Eu voi pune pe-al tău sin A me frunte înfocată, Ce mă arde ca venin. De ea piatra s-a-ncălzi, 4 80 Doar ceva m-oi răcori. Ce colană-i ferecată?11 „Crucea care mam-au dat!1.1 „Crucea-mpunge ca săgeata, Fruntea me a încruntat; 185 Să nu păţi de ea şi tu, Crucea leaped-o de-amu!“ Căzînd, peri acea cruce, Butul doamna-n braţ a strîns, Cel ce mînă, cel ce duce, 190 D-un foc vînăt s-a aprins. Roibul hohot d-om a dat Ş-încă-o stîncă a saltat. A Dochiei piatra tună Şi cucoşul a cîntat; 195 Din Hang clopotul răsună, 181 Cînd săhastru] a tocat, Iar cu discul strălucit Soarele au răsărit. Dimineaţă, cînd să vie Sîntul popa la palat Să serbeze cununie, A perit doamna din pat ! Pre Pion turnul lui But De atuncea s-a văzut! legende ÎNVĂŢĂTORUL ŞI URMAŞII SĂI Alegorie Cătră-apostolii săi zis-au dinioară Domnul lor: „Cel ce vra a fi cu mine de-astăzi fie-mi următori. Calea noastră va să fie Spre cereaseă-mpărăţie.“ 5 Un stol mare, strigînd, vine: „Unde-i merge, noi cu tine!“ Cu un zîmbet Domnul pasă înainte prin pustiu, Călătorii se îndeasă 10 Să s-adăpe la vreun riu. Vîntul cald, focosul soare A lor frunte a umplut De arine, de sudoare. Deşi nu prea le-au plăcut, 15 Pănă-n seară a suferit. Umbra cînd i-a răcorit, „Doar aicea vom mînea'1, Intre dînşii toţi şoptea, însă Domnul urma-n cale 2o Preste rîpi şi preste vale, Pe loc unde rareori A păşit un călători. Următorii suspinau, De spini unii s-aninau, 183 25 Zicînd: „Pasă cel ce-a vre Pe această cale gre!“ Altul şede peste-o piatră Cugetînd la a sa vatră, Unul pe iarbă s-întinde, 30 Altul gustă a lui merinde, Din drum alţii se abat, Insă Domnu-i neschimbat; In tunericul pămînt Nici le zice vrun cuvînt. 35 Apoi cînd s-a luminat, Faţa sa a înturnat. Din cîţi vrură a se-ntrece, Văzu numai doisprezece. „Adevărul vouă zic“, 40 Zis-atunci cu duioşie, „In astă călătorie Numărul nostru e mic. Mulţi chemaţi, aleşi puţini! Cel ce-n cale se-ngreuiază 45 Pintre stînci şi pintre spini Şi cuvîntu-mi nu urmează, Niciodată va să vie In cereasca-mpărâţie /“ SPICUITORII La ocazia publicărei foaiei periodice „Spicuitorul româno-franeez1-1841 într-o holdă secerată, tineri trei spicuitori, Tupilaţi pre iarbă verde legau jerbioara lor; Ochii plini de întristare, dup-a zilei ostenele, Suspinau că a lor sarcini nu erau ceva mai grele; 5 Şi cu lacrimi de durere, ce din ochi le-au rourat, Ziceau: „într-o zi de vară num-atît-am adunat!“ Ars-au fost de soare fruntea şi plecata lor cerbice, încruntată avea talpa de mii ghimpuri celor spice... Unor juni aşa de tineri, rîsul s-ar fi cuvenit; 10 îns’,aleu, plîngeau aceştia, ah, ce chin nesuferit! } Deodată un nou martor a tîmplărei cei duioase, Iacă vine proprietarul ale ţarinei mănoase. „De p-ogor, sarmani, voi strîngeţi, de cînd ziu-a luminat, Zise lor, dar, amar vouă, încă mult n-aţi adunat; 15 Văd că spicuind aicea aţi cruţat a mele grîne, Deci, de secerişul verei fiind ariile-mi pline, Sfiicioasa sărăcie mulţămi-o-voi curînd; Luaţi cîte două jerbii şi-nturnaţi-vă cîntînd!“ Cît de inte tinereii, insuflaţi de duioşie, 20 Alungat-au întristarea şi simţit-au bucurie! 185 Cît da mîndri, senini la faţă, pentru capatatul har A zburat ca. o săgeată cătră auritul dar! Şi cu cită bucurie încărcînd peste-a lor spate Jerbiile agonisite şi acele-n dar luate, Săltînd preste iarba verde, cu un gînd mulţărmtori, Se-nturnase spicuitorii la săracul foişor! JIJIA Smitată dupre zicătoarea poporană 5-- între Prut şi-ntre Şiret, J, Ce mai mult de ani o mie Apă limpede trimet Păn’ la Dunăre-n eîmpie, 5 Este-un lac, ca marea-ntins, De muncei umbroşi încins. Nici un rîu din sînul lor Nu revars-a sale ape, Cu nutreţul curgător 10 Acel lac ca să-l adape, Ci din fund nemăsurat Lacul creşte nencetat. Acel lac, cînd este lin, De vînt unda-i nu se-ncreaţă; 15 La ochi samănă deplin Cu un disc luciu de gheaţă, Sau cristal chiar, ce-a răsfrînt Bolta-azură pre pămînt. Noaptea, cînd te-apropiezi 20 Către apele acele, în ceri şi în lac prevezi 16 187 Stol de lucitoare stele, I Luna jos şi luna sus, 1 Şi-n lac cursu-i spre apus. 25 i Nu-nţelegi de-i adevăr Sau fantazie, au dacă Lacul suie-se spre ceri, Ver spre lac ceriul se pleacă,. Că de cauţi în a lui fund 30 Sameni mez în glob rotund. Aşa, cînd e timp frumos, Ochiul tău se îngînează, Dar__xa fi mult inimos nVTifianl cela ce cutează 35 ' La TtuT noaptea a veni, Fără a se îngriji. Că abia a înserat, Vezi pre lac cum scînteiază De vermi stol înaripat, 40 Pănă trece-a nopţei miază, Şi atuncea deseori O stea cade-n lac din nori. f Uneori din apei mez . Sună larmă de cetate ’ 45 Şi mirînd din apă vezi Cum la ochi ş-auz răzbate, i Pintre fum şi prin scîntei, ţ Trista voace de femei. ( Cînd se stînge focul cel 50 Şi strigările s-alină, Pintre unde-ncetinel Parcă sînte rugi suspină, Ca acele ce în zori Cîntă vergurile-n hori. 55 Ce misterii se ascund în această adîncime, 188 Nu putu cerca la fund \ Păn’ l-acele zile mme," \ Pană cînd a cutezat J 60 Un antic şi demn barbat. Pre moşie a domnit __________ lK Bravul Conde, io ier mare; 1 / El cu-ai săi s-a sfătuit Ca să facă o cercare €5 Şi un plan a încheiet, Să pătrundă-acel secret. Tot poporul a stătut Şi prin multe ostenele Manini plase a ţesut 70 Din o sută mii reţele, Palme-o mie-n lung şi-n lat, Luntre multe s-a durat. Spre a avea cerescul har La-ntreprinderea pascară, 7 5 A dat cît-un sărindar Pe la monastiri din ţară Ş-un călugăr de la schit Cu agheazmă a sînţit. însuşi Conde, stînd la mal 80 Cu a lui curteni şi gloată, Dă pascarilor semnal, Ş-amu plasele înoată; Trag plutaşii tot vîrtos, Ca s-agiungă pănă-n gios. S5 Plasele s-a înspumat Şi vuind acum o undă De-alta iaca-a despicat Şi în lac se acufundă; Milianii trag mereu, 90 Că a prins nu-s ce prea greu. sa 6* 189 Nime-ar crede ce a prins ~ Unda începu să mugă^ P-unii spaima a cuprins, Fricoşi alţii dau la fugă, 95 Deşi cele ce-o s-arăt Nu era de spăriet. Că din plasă a ieşit * O frumflaşjLrjgiune zînă, j Cu păr negru umezit, 100 Faţa-i sarbădă,, senină, Şi pre luciu cînd a stat Cu blîndeţe-a cuvîntat: „Tu, ce astăzi ai pătruns în a noastră adîncime, 105 Nu ştii că viu n-a agiuns-, îndărăpt în lume nime:, Cel ce de ursită-mpins în aist fund s-a destins? Dar fiindcă-n corpul tău îio Curge-a bunilor mei sînge,. Că cel ce cu Domnul-Zeu Lucru-ncepe toate-nvinge, Lacului legend-a şti, Spre mirare-ţi voi rosti. 115 Timpul vechi eu amintez,. Cînd creştinilor lucoare, în Moldova, prin botez, Renăscut-au pre popoare, Stol de verguri s-adunat, 120 Lui Cristos s-a prosforat. Ne-am durat altarul sînt între codri-n salbe dese, Şi-ncheiet-am jurămînt Domnului a fi mirese, 125 A ruga, a agiuna Ş-a şerbi mărirea sa. 190 Nime din alţi muritori Nu putu la noi să vie; Le era crim fiorători 130 A calca în săhăstrie; Moartea îl ameninţa Pe-un barbat ce cuteza. Atunci, de la răsărit, Păgîni barbari, cu cruzime, 135 In Moldova a venit, în atîta, zău, cîtime, Că mai lesne ni era Frunzele a număra. De cuţitul stîrpitori 140 Zăcea-n ţară stoluri crunte, Numai omul fugători Adăpost afla la munte; Pre noi schitul a lăsa Jurămîntul nu ierta. 145 Pe cînd noaptea ni rugam, Lîngă-altare proşternute, Tremurînde ascultam Cum vineau stoluri temute, De cai tropot sunător, ‘150 Freamăt dînd înfiorători. Ca porumbul spăimîntat, Cînd de uliul se vînează, Sub aripi, spre-a fi scapat,. Ale mamei tupilează, *,155 Aşa toate ni-am văzut în genunchi, sub crucei scut. «Doamne, zis-am, de nu-i vra Să ni mîntui prin minune, De defaimă a scapa, 191 1 Fiind î 160 Fulgerul să ni detune; Au vivinde1, fă cuvînt Să ni-nghită-acest pămînt Atunci iacă răsări Preste noi a zilei soare, 165 Spaima dintre noi peri, Ni sufla o dulce toare; Abat ochii pre pămînt, Dar pămînt eu nu mai simt Că cu schitul cufundat 17 0 în. pămînt mă deştind vie; Şi atunci s-a revarsat Preste noi uda tărie, Pintre care pănă-n fund Numai razele pătrund. 170 Acolo, lîng-un altar, Sub o boltă cristalină, Ni păstrează vie-un har, Pănă-n ziua cea senină Cînd credinţa va afla 180 în judeţ cununa sa. De 1-Altai pănă la Carpat,, Barbarilor semeţie Crivăţul a spulberat Ca p-arină din cîmpie; 185 Nici o urmă de-a lor pas,. De cît numel-a rămas. Dar fortunele cînd tac Ş-undele nu pot să mugă,. Chiar din sînul cestui lac 190 Se înalţă-a noastră rugă Cătră Dumnezeul sînt Pentru-a patriei pămînt. viaţă (Gh. A.). 192 O, tu, ce ai auzit Cest uric plin de minune, Q95 Fie-n cuget tipărit Şi la tot nepotul spune: Pentru Patrie şi Zeu Să prosfoare traiul seu!“ Cînd aceste-a închiet, :200 Se încreaţă-a apei undă, Şi cu zîna, pe încet, Plasele se acufundă; Nici alt om o mai văzut, Dar legenda n-a tăcut! sirena lacului Imitaţie dupre o tradiţie poporanfe C De la curtea unui sat, y Prin preluca cea umbroasă, întristat-au alergat Fata-Irina cea frumoasă; 5 Dţr"pÎTnsTochiu-i roura, In vînt păru-i flutura. Cînd din luncă a trecut, Unde-un rîu în lac s-afundă,,, Fata-Irina a stătut 10 Şi, uitîndu-se la undă, A ei dalbe mîni a frînt Şi a zis acest cuvînt: „Voi, ce-n ist palat undos Locuiţi, o, sorioare, 15 Bocetul meu cel duios Ascultaţi ş-a me plînsoarel! Cel ce-amorul mi-a giurat, i Aleu, azi m-a îngînat. ' Pe al nostru domnişor 20 Am iubit cu duioşie, Trainic mi-a giurat amor,. 194 Că m-a lua de soţie; Dar credinţa a calcat, De soţ alta ş-a luat. 25 Fie deci el fericit C-o mai nobilă soţie, Ce ambiţie-a sortit, Dar la mine să nu vie, Să derîdă-acum şi ea 30 Plînsul şi durerea mea! Pentr-o fată ce-a pexdut Ferioirea-n astă lume, Nu am decît să mă mut în al apei voastre spume, 35 Să m-ascund, însă, aleu, Ce-o să facă fiul meu!“ Cînd plîngînd aceste-a spusf Cu adîncă suspinare, Mîna preste ochi ş-a pus, 40 De pe mal în apă sare, Şi apoi s-a cufundat In a zînilor palat. Dar In curtea celui sat, I» Mii de oaspeţi se adună, J 45 Lumini mii a fulgerat Şi armonia răsună ; Cupa umblă împregiur, Toţi urează bun ogur. Cînd, prin vuietul voios, EO Din prelucă parcă cheamă Plînsul cel mai dureros Unui prunc ce-i făr’ de mamă,, Că un casnic îndurat j în braţ pruncul a luat. \ 55 Lîngă lac el a stătut Cu cea sarcină duioasă, Unde ramtira-a ţesut 195 O camară-ntunecoasă Şi format-au un ascuns De razile nepătruns. în tăcut acel tufari Plînge, cheamă: „Amar mie, Ah, 1-acest sărman sugari Cine mumă va să fie? Fată-Irino, dă-mi răspuns, Unde, unde te-ai ascuns?“ „Iacă-mă-s chiar în cest fund" Un şopt din lac i răspunde, „Eu petrec aici pe prund Tremurînd în rece unde Şi cu ochiul lăcrămos Nu-mi văd fiul cel frumos. Valul repezit de vînt Tot mă poartă-n a sa cale, Ş-atunci cînd flămîndă sînt Eu gust mursa de corale; Roua dimineaţa beu, Papura e stratul meu!“ Dar bătrînul casnic iar Repetează: „Amar mie, La acest sărman sugari Cine mumă va să fie? En, Irino, dă-mi răspuns, Vino d-unde te-ai ascuns!“ Că sub apă s-a mişcat, Pe încet, nu-s ce, se pare; Apele s-a turburat; Iată că acum răsare, Frumuşel, din a lor sin, Un peşte de tot strein. Precum junii cînd pe lac, în a lor gioc de la ţară, Bour cu o piatră fac, Care luciul apei ară, 95 Aşa peştele-a săltat Şi pe apă-a lunecat. De-aur pete străluceau Pe spinarea-i delicată Ş-aripioarele aveau lftfl O colană-mbrilantată; Din cap, ca aluna micr Luceau ochii lui pitic. Dar cel peşte minunat D-îndată a sa făptură 105 în femeie a schimbat Cu angelică figură; De pe capul cel frumos Se deştinde-un păr undos. Pre-a ei feţe şi pre sin 110 Răsărit-au la videre Două roze preste-un crin. Şi mănoase două mere; De Ia brîu~răinasă-n jos Forma peştelui solzos. 115 De mal al acestui riu Sirena s-apropiază, Luă-n braţ pe al ei fiu Şi la sîn îl tupilează; „Nani, nani, dorul meu,, 120 Nani, a ta mamă-s eu!“ După ce au încetat Copilaşu-a lui plînsoare,. în leagăn l-a aninat, Preste ramurile-uşoare 125 Şi schimbă figura sa în un peşte, cum era. Ea se-nveste-n solzi de tot„ Aripioarele-i răsar, Unda o despică-n not, 197 130 Prefacută-n peşte iar; Apa-n giur s-au înspumat, Ea la prund s-a cufundat. Dar de cîte-ori a purtat Casnicul în a lui braţe 135 Pe-a ei fiu, a înlăptat De sară şi dimineaţă, Preschimbînd a ei corp mie In femeie, din pitic. In minutul cel tăcut 140 Cînd în ceri răsare luna, Acum oara a trecut, Dar la lac, ca totdeauna, Casnicul cel duioşit Cu copilul n-a venit. 145 Prevenit de un prepus, Nu trecu pe cea cărare, Că-nsurăţeii s-a dus Pe-acolo la preumblare, Pentru că-n rediul tufos 150 Paserea cînta frumos. De departe i-a urmat Şi, ascuns în cea camară, El aici i-a aşteptat ' După prînz, pănă în sară, 155 Ca să vadă pe-amîndoi Să se-ntoarne înapoi. Iesă-n urmă, îngrijit, El din palmă-şi face-ocheană; Pintre degete-a privit, 160 Dar acum a zilei geană De pe munte a trecut Şi pe nime n-a văzut. Mai aşteaptă după-apus Pănă-n ceri văzut-au stele; 165 Cercetează-n jos, în sus, 198 Şi, plin de prepusuri rele, Tremurînd, cu pas încet, De lac s-a apropiet. Dar la ochi naintea sa 170 I s-arată o minune: Unde apă-ntăi era, De arină-amu-i genune; Pănă-n fund lacul e sec, Pe-unde lupi şi şerpii trec. 17 5 în fundul acestui lac Vede cu nedumerire Vestimente două zac, Dar nu poate nicăire Vre o urmă a afla 180 De boier şi soaţa sa. Din acel adînc troian, între umbra tunecoasă, Ieşea un gros bolovan Cu o formă fioroasă, 185 Ce vederea-nspăimînta Ş-o figură semăna. De spaimă atunci cuprins Pentru cele ce n-ar crede» Parcă viaţa-n el s-a stîns, 190 Nimic n-aude, nici vede, Şi mult timp a mai trecut Păn-a vorbi a putut. „Irino“, iar a strigat Dar eho răspunse:-Irino! 195 „De ce lumea ai lasat? L-al tău fiu, o, mumă, vino Teme-te de Domnul-zeu, Nu lăsa pre fătul tău!“ Dar bolovanul cel mut 200 I varsă sudori pe frunte, Căci pre soţ a cunoscut 199 2i)5 :210 215 în acele forme mute, Ce cu capul clătinau Şi ambi parcă suspinau. Casnicul, de spaimă plin, Copilaşul ie în braţe Şi cu un adînc suspin, Ca ceara galbăn la faţă, Sînte rugi a repetat Ş-acasă s-a înturnat. Bolovanul fioros Stă şi azi de mărturie, C-un amant necredincios N-a să între ani o mie în a morţilor liman, Ce s-a face bolovan! MOŞII Sîmbăta morţilor Primăvara cea dorită de la sferile senine Pe a zefirului aripi între noi voioasă vine; Sub uşoare a ei păsuri mii de flori a răsărit, Cîmpul, muntele şi codrul de nou iar a înverzit, 5 Aerul senin s-adapă de-a suflărei ei miroase, Şi din sînu-i rourează pe ţărîne ploi mănoase. Rîul, care dinioare zăcea-n gheaţă ferecat, Curge repede sub malul de verzi tufe-ncununat. Chiar ca flori însufleţite, schimbînd forma lor streină r 10 Pestriţi mii de fluturi zboară in a soarelui lumină. Din a plîntelor sin nalţă aburul mirositor, ProSforaua dimineţei cătra-a In mei Urzitor, Cînd a paserilor cîntec prin ceri, codru şi cîmpie Fericirea lumei sună în duioasă armonie. 15 Dar luceafărul a zilei la apus s-a cufundat Şi minunile naturei cu un văl s-a cungiurat; De un murmur melancolic aerul tăcut, răsună!... Fulgerul în depărtare semnelează o furtună. Pintre freamătul pădurei, cu un bocet întristat, 20 Gemete, suspinuri grele împregiur acum răzbat,. Că din datina cea veche azi în toată românie, 201 Cugetul cel cu pietate, inima cu duioşie, între lacrimi şi suspinuri pe-a lor morţi vor aminti Şi in sîmbăta cea tristă, ce-are mîine-a răsări, Cîte amintiri duioase, cîte aşteptări perdute Se deşteaptă şi-ntristează-naripatele minute!... în o casă părăsită, depărtată de cotun, Despre care poporenii mii minuni pe-amurgul spun, De mult şede un săhastru, ce de tot vecin se crede Că prin farmeci multe lucruri nevăzute-altora vede. Acel om, pre care anii ş-a lui grijă l-au albit, Astă-noapte va s-arete un mister trist şi cumplit. Pe un colnic el se suie şi-n pădure-ntunecată De trei ori în giur răsună toaca de paltin durată. La chemarea cea fatală, chiar ca umbre-ncet răsar Juni, bătrîni, femei şi fete, cîte unul din tufar. Şi hardala cea deşartă fără preget iac-o plină, Und-un pin aprins răspînde îngînata sa lumină. Iar sătenii-n aşteptare, tremurînd zic: „Amar mie, Ce-ntuneric, ce tăcere, ce-a să fie, ce-a să fie?“ în estaz atunci săhastrul, ţintind ochii pre pămînt, Zice vorbe misterioase ce străbat pănă-n mormînt: „Voi, ce-aţi trăit dupre lege, ce-aţi urmat pe calea bună, Pentru care-n cer v-aşteaptă a fericirilor cunună, Miine tot românul lacrimi şi rugi vou-a consacra Şi pre mormintele voastre preotul se va rUga. Dar tu, ceată afurisită, ce-ai păşit întru pacate, Ce tîrziu scăpare cauţi de pedepse-nfricoşate, Din obeze ce te leagă pe o clipă te deznod, Ca spre pildă să se vadă patimile ce te rod!“ Iar sătenii-n aşteptare de acele ce-or să vie,> Reziceau cuprinşi de spaimă: „Ce-a să fie, ce-a să fie?“ Deodată sună-un bocet, s-aud tropote cu fior, Şi chemaţii petrec iute ca fantasme-n foişor, întăi vine ateistul, ce în Dumnezeu nu crede, Paricidul, sinucidul, scrîşnind după el purcede; Vînzătorul patriei sale, urîtorul de lumină, Cel ce pe orfan despoaie, ce prin vorbe învenina, De o hliză-a răzăşiei nesăţiosul proprietar 60 Poartă-n braţe strămutate petrele unui hotar Ce-apărau îngust ogorul de-unde se nutrea cea gloată, A căria străbunicul apărat-au ţara toată! Să tîrîia sub grea povoară unui sac de aur plin Camatarul ce se-ndoapă cu dinarul cel strein, 65 Cel ce din danie sîntă, din almosin banii fură, Ipocritul, egoistul ce de meser nu se-ndură, De muieri perdute ceata urmărea cu plîns amar, Care calcă jurămîntul ce depus-au la altar, Purtînd fiecare-n sînu-i veninul de fapte rele, 70 Ce nu poate-usca suspinul, nici un rîu de plîns să-l spele, Cel ce drepturi sînte calcă şi tot stolul defăimat, Cîte unul, ca o umbră, trece repede minat, Cînd de corbi şi bufne cîrduri, cu flămînd plisc şi cu gheară, Din ficaţul lor se-mbuibă, le bea lacrimile-amară. 75 Iar sahastru-atunci adaoge: „Fiinţe de rău ogur, Urmăriţi fără-ncetare tot pămîntul împregiur, Pănă trîmbiţa vă cheamă, pentru cruda voastră faptă, La pedeapsa fără margini ce în tartar vă aşteaptă11. Atunci vuietul şi urgia din mii guri a răsunat, 80 Încît codrul şi hărdala cumplit s-a cutremurat! Iar sătenii în mustrare reziceau: „Ah, amar mie! Ce pedepse pentru crime, ce pedepse vor să fie?11 Pe cînd bufnele şi corbii cîrîind tot împungeau în ficaţe dişerate şi cu singe se nutreau, 85 Un demon, din ochi şi gură înfocate vărsînd bale, Cu o strămurare-aprinsă i mîna în a lor cale. Dar a paserei crestate eîntul cel priveghetor Semnelat-au noapţei miază şi venire a zilei zor: Iacă soarele revarsă scînteioase a sale rază, 90 Care ceriului tărie şi pămîntul luminează; De pe turnul săhăstriei sîntul bronz a răsunat, Şi sătenii toţi spre rugă la altar s-a adunat. Duioşia şi pietatea pe mormînt lumini aprinde, Se depun în disc, în vase: lapte, grîne şi merinde, 17 — Opere, voi. I 203 Ş-în giur fiii şi părinţii pe moşi amintind cu dor, în genunchi, plîngînd, ascultă ruga preotului lor, Care, cîntînd, amintează pre cii răposaţi anume Şi se roagă să le fie mîntuire-n altă lume. Cu amin, ruga şi plînsul atunce au încetat, Dupre lacrimi şi suspinuri mîngîierea a urmat. Atunci iacă stol de fete, avînd tîmple-nghirlandate, Poartă discuri şi-n ulcioare pîrga d-ospitalitate • La sărmanul şi la orbul, la orfan neputincios, Cu merinde se împarte şi cuvîntul cel duios. Şi cea zi, ce-i consfinţită l-amintire şi durere, Celor răi e de mustrare, celor buni de mîngîiere! Cit românul pre strămoşii cu respect va aminta, în lumi ambe Dumnezeul soarta-i bine-a cuvînt a! CUCOARELE LUI IBICUS Dupre Schiller La Corint, unde pe Istmul era lege să s-adune Ale Greciei popoare ca pre geniul să-ncunune, Şi Ibicus, poet june, mergea-n repezitul pas Să espuie un cînt ce Muza i dictase din Parnas. 5 Preste colnic iaca vede Acropolidei cetate Şi-n preluca cea sînţită întră plin de pietate. Nimic mişcă împregiuru-i, numai de cucoare un stol Pe Ibic acompanează, zburînd cătră caldul pol. „Salutare, ceato amică, ce-n a mea călătorie 10 Preste luciul a mărei mi aţi fost de companie! De bună vă ieu menire, în soartă egali să fim, Precum astăzi împreună departe călătorim. Ca străini între pericoli cătăm ospitalitate; Acii ce ni-ar refuza-o poartă inimi defăimate." 15 Dup-aceea voios Ibicus repezit-au paşii săi Ş-a trecut acum preluca consfinţită l-a lui zei. îns-atunci cînd fără teamă între munţi întră din vale, Barbari hoţi cu arme crunte iacă-ncins-au a lui cale. Aspra luptă se încinge, Ibicus rămîne-nvins, 20 C-a lui braţ la coarda lirei nu la arc era deprins, în van agiutor reclamă la oameni, la zei, dar nime La a sa voace nu răspunde, nici e martor la cea crimă. „Aşadar să mor aice pe pămînt necunoscut, De a hoţilor cruzie, c-al meu sînge este mut!“ 17* 205 2 5 Greu plagat Ibicus cade, însă aproape acum să moară Nemic vede dar aude zburînd stolul de cucoare Care răspîndesc în aer freamătul înfiorat. Atunci cu voace amorţită ceste zise a cuvîntat: „în lipsă de oameni martori, de la voi, cucoare amice, 30 Al omorului meu pîra direptatea să rădice11. Aşa esclama ş-a lui vedere în eternul s-a închis. Dispoiet cadavru-n urmă s-a găsit pe iarbă întins. Deşi crunt, îl recunoaşte amicul său din cetate. „Ori cuvine-se că astăzi să te văd aşa, o, frate, 35 Cînd speram a tale tîmple să-neununi cu laur şi flori, Recompensă cuvenită prin a gloriei lucor?11 Atunce el acel vait îl repeta cu durere, Tot poporul în urgie la Pritan1 aleargă, cere Prin sînge ca să răzbune pe Ibicus omorît. 40 însă unde va fi urma în poporul îndesit? Să dispopăr cum putea-se acea faptă ovelită, Fi-va un hoţ, fi-va rivalul? Numai raza strălucită A soarelui care vede toate cele pre pămînt Ar putea să lumineze acea crimă din mormînt. 45 Cu sumeţi paşi poate acuma, fără cuget şi pudoare, Se preumblă în amestec, pintr-a Greciei popoare, Ce pe bance la spetacol din Grecia se adună Şi de zgomotul mulţimei tot teatrul răsună. Cine numără pe oameni, cine spune-va a lor nume, 50 Care se adună aice la festin faimos din lume, De la Atena, din Fochida, de la ţărmul depărtat Ale insulilor Asiei, de la Statul Sparţiat, Toţi ascult dintre loje a lui Horos melodie Care dupre legea veche cu păsuri plini de mărie, 55 Cu statui şi a lor bandiere preumblîndu-se-n paradă Face giruri solenele ca poporul tot să-l vadă; Nu păşesc femei mortale cu asemine fior. M iii ane preste alte nalte-s corpurile lor, De o mantie tunecoasă a lor coapse sînt încinse 60 Şi în mînă discarnată poartă o făchie aprinsă, în a lor faţă nu curge sîngele d-estime vie, Şi în loc de mîndre coame încreţite şi lucie, 1 Pritana, mare piaţă din Atena, congiurată de edificii, unde se făceau sărbări şi festine publice (Gh.A.). 206 Care la femei giunele fruntea-nfrumusează, Se văd şerpi, se văd vipere ce-ntre sine se înnodasă, 65 învîrtindu-se în hoara, într-un mod înfricoşat, Suna viersuri dupre imnus care inima răzbat; Ista-i furiilor cîntec ce auzul săgetează: „Fericit de cel ce-n lume cu pacinic cuget viază, Pentru acela spre vendetă nu purtăm crudul venin, 7 0 Dar amar şi vai d-acela ce-n ascuns omoruri face, îl urmăm ca a lui umbră, un minut nu-i dăm noi pace; Dacă crede c-a să fugă, un laţ; îl ţine în loc, Sufletu-i cuprins de spaimă, corpul cu venin şi foc.“ Aşa cîntă ele-n hora, dar pre teatru se-ntinde 7 5 Spaima şi un fior amarnic pe spectatori i cuprinde. Ca cum zeimea destinsă din Olimp înalt şi sînt, Solenel, cu paşi mărite, se preumblă pe pămînt. Ş-apoi din miezul arenei ş-a cetelor spăimîntate Pe încet păşesc tăcute chiar ea stahii fermecate 80 în părere ş-adevărul ce astă scenă a făcut Fiecine din spectatori dă misterios tribut, Care în ascuns veghează şi-n nopturne oare-dese Geniul soartei fioroase îl toarce şi tot îl ţese. Inimei se anonsează prin menire multe ori, 85 Dar sfiita se fereşte de a soarelui lucor, Cînd deodată în spetacol se aud vorbe sonore: „En vezi, en vezi, Timoteie, a Ibicului cucoare!“ Ceriul se-ntunecă atunce şi preste teatru-n sus Un stol negru de cucoare fremătînd, iaca s-a dus. 90 Numele a lui Ibicus, ce la toţi fu de plăcere, Umple inimile aprinse de-ntristare şi durere, Şi precum în mare valul mişcat d-altul s-alunga, Din gură aşa în gură acel nume se purta, De preţiosul june a căruia toţi plîngeau mult trista soartă 95 Pe carile timpurie a răpit o crudă moarte. „Pe Ibic pe care plîngem, ce de barbari s-a ucis, Cine poate fi străinul ce acel cuvînt a zis? între Ibic şi acele paseri ce-nţeles să fie oare?“ Acel sunet şi răsunet ce-i provocat de cucoare 100 Mai puternic tot sporeşte şi ca Mger din senin A făcut ca a lor inimi să cutremure în sin. 2071 „Luaţi seama că Eumenida1 astăzi cere răzbunare, Pentru moartea a lui poetă cere cuvenita sfară. Ucigaşul însuşi iacă a fi prins s-a oferit, 105 împreună cu acela cătră carile a vorbit!“ însă acela ce cuvîntul îl scapase acum afară Ar fi dorit să-l recheme, să-l păstreze în sînul iară, Dar în van, că a lui gură, tremurînd, a îngheţat Şj culpabil prin tăcere însuşi el s-a declarat. 110 Guardia acum îl tîrîie la publice tribunale, Unde el nu poate ascunde a lui fapte criminale, Şi acolo l-amfiteatru cu poporul adunat Prin pedeapsa meritată justiţia l-a săgetat. 1 Eumenide se numeau furiile (Gh.A.). Nota. Ibicus, poeta liric grec, contimpuran a lui Anacreon din Regio (Italia de amiazi), a vieţuit pe la evul al Vl-le înaintea erei cristiane. In călătoria sa la Corint, unde se serbeau festine naţionale, fu asaltat şi omorît de hoţi, la care ocazie se tîmplă episodul descris în astă compunere. Ibicus a scris 7 volumuri în idiomul ionic şi a inventat instrumentul sambuc. Din a lui versuri puţine s-a conservat. Plutarc a descris acel fact în disertaţia Mincărimeade a vorbi (Gh.A.). CREDINŢA La Dionis, tiran aprig, pe ascuns a fost intrat Meros, congiuratul giune, c-un pumnal între vestminte, Dar surprins fără de preget viglele l-a ferecat Şi la rege domnitorul l-a condus mai înainte. 5 Cu urgie ista-ntreabă: „Zi-m, pumnarul pentru cine?“ „De tirani să scape patria, menit era pentru tine!“ „Dacă aşa, sumeţe giune, tu pe cruce vei peri!“ „Nu cer ca să-mi ierţi viaţa; din doi unu-avea să moară; Ce, de vrei a mele patimi mai mult încă-a prelungi, 10 Lasă-mă, te rog, trei zile, să mărit p-orfana soră! Spre credinţă dau p-amicul, pănă-atuncea pre el închide; La termin de nu veni-voi, pre el vei putea ucide!“ Atunci regele-n vendetă, surîzînd, cu aer lin, După scurtă meditare au răspuns: „Ei bine, fie, 15 Cele care-mi cei trei zile libere îţi las deplin, Dar trecînd semnalul termin, de pe-acuma să se ştie Că-n cea zi, fără cruţare, cu amicul d-închisoare împărţi-s-a a voastră soartă, tu-i fi liber, iar el moare!“ 209/ La amicul Meros vine: „Tiranul a triumfat! 20 Noua victimă, pre mine, cu moarte pe cruce ceartă, Pentru că spre-a patriii paos a-1 ucide am cercat. Insă în a lui trufie încă zile trei îmi iartă, Păn pe sora mărita-voi; rog te pune chizeş mie; Giur că vin să-mi trag osînda, să te scap de-a lui urgie!“ 25 Tăcînd îl imbrăţoşază amicul cel credincios, Tiranului se supune şi-ntră-n a lui închisoare; Cela alt atunci purcede şi în timpul preţios Repede asigurează soarta giunei surioare. Prin plinirea îndatorirei a lui cuget se împacă, 30 Iute îndărăt se-ntoarnă, ca terminul să nu treacă. Deodată varsă ploaie cerul încarcat de nor, De pe munţi, din rîpi, din lacuri se reped mii de povoaie, Rîurele se fac rîuri, valea s-umple d-unda lor, Şi la punte cînd agiunge călătorul în nevoie, 35 Volbura înfurietă temelia ei o sapă, Surpă bolta cea hîită, ce tunîndă cade-n apă. Cufundat în rea durere pe mal cură-n gios, în sus, Ins’ verunde ochi-ntoarnă, a lui voce oriunde sună, Agiutor chemat n-aduce de pe malul cel opus, 40 Că la vad nu-i nici o luntre ca să-l treacă împreună, Nici munteanul nu conduce de la codru a sa plută, Că salbatică cea apă e în mare prefăcută. In genunchi mizerul cade, lîngă valul întartat, Plînge, roagă şi suspină, mînele la ceri întinde: 45 „Te rog, Zeule,-nfrînează cursul rîului turbat! Orele sînt fugătoare şi trecut-au de merinde, Soarele va să apună; de n-agiung pănă în sară, Pentru mine fără culpă bun amicul va să piară!“ înfiorarea a naturei elementele-a sporit. 50 Fără paos, tot mai tare, val pe val mînă nainte, Dar mai iute se strecoară clipele necontenit. 210 Atunci el s-îmbarbatează, pe amic avînd aminte, Se aruncă-n sinul apei şi luptînd peste măsură Cu braţ foarte o dispică şi un zeu de el se-ndură. 55 Agiungînd la mal se-nchină geniului scutitor, A lui pas înaripează, cînd de oameni răi o ceată, Trecînd pe la o pădure, iese din ascunsul lor, îl încungiură, l-atacă şi cu furie-nveninată în potica cea îngustă calea-i cearcă a închide, 60 Ca să-l prindă cu odoare, spre a-1 prăda şi a-1 ucide. „De la mine ce se cere, a strigat de fior cuprins, N-am nimiea-n astă lume decît viaţa ticăloasă, Şi-asta încă pănă-n sară a da regelui m-am prins". Smulge arma de la hoţul, şi cu voce furioasă 65 „De amic nu te îndura!" strig’, apoi cu cea măciugă La pămînt pe trei i culcă, ceialalţi se dau la fugă. Soarele ieşind din nouri săgetează al său foc, De căldură, d-osteneală, a păşi el nu mai poate, Că genunchii i se-ndoaie, încît cade chiar pe loc. 7 0 „Tu, ce dintre hoţi, din ape îndurat-ai a mă scoate, Ori voi-vei ca aice să fiu prada de vro fiară, Să las pe dulce amicul pentru mine ca să piară?" Deodată-n propiere un plăcut lin murmurm în tăcerea cea adîncă la urechea sa pătrunde; 7 5 Stă, ascultă ş-apoi vede dintre stînci un izvor viu, Ce varsa în vas de piatră argintoase a lui unde. Acolo, cu însatare, soarbe, s-udă, se-nviază, A lui membre ostenite cu putere răcorează. Acum soarele-ntre arbori lunecînd al său lucor, 80 Preste iarba înverzită tindea umbre colosale, Ce prin forme îngăimate zugrăveau icoana lor; Călători doi din cetate revineau pe acea cale, Lîngă ii cu repegiune păşind, auzi: „Se duce, Prte amic in loc de Meros îl întind acum pe cruce". 211 85 90 95 100 105 110 în a inimei adîncul răsunat-au vorba lor, Conştiinţa, grija îl mînă şi-a lui pas înaripează. Turnurile Siracuzei soarele apuitor, Răsfrîngîndu-se prin nouri, aurea cu a lui raze, Cînd Filostrat, a lui casnic, pre al său domn neferice îl întîmpină cu spaimă şi cuvinte aceste-i zice: „îndărăpt te-ntoarnă iute, pre amic nu-i mîntui, Deci macar al tău pericol prin o fugă-ndată curmă; Chiar acum pe neferice îl încep a-1 schingiui, C-aşteptatu-te-au statornic pănă-n ora de pe urmă; A lui credinţă-ntemeietă în virtute şi-n onoare Tiranul prin vorbe amare n-a putut să i-o oboare“« „De-i tîrziu, de n-oi putea-voi ca să scap p-amicul meu, Cu el mor, însă credinţa nu va rămîne înfrîntă. Şi tiranul cel salbatic n-aibe în cugetul seu Că amicului amicul a calcat credinţa sîntă; Preste ambi să împlinească a lui crudă fărdelege, Dar cunoască că viază amiciţiii sînta lege!“ Iacă soarele apune, cînd la poartă a sosit; Vede crucea a osîndei în o piaţă împlîntată. Curioasa d-oameni gloată împregiur a tăbărît, Pe amic îl trag acuma cu o funie încruntată. Gloata o străbate, strigă: „lată-mă-s, eu viu de faţă, Eu-s acela pentru care el chizeş s-a pus cu viaţa!“ Tot poporul se cuprinde de mirare şi de fior, Ambi amici se-mbrăţoşează, plîng de chin, de bucurie; Nice-un ochi e fără lacrimi 1-acest act pătrunzător Şi la tiran se rapoartă astă rară duioşie. Pre el prinde o simţire, pănă-atunci de tot streină, Pe amicii ambi-i cheamă înaintea lui să vină. 212 115 îndelung pre ii admiră, zice; „Vi s-a nimerit; A mea inimă se-nvinge; eu chiar văd din astă faptă Că credinţa nu-i un fantom, ce înalt simţ înzeit, Care de la oameni cere recunoaşterea cea dreaptă. Luaţi, rogu-vă, de-acuma, să simt zile mai senine, 120 în a voastră legătură de al treilea pe mine!“ / r‘ it [ DIN PARTEA A II -a ] LA CUGETAREA MEA Cînd întinzi a tale aripi, o, tu, cugete-nfocate, Şi-n noianul fantaziei te înalţi cu repegiune, Căutînd frumoase teme între cele luminate Pentru lira-mi umelită, doritoare să răsune, 5 Uşurel, pe munte Pineio, între pinii verzi răzbate; De virtute şi frumuseţe acolo-i videa minune, Acolo zîna me trece pe cărările-ncîntate, Strălucind cu o lumină care niciodată-apune. De la dînsa împrumută lină şi blinda lucoare, 10 D-unde-amoru] cu virtutea şi-nţeleptul spirt derază, Ce dau numelui aice faima cea nemuritoare. In zadar în lume-aiure vei căta ca să se vază întrunite-ntr-o fiinţă toate-a cerului odoare, Care către fapte-nalte nencetat însufleteâză. 215 RĂSĂRITUL DE LEFCA Pe a lumei orizonul a mea zînă cînd s-arată, Cerul tot se-nseninează, suflă aerul mai lin, Unda curge mai voioasă, limpede si mai curată în acel rîu ce-ntre petre se repede c-un suspin. Vezi cum flutură pin nouri de amori junei o ceată, Cum răsună d-armonie colnicii din Apenin, Unde pentru a ei laudă în cor sună o cîntată Mii de paseri şi de nimfe ce-n a ei întîmpin vin. Nu e stîncă, nu e culme care să nu scînteieze, Nu-i cîmpie ce nu-ntinde nouă mantie de flori, Nu e limbă ominească care să nu cuvinteze Despre ochii şi cea faţă, unde-n a lui foişor, între porfira şi perle Amor ţese dulce-obeze, Şi săgeata sa discarcă între-a giunilor popor. PATIMA I La munceii din cîrapie, la pădurea cea umbroasă, La cel rîu care şerpează pintre înflorit ogor, L-adăpostul singuratic, lîngă stînca-ntunecoasă, întristat şi plin de gînduri singur umblu cu Amor. Că în cuget şi în sînu-mi port simţirea cea duioasă, Care n-a să stîngă timpul, cel de toate stîrpitor, Că rămîne suvenirul unei inimi credincioasă într-un eho ce-a să sune după ce eu voi să mor. Cele graţii şi frumseţe, ce-s a muzei mele teme, Le rezic la floricica ce se leagănă de vînt Şi mă tînguiesc la frunza care-n freamătul ei geme. La fiinţele naturei, cîte împregiuru-mi sînt, Spun a inimei dorinţă ce sperează şi iar teme, Numai zînei cerc ascunde patima în care-mplînt. II Auzit-au Apeninu] eho a durerei mele, Ce din sîn Amor îmi stoarce în tăcut-a nopţei clipă; Răsunat-au păn’ la Istru patimile cele grele, Ce nu vindecă Igea, nici Fîntîna Aganipă. Din a lor somn se treziră aţepite păserele, Mai duioase se făcură fiarile-n ascunsa ripă, înalţară a lor frunte tupilate floricele, Zefirul cel mai zburdatic înfrînă a sa aripă. Mai lin curseră atunce ale rîurilor unde Şi naiadele duioase au ieşit din rîu, din mare, Acea patimă s-asculte care inima-mi pătrunde. Toate-n giurul meu suspină, numai zîna pentru care A me inimă s-încinde la durere-mi nu răspunde, Nici din sînul ei s-aude un suspin de îndurare! III Acea aspră pătimire de o inimă-nfocată Într-atîta este deamnă ca amorul s-o aline, încît, doamna me, eu nu ştiu de unde totdeauna vine Supra me să săgeteze o privire turburată. Zea de gheaţă, de oţele au de piatră diamantată Inima în sînul vostru ferecată parcă-o ţine, Unde nice rîul de lacrimi, nice-aprinsele suspine, Amar mie, eu simt astăzi că nu pot ca să răzbată. Deşi-n versul meu cel umil strălucinda-vă virtute Cerc să cînt ş-al vostru merit în toscană armonie, Care de l-a voastră faimă un eho să împrumute, Cînd ţintează sumeţ ochiul în a ceriului făclie, întunericul îl ceartă numai cîteva minute, Dar seninul feţei voastre totdeauna-i ascuns mie. PROFEŢIA Atunci cînd, o, zi amară, aceea oară-a fi vecină Să purced din ceste locuri d-unde soarta mă desparte, Lăcrămînd şi cu suspinuri arunca-voi.de departe Depeurma mea ochire cătră ţara cea latină. 5 Dar pe cînd în luntre uşoară brăzdui-voi Marea Eusină, Infocata-mi cugetare, străbătînd c.împii deşarte, Inturna-va deseoară l-adăpostul cel de arte Şi la templul giunei Muze, unde arde-a mea lumină. Acolo a Romei genii au statornic tronul lor, 10 D-unde răspîndese în lume nemurinde a lor rază, De virtute, înţelepciune, de al patriei amor. Acea stea a mîntuirei, care astăzi mă-nviază, Fie ca să mă conducă şi în timpuLviitor, Şi-amorţita mea simţire pentru patrie fac-o trează. is 219 PRIMĂVARA Anacreontică Solvitur acris hiems... HOEATIUS Iacă amu cu Zefirii Din sferile senine, Pe nouri albi purtîndu-se, Iar primăvara vine. 5 Iarna căruntă, lîngedă, Preface omătu-n unde, Ce însetat Oceanul în sînul său ascunde. Din mal amu se lunecă 10 Pe rîu vasele-uscate, Ce luptînd cu fortunele Iar marea vor răzbate. Păstorii, nice turmele în staul nu au pace, 15 Arătorul în linişte De-acuma nu mai zace. La raza lunei, Vinerea Din Pafos, încîntată, Duce di zîne, graţie, 2 0 Săltîndă giună ceată, 220 Ce-n sunetul armoniei, Cu păsuri uşurele, Pămînt-ating ce-nveste-si De nouă floricele. 25 Pe cînd ciclopii faurii, Suflînd cu a lor foaie, Sub loviri gem ialeile Ce-ascut săgeţi lui Gioae. Acuma faţa netedă 30 Vă profumaţi, giunele, Şi-ncingeţi negre coamele Cu nouă floricele. Be-acuma în zi d-Armindenă, Pe-a Faunului altare, 35 Un ied sau miel cuvine-sî A-ngiunghie drept sfară. Dar, aleu, moartea repede, Aspră, fără-ncetare Palaturi şi colibele 40 Calcă cu nendurare. Şi spre peirea omului, Pe unda neagră, rece, încarcat cu mii suflete Haron în luntre trece. 45 Ferţce acel pe carile O favorită soarte L-îndeamnă ca prin faptele Să-nvingă cruda moarte. ALVIR CĂTRĂ CINTIA Anacreontică Roma, 1811 în mare apus-au soarele, Se-ntunec toate cele Şi ceriul îl acopere Hor d-înmiite stele, 5 Ce scînteinde leagănă Pe firea amorţită Şi pe-obosiţii oameni La dulce somn învită. De-amu se umplu văile 10 De umbre fioroasă, în codru sună freamătul Şi undele-s spumoasă. Pe îa secrete talame Tăcere adîncă-urmează, 15 Iar de dulci visuri cetele Fantazia îngînează. Pre mine treaz mă farmecă Lovirea crudei darde, Somnul mă fuge, inima 20 D-un foc ascuns mă arde. 222 Ca, să răsune-armonie Nu poate a mea muză, Ce-a dulcei zîne numele Recheamă a mea buză. 25 Şi ’darno eu pe ceteră Cerc armonioase noate, Ah, că Apollo inima A vindecar’ nu poate! Aşa-n vechime Lesbia, 30 De crud amor lovită, Uda de-amară lacrămă Faţa ei vestegită. Ea a cercat s-astîmpere Prin cînt a ei durere, 35 De Ia Apollo i Vinerea Vrînd agiutor a cere. Tu ai văzut-o, Cintio, La pămînt gios întinsă, Avînd lumina ochiului 40 D-un rîu de lacrimi stinsă. Duioasă l-a ei patimă AQzei suspinuri grele, Cînd răsună trist cînticul A mizerei giunele. 45 însă asprimea-amantului Nu a putut învinge, Şi niceodată inima D-amor putu atinge. Şi eu depus-am focul meu 50 în inimă dorită, Dar, amar mie, zîna mea E muzelor sînţită. 223 Dacă vrodată, Cintio, Amorul te cuprinde, 55 Cu înzeite razele Pe Leuca mea aprinde. Zi-i, de po'ci, a românului Aprinsă pătimire, Că-ntr-îns-a pus ursitele 60 A vieţei fericire! LA LEUCA Pentru ziua aniversală a naşterei sale Roma, 11 iunie 1812 Cîntec petrarchesc Mîndre flori şi fericite, De care se însmaltează Prin cîmp iarba tinerică şi-n umbroasa ceea vale De coloruri înmiite, 5 Fiie al aurorei rază, Care cu cunună mîndră cingeţi umede cristale, Voi smaragde şi corale, Viorele, lăcrimioare, De nu sînt streine vouă sentimentile duioase, io Răspîndiţi dulce miroase, Nice că mîna din ţărînă azi culege a voastre floare, Şi vă pare crudă moarte Că nice una ca a voastră n-avu mai dorita soartă! Voi pe ţărîna latină 15 Pentru astă zi crescute, Ce l-a noastră amintire pe fiinţa-aceea-aduce Care-n forma ei streină, Din sferile nevăzute, La noi între mii giunele ca un luceafăr străluce, 20 Unde soarta vă conduce în dar duceţi-vă, fie LaQda voastră cea întăia 225 A-nflori pe lingă-aceea Ce ne pune la-ndoială dacă-a Vinerei ea-i fiie, 25 Sau Zîna de-nvăţătură, Care din Olimp destinsă a luat a ei figură. Amintind cea zi ferice, Răsărea înseninată A căruntului Titone giunea şi mîndra soţie, 30 Răspîndind razele-aice, Repede ca o săgeată Din a ei sîn ea destinse dulce ploaie d-ambrozie, Şi cu un aer de măgie Creştetul vă-ncununează, 35 Cînd în simţ, ce mă pătrunde, între sunetul de unde V-am cules cu zeu Amorul, rostind rugi aşa duioase Încît să-i deie-ascultare Chiar şi Zefirul zburd atic înfrînă a lui suflare. 40 Spuneţi, mîndre floricele, Cîte voturi înfocate A lor aripi întinseră cătră amoroase sfere, Iar acele cuvintele Ce nu fură înfrînate 45 între frunze să rămîie, ş-apoi despre a mea durere, Cînd Amorul le va cere, Aşa să răsune foarte. Că-ntr-o zi să le audă Şi să zică zîna crudă: 50 „Aleu, patima p-Alviru îl apropie de moarte!" Şi de îndurare-nvinsă Ea duioasă ca să-m fie şi invidia cadă stînsă. O, de trei ori fericite, Dacă între voi lumina 55 Ochilor se va ţinti-se, ce-mi ascund a lor lucoare, Şi mai mult, de-ţi fi dorite Ca să fiţi întreţesute între coame negrioare, Păn veni-vor cele oare 226 Cînd la meritele sale 60 Chiară imortal coroană De pe culmea d-Eliconă, Unde pasul ei se-ndreaptă pe-ndelungă şi grea cale, Muzele toate-mpreună Din verde laur i vor ţese o nemurindă cunună. 65 O, cîntare, ce tîrzie, nestolită mergi la Leuca, înaintea ei întinsă Spune-i că şi tu ca mine de-ntristare eşti cuprinsă! 1 LA DOCTORUL PEZZONI carele se înturna din Moldova în Italia, a sa patrie Tu, pe carele îndeamnă al patriei dorul mare, Azi întinzi a tale păsuri cătră ţara ceea unde Marginile-s d-o parte Alpii, d-alta gemănată mare, La a căria fortune muntele-Apenin răspunde; 5 Acolo de mine-urzite vei vedea două altare, Unul consacrat lui Febus, iar în altul se ascunde Mărit geniul a zînei şi acele virtuţi rare, Cu a ochilor lumină ce d-amor nobil pătrunde. Cugetările duioase acolo-mi sînt ferecate 10 Şi a mea toscană liră a sta mută se deprinde, De cînd soarta rea le ţine de la mine depărtate. înaintea lor espune patima ce mă cuprinde, Zi că chiar un verde arbor, dacă focul îl răzbate, Cu cît boarea pre el suflă, cu atît mai mult s-aprinde. 228 TOT LA ACELA Dacă-n barca uşurică petreci unda întărtată, Au prin munţilor omete a ta cale de te duce, Favorabil fie-ţi Zeul, ce pe călători conduce, Facă-agiunsul tău ferice ş-a ta cale-ndemînată. 5 Dacă-amu a ta simţire prin ochi este încîntată, Revederea patriei dacă estazul în tine-aduce, Prin vorbirea armonioasă, prin cea artă ce străluce Şi prin care Italia nouă cum cea veche-i înălţată, Pasul tău înaripează cătră insubra cetate, 10 Ce-n mărirea ei se nalţă ca un arbore-n cîmpie, între stolul de mici plînte la pămînt ce-s tupilate. în murindul văl vede-vei cum se poartă-n modestie, în una unite daruri cu care-n anticitate Se lăudau înalte genii răspîndite în o mie. 22S CONSACRAT MEMORIEI DE LEUFCA, născută Bianca Milesi, moartă în Paris, la 1849 Doamno, ce întru mărire, în aurora vieţei tale, De frumseţe-ncîntătoare şi de graţii erai plină, Defăimînd deşert onorul cărui gloatele se-nchină, T-ai ales pentru urmare a virtuţei greua cale. 5 Dănuitul al tău suflet de-nsuşimile morale A sacrat doritei patrii sînte-altare de lumină, Ca prin fapte strălucinde, preste ţara cea latină Să răsară de nou timpul a triumfurilor sale. Acea rază nemurindă, pentru glorie creată, 10 Ce lucit-au preste mine încă-n timpul de giunie, Aleu, s-a înturnat iară la-obîrşia-i necurmată. Dar în mezul a durerei ce-mi rămîne-n suflet vie, Cea scînteie care-aprins-ai nu s-a stînge niceodată Şi-a trăi cu tine-unită în a ceriului tărie! 230 CLIRONOMII LUI EPAMENONDA Defăimînd cele la care gloata oarbă se apleacă, Omul, în a cărui suflet a virtuţei dor n-apune, Numelui său şi-amintirei trainic monument rădică, Cu folos ce-aduce lumei prin virtute, -nţeîepciune. 5 Ca pe rîpele lui Nilu piramida cea antică, Ce-n nori creştetul ascunde şi se luptă cu furtune, Aşa fapta patriotă, ce-a zeimei este fiică, Timpu-nfrînă şi cu soarta pe invidia răpune. Cînd pe cîmpul a victoriii înota în a lui sînge, 10 Epaminonda la amicii ee-1 plîngeau cu duioşie, Pentru că cu a lui moarte şi-a lui viţe se stingea, „Infrînaţi, zis-au el, plînsul, vă las două-a mele fiie, Nemurindele trofee: Leuctre şi Mantinea!u Nota. Epaminondas, faimos general a tebanilor, la 371 înaintea lui Cristos a învins pe spartiaţi şi a perit în bătălie de Mantinea, în care nemicii fură învinşi (Gh. A.). 231 r i k [DIN PARTEA A III -a] LA TERMELE DE KARLSBAD O, fîntînă misterioasă, ce din sînul istui munte Reverşi apă, foc şi aer, noapte, zi, fără de paos, înaintea ta tot omul umelită pleacă frunte, Că pe Cela vede-n tine ci-urzi lumea din haos. 5 Prin a sa filantropie căpătat-ai o putere Care vindecă de patimi stolul cel nenumărat De fiinţe suferinde ce din ambe emisfere în ist an, ca din vechime, la tine s-a adunat. Piatra care te încinge, codrul care te-ncunună, 10 Aburii de ambrozie de-nmiite giune flori, Lin seninul a naturei, armonia ce-n giur sună, Toate-nvie un lînged cuget şi-s balsami vindecători. Toţi ce prin a ta putere a simţit a ta minune Depun ţie mulţămire, vînta 1-al tău Urzitor; 15 între mai frumoase imne şi ist vers român răsune Sacrificii umelite unui simţ cunoscător! Karlsbad, iuli-agust 1855-61. 233 1 ODĂ Urzitoriale a lumei, tu, ce-Imperului Roman Ai dat glorie, virtute şi putere, decît care Soarele în a lui cale, de cînd născu din noian, N-au văzut nimic mai mare, 5 Tu, ce-a sale legioane pănă-n Dacia ai condus, Unde, după-naltul triumf, ai fondat o Romă giune, Ca să fie despre barbari viu troian pentru Apus Şi luceafăr ce n-apune, După ce nepotul Romei de fortuni au triumfat, 10 Care-n curs de ani o mie au schimbat antica lume, Şi în lupte, suferinţe, pănă astăzi au păstrat Limba, patria şi nume, Dă-i, o, Zeule, putere şi virtute,-n viitor Ga ferice să plinească destinul a gintei sale, 15 Şi demn de a lui sînt nume, într-un trai nemuritor, Să petreacă a gloriei cale. Preste cîmpurile noastre vars’, o, Doamne, darul sînt, Fie purure mănoase grîie, turme şi albine, Şi în schimbul lor întoarnă nouă din străin pămînt 20 A lui aur şi lumine. 234 Dă la tînăra română, lîngă harul cel plăcut, Cuget nalt, inimă blîndă, ca şi ea la noi să fie Cum Cornelia antică, ce pe eroi au născut, Fiie, mumă şi soţie! 25 Să dai braţilor putere, inimei un dor aprins, Ca românul, cum străbunii, pentru drepturile sfinte Ale patriii renăscînde să se lupte neînvins Prin lucrări şi prin cuvinte! Strînge Ţările-Unite prin un nod nemuritor, 30 Cum origine au una, fie a lor şi fericire; Toţi românii să închege de fraţi numai un popor, Că puterea stă-n Unire! 19 — Opere, voi. I POETUL Dedicat d-sale d. Vasili Alecsandri Versul eare-ntăia oară a sunat în Românie Pe-alăuta ce de secoli fără coarde-a fost rămas, Spre-aminti a patriii fapte prin a doinei armonie, Dupre metrul care muza l-a dictat de pe Parnas, 5 Va trăi atîtea timpuri cît Pionul, petros munte, Intre nouri înalţa-va maiestoasa a lui frunte. Deşi cîntul a lui Omer poartă cea întăi cunună, El nu-ntunică pe Pindar, nici a lui Alceos ton, înfocatele suspinuri şi cuvintele-ncă sună 10 A Safei înamorate şi a lui Anacreon; Nice între a Greciei zîne a brilat numai Elena, Pe eroi şi pe filozofi n-a produs numai Atena. înainte de Ahiles şi de falange spartane, Vieţuit-au şi alţi eroi, care-umpleau în timpul lor, 15 Prin virtute,-nţelepciune şi prin fapte miliane, Lumea toată de esemple, de mirare şi lucor; însă geniile acele, demne chiar de nemurire, Zac uitate, c-un poeta n-a lasat de ele ştire. 236 Tu, in căruia sîn Zeul a aprins slnta scînteie Să dai faptelor prin muză traiul cel nemuritor, Intre teme înmiite nu-i afla mai naltă-idee De aceea ce dictează aîntul patriei amor. A românilor virtute deci prin versul tău să-nvie, Ca nepoţilor d-esemple şi de glorie să fie! POETUL Dedicat d-sale d. Vasili Alecsandri Versul care-ntăia oară a sunat în Românie Pe-alăuta ce de seeoli fără coarde-a fost rămas, Spre-aminti a patriii fapte prin a doinei armonie, Dupre metrul care muza l-a dictat de pe Parnas, 5 Va trăi atîtea timpuri cît Pionul, petros munte, Intre nouri înalţa-va maiestoasa a lui frunte. Deşi cîntul a lui Omer poartă cea întăi cunună, El nu-ntunică pe Pindar, nici a lui Alceos ton, înfocatele suspinuri şi cuvintele-ncă sună 10 A Safei înamorate şi a lui Anacreon; Nice între a Greciei zîne a brilat numai Elena, Pe eroi şi pe filozofi n-a produs numai Atena. înainte de Ahiles şi de falange spartane, Vieţuit-au şi alţi eroi, care-umpleau în timpul lor, 15 Prin virtute,-nţelepciune şi prin fapte miliane, Lumea toată de esemple, de mirare şi lucor; Insă geniile acele, demne chiar de nemurire, Zac uitate, c-un poeta n-a lasat de ele ştire. S36 Tu, In căruia sîn Zeul a aprins slnta scînteie 20 Să dai faptelor prin muză traiul cel nemuritor, Intre teme înmiite nu-i afla mai naltă-idee De aceea ce dictează sîntul patriei amor. A românilor virtute deci prin versul tău să-nvie, Ca nepoţilor d-esemple şi de glorie să fiel ANUL NOU 1857 IN MOLDOVA Auguştilor suverani subscri i l ori Tratatului de Paris dedicat Ling-a Dunărei verzi rîpe maiestoasă vezi matronă., Pre scutu-i semnul lui Gioe, pe cap are o coroană. A ei faţă i vestminte uric poartă vederat Că ea-i fiia cea mai giune a lui Traian împărat. 5 Soarta gintelor schimbat-au ale ei trofei antice Din semnale de vinceală în cununi de flori, de spice,, Ma din ochii scînteiază încă focul cel nestins Ce arată că-n vechime combătut-au şi-a învins. Aştepta, ma suferindă, în a soartei ei asprime, 10 Că ursita-i prezisese o ferice viitorime. Iacă ora de pe urmă, mezul nopţii a sunat, Anul vechi, ce-i plin de sagne, ostenit şi detunat, încărcat cu mii de grije, s-acufundă-n vecinicie; în loc d-amare suspinuri în giur sună armonie, 15 Nu mai tremură pămîntul, mările s-a limpezit, Preste valul a lui Traian şepte Stele a răsărit. Anul giune, blînd la faţă, avînd tîmple-ncununate? Noua viaţă ni-asigură şi guvernul de dreptate. Dunărea, ce între petre pănă acuma a gemut, 20 Liberă în sînu-i strînge imda din Şiret şi Prut; Şi Anul Nou, de pace înger, a ştiinţelor făclie Cu odoarele Europei ni aduce în Românie. Atunci ruga cea ferbinte răsunat-au spre Apus, Cătră cele şepte Stele care pacea ni-a adus: Să ne lumineze ţara şi o apere-nainte, In ist an să ne trimată un bun Domnitor părinte, Ce fiind a legei sînte El organ şi păzitor Să conducă patria noastră la frumosul viitor! ODĂ PINDARĂ LA DUMNEZEU Imitaţie La ocazia încălcărei Moldovei de armele otomane şi cele al Eteriii eline, cînd, la anul 1821, grecii aicea a organizat răscularea prin care apoi a ciştigat independenţa politică, ce a costat mari sacrificii pe români Ori pănă cînd mîhnite Gintele tale vor geme-n aspre fiere? Cît încă vor să se învite Barbarii şi săgeţile vor s-ascute? 5 Unde-i, o, Doamne, a Ta putere Şi fără margini virtute? Ah, prest-a noastre cimpuri înflorite Samănă moarte amară A lor crunt fier, nici pot ca să te-mbie 10 Spre-a noastră duioşie Mii strîmbătăţi ş-a sangului BÎară! Şi laşi cristiani să piară Fără a tuna al fulgerului arme, Ce fărădelegea în pulbere să sfarme! 15 Vezi, vezi ce fioroase, Din feliurite ţări, păgîne armate, Cete necredincioase Aleargă ca mormînt Daciei să sepe. Vezi de mulţimea lor fîntîni secate 20 N-agiung să le adâpe. Şi de atîtea arme în neguri tunecoase Searele s-ascunde. Iacă prin Bosforul turbata înoată 240 Al Asiei oastea toată; 25 Şi vin ca in noian să ni cufunde Cei ce arşiţa îi pătrunde, Cei ce în Tracia ar şi lingă Pontul, Cei ce din Nilul beu şi din Orontiil. De ascuns foc aprinsă 30 Dacia fiind, amu în cenuşă arde* Surupată şi învinsă, ■ Inima sa de mii loviri trecută Geme de cele în iad .lucrate darde. Vezi că nimic agiută 35 D-a fi prejuri de cristiani cuprinsă. A bătrînilor. cete, Neputincioase, sărîmane, oarbe, Nu auz triste voarbe? , Ascultă tînguiri de juni şi fete, 40 De femei spăriete, De mumă ce, cînd sabia o învinge, încă la sîn pe mănunţei fii strînge. Preaputernice braţe Întinde, o, Doamne, ca perind să vadă*, 45 Dar, să vadă. că-i ghiaţă < Arma unui păgîn, că tu eşti Domn! De tine detunat în etern cază In a peirei somn, Şi dintre noi să peie ca o ceaţă, 50 Sau precum în cîmpie " S-împrăştie pulbere de vîntul iute, Asemene pierdute Oştile tirane ca să fie, Iar spre cea mărturie '55 Pe pămîntul român ca să străluce i Pănă-n etern, triumfala cruce. Mîndra oaste asiră, Cu ferecate unelte, pre Şkmul Ştiu că în van loviră, *0 Că înalţat-ai de morţi aşa un munte înclt de fiori’s-umplusă omonul. 241 Movili de sînge crunte Ştiu că văzu Betulia, că perit-au Oloferi cu cruzime 65 Prin maiestria â femeiei tinerele. Pre capetele rele Ş-amu înnoieşte esemplu] din vechime, Că au tot acea iuţime Cei carii ne vînează, noi credinţă 70 Aceeaşi avem, Tu aceeaşi ai putinţă. Dar dacă aşa e soartea Ş-a ta voie în cest feJi ni disehide, Ca obeze să poarte Ţara frumoasă cu popoare întrege, 7 5 Ce Carpat, Tiras, Pont şi Istrul închide, La a Ta prea sîntă lege Plin de umelinţă eu-s supus foarte, Să învingă, dacă voi Mahmud s-învingă, şi cu cristian sînge 80 Poate Dacia va stinge Al ei pacat; că un semn a talei voi Este lege la noi, Numai Tu singur eşti prea drept şi-s bune Cele ce în lucru a Ta voie pune. 85 Vede-vom oare în urmă Barbari pămîntul arînd al Daciii sărmane Ş-arabii păscînd turmă Unde-s biserici; şi pe totdeauna Să vedem zidite mii cetăţi tirane! 90 Iar cornatica lună De cruce sîntă să nu lase urmă? Şi sîngite văpaie Cetăţi unde numai tho din adînce Să ne răspundă stînce? 95 Şi să crească prin ogor spini şi scaie? Ah, nu, vie-s păraie- Le a îndurării tale, o, Doamne, iartă, Iartă osînda ce cu drept ni ceartă. 242 Iacă umelite ruge 10 0 Răsun cătră a lumei Mîntuitor! Iacă atmosfera muge De amare gemete al asupritei ginte Şi de al ei Păstor. Şi oare atîte cuvinte 105 Aspre a dreptăţei legi n-or să te subgiugef’ Aproape de peire David a plîns, şi i-ai plinit dorinţa, Lăcrămări şi căinţa Ninivei rele, şi a ta iubire 140 Schimbat-au a ei osînda. Iar pre ai tăi şerbi tu cu vedere-i trece, Nici spre a-i ierta pute-vor să te plece? însă, o, Doamne, răsare Graţia din ceri, ea ni va triimete H5 Dorita vindecare. Auziţi, oştilor de legea creştină, S-a decretat soarta al înarmatei cete! Deci spre triumfuri depline înainte păşiţi, şi întru cîntare 120 Buciuma] să răsune Prin aer, că păgînii or să se împile Supt mii şi mii movile, Cînd lăudînd a faptei mari minune Fii -la. a lor fii o vor spune. 125 Nu pregetaţi! Domnul de voi se-ndură, De-amu calea victoriei e sigură! EPILOG înalţat-am monumentul încă-n junea Românie, Decît bronzul, fierul, piatra mult mai trainic am durat. Pre el timpului fortune în turbata lor mînie N-or putea ca să-l oboare pe cursul îndelungat. 5 Nu, de tot nu mor, că partea nobil-a fiinţei mele La Cel care a creat-o va întinde al ei zbor; Acolo ea, limpezită d-omeneşti pătimiri grele, A ei voace va adaoge cătră a îngerilor hor, Spre a lăuda Fiinţa care între lumele senine, 40 Fără început domnează şi domni-va fără de fine! 244 FABULE partea ZlNA FABULEI La cetitorul român Prin rostiri de. adevăruri, ascunse-n cimilitură, Aduc ţie-ntăia oară cu plăcere-nvăţătură; în a vieţei strîmba cale pe român să îndreptez, Prin lupi, corbi, furnici şi broaşte a vorbi mă disfătez. 5 Adevărul salt nu place, de-i şi bun, e plin d-asprime, Dar cînd vitele l-or spune, n-a să supere pe nime. De aceea a lor zise, cu gînd binevoitor, Să asculţi, să ierţi eutezul, preţuind ţintirea lor. 247 GRIERUL ŞI FURNICA Săltînd, grierul la ţară Şuierat-au toata vară, Şi cînd iarna au venit, Cu nemică s-au trezit, Neavînd macar de dor Muscă sau un viermişor. Pe furnica sa vecină Au rugat să-l împrumute C-un grăunte, c-o neghină, Să mai prindă la virtute, Zicînd: „Zău, la timp de trier, Dau parola mea de grier, Inturna-voi toată soma Ş-interesul de-mprumut!“ Dar furnica econoamă I-au zis: „Vara ce-ai făcut?" „Prin cîmpii şi prin grădine Am cîntat păn-au dat bruma". „Tu cîntai, îmi pare bine, Gioacă, vere, dar acuma 1“ CORBUL ŞI VULPEA Preste ramul unui sorb S-aşezasă domnul corb, Ţiind în plisc o bucată De caş, ce-o avea furată. 5 Vulpea, cum l-au mirosit, Sub acel sorb au venit Şi-n sus căutînd, i zice: „B«na ziua, venetice! Cît eşti mîndru şi frumos f io Dacă viersul cel duios Ţi-i c-a penilor odoare, Tu-ntreci pe privighitoare.“ De mîndrie îngîmfat, Corbul pliscul au căscat, 15 Şi vrînd viersul să înceapă, Caşul pe pămint îl scapă. Atunci vulpea brînza apucă, După ce o şi îmbucă, Cătră corb, spre mîngîiere, 20 Zice: „En ascultă, vere, 249 Cel ce ştie linguşala Să îndoapă-n socoteala Celuia care-1 asculta. Astă daună nu-i prea multă Pentru-un adevăr curat.“ Atunci corbul ruşinat Giură că minciuni c-acete Alte dăţi n-or să-l înşele. BROASCA ŞI BOUL Broasca mică cît un ou Au văzut păscînd un bou jŞi mirîndu-aă prea tare De-o făptură atit de mare 5 Cugeta c-ar fi noroc Ş-a familiei laudă, dacă Ar putea să se prefacă Din mic, mare dobitoc. Deci d-ambiţie s-aprinde, 10 Mereu s-umflă, se întinde Ş-apoi zice: „Sorioară, Nu-s ca boul, buneoară?“ Dar aceasta i-au zis: „Ba!“ Broasca urmînd a se umfla, 15 Zis-au iar: „En vezi, lelică!“ „Soro,-ţi spun că eşti tot mică!“ „Oare acuma l-am agiuns?“ „încă nu“, i s-au răspuns. Broasc-atunci s-au mai umflat 20 Foarte aşa... cît au crăpat. Vra ca astă broască mică Pe mai mari cel mic s-agiungă, Tot se umflă, se rădică, Fără-a-şi cere sfat la pungă. 25 Se aşază la Paris, Unde, de nu este-nchis, Rolul gioacă de baron, Fără bani, dar cu bun ton, De mii planuri îngîmfat, 30 Casa-şi schimbă în palat Şi-n prinţesă pe a sa damă. Vrînd apoi a mai întinde, Creditoriul pe-a lui samă Toate, păn şi pre el vinde. ACII DOI CATÎRI Doi catiri călătoreau Şi-n desagii lor duceau: Unul ceapă de cîmpie, Altul bani de visterie. 5 Cest din urmă, îngîmfat Că-i de aur Încărcat, Chiar de şelfle-i apasă, Nu vra sarcina s-o lasă. Mindru calcă, parcă-i leu, io Şi suna un zurgălău, Cînd deodată, din tuf ari, lesă o ceată de tllhari. Toţi la cel catîr dau bustă Ce ducea de aur soamă, 15 De urechi îl prind, de coamă, Alţi împung şi-l bat c-o fustă, încît bietul, gemînd foarte, Zice: „Oare asta-i soarte Carea mi s-au giuruit 20 Pe ist drum cînd m-au pornit? Al meu soţ ce cară ceapă Fericit de dafină scapă, Dar eu, făr de agiutori, In bataie, aleu, mor!“ 253 25 Iar catîrul celalalt Zis-au: „Vere, totdeauna Pe copaciul mai înalt Darmă repede fortuna; De-ai fi şerb la un cepari,„ 30 Iar nu casă de dinari, La os teafăr şi la pele N-ai păţi aceste rele. Cînd eu în săracul trai Voi să pasc în pace scai!“ ASINUL ŞI FURUL Pentru asinul furat Se bateau doi furi odată, Unul. vrea să-l aibă argat, Altul vra să-l vînză-ndată. Dar cînd între ii se ceartă Cum pe asin să-l împartă, Vine-al treilea tîlhari Şi U fură pe măgari. Este= asin cîteodată O moşie-n giudecată, Pentru care doi mazili Se sfădesc pe la movili, Cînd acela ce-i împacă, Mîncînd pe-a.lor cheltuială, Ie moşia-n socoteală Şi li lasă punga sacă.. LUPUL ŞI MIELUL Orice face cel mai mare, Direptate-n toate are, Precum vom videa aice Din o fabulă ce-oi zice. 5 Un miel foarte însetat S-adăpa în riu eurat, Unde lupul, cătînd pradă, Începu, cu mielul sfadă, Zicîndu-i cu rost turbat: 10 „Ori de ce mă înfruntezi Şi să turburi cum cutezi Limpedea mea băutură?" I-au zis meiul: „Doamne, iartă, La mînie nu te-ntartă, 15 , Mai ales dacă ai vra Să-nţelegi măria-ta C-apa din sus cură-n vale La şerbul măriei-tale; Şi s-o turbur eu nu pot 20 Cu piciorul, nici cu bot!“ „Mi o turburi şi-acum iară, I-au zis cruda acea fiară; Ştiu că-n anul cel trecut Tu de lupi ai zis bîrfele!“ 256 25 „Cum puteam să zic acele, Cînd n-am fost încă născut? Crede, doamne, că ş-acuma Eu sug lapte de la muma.“ „De n-ai fost tu, apoi, zău, 30 Au fost un frate al tău.“ „Nici un frate eu nu am.“ „Aşadar, ţ-au fost vrun neam, Că toţi cîni, păstori şi oi Bat din. veci resbel cu noi!“ 35 Zicînd ceste, îl îmbrîncă Şi îl duce la pădure, Unde, fără să-l înjure, îl despoaie şi-l mănîncă. LEUL ŞI GUZGANUL Cît se poate, se cuvine Fă altuia vre un bine, Că veni-va-ţi multe ori D-unde n-aştepţi agiutori, 5 Precum vei vedea aice Din o fabulă ce-oi zice. Un guzgan, ce supt pămînt I s-urîsă a sta mereu Zburdînd iesă ca «n tînt 10 Şi-ntră-n brînca unui leu. Dar acest-au arătat Cuget chiar de împărat, Căci în Joc ca să-î zigrirre L-au lăsat să roedă-n kme. 15 însă astă bună faptă Mulţămită-i află dreaptă. Se par lucruri neerezvte Un guzgan pe leu s-agiutel Din a sa pădure deasă 20 Umblînd leul ea să iasă, în o cursă-ntinsă-ncape Şi cercind din ea să scape Muge, bietul, tot se urcă, 258 însă-n laţi mai mult se-ncurcă, Încît acel domnitor Nicicum poate să-şi agiute. Dar întîi de vînător Guzgănelul venind iute, Pe reţeaua ce-1 înoadă Nevoindu-să să roadă, Într-atîta-au distrămat Pană pe leul au scăpat. GUZGANUL DE CETATE ŞI CEL DE ClMP Dineoare un guzgan, Politicos cetăţan, Pre guzganul de clmpie L-au poftit la prînz să vie, 5 Ca nu tot mereu lăcuste, . Ce mai bun ospăţ să guste. Pe vărgat, frumos covor Aşternut-au masa lor; Las să giadice oricine 10 Cît li-au fost atunci de bine. De confeturi şi de pui Părmăturile adună, însă pănă a fi sătui Deodată uşa sună; 15 Asta-i umple-atît de frică Incit pofta li să strică. Cetăţanul sprintinel Scapă, s-altul după el. lată tropotu-ncetează, 20 Şi guzganii iar s-aşază. Cetăţanul, mîngîiet, La ţăranul spăriet Zice: „En apucă, frate, 2» Să mai roadem la bucate!“ 25 Dar acest-au zis: „Destul, De astă masă eu-s sătul; Vino mîne tu afară De-i gusta ospăţ de ţară. Tupilat într-un ungheri, 30 Nu am masă de boieri, Nime insă ca aice N-a veni ca să ni-o strice, Şi de fărmături sărace îndopa-ne-vom în pace. 35 Eu te las cu sănătate, Nu voi şegi cu frica-n spate, Nici mai delicată masă Care-apoi pe nări să-mi iasă!“ CERBUL LA FÎNTÎNĂ într-o fîntînă limpide, La codru, pe la munte, Văzîndu-şi cerbul coarnele Ce-i se-nălţa pe frunte, 5 Lăuda podoaba gemine, Dar bănuit-au foarte Cum şi picioare-asemene Nu-i dă nedreapta soarte, Zicînd: „Ramosul creştetul, 10 Mîndria fruntei mele, Chiar ca copacii codrului Se nalţă cătră stele. Aleu, cum şi picioarele N-au formă, nici tărie, 15 Că ele ehiar ca fusele Sînt făr-analogie.“ Dar cînd aşa se critică, Ră-suaă-n giur tuf arii, Din care fără tropote 20 Ies sprintenei ogarii. 262 Cerbul de spaimă tremură, C-un salt la fugă împunge Şi din cîmpină repede Intre tufari agiunge. 25 Urîte mădulările L-ar fi putut s-agiute, De nu-i era de piedică Podoabele cornute. Cerbul în dese ramure 30 Intrînd, abia s-aburcă, Căci lăudate-i coarnele La trecere-1 încurcă. Dar cînd ogarul dintele Incruntă-n şold, sărmanul 35 Cerbul odoru-şi blastămă Ce-'r creşte pe tot anul! Decît folosul, multe ori Deşărtăciunea place, Care apoi de-a pururea 40 în daune se preface. COCOSTÎRCUL ŞI VULPEA. Cocos lircu I călători • : La p?înz de vulpe să cheamă, Dar în loc d-ospăţ cu spori, Pe disc lat găseşte o zamă 5 Limpede şi chiar lătură, Fără vo dumicătură. , : : Pasărea cu lungul plisc, „ Vrînd să mînce, toacă-n disc,. Osteneşte sărmănica 10 Şi nu-nghite mai nemica; Vulpea însă unde-atinge Soarbe tot şi-n urmă linge. Cocostîrcul supărat Astă festă n-au uitat 15 Ş-a-nturna vrînd neplăcută Daună care au păţit, Pe cea vulpe prefăcută La o masă au poftit. Vulpea vine chiar 1-amiază 20 Şi la vatr-amu s-aşază, Unde un miros priincios Minea vulpei prlnz gustos. Dar bucate Delicate 284 25 Vede-nchise întru un vaz Ce-î cu lung şi-ngust grumaz, în el pliscul bine-ncape Ca bucatele să pape, Dar căscatul vulpei bot ae Stă de prînz departe-un cot; Deci cu foame şi ruşine Leghioaia ni rămîne. * Cel ce vre pe-un alt s-înşele Dese sufere mai rele. LUPUL ŞI CUCOARA Mîncînd lupul chiar ca zece, Era-aproape să se-nece Cu un os ce-n gît stătusă; In zădar sărmanul tusă, 5 Căci d-al scoate Nu mai poate Şi-i să pare c-a să moară. Cînd, văzînd pe o cucoară, Semn i face cu picior 10 Ca să-i deie agiutor. Iată paserea ghihace Operaţia i face Ş-acel os Din gît i-au scos, 15 Apoi cere legiuită Pentru lucru mulţămită. „Mulţămită ! — lupu-i zice — Oare nu eşti tu ferice Că din gît nesăţios 20 Capul teafăr ţi l-ai scos? Sărmănieo, fugi din drum, De ma superi, te zugrum !“ 266 s mm Notele muzicale ale baladei Dochia şi Traian, de la sfirşitul broşurii Dochia şi Traian dupre zicerile populare a românilor, Iaşi, 1840 C. LU J e I & S1 s» m *»■ fi *W m m & m m j| w MIPTItl mi XiIOE SMWâtitl. lH'EafeRPA'rb Wif... :: *> :;wsi,: §§^> :' jŞfcâ vrt&.itis.i* .$.* *tU»A’£#*&#*,• lauiii, fiiiBt'pa've omul, ori pe unde ochii-ntorc Nu văd alt mai bun; pe dînsul l-au ales prin toate forme 105 Boul, asinul şi calul, şi chiar filantropul porc, Care sub a sa protecţie roade, grohăieşte, doarme; Dupre cum a lui strămoşii petrecut-au păn-azi bine, Totdeauna esemple antice a urma ni se cuvine. Un om vrednic şede aice nu departe de la noi, 110 Mare amic de cvadrupede, ce-i iubeşte ca un frate; Are turme, herghelie, animale de tot soi, Levezi, cîmpuri şi pădure, cinci odăi şi patru sate; Pentru cazul nostru, credeţi, pe el soarte ni-1 trimete; Să ne folosim de dînsul pănă n-a fi de el tăiete. 115 Dar condiţii reciproce, tot cîte un paragraf, Lămurit să se înscrie pe hîrtie timbruită, Să se publice prin foaie, nu cumva vrun plastograf 354 Documentul, şarta noastră, să-l prefacă pentru o mită, Şi condiţia aceasta de n-a fi drept observată, 120 De părţi ambe să rămîie chiar de sine răsuflată." Blînde oile atuncea 1-acel plan s-au conformat, Consultînd în plebiscidul1 prin voturile comune, Mic şi mare, surd şi multul, liber toţi au declarat Din cea zi fără de preget omului a se supune 125 Ş-a-ntroduce pentru vite liberale parlamente Spre a dizbate interesul prin solide argumente. După ce să lămuriră toate articule-n congres, Se decise diplomatic un ministru a trimete, Pentru care, ca cel ager, Korn-Mintosul s-au ales 130 De a supune cazul public conferenţiei secrete. Datu-i-s-au vulpea veche secretar şi consiliere Şi un corb pentru depeşe ca să fie curiere. (a se urma) 1 Plebescid (plebiscitum), decizia poporului, de la plebs, gloaiS, popor, se numea la romani legea care poporul decreta (Gh.A.). ESOP ŞI ŞTRENGARUL Fabulă de circonstanţă Şi-n anticul timp d-eroi Ştrengari erau ca la noi, Carii din ecces de minte Derîdeau şi cele sfinte. 5 Cel ce nu li sămăna Prin minciuni se defăima. Spune istoria c-Esop Au fost hîd, ghebos şi şchiop, De el pruncii se spăreau, 10 Iar nebunii îl derîdeau. Ins-acea tristă figură Era vas d-învăţătură, Ce prin fabule o mie Au agiuns şi-n Românie. 15 Esop, sclav cînd fu-n Efes, De patronul său trimes, Trecînd în o zi pin strată, Alungat au fost d-o ceată De ştrengari ieşiţi din şatră, 358 20 Dintre care-unul cu-o piatră Nemeritu-l-au în şele, Că-i veniră ameţele. Neputîndu-şi răzbuna, Pe ştrengarul lăuda 2 5 Esop pentru ghibacie Şi i-au zis: „Rău pare mie Că nu pot să fac alt dar Decît numai d-un dinar. Dar vezi cela ce-au trecut, 30 Decît mine-i mai avut; Pre el de vei nemeri, înzecit te-i folosi.“ Deci ştrengarul lăudat De cîştig s-au apucat 35 Ş-aşa bine au chitit Că-n cap ţînta au nemerit. îns-acest avut barbat, Fiind public magistrat, Un sergent privighitor 40 Prins-au pe cel praştiilor. Şi în loc de mulţămită ' Dădu ceartă-agonisită, Iar poporul adunat La dreptate au aplaudat. MOMIŢA Pentr-un spirit ce nu doarme Nu-i nimica mai uşor Decît planuri de reforme Ca să deie la popor, 5 De sînt bune, de sînt rele, Destul fie frumuşele. Aşa odată o momită, Din filozofilor viţă, Care nimica creează, 10 Ce toate le imitează, Prin formal act s-au fost prins Marea toată să o sece Şi că-n sec prin ea va trece. Pentru asta au aprins 15 Toţi copacii din pădure Şi din petre făcu zgure. Atunci, iacă, cu mirare, Animalii toţi strigară: „Ce invenţie minunată!“ 2 0 Iar momiţa îngîmfată Li făcu acest cuvînt: „Multe averi de bun pămînt 358 Şi ogoare eu voi da Focul apa de-a seca. 25 Iar despoticul guvern Chiar de astăzi voi schimba Şi republica-n etern Pentru voi s-a proclama. După ce mai bună parte 30 De moşii mi se va da, Restul n-are să să-mparte, Ce-n comun s-administra. Atunci patriei reformate Dulce soarta va să fie, 35 Comunizmul de frăţie, Libertate, Egalitate, De a lua lucruri străine Privilegi e pentru-oricine, 40 Legile şi direptate, Ca strigoie răsuflate, Mai veche de piramide, S-aibe ca invalide Şi căzute-n hebeţie 45 Pensie din Visterie." Dar pe cînd ea declama, Pe un asin întreba Dacă scad a mărei unde. încă nu, ista-i răspunde. 50 Nu să turbură încă apa? Parcă doarme,-i zice iapa. Dar momiţa prefăcută Elementelor împută Că nu i s-au nemerit 55 Cele ce au profetit. Ş-operaţia tot aşteaptă. Oare ce-au urmat în faptă? Au ars arbori din pădure, Iar din marea cea adîncă 359 60 N-au scăzut o picătură. Mai ales sporit-au încă. Codrul daună grea au tras, Marea, mare au rămas. Aşa cîte un şarlatan 65 Ni propune un frumos plan, Zgură chiar cu poleială Care ploaia curînd spală. FRUNZA De stejar uşoară frunză Prin aer se rotolea; Uitînd c-au ieşit din grunză, Tot în sus zburînd, zicea: 5 „Cît departe de pămînt începui a-mi înalţă! Ori pre căile de vînt Cine poate a-mi urma?“ Ea se-nalţă cătră soare, 10 Pe cît zefirii au suflat; Dar abia stă a lui boare, Frunza-n vale au picat. Veţi cădea şi voi odată, Ce sînteţi ferice o zi, 15 Dacă schimbătoarea ceată Va-nceta a vă iubi! 361 DIN MANUSCRISE 27* £AH, VIAŢĂ PLIN’ DE JELE] Ah, viaţă plin’ de jele, Ci păşeşti cu linivire, Dacă încruzite stele Au jurat a me peire 5 Şi cînd tiranul Amori îm răpeşte al meu odori! Au trecut într-o clipală Cea mai dulce a me plăcere, Şi cu-a vîntului iuţală 10 Au zburat şi mîngîiere. Ah, di ce cu acel noroc Nu să stinge şi al meu foc! Ah, ce crudă chinuire, Cînd amoriul mă înfocază! 15 Nu zăresc în toată fire A nădejdii vre o rază. Ah, di ce nu-s făr de amori, Sau măcar di ce nu mori! 385 [IATĂ CEASUL CEL CUMPLIT] Iată ceasul cel cumplit, Trista ziua-bună vine, Cum pot, Filio, făr de tine Să treiesc eu despărţit! 5 Voi trei în chinuire, în a inimei peire, Dar tu poate ii da uitări Toate a mele suspinări. împreună cu Amori 10 Rătăcind întru-osîndire, întreba-voi toată fire Unde s-află al meu odori. De la un zoare păn la alt Ti-oi striga cu glas înalt, 15 Iar 'tu poate ii da uitări Toate a mele suspinări. Dacă trupu în acest loc Zace întru grele obeze, Pasului tău va s-urmeze 20 Gîndul meu pe aripi de foc. 366 întru cale ta a să fie Inimioara me soţie, Iar tu poate ii da uitări Toate a mele suspinări. 25 M-oi întoarce totdeaună Gătră acele urme mîhnite, Unde zile fericite Am gustat noi împreună. Aspra melei sorţ mînie 30 Au schimbat lume în pustie, Dar tu poate dai uitări Toate a mele suspinări. Rîul limpede cristal După tine să întristează 35 Ş-al tău nume Iho oftează De la părăsitul mal. A me inimă a să poarte A ta icoană păn la moarte, Dar tu poate dai uitări 40 Toate a mele suspinări. în străină lăcuinţă, Cîte ineme înfocate, De a tăi ochi înamorate, Ţ-or jura a lor credinţă! 45 Cine ştie într-atîte A lor plîngeri amărîte, Ah, nu ştiu de n-ei da uitări Toate a mele suspinări. Ia aminte ce durere 50 Face amoriului săgeată Şi că inimă încruntată Mi-ai lăsat spre mîngîiere! 367 Ah, gîndeşte vreo clipală La duioasa dispărţală ! Dar tu poate ei da uitări Toate a mele suspinări. [AH, DE-ACUMA N-A SĂ VIE] Prin amoriului dulceaţă : ; Am trăit eu fericit, Astîzi sîmt cia me viaţă Prin amor s-au otrăvit. 5 Ah, de-acuma n-a să vie Norocire ce-au trecut;. De ce cu-a ei bucurie Ş-a ei gîndu n-am pierdut! In această apă frumoasă 10 Care naşte din izvor, Silvia me necredincioasă S-oglinză de multe ori. Ah, de-acuma n-a să vie... Mersul ei prin căi umbrite, '45 Dacă vîntul să tăce, Mişca frunzăle înverzite, Ş-inima me să băte. Ah, de-acuma n-a să vie... 369 Pasul s-întrecea cu gîndu 20 Peste munţi şi peste ripi, Iar s-agiungă mai curîndu îi da Amori a sali aripi. Ah, de-acuma n-a să vie... Făce o dulce armonie 25 Păsărelelor cîntări, Graiul ei de măgulie Ş-ale noastre sărutări. Ah, de-acuma n-a să vie... Martor este acel stejari 30 Unde numel-i-am săpat Ş-a crădinţei mele oltari D-al meu plîns acum udat. Ah, de-acuma n-a să vie... Mă întorc p-astă cărare 35 Cătră acel dorit red, O aştept cu nărăbdare, Dar pe Silvia me n-o ved. Ah, de-acuma n-a să vie... Lîngă mal, o, rîuşoare, 40 De-ai vede pe ea primblînd, Zi că lîngă a tale izvoare M-ai văzut tu lăcrămînd. Ah, de-acuma n-a să vie. [D-ESTE NICICACUM NU-M PASĂ] Cînd aud că Mars aprinde A războaielor făclie Şi că focul său întinde Peste zare şi cîmpie, 5 D-este nicicacum nu-m pasă, La noi numai să nu vie; D-este nicicacum nu-m pasă, Cînd mănînc şi beu la masă. Cînd aud că dregătorii 10 Vînd cu cumpăna dreptate Şi că lupii cu păstorii împart turma în giumătate, D-este nicicacum nu-m pasă, Eu n-am pofte încruntate; 15 D-este nicicacum nu-m pasă, Cînd mănînc şi beu la masă. Cînd a damei văd văpaie Cătră modă şi iubire, Cînd dă aur pentru paie 20 Ca să-ş schimosască fire, 371 D-este nicicacum nu-m pasă, Eu-s frumos şi făr de straie; D-este nicicacum nu-m pasă, Cînd mănînc şi beu îa masă. Cînd prin înaltă învăţătură, P-acea cale unde tună, O rătundă văd trăsură Că să suie drept la lună, D-este nicicacum nu-m pasă, Ei poftesc o cale bună; D-este nicicacum nu-m pasă, Cînd mănînc şi beu la masă. La ospăţ dacă domnează Odobăscu şi cotnaru, Inimioara me sălteaza D-a lui Vahus dulce daru. D-astă atunce mult îm pasă, Să deşărt şi s-împl’ pălîaru; D-astă atunce mult îm pasă, Cînd vreu să mă af 1’ la masă [MĂ IUBESC DOUÎ JUNELE] Mă iubesc douî junele, Şi eu ard pentru amîndouî, îmbe mîndri ca douî stele Sau ca floare după rouî. 5 însă care din aceste Să v-o las, care s-o ieu, Hotărîre gre îm este, Nu ştiu ce să fac nici eu. Una c-ochi albaştri m-arde, 10 Alta foc cu negri-aprinde, Iar Amoriul douî darde Cătră inima me întinde. însă care din aceste... Troia au ars din temelie 15 De-a lui Paris judecată; Ca să scap d-acea urgie, îmbe voi iubi dodată. Mă iubesc douî junele... 373 [LĂCRĂMEZ DE DIMINEAŢĂ] Lîngă malu unei fîntîne De amor Nicon arde, Şi cruzime a salei zîne Iho stîncii răspunde: Lăcrămez de dimineaţă, 5 Suspinez pănă în zor; Ah, de ce nu-s fără viaţă, Sau făr de amor! într-o vîrstă înflorită 10 Silvia a mea nădăjde era, Ş-o văpaie tăinuită Inimele împreuna. Lăcrămez de dimineaţă... Jurînd îm zice duioasă: 15 „Di-oi schimba, voi ca să mor!“ însă acum, necredincioasă, Ea iubeşte un alt păstor. Lăcrămez de dimineaţă... 374 [FIIND PASĂREA LOVITĂ] Fiind pasărea lovită D-o săgeată împănită, între vie ş-între moartă Aşa plînge a ei soartă: 5 „Ah, ce mare nebunie D-aş găti peire sie! Vîntătoare făr de jele, Tu zmulgi acu pene a mele S-înaripez cele arme 10 Care pr-al meu neam să sfarme. Dar nu rîde, însălbătate, Şi tu-i căde în osîndire, Că din voi o giumătate Găteşte altiia peire.“ 375 [DISFĂTARE NU SĂ CURMĂ] Disfăiare nu să curmă D-a zîmbi năluci d-a sale; Toţ aleargă p-a ei urmă, Dar p-o dosăbită cale. Că din mii chipuri ş-o mie Tot duc Ia ei dobîndire; Toate gusturi s-afl-în fire, Omul unu alege sie. Învăţat în dizghiogare Numai cauzălor petrece, Nebunul făr îngrijare Gustă vreme care trece. De-a scurta timp unul ştie Măsuri, altu a sa mărire; Toate gusturi s-află-n fire Omul unu-alege sie. Unu aleargă la războie, Unde biruinţa îl cheamă; De-a supune l-a sa voie Altul luptă cu o damă. Amîndoi cu sumeţie Plinesc a lor rînduire; Omu gustu intăi din fire Crede că-ş alege sie. Unul în a curţii haos Ş-în a ei intrigi să pierde, Altul ceri spre răpaos Cer sănin şi cîmpul verde. Cesta zboară cu mîndrie, Altul tîrîie cu zmerire; Omul gustu întăi din fire Crede c-îş alege sie. Pentru alţii scumpul strînge, Ş-în svîrşît moare pe paie, Altu a sa avere o stinge Pentru cai, cotei şi straie. Unu adună visterie, Altu împrăştie o moştenire; Omu gustu întăi din fire Crede că-ş alege sie. Aşadar, pe-această lume La gust nimine n-urmează, Că pe dos merg toate anume, Lui noroc toţ împutează. Ş-în această măgulie Toţi petrec în fericire, C-omu gustu întăi din fire Crede c-îş alege sie. [UMELITĂ ALĂUTĂ] Umelită alăută, Alăută a lui Amor, Tu ce viaţa me trecută Ai cîntat de multe ori, 5 în zădar cu măgulie Şi nădejde m-ai păscut; Cînt-acum cu duioşie Răpaosul ce-am pierdut! îns-amorul în privire 10 Silviii mele străluce Şi credem c-a me simţire Tot de-acel foc să hrăne. A ei buzăle credinţă Ş-amor mie îm jura, 15 însă văd c-a ei voinţă Au fost de-a mă înşăla. îndulcită ei rostire Pune inima me-n giug; Pînă şi a ei zîmbire 20 Plin-au fost de vicleşug. 378 Ea ca Vănără îi frumoasă, Dar aş vre, ah, mie amar, Ca să fie mai duioasă, Sau să n-aibă atita har. ‘25 Alăută umelită, Vino, mîngîie al meu sin, Du la Silvia oţărîtă înfocatul meu suspin! Tînguindu-te, îi spune 30 De năcazul meu cumplit Ce viaţa acum răpune Care ei am fost sfinţit. ■28 [DULCE APE CRISTALINEI Dulce ape cristaline, Ce-aţ zărit pe acea făptura Şi luminele sănine Unde s-oglinze natura, 5 Dimburi verzi, und-înmiite-Răsar mîndre floricele, Ce-au fost leagîn la dorite Mădulări a zînei mele, Si zăfiri înaripate 10 Cu-ndulcita a ei suflare, De ambrozie adăpate, Ascultaţi a me cîntare! Dac-a soartei rînduială,, Dup-a ceriului voinţă, 15 Va grăbi acea clipală Ce va stinge a me fiinţă, Rog ca ţărna muritoare între voi să fie, lină, Cînd al meu suflet să zboare 20 Cătră sfera cea sănină. 380 De se poate să s-audă Astă rugă umelită, N-a fi soarta me şă crudă Intru ziua oţărită. •25 Va sosi poat-acea vreme Intru care a me tirană în zadar cu plîns va geme De viaţa me sărmană. Şi cînd jele o va pătrunde, ■30 M-a-ntreba l-acele stînce, Dar ei numai vor răspunde Vizuniile adînce. Unde-s timpuri fericite Cînd şîdeam noi multe oare 35 Desupt arburi înverzite, Lîngă limpede izvoare! Parcă văd cum să pogoară, De p-a zăfirilor voie, De pe ramuri o uşoară '40 De-nmiite flori o ploie. Şi măcar că Afrodită Peste fire ave victorie, Ea modestă ş-umelită Într-atîta şîde glorie. 45 Une flori căde pe coame Şi pe primb, alte-n rătunde Şi nioase, vie poame Ce să mişc c-a mării unde. S-aşăza pe maluri une, 50 Pe rîu alte să rotează Şi-n al său grai parcă spune în cest loc Amor domnează. 28* 381 Cite ori am zis în plină Spăimîntare ş-a me teamă r 55 în Elizie astă zînă S-au născut, cu bună samă. Graţie unite cu mărire Străluce l-a ei făptură, L-al său grai ş-a ei zîmbirer 60 C-o credeam peste natură. A mea inim-în oftare De atunce nu mai tace, Ş-und-icoana cea-m răsare Acolo sîmt lină pace. 65 Umilit cîntic, petrece A Carpatului obeze, Ş-o-mpetrit-mimă răce De-al tău grai să s-înviezef [ÎN ADÎNCI GÎNDURI] în adinei gînduri, prin munţi şi cîmpie, Singur m-abat cu tirzii păsuri line, Şi de-a feri îns-a mei ochi m-îmbie Und-în arin-urme zăresc străine. 5 Numai cest mod îi de scăpare mie, Ca nu cumva să m-înţăleagă orcine, Căci al meu chip ce-i stîns de bucurie De-afar-arat-în ce fel arde în mine. Ş-în sfîrşit cred că rîuri, văi şi stînce 10 Ştiu din ce grele chinuri sînt ţăsute A mele zile ce-s ascunsă-altor.a, Dar nu pot s-afl’ vizunii tît de^adînce. iâ [M-AU LOVIT AMOR CU DARDEJ M-au lovit Amor cu darde, Ş-ochii varsă amare unde, în al meu sîn un foc arde Care inima-m pătrunde. 5 Spre deplina me peire Element-împotr ivite Ş-au schimbat a loruş fire Ş-în al meu sîn s-af'l-unite. Dar zădar de lăcrămoasă 10 Undă faţa me-i vărgată, Inima me credincioasă în zădar îi înfocată. De duioasele pîraie Al meu foc ce nu să stinge,, 15 Ce nu soarbe a me văpaie Pe izvorul care plînge! 384 ANACREONTICĂ Aşa prin ţări sălbatice, A firii jucărie, Căta Orest p-Ermione Intru a sa urgie, 5 Cum eu te chem, dar stîncele îm răspund al tău nume, Pasul de-abie să tîrie, Dar gîndul împle lume. Toat-au perit; memorie 10 îi iască la dorire, Şi eâ-nnoieşte-n inimă A noastră dispărţire. Văzui dureri ce agere Vesteje feţ-a tale, 15 Iar la izvor de lacrime Modestia închide cale. O, rătăciri pre vârvare, Cu timpuri răle aduse, Să piară toate legele 20 Ce de Amor nu-s puse! 385 Ah, ce am zis! De pavăză Să-ţ fie al tău onor, Să fii tu sclava Gloriii, Dar mai mult lui Amor! 25 Dar, lui Amor; ins-ArcanuI Cu pază îns-îi ascunde, Prin el nici ochi al Argului Nu vor pute pătrunde. Iacă că-ţ cresc har iţele 30 Un fiu c-Amor d-o samă, Ce-ntocma cu el samănă, Precum tu cu-a lui mamă. Ah, de-ar lua d-apurure Amor a sale forme 35 Şi focul să-ţ aţîţie Cînd strîns la piept el dorme.. O zi aşa-n Ascaniu S-au prefăcut Cupido Şi neatămută flacără 40 Vărsa în piept la Dido. Şi, ah, priită grindină, O, dulce rătăcire, Dar unde măgulindu-mă Mă duce-a me orbire! 45 Eu lupt c-o soartă ageră Ce-n ţări străini m-împinge-Ş-und-o putere tirană Pe-a lui Amor învinge. Dar tu să-m scrii şi inima 50 Pentru amantul ţin-o; Şi de-aş vede o grabnică Scrisoare zicî»d: vino! 386 Răped-atuncce, Porata, Răvarsă umdele tale, 55 Şi de poci opreşte-mă L-a me doriită cale. Junica-aprimsă talamul Găte pe-a TTracliii maluri,. Cînd cu Armor şi Leandru 6 0 Trece turbaate valuri. MINCIUNE OCHILOR Zici, o, Filide frumoasă, Precum ai fi scrupuloasă Şi precum areţ la feţe Ai ş-în înimă blîndeţe. S De-i aşa, făr de sfială Iţ discopăr o greşală Car-în inima ta şede, Dar pe car-ochiul n-o vede. Tu te lauz totdeaună 40 Că nu spui nici o minciună. Văd în faptă c-a ta gură De minciuni n-are figură, Dar minciuni de-a spune-ţ place Şi atunci cînd gura-ţ tace. 15 Făcute au zise minciune Sînt tot de o stricăciune, Şi tu nu le zici, o, dragă, Dar le faci numai în şagă. Cînd încet înamorate 20 Ai tăi ochi, ce-s plini de dor, Unei inimi înfocate 388 Dau sper are de amor, Ce-n zădar s-aprind în urmă, C-abie naşt’, amor să curmă, 25 Poci mineiune a o ascunde, Dacă fapta o răspunde? Cînd de faţ-al tău bărbat, Gios înfigi a ta privală, Şi la voarbe şi la stat 30 Pari o vergură vestală, Cînd poat-în altă odaie Al-amorului văpaie. Filie, adevărul nu e C-ochii pot mineiuni să spuie. 35 Lui amant spre mîngîiere Te-acufunz în plînsuri toată, Ca făţarnica durere De-a vădi să nu să poată; Şi-i areţ căire vie 40 De trecuta prodosie, Cînd ai inima-nfocată S-îl înşăli ş-o altă dată. Spune-m, Fii ide frumoasă, Oare nu eşti minciunoasă? 45 Deci aşa-i că spun, o, File, Minciuni ochii în toate zile? Dar de vrei, File frumoasă, Cu tot să fii scrupuloasă, Ca cu ochii îmbe feţe 50 S-aibă ş-înima blîndeţe, Cere dreapta înţălepciune Să te lepez de mineiune. De poci, în mai ager schimbă Ai tăi ochi şi a ta limbă, 55 Că de unde mai mult cură Mineiune, din ochi sau din gură? 389 Nu-m pot spune a mele muze, Că nu ştiu, l-a ta urzire Unde odorul ş-au pus fire: In ai tăi ochi sau în buze! TlNGUIRE UNEI MAICE PENTRU MOARTE FIULUI SĂU S-înfrînez a mele lacrimi, să stîng chinul meu cel viu„ Ah, voi car-aceasta-m cereţi n-aţ pierdut pe-al vostru fiu,, Nici duioasei maice amoru n-aţ simţit voi vreodată, C-unei inime sărmane ce-i de plîngeri însătată 5 Nu s-alină tînguire păn de lacrimi are izvor, Pănă sufletul ei sîmte preţul unui dulce amor. N-or usca a mele lacrimi dacă aceasta nu-m va zice' Altă maică care este ca eu tocma, neferice. Ah, vă rog lăsaţ pre mine ca în plîns atît s-împlînt, 10 Păn cu fiul meu cel dulce voi întră într-un mormînt. De voiţi să-m faceţi însă chinuirile mai line, Nu vă cer eu alta fără ca să lăcrămaţi cu mine, Sau de-apurure de dînsul voroviţi şi eu ascult Şi dureri adăugiţi mie să-l jelesc încă mai mult, 15 Ca prin astă zugrăveală ager chinul s-învieze, Prin a căruia virtute sufăr a vieţei obeze. Spuneţi de-a lui frumusaţă, cîte haruri el ave Şi cu cîtă duioşie el pre mine mă iube, Că nedejde, bucuria, el era unui părinte, 391 Că creşte la evghenie, la virtute şi la minte. Spuneţi! Ah, or ce să ziceţi! Văd că de abie mă ţin. La-ntristata povestire milă fie-vă di-on chin Care margini, nici leac are pănă n-oi fi şi eu moartă; Deci, voi, inimi simţitoare, tăcînd plîngeţi a me soartă! CĂTRĂ UN ARBURE | Umbros arbure,; ce martor ai fost de ai noştri amorir ftLas-in tînăra ta coajă mîna I>ăfnei ca să sepe |Giiirămîritul cel ferice c-om fi în veac noi iubitori f Arbure, mîne a ta coajă de-al meu plîns a să s-adepe^ 5 Căci văzînd a Dafnei mele giurămîntul însămnat, Nu ştiu de-a păzi ea-n suflet cele care mi au giuratl 393 MEDITAŢIE Dacă soarele acufundă în ochean a sa făclie, Pe munte m-aşez, la umbra învechitului stejar, Şi duioasa a me privală o preumbl’ pe-astă cîmpie Din a căria felurime mii de zugrăveli răsar. Rîul dincoace răsună cu spumoase unde înalbite Ce-ntre maluri înfloriţi şărpind fuge împregiur, Lacul dincolo întinde a sale ape adormite Sau al sării ste răsare din a ceriului azur. De păduri posomorite acea culm-încununată S-aurează încă de raze ce lucesc din a lor tron, Ş-amu carul cel de abur din umbră întunecată Să rădică ş-înalbează geana a lui horizon. De-altă parte acea tăcere şi văzduhul să dispică De sunet melanholiii călăuz lui călător, Ş-amorţitul clopot iarăş din zidire acea gotică Sara al său conţert adauge spre uietul muritor. Dar acestor zugrăvele în inima me împietrită Toate haruri şi plăcere au încheiet a mele sorţi-Privesc lume ce o asamăn cu o umbră rătăcită, Căci a vieţuirei soare nu încălzeşte pe-acei morţi- In zădar din munte în munte eu preumbl’ a me privală De la sud la noaptei miezu, de l-apus la răsărit, S-a cereşti tării noianul cercetînd întru clipală, Amar mie, nicăire, zic, eu n-oi fi norocit! Ceste văi, bordei, palaturi oare ce-m agiută mie? Toate pentru mine aice acum făr de haruri sînt. Văi, păraie, stînci şi codruri, singuratică cîmpie, O fiinţă vă lipseşte şi-i pustiu în tot pămînt. Sau că soarele să nască, sau s-apuie cătră sară, Urmez cale sa cu ochii fără dor în al mieu piept. Să apuie în sănin soarele, au în nori ca să răsară De la soarele nimică, nimic de la zile aştept. De-aş pute s-urmez în cursul întru care el rotează Pretutindene ai mei ochi ar zări pustiu subt cer. Nu doresc nimic din toate cele ce el luminează Şi din lumi nemărginite nimic pentru mine cer. însă poate că aiure, dincolo de-a noastre sfere, Unde lucie dreptul soarele altor ceriuri pe alte căi De-aş pute să las aice pămînteasca dispoiere, Cele ce-am visat atîta s-ar vădi la ochii mei. îmbăta-m-aş la izvorul unde sufletul oftează Şi-acolo aş găsi iarăş pre nădejde şi p-amor Ş-idealu acela bine ce tot omul îl vînează Şi ce n-are nici un nume între neamul muritor. Ah, di ce nu pot pe-aripe sau pe carul de Avroră Neştiut obiect dorirei spre tine să mă răpăd; Pre pămîntul cel nemernic, o, sărmană inimioară, Nici o dulce legătură pentru tine eu nu văd. Dacă a codrilor frunzime pre pămînt cade oborîtă, Vîntul sării să stîrneşte ş-o înalţă de pe văi; Şi pre mine care samen cu o frunză văstejită Mă răpiţ ca şi pre dînsa, o, înduraţi dumnezăi. PREPUS Dacă un alt amor te-aprinde De-o văpaie mai dorită, Lasă-m inima amăgită, Preste ochi un nor întinde! Un prepus înveninează Dulce-amorului simţire, Păn la moarte întristează Necredinţii lămurire. 396 GÎNTEC O, suspine arzător, Mergi pe aripi uşurele, Că la sînul zînei mele Te va duce blîndu Amor! Ce nu poate împreunat, Sfărmînd a sale obeze, Mii şi mii de-ori şă-ţ urme Al meu pas înaripat? Mergi, c-Amorul cel curînd Cruda paza va pătrunde,. Mergi ş-în inimă te-ascunde, Ce-i liman la al meu gînd. Ce nu poate împreunat... Z,i-i că soarta amară, gre, Amu vra ca să dizbine Giumătate de însum mine, Despărţîndu-mă de e. Ce nu poate împreunat... ClNTEC Ştii d,i ce în toate zile Vin la tine, o, redi umbros? Au giurat aice File Amor mie credincios. 5 Suspinînd cu duioşie, Ochii în mine ea ţînte Şi au zis: „Ah, cine ştie Cînd noi iar ni-om mai vede! Ceste ierbi şi floricele 10 Să le vezi de multe ori, Cugetînd că între ele S-au născut a nostru amor! Insă dacă în osîndire Munţi şi mări ni-ar dispârţi, 15 Inima me, o, Alvire, Credincioasă ţie a fi!“ Ctivinţele înmierite Niciodată voi uita, Ş-este locuri fericite 20 Cu plînsul meu voi uda. 398 [AH, CINE ŞTIE CÎND 0-1 MAI VEDE !] O, cugetări, la inima ce oftează Nu zugrăviţi norocul ce nu e! Diparte-i Dafne, ş-ochii lăcrămează; Ah, cine ştie cînd o-i mai vede! 5 Redi umbros, unde Amor ferice Multe ori suspinul nostru auze, Din umbra ta parcă un grai îm zice: „Ah, cine ştie cînd o-i mai vede!“ Dacă asprime ta, o, crudă soarte, 10 De ea departe pururi m-a ţme, Nu-m dipărta, o, mult dorita moarte, C-în lume n-am alt lucru de a vede. Vin’, mîngîiereo, paşte-m duioşie Ş-un pic alină chinuire me, 15 Ca, de nu pot să-i văd figura vie, Măcar prin tine să o pot vede. în acel rîu ce atît de limpe cură, Unde al meu idol multe ori să oglinde, în zădar caut dulce a ei figură; 20 Ah, cine ştie cînd o-i mai vede! 399 RUGĂ CĂTRĂ AMOR Amor, adu pe a me Nice, Sau repaosul îm de! Amar mie, ori pot ferice Să viez fără de e? 5 Ad’pe odorul meu aice, Ce-i vieţii mele ste, Amor, adu pe a me Nice, Sau repaosul îm de! Precum zace a verii floare 10 Făr de roauă pre pămînt, Vestejită în lîngoare Şi bătută despre vînt, Aşa soarta neferice Păn acu mă osînde. 15 Amor, adu pe a me Nice, Sau repaosul îm de! Intre mii de păsărele Sună viersul mai plăcut Amoratei turturele ‘2 0 Ce pre soţul au pierdut. 402 Ş-al meu viers aşa tot zice Tînguire foarte gre, Amor, adu pe a me Nice, Sau repaosul îm de! 25 Doauă inime duioase Care însuş tu alegi, Ca să urmeze credincioase Ale tale dulce legi, Nici peire să dispice 30 Acel nod ce le une, Amor, adu pe a me Nice, Sau repaosul îm de! [ORI AMORU-I VRO URGIE?] Ori amoru-i vro urgie, Nici să cade a fi duios Ş-a-ş alege într-o mie Vreun suflet credincios? 5 De-i aşa, dorită moarte, Viaţa me n-o mai lungi, Dac-o inimă-m dă soarte Numai ah spre a pătimi! Ori di ce l-a me privire, 10 Tirsi, Amor te-au arătat, Cînd a vieţii liniştire Ochii tăi mi-o au luat? Pace şi voioase glume De-amu nu sîmt pe pămînt ; 15 De n-aş fi născut în lume Und-în lacrămi mă împlint! Acel chin ce mă răpune Mute stînci au auzit, Nu pot însă toate-ţ spune 20 Ce mă fac atît mîhnit. «24 Tu eşti inimii odor Ş-a vieţii mele ste, Ah, amor, duios amor, Este gre patima me. [ZTUA, CEASUL DISPĂRŢIRII] Ziua, ceasul dispărţirii, Insămnat cu mîna ta, L-am aflat cu întristare Şi te rog nu mă uita! 5 Eu că te iubesc pre tine Vremea îţ va arăta, Nu voi altă răsplătire Şi te rog nu mă uita! Norocul meu nu-i cu mine, 10 Nici cred că-m va agiuta Ca să te mai văz vrodată Şi te rog nu mă uita! Va veni un ceas vrodată Ca să-ţ pot eu arăta 15 Că te iubesc din durere Şi te rog nu mă uita! 406 SAFO CĂTRĂ FAON Ferice-i aceea june Care lingă tine oftează, Căruia lîngă tine apune Şi răsare a zilei rază! 5 Care aude a ta vorbire Ş-al tău dulce rîsul vede, Ah, acela în fericire Lîngă Zefs în Olimp şede! Cind privesc a ta figură, 10 Plin de amorului văpaie, Sîmt precum pin vine-m cură înfocatele păraie. Dacă negură răsare Preste aprinsa me vedere, 15 Nimic n-aud şi îm pare C-in noian pier de plăcere. 407 ADIO Părăsind aceste clime, Port amorului obeze, îns-a soartei agerime Pretutindeni a s-urmeze. 5 Adio, rediule tăcute, Ce cu a tale umbre mute Ai ascuns în tăinuire A me dulce fericire! Iho malului răspunde 10 L-acel chin ce mă pătrunde, Şi din groapa întunecată In duioasa inimioară Să răsune încă o dată Numele de cîntă Floră. 15 Drăgălaşe floricele, Ce ţăsute în cununele Frunte încingeţi l-a me zînă, Dîmburi, văi şi tu, fîntînă, Ce ne-aţi zărit împreună, 20 Adio, ah, pe totdeaună! 408 DIN PERIODICE ZIUA DE 26 AVGUST 1834 Ziua cea mult strălucită în Moldov-au luminat, Bronzuri sfinte şi mii tunuri cătră ceri au răsunat! Mihail, ce ni-i Părinte, împreună cu noi giură De-a păzi pe totdeauna a credinţii legătură. 5 Sub umbrirea a doi Luceferi, Unsul Domnului, dorit, Pe-a patriei tron s-aşjază în putere şi mărire, Cungiurat de-a sa lucoare şi respectul umilit, Dar mai mare slava-i este a norodului iubire! 39 411 CÎNELE ORBULUI Din amara und-a mărei iesă-o rază scînteioasă Ce-n eoloruri vii lucit-au preste muntele înalt. Steaua zilei se renaşte şi lumina-i amoroasă Orizonului dă viaţă, florilor plăcutul smalţ; 5 Raza ei pătrunde codrii, prin bordeiuri se coboară, Face templu să serbeză cultul sfînt religios; Vulturul, ce pe sub nouri, preste turnuri sumeţ zboară, Ţintind soarele, urează faţa discului focos! Dar la uşa-acelui templu un orb singur se găseşte, 10 Ascultînd vuietul zilei ş-orice pas de trecători; Gura-i murmură o rugă ce adînc te umileşte, Şi-ntr-o noapte nesfîrşită păşind e rătăcitori. Dar, vai, cesta nu-i tuneric-unei nopţi posomorite Ce în inimă dişteaptă misticoasele plăceri, \ 5 Care tristele deserturi de a lunei raze-umbrite Le-umple de-a melancoliei suvenire şi dureri. Asta-i noaptea eternităţei, un adînc nepriceput, Unde-amorului privire niciodată au străbătut. Tu ce naşterea-ţi răpiră ochii, triste osîndite, 20 Razele dulci a luminei pentru tine nu-s urzite, Nici plăceri... strein e ţie acel foc fermecători Ce în loc de fericire însoţesc pre muritori, Nici, aleu, pre lîngă tine laţul lor nu se întinde, 412 Şi cînd nobila simţire pe vrun om duios cuprinde, 25 Simţi în mîna ta tributul cuvenit unui sărman, îţi aruncă-o cătătură ş-a lui mînă vre un ban. Tu nu-i vezi gheţosul suflet, dar despreţul îţi rămine, Ş-aspra soartă ţi s-alină de-un prietin, de-al tău cîne. Cînd în mijlocul mulţimei, pe pămînt chiar părăsit, 30 N-asculţi alta decît glasuri de streini, neauzite, Atunci cînele simţindu-ţi întristarea, prin miite Chipuri inima-ţi alină, lîngă tine stînd lipit. Este blînd, dar cu-ndrăzneală, neadormit spre apărare, Şi în urma ostenelei, mai duios în ascultare. 35 Dulcea, trista lui privire, strigătu-i cel plîngeros Trage-asupra-i cătătura trecător iu lui duios; Şi spre a-ţi cruţa durerea ca s-areţi nenorocire, Se tîraste pe-a lui urme si-1 opreşte din păşire. De-a sa rugă s-umileşte şi cel mai nepăsător. 40 La bordei cu el în urmă cînd te-ntorci încetişor, Este plin de bucurie şi prin săltări Înmiite D-a lui vie mulţămire inima-ţi trerăsărind, în al tău sîn de durere afle-un zîmbet renăscînd! Nopţile cînd se coboară delungate, liniştite, 45 Ş-împresoară carul zilei cu-a lor umbre şi tăceri, La picioare-ţi dormitează cînele ce-adînc suspină, Încît voacea lui auzu-ţi fermecîndu-1, te alină Prin a sale visuri care te-usurează de dureri. 30* VIOREAUA DE MARTIE Ceriul şi naltul plai senine-s, făr’ de nori, Şi gerul zugrăvi pe geamuri mîndre flori. Dar una mai ales brilantă scînteiază, Un tînăr stă în drum ş-ochii-n ea ţintează. •5 Că-n dosul celui geam, pe dincolo de flori, Mai mult încă lucesc doi ochi surîzători. Vioreaua-n cîmp n-au dat asemine plăcere, Dar floarea iacă-acum de-o caldă boare pere. Perit-au cele flori, însă în locul lor 10 Doi ochi au strălucit; agiută-le, Amori 414 GÎSCA ŞI CACOMUL Fabulă Gisca odată ş-un cacom Se certa pentru protie, „Eu îmbrac p-un galant om“ — „Iar eu pene-i dau să scrie“. 5 Plini de cuget sfăditor, Merg la bufna învăţată, Ca prin dreaptă giudecată Să însemne rangul lor. „Spuneţi — zice I-amîndoi 10 învăţata legheoaie— Ce fac oamenii cu voi?“ Advocatul cu aripă Pentru îmbi răspunde-n pripă: „Mă smulg, iar pre el dispoaie!“ BOUL ŞI VIŢEII Fabulă Pe ogor, un bou bătrîn, Ce iernasă c-un pic fîn, Primăvară, ' Cînd se ară, 5 Deşi giugul l-apăsa, Pe-ncet brazda dispica. Dar viţeii, ce-1 videa Cum o vespe ră-1 împunge, Strămurariul cum 1-agiunge, 10 Scaii cum de el s-anină, I zic: „Ce tragi cea maşină, Cînd cu noi lin ai păştea?“ Boul însă: „Feţii mei, Mintea voastră de viţei 15 Nu agiunge a giudeca: Cine plugul va purta Care scoate din cea humă Nutreţ pentru a voastră mumă?“ 416 CĂTRĂ UN PATRIOT FILANTROP Oamenii cu inimi crude cată fericirea lor în diregeri sunătoare, în a numelui mîndrie, Altor cugetul se-mpacă în războaie şi-n omor, Ce-n sărmani preface fiii, pe soţii în văduvie. 5 Alţii pe aripa geniei străbat mai pre sus de nor, Cercetînd minuni înalte ş-a naturei armonie, Unii inimile-ncîntă prin frumuseţe şi amor, La străin adună altul aurul şi avuţie. Dar bărbatul cărui Pronia cătră darul luminos 10 O seminţă au adaos de a ei sîntă virtute Nu vra altă faimă decît de-a fi altui de folos. De asemene, Dorite, tu virtuţi ai înăscute: Cuget drept şi patriotic, cu talent suflet duios, Ce-ntrunesc a lor putere pe aproapele s-agiute! 417 JUNELE ŞI BĂTRÎNUL Fabulă De la shoală, de la carte, Dezertînd un june, cere Şi pretinde s-aibă parte Şi de titluri şi de-avere, 5 Ce rar să cîştigă-n lume Prin ştiinţă şi bun nume. La bătrîn, ce-1 vede-n drum, Zisu-i-au: „O, tu, în care Străluceşte minte mare, 10 Mă învaţă oare cum Aş pute să capăt bani, Moşii, titluri şi ţigani?11 Dar bătrînul atunci zice: „Fătul meu, spre-a fi ferice, 15 Să nu pierzi nici o minută, Lucră, patria agiută Şi pre cel neputincios, C-asta-i lauda şi folos!“ „Aşa viaţă nu îmi place!11 2 0 „Să-nveţi intrigi de a face!11 „Supărare ş-asta cere! 418 îmi va fi mai de plăcere Ga să capăt bun venit Fără să fi ostenit!“ Dar bătrînul, c-un suspin, Zice: „Văzui fără carte Fanfaron, ce nu-i străin, Că-n scurt timp au mers departe14 CĂMINUL5 Fabulă Pe cînd frigul domnea-afara, Vizitele merg şi vin, Toată ziua, pănă-n sară, Focu-ardea in un cămin, 5 Dar salonul fiind mare, Era încă tot răcoare. Oaspeţii deci, boieri, dame, Bătrîni, tineri, fiice, mame, Să se încălzască vin io Mai aproape de cămin. Cel ce nu-ncape se-mpinge De-al pute macar atinge, Şi căminul împreună Mai mulţi curtezani ş-adună. 15 Şoptituri, străine zise De la ii deş-auzise, ____________ De-nteres au de amor, 1 Cămin, franţuzeşte şemine, este acel horn elegant întrebuinţat pentru încălzirea saloanelor. Cuvîntul e dedus de la cămin (horn), de la care vechea dregătorie caminar, ce avea inspecţie asupra ogeagu. rilor curţii domneşti, precum stolnicul se îngrijea de masă, pitariu] de pîne etc. Astă denumire nu ni se pare neologism, ci veche ca şi hornul (Gh. A.). Şi de intrigi multe ori, El, discret2, da vorbei drum 20 Pe-unde ieşea al său fum. Inmîndrit căminul dar De-aşa post de secretar, Şi căldura, har străin, Socotind spirt de cămin, 25 Cu dispreţ el tot privea Peste scauni, canape, Ca pojîjie de casă In ungheriul ei rămasă. Dar a lui orbire ţine 30 Pănă primăvara vine. Cald fiind in orice loc, Nu se face-n cămin foc; La ferestrile deschise Oaspeţii se-ndesuise, 35 Şi caminu-acum răcit Se văzură părăsit. Atunci, tîrziu, înţălege Cele ce favorul drege, Că acii ce-1 cungiura 40 Focului se închina. Cînd vei perde-un har străin, Vei păţi c-acel cămin! Discret, om carele cu sfiire păzeşte secretele ce i se încredinţază .A.). RÎNDUNEAUA ŞI PASERILE Fabulă Călătoarea rîndunică Ce ţări multe vizitasă Şi chiar pentru că e mică Multe bune învăţasă, 5 Nu ca alţii, carii fac Un voiaj cu ochi-n sac. Rînduneaua, din cercare A tîmplărilor trecute Ce au văzut, deşi pe mare 10 Erau vînturile mute, De pe semne totdeaună Prezicea orice fortună. Deci în timp de primăvară, Cînd ogoarile se ară, 15 Văz-un om cu ceata sa Cînepă cum sămăna Şi temînd de urme rele Au zis cătră paserele: „Feţii mei, deşi în pace 20 Acest lucru azi se. face, Nu e bun şi-mi pare rău 422 J Despre voi, pentru că eu, La tot cazul neplăcut, Peste mări pot să mă mut. 25 Yideţi acea blîndă mînă Care samăn’n ţărînă Nişte fire mănunţele, Cînd vor creşte toate acele, în loc să vă deie mană 30 Să fac laţuri şi capcană, Să vă prindă, să vă taie, La frigare, la tigaie. Pănă relele-s mănunte Să mîncaţi a lor grăunte!“ 35 îns-acel june popor, Uşurel în al său zbor, îşi bătea de sfatul gioc Că nutreţ afla-n tot loc. Cînepa cînd răsărisă 40 Rînduneaua iar le zisă: „A scăpa încă-i uşor, Zmulgeţi iarba din ogor, Căci crescînd din zi în zi Neamul vostru va stîrpi!“ 45 „O, profită tot de rele, Ni dai sarcini foarte grele, -Toate paserile-i zic, — A plivi poate un ogor, Cît să nu-i rămîie un spic, 50 A lăcustelor popor!“ După săptămîne opt, Iată cînepa s-au copt. Rînduneaua n-a-ncetat A da paserilor sfat: 55 „Ascultaţi, blem, vorba mea: Iute creşte iarba rea Si cu dînsa a voastră soartă. 423 Să-mi urmaţi amuşi măcar, Păn n-agiungeţi la amar, Dupre timpul cum se poartă. Din cimp cînd s-or strînge toate, Nu zburdaţi în cîrd şi-n gloate, Că atunce disfătat Omul caută vînat, Laţuri şi reţele-ntinde, Paserele grase prinde. Neavînd voi ghibacie De cucoară, de becas, Ce d-a iernei grea urgie Peste mări trec făr de vas, Strîngeţi sburătoare aripe, Mute staţi ascunse-n ripe, Păn va trece acel rău Ce v-ameninţă mereu l1' Insă paserile orbite, De sănin timp amăgite, Ciripea, în cîmp zburda Şi pe vînători chema, Pană ce-n reţele au dat Ş-a lor poftă au săturat. Timpuriu să prevezi răul este rară-nţelepciune, Cel ce sfatul bun urmează niciodată nu răpune. SĂ NI AGIUTĂM UNUL PE ALTUL în a vieţei zile scurte, de suspin şi grijă pline, Fiilor de un părinte trai de fraţi ni se cuvine; S-agiutăm unul pre altul sarcina a o purta, Fiecare om nu poate să rădice partea sa; 5 Duşmani mii ni împresoară sub o mască ipocrită, în o viaţă amărîtă, insă pururea dorită; Ah, plăcerea iute fuge ca o umbră trecătoare, Iar durerea, grija, dauna între noi sînt stătătoare. Inima cea rătăcită, fără razim ş-agiutor, 10 De dorinţă vie arde, sau îngheaţă deseori. Nime dintre noi trăit-au fără lacrimi şi durere, Farmecele societăţii ni-aduc scurtă mîngîiere. Să nu-nveninăm dulcimea ce-n picături ni se dă, Medeţină slabă foarte pentru pătimire grea. 15 Cînd urmează între oameni lupta cea răpuitoare, Pare-mi-se a vede hoţii, osîndiţi la închisoare, în loc să-mblînzască soarta ce acolo i-au aruncat, între ii combat cu fere de care s-au ferecat. 425' EPILOG LA O COLECŢIE DE FABULE Contenesc aice cursul Ce-mpreună am făcut Cu furnica şi cu ursul, Pe drum încă nebătut. 5 Dar cum voiajerii fac, Neputînd nici eu să tac, Dintre cît-am auzit La apus şi răsărit, Am scris mică lo Cărticică, îns-acii ce o critică, între cele ce-or să zică, Cugetez că-m vor s-împute Cum că fiarăle sînt mute, 15 Şi prin cele Care ele Cugetează, spun şi dreg Eu pre oameni înţăleg, Ş-or căta ca să dezbine 20 Publicul tot de la mine. Deci am zis cătr-a me carte: „Ca să scapi d-atîte sfezi, Cărticico, acasă şezi! 426 1 Că-n Moldova nu ai parte, Nici salonul e deschis La cii ce nu-s din Paris.“ Că la Ghiţă-n librărie Pulberat-a să rămîie Pănă vreun literat, 30 Ce-n Hîrlău s-au doctorat, Va lua-o Şi-ndesară, Cu ţigară, Criticînd, va afuma-o. 35 Au din Ţara cea de Gios Boieriul gras şi gros, Ca s-aducă nou ceva în a sa politioară, Zisă au scris-istorioară, 40 După ce s-a neguţa, Cartea ia în datorie, Şi în loc d-Alexandrie, Cu cafe şi cu zahar, O va duce acasă-n dar. 45 Acolo o va ceti Cuconiţa, dac-a şti, Va da fiiei cei plăcute, La isteţul cuconaş, Ista are s-o-mprumute 50 La vecinului nănaş, De la văr la verişoară Cărticica văd cum zboară, Mastih, vitrig ş-un cumnat Fabula ş-au prumutat. 55 Pe la socrul şi bunica Vor să-nşire cărticica, Colendînd la neamul tot, De la moş pan la nepot. Trecînd pintre degeţi mii, 60 Va să-ncape la copii, Carii în puţine zile Unde-s stampe or rumpe file. 31 — Opere, voi. I 427 Iar apoi La ciocoi Cartea a fi de silabat, De rîs şi de disputat. După ce vor destrama-o Şi de său vor sătura-o, Un guzgan politicos, Ca să-ncheie a ei soartă, O va trage-n a lui bortă PAINGINII Fabulă „Vivat, neam industrios!" Zis-au un paingin gros, Cînd în fabrica a sa Sub o streşină lucra. 5 „Sînt a noastre toate cele Pre pămînt pănă la stele, Cît s-urzăşte prin ţărine Numai firul nostru ţine. O, paingini, clas ales, 10 Toate pentru noi să ţăs; Musca, vespea şi ţînţari Ni sînt nouă tributari!" Plini de astă fantazie, Fabricanţi-n bucurie 15 Nu-ncăpeau în a lor pele, Tot ţesau subţiri reţele Şi în cursă adunau Muştile care zburau. Cînd deodată o suflare 20 Turbură acea lucrare, Încît ii ş-a lor vînat Cu urzirea s-au surpat. 429 VULPEA CU COADA TĂIETĂ Fabulă O vulpe veche, din cele isteţe, Ce-nghiţea iepuri, găini şi reţe* Umblînd noaptea la vînat, încăpu în o capcană, 5 Dar ghibace şi vicleană Din cea cursă au scăpat, După ce ea în secret Ş-au lăsat de amanet 0 bună parte din coadă. 10 Dar deşi cu necomplect, Ideat-au un proiect De-a-ntroduce drept moadă într-a vulpelor popor Acest port mult mai uşor. 15 întrunite-n capitală în o sesie formală, Vulpele să adunasă. După ce să săturasă Să dizbată-n parlament 20 Despre oi amandament. Vulpea cu nările-n sus în ist mod planul ş-au'spus: „Pănă cînd vulpea va căra Coada ce-i povoara sa? 430 25 Să măture toate cele Stercuri din drum şi pavele? Omul nu mai poartă coadă, Să-i urmăm în astă moadă, S-o tăiem, o propun eu, __________ 30 Cine-m dă azi votul său?“ Dar o vulpe din congres, Ce ţintirea au înţăles, „Ca proiectul să-ţi dispic, Zisu-i-au, cumătră dragă, 35 En întoarnă-te un pic, Ş-adunarea-ndată întreagă Da-ţi-va a ei răspuns!“ Atunci şuier, vuiet mare Răsună în adunare; 40 Vulpea, deşi diplomată, S-au văzut mult ruşinată. Ş-a ei tîmplare la toţi au vederat Că cela ce cu vro zmintă să ştie Ş-altul asămene lui vra să fie, ■45 Spre n-a fi singur cu deget arătat. ŢIGARA O, străină buruiană, Preste mări de Ia Apus, Nu un om, ci o satană în Moldova te-au adus, 5 Ca la luxul cel nebun Să adaogi încă un! Nu-i de-agiuns că luxul sapă, Despoaie din an în an, De sudoare se adapă 10 A bietului moldovan; Prin ţigări şi prin ciubuci Tu şi măduva-i usuci. Idole, cărui se-nchină Cel ce-odată te-au gustat, 15 Cărui aburi învenină Aerul cel mai curat, în grădină şi-n salon Tu dai lege şi bun ton. De prisos a şti vro limbă, 20 La vizite şi la bal, Astăzi vorba se preschimbă 432 Prin a fumului canal; Cel ce suflă mai vîrtos Are spirt şi-i graţios. 25 Vezi junele-n Iaşi, la ţară, Cum din gură deseori Negru fum scut din ţigară Ca din hoarna lui vapor, Ş-a lor buză delicată 30 Ca jambonu-i afumată. A ţigarei aspra lege Au supus la greu tribut, Fără vîrsta a alege, Pe sărac, pe cel avut, 35 Încît oriunde acum Alta nu vezi decît... fum! LA MOLDOVA, ÎN OCAZIA EMANCIPAŢIII ŢIGANILOR 28 noiemvrie 1855 O, zi ferice, zi strălucită, în carea sclavii s-au liberat, Această lege de mult dorită Azi în Moldova s-au proclamat. 5 Precum gemut-au odineoară Israeliţii în Vavilon, Aici purtat-au o grea povară îndelung fiii lui Faraon. Sclavul e liber d-amu nainte 10 Pe a Moldovei liber pămînt, A lui soţie, a Iui părinte, A lui avere-s pănă-n mormînt. Saltă, Moldovo, de bucurie, Că astăzi triumf tu ai purtat, 15 Prin astă faptă tu însaş ţie Templu de glorie ţ-ai înălţat! LA OCAZIA REDESCHIDEREI TEATRULUI NAŢIONAL IN IAŞII, la 18 dechemvrie 1855 Imn Pentr-a lumei împărţală Lupta arde-n Orient, Şi Titanii1 cu iuţală Tună păn Ia firmament. 5 Dar în Moldova, în Românie, De Zeu umbrită, un pacinic hor Va să răsune cînt d-armonie, Că-i se deschide un viitor! Vie Muzele dorite 10 Să ne-nveţe a cînta, Şi cu flori de noi urzite 1 Titanii, urieşii, giganţi, dupre mitologie erau şesă fii a lui Uranus. Ţara (pămîntul), piîngîndu-se de cruzimea soţului ei, carile închidea întunericul lui tartar (iad) pe toţi fiii ce-i năştea, au întărî-tat pe titanii a se rebela; din asta au urmat în Orient faimosul rezbel oe zeci ani. Lupta era îndoielnică, pănă cînd Gioe au trimes spre agiu-t°ri pe centiinani (urieşi cu 100 mîni), prin a cărora putere titanii lura învinşi şi acufundaţi în tartar. Se ştie că mitologia cuprinde adevăruri trecute, dar asta de faţă P°ate şi cele de astăzi, pentru că între titanii mitologiii figurează nul cu nume Ocheanos, care s-ar potrivi cu Anglia, altul Iperios, Uscatul, cu Rosia etc. (Gh. A.). 435 Să putem încununa Pe dulce patrie; în Românie, De Zeu umbrită, al nostru hor Va să răsune cînt d-armonie, Că-i se deschide un viitor! VULPEA TÎNĂRĂ ŞI CEA BĂTRÎNĂ Fabulă O vulpe tînără, ce-ncă nu ştie A vinătorilor rea măiestrie, Se bucura c-asupra iernei grele Au crescut lungi noi peri preste a ei pele. 5 Dar cea bătrînă au zis: „O, toantă giune, Să nu te bucuri d-astă minune; Mantaua numai nu-i de mîntuire, A ei frumseaţă ni duce-n peire!“ Vai d-o vită, vai d-o fiară 10 Ce nu are dinţi şi gheară, Ca în timpurile rele însăşi s-apere a ei pele! 437 URARE LA ANUL NOU La acii bătrîni, la tineri e iertat a nebuni, A-nsura-se pe o lună ş-apoi a se dispărţi? A fura iertat ori fi-va, a-nşela pe Visterie, Numai critica nelegei neiertată ca să fie? 5 Răutatea, neruşinea las să verse a lor venin, Adevărul, dreptul giude, astăzi să s-audă plin, El, ce s-adora-n Moldova d-om bătrîn şi de cel giune, La-nceputul unui An Nou în inimă să li tune. Să-l audă fariseul care, cînd stă la altar, 10 Crede că răpirea-ndreaptă din ea dînd un sărindar, Prin păzirea de agiunuri şi mătenii numărate, Cele vrute şi nevrute c-a spala a lui pacate. Să-l asculte patriotul care a lui sentiment Fără fapte îl vederează prin un luciu pergament. 15 Să-l audă magistratul ce-a sentenţiii sale lege, Nu dreptatea cea prea-sfîntă, ce o cumpănă alege. Să asculte spirituosul ce să crede un Volter, Dar cînd vine la o prubă din cap iesă numai zer. Cea femeie ce-i menită a ni mîngîia-n viaţă, 20 Ce dă-n loc de fericire cumpărată frumusaţă, Lasă casa şi copiii să le poarte cel străin, Pe alţi cu dulceţi adapă, pe bărbatul cu venin. 438 Literaţii să-] asculte cum sarcina de a scrie C-a apostolilor este o cerească datorie, 25 Nu pentru ca să brileze prin un spirit pungător, Ce pre calea mîntuirei să conducă pe popor. Cînd nu s-or ’noi aceste în a noastră Românie, Visect anul cincizăci-şesă fericit an va să fie! IMNUL MOLDOROMÂNILOR PENTRU 25 IANUARIE 1856, ziua onomastică a prea înălţatului Domn Grigorie A. Ghica Voievoa Doamne, apără pămîntul A românului popor Şi întinde haru-ţi sîntul Pre Grigori Domnitor! 5 Moldova iară, sub a ei lege, Ce din vechime au moştenit, Unită-n El să poată culege Pre calea păcei trai fericit! Direptatea cu lumină, 10 Frica cătră Dumnezeu, Cu unirea cea deplină Cungiure pe tronul Său! Precum strămoşi-s icoană vie De fapte bune ce au plinit, 15 Aşa a noastră virtute fie La strănepoţi titlu de-nmîndrit 440 SÎNTUL GHEORGHIE Sînte, ce din naltă sferă în lucoare şi-n tărie Pe-a Moldovei bandieră Strălucit-ai d-ani o mie, 5 Să conduci a noastre arme Pe balaurul să sfarme, Ce în sînul său îmbină Fere care ne-nvenină! 441 I SOARELE, LUNA ŞI VÎNTUL Din ţiganaid£ română Un ţigan politicos, Deşi foarte stremţuros, Intîlnitu-s-au odată Cu o foarte veche ceată 5 Care umblă totdeauna: Vîntul, Soarele şi Luna, Şi li-au zis, cînd fu vecin: „Din voi unuia mă-nchin“. Drumeţii din firmament 10 Rîs-au la ist compliment, Neştiind ori cătră cine Au voit el să se-nchine? Atunci luna cea tăcută Zis-au: „El să-nchină mie, 15 Că lumina mea plăcută îl agiută-n ghibăcie“. „Protestez, soarele au zis, El pre mine au urat, Că-s a zilei împărat, 20 Stema-n fruntea sa i-am scris. Sub a mele calde rază Ţigănimea tot viază." Dar vîntul au şuierat: „En să-l întrebăm mai bine 442 <â 25 Cui voit-au să se-nchine?“ Vîntul deci s-au repezit După dînsul cu trufie, încet soarele au păşit Ş-apoi luna cea tîrzie. 30 Vîntul, ce-ntăi l-au agiuns, „Stă, ţigane, au strigat, Lămurit să-m dai răspuns Pre cine ai salutat?" Şi-n pept aşa l-au suflat, 35 De ţiganu-n loc au stat; Că de frica ce-1 apucă Pica face-se măciucă. După ce văzu tăria în a lumei suverani, 40 Dupre moda de ţigani Din cap scoasă pălăria: „Eu mă-nchin, domnilor, blem, La cel de care mă tem!“ Şi-nturnîndu-se spre vînt, 45 Să-nchină păn la pămînt. „Vagabondule ţigane, Strigă luna mînioasă, Ori nu ştii tu, sărimane, Că-ţi pot crierii şi oasă 50 Să le-ngheţ iarna de ger, Noaptea cînd lucesc în ceri?“ „Ai putea cu bună samă, Lună, capriţioasă damă, Dar la ceastă a ta mînie 55 Am şi eu o doftorie, Torn în şatră un foc mereu, Nici mă tem de gerul tău. De n-am vreascuri, sub un ţol Culc copiii mei domol, 60 Şi iatacul de ţigan îl acopăr c-un troian. Dar cînd vîntul întărtat Mie-n şatră au întrat, Spulberă cărbuni şi scrumă, 65 Stinge focul şi m-afumă. De-aceea curat îţ spui: Pofta pune-ţ-o în cui!“ Ruşinată, de mînie Luna se făcu gălbie. 7 0 Atunci soarele-nfocat, Că va-nvince-ncredinţat, Cătră faraonul zice: „Bravo, negrule voinice, Văd că ştii tu de la cine 75 Aştepţi razim şi lumine; Nice mă-ndoiesc că mie Vei da pururea protie,-Nu la luna, care, mută, Noaptea umblă-n ceri curnută!“ 80 „Eu cunosc în adevăr Faţa ta lucind în cer, Dar a tale pîrle-rază Nicecum mă-nspăimîntează; Deci urarea mea, să ştie, 85 Nu au fost menită ţie!“ Soarele, ce nu e tont, La asemenea afront Pe ţiganul au certat Şi ceste i-au săgetat: 90 „Nu ştii că prin al meu foc, De-oi voi, te ard pe loc, Să nu fie-n toată lume De ţigan macar nici nume?“ „Mai încet, soare-părinte, 95 Nu te face aşa fierbinte; Vîntu-i aspru, e ştiut, Şi de-aceea-i de temut. Că oricît a frige ai vra, Dacă vîntul va sufla 100 Răcori-mă-va pe loc; 444 r Luna, deci, nici al tău foc Nu pot a mă vătăma, încetaţi a vă certa, Că sînteţi tari voi tustrii 105 Aţi dat prube de ani mii; Dar din voi celui mai tare Am făcut a mea urare. Arşiţa au contenit Vîntul cînd suflă în foaie, 110 Ş-aspru gerul mult se moaie Vîntul cînd au adormit!" 32* PREUMBLAREA CEA NOUĂ A DAMELOR ÎN IAŞI Urm în d unui metod nou, Dameîe, cu o maşină Ce-i numită crinolină, Azi se primblă la Copou, 5 Nu călări, nu-n faeton, Ce pin sus, prest-orizon. Cavalerii cii mai sprintini în zadar în cai dau pintini, Doar agiunge-vor pre ele, 10 Ce să-nalţă pân sub stele, D-unde, mîndre şi uşoare, Aste nouă meteoare, Cu a fustelor mărime Fac în Iaşi întunecime. 15 Iar barbaţii, ziua mare, Gios le caută cu fanare!... 446 DESAGII Fabulă Chemă Gioe dineoară Ca din toată împărăţie Cel ce umblă,-noată, zboară, înaintea lui să vie, 5 Să-i zică de-i mulţămit Precum firea l-au urzit, Că-are scop ca toate trepte Dup-un nou calup să-ndrepte. „Tu, momiţo, vino-ntăi! 10 între tine şi ai tăi Fă o dreaptă asemănare, Cine vro meteahnă are?“ După o tumbă ce-au făcut, Momiţa au început: 15 „Decît mine în toată lume Nu e nime mai lăudat La talent, la spirit, la nume, Nici e mai frumos format. Umblu-n patru şi în două, 20 Eu scornesc tot modă nouă, 447 Şi al meu chip frumuşel Omului au fost model, însă ursul, unchiul meu, Este urît şi nătărău, 25 Şi cu minte ruma ar fi Cînd pre mult nu s-ar mîndri.“ Ursul care apoi vine Foarte-i mulţămit cu sine. I se pare, după modă, 30 Pe elefant a-1 reforma, A-1 lungi puţin la coadă Şi urechea a-i mai scurta. Elefantul, ce se ştie Că e plin de-nţelepţie, 35 Critică pe-a mării chit Că mult peşte au înghiţit. De altă parte o furnică, Ce se crede un colos, Chiar pe lindenea critică 40 Că n-aduce vrun folos. După aceea s-au chemat Din pămîntului popoare Cît-un ales deputat Ca să spuie ce le doare. 45 Dar ş-aici s-au înţăles Că a fiecărui lege Este propriul interes, Pre care de bun alege. Să văzu deci neputinţă 50 A preface vro fiinţă. Că a lumei împărat, Cînd pre om au fabricat, Celui tont şi lui ghibaci O păreche au dat desaei, 446 55 Ca zmintelele nebune In acii desaci s-adune. Dar omul a lui pacate, Ca la ochii săi s-ascundă, In desacul de la spate 60 Totdeauna le-acufundă, Iar cele străine sminte In desacul dinainte. IEPURILE ŞI BROASCA ŢĂSTOASĂ Fabulă Cătră un scop de iute alergi, Nu agiungi, de-ncet nu mergi, Iepurile ş-o ţăstoasă Ni dau prubă curioasă. 5 Zis-au broasca cea tîrzie Iepurelui sprintinel Că ea, păşind cătinel, Mult mai sigură a să vie Şi mai iute la un scop, 10 Decît dînsul în galop. Încît pus-au rămăşag Ş-au ales de ţîntă un fag. Iepurile, care crede Că puterea-n călcăi şede, 15 I-au zis: „Ţ-ai ieşit din minte. Soro, pas tu înainte! De-oi purcede la asalt Sînt la ţîntă într-un salt.“ Văzînd ţînta apropietă 20 Şi ţăstoasa-ngreoietă, Iepurele, după un pas, 450 Stă şi rumigă-n popas, înainte face doi Şi atîţa paşi napoi. 25 Mai zburda, Adulmeca, Tot la umbra lui visa1, îşi bătea de broască gioc Că încet păşea din loc. 30 Cînd din a lui fantazie Iepurele s-au trezit, Nenea broască cea tîrzie, Neabătută-n calea sa, Pe încet, dar tot urma, 35 Ş-agiungînd întăi la fag Prinde a ei rămăşag. Apoi iepurilui zice: „Tinerel eşti, vinetice, Nu-i de-agiuns a fi uşor, 46 Mintea-n cap stă, nu-n picior! Oare ce ai face, frate, De ai purta ş-o casă-n spate?11 Iaşi, 12 noiemvrie 1857 1 Cunoscută legumă sălbatică numită Umbra iepurelui (Gh. VOT LA COMETUL DIN 1858 O, lucefere străine, Ce pre căile sănine Trecînd, prin mii leghioane De stele şi prin mii zoane, 5 Cursul tău cel minunat Lumea-ntreagă au admirat, Cînd a României soartă O-nchidea secreta poartă, Argintoasa a ta comă 10 Ai întins spre cea menire Ce lăsă antica Romă L-ai săi fii de moştenire. Dorit timpul cel să vie Ca-n a ta călătorie, 15 Cînd iar te vei înturna Pe român a lumina, Să găseşti pe-a lui popor în traiul nemuritor, Puternic şi fericit, 20 In Concordie unit! 452 CI NT SECULAR Pentru aniversala 30 ianuarie 1859 Solenela sărbătoare dp cînt secular să sune Celui Domn ce-au fost Moldovei de mult bine făcător; Patria, care au luminat-o, tîmplele să-i încunune Şi să-ncingă al său nume cu laurul nemuritori! O, voi meseri şi voi orfani, junilor şi voi juneLe, Ce prin el aveţi un azil, ce prin el v-aţi luminat, Umiliţi de cunoştinţă, sunaţi lauda-i păn Ia stele, Unde evlavia cea sîntă ş-a lui fapte 1-au-nălţat. Demni de-a lui faceri de bine, arătaţii mulţămire, Păşind preste acea cale care el au petrecut; în voi Patria găsască lucrLtori l-a ei mărire, O tărie neînvinsă şi-n fortuna a ei scut. Românio, spre agiunge acolo und-al tău nume Şi a tale sorţi te cheamă: de a fi şi tu iar Stat, Nu uita că a ta Mumă au trăit atîta-n lume Cît virtutea ş-amor Patriiei au plinit ş-au onorat! DEDICAT MANELOR1 LUI ALEXANDRU HUMBOLD La ocazia înmormîntărei sale Imitaţie Din Italia, unde moartea săceriş mănos adună, Să-nturnăm un pic privirea spre-a Germaniei pămînt; Un alt erou Alexandru, între fulgeri ce detună, A lui dispoiere astăzi o destinde în mormînt. 5 El, ce fără crunte lupte au agiuns la nemurire, De cît Indus2 mai departe au păşit cu naintire. Prin deşertul cel sălbatic, prin a codrilor desime, Prin vulcani, genuni adînce, ce de om nu s-au călcat, Preste munţi mai sus de nouri, sub neospitale clime 10 Ce nici ochiul cel mai ager pănă amu n-au cercetat, Prin arine arzitoare, prin turbate a mărei unde, A ştiinţelor dorinţă l-au împins a Ie pătrunde. Mai mult încă: prin ocean de luceferi şi de stele în noian presemănate, pilot sigur au plutit, 15 Învingînd cu energie depărtări şi ostenele, 1 Manes, zeimi antice reprezentînd sufletul răposaţilor (Gh.A.). a Poeta face aluzie între Alexandru cel Mare şi între Alexandru Humbold; intre faptele însemnate a eroului grec este şi aceea că el, în cursul său concvistâtor, au agiuns în Asia la ţărmurile rîului Indus, ce pe atuncea se credea a fi marginea lumei (Gh. A.). 454 C-a ştiinţei mana sîntă viaţa lui an întărit; Un asemene mare-erou, ce Germania onorează, Nu prin laucle-au monumente în memorie viază. Din cele ce plăzmuit-au pe la ambe emisfere, Strănepoţii vor culege fructul cel nemuritor; Dacă sună astăzi muza a ei cîntec de durere, Ea repetă numai eco unui întristat popor, Cînd amor, recunoştinţa, sentimentul lor îmbină, A ei lacrimi chiar natura ca un drept tribut închină. Naţio ce aşa un erou produci dintr-a tale cete, Cu mîndrie între toate vechi şi nouă tu vei sta, Un alt geniu c-acesta nime poate să-ţi arete Care-n templu] a luminei toate odoare ar aduna, Din străin să n-ai nevoie modele-a lua morale, Că-n al tău sîn porţi sămînţa-a gloriei şi a puterii tale! LA ITALIA Sonet a lui Vincenzzo da Filicaia Liberă traducere O, Italia, Italio, tu ce ai în a ta soarte De frumseţe-ncîntătoare darul cel mai dureros Scris pe îruntea-ţi întristată c-un demon misterios Menit este fără paos prin fortuni ca să te poarte, 5 De n-ai fi aşa frumoasă, au de-ai fi macar mai foarte, Ca de tine să se teamă, au să nu fie duios, Cel ce parcă să încîntă de-al tău geniu luminos, Dar nesaţiu-n a lui pofte te provoacă chiar Ia moarte. Că amu n-aş vedea iară de pe Alpi cruntate urme 10 D-înarmaţi venind în vale şi de sîngele tău plină A lui Po spumoasă undă adăpînd a Galiei turme; Nice aş vedea pre tine nu cu ferul tău încinsă, Cu eroic braţ luptîndă pentru cauza cea străină, Spre-a fi şarbă totdeauna, vincitoare au învinsă. 456 CELE DOUĂ PĂRÎIE Fabulă Din sinul muntelui două păriie Izvorite curgeau tot prin o vale. Cel ce avea mai de sus obîrşie Toate stirpea ce găsea-n a lui cale; 5 Altul, născut în munte, dar mai gios, In albia sa curgea nezgomotos Şi, în loc de a stîrpi, în calea sa Ogoarile şi iarba adăpa. într-o zi rîul acel furios, 10 După ce malul au săpat ş-au ros, în urmă s-au propiet De cel ce curgea pe-ncet. Ş-a-nceput a-1 înfrunta Di ce ca el n-alerga, 15 Zicînd: „Te tîrîi prin înguste rîpe, Pe cînd eu zbor parc-aş avea aripe; împroşc pe trecători şi-n lume tun, Cînd nici sătenii te aud din cotun“. Blîndul atuncea au răspuns: „Vecine, 20 între noi văd e-urmează diferire; Ţie-ţi plac salturi ce duc la peire, In urma mea las mană, tu ruine!" 457 ÎN AMINTIREA DE 30 IANUARIE, aniversala onomastică a lui Vasilie Lupu, domn Moldovei, restauratorul literilor române în biserică şi în curte, fondator Academiei naţionale la 1644 Trecut-au secoli cu a lor fortune Ce preste Patrie au suflat peire; Puternici domni, frumseţe de minune, Averi, invidia, frageda mărire, 5 Toate au rămas a timpului păşune, De ele urmă nu vezi nieăire; Numa-a virtutei fapta nu răpune Şi să păstrează giune-n nemurire. Alţi domni cu arme ţara mîntuise, 10 l-au păstrat drepturi, viaţă, autonomie, Pentru mari sorţi ce în destin sînt sorise. Tu-ntăi sfărmaşi obeze de sclavie, Ce ferecau a strămoşilor zise, Ş-ai Inviet nou simţ în românie! 458 K&IEHEPE mu i a jyl 1 tmm t?norp»«ie* Mtnu AmIb*» Culegere de poezii a lui Gh. Asachi, Iaşi, 185 (foaia de titlu) fllTANII I rană Km KTbntine d« 'r "'flit axtat a t f.n 24 lansapie 1856. lle Teatps Naiiiona-t. Mamii. Tiitorpafia Jisctitstsi âi*inel m. Ţiganii, Iaşi, 1856 (foaia de titlu) CULEGERE de Ediţia a ireîa, adâogitâ I&SSI s„ Tipografia Institataîut Albinei Române. 1863. Culegere de poezii a lui Gh. Asachi, Iaşi, 1863 (foaia de titlu) Casa în care a locuit Gh. Asachi la (fotografie din 1968) ASUPRA CORUPŢIEI SECOLULUI Iertat oare celor tineri şi bătrînilor să fie Ca să facă-n toate zile scandaloasă nebunie? Iertat fi-va să prăzi oameni prin un nou metod ghibaci, Să te-nsori, să laşi copiii, cununia s-o disfaci? 5 Iar pe asemene nelege a tuna ori nu se poate? Să audă farizeii şi a viţiilor gloate, Critico nemituită, adevărul cel curat La acii ce vreu s-asculte apune-l astăzi dizgheţat. Unde-i legea cea sfinţită şi dreptatea nevîndută, 10 Intre noi din vechi aflat-aţi o petrecere plăcută, Pre voi bunii şi părinţii cu respect v-au onorat, însă-n loc ca strănepoţii p-urma lor să fi călcat, Derîzînd simplicitatea timpurilor ce-s trecute, Pe fantoame lustruite aflstera-au schimbat virtute. 15 Vorbe multe sunătoare, dar veninu-i mezul lor, Care perde azi prezentul p-un nesigur viitor. Unde-s oameni de parolă, amici unde-s cu tărie, Unde giunii care patriei razim, vînta ei să fie? Soţii giugul ce-1 giurasă nu voiesc a-1 mai purta, 20 Pana nu cată alt merit decît cel a defaima; *-Patrioţii între sine un altuia groapa sapă, De averea cea străină epitropul să adapă. Ghidele, căruia datu-i ministerul cel mai sfînt, 33 — Opere, voi. I 459 Direptatea celor meseri ş-al său vinde giurămînt. 25 Nu cu-asemene principii Alexandru cel Bun Rege Reformat-au societatea cu-nţăleaptă eternă lege, Nice Ştefanu cel Mare, de nemicii patriei-ncins, Combătînd un mez de secol, trii imperii au învins! înarmează-te, române, cu oţele şi cu zale, Mai mult însă te-ntăreşte şi cu armele morale! 30 Nemoralul, egoizmul, interesul ovelit Sînt tirani carii să-ncearcă să te ţie cătuşit. Aşa Roma, a noastră mumă, păn’ virtutea avea altară, Fericită-au fost în nuntru şi temută din afară; 35 Dar cînd cetăţenii Romei de virtuţi s-au depărtat, Cele urzite-n curs de secoli într-o zi s-au surupat. De a străinilor urzele au scăpat a noastră ţară, Numai viţiul din nuntru va putea ca să o piară! PELEGRINUL1 Alegorie imitată în vieţei primăvară, cînd sînt toate înflorite, Din a mea frumoasă patrie eu m-am fost înstrăinat; Cu plăcerile giuneţei, bunurile moştenite Toate-n casa părintească părăsite am lăsat; 5 îndemnat de un mister, cu încrederea cea vie, — Pelegrin şi singuratic plecai la călătorie. în delunga rătăcire auzei de sus cuvinte Ce în inimă bătîndă răsunau necontenit: „Giune, pănă steaua luce, tu tot pasă înainte, 10 Fără paos, fără teamă, dirept cătră răsărit; Acolo poarta de aur a ta fie trecătoare, Acolo cele din lume se prefac nemuritoare!" — însara, se făcea ziua, n-am stătut nici o clipală, Dar acele ce căutat-am tot ascunse au rămas; 15 Pintre neguri, prin fortune am păşit fără sfială, Deşi pedeci înnoite înfrînat-au al meu pas. Străbăteam în codrul negru şi pin plaiuri pe la munte, Pe rîpi, pe turbate rîuri duram fragida mea punte. 1Pelegrin (hagiu), persoana care călătoreşte prin ţări străine spre vizita locurile sînte (Gh.A.). 33» 461 Iacă-n urmă agiunsei la un rîu care răspunde 2 0 La cea ţară misterioasă cu un ceri etern sănin, In încredere a soartei m-aruncai în a lui unde, Să mă ducă-n repegiune cătră ţărmul cel străin; — Adresai cătră al meu Demon1 rugăminte umelite Cursul meu ca să-l ferească de mii stînci acoperite. 25 Dar naintea mea-i deşertul; un ocean mă disparte De cea ţară misterioasă unde nu pot să răzbat; Nici un vad, nici o cărare nu conduce-n ceea parte Şi-n zadar eu cerc cu ochii luceafărul ce-am visat. Tăria ce-i preste mine cu pămînt nu-i îmbinată, 30 Şi acele ce-acolo sînt aici nu sînt niciodată! 1 Anticii da acest nume la oarecare spirituri sau genii care s-ar fi arătînd oamenilor spre a li folosi sau a li văttma (Gh. A.). ÎMPĂRŢALA PĂMÎNTULUI Dupre Şiller Din înaltul Olimp Gioe cătră oameni a strigat: „Luaţi lumea cîtă este, ea de acum a voastră fie, Eu v-o dau de moştenire, sub al meu protectorat, Dar frăţăşte să se-mpartă între voi cea avuţie!“ 5 Iacă toţi aleargă-n pripă să-ş împartă a lor avut, Cu giunimea şi bătrînii la cel lucru se îndeasă, Adunînd din cîmp săteanul el grînarul au umplut, Săneţarul din pădure vînătoare adus-au grasă. Schitnicii îşi prelucrează viile de la Cotnar, !0 A industriii producte neguţtorul le alege, Bariera-nchide Prinţul, toate pune la cîntar, „A mea-i, zice, zeciuială, dupre suverană lege!“ Tîrziu, după împărţală, cu-ostenit şi lînged pas, Se apropie Poetul, ce venise de departe, 15 Dar, aleu, din avuţie nimic nu a fost rămas, Că luasă fiecine a sa dănuită parte. „Amar mie, ori se poate eu acel mai credincios Al tău fiu, între toţi alţii, să rămîn azi in nevoie?'4 A strigat poetul mizer, întristat şi dureros, 0 Aruncîndu-se cu lacrimi la picioarele lui Gioe. 463 „în a visurilor ţară pînă amu de ai rătăcit, I-au răspuns puternic Zeul, apoi nu certa cu nime; Oare unde ai fost atuncea lumea cînd am împărţit?11 „Totdeauna, îi răspunsă, petreceam pe lîngă tine. 25 Pe-a ta frunte maiestoasă a fost ochiul meu ţintit, Asculta a mea ureche armonia-ţi îngerească; Iartă spiritului dacă, de lucoarea ta răpit, Negrijit-au să adune avuţie pămîntească!“ „împărţită-i amu lumea, ce să fac? Gioe a zis, 30 Secerişul, visteria nu-s a mele, ce străine, însă cerul totdeauna pentru tine a fi deschis, Cîte oare, tu, Poeta, vei voi să fii cu mine!“ UNUI AMIC Tu ne quaesieris (nefas) scire... HORATIUS Nu-i iertat, dorite amice, a vieţei noastre soarte A le cerceta prin stele sau prin babilon discînt, Spre a găsi ori cîte zile neîncungiurata moarte Ca să le petrecem încă ni-a lasa pre ist pămînt! 5 Dacă iarna, care Zeul adauge la cele mii, Va fi turbure au senină, sau că aspr-a ei fortuna M-a răpi din astă lume, au lasa-m-a cu cii vii! Grija cea de toate zile s-o alungi din a ta minte, Timpul scurt lungeşte-1 astăzi prin speranţa-n viitor, 10 Că pe cînd în senin cuget preschimbăm blînde cuvinte, Amar mie, invidiosul zboară timpul fugător! Lucrînd fără încetare întru tot ce-i comun bine, De cea zi ce-ţi iartă Zeul cată a te folosi, Nu te despera de cele ce au dat asupra tine, 15 Nici te-ncrede-n fericirea care poate va veni! EPILOG Nenceput şi fără capăt timpul zboară nencetat, Ca un atom şi Albina pănă astăzi a sburat; Dar ce-ncepe capăt are, de aceea ş-o Albină, Ce ani douăzeci doi dus-au la români ceva lumină încetează şi se-ntoarnă, cu-ncheierea istui an, Chiar de unde răsărise: în a timpului noian! VIITORUL Scris la Roma, 1812 Pe aripele fantaziii mă înalţ amu spre stele, Las pămîntul şi-a lui urbe, nici mai mult rămîa în ele, Ca o pasere biformă, în noian nemărginit, Mai presus decît invidia, eu, de muzele nutrit, 5 N-oi muri, nice voi trece a lui Stix undele-amare; Iaca, iacă de pe umeri amu aripa-m răsare Şi ca pasere albie, decît Icar mai uşor, Adria, a Ioniii Mare, Arhipelag şi Bosfor Trec, şi-n zborul meu veni-voi în a Daciei cîmpie, Care-aşteaptă un restorator dintre fiii săi să învie. Deci speranţa nu o perdeţi, o, voi, juni plini de ardor, Că suspinul se preface în un cînt triumfător, Şi-n loc de frunză cipresă să încingeţi junea frunte Cu laurul a nemurirei, care creşte în sacrul munte. 467 LA DANTE în ocaziunea aniversarei seculare Al Italiii Cîntătoare, Tu întăi din muritori Care te-ai destins în Tartar şi venit-ai iar în lume, Spre a ni spune suferinţa celui păcătuitori, Vaitele nencetate şi osînda lui anume, 5 Tu prin graţia zeiască te-ai suit la Paradis, Unde luce între augeli vergură ta Beatrice, Pentru care sîntul amor poarta d-aur ţ-a deschis Să admiri pe cea ce vie te făcu duios ferice. După şase secoli astăzi numele tău iar învie 10 Şi serbează triumfarea geniului nemuritor, Către carea şi o muză, născută în Românie, Depune cu umelire tributul admirator. 468 ANUL NOU 1866 La români O, românilor a Daciii, azi s-adaoge un nou an La viaţa ce vi dede imperatorul Traian; Antecesorii, străbunii, a plinit a lor chemare, Martori a fost Mihai Bravul, Ştefan eroul cel Marel 5 Vouă lucru sublim încă a plini vi a rămas, Cînd p-o mare turburată naintează al patriei vas; întruniti toată puterea spre a lupta în cea grea cale* Să conduceţi teafăr vasul la portul menirei sale! Că p-orizonul de Românie 10 Din cer o zînă s-a arătat, Lumină, lege şi armonie Preste popor a revărsat. Fie dar cursul ei în cer senin, Ca timpul ce zboară fără termin! 469 SERBAREA ANULUI NOU 1866 La Apollo Quid dedicatum poscit Apoliinem Vates quid orat... HORATIUS De la tine, o, Apollo, ce voi cere astăzi oare, Cînd din disc la ceri se suie parfumul acel sînţit? Nalt onor de senatore, sau al Indiei odoare, Nu, c-aceste n-aduc mie trai plăcut şi fericit. 5 Intre lupte încruntate ori cata-voi o cunună, Sau cuprins de sărăcie s-alerg după o fortună?1 Turmele de oi păscînde, nu cerezi şi a lor taur, Nu cer via a cării nectar spumegă-n bocal de aur. Nu invidiu cine trece pintre monstruri şi sirene, 10 Nici pe cel ce-n nori se suie cu artificioase pene. Mi-i de-ajuns, de vei concede, o, Zeule luminos, Sanatate şi putere, cuget chiar şi încă voios, Ca să pot în hătrîneţe să răsune a mea lire Ale patriei române ş-a familiei fericire! 1 Fortuna, zîna alegorică adorată mai ales de romani; ea se repre-zentează pleşugă pe din dos, oarbă, cu aripi, stînd cu un picior pe un glob mişcători, iar altul ţiind în aer. Nestatornicia acestei zîne a motivat la noi a se denumi fortuna o mare mişcare a vîntului (Gh- A.). 470 CÎNTUL CIGNULU1 Fiinţa cea mai aleasă care Zeul a creat A răspuns la a sa menire de a fi lumei împărat, I-au deschis adinei secrete, i-au supus elemente şi cele Ce pămîntul în sîn ascunde, ce se operă sub stele. 5 Asta fiinţă aşteaptă altei vieţe o dulce auroră, Că suflarea ce divină aice nicicum nu moare; Aşa Cignul României, ce e pasere profită, A cîntat în aşteptare de-o viaţă mai dorită! 1 Se zice că cignul, mai nainte de a răposa, cintă un viers melodios care se numeşte cintul cignului şi se aplică la cea de pe urmă com-I punerea unui poet (Gh. A.). I I 471 TEATRU f ÎNAINTE CUVÎNT [la Lapeirus, Iaşi, 1837] Scoposul teatrului este, prin mijloace desfătătoare înfăţoşînd oarecare insămnate Intîmplări a oamenilor, a-i învăţa moralul, a-i face de a preţui virtutea şi faptele cele lăudate, a defăima râul şi a critica deprinderile vrednice de rîs, spre a sâ feri de ele-, într-un cuvînt, teatrul adaoge mult cătră sporirea civilizaţiei unei naţii. Acel întîi teatru cunoscut era în Grecia pe la anul 560 înaintea D.Is.Hs,., însă teatrurile romane au întrecut în frumusaţă şi strălucire pe ale Greciii. După multe veacuri de întunecime, răzbunîndu-să orizonul prin cultivire, italienii acii întîi au înnoit aceste aşă-zămînturi, şi acuma toate naţiile Evropei au în limba lor teatruri. Cunoscînd deci cît este de însămnători un asemine asăzămînt, doritorii de luminarea compatrioţilor, D-lor Vom. Şt. Catargiu şi Spat. V. Alecsandri, s-au întrunit cu mine spre a urzi un teatru naţional, şi prin chipul prenumeraţiii s-au înfiinţat în noiem. anul 1836 Conservatoriul filarmonic-dramatic, pentru de a învăţa pe elevi muzica vocală şi declamaţia. Prin sîrguinţa direcţiii şi a profesorilor însărcinaţi cu învăţătura, elevii au fost în stare la 26 fevr. 1837 a reprezenta acea întîia dată drama de Lapeirus, pen- tru sţena românească prelucrată cu cîntice, a cărora viers să află însămnat sub numere la închierea cărţii. Acea întâi reprezentaţie s-au deschis cu un Prolog, care să află aice tipărit înaintea dramei şi cătră care 5 să alăturează traducerea în limba franţeză făcută de D. Şarlu Diurand, la Francfort, precum ea să află în Jurnalul no. 130, anul 1837. Pentru de a îndestula cererii publicului, carile cu patriotic entuziasm şi îngăduire au priimit acele întâi 10 cercări a elevilor Conservatoriului, m-am propus a da la lumină Repertoriul Teatrului Românesc în Mol- dova, carile să va alcătui din piesele reprezentate de elevii Conservatoriului, pentru ca toţi doritorii să se poată împărtăşi de acest plăcut şi folositori aşăză-15 mînt naţional. A. Gh. A sac hi Ieşii, 13 mai 1837 Înainte cuvîntare [la Norma, Iaşi, 1838] Pentru mai bună inţâlegere a acestei piese, socotim de cuviinţă a da o mică istorică descriere a Galiii, 5 unde să inchipuieşte sţena tntîmplării Normei. Ţara care astăz să numeşte Franţia să numea din vechime Galia, şi galii era un ram a anticului popor ţeltic. Ii era sălbatici şi războinici. Sub comanda iroului lor Brenus au trecut în Italia şi la 389 înaintea 10 D-lui Isus Hristos au învins pe romani întru atîta încît era să supuie şi cetatea Roma, dacă consolul Camilus nu ar fi mîntuit-o. Sporirea armelor au adus pe romani la 128 înaintea D. Isus Hristos în Galia, unde patru a lor puternici 15 armii de tot s-au înfrînt, şi galii umbla iar să străbată în Italia, însă la 102 înaintea D. Isus Hristos consolul Marius au învins pe gali foarte, omorînd păn şi femeile şi copiii lor. Iulius Chesar, luînd comanda romanilor în Galia, au supus în curs de 9 ani toată aceasta ţară, 20 ucigînd peste un milion de oameni. După ce au subgiu- gat-o, au făcut-o colonie romană. Atunce legile şi obiceiurile vechi s-au prefăcut, iar limba ţeltică, amestecată cu latină, au alcătuit pe ace franţeză, precum în Dacia, sub asemine întîmplări, ace latină s-au pre-25 făcut în acea românească. 34» 477 1 Dumnezeirea sau zeul de căpitenie a galilor era Ir-menzul, idol a ghermanilor ce să socotea a fi în cinstea veteazului Erman, carile au fost înfrînt pe romani. Galii să împărţea în druizi, în militari şi în ţărani; 5 aceşti de pe urmă să povăţuit nu, de legi, ce de voinţa acelor puternici, militarii era toţi nobili, iar druizii era tagma relighioasă, care lăcuia pin codruri, unde, cu feliuritepregiudeţe, învăţa misteriile (tainile) relighiei lor. Druizii avea mare putere, căci ii alegea pe ocîrmui- 10 torii ţării, împărţea răsplătiri între acii vrednici, slo- bozea afurisenii, făce jertve şi pin versuri învăţa în taină oarecare idei de astronomie. Ii credea la nemurirea sufletului şi a sa trecere în alte făpturi, să îndeletnicea cu fărmăcătorii şi doftorii. Medicamentul obştesc 15 la gali era vîscul, ce creşte asupra stejarului, care copaci era la ii socotit sfinţit. Afară de druizi era druidese, tinere fete sfinţite reli-ghiii; ele avea a lor temple (capiste) şi a lor căpitenii. Druidesele să îndatorea a rămînea toată viaţa vergură 20 (fecioară), şi călcarea acestei legi să pedepsea prin arderea de viu în un rug aprins. Intîmplarea acestii tragedii au urmat după Iulius Chesar, în epoha cînd Galia, deşi cuprinsă de romani, cerca a scutura giugul străin. 25 Cunoscătorii poeziii vor giudeca greutăţile cele mari ce întîmpină traducerea versurilor compuse pentru o muzică acuma făcută; greutatea este mai Insămnătoare în limba românească, care n-au agiuns încă la gradul celor cultivite, trebuind a să păzi în această traducere 30 tot acel număr de silave, tot acea prozodie şi acelaş înţăles a orighinalului italian, cu alegirea încă a cuvintelor armonioase, care condiţii a le împlini după putinţă s-au cercat în această lucrare. Încît şi întrebuinţarea unor cuvinte la puţini cunoscute, deşi naţionale, 35 s-au socotit neapărată pentru asemene scopos. J INAINTE-CUVÎNT [la Pedagogul, Iaşi, 1839] încrederea cea oarbă în persoanele necunoscute au fost purure vătămătoare. Aceste, lipsite uneori de prin-5 tipii bune, abătîndu-se la multe necuviinţe, în urmă strîmtorite de nevoi sau împregiurări critice, socotesc ca un mijloc de scăpare a se arăta de învăţători, profesori, doctori etc. şi se stolează cu asemene înalte titluri, din care urmează perderea timpului preţuos a tineri-10 mei şi înapoiere în a lor învăţătură. Astfel de cazuri au dat slăvitului Koţebue siujetul acestei piese, pe care au înfrumuseţat-o cu epizoduri comice. însă a ei ţintire adevărată, ca şi altor asemene, este: Ridendo castigat mores (rîzînd îndreptează năravurile). De dorit este 15 ca Pedagogul, pre lîngă plăcere, să aducă menita folositoare învăţătură. 479 PROCUVINTARE [la Mirtil şi Hloe, Iaşi, 1850] Dizvoltarea ce au luat la noi teatrul naţional-, ' emulaţia ce s-au deşteptat intre autorii dramatici şi 5 interesarea publicului in favorul acestui aşezâmint sînt simtoame ce minesc literaturei române un viitori şi soţietăţii o shoalăpractică, mai ales cînd estetica, moralul şi o filologie rezonată vor prezidui la asemene lucrări. Făcind voturi ca acest element a vieţii sociale să se înte-10 meieze pentru binele naţiei şi pentru renumele conlu-crătorilor, nu cred de prisos a da la lumină astă mică piesă ce pe cel întăi teatru român româneşte s-au reprezentat. în o epohâ de străinomanie, la 1816, am fost înfiinţat 15 un teatru de societate în casele răposatului Hatman Constantin Ghica, boier generos şi iubitori de cultură. Actorii erau fii şi fiice acelor întăi familii, carii reprezentau piese franţeze. Acestora am încredinţat între- l prinderea, pe atunci sumeaţă, a face o breşă In acea 20 — străinomanie, adresînd limba patriei cătră inimi patriotice. Şi fiindcă prea mult ar fi fost a vorbi deodată româneşte despre evenimente eroice au despre intrigi de salone, care atunce numai în limbi streine se urzeau, Muza modestă s-au fost învăscut în veşminte cîmpene 25 \ şi cu agiutorul acestui prestigiu şi a costiumului naţional, cel mai pitoresc pentru păstori, inimile s-au încîntat, 480 si auzul au început a se dumesnici cu limba ce pe atunce ’o numeau dialect. Impresia acestei reprezentaţii au fost plăcută. Cuvintele cele naive a lui Mirtil şi Hloe, ce capâtară nou merit prin graţia şi talentul junelor dile-5 tanţi, mult timp au răsunat în cercul societăţilor. Innoindu-le azi la auzul contimpuranilor, pari-mi-se a plini o datorie a nu lăsa să se piardă suvenirul unei lucrări, deşi mici, totuş, ca un început, interesante. Sugetul piesei sînt sentimentele de respect, de evlavie,■ 10 de iubire fiască, de recunoştinţă şi de amor, care, prac- ticate în curăţie, sînt temeiul moralului. Aceste sentimente, naturale între păstori, nemuritorii idilişti Ghesner şi Florian le-au înfăţoşat în astă piesă drept model spre a fi imitate de clasele cetăţănilor, care scop 15 şi noi l-am avut în vedere. 1 PREFAŢĂ [,la Petru Rareş, partea I, Iaşi, 1853] Intre domnitorii Moldovei, Petru al VI, denumit Rareş, cuprinde in istorie un post strălucit. Misteriul 5 j în carile se învălea născarea sa, ce chiar lui era necunoscută, evenimentele ce din păscărie l-au înălţat pe tronul strămoşesc mărturisesc o vidibilă îngrijire a Proniei asupra dinastiei Dragoşizilor. Relaţiile ce acest prinţ au avut cu alţi puternici suverani, ai săi contim-10 purani: Ferdinand I-iu împăratul Romei, ţarul de Moscva, regii de Ungaria şi de Polonia, arată a lui înrîurire politică, iar strălucitele învinceri purtate asupra oastelor străine şi planul cel măreţ de a întruni sub schiptrul său Ţara Română şi Transilvania, unde 15 cu arma în mînă de unsprezece ori au răzbătut şi tot- deauna cu triumf s-au inturnat, îl arată fiu demn a nemuritorului său părinte Ştefan cel Mare. Viaţa sa privată şi politică au fost plină de timplări straordinare romantice şi cavalerice, care mzrită a fi 20 cunoscute şi întipărite în memoria compatrioţilor. Drano, istorică are mai cu sa (Horul repeteaza) Bucuria dupa plms. J ' 39* IRINA Ani în plîns, durere, Amari i-am petrecut; Azi în mîngîiere 5 Ziua s-au prefăcut. După nouri sănin vine, 1 Bucuria după plîns. J CODRAT Prin Europa întreagă, 10 Plăieşul deş-umbla, Ţara ş-a lui dragă Cu nime n-a schimba. După nouri sănin vine, 1 Bucuria după plîns. J 15 CIMBRU Din astă bucurie Viers nou voi învăţa, Dar între alte o mie Tot doina n-oi uita! (Să aude în 20 După nouri sănin vine, depărtare doina.) Bucuria după plîns. SCENA VI Cii de mai nainte. Pacinicul Brădeanu (ţiind în mînă o Foaie sătească; tot satul, barbaţi, flăcăi, 25 femei şi fete urmează) BRĂDEANU (văzînd pe Codrat) Oare cîte minuni voi să mai văd astăzi? Pănă şi pe morţi învieţi? 30 (Sătenii se îndeasă pe lîngă Codrat şi toţi îl îmbrăţoşază) CODRAT Moş Brădeane, precum văd, Dumnezeu au făcut parte la amîndoi. D-ta ai cîştigat pacinicia, după care ai alergat, eu pe Irina, pentru care am cutrierat lu- 558 L mea. Singura lucra ce rămîne între noi este datoria, care, iacă, ţ-am adus-o, tot gălbănaşi englizeşti, cu care sameşul ţinutului cred că să va’ bucura a face cunoştinţă. 5 GALIAN Vezi cum toate s-au prefăcut? D-neata, Brădeane, eşti pacinicul nostru; pace între toţi şi cu toţi, mai ales cu cel pre carile Dumnezeu vederat l-au apărat. Deci prin uitarea celor trecute şi prin o sărutătură 10 să încheieţi pacea! CU TOŢI Pace, pace, frăţie în Moldova! BRĂDEANU Nu am inimă să mă lupt cu cii pre carii Dumnezeu 15 iubeşte; fie uitare şi nu numai pace, ce şi frăţie între noi tustrei. Iar spre mărturie că le zic din inimă, banii ce-mi datoreşte Codrat i dăruiesc Irinei dar de nuntă. (îmbrăţoşază pe Codrat.) IRINA 20 I priimesc, dar nu pentru mine, ce pentru cutia sătească. CU TOŢI Dumnezeu să vă bucure! Să trăiască pacinicul! CIMBRU 25 (cătră Brădeanu) Ce minune! Aşadar, în loc de îngroparea lui Codrat, vom serba nunta sa. Ce minune! BRĂDEANU Vă veţi mira încă şi de ceea ce este scris în Foaia 30 sătească, care ni-au adus-o azi-dimineaţă privilighie-tul şi pentru care înadins v-am adunat. 559 CU TOŢI Ce va să fie? Vro nouă sarcină pe sat, vro giude-cată de împresurare din partea boieriului vecin? BRĂDEANU 5 Nici una, nici alta. Ascultaţi, copiilor! Ştiţi că în anul trecut Dumnezeu au dat lipsă în ţinuturile de gios şi un ger cumplit, ce au adaos pătimirea sărmanilor locuitori, încît au rămas lipiţi pămîntului, ogoarele nesămănate şi vitele perite. 10 UN BĂTRÎN Cum nu, dacă venise unii pănă pe la noi să se împrumute cu ceva pîne! Mulţi creştini vor fi perit de foame! BRĂDEANU 15 De foame? Oare pot peri de foame copiii ce au un părinte duios şi fraţi harnici? Chiar asta ni descrie Foaia sătească. La auzirea acelor nenorociri, încă de cu iarnă Părintele Domnitor s-au îngrijit a da din punga sa agiutor de bani pentru sărim an ii săteni ace- 20 lor ţinuturi. Pildei sale au urmat toată boierimea mare şi mică, neguţitorii, străinii şi în astă foaie sînt trecuţi toţi acei benefăcători, între care veţi auzi şi nu-mile de mulţi săteni, cumătri, nănaşi şi văduve, carii au împărţit cele puţine cu fraţii ce n-au avut nimică 25 în acele ţinuturi. Prin asemene chipuri s-au adunat mare somă de bani, de vite, de pîne, care s-au împărţit pe la cii nevoieşi, încît patima lor trecută s-au vindecat şi despre viitoare s-au asigurat. CIMBRU 30 (căutînd, la foaie) Măi, măi! En căutaţi cîte iscălituri sînt în foaie înşirate! Dascalul nostru va ave ce ceti în tot postul mare. 560 GALIAN Dumnezeu va, mîngîia pe cii ce nu rămîn muţi şi nesimţitori la pătimirile fraţilor. Apere Dumnezeu pe Domnitorul binefăcător şi pe cei ce domneşte! CU TOŢI Să trăiască, să trăiască! BRĂDEANU Astăzi serbăm o faptă bună, De care toţi ni-mpărtăşim, Să facem deci aşa cunună, Ca şi pre toţi s-încununăm. A face altui un agiutor, E monument neperitor. HORUL Pe toţi, pe toţi s-încununăm,’ Pe Moldova să cununăm. CIMBRU (cătră Codrat) Bădiţă, în mijlocul acestii bucurii, acuma este prilej a ni arăta danţul nou, de care li-ai vorbit că ai văzut în ţara cea străină unde ai înţăles vorba! CODRAT Acest danţ nu-1 vă pot învăţa, dar voi să gioe acel românesc, cu carele atît la viers, cît şi la pas să asa-mănă ca nişte gemeni. Frunza, care creşte verde ’N muntele Carpat, A ei floare nu o perde, Deşi-n iarnă au dat. Din cea frunză mii cunune Hai, să ţesem, hai! Pe românii să-ncunune De pe şes şi plai. GALIAN Şi românul încă verde, Deşi-n iarnă au dat, Din memorie n-a perde 5 Că nu ni-aţi uitat. Deci din inimi mii cunune Să vă ţesem, hai! Pre toţi să vă încunune De pe şes şi plai. 10 (Codrat ia pe Irina şi gioacă danţul; după aceea o ceată de săteni intră pe sţănă cu o cunună manină de frunze de pin, pe care se văd zugrăvite stemele celor 13 ţinuturi a ţării şi, lncungiurînd pe cii doi dănţuitori, sătenii fac o horă.) Nota. Sugetul acestii idile s-au motivat din auzire că, în 15 epoha foametei ce urma în Irlanda la 1847-8, cu mulţi popuşoi c i s-au transportat din Moldova, speculanţii au dus acolo şi cîţva români, ca să arete locuitorilor mai bună întrebuinţare a îacestui product ce nu li era prea cunoscut (Gh. A.). ŢIGANII Idil cu cîntice, reprezentat în 24 ianuarie 1856 pe Teatru Naţional, în Iaşi PERSOANE: ANDRONIC, fiul proprietariului de moşie. NISTOR,. vatav de moşie. TUFOI, bătrîn lăies. >» CIRCIUDEI ua|eji_ ARLEAN }1 MATUS, bucătar boieresc. GEVRILĂ, chior, ficior de bulubaşă. CIMBRU, român păstor. 15 VENTILĂ, privileghiet. Doi jandarmi. Un doboşer. Hor de ţărani şi de ţigani. Scena urmează în Moldova,; lîngă un sat. 20 SCENA I în zor de zi se văd şetre întinse, grupe de lăieşi culcaţi; mai nainte o făurărire, unde arde focul. HORUL (Muzica din „Trovatore“) 25 Vezi cum plăcute, scînteioase stele, Ce-au lucit noaptea preste tărie, încep s-apună, mii paserele Răsun-a zilei dulce-armonie. 563 TUFOI La lucru! (Se scoală cu toţii, pune ferul înfocat pe ialâu.) HORUL 5 (bătînd cu ciocane) Dă-i, dă-i, bate ferul, pănă-i cald îl bate, Cînd începi un lucru, nu-1 lăsa, măi frate! Bani, bani se adună-atunce şi bucate, Nu-i lăsa, măi frate! 10 TUFOI Pănă-i cald îl bate; De foc zgura se alege, Iar o zi, pre sînta lege, Ş-a ţiganului dreptate. 15 HORUL (bătînd cu ciocane pe ialâu) Dă-i, dă-i, bate ferul, pănă-i cald îl bate, Nu-1 lăsa, măi frate! TUFOI 20 Să trăiţi, băieţi! Văd că veţi fi buni meşteri; iacă o păreche de gratii, parcă-s lucrate la strug, frumoase, dar intr-o părere şi sănătoase, cum se cade, chiar ca pentru o cetate ce are să apere sipiţelul unde se vor turna şasă mii merţă păpuşoi. (Urmează a pili gra- 25 tiile.) CÎRCIUDEI Mări şuguieşti, moş Tufoi! Ce sipiţel a naibei să fie acela unde să încapă un coşer de păpuşoi? TUFOI 30 Cînd zic şasă mii merţe păpuşoi, vreu să zic triizeci mii galbini, care boierul nostru au luat astă toamnă la Galaţi pentru păpuşoii ce i-au vîndut. 564 CÎRCIUDEI Mare minune! Oare ce va să facă boierul cu atîţa galbini? TUFOI 5 Ce va să facă? Tontule! Ia-i va sămăna iară. ARLEAN De-i va sămăna, apoi nesmintit ni va chema la cules. TUFOI 10 Ţ-ai găsit! Unul samănă, altul culege. Să ştii, acii galbini i va sămăna în o altă ţarină, departe, acolo unde umblă în tot anul, ca la hagealîc, boierii şi cucoanele, se înţălege, acii ce au bani şi zic că n-au sănătate; după ce se întorc acasă, spun de nişte minuni, 15 una mai gogonată decît alta. CÎRCIUDEI Apoi dintre ai noştri acele minuni nimine nu le-au văzut cu ochii? TUFOI 20 Numai boierii acii cu bani şi ţiganii fără pot umbla aşa de departe, pentru că, vezi, boierul are numai galbini, iar ţiganul are pe boierul cel cu galbini. Geaba se fuduleşte boierul, că tot ţiganul e înaintea boierului, că, dă, spune-mi, pe capră cine şede mai sus şi 25 naintea boierului? La prînz cine dintăi gustă? Bu-catarul! He, bunăoară ca cumătrul Matus, fără carele n-au putut merge boierul în ţara franţuzască. ARLEAN Dar iaca vorbă, cînd vorbeşti de lup, lupu-i la uşă; 0 Matus, bucătarul boierului, vine. 56t> SCENA II Cei de mai nainte. [M a t u s] MATUS Ei, bun-ciur, cumetre? 5 TUFOI Ciur e bun, nu de cernut fărină; mai bună-i sîta, şi doară asta o ştii; ia întreabă şi pe pitarul. MATUS Se vede că eşti tot ţigan ruginit, deşi ştii a pili. 10 Bun-ciur să zice la Paris cînd te întîlneşti cu altul, ia cum am zice la noi: cumătre, hai la crîşmă! TUFOI Din cîte ai văzut, cu atîta numai te-ai spoit? Repe-giunea cu care ai purces astă-vară cu boierul m-au 15 împedecat a-ţi spune să-mi aduci ceva de acolo, bunăoară o sulă, ce cu o împunsătură face o mie de borţi, care n-au alţi ţigani. Dar en mai spune-ni ceva... MATUS Moşer cumetre, îţi pare şagă a învăţa în o zi vro 20 două, trei limbi străine, care ai să le uiţi a doua zi? Astă-vară parcă dăduse tatarii în ţară, aşa au trecut un cîrd de boieri şi de cucoane peste hotar. La Galaţi ni-am suit pe un vas cu aripi, lung ca un balaur, cu o curte învîrtită pe roţi ce înoată în susul apei; dar, en 2 5 gîci cine purta astă hîrdală? Ia tot meşteşugul ţigă- nesc, ciocănătură care te asurzea, cărbuni, foc, fum în mijlocul mirosului ce nu era de levandă; apoi să fi văzut cucoanele, ce erau acasă bolnave vai de dînsele, cum şedea sus pe schele cu boierii cei străini, din 30 toate părţile, cum chicoteau şi cîntau, să nu fie deo- chet, amu sănătoase mai nainte de a lua doftorii. Vi-deţi voi, de acolo am înţăles de ce şi lăieşii sînt sănătoşi, pentru că tot umblă cu şatra pe uscat, ca boierii 566 pe apă, din loc în loc, aer nou, locuri nouă, bucate nouă, numai o mică deosebire între noi, că în a noastră colindă noi culegem, iar boierii samănă parale. TUFOI 5 En spune-m, pre lingă sănătate nu te-i mai folosit cu ceva? Ştii, teapa noastră... MATUS Da doară nu-s tont să umblu cu mierea şi să nu mă înfrupt; m-aş fi folosit mai bine, ştii, că parizienii 10 nu-m înţălegeau limba. Dar tot ceva au învăţat. Cînd pe boierul îl lovea cîteodată dorul patriei, apoi, spre a se mîngîie, îm poroncea să-i fac o mămăliguţă şi varză cu slănină; de unde naiba să-i iei acolo aceste trufandale? Iacă că boierul nu credea şi, nici una, nici două, 15 tot mă chema: „Cioroi, cioroi spurcat, las’ că-i veni acasă, cioroiule!“ Atunce să te fi stricat de rîs, că neghiobii de franţezi credeau că astă îm era o boierie a me şi-m ziceau: „Monsiu cioroi, bun-ciur, monsiu cioroi, coma vu poartă!“ Altă dată ţ-oi spune mai 20 multe, că amu din vorbă în vorbă am uitat că boierul m-au mînat încoace ca să aduc nişte gratii ce ţ-au dat să faci; oare gata-s? TUFOI Iacă-s, nu vezi că strălucesc parcă-s de argint! Bine 2 5 că ai venit, că gratiile sînt grele, pîrdalnicile, şi Cîr- ciudei singur nu li-ar fi putut duce. En spune-i, mă rog, vatavului că din 20 ocă fer, 5 ocă, 3 litre au scăzut ; nu-i sibirul adevărat cum au fost odinioare, fără multă zgură. 30 MATUS Apoi vezi că nici moronul nu-i cum au fost mai nainte, că fortunele cele cumplite nu-1 lasă să mai vî-neze şi să înghiţă peştele mic, carile îl îngrăşa. 567 TUFOI Spune şi vatavului că n-am avut de agiuns fer să prefac coarnele cum au cerut, pentru zgarda ţigănească • un corn tot au rămas mai scurt decît altul, dar pănă 5 d-lui va prinde pe ţiganul fugit, cornul va creşte la loc, că flăcăul de răul vatavului numai au fugit şi s-au făcut volintir; au giurat, dar nu-i spune, că, cînd va veni cu oastea, va pune vatavului acea cavalerie în gît. 10 MATUS Dumnezeu să mă ierte, ţigan cum sînt, n-aş vra să fiu un asemene vatav. Ia cîte şi cîte am văzut, dar de asemene ocară n-am dat încă; om cu coarne? Dar de fer curat, nu de cele ce răsar cîteodată. 15 TUFOI Apoi nu-i de agiuns atîta, dar lucru blăstămat este că chiar ţiganul să facă fere şi coarne pentru ţigani. Ce nu face românul dacă-i meşter! Dar nu, unde-i greu, unde se cere ghibăcie, bietul ţigan e ciocan şi 20 ialău, toţi cheamă pe ţiganii, şi apoi tot ţiganul e rău. De-i rău, cine-1 face să fie aşa? Nu boierul, că de ai ave să vorbeşti cu boierul faţă-n faţă n-ai avea nici o grijă, ce tot milă şi agiutor, dar joldănarii săi ne mănîncă, ne dispoaie şi ne fac rai. Fie aşa, dar mări 25 să lăsăm aceaste; va răsări odată şi soarele ţigănesc; de nu noi, macar vor agiunge copiii noştri a-1 vedea! MATUS Vorbă multă, sărăcia omului; (cătră Clrciudei) apucă, să ne ducem, că tot vatavul ni va mustra. 30 TUFOI Cîrciudei, ia desagii, roagă pe vatavul să ni mai trimată fărină; lucrul d-sale va fi gata pe amurgul, să vie să-l ieie. Din zgura ferului boieresc am făcut oarece pentru vatavul. (Matus şi Clrciudei rădic gratia 568 şi să duc.) Iar tu Arlean umflă traista să mergem la cea pădure, să pun în groapă lemne de măngal şi să aducem ceva vreascuri de la gardul viei, dar fereşte-te de vieriţa hîrcă; cine ştie de nu vom ave astăzi o lo-5 godnă. (Ceata se împrăştie.) SCENA III Ardei a ş-apoi Gevrilă ARDELA 10 (torcînd) Am obosit torcînd pentru vătăjiţa; ziua nu te lasă lucru, noaptea vuietul barosului. (Suspină.) Ce nedreptate! Anghelina şi eu, două surori gemene, eu întâia născută, ii îm zic că sînt urîtă, dar foarte cuminte, 15 soră-me o văd că-i frumoasă, dar toantă; în alt feli sămănăm ca două picături de rouă. Pe mine nu vra nime, iar după dînsa aleargă toţi, mai ales Gevrilă, ficiorul lui bulubaşa; el mai bine s-ar potrivi cu mine, căci eu tot îs mai frumoasă decît dînsul; dar iacă el 20 vine; en să mă fac că dorm; oare ce-a să dreagă? (Să culcă sub un copaci şi-ş acopere faţa cu me- niştergura.) GEVRILĂ Mama zice: „Măi Gevrilă, 25 N-alerga după copilă, Că cu ochi negri copile Vor negri a tale zile; Nu umbla după bălane, Că ş-acele-s tot vicleane." 30 In zădar, deci, cer o fată Ce la mine-ar vra să cată! Anghelina au zis ieri că au visat de flori, de aceea am cutrierat cîmpul, doară voi găsi vro floricică uitată de brumă; pănă am găsit aceste, mi-am străpuns 569 degetele cu spini; de-aş găsi-o să i le dau, zieîndu-i şi un frumos cuvînt, s-o străpungă la inimă. (Cată în giur.) Aleu, dar iaca doarme, sărmănica, visază poate la mine; en să-i pun încetinel cununa pe cap şi să mă 5 ascund. (Pune cununa şi să retrage la o parte.) ARDELA (spărietă ) Aleu, vai de mine, m-au muşcat o şopîrlă, un şerpe, (Spărietă, aleargă şi cade în braţele lui Gevrilă.) En, 10 iubite Gevrilă, mîntuieşte-m capul; eu îţi dau inima mea cea duioasă. GEVRILĂ (văzînd că nu-i Angkelina, o răspinge) Da ţine-ţi inima duioasă şi capul cel urît; eu te 15 credeam Anghelină, a căria cap şi inimă sînt deopotrivă de frumoase. Nu te mai lega de capul meu; giur pe ochii mei că nu te vreu! ARDELA Nu te giura pe ochii tăi, că numai un ochi ai; în 20 zădar te faci că nu mă vrei; eu te înţăleg de pe ochiul tău cel duios, alerg la tătuca să-i spun că m-ai strîns în braţă, că m-ai logodit, că nu poci fără mine. GEVRILĂ Aleargă cît vei putea mai departe de mine; aşa voi 25 face şi eu, de tine voi fugi. (Fug amîndoi în parte deosebită.) SCENA IV ANGHELINA (vine cu traista-n spale, ţiind în mînă o turturică) 30 Turturică mult frumoasă, Nu, de-amu nu tremura, Că pe inima-m duioasă Ai găsit scaparea ta. 570 Ah, şi eu caut scăpare In braţile lui Amor, Dar oamenii ca nişte fiare Mă dispart de Cimbrişor! 5 (Dezmerdînd turturica) Cum tremură încă, sărmă-nica; am scăpat-o de moarte. Eu culegeam ciuperce, cînd deodată văzui uliul vînînd pe astă pasere sărmă-nică; atunci am ţipat aşa de tare, că uliul, ce o ţinea de aripă, spăriindu-să au scăpat-o chiar în sînul meu. 10 Oare ce semn să fie? (Gîndeşte.) Uliul e cu bună samă urîtul Gevrilă şi turturica parcă-s eu, dar cine mă va scapa de acel uli hîd? Asta-i greu de gieit. Ah, de ar fi Cimbru, ştiu că el ar vra, dar nu poate; el i alb, eu neagră, el român, eu ţigancă, şi legea ţărei, zic, nu 15 iartă legătură între noi. Ah, ce nedreptate! Oare astă lege cine au făcut-o? Ia oamenii, însă Dumnezeu au făcut după a sa lege pe ţigan şi pe român. Dar vatavul tot spune că aşa-i legea ş,i îndeamnă necontenit pe tatăl meu să mă mărite cu urîtul; ah, asta mă va 20 răpune! SCENA V A n g h e 1 i n a , apoi Cimbru; se aude de departe buciumul: doina ANGHELINA 25 Aud buciumul cum sună Un viers dulce de păstor, Care-n inimă-m detună O săgeată de amor. Vin-aproape 1-acest sin, 30 Să astîmpăr al meu chin! CIMBRU (cîntă în depărtare) Pe la munte, prin cîmpie, Săturat-am turma mea, 35 Dar inima, amar mie, 40 £71 Tot pe tine te dorea, C-alb şi negru-i nn color Pentru un duios amor! (Eho buciumului răspunde.) 5 CIMBRU (venind repede) Buna ziua, dulce Anghelină! De cînd umblu cu turma lîngă prelucă, crezînd doară te voi întîlni acolo unde alte dăţi culegeai bureţi, dar în zădar, şi dacă 10 am văzut că nu te găsăsc, bietele oiţele mi-au înţăles dorinţa şi tot încoace păşeau; zberînd parcă chemau: a mea, a mea, Anghelină, Anghelină! ANGHELINA Apoi oiţele ştiu că le dizmerd pentru dorul tău; 15 oare şi tu de asemene o simţ? Ah ! (Suspină-) CIMBRU Spune-mi de ce tot te îndoieşti şi astăzi eşti tristă mai mult decît alte dăţi? ANGHELINA 2o Nu vezi, astă sărmană turturică, cu aripa ruptă, ce nu mai poate zbura, nezmintit va peri! Asemene sînt, Gimbrule, şi eu; inima me e sfărmată şi voi răpune. Tatăl meu şi azi mi-au zis că vatavul i-au adus po-roncă de la boierul să mă mărit chiar mîne cu Gevrilă, 25 că mă cere. CIMBRU Mai degrabă va curge ist rîu spre munte, decît eu să las ca să cazi în ghearăle acelui strigoi; o, asta-i cu neputinţă! Dumnezeule, nu se poate şi de tot să 30 nu perzi nădejdea, mă auzi, că mi-am pus în cap nişte lucruri, care, plinindu-le, ni se va plini dorinţa, numai caută să tot prelungeşti cu logodna cum vei şti şi să ne ferim de vatavul cel afuresit, că văd că el are gînd rău pentru noi. 572 SCENA VI Cei de mai nainte, N ist or NISTOR Măi Cimbrule, da pe aice, la bătătură, paşti turma 5 boierească, ha? Oile aleargă pin cîmp parcă au dat strechia între dînsele, iar Cimbrul meu şede la vorbă cu ţiganca! Oile zbiară de foame, şi el se satură cu ochişori dulci. CIMBRU 10 De azi-dimineaţă am şi purtat turma, într-o părere, pe unde s-au mai găsit păşune, că doară ştii că după Sîmedru nu se pre găseşte iarbă şi amu am lăsat-o sub paza cînilor, mai credincioşi poate decît alţii... NISTOR 15 Ei, ei, limba ta cea cu tăiuş las’ că o voi tîmpi-o! Vai de tine, de va lipsi un fir de lînă de pe spatele cîrlanilor boiereşti; te dau Ia ocnă, sărmane, ca ucigaş de berbeci! (Trebuie să-l sparii, dor se va lasa de Anghelina.) 20 CIMBRU Nu te tot supăra pe mine, că, dă, am venit la Tufoi ca să puie pe caţă un nou cîrlig de fer şi să-m ferece cea măciucă, că au început a umbla lupi pin ţară. NISTOR 2 5 Palavre, palavre ţărăneşti; ştiu eu pe cine vrei tu să prinzi cu caţa şi pentru cine pregăteşti măciuca! Dar pune-ţi pofta în cui şi păzăşti-ţi spatele; înţar-că-te de Anghelina; ea are mîne să se mărite cu ficiorul lui bulubaşa, iar astăzi e logodna; aşa-i po- 30 ronca boierului. 573 ANGHELINA En să nu mai vorbim despre aceste, că eu una îţi spun hotărîtor: să ştii că nu mă voi mărita, Doamne fereşte, înaintea leliţei Ardela; răposata mamă-mea 5 aşa au lasat cuvînt cu limbă de moarte: „Auzi, An-ghelino, să nu aibi binecuvântarea mamei, de te-i mărita înaintea surorei tale, care, cum au făcut-o Dumnezeu, mai greu va găsi barbat decît tu!“ Vezi d-ta, noi, deşi ţigani, ascultăm cuvîntul părinţilor! 10 NISTOR Aceste-s vorbe deşerte; mortu-i mort, viu-i viu, una şi una fac două, două şi două fac trei, vreu să zic patru, da Gevrilă va fi mîne barbatul tău şi tu peste cîteva zile bulubăşiţă şi atunce cu toţii ni-ţi vom în-15 china. (I se închină cu respect.) Ia apucă mai bine drumul la stînă, măi flăcăule, că dă Dumnezeu... dă... dar... CIMBRU Mă duc fără măciucă; de va da lupul, dauna să-ţi 20 cadă în gîtul d-tale. (Arată pumnul.) Ştiu ce să fac de-amu; peste puţin mă veţi vedea. ANGHELINA Ah, se duce inima mea după dînsul! SCENA VII 25 Nistor, Anghelina NISTOR (dezmerdind pe Anghelina) Anghelină, ce nu asculţi tu cuvîntul boieriului, a tătîne-tău şi al meu? Alungă-ţi, fată hăi, gărgăunii 30 din cap! Cum poci să te măriţi cu haidăul cel de Cimbru, că ai să rămîi fată mare pănă-i agiunge a fi hîrcă! Ce Dumnezeu, nu ştiţi voi că nu este iertat una ca aceasta? Cum poate boier iul să piardă robii şi roa- 574 bele ce s-ar naşte de la o roabă, dreaptă avere boierească, care după toate formele ţărei au cumpărat cîte trei sute lei sufletul, iar unele le are dreaptă moştenire de la strămoşi? Şi apoi, ce fericire să umbli 5 toată ziua pe gios după oi, să nu vezi alta decît ber- beci, cîni şi uneori lupi, să nu mănînci decît pitan şi să te îndopi cu caş şi cu zer! Nu căuta aşa de posomorit asupra Iui Gevrilă, că dă, el, deşi ţ-a fi bărbat, rareori va şedea cu tine ; el, ca bulubaşă, are să umble 10 pin ţară, să adune dabile de la cete, să caute pe cei fugiţi, să mîie cetele pe Ia beilic; las, nu te teme, că-i voi găsi eu de lucru, cînd tu, bulubăşiţă, vei şedea aice lingă sat ca fn rezidenţia ta, lîngă şetre, cungiu-rată de lăişiţă, vei priimi închinarea curtenilor, între 15 care cel mai întăi voi fi eu, carile din poronca boie- riului am să te cunun; de-ai şti tu ce dar ţ-am gătit, da un dar chiar de cucoană! (O dezmiardâ■) ANGHELINA Toate le-am auzit, dar nu voi să le înţăleg; nu crede 20 că între noi nu se află fete cu frica lui Dumnezeu şi mă mier că d-ta, ce zici că eşti persoana boieriului, carele zici că păzeşti legea ţărei, să fii cel ce mă adi-meneşte la o nelegiuire! De mă veţi mărita cu Gevrilă, să ştiţi că a doua zi veţi păscui în Prut o mi-25 reasă. (Se duce.) NISTOR Aşa sînt toate, adecă ţigancele; se arată sireape, fudule, pănă-i pune cerbicea în giug; las’ pe mine, dor nu-s în zadar vatav. (Se duce.) 30 SCENA VIII Tufoi (cu traista-n spate, care o leapădă gios) TUFOI N-ar fi grea, pîrdalnica traistă cu cărbuni, de nu aş fi pus în fund nişte pripasuri din economia curtenilor. En vedeţi, chelariul mi-au dat trei cercuri de 575 fer plesnite de la antalul cel nemţesc de o sută vedre, vin roşu, ghiurghiuleu ca para focului, care s-au scurs, bietul vin, cu bună samă, dar în care foaie? De la veze-teul am luat 30 potcoave de la 6 postalioni ce li-au 5 perdut pe drum, giupîneasa din casă mi-au dat 7 chei stricate, 3 broaşte, şi spălătoriţa 2 limbi de fer de cal-cat. Auleu, nu gîndiţi că aceste mi s-au dat de dar; nu, zău, Doamne fereşte; cercurile am să le prefac şi să le bat la roţile căruţei orîndarului, potcoavele 10 şi cheile le prefac în lăcăţi nouă, care vatavul are să le vîndă în tîrg, din broaşte voi făuri o piuliţă, în care voi pisa limbele, ca să nu iasă un cuvînt despre astă neguţitorie. Să trăiască ghibacia ţigănească! Dar fără agiutorul casnicilor boiereşti tot n-am scoate nici un 15 folos; ei-s nouă stăpîni şi dăscăli. Dă, aleu, amu en să mai gîndesc la ziua de mîne; vatavul m-au întîlnit şi mi-au adus poronca boierului ca astăzi numaidecît să se facă logodna Anghelinei; apoi dă, în ce capcană am încăput eu, pe cine să ascult? Răposata ţiganca 20 mea m-au afurisit dacă n-aş mărita întăi pe Ardela, dar, poftim, unde-imirile pentru ea; despre altă parte vatavul, care vra să zică boierul, au giurat ca Anghelina să meargă după Gevrilă, băietul adecă să rămîie între noi; e cam urît a dracului şi nici samănă a ţigan, 25 da-i ficior de oameni, cu catîri, cu oi, cu capre şi cu un tată bulubaşă; ia ca mîni îl vei vedea pe el în manta roşie, dar apoi ce să facem cu afurisenia? Vatavul dracului poate să mă frigă aice în bataie, dar pe ceealaltă lume e afurisenia ţigancei, Dumnezeu s-o ierte; aleu, 30 mă va ferbe în catrană, ce să mă fac? De-aş putea ma-car împrumuta un ginere pentru Ardela! Dar iacă vine Gevrilă; en să vedem ce tocmală să fac cu dînsul. SCENA IX Tufoi, Gevrilă 35 GEVRILĂ (stolit ca nuntaş, sărută mina lui Tufoi) Bună ziua, nene! Te căutam în toate părţile, dă, că au venit şi mie rîndul; astăzi e ziua de logodnă, 576 şi Anghelina, face nişte nazuri parcă-i fată de nazîr. Âleu, vezi, eu-s ficior de bulubaşă, dar ea de ţigani de rînd! TUFOI 5 Apoi, dă, văd că asta samănă cu cimilitura veche: vodă vra, Hîncul ba! En să n i mai înţălegem în vorbă; lucru-i cam încurcat a dracului, dar un pui de bulubaşă cu satirul poate tăia nodul. Fetele mele-s gemene, ştii că-i lucru rar; fiecare în 10 feliul ei, surorile au hotărît, după voinţa mamei lor, a nu se mărita decît dintăi Ardela ş-apoi Anghelina. Pentru acea întăia n-am găsit încă un flăcău, şi tu ceri astăzi pe Anghelina? Apoi, dă, amîndouă nu te pot lua de bărbat. Anghelina au luat de zestre şi fru-15 museţile surorei sale; s-ar cădea să le preţuim, să le dăm în giumătate, una cu Anghelina fie a ta, iar altă giumătate să o răscumperi! Ha, ce zici? GEVRILĂ Aleu, eu m-aş mulţămi şi cu giumătatea frumuseţii 2 0 Anghelinei, dar hiindură nu se poate despărţi acea parte, ia să vedem cum s-o răscumpăr? TUFOI Averea cîtă îţi dă tată-tău pune în două şi o parte dă-o Ardelei. 25 GEVRILĂ Fie, aşadar, iaca foaia me de zestre; en numără pe răbuş: 2 catîri, 3 magari şi una măgăriţă, 100 oi, 50 capre, 2 vaci, 3 iepe, 4 mînzi, una şatră mare, una mică, nişte vite de pripas şi, drept dobîndă, încă cîte 30 mi-ar mai cădea în mînă. TUFOI Din toate aceste dă-i dar în giumătate, apoi c-o zestre de atîte vite voi putea găsi poate chiar astăzi vrun flăcău pentru Ardela! 577 GEVRILĂ Bucuros mă unesc; bine zici, nene; treaba-i gata. Mă duc să spun Anghelinei. (Se duce, apoi se întoarce.) Ira! Da en stăi o leacă! En spune-mi cum om împărţi 5 acii trei măgari, ha? TUFOI Tare bine, ia vei da Ardelei doi şi în partea ta vor rămîne tot doi! GEVRILĂ 10 Măi, că bine zici! I, ce socru cuminte am! En să te sărut. (Se sărută.) TUFOI Să trăieşti, ginere Gevrilă, bulubaşă! (în parte.) L-am pus la mînă. Acum să alerg ca să-m găsăsc pă-15 rechea de ginere şi atunce toţi vor fi mulţămiţi. An- ghelina nu va ave încotro a cîrni, că se mărită soră-sa, vatavul va fi mulţămit, eu voi fi mulţămit şi toţi lăie-şii vor fi mulţămiţi, (tare) ginere bulubaşo! Pentr-un socru ce noroc 20 Să coc oul fără foc, Două fete să-mi aşez, Ambe să le înzestrez, Făr-a da macar un ban! Iacă treabă de ţigan, 25 Asta-i treabă de ţigan! (Se duce.) GEVRILĂ Ce plăcere pentr-un chior, G-o frumoasă să mă-nsor, 30 Ce de zestre mi-au adus Un dar ce m-înalţă-n sus, Că tot astăzi prin pitac Bulubaşă eu mă fac, Bulubaşă eu mă fac! 35 (Se duce.) 578 SCENA X M a t u s, în costium de bucătar, şi doi băieţi de bucătărie, purtînd paniere încărcate cu unelte de bucătărie. 5 MATUS Daţi mai repede, băieţi; n-avem cînd să ne tră-gănăm; nu vedeţi voi că de-abie am gătit prînzul boierului şi vatavul mă şi mînă la un alt lucru! Cică să-i fac o masă mare pentru logodna Anghelinei. Nu 10 ştiu de ce dracu se interesază aşa de multişor jupînul Nistor de ţîgăncuşa asta! El zice că boierul i-au poron-cit să o cunune! Da-., en să vedem ce să le fac de mîncat. Pentru gloată, se înţălege că o sărbuşcă, un borş lung, nişte găluşte, un balmuş şi o plachie, iar 15 pentru mireasă, mire şi vatav să le torn nişte bucate franţuzeşti cum n-au mîncat la nuntă, nici vor mai mînca cît vor fi, că doară ţiganii nu se însoară şi se desoară de mai multe ori în viaţa lor, cum fac bunăoară moldovenii, de nu li se mai înţăleg cimotiile. Haide, băieţi, puneţi degrabă aceste într-o parte şi duraţi o palalaie bună, să se urce para la ceri, ca să avem jaratic, şi întindeţi mesele, că eu, zău, deocamdată mi-am pus în gind să trag un somn de cele năstruşnice, să-mi scot din capete, că, ştiu bine, la noapte n-o să pot dormi. SCENA XI Matus, Tufoi (alergînd) TUFOI Aoleu, verişcane, bine că te-am găsit; alerg în toate părţile ca să-mi găsăsc un ginere, că iacă logodna vine şi nu-1 pot găsi. Domnu ştie apoi cum va să fie; las’ că poronca boierului trebui să împlinesc, darapoi şi blăstămul răposatei mele, mai mare decît toate. En, mă rog, fă-m un hatîr; tu poci să mă scapi din astă încurcală. 579 MATUS Oarece a fi, bucuros. TUFOI Fă-te ginerile meu! 5 MATUS Ai nebunit, ori nu ţi-i mult? Eu, om cu opt băieţi ş-o femeie, să mai ieu încă una! Da mi-i pre destul, şi că dacă ar afla asta, îm va scoate ochii; ca să scap de zîzanie de toate zile, o şi ţin în Ţara de Gios. 10 TUFOI En să fiu socrul d-tale, en dă, dă; ştii că două bătăi strică, iar două mese ba; de asemene nici două femei! MATUS Bine, bine, dar nu te lega de unul ca mine. La Paris 15 am scăpat ca prin urechea acului; o franţuşcă se legasă de mine că-s şvab de la Crîm şi umbla numaidecît să se mărite cu mine; zicea că-s brav, că m-am bătut ca un leu la tractir; adevărat că, în tractir la Pîrlita, m-am fost bătut pentru un leu de parale, dar cum naiba 20 ea au aflat! Ia de cînd sînt la noi gazetari, n-ai cap să faci ceva fără să te scoată în publicaţie. TUFOI Vezi că cielalţi ţigani sînt legaţi, nu vroiesc să se priimească, iar dacă te temi de Balaşa, apoi numai 25 dă-te împrumut pe astăzi la logodnă, ca să pot mărita pe Anghelina, împlinind şi voinţa răposatei ţi-gance, săraca, că au murit, şi doară pe tine nu cunoaşte nime aice în acest port franţuzesc. MATUS 30 Fie, dar să ştii că numai ca o pomană pentru sufletul răposatei. Deci mă duc să pun la cale ospăţul şi vin îndată. 580 SCENA XII Hor de ţigani lăutari, ţigance duc pe Ardela şi pe Anghelina, stolite cu peteală; horul cîntă: „Hai să meargă, meargă, s-au trecut de şagă“. 5 HORUL Iacă nunta vine Cu urări sănine Şi-mpreună-aduce TJn dor viu şi dulce, 10 Un mire ce n-are Alt-asemănare. Veniţi împreună, Cîntecul răsună, Danţul să înceapă, 15 Să nu bem azi apă! TUFOI Bine aţi venit, dragii mei! Mă miram şi eu de ce cînta azi ţarca pe gard; o veste bună, băieţi! O să ni coţofenim şi să mulţămim lui Dumnezeu şi boierului, 20 carile ni-au agiutat şi au poroncit ca să se logodească astăzi amîndouă fetele mele, după cum logodeau părinţii şi bunii noştri, flăcău şi fete tot din o ceată... Da la şatra mea mi-au trimes Dumnezeu astăzi oameni însămnaţi, pe ficiorul lui bulubaşa pentru Anghelina, 25 carile mi-a fi ginire şi stăpîn, şi pe un meşter franţuz bucătar, tot din a noştri, carile mi-a fi al doile ginire şi ne-a ospăta astăzi cu nişte bucate... da bucate... care numai cu mirosul lor şi cu aburii vor ospăta şi cioarile cerului. 30 GEVRILĂ Să ni sărutăm, cumnate! (Sărută pe Matus.) HORUL Să trăiască ţarca pe gard şi tot bune să ne prezică! 581 1 anghelina Tată, ţ-am spus o dată şi iar îţi mai spun că de bunăvoia mea nu mă mărit cu Gevrilă; eu am giurat să fiu numai a lui Cimbru sau să mor, după cum au 5 făcut anţărţ vara mea Tufoae, pe care o împedecat-o a se mărita cu un român. TUFOI Ei, fată hăi, vino-ţi în fire şi nu strica bucuria tată-to; nu ştii că asta ar fi un păcat! Ce-i dreptul, 10 oamenii trebuie să se potrivască, da tu eşti neagră şi el alb, tu roabă şi el ba, ş-apoi ce mai mîr şi cîr, că boierul vra şi vatavul te va cununa cu Gevrilă. (Aparte.) I, de-ar veni mai degrabă să descurce lucrurile ! 15 SCENA XI I I Cei de mai nainte, Nistor NISTOR (acLuclnd pe o tabla daruri, o manta roşie şi un bici de bulubaşă) -ţo Bun găsit şi sănătate vouă, ţiganilor! Boierul nostru, Dumnezeu să-l întărească şi să-i înmulţască ţiga-nimea, vă trimete bun cuvînt pentru îndoita logodnă ce are să se facă în şatra lui Tufoi; boieriul, ca cel plin de îndurare, mi-au poroncit să cunun în numele d-sale 25 pe Anghelina cu Gevrilă; pentru el, ca să facă cinste mirelui, au şi scos carte de bulubaşă şi, iacă, v-am şi adus sămnele dregător iei lui; o manta roşie şi largă, ca să acopere şi să apere pe sărmanii ţigani, şi biciul ista, sămnul puterei sale, ca să pedepsască pe neas-30 cultători; şi v-am mai adus încă şi daruri pentru mi- reasă; boieriul iartă birul cetei întregi pănă la Sîn-Gheor-ghi! (Îmbracă pe- Gevrilă cu mantaua şi dă daruri An-ghelinei.) TOŢI 3 5 Să trăiască boierul!... Să trăiască giupîn vatavul! 582 TUFOI Ce bucurie! Ce cinste pentru şatra mea! Pacat numai că avem o supărare despre Anghelina; ea tot ami-rosă încă, mititica, pe afurisitul de Cimbru! 5 ŢIGANCELE Ea, sărmana Anghelina, se boceşte; daţi-i voie să ieie pe românul! NISTOR Pentru ca să vă iasă din gînd că eu, vechilul boie-10 riului, nu urmez după rînduiala ţărei, asculte cine are urechi cum zice la pravilă, condica ţivilă, partea I-a, capul al 2-le, fila 22, § 154: „între oameni slobozi şi între robi nu se poate alcătui însoţire legiuită11; apoi Anghelina e roabă şi Cimbru e un om slobod, numai 15 cît nu şi slobod a se însura cu cine vra. înţeles-aţi toţi, ha? Aşadar, după cum v-am spus, unu şi unu fac două, două şi două fac trei, a, vreu să zic patru, alta-i alb ş-alta-i negru. (Zgomot Intre ţigani.) 20 SCENA XIV Cei de mai nainte, doi jandarmi, un doboşer, un privi-lighiet aducînd un plic. CIMBRU (in uniformă de soldat) 25 De-acum, alb şi negru-i totuna! NISTOR Ce palavre sînt aceste? Ce vreţi d-voastră, jandarmi? CIMBRU 30 Pe lîngă jandarmi, en caută şi la Cimbru; îl cu- noşti d-ta? 583 NISTOR Ci-ci-Cimbru, fratele lui Cimbru? CIMBRU Ba, chiar Cimbru, dar acum cam piperat! 5 JANDARM Venim de la curte, unde am adus Buletinul Oficial; poftim şi d-tale încă unu de-1 ceteşte în auzul tuturora. NISTOR 10 (ia B uletinul ş-îşi freacă ochii) Nu ştiu ce dracu-i, parcă-s nişte painjini denaintea ochilor mei... Na, că n-am nici ochelari; să merg la curte mai nainte, ş-apoi aş vra să ştiu ce au ţiganii să ştie de trebile cărturarilor! 15 CIMBRU Am văzut, privileghiete, că d-ta citei mai dinioară fără ochelari; en fă-ne un bine şi ne spune pe scurt şi dezgheţat ce zice aice? Doba!... (Doboşerul bate doba.) 20 PRIVILEGHIET Ofis domnesc! „De azi înainte robia în pămîntul Moldovii de tot s-au desfiinţat; tot omul ce calcă pe acest bun pămînt îi slobod ca şi românul!“ 2 5 (Toţi strigă* ura!) CIMBRU Ura, să trăiască Domnul! Să trăiască boierii! (Se duce la Anghelina.) De-amu eşti a mea! 584 NISTOR Asta-i o înşălăciune!... Nu cred! Vrun renghi de-a Cimbrului! (întârtat.) Boierul, proprietatea, condica ţivilă, hrisoavele, daniile, sufletele robilor, Angheli-5 na! A, iaca şi cuconaşul! En să vedem acum cum o să vă deie de ruşine, mincinoşilor! SCENA XV Cei de mai nainte, Andronic (cu o hîrtie în mînă) NISTOR 10 Spuneţi, spuneţi-le, cuconaşule, mai repede şi verde! ANDRONIC De azi înainte tot ţiganul îi slobod şi nu mai este supus nemănuia decît legii, care-i deopotrivă pentru 15 toţi, şi îndatorit a păzi cu sfinţenie, a se face om casaş, cinstit, cu frica lui Dumnezeu! TOŢI Să trăiască legea nouă, să trăiască cine au făcut-o! ANDRONIC 20 Deşi foştilor proprietari de ţigani se prosforează o dezdăunare bănească din partea Visteriei, însă părintele meu lasă acii bani tot în folosul foştilor săi robi, spre a-i întrebuinţa după cum va chibzui guvernul. 25 ROMÂNII Să trăiască Măria-sa, să trăiască boieriul! De-acum sîntem una. (Se îmbrăţoşază cu ţiganii.) CIMBRU Dacă sîntem una, apoi una să fiu cu Anghelina 1 585 TOŢI Una cu Anghelina. GEVRILĂ Aolio!... D-apoi eu, bulubaşa, cu mantaua şi cu 5 biciul? (Se dezbracă de manta). ANDRONIC Puterea lor s-au desfiinţat!... Dar semnele aceste a ruşinei noastre să se depuie strînse, întru aducere-aminte că moldoromânul prin dreptate, răscumpărînd 10 pacatele sale, este vrednic de un fericit viitori! TOŢI Să trăiască moldoromânii! TUFOI Apoi dacă-i aşa, măi băieţi, o să mă pun să durez, 15 din ferăriile de pripas, numai pentru aste semne hîde o ladă cu 12 lăcăţi şi ferecată cu 1 000 de cuie, care ca un balaur să o păzască a nu se deschide în veci! GEVRILĂ Ei, mo, tată socrule, mi-aţi luat pe Anghelina, 20 mi-aţi luat mantaua cea roşie şi biciul, cu ce rămîn amu? TUFOI Cu Ardela, mo! Dor nu-i păreche de minune? Ş-apoi scapă şi cumătrul de zgiriitura Balaşei. Aoleo! A!... 25 Ba nu, nu se cade să mai zic horba asta!... ARDELA Apoi vezi că s-au plinit logodna de azi-dimineaţă! (Gevrilă îmbrăţoşază pe Ardela.' 586 TUFOI Da d-ta, Cimbrule, cum te-ai prefăcut aşa repede? CIMBRU Amorul m-au prefăcut şi pe mine, tată (sărutindu-i 5 mîna). Da... am gîndit şi eu să fac cum au mai făcut strămoşii noştri, pe cînd în pace păşteau turmele şi în nevoi se luptau pentru ţară şi de aceea m-am scris şi eu la oaste. (Ia săneaţa de la un jandarm). [..........................................................] (Muzica din Puritanii : Suoni la tromba intrepida) 10 Auzi, române, sunetul, Prin buciumul d-aramă! Europa a noastră patrie O cheamă-n al ei sîn! Acest apel a gloriei 15 Ni cheamă la-nviere, Lege, unire cere, Prin care a triumfa Moldova! [.Se repetă strofa.] 20 O zi atît de fericită în tot anul să o serbăm cu bucurie, ca semnal de dizrugenire, ogur de unire. En să turnăm un danţ românesc, cu toţii împreună: ura! (Românii si ţiganii dănţuiesc tarantela.) HORUL 25 într-a ţărei zile sfinte Ş-azi e noul an, Liberu-i de-amu înainte Cel ce au fost ţigan. Vivat cel ce ordonează 30 Omenirei dar, Vivat cel ce prosforează Pe al patriei altar.! îl — Opere, voi. I 587 VOICHIŢA DE ROMÂNIE Dramă originală istorică PERSOANE ŞTEFAN CEL MARE, Domnul Moldovei. VLAD, Domnul muntenimei. COSTE, spatar din Moldova. VOICHIŢA, fiia lui Vlad. SABINA, muma ei. CODRAT, june sătean. MINA, mireasa lui. PARCALAB muntean. CARIMAN, comişelul lui Ştefan. OSMAN Aga. Oşteni de ambele ţări. Un sahastru Scena urmează în Românie la anul 1474. ACTUL 1 SCENA I Reprezentează din năuntrul unei case rustice, la mijloc o masă, în giurul căria fetile cu Voichiţa şi muma sa destramă peteala de nuntă. HOR DE FETE Tu, mireasă, azi alege Acest aur lucitor, Care mîne va să lege 5 Imeneul cu Amor, Ca viaţa ta să fie \(Bts) Senină, cu bucurie. P SCENA II Codrat şi Mina î0 CODRAT (intrînd spăriet) Nu sunet de armonie, ce de spaimă răsunaţi împre-giur! Neastîmpăratul moldovan cu a lui Ştefan a calcat pămîntul muntenesc. Şi domnitorul nostru 15 Vlad cheamă la arme pe toată junimea; chiar şi bă-trîni a început a se înarma, ca să arătăm că acii pe carii ei numesc munteni sînt adevaraţi români şi că noi pre dînşii i vom respinge la munte ca pe urşi în a lor caverne. 20 Eu iubesc pe Mina, a mea mireasă, ce are să fericească a mele zile, dar de asemenea iubesc patria mea. Oare cum aş putea eu fi fericit, dacă patria aş vedea gemînd în fine? Dorito Mină, să nu te întristez de a mea departare, în ziua în care eram ani întruni 25 înaintea sîntului altar! MINA (plingînd ) Eu plîng de despărţire, dar totodată te conjur ca lacrimile mele să nu te reţie de la datorie a apara 80 ţara. CODRAT Dacă toate femeile române sînt însufleţite de asemenea sentiment bărbătesc, apoi fiii unor asemene mume nesmintit vor triumfa în cauza cea sacră a ^5 patriei. De aceea să nu mă întîrzie inima mea, deşi este înduioşită. 41* 589 ARIE Inima-mi în două-i ruptă, Aud buciumul ce sună, El mă cheamă azi la luptă, 5 Poate merg pe totdauna, Că ostaşul în bătălie te Mormînt află, au mărie, Şi în cîmpul unde tuna Mormînt află, au cunună! 10 MINA Tu mă laşi, în văduvie Voi urma dup-al tău pas. Zborul tău la glorie fie, 4 Ferice fii, dar, aleu, nu m-uita. {Bis) 15 AMBII Ori ce soartă a să fie, Giur c-amorul n-oi uita! (Codrat se duce) SCENA III MINA 20 Se duce, aleu, Amorul meu! Mă lasă în văduvie, Cînd oare a să vie? (Plinge) HORUL FEMEILOR 2 5 A ta plîngere-nfrînează, Doamno, nu te tîngui, Că al tău amor e pază Şi pre el va mîntui! 590 SCENA IV Cii de mai nainte, V 1 a d şi un ostaş VLAD (intră minios) 5 Ce gemete femeieşti s-aud aicea, cînd numai cînturi de arme ar trebui să răsune? Vi e poate milă de sîngele moldovan, care în curînd are în şuvoaie a se revărsă pe cimpul bătăliei? Din voi poate una are un amant între acii hoţi de munte? Dacă aş afla pe una, cu 10 mîna mea aş perde-o ca p-o trădătoare a patriei! minaJ Lacrimile care le vezi rourînd şi suspinele ce le auzi sînt acele a mumelor şi a soţiilor acelor juni carii sub ordinul tău merg la bătălie. Patria va triumfa, 15 dar multe dintre noi vor rămînea orfane şi văduve! UN OSTAŞ Doamne, un trimes cu însărcinare de la paşa de Silis-tra să anunţă ca să vă vorbească! VLAD 20 Oare ce să fie? Nu cumva vine cu un nou duşman? Spune să intre! (Oşteanu se duce şi femeile de asemene.) SCENA V Cii de mai nainte şi Osman OSMAN 25 Alesului între seetatorii lui Mesie aduc sanatate! (îl salută turceşte■) VLAD Sanatate închinătoriului profitului Mohamed ! 591 OSMAN Voi a-ţi vorbi de lucruri care pe ambi interesează foarte. Imperatorul meu, cărui ceriul deieani îndelungaţi, şi ţara ta au în comun tot acel enemic puternic, 5 pe Ştefan a Moldovei, care nu mai pune în teacă sabia cea însîngerată. El nu mai lasă în repaos nici pe poloni, nici pe unguri, nici pe tătari, nici pre noi şi chiar nici pre voi, ce sînteţi cu dînsul de un sînge şi d-o lege! Iaca acuma că ţara ta, moştenirea şi corona 10 părintească cată a ţ-o răpi de pe capul tău! Unei naţii şi unui domnitor independent, precum sntem noi, mare ovelire ar fi a i se supune. Oare arma noastră este ruginită? VLAd 15 (bătînd cu mina pe sabie) Eu cel întîi voi arăta că sabia me are două tăiuşuri, înaintindu-mă au retrăgîndu-mă, că pururea dau loviri de moarte. Cu aseminea putere nu voi lasa a mi se răpi corona. Deci în pericolul comun, comună 20 să ni fie apărare; deşi legea ni desparte, interesul ni uneşte şi el cere să închiem o alianţie ofensivă şi defensivă. OSMAN Dar, să închiem; mai nainte însă să ni înţelegem 25 despre condiţiile legăturei. Spre a te agiuta, imperatorul meu, căruia Dumnezeul deie ani îndelungaţi, va coopera cu toată a sa putere a Răsăritului şi al Apusului, drept care i se cuvine o supremaţie, un drit de suzeranitate asupra ta şi ai tăi deştinzători; 30 de aceea, să-i dai ca onor nominal pe tot anul 12 şoimi şi atîtea iepe, în războaile imperatorului meu să dai un corp de oaste şi împreună să vii în persoană a te închina înaintea imperatorului. Acum reflectează! VLAD 35 Grele condiţii, în adevăr! (In parte) Voi giura aleanţa şi credinţa, însă fără termin; cînd îmi va da mîna o voi rumpe (Tare.) Am reflectat. Unirea noastră fie azi închietă pe baza reciprocului interes. 263 OSMAN Giură dar pe a ta lege, precum eu pe a mea, tot în un Dumnezeu, care este pentru ambi. (Ambii ridică spadele în sus.) 5 VLAD Giur pe unul Dumnezeu şi sînta cruce în unire cu închinătoriul lui Mohamed să combat pe comunul nostru inimic, tiranul Moldovei, să-l învingem în cîmpul bătăliii sau prin alt ascuns complot să-i stîn-10 gem viaţa! (Scoborînd spadele unul pe capul altuia.) Iar dacă am fi necredincioşi acestui giurămînt, apoi acest fer cu blestemul ceriului să cadă pre capul trădător iului! OSMAN 15 Aceste le giur, în numele turcesc a paşei de Silistra! Aşa profitul Mahomed să mă certe, prin lipsa fericirei şi a bucuriei seraiului care ni a pastrat în paradis! (Amîndoi să îmbrătoşează.) Acum să păşim cătră lucrare. Planul meu este următoriu: cu o parte a 20 oastei tale şi cu toată a mea călărie eu voi înainti asupra Moldovei, iar tu vei rămînea mistuit in cetatea Brăila. Ştefan cu a sa furie are să mă atace; atunci cu o parte a oastei tale combătînd, mă voi retrage asupra Silistrei. Cînd el va fi de agiuns departat de mar-25 ginea Moldovei, tu vei înainti şi-i vei tăia drumul; atuncea cu măiestrie luăm pe Ştefan între două focuri şi atunce desigur îl vom capata viu sau mort. După aseminea triumf, tu vei anexa Moldova cătră ţara ta; puternic te vei face şi troianul nostru despre bar-30 barii de la Nord, care tot ni ameninţă a ni răpi Stam- bulul, pe care noi cu atîtea sacrificii l-am conchistat. VLAD Nu vezi în ce mod acel barbar cată a-şi mai spori puterea! Am aflat că are scop prin legături de familie 3 5 a se alea cu ţarul Moscvei. De aceea, să ni grăbim prin foc şi sabie să turburăm serbările nunţei, prin toate chipurile! 593 OSMAN Din partea mea, voi adăogi o nouă greutate; voi triimete un înadins cătră hanul tatarilor a Oardei de Aur ca să atace pe neamicul comun cu toată puterea 5 sa militară şi cu furia religiei sale. VLAD Propun ca prin mijlocirea cavaleriii sale, care repede ca vîntul eutrieră deşertările ce-1 despart de moscoviţi, să cerce a întrerumpe calea ambasadei lui Şte-10 fan, ce peste puţin s-a îndrumat spre Moscva cu mireasa, ca să o conducă în braţele fiului ţarului. OSMAN Ce minunat vînat am face prin asta! Eu cred că Ştefan, care iubeşte foarte pe fiia sa, ar fi dispus a 15 răscumpăra a ei eliberare prin mari sacrificii. VLAD Planul e bine combinat şi merită un ferice rezultat. De aceea, la lucru, că fortuna favorează pe acii întreprinzători! 20 OSMAN Din partea mea voi face cele pentru alţi neputincioase; mă voi îngrija a organiza cavaleria tatară, ca să cuprindă calea. VLAD 25. Eu mă voi ocupa despre cele-alte. Să ni revedem! OSMAN Revederea ferice să ni fie! 594 8GENA VI Cii de mai nainte, un curier CURIERUL (inlrind repede, cătră Vlad) 5 Despre munţii Vrancii se coboară oastea moldo-vană repede ca un povoi; a lor arme scînteiază la raza soarelui, încît abia poţi acolo ţinti ochii! vlad Ce fac viglele noastre? 10 CURIERUL Ai noştri a început a se retrage spre tabără. VLAD Mişeii! Oare nu ştiu ei că eu aice mă aflu cu miezul puterei şi că la apropierea mea moldovenii ca o pul-15 bere de vînt se vor răspindi! Să răsune buciumul de aramă, să fluture bandierile, ca să cheme pe junii! Vie îndată aprodul meu Codrat , ca să-i dau ordinul secret ! CURIERUL 20 Ascult! (Se duce.) SCENA VII Vlad singur Pe Osman l-am ademenit, şi cu agiutorul lui voi combate pe inimicul meu. Cu paşi repezi se apropie 25 oara dezlegării soartei mele, luceafărul meu pănă 595 acum mi-a favorat, el va lumina şi acum, cungiurată de nourii întunecaţi, colea care o vei răzbate cu a mea spadă. SCENA VIII 5 Viad şi Codrat VLAD în lovirea ce avem a face asupra moldovenilor, manevrează în mod ca turcii să intre în focul cel mare, că deşi combatem pe duşman comun, dar fiind ii 10 creştini şi tot de sînge român ar fi pacat ca să încruntăm mînele în sîngele fraţilor. Aceste voiesc să le pui în lucrare cu toată energia. CODRAT De-agiuns este un cuvînt al tău, Doamne, ca să pli-15 nesc scopul cu tot zelul meu! (Se duc amîndoi.) SCENA IX Se aude mare zgomot; femeile spăriete, încarcate cu a lor preţuoase efecte, aleargă In toate părţile. HOR Amar mie, amar mie, Turcul vine cel barbar, Să ni ducă în sclăvie, Să ni vîndă la tătari Unde-i scut, unde scapare Aflu-n astă turburare! Amar mie, amar mie, Ne-or să ducă în sclavie. (Spăriete, fug.) 20 25 596 ACTUL II SCENA I O grotă întunecoasă. Sabina, Voichiţa şi stol de femei. SABINA 5 Oare cînd se vor curma suferinţele noastre, spre a scapă de inemicii moldoveni? Fiul meu Vlad s-a unit cu turcii, dar aceşti noi amici ni sînt mai periculoşi decît neamicii. VOICHIŢA 10 Amar mie! între doi duşmani puternici, de la cine vom afla scapare? SABINA în astă grotă subterană nu putem rămînea îndelung, pe cînd deasupra capetelor noastre domnează furia 15 resbelului, care ni pregăteşte poate sclavie sau moarte, şi nime nu vine ca să ni aducă vreo ştire. MINA Logodnicul meu mi-a giuruit că despre toate aicea ni va înştiinţa. 20 SABINA Aleu! Triste zile am agiuns, dacă în ţara noastră sîntem nevoite a ni mistui prin grote întunecoase, destinate a fi petrecerea balaurilor şi a şerpilor veninoşi! Şi asta numai din rapacitatea unui singur om, 25 carele pretinde a fi părintele poporului. VOICHIŢA Pe cînd cu toţi sîntem constrînşi a plînge soarla patriei, mie mai ales cătră astă suferinţă adaoge 597 soarta, în primăvara vieţei mele, a vărsa lacrimi şi în astă grotă a suspina pentru ogetul amorului primar, pe carele nu luminează făclia Imeneului, ca acea înfricoşată a resbelului, unde în mezul furiei 5 junimea, pentru că este plină de curagiu, îşi dă poate ce de pe urmă suflare. SABINA Nu te despera, fiia mea! Pe cînd noi aicea sub pămînt ni disperăm,poate cădeasupracapetelor noastre 10 se plinesc lucrări pentru a noastră mîntuire. Crede că, deasupra tuturora, mai presus este Providenţa, ce veghează asupra nefericiţilor! (Scena se întunecă. Caută afară.) Dar iată că apusul soarelui mai mult încă a întunecat astă grotă şi (ascultînd) prin coridorul 15 subteranului se aud paşi de oameni. (Cu spaimă.) Să ni retragem în adîncul grotei (femeile fug în lăun-trul), şi eu mai de aproape voi veghea! (Se trage într-o parte.) SCENA II 20 Osman şi apoi Car im an şi V o i c h i ţ a ascunsă. OSMAN Lauda fie marelui profit Mohamed că a sosit ocazia ca să răzbun singele turcesc care Ştefan, numit cel Mare, a varsat la Racova. Acolo in curînd voi merge 25 ca să îngrop corpurile omorîţilor mei compatrioţi, precum am giurat înaintea marelui mufti, să răstorn semnul crucii, care în memoria învingerei noastre a înălţat acolo acel tiran. Măsurile care am luat cu Vlad spre a stinge de pe faţa pămîntului pe Ştefan sînt 3o puternice şi nimerite, dar un lucru neprevăzut ar putea să zădărnicească toată înţelepciunea noastră. De aceea, am plănuit a curma ostacolul prin un mod mai sigur. (Cată în giur.) Unde întîrzie Cariman? (Voichiţa, ascunsă, ascultă. Cariman vine). 598 OSMAN (cătră Cariman) Mi te-a recomendat ca pe un om carele, pentru aur ce aş vărsa în chimeriul tău, tu ai putea varsa sîngele 5 unui tiran! CARIMAN Adevăr este că de la un unchi al meu am moştenit-o astă artă, ce o ţin secretă şi cu condiţie ca mai nainte de a muri să o trădau altuia. 10 OSMAN Fără a întră în secretul tău, spune-mi cum ai începe operaţia? (Arătindu-i o pungă cu bani.) CARIMAN Eu am oarecare mixtură care o voi administra arma-15 sarului lui Ştefan-Vodă cu o oară mai nainte de a-1 încăleca. Atuncea peste puţin ea începe a lucra, arma- sarul se înfuriază ca cum l-ar împinge un roi de stre- chii, se învîrteşte şi în urmă împunge la fugă la apa cea mai apropietă, unde întrînd se răstoarnă pe spate 20 şi în acel mod mai nainte de a-i veni agiutor îneacă pe călător iul său. OSMAN Minunată aflare, care ni va scuti de varsarea sînge-lui şi de prelungirea resbelului, că îndată ce va lipsi 25 Ştefan, va lipsi cauza discordiii, românii se vor mărgini in ţara lor şi trufaşii moldoveni vor rămînea fără un cap întreprinzător, pentru că fiul său Bogdan, chior de un ochi, se va feri de ocazia de a perde şi celalalt ochi. Deci dupre tocmala pentru care drept 30 arvonă îţi dau aişti 1000 de ţechini (i dă punga), apucă-te de lucru şi mă înştiinţează despre toate, ca să le pot comunica lui Vlad. Să ni revidem cu bun rezultat. 599 CARIMAN La mine după începutul urmează îndată şi sfîrşitul. (Ambii se duc.) SCENA III 5 Voichiţa iese din ascunsul ei. VOICHIŢA Aşadar păgînul, deşi în aparenţă s-a aleiat cu creştinii pentru scopul politic, dar inima sa cea veninoasă nu încetează a urzi nouă peire! Turburarea mea nu o io voi putea ascunde maicei mele, dar din gura mea nu va ieşi misterul. SCENA IV Sabina, apoi Voichiţa VOICHIŢA 15 Doamne sînte, ce am auzit? Deşi moldovenii ni sînt inimici, dar nu în van Dumnezeu a voit să aud acest complot, care nu prin cavalereasca bătălie, ce prin satanica urzire vra să biruiască! Aceste nu poate suferi cugetul unui creştin. Mamă, mamă, lu-20 cruri cumplite am auzit! Deşi părintele meu Vlad este neamic neîmpăcat a lui Ştefan, dar niciodi-neaoară nu va îngădui o tradare atît de ovelită. SABINA Lămureşte-m, fiio, acel mister! 600 VOICHIŢA Iartă, maică, dacă îl voi pastra încă în sînul meu-Misterul rămîne misteri, dar să ni rugăm la Dumnezeu ca să înlătureze răul ce el cuprinde în sine. (Ambe 5 se pun în genunchi.). Doamne, Doamne sînte, A luminilor părinte, De la tine astăzi cere Aparare, mîngîiere Şi puternic agiutor Credinciosul tău popor! Mă duc pe scurt timp, iar tu, fătul meu, te fereşte 15 de streini. (Se duce). Misterul înfricoşat nu-1 pot inmormînta în sînul 20 meu. Religia orînduieşţe chiar pe inimicii a-i scapa de pericol. Oare cum să fac? (Reflectează.) Il voi încredinţa sahastrului bătrîn, care cu atîte duioşii m-a fost binecuvîntat. Iaca el vine. Cuviosule părinte, vino şi nu-mi refuza şi astă dată al tău bine-viitor concurs. Precum a mea datorie, de asemine şi plecarea este a mîngîia pe cii întristaţi. Spune-mi ce pot azi face? DUETO SABINA SCENA V VOICHIŢA (singură) 25 SCENA VI Voichiţa şi sahastrul VOICHIŢA SAHASTRU 601 VOICHIŢA Vezi fortuna rădicîndu-se, care ni ameninţă cu peri-coli, pînă şi cu moarte, şi prin satanica uneltire înarma fraţi contra fraţi, creştinii asupra creştinilor. Misiunea 5 tagmei tale este, cu sînta cruce, a întră chiar în mezul focului resbelic, că cu acea flamură vei învinge nedreptatea. Pe darul tău cel sînt îţi încredinţez misteriul ce l-am descoperit cum că turcul, spre realizarea mai sigură a victoriei, a organizat de a fi Ştefan-Vodă 10 ucis prin mîna unui bandit. SAHASTRU (spăriet) Dumnezeu va feri pe cela ce numai pentru credinţa şi dreptul espune a sa viaţă, dar noi ce facem? Că 15 provorba zice: agiută-te, că Dumnezeu te va agiuta! Deci ist complot, ce este nu numai omor de om, ce de un domnitor, un erou, un părinte a patriii, şi de toată naţia română, eu mă însărcinez a-1 preveni. Lasă soarta armelor să decidă între dînşii, dar nu 20 pumnariul unui ucigători. VOICHIŢA Pînă cînd voi putea recompensa zelul tău, iaca o jumatate a mantiei mele (rumpe mantia), împarte între acii ce vor favora scopul meu. Dumnezeu va 25 binecuvînta virtutea ta, demnă de a fi consignată în istoria patriei. SAHASTRU Mai preţioase de cum astă mantie înaurită este virtutea şi pietatea inimei tale. (Se duce.) 602 SCENA VII Voichiţa şi a ei curtezane (în genunchi) ARIE Doamne, Doamne, foarte sfinte, 5 Tu, a lumelor părinte, Auzi rugele umelite Unei naţii asuprite, Care azi prin rostul meu Suie-să la tronul tău; 10 N-o lasa ca să pice între ghearile nemice! Speranţa mea o depun în Dumnezeu şi în dreptul meu, el mă va protegea în mesul fortunei care mă încungiură. 15 ACTUL III SCENA I S1 aude zgomot de arme, locuitori, bărbaţi şi femei, cu copii în braţe şi cu pojijii încărcaţi fug. UN FUGAR 20 Să fugă cine poate! Moldovanul a biruit, taie, arde şi robeşte, sîngele curge, aerul răsună de suspinuri! Fugiţi! Fugiţi! HOR Amar mie, oare unde 25 De tirani ni vom ascunde! Pe bătrînul şi sugariul Azi ameninţă tatarul, Ni-a răpi toată avere, Apoi şi viaţa-mi cere. 4 603 SCENA II Voichiţa şi cei de mai nainte, urmată de a ei curtene, toate încărcate cu a ’or odoare, vase preţioase şi alte vestminte. Un bătrîn, condus de un păstor şi de 5 nepotul său. bătrînul Nu mai pot păşi înainte, şi mersul meu cel întîr-ziet grăbeşte a voastră peire. De aceea, feţii mei, lasaţi-mă sub umbra acestui arbore, poate că Pronia 10 mă va umbri, iar de nu, apoi viaţa mea nu vă este de vrun folos. Pasul meu este obosit. De aceea, duce-ţi-vă, pănă a nu veni inemicul. COPILUL Nu te voi lasa, moşule! Eu te voi apăra nu cu arme, 15 ce cu rugăminte şi cu lacrimi. Cred că nu vor fi ei atît de cruzi să omoare pe un bătrîn şi pe un orfan, care nu le este de pericol. (Se pune în genunchi cu nepotul său [şi se] roagă la Dumnezeu-) BĂTRÎNUL 20 Arie De cîte ori în cursul vieţei mele Pe ist cotun fortuna săgeta, De cîte ori a vieţei ostenele Nemicul crud stîrpea şi le lua! 25 Dar după nori vinea iar senin Şi mîngîierea se înturna în sin, Că cel ce rege mii lumi 1 > Nu părăseşte pe ai săi fii buni J SCENA 111 30 Voichiţa şi cei mai nainte, văzînd pe bătrînul. VOICHIŢA Doamne Dumnezeule, ce spectacol! Să luăm cu noi şi pe ist bătrîn cu copil; poate că a lor vedere va dezarma pe barbarul învingător. 604 SCENA IV Ş t e f a n şi cei de mai nainte, V o i c h i ţ a şi curtenile ei se pui în genunchi, prezentînd a lor daruri giumatate de mantie. VOICHIŢA 5 Prin astă jumatate de mantie s-a descoperit complotul ce ameninţa viaţa nemicului patriei mele, dar fiind tot român de un sînge eu l-am aparat cu pericolul vieţei mele ! Arie 10 Tu iei tronul, tu iei ţara Al învinsului părinte, Asta-i a mea rugăminte, Lasă-mi viaţa cea amară! Ia în schimb acest odor, 15 Lasă-mi viaţa şi onorul! Hor Iartă dacă eu de spaimă Cu păgînul ni-am fost uniţi Inima mea îl defaimă ‘20 Şi în veci n-a părăsit. Că numai la al tău tron Cat scaparea şi pardon. ŞTEFAN Interesul de stat, care a fost unit pre inimici, azi 25 se preface în adevarat amor patriotic român. Armele moldovane încing pe neamici trufaşi, dar respectează pe neputincioşii şi inocenţii. Dacă Vlad, pargiur şi aleat a păgînilor, învins cată a sa scapare fugind spre Dunăre şi lăsînd ţara sa fără Domn, dreptul resbelului 30 mă face Domn a ţărei muntene, dar eu o las în soarta care treisprezece secuii o a consfinţit şi în locul lui 42* 605 Vlad întăresc acolo pe Basarab. Din odoarile ce-mi prezentaţi spre răscumpărare, aleg pe cel mai preţios (întinde mîna la Voichiţa). Dumnezeu mi-a luat pe o soţie. Dumnezeu mi-a dăruit-o azi o al doilea. Erolzii să publice în tabără a mea alegere, bronzurile sînte să anunţe solenela cununie, la care o duc in templele cele sînţite. (Oastea face un marş, ceremonialu de curteni se înaintează spre templu, de unde răsună armonie.) NOTE ŞI VARIANTE L&l, VERSURI p. 3 INAINTE-CUVÎNT [la Poezii, Iaşi, 1836] La sfîrşitul acestei prime ediţii a poeziilor sale, Asachi publică un Vocabulari sau lămurirea unor cuvinte întrebuinţate în aceste ver-uri, precedat de următoarea notă: „Unile din aceste ziceri sînt tehnice, al istoriei sau a mitologhiei, precum şi cuvinte drept moldoveneşti, însă părăgenite, iar altele întrebuinţate de românii altor provinţii şi care însă, după nevoia ce avem de a ne înavuţi limba, să cuvine să le adoptarisim ca o dreaptă moştenire a unei şi singure baş tini româneşti" (p. 153). Dintre glosările numeroaselor neologisme, cuvinte vechi româneşti şi nume proprii din vocabularul respectiv, reproducem aici, pentru interesul lor documentar, numai pe cele referitoare la denumirea unor specii poetice pe care Asachi credea că le-a introdus el pentru prima dată în literatura română: „Anacreontice. Un feli de compuneri, aşa numite de la Anacreon, unul din cii mai mari poeta lirici a Greciei, carile şi în bătrîneţe cînta pe Amoriul şi plăcerile vieţei. Limba românească, ca acea italiană, are înlesnire întru compunerea unor asemene anacreontice" (p. 154). „Eleghia. Compunere poetică a căriia cuprindere este tînguirea sau durerea asupra unei triste întîmplărî" (p. 159). „Id.il. Compunere poetică cu descriirea a vreunei întîmplări plăcute de păstori au ţărani“ (p. 160). „Imn. Un feli de cîntec de sărbare sau lauda oarecui“ (p. 160). „Oda. Compunere poetică alcătuită din strofe de asemine formă. Subiectul sau cuprindere odei poate fi tot aceea ce întartă sufletul sa*i îl înduioşeşte/aprinzînd, entuziazmul. Proroeul Darid la evrei, 609 Pindar la elini şi Oraţiu la latini au compus acele mai frumoase ode. Franţezii au pe J. B. Ruso de model întru aceasta11 (p, 164). „Prolog. înainte cuvîntare la poezii, mai ales dramatice, prin, care autorul arată subiectul (cuprinderea) compunerei şi caută a căpăta binevoinţa cetitoriului“ (p. 166). „Sonet. Una din cele mai grele compuneri a poeziei moderne, mărginit fiind a să încheia în 14 versuri toată noima, şi mai ales a să sfîrşi prin oarecare zicere energhică, care să-nduioşască sau să minuneze pe cetitoriul. Petrarca la 1304 şi mai ales italienii au scris acele mai frumoasă sonete" (p. 167). Ediţia din 1836 a poeziilor lui Asachi a fost bine primită de contemporani. Mihail Kogălniceanu, în studiul său din 1837 despre limba şi literatura română (vezi pasajul reprodus în nota poeziei La Italia),. îl considera pe Asachi „cel mai mare poet al românilor din cîţi tră-iesc“. Puţin mai tîrziu însă, după ce relaţiile dintre el şi Asachi se înăspresc, Kogălniceanu va face, atît în Almanahul de învăţătură şi petrecere pe anul 1843, p. 87, cît şi în prefaţa la poeziile lui Hrisover-ghi, publicate în 1843, aluzii mai puţin plăcute la adresa poeziilor şi a poetului de care altădată era încîntat. Vezi şi Nota asupra ediţiei, p. XLIII. p. 4 PREFAŢĂ [la Culegere de poezii, Iaşi, 1854] Cu unele mici modificări, această prefaţă este publicată şi la ediţia din 1863. Vezi şi Nota asupra ediţiei, p. XLIII-XL1V. Această nouă ediţie a poeziilor lui Asachi a apărut la sfîrşitul anului 1854, fiind anunţată în „Gazeta de Moldavia“, nr. 8, di» 27 ianuarie 1855, p. 32. Apariţia volumului este semnalată în „Foaia pentru minte, inimă şi literatură", nr. 21, din 25 mai 1855, p. 116, şi în „Telegraful român“, nr. 50, din 25 iunie 1855, p. 199. p. 5 PROIMIU [Ia Culegere de poezii, partea II, Iaşi, 1854] Acest proimiu are, publicată paralel, şi versiunea în limba italiană. Ambele versiuni au fost reproduse întocmai şi în Culegere de poezii, partea a Il-a, Iaşi, 1863. Versiunea italiană se află şi în Rac-colta, f 4r — 5Y, unde este datată lassy, 30 agosto 1853. p. 7 PREFACIA [la Culegere de poezii, Iaşi, 1863] Cu unele mici modificări, această prefaţă o reproduce pe cea a ediţiei din 1854. Vezi şi Nota asupra ediţiei, p. XLV. 610 i CULEGERE DE POEZII p n PROLOG. LA PATRIE S-a publicat intîi în Poezii, p. 1—2 (A), cu titlul Căjră Prolog, apoi în Culegere I, p. 3 — 4 (B), cu titlul Prolog. Cătră patrie, şi în Culegere II, p. 7 — 8 (C). Caracostea, Izvoare, p. 27 — 28, a stabilit că acest prolog este puternic influenţat de un pasaj din epistola lui Horaţiu, Ad Pisones, de arte poetica (vezi şi Laslo, Horaţiu, p. 533 — 535). 1 junie A: giunie B, C; 2 româneasca A: românească B, C; 3 sună aice A: sun-aice B, C; Apolon A: Apolo B, C; 5 -au A, B: -a C; soţie-tate A: societate B, C; 6 ii A, C: ei B; 7 Trachei să umplea A: Tramei s-umpleau B, C \ 8 să-mblînzea A: se-mblînzeau B, C; 9 însaş .4: însăşi B, C; 10 să A: se B, C; 11 pin A: prin B, C; 12 vieţii ochean A: vieţei ocean B, C; 13 viersu A: versu B, C; 14 Fărmăcîndu-ne A: Fermăcîndu-ne B: Fermecîndu-ni C; 15 Dachii A: Daciei B, C; sămn A: semn B, C; 16 De-nceputul vechi A, B: De-origină C; fie ni A: fie-ne B: fie-ni C; 17 -au A, B: -a C; 18 Ne-au A, B: Ni-a C; 19 harul A: darul B, C; s-au păstrat A: s-au păstrat B: s-a pastrat C; 20 să-nină A, B: senină C; 21 Nu. Prin Muzei A: Nu, prin Muzei B: Nu, prin Muze C; 22 ghinte A: ginte B, C; 24 Muzei nouî care versuri au A: giunei muze care ist vers au B, C, a C; 25 Pe strein A: Pe-nverzit B, C; dafin A, B: laur C; care-n ţărnă acum A: ce-n ţărîn-acum B: ce din ţărnă-acum C; 26 scris s’il A: să-l B, C; aper A: aperi B, C; furtunelor/i, B: fortunelorC; 27 Că de-a A: Cum va B, C; 29 d-ale ^.■de-ale.B,C;rază/l.razei?,C;31 nemuririi hărăzit A: nemurirei consfinţit B, C. p. 13 LA ITALIA A fost publicată întîi în Poezii, p. 11 — 13 (A), cu titlul Cătră Italia. 1812. Odă, apoi în Culegere I, p. 5 — 6 (B), cu titlul Cătră Italia. 1809, în Adaos literar la Monitorul.oficial a Moldovei. Fevruarie. Pentru D.D.abonaţi, Iaşi, 1861, p. 8 — 9 (C), în Culegere II, p. 9 — W (D), şi în Almanah, 1865, partea I, p. 34—35 (E). O copie a acestei poezii, făcută de Asachi probabil după textul din Culegere I, se află îu ms. 3075, f. 13lr (F), cu titlul Cătră Italia. Roma, 1809. în Adaosul literar menţionat mai sus, poezia este încorporată, împreună cu traducerea sonetului La Italia al lui Filicaia (vezi nota la această poezie), într-un comentariu istoric intitulat Roma, pri- 8ii îejuit de războiul pentru unitatea Italiei din anii 1859 — 1860. Reproducem din acest comentariu pasajul următor, care” precedă poezia La Italia şi explică în oarecare măsură geneza ei: „în mezul acestor mari evenimente şi metamorfoze politice, îndemnat de dorul studiilor archeologice, am sosit la Roma în 11 iunie 1808. Dacă astă cetate imortală este privită ca un sanctuar pentru fiecare apreţuitori a studiilor clasice, a faptelor măreţe acelui antic popor de eroi, cu cît se cuvine dînsa să entuziazmeze pe un român, care reaflă aice o moştenire de optsprezece secoli perdută! Acest sen. timent mi-au dictat la 1809 următoare compunere: Vi saluto, amate sponde...“ (p. 7). în articolul intitulat Rumănische oder Walachische Sprache und Litteratur, publicat în „Lehmann’s Magasin fur die Litteratur desAus-landes", 1837, nr. 8, M. Kogălniceanu traduce în întregime această poezie, iar despre autorul ei spune următoarele: „Acest aga Asachi, carele şi-a făcut studiile sale în Italia şi în Germania, este cel mai mare poet al românilor din cîţi trăiesc. El era mai înainte redactor al Albinei româneşti, un ziar românesc-franţuzesc, în care a publicat multe întîmplări din istoria naţională. Acuma-i director al învăţămîntului public şi mare arhivist al statului, un post mai mare decît cel al arhivarului. El a tradus în versuri frumoase româneşti fabulele lui Lafontaine, multe ode ale lui Lamartine, cîntece de ale lui Ana-creon, sonete de ale lui Petrarca, dar renumele său să întemeiază pe poeziile proprii originale, şi eu nu mă pot stăpîni ca să nu împărtăşesc aice, în traducere, una din poeziile lui“ (citat după traducerea acestui articol făcută de I.G. Sbiera, la rugămintea lui A.D. Xeno-pol, şi publicată în „Arhiva, organul Societăţii ştiinţifice şi literare din Iaşi“, V, 1894, nr. 9-10, p. 237-260). Puţin mai tîrziu, J. -A. Vaillant, în La Românie, tomul III, Paris, 1844, p. 186, traduce cîteva versuri din această poezie şi face următorul comentariu pe marginea ei: „Son ode â l’Italie, oti il va faire ses etudes, est un temoignage du patriotisme qui allait inspirer ses travaux". Călinescu, Ist. Ut. rom., p. 100, vede în această poezie „un imn de tip clasic bine articulat, vrednic de un Filicaia“. între poezia lui Asachi şi cea a lui Filicaia nu este însă decît o asemănare de titlu. După cît se pare, începutul poeziei lui Asachi a fost influenţat de primele versuri ale poeziei lui Vincenzo Monti, Dopo la battaglia di Marengo (în unele ediţii este intitulată 11 ritorno), care se află copiate în ms. 3075, f. lllv , încă de pe vremea cînd Asachi se găsea la Roma: Bella Italia, amate sponde, pur vi torno a riveder, Trema in petto, e si confonde l’alma oppressa dai piacer. în orice caz, frumoase ţărmuri, din primul vers al poeziei lui Asachi, şi amate sponde, din fragmentul de vers de la sfîrşitul comentariului din Adaosul literar menţionat mai sus, nu par să fie străine de amate sponde din primul vers al poeziei lui Monti, care exprimă bucuria întoarcerii sale în patrie, după vestita bătălie de la Marengo (14 iunie 1800), în urma căreia armata lui Napoleon izgoneşte pe austrieci din cîteva provincii din nordul Italiei. Am editat varianta D. 1 Vă urez A, B, C, D, F: Vi salut E; Auzoniei A, B,C,F: Ausoniei D, E; 2 împărţite A, B, C, D, E: dispărţite F; 3 dafin A, B, C, E, F: laurul D; 4 subt A, B, C: sub D, E, F; 5 monumenturi mîndre-a lumei-domnitoare ghinte A: mîndre monumente ale domnitoarei ginte B, C, D, E, F, monumente mîndre F; 6 aducirea A: aducerea B, C, D, E, F; 7 Vă urez A, B, C, D, F: Vi salut E; sevas ş-umilinţă A: dor, făr-umilinţă B, C, D, E,F; 8 iroilor A: eroilor B, C, D, E, F; ^&uA,B, C,F:& D,E; 10 scris sunt D; 11 asămănare A: asemănareB, C, D, E, F; au A,B,C,F:aD, E;subtA,B, C,D: sub E, F; 16 vârvari A: barbari B, C, D, E, F; au A, B, C, E, F: a D; păstrat A, F: pas-trat B, C, D, E; 19 coloane A, B, C, D, F: colone E; 20 coloana A, B: colona C, D, E, F; 21 văd Istrul să A, B, D, E: văd cum Is-trul C: Istrul văd să F; Iasienei A, B, D, E, F: sub Iasiana C; leghe-oane A, B: legeoane C: legioane D: legione E: leghioane F; 23 deşartă A: deşarta B, C, F: deşearta D, E; 24derază^l, B, C, E, F: derează D; 25 au A, B, C, F: a D, E; 26 mînoasă A: mănoasă B, C, D, E, F; 28 prin Ariost A: Ariost B, C, D, E, F; 29 Colomb A, C, E, F: Columb D; Italei A, B, C, E, F: Italiei D; 30 aduce ■4. B, C, D, F: i duce E; 31 grădina asta A: grădina ast-a B, C, E: grădin-asta D: grădina al F; 32 Zugrăveala şi armonia A; Zugrăveala ş-armonia B, C, E, F: Şi pictura, armonia D; au A, B, C, F: a D, E; 33 domni şi sclavii A: sclavi şi domnii B, C, D, E: şerbi şi domnii F; 35 Dacei A, F: Daciei B,C, D, E; strămoşi A, B, C, E, F: străbuni D; 36 mormînturi A, B, C, D, E: morminte F. în vocabularul la Poezii, Asachi dă următoarea explicaţie pentru lasiana legioană (v. 21): „Legheoana să numea la romani un corpus de armie, din care fieşcare purta un nume şi număr. între alte să afla şi legheoane iasiană, care, ţiind garnizon în o cetăţuie unde să află acuma în Eşi curtea domnească cea veche, i-au dat nume precum şi politiei Iasi, Iaşi, care mai în urmă s-au zidit“ (p. 170.) Vezi şi articolul lui Asachi, Ziua din urmă a Municipiului iaşenilor (iassiorum), în Almanah, 1858, p. 91 — 118. p. 15 LA MOLDOVENI. LA RESTATORNICIREA DOMNILOR PĂMÎNTENI A fost publicată prima dată, în broşură, cu titlul Cătră neamul Moldaviei, pentru întoarcerea priveleghiilor sale şi prăznuire a zilei 8 octomvrie, întru carea s-au suit pre scaunul domniei prea înălţatul, bine credinciosul şi patriotul domn IOAN SANDUL STURZA VVOD. Odă a lui Gheorghie Asachi. Iaşi, 1822. (A). La începutul textului se află, drept titlu, cuvîntul Odă, iar strofele sînt numerotate cu cifre arabe- A fost retipărită în Poezii, p. 7 — 10 (B), cu titlul Cătră moldoveni, 1822. Odă, apoi în Culegere I, p. 10—12 (C), cu titlul Cătră moldoveni. La restatornicirea domnilor pămînteni. 1822, în Almanah, 1863, p. 30—32 (D), cu acelaşi titlu ca în C, şi în Culegere II, p. 14— 16 (E). 1 Viers A, B: Vers C, D, E; împrejur A, B: împregiur C, D, E; 2 Astizi B: Astăzi A, C, D, E; Moldovii A, B: Moldovei C, D, E; armonii în A; să A, B: se C, D, E; 8 Astîzi B: Astăzi A, C, D, E; agerile soarte de românii să îndur A: soarta îmblînzită ne aduce bun ogur B, ne urează cu ogur C, D, E, ni E; 4 săninoasă să A: seninoase să B: seninoase se C, D, E; 5 Să întorn şi sfinte A: Să întoarnă sfinte B: Se întoarnă sînte C, E: Se întorn şi sînte D; odoară A: odoare B, C, D, E; 6 izbîndă A, B: domnire C, D, E; înălţăm A, B: înălţăm C, D, E; între 8—7 se află în A strofa: Vine-n slavă şi mărire a lui Dragoş strănepot, Cu simţire umilită, cu evlavie şi dreptate, loan Sandul Sturza vine Domn ş-al nostru patriot, Care sfarmă a Moldovii vechi obeze ferecate. Să se mîngîie tot neamul de doritul Pronii dar, Că al veacului de aur astăzi zilele-i răsar. 8 dreaptă A: aspră B, C, D, E; 9 morţii A, B: morţei C, D, E; 10 pe A: pre B, C, D, E; 11 Într-atît c-acea urgie şi văpaie nu le-au stîns A: Într-atîta că urgia şi văpaia nu au stîns B, C, D, E, a stîns E; 614 13 a puterii A: preputernic B: al puterei C, D, E; 14 Pentru fapte prihănite şi urmări viclene ceartă A: Pentru lucrul cel nevrednic şi urmări viclene ceartă B: Pentru lucrul cel nevrednic ş-ovelite fapte ceartă C, D, E; 15 -s-au A, B, C, D: -s-a E; 16 ne A, B, C, D: ni E; 17 ne-au A, B, C, D: ni-a E; vecinic A, B: trainic C, D, E: 18 pentru A, B, C, D: despre E; 19 Ca nemernic călătoriul A, B: Ca un călători nemernic C, D, E, călător D; de-a mării A: d-a mării B: de-al mărei C, D, E; 21 din timplare A, B, C, D: de-ntîmplare E; 22 îmbe A, B: ambe C, D, E; însuş A, B: însuşi C, D, E; 23 moarte îi gătea A, B: moartea i menea C, D, E, minea D, E; 24 Mulţumiri la Domnu aduce c-încă patria ş-va vedea A: Domnului aduce laudă că patrie iş va vedea B: Domnului el dă mărire că patria-şi va vedea C, D, E, patria sa va D; 25 năsîlnică 4.- puternică B, C, D, E; Moldova au fost A, B: Moldov-au fost C: Moldov-a fost D, E; 26 primejdii A, B, C: pericoli D, E; 27 Fără cîrmă al ei norodul A: Şi poporul fără cîrmă B, C, D, E; 29 Obosite stiliii astăzi A: Obosîte stihii astizi B: Obosite elemente C, D, E; mug şi sună A, B, C: astăzi sună D: mug şi sun-azi E; 30 ne-am propiet A: ne-am apropiet B, C, D, E, ni-am E; 31 Ni A, B, E: Ne C, D; 32 Priinciosul A, B, C, D: Favorabil E; Zefir B; sănine A: senine B, C, D, E; 33 cursu-acela A: cursul cela B, C, D, E; 35 Căci A, B, C: Că D, E; ce-au A, B, C: ce-a D, E; ochean A, B: ocean C, D, E; 36 privigherea, vasăpiară^.-privighere, va peri şi B: privegherea, va peri chiar C, D, E; între 36 — 37 se află in A strofa: Unui om cu-nţălept cuget nu-i nimic în lume greu! El s-armează cu virtute pentru-a patrii mîntuire, Nesfiit şi fără preget să încrede-n Dumnezeu, Şi oprelele petrece înfrînînd a sa grăbire, Nicidecum el s-ar abate de la scoposul cel bun, De ar şti c-în a sa cale hiori al iadului s-adun. 37 păzirea aceştii A: păzirea cestei B: păzire-acestei C, D, E; 38 cruţa jertviri A, B: cruţau jertvîri C: cruţau averi D: cruţau jertfiri E; 39 volbure A: volburea B: volbura C, D, E; au stat A: stat-au B, C, D, E; 40 miezul mării A, B, mărei B: mezul mărei C, D, E; 41 triamvuri A, B: triumfuri C, D, E; al A: a B, C, D, E; 44 Schiti B, C: Schiţi D, E; şi Asia n-au putut de tot A, B, C, ş-Asia B: Ş-Asia n-a putut nicicum D, E, şi Asia D; 45 vîrtute A, B, C, D: virtute E; 47 pe aripile vremii A: pe a timpurilor aripi B, C, D, E; slave A, B: măriri C, D, E; 48 Tu, Moldovo, fii ne-nvinsă A: Fii, Moldavo, neînvinsă B, C, E: Azi, Moldovo, fii nenvinsă D; jug A, B: giug C, D, E; 49 în pripă A: cu toţii B, C, D, E; 50 S-încheiem spre-a a A: Să-ncheiem spre a lui B, C, D, E; jurămînturile A, B: giură-.mînturile C, D, E; 51 aceea au A: ceea au B, C; ceea a D, E; 52 carea A: care B, C, D, E; scris patrei B; este A: fi-va B, C, D, E; 53—54 ■sint in A: Patria maică ne hrănisă cînd au fost în floarea sa, De trei ori de noi ferice dac-în vîrst-o-m ajuta! 53 au B,C: a D, E; nouî agiutor B: nouă agiutori C, D, E; 54 astîzi B: astăzi C, D, E; 55 mîndre turnuri A, B, C, D: nalţă turnuri E; 56 strămoşilor A, B, C, D: străbunilor E; slăvire A: mărire B, C, D, E; 57 bielşugărilor A, B: avuţiilor C, E: a virtuţilor D; scris esvor E; 58 răpaos A, B, C: repaos D, E; 59 ne-a A, B, C, D: ni-a E; supt acest domn înţelept A, B, acel, înţălept B: sub un domn bun, înţălept C, D, E, înţelept D, E; 60 bun A,B: chiar C, D, E. p. 18 RESTAURAREA ŞGOALELOR NAŢIONALE ÎN MOLDOVA A fost publicată prima dată în Poezii, p. 14—16 (A), cu titlul Cătră onorata epitropie a învăţăturilor publice. 1828. Educaţie, apoi în Culegere I, p. 13—15 (B), cu titlul Restaurarea şcoalelor naţionale în Moldavia. Cătră epitropia învăţăturilor publice. 1828. (Imitat). Educaţie, şi în Culegere II, p. 17 — 18 (C). Nu am putut determina modelul după care a imitat Asachi această odă. Se pare că este o traducere, cu unele adaptări referitoare la condiţiile în care s-a reorganizat învăţămîntul naţional în Moldova şi în spiritul concepţiilor lui Asachi despre efectele morale şi sociale ale luminării poporului. Vezi şi La Introducerea limbei naţionale în publica învăţătură şi Elegie scrisă pe ţinterimul unui sat. 1 -au A, B: -a C; 2 voinţa A: voinţă B, C; sălbatica A, B: sal-batica C; 3 nezmintit A, B: nesmintit C; 4 vitelor A: fiarelor B, C; vârvara săcure A: varvară săcure B: barbară secure C: 5piedecă^4." pedecă B, C; 6 îngrijirea A: îngrijerea B, C; 9 Să A, C: Se B; 15 gătit vas de războaie A: armat vas de răzbele B: format vas de res-bele C; 16 mării A: mărei B, C; 17 Să A: Se B, C; 19 li A: le B, C; 21 -nzăstrat A: -nzestrat B, C; 22 Atunce A: Atuncea B, C; meser în A; 23 au A, B: a C; 25 patrei A: patriei B, C; 26 âmvona în A; 32 asemine A: asemenea B, C; 33 matrona A, B: matroana C; 37 C; pre uscată: uscatul B, C; 22 oprele A, B: tip. greşit operile C; 23 unei stihei mult A: elementelor B, C; 24 nouî A: nouă B, C; 25 lume toate A, C: lumea toată B; neastîmpărata A, B: neastîmpa-rata C; 29 păcate A, B: pacate C; pre pămînt să A: între oameni s, C; 30 triste cete A, B: trista sete C; 31 neapărate A, B: neaparate C; 33 Să A: Se B, C; nouî A: nouă B, C; 35 morţii A: morţei A , să A; se B, C; 36 au A, B: a C; 37 fantâzia In A. p. 22 ALFONS DE LAMARTIN CĂTRĂ O JUNĂ MOLDOVANĂ în „Albina românească11, nr. 102, din 24 decembrie 1839, p. 413, sub titlul Oda lui Lirnartin cătră o tinără moldovană. Ode d’Alphonse de Lamartine adressee a une jeune moldave, Asachi publică textul francez al acestei poezii, însoţit de următoarea Poftire cătră poeţii români: „Priimind de la un tînăr compatriot, carile nu de mult au venit de la Paris, Oda cătră o tinără moldovană, ne grăbim a o împărtăşi iubitorilor de poezie, nu numai ca un product nou, vrednic de genia strălucitorului Lamartin, ce şi ca o compunere de care toţi moldovenii au a se interesa, insuflată fiind de simţirile entuziastice ce are o tinără damă compatriotă pentru poeziile acestui plăcut liric al Franţiei. Dacă la adoraţia (închinare) unei inimi simţitoare, trimisă din patria noastră, poetul franţez nu au pregetat a hărăzi cele mai dulce acorduri a lirei sale (nesmintit zavistuite de multe franţeze), apoi nu mai puţină curtenire aşteptăm de la tinerii noştri literaţi ca să traducă pe românie acea odă, scrisă de un străin, ca prin aceasta să împămînteneze în Moldova productul literal a celui întăi poet al veacului nostru. în asemene încredere, aşteptăm de la emulaţia românilor a ni se trimete traducerile odei de sus, spre a se pute publica ca o cunună şi în cinstea autorului şi a damei necunoscute care, ca o violetă modestă şi ascunsă, răspîndeşte balsamul harului său.“ După trei săptămini, Asachi publică, fără semnătură, şi traducerea odei respective, în „Albina românească11, nr. 4, din 14 ianuarie 1840, p. 13 (A), la sfîrşitul căreia face următoarea observaţie: „încrederea noastră în zilosul literaţilor români s-au înfiinţat. A doua zi după publicarea Odei a lui D. de Lamartin în orighinal, s-au pri-imit această traducire, şi 12 zile mai în urmă o alta. Spre a nemeri alegerea, am supus îmbele producturi giudeţului competent, carile au protimisit această de mai sus traducere.11 Ambele versiuni sînt republicate, paralel, iar traducerea tot fără semnătură, în „Spicuitorul moldoromân11, partea a Il-a, aprilie-iunie 1841, p. 64-67 (B). Versiunea românească a fost reprodusă, fără semnătură şi fără nici o indicaţie, în Calendari pentru poporul românesc pe anul 1853, editat de Gh. Bariţ la Braşov, apoi în Culegere I, p. 18 — 19 (C), cu titlul Alfons de Lamartin cătră o tinără moldovană. (Traducere), în Culegere II, p. 21 — 22 (D), şi în Adaos la Almanacul Albinei române pe anul 1869, p. 12 — 13 (E), unde este reprodus textul din Culegere II. Apariţia acestui adaos la Almanah, probabil în luna martie 1869, a fost determinată, printre altele, şi de vestea morţii lui Lamar- 618 tine, la 20 februarie 1869. Pe p. 11 a broşurii respective, Asachi publică următoarea notă despre Lamartine, în care ni se dezvăluie, în sfîrşit, şi numele „tinerei moldovene" căreia i-a fost dedicată oda: Alfons de Lamartine, celebrul om de stat şi poet francez, a răposat la Paris în 20 fevruarie. Toate organile publicităţii au consacrat acestui geniu a lor omagii; noi cu au'ta mai mult ne asociem la astă manifestaţiune că Lamartine a fost în oarecare raport cu Moldova, precum vederează următoarele versuri adresate unei june moldovene (Asachi) în limba franceză.“ Pe p. 14 a broşurii sînt cîteva Notiţe biografice privitoare la Lamartine. Aşadar, oda lui Lamartine a fost inspirată de scrisoarea ce i-a fost adresată, în 1839, de fiica lui Asachi, Ermiona, în care tînăra literată îi va fi spus desigur marelui poet francez că este fermecată de versurile lui, iar tînărul compatriot care i-a adus lui Asachi oda respectivă este, probabil, Vasile Alecsandri, întors la sfîrşitul anului 1839 de la Paris. în felul acesta ne explicăm faptul că Alecsandri adresează o odă similară lui Lamartine, pe care Asachi o publică în „Spicuitorul moldo-român“, însoţită de traducerea în limba română făcută de el (vezi nota la poezia următoare). G. Sion, în „Foiletonul Zimbrului", nr. 19, din 29 mai 1855, p. 151—152, într-o scrisoare către D. Guşti, arată împrejurarea în care a tradus şi el, cu 14 ani în urmă, această odă a lui Lamartine (traducere pe care o şi publică la sfîrşitul scrisorii respective). Cu acest prilej îşi aminteşte ce ecou puternic a avut asupra tineretului oda lui Lamartine, în traducerea lui Asachi, pe care unii se întreceau a o învăţa pe de rost. Am editat varianta D. 1 să A, B-. se C, D, E; 2 depărtate A, B, C, E: departate D; să A: se B, C, D, E; 3 acii A, B: acei C, D, E; ni A, B, D: ne C,E; 4 mirezme în A; 6 aripile A, B: aripele C, D, E; ni A, B, D, E: ne C; li A, B: le C, D, E; 10 atunce A, B: atuncea C, D, E; violetă A, B: viorie’ C, D, E; 11 ci-m trimeţi cu Auroră A, B: ce-mi trimiţi azi cu-Auroră C, D, E; 18 junele A, B, E: giunele C, D; 14 sărei in E; 15 Bălsamul în E; l-au A, B: s-au C: s-a D, E; 16 sărei în E; au A, B, C: a D, E; 17 mireazmă în A; 18 miros A, B: cuget C, D, E; înţăles A, B: înţeles C, D, E; 19 Aşa, a Dunărei floare, care creşti pe a ei ţărîne A, B: Aşa, floare de la Istru, care creşti pe-a lui ţărîne C: De la floarea de pe Istru, care creşte pe-a lui ţărîne D, E; 20 tăi A, B, C, E: văi D; îm în A; 22 scris Dicea A> B, C, D, E; junea A, B, D: giunea C: juna E; aşezată A, B: aşăzată C: aşazată D, E; 23 străină A, B: streină C, D, E; 24 ®-au A, B, C: S-a D, E; au A, B, C: a D, E; 28 junea A, B: giunea D: juna E; 33 harul A, B: graţia C, D, E; 34 ca A, B: cu -D, E; 35 di A: de B, C, D, E; martur în E. 43 — Opere, voi. I 619 p. 24 LA ALFONS DE LAMARTIN S-a publicat îtitîi în „Spicuitorul moldoromân", partea a Il-a, aprilie-iunie 1841, p. 68 — 73 (A), paralel cu textul 'francez, sub titlul Cătră D. de Lamartin. Oda unui tînăr moldovan. (Traducţie). Textul francez este intitulat A Mr. de Lamartine, par un jeune moldave. Ambele texte sînt semnate V... A... La sumarul revistei însă (p. 129) poezia este menţionată astfel: Cătră D. de Lamartin de la un tînăr moldovan, de V. A., tradus de G. A. Această odă este răspunsul lui Vasile Alecsandri la poezia lui Lamartine dedicată unei tinere moldovene (vezi şi nota la poezia precedentă). A fost republicată în Culegere I, p. 20—23 (B), cu titlul Cătră Alfons de Lamartin, un tînăr moldovan. (Imitat dupre V. Alecsandri), şi în Culegere II, p. 123 — 126 (C). Pentru Vasile Alecsandri, a cărui odă o traduce în 1841, Asachi a nutrit sentimente de stimă şi simpatie, preţuindu-1 în mod deosebit ca poet. în 1852 îi recenzează cu elogii culegerea de poezii populare (vezi textul recenziei respective în volumul al II-lea al prezentei ediţii şi prefaţa lui Asachi la ediţia sa de poezii din 1863, în prezentul volum), iar în 1861 îi dedică oda Poetul (vezi şi nota la această poezie). De altfel, Asachi a fost în bune relaţii şi cu tatăl poetului, vornicul Vasile Alecsandri, cu care colaborează în 1836 la înfiinţarea Conservatorului filarmonic-dramatic din Iaşi. 2 Sînt A, B: Sum C; mea A, B: me C; & fericire A, B: fericirea C; 6 au A, B: a C; 9 sumeţie A: fantazie B, C; 10 Prest-A: în B, C; 11 preste apelor A: preste-apelor B, C; 18 Hobote A; Velule B, C; 17 O insectă A: Un insect mic B, C; 18—19 sînt în A: Piramida urieşă ca să darme ar pute? Precum vulturul ce zboară să s-apropie de soare 20 lipseşte în A; 21 fulgerare A, C: fulgerarea B; care aerul dispică-A: ce tăriile despică B, C; 22 Simte aripa A: Simte-aripa sa B, C; 25 nenţăles A, B: nenţeles C; 26 întru întuneric cade de unde A: Iar recade-n întuneric d-unde B, C; au A, B: a C; 27 dişertăciunea A, B: deşertăciunea C; 33 Stelilor A: Stelelor B, C; 36 luceafăr A: luceferi B, C; 39 Călătorule A, B: Cîntătorule C; al tău A: a ta B, C; 40 li A: le B, C; 41 floarei A: florei B, C; 42 furtunele A, B: fortunele C; 45 ceriuri A, C: ceruri B; 46 sfînt A: sînt B, 'C; 47 giudecăţei A: nemititul B, C; 49 fieşcare A: fiecare B, C; 50 răsplătirea cea mai A: fiecărui parte B,C; 52 scris ripi^l, B, Cj 54 douî;!.' două.#. 620 q. dispărţi A, B; despărţi C; 55 sîmt A, B: simt C; nădejdei A: credinţei B, C; 56 bunătate A, B: bunatate C; 57 lacrimi A, C: lacrămi B; 58 păstra A, B: pastra C; 59 ce A: ce-1 B, C; 60 ni A, C: ne B; 61 carile A: carele B, C; 62 Tunci A, B: Atunci C; 63 asemi-neA: asemene B, C; 64 coboară A: destinde B, C; 65 Unde-n A: Unde B, C; 68 Pin a stelilor A: Prin a stelelor B, C; 71 cu arfa ta A: cu a ta arfă B, C; 73 extazul A: estazul B, C; 76 armonioasele A: armonioaselor B, C,* 77 carile A: carele B, C. p. 27 PRIVEGHEREA OSTAŞULUI MOLDOVAN în „Albina românească11, nr. 101, din 23 decembrie 1837, p. 401 — 402, este relatată serbarea dată, la 20 decembrie, în cinstea domni-torului Mihail Sturza, de către corpul ofiţerilor din Iaşi, în casele logofătului T. Balş, inspectorul general al armatei moldovene. „La intrarea Sa în sală — spune nota—, elevii Conservatorului filarmonic l-au urat cu un imn întitulat Privigherea ostaşului moldovan, carile îl împărtăşim în alăturatul Suplement. I.S. au binevoit a rosti a sa mulţămire pentru această serbare şi pentru cuprinderea i armonia imnului naţional, care simţire s-au împărtăşit de număroasa soţie-tate.“ Imnul respectiv este numai partea de la sfîrşitul acestei poezii. A fost publicată, aşadar, întîi în „Alăuta românească11, supliment la numărul din „Albina11 menţionat mai sus, p. 405 — 406 (A), cu titlul Privigherea ostaşului moIdovan. La prilejul sărbării date Pre înălţatului Domn Mihail G. Sturza V .V. de corposul ofiţerilor. Meditaţie compusă de A. Gh. Asachi. La sfîrşitul textului, după cîteva note explicative privitoare la Aris, Belona şi altele, se menţionează: „Muzica acestui imn naţional să află tipărită la Institutul Albinei11. în acelaşi timp, Asachi tipăreşte textul acestei poezii şi într-o elegantă broşură oblongă (B), apărută la Institutul Albinei, la sfîrşitul căreia se află şi notele muzicale respective. După cît se pare, versurile lui Asachi şi melodia aceasta reprezintă primul imn naţional al Moldovei. în 1845, imnul naţional al Moldovei se schimbă, textul fiind compus tot de Asachi, iar muzica de capelmaistrul Herffner. „Albina românească11, nr. 88, din 8 noiembrie 1845, p. 349—350, relatează cum noul imn s-a cîntat prima dată cu prilejul zilei onomastice a domnitorului Mihail Sturza şi, totodată, publică textul respectiv (C), care m ediţiile ulterioare ale poeziei Privegherea ostaşului moldovan va mlocui pe cel iniţial. Tradus în limba franceză, textul noului imn a 43» 621 fost difuzat la serbarea respectivă prin intermediul unei elegante foi volante. Textul românesc al acestui imn se află reprodus şi în Almanah, 1847, p. 66 — 67 (D). întreaga poezie a fost republicată în Culegere I, p. 24—27 (E), şi în Culegere II, p. 27 — 29 (F). Lovinescu, Asachi, p. 126, vede în Imnul de la sfîrşitul acestei poezii o influenţă a odei lui Horaţiu, Ad rempublicam. 1 să A, B: se E, F; 3 pădurii A, B: pădurei E, F; mormura A, B: murmura E, F; 4 Pin acordul cel sălbatic A, B: Prin acordul melancolic E, F; -ndormita A, B, E: -adormita F; 5 privighează A, B: priveghează E, F; 6 Moldovei A, B, F: Moldaviei E; ţării A, B: ţărei E, F; sale A, B, F: Domn şi E; 7 pin A, B: prin E, F; fulgera A, B: fulgerau E, F; 8 pană A, B: coame E, F; să leghena A, B: se legănau E, F; 9 iar A, B: şi E, F; 10 Iho A, B: Eho E, F; dipăr-tare A, B: depărtare E, F; 11, 12 au A, B, E: a F; 14 Moldovei tinerime la război A, B: Moldaviei giunime la resbel E, F, junime F; 15 primejdii A, B, E: pericoli F; au A, B, E: a F; 16 Să A, B: Se E, F; de-a Puternicilor A, B, E: cu-a ostaşilor săi F; 17 care-n pildele să-ndeamnă A, B: ce-n esemplele se-ndeamnă E: ce-n esem-ple se îndeamnă F; 18 sumeţii A, B: sumeţei E, F; cînd la zbor drumu-i însamnă A, B: la zbor calea cîndu-i samnă E: la zbor drumul cînd însamnă F; 19 este In A, B: Stă la pîndă ostaşul, este celor răi înfrînător; 20 Igheei evropee A, B: Igeei europee E, F; 21 eghip-teanul A, B: egipteanul E, F; 22 mugind A, B, E: tip. greşit muţind F; să A, B: se E, F; Dunării A, B: Dunărei E, F; 24 este în A, B, E: Unda limpede a apei de mii jărtve au cruntat; 25 Privi-ghind A, B: Priveghind E, F; nopţii A, B: nopţei E, F; 26 Aripata sa gîndire A, B, F: Aripata-i cugetare E; să A, B: se E, F; la-nve-ehime A, B, E: la vechime F; 27 iroii A, B: eroii E, F; în A, B, F: -n a E; 28 ţărînâ A, B, E: cenuşă F; 29 Plin de sevas A, B: De respect plin E, F; 30 La mii pilde A, B, E: Şi esemple F; au A, B, E: a F; 31 gre A, B, E: grea F; povară A, B: povoară E, F; vecuri A, B, E: veacuri F; au A, B, E: a F; 32 patrii A, B: patriei E, F; au A, B, E: a F; răscumpărat A, B, E: răscumparat F; 33 şi-n A, B: ş-a E, F; 34 ii A, B: ei E, F; au A, B, E: a F; 36 patria-n pace A, B: în pace patria E, F; scoposul A, B: scopul cel E, F; 37 străine A, B: streine E, F; nemerita A., B, E: nemirita F; 38 blîndeţe şi prin A, B, E: energie şi F; 39 Luminării, fericirii A, B: Luminărei, fericire i E, F; 40 nouî A, B: nouă E, F; 42 Iată soarile răvarsă s'cînte-oase A, B: Iacă soarele revarsă scînteioase E, F; 43 luminii A, B: 622 luminei E, F; scris văzînd buna A, B: văzînd scris acea E, F; 45 Umelit A, B: Umilit E, F; 46 cătră Zeul A, B: sa, ostaşul E, F; au A, B, E: a F; 47—70 în A, B au textu-l următor: Luceafărul lin în patrii tărie, O, Doamne, să fie Pacinic, sănin! Deci de bun ogur Sune împregiur Viers voios, întru unire: Spre a Moldovei mărire, Vivat Mihail! Pe bun domnitor Binecuvintează Şi teafăr păstrează Pe al său popor! Deci de bun ogur Sune împregiur Viers voios, întru unire: Spre a Moldovii mărire, Vivat Mihail! în patrii pămînt, Doamne, dă rodire Şi-n toată simţire Un cuget sfînt! Deci de bun ogur Sune împregiur Viers voios, întru unire: Spre a Moldovei mărire, Vivat Mihail! 47 lumei C, E, F: lumii D; 50 amu C, D, E: acum F; apărat C, D, E: aparat F; 51-54, 59-62, 67-70 sînt în C, D, E: Pe al nostru Domnitor Mihail, Domnul mărit, Ni-1 păstrează în lucor Şi în traiul fericit. 53 îl în D; 55 al C, D, F: a E; 56 Azi C, E, F: Noi D; 57 patriei c> E, F: patrii D; 65 Tot C, D: şi E, F; 66 pre C, B: pe E, F. P- 30 PLEIADA în anul 1845, G. Negruzzi adună într-un elegant volum, apărut la Cantora Foii săteşti a lui Kogălniceanu, baladele traduse din Victor Hugo şi publicate întîi în mai multe numere din „Albina românească44, anul 1839. Asachi face, în „Albina românească", nr. 35, din 6 mai 623 1845, p. 137, următoarea prezentare volumului editat de Negruzzi; „Aceste balade, dişi cunoscute prin publicaţiile Albinei, înfăţoşază astăzi un nou interes, atît în privirea formei plăcute a ediţiei, cum şi pentru ideea galantă a D-sale Autorului, carele dedică poeţilor români acest al său ales product literar, ce se poate socoti între cele mai nemerite. Nu mai puţin ingenioasă este vigneta litografită, aflătoare în fruntea cărţei şi care prin un simvol ţine loc de dedicaţie. O liră antică, împodobită cu un bareliev, plutind în constelaţia Taurului, este încungiurată de stelele Pleiade, înfăţoşitoare aici prin şepte cununi poetice ce încing numele: Negri, Alexandrescu, V. Alecsandri, C. Boliac, A, Donici şi G. Asachi. Iar deasupra lirei luceşte numele 1. Eliad! Dedesupt este următor epigraf dedicător: Pleiada ce încunună a României frunte Ca razele Aurorei sprinceana unui munte. C. Negruţţi Cel ce cinsteşte meritul altora, se cinsteşte pre sine, încît numele Negruţţi, dişi subscris, cu drept de ochii tuturor se citeşte aşezat în centrul celoralalţi poeţi români! Să ne fie iertat însă a face o observaţie. Autorul, dupre astronomia anticilor şi în asemănarea acei întâi Pleiade poetice, urzite de faimosul Ptolomeos Filadelf, riga Egipetului, au combinat numărul poeţilor români cu 7 Pleiade, dar mai în urmă astronomii au aflat că-s numai 6 de acele stele, încît, spre a se conforma cu adevărul, unul din poeţii laureaţi s-ar cuveni să deie a sa demisie din postul onorific. Preste cine altul ar cădea soarta, di nu preste cel mai antic dintre dînşii? însă asta dacă Puterea armoniei cereşti nu-1 va ţinea acolo preste complect !“ I. Eliade reproduce, în „Curier românesc", nr. 38, din 18 mai 1845, p. 154, nota lui Asachi din „Albina", la sfîrşitul căreia adaugă: „La observaţia cea justă ce face Albina să ne fie şi nouă iertat a adă-oga că daca D. Asachi, ca cel mai antic şi decanul literaţilor noştri contimporani, şi redactor al Albinei, pentru multa modestie nu se va fi înţeles pe sine de cel mai antic, atunci soartea de a-şi da demisia cade negreşit pe jos însemnatul. înaintea adevărului trebuie a ne pleca fruntea; observaţia e dreaptă, şi cu toată simţirea şi recunoştinţa ce am către D. Negruţţi, pentru locul ce a binevoit a-mi însemna, declar că locul meu nu este acolo. Locul fiecăruia cel adevărat este acela ce şi-l prepară el însuşi prin faptele sale." 624 Din „Curier românesc", nota lui Asachi cu adaosul lui Eliade este reprodusă în „Gazeta de Transilvan ia", nr. 44, din 31 mai 1845, p. 176. Măgulit de „provocarea" delicată a lui Negruzzi, Asachi compune în pripă şi publică în „Albina românească", nr. 48, din 21 iunie 1845, p. 189 — 190 (A), poezia Pleiada. Cătră poeţii români. Odă. La sfîrşitul poeziei, el face următoarea însemnare cu caracter enciclopedic privitoare la pleiadă: „Pleiada din mitologie se zice de şepte fiice a lui Atlas şi a Pleonei, numite: Alchione, Merope, Cheleno, Electra, Acterope, Taighete şi Maia. Spre a le scăpa de amorul lui Orion, Gioae le prefăcu în constelaţie înformată de şepte stele de căpitenie. Una din aceste, Electra sau Maia, au perit din ceri. Pleiada filosofică se zice de cii şepte înţălepţi ai Greciei: Solon, Bias, Hilon, Cleobulos, Pitacos, Periandru şi Tales. Acea întăi Pleiadă poetică de Alexandria s-au întemeiet de cătră Ptolomeos Filadelf şi care se compune de şepte poeţi de deosebite feliuri, adecă de Calimah, Apolonius, Aratus, Omer, Licrofon, Nicandru şi Teocrit. împăratul Carol cel Mare au format pe la 800 Pleiada literară, adecă un feli de Academie şi în care acel împărat au luat nume de David. în timpurile mai nouă s-au făcut şi în Franţia două Pleiade, din care una de Dame Tulusene ce cultiveau poezia şi care la 1540 au cerut şi au cîştigat de la riga Fransua I drit a face concurs la preţul d-onor întemeiet de Clemans Isaur. în vecul al 17-le s-au cercat a se înfiinţa o nouă Pleiadă. Cetitorii cunosc aceea ce s-au compus de D. Spat. C. Negruţţi." Din „Albina românească", poezia şi notele respective sînt reproduse în „Foaie pentru minte, inimă şi literatură", nr. 29, din 16 iulie 1845, p. 234—235, iar numai textul poeziei este reprodus de Eliade în „Curier de ambe sexe", periodul V (1844—1847), p. 193 — 194. Poezia este tradusă în limba germană de H. Winterhalder şi publicată în „Bukurester deutsche Zeitung", nr. 63, din 6 august 1845, p. 251, fapt care îl va determina pe Asachi să fie deosebit de atent cu Winterhalder, cînd — în 1846 — îi apare volumul Flori de scaieţi culese pe malul Dîmboviţei (vezi nota la poezia Lumea). A fost republicată în Culegere I, p. 28 — 29 (B), cu titlul Pleiada. Odă cătră poeţii români. La ocazia publicărei Pleiadei poetice a D. Constantin Negruţţi. 1845, în Culegere I, partea III, p. 64—67 (C), paralel cu traducerea în limba germană, de unde este reprodusă, împreună cu versiunea germană, în „Telegraful român", nr 50, din 25 iunie 1855, p. 200, în Almanah, 1860, p. 114 — 115 (D), în Adaos literar pentru abonaţii Monitorului oficial a Moldovei, Iaşi, iulie 625 1860, p. 10 — 11 (E), în Culegere II, p. 30 — 31 (F), în Culegere II, partea III, p. 62 — 65 (G), paralel cu traducerea în limba germană, şi în Adaos la Almanacul „Albinei române“ pe anul 1869, p. 15 —16 (H), unde este reprodusă din Culegere II. In Almanah, 1860, a fost reprodusă pentru faptul că în versul 17 al poeziei Asachi omagiază pe Schiller (vezi nota la poezia Credinţa), iar în Adaos literar pentru abonaţii Monitorului oficial drept răspuns la atacurile îndreptate atunci împotriva lui de către Iiogăl-niceanu. Am editat varianta F. 1 ceriului A, B, C, D, E, G, H: cerului F ; şese A, C, E, F, G, H: şesă B, D: scris şease F; 9 Nice poate s-înfrîneze A: Nice poate să-nfrîneze B, C, D, E, G: Nici poate să înfrîneze F, H; pizmătara A, C,E, F, G: pizmatara B, D,H; 10 au4, B, C, D,E,G:nF,H-,12 scris entusiasmul peste tot; 13 profita A, B, C, D,E: profeta F,H: profitul G; sfinte A,H: sînte B, C, D, E, F, G; 14 Au A, B, C, D, E: A F,G,H; antica A ,B, C, D, E, F, H: sacra ta G; arfă A,C,G: harfă B, D, E,F, H; 16 Virghil in A; 19 ce A, B, D, E, F, II: ci C, G; 20 Dişi A: Deş- B, C, D, E, F, G, H; disparte A, B, C, D, E, G: desparte F, H; va A, B, D,E, F, II: v-a C, G; 23 Ca A, B, F, H: Şi C,D,E,G; 24 Vrednică A,B,C,D,E, G: Deamnă chiar F, H; arete A, B, C, D, E, G: arăte F, H; 29 ş-în a Morişului în A; 32 ghintă A, B, D: gintă C, E,F, G, H; 83 i-a A, B, C, D, E, G: va F, H; 84 tip. greşit încinge în F, G, dar corectat de Asachi in F (exemplarul aflat în ‘ Biblioteca centrală a Universităţii din Iaşi, cota 11 — 18.044). p. 32 PROLOG ROSTIT PE TEATRUL NAŢIONAL IN IAŞI A apărut întîi în suplimentul la nr. 18 al „Albinei româneşti", din 4 martie 1837, p. 83 — 84 (Â), cu titlul Prolog compus de A.G. Asachi şi rostit pe Teatrul varietăţilor din Eşi, în 23 fevruarie 1837, la acea intăi dramatică reprezentaţie moldovenească a Conservatoriului filarmonic. Textul de aici are la sfîrşit următoarea Insămnare privitoare la decorul scenei respective: „Pe muntele Parnas să videa pe teatru, din vii persoane tinere, alcătuit tablo a lui Apolo şi Muzile cu ale lor atributuri, după slăvită icoană a lui Rafael, de unde răsuna o lină muzică armonioasă". în acelaşi supliment al „Albinei", p. 81— 82, se află o relatare asupra reprezentaţiei date de elevii Conservatorului, „a lor întăi cercare teatrală în limba naţională", cu piesele lui Kotzebue, La Perouse şi Văduva vicleană, ambele traduse de Gh. 626 Asachi, în care se arată de asemenea că „reprezentaţia au început eu un Prolog, a căruia text aice să alăturează. La vederea Parnasului, pe carile să afla aşăzate în tablo Apolo cu Muzele şi cătră carile Zîna Moldovii, însufleţită de evghenisă dorinţă, cu toată greutatea carierii, să înaintea, toţi privitorii au mărturisit a lor urare prin aplau-zuri sunătoare, în a cărora mijloc să coborea o ploaie de acele prologuri tipărite pe hîrtie cu văpsele naţionale" (p. 82). Deci Prologul s-a difuzat atunci şi sub formă de foaie volantă, din care nu ni s-a păstrat insă nici un exemplar. Tot în 1837 a fost tipărit, paralel cu traducerea în limba franceză, şi la începutul dramei Lapeirus, p. III —X (B), cu care Asachi începe publicarea Repertoriului Teatrului Naţional în Moldcta. în înainte cuvînt la această dramă, Asachi face următoarele precizEri: „Acea întăi reprezentaţie s-au deschis cu un Prolog, care să află aice tipărit înaintea dramei şi cătră care să alăturează traducerea în limba franţeză făcută de D. Şarlu Diurand, la Francfort, precum ea să află în Jurnalul nr. 130, artul 1837“ (p. II). Este vorba de „Journal de Francfort", care avea corespondent în Iaşi şi din care se alimenta cu ştiri gazeta lui Asachi. După „Albina românească", acest prolog a fost reprodus de către G. Bariţ în „Foaie literară", I, 1838, p. 153 — 154. A fost retipărit de autor în Culegere 1, p. 30 — 32 (C), cu titlul Prolog rostit pe Teatru Naţional din Iaşi, la ocazia dcschideiei şi înau-gurărei sale, în 28 fevruarie 1837, apoi în Culegere II, p. 32 — 34 (D), şi în Culegere II, partea III, p. 98 — 103 (E), unde este reprodusă paralel şi traducerea franceză făcută în 1837 de Charles Durând. în C, D şi E, data de 28 februarie, în loc de 23, este în mod evident o eroare de tipar, pe care în textul editat a trebuit să o corectăm. în acest prolog Asachi reia o idee a sa mai veche „picturată“ întîi în 1817. în Notiţie biografică, ediţia a doua, Iaşi, 1863, p. 10, el relatează că pentru scena teatrului de societate organizat în salonul casei hatmanului Constantin Ghica, pe care s-au reprezentat pastorala Mirtil şi Hloe şi alte piese româneşti şi franceze, „cortina principală s-a picturat dupre un model adus de la Roma; ea înfăţoşa pe Apolon cu Muzele, care tindea mîna Moldovei spre a o rădica". Am reprodus varianta D. 2 şi în întreaga poezie Ghenius^l, B: Geniul C, D, E; 8 Moldovii A,B: Moldovei C,D,E\ 5 noapte cu depărtate fulgere A, tunete ■B. o prelucă, noapte, fulgere depărtate C, departate D: Scena reprg-zentează o prelucă, noapte, fulgere în departare E; 8 Vino A,B: 627 / Vin’ C, D, E; 9 scopos A, B: scopul C, E: scop tu D; 11 răpaos A, B: repaos C, D,E; 12 asemene A: asemine B,C: asemenea D,E; 14 ai giuruit A,B: mi-ai giuruit C, D,E; 15 nouî ş-ostenelile A, B: nouă ş-ostenelele C, D: şi ostenelele E; 16 carierii A,B: carierei C, D, E; vîrtute A, B, C: virtute D, E; 19 cătră A, B, C: păn’la D: către E; 21 aciia A, B, E: aceia C, D; 23 calcat in E; 24 Jertve ale filotimii A, B: Orbiţi de-a lor fantazie C, D, E; au A, B, C: a D, E; 28 sănin A,B: senin C, D,E; 29 armonie A, B, C, E: armonia D- 30 ostenelii A,B: ostenelei C, D, E; rod A, B: fruct C, D, E; 32 au A, B, C: a D, E; pierdut A, B: perdut C, D, E; 33 sfînt A, B, C: sînt D, E; au A, B, C: a D, E; 35 răvarsă A, B: revarsă C, D, E; vieţii A, B: vieţei C, D, E; 36 răspintene A, B, C: răspintenea D: scris respintele E; 37 să A, B: se C, D, E; 40 fărmăcat A, B: fermecat C, E: fărmecat D; 41 diştepta A, B: deştepta C, D, E; s-ar A, B, C, E: s-or D; 45 înţălept A, B: înţelept C, D, E; 46 să rănaşte A, B: se renaşte C, D, E; 47 să A, B: se C, D, E; descopere A, C, D: discopere B,E; depărtare A,C,E: dipărtare B: departare D; 51 care văd că s-au deschis A, B: ce văd că mi s-au menit C, D, E; 52 evghenis A,B: aşa mărit C, D,E. p. 34 MILIAN ŞI DINA A fost publicata prima dată în Poezii, p. 20 — 23 (A), cu titlul Milian şi Dina. Epizod din istoria Moldovei. Imitaţie osianică, apoi în Culegere I, p. 33 — 35 (B), cu acelaşi titlu, şi în Culegere II, p. 35-37 (C). Unele pasaje din Ossian, în original şi, paralel, cu traducerea în limba italiană, se află în ms. 5297, f. 4®-6r, fiind copiate de Asachi în timpul şederii sale la Roma. El a putut cunoaşte atunci traducerea poemelor lui Ossian în limba italiană făcută în 1762 de Melchiorre Cesarotti (1730 — 1800), care a avut un puternic ecou în Italia acelui timp. 3 nouorul A: nourul B, C; sară A, B: seară C;40ari/1: Ori B, C; au A, B: a C; 5 S- A: Să B: S3 C; 6 -au A, B: -a C; 7 De a duşmanului mînă A, B: De-a nemicilor crud-armă C; au A, B: a C; 9 mîn-dră ceată A: ceată-aproadă B, C; încă-nvinsă A, B: mai învinsă C; 10 Reghiului in A, B; 13 iroilor tineri răcnetile A: eroilor ageri răcnetele B, C; H Răsuna A: Răsunau B, C; preste tot A, C: în orice B; 15 tătarul A: tatarul B: tartarul C; apric A, B: barbar C; 18 războiuri A: resbelurî B,C; 20 Iată A: Iacă B, C; vezi A, B: văz C; să A: se B, C; 23 nopţii A: nopţei B, C; 25 Au A, 623 J9- A C; 26 coifu A: coiful B, C; 30 fier A: fer B, C; au A: l-au B: l-a C; 31 -au A, B: -a C; 33 soaţă A: soaţa B, C ; lăsa A: lăsa-o-n B C, lasa C; 36 odorul A, B: odoare C; 37 ca A, B: că C; 38 mea aducerea A: me-aducere B,C; 39 raza A, B: rază C; 40 Zina A: Dina B, C; 45 d- A: de- B, C; 46 război, auz A: resbel, auzi B, C; 47 D- A: De- B, C; 51 doioasă A: duioasă B, C; 54 vieţii A: vieţei B, C; astizi A: astăzi B, C; 55 Ca- A, B: Că- C; primejdii A: for-tună B, C; 57 sînt A, B: sum C; 58 Pretutindinea A: Pretutindene B, C; 59 păn în urmă A: o, Miliane, B, C. In vocabularul la Poezii, Asachi glosează astfel numele proprii Regiu (v. 10): „Un munte în ţinutul Putnei" (p. 167), Arva (v. 20); „Un loc între munţi, la ţînutul Putnei, pe un rîu de aseminea numire" (p- 155) şi Butu (v. 26): „Aşa să numeşte pe vîrful Pionului (Ceahlăului) o stîncă în forma unui turn, de la veteazul oştean şi vînători Butu, ce au trăit aice în vechime, şi vînînd un cerb au căzut de pe această stîncă, care poartă acum numele său“ (p. 156). p. 37 ÎNCREDEREA ÎN DUMNEZEU A fost publicată întîi în „Albina românească11, nr. 27, din 6 aprilie 1844, p. 105 (A), fără semnătură. Este reprodusă în Culegere 1, p. 36—37 (B), în Culegere II, p. 38 — 39 (C), şi în Almanah, 1870, p. 81 (D). Deşi are un conţinut religios, această odă exaltă în fond trecutul de luptă pentru independenţă, este pătrunsă de un înalt sentiment patriotic. Vezi şi Odă, precum şi Odă pindară la Dumnezeu. Am editat varianta C- 1 duşmane A,B,C: nemice D; 16 Omul A, B, D: Femeile C; 18 Gîndul A, B, D: Cuget C; 23 Curaj li-nsuflă A, B, D, le- B: Curagi le-nsuflă C; 26 june A, C, D: giune B; 30 Semne A, D: Semnal B, C; 31 iată A, D: iacă B, C; 32 scris noii in B; 34 eroi A, D: eroii B, C; 38 Duşmanul A, B: Nemicul C, D: 40 In zădar cearcă A, B, D: în van să-ncearcă C; 48 Cînd vra-a peri A, B: Cînd este-a Peri C: Aproape de-a peri D. p- 39 VASUL MOLDAVIEI A fost publicată întîi într-o elegantă foaie volantă, intitulată Pasul Moldovii, conducători în patrie pe Preînălţatul Domn Grigorie Alexandru Ghica VV, domn Tarei Moldovei. Odă de Gh. Asachi, Iaşi, 1X49 (A), pe care autorul a difuzat-o cu prilejul venirii în ţară ca 629 domn al Moldovei a lui Grigore Alexandru Ghica, după învestitura primită la Constantinopol. A fost reprodusă apoi în Culegere I, p.40 — 41 (B), şi în Culegere II, p. 40 — 41 (C). Oda a fost reprodusă şi în antologia intitulată Buchetul poetic pentru principile domnitor Grigorie A. Ghica V.V., la onomastica sa din 25 ianuarie 1855, cules de D. Guşti, Iaşi, 1855, p. 2 — 3. Pe o pagină albă a unui exemplar din foaia volantă menţionată mai sus, aflat în Biblioteca Academiei R.S. România, cota 423 A, unde a fost donată de V.A. Urechia, în 1883, se află o nouă variantă a acestei poezii, scrisă cu mîna do către Asachi. Întrucît această variantă, care are drept motto cinci versuri din oda I, 3 a lui Horaţiu, prezintă numeroase diferenţe faţă de textul tipărit, o reproducem aici în întregime: Sic te diva potens Cypri, Sic fratres Helenae, lucida sidera, Ventorumque regat pater Obstrictis aliis praeter lapyga Navis, que tibi creditum. Hor-, lib. I, od. 3. Zeilor, [cu s^hiptrul vostru] carii cu schiptrul preste ocean întins [Aţîţînd dupre voinţă sau oprind] Aţîţaţi sau înfrînaţi precum vreţi tulbure unde, [Precum] în ce chip aţi ferit [voi] vasul de furtuni cînd fu cuprins Ce cu sunet moninţase în adine să mi-1 cufunde, Liniştiţi-i ş-acum calea preste-al apelor noian Şi conduceţi-1 ferice în al patriei liman. Nu odoară peritoare [care-n] ce în Tartar s-au cules, Căror inimi ovelite ca la idoli se închină, Ce odor ceresc şi scump, chiar de Pronie ales, Duce vasul ce pluteşte lin pe Marea Euxină. Ceriul harul său îi dede [şi un suflet bun, mărit,] din milă nemărginită, Iar Vizantul diadema, de putere însoţită. Cest odor nepreţuit, de noi toţi prea aşteptat, Este Ghica, domn Moldovei, plin de milă şi dreptate; Geniul nemuritor sus pe pror-au înălţat De credinţă simvol vecinic prin făcliile arătate. De aceste arme sfinte tronul tot încungiurat, întunericul peri-va, căci lumin-a triumfat. O, voi rîuri mari şi mici, fii românului Carpat, Limpezele voastre ape, ca tribut chiar de iubire, 630 Repeziţi-le din plaiuri cătră rîul împărat, întruniţi-le pre toate şi, legate-ntr-o unire Cu a patriei urare, alergaţi spre-ntîmpinare, Şi cînd vasul va sosi, [daţi-i voi] daţi întăia sărutare. Observaţia lui Laslo, Horaţiu, p. 533-535, că această odă a lui Asachi se resimte de influenţa poeziei lui Horaţiu primeşte, prin prezenţa motto-ului la varianta reprodusă mai sus, o confirmare documentară. Pentru această odă Asachi a avut deci ca model oda I, 3, Ad navim vehentem Vergilium Athenas, a lui Horaţiu. 1 ocean aţi A, B: ocean l-aţi C: 3 aţi ferit voi Vasul A, B: Vasul voi ferit-aţi C; 5 Planuiţi-i şi azi A, B; Plănuiţi şi astăzi C; 7 -au A,B: -a C; 8 li A: le B, C; 9 sfînt au A, B; sînt a C; 11 harul său A, B: graţia sa C\ 12 Vizantul A, C: Bizanţul B; -au A, B: -a C; 16 simvolul A: simbolul B, C; 17 sfinte A, B: sînte C. p. 41 OSÎNDITUL IN GROAPA OCNELOR A apărut întîi, fără semnătură, în „Gazeta de Moldavia", nr. 70, din 3 septembrie 1851, p. 279 — 280 (A), cu titlul Osînditul in groapa ocnelor. In 16 august 1851, eind au cercetat-o Prea î. Domn Grigorie A. Ghica VVD. A fost republicată în Almanah, 1852, p. 99 — 101 (B), cu acelaşi titlu (17 august, în loc de 16, este desigur o greşeală de tipar), dar cu următoarea notă la titlu: „La ocazia adoptării măsurilor filantropice rînduite de Prea 1. Domn de a să îngriji de sănătatea şi de îndreptarea morală a osîndiţilor, prin a lor petrecere în o casă înadins zidită, cu îndămînările cerute de evangelie şi de omenire, şi a lor destindere în groapă numai în cursul oarelor orînduite pentru lucrarea sarniţei“. A fost inclusă în Culegere I, p. 42 — 44 (C), şi în Culegere II, p. 42 — 44 (D). Este reprodusă şi în antologia intitulată Buchetul poetic pentru pnncipile domnitor Grigorie A. Ghica V. V., la onomastica sa din 25 imuarie 1855, cules de D. Guşti, Iaşi, 1855, p. 16 — 17. Călinescu, Ist. Ut. rom., p. 100, a văzut în această poezie influenţa lui Vincenzo Monti. Nu precizează însă dacă este vorba de atmosfera fricii lui Monti, sau de un anumit text. 1 farmăcul A,B,C: farmecul D; 7 Dispreţuit A, B: Despreţuit C, D; 17 patrii A, B: patriei C, D; soarile A, C, D: soarele B; 18 vaz A, B: văd C, D; 21 paserii A, B: paserei C, D; 24 Aice nu-mi "4> B, C: Aici nu mai D; 32 mi A, B: îmi C, D; 41 glas A, B, C: son D. 631 p. 43 PRINŢULUI GRIGORIE GHICA, LA OCAZIA FUNDAŢIEI INSTITUTULUI PENTRU COPII ORFANI S-a publicat prima dată, fără semnătură, în foiletonul „Gazetei de Moldavia", nr. 7, din 31 ianuarie 1852, p. 25 (A), cu titlul Prea înălţatului Domn Grigorie Ghica VVD, la ocazia fundaţiii Institutului pentru copii orfani. La sfîrşit are menţiunea Imitat. Alături, pe coloana din dreapta a foiletonului, se află versiunea în limba franceză a acestei poezii, semnată P. Maire. în antologia sa intitulată Buchetul poetic pentru, principile domnitor Grigorie A. Ghica V.V., la onomastica sa din 25 ianuarie 1855, Iaşi, 1855, p. 24 — 26, D. Guşti publică, sub numele lui P. Maire, versiunea franceză a acestei poezii, iar textul lui Asachi, anonim, ca o simplă traducere a celui francez. Lovinescu, Asachi, p. 182, consideră textul lui Asachi tot o traducere a poeziei luiP. Maire. într-adevăr, versiunea lui Asachi urmează îndeaproape pe cea franceză a lui Maire. Probabil că menţiunea imitat se referă tocmai la acest fapt. Nu am putut identifica pe acest P. Maire. Probabil este un francez din anturajul domnitorului Grigore Ghica, a cărui curte — după cum se ştie — era plină de francezi. A fost republicată în Culegere I, p. 45 —46 (B), cu acelaşi titlu din gazetă, apoi în Culegere II, p. 45 — 46 (C). 1 pre acest A: pre-aist B, C; 2-nţălepciune A, B: -nţelepciune C; 3 Bine-zis să fie, Doamne, al tău har A,B: Bine-zise fie, Doamne, graţia ta C; 5 ce-ndelung A: ce de-n vechi B: ce din. vechi C; 7 Gri-gori A: Grigorie B, C; cum de mulţi ani ai A: precum tu ai fost B, C; 8 ţării A: ţărei B, C; 11, 13 au A, B: a C; 17 O, magnatule A: Patriotule B,C; 20 Mîngîie-te-va A: Mîngîie-va B,C; ti-a A: va B,C; 23 Harul cerului A,B: Graţia ceriului C. p. 45 PRINŢULUI GRIGORIE GHICA, LA OCAZIA FONDAŢIEI OSPIŢIULUI LA GALATA S-a publicat întîi, fără semnătură, în foiletonul „Gazetei de Mol-davia“, nr. 54, din 9 iulie 1853, p. 217—218 (A). Alături, pe coloana din dreapta a foiletonului, se află versiunea în limba franceză a poeziei, semnată P. Maire. Versiunea românească este reprodusă în „Foaia pentru minte, inimă şi literatură", nr. 3l, din 5 august 1853, p. 233. Ca şi în cazul odei precedente, D. Guşti a publicat, în antologia intitulată Buchetul poetic pentru principile domnitor Grigorie A. Ghica-V.V., la onomastica sa din 25 ianuarie 1855, Iaşi, 1855, p. 32 — 34, 632 versiunea franceză sub numele lui P. Maire, considerînd-o operă a acestuia, iar textul lui Asachi, anonim, ca o simplă traducere a celui francez. Tot traducere a poeziei lui Maire o consideră şi Lovinescu, Asachi, p. 182. Intr-adevăr, textul lui Asachi reprezintă o traducere mai liberă a poeziei lui P. Maire. Cu privire la P. Maire, vezi nota precedentă. A fost republicată în Culegere I, p. 47 — 48 (B), cu titlul Pre Înălţatului Domn Grigorie Ghica VV. La ocazia fondaliei Ospiliului la Galata, cu care a apărut şi în gazetă, şi în Culegere II, p. 47 — 48 (C). 2 Sameni numai cu virtutea A, B: Urmezi a virtutei voace C; prototip in A; 9 Cît-un A, B: Cîte-un C; 10, 13, 16 au A, B: a C; 17 Dizgropat A: Dezgropat B, C; 18 săracul A, B: orfanul C; 19 Dis-poiet A: Despoiet B, C; 25 disface A: desface B, C; 29 ce A: ci B, C; 30 au A, B: a C; 35 Şi de dafinul a gloriei A, B: De tribut a mulţă-mirei C; o va încinge A: va încinge B: o va-ncinge C; 36 giudecători A: judecători B, C. p. 47 LA MOARTEA PĂRINTELUI MEU S-a publicat întîi în Poezii, p. 85 — 86 (A), cu titlul Eleghie. La moartea părintelui meu. 1825, apoi în Culegere I, p. 51 — 52 (B), şi în Culegere II, p. 51 — 52 (C). Pentru unele comentarii preţioase asupra acestei poezii, vezi Caracostea, Le preromantisme, p. 52 — 56. După stabilirea sa la Iaşi, în 1803, în calitate de protopop al întregii Moldove, Lazăr Asachievici, tatăl lui Gh. Asachi, a desfăşurat o bogată activitate culturală, sub îndrumarea mitropolitului Veniamin Costache. în 1815 este trimis de Yeniamin la Lemberg, Pentru a aduce în ţară, cu sprijinul lui Ion Budai-Deleanu, unele documente privitoare la aşezămintele bisericeşti din Moldova şi a discuta cu învăţatul ardelean stabilit acolo posibilitatea venirii lui ca profesor la seminarul din Iaşi. In diferite ocazii, protopopul Lazăr s-a dovedit un bun orator (se păstrează unele dintre cuvîntăril; lui) şi un spirit întreprinzător. Pe plan literar, în 1816 a tradus, probabil din ruseşte, şi a publicat la Iaşi Jucăreia norocului sau istorisire pentru prinţipul Menşcikov, carele pe vremea lui Petru cel Mare au fost slăvit In toată Evropa, în 1819 a tradus, probabil tot din ruseşte, Plingerea sau gindurile cele de noapte a lui Iungu, pentru viaţă, moarte şi pentru, nemurire, rămasă în manuscris (Biblioteca Academiei R.S. România, ms. 1771), iar în 1821 traduce şi publică la Iaşi Bordeiul indienesc, cunoscuta operă a lui Bernardin de Saint-Pierre (La chau- ) miere indienne), în prefaţa căreia popularizează, probabil şi sub influenţa mitropolitului Veniamin şi a fiului său Gheorghe, ideile lingvistice ale Şcolii ardelene, îndemnînd pe cărturari să cultive limba română literară prin împrumuturi din latină. In. 1820 Lazăr Asachi se călugăreşte, primind numele de Leon, şi în această calitate i se încredinţează funcţia de arhimandrit-vicar al Mitropoliei Moldovei. Vezi şi bogatul şi judiciosul studiu al lui Nestor Vornicescu, Arhimandritul Leon Asachi, în „Mitropolia Moldovei şi Sucevei11, XXXVIII, 1962, nr. 3-4, p. 213-242. 2 Ca să zugrăvesc durerea A: Să espun a mea durere B, C; 3 soartă A, B: soarta C; 5 au fost A: el fu B, C; 9 — 12 lipsesc in A; 10 au B: a G; 12 crucea îndemnîndă B: crucea şi cuvîntul C; au B: a C; 15 urne-lite A, C: umilite B; 17 Bl din A: Din a B, C; au A, B: a C; 18 împreună să lucreze A: Sa lucreze împreună B, C; sfînt A, B: sînt C; 19 pe tineritul bun să fie şi A: el pe junimea întru calea cea B,C; 20 Vrednic de o altă viaţă, plinind legea pe pămînt în A; 21 Hărăzea A, B: Consacra C; 22 fortuna A: furtuna B, C; pe a vieţei ochean A: pe-al vieţei ocean B, C; 23 fii bine s’iş A: fiii săi să B, C; 24 sîn-gele-ş A, B: propriu sînge C; 25 din A, C: de B; măcar A, B: macar C; 27 umelită A,C: umilită B; 28 -m A; -mi B,C. p. 49 LACUL LUI O VID A fost publicată întîi în Poezii, p. 86 — 88 (A), cu subtitlul Eleghie, apoi în Culegere I, p. 53 — 54 (B), şi în Culegere II, p. 53 — 54 (C). Caracostea, Izvoare, p. 69 — 75, şi Guţu, Traduceri, p. 227 — 228, au recunoscut în această poezie unele ecouri ale Tristelor şi Ponticelor lui Ovidiu. Versurile 38 — 40 din elegia lui Asachi reprezintă traducerea versurilor 73 — 76 din Tristia, III, 3. 2 cîmpiile A: cîmpii întins B, C; 4 să A: se B, C; 6 Iho A: Eho B: Eco G; dipărtare A: depărtare B: departare C; 7 Chesârului A: Ce-sarului B, C; 9 îi A: e B, C; lăcaş A: asii B, C; 10 pin A, B: prin C; nemurite A: nemurind B: nemurinde C; 11 a A, B: va C; 13 Schi-tiei A: Daciei B, C; varvarul A, B: barbarul C; 14 Depărtat A, B: Departat C; 15 har şi agiutor A, B, ajutor B: graţie-agiutor C; 16 Chesar A: Cesar B, C; 17 dorul A: doru-i B, C; 18 fiică A, B: fiie C; 19 dapărta A, B: dsparta C; 20 Dulce raza A: Raza dulce-a B, C; să A: se B, C; 21 noianu-i ţintind A: noian ţîntindu-şi B, C; arăta A, B: arata C; 23 sămn A, B: semn C; 24 c-un A, B: d-un C; 25 ne-dejdea A: speranţa B, C; -au A, B: -a C; 26 lăcaşul A: locaşul B, C; 634 să A: ss B, C;23 Aducea A: Aduceau B, C; Elicona A, B: Elecona C; 29 Ş-atunee a A: Şi atunce -a B, C; răsuna A; răsunau B, C; 31 -au A, B: -a C; 32 Chesârului A: Cesarului B, C; -nsu.ş schitii îmblînzisă A: -nsuşi sciţii îmblînzise B, C; 34 varvarilor A, B: barbarilor C; 35 Schitii A: Sciţii B, C; 36 Depunea A: Depuneau B, C; pe-ntris-tata a lui A: pe-a sa-ntristată B, C; 37-au A, B: -a C; 35 cintătoriu aici A: cîntător aice B, C; 39 Genia care îl A: Geniul care-1 B, C; -au A, B: -a C; 42 astăz A: astăzi B, C. p. 51 ELEGIE SCRISĂ PE ŢINTERIMUL UNUI SAT A fost publicată întîi în Poezii, p. 89 — 94 (A), apoi în Culegere I, p. 55 — 60 (B), şi în Culegere II, p. 55 — 59 (C). Problema modelului avut de Asachi pentru această „imitaţie" a fost îndelung şi viu discutată de istoricii literari. G. Bogdan-Duică, Două capitole dintr-o biografie a lui Constantin Negruzzi. Cap. II. Melancolie, în „Convorbiri literare", XXXV, 1901, nr. 10, p. 876, afirmă, fără să argumenteze în vreun fel, că „autorul după care a imitat-o Asachi este poetul rus Vasilii Andreievici Jucovschii", care— larîndulsău — a imitat pe Gray. Petre Grimm, Traducerişi imitaţiuni româneşti după literatura engleză, în „Dacoromania", III, 1922 — 1923, p. 292—293, susţine că elegia lui Asachi este imitată după poezia similară a englezului ThnrPag pe care poetul nostru a cunoscut-o probabil prin intermediul a două traduceri franceze: cea îa versuri, făcută de Marie-Joseph Chenier (fratele lui Andre Che-nier), şi cea în proză, făcută de Letourneur. Grimm admite şi posibilitatea ca Asachi să fi citit elegia lui Gray şi în „traducerea rusească a lui Jukovski, care era vestită". Caracostea, Izvoare, p. 14, afirmă, în trecere, că poezia lui Asachi este „o traducere din preromanticul englez Gray, unul din precursorii spiritului nou în literatura europeană". Alex. Lawrence, Observaţiuni asupra unei elegii a lui Asachi, în „Viaţa românească", XXIV, 1932, nr. 5 — 6, p. 97 — 100, este — ca Şi Grimm — de părere că Asachi a prelucrat elegia lui Gray după o versiune franceză şi, după ce stabileşte asemănările şi, mai ales, deosebirile poeziei lui Asachi faţă de cea a lui Gray, conchide că Asachi nu a vrut să dea o traducere, ci o poezie originală, inspirată doar din Gray. Caracostea, Le preromantisme, p. 46 — 52, raliindu-se la părerea că poezia lui Asachi este o imitaţie a elegiei lui Gray, combate afirmaţia că ar fi o prelucrare după Jukovski. Pentru Căli-nescu, Ist. Ut. rom,, p. 100, „unele acorduri din Elegie scrisă pe ţin-terimul unui sat, «imitaţie», duc gîndul numaidecît la I sepolcri de 41 635 Foscolo“, însă „elegia Gray-Jucovschi este chiar baza poemului asa-chian“ (p. 101). Valeriu Ciobanu, Din relaţiile literare romdno-ruse, în „Studii şi cercetări de istorie literară şi folclor", X, 1961, nr. 1, p. 55, crede că, pe lîngă traducerea lui Jukovski, Asachi „a cunoscut şi alte intermediare ale elegiei lui Gray“, iar în capitolul consacrat lui Gh. Asachi din Istoria literaturii române, voi. II, Bucureşti, 1968 (apărut postum), p. 364, o consideră „imitaţie după englezul Gray prin intermediul francezului M.J. Chenier (şi nu al rusului Jukovski, cum s-a crezut multă vreme)". Levit, Asachi, p. 168 — 175, polemi-zînd cu Caracostea, aduce o serie de argumente noi în sprijinul părerii că poezia lui Asachi este o prelucrare a elegiei lui Jukovski, fără să excludă posibilitatea folosirii paralele şi a altor izvoare, mai ales franceze, pe care nu le-a putut cerceta (p. 283). în sfîrşit, Paul Cornea, Originile romantismului românesc, Bucureşti, 1972, p. 337 şi 659 — 660, efectuînd operaţia filologică elementară în asemenea cazuri: comparaţia textelor, stabileşte că Asachi a elaborat poezia pe baza versiunii franceze a lui Marie-Joseph Chenier. Th. Codrescu, Amintiri despre Gheorghe Asaki, în „Arhiva Societăţii ştiinţifice şi literare din Iaşi",II, 1890—1891, p. 342, relatează că, la examenul de vară al Academiei Mihăilene, din 1838, ţinut în prezenţa domnitorului Mihail Sturza şi a mitropolitului Veniamin Costache, elevul Neculai Ionescu a recitat această poezie a lui Asachi. Cînd a ajuns la pasajul Nobili plini de fantazie... (versul 32 şi urm.), domnitorul şi mitropolitul s-au supărat şi au părăsit sala, iar Asachi şi Săulescu au fost ulterior mustraţi. Titlu Eleghie A: Elegie B, C; ţinterimea A: ţinterimul B, C; 1 sămn şi sfînt A, B: semn şi sînt C; 5 Au 4,5: A C; frumseţe A: frumuseţe B: frumuseţe C; 6 o negură duioasă A, B: negură misterioasă C; 7 -m A: -mi B, C; 8 Lumea A, B: Lumea-o C; 9 Ca-n A, B: Că-n C; 12 cu A, B: prin C; sărbează A: serbează B, C; 13 lăcuitor A: locuitor B, C; 14 soaţă A, B: soaţa C; 15 turbură păşirea A, B: lin cursul turbură C; d-o A: de-o B, C; 17 ţărînă au A: ţărîn-au B,C, -a C; 21 Dulce boarea A: Dulcea boare-a B, C; 26 Aducea A: Aduceau B, C; 28 primi- A: lua- B, C; tinerei A: tinerii B, C; 29 simplă A: simpla B, C; 30 să A: se B, C; vorova A, B: zicerea C; 32 rugenit A: ruginit B, C; 34 Au născut A, B: A produs C; 36 frumseţa A: frumuseţa B, C; să trec c-al A: trec ca al B, C; 37 niciodată s-au A: încă nu s-au B, C, s-a C; 38 nicicum s-au încungiurat A: nice cum s-au cungiurat B: nicicum s-a-ncungiurat C; 39 forme A:' pompe B, C; fieşcare A: fiecare B, C; 40 ce A: ci B, C; sămn A: semn g C; 41 zmirnă A,B: smirnă C; cînticul A: cîntecul B,C; sfînt A B: sint C; 43 ni A, C: ne B; 45 minciunosul lor A: mincinoşii" acel B, C; 46 Hotărîrile A, B: Decretările C; 47 să A: se B, C; 48 Dac-o dreaptă tînguire pe morminturi A: Tînguire-adevărată pe mormint de B, C; 50 -au A, B: -a C; 51 supt A: sub B, C; 52 îndrăzneală A, B: fantazie C; 54 un razim A: razim B, C; piept A: pept B,C; 55 nu i-au lucitu-i A: lui nu-i lucise B, C; 56 i s-au stîns în A: i s-au stîns de B: i s-a stîns din C; 58 -au A,B: -a C; 59 să A: se B,C; 60 veghetează A: vegetează B, C; 63 vun A, B: vrun C; 64 Poate-n mai puţine ambiţii vreun alt A, B: Cu asemene ambiţie poate vreun,C; 65 ii A: ei B, C; 66 -au A, B: -a C; ferecirea şi păcate A, B: fericirea şi păcate C; 67 fieros A: fioros B, C; 68 -au A, B: -a C; 69 vrură A: vrut-au B, C; modestele lor A, B: a lor modestul C; 72 vru-nui^4, B: a lui C; 74 -au A, B: -a C; 75 Supt A: Sub B, C; -au A, B: -a C; 76 însămnat A, B: însemnat C; 77 lacrămă A: lacrimă B, C; 78 -au A, B: -a C; învite A, B: deştepte C; 87 veciniciei A, B: cel eternic C; 88 ne-au A, B: ni-a C; dragă A: dulce B, C; 93 atunce A, B: atuncea C; 94 să A: se B, C; pe munte A: la munte B, C; 96 au luminat A: au creat B, C, a C; 98 să A: se B, C; 99 Au zăcut A: Au căzut B, C, A C; 100 lacrămi A: lacrimi B, C; 101 mormura A: murmura B, C; 104 Să A: Se B, C; 107 Au A, B: A C; de A, B: din C; 110 ţînterime A, B: ţinterime C; 111 rug A: spin B, C; 112 Vez... străin nu este ţie a scripturei meşteşug in A; 113 Epitaful A: Epitaf B, C; 114—117 lipsesc în A; 114 văi’florite B: văi-nflorite C; 115 -au B: -a C; 118 Supt A: Sub B, C; 119 au A, B: a C; 121 hultuiră melan-holie A: hultuisă melancolie B, C, melancolie C; 124 tremis A: trimis B, C; lăcrămare A: vindecare B; 127 -au A, B: -a C; 128 nădejde A,B: speranţa C; îmbe A: ambe B, C; 129 ni A, C: ne B. P- 55 IMNUL DE SARĂ S-a publicat întîi în Almanah, 1852, p. 101 —102 (A), cu subtitlul Cătră E..., semnată cu iniţialele A.D. (=Alvir Dacianu), fapt care a determinat pe îngrijitorul anonim al ediţiei fabulelor lui A. Donici apărută în editura „Fraţii Şaraga“, prin 1894 sau 1895, să o editeze între scrierile acestuia. Asachi, adevăratul ei autor, a inclus-o în Culegere I, p. 61 — 62 (B), cu subtitlul Cătră Ermiona, şi în Culegere II, p. 60-61 (C). Ermiona, fiica mai mare a lui Gh. Asachi, s-a născut la 16 decembrie 1821. A crescut în atmosfera culturală şi artistică din casa familiei Asachi. îşi începe activitatea literară cu mici traduceri publi- 637 44* cate în periodicele tatălui său. în 1839 publică traducerea poemei Rut a Karolinei Pichler şi a nuvelei Rene—Paul şi Paul-Reni a lui fîmile Deschamps, iar în 1843 publică o traducere din Silvio Pellico, Despre îndatoririle oamenilor, pe care o pregătea încă din 1839. Prin 1839 se căsătoreşte cu Alexandru Moruzi de la Pechea, de care se desparte însă peste puţin timp. A avut cu el un fiu, pe Gheorghe Moruzi. în 1845 se stabileşte, împreună cu fiul său, la Paris, unde frecventează, la College de France, cursurile lui Edgar Quinet şi Jules Michelet. în iulie 1852 se căsătoreşte cu filoromânul Edgar Quinet, pe care l-a iubit, l-a stimat şi l-a ajutat în activitatea sa ştiinţifică şi politică. După moartea lui Quinet, în 1875, a scris lucrări foarte preţioase privitoare la activitatea lui. A purtat o interesantă corespondenţă cu unele personalităţi literare ale Franţei, ca Victor Hugo, Michelet, Louis Blanc şi alţii. A murit la Paris, în 1900. Vezi Elena Piru, Gh. Asachi şi fiica sa, Hermiona Quinet, în „România literară11, II, 1969, nr. 45, din 6 noiembrie, p. 12—13, Hermiona Asacki-Quinet. 150 de ani de la naştere, în „Manuscriptum“, II, 1971, nr. 2, p. 178 — 188, Corespondenţa dintre Victor Hugo şi Hermiona Asacki-Quinet (cu pa urma), în „Manuscriptum“, 1971, nr. 4, p. 143-156. Faţă de tatăl său, Ermiona a avut totdeauna o deosebită afecţiune şi stima. După căsătoria sa cu Quinet, Asachi le face o vizită şi, împreună, merg la băile Spa din Belgia. De acolo, Ermiona îi scrie soţiei lui Michelet, la 2 septembrie 1853, următoarele: „Mă bucur de fericirea de a-1 vedea pe tata, de care sînt foarte mîndră, dragă doamnă, căci nici un om n-a adus ţării sale servicii mai serioase, cu o modestie, o dezinteresare pe care numai antichitatea şi Revoluţia noastră le-au cunoscut! Tata nu se îndoieşte că a fost pentru Moldova un fel de Convenţie paşnică, creînd totul, în toate ramurile civilizaţiei, opunînd un patriotism înflăcărat dificultăţilor de neînvins, monştrilor care renăşteau mereu." (După Elena Piru, Gheorghe Asachi şi fiica sa, Hermiona Quinet, citat mai sus, p. 12). Vezi şi poezia Alfons de Lamartin cătră o jună moldovană, cu nota respectivă. 1 îmi.' îmi B, C; 2 scris răspunde C; cerului A, B: ceriului C; 8 scris epochei C; 5 -m A: -mi B, C; melancolic A, B: scris melan-cholic C; 6 Despre a patrii A: Despre-a patriei B, C; 9 junime A, B: giunime C; 15 Pre A: Pe B, C; război A: răsbel B: resbel C; 16 patrii soarte A: patriei soartă B, C; ÎS s-au A, B: s-a C; 20 ni-au A: ne-au B: ni-a C; 28 frumsaţă A: scris frumuseţă B, C; s-au A, B: s-a C; 24 Suceava cea antică Ilionul au-nnoit A: Suceavă pe anticul Ilion au înnoit B, C, Suceava, a C; 25 în cel nor A, B: Intre nor C; 31 juniei A: giuniei B,C; 32 aşezămu-ni A: aşăzămu-ne B,C; 83 de-a A, B: di-a C; nopţii A: nopţei B, C; 36 păstra A, B: păstra C. Petrodava (V. 32) — numele unei cetăţi dace sau romane care ar fi existat în Moldova. Bazîndu-se pe unele indicii arheologice, Asachi credea că această cetate a fost situată în localitatea de lîngă Piatra Neamţ în care îşi avea el fabrica de hîrtie. Cernegura (v. 33) — numele unui pisc muntos din localitatea Piatra Neamţ, in faţa Pietricicăi, şi al unor munţi din împrejurimile oraşului respectiv. p. 57 CONVORBIRE NOPTURNĂ A fost publicată prima dată, fără semnătură, în Almanah, 1851, P. 111 (A), apoi în Culegere I, p. 63 (B) (unde, în uncie exemplare, este repetată din eroare la p. 183, în locul poeziei Evlavia casnică), şi în Culegere II, p. 62 (C). In ciuda meritelor incontestabile pe care Gh. Asachi le-a avut ca animator al culturii româneşti, el a manifestat o poziţie conservatoare faţă de ideile înnoitoare ale revoluţiei de la 1848. O mărturie în acest sens este şi prezentul sonet. 2 privighează A: priveghează B, C; 5 varvara A, B: barbara C; 6 Au A, B: A C; 11 să-nformă A: se-nformă B: se înform C. p. 58 HOLERA ÎN MOLDOVA A fost publicată întîi în Culegere I, p. 64 — 66 (A), apoi în Culegere II, p. 63—65 (B). Nu am putut determina modelul după care a imitat Asachi această elegie. Probabil însă că ea nu a fost scrisă în 1831, cum indică autorul în titlu, ci după 1848, fiind inspirată de epidemia de holeră care a lovit Moldova în acest an. în sprijinul acestei ipoteze invocăm nu numai aspectul stilistic şi lingvistic mai nou al versurilor de aici, în raport cu cele publicate de Asachi în 1836, de exemplu, ci şi faptul că elegia în discuţie a fost publicată întîi abia în ediţia din 1854. 8 discarce A: descarce B; 15 răul A: cel rău B; 16 Moldaviei A: Moldovei B; 19 ce popoarelor e A: ale publicului B; 20 au A: a B; 24 -au -4; -a B; 25 lupta-ne A: ni lupta B; 27 minuta A: minutul B; 28 scăpa .4: scapa B; 31 langoare A: lingoare B; 33 este in A: Datorie 639 sîntă foarte, datorie-nfiorătoare; 43 un îndărăpnic duşman A: la inimă-mpetritul B; 47 zmintele A: smintele B; 52 ne A: ni B; 57 odineoară A: odinioară B; 64 au a fi. p. 61 CĂTRĂ TIBRU A fost publicat întîi în Culegere I, p. 69 (A) şi, paralel cu versiunea în limba italiană, în Culegere I, partea 11, p. 10 —11 (B), cu titlul Alviru Dacicu către Tibru, 1810, apoi în Almanah, 1863, p. 27 (C), cu titlul La Tibru. Scris la Roma, 1809, în Culegere 11, p. 69 (D), şi în Culegere 11, partea 11, p. 8 — 9 (E), cu titlul Alviru Dacic la Tibru. Roma, 1810, de asemenea paralel cu versiunea în limba italiană, care se află şi în Raccolta, f.6r. Am editat varianta D. 1 măreţe A, D: faimoase B, C, E; 2 faima A, B, D, E: gloria C; Auzoniei .A: Ausoniei B, D, E: Ausonii C; vechite A, B, D, E: -nve-chite C; 6 scris Căi A: Văi B, C, D, E; stînci, rîurele A, B: şi rîu-rele C, D, E; 7 -mi A, B, D, E: -m C; 8 dulcea A, D: dulce B, C, E; al A, B, D, E: a C; 12 Nici A, B, D, E: Nice C; sănine A: senine B, C, D,E; 14 astizi A, D: astăzi B, C, E. p. 62 CĂTRĂ PLANETA MEA A fost publicat întîi în Culegere I, p. 70 (A), apoi în Culegere I,partea II, p. 12-13 (B), paralel cu versiunea în limba italiană, în Culegere II, p. 70 (C), şi în Culegere II, partea II, p. 10-11 (D), de asemenea paralel cu versiunea italiană, care se găseşte şi în Raccolta, f. 6®. Am editat varianta C. Titln me A: mea B, C, D; 1 priincioasă A,B,D: graţioasă C; 4 pe A,C: pre B,D; 7 prin A,C: cu B,D; 8 Despreţuiesc A,C: Dispreţuiesc B,D; 9 a vieţei A,C: lucindă B,D; 10 raza-ţi A,C: steaua B,D; 11 este în B,D: Cum statornic rotind lumei străluce 14 mă va încrede A,C: mi va conduce B,D. Faptul că în ediţia poeziilor lui Asachi tipărită de N. Iorga, în 1,908, Ia Vălenii de Munte, p. 118, în versul 6 s-a strecurat o greşeală de tipar: acree fintinele, în loc de ascree fintînele, a dat naştere unei interpretări greşite a imaginii poetice respective, în articolul lui L. Gâldi, Grecismele fanariote în limba poetică română, din „Limba română", XIV, 1965, nr. 2, p. 223. Gâldi crede că cuvîntul acreu este neogrecesc (axpeo? „fără came; imaterial"). în realitate, Asachi 640 sa referă la fîntînile oraşului antic Ascra, de la poalele muntelui Helicon, în Beoţia, patria lui Hesiod, care erau patronate de nimfe şi închinate muzelor, iar cuvîntul respectiv este de provenienţă! italiană ( 11 Singurel A: Singurel B,C,D; 12 Au A,B,C: A D. 660 95 PRIMĂVARA S3 află în Alăuta, p. 31 — 33 (A), fără titlu. A fost publicată întîi în Poezii, P- 74 — 75 (B), apoi în Culegere I, p. 113 — 115 (C), şi în Culegere II, p. 104-105 (»). Caracostea, Izvoare, p. 44—49, a determinat în această poezie reflexe din trei ode de primăvară ale lui Horaţiu: I, 4, IV, 7 şi IV, 12 (vezi şi Laslo, Horaţiu, p. 533 — 535). Valeriu Ciobanu, Din relaţiile literare româno-ruse, în „Studii şi cercetări de istorie literară şi fol-clor“, X, 1961, nr. 1, p. 54, afirmă — fără să aducă probele necesare — că poezia lui Asachi are unele asemănări cu Dimineaţa de mai a lui Jukovski. 1 Iată A, B, C: Iacă D; 2 Doriul In A; au A, B, C: a D; 3 sănină A, B, C: senină D; 4 -au A, B, C: -a D; 5 Fivos A: Fivus B: Febus C, D; rază A, B, C : raze D; 6 Fiind A: Tot B: Răce- C, D; 7 topit şarpează A: spumînd şerpează B,C, D; 8 însătat A: dezgheţat B, C, D; 9 viforoase A: fortunoasă B: fortunoase C, D; 10 A A, B, D: Al C; 11 ramuroase A, B, C: rămuroase D; 14 [Ce mîndria Florei sînt] Ce a ploaie fiice sînt A: Care-a ploaiei fiice sînt B, C, D; 15— 16 sint In A: [De al plugului] De-al aratrului oţele Stau ne-atinse pre pămînt. 15 Feliurite zugrăvele B: Amoratelor junele C, D; 17 [De la ţărmure] Din chemările A: De la ţările B, C, D; 19 zăfirii A: zefirii B: zefirul C, D; 20 Să dizmeardă A: Le să gioacă B, C, D, se C, D; 21 trista A: tristă B,C, D; 22-28 sint in A: Cătră cuibul ei duios Să întoarce rîndunica De la Nilul năsîpos. Păstoraşii cu grăbire Ies cu turme păn în zor Ş-înnoiesc făr-iscusire Ei pe fluieri dorul lor. 31 în vremi mai fericite A: în timpuri învechite B, C, D; 32 rumâni diice în A: romani ducea-n B, C, D; de la 33 continua în A: Păstoriţa ca o zînă Al-ei tîmple cununînd [S-oglinzăşte] Coama-ş drege în fîntînă Nouî viersuri răsunînd. 661 îns-amoriul să [pogoară] coboară S-înviez[ă]e a ei cîntări, Harul său îi' da la hoară Şi la dulce sărutări. De-acum uită corăbieru De turbatul ocean Şi privind făr nori ceru lesă [în pripă, grabă] iute din liman. Dar [fortunei, timpestei grăzăvie] fortuneior urgie Cînd peire îi va găti, De nebuna sumeţie In zadar el s-a [căi] mustra. Poate a firei frumusaţă Ce-m zîmbeşte astîz sănin Mîn-acopere o ceaţă De durere şi de chin. Căci a oamenilor soarte De nădejdea lori bat joc Ş-îi răpeşte atunce moarte, Cînd viază în noroc. p. 97 COPILUL VÎNĂTOR A fost publicată întîi în „Albina românească", nr. 1, din 1 ianuarie 1839, p. 2 — 3 (A), cu titlul Idilă. Copilul vînător, semnată Alviru Dacianu. A fost retipărită în Culegere I, p. 116 — 117 (B)f cu menţiunea, în titlu, Dupre Bion, şi în Culegere II, p. 106 — 107 (C). G. Bogdan-Duică, Salomon Gessner în literatura română,, în „Convorbiri literare", XXXV, 1901, p. 171, a stabilit că este „o traducere liberă a idilei a doua din Bion". 2 fără preget A: de plăcere B,C; 5 păserele A: păsărele B,C; 7 vînătorului A: vînătoriului B,C; 8 venitic A: venetic B,C; 12 zădar A, B: zadar C; 14 zminteală A, B: sminteală C; 15 au A, B: a C; 19 -nţălepciune A, B: -nţelepciune C; 20 pasărea A, B: paserea C; că-n zădar vei A, B: că-n van o vei C; 21, 25 să A: se B, C; 24 paserea A, C: pasărea B; 27 natura ei au A: altora ea au B: natura sa i-a C; 28 este, în A: Aşăza-să-va de sine p-al tău creştet înfocat. p. 99 AMORUL ARĂTOR A fost publicată întîi, semnată cu iniţiala 4., în Almanah, 1851, p. 112—113 (A), cu titlul Amorul plugari, apoi în Culegere I, p. — 120 (B), şi în Culegere II, p. 108—109 (C). 662 1 toamn-Amorul A, B: toamnă-Amorul C; 2 imperul/1: imperiul p C; 7 ni A: ne B, C; 8 brumă atunci A: brumă-atunci B, C; 9 gazdă A: uşă B: casă C; 12 -au A, B: -a C; 15 Ş-inimile A, B: Şi credinţa C; 16 -au A, B: -a C; 17 Că albina ca ş-Amoriul A: Ca albina ici ş-Amorul B: Ca albina şi Amorul C; 29 au A, B: a C; 30 -au A, B: .a C; 31 au A, B: a C; 34 căria A: căreia B,C; 37 au A, B: a C; 38 Zevs A, B: Zeu C; au A, B: a C; 43 şi A: bun B, C; 46 au A, B: a C; sămănat A: semănat B, C; 51 Amori A, B: amor C; 52 nemuritori A, B: nemuritor C. p. 101 ASUPRA LICEI, COCHETĂ BĂTRÎNĂ A fost publicată întîi în Poezii, p. 81 — 82 (A), apoi în Culegere I, p. 121 — 122 (B), şi în Culegere II, p. 110—111 (C). Este o prelucrare a odei IV, 13 a lui Horaţiu (vezi Caracostea, Izvoare, p. 60 — 63, Guţu, Traduceri, p. 226 — 227, Laslo, Horaţiu, p. 533—535). Oda respectivă a lui Horaţiu, fără ultimele 5 versuri, a fost copiată de Asachi în ms. 5297, f. 6K, pe vremea cînd era la Roma; pe f. 7r a manuscrisului se află şi o traducere în limba italiană a acestei ode. 2, 4 au A, B: a C; 5 slută A, B: hîdă C; ţîfnoasă A: ţifnoasă B, C; 10 A bătrîneţei A, B: Bătrîneţilor C; 11 cumpărate A, B: cumpărate C; 12 îţ A: îţi B, C; vărgate A: vargate B, C; 18 pe Amor A: pe-Amorul B, C; 21 frunzăle A: frunzele B, C; 25 frumseţe A: frumuseţe B, C; 26 ţînea A: ţineau B, C; 30 diregi A: deregi B: dregi C; haruri A, B: graţiile C; 32 pin A: prin B, C; 33 vinetice A: venetice B, C. P- 13 IARNA Se află în Alăuta, p. 13 — 14 (A), cu acelaşi titlu, scris însă mai tîrziu. A fost publicată întîi, fără semnătură, în „Albina românească", nr- 9, din 30 ianuarie 1841, p. 33 (B), apoi în Culegere I, p. 123—124 (®)> şi în Culegere II, p. 112 —113 (D). Caracostea, Izvoare, p. 57 — 60, a stabilit că, pentru această poe-Zle. Asachi a avut ca model oda I, 9 a lui Horaţiu (vezi şi Laslo, Horaţiu, p. 533-535). 1 Zugravi A, B, C: Pictori D; 2 arătaţi A, B, C: arataţi D; p-a •ernii A: pe-a iernei B, C, D; 3 Supt figura de-o A: Sub figura d-o ■®> D; 4 Tremuraţ A: Tremuraţi B, C, D; 5 D-însuş A: De-însuş • De-nsuşi C, D; Eraclis A: Ercules B, C, D; 6 zace [rîu în feară] 663 rîu-n feră A: rîul zace-n fieră B, C, D; 7 singură A: singură B, c D; 9 spre A: pre B, C, D; 10 Pe A: Pre B, C, D; 12 [Şi a] Ale A; Şi a B, C, D; intre 12—13 in A este repetată strofa a doua; 14 Ne A, C, D: Ni B; 15 Prin [odihna] răpaos care-i fică A: Prin odihna care-i fiică B: Ea prin liniştea ce-i fiică C, D; 16 Ne dă [o] mare A: Ni răvarsă B: Ne revarsă C, D; 17 d-ospeţi-i [îi] A: d-ospeţe-i B, C, D; 18 trebii A: trebei B: vieţei C, D; 19 Alte vremi sînt A, B: Timpuri alte-s C, D; 20 răpaos A, B: repaos C, D; 21 [La noi] Din Olimp la noi [ni] adună A: Ea din Olimp ne adună B, C, D, ni D; 22 P-Amor, Vahus şi pe Joc A: Pe-Amor, Vahus şi pre gioc B, C, D, Bahus D; 24 [Ei în inimi aprind, Ei în sîn n-aprinde] Ei în inimă [ne-] aprind foc A: Ii ni aprind în inimi foc B, C, D, ne- C; 25 în zădar A, B, C: Că în van D; 26 s-încinge A: să-ncinge B, C, D; 27 Să [zîmbeşte în] zîmbeşte-n zădar A: Se zimbează-n zădar B: Ne surîde-n zadar C; Ni surîde în van D; 28 roade A: poame B, C, D. p. 105 EUFROSINA A fost publicată întîi în Almanah, 1849, p. 49—50 (A), cu titlul Viziune. 7 iulie 1848, apoi în Culegere I, p. 125 — 126 (B), cu titlul Viziune. Pe ripele Ozanei. 7 iulie 1843, şi în Culegere II, p. 114—115 (C), datată tot 1843. Anul 1843, din Culegere I şi II, este o evidentă greşeală de tipar, în loc de 1848, deoarece Eufrosina, fiica lui Asachi, în memoria căreia este scrisă această poezie, a murit în luna iulie 1848 (vezi şi nota la poezia Fiicei mele Eufrosina). Caracostea, Izvoare, p. 13, afirmă în treacăt că această poezie a lui Asachi este o prelucrare a elegiei Euphrosyne a lui Goethe, care i-a fost inspirată poetului german de moartea prematură a unei tinere actriţe cu acest nume, formată de el pentru teatrul din Weimar (vezi şi Caracostea, Le preromantisme, p. 57 — 66, unde autorul face comparaţia de rigoare a celor două poezii). Valeriu Ciobanu, Din relaţiile literare româno-ruse, în „Studii şi cercetări de istorie literară şi folclor", X, 1961, nr. 1, p. 54, afirmă — fără să aducă proba necesară — că în această poezie Asachi reia motivul din poezia Năluca a lui Jukovski, iar în Aspecte ale operei lui G. Asachi (ibidem, nr. 4, p. 640) crede că se înrudeşte şi cu Apariţia lui Schiller. 1 noaptea A: noaptea-i B, C; 4 au A, B: a C; 5 Numa A: Numai B,C; 8 Schimb-acel ArB: Tulbura C; 18 I cing A: încing B,C; 24 De har plină, de frumusaţă A, B, frumuseaţă B: De graţii, de 664 frumuseaţă C; 27 Că A, B: Ca C; 32 aeroasă A: aeroase B: aeroasa C 33 nopţii A: nopţei B, C. p. 107 ALBINA ŞI TRÎNTORUL, LA 1829 S-a publicat întîi, fără semnătură, în „Albina românească", nr. 1, din 1 iunie 1829, p. 4 (A), cu titlul Albina şi trintorul. De aici a fost reprodusă în „Curierul rumânesc", nr. 20, din 17/29 iunie 1829, p.79 —82. A fost republicată de către autor în Poezii, p. 48—50 (B), cu titlul Albina şi trintorul. La începerea gazetei „Albina românească11, 1829. De aici a fost reprodusă în „Foaie pentru minte, inimă şi literatură", nr. 18, din 29 octombrie 1838, p. 137 — 138. La sfîrşitul anului 1849, cînd „Albina românească" îşi schimbă titlul în „Gazeta de Moldavia", Asachi compune un nou dialog între albină şi trîntor, pe care-1 publică în suplimentul extraordinar al „Albinei româneşti", nr. 102, din 29 decembrie 1849 (vezi nota la poezia mpectivă). Cu acest prilej republică (p. 433 — 434) şi acest dialog de la 1829, sub titlul Albina şi trintorul la 1829 (C). A fost rspublicată apoi în Culegere I, p. 127 — 129 (D), în Adaos literar pentru abonaţii Monitorului oficial a Moldovei, Iaşi, iulie 1860, p. 6 — 8 (E), nesemnată, cu titlul Albina şi trintorul la fondarea gazetei române, 1829, în Fabule III, p. 8 — 10 (F), după titlu cu menţiunea Apolog, şi în Culegere II, p. 116 — 118 (Gr). în gazeta „Patma" (.care continuă „Gazeta de Moldavia"), nr. 54, din 8 iunie 1859, p. 213 — 214, Asachi publică o notă intitulată Onorabililor abonaţi a „Patriei“, din care extragem pasajul următor: „Ziua de 1 iunie este aniversala de 30 ani a fondaţiei Gazetei şi totodată a jurnalisticei române; deşi în ist spaţiu de timp foaie au prefăcut a ei titlu, totuşi mezul ei, precum vederează foiletonul, nestrămutat au conservat de Albina şi de Simţire română. împregiurările sub care s-au început lucrările sale ni va fi iertat a le rechema aice întru amintire, parte pentru că în curs îndelung de timp se vor fi uitat, parte pentru că unii din contimpuranii cetitori nici vor fi fost născuţi în ziua cînd Albina română proclama a ei programă în faţa româniei amorţite, prin următor dialog" — urmează poezia de la 1829, cu titlul Albina şi trintorul. 1 iunie 1829 (H). Am editat varianta G. 4 cest A, B, C, D, F, G, H: ist E; 6 prin A, C, G: peB,D, > O: pin E; rîpe în B, C; 8 delecatele în C, D; 11 ş-învălite A, E, H: Şi-nvălite B, C, D, F, G; 13 Di ce A, E: De ce B, C, D, G, H: scris Dicea F; 14 dispică în C; 16 Ş-încotro A, E: Şi-ncotro B, C, D,p G, H; 18 ostineală în C; 20 chivirnisală în F, H; 23 la altul în A, ff. 24 scris merea B, C, D, F; 28 A mea sistemă şi ^4, B, C, D, G, sistimă A: Al meu sistem ş-al meu E, F; 33 sorioare A, B, C, D E, F, H: surioare G; 34 să A, B, C, H: se D, E, F, G; 35 pîrgă A, B, C, D, G, H: pîrga E, F; 36 căra A, B, C, H: cărau D, E, F, G; 37 farmec în H; 42 tip. greşit timpuri C; 45 mea în E, F, H; 48 ne in D. p. 109 ALBINA ŞI TRÎNTORUL, LA 1850 în „Albina românească", nr. 102, din 29 decembrie 1849, p. 432, redacţia „face cunoscut onoraţilor ei abonaţi că de la 1 ianuarie 1850 Albina românească se va publica sub alt titlu, format şi alte condiţii, dupre programa coprinsă în no. întăi acii gazete", iar în suplimentul extraordinar al numărului respectiv face — prin pana lui Asachi — o interesantă privire retrospectivă asupra celor două decenii de existenţă a gazetei, pe care o reproducem în volumul al II-lea al prezentei ediţii. în foiletonul suplimentului se republică Albina şi trintorul, la 1829, iar pe p. 434, Albina şi trîntorul la anul 1849 (A). A fost republicată în Culegere I, p. 129—130 (B). în Adaos literar pentru abonaţii Monitorului oficial a Moldovei, Iaşi, iulie 1860, p. 3—5, Asachi face un nou istoric al gazetei sale, cu prilejul apropiatei încetări a apariţiei „Monitorului oficial a Moldovei". La sfîrşitul articolului respectiv, intitulat La onorabilii compatrioţi, pe care de asemenea îl reproducem în volumul al II-lea al prezentei ediţii, sînt republicate, „numai pentru ştiinţa generaţiei cei nouă“, poeziile Albina şi trintorul la fondare gazetei române, 1829, p. 6 — 8, Albina şi trîntorul la contenirea gazetei, p. 8 (C), Asinul şi furul, fabulă din 1829, p. 9, şi Pleiada, p. 10 — 11. A fost apoi republicată în Fabule III, p. 10 — 11 (D), cu titlul Albina şi trintorul la 1850, cînd gazeta au încetat a se intitula „Albina românească“ şi au luat nume de „Gazeta de Moldavia“, si în Culegere II, p. 118-119 (E). 5 primăvara A, C, D: primavara B, E; 7 au A, B,C, D: a E. p. IU VIOREAUA A fost publicată întîi în „Albina românească", nr. 35, din 6 mai 1845, p. 138 —139 (A), apoi în Culegere I, p. 131 —133 (35), si în Calegere II, p. 120-122 (C). 2, 4 au A, B: a C; 8 nu A: nice B, C; au A, B: a C; 13 iar A: iar i B, C; 19 firea au A: firea-u B: firea a C; 21 pănă A: păn- B, 0; 666 23 sănin A: senin 3, C; dişi A: deşi B, C; 31 supt A: subt B, C; 41 Ai mei prieteni sau a me zînă în A, B, prietini B; 44 prieteni s-aibe A, B, aibă 3: amici aibe C; 45 li A: le- B, C; 46 Prietenia A: Că amiciţia B, C. p. 114 PĂREREA DE RĂU S-a publicat întîi în „Spicuitorul moldoromân**, partea a IV-a, octombrie-decembrie 1841, p. 128—131 (A), paralel cu textul francez intitulat Regrets şi semnat M. Bouquet. Textul românesc are la sfîrşit menţiunea Tradus A... A fost reprodusă în Culegere I, p. 135 — 137 (B), şi în Culegere II, p. 123 — 124 (C). M. Bouquet este, probabil, pictorul şi graficianul francez Michel Bouquet, care a stat mai multă vreme în Ţara Românească şi în Moldova, după 1840, şi a executat numeroase litografii cu peisaje şi costume de la noi. Motto iată A, B: iaca C; 10 li A: le B, C; 15 nedejde A, B: speranţă C; 18, 20 -au A, B: -a C; 21 mea A, B: me C; 32 -au sfărmat A, B: -a'sfarmat C; 35 m- A, B: mi- C; 36 Pre sîn picînd A: Sînu-mi arzînd B, C; 3? îm A: îmi B, C; 39 -m A: -mi B, C. p. 116 MUZA CĂTRĂ POETUL „PANORAMEI MOLDOVEI1* în primăvara şi vara anului 1849, Gh. Sion publică în gazeta „Bu-covina** o serie de poezii (Cenzorului meu, Dorul ţărei, Rîndunelele, Roza, Cîntecul lui Sturza-Vodă, Muza şi poetul şi altele), despre care spune că sînt extrase din manuscrisul intitulat Panorama Moldovei, „o colecţie de poezii ce se va publica peste curînd**. Unele dintre ele au apărut în volumul Din poeziile lui George Sion, Bucureşti, 1857. Versurile respective sînt pătrunse de melancolie, de dorul de ţară al exilatului, dar şi de spirit revoluţionar. Acesta este'poetul necunoscut şi la aceste versuri se referă Asachi în poezia sa, care este o replică — după cum se vede — Ia poezia Muza şi poetul a lui Gh. Sion. La rîndul său, Sion răspunde lui Asachi în poezia Poetul şi Muza, răspuns la răspuns, publicată tot în „Bucovina**, III, 1850, p. 69. Cu Prilejul retipăririi acestei poezii, în volumul Din poeziile lui George Sion, Bucureşti, 1857, p. 101 — 104, autorul face, lap. 287, următoarea precizare: „Acest vers este răspuns unei apostrofe măgulitoare ce-mi făcuse D.G. Asachi la versul Muza şi poetul, care se publicase în gazeta Bucovinei**. Mai tîrziu, în Suvenire contimpurane, Bucureşti, 1888, p. 447 — 452, G. Sion va avea păreri foarte proaste despre caracterul şi acti- vitatea culturală şi literară a lui Asachi. în schimb, relatează cu acest prilej o vizită la Asachi acasă şi, în aceeaşi zi, participarea lui la o serată literar-artistică în familia Asachi, prin 1838—39, relatare care prezintă un deosebit interes documentar. A fost publicată întîi în „Bucovina", nr. 38, din 11 noiembrie 1849, p. 255 (A), semnată G. A..., cu titlul Muza cătră poetul „Panoramei Moldovei“. A fost republicată în „Albina românească", nr.90, din 13 noiembrie 1849, p. 381 (B), fără semnătură, iar în subtitlu cu menţiunea: „din gazeta Bucovina, nr. 53“. Evident, nr. 53 este o greşeală, în loc de 38. A fost inclusă în Culegere I, p. 138—140 (C), cu titlul Muza cătră poetul „Panoramei Moldovei". La 1850. înturnat din străinătate, şi în Culegere II, p. 125 — 127 (D). 1 fortună A: furtună B, C, D; 3 De unde-ai fost A: D-unde fost-ai B, C, D; departat A, D: dipărtat B: depărtat C; 6 mîine A, C, D.-mîne B; 7 Sonetele A: Sunetile B: Sunetele C, D; 8 De-aurita A: D-aurită B, C, D; 10 Iată se deschise A: Iacă se deschisă B, C, D; 11 junime A, B, C: giunime D; 16, 18 De ce A: Dicea B, C, D; 17 De-a A, C, D: De B; 23 nutri cu A, B, C: nutreşti D; 24 este In A: Cînd ea cere-un gînd senin?; 26 lăsat A: găsit B, C, D; 27, 30 ţi-au A: ţ-au B, C: ţ-a D; 28 odoare preţioasă A: odoară preţuoasă B, C, D; 29 ghibăcie A, C, D: ghibacie B; 32 mîndră A: dulce B, C, D; 39 nu o-a A: n-a o B: n-o va C, D; 42 apăra A, B, C: apara D; 43 senine A, C, D: sănine B; 44 pre A: pe B, C, D; 47 Au A, B, C: A D; 49 Deci, cîntătoriule june, A: Deci tu, cîntătoriul june, B, C: Cîntăto-riule deci giune, D; 50 Tu de-al A: Din al B, C, D; depărtează A, C, D: dipărtează B; 52 cele A: zile B, C, D; 53 Cu-a A: Ş-a B, C, D; dulce A: lină B, C, D. p, 119 NESTATORNICIA LUCRĂRILOR LUMEI Se găseşte în Versuri lirice, f. 5r — 6r (A), cu titlul Nestatornicia lucrurilor lumeşti şi menţiunea Imitaţie. A fost publicată prima dată în Almanah, 1849, p. 51 — 53 (B), fără semnătură, cu titlul Nestatornicia lucrurilor lumei. Cintec de soţietate. în emigraţia 1821. La începutul textului se află menţiunea: „Aria după notele alăturate", iar la sfîrşitul almanahului sînt publicate notele respective. Nu se face nici o precizare cu privire la autorul muzicii. A fost inclusă apoi în Culegere I, p. 143 —145 (C), cu titlul Nestatornicia lucrărilor lumei. Cintec de soţietate, in emigraţie, 1821, şi în Culegere II, p. 131 — 132 (D). 668 Nu am putut determina modelul după care a imitat Asachi această poezie. 1 [ce sînt supt] cîte s-află sub A: ce s-află sub B, C, D; 2 Pier A: Per B, C, D; -au A, B, C: -a D; 5 [A peirei legi în lume] Ursitei legile-n lume A: Legea ursitei în lume B, C, D; 6 [Supun toate] Toate supun l-a lor giug A: Toate supune la giug B, C, D; 7 plîngeri A: plînsuri B, C, D; 9 [Tînăra] Pre tînăra anului A: Pe anului tînă-ră B, C, D; 10 iată A: iacă B, C, D; 12 nori A: norii B, C, D; 13 Cele ce în A: Acele ce-n B, C, D; 14 schinteoase A: scînteoase B, C: scînteioase D; 15 [lucitoarea] lucitoarele A; 16 sănini A, B, C: senini D; 17 zile A: zilele B, C, D; 18 [Ce atît] Ce-atît A; iuti A: repezi B, C, D; 19 [Ah, pe totdeauna-s stinsă] Pe totdeauna sînt stinse A; 20 [la apus] la apusul A: l-apusul B, C; apusul 1- D; 21 [Gîndul, inima] O cugetare A: Acea fantazie B, C, D; 23 Ca fluturii [vara] de mai zboară A: Ca fluturul schimbă şi zboară B, C, D; 24 [Spre a] Spre-a paşte [în] mii şi mii [de] flori Â: Să pască plăceri din flori B, C, D; 25 [Dar cel ce florilor crede] Dar cela ce florei să-ncrede A; 27 [Ah] Pre A: Ah, prea B, C, D; 28 de amor A: d-amor B, C, D; 29 dineoare A: dineoară B, C, D; 31 Astăzi fortuna disface A: Dar poate fortuna-a disface B: Dar astăzi fortuna desface C, D; 32 au A, B, C: a D; 33 Voioasă A, B, C: Voioasa D; ne A, C: ni B, D; 34 al A: a B, C, D; 35 [Dar, ah] Aleu A; [iar] de A; 38 [Va veni] Veni-va A; 39 tulbure A, C: turbure B, D; [pururi] toate A; 40 Nici purure norii A: Nici nori în ceri tot B, C: Nici norii nu tot D. p. 121 LUMEA A fost publicată întîi, fără semnătură, în Almanah, 1847, p. 70 (A), apoi în Culegere I, p. 146 (B), şi în Culegere II, p. 133 (C). în mod surprinzător, am constatat că o poezie asemănătoare, intitulată tot Lumea, se găseşte şi în volumul lui Enrih Vinterhalder, Flori de scaieţi culese pe malul Dîmboviţei, Bucureşti, 1846, p. 37: Lumea e o fierărie: Noi lovim, sîntem loviţi; Mulţi trăiesc în veselie, Mulţi de soartă sînt striviţi. Unul, rob fără-ndoială, Altul iarăş e tiran: Rabdă, de eşti nicovală, Bate, daca eşti ciocan. 46* 669 f Cum se explică această coincidenţă? Au tradus ambii poeţi acelaşi izvor străin? Pe de altă parte, ştim că Asachi a cunoscut poezia lui Vinterhalder înainte de a o publica pe a sa, deoarece în „Albina românească", nr. 55, din 14 iulie 1846, p. 217, recenzează elogios volumul poetului de la Bucureşti, probabil şi ca răspuns la faptul că, în 1845, acesta i-a tradus în limba germană şi i-a publicat poezia Pleiada (vezi nota la această poezie). Recenzia lui Asachi la volumul lui Vinterhalder este reprodusă în volumul al Iî-lea al prezentei ediţii. Este totuşi greu de admis că Asachi a prelucrat textul românesc al poeziei lui Vinterhalder. El va fi cunoscut, eventual, o versiune germană a acestei poezii, pe care Vinterhalder o va fi publicat, fără semnătură, în gazeta în limba germană editată la Bucureşti. Problema rămîne încă nerezolvată. S ne i, B: ni C; 4 au A: şi-n B, C. p. 122 ClNTECUL UNUI GIUNE ROMÂN DIN ANOVLAHIA A fost publicat întîi în Culegere I, p. 147 — 148 (A), apoi în Culegere II, p. 134-135 (B). Anovlahia (gr.’AvooŞXa/a), adică Vlahia de Sus, este numele regiunii populate de români din munţii Pindului, atestat de scrierile unor cronicari bizantini. Prin extindere, cu acest termen erau denumite în secolul trecut regiunile locuite de români din întreaga Grecie continentală. După apariţia, în 1820 — 1822, a cărţii literatului şi voiajorului francez Franşois Pouqueville, Voyage dans la Grece, în care se dau relaţii amănunţite despre românii din regiunile respective, a început să se manifeste,şi la noi interesul pentru această ramură a poporului român. In „Spicuitorul moldoromân", partea a IlI-a, iulie-septembrie 1841, p. 1 — 16, Asachi publică, paralel cu traducerea în limba română făcută de el, articolul intitulat Les ro-mounis de l'Anovalachie. Românii din Anovlahia, semnat Morangies, care se bazează pe datele din cartea citată a lui Pouqueville. Titln Cînticul in A; 4 -au A: -a B; 8 Săninează A: Luminează B; 14 Cît har are A: Cîtă graţie B; frumuseaţă A, B; 18 me A: mea B; porfir A: profir B; 22 Au A: A B. p. 121 CÎNTECUL UNEI PĂSTORIŢE ROMÂNE DE LA MUNTE A fost publicat întîi în „A.lbina românească", nr. 99, din 14 decembrie 1841, p. 399 — 400 (A), fără adaosul din titlu: venită întâia dată in Iaşi. Pe coloana din dreapta a gazetei este tipărit şi cu caractere latine. 670 A fost republicat în Culegere I, p. 149 — 150 (B), şi în Culegere //, p. 136-137 (C). 4 ni A, C: ne B; strai A: trai B, C; 5 Sărmana colo româncă A: Acolo giunea româncă B, C; 10 voi A, C: vreu B; 22 mulţămitor A, B: mulţămitori C. p. 126 FILOZOFIE NATURALĂ Se află în Alăuta, p. 47 — 48 (A), fără titlu. A fost publicată întîi, fără semnătură, în „Albina românească", nr. 2, din 4 ianuarie 1848, p. 7 — 8 (B), cu titlul Filozofie (sînt şi exemplare din „Albina" în care titlul este Filozofia, iar în text apar unele mici diferenţe, greşeli de tipar), apoi în Culegere I, p. 151 — 152 (C), cu titlul Filozofie simplă, şi în Culegere II, p. 138 — 139 (D). Călinescu, Ist. lit. rom., p. 101, spune că ideea acestei poezii pare a veni de la Ariosto. 1 îmi A, B, C: în D; 2 şi de A: sau de B, C, D; 4 Sau de marmor sau A: Ori de marmoră-au B, C, D; 5—6 sint in A; Mari palaturi sau bordeie Gînduri buni, viaţă aleasă 7 Sînt-odoare ce nici mare A: Este-odor ce nici o mare B, C, D; 8 are A, B, C: n-are D; 9 îi A: e B, C, D; 10 be apa A: bea apă B, C, D; 11 Şi [bînd] zice [viva or] vivat cine A: Şi a zice: vivat, cine B, C, D; 12 Nimăruia A: Nimănuia B, C, D; 13 streine A, B, C: străine D; 14 be A: bea B, C, D; sărac-au A: saracă-au B, C, D; 16 Tot [sclavia ] şerbia-i A: Ciocoia-i B, C, D; 17 îi A: E B, C, D;ave A: avea B, C, D; 18 -să A, B: -se C, D; fortună A, B, C: furtună D; sări peste A: strâbat-orice B, C, D; 20 cale ea ne-adună A, B, C: calea ni s-adună D; 21 Cel [ce-o] ce A: Cel ce B, C, D; 22 La Olim-pul A: Cătră Olimp B, C, D; să A: se B, C, D; 23 me virtute A: mea virtute B, C, D; 24 este în A: Rîd de-a sale opintele; 25 văd că săgeat-ascute A: săgeţile ascute B, C, D; 26 nu-m petrece piele A: nu-mi pătrund nici pele B, C, D, nu-m B; 29 De-n cumplite, grele Dacă în cumplite B, C, D; 30 Pe amorul nu va strînge A: Pe ambiţia n-a strînge B, C, D, nu va D; la sfirşit, in A sînt în plus versurile: Că-n alt fel a să-l vîneze Ş-în prăpastie-1 va împinge, Că cu aripi biruitoare Poate întuneca şi soare. 671 p. 128 REPEGIUNEA TIMPULUI Se află în Alăuta, p. 15 — 16 (A), fără titlu. A fost publicată întîi în „Albina românească", nr. 10, din 1 februarie 1848, p. 38 (B), cu titlul Cintec, fără semnătură, apoi în Culegere I, p. 153—154 (C), cu titlul Timpul fuge cu iuţală, şi în Culegere II, p. 140 — 141 (D). Călinescu, Ist. lit. rom., p. 101, crede că „Timpul fuge cu iuţală, «cîntec», trebuie legat de Quant’ e bella giovinezza al lui Lorenzo de Medici“. Nu am avut posibilitatea să comparăm textele, pentru a vedea cît de mare poate fi această apropiere. 2 [peire a] peirea A; 3 pierdem [vre] o A; 4 [Să trăim zile] Zile să trăim A; 5 c-în A: că-n B, C, D; 6 [Că cu ziua] Dimineaţa A; 7 Să mîndreşte păn-în sară A: Dă miroase pănă-n sară B, C, D, seară D; 8 Şi cu ziua iarăş A: Şi apoi cu ziua B, C, D; 9, 14, 19, 24 Timpul fuge cu iuţală... A: Timpul fuge... B, C, D; 11 filosofilor A, D: filozofică 1?, C; 12 ţin A, D: ţîn B, C; 13 ast-învăţătură A, B, C: astă-n-văţătură D; 15 [Totul moare ş-înnoieşte, Totul piere şi iar vine] Să trec toate ce-s pe lume A: Un neam merge, altul vine B, C, D; 16 [Totu începe, totu piere] Naşte, viază şi-apoi peri A: Cu cel mare cel mic pere B, C, D; 17 vecinic nu [trăieşte] să ţine A: trainic nu mai ţine B, C, D; 20 Pentru ce-i A: De ce-avem B, C, D; înţălep-ciune A, B: înţelepciune C, D; 21 într-o A: în o B, C, D; 22 alt lucru A: ea alta B, C, D; ne A, C; ni B, D; intre 24— 25 se află intercalate in A strofele: Să se ţie omul de fire Sau lui Epicur s-urmeze, îmbi învaţă ca în iubire Ş-în ospeţi să se vieze. Timpul fuge cu iuţală... Să iubim opritul pomu, Să gustăm deci toate anume, Oar’ de ce să nu schimbi omu, Cînd schimbi toate p-astă lume. Timpul fuge cu iuţală... 26 vreme, îndată A: timpu, -ndată B, C, D; 27 Văd că acul ce A: Acul ce în giur B, C, D: 28 Ieste în loc de ceas m-arată A: în loc de minute-arată B, C: Cu minutele arată D; 30— 32 lipsesc in A, B. p. 130 LA A MEA PUNGĂ A fost publicată întîi, fără semnătură, în Almanah, 1850, p. 94 (A), cu titlul Cătră a mea pungă. Atragem însă atenţia asupra faptului că unele exemplare din acest almanah (cum este cel din Biblioteca centrală „M. Eminescu" a Universităţii din Iaşi, cota X-3080), refăcute probabil Ia cererea cenzurei sau din alte motive, au pe p. 94 sfîrşitul articolului intitulat Borea, început pe p. 92, iar în continuare poezia Să ni agiutăm unul pe altul (vezi şi nota la această poezie). Se pare că poezia La a mea pungă nu a fost inclusă iniţial în almanahul pe 1850, ci numai după ce acesta a fost refăcut, cu care prilej s-au eliminat unele aprecieri din articolul Borea şi textul fabulei lui N. Istrati, Văduva şi judecătorul. (Scenădin lume), p. 99—100, precum şi poezia Să ni agiutăm unul pe altul. A fost republicată în Culegere I, p. 155—156 (B), cu acelaşi titlu, şi în Culegere II, p. 142 — 143 (C). Levit, Asachi, p. 212, afirmă că este „o traducere foarte apropiată de original" a unei fabule cu acelaşi titlu a poetului polon Ignatie Krasicki. 1 odineoară A: odinioară B, C; 2 me A, B; mea C; 6 stăpînului A, B: domnului tău C; 7 dispărţirei A: despărţirei B, C; 8 în zadar A, B: în darn tu C; înlacremat în A; 9 mie A: mine B, C; 10 sărac A: sărac B, C; 11 me A, Bmea C; 12 o învăţătură A: înc-o-nvăţă-tură B, C; 14 au A, B: a C; 15 întră A, B: intra C; giude acela A, B: acel giude C; 16 dispoiet- A: despoiet- B, C; au-navuţit A, B: a înavuţit C; 17 zgîrcitul A, B: avarul C; 19 tip. greşit acestea in A; galbini A, B: galbeni C; 22 poci A: poţi B, C; 28, 24 pute A, B: putea C; 28 poci A: poţi B, C; 32 stăpînul A, B: al tău domn C; 38 mare-inimă îmbină A: mare inimie-mbină B, C; 34 linguşitor în A. p. 132 FRAGMENT DIN „IERUSALIMUL ELIBERAT" A LUI TASSO în „Gazeta de Moldavia", nr. 36, din 7 mai 1853, p. 145—146, Asachi publică, fără semnătură, o recenzie la traducerea românească a Ierusalimului liberat făcută de A.N. Pîcleanu şi apărută la Bucureşti, în 1852 (vezi textul acestei recenzii în volumul al doilea al Prezentei ediţii). Obiectînd traducătorului faptul că a tradus celebra poemă în proză după o versiune franceză, Asachi anunţă Ia sfîrşitul recenziei că „un abonat al nostru ne-au împărtăşit la astă ocazie cîteva strofe traduse de pe original, care drept prubă le vom publica", »spre a nu lăsa — după cum spusese mai sus — în cetitorul român întipărirea cea nefavorabilă ce i-au căşunat traducerea poemului Iui Tasso". Această „prubă“ s-a publicat în „Gazeta de Moldavia", nr. 40, din 21 mai 1853, p. 161 — 163 (A), numai cu menţiunea Cîntul precedat de următoarea prezentare a episodului respectiv, sub 673 titlul Ierusalimul liberat: „Unul din epizoadele interesante a poemului este acel a Erminiei. In timpul cînd cristianii apusani: franci, italieni, germani, britani, în faimoasa espediţie a cruciazilor, combateau spre a mîntui Ierusalimul şi Sîntul Mormînt de giugul sara-cenilor, precum acei întăi erau însufleţiţi de un sînt entuziazm, de asemene şi mahometanii erau invitaţi de un fanatizm mare, care-i aduna de departe, spre a apăra cu imperiul şi religia lor. Erminia, fiia regelui de Cossano, la suruparea acestui rigat, împreună cu alte prăzi căzu în mîna învincitorilor cristiani. Şeful lor însă, renumitul Tancredi, respectînd a ei soartă neferice, i dădu libertatea şi o retri-misă cu a ei familie la Ierusalim. Erminia, pătrunsă de sentiment de recunoştinţă, fu cuprinsă de un amor înfocat pentru Tancredi, carile era perdut înamorat de Clorinda, eroina saracenilor. Agiungînd cristianii sub Ierusalim, Argante, şeful lor, cheamă la duel pe Tancredi, ambii combat cu mare aprozie şi împizmăluire şi răvarsă mult sînge; noaptea precurmă a lor duel, ce avea să reînceapă a doua zi. Erminia, împreună cu alţii, vede de pe turnul cetăţei pe Tancredi în pericolul vieţei; ea hotărăşte a-i aduce pe ascuns agiutori şi noaptea, învestită în costium de cavaler, se furişază din cetate spre a să introduce în tabăra cristianilor. Poliferno, cavaler cristian, pe a căruia părinte cu o zi mai nainte ucisăse Clorinda, fiind noaptea la costu-die, descoperi fuga Erminiei şi, crezînd-o de Clorinda, se repezi asu-pră-i cu ai săi. Erminia, surprinsă în planul ei, spărietă şi urmărită de cavalerii cristiani, fuge prin văi şi păduri. Poeta zice apoi:“ [urmează textul cîntului VII]. Prezentarea şi versurile sînt semnate Un abonat. A fost republicat în Culegere I, p. 157 — 159 (B), cu titlul Ierusalimul liberat a lui Tasso. Ciutul VII. Erminia, şi în Culegere II, p. 144—146 (C). In varianta C, Ia sfîrşitul textului se află literele P. A., a căror semnificaţie nu am putut să o determinăm. Ar putea fi prescurtarea obişnuită a cuvintelor pînă aici? 1 atunce A: atuncea B, C; 3 a ei mîne A: a ei mînă B: ale ei mîni C; 5 întunecoase A, C: întunecoasă B; 7 dipărtează A: depărtează B, C; 8 acei-ce A: cei-ce B, C; 10 să A: se B, C; 13 -nfrun-tarea A, B: -nfruntare C; 17 Au A, B: A C; 19 lingoare A: lungoare B, C; 22 noian A, B: ocean C; 24 destinse A: destinsă B, C; 28 răpaos A: repaos B, C; 29 senzuri A , B: sensuri C; 30 Au A, B: A C; 33 dişteaptă A: deşteaptă B, C; paserele A: păserele B, C; 35 părîul A; părăul B, C; cu A, B: cum C; 88 pastorale A, B: pastorale C; 674 39 undă A: unde Bj C; 42 depărtare A, B: departare C; 47 paner A: aneri B, C; ce cu A, B: şi cu C; 52 blîndioară A: blondioară B, C; 53 ceru-aice cu har A: Zeu aice cu har B: Zeu aice deplin C; 55 res-Ijel A, C: rezbel B; 57 adause A: adaose B, C; 59 vei A, B: poţi C; 61 răspunse A: răspunsă B, C; 64 au A, B: a C. p_ 135 VAPORUL PE DUNĂREA A fost publicată întîi în Culegere I, p. 160—162 (A), apoi în Culegere 11, P* 1^7 148 (B). Gălinescu, Ist. Ut. rom., p. 100, vede în această poezie influenţa lui Vincenzo Monti. Titln au A: a B; 16 Cornu A: Cornul B; 23 asemene A: asemine B; 27 ne A: ni B; 28 Ci A: Ce B; 33 Ne-aduce-odoarile A: Ni-aduce-odoarele B. p. 137 CÎNTECUL PLĂIEŞULUI MOLDOVAN A fost publicat întîi în Culegere I, p. 163 — 164 (A), apoi în Culegere II, p. 149 — 150 (B). Acest cîntec este o reluare a ariei de la sfîrşitul idilei înturnarea plăieşului din Anglia (vezi textul respectiv, în acest volum). 4,10 -au A; -a B; 21 oaia A: oaie B; 23 scris Cînt în A; fluieri şi cimpoia A: fluier şi cimpoaie B. p. 139 ANUL NOU AL MOLDOROMÂNILOR 1830 A fost publicată întîi, fără semnătură, în „Albina românească11, nr. 63, din 1 ianuarie 1830, p. 251 (A). Este republicată, tot în „Albina românească", nr. 5, din 26 ianuarie 1830, p. 20 (B), cu precizarea: .,Alunecîndu-se oarecare greşele la tipăritul versurilor cuprinse în nr. 63, redacţia se grăbeşte a le mai înfăţoşe aice după orighinal îndreptate". A fost retipărită în Poezii, p. 67 — 69 (C), în Culegere I, P- 167 — 168 (D), cu titlul Anul Nou al moldoromânilor, 1830, în care s' iar mai tîrziu a fost adaptat pentru ocazia intrării în vigoare a Regulamentului organic. 5—16 sînt în A: întinde sfînta mînă Pe ţările-ntristate, Agiută-ni,-ndurate, C-alt razem nu avem. Prin tine inimi june Şi mintea noastră vază Virtutei line rază Şi sfîntul adevăr. Pre efori şi părinţii Tot harul şi acel bine Ce de la ii ni vine Răvarsă-1 înmiit. 6 derază B: derează C, D; 8 ci- B: ce- C, D; 10 grindini B, C: grin-deni D; 12 Nu ni le mai B: Nu ne mai C, D; 15 scris s’il B: să-l C, D; 17 A patriei A: Moldovei B, C, D; 21 — 24straî în A: Cu dafini încunună Pe al nostru scutitoru Şi întoarnă a lumii doru, Iar pace pre pămînt. 21 Avgustul Protector B: Auguştii Protectori C, D; 23 el ni B: ii ne C: ii ni D; 24 Răvarsă B: Revarsă C, D. P- 143 IMNUL MOLDOVENILOR LA ANUL NOU 1836 A fost publicat întîi în Poezii, p. 72 — 73 (A), apoi în Culegere I, P. 171-172 (B), şi în Culegere II, p. 157-158 (C). 2 repede A, B: răpede C; 4 Derază atomul A: Derează-atomul ■®> C; 8 -i-au A.- -ne-au B: -ni-au C; 14 razilor A, B: razelor C; 16, 20, 23, 25 Au A, B: A C; 24 muzile A: muzele B, C. P- 145 MEDITAŢIE PENTRU ZIUA ANULUI NOU A fost publicată întîi, fără semnătură, în „Albina românească11, ®r-103, din 31 decembrie 1839, p. 417 (A), apoi, tot fără semnătură, Calendar nou pentru anul 1841, p. 50 (B), în Culegere /, p. 175 (C), Si în Culegere II, p. 161 (D). 677 2 per A, C, D: pier B; 5, 6, 9 au A, B, C: a D; 8 rodul cel A B, C: productul D. ' p. 146 ANUL NOU 1842 A fost publicată întîi, fără semnătură, în „Albina românească" nr. 1, din 1 ianuarie 1842, p. 1 (A), apoi în Culegere I, p. 177 (B), s; în Culegere 11, p. 163 (C). Atît în varianta B cît şi în C, anul 1843 din titlu este greşit, pentru că poezia a apărut, după cum atestă „Albina românească", la începutul anului 1842. 2, 3 au A, B: a C; pre A: pe B, C; 4 Căci încă astăzi în viaţă sînt? A, B: Ga să fiu încă pre acest pămînt? C; 5 Fieşte A: Fiecare B, C; are un A, B: ar-un C; 8 Ga să arete c-au fost A: Să arăte c-au fost bun B: Ca s-arăte c-a fost bun C; 11 Nădejdea A, B: Speranţa C; sănine A: senine B, C. p. 147 ANUL NOU 1843 A fost publicată întîi, fără semnătură, în „Albina românească", nr. 103, din 31 decembrie 1842, p. 409 (A). A fost retipărită în Culegere I, p. 76 (B), şi în Culegere II, p. 162 (C), în ambele ediţii avînd, în titlu, anul 1842. Este o evidentă eroare, pentru că poezia a apărut la începutul anului 1843. 2, 3 au A, B: a C; 5 sînt A, B: sum C; di A: de B, C; 7 haru A, B: graţia C; 8 în A, B este: De nu-s uitat, oare cine eu sînt?; 9 sînt A, B: sum C; 10 mînos A; mănos B, C; 12 in A este: Şi cu suflet laudă lui Dumnezeu; 15 ce A, B: care C. p. 148 ANUL NOU 1847 S-a publicat întîi, fără semnătură, în „Albina românească", nr.l; din 2 ianuarie 1847, p. 1 (A), apoi în Culegere I, p. 178 — 179 (B), şi în Culegere II, p. 164 —165 (C). 4 acest an nou A, B; an acesta C; 6 sfînt A, B: sînt C; 7 să-i A, B: că-i C; 9 lîngoarea A: lîngoare B, C; 10 ea A: ii B, C; 12 de amor, de Elicon A, B: de muncelul Elicon C; 13 -nfălege A, B: -nţelege C; 15 Mă trezii din visul A, B: Trezit din visul cel C; 17 Pretenia A: Prietenia B: Amiciţia C; prietenie A, B: cu duioşie C; 18 Intre zîne A, B: De cît zîna C; au A, B: a C; 19 fie A, C: fiie B; 20 -au A, B: -a C; 21 Oare ce lucru dori-voi astăzi cînd anul să A; Oare-ce lucru dar-voi astăzi anul nou cînd se B, C; 23 adepe A: adăpe B, C; 25 di A: de B, C; 28 neoameni A, B: ne-oameni C. p. 150 ROZA ŞI MORMÎNTUL A fost publicată întîi, fără semnătură, în „Albina românească11, nr. 22, din 16 martie 1847, p. 85 (A), apoi în Culegere I, p. 180 (Bl* şi în Culegere II, p. 166 (C). tsJu ani putut determina poezia sau alt text al lui Victor Hugo după care a imitat Asachi această poezie. 6 Cari—A: Care—B,C; 7 cele A,B: mele C; 9 Ceriul fac mirositor A: Ceriul cel mirositor B: Ce se suie păn’la nor C. p_ iol MORMÎNTUL A fost publicată întii în Poezii, p. 24—25 (A), apoi în Culegere I, p. 181 — 182 (B), şi în Culegere II, p. 167 — 168 (C). D. Popovici a văzut în această poezie „un reflex din Mormintele lui Robert Blair“ (vezi cursul publicat postum, Romantismul românesc, Bucureşti, 1969, p. 145). 1 să A: se B, C; 2 rîpa A, B: noaptea C; armonia In A; 8 ră A, B: rea C; 11 în zădar A, B: în darn C; 12 ţărnile A, B: ţărînile C; 15 lineşte A, B: linişte C; 19 răpaos A: repaos B, C; 21 relighia A: religia B, C. p. 153 EVLAVIA CASNICĂ A fost publicată întîi în Culegere I, p. 183 (A), apoi în Culegere II, p. 169 (B). 2 estimea A: fiinţa B; 7 străluci-s-a A: strălucească B; 8 a pros-foralei A: sacrificărei B; 11 mîntuitori A: mîntuitor B; 12 nemuritori A: nemuritor B. p. 154 AMOR DE PATRIE Primele două strofe ale acestei poezii au fost publicate întîi, fără titlu, în broşura intitulată Dochia şi Traian, dupre zicerile populare a românilor, cu itinerarul muntelui Pionul, Iaşi, 1840, p. 1 (A), sub vinieta care înfăţişează Pionul sau Ceahlăul despre Gura-Largu-lui. Întregită cu ultima strofă, a fost publicată apoi în Culegere I, p. 184 (B), şi în Culegere II, p. 170 (C). ■ 4 -să A: -se B, C; o Aşea A: Aşa B, C; înţeleaptă A, C: înţăleap-tă B; farmăc A, B: farmec C; 6 zidire A: făptură B, C; cătră un A-cătră-un B: cătr-un C; au A, B: a C; 8 toate-i să A, B, se B: toate ' s- C; 9 murmurul a B: murmuriul C; 10 Ne B; Ni C. P- 155 ÎNNOIREA ANULUI S-a publicat întîi, fără semnătură, in Almanah, 1851, p. 110—111 (A), apoi în Culegere I, p. 185 — 186 (B), si în Culegere II, p. 171 — 172 (C). 2 -au A, B: -a C; 3 sanine A: senine B, C; 4, 6 ni-au A: ne-au s-‘ ni-a C; 5, 17 fortună A: furtună B, C; 9 ca să nu mai vie A: să mai revie B, C; 16 sănin A: senin B, C; 20 ceriul te-au A, B: soarta te-a C; 21 fortuna A: furtuna B, C. 679 p. 157 SOŢIA DE MODĂ A fost publicată întîi în Almanah, 1854, p. 128 — 132 (A), apoi în Culegere I, p. 189 — 194 (B), şi în Culegere II, p. 175 — 179 (C). Eufrosina Dvoicenco, O satiră polonă imitată de Asachi şi Stamati în „Revista Fundaţiilor regale“ , V, 1938, nr. 8,p. 325 — 349, a stabilit că această poezie a lui Asachi este o adaptare, o localizare a celebrei satire Zona modna („Soţia de modă“) a poetului polon Ignatie Krasicki (vezi şi Levit, Asachi, p. 210 — 212). 1—2 lipsesc In A; 2 sărută B: urează C ; îi B: i C ; 4 vere — vecine A: al meu dorite B, C ; 6 amu A, B : acum C ; 7 giugul A: jugul B, C; 9 amu A,B: acum C; 11 Suferă A: Sufere B,C; tiranul A,B: pe tiran C; 12 sa A: ei B, C; 15 alegerea A: alegirea B, C; boier A: boieri B,C; 16 ungher A: ungheri B,C; 17 mea A: me B, C; 18 răzeşie A: răzăşie B,C; 20 -au A, B: -a C; 22 ca A: cu B,C; 23 Europ-au A,B: Europa a C; 25 fărmăcată A: fermecată B,C; 27 -i A, B: -e C; 28 giuram A: juram B, C; 29 vorbă dulce A, B: dulce vorbă C; 31 blăstăma A: blastama B, C; 32 me A, B: mea C; se A, B ■ să C; 35 -au A, B: -a C; mi-au A: me au B: me a C; 38 vară A,B: vara C; 39, 44 aibă A,B: aibe C; 49 me-i de ră A, B: msa-i de rea C; 51 amu A: acum B, C: -au A, B: -a C; 52 au A, B: a C; 53 cumpărat A, B: cumpărat C; 54 pre A, B: prea C; 55 -au A,B: -a C; 56 aşază căţăluşul A, B: aşează căţeluşul C; 57 toaletă A, B: tualetă C; 58 găvănoase A: gavanoase B,C; 59 Cuşculiţa cu o stâncă A, B: Gaiţa, o stâncă C; 60 şoaric A, B: şoarec C; 62 sub-suoare A: subsuoară B, C; 64 stanca A, B: gaiţa C; 67 acum A, B: acuma C; asemene A: asemine B: asemenea C; 70 Dar ea despre A: însă ea de B, C/ bucătarul A, C: bucătariui B; 71 bucătarul A: bucătariui B: bucatariul C; 73 leghioaiele A: lighioaiele B: ligheoaiele C; 74 franţez A, B: francez C; 77 Sevr’, Hină A,B: Sevr’ au China C; 78 Boemia A: Boemie B, C; 82 provinţală A, B: provinţială C; 87 asemene A: asemine B, C; sar-cazme A,B: sarcasme C; -au A,B: -a C; 90 vatavul A: vătavul B, C; 91 stâncă A, B: gaiţa C; căţel A, C: căţăl B; 94 aice A, B: aicea C; 98 Biblioteca A: Bibliotica B, C; cămară A: camară B, C; 100 aibe A, C: aibă B; 101 -au A, B: -a C; 103 aibă A, B: aibe C; 106 au A, B: a C; trimes A: trimis B, C; 108 sfărmat A: sfarmat B, C; 111 covoară A, B: covoare C; 112 fereastră A: fereastă B, C; 114 pin A: prin B,C; îm A,B: eu C; 115 -au A,B: -a C; străină A: streină B, C; 119 deşartă A: deşeartă B, C; 121 me A,B: msa C; străine A: streine B,C; 123 Sara A, C: Sara-i B; -au A,B: -a C; 124 au A, B: a C; 125 mea A, C: me B; aveam A: avem B, C; cerezi A, B: cirezi C; 127 -au A, B: -a C; 128 me A, B: mea C; -au A, B: -a C; 129 trompetele A, C: trombetele B; nou iar A: de nou B: din nou C; 131 au A, B: a C; 132 -au A, B: 680 a c 186 ne A,B: ni C; 137 descarcă A, B: descarc C; 139 noi A B: bUIX C; 1^® moidovană A, B: moldovancă C. 161 SATIRĂ ASUPRA OMULUI S-a publicat întîi în Culegere I, p. 195 — 205 (A), apoi în Culegere II, p. 180-189 (B). Este o localizare şi, parţial, o prelucrare a satirei a VlII-a a lui Boileau (Vezi Călinescu, Ist. Ut. rom., p. 103, şi Levit, Asachi, p. 209-210). 6 Tîrîtori A: Tîrîitori B; 10 au A: a B; 11 animale A: pomi şi B ■ 13 au 4: a 5; 16 cetitorul A: lectorul a B; 21 Carile A: Carele B; naintează A: înaintează B; 22 ce-1 A: ce s- B; 27, 28 au A: a B; 34 Zodie A: scris Zochie B; 38 cele ce nu vra A: ce nu vra el să B; 39 urăşte A: iubeşte B; 42 Au A: A B; 46 credinţă A: dorinţă B; 48 Străin A: Strein B; 51 să A: se B; 54 himere A: chimere B; 56, 70 -au A: -a B; 72 vei petrece A: petrece B; 73 S-aduci hină de Ia Peru A: Să duci de Ia China B; 78 suferă A: sufere B; 80 zugrume A: sugrume B; 81 scris L-acea A, B; -au întrat A: -a intrat B; 91 fortăţei A: forteţei B; 92 umpli A: umple B; 94 au A: a B; 97 străin A: strein B; 101 între A: într-a B; 104 Au A; A B; 110 puntul A: punctul B; 114 -au A: -a B; 121 scris s-aiu A, B; 122 au A: a B; 123 varvară A: barbară B; 124 -au A: -a B; 128 sămănează A: semănează B; 133 -au A: -a B; 139 pătimaş A: patimaş B; 140 zugrume A: sugrume B; 141, 142 au A: a B; 146 să A: se B; 147 încet, o, frate A: o, frate B; calumnie A: calomnie B; 148 zminte A; sminte B; 151 ghibacie A: ghibăcie B; 154 -nţălege A: -nţelege B; 158 -au A: -a B; 162 hirurg A: chirurg B; viterinar A; veterinar B; 164 preţuoasă A: preţuoase B; 173 Şesă-zăci A: Şsasezeci B; 175 practicază A: practicează B; număra A: nurnera B; 176 scris Dar-avere A,B; evangelia A: evanghelia B; 178 tărîţă A: tărîţe B; 183 galantom A: galanton B; 184 chezăş A: chizeş B; 193 răspînde A: răspunde B; 197 Parvenitul camatar A: scris Pervenitul camarat B; 198 la milioane A: milioane B; cale-i însamnă A: cale îi înseamnă B; 205 ghinte A: ginte B; 208 hernie chemie B; 212 marochen A: marochin B; 214 au A: a B; 220 visază A: visează B; 221 i A: îi B; 222 Pegaz A: Pegas B; 227 •au A: -a B; 231 conţert A: concert B; 236 aici -4; azi B; 245 străină A: streină B; 256 zmintele A: smintele B; 260 vară A; Vara B; 261 ară A: are B; 268 dau A: da B; 264 au A: a B; 267 frânţez A: francez B; 269 ne /I; ni B; 274 amu A: acum B; 2?6 fi_n a ior A: să fie-n B. 681 p. 169 EPIGRAMA S-a publicat întîi în „Alăuta românească", nr. 2, din 15 iul;e 1838, p. 23 (A), cu titlul Să cuvine au a împlini indată au a refuza, indată cererea. Epigramă a lui Marţial, apoi în Culegere I, p. 206 (B), cu titlul Epigrama. Cătră unul ce juruia mult şi nu-mplinea nimică, dupre Marţial, şi în Culegere II, p. 190 (C). Este o prelucrare a epigramei lui Marţial, Ad Gallam, II, 25 (vezi Caracostea, Izvoare, p. 76, Guţu, Traduceri, p. 223 — 224). 1, 2, 3, 4, 6 -m A: -mi B, C; 6 îm A: îmi B, C. p. 171 ŞTEFAN CEL MARE ÎNAINTEA CETĂŢEI NEAMŢU A fost publicată întîi, cu semnătura lui Asachi, în „Spicuitorul moldoromân", partea a IV-a, octombrie-decembrie 1841, p. 118—121 (A), alături de versiunea în limba franceză, intitulată Etienne devant le chiteau de Niâmtzo. Ballade moldave. După titlu are menţiunea Cîntare, iar la sfîrşit precizarea: „Această baladă se cîntă pe muzica naţională, dupre notele adăogite la capătul cărţei". Notele respective sînt litografiate pe o foaie pusă la sfîrşitul baladei, nu al volumului. De aici balada a fost reprodusă în „Foaie pentru minte, inimă şi literatură", nr. 49, din 7 decembrie 1842, p. 391—392. Versiunea franceză, cu titlul Le berger Nicandre, şi melodia baladei fuseseră publicate încă din 1834, într-un caiet oblong litografiat la Institutul Albinei, intitulat Billaii tiree de la fŞte pastorale repre-sentie au Theătre des varietes ă Iassy le 10 avril 1834 (un exemplar se găseşte la cabinetul de mazică al Bibliotecii Academiei R.S. România). Balada fusese cîntată deci la serbarea dată în cinstea lui Kise-leîf, cu prilejul plecării sale definitive din Moldova. Paralel cu versiunea rominjiscă publicată de Asachi în 1841, a circulat în epocă şi o traducere anonimă a textului francez, tipărită în broşura intitulată Unele documinte din Moldova (fără autor, loc şi dată de apariţie), pe care a editat-o probabil N. Istrati la Braşov, prin 1840 — 1843. Singurul exemplar cunoscut din această broşură se află la Biblioteca Academiei R.S. România, legat la sfîrşitul „Daciei literare", 1840. Pentru alcătuirea acestei balade, ca şi a tabloului cu aceeaşi temă, Asachi s-a inspirat dintr-o legendă inserată de Dimitrie Can-temir în Istoria Imperiului otoman. Vezi, pentru detalii, Laetitia Cartojan, Legenda „Mama lui Ştefo.n cel Mare“. D. Cantemir, izvorul baladelor din sec. al XIX-lea, în „Cercetări literare", V, 1943, p. 65 — 98, precum şi notele la Descriirea cadrului intăi din istoria Moldovii şi la Bănuţul lui Ştefan. Voievod, în volumul al doilea al prezentei ediţii. J.A.Vaillant o traduce în limba franceză şi o publică în antologia sa, PjSsies de la langue d’or, Paris, 1851, p. 70 — 71, cu menţiunea' 682 sub titlu: „Cette piece est retouchee d-un Moldave dont j’ignore le nom“. Vaillant a folosit probabil versiunea anonimă şi a tradus-o la Sibiu, în 1843, cum afirmă în nota de la sfîrşitul poeziei: „Dans ma, prison d’Hermanstadt, 1843“. A fost republicată în Culegere I, p. 209 — 211 (B), în Culegere I partea III, P- 68—71 (C), alături de versiunea franceză din „Spicui-torul moldoromân", intitulată Etienne le Grand devant le ckâteau de Neamzo. Ballade sur l’air nacional, în Culegere II, p. 193 — 194 (D), şi în Culegere II, partea III, p. 72 — 75 (E), de asemenea paralel cu versiunea franceză de la 1841. în „Icoana lumei", nr. 10, din 29/10 iulie 1865, p. 73 — 74 (F), Asachi publică din nou această baladă, paralel cu versiunea ei franceză, determinat fiind de o notiţă apărută în gazeta bucureşteană „La Voix de la Roumanie“, pe care o reproduce şi o comentează în următoarea Rectificare, care precedă textul poeziei: „Gazeta franceză din Bucureşti intitulată La Voix de la Roumanie conţine sub rubrica de Beaux arts asupra muzeului de Iassy următoarele : «Magazinul pitoresc a publicat în anul trecut două gravure foarte frumoase dupre desemnul lui Bocourt, reprezentînd două tabloane conservate în Muzeul de Iassy. Acele două tabloane sînt acompaniate de o notiţie care prepunem dat de D. Ubicini. Aspectul general al acestor tabloane este plăcut. Unul recheamă acel episod eroic a viaţei lui Ştefan cel Mare, care a inspirat D. Bolintineanu una din cele mai frumoase a sale poezii şi care poporul iubeşte a-1 cînta în festinele sale. Asta este refuzul care face muma lui Ştefan cel Mare de a priimi pre fiul său cînd acesta, înfruntat şi sfarmat, se înturna de la batalia de Neamţu. Alt tablon este testamentul acestui prinţ, sau mai bine zicînd adio care el face fiului său». După aceasta autorul critică tabloanele, ba încă derîde pe pictorul, nu dupre original, ci dupre o copie smintită. Toată astă descriere Vocea României o face, cum la finit o zice, pe baza unui articul estras din Buciumul, 19 noemv. 1864. Noi declarăm că astă istorisire este un neadevăr. Muzeul de Iassy nu posedă descrise tabloane, care stat a mele şi sub a mea direcţione în Roma lucrate, la 1811. Balada, care românilor place a cînta în festinele sale, este de mine compusă şi adaptată pe o arie naţională, care din anticitate se °întă. Acea baladă mai apoi am tradus-o în limba italiană, franceză 683 47 —• Opere, voi. I şi engleză, spre a încunoştiinţa pe streini de fapta matronei moldo-române. Balada împărtăşim mai gios în limba română şi franceză. Noi nu cunoaştem compunerea domnului Bolintineanu, dar sîntem încredinţaţi că ea răspunde la geniul acestui poeta. Sperăm că nepărtinirea Vocei României va îngădui istui articul un loc în coloanele ei. G. Asaky" După cît se pare, balada la care se referă autorul notei din gazeta menţionată este totuşi cea a lui Bolintineanu, nu a lui Asachi. Am editat varianta D. 3—4 sint în A: Au domnit odineoară Elena vetează, Ce în cuget şi la fapte erou semenează. S trecătorul B,C,E,F: trecătoriul D; 4 Au B,C,E: A D,F; odinioară B, D: odineoare C, E, F; 5 atunce A, B, C, E, F: atuncea D; păstoriul A, D: păstorul B, C, E,F; 6 -ş A: -şi B, C, D, E,F; apăra A, B, C, D, F: apara E; ca un veteaz A: chiar ca un bun B, F: chiar ca un aprod D: ca un bun C, E; 8 strălucise A: strălucit-au B, C, D, E, F; 9 laude A: lauda B, C, D, E, F; adunase A, C, E, F: adunasă B,D; 10 lăsîndu-1 A: schimbîndă B, C, D, E, F; rămasă A,B, D: rămase C,E,F; 11 Pe-atuncea se lupta A: Deşi lupta-se atunci B, C, D,E,F, luptase C, E; păstoriul A: păstorul B, C, D, E,F; 12 -ş A: -şi B,C,D,E,F; apăra A, B,C,E,F: apara D; ca un veteaz A: chiar ca un bun B, F: chiar ca un aprod D: ca un bun C,E; 13 au A, B, C, E: a D,F; călcată A, B, D, F: calcată C, E; 14 ţărnă A, B, D, F: ţărînă C, E; 15 Mănăstiri A, B: Monas- tiri C, D, E, F; fumega A: fumegau B, C, D, E, F; 16 copii şi fete gemea-n lanţuri A: gemeau şi fete în obeze B, C, D, E,F; 17 omis în E; păstoriul A: păstorul B,C, D,F; 18 Şi A, C, E: Că B, D, F; -ş A: -şi B, C, D, E, F; apăra A, C, E, F: apara B, D; ca un veteaz A: chiar ca un bun B,C,E,F: chiar ca un aprod D; 20 oştenii A, B, C: oşteni D,E,F; merge să A, B, C, D, E, s- D: cheamă să-i F; 21 va A,B, D,F: vra C,E; s-îmbrăţoşeze A,B: să-mbră-ţoşeze C,D,E,F; 22 vre A: vra B,C,B,E,F; 28 atuncea A: atunci B, C, D, E, F; au A, B, C: a D, E, F; 24 patriot A: barbat B, D, F: bărbat C, E; bun A, B, C, E: aprod D, F; 25 luminează A: luminasă B: luminase C,JD,E,F; 26 întrare A,B,C, E: intrare D,F; 27 ziduri A: muri i B, C, D,E,F; 28 Biruit nu voi să A: Fără triumf să nu B,C, D,E,F; 30 Au A, B, C: A D,E,F; 634 bărbaţi, d-oştean A,B,C,E,F, bărbaţi F: aprozi oşteni D; 32 biruit-ai A: tu învins-ai B,C,D,E,F; dreptate sfîntă A,B,D: dreptatea sîntă C, E, F; 33 deschide acuma A: astăzi deschide B,C, D, E,F; 34 iroi A: eroi B,D,F: erou C,E; triamvul A: glorie B, C, D, E, F; 86 Au A, B, C: A D, E, F; barbaţi, d-oştean A,B,C,E,F, bărbaţi F: aprozi oşteni D; 39 nedejde A: dorinţă B, D,F: dorinţa C,E; 40 Di-i căde A: De-i cădea B, C, D,E,F, cade C; 42 Au A, B, C: A D, E, F; barbaţi, d-oştean A, B, C, E, F, bărbaţi F: aprozi oşteni D; 44 fortuna A, B, D,F: furtuna C,E; 47 păstoriul A: păstorul B, C, D, E, F. p. 173 DOCHIA ŞI TRAIAN A fost publicată întîi în broşura intitulată Dochia şi Traian dupre zicerile populare a românilor, cu itinerarul muntelui Pionul, Iaşi, 1840, p. 4—6 (A). Broşura aceasta, destinată să prezinte tabloul cu acelaşi titlu compus de Schiavoni şi litografiat de F. Hoffmann, a apărut însă — după unele indicii — la sfîrşitul anului 1839; pe ultima pagină a copertei se află, sub forma unei foi de titlu, textul următor: Descriere lui Aga Gh. Asachi din istoria Moldovii, Litografia Albinei, Eşii, 1839. Faptul că atît tabloul respectiv, care înfăţişează scena transformării în stîncă a Dochiei, urmărită de Traian, cît şi broşura explicativă au fost publicate în 1839 este confirmat şi de menţiunea Buch., 1839 a lui J.-A. Vaillant, de la sfîrşitul traducerii în limba franceză a baladei Dochia şi Traian, făcută de el şi publicată în antologia sa intitulată Poesies de la langue d’or, Paris, 1851, p. 21-23. In broşura lui Asachi, format in-quartto, toate textele, cu excepţia celor opt versuri (Vezi nota la poezia Amor de patrie) de sub vinieta de pe p. 1, au paralel versiunea în limba franceză. Balada este precedată de o descriere a muntelui Ceahlău, la sfîrşitul căreia Asachi spune următoarele: „Pionul este încă mai faimos pentru români în privirea istorică Şi în zicerile poporene. Aceste păstrează tradiţia căîn vizuniile muntelui s-ar fi mistuit odineoară doamna Dachia, fiica lui Decebal, cînd după subgiugarea patriei sale şi moartea părintelui ei, spre a scăpa de prigonirea romanilor, ar fi petrecut aice în forma unei păstoriţe Şi păşunînd o turmă de oi. Dupre aceste ziceri, Dachia, urmărită fiind de Traian, carile să aprinsesă de amor, cu toată turma s-au Prefăcut în stîncă în minutul cînd avea să să răpească de acest biruitor. 685 47* în epoha lui Cantimir încă se vedea o asemine figură, dar timpul darăpănători ni au păstrat numai oarecare rămăşiţe şi o istorisire fabuloasă. în timpurile mai nouă, numele Dachiei s-au schimbat în Dochia, care este a unei sfinte a bisericei, a căria zi se serbează la începutul lui Mart, ce este şi începutul de primăvară, cînd soarile întră în semnul berbeciului. Aceste împregiurări însuşesc Dochiei şi turmei sale o înrîurire asupra celor întăi zile a timpului, care aice se numesc zilele Dochiei. Noi împărtăşim un cîntic (baladă) naţional păstrător tradiţiei de mai sus“ (p. 3—4). La sfîrşitul broşurii se află notele muzicale ale baladei. După cît se pare, această baladă a avut oarecare circulaţie în secolul trecut, de vreme ce o aflăm publicată şi în Culegere de clntece poporale-naţio-nale, ediţie nouă, Editura librăriei Ciurcu, Braşov, 1898, p. 99—101. în „Icoana lumei“, nr. 4, din 27 octombrie 1840, Asachi începe republicarea textelor (numai versiunea românească) din broşura intitulată Dochia şi Traian, pe care le va termina de publicat în primele numere din 1841. Balada este reprodusă în nr. 7, din 17 noiembrie 1840, p. 52 — 53 (B), cu menţiunea: „Se cîntă pe un viers cunoscut moldovenesc". Textul acestei balade este reprodus şi în „Foaie pentru minte, inimă şi literatură", nr. 14, din 6 aprilie 1841, p. 112. A fost inclusă în Culegere I, p. 212 — 213 (C), cu titlul Dochia şi Traian. Sub muntele Pion, in Moldova, în Culegere I, partea III, p. 73—76 (D), paralel cu versiunea franceză a baladei, cea din broşura de la 1839, şi urmată de două note, de asemenea paralel cu versiunea lor franceză: Sugetul baladei (p. 78—79) şi Notiţii asupra Pionului (p. 80—83), şi în Culegere II, p. 195 — 197 (E). Probabil datorită unei greşeli, balada nu a mai fost reprodusă şi în Culegere II, partea III, unde se află totuşi, p. 88—91, o Notiţie asupra muntelui Pion în Moldova, alături de versiunea ei în limba franceză. în „Icoana lumei", nr. 1, din 20 mai 1865, p. 4—5 (F), Asachi publică din nou această baladă, sub titlul Dochia şi Traian, precedată de nota introductivă din broşura de la 1839. în critica pe care a făcut-o M. Kogălniceanu broşurii lui Asachi din 1839, în „Dacia literară", 1840, p. 279—296, este reprodusă în întregime balada, despre care recenzentul spune că „este una din cele mai nemerite a D-lui Aga Asachi şi că se deosebeşte atît prin idei cît şi prin uşurinţa, eleganţa şi armonia verselor. Un alt motiv şi ®aI puternic trebuie să ne facă această baladă încă mai plăcută, adecă simtimentul de virtute, de slavă şi de patriotism ce domnează în ea“ (p 291). Tot în „Dacia literară", 1840, în articolul Cintece populare a Moldaviei, C. Negruzzi are de asemenea cuvinte de laudă pentru baladele lui Asachi, între care şi Dochia şi Traian: „Sfîrşind acest articol asupra cîntecelor naţionale, nu putem lăsa a nu pomeni frumoasele balade a Mumei lui Ştefan şi a nimfei Dochia, renviate din pulberea veacurilor de D. Aga Asachi, pre care nu ne sfiim a le recomanda atît cetitorilor noştri cît şi oricărui artist străin, ca pre nişte cap d’opere de melodie" (p. 134). Caracostea, Izvoare, p. 84, crede că Viaţa sfintei Evdochia, care se citeşte în biserică în ziua naşterii lui Asachi, a jucat şi ea un rol în alcătuirea legendei Dochia şi Traian. (Vezi şi comentariul lui Levit, Asachi, p. 183). Am editat varianta E. Titlu Moldavia în D; 2 săhastrului A,B,C,D,F: sahastrului E; 5 rea A, B, D, E, F: ră C; fortună A, B, D, F: furtună C, E; 8 cîntic în F; 9 Ace în D; 10 s-a ei A, B, F: a ei C, D, E; 12 păstor A, B, C, D, F: păstori E; 13 frumseţe A, B: frumăseţe C, D, E, F; 14 fată A,B,F: giună C,D,E; sămăna A, B, C,F: semăna D: samanai?; 16 Decevali, B, C,E: Decebal D,F; 17 Dachia A, B,F: Dacia C, D, E; 19 scăpat A, B, C, D, F: scapat E; 20 au A, B, C, D, F: a E; 22 Dişi A: Deşi B, O, D, E, F; biruitor A, B: învingător C, D, E, F; 25 -n zădar A,B,F: -n zadar C, D: -n van E; 26 îmblînzi A,B: -mblînzi C,E,F: a-mblînzi D; 28 să A,B,C: se D, E, F; 32 preste A, B, F: peste C, D, E; 34 şaiag A, B,C, D, F: şăiag E; 40 Acu A, B, F: Acum C, D, E; au A, B, C, D, F: a E; 41 ea, cu grai A, B, C, E, F: cu voce D; 44 Astizi A,B: Astăzi C, D, E, F; 47 scutita A, B, C: scutită D, E, F; 48 Să A: Se B, C, D,E,F; 51 coronă A,B: coroană C,D,E,F; 57 privighează A,B,F: priveghează C, D,E; 60 ste în D. P- 176 TURNUL LUI BUT A fost publicată prima dată la sfîrşitul broşurii intitulate Lupta Moldovenilor cu cavalerii crucieri la anul 1423 şi descrierea tablonului litografit ce o înfăţoşată, Iaşi, 1845, p. 9—12 (A), cu titlul Turnul lui Butu. Baladă. Imitaţie. Relatarea autorului despre vestita bătălie la Marienburg, dintre cavalerii teutoni şi polonezi, alături de care a^uptaţ~şi jjn corp de cavalerie moldoveneasca, trimis în ajutor de către Alexandru cel Bun cumnatului său Vladislav Iagelo, regele 687 0J polonilor, se încheie astfel: „între moldovenii morţi în Prusia pe cîm-pul de război, compatrioţii plîngeau mai cu samă pe tînărul şi frumosul oştean Butu, ce era logodit cu doamna Ana, fiica lui Alexandru, din întăia căsătorie. Una din stîncile ţicloase a Pionului poartă pănă astăzi numele de Turnul lui But. O tradiţie poporană ni au păstrat un epizod al istoriei sale, asămănată cu acele care poeţii ghermani şi poloni cîntă în a lor balade şi despre care şi noi dăm aice o imitaţie în versuri române“ (p. 8). A fost reprodusă în „Icoana lumei", nr. 28, din 23 aprilie 1846, p. 218—221 (B), cu titlul, la începutul unei note introductive, Butu (legendă naţională), iar la începutul versurilor, Baladă. Imitaţie. Din nota introductivă, în care este explicat tabloul publicat în „Icoana lumei", desenat de Alexandru Asachi şi litografiat de Parteni Antoni, reprezentînd o scenă din această legendă, reţinem următoarea observaţie: „Plăcute şi preţuoase sînt tradiţiile naţionale care se păstrează în gura poporului. Plecarea a crede la tîmplări extraordinare din învechime au urzit pe la toate naţiile istorisiri întăritoare de mirare. De aceea baladele despre strigoi, balauri, zîne, rusalii se asămănează. mai la toate naţiile. Istorisirea lui Butu, tînăr oştean şi vînător din epoha lui Alexandru cel Bun, este sugetul baladei următoare" (p. 218). A fost inclusă în Culegere I, p. 215—222 (C), cu titlul Turnul lui But. Pe muntele Pion. Imitaţie, şi în Culegere II, p. 198—205 (D). împreună cu întreg conţinutul broşurii din 1845 şi cu titlul de acolo, este republicată în Almanah, 1867, p. 37 — 44 (E). în vocabularul la Poezii, p. 156, Asachi glosează astfel numele Butu: „Aşa să numeşte pe vîrful Pionului (Ceahlăului) o stîncă în forma unui turn, de la veteazul oştean şi vînători Butu, ce au trăit aice în vechime, şi vînînd un cerb au căzut de pe această stîncă, care poartă acum numele său". în 1863 Asachi publică şi o piesă de teatru intitulată Turnul Butului, dramă originală in trei acte, dupre tradiţii poporane, în care dramatizează subiectul baladei: la curtea lui Alexandru cel Bun sosesc trei peţitori, Coribut — cavaler polon, Mailat — cavaler maghiar şi Valter — cavaler german, care cer mîna prinţesei Ana, fiica domnitorului. Ea însă este logodită cu Butu, plecat cu oastea moldoveana în Polonia, în ajutorul regelui Iagelo. Are loc apoi o dispută între peţitori pe tema genealogiei lor şi, în sfîrşit, o luptă pentru mîna Anei, din care iese învingător Coribut. între timp soseşte de la război un curier, care povesteşte Anei vitejia moldovenilor în lupta cu cavalerii teutoni, unde a murit ca un erou şi Butu. 688 Ana cere ajutorul vrăjitoarei Macrina ca să i-1 aducă pe Butu. Vine mai întîi amorul său, sub chipul unui copil, apoi apare şi Butu, în uniformă de luptător, care o ia pe Ana în braţe şi, călare, aleargă cu ea spre muntele Ceahlău. Lovinescu, Asachi, p. 104, 121 şi 139, a văzut în această baladă o localizare a Lenorei lui Biirger. Călinescu, Ist. lit. rom., p. 101, a crezut de asemeneîTca „e o foarte largă interpretare în sens românesc a biirgerianei Lsnore“. Ulterior însă, Chiţimia, Mickiewicz, p. 125—128, a demonstrat că poezia lui Asachi este o adaptare a baladei Ucieczka („Fuga") a poetului polon Adam Mickiewicz (vezi şi Levit, Asachi, p. 184=186, precum şi Adam Mickiewicz, Poezii, Bucureşti, 1957, p. 126—132). Yaleriu Ciobanu, Din relaţiile literare româno-ruse, în „Studii şi cercetări de istorie literară şi folclor", X, 1961, nr. 1, p. 56, crede —fără să demonstreze—că balada lui Asachi ar fi inspirată şi din poemul Ludmila al lui Jukovski. Am editat versiunea D. 3, 8 -au A, B, C, E: -a D; 4 Iată A, B, E: Iacă C, D; 9 război A,B: resbel G,D,E; 10 depărtat A,B,C: departat D, E; 12 Polonii A, B: Poloniei C, D, E; 19 umelinţă A, B: umilinţă C, D, E; 21 amant-a sa 4, Jî, £.• amantul o C, D; 25 străine A, B, E: streine C, D; 26 Dup-un A, B, E; De un C, D; 30 junia A, B, E: giunia C, D; păcat A, B: pacat C, D, E; 48 nunţii A, B, E: nunţe-i C, D; 49 doftorii A, B, C, E: doctorii D; 52 discînteci A, B: descînteci C,D,E; 66 suvenirul A,B,C, D: suveniru-1 E; 68 Dou inele oi preuna A, B, C, E: Două inel-oi împreuna D; 70 vom A, B, E: voi C, D; 71 discînta A, B, E: descînta C, D; 77 merse A, B, E: mersă C, D; 87 Nu-s cine A, B, C, E: Nu-s ce D; închide A, B, E: deschide C, D; 88 deschide uşă A, B, E: închide uşe C, D; 96 pururea A, B, E: purure C, D; 106 Meriu A, B: Mereu C, D, E; 109 amuş A,B,E: amuşi C, D; 123 îmbe A,B,E: ambe C, D; 132 Prăjîni A,B: Prăjini C,D,E; au săltat A,B,C,E: a saltat D; 156 Ce -4> B, C, E: Ge-un D; 157 fiorate A, B, C, E: fioroase D; intre 168-169 se află în A, B, E intercalată următoarea strofă: Stă, stă, roibule, aice, Păn cucoşul au cîntat, Preste a multor zări, potice, Roibul meu, tu ai zburat; Ştiu din ce tremurăm noi: Crucea doare p-amîndoi! 689 s 170 -au A,B,C: -a D,E; 174 mănta A,B: manta C, D,E; 179 s-ar călzi A, B, E: s-a-ncălzi C, D; 181 tip. greşit coloană D; 188 săgeată A,B,C,E: săgeata D; 184 mea A,B: me C,D,E; au A, B, C, E: a D; 188 braţe A, B: braţ C,D,E; au A,B,C,E: a D; 189 mînă i cel A, B, C, E: mînă, cel D; 190, 191, 192, 194, 196, 202, 204 au A,B, C, E: a D; 192 săltat A, B, C: saltat D, E; 196 sahastrul A, B, E: scris sehastrul C, D; 199 Dimineaţa A, B: Dimineaţă C, D,E; 204 atunce A, B, E: atuncea C, D. p. 183 Învăţătorul şi urmaşii săi A fost publicată întîi, fără semnătură, în „Albina românească", nr. 25, din 30 martie 1844, p. 100 (A), sub titlul Legendă, apoi în Culegere I, p. 225—226 (B), fără menţiunea Alegorie după titlu, şi în Culegere II, p. 209 — 210 (C). 1 dineoară A: dinioară B,C; 2 următor A, B: următori C; 5 Mare ceată A: Un stol mare B, C; 8 pustiiu A, B: pustiu C; 10 adepe A, B: adăpe C; 11 Că vînt A: Vîntul B, C; 12 au A, B: a C; 13 arină A, B: arine C; 14 Dişi A: Deşi B, C; li- A: le- B, C; 15 sară au A, B: seară a C; 16 -au A, B: -a C; 17 Dor-aice A, B: Doar-aicea C; 20 peste vale A: preste vale B, C; 22 Au A, B: AC; călător A, B: călători C; 23 tot suspină A, B: suspinau C; 24 se anină A, B: s-aninau C; 29 p-iarbă se întinde A, B: pe iarbă s-întinde C; 33 Pin A: Din B: în C; 34 li A: le B, C; 35, 36 au A, B: a C; 40 Spus- A: Zis- B, C. p. 185 SPICUITORII A fost publicată întîi, fără semnătură, în „Spicuitorul moldo-român", partea a IV-a, octombrie-decembrie 1841, p. 133 (A), alături de traducerea în limba franceză, tot nesemnată. De aici a fost reprodusă în „Foaie pentru minte, inimă şi literatură", nr. 13, din 29 martie 1843, p. 104. A fost republicată în Culegere I, p. 227 — 228 (B), şi în Culegere II, p. 211 — 212 (C). 1 secerată A, C: săcerată B; trii A: trei B, C; 2 iarba A: iarbă B,C; lega A: legau B,C; 4 Suspina A: Suspinau B, C; era A: erau B,C; 5 li au A: le-au B,C; 6 Zicea A: Ziceau B,C; 9 li ar A: s-ar B, C; 10 plîngea A: plîngeau B,C; 11 martur A,B: martor C; duioasă A: duioase B, C; 12 mănoasă A: mănoase B,C; 13 sărmani A: sarmani, voi B, C; 15 pe-aice A: de-aice B: aicea C; 690 16 -m A: -mi B, C; 19 tinerii A: tinereii B, C; 21 căpătatul A, B: capatatul C; 23 prest-a A: peste-a B, C; 25 mulţămitor A, B: fflulţămitori C. p. 187 JIJIA ~ I A fost publicată întîi în Almanah, 1853, p. 114—120 (A), cu titlul Jijia. Legendă imitată dupre zicerea poporană, de unde este reprodusă în „Foaia pentru minte, inimă şi literatură", nr. 3, din 20 ianuarie 1854, p. 12, nr. 5, din 3 februarie, p. 19—20, şi nr. 6, din 10 februarie, p. 24. Asachi o include apoi în CulegereI, p. 229— 237 (B), cu acelaşi titlu, dar fără menţiunea Legendă, şi în Culegere II, p. 213-220 (C). Călinescu, Ist. lit. rom., p. 101 — 102, a văzut în „Jijia, «imitaţie după zicerea poporană», legenda pe care o va povesti Odobescu (Citeva ore la Snagov) despre clopotul sunînd în fundul lacului, asemănătoare cu Oraşul In mare al lui Edgar Poe şi cu cetatea bretonă Is, cufundată în mare, căreia «cm entend monter de l’abîme le son de ses cloches» (de care vorbeşte Renan)", o legendă de factură schil-leriană. Ulterior însă, Ghiţimia, Mickiewicz, p. 128—130, a stabilit că poezia este o adaptare a baladei Switez (numele unui lac din regiunea Novogrodek) a poetului polon Adam Mickiewicz (vezi şi Levit, Asachi, p. 186—189, precum şi Adam Mickiewicz, Poezii, Bucureşti, 1957, p. 76-84). 11 Ce A: Ci B, C; 17 -au A, B: -a C; 20 Cătră A, B: Către C; 34 Milianul A: Milian cel B: Milian cela C; 37, 59, 63, 65, 67, 69, 72, 75, 85, 87, 90, 91, 97, 101, 102, 105, 108, 135, 171, 183, 199, 204 au A,B: a C; 41 atunce A: atuncea B,C; 76 mănăstiri A: monastiri B, C; 77 călugăr A, C: tip. greşit călător B; 78 au sfinţit A, B: a sînţit C; 90 prea A, C: pre B; 91 Nim-ar A: Nime-ar B, C; 98 i-au A, B: a. C; 97 plase A: plasă B, C; 100 sănină A, B: senină C; 109 trupul A,B: corpul C; 120 Hristos s-au A,B: Cristos s-a c; 123 giurămînt A, B: jurămînt C; 125 agiuna A, B: giuna C; 130 călca A,B: calca C; 134 varvari A, B: barbari C; 137, 145, 158, 160, 162, 166, 177 ne A, B: ni C; 144 Giurămîntul A, B: Jurămîntul C; 150 înfiorător A, B: înfiorători C; 155 am căzut A, B: ni-am văzut C; 159 scăpa A, B: scapa C; 161 zi A, B: fă C; 180 giudeţ A, B: judeţ C; 182 Varvarilor seminţie A, B: Barbarilor Semeţie C; 184 p-arina din pustie A,B: p-arină din cîmpie C; 186 au rămas A, B: -a ramas C; 187 furtunile A, B: fortunele C. 691 p. 194 SIRENA LACULUI A fost publicată întîi în Almanah, 1854, p. 121 — 128 (A), apoi în Culegere I, p. 238 — 248 (B), şi în Culegere II, p. 221 — 228 (C). Călinescu, Ist. lit. rom., p. 102, a văzut în această poezie, ca şi în Jijia, o legendă de factură schilleriană. Ulterior, Chiţimia, Mickiewicz, p. 130 — 133, a demonstrat că este o adaptare a baladei Rybka („Peştele") a poetului polon Adam Mickiewicz (vezi şi Levit, Asachi, p. 189 — 191). 7, 9, 11, 12 au A, B: a C; 16 mea A, B: me C; 17, 18, 21 au A, B: a C; 21 Vecinic A: Trainic B,C; jurat A: giurat B,C; 23 au călcat A, B: a calcat C; 24 -au A, B: -a C; 27 ambiţia-i-au A: ambiţie-au B,C, -a C; 29 amu A,B: acum C; 31, 37, 39, 41 au A, B: aC; 44 se adună A, B: s-adună C; 45 au A, B: a C; 51 mult A,B: mai C; 54, 55, 57 au A,B: a C; 61 tufar A: tufari B,C; 64 mamă A,B: mumă C; 78 Papora A,B: Papura C; 81 sugar A, B: sugari C; 82 mamă A, B: mumă C; 85, 87 -au A, B: -a C; 88 Iacă A: Iată B, C; amu A, B: acum C; 90 străin A: strein B, C; 95, 96 au A, B: a C; 100 scris coloană în B; 110 vedere A: videre B, C; 117 a A, B: al C; 123, 132, 133, 135 au A, B: a C; 137 trup A, B: corp C; 138 scris petic în A,C; 141, 144 au A,B: a C; 145 Invitat A,B: Prevenit C; 146 cărare A,B: carare C; 147, 151 -au A, B: -a C; 152 S-au ascuns A, B: Şi, ascuns C; cămară A,B: camară C; 153 Ş-aci tot i-au A,B: El aici i-a C; 157 lesă A, B: scris Ise în C; 159 au A, B: a C; 160 amu A, B: acum C; 161, 162, 168 au A,B: a C; 181 Din adîncul cel troian în A,B; 186 Şi A, B: Ş-o C; 191, 192 au A, B: a C; 193 au mai A: iar au B, C, a C; 194 -Rino A: -Irino B, C; 195 scris de cea A, B; lăsat A,B: lasat O; 196 mamă A, B: mumă C; 201 soţi au A,B: soţ a C; 206 ia A: ie B, C; braţă A: braţe B, C; 209, 210 au A, B: a C. p. 201 MOŞII S-a publicat întîi în „Gazeta de Moldavia", supliment la nr. 41, din 27 mai 1854 (A), unde are, după titlu, menţiunea Legendă poporană, iar la început o litografie care reprezintă o biserică de ţară, în faţa căreia ţărance dau de pomană unor săraci şi trecători. De aici este reprodusă în „Telegraful român", nr. 46, din 12 iunie 1854, p. 182—183. Asachi o include apoi în Culegere I, p. 247—251 (B)> şi în Culegere II , p. 229—232 (C). După zaţul ediţiei din 1863 (versiunea C), poezia a fost reprodusă şi într-o elegantă foaie volantă, datată Iaşi, 5 iunie 1864, şi semnată de autor. Aceasta foaie volantă, intitulată Moşii. Simbăta morţilor. 1864, are 692 pe prima pagină, sus, o litografie similară cu cea din „Gazeta de Moldavia". Poezia a fost republicată şi în „Icoana lumei", nr. 3, din 10/22 iunie 1865, p. 17 — 18 (D), cu titlul Moşii. Simbăta morţilor, laşi, 22 mai 1865. Aici, între versurile 46—47, sînt intercalate 24 de versuri noi, în care autorul a creat şi un tablou luminos, pilduitor, evocînd faptele virtuoase ale eroilor patriei, Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare şi alţii. Lovinescu, Asachi, p. 231, menţionează existenţa poeziei şi într-o foaie volantă nedatată, pe care nu am găsit-o. Elena Niculiţă Voronca, Sărbătoarea moşilor in Bucureşti. Studiu comparativ, Bucureşti, 1915, p. 99—107, reproduce poezia (după un Adaos literar la Monitorul oficial al Moldovei din 1861, pe care nu l-am putut găsi) şi vede în ea influenţa Infernului lui Dante. D. Caracostea, în Lenore. O problemă de literatură comparată şi folclor, Bucureşti, 1929, p. 84, afirmă că poezia lui Asachi este influenţată de poemul dramatic Strămoşii al lui Mickiewicz, iar mai tîrziu (vezi Caracostea, Le preromantisme, p. 25) o consideră ieşită din sfera motivelor occidentale, franceze sau germane. în ultimul timp, Ion Constantin Chiţimia a stabilit că în poezia Moşii Asachi a prelucrat un fragment din partea a doua a poemului Dziady („Străbunii") al poetului polon Adam Mickiewicz (vezi Ion Constantin Chiţimia, Adam Mickiewicz et son poeme Dziady, în „Revue d’histoire litteraire", I, 1956, p. 137 — 138, şi Levit, Asachi, p. 191 — 195). Am editat versiunea C. 1 sănine A: senine B, C, D; 3, 4 au A, B: a C, D; 5 sănin A: senin B, C, D; 7 dineoară A: dinioare B, C, D; 15, 16 -au A, B: -a C, D; 18 fortună A: furtună B, C, D; 20 amu A, B: acum C, D; 22 evlavie A, B: pietate C, D; 23 pe-ai A: pe-a B, C, D; 26 diş-teaptă A: deşteaptă B, C, D; 28 poporeni A, B, C: poporăni D; 30 farmici A, B: farmeci C, D; 32 arete A, B, C: arăte D; 33 să A: se B, C, D; 43 pre A: pe B, C, D; intre 46—47 sînt intercalate în D versurile: întunericul dodată se preface în lucoare, Preste românia june parcă răsare un soare, Ga să lumineze fapte demne d-esemple a fi Şi prin tradiţie la fii în etern a vieţui. Iaca buciumul d-aramă cu putere a răsunat Şi cortejul venerabil în pompă a anonsat. Dintăi vine Alexandru, domnul ţărei şi părinte, Cununat de o coroană, în regalele veşminte. 693 După el de eroi ceată ce-n străin a combătut, Doamna Ana suspinînda pentru amorosul But. Sunetul de mii trompete şi marţiala cîntare Anonsază pasul repede a lui Ştefan, erou mare, După dînsul, fără arme, de fere grele încins, Stol de duşmani ce de Ştefan prin triumfuri s-a învins; Despre patru părţi a ţărei patruzeci victorii crunte D-imortal laur încins-au glorioasa a lui frunte. Vine-apoi cu pasul lînged, cu văl şi negre veşminte, O matroană lăcrămioasă care-şi aducea aminte De ceea ce-a fost odată şi la ce azi a agiuns! Roasă-n inima duioasă de un crud venin ascuns, Lăsînd la fii şi nepoţi o funestă eriditate Ca să vindece a ei sagne cînd vor fi-n maturitate. Iar sahastrul ce-n tuneric cel spectacol admira, Renviind iar a lui voce începu a striga: 48 scăpare A, B, C: scapare D; 50 spre pildă A, B, C: spr-esemplu D; 54 fantazme A: fantasme B, C, D; 56 scris sin-ucidul A, B, C, D; 62 căreia A, B: căria C, D; 63 Se tîrea A, B: Să tîrîia C, D; 64 străin A: strein B, C, D; 65 sfîntă A: sîntă B, C, D; almozin banii A, B: almosin bani C, D; 74 beau A: bea B,C, D; 79 ş-urgia A, B: şi urgia C, D; au A, B: a C, D; 80 -au A, B: -a C, D; 88 noaptei A,B: noapţei C, D; 89 scînteoase A: scînteioase B,C, D; 91, 92 au A, B: a C, D; 93 evlavia A, B: pietatea C, D; 100 au A,B: a C, D; 108 scris Dumne-Zeul A, B, C: Domnul-Zeu D. p, 205 CUCOARELE LUI IBICUS A fost publicată numai în Culegere II, p. 233 — 236. Este traducerea baladei lui Schiller, Die Kraniche des Ibykus. p. 209 CREDINŢA în noiembrie 1859, cu prilejul centenarului naşterii lui Schiller, Asachi a publicat o broşură omagială, într-o ediţie de lux, in-folio, intitulată în amintirea zilei 10 noiemvri 1859, prima seculara a naş-terei lui Friedrich v. Schiller, sublim cantator de [virtute şi patriotism (?) Singurul exemplar din broşură avut la dispoziţie era stricat în acest loc], tribut de admirare depune, in numele giunimei române, un veteran. Iaşi, Tipografia lui Adolf Bermann, 1859. Pe dosul f0*1 de titlu se află următoarea notă, intitulată Un cuvînt: „Geniul de oricare ram a ştiinţei sau al artei, şi în oricare gintă strălucind, este proprietatea comună a naţiilor civilizate. Omer, Yirgil, Şecspir» Rasin, Michel-Angelo, Rafaele, Galileo, Nevton, Alexandru Macedon, \nibal, Cezar, Napoleon, toţi fiii geniului, sunt compatrioţi a fieca- 694 ruia om apreţuitor de înalte merite. Lumea civilizată, care admiră lucrările nemuritoare, conservează cu respect numele făptuitorilor din generaţie în generaţie. Germania serbează astăzi în un mod măreţ întăia aniversală seculară a naşterei marelui poeta Şiller, născut la Marbah în Virtem-jjerg la 10 noemvri 1759. Acest autor, care au luminat, au anoblat şi au entuziazmat pe contimporani şi posteritatea dincolo de marginile patriei sale, între multe a sale compuneri cu condei de foc au zugrăvit în tragedia Vilhelm Tell eliberarea Sviţerii şi prin Jan d’Arc, a Franţiei de sub domnia străină. După ce naţiile civilizate, prin reprezentanţi şi producte literare, contribuează la astă solemnitate, iertat fie giunei inteligenţe române a semnala a ei simpatie pentru astă măreaţă manifestaţie. Spre ist scop, din scrierile lui Şiller s-au ales balada întitulată Credinţa (Die Biirgsckaft), care se reproduce în liberă traducere română, ca mic tribut de recunoştinţă cătră manele lui Şiller.“ Mai jos urmează acelaşi text, scris însă cu caractere latine, iar dedesubt se află nota: „La scrisul cu litere s-au adoptat ortografia italiană". Pe paginile următoare se află primele două versiuni ale baladei Credinţa: pe coloana din stînga o versiune tipărită în chirilica de tranziţie (A), iar pe coloana din dreapta o altă versiune, foarte puţin deosebită de prima, tipărită cu caractere latine şi ortografie italiană (B). După cum rezultă din textul pe care îl reproducem mai jos, această broşură foarte frumos tipărită a fost difuzată şi în străinătate. In Almanah, 1860, Asachi consacră paginile 105 — 119 aniversării naşterii lui Schiller. După o elegantă efigie reprezentînd chipul scriitorului german încadrat într-o coroană de spice de grîu şi frunze de stejar, el publică articolul intitulat Apoteosul lui Schiller, reprodus in volumul al Il-lea al prezentei ediţii, în care face o interesantă cronică a serbărilor care au avut loc, atît în Germania cît şi în întreaga Europă, cu prilejul centenarului naşterii lui Schiller. La sfîrşitul articolului respectiv se află următoarea precizare: „Acea zi solenelă nici în România nu au rămas de tot mută. Ca un mic tribut din partea inteliginţii giunimei române, am publicat n o ediţie de lux, cu portretul lui Şiler ornată, libera traducere a Poemului său Credinţa, din care exemplare s-au trimis la fiia sa, aronesa Glaihen, şi la nepotul său Şiler, colonel în armia austriană; asemene pe la toate comitetele instituate pentru serbarea acei zile Oculare" (p. 105 — 108). Este reprodusă apoi balada Credinţa, p. 108— 695 113 (C), semnată. La sfîrşitul ei (p. 113) se află nota: „Doresc ca şi din sînul giunimei române să nască un geniu, care conform cu votul e spus în a mea Pleadă să înrîureze moraliceşte asupra naţiei române şi să se facă demn de apoteosul lui Şiler, precum la 1845 am publicat |n Albina românească şi care cred de cuviinţă a o rechema în memoria compatrioţilor'4. în continuare deci, p. 114—115, este reprodusă ţ Pleiada. Odă cătră poeţii renani. 1845, în care numele lui Schiller, din versul al 17-lea, este scris cu majuscule. în nota intitulată Scenă din tragedia Vilhelm Tel a lui Şiler | (p. 115—116) este explicată vinieta intitulată Vilhelm Tel, eliberatorul Sviţerii, iar în nota intitulată Scenă din tragedia Jan d’Arc a ţ lui Şiler (p. 116 — 118) este explicată vinieta intitulată Jean d’Arc, eliberatoarea Frânţii. Ambele viniete sînt litografiate şi introduse în volum hors-texte. Pe p. 119, sub titlul Dionis, sînt consemnate cîte- I va date despre tiranul Siracuzei la care se referă Schiller în balada sa. A fost inclusă în Culegere II, p. 239 — 243 (T>), fiind precedată (p. 238) de nota intitulată Un cuvînt, din broşura de la 1859, reprodusă aici sub titlul mai larg Celebrarea seculară a lui Schiller. 1859. 1 au A, C: a B, D; intrat A, D: întrat B,C; 3, 4 -au A,C: t -a B, D; 5 -mi A, C: -m B, D; 7 De-i A, C: Dacă B, D; 9 Dar j A, B, C: Ce D; vrei A, C, D: vei B; 10 soară A: soara B: soră C, D; 11 păn-atunci A, B: pănă-atuncea C, D; 15 îţi A, C, D: le B: 17 amic d-închisoare A, C, D: amic din închisoare B; 18 a voastră * soartă A, C, D: a ta soarte B; 19 Cătră A, C: La B, D; au A, B, C: a D; 20 Nouă A,B,C: Noua D; 21 patrei A, B: patrii C,D; 23 soara A, C: sora B, D; 24 sa A, C: lui B, D; 25 Tăcîndu-1 A, B, C: Tăcînd îl D; 27 preţuos A, B: preţios C, D; 28 sorioare A,B,C: surioare D; 29 său A, C: lui B,D; 30 îndărăpt A, C: îndărăt B, D; să A, C: se B, D; 31 îngrecat de nori A, C: încarcat de nor B, D; 32 răped A, C: reped B, D; 35 Yolbora A,B,C: Volbura D; 36 hîită A, B,C: scris hiată D; 37 Sfîşiet de grea A, C: Cufundat în rea B, D; 38 Dar A, C: îns’ B, D; voace A, C: voce | B, D; 39 la A, C: pe B, D; 41 Nice în B; 42 sălbatica A, C: sălbatică B: salbatică D; este-n Â, C: e în B, D; 43 întărtat A, C: întartat B, D; 44 spre A, C: la B, D; 46 Oarele A, C: Orele B, D; 49 -au A, C: -a B, D; 52 să-mbarbatează A, B, D, se- B, D: să-mbăr-bătează C; pre A, C: pe B, D; 53 preste în A; 54 să-ndură A: s-îndură B: se-ndură C, D; 55 să-nchină A, C: s-închină B: se-nchină D; 57 iesă A, C: iese B, D; 61 mai cereţi A, C: se cere B, D; au 696 C: a B, D; fiori A, C: fior B, D; 64 voace A, C: voce B, D; 65 îndură A,B,C: îndura D; striga A, B, C: strig’ D; şi A,C: apoi B, D; 66 cealalţi A, B, D: cealanţi C; 74 lui A, C: sa B, D; 76 vărsa A,B,C: varsa D; -a sale A, C: a lui B, D; 77 însătare A, C: însatare B, D; să A, C: se B, D; 79 Amu A, B, C: Acum D; arburi A, C: arbori B,D; a A: al B, C, D; 81 zugrăvea în A; 83 păşind A, D: păşînd C: pasînd B; 84 amu A,B,C: acum D; 88 aureau A: aurea B, C, D; rază A, C: raze B, D; 93 amu A, B, C: acum D; 94 ora A, B, D: oara C; 96 -au A, C: -a B, D; 97 De-i prea tîrziu, de n-oi putea A, B, C: De-i tîrziu, de n-oi putea-voi D; 98 rămînea A,C: rămîne B, D; 99 sălbatec A: salbatic B,D: sălbatic C; 100 au călcat A, C: a calcat B, D; 101 să împlinească A, B, D: să se plinească C; sa A, C: lui B, D; 103 au A, C: a B, D; 105 Gurioază A,B,C: Curioasa D; au A, C: a B, D; 107 vin A, B,C: viu D; 108 -au A, B, C: -a D; viaţă A, B, C: viaţa D; 109 fiori în A; 110 să A, C: se B, D; 111 Nici A, C: Nice B, D; pătrun-zitor în B; 112 repoartă A, C: rapoartă B, D; 113 îl cuprinde A,B,C: Pre el prinde D; străină A,B,C: streină D; 115 -au A,C: -a B,D; nemerit A,B,C: nimerit B; 116 se-nvince A,C: s-învince B: se-nvinge D; 118 cere de la oameni A, B, C: de la oameni cere D; 119 sănine A,C: senine B, D. p. 215 LA CUGETAREA MEA A fost publicat întîi în Culegere I, partea II, p. 14 —15 (A), paralel cu versiunea în limba italiană, apoi în Culegere II, partea II, p. 12—13 (B), de asemenea paralel cu versiunea italiană, care se află şi în Raecolta, f. 7V. Titlu Cătră A: La B; 10 spirt A: spirit B. p. 216 RĂSĂRITUL DE LEFCA A fost publicat întîi în Culegere I, partea II, p. 16 — 17 (A), paralel cu versiunea în limba italiană, apoi în Culegere II, partea II, P- 14—15 (B), de asemenea paralel cu versiunea italiană, care se găseşte şi în Raccolta, f. 9r. 4 murmurează A: se repede B. P. 217 PATIMA I A fost publicat întîi în Culegere I, partea II, p. 18 — 19 \A), aralel cu versiunea în limba italiană, apoi în Culegere 11, partea II, 697 p. 16—17 (B), de asemenea paralel cu versiunea italiană, care se află şi în Raccolta, f. 8V. 3 singuratic A: singuratic B; tunecoasă A: -ntuneeoasă B; 6 ripitor A: stîrpitor B; 13 se-ncrede A: sperează B; 14 ascund numai patima în care-mplînt A: cerc ascunde lacrimile-n care-not B. p. 217 PATIMA II A fost publicat întîi în Culegere I, partea II, p. 20—21 (A), paralel cu versiunea în limba italiană, apoi în Culegere II, partea II, p. 18—19 (B), de asemenea paralel cu versiunea italiană, care se află şi în Raccolta, f. 8r. 6 scris tumpilate in B. p. 218 PATIMA III A fost publicat întîi în Culegere I, partea II, p. 22 — 23 (A), paralel cu versiunea în limba italiană, apoi în Culegere II, partea II, p. 20 — 21 (B), de asemenea paralel cu versiunea italiană, care se află şi în Raccolta, f. 10T. 3 mea A: me B; 9 strălucindu-va in A. p. 219 PROFEŢIA A fost publicat întîi în Culegere I, partea II, p. 24—25 (A), paralel cu versiunea în limba italiană, apoi în Culegere II, partea II, p. 22—23 (B), de asemenea paralel cu versiunea italiană, care se află şi în Raccolta, f. llr. 4 scris Depe-urma A, B; 7 dese-oare A: dese-oară B; 11 -nţelep-ciune în A. p. 22 J PRIMĂVARA Anacreontică A fost publicată întîi în Culegere I, partea II, p. 26—31 (A), paralel cu versiunea în limba italiană, apoi în Culegere II, partea II, p. 24—29 (B), de asemenea paralel cu versiunea italiană, care se găseşte şi în Raccolta, f. 16r— 17r. Caracostea, Izvoare, p. 49—54, a stabilit că această poezie este o prelucrare a odei I, 4 a lui Horaţiu (vezi şi Guţu, Traduceri, p. 224— 226, Laslo, Horaţiu, p., 533 —535). Oda respectivă a lui Horaţiu se 698 află copiată de Asachi, în timp ce era la Roma, în ms. 5297, f. 2r, iar pe f. 2T se află copiată şi traducerea ei în limba italiană, sub numele lui Giuseppe Pagnini. , i Titlu Primavera A, B; 4 primavera A: primăvara B; 31 scris comele A, B; 36 de A: drept B. p. 222 ALVIR CĂTRĂ CINTIA A fost publicată întîi în Culegere I, partea II, p. 32—37 (A), paralel cu versiunea în limba italiană, fără menţiunea Roma, 1811, apoi în Culegere II, partea II, p. 30—35 (B), de asemenea paralel cu versiunea italiană, care se află şi în Raccolta, f. 17v—18T. Titlu Alviro in A; 12 undele A: undele-s B; 20 scris mă-arde A, B; 23 scris Cea A, B; 25 în zadar A: ’darno eu B; 33 au A: a B; 42 Auzei A, B; 43 răsună A: răsună B; 46 au A: a B; 56 Lefca A: Leuca B; 59 -au 4: -a S. Cintia din această poezie nu este alt nume arcadiq dat de Asachi fAlvir) Biancăi Milesi (Leuca), cum în mod eronat au interpretat unii cercetători, la o lectură grăbită a textului (vezi Călinescu, Ist. lit. rom., p. 98, şi Sorescu, Asachi, p. 47), ci numele poetic al femeii cîntate în versurile sale de către Properţiu, pe care Alvir o imploră să fie mesagerul dragostei lui pentru Leuca (vezi ultimele două strofe ale poeziei). Lesbia (v. 29) este numele poetic al femeii cîntate în versurile sale de către Catul. p. 225 LA LEUCA A fost publicată întîi, paralel cu versiunea în limba italiană, în Culegere I, partea II, p. 38 — 43 (A), apoi în Culegere II, partea II, p. 36—41 (B), de asemenea paralel cu versiunea italiană, care se află şi în Raccolta, f. 12r—13T. Titln Cătră Lefca A: La Leuca B; naşterei A: naşterei sale B; Cîntic A: Cîntec B; 9 străine A: streine B; 13 dorită A: dorita B; 17 străină A: streină B; 29 giune A: giunea B; 33 ruga A: rugi JS; 42 prea-înalte A: amoroase B; 52 Cătră mine să s-arete A: Ea duioasă ca să-m fie B; 60 Chiară A: tip. greşit Chiar B; 64 verzi dafini A: verde laur B; 65 Leufca A: Leuca B. p 228 LA DOCTORUL PEZZONI A fost publicat întîi în Culegere I, partea II-, p. 44 — 45 (A), paralel cu versiunea în limba italiană, apoi în Culegere II, partea II, 48 699 p. 42 — 43 (B), de asemenea paralel cu versiunea italiană, care se află şi în Raccolta, f. 14r, unde este datată 1821 (corectat din 1817). Sorescu, Asachi, p. 135, afirmă că în manuscrisul intitulat La Leucaide d’Alviro Corintio Dacico ossia Aga Georgio Asaky, aflat acest sonet este datat 1815. Doctorul italiaa Antonio Pezzoni era, prin anii 'consilier la consulatul ruses^ din iapî (vezi Documente  Roman iei, colecţia Budoxiu de Hurmuzaki, serie nouă, voi. II, Bucureşti, 1967, p. 60, 344 şi 361). între el şi Asachi, abia întors din Italia, se leagă o durabilă prietenie. Drept mărturie a relaţiilor de prietenie întreţinute de Asachi cu doctorul Pezzoni şi după plecarea acestuia din Moldova stau unele pasaje din cele trei scrisori inedite, descoperite recent în Biblioteca Centrală de Stat din Bucureşti (cotele Ms. A-206—38, 39, 40), pe care Asachi le adresează, din Viena, în lunile martie, aprilie şi mai 1825, bancherului Hag: Constantin Popp din Sibiu. Astfel, la 10/22 martie 1825, Asachi îi scrie lui Popp următoarele, cu privire la prietenul lor comun: „Notre respectable ami Mr. Pezzoni et sa familie se trouvent depuis le com-mencement de l’hiver â Florence, oii ils ont subis tous une maladie, causee par le changement du climat. Ils sont retablis, et Madame Pezzoni ira au printemps â Rocquaro prendre Ies eaux minerales. La bruit courait ici que Mr. Pezzoni etait destine au poşte du Consulat general â Livourne“ (Ms. A-206 —39, p. 2—3). Titlu Cătră A... P... in A; 1 te-ndeamnă A: îndeamnă B; scris ale A, B; 3 geminată A: gemănată B; 9 sunt în B; 13 Şi zi că A: Zi că chiar B. A fost publicat întîi în Culegere I, partea II, p. 46 — 47 (A), cu titlul Cătră tot acela, paralel cu versiunea în limba italiană, apoi în Culegere II, partea II, p. 44 — 45 (B), cu titlul Tot la acela, de asemenea paralel cu versiunea italiană, care se află şi în Raccolta, f. 14v. (Vezi nota la sonetul precedent). 3 zînul A: zeul R; 12 vel A, B. p. 230 CONSACRAT MEMORIEI DE LEUFCA C.I. Istrati, Din trecutul nostru (Una sută de ani de cînd G. Asaki s-a dus la Roma. O iubire adevărată şi neprihănită. Amorul care naşte din virtute şi este nemuritor), Bucureşti, 1909 (extras din revista p. 229 TOT LA ACELA 700 „Literatura şi arta română", XIII, 1909), p. 59, arată că Asachi a scris acest sonet, atît în româneşte cît şi în limba italiană, pe marginile unui portret al Biancăi Milesi, după ce a aflat de moartea ei, în 1849. Portretul respectiv se afla în 1909 în posesia lui C.I. Istrati. A fost publicat întîi în Culegere I, partea II, p. 48 — 49 (A), paralel cu versiunea în limba italiană, apoi în Culegere II, partea II, p. 46—47 (B), de asemenea paralel cu versiunea italiană. Titlu Prosforat A: Consacrat B; 6 Au urzit A: A sacrat B; 11 -au A: -a B. p. 231 CLIRONOMII LUI EPAMENONDA A fost publicată întîi în Culegere I, partea II, p. 50 — 51 (A), paralel cu versiunea în limba italiană, apoi în Culegere II, partea II, p. 48 — 49 (B), de asemenea paralel cu versiunea italiană, care se află şi în Raccolta, f. 15v. 1 aplică A: pleacă B; 4 Prin A: Cu B; 8 soarta cea rea şi pe-nvi-dia A: şi cu soarta pe invidia B; 9—12 au corespondente in A versurile: Murindul Epamenonda temerea deşartă-nvinge A eroilor de Teba ce-1 plîngeau cu duioşie, Crezînd că cu el se stînge şi-a seminţei lui scînteia. Patrioţilor, el zis-au, încetaţi de a mai plînge, Clironoame vă las astîzi două mîndre a melefiie: 13 de Leutre A: Leuctre B. p. 233 LA TERMELE DE KARLSBAD în „Gazeta de Moldavia", nr. 63, 64 şi 65, din 11,15 şi, respectiv, 18 august 1855, Asachi publică articolul intitulat O vizită după cincizeci ani, paralel cu versiunea în limba franceză, în care descrie pitoreasca staţiune balneo-climaterică de la Karlsbad, astăzi Karlovy Vary. Articolul se încheie cu următoarea precizare: „Multe monumente înfrumuseţează împregiurimele Karlsbadului, cu înscrisuri analoge, numite table votive, care de asemene sînt săpate prin stînci, în deosebite limbi, de autori renumiţi, drept mărturie a recunoştinţei acelora ce au recăpătat aice a lor sănătate. Fiind şi eu unul din ist număr şi văzînd că între acea tablă lipsea acea română, deşi mulţi moldo-români vizitează cu succes termele de Karlsbad, am compus următoare tablă scrisă cu litere latine, dupre ortografia italiană, avînd alăture traducere germană, care de magistrat s-au rînduit a se aşeza 48* 701 în mezul multor altora la picioarele stîncei numite Parnas, faţii-n faţă cu templul cel nou protestant". Urmează, în nr. 65, p. 259, poezia respectivă (A), semnată şi datată Karlsbad, iulie 1855. Alături, pe coloana din dreapta, se află traducerea ei în limba germană, făcută tot de Asachi. De aici a fost reprodusă, împreună cu versiunea germană, în „Telegraful român", nr. 68, din 27 august 1855, p. 272. în 1861 Asachi a mers din nou pentru cură la Karlsbad. Cu acest prilej, probabil, el a difuzat acolo o frumoasă foaie volantă, intitulată Termele de Karlsbad. Tribut de recunoştinţă. Gk. Asachi, 1855, în care este republicat (p. 3) imnul La termele de Karlsbad, cu caractere chirilice (B) şi, paralel, cu caractere latine şi ortografie italiană (C), iar pe p. 4 traducerea versurilor respective în limba germană. Această foaie volantă, din care un exemplar (singurul cunoscut?) se păstra în 1932 în arhiva oraşului Karlsbad, a fost reprodusă sub formă de facsimile de Gr. Graur, în „Adevărul literar şi artistic", nr. 624, din 20 noiembrie 1932. Gr. Graur relatează şi faptul că imnul lui Asachi a fost publicat de profesorul Karl Ludwig, arhivarul comunei Karlsbad, în volumul intitulat Karlsbad, im Munde seiner Găste, apărut în 1932, p. 258—259. Pe p. 2 a foii volante descoperite la Karlsbad se află următoarea notă privitoare la geneza poeziei, în care sînt reluate unele date din articolul de la 1855: „Apele minerale de Karlsbad, prin a lor putere minunată, din timpuri vechi, vindecă patimi grele a oamenilor;,a lor recunoştinţă unii o mărturisesc prin dănuiri în folosul îmbunâ-tăţirei ospitalelor de aice şi a înfrumusăţării preumblărilor, alţii prin table votive, scrise în deosebite limbi, şi care sînt pe monumente şi în stînci întipărite. Deşi mulţi români în tot anul vizitează aceste ape şi află aice vindecare, pănă amu ii nu au vederat în public a lor recunoştinţă, decît doar dupre zisa evangeliii. Spre a îndeplini şi la vedere o asemene datorie, urmînd şi impulzului inimei mele pentru binefacerea ce am simţit de la aste ape, am cercat a expune în numele compatrioţilor şi al meu sentiment prin următoare compunere, improvizată sup stînca pe care apoi ea în urmă s-au întipărit dupre ordinul onoratului magistrat." După călătoria sa din 1861 la Karlsbad, Asachi publică în Almanah, 1862, p. 9 — 28, cu o scurtă introducere de recomandare a staţiunii, un extras dintr-o dizertaţie a doctorului „Rodolphe Manul" despre compoziţia chimică şi acţiunea curativă a apelor de la Karlsbad, la sfîrşitul căruia spune: „împregiururile şi preumblările în giurul Karlsbadului sînt pitoresce. Recomandăm între altele promenada spre Posthof, pe la stînca numită Parnas, pe care sînt scul pite î*1 702 piatră mai multe table votive, în diferite limbi, între care de la 1855 se citeşte următoarea în limba română." Cu această ocazie, el republică poezia, p. 29—30 (D), paralel cu versiunea ei în limba germană. 1 Atît textul românesc cît şi cel german au fost incluse în Culegere II, partea III, p. 66 — 67 (E). 2 fără A, B, C, E: fără de D; 4 ci A, B, C, E: ce D; 5 căpătat A,E: capatat B, C, D; 8 Şi-n A, B, C, D: In E; au A, B, G, D: a E; 9 Stîncă A, B, C, D: Piatra E; 11 săninul A, B, C, D: seninul E; 12 -ncîntă A, B, C: -ncînt- D: -nvie E; vindicători A, B: vindecători D,E: tip. greşit vindcători C; 13 carii prin vindecare au A, B, C, D: ce prin a ta putere a E; 14 vîntă A, B, C, D: vînta E; 16 Prosforaua umelită A, B, C, D: Sacrificii umelite E; unui A, E; de un B, C, D. p. 234 ODĂ S-a publicat întîi în Adaos literar pentru abonaţii Monitorului oficial a Moldovei, Iaşi, iulie 1860, p. 17—18 (A), cu titlul Odă la Dumnezeu. Pentru incolumitatea patriei române. A fost republicată în Almanah, 1861, p. 144—145 (BJ, cu acelaşi titlu, apoi în Adaos literar la Monitorul oficial a Moldovei, de Anul Nou 1861, pentru DD abonaţi, p. 3 — 4 (C), avînd în titlu cuvîntul incolumitatea înlocuit cu prosperitatea, iar în continuare traducerea în limba italiană (p. 7—8) şi traducerea în limba germană (p. 9 — 10), în Almanah, 1862, p. 115—116 (D),cu titlul întocmai ca în A şi B', în foaia volantă intitulată Pentru prosperitatea patriei române. Odă dedicată Înaltei Adunări Elective a Principatelor Unite de G. Asaki, Iaşi, 1862 (E), şi în Culegere II, partea III, p. 68—71 (F), paralel cu traducerea germană menţionată mai sus. Caracostea, Izvoare, p. 64—69, a demonstrat că această odă a Iui Asachi este puternic influenţată de oda similară, Carmen saecu-lare, a lui Horaţiu (vezi şi Laslo, Horaţiu, p. 533 — 535). 1 Urzitorule A, B, D: Urzitoriule C, E, F; 6 triumf A, B, D, E,F: triomf C; 9 triumfat A, B, D, E, F: triomfat C; 11 pastrat A: Păstrat B, C, D, E, F; 16 glorii A: gloriei B, C,D,E,F; 18 Să faci A: Fie B, C, D, E, F; grîne A, B, C, D, E: grîie F; 19 strein A: străin B, C, D,E,F; intre 20-21 se află în A (exemplarul de la 703 Biblioteca Academiei B.S. România, cota P.I. 12035) următoarea strofă scrisă de mîna lui Asachi: Pe giunimea cea română, pentru patriii [viitor] lucor, Să îndănui cu lumina ce din sînul tău derază; Amor patriii, virtutea şi talent folositor Fie a creşterei ei bază. In C strofa este tipărită cu unele modificări: în românul giune-nsuflă princip drept, mîntuitor, Ştiinţa şi-nţălepciunea ce din sînul tău derază; A virtuţei cetăţane şi a patriei amor Fie a creşterei lui bază. 23 Dupre esemplele antice A, B, esemplile B: Cum Cornelia antică C, D, E, F; pre A, B, C, D: pe E,F; 24 Fiică A,B,C,D: Fiie E,F; 25 braţelor A, B, C, D, E: braţilor F; 27 patrii A, D, E,F: patriei B, C; 29—32 lipsesc în A, B, C, D; 30 originea E: origine F; în C (p, 2) se află următoarea notă referitoare la versurile 23—24: „Cornelia, romană, fiia lui Scipione Africanu, muma duioasă a celebrilor Grahi; a vieţuit la 130 înaintea lui Hs. însa ea a privi-gheat creşterea fiilor ei; ea a fost admirată pentru a ei virtute, caracter şi pentru scrierile sale. Regele Lidiii i-au peţit mîna, ea l-au refuzat, preferind a fi văduva unui roman decît femeia unui barbar. O damă de la ţară, după ce i-au arătat toate giuvaierile sale, i-au cerut să arăte şi dînsa ale ei; Cornelia i prezentă pe fiii săi zicînd: «iată giuvaierele şi podoaba mea». Roma, încă în viaţa ei, i-au înalţat o statuie de bronz cu inscripţie: Corneliei, muma Grachilor.“ p- 236 POF/n’r. Acest testament literar, asemănător cu cel al lui Ienăchiţă Văcă-rescu, a fost publicat prima oară în 1861, sub forma unei elegante foi volante editată la Institutul Albinei române, cu titlul Poetul. D-sale D. Vasile Alecsandri, dedicat de Gh. Asachi (A). în ms. 4499 de Ia Biblioteca Academiei R.S. România, dăruit de către Paulina Alecsandri la 25 iulie 1915, printre alte scrisori de la diferite persoane, din perioada 1847 — 1884, se află şi următoarea scrisoare a lui Asachi către Alecsandri, care a însoţit exemplarul din această foaie volantă trimis poetului la Paris: „lassy, 20 marţi 1861 Domnul meu, Ca un vechi tribut a stimei mele, acceptaţi alăturata compunere ilustrată prin onorabilul Vostru nume, împreună cu voturile sincere pentru a patriii şi a Voastră prosperitate. Devotul serv, G. A s a c h y D-sale D.V. Alexandry Paris“ 704 A fost retipărită, cu acelaşi titlu, în Almanah, 1862, p. 117 (B), apoi — fără semnătură — în Almanah, 1863, p. 35 (C), cu titlul Poetul. La D.V. Alecsandri, şi în CulegereII, partea III,p. 78 — 79 (D). Citind această poezie în Almanah, 1863, şi văzînd în ea o jignire adusă de Asachi lui Alecsandri, B.P. Hasdeu, în articolul Mişcarea literelor In Ieşi, publicat în „Lumina", 1863, nr. 12, consideră că autorul „loveşte Doinele în faţă şi fără sfială" (p. 101). După ce persiflează pretenţia lui Asachi de a fi unul dintre primii români care au scris versuri, Hasdeu termină, pe acelaşi ton: „Sărmane Costine, nefericitule Dosoteîe, voi sînteţi mai noi decît d. Asachi. Dezamă-gitule d. Alecsandri, pleacă fruntea înaintea lui Omer român, descoperit de cătră el însuşi, pe cînd miile de învăţaţi, în decursul atîtor secle, n-au fost în stare a destăinui pe acel elin!" (p. 102). Evident, invectivele tînărului Hasdeu sînt lipsite de temei. Aşa cum rezultă şi din scrisoarea reprodusă mai sus, nu pentru a-i întuneca gloria, ci pentru a-1 omagia în adevăratul înţeles al cuvîntului dedică septuagenarul Asachi această odă lui Alecsandri, care abia împlinise vîrsta de 40 de ani. Nu trebuie scăpat din vedere faptul că prin 1830—1835, cînd Alecsandri era copil, Asachi avea reputaţia bine statornicită de cel mai mare poet al românilor. La rîndul său, Alecsandri însuşi va scrie un testament literar similar (poezia Unor critici), cînd pe bolta literaturii române se înălţa, în toată măreţia lui, Emi-nescu. Versurile septuagenarului Alecsandri, de data aceasta, sînt un potrivit răspuns şi invectivelor lui Hasdeu la adresa lui Asachi: Poetul care cîntă Natura-n înflorire, Simţirea omenească, a Patriei mărire, Chiar slab să-i fie glasul, e demn de-a fi hulit, Cînd altul vine-n urmă-i cu glas mai nimerit? Şi oare se cuvine, şi oare-i cu dreptate De a schimba în crime a sale mici pacate?... E unul care cîntă mai dulce decît mine? Cu-atît mai bine ţării, şi lui cu-atît mai bine. Apuce înainte s-ajungă cît de sus, La răsăritu-i falnic se-nchină-al meu apus. Pentru alte legături literare ale lui Asachi cu poetul Vasile Alecsandri, vezi şi nota la poezia La Alfons de Lamartin. 1 au A, C: a B, D; 2 au A, B, C: a D; 3 şi a A, B, C: prin a D; 4 l-au A, B: l-a C, D; 11 au A, B: a C, D; tip. greşit brilant D; 12 n-au A, B, C: n-a D; 18 că poeta n-au A, B, C: c-un poeta n-a D; 19 au A, B: a C, D; schinteie A, C: scînteie B, D; 23 străbunilor 4, C: românilor B, D. 705 1 238 ANUL NOU 1857 ÎN MOLDOVA A fost publicată prima dată, sub semnătură, cu titlul Anul Nou 1857 in Moldova, în Noua Albină română, foaie literară şi artistică. Adaos la „Gazeta de Moldavia^, nr. 1, din 5 ianuarie 1857, p. 3—4 (A), în josul unei litografii alegorice explicată astfel: „Moldova, cungiurată de productele ogoarelor sale, şede pe malul Dunării, între nouri se vede depărtîndu-se anul vechi, iar acel nou, sub forma de giune, aduce lumină şi cheia cetăţii Chilia, care se arată în depărtare. Preste Moldova luminează în cer pleiada politică, compusă din şepte stele, ce reprezentează puterile care au subscris tratatul de Paris." Poezia are alături, pe coloana din dreapta a gazetei, traducerea literală în limba franceză. A fost retipărită în broşura in-folio intitulată Anul Nou 1857 in Moldavia. Auguştilor suverani subscriitori tratatului de Paris, dedicaţie de Georgi Asaki, Iaşi, Imprimeria lui Adolf Bermann (B), unde are alături o versiune scrisă cu caractere latine (C), cu menţiunea: „Le roumain, ecrit avec lettres latines, se prononce d’apres l’ortho-graphe italienne", precum şi traducerea în versuri a textului în limbile franceză, italiană şi germană. Modul foarte elegant în care este tipărită broşura respectivă, la cea mai bună tipografie ieşeană de atunci, indică faptul că Asachi a difuzat-o şi în străinătate. împreună cu cele trei traduceri, în limbile franceză, italiană şi germană, a fost reprodusă în Culegere II, partea III, p. 80 — 87 (D). Dedicaţia se află numai în titlul textului românesc. Am editat varianta D. 1 o măreaţă A, B: maiestoasă C, D; matroană A: matronă B, C, D; 2 Pre A, C, D: Pe B; sculpit un bour A: semnul lui Gioe B, C, D; 8 faţă A, B, D: faţa C; şi A, B: i C, D; un semn A: uric B, C, D; lei, B: ea-i C, D; mezină de un mare A: mai giune a lui Traian B, C, D; 6 în grîu şi spice A, B: de flori, de spice C, D; 7 Dar A, B: Ma C, D; 8 Ce-o A, B, : Ce C, D; triumfat A: combătut B, C, D; ş-au A, B; şi-au C: şi-a D; 9 dar A, B: ma C, D: tip. greşit Aşteaptă-mă In D; 10 prezisăse A, B: prezisese C, D; 11 oara A, B: ora C, D; au A, B, C: a D; 18 îngreoiat A: îngreoiet B: încărcat C, D; 15 -au A, B,C: -a D; 16 Din ceri preste a noastră ţară A: Preste valul a lui Traian B,C, D; au A, B, C: a 2>; 18 Nouă A, B: Noua C, D; viaţă A, B, D: viaţa C; 19 stînce A, Bi 706 petre C, D; au A, B, C: a D; 20 scris greşit Liberă-n in D; apa A: unda B, C, D; 21—22 sint in A: Ş-Anul Nou Moldovei aduce, de ogur bun ca să fie, Cheia Dunării antică ş-a cetăţii de Chilie! 24 -au A, B, C: -a D; 25 ni A, B, C: ne D; s-apere d-amu A, B: şi o apere C, D, tip. greşit apără D; 26 acest an să ni deie A: ist an să ni aducă B: ist an să ni trimată C, D, ne D; 28 spre A: la B, C, D. p. 240 ODĂ PINDARĂ LA DUMNEZEU In ms. miscelaneu 3477 (nepaginat) de la Biblioteca Academiei R.S. România se află încorporate două foi rătăcite din caietul autograf cu această odă, din 1821, pe care Gh. Asachi a închinat-o atunci mitropolitului Veniamin Costache, în timp ce se afla emigrat peste Prut. Aceste două foi cuprind titlul, cu dedicaţia către mitropolit, şi ultima strofă a odei (A). Lipsesc, aşadar, foile de la mijlocul caietului. Iată cuprinsul primei pagini: Oda pindarica cătră unul şi pre-puternicul Dumnezău, închinată înalt preosfinţiii sale chirio chir Ve-hiamin, arhiepiscop şi mitropolit al Moldaviei, de umilitul şi supus şărb a preosfinţiii sale, Gheorghie Asacfyi. Scris în Bessarabia, 8 noiemv. 1821. A fost publicată în Culegere II, partea III, p. 92—96 (B). Nu ani putut determina modelul după care a imitat Asachi această odă. 81 tip. cu B; 113 Doamne, [-m] A: Doamne B; 114 [Adevărul; îndurare] Graţia A: Graţia 3; [el va s-îndrepte; ea ni va aduce] el ni va trimete A: el ni va triimete B; 115 [A noastră] Dorita A: Dorita B; 116 [legi creştine] legea creştină A: legea creştină B; 117 -au A: -a B; [hotărît] decretat A: decretat B; [de lupta dreaptă] armatei cete A: al înarmatei cete B; 118 [izbînz] triumfuri A: triumfuri B: 119 [porniţ] păşiţi A: păşiţi B; ş-întru A: şi întru B; 121 s-împile A: se împile B; 124 vor A: o vor B; 125 s-îndură A: se-ndură B; 126 este in A: Dischis e cîmpul învingerei sigiiră! p. 244 EPILOG A fost publicat întîi în Culegere II, partea III, p. 104 (A), apoi a fost reprodus, la sfîrşitul unei Meditaţii de Anul Nou, în Almanah, 1868, p. 4 (B). 707 Caracostea, Izvoare, p. 35 — 37, a stabilit că este o imitaţie, 0 prelucrare a odei III, 30 a lui Horaţiu. Am editat varianta A. t 2 mult mai trainic am A: mai puternic l-am B; 3—5 sînt in B; Pentru ca fortuna oarbă în torbata ei mînie Să nu poată să-l oboare în timpul îndelungat. Cu cel monument trăi-voi, că esenţa a fiinţei mele 6 La Cel care A: Cătră acel ce B; 7 d-omeneşti pătimiri grele A: 1 de umane patimi rele B; 8 voace va adaoge A: voce va s-adaugă B; a A: al B; hor A: cor B; 9 Spre a lăuda Fiinţa care între A: Spr-adora acea estime ce-ntre B; lumele A: scris soarele în B; 10 fără A: făr B. FABULE p. 247 ZÎNA FABULEI A fost publicată întîi în Poezii, p. 107 (A), cu subtitlul Cătră cetitori, apoi în Fabule I, p. 3 (B), cu acelaşi subtitlu, în Fabule II, p. 3 (C), cu subtitlul Cătră cetitor, şi în Fabule III, p. 7 (D). 1 rostire d-adevăruri A, B: rostiri de adevăruri C, D; 2 Vă aduc întăia A, B: Aduc ţie-ntăia C, D; 3 strîmbă A, B: strîmba C, D; 4 de a vorbi nici cutez A, B: a vorbi mă disfătez C, D; 5 de A, B, D: di C; îi A, B: e C, D; 7 — 8 sini în A, B: Mai ales c-acel ce stercul în altuia ochi privede, După zisele Scripturei, bîrna-n ochiul său nu vede. p. 248 GRIERUL ŞI FURNICA Se află în Alăuta, p. 19 (A), fără titlu. A fost publicată întîi în „Albina românească11, nr. 16, din 21 iulie 1829, p. 64 (B), fără semnătură. A fost reprodusă în Poezii, p. 108 (C), în Fabule I, P- 4 (D), în Fabule II, p. 4 — 5 (E), şi în Fabule III, p. 12 (P). Este traducerea fabulei lui La Fontaine, La cigale et la fourmi (v. şi Lovinescu, Asachi, p. 131). In A începe astfel: Iubitor de disfătare, Grierul făr-încetare Noapte, zi, la zor şi sara Şuierat-au toată vara. 708 1 are în A şi varianta: [Din zor grierul şi sara]; 2 toata vară B, E, F: toată vară C, D; 4 [Fără hrană] Cu nimică A, B: Cu nemică C, D, g F; 5 Nu avea măcar A: Neavînd măcar B, C, D, E, F, macar F; 6 O muscă sau viermuşor A: Muscă sau un viermişor B, C, D, E,F, viermuşor C, D; 7 — 14 sint în A: Şi căuta hrană străină La furnica, a sa vecină, Vrun grăunte s-împrumute Ca să prindă la virtute. Pănă [timpul] avgust va veni [Bl zicea] Capitalul îţ voi plăti, [Păn la avgust cu izbîndă] [Capitalul cu dobîndă] Pe cinste de dobitoc, Cu dobîndî la un loc. 12 me B: mea C, D, E, F; 18 toată soma B, F: toata somă C, D, E; 15—16 sînt în A: Dar furnica nu împrumută Precum strînge de în grabă; [La ele asta-i de ruşine] Vara ce-i făcut trecută? Zîmbind, pe grier întrabă. 15 iconoamă B,C,D,E: econoamă F; 17 Pin A,B,C,D: Prin E, F; 19 îm A, B: îmi C, D, E, F; 20 Gioacă dar un pic acuma A: Gioacă, vere, dar acuma B, C, D, E, F. p. 249 CORBUL ŞI VULPEA A fost publicată întîi în Poezii, p. 109—110 (A), apoi în Fabule I, p. 5—6 (B), în Fabule II, p. 6—7 (C) , si în Fabule III, p. 13—14 (D). Este traducerea fabulei lui La Fontaine, Le corbeau et le renard (vezi şi Lovinescu, Asachi, p. 131). 2 S-aşăzasă A, B: Se aşază C: S-aşezasă D; 4 ce A, B, C: ce-o -D; 6 Subt A, B: Sub C, D; 7 Şi în’i, B: Şi-n C, D; îi A, B: * C: -i D; 8 Bună A, B, C: Buna D; venitice A, B: vinetice C: Genetice D; 24 pre A, B, C: prea D. c P- 251 BROASCA ŞI BOUL A fost publicată întîi, fără semnătură, în „Albina românească", nr. 42, din 20 octombrie 1829, p. 168 (A). De aici a fost reprodusă «Curierul rumânesc", nr. 58, din 28 octombrie 1829, p. 250. A 709 fost republicată de autor în Poezii, p. 110 — 111 (B), în Fabule I p. 6 — 7 (C), în Fabule II, p. 8 — 9 (D), si în Fabule III, p. 15 — 16 (E). Este traducerea fabulei lui La Fontaine, La grenouille qui se veut faire aussi grosse que le boeuf (v. şi Lovinescu, Asachi, p. 131). 3 -se A: -să B, C, D, E; 4 D-o A, B, C: De-o D,E; 14 a s-umfla A: a să umfla B, C, D, E, se D, E; 21 broasca mititică A, B, C: astă broască mică D, E; 24 Fără a-ş A, B, C: Fără-a-ş D, E, -şi E; 25—28 lipsesc în A, B, C, D; 30 -ş A, B, C: -şi D, E; 31 Şi pe-a sa femeie-n damă A, B, C, D: Şi-n prinţesă pe a sa damă E; 34 păn şi cinstea-i vinde A, B, C, D: păn şi pre el vinde E. p. 253 ACII DOI CATÎRI , A apărut întîi, fără semnătură, în „Albina românească", nr. 65, din 9 ianuarie 1830, p. 262 (A), apoi în Poezii, p. 111 — 113 (B), în Fabule I, p. 7 — 9 (C), în Fabule II, p. 10 — 11 (D), şi în Fabule III, p. 17-18 (E). Este traducerea fabulei lui La Fontaine, Les deux mulets (v. şi Lovinescu, Asachi, p. 131). Titlu Cii A: Acii B, C, D,E; 1 călătorea A, B, C, D: călătoreau E; 2 ducea A, B, C, D: duceau E; 7 Deşi A, B, C: Chiar de D, E; apase A: apasă B, C, D, E; 8 vre A: vra B, C, D, E; lase A: lasă B, C, D, E; 9 sunînd A, B, C, D: suna E; 11 Deodată A,B,C,D: Cînd deodată E; 12 Ies-o A,B,C: lesă o D,E; 13 busta A: bustă B, C, D, E; 14 soamă A, E: soma B, C, D; 15 Uni-1 prind d-urechi A, B, C, D: De urechi îl prind E; 16 Alţi l-împung şi-l bat cu fusta A: Alţi împung şi-l bat cu-o fustă B,C, D, E; 20 Pe-aist A,B,C: Pe ist D,E; 22 dauni A: daună B, C, D, E; 24 mori A, B, C, D: mor E; 25 celalant A, B\ C: celalalt D, E; 26 totdeauna A, D, E: totdeaună B, C; 28 repede furtuna A, D, E, fortuna D, E: repedea fortuna B, C; 32 răle A: rele B, C, D, E; 33— 34 sint in A: Eu cîntînd ca-n zi de mai încă-n pace oi paşte scai. 34 Tot în pace oi paşte B, C: Voi să pasc în pace D, E. p. 255 ASINUL ŞI FURUL S-a publicat întîi, fără semnătură, în „Albina românească , nr. 29, din 5 septembrie 1829, p. 76 (A), apoi în Poezii, p. 113 — 710 (B), In Fabule I, p. 9 — 10 (C), in Fabule II, p. 12 — 13 (D), în Adaos literar pentru abonaţii Monitorului oficial a Moldovei, Iaşi,iulie 1860, p. 9 (E), şi în Fabule III, p. 19 (F). Este o adaptare a fabulei lui La Fontaine, Les voleurs et Văne. 2 Se A, D, E, F: Să B, C; băte A: bătea B, C, D: băteau E, F; g să-l A, D,E,F: scris s’il B, C; aibă A, D,E,F: aibe B,C; 4 va A,B,C: vra D,E,F; să-l A, D,E,F: scris s’il B,C; vîndă in E; 5 să A, B, C: se D, E, F; 6 âsin în B, C; 7 triile A, B, C, D: treile E: treilea F; talhar In E; 8 măgari A, B, C: magari D, E,F; 9 âsin în B, C; 11 carea în A; 13 ci A, B, C, D: ce E,F; 15 Ia A, B, C: Ie D, E,F. p. 256 LUPUL ŞI MIELUL A fost publicată întîi în Poezii, p. 114—115 (A), apoi în Fabule I, p. 10 — 11 (B), în Fabule II, p. 14—15 (C), şi în Fabule III, p. 20 — 21 (D). Este traducerea fabulei lui La Fontaine, Le loup et l’agneau (vezi şi Lovinescu, Asachi, p. 131). 3 vedea A,B: vide C: videa D; 5 însătat A,B: însetat C, D; 10 di A, B, C: de D; înfruntez A, B: înfruntezi C, D; 11 tulbur A, B: turburi C, D; cutez A, B: cutezi C, D; 14 ce te-ntartă? A, B,C: nu te-ntartă D; 16 -nţălegi A, B, C: -nţelegi D; 19 tulbur A, B: turbur C, D; 21 tulburi A, B: turburi C, D; ş-acum A, B: şi acum C: scris şi cum D; 34 război A, B, C: resbel D; 37 făr s-îl mai A, B: fără să-l C, D,\ 38 ş-îl A, B: şi-l C, D; mînîncă A, B, C: mănîncă D. P- 258 LEUL ŞI GUZGANUL A fost publicată întîi în Poezii, p. 116—117 (A), apoi în Fabule I, p. 12 — 13 (B), în Fabule II, p. 16 — 17 (C), şi în Fabule III, p. 22 — 23 (D). Este traducerea fabulei lui La Fontaine, Le lion et le rat (vezi Şl Lovinescu, Asachi, p. 131). 1 să A, B: se C, D; 3 multeori A, B: multeor C, D; 4 agiutori ■A, B, D: agiutor C; 5 s-a vedea A, B: vei vede C: vei vedea D; 6 Prin A, B: Din C, D; 8 Să urîsă A, B: I s-urîsă C, D; 10 unghea B: brînca C, D; 11 acesta au A, B: acest-au C, D; 17 Să A, B: Se C, D; 23 Mugind A, B: Muge C, D; să A, B: se C, D; 25 Şi acela A,B,C: Încît acel D; domnitori A,B: domnitor C,D; 26 711 să-s- A, B: să-şi C, D; 27 vînători A, B: vînător C, D; 29 reţeoa A, B, C, D; 31 dărmat A, B: distrămat C,D; 32 leu A,B,C-leul D. p. 260 GUZGANUL DE CETATE ŞI CEL DE CÎMP A fost publicată întîi, fără semnătură, în „Albina românească11 nr. 5, din 13 iunie 1829, p. 20 (A), unde este precedată de o preţioasă notă intitulată Despre literatură (vezi textul acestei note în volumul al II-lea al prezentei ediţii). Din „Albina11, atît nota respectivă cît şi fabula au fost reproduse de Zaharia Carcalechi în „Biblioteca românească11, Buda, 1834, partea V, p. 53 — 54. A fost republicată în Poezii, p. 117 — 119 (B), în Fabule I, p. 13 — 15 (C), în Fabule II, p. 18 — 19 (D), şi în Fabule III, p. 24—25 (E). Este traducerea fabulei lui La Fontaine, Le rai de viile et le rat des champs. 1 Dineoare A, D,E: Dineoară B, C; 3 din A: de B, C, D,E; 8 Aşăzat în A; 13 păn A, B, C, D: pănă E; 16 se A: să B, C, D, E; 34 în A, B, C este: Ni-om dopa în bună pace; 38 -m A, B, C: -mi D, E. p. 262 CERBUL LA FÎNTÎNĂ A fost publicată întîi în Poezii, p. 119 — 121 (A), apoi în Fabulei, p. 15 — 17 (B), în Fabule II, p. 20 — 22 (C), şi în Fabule III, p. 26-27 (D). Este traducerea fabulei lui La Fontaine, Le cerf se voyant dans l’eau (vezi şi Lovinescu, Asachi, p. 131). 1 limpede A, B: limpide C, D; 3 coarnile A, B, C: coarnele D; 4 să A, B: se C, D; 9 ramose creştete A, B: rămoase creştete C: ramosul creştetul D; 12 Să-nalţă A, B: Te înalţi C: Se nalţi D; 13 în vreme cînd picioarile A, B: Aleu, cum şi picioarele C, D; 15 fusile A, B: fusele C, D; 16 analoghie A,B,C: analogie D; 17 aceste cugetă A, B: aşa se critică C, D; 19 făr de A, B: făra C, D; 21 atunci spăimîndu-să A,B: de spaimă tremură C,D; 22 Dodată o A, B: C-un salt la C, D; 29 scris desa în D; 31 coarnile A,B,C: coarnele D; 33 ogariul A,B: ogarul C, D; 34 sărmanu A, B,C: sărmanul D; 36 anu A, B: anul C, D; 40 daună să A,B: daune se C, D. p. 264 COCOSTÎRCUL ŞI VULPEA A fost publicată întîi în Poezii, p. 121—122 (A), apoi în Fabule I, p. 17 — 18 (B), în Fabule II, p. 23 — 24 (C), şi în Fabule III, P- 712 29 (J>). în m°d greşit, această fabulă a fost reprodusă, după Carte de lectură românească, Braşov, 1866, în ediţia fabulelor lui Alecu Donici, apărută, prin 1894—1895, în editura „Fraţii Şaraga" din Iaşi. Nu ştiu cum este semnată în cartea respectivă apărută la Braşov pentru că nu am avut posibilitatea să o consult. (Vezi şi nota la fabula Momiţa la bal masche.) Este traducerea fabulei lui La Fontaine, Le renard et la cigogne (vezi şi Lovinescu, Asachi, p. 131). 10 nimica A, B: nemica C, D; 16 Dauna A, B: Daună C, D; 21 Undi A, B: Unde C, D; 30 diparte A, B, C: departe D; 33 pi A,B: pe C, D; 34 Desori A, B: ’Dese C: Dese D. p. 266 LUPUL ŞI CUCOARA A fost publicată întîi în Poezii, p. 123 (A), apoi în Fabule I, p. 19 (B), în Fabule II, p. 25 — 26 (C), şi în Fabule III, p. 30 (D). Este traducerea fabulei lui La Fontaine, Le loup et la cigogne (vezi şi Lovinescu, Asachi, p. 131). 5 de a A, B: d-al C, D. p. 267 GUZGANUL SĂHASTRU A fost publicată întîi în Poezii, p. 124—125 (A), apoi în Fabule I, p. 20 — 21 (B), în Fabule II, p. 27 — 29 (C), şi în Fabule III, p. 31-32 (D). Este traducerea fabulei lui La Fontaine, Le rat qui s'est retire du monde. 18 Să A, B: Se C, D; 21 douî A, B: două C, D; 26 să adune A, B: s-adune C: ca s-adune D; 29 di i-ar A, B: de s-ar C, D; 32 să-i A, B: s-i C, D; 34 Cîci A, B: Căci C, D; nătreţul A, B: nutreţul C, D; 35 aibe A, B: aibă C, D. In vocabularul de la sfîrşitul ediţiei de bază (D), Asachi dă următoarea explicaţie cuvîntului Rodiseu (v. 18): „Nume închipuit a unui motan ce roade seul“ (p. 143). P* 269 ŢĂRANUL ŞI FIII LUI A fost publicată întîi în Poezii, p. 126 — 127 (A), apoi în Fabule 11 p. 22 — 23 (B), în Fabule II, p. 30 — 31 (C), şi în Fabule III, P- 33-34 (D). Este traducerea fabulei lui La Fontaine, Le laboureur et ses enfants* 713 Titlu săi A, B, C: lui D; 4 -nsă A, B, C: -amu D; 6 Şi-n acest chip i-au vorbit A, B: Şi aşa li-au vorovit C, D, vorbit £>; 12 sj A, B: se C, D; 14 lucrarea A, B: lucrare C, D; 17 de mînă un A,B: de-o palmă C,D; 21 odor ca A,B,C: odorul D; 22 încep să-l A, B, C: tip. greşit în giur ă’l D; 24 Li A, B, C: Le D; bucurie A, B: secerie C, D; 28 C-osteneala-i A, B: Că ostineala-i C, D. p. 271 OALA DE ARAMĂ ŞI OALA DE LUT A fost publicată întîi în „Albina românească", nr; 52, din 24 noiembrie 1829, p. 208 (A), fără semnătură. Este reprodusă în Poezii p. 127 — 128 (B), în Fabulei, p. 23 — 24 (C), în Fabule II, p. 32 — 33* (D), în Fabule III, p. 35 — 36 (E), şi în „Icoana lumei“, nr. 12—13, din 5 iunie 1866, p. 95 (F). Este traducerea fabulei lui La Fontaine, Le pot de terre et le pot de fer (v. şi Lovinescu, Asachi, p. 131). 2 P-o A,B,C: Pe-o D,E,F; 3 îmbe A, D: îmbi B,C: ambe E,F; 10 fel de întîmplare A,B,C, feli B,C: tot fel iul de-ntîm-plare D, E, F; 12 m-ei A, B, C: mi-i D, E, F; 14 pre A, D, E, F: prea B,C; 16 măcar A,B,C,D: macar E, F; 18 ti-oi A: t-oi B, C: te-oi D, E, F; 19 aseminea paroală A: asemine parolă B, C: asemene parolă D, E, F; 21 oală A, E, F: oala B,C, D; se A, D, E,F: să B,C; eompanea A,B,C: compania D,E,F; 26 Alt’ A, D, E, F: Alta B,C; ş-alta-i A: şi alta-i B, C, D,E,F; 31 -n moalea A: în moale B, C, D, E, F; 33 Cît mărunte A: C-în mărunte B, C: Că-n mărunte D, E, F, mănunte E,F; 36 ce A: ci B, C, D, E, F; 37 Di A, D: De B, C, E, F. p. 273 VULPEA ŞI ŢAPUL A fost publicată întîi în Poezii, p. 129—130 (A), apoi în Fabule I, p. 25 — 26 (B), în Fabule II, p. 34 — 36 (C), în Fabule III, p. 37 — 38 (D). şi în „Icoana lumei“, nr. 14—15, din 20 iunie 1866, p. 99— 100 (E). Este traducerea fabulei lui La Fontaine, Le renard et le bouc (vezi şi Lovinescu, Asachi, p. 131). Am editat varianta D. 1 bărbos A, B, C: bărbos D, E; 3 Să dusără A, B: Se duseră C: Să dusesă D, E; 7 însătaţi A, B: însetaţi C, D, E; îmbi A, B, C: ambi D, E; 8 puţi in D; 9 băutură A, B: beutură C, D, E; 10 lor* în Dj s-au A, B: au C, D, E; 18 -ţ A, B: -ţi C, D, E; 25 cîtă-i 714 A,B: cîtu-i C,D,E; 26 Nu-mi agiungea A, B: Nu m-agiunge C, D,E, agiungea D, E; 27 să A,B: se C, D, E; 29 Ş-agiungînd in A, B, C; 35 cîte-n A, B: scris cît’n C, D, E; 41 ia A, B: ie C, D, E. p. 275 CAPRA, GIUNCA ŞI OAIA, ÎN COMPANIE CU LEUL A fost publicată întîi în Poezii, p. 131—132 (A), apoi în Fabule I, p. 27 — 28 (B), în Fabule II, p. 37 — 38 (C), şi în Fabule III, p. 39-40 (D). Este traducerea fabulei lui La Fontaine, La genisse, la ch'evre et la brebis, en societe avec le lion. 7 să A, B, C: se D; 18 -ş A, B, C: -şi D; 21 să A, B: Se C, D; 22 drit A, B: drept C, D. p. 277 OAIA ŞI MIELUL Se află în Alăuta, p. 27 — 28 (A), intitulată Fabulă şi datată 24 ien. 1819. Este împărţită în strofe a cîte patru versuri. A fost publicată întîi în Poezii, p. 132 —133 (B), apoi în Fabule I, p. 28 — 29 (C), în Fabule II, p. 39 — 40 (D), şi în Fabule III, p. 41 — 42 (E). Titlu meiul B, C: mielul D, E; 1 Spune A: Spunea B, C, D, E; mielului A, D, E: meiului B, C; 4 Cînd gîndesc A: Cugetînd B, C, D,E; 5 ciobanul A: păstoriul B, C, D: scris pastorul E; 6 D-abife A: Abia B, C, E: Abie D; 7 măcelar A, B, C, D: scris macelar E; 8 altfel A: altfeli B, C, D, E; 10 Fără milă acei A: Acii cruzi şi răi B,C,D,E; 11 şi zugrumă A,B,C: te zugrumă D,E; 12 te schimb- A: te vînd B, C, D, E; 13 D-altă A: De-altă B, C, D, E; să A, By C: se D, E; 14 ce cu dînş-îi A: ce-i cu dînşii B, C, D, E; 15 ei A: el B, C, D, E; 17 făr-îndurare A: fărâ--ndurare B, C, D, E; 18 Toţ A: Toţi B, C, D, E; 19 Şi viaţa abie-ţ A: Ş-abia traiul îţi ■®> C,D,E, abie D, îţ B,C; 20 [Cî] Ei îndată ţ-o răpesc A: la-W-ndată îl rîpesc B,C,D,E, Iacă, răpesc E; 21 împrotiva A, B, C, D: Chiar în contra E; însuş A, B, C, D: însuşi E; 23 Tocma în sînul A: Chiar în sînul B,C,D: Tocma-n mezul E; omenirei A, B, C, D: °nunirei E; 24 [Tînăr t-oi vede] Tînărel te văd A: Tinerel te văd C, D, E; 25 mielul A, E: meiul B, C, D; umilinţă A, D: ume-lintă B, C, E; 26 l-au zis A: Zis-au B, C, D, E; 27, 29 me A, B, D: mea E; 30 Ar fi atunce A: Fi-va-tunce B, C, D, E; gre A, B, C: grea D, e; gj D-aş vede întăi eu A: De aş vedea întăi B, C: Da-că-ntăi aş vede D,E; 32 me A: mea B,C, D,E. 49 — Opere, voi. x 715 p. 279 STOMAHUL ŞI MĂDULĂRILE A fost publicată întîi în Poezii, p. 134—136 (A), apoi în Fabule I, p. 30 — 32 (B), în Fabule II, p. 41 — 43 (C), şi în Fabule III, p. 43-45 (D). Este traducerea fabulei lui La Fontaine, Les membres et l'estomae (vezi şi Lovinescu, Asachi, p. 131). 1 astizi In A,B; 4 dizbinat A, B, C: dezbinat D; 10 de A, B: dă C, D; 12 -ş A, B, C: -şi D; 13 Nouî A, B: Nouă C, D; 14 să A, B: se C, D; 17 Menenul A, B: Menenus C: Menenius D; 18 -mblînzind A,B,D: -mblînzînd C; 28 aşa A,B,C: au vrut D; 29 Fieşcare A, B: Fiecare C, D: 31 Bîrdanile A, B: Bîrdăhanii C, D; nimic A, B: nemic C, D; 36 ne A, B: ni C, D; 38 tot A, B: tu C, D; 39 bine A, B: bine-i C, D; 42 să A, B: se C, D; 43 nimic A, B: nemic C, D; 48 Fieşcare A, B: Fiecarea C: Fiecare D; 55 spre obştii A, B: spre-a obştei C: spre comun D. p. 281 ÎN UNIRE STĂ TĂRIA A fost publicată întîi, fără semnătură, în „Albina românească", nr. 70, din 11 septembrie 1830, p. 301 — 302 (A), cu titlul Bătrînul şi fiii săi. La versul 1 are nota: „Cimilitură asupra galbănului de Holanda, pe carele se înfăţoşază un armaşi ţiind în mînă săgeţi sau dărzi legate, iar împregiur latineşte este scris concordia res parvae crescunt, adecă prin concordie (unire) se măresc lucrurile mici. Această stemă însemnează strînsa legătură între ţinuturile cele mici a Holan-dei, prin carea acea ţară mărginită au agiuns la minunat grad de avuţie, putere şi cultivire.“ A fost reeditată în Poezii, p. 136—139 (B), în Fabule /, p. 32 — 35 (C), în Fabule II, p. 44 — 47 (D), şi în Fabule III, p. 46-48 (E). Este o prelucrare a fabulei lui La Fontaine, Le vieillard et ses enfants (v. şi Lovinescu, Asachi, p. 131). 2 romanilor A: latinilor B, C: latinelor D, E; 4 pin A, B, C, D: prin E; 7 Precum pilde A, B, C, D: Cum esemple E; 8 De agiuns A, D, E: îndestul B,C; 14 tare A,B,C: tînăr D,E; 18 scris fiii D, E; 23 Ş-acestuie A: Ş-acestuia B, C: Şi acestui D, E; 26 nimic A, B, C: nemic D, E; 30 li A, D, E: le B, C; 33 asemene A, D, E: asemine B, C; tîmplare A: -ntîmplare B, C, D, E; 35 iau 716 A, B, C: ieu D, E; 37 întîi A: întăi B, C, D, E; dizleagă A, B, C: dezleagă D, E; 44—45 sînt în A: Cît trăia bătrînul Ile înnoie în toate zile 50 Fiii înc- A: Fiii lui B, C, D, E; 51 aceste A, B, C: aceasta D, E; 55 se-ndeasă A, D, E: s-îndeasă B, C; 62 gre A, B, C, D: grea E; 64 spor A, B, C, D: spori E; 65 Dişi A, D: Deşi B, C, E; 66 dizbină A: dezbină B, C, D, E; 67 La împărţirea averei A: La-mpăr-ţelele averii B, C, D, E; 68 Darmă unul pe-alalant A: Darm-unul pe celalant B,C, D, celalalt D: Unul darmă pe celalalt E; 74 Să A, B, C: Se D,E; 75 -le în A: -le-n B,C: -li-n D, E; 80 prea A, B, C: pre D, E. p. 284 MUSCA ŞI CARUL A fost publicată întîi în „Curierul rumânesc“, nr. 1, din 13 martie 1830, p. 4 (A), cu titlul Fabulă. Carul şi musca. La cuvîntul fabulă, redactorul, I. Heliade Rădulescu, face în subsol următoarea notă: „Această fabulă mi s-a trimis de la unul din prenumeranţi, care, fiind foarte bine scrisă şi plină de moral şi de glumă, să alăturează aci“. Este semnată (P), deci un prenumerant. De aici a fost reprodusă imediat în „Albina românească”, nr. 22, din 27 martie 1830, p. 94 (B), precedată de o înştiinţare despre noul format şi noua literă cu care se tipăreşte „Curierul românesc11, precum şi despre faptul că „numita gazetă din zi în zi se îndeplineşte atît prin împărtăşirea novitalelor, cît şi prin stilul limbei, ce sînt semne sporitoarei sîr-guinţe a D. Eliad, redactorul gazetei". Nici aici fabula nu este semnată. A fost reeditată de autor în Poezii, p. 139 — 141 (C), cu titlul Musca şi carul, în Fabule I, p. 35 — 37 (D), în Fabule II, p. 48 — 50 (E), şi în Fabule III, p. 49-50 (F). Precizarea din titlu, conţinutul fabulei şi faptul că a apărut întîi fără semnătura autorului arată că era vizat în ea un membru mai puţin activ, dar lăudăros, al comitetului moldovalah de elaborare a Regulanuntului organic, care şi-a desfăşurat lucrările la Bucureşti, în perioada iulie 1829 — aprilie 1830. După cum se ştie, Gh. Asachi a fost secretarul acelui comitet pentru partea moldoveană. Este traducerea fabulei lui La Fontaine, Le coche et la mouche (v. şi Lovinescu, Asachi, p. 131). 2 urca A, C, D, E: urcau B, F; 3 Şase A: Şasă B, C, D: Şese E, F; 4 Inhamaţi A: înhămaţi B,C, D,E,F; 6 se A, B, E,F: 717 49* să C, D; 7 asudau A, F: asuda B, C, D, E; 8 Opintea A, B, C, D, E: Opinteau F; sta A, B, C, D, E: stau F; 10 ajute A, B, C, D: agiute E, F; 11 ei A,C,D: ii B,E,F; 12 înseamnă A: însamnă B, C, D, E: ’l însamnă F; 13 ajunge A: agiunge B, C, D, E, F; 15 înaintează A,B,C, D,E: naintează F; 16 c-însaşi A, B: c-însaş C, D: că-nsaş E: că-nsaşi F; -a A: -au B, C, D,E, F; 17 Şi mîndrită se aşază A, B: Şi-nmîndrită apoi s-aşază C, D, E, F; 20 se A, B, E,F: să C, D; 23 viteazul A, B, C, D: bătrînul E, F; 25 Pe ostaşii săi A, B, C, D: Cătră un asalt E,F; 26 L-asaltul unui troian A, B, C, D: Pe un brav al său oştean E, F, Pe aprodu F; 28 ea A, B, C, Di nu-i E, F; 30 nimini A, B: nime C, D, E, F; ajutori A, B,C, D, E; agiutori F; 33 Ci A, C, D, E, F: Ce B; pîşînd A: păşind B, C, D, E,F; 35 le A,B,C, D: li E,F: 39 Le Â,C, D: Li B,E,F; 40 mulţumită A: mulţămită B, C, D, E, F; 42 Se A, E, F: S& B,C, D; 43 prea A, B: pre C, D,E,F; 46 Mincinoşi A, B: Minciunoşi C, D, E, F. p. 286 CINELE CARELE SCAPĂ LUCRUL, VÎNÎNDU-I UMBRA ÎN APĂ A fost publicată întîi în Poezii, p. 141 — 142 (A), apoi în Fabule I, p. 37 — 38 (B), înFabulelI, p. 51 — 52 (C), şi înFabule 7J/,p.51(D). Este traducerea fabulei Iui La Fontaine, Le chien qui lăche sa proie pour l’ombre. Titlu Cînile A, B, C: Cînele D; carile A, B; carele C, D; in A, B, C fără în apă; 4 cînile A, B: cînele C, D; 10 asemine A, B: asemene C,D. p. 287 MOARTEA ŞI NENOROCITUL A fost publicată întîi în Poezii, p. 142 — 144 (A), apoi înFabule I, p.38 —40 (B), înFabule II, p.53 —54 (C), şi ÎnFabule III, p.52 — 53 (3>)-Este o prelucrare a fabulei lui La Fontaine, La mort et le bucheron (vezi şi Lovinescu, Asachi, p. 131). Are însă şi unele asemănări cu fabula II vecchio e la morte a lui Pignotti. 5 Să A, B: Se C, D; 7 Obosît A, B: Obosit C, D; 9 -ş A, B: -şi C, D; 13 De vipt lipsă-i A, B: Fără vipt de C, D; 14 Fără somnu-i deseori A, B: Fără somn adeseori C,D; 16 n-are A,B: are C, D; 17 vătavul A,B,C: vatavul D; 18 piste A, B: peste C, D; 21 Soţ bătrîn de sfadă plin A, B: O soţie sfăditoare C, D,' 718 22 Toate-1 urnplă de venin A, B: Viaţa-i face o lungoare C: Viaţa-i umple cu lungoare D; 23 -ş A, B, C: -şi D; 25 Nesăţosa în A, B, C; 29 fioroasă A, B: fioroasa C, D; 35 De a suferi mii A, B: A suferi mii de C, D; 36 de-a A, B: a C, D. p. 289 BROAŞTELE CARE GER UN ÎMPĂRAT Se află în Alăuta, p. 28—30 (A), fără titlu. A fost publicată întîi în Poezii, p. 144—146 (B), apoi în 'Fabule I, p. 40—42 (C), în Fabule II, p. 55—57 (D), şi în Fabule III, p. 54—56 (E). Este traducerea fabulei lui La Fontaine, Les grenouilles qui deman-dent un roi (v. şi Lovinescu, Asachi, p. 131). întrucît textul din Alăuta prezintă deosebiri însemnate faţă de versiunea tipărită, îl reproducem în întregime: Nevrînd broaştele s-asculte De democraticesc stat, De la Zevs ,cu strigări multe [Au cerut] îş ceru un împărat. Supărîndu-1 multă vreme şi voind Zevs să-i împace, Au dat [spre-a lor stăpînire] spre a lor domnie pe un iubitor de pace, Ge căzînd din [cale] sferă înaltă Au sunat aşa de foarte, Gă sărind din mal în baltă S-au ascuns pin toate boarte; între pâpor şi coşare şi al trestiilor glod Tremurînd zăce în frică tupilat broscos norod. Făr-a cuteza să sară Sau s-arete capu-afară Pe stăpînul lor să vadă, Ge-ncep urieş să-l creadă. Făcătoriu însă di frică [nu era] n-au fost alt, ce o grindă La al căria povoră nu pute să se diprindă. Broasca întăi ce cu sfială [Au ieşit] Ieşi din glod la ivală, Au venit şi alt în urmă După ea şi toată turmă Ş-într-atîta s-îmblînzîsă cu fireasca bunătate, Gă supuşi măriii sale îi săre-n sfîrşit pe spate. Bietul crai sufere toate De p-a lui supusă gloate, Ge d-iznov cu împutare înălţa la Zevs strigare: Dă-ne un crai ce să se mişte, toţ striga, dă-ne părinte, Iară Zevs ca să plinească lor ş-această rugăminte Le trimete o cucoară Ce le-mpunge şi le-omoară 719 Ş-arătînd a ei putere Le înghite după vrere. Iată o mare tinguire cătră Zevs de nou să suie, Iar el zice: „a voastră voie vr-a me lege să supuie. Să fi păzit făr’ cîrtire Cea întăia stăpînire [Ce neputînd să] Dar pentru că nu vă [placă] place Să căde ca să v-împace. împăratul dinainte ce spr-a voastre-am dat poveţe, Care era totdeauna mulcom, bun, plin de blîndeţe, îns-acum vă dau un sfat: Păzîţ p-acest împărat, Nu cumva prin multă iscare Să daţ peste-un rău mai mare." 5 îndurători B, C, D: îndurător E; 9 Niciodat’ s-au mai B, C: Niciodată s-au D, E; 14 borte B, C: boarte D, E; 15 Tupili toţi s-au cufundat B, C: Tupili s-au acufundat D, E, Tupil E; 17 capul B,C, D: un cap E; 22 Era trunchi B,C: Ram au fost D, E; 25 ieie B,C: iaie D,E; 27 trunchi încet B,C: ramu-ncet D,E; 29 Iată B, C, D: Iacă E; 37 haractir B, C: caractir D, E; 39 broaştile B, C, D: broaştele E; 42 ne B, C: ni D, E; 50 Iată B, C, D: Iacă E; 58 ţînut B,C: ţinut D,E; 59 Guvernul de mainainte B,C: Pe guvernul de-nainte D,E; 62 Bun şi B,C: Acel D,E; 65 pin B, C: prin D, E. p. 292 ROZA ŞI SPINUL S-a publicat întîi in Poezii, p. 51 — 56 (A), cu menţiunea, după titlu, Fabulă. Imitaţie, apoi în Fabule I, p. 43 — 48 (B), în Fabule II, p. 58 — 62 (C), cu aceeaşi menţiune ca şi în Poezii, şi în Fabule III, p. 57-61 (D). Este traducerea fabulei La rosa e lo spino a poetului italian Lorenzo Pignotti (1739 — 1812). Pentru comparaţie, cităm, după ediţia intitulată Favole di Lorenzo Pignotti e di Luigi Clasio, Milano, 1879, p. 53 — 55, patru strofe de la început şi două de la sfîrşitul fabulei respective: Cinta di spine ruvide, Giâ dai sottili screpoli In denso cespo ascosa, Del verde estremo ammanto Qual verginella timida L’ascoso sen purpureo Fioria purpurea rosa. Si discopriva alquanto. Si foita ricoprivala Del bel cespuglio ombrifero La siepe d’ogni intorno, Entro la stanza oscura Che appena un raggio languido Crescea quasi invisibile, Vi trasparia del giorno. Ma piti crescea sicura. [...........................] 720 „O, donzellette semplici, Se il giogo necessario Voi che sicure e liete Mai vi sembrasse grave, Di soggia madre provida Nella roşa specchiatevi Sotto del fren vivete; E vi parrâ soave“. 5 o copere A, B, C: acopere D; 6 Tufa carea o A, B: O tufă ce o C: Tufa ce o D; 8 Pătrund A, B: Străbat C, D; 9 din solzii A,B: prin strama C, D; 10 să-nşiră A,B: ascunde C, D; 11 por-firă A: porfiră B, C: purpură D; 12 să dezvăliră A, B, dizvăliră B: abie pătrunde C, D; 13 umbrindu-să A: umbrîndu-să B: scutindu-să C, D; 16 sigură în A; 17 tînără A, B, C: vergură D; 18 Mîndră A, B: Mîndrită C, D; 19 a domni A,B,C: domni pe D; floarile în B; 20 Pin A,B,C: Prin D; 24 să A, B: se C, D; 25 varvare A, B,C: barbare D; 26 Tu a mea frumusaţă A, B: Fireasca-m frumuseaţă C, D; 27 foarte-n tînără A, B: chiar în fragedă C, D; 29 Ce far de lauda harului A, B: Ci întunecîndu-i harul ei C: Că-ntu-necînd tot harul ei D; 30 Cu nedreptate A, B: Necunoscută C, D; 33 atunce A, B: atuncea C, D; 34 Spinul întru tărie A, B: Acel spin, în mînie C, D; 35 de A, B, C: pre D; 36 vezi A, B: vez C, D; 37 zilei A,B: verei C, D; 41 -m A, C, D: -mi B; 42 turmelori în A, B; 49 D-o A, B: De-o C, D; 51 sîngură A, B: singură C, D; 56 P-al ei apărătoriul A,B: Pe-al ei apărătorul C, D; 57 lat- A, B,C: Iac- D; 58 întinde A, B: Şi-ntinde C, D; 61—62 sînt în A, B, C: Floarea în loc să apere Pe păzîtor de moarte, 62 păzitor in C; 63 întru nădejdi să A, B, C, se C: în speranţă se D; 64 De A, B, D: Di C; 69 tirane în A; 70 mărunte A, B: mănunte C, D; 73 păserele A, B, C: păsărele D; armonia în A; 77 A A, B, C: Dar D; 80 Trece A, B, C: Pasă D; 81 Iată A, B, C: Iacă D; viermile în B; 83 verde-i A, B: verde C, D; 87 Rozîn-du-le le în A, B; 89 -ş A, B: -şi C, D; 92 Să A, B: Se C, D; 97 jtinele în A; 99 subt A,B: sub C, D; legilori A, C: legelori B; legilor D; 103 Pild-astă roză A, B: Drept pildă roza C: D-esemplu roza D. P. 296 PICĂTURA ŞI RÎUL S-a publicat întîi în Poezii, p. 57 — 63 (A), cu menţiunea, după titlu, Fabulă. Imitaţie, apoi în Fabule I, p. 48 — 55 (B), înFabule II, P- 63 — 68 (C), cu aceeaşi menţiune ca şi în Poezii, şi în Fabule III, P- 62—67 (D). Este traducerea fabulei La gocciola e il fiume a poetului italian Lorenzo Pignotti (vezi şi nota la fabula precedentă). Pentru comparaţie, cităm, după ediţia intitulată Favole di Lorenzo Pignotti e di Luigi Clasio, Milano, 1879, p. 78 — 80, trei strofe de la început şi cinci de la sfîrşitul fabulei respective: Scossa dell’alba roşea Che coll’umor prolifico Dai rugidoso seno La penetra, l’informa, Fendea candida gocciola E in perla lucidissima II liquido sereno. In breve la transforma; E del lascivo zefiro Perla che dopo varie Librata sulle piume, Magnifiche vicende, Ripercoteva i tremoli Sul diadema nobile Rai del nascente lume. D’un Re dell’Asia splende; I tardi giri e placidi E colla faccia timida, Rotando in giu cădea, E sempre umil sembiante, E diâ del gonfio Oceano I piu superbi miraşi Sull’ampio sen pendea. Sempre prostrati avante. [..............................] Cade, ma quando e prossima „Dai fiume e dalia gocciola Al liquido elemento, S’impari, qual si serba Conca Eritrea ricevela Diversa sorte a un’umile, Entro del sen d’argento, E a un’anima superba". 2—3 sint în A, B, C: In zori de zi, căzură Odineoare singură 4 rouî A, C: roauî B: rouă D; 5 âripa în B; 8 De ziuî A, B, C: A zilei D; 11 apelori în A,B; 17 varvară A,B,C, vârvară B: barbară D; 19 astiz A,B: astăzi C, D; 21 âtome în A,B,C; 26 Suflare A, B: Suflarea C: Suflare a D; 28 aripi in B; 29 Five A, B, C: Febus D; 31 -m A,B: -mi C,D; 34 Povara A, B,C: Povoara D; 36 undelori în A,B; 44 Aerul să despică A,B,C, se C, dispică B: Tot aerul despică D; 47 Că spicile, nici arborii A, B, C, spicele C: Că arborii, nici spicile D; 48 Să A, B: Se C, D; 49 furioaza A, B: furioasa C, D; 54 Văzînd el A, B,C: scris Miran-du-le D; 60 ochean A,B: ocean C, D; 74 Să lupte A, B: Se luptă C: Luptă, şi D; 75 Posidon în A; 77 Iată A, B, C: Iacă D; 78 orizta în A; 80 S-închide A: Să-nchide B,C: Să-ntinde D; adîncă A, B: adînca C, D; 83 Rîu-ş A, B: Rîu-şi C: Rîul D; 89 să A, B: se C, D; 90 Să A, B: Se C, D; 91 ghiruri A, B, C: giururi D; 93 Tocma din fund să tulbură A, B: Chiar şi din fund se turbură 722 (jt D; 95 rîpile A, B: rîpele C, D; 97 Nice boarea A, B: Pre cetele C, D; fortunilor in A; 103 turbare A, C, D: turburare B; molcomă A, B: -n linişte C, D; 104 a ei vrăjmaş A,B: duşmanul C,D; 106 Pierzînd A, B, C: Perzînd D; 108 piere A, B, C: pere D; 110 rîului A, B, C: unui rîu D; 112 va fi A, B,C: fi-va D; 115 Pică A,B,C: Cade D; 123 domnilor A,B,C: regelor D; 124 este in A, B, C: Puternici scînteiază; 129 astă pildă A, B, C: ist esemplu D; 130 osăbită A, B, C: diferită D. p. 301 CASTORII A fost publicată întîi, fără semnătură, în „Albina românească", nr. 87, din 2 noiembrie 1839, p. 355—358 (A). A fost republicată în Fabule II, p. 71 — 75 (B), şi în Fabule III, p. 70 — 74 (C). 4 dupre a A: dup-ai?, C; 6 a fost omis din greşeală în C; 7 cămară A: camară B, C; 12 Trăia A, B: Trăiau C; 16 metod în B; 19 răpaos A: rapaos B: repaos C; 21 rea A, B: prea C; 23 cămară A, B: camară C; 24 de multe ori A, B: adeseori C; 32 cea A, C: ce B; 52 dea A: deie B,C; 60 aşăzat A: aşezat B,C; 62 aici A: aice B, C; 63 străine A, B: streine C; 71 aşa A, C: aşe B; 72 mentorul A, C: mentoriul B; 73 soartă ni-1 A: soarte mi-1 B, C; 75 pasere A: pasăre B,C; 77 se A: să B,C; 90 prinţipii A: principii B,C; să adepe A: să-l adăpe B,C; 91 Guvernerul A: Guvernorul B,C; 106 Părinţeii au A, B: Cii părinţi au fost C; 110 Ştia A, B: Ştiau C; 111 ştia A: ştie B: ştiau C; 119 hambaruri A: hambare B, C; 122 scăzut A: scăpătat B,C; 123 fii-ş A: fiii B,C; 124 prefăcut A; informat B, C. P. 305 OCHII ŞI NASUL A fost publicată întîi în „Albina românească", nr. 4, din 12 ianuarie 1839, p. 15 — 16 (A), semnată cu iniţialele A.D. (în unele exemplare din „Albina" apare fără semnătură.) De aici a fost reprodusă în „Curier românesc", nr. 12, din 24 ianuarie 1839, p. 48, iar după «Curier", în „Mozaicul", nr. 20, din 13 februarie 1839, p. 318—320. Sb află reprodusă şi în „Foaie pentru minte, inimă şi literatură", nr- 9, din 26 februarie 1839, p. 71. Este republicată de autor în Fabule II, p. 76-78 (B), şi în Fabule III, p. 75-76 (C). Faptul că această fabulă a fost semnată în „Albina românească" CU iniţialele A.D. l-a determinat pe îngrijitorul necunoscut al ediţiei fabulelor lui Alecu Donici apărută la „Fraţii Şaraga", probabil în anii 1894 — 1895, să o atribuie acestuia. De acolo ea a fost reprodusă 723 şi în ediţiile mai noi ale fabulelor lui Donici. Adevărul este însj că fabula aparţine lui Asachi, care a semnat uneori şi cu A.D., iniţiaie ale pseudonimului său, Alvir Dacianu. (Vezi nota la Momiţa la bal mascke şi N.A. Ursu, Iniţialele A.D. şi paternitatea unor fabule, în „laşul literar", XII, 1961, nr. 4, p. 78 — 79.) 1 dinioare A: dineoare B, C; 2 să A: se B, C; 3 să A: se B, Cj nasul A: nas îl B, C; 7 -ne A: -ni B,C; 10 vremea cea mai epoha cea B: epoca cea C; 13 cea A: ca B, C; 15 mazili A: mazîli B, C; 17 c-între A: între B, C; 20 Să A: Se B, C; 23 măgar A,B-magar C; 34 trii A, B: trei C; 35 ghibacea A: ghibace B,C; 30 sistemă A: sistimă B, C; 47 Mituire A: Mituirea B, C; proţes A, B: proces C; 48 Hotărîre A: Hotărîrea B, C; 50 Aibă A, B: Aibe C; 51 să A: se B, C; 52 Pre A: Prin B, C. p. 307 VULPEA, MOMIŢA ŞI FIARELE A fost publicată întîi în Fabule II, p. 79 — 81 (A), apoi în Fabule III, p. 77-79 (B). Este traducerea fabulei lui La Fontaine, Le renard, le singe et Ies animaux. 4 domnitori in A; 9 prubuia A: probuia B; 11 dişi A: deşi B; avea A: aveau B; 12 Purtînd A: Avînd B; 17 a lor A: acea B; 18 şăgi A: şegi B; 22 scris ghibacie in B; 25 proclămează A: pro-clamează B; 35 Dişi A: Deşi B; 45 pre fiară A: pe fiare B; 50 distronă in A. p. 309 MINCIUNILE S-a publicat întîi în Fabule II, p. 82—85 (A), apoi în Fabule III, p. 80-83 (B). 10 Insă A: Dar B; 18 crezare A: de crezare B: 19 Grîul A: Grînul B; 25 Di A: De B; 57 Dişi A: Deşi B; 66 vîndă-n A: vînd în B; 81 Aruncă in A; 88 în veci A: etern B; 89 Inimele A: Mintea noastră B. p. 312 MOMIŢA LA BAL MASCHE S-a publicat întîi în „Albina românească", nr. 7, din 22 ianuarie 1839, p. 25 — 28 (A), semnată cu iniţialele A.D. De aici a fost repr0' dusă în „Curier românesc", nr. 18, din 4 februarie 1839, p. 71 — A fost republicată de autor în Fabule II, p. 86 — 90 (B), şi în Fabu « III, p. 84-88 (C). 724 Faptul că în „Albina românească" fabula aceasta a fost semnată cu iniţialele A.D. a derutat şi mai derutează încă pe istoricii literari neavizaţi. Crezînd că A.D. sînt iniţialele lui Alecu Donici (multe dintre fabulele lui Donici publicate în diferite periodice sînt, într-adevăr, semnate A.D.) şi neştiind că şi Asachi a semnat astfel unele poezii (la el fiind iniţialele pseudonimului său literar, Alvir Dacianu), îngrijitorul necunoscut al ediţiei fabulelor lui Donici apărută în editura librăriei „Fraţii Şaraga" din Iaşi, probabil în anii 1894—1895, a editat-o între scrierile acestuia. Dacă avem în vedere faptul că Asachi a reprodus această fabulă şi în ediţia sa din 1844, nu numai în cea din 1862, în timp ce Donici nu a reprodus-o în ediţiile sale din 1840 şi 1842, dovedind astfel că nu-i aparţine, următoarea notă din ediţia „Fraţii Şaraga", menţionată mai sus, este cel puţin bizară: „Această fabulă, deşi s-a publicat de Asachi în Fabulele lui (1862), de unde şi D-nul Th. Speranţă a luat-o ca a Ini Asachi (vezi Fabula in genere şi fabula română), noi o punem aci, deoarece am găsit-o în Albina românească (1839, nr. 7) cu iscălitura A.D.“ (p. 75). De altfel, ediţia Donici apărută la „Fraţii Şaraga" cuprinde şi alte poezii ale lui Asachi (vezi notele la Cocostîrcul şi vulpea, Ochii şi nasul şi Imnul de sară). Cu surprindere am constatat însă că nici editorii şi comentatorii mai noi ai fabulelor lui Donici nu au stabilit adevărul cu privire la paternitatea textelor respective (vezi ediţia fabulelor lui Donici din 1950, apărută la Editura tineretului, cu prefaţă de Emil Boldan, cea din 1956, reeditată în 1958, apărută la ESPLA, sub îngrijirea lui Valeriu Ciobanu şi prefaţată tot de Emil Boldan, şi cea din 1960, apărută la Editura tineretului, îngrijită şi prefaţată de Cornelia Mosora). Noi am atras atenţia asupra acestei confuzii, atît în 1957 (Asachi, nu Donici, în „laşul literar", nr. 11/1957, p. 120—121) cît Şi în 1961 (Iniţialele A.D. şi paternitatea unor fabule, în „laşul literar", nr. 4/1961, p. 78—79). Ca urmare, ediţia din 1963 a fabulelor lui fonici, apărută la Editura tineretului, îngrijită şi prefaţată de Cornelia Mosora, nu mai cuprinde textele menţionate ale lui Asachi. Perseverînd însă în eroare, Emil Boldan consideră Momiţa la bal nasche drept operă a lui Donici şi în capitolul consacrat acestui Scnitor, din Istoria literaturii române, voi. II, Bucureşti, 1968, P- 403. O dovadă în plus că fabula aceasta, ca şi celelalte două men-.'onate mai sus, nu aparţin lui Donici o constituie faptul că acesta ^ le-a inclus nici în culegerea sa de fabule din 1858, pregătită pentru l'Par ca o „ediţie complectă a lui Aleco Donici", dar rămasă în mânu- scris (Biblioteca Academiei R. S. România, ms. rom. 22) în prefaţa ediţiei Gh. Asachi, Scrieri literare, Bucureşti, 1957 p. 12, am emis ipoteza că pentru alcătuirea acestei fabule Asachi a avut ca model povestirea lui Wilhelm Hauff, Der junge Englănder dar nici atunci şi nici pînă acum nu am prezentat argumentele pe care se întemeiază ipoteza mea. Voi face acest lucru aici. Atît povestirea lui Hauff cît şi fabula lui Asachi au ca scop ridiculizarea străinomaniei, care la ambii scriitori este făcută prin intermediul unui urangutan deghizat. Iată, pe scurt, subiectul povestirii lui Hauff: în orăşelul Grunwiesel din Germania de sud apăru un străin cam ciudat, care — instalat într-o casă întreagă — trăia în absolută singurătate. Societatea bună a orăşelului, obişnuită să ştie şi să comenteze tot ce se petrece în casa fiecărui locuitor din localitate, era din ce în ce mai intrigată de viaţa retrasă a străinului. Acestuia însă îi veni ideea să se amuze pe seama credulităţii concetăţenilor săi şi să se răzbune astfel pentru atitudinea lor indiscretă faţă de el. Văzînd într-o zi la o mică trupă de circ care trecea prin acel oraş un pui de urangutan, străinul îl cumpără, îl dresează, îl deghizează şi,prezen-tîndu-1 drept nepotul său, îl introduce în societatea bună a orăşelului, unde este luat drept un tînăr „englez“ educat. în scurt timp lumea din oraş nu mai vorbea decît despre calităţile tînărului englez, care devine pentru ceilalţi tineri un model de educaţie şi inteligenţă. Era prezent la petrecerile organizate în oraş, la concerte, la jocurile de şah, de cărţi, de popice, unde ieşirile lui animalice erau luate drept dovezi de originalitate, de distincţie. După o serie de întîm-plări asupra cărora nu este cazul să ne oprim, primarul, doctorul şi ceilalţi admiratori ai tînărului descopăr însă adevărul, cu prilejul scandalului făcut de maimuţă la un concert, şi se duc la casa străinului să-i ceară explicaţii. Aici găsesc doar următorul bilet lăsat de străin, care plecase din oraş: „Scumpii mei concetăţeni, cînd veţi citi aceste rînduri, nu voi mai fi printre voi şi veţi fi aflat de mult cine e şi de unde vine iubitul meu nepot. Aş dori ca gluma pe care mi-am permis-o să vă servească drept învăţătură; pe viitor, lăsaţi în pace un străin care vrea să trăiască după bunul lui plac. în ce ma priveşte, eu mă simţeam mult prea bine singur, ca să mă asociez veşnicelor voastre palavre, obiceiurilor voastre stupide, caraghios-lîcurilor voastre. De aceea, am crescut un tînăr urangutan, pe care I-am oferit în locul meu afecţiunii voastre. Rămîneţi cu bine şi înstl 726 s;ti-vă, dacă puteţi, această învăţătură" (vezi Wilheîm Hauff, Tinărul 'englez, în româneşte de Lili Soare, Bucureşti, 1954). După cum vedem, multe elemente din povestirea lui Hauîf se găsesc şi în fabula lui Asachi. Atrage atenţia îndeosebi sfîrşitul moralizator al ambelor scrieri, sub forma unei apostrofe adresate concetăţenilor de către străin, şi modul caricatural în care sînt tratate temele respective. Povestirea lui Hauff a apărut în volumul său intitulat Mărchen-almanach auf das Jahr 1826 fur Sohne und Tochter gebildeter Stănde, Stuttgart,, noiembrie 1825. Presupunem deci că Asachi, care se găsea atunci la Viena şi care era interesat de problemele educaţiei morale a societăţii prin literatură, va fi cunoscut şi-i vor fi plăcut povestirile lui Hauff, iar mai tîrziu, cînd se angajează într-o dîrză luptă împotriva cosmopolitismului şi a străinomaniei (vezi şi fabula Castorii, scrisă în acelaşi timp), va fi scris fabula Momiţa la bal mische sub influenţa directă a povestirii Der junge Englănder. 2 ştiinţilor A: ştiinţelor B, C; 3 pe-n A, B: pe C; 4 gabinet A: cabinet B,C; 5 După A,B: Dupre C; 6 ochean A: ocean B,C; 9 Crocodiluri de la A: Crocodili de pe la B, C; 11 în sfîrşit A, B: Iar apoi C; 18 negreală A: negrală B,C; 24 să A: se B,C; 26 carneval A: carnaval B, C; 30 Măscuită A, C: Măscuită B; 86 fionc A: fiong B, C; 40 piperuş A: pipăruş B, C; 41 nu A: nu-1 B,C; 52 Haruri A, B: Graţii C; 58 Fieşcare A: Fiecare B,C; 56 şi-n ureche A: la ureche B, C; 59 vez A: vezi B, C; 62 Lătineşte A,B: Latineşte C; 63 Vez A: Vezi B,C; shoală A, B: scoală C; 66 Vez A: Vezi B, C; 68 irou A, B: 'erou C ; 71 acesta A: astfel B: astfeli C; 72 îş A: îşi B,C; 75 momiţii A: momiţei B,C; 77 tot au A, B: au C; 78 Adunării A: Adunărei B,C; 79 fieşcare A: fiecare B, C; 87 acea A: cea B, C; 89 să A: se B, C; 90 graf A: prinţ B, G; 94 A A,B: Al C; Ungarii A: Ungariei B, C; 95 vez B: vezi C; 98 Hina A, B: China C; 99 Fieşcine A: Fiecare B, C; 101 urează A, B: urmează C; 102 să A, B: se C; 105 actrisa A: actriţa B,C; 105 bancherul A,B: bancheriul C; 108 Toţ A: Toţi no protector să ş-o A, B: protectoră s-o C; 116 momiţii A: momiţei B, C; 119 care-i străin A: ce îi strein B: ce e strein C; 120 Vez A: Vezi B,C. P- 313 IERURILE ŞI AMICII SĂI CEI MULŢI A fost publicată întîi, fără semnătură, în „Albina românească", nr- 25, din 28 martie 1843, p. 97 — 98 (A), apoi în Fabule II, p. 91 — 94 (B), şi în Fabule III, p. 89-92 (C). 727 Lovinescu, Asachi, p. 131, a crezut că este traducerea fabulei lui Florian, Le lievre, ses amis et Ies deux chervreuils. într-adevăr fabula lui Asachi are unele asemănări cu cea a lui Florian, dar nu este traducerea acesteia; ar putea fi cel mult o prelucrare. Levit, Asachi p. 218, afirmă că are la bază fabula Przyaciele (Prietenii) a poetului polon Ignatie Krasicki. Titlu prietinii A, B: amicii C; 2 un bun prietin A, B: amic de suflet C; 3 De A, C: Di B; 4 afli la A: afle-n B: afli în C; 13 lat- A,B: Iac- C; 16 I A: li B,C; 19 minut A, B: minuntC;4o vecin ca să agiute A,B: vecinul său s-agiute C; 49 Cornuraticul A: Gornoraticul B,C; 56 căproi A: scris caproi B,C; 60 Vine A.-Vinea B,C; 61 Ci A, B: Ge C; 62 povară A: povoară B,C; 70 aşa A: aşe B, C; 74 amestecă A: amestică B, C; 79 dispart A, B: deşpart C. p. 319 SOARELE ŞI NEGURA A fost publicată întîi în Fabule II, p. 95 — 96 (A), apoi în Fabule III, p. 93-94 (B). 26 iarăş A: iarăşi B. p. 321 LUPUL PREFĂCUT ÎN PĂSTOR A fost publicată întîi în Fabule II, p. 97 — 98 (A), apoi în Fabule III, p. 95-96 (B). Este traducerea fabulei lui La Fonatine, Le loup devenu berger (vezi şi Lovinescu, Asachi, p. 131). 11 -ş A: -şi B; 14 îş A: îşi B; 16 scris sub-soară A, B; 20 păsto-riul dormita^..- la umbră repoza B; 21 cînii A: cînd B; 38 măcar A: măcar B; 39 de-ascuns A: d-ascuns B. p. 323 STÎNCĂ CARE FATĂ A fost publicată întîi în Fabule II, p. 99 (A), cu titlul Stlnca ce fată, apoi în Fabule III, p. 97 (B). Este o adaptare a fabulei lui La Fontaine, La montagne qul accouche. p. 324 DOUĂ SPICE A fost publicată întîi în „Albina românească", nr. 46, din 13 iunie 1840, p. 187 (A), fără semnătură, cu titlul Două spicuri. De aici a fost reprodusă în „Dacia literară", 1840, p. 474, şi în „Foaie pentru 726 I jj^nte, inimă şi literatură", nr. 7, din 16 februarie 1841, p. 56. | j _a. Vaillant o reproduce, paralel cu traducerea în limba franceză, ţn lucrarea sa La Românie, tomul III, Paris, 1844, p. 188, pentru a demonstra că fabulele lui Asachi „sont aussi spirituellement ecrites et d’un laconisme qui leur donne un charme de plus“. Versiunea franceză este reprodusă de Vaillant, alături de alte poezii ale lui Asachi, si în antologia sa intitulată PoSsies de la langue d'or, Paris, 1851, [ p. 14- (Vezi şi nota următoare, la fabula Ursul, pasărea, şerpele şi [ momiţa). A fost republicată de autor în Fabule II, p. 100 (B), cu titlul Două spice, apoi în Fabule III, p. 98 (C). 2 deşărt A,B: deşert C; 5 Zise A: Zisă B,C; 11 ridica A: rădica B, C; 12 de tot A, B: c-a ta C. p. 325 URSUL, PASĂREA, ŞERPELE ŞI MOMIŢA A fost publicată întîi, fără semnătură, în „Albina românească", nr. 51, din 30 iunie 1840, p. 210 (A). De aici a fost reprodusă în „Dacia literară", 1840, p. 474, şi în „Foaie pentru minte, inimă şi literatură", nr. 7, din 16 februarie 1841, p. 56. A fost tradusă în limba franceză de J.-A. Vaillant şi reprodusă în antologia sa, PoSsies de la langue d'or, Paris, 1851, p. 14 (vezi şi nota la fabula precedentă, Două spice). La sfîrşitul ei, Vaillant menţionează data şi împrejurările în care a tradus cele două fabule ale lui Asachi: „Dans ma prison d’Hermanstadt, 1843". A fost republicată de autor în Fabule II, p. 101 (B), şi în Fabule III, p. 99 (C). 3 -şi A, C: -ş B; 8 la-mpărat A, B: la palat C; 10 Paserea A: Pasărea B, C. P. 326 ALBINA, ŢlNŢARIUL ŞI MUSCA A fost publicată întîi în Fabule II, p. 102 — 103 (A), apoi în Fabule IU, p. 100 — 101 (B). Această fabulă pare a fi un răspuns al lui Asachi la adresa acelora °are criticau activitatea „Albinei româneşti". Este o prelucrare a fabulei L’ape, la cicala e la mosca a poetului 'talian Lorenzo Pignotti (vezi şi notele la fabulele Roza şi spinul şi lătura şi rîul). Pentru comparaţie, cităm, după ediţia intitulată 729 Favoledi Lorenzo Pignotti e di Luigi Clas io, Milano, 1879,p. 142—143 următoarele fragmente din fabula respectivă: Gratilo, tu che con arcigno aspetto Correggi Omero, e insegni anche a Marone, Poss’io, qual specchio, questo apologhetto Di presentarti aver la permissione? Sullo spuntar d’una mattina estiva Dalia chioma odorata e rugiadosa De’ piti soavi fior succhiando giva II nettare gentile ape ingegnosa. Una cicala ed una mosca accanto Vennero a quella, e incominciar tra loro A disputare acutamente intanto Del miel sopra il mirabile lavoro. Merita inver, diceva la cicala, Assai lodi quel miel che tu componi, Ma troppo acuto odor, credimi, esala, Che a’ delicaţi eccita convulsioni. V’6 troppo ramerino e troppa menta; Se un po’di zucca o citriol vi metti L’acuto odor non fia che piii si senta, E un liquor tu farai de’ piu perfetti. Anche la cera, soggiungea la mosca, fi un mirabil composto, io non tel niego; Ma il piti perfetto impasto ch’io conosca fi quello infine che s’appella sego. Durarono i due savj lungamente Sul miele e sulla cera a disputare: Tacquesi sempre, come chi non sente, L’ape, e seguito sempre a lavorare. [............................................] 13 se A: să B; 17 trăia A: trăiau B; 29 aşi A, B; 42 Di A: De B. p. 328 CONSULTUL A fost publicată întîi, fără semnătură, în „Albina românească11, nr. 90, din 14 noiembrie 1843, p. 360 (A), apoi în Fabule 1I> p. 104-105 (B), şi în Fabule III, p. 102-103 (C). Este o adaptare a fabulei lui La Fontaine, Les medecins. 11 Vor A, B: Va C; 24 ar fi A: era B, C. p. 323 LUPII ŞI OILE A fost publicată întîi în Fabule II, p. 106—107 (A), apoi în Fabule III, p. 104-105 (B). Este traducerea fabulei lui La Fontaine, Les loups el les brebis (yezi şi Lovinescu, Asachi, p. 131). 7 scris şi se în B: In A lipseşte versul; 8 dizbîrna A: i dizbîrna B;, 10 Făcea A: Făceau B; 17 îmbe A: ambe B; 22 scris leguită In B; 27 avea A: aveau B; 30 lupişor ieşi A: lupşor ieşit-au B; 40 Iar A: Tot B. p. 331 ASINUL ŞI FLUIERUL A fost publicată întîi, fără semnătură, în „Albina românească" nr. 57, din 22 iulie 1843, p. 225 (A), apoi în Fabule II, p. 108—109 (B), şi în Fabule III, p. 106 (C). Este o adaptare a fabulei lui Florian, L'dne et la flute (v. şi Lovinescu, Asachi, p. 131). 1 secerată A: săcerată B, C; 6 treabă A, B: lucru C; 12, 20 scris vers A, B, C; 17 -m A: -mi B, C. p. 332 EROSTRAT S-a publicat întîi în Fabule II, p. 110—112 (A), apoiînFabule III, p. 107 — 109 (B). 12 Cu a focului A: Prin chintelor (probabil tip. greşit, in loc de scînteielor) B; 34 varvar A: barbar B; 52 nemic A: nimic B; 53 alţii A: alţîi B; 55 nu-mi A: nu îm B; 64 epoha A: epoca B. p. 334 CĂRĂRILE ŞI CALEA DREAPTĂ S-a publicat întîi în „Albina românească", nr. 3, din 10 ianuarie 1843, p. 9 (A), apoi în Fabule II, p. 113 — 115 (B), şi în Fabule III, p. 110-111 (C). 3 Dişi A, B: Deşi C; avea A, B: aveau C; 4 de tot deosebit A, B: cu totul diferit C; 6 Unuie A: Unuia B, C; 14 Pe drum drept purure A: Tot pe drumul drept B, C; 30 trebui să apuce A: trebuie s-apuce B, C; 34 în glod înoată A: în tină-noată B, C; 35 povară A: povoară B, C; 36 Dişi A, B: Deşi C; 39 defăima A, B: defăimau C; 40 Şi cu deget l-arăta A: Cu degetu l-arăta B: Cu degetu-1 arătau C. P- 33 i SĂLBATICUL ŞI CĂLĂTORIUL A fost publicată întîi în Fabule II, p. 116—117 (A), apoi în Fabule III, p. 112—113 (B). Este traducerea fabulei lui La Fontaine, Le satyre et le passant. 50 731 în Almanah, 1869, p. 47, a apărut, fără semnătură, o nouă versiune a acestei fabule, cu titlul Satirul şi trecătorul. Fiind, după toate semnele, tot o traducere a lui Asachi, o reproducem aici în întregime: Un satir în fundul grotei cu copiii s-a întrunit, Fără şervet, fără masă, dar cu un bun apetit. Spre a se feri de ploaie, un trecător întră-n grotă Şi salută astă gloată. Satirul pe oaspe cheamă Ca să guste a lui zeamă; Ist, fără complimente, Suflă în degeţi mai nainte, Cu aburi încălzeşte, Iar apoi pe astă zeamă Suflă şi o răcoreşte. „Doamne, de ce faci tu aceste?" „Unul zeama-m răcoreşte, Altul mîna-mi încălzeşte". „De-i aşa, satirul zice, Te poţi duce de aice; Zei din ceri să mă ferească Ca copiii mei să crească Cu un om a cărui gură Suflă frigul şi căldură". 5 şădea A: şădeau B; 8 sorbea A: sorbeau B; 9 scris şervet in B; 12 călător A: călători B; 17 Dişi A: Deşi B; 24 Un pic A: Boare B; 34 lăcui A: locui B. p. 338 PEŞTILE ŞI PĂSCARIUL A fost publicată întîi în Fabule II, p. 118—119 (A), apoi în Fabule III, p. 114 — 115 (B). Este traducerea fabulei lui La Fontaine, Le petit poisson et le pecheur. 12 scris bunu-mi ’nceput A, B. p. 340 GIUDECATĂ NOUĂ A LUI PARIS S-a publicat întîi în Fabule II, p. 120—123 (A), apoi în Fabule III, p. 116-118 (B). 2 osăbire A: diferire B; 15 la acel A: 1-acela B; 22 frumseţă A: frumuseţă B; 26 înţălepciune A: înţelepciune B; 27 frum-seţei A: frumuseţei B; 48 ea să s-arete A: să apare B; 60 scris ded’ie A: -i dedu B. 732 p. 343 CĂLĂTORIUL ŞI CÎNII S-a publicat întîi în „Albina românească'1, nr. 6, din 21 ianuarie 1843, p. 21 (A), apoi în Fabule II, p. 124—125 (B), şi în Fabule III, p. 119-120 (C). Este traducerea fabulei lui Krîlov, Prohojie i sobaki („Trecătorii şi cîinii“). Vezi şi Lovinescu, Asachi, p. 131. 2 lîng-un A: de un B, C; 6 lor toată pregiurimea răsuna A, B: sălbatic toţi muncei răsunau C; 8 -m A: -mi B, C; 10 căţăii A: căţeii B, C; 11 de A, C: di B; 13 icoană A, B: icoana C; 22 dizbi-nat A, B: dezbinat C. p. 345 AURUL ŞI FIERUL A fost publicată întîi în Fabule II, p. 126 (A), apoi în Fabule III, p. 121 (B). p. 346 CUVÎNTUL LUI SOCRAT S-a publicat întîi în Fabule II, p. 127 — 128 (A), apoi în Fabule III, p. 122-123 (B). Este traducerea fabulei lui La Fontaine, Parole de Socrale (vezi şi Lovinescu, Asachi, p. 131). 2 vecinii A: vecini B; 13 prietini A: amicii B; 16 asemene prietini A: cii ce amici se cheamă B; 19 prietin A: amic prea B. p. 347 DIOGENES S-a publicat întîi în Fabule II, p. 129 — 131 (A), apoi în Fabule III, p. 124-125 (B). Titlu, 1 Dioghenes A: Diogenes B; 13 După sistema A: Cu sistemul B; 17 ziceai: ziceau B; 20 măcar A: macar B; 25 Lăcuia A: Locuia B; 28 bînd el A: băund B; 43 Dioghen A: Diogen B. p. 349 CLOPOTUL ŞI LIMBA LUI A fost publicată întîi în Fabule II, p. 132—133 (A), apoi în Fabule III, p. 126-127 (B). 3 Iove A: lovea B; 4 să A: se B; 24 popă A: popa B; 30 Făr A: Fără B; măcar A: macar B. p. 351 OILE Apolog A fost publicat întîi, fără semnătură, în Almanah, 1862, p. 126— 130 (A), apoi în Fabule III, p. 128—133 (B). Deşi în Almanah, ca şi în ediţie, acest apolog are la sfîrşit menţiunea a se urma, Asachi nu a mai publicat (şi nici nu s-a păstrat în vreun manuscris) continuarea lui. După cît se pare, în acest apolog Asachi face aluzie la evenimentele petrecute în timpul luptei pentru unirea Principatelor şi alegerea lui Al.I. Cuza ca domn, cînd Mintios-Zornul ( = Mihail Zogălni- ceanu) a jucat un rol deosebit de însemnat. 1 scris di cea A, B; 22 scris instictul A, B; 41 obştească A/ obşteasca B; 51 răspectul A: respectul B; 55 Aşa A: încît B; colegi A: colegu B; 56 lipsă toţi In A; 90 folos A: foloase B; 92 tip. greşit rugăm în B; 108 bune A: antice B; deci A: ni B; 118 scris s’il A, B. p. 356 ESOP ŞI ŞTRENGARUL A fost publicată întîi, fără semnătură, în Almanah, 1861, p. 147 — 148 (A), apoi în Fabule III, p. 134—135 (B). Este o adaptare a fabulei lui Fedru, Aesopus et petulans (III, 5). Iată textul lui Fedru: Successus ad perniciem multos devocat. Aesopo quidam petulans lapidem impegerat. Tanto, inquit, melior. Assem deinde illi dedit, Sic prosecutus: Plus non habeo mehercule, Sed unde accipere possis, monstrabo tibi. Venit ecce dives et potens; huic similiter împinge lapidem, et dignum accipies praemium. Persuasus iile, fecit quod monitus fuit; Sed spes fefellit impudentem audaciam: Comprensus namque poenas persolvit cruce. Titlu, 1, 19, 24, 88 ştrengar A, B; 8 şchiop A, B; 27 să-ţi Ai să B. p. 358 MOMIŢA A fost publicată întîi, fără semnătură, în Almanah, 1862, p. 131 — 133 (A), apoi în Fabule III, p. 136—138 (B). 734 Asachi critică aici, de pe poziţii conservatoare, evident, demagogia liberală, pe acei politicieni care, făcînd declaraţii şi promisiuni dintre cele mai frumoase, nu urmăreau în fond decît propriile lor interese. 5 bune sau A: bune, de B; 13 va trece A: trece B; 16 scris facu A, B; 62 gre A: grea B; 67 ploaie A: ploaia B. p. 361 FRUNZA A fost publicată întîi, fără semnătură, în „Spicuitorul moldo-român“, partea a IlI-a, iulie-septembrie 1841, p. 81 (A), paralel cu versiunea în limba franceză; este intitulată aici Frunza de stejar. A fost apoi retipărită în Fabule III, p. 145 (B), pe o foaie adăugată la sfîrşitul volumului, după ce acesta fusese încheiat. 6 a mă nălţa A: a-mi înalţa B; 9 să nalţă A: se-nalţă B; 10 zefiru-au A: zefirii au B; 11 abie A: abia B; 13 căde A: cădea B; 16 vă A: vi B. D IN MANUSCRISE p. 365 [AH, VIAŢĂ PLIN’ DE JELE] Se află în Alăuta, p. 1 (A), fără titlu, şi în Versuri lirice, f. Ur (B), tot fără titlu, însă numai cu primele 12 versuri, aranjate sub formă de madrigal. Am editat versiunea A. 1 [Ah, viaţă plin’ de jele] A vieţîi zile grele; Zilelor vieţîi mele; Triste zile vieţei mele A: Ah, viaţă plin’ de jele B; 2 [Ci păşeşti cu linivire] Ce păşiţi aşa tîrzie A: Ce păşeşti cu lenevire B; 4 jurat A; giurat B; [a me peire] peire mie A: a me peire B; 5 tiranul A: tinărul B; [Amori] Amor A: Amor B; 6 [Im rîpeşte al] Mi-au rîpit p-al A: Im răpeşte al B; [odori] odor A: odor B; 7 clipală A: clipeală B; 10 în A este tăiat în întregime, fără să fie propus alt vers în loc,iar la sfîrşit este scris numai piere; 11 Ah A: Au B; 12 stînge şi al A: stinge ş-al B; 13 [chinuire] osîndire; 15 subliniat în toată fire şi scris alături, în paranteză, de nicăire; 16 [A nădejdii] Mîngî-ierii, Sperarei; [nici] vre; 17 [amori] amor; 18 [măcar di] în urmă; [mori] mor; pentru 17—18 sînt propuse şi variantele: Ah, acest chin foarte viu [Ci nu mor mai timpuriu] Mă ucide timpuriu. 735 p. 366 [IATĂ CEASUL CEL CUMPLIT] Se află în Alăuta, p. 2 — 5, fără titlu. Este traducerea canţonetei lui Metastasio, La partenza, pe care Asachi o copiase, în timpul şederii la Roma, într-unul din caietele sale (ms. 3075, f. 111"). Pentru edificare, vom cita aici primele strofe ale poeziei lui Metastasio: Ecco quel fiero istante; Nice, mia Nice, addio. Come vivro, ben mio, Cosi lontan da te? Io vivro sempre in pene; Io non avro piii bene, E tu chi sa se mai Ti sovverrai di me ! Soffri che in traccia almeno Di mia perduta pace Venga il pensier seguace Su l’orme del tuo pi6. Sempre nel tuo cammino, Sempre m’avrai vicino; E tu chi sa se mai Ti sovverrai di me ! 1 — 4 au, pe p. 2, următoarele variante, precedate de menţiunea Cosmeşti, septemvrie 1819: [Iacă timpul înfiorat] Iată ziua înfiorată [Trista dispărţire vine] Nice, a me Nice vine Cum pot, Filie, făr de tine Să treiesc eu dipărtat 2 [ziua bună] răzleţire; 5 [chinuire] osîndire; Intre 5 şi 6 se află, scrise marginal, următoarele versuri, desigur variante pentru 7—8: Dar tu poate niciodată La mine nu-i gîndi 10 [întru osîndire] în tînguiri; 13—14 au, scrise marginal, variantele: De la ună 1-altă avroră Suspina-vei, inimioră 18 [întru grele] în grele ş-aspre; 20 [Gîndul meu] Cugetul; 23—24 sînt tăiate, fără să fie propuse altele in loc; 25—28 au, scrise între rînduri, următoarele variante: Voi vedea eu totdeauna Cele locuri unde, o, Nice, Am [trăit zile] petrecut pre ferice Cînd cu tine am trăit 736 29 [Aspra melei sorţ] Dar amu (?) sorţilor; 80 [Au schimbat lume în pustie] Mi-au stîns toată bucurie; 35 [Ş-al tău nume Iho] Iho, Nice, Nice; 38 [A ta] Dulce (?); 39—40 sînt tăiate, fără să fie propuse altele în loc; 41 [în străină lăcuinţă] În lăcaşul cel străin; 44 [Ţ-or] Vor; [a lor crădinţă] amor deplin; 47—48, sînt tăiate, fără să fie propuse altele în loc; 53 [Ah, gîndeşte] Cugetează; 54 [duioasa] cumplita; 55—56 sînt tăiate, fără să fie propuse altele în loc. p. 369 [AH, DE-ACUMA N-A SĂ VIE] Se află în Alăuta, f. 9—10, fără titlu, datată 28 noiemv. 1918. 1 [dulceaţă] junei File; 3 [me viaţă] mele zile; 4 [otrăvit] amărît; după 8 se află textul: Şi ţînere ei de minte n-am pierdut; 9 [această apă frumoasă] ast-apă lămuroasă; 10 [Care naşte din izvor] Ca cristalu curgător; 11 [Silvia] Filia; între 13—14 se află versurile: în fîntîna lămuroasă Cununată de mii flori 15 [vîntul să tăce] luna-n cer domne; 21 [Iars-]Să; 22 [îi da Amori] Da Amori, Amori da; 24 [Făce] Făcea; [o]; 25 [Păsărelelor] Pase-relelor; 26 [Graiul ei de măgulie] A zăfirilor trizvie; 28 în locul obişnuitului refren, este propusă, marginal, strofa: Ah, di-acu n-or să răsară Vieţii mele disfătări; Ce nu pot din gînd să piară Ş-a lor dulce cugetări! 30 [numel-i-am] numeli am; 31 [mele] nostru. p. 371 [D-ESTE NICICACUM NU-M PASĂ] Se află în Alăuta, p. 11 — 12, fără titlu. 4 [Peste zare şi] Preste mări şi pre, Preste a mărilor; 5, 7, 13, 15, 21, 23, 29, 31, 37, 39 [nicicacum] nicidecum; 11 [lupii] lupul; 17-20 au propusă, marginal, următoarea ordine: Cătră modă şi iubire Cînd a damei văd văpaie, Ca să-ş schimosască fire Cînd dă aur pentru paie, 19 [Cînd dă] Dîndu-ş; 27 [rătundă] înfiată; 28 [Că] Ce; 33 [dom-nează] s-aşază; 37, 39 [D-astă] D-este. 737 p. 373 [MĂ IUBESC DOUÎ JUNELE] Se află în Alăuta, p. 17, fără titlu. 11 [Şi] Iar. p. 374 [LĂCRĂMEZ DE DIMINEAŢĂ] Se află în Alăuta, p. 18, fără titlu. 2 [De araorNicon ardă] Unpăstorsă tînguife; 4 [poftore]răspundă. p. 375 [FIIND PASĂREA LOVITĂ] Se află în Alăuta, p. 23, fără titlu. 7 [Vînătoare făr] Omule fără; 10 [Care p-al meu neam să] Ce pre neamul meu a să-m; 13 [voi o] oameni. p. 376 [DISFĂTARE NU SĂ CURMĂ] Se află în Alăuta, p. 24—25, fără titlu. 1 [să] mai; 2 [D-a] De-a; [d-a] de-a; 4 [p-o d-osăbită] pe-o de-osăbită; 7—8 marginal, sînt propuse următoarele variante ale acestor versuri: Gustul cel mai bun din fire Omu gustu-ntăi din fire Cel mai bun gust omu în fire Crede că-ş alege sie. Omul gustu-ntăi din fire Crede că-ş alege sie. C-omu alesul gust din fire Crede că-ş alege sie. 8 [Omul unu] Crede că; 10 [Numai cauzălor] A pricinilor; 31 [guatu întăi din] mai bun gust în; 34 [svîrşît] urmă; 35 [sale] sa; 44 [Lui noroc toţ împutează] Soartei toate s-împutează; 45 [Ş-în această] Ş c-această. p. 378 [UMELITĂ ALĂUTĂ] Se află în Alăuta, p. 34—35, fără titlu. p. 380 [DULCE APE CRISTALINE] Se află în Alăuta, p. 36—38, fără titlu. 738 2 [pe acea făptura] dumnezăire; 4 [oglinze natura] oglinzeşte fire; 1—^ au ProPuse şi variantele: Dulce ape [şi răcoare] răcoroasă Ce-aţ udat [făptura] pe dorita acee Care singură frumoasă Mie-m pare [pare-m, singură] şi femeie 9 [aur (?)] zăfiri; 12 [ei] me; 23 [şă] pre; 34 [(?)] şîdeam; 37 [Parcă] încă; 38 [De p-a zăfirilor voie] [în] Prin mămorie vioaie; 42 [fire] alte; 62 [mai nu] nu mai; 64 [bună] lină; 67 [Ş-o-mpetrit-inimă] Ş-împetrit inima; 68 [grai] foc. p. 383 [ÎN ADÎNGI GÎNDURI] Se află în Alăuta, p. 39, fără titlu. Este traducerea sonetului XXII (Solo e pensoso i piu deşerţi tâmpi) al lui Petrarca, din ciclul In vita di madonna Laura, pe care Asachi îl copiase, pe cînd se afla la Roma, într-unul din caietele sale (ms. 5297, f. 26r). Pentru edificare, cităm în întregime sonetul lui Petrarca: Solo e pensoso i piti deşerţi campi Vo misurando a passi tardi e lenţi; E gli occhi porto, per fuggir, intenti Dove vestigio uman l’arena stampi. Altro schermo non trovo che mi scampi Dai manifesto accorger delle genţi: Perchâ negii atti d’allegrezza spenti Di fuor si legge com’io dentro avvampi: Si ch’io mi credo omai, che monti e piagge, E fiumi e selve sappian di che tempre Sia la mia vita, ch’ e celata altrui. Ma pur si aspre vie, ne si selvagge Cercar non so, ch’Amor non venga sempre Ragionando con meco, ed io con lui. 7 [far] stîns; 9 [sfîrşît] urmă; 10 [grele chinuri] chinuri zile-m; [ţăsute] urzite; 11 [ascunsă-altora] altora ascunse; Ascunsă altor, Ştiute mie-m însu; 12 [nu pot s-afl’ vizunii tît de-adînce] vizunii 1111 afl-atît de-adînce; pe aceeaşi pagină, mai jos, sînt încercate următoarele versuri: [Ca să m-asculte (?)]; Unde amorul să nu vie iute; Vorbind cu mine (?) şi el vorbind cu (?) dînsu; Ce [numai mie] sînt Ştiute numai mie-m însu. 739 p. 384 [M-AU LOVIT AMOR CU DARDE] Se află în Alăuta, p. 41, fără titlu. 1 [Amor vra] Cu săgeţ Amor mă piarde este scris deasupra; 2 [Ş-ochii varsă amare unde] De-amar ochi-m lăcrămează, iar dedesubt Şi ochi varsă lacrimi [grele] multe; 4 [pătrunde] înfocază; m-aprinde-răpune; 7 scris S-au; 9 [Dar] Ah; 15 [a me] acea. p. 385 ANACREONTICĂ Se află în Alăuta, p. 42—44. Este traducerea poeziei AlVamica lontana a lui Lodovico Savioli Fontana (1729—1804), din volumul acestuia intitulat Amori (vezi şi nota la poezia Alvir cătră a sa miniatură). Pentru edificare, cităm trei strofe de la început şi trei de la sfîrşitul poeziei lui Savioli, după antologia Poeţi minori del Settecento, a cura di Alessandro Donaţi, Bari, 1912, p. 25 — 26: Cosi per lidi inospiti, scherno alle dâe funeste, alto chiedea d’Ermione il disperato Oreste. Te chiamo, e i boschi rendono mesti la nuda voce: lenţi i miei giorni passano voia il pensier veloce. Tutto peri: memoria d’esca al desio soccorre: ed io potei colpevole l’addio funesto imporre. [.......................] Tu scrivi intanto, e all’animo la speme sua mantieni. Oh i cupid’occhi trovino scritto una volta: — Vieni! Impetuozo Eridano stendi la torbid’onda, e minacciando vietami, se sai, l’opposta sponda. Fanciulla accesa i talami offria dai tracio lido, e al sordo mar fidavasi il notator d’Abido. 740 9 [memorie] dar cugetul; 10 [îi iască la] îm aprinde a me; [dorinţă] dorire; 20 [Ce de Amor nu-s] Ce nu-s d-Amorul; 22 [Să-ţ (ie al tău onor] Sfiala, Sfielii s-aib-odor; 23 [tu sclava glorii], tăiat, fără să fie propus ceva în loc; 25 [îns-Arcanul] dar (?) secretile; 26 [(?)] Paza > ^ E[iacă] iată; 80 [c-Amor d-o samă] cu-Amor de-o samă; 31 [Precum tu cu-a lui] Ca tu cu a sa; 83 [d-apurure] de-apurure; 42 [O, dulce] Ferice; 48 [unde măgulindu-mă] încotro, o, ceriule; 45 [ageră] amarnică; 49 [ş-în inimă] şi inima, apoi scris deasupra Ferice fii şi inima; 50 [amantul] Alvirul; 54 tăiat, fără să fie propus altul în loc; 56 scris dedesubt în cale cea dorită; 57 [Junica] Ero; [talamul] de Leandru; 58 [maluri], tăiat, fără să se propună alt cuvînt în loc; 60 [valuri] spume. p. 388 MINCIUNE OCHILOR Se află în Alăuta, p. 49 — 51. Titlu [Minciune] Minciunea; 2 [scrupuloasă] credincioasă; 4 [ş-în] şi-n; 7 [Car-] Ce; 8 [Dar pe car-ochiul] Car-ochiul însă; 12 [figură] făptură; 14 [gura] buza; 15 [Făcute au zise] Făcută au zisă; 18 [numai] poate; 19 [încet înamorate] încete-namorate (?); 22 [sperare] nădejde; 23 [s-aprind în] s-aprinde-n; 25 [minciune a] minciunea; 27 [Cînd de faţ-] Cîndu-i faţ-; 32 [A1-] Ard-; 37 [vedere] durere; 41 [-nfocată] însătată; 43 scris Si-1; 46 [ochii în] ochi-n; 48[scrupu-loasă] credincioasă; 53 [ager] aspru; 56 [Minciune] Minciunea. p. 391 TÎNGUIRE UNEI MAICE PENTRU MOARTE FIULUI SĂU Se află în Alăuta, p. 56—57, datată 25 ghen., probabil 1821, pentru că urmează după o poezie datată 31 dec. 1820. 6 [preţul] pîrga; 17 [de-a lui] cîtă. P- 393 CĂTRĂ UN ARBURE Se află în Alăuta, p. 58. Pe aceeaşi pagină, poezia este rescrisă de Asachi, mai tîrziu, în telul următor: Arbure, ce ai fost martor De iubire me duioasă, Las-în tinera ta coajă Mîna Dafnei ca să sepe Giurămîntul cel ferice Că mi-a fi ea credincioasă. 741 p. 399 [AH, CINE ŞTIE CÎND O-I MAI VEDfi] Se află în Versuri lirice, f. lv, fără titlu, p. 400 ADIO, AMOR! Se află în Versuri lirice, f. 8r—8”. p. 402 RUGĂ CĂTRĂ AMOR Se află în Versuri lirice, f. 9r—9W. p. 404 [ORI AMORU-I VRO URGIE?] Se află în Versuri lirice, f. 9”—10r, fără titlu, p. 406 [ZIUA, CEASUL DISPĂRŢIRII] Se află în Versuri lirice, f. 10", fără titlu. Această poezie a devenit un foarte răspîndit „cîntec de lume“, fiind — în mod firesc — modificată mult în procesul circulaţiei orale. Variante ale ei se găsesc în colecţia de Poezii deosebite a lui Anton Pann, apărută la Bucureşti, în 1831, p. 20—21, precum şi în manuscrisele 3153, f. 36”—37», 3206, f. 72°—73r, şi 3244, f. 27r—27", de la Biblioteca Academiei R.S. România. În ms. 3244 se află şi melodia respectivă, în notaţie psaltică. Notele şi cuvintele acestui „cîntec de lume“ le cere M. Kogălniceanu, în 1836, de la Berlin, printr-o scrisoare adresată surorilor sale (vezi M. Kogălniceanu, Scrisori, Bucureşti, 1913, p. 155). p. 407 SAFO CĂTRĂ FAON Se află în Versuri lirice, f. Ur—11B. p. 408 ADIO Se află în Alăuta, p. 66 (A), fără titlu, cu menţiunea: Călăraş, 28J10 iulie. Anul este probabil 1821, căci o poezie anterioară din manuscrisul respectiv poartă această dată. A fost transcrisă în Versuri lirice, î. llu—12r (B). Am editat textul din Versuri lirice. 1 Depărtat d-aceste A: Părăsind aceste B; 2 amoriului A: amorului B; 3 întristare şi cruzime A: Îns-a soartei agerime B; 4 Pasului mieu vor A: Pretutindeni a B; 11 [stîncă întristată] grota-ntunecată A: groapa întunecată B; 14 d-Ileonoră A: de cînta Floră B; 16 [cu a voastre] ţăsute în A: ţăsute în B; 17 Fruntea-ncingeţ A: Frunte încingeţi B; 19 -aţ A: -aţi B. 744 DIN PERIODICE p_ 4ii ZIUA DE 26 AVGUST 1834 A apărut, fără semnătură, în „Albina românească", nr. 76, din 2 septembrie 1834, p. 293, în cuprinsul unei relatări despre serbările care au avut loc în Iaşi cu prilejul urcării lui Mihail Sturza pe tronul Moldovei. Pasajul care precedă aceste versuri arată că ele au fost difuzate în cadrul serbărilor respective sub formă de foaie volantă: „Dintăi s-au slobozit un mare glob aerostaticesc, din carile, după ce s-au rădicat la oarecare înălţime, au plouat asupra privitorilor o mulţime de hîrtiuţe cu următoare versuri". p. 412 CÎNELE ORBULUI Această traducere a fost publicată, fără semnătură, paralel cu textul francez semnat HSlene Sivirine, n&e Stourdza, în „Spicuitorul moldoromân", partea a IV-a, octombrie-decembrie 1841, p. 114—116. Versiunea franceză a acestei poezii, cu aceeaşi semnătură, se află şi în La Queteuse. Almanach littiraire pour l'annie 1834, publii par la sociStâ des Dames de la Nouvelle Russie, Odesa, 1834, p. 138 — 139, de unde, probabil, a reprodus-o Asachi. p. 414 VIOREAUA DE MARTIE A fost publicată întîi în „Spicuitorul moldoromân", partea a IV-a, octombrie-decembrie 1841, p. 127 (Aj, semnată G.A... Pe p. 126 se află versiunea franceză a poeziei, fără semnătură, iar sub titlu menţiunea: Traduit du danois. A fost reprodusă în Culegere I, p. 134 (B). Am editat varianta R. 1 nori A: nouri E; 2 pre A: pe R; 4 ochii în A: ochii-n E; 7 asemene A: asemine B; 8 iată A: iacă B; de A: de-o B; 10 -li A: -le B. P- 415 GÎSCA ŞI CACOMUL A fost publicată, fără semnătură, în „Albina românească", nr. 1, din 1 ianuarie 1842, p. 4. P- 416 BOUL ŞI VIŢEII A fost publicată, fără semnătură, în „Albina românească", nr. 21, din 15 martie 1845, p. 84. 745 în ms. miscelaneu 21 de Ia Biblioteca Academiei R.S. România, f. iOv—41°, se află un Răspuns la fabula „Boul şi viţeii“ făcută de Gh . Asachi şi publicată în „Albină11, 1846, nr. Acest răspuns, în 64 de versuri pline de insinuări şi .jigniri aduse lui Asachi, nu este semnat şi nici nu putem deocamdată şti cine este sau cine ar putea fi „viţelul" care s-a simţit vizat în fabula respectivă. Pentru a se vedea în ce manieră grosolană este alcătuit răspunsul anonim, vom cita aici doar ultima strofă: Ho, cocîrla, bou bătrîn, Nu strica degeaba fîn, Gă pe cît ai tot mîneat îndestul te-ai îngrăşat!... Vreme este la Galaţi Cu soţii tăi să cătaţi A da carnea la fabrică Şi piele-vă pe nimică. Iar leucaşile picioare Şi botul cel de curcan Vor spune cu încredinţare Gă boul îi soi de-arman! p. 417 CĂTRĂ UN PATRIOT FILANTROP A fost publicat întîi în „Albina românească", nr. 17, din 27 februarie 1847, p. 65 (A), cu titlul Lui P... F... Sonet, semnat Incog-nita. A fost reprodus în Culegere I de două ori: la p. 80 (B), cu titlul Lui P.F..., şi la p. 82 (C). Am editat varianta G. 14 agiute A, C: ajute B. p. 418 JUNELE ŞI BĂTRÎNUL A apărut, fără semnătură, în „Albina românească", nr. 19, din 6 martie 1847, p. 75 — 76. Levit, Asachi, p. 221, a ajuns de asemenea la concluzia că această fabulă aparţine lui Asachi. p. 420 CĂMINUL A apărut, fără semnătură, în „Albina românească", nr. 21, din 13 martie 1847, p. 81 — 82 (A), apoi, tot fără semnătură, în Almanah, 1868, p. 131-132 (B). Am editat varianta A. 8 mame A: mume B; 22 secretar A: secritar B; 26 canape At canapea B. 746 p. 422 RÎNDUNEAUA ŞI PASERILE A apărut, fără semnătură, în „Albina românească", nr. 83, din 19 octombrie 1847, p. 343 — 344. Este traducerea fabulei lui La Fontaine, L’hirondelle el les petits oiseaux. p. 425 SĂ NI AGIUTĂM UNUL PE ALTUL A fost publicată, fără semnătură, în Almanah, 1850, p. 94. Atragem însă atenţia asupra faptului că numai în unele exemplare din almanahul respectiv se găseşte această poezie. (Vezi nota la poezia intitulată La a mea pungă.) p. 42 3 EPILOG LA O COLECŢIE DE FABULE A fost publicat, fără semnătură, în Almanah, 1850, p. 100 — 103. p. 42.) PAINGINII A apărut, fără semnătură, în Almanah, 1851, p. 114—115. în sumarul almanahului este menţionată însă cu numele lui Gh. Asachi, p. 430 VULPEA CU COADA TĂIETĂ A apărut, fără semnătură, în Almanah, 1852, p. 106 — 108. Este o prelucrare a fabulei lui La Fontaine, Le renard ayant la queue coupee. în Almanah, 1868, p. 130, este publicată, sub acelaşi titlu, o nouă versiune a acestei fabule, mai apropiată de textul francez, care — după toate semnele — aparţine tot lui Asachi. O reproducem aici în întregime: O vulpe şereată, vînătoare, Faimoasă mîncătoare De pui şi de curcani, Fu prinsă în capcani. Dar învîrtindu-se, se diznoadâ, De zălog lăsînd a ei coadă, într-o zi s-a adunat De vulpi consiliu de stat. Şirata, ferindu-se de scandal, Fără acel lat semnal, Cerînd cuvînt, a zis: „Ce mi-i bună o coadă, Ce-i un nou lucru de modă Ce port damele junele Cele care mătură pavele". „Vorba ta, atunce sfatul zise, E-nţeleaptă c-a lui Ulise, 5l — Opere, voi. I 747 I Dar en caută la dos, Vei vedea că coada nu-i de prisos." Toţi prorupseră-n hohot. Vulpea de ruşine pleacă a ei bot. Să pretinzi să schimbi a firii dar, Mult vei cerca, însă-n zadar. p. 432 ŢIGARA A fost publicată, fără semnătură, în Almanah, 1855, p. 174 — 175. Primele trei strofe sînt reproduse în „Telegraful român", nr. 7, din 22 ianuarie 1855, p. 28. Pe marginea lor, redactorul (dr. Pavel Vasici) face un scurt comentariu privitor la relele provocate de fumat. p. 434 LA MOLDOVA, IN OCAZIA EMANCIPAŢIII ŢIGANILOR A apărut, fără semnătură, în Almanah, 1856, p. 101. Lovinescu, Asachi, p. 204, o atribuie lui N. Istrati, care semnează în acelaşi almanah (p. 103 — 104) o pretinsă „traducere din ţigăneşte" a poeziei intitulate Espresiile ţiganilor pentru emanciparea lor. Anumite particularităţi lingvistice şi stilul acestei ode arată în mod neîndoielnic că ea este opera lui Asachi, nu a lui Istrati. Cu acelaşi prilej, Asachi a scris şi piesa de teatru Ţiganii. Vezi şi nota la această piesă. p. 435 LA OCAZIA REDESCHIDEREI TEATRULUI NAŢIONAL IN IAŞII A apărut în Almanah, 1856, p. 105, semnată A. Asachi face în primele versuri aluzie la evenimentele războiului Crimeii şi-şi exprimă speranţa că încheierea lui va favoriza soarta principatelor române. Din Hronica teatrală publicată in „Gazeta de Moldavia", nr. 1, din 2 ianuarie 1856, p. 2, semnată Aliquid Omnibus [= Al. Obreja], aflăm că acest imn s-a cîntat cu prilejul redeschiderii teatrului din Iaşi, muzica fiind compusă de Al. Flech-tenmacher. p. 438 VULPEA TÎNĂRĂ ŞI CEA BĂTRÎNĂ A fost publicată, fără semnătură, în Almanah, 1856, p. 106. p. 438 URARE LA ANUL NOU A fost publicată, fără semnătură, în Almanah, 1856, p. 1°®-Tema acestei poezii şi chiar unele versuri de la început au fost reluate în poezia intitulată Asupra corupţiei secolului, din Almanah, 1861, p. 145-146. 748 p. «O IMNUL MOLDOROMÂNILOR PENTRU 25 IANUARIE 1856 A apărut, fără semnătură, în „Gazeta de Moldavia", nr. 8, din 26 ianuarie 1856, p. 29. S-a difuzat şi sub formă de foaie volantă. Este reprodus şi în „Foaia pentru minte, inimă şi literatură", nr. 7, din 15 februarie 1856, p. 22. p. 441 SÎNTUL GHEORGHIE A apărut, fără semnătură, în „Gazeta de Moldavia", nr. 82, din 23 aprilie 1856, p. 128. Se referă la evenimentele războiului Crimeii. p. 442 SOARELE, LUNA ŞI VÎNTUL A fost publicată, fără semnătură, în Almanah, 1857, p. 134—137. p. 446 PREUMBLAREA CEA NOUĂ A DAMELOR ÎN IAŞI , A fost publicată, fără semnătură, în Almanah, 1857, p. 138. Alături se află o litografie care reprezintă în desen conţinutul satiric al acestei poezii. p. 447 DESACII A fost publicată, fără semnătură, în „Noua albină română. Foaie literară şi artistică. Adaos la «Gazeta de Moldavia»", nr. 2, din 24 ianuarie 1857, p. 8. Este traducerea fabulei lui La Fontaine, La besace, p. 460 IEPURILE ŞI BROASCA ŢĂSTOASĂ A apărut, cu semnătura lui Asachi, în Almanah, 1858, p. 132—133. Este traducerea fabulei lui La Fontaine, Le lievre et la tortue P- 452 VOT LA COMETUL DIN 1858 A apărut, cu semnătura lui Gh. Asachi, în Almanah, 1859, P. 140. Cu toate că Asachi se afiliase formal partidei antiunioniste din Moldova, poezia aceasta, ca şi alte manifestări literare ale sale (vezi, de exemplu, meditaţia Concordia sau unirea cetăţană şi poezia intitulată Odă), arată că de fapt el a crezut toată viaţa în visul său din tinereţe de a vedea poporul român unit într-un singur stat. P- 453 CÎNT SECULAR A fost publicat în Suplementul gazetei „Patria", nr. 18, din 29 lanuarie 1859. Pe prima pagină, sus, este litografiat bustul lui Vasile 749 Lupu, dedesubtul căruia se află scris textul: Vasili Lupu, Domn a Moldovei, fundatorul Academiei din Iaşi şi restauratorul literatureî române 1634. Urmează poezia, iar în continuare o meditaţie în proză pe aceeaşi temă, cu semnătura lui Asachi, pe care o reproducem în volumul al II-lea al prezentei ediţii. La sfîrşitul meditaţiei se află traducerea literală în limba franceză a acestei poezii. Lovinescu, Asachi, p. 231, menţionează existenţa unei foi volante din 1868, cu acelaşi conţinut ca şi al suplimentului gazetei „Patria" din 1859, pe care însă nu am găsit-o. Presupunem că în 1868 Asachi reeditează întocmai textele din 1859. Vezi şi sonetul intitulat în amintirea de 30 ianuarie. p. 454 DEDICAT MANELOR LUI ALEXANDRU HUMBOLD A fost publicată, cu semnătura lui Gh. Asachi, în „Patria", nr. 47, din 14 mai 1859, p. 185. In nr. 44 al gazetei „Patria", din 4 mai 1859, p. 173, Asachi publică şi un interesant necrolog despre savantul german, pe care îl reproducem în volumul al II-lea al prezentei ediţii. Nu am putut determina modelul după care a imitat Asachi această poezie. p. 456 LA ITALIA A fost publicat întîi în „Patria", nr. 55, din 11 iunie 1859, p. 217 (A), la sfîrşitul articolului intitulat Literatură italiană, pe care îl reproducem în volumul al II-lea al prezentei ediţii. Următorul pasaj din articolul respectiv explică geneza sonetului şi motivul pentru care îl traduce Asachi în 1859: „Dar toate aceste daruri a naturei şi a geniului de care se stoleşte Italia nu fac de cincisprezece secuii decît a atrage asupra ei nenumărate rezbele. La ocazia unui din aceste, cînd la 1680 o armie franţeză trecuse Alpii spre a combate în Lombardia trupele germeno-italiene, poeta fiorentin Vincenţo da Filicaia, întristat a vedea patria sa sfara intereselor străine, sxt compus un sonet care au ajuns a fi clasic şi care pentru a sa analogie cu timpul prezent îl reproducem împreună cu o liberă traducere română." A fost republicat în Adaos literar la Monitorul oficial a Moldovei■ Fevruarie, Iaşi, 1861, p. 6 — 7 (B), în cuprinsul unei cronici politice intitulată Roma. Sonetul lui Filicaia se află copiat de Asachi în ms. 3075, f. 54r- 750 An* editat varianta A. 2 frumseţe A: frumuseţe B; 8 c-un A: că-uu B; 6 sau nu fie A: au să nu fie B. p. 457 CELE DOUĂ PĂRÎIE A fost publicată, fără semnătură, în Almanah, 1859, p. 139 (A), apoi, tot fără semnătură, în Almanah, 1860, p. 123 — 124 (B). Am editat varianta B. 3 mai sus avea A: avea mai de sus B; 4 Stirpea tot A: Toate stirpea B; 9—14 sînt in A: O zi rîul furios, După ce malul ş-au ros, Repede s-apropiet De cel ce curgea pe-ncet Şi cu vorbe-1 înfrunta, Ce nu ştie alerga 15 Abia te tîrîi A: Zicînd: te tîrîi B; 18 ţaranii te-aud în A: sătenii te aud din B; 19 Atuncea altul i-au A: Blîndul atuncea au B; 20 Văd că-ntre noi A: Intre noi văd c- B; 21 Fiecare avem altă menire A: Ţie-ţi plac salturi ce duc la peire B; 22 Eu în urmă A: în urma mea B. p. 458 ÎN AMINTIREA DE 30 IANUARIE A apărut, cu semnătura lui Asachi, în Adaos literar pentru prenu-meranţii Monitorului, [ianuarie] 1860, p. 3 — 4. Este surprinzătoare asemănarea între cadenţa acestui sonet şi a sonetelor lui Eminescu, Veneţia, Trecut-au anii ... şi Iubind în taină... Vezi şi poezia Cînt secular, închinată de Asachi tot memoriei lui Vasile Lupu. P- 459 ASUPRA CORUPŢIEI SECOLULUI A fost publicată, fără semnătură, în Almanah, 1861, p. 145 — 146. Asachi reia aici tema poeziei Urare la Anul Nou, din Almanah, 1856, P. 109. P- 461 PELEGRINUL A apărut, fără semnătură, în Almanah, 1861, p. 149 — 150. ,J>. 463 ÎMPĂRŢALA PĂMÎNTULUI A apărut întîi, fără semnătură, în Adaos literar la Monitorul oficial a Moldovei, pentru DD. abonaţi. Fevruarie, Iaşi, 1861, p. 12 — 13 (A), cu menţiunea Imitaţie, cu ortografia italiană, apoi în Almanah, 1863, p. 33 — 34 (B), tot fără semnătură. Este traducerea poeziei lui Schiller, Die Theilung der Erde. Am editat varianta B. 1 Joe A: Gioe B; au A: a B; 3 în A: de B; 5 să A: să-ş B; 8 adusei: adus-au B; 10 Ale-ndustriei A: A industriii B; 11 Bariere A: Bariera B; 12 A mea, zice, -i zeciuiala A: A mea-i, zice, zeciuială B; 13 lîngid A: lînged B; 15 au A: a B; 19 Au A: A B; 20 Joe-A: Gioe B; 23 s-au A: am B; 24 pre A: pe B; 25 au A: a B; Joe au A; Gioe a B; 32 poete A: poeta B. p. 465 UNUI AMIC A apărut, fără semnătură, în Almanah, 1863, p. 33. Motto-ul reprezintă începutul odei I, 9 a lui Horaţiu. p. 4S6 EPILOG A fost publicat, fără semnătură, în Almanah, 1863, p. 44. Acest epilog este o mărturie a intenţiei lui Asachi de a înceta, cu volumul pe 1863, apariţia Calendarului pentru români şi a suplimentului literar intitulat Almanah de învăţătură şi petrecere. Incluzînd în calcul şi seria editată la început (1842 —1846) deM. Kogălniceanu, Calendarul pentru români şi suplimentul respectiv împlineau în 1863 douăzeci şi doi de ani de apariţie. Pe coperta volumului pe anul 1865, de exemplu (pe cea a volumului pe 1863 nu am putut să o vedem), se află menţiunea: „anul al XXIV al Albinei Române“, iar pe coperta volumului pe 1866, „anul al XXV“. (Vezi, pentru comparaţie, şi poezia Albina şi trîntorul, la 1849.) p. 437 VIITORUL A fost publicată întîi, cu semnătura autorului, în Almanah, 1865,, partea I, p. XXXVIII (A), cu titlul Epilog. Dupre oda lui Oratius la patrioţi, apoi în Almanah, 1870, p. 82 (B), cu titlul Viitorul. Scris la Roma, 1812, de asemenea cu semnătura autorului. Sofia Giora, Gheorghe Asachi în Roma (O poezie inedită din acest-oraş), în „Luceafărul", XIII, 1914, nr. 5, din 1 martie, p. 150—151 r 752 vorbind, după cele spuse deja de C.I. Istrati, despre şederea lui Asachi ia Roma, semnalează existenţa în ms. 1668 de la Biblioteca Academiei Române, f. 345, a unei copii a acestei poezii, intitulată Viitorul, pe care ea a considerat-o inedită şi, ca atare, a publicat-o. Foaia respectivă din ms. 1668 se află acum în ms. miscelaneu 3477 (nepaginat) de la Biblioteca Academiei R.S. România. Textul publicat de Sofia Giora este însă versiunea acestei poezii apărută în Almanah, 1870. După cît se pare, această poezie — intitulată iniţial Epilog — este una din formele încercate de Asachi pentru epilogul pe care l-a pus la culegerea de poezii din 1863. Ulterior, el a adaptat poezia pentru momentul întoarcerii sale de la Roma şi a datat-o ca atare. Este o prelucrare a primelor cinci strofe ale odei II, 20 a lui Horaţiu (vezi Lovinescu, Asachi, p. 30, N.I. Herescu, recenzie la Caracostea, Izvoare, în „Revista clasică", VI, 1930, nr. 1, p. 70—72, şi Laslo, Horaţiu, p. 533 — 535). Am editat varianta B. 1 aripi ce-mi dă Apolo A: aripele fantazii B; înalţ A: înalţi B; '2 ş-a A; şi a B; rămîn mai mult A: mai mult rămîn B; i de rea invidie A: decît invidia B; 5 nice A: nici B; 6 Iaca, iaca A: Iaca, iacă B; -mi A: -m B; 7 Preste Adria A: Adria B; 9 revede-voi ale Dacii A: meu veni-voi în a Daciei B; 10 restaurator A: resto-rator B; să vie A: să învie B; 11 juni plini de vigor A: june plin ■d-ardor B; 12 amu-n A: în un B; triumfător A: triumfători B; 13 mortal giulger azi A: frunză cipresă să B. p. 4 8 LA DANTE A fost publicată, cu semnătura lui Asachi, în „Icoana lumei", nr. 2, din 3/15 iunie 1865, p. 9. După aceste versuri, Asachi publică •articolul intitulat Serbarea seculară a lui Dante (reprodus în Volumul •al II-lea al prezentei ediţii), în care comunică unele date privitoare Ia viaţa şi opera marelui poet italian şi o relatare asupra serbărilor din 1865, de la Florenţa, organizate pentru cinstirea memoriei lui Dante. în continuare el publică traducerea în versuri nerimate, de 16 silabe, a fragmentului din Infernul cunoscut sub numele de Ugolino ţ(cîntul XXXII, versurile 124—139, şi cîntul XXXIII, versurile 1—50). Pentru deosebitul lor interes istorico-literar, reproducem aici versurile respective, care sînt precedate de următoarea observaţie ■a lui Asachi: „Operile lui Dante s-a tradus în toate limbele europee, dar trist lucru este că între cinci milioane de români nu s-a aflat unul carele să ni fi dat macar o cercare al acestui poem. în neputinţa artistică la care sîntem reduşi de a ilustra cu stampe monumentul nou ce s-a înalţat la Fiorenţa lui Dante, depunem cu umelinţă tributul de admirare şi a cultului ce consacram divinului poeta. Dante imaginează că Virgilie îl conduce prin iad şi i arată pe diferiţi celebri păcătuitori. După ce observară pe un asemene, Dante zice: Purcesesem de la dînsul, cînd văzurăm deodată Doi culcaţi aşa în groapă c-unul fu capac altuia, Şi cum pînea se mănîncă cînd pre om foamea răzbate, Aşa dinţii înfipsese în cel de gios cel d-asupra, Unde crierii cu ceafa se unesc cu a lor vine. Nu almintere Tideus la Menalip ros-au tîmpla Cum ista făcea pe tidva cu carnea şi a ei sînge. „O, tu, ce prin cruda foame areţi ura ce te-ndeamnă, Di ce, zis-am, spune-mi mie, pentru de cu drept te vaiţi, Ştiind eu cine voi sînteţi, şi acestuia pacate, Înturnîndu-mă în lume să le pot altora spune, Dacă cea cu care vorbesc pănă atunce nu se seacă." Atunci gura rădicat-au de la sîngeros nutreţul încruntatul, păcătosul, ştergînd-o de coama ceafii Capului ce-1 dişerasă, el aşa-ncepu a zice: „Tu vrei să-nnoiesc eu iar disperata mea durere, Numai gîndind mai nainte de a spun-a ei cruzie; Dacă însă a mele zise au să fie o sămînţă D-infamie la traditorul pe carele rod acuma, Vorbind şi revărsînd lacrimi tu m-ei vedea împreună! Eu nu ştiu cine eşti, nice cum tu ai venit aicea, Fiorentin însă tu-mi sameni cînd aud a tale vorbe. Să ştii că-s conte Ugolino, ist-episcopul Rugieri, Şi voi spune în scurt cauza di ce sum aşa aproape. Nu mai e nevoie a spune cum din a lui rea voinţa M-arestă prin tradimentu şi m-a osîndit la moarte, Dar acea ce nu aflat-ai cum era aşa de crudă Ş-auzi pentru ca să judeci în ce mod el m-afrontat-au. Aruncat în închisoare ce d-acuma s-a numi-s-a Turnul de foame în care şi alţii au să se închidă, Mi-aratase prin o bortă multe luni, cînd eu făcui Un rău vis ce viitorimei îmi rupsesă tristul văl. Ista mi se prezentează că e domnul meu şi maistru, Mînînd lupi şi lupuşorii spre acela manin munte Pentru care cii de Pisa nu văd pe acii din Luca. Cu sirape trii căţele Cvalandi şi cu Lafrunchi După cursul ce lung fost-au mi se păreau ostenite, Atît tata cum şi fiii şi cu ghearele ascuţite 754 Mi se păreau că deşira pîntecele şi a lor coaste. Cînd mă trezii dimineaţă, după o noapte turburată, Auzii prin somn plîngînd pe ai mei fii plini de durere, Ce erau cu mine aice şi-m cereau mîncare, pîne. Crud la inimă eşti dacă tu nu plîngi acum cu mine, Cugetînd la cele patimi ce-mi preziceau viitorimea; Şi de nu plîngi împreună, ori di ce alta poţi plînge? Treji erau acuma fiii şi aproape era ora Cînd avea să se aducă cel de toate zile prînzul, Dar fiecare se-ndoi-se după tristul vis de noapte; Eu simţii întorcîndu-se cheia uşei cei fatale, Ce-ncuieţi ni ţinea în turn, încît eu plin de înfiorare Cătai la fiii în faţă care tremurau de spaimă. Eu nu plîngeam că inima mea aşa foarte se-mpetrise; Ii plîngeau, şi Anselmucio, fiul mic, zise: părinte, Ce ai? dar eu nu lacrîmai, nici un cuvînt am răspuns lor. Toată ziua acea urmîndă şi a doua trista noapte, Pănă cînd un alt trist soare nu răsări iar pe lume, Şi atunci cum ceva raza luminează închisoarea, Şi eu prin fiilor faţă recunoscui a mea proprie; Ambe a mele mîni dodată le muşcai de durere. Iar ii crezînd c-o făcui de nevoia al mîncării, Sculînd repede-mi ziseră: mai puţină, o, părinte, Vom simţi aspra durere de vei mînca tu pe noi; Tu ni-ai învăscut cu carne, tu de dînsa ni dispoaie! Spre a nu-i turbura, cea zi şi alte două petrecut-am Viu, dar suferind o moarte care nu-mi stîngea durerea. Ah, pămîntule-mpetrite, ce nu ai deschis tu sînul!“ etc., etc. în mod firesc, interesul lui Asachi pentru opera lui. Dante s-a manifestat încă din timpul studiilor sale în Italia. Ne stă mărturie ms. 5297, în care, pe f. 27v—28v, se află copiate din Infernul versurile 124—139 din cîntul XXXII şi 1 — 90 din cîntul XXXIII, deci puţin mai multe decît cele pe care le-a tradus în 1865, iar pe foile 24v— 26r, versurile 1 — 138 din cîntul V. După cît se pare, episodul Ugolino din Infernul lui Dante era în mod obişnuit reprodus în antologii, căci, de exemplu, în II tesoretto. JIausschatz italienischpr Poesie... von O.L.B. Wolff, Viena, 1846, p. 43—44, se află aceleaşi versuri 124—139 din cîntul XXXII şi versurile 1 — 87 din cîntul XXXIII. în „Icoana lumei“, nr. 11, din 8/20 august 1865, p. 73, Asachi Publică şi versiunea italiană a acestei poezii închinate lui Dante, Precedată de următoarea precizare: „După ce în Icoana lumei, nr. 2, s-a publicat strofele române la ocazia aniversatei secolare a marelui poeta Dante, astăzi se repetă acele care în limba italiană am adresat la Ravena, unde răposează oasele acestui poeta“. Versiunea italiană 755 se mai află, copiată de autor, la sfîrşitul volumului Amori al lui Lodovico Savioli, pe care Asachi îl avea în dar de la Bianca Milesi şi care se găseşte astăzi la Biblioteca centrală dio Turnu-Severin, precum şi tipărită pe una din foile adăugate în 1865 la exemplarele încă nebroşate din Culegere de poezii, ediţia din 1863, la partea a 11I-a, p. 106 (vezi exemplarul din Culegere de poezii, Iaşi, 1863, de la Biblioteca Academiei R.S. România, cota II 103399, şi notalapoezia Companiei filarmonice a operei italiene). Claudio Isopescu, Sconosciute traduzioni della „Divina commedia [Roma], 1935, p. 4 — 7, publică, după „Icoana lumei“ din 1865, versiunea italiană a poeziei lui Asachi închinată lui Dante şi cîteva din cele 66 de versuri traduse din Infernul. p. 469 ANUL NOU 1866. La români Ultimele şase versuri ale acestei poezii se află în ms. 4021 de la Biblioteca Academiei R.S. România, f. 109r (A), care cuprinde însemnări de-ale lui Asachi din anii 1862 — 1869. Sint intitulate Urarea pentru Anul Nou 1866. Aceste şase versuri au fost publicate întîi în Almanah, 1866, p. 109 (B), cu titlul Urarea adresată României pe Anul Nou 1866, fiind semnate de autor. In forma editată de noi, poezia a fost publicată în „Icoana lumei“, nr. 1, din 1 ianuarie 1866, p. 1 (C), cu semnătura autorului. 9 Pe A, B: Gă p- C; 12 popoare A: popor B, C; 13 deci A: dar B,C. SERBAREA ANULUI NOU 1866. p. 470 La Apollo A fost publicată, cu semnătura autorului, în „Icoana lumei“, nr. 2, din 4 februarie 1866, p. 9. Motto-ul reprezintă începutul odei I, 31 a lui Horaţiu. p. 471 CÎNTUL CIGNULUI A fost publicată, fără semnătură, în Almanah, 1870, p. 83. TEATRU p. 475 ÎNAINTE CUVÎNT [La Lapeirus, Iaşi, 1837] Nu am considerat potrivit să reedităm între scrierile lui Asachi această „dramă serie cu cîntice prelucrată de pe a lui Koţebue", a cărei prefaţă am reprodus-o totuşi, pentru interesul ei istorico-literar. în cuprinsul acestei note vom reproduce, pentru acelaşi motiv, şi cronicile dramatice consacrate, atît la Iaşi cît şi la Bucureşti, spectacolului de la 23 februarie 1837 cu această piesă, deoarece este vorba de prima reprezentaţie dată de elevii Conservatorului filarmonic înfiinţat de Gh. Asachi la Iaşi, în 1836. în Suplement la nr. 18 al „Albinei româneşti", din 4 martie 1837, p. 81—82, se află următoarea relatare despre spectacol, datorată desigur lui Asachi: „Elevii Conservatoriului filarmonic au dat marţi, în 23 fevruari, a lor întăi cercare teatrală în limba naţională. La-Peruz, dramă de pe a lui Koţebue, şi Văduva vicleană, tot de acel autor, s-au prelucrat pentru aceasta de D. Aga Asachi. Dorinţa de a fi faţă la acea întăi reprezentaţie dramatică în idioma patriii au fost aşa de mare, încît cu patru zile mai nainte nu să afla nici un bilet de întrare, şi în sara aceea teatrul să părea pre mic spre a cuprinde pe toţi doritorii. Orhestra, direguită de D.P. Cervati, profesor Conservatoriului, şi alcătuită din acii întăi artişti a Capitalii, au fost deplin, asemine şi decoraţiile, zugrăvite de D. Valeri, au vădit talentul acestui artist favorit. Reprezentaţia au început cu un Prolog, a căruia text aice să alăturează. La vederea Parnasului, pe carile să afla aşăzate în tablo Apolo 757 cu Muzele şi cătră carile Zîna Moldovii, însufleţită de evghenisă dorinţă, cu toată greutatea carierii, să înaintea, toţi privitorii au mărturisit a lor urare prin aplauzuri sunătoare, în a cărora mijloc să coborea o ploaie de acele prologuri tipărite pe hîrtie cu văpsele naţionale. Piesa Laperuz, întrunită cu cele mai alese cîntice de a lui Rosini, Belini ş.a., s-au giucat cu nemerire. Cuprinderea ei cea întristătoare, înfăţoşată cu sentiment şi adevăr, viersurile cele armonioase a dili-tanţilor, mai ales a damelor, au înduioşit adeseori pe privitori păn la lacrimi şi i-au îndemnat de a mărturisi a lor mulţămire prin înnoite aplauzuri. Asemine şi Văduva s-au giucat cu mulţămire. Din această cercare, cunoscătorii nepărtinători minesc un fericit rezultat pentru înformarea unui teatru naţional, şi străinii au avut prilej a giudeca despre energhia limbei noastre în declamaţie şi despre a ei armonie în cîntice, ce să apropie mult de acea italiană. înfăţoşată cu asemine bun ogur, această reprezentaţie s-au poftorit în 26 fevr. după obştească cerere. îmbulzirea au fost încă mai mare, şi mulţi carii, n-au putut întră s-au înscris pe viitoare reprezentaţii. Noi nădăjduim că direcţia Conservatoriului, îndemnată de îngăduinţa şi interesul public, ce l-au mărturisit în un chip atît de mare, va îndoi a ei sîrguinţă pentru de a aduce la îndeplinire un aşăzămînt menit a dizvăli deosăbite talenturi şi potrivit a înrîuri asupra literaturii, civilizaţiii şi petrecerii publice." în Bucureşti, „Gazeta Teatrului Naţional", nr. 13, din 1836 [de fapt, din primăvara anului 1837], publică, sub titlul Corispondenţă, p. 105 — 108, următoarele relatări despre acelaşi spectacol de la Iaşi: „Unul din abonaţii gazetei noastre ne-a trimis o scrisoare de la un prieten al său de la Iaşi asupra reprezentaţiilor teatrale în limba naţională ce s-au început acolo. Totodată, noi am mai primit o scrisoare asupra aceluiaşi sujet de la un soţ al Comitetului soţietăţii noastre filarmonice. Şi fiindcă amîndouă scrisorile să împotrivesc una altiia, socotim că vom face plăcere cititorilor noştri a le arăta. Domnul meu, Ştiţi că noi păşim cu paşi mari către luminare? Literatura noastră din zi în zi sporeşte. Un comitet filarmonic s-a înfiinţat la noi şi acum avem un teatru naţional. Din el are să izvorască multe foloase pentru limba noastră. Opereta Laperuz şi vodevilul Temperamentele sau Văduva vicleană (prin care s-a deschis teatrul nostru) au fost priimite de public cu încîntare. Ne cunoaştem datori pentru aranja- 758 mentul şi frumoasa traducere a piesilor a mulţămi D. Aga Asachi, care au binevoit a priimi să fie director la acest conservatoriu. Socotinţa mea este însă că în vodevil ar fi fost mult mai bine să se întrebuinţeze arii naţionale, care ar fi plăcut mult mai mult, dar pentru cea întîi dată toate au fost peste nădejdea privitorilor. Mă recomand, ş.c.l. Domnul meu, Mă întrebi ce fac de o lună de zile la Iaşi? Mă voi mărgini a-ţi răspunde în două cuvinte franţozeşti: je m’ennuis. Văz însă că nu te mulţămeşti cu atîta şi vrei să-ţi fac o descriire mai pre larg a petrecirilor capitaliei Moldovei, de vreme ce m-am aflat tocmai în carnaval; însă fiindcă aceasta este o materie pentru mai multe scrisori, în această întîie îţi voi vorbi numai de reprezentaţiile teatrului ce au urmat aicea. [După ce vorbeşte puţin despre spectacolele teatrului francez, continuă]. în sfîrşit, în trecutele zile am văzut afişe că o să se deie o operă şi un vodevil în limba naţională, care o să fie jucate de şcolarii Conservatorului filarmonic. Ideea unei opere româneşti m-a încîntat. Visam acum operă italiană (vai, sînt 12 ani de cînd n-am văzut Roma, de cînd n-am fost la teatrul Argintinii!). De 12 ani de cînd sînt în ţările aceste, limba română mi s-au făcut familiară, o cunosc bine şi poci apreţui frumseţa ei. De la 6 1/2 ceasuri seara eu am fost cel [în]tîi la teatru în parter. La 7 au fost tot plin şi perdeaua s-a ridicat. Deschidere s-a făcut prin un prolog, în care figura Geniul şi Moldova; tot ce am înţeles dintr-o declamaţie schimonosită au fost că Geniul îndemna pe Moldova să să suie pe Parnas, şi ea mai întîi se temea a să urca p-acel faimos munte, văzînd că mulţi s-au făcut jărtva filotimiei, dar în sfîrşit se pleacă a suferi toate pentru lucru evghenis. Zicînd aceste, se răpede — povăţuită de Geniul — spre Parnas, adecă spre perdeaua din fund, care se ridicase şi lăsase să se vadă Apolo şi Muzile în peruci pudruite. Perdeaua s-a lăsat într-un clocot de aplauzuri. S-a început uvertura, alcătuită de D. Cervati, dascal de cîntare, şi subt direcţia sa. Aceea ce am putut judeca din ea este că era un popuri din bucăţi furate din Belini, Rosini ş.a., fără nici o legătură între ele, toate instrumentile mergea crescendo, şi sfîrşitul s-au încheiat cu un şarivari mai spărios decît trîmbiţa îngerului judecăţii de pe urmă. S-au mîntuit. Perdeaua se rădică. Ne aflăm într-un ostrov. La Perouse, capitanul vasului franţez La boussole, ce s-au sfărmat de colţurile stîncilor acelui ostrov, este aicea de opt 759 ani. El plînge neîncetat patria sa şi pe Adelaida, soţia sa, pe care cînd au plecat au lăsat-o grea. însă desperaţia şi starea lui cea ticăloasă nu-1 opreşte de a se lega de Malvina, tînără sălbatică pe care o înşală (bărbantul!) şi cu care mai face un fiu. în vremea aceasta o corabie soseşte; ea aduce pe Adelaida cu fiul său, ce umblă căutînd prin toate ostroavele pe iubitul său soţ. Se întîlneşte cu Malvina; află de la ea că în acel loc trăieşte un om, şi din vorbele ei pricepe că acela este La Perouse. Vine şi el, vin şi copiii lui, şene de gelozie, sfezi şi ocări între amîndouă femeile. îi cer să aleagă dintre ele, şi el (bărbantul) le alege pe amîndouă. în sfîrşit, Malvina, mai mări-nimoasă decît europeana, scăpă viaţa aceştia cînd era să mănînce un rod veninos şi, văzînd sărmana nestatornicia bărbatului ei, mănîncă ea rodul între culise şi vine de moare dinaintea lor. La Perouse, bucuros că a scăpat de ea, se îmbarcă cu Adelaida şi se-ntoarce în patria sa. Iată intriga. Să venim acum la muzică şi la actori. Actriţile giuruiesc mult. Aceea ce a jucat pe Adelaida are un plăcut glas de contralto; păcat că accentul ei nemţesc ciuntează limba, care în gura ei n-are nici pic de armonie. Actriţa ce au jucat pe Malvina, pe lîngă o figură plăcută şi un glas ce făgăduieşte, are mult naturel. Şena în care vine otrăvită era prea bine e[xecutată]. însă şena cea mai frumoasă este aceea cînd copiii îngenuncheţi dinaintea tatălui lor îl roagă să-ifie milă de ei şi de mumele lor. Horul marinerilor este de nimic, jocul lui La Perouse de nebun, şi aceasta vine din învăţătura cea rea ce i-au dat acei care l-au învăţat, căci, pe lîngă necontenitele slute gesturi, pufnea în loc să ohteze, făcea sermon în loc să declame, şi dintr-un glas de unde abia să auzea din parter să suia la un diapazon care spărgea urechile. Vodevilul Văduva vicleană, imitată din Koţebu, au plăcut. Arie-tile din Zampa, Italianna, La Fiancee etc. au fost bine priimite de public, însă şena D. Boureanu, şena asesorului Della este de un comic sale; şterge-mi sudoarea din spate, pune-mi mîna la gură să casc — astea sînt vorbe de uliţă, iar nu de teatru. Piesile amîndouă au fost într-o limbă aleasă, dacă ar fi lipsit zicerile eterogene, precum evghenis, filotimia, evlavie ş.c.l. Şi dacă frazele ar fi fost rumânite, iar nu pe nemţie, căci (pare-mi-să) că a schimonosi frazul şi a zice, în loc de nu mai pot asculta, nu pot mai asculta este un barbarism neiertat. Despre opinia publicului nu voi putea nimic a-ţi spune, căci de vom judeca după aplauzuri este greşală, căci ele purcedea din culise 760 şi era de ris, zău, a auzi bătînd în palme între culise, în vreme ce parterul contenise. Am uitat că ţi-am vorbit că aceste piese au fost jucate de elevii Conservatorului filarmonic, fără a-ţi spune ce este acest conserva-toriu. Pre cît mi-au spus unul din mădulări, este numai un abonament în care au iscălit că dă fieştecare cîte 2 galbeni. Banii ce s-au adunat, aproape 1500 galbeni (precum am auzit), de la antre şi după la soţi, ce s-au făcut cu ei nu să ştie, seamă nu să dă nimărui, ba încă şi actorii n-au primit nici un ban mulţămită. Pe nişte aşa temeiuri statornicit, judecă de să poate face ceva. Priimiţi, ş.c.l.“ Nu ştim cine este autorul celei de a doua scrisori. Prima însă pare a fi alcătuită anume de Eliade, redactorul gazetei, pentru a mai îndulci puţin asprimea criticii din scrisoarea străinului care a asistat la spectacol.' Ecoul pe care l-a avut în societatea românească a timpului succesul primei reprezentaţii a elevilor Conservatorului filarmonic din Iaşi i-a adus lui Asachi şi recunoaşterea oficială a meritelor sale deosebite în această întreprindere, prin următoarea scrisoare adresată lui de către marele logofăt Iordache Catargiu, ministrul de interne al Moldovei, publicată în „Albina românească", nr. 20, din 11 martie 1837, p. 89-90: „Iubite fiule simpatriote, arhon agă Gh. Asachi, Nimică de la mine, ce de la filopatria D-tale, care, înzăstratăde ştiinţă şi cunoştinţă, aduce roduri ce-ţ învrednicesc a obştii mulţă-mire. Iscălitul, însărcinat astăz cu tot aceea ce poate fi de îndestulare, linişte, bunapetrecere şi mulţămirea publică din lăuntrul Prinţi-patului, mă cunosc datori, cînd aflu cel mai mic prilej, a îmbărbăta pe acii din simpatrioţi carii prin fapte şi împăcătoare închipuiri moraliceşti urzesc acele ce pot spori o înţăleaptă ţivilizaţie, cătră care sîntem datori a păşi. Asemene ţintire au avut alcătuirea Conservatorului filarmonic, la a căruia întemeitori să cuvine toată mulţămire şi a căruia rod ni s-au înfăţoşat în public prin reprezentaţia din 23 fevr. Eu nu voi vorbi despre sîmţirile de care, împreună cu toată noblesa şi publicul, m-am împărtăşit în cursul acestei plăcute petreceri, în care întăiaş dată limba patriei au răsunat cu armonie pe viersul muzichii italiane, de la a căriia maică să trage şi al nostru dialect, nici voi însămna cuvintele de moral care, cu plăcere întrunite, s-au şămănat de pe sţenă între privitori; voi mărturisi numai vrednicia 701 ideii acelui, la începutul reprezentaţiei, rostit Prolog, în care să cuprinde oglindită dorinţa a fieşcăruia bun simpatriot. Acolo am văzut pe Zîna Moldovei, de închipuitul duh a ştiinţelor povăţuită, păşind cu sfiire pre calea cea gre care duce cătră lăcaşul Muzilor; am auzit vrednice de laudă rostiri, prin care a ei călăuz i înfăţoşa statornica fericire, cîştigată prin jărtfe şi fapte înbunătăţite, o privem agiunsă la răspintene, unde ar fi putut alege o altă cale mai uşoară, pe care fără osteneală arpetrece a ei viaţă, darnicicum eram la îndoială despre nemerita ei alegere. în această strălucită epohăareformii sale, Moldova poartă în sînul ei obştească dorinţă a îmbunătăţirilor în toate ramurile, şi inima mi-au săltat de bucurie cînd am văzut-o înaintindu-să cătră Parnas, nu numai prin închipuita reprezentaţie, ce chiar aeve prin ai săi fii, fii însufleţiţi de minunatele D-tale pilduiri, care prin stihuri, zugrăvituri patriotice şi reprezentaţii teatrale cu energhie vorbesc la toate simţiri, la toate vrîste şi stări! Asemene îndeletniciri, aducătoare de folosuri adevărate şi lauda patriei, ca unul ce socotesc binele Moldovei acel mai înalt al meu bine, preţuindu-le după toată măsura, mărturisăsc în scris acea din partea obştiei aeve vădită mulţămire prin îndesitul număr de privitori, prin a lor necurmate semne de plăcere, cît şi prin obştească cerire a să mai face în altă sară tot ace reprezentaţie, cu care s-au poftorit şi covîrşitoarea mulţămire a privitorilor. Pre lîngă aceste, doresc ca în priinţa lăudatelor D-t.ale îndeletniciri să te întărească D-zeu cu putere şi să aibi întru aceasta vrednici urmaşi şi rîvnitori. Al D-tale iubitor patrioticesc părinte, Ministrul trebilor din lăuntru, a multor Ordine Cavaler, lord. Catargiu Vel Log. Ieşii, 1 mart 1837.“ Expresie a mulţumirii pentru reuşita acestui spectacol este şi donaţia de cărţi făcută Conservatorului filarmonic din Iaşi de către comisul Răsti din Bucureşti, despre care aflăm din „Albina românească", nr. 24, din 25 martie 1837, p. 109, următoarele: „D. Comisul Răsti de la Bucureşti, prin adresul său din 20 mart, arată direcţiii Conservatoriului filarmonic din Ieşi deplina mulţămire care au simţit la reprezentaţia dramatică ce s-au făcut aice în limba naţionala şi. dorind a îndămîna asemine plăcută îndeletnicire, hărăzăşte biblio-ticii acestui Conservatori 17 piese dramatice în limba românească tălmăcite la Bucureşti de pe deosăbite limbi şi tipărite sub nume de Repertoriu Teatrului Naţional, care piese să reprezentează pe teatrul 762 acii Capitalii. Derecţia acestui Conservatoriu, pătrunsă de cunoştinţă, vede din asemine împărtăşire o interesuire a obştii românilor pentru o lucrare care va însufleţi literatura naţională şi i va deschide o lăudată carieră." Despre ajutorul bănesc acordat Conservatorului de către poetul Costache Conachi, aflăm din „Albina românească", nr. 35, din 6 mai 1837, p. 153, următoarele: „D. Logofătul şi Cavaler C. Conachi, preţuind lucrările Conservatoriului filarmonic, au hărăzit casei, afară de soma hotărîtă pentru subscriitori, şi 36 galbini agiutori". Prologul lui Asachi la această primă reprezentaţie dată de elevii Conservatorului filarmonic a fost reprodus în Culegere de poezii, cu titlul Prolog rostit pe Teatrul Naţional in Iaşi de o companie de amatori a Conservatorului filarmonic, la ocazia desckiderei şi înaugurărei sale, in 28 fevru%rie 1837 (vezi şi nota la această poezie). p. 477 ÎNAINTE CUVÎNTARE [la Norma, Iaşi, 1838] Nu am considerat necesar să edităm şi libretul acestei opere, publicat cu titlul Norma, tragedie lirică compusă de F. Romani, iar muzica de pre lăudatul V. Belini, tradusă de A. Gh. Asachi. Reprezentată intăia oară la Ieşi, 20 fevr. 1838, de elevii Conservatorului filarmonic, Ieşii, 1838. Din prefaţa lui Asachi se deduce subiectul, iar din următoarea relatare asupra spectacolului, publicată în „Albina românească", nr. 16, din 24 februarie 1838, p. 66 — 68, se poate vedea de cît succes s-a bucurat, cu toate neajunsurile ei, această primă reprezentaţie de operă în limba română: „Duminică în 20 fevruarie elevii Conservatoriului filarmonic au reprezentat în limba patriii mult lăudata operă Norma. Acest singur nume arată greutatea întreprinderii, şi dacă nepărtinitoriul public, prin vie îmbrăţoşare şi aplauz, au arătat a sa vie îndestulare, apoi aceasta este acea mai bună dovadă de talantul muzical a moldovenilor, de sîrguinţa profesorului, D. Cervati, şi a elevilor săi, precum şi de stăruirea Direcţiii de a înainti un aşezămînt atît de folositor. Noi împărtăşim întru aceasta articulul unei persoane nepărtinitoare: «Acea mai sigură şi mai preţuită dovadă a mărirei sufleteşti şi al adevăratului patriotizm este plecarea de a lăuda şi din curăţie a să mira de talentul şi de sîrguinţa cătră înaintire. Astăz mă fac organul compatrioţilor celor buni, spre a împărtăşi următoarile despre elevii Conservatorului filarmonic, carii au dat nouî dovezi de cercările lor cele dramatice reprezentînd în limba patriii opera Norma. 763 întru adevăr, cu deopotrivă mirare şi mulţămire am văzut pe dumneaei Lanj, care abia au început dramatica, înfăţoşînd atît de bine haractirul particular a rolei sale cii grele, pătrunzîndu-să de patima Normei, de a ei suferiri, de duioşia părintească, de a ei neho-tărîre, de urgia şi de a ei diznădăjduire, precum şi de mustrările care o îndeamnă a dizvăli cumplitul ei secret înaintea giudecătoriului cugetului ei. Cuprins de acest farmăc, nu i-am ţinut în samă oarecare neîndepliniri la viers, din care o parte să cuvine a să împuta răgu-şelii gîtului ei, iar alte la măreaţa, melodioasa muzica cea foarte gre ce avea să cînte. Dumnealui Cervati, în rolul său de Polion, au încîntat prin aplicaţia metodului său şi prin dulce şi armonioasă plecare a glasului, precum şi prin înfocata însufleţire ce o dizvăleşte cu atîta nemerire în giocul său. Asemene dreptate să cuvine a să da tinerimei care informa horurile cu atîta rînduială, exacteţă şi armonie. Potrivirea costiumurilor, frumseţa decoraţiilor, alegerea amatorilor carii au binevoit a îndeplini orhestra şi mulţimea privitorilor au dat acestei reprezentaţii un haractir care, cu oarecare modificaţii, parcă m-au fost transportat la locurile unde această măreaţă operă s-au fost încununat de o deplină nemerire. Adresuind aceste laude tinerilor elevi a Conservatoriului, să nu mi si împută cum că aş fi hotărît că ii le-au agonisit ca actori. Fieşcare giudecător competent şi nepărtinitor nezmintit va fi adunat din a sale luări aminte cum că nimerirea teatrală este rodul unei îndelungate ostenele şi practisiri de mulţi ani, a unei adince cunoştinţe de giocul patimilor, că ea să eîştigă prin o necurmată opintire a talentului de a potrivi bine rostirile unei limbi străine cu acele naţionale, de o deprinsă delicateţă de a potrivi treptăluirea sunetului în cuvinte şi a împărţi cu armonie măsura şi prozodia frazurilor. Asemene însuşiri Conservatoriul numai cît au început a le cîştiga şi, cu toate aceste, socotindu-să din adivărata sa poziţie, el are drepturi a să bucura de îngăduinţa şi mulţămirea publicului, care prin aceasta va însufleţi începutul unei asemene plăcute întreprinderi. De dorit este ca să poată urma Conservatoriul îndeletnicirilor sale cu statornicie, pentru a sa şi a ţării cinste, şi a să încredinţa că talentul carile poate agiunge la bine nu este departe de la mai bine, la care au agiuns meşterii în dramatică. Camil Baroţţ i»“ în ms. 3579 de la Biblioteca Academiei R.S. România, cumpărat de la anticarul Ihel Şaraga din Iaşi, la 24 mai 1908, se află o copie 764 a operei Norma. Pe foaia de titlu, in colţul din dreapta sus, are viza de imprimare a cenzurii: Vu. Camille de Barozzi, iar în colţul din dreapta jos se află, imprimat sec, cu parafa, numele G. Asaki. La sfîrşitul manuscrisului, pe f. 31r, în colţul din dreapta jos, se află însemnarea: S-au scris de Samuil Botezatul med[elnicer). 18-38, ghenar. Acesta este textul pregătit de Asachi pentru tipar. Ici şi colo se află cîte o corectură autografă, cîte un cuvînt schimbat de el. p. 479 ÎNAINTE-CUVÎNT [la Pedagogul, Iaşi, 1839] Deşi a fost reprezentată cu deosebit succes în 1837, această comedie s-a tipărit abia în 1839, cu titlul Pedagogul, comedie-vodevil a lui A. de Koţebue, prelucrată pentru Teatrul Naţional de Aga Gh. Asachi şi întâia oarăreprezentatâ in 12 noiemvrie 1837 de elevii Conservatoriului, leşii, în Tipografia Albinei. Nicolaa V. Bidnei, Activitatea dramatică a lui Gheorghe Asachi, Botoşani, 1941, p. 18, a stabilit că această comedie, prelucrată după Edukationsrath a lui Kotzebue, este „adaptată în mare parte la viaţa şi moravurile poporului nostru din acele vremuri". în ms. miscelaneu 3926 de la Biblioteca Academiei R.S. România, f. 37''—44'", se află un caiet, dăruit Academiei de către Iosif Naniescu, mitropolitul Moldovei. în acest caiet, fost proprietatea lui Asachi (pe foaia de titlu are imprimat sec, cu parafa, numele G. Asaki), se află copiate, de către Samuil Botezatu, ariile comediei Pedagogul, cu indicaţii scrise de mîna lui Asachi privitoare la melodiile din diferite opere străine după care urmau să fie cîntate ariile respective. p. 480 PROCUVÎNTARE [la Mirtil şi Hloe, Iaşi, 18-50] Vezi nota la piesa Mirtil şi Hloe. p. 482 PREFAŢĂ [la Petru Rareş, partea I, Iaşi, 1853] Petru Rareş, dramă originală din istoria Moldovei, publicată de Asachi în 1853 (partea I) şi în 1863 (partea a Il-a), reprezintă dramatizarea aceloraşi episoade din viaţa şi istoria domniei lui Petru Rareş, pe care autorul le tratează şi în primele două părţi, intitulate^Lacul şi Direptatea, ale nuvelei istorice cu acelaşi nume, publicată întîi 765 în Almanah, 1854, 1857 şi 1861. (Vezi şi nota la drama Petru Rareş editată în acest volum.) Prin anii 1856 — 1857, ea s-a reprezentat de mai multe ori pe scena Teatrului Naţional din Iaşi, cu deosebit succes (vezi „Gazeta de Moldavia", nr. 28, din 5 aprilie 1856, p. 109, şi nr. 7, din 24 ianuarie 1857, p. 25, şi „Zimbrul", nr. 77, din 6 aprilie 1856, p. 4). Autorul notiţei din „Zimbrul", semnată C, este însă nemulţumit de jocul actorilor: „Asară s-au giucat pe scena română drama lui Petru Rareş, pe care au agiutat-o numai focurile bengalice. Bine ar fi ca actorii noştri să-şi cunoască putinţa lor şi să nu se încumăteză a giuca piese peste puterea lor. Piese numai de comedii, în care-s văzuţi cu plăcere de public, ce vine totdeauna să-i privească. A giuca drame, se cere acţia şi intonarea frazelor după mărimea suge-tului, iară nu o procitire de rost din bucoavnă. Publicul au.aplaudat mult, însă pe autor, în bucăţile cele frumoase şi naţionale." în ms. miscelaneu 3476 de la Biblioteca Academiei R.S. România» f. 48r— 55“, se află textul autograf al primei părţi a acestei piese, cu numeroase ştersături şi îndreptări făcute de Asachi. O copie a primei părţi se află şi în ms. 261 de la Arhivele Statului din Iaşi. în 1863, Asachi publică în acelaşi volum atît partea a doua a dramei, cît şi partea întîi, textul din 1853, tirajul care nu fusese difuzat pînă atunci. Cu acest prilej, B.P. Hasdeu, în articolul intitulat Mişcarea literelor In Ieşi, publicat în „Lumina", 1863, nr. 12, face întregii drame a lui Asachi următoarea critică: „D. Asachi n-are nici o idee despre ceea ce-i drama ca arte; d. Asachi se arată lipsit de orice gust şi de orice imăginăciune; d. Asachi nu cunoaşte cît de puţin timpul lui Petru Rareş. Aşadar, producerea d-sale nu este dramă istorică; ce-i dară? Un x, o cîtime necunoscută, în care începutul e un monolog din 117 rînduri cu litere mărunte; neologismele cele mai proaspete sînt puse alăture cu arcaismele cele mai uitate, cu aprozia (vitejia), cu vinceala (biruinţa) etc.; ţăranii vorbesc lăti-neşte; ţara se află sub o caimacamie interimară de trei; răzeşii discută despre republica romană; rutenii «huţulii» din Bucovina sînt metamorfozaţi în români; se citează machiavelismul şi utopia, deşi cartea lui Macchiavelli se tipări deja după întronarea lui Petru Rareş şi măcar că Utopia lui Toma More, apărută atunci abia de cîţiva ani, nu se prea răspîndise încă nici în apusul Europei; soldaţii fac clasificarea crimelor în private şi publice; se prezintă un dentist din Moldova din începutul sutei XVI care pune dinţi arteficiali la cucoane bătrîne; se agită cestia averilor monăstireşti; moartea domnilor se 766 numeşte «uri evenement rar în istoria Moldovei»; se descrie sufragiul universal şi drepturile de alegător; toţi boierii moldoveni se laudă a fi filosofi stoici; logofătul Trotuşean strigă: «Apelez la regulamentul Adunărei de a păşi la ordinul zilei...». Din toate aceste, fără vro altă analiză (le jeu ne vaut pas la chandelle!), vă puteţi încredinţa că scena se petrece în anul 1863, iar nu în 1529; că principarul personaj e d. Asachi, iar nu Petru Rareş; că drama e tipografică, iar nu istorică" (p. 104). p. 484 PREFAŢĂ [la Ţiganii, Iaşi, 1856] Vezi nota la piesa Ţiganii. p. 485 MIRTIL ŞI HLOE A fost publicată în 1850, cu titlul Mirtil şi Hloe. Pastorală prelucrată de Gh. Asachi. Cea întăi piesă dramatică reprezentată în limba română. După Procuvîntare (editată în prezentul volum), are o dedicaţie în versuri intitulată Cătră Mirtil şi Hloe moldoromâni. Pentru ziua aniversată a deschiderei Teatrului Naţional, în anul 1816, cu semnătura lui Gh. Asachi. Publicarea acestei piese abia în 1850, deşi fusese reprezentată în 1816, se explică prin faptul că Asachi a vrut să omagieze cu ea pe domnitorul Grigore Ghica şi pe doamna Elena Schubin, născută Ghica, „carii a conlucrat la acea întăia reprezentaţie română" (vezi subtitlul poeziei Pentru ziua aniversată a deschiderei Teatrului Naţional în. Iaşi la 1817). G. Bogdan-Duică, Salomon Gessner în literatura română, în „Convorbiri literare", XXXV, 1901, p. 168, a stabilit că Asachi a tradus piesa Mirtil şi Hloe după Florian, „fără să schimbe ceva“. „Această constatare — continuă autorul — nu se poate face însă din prefaţa Iui, care citează pur şi simplu pe nemuritorii idilişti Gessner şi Florian şi lasă impresia că pastorala românească ar fi o imitaţie ori o prelucrare, nu o simplă traducere." Acelaşi lucru a fost spus mai tîrziu de D. Popovici, La litterature roumaine â V ipoque des lumieres, Sibiu, 1945, p. 131, şi de G. Călinescu, Cavalerul de Florian, Salomon Gessner, Bernardin de Saint-Pierre, în „Jurnalul literar", 1948, nr. 3. Pentru că afirmaţia lui Asachi circula totuşi nestingherită, prin diferite articole, prefeţe sau chiar prin manuale, Georgeta Antonescu, Adevăratul autor al piesei „Mirtil şi Hloe" (1816), în „Tribuna", V, 1961, nr. 3, din 19 ianuarie, p. 8, îşi propune să rezolve în mod definitiv lucrurile, punînd mai multe pasaje pe două coloane. Spre a se vedea 767 şi mai clar care este raportul dintre pastorala lui Florian şi idila cu acelaşi nums a lui Gassner, reproducem aici, după Theâtre de M. de Florian, ediţia a 3-a, voi. I, Paris, 1790, p. 361—362, următoarea scrisoare de dedicaţie a lui Florian către Gessner: „A M. Gessner. Mon maître et mon ami, Je desirois depuis long-temps de vous dedier un ouvrage. Pour etre sur qu’il eut un merite, j’en ai pris le sujet dans Ies votres: j’ai fait un petit drame d’une de vos idylles. Je n’ai pu y mettre votre grace ni votre douceur; mais que m’importent des defauts que votre indulgence ne verra point? Le public, qui n’est pas bon comme vous, Ies verra: pour le dedommager, je lui fais relire votre idylle, en la plagant ă la tete de mon petit drame. Elle y gagnera; tant mieux. N’ai-je pas assez gagne, moi, en vous donnant un temoignage de mon respect, en osant vous appeler mon ami? D’ailleurs, puis-je egaler mon maître? Je suis, avec un attachement egal â mon admiration, votre tres humble et tres obeissant serviteur, F 1 o r i a n“ La sfîrşitul idilei lui Gessner, tipărită pe p. 363 — 368, se află următoarea notă: „N.B. C’est de cette charmante idylle qu’on a tire le sujet de la pastorale suivante. Mais, comme il n’est jamais. permis de copier, on y a fait plusieurs changements, dont le plus con-siderable est de n-avoir pas rendu Myrtil et Chloe frere et soeur“ (p. 369). Pastorala lui Florian, pe care o traduce Asachi, se află pe p. 370—400 ale volumului respectiv. Textul românesc al pastoralei Mirtil şi Hloe se aflâ şi în două manuscrise de epocă, unul aflat în biblioteca Arhivelor Statului din laşi (ms. 219), iar celălalt în Biblioteca'Academiei R.S. România (ms. 2364). Deşi nu este menţionat nicăieri numele traducătorului, o comparaţie atentă a textului aflat în cele două manuscrise arată că nu este vorba de o altă traducere, ci de copii ale traducerii făcute de Asachi în 1816. Bineînţeles, textul publicat de Asachi are, sub raport lingvistic, un aspect mai modern decît cel din manuscrisele respective, iar acestea poartă în mod vizibil semnele intervenţiilor inerente ale copiştilor. Manuscrisul 219 de la Arhivele Statului din Iaşi este o copie făcută de Costache Carp, în 1827. Pe foaia de titlu are următorul text: 768 ,,Mirtil şi Hloi, pastorală a lui Florian, tălmăcită la anul 1817 şi parastisită la 27 apr. în casile dutns. Vornicului Vasilie Roset“. Manuscrisul 2364 de la Biblioteca Academiei nu este datat. în schimb, are pe foaia de titlu un text aproape similar cu cel din manuscrisul de la Iaşi: „Mirtil şi Hloe, pastorală a lui Florian, tălmăcită în limba moldovinească la anul 1819, cari s-au parastisît în 27 apr. 1820 în casîle d. logf. Vasîli Rosât“. Informaţia pe care ne-o oferă însemnările de pe aceste două manuscrise că, probabil în 1820, s-a parastisit (adică s-a „reprezentat") în casa logofătului Vasile Rosetti din Iaşi pastorala Mirtil şi Hloe, tradusă de Asachi şi reprezentată cu cîţiva ani mai înainte în casa hatmanului Constantin Ghica, are o deosebită importanţă pentru istoria teatrului românesc în Moldova. Ea arată că cea dinţii reprezentaţie dramatică în limba română, de la 27 decembrie 1816, la care a participat chiar şi mitropolitul Veniamin Costache, a avut un larg ecou în rîndul contemporanilor patrioţi (vezi şi Teodor T. Bura-da, Istoria teatrului în Moldova, voi. I, Iaşi, 1915, p. 99 — 103). îm-brăţişînd ideea creării unui teatru românesc, şi alţi boieri luminaţi din Iaşi au înlesnit reprezentarea în casele lor a pastoralei traduse de Gh. Asachi. în „Gazeta de Moldavia", nr. 27, din 17 aprilie 1850, p. 109 — 110, sub titlul Acea întâie reprezentaţie dramatică în limba română, Asachi prezintă broşura cu piesa Mirtil şi Hloe, reproduce procuvîntarea şi dedicaţia în versuri, iar la sfîrşit face următoarea precizare cu privire la destinaţia filantropică a fondurilor obţinute din vînzarea unei părţi din tirajul broşurii respective: „La anul 1816, sătenii moldoveni au fost atras simpatia socie-tăţei nobile prin o tîmplare închipuită în astă piesă. Astăzi, după 34 ani, o nenorocire adevărată, de care s-au certat locuitorii Ţării de Gios, răcheamă a ei filantropie. Ca atunce, acest mic product literar se pune sub protecţia publică şi, în privire că prin el s-au deschis şirul reprezentaţiilor dramatice în limba română, cred că o va merita. Drept care, s-au tipărit în număr de una mie exemplare, ce de Institutul tipo-litografic a Albinei s-au hărăzit în agiutoriul acelor săteni nevoieşi. Onoratul departament din năuntru au împărţit acele exemplare atît aice în Iaşi, cum şi pe la ţinuturi, pe la DD. dregători, spre a se vinde cu 2| lei exemplariul, care bani se vor întrebuinţa după hotărîrea filantropică a Preaînălţatului Domn.“ 769 p. 501 PIATRA TEIULUI A fost publicată în Poezii, p. 95 — 103. Fiind o scenetă ocazională, prilejuită de călătoria domnitorului Mihail Sturza, în primul său an de domnie, prin mai multe ţinuturi din nordul Moldovei, ea nu a mai putut fi reprodusă în volumele ulterioare ale lui Asachi, apărute după înlăturarea lui Mihail Sturza de pe tronul Moldovei. Teodor T. Burada, în „Convorbiri literare", XXI, 1887 — 1888, p. 639—640, relatează, după spusele contemporanilor, următoarele cu privire la reprezentarea acestei scenete: „Cu ocaziunea unei serbări dată în 25 septemvrie 1835, de logofătul Neculai Canta, la moşia sa Horodnicenii, s-a reprezentat într-un parc, unde scena era splendid iluminată şi decorată cu brazi şi flori, piesa Piatra Teiului, în care Matei Millo, vechiul artist dramatic, făcea pe un bătrîn prisacari, Alexandru Asaki pe plăieşul Codrat, şi tînărul Nicu Canta, pe Cimbru. Pentru acea serbare, Elena Asaki a transcris aria De cîte ori în cursul vieţii pe melodia franceză Te souviens tu, disait un Capitaine, care s-a cîntat de Matei Millo înaintea lui Mihail Sturza-Vodă şi a mitropolitului Veniamin cu atîta expresie, încît a stors lacrimi de la un numeros public." Caracostea, Izvoare, p. 75 — 76, vede în această idilă influenţa primei bucolice a lui Virgiliu. p. 507 PETRU RAREŞ In seara zilei de 8 aprilie 1837 a avut loc 1a. Iaşi cea de a treia reprezentaţie a elevilor Conservatorului filarmonic înfiinţat de Gh. Asachi în 1836. „Albina românească", nr. 29, din 11 aprilie 1837, p. 129—130, publică — prin pana lui Asachi — următoarea relatare privitoare la spectacol: „Gioi în 8 a curgăt.oarii, elevii Conservatoriului filarmonic au dat a treia lor reprezentaţie dramatică, alcătuită din douî piese: I. Petru Rareş-Vodă, dramă serie în 2 acturi, imitarisită pentru sţena moldovinească, şi II. Contrabantul sau întunecimea de lună, comedie in 2 acturi, asemine slobod prelucrată de pe cea ghermană, îmbe prin D. Aga Gh. Asachi. Drama, care înfăţoşa un istoric epizod din epoha 1538, acea plină de făptuiri şi de haractir nobil a moldovenilor, să deosăbea prin a ei ţintire morală şi patriotică. Portul cel adevărat a strămoşilor noştri şi nemerita a elevilor reprezentaţie» ca prin o maghie înfăţoşînd înainte ochilor o întîmplare de trii veacuri, au pătruns pe privitorii de nobile sentimenturi. Iar comedia» 770 care era adaptarisită la întunecime de lună ce aevea urma în acea sară în ceri, au adus mare plăcere prin intriga cea curioza a siuje-tului (cuprindere), care de asemine cu nimerire s^au reprezentat. Deşi urma o ploaie mare, teatrul era plin, şi de mulţămirea obştii au vădit nu numai aplauzurile nepregătite, ce şi cerirea de a să reprezenta aceste piese încă o dată“. „Albina românească", nr. 34, din 2 mai 1837, p. 149, informează că, într-adevâr, „vineri în 30 april s-au făcut a patra reprezentaţie a elevilor Conservatoriului filarmonic. |Drama Petru Rareş-Vodă s-au giucat a doua oare“. Lovinescu, Asachi, p. 103, a afirmat că drama Petru Rareş publicată de Asachi în 1853 (partea I) şi 1863 (partea a II-a) este cea care s-a reprezentat în 1837. După cum vom vedea imediat, afirmaţia lui Lovinescu nu corespunde însă adevărului. In mod surprinzător, el nu a observat că drama Petru Rareş-Vodă din manuscrisele Asachi de sub cotele 3569, 3577 şi 357 8 de la Biblioteca Academiei R.S. România, toate trei copiate în 1837 de către Samuil Botezatu, profesor în Iaşi şi secretarul Conservatorului, pe care presupunem că Lovinescu le va fi văzut, deoarece fuseseră achiziţionate de Biblioteca Academiei încă de la 24 mai 1908, de la anticarul ieşean Ihel Şaraga, reprezintă alt text decît cel publicat în 1853 şi 1863. Aşadar, Asachi a scris două drame istorice cu subiecte din viaţa lui Petru Rareş. Cea reprezentată în 1837 şi păstrată în manuscrisele menţionate mai sus, pe care o edităm acum întîia oară, are ca subiect un episod din 1538, cînd lua sfîrşit tragic prima domnie a lui Petru Rareş, în timp ce drama omonimă publicată mai tîrziu are un subiect inspirat de legenda alegerii lui Petru Rareş ca domn al Moldovei, în 1527, subiect pe care Asachi l-a reluat şi în primele două părţi ale nuvelei sale istorice cu acelaşi titlu. Datorită faptului că manuscrisele lui Asachi nu au prea fost cercetate după apariţia monografiei lui Lovinescu, textul dramei din 1837 a rămas pînă astăzi necunoscut. Valeriu Cio-banu, în tratatul de Istorie a literaturii române, voi. II, Bucureşti, 1968, p. 358, îl considera chiar pierdut. Spre deosebire de drama publicată, aceasta rămasă în manuscris are parcă mai multă substanţă dramatică, un conflict mai bine motivat. Fireşte, valoarea artistică a acestei piese, care este una dintre primele producţii dramatice româneşti, nu este prea mare. Ca şi în celelalte drame istorice ale lui Asachi, abundă şi aici naraţiunea, iar personajele sînt cam schematice, convenţionale. în schimb, ea are o deosebită valoare documentară, atît prin faptul că este prima 771 dramă istorică românească cunoscută pînă acum, cît şi prin mesajul său patri'otic, capabil să entuziasmeze, la 1837, un public spectator dornic să guste In limba română o piesă de teatru inspirată din istoria naţională. Alte două drame istorice scrise de Asachi înaintea acesteia (Mihail, domnul şi iroul românilor, pînă la 1827, şi Dragoş, In-tîiul domn suveran al Moldovii, în 1834) s-au pierdut ori sînt încă nedescoperite. (Vezi şi N.A. Ursu, O dramă istorică necunoscută a lui Gheorghe Asachi, în „Cronica", IV, 1969, nr. 24, din 14 iunie, p. 4). Nu am putut determina modelul după care a fost „imitarisită“ această p iesă. Am editat textul din ms. 3577 de la Biblioteca Academiei R.S. România, care are pe f. 29", jos, însemnarea: S-au scris de Samuil Botezat, med [elnicer], secretarul Conservatoriului filarmonic. 1837, iar pe dosul primei coperţi interioare menţiunea: Avec approbation du Comite theâtral. C-lle de Barozzi, precum şi sigiliul cenzurii. Manuscrisul a aparţinut lui Asachi. Pe f. lr, unde sînt indicate personajele piesei, se află, în colţul din dreapta, jos, imprimat sec, cu parafa, numele G. Asaki. După cît se pare, este o copie a textului păstrat în ms. 3578 de la Biblioteca Academiei, care a aparţinut de asemenea lui Asachi (pe f. lr, jos, are imprimat sec, cu aceeaşi parafă, numele G. Asaki) şi care are unele corecturi făcute de mîna autorului, cum sînt, de exemplu, la numele personajelor, Ileana, în loc de Măria, şi Cavalerul maltez, în loc de Cavalerul ioanit. în ms. 3569 de la Biblioteca Academiei se păstrează textul cel mii apropiat de prima redacţie dată de Asachi acestei piese, în care soţia Iui Petru Rareş este Maria, nu Ileana, iar cavalerul este ioanit, nu miltez. Da asemenea, la sfîrşitul listei personajelor, în acest manuscris se află indicaţia: Sţena urmează In munţi, la 1540, iar vîrsta copiilor Ilieş şi Rocsanda (care în ms. 3577 nu este menţionată) este aici indicată astfel: copii de 8—10 ani. în lumina celor arătate mai sus, informaţiile Iui Teodor T. Burada, Istoria teatrului in Moldova, voi. I, Iaşi, 1915, p. 181, preluate de la bătrînul M. Cerchez, cu privire la persoanele care au interpretat, la 1837, această piesă nu pot fi adevărate, pentru că personajele menţionate sînt ale piesei publicate în 1853, nu ale celei reprezentate în 1837 şi rămasă în manuscris. Este desigur vorba de o confuzie, fie a bătrînului care i-a oferit lui Burada informaţiile respective, fie a lui Burada însuşi, care nu cunoştea textul rămas în manuscris. 772 „Albina românească11, nr. 8i, din 23 octombrie 1847, anunţînd deschiderea stagiunii 1847 — 1848 a Teatrului Naţional şi a celui francez din Iaşi, publică Repertoriul Teatrului Naţional pentru stagiunea respectivă ; în seria dramelor este menţionată şi Petru Rareş, în două acte (p. 350). Este vorba, probabil, tot de piesa reprezentată în 1837. p. 547 ÎNTURNAREA PLĂIEŞULUI DIN ANGLIA A fost publicată, fără semnătură, în Almanah, 1851, p. 64 — 80. La sfîrşitul piesei, pe o foaie litografiată, se află notele muzicale ale dansului Tarantela română sau danţ ardelean. în „Gazeta de Moldavia", nr. 23, din 19 martie 1851, p. 97, sub titlul Inturnarea plăieşului, se află următoarea cronică dramatică, nesemnată, dar scrisă desigur de Asachi, asupra reprezentaţiei acestei piese pe scena Teatrului Naţional din Iaşi: „Astă idilă munteană, reprezentată pe Teatrul Naţional gioi în 15 martie, figura o demonstraţie morală de recunoştinţă a sătenilor Moldovei cătră binefăcătorii boieri şi locuitori de toată clasa ce cu filantropie şi mărinimie au agiutat pe locuitorii Ţării de Gios în lipsa cea grea în care îi aruncase nerodirea şi iarna cumplită al anului 1849 — 1850. înfăţoşarea cea pitorească a muntenilor au produs o vie simpatie, D. Directorul Millo, ce în piesa de mai nainte a Muzei de la Burdujeni au învitat ilaritatea (voia bună) a publicului, în astă idilă, ca un Proteu transformat în bătrînul Galian, au ştiut să diştepte în public duioase sentimente patriotice, prin maiestroasă expresie şi cînticul ariii De cîte ori in cursul vieţii mele. Nu mai puţin s-au aplaudat strofa păstoriului june Cimbru: între munţi şi codrul verde, De fortuni surpat, Plăieş-român nu s-a perde Cît va fi Carpat, Cît pe miel iubi-va oaia, Rîul cît n-a sta, Cît pe fluier şi cimpoia Doina a răsuna ! Plăieşul Codrat (D. Teodorini), prin vioşia giocului, şi Irina {D-na Sterian), mai ales în execuţia danţului Tarantela română, au atras repetate aplauzuri a publicului. Dar cea care mai mult au caracterizat astă sţenă este că reprezentanţii junimei nobile de boieri şi dame deplin au preţuit astă sinceră demonstraţie de recunoştinţă a 773 I locuitorilor, aruncînd la încheiere, din lojă, între plăieşi o cunună de flori şi un brăţar de aur, zestre pentru Irina." După cum se poate cu uşurinţă constata, Asachi reia în această piesă idila Piatra Teiului (unele personaje şi chiar pasaje întregi sînt identice), pe care o adaptează la împrejurarea respectivă, lău-dind de data aceasta, aproape cu aceleaşi cuvinte, pe domnitorul Grigore Ghica. p. 563 ŢIGANII A fost publicată în broşura intitulată Ţiganii. Idil cu cîntece de Gh. Asachi. Reprezentat în 24 ianuarie 1856 pe Teatru Naţional, Iaşi, 1856. în „Gazeta de Moldavia1', nr. 8, din 26 ianuarie 1856, p. 30—31, într-o Hronică teatrală consacrată mai multor spectacole care avuseseră loc în ultimul timp la Iaşi, semnată Aliquid Omnibus (probabil pseudonimul lui Al. Obreja, pe atunci tînăr foarte activ în cercul literar şi publicistic al Iui Asachi), este prezentat şi spectacolul cu Ţiganii, care — în împrejurările respective — s-a bucurat de un deosebit succes. Reproducem din această cronică doar pasajul următor: „Cînd priveleghetul, în sunetul dobei, cetea ofisul prin care ţiganii se dezrobesc, strigările Ura! Să trăiască Domnitorul! nu se mai înţeleg de unde vin. Sentimentul de pe scenă se strămută în tot teatru şi atunce, în adevăr, avurăm mărturia, fără esepţie, că binele făcut în inima românului este preţuit şi că încuviinţarea generală a publicului, deodată şi în toată puterea ei, e glasul adevărat a recunoştinţei ce-şi depune tributul cătră acii meniţi de Providenţie a fi mîngîierea neamului ominesc, prin nencetata voinţă să facă tot ce se crede bine“. Hronica teatrală respectivă este reprodusă şi în „Foaia pentru minte, inimă şi literatură", nr. 7, din 15 februarie 1856, p. 22-24. O apreciere similară asupra succesului de care s-a bucurat spectacolul respectiv publică şi gazeta ieşeană „Zimbrul", nr. 19, din 26 ianuarie 1856, p. 2: „Spectacolul acesta s-a deschis cu imnul naţional şi a fost unul din cele mai măreţe ce s-au dat pînă acuma". în „Gazeta de Moldavia", nr. 30, din 12 aprilie 1856, p. 117, se află următorul anunţ al Institutului tipo-litografic al Albinei Române cu privire la destinaţia fondurilor rezultate din vînzarea întregului tiraj al broşurii cu piesa Ţiganii: „Acest institut, fundator de întăia foaie periodică în limba română şi întăiul întroducător a artei litografice în patrie, au avut 774 ocazie a publica în colonele gazetei sale atît documentul cel măreţ a definitivei oborîri de sclăvie în Moldova, cît şi actele numeroase a patrioţilor carii, urmînd unei prochemări ce li s-au adresat în numele religiei, a luminilor secolului şi a înţelepciunei Statului, au răspuns nu numai prin marinimoase declaraţii şi lepădări de orice dezdăunare ce promitea Statul foştilor posesori de ţigani, ce mai ales cu toţii au mai rugat a fi aceştia scutiţi pe un termin de sarcinile care, ca oameni liberi, ar fi datori a purta, ca şi alţii a lor conlocuitori, încă şi un mare număr de vechii stăpîni a sclavilor li au îndănuit cu bani şi vite pentru a lor nouă economie. în asemine împregiurări, Institutul, care ca o fiinţă intelectuală nu au putut nici poseda, nici moşteni ţigani, nu poate rămînea pasiv în mezul de atîte mărturii publice de filantropie. Luînd aminte că la romani mulţi din emancipaţii numiţi liberti se dedau la frumoasele arte şi la literatură, încît unii să făcură şi autori renumiţi, şi cunos-cind cît geniu şi talent au emancipaţii noştri, prin a cărora cultură se vor putea face membri folositori a societăţii, au hotărît a le deschide o pîrtie în sfera artistică prin formarea unui mic stipendiu pentru un giune emancipat ce ar voi a se deda la învăţarea artei litografiei. Drept aceea, Idilul compus şi reprezentat cu succes la ocazia serbării emancipaţiei lor, Institutul tipărindu-1 în număr de una mie exemplare, au prosforat toată ediţia ca prin a ei vînzare să se fondeze un stipendiu. Astă prosfora umelită Prea î. Domn au binevoit a recomenda Departamentului Cultului şi a Şcoalelor, ordonînd a să vinde acele exemplare, şi productul lor a se întrebuinţa dupre programa prezentată de Institut şi care îl publicăm în coloanele gazetei." Acest anunţ este redactat de către Asachi. în ms. 3743 de la Biblioteca Academiei R.S. România, f. 23 — 34, se află o copie a acestei idile, făcută de altcineva, dar cu corecturi şi adaosuri de mîna lui Asachi. După cum se poate lesne constata, este copia unei prime forme a piesei, pe care autorul a continuat să o îmbunătăţească, în vederea reprezentaţiei sau pentru tipar. Caietul respectiv a aparţinut lui Asachi. Pe foaia de titlu, scrisă de mîna lui, se află imprimat sec, cu parafa, în colţul din dreapta jos, numele G. Asaki. Nu am considerat însă necesar să menţionăm în aparatul critic deosebirile pe care le prezintă acest text (care nu este în întregime 775 scris de Asachi) faţă de cel tipărit de autor şi reprodus în prezenta ediţie. O altă copie a acestei piese, cu ultimele arii scrise de mîna lui: Asachi şi cu viza de cenzor a lui Alecu Donici, se află la Arhivele Statului din Iaşi, ms. 244. Vezi şi oda Li Moldova, in ocazia emancipaţiii ţiganilor, pe care Asachi a scris-o cu acelaşi prilej. p. 538 VOICHIŢA DE ROMÂNIE A fost publicată întîi în 1863, într-o broşură apărută la Iaşi, în tipografia lui Asachi, apoi în Almanah, 1866, p. 71—92. în broşură, pe copertă are menţiunea: melodramă istorică cu cîntece. între cele două ediţii ale acestei piese deosebirile sint foarte mici. Am editat textul publicat în 1863. INDICE alfabetic al poeziilor (după titlu) 1 A Acii doi catîri: 253 Adio: 408 Adio, amor: 400 [Ah, cine ştie cînd o-i mai vede]: 399 [Ah, de-acuma n-a să vie]: 369 [Ah, viaţă plin’ de jele]: 365 Albina şi trintorul, Ia 1829: 107 Albina şi trintorul, la 1850: 109 Albina, ţînţariul şi musca: 326 Alfons de Lamartin cătră o jună moldovană: 22 Alvir cătră a sa miniatură: 85 Alvir cătră Cintia: 222 Amor de patrie: 154 Amorul arător: 99 Amorul fugar: 88 Amorul nemernic: 83 Amorul plagat: 79 Anacreontică: 385 Anul Nou al moldoromânilor 1830: 139 Anul Nou 1842: 146 Anul Nou 1843: 147 Anul Nou 1847: 148 Anul Nou 1857 în Moldova: 238 Anul Nou 1866. La români: 46& Asinul şi fluierul: 331 Asinul şi furul: 255 Asupra corupţiei secolului: 459 Asupra Licei, cochetă bătrînă: 101 Aurul si fierul: 345 Boul şi viţeii: 416 Broasca si boul: 251 B Broaştele care cer un împărat: 289 Căminul: 420 Capra, giunea şi oaia, în companie cu leul: 275 Castorii: 301 Călătoria Dafnei: 87 Călătoriul si cînii: 343 53 — Opere, voi. I 779 Cărările şi calea dreaptă: 334 Cătră planeta mea: 62 Cătră signora L. Giordano: 75 Cătră Tibru: 61 Cătră un arbure: 393 Cătră un patriot filantrop: 417 Cele două părîie: 457 Cerbul la fîntînă: 262 Cinele care sc&pă lucrul, vînîn-du-i umbra în apă: 286 Cinele orbului: 412 Cîntec [O, suspine arzător]: 397 Cîntec [Ştii di ce în toate zile]: 398 Cîntecul plăieşului moldovan: 137 Cîntecul unei păstoriţe române de la munte: 124 D Dafne: 65 Dedicat manelor lui Alexandru Humbold: 454 Desacii: 447 [D-este nicicacum nu-m pasă]: 371 Diogenes: 347 E Elegie scrisă pe ţinterimul unui sat: 51 Epigrama: 169 Epilog: 244 Epilog, II: 466 F Fiicei mele Eufrosina: 73 [Fiind pasărea lovită]: 375 Filozofie naturală: 126 Cîntecul unui giune român din Anovlahia.- 122 Cînt secular: 453 Cîntul cignului: 471 Clironomii lui Epamenonda: 231 Clopotul şi limba lui: 349 Cocostîrcul şi vulpea: 264 Companiei filarmonice a operei italiene: 77 Consacrat memoriei de Leufca: 230 Consultul: 328 Convorbire nopturnă: 57 Copilul vînător: 97 Corbul şi vulpea; 249 Credinţa: 209 Cucoarele lui Ibicus: 205 Cuvîntul lui Socrat: 346 [Disfătare nu să curmă]: 376 Dochia şi Traian: 173 Dorul: 92 Dorul întîlnirei: 93 Două spice: 324 [Dulce ape cristaline]: 380 Epilog la o colecţie de fabule: 426 Erostrat: 332 Esop şi ştrengarul: 356 Eufrosina: 105 Evlavia casnică: 153 Fragment din „Ierusalimul eliberat" a lui Tasso: 132 Frunza: 361 780 a Giudecată nouă a lui Paris: 340 Guzganul de cetate şi cel de Gîsca şi cacomul: 415 cîmp: 260 Grierul şi furnica; 248 Guzganul săhastru: 267 H Holera în Moldova: 58 Iarna; 103 [Iată ceasul cel cumplit]: 366 Iepurile şi amicii săi cei mulţi: 316 Iepurile şi broasca ţăstoasă: 450 Imnul de sară: 55 împărţala pămîntului: 463 [în adînci gînduri]: 383 în amintirea de 30 ianuarie: 458 încrederea în Dumnezeu: 37 înnoirea anului: 155 J i j ia; 187 La Alfons de Lamartin: 24 La a mea pungă: 130 La cugetarea mea: 215 Lacul lui O vid: 49 La Dante: 468 La doctorul Pezzoni: 228 [La doctorul Pezzoni, II] Tot la acela: 229 La Italia: 13 La Italia (traducere din Fili-caia): 456 I Imnul moldoromânilor pentru 25 ianuarie 1856: 440 Imnul moldovenilor la Anul Nou 1829: 141 Imnul moldovenilor la Anul Nou 1836: 143 î în ocazia morţei logof. Alexandru Ghica; 74 în ocazia zborului aerostatic a madamei Blanchard: 66 în unire stă tăria: 281 învăţătorul şi urmaşii săi: 183 J Junele şi bătrînul: 418 L La Introducerea limbei naţionale în publica învăţătură: 67 La Leuca: 225 La moartea părintelui meu: 47 La Moldova, în ocazia emanci-paţiii ţiganilor: 434 La moldoveni. La restatornici-rea domnilor Jpămînteni: 15 La ocazia redeschiderei Teatrului Naţional în Iaşii: 435 La pictor: 81 781 La termele de Karlsbad: 233 Laura (Lieti fiori...): 64 Laura (Stiamo, Amor...): 63 La vasul lui Virgilius: 20 [Lăcrămez de dimineaţă]: 374 Leul şi guzganul: 258 List: 71 Lumea: 121 Lupul prefăcut în păstor: 321 Lupul şi cucoara; 266 Lupul şi mielul: 256 Lupii şi oile: 329 M [M-au lovit Amor cu darde]: 384 [Mă iubesc douî junele]: 37 3 Meditaţie: 394 Meditaţie pentru ziua Anului Nou: 145 Milian şi Dina: 34 Mineiune ochilor: 388 Minciunile: 309 Moartea lui Isus: 70 Moartea şi nenorocitul: 287 Momiţa: 358 Momiţa la bal masche: 312 Mormîntul: 151 Moşii: 201 Musca şi carul: 284 Muza cătră poetul „Panoramei Moldovei": 116 N Nestatornicia lucrărilor lumei: 119 O Oaia şi mielul: 277 Oala de aramă şi oala de flut: 271 Ochii şi nasul: 305 Odă: 234 Odă pindară la Dumnezeu: 240 Oile: 351 [Ori amoru-i vro urgie?]: 404 Osînditul în groapa ocnelor: 41 Painginii: 429 Paladiul moldovenilor: 68 Patima I: 217 Patima II: 217 Patima III: 218 Părerea de rău: 114 Păsăruica stinghere: 49 Pelegrinul: 461 Pentru compunerile poetice în limba naţională: 69 Pentru ziua aniversală a deschiderei Teatrului Naţional: 72 Peştile şi păscariul: 338 Picătura şi rîul: 296 Pleiada: 30 Poetul: 236 Prepus: 396 Preumblarea cea nouă a damelor în Iaşi: 446 Primăvara: 95 Primăvara, Anacreontică:90 Primăvara. Anacreontică, II: 220 782 Prinţului Grigorie Ghica, la o-cazia fondaţiei Ospiţiului la Galata: 45 Prinţului Grigorie Ghica, la ocazia fundaţiei Institutului pentru copii orfani: 43 Răsăritul de Lefca: 216 Repegiunea timpului: 128 Restaurarea şcoalelor naţionale în Moldova: 18 Safo cătră Faon: 407 Satiră asupra omului: 161 Sălbaticul şi călătoriul: 336 Să ni agiutăm unul pe altul; 425 Serbarea Anului Nou 1866. La Apollo: 470 Sirena lacului: 194 Ştefan cel Mare înaintea cetăţei Neamţu: 171 Tînguire unei maice pentru moarte fiului său: 391 Ţăranul şi fiii lui: 269 [Umelită alăută]: 378 Unui amic: 465 Urare la Anul Nou: 438 Privegherea ostaşului moldovan: 27 Profeţia; 219 Prolog. La patrie: 11 Prolog rostit pe Teatrul Naţional în Iaşi: 32 R Rînduneaua şi paserile: 422 Roza şi mormîntul: 150 Roza şi spinul: 292 Rugă cătră Amor: 402 S Sîntul Gheorghie: 441 Soarele, luna şi vîntul: 442 Soarele şi negura: 319 Soţia de modă: 157 Spicuitorii: 185 Stînca care fată: 323 Stomahul şi mădulările: 279 ş T Turnul lui But: 176 T Ţigara: 432 U Ursul, pasărea, şerpele şi momiţa: 325 783 Y Vaporul pe Dunărea: 135 Vasul Moldaviei: 39 Viitorul: 467 Vioreaua: 111 Vioreaua de martie: 414 Vot la cornetul din 1858: 452 Vulpea cu coada tăietă: 430 Vulpea, momiţa şi fiarele: 307 Vulpea şi ţapul: 273 Vulpea tînără şi cea bătrînă: 437 [Ziua, ceasul dispărţirii]: 406 Zîria fabulei: 247 Ziua de 26 avgust 1834: 411 TABLA ILUSTRAŢIILOR Portretul lui Gh. Asachi (după fotografia din 1863 aflată la Arhivele Statului din Iaşi, colecţia de stampe, nr. 299)................... IV—V Foaia de titlu a manuscrisului autograf Alăuta a lui Alvir Dachienu, poeta Areadiii din XXXII — Roma. 1820 (Arhivele Statului din Iaşi,1'ms. 1901) ...............................XXXIII Pagină din Versuri lirice, manuscris autograf dinl822 (Biblioteca AcademieiR.S.România, XXXII— ms. 3059, f,2r.) .............................. XXXIII Pagină din Rimario moldavo, dicţionarul de rime al lui Gh. Asachi (Biblioteca Academiei XXXII— R.S. România, ms. 3825, f. 6r)................. XXXIII Portretul lui Gh. Asachi din 1826, executat de Iosif Bayer şi păstrat în Muzeul de artă din Ploieşti (după Remus Niculescu, Gheorghe Asachişi începuturile litografiei în Moldova , în „Studii si cercetări de bibliologie", I, 1955, XXXII— p. 72) '....................................... XXXIII Fabule alese, pe românie aduse de Aga Gh. Asachi, Iaşi, 1836 (foaia de titlu) ........... 106—107 785 „Esop zicînd fabule" (litografie, în ediţia de fabule din 1836).............................. 106-107 Poezii a lui Aga Gh. Asachi, Iaşi, 1836 (foaia de titlu) .................................... 106-107 Portretul lui Gh. Asachi executat de Giovanni Schiavoni şi păstrat în Muzeul de artă al R.S. România ......................... 106—107 Notele muzicale ale baladei Dochia şi Traian, de la sfîrşitul broşurii Dochia şi Traian dupre zicerile populare a românilor, Iaşi, 1840.... 266—267 Notele muzicale ale baladei Ştefan cel Mare înaintea cetaţei Neamţu, din „Spicuitorul moldoromân", 1841, partea a IV-a, p. 122.. 266—267 Fabule versuite de Gh. Asachi, Iaşi, 1844 (foaia de titlu) ............................. 266—267 Mirtil şi Hloe, Iaşi, 1850 (foaia de titlu)--- 266—267 Culegere de poezii a lui Gh. Asachi, Iaşi, 1854 (foaia de titlu) ........................ 458—459 Ţiganii, Iaşi, 1856 (foaia de titlu) ......... 458—459 Culegere de poezii a lui Gh. Asachi, Iaşi, 1863 (foaia de titlu) ........................ 458—459 Casa în care a locuit Gh. Asachi la Iaşi (fotografie din 1968, după Gh. Ungureanu şi colab-, Figuri de arhivişti români: Gheorghe Asachi, Bucureşti, 1969J...................... 458 — 459 4 CUPRINS Prefaţă ....................................... VII Notă asupra ediţiei............................ XLI VERSURI '» Înainte-cuvînt [la Poezii, Iaşi, 1836] ............ 3 (609) Prefaţă [la Culegere de poezii, Iaşi, 1854]......... 4 (610) Proimiu [la Culegere de poezii, partea a II-a, Iaşi, 1854]....................................... 5 (610) Prefacia [la Culegere de poezii, Iaşi, 1863] ....... 7 (610) CULEGERE DE POEZII £ ^ tolo^TLa patrie ^................................ f .1 a ifWlU ..7T... ,....... „...................... La moldoveni. La restatornicirea domnilor pă- mînteni......................................... 15 "^ţPîiestaurarea şcoalelor naţionale în Moldova------ 18 La vasul lui Virgilius ............................. 20 Alfons de Lamartin cătră o jună moldovană........... 22 La Alfons de Lamartin .............................. 24 - \ » PyjvagWfta ostaşului moldovan ................. leiada J ................................. _ rolog rostit pe Teatrul Naţional în Iaşi . ■. Ţî lfK (628) Milian şi Dina ..................................... 34 (628) încrederea în Dumnezeu ............................. 37 (629) (614) (616) (617) (618) (620) (621) ,/ >’(623)jF-**^ yuyfl \)W 787 Vasul Moldaviei ................................. Osînditul în groapa ocnelor ..................... Prinţului Grigorie Ghica, la ocazia fundaţiei Institutului pentru copii orfani .................. Prinţului Grigorie Ghica, la ocazia fondaţiei Ospiţiului la Galata......................... Elegii La moartea părintelui meu ,t..................... / Lacul lui Ovid ................................... o^ţf^Elegie scrisă pe ţinterimul unui sat .............. " bspiul'de sară ....................................... .^Convorbire nopturnă ............................... Holera în Moldova ............................... planara mea G) Laura (Stiamo, Amor...) ^Laura (Lieti fiori.. 39 (629) 41 (631) 43 ( 632) 45 (632) 47 (633).^ 49 (634) Ql (635)#.... 55 (637f .„ 57 (639) 58 (639) 61 (640) j. | JB_(640>** 63 (641) , n ocazia zborului aerostatic a madamei Blanchard a introducerea limbei naţionale în publica învăţătură ................ Paladiul moldovenilor Pentru compunerile poetice în limba naţională.. Moartea lui Isus ................................ List ............................................ entru ziua aniversală a deschiderei Teatrului Naţional .................................... ~f Fiicei mele Eufrosina .......................... în ocazia morţei logof. Alexandru Ghica.......... ‘Cătră signora L. Giordano ....................... Companiei filarmonice a operei italiene.......... A n a c reontice Amorul pTăga Laj^ic '3 [.yArnon^nemernic^ _________ .-r* AÎvîr cătră'Vsa miniatură ^*Ş-Călătoria Dafnei ...v.. ^Amorul fugar .............. Primăvara. Anacreontică 66 (642) '~ ‘(643) 68-; (645) 69 (646) 70 (647) 71 (648) 72 (653) 73^ (650) 74 (651) 75 (651) 77 (652) (653)1 (m. (654)» (655)" 85 (656) 87 (657) 88 (658) ---90, (659) 788 y^.;. rrrrrr:...—.- ^“BsSif^întîlnirei ................................. ~~§3 (660) ^ PăgiLmie^-dinghere ............................... 94 (660) /^''î>rimăvaţa^~^................................... 95 (661) ^tTopilaTvînător ................................... 97 (662) Apiorul^arătfftL-^ ............................... 99 (662) - C^supra Licei, cochetă bătrînă ................... 101 (663) Iarna ............................................ 103 (663) ^Eufrosina ......................................... 105 (664) Albina şi trintorul, la 1829 ................. 107 (665) Albina şi trintorul, la 1850 ....j,........... 109 (666) *’■ Vioreaua ......................................... 111 (666) Părerea de rău ................................... 114 (667) Muza cătră poetul „Panoramei Moldovei"............ 116 (667) 1 C î n t e c e Nestatornicia lucrărilor lumei.................... 119 (668) Lumea ............................................ 121 (669) Cintecul unui giune român din Anovlahia........... 122 (670) Cintecul upei păstoriţe române de la munte.... 124 (670) Filozofie naturală ............................... 126 (671) Repegiunea timpului .............................. 128 (672) a’ j/La a mea pungă ................................... 130 (672) Fragment din „Ierusalimul eliberat" a lui Tasso.. 132 (673) -Vaporul pe Dunărea .............................. 135 (675) * -.Cintecul plăieşului moldovan ................... 137 (675) ^ Imne Anul Nou al moldoromânilor 1830 .................. 139 (675) Imnul moldovenilor la Anul Nou 1829 .............. 141 (676) Imnul moldovenilor la Anul Nou 1836 .............. 143 (677) Meditaţii Meditaţie pentru ziua Anului Nou ................. 145 (®^‘) Anul Nou 1842 ... ..^........................ 146 (678) Anul Nou 1843 ............................... 147 (678) Anul Nou 1847 ............................... ^148 (®'^®) ^Rxi^a^irnormintul ................................. 15° (678) ' Mo^întuT~T r^r.................................. 151 (679) I IŢvîavWcăinîHă ................................... 153 (679) ■■*,“^g]"T’-dc patrie .......................... (67U)_.—_ j Înnoirea anului .................................... 155 (679) ! i 789 a Satire Soţia de modă ............................... 157 Satiră asupra omului ........................ 161 Epigrama .................................... 169 Balade Ştefan cel Mare înaintea cetăţei Neamţu...... 171 .Dochia si Traian ........................... 173 680)« 681) 682) FABULE Partea I Zîna fabulei Grierul şi furnica 247 (708) 248 (^03) 790 Corbul şi vulpea .................................. 249 (709) Broasca şi boul ................................... 251 (709) Acii doi catîri ................................... 253 (710) Asinul şi furul ................................... 255 (710) Lupul şi mielul ................................... 256 (711) Leul şi guzganul .................................. 258 (711) Guzganul de cetate şi cel de cîmp ................. 260 (712) /Cerbul la fîntînă .................................. 262 (712) Cocostîrcul şi vulpea ............................. 264 (712) Lupul şi cucoara .................................. 266 (713) Guzganul săhastru ................................. 267 (713) Ţăranul şi fiii lui................................ 269 (713) Oala de aramă şi oala de lut ...................... 271 (714) Vulpea şi ţapul ................................... 273 (714) Capra, giunca şioaia, în companie cu leul.......... 275 (715) Oaia şi mielul .................................... 277 (715) Stomahul şi mădulările ............................ 279 (716) în unire stă tăria ................................ 281 (716) *J“Musca şi carul ................................... 284 (717) Cînele carele scapă lucrul, vînîndu-i umbra în apă 286 (718) Moartea şi nenorocitul............................. 287 (718) Broaştele care cer un împărat...................... 289 ^-Roza şi spinul .................................... 292 ^20) Picătura şi rîul .................................. 296 (721) Partea II ^Castorii ........................................... 301 (?23) Ochii şi nasul .................................... 305 (723) Vulpea, momiţa şi fiarele ......................... 307 (724) Minciunile ........................................ 309 (724) ^Momiţa la bal masche ............................... 312 (724) IepurtlB'framicii săi cei mulţi]................... 316 (727) Soarele şi negura ................................. 319 (728) Lupul prefăcut în păstor........................... 321 (728) Stîncă care fată .................................. 323 (728) Două spice ........................................ 324 ( 728) Ursul, pasărea, şerpele şi momiţa ................. 325 (729) Albina, ţînţariul şi musca......................... 326 (729) Consultul ......................................... 328 (730) Lupii şi oile ..................................... 329 (730) 791 Asinul si fluierul ............................ 331 (731) Erostrat .................................. 332 (731) Cărările si calea dreaptă .................... 334 (731) Sălbaticul si călătoriul .................... 336 (731) Pestile si păscariul .......................... 338 (732) Giudecată nouă a lui Paris .................. 340 («32) Călătoriul si cînii .......................... 343 (733) Aurul si fierul* .............................. 345 (733) Cuvîntul lui Socrat ........................ 346 (-33) Diogenes .................................. 347 (733) Clopotul si limba lui ........................ 349 (733) Oile ...................................... 351 (734) ■ Esop si ştrengarul .......................... 356 (734) jMomita .................................... 358 (734) Frunza ...................................... 361 (?35) r " ' DIN MANUSCRISE \ 365 (735) • [Ah, viată plin’ de jele] ...................... V [Iată ceasul cel cumplit]...................... 366 (736) V [Ah, de-acuma n-a să vie] .................. 369 (737) [D-este nicicacum nu-m pasă] ................ 371 (737) [Mă iubesc douî junele] .................... 373 (738) [Lăcrămez de dimineaţă] .................... 374 (738) [Fiind pasărea lovită] ...................... 375 (738) [Disfătare nu să curmă] ...................... 376 (738) 378 (738) [Dulce ape cristaline] ...................... 380 (738) /[In adînci gînduri] ........................ 383 (739) ^M-au lovit Amor cu darde] .................. 384 (740) ^Anacreontică .............................. 385 (74Q), Mineiune ochilor .......................... 388 (741) Tînguire unei maice pentru moarte fiului său 391 (741) Cătră un arbure ............................ 393 (741) Meditatie .................................. 394 (742) Prepus .................................. 396 (743) Cîntec [0, suspine arzător] .................. 397 (743) Cîntec [Stii di ce în toate zile] ................ 398 (743) [Ah, cine stie cînd o-i mai vede!] .............. 399 (744) Adio, amor! .............................. 400 (744) Rugă cătră Amor .......................... 402 (744) [Ori amoru-i vro urgie?] .................... 404 (744) 792 [Ziua, ceasul dispărţirii] ......................... 406 (744) Safo cătră Faon .................................... 407 (744) Adio ............................................... 408 (744) din periodice Ziua de 26 avgust 1834 ........................ 411 (745) Cînele orbului ..................................... 412 (745) Vioreaua de martie ................................. 414 (745) Gîsca şi cacomul ................................... 415 (745) Boul şi viţeii ..................................... 416 (746) Cătră un patriot filantrop ......................... 417 (746) Junele şi bătrînul ................................. 418 (746) Căminul ............................................ 420 (746) Rîriduneaua şi paserile ............................ 422 (747) Să ni agiutăm unul pe altul | ... .................. 425 (747) Epiloglaocolecţiedefabule .......................... 426 (747) Pa'inginii.......................................... 429 (747) Vulpea cu coada tăietă ............................. 430 (747) Ţigara ............................................. 432 (748) La Moldova, în ocazia emancipaţiii ţiganilor .. 434 (748) La ocazia redeschiderei Teatrului Naţional în Iaşii .............................................. 435 (748) Vulpea tînără şi cea bătrînă ....................... 437 (748) Urare la Anul Nou .................................. 438 (748) Imnul moldoromânilor pentru 25 ianuarie 1856 .. 440 (749) Sîntul Gheorghie ................................... 441 (749) Soarele, luna şi vîntul ............................ 442 (749) Preumblarea cea nouă a damelor în Iaşi.............. 446 (749) Desacii ............................................ 447 (749) Iepurile şi broasca ţăstoasă ....................... 450 (749) Vot la cornetul din 1858 ........................... 452 (749) Cînt secular ....................................... 453 (749) Dedicat manelor lui Alexandru Humbold............... 454 (750) La Italia .......................................... 456 (750) • Cele două părîie ................................... 457 (751) In amintirea de 30 ianuarie ........................ 458 (751) Asupra corupţiei secolului ......................... 459 (751) Pelegrinul ......................................... 461 (751) împărţala pămîntului ............................... 463 (752) Unui amic .......................................... 465 (752) Epilog ............................................. 466 (752) 793 Viitorul............................................. 467 (752) La Dante ............................................ 468 (753) Anul Nou 1866. La români ............................ 469 (756) Serbarea Anului Nou 1866. La Apollo ................. 470 (756) Cîntul cignului ..................................... 471 (756) TEATEU ^ înainte cuvînt [la Lapeirus, Iaşi, 1837] .......... 475 (757) Înainte cuvîntare [la Norma, Iaşi, 1838] ............ 477 (763) Înainte-cuvînt [la Pedagogul, Iaşi, 1839]............ 479 (765) Procuvîntare [la Mirtil şi Hloe, Iaşi, 1850] .... 480 (765) Prefaţă [Ia Petru Rareş, partea I, Iaşi, 1853] .... 482 (765) Prefaţă [la Ţiganii, Iaşi, 1856] .................... 484 (767) Mirtil şi Hloe ...................................... 485 (767) Piatra Teiului ...................................... 501 (770) Petru Rareş ......................................... 507 (770) înturnarea plăieşului din Anglia .................... (542-? (^73) Ţiganii ............................................. 563 (774) Voichiţa de Românie ................................. 588 (776) Note şi variante .................................... 607 Indice al-fabetic al poeziilor (după titlu) ......... 777 Tabla ilustraţiilor ................................. 785 Lector : ANDREI RUSU Tehnoredactor : MINA CANTEMIR Tiraj 2 660 ex. legate 1Iu Coli tipar 53. Planşe 9 tipo. Tiparul executat sub comanda nr. 20 459 la Combinatul Poligrafic „Casa Scînteii", Piaţa Scînteii nr. 1, Bucureşti Republica Socialistă România \