CÎNTEŒ CU GURA-NCHISĂ
IATĂ, SUFLETULE,
Sufletule, iată stihuri fără chip,
Fără sunet şi fără de răspuns,
Dc pulbere şi de nisip.
Primeşte^le, murmură<le.
Cuviincios m^apropii iar de tine Fiindcă mă tem şi findcă te^am văzut Sălbatec şi neliniştit.
Dau adăpost subt un acopcriş cu mine Lui Dumnezeu şi marilor minuni,
Cum aş putea sa nu mămfricoşez ?
Le*am rupt să curgă fără şir,
Metanii deslînate,
Horbote, petice, borangicuri, frunze.
Aş încerca sâ stăm din nou la şoaptă După ce dansurile s*au oprit Şi a tăcut orchestra.
Vreau să vorbim în graiuri desfăcute,
Şi, dezlegînd cuvîntul de cuvinte,
S*alegem înţelesurile pe sărite.
Alt'dată, am grăit în stihuri încălţate, Croite măsurat şumpodobite.
Am ostenit să*mi fie strînsă limba în coturni Şi vreau s*o las sâ umble de acum desculţă.
 71
              DUREREA MEA.
Durerea mea de vineri duminical mai dulce. O gust mai mult cînd sună un clopot
                                      dintno turlă. De ziua săptămînii mue milă şi mue silă. Anu*i opac şi vremea s*amgroşat,
Ma cheamă ora din trecutul isprăvit Şi nu e loc să ies din cea de^acum,
Prin funingini şi scrum.
Timpul mùeste însă scump,
Căci mi se pare că*i al meu, în vitejie şi ni înfricoşare.
Eşti un erou? Eşti un fugar?
Omule, purtat ca o manta tîrîş,
Din şapte nasturi mai atîmă cinci.
Doi 5*au pierdut.
Unul a râmas pe munte,
Altul a căzut în rîpă.
Auzi4. . . Cade în eternitate.
 72
MAI MULT PĂMÎNT
 Oue pămînt pe tălpi Cît cuprinde pămîntul.
 Mi*am făcut opinci din şesuri,
 Corăbii din talaze
 Şi aripi din vînturL
 Mal multe ape clocotesc în mine
 Decît în matca mării,
 Mai multe stele au sclipit, Văzduh mai mult a fugit,
 Umbră mai multă a trecut Prin păsurile sufletului Decît printre piscuri,
 Drumeţul îngheţat pe crcste A fost adus pe targă. încălzeşte^ mîinile, maică,
 La icoane,
 Luminează*! cu candela.
 E bine în chilia ta,
 E bine în sufletul tău.
 Dă*i puţintică miere şi*o prescură, Tined o sută de ani ascuns,
 Sasculte, noaptea,
 Lîn^ă mîinile tale#mbătrinite, Toaca blîndă de utrenii.
73
    TOT O SARICĂ
Tot o sarică mă>ncape,
Gros si slab, mare şi mic. Făcîndu*se pentru mine pitic,
M*a bătut pe umeri Dumnezeu Cu mîna Iui femeiască.
Tu eşti? m*a întrebat; te cunosc. Nu am ştiut răspunde.
Eu eram? eu nu eram?
Cum putea să mă cunoască?
Mă cunoşti, Doamne, din vie,
Din lume, din farmece, din schit?
O să*mi spuie altădată, Dumnezeu, în ceasurile mici din amurg,
Cînd vom vorbi în patru ochi.
Dar cînd voi pleca într^acolo Pot să iau cu mine O carte groasă Şi cîineie de*acasâ?
        SINGURE VIN
Singure vin lucrurile din trecut,
Duhul lucrurilor fără fiinţă, fără umbră. Vin din buruienile vremii,
Din catifeaua putregaiului,
Din iasca lui, din pluta scorburoasă, însoţite de zboruri de libelule.
Tristeţile de demult,
Dintnalte vieţi ale vieţii.
Unele mă ştiu, altele m*au uitat,
Mue frig. * ,
Cum o chema nu mi*a spus.
Am văzut*o de sus încă o data.
De două ori o am văzut, înstrăinată.
O dată, la fîntîna Samaritencii,
O dată, pe stradă, subt umbrelă.
Nu mai e fata zveltă cu doniţa pe umâr, E un lucru, amestecat Cu lucrurile fără umbră.
 75
     TOATE STELELE
Toate stelele care*au trecut Prin zăbranicul meu S*au ridicat întreite roiuri,
Intrînd înt nalte nopţi.
Erau în plopi, s*au prins în brazi. Erau în chiparoase, au intrat în tei. Au fost în fîntîni, sînt în ceruri. Bună dimineaţa, luceafăr!
Geana de argint tremură ca zaua.
Ai fost pe un pieptar de fier Şi*ai răsărit în zare.
Bună dimineaţa, fetelor!
O să pliviţi pînă la scăpătat,
Cu fotele întoarse pe brîu,
Stelele întîrziate, încolţite, în pammt.
 76
DE PE PODUL RÎULUl
De pe podul rîului M*am uitat în unda lina,
Prin care s*a strecurat Fumul vremii albastru.
Au trecut îrinot pasările albe, Cenuşii şi pestriţe, împinse de umbră de sălcii.
Au trecut şi luntrile,
Au trecut şi îngerii oglindiţi.
Peste umărul meu se uită în ape Mulţimea,
M*am ridicat: podul era pustiu* M*am aplecat: mulţimea s*a întors. Am vorbit şi nu mi s*a răspuns.
Se uita şi un copil în rîu7 Uimit şi el de frumuseţea lui.
Vezi $ă nu cazi!
Vezi să nu cazi!
77
        DORMI?
Dormi, sufletul meu? te*ai culcat? Plouă şi singur mi s*a urît.
Vreau să nu te supăr,
Te*am vâzut citind la lampă
Şt ivam băgat de seamă
Cînd ai închis oblonul din grădină,
Tărcat cu dungi egale de lumină.
Am bătut încet în fereastră Şi iar am bătut, mai tare,
Şi am intrat în încăperea ta.
Curată rmduială!
Cartea sta deschisă la pagina albă: Toate paginile cărţii erau albe.
Ce citeai tu întno carte fără slove?
Patul era nedesfăcut*
Cearşaful nou, perina proaspătă. Unde ai plecat?
Unde umbli noaptea singuratic? încălţămintea ţi*este neatinsă.
Nu e gunoi la tine,
Te*mbraci cu cămaşă de piatră Şi te încingi cu funie de*argint. Tu n*ai nici sudoare,
Nici praf, nici scuipat.
 78
Un ac îmi îng lodeşte inima străpunsă, Medtcule fâră de prihana.
Sau e un cui de la Crucificat Sau un ghimpe din cununa lui. Vindecă*mă, suflete*
Vimacasă, suflete.
Adu leacuri, suflete.