PE O PALMĂ DE ŢĂRÎNĂ
   POVEŞTILE BOABEI ŞI ALE FĂRÎMEI
        PE O PALMĂ DE ŢĂRÎNĂ
   Pe cîmpul dintre pomi, iarba e lăsată să răsară şi creşte în voie şi neştire. Nu trebuie turburată tihna pămîntului, care doarme şi visează buruie» nile frumoase cum îi trec lui prin somn. Cazmaua şi plugul n»au ce căuta în livada păzită de dîre de umbră şi de dîre de soare, în care joacă horbota frunzelor legănată de o adiere. Cîinii stau întinşi în jurul mesei de lucru, la distanţe alese după umbrii, şi se mută cu ea. Doarme pămîntul subt ei, şi dorm şi ei cu pămîntul: e o înţelegere între toţi, tfi te farmece unii pe alţii şi să*i legene volbura treazft, care işi închide ochii numai la înnoptat.
   !n fiecare an alte flori se ivesc să umple cîmpul. Venite nu se ştie cum, ele n»au mai fost pe la noi niciodată. Anul trecut grădina fusese galbenă de sunătoare. Iat»o albă toată: un văl de mireasă aşternut pretutindeni. Aş căuta iarba nouă în botanica lui Bonnet, care asortează plantele după frunză şi cuprinde toate buruienile din Europa, şi cu numele ei latinesc m<aş duce in botanica lui Panţu, să ui aflu pe cel ţărănesc, rumânesc.
   Mi»e lene şi lehamite de ştiinţă : nu mai vreau să ştiu nimic, vreau numai să mă uit şi să mă dau în vîntul subţire, — cu frunzele, cu trifoiul, cu bălă* riile; cu fulgii norului, care se duc lin, ca o luntre către Citera. între două rînduri de copaci se zăreşte lacul lui Bôcklin, brăzdat, în drumul eternităţii, de o barcă de fantome. Acolo e mai frig, unda
7
înnegrită a lacului e rece. Aici e cald, şi floarea cu tulpine lungi, crescute dintr*o rădăcină, aduce o aromă de cimbru crud: sfeşnice cu cîte zece* douăzeci de luminări de om sărac, închinat la icoane.
   Ce<i ăsta, ciulin ori scaiete ? Nu pune mîna să iei măciulia, care a găsit cu cale să fie carmină. îmbrăcat întreg în zale şi ghimpi, ca să*şi ocro* tească giuvaerul dispreţuit de grădinărie, îţi va sîngera degetele ca o spadă apucată, în luptă, de tăiş, zmuncită cu palma. Cine se atinge de mîn* dria lui crîncenă, izolată după o pravilă aspră? îl ocolesc de departe şi vrabia, şi gîngăniile, şi pic? tura, înnodat uscat ca sîrma şi nedecorativ, eră* cănat, iarbă a Diavolului singuratec şi deşert.
   Zeci de plante, cu floarea uşoară ca macul fra* gil, dărîmată de cum se atinge de minuscula ei batistă stacojie bondarul sau lăcusta, ridicate pe un fir de mustaţă ori pitite întrmn cuib de troscot, sînt galbene şi roşii, dar în zeci de feluri galbene şi roşii, către violet, către jar, către ceară, către palid şi aprins şi roz. Albul e întotdeauna alb, albastrul e numai albastru, verdele e în toate şi peste tot verde, ca în frunza cîntecelor plugăreşti.
   Dacă ştiinţa nu ne<ar fi stricat poezia, cu afir* marea că generaţia spontană a fost un mit, afir* mare pe care şi acum turburarea că nu ştim de unde începe viaţa şi pentru ce, o primeşte cu o rezervă intrigată, am fi zilnic ispitiţi de basmul că florile, nesupraveghiate de laborator şi ierbar, se schimbă unele întreitele de la sine şi că aceeaş sămînţă dă astăzi muşeţelul şi mîine păpădia. . .
                TRIFOIUL
   Am în fereastră un ghiveci cu trifoi. în capătul firelor lungi, pe care un miracol le ţine în picioare, se deschid cîte trei foi de fir, ca nişte umbrèle.
   îl păstrez în geam trifoiul, căci, mai bine decît altă plantă, îl văd zilnic trăind. Dimineaţa firele lui se apleacă şi rămîn aplecate către soare. Seara firele sînt drepte, şi foile s<au întors, cu o încîntă* toare pudoare. Le văd închizîndu<se şi deschizîn* ilu<se, şi această acţiune neînsemnată a unei plante nespus de gingâşe, ce<şi strînge fiinţa în faţa umbrei, şi pare că doarme noaptea odată cu pasările, cu albinele şi cu vacile albe, farmecă şi turbură.
   Ce eşti tu, şi cum ne*am întîlnit, ca să<mi dai mie iluzia, pe care spiritul o respinge, că cineva te<a făcut şi pe tine şi pe mine, şi că în faţa unui fir diafan de iarbă cărţile şi inteligenţa trebuie să capituleze ?
   Cum te bucuri tu, ca şi mine, de lumină, şi te întristezi de întuneric ? Ce ai tu, care nu mă cunoşti şi nici nu poţi să ştii dacă sînt, cu mine, care te privesc cu uimire şi necaz, fără să te înţeleg? Ce cauţi tu pe lume, şi ce căutăm noi amîndoi?
   Cărturarul te numeşte « plantă » şi<ţi zice ţie « trifoi » — şi mie « om ».
   Şi mai mult nimic.
   Fiecare cu numărul lui.
9
         CÎNTARE BUCOVINEI
      Adu»ţi aminte. . . Basmul noi l«am trăit.
 Un veac de om a trecut şi nu am băgat de seamă.
 Lucrurile scad şi cresc, vremurile s<au mutat, aleargă umbra după umbră şi suspinul după sus* pin. Noi am rămas neschimbaţi ca Dragomirna.
 Doar cel ce caută<nnapoi se uimeşte mereu de aceeaş mirare, că fuge iute timpul oamenilor care se iubesc.
 Prinşi de mîini, de<o viaţă mergem alături, şi dragostea pare la început.
 Cine mi<a spus că omului i se urăşte?
 Am fost singuratec şi nemîngîiat că nu ştiam din ce cuib să te iau. După ce te<am aflat, am străbătut zodiile nedespărţiţi. Din munţii tăi paroam plecat aseară.
 Codrii veneau cu noi, ne însoţeau apele culcate, ţara ta întreagă cu turmeleù de holde şi ca nişte cirezi cu creştetele la cer.
 De jurîmprejur, cîrjile cu steaguri, cu beteală şi panglici ale pămîntului vostru jucau din foile lungi.
 Logodna s<a petrecut la scăpătat. Cînd vreau să mai văd stelele de atunci, le găsesc păstratem
10
 ochii tăi. Curată şi neturburată ţine logodna, neîntrerupt. Tinereţea gîndului em toate zilele nouă, şi gingăşia — mai proaspătă, pe cît întîr* ziază.
   Zilele noastre adună duminicile din zece mii de ani încă neştirbiţi, pe care lumea de<abia le va trăi în timpul ce va să vie, şi în toată dimineaţa şi seara basmul începe iarăş.
   Cîteodată o lacrimă ascunsă cădea ca un mărgă* ritar pe împunsătura acului tău. Ştiam ce vis te întristează. Durerea ta era din acelea ce nu pot să fie vindecate cu leacuri şi descîntece obişnuite, îi trebuiau oaste şi săbii, ca suferinţelor din veac ale Ziditorului de altare şi hotare. într<o sută de ani, din lacrimile tale ai cusut, ac lîngă ac, sti# harul întreg de mărgăritare, cu care trebuia să te înfăţişezi la judecată.          .
   Adulţi aminte ce nu poate să fie uitat, fărîmă a Bucovinii, din care te/am furat şi te*am dus departe. Pe subt stejari şi brazi, te/am ascuns de ochiul ager al şoimilor puşi să te păzească, şi ţi<am minţit cu cîntece auzul, ca să n*ajungă pînă la sufletul tău mugetul buciumelor, care ne da de urmă, înfricoşat că poate te*a răpit întune* ricul din marginile pădurii.
   Te<am purtat pînă la plute, şi cu plutele de* vale. Caii ne»au scos în şesul mare, pe Şiret. Şi nu neiam mai temut că ne dovedesc ciorile Stăpî* nirii şi rînduiala împărătească înfrîntă.
   Adu<ţi aminte. . . Acolo, dedesubtul sălciei despletite şi arţarului ca un pom de fluturi, neiam făcut unul altuia spovedania de odihnă, ascultînd veşnicia tăcerii dintre rîuri. Caii păşteau cu căpăs* trul pe coamă, lîngă urechile noastre.
11
   Neom închipuit, în pădurile în care se strînge noaptea din lume, ale Moldovii, că eram cei doi singuri oameni dintîi. Mai simţeam încă pipăitul de zămislire îndrăzneaţă al Celui ce ne*a făcut în zorii zilei, şi mă supăra plăcut, subt inimă, o coastă. El ne«a lăsat de capul nostru, să ne croim drum deosebit.
   Adu<ţi aminte. Pasărea care s*a coborît din creangăm creangă, pînă deasupra capului nostru, era o vrabie din streaşina casei tale. Ţi*a spus ceva şi i<ai răspuns. Şi s<a întors acasă.
   Cutreierasem peste seminţii şi tărîmuri, ca soarele după lună, fară să<mi pot potrivi oglindirea înflăcărată în argintia ei oglindire. Am ajuns în piscurile voastre. Luna căutată mă aştepta întrmn gorun. Că eram şi soare şi imn, şi os şi văpaie, în zilele acelea, şi ca un copilandru muncit, născut din cremene şi nevinovăţie.
   Am poposit în Bucovina ta, între marile cucoane în odăjdii arhiereşti, ale ţinutului vostru, cucoa» nele spicului de grîu şi ale cîrjilor de păpuşoi. Auzindu<vă graiul, parcă scris cu slovă veche, l<am ascultat, ca nişte şoapte săpate pe piatră. Netede ca luceafărul vă erau bărbăţia şi hotă* rîrea.
   V<am văzut înnălbind inul, depănînd cînepa, doborînd movila finului cu furca, adunîndu<vă turmele cu vorbe de cărturari, stăpînind taurii, strănepoţi de zimbru, cu căutătura; femei întregi, ca tulpina subţire şi cu sprinceana dreaptă, fecioa* re tefere, mume neşovăite. Voinicii, puternici şi mari, ca lespedea crucilor înnalte, munceau ne» încovoiaţi, răbdînd apăsarea şi jugul, care nu li sta putut niciodată ridica pînă la grumaz.
12
   O     sută de ani nu s*a clintit un fir de păr din locul lui, şi s*au simţit mai străini străinii, în ţara înstrăinată. Satele, bîlciurile, horele, forfota voastră albă, de straie şi bondiţe domneşti, i<au învăluit şi înnecat. Rîvnind la fete şi soţii, ei s<au ales cu junghiul împlîntat din aruncătură, unde trebu* ieşte, şi au priceput că Bucovina e a voastră, şi că nu vă temeţi de nici o mînie.
   Iar clopotele voastre vioaie i*au făcut să nu dea biruinţele uitării.
   îţi aduci aminte ? Mi s<a prins sufletul de zulufii tăi, ca o ceaţă. Fata cu ochii vineţi, sprintenă şi căprioară, cu şoldurile drepte în ca* trinţă şi suman, cu umerii lungi în iie, de flăcău fară mustaţă, cu glezna de cocor, mi*a ieşit nainte.
   Ochii au întrebat«o: «Tu eşti aceea, care mă aşteptai, făgăduită din neştiut? », şi ochii au răs< puns : « Eu sînt aceea ».
   Mîna ta slabă, de Domniţă, cu furca subsuoară, nu se lăsase să fie niciodată apucată, şi ţi<ai uitabo dusă la buzele mele. Mirosul ţi*era, ca şi azi, de foi de nuc şi de livadă, şi am ştiut că erai tu.
   Uitîndu<se în mine adînc, privirea ta mi*a spus că*mi eşti logodnică pe viaţă, şi, răspicat, şi pe moarte. Strîngerea mîinii a fost un jurămînt. La voi jurămîntul e aspru şi este ţinut.
   Şi fusul nu contenise a se învîrti. Numai înce* tinise. . .
   Nu m*ai întrebat cine sînt, nici de unde viu. Ai ştiut în datina sufletului, ceea ce nu se cercetează şi nu se învaţă. O proorocire îţi spusese că o să vie, odată, un călător şi că ai să pleci cu el din împărăţia blestemată.
 13
   îţi aduci aminte. Cum să nu<ţi aduci aminte? De vreo treizeci de ani vorbim, ca de o taină mare a noastră, numai de asta, în toate zilele, întrrnn chip. Nu surîzi tu, ca atunci, şi acum, cînd treci de<a fuga, prin ogradă, pe lîngă mine, depărtînd, cu mîinile în coarne, ţapul de la lăstaril
   Ţi*aduci aminte. . . într»o păşune de<acasă, de la tine. Din cusătura în care înţepai cu firul de mătase ruginie, ţi s<au mutat degetele de la sine şi, dusă cu mintea la zarea rostogolită pe stînci, degetele tale mi<au căutat în păr, aproape ador» mite. Venea fără voie dezmierdarea maicii tale, cu care aţipeai. Am cunoscut atunci că te legaseşi în mine şi ţi<am sărutat călcîiul din iarbă. Se trezea la lumină, alături de el, bumbul galben, în cheotoarea lui de gulere albe, al unei flori de muşeţel.                    '
   Şi din codru, preoţii vîntului citeau pentru noi molitvele murmurate ale binecuvîntării.
   Mi<ai povestit, îţi aduci aminte, sălbatecă, bla* jină şi cinstită, războiul tău cu împărăţia.
   Satul tău, despicat de graniţa gripţorului împărătesc, despărţea surorile, fraţii şi bunicii, unii de alţii. De la Ileana la Domnica, la gospo* dăria de peste drum, legea cutropitorului făcuse două ţări. Neamul ţi se străduia neputincios, sugrumat pe mijloc de veriga de fier, bătută de<a dreptul pe şale şi ferecată cu lanţuri de ocară, în steiul graniţei negre. Şi chinuitul tău sat dc răzeşi avea poruncă să nu se mişte, să se întoarcă sau să se întindă. Nu era voie să i se audă lanţul.
   Pomii tăi rodeau într»altă ţară, şim mijlocul bătăturii curmate, sta omul cu puşcă al împără* ţiei, ca să<i plăteşti coşul cu prune culese din livadă.
14
   Aveai şase ani şi erai de<o şchioapă. Treceai cîntînd peste pîrîu, cu o ulcică de smîntînă. Doi oameni au strigat să stai şi te<au pus între puşti şi te<au dus la vamă. Şi era în ajunul învierii.
   Ai stat închisă pînă ce dreptul împăratului a fost plătit, de o sută de ori preţul smîntînii.
   Maică<ta, văduvită de curînd, a trebuit să facă repede bani, pe ce putea să prindă. A vîndut patru
oi  şi, fiindcă nu s<a ajuns, a vîndut şi bondiţa ta de Paşti. Şi pe cînd plătea ispravnicului cu pasărea de pradă a semnului de la chipiu răscum* părarea copilei, sunau clopotele ducerii pe giulgiu a Mîntuitorului în pămînt.
   Ţi«aduci aminte. . . Te*ai sculat din iarbă, povestind, şi, cu pumnul strîns, te*ai întors către vamă şi ai jurat*o să se prăbuşească.
   Zimbrul vostru care păzeşte Putna, ascuns în* tre mînăstiri, e fugărit de către doi, trei împăraţi ca să<l prindă viu şi să<l înţepenească. Tu l<ai văzut. Cu coarnele lui de fier clătina graniţa pe dedesubt, să o răstoarne.
   Ţifaduci aminte. . . Fugisem din ţinuturile lui şi întemeiam amîndoi, dincoace de munte, departe, în matca de baştină a ţării, căsnicie. îţi aduci aminte. Nerăbdător de vestea pe care ţi<o adu* ceam din oştire, te<am strigat de afară, de subt zarzărul din fereastră : « Nevastă, vama s<a pră< buşit! ».
   Şi<ţi mai adunci aminte, după ce toate graniţele de robie s*au prăvălit?
   Ne>am dus în ţara ta, cu daruri pentru surori şi nepoate, şi am intrat prin miazăzi. Nu mai era vamă. Dar şi satul pierise, de şase ori secerat cu focul şi fierul, din două părţi.
 15
   Şoseaua Su evii, arată cu plugul, se pierduse în semănături. Primăria şi clădirile împăratului intraseră în ţănnă, ca o îngrăşăminte. Intraseră în ea, ca să<i îrgraşe cartofii, şi împăratul, şi împărăţia, şi pajura cu două pliscuri întoarse, unul în răsărit şi altul în apus. Zarea întreagă se mişcase din loc, şi încheieturile nu i se mai cunoşteau.
   Am umblat ca nişte fugari aiuriţi. Nu ne*a venit să ne spunem unul altuia adevărul şi ne furişam în de noi. De unde era gospodăria Bur< zilor şi Macaveilor voştri, pornea, către pădure, un cimitir care nu mai fusese. Am păşit printre morminte. Am căutat pe maică<ta Ileana, care cînta frumos, pe Axinia, pe Maranda. Am căutat pe Tecla, pe Minodora, pe Varvara. Ne gîndeam fiecare, în sinea lui, să prindem şiragurile de mărgele, aduse de noi, măcar la gîtul crucilor de lemn.
   Şi nu era nici una la crucile şterse.
   Traduci aminte de unchiaşul cu pletele albe? Odihnea la mărul pădureţ, în umbra carului, cu un cîine.
   —     Ia spune, tată, undezi satul nostru? bai în* trebat.
   El a făcut un semn cu mîna, careva, undeva, încotro, în lumea ceealaltă.
   —     Satul nostru nu mai este. . . Dar cine eşti dumneata? te<a întrebat.
   Lai spus şi nu te<a mai cunoscut. Nu*şi mai aducea aminte, îţi mai aduci aminte?
   Traduci aminte? Ai plîns şi m*ai sărutat. Eu eram şi satul tău, şi neamul tău, şi morţii tăi. . .
   Dar satul se înfiripa din nou, într<altă parte, din sămînţa satului pierit. La noi acasă, dincoace, acum; copiii tăi, caprele, oile, vitele, cîinii. . .
16
 Venise Bucovina pe Sirct ţi Prut, şi Mormîntul din Putna, pe cnrc cHlcnic ciubota împărăţiei, a sălăşluit în ţara marc. Numai cătunul vostru n*a mai venit cu ele.
 Am scoborît iarfiş i'tnipiile, posomoriţi.
 Luminile cerului i>au cernit cu zăbranic de sînge.
 Au fugit paiftri Ic, au gemut pădurile, rîurile s*au uscat.
 Şi iar au plin» ochii tăi dc acum treizeci de ani, şi acum au plîns pe umerii copiilor noştri.
 Cottfn», ifjt
             ACASĂ, LA NOI
   —     Ai băgat de seamă. . . De cinci ani, de cînd ne este casa gata, nu a venit nici o păreche de rîndunele săişi puie cuibul în streaşina noastră. . . Nu<mi place. Nişte rîndunele sînt o binecuvîn* tare. De ce ni se refuză nouă ?
   Am pregătit întnadins locuri adînci, de cuiburi. Am aşteptat mereu primăvara. Au zburat împre< jurul casei toate, şi nu s*au oprit. Le<am chemat din pridvoare cu gîndul : « Nu veniţi şi pe la noi ?», urmărindude zborul ascuţit.
  Singure vrăbiile, care zboară puţin, s<au vîrît
Erintre grinzi şi ţigle, ca nişte şoareci cu âripi. e preţuim. Le «am lăsat locuri şi lor, să intre de*a gata în dosul bîrnelor din acoperiş. N<au aşteptat să fie rugate, şi pretutindeni chenarele casei sînt pline de ele. Cînd s«au tencuit balcoanele, am găsit un întreg hotel de vrăbii instalat întrmn tavan; o mînăstire de chilii cu galerii. Le<am lăsat o firidă deschisă, ca să se poată vîrî stolurile, care se pogoară în meiul şi mălaiul de la găini.
   Vrabia e a noastră, stă cu noi toată iarna, şi cînd curge vîntul pe găurile podului, cînd plînge noap* tea şi trozneşte zidul, mă gîndesc la aţipitul ei în paiele adunate din toată lumea şi făcute colac.
   Rîndunica e o străină fără patrie şi care vine la noi din ţările depărtate, ca dansatoarele creole: aş fi voit să plece toamna cu o amintire bună de gospo< dăria noastră, şi să o povestească pe la Piramide.
 1t
Dcïleenrca lor de pămînt şi puterea de a se despărţi de cuiliul întemeiat, locuit două anotimpuri, in* terzie familiaritatea obişnuită cu vrăbiile casnice, enta totdeauna la mîncare. Ai aruncat o mînă de boabe: vin de nu ştii unde o sută, şi dacă le dai firimiturile de la prînz, sînt atît de prezente, îneît ţi i<ar părea cS ai scuturat un pîlc din faţa de masă, ca un prestidigitator. Destinul lor îngust şi cîmpe* neie, de şesuri sure, n<are glorie şi tragedie. El nu se măsoară cu furtuna, cu marea, cu trăznetul, cu piscul. Zborul pitic din ungherele mici e utili* tar şi scurt şi calculat pe baliga proaspătă a calu* lui de căruţă. între zburătoare, aripile lor sînt ca nişte papuci de lînă, pentru trecut peste drum. Vrabie gospodină, tu te simţi fericită că ţi*ai asi* gurat un apartament şi că ai cumpărat lemne de iarntt. Acum poate să viscolească, ţi<ai zis. Tu o iB stal la cald, ascunsă lîngă coşul bucătăriei. Să fim fHrâ grijii : omul din casă nu stă nemîncat şi nici nu mfintncfi tot. Vrabie durdulie, te pomenea llius pe tine, cînd a vorbit de pasările cerului, care nici nu seceră, nici nu ară?
   Orlşicum, firea ta potolită mă mulţumeşte, şi dacS vil ca un stol de cartofi din grădina sfîntului FnncUc In livada mea, tu nu<mi turburi nici amorţirea, nici lectura şi nu ţii să mi te arăţi cu coarne ţi picioroange, să mă sperii cu o podoabă agăţată şi cu fanfaronada unui ghiers plagiat. Tot aşa şi ţarca se înnalţă ca un hieroglif, şi viermele de catifea albastră, cu coarne de*a lungul spină* rii, spînzură de firul de mătase întrerupt, care l*ar fi tricotat.
              PORUMBIEII
   Ne pare rău că nici o rîndunică nu se hotărăşte jă<şi facă, în streaşina noastră, cuib. Amatoarele de un colţ tihnit n<au lipsit, şi cîteva adunări s<au făcut în fiece an prin împrejurimi. . . Rîndunelele au plecat cum au venit. Ne<au cîntat de cîteva ori, pe lirul de telefon, la rînd, din harmonici, şi ne<au părăsit. Locul nu era bun. Vînturile măgurii noastre sînt aspre, şi puii puteau să răcească, uitîn» du<se în jos din lojile lor de lut.
   S<au prezintat doi porumbiei amărîţi de o primăvară vremelnică, devastată de intemperiile următoare. Un porumb vişiniu, cu guşa înflăcă* rată de însufleţiri de metale, şi o porumbiţă albă, cu capul de papagal. în creştetul ei, un moţ cochet, cu cîrlig, atesta origini de aristo* craţie.
   Ne<am gîndit că au făcut şi ei ca oamenii; că porumbiţa unui columbar de neam a fugit cu porumbielul unui coteţ de peste drum, — şi le<am făcut primirea meritată unor îndrăgostiţi, care vor s㻺i întemeieze o gospodărie de porumbi săraci.
   —     Iacă, şi ei au apucat*o ca noi, zise careva din casă, cu vorbe moldoveneşti, din Moldova Putnei lui Ştefan. Cînd neiam luat, acum douăzeci şi opt de ani, aveam două părechi de tacîmuri « Cristofle », şase farfurii de Limoges şi două pahare de Baccarat, cu picior. Unul s<a spart,
■JO
 cel rilmaa tic slujeşte, o dată pe an, la doi şi Iu pntru, cu copiii. Aveam un pat, un dulap, o scoarţă bucovinească, patru prosoape de cînepă, şi nllccva nu mai aveam nimic, decît ştii tu ce. I'c iubeam şi tot aşa te iubesc şi azi. Să înzestrăm porumbieii. . .
   Locul fusese ales, loc primejdios. întnun ungher ni streaşinii, o a doua streaşină se lăsa oblic, în adăpost. In această subsuoară de două pante, porumbieii s<au hotărît să se instaleze. Proastă aşezare ! Ce puteau face ? Neom uitat la bucuria lor şi i<am văzut pupîndu<se sferturi de ore întregi, ca într<o romanţă şi ca într<o carte poştală de pe vremuri, cu loc rezervat, pe o panglică, pentru ceea ce simţea corespondentul. Şi le<am furnizat din abundenţă materiile prime: dîre de lînă dintno broboadă, cîlţi dintr<o saltea, fulgi şi şuviţe de rmturi de mătăsii. Şi ne<am ascuns, ca să ne uităm, cu diicrrţia cuvenită unor oaspeţi de bunăvoie ai ţjoapoilflriei.
   (..fiul le«am dat mătasea, aşezată pc iarbă, stă* ptnn rusei a zia:
   ■— Cuconiţa c boieroaică. Nu se poate confort fără «t crêpe de Chine ». I<am mai dat şi o lecuţă de cntlfen şl un peticei de lutru. . .
   Tonte materialele noastre au fost utilizate, în< tocmite cu lire de fin şi paie, şi neom mirat mult ile materialul personal cu care făceau porumbieii să adere materialele de construcţie. Varul şi hau preparat singuri, precum înţelegeţi, şi, în trei zile, apartamentul fu gata.
   Întîia noastră grije cotidiană era hrana frumo; şilor noştri musafiri, dar porumbieii se au bine cu găinile, căci ai noştri ciuguleau printre ele, din boabele lor, fără ca vreo găină sau vre un cocoş să<şi ridice ciocul din pămînt. Bătrîna noastră ne<a explicat: Cocoşul a cîntat la lepădarea lui Petru, şi Sfintul Duh a fost porumbiel.
21
   întno noapte de idilă, s/a iscat vîntul, ca o namilă pe acoperişuri, sărind paralitică pe olane noaptea întreagă. Fiara s<a scărpinat de hornuri, a stat îţi tot întunericul între streaşini, şi laba ei păroasă a spart cuibul, a speriat porumbieii şi i*a gonit. . . A doua zi, vîntul mi<a rupt toată ziua ţiglele, a zguduit cu urlete şi gemete casa, şi tocmai a treia noapte s*a dat jos de pe casă şi s<a dus printre buruieni.
   Soarele a venit şi a întrebat ce s*a întîmplat în lipsa lui de trei zile. Şi s<au întors şi porumbieii. Rochiţa albă a porumbiţei era terfelită de ploaie.
   —     Unde or fi dormit, săracii? a întrebat stăpîna casei.
   Neiam gîndit să ajutăm descurajarea lor, şi, iarăş, nu ştiam cum. Ei nu şi<au reînceput clădirea nici a doua, nici a treia, nici a patra zi. Vorbeam noaptea de ei, învăţaţi cu glasul lor de sughiţ. Nu<l mai auzeam. Apăreau pribegii, în zbor în* conjurau casa. . .
   Le<am făcut noi un cuib, solid, sigur, fix. Şi ne<am suit pe casă şi am aşezat cutia de lemn a cuibului la locul de unde căzuse celălalt. în jgheab am găsit două ouă. . . le*am pus în cuib. . .
   Porumbieii nu s*au mai întors. I*am jignit. Cuibul e tot acolo, şi ouăle sînt în cuib. . .
   Numai vrăbiile se mai gîndesc la noi. Boeme negospodamice şi nepricepute la inginerie şi arhi* tectură, ele şi*au improvizat cuiburi dintno barbă de fin, care atîrnă pe dinafară.
   —     Să nu punem mîna ca să le dregem cuiburile pentru iarnă. O să fugă şi ele şi rămînem singuri. . .
            BUNA.VESTIRE
   Două rîndunele s<au hotărît, în sfirşit, s㻺i prindă cuibul de casa noastră.
   Lucrul nu e atît de simplu pe cît mi ham închi< puit atunci cînd le vedeam din depărtare. Migra» ţiunile lungi şi repetate pe an de două ori nu au f&cut din rîndunele nişte aventuriere şi nişte boeme, mulţumite cu puţin şi indiferente la confort. In provizoria lor sălăşluire printre sol< itiţii, ele se comportă ca şi cum s<ar fi asociat cu eternitatea şi nu le<ar sta în drum viscolul şi tngheţul. Toate prudcnţele sînt prezente, şi nici o socoteală nu lipseşte la zidirea unei încăperi pe patru luni.
   Pilrechra s<a oprit în toate pridvoarele, a exa< minat fiecarc ungher, şi locul ales a fost vizitat de ntnl multe ori, cîteva zile în şir, pe lumină, pe umbrii, pe linişte şi pe vînt. Dimineaţa, în răsărit, s<* întorc sA se documenteze din nou. Pe uşa des< chină a balconului ele miiau intrat în odaie şi s<au asigurat că nici o primejdie nu vine din casă. Mi<am deschis ochii cu două rîndunele aşezate pe stinghia de la cap a patului meu şi am surîs. Ele au văzut ochii şi surîsul şi au zburat, ocolind plafonul odăii. Din perină le<am putut urmări conturele, liniile aripii, despicătura elegantă a cozii cu egreta fină, spînzurată încovoiat, culoarea negri/ cioasă<albăstruie, pata de vişină a guşii, într<un înconjur alb, şi litera ciocului caligrafică, de peniţă.
 23
Nu văzusem niciodată atît de aproape o rîndu» nică, şi pasărea care săgetează lumina şi azurul mi se păru uimitor de frumoasă.
   Siau strîns, înnainte de a începe lucrul, mai multe: inginerii, tehnicienii sau şefii de echipă însărcinaţi de comunitatea rîndunelelor să ia cunoştinţă, în vederea marilor convocări viitoare, de adresa fiecărei părechi. Consilierii s*au aşezat în dreptul locului ales şi au deliberat. Instinctul fusese desigur exact, şi logodnicii s<au simţit autorizaţi să<şi construiască un cămin.
   Clăditul începu de la fund. Temelia trebuia să fie creştetul unui mosor de porţelan, izolator al firului electric, zidit subt streaşina de adăpost.
   Nădăjduind să le uşurăm sarcina, am făcut o groapă cu mămăligă de noroi. Materialele noa* stre nici n*au fost cercetate. Se găseau altele mai departe. . . Le*am surprins, niţel jigniţi, adunîndude de la o distanţă de o jumătate de kilometru, dintno băltoacă, luînd cu ele o fărîmă transportată la cuib. De vreme ce nu o purtau în vîrful ciocului, am putut deduce că o păstrau în interiorul gurii, din care o vărsau, ca dintno linguriţă, pe un punct. Probabil că nu greşeam prea mult, bănuind că minusculul hap de pămînt ud trebuie cimentat cu o salivă aglutinantă.
   Întîia zi, capsula de porţelan a fost înconjurată pe circonferinţă cu un cerc de mărgele de lut, — şi s*a făcut seară în absenţa noilor căsătoriţi. A doua zi, dunga fundului a crescut într*o parte, şi în şase zile, mi se pare, atîtea cîte acordă Sfin< tele Scripturi facerii lumii, cuibul a fost isprăvit.
   Două zile nu s<a mai arătat nimic. Un suspin secret ne spunea că în cele din urmă locul a fost găsit defectuos. Ne înşelam. Neiam bucurat. Prietenii plecaseră în căutarea altor materiale noi, pe care le<au descoperit, este sigur, la mare depăn tare. întoarcerile lor se făcură rare, şi soţii veneau
24
şi plecau odată. Folosindume de o absenţă, am pus un scaun în privdor şi ne<am uitat. Pe fun< dul cuibului concav se aşternuse o saltea de fire de păr de cal albe, întocmite împletit, fiecare fir fiind trecut prin celelalte şi urzit cu ele: operaţie făcută cu două ciocuri.
   începură să vie fulgii. A cincea zi, puful crescu pînă la gura cuibului şi se revărsa ca o spumă peste iniirgini. Din accastă zi cu puf, unul din soţi n<a inai lăsat cuibul singur, şi dacă nu ne temeam să nu ne găsească spionîndude viaţa, am fi încercat să vedem dacă pe pilota de fulgi fuseseră ouăle ouate.
   Ne*am obişnuit să presupunem că tovarăşul din cuib era soţia. Seara, soţul se despărţea de ea, cu un cîntec de harmonică amestecat cu mandolină. F,1 nu are loc în odaie şi pleacă. Unde*şi petrece nouptea? Intr»un pom, în vreo altă streaşină? Bănuiam i-il în vreme cc femeile păzesc ouăle, liraire în cuibul ci, bărbaţii se adună pe undeva ţi petrec noaptea împreună, după o rînduială care trebuie să menţie solidaritatea stolurilor permanent pînă în toamnă, cînd se vor strînge toate triburile, de plci'urc. Sau poate că paza şi<o asumă noaptea eroul căminului şi poate că femeile sînt acelea care ac rctrajţ întno utrenie necunoscută. . .
   Destinul romantic pare corectat de creaţia cui» bului, şi soţii intercalează în raporturile lor dis* tanţe şi o moralitate de severităţi pentru garan* tarea progeniturii, în datoriile căreia fac amîndoi abstracţie de plăcerile independenţei. După ce au iubit, ei se devotează. Viaţa lor nu are altă semni* ficaţie. Amanţii de pe firul electric sînt acum nişte tovarăşi consacraţi unei generaţii, fără să fi putut să trăiască pentru dînşii peste iluzia unei secunde.
   Şi pe cînd monotonia se repetă cu singurul scop aparent de*a trece viaţa dintnun exemplar întnal* tul, păstrîndu;se datina şi forma, dincolo, în p u
 sacă, albinele se nasc cîte două mii pe zi întnun stup, şi viaţa lor, istovită de corvezi, ia sfîrşit înnainte de a se fi folosit, ca nişte gospodine pricepute la dulceaţă, de agoniseala celor cinci* sprezece ore de muncă din zori pînă la înnoptat.
   Sînt amănunte pe care le cunoşti de mult şi pe care le afli noi de cîte ori ţi le aminteşti. Cine a numit*o regină pe mama stupului, osîndită să ouă şi să procreeze de trei şi de patru ori pe mi; nut ? Tragica suverană vede o singură dată lumina zilei, în cele o mie de zile cît îi durează viaţa, în ziua nupţiilor, cînd se îndrăgosteşte în văzduh, îmbătată şi orbită de slavă, cu un amant pe care nu are nici o curiozitate să<l cunoască. In marea seninătate a zărilor s<au întîlnit două puncte de întuneric dens. Bărbatul moare în aer, şi regina se călugăreşte, refugiată în schitul din care nu mai iese a doua oară şi în care va muri, ucisă de o pretendentă, de o nouă regină, încă ameţită de starea ei larvară şi trezită subit la succesiune şi la dragoste de o secundă.
   Bărbatul e acest bondar bondoc, fără treabă, grosolan şi naiv, inutil, întreţinut şi nul. El nu ştie să muncească, din inocenţă; ştie numai să mănînce. E singurul pericol al prezenţei lui în stup, unde regula chinoviei nu permite nici o tresărire de instinct. în interiorul mînăstirii, sexul este suprimat, şi, ca să se simtă flăcău un minut, bărbatul are nevoie de văzduhul înnălţimii. Mun* citoarelor le este interzisă dorinţa; ele nu cer nimic, muncesc, roabe, — cîte douăzeci de mii,
 —  ale stupului, cu frenezie. O singură femeie poate să cunoască dragostea, şi o singură dată, o singură secundă — regina. Dar, pe încetul, bărbaţii, trîntorii, sînt eliminaţi. . . Albinele îi împing jos de pe faguri. Ei se deplasează cu greu, biruiţi de presiunea aproape amicală a cîte zece, douăzeci de lucrătoare.
26
   Şi îndată ce<au căzut în fundul stupului, nu li se lasă răgaz: tăbărîte pe ei, albinele lucrătoare le rod aripile, ca să nu mai poată zbura înnapoi prin stup, şi, neputincioşi, flăcăii virgini sînt scoşi afară şi aruncaţi, pe urdiniş. Nici o putere dumne* zeiască nu<i mai poate scăpa de moartea nopţii reci, îngenunchiaţi la porţile republicii şi pocăiţi ffrrfi păcat.
   Ei bine, albinele lustruite, pe care le vezi, au pl<*şuvit, şi<au pierdut scama care le catifela, înfruntînd vîntul şi florile şi trecînd de cîteva ori pe zi încărcate, cîteva zeci odată, îmbulzite pe tăietura de puşculiţă în urdiniş. Legea e aspră, dar e singura lege : albinele cară, şi regina face pui.
   Trebuia cineva să mănînce recolta dulce a strădaniei, fructul ascezei.
   O mănîncă omul.
                     CUIBUL
   Cînd omul va îngrămădi atîta ştiinţă încît să nu<i mai rămîie inteligenţii lui nici un mister, cum va mai primi el să trăiască, să se supuie şi să aştepte desfăşurarea şi finalul unei vieţi de mai nainte cunoscute?
   Omul are norocul că găseşte, la fiecare veac, drumul — şi, după ce a dat în direcţia unei singure erori toată cultura pe care inteligenţa lui putea să o producă, adoptă cu uşurinţă alta, croieşte un drum nou, după o descoperire, sau se întoarce la altul, părăsit de mult, cu alte speranţe. Omul are norocul că poate greşi cît mai des, fără părere de rău, cu neadormitul vis de o perfecţiune actuală şi viitoare. Omul are norocul că se dis* trează, că face războaie pentru o idee, — el crede, — pentru un instinct; că munceşte mai mult decît cercetează şi că moare, în definitiv, la timp, aducînd cîte foarte puţine firimituri, într<o mie de ani, din marele necunoscut.
   Credinţa cu care rîndunica îşi construieşte cui* bul subt streaşina mea, din noroiul de peste drum, aglutinat cu paie, aduce aminte de cazna oamenilor de a*şi zidi palate şi de a durâ proprie* tăţi, din care nu se alege nimic. O prăjină lungă va sfărîma cuibul într*o zi, cînd stăpînul casei îşi va da seama că piatra de la intrare se acoperă cu scuipatul cuibului din dreptul ei. Dacă ar şti rînuuncaua că munca ei va fi sfărîmată, că puii*i
2H
vor fi doborîţi, nu s*ar mai iubi, n<ar mai cloci ouăle, ci, singuratecă, în mijlocul unei lumi de profunde şi definitive singurătăţi, ar aştepta, pe crucea bisericii, să pice de slăbiciune şi neputinţă, protestînd împotriva naturii, care se joacă de<a zburătoarele, prin greva tuturor organelor ei. Dacă ar şti de moarte şi de viaţa căreia îşi pregă» teşte odrasla, îngrădită de instinctele şi de viaţa pisicii, rîndunica n<ar mai străbate zările către zonele calde, nu şi<ar mai osteni aripile, n<ar mai prinde muştele şi fluturii aerului trandafiriu, n*ar mai culege din zbor, căzînd ameninţătoare şi primejduită, bobul de apă cu care se adapă din unda marilor lacuri, ciupite în liniştea zilei de ciocul dibaci.
   Dar natura se zbeguie cu făpturile ei pînă la capăt. Le închide, ca nişte cutii frumoase, şi le deosibeşte conţinutul, aşa încît să nu poată comu< nica fiinţă cu fiinţă, despărţind zburătoarele între ele, şi pe ele de celelalte făpturi, şi aşezînd în constituţia fundamentală a vieţii împotrivirea spe< ciilor, agravată de duşmănia individuală.
   Chiar între oameni, cîţi se aseamănă între dînşii, ca să se poată înţelege ? Cîţi vorbesc pe de*a*ntregul twreiiţ limbă? Unul singur îşi cunoaşte limba lui, fi nimeni nu i<o poate în totul pricepe. O carte ar ujunge în toată fumca, căci tot ce se poate gîndi despre lume încape într<o singură carte. Nu! Mii de cărţi nu desluşesc din tine nici începutul.
   Mii de rîndunele construiesc în fiece primăvară, ca Dumnezeu, din lut şi scuipat, acelaş cuib, fără să ştie nimic, şi milioane ae oameni improvi* zează, cu speranţa înjumătăţită că poate să mai fie ceva. . .
 1
                      ZBOR ÎN SUS
   Fluturii urcă viermiim văzduh, în zboruri ne< vinovate de serafi, şi grămezile lor din vişini şi zarzări dau iluzia reînfloririi. în trandafirii deschişi, luna bate cu frumuseţi compuse din reverie, miracole şi efecte de balet. Perfecţiunea delicatelor lucruri, cărora nu le lipseşte nici o reminiscenţă şi asemănare, evocă imposibilele albituri şi răsfrîngeri, cristalul, porţelanul, mătasea, mierea, laptele şi parfumele, şi splendorile imposw bile ale amănuntului exact rafinează sensaţia pînă la ilaritate. Ţi se pare că participi la un sistem de znoave inventate pentru copii şi ilustratori, că lacrima de rouă nu trebuie să fie atît de diafană şi conturele atît de gingaşe. Dar însuş cîinele ciobănesc, care trebuia să strice atîta ideală şi evanghelică armonie, printr;o săritură în trandafiri după un arici, a rămas încremenit în demenţa superfinului şi mîrîie împresurat, asaltat de pictură şi pastel.
   Ghimpii ascunşi subt gulerele înfoiate înnăs» prese abia orgiile excesului de inefabil.
                Mute, broaştele de pămînt, ca îndrăciţii şi le<
f>roşii ieşiţi tîrîş pe genunchi şi coate din gropi, a apropierea Mîntuitorului, se mută din loc în loc, ca nişte oameni minusculi, bolnăvi. Viziune de avortoni, care, refuzîndudi<se altă viaţă, se hrănesc cu muşte nocturne şi ţînţari înghiţiţi cu âripi şi cu muzicalitate cu tot. Din infernul
30
mlaterios, ci vin în gloate, ca nişte suflete materia* ll/.nte, ilo morţi.
   Hroanca c singura vietate, pe care n<o înţelege nici pinica, dusă pe gînduri la spectacolul sări* lurii de clovn. Laba ei se întinde rigidă şi şovăi* tonre ca un băţ de tobă catifelat cu un glomotoc în vtrf. Ar vrea să capete convingerea că jivina mlcfl »e mfliiîncfl. Dar se descurajează. Contactul e uliului. Toluş, pisica studiază toată vara băşica île muţama, umedă, cu ochi şi picioare, simţind că e o mîncare ce i*ar umple gura de bale înghe* ţaţe şi de care i s*ar apleca.
   Intre broaşte, apare ca din cer albastru un bro* tăcel. Culoarea lui verde*sincer e ca frunza primă* verii, şi pe el nu*l îngreuiază o traistă palidă, cu maţe. Ager, electric şi instantaneu, arcurile lui Interioare au expansiunea bruscă. într*o secundă, rl n iHrlt de mai multe ori şi s*a lipit de zid şi s*a dezlipit, rOpindu*şi fluturele aţintit de jos, devas* tator şi vorace. Am luat în mînă fiinţa cu schele* tul de zmarald, şi s*a zbătut cu o energie zvîcnită din toate mădularele*i hotărîte să scape sau să se frîngă.
   —  Du*te! i*am spus.
   Şi brotacul mi«a pierit din palmă.
                UN ZMALŢ
   Un fluture şi*a prins de păretele alb ciudata bijuterie şi s<a fixat ca un model de copiat. Triun* ghiul lung al aripilor negre, ca două echere, pare decupat în catifea transparentă, brodată cu discuri portocalii, înconjurate cu argint de aluminiu, şi abdomenul, construit din inele împărechiate, gal* bene şi negre, pare să aparţie mai repede unei flori exotice decît unei gîngănii. Izbutesc să*l iau pe un ochelar, şi examinarea viermelui cu âripi a putut să fie făcută minuţios. Nicăieri nici o urmă de plictis, nici o pauză, nici un punct lăsat pentru altădată, nici o amînare, nici o speranţă descurajată că poate să fie cîndva mai bine făcut amănuntul decît atunci cînd a fost proiectat. O încredere în faptă, admirabilă.
   Pe tot ce pune mîna Meşterul ăsta isprăveşte, că durează o vecie sau o secundă. Steaua şi fluturele de o singură seară, s*au lucrat cu aceeaş băgare de seamă şi cu aceleaşi unelte.
   Ai mai văzut ochi atît de frumoşi, încredere în viaţă mai definitivă, siguranţă de sine mai inflexi* bilă?
   O broască a mîncat fenomenul, ca pe un Irod întreg în odăjdii, şi nici n*a usturat*o înghiţi* toarea.
   Şi aşteaptă să vie altul. . .
32
                  ŢESTOASA
   O grădină adîncă e ca o gară de popas, un minut, In calcă pasărilor călătoare. Din sud la nord şi încrucişînd pe toate spetezele văzduhului zările opuse, trec, unele greoaie şi altele iuţi, aripile molcome ca evantaliile sau diafane ca nişte batiste pierdute dintnun balcon.
   Rareori străbate cerul un haiduc singuratec, solemn în poalele màntiei lui despicate şi străin în spaţiu ca un ascet. De obicei, leneşe sau rapide, pasările călătoresc părechi, soţul şi soţia, desprinşi de stoluri pentru voiajul de nuntă, pe seama lor. De jos, ne încercăm să distingem specia căreia îi aparţin, amestecînd ştiinţa strîmtă cu emoţia ne* mărginită. O păreche s*a odihnit întrrnn anin, în care noaptea concertează turburătorul suspin ul privighetorii. F.rau pasările galbene cu deschi* /iltura penelor albastră. S<au vorbit să nu întîr* zie/.e, nourrie scăpătînd îutno fereastră din fundul lumii, cu gratii de aur şi cu o perdea de foc. A trecut, ca o sfoară neagră, şi un rînd de pîlpîiri de petice înşirate. Un hultan, zugrăvit cu dungi, ca un fluture cu cioc, sta încremenit în vînt, parcă lipit de ceva care nu se va mai mişca din loc nicio* dată. E de bănuit că vulturii de bronz ai biruito* rilor romani s<au inspirat de la imobilitatea lui.
   Ne vexează şi ne umileşte atitudinea de in* diferenţă faţă de noi, inexistenţi, pentru opinia lor, şi în mîndria şi în dragostea noastră. Noi le
13
asortăm într<o zoologie, pe care pasările refuză să o cunoască. Le*am strînge niţel cole'a, subt bărbie, mîngîindude capul rebel şi sălbătecia. Ireductibil, nici una nu ia seama la noi şi nu capi* tulează. Mă jigneşte şi<mi place. Aş vrea pasăre şi pe om. Probabil că un sentiment de răzbunare pentru ostilitatea categorică a fiarelor, l*a făcut pe om vînător. Ai ţintit, şi şoimul cade. Cu ce te<ai ales? Cu mîhnirea că l<ai ucis în deşert. Şi cadavrul lui frumos, te dispreţuieşte.
   Pămîntul, pe subt pomi şi iarbă, aduce şi el călători, tot atît de străini ca şi zburătoarele de sus. Descoperirea unei familii de arici, care ies la plimbarea nocturnă, prin boschetele de mahonia, cu copiii lor, reproduceri mici ale unui părinte bursuc şi ai unei maici cu ghimpii vîlvoi, ne bucură ca o ispravă genială, în care n*avem nici un merit personal. Cum s*au făcut în perfecţiunea lor admi* rabilă, cînd au fost făcuţi, cine şi de ce s*au făcut?. . . Iată şi o luminoasă şopîrlă, cu scîntei de safir şi zmarald, fugind de noi pe o dungă de argint, ca steaua care cade înnecată în azurul negru. Şi cîte miracole nu leagănă, din cădelniţi
34
de flori mişcate de aer, grădina, cîte minuscule scăpărări nu sar din iarbăm iarbă în colcăirea ei nevăzută? O insectă cheamă din întunericul po< milor pe cineva să o ajungă: pst! pst! O libelulă suie drept, montată pe două foiţe de sticlă. O lăcustă! M*am pomenit cu ea de<a dreptul pe carte : nu te mişca ! E mai frumoasă ca pagina pe care o citeşti, şi în splendorile lumii, anonimă, nu poartă nici un nume de catalog.
   O     ivire din bălăriile aromate, extraordinară! Broasca<ţestoasă.
   —     Avem şi o broască*ţestoasă! ţipă cineva, bă< tînd din palme.
   Intr<adevăr, un capac oval se deplasează şovă» iiul prin buruienile mici: a ieşit la lumină.
       UN CIOB DE PRIMĂVARĂ
   Odaia dă în stradă, peste petecul de grădină cu pomii în desfăşurare, împrejmuit cu zăbrele. Au înflorit caişii deodată, peste noapte, mai nainte ca frunzele să li se fi desfăcut. Le<am găsit dimineaţa furcile ramurilor cu totul albe, ca şi cum ar fi fost înmuiate în lăpturile groase ale nopţii şi ar fi îngheţat pe ele varul de argint al lunii, şi de sidef, covăsite proaspăt în fildeş. în două zile, caisul s<a îmbrăcat în bumbacul selenar şi a stat în geamul meu, — prevestitor de bine, — ca o panoplie cu mii de steaguri mărunte, ca nişte roiuri de fluturi albe, spînzurate în aer deasupra tulpinii.
   —      Sînt albiturile cu horbotă, spălate aznoapte, ale stelelor, întinse la uscat şi uitate pe ramuri, şopteşte gîndul, din desişul lui, trezit la basme şi poveşti.
   înt nade văr, întnaltă noapte, cămeşile, iile, batis* tele şi scufiţele minuscule ale rufăriilor cereşti au pierit. Poate că un iepure cu coşul în spinare, a venit, le ia încărcat pe toate şi, pe o cărare neştiută, umblînd în două picioare şi răzimat în băţ, le<a dus în dormitorul curat al virginalelor lacrimi. Poate că o lăcustă mare, albastră, le*a cărat pe scara Căii* Lactee într;o roabă cu roata şi spiţele de cleştar. Poate. . . Florile caisului au pierit, iar în locul lor se ivesc frunze, crescute din ceas în ceas, şi acoperă pomul întreg, cu gingâşe îmbrăcăminţi adiate.
36
   Pe rîndul caişilor, au înflorit spumele violete de liliac, purtate pe vîrfuri, ca nişte pămătufuri de fulgi de scuturat vechile portrete ale bătrînilor casei. Ce modistă harnică şi*a expus, de Florii, pălăriile în verdeaţa fragedului liliac ? Dar penele lui de struţ au fost furate, una cîte una, jumulite de mîna mică şi sălbatecă a copiilor, agăţaţi de garduri, ca să prade avutul imaterialilor fabricanţi din uzinele Botanicii subterane.
   Deasupra florilor din grădină, pe atlazul azuru* lui palid, alunecă săgeţile rîndunelelor, ca întno stampă.
   Şi va înflori, iată, şi gutuiul, după ce frunzele au crescut deplin, ca să primească florile rare, aşezate cîte una, cu o simetrică economie, în cuiburile lor. Locurile le<au fost rezervate din vreme în punctele muie frunzele ne întîlnesc cap în cap şi brodează,
Itrntru evenimentul ştiut şi ţinut secret al unei lori, un Ieii|;i1n rotund, un blid neted, în mijlocul i'Aruln ne vn le^Rna ceaşca albăitrandafirie a florilor ilr porcelan.
   Ctnonml iiiru b.ltrm ţi naiv s>a urcat în pomii ţepofl, Din coliviit lor pentru cuci, el numără, lllieilllllliil pe rftlnij cu briceagul, petalele ce se (Irat'lllil. Dur fermecul de Irageda drăgălăşie, (innnml ne iiluleţte ţii îşi civntcază degetul ară* Ifltor. O l>oal>.l de itînge ne scurgc pe faianţa liitll'elie a florilor de gutui.
LĂSTUNII
   înttvo fiinţă de o sută de grame, legănată de un zbor ascuţit, ei reprezintă regula întreagă a vieţii şi cinstea naturii. Âu venit din depărtările mari ale mării, cu âripile de culoarea talazului din orizont, singurateci ca marea, singurateci ca zarea. Trecerea lor dintr*o lume întmlta, despărţită de bărăgane de valuri, nu o ştie nimeni, şi nimeni nu o poate povesti, frămîntată de furtuni înnalte şi de negrele vijelii cereşti, care scutură, din adîncuri necunos* cute, constelaţiile şi zodiacul. Aşezată pe un fir de telefon, rînduneaua poartă prestigiul universu* lui văzut dintno planetă mai pură, fără descorrw puneri şi putregai, unde vegetaţia şi carnea au însuşiri de metal şi corindon.
   Abia scoborîtă din întuneric şi din lumină, ea îşi pregăteşte cula, în care sălăşluieşte un anotimp, curată în deprinderile ei, stăpînă de sine stătătoare, neîmpărtăşind cu omul şi cu gîngania parazitară obiceiul de a<şi fura cuibul şi de*a dormi în gunoi şi sudoare străină. O casă pe Argeş, o casă pe Mediterană, o casă în Egipt, printre morminte de regi, bisericile, turnurile, stîncile sînt pline de clădirile ei uniforme, — ca nişte urcioare de lut spînzurate de streaşini. în osteneala zidirii îşi găseşte îndreptăţirea de a se odihni şi de a visa în bordeiul ei aerian, dispreţuind poteca pe care îşi tîrăşte momîia omul în cîrji, şi drumurile gata făcute. Unde coboară începe, şi sfîrşeşte plecînd.
38
nouă pretutindeni, neostenită în perpetua ei mobilitate şi renovare. A sosit, a stat, a plecat.
   Lunatecii, chemaţi în somn către slăvile sti< cloase, se întraripează ca să urce turla catedralei, dar zborul lor şovăielnic se opreşte la cruce. Ar voi sufletul să se ridice mai sus, să escaladeze cerul şi, pribeag printre nori, să se risipească în zări, ca un parfum întors în floarea lui, deslînat de azur. Omul scoboară însă pe brînci înnapoi, îngreuiat de spinare şi de genunchi şi purtînd în şold rana robului sîngerată. Rînduneaua zboară la aştri.
   Ea nu a lăsat, despărţindu<se de o perspectivă de plopi şi de un lac străjuit de sălcii, nici păreri de rău, nici datini împletite cu aripile, ca nişte «pini. La pămînt s*a uitat atîta timp cît a construit, iu dumicaţi de lut, un balcon în dreptul stelelor nlbr, Un pămîiUean s<a putut apropia de fulgii ei tir tngrr nlbant rit : a zburat. însă mînă omenească uu « mln^tiul fAptura oi, inexistentă cînd a pus<o In pnlmA ţi Km uilal la cadavrul ci de floare. Din ilopolulţn din i'nrr a că/ut pînă la mîna ta, îndră* fontii A tip pIpAirra zburătoarelor, o gămălie de millrt H KiUlt I impui »ă piară, ca să*ţi lase între tlrfjrlr o Aripii iiMimţitoare. Lumea pe care o t'iui|l file* «A ritniîit* mută ţi absentă de cîte ori te tlltlrrpţl i'fltir cn, «A>i încerci sonoritatea.
   IntA, i'fntil 1.1*1 unul, la drifacrrca zilei de petale. 1,1 »<ii ilrçtrplat pr cînd luceafărul i»a trecut din» colo do cilii), odată cu izvoarele din fundul pădurii, odată cu iedera şi cu frunzele licăritoare ale fagilor albi. Şi pe marginea streaşinii tale el cîntă, înce< pîndu<şi ziua cu biruinţa. Ca o harmonică minus; culă, vocea lui mare, în care sună glasuri de mai departe, continuă cîntecul lăsat de privighetoare neisprăvit, în bătaia lunii.
   Sculaţi, copii! Cîntă lăstunii la fereastră, sucind ecourile în sute de alte cîntece fărîme, — şi faceţi aripi şi voi, ca să scăpaţi de mînjirea ţărînei.
39
                VIŞINII NOŞTRI
   O idee cu care nu te poţi deprinde: că vişinul s<a făcut singur, cu boabele lui de roşu mărgăritar : o vişină vie întnun guler de frunze negre<verzi. Dacă pe strugure ha gîtuit în ciorchinii năvăliţi de gămălii, asfixiate de strînsură, vişina şi cireaşa Delicatul bijutier al tainelor minuscule le*a depărtat de ramuri cu o aţă. Cîte patru<cinci mărgele spînzură de cîte patru* cinci fire de ciucure, cercei desfăcuţi, clopote mici, mute, bumbi deslî* naţi, îmbrăcaţi într*o ştofă de felul buzelor în surîs.
40
            UN GIUVAER
   C.ol c<»re a făcut piscuri şi talaze şi le<a pus cuiburi de vînturi şi le<a însufleţit cu voci, este, desigur, bărbat. Furtuna, vijelia şi trăznetul sînt frămîntări de bărbăţie: neliniştile Iui erump, doboară, prăbuşesc, despică şi dărîmă. Acelaş să te fi gîndit, şi să te fi rotunjit tot pipăitul lui aspru, ars de fulgere şi scorojit de piatră, cireaşă neagră, cu gustul de zmeură oţăţită, care atîrni dc urechi, pe grumazul şi obrazul gîdîlat al copilei mele, ţigănită la soare?
41
                ŞOPÎRLA
   O şopîrlă de atlaz şi peruzele s*a strecurat în sînul movilei din bolovani, de lîngă cucută. Ca să fie şi în mers elegantă, Bijutierul a dat mersului acestei suave jivine cu trei vîlvătăi în arşiţă, — albastre din dungă, galbene din spinare şi verzi cînd a fugit, — o mişcare de întîrzieri şerpuitoare, rectificînd săgeata, cu ondulări. Tot El te<a zămis» lit? Pentru ce grumaz de fecioară?
42
LĂCUSTA
   Lăcusta verde, mare, s;a prins de năframa ferestrei. E un ac de zmalţuri transparente şi lucii, şi inima ei ar putea să fie toată de aur, ca luminişurile de amănunte ale nervurilor din aripile strînse. Dar a făcut un pas pe floarea oltenească a peşchirului urzit din bumbac şi mătase. Şi capul, ca de mînz grotesc, redus la fragment, şi ba frecat, ca muştele, cu două picioare, compuse ca spicul de orz. Ochii ei. . . Cine a binevoit să<i facă atît de minunat de mici şi să<şi piardă timpul şi să«şi cheltuie geniul ca să<i înţepe cu un vîrf de mare lumină? Tot El, tot Ăla, tot Dumnealui?
 43
AH! FLUTURII ĂŞTIA.
   Ei! catifeaua numai de pulberi a fluturilor care vin, aşa, ca gîndul, diafani aproape cît un gînd, impalpabili ca întunericul şi ca o lumină, între mùrmur şi aduceri aminte, ca o floare care nu e o floare, — cum s*a echilibrat şi din ce feluri de ştofe, într<o formă inconsistentă întnun contur? Au plîns viorile şi s*au făcut fluturii? Au oftat nădejdile? S<au făcut speranţele trup?
44
              OCTAVA
   Lîngă voci trăiesc tot atît de multe glasuri fără voce, ecourile fără sunet. Cine s*a dus atît de departe înlăuntrul vieţii, ca să păstreze din cifrele ei numai punctul, şi din punct numai o sutime? Dincolo de viola rătezată mut, în umbră, de arcuş, mai sună un cîntec, care nu se aude. Cine duce vioara şi amnarul ei cu zece fire de păr ? Nu mai e nici vioară, nici arcuş. . . Dă un cîntec care nu mai e cîntec, o vioară care nu mai e vioară... Cum se petrece şoapta eîntată a neînchipuitului ascuns?
45
         HAŞCHIA CARE CÎNTĂ
  Greierii, însă, iată;i pe o coardă nouă, o singură coardă, lovită după ploaie, fiecare pe a lui, cu un bob de lemn. E greierul galben, ca o uscăciune, pitpalacul nopţii. El încearcă să taie, cu o foarfecă neştirbită, firul de sticlă, în unison cu foarfeca groasă a unui glas mai depărtat, de nevăzut mai mare. Bijuteriţa voise să încerce o lăcustă de noapte şi să împodobească iarba cu ea şi streaşina casei cu un păianjen argintar de goluri.
 46
                O VĂPAIE
   M*am luat Iamtrecere cu luna care înnălbeşte grădina, atingînd sfiiala plopilor, lungi, şi am aprins o lampă afară, ca să bonghinesc pe foile unui caiet de buzunar. De două ceasuri întregi aş pune creio» nul pe hîrtie, şi tot mai frumos este ceea ce nu se poate seri. De altfel, lampa îşi ia lumina din lună, cum îşi ia litera neagră, din noapte, condeiul.
47
OLOAGA
   S<a învăţat să se apropie de mine, după aprinsul stelelor mele, o broască. De cincisprezece zile îşi
Eetrece noaptea lîngă piciorul scaunului meu, olbînd un ochi cînd la mine, cînd în luceafăr, neputînd afla cinezi aduce muşte, fluturi şi gîndaci : steaua sau namila din scaun. S<a învăţat. Pot să;mi mut fără supărare cotul, pot să*mi şterg ochelarii, pot să aprind ţigara. Broasca examinează şi înţe< lege, şi nu o sperie nici Ţuluc, cîinele care mă păzeşte. Ea ştie deosebi zgomotele şi identifica direcţiile. E o broască pămînteană, care n<a ştiut de baia din heleşteu, oloagă printre verzele ca nişte baletiste, adăpostită de buruieni şi legume. Ea nu are mantaua fluturilor, pe careţi mănîncă fară remuşcare, tunica şi tricoul şopîrlii, pana sidefată a lăcustii. Carnea ei moale, cu varice, e îmbrăcată cu muşama jupuită şi, cînd e mai nouă, în pegamoid, calitatea treia. Dar mîna ei cu trei degete e grasă şi atrofiată ca laba unei odalisce care se deplasează prin harem în poziţia turcă. Cînd s*o scula în două picioare, zice molia de frunză, cine ştie cît va fi de lungă. Dar broasca nu s*a sculat niciodată de jos, — şi acum tuşeşte, înnecată cu un scarabeu.
   Eroarea face parte şi din lumea bijuteriilor lucrate cu aripi lungi şi cu migală. Scarabeul a căzut din lampă de<a dreptul în gura paraliticului broscoi, inatent la coaja cu care era blindată gîn<
4S
gania sacră şi necunoscînd anatomia capului ei. Ca rinocerul, splendida gînganie a faraonilor purta, deasupra nasului, încovoiat, un corn.
           s
CRI.CRI
   M;am pomenit într*o seară cu o vizită neaştep* tată. Pe masă, printre manuscrise şi condeie, apăru, la etajul unde sălăşluiesc, întno insulă de asfalt, un greiere elegant. N*aş putea spune cît a fost el de surprins de prezenţa mea în mijlocul unui talaz de hîrtii mîzgălite, răzimatăm cot şi silind un alt greiere, mic, prins între degete şi înmuiat în cerneală, să facă slove minuscule, identice în inutilitatea lor cu cîntecul lui de clopoţel cît bobul de mazeri. S<a oprit pe masă şi a stat să se reculeagă. îmi închipui că m*a văzut şi că a rămas confuz de ciudata mea îndeletnicire, el, care cunoştea munca spicelor, rumegatul vitelor, ghitara vîntului şi osîrdia cîrtiţei oarbe.
   în faţa lui am avut un sentiment speriat, modificat de un sentiment îngeresc. M*am ridicat respectuos de pe scaun şi, fără să vreau, bam salutat :
   —     Bună seara, domnule Greiere*de*Cîmp, încor» setat în platoşe lucii, de mare cavaler. Cărei inten* ţii datoresc onoarea vizitei domnieiftale ? Stă< team în cot, scîrbit de lumini artificiale şi de zgomo* tul cetăţii unde cîrtesc în singurătate. Cine te*a trimis ? Cum te<ai strecurat pînă la mine, nestrivit de automobile şi nemîncat de vrăbioi, înnainte de a intra în oraş? Scoate biletul; îmi închipui că te«au trimis copiii mei cu o scrisoare. Unde i*ai lăsat? în trifoi, sau, cu ochii pe jumătate adormiţi, în
50
scaunele lor de răchită? Ce ţuau spus cînd ai plecat?
 Greierul răspunse, într*adevăr, fără să se mişte de lîngă tampon:
 —  Cri<cri!
 —     Daoai venit să*mi ţii de urît, să mă ierţi că nu am unde te adăposti! Pîlnia telefonului, cînd o cînta în urechea ta, obişnuită cu muzica lină, te vei înfricoşa. Dumneata eşti un neastîm* părat; te cunosc: îţi place să fugi şi să te întorci, să sai în sus şi să te piteşti în iarbă. N*am iarbă decît în peizajul de colo, şi iarba<i de ulei, şi pei» zajul cu geam: ai vrea să intri şi te opreşte sticla.
 Du*te înnapoi! Odihneşte<te puţin. Ai să stră» baţi două judeţe întregi, Ilfovul şi Prahova. Haide, sînt orele zece şi un sfert, şi vreau mîine dis<de<dimineaţă să fii îndărăt, să<mi deştepţi copiii cîntîndude « cri<cri » în horbota perinei şi $ă(i pupi din partea mea pe cercelul urechii.
 Greierul a înţeles.
 —  Cri«cril
 Şi ie nriiiR'fl de pe masă în întuneric.
 Doamnei tu te*ni gîndit la mine, şi mi*ai trimis
 o  mtngtlrre pe cure nsltt’searăam căutat<o în deşert. Dumnezeule blajin ţi noulonSscut, în scutecul nlb de diUliK'fl al lunii!
     UN BASM DE CINCI MINUTE
   De unde au ieşit atîtea caise ca nişte ouă ale lunii, la răsărit, în ceaţă, scoase cu năvodul din apele acoperite cu cocă de aur? Toată lumea le transportă în care şi coşuri, cu gălbenuşul pe dina* fără, şi pîlpîirea lor de catifea scoate un mîros de tămîie amestecat cu adieri şi amintiri de por* toca le.
   Dar pescarii care au aruncat năvoadele după ele trebuie să fi fost din aceia mici, de*o şchioapă. S*a mai auzit vorbindu*se despre dînşii într*alte basme, cu poduri de aur şi cu palate de peruzele. Pitici cu bărbile lungi şi cu scufiile lungi, locuiesc pădurile în scorburi şi malurile de ape, cu cîrti* ţele laolaltă, subt muşuroaie, — şi, noaptea, nea* vînd alta ce face, se joacă*n văzul luminii albe cu bufniţele şi cu peştii. Şi pentru că omului nu*i este dat să fie singur, fiece pitic are baba lui pitică, fetele lui pitice şi flăcăii lui pitici.
   Aşa ies ei, pe întuneric şi la stele, cu site de prins şi cu coşuri, şi pescuiesc în apele drepte şi*n heleştaiele luminoase, caise, mărgăritarele de răşină ivite printre nuferi.
   Este totuş adevărat că printre ouăle lunii se găsesc şi bumbii de puf stacojii de la halatul şi din vîrful papucilor unui pitic mai lungan şi cîntă* reţ, care, necăjit într*o noapte că nu i s*a potrivit un oftat pe scripcă, şi i*a zmuls cu scîrbă mare şi i*a zvîrlit în caişi. . .
52
   Socotind că se găseşte dinaintea unui ghem de borangic, iluzia a dat să#l deşire şi să<l încurce, cum a văzut că face pisica, torcătoare de mătase, şi, din greşeală, a nimerit în carne, a găurit<o şi a văzut că mîzga este dulce.
   Piticii sînt acum oltenii care păruseră mai pitici decît sînt, dar care, desigur, se dau năzdrăvani, dimineaţa, pe rouă, peste cap, şi se fac oameni cu căciulă, de aduc pe cobiliţă şi pe catîrce poamele galbene în oraş.
   în piaţă, de<a lungul gîrlei, de»a rîndul, stau în zorii zilei movile şi munţi de caise sosiţi pe apă, pe plute, mînate de pitici şi piticărese.
   Rupînd caisa, se ivi la mijloc un sîmbure de cremene, tare. Alianţa dintre ţepos şi fraged, dintre aspru şi gingaş, dintre amar şi dulce, pe care fructele o înţeleg, cărturarul nu a înţeles»o, fiind sărac cu duhul, ca fericiţii sfintelor pilde, şi neştiind că şi fulgerarea, care este fară de fiinţă, ca văzduhul, scapără din două pietre lovite.
   Nu te turbura. O să ai şi la iarnă caise. Tătuţu vu îngrijit *<l<ţi facă dulceaţă, versuri de caise. Kl a Învăţat ilc la un pitic bătrîn, care, în lipsă de zahăr, ia fructele ţi florile din pomi şi de pe tul» piuă, le «conte miezurile ccle mai mărunte şi le nlonrce, ca «A Ie păstreze aroma şi să le guste, ca ţi cum nînt vii, la citit. .. In muşuroaiele proaspete, pe care Ic scot cu chivără şi scufia, ajutaţi de soboli, piticii citesc din cărţi minuscule, în auzul galerii» lor pline de pitici, Ia scăpăratul stelelor seînteie» toarc.
   Vino şi uită<tem livadă. Pomii verzimegricioşi sînt încărcaţi de vrăbii de aur şi de chihlimbar, ascunse ca să nu le vadă ochiul tău de bijuterii încremenite.
   Nu te mişca. . . Să nu zboare!
               FURNICILE
   E un zor la faţa pămîntului, o circulaţie, o forfotă, care, zgomotoasă, ar fi asurzitoare. Dacă îi pleci pînă la nisip şi brazdă, ochii rămîn ui» miţi de o activitate faţă de care munca noastră, cu toate biurourile, pieţele, atelierele şi fabricile ei, este o copie incoloră. Iute, accelerat şi fulgeră» tor, mii, milioane şi miliarde de furnici se grăbesc pînă la frenezie, printre pietre şi ierburi, să se folosească de orele calde, rare, ale anului. Com» parativ cu omul, ele duc în gură un volum şi o greutate egale cu Cercul Militar sau cu Universi» tatea.
   Nici Atlas nu poate ridica un cal la spinare, şi furnica îl duce cu uşurinţă şi rapiditate. în zig» zag, printre accidente de pardoseală cît stîncile Omului şi Alpii, armatele vaste ale furnicilor au ieşit la lucru. Ele n»au nici zece, nici opt ore de lucru, întreite cu timpuri de odihnă şi răgaz. Ora lor e continuă şi nestînjenită. Ele ştiu ce ştiu şi nu pot pierde din vreme o secundă. Adineaori era una la poartă, şi abia te ţii, cu paşii tăi de uriaş neputincios, după ea : a şi ajuns la marginea grădinii.
   Bănuieşti că furnica nu se hrăneşte şi nu doarme decît în epoca iernii, cînd, claustrată în pămînt, ea îşi permite să lenevească lîngă o âripă de muscă tezaurizată de cu vară. Craterele scunde ale muşuroaielor indică şantierul de activitate. Zidarii
54
şi inginerii dintre furnici construiesc fortăreaţa interioară, aruncînd afară vagonetele microscopice de nisip, scos din galerii şi odăi. O muncă metodică, neîntreruptă şi curată, săvîrşită în ordine şi disci< plină, este evidentă. Ca şi albinele, furnicile nu discută ordinul instinctului şi al comitetului de direcţie, care deliberează în muşuroaie; nu se îndoiesc, nu analizează. Ele nu cunosc scepticism mul şi lipsa de încredere în osîrdia lor. Ele se duc, cercetează, umblă şi aduc. «Nimeni nu vine cu mîna goală! », sună ordinul statuluùmajor, şi, într<adevăr, fiecare furnică îşi transportă merindea pe un an întreg a stupului, a patriei. Cîrtiţa nu se încumetă să supere Statele Interioare, coropij» niţa se teme. în mai puţin de un minut, un milion de ace străpung animalul, şi insecta năvălitoare, ofrandă de<a gata, fără altă oboseală, e pusă la conservare în magazia cu alimente.
   Acolo, desigur, o jandarmerie inflexibilă pă< zeşte comoara, împotriva poftei de mîncare exage* rate, şi un Furnic autoritar şi experimentat prezi* tleii/.S poliţia porţiilor fixe. Un chelar bătrîn, căruia
i *m interzis »ă guste, ţine încuietorile de la cămări,
   ţi tontă furnica vine s㻺i ia dejunul în ulcea, ca în mînăntire călugării negri, la chelărie şi arhondaric.
   Popoarele furnicilor active ştiu să profeseze cu onoare şi imoralitatea, pentru Statul lor, ca romanii, care au furat femeile sabine într<o noapte de lîngă bărbaţi, dueîndude în aşternutul lor de acasă. Cînd alimentele oferite de la sine, prin capriciile accidentului şi ale morţii, nu sînt cu îndestulare, furnicile ies la atac şi tîlhărie, tabără pe un sca* rabeu căzut din lumina lunii şi<l cuţitează. . . Eroică se petrece şi se desfăşoară lupta cu şopîrla bolnavă şi cu omida albastră.
   Omida, din care va trebui să iasă marele fluture nocturn, cu pene de păun şi în manta pistruie
55
cenuşie, se legăna pe o foaie de sfeclă adiată şi moale ca o sofa. O sută, cred, de furnici i»au săge* tat spinarea, i<au amorţit capul, i*au înţepat ochii, şi victima îşi frămîntă splendoarea, în trîntă cu adversarul, care o răpune, o desface, — şi o duce la magazie. . .
   Te înştiinţez că n<ai să pui piciorul în grădina mea, fără învoială: să nu calci pe furnici.
   Grădina mea e omcăpere de ţări. Sute de state s<au înfiinţat pe drumul dintre stînjenei şi duzi, pînă la clopotul meu. Ti Ie afăt prin zăbrele: vezi muşuroaiele astea? Sînt cam risipite. La tot pasul o gaură e o cetate de nisip, în primejdie să fie astupată. Ploaia oarbă o înneacă ori de cîte ori vîntul aduce nori încărcaţi cu potop şi trăznete, şi ele oarbe. E lumină mare, dar ce folos că nici lumina nu se vede pe sine şi lasă grindina şi fulgerul să strice cuiburile, de cîteva ori pe an... Aşa că, să umblimcet şi să le ocoleşti. Ia»o pe margini, ca să nu omori din uitare sau greşeală cărătoarele de merinde şi muncitoarele roabe, care scot din pămînt dărîmăturile răscolite. Colea, în fund, prin văgăuna dintre două pietre, încep strîmptorile dinlăuntru, în care se adăpostesc, chilii şi schituri, miile de surori ale aceluiaş cin.
   Părintele Veniamin repeta vizitatorilor, care veneau să cumpere miere din stupii lui, o poveste veche cît lumea şi nouă de»aşijderi cît lumea.
56
   —     Nam priceput de ce furnicile şi albinele se orînduiesc în cete, şi din stupii şi muşuroaiele lor îşi fac întemeieri deosebite. Am o sută de stupi în livadă, fiecare cu matca lui, şi dacă se iveşte o matcă nouă, îşi face o ceată a ei şi fuge cu ea, ca să nu fie ucisă. Lucrătoarele pot să fie o sută de mii, regină — numai una. Aşa e, poate, şi la furnici: n*am pătruns în buduroaiele lor.
   E o lucrare de diavol aici, că nu poate să fie de la Dumnezeu. Stupii stau părete în părete, în loc să muncească toate muştele laolaltă, ele se despărţesc, şi toate fac un lucru la fel: miere şi ceară. Nu face, să zici, un stup miere, altul lapte sau pîine, să aibă de ce se duşmăni, cu toate că şi atunci s<ar putea înţelege la schimb, căci după felul cum trăiesc şi lucrează, albinele sînt făpturi înţelepte. Ia uită<te la fagurii şi celulele lor. Ce altă fiinţă ar putea să le clădească aşa, cu feţe ca diamantul şi cu muchiile măsurate la fel? Ele au dezlegat în de ele o taină gingaşe: locul cel mai puţin cu încăperea cea mai multă.
   Nu«ţi vine să crezi, tată. Cîte un stup e hoţ şi tîlhar. Vezi stupii ăştia goi? Cîteva muşte «r mai tîrăsc din loc în loc buimace, în cîte un cimitir de mii de ale lor, moarte la fund. Cămă* rile lin pustiite, bucatele le*au fost luate şi gră# mSdite în buduroiul de colo, cel mai mare, cu norodul cel mai des şi mai îndestulat. Dacă nu m<aş teme de Domnul, i<aş da stupului aceluia foc, să ardă de viu în flacăra cerei topite.
   Pe furnici încă nu le<am prins cu asemenea năravuri. Tot ce mi se pare că am dovedit la ele e că se bat uneori, cîte două muşuroaie, unul cu altul, dar nu pentru jaf. Naiba mai ştie de ce. Mi se pare că din mîndrie: să nu se spuie că un muşuroi e mai puţin viteaz ca muşu» roiul de lîngă el. Iată de ce furnicile sînt ale mele, şi vreau să păşeşti cu mare băgare de seamă, ca
57
nu cumva, la scăpătat, cînd se adună cu mătcile lor, se culcă pe aşternuturi curate, să lipsească vre una. Noi nu putem face nici atît: o furnică.
             LIGHIOANA
   Lighioana, căreia nu<i lipseşte nimic ca să fi putut să fie albină, nu are totuş nimic, dacă trebuie să fie adevărat că individualitatea e indicată de un rezultat.
   Ea zboară ca o albină, întocmai, atîrnînd în aripi ridicate mai sus de viermele ei. Cîntă ca o albină, aleargă prin tot văzduhul grădinii ca o albină şi se întoarce ca o albină la stup. O colonie s»a stabilit într<o crăpătură a odăii şi, ca şi albinele, lighioanele, copia superficial izbutită, se ajung unele pe altele pe drum şi intră cu sutele, pe lîngă omul din fereastra deschisă, fără să<l supere şi fară nă fie supărat. Deosebire de costum: corset vărgat eu cnlbcn dc pucioasă.
   Ce aduc clon traistă din harurile cîmpiei? Nimic. Decepţie: una i venit cu o muscă mare la spinare, decapitată, şi ua dat un brînci în copia ei de stup. Nobila reproducere se hrăneşte cu muşte! ca un păianjen, din asasinat spurcat. Abatorul general : o fereastră de coridor închisă. De fiecare muscă din geam, încăpăţînată să iasă prin sticlă, după ce a intrat fără pricină inteligentă pe uşă, se apropie eleganta lighioană, care dansează cu ea, cuprinsă din spate, cu perversitate, cîteva figuri. Cu o nevăzută foarfecă, rapidă ca un secator, capul muştei e retezat şi mîncat pe loc, în mijlocul luminii, şi corpul cade ca o păpuşă de elastic. Ea îşi opreşte, prin urmare, fără întîrziere procentul
59
ce i se cuvine din partea colectivităţii : cinsprezece la sută craniu cu sînge. Deosebire de morav.
   Nici legala celulă de albină nu a fost înlăturată din activitatea acestui plagiat. Numai că ceara e copiată întrmn material uscat, şi fagurele nu are conţinut, — şi poate că nici problema volumului matematic al fondului hexagonal, verificată de Réaumur pentru albine, nu prezintă nici un interes la copia fidelă. Lighioana nu ştie să facă miere, şi austeritatea severă a maicii albine, jertfită benevol legilor de sclavie ale republicii, îi este necunoscută, şi toate virtuţile abnegării, subalterne ale unui scop, sînt din punctul ei de vedere inexistente. Ea nu crede în realitatea abstracţiei de sine şt în ab« senţa prin prezenţă, şi reprezintă o specie în dezor» dine şi o seminţie răzvrătită, asigurată în existenţa ei prin fuga dezorganizată şi prin mizeria aven» turieră a moralului utilitar. Regula de viaţă fiind : « Mănîncă ! », ea cum ar putea să îndure foamea, să se interzică şi să se abnege ? Căci ar fi ieşit albină şi ar fi rămas credincioasă anonimă în trib, catoli» cismului stupinei, păstrat neştirbit în milioanele de ştubeie. La Malta, în Canada şi în Indii, roiurile acceptă şi servesc pravila unică. Flămînzii la trapă sînt leneşii, lascivii şi frumoşii, — trîntorii purtă» tori de sămînţă, masacraţi de frigiditatea munci» toarelor, femei fără feminitate, vestalele oprite de la dragoste ale stupului, 20.000 de surori într»o chinovie cu 100.000 de chilii, îngropate în ceară.
   Rînduiala vieţii face ca la toate genurile de îngeri să corespundă genuri de maimuţe, de inii» taţii, de diavolie şi hibriditate, o rezervă de simili şi degenerescenţe. Epave cu aripi, făpturi parazi» tare, neamuri de neamuri. Lucifer, cimpanzeul lui Dumnezeu, strigă apelul nominal. Zodiacul se rostogoleşte către întuneric şi îngheţ. Ce faceţi voi la iarnă?
                    MUSCA
   Venind primăvara în colivia lui, Coco nu în» ţelese nimic de la soare, care»şi vîrîse degetele de aur printre zăbrele, ca să»l mîngîie pe fulgi, — şi se codi ca un golan la apropierea de umerii lui a unei hlamide scumpe.
   Dar odată cu soarele se arată şi musca, intrînd zbîrnîitoare în colivie şi ieşind. O pasăre atît de mică, ivită întnun vîrtej atît de mare, cu o voce de violoncel şi de vioară laolaltă, Cocô nu mai văzuse, şi nici instinctul lui, adversar al comestibil lului rezervat păianjenilor, nu putea să»l infor» nu*ze. Limba lui nu morfolise niciodată pîntecul cenuşiu al antipaticei vieţuitoare, care reprezintă, în acrul mic, zborul muşiţei şi muzica pentru viermi.
   Musca s>a întors în colivie, a ieşit din nou, a plecat, a reapărut şi, prinsă de un sentiment de mişcare perpetuă, a intrat într»o spirală de învîrtire dementă împrejurul lui Coc6. Atent şi intrigat de rotogoalele meschinului vultùr cu ciocul moale şi cu capul de aţă neagră, Coco s»a mutat pe vergele de cîteva ori, s»a suit pe trapez, a ieşit din colivie, s<a ascuns în cărţi : filomela imondicelor l/a urmărit tenace în toate ascunzătorile lui, concertînd, ferme» cătoare şi enervantă.
   Şi de»atunci muştele s»au înmulţit, şi Coco a rămas dezolat şi supărat. Prezenţa unanimă a parazitului care contraface zborul ciocîrliei şi
61
   cîntecul rugăciunii, la hore, în pilcuri şi valuri, i<a dat intuiţia puterilor scăzute ale lui Dumnezeu, invadat, în cerurile lui, de muşte. în umbră şi în lumină îi cîntă musca, împuiată şi în reveria lui. în altare, pe potire, pe odăjdii, pe icoane şi pe crucifix, asimilînduîşi divinitatea, pînă la deces în timpul iernii şi pînă la înviere în april. Şi o întîlneşti în bibliotecă, pe pagina cărţii deschise, însuşindmşi meşteşugul cărturarului, corectînd un text şi puind un punct, inspirat din abdomen.
   Răzbunarea lui Coc6, inocentă, a fost însă radicală. El a inventat un bilet de papagal pentru muşte, acoperind prezicerile şi urările cu un strat de gumă transparentă, — şi muştele rămaseră încleite, unele pe loc şi altele zburînd cu biletul lipit de spinare, ca nişte eroi plutitori în aer, cu pavăza la ceafă.
   Soare, care aduci lumini şi balsamuri lui Cocô şi te joci cu ciocul lui poleit, cum dai tu naştere şi garoafelor, şi bucuriilor, şi gîngăniilor puturoase în văzduhul legănat de plopi şi răzimat în brazi? Pentru ce preferinţa ta pentru marile infecţii ale existenţei? Cum dai tu voie gîndacului să calce urmele tale şi să facă pui în raza ta îngerească? De ce laşi sămînţa viermelui să se rezolve în făpturi tîrîtoare şi îmbăiate în năframa ta de borangic? Ce simpatii abjecte leagă infinitul în care călă< toreşti singuratec şi veşnic, de icra păduchelui şi de oul libărcii?
   Eu nu sînt decît un papagal, dar dacă ar fi să fac lumea din nou, aş aduce în reconstruirea uni» versului materialele incoruptibile şi pure, pe care le»a scos din neant industria metalului şi chimia electrică, suprimînd înnainte de toate umezeala din întuneric şi înlocuind zmîrcul, zeama şi puru* lenţa cu talc şi cauciuc vulcanizat. . .
   Ce am fi putut aştepta decît muşte şi gîze de la un Dumnezeu care a făcut pe om întrmn ceas
 62
de scîrbă divină, amestecînd scuipatul cu ţărîna şi făcînd mocirlă?
   Judecind chibzuinţele din veac, vorbeam, încă o dată, cu icoana Maicii Domnului, despre muscă.
   Ce rost are şi lighioana asta, care la 12 vine la masă, în bucătărie, de pe gunoi, şi de la balegă în bibliotecă? Totunaâ sînt şi gura şi coada şi mintea, şi deopotrivă de inspirată cîntă la cîteştrele. Mă ofensează mai ales că zboară, şi ea, ca porum» bielul Sfîntului Duh. Cum a distribuit aripile, atît de greşit, unul Dumnezeu? Pe un petic de flegmă ea face întocmai ca âcvila regală pe o cara< vană dc munţi. Ce să mai vorbim de Icar şi de meşterul Manole, cu care Domnul s<a purtat mai rău decît cu viermele puturos?
   Şi cîtc varietăţi şi la ele, Maică! Va să zică, s<a ostenit Cel»de<Sus să le împărţească şi pe ele în neamuri. Le<a dat şi lor firi, tradiţii şi limbi, ca să grăiască după neam. Le<a dat şi vioară. Au o estetică şi ele: dă<mi voie să scuip. Fac ouă şi ele, înşirate la rînd, ca nişte cuvinte: muşiţa, Doamnă! Ce i>a venit să strice viaţa cu ele? Nu<i ajungea scarabeul? Nu s<a mulţumit cu alte zburătoare? La trebuit şi zburătorul meschin ? O sămcep să<mi revizuiesc admiraţia şi extazul, pe care mid dau stelele lui; tot el le*a făcut. Colo luceafar şi dincoace muscă, lumină acolo şi aci mîzgă. De ce nu<mi trimite el să mă pişte stelele şi m;a lăsat să mă mă»
 63
nînce musca, săgetat cu bale şi mînjit cu eroica ei cufureală ? De cîte ori să mă spăl cu apă sfinţită, ca să uit că mă pîndeşte şi pe gaura uşii musca, — flocoasă, vînătă, ofticată, cu ochii de zer mucegăit ?
   Nu cumva e, Maică, musca sufletul corcit cu Diavolul şi care, ca şi albina stearpă, dă din ea numai zeamă cleioasă şi trîntori livizi? Ea nu va ajunge niciodată la cer, şi destinul ei se iroseşte, pentru eternitate, între un excrement de ţap şi altul de căţea.
   Am strivit una, am strivit o sută. Ai văzut ce sare din tîrtiţa ei palidă, cenuşie, cînd ţîşneşte ? Mi se împuţise bătătoarea, ca şi cum aş fi scos<o din cine ştie ce infamă mocirlă, în care ar fi căzut. De ani de zile nu mă mai bat cu musca. O las s㻺i facă la cuierul meu toaleta, să cocheteze pe pălă» rie, să se înnalţe, să plutească, să fie ciocîrlan şi înger, o las să cînte. O sută au răguşit, altele au murit de moarte aproape bună, care de cancer, care de guşter. O las să puncteze hîrtia cu te le» grafia ei odioasă. Partea ei de dindărăt ştie să scrie, i*a dat Domnul Dumnezeu şi cerneală. Ai văzut*o cum face? Se zgîrceşte pe vine: gîn» deşte. Pune ceva pe loc, se scutură de bucurie şi zboară. A făcut un punct! Ştii cum se cheamă punctul ăsta. Totuş, ea îl repetă, senină şi fericită, Ia fel, oricare ar fi musca : redactează, colaborează, traduce şi face corecturi.
   Era de faţă la Cina»de»Taină, alungată de mîna Mîntuitorului din dreptul razei lui. Cu un singur fost apostol s»a împăcat, cu un renegat, cu Iuda, şi s»a dus după el, să»i cîntem ştreang marşul ei funebru, bîzîit.
             GROAPA DE MĂTASE
   Odată cu muştele şi cu ploşniţa insinuantă, natura ne<a trimis, strecuraţi prin desimea păre» ţilor, şi păianjenii, care<şi întind plasa pe unghere. Deasupra capului meu, lucrează de două zile cel mai iscusit minuscul arhitect, care aleargă toată ziua pe schelele ermitajului construit în dan» telă. Picioarele lui harnice nu se prind, ca âripa muştei, de firul uns cu un clei perfid şi nevăzut nici ochiului dibaci, al vînatului favorit.
   Lumina lămpii cheamă seara pasările cerului meu de tencuială şi var, în spirale pînă sus, în pfiinjeniş, unde cad în groapa de mătase. Sforţări considerabile fi de prisos încearcă să sfarme cap» cana, ţi după ficce încordare, zburătoarea singura» tecului din cuib se împotmoleşte mai afund în farmecul pînzei fluide. Musca se luptă şi cîntă. Chiotul ei povesteşte primejdia şi pune în formulă muzicală simţimîntul că totul e pierdut.
   Iată<l şi pe castelan, atent pîn»atunci. Se apropie cu prudenţă, uitîndu»se în năvod, unde se zbate, înnecată, o pradă de două ori mai voluminoasă ca el. Păianjenul ar fi omul, şi musca locomotiva. Ce cabluri grosolan încrucişate i»ar trebui omului ca să prindă taurul prosteşte şi să»l stăpînească strîns, ca păianjenul musca?
   El s<a oprit la un pas de vînat. îl priveşte, întinde cu fineţe un picior. Pipăie. Cu o mieros» copică seringă injectează exact. Ţipătul muştei
65
sporit se face strident. încă o lungire de picioare, şi se porneşte dansul agoniei. Păianjenul se deşiră precipitat, ca un mosor cu mişcare mecanică, în jurul potîrnichii, împletită şi încurcată în firul balelor textile. Vocea muştei s*a întrerupt. Ca un copil în scutec şi ca o mumie, corpul zvăpă< iatei, care mi«a stricat liniştea lecturii, e răstignit, înfăşurat, imobilizat întrmn ghem.
   Atunci, sacul cu musca e luat la spinare şi scos din perdeaua de aer, care trebuie să rămîie liberă şi întinsă pentru viitoarele aventuriere, către fund, unde, ca o provizie hibernală, e agăţat întrmn cîrlig: gospodarul păstrează merindele conservate. Liniştit, el s*a întors la ploşniţă, cu golirea căreia era ocupat cînd musca i*a lovit antena.
   Priceperea şi mijloacele păianjenului sînt sigure; sigură şi tehnica lui, de constructor. Dar de unde ştia el că în mrejele lui va cădea negreşit musca, fără să se ostenească să o atace peste fruntarii, dincolo de domeniul lui de artist şi de bandit?
   Laş dărîma cu mătura poligoanele trase la echer cu compasul abstract şi frumuseţea labirintului de borangic. Nu mă îndur. . . El pedepseşte un plagiat, o âcvilă imitată, care, zburînd, bîzîie. Orgolioasă de«o aripă acordată pentru mutarea orizontală între gunoaie, musca încearcă linia de sus, care duce la cer.
   Un fir de văzduh străjuieşte drumul la stele. . .
                   IEPURII ŞI ARICII
  Pătru are, pentru zoologia nopţii, ştiinţele lui : liliecii umblă după muşte şi fluturi, iar bufniţele după lilieci.
  —     De ce nu s>o fi ducînd, mă, la ei de*a dreptul, să*i mănînce, că stau la un loc: liliecii, lipiţi dc bolta turlei, şi bufniţele, de;am picioarele pe clopote ţi schele ?
  —     Findcă li<e dat şi lor să se ostenească, zice Patru.
           Bufniţele mănîncă şobolani şi şoareci, Pătrule.
  —     lucu, nul răspunde Pătru. Păi, zboară şoarecii ţi şobolanii i*
  Ariciul cu puii lui mau fost găsiţi în surcelele unde «puneau oamenii că i<au văzut ascunşi.
  ...Să nu cumva să omori aricii, Pătrule. M*ai
       înţeles? Şi nu mai căuta cu furca, să nu<i înţepi.
  Pătru a rîs din toată inima.
  —     Păi cine poate înţepa pielea ariciului? zice Pătru. Dumneata nu ştii că<i cu ghimpi?
  —     Numai pe spinare, Pătrule. Aş vrea să nu*i înţepi în burtă.
  —     O să scape, va să zică, aşa? Mi<a mîncat nu mai puţin de treizeci şi cinci de pui.
  —  Ariciul, mă ?
  —  Păi, dracu ?
  —     Ariciul nu mănîncă pui, măi omule, ţuam mai spus! Zice la carte că « el se hrăneşte cu plante şi alte rădăcini ».
67
 —     Nu»i adevărat! tăgăduieşte Pătru. Pot să*ţi mai spui, conaşule, zice Pătru, că unde sînt arici şi iepuri de casă nu se pomenesc şobolani.
 —     Tu crezi, Pătrule, îi zic, că şi iepurele mă» nîncă pui?
 —     N»am zis, răspunde Pătru. Dar zic că poate că mănîncă şobolani.
 —     Fugi de»acolo, Pătrule! Şobolanii, iepurii şi aricii sînt fraţi, ca pila şi fierăstrăul. Tu n»ai văzut că la mîncarea iepurilor vin şi şobolanii şi mănîncă alături de ei? Mai bine vezi de prinde dihôrul. S»a ivit un dihôr. Pune cursa.
 —     Am pus»o şi nu s»a prins, răspunde Pătru. Am să mă ascund eu în coteţ, cu un ciomag. Alt chip nu>i. Să ntapuce să ameţească puii.
 —   Ce vrei să zici, Pătrule? întreb.
 —     Parcă dumneata nu ştii! zice Pătru. Cum apucă de intră, dihôrul lasă o duhoare, şi găinile îşi pierd cunoştinţa.
 —   Eşti un prost, Pătrule, să nu te superi.
 —     Ba mă supăr, şi proaste sînt cărţile dumitale, conaşule, că nu ştiu ce spun. Ariciul mănîncă pui, şi iepurele de casă şobolani.
                 MURGUL
   Ce vrei, Murgule, aşa e progresul. Tragi de cîteva mii de ani căruţa pe secetă şi ploaie, şi te<ai poticnit de<abia acum. Ţi<a luat»o înnainte maşina: uite cum suie de repede dealul, pe care, tîrîş» grăpiş, gîfîim amîndoi: tu cu oiştea, eu cu biciul. Afurisită născocire are maşina asta înlăuntru. Şi iS nu crezi că e cine ştie ce! Porneşte de la rtjniţa de cafea; o roată vîrîtă întno roată mai mare, ţi tot roţi, numai roţi încîlcite. O roată ca turta, tn faţă, dă mişcare roţilor pe dungă, şi, pl«lş, din rontăm roată, înlănţuite unele de altele, mişcarea ie ducc la osii şi roţi încălţate cu gumă.
   Omul, Murgule, de cînd a înţeles mişcarea rotundA, a pu» ităpînire pe toată mişcarea. De o lutS de ani el gîndcşte rotund şi din ce în ce mai rotund, ţi din învîrtitura pe loc el scoate mersul Înnainte, de<amdaratele şi în sus. I»a fost greu pînă ce a priceput cum se pot întovărăşi roţile anapoda, în cercuri orînduite, şi tot uitîndu<se în cer, de unde vin toate pildele pămîntului, a pus lumea pe mosoare şi tăvălugi şi a plecat cu ea repede şi lin.
   Potcovarii noştri, Murgule, au murit. Baroasele, foalele şi vetrele în care scăpărau tăciunii — s»au dus. Ca *ă»ţi pui un rînd nou de papuci de fier, cînd începe potcoava să se tîrască şi să sune subt copită, noi trebuie să şchiopătăm o poştă, pînă la ţigan. Numai acolo mai putem vedea piciorul calului luat în poala omului şi curăţit părinteşte,
69
cu razul. Cu potcoave noi, eşti, Murgule, vesel ca un copil în haine de Paşti, nechezi a primăvară şi te întreci cu automobilul.
   Stai, Murgule, nu te zori: să treacă el întîi, că trece iute. Celor ce trec repede, şi oamenii le fac de bunăvoie Ioc. . . O! am simţit la ce te gîn< deşti, cînd în grumazul tău, povîrnit de oboseală, se trezeşte timpul, şi coama ta sărăcăcioasă e despletită de vîntul haiduciei. Bărăganul era al tău, pînă la margini, şi toate poveştile şi cîntecele sînt ale tale. în povestire, şi cînd nu vei mai fi. tu, calule, pe lume, tot calului îi va şedea mai bine decît maşinii. Am bătut pe FătîFrumos să se facă şofeur şi nu a vroit. L*am tuns şi i*am pus o şapcă şi un mintean de piele: îi veneau ca unei cătane neghioabe. Am luat<o pe Cosînzeana şi am pus*o în limuzină: i<a stat prost. Să*i lăsăm în iarbă, Murgule, să se joace de<a buşile prin pelinurile şi muşeţeii mari: ei nu se grăbesc cu 120 km şi 4j H.P. Pînă ajunge ăsta la Paris, pe drumurile mari ale Europei, în supensix, ei desabia s<au întors pe partea cealaltă şi le<au ajuns candelile stelelor, scoborîte prin întuneric, pînă la nas. Lăcusta le sare pe la urechi şi cîmpia fluieră din clopoţeii ieşiţi la descîntecul lunii.
   Nu vrei, Murgule, să te scot de la căruţă şi să<ţi dau drumul slobod prin lume, să o colinzi? Vecinul meu m«a rugat să te vînd, ca să te înhame la poverile lui. Murgule, nu se poate. Uite. Să ieşim din uliţi şi dintre case şi să ne ducem amîndoi pînă în locurile înfrunzite, unde înfăţişarea lumii începe să nu mai semene cu asta. Şi acolo, să ne lăsăm traista, hamurile şi biciul şi să ne ducem însoţiţi, ca nişte prieteni pribegi, pînă ce ne vom pierde amintirea, o zi, o lună, un an, o viaţă. . .
   Vrei, Murgule, să fugim amîndoi, departe, pînă în pustietatea apelor, în jos, şi pînă la deşertul Tăriilor, în sus, către piscuri?
              PROSTUL ŞI VACA
  Ne<au venit în ogradă un om şi o vacă. Greşi» seră drumul prin grădina noastră.
  —     N<ai văzut poarta, mă?. . . Dar drum închis cu zăbrele şi stîlpi ai mai văzut?
  Aşa întreabă Axinte.
  —   Hî?. . . zise omul cu vaca.
  Omul era un bătrîn venerabil, şi vaca lui roşie, bălţată ca o mîţă pestriţă, cea mai frumoasă dintre vaci.
  —   De unde vii, tată, cu vaca dumitale ?
  —   Hî! zise bătrînul.
  —   Şi unde te duci cu ea?
  -Hî!
  —   Atîta ştii?
  Omul răspunse:
  -Hî!
  —     Mi se pare că eşti cam tare de<o ureche. Să trccem la urcchca cealaltă.
  Şi trecurăm la cealaltă ureche. Bătrînul răspunse cu un monosilab, cu neputinţă de rostit în scris, şi care, tăgăduind, amestecă în cerul gurii litera te cu sunetul ci.
  —   Cît lapte îţi dă vaca asta frumoasă?
        Omul se piti, uitîndu*se la uger. înţelegea că
  ugerii vacii curg.
  —     De unde eşti, nu mi<ai spus. Cu cît se vinde o vită la tîrgul dumitale?
  -Hî?
 71
 —  Mîndră vacă, moşule !
 -Hî!
 —     Nu ştiu ce să te mai întreb. . . Du<te sănătos. . .
 Ţăranul întoarse vaca blajin, de căpăstru, şi plecă.
 —  Apuci la dreapta şi mergi tot înnainte!
 Se opri şi rosti un « hî ! » profund.
 Bătrînul era tot atît de curat ca şi vaca lui, pe mantaua căreia părul ruginiu, culcat în sensul catifelei, era păstrat cu o perie dulce. Opincile unchiaşului, corect încinse pe gamba ciorapului de lînă albă, păreau că nu călcaseră, ca şi copitele unse ale vacii, decît pe straiele din Ierusalim.
 în dreptul porţii, bătrînul puse mîna la gură. Se prinse cu trei degete de obraz, ca de un neg.
 —     Ascultă, moşule. Nu cumva eşti prostul ăla marele şi sfîntul, căruia Mîntuitorul i<a făgă< duit împărăţia?
 —     Hî! hî! hî! — Hî»hî(hî! — Hûhûhî! răs» punse unchiaşul, rîzînd din toate izvoarele lui, cu o seninătate care răspundea în Homer şi în Beethoven.
 Şi se duse, alături de vaca lui, înfrăţită cu el ca o surioară, scoţîndu<şi căciula şi cu capul
 go1' . .
 Axinte îşi arăta rînjetul şi măselele vulgare,
 neştiind precis cărui sentiment trebuia să se aso< cieze şi adoptînd hazul slugarnic.
 —     închide gura şi ascunderi gingiile, Axinte, că te bate Dumnezeu!
 Ameninţarea pentru motive neînţelese îndo» ieşte autoritatea.
 —     Sărut mîna! răspunse Axinte şi îşi ascunse luleaua aprinsă în buzunarul de la şorţ.
 —     Axinte, poţi să fumezi, n»am cu luleaua ta nimic.
 72
 —     Nu se mai cade, răspunde Axinte, ca şi cum, pe neaşteptate, s»ar fi trezit cu pipam gură întrmn altar.
 Pe la nasul lui gros trecuse un miros de văzduh înnalt.
            IREVERSIBILITATE
   Ce bine mă simt între animale şi cît le respect! îmi spunea ieri, la grajd, Ioniţă Ciugulea, ridicînd cu furca şi lopata băligarul. Şi ce frumos miroase şi baliga asta cinstită! Cînd mă trimiţi, jupîne, cu laptele, în oraş, de<abia aştept să mă întorc la vitele noastre. Acolo pute, jupîne. Şi nu»i o pu< toare simţită atît cu nasul, cît cu sufletul, jupîne. Niaş da o sută de domnişori cu carte pe o sin* gură vacă proastă, care nu ştie a scrie şi citi jurnale.
   Ioniţă, netezind vaca pe spinarea mătăsoasă, încovoiată la mîngîierea cu ţăsala, a mulţumire, o întreba:
   —     Nu*i aşa, Joiţă ? şi Joiţa, părînd că înţelege, scoate un muget afirmativ.
   Atîta ştie să facă, lapte, dar îl face curat, fecio< relnic, bun de gust şi alb. Apoi, găina îşi dă oul, — întotdeauna la fel şi parcă venit din stele, jupîne. Ursu latră, — atîta ştie, dar latră bine. Mîţa toarce. Cocoşul cîntă. Bibilica îşi grăieşte cuvîntul ei : ştie numai un cuvînt, dar nu şi ha călcat nicio* dată. Coţofana se deosibeşte, ca şi grangurul, ca şi sticletele şi privighetoarea, după auz. Cucu zice « cucu », — îi place să*şi spuie numele tare, pe toată lunca. Iese bufniţa din limba ei? Nu.
   Dacă nu le vezi, le află de departe urechea. Curcanul face numai ca un curcan. Raţa face ca raţa.
 74
   Se arată uliul dînd ocoale cerului din fundul Tăriei. L<au simţit pasările toate, şi gîsca şi<a întors capul cu un ochi către el, în sus. îşi adună bobocii, cloşca îşi cheamă puii. Primejdia e pe aproape.
   Ce<mi place mie, jupîne, e că nici un dobitoc, cum îi zicem noi, deştepţii, nu ia pielea altuia, penele altuia, glasul altuia, şi că fiecare rămîne ce este, ştiind că de multe ori i se trage moartea pentru că vrea să fie numai ca el. Ceâ pasă ţapu< lui din munte, cu coarnele întoarse înnapoi, că<l urmăreşte vînătorul ca să<l prăvălească într*o rîpă, că se ţin cîinii după el? Se apără cît poate, mai aruncă şi el cîte un drumeţ cu armă, prins între stînci şi lovit cu fruntea şi dat peste cap între prăpăstii, dar el e ţap, cum ba făcut Dum< nezeu, pînă la moarte. E cinstea lui să nu se corcească, maimuţărind o fire ce nu<i a lui şi tînjind să fie ce nu este.
   Aşa, dacă mă duc la porci cu hîrdăul, ştiu că<i găsesc la locul lor. Nu aau la troacă de îngeri. Şi, iarăş, dacă mă duc la îngeri, ştiu că nu dau de porci. Poate că rîtul, ca o pecete, le*ar fi stat mai bine, decît acelora, altor dobitoace, şi că o ţăcălie cu zîmbet s;ar fi potrivit mai frumos cu obrazul dolofan. Dar porcul ţine la rîtul lui şi nu<l dă pe nimic, nici pe âripa columbei, nici pe spicele cu bătaie verde/aurie din coada rotită a mîndrului păun.
   Dobitoacele nu se iau unele pe altele cu împru« mut, făptura lor e aidoma întotdeauna — la muncă, la adăpat, la joacă şi la moarte. Datina e pe vecie. Nici un asin chemat la judecata din urmă nu se va ascunde în alte straie şi nu se va tăgădui. El va răspunde cinstit: « M<ai chemat, Doamne. Eu sînt măgarul. Fă cu mine ce vrei, nu mă priveşte. Asta<i boieria mea : cinstea şi adevărul. »
                   CÎMPIE
   Purceii vegetali, ai cartofilor, au tăbărît cîte o sută pe ugerii scroafei pămîntului cald. Cu hîrle» ţul dezveleşti un cuib şi<i găseşti grămădiţi pe o singură ţîţă apucată pe întuneric de sugacii orbi ai ţărînei. Beţi de binecuvîntările care pătrund sfiiala şi poezia şi se urcă prin Sfintele Scripturi pînă la Dumnezeu, puii cu şoric cenuşiu, acoperind
o carnaţie de ivoriu, comunică între ei şi cu Mama lor, Maica noastră, muţi şi imobili, prin telefonia cu fire capilare. Pe cele două măsele ale hîrleţului cu coada lungă, Paraschiva ia cuibarul întreg şi<l aruncă în coşniţa căsniciei.
   Mai trebuiesc pentru fiertură patru căpăţîni de ceapă cu ţăcălie. Se caută prin partea cîmpului, unde, în vîrful cîtorva biciuşti înnalte, vegetează aştrii noi, rotunzi, cu gămălii, ai seminţelor culese de toamnă. Ploştile umflate, în care sună măr» gelele macului, ca nişte alice pentru împuşcat noaptea lăcustele şi cărăbuşii, nu dau loc la nici o confuzie cu băşica de ceapă, şi gospodina albă, pestriţă cu halatul ei între lobode roşii, lavandă brumărie, crăiţe şi cîrciumărese cu florile ca nişte berete şi băşci, gătită fiecare cu o culoare persona» lă, se apleacă numai la zarzavaturile ce»i trebuiesc.
   Inima tomatelor (pomidoro) creşte văzînd cu ochii, spînzurată pe haraci, şi, primprejur, castra* veţii scot capete prin frunză, chemaţi în cete şi mînaţi către găvanul de cristal pentru saladă.
 76
Un cuţit lunecos îi va dezbrăca longitudinal de piele şi le va reteza treptat substanţa cu sămînţă transparentă, în discuri fine de sidef, cu mijlocul de gelatină. Şi, în şorţul alb din poală, Paraschiva, cu scîrlionţul pe sprinceană, disociază căţei de usturoi cu învelişul crustant.
   Ascunşi în evantalii, dovleceii aşteaptă pipăitul gospodinei. Dovleacul, curcanul grădinii, şi*a con< centrat voinţa ca să se umfle peste calibru, pe cînd chelia marmoree a pepenilor, fătaţi dintr<o< dată, răceşte la moalele capului în horbota groasă, tîrîtoare, decupată cu foarfeca boantă, după modèle stilizate pe contur întortochiat. Mărarul şi<a deschis umbrelele în iarmarocul izmei şi pelinului cenuşiu, şi, dedesubtul lor, greierii negri, traficanţi, vînd o mirodenie trecătoarelor albine, cu a căreia reclamă nereuşită sînt însărcinaţi fraţii lor bălani, cei buni de gură şi iuţi de picior.
   Am aşteptat şaisprezece pui şi a ieşit în cuib unul singur. A fi cloşcă de asemenea progenitură e o ruşine pe care găina cu pistrui şi moţ nici nu o simte. Nimeni nu a mai văzut, niciodată, o cloşcă ieşind la plimbare ca o guvernantă, cu un singur copil. E ca un pepene urmat de o corcoduşe de aur. Ochii puiului, strălucitori de o isteţime de care cariera lui de viitoare găină va fi dezminţită, învaţă atent ce trebuie să facă în viaţă şi se aflăm treabă pe lîngă ciocul explorator al cloştii. Ca în figura naivă, ironică şi luminoasă a unui copil omenesc, este cu neputinţă să prevezi că el va deveni, ca şi măgarii lui de părinţi, adeptul minu» ţios şi conservator al unui program de laşităţi coti» diane: culcare în amurg, cotcodac, cucurigu de trei ori pe noapte şi deşteptare la j.
   —     Cocoşul are optsprezece neveste şi nici una nu e supărată. Ia te uită! îi zic Paraschivei.
77
   Ca o săgeată cu cioc şi barbete, întnadevăr, cocoşul s*a repezit, pe cînd ciugulea un ciucalău, şi schimbîndusşi gîndul. Găina gălbuie a înţeles şi ha primit din fugă, pasivă. El a pierdut un ban, ca din buzunar găurit, şi nici n*a băgat de seamă.
   —    Ce folos! răspunde Paraschiva. Nici n*au vreme să se cunoască. . .
   Prin datină, în obscenitatea lui publică, înfierată de moravurile severe, cîmpul deschide anual o expoziţie de te miri cîte obiecte evocatoare. Nemaiajungînd să le facă din carne şi să le li» pească la copii, el îşi scoate bamele din materialul verde obişnuit, din care îşi răsuceşte şi ardeii cu vîrf. Odată şi odată, trebuie să*i explic băiatului meu, intrigat şi nelămurit, cîteva mistere careţi rod simţul de analiză. Asta vine după abecedar şi după Ienăchiţă Văcărescu.
             BAIA VRĂBIILOR
   De*a lungul drumului grădinii, floarea crîşmă* riţei şi<a ridicat, în vîrful baghetelor înnalte, flo> rile ciufulite, cu înflăcărări şi nuanţe. Tulpina zveltă, dintre pămînt şi corolă, măsoară pe firul ei plăpînd şi totuş rigid, însă fragil ca un pai, corect perpendiculară, o distanţă, pe care bobul de rouă diamantin o parcurge, alături de vaca lui Dumnezeu, pînă la prînz. Din desimile florii, bătută ca un puf de pudră pentru poşetă şi ruj « Rachel », cînd scoboară gămălia lui cărămizie pestriţă, gîndacul rotund pare inima chiar a crîşmăriţei, trimisă pe fir în jos, în peţit. Rîndul întreg are atitudinea şi detaliul echilibristicei chinezeşti — o farfurioară de porcelan pe sfircul unei nuiele de bambus.
    Autoarea sîrmelor şi ţevilor vegetale are materiale
1>crsonale pentru fiecare soi, între linoleum, utilizat a verze, şi zmalţurile textile ale dovlecilor, unşi cu apă de mătase şi retuşaţi, cu opal lichid şi uleiuri de atlaz. Iată<i dormind naivi, cu burtam sus, toţi dovlecii, ca puii căţelei, improvizaţi din catifea şi borangic, iar mai departe, scroafele negricioase şi alburii ale bostănăriei, adunate în turmă deosebit. Gamele olăriei cu glazură sînt expuse în panouri de tivgi pe toată întinderea gardului de sud.
   La crîşmăriţe, gătite cu căciuli şi berete de solzi, materialele mate au consistenţa postavului dur şi a hîrtiei sugătoare, lucrate după un desen
 79
decorativ individual şi împrumutînd boielilor o ştofă care se vopseşte frumos, de la stinsul dulce pînă la aprinsul violent, cu o paletă de excepţii. Roşurile prezintă o ţinută în intensităţi şi un accent care fac fragedul aspru iar vişiniul expri* mat cu sînge cald. Pastelul, pe care nud izbu* teşte zambila mortificată şi suav maladivă, şi pe care l<au încercat şi trandafirii, pentru Zinia cîrciu» măriţa, e o jucărie şi un secret de mult depăşit. Le Verrier era, de la vîrsta de patru ani, un materna* tician şi, ţinut în braţe, dinaintea tablei, de profeso* rii Politehnicei, el dezlega cu un tibişir, aproape onomatopeic, problemele grele ale Universităţii.
   Indomptabilă ca pantera şi lipsită de slăbiciunile pentru mediocritate ale rozei şi de docilităţile ei blajine, crîşmăriţa nu se supune buchetelor şi cere* moniei, care face coroane şi glorii, deopotrivă, şi pentru geniu şi pentru imbecilitate. Cristalul îi stă rău, şi majolica: numai oala de lut poate să*i dea înnapoi ceva din prestigiul ei de suliţă cu funde şi de sentinelă. Voinicia o prinde iarăş în picioare.
   Pe înserate, florile trebuiesc adăpate, şi lucea* fărul scapără în stropitoare, din care curge ploaia scînteii. Am îndreptat ţeava cu apă în crîşmăriţe şi în aştrii portocalii cu genele negre ale heliantei. Se înnopta lin, şi fumul vetrei, împînzit în aerul de jos, aducea mirodeniile gătejelor răşinoase şi miresmele crăcilor uscate, de vişini, puse pe foc.
   Dar cineva se juca în dreptul firului de apă aruncat la rădăcini, pitindu*se pe âripi, ridicîndu*se pe âripi, dansînd între mărgelele de răcoare şi ciripind în graiul ei, înţeles de floarea*soarelui, de crîşmăriţe şi de dovlecii ascunşi subt umbrèle. Am socotit că fuge şi am mutat din loc aruncă* torul de apă. Era o vrabie, o vrabie civilizată, care primea izvorul idilic din pădure prin mijlocirea unui cauciuc.
   —  Face vrabia baie! au strigat bucuroşi copiii. . .
              SUBIECTIVUL
   în gospodărie, fetiţa are atribuţiunile gingâşe, tăind florile destinate buchetului din ulcea, de la prînz, cînd familia se adună la masa albă, cu farfurii albe, cu tacîmuri lucii, pentru fiertură. Ea pune şervetele şi paharele şi aduce pîinea cu două coltuce, din cămară, umple solniţele şi, cu vîrful rotund al cuţitului, întipăreşte sării un desen din succesiuni de urme. Tot ea pune scobitorile în jgheabul de sticlă, şi în mijlocul şervetului îi pune Măicuţii o surpriză şi Tăicuţu* iul o pupătură nevăzută, pe care clientul părin* teic ni mesei totuş o cunoaşte şi o ia de la locul ci cu o nupăturS a lui. Gospodina cea mică are o mie tic si'rupule şi dc griji, ca nu cumva să •ufcrc cnrcvn ue o lipsă, — de puţin piper, de o măslină «au dc nişte ardei pisat.
   Dimineaţa, fetiţa Tăicuţului, care se scoală mai devreme fiindcă se culcă de timpuriu, îi aduce somnurosului cu mustăţi strachina cu ouă din cuibarele vizitate. Cîte zece minuni imacu* late, pe care le face zilnic găina, fără vanitate şi cu simpla publicitate a unui strigăt revelator, se suprapun în strachina de pămînt. Satisfacţia îngrijitoarei de ouă e incomparabilă: lecţia învă< ţaţă îi provoacă un simplu sentiment de spălă* toreasă care a clătit o batistă spălată şi de alte spălătorese. Oul e o lume nouă, la fiece răsărit,
o  lume cu soare pe dinlăuntru, cu lună pe
81
din afară, fragilă ca o petală de camelie, şi în care stă închis, subiectiv, un pui cu ochii negri, de aur...
            CANICULARĂ
   Zvrltfi, tu eşti ca o ramură legănată, cu ci* rrşi în sprîncenele frunzei. încovoiate de vîntul Dunării, îmblînzit în papură şi catifelat în undă, ramurile aleargăm zarea de azur, după tiparele pe ştofti de peruzea ale meşterului zugrav japonez. Aşa te tot scobori şi tu şi te ridici, alergînd în ctmp după un fulg, împresurată de boance sau depAşitA ele mfitrSguni. Tu eşti şopîrla cu două iw.l « cîrliţelor din muşuroaie, domniţa neagră li greierilor, a cArAbuşilor din amurg şi a tuturor gtngAnlllor eu âripn de scoarţă ori străvezie.
  Te coace marele moşiei, laolaltă cu porumbul, —
II adierile oilenlte, din depărtare, te răsfoiesc tn, şl pe tine. Intre porumburile de cinci ori mul tnnnlte decît fragedul tău dulce trup, des* pArţit tn dragoste şi bucurie, din fagurii mei
Sllni, alergi ca o divinitate minusculă printre ntîni. Iată cucuruzii noştri, într*adevăr, ca nişte izvoare ce<şi aruncă spicul sus şi apele*n lături, ţîşnite drept şi întoarse rotund. Şi din vîrful ştuleţilor strînşi pe subţirimea şoldului lor, ca nişte zuvelci, curge fum de mătase...
   Iubirea mirelui nu este mai frumoasă Ia cîntat decît îndrăgostita grijă, temere şi milă suavă a părintelui tău, ţigancă din sînge şi columbă din suflet, din sîngele şi din sufletul meu.
   Numai pentru tine s*a trezit vioara pămîntului meu îngropată şi limpezimea zborului de sus.
 83
Făptura ta instantanee şi nouă, mai uşor de rănit ca piersica şi mai fragedă decît carnea strugurilor şi decît polenul, s*a zămislit între minunile de fiece oră ale vieţii, din giulgiile luminii, şi păzită, ca să nu se strivească, de zăvoarele şi încuie* torile cu lacăte neclintite ale munţilor de cremeni.
   Sai de grumazul meu, ca să te duc atîrnată prin grîu, prin lăcuste şi brotaci. Luminile ochilor tăi rîd în luminile mele, şi guriţa ta spune jucării. Umărul a început să cadă oblic şi să capete linia unei aristocraţii, a căreia taină o cunosc bine jivinele nevăzute, cu clopoţei în glas, din pomi şi buruieni. Subsuoara ţi se ruşinează şi se închide cu o cocoşare naivă a spinării, şi pe piept ţi<au încolţit două boabe de orez. A! te*am prins şi o să te mănînc. .. Aşa, pupă fruntea, pupă ochii şi mîngîie cu degetul tău, imposibil de mic şi articulat dumnezeieşte, ocolul urechii, căci ea te aude şi ea mă îmbată de tine.
   Te*ai speriat de o viespe care te*a găsit în flori şi nu a ştiut bine să aleagă: o viespe galbenă ca helianta, cu inele negre şi corset. O să pupăm de trei ori şi o să treacă; fiecare o să pupăm de cîte trei ori, — şi dacă vom mai pupâ încă de trei ori, ce are să fie? O să treacă de mai nainte şi înţepă* tura viitoare. Muşcătura viespii trece, fata mea.. .
   Şi te*ai mînjit toată cu nisip şi ţărînă, cu buna noastră ţărînă, care ne dă pepenii, prunele şi cartofii. Fiindcă te sfiieşti, n*o să mă uit deloc, şi o să te scald, de sus, cu ploaia stropitorii de trandafiri. Şi n*o să mă uit nici cînd vei păşi din albia de subt caişi în peşchirul tău albăstrui, întins pe iarbă. O să te învelesc, chiorîş, întreagă, şi o să te iau învelită, şi o să te duc să te şterg, tot fără să mă uit. Dar ce*o ieşi din peşchire, — talpa lungă şi de pe acum ondulată, călcîiul băl* ţat de arşiţă, unghiile şi moalele tălpii, şi mîinile şi coatele, şi cît se vede din coapsa, rotunjită, —
84
vaiI — ilc pr acum; — ce<o ieşi e al meu şi va fi «Itrulnt cu ilr<a mărunţişul. Poţi să rîzi şi să te gttltll numni la jţîndul că măruntaiele mici sînt, tuniilnlr tic maitt, ale mele.
   'IV*ni jucat cu busuioace şi ele ţi/au împuţit pllmllc cu mlroH de sănătate. Ai rupt cu dinţii o pmnfl cu brumă şi ţi<a umplut nasul şi bărbia «Ir dul cenţii. Aici o să te şterg cu batista. Şi vrrl puiul ccl mai mic şi mai nou de raţă, să<l (ii niţel la «în . ..
   Despre tine, copilă, autorii de cărţi şi piese de teatru, şi poeţii fără mîzgă, au scris că minţi şi că trădezi. Rînza lor, ofticată de orgolii nesă< tule şi de iluzii anemice, s*a răzbunat de inocenţa, de puritatea şi de nobila ta castitate. Fiecare chelner şi pedichiur al cugetării a aruncat în frăgezimea ta, nevinovată de*a fi sacră, o furculiţă şi un briceag. Emasculaţii, şaşiii, meschinii şi maimuţoii cu floacă la chelie şi cu pălăria de trubadur ştiinţifioliterar, au făcut în jurul zîm< bctului tău de garoafă un tărăboi sentimental de fiară gonită. Tu eşti pantera, vipera, otrava,
 85
nefericirea acestor monştri care nu ştiu să iubească şi nu pot fi miluiţi cu un devotament; zgîrciţi, sărăcăcioşi, necăjiţi din stîrpiciune, pizmaşi, gran< dilocvenţi şi deşerţi.
   Dar filosofia şi cuminţenia mascată mor, odată cu ipocrizia şi laşitatea generozităţii. Dacă nu au murit de tot, vor muri pe curînd. Paguba lor este bătrînă. Biruitoare e cinstita dumitale naivitate, fetiţă; dreptatea stă întreagă în piciorul tău legănat în soare, în peşchirul tău de baie şi săpunul cu care te<am albit de pămînt şi pe care bam pus pe capătul copăii; ca să te spăl şi mîine cu apă rece, face mai mult decît ro* manul, teatrul şi filosofia.          '
   La urmă de tot o să<ţi pui o pupătură şi în
           SPECTACOLUL
   Dacii reluarea la Operă a lui Faust constituie la vremea lui un eveniment muzical şi un prilej de comentarii, nici reprezintaţia de mare gală a tuturor orchestrelor continentale şi de văzduh, ca la miezul nopţii de Luni în capitală, nu este de trecut cu vederea. Mai ales. că grădinile sînt încă emoţionate, auzul nostru a rămas sonor şi însufleţirea e de atunci în frămîntare.
   Rareori s<au adunat mai multe instrumente ca lA eelcbrezc o ieşire din sărite a duioasei naturi, atlt de gingaşe cu florile şi atît de brutală cu monumentele mari. Viorile ei sînt vînturile încru* cifutr pe coarda fină. Contrabasiştii, artiştii tobelor şi elementarului saxofon şi de trompetă, au căzut pur şi simplu de la pupitru, înlocuiţi cu gurile de foc. Trăznetul plin, despicat, sau de finale rapide şi descrescînde, sînt indicaţii de şef de orchestră, meşter în amestecarea tuturor uneltelor în punctul unic al unui sunet subit.
   Războiul ceresc a durat două ore. Probabil că simţul urechii, căpătat la necesităţile încete ale experienţei, nu a făcut parte din primul proiect, şi exploziile zgomotului au interesat numai în schiţa lor decorativă, de linii universale ştirbite şi de tresăriri de lumini. Căci natura s*ar fi sfiit să alăture de un timpan vibrator torentul gemetelor rupte de scrîşnire ale hăului mare, — şi ar fi renunţat, de bunăvoie, ca un poet de neam, la un efect.
87
  Poema dărîmării simulate a Gomorei a început prin cojirea bolţilor de cîteva rînduri de cuirase subţiri suprapuse. Mii de valuri de asemenea tinichele de nichel şi platină au fost zmulse şi zvîrlite de sus, în hohotul haosului entuziasmat şi hilar. Mii de ciocane de lemn netezeau mate» rialul în foi zbîrcite de zmunciri în prăvălire, — şi cuiele ploii se înfigeau de la sine, pornite de sus. Cînd venea fierul roşu şi albastru să cosito* rească pe margini negura cu orizontul, tabla era întinsă precis. Atelierele de potcovărie, cu cleştele lungi, vîrîte în rugul de jar, construiau o dată pentru anul întreg pingelele cu măsele, ale armă# sărilor Sîntului llie, care aleargă zi şi noapte pe crestele de cremene ale lumii, ca să orînauiască necontenit sentinelele obosite de veghea pe lănci, în piscuri. între Himalaia şi Alpi se toceşte repede opinca pînă la copită, şi depărtările trebuiesc străbătute la timp. Ce s<a întîmplat că întunericul a fost sfîşiat pe toată lungimea lui şi că bolţile au crăpat odată?
   —     Mue frică! plînge copila, trezită de lună, care s*a izbit de părete şi s*a spart.
   —     Nu e nimic, bunul Dumnezeu face repe» tiţii pentru un sfîrşit adevărat. A scos recuzita din Apocalips şi mai adaogă cîte ceva.
   —     Ce;or fi făcînd rîndunicile şi porumbieii? întreabă co pila.
88
   —     Fiecare la postul lui, ca să nu<i fure somnul, străjuieşte. Auzi? în streaşini puii stau de vorbă cu vrabia lor.
   Cînd împuia natura lumea cu uriaşi, se gîndea că ci or «ti înfrunte mai repede fenomenul, dar toţi uecţti urinţi au pierit. Muntele nu putea să<i nicmuLl Dar i<n venit Naturii ideea mai bună, n lucrului mic, «lin ce îu ce mai mic, pînă dede» •illitul puterilor ochiului, — ca să scape ceva ori» şlcum, dncil evenimentul muzical din noaptea trrrutA «<ar putea încheia cu un răsărit într*o balul.
         SCRISOARE DE PRIETEN
   Omul îşi plăteşte greu dreptul la inteligenţă: cu conştiinţa că este muritor.
   Indiferenţa faţă de moartea proprie poate că este reală, şi probabil că este, în împrejurările de eroism, cînd moartea devine o regulă, ca într<o revoluţie şi întrmn război, — înlesnită, bineînţeles, şi de speranţa excepţiunii. Dacă există într*adevăr omul din doctrină, dezlegat de pămînt şi de viaţă, şi dacă acest om poate să primească ideea morţii personale, în timpul unei inspiraţii sau în cursul unei activităţi sau al dragostei pentru fiinţele care prelungesc şi ampli» fică fiinţa.
   Viaţa urmează pînă în amănunte o perfectă ordine, dar moartea iese din stăpînirea echili» brului matematic, stabil şi păstrat impecabil în fenomenul vieţii, ca un act fantezist de dezordine şi anarhie. Cărturarul cade pe linia întreruptă a unei activităţi şi mai totdeauna în momentul unei desluşiri mai clare a conştiinţei de sine, — şi de cele mai multe ori moartea trădează aştep* ţările părintelui, ale copilului, ale soţului, ale fratelui, şi gingăşiile lor. Este monstruos ca acelaş puls de viaţă, care i<a întocmit extraordinara urzeală, şi care creează continuu anatomia psihică şi materială a lumii, de la gîză şi de la aştri la om, oglindirea gîndită a lucrului fizic şi a celui misterios, să se dezintereseze de moartea unui
90
Pascal sau Goethe şi să sufere insulta unei înlăn» ţuiri şi logici limitate.
   Adolescenţa se ispiteşte să creadă că moartea vine la timp, ca o consecinţă de activitate ispră» vită şi cu sentimentul creatorului că şi<a finit resortul. Bătrînul fabulei, simţindufse, spune bas» mul, că i se apropie sfîrşitul, îşi adtină copiii la pat şi, înnainte de a închide ochii, le dă poveţele următoare. .. Acest fel de a termina viaţa ar fi de o tehnică admirabilă, ca botezul unui transatlantic, în ceasul de a fi împins din şantier în ocean. Nu suferă nimeni şi nu rămîne dezolat. Aproape că mai trebuie să povestească basmul, că, după primirea binecuvîntării şi a poveţilor, sufletul părintelui s»a depărtat în aplauzele familiei, fericită de secreta armonie a lucrurilor din lumea asta.
   Natura s<a îngrijit ca dragostea carnivoră, care»i altă dragoste decît a prieteniei, a înfră» ţirii şi a sentimentului părintesc, să se ivească la o vîrstă cînd inima nu funcţionează de acord cu capul şi cînd pauzele spiritului critic, înşelat de tertipurile vampirului, sînt favorabile înmul» ţirii. Natura are nevoie de tumult. Toate corn» partimentele ei, pline ca nişte corăbii ale lui Noe, cară belşuguri uriaşe de indivizi ai speciei anumite. Ca să ne sigură că progenitura e garan» tată, ea fabrică miliarde de masculi şi de femele, căci, în cazul catastrofelor»cataclisme, continui» tatea nu se opreşte. Cum? Orbeşte? Viaţa, care se zămisleşte pe o scară atît de vastă, are dreptul să se dezintereseze şi de libertatea lipsei de răs» punderi? Zice psalmistul, adevărat, că Dumnezeu este etern, bun şi drept, dar tot el a cîntat că viaţa omului e ca pleava în vînt. Nu este de crezut că în psalmii pe care nu i»a scris, ci numai i»a gîndit, firea lui David, contemplativă şi violentă, nu şi»a zis că, decît un aşa Dumnezeu, mai bine lipsă
91
   Copiii mei dacă<mi fac vreo supărare, miam obişnuit să întîrzii şi să nu mă trădez, ca să nu le las nici amintire dizarmonică, şi mă silesc să dau unui act soluţia pe care sensibilitatea lor o acceptă. Tăcerile lor subterane, din care apar ca nişte vegetale delicat complicate, la supra» faţă, sentinţe şi judecăţi rezumative ale unei vieţi interioare cu neputinţă de urmărit, mă turbură. Lacătele sufletului se nasc şi rămîn încuiate. Toate încercările de alunecare cu o rază fină în obscuritatea în care germinează gîndurile, dau în zid opac. Nu ajung iscusinţele şi subtilităţile pentru a prinde din florile ascunse, ce şid cern, un praf de polen. Pentru că dragostea noastră, dureroasă şi gentilă, e fară închipuire de adîncă, uneori, cu intuiţia preocupărilor secrete, copila mea îmi pune pe obraz mîna ei uşoară şi mă sărută.
   Te gîndeşti că mori la netimp şi că<ţi laşi copiii fără neîncetatul sprijin mai ales moral. bai crescut fără principii şi fără dogme, cunoscînd din vreme că zestrea fundamentală a rezistenţii şi a echilibrului o au, dar evenimentele neîntre* rupte ale zilei şi săptămînii sînt raportate, fiecare din ele, la un criteriu ce se descifrează insensibil singur: lipsa de prejudecăţi. Nici o dorinţă nu ia forma obligaţiunii şi nici un fapt nu este gîndit după o codificare.
   Cîteodată, o aluzie la dispariţia noastră e des» tinată să rectifice eroarea eternităţii. Aş vrea să<mi intercalez sugestia întrmn episod sufletesc vesel, dar nu pot nici pentru mine, nici pentru copii, de teama cinismului, care răneşte mai mult decît realitatea, învăluită în ambalajul lui murdar. Legănîndu<mi fetiţa pe un genunchi, subt un vişin, i>am vorbit, încet, cum are să fie împărţită casa ei între fraţi. Ea o să se mărite odată, şi odată şi el o să se însoare... Aş fi de părere să nu se
92
despărţească niciodată unul de altul... Fratele cel mare s<a înstrăinat şi e un om în afară de rînd şi un artist: el nu are să le turbure viaţa...
 —     Dacă totuş ar veni vreodată înnapoi în ţară, ostenit şi deziluzionat, ceea ce niaş putea să mă gîndesc că poate să se întîmple, o să împăr* ţiţi viaţa în trei, iam şoptit fetiţei.
 Ea se uita, dintrmn timp, la degetele ei, care deveniseră nervoase. Lam spus:
 —  Ia uitaţi<vă la mine, voi, ochii ăştia frumoşi.
 Ochii nu se ridicară.
 Şi am strămutat ideea brusc:
 —     Trebuie să mai punem un vişin în locul ăsta gol.
 Dar capul copilei mi se aplecase de tot pe piept.
 —  Iar o să fie o zi caldă astăzi, am mai spus.
 Şi am simţit atunci lacrimile ei pe mîna cu care
 îi mîngîiam faţa pe dedesubt. Şi ca să nu apară şi ale mele, care s<au trezit deodată, m<am sculat cu ea în braţe şi am pus*o într<o pătură de iarbă.
 —     Nu, nu<i adevărat... Tu n<ai să te faci niciodată mai mare decît atît, şi amîndoi rămî> neţi la zece şi la nouă ani. Şi tata nu mai pleacă niciodată de lîngă voi, pentru că trebuie să vă dea în fiecarc zi o ciocolată şi o carte.
 Şi copila mea, zîmbind ca de un vis fermecat, «coaie ain «ecretcle sufletului un suspin.
             ZDREANŢĂ
   Ograda e un refugiu al tuturor animalelor prigonite de concetăţeni, aruncate, alungate, bătute, flămînde, cu care nu se onorează omul în herghelii, turme şi cirezi. Cîinii şi mîţele fac ce fac şi ajung pînă la noi, dar nici un cal, nici un porc, nici o vacă, nici o oaie, nici o capră nu ne»au sărit niciodată zaplazul, să vie să caute adăpost. Ne»ar fi dat şi aceste cvadrupede, în schimbul tratamentului de prietenie, cîte ceva: niţel lapte, niţică lînă, o leacă de slănină, un ajutor la arat. Ne vine numai poezie, numai durere, numai dragoste, numai sentiment, dar nici un sac de mălai, pentru mămăliga lor.
   Vine o pisică pestriţă ca un Luchian, albă ca o statuie, cenuşie. Mama Fatalitatea o prevede pe fiecare cu o particularitate. Uneia/i stă bine pata pe un ochi sau cărarea simetrică din frunte; alta, mînjită cu galben şi roşu, ori vînătă pînă la două labe cu ciorapi, se apropie, — pis, pis ! — şi, elegantă, se suceşte cu pîntecul în sus, pe spate. Un pisic în mizerie tîrâ după el o sfoară de coadă frîntă, apucată de o uşe: acum e frumos, e proprietar şi ciordeşte ca un ţigan, cu o seni» nătate de înger.
   Cred că am ajuns între căţeii şi mîţele din lume celebri. S<a răspîndit vorba între ei că sîntem şi noi nişte cîini şi pisoi deghizaţi. Sîntem spe* ranţa lor. Ne urmăreşte pe fiecare cîte un pribeag,
94
confuz într<o răspîntie, înfricoşat de larmă, de automobile şi tramvaie. O vorbă e de ajuns: se agaţă de ea şi vine.
   Pe Zdreanţă l<am găsit prăbuşit în irişii aleii. Era ca o sarică flocoasă, bălţată, cocoloşită. Şi*a ridicat capul pătrat, năpădit de buruienile unei chici, caren acopereau ochii şi botul cu barba încîlcită. Cînd un cîine nu mai seamănă cu cîinele, e cîine « de rasă ». îmi aducea aminte de fotografiile din cărţile canine englezeşti şi de fiinţele de lux, purtate prin parcurile din străinătate, cu o curea spînzurată de un deget de mînuşe. L<am mai văzut în Champs Elisées şi pe la Kursaal pe Léman. S<a muncit să se scoale: fusese desigur bătut în spinare. Şovăind într»un şold, ni se arată în mărimea lui, cît un miel, dar ca un clovn împiedicat în nădragii de cîteva ori mai largi decît măscăriciul. Părea ca un copil îmbrăcat în izmenele părinteşti, rupte de jurîm* prejur. Schimonosita făptură s<a lipit numaidecît de noi.
   —  AdoptatI ziie cineva.
   —  Aprobaţi rSipunic unanimitatea.
   Tonul i<n ridicat moralul. Apucînd<o înnaintea noaitrfi, l>ttm putut cunoaşte în toate amănuntele lui internaţionale. înnainte de toate, am căzut ile acord tacit că e băiat. Asta se vede fără docu* ment «cris. Şi era tînăr. Era ca un animal ieşit din aşternutul lui cu o ţoală tîrîtă după el, cu o plasă cocoloşită, de pescar, în spinare. Trebuia botezat. Să»i zicem: Ursuleţ. Diminu» tivul era moale şi inexpresiv. Să»i zicem: Mai* muţa. Ar fi fost ceva. Trebuia o poreclă mai zvăpăiată. Ne uitam la pèticele şi cîrpele de cîlţ bălţat, spînzurate de el. I<am zis: Zdreanţă,
—  şi s<a prins. La plăcut şi lui.
95
   într<o lună de zile rufăria i s<a primenit. Undezi albă e albă pură, unde<i neagră e de ciucuri de catifea. S<a schimbat şi masca şi încălţăf mintea. N»a mai rămas din zeghea lui nimic, şi straiele noi îl îmbracă întrmn costum dumif nical, croit pe măsură.
   Şi<a luat rolul în primire cu un spirit totalitar, şi întrfo săptămînă s<a instalat uzurpator. Hoţu, care a mai apucat cîteva dictaturi şi a mai fost scuturat de ceafă, e sceptic. Mîrîie a neîncredere şi îndoială. Dar Zdreanţă are priceperi şi chib» zuieli şi a mai învăţat ceva la noi, ceva pe cared ştia numai el şi l<am aflat şi noi. înţelege cotco» dacul găinilor din bătătură, şid interpretează exact. Pîndeşte locul de unde se laudă găina indiscretă că a mai făcut un ou, şi o ia întrocolo. Aşteaptă. Se uită în dreapta, în stînga, de<l vede careva. Se mai opreşte. Tiptil, se furişează, se strecoară, intră în stufişuri. Ştie că oul nun al lui, ci al nostru. îl fură şi<l mănîncă.
   Ieri încă nud mîncase pe cel găsit în mărăcini. Se ducea cu oul în gură, săd guste la umbră. M<am întîlnit cu el şi l»am întrebat : « Ce ai în gură? » şi n<a mai avut ce face. Cu băgare de seamă l»a pus în iarbă, jos. Ştia că se sparge.
                HAIDUC
    Neputînd să ajungă în climele calde, unde crocodilii răcnesc la soare şi şopîrlele zac înmuiate în ârşiţă, broasca s<a vîrît în pămînt şi a postit şase luni pline, de schivnicie. Am căutatfo cu plugurile şi cu sapa şi nu am dat de dolmenul ei ascuns, în care a dormit în genunchi, metali» zată de o voinţă de fachir.
    Dacă astăuseară picioarele ei au uitat să sară, şi pasul şovăielnic şi tiptil, de şoarece gros, duce împleticită povară a unui trup în care se găseşte mai mult văzduh decît plămădeală, Haiduc, tu nu trebuie să te miri. Ochiul tău consternat se deprinsese anul trecut cu broasca broască, sprin» tenă şi rapidă, e adevărat, dar şi asta tot broască e, numai că modificată. Pămîntul a tescuit<o, şi o foame venerabilă i<a uscat resorturile şi uzat încheieturile. Cînd te uiţi tu, ea se întinde şi se încearcă. Nu ştiu de ce i<a ieşit în cap un cucui cocoloşit, careto face să semene cu un ciorchine, "Şi n<aş putea să presupui pricina pentru care i s<a boboşat spinarea. Opărită la subsuori, ea merge, vezi bine, ridicată în patru labe, şi tocmai cîrjile jivinii te interesează.
    Nu mai lătra*o, că nu te aude: urechea e încă nedestupată. Şi nici nu te mai feri: puiul ăsta de mîţă berc nu<i în stare să<ţi facă nici un rău şi nu ştie cel puţin să<ţi răspundă. Şi dacă te repezi să pui gura pe ea, te păcăleşti şi te
97
 sperii şi poate că te vei simţi obligat să fugi din ogradă, izgonit de un morb sensaţional. E rece, Haiduc, rece ca nimic din toate cele reci de pe faţa pămîntului, rece şi moale şi Searbădă şi inconsistentă. îţi strepezeşte dinţii prin Simplu contact, bagă de seamă. Ai mai păţit*o tu o dată, vara trecută, cînd te<ai dat la omidă şi ai crezut că o poţi birui. îţi aduci aminte ce ţi s»a întîmplat. Te<a gîdîlat păin» jettişul ei şi ţi<a rămas lipit de nas, ai strănutat şi tetai simţit nebun.
   Lumea e plină de lucruri care nu se mănîncă, ia aminte, dragă Haiduc. Discursul meu instructiv e experimental: nu te mai încrede în asmuţirile creierului tău zănatic şi primitiv, ia<te după creierul meu, căruia nu i<a chelit pieptănătura degeaba. Eu am citit şi am observat: tu nu citeşti, şi ţie îţi lipseşte spiritul de observaţie obiectivă. Eşti un animal cu coadă şi păr şi n»ai dezlegat încă nici o enigmă. Auzi?
   De unde naiba să mă asculte Haiduc! El m<a auzit şi atît, şi de înţeles, să mărturisească Axinte, că nici el n<a înţeles. A dat ocol de mai multe ori broaştei, care venise să ceară luminii niscaiva muşte şi ţînţari ademeniţi de lampa streaşinei şi fulgeraţi. Şi<a arătat măselele splendide, a sărit în sus de cîteva ori, dintno bucată, şi broasca,
98
 răbdătoare cu lungimea şi rigorile monastice ale sezonului, şi*a pierdut răbdarea cu Haiduc, s«a pus în poziţie şi ha stropit pe bot... Terorizat de un amănunt şi stupefiat de asemenea armă, care seamănă cu o şotie de bîlci, cîinele a căzut îndărăt şi, sculîndu<se cît a putut mai iute, s*a pus pe goană şi nu s<a oprit pînă în fundul grădinii.
   —     Am uitat să<ţi spui, strigai în gura mare, fa să mă audă Haiduc, că avea pulverizator.
LA MOARTEA LUI CUCU
   Nu era un om politic. Nu era un literat. A fost ceva mai mult, prietenul meu. Şi a fost mai mult, a fost un cîine mic, un cîine adevărat, cu inima de aur şi numele păsăresc.
   Noaptea trecută însă am stat de vorbă cu el, toată noaptea, pînă către zori.
   —     Cucuie, îi ziceam, fă*te mai iute sănătos, — şi Cucu, slăbit de şapte zile de boală şi nesomn, înţelegea că bolise prea mult şi se găsea vinovat, dacă judec după mişcarea smerită ce<o făcea grumazul lui alb, cu o pată aruncată, palidă cum e chihlimbarul, pe toată spinarea lui. Atunci pe figura lui tristă şi spirituală se întîmpla subit o imprecisă schimbare.
   Fără să<şi fi modificat aşezarea urechilor, imo< bilitatea pleoapelor ulcerate şi<a buzelor înnăs» prite de acel rău misterios şi diavolesc, numit în popor « jigodie », şi care în zeci de forme con» tradictorii chinuieşte fiinţa gingâşă, carnea plăpîndă a unui cîine, mic cît o pălărie şi abia mai greu decît o carte legată, expresia lui se transforma şi ghiceam că tonul ei nou şi impalpabil purcedea din altă taină, de la suflet. împotriva suferinţii care îi răguşise vocea, îi umflase plămînii şi gura şi<i uscase limba, neputincios să se mai ridice din păturile lui fierbinţi, liber numai să<şi poarte capul prin odaie, împotriva convulsiilor, demne de un Prometeu, care îi scuturau membrele,
100
invariabil, de patruzeci de ori pe minută, de patru zile şi patru nopţi în şir, Cucul nostru îşi păstrase neştirbită vigoarea sufletească. El ne iubea ca mai nainte, şi poate că mai mult. Atent la gesturile noastre, el înţelegea că tot ce se facea în jurul lui era pentru el, — băi, cataplasme şi ceaiuri. . . Şi se supunea cu speranţa că poate mîine va putea să<şi reînceapă viaţa zglobie, întreruptă subit.
   Singur veterinarul, un domn cumsecade şi îndatoritor, venea să*i turbure starea cu care sfîrşise să se obişnuiască. Bănuia el că ştiinţa doctorului este mărginită şi intervenţia lui de prisos? El avea probabil sentimentul că sticlele cu etichetă roşie, din care turnam, la ceas, o linguriţă, erau născocite de domnul gros, cu mustaţa mare, căci, pe dată ce domnul acesta apărea în odaie, Cucu îşi aduna toată băgarea lui dc scamă ţi, blînd îndeobşte şi copilandru, îl primei» In patul lui, improvizat pe fundul unui coş de rufe, îndulcit dc perina de puf, cu o sălba< tei'S liivierţunure şi destul de puternic încă să<şi mi'irnnire injuriile şi s㻺i arate armele dinţilor.
   Pentru noi, boala cîinelui nostru lua importanţa ridiculS şi gravă a unui eveniment. Stagnare dc treburi, dezordine în gospodărie, urgente datorii neîmplinite. Pentru că iubirea de « dobi» toace » scuză, mai puţin chiar decît dragostea de oameni, abaterile de la avantajele sociale, care se cuceresc cu nesocotirea drepturilor şi inimii streine, eu ascundeam cu grijă adevăratul meu motiv şi, închis întno odaie întreţinută caldă, cu cîinele meu, totul se rezolvase întno singură problemă: scăparea lui înnainte de orice. De fapt, în spaţiul mic al unui coş de rufe duceam o luptă cu moartea, despre care îmi aminteam că autorii clasici, întrmn limbaj liniştit, scriseseră că « seamănă ruine ».
101
   Această idealizare a datoriei, întrmn vulgar caz de moarte de cîine, schimba noţiunile înte» meiate şi consistenţa impresiilor, veche. Fără dezgust şi ca şi cum slujeam o cauză mare, exami» nam supuraţia ochilor lui frumoşi ca diamantul şi, cu tampoane de vată umede de acizi tăiaţi cu apă distilată, evacuam conţinutul purulent al pleoapelor bolnave. Organelor genitale, umflate, le asiguram un strat emolient de unsoare şi bumbac. Balele gingiilor erau neîncetat şterse de mîna mea, devenită abilă.
   Lupta mea adevărată se concentrase însă asupra excrementului, lichid, continuu. Am în; ţeles că acolo se strînsese toată problema şi, cu o tenacitate fenomenală, de fiece clipă şi tot mai dîrză, urmăream efectele tratamentului meu în diaree ; şi cum noaptea, propice faptelor rele ale naturii, îndoia energia simptomelor, şi îndîrjirea noastră creştea în raport.
   în două nopţi de studii căpătasem capacitatea ştiinţifică a unui medic care intervine prea tîrziu. Cărţile îmi explicau la faţa locului evoluţia fiecărui simptom. Mă deprinsesem cu ideea că am să pierd pe Cucu şi totuş făceam supremele sforţări...
   Bolnavul îmi arăta, de altmintreli, o încredere care trebuia cu prisos răsplătită. Cînd îi atingeam părţile dureroase, el îşi încreţea fruntea între ochi, şi limba lui arzătoare îmi căuta mîna să o ţiem loc, cu o dovadă inutilă de adîncă priete* nie, şi în tot timpul cuvintele mele, rostite cu duioşie şi mutilate ca pentru un copil, îi între» ţineau auzul desfătat, ca în zilele lui bune, cînd, isteţ ca un hoţ şi zburdalnic, făcea din casa noastră un spectacol pe lîngă care jocul artistic şi talentul literar erau nişte încercări neizbutite şi o mistificare.
   Cîtă vreme trebuia să dureze tovărăşia dintre un om în toată firea şi un căţel bolnav? Cînd
102
mă depărtam întnaltă odaie, gemetele lui se înmulţeau şi tînguirea Cucului nostru se făcea stridentă: bolnavul se vedea singur şi simţea că moartea se va folosi de lipsa prietenului ca săd răpească.
   într/a şaptea noapte de veghe, simptomele păreau că cedează. O linişte nouă alterna cu crizele, aproape învinse. Capul bolnavului apărea ca un portret împrospătat de o gumă. Am ple< cat să mă odihnesc aiurea, pe o canapea. Fami» lia, surmenată de mai multe nopţi de îngrijire, adormise. Era cea dintîi tăcere, pe la oreîe 4 din noapte, pe care puteam, de<atîta timp, să o cunosc. îmi adusei aminte că Europa se bate. Citesc într<o carte un cîntec de»acum cîteva mii de ani. Ascult.. . Mă înşelasem. Cucu doarme, în sfîrşit, şi el. O nădejde bucuroasă îmi intră în cîmpul sufletului, deodată înseninat.
   Totuş, pînă să mă culc, mă îndrept în vîrful picioarelor cStre odaia bolnavului meu. Mă opreic şimii pui urechea lîngă cheie. Deschid Încet fi intru. Cucu se uitS la mine, însă nemişcat. Nu vreau iS cred. Ii aşez mîna pe frunte. Cucu muriie. Şi ca i& ftiu că ultimul lui gînd a fost tot pentru mine, el a murit cu ochii deschişi, tntorfi către Ufe, prin care se aştepta, în clipa morţii, fă mă vadă intrînd.
   N<aş putea să scriu ce am simţit... Slăbii în toată conştiinţa mea ţi în toate puterile mele. In nestare să<mi stăpînesc ochii ae<a plînge şi inima de<a suferi străpunsă ca de o lamă, des; chisei fereastra, în primul revărsat de lumină candidă al zilei. Noaptea se strecura urîtă prin; tre case. Pe marginea streaşinii cîntau rîndunele.
GIONI
   Aş vrea să<i scriu corect fonetic numele, şi mă împiedică ortografia «mlui scurt.
   Dar e vorba de un pisoi, alb, de patru luni, nu de gramatica română. Un mormoloc orb, ivit într<o seară şi ajuns în gospodărie o perso* nalitate cu neputinţă de înlăturat. Nu foloseşte că nu ţii socoteală de el. îl dai pe uşe, se întoarce pe fereastră; îl laşi la fereastră, se luptă cu geamul, şi trebuie să i<o deschizi. El se amestecăm toate, cu o siguranţă şi o autoritate atotbiruitoare. Această voinţă humoristică mm mai mare de<o şchioapă, şi răstoarnă, pe lîngă obiectele ce<i stau nainte, cînd îşi alege un drum imposibil printre flacoane şi figurine de bibliotecă, toate principiile şi regulile întemeiate ale gospodăriei, fără să ţie seamă de trecut, de civilizaţie, de artă, de cui» tură, de stiluri, de tradiţii, de nimic.
   Prea puţin îl priveşte pe el că eşti om serios, şef de familie venerat; vrea să se joace cu tine, şi dacă refuzi, nici asta nud interesează: te atacă. Te pîndeşte din faţă, din spate şi din profil, ca pe o vrabie, se frămîntă niţel pe brînci, şi a izbucnit. Ţi»a sărit în obraz, îţi roade nasul, te muşcă de urechi, — şid laşi. Neruşinatul a găsit o lume gata făcută pentru fanteziile lui, şi totul îi aparţine acestui autocrat de un kilo» gram. L<am pus de zece ori în balanţă să*l cîntăresc şi iiam spus : « Stai, măi Gioni, numai
104
un minut, să văd cît atîrnă cei o mie de draci din tine ».
   —    Dă<mi<l încoace, să»l junghinesc, cere fie< care din casă.
   Dar îl păstrezi pentru tine, ca să»l junghi» neşti pe seama ta, pe genunchi, pe masă, pe canapea, pe covor. Junghineala e săd întorci pe spate, săd împungi cu degetul, să»l apuci de»o ureche, de coadă, de un picior. Afurisitul se apără şi te junghineşte el. A fugit şi se în» toarce. îi place.
   Naivitatea lui, nelămurită între unghii, cu care nu ştie încă ce trebuie să facă, şi între dinţi, a învăţat să muşte ca un căţel şi a uitat de gheare.
   Cîtă vreme trece din mînăm mînă prin aer, el se supune şi atîrnă moale, abandonat, ca o zibelină de grumaz cu ochii de sticlă: singura lui tihnă între mii de acrobaţii. De unde atîta invenţiune la un cap cît un ou şi atîtea puteri neastîmpărate la un pumn de viaţă? Uite cum îi arde căutătura! A mai văzut ceva! Iar a sărit! Un ciucure al perdelei se mişcă alene în deschiză» tura balconului de peste grădină. Şi se mişcă şi salcia. Dar Gioni e deştept, nu se aruncă pînăm frunzele ei : ştie că trebuie să treacă peste o prăpastie. Gioni ştie tot.
   Ce e grav şi solemn a hotărît natura să fie şi prost. El converteşte totul în joacă: ţigarea pe care o fumez, agăţîndu<se de fumul ei, con» deiul cu care scriu, cartea în care citesc. . .
   —    Fii cuminte, Gioni, ăsta e un volum gros, iscălit de doi filosofi şi scris de nici unul din ei. Lasă»mă, vreau să mă adîncesc în monumentala ei măgărie.
   De unde! Gioni nu gustă filosofia şi*i roade pagina substanţială.
   Dar m»a compensat cu o săritură anapoda, de artă japoneză. înţepenit pe labe, din pricina
105
unui dop legat cu aţă, pe care voia săd ocolească, şi, cu coada vîlvoi, a dansat lateral, ca şi cum ar fi fost de cauciuc şi pus în mişcare cu maţul comprimat de o băşică. Această figură genială iia fost plătită lui Gioni cu o bucată de cîrnat.
                    BOB
   A venit, ca toate pisicile din cronicile gospodă» riei, de<o şchioapă, Dolnàv, urduros. Coada îi eră strîmbă, prinsă într<o uşe. Culoarea lui galbenă ne amintea de unul ca şi el, defunct de vreo două» zeci şi cinci dé ani.
   Un pisoi pribeag n<are ţinută şi toaletă. Pentru luxul blănii şi spălatul cotidian e nevoie de răgaz, de siestă, de întinderea confortabilă pe canapea, pe o pătură moale şi caldă de soare şi iarbă. Cînd vînezi, flămînd şi pribeag, fărîma de hrană urîtă, din maidane, te laşi murdar şi cu straiele mînjite.
   Problema e întotdeauna aceeaş cu fiecare nou» sosit. Mîţele şi căţeii ne ştiu prin instinct proble» matici şi sentimentali. Nici un cîine, niciodată, nicăieri, nu ne latră, şi o vorbă rostită cu accent ne trădează: sîntem de»ai lor. . .
   « Ce facem cu el ? » sau : « Ce facem cu ea ? », după ce o indiscreţie a cozii le»a determinat genul exact. înşelarea e rară: cînd vizitatorul e prea de curînd născut. Poate că nici natura nu e încă bine hotărîtă ce să ceară de la prunc: egoism sau obedienţă ?
   Întîi, lui Bob i»am dat să mănînce lapte de la capră. Indiferent, orice nou»venit îmbucă numai» decît orice»i pui dinainte: ardei copţi, fiertură de fasole, mămăligă. . . De»abia după cincisprezece zile începe să aleagă, să prefere şi să insiste. Atunci
107
şi mantaua i»a ieşit la lumină. Cojocul boţit a căpătat moliciuni şi lustru.
   Am căzut de acord să»i fie numele Bob. Nu neam gîndit la boabe, la bobi sau la bob. Ne»am gîndit că be, o, be sună binem Bob, ca s㻺i înveţe numele mai iute. De altfel, cînd strigăm cata< logul, fiecare vine de»a fuga la apel, fără să se împiedice de polisilab. Fetiţa, Baciu, Zdreanţă, Hoţu, Jia, Schija, Musca etc. aleargă precipitat. Ultimul fel de mîncare: tărîţe cu varză.
   Pisicile, admise la prînzul familiei, te fac să înţelegi, pipăindu<te prin partea scaunului, cu ghearele crispate. Bob e acum o gogeamite făp< tură: trebuie să»l ridici de jos cu mîinile amîndouă, greu ca o dăsagă de porumb, dar bun ca un iero< monah. Violenţa nu4 impresionează; nu o înţe< lege, nesimţitor la strigăt şi zîd! Dacă ai ridicat un şervet săd alungi. Bob închide ochii şi rezistă,
—   şi cedezi. Şi i»a redeschis puţin, o crăpătură : nu s*a întîmplat nimic. Era sigur.
   Bob are dreptul să ia loc la masă, cîştigat prin atitudinea lui filosofică, de gînditor. E o personali» tate. Se ridică din scaun cu labele în dreptul farfu» riei şi, ca un preşedinte, se uită vag, distrat de o reverie. întinde mînuşa dreaptă şi trage blajin un crîmpei de miez, pregătit de prevederile gaz» dei. Cînd s*a păcălit, a tras o ţigare sau cutia cu chibrituri. . .
   Ignoră adversitatea cu cîinii, din temperament, între Bob şi Baciu, prevăzut cu un bot de mare calibru, s»a încheiat un contract. Baciu poate să<i apuce în gură capul, să i< 1 mozolească şi săd tîrnuie cum îi place, pe brînci, pe spate, culcat pe şold. Numai că, din cînd în cînd, Bob îi aduce aminte anume clauze din contract, scăpate din vedere, cu o semnătură: o rapidă unghie pe nas, drept în vîrf. Baciu ezită, pricepe şi schimbă procedura. De unde îl înşfăcase de ceafă, acum
108
îl ia de la coadă. Ii place şi lui Bob, dar şi asta pînă la un punct. . . Bob e rezonabil. Ţine să se respecte măsura.
   întrebarea familiei priveşte un eveniment încă nepetrecut: Ce s«ar face Bob dacă s<ar întîlni cu un şoarece, Doamne fereşte?
              ŞOARICELE ŞI MÎŢA
   —    Trebuie rectificată eroarea că pisica prinde şoareci, zise Bunica. Sînt femeie bătrînă şi am avut, Dumnezeu să le ierte, poate că zeci de pisici. Niciodată, nu a prins un şoarece nici una. Se prea poate ca unele mîţe să se ia după şoareci, însă nu pentru însuşirile lor de şoareci, ci din pricină că şoarecele e un lucru care sare şi fuge. Pisica vînează mişcarea, în general, şi nicidecum pe şoarece în particular. Dacă ar fi mai inteligent, şoaricele ar umbla la pas; ceea ce»l strică pe el, ca şi pe boţi, este că fuge fără motiv: criză de psihologie. Şi, evident, pisica s<ar lua şi după loco» motivă, dacă n»ar avea intuiţia că locomotiva este exagerat de mare faţă de ea. în timpurile preisto» rice, trebuie să fi existat vreo panteră sau un jaguar, destul de uriaş, ca să doboare cu laba expresul, dacă ar fi existat în timpul preistoric drumul»de»fier.
   Pisica preferă mişcările lucrurilor mici: se ţine după o muscă toată ziua. în lumina ochilor ei nu cred să încapă nici trenul, nici locomotiva.
   Ca să ne demonstreze exactitatea punctului ei de vedere, Bunica puse să i se aducă pisoiul nostru răsfăţat, un pisoi negru, înveştmîntat în lutru, şi purtînd în ochi nişte mărgăritare palide, cu orien» tul verzui. Ea dete drumul ghemului de lînă să circule pe covor, şi cotoiul nostru, repezindu»se de zeci de ori în el, ne făcu să cunoaştem cele mai autentice facultăţi adversare ale mişcării.
110
   —     Acum fă ghemul la loc, ne zise Bunica, şi nun mai da drumul de;a rostogolul. Aşează<l încet şi nemişcat jos, ca o călimară.
   întnadevăr. pisoiul rămase nepăsător, şi privirea lui piezişe era acum interesată de mişcările pendu» lei de părete. El îşi schimbă atitudinea şi concepţiile în momentul cînd a sunat de 12, pendula noastră imitînd soneriile clopotelor catedralei Sfintul Marcu şi fiind prevăzută cu dispozitivul de a repeta de cîte trei ori cele douăsprezece bătăi, — treizeci şi şase de note şi o nebunie de sonorităţi exasperante.
   Cu acest prilej am aflat că pisicii îi displace muzica şi că în special îi displăceau clopotele, cum zice Bunica.
   —     Singur pianul îi place, zise o cucoană mai tînără.
   —     Mofturi! răspunse Bunica, o cititoare, pasio» nată de Fleurs du Afal : ai auzit<o de la Baudelaire, care murea, în versuri, după pisici, dar le da din casă afară cu biciuşca.
   Nepotul nostru, locotenentul, se simţi vexat de înfumuratele credinţe ale Bunichii, şi după ce a căutat prin toată casa un şoarece, fără succes, dat fiind că în casa noastră lumea e cinstită şi că şoarecii se prăsesc numai la domiciliile cu hoţi, şi<a procu» rat o cutie cu şoareci.
   —     O să»i dau o mare deziluzie babei, zise nepotul. Nu numai că şoarecii vor fi prinşi, dar ei vor fi şi mîncaţi, adaose el cu un elan didactic şi conferenţiar.
   Complotul fusese realizat de acord, împotriva Bunichii. Adusesem pisoiul, care, gîdîlat de copii şi mîngîiat de mătuşi, se înmuiase pînă la ultima formă, cataleptică, a lenei, şi rămase culcat şi desfăcut, cu pîntecul în sus, în mijlocul odăii. Dintnun colţ, se dete drumul pe covor unui şoarece, care, luînd*o în direcţia pisoiului, se duse de<a dreptul subt soft. Pisoiul mişcă rotund
111
din coadă şi îşi zbîrci căutătura. Al doilea şoarece fu pus pe drum: pisoiul se ridică în picioare, zbîrlindu<şi spinarea şi transformîndu<se întrmn animal de soi necunoscut.
   Atunci ieşi din cutie al treilea şoarece. Pisoiul scoase un miorlăit de mare descurajare şi o luă la fugă.
   —     Vezi că<i este frică de şoareci? zise rîzînd Bunica.
   Nepotul locotenent ieşi din încercare înfrînt. Ba ceea ce<i mohorî inima şi mai mult era pre< zenţa şoarecilor, de»aci înnainte, în casă.
   —     O să*ţi roadă încălţămintea de lac! zise Bunica. Dacă pisicilor nu le plac şoarecii, în schimb să ştii că şoarecilor le plac cizmele elegante...
   —     Nu înţeleg, analiză în şoaptă locotenentul, vărul meu. Nu numai că pisoiul nu s»a repezit, dar a luat*o şi la fugă. Eu cred că e altceva, zise el: motanul n»are experienţă, e ignorant: nu cunoa< şte şoarecii, nu a mai văzut. . . O să constatăm pe viitor, de vreme ce acum el îşi cunoaşte clientul. Ai răbdare, peste două<trei zile o săd prindă, şi peste o săptămînă îi mănîncă.
   Pisoiul însă nu s<a mai întors de atunci acasă niciodată. Probabil că, mutîndu«se într<altă parte, iia fost frică să nud mănînce şoarecii pe el.
            MADONA NEAGRĂ
   Pisica noastră neagră, cu ochii de sidef şi sulf, a fătat. Fantoma ei de catifea a scos din sîn şi i<a pus în coşul căptuşit patru boboci orbi. Lumina pornită din Vega n<a putut încă ajunge şi scăpăra în ochii lor absenţi. Tricotaţi din lînă pestriţă, neagră, gălbuie şi cenuşie, ei par nişte tîrligi despărechiaţi, rămaşi prea mici în leagănul unui prunc, şi, prinşi cu gurile de ţîţele darnice ale mamei, sînt ca nişte viermi mari îmblăniţi, ieşiţi din pămînt, de subt coş, ca să mănînce mîţa de vie.
   Copiii sînt fericiţi de noul eveniment şi, aplecaţi deasupra cuibului cu furnici păroase, ascultă vo> cile lor de vrăbii, împletite subţire pe murmùrul tor* de pisicii, sfinx răsturnat leneş pe orizont şi supt de pantere. Ei sînt uimiţi de venirea ciudată a tuspatru pisoilor deodată şi nu s<au lămurit, de cînd îi examinează, nicidecum. Imaginea supără; toare a berzei aducătoare de pisoi o resping amîn< doi, cu necaz: ciocul imens al pasării de apă, pe care o cunosc din balta Cemavodei şi din poze, nu i;ar fi putut purta decît găuriţi, ca într<o furcu; liţă, iar zborul celor patru berze s*ar fi auzit în văzduhul casei, ca zgomotul covoarelor scuturate. Altceva este aci. Ei ştiu că puii au fost « înnăun< tru »; cum se găsesc fară semn, acum, pe dinafară? Foarte tîrziu, Baruţu, cu o violentă sinceritate, afirmă că pisica i*a « vă’sat » şi deci fenomenul ssa petrecut pe « guhă », — şi afirmaţia lui îl
11}
satisface, şi a satisfăcut întrucîtva şi pe Miţu, care, mai mistică şi mai apropiată de instinct, rămîne dubitativă şi visează cu ochii duşi. Tăriile misterelor întinse străbat lumea, înlănţuite unele de altele şi încovoiate, ca nişte fire telegrafice cu mărgăritare fugace.
   A doua seară, pisica s<a strecurat în odaia noastră şi ne<a găsit la masă, întîmpinată de cuvinte mîngîietoare, diminutivate, pentru a fi mai fraged înţelese, şi de mustrări.
   —     Cum ţi<ai lăsat singuri copiii?. . . E obosită, mîţa mamii. . . Papă puţintel sosuc cu pîinù şoară.. .
   Dar instalată pe un scaun, madona neagră şi<a uitat pisoii de tot, şi această lipsă de sentiment, brusc revelată, ne vexează.
   —     Du<te repede şi vezi ce fac! o îndeamnă Măicuţa.
   Insensibilă, mîţa îşi ia firul de unde ha lăsat şi toarce.
   O descoperire: cuibul e gol! O presimţire : i<a mîncat! O dereticare generală verifică presimţirea, în odaia pisicii toate obiectele au fost răsturnate, întîi cu delicateţe. Şoapte la ureche, ca să nu bănuiască de pe acum copiii celelalte mistere, criminale, ale naturii, argumentează în sensul că, după cum s«a mai auzit, mîţele şi căţelele îşi mă* mîncă puii cei dintîi. Pîntecul pisicii este, evident, mai mare decît era acum un ceas. Trebuie pedep* sită. Frumuseţea jertfei de a naşte este pătată de un asasinat, care nu trebuie uitat nici la pisici. Renaşte teoria cîinelui mai bun sufleteşte şi mai devotat decît pisica, reputată duşmănoasă. Murindul stăpîna, o pisică flămîndă i<a mîncat beregata; cîinele moare lîngă cadavrul stăpînului ucis. Dar calul! Cine se mai poate îndoi de virtu* ţile lui, comparativ cu pisica? Calul însă mănîncă ovăz şi fin: n<ar avea ce face cu carnea de mînz.
114
   —  Stai că<ţi arăt eu ţie! ameninţă o femeie.
   —     Să nu te mai prind pe<acasă, că te omor cu cleştele, făgăduieşte altcineva. Ticăloasa! Bleste* mata! Ieşi afară!
   Copiii nu pricep, şi lacrimile lor sentenţioase se ivesc şi pentru puii pisicii, care au dispărut, şi pentru pisica în primejdie. Cu multă greutate, împiedicăm o crimă nouă. Pisica a fost dată afară, şi acum se tînguie la uşă.
   Ceasul de culcare coincide cu descurajarea. Cu capul plecat pe umăr, copiii străbat odăile, ducînd în mînă, trişti, părechea lor de papuci. Un oftat de dureri confuze le scapă printre lacri» mile abia reţinute.
   —     După culcare, ai să vezi, nimic nu<i mai poate stăpîni, şi vor plînge toată noaptea, zice Tătuţu.
   —  Ce sS le fac ? răspunde Măicuţa.
   Aprindem lampa, dczbrăcăm copiii, nesimţi;
tori ca nişte manechine, şi, neputincioşi ca şi ei la surtiurl şi jocuri, părem un personal indiferent, de ■anatorlu, manipulînd copii de clienţi. Cînd ridi< cflm plapuma patului Miţurii, dăm un strigăt cu toţii. Plioii dormeau adînc, încrucişaţi, unul peste nitul. . .
   Mai iertătoare ca noi, pisica se întoarce de<a fugn, de»a lungul coridorului, pe unde îşi trans» portase puii la mai cald, se cCilcă împrejurul lor şi, lăptîndude setea, ne mulţumeşte cu ochii, deschişi în paftale de aur. . .
                  BĂBUŢA
   Evenimentele gospodăriei se petrec fără publi» citate ; naşteri şi morţi, boli inexplicabile, mai adevărate şi mai de aproape decît asemuirile lor cu oamenii participanţi la bufona istorie univer» sală. Numai găina are un sens exagerat al conştiin* ţei de creaţie. După fiece ou, dă de ştire şi alarmă că a mai realizat o capodoperă nouă. Are dreptate. Oul ei, perfecţiune totală, nu l<a putut face nici Dante. în marele lui orgoliu de schimbător al destinelor, omul se satisface şi cu creaţia unui găinaţ.
   Dobitoacele sentimentale din curte slăbesc. Nici boţul de mămăligă, la care au ajuns treptat, nu se mai ajunge şi trebuie raţionalizat. Cea mai încercată din toate e pisica Linx, cu toate că, pe subt ascuns, ca să nu vadă celelalte pisici şi să fie vexate, mai ales prinţesa Alba, îi dau din porţia lor cîte ceva şi copiii şi părinţii.
   Cu mare greutate acceptăm ideea că Linx a îmbătrînit.
   Conturele i se topesc, laba şovăie, desenul admi* rabil în care a încheiat*o natura, al pleoapelor aproape triunghiulare şi al detaliilor trădătoare, ascunse în fine cusuturi cu o invizibilă aţă de mătase, dispare lent în ceaţa săracă a blănii cenuşii. Purtată zece ani, scurteica s<a uzat ca biberul scump din căptuşeala mantoului unei cucoane bogate, decăzută din avuţii. Mîţa care odinioară
116
sărea pe noi şi ne muşca a joacă pe fiecare, s»a resemnat la atitudinea ghemuită şi ea ca pe o pavură de biserică rotundă. Coada, subţiată, şi«a pierdut elasticitatea, mustăţile s<au tocit. Gîn< deşte cu ochii închişi, ceasuri întregi, strînsă lîngă apă, şi doarme cu nasul în ea. De la culcuş la farfu< rie ar obosi prea mult. O sete continuă arată boala misterioasă şi temperatura de care, de patru luni, suferă Linx.
   E băbuţa casei şi o ferim de toate neplăcerile existenţei, o înfofolim. E cald, şi pisicii»i e frig. Pe vremuri ni se suia pe umăr şi ieşea Ia plimbare, agăţată de unul din noi, cu preferinţă pentru bicicletă. Din fugă, ochiùi alunecau după vrăbiile din pomi. Se pitea mîrîind lîngă adă< pătoarea zburătoarelor din streaşini, — un ghi< veci în care se adună ritmic stropii proaspeţi, în ei cu o scînteie, de la un robinet. Ştia unde<i cămara ţi la ce foloseşte. Fura din cămară. Se lingu» şea de picioarele pescarului şi de cobiliţa lui lăsată din «pinare, ţi fugea cu un peşte sfeterisit din coş. Ştio ufilc, ferestrele şi sensul de a se deschide. Ştia ce ie găirfte în «nume dulap, încercat cu mînuşa. Linx ştia fi priccpeu o mulţime de lucruri. înţe< legea unele fraze, înţelegea o situaţie. Uneori ne ifilam sA vorbim de rău, în auzul ei, o pisică, un cîine, pe curcan, raţele, de teamă să nu comu< nice mai departe, prin cifrul secret al curţii, totdeauna solidară: o căţea îngrijea de puii unei pisici, o miţă alăpta copilandrii unei căţele, un porumbiel dormea în coteţul cîinelui celui mare.
   Linx nici nu mai aude. A rămas şi surdă.
                  PEŞTELE ROŞU
   întrmn urcior de cristal rotund, plutesc pe dungă, imobili Ca nişte frunze de aramă, peştii domesti» ciţi ai aurorelor depărtate. închişi în trei elemente, care sînt numai felurile deosebite ale unei singure şi aceleiaş divine materii : lumina — ei licăresc în aerul invizibil, în lichidul diamantin, în păretele vasului, construit în curba unui reflex; ca şi cum viaţa lor împărătească s<ar petrece într»un punct astral, străjuit cu luceferi. Rareori s<au alcătuit laolaltă mai multe şi mai ciudate însuşiri dezbi» nate, ca să dea naştere unui corci mai nea» semuit.
   Metalele, pietrele scumpe şi florile adunate la strigarea unei fantasme vrăjitoare, prin domni» torii lor, pitiţi în peşteri şi scorburi, şi prin trîmbiţaşi, s<au învoit într<o zi, pentru o singură dată, unele cu altele, să se căznească să dea la iveală o frumuseţe nouă, iscată din închipuirea lor. Fiecare din dobitoacele alese ale pămîntului, văz; duhului şi apelor a pus firimitura lui din ceea ce avea, ştia, dorea şi putea, pentru săvîrşirea minuna» tului mare lucru mărunt. Ele veneau ca rînduneaua cu bobul de lut în cioc, pe care<l striveşte pe mar» ginea cuibului început; căci, după zapisul scris pe o coajă de mesteacăn şi iscălit cu zeci de mii de nume, care de care mai gingâşe, făpturile şi jivi* nele aveau îndatorirea să aducă, la cîte un ceas din noapte, pe rînd, prafuri şi mărgele.
118
   Muncinduîse cu stîncile, tîrîş, paraliticul şarpe, osîndit să umble fără picioare, să se sprijine fără genunchi şi să se arunce, din păduri în păduri, fără aripi, ca o nălucă mlădie, lungă, a venit cu cel mai scînteietor solz al neamului lui de rube< denii multe, şi ha pus dar, în tiriziile de foi de aur ale vraciului, însărcinat cu strîngerea materiilor prime. Şi şarpele a plecat ca un pîrîu care ar merge cu izvorul după el.
   într<o pungă de borangic, părăsită de o crisa< lidă, fluturii au adus cîte puţin din aproape nepi< păita faină cu care ei se pudrează, în faptul serii, pe spinare şi pîntec. Contribuţia fusese dumicată cu economie de pe âripile tuturor fluturilor cu mustaţă de chiciură catifelie şi talc, această pulbere fiind cea mai scumpă şi mai rară din toate gătelile necîntărite ale lumii: ceaţa sufletelor călătoare, cu care gîzele *e ciocnesc în zborul lor prin haosul ultramarin. Silicate, bicromate, fluorură şi oxalaţi de azur. . .
   P&unlţa şiio icuturat de scîntei arămii coada, »i»on cu ipicul rotund, cu cinci curcubeie, în mijlocul cArora fulgeră ochiul de zmarald, cu lumina de mlcşunele, al fiarelor din Apocalips.
   Mal darnic şi mai jertfitor, sticletele şi<a dat ochii amîndoi, care au şi fost păstraţi neatinşi pentru peştele roşu şl puşi de<a dreapta şi de<a stingă obrajilor, deasupra penelor înnotătoare. Şi cum se făcuse beznă deodată, şi sticletele orb rămase locului, nemaiputînd pleca, milostivitu<s<a de dînsul piticul, care şi<a scos mărgăritarele negre din paftale şi le*a împrumutat sticletelui ca să vază.
   Ariciul şi puii lui au fost aduşi pe o tavă cu lustru, rînduiţi unul lîngă altul, ca periile berce întno trusă de voiaj. Ei au dat undrelele şi âcele cu gămălie pentru şira spinării şi oasele fine, fără să cugete la undiţi.                                   .
119
   Din tabachera uitată printre arici, s<a ivit capul broaştei<ţestoase.
   —     Mulţumim de bunăvoinţă, au grăit piticul şi vraciul; nu avem ce lua de la dumneata.
   Şi broasca*ţestoasă a purces devale, ca un sărac.
   Columba vişinie a dat puţină mătase din ştofa pîlpîitoare de luciri a guşii. Ursul, intrînd în încă* perea muntelui cu ţurţuri de piatră, învăluit întrmn nor albăstrui de muşte, ţinea o labă ca o mînă, în care ar fi păstrat ceva preţios.
   —     Am un bob de zmeură pentru el, zise ursul, gîndindu<se la chipul ce trebuia să se nască din daruri şi meşteşuguri.
   —  Pune<o aci, în foaia de aur, răspunse vraciul.
   Dar prostul o pierduse pe drum.
   Ca o mireasă, învăluită pînă la grumaz cu zaim< furi străvezii, apăru Efemera, zeiţa verzuie a libelulelor nocturne, îmbrăcată în aripi de patru ori mai lungi decît fiinţa ei de nefiinţă. Ea se aduse toată, şi toată se dete, ca un lucru în întregimea lui puţin.
   Lebăda ceru pentru viitor locul de profesor de înnot, cu condiţia să<l prindă plutind şi să<l mă; nînce. Ea trebui să se depărteze dimpreună cu tovarăşii ei, barza cu ciocul portocaliu, raţa şi gîscanul coxalgic, alungaţi de cobolzi.
   Florile fură nespus de gentile faţă de viitorul băietan, pus la cale de puterile zămislitoare de frumuseţi.
   Primele<sosite, întrmn şir de lungi legănări, au fost lalelele, ca nişte fecioare zvelte cu âmforele purtate pe creştet. Fiecare a vărsat în tidva de sidef a vraciului diamantul unui fulger de rouă, din cofele lor fragile şi multicolore, brăzdate de rîuri de cămeşi româneşti. Leandrii aduseră garoafele lor, trandafirii ca miezul de pepene verde. Măceşul s<a desfoiat ca o ninsoare moale.
120
   Păpădia dete bumbacuri pentru o saltea cît latul mîinii, care avea să fie cuibul de născocire.
   Muşeţelul, chimenul, sunătoarea şi muştarul aduseră, în ploşti cît bobul de mazeri, doftorii şi unsori. Izma dete picătura ei glacială, pentru ca apele să fie de*a pururea proaspete şi reci. Lavanda
—   sucul ei de zilnică întinerire. Tiparoasa — făclii pentru botez. Salcia, trestia, papura: pan» gliei au adus şi funde.
   Apoi au sosit din pămînt viermii tuturor meta» lelor şi pietrelor, viermele de fier, viermele de plumb, viermele de agată, viermele peruzelii, şi fiecarele din ei cu prinosul lui potrivit : cîte o seînteie.
   în pofida ghiersului lor oftător, pasările cîntă» reţe nu aveau ce da, afară de bună vestire, ca nişte lăutari ce ar fi trebuit răsplătiţi la urmă cu seminţe. Proiectul cerea ca noul<născut să fie splendid, însă tăinuit.
   întirziaţii cerbi şi ruşinoasele ciute ajunseră tîrziu la itnulul cu daruri. Ei aduseră pe coarnele lor trmulte fîţia ţtergaiului albastru întinsă, care trebuia *il fie icutecul cel dintîi al unui prunc, viiut omeitenc.
   Şi ie opriră înşelaţi în pustietate şi mâgii, care porniieril eu toiul într<aftă parte din ţările lor parfumate, eiltre Nazaret, însoţiţi de şapte cîini eu lătrătura de lup. Vraciul şi piticul încercară să<i lămurească.
   —     Duceţi<vă mai departe, peste mare, în ţara lui Irod. Noi nu facem răscoală, ci numai artă japo» neză. Ne*am pus de gînd să urzim limpezimile îngheţate şi să dăm universului de ape un peştişor cu icre de cilic şi cu tricou de purpură, bătînd în verde<struguriu. . .
   Peştele roşu, nemişcat în linia undei, înfăţi» şează munca inspirată a miilor de bijutieri şi zugrăvi neştiuţi, care au luat parte la făurirea
121
făpturii lui de came minerală, hrănită cu strălu» ciri şi adăpată cu luciu. El doarme, îngropat în soare, curat în zalele lui, rece şi senin. Zămislit fără bărbat şi femeie, podoabele lui nu sînt făcute ca să placă unei părechi, aleasă din fuga unei strechii de jigănii. Giuvaerul lui mistic are o des» tinaţie în ipoteză, în aparenţă şi în supraghicire.
   Ceasuri şi zile întregi, el zace»n echilibru, cu ochii fară pleoape, în acelaş punct, spînzurat în aţa apei, ca de o undiţă din stele. Din făptura lui, care nu mai poate să contempleze, de cînd reveria i s»a făcut fiinţă şi l»a învăluit, porneşte, ca din toate clopotniţele şi din toţi oamenii, un fir în necunoscut, pieziş, încurcat de vînt şi ne» tezit de bănuială. în rînd cu semenii lui, el trăieşte, dus cu mintea şi nesimţitor, ca şi cum s»ar afla singur în univers şi mulţumit de sin» gurătatea lui. Sînt doisprezece peşti în borcanul de cristal, ca doisprezece episcopi liturgisitori, în odăjdii, şi nici unul nu»l cunoaşte pe celălalt, care»i stă alături, inflexibil, de cîteva luni. Zămislitorul i»a scutit să se caute după adieri şi miros, păstrîndude intactă silueta prestigiului ceresc.
   Numai mîţa izbuteşte să le supere suprema imobilitate şi distanţa. în zmaraldul galben al ochilor ei, sihaştrii borcanului de cristal s»au oglindit ca nişte adaose crepusculare. Bărci anco» rate la marginea vasului cu lumini, ei se desfac şi trec încet la fund, scufundaţi în rigiditate, în vreme ce norul fumuriu cu coama umflată fîlfiie vioi împrejurul liniştii imaculate. Tică» loasa ar face din atîtea tezaure, îndesate într»un trup sfînt şi geometric, o îmbucătură. Ea soco< teşte că, vrăjită, fiinţa de văpaie va ieşi ca un şoarice roşu din borcan şi va veni să fie mîncată din dragoste şi devotament. Ideea o îmbată şi»o face seducătoare.
122
   Cu botul trandafiriu, cu tîmpla, cu grumajii, cu şalele şi cu coada întreagă, pisica mîngîie vasul de jurîmprejur, se strecoară dulce. Nădăj» duind că poate fermeca auzul, ea îşi drege un
flas linguşitor şi mic, ca pentru privighetori, nsul nu va întîrzia să iasă şi să vie: vocea cared cheamă este prea insinuantă ca să<i reziste. Peştele trebuie să fie un pui de papagal, iar borcanul o colivie, din acelea de care pisica a mai jefuit.
   Mîţa s<a ridicat pînă la marginea vasului de cristal şi priveşte înlăuntru. îşi duce laba albă înnainte, ca să prindă. Ca o cucoană catolică în» mînuşată, şi»a udat mîna în aghiazmă. O seu» tură şi fuge.
   în naivitatea ei ştiinţifică, mîţa crede că şi»a ars o labă în acid sulfuric şi că unghiile îi vor cădea de suferinţă.
   Apa rece i»a carbonizat»o.
PUSSY
  Căţelul predilect, fiinţa răsfăţată a căsniciei, prietenul totdeauna oportun, care cu surîsul în colţul buzei mă provoacă la joc şi, maliţios în privirea lui neagră, mă necăjeşte cînd citesc şi mă scoate din scaun ca să mă tăvălesc cu el pe covor, sta trist de cîteva săptămîni, bolnav deio maladie de piele. Blana lui de mare lux, confec* ţionată pe şolduri dintr;o mătase albă cu firul imens, şi pe urechi din două şuviţe largi de velură neagră, se rărise, pieptul ieşea dezvelit şi vînăt la iveală, burta lui roză, pe care dintrmn precoce învăţ şuo expunea benevol mîngîierii, se decolorase. O invazie de puncte negre se manifesta progresiv cu căderea părului pe trupul ca petala de trandafir a camaradului meu. Testiculele umflate erau înconjurate de*o puru* lenţă ciudată, pe care medicina veterinară i<a diagnosticata gangrenă şi i<a tratat<o cu pensulări exasperante, de amică şi tinctură de iod.
  Salvarea băiatului au fost foarfeca şi unsoarea de sulf. Pussy a fost tuns la domiciliu, după un model primitiv, cu cărări, trepte şi jgheaburi.
  L-.am regăsit pe Pussy, vindecat, cu carnea lui de ivoriu şi perlă de altădată şi în plină posesiune a adevăratului temperament. Numai că tunsoarea i>a redus individul la sfert, şi capul mare şi gîtul gros sînt aşezate pe un monstru mic, impresionant ca un copil dezbrăcat. Pulpele
124
lui pline, şoldurile lui grase dau un preţ ridicul sutelor de mişcări şi atitudini pe care le traver» sează întrmn minut, întrmn vîrtej nebun de jocuri cu cîinele lui mare, care sînt eu.
                                                    (I %
   Pussy nu<mi datoreşte în conştiinţa lui nici un soi de respect, şi, în ce mă priveşte, e un iconoclast şi un ateu. Cu capul dat pe spate şi culcat în pat, cu buza spînzurînd ca o margine prea largă de buzunar, cu ochii lui şireţi, populaţi de intenţii de canalie şi de farseur, Pussy pare un liliac catifelat, domesticit pentru uzul agrea» bil al apartamentului. Cînd se scoală cu o ureche întoarsă pe doi, căptuşită purpuriu, ca un sfinx de talia clsnlciei, el se opreşte puţin în mijlocul odăii şl se gîndeştc, cu permanentul surîs în musca Iul fermecătoare, se gîndeşte o clipă la o lovitură nouă, la un program după indicaţiile căruia se va conduce un sfert de ceas întreg. Ca şi cum a găsit o idee, sarcasmul persoanei lui de păpuşă îl duce spre o muscă lăsată pe<o pată de soare pe covor, către care năvăleşte deocam» dată convins, ca să o gîdîle cu botul. Pe drumul către muscă, Pussy îşi părăseşte însă planul, brusc, în faţa unei inspiraţii subite, şi se întoarce către pantofii aliniaţi subt horbota patului, ia unul în gură şi mi<l aduce cu mişcări ritmice şi ameninţătoare. Figura lui spune : « Pofteşte ded ia, dacă poţi ». Atunci se încinge o cursă
125
nebunească între Pussy şi cîinele mai mare din apartamentul lui. îl urmăresc pe brînci printre picioarele mesii, pe subt scaune. El se opreşte, măsoară spaţiul cu ochii, apreciază peri» colul din ce parte»i mai mare şi sare prin partea opusă.
   Cînd izbutesc săd prind, el refuză papucul, strîngîndud din toate puterile cu dinţii şi mîrîind cu un glas plin de inflexiuni şi cuvinte.
   Acum, bijuteria asta a murit.
                 CÎINELE
   Deasupra mormîntului, învelit cu frunză de toamnă, a trecut o noapte, a trecut o zi. M<am dus azi să i*l privesc, cu adîncă turburare. Iluzia că a fost cu neputinţă; uimirea că totuş el a murit, că a murit pentru totdeauna, că nu o să»l mai întîlnesc ascultîndume pasul, ridicîndu»se în două picioare, vorbind şi anunţînd sosirea flaş* netei, — sentimentul că toate acestea nu se mai întîmplă doare.
   Mă duc la farfuria decorată cu flori, din care se adăpa; mă aplec ţi mă uit în apă săd văd. . . La masă, nu mai pot să stau decît cu picioarele zgîrcite »ubt «cnun, atent *ă nu lovesc amintirea cîinclui, cnrc aştepta la tonte prînzurile la picioa» rele inele. Oiul îl loveam niţeluş, fiiră voie, el venea repede iii cerceteze dacii a greşit cu ceva şi dacă lnim lovit ca săd pedepsesc: lua o înfă» ţişaie de « nu ştiu lă fi făcut ceva, în orice caz, nu imam gîndit să»ţi fac rău », şi nu se mai întorcea la locul părăsit, decît după împăcare. Ne împăcăm aşa: el surîdea din ochi şi legăna coada, eu mă lăsam pe capul lui şid puricam la rădăcina nasului, în gaura din frunte, îi morfoleam urechile ca pe nişte zdrenţe mari de catifea şi, în sfîrşit, cîinele ridica şi botul, ca să<i scarpin bere» gata. Dosul mîinii pe beregată şi pîntec, la încheie» tura pulpei, erau dovezile supreme de plăcere pentru el şi de prietenie fără umbră.
127
   Ca să fie pipăit pe pielea trandafirie a pîntecului, constelat cu cîteva grăunţe de ţîţă, rînduite pe marginile unui buric negricios, cîinele căuta cana; peaua din dormitor, şi între perinile canapelei se întorcea cu burtam sus, deschidea simetric picioa* rele dinapoi, şi pe cele dinainte le strîngea, ca să facă loc, lăsîndufle moi din încheieturi.
   Figùra în atitudinea lui exprima o mare mul» ţumire, arătîndu<şi reversurile şi devenind un cîine nou, cîinele cel de pe dedesubt, pe care îl cunoştea numai familia lui. Buzele negricioase, întoarse cu căptuşeala lor trandafirie, pestriţă, mătăsoasă şi uscată, înfăţişau o gură de peşte. Organ cu organ, construit cu delicateţe şi belşug, el era desfatat cu mîna, cu obrazul şi cu vocea. Singur buricul se gîdîla. Masajul energic al piep< tului proeminent şi chilug îi da sănătate. Strîn< gerea uşoară a vîrfului labelor dinainte în podul palmei, îi stîrnea un zîmbet satisfăcut, în auzul mîngîierilor fără sens, derivate din numele lui sau dintrmn cuvînt scîlciat : Muţa. . . Maimuţa. . . Ţuşcanu. . . Fuşculanu. . . Ţuşchi. . . Muşchi... Fuşchi... Muţanu... Muţan... Danu... Fanu... Panu... Muţănescu... Muţanski... Muscalan...
   Labele lui, puternice în talpă şi fine în gambe, aveau pufuri între degete, variate. . . Cînd se întîmpla, în stradă, să calce întrmn scuipat, de care<i era o evidentă scîrbă, el venea în trei picioare, scuturîndu<şiîl pe cel umed, ca să fie şters cu o frunză, cu o bucată de jurnal.
   Mîngîierea continua cu pipăiri variate pentru fiecare muşchi, cu un oftat gemut cînd i se apăsau braţele, mai cărnoase, şi pulpele între palmă şi degetul mare. La punga neagră şi rece, dacă i se atingea din eroare, cîinele scotea un mîrîit care însemna:      «Interzis!».   Pe    mijlocul  burţii, o
pensylă groasă de stuf îl consacra bărbat şi voi< nic. Inocentă lipsă de ruşine.
128
   Ceremonia nasului se petrecea de cîteva ori pe zi, pentru cercetarea temperaturii şi a sănătăţii lui inegale. Capul, prins în palmă, era ridicat cu botul în sus, obrazul ni se apropia de el şi primea sau un tampon de gheaţă, sau o sensaţie de aspră uscăciune pe piele. Notele de liceu stabileau gra» dele de competenţă. Căldicelul se cifra cu 7—8. Recişorul cu 8—9. Frigul cu 10. îngheţul cu 12. Numărul polar era rostit sacramental, cu vocea mare, ca săd audă toată lumea.
   Natura împodobise pe Pussy cu cîteva varietăţi de păr alb şi cu o a şasea calitate de păr negru, velur, rezervat urechilor, lucrate din ibrişim şi dublate cu atlaz de nuanţă. Alb pe toată mam taua, culoarea herminei se termina în creştetul capului, subţiată ca o cărare între urechi, pe frunte, şi lăţită din nou dedesubtul ochilor, cuprinşi vioi, negri şi adînci în petalele negre ale urechilor. El semăna cu o viziune albă, mascată cu ochelari de motociclist. în jurul gîtului, valul părului suprapunea patru<cinci rînduri de gulere Stuurt, argintii. Pe spinare, lîna devenea rigidă. Pc şolduri ie friza în scîrlionţi de mătase, pe pulpe nlunrca ondulaţii, şi coada, groasă, era ca un scul bogat dc bumbac şi mătase, desfăcut în vîrf. Pc pidonrclc din faţă lirul devenea metalic pînă la labe. Deasupra labei se desfîScea un pinten mare, sincer, din care unul într<o zi s/a rupt.
   în mers, învîrtită, coada atingea jumătatea spinării, şi tictacul cozii devenea rapid şi eloc» vent, îndată ce drumul îi era tăiat de un cîine simpatic. De obicei el frecventa tot atît de puţin semenii lui, ca şi Tătuţu pe alţi tătuţi. O vizită sumară în jurul cozii îl edifica imediat asupra străinului, ca o singură frază citită dintrmn autor. Dezgustat, el pornea înnainte.
   Dar în vreme ce coada manevră sprintenă pe şolduri deasupra, urechile căpătau o expresie de
129
inteligenţă analitică. Firele urechii se ridicau încurcate, zbîrlite creţ, şifonate, făcîndu<i cîinelui un cap de dantelă. Ochii, deschişi în întregime, se rotunjeau în negura pletelor capului, în cercuri de un efect de ametist şi aur. Cîinele cocheta în jurul unei domnişoare din căţei.
   Momentele lui de sarcasm şi spiritualitate ! Uneori, răsturnat, el îşi răsturna şi volumul ure> chilor, odată cu capul. Urechile i se deschideau lungi, terminate cu vîrfuri ascuţite, desfăcute ca nişte âripi de liliac. Şi ochii se strîngeau cu o dorinţă de şiretlic şi haz.
   Apoi, înfăţişările lui de seriozitate, de melan* colie, de filosofică interioară scrutare, de contem» plare, atunci cînd, pe covor şi răzimat în picioa» rele dinainte, strîmbate fiecare în cîte o parte, lua înfăţişarea unei statuete compusă caricatural! Căutătura lui fixă, de bleg înţelept, de « moş ».
   Plimbările lui, întotdeauna supravegheate şi moderate de o chemare la realităţi, erau urmate de o scăldătură lungă pe ţoale, de aruncături subite pe o parte, de o răsturnare, de o ridicare bruscă, urmată de altă cădere bruscă, urmată de tăvăleli imense, de gemete, de sforăiri rapide, încheiate cu o îngrămădire generală a vellnţelor de pe parchet. El sta un moment pe spate, cu picioarele în aer. Cu o labă distrată îşi sîcîia o ureche. Cu labele dinapoi sprijinite de un scaun îşi făcea vînt să alunece cu covorul pe parchetul ceruit sticlos. Sau, culcat pe o parte, imita şarpele călătorind tîrîş, ca un înnotător lungit pe umăr.
   Din acest exemplar genial al formelor, al mişcărilor şi al vieţii sufleteşti, a rămas un mor< mînt învelit cu frunze gălbui. Şi va rămînea, poate,
o  povestire, pe care Tătuţu ar vroi<o frumoasă, la care va seri cu gingăşie şi durere, ca să<i lase amintirea întreagă. Şi poate că această literatură fără intrigă şi peripeţii va face pe cititor atent
130
faţă de căţei, bun faţă de cîini, milos pentru Iu* mea prietenilor statornici, a tuturor tovarăşilor cu patru picioare ai nefericitului şi sălbatecului om.
  Povestirea unui cîine frumos e povestirea tuturor cîinilor; a clinilor părăsiţi, izgoniţi, pribegi din oraşe şi sate, bătuţi, bolnăvi, ocărîţi de cîte un gazetar fară cămin, fară familie, fără ţărînă, cu aversiune faţă de un animal care nu se mănîncă şi nu cîntă.
  Şi nu e nevoie ca un cîine să fie lup, mops, doberman, şpiţ, setter, griffon, ca să merite o atenţie respectuoasă. Toţi cîinii sînt cîini, de neam şi nemeam, şi cei mai de preţ îs cîinii boemi, fiSră vatră, fără patrie, fără ogradă. . .
               PIETRELE
   Ce asemănare este între voi şi oameni, că de zeci de ani mă uit cînd vi se vor deschide buzele să grăiască? Voi tăceţi de mii de ani şi de veacuri, hrănite cu împărtăşania luminilor adînci, care nu murdăresc nici nu îmbată, izvorul şi văzduhul, în piscul alb sîntèti aceleaşi cam Bărăgan: ouăle îngheţate ale unor vultùri ce*au trecut, şi din plodul vostru dur nu va ieşi niciodată pui pentru colivia împăraţilor sau pentru circ, unde rîde burta poporului, căscată între urechi.
   Cel mai frumos monument, la care a contribuit vecia voastră, la Roma şi Atena, e grămada de bolovani vărsată din şase căruţe, muşuroi, în bătătură. Sunetul răsturnat, neasemuit cu nici un alt glas decît al hohotului dintre munţi, era potrivit cu opintirea potcoavelor cailor de povară. Clătinate pe roţile groase, de fier, zmulse din drumul uriaşilor, v<au lăsat în crăiţele noastre. Oprit de frumuseţea ovalului tău dezarticulat din cremene, un mare artist te<a ridicat din albia Argeşului, te*a pus pe un soclu şi te<a iscălit, bolovanule aruncat.
   Din flori, noi neiam ales crăiţa şi « cîrciumăriţa », care umplu cîmpul nostru cu bulgării lor uşori, cîrduri înflăcărate şi portocalii, insule pestriţe, lanuri pătate, velinţe cu vărgi, în care roşul e de unsprezece feluri şi violetul de şapte tării, galbenul aprinzîndu<se şi stins în feţe multe. Am găsit în
132
cărţi numele boieresc al acestor frumuseţi, pe care grădinarii de lalele le cheamă, cu o mîngîiere de glas, Zinia. Tricotate mărunt şi egal, scùfiile lor repetă tiparul de serie, inventat cu simplicitate, înnaintea industriei, de către o natură care, indi» ferentă la principiile economice şi tehnologice, face frunzele, spicele şi firele de iarbă, cu ploaie, cu soare şi cu pămînt, în miliardul de exemplare. Desenul, de altmintreli, se simplifică, la modelul primitiv, pînă la floarea din patru şi din opt şuviţe, croite în ştofa vegetală de postav. Un parfum de cedru bate dintre cucuruze şi înfră» ţeşte secunda crăiţei cu vecia pietrei. Şi cînd se ridică porumbieii, care au ciugulit pe sub tulpini, grădina toată, — florile şi pietrele, — întraripată de un avînt subit, pare că zboară, stoluri, la ceruri.
   —    Nu ofta, copila mea: şi florile şi columbele şi pietrele se vor întoarce. . .
               HOŢU
  îl vezi? Vrea să vie şi s<a izbit în trandafiri.
I  s<a întîlnit nasul cu ghimpii şi s*a oprit. Se gîndeşte pe unde să apuce ca să ajungă la mine. A ocolit, s<a mai lovit de un picior de scaun, a mai stat niţel şi a venit. Sînt şi Tătuţul lui, tătuţ de copii, de cîini, de pisici, de porumbiei şi de vrăbii, — şi trebuie să fiu tată bun pentru toţi.
   îi place săd pui bărbia în palmă şi mîna pe frunte, săd strîngi moale botul şi săd cînţi legă* nat: « Hoţu mamii. . . Hoţu tatii. . . Băiatu. . . Mumosu. . . », simţitor la vorbele scîlcite, care se lipesc de inima lui, ca un arcuş de o vioară, pe
o  romanţă sentimentală. Cît hai dezmierda de mult, Hoţu vrea săd mai dezmierzi, săd spui tot felul de graiuri gîngăvite şi peltice, numai să nu rămîie singur cu întunericul lui, prin care calcă de*abia, cu mare băgare de seamă, de cînd a orbit.
   în sufletul lui s*a petrecut catastrofa căderii din lumină în beznă, ca o scufundare. A zăcut un timp de boală, pînă ce i s*au scurs luminile ochilor de tot, şi a mai zăcut un timp de nedumerire, crezînd că nu a trecut încă noaptea, că a fost noaptea cea mai lungă din viaţa lui. Auzea glasul căd chema, ca dintnaltă lume, dar nu înţelegea că lumea s<a despărţit pentru el în două, şi că el a rămas numai în lumea cealaltă, care aude şi nu răspunde. Aştepta să se facă ziua pe lîngă el. Ar fi voit să se scoale. Se ridica din culcuş, silindu«şi
134
ochii orbi, ca un om care s<ar deştepta prea devreme şi iarăş ar adormi.
   Cînd s<a desfăcut din somnul lui, a înţeles poate ceva, cu priceperea lui de cîine mic. A început să calce, cu sfiială, să nu cadă cumva întruun gol. Şi<a dat seama că, dedesubtul picio* rului pe care şid duce înnainte, se împărechia pămîntul cu groapa, şi trăgea laba îndărăt, scoasă din spaţiu. O ţinea suspendată şi iar şi<o punea uşor să calce. Apoi se întorcea pe sfert, pipăind să<şi facă o altă potecă, şi se lăsa pe brînci. Nerăb* dător şi consternat, se scula de zeci de ori de jos, ca să dibuie un drum prin întunericul lui, fără să ştie că noi îl vedem chinuit, şi nud putem ajuta. Simţindume în apropierea lui, ar fi dat să se mişte şi nu cuteza.
   O larmă de cîinărie a trezit pe Hoţu vechi în Hoţu zbîrlit, impetuos şi gata de atac. Cu toate că mărunt, Hoţu e luptător şi viteaz. A sărit din lada cu paie, sigur de puterile lui, ca şi cum
i se întorsese vederea, şi s<a pomenit în mijlocul grădinii, ca un prost. Jurîmprejurul lui nu mai era nimic. A lătrat în deşert. Hărmălaia trecuse, şi Bursuc, care nu«l mai văzuse de patru luni de iarnă, îi mirosea botul, ca unui cunoscut pe jumătate uitat, şid mirosea şi Hoţu, fără săd zărească. Poate că atunci Hoţu a înţeles: de<aci nainte va trebui să stea între ai lui pe nevăzute, în iarba de mătase, el a rămas în picioare, împie* trit ca de o revelaţie şoptită, absent dintre toţi prietenii lui.
   L<ai văzut?. . . Ar vrea să vie. . . Mă aude, întoarce urechea ca un surd care încearcă să priceapă chiorîş. Merge de luni întregi aşa, cu capul plecat, îngreuiat ca o buturugă, şi nu mai căutăm sus, cu ochii lui vioi de altădată în ochii mei, pe care s<a învăţat să nud mai desluşească. De luni întregi merge pe întuneric, doarme pe
135
întuneric, străbate grădina pe întuneric, răsturnat, cu picioarele<i scurte, de un bolovan, de un muşu< roi. Se uită numai în pămînt. Dă din coada lui stufoasă, bine legată de şira spinării şi despicată frumos, de o cărare ca de pieptene, pornită din ceafa leonină, prin blană, pînă la vîrf.
   Hoţu e trist. S«a resemnat.
O DESPĂRŢIRE
   Eram în vacanţă, la ţară.
   în gospodăria improvizată, ni s<a pripăşit o căţea.
   Ni s»a înfăţişat a treia zi după debarcare, coche< tînd, apropiindu<se cadenţat şi pieziş, cu o expresie a fizionomiei, care semăna cu surîsul. E un cîine de ţară, românesc, din neamul oropsit : botul fin, de vulpe, gleznele dinapoi nervoase, căciula ure* chilor retezată din născare, o cărare dreaptă de»a lungul spinării alege belşugul blănii pe mijloc.
   în douăzeci şi patru de ore, de cînd scoborî* serăm din vagon, s<au ivit mai mulţi solicitatori, aparţinînd varietăţilor de cîine din împrejurime. Ei se arătau la zăbrele, ca factorul poştal, cunoscînd instinctiv inima noilor locuitori şi, ceva mai puţin romantic, atraşi de un mirés de bucătă» rie nou. I*am fi primit bucuroşi pe t«ţi în gazdă, dacă insistenţa lor dura, şi i*am fi adoptat pe toţi. Ocupăm o gospodărie izolată, ca o acuarelă, cu iederile uscate peste hornul vetrei şi marcată cu acel caracter de posomorîre pe care îl poartă casele pustii, tipărit aproape sufleteşte, plum* buriu, pe toate zidurile, pietrele, lemnăriile, în arbori ca şi în pămînt şi chiar în ţesătura luminii, ca pe ştofa veştmintelor mînăstireşti de utrenii şi în cărţile de strană cu frăgezimile dizolvate. Lătratul unui cîine în aburul nopţii ar fi stat bine rusticului nostru aşezămînt.
137
   Au venit să se uite în curte cîini bătrîni, căţei şi căţelandri. Cel mai personal dintre dulăi, cu o zbîrcitură de om şi de goril dedesubtul frunţii, arbora o chică severă, de muzicant, îngrijită cu cosmetic, afectat, măsurat şi pedant. El ar fi stat zece ore la zăbrele, cu condiţia să nud invităm să intre, poftitor şi năzuros deopotrivă. Ne îndreptam spre poartă: el se scula în picioare; o deschideam: pleca, depărtîndu<se ca un ins turburat. Cînd i se părea distanţa suficientă, rămînea pe loc. închideam poarta: se arăta la ză* brele. Această înnaintare cu retrageri s*a petrecut de cîteva ori şi s<ar fi putut repeta, după apre* cierea noastră, un an şi jumătate, cu aceeaş sterilitate, fără să ajungem să vedem cîinele de aproape, fară săd mîngîiem. Dar dacă noi îi eram indiferenţi, cadourile noastre nu erau refu* zate. El dispreţuia sentimentul, însă căuta friptura, ca fetele contradictorii şi fanteziste, preocupate de căsătorii opulente, — dificile, calculate şi orgo< lioase, — care pierd de mai multe ori ceasul cel bun, şi, în aşteptarea unui doctor, a unui general sau a unui milionar, într<o noapte de călătorie cu vagonul de clasa treia, sînt violate, întrmn hotel puturos, de către şofeurul domnului sub* prefect.
   Un căţel cafeniu, lung cît un sul cu burtă, cu picioarele scurte şi strîmbe, ca nişte rotile, şi<a prezintat aerul lui de coropijniţă, prostănac şi ironic, zgarda şi limba; o limbă imensă şi spînzu* rată, pe care s*ar fi zis că a găsit*o pe drum şi se duce cu ea să o mănînce. Era un simplu amator de porţii suplimentare şi nu se gîndea să ne fie de nici un ajutor: cîine de bani gata, proprie* tate a unui morar din vecinătate. Deprins să fie satisfăcut la comandă, el intra în bătătură fără să fie poftit, triumfător, ca o lingură de scos ciorba, cu coadam sus şi cu un cîrlig în vîrful cozii.
1)S
 Lătra imperativ o dată şi tăcea o dată, şi mai lătra o dată şi mai tăcea o dată. Poate că şi din pricina fuduliei lui nemotivate, poate că şi din pricina stăpînului, cu care se asemăna şi pe care nud puteam suferi, cîinele misera antipatic. Ca să scap fără violenţă de vizitele lui, mi<a izbutit numai ameninţarea. Ivindu/se încă o dată în curte, miam aplecat repede la pămînt, ca şi cum aş fi cules o piatră de jos. Aceste animale ştiu că pămîntul prezintă la suprafaţă fragmente vulcanice care pot sluji de proiectile. Vanitatea cîinelui» şopîrlă s<a prăbuşit imediat. L<am văzut schim* bînd automatic atitudinea eroică a cozii, l<am văzut luîndu<şi coada subsuoară, ca şi cum şi<ar fi închis umbrela, şi precipitîndu<se cu maximum de viteză, orbeşte, înnapoi. Şi ham auzit răcnind în triluri de groază şi de durere, parcă i<ar fi rămas coada la mine. Mă cunoaşte. De cîte ori trec pe la moara lui, mă latră, mă înjură, păstrînd însă depărtarea la care jivina ştie că piatra nu mai nimereşte sigur.
   Unui alt cîine, care ar fi voit să intre în rapor* turi cu mine, îi lipsea vremea ca să înceapă. Blana lui bălană suferea de o perpetuă mîncărime de purici. Abia sosit, el se şi învîrtea, se încovoia în Ioc, şi gura lui, rînjită ca o maşină de tuns, pornea de<a lungul spinării, pînă la coadă, pe care de<aşij< deri o meliţâ amănunţit, ca un mănunchi de cînepă aspră. Sau, îmboldit de puricile ce<i înţepa şezutul, cădea paralizat pe unul din şolduri şi nu ieşea biruitor decît ca să intre în luptă cu puricile următor. Cu toată mila inspirată de acest boem, neliniştit de purici şi înnăbuşit de mîncărimi, ca .un profet de idealuri, a trebuit să renunţăm la el, cugetul lui fiind mereu distrat, şi tortura lui, iremediabilă, tîrîndud dincolo de poarta noastră, dincolo de scopul în dreptul căruia se oprea o secundă.
139
   Nu neiam putut împrieteni nici cu aerul de fată mare tristă al unui ogar corcit, uscat ca o prăjină. Capul lui aparţinea altui animal, şi coada Iui de mizerie, — un deget negru, de cincisprezece falange, — atîrna ca o sfoară cu noduri şi coinac. Singur pieptul, proeminent, lîngă deosebita conca» vitate caracteristică a pîntecului, aducea aminte rasa, din care aproximativ el se trăgea, ca un corset scump, luat la purtare în mahala, după ce cucoana ha lepădat. Nimic nu pare mai odios ca o corci» tură fizică sau intelectuală, care neputîndu<se exprima individual, ci numai imitativ, serveşte, cu emfaza pieptului sau cu linia cozii, sila că;ţi aduci aminte şi compari. Ogarul din satul nostru aducea cu părinţii lui depărtaţi, ca acei copii nefericiţi, destinaţi ospiciului sau penitenciarului, concepuţi la un ceas de sinistră beţie a boierului, în pivniţă sau în privată, cu femeia mută, câpie sau cocoşată, care spală vasele la bucătărie. Ogarul semăna leit chiar cu un conferenţiar de filosofie mistic, pe care îl cunoşteam; mi se părea că este însăş progenitura lui directă, şi nu<mi era plăcut ca fiul filosofului să<mi servească de cîine, să*mi lingă farfuriile şi să se joace cu copiii mei.
   « Fetiţa » însă a fost imediat şi unanim accep* tată. Spontan, am numit<o cu toţii Fetiţa, în suvenirea unei căţele graţioase şi inteligente, care ne<a murit. Genul avea, schematic, stilul primei Fetiţe. Aceeaş ondulare de umeri, aceleaşi ritmuri de temperament. Întinzînd mîinile, mici cît nişte crăiţe, copiii, căţeaua veni la ei intimidată, pudică şi gingâşe, ca subt o binecuvîntare de îngeri vii. Ea înţelese numaidecît ce i se cerea. Veni la fiecare din noi, ne spuse ceva tăcut şi emoţionant, se opri în fiecare odaie, stete în mijlocul ogrăzii. Apoi luă în primire proprietatea, inspectînd*o în toate ungherele, grădina, livada, şura, podurile, grajdiul. Lătratul ei inaugural se auzi rostit sonor
140
 în încăperile goale. în treacăt, se cunoscu, pe gunoi, cu găinile. Cercetă de jurîmprejur vaca negricioasă, delicat încornorată, cu cinci robinete trandafirii la pulpă. Avu o mirare dînd cu ochii de viţel — puiul cu fruntea frizată, cu pielea de căprioară şi cu botul mînjit cu lapte, desfatat de copii, incert pe picioare şi inocent. Singurul personagiu pe care nu l»a înţeles nici pînă azi, a fost măgarul.
   O săptămînă mai tîrziu, Fetiţa dete naştere, în fin, la şapte căţei botoşi, scurţi ca nişte cîrtiţi. Activitatea mamii se împărechia cu vigilenţa caraulei. De două, de trei ori pe oră căţeaua face şi acum înconjurul gospodăriei, se asigură că pasările şi vitele dorm, şi stăruie să capete convin» geri în privinţa copiilor noştri. îndată ce unul din ei se trezeşte, fugărit în vis, Fetiţa iscodeşte pe subt ferestre. Cîtă vreme a trebuit unei măsele să străpungă gingia copilului mai mic, căţeaua, ca un infirmier pregătit, a stat de pază pe prag.
   Cad frunzele şi plouă, fumurile încep să se ridice din coşurile aşezate ca nişte morminte pe case. Noaptea vine devreme, locuitorii gospodă» riei trebuie să plece. încă nu s*au închis cuferele şi geamantanele: familia caută o soluţie: viitorul Fetiţei şi al căţeilor ei. Copiii sînt de părere să facem un tren cu opt vagoane mici, învelite cu vată, pentru cîini, şi săd agăţăm de trenul mare. Părerea proprietarului nostru este să aruncăm căţeii şi să năpustim căţeaua în gospodăria pustie, dacă nu vrem să<i tragă el o bătaie şi să o silească să fugă. Să o luăm cu noi, acasă, nu se poate, şi să plecăm fără ea ni<i cu neputinţă. Cînd va sufla vîntul, la iarnă, prin obloanele noastre, copiii ne vor întreba ce face Fetiţa. . . în tăcere, ne gîndim la crima noastră şi nu sîntem în stare să făptuim.
   O despărţire întristează sfîrşitul toamnei. Copa» cii se scutură pe acoperişul nostru de ţiglă neagră, ca peste o gară mică, depărtată în cîmpie. Un tren cu păpuşi, peronul plin cu păpuşi, care plîng în batiste mici de mătase, parfumate cu lămîiţa. Un orologiu de zahăr bate minutele de ciocolată. Oftează şi hamalii. . . La picioarele noastre stă culcată pe covor căţeaua, cu şapte cîini prinşi de ciorchinul ţîţelor ei negre. Are încredere în cinstea şi omenia noastră. Sufletul ei senin nu se îndoieşte.
   Mai stăm o zi. . .
                PAPUC
   Motanul Papuc, poate că cel dintîi din neamul lui de jaguari degeneraţi pînă la prinderea şoare< cilor domestici, suferă de strabism. Privirea lui şaşie, orientată anapoda, îi dă un aspect ciudat şi o autoritate de gravură chineză. Pestriţ ca un şal şi ros ca un ghiozdan, în toate colţurile, — la bot, la ceafă, la genunchi şi în vîrful urechilor,— discret şi taciturn, el îşi petrece timpul, con< struit pe marginea mesei rotunde, ca un animal decorativ, şi examinează viaţa apartamentului, chiorîş.
   Infirmitatea lui se traduce, credem, prin difû cultăţi de văz şi printr<o nevoie monastică de nemişcare şi tăcere. Capul lui imprudent se ciocneşte ca un pumn de picioarele mesei, de scaune şi de geamuri, şi se pare că Papuc vede cîteva ore mai clar şi cîteva ore mai puţin. Mîţele îl admiră mult mai puţin decît noi, şi de cîte ori iese din casă, el e victima unui fapt divers regre» tabil, condus de o pisică sau de un cotoi agresiv.
   Cunoscut printre mîţele din cartier ca pisoiul prost al mahalalei, cu Papuc s<au suprimat formele şi nuanţele care se succed între întîlnire şi bătaie. Nici un adversar nu mai găseşte util să se imobif Uzeze la o distanţă de atac faţă de el. Dialogul a fost suprimat; ocara miorlăitului, care durează între doi luptători pe casă o jumătate de noapte, nu mai e necesară. Nimeni nu mai are nimic să»i
143
spuie, şi toţi trec de*a dreptul la căile de fapt, repezindu<se, înşfăcînd spinarea, rupînd cerbicea şi trîntind în dreapta şi stînga, alternativ şi sonor, capul trist al lui Papuc.
   Pe toată faţa pămîntului, Papuc, părăsit de toţi, are un singur apărător, pe stăpînul lui, şi sigur de această unică însă eficace ocrotire, înnainte chiar de*a fi simţit măseaua duşmanului după ceafă sau laba cu cinci undiţe în cojoc, el dă un strigăt deznădăjduit, care, ieşind din accentul vocal normal al pisicii, conţine jalea unui prunc atacat de hienă. în scris, apelul lui ar putea fi reprodus cu cîteva silabe vorbite, la lectură, din gîtlej şi cu gura căscată: Aoa, Oaoa, Ioaoa, Oiaio, Ieoieoieo.
   Numaidecît, stăpînul erumpe cu geamurile deschise brusc în afară, producînd o panică şi un tumult pe acoperiş, al cotoilor, care fug; sau se aruncă în curte cu o stinghie cu care izbeşte întrmn coteţ de cîteva ori, alarmînd pisicăria. << Papuc ! », cheamă stăpînul, — şi Papuc soseşte răspunzînd : « Miorlau », ceea ce însemnează şi : « Mulţumesc », şi : « Am mai scăpat o dată », şi : « Viu imediat ». Poate că pisoii procedează cu Papuc sumar şi din pricină căd ştiu protejat neobişnuit de sistematic, în dorinţa de ad trage bătaia pe care niciodată ruau dus<o la capăt, şi de cele mai multe ori nici n«au început?o, înna* inte de a se produce marele tămbălău de geamuri, de tinichele lovite, de bulgări şi de voci injuri* oase. în ajutorul lui Papuc, ameninţat cu tăvăleala, sar cîteodată toţi părtaşii familiei stăpînului, şi servitorii, fiecare cu ce se găseşte în mînă, — un vătrai, un cleşte, o mătură, un baston, — şi orchestra care izbucneşte, cu alai de vînătoare, înspăimîntă urechea cotoşmanilor adunaţi, ca nişte laşi, zece pe unul, şi acela chior, cu un zgomot haotic de meteori dezlănţuiţi.
144
  Nimeni nu se deprinde cu infirmitatea lui, şi nici Papuc. El crede că, orişicum, inima lui caldă şi pasiunea naivă de a mîngîia fărmecile îndră* gostite ale unei speranţe vor găsi, dacă nu azi, mîine, o corespondenţă zadarnic visată şi căutată.
  —    Papuc, Papuc! resemnează«te o dată pentru totdeauna şi rămîi lîngă sobă, unde ochiul stăpî* nului tău cu barbişon, se ridică uneori de pe hîrtii, la tine, şi surîde blajin ochilor tăi încru* cişaţi.
                    IDILA
   M<am apropiat nesimţit de gard, unde auzeam un murmur de răsfăţare, şi nvam uitat pe gaura unui nod căzut din uluci. Idila era în plină desfă* şurare şi alesese locul potrivit pentru taina ei, nebănuită, în buruienile mari dintre salcîmi. Nu trece nimeni prin bozii, şi chiar de ar fi trecut cineva, nu se putea vedea nimic.
   O     femeie bătrînă, bunica lui, şi un băiat de vreo patru ani. Au căutat amîndoi timpul şi locul, ca să<şi ia fiecare din ei o porţie de fericire. Femeia miie cunoscută : o bunică mică, îmbrăcată într<o fărîmă de cojoc, fără mîneci, ca bondiţa bucovi* nească. De cîte ori copiii mei, care acum sînt mari, o domnişoară şi un domnişor, dau prin faţa casei unde stă ea, bunica se desprinde, la ducere şi întoarcere, din peticul ei de grădină, şi le iese în mijlocul străzii înnainte. Le ia obrazul între palme, îi sărută pe ochi şi le urează, după timp, noroc, poftă bună, noapte bună. . . Şi le zice bătrîneşte : « Mînca»i<ar mama să*i mănîn; ce! » şi se uită după ei, pînă ce pier într?o sită de colb.
   —     Buni copii, ajutări Dumnezeu! zice în sur; dină bunica.
   Cînd lipseşte din drum, le lipseşte şi copiilor ceva. Întîmpinarea cu o vorbă bună, dimineaţa, face bine la suflet. Cei care se scoală şi înjură, umblă şi înjură, muncesc şi înjură, sînt năpăstuiţi
146
dimpreună cu toţi ai lor. Lucrul bun se face cu cîntece şi voie bună.
   —    Ieri nu team văzut, îi zice fata, şi mi<a părut rău.
   —  Am întîrziat la pîine, bată*o*ar focul. Incidentul se lichidează cu sărutările rămase
 clin ajun.
   Am Mut de partea buruienilor mele, pitit în imb.l, pentru ia băbuţa şi nepotul ei să ştie că mi'i vede om. Afară de Dumnezeu, care se juca ţii el prin nlbăstrimi cu nişte fulgi de nori pe undeva.
   Copilul, cu picioarele goale, cu o cămaşă scuită, de subt care se zărea ghinda lui tranda* (irie, se da cîţiva paşi îndărăt de locul unded aştepta bunica şi se întorcea furios, ca să o prăpă* dească, făcînd pe urîtul, deschizînd o gură mare şi spetindu<se a luptă, dar rîzînd cu hohot, pe cît ajungea mai aproape de ea. Gropiţele din bărbia grasă şi din bucălarca gurii, ochii albaştri şi rîsul lui dădeau o imagine adevărată de înger lăsat de norii albi ai lui Dumnezeu prin bălării.
   Bunica se apăra din răsputeri. Ori voia să fugă, să nu o ajungă balaurul, ori umbla săd
147
 împuşte cu un vrej de dovleac, ori se împotrivea, hotărîtă să4 sfărîme bucăţele, să nu mai rămînă din el nici atîtica, — îl ameninţa maicamiare, arătînd cît un purice între două unghii.
  Dar tragedia se isprăvea, căzînd copilul cu braţele deschise în braţele şi în poala bunichii. El se culca acolo cu burta lui albă în sus, ştiind ce urmează, că mai făcuse aşa de cîteva zeci de ori, de cînd îi spionam de după zaplaz, şi, ostenit de mîngîieri, sta niţel să se odihnească şi începea din nou.
  Atunci auzeam:
  —     Hai, purceluş... pupăimă, purceluş. . . ia «mă de gît, purceluş. . .
ALBA
   Peniţa semcurcă în ortografie şi ar trebui readus pentru susceptibilităţile ei semnul chirilic. Dacă scrie mâţa, ochiul citeşte a, iar circonflexul pe un i dă ochiului miţa: ochiul obsedat de etimo» logli şi de litera pură nu se poate lepăda de reminiscenţe. A latin şi I latin rîgîie şi sughit în circonflex.
   Dar, orişicum, pisica e albă, din vîrful cozii în vîrful unghiilor, albă de jurîmprejur şi peste tot nlba, cn tibişirul. între toate pisicile şim toată lumcn ogradei, Alba c o personalitate. Numai
 Iwumhirlul cu coada rotată, la care se uită, ca » un coleg, mui mult ca la ceilalţi, e alb ca Ducesa, îl vrdr cftiţi ia zborul, din fereastră, şi că se tntonrce după o spirală prin aer. Poate căd admiră. Am iuizit<o gpuindun ceva, abia perceptibil. Bagă de sramă: vrea să<l mănînce! Nun cu putinţă alb pe alb: există o solidaritate a culorii. . .
   Echilibrul acestui exemplar definitiv de mîţă, descoperit pe maidanul unde fusese aruncat într/o noapte de frig, puţin mai mare ca un ou, te lasă confuz şi visător, ca o stea cu pîlpîirea misterioasă din ungherul depărtat, în care răsare pe neştiute. Un contur de floare cu amănuntele stilizate pînă la fir, ocoleşte simetriile caligrafiate. Picioarele fine sînt puternice, şi labele de catifea viguroase. Grumazul elastic nu putea să fie nici mai lung, nici mai subţire, nici mai scurt, fară
149
să strice ceva. Spinarea ondulată şi coada groasă, înrădăcinată nervos, şerpuiesc în mişcarea umble» tului, după un ritm elegant. Nimic nu*i impro» vizat şi nedesluşit în extraordinarul animal, leneş ca noaptea, agil ca o săgeată şi zvelt. Ochii sînt de aur adevărat, şi faţa, suavă, e limpede şi senină. Ptiu! bătuîteor norocul!
   Şi cîte detalii, migălos îmbinate pe fericitele tipare ale perfecţiunii, n*are, centimetru cu cen* timetru, portretul şi giuvaerul gurii, scris cu nasul alături, ca două litere ornate. Desinată cu o linie trandafirie, sucită cu meşteşuguri de filigran, buza singură poate să preocupe idealul de expresie al unui artist o viaţă, ca zîmbetul Giocondei aninat de pensula lui Da Vinci. îi examinezi punctele care trădează mecanismul infirmităţilor inexorabile ale naturii, conştientă că trebuie să le ascundă slăbiciunea şi accesul: totul e închis şi cusut cu cheotori de mătase, lucrate meticulos, ca petalele învelite, ale ciorchi» nilor albi de salcîm.
   Nobila făptură m<a vizitat în zorii zilei, şi»mi dă bună dimineaţa, torcîndu»şi rugăciunea mur» murată, cu privirile în căutătura mea. E ca o statuie, scoborîtă din piatra ei, şi, animată de un spirit subtil, nu suferă să*şi vadă pe unul din
?rietenii casei furat de o carte sau de un condei, n privinţa asta pisica are intuiţii exacte şi nu greşeşte prea mult: omul e falsificat şi super» ficial, refuzînd să se supuie destinului îngust şi căutînd o scăpare în coteţul cu cărţi şi în moara de vorbe goale a tipografiei.
   De mai multe ori, am înlăturata cu blîn* deţe:
   —     Du»te, Alba; te aşteaptăm iarbă un şoarice glumeţ, ca să se joace cu mustăţile tale, zbîrlite ca spicul de grîu. .. Du»te că te caută porumbielul, să te ciugulească de purici. . . Lauzi, la bucătărie
150
se ascut cuţitele. . . Nici nu ştii cîtămai peştele spintecat îşi dăruieşte maţele la mîţe. . .
 Nu vrea să plece, orice i*aş făgădui. S<a hotărît... O săritură o aduce pe masa cu cărţi.
 —     Nătărăule, nu mă vezi ? M<am gătit cu o blană şi mai albă, mi>am lustruit unghiile pentru tine şi miiam pus ochii de rubin.
     FEMEIE ÎN GALBEN, CU BERBEC
                 Epistolă către Timotei
   Pentru situarea subiectului în tablou trebuie precizat raportul dintre femeia zveltă, îmbrăcată în galben de morcov, şi miel. Nu l;am numit de la început, pentru că subiectul implică sex, şi neam ferit de diminutivul « berbecuţ », pentru că ne displace şi pentru că e rimă la « drăguţ ». Dimi* nutivul e cuvîntul înmuiat în dulceaţă zaharisită şi prezintă facilităţi neliterare, de fetiţă prostuţă şi de cavaler palid.
   Un berbec mic e tot un berbec; « berbecuţul » e de vată, înfăşurat cu foiţă de mătase, în surpris zele oului de Paşti, jumătate ciocolată şi juma* tate noroi, încins diagonal cu panglici.
   Va să zică, Timotei, o femeie în capotă galbenă avea un berbec, rămas de la o stînă, în ziua în care fusese fătat în dreptul grădinii. Neavînd copii, ea îl luase de la baciul din Teleorman, care va umbla toată vara cu oile şi cu măgarul lui după iarbă, pînă la Borcea, şi nu se întoarce decît după seceriş, cînd cîmpurile slobode prii mese turmele înnapoi. Şi4 iubea ca ochii din cap, hrănit cu lapte de vacă, giugiulit şi înflorit cu funte roşii, pentru deochi. Un clopoţel îşi sună limba de sticlete la gîtul agneţului alb şi creţ. Poate că singurul cusur al mielului nevinovat era căcăreaza, un cuvînt neobişnuit în graiul de salon din pricină că e fără diminutiv. O domni* şoară i<ar fi. zis odată măzăriche, pentru că mazărea
152
seamănă cu duiosul excrement de mieluşea, dar nimeni nu a înţeles sensul lui de arpacaş. însă considerat în sineş, cusurul avea o însuşire bună, că putea să fie măturat ca alicele, fără urmă.
   De multă vreme, în trei luni de viaţă, berbe» cului i se urîse cu închisoarea desfătătoare a stăpînei lui, femeia în galben, şi proiecta în capul lui cu două cucuie boante o evadare, care de trei ori a dat greş, iar a patra oară a izbutit. Printre fustele galbene ale femeii din tablou, berbecul a scăpat pe poarta de zăbrele, sărind ca iezii de vîrsta lui, şi mai şireţi, de cîteva sute de ori. El sărea dintr<o bucată, ca un porţelan de Copenhaga şi cum sar în basoreliefurile antice caii, cu două picioare odată, împinşi de picioarele de dinapoi. Numai Napoleon se asemăna, la saltul lui înţepenit pe armăsar, cu berbecul femeii în galben. La o panoramă de tragere în ţintă, de acum patruzeci de ani, unde copiii îşi exersau prcciziunilc geometrico şi balistice ale unui ochi închin, dacă puteai să izbeşti cu glonţul bumbul porţii unei cetăţi de tinichea, se auzea un clin* dict, npoi o muzică şi o tobă, porţile se dădeau ile păreţi fi ieţjra, îimaintîiul pînă la ţintaş, împă* rutul călare, complimentînd rigizi, calul şi călă* reţul, publicul trăgător, şi pivotînd pe un cui cu bielă ilin pîntecul animalului găurit.
   Berbecul ingrat şi»a uitat femeia în galben în cea dintîi cîmpie de trifoi, unde, pînă la nasul lui turtit, veneau mirodeniile stînelor depărtate şi ale oierilor, care, printno îndelungată vieţuire cu oile şi cu caşul lor, le capătă mirôsul, ca englezii la Bombay limba indiană şi cearşafurile naţio* nale. Iar femeia în galben şi*a lăsat poarta şi casa deschisă şi, deznădăjduită, a urmat după berbec. Neapucînd să*şi ia în vîrful picioarelor goale măcar papucii, tălpile grăbite şi gleznele ei subţiri, de mahalagioaică frumoasă, au trebuit să se rupă
153
de bulgări şi de mărăcini, pînă ce femeia în galben a dat de berbec.
   El fugea cu ochii micşoraţi ironic, ca după un vînat nevăzut, căutîndu*şi oaia, de care fusese despărţit. Cînd ajunseră la noi, în Chanaan, femeia în galben era istovită. Ea se ruga de berbecul care nu voia să priceapă mîngîierea şi dure* rea omenească. Păşea tiptil, cu braţele întinse pe din dosul mielului oprit la o saladă, şi şoapta ei îi spunea cît îl iubeşte şi că inima ei nu mai poate răbda să trăiască fără el. Dacă ar fi avut un ochi la spate, berbecul n*ar fi văzut mai bine şi mai exact. In secunda în care braţele ei însetate ere* deau că l*au cuprins, berbecul şi sărise mai departe, ca o lăcustă. Şi batjocura ochilor sporea cu zefle* meaua jignitoare a căcărezei, aruncată ca un pachet de capere negre desfăcut. Coada frizată, şi cu un puf de panglici la vîrf, tremura satis* făcută.
   —      Femeie în galben! vino şi te odihneşte puţin. Iată, din puţul lui Abraham îţi voi scoate un urcior de apă rece, şi din pomul de alături voi rupe pentru gura ta o smochină cu mîzga de miere. Lasă berbecii mici să pască şi să*şi vadă de drum, şi rămîi să mulgi oile mele şi să te joci cu mieii mei. Sînt tot atît de plăcuţi ca şi berbecul tău ţîcnit, şi, pe deasupra, la noi, ai şi pe baci lîngă miel. Nu vrei să*ţi cînte oierul cu cavalul sau să*ţi sufle din fluieri1
   Femeia în galben, nemaiputînd să umble pe picioarele*i frînte, păşea ca broasca după berbec şi se ruga mereu de el, ca de un domnişor. Pe toate hotarele Chanaanului nostru s*a văzut trupul ei îndoit, cu şoldurile pline şi cu mijlocul lung, de leoaică, pînă la scăpătatul portocaliu, şi haina ei galbenă, lungă, s*a tot sfîşiat de buruienişte şi ghimpi. Se întuneca, şi genunchii ei mai cotro* băiau la marginile luminii, iscată pe albia pîrîului
154
 cu sălcii. Berbecul trecuse de mult în altă lume, prin bezna cîmpului fără sftrşit.
   Genunchii şi palmele pe care se tîrîse femeia în galben, au strivit în drumul ei căpşunile şi spa; ranghelul şi au frămîntat salada, rămasă ca nişte şomoioage murdare de cîrpă. Tocmai pe la mie* zul nopţii, veneau călări nişte soldaţi cu suliţi. Caii lor au trecut, atît fugeau de sus, peste borde* iele şi clăile noastre de fîn. Şi*i urmărea un fulger de mai de sus, şi despica din cînd în cînd, ca să*i zărească fugind, cerul, prin zarea crăpată, mai departe, de un bici de foc. Clopote multe, strigăte multe.
   —    Da’ bine, ciobane, asta*i noaptea învierii! De ce n*ai spus nimic, tu care umbli cu zodiile şi te joci de*a crugul anului şi de*a Pascalia ?
   —  Şi<o fi găsit Smaranda berbecul?
LUNA PARK
   Simţindu<se concurate mie la sută, teatrele lirice, de dramă şi comedie au închis la timp. Singur varieteul rezistă, naturii, din toate artele, repugnînduâ meşteşugul scabros al porcăriei şi caricaturizarea actului sincer şi naiv, exploatat verbal pentru veselia stupidă. încolo, natura bate toate dibăciile şi ruşinează toate performanţele, cu artişti născuţi miliarde pe oră şi înzestraţi spontan cu darurile acrobaţiei şi vitezei. Piciorul are geniu şi fenomenalitate. Cît priveşte costu» mele, croiala, culorile, bogăţia şi rafinamentul lor, ea reprezintă o garderobă, o perucărie şi un depozit de farduri, cu neputinţă de căpătat în comerţ. Izbucnesc de pretutindeni şi gratuit, cu o amploare şi o risipă dezesperantă pentru artele, ştiinţele şi esteticile omeneşti reunite, clasice, simbolice, moderniste şi imprevizioniste laolaltă.
   Pe un metru de pămînt cu iarbă, miracolele se succed rapide şi scînteietoare : între fluturele mascat, omida de catifele giuvaerizate şi lăcusta cu capul bont, de motan lest, joacă în ape şi stră* luciri actorii şi actriţele moleculare, şi în vreme ce artiştii sar şi fac tumba peste boabele de măr* găritar de rouă, trece în aer trombonul gros al cărăbuşului*rinocer, prevăzut în creştetul nasului cu un corn fioros şi inutil. Toba lui se întrerupe spartă de un părete.
156
   Greierii în uniforma neagră şi greieriţele blonde se joacă de*a capra, ca nişte clovni muzicali, întrmn muşuroi de o sută e zarvă şi păruială pentru o figură inexact executată, şi totul se reia de la început, lîngă floarea de muşcată împădu* chiată de mucegaiuri mobile verzi. Şi s*a făcut tăcere: vin scarabeii cu motor, o escadrilă. Jos, broaştele, cu ochii ridicaţi la luna becului electric, înghit, de o oră, întreaga recoltă a luminii, care fulgeră şi paralizează viermii întraripaţi. Beregata lor lată, de piele de portofel, bate de activitate, şi mîţa, care ar voi să se joace cu obiectul de marochinerie vie, şovăie să puie laba pe rece, covîrşită de fiori.
   Furnicile? dorm în lagăre fortificate. Albinele? visează o miere cu gustul pentru pliscurile fine, de dălii piperate cu o nuanţă de crăiţă.
   Am inaugurat circul universal: Luna Park. E lună întnadevăr, dar albinele ei îngheaţă pe faţa de masă albă, arena, în care încep să intre, val* vîrtej, numerile sensaţionale. Din burlan, pe vîn* trele diafane de supenfir, construite din super* mătase, atîrnă regele echilibriştilor, gros ca bu* ricul degetului mare şi cu picioare de schelet. Un gust particular îl face să prefere musca, musca vînătă şi albastră, supărătoarea imitaţie minoră a columbei şi a vultùrului, special destinată de* şeului naturii vertebrate, exterminată cu lăcomie.
   Una, două, trei! Poftiţi: Domnişoarele cu văluri străvezii, de logodnice pudice şi pure, au intrat în circ. Sînt şapte purtătoare de candele, şi gam* bele lor fine abia deplasează povara de atlazuri şi crepurile de zaimf. Iată insecta*brotac, insecta* cal, insecta*peşte, insecta*elefant. Tiparele vieţii se repetă transpuse în reguli şi elemente şi micşo* rate după scumpetea materialelor prime. Aci, avem de*a face cu o colaborare a stelelor cu florile. Dincolo, azurul e amestecat cu sideful, pielea
157
periei îmbracă un şarpe de trei milimetri, girafa insectelor e deghizată cu polen. Unele înnaintează comic, pe laturi, altele cunosc singura mişcare de*a«ndaratele sau se dau numai peste cap toată viaţa: un secol şi jumătate: nouăzeci de minute. . . Arena nu mai încape. Publicul se îmbulzeşte cu figuranţii; zeci şi sute de seminţii şi popoare s<au prezintat să ne placă, aplaudate entuziast.
   Pînă acum, o singură formă se ascunde: insecta cu două picioare, o copie de cinci centigrame a omului, aproapele nostru. îl aşteptăm la Luna Park, săd prindem subt un pahar de rachiu.
PICĂTURA
   Binecuvîntatule strop din ceruri, te aşteaptă de o lună de zile ţara însetoşată. Arătura în agonie, păşunea moartă, vitele cu coarnele în ţărînă, oile triste, omul deznădăjduit, s»au înviorat. Ames» tecă»te cu bobul de grîu încolţit, cu sudoarea plugarului, cu lacrima femeii muncite, şi ro* deşte spicele ieşite din aceste farmece adunate împreună. Viaţa s»a trezit deodată din cenuşc. Şi ochii cîinilor au căpătat o nouă căutătură.
   O schiţă de vînt răsfoieşte copacii, cu un zgomot dulce de mătăsuri. E veselă frunza şi spune ceva. Ieri au cîntat mierlele pînăm asfinţit, şi, noaptea, privighetorile grădinii. Auzi?. . . S»a livzit şi cucul, iarăş s»a ivit între ramuri pasărea galbenă, de aur, ca un procovăţ cu âripi de fir cusut cu acul Domniţelor din vremea lui Dositei, l.a umblă din pom în pom, în căutarea potirului mistic, pe care săd acopere cu penele desfăcute. In patru ani de zbor rătăcit, prin toată lumea, de cînd nu s»a mai arătat, s»a întors, săd caute tot la noi, unde liturghia nemaiisprăvită ţine de cinci» zeci de ani, pentru pogcrîre pe pîinea trudei şi pe vinul din vinele noastre, dăruit, a columbei pure, a Sfintului Duh.
   Ce*mi cereţi voi, vrăbii din vişinul subt care citesc în zodii cu creionul? Ploaia şi aşternuturile de soare v»au făcut guralive. Cîte din voi mai trăiesc, de sînteti încă atît de multe? Credin*
159
 cioase cuibului vostru, voi nu vă duceţi în ţările calde şi nu vă lăsaţi patria pustie. Voi rămîneţi cu noi, să suferiţi cu noi, să îngheţaţi cu noi, să vă zbateţi ca noi, să muriţi ca noi. Cînd se întorc frumoasele călătoare la grîul românesc, să ne povestească de fericitele lor absenţe sătule, de ce nu le alungaţi îndărăt, să rămînă acolo, dacă n<au fost în stare să stea pe loc, să răspundă de negură şi furtună laolaltă cu noi?
   Altădată, viam rînduit străchinile cu mei în pridvoare, în fiece zi de două ori. Nu mai are taica sămînţă şi nu s<a mai făcut. Au degerat şi gîngăniile puricate la subsuoara crăcilor cojoase. Ce*mi cereţi? Ce să vă dau? Vorbe? Iacătede destule şi de prisos. E flămînd şi Baciu, cu pasul încetinit, cu laba lui, odinioară puternică, şovăi* toare. Mă doare să văd că răbdaţi cît şi mine. Dar a plouat, şi de un strop de ploaie atîrnă cîtă* mai tot pămîntul şi cîtămai toată omenirea, de un strop de ploaie, de un bob de grîu, de un grăunte de porumb. . . asta e şi gîndul şi scrisul şi cititul şi cartea şi ştiinţa şi veacul, — atît cît ţii pe palmă: o lacrimă, o boabă de sudoare, o picătură de ploaie. . Mai rămîne ceva, omule nesăţios şi fudul? O picătură de sînge.
              OUĂLE
   Cînd se întoarce Măicuţa de la găini, şi numără ouăle pe masa învelită cu o faţă de cînepă groasă, e o sărbătoare. De le<ar fi scos din cer aşa de frumoase, bucuria ei n<ar fi mai îngerească. în coşul de răchită rotund, adus pe sus şi jucat în palmă, stau grămadă cîte cincisprezece, douăzeci, treizeci de ovale de faianţă. Găinile albe le dau albe; galbenele şi roşiaticile: ca fildeşul şi pestriţe.
   —     Asta e al Boghetei! fac prinsoare. îl cunosc după picăţele! strigă Măicuţa. Cestălalt e al Coţofenei. (Avem o găină coţofană.. .) Pe astea le<au făcut picherile. . .
   Măicuţa nu şi<a stricat graiul de<acasă întnatîta încît să»i zică picherei bibilică şi picheroiului bibiloi.
   —     Fetele mamii! cum se îngrijesc ele să nu dăm bani pe ouă, de Paşti. Dacă eşti, Baruţule, cuminte, o să roşesc pentru tine unul, ca să le spargi pe toate.
   întrmn coş, deasupra, iacă un ou de patru ori mai mare decît celelalte.
   —  Cea cu ăsta ?
   Familia e în dreptul ei să fie mişcată. Crezînd că avea un gîscan şi căutîndmi o păreche vrednică de obîrşiile lui occidentale, ginerele s*a dovedit gîscă. Strigîndud Costache, şi el răspunzînd la numele de Costache bucuros, acum o să*i trebu» iască numele schimbat. E tot atît de greu să<l
161
 treci dintrmn nume într»altul, ca pe creştin să»l lepezi de legea lui şi să*l faci papistaş. . . La noi în casă nu se taie vieţuitoare: gîscanul e om, cîinii sînt oameni, oameni sînt şi cotoşmanii.
   —     Ştiţi ce să facem? Să»i zicem tot Costache! a hotărît Baruţu.
   Boghiata e o găină cu pălăria trasă pe ochi, peste un bariş, ca o beretă ciufulită, tricotată mărunt pînă la cioc. Ca să zărească puţin, ea trebuie să caute pieziş, să cerceteze de aproape, cum zice Măicuţa, ca o « nioapă », cu o sfinţenie încremenită a uitării de domnişoară farmacistă. . . Foarfeca încovoiată îi tunde ea cu băgare de seamă ochii de jurîmprejur, acoperiţi cu barbă, o dată pe săptămînă, dar nu izbuteşte să biruie năvala.
   Picuţa neagră dă oul cel mai glumeţ, mărunţică şi de neam pitic. Bărbatul ei, plin de nazuri şi cîrcotaş, e puricile neastîmpărat al cîrdului de găini, mic cît pumnul şi necredincios, dar ibovnic înfumurat al marilor mătuşi înfoiate, cu patru fuste la crinolină. Are o panăm coadă de douăzeci de ori mai lungă decît el întreg, o creastă roşie aprinsă şi harţag. Pune pe fugă corciturile vestite, de viţă nobilă uriaşe, orpingtoni şi brahma, cocoşi molîi, ventriloci, şi»i de temperament publicitar. După ce şi»a scos duşmanul din ceea ce i se pare circumscripţia lui, piticul se lungeşte din picioare, bate din âripi, se proslăveşte şi face evenimentul cunoscut, aruncînd în văzduh o proclamaţie trîmbiţată. Niţă din Vlaşca, un dulău de cocoş, care ne»a venit de pe la Videle, i»ar fi scos ochii şi maţele de mult, fără o pază severă. Fanfaronada marsilieză a domnişorului scoate din fire vlăjganul, învăţat cu personagii depline, cu bivolii şi berbecii de»acasă.
   « Madam Anescu » e»o găină anemică, palidă, ca o profesoară nemţoaică, iar mahalagioaica dur»
162
 dulie, cu caţaveică şim tîrligi, e « Cucoana Sul» tana ».
   Sărbătoarea ouălor cotidiană s*a potrivit cu lloarea vişinilor, adunate în buchete mari datem leagăn, înnainte şimnapoi, de vînt, cu frînghia de rufe, cu peşchirele, cu năframele şi şervetele, steaguri prinse între catarge de prăjini.
   Am vroi să ne deprindem fără emoţii cu pre* zenţa ouălor în gospodărie, cu fabricarea lor în serie; să nu ne tulbure forma şi substanţa. Am vroi şi noi să cuprindem aceste miracole, cu gălbenuş în mărfurile alimentare. Regularitatea predestinată a elipsei, cutia ei rotundă, dc piatră transparentă,, căptuşeala de mătase şi catifea fragilă, totul lucrat cu meşteşugul secret din întocmirea gingâşei petale, al subtilului polen, al parfumelor, sînt de<o seamă, pentru uimirea şi temerea noastră de nevăzut, cu giuvaerele de lumină ale ochilor tăi, fiică a Maicii Fecioare, pensulaţi cu safir.
   CîteodatS, Măicuţa descoperă pe undeva, întrmn loc ascuns, o puzderie de ouă. Strigătul imprudent al tăinuitoarei, satisfăcută că<şi adună comoară, o trădează.
   —     O să rămîie Picuţa, zice Măicuţa, cu gura căscată, mîine, cînd n<o să le mai găsească unde şi le*a pus. De două luni ştiu că mă înşeală şi m<am ţinut după ea. îşi pusese, hoaţa, de gînd să cadă cloşcă şi să ne întîmpine într<o zi, din buruieni, cu douăzeci şi cinci de pui de aur, ca nişte diaconi. Dar mă răzgîndesc. O să fiu mai şireată decît ea. Mă duc să*i pui ouăle la loc.
               MISIUNEA
   Cu conştiinţa că împlinesc o misiune sacră» găinile Boanca şi Boghiata au clocit douăzeci şi una de zile, nici o zi mai mult, nici una mai puţin-Termenul a fost hotărît din eternitate, pentru toate ţările şi climatele, şi, probabil, şi pentru cel de»al şaselea continent, dispărut în Atlantic. Printre alte multe reguli, poruncite în prima săptămînă a lumii şi uitate din Cartea Facerii, profetul poet, care a romanţat activitatea Demiurgului Făcător a toate, a scăpat din vedere şi legea cloştilor gospo» dăriei. E sensaţional.
   Ciclul, cu toate că banal pentru superficiali» tatea cetăţii, e cît se poate de bizar, situat în sfera esenţială. Găina, spune vorba, cade cloşcă, apucată adică de o halucinare, care pe fecioara din Dom» rèmy a luat<o din turma de oi şi a dus<o la glorie pînă pe rug. E jertfa ef supremă de creator, trecînd de la opera de artă, care»i oul, la viaţă, care e puiul, prin mucenicie. Vrei să ştii cîte ceva despre Dumnezeu? Uită<temcoa.
   întrmn ascuns ungher din ogradă, ales după lungi meditaţii, ca să nu fie descoperit de foamea nevăstuicii sau de ochiul nevestei, Boghiata îşi alesese din timp locul viitorului cuibar, pentru douăzeci şi patru de ouă, ouate unul peste altul. Frumuseţile<i rotunde s*au adunat zi cu zi, pînă ce gospodina s>a întors odată din grădină cu bijute* riile de opal întrmn coş de răchită, cîntînd. Pe
164
lîngă Boghiata şi Boanca, ea mai are patruzeci de artiste, tot atît de harnice, purtătoare de acelaş har de a construi o capodoperă cotidiană cu viaţă vie înlăuntrul ei, de<a dreptul, fără dibuirile preliminare ale lui Michel Angelo în argil, şi mai înzestrate ca el, de vreme ce Boanca şi Boghiata dau şi marmora pură de la ele. Pesemne că, totuş, nu se poate artă fără cabotinaj. Artistele bătăturii, îndată ce şi»au pus giuvaerele la loc sigur, îşi dau în petic şi se laudă cu o insistenţă care face pe gospodină atentă. Dacă nu s<ar trăda şi n<ar fi indiscrete, nu s»ar fi adunat însă în cămară, de Paşti, cîteva piramide de ouă.
   Boanca se face cloşcă orişicum, că i le laşi, că i le furi : în faza de Bună<Vestire ea nu şi le mai deosi» beşte pe ale sale şi le adoptă pe toate, cu un spirit al colectivităţii, pe care insul, raportat la naţie, nu ştie nici să*l presupuie. Prin urmare, în douăzeci şi una de zile, găinile, resemnate şi ascetice, şi hotărîte să moară la datoria chemării, de foame şi sete, au început să dea la lumină cîte un puf de aur cu cioc.
   ll    auzi spărgîndu'şi sfera eliptică, ciocănită de cîteva ori, şi Lai văzut ieşind în lume pe acest neverosimil lucru admirabil. El a stat în coaja lui pînă şi<a cheltuit toată punga cu aer, de care avea trebuinţă să răsufle, de cînd a început să mişte, în chilia lui, sigilată de jurîmprejur. A piuit! Gospodina îl ia cu băgare de seamă şid ascunde întrfo căciulă, la cald, unde puiul a tăcut. Cum Sfau putut face ochii lui vioi, expresia lui naivă şi cutezătoare, nu mai întreba. . . După o viaţă de întrebări fără de răspuns, gospodina se mulţu» meşte să se uite şi să nu se mai sature văzînd că, de sute de ori în zeci de ani, fenomenul se repetă identic. Ajung un cuib, douăzeci de ouă şi o căciulă, ca la panoramă, — şi ai douăzeci de pui.
165
   Către seară, căciula e plină de ei. Au dormit unul lîngă altul, şi cei mai bătrîni cu cîteva ceasuri s*au şi făcut mai mari şi au şi căpătat obiceiuri şi deprinderi. Unul s*a scărpinat după o ceafă de catifea; dacă nu s<a ivit fiinţa parazitară odată cu făptura creată, atunci a preces. Altul îşi ciuguleşte cravata de borangic. Fiecare vrea să fie mai frumos decît frumuseţea lui de dantelă şi de broderie pe mătase, şi s*a rostit şi individualitatea, de cum a fost sfărîmată coaja. Cei negri nu sînt negri la fel, nici galbenii toţi galbeni. Numai în faptele mele cască şi somnolează monotonia.
   Din douăzeci şi patru de ouă au ieşit douăzeci şi patru de vieţi şi. de noi sprinteneli. Cel care s*a suit în căciulă pînă sus, ca să vadă peste ea şi mai departe, e un aventurier. A fugit şi a fost adus îndărăt, lîngă blegii de la fund, disciplinaţi. Domnul gospodăriei e de convingeri pacifiste şi mîngîie o teorie de înfrăţire universală. . .
   —     Dragă domnule, au început puii să se bată în căciulă!
         MOARTEA SUAVĂ
   Cînd ai cunoscut găinile, găina nu mai e găina din vocabular, o noţiune şi un semn verbal culinar. Găina e o persoană; participă la viaţa universală, din care şi/a rezervat un sector, şi la sensul filo/ sofic. Ea nu ştie ce se lucrează dincolo de lumea găinii, scufundată în visul ei particular şi închisă în cercul de fier sigilat al vieţii, raportată integral la găini. Eu citesc, şi ea ciuguleşte. Cînd i s/a întîl/ nit ochiul inexpresiv cu ochiul meu, nu a scăpărat nici o scînteie. Ca să mă vadă, trebuie să mă iau după ea. Atunci se pune pe goană. Fuge de volum şi de mişcare masivă.
   Totuş, ce/i trebuie ei, găina vede. Vede uliul şi coţofana cu frac. Gătită cu negrul şi albul cere/ moniei, ţarca fură puiul cu o simplicitate comer/ cială, indiferentă la estetica înscenării. Dintr/un pom, ea zboară oblic pe cartofi, stă puţin, şi fură puiul într/un tempo de linişte egală, renunţînd bucuros, dacă prinde de veste cloşca. Se mulţu/ meşte cu puţin şi se mulţumeşte orişicum: tîlhă/ rie mică, de hoţ de ciorapi.
   Uliul înţelege să se cheltuiască. Pentru o găină de lîngă coteţ, el se ridică în slavă, părăseşte pămîntul şi lumea. Foamea lui are nobleţe şi stil: întîr/ ziază. Felul direct şi nereticent îi displace. Mai bine o mie de vîrtejuri cereşti inutile, decît o demon/ straţie de bîlci cu flămînzi. El utilizează distanţa. Uliul iese la vînătoare cu sentimentul că trebuie
167
să<şi merite prada. Şi n<ar avea decît să se apropie tîrîş prin buruieni, cu âripile adunate: ce aromă mai rămîne vînatului, masacrat fără eroism? Trei sferturi din preţul prînzului vultùrilor îl face metoda: pregătirea. Păcatul că suprimă viaţa în folosul unei nevoi îndelungate şi al unui stomac este izbăvit cu două ore de navigaţie istovitoare vastă în azur. De sus, dintno constelaţie, în care şi<a pîrlit aripa, hultanul cade ca săgeata, neşovăi» tor şi drept. Dar găina poate cunoaşte şi ea, în ceasul jertfei, petrecută în orizonturi de lumină, un crîmpei de eternitate. E un rapt de călător în zale. Poţi să mori pe pieptarul cu oglinzi, legănat în cerul albastru. E altceva decît asasinatul fiarei tiptile, pe patru labe, ivită, ca dihôrul, din bozii, şi decît moartea casnică fără de năpraznă, a bu> cătăriei.
            FAMILIARITĂŢI
   Moartea găinii a bîntuit o lună. Acuzarea cade asupra infinitului mic şi mijlociu.
   Noi am hotărît că vine de la păduchi. Am zis o vreme poux, ca să mă feresc de vorbirea otova şi de evocarea scabroasă. Cînd ziceam poux, Axinte se uita, fară să simtă că era vorba de familia lui merci şi bonjour.
   —     Sacrebleu, mais ce sont des peux, mon cher. Encore des poux, et toujours des poux. . . Ces sales poux. . .
   —     C.e<aţi zis ? întreabă Axinte, încercînd să înţeleagă cu lumina ochilor, lăcrimaţi de emoţii filologice.
   —     Ziceam pe franţuzeşte. Aşa<s găinile astea. N<ai auzit? Leghorn, Viandote, Crève*coeur, Minorque. . . Ce te miri?
   El răspunde : « Pu », ca să<mi facă plăcere. Ca un siamez.
   —   Uited, Axinte, ăsta e «pou»!
   Axinte se lovi cu pa Imam frunte, clarificat. Identificase păduchele în limba lui Lamartine şi s<a bucurat, ca şi cum i se conferea bacalaureatul.
   Un zootehnic saxon mi<a explicat odată, la o conferinţă avicolă, cum se stîrpesc les poux, rostind şi ixul final. Ştiinţificeşte, sistemul era sugestiv, dar, aplicat, se dovedise nul, nul nedelicat. M*am dus la ferma lui, să văd efectele sistemului pe loc. Pe toate găinile şi pe toţi cocoşii domnului Kreps
169
colcăiau, după rostirea lui, foneticii pux. Adversar al « sistemelor », am ţinut să<l ofensez :
   —     Ţine, domnule Kreps, un păduche cît o ploşniţă, i*am spus, şi i ham pus în palmă. Şi mai poftim unul : Noch eins. Şi mai ţine unul. Pot să#ţi dau un Tausend. Vezi de ce sînt aşa de slabe găinile dumitale selecţionate ?
   —     M*aţi omilit, răspunse ruşinat domnul Kreps pe româneşte. Eu un profesiortel, şi dumneata un amateor. . .
   Zicînd omilit, am înţeles ombilic. Domnul Kreps nu ştia ce«i ombilic, şi am pierdut efectul unei ofense suplimentare.
   Crescătorii profesionişti sînt cei mai sinceri mari mincinoşi şi nişte extravaganţi ai pasiunii, între toate viciile şi virtuţile profesionale, figurînd o pasiune a găinii, iscată din facilitatea multiplicării materiei prime.
   Problema logică se pune lapidar.
   Am ioo de ouă şi le fac ioo de pui, din care voi scoate ioo de găini: primul an şi primul capital derizoriu; 100 de găini dau în anul al doilea cîte 2jo de ouă de cap, ij.ooo de ouă. Doi lei oul, egal yo.ooo lei. Dar mai bine le vînd 8 lei bucata la crescâtôrii de rase: de 8 ori 2 j.ooo, egal 200.000 lei. Evident, ca să nu*l poată concura cumpărătorul şi ca să*şi asigure monopolul regional, profesio*
170
nistul va fi determinat să scufunde ouăle în apă fierbinte: o secundă.
   Pentru o înnavuţire rapidă, profesionistul inven; tează, în locul cloştilor lente şi contradictorii în economia politică, o maşină. Maşina cloceşte nu< mere pare, odată 60, 600, 6.000 sau 60.000 de ouă, care în jargon se numesc «bucăţi». Toate maşinile merg întîi admirabil în America, apoi merg admirabil în Europa. Din pricini care sînt totdeauna dovedite ştiinţific, maşina nu dă în intimitate nici un rezultat, dar orgoliul profesional ascunde, crescătorul refuzînd să<şi facă o reputaţie de naiv. Pe furiş, după faliment, el se întoarce la cloşca de fulgi, cu ambiţiile retractate la zj de găini şi un cocoş. în sfîrşit, « se retrage », din cauză de boală sau bătrîneţe, dar găseşte numaidecît un succesor. Neofitul repetă experienţa, în convub siunile enorme dintre o speranţă patetică şi o fractură de amor propriu definitivă.
   Clocitoarea, amplificată cu complicele ei, creşcă; toarea, a rămas ca nişte doage vechi, într<un dos de curte. Dacă un butoi de «Malaga» poate deveni un boloboc pentru petrol, dintr<o clocitoare nu mai poţi face decît tot o clocitoare, de amator entiu ziast.
   Fenomenul fatalităţii operează în serii de cala; mităţi, ca la ruletă şi alcoolism. Pentru că ai o maşină
171
din care nu poţi face altceva nimic, te cramponezi de ea, împrumutînd neputinţelor tale tema gru< pelor de cuvinte cu semnificarea: energie, stră» duinţă, perseverenţă, statornicie, pentru ca înfrîn» gerile dumitale să capete caracterul victoriei, care vine bine şi unui crescător de găini. Sute de ouă, mii de ouă, cu certitudinea că vor fi coapte, răs< coapte şi flambate în cuptorul ei cu termometru, trec, prin maşina de clocit, la gunoi, şi pe cînd lexiconul sincer şi lapidar al conştiinţei îţi deschide pagina pe care stau descrise pe larg şi ilustrate mania, încăpăţînarea, arta de a deveni idiot, dum» neata moderezi sau sporeşti flacăra lămpii, o cauţi, învîrtind şurubul, mai albastră, mai apropiată de acel albastru ideal, prevăzut, în broşurile interna* ţionale, drept unica sursă a temperaturii şi a succesului în avicultură.
   Negreşit că şi terminologiile au rolul lor antre» nant în mîngîierea personalităţii. « Avicol <> sună ca un titlu de poemă, şi prin « avicultură », care»i îndeletnicirea găinăresei, ai sensaţia sublimă că în plodul cu coaje militezi pentru Cultură, şi pădurile sufleteşti dau repetarea muzicală a cuvintelor specialităţii, compuse din vocale deschise, asociate cu consune galeş sonore.
   Âltfel vorbeşti şi cu Axinte, dacă ai adoptat credinţa că faci avicultură şi nu crescătorie de găini. Poţi să te abonezi la revistele franceze şi englezeşti, care divulgă secretul cum a pierdut eminentul Baron de la Motte Barjaque trei mili» oane de franci în şase luni, instalînd o superavicul» tură pe o sută de hectare. Apoi, avicultura implică aparat fotografic şi publicarea în gravură a marilor amatori pe hîrtie ae cretă, cu o raţă indiană în palmă dinaintea unei oglinzi.
   —  A ce mai seamănă, Axinte, maşina noastră ?
   —    Nu ş’ce să zic, domnule. Dar parcă nu mai seamănă cu nimic.
172
   —     Axinte, gura ta grăieşte adevărul. Cînd mai vine domnul Kreps pe la noi, o să te pui să>l împuşti şi<l îngropăm în băligar.
   Axinte are fecioriile lui; cade pe gînduri şi caută o formulă. Nfar vrea să fie autorul unui asasinat comandat.
   —     Lasă<mă să isprăvesc, Axinte. Ai să»l împuşti cu ouă clocite de clocitoarea lui.
   Axinte e nerod. S<a luminat.
   Un profesor, care de cincisprezece ani îşi duce de două ori pe an la groapă curcile şi găinile cu roaba, are o concepţie proprie a stîr* pirii detestabilului parazit, inspirată de la Alphonse Allais, care a propus suprimarea şoarecilor prin castrarea masculilor transportaţi în laborator. Cursiv şi didactic:
   —     Întîi, păduchii sînt de trei feluri: mari cît bobul de linte, mijlocii cît bobul de mei şi invi» zibili. Cei dintîi se stîrpesc prin decesul găinilor, automat: inutil să ne ocupăm. Cei de/al doilea nu mor odată cu găina, ci trec după moartea ei la
173
găinile în viaţă: gen de păduchi ineluctabil. Invizibilii însă pot să fie radical eliminaţi prin metode raţionale.
   Moravurile invizibililor sînt cele mai cunoscute, invizibilii fiind mai bine studiaţi. Ei stau noaptea pe găină şi ziua în coteţ. Seara vin, şi dimineaţa se întorc.
   —      Ce fac eu ? spune profesorul. Beţele pe care stau găinile le despic longitudinal cu fierăstrăul, aşa fel încît să pară duble, cu un interval în lungime. Ca să nu se obosească şi să cîştige timp, invizibilii renunţă la pelerinajul normal şi se cuibăresc în intervale. Ei bine, coţi spune spiritul dumitale de sinteză? Foarte simplu. Scoţi beţele o dată pe săptămînă din coteţ şi le strîngi de capete brusc şi puternic. . . Invizibilii mor striviţi, milioane de invizibili, şi, noaptea următoare, găinile au un somn liniştit.. .
   Axinte a modificat metoda raţională, cumpărînd ciocane de lemn, de tinichigiu. Intrăm cu cioca< nele duminica, în coteţe, pentru carnaj, şi tăbărîm pe păreţi. Numărul invizibililor cifrîndu<se la miliarde, omorîm miliarde.
   Şi, după ce i»am desfiinţat, reparăm coteţele.
   —   Axinte, i<ai văzut murind ?
   —   Nu pot să zic. Ştiu numai că am dat serios.
   —      Minunat, Axinte. Asta şi trebuie. Reţeta noastră este că lucrăm raţional, mai bine în imper< ceptibil decît în văzut.
                      FURII
   Zoologia misterioasă a grădinilor de abia tre* buie învăţată. Întîi e viaţa, şi pe urmă sînt hoţii, numaidecît, o altă viaţă. Ceea ce ziua clădeşte, jefuie noaptea, la umbra lunii, a căreia lumină vînătă dă ochiului făcător de rele zare cîtă îi trebuie pentru pradă. Hoţul începe odată cu viaţa. Iată şoimul, iată uliul, iată eretele, mai vioi şi mai mic : ei vor să ne răpească avutul, pe care l*au ochit din fundurile mari ale bolţii hoţi leali, de soare deschis.
   Ieşind    din pătul,   Pătru s<a         izbit în piept
cu vulturul      negru,   pogorît la         pradă, şi s»a
încins o luptă între ei, omul strîngînd în braţe hultanul      cu aripile  întinse. O       clipită pasărea
sia măsurat cu el, ca să înţeleagă. Întîia oară ochii omului erau atît de apropiaţi de ochii reci ai vultùrului, şi ciocul acestuia, voind să«i găurească, i;a rupt sprinceana lîngă nas. Pătru s*a prăvălit cu hoţul, s<a tăvălit cu el, şi, cînd     s*a ridicat  de jos   pe         un genunchi,
mîna lui dreaptă tîra vultùrul de beregată, sugrumat, şi amîndouă ghearele zburătorului, deprinse cu piatra cerului, spînzurau în pulberea de cenuşă.
 Mărgelele crunte sau senine din cutiile natura* listului, care a împăiat vultùrul, fabricate după natură, n*au putut să exprime în nici o nuanţă căutătura fulgerătoare a tîlharului, izbit în
175
 pieptul Iui Pătru, iar Pătru a zis, cu înţelesul instinctiv al cioplitorilor de statui din vechime:
 —   Să<i lăsăm, conaşule, ochii goi. . .
              COCOŞUL
   Undeva prin apropiere cîntă în zorii zilei un cocoş. E un cocoş tînăr, a căruia formă o ghicesc, cu creasta roşie abia încolţită şi care îşi încearcă şi el, deasupra planetei deşteptată de soare, răguşitun soprano. E*o voce nouă, naivă, care sună ca o farfurioară de porţelan ce cade şi se sparge de mai multe ori, neadaptată pe tonul naturii, discordantă, în armonia solidară a uni< versului, ponderat şi grav. Ca un copil cîntăreţ, el debutează în strană, după fantezia lui îndrăz< neaţă şi negatoare de puiandru, şi probabil că, auzindu<şi cu sentiment glasul, se miră.
   Dacă tăişul bucătăresei nu va interveni să curme acest gîllej de viitor şi să prepare mîine frigarea stăpînului careil ascultă, cocoşul îşi va desăvîrşi urechea, şi<o va face muzicală, şi, peste cîteva săptămîni de studiu în roua dimineţii, va cînta ca toţi cocoşii, cu toţi cocoşii, în mijlocul pestriţului său harem, şi vocea lui, banalizată, nu va mai impresiona pe nimeni. . .
   Cocoşul revoluţionar va deveni poet bătrîn şi clasic.
177
                 DECEPŢII
   —     Axinte, păduchele e un principiu al naturii, unul din şaptele<i mistere şi legi. Creaţia n<a putut avea în vedere decît păduchi. Restul... c’est de la blague. Regele naturii e un păduche care suge pămîntul şi care se scarpină de păduchii lui, scărpinaţi şi ei de alţi păduchi. Orice păduche are un păduche. Crezi tu că nu<i şi găina un păduche? Şi creierul meu nu>i tot un păduche, evoluat? La ce te gîndeşti, Axinte? La un avans. Vrei leafa pe trei luni: întîi ca să te asiguri, şi al doilea ca să<ţi mai faci o bucată de şură la tine acasă. Trebuie să te mănînce negreşit ceva, ca să ştii că trăieşti, să te gîdîle, să te usture, şi, cînd îmi spui că munceşti, eu ştiu că te scarpini şi tu, în felul tău.
   Blak se rîcîie toată ziua, adîncit în problema puricilor, a căpuşei şi a rîiei. Din douăzeci şi patru de ore, cîinii se scarpină douăzeci, cu pi> ciorul dindărăt şi cu dinţii, şi unde nu ajung, acolo se instalează păduchele fix. Scapă ori nu găina de păduchele din coteţ, dar nu>şi poate distruge păduchele din creastă. Ea se fugăreşte, dementă, pe sine, închipuindu<şi că fuge după invizibil şi că invizibilul se găseşte înnaintea ciocului ei.
   De ce atîtea muşte, atîţi bărzăuni, atîtea viespi, atîtea gîngănii? Vaca noastră munceşte numai ca să rumege şi să se apere. Ai numărat tu de
178
cîte mii de ori biciul ei bate şoldul şi alungă tăunul? Natura rîde de noi, Axinte. Ne<a pironit cu nasul în păduchele nostru individual, plictisită de întrebările pe care i le punem de cîteva mii de ani, în toate cărţile noastre. Nu eşti mulţumit să zaci, să mănînci şi să te reproduci. Bine. O să te fac să te scarpini: pînă la sînge şi pînă la oase. O să<ţi dau păduchi pe dinafară şi păduchi pe dinăuntru, de care nu te mai poţi curăţi, şi din păduchi şi infrapăduchi o să*ţi faci o ştiinţă documentară, ca să înveţi să te fereşti. Degeaba! peste optzeci de ani nu durează nici o reţetă. Ţi<am vîrît păduchii în plămîni, în sînge şi în măduvă, şi, peste toate, ţi*am împlîntat în piele şi un păduche cu hău. Dar cu cît ochiul tău şi luneta ţi se măresc, cu atît păduchele ţi se micşo» rează, pînă cînd, ridiculizat şi dement, ai să te lupţi cu el, cu aerul, cu vîntul, cu mirô< •ui, cu praful şi cu întunericul, căutînd în ele «A pipăi păduchele pe care nu»l poţi vedea, nici dovedi.
   Axinte adormise cu seringa şi injecţia în mînă. Geniul lui nu primeşte generalizarea, demon» turaţia ţi concluzia, şi, ca să nu«l supere, doarme.
      - Porunciţi? întreabă Axinte, trezit.
      N«nm poruncit nimic, vinturam nişte amă< rAciuni. Tu ţine găinile cu burtam sus. Doi centimetri cubi de ser în piept. Vezi? Seringa face plăcere, ca un cocoş.
   Admiraţia lui Axinte pentru cunoştinţe şi dialect îl lasă confuz. El uită să<mi zică « boie* rule », « domnule »,    « conaşule », căutînd un
 titlu mai conform. După importanţa suferinţe» lor pe care le dezbat cu el, mă numeşte, gra» dat, « domnule inginer », « domnule profesor », « domnule doctor ». Iar cînd rămîne cu desă» vîrşire consternat, şoapta lui îmi zice « domnule general ».
179
   —  Mătură curtea, Axinte.
   —  Am înţeles, să trăiţi.
   —    Mi se pare că o să ne cam în voim amîndoi... Ai făcut armata ?
   —  Am înţeles, să trăiţi.
   —  Iar ai umblat haimana şi iar ai venit beat.
   —  Am înţeles, să trăiţi.
   —  Ştii ceva ? O să te dau afară.
   —  Am înţeles, să trăiţi.
                         PUII
   Dintr*o sută de sfere au ieşit şaizeci de heru» vimi de borangic. Unii cu ciocul ascuţit al găinii, alţii cu botul gros şi cu ochii satirici ai raţei, şi cei mai puţini, nişte păianjeni vineţi, aparţin oului curcii. Guvernanta mecanică e de tinichea şi se prezintă într*o formă necunoscută puericul* turii umane şi pedagogiei, de umbrelă cu moţul tăiat. Subt acest abajur încălzit, puii trebuie să înveţe să ciugule şi să crească. Pentru o iluzie în care fabricantul are naivitatea să creadă, un cerc dc ciucuri dc lînă ocoleşte marginea rotundă, dcatiiuită ifl deştepte, în reminiscenţele obscure ule peniionnrilor îmbrăcaţi cu o vapoare de puf, «milogii de pene ţi fulgi.
   Puii ie uită unii la alţii cu un sentiment că ne lunoic clin eternitate şi că s<au frecventat nde«. Numuidecît, maşina devine proprietatea lor, nedelicatS; parchetul sălii de 1 ni', în care sînt constrînşi să înconjure flacăra lămpii şi adăpostul pîlniei cu ciucuri, e maculat.
   Am fost de două ori director în învăţămînt, o dată al unei « şcoli » de salcîmi, în care elevii mai bine crescuţi se arătau ca nişte beţe cu ghimpi, şi acum al acestui pensionat de mormoloci. Nu pot vindeca mecanic melancolia lor evidentă. Ei aşteaptă ceva ce lipseşte, — o directoare cu crea* stă şi cu ciocul ca lumea. Cuprins de singură* tăţi sufleteşti, fiecare, dus pe gînduri, stă locului
181
nedumerit. Inginerul, care şi*a brevetat instalaţia în toate ţările civilizate, a scăpat din vedere să adaoge aparatului o găină.
   Ne făgăduisem să facem puici şi cocoşi de trei neamuri de pasări, şi ne<am ales cu şaizeci de filosofi individualişti.
   —     Nu merge, Axinte, deloc, am judecat văzîn* du<l pe Axinte intrînd în odaie. Să*mi cauţi cloştile, pe care le*am pus deoparte.
   Aveam în rezervă cîteva găini în criză de mater* nitate. Chibzuiala naturii le îmbolnăvise de acel dor sentimental ciudat, care apucă pasărea ca o exaltare cu lingoare şi o pune să zacă, după un număr de ouă ouate, silită să nu*şi mai părăsească douăzeci de zile cuibul.
   în timpul nopţii, cînd buna*credinţă poate fi uşor înşelată şi speranţele se pot realiza mira* culos, s*au distribuit cloştilor teoretice cîte două* zeci de pui, clociţi în vis. Profesoarele şi*au luat rolul în serios, conducîndu*şi clasele, izolate în pilcuri personale, prin cînepă şi bozii, şi elevii se găsesc în linia naturii şi*a unui ideal, învăţînd limba găinii şi geologia pămîntului la suprafaţă, care*i comestibilă toată.
   Scăldătoarea de ţărînă, în care găina se fră* mîntă frenetic, scuturată de extaz, nu o putea fixa în noţiunile sigure de viaţă ale puilor nici
182
 inginerul. Şi mijlocul de apărare, prin înţeleapta fugă a pasărilor de spirala răpitorului, încă nedez* legat de fundurile albastre ale văzduhului, cinezi putea învăţa?
   Ieri, uliul a căzut cu pliscul întins, din creştetul cerului senin, în curte. Pe toată întinderea bătă* turii, pierite instantaneu, nu se mai afla nici o găină, nici o raţă, nici un pui. Dar uliul, care<şi greşise ţinta, s<a izbit în zăbrele, s<a împleticit şi a pornit ca un zmeu cu o spetează îndoită, oblic şi tangent pe nuci.. .
DOI ORFANI
   întno strachină cu ulei mineral au căzut doi pui şi s*au înnegrit. Spălăturile uşoare nu au putut să dea un rezultat la nişte făpturi abia mai mari decît vata cu care au fost tamponaţi. Tăvăliţi în tărîţe, în mălai, ei rămîneau incurabili, culoarea lor rămînea castani eânchisă, şi un beteşug de atitudine le da o ţinută şi o linie depărtată de silueta găinii, cu o tendinţă către girafă şi cangurii.
   Contemplînduii pieziş pe laturea de profil, cloşca i*a eliminat. Sentinţa unei găini e defini* tivă şi prestigiul autorităţii la cloşcă nu suferă apel. Totuş, mai nenorociţi, tocmai în ceasul cînd infirmitatea avea mai multă trebuinţă de atenţiile mamei, puii au insistat, intrînd în ceata fraţilor care nu căzuseră în ulei. Solidari cu găina sau servili, puii se feriră să stea în rînd cu ei şi, renegaţi de tovarăşi, castaniii se văzură alungaţi de toate ciocurile din trib. Încercînd să modifice sentimentul găinii şi să demonstreze eroarea, ei fură primiţi cu o energie de ură care i<a intimidat, şi, dîndu*şi seama că sînt izgoniţi, în mintea cît bobul de linte a puilor găinii s<ar fi strecurat o sensaţie de frig moral. Neputînd totuş renunţa la drepturile inimii, ei urmau cloşca şi ceata din depărtare, piuind unde piuise găina şi ciocănind locul ciocănit de tovarăşi. Ca Înti'îo povestire pentru copii cît puii, puii au dormit noaptea afară din coteţ.
184
   A doua zi, excluşii se hotărîră să înfrunte cu orice risc rigorile sentinţei şi, alungaţi de mai multe ori, ei nu s<au mai putut hotărî să plece. Încăpăţînarea dragostei scoase însă cloşca din fire, şi din două ciocuri, îndreptate în moalele capului, drept, puii căzură pe spate, şi pîlcul trecu înnainte, scobind în troscotul proaspăt.
   Cadavrele puilor tăgăduiţi, culese din iarbă, ne*au fost aduse de copii în palmă, şi lacrimile care le<au plîns nevinovatul deces şi mîhnirea stîrnită de cruzimea găinii au rămas fără mîngî* iere şi cu neputinţă de a fi răzbunate, aruncate în rămăşiţele şi firimiturile de prisos şi de fiece zi ale naturii.
   —     Axinte, ce le spui tu copiilor de asta ? Caută o vorbă bună şi du<te la ei, că plîng. Trebuie să le spui ceva, eşti om bătrîn.
   Axinte e înţelepciunea veacului şi a ţărînii. Vocea lui mută nu se clinteşte din lut în zadar, şi limba lui de clopot se mişcă puţin. Să bată găina, nu are cum. Să o persecute la grăunţe, să o scuipe, să o înjure, cloşca nu pricepe nimic. Şi mai sînt douăzeci de pui care au nevoie de mamă.
   —     Tot erau să fie tăiaţi odată şi odată, zice Axinte, scăpînd în criteriul poftei de mîncare.
   Lui Axinte îi lipsesc, ca şi găinii, sensul relativ, măsura şi capacitatea treptată a unui eveniment, gramele şi centilitrii. El cîntăreşte totul la kilo» gram şi măsoară la întreg, în cifră rotundă...
PARALITICII
   începe viaţa, a început suferinţa. Nici o disci» plină şi austeritate nu împiedică atacul perfid al infinitului mic şi al larvei. Vatămă întunericul şi vatămă lumina. Vultùrul căzut în ogradă avea în aripa lui astrală un păduche, şi gheara de cristal ha scărpinat şi<n piscul inundat de senină* tăţile Ceahlăului pleşuv. Noaptea, cîinii îşi mută din loc în loc fantomele somnuroase, şi cucuvaia geme, pişcată de molii. Viermele face parte din viaţă şi se înmulţeşte în scînteierea luceafărului depărtat.
   —   Ai auzit, Axinte ?                                •
   —     Ştiu, răspunse Axinte, ca şi cum jucăm iadeşul împreună şi i*aş fi dat în mînă un tîrn.
   în poala şorţului, ca pe un brancard, mùaduse cinci pui neisprăviţi. Unuia nu i s<a născut o pulpă din şold. îl examinăm, şi degetele noastre, prea grele pentru întoarcerea delicată a trupului fragil şi dezarticulat, sînt neputincioase. Reme* diile şi pansamentele impalpabile ar avea nevoie de un medic păianjen.
   —     Că de crescut, tot n*o să mai crească, judecă Axinte.
   în masca de piatră a omului din curte, brăz* dată des şi strînsă, e ceva de Sfinx cu nasul digerat de vînturi.
   Al doilea infirm se tîrăşte pe pîntec, ajutat de un penibil efort al subsuorilor, utilizate ca
186
nişte cîrji. Anatomia lui caricaturală e intactă, dar magma oaselor şi guma zgîrciurilor n<au avut substanţă destulă ca să fie desăvîrşite. Puiul cocoşat din spinare, ca un copil cu scolioză, ţine pe picioare o schemă miniaturală de mai* muţă, şi pleoapele lui, neobişnuit de mari, pe o vîlvoare a ochilor exagerată, se ridică şi se închid, ca la un animal cu genele stufoase. Orice ajutor e inutil.
   Să vedem ce are al patrulea: un picior de două ori mai scurt decît părechea lui. îi dăm drumul să umble, şi pasul lui întrerupt dă intuiţia invali* dităţii unui om de laborator, înnalt de cinci cen< timetri, lăsat să meargă singur pe masa de experi* enţe, printre capsule şi eprubete. Capul celui din urmă e ţeapăn şi strîmb : infirmul a încremenit.
   Pe nici una din aceste stîrpituri nefericite nu o recunosc găinile clocitoare. De cum au fost zărite în cutia de adăpost, semenii lor s<au lepădat ca de nişte arătări străine, fără corespondenţă grafică în inventariul abstract al selecţiunii genului şi varietăţii. Emancipaţi de o carceră, pe care au avut curiozitatea validă să o încerce şi să o spargă, viaţa îi refuză, zoologia îi descalifică, şi pisica pîndeşte să puie laba pe ei.
                                                        187
   Doctorul, vecinul nostru, are despre viaţă o schemă cu circonferinţa perfect închisă şi fără nici o pauză în funcţiunea curbelor ei, afirmînd principiul că materia circulă şi se reintegrează... Pe jumătatea cercului se ramifică sistemul canalù zat al intestinelor în colaborare, şi materia se redeşteaptă simetric pe jumătatea următoare, inci< tată geometric de fermenţi şi electroni...
   —  Ai auzit, Axinte ?
   —  Ştiu, răspunde Axinte.
   Copiii au corectat însă priveliştea ştiinţifică exactă a existenţei, cu cinci morminte mici ale paraliticilor mici, morţi către seară, cu suspine mici.
                   FILOLOGIE
   Puii de găină încredinţaţi creşterii curcii sînt supuşi unei pedagogii dificile şi vor deveni ele< mente de turburare. Curca nu cunoaşte din îndatoririle didactice nici una, preocupată în spleenml ei inexplicabil de un punct în spaţiu fix şi cu un ochi îndreptat din cînd în cînd în cer. Rebarbativă la orice cochetărie şi protestantă în gustul gătelii, ea se mulţumeşte cu şorţul de toate zilele, pestriţ, în care se complace, ca o servitoare de predicator, săptămîna şi duminica la fel. Ea nu<şi curăţă niciodată penele şi picioarele, nufşi fardează mărgelele, nu<şi concentrează cău< tătura fără flăcări, absentă din sine şi din natură, ca un băţ uscat. Ochiul ei zbîrcit, capul fără culoare, penele, fac parte din serii vechi de obieo te inactuale şi uzate, neutre, cenuşii, de pod. Izolată sau în pîlc, curca seamănă cu altă curcă leit, ca o mătură cu altă mătură şi ca două cîrpe de sac. Ce poţi aştepta pedagogic de la o fiinţă inexpresivă în toate actele ei perimate?
   Arnăutul curcan n*a învăţat din gama dra; gostei decît să se umfle şi s㻺i arate de subt un evantaliu punctul cel mai puţin interesant. îşi albăstreşte mărgelele, de la roşu la peruzea, şi, crezînd că face o ispravă de amant, întinde un moţ indecent, lungit pe cioc.
   între auzul curcii şi vocea puilor de găină e o depărtare care exclude intimitatea şi şoapta la
189
ureche, permanentă lîngă ciocul copiilor. Distantă, guvernanta exotică îşi lasă elevii să înveţe singuri botanica şi entomologia, surprinşi să se vadă singuri în abecedar. Unde*i mama curca? Se uităm cer şi nu scoate din cer nimic, ca un ogar la o vioară, pe care cel puţin o latră. Ce<ai văzut, mamă curcă, în văzduh? Mama curcă nu a văzut nimic: nu*i destul că s<a uitat?
   Cîteodată, glasul ei cîrîie o silabă, care nu răspunde la nici un sens cunoscut. Puii se grămă< dese, şi ochii lor ar vrea să priceapă. V<aţi ostenit de<a surda: curca n<a spus nimic şi nici nu se gîndeşte să spuie ceva. Nici împăratul cu zor> zoane nu vrea să spuie nimic cînd plezneşte de încordare şi, pregătit să ridice în slavă un glas de bariton, încheie elanul cu un fîsîit.
   O     să vă scot de la şcoala acestei domnişoare îndoctrinate şi rigide. Ea vorbeşte esperanto, şi numai în prepoziţii. Vouă vă trebuie clono clonc, cotcodac şi cucurigu. Simţului vostru de inflexiuni îi trebuiesc nuanţele, declinările şi conjugările toate. Trebuie să fiţi informaţi cum se caută un vierme, preveniţi că nu trebuie să vă speriaţi de lăcustă, care se mănîncă şi ea, şi să nu vă temeţi de şopîrle, un fel de bucate destul de rar, însă delicios. Aţi văzut că pentru tînăra salamandră, înşfăcată de pielea spinării, găina galbenă a trebuit să se lupte de<a fuga cu o sută de Leghorn şi Crève<coeur, ca să o poată înghiţi cu noduri. Dar puricii din blana cîinilor, pre< peliţa voastră fină şi un regal cu sînge la mijloc ? Tot găina trebuie să vă înveţe cum săd căutaţi în cojoc şi cum săd scoateţi din încîlcirile lui, fără ca Grivei să se supere, ci, dimpotrivă, să mulţumească şi să vă lase, dormind, săd scăr< pinaţi.
   —  Curcă, hîş!...
   —  Pui, pui, pui, pui!...
                     IONIŢĂ
   Ioniţă e un cocoş. în toate vremurile gospodăria a trebuit să aibă un cocoş Ioniţă; e o tradiţie păstrată de la Costîna, unde Burzii şi Macaveii din partea femeiască aveau întotdeauna un Ioniţă cocoş, ca turla castelelor franceze un coq gaulois, blazon purtător de noroc în bravură.
   Cuţitele noastre nu se întîlnesc niciodată cu gîtul pasărilor din ogradă, şi dacă tragediile ei, — dihorul, ciuma, uliul şi holera, — le cruţă, ele mor lîngă noi de bătrîneţe. Cucoana Zinca, Mademoi* selle Flo<flo, Madame Sorel, Ţuguiata, Bearca, Franţuzoaica.. .
   Toţi Ioniţă ai noştri au fost numai albi, singura culoare îndătinată pentru numele de Ioniţă, cei* lalţi cocoşi, adeseori mai frumoşi, neputînd dis* pune, după pravila casei, de numele lor împără* tesc. Ei se mulţumesc cu poreclele ce vin în gură, potrivite cu penele şi cu temperamentul: Verdele, Focosul, Nastratin... Că se amestecă actele de botez, că vine unul în locul celuilalt la firimituri, nu e mare lucru, căci, orişicum i*ai chema, ei vin şi nepoftiţi cu toţii, vahvîrtej, cu haremurile respective, cocoşii fiind maritalmente musulmani, şi cadînele fiind întreţinute (ce ruşine!) pe chel* tuiala noastră.
   Un Ioniţă pitic, de neam exotic, avea în coadă un fulg involt imens, de zece ori mai lung ca el. El venea la geamul meu cel dintîi, acum vreo
191
zece ani, trimiţîndu*mi            cucurigul lui matinal,
răsplătit cu o          mină  de orz, păstrată întno oală
zmălţuită,           pe masa  de  lucru a literaturii. Cu
guşa plină, el mă mai saluta de două ori, a mulţu* mire, şi se ducea săfşi vadă de treabă, nesuferind, ca un muşchetar, ca un alt cocoş să*şi rotească eleganţele şi aripile desfăcute împrejurul persoane* lor Ivii feminine particulare. Acest Ioniţă a insistat întno seară să intre în casă cu un entuziasm nemaivăzut, a cîntat neobişnuit de accentuat, a dat cîteva ocoale gospodinei, s*a suit pe un dulap şi a murit acolo numaidecît.
   Ultimul Ioniţă, actualul, e de*o rasă cu picio* roange, cu gîtul ca o jumătate de covrig, dez* velit şi roşu. Două barbete mîndre îi atîrnă decorativ,           ca nişte urechi clăpăuge, de ciocul
orgolios. Vitejia lui la început ne*a dat de gîndit: ne ataca din faţă şi din spate, după cum i se părea mai prompt. îl căpătasem de la prietenul nostru Antonie, care ni ha adus legat, ca pe un bătăuş. într*o zi, bănuindu*l după penele tocate, ham căutat de păduchi, şi, tăvălit în praf de piretru, ham ţinut arestat două zile întno cutie, cu capul scos prin capac. Tratamentul ha înviorat şi, la largul lui, Ioniţă a rupt din fesele tuturora cîte o fărîmă.
   Dar, ajungînd la maturitate alţi cocoşi, Ioniţă a mîncat în fiecare zi o bătaie, două, de la ei. îşi abandonase nevestele, luate de cocoşii mai tineri, se resemna pe după cîte un colţ de casă, de unde ochea van cîte o găină, şi, în sfîrşit, a intrat în bucătărie, unde s<a simţit mai bine şi mai sigur, dedesubtul maşinii de gătit, şi mai la cald. A făcut pace cu noi, şi o pisică doarme lîngă el, dimpreună cu o bibilică şi un căţel.
   Iată*l, bravul şi prudentul Ioniţă. S*a făcut bu< cătar, s*a îngrăşat. E fericit.
I
              MIRACOLE OVALE
   Aducînd din coteţe coşul cu ovale albe, imacu* late, de alabastru şi opal, Floarea zise:
   —     Patruzeci şi două... Şi mai sînt şapte pe cuiburi.
   Pătrunse de o chemare mistică, găinile îşi apără ouăle, făcute pentru Dumnezeu. Mîinile Floarei au de înfruntat pericolul ciocurilor, iritate de necunoscuta destinaţie a bijuteriilor din coteţ, şi găinile de temperament şi de natură indepen* dentă, rupînd tradiţia aşezămintelor conforta* bile, se duc să se ouă între bîrne şi surcele, ca să răspundă creaţiei misterios... Ele se socotesc supuse unei puteri căreia noi îi slujim de simpli agenţi hrănitori şi curăţitori de găinaţ. Dar entuziasmul lor de<a fi izbutit să satisfacă legea şi să se realizeze îl trădează publicitatea; Floarea ştie numaidecît, se duce, dă lemnele la o parte, fură oul şid punem coşul de nuiele. Politica pentru găini consistă în grija femeii cu fote să nu lase nici un ou pribeag în bătătură, prezenţa lui slujind, în ungherul unde a fost ascuns, de nucleu unui cuibar viitor, şi farsa, puţin onorabilă, dar eficace, a gospodarului, o complectează. Cu cinci* zeci de ouă de faianţă, care ţin loc de ouă adevă* rate, societatea ogradei se organizează după dorinţă, activitatea găinilor, seduse de suprafeţe şi aspecte, e, f^ră să ştie, util amăgită, şi ritmul ouălor proaspete asigurat. Numai un profet,
193
născut dintrmn ou excepţional, prea bine tăinuit, ca să nu fie consumat la pahar înnainte de izbuc* nirea vocaţiei, ar putea să explice găinilor lamen* tabila tragedie a oului zilnic făcut, şi zilnic pierdut, şi reluat zilnic de;a capul. Dar asemenea profet nu se va mai naşte, şi dacă totuş s<ar putea ivi, el este numaidecît mîncat cu orez şi nu<i rămîne răgazul să turbure metrica şi să dea sfincterului găinii preocupări intelectuale.
   —     Pune, Floare, coşul jos. Ia te uită, Axinte, ai mai văzut aşa ceva?
   —     Cum să nu, domnule. Ouă! răspunse Axinte, ouă de găină! — Şi se uită nedumerit, voind să mă aducă la realitate din reveria în care mă socotea pierdut. — Le<aduse Floarea, de la coteţe...
   Din cuvintele care le designează în vocabular dau toate lucrurile pe dinafară, şi alcaloidele lor nu pot fi constrînse la încelulare.
   —     Vreau să spui altceva, Axinte... Şi nu ştiu...
   —  Dumneata să nu ştii?! se miră Axinte.
   —  Cum te văz şi cum mă vezi, Axinte!
   —     Dumneata ştii toate, zise Axinte, sfiios în su< perstiţia pantofilor cu şireturi, a pardesiului cau* ciucat şi a cărţilor necitite din rafturi.
   —  Afară de ceva esenţial...
   Cuvîntul « esenţial » îi facu intelectul să se bîlbîie, şi pleoapele lui Axinte clipiră precipitat, ca şi cum i<aş fi trecut peste ochi flacăra unei oglinzi de buzunar.
   —     Ia, o vorbă, Axinte, ca toate vorbele, fară nici un înţeles... Ca să nu zic « Dumnezeu să<l ierte » sau « Doamne miluieşte »...
   Perfecţiunea oului şi facultăţile unui intestin orb — te descurajează. Mintea şi cărturarul laolaltă nu sînt în stare să facă de la şaizeci pînă la două sute cincizeci de opere definitive şi egale în douăsprezece luni, ca găina, animate de un
194
embrion de viaţă interior întreg. Poema e tot* deauna mai slabă decît năzuinţa, pagina nu e niciodată bună, şi viaţa trebuie zilnic remaniată.
   Văzînd frunza şi iarba, am pornit şi noi de la frunză şi iarbă, cu visul de a construi măcar un singur mugure deplin, măcar un ou de furnică, douăzeci de cuvinte vrednice de albul hîrtiei, într*o viaţă de copist.
   Şi nu s*a putut...
             CEASUL RĂU
   Ocolindu<se o vreme, cocoşii s<au găsit fâţăm faţă, brusc, la un colţ de casă. Răfuiala presti» giului ar fi putut desigur să mai întîrzle, dar acum nici unul nu mai este permis să dea îndărăt fară să<şi rişte reputaţia de spadasin. Unul venea pe la dreapta şi celălalt din stînga, fanfaroni, spirituali şi glumeţi, escortaţi de cîte zece cucoane. Dac<ar fi simţit la timp, se schimba toată împrejurarea. Un pretext: cîrdurile şi<ar fi ales un drum mai potrivit, fără să se cunoască nimic, şi cinstea profe* sională era salvată.
   Explicaţia nu mai admite amînare, şi strămo» şeasca vrăjmăşie a bărbaţilor trebuie lichidată. O regulă cavalerească porunceşte, întriadevăr, ca doi cocoşi să se măsoare numaidecît. . . Dar era timp şi de excepţii, mai ales că nici un cocoş nu este garantat, şi slăbiciunea nobilului adversar cons* tituie o problemă. Ah! şi ziua era frumoasă, găinile se arătau drăguţe, primăvara era dulce. . . Ce<ar fi dacă, cedînd unui sentiment de prudenţă, ne>am face amîndoi nevăzuţi?. . . Tu te<ai face că te scarpini şi că ai uitat ceva, eu aş închide ochii. . . De la o distanţă suficientă, ne<am arunca o sfidare binevenită, — tu, de la miazănoapte, eu, de la sud.
   Ce ticăloşie le*a putut trece cocoşilor prin cap! Faceţi loc !
   Femeile, în scurteici de pene, se deteră deoparte şi, în mijlocul parterului de jupîniţe, se desfăcu
196
de la sine arena. Victoria dăruieşte haremul coco» şului doborît cocoşului biruitor, şi marchizele se supun atunci ca nişte spălătorese. Cadavrul stăpî» nului, ucis pentru slavă, e abandonat. Gătit cu turbanul şi arborînd în coadă pana lui cea mai lucie dintre verzi, întoarsă ca un hanger cu licăriri albastre, noul sultan ia imediată posesiune, imobi» lizînd moţata unui capriciu de cuceritor.
   Loc s»a făcut de»ajuns.
   Opliţi puternici, împovăraţi de zale, de odăjdii şi pinteni, cocoşii se provocară, ridicînd fruntea şi dîndu»şi coifurile pe ceafa. După datini, ei puseră ciocul la pămînt, ca doi luptători antici săbiile întîlnite în punctul vulnerant. Aprinseră ochii. Se învîrtoşară. Proptiţi în grinda pămîntului şi răzimaţi pe picioarele crăcănate, pentru păstra» rea stabilităţii, orice s»ar întîmpla, ei deteră lupta.
   Intîia năvală s»a isprăvit cu eleganţa amatorilor experţi, savanţi în demonstrarea subiectivă a unei figuri dificile, ftră angajament personal. Un clăbuc de fulgi, o forfotă de sărituri fără desen, — şi ciocurile s»au aflat încă o dată vîrf în vîrf, precis, ca două stilete. Diamantul plăselei scîntei'a întu» necat. Ura scăpărase.
   A doua repriză, fragmentată în trimiteri de săgeţi în creste, nu dete rezultat. Combatanţii căzură în transa contemplării decorative. Numai aripile, umflate şi desfăcute de subsuori, ca nişte scuturi, atingeau tîrîş, cu marginea, arena. O bravură leală nativă interzice atacul din spate şi lateral, iar cînd adversarul face înconjurul tehnic, cocoşul respectă pregătirea şi permite răgazul recompunerii pozei.
   Al treilea act, parcurs într»o secundă, s/a ter* minat cu sînge. Pe lîngă ochi, se strecura, ca dintr»un baton de peceţi, un fir de mocirlă. Ceara galbenă a picioarelor era pătată cu carmin, şi croiala, cu o intenţie de stilizare florală, a crestei,
197
fusese ştirbită. Pleoapa clipea şi rămînea închisă subt prelingerea de ulei a sîngelui fierbinte. Indîrjirea jucătorilor nu mai admitea ca mijloc decent şi unic de viaţă decît exterminarea. Preţul victoriilor definitive este vînătoresc: prin gaura craniului, învingătorul se împărtăşeşte cu creierul proaspăt al antagonistului bătut.
   Al patrulea act nu ham lăsat să fie dus la capăt de cocoşi, intervenind colaborarea prozaicului pahar de apă, în aristocratica dispută. Cocoşii au bătut din âripi, s>au întins, şi s<au depărtat cîntînd, fiecare cu trîmbiţa şi cu femeile lui.
        COCOŞUL COTONOG
   Cocoşul şchiop călcăm trei, ca oamenii şchiopi. A şchiopătat în ogradă cocoşul exotic, cel fără trup nici coadă, cu pene de surcele. Arătarea lui de păpuşe verticală, cu creastă, păşeşte acum ca două umbrèle, legate împreună de mînere. Patru paşi îi face ca un compas deschis, mutat, la sfertul de cerc, pe unul din vîrfuri, iar ceilalţi patru paşi aparţin invalidităţii. Pare că ar avea un genunchi şi că a încălţat pantofii de bal cu numărul mai mic decît al tălpii, însă cu talpa despărechiată, groasă, a cetăţenilor cu « maşină ».
   Legănările lui oblice pe cioc aduc aminte de un camarad uitat, din copilărie, şi reapare în ureche, după patruzcci de ani, scîrţîitul de fierăs* trău, amestecat cu o voce de greiere, de subt bancă. Băiatul se născuse şontorog, şi proteza năzuia să corecteze cu gratii de fier nichelate piciorul stîngaci, sucindu/i de<a<ndoasele copita dureroasă, prinsă în ortopedie şi medicină ca o labă de vulpe în cursa cu măsele. Cîţi cocoşi s<au născut şi au murit de<atunci încoace şi cît să fi năpîrlit coama creaţă, de păr clăbuc, tradusă în chelie, a căpăţînii vechiului camarad, destinată geometriei, contabilităţii, ştiinţelor naturale şi limbii latine?
   Cocoş accidentat, tu eşti evocativ. Şi o să*ţi dovedesc că eşti şi idiot.
   Am umblat o zi întreagă, cu argaţi şi neveste, prin garoafe, printre ridichi şi mărăcini, ca să
199
prindem cocoşul « cu binişorul ». Avem o fer< macie pentru dobitoace, jivine şi orătenii. Pe un şoarice bătrîn l<am vindecat de blefârită şi iiam dat drumul, ca să prăsească naturii pata lui stacojie din spinare, alăturată de o pată albă. Ne mîncase nişte pui de fazan şi ne»am gîndit că, în abstract, un exemplar original de şoarice echivalează cu un fazan. Cocoşul nu a putut să fie însă prins tiptil, cu pitulări în cînepă şi bozii, şi rana lui se putea să se infecteze, cum scriu autorii.
   Cînd l<am putut ajunge, ham prins de piciorul bolnàv şi mi<a rămas piciorul în mînă. Căci cocoşul s»a tras, şi l*a rupt şi a fugit întrmn picior. . .
      O RĂZBUNARE ISTORICĂ
   Am făcut deunăzi o mărturisire, hotărît să devin gazetar liric, şi m>am apucat să încerc. Am citit întrmn manual de specialitate că poeţii îşi culeg lirismul ca urzicile, de unde îl găsesc.
   Am onoarea să vă prezint astăzi pe Herr Gitzuk von Edelschwein. Nu vă emoţionaţi. Nu e vorba de un nazist, cu toate că la fizic ar părea reacţionar, în ce priveşte intelectul, asta e altăceva. Exce* lenţa Sa, ca şi scribul prezentei tablete, nu a făcut nici o politică niciodată. Numai că, dintrmn păcătos de instinct necontrolat, păstrează calea proştilor, dintre cardinale, mijlocia.
   La Nüremberg, nici una din marile puteri nu l<a acuzat; dimpotrivă, el a participat la majori» tatea aperitivelor locale. Nu e decorat şi n<are uniformă. N«are caschetă, n<are centiron, n»are teacă şi revolver la brîu. Indecentul umblă în pielea goală: e nudist, ca doamnele la Tekirghiol. Nu e măcar un adept al principiului « Drang nach Osten », indiferent la « Kultur ». E lipsit şi de concepţii, de idealuri. Cum a putut totuş să ajungă pînă la Bucureşti, arată că expansiunea la răsărit este oarecum în temperamentul lui.
   L<am primit cadou. Că poţi primi în dar un nobil personaj, e neobişnuit. Unui gazetar liric
i se întîmplă cîte toate. Mi l<a dat un inginer. E adevărat că prinţul, cînd l<am luat în gazdă, era mic.
201
   Căutătura feroce şi energiile lui masive îmi aduceau aminte pe Arminius, descris de Tacit, marele nostru strămoş prezumat, în Anale. Nu le rezista nici o fruntarie, că le dărîma pe toate. Oricum le*ar fi asaltat, cu ceafa ori cu şoldul.
   La ivirea primei zile de vară, cînd se auzeau prin azur cocorii, ne«am pus de gînd săd scoatem la plimbare şi să»i dăm o iluzie de fericire: însă cu mare frică despre ce ar fi putut să se întîmple la întrezărirea razelor de soare, am operat cu prudenţă.
   Era evident că năzdrăvanul se va comporta ca un bolid, că va răsturna toată familia, că va trece prin ziduri şi prin păreţi ca o explozie, şi că ne va prăbuşi gospodăria.
   în consecinţă, ne<am armat cu scule conton* dente, am studiat o strategie de stat<major bine organizată şi i<am dat prinţului drumul pe uşe, atacîndud din spate cu hauniri şi stridenţe. Vlăs< tarul locuia întrmn coşar, pe care<l făcuse cum se zice la Urziceni : harcea<parcea. îl aşteptau reteveiele, ca la jocul de golf, dispuse în careu.
   Fulgerat din toate părţile de lumină, Gitzuk a rămas un moment năuc. Nu mai văzuse aşa ceva. I se părea că este la teatru şi că se reprezintă Electra tradusă după original.
   A sărit brusc, dintr<o bucată, şi a pornit<o ferm.
   —  După el!
   încolţit, Gitzuk s<a uitat la noi adînc : era fioros.
   —     Să ştiţi că nu ne mai face nimic! a zis cineva.
   Ba ni se părea că se sperie el de noi.
   Atunci i<a venit Paraschivei o idee. S*a apropiat pe nevăzute de Gitzuk şi l<a atins, à tout hasard, cu o scărpinătură între urechi. Gitzuk a stat. I<a plăcut şi a mai cerut. Mîna Paraschivei dînd
202
 de mijlocul spinării, Gitzuk a îngenunchiat, s*a culcat pe o parte, s<a întins voluptuos, cu indicaţia să fie atins şi pe burtă. Ne<am aruncat ciomegele şi i<am aplicat lui Gitzuk un masaj sistematic, rezervîndume fiecare un sector. Eram patru, — Gitzuk a leşinat între delicii. Pe urmă s*a luat el după noi, s<a trîntit, nu ne<a mai lăsat să ne vedem de treabă. Ne aştepta, ne provoca. Simpatia lui totală e consacrată însă Paraschivei, îmbrăcată în capot albastru. întno jumătate de oră, el s*a Familiarizat, ca un pictor, cu toate culorile, prefe< rînd, ca un expresionist, albastrul.
   Nu e greu de aflat că Gitzuk e un porc. Un porc adevărat, incult, dar un porc distins, artist şi sentimental. La două mii de ani după înfrîn< gerea lui Varus, Arminius a fost învins, în ipostaza lui actuală, cu două silabe de valah şi cu o frez cătură. A fost asimilat. Latinitatea e răzbunată, în punctul de pe planetă Mandravela.
         O NUMĂRĂTOARE
   A număra e o facultate superioară simţului de a deosebi? Unele triburi, scria un explorator, nu aveau cuvinte pentru numerele dintre unu şi zece, dar numărau unu, unu, unu, grămădind la un loc cîte zece sau o sută de nuci de cocos sau de colţi de elefant, apreciind, probabil, numărul prin volum. Ţăranii noştri au căpiţa de paie, snopul de coceni, cioacla de lemne.
   Pare că a deosebi e un simţ de substanţă, pe cînd a număra, a numerota şi a aduna sînt facul< tăţi de mecanică simplă, ca bătutul cuielor cu ciocanul, ca zmulgerea cu cleştele, ca spargerea lemnelor cu toporul. Totuş animalele şi pasările pot să deosibească şi nu ştiu să numere. Se pare că « a şti » nu este în funcţie de « a fi în stare ».
   Găina nu ştie niciodată cîte ouă se ouă şi cîţi pui au ieşit după clocit. Numărul celor trei săptă» mîni şi o zi, cîteâ trebuiesc să scoată minusculele minuni de borangic, e constant, invariabil şi precis, ci se pare că nud cunoaşte cloşca, dar instinctul, inconştientul, misticismul ei.
   Din patru cloşti, una a scos douăzeci şi doi de pui, şi cea din urmă patru, din acelaş număr de ouă. Ca să le repartizăm pedagogic, egal, am trecut, noaptea, la o cloşcă fără pui mulţi, puii de prisos de la alta. Dimineaţa, nici una din ele n<a simţit că i s<au înmulţit sau împuţinat. A fost însă de ajuns ca doi pui albi să*i calce uneia în
204
catran şi să se întoarcă negri în cîrd, ca să fie repudiaţi. Cu ei intrăm într<altă problemă a psiho* logiei şi a milei, nici una din cloşti nemaiprimin» du«i în circumscripţia personală.
   O purcea fătase cinci purcei. Numărătoarea nu era mai dificilă ca la zuluşi, iar numărul de cinci nu se mai socoteşte, fiind uşor de cuprins cu ochii. Purceaua putea să gîndească simetric: am doi la dreapta şi doi la stînga, şi în mijlocul lor unul. Memoria ochiului a slujit tuturor popoarelor primi* tive să construiască dâlmeni şi bordeie, prin imi* taţie. I»a murit scroafei un pui: nici n*a simţit. I<am mai înstrăinat doi din patru: nu a ştiut. Ea îşi oferea plosca ţîţelor cu aceeaş linişte ca tuturor celor cinci.
   Căţeaua Fetiţa suferă dacă, după principiile lui Maltus, îi furăm puii. Trebuie să*i lăsăm cel puţin unul, şi nu mai e îndurerată. îl păzeşte împotriva tuturora: a factorului poştal, a încasa* torilor, a vizitatorilor necunoscuţi. Nouă, scîncetul ei, melancolia ei ne face imputarea: « Unde*s copiii mei? » şi ne cere să o consolăm cu litanii, repetînd mereu :      <c Fetiţa, Fetiţa tatii. Fetiţa
mamii » şi se răstoarnă să*i punem mîna pe tetinele nesupte.
   O experienţă tragică am făcut cu pisica Alba, cea mai fină şi mai aristocratică din cîte am avut în aproape şaptezeci de ani. Socotind*o indiferentă la progenitură, iiam luat puii după naştere îndată. A dispărut zece zile. O credeam sfîşiată de cîini. A unsprezecea zi am găsit*o tîrîndu«se slăbită, să guste apă, lîngă fîntînă. Căutătura ei de aur ajun* sese haotică. Am pus<o acasă întrmn cuib, în care a murit a doua zi.
   Nu ştiuse să numere, dar putea deosebi între « a fi avut » şi « a nu mai avea ».
                GREIERIŞUL
   Odată cu stelele, se iveşte nevăzutul glas al clo< poţeilor, ca un sunet al lor. Explicarea că greierii sînt nişte gîngănii negre şi iuţi, care scot un şuier monosilabic din frecarea unor surcele anatomice proprii, ştiinţifică şi aparent exactă, nu satisface nici copiii, nici pe Tătuţul pedagog. Obişnuiţi din instinct că nu sună decît materiile metalice sau cristaline sonore, sau sufletul întraripat al cînte» cului, aruncat prin fluierul unui cioc sau prin trîmbiţa vocii, imaginea scobitorilor de dinţi frecate pînă la melodia punctată, pare o stupidif tate de zoolog.
   Căutăm alte pricini şi alte imagini, mai bine primite. Clopoţelul face parte din muzică şi este acceptată şi ideea stelelor cu clopote mici. Ele sună chiar în cer, cele mai depărtate, ca nişte boabe de diamant în găocile stelare. De alte stele, spînzură pînă la fereastră, pe fire de argint, clopoţeii minusculi, în felul acelora, de nichel, cusuţi pe cingătorile căţelului cîrn. Un vînt slab mişcă beteala firelor şi leagănă sunetul în întuneric.
   Dar mai repede, greierele e o pasăre care colindă întunericul cu un clopoţel legat la gît cu o panglică albastră, ca la porumbieii tipăriţi pe cărţile poştale, destinate felicitărilor anuale, porumbiei mărunţi ca nişte colibri, sau şi mai mici, ca nişte fluturi. Ba nu! clopoţeii, de mărimea gămăliilor de ace
206
negre, sînt legaţi cu o bucată de mătase la gruma» zul de catifea al fluturilor chiar. Nu a intrat într*o seară, pe cînd Tătuţu spunea poveşti, un fluture mare pe geam, urzit din funingini aurii şi negre, cu ochii ca mărgelele de briliant cărămiziu, şi<n creştet cu scîrlionţ de agată ? El trebuie să fi avut un clopoţel atîrnat pe piept. Dacă nu a sunat intrîndume pe fereastră, este că se găsea la oameni buni, unde fluturii mari şi mici intră fără frică. Dar afară, în spaţiul cu bufniţe şi cucuvăi, care sînt şi ele nişte fluturi cu pene şi cu ochii de gheaţă, nu se ştie ce se întîmplă, şi domniţa Pulheria, regina de*o şchioapă a fluturilor, vrea să ştie, cu auzul, cîţi clopoţei, la cîţi fluturi, zboarăm lume, după ce mîna ei, deschizînd cuferele de sticlă, le dă drumul la fiece scăpătat.
   Zurgălăi singurateci şi nebuni nu pot să fie, umblînd pribegi ca puful de păpădie, după vînturi, mînate lin de<a lungurile lumii. Poate să fie, — cine ştie? — cîntecul cobzelor mici, din vitrina magazinelor de jucării, unde o mîţă cenuşie cîntă, şi o mîţă albă, cu tamburină, joacă după cobză, — dar cine ştie dacă o fi adevărat ? Tătuţu spune şi minciuni...
   Adevărul este că nimic nu se localizează mai greu ca sunetul greierilor de noapte. E o voce fără fiinţă, fără loc. Ţi se pare în acelaş timp că pleacă din zece cuiburi din pămînt şi din văzduhul de jurîmprejur. Toate sunetele au o localitate, afară de greierişul universal şi unanim. O sută de greieri în cîmpie par o sută de mii de glasuri, care se frîng şi se întind neîncetat, ca nişte degete de cleştar, cu cîte zece falange, cutreierînd pe dîra cîrtiţelor şi printre tulpini. Metaniile de chihlim* bar se deşiră şi se înşiră, şi noaptea pare locuită şi colindată de călugări mici, mii de călugări mici, care ziua stau în mînăstirile sobolilor, ridicate ca vîrful căciulii, în căldura fierbinte.
207
   Daoar fi. prin apropiere nişte sălcii, cu petale de mărgean, ciocnite în răscolirea sforilor verzi cu muguri sunători, am crede că a intrat în lac lucea* fărul să se scalde şi că sălciile s<au înfiorat. Dar nici sălcii, nici ape încete nu sînt în bătaia auzului, în zarea pridvorului nostru.
                        PISICA
   A intrat acum două luni, în casă, cu tihnă şi simplicitate. Venea întîia oară, şi totuş s<ar fi zis că a mai fost şi că<i aparţinuse ceva din casa noastră, atît de familiară îi era căutătura galbenă, atît de. sigur pasul, mut şi lin, cu care îşi ducea catifeaua siluetei prin odăi. împărăteasa pămîntului întreg nu putea să aibă o gleznă mai fină, o linişte mai princiară, o stăpînire de sine mai liniştită şi un stil mai suav decît pisica noastră streină.
   —     De unde vii tu, neagră ca bezna tare şi suplă ca o ceaţă din întunecime, şi cum s<a întîmplat să<ţi alegi tocmai căminul nostru sălaş? Ai mai fost vreodată pe la noi, pe cînd lipseam, în timpul somnului nostru, sau al călătoriilor noastre pe lacurile dintre trestii? Cum de<ai nimerit aci? Poate că te<a trimis cineva, pe care nud cunoaş» tem şi care se gîndeşte la noi. . .
   —     Miau! răspunde pisica, şi luminile de aur ale ochilor ei lunatici se ridică spre noi, cu ştiinţa că ne întîlnesc privirea.
   Dumnezeu a dat un semn de înţelegere lumilor pe care le*a născocit, ochii, suvenire de ceruri, reminiscenţă de infinit. întocmit în afară de urzeala sîngelui cu carnea, ca o floare, ochiul duce cu sine o firimitură de stea.
   —     Fiindcă venişi neaşteptată, fii binevenită, mîţă. Uite sofaua: ţi*o dăruiesc. Uite oglinda, în care ai să te găteşti. în farfuria de porţelană cu
209
două vişine de zmalţ, vei avea un izvor de apă pentru guriţa ta, ca o foaie de garoafă palidă şi roză. Copiii ţi<o vor umple în fiecare zi cu doniţa lor de cristal. Uite şi copiii...
   —  Miau! răspunde pisica, miau!
   Blana*i de lutră se desface de<a lungul şi, înce» . pînd cu tîmpla şi sfîrşind cu sfircul cozii, trece de cîteva ori şi se întoarce, frecîndu<se caldă de picioa* rele copiilor, goale pînă la genunchi.
   Baruţu, care n*a mai văzut pisică, e mişcat adînc, şi Miţura, care a mai văzut pisicile pestriţe, e impre* sionată de culoarea ei negrum negru, de mînuşile de velur ale labelor, moi ca nişte pensule de pictură. Bunica ştie mai multe lucruri adevărate ca noi, şi tîlmăceşte pisica şi culoarea ei, purtătoare de noroc.
   Pisica nu a mai plecat. Pe o perină uşoară, de mătase, ca o umbră cu broderii de fir, ea doarme zi şi noapte, ca şi cum trebuie să se odihnească toată viaţa de grelele corvezi, pe care le<ar fi îndurat din răsputeri întnaltă existenţă. Şi pentru că noi muncim fără nici răgaz, ne bucurăm că putem adăposti idolul inefabil al repaosului şi al lenei surîzătoare, în gospodăria noastră de unelte. Ca< mera unde doarme pisica ne<am împodobit/o cu moaştele noastre de preţ : candela, cărţile, icoanele, amintirile de la bătrîni, ceasornicul cu bătaia rară, de dom, preşurile de lînă tărcată, ca nişte drumuri scurte, boite cu soare. Un ciucure de borangic al şervetului mesii gîdîlă urechea pisicii, oprită ca un fluture negru pe tîmpla ei cu mustăţi.
   —  De ce face aşa pisica ?
   —     Toarce ca fusul şi ca marea, cîntă ca vîntul, şuieră ca grîul. Aşa boceşte pădurea, aşa curge apa, aşa geme salcia şi bombăne furtuna. în somnul ei, cu auzul Ia pămînt, mîţa ascultă lăuta lumii, care cîntă pretutindeni, în cele de sus şi<n cele de jos, în prăpastie şim piscuri şim creasta Tăriei, şi visul ei se aude ca un ecou al murmùrilor din ţărînă şi ape. . .
             CUTlA CU VIEŢI
  în aşteptarea tînărului obţinut Ia borcan, fabri» căm pui de găină la cloşca de petrol. Hotărîrea zămislirii artificiale a vieţii adevărate a fost luată cu răzgîndiri şi sfiială, scîrbită de actul amestecului voinţei în tainele mascate. O carte de ştiinţă anti< patică ne<a dat amănuntele pe termometru şi ornic şi tehnica gramaticală a clocitului numéro» tat în rînduri şi compartimente.
  Aveam impresia, dinaintea învinovăţirilor natu< rii, că săvîrşim o ticăloşie încurajată de biblio* grafia internaţională şi de bilanţurile dezgustătoare, în vagoane şi miliarde, ale unui continent motorizat, şi, cu toate că trei sferturi din creaţia unui pui de găină aparţin puterilor iresponsabile şi fără greş, ni se părea că nici colaborarea la despuierea princi* piilor de<o coajă hermetică şi delicată nu poate să fie permisă. Gestaţia trebuie să înceapă cu clasarea ouălor întrmn sertar contabilizat şi cu o flacără de chibrit, mutată pe un fitil. în duhoarea fumului de gaz trebuie să se întrupeze eternitatea în pro* vizoriu şi subtil. De cîte ori am atins lada cu o sută de vieţi trezite prin maşinaţii şi terti* puri, am avut emoţia călugărului care şterge altarul de praf şi loveşte cu încheietura degetului chivotul cu carate de pîine sfinţită. Nu se ştie ce se petrece înlăuntru... Mai bine stăm nemişcaţi, pentru a nu turbura, din întîmplare, un echilibru plăpînd...
211
   Sentimentului nostru rafinat îi corespundeau integral îndoielile jignite ale omului din curte, greoi în gîndire şi muncă, însă gingâş înlăuntrul lui, ca şi oul. El trecea încruntat pe lîngă maşină şi fericit în speranţa că va primi ordinul să ia lada americană în braţe şi să dea fuga cu ea la gunoi.
   —     S<a stricat lumea de tot, zicea Axinte, co* coană. Vine Antihîrţul.
   Omul urâ din instinct obiectele de cauciuc, ţevile, roţile dinţate, motorul şi toată lumina arti# ficială, mînat ca un vultùr şi întors ca un urs între noimele soarelui şi rînduiala întunericului opac, — şi aşteptînd la capătul tuturor răbdărilor lui, ofensat de viaţa superficială a omului, ieftin sufleteşte şi prea puţin întristat ca să se refuze plăcerilor hoinărelii, răzbunarea neomesianică a lui Antihîrţ. Cînd a intrat clocitoarea în gospodă* rie, el a şi crezut momentul biblic sosit şi a cerut să facă baie, ca să nud găsească trîmbiţile murdar;.
212
   Au trecut cincisprezece zile fără alt eveniment decît întoarcerea şi aerisirea ouălor şi adăparea lămpii cu combustibil. Văzînd că maşina nu scoate puii într<o singură zi, cum era temerea lui mistică, şi că se adaptează la programul obişnuit al cloştii, trebuinduù şi ei douăzeci şi una de zile, Axinte a găsit în această întîrziere o compensaţie morală concretă, afirmînd că «nemţii » n;au făcut gaură în cer, imitînd cu o instalaţie pretenţioasă, însoţită de un volum ilustrat, moravurile din coteţ ale găinii. El se îngrozea că naşterea ar putea să fie instan» tanee, ca pornirea unui automobil, care ajunge de o mie de ori mai repede decît calul şi fuge ca glonţul.
   —    M*am mai liniştit, zise plugarul, dar tot îmi vine, cînd o văz nemişcată, pătrată, cu sticlă şi rînjită, său dau un topor.
   —    Mi se pare că o să<i dăm amîndoi un topor şandramalei, Axinte. Să mai stăm, să vedem ce iese. Poţi să ştii?
             DUMINICĂ
   Fiecare mîţă, cîine şi pasăre din ogradă are dreptul la o biografie şi la un necrolog. Persoanele necuvîntătoare participă la istoria universală a gospodăriei cuvîntătorului cu slove şi la poezia vieţii urzită pe un petic de grădină, din bucurii delicate şi întristări. A murit un cîine, a murit pisica albă, o vrabie a căzut din streaşina casei, încercînduîşi âripa plăpîndă în văzduh, ca înnotă* torul hotărît să înfrunte oceanul cu pieptul. Porumbielul şchiop, vindecat cu chirurgia domes* tică, în zbenghiuri de aur violet, presărate pe fulgi, pribeag, înfrînt, aruncat de o furtună între coteţe, a fost primit de semenii lui samariteni ca un strein bătut de năpastă. E fetiţă. Iată cloşca mare, urmată de o caravană de borangicuri şi gheme cu cioc: merge la pas, cu un pui în spinare, ca o cămilă, mînată de un beduin minuscul, alb, aşezat pe cocoaşe.
   Din pliscul unei zburătoare a căzut miracolul egipţian al unui scarabeu verde metalic, o biju< terie de zmarald. E cea mai neaşteptată frumuseţe exotică, adusă poate de un curent din sud, de pe la Memfis, tocmai pînă în grădina noastră. Uneori ţi se pare, cînd se încurcă vînturile deasupra caişilor cu portocale imitate, aninate prin frunză, că aroma uscată a pămîntului de Bărăgan se împîn» zeşte cu parfumele Arabiei şi Smirnei şi cu şoaptele de noapte ale marelui Sfinx.
214
   Ghionoaia cu zborul scurt, pestriţ, fuge din pom în pom, şi, agăţată vertical pe trunchiuri, ca o scoabă, ciocăne coaja după gîze, mutîndu<sem sus ca un atlet de o şchioapă pe prăjină. Dintrmn zarzăr răspunde şi întreabă părechea ei, ghionoiul, soţul de toată vara şi de toată iarna al căsniciei dintno scorbură de undeva.
   Un păianjen nu poate să iasă dintr«o apă : trebuie ajutat să scape. A scăpat. I se cade. . . Confratele îşi scoate din suflet mătasa, pe care se ridică peste sine, peste făptură lui de pămîntean. Un vîrtej de epistole albe vine din cer: tot porum< bieii, — şi dedesubtul lor, stîrnite de o legănare, se«apropie de crini, dezlipite, timbrele în stol ale plicurilor trimise mînăstirilor de albine de Cel<de< Sus : fluturii, — ştampilaţi cu vărgătura neagră. Unul e albastru.
   Umbra foilor de nuc aduce a miros de tămîie, şi<n vişinii negri au mai rămas cîţiva cercei atîrnaţi, cu boaba şlefuită, de rubin.
   îl vezi cum sare ăla? Pune mîna pe bondoc! Te»a păcălit greierele pătrat. Uited, te aşteaptă mai încolo. Vrea să se joace cu tine.
   Da, e<adevărat, e ora de<nserat. Cîte una, ies cucuvăilc gingâşe din firidele coşurilor de fum. E o familie de cinci, — s<au înmulţit şi încep să ne cunoască şi copiii lor: nişte pisici cu capul turtit ca nişte călugăriţe cu comănac, cu ochii galbeni, cu âripi grele de catifea, cu zborul molcom şi pitit.
   Evenimentul zilei e puiul de găină orfan. Născînduîse negricios ca un harap, de altă seminţie, maică<sa nu a vrut săd primească. Lui nu i<a fost încuviinţat adăpostul âripilor ei calde, ocrotitoare. Încercînd să se cuibărească laolaltă cu fraţii lui, a fost alungat de cîteva ori din cetate, şi sta, singu* ratec şi rătăcit, lîngă o mătură care nu ba refuzat.
   —   Nu e nimic ! a strigat Paraschiva.
215
 L«a luat de jos şi ha pus în sîn. Nu mai piuie şi se simte bine lîngă ţîţa rotundă, din care au supt altădată şi puii ei omeneşti.
 Vorbiţi mai încet, că puiul doarme, cu capul culcat pe dantelă.. .
           ANGHELACHE
   De două ori pe an, cîinele, scos din artificiali* tatea civilizaţiei, trebuia izolat cu căţeaua într*o insulă a naturii. Aveam o insulă pentru ei, în apartament, şi timp de cincisprezece zile fiara se bucura de drepturile pustietăţii. O baie caldă şi o săpuneală minuţioasă punea capăt sălbăteciei, cîinele nu*şi mai aducea aminte nimic, se întorcea la culcuşul lui, la farfuria cu apă şi vocabularul vieţii curente. Indiferent la solidaritatea neamului din care îşi trăgea coada şi lătrătura, el sfida din fereastră, ocrotit de geamuri, pe fox, pe setter şi pe dulăul cioban. Educaţia formelor îl făcea agresiv cu picioarele goale şi cu fustele creţe ale servitoarelor, încheiate sus, ca la păpuşi, aproape de sîni, şi, conrupt ca un noctambul îmbătrînit în* tre cabinele artistelor şi şampania localului inter* naţional, el ştia să aleagă între mătase şi stambă. Cucoanele fardate, cu vîrful piciorului încălecat peste genunchi, strîns în pielea fină a unui pantof adînc la scobitura tălpii, îi plăceau ca unui amorez uman. Permiţîndu*şi tot ce acestuia îi era public interzis : mirosirea îndelungată a ciorapului rotunjit pe gambe, cercetarea leneşă a volanelor de tafta, ochiade adînci şi profunde îmbătări ale căutăturii, cîinele se învecina sufleteşte cu ghitaristul.
   O fată neagră i*a dat numele curios de Anghe* lache, şi cîinele a rămas identificat cu acest pseu* donim de fantezie. El răspundea cu gudurelele
217
obişnuite, ridicîndu*şi botul cîrn în văzduh şi cîrîind ca o cioară şi ca un păun.
   Niciodată Anghelache n»a cîntat ca aseară, după zece zile de flirt, de astă dată inutil. Insula din dosul uşii ajunsese o celulă de tortură. Căţeaua s<a opus cu mîrîitul, cu labele şi colţii, înverşuna» telor lui repetate impetuozităţi. De cîteva ori a trebuit să intervenim, de teamă ca unul din parte» nerii idilei să nu fie mîncat : lupte demne de pana de vultùr şi de cerneala de granit a lui Homer, se isprăveau îndărătul uşii. Cîinele, pironit şi amoros intimidat subt laba puternică a căţelei, pusă pe pieptul lui ca un pumn, era muşcat de maxilarele ei, deschise ca un cleşte cu măsele.
   Aseară, Anghelache a sărit sprinten pe mese, pe scaune, pe canapele, de la unele la altele şi înnapoi, povestind înflăcărat o situaţie nouă. O agerime suspectă îi întinerea făptura uzată de vîrstă, şi o scăpărare de aramă i se ivea în ochii catifelaţi şi melancolici. El a vorbit aseară cu toată lumea din casă şi cu fiecare deosebit, împie» dicîndume să citim, să fumăm, să tricotăm, şi limbajul lui avea silabe necunoscute şi articulări transcendentale. A doua zi de dimineaţă a vărsat de cîteva ori şi, titubînd, s»a apropiat. Ridi» cîrtdud în braţe, şi<a pus, ostenit, capul pe umărul meu, cu o încredere de mare suferinţă. Lam strîns puţin la piept şi a oftat. Nu era suspinul lui de mai nainte, era un oftat de copil rănit. El a primit să rămîie pe canapeaua jocurilor din trecut, obedient, supus ca un bolnav adevărat şi convins.
   Toată ziua de marţi a băut apă şi a vărsat<o. După o încruntătură de prunc supărat şi care venea bine frunţii mari, boltită peste o gaură a rădăcinii nasului şi păzită de fluturii mari ai urechilor negre, cu ciucuri, privirea lui căpătă o strălucire cleioasă.
218
   Am telefonat veterinarului nostru, descriindu<i bolnavul, atins, după părerea lui, de tifos canin, totdeauna mortal. Reţetele telefonate au fost executate numaidecît. Apă cloroformată, picături de iod, fricţiuni. Trebuia administrată o injecţie de ser artificial cu adrenalină.
   Ca niciodată, zgomotul torentului de apă caldă, din aparatul de baie, nu ha impresionat. Nesim/ ţire manifestă. Fricţii cu alcool i<au lăsat carnea nepăsătoare. Repetată, soluţia cloroformată a fost aruncată înnapoi. Toate apele curate şi medicale au fost înghiţite şi aruncate. S*a sculat din aşternut în două picioare, împins ca de un resort brusc. Diagnosticul veterinarului: colici. Înfierbîntat în culcuş, Anghelache căuta răceala cimentului din baie; i<am înfaşurat pîntecul într*o ştofă de lînă, înseilată pe spinare. Anghelache nu*şi mai ridicase de două zile piciorul. De două ori a căzut pe o latură a corpului. în cîteva ceasuri s<a subţiat la sfert. Injecţia de dimineaţă, împunsă de trei ori cu seringa, nu mai găseşte corp în schelet.
   M<am întors într<adins acasă tîrziu. Pe masă, medicamente noi şi un clistir: două spălături cu permanganat. Mîngîi fruntea lui cuminte şi o aşez în podul palmii. Părea că adoarme, învelit cu cearşaful. Uneori se ridica pe coate şi tremura. Era mulţumit cînd îşi simţea obrazul culcat în mîna mea. I s*au crispat labele strînse: erau rigide şi reci.
   în genunchi lîngă el, i*am ţinut mîna subt cap o jumătate de oră. S<a sculat. A făcut doi paşi. A căzut. L<am dus la loc. Picioarele dinapoi avură un cutremur. Botul aluneca lent în palma mea. Ochii, privindu<mă. nu mă vedeau. I se porniră umerii să se mişte singuri, dezlegaţi de trup. I se deschise mută gura de două ori, ca să spuie ceva. Mîna mi*a stat cum a dorit el, lîngă botul lui negru, lîngă sufletul lui. Sfîrşit de floare istovită.
219
  Am venit de Ia înmormîntarea lui, petrecută în ramurile dese ale grădinii.
  Un om a săpat, pe întuneric, o groapă adîncă, în care am pus lada cu Anghelache. . . Au fost de faţă trei copii, unul cu cazmaua, unul cu o velinţă şi altul cu braţele goale, — şi nu se vedea nimeni unul cu altul. . .
             M»AŞ RUGA.
   M<aş ruga tare de voi, bineînţeles, să»mi spuneţi cîte ceva. Dacă mi»ar spune fiecare ceva, capra niţel, picherea niţel, şi niţel turturica, şi tot atît şi cîinele şi brotacul, nu aş mai ieşi din domestici» tatea ogradei ca să aflu şi să mă instruiesc. Pentru că nu cred să ştie ibisul mai mult decît răţuşca mea din copaie, care se bălăceşte şi rîde. Uite barza: se ridică din turla casei ca un plocat cu ciucurii de ibrişim şi purcede la baltă, după ce s»a strîns ca o umbrelă japoneză. Maşina ciocului ei pentru desfăcut pe dinăuntru degetele de la mînuşile de bal se duce să lăbărţeze şerpii din mostişte, — şi n»are mai multă unsoare în punctul unde scîrţîie foarfeca portocalie decît vrea creierul ei să»i dea, întocmai ca o pompă turtită, cu ulei, la cuiul plăselei.
   Şi mi»ar mai povesti şi cărăbuşul hilar şi fioros cu cornul lui ae rinocer, dat pe spate ca să nu poată împunge, cîte ceva. N»am să întreb chiar privighetoarea, a căreia perlă din guşă trece atît de rar prin pomii noştri, nici cucul, tîrgoveţ de abecedar. Pot să stau de vorbă, cîte un crîmpei, cu bufniţa şi cucuvaia, care vin adeseori la fereastra de răsărit, a icoanei de argint şi de foc. Cucuvaia trebuie să ştie ceva mai mult, avînd răgazul să iscodească şi întuneric de turlă.
   Dar tot ce ştie, fieştecare ţine pentru el, păcatul de moarte al vieţii fiind limbuţia şi trăncăneala.
221
Bunul Dumnezeu le<a pus un ac în gură şi un cui în gîtlej. Aş vrea să se destăinuiască miresmele şi seminţele. Un cuvînt de ici, altul de colo, m*ar învăţa, şi poate că aş căpăta o pricepere sau un soi.
   Nu este permis! Dumnezeu, cînd era să ţipe pasările şi jivinile emoţionate dinaintea peizajelor lui, le*a prins de ciocuri şi de bot şi le<a strîns şi le*a spus, cu degetul pe buze, ceva. Ziduri, ziduri, ziduri! De la ins la ins, păretele mai plezneşte, şi sunetul odăilor închise poate tremura în dunga luminii: între neamuri încelulate, zidurile sînt groase pînă la cer. Nici în vîrfuri, nici în rădă< cini! un trunchi şi un copac, o tulpină şi o floare, un om.. .
   Odaia mea goală a fost clădită întrmn turn, şi pe geamul ei din dreptul soarelui stă lipit, pentru îngeri, un bilet de închiriat. Pămîntenii nu se mută atît de sus, chiriaşii suferă de picioare şi cord. Odăile noastre umblă goale şi după ce s<au pogorît pe scări, între oameni şi dobitoace : saloane, firide, temniţe şi chilii.
   —     De ce ai rîs, Axinte ? Că ţi<am spus că şi găina e o cameră goală? Păi aşa e. Ea nu ştie totuş că e de închiriat. E gol şi Martin măgarul, nu te uita că zbiară: are o gumă. MaùMarele, ştii tu cine, le/a scobit pe toate de miez şi le<a umflat cu întu* neric. Crezuse întîi să li le lase, dar s>a răzgîndit şi a oprit miezurile la el. Bunînţeles, ştiu ce ai să spui, că din cînd în cînd ia şi cîte un sîmbure, şi*l pune în bobîrnac şi ne loveştem cap cu o firimitură de aluat. Te uiţi şi tu în sus, şi mă uit şi eu în sus. Şi nu vedem nimic.
   Le*am cerut o firimitură de drojdie, ca să mă dospesc, şi nu mi*au dat*o, nici pasărea<paradisului, nici vrabia, nici corbul. Făina se usucă necrescută.
   Foaie de măghiran, nici tu nu ştii nimic.. .
               ŞTOFELE
   Dacă, migălind printre litere, ouă, flori şi albine, ai descoperi mijloacele de zămislire ale lui Dumnezeu, care, dezgustat de belşuguri, de unani» mităţi şi roade, s»a oprit la ziua a şaptea şi a rămas în eternitatea ei, nu ar fi de ajuns să faci numai viaţă brută, ca el, din nimic.
   Ai născoci, dacă ai putea, forme monstruos de numeroase, de came şi de frunză, din nou, tră» gînd cu ochiul la albumele în culori, imitînd extra» vaganţele, reeditînd individualităţile fenomenale, desinate de mîinile lui abstracte şi gîndite din echilibru şi din demenţă. Ai reface taurul şi croco» dilul, coarnele şi copitele, dintr/un material adaos la un contur masiv, cu spinarea orizontală, şi le»ai înveli în caşmir. Celuilalt i»ai lipi de»a lungul, din ceafa pînă<n vîrful cozii de şarpe, bucăţi este» tice de linoleum, negi şi solzi, şi i»ai construi un bot cu fierăstraie. Ai face pisica de mătase, ca o umbră fără zgomot, şi i»ai izbuti fosforul rece al căutăturii, unghia fină şi încovoierea. Ai nimeri curca, porumbielul şi găina, clinele, apterixul şi broasca. Şi încă n»ai făcut nimic.
   Le»ai pune să umble, fiinţele, şi le»ai trimite în viaţă. Ele nu ar pleca, nu s»ar deosebi, ar trăi laolaltă, încălzindu»se unele pe altele, speriate de lumină,»n spaţiu: menajerie de dobitoace stranii flămînde. Axinte ar trebui să le hrănească şi să inventeze o ciorbă universală pentru toate, servite
223
de două ori pe zi în troacă şi cu găleata. Ai ajunge să faci viaţă şi să recoltezi bălegar. Dinaintea crea* ţiei tale ai fi ca un autor de făpturi din miez de pîine, pe care le<ai anima cu degetul, mişcat pe dedesubtul velinţei.
   Funcţionează, exact după scheme, toate apara* tele de os şi de muşchi. Măduvele sînt la locul lor, hermetic pecetluite în ciolane. Dar te*ai oprit la materia materiilor, la sfintele sfintelor. Vietăţile tale nu vorbesc. Ai găsit tiparele originale şi vopselile, compuse pe cantităţi cumpănite, de molecule, dar dacă vrei să chemi pisica, vine girafa, şi vrînd să ţi se culce la picioare cîinele, ţi se urcă în pat porcul sălbatec. între cocor şi şobolan nici o diferenţă. Harpele ar cînta ca fluierele, sau toată natura de jurîmprejur ar sta mută. Va să zică, ai fabricat maldăre şi cadavre. Aveai nevoie şi de o sută de mii de feluri de glasuri, nu numai de o sută de mii de calîpuri de carne.
224
   Hai să ne punem ochelarii, că barba ne<a crescut. Să căutăm cu scara prin rafturi şi dulapuri. Ni s<a uscat limba întorcînd cu degetul foaia şi ne*a venit sîngele în gura înnăsprită şi pe degetul ostenit. Nimeni n<a scris niciodată cartea care îţi trebuie acum.
   Şi ne mai lipseşte o carte, cartea de subtilităţi şi daruri imprecise, după care ar trebui să punem în vieţile ieşite din mîinile tale nedesluşitul şi ceva inconsistent. Un instinct deosebit de fiecare vietate, de fiecare iarbă, dar un instinct de specie, care să facă gol total în teritoriul speciei şi să o pornească grămadă şi precis, într<o unică desti< nare ; siguranţa stăpînirii şi a luptei a toată specia, concepută în unicitatea ei fracţionară.
   —     Auzişi cum se face lumea, Axinte ? — Da, ai amestecat bine. Două apă şi una tărîţe, şi la urmă sare, un pumn.
                  RÎMA
   Găina bine informată se ţine după săpători, atentă la lopeţi. Broboada de dantelă albă, picioa* rele palide, indică neamul de civilizaţie trăită. Părintele ei cu barbetele grele şi cu coiful înflă# cărat, covîrşit de prestigiile variate ale căutăturii, ale pintenului iconografic şi ale odăjdiilor aurii, e un armăsar britanic autentic, transportat de pe Tamisa la Argeş, în avion. Scoborît din văzduhul continentului între sulfină şi pelin, el a primit diferenţa climatului şi a longitudinei, cu camara* derie. Primul lui act în patria nouă, pe cînd mai murmurau motoarele înfierbîntate, a fost galant. Darnică de sine şi blajină, cumătră comunală s*a lăsat la pămînt, de cum ba zărit, consimţitoare. Scuturîndu<se bucuroasă de un contact heraldic şi instantaneu, ea dete numaidecît fuga după un gre* iere negru, al căruia gust aspru s*a încrucişat, în per# sonalitatea gospodărească, fericit, cu savoarea colo» nizatoare a Nordului, stăpîn pe insule şi Ecuator.
   Lopata scoate rîmele pămîntului pe brazde. Ca o creaţie nouă, începută de la anatomia infe* rioară, elasticul subteran pregăteşte un Adam viitor, de complectat în veacul ce vine. Lacomă şi voluptuoasă, găina ba înghiţit.
   —     Cum nu<i e milă, domnule ? întreabă Axinte. Ne purtăm noi cu găinile cum se poartă găinile cu viermii? Cînd vrem să tăiem un pui, plînge si nu ne lasă domnişoara. . .
» >
226
  —     Dumnezeu a zis, Axinte, să nu<ţi fie milă de făpturile fară oase, lipicioase şi moi.
  —  Vreo sămînţă de şarpe, domnule?. . . gîndesc.
  —     Ţi<ai găsit!. . . Nişte bale şi nişte scuipat cu piele.
                   VOCI
   Ca să audă clopotele, care au murit în clopotniţe şi în turle şi nu mai supără somnul de lumina zilei al cucuvăii şi liliecilor, lipiţi cu pielea aripilor de bolţi, ascultătorul de pe vremuri, de cîntece de bronz duminicale, şi<a cumpărat un gramofon. Marea voce a corurilor de metal, tremurătoare, se naşte din cauciucul ebonitei şi din zgîrîitură.
   Arama face gălăgie la treizeci de metri deasupra asfaltului, şi înnainte cu ani de zile de<a se organiza băşica de automobil şi trompeta, pusă în stare de guiţ cu ajutorul electricităţii de la motor, a murit şi toaca. Pe la 4 după amiază, venea din biserica mahalalei cupletul mărunt, bătut într<o şină cu două chei, al vecerniei. Fraged şi vioi, chiotul ciugulit în fier, al ceasului de rugăciune, era un derivativ; industria şi comerţul primeau din aerul cerului o vizită muzicală, decorativă pentru auz, şi nu«i sta rău perdelei de azur, din lumina cani* culară, tighelul firimiţat în arabescuri ale opalului din crepuscùl.
   Iar către seară, în liniştea apusului, se auzea şi trîmbiţa soldaţilor, repercutată în patru orizonturi aşternute de culcare. Era pe vremea cînd Roty schiţă cu o pensulă gînditoare neuitatul lui Am gelus, în cîmp, unde ajungea chemarea clopo< tului din cătun, de departe, şi cei doi plugari, soţul şi femeia, îl ascultau în picioare, cu capul plecat.
228
   Două muzici care nu se mai aud. Biserica tace şi cazarma e mută. Cine s<a supărat atît de tare şi a fost atît de puternic şi de nesimţitor, ca să oprească de două ori pe zi răscolirile de suflet ale omului, trezit în ureche?
   A! bine»ai sosit, motocicletă. Lipsea cîntecul tău. Tu ştii să urli ca o uzină şi să tragi cu zece pistoale, din neruşinatul tău evacuator de gaze, întors cu exploziile către public. Iatăd cum fuge domnul cu bască, stînd călare pe vine şi lansînd artificii de mai jos de proeminenţele unui pan» talon întins. La vecernie, la liturghie pocneşte auspuful cu dejecţii de fum. A trecut vreme de cînd paracliserul cocoşat, cu ţăcălie roşie, suia treptele învîrtite ale clopotniţei, răscăcărat ca un broscoi, pînă la toacă şi clopot. Funiile atîrnă din toarte, ca nişte şerpi «pînzuraţi. Cîntă alte unelte, tramvaiul, automobilele, camionul de cinci tone şi autobuzul. Cîntă filmul şi rotativa, ca un mîrîit al p&mîntului.
   Cînd a venit vîntul, clopotele au pornit singure, bătute din dungă. . . Cine trage clopotele în furtună? întreabă paznicii mormîntului închis, şi sm aflat căin ziua aceea le<a tras Dumnezeu, pentru vccernia vijeliilor sale.
   Dar dacă ziua nu mai vorbeşte vocea bronzului la nici un timp, noaptea n<a uitat să cînte cocoşul. De trei ori, întocmai ca în ceasul lepădării lui Petru, de două mii de ani, trezit din somn, el strigă înnălţimilor: cucurigu! Pe tot întinsul ţării, din mare la munţi, izbucneşte trîmbiţa cu âripi şi creastă. Ce<i face pe aceşti întîrziaţi să cînte în acelaş timp, ei care, de cîte ori se întîlnesc, due» lează ca nişte muşchetari jigniţi? Bezna, somnul prea lung, sau vreo chemare de sus? Cocoşii albi, ieşiţi din găoci, acum patru luni, sînt în rîndul cîntăreţilor unei datini, păstrată din eter» nitate.
229
   în noaptea de/acum, au stat glasurile mecanice, adormite în ţevi şi motoare, şi au stat şi viorile oamenilor trişti, minţiţi la viaţă cu vin şi romanţe. Vremile foarte vechi s<au întors, aşa cum au stăpînit începuturile lumii, în troscot şi bălării. Buruiana încîlcită cu întuneric a fost tovarăşa mută, cu broaştele mute, care umblă pămîntul pe brînci, a suferinţelor pămîntului. Fă»ţi urechea subtilă şi prinde vocile mici din bozii şi mătră* gune, tictacul ierbii, şoapta de carte răsfoită încet a lipanului, mişcarea de la sine a lobodei şi a urzicii, martorele biruitoare ale tuturor cetăţilor şi împărăţiilor strălucite, căzute dedesubtul rădă< cinii lor.
   Vocea celui care vorbeşte în tine ai voi s<o cunoşti. Un glas fără sunet şi<a putut alege cuibul în sufletul tău, în care intră toate vietăţile lipsite de dimensiune, ca într<o pustietate deschisă pe deasupra. E teritoriul umbrei mici şi al umbrei mari. Cînd corpurile trec şi se topesc, le rămîne umbra, ca un suspin, refugiată în teritoriul insulei din oceanul uscat.
             LĂPTĂRUŞ
   Casa familiei era clădită, ca un schit, în fundul unei grădini de pomi, cu cîţiva stupi risipiţi în livadă. Un drum interior, de crîşmărese, cu floarea de douăsprezece culori, croită din postav vegetal, ducea, printre boancele portocalii şi garduri de zăbrele, de la poarta mare pînă la porţile mici. Ca să fie deschise, trebuia tras clopotul din stîlp, aşteptat lătratul cîinilor, glasul din pridvor: « Cine<i acolo?» şi momîia lui Petre, şchiopătată de lene, cu cazmaua pe umăr şi bombă* nind de un nccaz inexplicabil şi permanent. Gura lui Petre, născută strîmbă, mesteca toată vremea şi rîdca fîlră socotcală.
   Cineva sunase odată la stîlp, acum vreo zece ani, de dimineaţă, o jumătate de ceas. Petre era în serviciul gospodăriei de mult: sta ce sta, cerea dreptul lui şi pleca. Se întorcea după un timp, zdrenţuros şi murdar, afirmînd : « M<am învăţat cu dumneavoastră şi nu mai am rost nicăieri ». — « Bine, Petre », era răspunsul, şi numaidecît îi părea şi rău că s*a întors. « Dacă te căieşti, du<te cu Dumnezeu şi te<i m,ai întoarce altă dată », şi iarăş nu*i mai părea rău cîteva minute.
  îl ţinea pe om la poartă pentru că era cu căciulă.
   Sunase un sătean cu o găleată -mică, un îrice* pător în meseria de lăptar. Săteanul îşi cumpărase
231
o vacă şi căuta, stîngaci, muşterii. Intra întîia oară cu marfă în Bucureşti şi venea de la doisprezece kilometri pe jos, visînd un faeton, un cal vioi şi o baterie de găleţi licăritoare.
   —     Faceţi<mi safteaua. .. N<am mai vîndut la nimeni pînă azi. . .
   Sfiiala lui ne<a plăcut, şi nu puteam să nud aju< tăm să calce cu dreptul.
   —     Dacă ne aduci lapte bun, te faci lăptarul nostru şi vii în toate zilele. . . Zici că eşti om sărac şi că ai doi copii — să»ţi trăiască! Te«ai gîndit bine să»ţi faci un venit. Dacă eşti om cinstit, ţi»ai ales o meserie bănoasă.
   Omul îşi începea negustoria cu un surîs, ară» tîndu»şi de subt mustaţă un rînd de dinţi frumoşi, ascunşi de buzele fine.
   —  O să vedeţi!
   Vedeam întîi un gospodar îngrijit. Cămaşa»i albă, cu gulerul prins într»un nasture roşu de sticlă, îmbrăcămintea curată, din ţesătură de casă, ciorapii de lînă întinşi subt genunchi, bocancii bine încălţaţi, căciula nouă. Lăptarul nu mai era un om sărac, dacă avea mîinile şi deşteptăciunea dibace.
   —     Cît îţi dă vaca pe zi ?... Avem şi noi o vacă, năzuroasă ca o cucoană. O ţinem de patru ani, şi nu dă nimic. E prea buiacă. . .
   —  Vreo zece chile. . .
   Asta facea tocmai o sută de lei, pe care îi mînca pe jumătate vaca. Ce mai rămînea pentru oste» neală?
   —     Mi*e destul, spuse lăptarul. Dacă dă Dum» nezeu să*l vînd pe tot, sînt mulţumit.
   Vedeam şi noi un om mulţumit cu puţin, şi asta ni l»a făcut şi mai simpatic.
   —     Ştii ce ? Lasă»ne azi cinci litri, că mai punem şi la prins.
232
   Surîsul frumos al lăptarului se mai ivi o dată. Petre, ca să se afle în treabă de*a surda, se uita la el.
   —     Te învăţ şi eu ceva, spuse Petre. Să faci dintno vadră două. Ai grije să treci pe la fîntînă. ..
   Lăptarul se roşi posomorit. I se cuvenea o corn* pensaţie sufletească.
   —     Nu te supăra, Lăptăruş, zise gospodina, gă< sindun numele potrivit, care ia şi rămas. Băiatul vrea să glumească. . . De ce nu*ţi tace gura, Petre ? Aş vrea să<ţi umble mai bine mîinile decît ea. Ia să vedem, cînd ai să mai pleci o dată de la noi, o să fii în stare să<ţi cumperi şi tu o vacă şi să te duci şi să te întorci în fiecare zi cincisprezece kilometri, cu noapteam cap la tîrg?. . . Slujeşte de zece ani la noi, are tot ceù trebuie şi nu şia pus deoparte un ban. . .
   Lăptăruş zîmbi, bucuros că se vedea preţuit.
   După două săptămîni, a venit cu lapte nevasta lui Lăptăruş, legată la cap cu basmâ neagră, în papuci cu niţel toc şi îmbrăcată cu simplicitatea femeii simţite. Toate pînzele şi hainele de pe ea erau ţesute de mîinile ei nervoase. Era o femeie sprintenă, pieptănată cu cărarea pe mijlocul creşte* tului, şi părul avea luciul spălatului des. Bărbia osoasă, gura strînsă şi chipul tras dovedeau, ca şi trupul, zvelt în fustă, rasa bună. Nevastă»mea sa uitat la gleznele subţiri. . .
   —     Ce neam frumos de oameni sînt sătenii noştri, mia şoptit nevasta.
   —  Repeţi ce ţiam spus cînd team luat pe tine...
   Trecuseră peste căsnicia noastră douăzeci de
ani, din treizeci şi doi cîţi sau făcut, şi harnica mea ţărancă de odinioară, din Costîna, subţire pe vremea ceea ca o helge, dedesubtul brîului încins pe şolduri, a mai crescut.
   —     Lăptăruşii noştri au şi ceva sînge răzleţ. Mia spus el că sînt Pavlicheni. . . Nu<ţi zbîrci nasul de atîta lucru. . . Ai făcut şi tu ce se cheamă
233
o eroare ştiinţifică. . . Atîta pagubă. . . Rasa nu*i totdeauna pe neam, ci de multe ori după om. Şi pe la voi, răzeşii, e cam aşa. Numai că voi, ai nai# bii, sînteţi toţi boieri, despicaţi ca dintr*o tulpină, ca florile de liliac. Panaş violet lîngă panaş violet...
   —     Faci atîta vorbă, zise nevasta, de la o « ocă » de lapte. Pe voi, cărturarii ăştia, cum vă pretindeţi, v<a stricat învăţătura. . .
   Adevărat. Pentru că a crezut că ar fi jignit în mine o diplomă, şi ca şi cum m*aş fi supărat vreodată pe ea, mi*a pus numaidecît o pupătură la ureche. . . Asta face orişicînd bine, chiar în bucătărie şi chiar după douăzeci, şi mai tîrziu, după treizeci de ani de căsnicie. însemnează că ţi<a rămas nevasta tînără şi voioasă şi că te iubeşte. . . Copiii aveau numai cinci şi patru ani. Erau de faţă, cîrni amîndoi, au rîs cu poftă şi au cerut să fie sărutaţi şi ei.
   —     în casa asta nu mai poţi face nimic, zise nevasta, îmbucînd din obrajii lor, cam de pe subt bărbie.
   După cîteva luni, Lăptăruş a mai cumpărat o vacă şi i*am dăruit şi noi vaca noastră, pe care o căpătasem şi noi. Lui Lăptăruş nu i<a venit să creadă, văzînd ieşind din grajd pe Joiţa. Se mira că nu se mai isprăveşte, de lungă ce era.
   —     Dar te jur pe ce<ai mai drag, să nu o vinzi niciodată, să nu o înstrăinezi. E de la noi de*acasă, zise gospodina cu patriotism regional şi parcă Joiţa noastră ar fi făcut parte, într*adevăr, pentru toată lumea, din familie, ca pentru noi.
   Vaca venise de pe la Rădăuţi, din vacile unchiu* lui Burdea, care ne*a trimis<o, odată, de Paşti, cea mai chipeşă din vitele lui, fără să ştie că*i seacă laptele pe drum. Mai avusesem din partea locului şi un voinic de taur, pe care nu l*am putut stăpîni
234
multă vreme. Nu putea să sufere cioarecii arde le < neşti, strînşi pe pulpele dindărăt, mai ales cînd pulpele erau prea lătăreţe. Pe un ungurean, pe care îl cam ghicise, rumen şi bine îndesat, din gospodărie, ha luat întrso bună zi în braţele coarnelor, cu fruntea, de subt şezut, şi l*a mutat peste uluci, la un vecin.
   Pe furiş, Bombeş da în taur cu latul lopeţii de băligar, şi nici Joiţa nu<i recunoştea autoritatea, încredinţată că trebuia dispreţuit. Lua în zeflemea tot ce voia să facă, scrutat de căutătura taurului cruntă. Ea se apăra de poruncile lui Bombeş, cu cornul. Cînd îi punea, pe înghesuite, ghiontul în şale, Joiţa îl zvîrlea cu copita de dindărăt, şi l*am găsit pe Bombeş, odată, la un muget de chemare al vacii, luptîndu;se întno putină, din care nu mai putea să iasă, cu picioarele şi braţele afară şi zgîit. A fost nevoie de toată familia ca să fie zmuls jerpelit din doage.
   —    Nu vrea să se lase să o ţesăl, se văieta Bombeş, frecîndu<se cam peste tot.
   —    Ia te uită cum se lasă la mine, răspundea gospodina. — Subt peria de sîrmă, Joiţa se încos voia ca o pisică, arătînd unde trebuia scărpinată mai mult.—Mai bine primeneşte ieslea, că pute.
   Apropiindu^se cu furca de vacă, Bombeş a mai primit un vîrf de corn în burtă.
   —    Ce ţisa făcut, Joiţa mamii? Spuneai mamii ce ţi<a făcut.
   Vaca şi<a ridicat grumazul, a mugit şi a spus.
   —    Asta nu mai e vacă, e dracul, cocoană. . . Vorbeşte ca un om. Eu nu mai stau, mă duc, că şi<au pus amîndoi de gînd să mă deznoade.
   Bombeş se ferea de ochii taurului, care, înţele/ gînd situaţia, îl încremenea cu o sumbră căutătură hotărît.
   Plin de rotunzimi peste tot, sănătos ca o buturugă şi trîntor, pe cît îi plezneau bucile, la pleoape, de
235
 rumeneală, Bombes rîvnea la uniforma cătăniei, convins că nu o să aibă de făcut nimic şi că o să dea din trîmbiţă toată ziua.
   Pe taur, botezat Bourul, îl dăruisem, tot cu jurămînt, unui vardist, care s<a retras cu el acasă, prin văile Buzăului, de unde ne»a scris ani de zile că taurul îl procopseşte. Se făcuse mirele ţinu» tului, şi ţăranii se cinsteau să şi<l încuscrească.
   Cu Lăptăruş, Joiţa s<a dus parcă har fi cunoscut de cînd era viţică. Numai din poartă şi»a întors o dată capul, drept urare : « Să vă găsesc sănătoşi ! », iar noi, familia, i<am trimis cu braţele ridicate, ca după un tren, salutări. în mîinile lui Lăptăruş, Joiţa s<a hotărît să se şi mulgă.
   —     E simţitoare ca vacile armeanului din Zaha» reşti, spunea Paraschiva.
   Un mare proprietar armean, din mulţi pripăşiţi prin Bucovina, ajunsese, an de an, cu moşia lui, răşluind grădinile cu plugul, pînă în casele locui» torilor, datori la el cîte un sac de porumb. Ţinea patruzeci de vaci şi un văcar din sat. Ce»avea omul ăsta, că vacilor le plăcea. în ciuberele graj< diului laptele curgea ca din izvoare. Armeanul făcea unt şi brînză şi»i creştea necontenit averea. Prost plătit, văcarul Gavrilă a cerut o simbrie mai mare, şi armeanul l<a dat afară. Gavrilă şi<a mîn< gîiat vitele, le<a spus ceva de la inimă, vacile l<au simţit că se desparte de ele, şi laptele s*a oprit.
   Era pe vremea Austriei, şi armeanul, bucurîn» du<se de trecere mare, din pricina avuţiei, s*a dus la jandarmerie, plîngîndu»se că Gavrilă le<a furat vacilor laptele şi le»a vrăjit. Nemţii au rîs de el, armeanul s»a supărat şi, în cele din urmă, văzîndu<şi cireada zăprită, a trimis să vie Gavrilă şi i»a dat de două ori mai mult decît ceruse. Vacile au dat un muget de bună întoarcere şi s»au pus iarăş pe lapte. A intrat în staul fluierînd, le<a strigat pe nume. . . Sta de vorbă cu vacile, le
236
 cînta legănat şi le zicea, fiecăreia, « dumneata ». Le răsfăţa lin cu ţăsala, dormea între ele, le spunea poveşti şi, în schimb, vacile îi dădeau tot avutul lor, de mărgăritar. Dacă stăpînul ori vre un argat se întîmpla să intre în staul « stropşindu<se », numaidecît Gavrilă îi alunga. Nu era voie să strige nimeni. Cu vacile lui Gavrilă trebuia să vorbeşti frumos.
   Lăptăruş avea, mai tîrziu, douăzeci de vaci şi trei copii. Venea cu faetonul, cu căldările mari, şi ne aducea, nouă, un lapte întrmn bidon deosebit, de la aceleaşi ugere în fiecare zi. A cumpărat pămînt, s*a înstărit şi, bunul de el, a crezut că iiam purtat noi noroc. Pusese şi zarzavat şi ducea legume proaspete pe la case. Cu caii şi cu plugul lui da primăvara o arătură şi peticului nostru de cîmp. Nevasta i se făcea tot mai frumoasă, belşugul intrase darnic în bătătura lor, şi Lăptă< ruşii începuseră să capete o distincţie şi o ţinută pe care o aveau şi în sînge, dar pe care obişnuinţa cu averea le întreieşte.
   Odată, Lăptăruş nu a venit patru zile. Venea de zece ani la noi, şi anii noştri de căsnicie crescu* seră la treizeci. A cincea zi a intrat în bucătărie, neras şi cu zăbranic la căciulă. îi murise ne* vasta...
   —     Cum se poate ?... Nu părea să aibă nimic !... Sărmana femeie !... O femeie aşa de iscusită !... Ce*a avut?
   —     Ce să aibă ? — Diagnosticul ţăranilor e lapi* dar. —Păcate muiereşti... S*a înnegrit... A luat*o cu frig... Nu ştiu cum s*a spuzit, că ardea ca focul... A cerut să vie preotul, noaptea, să o*mpărtăşească...
237
   Lăptăruş era ca un stejar prăbuşit. Nevastă<sa îi fixase un ideal de femeie, care nu mai putea să fie repetat. Avea trei copii fară mamă. . .
   —  Nu mai există, plîngea Lăptăruş.
   O     necesitate care vine odată cu averea îl silea să se exprime în limbaj ales.
   Cîteva luni l«a ajutat soacra. Nevasta, la 4 dimineaţa, curăţa cu argatul grajdiul, da la porci, mulgea vacile, punea laptele în gărniţile spălate şi lustruite ca oglinda, pe cînd Lăptăruş pregătea meticulos faetonul de plecare, întotdeauna curat, spălat cu apă multă, frecat cu unsoare, primenit cu paie noi.
   La un an şi<a luat a doua nevastă.
   —     Mi*a adus<o tot soacră/mea, că o cunoaşte, spunea Lăptăruş, cu ochii în pămînt. N<am avut ce să fac, despre copii: unul de paişce, unul de doişce, altul de cinci.. .
   ■— SiO aduci să o cunosc şi eu, zise gospodina.
   Destul de înţolită, dar greoaie, deşi mai tînără, a doua nevastă a lui Lăptăruş nu putea să semene cu cea dintîia. Gospodina i<a dat cîteva sfaturi.
   —     Vezi dumneata, e vorba de copii : să<i iubeşti ca pe ai dumitale... Lăptăruş mi<a spus că eşti desfăcută de întîiul bărbat şi că ai şi dumneata un copil, — săsţi trăiască.
   —  Era un beţiv. .. Venea beat şi mă bătea. . .
   —     Lăptăruş nu bea. Nu ştie nici să bată. Nu l<am auzit nici iuţindu*se, necum înjurînd. E un om de toată isprava. îl cunoaştem de zece ani şi îl iubim. Ai mare grije de copii, să nu faci între ei deosebire. .. A fost o nenorocire... Fă<l să uite. .. Pune bunătate în tot ce faci. Fă>i şi pe copii să uite că au avut o mamă, care a murit...
   Ea primea poveţele în silă. Nu o interesau prea mult.
238
   După alte cîteva luni, Lăptăruş nu se mai rădea deloc, îi creştea iarăş barba, dăruită amin» tirii nevestei. Şi*a pus şi zăbranicul din nou la căciulă. Cămaşa nusi mai era proaspătă. Haineleù erau cocoloşite, încălţămintele cojite, faetonul stropit, roţile încărcate cu noroi învechit.
   —     Vezi de Lăptăruş, i<am şoptit gospodinei. Pare demoralizat. Mai stai cu el de vorbă. Mi se pare că a nimerit;o prost. Se gîndeşte din ce în ce mai mult la nevasta lui adevărată, şi asta înseamnă că începe să moară şi el. O femeie divorţată, care mai are şi un copil, înţelegi. . . Două Betleeme întnun staul. . . nu merge. ..
   —     Cînd vine mîine dimineaţă lăptarul, să<i spui să mă aştepte, Floareo.
   A doua zi, Lăptăruş a fost oprit în bucătărie. Cu un tibişir bont şi ajutat de scoaterea vîrfului limbii, se silea să desineze corect pe latura uşii, în alfabetul clasic al lăptarilor, covrigul care contabilizează litrul şi linia jumătăţii.
   —  Bună dimineaţa, Lăptăruş. . .
   ■— Sărut mîna, cucoană. . .
   —     Ia stăi colea, jos, şi să bei un ceai, să te încălzeşti!... Să nu mai îmi spui «dacă nu vă deranjez ». Vorba asta de ciocoi nu le stă nici cioclovinelor bine. . . Ai ceva pe inimă, Lăp< ţăruş. ..
   Ochii lui Lăptăruş se umplură de lacrimi... Lăptăruş luase încă de mai demult frica Paras* chivii. Ea nimerea uneori atît de exact, că ne zăpăcea şi pe noi instinctul ei de vrăjitoare. Ştia, fără să ştie, lucrurile ascunse, şi le spunea cu inocenţa şi sinceritatea cu care îşi cleatină grîul spicul şi şoptesc frunzele revărsate ale popu* şoiului înnalt.
   —  Hai, Lăptăruş, vorbeşte. ..
239
 Lăptăruş tăcea, uitîndu/se speriat, ca şobolanul încolţit.
 —     Nu ştiu să fi avut ceva de tăinuit de dumnea< voastră, zise în sfîrşit Lăptăruş, dar din ochii lui îngheţaţi, ca din pleoapele oarbe ale unei statui de bronz, curgeau două rîuri de lacrimi.
 —  Ai nemulţumiri în căsnicie?...
 —     Ce să zic, nemulţumiri nu aş prea avea.. . îşi vede de treabă, spală, găteşte... Mi se pare, v*am spus că a mai ţinut un bărbat.. .
 —  Şi că are un copil de la el...
 —  O fetiţă.. .
 —  Copiii dumitale ţin la ea. . . ca la o mamă...
 —     Nu pot să zic că nu ţin... dar ca la
 o  mamă. .. nu prea... Cei mai mari îşi aduc aminte de Dumitrana... dar cel mic... are cinci ani... Păcatul meu, că îl răsfăţ mai mult, seamănă cu Dumitrana leit...
 —     Ce să facem cu copiii, dacă nu săd răs< făţăm? zise Paraschiva.
 —     Caut săâ fac pe plac, că este mic... ăl de paişce şi ăl de doişce s*au făcut mari şi acum se înţeleg împreună; n*am atîta grije de ei, că se mîngîie unul pe altul... şi se mai duc şi pe la Dumitrana... la cimitir. Dar ăl mic, vedeţi...
 —     Te temi de cel mai mic şi nu te temi de cei mari...
 —     Să vedeţi. .. Nu o ascultă ăsta micu. .. Se ceartă cu ea...
 — Aşa sînt copiii mici. .. Lăsaţid în pace pînăsi vine minte...
 —     Cum să nud las, mîncad*ar tata?... Nici vorbă căd las.. . Dar are nişte vorbe. .. că te seacă la ficaţi... Parcă nici n*ar fi co pil... Şi, vedeţi, asta o îndîrjeşte.. .
 —  Ea nu ştie săd ia cu binişorul?
 — Nu zic.. . e blîndă. .. dar, să vă spui drept, nud ca Dumitrana.. .
240
 Lacrimile, ce şi le oprise pe buzele ochilor, nu şi le<a mai putut ţine Lăptăruş. Un geamăt viscoli pe subt lacrimile lui.
 —  E departe, cucoană, departe...
 Paraschiva simţi că inima lui Lăptăruş nu va
 mai fi bună de nimic toată ziua şi»i păru rău că i*o zgîndărise.
 —     Ascultă, Lăptăruş, nu e bine să plîngi şi să oftezi, că ţi se usucă sufletul, şi copiii au nevoie de el... Ce<a fost a fost, nu ştiu de ce a căutat Dumnezeu să vă despărţească, dar bărbatul e bărbat, şi gîndeşte<te înnainte de toate la copii.. .
 —     Aşa am zis şi eu... ce*o vrea Dumnezeu. .. Dar nu plîng dinaintea lor.. . mă duc la vite, cînd îmi vine, şi*mi dau drumul acolo.. . Cîte* odată, cucoană, trebuie să plîng, nu se mai poate...
 —     Eşti un om bun, Lăptăruş. . . să*ţi ajute Dumnezeu...
 Lăptăruş era preocupat de la început de un gînd, care nu se strecurase încă în vorbirea lui cu Paraschiva şi care îi da tîrcoale.
 După o tăcere, zise:
 —     Ce m<ar durea mai mult vă spui dum< neavoastră. . . Dacă aş afla că scoate din casă...
 Bănuiala că*l fură nevasta nu mai era o bănu< ială... şi a rămas fără răspuns.
 —     Bietul Lăptăruş! zise nevastă*mea în pauză, ca să umple un gol cu neputinţă de pardosit cu alte vorbe. . .
 Lăptăruş se apropie, şovăind. . .
 —     M<a bătut Dumnezeu, cucoană, dacă vreţi să ştiţi... îndur acum toată pedeapsa.
 — Vai de mine, Lăptăruş, dar ce să aibă Dumnezeu cu un om bun ca dumneata? Să*ţi iasă asta din cap.
241
   —    Tocmai asta îmi intră în cap din ce în ce mai mult.. . Am jurat. .. am pus jurămînt... şi nu m/am ţinut. ..
   —    Ce ai jurat? Ce jurămînt ai pus?... I<ai jurat Dumitranei că n<ai să te mai însori? —
I se părea Paraschivii că judecata lui Lăptăruş se împleticeşte.
   —  Nu...
   Lăptăruş se uita în jos şi nu<şi dezlipea pri/ virea din dalele de piatră ale bucătăriei. Distrat de contrastul regulat al pătratelor negre, împă< rechiate cu pătratele albe, ca pe o masă de şah, el se ducea cu ochii pe zigzagul geometric pînă la părete şi se întorcea pe rîndul următor. Le număra, fară îndoială, automatic şi absurd... Tăcerea se făcuse lungă. .. Se auzea tictacul ceasornicului de pe dulapul cu vase, ritmat ca şi mozaicul de plăci, pe care alunecau ochii lui Lăptăruş. Paraschiva nu mai ştia cu ce să o întrerupă.
   —    Nu aş fi dat<o, zise Lăptăruş, urmînd cu graiul o idee ce<i colinda în gînd. Martor mi/e Dumnezeu. ..
   —    Eşti ostenit, Lăptăruş, munceşti prea mult... zise Paraschiva. Ar trebui să te hodineşti...
   El îşi continua gîndul, fără să mai audă:
   —    Nu murise încă, bunînţeles, Dumitrana... Şi poate că nici n/ar fi murit... Nu, n/ar fi murit.. . De/aia a murit. .. Ştiu eu bine...
   Nemaiavînd cu ce să potolească dospirea, umflată mereu, a sufletului lăptarului, pe care îl socotea ieşit din drumul bunului/simţ şi înnă/ molit, Paraschiva deretica masa, ca să/l facă să înţeleagă să plece.
   —    Pe viaţa copiilor mei, cucoană, vă rog să mă iertaţi şi spuneţi/i lui Dumnezeu să nu mă mai pedepsească... Sînt vinovat, dar nu aşa de mult...
242
  Aplecîndu<se pînă la mîna Paraschivei, Lăptă» ruş începu să 'no sărute, ca pe o icoană, fară să se atingă cu mîinile lui de ea. .. Paraschiva voi să se tragă îndărăt.
  —  Nfam avut ce face. . . zise Lăptăruş.
  —     Lasă, că<mi spui altă dată, Lăptăruş. Du»te, că te aşteaptă muşteriii. ..
  —  Zău, să nu apuc ziua de mîine. ..
  Paraschiva credea că Lăptăruş n<are altceva
  de spus decît să se învîrtească în jurul unui gol, în care căzuse mormîntul Dumitranei.
  —  Nu înţeleg nimic, îi răspunse Paraschiva.
  —  Vaca! zise tare Lăptăruş.
  Se părea că nebunia lui Lăptăruş a izbucnit întreagă.
  —  Du<te, omule, că întîrziezi. ..
  —     Am dat vaca la măcelar... I se rupseseră două picioare.
  —  Care vacă ?
  —  Vaca pe care mimaţi dat<o dumneavoastră. ..
  Ee care am luat<o cu jurămînt... De<aia a murit (umitrana.. .
  —     Bată»te norocul, Lăptăruş, zise Paraschiva, că tare m»ai speriat! abia aducîndu<şi aminte de Joiţa. Aşa vine vorba, cînd dai un suflet de la casă.. . Eram sigură că ai vîndut»o de mult...
  Trăznit de uimire, Lăptăruş ieşi de<a<ndara< tele.. .
  Cuvînt boieresc: Te jură, şi nu<şi mai aduce aminte. ..
         1 OCTOMBRIE 19.
   E o dată fără nici o semnificaţie în calendar. Atîta doar că vine popa, cu pieptarul de aur lăsat de<a lungul reverendei pînă la poale, şi botează locuinţa • cu aghiasmă, scuturată cu un mănunchi de busuioc. E zîntîi, sărbătoarea sufletului, îndulcit cu o smerenie şi omchină» ciune, de douăsprezece ori pe an.
   Întîiul de azi e totuş o mare sărbătoare a pomilor şi a luminii. Frunzele n<au căzut nici una, şi zîmbeşte fiecare foaie de nuc poleită, suflată cu soare, jumătate soare, jumătate umbră. Florile visează cam cele mai curate după>amiezi de iulie, fierbinte şi alb. E un cîntec toată culoarea livezii, ridicată pe ramuri către cer, şi soarelui îi pare bine că limpezeşte zece orizonturi pe rînd, pînă la hotarele cele mai din fund ale lumii.
   E vechea toamnă românească, turburată altă> dată de viscole şi cutremure negre. Ni s»a întors, ca să ne bucure inima îngrijorată, odată cu stolu? rile de porumbiei aruncaţi în văzduhul albastru. Am rămas cu vrăbiile, cu sticleţii, care<şi sucesc ghiersul pe un fluier de sticlă cu trei atingeri, cu scatiii, cu piţigoii. Dacă ar fi ştiut berzele şi rîndunelele că la întîi octombrie vara se va întoarce exuberantă, binefăcătoare şi senină, ar fi rămas pe clopotniţele noastre şim cuiburile de lut, şi le<am vedea în zare, cînd botează popa şi magazia, pe unele înnălţîndu/se leneş, ca nişte
244
 şaluri cu chenare negre, şi pe celelalte săgetînd spaţiul dintre grădini.
 —     Dacă nici broasca<ţestoasă nu şi>a fâcut aşezarea ei de iarnă, să ştii că toamna o să fie lungă, spuse cineva.
 într<adevăr, ciudata făptură, printre plantele cu măciulii galbene şi roşii, e ca o copaie întoarsă, de dedesubtul căreia îşi scoate capul de şarpe spre oameni. Probabil că amvăţat să<i cunoască şi că din punctul ei de vedere nu se deosibesc prea mult de ea, împovăraţi de carapacele lor, decît prin lungime.
 —     Bună dimineaţa, broască<ţestoasă. Ce ascunzi subt dumneata, de stai într<o parte?
 Ne gîndeam că ar fi putut să fie nişte pui de<ai ei, născuţi gata îmbrăcaţi, în paltoane încheiate pînă la gît, şi am fi vrut să<i ţinem în mînă şi să<i întoarcem pe faţă şi pe dos.
 Broasca sta pe un ou de găină, ouat în buruieni.
 —  E cinsprezece lei oul! strigă Zamfira.
 —     Dă<i şi Zamfirii patru ouă, hotărăşte gos< podina, şi pofteşte părintele să intre.
 Popa se uita, prin zăbrele şi dalii, în grădină.
CALENDAR HORTICOL
   La zîntîi octombrie, daliile dumitale, domnule grădinar, sînt în plin lirism şi mă uit la ele de peste garduri. Parcă pe flecare tulpină, încoro» nată cu floare albă, violetă şi vişinie, s<a oprit, cu âripile deschise, un porumbiel. Foaia lor de leuştean, anul acesta ţi<a izbutit: cu ce îngrăşă» minte i<ai îmbrăcat cartofii ? I<ai rupt, fireşte, ramurile răzleţe, la timp, şi le<ai rărit : ţi»am văzut foarfeca nichelată şovăind în desişul decorativ adeseori, şi neştiind ce ar trebui ales de prefe» rinţă, avuţia frunzei sau luxuria floarei. Ai învă< ţat că scopul naturii nu este concentrat, acestora ea le<a rezervat culoarea şi aroma, minuţioasa luare aminte şi fantezia rafinată a croielii, a desenului, a crochiului şi a schiţei, amplificîn» dude la frunză, la foaie, la ramură şi tulpină. Variaţia liniei, a conturului, a unei atitudini şi a buchetului pe care îl compune o plantă e o preocupare esenţială a misterului vegetal.
   între buruienile pe care le calci în fiecare zi şi le dezrădăcinezi, ca să placi acurateţei din ghidul profesional, se ivesc, în nonsensul spon< taneităţii şi al dărniciei pămîntului, bizarele modèle ale unei inspiraţii fară comparativ cu putinţă. Buruienile dumitale nu mai au însă nici un nume, şi silinţa botanistului de a le aduna în clasificări judecate dă greş. Cirsium lanceolatum numără peste două sute de solzi în
246
 gulerul   lui de subt floare.      Dar sîrmele   înnalte,
 apărute   subit în  grădina       dumitale ăst     an, nu
 aparţin   nici de   Onopordum, nici de            Cirsium
 arvcnse, nici de Carduus nutans.. . E o buruiană nouă, cum cresc în ţârină cu miile, fară paterni» tate nici alianţe. Principiile dumitale sînt, de bună seamă, contrariate, neadmiţînd strămutare bruscă,   evoluţie  dementă       şi generaţie      de la
 sine. .. Faci înnainte! Cucoanele frumoase din Calea Victoriei vor avea mîine, fiecare, o columbă răstignită la piept.
   într»o zi ai voit să asculţi mai de departe ceva; distrat de o reverie, te»ai lăsat dus cu mintea şi, vrînd să tai o dalie mai mare, ţi»ai retezat degetele cu foarfeca mare: hîrţ. Bună ziua! Dă mîna încoace cu trei degete rămase, murdare de pămînt : pămînt cinstit şi mînă cinstită. Un pol bucata mi se pare mult, dar e dreptul dumitale.
   De unde ai căpătat heliantele mici? aş vrea niţică 8ămînţă. Pe fire curbe nevăzute, de doi metri şi trei, ele dau o singură floare într»un vîrf: steaua galbenă cu punctul din mijloc negru»ca8taniu. A venit o viespe şi s»a legănat în ea. O să stăm de vorbă odată şi odată despre puterea firului elastic şi rigid, care porneşte liniar şi corect din rădăcină pînă la floare, fară nici o frunză, nud, imens şi echilibrat. La iarnă, cînd încă vor fi heliantele minuscule în picioare : botanica adevărată e lucru de bibliotecă şi de gura sobei.
   Desigur că ai supărat cu de»amănuntul cui» burile coropijniţii, urmărit de găinile de vînă» toare. Larva ei boantă şi cocoşată e o delicatesă a Leghom»ului alb; iei lopata şi întorci gunoiul: poţi găsi o avere! Bestie antipatică: Vezi Courtilière.
   Dar zveltele tuberoze, candide lumînări de ceară, una la sfeşnic, dau floarea lor de mărgean alb, otrăvită de un parfum sépulcral. Această
247
 puritate care se acordă cu tămîia şi cu savoarea aerului închis din anticamera unei săli de di< secţii, se obţine din cel mai ignobil excrement al familiei şi al societăţii. Seria crinul, nenufarul...
   Cel puţin sfeclele nu te*au amăgit. Sînt aproape de cules şi nu te<au ostenit prea mult. Au ieşit din pămînt ca nişte damigene şi s*au aşezat pe fund. Ia*le de păr, pur şi simplu, şi du<te cu ele: dar vezi că atîrnă una cinci kilograme, şi patru fac numaidecît douăzeci. Ai mai văzut ceva aşa? Să semeni în brazdă o dudă chircită, şi la i oc< tombrie să iasă şi să vrea să plece singur un urcior cît un porc?
   Coteţele le<ai mai văruit o dată, negreşit, — şi le*ai înnecat cu petrol. Ca să pricepi toată importanţa păduchelui microscopic în viaţă, trebuie să ai găini şi să le fi căutat noaptea, la becul electric. Infernul, Siberia şi hardleburul englezesc sînt nişte inofensive jucării, măsurate cu miliardul de furnici în masă tăbărîte pe un cocoş. Anemiate de o tuberculoză exterioară, cloştile mor pe ouă, cu devotament.
   Umple şura bine cu mătură şi mei; socoteşte de cap de vită atîtea care cîte picioare are, mai puţin unul: trei munţi de fîn pe patru roate, de vacă, pînă la martie. Podurile vor fi pline de nutreţ, şi laptele distilat din luţernă va fi împărţit gospodăreşte între viţel şi copii, unora crescîn* du*le coarnele, şi celorlalţi genele groase şi lucii. Să nu răcească viţeii! bagă de seamă.
   Te<ai îngrijit de lemne?
   Nu uita albinele, care hibernează afară, ascul» tînd, îngrămădite muşuroi în stupi, ca să se încălzească, vîntul de şase luni neîntrerupt, de zi şi de noapte, în colibe. Ridică acoperişurile, Iasă miere pe toată iarna, îndeasă cu paie şi astupă cu lut de jurîmprejur. Iarna, singur omul lucrează: albinele, aricii, şerpii şi rădăcinile dorm.
248
   Vezi de cîini. Vezi de pisici.
   Şi, ca un bun grădinar, odihneşte<te, căci ţi<ai strîns şi cartofii, fasolea, ceapa, usturoiul, şi ţi#ai făcut mălai şi faină de grîu. Dumneata n<ai să mănînci carne tîlhărită. Brînza ţi<ai pus<o bine, lintea e la sac, merele sînt aşezate pe lâviţi. Şi citeşte, bunule grădinar, pînă la primăvară, ştii, cîteva cărţi. Ca să<ţi mai rămîie pînă la anul de împlinit numai o ultimă datorie: să faci un copil, o fată ca o dalie sau ca o heliantă, ori un băiat cît un viţel. Sînt de trebuinţă. ..
            OCTOMBRIE
   La io octombrie, din perdelele diafane de ceaţă, lăsate unele după altele peste privelişti, zările se mai desfac pînă în linia unde se înneacă malurile pămîntului în cer. Toamnă lungă, toamnă frumoasă, soare cald: ţara şi tristeţea primesc şi de astă dată sfintele daruri ale mîn< gîierii.
   Oricît şi?ar face omul o patrie din cetate, oricît s<ar înmulţi cărţile în rafturi, oricît s<ar amăgi el cu o viaţă de apartament, de spectacole, de vitrine şi de trotuar, un singur fir de iarbă îl turbură şid răstoarnă. E pămînt şi dedesubtul oraşului, clădit pe rînduri, suprapuse ca nişte lăzi şi coşciuge, dar acest pămînt, poluat de scursori şi lătură, spurcă lutul şid jigneşte.
   Consolările vin de unde începe cîmpia curată, şesul cu sălcii şi răchita. Un val de pădure coboară, altul se ridică şi, cît ai merge cu ochii, jurîmprejurul depărtărilor se face tot mai dulce şi mai liniştit. Care civilizaţie şi cărturărie pot să<ţi dea emoţia frunzei clătinate la o adiere, împăcarea cu sine, simţirea că nu trăieşti în deşert, că faci parte mai mult din lumină decît din ziduri şi categorii?
   Florile ultime ale gălbioarei se răresc, şovăie şi cad. Ce a mai rămas? Din loc în loc mai biruie sfirşeala risipită/n aer ca un venin subtil boancele de lînă vopsită ale cîrciumăresii. Dar petala din
250
toate mai delicată, a trandafirilor, e cea mai puternică totuş: la io octombrie, după recolta de fiece zi, ei de<abia reîmbobocesc, amăgiţi de o tinereţe secretă, şi către prînz se deschid şi dau parfum.
   Poate că poezia şi cîntecul sînt singura com» pensaţie valabilă a cetăţii şi a sufletului siiit să se zvîrcolească tîrîş prin viaţa convenţională. Întrucît nu povestesc păţaniile şi conflictele dintre oamenii metropolei, aflaţi în conflict neîntrerupt; întrucît nu reproduc, ca să fie veridice şi reale (o estetică scăzută la model), viaţa falsificată în ipoteze, înşelăciune şi rapt, ele n*au coincidenţă cu vulgaritatea tristă a existenţei. Indescifrabile după gramatica pieţei şi a înţelesului gros, moti/ vele şi le iau, ca să exprime o culoare, o mireasmă, un ecou, o turburare, o înviere, din întunericul virgin; ca floarea, ca pădurea, ca izvoarele şi stelele înfiripate în mister. Restul e administraţie, cod, regulament, ordonanţă, contabilitate.
   De»altfel, pe măsură ce se turteşte vîrful teafăr al moliftului, schimbat în scînduri, în mucava şi scobitori de dinţi, şi se nivelează relieful speranţei, creşte şi poezia, numărul poeţilor sporind nestăvilit de păreţi, de uliţi şi bulevarde. Din ce în ce mai mulţi, tinerii, fetele, băieţii, îmi trimit sau aduc manuscrisele încercării de a încrucişa coarda nevăzută cu un arcuş nepipăit: poezia se găseşte în punctul în care taie firul struna, în care încolţeşte grîul, în care răsare tufănica.
   Li<i dor de orizontul care nu se mai zăreşte de ziduri, de cerul ascuns, de iarbă, de pămînt, — şi evadează.
MOTIVE CAPRINE
   Poate că v<ar interesa să vă dau veşti de la Vasilică.
   Locuitorii cu patru picioare ai bătăturii, cîini şi pisici, au sporit cu un strein, cel mai fan< tastic personaj şi cel mai plin de vervă. Vasilică e numai de cîteva luni, dar are barbişon şi coarnele de*o palmă, şi a mai crescut.. . Vine, pleacă, îşi aduce nu ştiu ce aminte şi se întoarce, şi sare pe neaşteptate peste curcan, peste masă, peste o găleată. îl apucă oarece şi, din serios, zvîcneşte brusc întno* parte şi lateral; şi iarăş dă în seriozitate. Apoi, îl interesează o mătură şi se bate cu ea, o greblă.
   Cînd s<a întîlnit întîia oară cu Baciu, dulăul mare şi copilăros, a fost pentru amîndoi o secundă de consternare. . . Iedul nu mai văzuse cîine şi cîinele nu mai văzuse ţap. S<au întîlnit în bot. Au clipit din ochi, ca şi cum descifrau nişte chirilice schimonosite. Şi*au pierdut vocea amîru doi şi s*au examinat cu o curiozitate adîncă şi imobilă. « Cine naiba mai e şi ăsta ? », se gîndeau amîndoi. Ţapul s*a eschivat şi a dat buzna în porumbiei.
   Lam explicat lui Baciu :
   —     Mă, Baciule, ăsta vine tocmai din mitologie, auzi? Satirul Pan a dansat cu el, sculat în două picioare bifurcate, la sunetul naiului cu şapte ţevi. El ştie multe şi a văzut multe. Fetele pădurilor,
252
ieşite goale din apele agitate, i*au pus flori în coarne şi au învîrtit horele împrejurul lui. L*au tras de ţăcălie. E cam năuc de atunci şi i se năzare. Ar vrea să alerge şi să gîdîle fetele fru< moaşe de altădată — cu cornul. Zărindu4e întrmn abur de amintire, dă cu ochii cînd de tine, cînd de curcă, şi cade pe gînduri. Ia înşfacă<mi<l niţel de după coame, şi să vezi cum se aruncăm sus şi de<a<ndaratele, ca un diavol. Dar bagă de seamă să nu/1 deteriorezi, că are rude în Olimp.
   Baciu e cuviincios cu Vasilică românizat. Ori» ginile lui divine sînt evidente şi în mărgelele aruncate prin ogradă: cîte un şir de metanii negre, rupte şi risipite. Şi, vezi, el nu face din gîtlej nici ca găinile, nici ca gîştele, nici nu latră.
   Toată vorba lui, o vocală, un e repetat după virgule şi cîteva puncte, îl face pe Baciu să presupuie, în incultura lui, că întrebuinţează o limbă cu o singură silabă, că vorbeşte, poate, greceşte, ca Anacreon. în orice caz, analizează Baciu, glasul lui întrerupt urmează estetica perlată a hapurilor din coadă. Ca observaţie de fiziologie generală, Baciu are dreptul să se mire cum a făcut Dumnezeu principiul ca toate făpturile să se exprime prin extremităţi opuse şi ca între cele două puncte de manifestare, între nas şi punctul al doilea, să încapă o rezona* bilă distanţă decentă. Regretatul meu dascăl de ştiinţele naturale, — « tiaturalia non sunt turpia »,
—  Fană Constantinescu, l<ar fi lămurit mai bine şi i*ar fi închis gura cu maxima lui: «Minunile naturii, domnule! ».
   Vasilică era adineaori pe bancă. Pe urmă, numaidecît, făcea un salt strîmb peste butoiul cu varză. La jumătatea cercului descris s<a răz< gîndit şi s*a răsucit în aer, şi oricum ar face, după geometria lui anapoda şi alandala, Vasilică
25}
ajunge tot în patru picioare pe pămînt, fără să<$i scrîntească nici un mădular.
 Acum a deschis uşa cu fruntea şi e în mijlocul tipografiei, citind inscripţiile nemţeşti de pe maşini. Şi nu mai vrea să iasă nici de coame, nici de cotorul din spate. Puneţi mîna pe el, că se interesează de motor!
 Pe naiba! Vasilică a plecat pe fereastră.
              VORBE»N DOI
   —     Plăcerea durabilă a vieţii e descoperirea lumii din nou. Cu adevărul sau cu eroarea ei; nu interesează... Pentru mine nu există nici eroare nici adevăr: situaţia critică nu aparţine descoperitorului direct, ci unuia care se inter* calează mai tîrziu între tine şi lume, şi de care n<ai datoria să ţii socoteală. Mie îmi trebuieşte, în satelitismul universal, o planetă, şi mi»o fră* mînt şi<o fac gogoloi, ca să»mi dau drumul că» lare pe această minge...
   O declaraţie atît de clară a uimit pe Axinte... Cînd nu»i înţelege capul ceva, el şi»l scarpină pe subt pălărie. Şi pe urmă scuipă, ca să se scape parcă, din creier, de o mîzgă otrăvită. Mă apucă fară să vreau, plimbîndu»mă cu el pe cîmpul ud, cu cîinii după noi, o streche a expresiei şi a împărtăşirii, şi, călcînd mocirlele, sufletul meu limbut se face liric.
   Important în atitudinea lui Axinte este că el tace şi că nu are niciodată punct de vedere personal. Gîndul merge fără ştirbire, rotund ca un cerc lăsat să circule, să se răstoarne, să se scoale singur şi să cadă. Poate fi ceva mai nesu* ferit decît omul contra»discursiv, care crede ono» rabil să»ţi opuie argumente şi să transforme o plimbare pe cîmp într»o sîcîială filosofică verbală 1
255
   Ieri nu eram cu Axinte. Venise la mine o personalitate şi mă plimbam cu purtătorul ei prin fosta porumbi şte. Ca un automat în care de cîte ori pui 2 lei iese o pastilă, dacă aveam ceva de spus, el avea ceva de răspuns. La două mii cinci sute de chestiuni el a produs două mii cinci sute de opinii personale. Prea multe. Se vedea că am de<a face cu un om informat cel puţin în toate, şi care, identificat cu onoarea obiectelor, ţinea să nu cedeze asupra integri* tăţilor complecte.
   Sufletul îmi şoptea : « E un idiot ». Şi<i răs< pundeam: «Să crezi că nu te înşeli. Dar e un idiot instruit, trebuie să<l suport. » Sufletul zicea: « Nu vrei să<i cîrpeşti vreo două palme i împru» mută<mide pe ale tale şi<mi iau răspunderea eu. » — « Nu e permis, îi răspundeam. Numai lui îi este permis să te exaspereze. Aşa se petrec lucrurile în regim cultural. Rabdă. »
   însă l<am pedepsit pe autorul de idei şi sen» saţii, ţinîndu/1 nemîncat, la ţară, şi trecînd peste toate orele în care putea să fie prînzul servit. Pe la 4 după amiază el dîrdîia de frig şi zise distrat :
   —  Mi se pare că a trecut de 12.
   —    Dumneata să fii sănătos, i<am răspuns. A trecut de 12 de cîteva ore.
   —  Te<am întîrziat de la masă, zise el.
   —    Eu nu mănînc niciodată, i<am răspuns. Eu discut.
   —    Să/mi dai voie să nu fiu de părerea dumitale, mi<a spus.
   —  Nici nu mă îndoiam, i<am răspuns.
   —  Discut şi eu, a răspuns, dar mănînc. ..
   Du tac au tac.
   Am tăcut. A tăcut şi el. Am tăcut amîndoi o jumătate de ceas. Dacă aş fi cunoscut mecanis< mul, tăceam de la început, surdomut inflexibil.
256
Stătui în loc: stătea şi el. Inaugurai atunci o metodă mimică, să văd dacă mai răspunde.
   întinsei iute mina şi i»o trecui pe dinaintea ochilor, ca şi cum i<aş fi alungat o muscă de pe nas. El clipi şi nu înţelese. Mă uitai în sus şi în jos de cîteva ori. Mă apropiai de figura lui şi scosei limba ostentativ... El clipi des de cîteva ori, ca şi cum ar fi tras repede cu guma în două sensuri, ca să şteargă dintrmn caiet o injurie marcată cu creionul. Nu<i venea să creadă. I se părea că visează. Făcui odată: «Ham! ham!» a cîine. Credea că am înnebunit. Dar aveam nevoie de un preludiu, de atmosferă. Apoi făcui ca un curcan umflat şi, în sfîrşit, ca pitpa< lacul. Uitase să vorbească, i se epuizase dicţi* onarul.
   «A venit momentul să*i trag şi zisele vreo două palme », răspunsei tîrziu sufletului meu. — « Ţi*am spus şi nu miai ascultat. »
   Ridicai tulumba de jos, întorsei robinetul, — şi mă pusei cu apa pe el, ca să»l congelez.
   în mai puţin de zece secunde, vizitatorul se salvă din zona pluvioasă şi trecu prin grădină cu pas accelerat.
   «De ce nu te»ai gîndit mai devreme ?», întrebă sufletul.
   —    Axinte! Dacă tinereţea sfirşeşte odată cu pierderea curiozităţii spirituale şi cu căpătarea sentimentului fals că nu ţi<a rămas nimic de aflat, viaţa încetează exact la momentul cînd copilul din personagiul nostru a murit, căci întîi descompunerile şi hoitul se rostesc în su< fletul viitorului cadavru. Ce lungeşti gîtul aşa? Ce, tu n<ai un copil în tine? Ba da! îl văd în ochii tăi bătrîni şi albaştri. Stă în două coate, ca un înger în balcon, şi se uită la cîini.
257
   A priceput bine? I se pare că I#aş acuza că ar fi rămas borţos.
   —  Nu*mi vine să bănui, zice Axinte.
   —     Ţi<am mai spus, mi se pare, că eşti un prost, însă eşti un prost adevărat, care îmi convine şi mă tonifică, întocmai ca o mare inteligenţă. Nici nu te gîndeşti cîte haruri zac în dovleacul tău. Nu dau pe căpăţîna ta cinci tidve universi» tare. Tu eşti omul şi cinstea pămîntului. Cînd te văd că scoţi zăpada din ograda caprelor, lopata în mîinile tale mă satisface: e plină şi grea şi mare cît un cozonac. Cînd mături, tîrnul merge apăsat şi radical. Aduci apa în căldările mari, cu vîrf. Aşa pui şi tutunul în luleaua îndopată cu degetul tău, ăla grosu, gospodăreşte, şi iese din tine un fum compact, pe care l<ai băut pînă în burtă: parcă scoţi din gură părechi de ciorapi de lînă întregi şi cioareci. Ţi<e sete şi sorbi ciutura pînă la fund, ca vaca: unde a intrat atîta lichid, cum zicem noi ăştia ? Dar frumos a intrat !
   Mă uit la tine. Ceû în mîna ţa o pîine de un kilogram? Nimic, Axinte! Ai ciupit«o de miez dintnbdată, şi, dacă mai pui degetele de două ori, i<ai mîncat şi scorbura. îţi placé pîinea caldă, hoţule! şi rîzi căi se sfărîmă coaja lustruită. Te*ai gîndit cum a putut să o găsească omul, să puie grîu, săd culeagă, săd facă făină, să o frămînte şi să coacă coca. Tu ai născocit pîinea, mă Axinte! şi numai pentru atît şi tot aş avea de ce să te iubesc şi să mă încred în tine, ca întrmn zăvor. Dacă n*ai fi tu aici, pămîntul ăsta ar umbla pribeag şi s*ar răzvrăti în buruieniş. Hîrleţul şi tîmăcopul îl stăpînesc. Te ştie pămîntul de frică, Axinte!
       PAPAGALUL ŞI RÎNDUNICA
   Din colivia lui, Coco se uită pe fereastră la slobodele rîndunele. Lui, libertatea nu i*ar folosi nicidecum, şi<i pare rău. Ca să se bucure de aer şi zare, el ar trebui să fie în ţara lui de rodii şi banane, unde văzduhul, mai pictural decît în exilul european, şim penele pasărilor pune culori de floare vie; într<alte continente, întu» nccate.
   Pămîntul lui, cu adevărat de aur şi de rubin, în cnrc pădurile cu ramuri şi frunze sînt în întregime de cristal, *e găseşte la sfirşitul cîmpiilor •rmAnntc cu flonrea<aoarelui şi grîu, în apropierea basmelor şi vecin cu parcurile fermecate, cu moşiile fi proprietăţile lui Dumnezeu. Ca să zboare atît de mult, nrlpn lui, adormită de umbra ceţurilor şi degerată în uvînturi de lungile nopţi mohorîte ale unui emisfer pizmaş, s<a dezvăţat. Aţipirile f&ră sfîrşit şi leac în colivia de fier, construită în colivia mare a lumii, i<au îngreuiat încheie» turile şi l»au îngrăşat, — şi pînărn patria visurilor, care acolo nu se mai visează, ci se trăiesc obişnuit, ca pe aci, la noi, suferinţele şi amăgirile, vulpile şi pisicile aşteaptă căderea unui papagal luminos obosit, ca săd desfacă repede ca un ciorap de catifea.
   —     Rămîi, mai bine, Cocô, în colivia ta cu zăbrele, în care ţi«am spînzurat de un cîrlig o jucărie şi o minciună mobilă, făcută dintrmn
259
colac de os, pentru a te consola legănat. Prins cu ghearele sau cu ciocul de încovrigarea lui, închide ochii, fă*ţi vînt, încet, între seminţe şi apa din ulcică, şi mulţumeşte»te să semeni cu o cheie galbenă atîrnată de o verigă sau cu o lampă de dormitor de prunci.
   Rîndunelele s<au adunat pe şoseaua mare, din toate streaşinile împrejurimii, din bisericile bol* tite, din turlele ascuţite, cu cruce sau cu stea, din clopotniţi, din gospodării şi pătule, din graj< duri şi din şcoli. Nu ştiu dacă sînt cîteva mii, cîteva zeci de mii, cîteva sute de mii, cîteva mili< oane, căci ochiul se deprinde să numere numai pîlcurile, stolurile, roiurile. Sforile telegrafului, de<a lungul drumului, sînt ca nişte metanii de negru chihlimbar, atîmate între stîlpi, şi, rînduite treptat, par un gherghef de socotit cu mărgele şi boabe, înşirate pe un grătar.
   O cale încă nestrăbătută de copiii lor începe din cătun şi duce dincolo de Cartagina şi Pira* mide, ale cărora şi întemeietori şi prădători, amestecaţi de sute de veacuri cu pulberea umflată de crivăţul fierbinte al pustietăţilor de nisip, le/au văzut venind şi plecînd şi tricotîndu<şi, din lînă de lut, cuiburi, ca nişte pungi, pe şol< durii Sfinxului încremenit.
   După cît se poate cunoaşte, zburătorii au organizat rîndurile şi au hotărît plecarea. Ascultă* torii stau locului, întorşi cu ciocul într<o singură parte. Apusul pune zăbranic de ploaie cernit, şi numai cîteva ceasuri au rămas pînă ce fulgerele îşi vor arunca săbiile ţăndări din negura Tăriilor în rîpele trăznite. E o plecare nobilă, de îngeri, şi tristă, de heruvimi săraci, fără merinde, fără bagaje, înveştmîntaţi în singura cămaşă de fulgi. Totul e pregătit, şi ora exodului trebuie să se fi rostit pînă la secundă. De cîteva ori, stolurile s*au ridicat, au voit să plece şi s<au întors, prinse
260
 pe firele telegrafului şoselii, ca nişte cravate şi funţi. O întîrziere, o îndoială...
   Mirarea lui Cocâ deveni atentă. Zburătorii erau agitaţi de o preocupare. Cîte un stol pleca din rînduri şi ocolea de cîteva ori o streaşină de şindrilă, în subsuoara căreia atîma, ca un urcior, un cuib de pămînt, şi, desfăcîndu<se din stoluri, cîte două<trei călătoare se opreau, grăbite, pe cuib, vorbeau din gura cuibului cu cineva dinlăuntru şi se întorceau să comunice stolului ştiri. O gospodină mică a întîrziat să<şi deretice, pesemne, odaia pentru anul viitor, şi surorile o dojenesc şi o ceartă, — şi o mai aşteaptă cinci minute, ca să puie totul la loc. A treia oară stolu* rile s<au ridicat şi, prin lumină, trecură laolaltă, dese, ca o vellnţă lungă, — şi nu s<au mai întors. Pe acoperişuri se iviră, cenuşii, vrăbioii, bucu» roşi să puie stăpînire pe chiliile goale.
   Am luat o scară şi am pus<o în dreptul cuibului de subt şindrile, la care s«au oprit rîndunelele nerăbdătoare. A rămas o rîndunică, singură, cu ochii închişi, în agonie...
   —  Şşşt! daţi>vă jos încet. A murit.. .
COCORII
   Moină, vînt şi frig în miezul nopţii. Prevăză» toarele rîndunele şi/au luat rămas bun de la cuiburi de mult. De patruzeci de zile, de cînd au plecat, aripa lor de fluture a trecut peste Partenon, peste Fenicia şi Cartagina, — clasice în zbor şi în ideal şi ataşate culturilor medite< rane, încă de pe cînd Pitagora zgîria pe treptele de piatră, cu nouă cifre, o sută de rezultate.
   Plîng în cer cocorii, sau alte pasări drumeţe? A trecut de şase ori zvonul lor peste somnul copiilor, adormiţi în cearşafuri, — şi încă nu a cîntat cocoşul, supărat pe răscolirea frămîntată a vişinilor, care se zmuncesc din pămînt, ca să ajungă cocorii. îi ţine rădăcina. . .
   E bună casa noastră, pisică. Putem dormi la cald, întno canapea de reps şi în perini de mătase, şi şoarecile mic, inteligent, ne poate trece pe la nas. Fabula ta rămîne încă o dată mincinoasă, iar gustul şoarecilor ţi/a trecut, ca şi mie gustul de citit. De ce nu cauţi o excepţie, ca să te văd sărind ageră de pe sofa şi urmărindu<ţi fostul adversar printre picioarele scaunelor clătinate. Uited la raftul cu cărţi, oprit la cotorul roşu al lui Michel de Montaigne, care miroase a cocă de scrobeală şi ar fi bun de mîncat. Pune gheara pe el! Să te văd!
   Mai bine întoarcere aşa, cu blana dulce a pîntecului în sus, încovoiată a lene neisprăvită:
262
faci estetică aplicată, şi oricum te»ai încolăci îţi şade bine, cu ochii de*abia deschişi, subţiri, ca nişte crăpături de aur lungi.
   Au trecut toţi cocorii, nu te supăra. ’Ţua miunat în vis piuitul lor din negura mare. S*au dus către Egipet, unde doarme Pisoiul vostru cel de piatră, pe salteaua lui de nisip.
   Ai auzit ce a spus adineaori Roma, cu vocea sensual guturală a fetei care a salutat Europa:
   —   Buona notte a tutti.
   Bictule cocor, îmi vine urît să te plîng, după ce zeci de ani nvam uimit de tine. Te urmăream venind şi plecînd cu ai tăi, departe de noi, prin văzduhul de mai sus, de două ori pe an, pe întuneric. Graiul cîrdului vostru mi<e cunoscut din copilărie, şi nu pot să mă înşele cînd treceţi peste casa şi livada mea. «Vin cocorii!», am strigat, primăvara, înviorat. « Pleacă şi cocorii », mă întristam în lunile de umezeală şi frig ale toamnei întîrziate, după ce plecaseră, rînd pe rînd, speranţele, iluziile, florile, prieteniile zadar» nic aşteptate.
   Şi nu era între mine şi voi nici o legătură ca să fi zis că mă despărţesc de nişte zburătoare cu
263
care am trăit laolaltă, ca porumbieii rotiţi împre* jurul meu, ca găinile moţate, ca pisicile şi cîinii grămădiţi pe lîngă vorba desfătătoare, ca să ne mîngîiem împreună de viaţă şi de suferinţa că sîntèm. Noi neiam întîlnit numai în fundul lumii, numai cum se întîlnesc pămîntul şi cerul, şi numai în scris. Neavînd aripi ca voi, rămîneam toamna la aceeaş masă de lucru, la care mă mai găseaţi, după şase luni, cu cîntecul meu, cu cîrîitul meu încă neisprăvit, risipit pe hîrtie. Zborul meu se ducea numai cu gîndul şi cu închi* puirea. Omul e un cocor care zboară pe din* lăuntru.
   Socoteam că voi ştiţi, frumoase cocoare, începu* turile adevărate ale lucrurilor mari din lumea aceasta şi poate că şi de peste ea şi de peste ceasloavele din rafturile mele, înghesuite între păreţi; mai mult decît condeiul şi cartea. De aceea am pizmuit pasările cerului şi crinii ţărînii, pentru că toate cîte cresc şi rodesc, cîte dau rod şi parfum, ştiu ceva pe care cărţile n*au de unde săd afle. Socoteam că ştiinţele voastre nu pot să dea greş niciodată.
   Moţi dezamăgit, iubiţii mei cocori. Anul v*a înşelat. Aţi plecat, în septembrie, spre ţările calde, şi în noiembrie v<aţi întors acasă. « Uite că vin îndărăt », spunea mirată stăpîna casei. într<adevăr, voi veneaţi de către miazăzi, pe drumul pe care plecaserăţi, cînd începea să tremure livada, dru* mul vostru de april.
   Dacă se întorc aşa devreme cocorii, e de crezut că iarna o să fie scurtă şi dulce, neiam zis. Dar, de Sfîntul Niculae, v*aţi îmbulzit întrocolo şi aţi mai plecat o dată, feră rînduială. A plouat pe voi cîteva zile şi nopţi, şi era frig. Cum ţi*aş fi încălzit, cocorule, picioarele reci, în pătura mea, dacă binevoiai să scobori în chilia desluşi* torului de presupuneri.
264
   Dar am căpătat din greşeala voastră o ştiinţă: că voi sînteţi ai noştri, nu ai Cartaginei. Patria e aceea în care te grăbeşti să ajungi în viscol şi furtună, şi cu icoana căreia îţi place să te înşeli şi să te minţi.
               FLORILE DIN URMĂ
   Există o limbă moartă, a numelor de flori. Vocabularul botanic e tot atît de plin ca şi cîmpul, dar între dicţionar şi cîmpie corespon» denţele nu vor fi făcute niciodată. Silabe fără imagini şi flori anonime, fetele bastarde ale luminii, logodite cu pămîntul. Cauţi porecla petalelor delicate, croite din ştofa inexplicabilă, repede veştedă, urzită din materiale sufleteşti, cu adaosul fenomenal al unui parfum negăsit nicăieri afară de floare şi cu luminile de candelă, în care doarme mireasma. Trebuie să colinzi hectarele şi judeţele, ca bivolii care le pasc, şi să răsfoieşti paginile unei ştiinţe greoaie. Şi toată această ştiinţă nu face cît un ochi galben, deschis rotund întno roată de gene albe, pe marginea drumului, de muşeţel. Pe firul tulpinii, cerul pune un mir impalpabil, şi învăţatul copita şi potcoava. Pînă să le rosteşti numele latine, fabricate la lampă, în arhivă, frunzele s*au seu/ turat şi plantele au fugit din conţinutul lor. Cine calcă asudat prin lanuri? Botanistul, herborizînd în tolbă, scrutînd anatomia cu o lentilă. Ca să înţeleagă florile, el le usucă.
   Un snop de flori din sălbătecia ţărînei bucură casa, aşezat pe aşternutul proaspăt al velinţei de in, spălată de curînd. Gospodina s?a pieptănat cu o garoafă. Farfuriile albe împresoară masa cinei, paharele sticlesc, tacîmurile sînt înstelate,
266
pîinea cu miezul mare s<a împărţit felii, sprij;< nită subt bărbie ca o vioară. Minuscula grădină e vie într»o oală cu apă.
   Lunile din april încoace au adus belşugurile florilor fierbinţi, coapte de ârşiţă, femei uriaşe, cu şoldul puternic, cu gleznele fine, sprîncenate, spătoase şi mari în sîni. Florile au venit în coşuri de papură, amestecate cu fructele dulci, vişine şi cireşi, caise, piersici; cu strugurii de chihlimbar şi cu prunele grase, tăvălite în umbră şi catifea. Au năvălit biruitorii, timp de cîteva luni, bujorii, tran» dafirii, şi dragostele, ca şi mormintele, au fost acoperite cu podoabele lor de amintire şi de uitare.
267
   Florile cele din urmă s<au cernut farîme, de Sfîntul Dumitru. Singure vrăbiile şi singuri copiii mărturisesc ivirea lor, după ce şi cartofii au trecut în care şi pe tărgi. Cum le cheamă? Dar cine le cheamă? Se întîlneşte cu ele pisica bălţată, cu capul mascat, negru şi alb, ieşita să pipăie pămîntul cu laba, în vreme ce botanistul, acasă, scuturat de guturai, soarbe ceai de surcele. Iată florile fară nume, scăpate de starea civilă şi de clasificări. Rădăcina lor puţină şi aţa verde, scrobită, care le>a legat'O cu stelele din vîrf, sosesc după bilanţ şi inventar. De culcare, ochii cîmpului s<au făcut mici şi şovăielnici. Ilicul roşu şi mărgeaua albă< struie se sfiiesc să crească peste măsura gămăliilor de ac, despicate. Roşul atîrnă între două feluri de roşu, albul e palid. Desenul cu cinci petale îndoite se adună la strict. O floare violetă, ca un colţ de batistă şi ca un fluture strîns, aduce o reminiscenţă de liliac. O rotiţă are cincizeci de spiţe mărunte. O ramură de<o şchioapă, cu douăzeci de boboci şi nasturi, e un policandru portativ la cheotoare. Frunza îngustă măsoară îngustimea zilei. Ziua sare ca o minge prin noapte, în zigzag, o dată mai sus, o dată pînă la streaşini sau de<abia pînă la buchetul de pe masă...
                        CHILIA
   Dacă asta e viaţă modernă, cuvîntul e supor< tabil după miezul nopţii, cînd şi vocabularul, mîncat de întuneric, prezintă profiluri incerte şi înţelesuri ştirbe.
   Odaie de « intelectual » : scenă simplă, mobw lier esenţial: masă de lucru, pat alb, pregătit pentru odihnă tîrzie. Nasturii mari, de sidef gros, încheie plapuma cu cearşaful, de vreo douăzeci de ani, moşteniţi din tatăm fiu şi păstrînd intactă temperatura scoicilor din oceanul din care au fost pescuite de arabi ori de chinezi. Coapsa tînără a bunichii de acum o sută de ani i<a simţit reci, ca şi genunchiul copiilor, veniţi în fiece dimineaţă s㻺i trezească din somn autorul cu o sărutare pe frunte. Autorul mai doarme, cu mustăţile zoîrlite, şi visează, neras de două zile şi cu nasul pe saltea, la plecarea copiilor la şcoală, expansivi şi zgomotoşi.
   Pînă mîine la şapte mai sînt şase ore, din care trebuiesc muncite patru cel puţin, lîngă patul alb deschis şi subt un bec electric de ijo de waţi şi 9j decalumeni. Dioptriile lentilei care permite cîteva zeci de ani de lucru după noaptea « intelectuală » definitivă din vremea bunichii, sînt semnate « Zeiss ». Pana poartă marca unei fabrici din New York. Cafeaua din ceaşcă e opera oamenilor despuiaţi în arşiţa planetei: au muncit la boaba ei ovală, crăpată, două milioane
269
de negri, încinşi la pîntece cu o năframă asudată. Zahărul nu mai e al trestiei de Jamaica : îl cristalin zează sfecla, pe care o roade vaca din grajdul de lîngă casă. Mîine în zori, doniţa cu lapte toarnă în ceştile copiilor acest suav distilat, servit cu căldura ugerilor mulşi. Degetele Paras* chivei, împletite cu degetele ţîţelor Joiţei, poartă un safir, pe care i ha dăruit soţul ei acum două* zeci şi cinci de ani. Trunchiul ei e tot atît de bine desinat cam ziua de nuntă, braţele goale tot atît de albe în mînecile scurte de borangic, şoldul ridicat semeţ ca şi atunci, şi gleznele tot atît de sprintene. A trecut o viaţă ca o fărîmă de viaţă. I<a spus un papagal că o să trăiască o sută optzeci de ani, şi papagalii se pricep la veacuri, ca noi la tutun. Cutia cu muzică aduce în odaia de lucru un cor de urcători în munţi, cu gorgoane yodle. Adelsberg ? Zürich?
   Manuscrisul înnaintează încet şi mărunt, ca ploaia. O mie de perdele şi de păinjenişuri de fire fine lichide urzesc singurătatea cîmpului şi a casei de jurîmprejur, pe cîteva mii de hectare negre. Neamurile bătăturii sînt la bune adăpos* turi. Un ciorchine de opt pisici, găinile, cîinii, femeile şi oamenii casei dorm vrăjiţi de bombă* nitul şi farmecele strigoiului de întuneric cu ochii albi, ascunşi în camilavcă. Frumoşii păuni caută climatul cel mai prost în acest climat şi locul unde bate vîntul mai tare şi ploaia mai drept. Nobila pasăre proastă a trebuit să fie dată jos de pe turle cu prăjina, ca să fie împărtă* şită cu confortul din coteţe.
   Numai Picuţa a pierit alaltăieri, cea mai mică dintre găini. N*aţi cunoscut*o pe Picuţa: o personalitate stingheră, fidelă primului ei cocoş, care a murit acum un an, cu gîtul întors, o personalitate şi el. I*au plăcut mai mult oamenii decît semenii ei, şi la masă avea un loc între
270
farfurii, ciugulind firimiturile de franzelă, sor< bind un pic de vin dintrmn pahar şi povestind monosilabice amănunte din biografia ei, niţel potîrniche, niţel columbă, niţel vrabie şi foarte niţel găină. A venit în toate zilele la 6 dimineaţa la uşa de afară, a fost poftită în casă şi a dat fuga în patul copiilor, şovăind dacă întîi face o vizită fetiţei sau băiatului, în aşternut. Fata chema : «Picuţo, vino la mine», şi băiatul: «Vino la mine, Picuţo », şi Picuţa căuta un pretext ca să se gîndească: o muscă. Dar iarna nu mai sînt muşte, şi Picuţa se uita un moment la un frag» ment de covor. Şi nu se mai îndura nimeni să o supere, după ce s<a instalat între pufuri, cu ciocul afară şi aţipind.
   A venit în toate zilele, şi întno dimineaţă nu a mai venit. Bătuse în ajun neobişnuit de zglobie din âripi toată ziua, s<a jucat cu mîţele, care o respectau, a necăjit pînă ce l<a silit să o latre pe Pitic, — numele derizoriu al unui cioban uriaş, cu blana neagră şi cu ochii gălbui, — s<a ţinut după vrăbii, a fost prin poduri şi beciuri, şi a doua zi nu a mai venit.
   —  Unde e Picuţa? au întrebat copiii.
   —  Nu e Picuţa.
   —  Cum nu e Picuţa ?
   —    Poate că e la grajd... Poate că e<n pătul... Poate că e în magazie...
   Picuţa murise cu capul subsuoară, în coteţul lui Pitic, care sta afară în ploaie şi se uita cu ochii lui gălbui în coteţ, întristat că prietena lui nu mai ştia să se joace cu el.
   Vezi tu, sufletule, ne împărechiem şi ne des» părechiem,— tu cu ploaia măruntă, eu cu slova înceată, cu aşteptarea.
   O imagine mă turbură, pe care nu ţi<am spus<o. Cele două vaci slabe, care păşteau ieri rămăşiţele din cîmp, metalizate în chiciură albă. Ciorile
271
se lăsau pe spinarea lor gîrbovă şi mîncau de<acolo ceva. Şi cîteodată vacilor le treceau ciocurile prin spinare şi fugeau, şi stolul ciorilor se ridica în ceaţă de pe vaci. Şi iar se aduna pe vaci...
                  PICUŢE
   Am avut un neam de « puici », la care a trebuit să renunţăm. Sufletul le era lesne trist şi puţin ca un oftat.
   Copiii le<au numit « picuţe », pentru că întîia din neamul lor, aproape artificial de pitic, şi<a dat singură numele ce i s«a păstrat, iuţindu<şi toate mişcările de murmùrul silabei. Şi ca să nu le zică găini acestor soiuri de porumbiei, mierle şi ţărci, exprimate întno corcitură gingâşă, părinţii au trebuit să le cheme « picuţe » şi ei.
   Cea dintîi, neagră, avea moţul negru, ciorapii, care o încălţau pînă la genunchi, negri, şi toată era cît o mînuşă despărechiată. Ne<a dat<o un grădinar, odată cu un snop de dălii albe, aşezată între flori.
   —     Asta e tot o floare, l<am întrebat, den tot atît de blîndă?
   —     Luaţi*o pe deasupra, o dete grădinarul. De patruzeci de ani caut să fac o dalie neagră, şi am nimerit<o cu pene. . .
   Picuţa ne<a venit în braţe cu florile odată. S»a scoborît din buchet pe mîna care îl ţinea, s<a urcat înnapoi pînă la umăr, a făcut înconjurul grumazului gospodinei, i*a numărat mărgăritarele din şirag, s<a uitat la gura şi la ochii ei, şi trebuie să<i fi plăcut totul, şi capotul, că s*a culcat la încheietura cotului, în dantelă, ca întrmn cuib.
273
   Şi rua mai lipsit Picuţa de lîngă noi un an, decît atunci cînd ştia că trebuie să se ceară. Ciugu* lea pe masa noastră la cină şi prînz, trecea de la unul la altul şi — piopic! — ne ţinea de vorbă un ceas întreg la mîncare şi toată ziua prin toată casa şi ograda, pizmuită de mîţe, certată de cîini. Noaptea, dormea în bibliotecă, pe o coadă de pe* rie lungă, pusă între două scaune, şi, dacă întîrzia suirea băţului la locul obişnuit, Picuţa ţipa la noi ca o gaiţă, ne urmărea prin odăi.
   în ziua cînd n*a mai fost bună mătura şi i*a trebuit coada înlocuită, Picuţa a fost dusă la ma* gazie şi, nemaiauzindu*ne în apropierea somnului trezit de vocile noastre, şi întrmn decor urît, Picuţa a murit de inimă rea.
   Am găsit o păreche roşie pestriţă şi am dăruit*o unor prieteni care aveau la munte un conac cu un balcon, potrivit cu două pasări ca nişte papagali. Ne*am despărţit de ele cu părere de rău. Uliul le*a furat pe amîndouă.
   Am făcut o altă păreche. Cocoşul, — alb cu o pană lungă, fluturată în coadă ca o banieră, — declarase război gospodăriei întregi. Punea pe fugă cocoşii mari, sculă cu ciocul dulăii din bătă* tură, învrăjbea motanii, ciupea picioarele goale ale oamenilor, şi venea totdeauna din faţă, onest, ager şi hotărît. Cu o singură persoană ştia să se facă disciplinat şi curtenitor : cu gospodina. Se înfoia întrmn rotogol şi se pitea jos, ca să fie ridi* cat, pus în palmă ca un puf de pudră şi purtat ca pe disc. Atunci puteau şi copiii să se folosească de concesiile lui. Cînd se socotea satisfăcut, tre* buia să se laude. Da o trîmbiţă victorioasă.
   Cuconiţa lui era galbenă spălăcită, dar simţitoare şi susceptibilă ca o domnişoară anemiată de cloroză. Ea vorbea ceasuri întregi numai cu Paraschiva şi gătea cu ea în bucătărie toată mîncarea. Ca să*i arate cît o iubeşte, într*o zi a dat un strigăt entu*
274
ziast, uitîndujse la ea. A înconjurata de trei ori, bătîndusşi aripele vesele cu precipitare, şi, cîntînd o cantilenă curioasă, s*a răsucit şi a murit. Moarte de sentiment şi de bucurie.
               SLOVELE
   Tare<mi place în odaia ta, în care stai şi<ţi cheltuieşti luminile ochilor la lumina lămpii. Ce faci tu? Cînd mă culc şi cînd mă scol, tu ţii o surcea neagră în mînă şi o duci pe o hîrtie albă. E tot ce<i mai negru în casa noastră ţi tot ce<i mai alb. Mă uit cum iei în ciocul condeiului o picătură de cerneală şi cum mergi cu ea o bucată de vreme, pe foaia de hîrtie. Slove faci? Aşa mi<ai spus. De ce<i fi făcînd slove? Şi pentru cine le faci? Mai ai tu o fetiţă pe care nu o ştiu, un băiat?
   Nu<i adevărat. Tu faci slove pentru tine, fiindcă eşti, cu toate mustăţile tale şi cu toată vocea ta groasă, un copil bătrîn. Tu nu eşti serios. Dacă ai fi mai serios, te<ai fi apucat de alt meşteşug şi ai fi plecat de acasă cu ghiozdanul, la catedră sau la tribunal, sau măcar ai vizită In fiecare zi niscaiva domni miniştri. Te<ai fi ales măcar deputat şi ţi<ai fi găsit şi tu un stăpîn. Ai fi rîs cînd rîde el, te<ai fi supărat cînd se supără el, i<ai fi dus cucoanei lui cîte un buchet de flori, i<ai fi adus la nevoie o servitoare, un stacoj, un cantalup, şi te faceai, Tătuţule, cum ziceţi voi, indispensabil. Sînt ţi alţii, Tătuţule, de teapa ta, care fac slove, dar slovele lor, mai bune ca ale tale, se dau cu chirie şi se cumpără înnainte de<a fi fost scrise, ca nişte cărucioare mici, care duc vorba cu tîlcuri
276
de colo<colo, cum ne aduce nouă lăptăreasa găleata ei dimineaţa, măsoară şi face colaci şi linii pe uşă cu tibişirul.
   Peste drum de noi mai stă o fetiţă, şi Tătuţul ei face slove şi el. Am auzit că nu le nimereşte şi nu le face frumoase ca tine, dar, vezi, el a cum» părat casele în care stă şi încă vreo cîteva, şi el călătoreşte prin minunatele ţări streine, cu bani mulţi şi cu însărcinări pe care tu nu le ai. El e, Tătuţule, în zece comitete şi cinci comisiuni, şi ai văzut ce frumos stă cînd se întîlneşte cu tine, după ce te<a înjurat pe nevăzute ? Cum te mai laudă, cum te mai iubeşte, dar te cam întunecă lauda lui: el stă ca Benoni, şi, pentru că nu are coadă, face codiţe la ochi şi la gură şi dă din toate codiţele lui.
   Să te întreb ceva. Ori de cîte ori ai ieşit cu mine şi te<ai întîlnit cu lume multă, de ce toată lumea asta te mîngîie şi te face că ai talent ? Este ceva, talen< tul, care se vede, că<l vede orişicine? Şi mam înţeles nici altceva, Tătuţule; de ce cînd ai tu nevoie de un lucru nu ţi»l dă ţie nimeni, cum îl dă altora, ci, bătîndu<te pe umăr, îţi zice: «Lasă, scumpe maestre, dumneata ai talent ». Ce înseamnă asta, Tătuţule? că ai dreptul să rabzi şi să aştepţi? Ce va să zică toate astea, Tătuţule? Tu n<ai nici o trecere nicăieri şi la nimeni. Tu eşti veşnic om de talent. Atîta tot?
   Mi<a spus Măicuţa, Tătuţule, că ai cerut şi tu cîte ceva, din cînd în cînd, şi că totdeauna ţi s<a făcut jurămîntul că nu se poate. Ţie ţi se împo< triveşte, Tătuţule, totdeauna, o lege, un ordin proaspăt, o circulară, o pricină, o şedinţă, o Aca< demie, o adunare generală. Aşa se întîmplă cînd ai talent? Ba ceva mai mult, dragă Tătuţule. Pe tine te şi vorbesc de rău, într<adevăr, oamenii care sug toate grăsimile, şi pe cele proaspete şi pe cele rîncede, mînjiţi de untură pînă la sprîncene,
277
pe mustăţi şi bărbi, neputincioşi, cum zice vecinul nostru dogarul, de o faptă de dragoste cuvenită, şi mişei că te urăsc fără pricină dreaptă şi că strică înnaintea ta potecile curate.
 Dragă Tătuţule, fetiţa ta nu înţelege nimic. Ia<mă niţeluş, încet, pe braţe şi leagănă<mă, să adorm, şi plimbă»te cu mine printre slove, şi cîntă*mi cîntecul ochilor mei:
            Foaie verde din pădure,
            Are tata două mure;
            Umblă ursul să le fure,
            Să le pape. . .
            Mîrîie pe*aci, pe»aproape.
               Ursul să nu fi simţit Oare tata şi cuţit?
            ZARE VÎNĂTĂ
   Nemaiavînd substanţe şi culori picturale, ca să improvizeze fructe şi flori, copacii îşi sacrifică sîngele şi înfloresc din frunză. în amintirea boabelor carminé, vişinii au pus un doliu de purpuri variate şi, în dimineaţa orizontului, tărcat cu giulgii de ceaţă, ei seamănă, fiecare pe piciorul lui, cu o colonie de fluturi cără* mizli, în care s<au intercalat colonii de viespi gălbenuşe.
   în ramurile întortochiatc şi noduroase, cu vîrfuri entuziaste, pornite pe nuiaua dreaptă, se mai află o viaţă de noapte. Găinile, care s<au urcat în pomi aseară, clocesc oul de sidef al lunii, răzimat în foi. Parcă cineva ne<a spus că şi<a uitat puţul ciutura argintie, agăţată/n cireşi. Parcă un îmblînzitor de albine povestea că din prisaca lui Dumnezeu căzînd un stup, ştiubeiul apucă pe drumul văzduhului, unde a îngheţat în miere de aur sleită. Atuncea, stelele ce*s? Albinele risipite, — nu înţelegi ?
   Şi trebuie să fie un adevăr pe undeva, căci de ce ar ieşi strugurii dulci, care se ştie din bătrîni că îşi sug dulceaţa numai noaptea, din lumina lunii, ziua fiind a poamelor acre şi amare?. . . N<ai văzut ochii pruncilor, albaştri? Ei s<au pomenit în ceasul de azur al Căii<Lactee, pe cînd ochii căprli se ivesc la îngînarea luminii cu umbra, în amurgul acoperit.
279
   Te strîng mărgelele roşii la încheietura mîinii, încolăcită pînă la cot în coacăze de sticlă. Cînd te vei culca, diseară, pe blana de vulpe aşter» nutăm cort, cineva şi<a pus în gînd să<ţi rupă mărgelele cu dinţii şi să<ţi rîme cu nasul sudoarea de chihlimbar, de la subsuori la coapsa samari* tencii, purtătoare a unei doniţe de lut.
   Cui s<a hrănit cu mărgăritare, poate să<i mistuie rînza zece şiraguri de cleştar vopsit şi părul mărunt din gaura braţului, unde se ascunde şarpele inimii şi zvîcneşte...
             GOLUL MIC
   Din cînd în cînd se face un gol în ogradă. Şi un gol în lume.
  La inventariul ochiului şi al mîngîierii lipseşte
o  floare, care a murit. Rozele mor, ca oamenii înveliţi cu catifelinele lor capsule. Cîinele negru, balaurul caricatural şi cumplit al gospodăriei, dispăruse patru zile, dar s<a întors tîrînd un lanţ de taur, lung, după el, în care puterile lui, înge* nunchiate hinghereşte, fuseseră stăpînite. Blînd cu copiii şi sentimental, ca toţi uriaşii, monstrul nostru, care porunceşte infernului nopţii şi»l clatină cu vocea, caută de atunci, în vînt şi ecouri, adver» sarul. Adversarul lui umilitor şi, de<acum înnainte, de moarte, e omul care ha furat cu jbilţul şi l<a vîndut unui gospodar de porci şi văcărie. Cînd mirosul lui precis şi documentar îl va descoperi, tîlharul ipocrit, în complicitate cu subtunităţile trădătoare de undiţă ale sîrmei încovoiate, va fi atacat la înghiţitoare, prăvălit şi masacrat. Ochii lui, ridiculi în blana leonină a capului de fiară, fulgeră din gămălii o flacără verde vastă. Cîinele e neîmpăcat. Stă o secundă cu laba pe ciolan şi bea cu nasul, pentru o descifrare de sinteză, văzduhul vînăt circular din orizont. Măselele lui zdrobesc scheletul fosil, de monument, al fostului rasol, cu o simplicitate anodină.
   Sălbăteciunile docile graiului şi aliate cu in» stinctul intact sînt armele de aristocraţie istorică
                                                      281
ale căsniciei. Blazon orgolios: patru cîini flocoşi, optzeci de măsele, o bufniţă pe acoperiş, iar mai sus — o stea.
   Cînd golul rămîne gol, el răspunde în suflet, adînc.
r
   Cotoşmanii plecaţi în peţit s<au întors din lungi călătorii de nuntă, reduşi la dimensiunea transpa* renţei, bolnavi de epoca lascivă, ca să doarmă o lună de zile într<o bătaie de soare. Ultima mîţă din seminţia bărbătească era albă, plăpîndă şi cocoşată. . . Am adoptabo într/o seară de milo; stenie, cînd s<a ivit în grădină, ca un păianjen cu păr, lovindu<se cu botul de picioarele mesei şi căutînd pe de lături. Doi ani de zile am ferit«o de strivirea cu talpa şi uşa, de banditismul găinilor gata să puie ciocul pe friptură şi să fugă. Ca să ne dea în schimb gingăşiile ei stîngace, mîţa ne<a însoţit, pas cu pas, fără să ne vadă, după auz,
282
pe poteci, două veri întregi, ca o gospodină inte< resată la crăparea bobocilor şi la plivit. ŞtiindîO prin ştiinţele lor particulare neputincioasă şi făcînd deosebire între pisicile străine şi ale « noastre », cîinii ùau respectat fiinţa mută invalidă, şi cel mai înfricoşat din ei a culcat<o cîteodată, părin; teşte şi iconografic, cu capul pe laba lui de fier.
   Pisoiul orb a pierit. . . L<am zărit îndreptîn; du;se pe înserate, pe margini de jgheaburi şi de umbră, către luceafăr. Dintno dragoste a mai căpă< tat un beteşug nelecuit : rîia părechii care ha răsfă; ţat — o mîţă roşie pribeagă, leproasă pînă la umeri. El a iubit<o şi s»a împărtăşit cu suferinţa ei, bărbă; teşte, slăbănog în toate mădularele lui, şi mistic.
   Tăcerile gînditoare se înmulţesc la masă, pe ploaie şi vînt, întrerupte:
   —  Eşti bună să<mi pui puţin sifon?. . .
   —  Nu vrei să<mi dai o linguriţă?. . .
   S;a mai făcut un gol. Şi cîte un gol rămîne neîmplinit. . .
            1 NOIEMBRIE
   Acelaş peizaj din dreptul ferestrei trece prin cele patru acte ale anotimpurilor în cîte un alt fundal şi decor. Alte covoare s<au aşternut după al treilea act, alte cortine şi draperii tremură pe ogivele depărtării, şi, printre atîţi pomi şi copaci, se ridică singuratec, din cînd în cînd, scheletul negru al unui arbore transfigurat: stafia.
   încă, valurile verzi, livezile şi grădinile, care figurau nişte păduri, mai durau întîrziate. Azi apar schema şi schelăria după care se clădesc frumuseţile de catifea şi mătase provizorii, ale teatrului şi plasticei pămîntului în colaborare cu Tăria. Pe la sfertul zilei, cînd plugarii îmbucau, altădată, pe brazdele noi merticul de odihnă, caierul de ceaţă se deslînează, mutat dintr»o salcie întrmn plop stingher, rămas ca o furcă de torcătoare lîngă o băbuţă de casă.
   Solemne, au ieşit la iveală coşurile de fabrici pînă deunăzi ascunse, şi panaşele lor de fum. Printre ele, cîrdul fară sfîrşit al ciorilor, prigonite de un viscol apropiat, de pe la Dunăre, de pe undeva, trece ca o funingine opacă.
   Actul din urmă începe cu tablourile schimbate repede, într*o zi, într<o noapte, întrmn sfert de oră. Atelierele meteorologice au pregătit toate panourile, toată recuzita în magaziile invizibile ale marilor spectacole şi cicluri, mînuite instan» taneu şi automat. Fără sufleur, fără text, după
284
fantezia secundei, piesa iese bine orişicum şi corect. Aş striga «Autorul!», dar I<am strigat şi altădată zadarnic... £1 e de părerea lui Flau» bert, că trebuie să lipsească din opera lui şi să fie, — ghici ghicitoarea mea, — numai presupus.
   Personajele au cam rămas în culise. Cîte un actor trece rareori, de<a fuga, zgribulit întrmn cojoc. Piesa e mută şi jucată numai din pers» pective, unghere şi culori. Tabloul miercurei era hotărît să dezvolte aspectul prinzătorilor de scatii şi sticleţi. Doi băieţi au aşezat coliviile» capcane pe miriştea cărămizie. Nu s»a ivit nici o păsăruică, şi copiii îngheţaţi şi»au strîns unei» tele şi au plecat dincolo de negura vînătă a ţinu» tului pustiu.
   După un flăcău chipeş, merge o capră, albă, fără coame, chipeşă şi ea, cu o dăsagă de fîn în spinare, ca un cal mărunt, cu ţăcălie. Desen de âmforă greacă. £ Biţa eleganta, dusă de căpăstru la ţap.
       DRAMA DE LÎNGĂ PUŢ
   Decor anual şi totuş parcă instalat în cîmp acum întîia oară. Ştiţi cum e compus şi cîte sînt elementele şi culorile, bătînd în roşcovan; toţi pictorii şi<au frecat pensula de ceaţa lui şi au strămutat*o pe un petic de pînză; toţi poeţii au suspinat că se scutură frunza şi îngălbeneşte, îl cîntă viorile, îl geme pianul şi*l zvoneşte harpa. A venit toamna, cum se zice fără literatură. Ursuză şi întunecată.
   Patru zile şi patru nopţi s<a războit vîntul cu codrul şi cîmpia. Căţeaua noastră neagră, încă nu s<a învăţat săd cunoască, şi timp de nopţi întregi ha lătrat, ca pe o fiară nevăzută. Şi otrava ploii mărunte a intoxicat cu melancolii de lin* goare tot ce se vede, pămînt şi varză, flori şi copaci. Ochii căţelei caută o mîngîiere morală, în ochii noştri, posomoriţi de prezenţa în geamuri a peizajului catastrofal, — şi tot ce le putem făgădui e un coteţ mai bine închis decît coteţul iernii precedente, cu paie mai multe şi acoperit cu carton asfaltat. O discuţie argumentată cu căţeaua, pare, după toate autorităţile culturale, exclusă, cîinii fiind lipsiţi de cantitatea utilă sufle* tească şi de acel geniu caracteristic omului, care i*a inspirat pluviometrul, călindarul şi încălzirea centrală.
   Mai nefericite decît cîinii, par găinile, jerpelite de umezeală, ca nişte mături de pene, care ar
286
fi adunat, muşuroaie, frunzele palide, ude, sur» celele şi rumeguşurile din toată grădina. Constrînse cu toate acestea să creeze, şi pe timp şi pe netimp, èle îşi întîrzle facerea oului, pînă în ultima secundă, cînd oul pleacă singur, fără să aleagă nici locul, nici distanţa. înţeleapta natură dă cîinilor să lingă, subt pătul, cîte un gălbenuş. A! reconfor» tanta vrabie s»a întors de pe drumuri la vatră şi, ca o subretă în absenţa stăpînei, plecată în streină» tate, ea cochetează, pieptoasă şi grasă, pe jghea* burile de unde se ridica rîndunica. Şi iată şi amicalele ciori, apropiindu»se de oameni, — şi iată şi binefăcătoarea momîie, cu pălărie de vară şi cu barbă, mişcîndu*se retoric şi parlamentar pe băţul unde a fost crucificată, ca să le alunge.
   E singurul actor interpretativ al sezonului de mizerie şi suferinţă, acest bărbat umplut cu paie şi fîn şi încheiat la toţi nasturii redingotei. în latura grădinii, el ia toate atitudinile din teatrul lui Ibsen şi se dovedeşte artist mai substanţial şi mai divers decît actorii vii, celebri, ai cronicii dramatice şi revistelor ilustrate. Dacă mimează hazul şi satira, momîia dintre crizanteme e neîn» trecută, şi accentul ei de viaţă pasională e atît de exact şi de veridic pe tiparul instinctului, încît animalele ogrăzii, în pauzele de ploaie, — curcile, puicile, adunate admirativ să o contempleze, ca un parter de spectatori de premieră, — izbucnesc în aplauze, marcate de hohotul de rîs al raţelor hilare.
   Un actor de asemenea talent se fabrică repede, din cîrpe şi, va să zică, din paie. Copiii caută hainele nemaiumblate, de prin poduri, ca să organizeze, în vederea iernii, o trupă complectă de dramaturgi şi comediani, pentru animarea cîmpului întristat. Jocul de scenă se iveşte singur, în colaborarea diversă a vîntului şi pe măsura perspectivei. Şi piesa e sinceră şi adevărată,
287
 pentru că se naşte în raport cu momentul şi paralel cu împrejurarea, spontană, nescrisă şi necugetată.
   Am pus în scenă deocamdată o păreche: Momîia şi Momîiul. Ea evoluează din fuste umflate cu creţuri multe şi ţine în braţe un măturoi de nuiele. Un simţ autocritic redus a făcut<o să fie încălţată la un singur picior, păstrîndu<şi, în legănare, o labă întrmn ciorap cu dungi violete şi albe. Partenera excelează în rolul Ofeliei, în* viată întrmn temperament de polkă mazurcă.
   Folosul rolului de momîie în natură consistă în indiferenţa vîrstei şi a cheltuielilor de garde* robă. Se suprimă salariul, recuzita, croitorul, peruchierul, directorul, — mai mult sau mai puţin general, — şi chiria localului. O ! mai ales nu există regizor, regizor cu studii în streinătate şi cu valoare determinată. Orchestra, ca totul, este gratuită. Şi efectele în public sînt aceleaşi, ba întrecute, cu o tendinţă permanentă, şi în zefle; mea, ba mai ales în zeflemea, către amărăciune.
   La orele 6 dimineaţa, spectacolul a început întrmn lan roşiatic, de crăiţe. A venit o mîţă şi s<a suit pe împărat, pînă la barba lui, — şi împăratul, care dormea de<am picioarele, încon* jurat de adîncuri, s<a deşteptat şi a început să joace, pe nemîncate, fară un ceai în stomac. Şi lîngă el, din parul ei, s<a trezit şi împărăteasa, care dormea cu braţele în jos. Din Australia, intervine, pe undele scurte ale aparatului nostru, o vijelie de dans de jazz. Şi, găinile, momîile, cîinii, participă, lîngă movila de cartofi de la puţ, la muzica din Melburn.
   Dar soarele refuză şi azi să*şi facă loc prin durerile noastre vegetale...
           ÎMPĂRĂŢIILE ALBE
   De astă dată farmecul a izbutit şi văzduhul s<a putut cerne întreg prin ciurul nopţii, găurit cu stele. în zori, am găsit bordeiele acoperite cu măcinişul alb al morilor, pe care le mişcă luna şi curelele vîntului de sus. Ca să ştii ce este timpul şi cît a durat secunda, ieşi în cîmp, încins cu holdele de diamant la brîu. De aseară, înnainte ca buşteanul din vatră să se fi stins, cîmpia crescu în sus cît se ridică popuşoiul. Şi coşurile bordeielor fumegă din pămînt. Şi e duminică. Şi din chivă* ra unei clopotniţi, gătită cu horbote, cu bărbi şi zulufi de bumbac, bate clopotul, — un clopo* ţel de sticlă şi un clopoţel de hîrtie, camtrmn ceasornic.
   Astămoapte au bombănit pe dinaintea obloane» lor noastre oamenii de zăpadă, care sînt oameni adevăraţi, mai groşi decît noi şi mai greoi şi cu sîngele rece. Ca să fugă, ei se lasă în patru labe, îmblăniţi în oaie de chiciură şi în ciucuri de zibelină, şi se apropie ca urşii. Moartea lor e asemenea morţii gîndurilor ivite în şesul sufletului cu zările tăcute: se ciocnesc cîte doi şi se sparg amîndoi în funingine albă. Colo, departe, o salcie, în văluri de Tanagra, s<a oprit, încremenită, din dans, în ultima ei mişcare: e Sarah, aceea, ştii, pe care a împietrit<o de vie Scriptura, pentru că şi<a întors capul şi s<a uitat îndărăt.
289
    Ca să*ţi zugrăvesc minunile de cleştar şi argint, aş avea nevoie de scule necunoscute, mici, ase* menea uneltelor de scris genele, pleoapele şi unghiile, cu cristalul sădit în căpşuna degetului carminiu. Mi*ar trebui cuţitaşe de lungimea unui ac, pentru săpat broderia fulgului şi punerea fragilităţilor lui suave pe colţul unei batiste de păpuşi, ţesută din păinjenişuri fugare de mătase astrală. Mi*ar trebui crîmpeiul ţepos al unui ţurţure şi un ghem de fir de lumină fină ca să*l prind pe loc. Aş putea, înnădind fulg la fulg, să ajung să fac o ştofă pentru hlamida ta, palidă fantomă a unui vis veşnic fragil. Dar mi*ar mai trebui şi o foarfecă, pe care nu o pot purta degetele mele, mari şi groase, pentru croit pînza vrăjită, şi linguriţe, de un model uitat, din civilizaţia ţînţarilor, pentru luat sare albastră din cer, de strecurat printre cusături. O pensulă cît aţa mustăţii pisicii şi o paletă cît petala rozei, cu puncte de cîrmîz, de aur, de zmarald şi măr* găritar, dizolvate şi frecate în ulei de răşină tămîioasă. Substanţe din ce în ce mai divizate şi scule tot mai inexistente vor permite, poate,
290
înjghebarea unei imitaţii în stihia închipuirii, a iernii şi a zăpezii. Iar după ce am isprăvit, am nevoie de un evantaliu frigorifer pentru păstrarea ciudatelor mele mici minuni.
   Pasul iepurelui, în aşternutul dintre bordeie şi iaz, ca o foaie de trifoi, urcă dealul cu o înseilă» tură egală. Şi au trecut pe lîngă staulul nostru şi lupii cu ochii lunateci: iată poteca lor. Şi a trecut şi ţapul negru cu copita despicată, care înjunghie fiarele cu două cîrlige drepte, opritem creştetul lui împietrit. Şi a mai trecut cineva, a căruia urmă nu se vede, dar se cunoaşte, Hoţul cugetului meu, Furul gingaş al tăcerilor mele, Neliniştitorul; acela care se iveşte fără sosire şi pleacă fără să şadă.
MAMA
   Pe şantierul pustiu, pregătit pentru o clădire de primăvară, a pus stăpînire un suflet mic din metempsihoză. Dintre scînduri, varniţe şi beto< niere, el a ieşit pe ploaie şi a cerşit printre zăbrele. E o căţea flocoasă ciobănească, tăcută şi tristă. Botul ei pestriţ are nara fină, şi capul, zmălţuit cu arabescuri şi simbole, prezintă un caninism he» raldic, de blazon. A mai fost văzut pe scuturi domneşti, pe steaguri şi însoţind pe Diana în scînteia de lună a unei nopţi de vînătoare. Fru; museţea înfăţişării poartă accentul aristocratic al ochilor, încheiaţi în cheotorile prelungi ale pleoa; pei, ca doi nasturi de sidef cu tonul de aur. Podoaba de mătase a urechilor cu scîrlionţul negru, e pusă din creştetul frunţii şi strîmbată puţin, ca săfi stea mai bine, ca o funtă alsaciană, cu vîrfurile atîrnate. Gura ei puerilă păstrează nuanţa de surîs a mîinilor unei ghitariste, care zîmbesc printre degete şi din inele, la comisură. Laba, desinată cu detalii echilibrate, dă un sprijin just pieptului curbat ca la berze, — iar coada, ca o pană de struţ, cu ondulări de salcie adiată, pare să fi fost la o pălărie medievală un panaş.
   Totul e ales şi gîndit, fir cu fir, mădular cu mădular, şi exprimat în linia cea mai exactă, din cele douăzeci de conture în care se cuprinde un animal prins de pămînt cu patru picioare mutate de umblet. Blana întreagă, vînătă şi albă,
292
pare să«i fi fost aruncată în spinare dintr<o căldare cu cocă de marmură topită, şi căţeaua cerşetoare pare, în mersuri cu ciucuri, învelită într/o bro< boadă spaniolă, tîrîtă peste grinzi.
   Pe o zi de ger cumplit, străina ieşi pe sticla pămîntului împietrit, însoţită de şase perini de puf cu coadă, care se clătinau pe nişte crîmpeie mobile. Fiind încă naiv depărtate unul de altul, ca picioarele scurte ale unui taburet, şi neco< incidente, căţeii se răsturnau ca nişte tampoane, pe<o singură parte, dintnodată, unul cu burta trandafiriem sus, altul pe un şold, instabili ca nişte mingi şi greoi ca nişte ipopotami. înnain» tînd pe buşi, grupul se dărîma întreg şi se recon» stituia cu greu.
   Apariţia sensaţională a precizat starea de mater» nitate a blîndei căţele, şi cei dintîi vizitatori ai menajeriei fură copiii, care aplaudară familia ca un număr de circ. Fiecare fetiţă şi fiecare băiat avură cîteva zile taina lor fericită, dragostea lor ascunsă. In secret, bunătăţile casei fură discret jefuite, învelite în hîrtii colorate, şi duse cu nerăb< dare la zăbrele şi desfăcute. Miţu a furat o bucată de zahăr şi oase. Am prins/o făcînd ca o persoană mare, surîzînd şi aşezînd într»o batistă o tartină cu unt, două bomboane şi un ou, pentru familia ei de pe şantier. însă am păstrat cu stricteţe marele secret. Baruţu, întrmn colţ al lui, mai stîngaci şi mai mic, se silea să adune întrmn jurnal tot soiul de merinde, pe care le pierdea pe măsură ce le ridica de jos. Nu le mai era copiilor frig, şi toată lumea îşi dete seama, după însufleţirea ochilor şi şoaptele confidenţiale, că se petrecea un lucru suspect. întrmn pachet era un săpun mic de toaletă şi un ciorap. Descopeream fetiţa contemplînd tablourile şi cărţile, preocupată de obiectele noi pe care trebuia să le mai ducă şi să le dea căţeilor ei.
293
   Copiii din toată mahalaua procedaseră la fel. In momentul cînd am dovedit complotul, ne<am întîlnit în dreptul zăbrelelor vreo douăzeci de părinţi, spionînd actele fiicelor şi ale fiilor, absorbiţi în opera lor de ajutorare. Miţu s<a gîndit să le aducă şi o păpuşă, iar Baruţu s;a lipsit de unealta lui cea mai activă, de biciul cu fluier.
   Notabilităţi ale sectorului, neam salutat, ne<am prezintat, am făcut un schimb de intenţii şi am plecat acasă şase inşi cu cîte un căţel în braţe, şi unul din noi duse acasă şi căţeaua, ca să nu rămîie singură şi întristată.
CÎNTEC PE GHITARĂ
   Vîntul ne<a bătut cu bolovani cetatea o noapte, muncinduîse să ne<o dărîme. îl vedeam prin întuneric ca pe un om pornit să facă rău, înnalt cît lumea, cu spinarea lată cît orizontul, cu un picior în mare şi cu un picior pe munte. îmbătat de valuri şi de beznă, el ridica fundurile văzdu< hului şi le împingea înnainte, scotea lespezile din adîncimile apelor încremenite, dezrădăcina obeliscuri şi piramide şi le arunca în noi răcnind.
   Doamne! ce are Omul ăsta cu noi, să ne sperie şi să ne ostenească sufletele peste toate puterile de răbdare? Pînă Ia ziuă el poate să ne piardă. Mîna lui a încercat de cîteva ori turnul, dacă se mişcă în gingia lui, şi o aud scormonind în temelii. Mi s<a părut că zece mii de oşteni au descălecat ca să ne asalteze cu topoare şi suliţi. Ei nu ţin socoteală şi vor să intre de<a dreptul prin păreţi.
   Cuceritori viteji de ziduri ftră apărare, staţi puţin!
   Vreţi să plecăm? Copiii dorm, nu<i înfricoşaţi.
   Un hohot de rîs deznădăjduit răspunse. Vîiv tului îi era frig, armatele lui furioase erau desculţe, săcurile şi lăncile crăpau de ger.
   Vino, vîntule, şi te încălzeşte şi fade pisica noastră lîngă vatră. Fă<te unchiaşul căminului şi povesteşteme viaţa ta neastîmpărată de răzbunări şi răscoală, mutată din cuiburile tale din ceruri şi din pămînturi.
   Un miros de lavă şi de pustietate trece prin geamurile şi uşile mele încercate cu săbii pe dedesubt.
   Tu trebuie să fii de departe şi iute: încă nu s<au stins gemetele ţărilor îngropate, din răsunetul tău. Ai luat din gura oamenilor în agonie cuvîntul şi ultimul oftat şid duci cu tine repetat şi nemistuit. Vocea vîslaşilor cărora le*ai rupt lopeţile şi barca, zbierătul zimbrilor fugăriţi cu stînci, ţipătul ga< zelelor, amestecate cu glasul slăbit al caravanei. Toate războaiele au rămas întipărite în tropotul haosului tău.
   Te*am mai auzit, te<am ascultat: ce vrei?
   Nu este de ajuns zilnica îndoială şi spaimă? Sînt prea puţin chinuit de zădărnicia cumplită a vieţii, ca să mă chinuieşti şi tu? Trebuie să fiu mucenicul şi al soarelui şi al furtunii şi al zilei albastre şi al nopţii negre şi al fiecărei ore, trăită fără alt rost decît pentru că m<am pomenit făcînd parte cu voi din timp? Cum să te farmec şi să te liniştesc ? Cuvîntul nu mi se zăreşte cu auzul, şi cîntecul nu pot să>l înjgheb.
   Unde s<au ascuns pasările ca să nu le ajungi, bufniţa şi cucuvaia, care<mi mîngîie de obicei singurătatea? Vrăbiile din streşini au simţit scuturîndu*se bîmele şi căpriorii şi n<ar cuteza să iasă şi să caute, bîjbîind cu âripi, un adăpost mai bun.
   Ce să fac atunci? Mi<am deşteptat vînătorii şi cîinii, am întins arcurile, am încărcat puştile şi am pornit după tine, ca să te prindem înlăn» ţuit sau să te ucidem. Şi te<am urmărit, te*am înghesuit în îngustimi şi trecători, şi, pe măsură ce te ajungeam cu focurile şi cu săgeţile, întunericul se facea mai mare şi fuga ta mai cutremurată. Am doborît peste tine codrii şi stîncile şi nu te<am strivit, sîngele tău n<a făcut cheag şi mocirlă nică< ieri. Urîtule!
296
  Stupii tac. Ce fac albinele mele îngrămădite pe fagurii închişi ? Am pus urechea şi am ascultat păretele dacă murmùrâ. Am înconjurat ştiubeiele cu stoguri de papură şi le«am legat ca să ţie pînă la întoarcerea soarelui fierbinte. Cetăţile lor nu se cunosc: moarte sînt, sau vii?
             DE PROFUNDIS
  Sînt silit să întorc vellnţa sentimentală şi să<ţi arăt, acum, povestea mea de mătase şi catifea, pe dedesubt, în căptuşeală. îţi aminteşti de mama căţeaua, cu puii frizaţi, pribegi, născuţi în uliţa noastră? între lemnăriile schelei pentru o clădire viitoare, sălăşluise un trib de cîini, şi copiii noştri le duceau de mîncare. Fiecare căţel fusese adoptat de cîte o familie vecină, şi căţeaua fusese luată de către un proprietar. A doua zi, i/am văzut din nou adunaţi între lemne. Nedeprinşi cu covoarele şi parchetul, puii s*au purtat prost, iar muma îşi cînta în urlete dorul şi deznădejdea. Tiptil, părinţii adoptivi aduseră puii înnapoi, cîte unul, şi le deteră drumul pe subt poartă, şi căţeaua, scăpată supravegherii stăpînului de peste noapte, veni de*a fuga în mijlocul lor. Ei şwau povestit cu toţii, întrmn grai de chiote, bucuria reîntîlnirii, şi muma îşi puse darurile pline dina» intea lacomelor cîrtiţe albe.
  Au mai trecut cîteva zile peste bordeiul lor, şi noaptea de ieri fu încremenită de îngheţ. Ne»am gîndit pe tăcute la ei; pe tăcute, din pricina ruşinii oamenilor mari de»a vorbi tare de nişte căţei, şi nesam auzit unii pe alţii oftînd încet.
  —     Ce ai, Tătuţule? întrebară copiii. Mi se pare că te»ai gîndit la ceva, zise fetiţa.
  Şi Tătuţu, mincinos şi grav, pentru că se simţea ghicit, răspunse Măicuţii:
298
 —     Mi se pare că mi se mai face împrumutul... E o criză!. . . Dar mi se pare că voi aţi oftat cu adevărat: vă e somn?... adaose Tătuţu pentru copii.
 Copiii se uitară în ochii Tătuţului, şi tremure de lacrimi nestăpînite s<au ivit în luminile lor.
 —     Mergem mîine şin luăm pe toţi la noi, hotărî Tătuţu, covîrşit. O să<i ţinem întîi în bucătărie. . .
 Copiii săriră pe el şid pupară cu poftă. ,
 —     Ai văzut?... zise fetiţa. Ţu te gîndeai la ei. . . Spune drept!
 —     Nu vream să ştiţi că mă gîndesc şi eu acolo. . . Sînt om cu mustăţi, şi oamenii cu mustăţi nu se gîndesc la căţei.. ; O să vedeţi voi mai tîrziu, că ei se gîndesc la datoriile cetăţeanului faţă de Stat...
 —  Spui prostii, zise Măicuţa.
 Copiii, ca şi mine, fură de aceeaş părere cu Măicuţa.
 —     Nu vrei să mergem acum? întrebară vioi şi nerăbdători copiii.
 —     Viscoleşte: ascultaţi. Vîjîie vîntul şi troz; neşte piatra. E întuneric şi nu putem intra la ei. Poarta lor e încuiată.
 —     Sărim peste zăbrele, propuse băiatul, strop» şind consunele tari.
 —     Nu se vede nimic... Dar mîine, dis<de* dimineaţă, mă duc şi vin aduc pe toţi.
 —  Te duci tu singur? întrebă fetiţa.
 —     Nun totuna, dacă vin aduc vouă pe toţi? Ii aşteptaţi în casă, la cald, şi vă jucaţi cu ei lîngă sobă.
 O speranţă atît de repede împlinită îi făcu să bată din palme, sfădindiuse cum au să<şi împartă căţeii a doua zi. Le plăcuse ambilor copii cu deosebire căţelul cu o pată neagră la rădăcina frunţii, care da iluzia că preferatul avea trei ochi, aşezaţi la rînd.
299
   M*am sculat, foarte de dimineaţă, ca să aduc căţeii şi căţeaua. M<am dus în dreptul zăbrelelor închise şi am fluierat ca să vie muma, şi nu a venit; am fluierat de cîteva ori, şi nu a venit. M<am aplecat şi am chemat, cum se cheamă căţeii, bobocii de raţă şi purceii, prin imitaţii şi onomatopee, şi familia nevăzută nu a venit! Şi m>am uitat mai bine. Căţelul cu trei ochi murise chiar lîngă locul de unde<l chemam. Şi toţi fraţii lui căzuseră care încotro, în zăpadă. I»am numărat, împrăştiaţi, culcaţi pe o parte, scuturaţi, ca nişte miei cu bomboane înnăuntru, dintrmn pom de Crăciun. Unde era căţeaua? Am stat şi am cercetat un ceas.
   învaţă<mă ce să le povestesc copiilor noştri; căci nu le pot spune că puii au murit. Şi nu pot nici chema profetic puterile vechi din cer, din soare şi din pustietăţi, ca să învieze căţeii...
           NEA ŞI PUZDERII
   Zăpada, bineînţeles, e zăpada întinsă, cum e scris, ca un giulgiu, care acoperă, după starea sufletească a redactorilor de articole hibernale, sau ca un linţoliu mortuar cîmpia, sau ca o blană de zibelină. Comparativul linţoliului e oare* cum exagerat, — natura în nici una din lunile anului nu*i prea macabră, — iar asemuirea cu blana şi zibelină e niţel cam bombastică. Cîţi strămutători în cuvinte ai fenomenului meteoro* logic au dezvelit corpul cu piele de lotus al adora* tei, dintr*o mantie de hermină? Ca să îmbraci o singură cucoană, trebuiesc măcar două sute de piei de ale şoaricelui alb ca zăpada, cu sfîrcul cozii negru, — şi dacă n*ar fi existat bunul iepure*de*casă, darnic şi risipitor cu blana lui, mai pură în alb decît chiar a zibelinei, nici Curţile de Casaţie nu şi*ar putea complecta de tot atributele rangului şi prestigiului de solem* nitate.
   Dar mai e o zăpadă, mai sus de nămete şi peste troian, zăpada dintre cer şi pămînt, fulgul nepi* păit fără să piară, puful transparent de cristal, inspirat, în broderiile lui ridicule şi splendide, de la păinjeniş. Aceeaş geometrie îl urzeşte, care cristalizează mineralele, înfloreşte muşeţelul, cir* cumscrie frunza, variază ţesutul inferior al copa* cului şi îngroaşă laba cu trei lăbuţe a ramurii de brad. Şi sînt mai multe zăpezi într*o singură
zăpadă, dacă le analizează din geam ochiul de fulgere stagnante al pisicii.
   Mîţa naibii se uită de un ceas întreg pe fereastră, simpatizînd cu ninsoarea. Şi?a curăţat unghiile, ca o mare prinţesă, care nu ştie să se spele, dar iubeşte contactul îndelungat cu persoana ei minu» sculă a cosmeticelor, destinate să»i catifeleze căută» tura, să»i sîngere gura şi să»i îndulcească grumazul, sînul şi şoldul. Oglindită întno peliculă reflexă de aer, pe care numai mîţele o zăresc, ea şi»a spălat capul, de la urechi la bărbie, şi»a pieptănat toată coada şi, proaspătă ca o fetişcană cu barişul portocaliu, se joacă prin sticla lucarnei cu muştele albe. Zăpadă microscopică, ninsoare de pilituri de marmură şi pulberi, o ediţie pentru pisicile de serai, amatoare de mătăsuri cu ciucuri, de şaluri moi, de bibelouri şi cărţi cartonate.
   Ascultă. Nu e adevărat că zăpada vine din ceruri şi nori. Nu se poate. N»ar avea nici vreme, nici putinţă să cadă de»atît de sus. Ştiinţele dumitale de pisică nu se vor putea împăca uşor cu meteoro» logia. Trebuie să fie altceva şi<aci, o vrajă, o ameţeală, o beţie. Ia te uită cum vin cu miile, cu sutele de mii, cu milioanele, din toate părţile, încrucişate unele cu altele, unele încete şi pluti» toare, altele rapide scîntei îngheţate, depănate din sute de mosoare, învîrtite, în parte fiecare, într»un sens. Rîjneşte, vîntule, rîjneşte! Şi tu, Marine, fă pîrtie cu lopata de lemn prin dantelă şi zibelină.
             DE CRĂCIUN
   Vecinul meu, un căruţaş, are şapte copii, două vaci, trei cai şi o căruţă, cu care pleacă dimi» neaţa, goală, după muşterii. Seara, veselă, uneori căruţa se întoarce plină: cîteva furci de fîn, o dăsagă cu grăunţe, o ultimă ediţie de pîini calde, un colcovan de carne şi o sticlă cu vin, două.
   Dar aproape în fiece seară, căruţaşul mai aduce pe cîte cineva. Vine vorbind cu el, făcîndu»i descrierea situaţiei locului, prevenindud ce poate să<l aştepte şi atrăgînduâ de repetate ori luarea» aminte să fie cuminte, dacă vrea să trăiască aproape normal. Străinul din căruţă e întotdeauna un cîine, un căţel cules de pe stradă şi învelit în fin. Vecinul meu opreşte căruţa, vede cîinele, stă în faţa lui, determină diagnosticul suferinţei lui, se apropie încet şi»i zice:
   —  Vino cu nenea.
   Cîinele vine şi căruţaşul îl aduce acasă, în majoritatea cazurilor cîinele este un cîine aruncat, cum se zice la mahala, « din cauză » de rîie. Cedare a face! rîia se vindecă, şi un cîine mai mult la casa omului nu»i rău: cîinele poartă noroc. Vecinul nu are în ograda lui decît două» zeci şi trei de cîini din toate neamurile, — corci» turi, caricaturi, schiţe şi scheme de dulăi şi căţe» landri: un depou. Şi proprietarul cîinilor îi dăruieşte oricui cere, cu condiţia bine stabilită
să se poarte bine cu ei. Depoul se complectează şi se primeneşte continuu.
   Nevasta vecinului, în permanenţă grea şi pre< zintînd o graviditate neobişnuit de voluminoasă, îl mustră de fiece cîine nou, şi a doua zi se obişnuieşte. Consiliul de familie al copiilor face botezul, cu nume alese aşa încît să nu se înşele auzul colecţiei şi să nu dea loc la confuzii, cînd un copil vrea să strige un cîine anumit. Vecinul se împacă binevoitor cu mustrările soţiei şi încheie dialogul, care se petrece şi la venirea neîntreruptă a copiilor, cu vorbele : « Unde mănîncă cinci mai mănîncă unul ». Singurele cuvinte care îl supără, pentru cîini, este « jigodie », şi pentru prunci « broască », — şi supărarea lui e adîncă : vecinul se întoarce cu spatele şi tace mîhnit, cu lingura în fasole.
   S<a întîmplat însă că vecinul căruţaş are şi copii şi cîini deopotrivă de buni; adică, să deose» bim: copiii sînt buni pentru că sînt într/adevăr buni, iar cîinii sînt buni pentru că sînt răi... în satul nostru întreg, populat cu cîteva sute de cîini, nici unul nu se poate împotrivi cîinelui şchiop, o jivină neagră, cu unul din picioarele din faţă pe jumătate mai lung decît părechea lui. îndrăzneţ şi rapid, el atacă deodată cu toate răcne< tele lui şi, fugind în trei picioare ca altul în opt, el îşi duce piciorul înţepenit şi lung ca o cîrjă luată subsuoară.
   Vecinul nu mai dăduse pe la mine de multă vreme. Mă vedeam cu el în treacătul căruţei, el salutînd cu pălăria, şi eu întrebîndu<l : « Bine ? », şi el răspunzînd : « Mulţumesc lui Dumnezeu ». L<am găsit în ajunul Crăciunului la uşă, cu căciula în mînă, în mijlocul unei zăpezi de o frăgezime şi frumuseţe uimitoare.
   —  Ce vînt te aduce ? ham întrebat.
   —  Ca omul! mi<a răspuns.
304
 —     Întîi pune<ţi căciula, i<am spus. Văd cămcepi să cheleşti şi nu<i bine să stai în frig cu căpăţîna goală.
 Vecinul zise:
 —     Aşa e, şi<şi puse căciula. Nu ştiu de unde să încep, adaose vecinul, îngîndurat.
 —     Fă şi dumneata ca mine, cînd n<am ce scrie şi scriu.
 —     Păi, cu dumneata este altceva! răspunse că» ruţaşul, confirmîndu<se cu un rîs care ar fi repre< zintat opinia unui al treilea.
 —     Tot un căruţaş, îi zisei. Numai că de alte mărfuri.
 —     Pe dracu ! Ce, parcă nu ştiu eu 1 hotărî vecinul.
 —     N*ei fi venit la mine să facem literatură, îi zisei. Hai spune!
 El dete să<şi scoată iarăş căciula, ca o intro< ducere la subiect.
 —   Căciula ne<am hotărît să stea în cap, zisei.
 Zi!
 —     Să vedeţi, zise el, apucat de o necesitate de plural.. . Am să vă spui ceva...
 —     Bunînţeles, i<am răspuns. Că altfel nu veneai la mine.
 —   Ceva personal! preciză vecinul căruţaş.
 —     Spune ceva personal! îi răspunsei, şi el se apropiè mai mult de mine şi nu spuse nimic.
 Am înţeles că « personal » însemna că nu putem vorbi în curte. îl stingherea, pesemne, cîinele meu, un ciobănesc măreţ, irezistibil, în război cu cîinele lui, şi care, printno miro* sire insistentă împrejurul căruţaşului, prevedea o izbucnire.
 —   Haidem în casă, îi zisei.
 •— Sînt cam murdar, zise căruţaşul, cu cizmele de o puritate albă, înfăşurate în zăpadă, ca şi cum s*ar fi născut cu picioarele de porţelan.
305
  —   De la Dumnezeu, zisei. Nusi nimic.
  —   Ei, ce e? îi zisei în cămara scării.
  —    Ce să fie? răspunse vecinul. Bine?... Şi se gîndea, făcînd, fără să vrea, stil: Vin de la nevastă...
  —   Cum de la nevastă?...
  —   Păi, nuîi acasă...
  —   Nu pricep !... zisei, speriat de un gînd.
  •— E la spital.
  —   La spital?!... mă mirai consternat.
  —    Dar nu<i aşa rău, cum aţi crezutără, zise vecinul, încurcat întrmn optativ de nuanţe... Am să dau nişte parale, şi de! acum, în preajma sărbătorilor... Aş vrea să fiu scutit...
  —   Cui să dai nişte parale?...
  —   Nu v»am spus ? Spitalului.
  —   Nu mi<ai spus... Vrei să fii scutit de taxe?
  —   Uite, nu ştiam să spui vorba asta. De tâxi.
  —   A fost operaţie ? am întrebat ezitînd.
  —   A fost...
  Cuvîntul operaţie simţii că nu era înţeles...
  —   A fost tăiată ?
  —    Păi, de ce să fie tăiată ? zise vecinul, uitîndu*se cercetător în ochii mei.
  —    Zic şi eu aşa... Mă omule, îl întreb hotărît, e la spital nevasta dumitale, ori nu e la spital?
  —    Aş mai fi venit la dumneavoastră, dacă nu era la spital? zise logic vecinul.
  El tăcea. Nu ştiam cum să ocolesc întrebarea relativ la afecţiunea de care suferea femeia, ca să nud contrariez. Mă uitam la el. Figura lui fără expresie nu mă ajuta deloc. « Hai s«o iau de;a dreptul », îmi zisei.
  •— Dar de ce suferă soţia dumitale ? îl întrebai.
  Mă aşteptam săd văd izbucnind în lacrimi.
  —   Nu suferă de nimic, răspunse căruţaşul.
  Vecinul mi se păru nebun.
306
 —  Ziceai că vrei să/mi vorbeşti personal, zisei.
 —  Vă vorbesc personal, zise vecinul.
 —     Ce fel de personal? îl întrebai. Că nu/mi spui nimic.
 El mă pironi cu ochii, nedumerit.
 —  V<am spus personal! zise căruţaşul.
 —• Ce mi/ai spus, omule ?
 —     V/am spus, să nu mişc din loc, personal, zise căruţaşul, că a făcut doi copii. . . Un băiat şi/o fată. . .
 —  Să/ţi trăiască, vecine! oftai, în sfîrşit liberat.
 —     Şi/ai dumneavoastră! zise el, mulţumit deo/ dată. Ziceam că dacă aţi pune o vorbă la domn’ doctor, că ştiu că vă e rudă. . . să nu mai plătesc. . . Diseară o iau acasă cu căruţa. .. şi/i aduc pe toţi. . .
 —     Bine, dragă vecine. Mă/mbrac şi mă duc la doctor numaidecît. . . Dar şapte cu doi face nouă, îi zisei.
 —     Sărut mîna, răspunse căruţaşul, adresîndmse scutirii de taxe. Ce mi<am zis? zise el învîrtindu<şi căciula. Unde mănîncă şapte mai mănîncă doi. . .
OEUFS À LA COQUE
   Dacă te»am mîncat cincizeci de ani cu linguriţa din coaja ta scobită, nu însemnează, Oule, că ţi*ai pierdut metafizicul şi subiectivul.
   Să facem o fărîmă de anatomie şi să ne mirăm de gingâşa ta învelitoare de hîrtie minerală, căptuşită cu o foaie de trandafir. Nişte găini proaste dau la lumină, fără fanfaronadă, capo» dopera cotidiană, pe care nici o tehnică, nici un talent şi nici o ştiinţă nu4 pot nici încerca. Dacă ar lipsi cotcodăcirea de la urmă, cu care strigă în univers găina că a făcut un ou, mira» colul s<ar petrece necunoscut.
   Oul S'-a. făcut, ca şi soarele şi floarea, în igno< ranţă şi onestitate, departe de regulamente şi puncte de vedere şi fără să aibă nevoie să fie măcar descoperit. Subt o stivă de bîme, găina şi*a pus ouăle cîte unul, şi, într»o zi, Paraschiva scoate din groapă cincisprezece şi le aduce în coşul aşternut cu o batistă albă. Avem tablouri, statuete şi gravuri în culori, semnate cu nume ilustre, dar coşul cu ouă anonime, aşezat pe vellnţa mesei, e mai frumos. Desenul lui fără greş e mai pur decît al lui Ingres. Umblămcet, că se sparge!
   Contimporan cu Babilonul, cu Fenicia şi cu Praxitel, oul durează, cînd toate pietrele lor s»au învechit, tot atît de fragil, — şi proas* păt...
308
   Pe dulapurile noastre, în străchinile de pămînt, stau în lumină mere şi ouă, — rumene merele, palidem alb ouăle. Şi încă nu neiam deprins să gîndim şi să credem ce zicem. Le ouă cu adevărat găina, proasta din hambar, fugărită pe bălegare de un cocoş ca orişice cocoş?
               BURSUC
   A venit şi el să mă latre, zdrenţuros şi încîlcit în paie. Caricatură corcită, din zece dulăi, aduşi din zece părţi, de mirés. în căpăţîna lui de cretin clipesc ochii mici ai unui cîine cîrn. Labele din faţă, de patru ori mai groase ca finele picioare dindărăt, aparţin unui tată care n»a dat nimic din fiinţa lui cozii, tăiată de natură scurt. Pieptul lupului se cîntăreşte cu şoldul ogarului. Are şi patru voci deosebite în lătratul lui împrumutat, şi a cincea şopteşte: vocea inimii lui, adevărată, cu care mă recunoaşte, după ce m<a lătrat.
   îi pare rău, oftează şi se încurcă prin ciubo; tele mele, ca să mă întîrzieze şi să se poată explica mai pemdelete. Era săd calc: stîngaci şi greoi, s<a răsturnat pe spate şi era să rămîie aşa, ca săd mîngîi pe singura întindere de piele curată din zeghea Iui flocoasă. Dar a băgat de seamă că nu e vreme de glume şi, cocoloşit ca o perină, s<a sculat de jos, şoldiu şi diagonal, ca şi cum ar porni cu două singure picioare.
   M<a prins şi mă ţine cu dinţii de geamantan. Şi se uită la căciula mea. îmi dă drumul şi o latră. L<a păcălit căciula de oaie, cu care nu m<a mai văzut niciodată. Pe trecători îi latră întîi după căciulă. îl supără moţul. înţeleg şi turtesc căciula. E mulţumit.
   Cine ştie ce fel de cîine ai să ieşi! Te<am păstrat cînd îţi era părul creţ şi făptura ca o tărtacă.
310
Acum, te»ai lungit şi te faci. Spinarea ana» poda, grumazul strîmb, botul mic, încheie» turile cotonoage, o ureche îndărăt, o ureche înnainte, ochii nişte mărgele caraghioase. Fugi, monstrule, şi ascunde»te în paiele de unde ai venit !
   Socotind că»i stă bine să cînte, el a scos a şasea voce din beregată şi a dat un chiot nou; Bursuc experimentează, ca un fabricant de trompete de mucava, sonorităţile gîtlejului, contradictorii şi hibride, cu o notă mai sus decît trebuieşte.
   Şi după ce m»am scăpat de el cum am putut, Bursuc îşi caută de lucru. Se gîndeşte la ceva şi muşcă de jos. Şi mănîncă zăpadă.
   O să»i răcească toate coardele vocale şi o să ră» guşească.
          O ZI DE OPTIMISM
   Tocmai soarele ce trebuie aşternutului alb al zăpezii, pe care îl înveleşte, candid şi fraged, cu altă vellnţă, de aur. Aznoapte secera lunii a stră< lucit lîngă luceafăr, întrmn cer de senină catifea albastră, şi azi mă întîmpină lumina pomilor prin zăbrele. Ramurile se joacă de*a mingea cu vrăbiile sure şi cu sticleţii. Niciodată haina acestor fluturi de iarnă, purtată cu o zvîcnire cochetă de coadă, nu a fost mai curată şi ciripitul mai cristalin.
   Se ţin după mine de<a lungul drumului grădinii stoluri de păsăruici muzicale. Pogoară şi fug, se strîng şi se desfac şi se întorc mai departe. Toate se reped să<mi spuie ceva, şi porneşte graiul lor odată, de nu mai înţeleg nimic.
   —   Ce vreţi, fetele mele?
   Fug.^
   —     Cînd o să viu la prînz, să mă aşteptaţi. La unu şi jumătate sînt acasă, negreşit, şi o să vă dea tata mălai... Tu, mîţă albă, fină şi elegantă ca o lebădă, să nu*mi mănînci vreo vrabie, că mă supăr şi nu te mai las să dormi pe cărţile mele. Da, da, nu te uita aşa la mine. închideri ochii de aur, ca să plec liniştit.
   Fetiţa din drum se grăbeşte să ajungă acasă cu o pîine mare în braţe, şi ea albă ca mîţa şi ca zăpada şi cu coaja de lustru. Puful de miez a ieşit ca dintr/o perină spartă, pe o gaură ruptă.
312
 —     Du<te mai iute acasă, că o mănînci pe toată pe drum...
 O femeie tînără şi frumoasă îmi iese înnainte cu două căldări grele de apă limpede, de ar< gint, — şi rîde că nu a vărsat din ele nici o picătură. De cum ùar cădea pe ciorapi, stropul de apă i*ar ajunge pînăm vîrful tîrligilor, îngheţat întrso boabă de mărgăritar.
 •— Să trăieşti, vecină, că mùai ieşit cu plin.
 —  Să<ţi ajute Dumnezeu!
 O cheamă Smaranda.
           O PASĂRE NOUĂ
   Fiecare grădină are pasările ei, şi se cunosc, pasările cu pomii, cu sentimentul patriotismului de patrie mică. Monumente: stîlpii cablului de lumină, coteţul porumbieilor, unde pasările minu> scule, vrăbiile limbute, sticleţii şi scatiii gălbiori se întîlnesc la orz şi porumb, cafeneaua lor ma* tinală. Intrarea: pe gaură, —şi tot pe acolo ieşirea cu guşa plină.
   Vara şi iama, raţele rîd în hohote mari. Au şi de ce. Marţial, curcanul se desface pe dinaintea lor arătos, şi, umflat peste măsură, cînd crede că atinge apogeul formei de tambur/major, face pasul rigid şi trece ritmic pe subt frînghia de rufe, înfăşurat în eghileţi.
   « Ce caraghios! », trebuie să zică vrăbiile din vişinul degerat, în care au crescut mii de cartofi, mutaţi dintrmn vişin întroitul. « Dar e băiat bun! », a răspuns găina pe lîngă el, confidenta lui. « Ceea ce*mi place la oamenii ăştia, vorbeşte ograda cu o aluzie la noi, este că nu ne mănîncă. » întrodevăr, noi ne hrănim, ca şi ea, cu orz şi porumb, şi tovărăşia s*a închegat.
   « Fetele mamii! », strigă Paraschiva. Vrăbiile vin de pretutindeni, porumbieii, găinele, raţele, curcile, şi ea nu se mai vede din ele. Paraschiva e pentru ele « cucoana cu capotul roşu ». Ea ştie să vorbească păsăreşte, şi*i sînt orăteniile atît de supuse, încît însuş curcanul cloceşte,
314
primăvara, pentru ea, treizeci şi cinci de ouă, numai ca să<i facă plăcere.
   Grădina de zăpadă, gîştele şi gospodina sînt stupefiate. S<a ivit o pasăre nouă în pomi, o pasăre nemaivăzută, mare, corsetată elegant şi prietenoasă. Se fuduleşte prin crăcile apropiate de casă, ca în oglindă. îşi face unghiile, ciocul, îşi drege cravata, jartiera, îşi strînge fustele, joacă un pas de polcă şi unul de vals.
   —  Mînca<o<ar mama, e fată!
   Nu te mănîncă nimeni, fii liniştită, pasăre din cer. Aşa vine vorba inimii, pe la noi. Mama vrea să te pupe.
DARUL DE ZIUA TA
   Te<ai obişnuit cu ziua ta, poete, repetată zeci de ani. Ea nu are măcar meritul să iasă singură în calendar şi să pară că orînduieşte săptămîna. După ce s<au isprăvit toate sărbătorile iernii, iată<o venind în coadă, ca un soldat îmbătrînit, ros la picioare de bocanci şi cu spinarea jupuită de o raniţă grea. Oaspeţii s»au sculat de la toate mesele, scaunele sînt singuratece, paharele răstur* nate şi damigenele culcate. Tocmai cînd vine mătura să cureţe, te iveşti şi tu, sfinte, de ziua lui. Nu mai e de mîncat şi de băut nimic, după nici un tarif.
   Ar fi putut sări să te întîmpine lăutarii, cu un hohot de unelte, şi un ţigan cu mustăţile rase nemţeşte, pînă la nas, care stă frumos pe două virgule de păr, ţitar fi cîntat, şoptite la urechea legănată, măscările boiereşti bîzîite pe cobză. Ah! lăutarii dormeau cu gura căscată pe scaunele din colţul sobei, alături de contrabasul monumental ca un catafalc. S*a isprăvit, s*a făcut şi plata şi s*au împărţit şi toate bacşişurile.
   Veneai, poate, de la bal, în costumul, cam decolorat de romantism, al naivului tău predece* sor, fardat cu pudră ieftină, sprîncenat şi cu bu* zele boite. Mandolina spînzura de o panglică pe cămaşa de mătase, largă, cu pufuri de ciucure, prinse de la roata gulerului de organtin, pe piept, pînă la ultimul bumb. Erai în pantaloni
316
subţiri, de atlaz, şi în pantofi de piele de mînuşi,
—   şi fără umbrelă, Pierrot! ud leoarcă de ziua ta, şi pribeag. Cu scripcarul şi cu muscalagiul glasul coardelor s»ar fi înţeles, dacă nu dormeau, sătui şi beţi de splendorile zilelor celorlalte, care o luaseră sfîntului tău înnainte. Aşa a fost aşezată ziua ta, că în ceasul în care soseşte, se pregătesc şi oamenii să se întoarcă la muncă» pentru că toate sărbătorile s*au isprăvit. Urlă răgetul uzinei şi toacă vioi ciocanul de fier. Stelele de beteală au căzut din pomul Crăciunului, jucăriile s*au stricat, sau veştejit sorcovele, şi sărbătoriţii zilelor petrecute s*au ales, de la Craii veniţi din Răsărit şi aducători de cadouri, cu o cutie de buzunar cu bicarbonat.
   Ai fi cîntat, de bună seamă, subt un balcon, chiar la vîrsta tîmplelor tale albe, deghizat în lunatec şi în amorez. Tichia de catifea şi suli» manul puteau să înşele ochii strecuraţi prin reţeaua perdelelor către cîntăreţul de jos. Inima lui e spumantă şi harurile impetuoase ale tine» reţii i*au rămas credincioase.
   Nu, poete! Ai aflat, parcă în treacăt, şi ai stat acasă. Poetul nu mai străbate oceanul în costum de carnaval, călare pe un catarg: s*a isprăvit şi acest poet. El stă pe teren, înconjurat de o familie, careţi zice « Tată », ca pe uscat, lîngă o nevastă care à zice « Mă », ca în agricul* tură, şi se uităm sus, de unde pogoară porum* bieii luminii şi presimţirile, printre şuri şi glugi de coceni. Miile de ciori au trecut peste casa lui, fugărite de mirosul gheţarilor, porniţi din pustietăţile reci şi împinşi de vînturi. Dezo* lanţul lor ţipăt de primejdie şi izgoană a durat toată ziua, şi vahvîrtejul părea că nu mai sfirşeşte niciodată. Ca şi cum ardeau pădurile lumii şi se răzvrătiseră vîrtejurile de zguri şi cenuşă, flocoştina funinginii se vărsa din zările de miază»
317
noapte, în furtuni de petice negre. Deasupra zilei tale, poete, trecea întunericul sfişiat, către noaptea de apoi.
   Tu te<ai primenit de ziua ta, ca un ţăran care şi<a pus de gînd să fie alb de ziua lui şi proaspăt, ţi*ai aprins luleaua şi te»ai hotărît să<ţi sărbătoreşti sfintul în felul tău, pe cîmp, vor< bind cu buruienile şi vrăbiile, care ştiu mai multe decît privighetoarea, scormonind pămîntul cu băţul şi întorcîndu<te la masa prînzului, ca să ospătezi cu ai tăi şi să bei o ulcea de vin.
   —     Nimeni nu şi<a adus aminte de mine ? ai întrebat, poete.
   —   Afară de noi, au zis copiii.
   —   Mai e nevoie de cineva? a întrebat nevasta.
   Nu e nevoie de nimeni, te»ai gîndit.
   —     Dar parcă era mai bine să împărţim pîinea noastră de azi şi cu alţii, ai zis.
   Ai pus zece bliduri, zece linguri şi zece pahare, pe masa lungă, pentru cine o să poftească să vie şi nu a venit.
   —     Să le lăsăm toată noaptea puse, ai zis : înspre ziuă or să treacă şi pe la noi Fecioarele cele fără undelemn în candele. Să rămîie casa deschisă. Ele or să intre în vîrful picioarelor desculţe, să<şi astîmpere foamea. Şi lampa aprinsă.
   Cînd teiai ridicat de la masă, a zgîriat o labă la uşe, în miezul zilei.
   —   Au mîncat cîinii ? ai întrebat.
   Cîinii mîncaseră mai devreme. Păruse laba mare, gospodărească, a lui Bursuc.
   Ai dat uşa de părete şi sta arătat un cîine, dar un cîine străin. Roşu, cum nu era nici unul roşu în tot ţinutul, şi un neam nemaicunoscut: mare şi zvelt, grumazul lui semăna cu 7 şi cu 2, şi spinarea, încovoiată la mijloc şi ridicată neted
 318
 pe şolduri, amintea litera S răsturnată. Picioarele, înnalte şi subţiate după tipare alese, aveau un răspuns în prelungirea de tulpină moale a cozii, şi cîinele era ca un şarpe devenit căprior. Uitătura lui, mai presus de frumuseţea mărginirilor trupu* lui, era mai ales ciudată, gălbuie şi aţintită ca spre un ţel şi spre o săvîrşire, în ochii tăi. Cîinele veni de»a dreptul la tine, alăturîndu»şi obrazul de mijlocul tău, unde îi ajungea capul, şi ţi se culcă la picioare, uitîndu<se numai în ochii tăi. Ai înţeles numaidecît că de unde, de neunde, el a venit pentru totdeauna.
   Ochii lui turburară cu deosebire, lumina lor nu*ţi părea neştiută. O mai văzuseşi, nu<ţi amin» teai unde, în muşeţel, în steaua cerului sau, noaptea, în fulgerul iazului. Era totuş o cău* tătură pe vremuri familiară. Ai căutat a cui era, judecind, apropiind, împărechind. Ducîndud la pipă, ai rămas cu chibritul aprins în aer, pînă ce te*a fript şi ţi<a căzut din degete.
   E de necrezut! ţi«ai zis.
   Ai strîns din pleoape, voind să*ţi fugă gîndul, şi ţi le*ai deschis, voind parcă să chemi gîndul înnapoi. Ochii tăi uimiţi se închideau, se deschi* deau, ca mîna unui prunc în leagăn, care s<ar fi jucat cu un fulg de păpădie, încercînd săd prindă şi, fiind aproape prins, săd scape. Ochii cîinelui erau ca ochii lui Iisus Hristos, în timpul minunii din Cana<Galileea şi cînd a sculat pe fata lui Iair...
   Se petrecuse unul din acele lucruri de presim* ţire şi bănuială, de tresărire a pietrii, şi de întoar* cere a unei rădăcini, sucită întrmn pămînt al simţirii, lucruri ivite de scăpărarea îndată stinsă a tainelor grele, pe neaşteptate. Te simţişi de ziua ta obosit...
   —     E darul meu de ziua mea, ai zis, mîngîind cîinele lin. Ia uitaţi>vă la giuvaerele astea. Ochii
319
ăştia nu se poate să nu poarte sufletul cuiva de mai departe. Cîinele ăsta n*a venit singur, a fost trimis... Mi ha trimis aici de#a dreptul, de ziua mea.
   Şi ţuai zis că poate cu poeţii se petrece oarece de felul licăririlor, scrise cu pensula de aur pe icoane, din jurul capetelor evangheliştilor, care au luat vorbele din văzduh şi le*au pus în carte. Şi ţi#ai chemat cîinele Ion Botezătorul.
               HAIHUI
   Dacă entomologistul Fabre nu era silit să trăiască la ţară, învăţător la Sérignan, astăzi am avea o ştiinţă mai puţin. Atîta pagubă! ar putea să răspundă cititorul, nu fără oarecare dreptate, admiţînd că omul perfect ignorant, cinstit igno> rant, total şi divin ignorant, e cel mai aproape de adevărul în sine. Dar decît imaginaţia igno» ranţei, fară care nu poate dura nici ignoranţa, ştiinţa pare şi mai autentică şi mai frumoasă, viaţa întrecînd în fantastica ei varietate toate imaginaţiile, şi geniale, adunate laolaltă.
   în multul timp liber de la mica lui catedră dintrmn sat catolic din Midi, în lipsa modelelor mari şi exotice, care pe naturalişti, ca şi pe pictori, îi fac să zugrăvească leul, pantera, elefantul, crocodilul, gazela, hiena în cuşca zăbrelită, Fabre şi<a mulţumit curiozitatea de om neliniştit cu ce avea la îndemînă peste drum de şcoala primară: un maidan cu tot soiul de lighioane minuscule, dispreţuite de Academie, de doctorii în multe şi de către orice savant cu demnitatea integrală, învăţătorul s<a întins în ţărînă patruzeci de ani. Au ieşit din ţărînă zece cărţi neasemuite, cu un singur cititor timp de mulţi ani de zile, editorul, mi se pare Delagrave. Am uitat. Primul volum care a cunoscut acum patruzeci şi şapte de ani un cititor şi în România, mi<a fost furat. Editorul a ţinut ani îndelungaţi depozitul celor zece volume
321
în pod, cu o grijă religioasă, admirator fervent al întemeietorului Entomologiei, — vîndute prin izbucnire subită într/o singură zi.
   Fără Fabre nu s*ar fi ştiut nimic despre lumea insectelor, atît de asemănătoare subiectiv cu a oamenilor civilizaţi. O enormă cantitate de cuno* ştinţe ne*ar fi. rămas interzise. Cine şi*ar fi închi* puit cu imaginaţia că femela unor anumite gîn» gănii îşi mănîncă masculul, după desfătarea nup» ţială ? Şi ar fi crezut cineva că furnicile se hrănesc cu lumină?. ..
   De altfel, tot omul, cu sau fără publicitate, poartă în el un embrion de cîte ceva ştiinţific în stare de poezie, botanist, mineralog sau na< turalist, şi îndată ce o apucă prin buruieni şi mărăcini, lîngă iaz, în zăvoi, în pădure, dezlegat de biurouri, de arhive, de clinici, de a< teliere, de redacţii, se trezesc în surtucul lui un observator pe viu şi o mare părere de rău.
   Un prieten îmi scrie, dintrmn cătun depărtat, că a descoperit un lucru nemaivăzut: pichera, bibilica! Surmenat de o inginerie meticuloasă, ostenit de maşini, de proiecte, de rapoarte, el nu ştia că există în natură o pasăre aşa de bizară, asemănătoare cu o broască>ţestoasă întraripată. Pe un trup masiv şi elegant stă agăţată caricatura unui gîtlej ca un cîrlig, terminat cu un cap grotesc; două barbete de carne trandafirie, spînzurate de gura ciocului, şi un corn de os în creştet, copiat după rinocer. După fizionomie, pasărea pare sceptică şi scîrbită. Auzind<o cum protestează toată ziua împotriva forţelor creatoare de viaţă, cărora le displace invectiva bibilicii, un sătean bar fi spus că ea strigă: «Păcat! păcat! », ceea ce ar însemna parcă şi la ea o părere de rău că viaţa nu i<a fost izbutită mai bine. Păcat că Dumnei zeu a fost distrat. Păcat că nu e mălai. Păcat că
322
nu e apă. Şi n»ar fi chiar foarte grav, pentru că ce*i păcat poate să se mai schimbe.
 Pichera spune cu totul altceva. înţelepciunea ei injurioasă spurcă dintrmn cuvînt sintetic cmnia visibilia et invisibilia in saecula saeculcrum.
                     APRIL
   O zi de primăvară face o cronică, notată pe<o foaie de calendar, dacă un urcior cu flori de Luchian face o monografie.
   După străbaterea unui tunel de o sută optzeci de zile, e aci, la noi, întreagă, imobilă şi albastră, în fereastra spoită cu bidineaua de aur. Franca» mente, fără nici un semn de reticenţă, Arhanghelul cu coiful de foc a trecut de partea noastră, a celor ce ham aşteptat la toate întîlnirile pierdute, şi care, acum, cînd spintecă văzduhul, nu ne
[>utem uita în ochii lui de fulger, fără să ne fugă umina ochilor noştri.
   Toate tablourile şi pinacotecile din toată lumea ni s>au adunat la ferestre, pe toate zările trezite departe. Moş scula pe nişte picioare lungi şi sînt sigur că aş zări toate cerurile frămîntate de ape şi talazele jucînduîse cu ciucurii hlamidei lui Dumnezeu, spînzurată în mare.
   Mă găsesc obligat de o politeţe idilică să<ţi prezint, sire Păianjene din prapurul de pe geam, pe domnii Pomii mei, care se plimbă cu mîinile la spate prin livadă. S<au oprit să asculte o şoaptă, o şoaptă cu o muzică mută, cîntată cu gura închisă, din pămînt, — şi morţii vor să se zmulgă din giulgii şi nu mai pot, — cîntată şi din tre< murul aerului, bătut de àripi de porumbiei. A trecut şi Duhul Sftnt pe deasupra casei şi s<a rotit de două ori.
324
   Poftiţi. . . majestatea sa Nucul, voievozii Cireşi, scutarii Vişini, alteţa şi luminăţia sa Plopul. Şi domniţele mici. S<au pregătit să le poarte, doamne* lor încă nesosite cu caleaşca, mantalele tîrîte cu broderiile pe iarbă nouă, domniţele de liliac violet şi alb. Bărbaţii au poposit aznoapte, descăle* caţi din herghelia de armăsari, de*a fuga, venită cu vîntul în alai de nechezuri.
   Dar domnii Pomi s<au şi schimbat. Ş*au ales, la o distanţă de cîţiva paşi, locul de liturghisire. La iarnă vor pleca din nou, nu ştiu pe unde, în zdrenţele sărăciei. Ca să*şi puie toate veştmintele arhiereşti, care se îmbracă pe rînd, cu cîte o ru* găciune de fiece strai şi cu o sărutare pe stihare, pe zvite, pe omofoare, ei îşi încearcă mînicerele, cusute cu mărgele de mărgăritar şi strînse la călcîiul pălmii cu şiret. Li se văd, în nuielele de mărgean, mărgăritarele, ieşite tiptil din ţîţîni şi muguri, crăpaţi ca boabele de porumb aruncatem jar, cu o floare. în zece ore, au îmbobocit toate crăcile şi s<au desfăcut.
   Domnii Pomi şi<au pierdut iute bărbăţia, între două priviri pe fereastră. Acum sînt nişte mire* se. . . Cine ştie ce se mai poate face şi desface de*acù peste alte zece ore! Evoluţiile trec prin epoci cu o grabă de o lună pe ceas. Iată, o clipă caişii au fost ca nişte candelabre cu mii de lumini. Basmul transformărilor nentrerupte a trăit şi se suprapun icoanele şi se confundă.
   Copilăria lui april, credulă şi lesne de amăgit, se iveşte pretutindeni cu un scîrlionţ pe sprînceană, cu un surîs şim ghimpi. Au dat şi subsuorile spinilor o încolţire, întrmn vîrf de pensulă minia* turală, verde. Şi pintenii roşcovului sălbatec, îmbrăcat în ţăpoaie, surîd. Şî rîd în hohote şi raţele, nevestele late, pornite la drum pe o linie strîmbă, de tot ce văd că se petrece întrmn Paradis în desfăşurare, la care ele nu sînt în stare
                                                     325
 să contribuie cu nimic. Ouăle şi le leapădă în neştire, cu conştiinţa neroadă că le              defecă,  şi
 de bobocii de mătase,             pe careţi scoate pentru ele
 găina, sînt numai a treia parte răspunzătoare.
 Ai mai trăit un an, Coc6! Cui să<i mulţu< meşti că fereastra ţi             se împodobeşte iarăş     cu
 orizonturi inefabile şi           cu grădini?
MOARTE
   Am de cîteva zile, în grădină, un mormînt. N*am avut încă un mormînt atît de mare în grădină. Aveam numai morminte mici, pui, mîţe şi căţei, care au murit blajin lîngă noi.
   Morminte multe aveam de jurîmprejur, mai departe, în cimitirele de toată legea din regiune, unde sălăşluiesc. Unele din ele, multe din ele noaptea, s«au strecurat pînă la mine, ca un abur ca nişte fantome lipite de pămînt, căutînd mîn< gîierea unei inimi care în ceasul morţii definitive le*a lipsit. Multe dîre de sînge şi adieri de suspin se desluşesc prin întunericul tăcut dintre inima mea şi morminte.
   Îmi aduc aminte cîţi morţi au tras de clopotul din poarta schitului meu, noaptea, împleticiţi la zăbrele, fără să pot să le dau ajutor. Aş vrea să strig pînă la Dumnezeu. Glasul mi<e mut.
   Grădina mea ştie totuş ce<i moartea. Ştiu pomii, ştiu pasările din cuiburi. Acum doi ani, focul de sus, purtat prin cer, a căzut de cîteva ori peste noi, peste grădină. înfloriseră caişii...
   Din ramurile lor am descurcat şuviţele de păr, negre şi bălaie, ale femeilor ucise, risipite şi zburate bucăţi peste grădina mea. Cîteva sute de sicrie de scîndură goală adunau, în ziua Paştilor, ghemotoacele însîngerate ale foştilor oameni, pulve* rizaţi de bombe în preajma mea. Din trei vecini, prinşi de o explozie laolaltă, am strîns din grădină,
pentru înmormîntare şi slujbă, cu fraţii şi copiii morţilor, din iarbă, în două zile, două kilograme de bucăţele. Căutam în vie şi în trifoi. Unde se zărea o muscă, mirosea o farîmă de carne. Un an întreg şi o vară, grebla mai scotea, pe dinţi, ţăndări de om din crăiţe şi crini.
   Şi mai erau miile şi miile de morţi din vastul cuprins al marelui război. Armata şi populaţia cădeau în fiecare oră. Vaierul lor ajungea pînă în grădină, şi auzeam lacrimile celor ce rămîneau să/i plîngă. Omul e rău în două feluri: cînd urăşte şi cînd ucide ca să ucidă.
   Totuş grădina, care/şi aminteşte atîta spaimă, atîta suferinţă şi atîta jertfă de/a surda, zice în gîndul ei, laolaltă cu arborii, cu vrăbiile, cu florile şi cu porumbieii, că atunci a fost o tragedie, o calamitate împărtăşită de toţi, şi buni şi ne/buni. Intre oameni se iscă furtunile, ciclonul, uraganele oarbe, cutremurele şi fatalitatea fenomenelor din natură. Din ocean, din glob şi din junglă. A fost război, spun privighetorile din grădină, şi nu mai e război, acum, la moartea cîinelui nostru.
   Moartea e şi ea îndoită, într/adevăr: moartea în luptă şi moartea fără apărare şi atac.
   Cu capul lui frumos, ridicat în văzduhul ars, cîinele meu asculta cu urechile lui mari, ciulite, cum înnotau venind corăbiile zburătoare. Ochii: lui interogau lumina. Puternic şi viteaz, curajul lui se temea de primejdia nevăzută. Platoşa largă a pieptului nu ştia să o înfrunte. Maxilarele lui de oţel, drugii labelor lui viguroase, bărbăţia lui teafără, care nu da niciodată înnapoi, îşi simţeau neputinţa.
   Odată s»a întors acasă după zece zile, rănit de schije şi tîrîndu/se, cine ştie de unde, pînă/n grădina lui. «A venit Baciu! », au strigat copiii, dezolaţi de lipsa cîinelui iubit. Intre bombardamente, încet, încet, vindecat cu leacuri, l/am făcut iarăş
328
voinic. Războiul nu l<a ucis, ci pacea. Poate că otrava unui scelerat al drepturilor omului cu cartelă.
   Mormîntul din grădină mă obsedează. Nu mă pot învăţa cu acest mormînt şi cu această moarte. Ea întrece trista mea filosofie. Ne gîndim în gospodărie numai la mormîntul din grădină, tăcuţi în jurul mesei de cină, tresărind de cîte ori căutăturile noastre se întîlnesc. Eu rămîn cu creionul în gol. Paraschivei i se opreşte acul în cîrpeală. Miţura stă cu pensula în aer. Baruţu oftează. Ne ascundem. Ne îndemnăm unii pe alţii să nu ne mai gîndim la el, săd uităm... Citim o carte: nu putem citi. Povestim: povestirea tace. Punem muzică: nu ne place. Nu ne mai place nimic. Ne gîndim la mormînt.
   Ni se pare că acest mormînt nu va fi uitat niciodată.
EMOŢII
  O lună de zile a jucat în văzduh toată grădina, din mii de fluturi albi. Ca să ne păstrăm satis* fâcţia că s*au ivit, ca orele, din nimic, ne prefacem a nu şti că fluturii de azi sînt omizile de ieri, care veneau prin aer, spînzurate de un fir de mătase purtat de adieri, şi închidem ochii asupra seriilor de preschimbări ale ciudatului fenomen: viermele înger.
  Aducerea aminte a felului cum tîrîtoarea se face zburător şi zburătoarea decade, ne<ar dezgusta, ca descrierea fiziologică a maternităţii în timpul unei idile la lună, cu ecoul unui tremur de corzi de harpă sau un suspin de orgă, auzit din depăr* tări. Vrem fluturi, şi fluturii iată»i în hore, dansînd un balet în piersici şi pruni.
  Parcă ar fi înflorit aznoapte, fecundată de stele reci, livada, şi parcă florile, desprinse din locul lor, ar pluti în ramuri, şovăind să plece sau să se întoarcă. Petalele pribegesc îmbătate de fericirea ridicării mai sus şi peste destin, peste pămînt şi crengi. Poezia e harul fiecărei gîze şi al fiecărui fir de iarbă pitit, şi o trăieşte cu exube* ranţă toată grădina. Valurile de trandafiri înneacă potecile cu belşugul ramurilor revărsate în toate părţile şi, scuturîndu*şi bogatele recolte, de zăpadă parfumată, înfloresc neîntrerupt, scuturate neîntre; rupt şi neîntrerupt aşternute în toată grădina. Nici un zgomot nu percepe auzul, la spectacolul
330
 ruperii delicate şi al risipirii, în mişcarea rozelor şi a fluturilor, ridicaţi ca din căderea impalpa; bilei desfoiri.
   De coada măturii, răzimatăm părete, s<a lipit ceva, ca o bucată de hîrtie. Ne punem ochelarii. Copiii ne;au luat*o înnainte şi au ţipat : « Cc splendoare! ». întnadevăr, prezenţa străinului c uimitoare. E un fluture mare, oprit acolo, pe mătura cu care s»au adunat virginalele petale în cîteva muşuroaie, pe cărări. Culoarea lui, nouă, pentru toată grădina, e o nuanţă palidă, de ivoriu pe catifea transparentă. S<a strîns toată lumea să salute cu o emoţie mistică imobilitatea nobilului vizitator, croit din cele mai suave cîrpe astrale. îl examinăm la ochelari şi lupă, ca săd descoperim caracteristicele misterioase. Ochii de argint şi aur lipsesc. Cucuvaia mică are capul bont şi nici o mustaţă detectoare, nici un fulg de sprinceană nu*i complică profilul, neted şi scurt. O simplicitate, redusă la triunghi, cum singur Dumnezeu se pricepe să dea, de* osibeşte perfecţiunea nemaipomenitei făpturi. Niciodată, nici unul din cei de faţă, de toate vîrstele şi din toate tărîmurile cele mai opuse, n*a mai văzut un exemplar al acestui miracol. Un . ştiinţific, care se găseşte din întîmplare printre noi, ar vrea săd străpungă cu acul şi săd păstreze în cutiile lui cu insecte. Cu o biciuşcă ham ars peste labele întinse către divina arătare.
   Biblioteca gospodăriei avînd şi cărţi de fluturi, neam dus să le căutăm.
   •— Adu Les Ravageurs de Fabre...
   Au venit şase cărţi. Le răsfoim, fiecare cîte una. . . Nimic!
   —  Adu Die Wunder der Natur.
   Patru volume groase... Nimic! Natura e mai tare, născoceşte şi facc necontenit.
331
   Cu nasul în fotografii, imagini şi picturi, a trecut o jumătate de oră. Nu mai e fluture! A plecat! Mătura stă singură şi proastă.
              FOAIE VERDE
   Dac/am mai stat cu el de vorbă despre caise, Cocô e rugat să mă ierte, cum iartă şi livezii că i le aduce proaspete în fiecare an, — şi dacă sînt bune la gust şi nu dau boala monotoniei, mingile de carne curată pot fi primite şi de hîrtie.
   Din punct de vedere al caracterului, pomul, e drept, o ia înnaintea scriitorului, căci oricînd te<ai duce la el, cu traista sau pălăria, îl găseşti neclintit din locul lui, şi el ştie să facă un singur fruct, însă dus la toate perfecţiunile, pe care şi le impune cu o disciplină surîzătoare şi severă. Poetul face şi caise şi pere şi moşmoane, unele după altele şi pe toate grămadă, la timp şi netimp.
            Astăvară la Crăciun Mîncam pere dintrmn prun Şi gutui dintrmn alun.
   Caişii nu ne<au înşelat niciodată, şi în scurta lor viaţă, concentrată, de zece ani, au dat numai şi numai caise, şi nemulţumiţi să le facă frumoase la arătare şi cu suc, învelite fiecare în piele de catifea, ca bărbia plină, cu zbenghiul gropiţei, a copilelor rumene şi bălane, le face şi multe ţi mari.
   Crăcile li se frîng de belşugul de aur, ţi coşurile, pe creştetul femeilor care le<au cules dinlăuntrul frunzelor adînci, ca din horbotele unei cămăşi,
133
se întorc pline cu vîrf, cîte douăsprezece coşuri, cîte un rînd de oltence cu fota întoarsă la brîu, pe subt bètele tivite cu mărgele albe.
   O singură dată caişii n<au răspuns la chemările soarelui portocaliu: anul trecut, — şi ei nu s<au putut ţine de cuvînt, din pricina altor înrudiri, din timpurile iernii, cu ghimpele de gheaţă şi cu gerul, care le/au strivit miezurile ca să le stîr; pească. Biruinţa de azi e grandioasă. Ia te uită: mii de pitici de*o şchioapă călăresc pe ramuri, jucîndu<se cu globurile purpurii, aruncatem sus şi prinse ritmic în mîini, cîte trei, şi iarăş aruncate şi prinse, încît par că mai mult plutesc şi sar decît ar sta să le vie rîndul...
   Poetul ţine la cîntecele lui, le adună, le apără şi le păstrează, că sună dulce, că vin răguşite. E mîndru că a strigat în pădure ca mierla sau că pe o vioară minusculă, cu o singură coardă cît firul de păinjeniş de subţire, a ţiuit peltic ca ţînţarul. Ah, Doamne, cîtă trufie pentru o fărîmă de pulbere de zvon, la bietul om! A lucit niţeluş. Cîte bijuterii, întno lacrimă de iarbă, nu scapără izlazul, şi de cîte comori nu străluceşte, mereu primenite în scînteiere şi culoare, şi mocirla, vărsată pe cîmpie ca o fiertură de mărgăritare şi zmarald! Ele trăiesc eternitatea într*o secundă. Nici nu trebuie mai mult, naivule, care îţi amăgeşti nerozia cu principii de durată şi posteritate.
   Ai văzut caisul, cum îşi aruncă fructele cu viermi, cele mai grase ? Ai văzut cum şi le leapădă şi pe toate celelalte, cînd Zamfira nu şi*a ridicat mîna goală pînă la ele, să le culeagă?
   A! ţi*a căzut mîneca înnapoi, Zamfiră, şi ţi s<a dezvelit subsuoara palidă, gătită cu un puf de păpădie neagră, bagă de seamă! Şi ţi*au căzut şi două caise în sîn: lasăde acolo!
UN AN
   Despletit de păinjenişul dimprejurul lui, con» deiul dă trei sute şaizeci de fire spirale, zi după zi, adunate pe lungime, ca pe fus, şi, de Paşti, îţi cureţi peniţa şi tocul pentru o altă nouă depănare de caier.
   A; trecut un an fără să4 bagi de seamă. Iată din nou liliacul legănîndu<şi, înflorit, panaşele violete, şi paharele galbene şi roşii pe tulpina verticală a tulipei. Ne descîntă zborul şovăitor al unei albine, nehotărîtă în care să intre.
   Cele două ciocănitoare ale grădinii s#au făcut şase pestriţe. Iată familia întreagă tăbărîtă cu ciocul ca un stilet pe coaja unui copac, ţipînd de foame. Ele nu vor să mănînce de#a gata, printre găini, firimiturile gospodăriei, şi refuză să se domesticească, dar gerul cumplit al iernii trecute a stîrpit furnicile şi omizile cuibărite în subsuorile arborilor cocoşaţi.
   Un ied alb necăjeşte capra roşie din drumul către casă. îi sare pe dinainte, dansează, o zbu« gheşte, se întoarce. E personajul vesel, şoltic şi naiv al peizajului dintre grădini.
   —     Putem sta niţel de vorbă pe şoptite ? că sîntem singuri. Ce<ai făcut un an de zile ? Xi<ai îm# plinit oare toată datoria între o Răstignire şi alta ?
   —     Ce datorie ar putea să aibă un zmîngălitor de hîrtie? Foaia e albă, cerneala e neagră, gîndul e cenuşiu şi de multe ori pana scrie cu ţărînă.
335
  —  Ai scris în fiecare zi. ..
  —  E adevărat, cîte puţin.
  —     De cîte ori ai minţit în trei sute şaizeci de zile? De cîte ori te<ai prefăcut?
  —     Eu? Niciodată! Aş admite că poate m/aş fi înşelat.
  —  N/ai avut invidie, duşmănie, lăcomie?
  —  Nu cunosc. Le sufăr de la alţii.
  —     Ai ajutat pe nevoiaşul de suflet, rămas fară nădejde ?
  —     După puterile mele puţine. încerc în toată ziua să scot din hîrtie un ghiocel, dar el nu încol/ ţeşte întotdeauna. Răsare şi cîte o urzică. . .
  —  îţi cercetezi cugetul din timp în timp?
  —     în fiecare seară, îngere, înnainte de culcare, trebuie să mă împac cu mine, cu oamenii şi cu steaua de deasupra casei. Ca să merit odihna şi ziua de mîine. Dacă am căzut fără voie în păcatul mîndriei şi al desfătării de sine, mă pedepsesc. Nu mai desfac aşternutul o săptămînă, şi priveghez.
               BASMUL
   Cîteodată, viaţa seamănă de<a bineleacu basmul. Dacă ar semăna totdeauna cu el nu ne<ar mai fi grije de nimic şi am trăi plutind ca pasările cerului şi aţipiţi în lumină ca floarea de crin. Cuvintele evanghelistului ar fi adevărate şi pentru oameni, nu numai pentru pasări şi plante.
   De la muncă miam întrebat: De ce moş osteni atît; întîi cu plugul, apoi cu brazda, sfărîmîndu<i cu călcîiul sapei bolovanii uscaţi? Mă bate un gînd, le«am spus boilor mei : ia să ne mai odihnim şi noi, că n«o fi foc. Uite, să<i tragem un pui de somn în rariştea asta, la umbră, şi dacă nejo apuca amurgul, bine; dacă ne<o apuca noaptea, şi mai bine, că dormim pînă mîine, o zi şi<o noapte. Să o mai închinăm naibii de strădanie, că tot nu ne înnavuţim. Şi dacă neiom îmbogăţi, ce folos! Ne opintim mai mult şi atîta tot.
   Am dejugat vitele şi le<am lăsat să pască fire de mătase şi fire de soare şi să bea apă albastră din izvorul dintre stejari. Şi m<am apucat să cînt, şi am cîntat din fluier pînă ce veni luceafarul colo, deasupra mea, spînzurat într»o frunză. Şi am scos din sîn tot felul de jucării, pietricele şi scoici, care erau slovele mele de socotit şi gîndit, că de cîte ori sare din plug cîte o fărîmă de piatră frumoasă, — am roşii, albastre, galbene şi verzui, — o iau, o spăl şi»o bag în sîn, unde mi se zbate inima şi se sfiieşte.
337
   Şi iată că pe înnoptate a ieşit venind încoa, din zare, fata mea cea zveltă, cu de*ale mîncării întrmn coş petrecut pe cot şi învelit cu ştergarul tărcat. Ea venea jucînduù mersul în fota lungă şi mărgelele la grumaz, şi cînta şi ea. Dar de jur< împrejurul ei, ce de lume! Ce de lume de gîze mişunate, care, în loc să zboare, o însoţeau umblînd ca porumbieii după mei, pe la picioare şi pe de lături, ca nişte cer de stele, pogorît pe cîmpie şi mergînd cu fata mea odată, unde le*o duce ea.
   Erau cărăbuşi dolofani, cu cîte unul şi două coarne, stoluri de viespi încondeiate cu o dungă de praf de muşeţel şi cu alta neagră, fluturi de toate feţele şi cu o faţă, fiecare aripă, albicioasă, şi alta cărămizie sau castanie; ochii le erau de jar de argint. Ei singuri nu puteau să meargă, ca să nu li se înnoade mustăţile cu spinii, şi zburau jos, ca o ceaţă palidă de rotunjimi de păpădie. Erau şi âripi, erau şi şopîrle şi şerpi încovoiaţi, zorindu*se să ajungă mai iute, ca nişte pîraie. Lipsea vrea una din jivinele şi zbură< toarele grădinilor? Nici una, nici helgea, nici vultùrul, împăcate toate sălbăteciunile, de parcă ar fi sunat înfrăţirea tuturora celor ce se gonesc unele pe altele şi se sfîşle. Greierii negri săreau cîte cinzeci deodată, izbucnind ca din cuiburi, şi, pe viori nevăzute, murmurau din coarde dulce şi ţînţarii, care nu mai ciupeau. Am auzit dintrmn cîrd de pe undeva şi cimpoaiele.
   Cîinele mi s*a ascuns dedesubtul căruţii, gloatele ssau apropiat de mine şi i<am spus copilei mele:
   —  Nu ştiu : visez, ori povestesc un basm ?
   —    Nu e nici vis, nici basm. Au venit să>ţi mulţumească si să te sărute, că vorbeşti de ele
    > > ' > frumos. . .