CE.AL CU MINE, VÎNTULE?
         CE,AI CU MINE, VÎNTULE?
   Ce ai tu, vîntule, cu penele mele? De ce»mi răscoleşti biletele, îmi împrăştii apa din blid şi<mi arunci seminţele în zăpadă şi noroi? Pe flaşneta mea, mă gîndesc, cocoşat în mine, la ţara mea depărtată, cotropită de soare, cu papagali stacojii, verzi şi albi în ramurile pădurilor de portocali. Sînt singura pasăre care nu ţi«am stat împotrivă niciodată şi nici nu ţi*am cerut loc, să mă duci, ca pe vultùri şi corbi, în marele tău drum de viscole şi vîrteje. Te<am lăsat să treci întotdeauna nesupărat pe lîngă cutia cu bilete şi lada mea cu cîntece de lemn. Pentru că nu ştiu să cînt, în locul meu cîntă fluierele aţipite ale valsurilor dinlăuntru, amestecate cu amintiri de orgi şi cu treziri de flaut. Capul meu încovoiat poartă un cioc numai decorativ, cu care nu pot. să muşc, şi abia mă scarpin cu el. Poate că miam născut întîi şimtîi din melci, cu care linia mea de profil poartă o asemănare. Ori eşti supărat pe moţul meu?
   Un sicilian bătrîn mă duce, pe genunchiul şchiopătat subt caterincă, din dreptul unui chioşc în dreptul unui geam. Mîna lui învîrteşte o sonată, şi pălăria salută, la sfirşit, ca în Rigoletto. Sîntem cerşetori amîndoi, dar nişte cerşetori care punem ceva în ureche şi deşteptăm suferinţa plăcută a omului, în schimbul unui gologan învelit în hîrtie şi aruncat, pe asfalt, din etaje. Uneori,
9
 trecătorul, oprit în loc dinaintea flaşnetei, şi<a simţit sufletul că i se atinge de cîntecul nostru, ca latul unui cuţit pe zborul tocilei, — şi că a scăpărat.
   Cîinele s<a uitat niţel la mine, s,a pitit, s,a sculat, ochii lui m,au întrebat cine sînt şi ce sînt, şi cînd i«am răspuns:
   —  Coocôo!
 i<au căzut urechile şi coada, şi s,a pus pe fugă, uimit de voce şi disperat că vorbesc.
   A venit la mine pisica de catifea, ca o fantomă de fum, călcînd pe puf şi surîzînd din pupile de alamă şi chihlimbar. Guriţa ei trandafirie a şoptit ceva. S;a întins pe spate ca un sfinx elas* tic, somnoros, şi m*a chemat, cum cheamă marea întunericul din stele, ca să se legene împreună. Prin fulgul pîntecului alb am numărat şase gră» unţe de frumuseţi mărunte ale ţîţelor ei noi, miam mirat şi am zis:
   —  Coocôo!
   Înspăimîntată de glas, mîţa s*a înnodat dintno săritură, ca un fular pestriţ, şi a pierit.
   Cu şoaricele m*am înţeles, şi mai ales cu co< baiul. Acest brînzoi cu ochii fierbinţi, alb ca tibişirul şi bălţat castaniu, s<a vîrît lîngă mine şi s,a împrumutat din sîmburii mei, ca un ca< marad. I<am şoptit la ureche:
   —  Coocôo!
 şi nu s,a speriat. Căci şoarecii şi cobaii au învăţat multe de la chinezii bătrîni şi nu le,au dat uitării, ca berzele albastre, călătoare deasupra oceanului gălbui.
   Sînt papagal singuratec, în sihăstrie eternă. Ce ai, vîntule, cu penele şi ce faci tu cu biletele mele ? Eşti ager, dar eşti prost. Vîntule, îngheţule, tu nu ştii să citeşti. . .
          SÎMBURII DIN MIEZURI
   în fiecare lucru tăcut, auzul descifrează o şoaptă, ca întrsun clopoţel încremenit pe costumul de bal, din dulapul clovnului în vacanţă. Adie piatra, cîntă lemnul, şuieră huma, de o dospire interioară. Ţi se pare că sînt leneş: ascult. Vîntul vorbeşte ca mînia, adunînd în orchestră vocile pulveri* zate în lăuntricul firelor de viaţă. Un glas, nu mai tare decît al scrumului rupt, mai mic decît o furnică, mişună pe dedesupt, fară localizare, în beciul moleculei, — închide ochii şi auzi! — rod lanţurile prizonierilor păreţii şi se macină o pilitură, mai nepipăită decît umbra, o umbră de umbră, ecourile unor ecouri, nuanţele unei nuanţe.
   De mii de ani alerg săd prind şi să4 am, ca un copil cu neputinţă de îmbătrînit, neobosit, după fluturi, cu o pungă de mătase în vîrful unei trestii de bambù. Invizibila rezonanţă, neauzita paliditate trece printre firele urzite des, cum trece din lucrum lucru, din muţenie în muţenie, din granit în pămînt, din pămînt în floare, din floare în nimic. . . E un nimic în care umblă ceva, şi e ceva în care este nimic. Auzi? Vocea fără flaut, după ce flautul e aruncat în foc odată cu vioara.
   Firimiturile voioase dansează la o lumină de, părtată, de constelaţie peste telescop. Ele sînt nude, virgine şi eterne şi se joacă de cîte ori obosesc, ca fetele adevărate, din internatul din
11
Alpi, cu un inel, pe care şid strecoară, închis în mîinile împreunate, prin toate mîinile împreu» nate şi închise ca nişte scoici. La cineù inelul? II are garoafa? îl are granitul? e în gura moru* nului ? s<a cîrligat în părul Gorgonei? îl are acum trestia bălţii, ori a sărit în ulmi?
   Uited. Nu e. Era?
   Şi alerg prin ceruri de mii de ani, tînăr şi gol. N,am avut vreme să stau şi să mă scald în mare şi izvoare, ca să nu fugă cerul mai iute decît mine. Şi alerg prin ceruri copilăreşte. De aceea am rămas murdar şi păros în mijlocul zărilor pure şi al pardoselilor de stele curate. Mă vezi cum alerg? Am ajuns în fundul lumii. Vino dacă vrei, şi tu, să ne iubim fugind, neopriţi în îmbrăţişarea adormitoare a pămîntului, ca două stele purechi. Dacă te ţii după mine, putem ajunge împreună.
   Am pomenit de umbră şi mi se pare că ea e fiinţa văzută a vocii neauzite. Vrei să prindem umbra amîndoi, păşind pe vîrful picioarelor printre tulpini şi bozii? Să o culegem şi să o punem în poala ta de mătase, crisalidă roşcovană a unui fluture, care, cînd va zbura din păinjenişul ei, va fi noapte şi va rămînea tot nevăzut.
   Auzi âripa lui ? S«a mişcat în tine şi s*a desfăcut ca penele unui fazan care se întinde a somn pe o creangă de mărgean.
FATA DE DEMULT
   O fată cenuşie, cu jarul ochilor verde în ple< tele negricioase, ca bălăriile sărate ale mării, a fost osîndită, odinioară, cîndva, să i se reteze capul, pentru o greşeală, cu securea. Pe vremea din poveste, stăpînii puteau să scurteze viaţa cui pofteau, cu nejudecată, pentru că nici o judecată nu era mai dreaptă decît a lor. La necaz şi la beţie, numai muzica şi sîngele, amestecate, pu» teau să;i potolească, şi nici o ispravă, — nici bună, nici rea, atît se asemănau isprăvile bune cu isprăvile rele ale stăpînilor, — nu se putea trece, după rînduială, fără tăiere şi înjunghieri.
   Fata cenuşie şi<a cerut Stăpînului cruţare, fă, găduindu,i să,i spuie seara poveşti, să,i legene cruzimea cu basme frumoase, dacă se va îmbuna să o ierte pînă la isprăvitul poveştilor ei; şi nu, mai după aceea să o trimită gîdelui împârâtèsC.
   împăratului i s,a părut făgăduiala plăcută. Dete porunci şi primi pe Fată la picioarele lui, pe papura de catifea cusută cu aur, să,şi depene, în auzul împărătesc, furca de basme. Din copilărie, Fata făcuse covoare, care începeau tot din furca de tors, se răsuceau în sculuri şi gheme, vopsite cu coji de copac şi cu buruieni fierte, se prindeau în războaie şi, urzindu,se tari, se ţeseau, bătute cu pieptenele de fildeş. Acum, la curtea celui mai puternic împărat din ţara depărtată a Răsă< ritului, ea se legase să scoată de,a dreptul co,
voarele din furcă, fără vopsele, fără nici lînă, nici mătase; aşa cum fac stelele lumină — numai cu văzduh.
   împrejurarea şi munca Fetei erau cumplite. Din pămînt, din zare, din flori şi din închipuiri, trebuia să se işte poveştile, care îi întîrziau, zii, nic, moartea cu o zi. Cînd nici nu începuse, ea se temea că se va opri odată, şi că, într,o seară, pe negîndite, i se va rupe firul.
   Întîia poveste, a serii celei dintîia, Fata o întoc, mi povestind, în clipa în care Stăpînul binevoise săsşi deschidă urechea şi să asculte. Păşind Stăpînul în odaia de sidef, unde îl aşteptau roabele cu brăţări de aur la oiîini şi la glezne, şi sofaua, Fata încă nu ştiuse ce avea de grăit, şi, îngenun, chind înfricoşată, căuta, în mintea ei, un început. Se bizuise nu pe o ispravă ştiută, ci pe o taină sufle, tească, pe o pornire a inimii, plăsmuitoare, ca atunci cînd din necunoştinţă scotea, pentru covoare, chipuri şi împărechieri. Cînd ar fi, pe neaşteptate, să tacă, Stăpînul, necăjit, va trimite pe Fata mincinoasă la moarte.
   Închinîndu«se la ivirea lui printre slugile împă, răteşti, ea găsise, îngenunchiată, taina din tainele sufletului, aceea care face din nou cu putinţă plăsmuirea dintru început a lui Dumnezeu şi scoaterea vieţii din nimic. în prima noapte, ea povestise pînă la revărsatul zilei, şi Stăpînul, iz, butind să nu adoarmă, rămas vrăjit şi leneş, făcu semn cu mîna că Fata poate pleca la hodină.
   De atunci, în toată noaptea, Fata cenuşie şi,a povestit tainele, sporindu,şi zilnic viaţa cu cîte o zi nouă. Astfel, i,a mai stătut pe umeri capul încă o mie şi una de zile şi de nopţi, adică în totul aproape trei ani de zile şi de nopţi. Stăpînul avu timpul să,şi uite osînda, şi Fata rămase în palatul împărăţiei, în încăperile cu hrisoave, za, pise şi sigilii, cu însărcinarea să scrie, pe piei de
14
căprioară tăbăcite cu lustru, tot ce povestise, ca să rămîie împăraţilor urmaşi zestre şi podoabă a gîndului şi a cuvîntului, în ceasurile de hotă* rîri pripite şi de nehotărîre.
   Scriitorul de povestiri din împărăţiile de mai tîrziu, urmează pilda cu Fata cenuşie, destrăma* tă,m trupuri zvelt şi frumos, încă de acum vreo cîteva mii de ani, prin preajma apelor Eufra* tului, în lutul moale, dedesubtul lespezii albe, culcată peste mormîntul ei, ca să nu fie dezve; lită de vùlturi şi şacali. El povesteşte zi de zi o împrejurare a sufletului şi a pămîntului, ca să nu piară şi ca să i se pară că trăieşte ziua îndoit: o dată cu sine şi o dată cu împrejurarea poves* tită, trebuind să îndreptăţească zi cu zi fărîma de pîine pe care o gustă, şi picătura de apă sor< bită. în ziua cînd n*a mai ştiut să povestească, simte gîdele împăratului mîniat, caresi de cele mai multe ori Destinul, apropiindu<se de el... împăratul îşi scotea mulţumirile din chinurile răbdate ale povestitorului, dar acum porunceşte pitarului să*i taie tainul.
   Fata povestise împăratului ei timp de o mie şi una de nopţi, împreunînd năzăreala gîndului şi a basmului cu lumea, puind cîntecul să vieţuiască şi să zburde ca omul, ascunzînd pe oamenii de pe poteci printre dălii şi stupi şi pitind fetiţele printre leuştean şi busuioc. Scriitorul are timpul mai mic, — pentru că şi împăratul lui e mai mare, — şi el va povesti, ca şi Fata cenuşie, de la care a învăţat amărăciunea dulce a sufletului, tulburat de scurgerea întmnsul a pîraielor lùcii din întuneric, timp de cincizeci de mii de zile şi nopţi. . .
                    HÎRTIA
   De cîte ori îţi îndrepţi condeiul înspre hîrtie, ai o şovăială. Inefabilul material, alb, cel mai frumos şi mai gingâş inventat de om, pare tăiat din valurile cerului, căptuşit cu foi transparente, aduse plutind din văzduh. Poate fi ceva mai curat şi cu mai multă uşurinţă murdărit?
   Bagă de seamă, scriitorule: apropie»te de ea cu sfiială, — şi adu»ţi aminte, tipografule, de călugării de la teascul cu slove: înnainte de aşter< nerea ei peste plumb, făceau cîteva metanii şi sărutau Sfînta Coală. Cîte foi ale Evangheliei de la Ioan, cu tiparele scobitem lemn de păr, ieşeau din tiparniţa mînăstirii? Zece pe zi? Poate că mai puţine.
   Pagina—cu trei mărimi de chirilice negre: o mărime pentru citania în biserică, o mărime pentru tîlmăckea înţelesului ascuns, — căci înţe» leşul adevărat e întotdeauna ascuns, atît în cuvînt, cît şi în lumina zilei, şi mai departe de ea, — iar mărimea cea mai mică, pentru aninarea unui înţeles de altul. Tiparul dă pe faţă lucrul necunoscut, şi tipografii aceia ştiau cu ce umblă mîinile lor. La început era Cuvîntul, şi Cuvîntul a rămas de atunci mereu la început. Nu simţi tu, într»adevăr, cărturarule, că sînt noi în fiecare zi cuvintele tale şi că de cîte ori iei pana, ca să le dai în vileag, e o caznă ca la facerea lumii, şi în fiecare zi o înviere din morţi? Nebunatecule, tu te joci cu
16
    fin.il île beteală viu: să nu fie în deşert — ai să dai socoteală dacă<ţi moare între degete, ca un licurici. Tu trebuie sâ#i adaogi cuvîntului viu puţina ta viaţă, şi nu să i<o scazi pe a lui. Osînda ţi<e aspră: rămîne pe hîrtie murdărie. în loc să Iaci ca floarea, tu ai făcut ca musca. La ce te*ai nuii apucat să zbori şi să cînţi, dacă âripile ţi*erau mici, tnnSlţarea pitită şi glasul sterp?
       Unul sfinţeşte hîrtia acolo unde o sută o spurcă, nevrednici de mîntuire. Nu se puteau ei mîntui îutr/alt fel, cu o strădanie mai potrivită? Duci pt* coblllţă apa din fintîna altuia şi n*ai înfumu* rărea c5 ai tăcut<o, apa, tu. E o mîntuire să o împărţi proaspătă şi limpede plugarilor înseto* şaţi. Smnariteanca s<a mîntuit tîrînd în sus, frecată de ghizduri, ciutura cu răcoare. Nu eşti mulţumit: vrei să fii şi Hristos, şi nu vrei nici să te răstigneşti, îţi place să fii un lisus gras, cu guşă pămîn* tească, un lisus de soft şi de jilţ, răsturnat, nu răstignit.
       Foaia mea preacurată, porumbielul meu şi al Simţului Duh. Vinoumi să te păstrez cum eşti şi să mă uit la frumuseţea ta nevinovată şi liniştită, comoară! Şi nu m<oi apropia cu pana de tine, ţi<am jurat, ca să*ţi tulbur undele în zadar. Numai ^ cînd m<o chema pe şoptite graiul de care ascult, atunci o să<mi treacă pe faţa ta întinsă gîndul, ca un fluture adăpat, în plutire, cu bobul de rouă furat oceanului, înnainte de a se înneca în ne» sfîrşirea lui.
       Scriitorule, ai mînjit multă hîrtie. Tipografule, ce ai făcut? Ai pierdut ceasul mare, pe cared găsiseră scriitorii la opaiţ. El nu mai bate în slova ta luminată de un părete cu cărţi. Tu faci, scrii* torule, tiraj.
       Tainele, înţelesurile, chinurile, jertfele unde au rămas ?
17
EV • ù
2^«a.              >*   >^,'  nt’-<
^V* ,                             S'*~  UsZ^-exJŢ
     ^4.    <^>1t'«>l^
     yu’c^^'A , /Jtuţs+*. r JKA
                       ^4^/" K<^>i f *uîx*.*•
o»— «£*-" ^6uyLjc**A<
  3«-e£^~ f
  0 ££/'&'»*+' cl+**        “  "“'
  et» - «u<ju«r » tj*
 <•*       £  ^ci.              p^a&îpi
   ^*»<Vi«t» iljLU ,          f  M-Xzt-aZr*^
 ^ Avu* -MX*.   £ — Ofc-‘             »
 ^ C.         c—-v^t' _[j i'
 « «vu»*cJsüJ
 . « /ti* «y»' Tî-a*'              ■*-  v^A*mJx
CULEGĂTORUL DE SEMNE
   De cînd mă folosesc de colaborarea ta, domnule Tipograf, sînt, aş zice, patruzeci de ani, dacă nu mi*aş aduce aminte că mă « culegi » de cinci veacuri întregi. . . Semn cu semn, literă cu literă, mi*ai refăcut manuscrisele în plumb, oprindu<te la punctul meu cu punctul tău şi dînd slovelor dezordonate linia şi simetria unui meşteşug de giuvaere. Ai ezitat la ezitările mele, te«ai împie* dicat unde mă împleticisem eu, ai fost colabo* ratorul îndoielii şi bănuielilor mele, prezente încă pe manuscris.
   Tovarăş bun, tovarăş credincios, vrednic drumeţ cu mine, cum ssa iăcut că te<am scăpat din vedere patruzeci de ani şi, după ce muai scos la lumină miile şi zecile de mii de rînduri, pretutindeni martor mut, nu te*am pomenit în nici unul?
   în toate limbile, de la Sfînta Scriptură pînă la stihurile de dragoste şi de amărăciune, degetele-tale inteligente, pipăind crîmpeiul de plumb în celulele pupitrului tău, tîlmăcesc, pentru ochii cititorilor de gînduri, sămînţa şi pleava inteleo tului meu. Mîna ta dreaptă ciuguleşte în lada cu despărţituri pătrate, ca şi ciocul lui Coco în sertarul cu bilete, şi scoate mereu o noutate veche, înfrăgezită de cuvintele întoarse la alte înţelesuri şi izvoade.
   Năravul nostru s*a îndătinat să facă parte din zestrea cea mai aleasă, şi lumea ne primeşte să
19
spunem seara, cu slove, cele ce au văzut ochii noştri, necurmat uimiţi de lumină. Cum se în» tocmeşte gîndul scris, ştie mai bine albina, care, din pulberi necîntărite, face putini de miere, cu lacrimi ascunsem stupi, în alveole. Luăm puţin din cer şi puţin din floare, puţin din cuget şi puţin din chin, puţin din credinţă şi puţin din necre» dinţă, şi umplem cuvintele cu măduve dulci.
   Tu, din miezurile noastre dumicate cu vîrful penei şi aşezate unele;ntr;altele şi amestecate, ai făcut cărţi şi biblioteci, încet, încet, secundă după secundă, cinci sute de ani, dragul meu Zeţar, care, fără să ştii, ca şi noi te»ai aflat, pe cînd cîntai şi fluierai, că schimbai feţele vieţii, cu o firimitură de cositor şi cu un praf presărat în topitoare, de antimoniu.
   Aş aduna cazna ta de o parte şi cazna mea de o parte, ca să le aseamăn şi să le deosibesc, şi mi»e teamă că totul tău întrece de cîteva ori cîtul meu de cîntăreţ şi de povestitor. La covoarele tale groase, ţesute din încrucişări de fire mici, eu nu am adus decît întocmirea chipurilor şi culoarea. Cum aş putea să le despart, ca să fac o movilă de urzeli şi o ulcică de vopsele, fără să mă ruşinez?
   îmi place să stau ore, zile şi vieţi în atelierul tău, numai ca sa mă uit la tine lucrînd, mai mult în aer decît în materie, umblînd cu mîna pe deasupra cutiilor tale mici, ca un organist, care, din singura atingere cu fildeşul, scoate un plînset şi un hohot al nădejdii.
   De la culegaie, tu treci la teasc, şi din teascul tău iese foaia mîzgălită cu semnele tale, cu litere mărunte negre şi cu începuturi mari. Niciodată n»am aşteptat lîngă «maşină» liniştit ivirea din» tre « valuri » a colilor albe, pe care se strămută gîndul şi licăririle lui din taină. Şi de cîte ori mîinile tale negre, de coşar murdar de funingini
20
şi ulei pînă la ochi, îmi aduceau pe dedesubt, ca o maramă a lui Crist, purtătoare de reminis» cenţe selenare, coala mare de hîrtie tipărită, eu ţi le sărutam cu smerenie, închipuind, şi ţi le<aş fi sărutat cu adevărat, dacă nu mă sfiiam că ai să crezi că am înnebunit.
LUMINĂ DE TOAMNĂ
   Locuită de*o mie de miracole neîncetate, viaţa pare un basm etern şi straniu, care poate fi, între; rupt oricînd şi reluat. De la frunză pînă la Alde* baran şi licurici e numai podoabă, visare şi taină. Nu poţi topi un bob de sare pe limbă, ori mirosi
o floare, fără ca să se tulbure în tine, mare bolnav, sufletul, ca o fîntînă de rîpă.
   Deasupra cărţii în care citesc, scrisă de unul din semenii mei uimiţi, atîrnă din boltă ciorchi* nul, greu ca de piatră, al strugurilor cu bobul mare şi vînăt. Striviţi în buze, ei mustesc ca nişte ţîţe, şi belşugul lor aduce aminte maternitatea şi splendida*i dărnicie.
   Vinul şi laptele, din cîte musturi ţîşnesc pe lume, par cele mai ciudate. Schimbarea din rădăcină, a măduvei şi luminii, în suc de bucurie şi vigoare, se aseamănă cu renaşterea la timp potrivit a sînge* lui în lapte. Ştiinţa, care la analiză ştie să des< compuie această schimbare de natură, de formă, de consistenţă, de culoare şi gust, întrmn număr de iviri mai mărunte, nu*i poate micşora nici frumuseţea, nici misterul. Naturali un şir de parcuri definitiv închise, şi noi ne mişcăm întrmn spaţiu mărginit de jurîmprejur, ca pasările de pradă.
   Toamna, mai frumos decît orice carte şi mai viu decît orice gîndire e paharul cu scîntei pe care ţid întinde podgoria. Chibzuit cu încetineală
22
şi migală, ciorchinul se alcătuieşte bob după bob, ca un pumn de mărgăritare, şi roua preţioasă, pe care o strînge prapurul şi catifeaua diafană, pare adunată cu trudă, ca mierea, firimitură cu firimitură, de nişte roiuri nevăzute.
   In mijlocul aurului cernut pretutindeni, omul umblă din buruiană în buruiană, ca un păianjen alb, şi mii de păianjeni, cu ochii de foc, străbat viile la cules, în bucuria tinereţii eterne.
   Intîi secerişul şi«apoi culesul învaţă, mai lămurii decît o filosofie propovăduită de un doctor ridicat pe*o catedră întoo sală posomorită, puterea muncii şi valoarea efortului neîncetat. E învăţătura veselă, în sînul luminii, în universitatea florilor şi a par* fumelor călătoare. E vorbirea înţeleaptă, cochetă şi fastuoasă a pămîntului, care cuvîntăm spice şi fructe. E sămînţa fecundă, aproape nevăzută, a grîului; bob cu bob, ea clădeşte măgura de aur din care scoate pîine, sînge şi fericire găleata cu cercuri de fier a muncitorului.
   Divinităţi robuste străbat holdele şi se umbresc subt frunzele viei. Legea noastră pare între dînsele meschină şi amărîtă, şi idealurile noastre, — care nu se îmbată cu ele, nu se sărută cu ele şi nu joacă în jurul lor, goale şi sprintene, — sînt ca nişte cerşetoare înfăşurate în zdrenţele azvîrlite de nişte zei sănătoşi, cruzi şi cîntăreţi.
   în fundul ţării trece hora lui Dionisos, zglobie şi nudă, victorioasă. Uriaşii cocoşaţi ai cetăţii, învinşi încă o dată, gem şi oftează şi sîngeră de biciul de aur al vieţii. îi loveşte şi trece.
   Vizionar steril deşi tînăr, aplecat pe o filă cu înţelepciune multă, i*auzi, hora cîntă. . . Arun* că*ţi cartea şi du*te, ca să te întorci mai tînăr, mai fulgerător şi victorios. . .
PARAVANUL DE AZUR
   Se găteşte de o sută de mii de veacuri frumoasa, şi încă nu şisa pieptănat pletele pînăm vîrf. Lighe» nele ei cu apă au fost scoase din Eufrat şi împros» pătate din Iordan. Pînă şi»a isprăvit unghia dege» tului mic de la un picior, murise Eghipetul, şi frumoasa nici pînă azi nu ştie că s<a născut Car» tagina şi a murit. Şi<a lăsat dulăul între piramide, pînăişi va unge sînii cu uleiuri parfumate, şi dulăul a împietrit de aşteptare, cu ochii către stăpîna frumoasă, care şi*a tras împrejur perdeaua albastră, ciupită de molia de argint.
   Ei vremea îi este şi azi de prisos, ca unei cadîne cu tezaure mari, darurile de aur şi mărgăritare ale unui prinţ arab. Visteriile timpilor, din care nu poate cheltui nici ore, nici zile, neavînd ce cum» păra mai bun, îi aparţin întregi : cum ar interesa»o vremea şi viaţa noastră? Călăreţii curtenitori, care au voit să»i sărute călcîiul de subt paravan, au răbdat s㻺i isprăvească toaleta şi au îmbătrînit şi au şi uitat»o. Uite, harfele noastre au aşteptat»o, şi s»au înnoit de mii de ori cîntecele zadarnic şi corzile rupte subt unghiile tocite pe imnuri.
   Frumoasa e bogată şi stearpă. Sînul ei nu ştie să dea lapte, pîntecul ei nu ştie încolţi, — şi vor» bele dragostei îi sînt reci. De un sînge cu luna, de o fire cu lespedea sticloasă, ea s»a întîrziat la unghia degetului mic, — care, cînd îl isprăveşe,
i se pare urît, şi ia lustruitul de la început. I»am
 24
zărit totuş surîsul, şi de<atunci toate femeile par slute, şi căldura lor pare mînjitoare. Cine mai poate să uite?
   De o sută de mii de ani, de cînd ni s*a părut că am ghicit>o prin văzduh, inima ne<a rămas pe veci săgetată. Nu! spada dreaptă ne<a stră< punsîo şi a rămas acolo, potrivită cu făgaşul spin» tecăturii, ca în teaca ei adevărată.
   S*a răscolit sunetul adînc al pendulei: E ceasul 1931 fără cîteva minute. N*ai mai isprăvit?
SEMĂNĂTORUL DE SCÎNTEI
   Viaţa mi*a fost o lungă noapte de veghe neoste* nită la căpătîiul Madonei. Culcată pe aşternutul albastru, cu mîinile împreunate la piept, ea dormea, între patru luceferi, în roaba cerească. Se stră* muta Carul, mă strămutam şi cu, în pasul încetinat al sfîntului vicleim de argint. Eu eram, dacă vă aduceţi aminte, şi reţeaua de fum alburiu care învăluia partea locului cu o năframă de sidef; eu cu cădelniţa mea, şi în cădelniţă cu al cincilea luceafăr, arzînd cu o flacără îngheţată.
   într*o noapte din noaptea mea totală, Carul s*a apropiat mai mult de pămînt şi, fiindu*mi sete, am pus talpa mea pe lut, şi, pînă să mă adăp dintno fîntînă cu lanţuri adîncă, a plecat Carul cu Madona şi nu liam mai putut ajunge. Am alergat la toate marginile şesului şi pustietăţii şi l*am aşteptat să mai treacă o dată pe lîngă picioarele mele desculţe în pulberea fierbinte, ca să*mi iau locul din nou, — şi pretutindeni el a trecut mai sus de mine, urmărit de ruga şi de închină* ciunea mea.
   înţeleg de ce vă sfiiţi de mine şi de înţelesul meu, voi, pe care vă miră că un om poate străbate lumea cu o cădelniţă şi cu capul ridicat spre Tărie, ca subt o fereastră de unde aşteaptă să*i pice o garoafă. Am făcut unelte cu corzi şi am învăţat să cînt, frămîntîndude subt streaşina lui Dumnezeu. Am luat ghiersul vîntului în sufletul
26
                              4.
meu, pribeag ca o vîslă pierdută din marginea luntrii, şi l*am împins în sus, împreună cu şoaptele mele. Vocea pădurilor am împletit<o cu stihurile apelor călătoare şi am trimis<o departe.
   Iată, viorile şi cobzele mele, neînsufleţite, atîrnă spînzurate în plopul din faţa chepengului bordeiului meu, săpat în ţărînă, ca un mormînt de viu, — şi cădelniţa mea fumegă încă înnaintea cerurilor din care am căzut. Ca să zac, îmi trebuie giulgiu albastru; ca să plîng, îmi trebuie o cris* telniţă de piatră pentru lacrimi; ca să gem, îmi trebuie martur heruvimul — podoabele fireşti ale suferinţei mele.
   Am plecat în colburi, pe drumurile care umblă şi care nu sosesc, şi, amestecat cu turmele, cu cirezile, cu oile, cu caprele, cu vacile, cu cîinii şi cu ciobanii, am deschis pleoapele zilelor pe piscuri înnalte şi jos pe mostişte, — şi, pentru că mă pricepeam în stele, am rămas în cele din urmă pe baltă, ca să le prind.
   De atunci încoace, adun stelele cu plasa, de cum înserează, şi<mi umplu luntrea cu ele, ca să mă mîngîi, şi, cu gîndul, le seamăn în urma plugului şi a grîului, după ce cîmpul rămîne singuratec. Şi stelele se sting în luntrea mea, cînd ies cu ele la ţărm ca să le descarc, în fiecare noapte, murind în lumină, ca nişte licurici, — şi munca mea începe din nou la scăpătat. Nu mă pot obişnui cu pămîntul pînă ce nud voi semăna cu stele, ca să răsară împărechiate ca trifoiul şi ţăpoase ca spicul.
   Umblînd cu focurile reci, mîinile au degerat, unghiile au căzut, şi braţele au ajuns ca nişte mădulare de camforă, ca o ceaţă tare, în care a rămas o pulbere de lumină. Noaptea mea bună va fi aceea în care, prinzînd luceferii toţi din baltă şi încărcînd luntrea cu constelaţii, voi nimeri ţărmul înnainte de luminat şi le voi
27
semăna pînă ce nu scapără răsăritul. De aceea, plasa mea se înnădeşte zi cu zi, urzeala sporeşte, pentru ca dintr<o singură aruncătură să cuprind odată undele întregi şi să răpesc cerurile pe de< desubt.
   Iată>mă sculat în luntre ca o statuie, fermecînd apele şi citindude molitvele nădejdilor mele. Căci dacă nu voi putea prinde cerul în plasă, poate voi izbuti să îngroş balta prin descîntece şi cîntări, şi să*mi scot luceferii ce;mi trebuiesc, ca nişte sîmburi de lumină, rupîndun din mîlurile închegate. . .
GRĂDINA CU LEACURI
   —     Sînt un necunoscut care vine să<l cunoască. Roagă» 1 să mă primească. De cincizeci de ani caut cărarea care duce la el, — şi, acum cînd am găsitso, nu mă mai pot întoarce de unde am purces. Fii bun şi du<te den spune, iar pentru osteneala ta, ţine: un ban de aur.
   —■ Păstrează*ţid, străine, şi întoarcere acasă. De cînd ne*am strămutat aci, toată lumea a căutat săd iscodească zadarnic. Batem poartă, poarta răsună. . .
   —  Dar eu îl iubesc.
   —     Iubeşti un necunoscut. Şi muma lui La iubit, poate mai mult decît tine. A lovit şi ea în clopot şi a plecat şi ea cu mîinile la ochi.
   —     Am auzit că stăpînul tău este meşter în vindecarea sufletelor. Mi*au spus cîţiva prieteni de*ai lui, din copilărie.
   —     Prieteni nu a avut, şi copil nu a fost riic'i; odată. Vrac de suflete — nici atît. Nu*ţi înţeleg destul de bine gîndul.
   ■— Pentru doi. . . pentru patru bani de aur. . . pentru zece. . . te vei duce. Spuneai că un călător cu sufletul obosit, a părăsit o ţară cu cincizeci de biserici mari, de piatră, cu două sute de oraşe minunate, cu scobituri de mare de cleştar, — şi vine să<i ceară sfaturi. Am un palat închis pe dinafară în coji de sidef şi tencuit pe dinlăuru tru cu pietre preţioase. O mie de roabe tinere
29
m«ascultă. Le privesc dimineaţa scăldîndu<se întrmn lac de sticlă de zece pogoane. Cele mai dulci fecioare de pe lume tresar bucuroase că ochiul meu le învăluieşte. Sînt stăpînul unei omeniri de învăţaţi şi de mari negustori care se tăvălesc să lingă teaca spadei ce vezi, dimpreună cu feme< ile, cu fetele şi cu flăcăii lor. Spune stăpînului tău că sînt puterea sfîntă şi închinată, răzimată pe număr şi întîietăţi. Trebuie să îmi deschideţi. Sufletul meu cere hrană, şi o poartă cum nufs la beciurile mele cutează a se împotrivi. Du*te de* grabă. . . Aştept. De unde nu, sparg zidul şi intru.
   —     Zadarnică trudă şi laudă copilărească. Aurul tău se adună îndoit în casa noastră, la mătura de dimineaţă. Fă patru paşi la stînga şi vezi: gră* tarele sînt dezvelite pentru tot trecătorul: cine vrea să fure o poate facc liniştit.
   Pe o movilă de aur, împrejmuită cu ostreţe, zăcea o scroafă albă, îngropată pînă la şolduri.
   —     E bălegarul nostru, adaose paznicul porţii. Trimiteau robii săd încarce. Cîţi robi ziseşi că*ţi ascultă porunca?
   —  Opt sute de mii.
   Paznicul îşi întoarse capul cu căciulă şi şuieră subţire. Patru tigri ieşiră din perdelele de ver; deaţă, şi,m fuga lor, unul, bucuros peste măsu* ră, greşindusşi săritura, căzu ca un copac, din* coace de poartă, în partea străinului stăpînitor, îngheţat de groază.
   —     Nu te teme, omule. Pisicile noastre sînt bla; jine. . . Lasăd sărti miroasă spada.
   Tigrul îşi umflă spinarea, se dete înnapoi şi se aruncă peste poartă, înlăuntrul grădinii înţe* lepţilor, într*o curbă lungă prin văzduh, de înno* tător. Paznicul întoarse spatele, urmat de pisoi, lăsînd firida zăbrelită a porţii deschisă.
   —     Un călător cu sufletul ostenit! răcni străinul, scuturînd poarta din belciuge, iar paznicul dete
 30
din umeri, cufundat în citirea unei cărţi, pe care o trăsese din cingătoare. Apoi, luîndu<şi parcă seama, paznicul se întoarse către poartă.
 —  Trimiteri miţele la odihnă şi deschide. . .
 —  Am uitat ochiul porţii deschis.
 —  Dar ce citeşti, paznicule neascultător ?
 —     O carte scrisă în limba voastră, o limbă pe care o vorbiţi şi totuş nu o înţelegeţi.
 —     La noi slugile citesc dorinţele Domnului şi sînt mulţumite.
 —     In grădina noastră nimeni nu«i slugă, nimeni nu<i stăpîn.
 —     Dar cine mătură bălegarul de care vorbişi, cine tunde copacii, cine hrăneşte tigrii?
 Paznicul se apropia citind.
 —     Nu sînt puternicul din ţara mea, sînt un biet sărac şi sînt un ona deştept. întmiltfel cum s*ar putea să*mi fie sufletul obosit?
 —     Dacă eşti sărac, să<ţi arunc o lopată de bălegar. El e pîinea voastră cea de toate zilele şi visul vostru covîrşitor. Adună, ia cu tine şi duîte sănătos. Dacă eşti întmdevăr ostenit, caută în tine arama vindecătoare şi o vei găsi. Leacul tău nu este la altul: cercetează<te bine.
 Paznicul trînti capacul firidei de fier şi scrîşni un zăvor.
              LUMINA
   Lumina em geamul tău şi în paharul tău cu apă. Em ochii tăi.
   Eşti ca un pom cu mugurii aprinşi. Lasă*ţi ramurile să pornească. Lasăde să meargă pînă acolo unde singure se vor opri. Acolo face ramura fruct. Alte ramuri vor încolţi şi vor pleca în sus din trunchiul rădăcinilor tale.
   Nu ieşi din sufletul tău, nu călători cu alte suflete, ca în nişte bărci fără lopeţi. Barca bună, cu lopeţile tari, e sufletul tău, e gîndul tău. Pentru braţele tale, numai sufletul tău are vîsle potrivite. Adevărul tău numai în tine se află, şi numai limba ta îl poate tîlcui. Fiecare om vorbeşte, cu glas deosebit, un grai deosebit. Minte cu minte nu se înţelege deplin, înstrăinată de graiuri. Tu eşti unul, şi ceilalţi sînt sute de mii de mii. Tu pe unul singur trebuie săd mîntuieşti: pe tine. Pomul vede numai de cireaşa lui.
   Aş vrea să fac din fiecare din voi o comoară închisă, bine zidită pe dinlăuntru, închidere în za şi ascunde^ţi ochii în coif, şi în trupul tău de fier în; cremenit mişcă*te nevăzut, ca argintul»viu în stîncă.
   Lumea nu este aceea care se vede: aceea pe care ţi<o închipuieşti. Intră în închipuirea ta adînc şi ieşi pe tărîmul celălalt: nu te dezlipi de închid puirea ta.
   în tine se găseşte lumea întreagă, oglindită pe dinlăuntru. Ca în bobul de mei, zac în tine
32
puterile taurului şi farmecele tainelor strînsem miez. Plodul tău ascuns, pe care n»ai ştiut să<l cauţi, e huştia şi aluatul vieţii; gîndul tău, ca o drojdie vie, o sporeşte, înzecind*o în copaia ei. Ceea ce cauţi în alţii, se află pe măsura înţe* leşului tău în tine, rătăcitorule.
   De ce pribegeşti în grădinile străine şi<ţi laşi florile neîngrijite, şi, copacul tău, cu omizi? Mireasma ta nu ţi se pare bună, fiindcă nu o cunoşti, altoaiele tale ţi se par sterpe, seminţele tale — goale, fiindcă sînt ale tale. Gîndeşte<te bine: e cineva mai bun ca tine? Nu e. . .
               ROBUL
   Noi trebuie să ne tragem clintrmn lung şir de robi din timp. Cineva îmi spune: «Nu e voie! » tocmai atunci cînd mă pregătesc să mă bucur, — şi ascult! Am aflat, cu vremea, toate bucuriile oprite şi nvam obişnuit cu suferinţa că nu e voie nimic. Am ascultat porunca, dar miam ascuns: «Nu e voie. Bine. Stăpînirea mea începe acolo unde a celorlalţi sfîrşeşte. » Şi, treptat, ferit de bunătăţile ţărînei, miam apro< piat, fără să vreau, de o zare, care seamănă cu cerul, şi de un tovarăş, care seamănă cu Dumne» zeu. Bine, nu e voie: la urma urmei, am bucu* riile mele.
   în fiinţa mea de ţărînă au intrat, cîte puţin, ceara lunii şi icoanele de argint ale apelor, şi nu mai seamăn nici cu ceilalţi, nici cu mine. E ade< vărat: lucrurile se înţeleg la marginea cuvintelor, şi cuvintele nu sînt de ajuns ca să le înţelegi: e nevoie de liar. Aci niciodată vocea nu s*a sculat dintrmn jilţ ca să mă oprească: aci e voie şi aci mă simt în casa mea, în casa codrilor, a fîntîni* lor şi a vultùrului negru.
   Beat de voie bună şi cu paharul ridicat, miam oprit în mijlocul dănţuirii, am căzut pe gînduri, pierzînd potirul de cleştar, aruncat de stînci. « De ce nu mai joci? » m»a întrebat cobzarul. «Nu e voie! » i»am răspuns. A rîs cobzarul, şi rîsul s*a dus învîrtindu<se în vîrtejul horei, din gură
34
frumoasă în gură frumoasă. Veni un moşneag întristat şi m;a întrebat : « Ai spus ceva, că nu e voie, şi am aflat în capul pădurii şi am venit să<ţi spun că ai dreptate: nu este voie!». Şi<a mai venit un flăcău cu sprîncenele îmbinate, şi tot aşa mi;a spus: «Nu e voie».
   Dar mă răzvrătesc. Cum să fie voie pentru toată lumea, şi numai pentru mine să nu fie? «Este voie! am strigat. Uite că este voie!» Şi, cu pieptul înnainte, ca o platoşă de ameninţare, şi cu o spadă lucie în pumn, am pornit către ce; ruri. Şi de colea, din sulfină, a ieşit un greiere şi a zis: «Nu e voie! ». Şi de dincoace, din păpădie, a ieşit o veveriţă roşie şi mi;a spus: « Nu e voie! ». Şi a trecut peste mine şi o pitulice, şi tot aşa mi;a spus, zburînd: «Nu e voie!». într;adevăr, nu era voie ; pieptarul mi s;a încovoiat şi am pier/ dut scînteia lungă a spadei din cotor. Răzvrătirea mea era răzvrătire de rob.
   Dacă n;aş fi fost neam îndătinat de robi, nu m;aş mulţumi să fac bine mereu şi să mă mulţu; mese pentru mine cu greutăţile, cu corvezile iu; birii, cu aratul din şira spinării a bucuriei altora; n;aş zice în fiecare ceas: «Lasă; eu pot să mai aştept, nu e nimic; ei să fie veseli şi fericiţi». Am un dar de a cădea în genunchi şi de a mă duce vreme lungă pe genunchi, cu bunăvoinţa în cîrcă! Unde se strînge iaz mai adînc, tocmai acolo iau oamenii în spinare şi;i trec pe uscat. Sînt carul tuturor, sînt luntrea tuturora, sînt ham; barul tuturora, şi mie nu;mi rămîne, pentru mine, nimic. De ce să;mi rămîie? «Lasă, aşteaptă. Veniţi, cîini bătuţi, flămînzi şi bolnăvi, voi, care nu aveţi nimic pe tot întinsul cuprins între stele, veniţi şi culcaţi;vă în mine; lăsaţi;mi mie rîia şi bubele voastre; lasă, eu pot să aştept. Cîtă;mi va mai fi aşteptarea de clopotniţă singuratecă? Bun e Dumnezeu! Lasă, aşteaptă, mai rabdă. »
35
   Şi cînd nici nu caut, nici nu mă bucur, nici nu surîd; atunci cînd sînt cu totul singur în viaţa ce*a fost şi în viaţa ce<are să vie, şi aş vroi, în puterea nopţii, să mă lenevesc puţin, întins între zodii şi mîngîind Capricornul, mi<e frică. Nu ştiu de ce mi*e frică. Nu e voie. Nu e voie de odihnă. Şi pentru că nu e voie nici să dorm, ca nu cumva să visez frumos, muncesc. Sînt un rob: trebuie să muncesc. Şi muncesc cu toate vitele sufletului meu, înjugate la întuneric. Şi mă izbăvesc. Nu mai mi*e teamă de nimic. Din mormîntul ostenelii mele, îngropat în bulgări de piatră, mă ridic. Ce bine a fost! Şi, deodată, lumea care mă stăpîneşte, lumea cu voie, mi se arată ca o gîndăcărie măruntă cît meiul şi arpa» caşul, adunată pe un coltuc de pîine cu unt.
   Lasă, nu e nimic, aşteaptă. . .
              UN CÎNTEC
   Un orb, Ia o margine de drumuri, cîntă: Cum poţi tu răbda sărăcia, cel care treci, gol şi flămînd? Te găsesc aşteptînd mila şi îndurarea mea, şi niciodată, niciodată mîna<ţi întinsă nu s<a ridicat să mă lovească. îţi arunc un ban în căciulă, şi mulţumeşti; îţi dau o poruncă, şi asculţi. Ridic băţul: tu surîzi şi te sperii şi mă rogi să te iert. Pentru ce să te iert? Ce mi«ai făcut? Mi<a venit să te bat, şi te<am bătut.
   Te;am sărit odată cu piciorul, Iov, ca o mocirlă. Căzuseşi doborît de un tremur. După ce te*am sculat de jos cu arome iuţi şi te*am răzimat de o ulucă, te»am bătut încă o dată, pentru că ai stat în drumul oamenilor la prînz, cînd lumea încălţată şi îmbrăcată bine se grăbea să ospăteze. Şi toţi trecătorii, adunaţi împrejurul tău, ţî<aix dat cîte un ghiont.
   Ştiam că te vei încovoia de durere, jucînd jalea, tristeţea şi nenorocul, şi totuş te*am bătut, ca să cunosc înspăimîntătoarea răbdare a umi* linţei. Aş fi voit atunci să te văd crescînd, lăţin* du;te, ridicînd o talpă uriaşă peste noi, strivin* dume cu o rupere a oaselor, ridicîndume de urechi şi bărbie şi aruncînd cu noi de pămînt, repeziţi ca nişte damigene.
   Am întîlnit pretutindeni ochii voştri haotici de suferinţă şi înflăcăraţi de marea deznădejde. Unii cer, alţii s>au resemnat. Voi aţi primit aşe»
 37
zarea lumii aşa cum s<a făcut şi respectaţi orîn» duirea ei, în genunchi. Pe dinaintea privirii voastre sterpe aleargă, la banchet şi spectacol, domnii gătiţi şi femeile fardate. Fetele voastre năzuiesc, lenevite din şolduri şi din pleoape, să*şi apropie sînul de libidinea capricioasă, un ceas, a unui personaj cu blană scumpă, şi se tîrăsc, unduioase, împrejurul meselor şi paharelor golite, cînd, ticăloşiţi, voi trăiţi la picioarele stăpînilor, amestecaţi cu chibriturile din scuipători şi cu ţigările fumate, lingînd nasturi şi inele.
   Cine v*a învăţat să vă înnăbuşiţi dorinţele şi să nu le mai auziţi? Viciile voastre, — imitate după stricăciunile stăpînilor, pe careţi desfătaţi. Mlădiţa voastră civilizată şua descoperit o che< mare şi un noroc, prezintîndvuşi nevestele, suro< rile şi fetele la timp. Muncii aspre, însufleţită de un ţel depărtat, urmărit cu hotărîrea neîndu* plecată a duşmăniei, parveniţii voştri i*au preferat dărnicia unui alcov. Vino cu mine să ţin arăt cu degetul pe stradă, Ia teatru, la hipodrom, la jocul cu cărţi, şi mai departe, şi mai sus. Dinaintea degetului meu întins, ei nu vor rînji, ci vor închide ochii, cugetînd o răzbunare. Vino să/ţi spui de cîte ori rămîn. singuri acasă, pentru ca, întinşi pe sofale, să răsfoiască registrul cronicii scanda/ loase, surîzînd că aceleaşi lucruri s*au mai întîm< plat acolo unde a căzut săcurea sau a fulgerat cuţitul. Timpurile putrede şi stăpînirile trăiesc lîngă tine: deschide ochii şi te uită. Dacă ochii te vor ajuta să vezi şi nasul te va sprijini să miroşi, dezgustul te va mîntui. Nu>ţi pute, ţie, scele* ratule sau amăgitule, măduva de puroi a coap< telor mărgăritare? Strînge puţin cercelul din ureche.
   Viaţa voastră, săracilor abnegaţi, durează zilnic numai o zi. Aprinse dimineaţa, paiele vi se sting la înserat. O pîine v*a săturat şi un rachiu vă
38
împacă. Capul vostru, împleticit că stă îndătinat între picioare, nu l/aţi ridicat încă pînă la ferestrele stăpînului care miluieşte, şi fruntea vi s/a obişnuit să fie a cincea talpă de călcat prin întuneric.
   Luaţi aminte că o rîvnă necurmată şi o lepă/ dare de mulţumirile clipei oţărăsc puterile de năzuinţă şi fac, dintr/un ins înnodat în sineş, zece. Scoală/te, neputinciosule, şi umblă! Şi înna/ inte de orice cîştig al minţii, dobîndeşte scîrba de comoara altùia, pe care o caută tîlharul. Su/ primă aurul din viaţa ta, ca să/l stîrpeşti din viaţă de tot: meargă osîrdia ta drept.
   Cîntăreţii voştri v/au îndemnat întotdeauna, şi voi nu i/aţi ascultat. Sau i/aţi bătut cu pietre, ca să/i siliţi să vă blesteme şi să vă vîndă, şi pe unul l/aţi răstignit, pentru că v/a silit să treceţi peste voi şi peste stîrvul beţiv al stăpînului vostru, răsturnat subt masă, în vomitura în care v/a găsit lingînd. Sărăcia ta nu poate să fie răbdată decît atunci cînd toată lumea se va împărtăşi cu dreptate dintr/însa. Bogăţiile nu se ajung pentru toţi, sărăcia e de totdeauna şi trebuie căutată călugăreşte. O mie de oameni dumică şi golesc hambarele toate, şi popoarele se uită, din drum, ca la o horă de nebuni. Ia scripca din umărul lăutarului şi sfărîm/o subt ciubotă, zdrobeşte naiul, închide beciul de vin!
   Sînt două soiuri de lăutari. Lăsaţi/i să cînte numai pe aceia care fac pomenire şi aducere/ aminte, şi alungaţi cîntăreţii de uitare. Relele nu trebuiesc uitate, şi suspinele sînt datoare să facă parte din voi. Nici o dulceaţă nu vă îndulcească, nici un farmec nu vă adoarmă, nici un descîntec nu vă înmoaie trezirea ce vi se cade.
   Un sfïnt a călcat, pe cîmp, întrmn cuib de mierle, omorînd puii, fără voie, — şi el şi/a osîndit piciorul cu păcat să umble gol în ârşiţă şi îngheţ.
                                                       }9
   Tu, care stai cu mîna întinsă ca să ceri, şi nu ca să porunceşti, încearcă şi întoarce jarul vetrei cu mîna ta pedepsită. Tu, care plîngi, opreşte*te şi scrîşneşte. Tu, care te vaieţi, fă*ţi glasul jude» cată. Tu, care ai aţipit, zmulgc<ţi pleoapele, ca să nu mai adoarmă niciodată luminile ochilor tăi, arzătoare. Nu te lenevi, nu sta, nu întîrzia: umblă şi deprindere cu mersul înnainte, aşa ca moartea să te găsească în picioare şi să mai mergi şi după ce ai murit. . .
               POVESTE
   întorcîndu<se din cetate cîntăreţul, la pămînt, şi făcînduise ţăran, adică iubitor de ţărînă, a fost odată că s<a ivit o iarnă grea. El a cunoscut că o să fie toamna şi iarna lungi, după semnul îndătinat al belşugului de păinjeniş. Nu se mai văzuseră de multă vreme atîtea reţele de mătase subt streaşini şi între ramurile de copaci, vîslite de clătinarea aerului uşoară, cu cîrmaciul pînzei răsfirate, strîns în mijlocul ei ca un bob. Aţa de lipici a reţelei ţi se anina de ochi toată ziua şi, împiedicat să clipeşti, erai nevoit sări cauţi cu două degete firul pus de*a curmezişul între ureche şi bărbie. Iar din vînturi şi din cer se desfăcea, ca din caiere, aceeaş lînă uşoară, ca un clăbuc tors; semne de mari ninsori viitoare.
   Atunci săteanul, aducîndu*şi buturugile de iarnă, — cîteva care, — în bătătură, adunînduuşî finul şi îndesîndud în coşare, vînturîndu*şi încă o dată chihlimbarul de porumb, a ridicat o rogo* jină de papură moale îndărătul uşii şi aştepta să vie iarna făgăduită de păianjeni. Sacii lui erau plini cu bucatele pe care le dăruieşte omului harnic pămîntul, şi podul de aşijderi. Lăscăile lintei, mărgăritarul fasolei fuseseră întocmite în două movili, cu lopata de lemn, iar bulgării de humă cu inima dulce, ai cartoafelor, faceau o măgură neagră mai mare. Mărarul cu speteze de sîrmă, snopi, atîrna de grinzi, iar bolovanii,
41
după mărimi, ai verzelor, guliilor şi ai ridichilor cu pielea de bivoliţă, stăteau în preajma morco< vilor vopsiţi cu apă de cărămidă.
   Şi venea iarna din pădurea de peste rîu, încet,
 —  şi coasa ei, apropiindu*se, a îngheţat în apă, şi a rămas pînă la dezgheţ, cînd am scos din oglindire numai coada: fierul se topise.
   Plecaseră berzele, rîndunicile şi toate pasările călătoare, şi pînă şi vrăbiile intraseră undeva în viscole şi vifor, de nu s<au mai văzut o lună de zile. Şi singura viaţă a şesului încremenit în albitura iernii se vedea în lupta fumului din hornuri cu iutele ger.
   Spusese însă omul:
   —     Fiindcă vor fi multe zăpezi pînă în april, de cîte ori o ninge, să iei, nevastă, un ou de la găina moţată şi săd pui în ciur.
   Fireşte că s*a făcut întocmai cum a zis. De fiece zăpadă nouă, care cădea după zăpada topită, un ou din ziua zăpezii se strecura în ciur. Şi ciurul s»a umplut pînăm april, îneît mai era nevoie, dacă s*ar mai fi întîmplat să ningă, şi de o căciulă. Dar Dumnezeu a voit să nu mai ningă şi nici nu a mai nins.
   Pîmaici, toată povestea e adevărată, dar nici de*acolo înnainte nu e mai mincinoasă. Numă* rînd ouăle din ciur, ţăranul şi ţăranca au găsit treizeci şi două. Va să zică, fuseseră treizeci şi două de zăpezi.
   —  Ce facem cu ouăle acum? Le mîncăm?
   Au luat o curcă şi au pus<o să clocească. Întîi,
 nu a voit curca să fie cloşcă, — dar multe nu vrea nici omul. Ei au pus curca subt un coş, au ţinut*o trei zile împovărată, şi a patra zi a primit curca treizeci şi două de ouă ale găinii, şi le<a clocit de bunăvoie, pînă ce a ieşit din fiecare ceva.
   Crezi că de subt curcă au dat fuga prin paie
42
 treizeci şi doi de pui de borangic. Iată că te*ai înşelat. Au ieşit, dimpotrivă, treizeci şi două de urîciuni : o broască rîioasă, — o şopîrlă, — un şobolan, — o năpîrcă, — o cîrtiţă, — o coropij* niţă, — un vierme, — o omidă, — o muscă mare cît unghia, — un păduche cît degetul de la picior,
 —  un pui de mîţă cu colţii afară, întorşi pe dedesubt, — şi cuiburi de felurită miişiţă, în care furnicau soiuri puturoase de viitoare stoluri purtă» toare de puroaie şi otrăvi. A ieşit o spuză care, luată de om, cum se ia praful după cîini, scorojea carnea cu o mătreaţă ca de scrum, şi ajungea uscată la os, şi trecea prin el putrezindud fără mîzgă. A mai ieşit o boare de înnecăciune şi tuse, şi a mai ieşit un ţînţar nevăzut, care muncea mintea şi întuneca bucuria. Şi alte boli ciudate s*au trezit în ouăle găinii moţate, clocite de căh dura curcii.
   —     Nu mă miră afară din cale, zise săteanul, care fusese cîntăreţ la strană, în cetate. Astea sînt bolile leprosului, nebunilor şi bolnavilor, boala lui Iov, boala lui Lazăr, boala fetei lui Iair. între ele sînt şi cele şapte vaci slabe. Şi bubele Egiptului sînt.
   Ca să ne scăpăm de ele, iată: ia pieptenele iepei şi deapănă pletele sălciei plîngătoare, dé la Florii, cu panglicile verzui lăsate pînă jos. Ia flo* rile zambilei, ia ceară şi miere şi dude pe movila răstignirii. Şi cheamă pe lisus, care tocmai trece,
 —  uited colô, — pe subt sălcii, scuturîndu*şi părul şi barba de pulberea mormîntului, şi strigă, fiindcă a înviat, ca îndrăciţii:
   —  Iisuse, fiul lui Dumnezeu, mîntuieşte<mă!
            TIMPUL PUTRED
   Am pus urechea la stupi şi am ascultat, nefericit că nu mai întîlnesc albinele din prisacă în cîmpul fierbinte, cernut cu polenuri şi floare, cules, pînăm ogrăzile noastre cele mai dinlăuntru, de lucră» toarele uleelor străine. Acestea cunosc dulceaţa şi mîzga aromatică a buruienilor pămîntului nostru, născător de daruri pierdute. Stupii, unul după altul, tăceau amorţiţi ca nişte urcioare goale, în care se acresc drojdiile părăsite ale sucurilor unei strădanii vechi. Albinele din fagurii uscaţi au pierdut drumul dinlăuntru la lumină şi, paralizate de o descompunere a voinţei şi de o melancolie tragică a patimii de viaţă, au încre» menit în jurul reginelor îmbătrînite. Bolnàve în palatele lor de ceară şi nebune de un orgoliu neputincios, ele au imprimat mulţimilor muncite o tîmpenie lenevitoare, în vreme ce grădinarul, proprietarul ştubeielor, a plecat. Albinelor toate li s»a înmuiat acul sau a căzut, ca un pinten inutil, rămînîndude în trup numai veninul răs» copt, care le arde. Zăbranicul negurilor sufle» teşti învăluie stupii noştri, şi muştele, care vin pînă la urdinişuri, să ia dumicaţii de zahăr risi» piţi, au găsit cetăţile de papură şi nuiele, ţuguiate ca nişte căciuli, păzite, deasupra, de steagurile negre.
   Am luat vioara din grinda strămoşului meu, şi arcuşul ei, spînzurat alături, ca o lopată de
44
luntre moartă. Şi pentru că era duminică, şi pentru că nu mai sunau clopotele din turle, cam datini, căci preoţii, uitînd de proscomldie, dor» meau netreziţi pe subt mese şi scaune trîntite, iar ţîrcovnicii, depărtaţi de funii, se făcuseră domni şi mari dregători graşi, voiam să cînt o liturghie pe strune, în cinstea Domnului celui de sus şi spre potolirea blîndă a durerilor mele de pribeag. Coardele nu mai sunau nici una ca de obicei, şi arcuşul meu dete un zbierăt flămînd. Răcneau din vioara bătrînului meu turmele înfri* coşate de furtună pe şesuri şim codri şi gonite de Diavolul răzbunător şi trist. Dusei atunci vioara, ca şi stupii, la ureche şi ascultai vocile în vălmăşagul încremenirii dinlăuntru, — şi iar purtai nuiaua cu fire de păr, pe sforile viorii. Rugile de biruinţă erau bocete de înfrîngere, suişurile sunetului de bucurie coborau în jălanii, izbucneau în plînsete şi vaiere asurzite. Vioara mea, care cîntase nunţile şi botezurile tuturor tinerilor din casă şi întoarcerile vesele la vatră ale păstorilor noştri din fulgerii muntelui şi din grindinile negre ale luptelor cu norii, nu mai ştia să cînte, şi din toate cîntecele strămoşului meu îşi amintea numai prohodirea şi maslul.
   Am scos din dulapuri cîntarul, cu care îşi socoteau cei din trecut tutunul şi mălaiul, şi ham cumpănit pe masa mea săracă, rotundă,' cu patru picioare oloage, de pe laviţa învelită cu o scoarţă tărcată, din străbuni.
   Gol, cîntarul sta povîrnit într;o parte, ca şi cum un picior nevăzut călca tirizia din văzduh. Am dat cu mîna pe deasupra, paroaş fi rupt un păinjeniş; cîntarul se strîmba cu tirizia lui a doua. Pusei acul dintre tirizii la punctul stătător şi, dîndu<i drumul, tiriziile de metal căzură. « Fă<ţi cruce ! » zise bătrîna. îmi făcui o cruce înceată, ca bunicul, ducînd mîna, strînsă la trei
45
degete, pe frunte, pe piept, pe umărul drept, pe umărul stîng, şi zisei: «Amin».
   Necuratul îmi izmeni încă o dată cumpănirea. Luai atunci pietrele de aramă ale cîntarului şi citii pe ele, bănuitor. Ocaua şi dramul atîrnau deopotrivă; ţineam în niînS nişte greutăţi uşoare, ca nişte bucăţi de anafură uscate, şi ca nişte fulgi. Cel care stricase cîntarul a golit şi miezul pietrelor de cumpănire.
   —     Bătrînico! zisei. Prisaca, bordeiul şi cW tarul sînt vrăjite de un duh blestemat. Ferestrele se întorc în tocurile lor. Uşile încep să spînzure pe o ţîţînă. Grinzile s*au lăsat. Podinile se risipesc fără să le călcăm. Dar şi treptele scării au ceva: pun piciorul pe piatră, şi mi se scufundă în tărîţe. Să ieşim, şi nu avem pe unde. . .
                PLÎNSET
  «Ce te legeni, codrule, fără ploaie, fără vînt?...»
   Ce te scuturi tu, Pămîntule, fără pricină ştiută? De trei ori te<ai cutremurat, de Sfintele Paşti, ca atunci cînd a fost răstignit Iisus de viu şi, dîn* du*şi sufletul, s*a făcut îndată întuneric. Cetăţile au căzut, şi clopotele s*au pornit singure să sune în clopotniţi. Tu n*ai aflat că Iisus a înviat, după ce te»ai clătinat întîia oară? sau ăst an el nu a mai înviat cu adevărat?
   Ce uri te<au răzbit ca să ridici oraşele în văzduh şi să striveşti cu ele oamenii care ţi se închinau? Ai luat muntele de jos, ca un bolovan, şi hai aruncat în noi; în poala ta de mătase ai adunat Balcanii ca nişte pietrişuri şi ai alungat cu pietre oamenii către mare, şi ei au fugit în talaze. Am zburat de la Dunăre la Peloponez, şi, ce*au zărit ochii mei, nici ochii lui Dante n<au putut să vadă în visul lui din Infern. Unde se răsfăţa şesul semănat pentru spice, s<au deschis găuri fierbinţi, de vitriol; unde cădea lină beteala izvoarelor şi se ridica fumul apelor virginale către piscuri, ai semănat scrum uscat. Brazii au îngălbenit întno noapte, de par steagurile strînse şi înfrînte ale unor oştiri îngenunchiate şi moartem genunchi. Noroiul e acru, lacurile s<au otrăvit de la ceruri, şi morunii şi somnii plutesc umflaţi, laolaltă cu oamenii, cu şerpii şi cu cîinii, pe aşternutul îngroşat cu plumb lichid, al undelor cleioase.
47
Bărcile zac în heleştaie de asfalt, şi din Tăria neagră plouă mucegai.
   Cine*şi scutură, Pămîntule, din turla lui Dum< nezeu, nevăzută, peste noi, mătura cu viermi? Timpul, Pămîntule, a zmuls toate limbile orolo; giilor din chivărele vechi ale bisericilor şi le*a aruncat, ca nişte săgeţi, în mocirlă. El a luat toate ornicele de zmalţ, care voiau să*şi asemuiască bătaia măsurată cu trecerea lui, şi le*a spart ţăndări şi cioburi, ca pe nişte ceainice şi ceşti japoneşti. De la Dunăre la Peloponez am întîlnit o movilă de timpuri sparte şi de veacuri făcute praf.
   Am văzut pasărea răsturnată de pe ouăle fra» gile, alergînd să se bată cu întunericul, duşmanul ei, şi să muşte din fulgii lui năbuşitori, cu ciocul deznădăjduit. Saltele negre, adînci, ale beznei păroase, au căzut, surd, peste viaţă. Pămîntule, de ce te pustieşti?
   Subt o horă de sălcii juca o horă de copii, prinşi de mîini, dedesubtul năvodului luminii. Lai scufundat într<o pătură de zmîrcuri şi i»ai înnecat cu zmîrc. «Unde sînt copiii noştri?», plîngeau femeile la fîntîna uscată, şi pe femei le*ai aprins de vii, scăpărîndude foc în plete: iatăde alergînd, torţe, de«a lungul ţărmilor, către Naza> retul închis şi către Ierusalimul încuiat. « Deschi* deţi zadarnicele porţi de granit ale Cetăţii împie» trite! », strigă mumele şi fecioarele, bătînd cu pumnii în uşile munţilor zăvoriţi.
   Pămîntule, la care ne închinam pe brînci, pe pieptul neamurilor noastre dintru început, culcate în cuibul tău părintesc, de ce ne fugi de subt nădejde şi de ce te ascunzi graiului nostru cer» şetor, care te sărută? Caut pămînt şi nu mai găsesc, caut cer şi nu mai găsesc, caut lumină şi nu mai găsesc. Unde sînt, Domnule, Pămîntule? Zburătoarele nu mai au ramuri pe care să se
48
odihnească, şi plutesc între două neanturi căscate,
—  rîpă sus, prăpastie jos. Drumurile au pierit, carele s<au oprit, vitele dorm înjugate. Luna s*a rărit în cer, ca o batistă destrămată.
  Pămîntule, răzbună<te, pedepseşteme! Cinci ani întregi te<am adăpat numai cu sînge, numai cu sînge tînăr, de feciori. Dămid înnapoi, mort, şi sugrumăme cu el.
        GENEZA ŞI APOCALIPSA
   Dumnezeu a făcut frunzele, una cîte una, florile, poamele. Le<a plouat, le<a luminat, lem crescut. A făcut primăvară, vară şi toamnă — şi iarnă. A dat drumul vîntului, le«a scuturat, le<a îngheţat şi le>a strîns laolaltă — movilă.
   Dumnezeu a făcut tot aşa iarba, ca să măsoare zilele. A strîns*o toată şi a făcut o a doua movilă, deopotrivă cu cea dintîia.
   Dumnezeu a făcut timpul, ceasurile, minutele, secundele şi a desfătat viaţa cu mărgăritarele lor de apă şi lumină de rouă. A secerat o dată timpul, ha făcut grămezi şi movilă. A treia movilă, deo* potrivă cu celelalte două.
   Dumnezeu a făcut tot aşa gîndul şi visul cu neînchipuitei lui podoabe, şi dragostea dimpre* ună cu ele — le<a scuturat o dată, ca pe o floare de salcîm, — albă, albastră şi trandafirie, — şi a făcut din ele altă movilă, deopotrivă cu cele/ lalte trei.
   Şi pe om ha făcut de asemeni, şi ha doborît de asemeni, şi a făcut din toţi oamenii un muşuroi. Cinci movili deopotrivă au rămas în pustietate. Şi numărul frunzelor, al ierbii, al clipelor, al gîn< durilor, al visurilor şi al oamenilor a fost întot* deauna acelaş, numerele ivindu<se şi pierind nu* mai părechi.
   Peste cele cinci muşuroaie, umblă singur Dum* nezeu şi se joacă pe nisip cu greierii, care sar
50
 dintrmn muşuroi întmltul. Atunci îşi va des* chide gura întîia oară Sfinxul şi va da urlet a toată lumea, şi va muri şi el.
            NOCTURNĂ
   Pe ploaie, sufletul încetează de a mai fi zbu< rător, de o fiinţă cu focul, care se aprinde numai la uscăciune. Cu âripile strînse, cu anteriul pene* lor ridicat, el străbate noroiul, pipernicit şi sărac. Fenomenul toamnei ba surprins în mocirlă, cu cernerea de burniţe cenuşii, ca pe un episcop, în mijlocul liturghiei, cutremurele, în sfirşit sosite, ale Apocalipsei.
   Stiharul argintiu lucea în blîndeţea luminilor de policandru : « Ca unui mire ţi*a pus ţie cunună şi ca pe o mireasă te«a înfrumuseţat cu podoabă ». Epitrahilul înconjurase grumazul ca o cravată de aur şi se lăsase de<a lungul pieptului pînă jos, cu o stihire: «Harul se varsă pe cap ca mirul, se pogoară pe barbă, barba se pogoară pe marginea veştmintelor ». Strîngînd cingătoarea cu paftale, ghiersul şoptise : « încinge<te cu putere, şi nepri» hănită pune calea ta. Săvîrşeşte picioarele tale ca ale cerbului. » Sâcosul era verde : « îmbracă<te în» tru dreptate». Şi pusese omoforul galben: «Pe umeri ai luat firea noastră rătăcită şi, înnălţîn< du»te, o ai adus lui Dumnezeu ».
   Şi pe cînd era la al nouălea ceas, a crăpat cata* peteasma de sus pînă jos şi a intrat prin spărturile zidului un miel alb, creţ, care, slujindu<se de piciorul cel drept din faţă ca de o mînă, sprijinea în palmă coada lungă a unui steag mititel, brodat cu o inscripţie, şi înnainta pe trei picioare. Şi
   după el veneau capete de îngeri cu aripi, ochi singurateci închişi întmm triunghi, cai cu pene de lebezi, luni încete, cu picioare late, stîngace, de broască;ţestoasă, flăcări de sine stătătoare, cu umblet şi întoarceri. Şi după ce au venit şi toţi morţii, înviaţi de trîmbiţele făgăduite, ca o mare oştire a negurilor neclintite, a fulgerat, s<a zguduit pămîntul şi a căzut ploaia trei sute de zile şi de nopţi.
   Arhiereul a fugit cît a fugit cu odăjdiile pe el curate, dar nămolurile hau cotropit, apa va venit la glezne, la genunchi, la gură, şi, foarte tîrziu, cînd ploile au contenit şi ssa ivit curcu* beul, semn de împăcare, tiara de diamante a vlădichii, după ce plutise goală la faţa apei din zare, s>a ciocnit de o corabie ca a lui Noe.
   A mai fost un Apocalips, şi au să mai fie unul, şi cîteva.
54
   O hibernare de patru luni ar fi trebuit să fie de rigoare, într<o bibliotecă tăcută şi caldă, de vechi presbiteriu. Aţipind în carte, ochiul se loveşte de o majusculă roşie şi se încurcă într»o cugetare, ca întno plasă plină cu podoabe sticli» toare. Dimineaţa nuci, la prînz roşcove şi seara un pişcot: provizia pe iarna întreagă se păstrează într»o ladă cu capac. Dacă vine şoaricele cel mic, cu ochii de gămălie, să fure un crîmpei, îl laşi; ronţăitul dinţilor lui pune în tăcerea nopţii un tictac, şi pasul lui printre manuscrise sperie uşor. Nopţile cu sfiielile lor au un farmec, la lumina lămpii, pe care»l aduc aminte singure florile de toamnă. Să mă uit noaptea toată la cărţi şi la păreţi şi să»mi frec auzul de Mutul din ceruri, care»mi încuie urechea cu lacăte grele.
   Lene dulce, lene de noiemvrie, îmblăneşte pu» terile şi pune»le să doarmă pînă se face ziuă, în april.
           CURTEA VECHE
   Casă închisă, grădină închisă, poartă închisă. Obloane verzi, închise în păreţii albi, şi dede* subtul lor, oprite ca firul de apă săritoare înghe* ţat în ârşiţa luminii, tulpinile florilor de nalbă. Singur locuitor: un cuib de lăstuni, agăţat, urcior de lut, dedesubtul streaşinei cu şindrilă.
   în odăi, pulberea electrică a singurătăţii se ur; zeşte punct în punct cu praful umbrei, cernut prin lumină, — şi ţărîna timpului, dulce la gust şi nesimţită la pipăit, le tîrăşte netulburat în neant. Grinzile de stejar, zidurile de piatră, co* voarele, jilţurile şi cărţile ard, fără văpaie şi cu scrumuri mobile, în focul rece al topirii de sine. De toate uşile coridorului s*a prins un sol al tăcerii, cu degetul pe buze, desinat cu cărbune, şi prin geamurile lor, în odăi, se zăreşte mişcîn* du<se vălul moale al uitării.
   Preşul coridorului lung stă înfăşurat într*o cameră, ca după dans. Dar de cînd s*a dansat la logodna strămoşului tînăr, e o sută de ani. A fost un bal de fluturi şi de zimţi, un vîrtej de o noapte. întrmn colţ a mai rămas o coardă ascunsă din ţitera unui greiere, care mai cîntă pentru bal, beat de<atunci şi încă netrezit.
   Patul, cu aşternuturile răsturnate, se tîrăşte în odaia mare, pe cearşafuri, pînă la uşi, ca un catafalc alb, din care s*a sculat un mort şi a plecat. El poate să bîjbîie prin pădure. întno
56
cană de cristal stăruiesc măceşii uscaţi ai unui buchet.
   în ce timpuri trăiesc? Am intrat în adîncurile unei mări cu insule moarte? Totul e vechi, din antichităţi. Suspinele fragede şi cuvintele de metal delicat, lungi ca fiorii de ape, au dat suflet casei pustii. Tăcerea le»a ucis.
   Un pas ca de patru labe se apropie de uşa mea, din turlă, în care m«am mutat cu întristările mele şi cu o cucuvaie. Un pas de timp şi un pas de foi, pasul unei ramuri, urcă scara. Cu bonetă neagră şi cu inele de mărgăritar, bunică<mea a simţit că am venit de la vînătoare şi, fiindu<i frică de singurătate, a intrat să stea cu mine. Ochii ei sînt îngheţaţi pe o privelişte pe care o vede, ca prin lentile, numai bunica. Mîinile ei mă mîngîie, de bucurie că sînt viu.
   S*a lăsat în fotoliu. Cineva nevăzut umblă prim» prejurul ei, şi ea îl urmăreşte întorcînd capul. Se uită după el şid vede. Şi în preajma bunicii trece o adiere lină, o adiere cu ceaţă, ca vîntul care zmulge frunzele toamna.
   Silnă ornic şi deşteaptă greierele şi timpul. . .
                ŢĂRÎNĂ
   în fiecare oră un abur de pulbere se aşterne peste luciul de lac al mesei de lucru. La fiece oră îl şterg, şi mai nainte de«a trece primele minute, impalpabilul aşternut începe să se reîm* pînzească, prins întno pojghie nouă, ca iarna sticla ferestrei, mereu topită şi mereu îngheţată.
   L«am suflat în soare, şi s*a răscolit în miriade de stele, ca şi cum aş fi suflat peste firmament întno noapte încărcată cu puzderii de diamant. Şi cînd s*a stins, s*a stins ceaţa pulberii iarăş. Ce ţărînă se cerne astfel, necontenit, dacă nu a timpului, neîntrerupt descompus, şi nou în toată secunda, pe care o pierde din el, fără să simtă, ca un fulg de umbră?
   Copiii se iscălesc în praful mai fin decît păin< jenişul, de pe masa licăritoare, jucîndu<se cu timpul şi cu eternitatea lui, în care pun degetul şi rîd ca de o glumă. Ce faceţi voi, feţii mei, e tot atît de mult şi tot atît de puţin ca tot ce zideşte omul de mii şi mii de veacuri, — cetăţi, piramide şi temple înmormîntate pe nesimţite de< desubtul unui giulgiu de catifea cenuşie, uşoară, urzită scamă cu scamă şi secundă cu secundă, ca un al doilea întuneric, din întunericul zilei, scăpată dincolo de soare.
   Miroase a praf între păreţii încăperii închise, din care a plecat un suflet acum un an, acum zece ani... Cînd a murit buchisitorul, cărţile i<au
 58
rămas deschise, şi stau deschise şi azi la aceeaş pagină pe care ochii lui s*au închis. Hîrtiile scrise sînt risipite pe masa lui de atunci. A rămas şi aşternutul desfăcut, cum a fost în ultima seară. Dar burniţa secundelor a învelit toate lucrurile din odaie. Zidurile se macină încet, lemnăria se tărîţează, — în pulbere se întorc toate cîte au ieşit din sînul ei, ameţite de nostalgii secrete şi atrase de afinităţi asemenea setei de somn.
   Pînă la bunicul Balotă, moşia Corbului a fost a Stolnicilor, care o cumpăraseră de la Hagii. Cîte veacuri de om sînt numai de atunci de cînd se ştie: cel din urmă din Baloteşti a murit la 7j de ani. . . Opt hrisoave, unul peste altul. Cîte degete au purtat pana semnăturii de subt peceţi în ţărîna în care copilul, urcat pe un scaun, în genunchi, trage cu degetul pe lustru şi face, rîzînd, o pisică?
   Duşmanul tău de moarte nici nu se vede : caută4 în pulberea aşternută. E dulce şi tiptil, nu se osteneşte să te atace, eşti al lui de cum te naşti. Te stăpîneşte fără să ştii, fără să ştie. Te strădui tu săd învingi, îi opui piatra, dar piatra e cu el. De unde săd apuci, fără trup şi înfăţi* sare? Ridicări turle de granit şi ascundere: el te găseşte şi ţi le dărîmă, — încet, liniştit; firimi* tura lui de acum clatină temeliile şi răstoarnă monumentele lin, înneacă o mie de ani cu un potop leneş de nămol din văzduh. Ninge neantul peste munca ta, răsturnată de un puf de păpădie, zi şi noapte, nesimţitor. Cu firul de pulbere te lupţi, cu firul de timp, cu picătura de nimic. Tragedia ta s<ar putea gravă pe aramă cu o figură de viteaz în arme, urmărind cu sabia o scînteie neagră, nevăzută, — ca un nebun în război cu o aţă. . .
      O ÎNTÎLNIRE DE NECREZUT
   Cu cît mam depărtat de el, cu atît momentul lucrului petrecut mi s>a părut mai neînţeles şi mai puţin adevărat. Din ziua memorabilă a eve< nimentului am căpătat o preocupare nouă, ca omul sănătos, copleşit, pe neaşteptate, de o boală sensaţională, la care se gîndeşte fix, pe care o urmăreşte sporind, în care crede şi nu crede îndeajuns, înfricoşat că există şi nădăjduind că se înşeală.
   în capul meu, totuş normal, şi în viaţa mea, totuş orînduită, încăpuse din senin o pricină incurabilă de dezordine şi dezagregare. Tot ce deprinsesem cu sîngele, de la părinţi, şi cu mintea, de la învăţătorii mei, se afla dintr*odată înlăturat. Arhiva mea sufletească se răzvrătise, muzeul meu experimental se întuneca.
   Bijuteriile, sucurile, otrăvurile, prafurile şi pe< tecele de soare şi de ceaţă, din care se compu/ neau întnascuns certitudinile, îndoielile şi chib< zuirile mele, îşi perverteau, în văzul meu şi în simţirea mea, care strălucirea, care aroma.
   întorcîndu«mă din pădure acasă, nu am spus ni* mănuia nimic. Un sentiment de bucurie deplină, cel puţin după interpretările mele, umpluse golul meu vechi, de care sufereau toate noţiunile, şi se instala ca un cor tumultuos, înnăbuşind vocile solitare şi izolate de pîn*atunci. Am refuzat să cinez şi m<am închis în biblioteca tatălui meu, în
60
care am răsfoit pînă la ziuă. Obosit şi descurajat, am adormit pe documente. Gne putea să fie Eli Budha, Adam, Lucrul*cel*cefumblă*prin<întu* neric? Cine<l mai văzuse?
   Nici o carte, în nici o limbă, nu vădea ùrma acestei apariţii. Parcă se găsea ceva, ca o atmoi' sferă, despre El, în poezia evanghelistului Ioan, dar foarte puţin şi imprecis, ca un capăt de sfoară mai groasă, întrmn vagon cu frînghii şi cîlţi uzaţi, trimişi la uzină pentru ca resturile să poată fi regenerate în amestecul cu materii prime noi. A doua zi, m>am întors în pădure, la aceeaş oră ca în ajun, şi am aşteptat degradarea vînătă totală a luminii, numărînd zborul pasărilor de pradă, aruncînd cu pietre, ca un prost, în gaura milenară a muntelui şi ascultînd vîjîitul căderii şi şoaptele înmulţite ca nişte nevăzute frunze.
   înnainte de ploaia zăpezii, m<am dus în fiece zi în pădure. împotriva obiceiului, am rămas la castelul bunicilor mei pînă în octombrie, în ceasul viscolului lung. Posomorît şi dezorganizat, nu m*am înnapoiat în oraş decît ca să mă închid în odaie, cu alte cărţi şi alte documente.
   întreaga iarnă mùam consumatîo într*o cores» pondenţă unanimă cu universităţile mari şi cu toţi învăţaţii diverselor discipline din lume. Sem< nalînduile prezenţa unui fenomen de necrezut, în pădurea şi muntele burgului, moştenit din timpuri, ceream savanţilor identificarea unei simi* litudini sau măcar un aviz ştiinţific concludent.
   Răspunsurile, stranii şi incohérente, mùau con* firmat puţina îndemînare a inteligenţilor de elită, de transpunere într<o gîndire încă negîndită şi de a operâ cu facultăţile expresive întrmn cîmp necunoscut. Ei stau, înnaintea unei probleme neaşteptate, încremeniţi ca nişte cumpene de fintînă, clasificate să scoată apă numai din puţul lor, cu o mişcare uniformă şi un scîrţîit uniform.
6t
   Singură spălătoreasă familiei, o bătrînă din munte, care a spălat şi scutecele moşului meu, singură ea, căreia, după trei ani de cercetări universale, m<am spovedit, mi<a răspuns cu o cuminţenie de Hamlet:
   —     Sărut mîna, nu mă mir. Am văzut multe într<o sută patruzeci de ani, şi oamenii văd îndeobşte mai puţin, pentru că văd în timp mai scurt şi pentru că văzul se primeneşte şi moare închis cu fiecare ins.
   Dacă miam hotărît, în sfîrşit, să povestesc în scris întîlnirea din pădure, am făcut*o cu gîndul să las, în sfîrşit, o urmă, nedescoperită de mine nicăieri. Probabil că urmă nu există, din pricină că oamenii care s*au mai întîlnit cu El, ori nu au ştiut să scrie, ori le*a fost scîrbă să întocmească dovezi, socotindude deşarte. Căci nu*mi vine să cred a fi cel dintîi şi nici cel din urmă călător al planetei favorizat. în neamul meu întreg mă bucur de#o reputaţie revoluţionară, acuzat că nu am adaos la moştenirea străbunilor mei nimic, ba, mai vîrtos, că o risipesc în binefaceri şi trîn* dăvie: vreau să las copiilor mei mîndria că tatăl lor ssa întîlnit cu Cel*neştiut>binemiciodată(de<
62
 nimeni. Ori de cîte ori adversarii lor le vor arunca în faţă aprecieri despre puturoşia socială a părin; telui, ei să poată ridica ofensa, obiectînd orgolios că tatălui lor, Acela<pe<caremimenimujl*a*cunoscut i«a surîs în iarba pădurii, dedesubtul unui molift. Atît îmi ajunge pentru reabilitarea în abstract a tăinuitei mele tresăriri de lumină.
   Întîlnirea mea cu Acela nu s*a iscat din nici un contrast şi n<a dat loc la nici o peri* peţie.
   E cel mai simplu, în formă, lucru întîmplat; însă ivirea este extraordinară.
   Mă dusesem, cu cîteva cărţi în ghiozdan, în locul unde muntele, zidit din partea orizontului, se povîrneşte lin întno vale fără de sfîrşit, în întuneric, ca o privelişte largă către interiorul cel mai din fund al pămîntului păduros. Mùa plăcut întotdeauna această prăpastie însingurată, care scoboară, dulce, pe dedesubtul ramurilor stufoase şi cu vîrfurile ridicate în stele, ca făcliile cu zăbranice negre ale unui altar cu pisc. în muntele nostru, pasările şi furtţele cu coarne, ale stîncilor, sînt neînchipuit de multe, pentru că deviza familiei proprietare, de cînd se pomeneşte, « Nu ucide », a fost păstrată cu seriozitate. Nici o săgeată nu a fost aruncată după vînat, şi, dê la născocirea puştii, în muntele nostru nu a voci* ferat nici un vînător şi nu a pleznit nici un cartuş. Panopliile străbunilor mei au fost biblioteca şi magazia cu seceri, coase şi potcoave. în nici o altă înfăţişare nu s*a văzut în gospodăria lor oţelul.
   La noi au clocit şi găinile şi şoimii şi bufniţele şi mierlele, nesupărate; vitele s*au înmulţit, ca şi căprioarele sau zimbrii, la grajd şi în sălbătecie, fără ca ascuţişul sau focul uneltelor să le înfioare. Vultùrii se scoboară, în bătătura noastră, pe marginea de piatră a izvorului, adăpîndu*se ca
63
 porumbii, liniştit. Àcvile împăiate, mistreţi natu» ralizaţi şi alte asemeni abjecte corpuri delicte de asasinat nu au împodobit castelul nostru dintre brazi.
   Ceva mai mult: bătrînii mei s*au sfiit să ducă la gură o bucată de carne, mulţumindu<se cu ceea ce dau pe cale firească vacile, pasările şi oile,
 —  cu laptele, cu ouăle, cu lîna. De la fructe, verdeţuri şi rădăcini, ei au dobîndit acea lină limpezime de suflet şi judecată, care i;a făcut cunoscuţi şi cinstiţi de către animale. Demonstra» tiv, duminica dimineaţa, cînd sună clopotul schi» tului nostru de casă, locuit de şapte monahi, vulturii pădurii se rotesc deasupra castelului în timpul liturghiei, cel puţin trei sute de vulturi cu hultanii lor.
   în locul ales de mine, citeam cîteva ore pe zi, visam, răspicam o idee şi ascultam cu folos mur» mùrul ideal al tăcerilor tămăduitoare.
   Tot aşa făcusem şi în ziua aceea. Din fundul negurii brazilor de jos, auzii, însă, venind ecoul unui umblet ciudat. Pentru că nu cunoscusem simţimîntul odios al fricii şi închipuindu»mi că. suie coasta un urs sau cîţiva urşi care voiau să se încălzească la soare, am aşteptat, culcat, cu cartea mea desdtiisă, ivirea lor şi trecerea lor pe lîngă ghiozdanul meu, pe vîrful soarelui din spate. în valea îmbelşugată de ciuperci aurii şi mînătărci, paşii pe care îi auzeam alunecau pe vîscozitatea lor, se împleticeau, un bombănit in; jurios ajungea la urechile mele. în locul urşilor, văzui suind coasta, pe brînci, un uriaş.
   Omul să fi fost de vreo douăzeci şi cinci de ori mai mare ca mine, eu însumi fiind unul din voinicii cei mai înnalţi din ţara mea. Cînd faţa lui ieşea la lumină, genunchii îi rămîneau încă nevăzuţi. Se uita la mine. M«a uimit. L*am invitat, cu mîna, să vie, şi în mai puţin de o
 64
 oră, cît a durat suişul, capul vizitatorului meu ajunsese în dreptul picioarelor mele şi rămase pe loc. Avea silueta unui bordei cu stuhul de rădăcini şi crengi, şi ochii se deschideau, în pleoape lungi de cîte două şchioape, infinit de albaştri.
  Părul castaniu, mustăţile şi barba se încîlceau împreună în jurul unui obraz cu pielea albă. Genele omului se mişcau ca undrelele bradului, urechile<i erau cît foile de smochin, şi gura imensă, cu dinţi de mărimea unei claviaturi de pian, zîmbea ca buzele noi ale unui prunc.
  —  Cine eşti? întrebai pe om.
  Omul tăcu şi surîse.
  —  Eşti din Alpi, sau din Ceahlăi?
  Nici un răspuns.
  —  Vii din pămînt, sau din închipuirea mea?
  Omul îşi ridică mîna de pe pămînt, şi văzui
  trecînd prin aer, printre brazi, un braţ gigantic şi zvelt. Omul dete din umeri.
  —  Eşti om, sau arătare?
  Omul suflă peste mine, şi cărţile se răsfoiră ca de vînt.
  —     Nu pot să te înţeleg şi de*abia te văd. Te rog, scoalăste în picioare.
  Omul s*a ridicat întîi pe genunchi, apoi pe tălpi, şi înnălţimea lui străbătu molifţii.
  —  Eşti un om, sau ce eşti?
  El surîse din nou, şi un deget de*al lui se caz* nea să pipăie cărţile prea mici dimprejurul meu.
  —     Glasul trebuie să4i fie ca tunetul, şi ura ca trăznetul în furtună.
  Omul îşi întoarse capul spre miazăzi şi auzii un cîntec dulce*jeluitor, de robi, strigat ca de o mie de glasuri zidite subt pămînt. Era ca un imn cîntat cu gurile închise, întrmn templu încuiat.
  Erau în cîntecul lui suspinul înmormîntării, dezolarea pierderii şi a despărţirii, imensitatea
65
  deznădejdii, răbdarea fără speranţă şi biruinţa inutilă. începusem să plîng. Pe şubreda mea vi* oară trecuse fulgerător, o secundă, arcuşul veciei. Aş fi voit cîntecul să sfîrşească, şi totuş să nu înceteze.
 Mă simţeam ca un mosor de aţă vie, care se deşiră, semşiră din nou, se desface de*amdaratele, se răsuceşte în loc, şerpuieşte, semcurcă, semtinde iarăş, se deapănă, se ţese şi se destramă pînă la scamă şi fulg.
 —     încă o dată: Cine eşti? îl întrebai, oprindu*se cîntecul lui.
 Nemişcarea răspunse : « Nu ştiu ».
 —     Dar unde stai, că nu te<am văzut niciodată în patruzeci de ani?!
 —     De ce vii tocmai acum la mine, ca să mă turburi pentru toate zilele cîte*mi rămîn de trăit?. . .
 Bunătatea zîmbetului îmi topi inima, ca o rugăciune de copilărie.
 —     Să te întreb ceva: Te*ai născut vreodată, sau aşa te*ai pomenit?
 Gestul răspunse : « Nu ştiu ... ».
 —     A ta e vocea pe care o aud oamenii în somn, din adîncul pădurii, rostind « Nu ştiu! Nu ştiu! » şi cred că vorbeşte huhuretele de noapte?
 —  E vocea ta: te<am înţeles! . . .
 —  Şi nu ştii nici dacă mori? . . .
 De astă dată el făcu întocmai ca bufniţa mare a nopţii, şi discernui, în silabele grave şi adînci, vocea nopţii, care rosteşte din zidurile burgului dărîmat: «AIu ştiu!Mu ştiu!Mu ştiu!».
 Pentru ce venise acest om din fundul lumii pînă la mine, nu am putut să pricep. Pentru ce a plecat şi cum a plecat, nici nu am băgat de seamă, urzit cu umbra muntelui şi împletit cu pădurea.
        ULCICA DE PORŢELAN
   Despărţindu<se de casă pentru a se duce la Damasc, tînărul Arâba, cărturar în ştiinţele sufle* teşti, primi dar, din mîinile mamei, o ulcică de porţelan.
   —    Ai să te gîndeşti la mine, ori de cîte ori o vei purta la gură, îi spuse bătrîna Varâva. Adulţi aminte că o avem în bordeiul nostru de patru sute de ani şi că a rămas neştirbită. Toţi bătrînii noştri au băut dintmnsa o dată pe   an, la     ziua căsătoriei. Ia*o cu tine şi   bagă
de   seamă          că pardoselile din Damasc sînt de
mozaic.
   Arâba îşi iubea muma neobişnuit de mult, şi toate lucrurile atinse de dînsa i se făceau lui sfinte numaidecît, ca binecuvîntate de însuş Dumnezeu. Primi ulceaua de porţelan cu bucurie şi ca un semn purtător de noroace. Iar în Damasc
o  aşeză în firida poleită cu aur a unei ferestre mici, lîngă o tulpină de maghiran, făgăduindu<şi să nu se folosească de ea niciodată, la băut. Acolo se găseau,       făcute sul, manuscrisele lui pe  piele
de   capră    şi, dedesubtul ferestrii, patul de  scîn*
duri de cedru, învălit cu grosimea în răspăr a unui covor de mătase.
   îi părea rău lui Araba că nu*şi alesese din casa părintească o unealtă mai tare, de metal sau de os, pe care să o fi putut spînzura la piept, pentru ca niciodată să nud părăsească alăturarea dorită
 68
a mumii, de sînul acoperit cu păr, şi pentru ca niciodată semnul să nu se poată sfărîma.
   Dar preţul cel mai mare îi venea ulcelii de porţelan tocmai din faptul marei fragilităţi. în adevăr, ceva care poate muri de şaizeci de ori pe minut, şi care totuş durează laolaltă cu veşnicia, capătă un har nemăsurat, ca idolii şi visul.
   Ulcica era cu totul frumoasă. Subţire ca păretele de catifea al florilor de trandafir, trecea printr#însa lumina. însuşirea ciudată a ulcelii lui Arâba era că, ocupînd limita extremă dintre străveziu şi alb, porţelanul părea să aibă, furnicat de sticliri de gheaţă şi de ţesături de zăpadă, o grosime adîncă. Olarul care fermecase ceara de piatră împinsese gogoloiul de cocă de zmalţ din lut şi întuneric la fiinţă, cu degetul împrumutat al Făcătorului a toate. Araba cugeta cu umilinţă la vrăjitorul care îşi închinase toată viaţa plăsmuirii acestui singur lucru mic, o ulcea de porţelan, care a izbutit să o dea la iveală şi care pierise necunoscut ca un plugar.
   Ulceaua isca din sineş mii de închipuiri fragede şi aduceri aminte. Soarele o sufla cu aur pe dinlă; untrul grosimii, şi ea trăia ca o ureche albă prin urzeala căreia mijeşte o umbră de sînge. Apoi,' zugrăveala ce*o încingea pe dinafară cu desenul mărunţel al unui meşter lipsit de gustul povestirii, adăoga ulcelei, în chipuri topite, de ţesături de ape şi ierburi, o împletitură de gînduri şi de nădejdi. Era ca un văz al lucrurilor pe miezuri, fără început şi fără sfîrşit, un fel de privelişte a lumii, în ajun de a fi întocmită şi supusă la legi, şi care nu ştie să hotărască încă albia turburatului ei tumult.
   Dar sunetul ulcelii cine şi har fi putut închi* pui fără să lovească porţelanul? în ridicarea lui, tăcerea se alcătuia ca un material clădit cu turle rotunde, cu săgeţi de pridvoare, cu şerpi de apă
69
prinşi în mijlocul unui bazin de marmur, ca nişte bice de argint. El umplea cisternele adînci ale sufletului cu visarea lucrurilor presupuse şi pe jumătate ghicite, şi punea să cînte amintirea. în ulceaua sfîntă, a lui Arâba, se legănau toţi nuferii şi toate lalelele nedesluşirilor delicate.
   Ulceaua fusese furată atunci patru veacuri dintrmn templu chinezesc, de către un strămoş hoinar al ucenicului cărturar, şi a fost păstrată din tatăm fiu, « neştirbită », după spusa Varavei.
   Arâba o socotea ca pe un ins viu din neamul lui, în care dospea sufletul bătrîn al mamei de»a» casă. Fereastra înlăuntrul căreia aşezase ulceaua, se sfinţise, şi se sfinţise tot pămîntul de jurîm» prejurul casii, înflorit cu portocali şi salcîmi.
   Şi trecuseră cincisprezece ani. Arâba trăia fe» ricit, căsătorit cu o eghipteancă roşcovană, din părţile vîntului de nisip, şi faima lui se întinsese departe, de sfetnic şi vindecător. Tot ce gîndise el, se izbîndea din pricina ulcelii de porţelan, care acum era păstrată pe o masă înnaltă, de fii» deş. Ca să nu poată fi clătinată şi ca să nu alunece de sus, el o încercuise cu o colivie de aur, ca un amvon, şi, cu toate că niciodată nu era mişcată din loc, lui Arâba începuse să i se pară că cineva umbla cu ulcica şi o muta. Şi Varâva, fiindu»i sufletul bătrîn foarte, oricine îşi închipuie cu drept că se mîhnea în tăcere şi depărtare.
   I   se născuse însă lui Araba un fiu cu ochii albaştri şi cu părul negru zbîrlit. Necunoscînd preţul lucrurilor pe care nu le învăţase, el socotea ca nişte jucării fără noimă manuscrisele de perga» ment, aurul adunat în lăzi de bronz, pietrele preţioase din comoara părintească, şi se juca în vîrtejul lor, scuipînd supărat pe giuvaere şi avuţii.
   în al şaisprezecelea an de căsătorie, Araba îşi sărbători, cu femeia şi cu copilul lui, ziua împreu» nării, sorbind o înghiţitură de hidromel din ulcica
 70
de porţelan, pe care o şi dete fiului Ben<Arâba, tîlmăcinduii tainele, puterile şi trecutul ei. Întîi, copilul urmări cu luare*aminte povestirea lui Araba. Se uită în ulcică şi în ochii părinţilor lui — nu înţelese şi nu văzu nimic. Un rîs nevinovat mîhni pe părinte, care rosti o poruncă. Şi, drept răspuns, Ben<Arâba ridică sus ulcica şi o sfărîmă de mozaic.
   Acum, Araba judecă şi nu<i ajunge învăţătura lui să cumpănească dacă patru veacuri arăbeşti şi douăzeci de veacuri chineze, adunate în ulceaua părintească, atîrnă mai mult, sau mai puţin ca viaţa unui băieţandru viu şi neastîmpărat.
   Căci ar voi să ierte, şi nu mai ştie cum.. .
           DANSATORUL
   Niveluri inconstante, — un flux cu refluxuri, care atinge din înnălţimea cerului matca uscată a fluviului răsucit în el însuş, sau dezlănţuit în destrăbălarea undelor peste faleze, — se citesc pe păreţii perpendiculari pe undă ai malurilor de piatră. Vîrste vechi apar pe linia nouă a unui echilibru de ape dărîmat, şi din luntrea cu văluri, care plutea încă, aseară, cu patruzeci de lopeţi lovite»n mătasa rîului umflat, se mai zăresc, în zorii zilei, două vîrfuri de catarg. Trirema se tîrăşte, greoaie, pe nămol.
   Ne*a scăpărat sufletul cu aprinderea primelor stele, şi cînd zodiacul s*a strămutat, lucirea e întunecată. Douăsprezece făclii au luat lumină de la luceafăr, şi acum fumegă pe piscurile în care le*a sprijinit speranţa, apropiate de zei. Cine mi* ruieşte Tăria cu focuri şi sufletul meu cu vă* păi, — şi cine a suflat în lămpile şi candelile mele, de le*a putut ucide? L*am numit suflet, ca să scăpăm de perifrază, căci de cîte ori ne gîndeam la el trebuia să<i zicem sufletului: Acela* pe*care*nu*l*cunoaştem, Murmurul*din*întunericul* meu sau Vioara*care*vorbeşte*şi*tace*numai*dacă» vrea.
   Ca în hamuri cu zimţi de oţel armăsarul alb, sufletul meu mă duce fugind pe umerii munţi» lor, deja dreptul prin stîncă şi peste rîpi. Ropo* tul mă aţîţă, potcoava rupe scînteia granitică şi
 72
sparge jar, şi sunetul fugii trezeşte,m mînăstiri dispărute, domniţele care au murit. Şi hamurile rămîn după aceea goale, ca nişte curele care au slujit, aruncate într*un beci cu scule vechi. M*a străbătut o simţire, ca o săgeată înflăcărată, şi vîrful ei incandescent s»a stins în sîngele meu. Ia sîngele meu cu tine, în întuneric, heleşteu închegat: de*a lungul tău mătură sălciile, tîrîte ca nişte tîrnuri.
   Numai acum o zi şi o noapte mîrîiau ca nişte orgi gîndurile mele din adîncime. Nu s*a petre» eut nimic, şi flautele lor s*au dezorganizat; apasă la: sună mi. Pocneşte o vijelie răscolită de izbîndă: ia seama! imnul iese oftat. înnainte! lăncile au rămas în loc şi s*au înfipt în lut, oştenii au înge* nunchiat şi iau din întuneric pulbere în coifuri şi beau.
   Dacă v*ar pune vouă rîme în farfurie               şi păcură
în  pahare, legaţi              arunca. Sufletului îi plac şi*l
scîrbesc toate deopotrivă, rînd pe rînd, fără să prefere ţărînei lumina şi gustînd mai mult ceaţa decît fumul şi decît pulberea licărită de soare. Cine*i el, şi de ce şchioapătă într«o zi, şi de ce sare peste orizonturi într*alta? Viaţa e o domni* şoară, pe care el o joacă pînă la bătrîneţe şi o curteneşte, fără să o sărute în marea singurătate. Părechi, sufletele s*au logodit cu fecioara groasă, şi  încă nu s*au              căsătorit    cu ea. Ele  amînă şi
dansează. Şi*n dreptul unei ferestre deschise, unde a   încolţit o stea,             prinsă   în perdeaua  nordului
albastru, dansatorul a pierit în gol.
                    MILA
   Aveam o librărie mică, întrmn colţ de vară străin, dintre lacuri. Acolo îmi petreceam vacan» ţele de student, vînzîndiumi cărţile cumpărate peste an şi adăogînd volume căpătate cu scăză* mînt. în patru cufere mi se cuprindea toată pră< vălia, instalată pe două etajere şi însufleţită de cîte un grup de porţelan. Anul acesta avui un vùltur cenuşiu şi o căprioară.
   Mila purta o haină dintno bucată, ca o mînuşă lungă, neagră, şi încheiată cu nasturi de sidef, de la grumazul înnalt pînă la poalele desinate pe pantofi. De patru ani ea venea şi alegea o carte, o dată pe săptămînă, o citea şi o aducea înnapoi. Cărţile s*au deprins cu mîngîierea dege; telor ei blonde • în palma trandafirie, — şi într«o după<amiază a întîrziat. Ziua amorţise, s»a făcut întuneric.
   Cuvintele se răreau de la sine, încetinînd ca nişte care încărcate cu snopi de umbră şi trase de nişte boi cuminţi. O lampă se aprinse la un etaj de peste drum. Se mai aprinse o lampă. Vitrinele scăpărau. Betèle galbene se urzeau la cele mai depărtate. Mă deşteptasem într*o tăcere dintmltă tăcere . . . Cîrnăţarul din faţa libră* riei mele ţinea un cuţit lung deasupra unei şunci, aşteptînd să o reteze după indicaţiile unui lorgnon, şi mustaţa lui cărămizie îi fluiera la urechi.
 74
   Ca şi el, nu ştiam unde să tai liniştea întunecată a librăriei. întreruperea cere gîndire, şi gîndirea trage la o tăcere ca somnul. Subt o altă lampă aprinsă, ce«şi azvîrli pe neaşteptate raza în ochii ei albaştri, văzui lacrimile Milei; ele curgeau de mult, fără să ştiu. Obrazul pus în masca mîinilor, ca^ntno fintînă din parc, plîngea încet, ca o statuie.
   Aş fi tîlmăcit plînsul ca plîngerea timpului întîlnit cu umbra, ca suspinul cuvintelor din rafturi, rupte cu unghia şi lăsate pentru ne vin; decarea bocetului secret, rănite ca nişte pasări. Plîngeau florile, brazdele şi pădurile, şi plîn< geau poate şi ploile vinete ale toamnei. Un greieriş dulce, de viori ascunse, începea să se ivească. Se clătinau, pe tulpini fragede, sorii albi cu miezul de aur al muşeţelului sălbatec. Din pomi închipuiţi alunecau frunze închipuite pe catifeaua potecii, turburată de un ecou răzleţ.
   Aş fi sucit robinetul electric de lîngă mine, dar mîna îmi era învăluită de o putere lină şi mă simţeam scufundat întno calmă undă pro* fundă, caldă, din care nu cutezam să ridic bra* ţele în aerul de deasupra. Umbra se adînci în beznă, şi peste cărţi şi peste lucruri crescuse parcă iarbă, ierburi şi bălării.
   —  Va veni şi luna, spuneau luciolele din plante.
   —     Se vor înşira de jurîmprejur galerii boltite şi lăcaşuri povîrnite, cu acoperişul de olane, spu* neau lăcustele nevăzute.
   —  Se va deschide un lac albastru, cu păpuriş.
   —     Cerbii vor trece prin heleşteu la culcare. Iată, ciutele au păşit din mal în undă şi ascultă înţelesul vîntului pogorît încet.
   —     Ascultă cîntecul adînc, de clopote înnecate, al broaştelor cu spinări de peruzele, ivitem vîs« lirea lunii pe tremurul apei.
 75
   O trîmbiţă foarte depărtată a sunat undeva, întrmn loc zidit cu stînci, cu pîrtii de cyclamene. Un om cu o sută de chei încete încearcă porţile de fier mut, şi pasul lui calcă pe trepte mari, de pîslă. Nu ştiu nimic între toate cărţile mele, şi Mila e nemişcată, răzimată de rafturi. Limba<mi stă ca limba unei pendule oprite şi mă tem să dau drumul tictacului. Ce oră poate să arate, prin întuneric, un ornic care a stat? Ochii văd şi nu. Faţa Milei e albă, rece. întind braţul ca să dau drumul luminii, şi mîna mea întîlneşte umărul ei, care s*a apropiat pe neştiute, şi mîna ei face ocolul capului meu, căutat ca un sfeşnic. Cînd toate cuvintele sînt zadarnice, mîinile gă* sesc vorbele şi gîndurile trebuincioase.
   —   De ce plîngi? întreba Mila. De ce plîngi?
   —■ Eu nu ştiu să plîng.
   Dar, nesimţit, plîngeam, naufragiaţi într*o insu* lă obscură.
   Ne trezi un client, care intra titubînd şi miop.
   —     Mă rog, e cineva aci ?... Aş dori să am un bun tratat de filosofie generală. . .
             RÎPA CU STELE
   Mă duc pe marginea lacului, singur cu umbra. Însămînţaţi cu toate stelele Tăriei în văzduhuri şim reflex, plopii par pomii unui Moş Crăciun văratec şi cîntăreţ. Umbra ar voi să se joace cu mine, — cîine mut, cu tălpile de catifea. Se ţine o bucată de vreme înnapoi şi o bucată de drum o ia înnainte sau cade pe undă. Luna pune lumină, şi călătorul singuratec aduce umbră.
   Mă silesc să*mi dau seama că trăiesc şi că în mijlocul expoziţiei universale de constelaţii şi de miracole de necrezut, pe care le văd de zeci de ani şi nu le cunosc, sînt ceva deosebit de ape, de stele, de plopi. îmi aduc aminte că am un nume şi parcă m*a strigat pe nume pasărea sură ceia trecut în zbor printre funinginile de astre. Undeva parcă am o odaie cu oglindă,’ în care parcă m;am văzut şi nu mă cunosc, căci nu mă mai întîlnesc toată noaptea cu mine.
   Durere, nu; plăcere, nu; dorinţă, nu: nimic. Parcă suvenirea ar fi mai ales un legămînt al meu, că sînt şi că trebuie să fiu. Parcă, întmdevăr, suvenirea batem mine orele, dar parcă e suve» nirea şua mea şi*a altuia, amestecată cu suve< nirea mea, ca un fum de tămîie cu un fum de ţigare.
   Mùaduc aminte ce<i blajin, ce mi<i scump, ce mi<e nesuferit : totul se filtrează ca printno hîrtie sugătoare, indiferentă la alcool, la oţet şi la apă,
77
—   şi toate undele tulburi ale lacului meu interior dau aceeaş lacrimă incoloră, de lichid aşezat.
   Mi*ar înfige un fugar în spinare cuţitul: cuţitul s?ar frînge sau ar pieri, vîrît în metal topit.
   Cum simt oamenii că trăiesc şi cum s*au asù gurat că trăiesc?
   Poate că e o greşeală. Ei zic despre dînşii « azi ». Cel mai prost, ca şi cel mai deştept, zice « eu ». Aş voi să zic « eu » şi eu, şi am zis. Dar mam îndoit şi am surîs. Sînt în închipuirea cuiva care nu mă cunoaşte.
   Suflet, suflet, unde eşti? Departe de pasul meu zguduit de piatră. Suflet absent, care ai plecat din mine ca o luntre cu o pînză. Unde eşti, mamă? Strig în cer şim pustietate: «Suflete!» şi tace. Chem din răsărit: «Mamă! », şi răsăritul tace. Nu întîlnesc pe lac pe nimeni din ai mei. Cine eşti?
           RUGUL ÎNNALT
   Iată rugul: scoate fum. Arde pe piscul muntelui celui mai înnalt din lume, fără soare, în întuneric, ca o roată de jar. îi cad spiţele, şi rămîne cercul; cade cercul, şi spiţele ard. Roata de foc aleargă ca un şarpe aprins într/o spirală de fum, şi se face steag de aur întrmn cer verde*zmarald.
   Doi ochi triunghiulari, cu o bătaie de lamă vie de oţel la mijloc, s<au deschis peste munţi. E privirea telescopică, îngheţată şi albă, a şarpe* lui din ceruri. Cînd un om nou urcă stînca stearpă, cu tălpi de sînge, spre crestele pierdutem văzduh, ochii îl aşteaptă, ca două luni gemene purtate^n Caruhmare, încărcat cu păpuşi de gheaţă.
   Două seceri, una vînătă şi alta galbenă, au pornit printre spicele de argint ale lui Dumne* zeu, care ară cu vîntul şi seamănă cu lumina. Sînt spice rotunde, de in. Fulgeraţi în firele fine, seceri! Şi grăbiţi topirea snopilor, pentru a fi ţesute pînă la toamnă stiharele celor aleşi, al cărora grai a şisnceput, din beznă, să cînte.
   Oamenii vin singuri la rugul de pe munte, cu braţele întinse, cu palmele deschise, cu cîte o slovă licăritoare, crestată dedesubtul degetelor, în carne. Ei au trecut de cîteva ori prin tămîie, prin sidef şi ivoriu, şi vin acum să ardăm rugul şarpelui cu ochii albi.
   Un tînăr a plecat în sus, cu pleoapele închise. Pasul îl poartă către lună, şim lucarna ei stă
 79
şarpele şi>l cheamă sus. Drum bun, drum bun! Mîinileîi sînt împreunate în dreptul gurii mute, a rugă, şi fiinţa lui transparentă pluteşte. Drum bun în turle, drum bun în icoane!. . .
   Măslinii muntelui s*au dat deoparte, ca spin» tecaţi de*o vijelie, la apropierea omului nou. El s<a uitat în flori şi în fîntîni, şi a şezut răzimat de lespezile şi pe marginile izvoarelor, şi i»a venit dorul să plece, să uite, să intre în foc şi să ardă de jarul curat al nemărginirilor de noap* te. Acolo, cerul stă pe pămînt, ca un capac pe cared ridică soarele şid pune luna la loc, încet, ca să nu strivească lalelele palide şi cără< buşii.
   Ascultă inima celuia care urcă, bătînd ceasu» rile veciei! Cineva şi*a pus mîna albă pe umărul lui, aplecat subt cobiliţa cu stele. Nu e nimeni. Şarpele strînge, şi strînsura lui e ca o muzică adormitoare, pe care o aude inima singură şi*o uită.
   Iată o stea pornind să umble drept, apoi o stea legănată ca un pendul şi o stea învîrtitoare în puf de zibelină. Stelele toate s*au clătit din loc şi au purces să sporească. Deodată cresc ar* bori, înfloresc, înverzesc, dau roade, se scutură, se usucă, într*o secundă lungă cît patru timpuri, şi iau foc şi ard.
   Şi roata deapănă văpaie şi fum. . .
            CERŞETORUL
   In amurgul munţilor vineţi şi negri, un cerşe* tor bătrîn întinde trecătorilor o cană goală. E orb, şi ridică mîna mai sus decît nevoia. E surd, şi urechea lui mată şi încremenită simte prin struna braţului sunetul banului căzut în fundul ulcelei.
   Un băţ înnalt, răzimat de păretele unde stă în picioare, stalactit. O dăsagă aspră, de sârică, pusă jos. Buzele nici nu şoptesc, cotul e nemişcat în aer, ca şi cum ar încerca un arcuş închipuit pe o vioară abstractă, împiedicat într*o pauză mistică. E sătean în opinci, cu cămaşa scurtă, albă, deasupra iţarilor de dimie, care îşi păstrează intactă croiala medievală cu două spintecături pe burtă.
   Aşa ar fi voit să trăiască şi Tolstoi, fugar dintrso reşedinţă opulentă, în ajunul agoniei, primind pomana sfîntă a trecătorului şi poftindud, în schimb, să se uite în ulcica lui fără conţinut pipăit, dar plină de golul mare al eternităţii.
   « Ia şi bea, ar E şoptit gîndul lui Tolstoi. Bea din timp şi din vecie cu cana mea. Nici timpul, nici vecia nu se isprăvesc dintr<însa niciodată. »
   Nu eşti tu Leova Tolstoi, din lasnaia Poliana, bătrînule poposit în Carpaţi, corniţele feudal mîndru, destoinic şi isteţ, care a purtat războiul şi ha urît, care a cîntat şi s*a mîhnit, care a scris ca Homer şi i*a fost scîrbă de manuscrisele lui?
   Nu eşti tu călăreţul din arme şi din împă* raţie, care s<a scoborît din spinarea calului în ţărînă, şi*a rupt pintenii ca nişte spini agăţaţi de călcîie, şi lancea şi*a frînt»o pe genunchi? Nu eşti tu copilul care ai ascultat seara, în lărgi* mile pustei, subt constelaţiile Asiei albastre, povestirile celor o mie şi una de nopţi, îngînate de un cerşetor aplecat înnăuntru pe o fereastră a castelului natal?
   Nu eşti tu cel din spiţa lui Rurik, ca Iisus din neamul lui David?
   Liniştea ta mă tulbură, şi ochii tăi, închişi la icoanele din catapeteasma vieţii, mă înfrico» şează. Cine eşti tu, cel care nici nu vezi, nici nu auzi, nici nu te mişti, nici nu te încovoi, nici nu te vaieţi? Cine*o să<mi răspundă, de lîngă zidul tău lung, umbrit de un plop cu foile clătinate de legănările de sus?
   Un hoţ te pîndeşte de după un colţ de casă. Ochiul lui, arzător de sărăcie şi de speranţă, aşteaptă aţintit clipa în care se vor fi rărit trecă* torii, şi umbra de sus pînă jos, a plopului şi a zidului lung, se va fi închegat. Sunetul de puşcu* liţă al banului aruncat în ulcica ta întinsă i*a aţîţat auzul şi*i ascute mirosul, ca un fum de friptură. Hoţul tremură ca un cîine de vînat urmărind sitarii. Agonisita pentru tine a ceru* rilor, care îmbracă regeşte crinii şi hrăneşte pasă» rile văzduhului, fără să are, să semene şi să adune, ispiteşte vigoarea tîlharului ascuns la capătul zidului tău.
   Iată<l, vine, cu paşi de lup. Mîna lui s*a ridicat, Leova, către tine, ca să te ucidă în mijlocul marelui tău întuneric şi să te jefuiască, mort, de lăscaia văduvei, dată pentru Dumnezeu. Dar ochiul tîlharului s*a ştirbit în ulcica ta întinsă. Tîlharul a fost flămînd şi mai ales însetoşat. Ţi*a zmuls din mînă cana plină cu gol şi a băut cu
82
 lăcomie. Iată>1 că nu şi<o mai poate îndepărta de la buze. Iatăd că s*a săturat şi ţi*a pus ulcica în degete, înnapoi.
   Cine eşti tu, tîlharule întinerit şi virginal, care te «ai închinat cu trei metanii dinaintea cer; şetorului Leova şi i<ai sărutat genunchii cioarecu» lui şi ai plecat? Unde tejai dus?
            E ADEVĂRAT.
   M<am uitat douăzeci de ani la munţi, m<am născut în munţi, i*am ascultat o viaţă, nuam adăpat din ei, am adormit pe ei cu vitele mari ale visului meu, cu care am suit şi am păscut piscurile şi le*am coborît. Nu pot să*i zugrăvesc cu pensula mea. îi văd şi nu<i pot face văzuţi; lipseşte pensulei mele, plină de gîngăviri mute, albăstruia şoaptă care să le rostească. M*am născut, gîndule, cu inelele tale mari şi grele la mîini şi nu le pot scoate din degete ca să le dau; licăresc numai la mîna mea, pe întuneric.
   Mă supără un spin de aur încolţit în mine, nevăzut, de cîte ori mă plec; trebuie să merg înnalt, cu faţa către spinii de argint ai nemăr» ginirii. Inima mi se bate ca o sită care cerne vînt şi lumină.
   —     Vino, lună, tamburină, să te lovească şi să te sune cîntăreţul. El voieşte să joace, trecînd în crepuscul pe funia vieţii, întinsă între două nemărginiri. Florile cîntă, gîrlele au vuiete de viori, iar lacurile s*au umflat ca nişte cimpoaie.
   Tu te*ai născut din Fecioară? E adevărat. Eşti Fiul lui Dumnezeu? E adevărat. Te<ai răstig* nit şi ai înviat? E adevărat. Totul este adevărat înlăuntrul graiului nostru cunoscut. Noi niciodată n<am umblat prin cerurile tale, şi cu Tatăl nu am vorbit, — şi nu avem cuvintele de lucruri neobişnuite, între blid şi lipie. Noi njavem timp
84
mai mult decît ciocîrlia zburînd după viermi. Dacă mi se pare că am un ceas de nedumerire, timp ca să mid dumiresc nu e. M«am născut cu gîndul, şi, înnainte de*ad privi în faţă, am murit. N*a fost răgaz săd toarcem, necum să;i mai dăm un glas. Viaţa trece ca o văpaie.
   Graiul nostru cel necunoscut, acela este ade* vărat; întmnsul se cuprind neliniştile şi ivirea iute a unui început de drum. Încrucişînd cuvinte cunoscute, le facem vîrf şi tăiş ca unui cuţit apăsat pe alt cuţit; pe firul tăişului, numaidecît ştirbit şi îngroşat, a fulgerat a mia parte din clipă, o a mia parte din scînteie. Am văzut scînteia! Ia*mă, scînteie, în tine şi dusmăm focul din care ai fugit şi nu te*ai stins. Icoana scînteii s;a stins însă, înnainte de*a fi prins*o în tăişul unui cuvînt, şi iată toate cuvintele mele, ca nişte vechi custuri, ruginite în tecile mele oarbe. . .
85
   Vino pe nesimţite, ca o aţă de umbră, dacă nu vrei să ţi se vadă lumina. Ochiul meu dibuiem întuneric ca orbul. Vino umbră, vino întuneric! Cît păinjeniş de umbră mi s?a lipit de pleoape şi de buze! Am intrat în lume ca întrmn beci cu averi zăcătoare, în uşa căruia, dată de părete, din întuneric peste întuneric, şua lăsat părăsită pînza un păianjen şi a plecat. Aş voi să<mi iau fir după fir mătasa de pe faţă, şi nu pot prinde cu degetele mele firul, mai gingâş decît pipăitul meu, făcut pentru grinzi, drugi şi săcure.
   Este adevărat tot ce s*a grăit, tot ce s*a povestit, tot ce s<a scris şi tot ce s<a păstrat. îmi spune că aşa este, zbuciumul meu. Tu vorbeşti, şi pădurile sufletului se răscoală ca de un geamăt de cireadă. Vitele mele din munte au adormit păscînd şi au intrat, fără să bage de seamă, dormind, din munte în această pădure. La un loc, unde se curmă muntele şi s»a deschis o firidă dintre mai multe lumi, se strecoară vietăţile din toate tăcerile în tăcerea mea. E adevărat. Totul e adevărat. . .
MARGINEA
   Am avut un petec de curte, şi toată ziua copiii şi cîinii dădeau tîrcoale împrejmuirii.
   Socotind cu era prea mic, Lam întins; copiii şi cîinii au stat ziua întreagă Ia zăbrele şi la poarta încuiată. L*am făcut de zece ori mai mare şi am depărtat gardurile de zece ori; copiii şi cîinii, de zece ori mai repede s*au grăbit să ajungă îngrădirea.
   « Poate că nici două hectare de pămînt nu sînt destul de late şi de lungi, mi<am zis, ca să le cuprindă jocurile şi să*i obosească », şi ©am strămutat pe o suprafaţă de zece hectare. Toată ziua şi o parte din noapte copiii stăteau încălecaţi pe uluci, uitîndmse în fundul zării, şi cîinii lătrau din ce în ce mai tare la o fantomă, care putea să fie şi marginea lumii, şi luna. . • •
   « Nu mă mai pot mută nicăieri de*aci, de pe ţârina moşilor mei, m<am gîndit în cele din urmă. Rămînem unde ne găsim. »
   Am umplut atunci ograda pustie cu floare şi umbră. Am adus pasări rare, cărora, tăindude sfîrcul aripilor, le*am pus să umble şi să trăiască împiedicate. Erau între ele doi vultùri de piscuri şi s<au pripăşit şi cîteva fiare.
   Zadarnic.
   Am inventat mingi care sar singure, maşini de fugit repede şi un mosor de zburat. Am con* struit bolţi cu arcul dulce şi turle ţuguiate, cu
87
\
săgeţi. Piatra scoborîtă clin munţi adevăraţi am făcut*o peşteri, cu toate imitaţiile de temperatură şi de aspect de pe grotele povestite. Am pus poame suave în pomi străini. Toate aceste noutăţi, la care am muncit cu oamenii mei, din răsputeri, au interesat copiii cîteva zile. Petrecerea lor pre» dilectă era să ajungă degrabă mărginirea şi să se uite cu cîinii în nemărginit, în timp şi în tăcere.
   —     Ce vedeţi voi întnacolo, că de dimineaţă pînă seara colindaţi cu ochii prin zare şi prin nimic? Răgazurile voastre cele mai bune, dumi* nicile şi sărbătorile voastre le cheltuiţi cu deşertul. Rămîneţi în bătătură. V<am adus din povîrnişu; rile cerului, pe pămînt, tot ce ar putea să atragă şi să ostenească un călător. întindeţi mîna şi gustaţi; chemaţi, şi vi se vor înfăţişa toate vietă; ţile din arca lui Noe, adunate pentru voi. Pentru că nu ascultaţi şi m*aţi învierşunat, am pus pe marginea împrejmuirii ghimpi şi aşchii de fier.
   Copiii nu stau mai urcat pe garduri, ci au sărit peste ele. Cînd, seara, s*au întors acasă flămînzi, mîinile şi coapsele erau însîngerate.
   —     Ne<am rănit din pricina ta, mi s<au plîns copiii, iar cîinele nostru cel mai frumos a murit înţepat de sculele tale blestemate.
   Dar peste noapte s*a iscat o furtună mare, care a răsturnat împrejmuirea.
   A doua zi, copiii şi cîinii s<au întors acasă de timpuriu. Nemărginirea începea din pragul casei, scund. S<au învîrtit în jurul bordeiului, şi de*a< tunci ei au rămas nemişcaţi într<o întindere mai mică decît petecul de curte de la început.
   Am înţeles atunci, tîrziu, că împrejmuirea nu trebuia făcută şi că un loc dezgrădit e mai vast decît o ţară închisă. Copiii şi cîinii nu mai trebuie să vadă zăbrelele niciodată.
   Dar nemaiavînd de cercetat întinderea, copiii se întoarseră să caute îngustimea şi, din toate
 cîte le cădeau la îndemînă, ei şi*au ales ce fuse mai mărunt, — bobul de nisip. în loc să spo< rească întinsul, ei începură să strîmteze măruntul şi să scruteze adîncul în firul de ţărînă. Ceea ce gîndul meu nici nu stîrnise, ochii lor începuseră să vadă întnadevăr, deosebind rînduri de lucruri, unele întreitele, încleştate în lucrul pe care îl purtau cu buricele degetelor în lumină. Copiii îngrămădiră cărţi şi caiete, cîntare, lentile, maşini de*o şchioapă, ape*t.ari, pulberi, cheltuind porum* bul, săcara şi grîul pe otrăvuri şi sticlării şi făcînd micul din ce în ce mai mic. Şi abia răzbiseră prin trei, patru îngrădiri dinlăuntrul învelişurilor ascunse.
   S;a iscat şi atunci o furtună şi a dărîmat. cînta* rele. S<a prăbuşit bordeiul peste noi şi ne*a strivit. Prin partea locului, unde am trăit, nu a mai rămas în viaţă decît un cerşetor orb, care umblă din mormînt în mormînt şi cere, nu ştie nici el ce, şi nu are cine să*i dea.
   Am înţeles atunci, tîrziu, după ce am murit cu toţii, că viaţa veşnică e a orbilor. Acum şi pururea şi în vecii vecilor. . .
           ZBURĂTORUL
   Pescarii de scrumbii au scos ieri din mare cadavrul unui tînăr cu âripi, pe care bau întins pe nisip. Crezîndu»se că este vorba de un aviator, care ar fi încercat echilibrul unui aparat nou, montat pe umeri şi fixat cu corzi, pescarii i»au desfăcut aripile, ca două evantalii, şi s»au încre» dinţat că greşesc. Aripile erau ca la pasări, crescute din umeri, lungi pînă dincolo de călcîie şi urzite din pene amestecate, de şase, şapte culori. Cînd a fost pescuit, trupul pînă la grumaz era închis între aripi, ca o păpuşă îmbălsămată, şi numai cu greu a putut să fie scos la iveală din învelişul de fulgi cărămizii şi albaştri.
   Scăldătorii, — femei, copii şi bărbaţi, — de pe nisipuri, s»au adunat numaidecît, să vadă dacă zvonul că s»a găsit un înger înnecat în mare era adevărat, şi au rămas uimiţi de frumuseţea mortu» lui întraripat. Covîrşiţi de mirare şi spaimă, ne»am apropiat de el ca de cel mai neînchipuit exemplar de perfecţiune ce ne»a fost dat să ne închipuim, ajutaţi de invenţiile şi descoperirile artelor mate» matice. Aripile tînărului mai tremurau. Murise de curînd, şi încă nu murise de tot, ca fumul depănat cel din urmă, de făclii, după ce s»au stins.
   O cercetare rapidă printre grupurile de scaldă» tori, de cîteva mii, nu dete nici un răspuns. Nimeni nu văzuse, de jurîmprejur, nici în hote» luri, nici la restaurante, nici în mare, nici pe
 90
uscat, nici în văzduh, pe necunoscut; ceea ce ne*a făcut să credem că el venise dintnaltă parte,
—   şi, cum ne stăpînea gîndul acesta, ochii s*au ridicat în sus, unde scăpăra, fără înnourare, azu» rul, şi scăldătorii, începînd să se înfăşoare în giulgiile de baie cam nişte âripi, şi ele, făcură semnul crucii, chinuiţi pe neaşteptate de taine.
   Un copil găsindu<i un melc, roşu ca macii, între degetul mare şi degetul următor, şi întin* zîndu/şi mîna săd ia, văzurăm că degetele de la picioare ale zburătorului, căzut din săgetările, poate, ale luminii, purtau adaose trandafirii între ele, ca la înnotătoare, şi ni se spori uimirea şi mai mult. S<ar fi putut ca tînărul să nu fi căzut din Tărie, şi să se fi ivit de prin mările din fund.
   Din pricina liniilor drepte şi a formelor turtite ale trupului, s*a crezut că necunoscutul e un bărbat de vîrsta flăcăilor noştri obişnuiţi. După ce, cu evlavie şi luare^aminte, a fost întors şi descoperit cu totul, oamenii şi*au dat seama că tînărul, fără să fie bărbat, nici femeie nu era, depăşind cercul de subalternări şi fatalităţi care dau vîrtejului omenesc neclintirea lui pe loc şid robesc farmecului trist al apropierii. . .
   Am înmormîntat pe tînăr dincolo de mare, întrmn pămînt alb, din care chinezii fac de mii de ani olăria lor, însufleţită pe faţă cu icoane şi în interiorul păreţilor cu răsfrîngeri de mărgă» ritare şi opal. Cinci mii de oameni cu femeile şi pruncii lor au intrat în convoiul care ba dus pe braţe, pe un pat de verdeaţa neagră a pustie» taţii. Era un convoi cum nu se mai văzuse la nici o îngropăciune, — roşu, violet, stacojiu şi alb, după mantalele scăldătorilor, — care a încon* jurat golful cel mare, cîntînd încet, cu lăcustele din mărăcinişurile cenuşii.
   în noaptea ceea luna de foc nu s*a mai mişcat din vîrful stîncilor de smirnă, dedesubtul cărora
91
fusese săpat mormîntul, înfiptă cu buz;ui de săcure în creştetul cel mai înnalt. Fără îndoială că un lucru s*a petrecut, nepriceput de noi, căci şi ploile ce au curs trei zile şi trei nopţi, începînd de vineri, au împietrit lutul mormîntului şi pă* mîntul din preajma mării, ca şi cum ar fi fost de cremene de la început.
        UN ROMAN ÎN DEŞERT
   In mijlocul parcului se ridica, pe cerdacuri albe, castelul, ca o fîntînă de flori. Din balcoane năvăleau torente de trandafiri, din acei trandafiri curgători pe fire, care par altoiţi în sălcii plîngă» toare. Iedera se înfăşură pe burlane şi turle, pînă la vîrfuri, şi, pe marginea jgheaburilor şim strea» şini, glicinele, răsucite funii, cu ciorchini de sal; cîmi violeţi, scuturîndu»se ca nişte clopoţei fără sunet, se identificau cu piatra şi cu arama.
   în priveliştea de paradis a parcului din geamul lui, sta scufundat, de cîteva luni, palidul semina» rist aflat la studii în străinătate. De pe creanga sufletului, canarii şi cucii reveriei se strămutau, dis>de<dimineaţă, în parc, zburau pe cerdacuri şi dormitau pe flori. Mai ales pasările roiau dina» intea unei ferestre mari, cu geamurile vinete, albăstrii, alburind în faţa cerurilor ca o undă de
   O fată de frumuseţe zveltă împlinea licărul neted al geamurilor mari, păstrînd mai întotdeauna aceeaş atitudine în golul ferestrei, ca păstorul încremenit în lună şi îngheţat în lumina ei, ca o libelulă întrmn disc de răşină. Fata era o prinţesă, o domniţă, fără îndoială bălană, care ţesea la gherghef sau citea cărţi cu farmec şi mi» nuni, căci nu»şi ridicase din încovoierea ei atentă capul niciodată. I se zăreau mărgelele de safir curgîndu»i pe grumaz ca două rîuri de azur sticlit.
 93
   Frumoasă şim timpul muncii, domniţa era tot atît de frumoasă şim timpul hodinei, ca apele,
—  diamantine cînd sar, şi senine cînd cad în repaos, — cu o tristeţe nouă în fiece înfăţişare. După gherghef sau după carte, ea se potrivea cu umărul într/un talaz de iederi şi sta nemişcată, uitîndu<se în comoara grădinii, fierbinte, tumul* tuoasă şi îmbelşugată de culori.
   Pînă să bage de seamă, trecuseră două luni de zile şi de flori. De atunci încoace, ea se ridicam pervazul cenuşiu şi se oglindea drept în odaia studentului, cu o masă la mijloc, acoperită de cărţi şi caiete. Cu o discreţie aristocratică, ea consimţise să*i întoarcă în cele din urmă săru* tarea, pe care, cu o metanie mare, el i*o trimitea zilnic peste trandafiri, ca un cavaler scoborît romantic de pe cal şi salutînd, cu pintenii împre* unaţi, din pălăria cu pene de struţ, dusă din cap, prin aer, la pieptul frînt în omagiu. Nici nu>i putea cere deocamdată mai mult şi poate că el era singurul fericit căruia prinţesa, purtîndu*şi două degete la buze şi despărţindu*şi*le de gură, i<a trimis semnul logodnei.
   Lucrurile s*au petrecut ca în cărţile cu poze dintr*alte timpuri, întocmai. El visase oraşul şi frămîntarea, şi în dreptul odăii lui, închiriată la întîmplare, se înnălţa cea mai liniştită şi mai gravă biserică a stăpînirii de sine. El se uita într*o gravură, săpată cu linii mărunte, şi trăia, fără să fi căutat, întrmn altar cu bibliotecă. Ceasuri întregi a contemplat domniţa din cerdac şi geam, şi în priveliştea parcului sfinţit de privirea ei, studentul a scris, inspirat ca un mare cîntăreţ, acâtiste de iubire şi de speranţe, timide ca porum» bieii. Distanţa nu era atît de mare ca să nu poată cu timpul să o micşoreze la zăbreaua de fier. De cîteva ori pe zi, înfăşurîndu*şi scrisorile în pietre albe, el i*a trimis domniţei, aruncate prin văzduh,
 95
cîntece şi jurăminte, pe care ea le»a citit, negreşit, ascunse acum în paginile cărţilor de pe genunchi.
   Această lungă bucurie nu putea să fie, totuş, fără sfîrşit. într»o zi, fără îndoială, un bilet va fi prins de părinte. Acest tată de prinţesă, educat la o morală severă şi la durităţile disciplinei de castă, va chema<o, va interpelai. Ea se va codi, dar va fi silită să spuie adevărul, arătînd către odaia seminaristului de peste parc. Drama e inevita» bilă. I se va cere studentului socoteală; va veni garda săd ridice pe sus şi săd înfăţişeze, între hale» barde, stăpînului supărat. In sala de arme, el va răspunde cu simplicitate, însă hotărît:
   —  Ucideţimiă, duce, o iubesc.
   Muşchetar ignorat, studentul se ridica din scaun, trîntea cu pumnul în masă agitat şi căuta o soluţie supremă. Ca să»i facă onoare, în cazul cînd ar fura<o şi ea ar binevoi ssul însoţească, el ar trebui să fie bogat. O disperare devastatoare punea stăpînire pe fiinţa lui, disperarea tînărului sărac, proletar prin veşnică predestinare.
   Povestirea începea ca întno insulă fericită. Trebuia să se ivească un moment cînd, escala» dînd grilajele peste suliţele cu vîrfuri poleite, tînărul avea să urce scările de piatra şi să moară, poate, pe trepte. . .
96
   . . . Dar parcul nu era chiar un parc, şi castelul nu era chiar un castel, ci clădirea unui minister. Şi în geam nu era o domniţă, căci geamul era pustiu, ca şt scara de serviciu, în păretele căreia fereastra era intercalată. Iar în cerdac nu visa domniţa, ci fusese aşezat un dulap al arhivei. E adevărat însă că balconul este plin şi azi de bilete albe, aruncate cu piatra. Şi*i cu putinţă ca seminaristul să arunce şi astăzi, cînd i<a eres» scut barba pînă la piept, versuri domniţei, fără să aibă curajul să taie drumul şi să treacă poar< ta, unde salută un valet.
MOLITVA PĂPUŞII
   Dumnezeu a făcut pe om, şi ba nimerit; omul ba făcut pe Dumnezeu, şi nu ba nimerit.
   Intîi, el a căutat în păpuşă să strîngă înfăţişarea însăş a lui Dumnezeu, cared făcuse. Pentru că Părintele omului s<a ascuns, depărtîndu»şi dege» tele de lutul lui frămîntat, omul, rămas în puşti» etate singur, speriat de lumină, posomorit de amurguri, înfricoşat de întuneric, ba strigat prin toate văile şi din toate piscurile, ca un ied rătăcit.
   Părintele lui nu putea fi nici elefantul, nici girafa, nici şarpele, nici pantera, deşi mai puter* nice toate decît el şi în stare de fapte de care el s»a dovedit neputincios. Făcătoruba*toate i«a lăsat în suflet amintirea acestei siguranţe, — şi, îmbătat ca un călăreţ voinic, care şba văzut mireasa în vis şi a purces să o caute peste tot locul zadarnic, el a străbătut pădurile şi malurile mari ale apelor, cercetînd pe unde bar putea afla.
   Şi bau înnecat ploile, bau degerat îngheţurile, bau urmărit stelele în munca lui fără folos. Iar cînd ba murit cel dintîi copil, o fată bălaie cu ochii ca peruzeaua; cînd a văzut că viaţa poate să se curme în afară de puterile lui, că fiinţa vie este mărginită; cînd a înţeles că viaţa stă lîngă moarte, despărţită printrmn văl cenuşiu, în care intri ca să treci dincolo învăluit; cînd amărăciunea morţii s»a unit cu tristeţile celelalte, atunci, deznădăj* duit, omul a căzut plîngînd pe marginea unui
PS
rîu, a frămîntat şi el cu lacrimi un idol, din lut, La ascuns în sîn şi ha jurat să înfăţişeze pe Dum< nezeul care fugise de el.
   Ca să par ştiutor şi viteaz, încep rugăciunile mele cu vorbe: «Tu, Doamne, fie că eşti, fie că nu eşti. . . ». Vreau să dau timpul care te tăgă* duieşte drept păreche timpului care te arată, în teaca mea dreaptă vîr două plăsele încovo* iate. Nasturii de la pieptarul inimii vreau să*i cos cu un ac despicat ca o undiţă. Mă uit la tine prin mărăciniş cu ghimpi, şi mîna mea vreau să intre în înfăţişarea ta, zgîriată.
   Insă eu ştiu că eşti.
   Mi*a spus umbra şi mi*a mai spus cerbul. Mua vorbit de tine fîntîna şi mi te<au grăit hotărît pietrele mute. Sobolul mi<a spus un cuvînt, vîn< tul mipovestit o şoaptă, sunetul pămîntului mi*aduee veşti în murmùre despre tine. Nu am ascultat de apostoli.
   De zeci de ani tu eşti singura mea adevărată meşteşugită îndeletnicire ascunsă. Toate celelalte munci sînt sterpe. Sînt pentru tine ca un giuvaergiu tainic, al căruia lucru începe, împrejurul inelului de aur, după ce am adormit cu toţii, — cetăţile, staulele şi pădurile. îmi scot sculele ca un hoţ şi prind veriga în menghină, şi o potrivesc, ca să nu mă simtă nimeni. Eu tai lin lanţurile şi retez cu un fir de păr de oţel zăbrelele mari din gura firidei mele către vatra scînteilor tale. Auzi tu, Doamne, cum cade pilitura uneltelor de*a lungul frunzelor din văzduh?
   Am aflat ce o să se întîmple. Voi ieşi o dată dis*de*dimineaţă, cu vacile, pe cîmpul de pucioasă şi rugină, — şi voi ţine cartea ta alăturată de şold.
99
Şi voi vorbi holdelor, pîraielor, mesteacănilor şi oamenilor despre tine, povestindude cum te<am găsit şi căile pe care te*am ajuns. Căci nu e adevă; rul mai mare şi mai curat decît cazna cu care te*ai prăbuşit pînă la el. Osîrdia noastră începe adevărul, şi oamenii mei au nevoie să cunoască osîrdia, ca să o încerce şi ei. Ţi*am găsit hrisoave şi noi îndrept tăţiri. Jidovul sufletului meu trebuie să le întindă sulurile în văzul posomorit al sinagogii, ca să te cunoască oamenii, care nu pot întmlt fel, de pe ele. Aci e litera mare şi dincolo litera mică. Aici e litera roşie şi dincoace ştampila degetului mare, care a intrat în ureche, în sînge; în pleoapă, în sînge; în rană, în sînge, —şi urma şi<a lăsat<o, ca un pas de mierlă împuşcată, pe coaja de piele a pergamentului nou.
              IEŞI APARĂ!
   Scufundat în cutia cu scule şi robul unui atelier de şlefuit, ochiul nu ţi s*a mai uitat nici în sus, nici împrejur, de cinci sute de ani. Eşti o menghi» nă, o daltă, un fierăstrău, o peniţă. Stăpînit de un material şi halucinat de o formă, lucrul tău se face numai pentru scule. S<a pogorît universul la tine pe nesimţite, ca o ninsoare, şi s»au adunat, sticlind în rumeguşuri, în pilituri şi pulberi, stelele, pe mătura ta. Ce de gunoi de lumină la uşă! —pe cared duc pe talpă, fără să ştie, trecă* torii, şim care scarmănă gîngăniile argintate! Ca să faci un topor şi o coadă, ai pierdut un an şi de zece ori mai multă materie decît unealta făcută, şi toporul ţi bai dat unui salahor, care4 va ştirbi întno buturugă.
   De ce ai ales oţelul cristalin şi călitura ţîrzţe, cînd puteai săd baţi în fier de potcoavă şi să capeţi preţ? Muchiile i;au fost turtite meşteşugit, şi, între fulgere şi scîntei, ai scos, din moliciunile înflăcăratem jar şi tîrîte pe nicovală cu cangea, cîteva rînduri zadarnice de comori. Cîtă vreme ai căutat călcîiul cel mai potrivit pe verigă şi glezna săcurii cea mai frumoasă, sudoarea ţi*a scăpărat învăluită în vîlvătaie, şi braţele, sumese, păreau, în gura vetrei, că rîcîiem soare şid răscolesc. Toporul, greu, putea să reteze din zbor şi firul de mătase.
   Toate măduvele fierului au trecut strivite pe ilău. Secerile au fost încovoiate ca o margine
101
   de disc, burghiile tale au avut sfredelul diamantin şi viu. Ai făcut undrele de subţirimea mustăţii de spic, cuţite ca sticla, şi spada ieşită din mîinile tale putea să intre prin catifea şi, zmulsă dintre coaste, să dea o moarte curată, fără urme. Săge< ţile ţi*au fost însufleţite cu simţul stîrnit al sălbă« teciunii care caută prada şi o ajunge după miros. Ai despicat metalele ca nişte trestii şi ai zmuls din mijlocul spetezei lor suliţa vînătorului călare prin împărăţia de umbră.
   Căutînd spiritul lutului şi al pietrei, ai găsit un sîmbure de cristal şi în putregai, dar ai uitat, meştere, borhoturile groase, şi rămăşiţele s<au îngrămădit. Meşteşugurile şi munca ţi<au băgat umerii în spinare şi, apropiată de pile, căutătura ţi s<a împuţinat. Dogoarea îţi ustură nasul şi<ţi pîrleşte sprinceana flocoasă. Tuani dat un ghiont, meştere, şi nu te*ai trezit. Te<am apucat de<o ureche şi te<am tras după mine, — melc al găocii în care te*ai încleit.
   Meştere, lasă dracului ciocanele, fierăstraiele, flacoanele, apele şi uleiurile, şi vino după mine în grădină, să te duc de guler şi să te dau cu capul de copaci, în cuptorul dumitale o să torn zece găleţi dè apă, şi uşa lăcătuşeriei am s<o bat în scoabe.
   Ieşi afară, meştere! Şi uitărtem jos. Şi uitârtç în sus.
ÎMI PLACE.
   De mult nu ţi;am mai scris, să nu fii supărat. Am treabă; mă plimb toată ziua, şi tu ştii prea bine că nu mùe urît. Mă bucur de tot ce văd şi totul îmi tihneşte. Bunurile nimănuia nu mă ispi* tesc şi nici o slavă nu strică liniştea mea. Cînd sfîrşesc, o iau de la început. Să zic că nu mi<a rămas nimic de făcut întoo zi, şi tot mai găsesc cîte ceva. Dacă mi<aş număra degetele înnainte şi de*amdaratelea, de o sută de ori, sau beţele de chibrituri, tot nu izbutesc să mi se urască.
   Urîtul vine şi din cărţi; dar ai băgat de seamă că, pierind cuvîntul «plictis» de la tipar, s*au isprăvit şi sentimentul, şi oamenii nervoşi afară din cale, şi medicamentele renaşterii gustului de viaţă ? Dar vine mai ales din vanitate. Un. am obişnuit îşi închipuieşte că se naşte ca să parvie şi că omenirea îi datoreşte ceva în orice caz. Mie nu mi s*a ivit încă această iluzie şi mă simt mulţu* mit cu puţinul ce4 am. Nu mă vaiet, nu mă plîng. Dacă<mi lipseşte ceva neapărat trebuincios, trîn* tesc cu pumnul în masă, fulger o secundă şi. . . rîd. Ca întrmn rîu cu albia calmă şi cu apele albastre, porcul de mocirlă al cîte unui gînd se apropie să se scalde în mine, să<mi tulbure curge* rea lină prin grătarele de sidef ale lunii. Mi«e ciudă, dar abia mi*a fost ciudă, că mita şi trecut, şi rîd. Nu sînt trufaş, bolnav, supărăcios. N«ai idee ce om cumsecade sînt. . .
10Î
   îmi place. îmi place să mă uit, îmi place să merg şi îmi place să stau. Mănînc cît şapte, dorm cît opt. Şi muncesc pe brînci, şi dacă n*am ce munci. Dar acum mă plimb cu poftă şi rîd. Despărţindume în grădina zoologică, ţi'-am spus: «Te las cu bine». Şi tu mi*ai răspuns: «Vezi să nu te strici, Păcală ». Nu s<a stricat Păcală. Păcală e os domnesc şi rabdă cu poftă, ca şi cum ar mînca. Păcală nu s*a bosumflat că toţi i<au luatso înnainte. El îşi duce drumul la pas, la pas încet, oprindu<se şi uitîndu<se şi după ciori, după nori, după stîlpii de telegraf şi după căruţe. Mi«aduc aminte, dragă, de un tablou ce mi s;a lipit de ochi: un băieţaş cu nasul gros ducea de căpăstru măgarul, încălecat de un unchiaş cu degetele mari prinse în subsuorile jiletcii. Unchias şui poartă o scufie cu moţul de ciucure atîrnat pe nas. Trei femei din marginea şoselei dau bătrî* nului cu tifla pentru că e vesel şi că îşi osteneşte copilul. Un tablou zugrăvit aspru, cu peria parcă de sîrmă şi semnat: Hodler.
   Eu am venit în lume cu credinţe de ţărănoi. Mi se pare că nimic nu mi se cuvine, şi dacă totuş cade ceva, mă bucur ca de un dar. îmi fac soco< teala ca şi cum n*aş fi. Dacă ruaş fi fost, nu aş fi ştiut nimic. Fiindcă sînt, aflu, şi aflînd, te bucuri, ca şi cum iei de căpătat. Dacă aş fi beteag, ar fi mai rău. Mă gîndesc că aş fi putut veni pe lume orb, olog, să mă uit în lumină ca un ciob şi să mă tîrăsc ca o funie prin ţărînă. Dar sînt întreg ca o ciutură şi mă umplu cînd vreau cu lumina lumii, ca şi ciutura cu apa din fundul pămîntului rece, sunînd pînăm adîncuri şi vărsînd în drumul de urcare murmùre de aur.
   De ce să mă cert cu viaţa, dacă*mi place ? De ce săâ cat gîlceavă, dacă o iubesc? Crezi tu a fi ceva mai bun ca ziua scurtă pe care o trăieşti? Oamenii nu ştiu să umble, să se uitem sus, să
104
catomprejur, să iscodească, să doarmă şi să rîdă. Se însoţesc, doi sau zece, numai ca să se pri< ceaşcă, fiecare împiedicat în picioarele şi chiorît de înfumurarea Iui. Din doi, unul vrea să fie mai mare; din o sută, de*aşijderi; pofta de treaptă spo< reşte cu gloata. Ştii ce proşti sînt mai ales oamenii deştepţi? O mie de muşte zac la coada boului, ca un cataplasm, toată vara, fără ca boul să ştie; din cînd în cînd el îşi clatină coada, moale ca un bici, din care te*ai aştepta să troznească. Musca suge, coada doarme. Arătări boului buricul dege* tului, că se sperie şi ia vînt.
   Mi<am pus o întrebare: cîţi oameni trec pe zi pe lîngă felinarul dintre plopi? Cîţi trec de sus în jos, cîţi de jos în sus? Şi*i număr de şase zile mereu. . . Şi rîd.
   îmi place. . .
STEAUA LUNGĂ
   Mă turbură steaua care clipeşte côlo, între doi cireşi, la o palmă mai sus de orizont. E lungu* iaţă ca un ochi şi batem safir, în zmarald, în rubin, în argint. Mi*am luat privirea de la ea şi am vorbit cu cîinele meu, slobod către miezul nopţii, puternic în măsele şi labe, ciulit de o harmonica suspinată în depărtare.
   Steaua s<a deplasat de două ori către dreapta, mergînd împotriva mişcării verticale a bolţii. E ca o candelă de vapor, plutind fără se se înnalţe. Au trecut două vieţi mijlocii de cînd mă turbură la fel, de cîte ori o zăresc în acelaş loc, pornind către răsărit, unde o prinde şi o înneacă climi* neaţa.
   Aceeaş întrebare primitivă rămîne constant : De ce?
   Nici o lectură, nici o credinţă, nici o club* zuinţă n*au putut să o corecteze, şi rămîi fără speranţă, (îţi isprăveşti zilele fără să lămureşti nimicişi steaua continuă, indiferentă, să lucească între doi cireşi, în faţa cărora, poate că pe aceleaşi scaune, se vor gîndi alţii la ea, mai tineri şi tot atît de uimiţi şi de turburaţi ca noi.
   Ce preţ mai pot avea într<o noapte ca asta, în care poţi citi astronomia la lună, toate silinţele oprite la mărunţişurile zilei: hotărîre, patimă şi frămîntare? Ce sens mai au cuvintele şi dorinţa, că vrei, că ai, că eşti? Eşti întoadevăr? Şi ce eşti?
106
 Ştii numai să vrei, gaură lacomă, rătăcind căscată, cînd steaua lungă se duce întnacolo lin.
   Dacă te*ai uitat cîteva nopţi în cer, copile, nu mai eşti bun de nimic. Ori trebuie să cînţi, beat de aromele de dincolo de toate, şi te asculţi numai tu, ori trebuie să te rogi toată viaţa, — şi te bate ploaia, te viscoleşte vremea şi flămînzeşti cu braţele încremenite. Cuminţenia te sfătuieşte să amesteci pămîntul cu cerul şi să înfuleci din amîndouă, să faci pîntec, să strîngi comoară din spicele de sus şi de jos. Păzeşte*te de atîta înţelep* ciune, şi mai bine nxuţi urca niciodată ochii la cer, să nu te fure altă înţelepciune, cu care nu te poţi face nici profesor, nici advocat, nici ierarh, căci te ia gura pe dinainte şi, în loc să*ţi pledezi blidul, fiertura şi dobînda, vorbeşti în dodii şi gîndeşti aiurea.
107
   Omul celălalt s<a uitat în cer, de pe o margine de apă, pînă ce a împietrit în picioare ori s<a întins să doarmă zi şi noapte, murind înnainte de vremea lui. El a visat o mie de ani, şi rînd pe rînd a trecut dintrsun vis în visul nemărginit. Intrucît e mai bun omul civilizat, care, găsindud visînd, l*a străpuns cu spanga şi l<a jefuit, i;a luat gră* dinile, în care începuseră stelele să încolţească, şi l«a pus în jug, sfui care în magazii frumuseţile pămîntului leneş din ţara lui cu miracole delicate ? Prădătorul e învăţat, s*a zis, energic, organizat, face o baie pe zi, mănîncă de cinci ori, expert în finanţe, negustorii şi contracte, are vapoare, făbrici şi dinamită.
   Trăieşte el mai mult? Moşteneşte ceva cînd a pierit? Stîrvul lui pute mai frumos? Sudoarea lui e, pentru că se osteneşte să ucidă pe visător, mai cinstită decît a sihastrului înlemnit pe ţărm în contemplarea stelei lungi, care clipeşte în hotarele mele între doi cireşi, bătînd în albastru, bătînd în argint?
                   TÎRLA
   La miezul nopţii, trec, din munte spre baltă, clopotele tîrlei. Cînd. au adormit copiii demult, şi plugarii şi boii, şi, de somn, au uitat să cînte cocoşii, oile călătoresc. Bordeie în peregrinare, aţi* pind poate în mers, ca soldaţii lui Bonaparte, ele urmează linia drumului albindă, strînse de aproape, cojoc lîngă cojoc, copite mici lîngă copite mici, ca o insulă de umbră care se mişcă lin prin întu* neric. Şi, solidare cu osteneala şi răbdarea lor, merge cu ele, împovărat de samar, şi profeticul măgar, mitul turmelor şi tovarăşul de slavă şi de izbîndă al Mîntuitorului nostru. El duce încă în cîrcă, răsturnată ca un semn al înmulţirii, pe şira spinării, crucea de care atîrnă ţoalele şi dăsagii. Şi, pe de lături, cîinii, caraula ciobanilor, numără oile şi berbecii, pe căprării, la răspîntii, în dreptul cantonului, unde şoseaua se taie cu şina, şi dina* intea bisericii lutherane, cu vîrful de creion ascuţit al clopotniţei ridicat în văzduhul de ceaţă.
   Locomotiva nu le sfiieşte, electricitatea nu le miră, motorul cu explozie al automobilelor, care scoboară din cerul zării cu luna în faruri, le Iasă indiferente, credincioase unicului strămoşesc in* stinct, că oaia merge după oaie, — şi pe drumul de tibişir al beznei, şi în abis. S*a oprit un ber* bec fudulit cu perciunii lui de os, încovrigaţi de cîte trei ori, în poarta şcolii primare: oile toate se opresc. Berbecul s*a gîndit: oile se gîndesc.
109
S<a urnit berbecul: oile au pornit. Pantofii lor minusculi, cu două vîrfuri de lac, nu le strîng peste măsură, atîta timp cît consimt berbecul şi asinul să umble. Dacă aceşti doi suverani se culcă, oile dorm.
   Un şir de care cu coviltir, trase de cai, se duc la tîrg cu oale, doniţi şi castraveţi, ca un cătun care s*a hotărît să se strămute. Oile trec liniştite, făcîndude loc, şi cîinele cu lanţul legat, de subt car, se uită la cei de*o seamă cu el, cîini slobozi ciobăneşti, nomazi între Dunăre şi munţi.
   Vocea clopotelor stînii, ca un piano vechi, tărăgănează în sunetul lor de toacă reminiscenţe. In ţărînă cîmpiei şi în piatră, ea pare glasul, arti* culat din două silabe mute, al pămîntului, cu care turma vorbeşte, aplecată pe mirişti şi păşuni, la şoapta guturală. O vecernie neîntreruptă înso* ţeşte turmele, călătorind singuratece şi închinate, cu pasul împleticit în mătănii, între sihăstrii, între mînăstiri, între Tebaide.
   Ascultă cum loveştem lemnul nopţii limba de şiţă a clopotarilor tîrlei. . . Ascultă pasul ei mărunt : zgomotul unui convoi de cîrji prin întuneric. . .
   O găleată s*a ridicat pe cumpănă, goală. Satele dorm, oile merg. Păşunea negurii se întinde.
   Şi, în urma turmei, după ce au trecut şi măgarii şi cîinii, iată ciobanii, povîrniţi subt sarici, ca nişte oi mai mari. Ei calcă tăcuţi planeta sfîntă a belşugului şi<a sudorii, ascultînd ruga unuia din ei, rostită din fluier.
                TOCILA
   A ieşit în tîrg tocilarul şi s*a oprit la porţi. El are o fabrică pe roată, şi roata e toată fabrica lui. Roatam pămînt, fabrica lui e o uzină. Cheltuieli de instalaţie, ca în poezie : nimic ; capitaluri : în har. Motorul — în talpa piciorului: calcă mani? vela, şi munca porneşte. Semnalul, ca la uzinele mari — fluierul : « Foaie verde măghiran, bani ruam mai văzut de an». Fumul vine din lulea:
o  ulcică roşie cu coadă. Localul — al pasărilor, al florilor şi al Răstignirii: zodiacul. Iarna plouă prin acoperiş. «Bună dimineaţa, căţel; al cui eşti ?» — « Ham, ham !» — E prieten cu cîinii, ca poetul, recunoscuţi amîndoi cu leneviri din coadă şi melancolii de ochi. Un instinct antiuniversitar îi pune de acord. Cînd s*a întîlnit, flămînd, cu lisus Hristos, primul cîine s*a uitat Ia el, S;a pitit pe brînci şi a venit să?i lingă mîna şi să fie netezit pe moalele capului, lin. Hristos a fost un tocilar fără instalaţia nici a meşteşugarului de ascuţişuri, nici a cîntăreţului de vorbe.
   Dar a pornit şi tocila, şi fabrică marfa fină, scăpărată şi stinsă numaidecît, a scînteii.
   Aduceţi bricege, cuţite, foarfeci, topoare şi brice! S<a oprit în poartă tocilarul. De sus pică apa, dedesubt fuge tocila; se culcă oţelul pe lat; din apă naşte fulgerul şi roiesc stelele de aur, — şi pe cînd cîntă harmonica, joacă tocila şi se desface beteala scînteii.
   Cuţitul de măcelărie e un pretext ca să fie înşe» lată clientela. Căci cine plăteşte un aur care fuge şi o avuţie care nu stă? Tocilarul s;a ivit cu o patimă dumnezeiască, şi din strungul lui de silex scapără soare şi se improvizează luceferi ziua nămiaza mare. Vrei o cometă? o Caledactee? Steaua polară? Stăi puţin, să puie piciorul pe spetează şi o spadă pe piatră: iade, prindede, dude! Nu te supăra că au a rămas nimic. . .
   Tocilarul fabrică iluzii şi scapără idealuri, şi lui îi izbutesc întotdeauna. Unchiaşul zice că s<a întors din lume, de unde a luat şi o maimuţă. E adevărat, dar el nu spune căn un apostol al sfîntului Petru, trimis într<adins ca să trezească ochii mari ai copiilor şi să<şi oglindească funin* gile de lumini în adîncul lor.
   De jurîmprejurul tocilei aleargă acum o altă roată, de aur. Nu se văd stelele pe cer? Cum să fie văzute? Azimoapte tocilarul a tîrît, cu o pră» jină cu cîrlig, perdeaua licuricilor după el, a mototolita şi a vîrîtso în cutia lui dintre roţi. Le dă drumul la cîte una, la cîte zece, la cîte o sută şi o mie, ca la nişte albine aprinse, dintrmn stup din vatră. Polenul constelaţiilor s*a grămădit ca o făină de jar în cureaua şi în roata lui cea mare, şi scapă şi se întoarce. Vistieriile împărăţiilor au intrat simbolic în descîntecul tocilarului : focuri de diamante, safirele, zmaraldele, ametista, rubinul.
   încet, încet se lasă seara, şi roata fuge mai repede, ca un vîrtej. Scînteile zboară treptat mai departe, aruncate în preajma tocilarului, şi, pe întuneric, el ţine cuţitul prin pipăire. Ora înnoptată pîlpîie ca un cimitir de candeli. Ora următoare strălu* ceşte a biserică de înviere; dune de lumină, vîn* turi de scîntei, vifore de ghimpi şi de luciole se aruncă unele peste altele, întrmn haotic incendiu de reci vîlvătăi. Ca dintno stropitoare de garoafe, plouă încovoiat şipotul electric de metale sfărî*
mate. Aruncătorul de aştri seamănă aştri. Tocila se amestecă de*u dreptul cu bolta şi cu nemăr* ginirea, şi tocilarul, călcînd pedala roţii, mişcă firmamentul şi roteşte pămîntul învăluit în trîmbe de stele.
   Şi făcînd miracole şi vrăji, cuţitul ajunge la plăsele, tocit pînă la unghii. Şi cînd foamea opreşte tocila, e noapte în toi, bat catedrale încremenite din clopotele din întuneric.
   Şi nu e pîine, şi s<a dus cuţitul în vînt şi în scîntei. . .
               CUCUVAIA
   De ce te huleşte omul, fluture de noapte ? Pentru că nud măguleşti? Pentru că nun cînţi în lumina zilei de aur, ca să te asculte, să te vadă, să te*mpuşte şi să te mănînce? Tu nun mîngîi nici auzul, nici stomacul. Către seară, cînd se stinge soarele şi încolţesc în vecia cerurilor, pe care se străduieşte să le priceapă, enigmaticele stele, tu te arăţi pe neaşteptate, scurtîndu*ţi dru< mul dintre două turle, cu zborul tău moale, pitit între undele de umbră, — şid sperii. Ce păcaten întunecă omului conştiinţa, de se teme de tine ca de un semn prevestitor de rele? Eu te*am găsit întotdeauna în vîrful crucii şi pe clopotniţele cele mai înnalte.
   Omul te duşmăneşte şi pentru că nu primeşti nici o potrivire cu el, maică sihastra, ascunsă în zidurile vechi, prietenă cu stafia şi strigoiul, şi strînsă întno lume a ta, între bufniţe şi liliecii cu âripile de piele. El crede, omul, căd vrăjeşti a moarte, pe cînd tu numai îl dispreţuieşti. în biserica uriaşă a Sfîntului Niculaie, din ostrovul mînăstirii, noaptea, la utrenii, tu te mutai de pe catapeteasmă pe policandru, şi, în zgomotul de plocate al metaniilor cu genunchii, se simţea fii* fîitul de catifea al aripilor tale mute. Călugării se adunaseră pentru moarte: în bolniţa de subt biserică erau rînduite miile de hîrci cu aceeaş uitătură, şi, totuş, schivnicii, arhimandriţii, duhov*
tu
nicii, ca şi diaconii tineri, cu pasul de fecioară, se înfricoşau în străni de prezenţa între ei a solu» lui destinelor încheiate.
   Tu eşti, frumoasă cucuvaie, vestitorul acestui sfîrşit! tu, liniştită zburătoare din amurg şi din miez de noapte! Tu porţi o vinovăţie prostească. Poate că de n*ai fi tu, să spui sorţilor că zilele lui trebuiesc isprăvite, hulitorul tău nici n*ar mai muri. Cînd nu te*am auzit ţipînd pe creştetul sălaşului meu, uimită şi tu de furişarea lucru* rilor unele după altele, în irizata întunecime care învăluie somnul, sînt îngrijorat. Unde*i cucuvaia care zboară împrejurul sufletului meu, de o viaţă, în fiecare noapte de veghe? Ai călătorit.
   Dacă te*ar fi văzut omul de aproape, cum te*am văzut eu de două ori, el te*ar fi iubit ca pe o floare de dalie cenuşie, căzută veştedă din tulpină. Te*am găsit, odată, moartă pe un altar dintrmn schit al lui vodă Ţepeş. Adormiseşi de curînd pe lespedea unde se sâvîrşeau odinioară slujbele liturghiei. Am suflat în fulgii tăi şi ţuam trimis duh peste pleoape, dar nu te*ai mai putut deştepta. « Săr* mana cucuvaică, a murit şi ea! » te prohodea Fevronia monahia, care m*a însoţit. Altă dată, apucată de răul de sus, ai ameţit în crepuSiùl şi, şovăind prin văzduhul de aproape, mi*ai dat un ocol aplecat şi mi*ai căzut în mîinile întinse să te aştepte. Te*am păstrat ca pe un mort al nostru, culcată pe masa vişinului prin care trecuseşi.
   Tu vorbiseşi, poate, că în casa ceea albă, de peste drum de alte turle, cu două sfîrcuri de ţiglă, stau prietenii neamului tău de fluturi cu pene. Căci în toată noaptea, pe bîrnele din dreptul luceafărului înflorit, gîndesc maicile cu comanacul lat, la rînd, şi se uită în cer, şi se uită peste pămînt.
           ^ OMUL DE AUR
   Doi bărbaţi şi o fată urcă din şes, din luţernă, poala muntelui către satul de subt păduri. Ei calcă la fel, aplecaţi pe linia coastei piezişe, ca nişte soldaţi mari, şi duc, răzimate pe umere şim podul palmei, ca nişte arme grele, coasele cu baioneta întoarsă. Cine nu ar cunoaşte unealta de retezat, de<am picioarele, finul şi otava, şi nu ar înţelege ora de aur care se retrage în apus, pe măsură ce se ridică, din răsărit, ora de argint, ar putea bănui că muncitorii fînului cosit purced către lună. Oglindirea albă s?a şi prins, de dincolo de codrii negri, în penele coaselor, zgîriind cerul cu vîrfurile de oţel.
   Se pregăteşte taina odihnei, cu vacile, cu fumul din hornuri, lînos, cu ceaţa de mai multe Tării, închegată printre depărtări şi munţi succesivi 'pe muchi     şi      cotoare. Lătratul cîinilor, biruit   de
linişti,  se        îndulceşte ca o toacă de vecernii.
Mugetul e sufletesc, şi clopotul cailor, traşi cu clăile în şură, batem catifea. Fără vînt, margi* nea cu porumburi a cîmpiei e frămîntată, în foile lungi şi curgătoare ondulat, de un sen* timent.
   « Pace vouă ! » rosteşte necuvîntata tăcere din amurg     şi,      din munţi, răsar şapte biserici,    cu
singura   turlă a fiecăreia din     ele ascuţită ca    un
creion cu “vîrful lung, — pe cînd păsărimii i s«a făcut noapte şi somn de timpuriu.
117
   Fetelor şi copiilor, împestriţaţi în livadă, şi care caută, fiecare pentru sine, norocul în trifoiurile cu patru foi, li s*a strecurat umbra pe subt pantofi şi au rămas în mînă cu întuneric. Ei se ridică în negura risipită din pămînt şi se caută unii pe alţii, ca să nun apuce ârşiţa de sticlă a lunii pe cîmpiile rămase singure cu ea, — şi, fără voie, au început să cînte, şi, fără voie, cîntul lor încet e o rugăciu* ne. Oamenii întîlniţi în drumul către sat îşi zic: « Bună<seara », dar parc/ar voi să spuie mai mult ; căci luna, şi noaptea, şi tăcerea, şi oboseala le dau o fizionomie biblică şi ascund în ei înţelesuri întortochiate şi temeri încrucişate.
   La noapte, tîrziu, cînd vor adormi toate satele din munte şi pădure, cînd se va opri munca oame< nilor de tot, se vor pogorî din creştetele piscu* rilor celor mai apropiate de stele, cu poteci care răspund în vecie, în cărucioare mici, trase de asini albi, cu registre şi arhive, apostolii, bătrînii şi profeţii ambelor Testamente, ca să cumpă* nească faptele din timpul zilei, să le judece şi să le tîlmăcească, pentru cel mai mare folos al drep* ţilor şi al celor păcătoşi. Toate aceste socoteli făcîndu*se vaţ-a şi toamna, cînd nu plouă, nici nu ninge în călimări, viaţa nopţilor este, de la facerea lumii pînă azi, păstrată pentru stihiile de sus.
   Noaptea trecută a fost zvon de glasuri în bătă» tura noastră, unchieşii Domnului neputînd să iu* dece la fel veghea unui cîntăreţ, găsit cu lampa aprinsă. Acesta îşi scrie noaptea, cu urechea la cele negrăite, stihurile cîntate în auzul tăcerii. Profeţii pămînturilor înflorite au hotărît că el se roagă, pe cînd proorocii tărîmurilor sterpe au socotit că blestemă ; şi s*au uitat şi unii şi alţii, cu nasurile turtite pe geamul lui, ca să^şi facă părerea cea mai adevărată, văzîndud cu ochii lor, — şi tot nu s*au înţeles. El sta răzimat în cot, aşteptînd, ca un nerod, să*i ia cineva, nezărit,
118
 mîna, şi să scrie cu mîna lui, — şi scria o bucată de vreme, şi se oprea, şi iar aştepta, părînd că vorbeşte cuiva şi că aude vocea aceluia numai el. Şi proorocii s*au gîlcevit în mai multe limbi la fereastră, ca nişte cărturari pămînteni, cu ştiinţa şi închipuirea silite să se usuce ca mărarul şi leuşteanul, în grădina lor împrejmuită cu piatră şi ghimpi, pînă ce s-.a putut apropia de perdeaua cîntăreţului un evanghelist, obişnuit să scrie cu vorbe şoptite.
   —     Uitaţisvă mai bine, zise Ion, Luca, Marcu sau Matei. Pe trunchiul de la sobă stă cineva cu obrazul de aur, cu ochii de zmarald şi ametist, şi mîna lui, aşezată pe un genunchi, pare stră* punsă şi însîngerată. L*aţi văzut?
   într*adevăr, cîntăreţul asculta, la piciorul mun< telui, în cătuna şi în bordeiul lui, pe Omul de Aur, în vreme ce adormeau şi licuricii. în noap* tea aceea el venise singur din bolta bolţilor, înnaintea profeţilor lui. . .
          DOMNIŢA PULHERIA
   Cărturarii sînt aleşi de Dumnezeu ca să mîngîie oamenii cu graiuri noi şi cu povestiri frumoase şi ca să le facă viaţa mai lină şi mulţumirile mai adînci.
   Pe vremea cînd nu era tipar, cînd nu era hîrtie, ca mai tîrziu, cînd nu erau cărţi, nici cărturarii nu se prea pricepeau să scrie şi nici nu aveau aşezare. Pribegeau, ca şi cîntecele lor fără cuiburi, din loc în loc, străbăteau ţările, cu scripca subsuoară, şi, pretutindeni unde se opreau, îşi tînguiau po< vestirile, în tăcerea poporului adunat la desfă; tare şi dăruit cu minunea sfîntului auz.
   îndată ce cîntăreţul îşi urca pe strunele viorii arcuşul, se isca în oameni nevoia neînţeleasă de a frămînta pămîntul şi de a se arunca spre cer, ca şi cum li s<ar fi deşteptat âripi năpîrlite la călcîie : ei se prindeajj de mîini şi de mijloc, părechi, şi jucau.
   însă povestirea era pentru ascultare şi numai pentru zbuciumul de sine. Povestirile spun şi înfloresc lucruri întîmplate, şi oamenii au fost întotdeauna lacomi să le ştie şi să înveţe din cele petrecute cîte ceva; mai ales că firea şi avîntul cuvintelor şi împletitura de cînepă aspră a durerii capătă, trecută prin graiuri calde, o moliciune de mătase şi<o pojghie de lumină. Cînd graiul putea să le zdruncine sufletul cu o povestire, oamenii se bucurau miraţi şi ziceau că întmdevăr
120
pribeagul cîntăreţ fusese trimis de către Cel* de/Sus.
   Părerile ascultătorilor sînt adevărate. Şi cînd scrie şi cînd grăieşte, din cîntec sau din cuvinte, povestitorul se deosibeşte de alţi povestitori, cu zicerile lui de*a înfăţişa priceperii viaţa deosebit. Dogoarea şi arşiţa inimii înflăcărate, nu sînt în stăpînirea voinţii. De aceea oamenii zic că harul este o taină, şi ei mai ştiu că tot harul de la Dum< nezeu purcede, pentru că omul nu poate face har.
   Un povestitor din acele vremuri, de care vorbim, era foarte trist în povestirile lui, şi furtunos şi jalnic în toate cîntecele de dragoste simţită. O umbră se lăsa peste el şid învăluia, pe dată ce povestea, iar dacă începea să cînte, se înnopta ca de ploaie, în vreme ce cînta, lucrurile se deslînau ca hor* bota rărită, veştejite în lanuri întinse, ca nişte grădini clocotite de pîclă. Totul se vedea urzit pe dedesubt din scrumuri, închegat din cioburi şi din cenuşă. Totul se risipea, ca la trecerea unui fier de călcat încins, purtat, pe verdeaţa şesului nouă, de mîna uscată a relelor ursitoare. Şi cîn< tăreţul şi auzitorii lui se posomorau: printre cuvintele aruncate în povestirea lui se surpau prăpăstii cu gemete şi jăluiri.
   Cîntăreţul Iosif stingea fericirea în toţi flăcăii şi mîhnea duminicile fecioarelor, care totuş îl chemau necurmat la horă, să le cînte, simţind
 o trebuinţă de glasuri de pustietate.
   Iosif cîntăreţul nu era întnadevăr amar. Firea lui era mîhnită din născare şi el cînta ca să je* vrească, şi fără pricină hotărîtă.
   « De ce«oi fi fiind eu atît de amărît ? » s<a între* bat odată Iosif, în pădure, răzimat în vioară şi ascultînd glasul codrului de fluiere şi vaiere line. « De ce sînt eu numai în durere şi îngrijorare, iar copacii şi cerul, şi lumina, şi gătelile mari ale lumii sînt atît de fermecate ? »
121
   Şi cum sta el şi se iscodea, parcă ostenit şi de scripcă, cu genunchii la bărbie, cuprinşi de braţe,
 i se păru că apucă o şoaptă printre mesteacănii albi, din plocatul frunzelor, unele peste altele aşternute.
   Deschise ochii. Credea că visează. în faţa lui, venea spre el un convoi ciudat. O domniţă mică, înnaltă de o şchioapă, se uita în sus şi zîmbea cu frăgezime. Purta rochie lungă, de spume de argint, cu poalele lăsate lungi parcă*ntr*adins, ca să o silească a păşi încet. Se oprise. îşi pierduse una din cizmele de aur, cu care o încălţau, acum îngenun* chiaţi şi zoriţi, zece cărăbuşi negricioşi, ajutaţi de zece viespi ca sulfina. în faţa domniţei, pe măsură ce făcea un pas, cinzeci de meşteri păianjeni, împărechiaţi cu cinzeci de fluturi, urzeau covorul împărătesc al păinjenişului alb, încrucişat cu bo* rangicul stacojiu. O mie de greieri, aplecaţi pe cimpoaie, însoţeau în rînduri alaiul, iar furni* cile negre, înnaintea ţesătorilor, netezeau drum, acoperindud cu pături moi, de pămînt cernut. O mie de cobze, purtate de ţînţari în mantii lungi şi străvezii ca zmaraldul, ţineau isonul cimpoierilor duioşi. în clipa în care s<a zvonit că iese domniţa, toată pădurea s*a pornit să cînte dimpreună cu toate vietăţile şi frunzele ei, ca o sută de mînăstiri adunate laolaltă: cu clopotele dezlănţuite şi cu coruri de maici mici, în noaptea învierii.
   Ioslf cîntăreţul îşi zise:
   « Pînă acum nu am înţeles ce slujbă fac atîtea jigănii şi gîze. Ele îngrijesc de făptura domni* ţei. . . ». Dar nu îndrăzni să glăsuiască, să întrebe, sau să se mişte, de teamă să nu facă greşeală.
   Domniţa veni pînăm dreptul ciubotelor lui.
   —     întinde mîna şi ia*mă ae jos încet şi aşea* ză«nă în palma ta noduroasă, ba rugat, cu vocea ei de lăcustă, domniţa; căci am să»ţi vorbesc ceva la ureche.
122
   Atunci, două bufniţe mari, în veştminte de catifele, s*au repezit, de sus, pe umerii lui Iosif, de priveghe. Dacă ar fi. fost să«i pricinuiască vre un rău domniţei, cele două pasări, — Funinginea şi Bezna, — i*ar fi scos ochii amîndoi, ca nişte nasturi, şi după ele ar fi căzut peste făptaşul de rele vîrtejul hultanilor albi, care, de cîte ori îşi părăseşte domniţa tainicul palat, din stîncile pădurii, o însoţesc, pe fundul zării, pre* tutindeni.
   Pe margini, veneau scroafele mistreţilor, cîr< duri, fiecare din ele cu cîte douăzeci şi patru de purcei sălbateci vărgaţi, şi cu ţîţele pline de lapte, îşi făceau loc prin ramuri, cu coarnele, cerbii urmaţi de ciutele sfiioase, cu priviri de micşunele, pe care vitejia ţanţoşă o oamenilor cu puşcă, neştiutori de rostul lor în lume, le vînează, ca să le mănînce frumuseţea.
   Abia întinse palma Iosif, vrăjit de cele ce*i fuseseră poruncite, că păianjenii şi gîndacii de mătase i>o şi îmbrăcară cu pufuri. Şi cînd şezu pe podul pălmii Iui, domniţa i se destăinui:
   —      Cu toate că străbaţi pădurile mele din copii lărie, tu nu ai auzit de mine niciodată, zise păpuşa. Eu sînt domniţa Pulheria, aceea care face fru< moaşe lucrurile urîte. Am venit să te întreb şi eu: de ce tot suferi şi de ce tot plîngi?. . . Nici tu nu ştii, bietule Iosife ! Uite, ţ'nam adus o văpaie de oglindă. E oglinda descîntată a bătrînilor cîn< tăreţi şi a sfinţilor apostoli. Unii o pierd, şi oglinda rămîne pierdută. Alţii o găsesc, şi acelora le*o dau. Te poţi vedea întmnsa întreg, dar mai poţi vedea şi prin oglindă, ca prin cleştar. Pune«o la ochi şi nu te mîndri de ce*ai văzut. . .
   Iosif văzu şi nu putu sa spuie nimic în aiureala ochilor lui, iluminaţi de beţie cerească. Faţa i s>a înseninat, copilărită. în suflet i se desluşi întîia oară şoptirea fîntînii săritoare a bucuriei.
123
   « Vezi? sita zis. Eu cercetam pînă acum înlăun* trul lucrurilor, şi mintea nu mi«a dat nici un răs* puns. Acum văd lucrurile pe dinafară, aşa cum sînt. »
   Şi Ioslf găsi o rostire nouă în graiul viorii lui. Puse oglinda rece în sîn şi porni către sat. Era în ziua Paştilor, şi sătenii, în straie albe, aflaseră minunea şid aşteptau, gliicindud după sunetul viorii ce se apropia de biserica Sfintei Fecioare.
   —     De aci înnainte, Iosife, ai să ne iubeşti şi ai să ne dezmierzi, a strigat la el, din uşa cîr* ciumii, văcarul. Şezi colea şi cîntă. . .
          OMUL SUNĂTOR
   El se născuse cu o infirmitate ciudată şi cu un har nemaicunoscut. Trupul, sau poate sufletul, îi suna. Fie că plasma lui avea proprietăţi analoge cu acumulatorii, care absorb şi păstrează electri* citatea, fabricînd la rîndul lor energie şi lumină; fie, vreau să zic, că înmagazina sunetele, incon* ştient, în carne, sau fie că torentul sîngelui se însoţea de la sine de muzica valurilor marine, — omul suna ca un clopoţel, ca o vioară, ca o ţiteră şi ca toate uneltele de cîntat.
   Se poate că starea lui vibratoare venea numai de la suflet, ca o reminiscenţă cu cauzele pier* dute, asemănat în această privinţă cu scoicile trandafirii de porţelan sălbatec, care, fără limbă şi fără o cireaşă de fier înlăuntru, cîntă necorr* tenit în vitrinele muzeelor de ştiinţe naturale, bolnàve de nostalgia mugetului de ocean.
   Ca un ceasornic, vibrează orice fiinţă de carne, iar şopîrlele aud un zumzet chiar în interiorul plantelor, pe care noi oamenii nud putem desluşi: inima bate şi aleargă, vîna zvîcneşte. Omul sunător suferea şi se bucura cu totul de alte însuşiri, de strune şi de metal, care nu puteau şedea laolaltă cu prea cunoscutele, deşi neînchipuitele pulsaţii biologice ale amforei cordului, ploscă vie, spîn< zurată pe întuneric, şi lacăt al tainelor asociate.
   Ca şi cum ar fi fost montat din organe de nichel şi tablă presată, prevăzut cu şaibe, şplinturi, nituri
125
şi piuliţe, încheiate în angrenaje conice, cilindrice şi circulare, pasul lui suna uneori ca o cizmă de fier, umbra lui trecea prin lună ca o broboadă de zale, cu zgomote de belciuge şi chei, zdruncinat în automatica lui organizaţie de măruntaie meca» nice, ca o uzină în momentul pornirii, la orele de ceaţă ale dimineţii industriale.
   Cînd îşi ridica mustaţa cu peria, în faţa oglinzii, mustaţa lui fluiera ca stalactitele de cristal atinse, din jurul abajurelor de lampă. Dacă se netezea cu şervetul rece, sportiv, la sculare, carnea lui se impresiona ca sticla plouată cu grisul de gheaţă al iernii. Umbla ca un lanţ fără sfîrşit şi nevăzut, de care se ţinea tîrîş ghiuleaua planetei.
   De copil, urechea i<a fost fermecată de clopo; ţelul argintiu care îl însoţea pretutindeni şi care şi în odihnă îşi puncta clinchetul ritmic. Clopo* ţelul se scobora pe o scară infinită, purcedea ca din Tărie şi, săritură cu săritură, din treaptă în treaptă, străbătea văzduhul, găurea pămîntul, însoţea apele, ieşea la capătul lumii şi se întor* cea înnapoi, de*amdaratele, desfăcut ca burduful în zigzaguri al unei harmonici, strînsă ca o carte şi întinsă într<o galerie de haos.
   El şi<a căutat clopoţelul în îmbrăcăminte şi în rufărie, în buzunare şi în mîneci; îl simţea în sîn, şi clopoţelul scobora în cingătoare; căuta săd prindă la coapse, şi aluneca în ciorapi; scotea ciorapul, şi sunetul cădea în pantofi; răsturna pantoful, şi clopoţelul se ascundea în batistă. L*a urmărit săd prindă împrejurul pernelor, printre dantele şi prin cusăturile păturii mătăsoase, în pat. Clopoţelul fugea ca o corcoduşă şi se făcea nevăzut ca o boabă de mercur, pierdută printre tigheluri. Şi era din nou în fulgii perinii, la urechea omului aţipit, roşie şi cărnoasă ca măceaşa, între zulufii arămii de rugină. Omul sunător fusese un copil candid, şi ochii lui de sidef aştep*
126
           taseră zece ani ca să surprindă înfăţişarea clopo» ţelului neodihnit.
              Mai tîrziu, tocmai tîrziu, şi din ce în ce mai mult, sunetul s»a sporit amplificat. In camera de odihnă rătăcea toată noaptea fantoma sonoră, cu pieptul constelat de zurgălăi, ca de nişte candeli şoptitoare. Un sunet amănunţit de bijuterii număi rate, strînse, puse în sac şi iarăş deşertate şi număf rate din nou, se petrecea pînă la revărsatul zilei. Omul se obişnuise cu această conlocuire şi, din cînd în cînd, îşi apostrofa cu bunătate fantoma:
              —     Lasă<mă să dorm. N»ai mai isprăvit, bunică? îi plăcea s㻺i închipuie că bunica lui mai tră» ieste şi că, în toiul nopţii, trezită de mîhniri şi de păreri de rău, îşi mîngîia podoabele, de aur şi platină, cu care strălucise în tinereţe. Zgomotul se subţia pînă la fuior şi se diviza pînă la pulberi, rămînînd întotdeauna din zgomotul precedent un zgomot mai moale, umbră de umbră, rămă» şiţe de resturi, scamă de scame.
             Pe scara din copilărie a clopoţelului sferic, se scobora, la maturitate, un ban de aur, în echilibru pe muchie, animat de»o propulsie străină, dar stă» !          pînit şi de o mişcare de sine. în marginea unei
           trepte, aurul se putea opri o secundă, înnainte de
I          a;şi da drumul pe treapta următoare. Se întorcea
           ca pe ax, creştea ca un cerc, părea că se gîndeşte, şi se pogora la vale, sfărîmat în mii de inele, în goană accelerată, ca o cloşcă sculată brusc, de subt penele căreia izbucnesc, descoperiţi, puii *          galbeni şi aleargă. Şi, ajuns în prăpastia scării,
           învîrtită ca un burghiu în fundul unui puţ, aurul cădea în puşculiţa citernei, cu un ecou hohotitor de tezaure şi catacombe.
              Omul îmbătrînea fără s㻺i poată modera or* chestra, în care acum cîntau sute de cimpoaie şi contrabasuri, mii de pianine, drînguri şi Eaute mici, privighetori de abanos, cintèze de alamă,
127
orgi şi piţigoi de coarde. începuseră să cînte de jurîmprejurul lui şi lucrurile care nu au vibrat niciodată, însufleţite ca să<l bucure şi săd mîngîie: lutul şi buşteanul. Pietrele dure, şi colţuroase şi nesimţitoare, se mişcau pe o parte, se deschideau ca nişte ouă şi ca nişte cutii cu balamale şi capac, şi din fiecare piatră se ivea fie o pasăre, fie un şarpe alb, fie un pitic, fie o domniţă, care cîntau şi se întorceau în piatră, întovărăşiţi de ţînţari galbeni şi de fluturi brumării.
URIAŞII
   La început erau uriaşii, pasările, dobitoacele, pădurile şi oamenii. Nici o fiinţă nu era măruntă, căci Dumnezeu voi1 a să arate puterea lui, dar şi să vadă bine făpturile de pe pămînt, cînd se uită din ceruri la ele. Şerpii, rîmele, şopîrlele nu se ascundeau, căci nici îvaveau de ce să se ascundă, nici loc destul de mic pentru pitire. Şarpele era cît Dunărea de lung.
   Animalele toate mîncau iarbă, iarba creştea tot anul, nu era iarnă, şi omul se hrănea cu poame. De ce s<ar fi ascuns unele de altele, dacă nu era nici o primejdie? Gustul că se mănîncă făpturile între ele a venit mai tîrziu, cînd firea s*a răzvrătit şi s<a stricat, şi a rămas stricată.               p , ,
   Dar de prea mult bine şi oamenii şi dobitoacele s*au săturat şi, neavînd ce face, decît să mănînce şi să doarmă, sau supărat că sînt supuse lui Dum< nezeu şi au voit să ia locul lui.
   Întîi, omul, neputîndu*se luptă cu el, a început a prigoni animalele, ca să şi le supuie, pînă va veni şi rîndul lui Dumnezeu.
   Dacă şarpele era cît un rîu, dacă vulturul era cît o jumătate de cer, omul era cît cele mai înnalte turnuri de azi. Avea, după măsurătoarea noastră, j8o de coţi pînă la cap, capul de 60 de coţi, braţele şi picioarele de 100 şi 180 coţi, şi spinarea îi era lată de două ori cît temelia unei biserici. Un om ca noi nu s<ar fi putut urca pe un om de atunci,
129
 nici cînd sta culcat, decît cu scări înnădite şi răzi* mate de colţul umărului aceluia. Numai copiii oamenilor de pe vremuri erau cît Curtea*de*Ar< geş la născare, şi creşteau iute şi nu mai mureau. Că nici moartea nu fusese încă.
   A fost şi înmulţirea uriaşilor o pricină de trufie, văzînduise mulţi şi venindu*le ruşine să fie supuşi de un singur Dumnezeu, de care tre* buiau să se şi roage cînd le venea o poftă de ceva. « Ce să ne mai rugăm de el ? începeau ei a mur* mura. Luăm noi singuri ce şi cît ne trebuieşte. » Dar nu puteau, lipsindude chibzuinţă, lucru care şi mai vîrtos îi îndîrjea.
   Dumnezeu auzea toate, dar îi lăsa să vadă ce fac.
   Dumnezeu le da, pe lîngă hrană, îmbrăcă* minte, după ce le dăduse bunul cel mai mare, pe care un gheomotoc de pămînt, cum fusese omul întîi şi*ntîi, putea să*l capete: viaţa. Imbră* cămintea omului era mai frumoasă ca răsăritul şi ca apusul şi ca mantaua de zale a lunii, şi făcea parte din pielea lui, ca arama, ca aurul şi argintul. Creştea şi se înnoia singură, de două ori pe an, ca să fie totdeauna proaspătă, parcă scoasă nouă din dulap. Şi omul nici nu se ostenea să spele, atît era de fericit. Vîntul, care a rămas şi pînă în ziua de azi, dar cu alte însărcinări, trecea peste veştmin* tele lui ca un burete înmuiat în metale şi răcoare şi*l şlefuia dormind, făcîndu*l ca oglinda. Şi nu era nici praf, nici noroi, că şi pămîntul era curat şi lucea ca sticla, ca să nu păteze pe om şi dobi* toace, înveştmîntate şi ele ca florile bogate şi bine mirositoare. Deschideau âripile să zboare şi îmbăl* sămau văzduhul cu miresme frumoase.
   După răzvrătire, Dumnezeu i*a dat omului ţîn* ţari, muşte, purici şi păduchi, şi a pus în limba lor otravă, ca să*l muşte cînd le va supăra, şi ghimpi, ca să*l înţepe şi cu spatele. A dat vitelor
130
coarne, ca să*l împungă (el a născocit blestematul cuţit), şi măsele, ca să*l apuce şi zdrobească.
   Oamenii s<au învoit să se pregătească a năvăli în cer, bătîndud cîtva timp cu gogoloaie, spărgînd soarele şi luna, ca nişte geamuri, şi, prin găurile făcute în Tărie, să poată cotropi. Dumnezeu îi lăsa şi se uita la ei din depărtările lui. Ei adunară zeci de ani, poate că sute de ani, strînşi laolaltă, bolo* vanii risipiţi pe toată faţa pămîntului. Pe mai multe feţe ale lumii ei clădiră astfel, cu încetul, movili şi măguri de firimituri de lut, de pe mar* ginea apelor, frămîntate, stoarse şi făcute boţ. Cînd te gîndeşti că o palmă de uriaş era lată cît un sat întreg, e lesne de închipuit cît mu* şuroi lua o dată şi ce gol făcea în albia unui rîu, scormonindud cu pietre şi nisip.
   într*o zi, şirurile de bolovani clădiţi pe lungimi de pustietăţi nemăsurate, pînă la cer, fuseră, după socoteala uriaşilor, gata. Ei se adunară să înceapă bătaia cerului cu lespezi şi se împărţiră pe vîrfu* rile cele mai înnalte. Cei de jos, aşezaţi pe rînduri, porneau bolovanii din poale, aruncaţi din mîini în mîini, pînă sus, unde cei mai vioi dădeau de<a zvîrlita, caremcotro, ca să nimerească din mai multe, părţi. Bolţile trebuiau dogite. Ca să ştiţi ce erau măgurile mari şi înnalte, trebuie să vă spui cît acopereau ele pămînt şi cît erau de late: cale de zece zile, umblată cu armăsarul pe fugă, puteau să o străbată, dacă ar fi fost loc prin grosimea lor. Iar lungimile le erau cît o cale de două* sprezece luni trecută cu cîte doisprezece telegari; că începeau unele nu ştiu de unde şi luau sfîrşit la Marea*de*peste*Mări.
   După ce fuseră astfel adunaţi în cete uriaşii, începu dezamăgirea, la care nu s*au gîndit. Cu cît se apropiau de cer, cu atît cerurile se depărtau mai mult, încît, de le*ai fi luat la ochi de jos, totuna era, — bolovanii împrăştiaţi nu ajungeau nicăieri.
131
   Au bătut în gol o săptămînă întreagă şi n<au nimerit mai departe, după statul nostru, decît găleata cu apă pe care o aruncăm după cîinii la gîlceavă. Nu se cunoştea nimic. Aţîţaţi de ne» izbîndă, uriaşii se sfădeau între ei, că n»au văzut, ca nişte proşti, destul de bine, şi, întîia oară de cînd îi făcuse Cel»de»Sus, ei se loviră unii pe alţii cu bolovanii cît nişte morminte, se apucară cu unghiile de gîtlejuri, se îmbucară şi se rupseră de ceafă, sfîşiaţi de pmtece cu dinţii.
   Dumnezeu putea să rîdă, dar nu a rîs. Putea să*i mustreze, şi nu i<a mustrat. Putea să le vor» bească uriaşilor, din cerdacurile împărăţiei lui, dar nu a binevoit. Ar fi cerut uriaşii iertare, dar nu orice faptă poate fi iertată, — şi odată iertată, tot rămînea duşmănie.
   Dumnezeu dete poruncă măgurilor şi cetăţilor, ridicate împotriva lui, să se împietrească, şi s»au împietrit: munţii de azi. Şi mai porunci mărilor şi tuturor apelor să se umfle şi să dea pe dinafară. Ele zile întregi se revărsară, izvorîte neîntrerupt. Din uriaşii înghiţiţi de vîltori rămaseră numai cîţiva, într*un ostrov neînvelit de ape. Şi după retragerea valurilor în ălbii, o pătură moale de nămol gras acoperise pămîntul, aşternută peste toate vietăţile de pîn»atunci, înmormîntate adînc.
   Dumnezeu dete poruncă, numaidecît, ca tot ce rămăsese viu să se chircească, — încît uriaşii s»au făcut mici de doi coţi, ca noi, şi toate pasările şi vietăţile scăzură la micşorimea puiului ieşit atunci din găoace, ba poate chiar mai mici.
   —     N*au voit să fie fericiţi în lene şi îmbelşu» gare. De azi încolo pomii nu vor mai rodi fără muncă, şi iarba va creşte unde va voi ea. Am văzut, mai zise Domnul, că oamenii, cînd nu mai au ce face, se răzvrătesc. Le*am trimis ţînţari şi muşte ca să nu le mai lase tihnă, siliţi să se scarpine, şi să fugă de oriunde ar fi căutat să se ascundă.
 132
Cînd s<ar simţi mai obosit omul şi s<ar crede mai îndreptăţit să se odihnească într<un loc de pace, atunci să vie ploşniţa nevăzută şi săd ciupească.
   De atunci încoace tipicul uriaş a fost înlocuit cu tipicul mic, din zilele de totdeauna, care nu dă voie omului să crească peste o măsură, nici să trăiască tînăr şi voinic cît ţine timpul, ba fost omului măsurată şi viaţa şi i s*au trimis tot felul de boli, ca să aibă de lucru mereu şi să nu stea. Tot de atunci au început oamenii să moară.
   Şi Dumnezeu nu s*a mai uitat niciodată, de atunci, la ei, căci nici nu>i mai zăreşte de piper» niciţi ce sînt. ba lăsat în luptă cu pămîntul, cu vremea, cu iarna, — pe care a făcut<o tot atunci, — cu ârşiţa şi zăpuşeala, după ger cumplit. L«a dez< brăcat şi ba lăsat gol, silindud să/şi facă singur straiele, dacă veştmîntul nemuncit fusese rău.
   Şi omul se luptă tot timpul cu ceva, cu ceva mărunt, de seama lui, şi îşi petrece traiul fără nici o mulţumire deplină.
        NĂVODUL DRAGOSTEI
   în pustietatea şesului de nisip, trăia un pescar tînăr, care lucrase zece ani la un năvod. îi făgă* duise fetei, pe care o iubea, dintrmn bordei, să*i puie inelul căsniciei în degetul al doilea, de lîngă degetul mic, în ziua cînd va fi năvodul isprăvit şi cînd va fi fost prins, în mare, peştele de aur, cel cu neputinţă de vînat în bărci.
   Acest peşte uriaş se apropia de ţărmuri. Fusese văzut din vremile lui Homer, răzvrătind valurile, spintecate, la răsăritul soarelui, cu pieptul. Pes< carii pustietăţii povesteau că el făcuse parte din herghelia de moruni a împăratului Negria, şi că scăpase din grădinile din mare ale împărăţiei puţin timp înnaintea lui Hristos.
   Năvodul fusese urzit, nod cu nod, ochi cu ochi, de singurele mîini ale Pescarului îndrăzneţ, ajutat de o suveică de os lustruit, şi reţeaua lui acoperea un judeţ întreg de pustietate. întins între răsărit şi apus şi între miazănoapte şi miazăzi, părea un vînt în odihnă, culcat pe nisipuri. Ca săd măsori între margini, era nevoie să mergi cîteva zile pe genunchi, străbătînd cîte un nod şi scurtînd cîte
o  sfoară.
   La ziua hotărîtă, în ajun de Paşte, pescarii din lungul ţărmurilor mării trebuiau să apuce de năvod şi săd scufunde în talaze, printre luntri. Se petrecu însă ceva nemaipetrecut : marea fugi din margini, lăsîndiuşi mătcile scorburoase goale
134
şi tîrînd cu ea, dedesubtul zărilor, avuţiile vii din adîncuri. Pescarii, blestemînd Pescarul, mutară colibele şi bărcile întrsaltă ţară şi, odată cu ei, porni pe spinări şi coliba fetei îndrăgostite, ai căreia ochi nu se mai puteau dezlipi de frumu» seţea năvodului zadarnic. Dumnezeu se împo* trivise voinţei răbdătoare a feciorului îndrăgostit şi pedepsi nesocotinţa gîndului de a prinde marea cu un păinjeniş.
   Zile multe şi timpuri multe, Pescarul fu zbuciu; mat de altă neodihnă, umblînd pe fundul mării uscate, pardosită cu sidefuri şi fildeşuri trandafirii, de scoici. Pentru că se născuse cu patima ispră* vilor grele, pescuitul scrumbiilor şi al peştilor de blid, care îmbogăţeau pe negustorii de crîmpeie, de frînturi şi de fărîme, nud ispitea. Şi acum, dîndu»şi seama că a căpătat, zestre neaşteptată, învierşunarea Celui*de*Sus, care, nebiruit, ha ales pe el duşman dintre oameni, fără să se mîn; drească, ci smerit, însă iarăş hotărît, porni la o ispravă nouă.
   « Voi ridica o clopotniţă din nisipuri către ceruri, ca să străpung văzduhul turtit al şesului pustiu şi să rămîie străpuns. Şi dejacolo, de sus, voi căuta dragostea mea, care şua purtat colibă departe, dincolo de întîia zare mută şi oarbă. »
   La clopotniţa lui, Pescarul a muncit tot zece ani de zile, fără scule şi fără ajutoare, dezgropînd stîncile cu unghiile şi mişcîndude din loc şi întor* cîndude cu umerii şi cu opintirea, pînă ce le<a învăţat să umble singure, şi singure să se aşeze la locul socotit, poruncite de gîndurile lui. Străduin; ţele şi rănile dobîndite i*au frămîntat carnea din nou, făcîndu<i*o de aramă, iar însufleţirea lui a dat viaţă lespezilor, bolovanilor şi nisipului, care
 i se supuneau ca nişte cîini şi ca nişte furnici. Pescarul descoperise înţelegerea cu pămîntul şi graiul nesimţit cu auzul al tăcerilor şi al uitării.
135
   Se auzea către mare că vînătorul de unde, care se lăsase de pescuit, încearcă o cutezare nouă, şi luntraşii, îndătinaţi cu gîngăniile mici ale undiţei, au rîs în bordeiele lor crăcănate şi pline de fum de peşte fript. Ei erau înţelepţi pentru că stăruiau într»o muncă veche, făcută de veacuri la fel. Cînd se ivi temelia, ei se apropiau duminica de singuratecul ziditor, neînţelegînd ce sfîrşeşte, dar pricepînd ca începutul pornise. Din duminică în duminică, turnul creştea încet, de c.îte<o palmă. Mai tîrziu, pescarii se adunau în fiecare seară, de departe, ca săd zărească sporind cu o palmă pe zi.
   Adîncit în zidirea lui, ziditorul nu văzuse că se ivise în pustietate pizma şi că fiecare piatră cît pumnul era însoţită, în ducerea ei pe muchiile clopotniţii, de necazul foştilor tovarăşi. După ce păretele pătrat se ridica de un stat de om, ziditorul aducea pe braţe şi potrivea la rînd, pînă la un stat de om, treptele de piatră roşie, ca să arate mai tîrziu şacalilor urmăriţi de hienă pe scara clopotniţii că scara fusese udată cu sînge. « Are să cadă de pe creastă, se gîndeau privitorii. Treapta cu care suie, se gîndeau ei, are să<l răs» toarne. » Dar ziditorul nici nu a căzut de pe crestele mereü înnălţate şi nici nu s*a răsturnat. Minunea amănuntului s<a săvîrşit zilnic, zilnic aşteptată să doboare pe ziditor, şi minunea în/ treagă a fost gătită într»o sîmbătă, ca munca Domnului, care s«a odihnit în ziua a şaptea.
   Ziditorul a căutat din turn împrejurul lumii, şi a găsit marginile ei şi marea, care fugise, şi coliba dragostei, strămutată. Trecuseră zece ani ca zece veacuri şi ca o zi. Pescarii se uitau Ia clopotniţa pustietăţii, de jos, îmbrăcaţi de duminică, în cămaşă albă. îmbătrâniseră toţi, şi mulţi din foştii flăcăi se apropiau frînţi pe cîrji, posomoriţi şi amari, privind în sus de<a curmezişul, ca nişte găini. Ruşinată, se arătă şi iubita, din nisipuri,
136
ascunzîndu«i faţa, învechită de tristeţe, cu palma, şi neputînd să<şi tăinuiască pîntecul, învolburat subt cingătoare, şi care îi da înfăţişarea, la umblet, a broscoiului de mucegaiuri. Ziditorul tresări.
  Dar către seară, pe cînd se ascuţeau cremenile de argint ale stelelor albe, el văzu şi năvodul, pe care îl uitase, zburînd, întreg şi întins şi împo> vărat de plumbii de pe margini, la ceruri. Şi stelele se prinseră de zalele lui.
        CÎNTAREA CÎNTĂRILOR
   în visul meu fusesem un vîslaş cu pielea cară» mizie, înnegrită de arşiţa mării şi de vînturi. Obosit, pe la prînz, de pescuit, mă culcam în barcă, aşternut între forfota mării şi furnicarul luminii, şi în visul meu visam încă o dată, îndoit, întrmn vis mă legănau talazele, şim visul celâ< lalt, — cuprins în visul cel dintîi, ca un clopot mai mic în vocile unui clopot mai mare, — treceam de mare şi nemărginiri într*alte nemărginiri. în cîn* tarea liturghiei vine şi cîntă din depărtări un glas de fată, care/şi întinde trîmbele albe, ca nişte poteci de lună, de*a lungul rîului dintre iarbă: eram un vîslaş ostenit şi eram un cîntec de fată, şi visul meu se întorcea între amîndoi, ca un fum şovăitor.
   în luntrea mea cu vîslele părăsitem voile apei, am ademenit o fată mai neagră decît mine, al căreia alb al ochilor împestriţa negreaţa ei ca două paftale cu zmalţuri. Am furat*o malurilor cu un descîntec, şi cînd a intrat în barcă, pogo* rînd din treapta pămîntului în chivotul meu, am văzut<o înnaltă şi goală. Ea purta, drept orice veştmînt, un şir de mărgăritare încolăcit de şapte ori împrejurul 'grumazului şi jucînd ca şapte şira* guri largi pe sînii ei cu mărgăritarul negru. La încheieturile mîinilor1 purta mărgăritare şi, tot aşa, învîrtite de cîteva ori, şi la picioare, pe glezne. Şi pe carnea ei, ca tutunul negru, părul, mat ca iasca, era galben.
   —     Părinţii mei m<au făgăduit, spunea străina, unui neguţător de miresme din pomi, stăpînul unei păduri de smochini, de banani şi de poame de foc. L<am văzut luînd cu mîna lui din livadă portocalele aurii şi înfăşurîndude în foi de hîrtie de mătase, aşezîndude încet în cutii şi încărcînd luntrile vîntului cu ele. Vreau să dorm în livada lui, să muşc rodiile şi piersicile şi să alung cu sîmburii şerpii de zmarald, printre cactus. Are cămile, elefanţi şi covoare, de poate înveli cu ele prundişurile de nisip de la Smirna în jos, pe toată marea pînăm Fenicia veche.
   —     înnainte de a te închide în cartea groasă a Scripturilor, ca o floare, te<am prins în luntrea mea, fecioară, şi am îndreptat cîrma către miazăzi, spre zarea singură şi sălbatecă a mării. De*ai zbura ca ibisul şi de<ai înnota ca peştele<săgeată, nimic nu te mai poate scăpa din vraja luntrii mele, care pluteşte prin vis. . . Ia te uită. . . Visul meu te<a aiurit ca o beţie, ai uitat şi pămîntul şi făgăduinţa şi ai venit să mă îmbraci cu mirosurile tale mai proaspete decît ale lămîiului, sări apropii de ochii mei înflăcăraţi ochii tăi de zmarald, — atît de mult, încît să<mi zgîrie pleoapele genele tale. Mireasa Cîntării Cîntărilor! buzele tale sînt ca zmeura, şoldul tău e ca o tigvă moale, plină cu lapte nou de căprioară, omuşorul urechii tale ca o ţîţă e, de ciută, sudoarea ta miroase a tămîie, umezeala gurii tale e ca o rouă caldă, cu gustul de măceş. Neamul tău îl mărturiseşte mierea cu care ţi*s linse subsuorile toate. Podoabe, mai pre> ţioase decît inelele şi brăţările care ţi le<ar îngre* uia, sînt degetele tale, braţele tale ca nişte şerpi cu cîte cinci capete de opal. Cînd lemgenunchi pe pieptul meu păros, degetele tale parcă s*ar ruga. Ţi*ai adus carnea fară oase la pipăit, ca o scrumbie neagră. Sfărîmă<te, furtună, peste noi, fulgeră, mare, des, şi tu, luntre, nu te mai opri!. . .
139
   Pemcetul, visul meu se făcu visul ei, şoldurile ei se făcură şoldurile mele, gura ei se făcu gura mea, — şi, încordat, se zmunci şi se rupse şiragul mărgăritarelor de la grumaz, risipindu*se în Iun* tre. Luntrea nu s*a mai oprit niciodată în visul meu, lăsînd să cadă dintr*însa în mare, din cînd în cînd, mărgăritare. . .
BĂTRÎNII DIN INSULĂ
   în Insula Trandafirie a Mării de Aur, se ivise, din ceruri sau din pămînturi sau ape, o păreche de tineri sfiioşi, un băietan negricios, cu sprîn» cenile îmbinate, şi o fată cu cosiţa ca firul de soare, care umblau goi şi se jucau printre ierburi păroase, cu tăria tare.
   Insula Trandafirie este locul adevărat, în care s*au născut, — din ceruri, din pămînturi sau ape,— cei dintîi oameni ca noi. Deosebirea dintre ei şi tot ce mai fusese era că omul, cu toate că subţire şi înnalt, adică supus căderii de la sine, s*a sculat deodată, drept, în picioare, şi a mers pe punctul cel mai îngust al trupului său, ca o arătare ciudată. Tălpile lui erau satinate, şi el însuş s*a numit pre sine Fiul Plopilor, mirat, fără îndoială, de înrudi; rea făpturii lui zvelte cu făptura copacilor încre* meniţi, — sălciile — de*a lungul rîurilor, plopii — în dreptul soarelui, şi cedrii — pe margini de rîpi, — ascultînd murmùrele din adînc.
   A fost în timpurile acelea neînchipuite, urzite cu frumuseţi de basm, în care s<au desprins din tipare şi s<au lepădat de osînda pămîntului robii rădăcinii, tîrîtori mai nainte ca dovlecii şi slobozi numai pe măsura vrejului, ramurii şi tulpinii. Pasă* rile au putut străbate văzduhul, plutind pe âripi, fiinţele dezlipite din mîl şi*au putut alege un drum.
   Pe om, de atunci îl poartă o putere deosebită, care lipseşte încheieturilor lui numeroase şi moi.
141
Uitaţi*vă la el, mergînd ca o făclie şi întrupînd linia verticală. Zadarnic i*aţi răzima de părete cadavrul: din firea lui plutitoare a pierit, în ceasul morţii, cumpănirea. Mortul cade în ge< nunchi, se rostogoleşte, se surpă; arcurile şi<au pierdut tonul nevăzut, ca orgile nemaiatinse de mînă străină.
   Jocul primilor oameni, de care povestim, din Insula Trandafirie, se prelungea, cu mari odihne de visare şi somn, de*a lungul şi latul ţării ieşite din talaze, adormind alături de un izvor şi trezit în leagăne de trestii şim legănarea pomilor îmbel* şugaţi. Trupul scînteia, trecînd printre plante, de o pată de soare, gonită de o pată de umbră, ca o ramură curgătoare, şi în jurul capetelor înflăcărate licărea cercul unui nimb. Şi jocul li se sfîrşea mereu şi începea neîntrerupt şi nesăţios, încît geamătul şi oftatul crepuscular umpleau insula şi pădurea, ca un parfum făcut pentru auz. Pe subt smochini, ei s<au înmulţit cu timpul, muş< cînduişi sînii şi înfrigurîndu«şi coapsele urzicate fierbinte. Iar sînul cu mura neagră al primei mame a fost văzut hrănind, în lumina fără margini a lumii, cîte cinci, şase prunci deodată, dolofani şi naivi ca nişte mistreţi, născuţi peste an. Degetele lor, — scurte, boante şi groase, — morfoleau ca întrsun aluat darnic de lapte, şi nasul cîrn, înfundat în ploşti, se înnăbuşea de guiţat şi plăcere.
   într*o zi răcoroasă, familia toată scoborînd în luncă, ochiul lui Dumnezeu a numărat patruzeci şi doi de copii, din care patru urmăreau convoiul pe buşi, zgîriaţi de zmeură şi mîngîiaţi de pier* sici pitici. Şi ochiul lui Dumnezeu clipi blajin, de un surîs, căci Dumnezeu, care mai tîrziu a vorbit mult şi în multe limbi, s*a sfiit atunci să grăiască şi s<a ascuns, mulţumit, după munţi, ca un tată bun. Şi âstfel, toţi pruncii crescură nebotezaţi, ca nişte păgîni adevăraţi, însă frumoşi.
142
   Cum şi de unde s»a putut arăta calul înna< intea lor, nu se ştie. Adevărul este însă că le»a ieşit întru întîmpinare calul, căruia i se urîse pe undeva, în vreo peşteră, şi că ceata omului a rămas uimită de fiinţa şi de strălucirea lui. Apropiindu»se, zîmbind şi el şi mişcîndu<şi nă» rile a bucurie, copiii i»au dat merinde cu floare. Părinţii bau bătut dulce pe spinarea lucie şi neagră.
   încălecaţi şi culcaţi pe spinarea lui şerpuitoare, oamenii Insulei Trandafirii putură merge departe, în inima şi pe marginile fermecate ale ţării necunoscute. Cu el au suit catapetesmele pînăm piscuri şi au scoborît în văile întunecate, de unde ies în privelişte rîurile neodihnite. Au cercetat pădurea maimuţelor, care ùau alungat cu migdale şi nuci. Au tăiat de<a curmezişul codrul cu mii de culori, al papagalilor cu voci de păuni şi curci. Şi au cunoscut peşterile scorburoase, cu fluturi mari, de catifea, cu libelule şi străvezii efemere. Au văzut ţapii sălbateci, ciutele delicate, elefanţii cu coada la cap, şi, dintr»o călătorie depărtată, au adus cu ei o vacă de zimbru blajină, cu ugerii grei. într»alte călătorii au învăţat de la vùlturi să înjunghie şi să fure — şi au făcut vulturi din» tr»o creangă îndoită, şi ciocuri din săgeţi. Şi atunci au prăsit în preajma bordeielor şi cîini cu urechile ciulite. Şi viaţa de noi învăţături şi de-agerimi ale minţii a durat pînă ce calul a căzut şi a murit...
   Ei nu ştiau, în Insula Trandafirie, că poate calul muri, că se poate face moartea de la sine, că este viaţă şi că este moarte. Moartea calului s»a petrecut în ziua cea mai frumoasă, cînd de dincolo, de peste izvoarele de aur, începuseră să se arate pasări mari albe, în ispita zării, fluturînd în stoluri. Calul s»a culcat ca un om şi a rămas nesimţitor.
   Întîia oară viaţa încerca durerea deznădejdii şi întîia oară părinţii şi copiii au plîns, şi în pîlcul
143
lor numeros li s<a nălucit că sînt singuri şi dez» moşteniţi. Şi pentru că ceata lor îşi croia drumul pe marginea rîului liniştit, i<a ispitit gîndul să se uite în el mai afund.
   Şi în oglinda curată a împletitelor ape, ei au zărit patruzeci şi patru de bătrîni. . .
                PASTEL
                  Cum s-au întîlnit cărturarul şi omul în grădina cu basme
   In fundurile gospodăriei, o casă, depărtată de toate florile şi de toţi pomii şi copacii, părea în* tr*adins împresurată cu o bătătură uscată, fără nici un crîmpei de iarbă, un pămînt văros, o pătură de colb. Unda lacului tremura tocmai devale, şi doniţele goale făceau o jumătate poştă de drum, şi pînă la izvoare se dogeau de arşiţă. Către seară apa ajungea, la conac, fierbinte, şi trebuia să treacă o noapte peste doage ca să se răcorească. încolo, în jos, jucau horele, se fugăreau cîinii cu copiii, şi cîntau, seara, ca nişte cimpoaie, harmonicile din sat. O aureolă de ţărînă albă, răscolită de vîntul arzător, învăluia casa cărturarului, închis cu cărţi multe şi caiete, de un veac.
   El aflase de viaţă citind, şi se îndoia de ea. Citise că lumea e plină de flori, şi nu a crezut; citise că e frumoasă, că prietenia leagă oamenii unii cu alţii, că Adam s*a luat din dragoste cu Eva şi că au copii sănătoşi, teferi şi deştepţi, că tovărăşia prietenilor şi a soţilor durează cît ţine şi viaţa, că despărţirea de dimineaţă aduce bucuria întoarcerii de la lucru, la scăpătat, că oamenii se întăresc unii printr*alţii, şi nimic nu a crezut. Toate le*a citit în cărţi camtr*o oglindă întoarsă şi le<a deprins răsturnate şi stînd cum stă litera cărţilor îngropată în hîrtie. Dar şi stîlpul, bătut
145
în pămînt cu piatră, ca să ia de la ea putere, putrezeşte.
   Cînd a isprăvit cărţile, cărturarul a scris şi el cărţi, dumicînd gîndul şi belşugul lor de spice frumoase şi seci, şi l<a prins timpul, i»a îngreuiat umerii, i<a povîrnit spinarea, luciul ochilor obosiţi a pierit în hîrtia mată, n;au mai avut pîinea şi apa din urcioare gust. în toate ale gurii, ca şi în cele ale sufletului, se frămîntase un aluat cu tărîţe şi paie. Lucrurile trăiau fără culoare, şi acre» Iile li se risipiseră pe nesimţite, împrumutate unele cu altele într»o tonalitate de mucegai uscat. Oamenii pe care/i cunoscuse, străbătînd pustietăţile lui la întîmplare, i se păreau găunoşi, stricaţi în miezul sufletului ca nucile, cu viermele înlăuntru. Îmbrăţişarea era inanimată, şi braţele se ridicau să4 cuprindă, ţepene din încheieturi, ca la păpuşile de cîlţi. Surîsul era mincinos, suspinul contra» făcut şi durerea imitată, învăţată la teatru. În ce mai putea să creadă?
   Îmbătrînit fără vreme, cărturarul s»a îmbolnăvit şi era aproape de agonie. Singurătatea şi*a simţit»o de»abia atunci. între cărţile lui, clădite pînă»n tavane, s/a văzut închis ca într»un turn de cetate, cu trei gropi în sus, una peste alta, gropi de cărţi rînduite pe muchiile scrise cu aur.
   Suferinţa lui adevărată nu fusese scrisă în nici o carte: fiecare om suferă, într»un fel al lui, de o suferinţă care n«a mai fost, după cum fiecare arbore se desfrunzeşte în felul lui. Ar fi strigat un nume de om în clopotniţa lui mută, şi nu era cine să»l audă. O slugă veche, nemulţumită, îl înjura din cerdac, şi cărturarul, auzind, nu mai putea să răspundă. Gemea, şi geamătul lui nu era cine să/l cunoască şi să i/l aline.
   Atunci, s»a arătat din lumea toată un om, un om care muncea pămîntul în brazdă. Auzise că zace cărturarul. I»a spus: «Jupîne, mi»eşti drag
146
pentru că acum, întîia oară, ai început să trăieşti: pînă acum ai citit. Sînt mîhnit că vii atît de tîrziu la viaţă şi că trebuie să o descoperi în ceasul cînd era să o pierzi. îmi plînge inima de tristeţea dumi* tale şi vreau să înţelegi că te iubesc din dragoste fără prihană. Am şi eu cărţi acasă, dar nu am numai cărţi şi nu citesc numai în ele, — am şi bucurie în chiliile mele. Copiii sînt alături de mine, femeia îmi stă la căpătîi şi<mi cîntă, am flori, pasări şi vite şi ne*am înfrăţit cu toţii. Venii sări aduc sănătate: zece cuvinte şi o*mbrăţişare. Dumneata nu eşti bolnàv, eşti numai amărît şi nu ştii, şi strivit în cărţi ca o frunză de ierbar. Niai avut prietenie, n;ai avut dragoste, n>ai avut încredere şi copilărie în inima dumitale. Scoalăite şi vino la noi în livadă, să te primească iezii, caprele şi viţeii şi să citeşti în ochii lor alte litere decît cele cu care te*ai obişnuit, şi alte învăţături.»
   Cărturarul s;a însănătoşit numai cu un descîntec. Zilele lui vii începeau prea tîrziu. Ce<ar fi fost dacă le<ar fi şi trăit?
                 PSALM
    E neobişnuit să fi fost mort şi să fi înviat.
   Cîţi morţi înviază?
   Ai, după înviere, o stare morală de pribeag confuz. Un pas îl faci la noi, şi altul în Paradis, şi drumurile ţi*s croitem sus : Alpii din ţara ceea. . .
   Simţeai că experimentezi pe Lazăr şi pe Iisus. Ai murit două sute cincizeci de zile şi numai că n*ai fost înmormîntat, zăcut lîngă groapă: puţin să fi fost clintit, şi te răsturnai. Mai lipseau cîteva ceasuri, şi s<ar fi petrecut şi ultimul final, după un final pe cared trăiseşi.
   Timpul după înviere, măcar o zi, măcar o săptămînă, e un dar şi o viaţă nouă, care trebuie sorbită încet, ca un tutun tămîios. Nu te mai turbură nimic : ai trecut, — şi nimic nu te ţnai, înfricoşează. Ce poate fi mai greu ca moartea? Ei bine! ai şi murit. O a doua moarte ar fi ca lectura încă o dată a unei cărţi citite : repetiţia face materia aproape indiferentă. Mai interesează forma.
   Ce dulce ţi<este raza din fereastră, după agonie şi vis, în jilţul din dreptul luminii albastre, pe care nu ai mai văzut*o un an! Cerul e nou peste pomi: uitaseşi o sumedenie de transparenţe, şi le regăseşti, parcă într<o ţară străină, întocmită aşa ca fiece amănunt să<ţi fie nemaiştiut, într<o armonie desluşită, emoţionat ca de o muzică pînă atunci depărtată. De/abia că poţi răbda atîtea miracole şi feluri de uimiri.
149
   Fericirea fusese o vorbă caricaturală, parcă născocită de nişte naivi: acum e adevărată şi continuă. O altă fericire o întrerupe. Plutire diafană, zarea trece prin âripa întinsă. îţi pare rău că întîia viaţă era să se piardăm deşert, dacă nu mureai şi nu te întorceai întmnsa.
   Suferinţele din trecut ţi se par minime şi gro* teşti. Cum te*ai putut supăra că trăiai? Uite viaţa: adoraţie, speranţă şi bucurie. Trăiai într<o icoană roză, zugrăvită impalpabil pe o foaie de ivoriu, din Sfintele Scripturi, pusă zăloagă la Facerea Lumii. Ce te;a putut opri de la extazul permanent de a fi?
   Trebuie întîi să fi murit ca să*i dai secundei vii înţeles adevărat. Nu mai înviai, nu ştiai. Trecu* seşi prin spectacolul delicat şi n<ai aflat nimic, ca un sac de frunze uscate, surd. N*ai umblat călare, de frica telegarului şi a săriturii lui peste ceruri. N<ai fost în zbor, de teamă că nu te ţine văzduhul. Nu te<ai ridicat cu şoimii, sfiindurte de stele. Ţi;a fost groază şi de muntele care duce la luceafăr, şi de prăpastia prăvălită în adîncuri. Ce slab ai fost, tu care credeai că duci un înger în tine, — sufletul ! At îtea plăsmuiri şi parfume călătoreau prin lume, pe care nu le ştiai!
   Cînd nu mai puteai să le strici nici cu judecata tăcută, au venit oameni din tot zodiacul, să vadă: ai murit cu adevărat? Voiau să te mărturi* sească tîrziu, tăgada nemaislujind pe nimeni.
           să plîngă şi cei ce te;au tîlhărit. Dar după ce ai înviat, li s<a părut prea lungă durata şi ar fi voit unii să te omoare. Nu se mai poate, după înviere! Eşti descîntat. Nu se mai prind nici glonţul, nici cuţitul, nici otrava, nici ocara de tine. Săgeţile trec şi fug, ca printrmn nor de grindină, sfărîmate. Junghiul se rupem spinarea ta. Plumbul ţi se turteşte de frunte. Ţi*a dat
150
moartea coif, platoşă şi zale, şi spada ţi<ai lăsat«o în mormînt. Tu nu te mai aperi, nici nu ataci. Spui timpului: « aşteaptă! », vîntului: « mătură! >>, plo« ilor: « spălaţi! » şi fulgerelor: « ardeţi! » — şi ele te ascultă. Dar nici n*ai să le mai spui, căci ele devastează, iar tu ai înviat cruţător şi bun.
   împotrivitorii se tîrăsc, treptat, către moarte: nu«i împiedica, — şi nu vor învia.
 '4*
 *
             OŞTEAN JURAT
   Am chibzuit lucrul ce începe, şi, după ce a început, miam supus lui, ca şi cum fusese început de altul, şi müm îndatorat păzirii lui, ca o slugă credincioasă şi ca un oştean jurat. Nimic nu mă mai poate abate, şi drumul merge drept. Dacă slăbesc, iau puteri din stele şi din răsărit, şi binecuvîntarea ceasului mă însoţeşte. Mă ţine cineva teafăr, vioi şi biruitor. Ce mişcăm mine mişcă şim izvoare, ce răsunăm mine a răsunat şim munte, ce mă duce pe mine duce şi lumea, care<i un farmec în vîrtejurile din gol.
   Se uită steaua în fundul haosului forfotit ? De ce m;aş uita eu în adîncurile mai mari decît îmi e făptura? M<am uitat şi am închis ochii şi ffl<am aruncat ameţit înnapoi, lovindumiă de munte. Călătorul de piscuri se uită în sus, şi de pe creştetul de gheaţă întinde mîna către ciorchinii de luceferi.
   Cînd îşi ridică ochii cîinele în ochii mei, el a văzut ceva în luminile mele, care nu se văd pe sine, şi s<a bucurat. în muşchii de piatră ai cîinelui meu, scurt pe picioare ţepene şi groase, e mai multă putere decît în taur, unghiile lui sînt ca nişte belciuge, şi coarnele lui sînt împlîntate în gingii, li deschid fălcile cu sila, ca să*i văd măselele grele ca balamaua porţii de cetate, zăvoarele tari.
   L<am trimis să cerceteze grădina şi rni<a adus, înlănţuit în voinţa şi în stăpînirea lui, un om
152
voinic, de*a tăvălugul, pînă la picioarele mele. Cînd omul voia să fugă, cîinele îl dobora din spinare; cînd se pitea să se strecoare, cîinele îl răsturna cu laba; a voit săd străpungă cu cuţitul, şi cîinele ba măcinat pumnul care strîngea plă# şeaua, troznindu*id ca o cataramă spartă.
   Am judecat tîlharul în pragul casei, şi cîinele aştepta hotărîrea.
   —     Du<te, vezi<ţi de drum şi vindecă*te, omule, de sînge. Iar tu, credinciosule, lasăd să se tîrască, cum o putea, pînă la drum.
   Cîinele a ascultat. Am stăpînit puterile lui numai cu un cuvînt. O vorbă îl oţărăşte, şi o vorbă îl îmbată. Talpa lui de fier e de mătase, şi trupul lui de plumb se face ca de fum.
   Gîndul e vorba care mă îndulceşte pe mine, Doamne. Şi gîndul meu vine de la tine, pentru cîinele tău sălbatec şi blînd. . .
   Orice mi s*ar întîmpla, gîndul dezleagă strîn» soarea şi desface verigile groase ale lanţului meu. Cum să nu cred în izbînda lucrului meu?
   Cîntă, suflete; zboară, suflete; licăre, sufletul meu!. . .
             COMORILE
   Stai de vorbă cu tine mai des, omule, fricosule, nebunule!
   Tu ai o cartem sîn, pe care nu o citeşti. Tot omul se naşte cu cartea lui în sîn.
   Rupe*o din cămaşa ta, unde a prins rădăcină nezmulsă. Nu o lăsa necitită, căci se întunecă lumea şi nu mai poţi cunoaşte slova. Cauţi cartea altuia, şi a ta îţi rămîne străină. Răsfoieşte«o la timp, înnainte ca limba ei să treacă şi să o uiţi.
   Pune*o colea pe masă, rupe*i peceţile, dezli* peşteri foile tencuite, desfă<o. Ţi«a fost dată învă* luită într;o pînză de plumb. Cartea ta are patru cotoare. Cu băgare de seamă întoarcem pe latura bună, ca să nurti zboare foile cînd le vei despica şi ca să<ţi rămîie adunate la o cusătură. E Sfînta Scriptură a ta. Fiecare ins are Sfînta lui Scriptură şi Apocalipsul lui deosebit.
   O     poţi începe de unde apuci, — de la mijloc, de la sfert, înnainte şi îndărăt. în cartea pe care ţi*o ascunzi de frică, speriat de ameninţarea şi de blestèmele celor ce nu vor să ţi*o citeşti, înţeles şurile sînt toate adevărate şi drepte; rupe rîndul sau iad de la punct, pretutindeni cade literă mare. E o carte care tot începe şi nu mai sfîrşeşte. înţeles şurile ei se încovoaie şi se întorc şi, împletite, se urzesc în orice fel laolaltă. Cum de nu ţi«ai găsit<o încă şi pentru ce fugi de ea?
   Omule, nebunule, tu poţi trage din fier cu mîna firul nevăzut care/i împînzeşte Tăria, poţi să scoţi măduva pietrei, ca un vierme din lemn, ca un melc din găoacea lui învîrtită. Strînge ere/ menea, şi va ieşi picătura ei de sudoare. De unde izvorăşte timpul? Şi timpul tău din ce loc al lui se desface, ca un pîrîu întors din matca în care s/a vărsat ?
   Nebunule, tu faci minuni fără să ştii şi nu cunoşti puterea gîndului tău. Tot ce ai închipuit este şi se face, dar te fereşti să stai de vorbă cu tine şi să te închipuieşti. Ce face noaptea din tine? O movilă zăcută. Ia potriveşte pe întuneric în lacătele tale cheile tale: sufletul are o sută de porţi, toate încuiate, dar cheile sînt în lacătele şi broaştele lor, şi tu nu le vezi în întuneric, pentru că nu cauţi în întuneric. Poartă/ţi mîna pe ziduri de;a lungul, şi ai să ţi<o loveşti de ele, şi atunci nu te înfricoşa, nu fugi; întoarce cheile şi deschide. De ce nu citeşti cartea care desluşeşte locul como/ rilor?
   Cînd ai fost slab, trebuia să citeşti, — şi cînd ai fost bolnav, şi cînd te/ai simţit şovăind şi deznădăjduit. Minunea închipuirii dă slăbiciu/ nilor tale vîrful, şi sunetul lanciei. Alunecuşul povîrnişului ţi se podeşte neted sub talpă. Boala ta piere, deznădejdea se leapădă de tine. Nu e nevoie să te sileşti, să vrei şi să crezi; a fost de/ajuns puţin: că ţi/ai închipuit.
   Şi ca să trăieşti în tine, îţi vei închipui că eşti acela care ai fi rîvnit să fii. Tu nici nu poţi să fii decît acela.