ADDENDA
RĂZBUNARE
M<au apăsat bătrînii şi tinerii şi cei Cu vîrste<mpleticite, nici oameni, nici femei. M<au apăsat nerozii, deştepţii, cărturarii Şi micii, mijlociii şi marii şi maùmarii.
Toţi cîţi împăduchează icoanele şi spurcă, Făţarnici, treapta albă a cerului ced urcă,
Au şovăit că ochiul ua. prins şi i<amţeles, Acolo unde cîrdul solemn era mai des.
Mormintelor spoite li s<a cojit spoiala,
S<a deslînat cuvîntul, amgălbenit cerneala, Culoarea şi accentul s*au stins şi risipit,
Lovite de arsura surîsului acid.
Tu tulburi vălmăşagul pe prăzile mai bune,
Şi haita gînditoare n«i vrea să se răzbune, Cînd singur dinaintea frăţiei te ridici Şi<i sîngeri fariseii şi blînziimtorşi pe bici?
225
ŢARA MEA
E un palat cum altul nu<i.
Te simţi sfiios cînd treci prin dreptul lui. Se uită luna/ncremenind la el Clădit pe stîlpi înnalţi, cu capitel, împodobit cu zmalţuri şi chenare Semvîrtem aur, parcă după soare,
Şim frumuseţea lui, pe veşnicie,
Parcă(i lăsat pe panglici din Tărie.
Visai să ai în el o încăpere
Şimn pat de/odihnă moale, la durere.
Un şir de cărţi pe masă şuo lumină Şi trei felii de pîine pentru cină.
Cînd ai bătut în uşă, domnişorii Strigau să se alunge cerşetorii De dragoste, de duh şi sănătate.
Şi te<au gonit cu biciul din cetate.
226
       VIII ŞI MORŢII
0  regulă temdeamnă să nu scrii Decît de bine despre vii,
Că lucrurile judecate Trec pentru tinemtre păcate. Porunca e să rabzi din greu,
Că judecataù a lui Dumnezeu.
Tot regula temdeamnă să te porţi Sfiios, cuviincios şi cu cei morţi. Oau apăsat, c<au prigonit Stăpînii timpului, trăit în plînsete şi suferinţă,
Tu întăreşte*te<n credinţă Şi rabdă aprig, semenule meu,
Că*i pedepseşte bunul Dumnezeu. . .
De âltfel, dogmamvaţă pe mişel Că orice stăpînire»i de la El,
Că focul, sîngele şi fierul
1  Ie«a trimis spre pocăinţă cerul, în numele săracului Hristos,
Şi că s<amvrednicit de ele cu prisos, îngenunchiat, bolnav şi mut,
E singurul tău merit cunoscut,
Şi pocăinţa ta îndătinată E singura şi marea ta răsplată.
227
Deci, morţi şi vii s<au înţeles Să ocolească orişice proces,
Şi unii pe ceilalţi îi spală
Cu un principiu mistic de morală,
Şi adevărul, âstfel, îl înşeală,
Ca nu cumva să iasă la iveală. Minciuna şi făţărnicia Şi<asigură atotputernicia.
                UN CRITIC
Dădeam să4 ocolesc, dar rnua zărit Şi, nărăvit cu dulcile tîrcoale,
   M<a prins de braţ şi mim vorbit smerit:
—« Ştii oam citit<o cartea dumitale.
Emoţia mă curmă, să mă ierţi.
Am plîns şiîţi mulţumesc c<am fost în stare. De ani de zile ochii mei inerţi Nu mai ştiau ce este/o lăcrămare, »
M<am apărat şi dam sa fug, dar el Mămţepenise binemtr/o vitrină. într<adevăr, dădusem chiar un fel De carte, cum se zice, la lumină.
M<a dus aşa, cu surle şi urale,
De mă credeam purtat întrmn convoi De coruri şi cădelniţi monahale,
Şi mă uitam în lături şimnapoi,
înfricoşat să vadă orişicine, în osanalele admirative,
Că le răbdam şi mă priveau pe mine Fierbinţile lui mari superlative.
229
O laudă tîrîtă te insultă.
Ocara<i mai primită, că nu ştie Să gîdîle trufia cu Unsoare multă, Făcînd cu ţinem gînd tovărăşie.
Nu înţeleg nici azi că m*am ţinut Ssaud un ceas sinistra secătură, Fără săâ pun bocancul în şezut Şi să nwi ard o palmă peste gură.
              IDEALIST
Mă ia de braţ şim automobil.
   Să scap de el nicicum nu se mai poate.
E un savant, mă rog, şitun imbecil,
Deci o superioritate.
Îşi iese din măsură şi din piele.
Dă sfaturi grave şi Rlosofeazi Şi e fudul că mi*a*nşirat, mărgele, Mărgăritare moi, de capră brează.
E doftor, mi se pare/n medicină.
Dar cînd sughiţe, bunăoară,
Se sperie, slăbeşte şi leşină La gîndul c«ar putea şi el să moară.
începe fraza orişicînd cu : « Dacă Aş fi », de pildă, mare peste blegi,
Ar şti ce trebuie să facă
Şi«ar îndrepta şi ţara, mămţelegi.
L<ascult zicînd : « Din punctul de vedere «Găsesc că», «deci» şi «prin urmare», « Momentul dat ». . . Urmează o tăcere Şimtinde la chibrit şi o ţigare.
E psiholog şi poliglot, de fel.
E mare cărturar şi profesor.
Ar fi un loc, făcut ca pentru el, La un hotel, portar sau ajutor.
      PRIETENUL SUFLETESC
Dacă/l întrebi de sănătate,
El stă cu buzele umflate.
Dacă/l opreşti cumva la masă,
Zice că supa e prea grasă Şi, încă de la început,
Bucatele nu i/au plăcut, îi dai ţigare şi/l surprinzi C/aşteaptă să i/o şi aprinzi.
Temtreabă cît cîştigi din meserie Şi cît plăteşti semestrul de chirie.
Se pare că ar fi avut Şi gîndul la un împrumut.
La urma urmei, dacă n/ai peşin,
S/ar mulţumi cu mai puţin.
Zici «dumneata», el zice «tu»,
Zici «ba»,
El zice « da ».
Nevastă/ta îi pare pricepută,
Dar, după faţă, cam trecută.
Nu ştie ce/ai că ai albit Şi te găseşte mai slăbit.
Cum temţelegi cu socrii şi cu fata?
De unde/ai cumpărat cravata?
De mult nu se mai poartă cu dungi şi picăţele : « De/i trece pe la mine, ţi/arăt pe ale mele ». « Mai scrii la vre o carte ? »
« Ce te/ai mutat aşa departe ? »
233
Demi stam oraş, ai fimţeles Că ar veni la masa ta mai des.
Ce te gîndeşti să faci la vară,
Că el şi*o va petrece tot la ţară.
Te uiţi la ceas, că s*a făcut tîrziu.
Ce săîi mai dai să scapi? Vre un rachiu? Dar vizita se prea lungeşte.
Săîi spui ceva răstit, mai romîneşte? Siamtunecat, se face unsprezece,
Şi prietenul tău tot nu vrea să plece.
Nu prea se simte bine:
La noapte poate cmr dormi la tine.
Te scoli, te strîmbi, el stă, puţin îi pasă. Nmre măcar cei şapte ani demcasă.
       EPITAF
Plin de cîte racile,
A lins toate vacile.
Bivoliţă şi catîrcă
L*au purtat dormind în cîrcă.
S«a spălat în loc de apă Cu lapte proaspăt de iapă.
Ca să<şi facă piele nouă,
A cerut găleţi de rouă.
Dresuri, prafuri, alifii I*au zgîit ochii de vii,
Şi cu nas, cu ochi, cu tot, Faţan se făcuse bot.
235
             HÎTRUL
Mi/aprinsei şi eu o vatră întno scorbură de piatră. Moş Pîrţag îmi dă tîrcoale Cu o găleată cu bale.
De ce jarul meu sticleşte Dacă vatra lui mocneşte? Vetrele ni<s peste drum:
Eu fac jar, el scoate fum.
Nu mai are tinereţe Moşul ca să mai înveţe Căm văpaia vetrei mele Am pus o poală cu stele Şi ciam luat pentru dogoare Cocă, pe cîrlig, din soare. Nu vreamvăţ de nici un fel De la mai meşter ca el.
Nicovala de«o aude, Moşumcepe să asude. Galben, verde şi duşman Dă cu ochii de ciocan.
O scînteie saremcoace:
Se mînle de ceù place Şi scuipînd s>o stingă, ea Fuge şi se face stea.
Şi/i trec năduşelile Toate căptuşelile.
A venit cerbul domnesc La mine săd potcovesc.
Opt potcoave mici, de aur, Ciocănite<au fost de faur.
Am bătut colţi pădureţi La turmele de mistreţi.
Lupii mùau cerut măsele,
Zimbrii — frunţi cu coarne grele. A venit şi FătJFrumos,
Buzdugan să*i fac mai gros,
Şi Ileana, doi cîrcei De argint să*i fac. Cercei.
Şi prin fierăria noastră Trecu şi luna albastră.
Hîtrule, nu e nici un Mijloc să te mai îmbun?
Taica ţvar drege şi ţie Vreo chivără, vreo tichie,
Cînd ai vrea în arătare Să ieşi mîndru şi călare.
   CÎNTEC DE FAUR
Ce ţi»i, moşule, ce vrei,
Că scuipi în cărbunii mei? Te*am oprit, din vatra mea, Să iei jar pentru lulea? Vinovat îs, la ţigare,
Că ţi<ai fript unghia mare Şi căm vîlvătaia creaţă Ţi<a luat foc şi o musteaţă? Te*am băgat în fum cu nasul, Că nu<ţi mai trecu necazul?
Moşule, ţigan hain,
Eşti o ploscă de venin,
Şimnde tu«ţi apeşi piciorul Laşi duhoare, ca dihôrul,
Şi, ca melcul, lasă bale Podul palmelor matale.
Ai mînjit Cînd ai iubit Şi împuţi Dacă săruţi, în văpaia dimineţii Faci otravă ca bureţii. Dumnezeu te*a blestemat Să fii sterp si îngîmfat,
De nimic să nu ai parte,
Nici de viaţă, nici de moarte.
Pui altoi:
Iese puroi.
Semeni floare:
Parcă uzi cu apă tare.
Viţa ta dă aguridă.
Pomul — viespe şi omidă. Săpi un puţ, şi apa seacă, Nalţi o cruce, face cracă. Fierăstrăul ţi*l încerci: Mucegai tai şi ciuperci.
Vreai să dai şi tu pomană: Crăpăm două o icoană.
Slavă Domnului, făcuşi Totdeauna tot ce vruşi.
Unde<mi bat undrelele Ţi*ai uscat obielele, Unde<ascut săgeţile Tu*ţi piepteni musteţile. Scoabe, lacăte, ţtţîni,
Eu le fac şi tu mămgîni.
Fac belciuge, vrei verigi Şi mă ţii de rău şi strigi.
De fac săbii, tu vrei teci.
De fac una, vrei cincizeci. Fac o teacă, vrei o spadă. Fac un vîrf, ai vrea o coadă. Fac tăiş, tud vrei ştirbit,
Vrei fier bont, nu vrei cuţit.
Măre moşule Cutare,
Vatra mea nun scuipătoare, Şi de scuipi în jar aprins Crezi cumva că bai şi stins?
239
UITE.L, VINE
Uited, vine Bulibaşa, în iţari şi*a strîns cămaşa Şi cu brîul pîntecele.
Vrea să*mi curme cîntecele, Cu o ceată de golani.
Pe tutun şi gologani.
Am şi eu un biet păcat: Cînt, potcoava cînd o bat, Ca să iasă, iarnă, vară,
La copite mai uşoară.
Mîna<mi spînzură în jos, Răzimată, pe baros,
Şi luleauam gură rîde. Bulibaşa<i neam de gîde,
Şi golanii, ajutoare, Chibzuiesc să mă doboare.
Cinci cuţite dau să<mpungă, Ţîţa fără să<mi ajungă. Fiecare se repede,
Dînd cu nasul de perete. Bulibaşa nimereşte Cu gingia drept în cleşte, Şirnn ţigan în pielea goală Şi<a spart guram nicovală.
Dar s<au prins a semţelege Cău mai bine să mă lege, Să*mi reteze beregata.
Sînt legat în lanţuri, gata,
Dar mămtind niţel din trup Şi le rup.
Ei, mişei şi păgubaşi,
Dau napoi cu cîţiva paşi.
Eu le fac o zicătoare:
Mă, cuţitul nu mă doare. Cînd ai pus în brîu cuţit Ori te laşi, ori e*ascuţit.
Lanţul lui — de*a surda strigă E de plumb de mămăligă.
Să fi fost ţigani vreo zece. I«am gonit cu apă rece.
TRANSFIGURARE
Pentru că am auzit Că prin timp ai năpîrlit, Ţi*aş dam dar o bidinea Să<ţi lipeşti chică din ea.
Cu barbete tinere Ai fi ca un ginere,
Şi mustăţile de cneaz Ţi<ar da ifos de viteaz.
O   prăjinămtre picioare Ţi<ar ieşi cam prin spinare,
Şi o cobiliţăm vînt
Te<ar dam leagăn, cînd şi cînd.
Şi măcar o să#ţi rămîie Drept statuie o momîie.
Numai căm prăjină, sus, N<ai să gemi că eşti Isus Şi să plîngi în asfinţit Că te<au prins şi răstignit.
       VICLEIM
 E<aşa ieftină la mine Blana gingaşei hermine,
 Gam înveştmîntat, cucoane, Două sute de pogoane.
 Dacă vrei şi dumitale,
 Pot să*ţi dau vreo cinci mantale. Şi te<ai şi putea alege Ce*ai poftit, irod sau rege.
 Eu, să<ţi spui adevărat,
 Aş avea în arătură Un loc slobod de*mpărat, Tocmai bun şi pe măsură.
 Mişti doar subsuorile,
 Ca să sperii ciorile.
 însă rogu<te, grăbeşte,
 Că hermina se topeşte.
243
                CE<I FI ŞI TU?
Ce<i fi şi tu şi ce fel de jivină,
Că scormoneşti şi turn lumină? încerci să zbori şi<ajungi sa sai Ca gărgăriţa de mălai.
Ai vrea să cînţi şi zbieri:
N<ai glas, nici âripi, nici puteri.
Te*ai cuibărit pe undeva<ntr<o buche Şi stai în slovă strîns ca un păduche.
Ţi s<a spuzit hîrtia pe care umblim lat Şi vrînd să te înnalţi te<ai cocoşat.
Te^aud şi*aş vrea să şi te^ascult,
Dar bîzîitul tău nu ţine mult Şi*o ia mereu de lamceput,
Ca un sughiţ, o tuse, un strănut.
Ai fi rîvnit să cînţi, şim rotogoale Să crească larg şi cîntecele tale.
Răsuflul ţi<este scurt şi, întrerupte,
Fărîmele cumtregul de*a surda dau să lupte.
Mînia ţi<o încerci ca un gîndac,
Şi ţi*o răzbuni, dar n*ai nici ac Şi nici venin în măruntaiul dumitale.
Te*apăs cu talpa: ies niţele bale.
244
ROMANŢĂ
Am învăţat odată cuvintele*mpreună.
Eu le adun cu pana: şi pana ta le/adună.
Am înşirat şireaguri şi stihuri amîndoi.
Par ale lui purtate, iar ale mele noi.
Pe strune cîntă şi el, pe strune cînt şi eu.
Eu cînt, aşamtrfo doară, ca pentru Dumnezeu. El îmi pîndeşte ghiersul cu scripca lui săracă. Eu nu m«aud. El, silnic, munceşte să mămtreacă.
Din coarde şi din graiuri, din slove şi mărgele, Au fost mai căutate la horă ale mele,
Şi fetele, flăcăii le*au prins de lamceput.
El a scrîşnit, amgălbenit şi a gemut.
Văpaia stelei albe mi<a tras prin noapte drum. Lumina lui firavă semneacă grea, de fum. Trecea încet şi viaţa, şi el s*a judecat Îmbătrînit, şim suflet smerit şimgenunchiat.
Făţarnică, vicleană, puhâvă stîrpitură, Neputincios stătuseşi cu tălpile la gură,
Şi unghiilem carne gingia ţi le<a ros,
Lipit de întuneric şi zvîrcolit pe jos.
245
încredinţat că pana şi omul au murit,
Caria îţi rînjeşte şi rîde, în sfîrşit.
E cam tîrziu. Veninul şi el se oţăţeşte,
Şi zgîrciurile dure te ţin în zece cleşte.
Nădăjduiai, călăul din temniţele mute Cumva, pe neştiute, ghicind să te ajute.
în ziua cînd crezuseşi că ţi#ai vărsat amarul Nu poţi să faci cu omul nici ce*a făcut măgarul.
       STRIGOI PRIBEAG
Dintre vrăjmaşii tăi mai nempăcat,
Unul aţine drumul la tot pasul,
Mai ticălos ca toţi cîţi n<au cruţat Că temi născut, nici pîntecul, nici ceasul.
Slobodă iese luna din pămînt,
Şim roua ei trăsare nouă floarea.
El nu putea să uite lucrul sfînt Şi4 turbură jignit asemănarea.
tţi dă tiptil ocoale de dihôr.
Ţi*ar otrăvi odrasla şi ţi<ar pune Foc în pătul, în staul şi pridvor,
De nu şirnr teme mîna de tăciune.
Ai fi putut să ţi4 agăţi de şea,
Şi roibul să4 tîrascăm ţărna oarbă Cu funiamnodată de grumaz, aşa,
Pîn’ la tocirea oaselor de iarbă. . .
Dar noapteam vis, printre strigoii reci, Vine smerit, şi şoapta lui blajină îţi face rugăciune să4 dezlegi Şi să4 mîngîi cu milă şi lumină.
2 47
Şi cînd, a doua zi, temfruntă iar,
II laşi să scuipe bale şi scăpău, Pentru că ştii că sufletul murdar Se îndoieşte şi că<i pare rău.
BILETE DE PAPAGAL
              l
Frontul, slava mea enormă, M<a<mbrăcat în uniformă. Te rog, Domnule croitor, Să mă faci fermecător. Biceps gras şi mădulare. Vreau să defilez călare.
                2
 Ceîtni tot vorbeşti de geniu şi talent, De capul prost, de cap inteligent? Escrocherii, zorzoane de prisos.
 Eu te*aş ruga să fii cuviincios.
                3
 Eşti viteaz, te ştiu, şi<ai fost Mai ales în adăpost.
                4
 Cînd traduci, pare că scrii,
 Şi cînd scrii, parcă traduci.
 Ai plecat şi parcă vii,
 Ai sosit, parcă te duci.
249
             Cînd ai fost, nici nu erai, Nici măcar şi nici niscai.
             Ce destin fără de rost!
             Azi, cînd vrei să fii, ai fost!
                           5
             Nms aşa de fioros Pe cît ţip şi fac urît,
             Căci mămtorc numaidecît Si stiu să fac si frumos.
             » > >
                           6
             Are;o fire minunată Strălucitul meu amic.
             Nu refuză niciodată, însă nici nu dă nimic. . .
                      7
Temvaţă toţi deştepţii, scriind, ce<i poezie, Dar scapă din vedere sămveţemtîi să scrie.
DE ZIUA CĂRTURARULUI
Eşti, cărturare, mîndru, destoinic şi dibaci.
Cum te îmbraci de iute, aşa te şi dezbraci.
In cîteva costume ţi#ai hotărît portretul Şi;mpaci cu eleganţă pe domnul cu valetul.
înnalt, stufos şi chipeş, s*ar zice, pe figură,
Că ai un pisc în suflet şi oase de armură.
Călare pe o faimă severă, tu, frumos,
Urcai tîrîş, în zale, şi scările dindos.
Nimic nu temtîrzie, căci trebuie s*aduni în coiful tău cu pene bani, repede şi buni. Zgîrcit la judecată, aleasă ca din sită,
Cu gloria eşti darnic, cînd lauda«i plătită.
Pitit subt jilţul moale, al fostului Şezut,
Putuşi sluji de cîrpă stăpînului căzut,
Şuacum o schimbi cu steagul, vărgat,
    cu dungi şi stele. Vei dovedi cu martori că hai purtat la piele.
251
   CINE FUGE?
Cine fuge pe barieri,
Alergînd din răsputeri?
Are barba pînăm brîu,
Cît un snop vărsat, de grîu, Şi cum fuge şi se duce,
De subt barbăîi saltăio cruce, Pe un lanţ de aur gros,
Ca să<i placă lui Hristos.
Aur gros de giuvaer,
Cu trei stele, ca pe cer,
Şi căruţa lui cu foc Zbiară ca să*şi facă loc,
Pe şoseaua cu grădini,
Peste gîşte şi găini.
Vrea s<ajungă cît mai iute,
Că palatul îi cam pute.
A primit înştiinţare Că sosesc din depărtare Viespile de fier, pe sus. Semdoieşte, ca Isus Să mai facă vreo minune,
Ca în timpurile bune,
Şi grăbeşte a<şi ascunde Bine părţile rotunde.
Se piteştem sat, la proşti, Cale de vreo patru poşti.
Prea Sfinţite Nicodime, Patriarh de la Treime,
Proştii fără altă treabă Se uimesc şi se întreabă Cum de<ţi uiţi în ceasul rău, Omule<al lui Dumnezău,
Cu năravuri boiereşti Turma dată s*o păzeşti? Binecuvîntatasţi gură Ti<este plină de Scriptură, Cîtă vreme, gras în ceafă, Stai la troacă, lîngă leafă,
Şi ierţi cîtemai păcate Cu trei deştemcîrligate.
       EPITAF
Nia mîncat şi rua băut Numai cîte n*o fi vrut,
Terci de zmîrc Şi muguri de tîrn cu sfîrc.
Numai momiţe cu cimbru N<a putut mînca, de zimbru. Cînd a vrut şi<atare carne Şi<a zdrelit gingiam coarne.
FOAIE VERDE LA PARIS
     La Paris, între pahare,
     Şed. în coate, pe ziare,
     Foşti curteni şi foşti boieri, Cîţiva buni stăpîni de ieri. De cînd stau pe dinafară Ei suspină după ţară.
                            Că se nimeriră toti »
     Mari romîni şi patrioţi. Doar o dat*au şovăit,
     Cînd s*au strîns şi au fugit. Cînd corabia semneacă, Şobolanii, droaie, pleacă. Din pîrjol, ca de«obicei,
     Au tulitiom cîrd şi ei,
     Cu o muscă pe căciulă, Groasăm pîntec şi sătulă.
     Truda voastră, măi Ioane, V*au cărat<om geamantane, S<aibă să benchetuiască Din sudoare romînească. Tîlmăcită în valută, Amcetat să le mai pută. Gîndul li se*abatem ţară, însă hoitul, bunăoară,
     S*au grăbit cumtîietate Să şi#l iam străinătate;
255
Cel cu pipota mai mare Să şi»o puie la păstrare,
Unde sînt, asigurate Miliardele furate, în depozite secrete, încă de pe cînd, băiete,
Se băteau în piept, la Moşi, Pentru glie şi strămoşi. Strămoşiile şi glia Merg cu genealogia.
Poţi fi mare patriot Chiar de n*ai pierdut de tot Sîsîitul pe silabă,
Moştenit de la tarabă.
Peste ţări şi peste ape Tùeste ţara mai aproape. Scumpe fură toate celea,
Dar mai scumpă ţi*este pielea, bai văzut? Cînd să răspundă, Au pierit întno secundă,
Parcă nici n>a.r mai fi fost.
Tu, Ioane, gol şi prost,
Ai rămas pe brazda ta,
A plivi şi secera.
Putregaiul de strînsură Ajunsese la coptură,
Şi buboiul de pe oase, îngrăşat cu vîrf, crăpase. Haimanaua fără ţară,
Pripăşită şi fugară,
Luînd trecutul cu chirie,
Şi<a făcut şi*o meserie:
Din senin şi dintr<odată,
Se propune exilată.
Maimuţoii ciocoieşti S*au trezit în tren Bălceşti.
— « Daţime cîte<o hîrtie, în trei limbi, de mărturie, Că în timpurile grele N*am gîndit numai la piele Şi că ceasurile mari Le*am trăit mîncînd dolari. »
Zice unul mai cu vază:
—«Ştiţi căm ţară se votează?» —« Ştirea ne interesează. »
—« Aflu că poporul tot Merge, om cu om, la vot,
Şi, ce nu s;a pomenit în răstimpul fericit,
Toată breasla, toţi golanii, Tîrgoveţii şi ţăranii, în opinci şi în obiele,
Şi muierile, şi ele,
Vizitii, grăjdari la noi,
Şi ciobanii, de la oi.
Locul nostru, de acuş,
O săd ia un lăcătuş.
Şimnui advocat samsar îi urmează un dogar.
Cum vedeţi, mă rog frumos, Lumea s*a întors pe dos. »
V<amintiţi de ţara bună? Lucram bine împreună,
Pîn>a nu se<aprinde casa Şi<a o lua la sănătoasa,
Cu bănet şi catrafuse,
Valvîrtej.
             —«Ce bine fuse! »
—« Ne scuipam, ne ocăram, Dar uşor ne şumpăcam.
Pentru drepturi şi putere, Alergam după avere.
Cu o mie de pogoane Nici nu<ţi mai păsa, cucoane. Cu o mie de hectare Alegeai un domn mai mare, Şi cu patruzeci de mii,
Cu cirezi şi herghelii,
Mori, ţiţei, păduri şi sate Şi»orişice, pe săturate,
Erai autoritate.
Ţi«era voia respectată în justiţie şi*armată Şi»l numeai şi îl scoteai, Orişicînd, pe cine vreai, Admirînd cum semvîrteşte Totul, tot, pe zece deşte.
Şi desigur, cei mai tineri, Veri, nepoţi, băieţi şi gineri, Trebuiau încurajaţi Să ajungă deputaţi,
Senatori, bărbaţi de stat.
Un mandat de deputat Era, dragă, o arvună Care merge dimpreună,
Ca vocala cu*o consună.
Cu silabele ,, Budget"
Aveau dreptul, get<beget,
Să semfrupte din belşug,
Ca viţeii, care sug.
Nu e ţara lor, cînd vor?
Nu e maica, vaca lor?
Nu mai ştiu care netot Născoci un singur vot,
Că acum, după răzbel, Voturile sînt la fel.
Coconaşul Cu rîndaşul
E totuna şi egal.
Ce dezmăţ! Şi ce scandal! Trei colegii erau rele?
Vai de păcatele mele!
Uite, parcă mi«e ruşine Că votează orişicine.
Vrei să fii şi tu ca mine? Ţifarătam eu, stăi niţel,
Că nu sîntem toţi la fel. Cînd vedeam că te întreci, Te turnam, legat, la beci. Vreai şi tu să te alegi, Nemîncat de ani întregi,
Şi să faci, tu, alte legi?
Zău? De fiştecare falcă Te<alegeai cu o scatoalcă,
Să n?o uiţi cît mai trăieşti,
Să nu uiţi nici cine eşti. Dacă nu>i mai dam de fund, Luam şi urna s*o ascund.
Cei mai buni alegători Ne votau de zece ori.
La prostime, mai tîrziu,
Dam cinzeaca de rachiu,
Şi, de fitece fiţuică,
Polul şi un chil de ţuică. Cîştigam aşa un loc,
Numai cu un boloboc.
Sigur ca să fii de tot.
Sculai şi pe morţi la vot. Minunata de metodă li tihnise şi lui Vodă.»
Oratorul de la chef Părea să fi fost un şef.
Cauză, necauză.
Se făcu o pauză.
 Dar în masă, de odată,
 Se porni un pumn să bată. însemna, din asistenţă,
 Că grăieşte<o excelenţă.
 Spînului, ca o femeie, îi venise o idee. îşi trecu mîna prin păr Şi grăi, într«adevăr:
 —« Vreau să ştiţi ce m<am gîndit, De trei zile nedormit.
 Nu glumesc, nu spui poveşti. . .
 Să le scrim la Bucureşti. . .
 Că le*am da, din timp, şi lor, Hotărît un ajutor.
 Prin tocmeli şi înţelegeri,
 Să le facem noi alegeri,
 Cum ştim noi şi le<am făcut,
 Pe tipicul cunoscut.
 Avem leacuri şi reţete încercate şi concrete.
 Pentru fel de fel de cazuri, Mutre, nazuri şi necazuri,
 Sfori sucitem zeci de chipuri, Chiuluri, panglici şi tertipuri Şi, de s*ar ivi buclucul,
 Mîngîieri cu cauciucul.
 Mă aştept, că, mai apoi,
 Să ieşim la vot şi noi.
 Dar nu punem în scrisoare: „Domnule" sau „Frăţioare",
 Sau: „Stimate", „Onorate", Titluri vechi şi perimate,
 Ci, dibaci cum sîntem iarăşi,
 Vom începe cu: „Tovarăşi".
 Cred că, recunoscător,
 Cel mai marem rîndul lor Ne dămdată, tuturor,
Şi moşiilemdărăt,
După cum o să v<arăt,
Şi astfel, mai dai, mai lasă, Ne vedem iar domni acasă. Cît priveşte monarhia,
S*a schimbat filosofia.
Am ajuns de cîţiva ani Democraţi republicani. Suveranul, mult iubit,
E de altfel absorbit De supreme interese, în gîlceavă şi procese,
Testamente şi<mpărţeală De moştenire regală. într*o ţară depărtată,
A chemat în judecată Şi pe fosta ţiitoare,
Una din moştenitoare, — Grijuliu că baniui scapă, — Şi pe taică*su din groapă. Mîndră, sfîntă dinastie,
Ai căzut în ţigănie.
Este vremea, semţelege, Sămnălţăm pe noul rege,
O prăjină*n Cişmigiu,
Cu o teacă şi*un chipiu. Trebuie iar înţeles,
Să scrim clar şi*n chip ales, N<avem la Paris, prezente, Toate marile talente, Minţile mai eminente, Toate penele măiastre, Strînse*ale culturii noastre? E ştiut, cultura toată,
Ca şi noi, îi exilată,
Şi, ca să vorbim deschis, Elitaîi acirn Paris,
Şi adevăratul stil,
Neaoş, scrie în exil.
N<avem un trecut şi fapte? Oare nouă sute şapte Nu<i al nostru, domnii mei? N<avem scopuri, nu idei?
Nu*i ideea cea mai bună Că fugirăm împreună?
Daţi<mi ţara îndărăt Şi ce pot am să v*arăt.
Am concepţii în exil,
Şi poporuâ imbecil.
Faci din el ce vrei şi#ţi vine, Ca să rabde ştie bine.
Rabdă tot şi tot înghite Timpuri nemaiisprăvite.
Ca înghiţitoarea lui Altam lumea asta nun.
Dă<i borhot şi muci şi sînge, El înghite, nu se plînge.
Cine vrea, cum vrea îl minte, Imbecilul e cuminte,
Zece veacuri şi răbdarea bau lărgit înghiţitoarea.
Cu cinzeaca şi cu fleica Uită tot şi toate neică,
Şi pe mă<sa şi pe ta*su Şi ne creşte nouă nasu.
In temeiul căpătat Orişicare ipistat Este şi bărbat de stat.
Asta, vezi, de noi se ştie Şi avem psihologie.
De asemenea se ştie Că plutim în poezie Şi, fugind accelerat,
Ne>am găsit şi adunat.
Şi cu toate căm absenţă,
La mezat şi<n concurenţă,
Să ne scoatem pe furiş Ochii am ţinut morţiş.
Să avem vreo cinci guverne, Cu miniştri de Externe, Dreapta, stînga şi mijlocul. Şi nemtoarcem şi cojocul. Mai avem şi cîţi fugari Tot atîţia cancelari. »
într<adins ori din greşală, Prin Paris trecea Păcală, în iţari, cu traistam băţ,
Se brodi pe la ospăţ Şi,<mbucînd din mămăligă, Lauzea de jos că strigă. Zisem sine: «Să mă sui Şi trei vorbe să le spui: Pîineţiivă poftam cui!
Ce a fost s*a isprăvit,
Cedaţi cătatărăsaţi găsit, îngrijiţi mai abitir De guvernem cimitir Şi mîncaţi şi înghiţiţi Banii ţării măsluiţi.
Eu v<as mai ura atît:
Să vi se opreascăm gît ! »
        EPITAF
Şi;a făcut înghiţitoare Pe pofta lui de mîncare. Toate bunătăţile I*au mînjit mustăţile.
Au trecut prin burta lui Iezii, mieii cîmpului Şimmvăţat cum să prăjească Sos cu pasăre cerească.
Mioriţa i>a plăcut Cu nucşoară şi năut,
Şi pentru privighetoare Avea altfel de frigare.
   MORMÎNT ÎN DRUM
Ţărani, femei, pe drumul de Periş, îngenunchiaţi pe dîmbul strîmt şi frînt, între lumini înfipte în pămînt, Veghează un copil cu ochiimchişi.
O pată crudăm calea de pietriş Arată locul sîngelui plăpînd,
Şi peste chipul micului mormînt Cad lacrimile şterse pe furiş.
Ce vagabond de spaţii şi smintit A dat peste păpuşa lor de fată Şi, sfărîmîndîo, bravul, a fugit?
Trecusem goană cu maşina aia Flăcăul ţării, scurt, ca o săgeată,
Grăbit să*şi ia cafeaua la Sinaia.
265
       CRISTELNIŢA
Mitropolitul cînd ha botezat A spus că era gata să<l înnece,
Nu c*ar fi fost cristelniţa prea rece, Dar că siar fi născut şi el căscat, în neamul lui, al treilea din leat, Toţi s*au născut căscaţi, că trece, Din tatăm fiu, meteahnam cîte zece, Şi semnul de blazon e<asigurat. Oricine poate, măre, să4 audă La un mesaj de anul viitor, îngaimă fraza, geme şi asudă.
Şi orişicine poate să<l cunoască,
Din fuga de maşină cu motor,
Că umblă mut şi surd şi gură<cască.
266
            MESAJUL
De fiecare început de an El ne citeşte cîte o scrisoare,
De prin văzduh, din lunga depărtare,
Ga mai făcut un plod, un roşcovan.
Rozînduîşi vorbele, ca un ciolan Le morfolem gingii şimghiţitoare.
Ce are? Gîlci în beregată, oare?
Şi<i trebuia un an de*aşa elan?
Dacă şi timpul vostru va dura O să mai faci o forfotă de crai.
Englezi, franţuzi, nemţi, belgi et caetera.
Sporeşte*ţi seminţia, Majusculă,
De onkli, tante, mutere, şi hai!
Că ţara n<are muşiţă destulă.
267
                ALTEŢĂ
Ţi<ai cam greşit, Alteţă, cariera.
Că eşti frumos şi ai pe cal ţinută,
Nici un sergent/major nu mai discută, Căci te<a văzut călare la Pipera.
Eşti cunoscut şi la Madera, în sud, unde matrozii te salută,
Cheflii şi ei ca Prinţul, şutăm sută,
       Şi grecii pripăşiţi prin porturi. Kalispera!
în Bucureşti, scoteai din garduri parii Şi dărîmai pereţi şi felinare Şi te băteai în parte cu birjarii.
Căm limuzină eşti viteaz, te ştiu,
Doar capului i/am pune o/ntrebare:
Nu i<ar tihni mai bine vizitiu?
268
               EPITAF
Hoitul de subt piatra mea Şi/a dus viaţa pe saltea. Toate păcatele grele bau fost pături şi saltele.
N<a avut atîtea sugeri Cîte ţîţe şi cîţi ugeri La tot ceasul I<au lovit gura şi nasul.
269
      CANCELARUL
Ne<am întrebat adesea, cioclovină Dibacem măsluirile externe Şi răsturnată leneş între perne,
Pe arcurile moi, de limuzină,
Ce fel de neam aveai la origină,
Căci numele, din cîteva guverne,
Nu sună, n>are ritm şi nu se<aşterne Pe graiul nostru, cu şoptirea lină.
Te>am ascultat vorbind de*o Romînie De care parcă nici n<aveai habar,
Ca de<o problemă de geometrie,
Şi ţuguiat la limba ta de iască,
Am înţeles că scoţi din buzunar Şi sugi cîte<o bomboana englezească.
270
      A FOST, N,A FOST?
Se povesteşte că aveam un rege,
Cum, care, cînd? cătai şi întrebai, îl căutai, cam sacul cu mălai,
Un bob de mei şi n/aveai ce alege.
Din povestire spusă te mirai Că n*aj ungea din fapte să semchege Şi nu aveai din pleavă ce culege, Pribeagă umbră, praf şi mucegai.
Fugar de neam, de timp şi de popor, Stins ca un muc şi rece ca un ciot, N*avea răgaz, de*a fuga călător.
A fost? N<a fost? rămîne să se ştie, Fugind mereu, el a fugit de tot Din ţara guvernată de o fotografie.
271
MARELE CIOCLU
De*o viaţă mă tot îngropi,
Dus de fauni, ca de popi. Trăgînd zodia la sorţi,
Mi>au ieşit mai multe morţi Siiapucasesi să mămveti,
Tot cu vieţi şi cu nevieţi,
Şi cu alte tinereţi.
Ajunsesem să mă port Cînd mai viu şi cînd mai mort, Îndurînd cîteva sute De morminte neştiute.
Mă şimgropi, dar mă şimvii, Fire<ai proslăvit să fii!
Eşti un cioclu sibilin,
Poreclit în cărţi Destin.
La oricare moarte<a mea Ori aprinzi, ori stingi o stea, Una vie, alta moartă,
Ca o candelă cu toartă.
Pe cea moartă o trezeşti Cu şoapte vrăjitoreşti.
Celei vii îi stingi obrocul De<a noroc şi nenorocul,
Cam descîntece şim rune,
Cu o apă şimn cărbune.
Mă gîndeam, de cîte ori începeai să mă omori,
Ceam făcut şi ce<ai cu mine,
Ce fac rău şi ce fac bine?
Vechi ostaş al vieţii dîrji,
Ori în luptă, ori în cîrji,
Ori viteaz, ori şi înfrînt,
Ziuam cer, noapteam pămînt, M*am supus, şi mă frămînt.
Dar, spre groapă, ce alaiuri De cimpoaie, scripci şi naiuri! Cîte buciume şi strune Dau a jale să răsune!
Flautele bocitoare
Gem jelind lammormîntare.
Cînd mă scoli, la trebuinţă, Strigăm vînt a biruinţă. . .
La răspîntii, e sobor:
Umbre lungi în umbra lor.
Din popas întnalt popas, Lumînări de parastas.
Sau mă crezi, sau nu mă crezi, îsonuù purtat de iezi. însuş Pan porneşte corul,
Drept în şolduri, cu piciorul.
Vine din mitologie Şi o muscă argintie,
De prin vremuri vechi, străvechi
?i, ciupinduù de urechi, ncep să se scuture Iezii, ca de fluture,
Iar albinele, cînd pot,
Le ling mierea de pe bot,
 Findcă iezii le*au tot supt Caprele, pe dedesubt.
 Un flăcău, văzînd căîi joc,
 Şi cătînd săsşi facă loc,
 In mulţime să pătrunză,
 Cîntă din buze şi frunză.
 Colom drum, nişte gheboşi Bat în palme bucuroşi.
 Dar gheboşii iar se<nşeală Şi nu ies la socoteală.
 Bocetele sînt cîntate,
 Jumătate fluierate,
 Şi convoiul, ca să*mi placă,
 In loc să mă plîngă, joacă Hora mare şi măruntă,
 Ca la chef şi ca la nuntă.
 Ai vrea, cred, să te răzbuni Că şi eu încerc minuni.
 Cum temtorci niţel din spate, îţi văd cheilemşirate Şirti fur, cînd se*ascunde luna, Din curea tot cîte una,
 Şi cu ele pipăi toate Lacătele încuiate. . .
 Să le rup, bătu<m<ar vina,
 Nu pot, mînca<le»ar rugina.
 După cît pot sămţeleg,
 Nu sînt om ca lumea,mtreg.
274
Cînd pămîntul doarme dus, Ochii*mi umblă tot pe sus, După stele logostele,
Să mai fur una din ele.
Sînt pe drept şi<adevărate Hoţ de taine fermecate,
Şi<orice<ai vrea să*mi faci tu, mie, Nu mă las detaşa hoţie.