CUVINTE POTRIVITE * TESTAMENT Nu<ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte, Decît un nume adunat pe*o carte, în seara răzvrătită care vine De la străbunii mei pînă la tine, Prin rîpi şi gropi adînci, Suite de bătrînii mei pe brînci, Şi care, tînăr, să le urci te>aşteaptă, Cartea meal voi duce ţie, moale şi bălan; j Numai suferinţa cerului, păcat 'Nu, Unde/i tăcere, scutur cătuşa, Dobor cu lanţurile uşa. ! Cînd mă găsesc în pisc Primejdia o caut şi o isc, Mi>aleg poteca strîmtă ca să trec, '■ Ducînd în cîrcă muntele întreg. 24 Păcatul meu adevărat E mult mai greu şi neiertat. Cercasem eu, cu arcul meu, r'c: Să te răstorn pe tine, Dumnezeu! Tîlhar de ceruri, îmi făcui solia Să*ţi jefuiesc cu vulturii Tăria. Dar eu, rîvnind în taină la bunurile toate, Ţimbobocit şwa dat o floare. Strivit în uliţa măreaţă, Secat de drumul de asfalt, El e de felul cerului înalt, Care şoptind îi spune şio vînăşi puie Locu»i spinos şi iarba face cuie. Cocorii trec Tăria fără el Şi nun aşteptare, Necontenita mută a mea însoţitoare. Pe la fîntîni iei unda pe palme şi mii şi luntre şi lopeţi, Omul era bolnava şi palida maimuţă, » înfricoşatăm faţa cereştilor păreţi. 51 Departe eşti, departe, ca fluturii coşi lasă în ramuri crisalida, din piersicul natal, Departe foarte, frate, de sine<ţi şi de casă, Gonind întreg oceanul, străin, din val în Unde se duce singur, urzit în marea deasă? PIA Ce poţi avea, sufletul meu, Cînd soarele ne punem ramuri iară Ori un inel de foc, ori o brăţară, Cu mîna caldă a lui Dumnezeu? Şi cînd făptura ne primeştemtreagă, Ca un altar cern haos satîta farmec şi senin, Fiţi, cel puţin Voi, fericiţi! PRINŢUL Biruitor de lifte şi jivine, Aşteaptă dîrz, la rîndusi biruit, Şi ochii lui, de patru timpuri pline, încremeniţi pe zare, n*au dormit. Pe locul unde şii profesor de mandolină, Pan lecţii dă, de limbile moderne. Herculeâ petrolist dactilograf, Şi Joe însuşi, farmacist detreabă, Serveştem cutiuţe la tarabă Cîte un hap, cîte un praf. Odinioară, ne soseau prin curte Şi stau de vorbăm cîntece cu noi, îngerii mici cu âripile scurte Şi sfinţii cândizi în stihare noi. Şi cîteodată, seara, prin grădină, Se năruia rănit din zbor Cîteaţîţă Să le citească cel ce ţi«o cînta. Pentru ca pruncul tău, sugînd la ţîţă, Sămveţem frumuseţea ta. Pentru ca noaptea, în oglindă, Privindu*ţi sînul scris, Strugure, dudă sau ghindă, Să te uiţi în carne, şi să ghiceşti în vis. Acesta e sufletul meu, Raşel. Rugaţi*vă pentru el. 100 VODĂ,ŢEPEŞ Pacea em ţară, pacea în afară, Hotarul, liniştit cum n*a mai fost, Şi şesurile, azi la adăpost, Plugarii noi le fulgeră şi ară. Pe lamceputul dulce*al primăverii Satul şi>aduce*aminte de poveşti, Şi frunza tremură pe crengi cereşti Şi, pasămite, «n taină, şi boierii. De bună seamă. Vodă gînditorul La curăţirea lumiùi hotărît. îndeasă ţeapam oameni pînăm gît Pentruseară loc. Cinema scris, în ce odaie, fără pat şi fără foc, Imnul ăsta de izbîndă, de iubire şi durere? Folosiţia pururi cu vechile lumini. Un abur slab se cerne, un cer spoit cu lapte, Departem orizonturi, se naşte prin tulpini. E»o insulă? un munte? o apă? un deşert? De ce*ar sfîrşim pustie călătoria noastră? Ne»a mai rămas s^ajungem, acolo, poateaşteaptă să mai vie îmbrăţişarea veche, din nou precum a fost, Şi lacrimile tale, în gara cenuşie. Cu limbile oprite pe palidul cadran, Neau fost pe vremuri, sînt cei ce sînt acum, Cîteo caut şi samăruntul, întors către lume, Celait să<ţi rămîie holbat şi deschis Şi rece*mpietrit camtrmn vis. 141 Cînd ura temeacă şi*ţi scînteiem oase Să vrei peste mie, să poţi pîn* la şase. Necazul tău mare să dea voce mică, Să urli, să n*auzi, să vezi că ţi*e frică. Iar ţie, jivină gingâş gînditoare, Săîţi fie şezutul cuprins de zăvoare. Ficatul un cui să<ţi frămînte. Urechea să ţipe şi nasul să<ţi cînte. Să<ţi crape măselelem gură Şi dinţii cu detunătură. Să<ţi pută sărutul, oftatul să<ţi pută, Mormînt cu mocirla stătută. O unghie pe săptămînă Să<ţi coacă la cîte o mînă, Şim zilele de sărbătoare Un deget şi de la picioare. De pofte să>ţi sece obrazul, De bube să nu*ţi mişti grumazul, Să<ţi iasă cocoaşă Şi gîlci şi cucuiem cămaşă. Buricul, bubat din născare, Să«ţi sîngere subt cingătoare. De glezne tîrîş să*ţi atîrne Ghiulele de capete cîrne, Rînjite, scrîşnite şi nerăzbunate: Măceluri, osîndă, păcate. . . MIEZ DE NOAPTE Eu sînt acel pe care ham visat, Lfam căutat şi»am vrut să4 născocesc, Ca prin gunoiul meu cel omenesc Să treacă rază, ager şi curat. Acel ce*atinge neatins noroiul Şi poate duce drum şi peste cer Şi să rămîie fier de este fier, Ruginam el să nu<şi puie altoiul. Să năzuiascăm marmură schimbare, Singurătăţi, de sus, de stalactit, Fiind cu toatem veac nepotrivit Şi àripile fiinduû veşnic călătoare. Eu ştiu tăcea cînd visul a murit, Şim toată clipamalţ cîte*o statuie Tăcerii, pe un drum ce suie Neisprăvit. 143 DUHOVNICEASCĂ Ce noapte groasă, ce noapte grea! A bătut în fundul lumii cineva. E cineva sau, poate, mi se pare. Cine umblă fără lumină, Fără lună, fără luminare Şi smăm braţe şi ascundeam smerit. Ce să cred şi ce să fac, Cu mine ca să măa dorului. In vîrful piciorului Ami puterea să scufund O lume vagă, lîncezîndă. Şi să ţîşneascăi sînge, curtezană, Şi inimam curvie ţiam băut. \M«aş umili acum şi mamtunecat cu alte nopţi în fund, Şi din noaptem noapte, nopţile urzite Cern ploaia ca nisipul mărunt Cu nişte site. Gîndul, ajuns în flacăra lui de ploaie tîrzie, Se face palid şi descreşte ca o făclie. Fereastra e cernită de un fag De careo să ştie. Aş vrea să fiu mai mic, să fiu vrabia ei bucurată, îi sînt ca un copil şi*i sînt ca un tată, Şi>i sînt ca un rob şi ca un stăpîn, de rob cen sînt. Tu nu vezi crîmpeiul ăsta de cer şi pămînt. O să»ţi spui multe poveşti. Ai s«alegi. Dar pe nici una nu ai s*o dezlegi. 172 TIMPURI Uite*ţi trecutul în palmă. . . Te gîndeşti. . . Atîtea poveşti — Cînd le *ai citit, Fărămceput, fără sfîrşit Şi cu sfîrşitul lasnceput? Seamănă măcar a trecut Crîmpeiele acestea Ce par să urzească povestea, Icoanele şterse, în care umblă O umbră de umbră? Ape fără oglindire, Sfoara pîraielor subţire Caremtno dîră se zbate Pe păturile otrăvite ale albiei uscate? Nisip, cenuşe şi lut Sînt un trecut ? Un talaz se frămîntă, Zguduie marea frîntă, Rupe unda şi viscolul de alge Şi nu se sparge! Se îndulceşte, alunecă, se strecoară, adoarme. Fără năvală, fără să se sfarme. Hultanul a cerut boabe de sînge. Leagă*i rana, nu i>o strînge, Şi pliscului, cînd i se deschide, Dă*i boabe de stafide. 173 FĂCLII Făclii şi candele la rînd, Stinse, aprinse, fumegînd. Catapetesme, bolţi, iconostase, Acoperite cu praf de mătase. Cartea veche singură se răsfoieşte, învăţată de boantele deşte Cu măciulii grele şi groase, Ale schivnicilor, la liturghii şi parastase. De marginea foilor de jos, Treiburicele închinăciunii s*au ros. Şi au lăsat pe foi Foiţe de piele, mai vechi şi mai noi. Amestecată cu cafeniile rămăşiţe de moaşte, Slova, de multe ori sfinţită, greu se cunoaşte. Noaptea, cotrobăieşte la strană şi în altar Un strigoi de ieromonah cărturar Cu faţa şi barba săracă în dulamă de aburi. Şi, iacă, Sînt închişi toţi în anii tăi, în trecut! Imi vor face un fel de. înmormîntare In lutul afinat sau tare. Aşa ej^ul^înœpe cu rnoarte. Ştiind că şi Lazăr amviat, Voi să nu vă mîh.niţi, s* aşteptaţi, Ca şi cum nu sţi cădea, Că Cel*ce<ştie, însă nu cunoaşte, Varsămtuneric alb cu mîna mea.