STORIA REVOLUT DE LA 1321. ISTORIA DE LA 4821 DE f P. ^RICESCU, J J Directore la Arhivele Statului. Ux. „Adevărata istorie naţională dace ânco sub prafulu cronicelorii contimporane/4 Augustin Thierry. (Lettre I-ere sur l'Histoiro de France). /* ACADEMIEI feoMÂtT 1874. !N EDITURA TYPOGRAPHIEI ROMANE G. CH1TIU SI I. THEODORIAN CRAI O VA. tp=d fSCOPULL' ISTORIEI ESTE A EI URMAŞILOR DE ÎNVĂŢĂTURĂ. > . 'Sv x MI HON COSTIN. (Yul. I, p.i v;. > DEDICAŢI U N E VRXERAIilMTLUI DOINIT PETRE POENARU, Decanul îiiveţementuluî publicu, SECRETARU ALLU LUI TUDORU VLADIMIRESCU, jAemhru alin Academiei române, etc, etc, etc. Venerabile Domnu, Credă amu împlini uă datoria sacră dedicând li Domnieî-vostre Istoria revolnţiunu române de la 1821. Motivele ce me îndemnă a ve dedica d-v. de preferinţă acestă operă, suntă dictate de unu simţimentă de întreită recunoştinţă: recunoscinţă ca studentă şi ca cetăţiană, recunoştinţă ca Românii, recunoştinţă ca autoru allă acestei opere. I. Ca studentă, ve suntu recunoscătorii: Pentru că, pe cândti d-v. eraţi directorii allu scoleloră, ’mî-aţî înlesnită intrarea între bursierii Statului; ast-felă că am putută , termina studiele din collegiulă Sântului Sawa, mijlocele ne mai ' permiţândă părintelui meă, după terminarea celloră şese classe de umaniore, a me mal ţine în pensionată spre a termina şi celle trei classe complementare din acellă colegiă. Pentru că, la anulă 1843, fundă eă încă studentă, şi dedicând Domnitorului Bibescu, cu ocasiunea solemnităţii împărţirii premii-loră din. acellă annă, prima mea producţiune literară, (întitulată' Nenorocirile unui omu), d-v. aţî fostă însărcinată de Domnitoră; a essamina acea operă, şi aflând’o demnă a vedea lumina, a o' tipări în typographia Collegiului cu spesele Eforiei scoleloră. 1); D-vostrS, citindă maî multe pagine din acea operă, 'mî-aţî observată, ca ună bine voitoră, că pentru assemenea subiectă se cere 1). Vedî Curierulu românii, redactată de Heliade, No. 51, din annulă 1843, unde se relatedă faptulu acesta, şi se reproduce respunsulu Bibesculuî Ia acea dedicaţie. Reproducemu acellă respunsu, ca caracteristică şi instructiv. ; „Primescă d-le, dedicaţia ce’mî faci; şi ’mî place se credu că ceea ce es-% „primi într’ensa suntă nisce principii şi sentimente adâncă întipărite, pe care „le vei pune în lucrare în viaţa socială, în care stai se intri. Ia sema, dom-„nule, ca’ţî voiă cere socotelă de celle cuvântate; şi ochii Guvernului voră li „deschişi asupra fapteloră d-tale şi a tuturoră tovaraşiloră de classe, ce v’aţî „crescută cu aceste principe". X de la unu autorii esperienţa unei vieţe întregi, cum şi cunoscinţe şi idei care ’mî lipsiau la acea etate; prin urmare, nraţi scăpaţii J de ridicolulu la care eram se fiii espusii publicându acea operă. 1) ^ Ye suntîi recunoscătorii, ca cetăţianu: Pentru că la 1814, terminându studiele din Coleg. S. Sawa, după I recomandaţia d-v. am fostu înrolată, în amiulu 1845, între ingi-I nerii Statului; der, dupe câte-va luni de lucrare la şoseoa dintre Ploescî şi Buzei! 2) am foştii siliţii a me retrage, din causa debilei melle constituţiuni; de şi d-v., în epistola de la 22 Ianuarie 1 1847, me îndemnaţi a persista în cariera aceea, bănosă şi nea-’ târnată. Nu v’am ascultaţii, şi acji me căescu! | Pentru că la 1847, m’aţî recomandaţii d-lui Herescu, Ministru pe 1 atunci la finance, printr’uă epistolă cu data din 22 Maia, dupe care am păstrată copie. 3) 1) . Herescu, pe lângă postula de secretaru allă seu intima, îmi • offeri şi postula de copista la Vistierie, mulţumită recomandaţiuniî l d-vostre. Dacă în cursa de unu ana am vegetată în postulu acesta de copista, causa n’a fostu nici indiferenţa ministrului, nici negli-genţa subscrisului; ci numai fatalitatea. 4) % 1). La 1852, revedendă acea operă, am aruncat’o în focii din preună cu uă l dramă în cinci acte, întitulată Mihai Vitezulu, perlucrată şi aceea totu în pen-sionatulă de la Sântulă Sawa. Aceeaşi s6rtă ar fi trebuită se aibă şi alte ope-ţţ re, de care adî me căescu că le-am publicată. 2) . Sub direcţiunea‘bătrânului ingineră Poppovici, avendă de colegă ped-lă Georse Mavrodolu, amică intimă de collegiă. 3) . In acea epistolă, d. Poenariu dicea d-luî Herescu: ,.că conformă invit ă-rei ce d. Herescu ’î-a făcută d’a ’î recomanda ună june care’ se cunoscă bine limba francesă, me recomandă pe mine, rugându-’lă ca se me puie la încercare, şi se fie indulgentă." 4) . D-lă Herescu s’a încercată în câte-va rendurî a me recomanda Domnitorului pentru înaintare; dar Yodă Bibescu me ştergea sistematică din lista de J recomandaţiune. Intr’uă di, spirituelulă ministru me întrebă : — Ce ai a împărţi tu cu Măria Sa Vodă?v — Eă, Escelenţă ? Suntă prea mică a me mesura cu M. Sa. Ar fi lupta între furnică şi Elefantă. — Aî scrisă ce-va contra M. Salle? — Pote că M. Sa Dom na se va fi formali sată pentru Oda ce am publicată în Curierulu Românii din anulă trecută (No. 34 din 1846) cu ocasia dilleî o- * nomastice a D6mneî Ştirbei. Acea Odă ’mî a inspirat-o pensionatulă de fete] orphane, patronată de acesta Domnă stimabilă. — Şi ce are a face una cu alta? — In acea odă este uă strophă în care figuredă aceste doue versuri: Fortuna orbă l’alţiî a dată favorea sa; „Cununa nemuririi e numai partea ta." XI Revoluţiunea de la 1848, care în vârtegiulii şeii ridicasse în slavă, mulţi omeni obscuri, şi chiar nulităţi, me găsi şi me lăsă tot co- J pistu la ministerulfi de finance: pentru că am crecjiutu că rolulîi j meu, în timpulu acella, era rolulu Rânduneleî care anunţă muri-toriloru timpulu frumoşii. Trei luni am cântatu libertatea şi drep- // tatea 1). Dar după căutare vine lamentare! La 13 Septembre 48, adică după căderea revoluţiuniî, nvam re-traşii în locuiţi natalii, unde am începutu a me ocupa cu studiul / literaturei ş’alu istoriei. Peste unu anu căijuiu în disgraţia Muscalilorti, iarăşi pentru uă j poesie; dar de astă-dată poesia nu era uă Odă, ci anatema României, aruncată în faţa protectoratului amăgitorii, care marti-risa pe revoluţionarii cei miei de la 1848; fuiu darii esilatu la # Snagovii 2). D-vostre, venerabile domnii, aţi intervenita atunci, din preună cu / alţii, lângă prinţulu Ştirbei spre a’rnî îndulci sorta în acellti loctL fatalii, unde alţi prisonierî politici dobândiseră germenulu unorîi malatiî funeste, ce ’î coborâră curându în mormentu 3). Către finele anului . 1851, d-vostre iarăşi v aţî adusu aminte de f mine; şi printr’unu amicu allu d-v. 4), m’aţi invitatu a veni la - Inţelegu acum totulu. Totă paserea piere pe limba sa. — Poetulu, în inspiraţia lui, sacrifică totulu pentru adeverii. | — Poeţii ceî fără esperienţă; iar cei cu esperienţă, laudă pe Domnitori, dupe cum a făcută d-lu I. E. într’uă frumosă poesie în care cântă Epitahamulu M. Selle cu Domna Mar ia. Şi’mi arătă unu No. (No. 46. din 1845) din Fbea pentru minte, inima şi literatură. — Cu tote acestea ’î-a fostă ruşine acestui poetu se subscrie cu numele în-tregă acea Odă, observaiă d-luî Herescu. — Toţi cunoscu pe poetulu acella, care a primită uă gratificaţie de câte-va sute de galbeni; pe cându d-ta, pentru acelle versuri imprudinte, vei remâ- j nea copistă câtă va sta Vodă Bibescu pe tronu. — Escelenţă, fie-care cu norocul seă. „De câtă Moroi prin noroi, Mai bine sadea Moroi.* 1) . Vecii în Prunculu Bomânu poesiele publicate de mine în timpulu Revo-luţiuni de la 48. 2) . Vedi opera mea: Procesuln şi Esilulu meu la Snagovii. 3) . Precum, de esemplu, Costică Filippescu sub Alessandru Gbica; şi Tihon Marinescu sub Vodă Ştirbei. 4) . Onor. domnă Gheorghe Idnid, fostă profesorii de limba Ellenă în colle-giulu Sântului Sawa. ^EĂBLIOT^N. Hf ACADEMIEI *) X^omâne fBucurescî spre a rae pvesinfa- la Domn!toni. care, tliivaţT cl-v.. este dispus! a îmbrăţişa junimea infeligmtă si patriotica 1). t Am refusatu onorea ce mi se file ea. })rin d-vostve, pentru două 'cuvinte: pentru ca luasem! angajament ii către conşeiinta mea a nu servi sub Regulamentul! Organica, pe care poporala îl! arse- * se în piedioa Revoluţiimiî, ca ua protestare contra protectoratului perfidii alltt Tzarului; şi pentru ca Vodă Ştirbei!. cu tdta. parada * ce făcea la 1851 de xent latente liberale, nu ’ml inspira destula încredere. Intr’adeverii, dupil lovirea de Stat fi diii francia de la 2 Decembrie. 1851, entbusiasmulu lui Ştirbei pentru revoluţionari se răcise forte imiltiU în <*âtu nu somai gândi la dânşii. de cat fi la 1854. când! veni la Ministerul1! de interne Onor. domn! Nicolae Creţulescu. Domnul! Creţulescu îmi oferi atunci postul! de capi! de biurofi I la serviciul! lucrărilor! publice 2). ţ La acesta numire, aţi contribuit! şi cl-v. forte multa 3): insa şi de astă-data fui! silit! a refusa, pentru aceleaşi motive, rugând! pe (l-nu Creţulescu a chema în acell! post! pe fratele meu. carej avea aplicare la maiheinatice. ţ Iu fine, la 1857, sub căimacămia lui Alesandru Gliica, dorHid! a merge în streinătate pentru studiul! literatureî, sau, în caz d’a i nu se putea acesta, a mi se oferi prin concurs! cathedra de ve- * torică 4), cl-vostră, şi cu acesta ocasiune, ’mî-aţî dat! tot! concursul! sincer!, ca Membru allu Eforiei scoleloru; însă şi de astă dată fatalitatea se oppusse la realisarea legitimei melle dorinţe :>). II. Ve sunt! recunoscătorii, ca Român!: Pentru că d-vostre aţi fost! .unul! din primii profesori Român: * în scolele grecesc!, unde aţi predat! limba română în paralel! cu j cea grecă, deşteptând! ast-fel! în Români gustul! pentru limba \ maternă; Pentru că d-vostrg, ca admirator! al! luî Lazăr, aţi moştenit!, 5 1 1). Assemenea invitare am priimitu şi din partea d-luî Scarlatu Turnavitu (epistola sea de la 30 Noembre 1851) care tocmai la 1855 fu numită membru la Tribunalul! de Argeşiu. 2) . Dovadă, ordinul! No. 8118 din prin^ decarlă a lui Noembrie 1854. 3) . După încredinţarea Onor. domn! Gcorge lonide, citată mai sus!, şi care în epistola sa din 9 Noembre 1854, me invită a veni în BucurescT, fiind! numit! în postul! arătat!, prin stăruinţa d-luî Poenaru. 4) . Cum probesa adressa Ministerului Cultelor! No. 0991 din 10 Noembre 1850 către Eforia scoleloru. A 5). Tragându-se de la Eforie d. Poenaru, n’am putut! fi trimis! în streina-' tate, nici cathedra de retorică n’am putut’o căpăta, concursul anunţat prin foea officială, fiind amânat la calendele grece. XIII (Împreună cu alţii, legatulu sacru ce v’a lăsaţii fundatorulti scole- • lorii naţionale, legaţii ce Taţi transmisii şi d-vostră altora; % Pentru că, lacomi ii parte din cancelaria lui Tudor Vladimirescu, d-Y. aţi participată la mişcarea naţională de la 1821, allii caria resiiltatu a foştii liberarea Romanilor!! de sub jugulti Fanarioţilor; Pentru că, după înturnarea d-v. din străinătate (unde v’aţî a-dăpat cu runoşcinţe positive în Academiile din Franţa şi Austria), aţi continuatu, ca professore de mathematici, marea operă de re-/ generare a luî Lazar, puinuti basele unei facultăţi de şciinţe; / Pentru că, ca directore allu scoleloru naţionale din Muutenia, în cursti de 15 ani apropo, aţi contribuiţii, prin impulsiunea d-v., i la înfiinţarea a 4900 scole rurale, sub domnia patriotică a lui Ale- } sandru Ginea: scole ce ’şl-ati datu fructele loru salutarii în Re- ^ voluţiunea de la 1848; iar prii} metodele practice, introduse în ţ» sculele urbane, iarăşi prin iniţiativa domnicî-vostre, cum şi prin emulaţiunea ce aţi ştiută pune,‘între professoril şi între studenţii din collegiulu de la Sânt-u Sawa, s'a pututu forma acea pepinieră, de Români, cu idei liberale şi cu simţimente patriotice, cari au) roinribuitu la propagarea principiilori! salvatorii alle Revoluţiuniî ,• din 18-18. la susţinerea loru în Adunarea ad-boc din anulii 3 857, j şi la triumfulii loru iu anii 1859 şi 1804; Pentru că d-nia-vdstră aţi foştii umilii din cei trei membrii cari * au colaborată la prinuilii dicţiouaru luaneeso-Românu, în anulii f 1841, pentru respândirea in România a limbel fraucese, basa ci- ' vilisaţiimiî nostru ; Pentru că, ca directore la Miiristeiulu culteloru. în domnia lui Vodă Bibescu, fără a inceta se liî şi directore allu scoleloru, d-nia vostru aţi datu ua nouă impulsiune instrucţiuni publice, făcendu / odată a inceta şi abuzurile scandalos# din acel Ui Miuisteru, pentru caro mai allesit vi se incredinţasse aeellii pustii delicaţii; Pentru că, în timp ulii Revoluţiuniî de la 48, ca membru al Co-ţ Vuis.-.iuna pentru emanciparea sclavilorii negrii din România, aţi bine\ meritata de la patrie şi de la umanitate; iarii ca Directorii la Mi- ^ mshTuIu (udtdora, totil în timpulti acellei mişcări, v'‘aţi împliniţii sarcina cu e o mânuţa, ca iu Rite iuncţuiude ce aţi occupatii; Pentru că, victimă a principiiloiu sacre din 48. aţi foştii şi D-nia. Vostru persecutata de teri’orisîuulu ce urmă acellei mişcări re- 1 generatorii; Pentru că, ca Directore alii Caucellarieî Domnesc!, şi ca Eforii . al Scoleloru, în Domnia lui Vodă ştirbei. D-nia Vostru aţi conţi- [ auatii opera dinainte de Reveluţiune, adecă, lăţirea învăţământului 5 XIV * publică, pe câtă permitea despotismulu russescu ce guverna atunci Korfiânia. Astă-felă că, în differitele funcţiuni ce aţi occupatu, în cursă de 30 anî, ve întorciaţî ne contenită împrejurulu instrucţiunii, basa ► fericirii unui popotă, ca planetta împrejurulu Sorelm de care ţine, cum se exprimă poetulă Sion în poeticulă seă limbagiu 1); Pentru că, ca membru al Consiliului de Stată în Domnia lui fYodă Cuza, D-nia Vostră aţî participată la ellaborarea nuoeî le-[ gislaţ-iuni a României, care a pusă în armonie instituţiile cu legile ţerreî; . Pentru că, ca membru al Comisiuneî pentru emanciparea ave-. riloru închinate, aţî contribuită şi D-nia Vostră nu puţină la se-( cularisarea acelloră averi, paralisânduse astă-felă infiuinţa streină în România, şi puinduse capetu ajjusuriloră scandalose ce să făcea cu acelle averi de către Căllugărî,„ în detrimentulă moralităţii publice şi chiar al naţionalităţii române-; Pentru că, în fine, ca preşedinte al societăţii pentru învăţătura poporului română, aţî protestată energică, în anulă trecută, contra desfiinţării scoleloră normafe, de către Adunarea Deputaţiloră, protestă care a silită în fine Adunarea a le trece din nou în bud- getulă Statului. 2) III. Ve suntă în fine recunoscătoră, venerabile domnă, şi ca autoră allă acestei opere: Pentru că D-Vostră, ca secretară de limba română în cancellaria lui Tudor Vladimirescu, aţi fostă pusă în posiţiune a cunoşce totă ce s'a petrecută în ţerră în celle doue luni de administraţiune a li- I beratoruluî martiră de la 1821; ast-felă că, ajutată de luminele . D-Vostră, am putută completta partea cea mai importantă din * istoria acelleî mişcări; Pentru că D-Vostră ’mi-aţi procurată mai multe notiţe privitore . la biografia Episcopului Ilarion, cum şi autografulă acestui capă allă Bisericii^ atâtu de instruită şi patriotă; 1 2 1) Vedi respiuisuiu IMuî Sion la discursulu de priimire al D-luî Petre Poe-naru în sînulu Academiei Române. Şedinţa de la 8 Septembrie 1871. 2) Graţie elocinţeî deputatului Majorescu care a probată că acelle scoli aă de. scopu a forma pepiniera înveţatdriloru sătescî, spre a se respândi între plugari lumina binefacetore a înveţămentuluî; şi oă economii ca acellea din partea representauţiloru Naţiunii, nu dovedescu de câtă lipsă de patriotismă şi de tactu politicăcăci banii ce secheltuescă pentru instrucţiunea şi armarea poporului, mai cu semă, suntă bani productivi, ce daă resultate binefacetore atâta pentru consolidarea instituţiuniloră, cum şi pentru întărirea naţionalităţii. Pentru ca D-Vostră ’mî-aţî împrumutata memoriulu unchiulul D-Vostre, reposatulu Iordache Otetelişanu: memoriu interesanta, prin' care se face ua proba mai multu despre simţimintele de amiciţie t şi de umanitate, şi despre ideile de ordine şi de disciplină, alle i capului mişcării de la 1821; Pentru că, în fine, cu concursula D-Vostre, în a căruia memorie marea figură a lui Tudor este adânca gravată, artistula Aman ! s‘a putută încuragia a crea ore-cum portretula Iul Tudor. Dedicânda dar D-Vostre acesta operă, pentru cuvintele arătate, ve roga respectuosa să bine-voiţî a priimi dedicaţiunea, ca una tri-butu de întreită recunoscinţă depusa pe altarula Virtuţii cetăţe- > nescî, unită cu Patriotismula luminata şi neinteresata. Al Domniei Yostre, Venerabile Domnu, respectuoşii şi recunoscătorii, C. D. Aricescu. 4- ACADEMIEI * prefacă. La 19 Ianuarie, anulă curenţii, s’ati împliniţii 52 ani de cândăf unu evenimentă politicii de uă mare însemnătate a sguduitii peno în temelii edificiulii societăţii române, dărâmândă uă stare de lucruri fatală esistenţeî nostre politice, şi care dura maî bine de unu ^ seculă. Sub domnia despotică şi conrupătore a Fanarioţilorti, Românii } perdusseră peno şi consciinţa lorii naţională; probă de degradarea morală a acestui poporă, în secolulă XVIII, este că Efforiî scole-loră, în domnia lui Caragea, adică bărbaţii ceî maî luminaţi şi pa-* t-rioţî, dupe cum ne assigură D. P. Poenaru în biografia lui La- f zarQ, eraţi convinşi că limba romănescă nu era aptă a esprima i-deile ce reclamă sciinţa; de şi gramatica şi poesiile Văcărescilorii dovedeau îndestulă că era aptă pentru ori-ce studiu, şi că putea servi de instrumentă civilisatoră pentru România. In adeveră, geniulă limbeî şi allă naţionalităţii române nu eramortă; era numai am-morţită. D. Sion compară limba de atunci cu flutturulă ce dorme în crisalida sea; şi pe poporu, cu unu Fenice ce renasce din cenuşa Im. Comparaţia este p'atâtă de justă câtă şi poetică: limbă şi po-poră n'asceptaă de câtă uă sufflare de vieaţă ca se înviere, precum sorele de primă-veră face se însuffleţese totulă în Natură. Acea sufflare de vieţă o dede limbeî Georgiu Lazar, şi poporului, Tudor Vladimirescu, XI XVIII Acestu Românu, fiu de plugaru, fără altă instrucţiune de cătii cea căpătată în Scriptura sacră, prin care s’aii illustratu atâţia capi aî Bissericeî şi aî Statului, Tudor, (jlicîi, dotatu de Natură c’unîi mare bunii simţii şi cu uă inimă plină de amorulu de justiţie 1) şi de patrie, prin urmare cu uă ură instinctivă contra des-? potismuluî, fu însemnaţii de degitulu Provedinţeî ca liberatorii \ alia Romăniloru din ghia^a Fanarioţiloru, după cum fussesse \ odinioră Moise liberatorii allu Ebreiloru din gbiara Faraoniloru. i ^ Tudor concentra în fnima sea suferinţele seculare alle unui "poporu martiru. La vederea jafurilora şi nelegiuirilor cu care Turcii şi Grecii ckinuiaa acesta poporîi, ellu inedită în secreta liberarea lui, preparându-se ani întregi pentru realisarea acestui nobila scop; profită dera de occasiunea favorabilă cei presinta mişcarea Eterieî; şi în numele mâi multora millione de Români, protestă energicii contra unui reginiu de arbitrpiu, de umilinţă şi de corupţiune; şi prin proclamaţiile selle, în care vorbia chiara inimă sângerândă a poporului, ella desceptă în Români simţimentulu patriotismului; * dede Fanariotismului lovirea de graţie, şi fu fericita a rescumpăra f cu sângele săa drepturile ţărrei şi alle classelom desmoştenite: căci, 1 de şi după mortea sea, Porta recunoscu numai pe celle d’ânteia, ♦ adică dreptula de a se guverna ţerra de Domni pămenteni, sămenţa ensă aruncată de Tudor pentru emanciparea classeloru desmoştenite răssări mai târzia, şi ’şi dede fructele selle bine-făcătore. t Revoluţia de la 1821 nu more cu Tudor, (Jme Bălcescu; căci de şi Porta, cu tote propunerile Russiei, care protegea pe Fanarioţi, ia puterea din mâna lora, şi o dă Ciocoilora, în loca d’a o încredinţa poporului iar ciocoii spre recunoştinţă trecu la 1828 în partea Ruşiloru, ridicânda ţera contra Turcilora însă după pacea de la Adrianopoli, prin care se recunoştea formala autonomia ţărrei, uă jună partidă naţională se formeasă, luându-’şî de missiune a coiitiniia programa Revoluţiunii de la 1821, adică a ridica Româ-nismula la putere pe ruinele Ciocoismului, care înlocuisse Fanario-tismu; şi acea partidă inaugură la 1848 uă Revoluţiune democratică şi socială, eomplectându astu-feliu opera lui Tudor de la 1821. 2) Pe cându Românii cunoscu evenimentele petrecute în Dacia acum şese sute de ani, evenimentele petrecute în România acum 52 de ani, le suntu prea puţină cunoscute; iar Europa cunoşte mişcarea nostră dela 1821 din câte-va opere alle unoru scriitori 1 2 1) Vedî la-finele voi. I. Câte-va obsei’Vaţiunî critico, şi Nota No. XCVII in voi. II. 2] Bălcescu—Mersulu revoluţiunii în istoria Romăniloru. VetJY ,.România X-iitore“ publicată in Paris la 18^0, pag. 0 -11. XIX franccsi şi germani, cari. afară de Lauren&on, de Regnault şi Ubicini, mai toţi au avutu în vedere scrierile Greciloră; şi aceştia au avutu interesu a desnatura adeverulă, maî allesă în ceea ce priveşte pe Tudor; astă-felă că maî toţi îlu descriu cu culori negre, în câtă Europa ‘şi a formată-uă greşită idee despre scopulii a-celleî mişcări şi despre caracterulu ş'aspiraţiimile lui Tudor. Damă cate-va esemple pentru convingerea lectoriloru: Filimon, istorică grecii, dice despre Tudor: „Tudor avea uă minte mărginită şi nestatornică, ună morală ne-cultivatu, unu spiritii vanitoşii, unii sulletu sângeroşii, şi lipsit de ori-ce calităţi militare; ellîi a meritată sorta ce prepara lui 0-limpie şi lui Ipsilanti." 1) Tricupi dice: „Astfelă de sfârşită avu Tudor Yladimirescu, omit care iubia într’adeveră binele patriei, dar care din causa complettei selle ne-învăţăturî, a creşterii sele barbare şi a relief deprinderi, privea ca permisă întrebuinţarea vicleniei, a trădării, a omoruriloră nelegiuite şi a sperjurului, prin care s’a distinsă ultima sa purtare.“ 2) Raffenel cjice: „Acesta Tuclor fu ună trădătorii, resculândă poporulu pentru a se face Domnii, din care causa s’a şi vendutu Tureiloru.(i 3) Cantu cjice: „Tudor, aventurieră obscură, a resculată poporulu, nu spre a% da libertatea, ci spre a sili guvernulă a’lă despăgubi d’uă sumă de bani; şi din causa acesta a făcută causă comună cu Ipsilanti.“ 4) J. M. Querard, în analisa operei lui Wilkinson 5) (în care a-cesta (}ice: „că din causa apăsării despotismului, răbdarea ţerra-niloru romani a degenerată într’ună felii de apatie şi năucire) dice: „La 1821, Ipsilanti s'a încercată se'i scotă din acesta stare de apatie; este cunoscută însă resultatuîă acestei întreprinderi" 6) llabbc dice în Memoriele lui Iiaybaud: „Tudor lua banii din casele publice, şi jefuia pe boerii fugari; încăpăţinarea şi prefăcătoria îi ţinea locă de instrucţie şi dera-ţioiiamentu:“ 7) 1) Op. cit. în acesta scriere, Voi. II pag. 107. 2) Op. cit. idem Yol I. pag. 149. 3) Op. cit. idem idem pag. 214—215. 4) Histoire Universelle Tom. XYIII pag. 476. 5) Tableau Historique, geographique et politique de la Moldavie et de la Yalachie 1822, par Wilkinson. (prima ediţie.) 6) Essai d’une biblioteque bistorique des provinces danubiennes. Paris 1857. 7) Op. cit. Yol. I pag. 192 şi 212. Gervinus (Jice: „Tudor, barbar, perfid şi ambiţioşii, doria a se face Domnu cu ajutorulu Turciloru; şi fiind-că Ipsilanti n era piedică, îllu consilia a trece în Bulgaria, unde % va înlesni ellil trecerea. 1) Însuşi Laurenţon (pag. 64) impută lui Tudor ca uă crimă luarea baniloru din cassele publice; cânclu acei bani, fiindu ai poporului, era mal logicii se’î întrebuinţeze Tudor pentru libertatea poporului, de câta seu întrebuinţeze Boeriî pentru sugrumarea Revoluţiuniî, seu Ipsilanti pentru ostaşii luî. Deru ce e mal tristu, Laurenşon, dupe ce îl laudă pe Tudor, comparându-’la cu Mazzanielo, (pag. 113) şi după ce approbâ respun-sula patriotica ce Tudor a datu la Collentina luî Ipsilanti (pag. 80), apoi are aerulu a approba assassinatulti sett, qlicendu: „a meritata sorta sea, căci nu trebuia se fie sperjuru şi trădătorfi, şi „se n’asculte de Udriski şi de Turci; ci se lupte contra Turciloru, „păfjinda jurementulu datu luî Ipsilanti* (pag. 168). Respunsulu la acesta îlu voma da la loculu seu şi maî allesfi \ acolo unde facemii critica fapteloru luî Tudor şi Ipsilanti. fittă deru opinia ce Europa rşî făcusse de Tudor înnainte de 48; astu-felă că opinia publică în Europa, în privinţa Revoluţiuniî f nostre de la 1821, a trebuita se fie luminată prin scrierile lui E-!. liade, Bălcescu, şi alţî capi aî mişcăriî nostre de la 1848, afiaţî în emigraţie; şi dupe essemplula lora, Ubicini şi Regnault dederă şi eî Europei uă idee maî esactă despre mişcarea nostră de la 1821. Dera decă streinii pota avea uă scusă că aa fosta induşî în errore de Grecî, ce scusă pota avea ore acei Români cari, în senula chiaru alia Adunăreî naţionale, numiaa datele 1821 şi 1848 epoce nelegiuite, susţinenda că n'aveaa dreptate, Românii a se scula atunci cu armele ca se ccră drepturile lora? Aceste cuvinte culpabile le a pronunţata în Adunarea ad-hoc ‘ din Muntenia D. Ion Otcteleşianu, în şedinţa de la 4 Noembre l 1857 (2) stăruinda pentru scoterea acellora duoe date din Memmo-x randum destinata pentru puterile garante. 3) Decă I). Otcteleşianu, dupe 36 de anî, ’şî a addussa aminte de unii membru din famillia sea de la Craiova, care, în Revoluţiunea 1 2 1) Op. cit. în acestă scriere, pag. 180 şi 189. 2) Monitorul Divanului ad-hoc, No. 13 * 3) D. D. Nicu Lahovari, N. Pâclenu şi C. Robescu au aderat şi Dumnelor la ştergerea cellor doue date din Memorand, care date au fostu susţinute cu e-locinţă şi patriotismu de D. Scarlat Ţurnavit, D. 16n Brătianu şi D. George Magiieru; iar marea majoritate a Adunării a votatu pentru trecerea m Mem-morand a acelloiu date memmorabile. XXI de la 1321, a festa ameninţata ca moriea fie duo! capi de Bulgari din cetta lui Hagi-Prodan, pe care Tadovu T a şi omorîtu în dată 1) cum vom vedea la locuia seu, trebuia ore, pentru unu fapta isolatu, să stigmatiscse în ochii streinilora doue epoce mari de regenerare din istoria patriei selle? Şi dacă în Revoluţiunea dela 1821 s’au întâmplata desordine, provocate maî cu seamă de Za-vergil, şi pentru a cărora reprimare Tudoru ’şl a periclitata viaţa, ore în Revoluţiunea dela 48, întâmplată sub ochii noştri!, dlătitu-s'a una firu de pera din capula cuiva? Nu ca D. Ion Otteteleşeanu vorbia Chesarie, Episcopula Bu-zeuluT, la 1825, cu ocasiunea instatăriî selle în scaunul episcopala ! „O! ana 1821! cjicea acella luminata şi patriota capa alULBi-vsericei; tu, cu arătarea ta, de şi aî pricinuita Românilora amărăciuni, dara tot de odată şi deşteptarea; cjillele telle, ca nişte '„sori luminători ah fosta pentru Români; drepta aceea, ori ce suf-„ fie ta romănesca e datora sâ'ţî hărăzească celle maî dulci minute „alle vieţeî selle. Neamulu românesca are sfântă datorie să’ţî ridice una monumenta spre vec-inică ţinere de minte, pentru că „eşti într'adeveru anula bunătăţii Domnului". 2)^ In faţa insultelora adusse de streini, şi chiar de Români, mişcării naţionale de la 1821, în persona capului acellel mişcări, şi în faţa arătărilor a neesacte ale mal multor marturî ce urma a fi veridici, martori cari aa participată la mişcarea de la 1821, şi cari âncho trăesca 3), am creduta de datorie a da la lumină, c’uă oră 1) Vedî Memoriulu luî Iordache Oteteleşianu, în voi. II, Nota No. XXXV. 2) Acestu discursu allu patriotului Episcopu, aflatu între hârtiele selle, (cu i occasia facerii inventoriuluî averii Episcopului Filotciu,) şi care era scris de propria sa mâna, mi s’a procuratu de Onor. Domnii Costache Don, advocaţii publicu din districti^lu Buzeu. 3) Ast-fel, D. Herescu, care s’afla în Tîrgovişte, ca Mavrofor, dice că, la addu- ( cerea luî Tudor de la Goleşti la Tîrgovişte, pana a nu intra acesta în Tîrgovişte, ’T a eşitu Caravia înainte în marginea oraşului, cu câţî-va oşteni d?aî luî, şi Fa ciopîrtitu chiar în cărruţa in care *lu adusseseră. (Dupe notele D. Herescu, procurate prin intermediulu fostului Arhimandritu Iosif Naniescu, adî Episcopu de Argeşu.) Ast-felu, D. Ioniţă Columbenu din Vladimir, ce a fostu nedeslipitu de Tudor, t şi cu care se rudea [servindu’lu cu credinţă din momentulu sosirii luî Tudor la Slatina în capul oştirii selle pană la arestarea luî la Golescî] îşî permite a susţine că a însocitu pe Tudor pănă la Tîrgovişte, ducendu pe acesta, nu pe la Câmpu-Lungu, ci pe la Monăstirea Yieroşul, de unde, eşindu pe la Botenî, a mersu peste Muşcelle pe drumnlu poştieî pănă la Tîrgovişte; că Ya însoţitu chiar în arestulu din Mitropolie, unde Tudor treî dile s’a hrănitu nu-maî cu dulceţă şi cu cafea; şi că în fine Caravia singuru a tăiatu pe Tudor>ţ dioa, pe la nămiedî, în faţa Mitropoliei, în vederea maî multora martorî, di- II XXII mai ’nain-te, istoria evenimciiteloru petrecute în România la 1821, ( basate pe acte autentice, pe memorii şi pe martori de încredere; ast-felliu ca Românii, cetinda istoria acelei mişcări, să depuie ^ tributulu loru de reciuioscinţă pe mormântulu acestui martirii al libertăţii nostre de la 1821; iar streinii, aflându în fine adeverulu, * se venerecle şi el memoria acestui martirii, dupe cum veneredă p’a / martiriloru altora popore, care au sciutu se morâ pentru uă idee *sacră. Numai prin tipării se potii conserva pentru tot-d’auna assemenea fapte, cari alt-felii s’ar perde cu totuia; căci, precum cjice un capii1 al Bisericii nostre: „Cărţile, ca nisce passerî cu arripe sburătore, alergă până la „marginile pământului; şi luminându lumea, facii cunoscuţi dupe „morte pe aceia ce nu ‘î soia nimeni în vieţă“. 1) Pentru ajungerea scopului ce ’mî am propuşii, a trebuiţii se ci-teşea totu ce sa scrisu de Români şi de streini în privinţa miş- I căriî nostre delal82l; şi să consultu şi marcuri occularî ai acellui evenimentu. Intre istoricii Greci, Filimon şi Ilie Fotino au fosta mal bine ) informaţi despre mişcarea nostră dela 1821. Cella d'ânteiu, ca mar- . turti occularu; cellu d‘alla doilea, procurându’şî multe acte reia- ; tive la acea mişcare. Istoria lui Filimon, scrisă la 1859, şi basată pe acte justificative, f este cea mal complettă din câte s’au scrisu în limba greacă; dar ', nici ellu nu e destula de imparţiala în ceea ce priveşte pe Tudor, precum am arătata, refusânda acestuia chiar calităţile selle militare, cari adî nu mal pota fi supuse îndoeleî. Ceea ce măi surprins mal multa este că Filimon nu reproduce nici unuia din actele cu j care încrimineasă pe Tudor ca sperjura 2); de aceea Filimon, care. cendu Tudor ColumbenuluT: „Spune, Ioniţă, rudeloru melle săvârşirea mca!a Ast-felu, D-nu Mala, care ca Mavrofor a condusu pe Tudor, in aceeaşi căr-ruţă de poştie, de la Piteşti pană la Tîrgovişte, susţine că nu Ta dusu d’a dreptulu prin Campu-Luugu; ci, dupe ce a trecut a doua poştie [prima poştie p’atuncî, între Piteşti şi Câmpu-Lungu, era la Hârtieşti, ş’a doua la Fumicoşiî] de aci a luat’o peste Muşcelle, şi a venitu cu Tudor pănă în marginea Tîrgo-vişteî, de unde s’a întorsu iarăşi la Piteşti. Lectorulu se va încredinţa câtu de eronate suntu aceste asserţiunî, şi câtu ţ : de greşită ar fi uă istorie cându s’ar basa numai pe martori, fie chiar oculari. 1] Episcopul Kesarie al Râmnicului [1773 - 1780] în prefaţa Mineuluî din Noembrie, retipăritu la 1778. 2] Precum, de esemplu, jurământulu făcutu de Tudor în biserica sântului . Sava, fagă cu Căpitan Iordache, cându a fost iniţiată d’acesta în secretul Ete- rieî; — corespondinţa lui Tudor cu Turcii; — îuscrisulu datu de Tudor la XXIII a putută se posscde acele acte, n’a avuţii curagiu, se vede, ale transmite Posterităţii. Ilie Fotino, nepotulu istoricului Dionisaclie Fotino, mărturiseşte în prefaţa operei selle, că unchiulu seu Dionisaclie, care era ames- . ticatu în Eterie, s’a aflată în Bucurescî în timpulii mişcării dela 1821; şi că făcusse multe însemnări, şi adunasse multă materialo, pentru continuarea istoriei selle; dar murinda la Octombrie acellu ană, nepotul-seu Ilie, cu materialulu adunată de unchiu-seu, şi cu ceea ce mai adunasse şi dânsulu, a compusu istoria sa, tipărită în •„ Lipsea la 1846. 1) Ellu mai adaugă în prefaţa sa: „am consultatu şi pe Episcopul „Ilarion (pag. 93), care ’mî a dată multe desluşiri; şi m’am ho-„tărîtă a publica opera acesta pentru că, pentru celle rostite o-„muluî, se judecă de cei în viaţă; iar pentru celle scrise se judecă „de urmaşi, cari făcu amenunte cercetări pentru descoperirea adevărului; dar abusurile şi nelegiuirile cellor Mari, carii au împins „pe sărmanii locuitori la disperare, în câtă se ceară cu armele „uşiurare la nevoile loru, acestea m’au făcută a nesocoti totulil; „şi a da opera mea la lumină, încă trăindă, şi fâră a trece cuve-„derea cellă maî micu lucru." 2) Dintre FrancesI, Rabbe şi Laurenţon au descrisă pe scurt istoria ţ acelleî mişcări, cellu d’ânteiă la 1824, cellu d’aldoilea la 1822. Rabbe (vecjî prefaţa Memorieloru lui Raybeaud, Voi. I,) (jiice: „am ascultată marturî occularî". (Negreşită Greci, din tabăra lui Ipsi-lanti, cari aă esagerată lucrurile, lăudândă pe Eteriştî cu cari sim-patisau, şi înegrindă pe Tudor ca sperjură.) In totă cagulă, Rabbe merită creijămentu, orî unde naraţiunea ' lui este în armonie cu a lui Laurenţon. Lauienţon, din preună cu Dîrzeanu, merită totu credămentulu, f atâtă pentru că au fostă ei singuri marturî occularT, şi puşi în : posiţie a afla totul, unul ca amică al agenţilor Consulatului fran- # cesu, altuia ca capă de massă la Vistierie; apoi relatările lor suntă Golesci lui Beizade Iorgu Ipsilanti, că va lupta cu Eteriştii şi nu va maî omorî Pauduriî nejudecaţî;— în line, conceptulu petiţiei Boerilor către congresul dela Laibah contra Greciloru, despre care ne assigură D. Simeon Romanov şi D. Poenaru. 1] D. Doctor Fotino, fiiul luî Ilie Fotino, dice că s’a tipăritu în Brăilla, şi y de tema guvernului a pusu în frontispiciulu operei că s’a tipăritu în Lipsea. 2) Istoria luî Ilie Fotino este tradusă de D. Sache Poroineanu din Târgo-vişte, de maî mulţî anî, şi de D. Pavel Gheorghescu, translatorii de limba greacă la Arhiva Statului Traducerea acestuia este superioră. XXIV fde accordă cu actele esistinte, sau reproduse de alţii, cum şi cu mărturii. Laurengon declară, la pag. 4 din opera sa „că am foştii mărturii „occulară allu mai tuturoră fapteloru ce descriu; şi despre acelle „cari nu le-am pntută vedea cu ochii mei, m’aă assigurată persone „demne de credinţă"; iar la pag. 112, adaugă: „nici ura nici spi-„ritulu de resbunare n’au condusu pena mea, capii acelloră două „oştiri ne-fiindu’mî de-locă cunoscuţi." Opera lui Laurengon este cea maî esactă şi mai inparţială. 1) f Dintre operile scriitoriloru Germani, opera lui Gervinus, de şi i nu e complectă ca a lui Laurengon, în ceea ce privesce mişcarea Română, este totu atâtu de imparţială în ceea ce privesce pe Et-teristî şi maî alles pe Ipsilanti. Dintre memoriele scrisse în limba română, memoriulti lui Dlr-zenu este cellu mal complettu şi mal esactă. Ioniţă Dîrzenu, care\ la 1821 ţinea de cassa lui Alessandru Filipescu, porecliţii Vulpe, (Vistierii sub administraţia lui Tudor) se afla attuncî şefu de massă 1 2 * 4 la Visterie, însărcinaţii anume cu correspondinţa celloru 5 judeţe de peste Oltii 2); ast-felii Dîrzenu a fostu pusă în posiţiune a cunoşce bine celle petrecute în timpulu mişcării de la 1821, şi a ’şî procura prin-urmare coppiî după tote actele cari treceă prin ochii săi, cum şi după acellea ce le posseda Vulpey ca membru al Divanului şi ca Vistierii în acea epocă. Fără memoriul Dîrzenuluî, mărturisim că opera nostră ar fi foştii > incomplettâ; căci acellă memoriu conţine multe acte publice, re-produsse de noi între piessele justificative, pe cari nu le-amu putută afla în Archiva Statului, de unde s’aă sustrasă de uă mănă profană 3); afara de ună mică numără de acte citate la notele pa-gineloră şi în Notele Voi. II. 1) Opera lui Laurengon (Nouvelles observations sur la Valachie etc. suivies d’un precis historique sur Ies evenements qui se sont passes dans ces provinces, en 1821) de şi este suscrisa numai cu iniţialele F... G... L.., dar Qu6rard (essai d’une biblioteque historique des provinces danubiennes, pag. 31), affirmă că opera citată e de Laurengon. Acesta a stată multă timp în Craiova, dupo cum / assigură ceî ce l’aă cunoscută, precum D. P. Poenaru, D. Gr. Bengescu, şi alţii. * Tot Querard assigură, la pag. 31, că opera citată de noî îu această Istorie [Lettres sur la Yalachie, ecrites de 1815—1821, par P.. R..] este de Recordon, \ architecte du Canton de Vând. 2] Dupe încredinţarea D-luî Ghiţă Eaescu, din Pitesc!, fostă deputată, care affirmă că D-sea, din preună cu un Dumitru Tănasescu, [fiulă unui boiangiă] eraă logofeţi seă scriitori sub Dirzenu, în anulă 1821. 14 3] Dovadă, condica Divanului Craioveî, dintre anii 1816—1825 [No. 88 allă j Arhivei] din care suntă tăiate 17 fille, coprinse între fillele 338 şi 355, şi cari, XXV Memoriultl luî Chiriacil Popescu (capultt gardeî de paza şi de ^ uccidere din oştea luî Tudor) de şi destula de esactU, este din nenorocire necomplettu: căci începe dela plecarea luî Tudor dela Cotrocenî, şi vine pânădupo înfrângerea Eteriştiloru la f)răgăşeanî, trecându forte repede asupra arestării luî Tudor la Goleşti, şine-vorbinda nimicit despre mortea luî Tudor la Târgovişte. Memoriultl luî Chiriacu Popescu completeasă memoriultl luî ţ Cioranu 1), publicata la 1859 sub formă de Istorie; însă Cioranu copiasă, într’untt moda servilu, pe Ilie Fotino în cea mal mare parte; ca şi Colonelula Voinescu pe Laurengon, după cum se pote { încredinţa orî-cine, adăogânda şi unuia şi altuia ceea ce scieu prin eî. însuşi sea prin alţii. Fiinda-că vorbirămu de istoria luî Cioranu, ne credema datori a arăta, în interesula adeveruluî, că, prin îndemnula şi concursul meii, Cioranu s'a decissa a prelucra ş’a publica opera sa 2) Nemulţămita numaî cu cele descrise în differite opere şi memorii despre Revoluţiunea de la 1821, am crajutu de datorie, pentru I complectarea materialului, şi descoperirea adeveruluî, a visita chiar | legănula luî Tudor Vladimirescu, adică locuia unde s'a născuta | (sătulă Vladimira), localitatea unde a figurata ca Vătafa de plaia, i| (communa Cloşanî), locurile care fură theatrula primelora selle f mişcări insurecţionale, Ţînţăreniî şi Coţofeniî unde fură taberile \\ Pandurilora şi alle Arnăuţilora, monăsteriele Tismana, Strehaia, ţ dup<5 totă probabilitatea, coprindeau corespondinţa officială dintre Tndor cu Guvernul, cum şi ordine şi proclamaţii; ceea ce ne încredinţeasă despre acesta, este că fillele ce precedă şi urmeasă fillelor tăiate coprindă acte chiar din tim-pulu mişcării, din care acte am reprodus câte-va în extenso în Volumulă al 11-lea. 1] Pupă assigurarea Panduriloră cellor mai demni de credinţă, precum, Pragulicî din Oernovoşeanî, şi Radu Căţelă din Cerneţî, şi dupo încredinţarea D-luî Nicolae Popescu din Muşeteştî, gramăticulă Episcopului Ilarion, Cioranu s’a înrolată în oştea luî Tudor cu câte-va dille înainte de plecarea acestuia\ dela Cotrocenî; iar D. Malla [fostă senatoră] care a fostă între Mavroforî, af-firmă că pe Cioranul l’a vedută la Târgovişte între Mavroforî, de unde apoî a ţ trecută la Tudor. Astfeliu, cele petrecute dela 19 .Ianuarie până la 15 Maiu, Cioranu le descrie după Fotino, copiindu pe acesta chiar în errorile selle: de esemplu, mortea cellor doî capî de Bulgarî uccişî de Tudor la Otetelişî, şi Fotino şi Cioranu o transportă la Slatina, precum şi Filimon, care a coppiată pe Fotino şi pe alţî scriitorî grecî, [pag. 101, Yol. II.) După assigurarea mar-loriloru ce trăescu, ş’a luî Laurengon, la Slatina nu s’a făcutu nicî uă ese-cuţie de felulu acesta, despre care ar fi vorbitu şi Solomon în biografia sa, căcî a stătu cu Tudor în Slatina câte-va dille. In fine, orî-ce îndoelă dispare înaintea narraţiuniî luî Iordache Oteteleşanu din Memoriulii seu, publicatu în es-tenso în Volumul II. sub Notta No. XXXV. 2] La 1859, făcendu cunoscinţă cu Cioranu la reposatulu socru-meu, Căpitan XXVI ţMotrulă şi Horezulă, pe care Tudor le prefăcusse în cetăţi de a-părare; apoi locurile pe unde trecusse ellu cu poporul armat ca se vie în Bucurescî; locuiţi unde fu trădată de aî seî, şi arestată de , Căpitanu Iordache; locurile pe unde ’lă dusseră prisonieră de la •Pitesc! la Tergovişte; în fine, Mitropolia din acestă oraşă, care fu arestulă seă de câte-va (Jille înnaintea morţii; şi loculă unde fu executată şi unde se crede că repausă ossele selle. 1) x Am fostă fericită a călca acelle locuri pe care le călcasse picio-. rulă lui Tudor; a vede acelle locuri unde resărisse, strelucisse şi ] appussesse steaoa acestui martiră allă libertăţii nostre! In tote a-ceste localităţi, am addunată sciinţe de la bătrâni septagenarî, (' cari aă cunnoscută pe Tudor în personă, seă cari aă fostă intimii lui, seă cari aă fostă fericiţi a coopera cu densulă la marele actă 1 allă emancipării poporului din ghiara Fanarioţiloră. De şi am citată numai declaraţiele acelloră martori cari mi s’aă părută mai sinceri, şi cari se bucură de uă bună opinie între conlocuitorii lor, cu tote astea chiar acelle declaraţii le daă sub totă reserva, şi sub i Dimitrie Ciocârdia, şi aflând de la densul că a făcutu parte din oştea lui Tudor, \l’am îndemnatu cu stăruinţă a scrie totu ce scia în privinţa mişcării de la 1821, spre a se putea prepara materialu pentru descrierea acelluî mare evenimentu politic. Cioranul a refusat la început, pretestând că nu scie carte, şi că se sfiesce a se espune la critica celloru luminaţi; attuncî ’îam promisu a corecta eu Me-moriulu seu; ast-felu, încuragiatu, Cioranu a scrisu istoria sea, pe care în doue rîndurî am avutu plăcerea a o corecta, dupe cum potu proba acesta atâtu cu un billetu al seu din 8 Aprilie 1859, cum şi cu testamentulu seu olografu, din 29 August, acelaşi anu, pe care le pote vedea orî-cine la sub-scrisulu. Fiindu-că Cioranu era fără mijloce, ara rugatu pe D-nu C. A. Rosetti ca să tipăr^scă acea operă în Typograpbia sa, despăgubinduse de cheltuiala tiparului j din essemplarele din prima ediţiune. D-lu Rosetti a consimţitu cu plăcere, şi a I tipărit’o în anulu 1859. Spre recunoscinţă, Cioranu, în testamentulu seu, me lassă esecutore al ultimei selle voinţe, lăssându-mî, ca suvenire, în codicilele acelluî testamentu, \ orologiulu seu, mica sea bibliothecă, restulu essemplareloru din prima ediţiuuc ' spre a îndeplini legăturile, şi în fine dreptulu acelleî opere, din preună cu ma-î nuscriptulu, care din nenorocire s’a rătăcitu cu ocasia stremutăriî typograpliieî D-luî Rosetti. La mortea Cioranuluî, ne aflându-me în Bucurescî, moştenitorul seu ’şî a însuşitu totu ce a pututu găssi la tată-seu, cu drept cuvîntu. N’am voitu a face usu d’acellu testamentu, din causa ultimuluî codicilu, de la 12 Septembre 1859, care motivedă refusulu seu d’a lăssa esecutoru allu ui" timeî selle voinţe pe ceî ce erau în dreptu, dupe legea Natureî şi dupe legile sociale. Credu că suffletulu Cioranuluî va ţine contu de acestu actu de delicateţă din parte’mî, renunţând de bună voie(la un dreptu ce mi se părea nedreptu. 1] In primă-vera annuluî espiratu, dupe multe greutăţi şi cheltuelî, am dat. în fine de puţulu din grădina luî Giartoglu, apprope de Biserica sf. Nifon din \ XXVII beneficiu de inventarul, penă ce alţi martori seu acte autentice voru veni seapprobe seu se desapprobe arătările loru. Câtu despre acte, precum proclamaţii, memoriurî, etc., abia am r găssitîi câte-va coppiî de proclamaţii, pline de errori, provenite din copiare; unu singurii memoriu, la cassa moştenitoriloru Pro-^ topopesculuî din Severin; şi câte-va billete autographe alle luî \ Tudor, despre care am menţionaţii în introducerea acestei opere, şi la Notte. Multe din actele privitore la mişcarea de la 21 au lostu addunate de alţii înainte, între cari şi D. Bolliac, dupe în- ' credinţarea maî multoru betrânî. • Cu 4ece seu cincî-spre-cjece ani mal ’nainte, deca aşî fi făcutu acesta escursiune, aşî fi pututu întâlni în Gorjii şi Mehedinţi mulţi ţ betrâni, amici şi tovarăşi aî luî Tudor, cari astâ-cjlî suntU ţerrînă ; şi aşu fi pututu afla multe acte şi însemnări, cari s’aii repususeu s’aii retăcitu din differite împrejurări. 1) Mă grăbescu a declara că acestă operă, de şi porta titlulti de. Istorie, nu se pote considera de câtu ca unii începutu de Istorie,] fiindu incompletă în multe din părţile eî. Maî suntu, şi trebue să esiste, multe acte şi memorii necunoscute încă, cari, date publici- * tăţiî, voru reversa uă lumină mare assupra evenimenteloru politice' de la 1821. Astfel, D-lii Cogălnicenu possedă unu memoriu allu fiului Dom- \ nitoruluî Suţu din Moldova, din acea epocă. D-lu yasilie Caloianu, professore din Craiova, ne assicură că D-lu G. Chiţu, editorulu acesteî opere, arti fi possedata actulu \ boeriloru patrioţi din acea epocă, prin care încuraja pe Tudor a începe mişcarea peste OlttL. Tîrgovişte, unde se crede că repausă remăşiţele luî Tudor. Din causa mareî % cantităţi de apă peste care am datu, la adâncime de duoî stânjinî şi maî bine,* am fostu nevoitu a suspenda lucrarea, amânându acestă operaţiune penă ?mî i voiu pute procura uă pompă americană, cu care se pote scote apa cu iuţelă, ca se potu continua săparea. 1) Uă perdere simţitore [de va fi adeveratu ceea ce se affirmă de câţî-va betrânî din plaiulu Cloşianî] snntu hârtiile încredinţate de Tudor favoritului seu Gârbea,| spre a le ascunde în peştera de la Cloşanî; hârtiî relative la vieţa sea privată i şi publică, şi maî allessu la mişcarea de la 1821. Gărbea băgasse acelle hârtiî ^ într’unu butoiu pe care ’lu înfundasse bine, şi ’lu ascuasesse într’unu colţ în-tunecosu din peştera de la Cloşanî. .Pe la 1825, nisce hoţi goniţî de Poteră . [se ascunsseră in acea peşteră; şi dându peste butoiu, îlu sparseră, credendu ^ că suntu banî într’ensulu. Acclle hârtiî parte s’au stricatu, rissipite în acea peşteră, parte se dice că s’ar fi încredinţatn Ghelmegeanuluî, unulu din Căpi-^ taniî luî Tudor, pe care Fa uccissu Turciî la 183&, M’am adressatu la moşte-nitoriî luî Ghelmegenu, cari ’mî au respunsu ca nu sciu nimicu despre acelle hârtiî. ^ XXVIII i D-lă Dimitrie Sturza Miclăuşanulă possedă uă scrisore autog:aphă a lut Tudor, către bătrînulu boeră Nicolae Golescu, dupo încredinţarea D-luî Cogălniceanu, în prefaţa ediţiuniî a Il-a a Cronicelor României; iar acea epistolă a trecutu în possesia D-luî Sturzea *de la D-lă Boliac, care a înstreinat’o, dinpreună cu alte manus-\ cripte şi monette vechi, în schimbu pentru bani şi alte antichităţi. Moştenitorulu Căpitanului Brătoianu din Târgu-Jiuluî, unul din Căpitanii lui Tudor, assicură că părintele set a încredinţată D-luî ţ Grigorie Bussuioceanu din Severin un memoria relativa la mişcarea * de la 1821. Se (Jice ăneho că D-la Bussuioceanu ara fi possedânda şi alte ţ acte importante, relative la acea mişcare. Facemtt apela la toţi câţi possedă acte relative la acea epocă,Jj care acte nu figureţlă în collecţiunea nostră, se se grăbescă a le publica, pentru complettarea Istoriei Revoluţnmii de la 1821. Rugămă assemenea pe bătrânii septagenarî, cari aa fostu în . contacta directa cu Tudor, seă cari aă putută afla câte ce-va de 1 la cei ce l’att cunoscută în personă, seă cari att participată în fine la mişcarea de la 1821, se bine-voescă a ne communica totă ce cu-noscă în privinţa acesta; 6nsă fără esageraţie. Ast-felă, compa-rândă acelle ştiinţe cu notele şi actele publicate de noi, se va putea face într’uă endăşie, despre care avea a da cont Porţii: acestea siliră pe Ca-ragea a părăsi tronul ş’a trece în Italia, spre a se bucura acolo în pace de milionele ce ’şî assigurasse la băncile streine. EUu părăsi Bucureştii în pe cănd Tudor se afla la via sa de la Cer- *) După, relaţia D. C. Hristescu din Severin, bătrân ca de 75 de ani, şi care a trăit în Cerneţî pe cănd‘Tudor vieţuia acolo. -) Nu cumva bătrânii confundă acesta împrejurare cu aceea a Cavazuluî turc, şi cu cea descrisă de Dîrzenu ? 3) Vcdi Nota No. VI. -r 28 — neţi, servitorii sei îşî permiseră a maltrata p'un marchitan Evreii, care umbla cu marfă prin sate; Tudor îî dojeni; aspru, observăndu-le că şi Evreul e făptura lui Dumne-, (jeQ, şi nu trebue batjocorit; şi le ordonă straşnic a nu^ maî cuteza altă dată să batjocorească pe veri-cine ar intra în curtea sa, că vor fi aspru pedepsiţi. *) Tudor, înainte de Revoluţiune, ca şi în timpul mişcării, avea servitori fideli cari ’î găteau singuri bucatele, şi ' care ’l însoţeau căllare ori unde se ducea. Pe cănd vieţuia la Cerneţî, Tudor avea pe un Marian ca servitor fidel, în care avea totă încrederea, şi care’l ' însoţia căllare şi armată în tot locul. 2) — Dar D-ta, ce ştii să’mî spui despre Tudor? întrebaiu pe un bătrân bogasieru din Cerneţî, în (jiua de 12 A-prilie, (1872) cănd am vizitat Cerneţiî. — Sciu atăta, D-le, că Tudor ’mî a omorât un câine, la care ţineam mult. — Ia povesteşte’mî acâstă împrejurare. — Intr’una din ^ille, Tudor trecea căllare pe lăngă prăvălia mea, însoţit de Marian, ca să se ducă la boe-rul Gărdăreanu; câinele meii muşcă calul luî Tudor de picior; Tudor opri calul şi’mî aruncă uă căutătură cruntă; apoi îşi urmă drumul, fără a tot în Adunare întrebuinţând boerul lancu Rosseti cuvântul prosperitatea ţgrrel, boerul Pană Costescu întrâbă pe Episcopul Ilarion, ce şedea allăturî cu dânsul: — Ce spune ălla cu prospera ţârreî? — pice că s’a împuţit ţerra, şi că trebue sg o împrospătăm, i respunde Ilarion cu seriositate 4). Cu occasiunea unei mari serbătorl, poporanii din Curtea de Argeşti se mirau vg^end că nu se cântă docsolo-ghia 6); un notabil se appropie de scaunul episcopal, do pe Ilarion dela 1832 pîna la mortea sa, ne a assigurată ca strlnsesse discursurile selle, pe care Ilarion le arunca, şi le-a possedatu pîna la 1817, când s’au arsă d’odată cu locuinga sa. Possedăm dela Ilarion duoe discursuri funebre, tipărite, unulă pronunciatu la mortea Brâncoveanuluî [30 Aprilie 1832] şi altul la mortea Mitropolitului Grigorie [Iunie 24,-1834]. Possedăm şi discursulă pronunciatu totu de Ilarion cu ocadiunea bine-cuventăriî steaguriloră oştirii romănescî, şi publicată în Cw-rierulu Românescu din acelă ană, pag. 304 -305. Possedăm încă doue rugăciuni manuscrise, ce se atribue tot luî Ilarion, din care una, cu data din 1834, începe astfeliă: „Mânea-vor săracii şi se voră sătura; iar Ciocoii voră flămândi, batăî Dumnezeu !“; rugăciune ce o cânta favoritulă seă Pavelă, fratele D. I. Popescu de la Dadulesci, în audulă Boeriloră. Cea d’a doua rugăciune, cu data din 1844, e contra Boeriloră şi a Mitropolitului Neofită, pe cari’î da prin tărbăcelă. Jn privinţa manuscripteloră selle, nu s’a găsită nimică. Uă corespondingă a luî Ilarion cu cabinetul rusesc, şi chiar cu Nicolae Pavlovicî, s’a arsă de Mitropolitul Neofită, după stăruinţa Arhiereului Samuil, locoţiitorul luî Ilarion, după mdrtea^acestuia. D. N. Popescu, dela Muşetescî, a stat fagă la arderea a-celloru hârtii, după cum însuşi m’a assigurată. *) D. P. Poenaru. *) D. Constandinescu, professore de tbeologie la seminarulă centrală. 8) J). Gg* Ioanid, fost profesor de limba ellenă. *) D. P. Poenaru. *) jWărire Intru ceî de sus luî Dumnezeu! 55 — rind a afla dela Ilarion causa acestei călcări flagrante a tipicului; Episcopul i respunse serios: — Noi obicînuim s’o cântăm la urmă. Serviciul divin se termină, şi docsologhia nu să cântă. Mare mirare din partea evlavioşilor, cari fură invitaţi în salonul episcopal. După cafea şi dulcăţă, Ilarion ordonă să viie Pavel, favoritul seîi. — Cântă, Pavele, docsologhia, i ordonă serios Ilarion. Evlavioşiî se scolă toţi în piciore, îşi îndrept&să ochii către răsărit, unde erau sântele icdne, şi să prepară a asculta cu religiositate frumosa cântare. Peste aşteptarea lor, audft pe Pavel cântând: Bată’I, Domne, pe Ciocoi, Cum ne bat şi el pe noi, Mugur, mugurellu......... Nu seim cum să va fi scusat originalul Prelat d’acdstă farsă ce jucă oilor sdlle cuvintătdre; căci nu ne-a spus cella ce ne-a relatat faptul x); ceea ce putem affirma este că volteristul «Vlădică, cum-’la numiaa inamicii săi, nu prea ţinea compt de critică. Ilarion iubea mult pe Muscali, şi să silea a le dovedi acăsta la ori-ce oca^iune; dar şi Muscalii îlla iubiaa nu mal puţin, şi ’i accordaa ori-ce cerere possibilă. Dacă Ilarion n’a reuşit a se face Mitropolit, în trei rânduri, când cu allegerea lui Dionissie, Grigorie si Neofit, causa este că n’a voit a da bani la Boeriî allegătorl; iar la 1822, Ruşii n’avdti influinţă, şi apoi Ilarion se afla atunci laBraşiov; darnici Grigorie Vodă Ghica, ce era serios şi evlavios, nu ar fi consimţit la aedsta, chiar de s’ar fia-flat în ţdrră Ilarion, şi cu totă procopsdla lui. Când a visitat Chiseleff catedrala dela Curtea de Argeş, Ilarion l’a întâmpinat cu onoruri domnescl, pronunţând chiar un discurs în limba francesă, în care esagera *) D. G.g. Ioanid, exprofessore de limba ellenX. — 56 — forţa Russieî, eşprimând recunoştinţa Românilor pentru că’î a scăpat de iataganul turcesc. x) Discursul săti avu efectul dorit. Boerul Iordake G...... esilat de Kisseleff la Episcopia de ArgeşiQ, pentru plastografie, fu graţiat prin mijlocirea lui Ilarion. 2) In basa protşcţiuniî rusesc!, îşi permitea Ilarion multe sarcasme contrji boerilor, de câte ori ’î venea bine; dar şi Boeriî, ]p. rândul lor, îşi resbunaQ, tratrăndu’l de huffon şi de voltenst, şi nu’lu allesseră, de câte ori fu al-legere de Mitropolit. Alesandru Vodă Ghica se încercă prin Cameră a în-cassa averile Mănăstirilor pământene; dar află mare op-posiţie din partea Episcopilor, maî alles din partea lui Kesarie al Buseuluî şi din partea lui Ilarion Argeşiul. Ilarion respunse Logofătului bisericesc, trimis de Ghica a’l sonda în privinţa acesta: — Nu sunt nici smintit, nici copil, nici risipitor, ca se mă puneţi subt epitropie; etl pot dovedi că am întrebuinţat banii mănăstiresc! în folosul casei." Boerul Mihalescu, logofătul bissericesc, rapportă luî Vodă Ghica respunsul lui Ilarion. — Nu’ţî am spus etl, $isse Ghica, că n’o scoţi la caile cu Ilarion? — Nu Ilarion, ci Kessarie, observă Mihalescu, a is-butit în Adunare a face să rămâie veniturile iar pe mâna lor, cât vor trăi aceşfî Episcop!. 3) — Ce gîndea el (Mihalescu), $isse Ilarion confidentului' şefi (d. N. Popescu, care ne-a relatat faptul) că o să mă facă lefegiul Credea că nu mă : pricep ce să’î respun^îl! “ *) *) D. N. Popescu (lela Museteştî. Acesta ne spunea încă ca întruă (li, cu un ton profetic, Ilarion îl assigura că peste puţin Ruşii vor prândi în Ungaria; iar X)acia, Serbia, Montenegru, etc, vor fi iiă Crăie sub un Mtiscal. Omenii luminaţn preved viitorul cu 100 ani înainte, dicea Ilarion/ Cine va trăi p’atuncî/Vă -vedea şi se va încredinţa. -) D. N. Popescu dela Muşetescî. • .> I>. Gg. Ioanid, ex-professore de limba olleini. Cu tote acestea, Într’altă împrejurare, Ilarion fu umilit, şi n’avu curagîa a respunde, cu totă presenţa sa de spirit. După trecerea sa în Braşiovfi cu Boierii liberaţi de Tudor dela Belvedere (unde statură închişi doud luni a-prope) Ilarion se dusse, însoţit de Boieri, a da uă visită fostului Mitropolit Dositheî, (patronul seu), care se trăssese în Braşov după ce pierdusse scaunul arhipăstoral. Cum îl vS4u> Dositheî îl luă în respăr, faţă cu Boierii; neputend înfrunta p’acestia, Dositheî înfruntă pe fostul setl ciracii. „Ce cauţi aici? Aici e locul teu? sau înţârră? Al sculat norodul contra tirranilor lui, şi apoi îl laşi pe mâna păgânului! In loc s6 imitesî pe Patriarhul martir, şi pe membrii Sinodului din Constantinopole, cari aii murit pentru religie şi libertate, tu dosescl în ţ£rră streină, ca uă putană.... Aferim! Nu’ţî e ruşine!" Ilarion nu respunse nici un cuvânt, fiind că respecta pe patronul seti, pentru multe cuvinte *); dar plecă îndată înfuriat. Sosind la locuinţa sa, el îşi vărsă focul necazului în inima confidentului seti (d. N. Popescu, care ne-a relatat faptul). Acesta începu să ri ‘/.«xo^igm!) i observă Ilarion supdrat. Dar acum nu mal sunt sluga lui case md înfrunte ast-fel, faţă cu Boierii. — Me iartă, prea Sânte; dar nici uă faptă fără plată! De câte ori şi prea Sânţia ta m’al înfruntat pe mine, faţă cu Boierii, fără să fia vinovat." Ilarion tăcu; şi începu a se primbla prin cameră pe gîndurî; apoi Yedî Histoire des societes secretos, par P. Zaccone. Paris 1867. — 73 — tote aceeaşi ţintă ş’aceleaşî aspiraţiunî; în annul 1821 se vg^iiră mişcări revoluţionare în Brasilia; insurecţiune militară în Piemonte (Martie), în Grenobla (Martie) în Be-tort, în România, în Grecia şi în Moreea, unde la 1822 se proclamă in dependinţa Grecilor. J) Acele mişcări revoluţionare provocară congresurile de la Troppau (1820), de la Laîbach (1821) şi de la Verrona (1822), cari av6u de scop sugrumarea acellor mişcări insurecţionale ; dar acelle congresurî nu putură stârpi societăţile secrete, cari dctteră nascere la independinţa Braziliei ş’a Greciei, la concuista Algeriei de Francesî, la separarea Belgiei de Holanda, la formarea regatului belgian, la revoluţia Poloniei, la crearea vice-regatuluî Egiptului, în fine Ia revoluţiile din Francia de la 1830, şi din tdtă Europa la 1848. Fiind-că eteria politică a Grecilor a dat naştere mişcării naţionale de la 1821, al căria resultat a fost, pentru România, emanciparea eî de jugul Fanarioţilor, suntem nevoiţi a vorbi în acestă operă şi de insurecţiunea Grecilor ; aceste doug mişcări, de şi cu tendinţe differite, sunt strâns legate împreună. — Românii au profitat de zavera Grecilor la 1821, ca să p<5tă protesta contra dom-nireî Fanarioţilor; după cum att profitat la 1848 de zavera ce o prepara Russia, ca să proteste contra protectoratului esclusiv şi fatal al Czarilor. *) De la 1820 până la 1870, şepte-spre-dece tronuri fură resturnate prin in-fluinţa acellor societăţi. In Iuliu 1830 cădu Carol X al Francieî; în Sept. 1839 ducele de Braum Schweigli; în 1848 Ludovic Filip al Francieî, Bibescu în România şi Franciscu al Austriei; Ştirbei la 185G; La 1859 Aprilie, Francisc, ducele de Modena, Robert ducele de Parma, Ferdinand de Toscana, Don Miquel rege al Portugaliei; La 18G1 fevr: Francisc II regele ambelor Siciliî; la 1860 Othon al Greciei; la 1866 Yodă Cuza; Friderich Wilchelra, princiul Electoral de Hesse; ducele de Nassau şi Don Juau, pretendentul Carlist; la 1867 Elissa* beta, regina Spaniei, şi la 1870 Napoleon III. CAPITOLU II. Eteria. După duo! am de la înfiinţarea societăţii filomuselor, se înfiinţa uă altă societate, cu totul politică, sub numele de eteric; scopul eî era liberarea Grecilor de jugul turcesc, şi emanciparea tuturor populilor creştini din Imperiul turc. Un neguţător grec din Arta, anume Scufas, şezător în Odessa, îşi asociă alţi duo! comersanţî, obscuri ca şi densul, anume Athanasie Ţzalacoff şi E. Csantos, *); a-cesta era franc- maţon, născut în Patmos; acella era carbonar, şi participasse în Paris la conspiraţia patronată în secret de Ministerul Choiseul-Gonffier. 1 2) Societatea fu numită Etena amicilor; şi scopul eî secret era armarea Grecilor contra Turcilor. Eî adoptară tote practicile în usu la celle alte societăţi secrete : modul de iniţiare, gradele de înaintare alle membrilor, formulele simbolice, semnele misteridsse de recu-noscere, etc; şi ca să dea mai multă autoritate acelleî societăţi, inventară uă putere misteriossă, numită (principiu, suffletul Eterieî) care avea să se dea pe faţă 1) . Iu Mcmoriele Greciei de Ravbaud. se dice că patru au fost fundatorii E-terieî, pag. 176. 2) . Baritz. Opera, citată, pag. 11 r». <0 în 4ioa când va începe acţiunea. Capii Eteriei dedeau a înţelege, şi toţi affiliaţii creddu ast-fel, că acel 'aQ7J] este Russia, cu ajutorul caria Grecii se vor libera de jugul Turcilor; ceea-ce întăria acesta credinţă, era propagarea emissarilor ruşi, din timpul Ecaterineî, că popolil creştini din Turcia vor fi salvaţi de Russia. 1) Chiar litterile A. S. K. din sigiliul eteriei însemna că Alexandru al Russieî (şi Kapodistria) vor ajuta Sânta allianţă. 2) Cel trei capi aî eteriei îşi associară şi el alţii, între cari Perevos şi N. Galatis; iar Scufas se stabili în Con-stantinopole (Apr. T 818) de unde se pusse în corespon-dinţă cu agenţii sfii din differite părţi alle Europei. Din capul locului, planul era a începe mişcarea din provin-ciele grecesc!, anume din Magnessia şi Laconia. 3) Perevos, amicul lui Rhigas 4), şi cu Galatis fură trimişi în Russia, unde din causa propagandei lor pe faţă guvernul russesc se vgcju silit a’I trece peste frontieră în România; consulul russ Pini priimi ordin a le acorda pro-tecţiune şi a le înlesni bani „ca membrii aî unei asso-„ciaţiunl al căria scop era sfărâmarea jugului turcesc." 5) Prin acesta Russia încuragea pe faţă pe eteriştî, ce devendu cutezători până la temeritate; iar eteria începu a fi bine privită chiar de Boerî, mal alles când văzură eî pe însuşi Leventis, dragonul consulatului russesc, fă-cend parte din eterie. Leventis era iniţiat de Galatis în secretul revoluţiunil, iar Galatis urmesă să fi iniţiat pe căpitan Iordake, şeful gardel domnesc!, care la rândul sdu iniţiă pe ceî-l-alţî. 1). Atunci se împraştiă, in mare numer, broşiura despre profeţia lui Agatau-gliel, prin tote provinciile unde erau creştini ortodox! — Yedî d. Baritz op. cit. pag. 115. ' v a). Istoria revoluţiuni grecesc! de Al. Şuţu. — Lettfes sur la Turquie, par Ubicini, tom. II. pag. M etc. — Studiul d. Baritz despre istoria modernă a Greciei. 1<6ea Transilvania Ko. 10—12 pe 1871. 3) . Philimon, op. cit. voi. I. pag. 387. 4) . YedîviaţaluîRhigaSjdescrissădePereYOSîiic^KpT/OypG/^i/fGro;jioLlhv/m. Atliena, 1836. 5) . Gervinus. opera citată, pag: 148. - 7(5 Căpitan Iordache trecu în Bassarabia ca să atragă în eterie pe Cara-George, care nu făcu difficultăţî când în-ţelesse că eteria era condussă de Russia; prin acesta ellu spera să recapete tronul Serbiei, usurpat de Miloşiu. Cara-Gheorghe trecu îndată la Iassy, unde Galatis îl pre-sintă lui Leventis, ce trecea de nepot al lui Capodistria şi care ocupa provisoriti locul luî Pini. Leventis dette lui Cara-Gheorghe bani şi paşaport, dupe cum înlesnia la toţi eterişti ce trecătl în Austria şi Turcia; Cara-Gheorghe trecu în Serbia la un vechiu amic allu s6u, ex-Voe-vodul Wonitza, care locuia la Adzagna, lângă Semendria; dar Paşa de acolo, Marasche-Ali, aflând de la agenţii ruşi scopul sossiriî lui Cara-Gheorghe, trimisse oştire la Adzagna (16 IuniQ 1817); şi Wonitza, spre a scăpa de res-bunarea Paşeî ş’a luî Miloş, uccise pe ospele şi amicul său. x) Scufas muri în Iuliu 1818. Comitetul dirigent se mai mări cu alţi ş^pte membri. 1 2) Aceşti ş6pte capi îşî asociară şi el alţii; cu modul a-cesta se îmmulţi atât de mult numărul eteriştilor, în cât la 1820, Eteria numgra peste 200,000 affiliaţî, ataşiaţl la differite Comitete, respândite în oraşele principale din Europa. Insurecţia din Italia şi Spania, suflând assupra Grecilor spiritul revoluţionar, aprinse capetile lor de entu-siasmul libertăţii; lupta între Pdrtă şi Ali-Paşa îl încuragia. 1) . Philimon, op: cit: voi: I pag: 149—150. 2) . Şi a nume: A. Gazis, destinat pentru Mitias. Leventis, pentru Bucuresci. Patsimadis şi Komizopulos pentru Moscwa. Sekiaris, pentru Constantinopole. Anagnostopol, pentru Principate. (Acesta, certându-se cu corifeii Eterieî, fugi din Bucuresci, facend a se priimi în comitetu Archimandritul Grigorie Dikeos, d’uă moralitate problematică, dar forte activu, dibaciu şi cutezătorii.) Tzalacoff, pentru Pisa, (cu însărcinarea specială d’a attrage în Eterie pe Mitropolitulu Ignatie şi pe pringulu Alexandru Mavrocordatu.) In fine Csantos, pentru Petersburg. (cu însărcinarea d’a offeri lui Capodistria direcţiunea supremă a Eterieî.) PliHimon. Op: cit: voi: I pag: 23. Ali-Paşa, de pismă contra Porţii, didesse înapoi Sulioţi-lor Kiapha, bulevardul cellQ mai tare al Grecilor, din-preună cu tote muniţiunile de resbel 1); acesta silisse pe Greci a se allia cu rebelul Paşă contra inamicului comun ; dorinţa eteriştilor d’a cunosce pe &(>Xfy imprudenţa unor esaltaţî ca Galatis şi Kamarinos, cari prin conduita lor compromiteau mişcarea, temerea d’a nu deveni ridicoli ş’a se rdci entussiasmul general, acestea siliră pe directorii Eteriel a pune în capul mişcării pe unul din cel doi corifeii ce li se păreu capabili a juca rolul de a- dică, pe Capodistria sau pe Al. Ipsilanti. Majoritatea Directorilor opina pentru cella d’ântâiQ, şi minoritatea pentru cella d’al doilea; unii preferaa pana de diplomat, alţii spada de general. Csantos împăcă ambele partide, propuind pe amendoî; ella (jicea că şi capul şi braţul eraa necessariî într’uă întreprindere de felul acesta. Se hotăra dar a se adressa la amendoî. Acdsta era la Febr. 1819. Csantos fu însărcinat a se adresa la Capooistria; plecă dar îndată la Petersburg pentru acest sfîrşit. Capodistria publicasse, chiar în acel an, (1819) uă scriere anonimă 2) în care consilia pe Greci a fi prudinţi, ş’a nu precipita lucrul, aşteptând momentul când Russia va declara resbel Porţii; căci atunci numai vor putea fi siguri de reuşită, luptând sub stogurile Russiel. Csantos se presintă la Capodistria c’uă epistolă din partea lui Gazis, care’I rechema cuvintele selle de la Wienna, din timpul congresului, ţlicendu’I „că speră a se convinge „din mulţimea Thrasibulilor ce’l visitdsă, că rescularea „Grecilor a devenit uă necessitate imperidssă; şi că e da-„tor a conduce mişcarea. “ Capodistria respunse lui Csantos că nu pote priimi 1) . Pouqueville, op: citat. Cartea IV capit: 4. 2) . Observaţions sur Ies movens d’ameliorer le sort des Grecs. Corfou */lfl A-prilie 1819. Englesul Waddington în opera la Visite en Grece dans Ies annees 1823 et. 1824 (tradusă în limba germană de Schott la Stutgard, 1825) atribue acea operă luî Capodistria. acea sarcină; dar capii Eteriei se pot servi cu a/tc mijloc şi le uresă succesii bunii. 1} Eforii din Pelopones nu se disperară, ci însărcinară pe Vardalah din Odessa, pe Kamarinos şi pe Paparigopol (1820) a încerca şi eî lângă Capodistria, spre-a’l face se priimescă rolul de «Q'/j- Capodistria respunse luî Vardalah, camarad şi amic intim de scolă, că Czarul e contra eterieî; că Corifeii să’şl înfrânese entusiasmul, care a devenit uă nebunie; căci altfel vor compromite causa sacră prin precipitare. Intr’adevgr, Czarul Alexandru, care trecea de liberal înainte de 1815, se rgcisse de liberali la congressul din Aix-la-Chapelle; apoi revoluţiile din Spania şi Italia îl rg-cisseră şi mal mult; în urmă, mfissurele luate contra Re-voluţiunilor, în unire cu cel lalţî potentaţi din Sânta al-lianţă, îl silea a fi în reservă, spre a nu trece de necon-secinte, mal alles că, prin încuragiarea rescolel Grecilor, încuragea şi rescola Polonilor ş’a altor popull subjugaţi; pentru aceste cuvinte Alexandru nu putea încuragea pe ţaţă întreprinderea Grecilor; simpatisa însă într’ascuns cu iubiţii sr/ Greci, cum i numia ellu. Kamarinos, trimis de Petrobey la Capodistria, tot pen-fru scopul pentru care fussese trimis Csantos şi Vardalah, priimi şi elin acellaş respuns. Paparigopol, dragoman al consoluluî russesc de la Patra, priimi şi ellu un respuns analog. 2) *). (rervinns pag: 104. *). Gcrvinus; op: cit: pag: 1;V — CAPITOLU III. Planul eteriei, şi causa amânării Revoluţiunii fixată pentru dioa de 24 Novembre 1820. Aflând pe <%>}, Grecii fură coprinşî d’un entusiasm frenetică. Lista Eteristilor se umplu de numele cellor mai notabili Greci, în fruntea cărora figurau Capii Bi-sericel. Prima epistolă a lui Ipsilanti, trimisă la comitetul central din Constandinopole, în calitate de comandantu su-. prem, fu împărţită ca nisce moşce de Grecii entusiasmaţî 1). Prin art. 13 din planul general, se hotăra ca Căpitan Iordache cu Sawa şi cu Tudor Vladimirescu să ridice stogul revoltei în Muntenia; eî se basaă p’acestă dillemă: dacă Turcii intră în Principate ca se sugrume revoluţia, Russia i declară resbellu că a călcat tratatele, şi Grecii capătă independinţa lor luptând sub stegurile rusesc!; dacă Turcii nu intră în Principate de frica Ruşilor, Grecii trag mari folose din Principate pentru triumful causel lor. Se trimisseră scrisori către toţi capii din differite localităţi după marginea Dunării, şi din Iaşi şi Bucurescî, cum şi la Milo^ ca se fie gata pentru $ioa fixată. 2) In privinţa teatrului luptei, Ipsilanti era de opinie a *) Vedî acea epistolă în Philimon. op, cit, voi. T pa*. 349, etc, 2) Idem voi. I. pa£i*. 52. începe mişcarea din Pelopones, fiind că’lQ assigurasse cei de acolo că forţa Turcilor în acelle părţi era inferioră Grecilor; alţi! însă, ca Perevos, susţineau că Grecii d’acolo sunt lipsiţi de arme şi muniţiunî; şi că începând mişcarea din Principate, va face diversiune Turcilor, ce vor fi siliţi a împărţi oştirea în Principate şi pe marginea Dunării; şi Grecii din Moreea şi Pelopones vor putea astfel lupta cu puteri egale. 1) Ipsilanti însă persista în ideea sa, ca să nu se com-promiţă Russia începând mişcarea din Principate; dar nici din Grecia nu credea că e timpul a o începe, ne-fiind încă preparaţi Grecii. In timpul acesta, mal mulţi capi din diferite comitete trimiteau planurile lor şefului suprem, arătând prin ce mijloce să piardă favorea Sultanului, Vizirul Halet, inamicii allu Grecilor; şi cum să se ocupe Brăila prin surprindere; în fine Sawa era de părere să se aştepte ânteiu rescularea Sârbilor şi a cellor lalţl creştini din differite părţi alle Turciei; să se iniţiese cel duol Domnitori din Principate în secretul conjuraţiunil, ca prin ajutorul lor să se potă forma unu corpu de oştire de câte-va mii; şi în fine, Grecii să ceră de rege un membru din famillia imperială a Russieî. 2) Ipsilanti defipse în fine ţH°a de 14 Noembrie 1820 pentru începerea acţiunii în Moldavia; prin urmare ordonă generalilor seî Sawa şi Olimpie, ca în acea ţii să restorne guvernnl lui Alesandru Suţu, bănuit de contrariu Eterieî, şi să’lu înlocuiască cu un Guvern provisoriu, compus din boierii iniţiaţi în secretul conjuraţiei, assigurând ast-feliu Eteriştilor trecerea lor peste Dunăre, şi concentrând totă oştirea între Vidin şi Adacale. Dacă vr’un Consul ’I ar \ întreba cu ce voie fac eî acâsta, sâ’I respunţlă că să ! trimiţă în Iassy un om a afla respunsul dela Ipsilanti; le recomanda însă sâ pălească bine drumurile, ca nimeni J) Gervinus. op. cit. pag. 170. 5) Philiraon. op. cit. voi. I. pag. 45—40, 74—75—80. — SI să nu potă eşi din Bucuresci; să trimiţă 200 ostaşi a’la întâmpina la Buzeu, şi cu restul să manţie ordinea ca să nu se facă jafuri; că de vor urma cum le prescrie, vor lucra conform dorinţei augustilor Sefî, cărora le au făcut toţi jurământul de credinţă; le recomandă discreţiunea, căci la din contra numele lor vor fi blasfemate ca alle acelui miserabil de Econom, ce trădasse la Turci secretul Conjuraţiuniî; le flata amorul propria, spuindu-le că denşiî vor deschide callea spre a merge în mijlocul fraţilor lor, ce’î vor priimi ca pe liberatorii lor; iar numele lor vor fi încununate cu cununi de glorie; în fine, că a dat şi pentru Constantinopole ordinile necesarii; ast-feliu că lupta va începe d’odată în tote părţile. *) Tot atunci se adressă Ipsilanti şi către Miloşu ca să rescole şi ella pe Şerbi la epoca arătată 2); în fine scrise şi luî Caravia ca în clioa de 14 Noembrie să se afle ascuns împrejurul Iassylor, cu toţi omenii seî, luând instrucţiile necessaril dela Lassane secretarul seu, avend cu ella şi pe Csantos. 3) In Iassy agenţii luî Ipsilanti lucrau şi eî în favorea Ete-rieî. Eforii înrolasseră destule braţe, şi strânsesserâ destul bani prin contribuţii, pentru reuşirea planului; pe de altă parte Iacov Rizu, Ministru şi amic lui Vodă Suţu, încredinţa pe Ipsilanti despre cooperarea Domnului sfid la causa sacră. 4) Boierii din Moldova, ca şi cel din Muntenia, nu erau toţi iniţiaţi în secretulu conspiraţiuneî; pentru cuvântul că Grecii nu aveau destulă încredere într’enşiî; mal alesu că boierii se temeaa de uă rescolă contra Turcilor. 5) J) Yetlî epistolele selle cu data clin 24 Octobre 1820, scrisse la Cbişineu, în Notele primului volum din istoria lui Ion Philimon, pag. 233—235, unde li-; gureşă şi celle doue epistole, din care una scrisă de însuşi Ipsilanti cu mâna,) stângă. 2) Notele voi. I din opera lui Philimon, pag. 127. 3) Idem pag. 235. 4) Idem pag. 247. rj) Idem pag. 90. 6 — 82 — La 15 Noembrie, Domnul Suţu avu uă întrevedere la Sculeni, prin mijlocirea lui Rizu, cu George Cantacuzin, ca din partea luî Ipsilanti, şi allă căreia resultatu fu favorabil Eteriei. *) (Dintr’uă epistolă a luî Sawa către Csantos, cu data din 29 Octombrie 1820, se vede că Brâncoveanu era iniţiat de Sawa în secretul conjuraţiuniî, cu condiţiune însă, ca numele s6Q sg rămâe necunoscut celor-lalţî conjuraţi 2); | ceî-lalţî boerî, precum Constantin Samurcaşiă, Filipescu j (Vulpe) şi alţii, ce făcea parte din Eforia din Bucurescî, 1 eraU iniţiaţi prin Olimpie în secretul revoluţiuniî. Pe de o parte, neînţelegerile între Sawa şi Olimpie, unulu îngrijeata despre puterea Turcilor 3), cellalt en-tusiast de bravura Grecilor; şi nehotărârea luî Miloşia, care nu se pronunţă definitiv, voind a vedea maî ântâiu resultatul cererilor selle către Portă, ş’a sg decide după ce va vedea pe Russia angajată în resbellu cu Turcia: pe de altă parte neînţelegeri între Mihaiii Suţu, (Domnul Moldovei) şi Ipsilanti în privinţa sorteî acelluia după isbucnirea revoluţiuniî; neîncrederea ce’î însuflasse Ale-sandru Şuţu (Domnul Munteniei) pe care Olimpie nu pu-tusse a se decide rî’a’lu assassina, repumnându’î asemenea faptă, nedemnă de un om deprins a brava glonţele pe câmpul luptelor de independinţă; în fine, aşteptarea morţii lui Şuţu, fie prin venin, fie prin glonţa; acestea tote siliră pe Ipsilanti a amâna (jioa fixată pentru ridicarea stindardului Revoluţiuniî. Lassane, secretarul luî Ipsilanti, fu trimis la lassy a încuragea pe Mihaiu Şuţu, ca să puie la dispoziţia Ete-riel şi banii si oştirea ţgreî, şi sg restabilescă concordia între capii militari, ce erau în neînţelegere % Lassane reuşi, şi Suţu dete ordin în consecinţă poteci Philimon, op. cit pag. 88—91. *) Notele lui Philimon pag. 247. 3) Vedî pag. 93 din opera citată a luî Philimon. 4) Corespondinţa între Rizu şi Lassane cu Ipsilanti.se p6te vedea în Notele primului volum din istoria luî Philimon. pag. 247, 251 şi 325. rilor din Bacău, din Piatra şi din Suciava; pusse la caile a se strânge provisiunî; şi depusse 130 mii lei în casa E-terieî, mal promiţând alţi 100 mii 1). Olimpie însă, însărcinat a attrage pe Miloşiu, Prinţul Serbiei, şi cu care in-trasse în corespondinţă încă dela 24 Martie 1820, nu fu norocit în missiunea sa; Miloşiu respunse prin cuvinte vage, neangajându-se la nimic; Olimpie însă nu pierdu speranţa. 2) Miloşiu dovedisse, în revolta sa dela 1815, că era viclean sau prudinte, ştiind a’şi face prin purtarea sa un partid chiar între Turci 3). In Muntenia, între Olimpie, Sawa, Farmake şi Perevos, se închiasse un act în care se lăsasse locu şi pentru semnătura lui Miloşiă. Prin acellQ. act se obligau a apăra cu viaţa lor patria, religia şi legile naţiune! ellene,] care, pe cât a păstrat aceste trei virtuţi, a fost gloriosă şi liberă ; prin urmare, se legau prin jurământ a imita esem-plul acelor Eroi din cari (jiceau că să trag, ş’a avea în vedere numai fericirea patriei lor. In acea sacră legătură, 4icu el, vor intra toţi aceia cari vor da probe că possedă acelleaşî sentimente, fiind destul d’a se bucura d’uă bună reputaţie printr’uă conduită nepătată. Se făcură cinci coppil după acestă legătură, purtând fie-care semnăturele tutulor, şi luând fie-care câte una. Acest act era făcut pe pământul ellen; şi purta data de 21 Maiîi 1820. 4) Miloşii refudă a suscrie acest act; prin scrisorile lui equivoce către Olimpie şi către Sawa, cu data din 30 Maiă, 13 August şi 26 Septembrie 1820, ellu nu se angaja la nimic. Intr’una, le mulţumeşte de simpatiile lor pentru Şerbi, îl assigură că nutreşte acelleaşî sentimente pentru denşiî, şi că epistolele selle pot fi privite ca uă probă de 2) Op. lui Philimon Yol. I. pag. 110. 2) Gervinus, op. cit. Yol. I. pag 150. 8) Idem pag. 78. 4) Notele primului volum al Istorii lui Philimon pag. 251. consideraţiunea ce le păstreză, fiind tot-d’auna bine-voi-torul lor. Intr’altă epistolă, Miloşii! le face cunoscut sgo-motele despre triumfurile lui Ali-Paşa contra Turcilor, şi numirea lui Hurşit-Paşa ca Vizir; îl assigură din nuou despre sentimentele selle de amicie, mulţumindu-le de ştirile politice din lume ce’î comunică, şi speră că dorinţele Şerbilor vor fi aprobate de Portă. x) In timpul şederii s£lle la Chişineu, Ipsilanti se încercă a îndupleca pe Generalul Orlofif, ce comanda avant-garda oştirii ruseşti dela Prut, sub Mareşalul Vitgenstein, ca să participe cu corpul sgQ la Revoluţiunea Grecilor. Ipsilanti spera ca, prin intrarea trupelor ruseşti în România, Turcia va declara resboiu Russieî, chiar când Im-pgratul Alesandru ar desapproba purtarea lui Orlofif; prin urmare, participând şi Grecii în resboiul turco-russu, causa lor ar câştiga. Illusiunî de poet! Avea destule esemple în istoria Russieî că profitul din asemenea lupte îlu trăgea numai Russia. In preziua de a se decide, Orlofif fu chemată la Petersburg, negreşit după denunciarea Generalului Kiselefif, ce se afla atunci la Chişineu, şi care bănui, din desele convorbiri alle lui Ipsilanti cu Orlofif, că se urzeşte ceva de felul acesta. 2) J) Idem pag. 252, 254 şi 255. 2) Philiraon op, cit. pag. 87. CAPITOLU IV. Ipsilanti schimbă planul d a începe mişcarea din Pelopones. La 5 Ocf£>mbrie 1820, Ipsilanti convocă în cimitirul dela Ismail pe capii Eterieî din diferite părţi alle Greciei, între cari figuraţi Dikeos, Perevos, Leventis şi Csantos, ca să desbată împreună planul lui Sawa, pe care ’lu şi a-probară 1). Aci se decisse luarea arsenalului ş’a flotei turceşti p’o nopte întunecosă, şi chiar prinderea Sultanului. La 13 Octombrie, se ţinu altă conferinţă, tot la Is-mail; şi se hotărî din nuou ca mişcarea să se începă din Moreea, unde Ipsilanti va trece prin Triest; iar Dikeos se trecă în Pelopones, şi Perevos în Laconia, pentru organisarea luptei. La Sculenî, Ipsilanti se înţelesse cu Rizu, ministru lui Suţu, care aprobă şi ellu acest plan. 2) Se dederă ordine în consecinţă către insulari, chemându’î la arme, şi spuindu-le că Grecii sunt gata a cere drepturile lor cu arma în mână. 3) Apoi scrisse lui Miloşiu, (5 Noembrie) amerinţându’lu cu Ruşii şi cu Turcii; şi asigurându’lQ că insurecţia se va întinde dela Moreea până la Dunăre. 4) *) Philimon op. cit. voi. I. pag. 47. 2) Gervinus, op. cit. pag. 172, — vcdî şi Suţu pag. 11. 3) Philimon, voi. I. pag. 377. 4) Idem pag. 237. Dela Sculeni, Ipsilanti trecu la Chi.şineu,' la cumnatu-s6Q Katakatzy, guvernatorul Bassarabiei. Aci, sub in-fluinţa celor ce’lti încongiurau, îşi schimbă hotărîrea; şi să decise a începe îndată ostilităţile din Principate. Ordinele fură revocate din noti; şi acesta provocă o mare perturbaţiune şi descurajeare. Ipsilanti făcu uă ultimă încercare lângă Miloşii!, pro-puindu’î un tratat federativ între Grecia şi Serbia; dar Miloşiu, care nu făcea deosebire între Turci şi Fanarioţi, respunse tot în sensul epistolelor selle de maî nainte. i) Din minutul acella, căderea întreprinderii luî Ipsilanti era sigură, după cum a dovedito Sawa, alle căruia consilii înţelepte fură dispreţuite. Linguşirile celor ce în-congiurati pe Ipsilanti, între cari şi Rizu, ce’lti compara cu Eroii Elladeî şi cu aî Americei 2); şi mai ales intri-gele Russiei, care voia prin acesta a compromite causa Greciei; apoi' neesperienţa luî Ipsilanti de care dedesse mai multe probe 3): iată adeveratele cause alle schimbării planului, atât de fatală întreprinderii' Grecilor. Să ascultăm justificările lui Ipsilanti. „Sunt acusat, pornind spre Gorjiu, întâlni pe vechillul veta-fuluî plaiului Horeau, care venia la Zărăfia (cassieria) districtului Vîlcea cu vr’o 2000 galb.; Tudor i ordonă se’l urmese cu banii şi cu plăiaşul ce’l însoţia. 4) Vineri, 21 IanuariQ, Tudor sosi în Tergu-Jiului pe la sfinţitul soreluî, oprindu-se la Vasile Mdngă, sameşulu districtului; parte din arnăuţi tăbărâră pe maidanul din dreptul caselor lui Mdngă, (între casa răposatului Şetraru Chiriţă, şi casa răposatului doctor CulcerQ), unde era Isprăvnicatul; restul umplu curtea casei lui Mdngă. Vr’o cinci Arnăuţi priimiră ordin a adduce îndată pe ispravnicul Clucerul Dinică Otetelişanu; căci celălalt ispravnic, Căminarul Iorgu Văcărescu, lipsia în district. °) *). Fotino, op. cit. pag. 6. — Vedi şi Nota No. XX. ă). Dîrzenul, No. 646. — VedT şi Nota No. XXI. 3). Idem. % Idem. 5) După relaţia luî Grigorie Mongescu, fiul luî Vasile Mdngă. — Dîrzenu susţine că Tudor, oprindu-se la Obrazia, aprope de Jiu, trimise d’aci pe Ma-lîedonski cu 90 Arnăuţi ca se ridice pe ispravnicii judeţului. — 92 — In timpulQ acesta, Tudor ordona Arnăuţilorîi a da cailor fân şi grăunţe, şi a’î potcovi, stând gata de plecare ; iar ellu se primbla prin pridvorul casei, conversând cu soţia luî M<5ngă, până s6 sosescă acesta dela ză-răfie. Tudor purta peste vestmintele selle uă tătarcă cu mânecile stâmte, peste care era încins cu sabie. *<) Pe când soţia luî Mongă i prepara cina, compusă din peşce prdspet, fiind $i de post, Arnăuţiî adduceau într’uă trăsură pe ispravnicul Otetelişanu şi pe Sameşul Vasile Mongă. Tudor ordonă ispravnicului s6’l urmese la Bra-dicenî, accordându’î uă oră numai pentru a se prepara; pentru care sfârşit i se şi dette de pază câţî-va Arnăuţî. 2) Otetelişanu stărui a i se arăta ordinM domnescu, dar Tudor refusă, ţlicendu’i că’lu va arăta la satul Brădi-ceniî, în presinţa ambilor ispravnici. 3) Tudor se închisse apoi cu Vasile Mongă într’uă cameră, unde’î destăinui tot planul sgQ, îndemnându’ltt a’lu însoţi la Tismana. Mongă i respunse că nu pote merge, avend în zărăfie peste ioo mii lei 4), de care nu se pote deslipi. Tudor consimţi sb remâie Mongă la postul seti, declarând că n’are nevoe de banii Vistieriei, şi că. va pedepsi pe orî-cine s’ar attinge de denşiî; apoi încredinţa pe amicul s€Q. că rescularea poporului se face cu con-■ simţimentul boerilor patrioţi. — Cu tote astea, arhon Sluger, i observă Mongă, fapta D-le este cutezătore; şi nu vei scăpa cu viaţă din acesta rescdlă. — Şciu bine, prietene, respunse Tudor; dar din ce-sul când m’am născut, m’am îmbrăcat cu cămaşa morţii. 5) *) Grigorie Mongcscu. 2) Idem. s) Dîrzenul. No. 64G. 4) După relaţia comunicată de reposatul Scarlat Rosetti, ce fussesc strâns legat cu Vasile Mongă. — D. Grigorie Mongescu susţine că Mongă avea în zarafi e numai 15000 leî. 5) Scarlat Rosetti, N. Popescu din Muşetesci. şi Cioranul pag, 80, După miecl'ul nopţii, Tudor porni cu trupa sa; pe O-tetelişanu îlă pornisse înainte sub pază la Tismana; iar ellQ se opri la cârciuma Stolnicului Viişorânu, distanţă d’uă jumătate poştă de Jiu *), unde repaosă câte-va ore, pu-ind strejî pentru pa'jă. A doa ătrînilor ce au făcută parte din oştirea luî Tudor dela 1821, şi despre care am menţionat mat înainte. -- 105 — (le către uă cetă de Plăieşî, sub comanda unui' Ceauşii Costache. Somat a se preda, după ore-care împotrivire, acesta deschise porţile monastireî, sau amăgit de cuvintele de libertate, proclamate de Tudor, saii intimidat de mulţimea poporului armat, ce’l însoţia. In clopolniţa monastirii erau închişi Căpitanii Craini-ceanu şi Dumitrache, despre care am vorbit mai sus; cum şi Ceauşu Istrate, Pau Nicolicescu şi Bărbuceanu Presicenu; iar pe Dumitru Protopopescu, (autorul memoriului de la Nota No. XV, arestat şi dânsul cu Crăiniceanu şi ceî-l’alţî) Tudor îl pusse se scrie în cancelaria sa, unde se afla ca grămătic Kinopsi (ce era la începutul anului 1821 grămătic la Ispravnicul de Gorjiu); iar ca scriitori, erau Kreţiescu (Ortopan), Ghica Aurel, şi alţi. *) Dupe ce întări şi Strehaea, cum întărisse Tismana, cu Panduri şi provisiuni, Tudor porni la Monăstirea Motru, în care se aflaţi închişi, cu uă ceată de Panduri, Ispravnici de Mehedinţi, căminarul Ştefan Bibescu, şi Stolnicul Viişoreanu, numiţi de curând de Căimăcămia ţgrrei. Somaţi a se preda, Ispravnicii refusară; atunci Tudor ordonă Pandurilor a descărca puscile în cei împresuraţi; dar aceştia, fiind adăpostiţi de didurile M-reî, ucisseră vr’o 1 x Panduri şi Arnăuţi; cu tote acestea, Ispravnicii, cari nu eraţi preparaţi pentru un lung assediu, trimisseră parlamentari, cu condiţie că de’I va lăsa liberi, ei vor preda M-rea lui Tudor. Acesta consimţi, Ispravnicii plecară la Craiova, iar Tudor occupă şi M-rea Motru; apoi aşe^ă tabăra sa la Ţînţărenî, aştepţănd evenimentele. 2) Să lăsăm pe Tudor împrejurul M-rei Motru, unde a-lerga din tote părţile poporul armat spre a mări oştirea liberatorie; şi se ne întorcem la Bucuresci ca se cercetăm conduita Căimăcămiei, după mortea lui Vodă-Suţu şi rescularea poporului de Tudor. ') Nota No. XV. ®) Memoriul luî Dărdeauu. Trompetta No. 648.—Vedî şi memoriul Protopo-pesculuT. Nota No. XV. — Vedî si Nota. No. XXIX. CAPITOLU VIII. Primele acte alle Boerilor contra mişcării iu! Tudor. Prin ordinul dela 15 Ianuariu 1821, Vodă Suţu, presimţind mortea sa, numia uă Caimacamie de şepte boieri d’aî Divanului domnesc, urmând în acesta consiliul consolu-lui russQ 1). Acei boieri, dice ordinul, se vor ocupa cu cercetarea proceselor ce erau de competinţa Divanului, şi cari, din causa boliriî lui Suţu, se îmulţiseră forţă mult, în cât suferia poporul 2). La ca35. 8 - 114 - Pandurilor, ce alergau cu grămmada sub stogul liberatorului, luară alte măsuri mal energice, atăt pentru li-niscea capitalei, cum şi pentru înfrîngerea cu ori ce preţ a rebelului, care devenisse acum de temut, precum mărturisii! însuşi Caimacamii. CAPITOLUL IX. Măsuri energice luate de Reacţiune pentru năbu-şirea Insurecţiunii. Pe lăngă măsurile arătate în capitolul precedent, pentru a paralisa mişcarea, guvernul mai luă următorele măsuri: Dette ordin cellor însărcinaţi cu paza linişte! capitale! a potoli orî-ce cdrtă ivită între locuitor!; iar prăvăliele să fie închise della apusul sdreluî, obştindu-se acesta prin pristav, şi noptea să nu umble nimeni fără felinare; şi numai până la 2 ore turceşti din nopte (8 ore.) J) Ordin către ispravnicii din România-mică a strejui bine vadurile de trecătore peste Olt; şi, pe lăngă cata-nele spătăreştl, să fie şi câte un credincios al Divanului din Craiova, însoţit de boerinaşiî credincioşi aî' districtelor, deosebit de cel rânduiţi de Ispravnicaturî; şi să priveghese toţi a nu se lăsa să se stricdre tâlharii sculaţi contra stăpânirii, cu căpetenia lor Tudor Vladimirescu; iar tote podurile şi luntrelle să se trdcă din coa de Olt, arestând pe cel bănuiţi, şi trimiţăndu’I la BucurescI sub bună pază. 2) Ordin la şdpte Boieri veliţi d’a priveghea singuri în *) *) Ordinu din 4 Februariu către Aga şi SpătariulîL Condica No, 96 a Arhivei, pag. 202—204. *) Idem. pag. 20o. personă, în fie-care nopte, pentru pa(,îa bunei ordine, pe stradele principale alle capitalei. *) Ordin către Aga şi Spătarul d’a pune seridsă îndatorire Zapciilor a nu supăra pe ţiganii Domneşti cu luare de taxe contra legiuirilor; ş’a-’î face respuncjgtorî de a-semenea abuzuri. 2) Notă către Consulul Russiei ca să dea ordină supuşilor săi a nu purta arme ndptea, dela 3 ore înainte (9 ore); ş’a nu umbla pe strade fără felinare şi fără trebă. 3) Ordin către Aga, Spătarul şi starostea de negustori, ca să liniştescă poporul, prin pristav, despre minciunele cari se aud, fiind linişte în ţdrră; şi să le iasă din gând asemenea zadarnice /andasii, căutăndu’şl fie-care de meseria sa; căci stăpânirea are neadormită îngrijire pentru liniştea tuturor. 4) Ordin către Aga (Nicolae Filipescu) ca brutarii să văn^ă ocaoa de păine albă câte şase parale, pedepsind aspru pe cel ce ar vinde mal scump. 5) Ordin către Căminarul Sawa, şi către Căpitanii Iorda-chd şi Farmake, încredinţându-le paza Bucurescilor; ş’a-utori^ându’î a recruta oşteni dintre Bulgarii familişti din ţdrră; făcându’I responsabili de liniştea capitalei; luănd în fine tote măsurile necessaril pentru liniştea publică, şi assigurarea locuitorilor despre tâlhăreştile urmări alle res-vrătitoruluî Tudor, care a băgat spaimă în dmenî. 6) Ordin către ispravnicii din Prahova, Dămboviţa, Ar-geşiu, Muscellu şi Olt, cum şi către ispravnicul de streini, ca să îngăduie pe trimişii lui Sawa ş’al frate-seu Pa-nait, cum şi pe aî lui căpitan Iordache, a strânge dintre Bulgarii din partea lobului dmenî cu plată, deprinşi cu arma şi viteji, pentru înfrângerea resvrăhtorulul. 7) *) Condica No. 96 a Arhivei pag. 208. 8) idem idem 210. ’) idem idem 212. 4) idem idem n 213. 6) idem idem n 216. e) Vetjî Notta No. XXIII. ’) Djrz£nu, loc. ei t No. m. — 117 — Sawa începu a recruta chiar Albanezi vagabonzi; dar, prin disciplină, făcu din eî în scurt timp nişte adevăraţi oşteni; organisă apoi' bresla Tabacilor, ce se urca peste 1,000, inşi, buni de luptă; căci Sawa avea mare înflu-inţă asupra lor. Fortifică Mănăstirea Radu-Vodă, unde Tabacii assigu-rară familliele şi averea lor mişcătore, însărcinându-se singuri cu apărarea ei. Fortifică încă Mitropolia şi Mănăstirile Mihai-Vodă şi Antimul, lăsând în fie-care căte uă mică garnisonă; iar Sawa cu restul oştirii, să însărcină cu pa, Xotta No. XXVI. CAPITOLU X. MesurI estreme pentru năbuşirea Revoluţinnil. Caimacamii, zăpăciţi şi f<5rte tulburaţi, cum singuri mărturisesc *), alergară la ultimele mijloce de apărare. Trimit chiar pe Căpitanii Iordake, Farmake şi Ienake j cu 200 Arnăuţî, din cel 600 destinaţi pentru pada Capi-1 taleî, ca, unindu-se cu cel trimişi mal ’nainte, şi cu pan- '* durii stăpânirii, să lovescă pe Tudor, toţi de odată; şi să’lp sfărâme. 2) Trimit şi pe Pavel Makedonski, fratele lui Dumitru Makedonski, ca să îndemne pe acesta şi pe Tudor să încetele cu tulburătârele lor porniri. Trimit în fine Lipcani cu a doua scrisdre către Tudor, în care, respuncjând la epistola acestuia dela 4 Februarie, îl inputati că cugetă â versa sânge creştinescu; că a-bucjurile se îndreptesă pe callea legală; că are a da cont lui Dumnezeii de sângele versat; că s6 încete cu asemenea urmări, şi să resipescă poporul; că. s’a numit Domn Calimah, care ’î va cere cont de fapta sa de răsvrătitor; iar dacă va lăsa armele, Divanul va mijloci iertarea sa la Domnitor. 3) Pavel Makedonski se întorse dela Tudor cu urmâto- ‘) Dîrzenul, loc. cit. No. 65iî. ’) idem „ „ No. 6o2. ;>) Yedî Notta No. XXVII. — 121 - rele trei propuneri, ca condiţiunî sine qua non pentru în-cettarea rescoleî: 1 Stărpirea abusurilor. 2 Despăgubirea locuitorilor jefuiţî. 3 Assigurarea vieţeî lui Tudor ş’a căpitanilor sei, cum şi plata unora din omenii sCI. x) Caimacamii i respunseră prin altă scrisore, în care ’lu încredinţat! ca şi eî hotărâsseră a face cercetare pentru descoperirea abusurilor şi despăgubirea cellor nedreptăţiţi ; dar aQ fost paralisaţî prin rescularea poporului; astfel că nici un cercetător n’ar mal fi avut curagiul a merge prin sate pentru asemenea sfârşit; promit însă uă seri-osă anchetă, îndată ce Tudor va înceta din propaganda sa, şi dacă va sta pe loc; i promit assigurarea vieţeî, dacă va lăsa armele; iar tote propunerile sdlle nu se pot îndeplini de cât prin Caimacamii domnescl ce se aşteptă; dacă însă va continua netremmcele selle urmări, mortea va fi resplată sa; în fine Câimăcămil termină epistola lor cu aceste semnificative cuvinte: „să nu cutezi a te cre-| de mal mult de cât ceea ce firea te-a făcut. a)“ Aceste cuvinte caracterisă pe Boeril din timpul revo-, luţiuniî dela 1821 şi 1848 : el se credeau singuri în drept / a occupa înaltele funcţiuni alle Statului, de şi le lipsiau cultura; iar ceî-lalţî, ori cât de mari merite ar fi avut, credeai! că sunt născuţi a fi slugele lor plecate, cărora se milostiveai! a le încredinţa posturile celle mal modeste; în privinţa lui Tudor, acel Boerî nu se puteu împăca cu ■ ideea că, ajutat de noroc, ar avea şanse a se face Domn, usurpând ast-fel drepturile lor. Ce fel! Un boerenaş de a treea classă, un Sluger Tudor, se ceră reforme politice-şi sociale? Şi mal alles cu mâna armată? Se ajungă în fine Domn? Tudor le respunse, în mod elocuent, prin epistola sa către Văcarescu, care e cap d’operă în fe- r) Vcijî Di im*nu loc. cit. >'«». OîH. ă) Notta Xo. XXYIJI. Iul s6u; 'le respunse: că acelle reforme, ce trebuiau făcute de stâlpii ţfirrei, vor folosi tot Boerilor; că tâlhari sunt jefuitorii patriei, stigmatisaţl de faptele lor, ş’alle cărora inimi le a împietrit Dumnezeu, ca p’alle Egipte-• nilor; că patria e poporul întreg, iar nu tagma jefuito-;rilor; că Tudor nu e de cât avocatul armat allu poporului, pe care jafurile Boerilor, uniţi cu Grecii, l’atl addus la disperare, în cât a crezut a reclama ellu d’adreptul drepturile şi uşurările ce Boeril ati refusat a reclama, de frică sati de servilism; că dacă Boierii ar fi patrioţi, s’ar pune în capul mişcării, şi ar dobândi eî privilegile lor ş’alle ţgrrei, usurpate de streini, din causa ticăloşiei lor: în fine că, chiar sugrumată d’ar fi rgscdla, lumea şi isto4 ria tot pe Boerî vor critica, că n’au ştiut profita de oc-; casiune, spre a emancipa ţdrra de jugul strein; dar dacă va birui poporul? Unde vor scăpa tiranii lui? *) Dar Boeril erau orbiţi, împietriţi! Eî nu sciură profita de lecţiune; ast-fel a trebuit multe revoluţiunl ca Boeril să fie siliţi a îmbrăţişa principiele sacre de egalitate şi libertate; şi atunci chiar ati trebuit priveghiaţî, acel Balauri, căci se siliră a lua înapoi prin fraudă ceea ce ati fort siliţi a da poporului de nevoe. îndată ce Caimacamii ţârreî luară sciinţă prin Capu-x01an de numirea lui Scarlat Callimah ca Domn în Muntenia, i espediară, prin într’adins căllăraş, uă anafora sad relaţie pe larg despre celle întâmplate în ţ£rră dela 19 Ian. până la 10 Febr.; şi cerându’î domnescul consiliu, îllU rugaţi a grăbi venirea sa; căci numai presinţa înălţime! s^lle în ţ£rră ar putea schimba faţa lucrurilor. 2) Abia trecusseră ş6se (jille dela plecarea Văcăresculuî peste Olt, însărcinat cu comanda generală a oştirilor destinate a combate mişcarea lui Ttidor, şi Caimacamii îllu înlocuiră cu C. Samurcaşti, care, cum am arătat, era sufletul eterieî în Bucurescî. Ce motive seriose să fi pro- M Veilî Notta Xo. XXXII. Notta No. XXIX. vocat asemenea măsură, când Văcărescu se bucura de totă încrederea Boerilor? Cioranul *) şi Fotino 2) cred, şi noi su'ntem de părerea lor, că Boeriî eteriştî, temându-se de Văcărescu, care, prin energia şi încrederea ce însuffla oştirilor guvernului, ar fi putut reuşi să înfrângă pe Tu-dor, şi se nimicdscă ast-fel planurile lui, ati întrebuinţat tote mijlocele de care dispuneţi a decide guvernul ca să înlocuiască pe N. Văcărescu cu C. Samurcaşti, singurul ce ar fi putut, ^icdu eî, să înduplece pe Tudor a lăsa armele, evitând ast-fel şi vărsarea de sânge. Numirea luî Samurcaşu descuragiă pe Boeriî de peste Olt, căci Văcărescu luasse tote mgssurele spre a paralisa mişcarea; iar Samurcaşti, ca Grecu raffinat, nu inspira încrederea ce o inspira Văcărescu. Temerea lor se realisă; şi guvernul că(^u în cursa întinsă de Fanarioţi. Căimăcămia dette luî Samurcaşti carte deschisă, lăsându’î liberă acţiunea, numai să pdtă potoli cugetul numitului Sluger, pnn ort ce mijloce va şti, şi sg adducă în sfârşit liniştea în acelle judeţe tulburate, etc. 3) Samurcaşti ducea luî Tudor, din partea tuturor boerilor, uă carte de ertăciune, în care Tudor nu maî e tratat de tâlhar sati de resvrătitor. 4) După plecarea luî Samurcaşti, sosi şi respunsul de la N. Văcărescu, care anunţiă guvernului că apostatul de Theodor nu consimte cu nici un chip a lăsa armele; şi la consiliile şi ameninţările selle, Ellti a dat respunsul pe care ’lii trimite în original cinstitului Divan, spre celle de cuviinţă. 5) Abia sosi Samurcaşti la Craiova, şi prin ştafeta înştiinţa Căimăcămia a’I trimite, fără întârziere, în termen de 24 ore, 172 miî lei. Find-că Samurcaşti nu se esplica, Boeriî crezură că l) Op. cit. pag. 25. -) Op. cit. pag. 22, 23. s) Notta No. XXX. 4) Nota .. XXXI. :') Nota ,. XXXII. 124 ceea ce n'a putut face plumbul va face argintul; fără multă chibzuire dar, luară cu înprumutare 102 mii lei, pe care ’î şi porniră la 25 Februarie; iar restul de 70, mii îlti espediară a doua $i, la 26, cu omeni într’adins. Căî-măcămil crezură că d’astă dată revolta va fi domolită. „Dar se vede, ) Yedî Notta No.XXIV. 1-J8 "■ mandi Giuvara 1), Tudor aşe^ă tabgra sa la Ţînţărenî, un sat cu posiţie strategică, apprope de M-rea Motru, unde avea mare parte din oştirea sa concetrată, şi multe provisiuni şi amuniţie. Giuvara, iniţiat de Tudor în secretul insurecţiunil 2) nu făcu nici uă mişcare, pretestănd că mica sa trupă, de vre-uă 150 de Panduri şi Arnăuţî, nu se semeţia a sg lovi cu oştea lui Tudor, compusă de vr’o 4000 Panduri şi Arnăuţî; prin urmare Divanul Craioveî ordonă lui Solomon şi lui Băltenu a uni mica lor trupă de 600 catane cu trupa lui Giuvara, şi a năvăli cu toţii contra lui Tudor. 3) Pe când aceştia se preparau a lovi pe Tudor, priimesc şcirea dela Divanul Craioveî că s’a numit Văcârescu comandant general allu tuturor trupelor de peste Olt; prin urmare, li se ordona a nu face nici uă mişcare până la ăl douilea ordin. 4) Văcărescu, după ordinul ce avea de la Caimacami °) încercă mal întăiu prin mijloce pacefice a desarma pe Tudor; iar pe popor se sili a’lu desamăgi de promisiu-"nile aeestuia printr’uă proclamaţie în sensul cellor publicate de guvern; vg^end însă că nu reuşesce, deite ordin cellor trei căpitani, numiţi maî sus, a lovi oştea rebelilor. La primele focuri cu pistole din partea oştirii guvernului, câţi-va Arnăuţî din oştea lui Tudor începură să strige către Arnăuţil din tabăra oppusă: *) Dîrz6nu susţine (loc. cit. No. 652), că Giuvara s’a şi lovit cu pandurii lui Tudor ce blocassera M-rea Motru, şi că ar fi omorît douî panduri din 6stca acestuia, şi şepte ’î-a prins, trimiţendu’î la Craiova; şi acesta ar fi oprit puţin furia rebelilor, ce ereau decişi a da foc Mănăstirii; e maî probabilă însă asser-ţiunea lui Fotino (pag. 18), că Giuvara, ne-avend curaj a se mesura cu 6stea lui Tudor, mijloci pentru liberarea Ispravnicilor, lăsând aceştia M-rea la dis-posiţia lui Tudor. 2) Cioranu pag. 22. 3) Fotino, pag. 19. *) Fotino, pag. 19. *) Dîrzfom, loc. cit. No. 650. — 129 — „încetaţi cu focurile, că suntem toţi creştini; şi ne-am „sculat numai pentru lege şi dreptate." Atunci Arnăuţii din trupa lui Solomon să îmbrăţişară cu camarazii lor din oştea luî Tudor. Acesta sili pe Solomon a se retrage în tabăra sa dela Coţofenl. 1) Văcărescu, însciinţat de Băltenu 'despre fraternisarea trupelor, înţelesse că causa boerilor era uâ causă pierdută; trimisse dâr Caimacamilor scrisdrea ce’î adressasse Tudor, 2) şi uă relaţie esactă despre starea lucrurilor şi a spiritelor din partea locului, assigurând pe Divan că oştirea guvernamentală este parte demoralisată, parte înţelâsă cu dstea luî Tudor; în fine, că oştirea de care dispune elltl nu e în stare a ţine pept rebelilor. In aşteptarea ordinelor Caimacamilor, sosescu cel 500 Arnăuţî de sub comanda căpitanilor lordache şi Far-mache. Uă sută din eî, din trupa lui Sawa, sub căpitanii lor Deli-başa Mihale, Tufecci-başa Bojin, şi Buluc-başa Ghencea, fură porniţi înainte la Coţofenl 3) în trăsură cu cal, dela Serbăneşcil—DomnescI de peste Olt, cu ordin a nu începe lupta până nu. se va da semnalul de către comandirul superior 4) Căpitan lordache şi Farmache trecură drept la Cra-iova cu câta lor, pentru paţla oraşului. Văcărescu hotărî a începe lupta. Tdte erau gata pentru lovire; sS fixasse şi dioa; când soseşce ordinul Căimăcămieî pentru înlocuirea Văcăresculuî cu Samurcaşu. După cum am arătat în capitolul precedent, Samurcaş mijlocisse indirect către Căimăcămie a înlocui ellu pe Văcărescu, de care sS temeau Eteriştil, nefiind acesta iniţiat în secretul Eteriel. Samurcaşu promisse că va desarma pe Tudor fără vgrsare de sânge, având influenţă asupra a- *) *) Dîrzenu, locu citat, No. 655. 2) Vedî Nota No. XXXII. 3) Uă poştie departe de tabara de la Ţinţărenî. 4) Fotino, pag. 20. 9 cestuia, ca protectore al săi, şi cunoscând bine pe 6-meniî de peste Olt, unde fussese în multe rîndurî Caimacam. x) Samurcaşti să opri în Craiova, de unde începu cores-pondinţa sa cu Tudor prin Hagi Prodan; prin acesta îî şi trimisse 90,000 leî din ceî 172,000 primiţi .dela Căî-măcămie. 3) Căpitan Iordache şi Farmache veniră şi eî la tabăra dela Coţofenî, însoţiţi de Arnăuţiî loru. Samurcaşu le ordonasse a sta în nelucrare penă la al doilea ordin. 3) In puţinele zile cât şeţlu la Coţofenî, căpitan Iordache să întâlnia noptea în taină cu Tudor, la un loc însemnat de dânşii. Convorbirea lor nici un istoric, nici un martor n’o relatâză. Căpitan Iordache, în acelle convorbiri, urmâsă să fi cerut esplicărî luî Tudor pentru proclamaţiile selle, în cari să condamnai de uă potrivă grecii ca şi boeriî. Căpitan Iordache să prefăcu mulţumit de esplicările date de Tudor, remâind ca înainte buni a-micî; probă, înlesnirea de muniţiunî şi de bani ce căpitan Iordache făcu luî Tudor; ba chiar oşteni din tabăra dela Coţofenî deşertau noptea în tabăra dela Ţînţărenî. 4) Dovadă că esplicările luî Tudor nu puteai convinge pe căpitan Iordache, este că pusse pe Tudor sub privegherea luî Prodan şi Makedonski, însărcinaţi a ’lu spiona, şi a ’î raporta regulat tote mişcările luî. r>) Temerea ce ’î insuflă Tudor, care devenisse acum uă putere de temut, şi speranţa că Tudor are a fi d’un mare ajutor Ii-terieî, acesta sili pe căpitan Iordache a lua d’uă cam dală acea măsură, până se va încredinţa pe deplin de nesin-ceritatea luî Tudor, când attuncî va lua măsurile ce ’î dicta instinctul de conservare, şi interesul causeî ce apăra. ') Fotino pag. 22. -) Idem pag. 23. 8) Idem. 4) Idem. 3) Ciolanul, pag. 15: vedT şi pag. 20—21. Căpitan Iordache se înturnă la Craiova cu trupa sa. Peste câte-va qlille porni şi Solomon cu catanele selle, mal mult după îndemnul luî Tudor, care’i trimisse vorbă a întâlni pe Căpitan Iordache, ce’l va încredinţa de scopul aceste! mişcărî. Pe când Solomon s’apropia de Craiova, căpitan Iordache ’I trimisse răspuns a să opri cu trupa sa afară din Craiova ; şi a veni să se înţelegă cu dânsul între patru ochi. întâlnirea se făcu în faţa ambelor oştiri. Cel duo! căpitani să sărutară în vederea trupelor; apoi căpitan Iordache dette lui Solomon uă scrisore de la Tudor, care ’T recomanda să se încreză în cuvintele lui căpitan Iordache. Acesta i făcu jurământ că şi Tudor şi densul s’au sculat cu armele, nu asupra boerilor şi neguţătorilor, ci •numai pentru lege şi pentru patrie, ca se scape ţerra de ceea ce era attuncî. Apoi Iordache scosse din sîn uă iconiţă, pe care jură şi elltl şi Solomon că vor fi fraţi de cruce până la uă picătură de sânge. După essemplul capilor, fraternisară şi oşetniî lor. Ast-fel uniţi, oştenii din ambele tabere intrară în Craiova, în cântece de libertate şi strigăte de bucurie. A doua ţli> tote căpeteniile din ambele trupe, cu Solomon şi căpitan Iordake în frunte, făcură jurământ, în cathedrala Craiovel că vor lupta cu toţii, ca nişce fraţi, pentru lege şi patrie; după aceea vestiră şi pe Tudor la Motru despre acestă înfrăţire. *) Samurcaşu, ajungându-’şl scopul pentru care venisse, j plecă la Bucurescî, îndemnând pe boeriî cari mal remă-f sesseră în Craiova a imita essemplul seQ. 2) Băltenu, care să numisse ispravnic la Gorjiu, plecă noptea la Coţofenî, unde, aflând viclenia lui Căpitan Iordake şi a lui Samurcaşiu, să întorse la Tîrgu-Jiuluî; şi, în înţellegere cu collegul săti, Iorgu Văcărescu, şi cu 0 Biografia reposatuluî Colonel Solomon, scrisă de însuşi, şi tipărită la Craiova, cu puţin înaintea morţii selle, pag. 15. ă) YedT la Nota No. XXXV Memoriul Oteteleşanulul. slugeru Costin, ce comanda 200 Plăiaşî, dette ordin a sg strînge în grab ori câţi Panduri sg va putea, dorind a sg mgsura singur cu Tudor; apoi însciinţă Căimăcămia despre tote câte aflasse. *) Informat în secret de Mungescu despre mgsurile luate de Băltdnu, Tudor trimisse pe credinciosul sgu Vasile Gîrbea 1 2) cu 400 Arnăuţî şi Panduri, ca sg încorporese în trupa sa pe Pandurii Bâltdnuluî, mai strîngend şi ori câţi va putea în drumul sgu; iar peBăltdnu şi pe boerii împro-trivitorî mişcării sg’-î prindă şi sg-’î aducă legaţi. Boeriî prind de veste şi fug la munţi, către schitulu Lainitz; dar Gîrbea le taie drumul, i prinde, şi i închide în Tis-mană; Băltdnu însă scăpă. 3) Boeriî din Cerneţî, spăimăntaţî ca boeriî din Tergu- . Jiului, şi ca ceî din Craiova, încep sg fugă, care încotro p<5te. Câimâcâmia sleisse tote mijlocele de attac contra lui Tudorti. Acesta, nemaî avănd acum a se teme de nimeni, deveni Domn peste celle 5 Judeţe de peste Olt; prin urmare numi ispravnici dmenî cu influenţă şi devotaţi; şi a nume: înDoljiu, pe slugerul Solomon; în Romanaţî, pe Serdarul Diamandi Giuvara; în Mehedinţi, pe Vistierul Crâinicdnu; în Gorjiu, pe Vasile Moangă; şi în Vîl-cea, pe Ghelmegenu 4); apoi dette ordin lui Makedonski sg întbrcă pe boerii fugari la urma lor, fără însă a le face vre-un rgQ 5). Repetă dupg aceea ordinile pentru aprovisionarea şi întărirea Mănăstirilor de peste Olt, numind la fie-care, peste Pandurii ce le pâ drept al lor, răpit cu forţa. Tudor fu silit se înece în peptul şeii durerea ce-’i causa plângerile cellor jefuiţi de către acel zavergiî, aşteptând momentul opportun spre a pune capăt acellor desordine cari compromiteati mişcarea. Durerea sa a trebuit se fie şi mal mare când vedea pe însuşi Pandurii săi comiţend jafuri, nu numai către ( cei avuţi, ci chiar către sătenii, fraţii lor; ceea ce ’l sili l mal târţliu a lua contra lor măsuri forte aspre, cari ’I » fură fatale. Dar ce e mal trist şi mal curios, şi care caracterisă acea epocă, este că chiar boeril de classa IlI-a, cum ne assigură Protopopescu în Memoriu seu, să associară spre a ţine drumurile celle mari, jefuind pe câţi întâlneaţi, şi chiar pe alţi jefuitori mal slabi de cât denşiî. El scusatt jafurile ce făcefi cu pretestul cu care şi sătenii scusaîl pe a le lor: „Că acum este vremea să ne îmbogăţim; cum „au luat alţii de la noi, să luăm şi noi de la alţii. “ Unii săteni împingeau mal departe acest principia: el îşi însuşiau chiar averea immobilă a Ciocoilor, cum numia denşiî pe împilatorii lor. 1) In fie-care district să formasseră cette, parte de Şerbi şi Bulgari, parte de săteni, armaţi, unii cu puşcî, pistole şi săbii, luate dupe la proprietari; alţii cu topore, cose şi lănci; şi făceau perquisiţiunî de cal, arme şi bani, des- ( puind pe căllătorî, şi jefuind chiar biserici; ochiul lor mal f cu semă era asupra proprietarilor şi arendaşilor; cel cari aveau ore-care avere părăseu casele şi proprietăţile, şi fugeti cu familiile lor prin munţi şi prin păduri; cel mal mulţi să adăpostău în Austria. 2) *) Yedî memoriul Protopopesculuî, Nota No. XY. 2) Dîrzenu, locu citat No. 656: — Yedî şi Cioranu, pag. 37. Pe de altă parte, chemarea sub stegul luî Ipsilanti a cellor ce sympatisati cu causa grecă, dede şi acesta o-casie la multe jafuri şi nelegiuiri: căci mare parte din Bulgarii aflaţi în oştirea luî Tudor, cum şi din alţî streini cantonaţi în differite localităţi, să formară în cette, de la io—50 de indivizi; şi luând differite drumuri, sub pre-test a să uni cu oştea luî Ipsilanti, predau fără milă tot 'ţ ce le eşia înainte, în cât însuflau spaimă pe orî unde treceu. Nu maî puţine neorînduelî făcură şi Bulgarii is-goniţî chiar de Tudor din oştea luî, precum de es. Cârjaliu | (care la început se crede că făcea parte din oştea luî) pe care Tudor hotărîse să-’lu omore, pentru jafurile ce făcea; prinzând însă de veste, ellu fugi cu ceta luî la Ipsilanti;« şi în drumul său comise jafuri neauzite. l) In fine, după uciderea la Otetelişă de către Tudor a celor duoî capi aî Bulgarilor rebeli, despre care vom vorbi | îndată, mulţi streini şi Români, chiar din oştirea luî Tudor, spăimântaţî de sorta ce aşteptă pe jefuitori, dossiră J din dstea luî Tudor; şi se formară în bande de tâlhari, \ carî predau fără deosebire boerî şi neguţători, despuind chiar bisericele de Sfintele Vase. îndată ce Tudor nu maî avu a să teme de nimic, hotărî să facă un essemplu ecclatant, omorând câţî-va din mercenarii cei maî insolenţi şi maî hoţomani,, cum i numea densul. Solomon dette cellu dânteiu acest esemplu, spre j a băga spaimă în inima acelor Zavergiî. Uă cetă de Arnăuţî din trupa luî căpitan Iordake,t pornită înainte la tabăra dela Coţofenî, alliindu-se cu alţii din oştirea luî Tudor, se dette la jafuri, prădând boerî, negustori, şi chiar biserici. Ast-feliu, de esemplu, prădară pe un Broştenu din Gorjiu, şi pe câţî-va arendaşi din Mehedinţi. Solomon, ce venia contra luî Tudor ca să’lu attace, ^ luând de ştire despre acesta, porni contra lor cu toţî Plăeşiî ce comanda, ca vr’o 400, între carî erau şi câţî-va *) Dîrz6nu, locu citat, No. 656. - 137 — Turci d’aî Beşliaghi. Ella întâlni pe Zavergiî la sătuli Cioroiu şi BăileştI, şi isbindu’î fără veste, îl înfrănse, şi/ prinse trei din căpitanii lor, anume, Stan, Iovan şi Stancu,1 câteşî trei Buluc-başî, pe cari ÎI şi trimisse la Craiova sub pa Arnăuţiî din garda Domnescă, deşertară toţi, şi se puseră sub ordinile luî Ipsilanti. Mihaî Suţu, care era încă nedecissu, şi care scrissesse luî Capodistria (pe care ’l credea Ă'Qyj) Să amăie începerea mişcării pănă la 1825, fu fdrte surprins aflând de sosirea luî Ipsilanti. Eî se întâlniră în cassa luî Rizu. Ipsilanti îl încredinţa din nuoii că mişcarea este cu con-simţimentul Russieî, care a promis a o susţine cu armele: credinţă ce o împărtăşia şi Grecii şi Românii, şi pe care Ipsilanti o întăria prin rechisiţiunile ce ordonă a se face, rechisiţiunî de cal şi de provisiunî pentru 40 mii soldaţî ruşî, cari n’aşteptau de căt ordinul d’a trece Prutul3). ^ In convorbirea sa cu Rizu, Ipsilanti era de idee să proclame desfiinţarea privilegiilor Boerilor, şi egalitatea politică, ' spre a putea prin acdsta interessa poporul la mişcarea gre-Ic6scă; dar Rizu seoppusse, observăndu’î că prin acesta ! ar ridica contra sa t<5tă nobleţă moldavă, şi chiar clerul. Ipsilanti, convins de justeţa observaţiilor luî Rizu, se ' decisse a esclude pe Români de la participarea mişcării ellenice 4). Prin urmare, chiar în Lettres d’un temoin occulaire sur la revolution Grecque de Fannee 1821— Halle, 1824. — Acesta operă se attribue prinţului Cantacuzin. — Vedî Gervinus, pag. 185. 4) Gervinus. op. cit. pag. 185. s) Gervinus, pag. 185. IO 140 • In fine, chiar în dioa când Ipsilanti da proclamaţia sa către poporul Moldovei, sossi de la Galaţi ştirea despre măcellul Turcilor. Caravia, înţelles cu Romandi, pârcălabul de Galaţi, şi ajutat de grecii chefaloniţl de la corăbiile din acellu port, năvăli în dioa de 4 Martie assu-pra coloniei de comercianţi turci, ce erau sub jurisdic-ţiunea unul Eftendi (Zabet), din cari vre-o 30 armaţi; Caravia îi măcellăriî pe toţi, în numgr ca la vre-o 80 de I inşi; afară de 17 ce s’aă predat; şi dupâ ce luă şi vassele celle mici turceşcl, dette focă la uâ parte a oraşului. *) Fapta lui Caravia îngriji mult pe Vodă Suţu; căci ea compromitea, de la început, şi mişcarea; şi pe Suţu, şi pe consângenii săi din Constantinopole, cari începură a fugi, spre a scăpa de urgia Sultanului. 2) In locu d’a blama acâstă faptă, ce desconsidera Eteria, şi care întărîta fanatismul Turcilor, dând resbelului contra Greciei un caracter de esterminare, Ipsilanti, prin-tr’un ordin de $i de la 13 Martie, felicita pe Caravia pentru acesta bravură, şi ’î ofiferia chiar gradul de general. 3) Fără acest măcellii nefolositor, Brăila s’ar fi putut lua \ prin surprindere; dar după acellii măcellă, Turcii luară îndată mâssurî de pază, spre a nu deveni şi el victime alle fanaticilor rebeli. Un assemenea act barbar se repetă şi la Iassy. Vr’o 40 Turci de sub Beşli-Aga, cari făceu parte din gar-nisona lui Vodă Suţu, cum şi alţi vr’o 30 Turci comer-sanţî, fură desarmaţî şi arestaţi din ordinul lui Ipsilanti, chiar în noptea sosirii sâlle. Peste nopte, cel mal mulţi fură măcelăriţi; cel ce putură scăpa, se adăpostiră pe la consuiaturî şi pe la Boieri; dar Eteriştiî, ca nişce lupi turbaţi, ’î reclamară cu ameninţări îngrozitore. *) Fbtino. pag 29. — Raybaud, pag. 195. — Gervinus pag. 186. — Vcdî şi Et-teria, operă în versuri de Ales. Beldirnan. — Iassy 1861, — pag. 6. ') Filimon, voi. II, pag. 78. 3) Raybaud, pag. 195 —■ Gervinus, pag. 186. 147 - Boierii şi Consulii interveniră la Ipsilanti (care în rea- i litate era Domnul Moldovei); şi numai tonul imposant alia 1 Consulilor putu scăpa câţl-va din acel nenorociţi. *) Esemplul acesta, încuragind pe Grecii duprin judeţe, mal alles p’acolo unde eraa ispravnici Greci, se comis- < seră multe cruzimi şi jafuri revoltătdre din partea lor. 2) Acestor fapte sângerose a Eteriştilor urmă uă altă faptă arbitrară din partea lui Ipsilanti; faptă ce avea caracter de hoţie. Un bancher din Iaşi, anume Pavel Andrea, fu părăt / că ar fi depositarul unei sume însemnate, apparţinănd > Eterieî. Ipsilanti îllu somesâ a da acel bani; Banche- ; rul negă şi este arestat; apoi i se calcă cantorul, şi i sfe cercetd. CAPITOLU XV. Pornirea oştirii eteriel către Bucurescî. După ce regulă tote în Iassî, însărcinând pe Pende-deca, comandirul Eteriştilor, cu pa$a capitalei Moldovei, Ipsilanti părăsi Iassiî la l/ls Martie, îndreptându-se spre Bucurescî. In drumul seu, oştirea luî se mări cu maî mulţi Greci şi Albanesî. De şi ac&stă oştire se urca attuncî numai la douS miî indivizi, Ipsilanti ordonă avan-gardeî s£lle a pregăti provisiunî pentru uă oştire d’uă sută de miî *); prin acesta elltî înţellegea negreşit corpul de oştire rus-sescă, ce se credea c’a şi trecut Prutul; uitând însă ceea ce spussese intimilor sCî că numai 30 de miî Ruşi vor trece Prutul. La Tergul-frumos, Ipsilanti hotărî a trimite pe Dimi-trie Ipsilanti la Pelopones pentru conducerea insurec-ţiuniî din acea parte. Aci priimi scirea de la Sawa şi de la Leventis despre prinderea luî Papa Aristidi de către Turci: ca să scape de tortură, acellu emissartt se aruncasse în apă dup’uă stâncă de la Fetislam. Aci află şi despre nemişcarea Şerbilor, înfricoşaţi de Austria, şi despre assassinarea Episcopulnî din Filipo- Gerviiius elice cit numai 10 mit, pag. 1iS7. ~~ 154 — poli, ce era însărcinat cu rescularea Bulgariei l). Ast-felti planul luî Diceu era dejucat prin intrigile Angliei şi Austriei. Trişte avertissemente ale Sdrtel, cari erau să fie urmate de altele maî deScuragiatore, cum vom vedea în capitolul următor. De la Tergu-frumos, Ipsilanti se opri la Roman, unde află despre fuga locuitorilor din RâmnicO. şi din BuzgQ. Din Roman, Ipsilanti trimisse uă adressă Divanului din Bucurescî, cu data din 5 Martie, în care’î făcea cunoscut scopul resculăriî sdlle, cum şi respectarea averii ş’a per-sonelor de către, oştirea sa; esprima mirarea sa pentru fuga locuitorilor din Remnicul-Sărat şi din Buzeu la a-propierea oştirii sdlle; ruga Divanul a face publicaţii în ţerră ca sd assigure pe locuitori despre bunele intenţiuni alle cellor armaţi pentru libertatea Greciei; assiguraDivanul despre concursul Russieî, care nu va sufîeri intrarea Turcilor în ţerră; îltl încredinţa că comandantul trupelor russescî din Bessarabia a şi priimit ordin a trece Prutul; în fine ruga Divanul a îngriji pentru provisiunea oştirii sdlle ş’a cellei rusesc!. 2) Cu t<5te aceste assigurărl, forte puţini Moldoveni alergară sub stdgul luî Ipsilanti; Muntenii fugeti la apropierea Eteriştilor, cum fugeu odinidră la intrarea Tătarilor in ţerră; in genere, Românii priimiră oştirea grecdscă cu uă profundă neîncredere, şi c’uă neesprimatâ îngrijire, prevdtjdnd intrarea Turcilor spre a goni p’aceştl rebeli ce proclamau distrugerea Imperiului turcu, şi tristele urmări alle invasiuniî turcesc!. La şepte Martie, Ipsilanti sossi la Focşani, unde se opri câte-va ţjille, aşteptând pe Eteriştiî ce vendu din Bessarabia şi din Odessa. Aci îlu aştepta Caravia şi Argirocastru cu 200 EteriştI şi câte-va tunuri, luate de la Turcii din Galaţi. l) l'ilimcm, voi. 11 90—SI. -) Xotn Xo. XLTT 155 Aci se strânseră mulţi juni Greci, de familii nobile, cei părăssiseră băncile Universităţilor ca sg se înrolese sub) stegul libertăţii. Ipsiianti formă din el un detaşament a parte, cu numele de batallionul sacru (d îeo6g b'iyog) de ^ unde numele de Ierolohiţî. Ei eraţi pedestri, după es-semplul batalionului sacru allu Thebanilor. Cocarda lor era tricoloră, ca şi stegul; iar uniforma negră, de undei şi numele de Mavroforl (MavQOfoqnai). Pe stindard, ca şi\ pe căciula lor, era desemnată uă căpăţină de om mort cu doug 6sse încrucişate de desubt, şi cu devisa morte \ sefl libertate (Qâvatog tj F’Aevd-eQla). Armele lor eraa puşca şi suliţa. Mavroforil aa justificat şi costumul şi emblema lor, . luptând şi murind ca nişce bravi; pe când ceî-lalţî, şi j chiar generalissimul lor, aa dovedit că n’au fost la înăl- ) ţimea missiuniî lor, dupg cum vom arăta la locul sea. ' Cap şi instructor alia batalionului sacru fu numit G. Can-tacuzin; iar şutaşi, Spiridon Dracula din Itaca; D. Secţu Kehapi, bisantin; Luca Balsamaki, kefalonit; Andronica, peloponisianul; Rizu Ioanitu, şi I. Krokia hi oticul. Căllărimea avea portul de Hussari şi de Ullani rusesci. x) Dupg depunerea jurământului 2), Mavroforil intonară marseillesa: 0îh>l Uti GVj-l'jTCtZQlOJTCU, Abhu va 3f nara idg si 6zc ? 3) Tot de la Focşani, Ipsiianti trimisse pe Ipitis poliglotul în Francia şi Germania, cu scrisori de recomandaţie către 6meniî de Stat din acelle doug ţgrrî, ca sg susţie mişcarea Grecilor. 4) La Focşani Ipsiianti fu întâmpinat d’un Sârb, ce fus-sese în oştirea russescă, anume Mladden, care T promisse concursul Bulgarilor, adică uă oştire de la patru pănă la M Raybaud—pag. 193. — Vedî şi Filimon, voi. II. pag. 92—93. -> Vedî Nota No. XLIII. ;3) Adică, amicii mei compatrioţi, până când sa Hm noi servi V *) Filiraon. voi. II, pag. 995—42%. — lo<; — şesse mii indivizi, dacă va trece Dunărea; iar din Bessarabia veiriră delegaţi cari assigurau că vor a trimite şi ei cai şi omeni în ajutorul Eterieî, cerend lui Ipsilanti scrisori de recomandaţie către Cattacazzi, spre a nu fi împiedecaţi de guvernatorul militar Intzoff. Din Focşani, Ipsilanti dette uă proclamaţie către Ro- ţ mâni (Daci), în care esprima cu multă încredere speranţa') sa că va fi priimit de Munteni cum a fost şi de Moldoveni; că la trecerea sa prin Muntenia, spre a se duce acolo unde îlti chiamă vocea patriei, se crede dator a anuncia Românilor independinţa şi libertatea lor; că Românii merită uă sortă mai bună în urma atâtor sufferinţe din partea Despoţilor lor, după urma cărora Românii perdus-seră drepturile lor antice, cu cari s6 illustraseră in trecut *); îî îndemna a profita de rescularea Grecilor spre a redobândi şi eî drepturile perdut'e, căci în secolul al XIX vocea poporului e ascultată; în fine promitea că oştea lui va păţii disciplina; şi spera că va fi priimit ca un liberator alin cellor impilaţî. 2) La Focşani se ţinu un consiliu de resbel despre drumul ce trebuia să ia oştirea spre a merge la Bucurescî; erau două păreri: Duca opina a merge pe drumul cellu mare, pe la Buzău; iar Caravia, pe sub munţi, pe la Tergovişte, spre a evita întâlnirea Turcilor de la Brăila. Opinia lui Duca predomni; şi ellă fu trimis ca avangardă, cu ordin a ţine drumul spre stânga, în distanţă ca de două ore, formând ast-felii uă curbă spre Buzău. îndată după pornirea de la Focşani, uă împrejurare ridicolă justifică temerea luî Caravia. Apprdpe de Buzău păştea uă ciredă mare de bol; de departe, li se păru uă tabără de Turci. Batalionul sacru şi căllărimea se aşezară în ordină de bătae ; iar Naum, ce conducea provi- *) Negreşit, face allusiune la Turci; dar Românii sciau bine că Fanarioţii, i din cari se trăgea şi Ipsilanti. ei aii fost causa umilirii ţerreî ş’a perderiT a- v cellor drepturi. -) Nota No. XLÎY. antulu, o şterse la fuga spre dellurî, ca s’assigure pro- . visiile. Essemplul seu fu imitat de mai multe detaşamente ; însuşi Ipsilanti fu tîrît de fugari; ast-fel oştirea speriată continuă, drumul la Mizil pe sub dellurî. Acesta desordine, causată de frică, şi care nu recomanda pe Eteriştî, fu considerată de denşiî ca un trist augur. *) Intre Focşani şi Buzeu, Ipsilanti fu întimpinat de Căpitan lordache, de Ghencea şi de Mihale Delibaşa, cu 200 Arnăuţî. La trecerea lor pe lângă Ploescî, aceştia fură întîmpinaţî cu armele de către Ploeşceni, neîngă* f duindu-’I a. intra în oraş. lordache, ca se evite un con- tfc flict nefolositor, ocoli capitala Prahovei, trecend Teleje-nul, şi oprindu-se la Buzeu; d’acolo veni pe sub dellurî pănă întâlni tabăra lui Ipsilanti, jefuind tot ce întâlnia | în callea sa. 2) La Mizil, Ipsilanti află fuga boerilor ş’a consolilor din Bucurescî, cum şi cugetele secrete ale lui Tudor; acesta J îllQ. sili a da uă proclamaţie către boerî, prin care le a-răta că nu trebue tocmai el a da poporului asemenea, triste esemple; iar pe poporul capitalei îllu assigura că < scularea Grecilor le este favorabilă, dândule occasiune a 5 se scula şi ei pentru revendicarea drepturilor lor. 3) D’odată cu acestă proclamaţiune, Ipsilanti trimisse câţiva Eteriştî, sub comanda unui credincios al seQ, a întorce pe boerii fugari, pe cari ’I şi ajunse la Breda, în Prahova; însă, pentru respectul către Consuli, trimisul nu cuteclă a’i sili să se întorcă. Boerii continuară drumul către Braşov. 4) Sosind la Bucov, la 12 Martie, Ipsilanti trecu în re- *) Filimon, op. cit. pag. 121. 2) Dîrzenul, Trompetta No. 657. — La Fefeleî, lângă Mizil, Arnăuţiî lui lordache pusseră cu ochi pe fura de hâlligar pe răposatul Ionică Ciocârdia (unchiul meu despre consortă), din care causă şi remasse orbu; culpa lui era că nu în-găduisse p?aceî Arnăuţî a’î lua cu sila vitele din bătătură. 2) Yedî Notta No. XLV. 4) Dîrztoi, Trompetta No. 659.. 16* ■ vistâ regimentul lui Duca, compus atunci dm 800 ostaşi, ş'allu lui Caravia, compus din 300, cum şi coldnele luî Gripari şi Colocotroni; esclusse din aceste corpuri pe vagabond, din causa neorânduellelor ce făcaii, dând caii lor la alţii. Aci fu numit şi Tzalacoff adjutant allti batallionului sacru. , La Ploeştî, Ipsilanti fu întâmpinat de câţî-va Boeri din •Bucureşcl, cărora le tăinui cugetul său. Aci priimi ş'uă .epistolă dela Nicolopolu, în care’I esplica scopul Vladi-*miresculuî, inculpându’l că lucr£să contra Eteriştilor. Tot la Ploeştî priimi ştirea, prin Eforii din Iaşi, des-( pre desapprobarea mişcării Greceşti de către Alesandrui allti Russieî, şi despre care vom vorbi în capitolul următor. Ipsilanti se decisse atunci a să îndrepta spre Târgo-vişte, oraş favorabil unei oştiri pentru posiţiunea sa strategică, şi mai apropiat de Transilvania, în ca^ de fugă; pentru acest sfârşit, hotărî a trimitte pe Gripari şi pe Geanoglu ca să prepare acolo provisiunile necessariî; însă N. Ipsilanti, fratele săh, îllu făcu să înţellegă că acdsta s’ar putea lua ca un act dictat de frica ce’I inspira Tu-dor: faptă ruşindsă pentru uă oştire ce avea să se mă-sore chiar cu Turcii. Acesta determină pe Ipsilanti a continua drumul său spre Bucureşcl. In Ploeştî îllii întâmpinară şi alţi deputaţi din partea Bulgarilor; erau trimişi de Panu Hagi-PIristea, care ’lu assigura că în Bulgaria tdte erau gata, şi nu se aştdptă de cât presinţa sa pentru a se scula toţi; că 75 vase mici, şi 300 Bulgari armaţi, îlu aşteptau la Zimnicea. Cu îndemnul unora din comandirii săi tot d’a trece ’j Dunărea, cum se angajasse, Ipsilanti refusă, sub pretecst că ’I trebue uă flotillă de resbellu; că trebue să se ridice şi Sîrbiî; că ’î trebue un diposit-mare de provisiuni în Romania mică. Adevărul era descuragerea, în urma^ desapprobariî luî Alesandru allu Russieî, şi a anatemei \ - 159 Patriarhului, ce sosisse d’odată cu respunsul dela Laibah. *) După ce strânse tbte armelle din Ploeşti, câte putu găsi, cu promissiune că se vor plăti; după ce inrolă câţî-va Greci şi Bulgari din capitala Prahovei, dupg mai multe jafuri comise şi aci de Eteriştî, ca în tot drumul lor della Iaşi până la Bucureşti; Ipsilanti porni spre capitala Munteniei, trimiţând înainte, ca, avangardă, pe fratele sâu Nicolae şi pe Duca, cari tăbărâră mai ântâitt la Păşcanî. Atât pe la moşiile din acea direcţiune, cum şi la M-rea Căldăruşiani, unde sâ aflau adăpostiţi mulţime de boerî şi neguţători cu familliele lor, Eteriştii luau arme, bucate, cai şi bani, insuflând spaima ce însuflaQ. uă dată Tătarii şi Turcii. Dela Păşcanî, Ipsilanti porni pe Duca înainte ca să anunce locuitorilor din Bucureşci sosirea sa, şi sâ prepare celle necessarii pentru oştire. In fine, la 25 Martie, Ipsilanti sosi la Colintina, şi se aşe dute prin urcarea Fanarioţilor pe tronul României. Re-sultatele unui assemenea actU ar fi fost immense. Turcia ar fi realisat, c’uă oră maî ’nainte, legitimele cereri âlle Românilor; România ar fi fost pote salvată de desastrele resbeluluî dela 1828, de tristele consecinţe ale Regulamentului (opera Russieî) şi de arroganţa despotică a pro-consolilor ruşî, ce umiliră doug-^ecî de ani şi tronul şi ţdrra; în fine boeriî ar fi rescumpărat un secul de umilire. Ddră regimul fanarioticu demoralisasse Boerismul, care vedea în mişcarea lui Tudor perderea privilegielor selle, | iar nu emanciparea românismuiuî de subt un regim strein, fatal esistinţeî sdlle; iar nu respectul autonomiei, adică dreptul de allegere al capilor Statului, si dreptul de control general allQ averii Statului prin representanţi diffe-ritelor classe; în fine, uşurarea classei cellei mai nume-rdse şi mal productive, şi cea maî năpăstuită atunci, fiind că pe grumazul el apăsa tdte sarcinele Statului. Boierii de la 1821, ca şi cel de la 1848, ca şi cel de x la 1859, ca şi cel de la 1864, trebuia să fie forţaţi de tribunii poporului, ca Patricii din Roma antică, spre a ceda Plebeilor câte-va din drepturile şi privilegiele lor, pe cari se silescQ a le lua înapoi, când le vine bine. D’aceea, Robespierre în Franţa la 1792, şi Tudor în România la 1821, credeaţi, ca şi Moise allu Evreilor, şi ca însuşi Salvatorul, că ideile^celle noue nu pot fi applicate de ^ cel îmbătrîniţl în vechile prejudicii; şi p’acest temeiu unii au cugetat, ş’alţii aii realisat, macsima evangelică: Că arborul uscat se aruncă în focu. “ » CAPITOLU XVIII. Russia faţă ca Turcia în evenimentele de la 1821. Nici uă dată Russia n’a fost într’uă posiţiune maî falsă, faţă cu Turcia, şi mai alles cu Puterile semnătdre tractatului de la Vienna, ca în timpul insurecţiuniî Grecilor de la 1821. Pe când acelle puteri, în unire cu Russia, luasseră, la Conferinţa din Viena, şi apoi de la Laibah, măsuri seribse pentru sugrumarea insurecţiuniî în Spania şi Italia, Russia încuragea pe sub mână rescdla în Turcia; şi când isbucni în Principate rescola Grecilor ş’a Românilor, cu tdtă desapprobarea formală a Russiel, Austria şi Anglia, maî cu seamă, încredinţate prin aghenţil lor despre complicitatea Russiel în acea mişcare, prin urmare interesate la stingerea focului, fie-care din puntul seti de vedere I susţinură pe Pdrtă contra Russiel; şi Pdrta lovi atunci fără 'cruţare pe rebelii, dispreţuind protestările ş’ameninţările cabinetului russu. Russia, demascată, nu maî putea invoca tratatele, spre a justifica intervenirea sa armată în Principate, nici nu maî putea impune Porţii în privinţa terrorismuluî întrebuinţat de Pdrtă contra insurgenţilor. La 1821, Russia perdu 50 la sută din influinţa sa şi din prestigiul seti în faţa creştinilor ortodoxl din Orient. - 175 - înainte d’a possede probe materiale despre complicitatea Russieî în insurecţiunea de la 1821, Pdrta privea pe Russia ca alliată sinceră, şi lucra în comun pentru sugrumarea rescdleî; dar după ce se încredinţa de complicitatea cabinetului rusă în acea mişcare, din corespon-dinţa Eteriştilor, în care figuraţi, pe lângă nobilii din Fanar, pe lângă mulţi demnitari greci ai Porţii, şi pe lângă Capii Bisericeî, chiar agenţi ruseşti, atunci cabinetul turcă, indignat, cu drept cuvânt, de perfidia Russieî, fu silită a lua măsuri fdrte aspre în privinţa insurgenţilor, dispreţuind protestările energice alle represintantulul Russieî la Constantinopole contra acelor mâsurî, măsuri dictate de instinctul de conservare şi de fanatismul religios. Prima ştire despre resc61a lui Tudor sosi la Constantinopole pe la începutul lui Februarie, adică îndată după[' numirea lui Calimahă ca Domn allă ţerrel Românesc!, i Reiz-Efendi, Ministru de Esterne allă Turciei, comunică oficialmente lui Stroganoff, la 7/19 Februarie, că Caimacamii lui Calimah aă priimit ordin a întrebuinţa tdte mij-ldcele, servindu-se însă numai de oştirea indigenă pentru manţmerea bunel ordine, şi assigurarea linistel locuitorilor din România. Tot d’odată invita pe ambassadorul russă ca să scrie consulului din Bucureşcî să ajute şi ellă pe Caimacami în sarcina lor. In aceeaşi * făcăndu-’î cunoscută hotărîrea luî Tudor, de a-’î da morţi, iar nu viî 2). Sava, vgdenduse dejucată, s£ întorse ruşinată; şi începu 4 să lucreze cu mai multă activitate pentru perderea luî 4 Tudor; iară Tudor îndoi ştrejile de la Belvedere. *) Dîrzeanu (Trompeta No. 660) (Jice că Scarlat Grădişteanu ar fi destăinuit luî Tudor planul luî Sava, ce era înţeles cu boierii pentru liberarea lor de la Belvedere. l) D. P. Poenaru — Cioranulu, pag. 73. CAPITOLU XXIV. Câte-va acte de cruzime d’alle lui Tudorti. De şi crescut în contact cu Turcii barbari şi cu Ruşii des-poţi, şi născuta cu aplicări resbellice, şi tot d’odată sân-gerose, Tudoru poseda în mare grada simţimentulu justiţiei, şi avea şi consciinţa datoriei selle; ella înţellegea, cu 1 bunula sea simţa, respunderea cea mare ce avea ca capa alia mişcării; şi nu ’i era permisa a compromite causa sacra prin acte de slăbiciune; aşa dara, în interessula ordină publice, prin care se assigură averea, onorea şi viaţa cetăţenilora, şi prin care se însufla încredere cel-lora sfioşi şi îndoioşî, prin urmare Protectorului şi Suzeranului; şi în interessula disciplinei militare, care assicură successele pe câmpula luptelora, Tudor fu silita a întrebuinţa aspre măssurî contra cellora ce, dispreţuinda ordinele selle, hrăpiaa averea altora, fie aceia Panduri seu Arnăuţî; mai allesfi că assemenea desordine repetânduse pe totă (jiua '), urma să fie aspru pedepsite. Ca să bage dar spaimă în ânima cellora hoţomani cum i numia ella, Tudor spânzură pe unii de nisce sălcii ' ce eraa în marginea taberei de la Cotrocenî, iar pe alţii . i sugruma în secreta T). '). Cioranulfi, 78—79.—Fotino, 75—76. 2). Ion Bragulic!, de la Cernovaşanî-I). P. Poenaru. într’uă nisce săteni vina tocmai de peste Oltu să se plângă la Domnul Tudor că patru Panduri din partea» locului le-au luata în silă vitele din bătătură, şi le-au vân-1 dutu la Turci peste Dunăre, lăssându-le copillaşiî muri-/ torî de fome. Tudor ordonă Ispravnicului respectivii a prinde pe cei patru hoţomani, a’î tăia în presinţa reclamanţilor!!, ş’a’î trimite capetele spre încredinţare. între cei patru culpabili era ş’un nepotu allu căpitanului Oarcă, unul din favoriţii luî Tudor. Oarcă se rogâ de grămăticul!! Episcopului Uarion ca se roge pe acesta, şi acesta să stăruiască de Tudor să ierte pe nepotul!! seu. Ilarion înduplecă pe Tudor, care şi făcu unu revaşfi către isprăvnicul respectivu pentru graţierea nepotului lui Oarcă; şi dănda revaşul luî Ilarion, i dise: „Eacă, popo, ’ţî|ama făcuta hatârula; de şi asemenea hoţomani trebuesca pedepsiţi, pentru pilda altora; dar mg tema sg nu fie târzia: căci trimisula cu porunca d’ânteiu a şi plecata de ieri, şi acuma o fi departe.“ Căpitanula Oarcă porni câllare un pandur credinciosa din câpitenia sa, care şi ajunse pe trimisul luî Tudor în marginea Oltului, După vr’o dece tfiUe, plimbânduse cu Ilarion şi cu Giâni prin tabâră, Tudor i dusse la una loca dosnica, unde se aflaa 3 câpeţînî de oma, acoperite cu uă zeghe» Tudor ridică zeghea; şi la vederea celor trei câpeţînî, ceî duoî amici aî luî Tudor se speriară. — De ce ’î ai taiata ? ş’alle cuî sunta aceste căpe-ţînî? îla întrebă Ilarion. — Alle cellor trei hoţomani de peste Olta, cari aa venduta la Turci vitele sătenilor, lăssânda copii lor muritori de fome, i respunse Tudor liniştita. — Oarcă a avut noroca, căci ar fi fosta patru câpeţînî, (jise Giani. — Crudule! di-sse Ilarion; cum poţi lua viaţa unul oma, cânda nu poţi face uă muscă ? — 218 — E! popo! Nu se pote altă-feliă; căci uă oste fără ascultare e mai rea de câtă uă haită de lupi flâmendi-Aceşti panduri, pe cari ’î am tâiată, trebuia, ca ostaşi, se apere pe fraţii lor sâtenî, iară nu să-’î jefuiască tocmai eî. Dacă de sâtenî nu le e lor milă, fraţi cu dînşiî, a-poî ce trebue să sufere albăstrimea de la eî 2 ‘) „Dar ce putea aştepta cineva, cUce Kiriak Popescu, de la uă oste neregulată şi recrută 2). “ Pe fie care $ Tudor era silită să pedepsescă, de faţă seu într’ascunsă, pe ceî ce făceau neorânduelî. Unti ore-care Tufânu, fostă ispravnicu la Rusii de vede, se presintăîntr’uă di la Tudor într’uă stare vrednică de plânsu: fussesse jefuită şi bătută răă de către Panduri, în câtă a-bia îlă scăpasse de la mbrte fiulă său; şi veni-se trei ^ille pe josă, nemâncată şi maî gollă. Tudor, după ce ordonâ să’lă ospeteze, îllă plimbâ prin tabâră ca să vaţlă decă cum-va cunoşce pe vre-unul din acei Panduri cari ’lu jefuisseră; căci pe fie care di veniaă cette de Panduri cu căpitanii lor, pe cândă alţi Panduri eraă trimişi în differite localităţi, pentru differite trebuinţe. Tufenu nu cunoscu pe nimeni; atunci Tudor adună pe Panduri, şi le ţinu ună cuvântă în care le arăta că ellă s’a sculată pentru dreptate, nu pentru pleşcă; că jafurile lor vor avea triste urmări pentru ţerră; şi că e hotârîtă a pedepsi fâră cruţare pe ori-cine ar mai îndrăsni să fure mâcar un uoă de la cineva. Apoi Tudor ordonâ se facă Tufenului un rîndu de haine, cu chcltucla sa; şi ’î dette şi un revaşă în care dicea că ori cine, de ori ce nemă ar fi, ş’ar îndrăsni să se attingă de Tufenu, va respunde cu capul săă. Tufânu lipi acellă rîvaşă în porta caselor selle; şi fu nesupîrată de nimeni, penă la intrarea Turcilor în Bucureşcî3). în altă di, intrândă episcopulă Ilarion în camera lui ') D. Nicolae Popescu de la Museteşţl- 2) Memoriulu seu, „Românulu No. 304 pe 62. 3) D. Nicolac Pepescu de la Muşetescî. 219 Tudor, acesta ridică velinţa ce acoperea patulu, şi ’î a-rătă» cadavrul unui căpitan de arnăuţî, a nume Ghencea.1 Pe lângă jafurile ce comissesse, acesta se arătasse şi re-; bellă ordinilor luî Tudor. Ellă fussesse adus în ferre toc-* mai din districtul Vâlcea, unde făcusse acelle neorânduelî. — Crudule! i clise Ilarion spâimentatu. N’o s6 încetezi uă dată cu assemenea omoruri ? îţi prevestescu că aceste omoruri o sg-’ţî răpăie capulu. — ’Ţia m mai spusă, popo, câ hoţomanii ăştia astfel tre-buescă resplătiţi, căci îmi strică totă rostul planului meu, şi eu nu pociu s6 ’î îngădui a face ce făcu zavergii luî Ipsilanti; pe mine me dore inima de ţerră; poruncile melle trebuescu îndeplinite; şi cei vinovaţi trebuescă pedepsiţi, ca sS nu se dică şi de mine ce în celle patru <,lille de drumu ce făcu oştirea sa de la Cotrocenî la Goleşti. s CAPITOLU XXVII. Simptome de rebeliune. Din cliua cându Tudor ridică stegulă revoluţiuniî, ellu nu încetă â recomanda oşteniloru sSî respectă la pro-| prietate şi supunere la ordinele selle, făcendu’î a înţelege că oştirea cea mai viteză, fără disciplină, este învinsă, orî care ar fi numerulă eî; şi adducea essemplu pe Muscalii şi pe Pandurii din resbelulă din urmă turco-russă, în care cette mari de Turci nedisciplinaţi fusesseră înfrânţi de ună numără mică de Cazaci şi de Panduri, cari ascultau orbeşte de ordinele Capilor loră; pentru acestă cuvântă, Tudor pedepsia aspru pe cei ce cutesaă a răpi averea altora, mai alesă averea săteniloră. Ellă le elicea adessea: „assemenea jafuri din partea u-„noră ostaşi attragă asupră-le urgia lui D-^eă. Noi nu „ne-am sculată să răpimă averea fraţiloră nostriî, ci s’o „ apărămă împrotiva prădăioriloră, după cum ne-am legată „prin jurămentă. Noi ne-am plânsă şi către Turcia şi către „Russia împrotiva acelora ce ne-aă jefuită, pentru care „pricină ne-am şi ridicată cu arma ca să scăpămă de a-„celle jafuri, şi să dobândimă drepturile ndstre celle vechi» „călcate de streini; apoi tocmai noi să dămu pildă de „assemenea jafuri? Vă mai died şi de astă dată, că, dacă „s’o mai tângui vr’ună creştină pentru cellă mai mică „lucru ce s’ar lua de voi cu sila, acellii jăfuitoră cu morte va „fi pedepsită; căci, prin asemenea fapte nelegiuite, dăm „ prilej ă vrăşmaşilor ă să ne răşboescă ca tâlhari; iară Sultanul nu va lua în semă plângerile nostre; şi numai' „cândă nu vom căpăta cu voie-bună aceste drepturi, a-„tuncî ne vom lupta voiniceşte ca să le căpătămă cu sa-„bia. Am hotărâtă, fraţiloru, se perim mai bine după faţa „pământului, de câtă se remânemu după cum am fostă „penă aci; iară drepturile nostre nu le vomă putea că-„păta dacă vomă mâhni pe fraţii noştrii, cari ne ajută „în lupta acesta, cu carrele şi cu bucatele loră; apoi şi tote „ nemurii e ne voră ocărî, cândă voră afla că noi singuri, „cari ne-amă sculată pentru dreptate, jefuimă pe fraţii „noştrii; şi cu dreptă cuvântă vom fi de omeni urîţl, şi „de D-deă urgisiţi. Să ne purtămă dar cinstită, fraţiloră, „dacă vremă să biruimă pe vrăşmaşi, să dobândimă drepturile ţării, să avemă odihnă pentru totă-d’auna, şi să „fimu slăviţi de norode ’). Dar cu tote consiliile părinteşcî şi ordinele severe din partea lui Tudor, mulţi dintre oşteni se dedaă la prade ţ şi la neorânduell, ast-felă că Tudor se vedea silită a ’î pedepsi, credândă că cu asemenea esemple va putea impune celor rău nărăviţi. De la Bolintin până la Găescî, Tudor omorî peste două-, deci Panduri şi Sârbi pentru furtişaguri, cum afirmă Cio-' ranu *); iară Chiriac Popescu susţine că 33 ar fi omorâtă, pe unii prin spânzurătore, pe alţii cu măciuca, ellă insuşî cu mâna sa; şi pe mulţi din ei, înaintea oştenilor 3). Ion DragulicI din Cernovoşanî susţine, la rândul săă, că pe cei mal puţin vinovaţi îl spânzura de supţiorî, de crăcile arborilor, pe marginea drumului, atârnându-le de gâtă borfele furate; ieră Bulgarii lui Prodan şi Mache-doschi, cari veneaă în urma oştirii, scăpaă pe cel spân- *) Memoriu lui Chiriac Popescu (Românul No. 304, din 1862). 2) Opul citat. pag. 80—81. 3) Kîriak Popescu — Vedi Romanul No. 307 din 1862. zuraţî, tăindule funia; din care causă acei Panduri le păstră recunoştinţă. La poştia Cârcinovu, fiind silita a spânzura şi alţi Panduri, totu pentru furtişaguri, Tudor ceru de la Căpitani încredinţare în scrisu că nu se vor mai repeta a-semenea prade din partea pandurilora ce comandau, Căpitanii deteră înscrisulu ceruta de Tudor, afară de Ion ^ Oarcă, Ghiţă Cuţoiu, lene lenescu ') şi Ion Urdărenu; ' aceştia sS oppuseră, respunzend lui Tudor că ei nu pot păcii crângul cu iepurii; şi că Tudor n’are nevoie de înscrisul lorti, că ’i pote omorî ella şi fără înscrisul lor, cânda o vrea ella 2). Asemenea nesubordinare din partea unoru căpitani era uă triştă simptomă de rebeliune; şi de la rebeliune la trădare nu e de câtu un pasa. Tudor îşi stăpâni mânia, aşteptânda occasie favorabilă spre a pedepsi p’acest! rebeli, pe cari începu a ’i bănui j ca complici ai hoţomanilor a ş’aî Bulgarilora, cari formau în oştirea sa uă cangrenă periculosă, de care trebuia să se scape cu uă oră mai ’nainte. In cliua de 17 Maia, pe la amiaclî, pe când oştirea tă-bărâsse între Găeştî şi Cârcinov, Tudor priimi uă scrisore . de la Căpitan Iordache, care se afla în Pitescî, şi în care ’lu vestea că, de va înainta spre Pitescî, îlu va lovi cu j Arjiăuţii seî. Indignată d’acesta insolenţă, Tudor citi scrisorea în auclulu tuturora; şi ţlisse către Căpitanii seî: „V’am spusa în multe rânduri că Iordache me gonesce „în faţă, şi cugetă mortea mea; ella trebue să fi prinsa „scrisorile melle către Paşa TJHuluî, şi pote şi răspumulu „cela aştcplaină la poştia din urmă. Ea ’la amu scăpata „în casa mea din mâinile Nemţilora, la trecerea lui din „ţerra nemţescă în ţerra sârb^scă; şi în loca de mulţu-„mită, vedeţi cum îmi plătesce ella! Ce e de făcuta cu ') Veru cu D. CV li i ţ îl lenescu de la Pitescî, fost deputată. *) Cioranu, pag. ^i — Ace.şta o affirmă şi Dragul ici. „omulă acesta ? Spuneţi, voî. Noi' suntemii de patru ori „mai tari de câtu densulu, şi averau şi tunuri; cum cuteză ela se ’mi scrie astfelii ? ')“ Consultându-se apoi cu căpitanii sSî, Tudor se decisse să stea cu oştirea pe loca ; şi trimisse pe Machedonski şi şi pe Alecsandru în cârrucioru de poştiă la căpitan Ior-dache, ca să se înţelegă cu dănsulu în privinţa acesta; după apusula soreluî, cei doui trimişi să înturnară cu răspunsă, că căpitan Iordache are grelle bănuele despre necredinţa lui Tudor, şi că ’la aşteptă la Golesci ca să se esplice amânduoî. Tudor avea şi elu mari bănuelî contra lui Prodan şi i Machedonski, că ara fi înţeleşi cu căpitan Iordache "); si aştepta occacliâ favorabilă ca să se scape de dânşii, si de toţi Sârbii ce se aflaţi respândiţî prin mănăstiri 3). . La 18 Maia, Tudor tăbărâ cu oştirea sa pe câmpia de la Goleşti, unde ’lu aştepta căpitan Iordache si Far-mache cu totă ceta lor de Arnăuţî. Tudor aseţlă oştirea sa în ordină de bătaie: pusse pedestrimea la mijlocu, în formă de carreu; si în mijlocul carreului, tunurile; iar pe Prodan, cu parte din călărime, la drdpta ; si pe Make-donski si Alexandru, la stânga pedestrimiî, formându ari pile oştirii. Căpitan Iordache ase^asse si ellu pe ostenii lui iarăşi pentru bătaie : pusesse la drdpta pe Farmache ; în centru, pe Dimitrie si pe Vechiari; si la stânga se a- ') Cliiriac Popescu (Românul No. 307 pe 1862). *} Fotino (pag. 128) susţine ca cei doui capi ai Bulgarilor jurasscră mortea lui Tudor, înainte de plecarea acestuia de la Cotroceni; şi la pag. 122, adaogă: „Far fi omortîu însuşi Prodan la Cotroceni, în (Jiua plecării salle, când Tudor „a refusatu a da Bulgariloru lefurile loru, dacă nu. s’ar fi temut de oştea lui „Tudor, care ar fi măcelărită pe toţi Serbii.w Aşa dar Machedonski şi Prodan a-mâiăară esecutarea planului loru pentru unii timpu mai favorabilu, aşteptând unu pretestu seriosu, pe care :1 dete însuşi Tudor la Goleşti, după cum vomu vedea. 3) Acesta o afirmă şi Solomon, în biografia sa (pag. 20) (juc^nc^: n^a ^am“ nicu primiu uă scrisore de la Tudor, ce ’mi (}icea să viii cu toţi pandurii mei la Goleşti,- gonind duprin monăstiri pe Sîrbi şi pe Greci, ca să rămâie numai pandurii din ceata mea, ca să îngrijesc 1 de zaherelle,“ — iao — se<,lă ellu. în faţa lui Prodan, partea cea mai' tare a oştirii lui Tudor, ’) Superioritatea numgrului oştirii lui Tudor, .şi entusias-rnulu Panduriiorti, cari trăgeaQ. singuri tunurile cu mâi-nele loru, nerăbdători a'se măsura odată cu Arnăuţiî cari îi sfida T), făcu pe Iordache a’şi schimba planulu; ellu pre-simţia că, în lupta deschisă, va fi învins; prin urmare găsi căi era mai prudenta a’şi ajunge scopultt prin trădare de catul prin luptă; cu modula acesta nici nu espunea pe oştenii s6i, de care avea nevoie în lupta cu Turcii: ceru dar uă esplicaţie lui Tudor, faţă cu martori. 3) Tudor consimţi;, şi ambii capi se întâlniră în faţa oştirii lor, în depărtare’ de uă bătae de puşcă, însoţiţi fie-care de câţi-va oşteni' alleşî. Escorta fie-căruia din capi remasse la uă depărtare de trel- cându au vrut se pornescă pe Tudor la Ipsilanti, Căpitan Ur-lenu, care luasse parte cu Kiriak la ucciderea lui Tudor, i » 87. — 203 — Rabbe, în memoriula lui Raybaud, elice: „Pe cându „Ipsilanti mânca, bea şi danţa, la cartierul generala, oş-„tirea lui jefuia ţerra; provisiile nu se plătea; şi capii j,făceaa uă scandalosă consumaţie, una lucsa de mâncare „neauzita, numai din spinarea bietului ţerranu" ') Se ascultăma acuma pe însuşi istoricii Greci: Theodor Csenu elice: „Căpitanii şi ostaşii lui Ipsilanti eraa nesupuşi, neîn-„frânaţî, şi încuragiaţî la hrăpirl; eraa biciuiţi Im Dum-„nedeii pentru oraşele şi satele pe unde tăbărâta “ 5) Foţi no 4ice : „Sufferinţele Românilor din partea Grecilora nu le po-„te spune condeiula; iar dedulcirea lor la jafuri făcea pe „Eteriştî a pierde din vedere scopula pentru care lua-„seră armele" 3) Nu numai ostaşii lui Ipsilanti, dar şi ispravnicii numiţi de dânsula, sub preteesta d’a îndestula oştirea cu celle trebuinciose, prădaa fără milă pe săteni de vitele şi productele lora, din care mare parte le speculau în folosula lora, făcânda astfela una jafa nepovestita, de care ’şî vora adduce aminte multa timpa Românii 4) Se vedema acuma şi conduita capilora acestei oştiri. Acostă oştire era cala 7395 indivizi 5), formată în patru corpul*!, în care intra şi corpula lui Sava, pe care conta atunci Eteriştiî; Ipsilanti o respândi în districtele occu-pate de dânsula; astfelia fraţii seî Nicolae şi Iorgu sta-ţionaa în Câmpu-lunga cu parte din ostaşii corpului ce comandaa; prinţul Cantacuzin staţiona într’una satu, depărtare d’uă jumătate de leghe spre nordula Tergoviştel, cu una mica detaşamenta din corpula lui George Ipsilanti; Duca staţiona în Ploescl, şi căpitan Iordache la Piteşti; Op. cit. pag. 228—229. 2) fj rjQioig Trjg ilfov lyJjq '.iTtavaCâaetog— 1861. 3) Op. cit. pag. 98. 4) Dîrzenu, (Trompeta No. 665.) s) Veiji Notta No. LXXI. — 2«4 — iar Alesandru Ipsilanti şedea în Târgovişte, cu batalionul sacru şi cu mare parte din ostaşii din corpurile fpaţi-loru seî. Afară de bâtalionulă sacru, compusă, cum am clisă, din juni luminaţi şi plini de patriotismă, şi cari se eser-|^ citau necontenită la arme, toţi cei lalţi îşi petreceu tim- i pulă în beţii şi în jafuri; ei eraă încredinţaţi, după as-i sigurările datte de Ipsilanti, că treî-clecî de mii de Ruşi au să trecă Prutulă sub comanda fratelui seă Dimitrie, ca să bată pe Turcii din România; că Grecii din Turcia aă înfrântă pe Turci îm mai multe loviri; că Constanti-nopolulă este blocată pe apă şi pe uscată; şi că Bulgarii s’aă ridicată cu toţi, şi aă bătută şi ei pe Turci; şi alte asemenea ştiri încuragetore, cari sosea prin curieri într’adinsă, scoşi din fabrica lui Ipsilanti. Prin acelle ştiri falşe, ellă credea a însufleţi pe fricoşi şi a îmbărbăta pe cei desmoralisaţî ') Apatia sau indiferinţa era atâtă de marc în oştirea Eteristiloră, cum şi lipsa de poliţie saă de priveghere, în câtă, în totă timpulă şederii lui Ipsilanti la Târgovişte, spioni Turci, strevestiţi ca Armeni, circulaă pîntre ostaşi, trăindă din provisiele oştirii. 2). Cassa cu bani a oştirii, adunaţi din contribuţii, din daruri patriotice din partea Greciloră, şi din contribuţiile impuse Româniloră, era pe mâna unora capi fără moralitate, cari îi risipea fără nici ună scrupulă; iar soldaţilor u, cari reclam aă salari ulă, li se răspundea că ire-lue să lapte, ca şi dânşii, pentru glorie şi libertate. 3). „Ce ne-interesare! esclamă .Laurenţon în ironie. Ce ab-„negare din partea celloră ce ţineă fondurile publice în mâ-„na loră! Nu e de mirare că subalternii aceloră şefi neinte- ') Fotino pag. 99—102 — Gcrviims pag. 197 — Filimon voi. II. pag. 149. Laurencon pag. 73. — Acesta o afirma şi Domnul Simeon Romanov, şi cl-nu Malla, ce erau Mavroforî. Pinfi la fuga sa în Austria Ipsilanti a întrebuinţat asemenea stratageme, spre a încuragia pe Eterişti. Vcdi nota Xo. LXXII. 2) Laurencon pag. 86. — Raybaud pag. 229. Lauren^n, locul citat. „resaţi fură siliţi a să hrăni din spinarea bietului ţerranu „română! “ Unu consiliu supremă, compusă de prinţulu Cantacu-zin, de mediculu Cristari şi de Orfano (comandantulă o-raşuluî) era însărcinată cu dirigerea operaţiiloră militare, cari operaţiuni consistaă în strângere de provisiunî după la locuitori, ce se plăteu cu chitanţe, după esem-plulă Muscaliloră; cu întărirea Tergovişteî, prin destu-parea vechiloru şanţuri, prin săteni adduşî cu silla din tote părţile; cu facere de bastione fără tunuri, căci tunuri a-vea se adducă Muscalii, cum şi oficeri streini cari să’i comande; cu turnare de glonţe din plumbulă învălitorii Mitropoliei, şi cu ghiulele de sticlă făcute într’uă sticlărie" aprope de Tergovişte; iar glonţele cari se turnaă diua, noptea se risipiau în veseliele ce făceu ]). Oştirea n’avea de câtă patru tunuri, din cari trei de câte uă jumătate livră (112 dramuri livra), iar unu]u, de dou6 livre, luate câte’şî patru de la puşcăria din Bucurescî ‘2) Intimii lui Ipsilanti erau Orfano 3) Lassani 4) şi Scufu 5). Acestu din urmă că^u curându în disgraţia lui Ipsilanti, din causa discordiei selle cu Lassani, secretarulă lui Ipsilanti, pe care îllă prefera pe lângă toţi ceî-lalţî. Totă din causa acestuia intră discordia şi între Ipsilanti cu prinţulu Cantacuzin 6), în câtă acela fu silită a’lu espedia la Iassî, sub pretecstă d’a fortifica acelu oraşiu cu miculă seă corpu de oştire. Gervinus susţine însă că trimiterea lui Cantacuzin la Iassî a fost spre ah înlesni fuga în ;) Colonelu Voinescu, op. cit. pag. 142. 2) Lauren^on, pag. 85. 3) Fostu servitorn la unu ore care Bucauri, neguţ^toru grecu din Odessa — Lauren9on pag. 89. 4) Qare fusese în Pesta mijlocitor în intrige galante. — Lauren^on, loc. cit. s) Qare a furatu casa cu ban! a Eterie! şi a trecutu în Braşiovu, din care causă Ipsilanti l’a stimatisatu în proclamaţia sa de la 8 Iunie, ca şi pe alţ! miserabil! ca Caravia, ca Duca, etc. 6) Filimon voi. 2 pag. 356—358. Beldiman însă attribue neînţelegerea între dânşii la nişte tiitori, pag. 39. — 2(i(i — Bessarabia, după cum Ipsilanti se pregătia să trecă în Austria '). Batalionulu sacru fu pusă sub comanda lui Caravia, ceea ce fu încă uă causă de neînţelegere între Ipsilanti şi £antacuzin 5) „Cu astfelu de individ!, allu cărora nume mânjeşte hârtia, (,lice Laurenţon, se încungiura generalissimulu oştiri! independinţeî Grecie!; astfelio, pentru ce! maî mulţî, acesta pretinsa resbella pentru independinţă nu era de câta una pretesta ce ascundea hoţia. Tudor cella puţin avea una scopa, care ’la declarasse pe faţă; pe cânda în tabăra lui Ipsilanti totultt era întunerica şi confusiune. “ 3) Spre a se justifica şi a se recomanda tota de o dată în ochi! RomânilorO, Ipsilanti le adressă uă proclamaţie, în care le arată motivele ce aa silita pe Grec! a se opri în România. Goniţi de tirania Turcilor a din patria loru, la primula semnala ala libertăţii, fură siliţî, 4 Iunie, trecu şi dstea luî Ipsilanti 01-tulu, şi se aşe<,lă la Romnic, unde Ipsilanti împărţi 20,000 de leî pe la oştenii din dififeritele corpuri, spre a’î încu-ragia ca să se bată cu Turcii, assigurând că Muscalii sossesc penă în trei ^ille; iar peno la sossirea loru, să ia el bravura în lupta cu Turcii. Atunci, vre uă 40 de Panduri, mal toţi căpitani, rugară pe Protopoppescu să le facă uă jalbă către Prinţul Ipsilanti, rugându’lu să le dea pe Slugerul Tudoru, în care el au încredere, şi la glasul căruia au năpustit *) Foţi no. pag 147. — Filimonu, op. cit. voi. II, pag. 176, 2) Fotino, pag. 152, — 283 casele, şi s’au sculat cu armele ca sg capete drepturile ţgrrgf. Intre ceî trimişi cu acea petiţiune era şi Protopo-pescu, care ne assigură în memoriul sgu că, dupo ce Ipsilanti luă cunnoscinţă, prin tâlmaciul sgu, de coprin-sul petiţiuniî, răspunse căpitaniloru: „Că Tudoru e chiematu în Russia de către Impgratul Alessandru; că petiţiunea o va trimite în dată lui Tu-dor la Russia; că Tudor nu va întârzia a se întorce, dupo cum ’î a şi promissu, la plecare, fiindu chiematu de Impgratulu pentru binele ţgrreî; iaru Pandurii sg mer-gă la Drăgăşianî se se bată cu Turcii, peno va sosi Tudor. “ Căpitanii, înţellesseră îndată viclenia Fanariotului, şi se mâhniră forte mult, încredinţându-se că într'adevgru a rgpusu pe Tudoru, dupg cum aflasseră deja de la u-niî din Panduri. Acesta făcu pe mulţi Panduri sg deşertele, descuragiaţî de perderea lui Tudoru. „Decă nu e Tudoru cu noî, ca se facă sfeştanie, şi s6 botele oştirea cu aiasmă; apoi, addunându pe ostaş! împregiurulîi seu, îî întrebă: care dintr’enşiî voesce a trece Oltultl în acea nopte ? Scopulu setl era ca sS attra-gă pe Turc! din marginea Oltului spre dealurile unde erau viile de la Drăgăşianî, şi se pdtă trece ast-felu şi restulu oştiri! s611e, fără greutate. Din duoe mi! de Pandur! şi Bulgari, dispuşi a trece Oltulu, Hagi Prodan allesse numai 300 voinici, cari, în-călţându-se cu opinci, şi luându merinde şi fişicurî în destule, trecură ndptea Oltulu prin trei puncturî differite. Cându se făcea ţliuă, el se aflau pe dealurile de la Dră-găşenl, sădite cu vil; la vederea loru, Turcii se trasseră dupe marginea Oltului, şi începură lupta cu Pandurii, cari se băt6u din nisce casse alle viiloru. Lupta ţinu to-tă $iua de 29 Maiu, cu mare perdere de partea Turci-loru, cari lăssară pe câmpulu luptei 86 de morţi, şi un număru mal mare de răniţi; Turcii tăiau capetele mor-ţiloru loru, după cumu assigură Chiriac Popescu, şi le ascundeau. Cu ce scopu ? Nu înţelegemu. In timpulu acesta, Hagi-Prodan cu restulu oştirii trecu Oltulu, în’ dreptulu unei păduri mari, ce era în faţa Dră-găşaniloru, şi care ascundea trecerea loru. Turcii dederă atunci focu oraşului; iar corpul lui Prodan aşetjă tabăra mal susu de Drăgăşanî, în partea despre apus, unde se uniră cu eî şi cel trei sute panduri du prin vil. Turcii se întăriră în monastirea Drăgăşaniloru, şi în doug casse mari boerescl, cari fiindu la spatele Mănăstirii, afară din oraşiu, nu fusesseră atinse de flaccSra focului. Din cel trei sute panduri, cari se resboisseră cu Turcii, au remasu morţi 33, şi 17 răniţi. A doua 5 scăpatu fratele lui Machedonski, care îî înfricoşa prin scrisori mincinose că mulţime de Turci vinii assupra Tis-maneî; acesta îi siliră a’i libera, după un arestu de 21 de clille. Prodan şi Machedonski trecură apoi în Transilvania, şi de aci în Bessarabia; iar Pandurii din Tismana se rissipiră prin munţi şi prin codrii, făcendu venătore de Turci, după sistemul haiducescu '). I ‘) Chiriar Popescu, loc. cit, No. 316. — Vetjî Ş* memoriula Protopopesculuî voi, II, Nota No. NY. CAPITOLU XXXIV. Mtfrtea lui Sava. Ca se’şî arate pe deplin devotamentulu seu către Turci, şi ca sS facă a se uita participarea sea la eteria gr<5că, Sava se luă în gona Eteriştiloru, în fruntea a uă mie de arnauţî ai se!, sub ordinile lui Sericoglu, ce comanda duog mii Turci căllărî, deslipiţî din oştea luî Kehaia-bey. ! In marginea Dâmboviteî, care se reversasse din causa ploiloru necontenite, Sava întâlni arieru-garda lui Ipsi-lanti. Vre uă 60 Mavroforî se înecară în Dâmboviţa, vo-indu a trece rîulu ca se scape de morte; iar vre uă duo6 clecî de eteriştî fură făcuţi prisonierî; Sava le tăiă capetele, şi le trimisse ploconu luî Kehaia-Bey. Ailându că Ipsilanti se grăbisse a trece Oltul, Sava se luă în gonâ dupe densulu, şi sossi peste Oltu dupg înfrângerea Eteriştiloru la Drăgăşanî; urmărindu’î penă la Cozia, la i Iuliu, află pe Serdarulu Iamandi cu famillia sea şi cu Mataragi-Başa întăritu în Cozia, cu 160 Panduri şi Bulgari, bine armaţi, dispunendu enco şi de duo tunuri remasse de la Ipsilanti, dupg trecerea sea în Austria. Iamandi se luptă vitejesce duo6 dille, causându mare perdere Arnăuţiloru luî Sava, cari blocasseră monastirea. Se ^ice că Turcii nu se arătasseră, chezăşuindu Sava 297 — că ’lu va prinde fără vărsare de sânge. Cu tote astea, sângele se vărsă: căci Iamandi, la prima somaţiune, refu-sasse a se preda ; atunci Sava îl dede unu revaşu peste ziduri, pusu într’unu proţapu, şi în care ’lu assigura că au sossitu Muscalii în ţerră; că orl-ce împotrivire este zădarnică; şi ’î promitea cu jurământu viaţa sea şi a fa-millieî selle, cum şi iertarea Panduriloru, în fine păstrarea rangului sâu de Kârc-Serdaru. Mataragi-Başa, care nu se încredea într’unu trădătoru ca Sava, fugi noptea din mănăstire cu câţî-va Panduri devotaţi, prin adjutorulu unul călugeru; Diamandi ânsă, care trebuia sS priimescă resplata conduitei sâlle neleale în lupta de la Drăgăşanî, fu atâtu de simplu în cât se încredu în jurământul lui Sava, şi se predă. Sava îlu dede pe mâna Turciloru. Pe cândă Turcii desarmau pe Iamandi, acesta ţlisse lui Sava: „ludo, m’aî vândutul dâră mdrtea mea o va resbuna fiulă meă Brată; şi tu, ludo, vel muri ca unu câine, chiară de mâna păgâniloru, neînvrednicindu-te a da nici măcară unu pistolii în vrăjmaşii tel." ') Se ViVf CAPITOLU XXXVI. Lupta de la mănăstirea Secu. Dupg înfrângerea Eteriştilorîi şi Panduriloru Ia Dră-găşeeanî, aceeaşi sortă aştepta şi pe Eteriştiî din Moldova; cu deosibire că ceî din Romania fură învinşi de la prima lovire, pe cându ceî din Moldova, după uă eroică resistenţă de maî multe luni; astu-felu că Turcii câştigară scumpă în Moldova victoria loră. După trecerea luî Ipsilanti în Austria, Căpitan Iordache se îndreptă spre Curtea de Argeşă, unde se uni cu Far-mache, formându unU corpă ca de vr’uă 800 Arnăuţî a-leşî, toţi călări '). Eî se îndreptară apoi spre Moldova *) *) D. Alessandru Odobescu ’mi a procuraţii uă notiţă despre unu stegă ce se află la biserica St. Gheorglie, suburbia Ollaril, de la Curtea de Argeşi. Acellă stegu are pe uă parte desemnata pe St. Gheorglie c dare, suliţând balaurulu; şi de de-sub aceste cuvinte: o ayiO£ f.l€yaloiudQZ7jg FzWQyiog (sântulu mare martiră George); pe cea laltă parte este desemnată învierea lui Ilristos, sub care se vede scrisă cuventulu: dv(t£c((HQ (învierea), iară într’un colţu ală steguluî este zugrăvit botezul Domnului Hristos, subt care sunt scrisse cu slove celle din urmă trei cuvinte. D. Odobescu dice că bătrânii din partea locului ’l ar fi spusă că acellă stegu ar fi fostă lăsată acolo de pandurii Iul Tudor, după respândirea loră peste Oltă în urma arestării Iul Tudor la Golesc!. Bătrânii consultaţi de noi, prin mijlocirea domnului M. Cărbunenu, de la Curtea de Argeşi, suntă de părere că acellă stegu ar fi fostă dăruită bisericei în chestiune de un ore care Mathei, în urma revoluţiuni de la 1821, din preună cu uă cruce mică de lemnă, care se află şi aeji aşecjatâ pe prastolă. Fiindu-că assemenea stegă figura numai în trupa lui Căpitan Iordache şi Far- — 309 — peste munţi şi peste Muscelle, câ d’acolo se potă trece în Bessarabia, şi de aci în Grecia. După multe trude şi nevoi ce încercă în trecerea sa din Muntenia în Moldavia, Căpitan Iordache ajunse cu trupa sea, peste delurî şi munţi, până la Vrancea. Aci, întâlnindă pe comandirulu Mladen, află de la ellu celle petrecute la Sculenî, cum şi dossirea ruşinosă a lui Can-tacuzin peste Prutu. Acăsta mâhni multă pe vitezulă Că pitan, care prevedu că causa Eteriştiloră era perdută, cellu puţin în România. De multă ostenelă şi mâhnire, căpitan Iordache se bolnăvi greu, în câtă camarazii săi îllu purtau pe mâini, peste văi şi peste dellurî. Informându-se apoi că în M-rea Slatina se afla uă cet-tă de Turci, Olimpie trimisse pe polcovniculu Manta cu 200 Arnăuţi, cari înfrânseră pe Turci la 20 Iuniu. Nu putu veni însă în ajutoră şi căpitaniloră Liţu şi Anas-tasse Ionitul, cari cu 90 Eterişti luptaă contra unui numără înzecită de Turci, într’uă Monastire aprope de ho-tarulă Bucovinei. Turcii, dederă focă acellei Mănăstiri, şi 70 de Eterişti ce mai remăsesseră cu vieaţă se baricadară în biserică; şi după 10 ore de luptă desperată, se retrasseră la Suceava, unde fură bine priimiţî de locuitorii d’acolo. In lunele Iulie şi Augustă, Căpitan Iordache avu mai mulţe loviri parţiale cu Turcii, în părţile muntose, unde se afla retrassă. Ea Septembre, însănotoşindu-se, şi văcjendu impossibili-tatea d’a se apăra iarna cu ostaşii săi căllări în locurile muntose de la Vrancea, dupu uă lungă şi obositore călătorie, se îndreptă spre hotarele Austriei, sossindă la maclie, dupfc cumu arată, istoricii Greci, no! credemu că stegulu în cestiune a fostu lâsatu de căpitan Iordache la Biserica cu liramulu St. Gheorghede la Curtea de Argeş!, la plecajea lu! Olimpie şi Farmache în Moldova, dedicându-lfi cu modul acesta martirului omonimu, pentru ca să le ajute în lupta de independenţă contra TurcilorQ. — 310 — mănăstirea Nemţu numai cu 350 de Arnăuţî, fideli şi bravi; căci cei lalţî îlă părăsisseră. Silită de Nemţi a se depărta de la hotarele Austriei, ellă se îndreptă spre mănăstirea Secu, aşezată într’uă vale strâmta, şi înconjurată de tote părţile de munţi şi de păduri. In acellu timpii, Olimpie priimi uă scrisore de la Epis-copulu de Romană, care, lăudându’lă pentru vitejia sea, îllă ruga s’alerge în ajutorulă Iaşiloră, ca să’la scape de mica garnisonă turcă ce se afla acolo. Consultândă numai zelulă săă pentru religie, ellă bravă pericolulă şi plecă la Iaşi; dără la cinci leghe departe de fosta capitală a Moldavei, se văcjlu încunjurată de ună corpă de mai multe mii de Turci. Ellă înţellesse, de şi tânjiă, că scrisorea Episcopului de Romană fussesse uă cursă infamă ; după uă luptă desperată de mai multe ore, în care căţlură mulţi din bravii săi soţi de arme, reuşi a scăpa ; şi se întorse le mănăstirea Secu, unde se închisse în întru '). Turcii blocasseră mănăstirea, în numără ca la 1500» sub căpetenia loră Chiuciucă-Ali, care aştepta ună altă corpă de Turci mai mare. Olimpie aşe• riloru din districte le dede ordine în ce chipu s6 urmele, spre a satisface tote cererile pentru împlinirea contribu-ţiuniloru, şi înlesnirea celioru trebuincio.se pentru oştirea împărătescă. Intre capii de masă numiţi la Vistierie, fu şi Stolnicul Constantin, orănescu, care, din preună cu Pitarulu Io-niţă Jianu '), fussesse trimişi de Tudor la Paşa de la Silistria cu petiţiunl din partea ţerreî, pentru accordarea drepturiloru strebune. Paşa îl ţinusse acolo, ca ostatici, peno dupe încetarea tulburăriloru din România. Rândui dupe aceea pe la tote judeţele bumbaşirî (el secutorî) pentru provisiunea de iarnă a fânului şi ordulu-în trebuinţa oştirii, şi pentru cărratulu loru pe la magazii, trimiţându şi baniţe drepte de la Vistierie pentru a-cestu sfârşitu. Vendu apoi prin licitaţie husmeturile şi vămile; iar cu căutarea ocneloru insărcină pe Clucerulu Filip, cu obligaţiune a da socotellă pe ne-care trilunie. Pentru neajungerea baniloru pentru cheltuelile oştirii, Văcăreseu făcu un adausu la dările contribuabiiiloru de fie-care categorie T); şi fiindu-că din causa desseloru furtuni şi a secetei era mare lipsă de grâu şi de or * ia Româniloru dreptulu de a se cârmui de Domni si Mitropolit! români; ânsă numai pe ter-menu de 7 anni, iar nu pe vieţă, dupe cum reclamasse ţerra prin boieri si prin Tudor în multe rânduri- Porta se încredinţasse pe deplinu de perfidia si ingratitudinea Greciloru 3), cărora le lăssasse, în timpu d’unu secolu, aceste provincii a le sploata în folosulu loru. 7 7) Cabinetulă Russiei a stăruită multă, prin lordulă Stanfort, pmitru anularea acestei inovaţiuni, prin care Russia pierdea infiiiima sea îu Principale, uupe eumu assigură Colson, locuiţi citată, pag. 41 si 42. *) In urma descoperirii complotului Eteriei, care sili pe Sultanulă a sacrifica principalele familii din Eanară, Cal li mălin cădu şi ellă in disgraţia Sultanului, cu totă iidelitatea sea către Porta; si avu sorta rebelliloru. — Vedi Lcllrcs sur la Turquie, de Ubicini, tom. II. pag. 107. 3) Nu numai că fură înlocuinţi cu Domni români, dar Sultanulu ordoni şî desfiinţarea scoleloru grecesc! din Principate, oprindă pe Greci a se mai amesteca în affacerile tSrrei, şi anulăndă tote rangurile date de Mihai Şuţu unoră persone fără merită, atâta in timpulu Domniei Selle, câtă şi după trecerea sea in Bessarabia. — Ve^i lirmanurile turcesci diu 1822 relative la acestă chestiune, in sucursala Arcliivei din Iaşi, şi după care Archiva Generală din Bucuresci possedi uâ listă şi mai multe coppiî. — 339 Se încredinţasse assemenea şi de credinţa către Portă a Româniloru si a Boieriloru, partisanî al Turciei, avendu probă chiar assassinarea luî Tudor de către ultimulu represintantu allu Fanarioţiloru. Fiindu-că ne propunemu a trata într’ua operă a parte domnirea luî Grigorie Vodă Ghica, primulu Domnu pă-mentenu dupe mişcarea de la 1821, vomu arăta aci pe scurtu că la 23 Martie 1822, Paşa de la Silistra, în basa ordinului Sultanului, ordonă ca câte 7 boieri din Muntenia si Moldavia ') se mergă la Constantinopoli, fiindu chiemaţî în interesulu acestoru ţerrî. Boerii Moldoveni presintară Sultanului, din partea poporului de peste Milcovu, unu arzmahzaru în care descria sufîferinţele ţSrreî sub guvernulu Fanarioţiloru; si reclamaţi dreptul de a se guverna Moldova maî mulţi ani de unu Consiliu de boerl din protipendadă, avîndu de presiedinte unu Başu Boeru, alesu de Boieri; si acelu Consiliu să aibă atribuţiunî de Domnitoru. 2) Boerii munteni presintară si el Sultanului un memoriu în care arăta, în 21 de articole, reformele de care avea nevoe ţerra în urma acelleî mişcări 3). ') Din Muntenia fura trămişi următorelc pcrsone, dintre boierii de primulu rangă aflaţi în ţerra, şi anume: Banulu Grigorie Ghica Banulu Barbu Văcărescu Vorniculu Nicolae Golescu Spatarulu Scarlat Mihalescu Clucerulu Mihăiţă Filipescu Clucerulu Filip T.enş Căminarul Ion Cocorăscu (Vedi Dîrzt5nu, Trompetta No. 67C). Din partea boeriloru din Moldavia fură trimişi: Logolătulu loniiă Slurza Vorniculu Gheorghe Cu za Vorniculu lordache Reşcanu Vorniculu Ion Tăutu Hatmanul Costache Cerchez Aga Ion Grecenu (Vecjî Beldiman, Eteria, pag. 123). 2) Vecji Nota No. XCIV. a) Vecji Nota No. XCV. 340 — După uă şedere la Constantinopole de duoă luni si jumătate, Porta numi la i Iulie Domnu în Moldova pe Lo-gofătulu Ion Sturza, unulu din ceî şese candidaţi moldoveni; si pe Banul Grigorie Ghica, unul din ceî şepte candidaţi din Muntenia, Domnu în ţerra Românescă ; apoi, după ce fură îmbrăcaţi cu caftan de către Sultanulu, la 3 Iulie, si după ce numiră ambi Domnî caimacamii lor, plecară la 11 Augustu din Constantinopole, si sossiră la Silistria la 2 7 Augustu. Aci, după uă şedere de 13 clille, la 9 Septembre Paşa din partea locului le dede semnele de domniă; si în fine, la 13 Septembre, Ghica sossi în Bucurescî; iar Sturzea sossi la Iasî la 20 Septembre '). Vestea numirii de Domnî pământeni, sossită în Bucurescî pe la finele lui Maiu, causă uă bucurie nedescrissă; numai după citirea firmanului la Mitropolie, în (jiua de 7 Iulie, si după numirea Caimacamiloru, se încredinţară Românii de adevăru, si înălţară cu toţi rugăciuni către D-deu pentru acestă nenădăjduită fericire 2). Intr’adevăru, domnia pământenă însemna deşertarea ţărreî de ostile turcesc!, alle cărora cruzimi făcusseră pe Români să uite jafurile rebelliloru; însemna încă încetarea abusuriloru revoltătore din partea impiegaţiloru Greci si a comercianţiloru Turci; însemna în fine speranţa în-tr’un viitoru seninu si fericitu pentru România. Numirea lui Grigorie Ghica ca Domnu în Muntenia fu nemerită; mulţumită conflictului dintre Russia si Turcia, cabinetulu de Petersburgu nu putusse infiuinţa ca-binetulu dc Constantinopole în privinţa acesta. Numirea lui Grigorie Ghica, ca primu Domnitoru du-pe 106 ani de domnie străină, si ca boeru onestu si pa-triotu, făcu pe Românii sinceri a trece cu vederea abu-sulu de putere allu Porţii, adică dreptulu ce ’sî însuşise *) *) Vedi Dîrzenu, loc. cit. No. 678 şi 679. 3) Idem No. 681—685. — 341 — Porta, contra tratatelor, de a numi ea direct pe Domnii ţărriloru românesc!. După cumu vomu vedea în opera ce am promissu, Gr. Vodă Ghica, de şi fără instrucţiune, a justificatu pe de-plinu si încrederea Porţii si încrederea Româniloru: ellu vindecă ranele sângerânde alle României, causate de re-voluţiune si de invasiune; sciu se ţină în respectu si gar-nisona turcă, si pe Turci! comercianţî, si maî alesu pe impiega ţi! abusivî si pe boieri! intriganţi, făcendu cu uni! din e! esemple ce au remassu neşterse în memoria Românilor; făcu multe îmbunătăţiri în tote ramurile administraţiei; in fine făcu se domn escă dreptatea, de care erau setoş! Românii; si termină carriera sea domnescă protestându, prin retragerea sea din scaunulu domnescu, contra invasi-uniî barbare a Rusiloru de, la 1828. Boeriî emigraţi, roşi de viermele invidiei, se siliră a ascunde, pisma lor sub masca patriotismului, în protestul către cabinetulu Russiel contra numirii d’a dreptulu de către Portă a lui Gr. Ghica; prin acellu protestu, el inculpau pe Portă că a călcatu autonomia prin numirea lui Gr. Ghica ca Domn în Muntenia, acesta fiind un drept alu boeriloru, iar pe Gr. Ghica îlu inculpa că a umilitu ţerra aprobându măsurele Poiţiî d’a se amesteca în autonomia ţerreî, si consimţindu a staţiona în ţeră un corpu de garnisonă turcescă, sub pretestu de a menţine ordinea; si că s’a pus sub ordinele Pase! de la Silistra; prin a-celle măssurî, ţliceu Boeriî, s’au attacat privilegiile nostre, garantate prin legi, si acestea prin tractate solemne; prin urmare, se credea datori a reclama ajutorulu autocratului Russiel, ca se facă se încete uădată assemenea măsuri arbitrarie din partea Turciei ') Deră Russia nu le putu veni în ajutoru, cu totă dorinţa ce avea de a se înlocui Gr. Ghica cu vre-uă cre- ') Ve Nota No. XCVI. __ 312 — atură russescă; Boierii fură der siliţi a face tfjv dvăvyrjv qdo-tij.ua, cum se elicea în limba la modă p’atuncî; linseră adică mâna pe care n’o puteu musca; si cându creclură tim-pulu favorabilu, se încercară a resturna pe Al. Ghica, dupe vechiulu obiceiw, der căzură în gropa ce o săpau a celuî Domnu, allegânduse Bibescu, din odinulu Russieî. CATE-VA OBSERVAŢIUNI CRITICE ASUPRA REY0LUŢIU1II (RECO-ROMASI DE LA 1821 Ş'A CAPILOBU ACELLEI REVOLbyîUNI. Acum că lectorulă cunosce Istoria Revoluţiuniî Românilor şi a Grecilor de la 1821, allu căria theatru a fostă România, se ne fie permisă a respunde la câte-va întrebări cari născu firesce din citirea acestei istorii: 1 — Care a fost caracterulu şi resultatulă Revolu-ţiunii de la 1821, atâta pentru Greci câtă şi pentru Români ? 2 •— Ipsilanti şi Tudor fost-aii ei omeni politici şi militari ? 3 — Russia pereiut-a ea la 1821 prestigiulă seu în ochii creştiniloră din Orient ? 4 — Ipsilanti avea ellu drept se ommore pe Tudor ? 5 — Pănă la ce punct pote fi scuzabilă în ochii istoriei conduita căpitanilor de panduri la Golescî, faţă cu Tudor ? 6 — Ce consecinţe ar fi avut pentru România şi pentru Tudor lupta lui contra Turcilor, s£u înfrângerea Eteri-ştilor de către panduri? 7 — Decă pote fi întemeiate accusările ce aducă lui Tudor inamicii seî personali, că a fost hrăpitor r — 344 — 8 —- Decă Tudor a lucrată ca să se facă Domnă ? 9 — Care trebuia se fie linia de conduită a luî Tudor după intrarea sa în Bucurescî ? 10 Cum a fost considerată mortea luî Tudor de boieri şi de plugari ? 11 — Care trebue se fie pe viitor politica Românilor faţă cu populiî. creştini din orientu ? 1 In privinţa Revoluţiunii române de la 1821, observăm : Proclamaţiunile luî Tudor Vladimirescu către naţiune, petiţiunile selle către Curtea suzerană şi protectrice, şi correspondinţa sa cu Caimacamii ţerreî, dovedescu că mişcarea Românilor de la 1821 a fost uă mişcare naţională şi democratică. Tudor cerea înfiinţarea domnii-loră pământene, încetarea abusurilor impiegaţilor, şi uşurarea sarcineloru plugarului; cu alte vorbe, uă Constitu-ţiune în armonia cu vechile instituţiunî democratice alle României. ') Din celle dou6 cestiunî vitale, numai cestiunea politică» sau naţională a fostă resolvată prin mişcarea de la 1821;! iară cestiunea democratică seă socială, adică relaţiile dintre plugari şi proprietari, remasse pendinte; pentru cuvântulă, elice Bălcescu, că la acea epocă opressiu-nea săteanului venea din partea Fiscului. 2) Regulamentulă organică de la 1831, desfiinţândă reforma luî Mavrocordată, o înlocui cu uă reformă care robia ţerra Ciocoiloră, şi pe Ciocoii Muscaliloră, adaogă Bălcescu; căci Russia, de şi a recunoscută dreptulă de possessiune allă ţgrranuluî assupra pămentuluî, a mărită ensă atâtă de multă drepturile proprietarului, în câtă, în faptă, a robită pe plugară pămentuluî, monopolisândă proprietatea în mâinele boeriloră; ast-felă că nici o-dată oligarhia n’a fostă mal bine întărită în ţerră pe Regu-lamentu, şi în afară pe sprijinulă Russiel. J) Vetji: Question economique des Principautes Danubiennes, par N. Bal-cesco. — Paris, 1850, pag. 24. 2) Idem, pag. 25. — 345 — ' Dâră precumu tirania Fanarioţiloră se sinucisse prin propriile selle escesse, asseminea tirania Boerilor se sin-uccisse prin acelleaşî escesse. Sămânţa aruncată de Tu-doru la 1821 î.şî dette fructele selle în mişcarea de la | 1848, care se pdte socoti ca continuarea sati completarea mişcării de la 1821. Spiritulu naţională şi patriotică, deşteptată prin revoluţi unea de la 1821, produsse restabilirea unui guvernă naţională; şi juna partită naţională, ce se formă după 1831, luă de missiune continuarea programei revoluţiuniî de la 1821, adică realisarea dorinţe-!loră şi trebuinţeloră poporului, înălţândă la 1848 romă- I ' nismulă pe ruinele ciocoismului, după cura la 1821 cio- j coismulă se ridicasse pe ruinele fanariotismului; astă-felă că programa revoluţiuniî de la 1848 fu democraţisarea ţ Statului prin egalitatea drepturiloru, a pământului prin • împroprietărirea ţârraniloră, şi a capitalului prin institu-ţiunile de credită organisate de Stată. ■) Despre altă parte, mişcarea de la 1821, desceptândă pe boerî din indiferinţa şi amorţirea în care că scopu restabilirea equilibruluî sdruncinată prin abusulă de putere al unia din celle doue elemente, oligarchia şi ohlocraţia, cari ’şî dispută puterea în societăţile moderne. In ce privesce revoluţiunea Grecilor, cu tote greşalele luî Ipsilanti, şi înfrîngerea Grecilor peste Oltă şi peste *) *) Vedî în Romania viitore, articolul Iul N. Bălcescu: Mersulu Revoluţiuniî in Istoria Românilor, pag. 9 —ii. — Paris, 1850. •) Vedi în voi. II, Nota No. XCII. — ?>46 — Milcovfi, resultatula a fostă că lupta începută în Roma-# nia, şi înăbuşită în România, a urmatu cu succesa în Turcia, unde Grecii au făcuta minuni de vitejie; ast-felfi, că, după şepte ani de sacrificii eroice, Grecii câştigară j în fine drepturile lor. Eroismula lorfi le attrasse admirarea Europei şi ajutorula Frânţi ei ş’alla Angliei, cari i salvară de jugula barbaru în momentula când forjele lorfi erafi mai sleite, şi când desperasseră pote de reuşită. După batallia navală delaNavarin, în care flotta turcescă fu nimicită, Grecii fură norociţi a vedea realisată dorinţa lorfi. Grecia fu recunoscută. de stata libera şi indepen- • dinte, sub protecţiunea Francieî, a Angliei ş’a Russieî. J Ast-fela Ipsilanti trăi să vadă aurora libertăţii patriei , selle; iar Tzarul, care amăgisse pe Greci, espuindu’î la 4 iataganulu ottomanu, priimi plata rolului echivoca ce ju-' casse în drama de la 1821; căci d’atunci Grecii se des-illusionară de protectorulu perfidu allu ortodocsieî; şi începură a lucra prin ei-însuşi, după cum le recomandas-seră atât celebrulu Rhiga cum şi C. Ipsilanti; şi de a-tuncî îneoa trebile le mergfi forte bine. 2. Se analisămu acum câte-va acte alle celloru doui capi ai mişcării de la 1821, spre a răspunde la a doua întrebare. Pe cându Tudorfi occupa la Cotrocenî pe ostaşii seî cu săpături de şanţuri, şi cu eserciţiî militare, spre a’î împedica d’a face neorândueli, şi a le insufla tot-d’o-dată spiritulu de disciplină, Ipsilanti petrecea în Târgoviste în ospăţuri şi baluri, încurajându prin conduita sa jafurile şi omorurile din partea Eteriştilorfi nedesciplinaţî. Pe câta planulfi lui Tudorfi pentru rădicarea poporului şi organisarea oştirii selle a fostu bine combinata, şi pe câta mişcările selle afi fosta repezi şi cuteţlatore, în câta a putută dejuca intrigile inamicilorfi ţerreî, şi a pa-ralisa acţiunea reacţionară, p’atâtfi planulfi lui Ipsilanti a fosta rea chibzuita, şi mişcările selle şovăitore seu nesigure, ca cum ar fi fosta paralisate de frică şefi de ne- / — 347 — încredere. I lipsia chiar arme şi provisiunî: ceea ce do-vedesce lipsă complettă de capacitate pentru a conduce uă Revoluţiune. ') „întreprinderea luî Ipsilanti, elice Gervinus, era dintr’a-„cellea al cărora succesă atârnă de la mişcări repezi; „ellti trebuia se înflacăre zelulu amiciloru, se târască după „densulă pe cei nehotărâţi, şi se uimescă pe inamici cu „iuţela mişcăriloru selle; din contra, întârzierea şi şovăirea, „sa aă descurajată pe toţî.w -) Pe cândă Tudoră, în maî puţină de doue luni, revo-luţionasse totă România mică, şi adunasse sub stegulă seă peste şesse miî oşteni, afară de cei trimişi a întări monăstirele principale de peste Oltă; pe cândă ellă occu-passe tote posiţiunile strategice din România mică, şi în-frânsesse seă ţinusse în respect cettele de Arnăuţi şi de Plăeşii, trimişi a ’lă combate; pe când în fine organi-sasse Oltenia pe picioră revoluţionară, ast-felă ca la 15 Martie ellă se afla cu poporulă armată la porţile Capitalei; lui Ipsilanti ’i a trebuită o lună întregă ca sG vie de la Iaşi la Colintina, cândă trebuia se se afle în Bu-curescî înaintea sosirii luî Tudoră, şi sS se facă stăpână pe situaţiune. De ni se va obiecta că ellă nu se îndoia de concursulă lui Tudoră ş’ală luî Sawa, şi că n’avea decâtă sS se arate la porţile Capitalei, pentru ca Tu-* doră şi Sawa se i se închine, ca nisce vassali, vom res-punde : că a putută crede acesta până la întâlnirea sa f cu Tudoră la Colintina; deră atunci s’a încredinţată pe deplină de trista realitate; şi trebuia se trâcă îndată în Moreea şi în Peloponesă, cum anunţasse în tote proclamaţiile selle; şi sâ lupte acolo cu puteri unite contra Turcilor; ast-felă ar fi scăpată şi oştirea grecă d’o ruină complettă, şi ţerra nostră de atâtea nenorociri. Din contra, Ipsilanti se mărgini în simple protestaţiunî pe la cabinete. Şi pe cândă Ipsilanti da oştirii selle comandirî ') Raybaud, tom. I, pag. 183 şi 196. 5) Gervinus, opulu citatu, voi. I. pag. 188. — 348 — V19ÎOŞÎ ca Caravia şi ca Duca, şi tolera desordinele re-voltătore ale Eteriştiloră, Tudoru lucra cu Boeriî şi cu Paşii pentru dobândirea drepturiloru ţCrreî, şi insufla încredere Româniloru printr’o administraţiune energică şi dreptă, prin introducerea disciplinei în oştirea sa, şi prin aprovisionarea monastireloru cu tote celle trebuinciose, în ca$ă d’uă luptă eventuală, fie cu Grecii fie cu Turcii. Altă trăsură caracteristică despre necapacitatea poli- ^ tică a lui Ipsilanti este scrisorea sa către ImpCratulu Russieî, reprodusă în Nota No. XLVI. Gervinus consideră acea scrisore ca opera unei ima-ginaţiunl bolnave, a unei minţi uşure: căci teoria sa despre origina divină a Revoluţiuniî, care nu era decât opera unei societăţi secrete, cu ramificări în totă Europa, a trebuită se dispuie reă pe representanţil principiului autoritar, şi mal allesu pe Ţarulu. Şi când susţinea Jpsilanti assemenea teorie? Când vulcanul revoluţionară colcăia în multe părţi alle Europei, în Spania, Portugalia şi Italia; ceea ce provocă adunarea potentaţilor din Sănta Allianţa la Tropaă şi la Laibah, şi adoptarea fără re-servă a politicei sugrumătore a lui Meternich. Teoria lui Ipsilanti se putea deră considera ca uă sfidare aruncată acellor Potentaţi, spăimântaţî de spiritul revoluţionară. Iată principala causă a desaprobăriî lui Ipsilanti de către Alessandru ală Russieî, a ştergerii lui din re-* gistrele oştirii rusesc!, a publicării prin foile grecesc! din Vienna a acelei desaprobări oficiale, ş’a ordinelor trimise lui Vitgenstein, comandantulă trupelor rusesc! din Bas-sarabia, d’a păţii cea mal strictă neutralitate; în fine a ordinelor trimise lui Stroganoff la Constantinopole, d’a promite Porţii concursul Russieî pentru înăbuşirea resurec-ţiunil din imperiulă turcă '). Assassinarea lui Tudor a fost iar un act nepolitica din \ ') Ve<}î Gervinus, op. cit. pag. 191. — Ve(}i şi epistola lui Ipsilanti de la Nota No. XLVIII, prin care punea condiţiuni Turciei ca să p6tă depune armele, condiţiuni ce numai ună generalii victorioşii le putea dicta. •— ai9 — partea lui Ipsilanti, care a trebuita să se căescă la Dră- j găşanî, cându a vedutu bravura Panduriloru. Ce minuni de vitezie n’ar fi făcuta acei Panduri sub comanda lui Tudora! Priveghiata d’apprope, şi compromisa vis-â-vis de Turci, Tudora ar fi în visa de sigura oştirea de in-vasiune, cu concursula Grecilora, comandaţi de bravula , Căpitana Iordache. Lupta ar fi putută dura multa, Tudora fiinda ajutata de spiritula resbelnica allu Pandurilor, înfuriaţi contra Turcilor, şi de posiţia monastirilor de peste Oltu, bine appro-visionate, şi întărite cu oşteni aleşi; şi chiar decă Turcii ar fi fost penă în fine victorioşi, noi credem că sorta României n’ar fi putută fi mai rea decâta în trecuta : căci Grecii fanarioţi eraa grea compromişi în ochii Porţii, ca şi cabinetul rusesca; şi interessula Turcieî era să accorde Românilora drepturile reclamate, spre a evita pe viitora noud rescole, ş’a putea concerta tote forţele selle în Mo-reea şi Peloponesu, unde Grecii continuaa cu succesfi lupta de independinţă începută în Principate. Insă Destinula a decisa alt-fela! De vom esamina pe Ipsilanti şi ca militară, nu ’la a-flăma, nici în privinţa acesta, la înălţimea missiuniî selle.' Intr’adevbra, în loca d’a încredinţa lui Căpitana Iordache comanda oştirii grecesc!, cella puţina la DrăgăşanI, unde s’a data lupta decisivă; şi în loca d’a se pune ella însuşi în capul oştirii, spre a o îmbărbăta, ella încredinţa ■ sorta armatei lui Caravia; şi apoi şe şi din elle, numai cinci cu câte 4 bol. Ne lipsesce nutreţulu de vite, şi plătimu şi apa ce o bea bietele vite!.. — A cui e moşia acesta ? — Mănăstiresc;!. Inginerulu, care ne a împărţi tu pă-m£ntu, ’şî a datu costele cu arendaşulu, şi ne-a datu locuri sterpe şi înfundate, în câtu, nici pasări nici vite nu mal putem ţine. Am căzutu din lacu în puţu. Stăm rău 8). Poesii poporale, de Alexandri, pag. 292. de totu, Domnule! Numai Tudoru alu nostru ne-aru maî / putea scăpa ! “ Am relatatu aceste cuvinte ca să tragu luarea aminte u a guvernului, spre a îndrepta reulu, pînă maî e timpu.^ Cu tote acestea, din poesia populară ce reproducem la văile, poporulu a presimţitu că Tudoru, încongiuratu / d’atâţia inamici, trebuia până în fine se devie victima a- j celoru balauri de care vorbia Tudoru în proclamaţiunile selle către poporu : „TudorU, Tudoru, Tudorelu, DragulU mamei voinicelu! De cându mama'ţi ai lăssatu, Şi Olteni ’ţi ai adunatu, Pe ciocoi sO’i prindi în ghiară, t Şi s’allungi Grecii din ţerră, I Multa la fafă, te-ai schimbatu, Şi mi te-ai întunecata ! Spune maică’i, ce te dore ? Că m’oiu face vrăjitore, De alena sa te descânta, Se calci veselu pe pâmentu. — Alei, maica ! alei, draga! Curând visu midu deslegă ; Că scii, maică, ce-am visata? Buzduganu-’mi fârâmatU; Sabia cea bună, nouă, Am visat-’o ruptă’n doue ; Puşca mea cea ghintuită, Am visat-’o ruginită; Maică, pistolele molie Le am visata fâr’de oţelle; Apoi încă am vecjuta Şerpe galbena, prefăcuta, Ce purtâ corne de ţapU, Crestă roşie în capu ; Ellu avea ochia vendetoră, Avea s gr aia linguşitorU, Şi m6 totu ruga mereu , Se m6 duca la cuibulă s£U . . . — Ba ferescâ Dumnezeu 24 — 370 — Să nu te duci, fătulu meu; C'acellu şerpe veninosu E vr’un duşmanu ticălosu; Vre unu hoţii volintiraşu, Şi la inimă vrăjmaşă! ,, — Maică; măiculiţa mea, Cum se scapă de cursa rea? Căci ună g’l.asă prevestitoră îmi totă spune cJo se moră! — D;ei muri, drăguţulu meu, Facă c.e-o vrea Dumnecleă! Peru se ştii-lu de la mine, C’un Română voinicu ca tine, Păn’ce cade, pân’ce more, Calcă şerpii in piciore; Căci d;un şerpe ’nveninatu I se iartă unu pecatuP ’)• Şi cum se nu plângă plugarulu Rornânu, mai allesu celu de peste Oltu, p’Acela care ’şi a datu viaţă ca se-’lu scape de jugulu Străinului şi de biciulu Ciocoiului? P’acela care, după 122 de ani, de la bătălia de la Cer-neţi (21 August 1690) câştigată de Turci şi de Români contra Nemţiloru, a făcutu se reînvie vechile legione române, împrovidându prima oştire românescă. cu coman-diru românescu, şi cu scopu românescu ? „Bătălia de la Cerneţi, c,lice Bălcescu, fu cea din urmă în care vechile nostre legi(5ne se luptară în mare bătălie regulată. La Cerneţi, Românii îşi luară adio de la gloria militară: căci, după acea bătălie, Constandin Brân-covenu neîngriji armata română, stricându slujitorii şi fă-cându-’î podani prin satele lui şi alle rudeloru lui, cum dice cronicarul Radu Lupescu; iaru alianţele sele cu Nemţii şi cu Muscalii fură vătămătore şi lui şi Românului; căci prima grijă a Fanarioţiloru la 1716 fu a împuţina armata şi miliţia; iar la 1739 eî desfiinţară cu totul ve- 9 9. Ve<}l Revista Română, pe Iunie, 1863, pag. 308, poesia întitulată Visulu lui Tvdoru. r — 371 — chea organisare militară a ţărreî, înlocuind’o cu Turc! şi cu Arnăuţî prin oraşe, iar prin judeţe cu slujitori. Brân-covdnul n’a ştiutu într’adeveru a trage sabia la vreme; n’a ştiutu lucra, cum <;lice Enghel, în minutele cele mari şi hotăritore într’un chipu mare şi hotărâtoru. Spiritul luî Michai Vitedu n’a repausatu assupra luî.“ '), Ei bine! spiritulu eroului ele la Călugărenî s’a incarnat un minut în slugerulu Tudor Vladimirescu, care din Cerneţi, unde ’şî avea ellu locuinţa stabilă, a meditat mulţi ani emanciparea Româniloru de sub jugul Fanario-ţiloru; din Cerneţi, unde se îngropasse spiritul militar al Românului la 1690, Tudoru rădică stegul libertăţii, sub care alergară nepoţii acelloru bravi oşteni cari, în diua de 21 August 1690, luasseră adio de la gloria militară; şi în câmpiile de peste Oltu, în lupta lor cu Turcii, ei re-înviară acellu spiritu resbelicu care illustră odată armele române, sub căpitani eroi ca Stefanu, Mircea şi Mihai. Nu e deru de mirare ca în România de peste Oltu, şi mai allesu în Gorju şi în Mehedinţi, unde s’a născut şi a trăitu Tudoru, şi unde a fostu teatrul luptelor sdlle pentru libertate şi naţionalitate, nu e dicu de mirare ca între Olteni memoria lui Tudor sS fie atătu de scumpă şi sacră! Plugarul Oltenu, fie la umbra stejarului în arşiţa căldurei, fie la vatra focului în timpulu viscoliloru, narreţlă copiiloru şi nepoţilor seî faptele luî Tudor, ca ce-tăţenu, ca vătafu de plaiu, ca comandiru al pandurilor sub stegulu rusescu, seu ca capu allu Revoluţiuniî de la 1821. In timpulu escursiunii melle prin Gorju şi Mehedinţi, în primă-vara anului 1872, spre a cullege materialu pentru acesta istorie, m’am pututu încredinţa în personă de veneraţiunea ce Oltenii păstresă memoriei luî Tudoru, care ’î a scăpatu de biru şi de podvezî, cum dicu ei. — Nu cum-va doră eşti şi D-ta din sângele luî Tu-dorin? m6 întrebau unii din bătrâni, cari nu putdu înţelege r). Puterea armata, pag. 36 ai 37, 64 şi 6$. 372 —- altu-felu missiunea mea de istoriografii al lui Tudoru Vla-dimirescu. Ca se ’î făcu a se interesa de obiectulu căllătorieî melle, ş’a fi espansivi în naraţiunea loru, le respundem: — Da, moşule; suntu un nepotu d’aî lui Tudorinu, aruncatu de sortă în celu-1-altu capătu al ţerreî, de unde amti venitu într’adinsu ca să vedu locurile unde s’a născutu şi a traitu Tudorinu; şi se aflu de la D-vos-tră totu ce ştiţi despre densulu, ca se potu scrie vieţa lui, şi se remâie faptele lui de pomenire urmaşiloru noştrii. — Apoi, deca e aşa, se’ţi ajute Dumnedeu, fetul meu! că multu bine am veri ut noi de la Tudorinu! Dumnezeu ' se’i odihnescă sufletulu în împerăţia cerului! “ Şi bătrânulu Oltenu, îndoioşatu până la lacrimi la su- ! venirea liberatorului ţerreî de la 1821, deslega saculu Umbri, cum dice ţgranul nostru în limbagiul seu plttorescu;! şi spunea totu ce scia şi auţlisse despre Tudorin; seu îmi! recomanda p’alţî bătrâni, cari puteu se’mi dea informa-ţiuni mai esacte şi mai complette. Deca sătenulu românu, fie din esperienţă, fie cu bunul seu simţu, ştie appreţia serviciile eminente adduse ţgrreî de Tudor, care cu sângele seu a sigilatu drepturile de care ne bucurăm noi adî, nu totu astu-felu ap-precia(jă pe Tudor cronicarii boerî, aceia adică cari e-rau deprinşi a nu putea trăi fără stăpânu; aceia adică1 care ţineu la privilegiile loru, şi considerau ca uă crimă nisce protestări armate c’a lui Tudor. Astu-felu, de es-semplu, cronicarul Dârzenu, al căruia memoriu ne-a fostu \ de mare ajutoru în acesta operă, după ce descrie tragica morte a lui Tudor, face următorea reflessiune: „Astu-felu suntu sfârşiturile celluî ce ridică apostasie în potriva stăpânirii, resvrătindu norodulu din liniştita lui petrecere. “ '). Cu alte vorbe, Dîrseanu justifică assasinatulu lui Tudor, fiind că acesta cutezase a protesta contra abusuri-loru Boeriloru şi Greciloru, chemând poporul la arme spre Vedi Memoriul lui Dîrzeanu, în Trompeta Carpaţilor lYo, 665. a revendica drepturile selle. Acest Dîrzenu era la 1821 calmegiu la visterie şi Medelniceru, ') trăindu în tota comoditatea sa, ca boeru, şi avînd de patronu pe Boerulu Vulpe; Dărzdnu der credea fericitu pe sătenulu de peste . Oltu, când acesta în realitate avea de asternutu pămentulu, de învelişu cerulu, dreptu veştmente uă cămaşă de cer-şetoru, şi dreptu totă averea, tiparulu de mămăliga; în astă stare îlu redussese Grecul şi Ciocoiulu 2). Nu putea dera înţelege Medelnicerul Dârzenu că un -slugeru Tudor, ce fusese abia vătafu de plaiu, se cutesel a rădica apostasie împrotiva stăpânirii Boerilor, cari credea i că sunt rânduiţi chiar de Dumnedeu să dispună după plă-cere de munca şi de viaţa sătenuluî, născutu a fi o vită I de sploatare a Boeriloru. Cu mult mai culpabilu urma s6 fie Tudor ( în ochii vornicului Alecu Beldiman, care acesta era boeru din proti-\ pendada; îi venea greu lui Beldiman se vadă p’un boe-rinu de ţerră lovindu privilegiile boerescî; de şi totu Beldimanu, în poema sa, tună şi fulgeră contra tălhari-loru Eterişti, cart au addusu pe săraca Moldova în starea cea mat vredincă de jale! Eată cum se esprimă Beldiman în privinţa lui Tudor: „ Invrăjbitoru de norode, de relle iscoditorii, I „Un Toader Vladimirescu, unu viclenit înşelătorul „Ridicasse capu în ţerră, oameni de oaste scria, „Pentru dreptăţile ţerrel (pice că se nevoia; „Proclamaţii îndestule împrăştiind în norodti; „Să fălea ca sa desfacă allii Grecilor tare nodil; „Asupriri şi urmări relle cu totul a conteni; „A desbrăca mai mult ţerra nimeni a nu îndrâsni. „De au urmat de la sine, seu de alţii a fost pusu, „Lasu a cerceta acesta cellu ce va fi în prepusu; „Toţi tîlharii şi toţi reii din ţerră se resvrătiâ, „Pentru că Vladimirescu, cât se da, îl ocrotia. 3).“ '). Condica din Archiva statului, No. 123 roşu pag. 273 verso. După 1821, Dârzenu a fosta muniţii Serdar, şi cu acesta răngii subscrie ellu memoriul seu' *). Ved! în Voi. II, Nota No. I, pag. 7. 3). Ve
  • r» f r*n /wt-jtis'f'ji f ,0 ini '/) n /*/’/ Ungaria şi cu Ser- bia, cu scopulU dl a forma o barieră contra celoru doue sla-vismurl din iniperiulu rusă şi austriacă. -1) Despre alianţa eu Ungurii, eă nu speră curîndă ase- ^ menea minune, pe câtă cunoscă istoria şi caracterulă a- cestoră descendinţî aî Huniloră......... Facă Cerulă a vedea realisată acostă idee, salvatdre şi pentru Unguri şi pentru Români! Vedi Epistola No. 5 partea 1 din opera Corresponclenţa secretă şi acte inedite ale eapiloru revoluţiuniT române de la 1848. 377 — Cât pentru allianţa nostră cu Serbia, ea esistă de fapt; şi n’avefn de câta a ne felicita de simpatia bravilorti S6rbî, pe concursulu cărora putem compta orî cânda, ca şi pe concursul Bulgarilorîl şi altora popull din Orienta, de o potrivă interessaţî, ca şi Românii, a fi uniţi printr’o al-lianţă federativă. — Allianţa cu Grecii ni se pare iarăşi cam grea de realisatu, pînă cânda Grecii, ca şi Ungurii, nu voru renunţa la ideea absurdă d’a contopi pe Ro- / mâni în statuia lorfi, ideie care este o curată utopie, şi’ care nu pote folosi decâta inamicului comuna. Ar fi de dorita, chiar în interessulfi conservării lora, ca şi Grecii şi Ungurii se renunţe la assemenea idei fatale; şi să ’şî dea mâna sinceramente cu populiî ce ’î înconjoră, spre a forma confederaţiunea dunărMă, care j va folosi tutulorfi; căci numai astfi-felfi vorfi putea conjura pericolula ce ’î ameninţă d’opotrivă şi din partea j Ruşilora şi din partea Germanilora. O repetămfi, acelle naţionalităţi, pe cari Ungurii şi Grecii voesca a le absorbi, formeză elemente cu totulu distinse, care au dreptu a trăi cu propria lora viaţă; şi în ce privesce pe Români, eî sunt superiori, prin numer, (cum probecjă statistica *) şi elementului maghiar şi elementului grec. D£că macsima Tiranilor este desbină spre a domni, mac-sima Poporelor trebue se fie unirea face puterea. Credem că, în interesul lor propriu, populiî de la Du-, nâre se vor uni spre a forma acea confederaţiune atâta ' de multa dorită, care singură pote assigura esistinţa loru politică. Chiar naţionalităţile slave din Orienta, este de ' interesula lora a trăi cu propria lorii viaţă, decât a fi ab- \ sorbite în elementulfi [slava, represintata de Russia. In ce privesce pe Greci, voma observa încă că, în lupta lora pentru independinţă, mulţi Români din Dacia Aureliană aa luptată sub stdgula lora, 2) dominaţi de x). Yedî în Românul de la 13 -15 Martie 1874 articolu professoruluî Nicolae Bălăşescu despre Românit de peste Dunăre. 2). Vedî numele aceloru Români în jurnalulu Spicuitorulu Moldo-Românuf publicatu în Iaşi la 1841. 378 sentimentulă religiei, care prima atunci ideea de libertate; ei aii contribuiţii mulţii la emanciparea Grecilora de sub jugulti turcescii. Prin botezulă sângelui, versată de Greci şi de Români în resbelulii de independinţa alii Elladeî, Grecii şi Ro- I mânii au fraternisatn în numele Libertăţii; prin acdsta chiar, i eî au contractata acea allianţă federativă ce le va fi atât de folositore, în momentulu pericolului. Din norocire, Grecii erudiţi începa a recunosce şi eî folosele unei assemenea allianţe, şi se silescu a o pro- ' paga între conaţionalii loru; de şi unii se servă pentru acesta cu argumente absurde, silindu-se adică a justifica acostă allianţă pe identitatea de origină a RomânilorO cu \ Grecii, şi alte assemenea absurdităţi. x) Românii suntu Români, cum o dovedesce şi numele, / şi limba, şi datinele, şi totulu în fine, avendă individua- / litatea lorii proprie, ce 'î distinge de popnlii din Orienta. i Nu pe Grecii liberi ai Eladeî ama combătută noi în acostă operă; ci pe Grecii Constantinopolitani, cunoscuţi j sub numele de Fanarioţi, şi cari aă fosta şi sunta încă I periculoşi şi Grecilora şi Românilora de peste Dunăre. Marcu Filipu Zallony, care a cunoscuta forte bine pe Fanarioţi, căci e născuta în Grecia, şi a vieţuită mulţi ani între Greci, după cum singura mărturisesce, dovedesce „că ar fi una mare pericoltt pentru Grecia regenerată a „admite pe Fanarioţi în direcţiunea administraţii selle. „Opera mea, 2 25 noî te putem scăpa..... noî te putem scăpa, că oştirea nostră a sosit în marginea o- rasuluî.............. 252 27 Unu scriitorii........ Uniî scriitorî........... 254 15 *) Vedî memoriul Protopo- pesculuî, etc........ 250 ‘ 21 căci astfel era........ Căcî astfel elicea că este. . . . 299 8 daca eî............ daca cilii. .’........... 301 9 a nuoa............. uă nuoe.............. 306 3 ca Farmaki va fi....... Că va fi.............. 311 10 dintre boierii d’allu duoi- dintre fii boerilor din protipen¬ lea rangu......... dadă, cum şi dintre boieriî d’alduoilea rangu....... - 315 6 Constandin orănescu.. k ; Const. Boranescu........ , 319 14 FAC-SIMILE , allu seripîufei luiTudor Vladi 'V & y & ^ 'CY'ct, ~ <2- - 7 cP&'K7^- //Q* *tAr _ Ksl^a> 3 ob^ fa ' (/ (f 6> /l ^ <£, W; FE /7 ^) . \\. Ust %Tb £Z2/â , sOs '- £ /? ^ o- ţ «? tot ■'br ^ frr (?0^ Ct- ! 'HJO*> fa UQ^ ' răi, ca să ne fie nouă bine; şi să se alegă din căpeteniile n6-stre cari pot să fie buni, aceia sunt ai nostrii; şi cu noi din preunâ vom lucra binele; ca să le fie şi lor bine, precum ne sunt făgăduiţi. Nu vă leneviţi; ci siliţi de veniţi în grab cu toţii, cari aveţi arme cu arme, iar cari nu veţi avea arme, cu furci de fier si cu lănci; să vă faceţi de grab, si să veniţi unde veţi au$i că se află Adunarea cea orânduită pentru binele si folosul a totâ ţera; si ceea ce vă va povâţui mai marii Adunării, aceea să urmaţi ; si unde vă vor chema ei, acolo să mergeţi; că ne ajunge, fraţilor, atâta vreme de când lacrimele ndstre nu s’au mai uscat. Şi iarăşi, să ştiţi că nimeni dintre noi nu e slobod, la vremea acesta a Adunării, obştei folositore, ca să se atingă măcar de un grăunte de binele, sau de casa vre-unui neguţător, orâşian sau ţăran, sati de alt al vre-unui locuitor; decât numai binele si ^ averile cele rău agonisite ale tiranilor boieri să se jefuiască; însă ale cărora nu vor urma nouă, precum suntem făgăduiţi; ' numai ale acelora să se ia pentru folosul de obşte. *) 1821 Genarie. Theodor. *) Din memoriul Iu! Dârz6nu. „Trompeta*4 No. 646 pe 1868. — Acostă proclamaţie urmezâ a purta data de 22 Ianuariu, cum afirmă Grigorie Mongescu. “ 29 — IN o ta INo. XII CÂNTECE PANDURESCI. Reproducem fragmente din câte-va cântece alle Pandurilor din tabăra lui Tu dor, după cum ne assigurâ Cioranul si alţi Panduri din acea oştire, cari încă trăesc prin Gorjiil si Mehedinţi. Uă grupă cânta: A dat bunul Dumnezeii Să umble şi plugul meii! Să trag brasda Dracului La uşa bogatului : Uă brăsduţă d’ale sfinte, Să ţiie ciocoiul minte; Să’i arunc un semănat Cu sânge negru udat, Semănat de Poteraşi Să resaie Românaşî. ’Mi am vendut şi cămăşiorâ Ca să-mi cumpăr săbioră. Pluguleţul meii nebun, Cum te prefăcuşi în tun ! Vecji aŞa mai P°ţi arra> Să m6 scapi de angara. Altă grupă cânta: Nu mai plânge, Măriuţă, Vetji de Ion şi de căsuţă, Şi de bietele copile, Cam ajuns în bune Să nu plângeţi mdrtea mea, Că-i la ţ£ră pia<}ă rea. Uite, mergem să arăm, Ţclina să despicăm; Noi avem să semânăm, Voi aveţi să ne urmaţi, însutit să seceraţi. Nu plângeţi, nu v6 'ntristaţi, Domnul Tudor e cu noi, Dumnezeii*fie cu voi. Alta grupa cânta: Fruntjă verde usturoid, Tu n’ai lege, o ciocoid ! ^ 30 — De te-aşi prinde în resboiă, Cu măciuci ca să te moiu, Să te moiu, să te jupoiu ; Că cu pielea de ciocoiu Am să’mi fac opinca mea, Ca Domna lui Caragea Ce’şi făcu uă malotea, îmblănită de păgân Tot cu piele de Român. Alta grupa cânta: Daţi, pandurilor voinici; Nu fiţi la suflete mici; Daţi cu flintele, ’mpuşcaţi, Din robie v£ scăpaţi; Daţi cu puscile ’n ciocoi, Că ei v’au mâncat pe voi; Şi v’au adus într’uă stare, De sunteţi lumii de jale. In fine; altâ grupâ cântâ: Fruncjă verde de Molotru, Când sosi Tudor la Motru, Ciocoii trecură Oltu, Şi să ’necară cu totu. Voiţi acum a cun6sce cine eraţi acel pul de Şoimi, cari a-lergau la vocea trâmbiţei învierel României? S’ascultâm pe un poeţii românu cum ’i descrie în poema ce portâ numele de: „Domnulu Tudortt Astfel sunt fii ce Jiul nasce, Ce saru ca capra când iarbă pasce, Şi ’n vizuine de vulpi se vîrii; Eltl iea cu glonţulu uă rondurică, Şei-, dă ’n ordie fără de frică, Şi ^pe un Paşă singură îl strică; II iea cu lancea de sub ceadîră *) Sâ ascultam acuma p’acellaşu poetu în descrierea costumului pandurescQ: ..............La scara vechie, Cu căciuliţa pe uă urechie, *) Domnul Tudor, de d. Boliac. Poesii naţionale, a doua ediţiune. Paris, anul 1857, pag. 6. -1- 3i Cu brâulti roşu peste mint6nu, Cu kika lată şi aurită, Cu flinta lungă şi ghintuită, Si cu uă ghebă găitănuită, Pă(Jia unu veselu Mehedinţ6nil; Iar sus la uşă, la sala mare, Se plimbă altul, vînosu şi tare, Unu crunt resbelnicu, vechiu căpitanii. E şi mai lungă a ăstui kikă; A lui căciulă e şi mai mică ; Si ochiu-i agerii ar da uă frică întregi armatei unui Sultanii. Tot’ armatura ’i este uă pală; îmbrăcămintea îi face fală; Tot este ’n albe, şi numai firii. Gheba lui scurtă, iţari, mintenulti, Tuslugi năprasnici, cum port’ Oltenula; Asta e portulu ce vrea Gorjanulu ; Când Turcu ’lu vede, dă în deliru !) lată şi descrierea câpitaniloră acellor Panduri : Si căpitanul ce’i dicu Crăpatulu, Si Frunte-lată, şi Nespălatulu, Si Vijelie celu bătăiosu, Semeţi arhangelî de pandurime, Sclipindu în racje p’între desime, Se mişcă ’n oste cu agerime, Ca nisce fulgeri p’un ceru nuorosil. * 2) IVota, TVo. XIII. Către^Măria Sea Derviş-Pâş'a, muhafiznl Diuluî. Cu lacrimi fierbinţi jeluimă Inâlţimei Telle, că pre noi, ticăloşii Raielle din totâ ţerra Românescă, Domnii ţerrii, dinpreu-nâ cu Boierii greci şi români, unindu-se cu toţii, ne-aă predată şi ne-au despoiată, în cât amă remasă numai cu sufletele, precum pre largă ticăloşia şi plângerea nostră, în coprin-derea Arz-Mahzarului ce Fam dată către prea puternica împărăţie, stăpânitorea nostră, se coprinde; care arz-mahzar Fam trimisă la înălţimea Ta ca ună bună credinciosă al prea pu- *) Op. cit. pag. 7. 2) Ibid. pag. 13. 32 — temicului Impăratu, rugându-ne ferbinte Măriei Telle ca să te milostivesci şi să bine-voesci a-lă trimite la prea înalta împărăţie, ca să p6tâ aucli glasurile plângerii nostre; fiind-că n6uă t6te drumurile cumii şi uşile prea înaltei Porţi, ni le-a închisă dela uâ vreme încoce Domnulă ţărrii şi Boiarii ; ne-a poprită, pentru ca să nu ne mai putemă arăta plângerile nostre la prea puternica ndstrâ Imperâţie; şi aşa mai susă numiţii ne mănâncă de vii; şi noi, ne mai sciindă ce să facemă, am năzuită la mila Măriei Telle; şi ne rugămă ferbinte ca să trimiţi jalba ndstrâ către prea puternica împărăţie, pentru ca se au$ă glasulă plângerii ndstre, şi să se milostivescă asupra ticăloşiei nostre, ca să trimiţă ună omă credinciosă inpâră-tescă, să vină aici în ţerrâ la Bucuresci, să cercetecle să va-qlâ nevoile cari le tragemă de către aceşti lupi nemilostivi; şi să ne facă dreptate. Şi pînă a veni omulă împârătescă, noi ne-amă sculată, cu mică cu mare, şi mergemă ca să ne adu-nâmă la Bucuresci. Şi iară să fie ştiută Inălţimei Telle, că ridicarea ndstră nu este pentru altă ce-va, nici într’un chipă, decâtă numai assupra Boiariloră cari ne-aă mâncată dreptăţile ndstre, cu care ne-a miluită prea puternica împărăţie ; iar neguţătorii turci, şi veri ce neguţători voră avea neguţătorii şi trebuinţe prin ţerră, cu toţii să umble fără nici ună felă de îngrijire; că noi pre nimeni nu poprimă, şi de nimeni nici de cumă nu ne atingemă; ci mai cu bună slobozenie voră âmbla. Şi iarăşi ferbinte ne rugămă Inălţimei Telle ca să ne ajuţi cu celle ce ne trebuescă, care prin graiă trimisulă nostru le va arrâta Măriei Telle. Iar anii Inălţimei Telle fie de la Dumneuî zapcil de ne-aa dat cal, arme, şi vr’o trei patru mii de lei. !) Ţifra e esagerată, neputendu avea Tudor atunci decât dela 2—3 mii. 38 - De aci, aflând că vine un căpitan, Barbu Ţapu, de la Câi-neni, şi vre uă 15 Panduri, cu cari au (fost) ţinut drumulu la mulţi boieri de h aă jefuit, Maior Ciupagea ne-a făcut un cuvânt: „Că acum e vremea; că cum au luat alţii dela noi, să luăm şi noi dela alţii; şi să ţinem calea acelloraD Am luat un mare curagiu ; şi am ţinut callea la drum; căci (noi) eram 12, şi anume: Maior Ioan Ciupagea, Gheorghe Au-rellu, Dumitru Tîrîşu, Stanciu Logofetu, Sdîrlea, Ghiţă Pop-pescu, Petcu Sârbu, Nicola Becheru, Ioan Bâlţâţeănu, Ispas Bulucbaşa, şi cu mine ; pe cari (panduri) ’i am luat în pusei, din nainte şi după urmă, sdrelind nepotu Ghiţă pe unul, ce e-ra mai îndrăsneţu ; iară căpitan Ţapu strigă că se pradă; noi am scos iataganele şi ’i-am prins pe toţi; le-am luat acelle jafuri, cai, arme, argintării, haine boieresci, şi banii. — Ne-am întors înapoi pe Topolog, la Olt; (şi) trecând Oltul, amu venit pe sub munte acasă ; şi Ciupagea, Aurellu şi Tîrîşu s’au dus la Cerneţi. Noi, şi a casă flindu., nu putem să trăim de Panduri; că veniră întPuâ cli trei, şi găsiră pe neică Niţă la Vlădaea ; şi pentru mine a vrut să-lu taie; şi aflând noi, eu, neică Mieiţă şi nepotul Ghiţă, merserăm la ei; şi găsirăm pe neică Niţă plângând ; de loc noi trasserăm iataganele, şi ’i-am bătut tote bătăile, de vai de ei ce au păţitu; şi (ei) s’au dus şi au spus luî Solomon; şi (Solomon) a trimis vre-o 5—6 Panduri din Vallea Aniniloru să ne împusce ; că aşa era vremea, pe împuşcat; şi noi nu amu fost sciut. Intr’una din dille, audirăm din deliu că în satu la Almăjellti. au venit Badea G arofoiu cu alţi Panduri; eu, fiindu cu ellu prietin, am plecat cu neică Meiţâ şi cu Ghiţă la cassele Di-mitreilor, unde erau Pandurii; când am ajuns aprope, în bătătură, de uă dată eşiră 5—6 Panduri cu puscile întinse către noi, necunoscuţi Panduri; noi strîmbarâm caii; şi (ei) deterâ foc în noi cu puscele ; atunci noi ne împotrivirăm către ei; şi (ei) se trasseră în case de umplură puscile ; iară noi plecarăm spre vallea Dobrii; căci nu era Badea cu ei. De acilea am plecat dreptu la Solomon ; şi Fam aflat la satul Argintoea, cu oştirea lui, patru-cincl sute de Panduri; mai era lângă dânsulu şi căpitanii Dumitru Buşteanu, i Gheorghe Ispăsoiu, vrăjmaşii nostrii, de ne pîra la Solomon, şi cum m’am înfăţişat la densul, a dissu că să fiu la pază; la urmă m’a iertat, şi am fost cu ellu prin sate, multe (Jille; apoi ia- — 39 — răşi ne-am cerut pe a cassâ, când a trimis Bobocu (să. me cheme); şi m’am dus iarâşi cu Neică Meiţă i Ghiţă la Stre-haea, unde petreceam prea bine; derâ într’una din dille dis-se [Bobocu] ca se duce pe la Solomon la Ţînţârenî; eu dis-seiu ca sâ m6 duc şi eu; neică Meiţă disse ba sâ nu m6 duc, câ sciu cine sunt acolo, acei vrăjmaşi ai nostrii; nu du ascul-taiu; ci i luaiu cu mine pre amândoi, năzuind la Bobocu, că îmi va fi de adjutor. Când am mers la Ţînţăreni, şi m’a vedut Solomon [ce era cu Serdar Costin] de loc a poruncit şi ne-a luat armele, tac-liturile de la cap, şi caii, mie şi neichi Meiţă; iară nepotului Ghiţă nu ; şi ne dette în pază la Pandurii lui Buşteanu, vrăjmaşul nostru. A doua di plecarăm la Târgu-Jiului. Mie îmi detterâ un alt callu, de nu făcea 5 paralle ; iară Neică Meiţă mergea pe jos, prin noroiu, după mine, sâ vedâ ce îmi face; şi sâ vâita cu amaru, auqlindu de la Panduri câ o sâ me taie ; şi ellu nu era în nici uâ pază ; iară Ghiţă se ţinu după mine până la un loc, astemătu [?] şi de frică fugi dela podul Turburiî. Noi ajunserăm la Cărbuneşti; acolo se rugă Badea Gara-foiu de Solomon, în genuchi, câ erea cel mai credincios lângă ellu; şi me iertă ; ne detterâ caii şi armele. Apoi plecarăm pe uâ văile. Solomon era mai înante, cu pârâşii nostrii lângă densul; iar eu mai pe urmă cu unchiu-seu, căpitanii Enache Pleşoianu; şi vedem câ dă mulţi cu puştile să împusce purcei, dela nisce scrofe, şi nu lovea; eu, fără sâ judecă câ vrăjmaşii stau sâ me piardă, şi sâ fiu apro-pe lângă Solomon, câ aşa vrea pentru unulti ca mine, sâ-lu slujesc, şi sâ-lu cunosc de aprope, am dat cu puşca, ce avem umplută cu glonţu; şi de câllare am împuşcat un purcellu. Vrăjmaşii me pîrîrâ câ eu nu me astîmper, şi fac jafuri, fără de porunca lui Solomon; pe care, aducându-lti la uâ mare mânie asuprâ’mi, a poruncit să me ducă la densul; şi s’a fost jurat ca sâ me impus ce, pe unde se împuşcasse omulu de la Almâjellu; şi me dusserâ la densul, unde erea la unu câmpu totâ oştirea, rotâ pe lângă densul, sâ vedâ [de] împlinesce jurământul; unii se ruga, alţii me pîra. Căpitan Enache, un-chiu-seă, striga: „Ioniţâ, sâ nu împuscl voinicii, câ este pecat!“ Când ajunseiu la densu, şi cu neică Meiţă dupe mine, stă Solomon cu pistolul întins în mână; porunci şi ’mi luă taclitulu de le capu, [şi] disse: „bre! pe unde ai împuşcat omul cellu — 40 — de la Almâjellă, care spun d-lor?“ Adică, Gheorghe Ispâsoiu şi Buşt6nu. Eă, văqlend că o să m6 împusce, de frică nu a-pucaiă de locă să glâsuindti şi alle nostre bine chibzuiri, după, ceea ce trebuinţa ne va povăţui, să dâmu la orl-ce căraru şi slîrşitti fără zăbavă. *) februarie 5. IV o ta IVo. XXIV. Ordină allă Căimăcămiei către Divanul din Craiova. Cu mirare şi durere sufletescâ amu cititu cea către noi în-sciinţătore scrisore dela 31 alle trecutei luni; căci, precum ne adăstamu. să arătaţi fapte ce amu fi doriţii, şi isbânde asse-mânate cu împrejurările şi cu firesca Dv. mărinimie, am vă-cjuttl lucruri nesăbuite, şi pline de micşorime de sufletu, împroti-va celloru ce nădâjduiamu; cari lâţindu-se şi pe acolo, fără îndoială voru pricinui pustierea, atâtu a oraşului Craiova, cât şi în judeţele din partea locului. Astă-fellă, răspun(Jendil Dv., vă ceremu să vă într’armaţi cu chipulu cellu mai înţelepţii şi bărbătescu, punendu în lucrare tote câte privescu spre înfrângerea şi nimicirea scopului acellui răsculătoru allu norodului, şi mai vertosu pentru obstesca linişte a locuitorilor!!. Aicea, totu ce trebuia să se facă, s’a făcutu, cu prisosii. £)meni înarmaţi s’au trâmisu, gephanea îndastulătore, orînduială de bani. Assemenea şi despre celle de neapărată trebuinţă, pre cari de le-aţi încuviinţaţii pentru isprăvnicie, şi noi ne-am învoiţii. Acum dară nu se aşteptă altu, decâtu ca şi Dv. să întrebuinţaţi tote chipurile celle înţelepte, şi tote orînduelele cuviin-ciose, după cum trebuinţa va cere; şi să îmbărbătaţi pre cei căluţi, însufleţindu şi duhurile celloru mai mici, spre a face să domnescă liniştea norodului, pentru care veţi fi supuşi la răspundere, şi iarăşi assemenea la laudă şi la dobîndirea drepturilor Dv. Cât pentru nelegiuita sculare a acellui răsvrătitor, am făcut cunoscuţii prea puternicului nostru împăraţii. 2) Februarie 2. *) Memoriulti Iul Dirzeanu, „Trompeta4* No. 651 ţi 652. *) Memoriul u lui Dîrzeanu, „Trompetaw No. 651, — 6t IN o ta, No. XXV- Căimăcămia către Vel D-lni Nicolae Văcărescu. După înfricoşiarea primejdiei norodului, ce p6te pricinui a-cellă tulburătorii şi tâlharii Teodor Vladimirescu, pornindu-se acum şi spre oraşulă Craiovei, şi împuternicindu-se cu însoţirea mai multoră nesocotitori sfîrşitului acestei netrebnice lucrări, printre alte nizamuri şi renduele, date de mai ’nainte, spre încetarea râului, s’a chibzuită acum de către noi, şi de către totă obştea d-loră fraţiloră boeri, că asupra Agaleloră ce s’aă orînduită de aici cu toţi Neferii loru ogiaclii, cum şi asupra altora ce mai sînt in partea locului, întocmiţi şi adunaţi de către d-lor fraţii boeri divaniţi dela Craiova, precurmi ne-aă încredinţaţi! d-lor încă de mai ’nainte, făcendu-le cunoscută să se orenduescă căpetenie unulă din fraţii boieri , ca cu acestă mijlocii, ivindu-se împrotiva tîlharuluî putere de arme şi de împotrivire, să se pună în lucrare tote cuviincidsele mijloce, şi să se sfărâme gândurile şi răsvrâtitorele porniri; deci, făcendu-se acestă alegere asupre d-tale, pentru că te cu-noscemă cu durere de patrie, cu iscusinţă şi cu bune măsuri, te orenduim căpetenie numiţilor printr’acestă carte a nostră; şi te poftim ca, însufleţindu-te prin rîvna isbâvirii ce ai către compatrioţii d-telle, câtu mai fără de zăbava să pleci de aici; şi ajungendu la un locu cuviincioşii de a sta, să iei asupra d-telle otcârmuirea tuturor cellor ce sînt orânduiţi împrotiva tîl-hariloru; şi chibzuindă tote mijlocele cuviinciose (la care te vei sfătui adesea-ori şi cu Dumneloru boierii Divanului Crajo-vei) se puni în lucrare ori ce va sta prin putinţă, spre încetarea răului, şi spre isbăvirea ţărrei, sfărîmându pre de uâ parte pornirea şi împuternicirea tîlharuluî, şi înduplecând*! pe de altă parte pre locuitorii ţărrei a înţellege cu întregime în-şelâtdrele selle povăţuiri, după care să-şi vină în cunoscinţă şi cei ce pănă acum s’au întovăroşită rellellorâ selle cugetări; iară în scurtă, punendă în lucrare, cu totă priveghierea şi buna socotinţă, ceea ce vremea, starea lucruriloră şi îndeletnicirea vremiloră te va povăţui, adesea-ori prin trimişi în-tr’adinsă cu ştafetă să ne însciinţaţi, ca să dămă şi noi de a-ici Dumitale cuviinciosele povăţuiri ce vomă chibqlui. Acestă slujbă către ţerră, ce să cere acum din partea Dumitalle, va pricinui uă nemărginită bucurie şi prilegiă da vecinică mulţumită din partea tuturoră către obştea norodului, va aduce în- — 6 2 — piedecare de netrebnică nălucire şi obştescă isbăvire. iar către D-ta, va rodi slavnică laudă şi cinste cu a ndstră veselie. Ci dar, îmbrăţişându şi acum armele iscusinţei, împlinesce, te poftim, cea adevărată ferbinte datorie a unul fiu către patria sa; şi cunosce-ne şi pre noi soglosuiţl buneloru Dumitelle chibduirl. *) — Februarie 2. (Urmesâ semnâturele Caimacamilor). INfota, IVo. XXVI. Nota Caimacamiloru către consululu russu. Sub-semnaţii, boerl al ţerrei Româneşti, cu cinste îndrâsnimă a face cunoscută Escellenţiei Telle, Domnule Pini, Consulă allă prea înaltei împărăţii a tutuloră Russiilor, Cavaleră a mal multoră ordine s. c. 1. că, din alăturatele scrisori alle Divanului Craiovel, către Escellenţia Vostră şi către sub-semnaţiî. dupe care vă veţi îndestula de celle însemnate mal pe largă pentru revoluţionarul!! Slugeră Theodor Vladimirescu, şi pentru cea mal dupe urmă nelinisce în care pe dreptă cuvântă se gâsescă săracii locuitori dintr’acelle locuri; şi că întru ţâţe se află în mare desnădăjduire ; aceste neprevădute întâmplări nu .sîntă spre folosul loră, şi către sub-semnaţiî este de mirare din partea făcătorului de rău, în cât noi cu toţii fă-cendă tote mijlocele şi putinciosele măsuri spre a întâmpina înfricoşatul!! obştescu răă ce se urmedă din parte-I, şi ne-am încredinţată dupe la unii. alţii dintr’aceste locuri, că acestă om, nu numai că cugetă răă asupra sub-semnaţilor, dar se arată cu mare răutate şi către totâ liniştea obstel; şi ni se pare că nici uă dată nu o să vedemă vre uâ obştescă scăpare, afară numai să găsimă vre-ună mijlocă ca să alergămă la vre unii din cel de alocurea Paşi, şi să ceremă dela dânşii ajutoră pentru înfricoşatele răutăţi, şi pentru celle ce s’ară putea întâmpla pe viitorime în totâ ţerra de către cel văduţl giganţi, cari din di în 109, — 1\2 — Nota No. LXX. Plângerea şi tânguirea Valahiei asupra nemulţumirii străinilor ce ati derăpănat-o. Pentru nedreptatea ce i s’au făcuta. O! mamă,, sfântă dreptate! Vin din ceru, de unde eşti, Veclimi a mea strâmbâtate; Cellor răi să răsplăteşti. Cerurile, din ’nâlţime Rogă ca să vă deschideţi; Ş’a răutăţii mulţime Ceh asupra’mi, s’o vedeţi. Arătaţi milostivire La allă meă cumplit suspină; Şi de este resplătire, Spălaţi’mi allu meu venină. Nu ’mi.aă mai rămas putere, Nici altă und' să nă^uescă; M’aă pătruns a mea durere, Şi cunosc că mă topescă. Eu fără făţărnicie Pe străini h am priimit; Făr’a şti câ’s vfâşmaşi mie, Ca pre-ai mei fii i-am iubit. Am vrut să fiu hrănitore La nemernicii barbari, Mamă, bună ’ngrijitore, Fâr'a şti că sînt tâlhari. I-am priimit părinteşte, Pe fllămândă, golă, însetată; vŞi ei acum tâlhăreşte De totă m’aă derăpânată. I-am ajutată cu mijloce, In tot chipul d’ajutor, Socotinduh fii de pace, Iar nu hoţi resvrătitorl, — 143 — Isgoniţî, fugiţi de silă, D’allu lor loc înstreinaţi, Au aflat la mine milă, , Ca ş’ai mei cinstiţi bărbaţi. Şi mai mult de cât se pote I-am îmbrâ^şat pe toţi; Le-am fost scăpare la tote, Ne ştiindu’i că suntu hoţi. Le-am fost mamă cu dorire Cestor bărbaţi blestemaţi; Nu le-am făcut osebire D’ai mei fii adeveraţi. N’am ştiut că vre-odatâ Me vor face vendătore; N’am ştiut c’oiă fi ’nşelată, Şi ’mi vor fi omorătore. Toţi, în loc de mulţămită, Pre mine aii uneltit Să me vadă prăpădită, Dupe ce’i am fost cinstit. A m£ răpi pan’ la morte Asupră’mi au cugetat M’att slăbit cu totul forte, N’am nădejde de scăpat! Ca nişte lupi pre uâ turmă P’ai mei fii ’I au prăştiat; «Gonindu’i din urmă ’n urmă, De mine ’i atl depărtat. Toţi nevolnici, cu urgie Asuprâ’mi au fost porniţi; Ai mei fii cu vrăjmăşie S’aflâ de ei risipiţi. Aă silit ca se desparte Mamă, tată, de fecior; Aă înstreinat departe Chiar pe frate d’a lui sor. *44 — Au batjocorit feciore, Si femei între bărbaţi; Au necinstit ori ce stare, Lâsăndu’i goi, desbrăcaţi. Au prădat biserici sfinte, Şi nimic s’au spăimântat; Au necinstit în cuvinte Pre cerescul împerat. Lăcaşul cellui prea mare Barbarii Tau desvfclit, J) Fără frică de ’mputare, Prea tcire-au nelegiuitu. Blestem asupra nemulţumirii lor. Dumnedeule ’ndurăte, Dreptule judecător, Vedi’ml a mea strămbătate, Şi le iii resplătitor! Drept a lor nemulţămire, Dă-le scîrbe şi amar; Dă-le dreaptă resplătire, Că m’au prădat în zadar. Mânia ta s6’i urmese Ori măcar unde-or umbla; Osânda ta să’i vînese Veri pe ce locuri vor sta. Frică dă-le să se teamă Şi frunda când s’o mişca; Pribegind, să bage seamă Chiar de vent când o sufla. Fă-le lor caii ea pustie, Ca să umble rătăciţi; Arată a ta mănie Ş’unde or fi pribegiţi. l) Allusiune la. desvalirea de plumb a Mitropoliei din Tîrgovişte, ca să tdrne glonce. 145 — Drepta Ta le resplâtescă Cestor nemulţâmitori; Urgia ’ţi săh osândescă Ca pe nisce-împutâtori. Curse ’n callea lor le pune, Să cada ’n perdare toţi; Nu mai vadă dille bune, Nemulţămitorii hoţi. Paşii lor le poticnesce, Sa n’aibâ unde scăpa; Adunarea lor sdrobesce Ori unde se vor afla. Să nu pota sâ’şi gâsescâ Loc să fie odihniţi; Pururea să râtâcescâ, Şi sa fie necăjiţi. Nu ’şi gâsescâ und’ să şedă Câtu-şi de puţintellu loc; Fa ca cerul sa nu-'i vadă, Şi se pice pe ei foc. .'Rugăciunea. Dumnedeule prea sînte, Cela ce tote le privesci, Addu’ţi de mine aminte. Nu ’n veci sâ m6 pedepsesci. Vedi necazurile melle, Ca s’au forte îmmulţita; Dureri, scârbe, nevoi grelle, Cu totul m’au covîrşit. Vedi a mea derâpânare, Că sunta apprope s6 peru; Nu m6 lăsa în perdare, Ajutor la Tine cer. Cată din cerţi jos la mine, Şi-’mi ve(jU focul cella aprins; io - i46 — Intorcete-acum cu bine, Că mai cu totul nVam stins. Eram slobodă, grădină Veri la cine-ar fi venit, Cu tot felul de rod plină, Fâr'a fi nimic oprit; Ş’acum am ajuns în stare Mai de tot să me sfîrşesc; Plâng, suspin fără ’ncetare, Din di ’n di mai rău slăbesc. Până când d’a Ta mânie Să petrec tot în ohtat? Intorceţi a Ta urgie, Vedl că nVam derâpânat! O tâlhărescă pornire D'odatâ m’a prăpădit; A mea totâ moscenire Forte reă s’a risipit. Frică, spaimă, de o-datâ Peste mine aâ venit; Ai mei fii, norod mult, glotă, Pribegind nfau năpustit. Toţi s’aii respândit departe, Prea ticăloşi ai mei fii; Sate şi oraşe sparte Au remas golle, pustii. Intorce’ţi milostivire, Şi-mi ridică acest nor; Ai mei fii, a ta zidire, Vecii necazurile lor. Nu mai pociu avea răbdare A’i vedea înstreinaţi; Arat’ata îndurare Ca să-’I văd iar addunaţi. Până când să fiu scârbită Şi jalnică d'ai mei fii? 147 — Până când voiu fi mâhnită, Sufferind ticăloşii? Eti. eram cea răsfăţată, Cu tot felul d’addunări; Eu eram cea desmerdată In plimbări şi desfătări! Ş’acum podoba mea totă Mai s’a stins după pămănt; Nu gândesc ca vre uă dată Ce-am fost iar să dic că sunt! Casele celle frumose Prea iubiţilor mei fii Când să le văd luminose Din ’ntuneric cest pustii? Eă mă bucuram odată D’ai mei fii noptea âmblând; Ş’acum sînt fdrte ’ntristată, Ndptea de câini tot urlând. Alle melle uliţi tote Săltau noptea ’n veselii; Ş’a nu plânge-acum nu pote Văclându-se că ’să pustii! Totă uliţa-acum plânge Sângele ce s’aă vărsat; Nu mai pot înghiţi sânge, Fie chiar şi vinovat. Tineri, bâtrîni, prunci, feciore, Plâng, suspin fără soroc; Intdrce-acestă durere, Şi potolesce-acest foc. Sfâtuirî către pământeni. Şi pe voi, fii, vă rog forte D’acum ’nainte să fiţi Intr’un cuvînt pen la mdrte La o laltă şi uniţi, Io* - 148 - Vă sfătuesc părintesce Chipul care să-iu urmaţi; Trăiţi toţi moralicesce Ca nume bun sa ve daţi. Cea d’acum împrejur stare Singuri voi o judecaţi, Că fără nici uă ’ndreptare Ve cunosceţi vinovaţi. Nu aţi grijit pentru mine Nici de cum se m6 cinstiţi; N’aţi cunoscut allu meu bine Numele să mi-iu măriţi. Se ’nâlţase ?n uni maria Pen’ la punctul cellu de sus; Se laţisse lăcomia/ Umblând cu capul pe sus. Uitaseră p’allu lor frate Caruia era datori, Şi cinstia cât nu se pote Pe streini linguşitori; Vedeţi acum la ce stare Nemernicia m’atL dus, La ce rea derapânare Pentru voi ei m’ati. suppus. Fără nici uâ judecată Voi cu ei v’aţi însoriţii, Acum vedeţi ca d’odată Mai de tot m’au pustiit. Nu me socoteaţi de mumă Să-’mi fiţi fii, şi voi toţi fraţi; Ve numiaţi fii drept uă glumă; Iar nu drept adevăraţi. Şi-’n fumul cellu diplomatic Aă năvălit unii cu totul, Şi nu ved nu simtu, Ca râde de ei norocul. J) ') Acesta strofa e neînţelesâ, — 149 — N'aveţi între voi unire, Unul p’altul să iubiţi, Eraţi plini de pismuire Şi de patimi stăpâniţi. Destul voă vă era Streini numai se vedeţi, Şi morte de şi vă da, Tot acellui vă ’nchinaţi. Dintr’a vostră rea urmare Astădi cercu amar dureri, Astâdi sînt la ceastă stare, Slabă, fără de puteri. Dar cu acestea cu tote Eă pe voi tot vă doresc, Mumă vă sunt, nu se pote, Trebue să vă iubesc. Şi voi sfaturile melle Trebue să le urmaţi; Nu vă pară dojeni grelle; Ci vă rog să vă ’ndreptaţi. Cea d’acum pildă vă fie Oglindă ca să priviţi; Sciţi a vostră datorie Cum p’o mumă s’o cinstiţi. Vedeţi alte mumi din lume Fii lor cum Le cinstesc; Şi voi cu acelle mume Siliţi ca să mă măresc, i) *) *) Acesta poesie e făcută de Paris Mămulenu, la anul 1822, după cum singur affirmă în prefaţa (pag. 1.) din collecţiunea primă a poesiiloru solie, tipărite la 1825. — Ve(Jî şi pag. 78 din Analele societăţii academice, pe anulu 1870, tom. III. — Ea e reprodusă şi de Dîrz6nu, loc. cit. No. 662. Fără cuvîntu dar Vaillant, în istoria sa (voi. III, pag. 181) attribue Văcăre-sculu! acestă poesie. Acdstă poesie a fost tipărită în broşură, îndată după revoluţiune. Possedăm ună esemplaru tipărită d’atuncî, de 16 pagine, fără dată şi fără nume de tipo" grafie, de câtu aceste cuvinte: s’au tipări tu în anulu trecută. ISota IVo. LXXI# Miliţia Eteriştilor din Principate; Generalissim Alesanăru Ipsilanti. I. Anteiul corp, sub comanda lui Nicolae Ipsilanti. Tagmatarhia lui Duca.......................... Hiliarhia lui Orfano.......................... Despărţirea lui Ghica......................... Despărţirea lui Ales. Ipsilanti compusă din Slavoni Despărţirea lui Mânu.......................... Cetta lui Costa Valtinos...................... Cetta lui Caloian............................. Cazacii J), sub Mosculi....................... II. 1930 300 50 60 150 60 100 200 2850 Allă doilea corp, sub comanda lui George Ipsilanti. Tagmatarhia lui Colocotroni....................... 350 Hiliarhia lui Caravia............................. 275 Hiliarhia lui Vasile Tudorov...................... 350 Despărţirea lui Mihail............................ 180 Ulanii lui Garnofski............................... 70 Escorta Principelui Cantacuzin..................... 50 Allă treilea corp allu Olimpianului Icrdake. Arnâuţii lui.......................................1500 IV. Allu patrulea corp all Căminarului Sava. Arnâuţii de sub comanda lui................... 800 „ „ „ Deli başa Mihalle . 120 „ „ „ Ghencea Aga ... 100 1020 Batalionul sacru................................... 450 Despărţirea Moldovenilor. -)..................... 300 Total . • 7395 !) Filimon (voi. II, pag. 356—361) (hce ca eraâ numai 180. 2) Principatele române, de S. M. Palanzov. Pctersburg, 1850. — pag. 203—204 IN o ta INo. LXXII. De la obşteasca tabără a Eteriei. Identitatea soirilor ce aă venit de la Viena, Odessa şi Cons-tantinopole, prin poşta austriacă, sosită de la Orşova, ne in-formedă că Morea s’a luat deja în stâpînire de chreştini; trei cetăţi au fost occupate, şi alte patru sunt înconjurate, cari şi acelea în scurt timp se vor preda, din causa lipsei de provi-siuni. Că la Melenicu s’au sculat cu mic cu mare contra Turcilor ; şi la uă luptă au fost uccişi toţi Turcii, împreună şi cu beiul lor. Tot assemenea s’a întâmplat şi la Cazangicu, şi în alte părţi din Bulgaria. — Şi că după uă luptă crâncenă, ai nostrii, cei în luptă cu Ali-Paşa, au luat în stăpinirea lor tote avuţiele lui. Serbia este şi dânsa gata; dar încă nu s’a făcut vărsare de sânge. In Algeria şi Tunis s’a pregătit flota tur-cescă contra chreştinilor; dar drăpta resplată a lui D-deu au prăpădit pe vrăşmaşă; căci nici n’a apucat a se urni din loc, şi îndată fu afundat şi înghiţit în mare de uă vijelie, fără ca să potâ scăpa nici unul măcar din omenii ei. Navele ndstre s’au pregătit asemenea, şi se află aşa de bine aşezate, în cât pot sosi la timp, în ori-ce loc, spre a da ajutorul necessariu. Insciinţându-vă despre tote acestea, nu m6 îndoesc că conaţionalii, şi cei cari ’şi iubesc patria, mai cu seamă armata ellenică, care este dominată de zelul patriotic, va glorifica cu bucurie provedinţa cerescă, care voesce să reînvie nemul creştin. Insă bucuria ce simţim acum se va schimba în mâhnire şi întristare; căci vărsătorul de sânge creştinesc, pornindu-se cu turbare şi la celle mai sacre, ’şi a întins mâna uccigătore şi assupra clerului bissericesc; ellu ’şi a muiat paloşul în sângele servitorilor altarului, şi le-a dat uă morte durerosă şi infamantă, spândurând în cliua de Pasci pe Patriarhul, cu toţi Archierei, şi cu alţi mulţi notabili ai neamului. Cine să nu să cutremure de uă faptă atât de nelegiuită, atât de ferosă, şi a-tât de barbară? Care inimă pote fi aşa de tare ca să nu verse lacrime la vederea unei scene atât de înfricoşătore ? In destul se dovedesce acesta din sângerosa înverşiunare a acestor neîmblânzite ferre. Cine dar din noi mai pote spera de acum înainte securitatea vieţii şi a averii selle? Seu cine mai pote fi la îndoială că nu vor avea acellaşu sfârşit şi cei ce — 15^ — ati mai remas sub jugul barbarilor, cari socotesc ca uâ crimă decă nu vor învinovăţi pe chreştinii nevinovaţi? Ferice de sufletele vostre, cuvioşilor părinţi! Permiteţi-ne s6 vărsăm lacrămile ce datorim bine-facerilor şi virtuţilor vostre, ca unor succesori ai Mântuitorului. Aceşti fii ai vostrii, cari urmesâ împlinirea neamului chreştin şi a Bisericei, cer din tot sufletul rugăciunile şi bine-cuventârile vostre părintesc^ din nevSdutele coruri unde voi ve aflaţi acum. Pentru acesta, fraţilor chreştinî, Biserica reclamă resplata sângelui părinţilor noştri spirituali; şi cu suspini adânci tângu -indu-’şi văduvia, invită pe fii sei contra tiranilor, promiţând să le întărescă braţul pentru assigurarea lor prin ajutorul lui Dumnezeu. Să mergem dar înainte, cu adevărat zel creştinesc, şi cu dragoste către patrie; şi să năvălim assupra cumpliţilor vrăjmaşi ai chreştinâtăţii şi gonitori ai drepturilor omului şi ai justiţiei. Să ne grăbim dar cu credinţă în inimă şi cu spada în mână pentru patrie şi lege, spre a ne uni cu confraţii nostrii, cari asceptă cu sete presinţa nostră. Mişelosele horde alle barbarilor, nu vor putea răbda înfăţişarea sf. Cruci spre a năvăli assupra semnului nostru. Să îngrădim dar şi să înfricoşăm pe vrăjmaşii clireştinilor, însufleţiţi de uâ bărbăţie lâudabilă şi înţeleptâ; căci acestâ avem totu dreptul să o aşteptăm de la puterea ce avem regulată, şi de la aceea pe care o sperăm de la a tot puternicul Dumnedeu. Către acesta, şi vestitorul venit de la Iassi ne-a comunicat, cum că a întâmpinat acolo peste uă mie de ai nostrii, iar la Galaţi peste trei mii, cu 21 de tunuri; şi că se prepară şi altă mulţime de oste; că Turcii, făcuţi prisonieri în Iassi, s’au trimis în Russia; şi că stâpînirea din Moldova s’a regulat, şi ’şi urmezâ lucrările cu totă orînduiala. Pentru acestea dar, fraţilor, să nu mai întârdiem! Să alergăm cu credinţă pe acestă sacră caile militară contră neîmpăcaţilor vrăjmaşi ai umanităţii, ca sa dobândim neveştejitele cununi alle fericirii eterne, şi a gloriei lumeşti. ^ Tergovişte, 5 Maiu 1821. A. Ipsilanti. ') Verji Fotino, pag, iot—T07. IVota rVo- LXXI1L Proclamaţia Ini Ipsilanti către Români, prin care espune principiele selle revoluţionare, justificând conduita sea. Differite vorbe se respândiră până astădi, cari tindeu se me descrie cu celle mai relle culori alle interessului propriii şi alle ambiţiei. Am tăcut; pentru că puritatea consciinţei melle, şi simţimentele curate alle fraţilor mei, socotesc că vorbiaă destul în favorea nostră. Deca acum rup tăcerea, nu pot opri • însă şi limbele bîrfitore alle missogenilor şi inamicilor umanităţii; ci viu să espun adeveratele simţiminte alle melle către nobilii fii ai Daciei, în momentul când., scumpa lor patrie se află în preqlioa d'a intra pe callea fericirii, şi a se areta glorificată, strelucită şi prenumerată între poporele civilisate alle Europei. Daxia, locuită astăzi mai de un milion de locuitori, nutresce în sînul seă un mare numCr de supuşi străini, aflaţi sub sceptrul otoman. Aceşti străini, pe cari purtarea tiranică a stăpâ-nitorilor ’î a depărtat din iubita lor patrie, se refugiară într'uă ţerră învecinată, ospitalieră, în care puteaă, cu mai multă înlesnire, să'şi procure necessariele pentru esistenţâ, şi de departe se plângă dorul patriei lor mame. Nisce assemenea bărbaţi, prigoniţi, esilaţi, depărtaţi de rudele şi amicii lor, divisaţi în mici grupe, sub comanda unui căpitan, şi respirând răsbunare contra tiraniei, urîte de Dumnedeu, a stăpăni-torilor lor, cine ar putea se se îndooscă că, la primul semnal de libertate, nu trebuia s6 se înarmede, entusiasmaţi, spre a 'şi resbuna contra crudimii neumane a tiranilor? Dorinţa fraţilor mei omogeni, şi a drepturilor melle, m'au condus, atât pe mine cât şi pe cei din pregiuru'mi, până la porţile capitalei Daciei. Acum nu aşteptăm de cât doritul moment de a ne transfera pe teritoriul iubitei nostre patrii. Acest moment se apropie. Cu t6te acestea venim se orâm, din ânimă şi cu sinceritate, tote bunătăţile acestei ţerri ospitaliere care a înbrâţişat şi nutrit mulţi dintre noi, şi în timp de restrişte ne-a apărat oferind sînul seti ca asii. Deci, care altă prosperitate putem s6 ve orăm de cât singura şi adevărata, a bunei legiuiri (legalităţi) şi a civilisării? aceea, (Jicu, pentru dobândirea căria alergăm şi noi a ne sacrifica ? — 154 -■ Dar ca sâ se ridice un edificiă politică, este necesistate de base solide şi neclintite, ridicate pe stricta conservare a sacrei Evangelii. Acesta, amiciloru Daci, câţi sunteţi doritori ai prosperităţii şi ai gloriei patriei vostre, căutaţi se o ridicaţi astâcji. Deci, ettâ, dupe părerea mea, temeliele pe cari trebue a se redima viitorea legislaţiune a vostrâ politică, ca se vedeţi într’uă $i răsărindă şi luminosa stea a prosperităţii perpetue a patriei vostre. Autoritatea supremă a provinciei Daciei să se încredinţeze în mâinele unui pămentenu, şi nici de cum în alle vre unui streină. Puterea legislativă se fie separată de cea esecutivă, şi să se încredinţede unuia seu la două corpuri legislative, compuse de represintanţi din diferitele classe alle societăţii. Deputaţii Naţiunii să se allegâ din tote clasele cetăţenilor; să se organisecjie o armată regulată spre a priveghia la paZa Daciei. Dările să nu se orenduiască fără scirea deputaţiloră Naţiunii. Domnitorul să priimescă lista civilă anuală, hotărîtă de Adunare; şi să se considere ca înteiulă cetăţen allă provinciei. Să se institue scdle cu metoda allilodidacticâ (mutuală); şi după acestă metodă să se instruie fii tuturor cetăţenilor. Ast-felă este părerea mea. Patriotismul, esperiinţa şi opinia vdstrâ asupra lucrurilor politice, facă a se îndeplini şi a se complecta celle ce s’ar judeca mai convenabilă disposiţiunelor, dorinţelor, datinelor şi obiceiurilor Naţiunii 1). 19 Aprilie, 1821. Alesandru Ipsilanti. ISota ISo. LXXIV. Proclamaţia lui Ipsilanti după bătăliea de la Srăgăşianl, Ostaşilor! Nu, nu profanesă acestă sacru nume dându’lu voue! Mişelose turme depopore! Trădările vdstre ş’alle vostre viclenii m6 silescă a mă despărţi de voi. Pe viitor ori-ce legătură între voi şi mine e rumptă. Adencă însă voiă simţi în inimă ruşinea că v’am comandat. V’aţi călcat jurămintele aţi trădată pe DumneZeă şi patria; m’aţi trădat şi pe mine, în momentul când speram seă se biruescă, seă să moră cu glorie împreună cu voi. Mă despart dar aZi voi! Alergaţi la Turci, ') Ve va. 67 77 £1. 93 77 i;o. 68 77 ev. 94 77 rd. 69 77 Ol. 95 77 7.C. 70 77 a. 96 77 TOJf. 7i 77 f 97 77 IOV. TVV. 72 77 ev. 98 77 / 73 77 el];. 99 77 xug. 74 77 c'/. 100 77 rcug. 75 77 7CQO. 101 77 zac. 76 77 TIQOQ. CUTOTE C0IYEIŢI01ULE. Spaţiosă. Nobilă terră. Russia .... Austria Turcia . . . . Alexandru ală Russiei Capo-dTstria Strog*anofr . Alexandru Şuţu . Mibail Şuţu . G. Rizu Sultanulă . Pinu (cons. rusescă) . Salată. Nobilă. Amică. Pillă. Mormolocă. Completă. Amică ală adevărului. Ciupercă. Halva. Fisanis Ignatie Perevosă Alexandru Ipsilante latropulă Domnandos. Al c:: andru I\ I avro cordată Vodă Caragea Brâncovenu Gr. Ghica . Barbu Geani Gr. Filipcscu George Filipescu Mavru . Mihail Cornescu N. Vâcărescu C. Cornescu M. Fioreseu M. Bălenu . I. Filipescu Boierii * Moreea Tessalia . Familia Muruzi . Familia Callimah G. Leventis P. Pachi Vlahi . Moldovenii . Valetas Bulgaria Moldavia Vrlahia . Dunărea Serbia Constantinopolu . A. A............. J. X............. Savva . Căpitan Iordaclie Căpitan Farmachi Oţetu. Adeveru. Iute la drumu. vStăpânitoru respectabilii. Espus la ardere. Stupidă. Inveţatu. Scotocilă. Sinceră. Emeticu. Bătrână. Porcu albă. Baltacă. Europenă. Bună omă. Amiculă amiciloră. Aspectă amorosă. Zurbagiă. Spânu. Iubit oră de adeveră. Creştini. Nenorocită. înarmată. Miserabilâ. Bună. Naşă bună.. Căldârară. Figuri hidosse. Mâncătoră de var dă. Viclenu. Pavlidi. Dorinţă frumossă. Pruncu. Piatră. Cenuşă.] Sărăcie. Levantulă. Gg. Papa. Ceră roşie. Arşiţa. Oţelu 12 Samur caş ti . Demonii. Panglicaru. Culcuşti de lupi. Nestatornicii. Botezatulii. 1 .uminaţl. Câlugăru. Imprudinţi *). Al. Vilara . Al. Filipescu Mitropolitul . Oştiri turcesci Eteriştî Călim ahu Caimacami . Scrisorea soleriloru din Braşiovn şi din Sibiu către boierii din Bucuresci. Incredinţându-ne de către unii din noi, atâtu pentru unirea ce prin scris aţi alcătuit sf.-vostrâ, şi D-v., spre binele patriei şi allu obsteî locuitorilor săi, cât şi pentru temeiurile cu cari aţi chibduit se statorniciţi acesta unire, i mijlocele ce aţi hotărâtă se aplicaţi în orl-ce vreme de trebuinţă, prin care nu numai se depărtaţi fcotă hula ce :har putea povesti de către necunoscătorii acestei uniri, ci încă să vă faceţi pricinuitori şi nemulul de laudă, şi patriei de multe folosurl, am socotit că nici cum nu se cuvine să petrecem sub tăcere uă asemenea lăudată şi de binevoitore faptă, fără de a nu mărturisi şi din parte-ne mulţumită ce i se cuvine, cum şi însoţirea glasului nostru după chipul de mal jos, la câte arătări veţi pune în lucrare asupra temeiurilor cu care v’aţl unit şi v’aţi legat. Părinţi arhierei, şi D-v. boierilor! Ticalosa patria nostră pătimesce în tote chipurile, de sunt cirn nepomeniţi; să rapesce, se jefuesce, cercă nenumărate năpăstuirl şi nedreptăţi. Sfintele lăcaşuri s’au vândut fără sfială pentru înparte folosurl a chiar Stăpânitorilor. Privileghiaţil, începând de la caftanlâi şi până la cea din urmă treptă, s’au călcat sub piciorele Oblăduirii, s’au necinstit şi s’au năpăstuit învederat, împotriva legilor ce li s’au alcătuit. Supuşii locuitori dajnici au fost jertfa nedreptăţii, şi isvor de uă rea folosire a verî-căruia ce s’au depărtat de mustrarea cugetului omenirii; şi tote acestea le-am l) Acestu actu în originală illu possedă D. Bolliac, care mi l’a procurată clin pveună cu multe alte acte ce a bine-voită a ’ml comunica, luate de la casa lux Villara, după cum ne a assigurăiă D-sa. — iSi — pătimit din pricina jugului voitei la care ne-aă împilat oblă-duitorii după vremi: căci, vânclători aflându-se acestei creştinătăţi au slujit cu alu seti sânge sprijinitorilor lor celor nelegiuiţi ; au slujit, dicem, păgânătăţii, şi au sdrobit puterea le-gâturelor către cei puternici şi ai nostrii voitori de bine arătându-se cu viclenie, iar către cei neputincioşi puind în lucrare sila şi împilarea. Până la uă vreme, pre cum este cunoscut la toţi de obşte, a petrecut ticâlosa ţerrâ sub acest felu de nenorociri; iar de când s'aă ivit întrânsa şi acest felu de nepomenită şi fără de pildă întâmplare, a ti găsit prilegiu chiar Stăpânirea Porţii se o impilese şi să’i adducâ tot felul de bântuire, şi a săvârşită prin rânduiţii sfei nu puţine răpiri, jefuiri, nelegiuiri, nâpâstuiri, fără osebire, şi în celle după urmă uccidere şi chiar perdere de viaşâ a multor creştini nevinovaţi, buni compatrioţi ai nostrii. Din care acestea se dă a înţellege heşte-câruia că, şi în vremea oblăduitorilor, acesta a fost voinţa stăpânirii, adică protivnica căderilor omenirii, protivnica obiceiurilor şi legilor pământului, şi isgonitore chiar ştiutelor legături de la care spân dura fericirea acestei pravoslavnice ţerri. Dar 6re, după aceste tote dovedi ce avem pentru neomenosa cugetare a acestei stăpâniri, ce sortă nenorocită ne aştâptă? . . Şi mai vârtos când înalta stăpânire va voi s67şi puie în lucrare împilarea jugului ce de atâţia ani s7au dovedit că hrânesce asu-pră-ne, nu va cere în ajutoră şi chiar g'lasulu boieriloră ce o slujescu atât din apropiere, câtă şi de aici din depărtare? Şi ore aceşti • boieri înşelaţi, aflând de către voitorii reului, şi nemai judecând jertfa obştii sâlâşluitorilor ţerrei, nu vor da înscris, şi nu vor cere şi prin rugăciune tote acelle relle câte privescu spre derâpănarea nostrâ, şi spre smintela bunătăţilor ţerrei ? Iar atunci, nu vom petrece ore şi mai reu de câtă ceea cc am fost ? Milostivulă Dumnedeă, după a nostrâ norocire, ne au învrednicit se avem legiuit sprijinitoră pre prea puternica îm-p£rătescâ Curte a Russiel, care, când ar cunosce cu întregime nenorocirile nostre, atât celle trecute, cât şi celle ce acum se urdescă împrotiva binelui ce ne voiesce, negreşit nu ne ar lăsa întru mâhnire şi întru obidă; mai vârtos că cunostem după audirl cât bine ne voeste, şi cu câtă iubire de omeinire se silesce se hotărască a nostrâ sortă. Acest redăm având dar Sf.-Vostrâ şi D.-Vostrâ, de vreme ce v’aţi unit acum prin statornicie, ve rugăm, nu încetaţi de — IîSj — a pune în lucrare bunele socotinţe ce aţi făcut în ori-ce vreme, şi pentru ori-ce vor cere trebuinţele ; şi cunosteţl din parte-ne că glasul nostru va ii următor glasului şi arătărilor ce veţi face Sf.-Vostră şi D.-Vostrâ. Urmările nostre vor fi urmâ-tdre povăţuirilor ce ne veţi da; şi alt nimicu nu vom cugeta, de cât câduta supunere la oblăduirea ce ni se va rendui prin primirea şi buna voinţă a prea puternicei protecţii ce avem, revnâ şi dorire întru binele patriei şi întru a sa ferire despre ori-ce bântuire şi netremnicie, depărtare de ori-ce rea folosire în partea cuiva prin care cunostem că în multe rânduri au cercai ticăloşii locuitori, compatrioţi ai nostrii, multe feluri de riăpăstuiri şi nedreptăţi, şi cea fără de făţăriâ şi prin curăţenie de inimă allăturare a nostră la a Sf.-V. ş’a D.-V. bună şi lăudată unire. Atât numai ve rugăm că, în ori-ce vreme veţi cunoste vre-o clădire de vre un bine allu ţ6rrei, sau veţi chibdui Sf.-Vostră şi D.-Vostrâ se faceţi vre uâ asemenea unire, s£ bine-voiţi a însciinţa şi pe cari din noi v£ veţi îndeletnici într’acea vreme, şi veţi cunosce mai destoinici de a Sf.-Vostre şi a D.-Vostră desăvârşită încredinţare. Pentru că ve este cunoscută că la asemenea bunătăţi, în întâmplări alle patriei, după măsura fiinţei nostre, suntem şi noi de uă potrivă doritori binelui, şi părtaşi bucuriei ce ni se cuvine, cunoscând într’adeveru şi mărturisind fără fâţârie folosulu obstei, folosu şi bine allu fieste-câruia în parte. Aşijderea ve rugăm, ca ort când şi din partene vom cunoste că este trebuinţă d’a se face vre uâ chibcluire' între Sf.-Vostră şi D.-Vostrâ, sau vre o mişcare iertâtore cugetărilor ce aveţi, şi avem şi înşine noi, se fim slobodi prin taină a ve da părerile nostre şi Sf.-Vostră şi D.-Vostrâ, căutându-le şi chibduindule, de le veţi găssi asemănate vremilor, şi statornicite asupra temeiurilor cu care sunteţi legaţi; se le primiţi, sc Ic îndreptaţi, şi se le faceţi cunoscute unde se va cuveni; sau, de vor spendura de la Sf.-Vostră ş?a D.-Vostrâ săvârşire, se le puneţi şi în lucrare î pentru că nu este de mirare a odrăsli şi din asemenea păreri multe bunătăţi alle ţerrei, plăcute sprijinitorilor nostrii; de vreme ce mulţi din noi am slujit ţerrei după vremi în multe rânduri, şi în felluri de trepte ; şi pote că cunoscem une-ori celle ce a Sf.-Vostră şi a D.-Vostră iscusinţă încă până acum nu le-a pătruns. Acestea sunt celle ce simţim şi încă mai cu adaos într’a- - i8.i cestă mare şi nepomenita întâmplare a patriei nostre , după care încredinţându-ne, precum s’a dis de a vSf.-Vostre şi a D.-Vostrâ statornicită unire, am hotărât se vi le facem cunoscut , şi se ne allâturăm glasul la celle ce veţi chibdui şi veţi urma; dar ca se ve încredinţăm şi mai bine de a nostră râvnă şi hotărâre, ve rugăm se primiţi acest înscris află nostru, mărturisit prin câte iscălituri vedeţi la văile, şi întărită prin strajnică jurământ ce facem, pe numele a tot puternicului Dumnedeă, că întocmai vom fi urinărori; pre cum şi că veri care din noi se va dovedi cu cea mai mică viclenie sau des-ghinare de acestâ statornicită hotărâre, s6 aibă resplătitori chiar pe acest puternică Dumnedeă; şi se fie cunoscut ca un vrednică de hula nemului seu, şi isgonită de t6te ajutorinţele patriei selle *). Boierii aflaţi la Braşiovu: Prea Sf. Mitropolitu Dionisie. Marele Yornicu Grigorie Bălenu. „ „ C. Samurcaşă. „ „ Gg. Fillipescu. Mare Logofetu Alecu Fillipescu. „ Vornicu N. Văcărescu. „ Logofetu Dimitrie Hrisosholeu. „ „ Manoil Bălenu. Vornicu Mihail Cornescu. Hatman N. Şuţu. Vornicu N. Ghica. Aga N. Filipescu. „ C. Cornescu. „ Al. Villara. „ Manolache Florescu. Comisă Alecu Filipescu. „ Iancu Filipescu. „ C. Vlădoianu. Boierii aflaţi la Sibiu: Episcopul Rîmnicului. Vornicu Al. Ghica. Postelnicu Arghiropolu. Cluceru Vlădoianu. „ Dincă Otetelişianu. ]) Oviginalulu acestei epistole în limba ellenfi îllu posseda tot D. Bolliac. IN o ta INo. XC. Petiţia boierilor din Eraşiovu către împăratul Russieî, prin care'i descrie miseria în care'i a addus esilul şi persecuţia Turcilor, şi se rogă a'i împrumuta cu uă sumă de 500,000 ruble asignate, Sire! Cinci-spre-dece luni aă trecut de când, ca să scăpăm de fiagelulu anarchiei şi de furia fanatismului oştirii turcesci, am fost constrânşi a căuta un asii în Braşiov. Plini de încredere în puternica protecţie a M. Vostre, reas-siguraţi din când în când prin communicarea officialâ ce con-sululu g'eneralu allu M. V. din România a bine-voit a ne face, am sufferit cu resemnaţie, şi fără a ne allarma de întârdiere, tote nevoile legate de uâ lungă şedere în străinătate. Vom persevera şi în viitor, Sire, cu acellaş zelu şi fidelitate, în împlinirea datoriilor nostre, aşteptând, în tăcerea respectului, momentul în care buna-voinţă şi sollicitudinea cu totul paternă a M. V. vor îndeplini opera regenerării nenorocitei nostre patrii, de la care un popor întreg de chrestini, appăsat d’atâta lung timp, aşteptă mântuirea sea. In mijlocul lipselor de tot felul ce am fost nevoit a ne impune, Caimacamul Valahiei ne a trimis copie după firmanul ce ne invită a reintra în căminurile nostre ; am fost siliţi a refusa, cu cuvinte temeinice, neputend consimţi a approba călcările tratatelor cellor mai solemne, nici a coopera la spoliarea şi la ruina completă a unei ţărrl atâtu de nenorocită deja, primind funcţiuni din partea unui guvern usurpator. Am făcut se înţellegă că înturnarea nostră devenia imposibilă, până la restabilirea guvernului şi a ordinii legale. Cu tote acestea, Turcii, întâritaţi de întârdierea nostră, au devastat proprietăţile nostre, au jefuit casele nostre; possesiile nostre au devenit prada cellui d’ânteiu ce a pus mâna pe elle; arendaşii şi intendenţii nostrii au fost împiedecaţi în strângerea banilor şi trimiterea lor; privilegiile nostre fură nesocotite, casele publice jefuite, monâstirile despoiate; şi tote acestea cu scopul d’a ne sili ca să ne înturnăm în ţerrâ. Siliţi din tote părţile, lipsiţi de mijlocele de a satisface primele trebuinţe alle essistinţei, a trebuit să ne desfacem de tote obiectele ce am putut scăpa de jafu şi de pradă, cu jumătate preţul lor ; să dăm tote obiectele de ore-earo preţiu spre re- 185 - fuirea sumelor împrumutate cu dobândi forte grele; şi nepu-tend nici ast-felă a face împrumuturi, să părăssim acelle obiecte la lăcomia creditorilor nostril. Viitorul ni se presintâ sub aspectul cellă mai înfiorător; totul este sleit; şi chiar moşiele nu mai sunt priimite în ipotecă. La Voi, Sire, numai la Voi, la simţimintele mărinimose şi generose, la simţimentul de umanitate, alle căria acte vor nemuri domnia M. V., alergăm a$i. O rugăm der cu lacremi a ne veni în aju!:or, accordându-ne un împrumut drept valorea de cinci sute mii ruble assignate, ipotecate assupra proprietăţilor nostre nemişcătore, după sumele ce fie-care va priimi, dând obligaţiuni la termen în cancelaria Consulatului M. V. Acea sumă, nu numai ne va pune în stare a întâmpina neapăratele trebuinţe, ci a ajuta şi p’acei din compatrioţii nostrii pe cari miseria ’î consumă ; cu modul acesta noi vom putea afla uâ uşurare la sufferinţele ndstre, şi ei unu remediă la desperarea lor. Vom fi recunoscători, Sire, pentru acestâ bine-facere. Binecuvântările nostre şi alle copiilor nostrii, pentru fericirea domniei în veci memorabile a M. V., se vor urca până la piciorele tronului cellui a tot putinte, rugând cerulă pentru împlinirea dorinţelor ce faceţi pentru fericirea correligiona-riloru săi *). Cu cellu mai profundă şi umilită respectă, Sire, Ai Maiestăţii V. Imperiale, prea plecaţi şi umiliţi servi. Braşiovă, 31 Mai 1822. (Urmesâ semnăturile). Nota No. XOI. Pctiţiunea Boierilcrâ. emigraţi în Transilvania către Imperatorele Russiei, în care justifică trecerea lor în Austria, se plâng contra barbariei Turcilor, şi reclamă ajutorulu împăratului. Prea puternice Imperate! In dată după ivirea în nenorocita nostrâ ţerrâ a revoltei Vladimirescului şi a lui Ipsilanti, nu numai am întrebuinţată ') Conccptulu originală alia acestui actu îllu possedfi totii D. Bolliac. tote mijlocele pentru domolireci ei, der creclend a ne împlini uă datorie de suppunere, prin petiţie din partea ţerrei către înalta Portă, legitima stăpână a nostrâ, am descris cu amănuntul tote mâssurile luate de noi în privinţa acesta (potrivit cu puterea ţerrei, der neesecutate) cum şi înnaintarea răului; în celle după urmă, veclend pericolul ce ne ameninţă, am rugat pe înalta Portă a se gândi la mijlocele celle mai nemeritc pentru învingerea rescolei, şi scăparea ţerrei de rcllele care o ameninţa. Vădend însă că răul cresce, şi că scopul rebellului Vladi-mirescu şi allu Arnăuţilor ţintesce la desăvârşita peire a boierismului, cum şi la jăfuirea ţărrei, şi gândind assemenea că spre a ne arăta suppuşî înaltei Porţi, nu se cuvenia să stăm la cârma ţărrei în mijlocul rebellilor, când, mai cu semâ, şi Caimacamii legitimului Domn allu ţărrei, şi represintantulu înaltei Porţi trecusseră Dunărea în Turcia, am fugit şi noi, cum am putut, la a,silul Transilvaniei, unii mai nainte, alţii mai în urmă, fîe-care după occasiunile ce a putut găssi; şi aşa, în locu străin aflându-ne, n’am încetat a arăta înaltei Porţi tote rellele ce se petreceau în România, rugându-ne ferbinte să bine-voiascci a lua măsuri pentru a lor îndreptare. Der abia după mai multe luni, după ce ţerra fu în tot felul jăfuitâ de către rebelii, sossiră şi împărătescele oştiri otomane, cari, conform propriilor lor proclamaţium, îşi propuneau allungarea rebellilor din ţerrâ şi mângăerea nevinovatului popor; şi, readducend ast-fel liniştea în ţerra, se facă a se reîntorce fie-care la căminul seu, a se bucura toţi în com-mun de tote drepturile de cari se bucurau sub scutul puternicei protecţiunî a Mai est aţei Solie Imperiale, şi a dobândi uă consolare analogă 'pentru câte rello şi pagube aii sudorii în acest nenorocit timp allu revoltei. Insă pentru completa nenorocire a ţărrei, venind aceste oştiri, s’au purtat într’un mod forte duşmânescu şi neomenos; căci, în locu d’a batte şi a goni pe rebelii, din contra au persecutat şi au bătut pe însăşi acesta nenorocită ţdrră, România. Şi, făr’ a respecta nici tractate, nici chiar propriile lor proelamaţiunî, nici umanitate arătând, au predat şi pradă încă ţerra în tote (Jillele, şi de vite, şi de proviante , şi de lemne, tăind pădurile ţărrei; şi ast-fel, hrăpind tot de pretutindeni, şi transportându-le la cetăţile lor, prin celle mai grelle impuneri de potvedî, este de temut ca nu cum-va, pe lângă rellele din present, prelungindu-se occupaţia turcescă, se fie ţerra mai în urmă ameninţată de uâ completă lipsă de bucate, de vite şi de uâ generală pustiire; pe lângă aceste jafuri şi deprâdâri, Turcii au omorît uă mulţime de nenorociţi inocenţi, pe alţii ’i au pus în ţepâ, fără nici uă judecată seu cercetare; au desbrăcat căiletorî, au luat în robie famillii întregi, au ars de tot sate şi târguri, au jefuit monâstiri şi biserici, batjoco-rindu-le, şi fâcendu-le grajduri de cai; au sfărâmat iconele deprin biserici, spre batjocura relig'iunei, au desgropat morţi duprin morminte, au tăiat preoţi în chiar sfintele lâcaşiurb ’şi au rîsu de câllugăriţe prin însăşi sfintele altare. Şi pe când se sevârşescu tote aceste nelegiuiri, capii armatelor otomane pretind ca noi sâ părăsim ultimul asilu allu vieţei nostre, şi se ne înturnâm în nenorocita nostrâ ţerrâ ; nu, negreşit, pentru a contribui la vre uâ tămăduire a rane-lor ei, ci pentru ca se îmmulţim numerul victimelor, spre saţiul ferocităţii lor, precum din faptele lor se devedesce, că ast-fel le este hotârîrea. Suppunând der la treptele împerătescuîui tron allă Maiestăţii Vostre aceste neauclite şi fără. essemplu sufferinţe alle auiosei nostre ţerri, cutedâm, prea puternice autocrat, a invoca cu durere prea puternica Vostrâ protecţiune. Pentru numele lui Dumnedeu, Sire, înduraţi-v6 a arunca uâ căutătura blândă assupra unei provincii, care , petrecând din fericire în linişte şi pace, sub egida puternicei Vostre protecţiuni, a cădut acum, din neprev6dute întâmplări, într’un abis de nenorociri fără margini; şi din care abis, singur numai prea puternicul Vostru bra9U o pote mântui. Sire! Poporul care ridică adl mâlnele către Imperâtesca Vostrâ Maiestate, este un popor ce pdrlâ numele de crcştinu; este un popor nearmat, care nu cere de câtu mila şi sprijinul Vostru, pentru mântuirea sea şi a patriei selle 1). 12 Iuliu, 1821. Cronstad. Nota No. XCII. Memoriu presintatu Consoluluî Pini de Boierii din Braşovu, în oare propune reformele ce credu necessarii pentru Bomânia. Cu tote ca în trecutul resbel de şese ani, România a păgubit mult materialmente, percjlend sumă mare de vite, din ’) Originalulfi, în limba ellenă, şi în forma de concepţii, îllfi posscd.i tot D. Bolliac. cauqia neregulatelor transporturi, făcute cu scop de hrâpire, iar mal cu semă din causa desordinil în sistemul seu guvernamental, şi din causa necontenitelor discordii; când însă ţerra scăpă de acestea, cum şi de scoterea banilor peste hotare, provenite mai cu semâ din causa dominaţiunii străine, ce a durat până de unâdî, nu mai puţin încă şi din causa tacselor puse pe productele de vândare (numite alle capanului, la care însuşi guvernul participa, întrebuinţând differite mijloce, ast-fel că vândetorii nu trăgea de cât un forte mică folos), România, dicem, ajunse a prospera în financie, umplându-se de bani, ca nici o dată în trecut. In asemenea situaţiune financiară aflându-se ţerra, în urma resbellului, spre a putea prospera şi mai mult, după gradul de desvoltare de atunci allă locuitorilor, nuh trebuia al tu de cât conservarea drepturilor selle după tractate, şi a iertării tributului, regulat chiar prin acellă tractat; după care, câr-muindu-se poporul în deplină linişte, s’ar fi putut occupa cu redobândirea primei selle bune stări materiale, adică cu îm-mulţirea vitelor şi cu întrega dobândire a foloselor ce ’i as-sigură activitatea sa agricolă, singurile sorginţi de avuţie în acestă ţerră. Ar fi putut, dicem, prospera forte mult România : pentru că atunci s’ar fi bucurat d’aceste fericiri, cari înavu-ţescă un Stat, adică averea materială şi financiară. Cu tote că lucrurile au revenit în starea de mal ’nainte a organismului guvernamental, însă din nenorocire n’aă resultat pentru ţerră de câtă sleirea financielor, cu totă sporirea stării materiale; şi acesta era uă consecinţă naturală a lucrurilor: pentru că în timp de pace transporturile se făcu mai mult saă mai puţin în linişte; nici o dată însă nu pot da folosele ce le dă buna stare financiară; şi aceasta numai din causa diferitelor restric-ţiuni uneltite contra comerciului, spre îndestularea aprovisio-; nării capanului din Constantinopole, şi numai în folosul guver-j nulul însuşi; şi precum de obşte este ştiut, avuţiea materială, ) când întâmpină piedice d’a se preface în bani, devine cu totul ' nepi oduc.tivă, în ceea ce priveşte daraverile publice alle i unui Stat. Ca dovadă de celle până aci disse, în privinţa prostei stări a ţerrei, şi a despuierii selle de bani, este tabloul sinoptică de socoteli, trimis în anul trecut (1820) ambassadei rusesti din Constantinopol, după care matematiceste se constată că scoterea banilor din ţerră covârşeşte peste septe milione pe ană intrarea lor în ţerrâ, întempinându-se tot d’o dată şi tote nevoile administraţiei. Daca s’ar adăoga sumele ce prin abusâ s’au luat până adi, atât de guvern cum şi de agenţii s£i, ceea ce constitue prima causă a înstreinării banilor din ţerrâ, am putea dice, fără, esageraţie, câ alte atâtea sume s’ar fi strâns în folosul Vistieriei; prin urmare, se constată că, făcându-se un Ccilcul esact, România a fost delapidată de 63 milione în acest interval de 9 ani de pace. Daca, pe lângă acestea, s’ar adăoga şi sumele luate neregulat, precum s’a disă mai susâ, s’ar însuma în total 120 milione şi mai mult; şi daca ţerrâ ar fi luatu de atunci altă facă, toţi aceşti bani ar fi circulat negreşit în ţerrâ; şi nu numai afacerile publice n’ar fi întâmpinat cea mai mică difficultate, dar şi numărul avuţilor s’ar fi îmmulţit în ţerrâ; si prin concursul lor, artele şi ori-ce cultură, atât materială cum şi intelectuală, ar fi luat un sbor ca în tote statele civilisate. Din acestea resultă câ acestâ mare nenorocire a ţerrii, adică sleirea ei de bani, nu provine de cât din ore-care cause fundamentale, cari contribue a înlesni eşirea banilor din ţerrâ, în sume mai mari de cât acellea ce intră din afară ; iar aceste cause sunt celle următore: 1. Restricţiunea mecanică a comerciului ce se face sub cu-vent de trebuinţă a Capanului. 2. Dreptul absolut de stăpânire, esercitată de streini în privinţa Monâstirilor din România. 3. Guvernul strein şi cu sateliţii s6i, care de drept înstrei-neză totâ avuţia materială a ţ£rrei. 4. Benefîciele guvernului din tote husmcturile *) ţ6rrei, iar mai cu semâ de la vămi şi de la esporturi, din causa cărora se împiedică liberul esersiţiu allu comerciului particular. 5. Lipsa meseriilor pentru obiectele de neapărată trebuinţă, pe care, de şi le-au întreprins unii din când în când, au fost însă cu neputinţă a se menţine, din causa nestabilitâţii guvernului, cum şi din causa mituirilor ce se primia chiar de la assemenea întreprinderi. 6. Viţiosa organisare a sistemului administrativ în România, care, cu tote clausele stipulate şi prin înscris şi prin tractate, cu tote differitele legiuiri făcute în trecut, nu tind de cât la felurite nedreptăţi şi jafuri; în cât prin acesta şi naţiunea, în ’) Adică, vămile, salinele, oeritul, vinăricinl, etc. locu să se cultive pentru fericirea sa, cade în demoralisare şi moralmente şi materialmente; şi poporul se ruinedă în totu felulu. Insă tote acestea au fost bune numai ca theorii, pănâ în epoca în care isbucni pe neaşteptate revoluţia in România; acum însă se cere mai multă attenţiune : pentru că, prin împuţinarea averii materiale a României, poporul n ajuns la ultima dispemre; iar acestă disperare a încuragiat pe Români până a \şl manifesta fără sfială tendinţele lor pentru libertate; în cât cea mal mică nemulţumire ar putea împinge pe viitor pe mulţi la multe necuviinţe; de aceea împrejurările s’aii schimbat în tote privinţele. Unii susţin că autorii resculării ar fi putut întâmpina dificultăţi la întreprinderea lor, daca n’ar fi g-ăssit un popor strivit de multele nedreptăţi şi jafuri; alţii cred că acest popor, după ce fu massacrat în urmă de Turci, şi deprădat în tot felulu, nu numai a revenit la supunerea sa anterioră, dar că s’a şi căit; ast-felu că este impossibilu a se mai ridica pe viitor pentru uă nouă revoluţiune. Noi, plecând de la principiul că şi naţiunea Română este compusă de omeni, şi ca omeni, ei au naturalmente simţul greutăţii şi allu uşurinţii, ne unim cu părerea cellor d’ântăiu; a-dăogând încă că, pe lângă adevărata lui sufferinţă, nu puţin a contribuit la rescularea lui şi promissiunea capului mişcării de a deprăda ş’a răpi averile cellor mai bogaţi; căci, după cunoştinţa ce avem din mai multe essemple, rescularea poporului român nu se pote esplica mai nemerit, de câtu ca un resbel allu cellor neavuţi contra cellor creduţi bogaţi; iară nu uâ reclamare cu armele pentru dobândirea drepturilor naţionale şi pentru curmarea ^lbusuriior. Către acesta, în totu cursul acestei durerose epoce a istoriei nostre, am vedut chiar cu ochii nostrii progresul acellui resbellu allu cellor neavuţi contra cellor creduţi bogaţi; ast-fel că resbellul pentru dobândirea drepturilor naţionale nu putea servi nici măcar ca pretest; pentru aceea, nu numai că nu putem aproba acostă părere, dar încă avem curagîul a dice că acestă stare de lucruri are neapărat trebuinţă de multă attenţiune şi de matură chibzuire; pentru că este necontestat că în România tot mai esistă un spirit de nesupunere şi îndărătnicie; iar simptomele caracteristice alle acestui spirit de rebelliune le vom espune pe scurt la văile. Locuitorii de classa de jos a României sunt în adevăr timid! şi necultivaţi, ca unii ce ducu uă viaţă simplă câmpe-nescâ; nu sunt însă lipsiţi şi de spirit natural; dintr’un sim-ţiment natural, ei ţin la locul naşterii şi allu creşterii lor, si tot de uă dată au applicare la nedreptate şi la asprime, care provine din causa sistemului organisării administrative a ţSrrei, sub care s’ad deprins la supunere. Pre cât dar ei sunt dispuşi a fi nedrepţi şi asprii, p’atăt înţelleg şi când alţii le făcu lor nedreptăţi. Este adeverat că ei au sunerit în cursu de mai mulţi ani, fără întrerupere, jugul acestor dou6 relle; şi pote că mulţi, cunoscând bine caracterul lor, diceau cumcâ supunerea locuitorilor provine mai mult din timiditatea loru naturală, de cât din cunoştinţa datoriilor lor; şi pote că aceia au dreptate. Au pierdut însă din vedere cum că, dacă aceşti locuitori se vor îndărătnici odată la nesupunere, nu mai este cu putinţă a fi readuşi la supunere, de cât numai prin ultima mâssură aspră, adică prin puterea armeloril. Acum ei s’aă deprins şi cu acesta, perdând sfiala lor de mai ’nainte; şi ast-fel nu se mai tem nici de ameninţări nici de biciu, ci numai de pedepsa cu morte. Cunoscând din esperienţâ ce este nedreptatea, ei nu vor mai sufferi a fi nedreptăţiţi întru nimicii; iar agenţii guvernului, porniţi de lăcomia lor naturală, vor continua a’i asupri. Ori cum dar s’ar modifica organisaţia guvernamentală, se vor putea împuţina în adevăr abusurile ; a se sterpi însă cu totul de o cam dată, este impoşsibil. Asemenea şi locuitorii, fiind şi ei nedrepţi şi lipsiţi de cultură, spre a se putea înşile supune dreptului cuvânt, vor voi să se arate înderătnici chiar şi contra deitoriei lor de supunere către guvern; ast-fel că s’ar primejdui sistemul guvernamental, chuiru cându ellu ’şi aru esercita putere£i sa în deplină dreptate. Afară de acestea, meii este un cuvânt care pote contribui mult la uă nouă tulburare şi resculare; adică, sunt forte mulţi d’între săteni, de uă condiţiune mai bună, cari, de şi locuescu prin târguri şi pe la moşiile lor, sunt însă cunoscuţi pretutindeni; toţi aceştia, atât din causa comerciului lor, cum şi din diferite trebuinţe personale, se află fireşte în strânsă legătură cu alleşii satului, asupra cărora, având mare influenţă, isbutescu tot d’a una în planurile lor; iar acei alleşi, după tradiţionalul lor obiceiu de la strămoşi, conducu spiritele sătenilor după voinţă în completă armonie; în cât noi înşi-ne cunostem bine că, la multe împrejurări, chiar guvernul a întrebuinţat multe mijldce spre a ’i desbina pentru descoperirea vre unui adevăr, şi ’i a fost cu neputinţă. Este însă şi drept şi avantagios ca sătenii să aibă mare încredere şi devotament către alleşii lor : pentru că aceştia întâmpină mai tot d’aunei greutăţile si nevoile consătenilor lor, de şi profită şi ei de asemenea împrejurări, având şi dânşii instinctul nedreptăţii; dar sătenii, de şi cunoscu multele nedreptăţi ce li se făcu, le priimescu cu mulţumire, pentru că şi ei află de la alleşii lor mari înlesniri la nevoile lor. In asemenea complicate relaţiuni > şi în vederea amorţirii simţimântului naţional, guvernul, rămâind nearmat şi în condiţiile de mai ’nainte, urmesâ că pre ori câţi ar mulţumi după puterea sa, tot numărul cel lor nemulţumiţi va fi negreşit cu mult mai mare; şi ori şi cât de drept ar lucra în tote hotărârile sale, iarăşi cei aplicaţi la nedreptăţi vor calomnia şi actele şi bunele sale intenţiuni. Dacă dar nu se va realisa mai întâiu puternicul mijlocă allu armelor, singura măsură prin care se pote supune spiritulă rebellă allu şatenului, ca ce ar mai putea opri pe rău voitori a unelti şi altă răscolă ? Căci vor fi îndemnaţi la acesta, ca omeni, mai mult de răsbunare de cât dintr’uă mustrare de cugetă că sâverşescu unu rău publică contra sacrelor datorii sociale. Ast-fel fiind dar, cât de lesne n’ar fi ore a isbucni uă nouă răscolă, când, preparată pe alte base mai solide, s’ar inspira din principiele libertăţii ş’alle predării? Mai cu semă că a-morulu de libertate şi bunul traiu este din natură sădită în om, şi cu deosebire la asemenea popor cu totul necultivată ş’applicat la răpiri, care ’şi a perdut cu totul sfiala sa de mai ’nainte de biciă şi de despotism; prin urmare, ar fi în pericolu ori-ce sistem guvernamental, fie elă ori cât de drept şi leală; şi încă ar fi în pericol chiar totalitatea locuitorilor din România; pentru că, pe lâng*ă neomenie, ar contribui cu deosebire şi aplicarea lor la resbunare, la nedreptate şi la prădări, cum s’a ' duri, nici la Turci, nici la hoţie, după cum arată tote satele, prin adeverinţă iscălită de preoţi; şi aă trimis Panduri, şi ’mi aă călcat casa, şi ’mi aă luat muerea robă, cu un copilă în braţe, băgând’o în Muscali; aă ţinut’o în casă trei săptămâni, în locâ de muere, după cum era obiceiulă lui; şi am dat 30 g'albeni de am scos muerea, aruncâdu-’mi pricini că am dus la Turci (zaherea), într’acea vreme; iar Turcii era nelipsiţi din ţerra, şi era tote schelele slobode la Turci, şi ne lua bani de biră şi zaharea; şi puind D-lui Slugeru pe un om ală D-sele, pe logof. Dumitru Gârbea, ca Să scrie la un frate ală meă, a nume popa Gheorghe, ca să vie, că nu ’i va face nimică Slugerul, aă venit; şi pe alţii ’i aă înveţat de l’aă dus la D-lui, şi l’aă îngenunchiat să ’lă tae; pe alţi tovarăşi ai lui învăţa se ’lă scoţâ se ’i dea bani pe moşie; şi am dată zapisă pe talere 300 pe totâ moşia, numind zapisul pe numele tovarăşului seă D. Nicolae Zoicanu; şi după ce aă murită acellă popă, m’aă luat cu Panduri D-sele, şi m’aă dus într’un 22 î satu, şi m'au pusă s£'i datl eiî cu alt frate ală meii zapis de frică, puindu-ne la închisore; şi 'i am dat zapis, scriind zapi-sulu că ori cine se va afla din nemulă nostru se aibă, a în-torce banii; iar D-lui n'au priimit acelu zapis; şi am datu altu zapis, ca se nu mai aibă, nimeni voe a mai scote moşia; şi am dat jalbă Divanului Craiovei pentru totă paguba mea. şi am intrat în judecată la D-lui Biv vel Logofetu Costache Samurcaşiu; şi fiind (Tuclor) omul D-lui, de trei ori m’au tot ţinut (cu vorba) pănâ s'au spart Divanul; şi au dat se m6 pue la oprelă, ca s6 m£ sparie se fug; şi n'am mai intrat în judecată, după ce s'au spart Divanul la Samurcaşu; şi nici o dreptate n'am avut; iar pentru moşie, îmi disse Samurcaşu se dau jalbă deosebită, că 'mi dă moşia; şi vădârid nedreptatea, n’am mai dat jalbă; şi ne-au rânduit la partament; şi nici acolo nici o dreptate n’am avut, că au dat mită sume de bani de 'mi aU perdut dreptatea; şi vedând acea nedreptate, ndată am dat jalbă slăvitului Comitet a nu rămânea săraci; şi din pricina sărăciei n'am mai putut se ne mal căutăm; şi am audit că att luminat D-deu (ţerra) cu milă; şi Măria Ţa eşti mult milostiv asupra săracilor; că la Divanul Craiovei cu acest om n'am dreptate nici într'un chip. Şi cu lacrimi fer-binţi ne rugăm Măriei tele, ca s6 fim scoşi la judecată înaintea Măriei tele, ca să nu'ţi faci păcate se ne mai rândueşti la altă judecată, ca nimicu nu puteih; că e om tare şi cu putere. Şi cum D-deu te va lumina asupra sărăciei nostre. Şi pentru paguba caselor, am străns totu satul, împreună cu unti omă muscălescu, şi aă preţuit casa de başca de paguba din bucate, şi din altele din prejurul casei; şi au dat înscris muscălescu cum au gâssitu cu caile. Şi cum va fi mila Măriei tele asupra sărăciei nostre ! 1) Vătaşe de curte, se 'i înfăţişeze la judecată Departamentului ') Originalele acestor petiţiuni le posedă, D. Gornovicenu din Mehedinţi. Robii Mării Telle, Ghiţă Râescu, ot Gornoviţa. Antonie Răescu, ot-tam. de optu. No. 199. 1816 Februarie 20. Biv vel Spâtaru. Nota TVo. XCVIII. Listă do rămasurile lui Tudor, făcută de Judecătoria de Mehedinţi la anul 1838. 1. :— Uâ pereche casse în Cerneţî, ruinate. ’) 2. — Pivniţa de didu cu casse d’assupra, în delul Curila lângă Cerneţî, pe moşia Petra Albă, a M-rei Cozia. 3. — Uâ vie şi cu pomi, în acelaşu deliu, în possessia Clucerului Vasile Strâmbenu, cu cartea Câimâcâmieî din 1823 Aprilie 30 * 2) 4. — Uâ morâ pe apa Pleşuva, după moşia M-rii Govora. 5. — 10 stj. moşie în lungu şi în latu, în siliştea satului Cloşanil, pe care era şi uâ casâ arsâ de Turci, iar locul luaţii îw silă de la un Bonciog moşnenul, care o possedâ dupe la 1832, dupâ arătarea moşnenilor Cloşani. 6. — Uâ morâ totu acolo, făcută de Tudor, în vadul moşnenilor, cu 2 rote, din care una o posseda Tudor drept cheltuială, şi alta moşneni, fiind vadul lor, iarăşi dupâ arătarea moşnenilor. 7. — Uă cârciumă aprope de satul Balta, şi pujină moşie, după arătarea Stâmbenulul şi mărturisirea moşneniloru de la Baltă, anume Nicolae Zoicanu şi Popa Constantin, că Tudor făcuse acea cârciumă pe moşia lor prin silnicie 8. — LivedI la Halânga, tot dupâ arătarea Strâmbenulul. 9. — Unu loc în Cerneţi netrecută în catagrafia de mal susu. 3) IVota, TVo. XCIX. Câte-va bilete d'ale hi Tudor către Nicolae Zoican din Mehedinţi şi către' Căpitan Vasile. No. I. Către Dumnealui Kir Nicolae Zoican. Am priimit scrisorea D-tale, şi de câţi bani mi s’aiî trimis de către D-ta din socoteala mea până acum, măcar că al fi-tanţele melle ; dar eatâ că ’ţl trimiseiă eu însemnare curată, *) Acestă casâ a cump ărat-o D. Petre Cladovenu în 1851 lei. 2) Cumpărată de D. Ion Gărdărenu în $951 lei. . 3) Yedî Dossarul No. 13256 de la^Arhiva Statului, secţiunea istorică, pag. 8, 9 31 Şi 59* — 223 — unde sunt trecuţi şi ai pieilor; ci D-ta vei păstra însemnarea acesta; şi când ne vom întâlni, îmi vei aduce răvaşele, şi fi vom trece în dos (loculu rupt) priimiţî. Eatâ şi însemnarea de la Kiriacov, de socotela peilor, pentru banii de la Anastasie; eatâ că ’ţi trimiseiu bumbaşirU; ci vei merge de vei apuca de îţi va da banii, sau să vii cu ellu aici la judecată. D-ta să’ţi cauţi banii de la ellu; şi ellu cu mine n’are nici o soco-telâ; iar de va avea, îşi va căuta cu mine; iar D-tale să’ţi dea banii. Eatâ şi osebiţii răvaşul meu ca să ifiu arăţi, să vadă şi ellu şi judecata că aşa merge şartulu. D-tale sâ’ţi plâtescâ datoria, şi ellu ce va avea cu mine sâ’şi caute. Kir Nicolae, pentru bani am prea mare trebuinţă; fiind-câ în sărbători, după Paşti, voiu să mergU la Bucureşti sâfini isprâvesctl nişte treburi; pentru aceea îmi trebuescâ bani. Ci prea me rog, pune silinţă până la Paşti s6’mi faci acea sumă de bani; şi se vii D-ta singur cu ei până la mine, fiindcă avem mai multe să vorbim amânduoi. După ce vom isprăvi acelle trebî, apoi iar îţi voiu da eu bani, câţi îţi vor trebui; numai mie la acea vreme îmi trebuescu; şi apoi curândă iar iesse banii. Am audit prin unii alţii că ar fi vorbind Regep-Aga şi alţii reu de mme; ci să cercetedi, şi sâ’mi scrii; şi scrisorea să o trimiţi la cocona Ana, la Câtunâ, scriindufi D-ta ca să 'mi o trimiţâ Dumneaei de-locu. Şi prea mă rog, Kir Nicolae, să te sileşti pentru bani, ca să nu’mi remâe treba care arâtu că am, josâ, din pricina ba-niloru; şi atunci s6 vii D-ta ca s6 vorbim celle-ce vom avea; căci am ceva vorbă cu D-ta. Pentru biserica de la Cernaverfă, sâ’mî scrii ce le lipseşte omenilor, şi ce pohtescu de la mine? adică cu ce voescu ca să ’i ajutu eu ? Ca să ştiu să le slujescu, precum am făgăduit. Şi suntu Alu D-tale gata. 1813 Martie 20. Theodor. Kir Nicolae, acesta scrisore cu om credincios să o trimiţi la Kir Răducanu în lâzâretu; şi să ’i spue din gură că iar om credincios s6 pue să ’i o citescâ; şi să şedâ omul D-tale să ia respuns; şi să dil trimiţi la Câtunu, scriind cocdnei Anei să ’mi fiu trimiţâ; cum şi tot dauna ce scrisori va da Râdu-canu, să le trimiţi tot la Câtuntl 1). ') Pe adressă sunt şi aceste cuvinte: „şi acesta legătură cu materie, să se trimită la Kir Răducanu.M No. 2. Către dumnealui /cir Nicolae Zoican. După cum ştii, eâ prea m6 grâbescu ca sâ mergu la Bucureşti; şi fiind prea ocol pe aici, aşâ vrea sa merg prin ţerâ; te poftesc, fa mijlocire de’mi scrie, fi-va cu putinţa sâ ne putem stricura peste baltă?. . . . *) bului, adică pe la băi să trecu; şi de vei socoti că se pote, scrie’mi de loc; şi apoi îţi voi scrie cându să veniţi cu caii la băi, ca sâ plecăm; der cum mai curând sâ’mi scrii. Sunt al dumnitale gata. 1815 Februarie 21. Theodor. No. 3. Acest.............Gorovei, sătean din Iloviţa, din plaiul meu Cloşani, care a fost şi el luat de silă între Pandurii Adalăî, 2) acum când au venit la locul lui şi la munca sa, între birnicii sei, de ’şi portă datoria sa, dreptu aceea după slobozenia ce am de la stăpânirea mea, ’i am dat acestâ adeverinţă sâ aibă pace de către dregătorii locului; fiind-câ cu ştire s’au în-torsă. 3) No. 4. "Şatre D-lui chir Nicolae Zoican. Mă mir de d-ta cum de atâta vreme de nu’mi scrii de nici unele? şi fiind-că m6 aflu bolnav, prea multă am poftit la lămâi; fiind că .niiĂic alt cevaşi nu pot mânca. Te pohtesc, lqţ Nicolae, cum mai îngrabă, să trimiţi un om cu banii; şi să stării d-ta la jupânu Stoica ca sâ facă ori cum va face sâ’mi cumpere trei-deci de lămâi bune; şi când le va adduce la d-ta sâ le dai la căpitan Drâghici; şi sâ’i dici d-ta ca să mi le trimită aici la mine cu un P?ndur, cum mai îngrab. Sâ scrii jupânului Stoica ca.sâ ne mai însciinţecle câte cevaşi, ce se mai aude în năuntru. 4) Sâ mă însciinţedi ce ai făcut pentru armăsarii 5). 1811. August 8. Theodor Slugeru. ‘j Locul rupt în originalii, a) Negreşit Adacalol. 3) Aceste trei billete sunt autografe. 4) Adică, în Austria. •r>) In acestu billetu iîgureasă numai semnătura lui Tudor. NB. — Aceste patru billete mi s’au comunicaţii de D. I. G. Rupturenu, pro-fessore de classa IV. din Severin, care şi le-a procuraţii de la moştenitorii lui Nicolae Zoicaniă. Doritorii le potu vedea la autorulu acestei opere. — 2 25 — No. 5. Ca frâţescâ dragoste Archon Căpitan Vasile! Pentru talere trei-deci, adică, lei 30, ce dice acestu Nicolae Albâstroiu, omulu meu, că Tau dat sătulii dator la D-ta, poh-tescu pe D-ta ca să ’lu mai aştepţi, pentru hatîrul meu, pănă la S-tu Gg. viitor, Aprilie 23; şi daca la acest sorocii nu va plăti, atunci să trimiţi la mine cu acest revaşu allu meii, şi ’i voiu respunde eu D-le, de cinstită ; şi pentru acestâ facere de bine, cu prelungirea lui m6 vei îndatora, ca să slujescu şi eu D-le, remâind Alu D-le ca un frate. ') Acestu biletă autografă îllu possedi D. Maior Papazoglu, căruia i s*a procurată de D. Hristodor Marghiloman, din Craiova, găsită între hârtiele familiei Vicşorenu de peste Oltă. Theodor Slugeru. Şi să, amil respunsulu I)-le, se ştid '). F I N E. 15 i ERRATA Cum este Capuţinenî . . Caimacamilor No. 122 . . . sensuln' . . , căuşele . . . Despre sensulu şi căuşele . . a Arhivei La volumvi 1 vi II. Cum trebue să fie Pagina răndu Câmpineni .... 21 30 Boierilor .... 62 9 No. 123 .... 63 37 veracitatea .... 126 32 drepturile .... 127 2i Despre veracitatea . 126 32 şi drepturile . . . 127 21 Din Arhiva . . . 40 >^\BL10Tec4 * ACADEMIEI * Române