POEME
               ÎNTOARCERE
Copacul, vînt ui au venit de# aseară Şi cheamă gîndul istovit, afară:
Litfi dor de el, că nu se mai adună De multe nopţi, să umble împreuna.
Undezi, mătuşe, nud văzuşi?
Staţi să mă uit. V*aduc răspuns acuşi.
întreabă, gîndule, de tine
Vîntul pribeag şi pomul. Nu mi#e bine.
Ce să le spui? Ştiu eu ce să le spui?
Că gîndul, maică, nu mai e ai lui. . .
Spunere că m*au amăgit destul,
Că sînt de vînt, de drum şi de copaci sătul,
Că zac olog, mîrşâv şi amărît. . .
Ba nu!
Stai, nu te du.
Dă*mi cîrjile, dar prinde*mi tulpanul alb de gît Cu boldul lung de aur cu gămălie*albastră.
Şi dă*mi şi*o floare din ghiveciul din fereastră, Şi spunere că viu numaidecît,
                                                               141
          ZIUA ALBĂ
Zi albă, zi uşoară, de zăpadă.
Faţa de in se*aşterne sărutată Şi, proaspătă şi nouă, s*a întins Cu fluturii din ceruri care*au nins.
în dreptul geamului de chihlimbar E pusă masa Cinci în altar, învestmântaţi în aripi, camtr^o haLnă, îngerii mici adus*au har în taină.
Din înnălţimi, o rază aurie Ia partem bolţi la sfînta liturghie, Şi lingura rotundă din potir Lacrimi a scos şi rouă de safir.
Un gust ce fuse*n vin şi în prescură
I s*a topit ca un surîs, în gura,
Şim «îni feciori a scăpărat scînteia.
—« Cuminecă*se roaba ta, Femeia. »
146
        ZIUA CENUŞIE
Ziua cenuşie, vînătă şi tristă, îşi cocoloşeşte soarelem batistă.
Printre canavaua ceţurilor, sură,
Plopii de frînghie#s prinşi în ţesătură.
Roiuri, porumbieii: vreo cîteva sute De scrisori şi plicuri albe, desfăcute.
Negura urzeşte, molcoma şi mută, Noaptea ne ntr eruptă, nemaiîncepută.
Hornurile toate dau puţină ceaţă,
Cîlţi cîte*o fărîmă şi ţigaie creaţă.
Soarele rămîne spînzurat: un bumb.
Zi crochiu. Estompă şi condei de plumb.
147
TÎRLĂ
baud bătînd în poarta încuiata.
E*o mînăstire veche între tei,
bau apucat furtuna şi bezna şi îşi cată
Un adăpost cu turma după ei.
Călugărul din poartă*i adormit Cu cheia spînzurată lingă broască.
De zeci de ori străinii au lovit în lemnul surd, si poarta nu se cască.
Dar ce să*ncapă*n schit atîta turmă Curăţiţi ascultători, cîini şi măgari! Plîng, fulgerate, oile din urma Şi prinsem drum de secetele mari.
Baciul Isus si*apostolii ciobani,
Sdrbiţi de slava ce*o dau vieţii vecii, Au pogorît, camtnalte mii de ani,
Să pască oile, măgarii şi berbecii.
Î48
STĂ SINGURATEC
Stă singuratec cîinele. De pază Nu ştie cui, pe la amiază:
Fîntînii rupte, spinului uscat,
Drumului, cerului, omului? A tremurat.
Gerul îi ustură urechile, laba,
Nevinovat, neîndurat şi degeaba.
Carnea, vlaga, zgîrciul, pe de*a<ncetul,
I le*a mîncat şi mistuit scheletul.
Barbă aspră i*a crescut, zbîrlită.
Vocea scrîşneste isprăvită.
Şi*a purtat, ocărite, oasele Pe la toate uşile şi casele.
îl chem şi nu înţelege:
Nu mai poate să se dezlege.
Dar ochii lui, întnun maidan, Părinte, Dau mărturia lucrurilor sfinte.
 149
      UN PLOP USCAT
Un plop uscat şi lîngă plop o scoală. Jurîmprejur, Tăria goală.
O  veşnicie uriaşe, nentrerupt Albastràm ses, în zări, sus, dedesubt.
Atît a cer pentru atîta sat!
Atîta Dumnezeu la un crîmpei! Un greiere de om stămgenunchiat Cu cobzam rugăciunea ei.
Tu te închini şi mai nădajduieşti, Fărîma de ceva ce eşti,
Şi glasul tâu cîntat ţi se îngroapă Ca*n heleşteu un strop de apa.
Plopul uscat ştia mai mult: a fost.
Fă şi tu trunchi, ca plopul din ogradă. Creşte la cer, de bunăvoie prost,
Da frunzem et şi lasă*le să cadă.
150
            RUE DE SAINT,PIERRE
în zidul vechei uliţi, un ochi de geam cu stor De şase veacuri zace cu fiareled pătrate,
La singura dugheana din cetate.
      Calvin trecea pe#acolo, bolnav, spre Consister.
E o tăcere moale, de rugă de sfeştanii,
Şi liniştea lînoasa se leagână^n cîntar,
Mişcată din părete de ceas cu minutar,
Pe lanţuri, depănate ca şirul de metanii.
Batrîna băcăniţă*n tîrligi cîrpiţi cu sfoară,
De zeci de ani măsoară ae*a strîmbul preşum lung. Opt paşi din fund la uşe, şi îndărăt, ûajung,
       Cu cîrja de la dreapta, proptităm subsuoară.
Ai stamtre saci şi chiupuri, strîns bine la căldură, Poete fără gazdă, şi*ai vrea sad fii nepot.
Să scrii din ce*ţi năzare şi, răzimat în cot, Uitîndu*ţi călimara, sămmoi peniţam gură.
C f 11 e v a, î po 6
151
        DOMNIŢĂ,
De^amar de timp, scriindu^ţi şi cîntînd,
Stau cu#o urcchem zLd şi la pămînt.
Pridvorul tău, de sus, din turla mare,
Nu a cinstit scripcarul cu o floare.
Tocită*i panam slova ta,
Şi corzile, nici ele, nu mai pot cînta.
Domniţă cu cinci turle la cetate,
Răbdai aproape anul jumătate,
Şim aşteptare, număr ca nebunii Luceferii rotiţi din coada lunii.
Nici slut nu sînt şi am destoinicie Şi la stihiri, dar şi la cerbicie.
Nu te cerşesc. Tc vreau. Am dreptul. Sunt Legat de umbra ochilor tăi crunt,
152
Şi*s doară f ăt*Frumosul din poveste. Ajungă stihurile*aceste.
Mai zic atît: Ia seama bim^
Câ*s neam din hoţii fetelor Sabine.
    CÎND S/AR OPRI SECUNDA
Păianjenul visării paraar sui cu frică Şi ar călca, pe firul nădejdilor întins,
Careţi destramă vîrful, pe cît i se ridica Un căpătîi în haos, de*o stea de unde<i prins.
Singurâtatea*n zale mi#a străjuit cavoul Ales pentru odihna rănitului oştean Şi i*a cules auzul catifelat ecoul Cu şase foi, al frunzei căzute din castan*
De mult păzeşte cripta şi treapta ce scoboară, Dar vremea, nentreruptă de morţi si crâci uscate, Prin mîinile tăcerii, de ceară, se strecoară Ca un fuior de pulberi şi brume deslînate.
Intercalatei ritmul unicului viu vers Ar mai simţi cadenţa, de*a pururi ascultată De valuri şi de zodii, egalem pasul mers,
Cînd s*ar opri secunda şi inima să bata?
154
TU TACI
Tu taci, tu te*ai ascuns, tu pieri Cu sculele şi farmecele tale.
Te cheamă din biserici, din. temniţi, din spitale, Şi nu răspunzi durerii nicăieri.
în care loc, cu pila ta de faur,
Ţi^ascuţi tu fierăstrăul de cristal?
L*am ascultat vibrînd parcăm migdal,
Parcăm salcîm, în frunzele de aur.
Poate că noaptea mai ales, de tac Şi plopii rari şi pasărea pribeagă,
Te*aud cînd timpul se dezleagă Şl de poveri, şi de tiotac.
155
            CE PLÎNGI?
Ce plîngi, copilul meu? Ce*ţi are Sufletul? Te doare?
Senină ca un bob de rouă,
Ar fi ca o podoabă nouă,
Dar e o lacrimă de turburare Şi mai cu seamă locul ei mă doare.
Eu, lacrima, de tine*o am ascuns,
Căci lacrimile nici numtreabă, nici nu au răspuns. Teamă mi*a fost de lacrima ta, fata,
Şi ea s*a şi ivit neaşteptată.
De unde a putut sămmugureascâ ?
Pricina ei o simt ca*i pămîntească.
Dintmin nisip, dintrmn prundiş, dintr*un nămol. De nu aş da de urma ei în gol.
Cînd amceput şi lacrima de viţa,
Ai plîns şi tu, suava mea domniţa,
Şi n*am avut să bănuiesc prilej Că s*a rănit o ramură de vrej.
156
Mă doare că*i sosită vremea lor,
A gîndului şi*a lacrimilor,
Fără să văd că fragedul sin mic Creşte tiptil în cuibul lui de borangic.
Obrazul sărutat de mine,
Acum primeşte lacrima, mai bine. Vioaia pleoapă, de o dată tristă,
Cată la drum şi tace în batista.
Păpuşile, poveştile cum au trecut De n#am ştiut şi nu am priceput?
       PĂSTREAZĂ
Păstrează lacrimile în urcioare Şi<ascunde*o, copila mea, departe, Comoara cu mărgăritare.
Plînsele lacrimi sînt mărgăritare moarte.
Nu trebuie să moară Nici una din comoară.
E zestrea ta de teafără fecioară.
Cununa ta domnească, de scîntei,
Să stea în taina din firida ei.
Te caliceşte, strînge subt zăvoare Neînceputele urcioare de izvoare,
Să nu străbatăm ele nici, curată, luna. Nu cheltui din lacrimi, tu, nici una,
Intîrzie suspinul şi, la plată,
Să nu plăteşti cu lacrimi niciodată,
Că o să ai nevoie, poate,
Cîndva, de lacrimile toate.
 158
                    COPILĂ
Copilă, copila,
Mi*e mîhnire şi milă,
Grivei, plînge şi el. Lacrimile noastre sînt la feL
1  s*a urît şi lui cu lacrimile mute.
      Un gînd i#a spus: aşteaptă, Alt gînd îi spune:
                                                              du»te,
îi este dor, ca noua,
De fâgăduielile*amîndouă. îl cotropeşte ceaţa, ca pe fiecare.
        Scceră, poate, şi*n el semnul de*ntrebare.
Flămînde sînteţi de altă pîine,
Lacrimi de om şi lacrimi de cîine.
Ce e, Grivei?
Ce*i, moşule? Ce vrei?
Glasul, ca o bătaie de aramă,
Ţi s/amcetinat şi se destramă
 159
Şi latră*nnăbu$it de noapte Sfaturi şi şoapte*
A stat cu minem bătătura o viaţa, El întrvo ceaţă, eu într*altă ceaţă* Copilă,
Mi/e mîhnire şi milă.
Tovarăşi, prieteni, vecini,
Dar singuratici, dar streini.
Un ostrov fără luntre fiecare, Ostroave*n bălţi, în depărtare, Zăritem ochii tăi, în ochii ei. * *
Îmbatrînim, Grivei.
NU MAI ZĂRESC.
Nu mai zăresc şuaş sta să mai ascult, Poteca merge încă mult?
Şi cine*ar fi croit?o prin mohor Pentru un singur călător?
Nici apele, nici vîntul n*o*ntrerup.
E pas de sfînt, e pas de lup?
Se duce, doar se duce şi nu vine, Cărare^aleasă numai pentru mine.
De cînd o umblu fâră de răscruce, Nu vreau să merg, şi ea mă duce.
M*aş odihni. . . Secunda cu secundă Poteca înnapoi mi se scufundă.
161
     ÎNŢELEPCIUNE
Numtîrzia pe lucruri, frate,
Şt lasăfle necercetate.
Că de lemtorci urzelile frumoase,
La pipăit mătasea se descoase.
Un fir întreg, răzleţ în ţesătură,
Leagă ruptură de ruptură
Şi, de te uiţi prin ştofă, s*a zărit
Hlamida, ca de cîlţ lipit. —
Atîtea oale zmălţuite
Nu ţin nici vînt, pe cît sînt de dogite,
Şi stau în sus doar întno doară,
Cu sprijinul cojelii dinafară,
O funie de clopot vrea sâ tragă,
Şi bronzul sunăm patru zări a doagă.
Tocmai cînd cuiul trebuia să*l bată, lată*l, ciocanul a sărit din coadă.
Nu prinde dalta, deştele mapucă Şi nu se*mbină stîlpul de ulucă. Compasul scrie cercul strîmb,
Cîntarul e scălîmb,
 162
Şi cotul s*a scurtat de tot,
Să facă zece coţi un cot,
Şi greutăţile din tiri2i.e Se cumpănesc cu foaia de hîrtie.
Un icusar e^aşijderi cu lăscaia.
Tăcu o mierlă, cîntă cucuvaia,
Scaperi amnarul, nu mai dă scînteie.
Nu s<a lovit cu broasca nici o cheie.
Ce stamcuiat acuma stă căscat,
Cheile noastre s*au încovrigat Şi, strepezitei dinte, nu se^mbucă.
Cine şopteşte are dor de ducă,
Şi cine pleacă vrea să stea:
Lipseşte fitecui cîte ceva.
Chemai un înger şi veni un drac,
Diavol, şi el, de vată şi bumbac.
In ciutura cu lanţurile noi,
De*o viaţă scoţi ţarînă sau noroi.
Fîntînile adinei sînt prihănite Şi trebuiesc sleite:
Nu căuta viteazul să scoboare Drept în mocirlă, pînă la izvoare.
Cetatea forfoteşte de păpuşi.
Ştubeiele sînt pline cu căpuşi,
Iar mierea li*e de sînge în fagurii umflaţi De*o seamă cu bojocii retezaţi.
 163
Ţi*aş povesti o mie, pemdelete,
De lucruri, dar, băiete,
N*ai fi mai bun si nici mai înţelept, încrucişează braţele pe piept Şi uită*te în sus,
La steaua din apus.
Şi, clacă te*ncumeţi,
la*o din cer şbmparte*o la drumeţi.
       O LACRIMĂ
O lacrimăfţi căzu pe mînă La plug şi în ţărînă.
Te soarbe brazdamcet şi seacă,
O lacrimă e şl sudoarea Cînd istovita carne plînge Şi ţi le bea, nesimţit o a rea,
Si lacrimile rănilor de sînge.
Plîns de domniţă, geamăt de plugar, Lacrima cade tot aşa de rar Şi tot atît de des,
Una pe plug, şi alta^n in ales,
Şi tot aşam tăcere se arata,
Curată şi nevinovată.
Tu, cată*n cer de la pămînt Şi stingeaţi lacrima din cînd în cînd, Că dacă lacrima te doare,
Alta^i durerea pentru fiecare.
 165
FRANÇOIS VILLON
Poţi tu să*mi spui, .şoptind, ca*ntr<o poveste, Atîta frumuseţe unde este,
Atîta gingăşie şi iubire,
De cîtă lasă veacul amintire;
Frămînt şi cîntec şi mînie,
Şi#atîta nevinovăţie?
Undezi Thaîsa de odinioară,
Ioana ciobăniţa, ostaşe şi fecioară,
Şi Heloiza, scumpă în zadar Cinstitului părinte Abelar?
Undezi murmurul fostelor pîraie Şi*al apelor c lat item heleştaie,
Marie, Maică Preacurată?
Dar undezi şi zăpada de<altădată?
 166
     MĂ UIT LA FLORI
Mă uit la flori, mă uit la stele:
Esti chinul dulce al tristeţii mele.
Mă uit în mine, ca întno chilie,
Mă uit în ceruri, în împărăţie,
Mă uit în gol, mâ uit în vizuini.
Te caut printre spinii din grădini,
Dau buruienile deoparte, de otravă,
Şi pipăi locul urmei tale cu zăbavă. Străbat călare şesul, cucuruzul:
Te caut cu vederea, cu auzul.
Mă plec la trandafiri şi le miros Bobocii din tulpinile de jos.
Fuseşi în toate şi te^ai dat în lături. Încerc sulfina; tu trecuşi alături, întreb plăpîndele verbine.
Ele răspund că ştie patlagina mai bine. Zisei şopirlei : — « A trecut pe*aici ? » Ea m*a trimis la şerpi şi licurici.
Şi neprimind răspuns nici de la stupi, Mă iau după vulturi şi lupi.
Am colindat moşiam lung şi lat Şi*am scoborît din leat în leat Şi, ostenit în rîvnă şi puteri,
N*am dat de tine nicăieri.
167
Criunde^ncep a cerceta
Trecuse albă, chiar atuncea, umbra ta.
Tăriaâ de beteală şi salbă lîngă salbă.
Mi s#a pârut odată că ai. fi fost nalbă.
Dar auzind o şoaptă, m<am întors: Vorbise vîntul întrmn lan de orz. . .
« Omul cu şoimul caută mereu Răspîntia Iui Dumnezeu,
Noi o vedem în cîmp si în Hvede.
El sinsur .''.re ochi si nu o vede. »
Cu juramîntul morţii, cel fără iertăciune, Toate îl stiu pe Domnul: nici una nu mi*I
STEPELE
în seara sură, caremcepe,
Stau faţă*n faţă două stepe,
Una, de ceruri, alta, de pămînt.
Potecile si drumurile nu mai sînt.
Coaiele lumii sînt făcute sul,
Cu papura, cu ape, cu snopi şi stub destul,
Cu toate felurile de tipare
Ghicitem străvedere sau cînd ni se nazare.
Satele s>au închis în arături.
Numai păduri, numai păduri, numai păduri Şi toate cu capace, ferecate,
Cu porţi de neguri şi lacate.
Că Dumnezeu se tot fereşte, iată,
Să nu dăm de vreo taină nencuiata.
 169
PSALM
Far*a te şti decît din presimţire,
Din mărturii şi ne mărturisire,
M*am pomenit gmdindu*mă Ia tine Şi m*am simţit cu sufletul mai bine. Poverile^mi părură mai uşoare,
Ca după binecuvîntare,
Şimsetoşat de tine şi flămînd,
M*am ridicat în groapa mea cîntînd.
Cine eşti tu, acel de care gîndul Se*apropie necunoscîndud ?
Cui cere milă, sprijin şi putere Neştiutor nici cum, nici cui le cere? De*ajuns a fost ca, nezărit,
Sa te gîndesc şi*am tresărit.
Tu nici numtrebi ce voi şi mid şt dai. Ce mi*a lipsit, întotdeauna ai,
Şi*ai şi uitat
De cîte ori şi ce şi cît mi*ai dat. Hambarul ţUeste plin împărăteşte.
Pe cît îl scazi, mai mult se împlineşte, Şl de la sine sacul ce se scoate Se însuteşte cu bucate.
Dai voie bună, voia bună creşte.
Dai dragoste şi dragostea sporeşte.
170
Izvor îmbelşugat a toate,
Tu nu dai nici un bun pe jumătate Sau nu*l dai nicidecum Aceluia ce toarce si tmpînzcşte fum. Cînd ham pierdut, n<apuc să ţi4 arăt Că mi l*ai pus adaos îndărăt.
Stau camtre sălcii, noaptea, călătorul, Şi nu ştiu cLne*i binefăcătorul.
MĂRTURIE PE VIOARĂ ŞI ARCUŞ
Sufletul mi*e un leagăn de păpuşi,
Un căluşel de leagănemvîrtite in valsul unei muzici pe şoptite.
Zăresc cîte*o ureche simn obraz Din scoicile^aşternute cu atlaz Şi prinse una de^altam fuga lor Cu lanţul cîte unui mărţişor.
Călătorind vîrtejul de scufiţe,
Le flutură perucile, şuviţe,
Şi ochii teferi, de safir rotund,
Clipesc din fugă şi se*ascund.
Caii dc lemn, cît nişte cărăbuşi,
Sînt înhămaţi, perechi, între păpuşi.
Ar necheza*nvîrtindu*se la lunăT Dar glasul şi gîtlejul nu le sună.
Un stol de fluturi de sulfină
De vîntul scrînciobului se anină
Şi rîd, în vîntul ce le ia
Din geamul meu şi de subt lampa me i.
172
      Nu turbura cu nici o întrebare Tăcuta mea înseninare.
      Surîsul meu, ia zodii şi la stele, Ai înţeles că vine de la ele.
             Ml SE PARE.
Tu eşti? ham întrebat. Ca mi se pare Să te cunosc dintr*o asemănare.
Te*am mai zărit cîndva. Poate cam vis,
Te*oi fi găsit pe undeva şi scris.
Nu mai ştiu. Poate,n cărţi, poate*ntr*o apă Obîrşiile tale să înceapă.
Poate din umbrâ, sau din fulger, sau Nu ştiu de unde să te iau.
Din mùrmur, poate, din niscai Icoane, rugi ori şuiere de nai.
Semeni leit, şi te* am văzut cîndva,
Cu Cineştie sau cu Careva.
Drept, nu ştiu nici cu cine am vorbit Şi nici cu cine l,aş fi semuit.
Am auzit în ceaţă că s,a deschis o uşe
Şi câ s*a<nchis. Cenuşe şi*atunci şi,acum cenuşe.
174
      CREZI BASMUL.
Crezi basmul c*a sfirşit şi s>a pierdut,
Şi el de,abia,i la început. . *
Cînd seceta mai stearpă ţi se pare,
Atuncea podideşte izvorul tău mai tare,
Şi albia, uscată ca un drumeac de ţară,
A izbucnit o dată şi dă pe dinafară.
Aseară ţi,era pana din călimară seacă. Şuvoiul azi o*nneacă.
Minunile se iscă din peşterile pline Nainte să ajungă izvoarele Ia tine.
Tu înnădind poveşti după poveşti Grije să n,ai că o să isprăveşti.
Rămîne orişicînd răzleţ un fir Din cusătura unui trandafir.
Dacă şi cade mîna la ţesut,
O mînă nouă firul îl ia, unde,a căzut, în iia străbunichu, se împlinise veacul,
Pe>o floare întreruptă mai sta înfipt şi acul. întorci un fir prin fire, de beteală,
Şi altă faţă iese din urzeală,
Izvoade noi, din două, trei vopsele,
Şi n,a putut nici veacul să le spele.
 275
Eu le<am întors şi le*am tot fost sucit, Pînă ce s*au fărămiţit.
Povestea mare mi*am făcutfo mică.
Am deşertat Tăria cu*o ulcică.
Din Calea Robilor am luat primdiş,
Suind în cer cărarea pe furiş.
Spinarea îmi rămase mînjită de făină, Cărînd în saci pe umeri ţărînă de lumină.
Şi le*am întors poveştilemdârăt. . .
Şi numai ca să*ţi mai arăt
Că din scîntei sleite şi surcele
Poţi întocmi din nou un cer cu stele.
S^a spart oglinda şuam suflat><om foc Şi s*au făcut oglinzile la loc.
Din ceruri cade o paiaţă.
Păianjenul de catifea, se*agaţă De o lumină leneşe, de aţă.
Şi stăm văzduh, cu luna faţâm faţă.
SOLIE PIERDUTĂ
Doi îngeri albi porniră din veac, de prin Tării, Săii dea vestirea bună. de sus, Sfintei Mării,
Zburînd alături, noaptea, m stihare, printre ele, Au rătăcit cărarea de bruma printre stele.
Ademeniţi în ceaţă de mugurii de floare, Întîrztau să vadă argintul cum răsare.
Cînd îi trimise Domnul, pesemne n*au aflat Că unul e femeie, şi celălalt bărbat.
Şi datina fusese, atunci întii, călcată
Să nu purceadă#n lume doi îngeri de o dată.
Ei, fermecaţi pe^ncetul de zborul împreună,
Se ocoleau în jocuri, jurîmprejur, la lună.
O melodie parca i#a prins sin înfăşoară,
Era ca de vioară si nu era vioară.
177
Alăturaţi de^aproape şi legănaţi în zbor,
I#a dezlegat uitarea şi de solia lor*
Şi s#au cuprins ca rîpamcleştatăm pisc de stîncă, Şi sărutarea gurii le* a fost în slăvi adîncă*
Şi graiul stins, şi suflul mut.
Aripile, din ceruri, le*au căzut.
         AU TRECUT.
Au trecut vremile, vîrstele, orele,
Fetele zvelte şi horele.
Au trecut porumbieii în zbor Pe deasupra lor,
Cimpoaiele, viorile.
Au trecut şi florile.
Smucit în zigzag şi spirale De şolduri şi de braţe goale,
Danţul plutit pe subsuori,
Ca duca şirurilor de cocori,
Ca o ghirlandă s*a*nvîrtit şi s*a*nnecat în slavă, în pulbere şi pleavă Gălbuie şi trandafirie.
Mai auzeam în zvonuri o tipsie Prin chiote, şi depărtatele urale,
De după munte, undeva, din vale.
Şi s*au topit şi ele şi s*au stins.
Singurătatea marelui cuprins Neclătinatămtinde stăpînire Peste ţinutul ei de cimitire.
Am pus urechea: cîntă a lăcustă.
Ce lungă mi*e poteca şi îngustă!
Mă pot gîndi că nimeni nu mai vine Să tulbure tăcerile din mine.
179
Dar ml s*au rupt in horă şi din joacă Odăjdiile noi, de promoroacă,
Şi pe hotarul înnoptat în zdrenţe albe calc, de căpatat.
Vreai, mi se pare, lună,
Să mergem împreună.
           ALBA
De ce te uiţi aşa, cînd seara vine,
In ochii mei cu ochii tăi de salbă, Că nu#ţi mai iei privirea de la mine, Gingaşe, graţioasă miţă albă?
Nu te<ai uitat aşa fel niciodată Şi frumuseţea ta nu m*a privit Aşa de*adînc, bătu*te>ar să te bată,
Nici cînd fusesem mort si răstignit.
                              »       o
Mă plec şi te scrutez cu un fior, Ca#ntr*o lumina de fîntîna.
Parerai trecut tiptil, călcînd uşor, Torcînd încet, pe lingă lună.
Ţi*e gura rozămclibă ca un plic Al nimănui, lipit şi cetluit.
Deasupra cine nu a scris nimic?
Şi înlauntru, cui s*a povestit?
Tu ştii ceva ce limba ta nu*l ştie Şi sad rostească nu e cu putinţă. Ştiinţa muta ţi*a fost dată ţie,
Şi mie graiul cel fără ştiinţă.
161
   DESEN ROMANTIC, ZGÎRIAT PE O AMFORĂ VECHE
     Ciipido zăreşte*n casă Pe domniţa smeada, goala Prin cămaşa, ca o plasă, Ce#ar fi prins*o viem poală.
     Frînt din cotul ca ivorul, Braţul ţtne căpătîiul-El şi<a*ncovoiat piciorul Şi ua sărutat călcîiul.
     Ce*i aici? Un sîn, Aici?. , . Cùpido a semuit Subsuoara de amici Cu un fluture lipit.
     Uite buza, uite gura,
     Ochii sprinteni, ca de lup. Casa, patul şi făptura îi miros a miez de stup,
     înnainte de*a*şi fi prins Firele de streaşini luna, Subţiată întnadins Din săgeţi el scoase una.
182
Deşin şi băiatul got, Nuri ruşine, nici păcat, Că*i trimis numai ca sol De fecior de împărat.
         PĂIANJENUL
Jucînd în zarea mea, paiaţa Mi*a dat azi bunădimineaţa,
La geamul din grădină.
O roată de mătase şi lumină L*a*mpresurat cu nimb de heruvim.
A fost vecini de zări să fim. împărăţia Iul de două şchioape Bate*n fiori de aur şi de ape, în dreptuîmpărăţiei mele,
Urzită de*a crucişul din firele cu stele. Aceeaş lună noua
Ne sparge borangicul din plasele^amîndouă, Şi^acelaş vînt le sfîşieîmpreună,
Pe nopţile de viscol fără lună.
Mereu şi nentrerupt, ca*ntîia oară, Compasul chibzuieşte şi măsoară,
Reîncepînd de la obîrşii chinul De*a împlini ce sfarăma destinul.
Pentru o gîză, cită cheltuială De aţă scumpă şi beteală!
134
               ÎMI PARE RĂU
îmi pare rău că Dumnezeu, pe toţi, Ne ia drept nişte spărgători şi hoţi Şi nişte haimanale,
Crezînd că tot umblăm după parale Şi după giuvaerele Măriei Sale.
Le leagă noduri, le chiteşte într*ascuns* Ca să ne mintă, cu lumină el Le*a uns Şi le arată doar pe dinafară.
         Că înlăuntrul lor e noapte chioară,
In care ţine totul să îngroape*
       II supăra să le vedem mai de aproape.
Că nici n*ajunge mtna la zăvoare Şi se zgirceste şi te doare*
Pe toate celea scrisăâ, fără carte, Pedeapsa lui—«Primejdie de moarte», Pe om, pe bobul mic şi pe gîndac,
          Pîn' la samînţa cît un vîrf de ac.
Nu mai vorbesc de cele mari de tot; Pînă la ele să ajung nu pot.
De cum atingi ceva, ori moare aia,
Ori tu, că peste tot văpaia
Lui umblă ca un fulger orb, şi trece,
Şi arde, şi ucide, nevăzută, molcomă şî
Nu zic, şi eu sînt tot o haimana,
Dar drag îmi eşti, Sfinţia Ta,
Şi pot să mamcumèt sa jur Că umblu, nu să fur,
Dar ispitit, sâ vad, şi cuvios,
Cum drămuieşti tu bezna de frumos, De*ai pus*o pretutindeni cîtemn pic,
Nu zic căn rău7 nici bine vreau să zic, Nici nu mă bag în meşteşugul tău.
Dar, vezi, că de părerea ta îmi pare rău.
    CÎ1NELE SUFLETULUI
Sufletul meu e cîine credincios.
L*am dezlegat adeseori din lanţ. Adeseori din cuşca lui ham scos Şi ham tîrît pînă la şanţ,
Pînâ la şanţul întăririi mele,
Ca sad înnec în zmîrcul dintre stele.
Deprins cu lanţul şi lungimea lui, Semtoarce repede la cuşca Şi mîrîie la biciul dintrmn cui Care scoboară pe*nserat şhl muşcă Şi i se plimbă ca un foc pe piele. Rănile lui sînt şi*ale mele.
Cîine mişel, tu mîni numai biciul Şi urmele şi pragul mi le lingi!
Căci te tîrăsti ca să*ţi păstrezi şoriciul Şi dînd din coada voia mho învingi. Pe toată viaţa înnădit cu tine, Nedespărţit de coadă şi de bot,
Sînt supărat că, strînşi atît de bine,
Să te alung din bătătura mea nu pot.
 137
Insă mă jur, cînd. voi cădea de moarte, Hoitul meu gol nu*ţi va spori ospăţul, Căci de aproape, ca de departe,
Te voi croi şi din mormînt cu băţul.
 CETATE MEDIEVALĂ
 Luna ninge chiparişii Cu funingini de argint. Unda pare amurgind. Turnurile par trimişii Unui rege, ca s#asculte.
 El le*a pus pe cap comori, Chivăre cu pietre multe,
 Şi le#a dat şi trei surori.
 Pasările trec în zbor.
 Pasările sînt de aur.
 Pentru cine ciocul lor Duce*ncolo foi de laur?
 Au rubine«n ochi şi*ci ghiare. Din fîntîna cu caldare Cerc uită cu ghirlande, Scoate^o fatâ diamante.
 De^aş avea un cal şbo spada Şuo domniţă de furat!
 Du*te, lună, din ogradă. Lumea s*a schimbat,
 Şi Bacăului din salba La ieşit mustaţa albă.
 169
Dude, lună, ia*ţi veştmîntul Şi năframele senine,
Dacă numai pentru mine Farmeci noaptea şi pămîntul.
        CLOPOTELE
Sunaţi de seară camtno dimineaţa.
Parcă sunaţi dintr*altă viaţă,
Dintrmn văzduh, care părea pierdut,
V*ascult şi v*am recunoscut.
Nu ştiu ce chin mă ia şi mă frămîntâ Cînd iar ascult cum vocile vă cîntă«
Nu vreţi să staţi pe loc puţin,
Să mă gîndesc ce e, alean, ori chin?
Muncesc în mine aripi să* nc o Iţească, Dintno pruncie îngerească,
Şi neputînd ieşi, Ia cer, să bată,
Mă doare carnea*n umeri, sîngerată.
Vecernia uitată, de la toacă,
Aş vrea să sune şi aş vrea să tacă
Şi nu ştiu, să mă*nchin, ori să m*ascund?
Dintnalte ceruri altele răspund.
Î91
        PISANIE
între drumuri şi castani Stau de două mii de ani, Pune mîna, usa scrisa Mi*e de*a pururea deschisă — Intră, cum te^ani mai primit, Ori trufaş, ori biruit.
Nun trufiei jilţ şi straie Legea mea să n^omcovoate Şi n*a fost pc lume trunchi Să nu*mi cadă în genunchi.
                    O
 192
                   TU
Nemaiputînd să#şi rabde nici tăcerea, Nici depărtarea, nici puterea,
Şi în nestare a trăi uitată,
Mîhnita lume te alese tată.
Asamrudită'n pribegie ţie,
Cerea culcuş un colţ de^mpărăţie. Avu nădejdea să te facă om,
Un mormoloc, un gnom.
Te*a luat părtaş, nici pînă*acum nu ştii, La suferinţă, la tovărăşii,
Şi a jurat pe numele tâu sfînt,
Şi strîmb şi drept, cum jură pre pămînt.
El a ştiut cum eşti, ce eşti şi unde Făptura ta suava se ascunde,
Din cîte spiţe şi în cîte, cel ce taci,
Te faci şi te desfaci.
Şi gîndurile toate ţi le ştie,
Şi voia ta o scrie
Pe piatră, pe icoane, pe hîrtie,
Chezăşuind la tine în cetate,
Cafn cimitire, locuri cumpărate,
Cel mai smerit, mai blînd şi mai semeţ.
193
Nim trebuia nici jilţ şi nici judeţ, Nici slavă, nici cîntare, surd şi mut. Pe om nici nu bal cunoscut.
Eşti o tulpina fără rădăcină Şi semeni a mireasmă şi lumină.
         RUGĂCIUNE
De ce stîrnişi ţărîna şi viu m*ai zămislit,
Da că începutului i*ai dat sfîrşit De mai nainte de*a fi şimceput?
De cînd te^ai murdărit pe degete cu lut, Vremelnic şi plăpînd tu m*ai făcut.
Poţi cere o durată ace Iu ia înjghebat Din tină trup şi suflet cu scuipat?
Torcînd mătasea tu o fact de scamă,
Şl frumuseţea i se şi destramă*
Ai scos din buturugă o vioară Şifi pui şi coardam care vrei să moara, Pleznind în miezul nopţii albe, de smarald, Pe strigătul şi zborul în sus cel mai înnalt Un zbor i*ai dat si şoimului la stele, împiedicat în peticele mele.
Tu ai rămas de*a pururi, şi viaţa noastră piere. Te mulţumeşti cu# atît a mîngîiere Că singur, între neguri, eşti veşnic; sorocit Prin mărturia celor ce*au murit.
                 PISANIE
Dâtmi durere şl prigoană, Dă#mi otravă cît îţi place* Ţine: milă şi pomană, Ţine har şi ţine pace.
m
   COŞARUL ALB
Luna plină, draga mea,
Merg cu scara după ea.
Nu vrea luna sâ m*astepte Şi*mi alunecă prin trepte.
Cînd o reazăm undeva fost,
S*a mutat şi, ca un prost,
Mut şi eu alături scara.
Am pierdut mai toată vara Umblînd noaptea^aşa în dodii, Cu o scară printre zodii,
Şi mi*am cheltuit o viaţă După zările din ceaţă.
Am cutreierat un an Şesul lat din Bărăgan. Munţiimn an ûam colindat. Zece ani am căutat în izvoare,m curcubeu, în rogoz, în heleşteu.
Scara, prin păduri şi sate,
S*a tocit pe jumătate>
Şi de/abia de*ajung cu ea în clopotniţa cu#o stea,
Unde sună gărgăunii.
De funinginile lunii Nu mai poate să se spele Cel ce s*a mînjit cu ele.
Luna însă cn*aştepta> Uite^o la fereastra mea.
REMINISCENŢE
Vin, iatâ*le, tot de la sine,
Frînturile toate spre mine,
Fărîme ştirbite şimtregi De lucruri pe care de*abia lemţelegi-Aşa sînt cum le*am uitat De cînd s#au culcat:
Un fost cimitir de păpuşi, încep să se mişte de^acuşi,
Să ca pete trup
Din umbră şi zvon ca de stup,
Şi, rupte, pemcetul se reîntregesc. Copite cu nimb îngeresc,
Spărturi de icoane, păstrînd a mustrare.. O schiţă de bine şi rău cuvîntare,
O lacrima prinsă*n pictură,
O mîna rănită, o căutătură,
Şi clopote, parcă, departe,
Şi cîte o foaie de carte.
O ţandărămvie o amforă spartă.
Da sunet şi iedera moartă
Şi vocile stinse luînd graiuri, pe rmd,
Şi murmură parcă şi parcă şi rîd.
Mă văd cînd la Cină părtaş,
Sau cînd, în prigoană, sutaş. încerc iar cămaşa de*atunci,
Îngustă, cu*o rană de*atunci,
Şi nemaiştîută La inima vremii, tăcută.
199
Şi dacă duc palma la gaura ruptă,
Nu ştiu din ce luptă,
Mi*alunecă, moale, pe singe.
Acolo se strînge
Tot ce de la sine se*adună»
Frînturi de Scriptură şi haşchiî de lună. Nu pot să mă mint.
Mă arde îngheţul: un sloi de argint,
Şi deşte lem ceaţă
Se fac peste unghii cărbune de ghiaţă.
       SERENADA
Dulăi 1*1 aşteaptă cu ochii în pom.
în pruni e un om
Sau o arătare, călare pe*o cracă.
Şi pomul se scoală, se*apleacă.
Den Pan cu copite de ţap, în roiuri de muşte,
Dator sînt pe meşter sad scap, Dulăii*ndîrjiţi să nud muşte.
E blîndul din sat. . .
Lăsaţid să fure, că*i nevinovat.
Blajin şl netot,
înghite cu sîmburi cu tot.
Prin ghimpii de fier şi zăplaz El trece*n extaz,
Senin, dus şi sfînt,
E! nu este de pre pămînt.
Cînd intrăm grădină şi bîjbîie luna, Scoboară şi pleacă şi fluierămtr*una Şi rîde cad gîdilă prunele,
Ajunse la ctoarec subt pîntece unele.
 201
Grivei a simţit Că e fericit Şi nu îl mat latră.
Se uită la el ca o piatra.
Cu cîmii«mpreună
Vad şcoala spoită cu lună,
Clopotniţa*n plopi,
Sobor cu trei popi,
Şi*n deal primăria.
El fluieră^n dinţi liturghia.
           APOCALIPS
De hramul Sfîntului Anton,
Maimuţele, ^adunate în amvon Şim strană, se smeresc şi se sărută»
Silind o psalmodie prefăcută*
în Sîngele şi Trupul din potir Au pus rachiu, săpun şi tibişir,
Şi*n candela<nnecată bale.
Cădelniţamvîrtită împrejur, agale,
Da jărăgai, acreală şi duhoare De cîrpă arsă şi sudoare Şi papurămteţită cu chibritul.
Mai^marele, un stareţ, un ţînc, mitropolitul Fumează din ţigare şi da pe nas tutun, Făcînd un semn că isonul e bun.
Par să semchine, să se spovedească în grai sucit şi<n limbă păsărească.
Un hohot cîntă, altul plîngem tindă,
Şi luminările nu vor să se aprindă.
Pentru iertat în rîs păcatele,
Molitvele*s citite de^amdaratele.
Penticostarul are viermi în foi.
Mîntuitorul zilelor de*apoi E răstignit într#o icoană mare,
Cu ploşniţe de sînge la numi şi la picioare.
 203
Clopotul ştirb, din visul de*altădată,
Sună a ciob şi*a putină uscată,
Şim apa de mocirlă, stătută şi cleioasă, Strigoiul face cruce şi*aghiazmă mincinoasă.
Se umflă lunam blid, fugară,
Şi dă din cer ca laptele, pe dinafară*
La subsuoara, vîntul duce*n şal De frunze gaibenem furtuna,
Pe sălile pădurii, de spital,
Coşciugul ctitoriei din schit, furat la lună: Frumoasa, negricioasa, uscăţiva Domniţă cu paftale de aur Paraschiva.
                PISANIE
Sînt un schit de blani şi doage Pentru cine să se roaçe.
Vine cine vrea să treacă.
Pe sub turla mea săracă*
Gte un vrăjmaş de frunte Nalţă ghioaga sâ mă'iifrunte. L*ai văzut? Avea la el Săbii grele de măcel.
Călărind vîrtej, s*a dus Nu departe într*apus Şi s^amtors din zarea largă Slut şimtins şi mort, pe targă.
 205
                   PIZMA
Câci n*ai găsit prinoase s*aduci nici unui zeu Vino şi*mi bate zilnic îngenunchiat la use.
      De ce te*ascunzi? îţi place s^adormi pe şoldul
                                                           meu,
Hrănit cu raze moarte, otrava şi cenuşe.
Tu ştii găsi la mine odihnă şi uitare,
             Cum nu ţi*au dat trufia şi braţul tău învins.
Eşti slăbănog. Eu ţie sortită*s într*adins,
Ca şi tu cîteodată sa crezi a fi în stare.
Ti*am înţeles durerea, de mult, şi, far' să ştii, Te*am urmărit şi, fără să ve2t, ţi*am săturat Arşiţa de pe buze cu sfîrcul meu uscat,
Cu laptele meu muced, de zer şi de leşu. în sînul meu sămînţa zvîcnită numcolţeşte,
Căci simţitoare ca o fintînă şi o harpă, Nepipăite încă de ciutură şi deşte,
              Sînt nesfîrşit de dulce şi nesfîrşit de stearpă.
Ştiui ce te apasă, ghebosulem toiag,
Şi*ţi fermecai cu şoapte izvoarele deşarte Şi*ţi mîzgălii cu taine potecile, departe,
Pe care zarea cade zbîrcită ca un steag, în zori, cînd ochii vineţi vor da de soare iar,
Şi noaptea, cînd perdeaua, ca plasa, va fi plină De stele, lîngă coapsa ce^o vei simţi vecină, Lipeşte*te cu spaimă că sînt şi că răsar.
Şi pierdere în mine ca un vîslaş în mare,
Şi carnea mi*o brăzdează cu*adîncul tău înnec, Ca să ajungi mai iute la veşnica uitare A suferinţei Hale şi<a rodului ci sec.
 206
          SARCINĂ SACRĂ
Sînt greu cum era grea Fecioara,
Din Duhul Sfînt, şbs chinuit şi trist.
Mă doare gîndul, doare subsuoara.
Se zvîrcoleşte parcăm mine Crist.
Şi mă înţeapă parcă raza iui,
Şi rana lui de lance m*a durut.
Mă doare fiecare cui,
Mă doare locul undeva fost bătut.
Mă dor mormîntul, spinii, crucea — şi. mhe sete Şi mie, ca şi lui, de apa.
Unse mi*s buzele şi arse de burete Şi de otrava care mă adapă.
Am şi murit întocmai, taică,
Şi toată suferinţa ta m*a strîns,
De*a pururea Fecioară, maică.
Şi plîng, şi nu ştiu cînd şi tu at plîns.
Dar, vezi, tu prunc pe^acela hai putut cuncaşte. Isusul meu nu*i cel adevărat,
Şi eu nud pot nici duce, nici cunoaşte.
207
        AI VĂZUT?
Al văzut cum Dumnezeu ne păcăleşte, De ne trec lucrurile printre deşte?
Ce şiret! Ce calic! Ce tertipar!
Pune un lucru tot într*alt tipar.
Face pachete, sticleînfundate,
Cocoloşeşte, da la strung şi bate, Răsuceşte, face mingi de ceaţă,
Închide fără lipituri, coase fără aţă.
Pe cele*n colţuri Ie pune rotunde, Rotundele*n drepte le*ascunde.
Ia lumina din cui
Şi*o mută tocmai întrrnn gutui.
Cînd încoace, cînd încolo, ia De Ici, de colo, cîte ceva Şl măsluie sufletul şi trupul,
De nu ştii careţi albina şi care c stupul.
 208
De ce fac păianjenii dantele,
Lacul oglinzi, giuvaere şi betele?
De ce face zarea depărtată privelişte Cînd omul stă, el pune să se mişte în el şi împrejur: totul, ape, stele, Codrii, luna, norii, toate cele, Învîrtite ca nişte inele.
  NEGUŢĂTORUL UMILIT
Abur de aur, spumă de lumină, Culese dimineaţa din grădină Cu plasa şi năvodul de mătase,
Tiptil, prin buruieni şi printre case, Lătrat de cîini si ocărit în zori,
De cucuvăile bătrîne, cu urdori.
As fi furat, dormind, şi ceaţam sac Şuo atîrnam acasă de cerdac.
Pe cobiliţă funii lungi de stele Nu ar fi fost pe umerii mei grele, Vata de*argint, beteală ca de ghiaţă, N*ar sta urît, cu usturoiu?n piaţă.
S*ar fi ţinut de mine fetele Cu brîul desfăcut pe de*ndeletele,
Şl le*aş fi dat, ziua, nămiaza mare,
Şi noaptea, înt nasc uns, pe*o sărutare*
Ce^ai, precupeţ, în coşuri? Mai nimic Tămîie arsa, fum de borangic.
         CUPRINSUL
Pâmîntul, ţarina, bucatele,
Puse#n spinarea mea cu toatele,
Oameni şi turme şi vite,
Brazdele zguduite,
Potecile, miriştea,
Durerile, neliniştea,
Ploaia, negura, vîntul,
Hohotul, spaima, frămîntul.
Cum a intrat în mine ţara noastră?
Cum. amcăput o ţarămtno lopată?
Pădurile întrrnn ghiveci de lut?
O mare#ntreagă*ntmm pahar băut?
Atuncea, dimpreună cu elem stropul meu De smîrc, a încăput şi Dumnezeu,
211
          DE CÎND MĂ ŞTII
De cînd mă ştii, am luat asupra mea Povara*ntotdeauna, Doamne, cea mai grea,
Şl tot urcînd în coastă, vream s*arăt Că nu mă dau poverile mdârat.
O suferinţă între alte doua N*am socotit*o suferinţă nouă.
Haide şi tu, aşează*tem spinare.
Mă simt voinic. Pe cine ced mai doare?
Cme#i strein şr singur, cine?
Să urcem cîrcă, pc samar, ia mine.
Hai, ticăloşii, blînzii, toţi de*a valma,
Cîţi aţi întins obrazul, cîţi baţi bătut cu palm:!, însărcinare, poate, am de la Satan Să vă ridic la cer prin uragan.
Sînt robul vostru, hotărît de sus,
Sâ fiu caricatura lui Isus.
De cîţi în seamă mi v*a dat Vreau să răspund pe faţa şi curat. Nud uit pe cel ce carne dă şi nici Pe cel ce dă cătuşe, pravilă şi bici. Sînteţi ai mei, şi rai şl buni. Veniţi Dator sînt să vâ fac si fericiţi.
 212
Dar ostenit în drumul meu îngust,
Că smt ales la milă cu dezgust,
Scîrbit de om, jignit de omenire,
Să*mî duc poverile la mîntuire,
Aş cauta zadarnic amţelege
De ce mi>ai pus porunci de^atare lege.
Eu, Doamne, le^am primit şi mă supun,
Stăpîne drag, gingaş ca un lăstun.
Vreau să temtreb: cînd m*ai ales, ai fost nebun?
BABA MOARTEA
Baba Moartea, zgîrci şi piele,
Se strecoară prin zăbrele.
Pe un pat, într*o odaie,
Arde^o fată, de văpaie.
Amsemnat ceva pe poartă Mina ei de piele moartă?
Calcă mut, ca pe tîrligi.
Nu se întoarce cînd o strigi.
Ce caţi în cătun, putoare,
Cu o fustă în spinare?
Te*am mai prins la cîternn gard, Unde ochii zac şi ard,
Uite*o, bîjbîiem ogradă.
Morţilor, veniţi, grămadă.
Veniţi, maici, flăcăi, fîrtaţi. Smulgeţi crucile şi daţi.
Daoam pus mîna pe ea,
Poate nu ne*o mai scăpa.
Furcile şi coasele Săâ sfărîme oasele.
214
 MAHALAUA CU COCOŞI
  Mahalaua cu cocoşi Are mulţi copii frumoşi,
  Fete smeade şi deştepte,
  Care nu pot să aştepte
  Să se îngrămădească anii.
  De cum încolţesc castanii, Primăvara are treabă. Toamnei şi ei m de grabă, Cînd le cade frunzam gol.
  Timpul cît era domol,
  Leneş semtindea la soare Cu copiii pe cărare.
  Acum, vîntul strînge iute Boarfele din crăci, pierdute, între seri şi dimineţi Şi din zece nouă vieţi-
  Au de furcă trei spitale, Patru cimitirem vale, Puşcăria, balamucul Zbiară cioara, cîntă cucul, Fiecare la soroc.
  Pentru toţi e timp şi loc.
 215
Ce dă carnea ia pămîntul: Aşa rînduieşte Sfîntul — Toata lumea, m fel şt cum, Se strămută peste drum, Trecînd lin pe la uluci în hotarul alb, cu cruci.
A MURIT AURICA
 A murit şi Aurica*
 Mă apucă, mamă, frica De copiii cîţi ne mor — Tînguieşte maica lor. —
 Parcâ este un făcut. Doamne, ce ţi*o fi făcut, Că*i baţi şubreda ei coapsă Cu atîta grea pedeapsă?
 Preotul are tain Pentru fitece creştin.
 Zice: —«Nu te întrista, Dumnezeu ţi*i dă şi ia —
 Asta*i valea plîngerii,
 El şwalege îngerii » — îngeri mari, frumoşi, bălani, Tot de şaisprezece ani.
 Maică dragă, nu mai plînge. Cum îi vezi că scuipă sînge, E un semn de înţeles, Dumnezeu că i*a ales.
217
Şi atuncea grije ai Doar de dric si dc alai. Că de viaţă viitoare Are Sfinta Născătoare.
SECETA MARE
lată4, blestemul s^mplinit, înzecit, însutit, înmiit.
Din colb, din glod, din bătătura,
Din vit, din morţi, din dragoste, din ura, Din staul, din coliba, din turme, din livezi, Din Bărăgan, din ţara cît o vezi,
Din scrîşnete, din suferinţă, Se năzare Din lanţuri, din. cătuşe şi răbdare.
V*am blestemat din neam în neam,
Cînd ne rugam şi cînd plîngeam.
V*au blestemat şi omul şi norocul Să vă ajungă focul,
Şi, iată$l, v*a ajuns,
Umfl.îndu#se ca*n mare talazul într^ascuns.
V*au blestemat copiii, fraţi de fraţi,
Şi plozii nenăscuţi şi lepădaţi,
Şi orbii, sluţit, capiii, gîngavii,
Toţi teferii si toţi bolnavii.
Din jalea celor ce^au gemut şi gem S*a ridicat şi cade pe voi acest blestem.
Cine apasă omul pe Dumnezeu apasă,
Căci amîndoi sînt unul şi au aceeaş casă.
 219
Simţişi cum a trecut din gură^n gură Blestemul în porumb sun arătură?
Şi peştera şi strunga*! înfiripă,
Şi barza şchiopătată, oloagă pe#o aripă.
In iazuri, în păşune, în izvoare,
E blestemul plăpîndei căprioare.
V*au blestemat şi v*au pîrît Făptura zburătoare şi şarpele tîrît,
V*au blestemat şi mugetul cirezii Şi noaptea huhurezii Si bufniţa de lună tn stoluri împreună.
Iertare? Cine iartă?
Zăvorul mut din poartă?
E blestemată brazda trufiei nesătule
Să nuîşi mai verse*n care porumbul şi*n pătule,
Şim foile chircite să iasă, de amiază,
In loc de ciucalaie, ştiuleţi de căcăreaza,
Căm boabele culese, strivitam fiecare,
Zăcea cmn strop de sînge broboana de sudoare.
Blestemele^mpletite laolaltă
V*ajung de*aci cu biciul şim lumea ceealaltă.
Cu lanţuri grămădite voi v^aţi şi scris osînda.
Vă pedepsesc povara, dijma şi dobînda,
Oborul, claca, judecata şi măsura.
Blestèm: putreziciunea şi malura;
Pe fata maicii, prinsă la urzici,
Veneai cu doi argaţi să o ridici, bai dus de coarne vaca în poiană,
Cu un primar şi o cătană,
Şl ţi*ai făcut cireada de pomană.
Ne*ai luat*©, claca, de trei ori Şi ne^ai mai scos la urmă şi datori.
 220
Ne*ai luat din. zece cîte şase oi.
De*a vălmâşia seacă măduva din noL Ouăle luate*n dreptul de corvoadă Le petrecea L prinţ nun inel cu coadă.
Miiai pus copilam beci o săptămînă Că ţi<a vărsat o cana de smîntînă.
Nu ne lăsai din porci nici unul,
Cînd se apropia Crăciunul.
Doniţa mea, cît putina, te#nşeală,
Iar baniţa la tineri cît o oală.
Două grămezi făccal din grîu, ca pentru noi, Una de om şi alta de ciocoi,
La treieratul de sămînţă nouă,
Şi le duceai la tine pe*amîndouă.
La moara voastră, sacul dus în spate Scădea făina mea la jumătate.
Peste bordeiele din drumul de la Jli,
Din loc în loc, semnalţă dintre vii Conacele de piatră cu pridvoare.
Cui cer aceste ziduri răzbunare?
Ieşind coconii rumeni de la masă,
Noi mestecam o gură de păsat cleioasă. Schilozii fără ţară şi trup, cîţi au scăpat, Mănîncă mămăligă cu scuipat,
Cîte un leş pe cîte*o cîrjă ruptă, întorşi acasă frînţi din luptă,
Cu pielea zdrenţe, cine poate Să le mai facă parte şi dreptate?
Ăl de ia birul, căciula şi cojocul Şi din ogradă dobitocul?
Un cărturar, de*o slovă cu birlicul? Judecătorul? Popa? Veneticul?
Cîţi aţi jignit dreptatea şbnfrîngeţi bucuria Şi ruşinaţi în oameni omenia,
Beţi de rachiu, de*a buşilem borhot,
Nu v*au trezit blestemele de tot.
 221
V*a mai rămas în butie ceva.
Lungiţi'vă pe coate, nainte de*a cădea,
Traşi de miros, ca musca, şi de gust,
Şid lingeţi doaga umedă de must.
Pe stîrvul vostru, mila de lumină Aşterne un linţoliu murdar, o rogojină, Suflete proaste şi înguste,
Aveaţi un înger să vă mustre Şi*o şoaptăm cuget, care sa vă cheme. Botezătorul v*a certat la vreme Şi drept răspuns c*aţi înţeles Taina stropirii prin botez,
Laţi retezat, odată, la beţie,
Cinstitul cap, cu gura deschisă, pe tipsie,
Şîncredinţaţi de^acum că tace,
Li aţi dat dănţuitoarelor să*l joace.
Dar glasul lui de blestem ridicat în slava Striga şim hora voastră, de pe tavă,
Şi sfîntul sînge s/a făcut strigoi,
Rătăcitor de*atuncea printre noi.
Nu*i auziţi voi blestemele grele,
Ca pasul care calcă pe vreascuri şi surcele? Sîngele lui, de*atunci Laţi tot vărsat,
Sporind cu sîngele nevinovat,
Em mîneca pătată a văduvei, Rămîne în miezul tău de pîine, în blidul tău, stăpîne, Strivit peceţi pe carte: zăloage şi dovezi, îl ştii pribeag de noapte şid visezi.
Se*adunăm aurul ce îl aduni.
T rezit în jar, mocneşte în tăciuni.
Crescînd blestemul, s*a făcut furtună. Ascultăd. înnăbuşed cu flaute. Răsună!
Mai joaca Salomeea şLacum, pe*aci pe^aproape. Te uită: are găuri, n*are pleoape,
Nici buze, nici tipare de şold şerpuitor.
A ridicat odată cu discul un picior,
 222
Şi dănţuind către boieri, încoace,
Pe un covor cu ciucuri, se desface,
Se prăbuşeşte, se descoase.
Fusese^o aninare a danţului, de oase.
Blestemul nu se pierde, creşte.
Se face funie şi cleşte,
Se face foame şi lingoare,
Junghi inimii şi ac lamghiţitoare, îngrijorare turbure şi frică.
Mîndria ţi*era mare, caricatura mică.
Erai în cap, la tobă. Acuma, din grămada, Ai vrea să suni porunca, de la coadă.
încă de an s*au desfrînat Secara, spicul secerat.
F"Iolde*n pripas, de cimitir,
Spini, buruieni şi pir,
Păscute de păianjeni şunvelite,
Zăbranice mototolite,
Valuri de cîlţi şi scama.
Moşia viermuită se destramă Şi împietrită ţarină bolnavă De bălărie neagră şi otravă.
Doamne! stihiile^ pe ducă.
Blestemul: patru vînturi ne usucă.
Tobe sparte, goarne dogite Bat ceasul agoniei. Sate, vite,
Cîmp, albii seci, ogoare
Sînt scoase ia mezatul urgiei călătoare.
Se vinde viaţa, se tocmeşte anul.
Vînzarea*i cu bucata şi toptanul.
Nici o pîine, nici o lăscaie!
Cumpărătorii sluţi se bat pe o copaie,
223
 Măcar o candelă, o papura, o cruce,
 O lumînare să apuce.
 Toţi muşteriii iau degeaba,
 Care cu colţii, care cu laba,
 Şi lighioanele însetosate
 Vor să bea om. Fîntînile*s surpate.
 Vor sîngelemnapoi,
 Sînge cald, nu sînge de strigoi.
 Cer sînge viu, aţi auzit?
 Sîngele vostru proaspăt şi corcit.
 Oprit cu plugul scăpărat în stîncă,
 Asculţi tăcerea şesului adîncă
 Şi desluşeşti murmurul si vaierul de moarte,
 Haihui, hoinar, mereu dintnaltă parte,
 Din necuprins, din gol, din negrăit.
 Ce mai trăieşte? Ce n*a mai murit?
 Noaptea semtinde, hăt, ca o arsură,
 Ca o fiertură, ca o saramură.
 Laptele, drojdii, pulbere şi scrum.
 Fuge pe mirişti vîutul de fum.
 Ţi*s buzele spuzite, ca bulgării de var. Nădejde sau mînie? în zadar.
 Şi porumbieii, de dogoare,
 Mor încîlciţi în columbare.
 Un uriaş de negură răstoarnă Zarea de plumb ca lunamtno lucarnă.
 Ca paielem văpaie ard clopotelem turlă Şi blestemele mute s#au întîlnit şi urlă.
 Vrei să te rogi, stăpîne, şi n*ai cui.
 Ai mal putea să stai în faţa Lut?
 Iar să te rogi, iară să minţi,
 Cu jurămintele de la părinţi?
 Mire căzut şi mire care trece,
 Căutătura alba ţi*e, şi rece.
 Ţi s*a făcut puterea de prisos Slujind Erodiadei şi lui Isus Hristos.
224
Ţi/ai aşteptat mireasa făgăduită ţie Şi a venit rînjită, cu chelie,
Şi cu ciolanele în poală,
Goală de tot şi dinlăuntru goală.
Ţi#e groază că te mîngîie pe faţă Şi că/ţi întoarce firul din mustaţă,
Ţepoasă, mîna ei de ghiaţă.
Te strînge*n braţe si te doare Pieptul de stinghii şi grătare.
Te/acoperă cu giulgiul ei în somn Şi te sărută/n gură, ginere de Domn.
A! vrei sa fugi? Unde să fugi? Ţi^e scris!
Şi cerul şi pămîntul s#au închis.
Te împiedici prins de/al coapsei hăţiş de mărăcine în luptă cu scheletul îndrăgostit de tine.
        OMULE
O lăcomie crîncenă, nebună.
Adună, omule, aduna,
Căzneşte, fură, surpă şi omoară, îţi trebuiesc putere şi comoară, îţi trebuiesc palate şi veştminte,
Să*ţi zacăm ele hoit şi oseminte. Morminte, omule, morminte.
Avida, mîna ta se strînge.
Storci aur şi se scurge sînge. Nădejde, sînge, har, ca un burete, Le soarbe aurul cu sete,
Şim beciul tău zidit înghiaţă Neprihănita oamenilor viaţă, Avîntul, bucuria, puse bine Dc stîrvul tău, păstrate pentru tine,
îmi e ruşine, omule, îmi e ruşine.