STIHURI
         }
         i
  *
       !
     j
              DOI COCOŞI
Cocoş aci, alăturea cocoş. între zăbrele Cel alb pe cel cu vargă, şi#acesta pe cellalt îl caută să*i rupă măcar un sfîrc de piele Din creastam care bate vîrtos un sînge cald.
E de prisos. Avîntul nu poate s*aibă alt Sfîrşit. Grădeaua piedici a pus atît de grele,
Că amîndoi cocoşii, cu ciocul în asfalt,
  Se pomenesc şi*aiurea, cu ochiim mii de stele.
Şi astă luptă proastă începe nencetat.
Nimic n*o să oprească odată pe cocoş De*a semtrista cu gîndul că n*ar fi încercat.
 47
     NOAPTEA
Ar fugi şi n*are drum,
Dar se face Jir de fum,
Se piteşte să se ţeasă, în păduri cu frunza deasă.
De vecii, flăcăul soare Umblăm hău să se însoare Şi o caută prin lume,
Cu inel, să se cunune.
Doamne, ce fel de răbdare Dragostea şi asta are!
Zi de zi el o aleargă Şi o place că e neagră.
Dar s*o ia, cum şi de unde? El separată, ea se*ascunde. Harăpoaica vrea să moară Şi frumoasă şi fecioară.
ADORMITA
Adormită pe plocate,
Te*ai trezit pe jumătate Şi ţi*e frică şi sfiială Că te prinde ziua goală.
Nu poţi iute să*ţi ascunzi Sînii albi, de*abia rotunzi, Nici păianjenul din plasa Cu trei colţuri, ca mătasa.
Haide, nu*ţi fie ruşine Că se uită mult la tine. Vărul soare, din livede,
A orbit şi nu te vede.
      SMARANDA
Bătrîna Manda toarce lînă.
De*abia mai vede, de bătrînă,
Dar firul ei, din cîte fire,
Nu se mai toarce lung şi mai subţire.
Nu*i vorbă că, dregîndu*şi glasul,
Din cînd în cînd îi pică nasul.
Dar picătura lui, uşor,
Se ducem caier şim fuior.
Ea nu e de cînd ştiu şi niciodată, Orice semtîmplă, întristată.
Răspunsul ei a fost mereu:
« Aşa vrea bunul Dumnezeu ».
Cu furcam brîu şi subsuoară,
O fură toţi, la tîrg, la moară,
Şi nu4 femeie mai săracă.
Nu ştie număra şi pleacă.
De*i moare una din copile,
Zice că nu mai are zile,
Dar la soroace nu pot să rămîie Mormintele fără tămîie,
Şim postul mare, deopotrivă,
Nici morţii ei fără colivă.
Cumătră Manda s#a născut Acum un veac şimn sfert trecut Şi arem viaţă cu codiţe,
Mînca4e*ar mama, încă trei fetiţe.
Fetiţa Mandei, cea mai mică,
Un piţigoi de trup, o rîndunică.
Se pierde printre gîşte şi curcani, Şi*a împlinit de#abia optzeci de ani.
Dă tot ce are, Manda, de pomană. I*au mai rămas marama şi*o icoană.
SECERA
Paroar fi căzut din cer Luna nouămtr*o livadă Şi i*au pus un lemn mîner, Ca să ţie binem coadă.
Şi cum umblă în răspăr Prin grîu zvelt ca păpurişul, Pare lunamtr^adevăr Că*şi începe secerişul.
Leana seceră şi taie,
Cinge snopii pe mijloc,
Şi din snopi clădeşte claie, Cîte cinci, din loc în loc,
Pe cînd Craiubnou, din cer, Mai tîrziu, s*a bucurat, Surioara lui de fier Argintiu, cum a lucrat.
                    LA COSIT
Zboară coasa prin trifoi Şi prin mei, lîngă zăvoi,
Oa ieşit,. flăcău vînjos La cosit, şi Făt*Frumos.
Oacheş, nalt şi lat în spete, El a luat*o pemdelete,
Şim răstimpuri, trei minute, Bate coasa şi*o ascute.
Cosînzeana, careţi gazda, Rîde cum întinde brazda, Retezînd trifoiul, meiul, Parcă scrisă cu condeiul.
Cînd cositul l*a sfîrşit, Cîmpul pare împletit,
Ca o scoarţă verdem dungi, Şi urzit pe fire lungi,
Cu izvod, din loc în loc, Floarea macului, de foc.
Şi zăvoiul tot miroase A izvor şi tiparoase.
URARE LA NUNTAŞI
O urare strămoşească: Spuneai vieţii să trăiască. Dreaptă^ spusa şi .povaţa: Nu*i nimic gingâş ca viaţa.
Să trăiască mirii noi Viaţă lungă amîndoi;
El frumos şi ea frumoasă, Două fire de mătasă Să*mpletească voia bună Cu nădejdile^mpreună.
Timpul să le fie plin Ca o butie de vin.
Să le stea noroacele La toate soroacele, în toate ogoarele Să le fie soarele.
Ceasurile să le fie Boabe dulci de razachie,
Şi necazul bucurie.
Dragostea tot viaţă este, Toatăm cîntec şi poveste,
Şi nici Dumnezeu nu are Mai bun lucru şi mai mare.
Miri, părinţi, nuntaşi, primiţi Toţi urarea: Să trăiţi!
MÎNGÎIERI
Luna toată a postit.
Lucru bine întocmit.
Că*i fiertură, că*i catrinţă Cere cuget şi credinţă.
Numai că, la socoteală,
Stă cîrligul lamdoială.
Punemn ochi ce nu se cade, Sau adaosul îl scade.
Un călcîi la un carîmb A ieşit la urmă strîmb.
Orice faci, oricum ai drege, Timpuri scurt, n*ai cum alege.
Lîna, barem, asta are,
Se mai lasă la purtare.
      DE AJUN
Darurile*o să le*aducă Un unchiaş, ori o nălucă, Vîrcolacul, pasămite. . . Cum îi voia cui trimite.
Prin vîrteje de zăpadă Moş Crăciunii vin grămadă Şi se despărţesc într*o Scorbură, caremcotro.
« Să trăieşti! » îşi zice baba, Că e gata toată treaba. Vrînd să cînte,#omj unghie Vremea întno unghie.
Dar a cam uitat ce ştie Şi*o ia lin pe psaltichie.
 /
 57
      VISCOLUL
Iată, iarna vine albă,
Sunînd ţurţurii din salbă, în odăjdii şi stihare,
A venit mîngîietoare.
Şi o văd cum îşi agaţă Ciucuriim pridvor de ghiaţă, Cum îmi pune noapteam geam Flori de care vara n*am,
Şi le coase Cu mătase.
Aşternută cu peşchire Şi tăceri de mînăstire,
Prin livadă^mi lasă dar Policandre de cleştar,
Cu un roi aprins în ele De scîntei şi de mărgele.
Vai de păcatele mele,
Astăzi pare să mămşele!
Vai de noi, ce vînt cumplit! Zece zile*a viscolit,
Zece nopţi ne*a zguduit.
Zece nopţi şi zece zile Huruiau mii de tocile, Ascuţind, printre nămeţi,
Suliţi, săbii şi săgeţi,
Că Vicleanul e cu noi,
Fără veste, în război. Zimbriim turme, herghelii, Se#alungau peste cîmpii, Armăsariim lumea largă Călcau Dunărea s#o spargă, Cu cirezile năuci,
Speriate de năluci,
Năvălind să se afunde, Aiurite, în neunde. Bărăganuri, între zări,
Coame, coarne şi spinări.
De harapnice şi bice Bolţile stăteau să pice,
Şi în huiet şi urale Stîlpii lor să se prăvale.
S#a strîns haosul să urle Tobe, buciume şi surle.
Şesul creşte, ceas cu ceas. Nici un sat n#a mai rămas. Unde#s turlele, că nu#s? Unde#s crucile de sus?
Din bisericamgropată Numai una se arată, Camtrmn cimitir pustiu,
Mai e om pe lume viu? Casa noastră, ca o moară, Face zoană de săcară Şi tărîţe de zăpadă,
Valvîrtej, grămezi#grămadă. Au pierit de mult şi stupii. Au ieşit în haite lupii,
De flămînzi, cu ochiûaprinsi. Au mîncat şi cîţiva inşi.
Cîţi au fost? Lamvălmăşeala Nu se ţine socoteală.
Cine ţine morţii minte?
Au găsit încălţăminte,
Şim ciubote cîte*o labă.
S*a pierdut şi*o biată babă. De atunci lipsesc de*acasă Un paroh şi*o preoteasă. Haita ita mîncat, socot,
Cu cojoc cu păr cu tot. Giulgiul alb, pînă depărtezi Presărat cu âripi moarte, Piţigoi şi pitulici,
Noduri parcă de panglici. Ne*a murit lîngă fereastră Şi o pasăre albastră,
Fără să cunoaştem daca Ne*a cerut culcuş, săraca.
BABA.N SAT
Babam sat face minuni,
Că descîntă cu cărbuni,
Doi cărbuni şi trei minciuni. De*orişice păs, de*orişice doare, De măsele, de lingoare,
E atotvindecătoare.
Toate poate, şi le ştie, Dînd cu bobiim farfurie. Cu o vrajă bombănită, Cînd însoară, cînd mărită, Şi dezleagă şi desparte,
De aproape, de departe. Numai pentru om sărac N*are timp şi n*are leac. De la el n*ai ce să iei Nici pentru cocoaşa ei.
 61