HORE
HORA LUI ESOP
La oraş, pentru^animale, Emn mitoc de haimanale.
Toată lumea are loc în asemenea mitoc.
Pasări, fiare, dobitoace,
Cu cojoc, fără cojoace,
Piţigoiul, cucul, stîrcul Via să vadă cum e tîrgul.
Vulpea e cumsărcinare, Cioara vine de plimbare.
Oaia ştie cum e caşul:
Nu ştia cum e oraşul.
Obicei de mînăstire:
Pe trei zile învoire.
 127
O   cumătră şi*o mătuşe Stau cu mătura la uşe.
Şi<s deschise uşile Cui vine de>a buşile.
Pentru şoareci şi pisici Sînt tăiate praguri mici.
Jivina cu lunecuş Are osebit culcuş.
Pentru dasaçi si maçari
              O ?       O
Uşilc#s, fireşte, mari, Căptuşite sus cu vată,
La ureche să nud bată.
Ieslea, şi ea, s?ar putea Să fie de catifea,
Nu ştiu, nu e treaba mea. însă ştiu cam turn, la han, Cîntă bivolul bălan.
E un ghiers puţin mai tare Decît de privighetoare, însă, vezi, de*aceea*i dat Răgetul: pentru cîntat*
HORĂ DE BĂIEŢI
         într*o ţară careta fost Era mare ccl mai prost.
                Bi*ba, ba*ba Li*ba, la*ba.
Ţârei undeâ bun tutunul Avea proşti unul şi unul. Bi*bo; bofbi Ri*bo, ro* bi.
        Cine*o Ieacă*avea de cap Şid punea după dulap. Hu*hu, buJiu Budiu, hudiu*
Pentru că omul cel marc Se*alegea după picioare.
                 Lha, ba*ha Ba#h.a, idia.
Umblau solii prin norod Oun carîmb şi*un calapod. Luda, Ia*lu Vi*va, vadu.
          Şi cinstirea ţi se da După talpa si pingea.
               Da*du, du^da Ga*gu, gu*da.
Dar deştepţii find prea mulţi. Au rămas pe drept desculţi. Lha, pa*pa Pa*pa, idia.
 129
Am o minte, vai de mine,
Şi mă face de ruşine.
      Cioaca, bo#ca Bo'ca, cioaca.
Spune tu, pe ce*i cunoşti Dintre proşti pe cei mai proşti? Zu*ri, zu^ra Zu*ra, zu*ri.
După chică sau chelie?
După unghii sau simbrie?
      Pa*vu, ga*vu La*vu, la*vu.
Finea, vezi, mai* marele Şi#ascunde picioarele.
      Tra*la, la#la La* la, la*la.
HORĂ DE UCENICI
Poate*ai auzit de*o ţară. . -De ţara lui Pierdervară.
Şi acel ce nu aude Arem ţara ceea rude,
Ce*ai să*mi spui de Gura*cascâ? Cine nud să nud cunoască?
Dacă te*aş fi întrebat Despre Papură/mpărat?
S*a dus veste^aş fi răspuns,
Ca demn drac de popă tuns.
Ia seama să nu te^nşeli,
Că trecem la socoteli.
Zece, şapte, nouă, una Deopotrivă* totdeauna.
 131
Ba pe cît ml se cam pare, Nula e ceva mai mare,
Şi un cliil e cît un dram.
Bine. Nici nu m#aştcptatn.
înmulţeşti? Ca şi cum scazi. Ce*a dat ieri? Ce dă şi azi* Cum e împărţirea bună?
Cînd. sporeşte şt adună.
Cum sînt puse oasele?
La om, pe de^amdoasele.
Citeşti drept? Dar scriu întors-Pui muştar şl iese orz.
Pui cartofi, ies toamna gîlci. Piatra cen? Un fel de zgîrct.
Despre măduvă şi carne. , . Nişte copite şi coarne Şi se vede pe copită Potcoava nejumulită.
Ce ia cofa din izvoare?
Păcură şt api tare.
Ce*ţi fac vacile*n păşune?
Ce să facă? Rod cărbune.
Ce e cercul? Un pătrat.
Cum e unghiul? Crăcănat.
132
Un căţel? E un purceL Ce*i altfèl? Tôt ce>i la tel.
Sînt acum încredinţat. Tînăruâ om învăţat,
Zice Preşedintele, Potrivindu*şi dintele.
Şi noi, zise adunarea, Ne*am făcut încredinţarea.
Aşa şcoală, frate * meu, Parcă^aş învăţa şi eu.
HORĂ ÎN GRĂDINĂ
între flori de chiparoasă Doarme. Cine doarme dus, Răsturnat cu ceafam sus, Vînătă şi unsuroasă?
De subt foi, undezi culcat, Capul singur i se vede. Somnorosul din li vede A vorbit. Poate*a visat.
N*are fir în cap, de chel, Şi, gasi*l* ar strechile, bau căzut urechile.
Du*te, zgilţîied niţel.
Domnule, nu ş cine eşti, Dar te bate vîntum pat Şi parcă te^ai şi umflat. Pune fesul, că răceşti.
Da*i mai binemn bobîrnac. N/ai văzut că e dovleac?
 134
HORĂ.N BĂTĂTURĂ
îrar.-o magazie goală Am dcschis şi noi o şcoală.
Mat cu seama fetele,
Berc il e, boghetele,
Sînt silite să înveţe înşirate sus pe beţe.
Am primit la învăţătura Tot ce*a fost mai bun de gura. Găinile şi cocoşii Ne*au trimis gălăgioşii.
Bibilica s^a^nvăţat,
Cred că nu m*am înşelat,
Atît să zică : « păcat ».
Şi $*a dus pe drumul scurt Zictnd că ştie prea mult.
Mîţa vru să fie moaşe,
Dar se lasă păgubaşe.
Din clasa*ntîia primară A fost broasca dată*afară.
La purtare şi Grivei Are tot unu şi trei.
Gîsca mestică sacîs Şi raţa moare de rîs.
Curcanul, umflat în pene,
Scoate moţul din sprincene: Cîntam poartă caterinca.
Directoare: Baba Tinca.
 135
HORĂ DE ŞOARECI
   Toarce supărat Şi îngîndurat: Se^mplineşte, poate, Anul jumătate,
   Şi tot nu*i mal trece. Să rămîie rece E cu neputinţă*
   Nu*i dă voie firea. Şbi o suferinţă Numai amintirea.
   Din tot ce>am aflat Din vecinătate,
   Are roşcovanul Marcu cotoşmanul Nu numai dreptate, Dar temeiuri bune Să se şi răzbune, Dacă nu i*ar spune Cugetul jignit Că ce*a fost rămîne Bun pecetluit.
136
 Aflu aşadară
 Că*ntrmn timp şuo vară, Mîndru cum îi el De ce*i poate ghiara, L*a?nfruntat ocara Unui prichindel.
 Ceea ce cam pate Mai adesea, poate,
 Alde Goliat,
 Rămînînd, vezi bine,
 De rîs şi ruşine Şi nemîngîiat.
 Pînă lamtimplarea Cea cu supărarea,
 Viaţa lui fusese Dulce, pe alese.
 Gustul ce*i poftea Se şi împlinea.
 Căci dormind cît şapte, Din zori pînărn noapte, Mînca, semţelege,
 Cît nouăsprezece Şl crescusem puf Cîtămai burduf.
 Se trezea, cerea, Căpăta, dormea.
 Ba se mai slujea Şi fără întreba, VîrîndufşUo goală Unghia în oală,
 Şi cîte o dată Labarn supă, toată.
 137
De somn şt de lene Nici clipea din gene. Poate doar visînd Dădea, cînd şi cînd, Niţeluş, din coadă. Dar puţin de tot»
Nu cumva să*i cada Sau sa/i facă nod.
Aşa, fericit,
Ce i*a trebuit Sâfsi iasă din fire Şi din fericire? lntr*o zi din an,
Nu ştiu la ce ceas, Ghem, ca pe divan, EL cînta pe nas, Colea*n leuştean.
Un şoarice pui Vinem dreptul lui. Începe să joace Mingea, cu*o găoace-Dintrmn vîrf de bob Şi*a făcut scrinciob, Dintno rădăcină, Funii şi prăjină. S#amvîrtit pe fus,
A sărit în sus.
Fuge ca pe sîrmă,
Cu coada la cîrmă. (Coada lui elastică Este cu gimnastică.)
238
Pe nerăsuflate Şi*a făcut în chipuri Şotiile toate Şi multe tertipuri.
E o jucărie Cu scamatorie. Labele^argintii,
Ochi cu gămălii,
Cu licărul iute.
Urechile ciute.
Sprinten si vioi Ca un piţîgoi,
Batu^har să<l bată!
Cîtu^i de curată Şi gingaşe, zgaiba!
E fudul ca naiba.
Dintrmn fund de ghindă Şwa făcut oglindă.
Vîrful unei pene Şid dă peste gene.
Cu o izmăfcreaţa Periero musteaţă.
De printre zorele Alege umbrele Şi mireasma bună Din fragi şi căpşună, Lacom de prinos Cu iz tămîios.
Apucînd încoace,
Vine să se joace Şi cu coada lui,
À cotoiului,
 139
 Care, cum se ştie,
 E un tigru, însă De bucătărie.
 (Papă unt şi brînză.)
 Jocul s*a încins Camtre ins şi ins.
 Se rostogolea Ca pe catifea, Şoaricele, biet,
 Era luat în braţe,
 Şi cam strîns la piept, Pipăit la maţe.
 Simte, parcă, ghiare Blînde în. spinare Scabia c*a scăpat De*a fi sărutat, într/o coastă intră Blana de irunuşe:
 Pare că*l înghimpă, Parcăd în năbuşe.
 Iacă, dintrmn strîns, La venit ş^a plîns. . .
 Dar duiosul gîde Este bun şi rîde.
 Greu să se ridice, Şoaricele*si zice:
 « Mila dumisale
 O  să mă desale ».
140
Dar, vezi, la cotoi,
Bucuriam toi Şi fără zăbavă Nu e de ispravă.
Şoaricele lui
Ia*l de unde nu*i. . .
Pe subt o ţintaură S*a ivit o gaură,
Pesemne, deoarece N*a mai fost nici şoarece.
Acum, pisiceşte,
Marcu se gîndeşte, Muşcîndu*şi uscate Buzele umflate.
De ce s*a jucat Şi nu I<a mîncat?
Altă datâ. . . dacă. * .
Ştie ce să facă.
Şi dacâ^altă dată N*o fi niciodată?
Ţine minte bine, Marcule, şi du*te. Ia seama să nu te Pape el pe tine.