LETOPISEŢI DE MULTE ORI De multe ori ţis doar cine ştie ce în sat Şi carte nici n>am preamvăţat. Ce carte ştiu, e din ţărînă, Pui slove mici cu plod, şi mi lemgînâ Şi le citesc în brazdă greierii citeţi Trei nopţi întregi şi două dimineţi, Şi ele cresc şi dau tulpini foi De cărţi înfăşurate strîns, de popuşoi. Şcoala mi*e cîmpul, dascăl mi*e pădurea Şi iscălesc frăţia cu securea. Fă bine, scoate din cotor Foaia zbîrcităm el» de scriitor, Şi nu ma vinde pe hîrtîe. Că satul nostru altă carte ştie Şi te^or întinde, de mai mare dragul, Cu bîta, cu toiagul, Şi nu te*o mai scula de prin mărar Nici vraciul cel mai cărturar. Nu/mi place mie omul ci măsoară Şijtţi fură umbra cu condei şi sfoară. Nu*mi place cîntăreală Şi ispitire pe încetineală. 246 Ce*i dulce sug, şi scuip ce*mi face greaţă: Atît în bătătura niea se>nvaţă. Ia*ţi drumul cît mai ţine soarele, Sa nu<ţi rămîie pe la noi picioarele, » ALTĂ DATĂ Altă dată, au venit prin baltă, Cu cîte un ochean, cu cîte vreo unealtă. I*am văzut în păşuni, prin uluci, în cimitir, printre cruci. Au întrebat : — «Ce aţi dat Pe şesul asta semănat, Pe măgură şi pe izlaz, Pe livada din iaz ? » Ce*am dat, ce n*am dat, Ei vorbeau piţigăiat. Ce vorbăd asta că ce*am dat? — « N*a fost, am spus, de cumpărat, Că noi altfel am apucat. Alte tocmeli avem pentru pămînt, Că astea nu se cumpără şi nu se vînd. Izvoarele şi ţara, noi de*a dreptul Le/am dobîndit cu sufletul şi pieptul. Săgeţile pornite, cît ajung, Din munţi în munţi, croiesc hotarul lung, Şi ţarina răzeaşă nu se schimbă Pe preţ de liftă sau de limbă. Vînzarea, preţul, cîstigul, banii, Tertipurile sînt ale Satanii. » 248 Răspunse unul: — « Ba mai taci din gură, Ce tot vorbeşti? că ţara se şi fură». Zisei şi eu: — « Dacă ţi*ai pus de gînd, Si nun muşcaţi ţărîna pe curînd ». NU ÎNŢELEGEAM Nu*ntelegeam ce se gîndeau să spuie, Cercînd zaplazui cît e prins în cuie Şi mult miraţi ca poarta mare Zăvoare şi încuietoare, — « Aşa ne*am pomenit, Bătrînii mei N*au prea umblat cu lacăte şi chei, Deprinşi, cum se obişnuise, Cu porţile şi uşile deschise Şi Ja biserică şi casă. Drumeţul intră, poarta mea îl lasă, Se hodineşte sau semchină, Şi pleacă mulţumit, cu traista plină. » Ei au mai zis pe păsăreşte: — « Cine vă apăra şi vă păzeşte ? » — « Nouă ne^a stat întotdeauna paza Celui ce face noaptea şi amiaza Şi cugetul curat. Cetăţile, un vînt le*a măturat, Şi zidurile mari şi întărite Se fac tărîţe*n vînt. Pe nesimţite, Un duh al gîndului le scurmă. Au fost cetăţi şi ma rămas o urmă. Puterea inimii vă doare, Căci decît cremenea*! mai tare. 250 De mii de ani eu mă păstrez Fără cetăţi şi fără meterez, Sînt alt soi de bărbat: Eu am bătut şi fără să mă baL Cu zîmbetul şi aşteptarea Am strîns acasă toata zarea Şi se vamtoarce înc*o dată Şi citata mai rămas înstreinată. în fieştece ţarină străină, Am bulgări tari de jar şi de lumină. Străinii nu pot să le are, Că plugul nu răzbeşte prin vîivoare Şi se fac scrum şi vitele şi plugul. Cenuşa li*e cîştigul, funinginea belşugul.» NOI MOŞTENIM Noi moştenim acest tărîm De la măritul Împărat din Rîm. Blagoslovit să*t fie osul Că şi*a trimis încoace şi prisosul, Şi legene#! ţărîna şi mormîntul Şi*adie#i#le vîntul. Nemcinse ţarina cu brfu De rîuri şi