1907
 peizaje
 »
CUVÎNT ÎNNAINTE
în anii nouă sute şapte,
Ca din senin, în marte, întno noapte, S*a ridicat spre cer, din Hodivoaia,
Şi din Flămînzi, şi Stănileşti, văpaia.
Şi s*au aprins, de*a latul ţării, mii De lumînări şi de făclii,
Ca la un Paşte şi o înviere,
Facle, şi vipii, şkopaiţe stinghere.
Cum em biserică, la noi,
Un mugure de foc, ca un altoi,
Pe vîrful unui fir de lumînare, în sfeşnic la icoane şim altare,
Aşa, din sat în sat, semtinse Văpaia grînelor aprinse,
Că flacăramcepea să joace De*a rîndul pe pătule şi conace.
115
Era să fie sărbătoare,
Sau slujbă de înmormîntare ? Urlau şi cîiniim haite la năvală.
Ajută, Doamne, ţara*i în răscoală.
PE RÂZĂTOARE
S*a tot întins din luncăm sat
Şi*a mai lăţit fîşia cu*o brazdă, la arat.
Moşia îi ajunge pînă la noi în casă.
Aproape n*are omul pe unde să mai iasă,
Şi se făcu moşia de două ori mai mare,
Din suta de pogoane o sută de hectare.
Nu ne mai ţin de*ogradă nici cloştile cu pui,
Şi ele pasc cu mieii azi pe moşia lui,
A hoţului bătrîn.
Ia oile, lemchide, făcîndu^se stăpîn.
Pentru cîrlani şi vite plătim atîta gloabă,
Gam cumpăra cu banii moşia, mai degrabă. Moşneni, din vechi, pe ţarini, pădure şi imaş, Ajunserăm şim casa străbună chiriaşi.
Ne*am plîns la stăpînire,m deşert,
    că cel mai tare E cel umflat mai bine de pungi în buzunare.
Nu căuta dreptatea domnească, frăţioare.
Ia pe ciocoi ca hreanul şi dăd pe râzătoare.
117
             RĂZVRĂTITUL
Dumitru ţărănoiul, dulgher şi lăutar, Nu tulburase satul vorbindud în zadar:
Cu binele nu merge. L*am încercat de*a surda. Au scos din noi şi untul, cu sîngele, şi urda,
Şi zerul. O cocleală rămîne pentru noi,
De nu te bagi iscoadă şi slugă la ciocoi.
Eu slugă la jigodii nu m*aş vedea să fiu; Mămgrop mai repede de viu.
Te strădui fără noimă şi dai pe brînci, te storci, Rîndaş la boieria de cocină de porci.
Mai bine luarăţi sapa şi traista la spinare, Pribegi făr'de cămaşe, desculţi prin ţara mare. Prăşind prin bărăgane sau ciocănind o coasă,
Un boz de mămăligă, de prînz, tot o să iasă, Dar cel puţin rămîne, de bine şi de rău,
Că eşti de capul tău.
Cioplind cu barda bîrna, bătînd dimia, piua, Ori învîrtind la moară eşti muncitor cu ziua, Nu rob pe toată viaţa şi priponit ca vita, Primind mălaiul muced şi*aprins, cu ţîrîita.
Cu semenii de brazdă, fugiţi de pe moşii, ncepe*o răspicare şi de^alte datorii, începi sămveţi cititul, să scrii, să vezi, să ştii. Peceţile de beznă, cojite de pe pleoape, începem întuneric de ziuă să se crape.
118
Gîndind întîi în şoaptă, şi mai tîrziu pe faţă,
Ten aduna cu alţiimţărcaţi de*aceeaş viaţă,
Şi celor ce v^apasă, vă mint şi vă înşeală în ceasul judecăţii le*ţi cere socoteală.
Primarele, prefectul, crîşmarul, arendaşul îl leagănăm bîzdîguri şi ţîfnă pe Conaşul. Conaşul stăpîneşte zece moşii, şi are Mai multe mii cîmpie şi codri de hectare.
Ei se urăsc, viclenii, dar cum vorbesc de tine, Parc*au călcat cu talpa pe ghimpi de mărăcine, Şi strînşi în cîrd de pofte şi lăcomii căscate, Sînt cioclii şi otrava de peste mii de sate.
Nu bai văzut, dînd ochii la curte cu săracul,
Că li se strîmbă mutra, de parcă văd pe dracul?
Evlavia din timpuri, cinstită, înnălţase Lăcaşuri, paraclise şi mînăstiri frumoase.
Un preot era preot, şi crezul era crez.
Mă tot gîndesc la timpuri şi*mi pare că visez. Măreaţa moştenire e luată cu chirie,
Minciună şi tarabă, dezmăţ, negustorie.
Cîţiva răzleţi, prin schituri şi parohii uitate, Mai stăruiesc în rîvnă şi cad în strîmbătate. Toţi au, ca şi pe vremuri, o faţă, doar să fie Smerenia văzută de*atotfăţărnicie.
Bisericuţa^ martor, să v*amintiţi mereu Ciocoii că*s tovarăşi, de brîu cu Dumnezeu. Sudorile de sînge şi suferinţa mută Le*ar fi*mpărţind cîştigul cu el, atît la sută. Cînd ne spoim a jale, mînjind şi cele sfinte,
O ducem cu samsarii credinţei înnainte.
Te^aşteaptăm strana dreaptă să vii Mitropolitul. Tu, din altar, la hramuri, alegi pe Răstignitul, Că gol şi el, ca tine, prin fumul de tămîie,
E tot bătut în cuie, în palme şi călcîie.
119
Piroanele de astăzi, dobînzi la împrumut,
Tot Iuda le tocmeşte şi tot el te*a vîndut.
Şireţi stăpînii noştri aflară bune rosturi Şi bine nimerite şim cele patru posturi Şim Miercurile, Vinerile toate.
Dintrmn condei, se scade un an la jumătate. Veneau neaşteptate, de*a gata, ajutoare,
Tipicuri întocmitem sinoade şi soboare.
Temvaţă stăpînirea, hrănit cu terci, rumîne,
Să rabzi şi jumătatea din an ce mai rămîne.
Tu, cuminecătura o ceri spre mîntuire,
Te spovedeşti la popa, îngenunchiat, Zamfire,
Şi el te şi pîrăşte, de*ai chibzuit vreo faptă Ce ţie ţi se pare a fi răsplata dreaptă.
El e spion de suflet la domnişori, bădie,
Că vrea puternicia ciocoilor să ţie.
Apoi, la*mpărtăşire, orînduiala are Cerinţi de^mpăciuire. Te duci să ceri iertare Ciocoiului obraznic şi slugilor fudule,
Că n*ai făcut mătănii la uşa lor destule.
Aşa că de la Paşte şi pînă la Crăciun,
Şi din Crăciun la Paşte, mai pocăit, mai bun, Ţi se înmoaie vlaga şi nu treci din blestem La sfînta răzvrătire, de care ei se tem.
Ai dus*omtr*o scrîşnire tăcută, însă are
O   margine rostită răbdarea orişicare.
Ia furca, taică,m mînă, şi*ascute*i bine dinţii Şi apără*ţi odrasla, răzbunări şi părinţii. Dintrmnul te faci sute, din sute iese gloată. Aşteaptă ţărănimea scînteia scăpărată.
Vîltori şi limbi de flăcări aşteaptă să se mişte, Pitite după staul şi curţi, în porumbişte.
Din apele, aprinse pe matca lor de scrum, întunece si cerul puhoaiele de fum,
Nu mai rămîie piatră pe piatră, grinzi în grinzi Şi cadă şi Tăria în ţăndări de oglinzi.
120
   LIPSESC MORMINTE
E zarvăm tribunalul militar.
Şedinţa lungă ţine de la şase. Semcumetase*o boaită de căprar Să calce ordinul ce i se dase.
Doi cîte doi, sătenii răzvrătiţi Aveau să fie duşi între soldaţi, Dintr^o comună de săraci lipiţi,
Şi puşi să*şi sape groapa şi*mpuşcaţi.
Căprarul se lăsase dus de gînd.
Cînd gropile săpate erau gata, Trăgea cartuşele în vînt,
Făcîndud pe ţărani scăpata.
La cercetarea noilor morminte, în lutul ţuguiat şi moale,
A fost găsit, în loc de oseminte,
Un şir de muşuroaie goale.
Ce cîrtiţe^ar fi scos pămînt atît?
E mînă*aci de niscai om parşiv.
L*au dibuit şi*au scos un amărît. Legaţi#! pe căprarul Paraschiv!
121
Căprarul vinovat de două ori.
Întîi, nesocotise un grad de colonel Şi*a tîlmăcit un ordin de superiori Cum cutezase săd priceapă el.
Dar mai cumplita lui vinovăţie, Ticăloşit de crima îndoielii,
E c*a simţit în sînge o frăţie Şi*o solidaritate cu rebelii.
Stăpînii judecăţii, fără jind,
Dau pildă şi osînda ce faptei se cuvine, Că ţara ne rămîne, socotind,
Cu cinzeci de morminte mai puţine.
COCONU ALECU
                           i
Pe^Alecu Iliescu partidul liberal L*a pus pe Oit mai mare şi, uns pe cinci judeţe, E cel ce*a spus odatăm Senat, în tinereţe, Primatul Romîniei căn autofecal.
E bivolar de seamă şi faţă între feţe,
Şi dictator de ţară, ilustrul animal.
El zice: — «Nu temtinde, te rog, la caşcaval », Argumentînd politic şi vrînd să te înveţe.
Nu poate trece nimeni, cum spune el, nici mort, De Olt, fără să aibă în sîn un paşaport.
Are jandarmi la ordin fanaticul de zbir.
Bărbat de mare vază la centru şi la şef,
El guvernează, neică, energic, după chef,
Cu trei principii: « Mă*ta », «Te bag» şi
                                               « Ai sictir ».
COCONU ALECU
                     2
La Iliescum curte, la conac,
Sînt adunaţi, aduşi, ţăranii.
Toţi cîţi ai căror ochi nun plac Stăpînului moşiei Merişanii.
Sînt cei mai teferi oameni dintrmn sat,
Dar i*au stîrnit boierului gras hula,
Că, tot hrăniţi cu ceapă şi păsat,
Nu*şi scot din cap, să*şi ţiem mîini căciula.
Şi mai deştepţi decît stăpînul lor,
Numcep, vorbind, cu « poate » şi cu « dacă », Şi în auzul treaz al tuturor,
Ştiu să răspundă, cum şi ştiu să tacă.
Legaţi la coate,n numeri: sînt o sută,
Şi*s înşiraţi la rînd, în rotogol,
Ca la o horă încă nencepută,
Şi de la ei la masări locul gol.
La masa mică, beau tutun, cafele,
Un ofiţer, în şoapte, cu jupînul:
—   « Ascultămcoace, — zice, — colonele, începi cu cîte doi, cu cîte unul? »
124
A£lîndu*se cu satul în război, Găseşte că măsura înţeleaptă E să înceapă tot cu cîte doi,
Şi oamenii pricep ce*i mai aşteaptă.
COCONU ALECU
                              3
Femeile, copiii şi toţi ai lor veniră Cu ţipăt, să cunoască legaţii cum semşiră.
—   « Nu vă lăsaţi! Mîncaţid de viu, săd arză focul, Că spurcă, unde sade, nemernicul, şi locul. Zmunciţi*vă din funii pe el, lovid*ar boala. Măcar un stîrv ca ăsta să ne fi dat răscoala!
Nu temcrunta încoace, boierule, aşa,
      Că am făcut prinsoare şi noi pe pielea ta.
Odată şi odată te*om prinde noi în sat Şi*ai să plăteşti, jupîne, cu vîrf şi îndesat.
Te*om descînta noi, noaptea, să crapem tine fierea. Ce n*a putut bărbatul, o face şi muierea. »
Trei sate, adunate jurîmprejur, grămadă, Răcneau de suferinţă la stîlpii de ogradă,
Ca staulul de vite, în fierbere, cînd rage. Ameninţau cu puşca, ele strigau: — « Păi, trage! » E palid Iliescu, turbat şi mohorît.
       Muierile îl scuipă: — « Ciocoiule borît! »
126
COCONU ALECU
                              4
 Deodată, colonelul avu un gînd al lui,
 Care nu*i vine lesne orişicui,
 Strigînd ţăranilor legaţi cu funii: —«Drepţi!» Dar n*a mişcat nici unul. — «Puteai să te aştepţi, Răspunse Iliescu, — tîlhariûs tot tîlhari. »
 în ceasurile grele vin gîndurile mari,
 Şi colonelul zise: — x Acum strigaţi cu toţii Trăiască generalul! că ne stîrpeşte hoţii.
 Că ştie Averescu războiul cum să4 facă,
 In ţară cu plugarii şi oamenii de clacă.
 Strigaţi, au ba? » Nici unul nu mişcă
                                          şi nu strigă. Se^aude doar atîta: —«Pămînt şi mămăligă! » «Trăiască generalul! — mai zise el o dată, — Că ne*a scăpat de şarpe şi limbămveninată Şi*a mîntuit în ţară odrasla boierească.
   Tot nu strigaţi nici unul din voi să ne trăiască? »
 Atunci, boier Alecu, scos din răbdări, vai, mamă! Smuci cureaua burţii din loc, cu cataramă,
 Şi începu pe oameni, cu urletul: — «Trăiască! » Pe faţă, peste gură şi pleoape să4 plesnească.
127
COCONU ALECU
                          %
                                  5
S*a hotărît! Boierul arată cu cravaşa Şi^alege doi, din rînduri, pe Gheorghe şi Ilie.
—   « Dezleagă^, caporale, şi scoatede cămaşa!» Dă ordin colonelul, răstit, cam puşcărie.
—   « Idee minunată, că, ruptă, descusută,
Cămaşa tot e bună la ceva.
Cînd te gîndeşti, la urmă, că o să am o sută! » Zise boier Alecu, glumind a zeflemea.
Şi rîseră părtaşii de*această socoteală.
Pe cînd soldaţii, tineri, cu lacrimilem gene, Umblau cumcetineală,
Tărăgănind, să vie sfîrşitul mai alene.
—   « Tu mi*ai făcut cafeaua? Waţi nărăvit ca hoţii, Răcni, sorbindu*şi ceaşca, boierul. Fă, ocară,
Ia seama, mi se pare că vămhăitaţi cu toţii! » Cafeaua înjurată se nimerise*amară.
Semcruntă şi^ofiţerul: — «la mai sfîrşiţi odată! » Escorta, patru oameni, ducemtre puşti pe cei Aleşi din rînd sămceapă pedeapsa comandată. Un murmur clocoteşte din gloata de femei.
128
Pornind în ceaţă şase, călcau arar şi strîmb Şi nu se mai văzură. Trecu şimn timp, şi iată. Prin boarea cemcepuse să bată dinspre dîmb, Răsunămnăbuşite şi gloanţele deodată.
O frămîntare^adîncă şimn ţipăt la femei.
Boier Alecu, mîndru, se uită înnapoi.
Comanda: — «Luaţi de*acuma cu şase oameni
                                                 trei ».
      Boierul : — « Să rămînem, eu zic, la cîte doi ».
         CĂMAŞA DE NUNTĂ
O sută, cum spusei,
Fuseseră* mp uscaţi ca derbedei Şi răzvrătiţi ai satelor, sculate,
S^aducă deşteptare şi dreptate.
Cătunul a rămas şi mai sărac.
Ileana slugăreşte de^atuncea la conac.
E văduva lui Petre, ucis pentru stăpîn Din ordinul ciocoiului bătrîn.
Uscată şi frumoasă, barişul ei cernit E ca un giulgiu negru al celui ce*a murit. Posomorit, ciocoiul ar vrea ca, de morminte, Să nu îşi mai aducă femeile aminte,
Ca Oltul, care curge domol prin dreptul lor, Cu tot cîntatul doinei, atotnepăsător.
Dar într*o zi boierul, lungit pe canapea,
La poruncit Ilenei o cafea.
Boierul stamtr^o rînă.
   De scîrbă, ceaşca plină ei i*a scăpat din mînă.
130
Cămspăimîntată, vede ciocoiul îmbrăcat în borangicul dulce al fostului bărbat, Cămaşa lui de nuntă, cu flori de dediţei Aleasă şi cusută cu degetele ei.
Boierului cămaşa lui Petre îi plăcuse Şi*a pus*o de o parte de printre catrafuse. Cînd s*o trezi dintmnsa neliniştit strigoiul, Frîngîndud beregata sămnăbuşe ciocoiul?
DUDUIA
E*o domnişoarămnaltă, subţire şi trecută,
Şi nu e nici femeie de tot şi nici bărbat.
Cu noapteam cap se duce la plug â semănat, La seceră, la coasă, călare şi ciufută.
Au vrut să o mărite. Duduia nu se lasă,
Şi ofiţerii sprinteni, şi grangurii peţiţi,
Cerînd^o de nevastă, plecau dezamăgiţi Că nun nici unul vrednic de mîna ei osoasă.
Era rostirea vie, în carne, simţ şi minte,
A unei noi fiinţe, de*al treilea tipar, în loc de fraga guriin crestat un buzunar,
Şim loc de trup semgustă un sac de oseminte.
Femeie, nefemeie, la bine şi la rău,
Turtită ca o tavă şimn sul de rogojină.
Sătulă demtuneric, scîrbităd de lumină,
Făptură nemplinită şi fată fătălău.
Citind, închisăm casă, cărţi groase, pe alese, Văzu deşteptăciunea, ajunsă de prisos,
Că nu dă mîngîiere şi nun e de folos, Şi*a#mbătrînit pe slove şi pagini nenţelese.
 132
De ani de zilemcoace, mînia se răzbună.
Şi*a împletit gîrbaciul şi kamnodat cu plumb Şi alungînd ţaranii prin grîu şi prin porumb Harapnicul se^abate pe spete şi răsună.
Spinările zdrelite şi deştele zdrobite De cnutul domnişoarei cu cizme şi nădragi, Ca a sluţit călare o sută de iobagi Şi sumedenii prinsem zăvoiul ei, de vite.
Duduie, carabina îţi spînzură de şea Şi tonsoţeştem raita din zori căţeaua cîrnă.
Ea muşcă, asmuţită, apucă şi se*atîrnă. Duduie, răfuiala a şimceput. Păzea!
PUNGA
Internele, Parchetul şi Vodăm tîlc cu ele Răspunderea şi*o lasă lepădată.
Răscoala ţărănimii şi cetele rebele Nu pot să fie duse la nici o judecată.
Fiind « moment istoric » e treabă de armată.
Cuvîntul e*al oştirii. Măreaţa Capitală E în război cu satul sculat, în luptă dreaptă. De*o parte puşti şi tunuri, de alta mîna goală, Prostimea puturoasă şi pătura deşteaptă.
Eşti gata, generale? că gloria te*aşteaptă.
Porunca numţelege să judece. E dată.
Ea mistuie şi frînge ţărani, ţigani, duşmani.
La Bucureşti e ţara, pe drept, adevărată,
Pe bulevard, la Capsa şim Lipscani.
Să ne ocîrmuiască, de*acu, nişte golani?
« Sînt proşti, dar mulţi », e*o vorbăm deşert,
                                              fără putere,
Oricît de mulţi, nu*ţi pese, vie potop de*or vrea. Vasile Vodă Lupu n*avea nici mitraliere,
Nici nitroglicerină, ca noi, Măria Ta. întoarcere alene, lungit pe canapea.
134
Un drept semtemeiază, fireşte, pe venit, Priceperea la cîrmă stă,m loc de cap, în pungă, Nu te întreb de unde o ai şi ai venit;
Să fie cît mai groasă, mai plină şi mai lungă.
Să poată să mîngîie şi să ungă.
DOINĂ PE FLUIER
Un avînt nestăpînit bamviat şimdrăgostit Juni mai noi şi cotoroanţe, Cu principii şi nuanţe,
Se sărută, bratem braţe,
De ceva să se agaţe. Suspinau că piere ţara. Venea vrajba cu ocara. Boieriam răzvrătire Suferea ca de*o jignire. După*atîţi amari de ani O scuipau nişte golani, Supărată că îndură Palmele peste figură.
Cînd era mai gras norocul, Se*mplinise şi sorocul.
Ţara le era moşia,
Cugetul, ticăloşia,
Cuviinţa, alelei!
Huzureşti şi faci ce vrei. Legea, eu, cum vreau o fac Birul, biciul, bunubplac. Altă legem ţară nu*i: Fiştecare legea lui.
Ai de unde şi s*alegi:
Cîţi ciocoi atîtea legi.
136
Ei, ţăranii,*o luau de*a buna: Vor o lege, numai una,
Şi o lege*a tuturor,
Scrisă şi cu mîna lor.
Cînd şi cînd, un zvon, aşa,
Şi mai mult înfricoşa.
Zece sate răzeşeşti S>au pornit spre Bucureşti.
De la munte, trei judeţe Pleacă, minte să nemveţe.
La barierar din Vitan,
Robii de pe Bărăgan Au sosit cu furci şi coase.
La Chitila sînt vreo şase Mii de oameni cu topoare. Altele, la Cotroceni,
Gloată mare de olteni,
Fierb ceaunul pe coceni.
Au venit, să se strămutem Care, ca la şapte sute,
Cu căţei,
Şi cu purcei,
Cu căldări, cu pirostrii,
Cu copăi şi cu copii, în palatul ăsta, măi,
Sînt o mie de odăi,
De încap, bătu*i*ar sfinţii, Oltul şi cu Mehedinţii,
Şi mai sînt cămări şi căşi Cu izmene şi cămăşi,
Să îmbraci, de*a lung şi latul, Muieretum tot Banatul.
137
Vine toată omenirea Să dea ochi cu stăpînirea. Capitala răsfăţată E de*azimoapte*mpresurată, Spune zvonul, şimn fior Trecem pielea tuturor Deputatilor din Sfat.
La un ceas întîrziat, Cotropit de*atîtea slugi,
N*ai nici cînd, nici cum să
Un boier, vechi cărturar, La un ochi cmn ochelar,
A cerut să intrem ţară O armată dinafară, Orişicare, nu îi pasă,
Cu stăpînii înţeleasă,
Ca să fie chezăşie De huzur şi de moşie. Patrioţi de vorbe mari, Cărturari, necărturari,
Unii daci, alţii romani,
Sînt cu noi pînă la bani. încercarea dacă vine,
Ori cer oştilor străine Să le fiemtr*ajutor, împotriva ţării lor,
Care geme, care plînge, înnecatăm fum şi sînge; Ori, ca de atîtea dăţi,
Se pitesc prin străinătăţi. S*ar visa fugarii toţi,
Toţi stăpîni şi patrioţi. Vinovaţii şi vrăjmaşii Fac tot ei pe păgubaşii.
Măscărici şi negustori Ni se fac judecători Şi simt mare trebuinţă Să dea şi cîte*o sentinţă. Plugud pedepsesc că ară; Turmele, că sînt în ţară,
Cad subt greaua lor osîndă,
Că nu pot să le mai vîndă Şi să le mai joacem cărţi Cu fugari dintr*alte părţi.
Pe ţărani, că*şi văd de muncă, Ded alungă şid aruncă,
Şi se leapădă de ei Viii, morţii lor şi*ai mei Cu moşnenii şi străbunii. Rîndunelele, lăstunii Nu*şi mai puseră cuibare La conace şim pridvoare. Vrăbiile s*au mutat Din căminul necurat.
Stolurile lungi de ciori îi aşteaptă pe feciori,
Pe ispravnici şi pe fraţi,
Săd dumice spînzuraţi,
Să frămînte vitele Hoituri cu copitele.
Facă*s*ar, cînd îi alungă, Bivoliţa săd ajungă.
Nud la curtea boierească Nimeni să te mai cunoască,
Şid părtaşe la răscoale Şi căţeaua dumitale,
Toată firea şi simţirea îs de*acum cu răzvrătirea.
DOINĂ PE NAI
Fumuri gros scabia te văd.
La conace e prăpăd.
Ce blestem şi nenoroc! Magaziile*au luat foc.
Grîul arde, şi porumbul, într*o ceaţă grea ca plumbul, Şi văpăile aleargă Uriaşe, să o spargă,
Tocmai cînd se*aratăm ţară Aurul de pe secară,
De pe orzuri şi livezi.
Vezi şi nu*ţi vine să crezi Că se duce orişicum Toată munca noastrăm scrum. Dar şi fără foc şi pară,
Ea pleca din vetre*afară, Dusăm zări pe marea*albastră Şi nu mai era a noastră.
Ii era drumul deschis Boierimii la Paris,
Unde începea odată Viaţa ei adevărată.
Stropii noştri de sudoare Se făceau mărgăritare în şiraguri săltăreţe Pentru circ şi călăreţe, în cerceii de rubine Era sînge de la mine,
Lacrima din ochii tăi, Carnea ta cu vînatăi, Candela de agonie Şi tăcerea din sicrie.
Domnişorii se adună Să se sfătuie*mpreună, în cinzeci.de ani de sfat S*au scuipat şi înjurat,
La coşciugul mortului,
Ca la uşa cortului,
Mari ciocoi şi mici ciocoi, Ciocli vechi şi ciocli noi, Corbi în stoluri, cîteşcîte, Ca pe hoituri, tăbărîte, Dumicînd acelaş leş La mîncare înţeleşi.
Numai că omvăţătură Le începe de la gură,
Pe cînd alta, cu alt cîntec, îi îmbucă de la pîntec.
Şi dihonia lor ţine De o viaţă şi mai bine,
Şi cu toţii, în sfîrşit,
Se îndoapă liniştit. Gîlcevindu^se frumos,
Ciocul le*a ajuns la os. Acum, vezi, Măria Ta, Dacă domniilor mai scăpa, Două reguli nu încap.
Toţi vom tăbărî pe cap. Tărtăcuţa astamcurcă Şi dă domnilor de furcă. Ce*i un cap? Nimica toată. Braţe trebuiesc şi gloată. Omul este de folos Numai de la gît în jos;
La arat, la secerat E mai bun de cap scurtat, între umeri de năpîrci,
E de*ajuns un bumb de zgîrci.
Te trezeşti şi te mai miri Cu panduri şi Vladimiri Şi cu lumea de strînsură, Care*ţi bagă pumnum gură Şi te scot şi din moşie,
Să le faci cărăuşie.
Vodă, Doamne, ia aminte:
Asta vine de la minte,
Arz*o focul de prostie. Răzvrătire, haiducie,
Ură pe proprietar,
Astea vin de la tipar.
A fost bun cîndva tiparul Cînd scotea Aghiazmatarul Şi molitvele, la schit,
Dar pe urmă s*a lăţit.
De la slovă, de la buchi,
S*a întins ouînd păduchi. Blèsteme Mitropolia Gîndul, scrisul şi hîrtia.
Litera de fier, cerneala,
Teascul, cartea şi momeala Strecurată prin cuvinte,
Drept simţiri şimvăţăminte.
Nu e de răbdat zăbavă, Cugetarea e otravă. Deocamdată, prinşi de spaimă, Cuscrii nu se mai defaimă.
Şi cumnaţii au uitat Cît de mult s*au înjurat La Cămară şi Senat
 Albii \ cum îşi zic, şi roşii2, Nu mai fac azi pe cocoşii. Spilcuiţii de coconi,
 Din fuduli ajung claponi. Cucurigu! sus, pe claie;
 Jos, în ploaie, cucuvaie.
 Ieri deştepţi, şi astăzi proşti, Cînd îi vezi nu*i mai cunoşti, Milogindu^semtre ei Pentru cîte un crîmpei. Ţăndări, zdrenţe de idei.
 Cum veni năpasta Asta
 Şi ce este de făcut Să rămîie cam trecut?
 Mintea, *atîta de bogată Şimdrăzneaţă altădată La arenzi şi la venit, întrmn ceas a sărăcit, întrmn ceas vijelios,
 Timpul s*a întors pe dos Şi se stinse de odată,
 Ca o lampă răsturnată.
 Toate feţele măreţe,
 Tinereţe, bătrîneţe,
 S*au schimbat într*o secundă. Unde să se mai ascundă?
 Şi chirciţii şi înnalţii Seamănă unii cu alţii,
 Ca pisicile fătate,
 Numai câmtr^altfèl pătate.
 Din zorzoane şi din mască S*au ales doar cîlţi şi iască.
1 Albii: partidul conservator (n.r.).
8 Roşii: partidul liberal (n.r.).
 143
Ce viteaz era pe cal Falnicul domn general,
Cînd, trecînd frumos pe stradă, In ţinută de paradă,
S*arăta la ZecedVlai!
S*a ales un putregai.
Ca şi el, legiuitorii Sînt în zilele viitorii,
Strînşi în rînd Şi tremurînd.
Fără vajnicul lor ifos,
Pare că*s bolnavi de tifos.
Parcă faţa le*a rămas Retezată de la nas.
Cum începe balamucul Le şi zboarăm vînt surtucul Şi rămîn în pielea goală.
Nu e şagă, e răscoală,
Dar mîndriile trufaşei în izmene şim cămaşe.
Insul cel adevărat E un strîmb, un cocoşat. Desfăşat de blăni şi şube, Dedesubt e numai bube.
Cîte decoraţii are De la gît la cingătoare,
De la ceafă pe spinare,
Zace copt, subt fiecare Licărire, un puroi Şi nu poate damnapoi.
Din buboaiele stătute,
Scos din el, ciocoiul pute.
       DOINĂ
îi ţes ţării, pe gherghef, Firem jur, ca de sidef,
Să ne sugă, ca pe muşte, Cînd se ţin să nu ne^mpuşte. Toţi păianjenii domneşti Stau la pîndăm Bucureşti Şi apucă, pe furiş,
Oameniim păinjeniş.
Făcuţi ghem, pe dedesubt, Şi*i păstrează pentru supt;
Iar păianjenul cel mare Stă în mijloc, camtrmn soare De mătase.
Coase firul şi4 descoase Şi4 aşează, să se joace,
Mai încolo, mai încoace; îl înnoadă, îl deznoadă, împletit tot pe*altă pradă,
Ca să prindă, ca năvodul, înlăuntru tot norodul.
Poate nici nu te*ai gîndit Că un băţ doar, de chibrit, Ar da foc întno clipită La mătasea împletită.
145
DOINĂ DIN FRUNZĂ
La Mitropoliem faţă Parcăd slujbă, parcări piaţă. Droaia de cu dimineaţă,
Ca la urs, ca la paiaţă,
Ca la tîrg şi iarmaroc, S*a*mbulzit, şi nu e loc Să arunci de sus un ac. Tîrgoveţii totuş tac,
Şimtr*atîta omenet Scapă şoaptele încet,
Numai şoapte,
Paroar fi un miez de noapte, Pe muţeşte, ca de frică,
Spaima mută că se strică.
E o mare Adunare.
Deputaţi şi senatori S*au trezit la cîntători.
Carnea tremură pe ei,
Ca frecată cu ardei.
Ochii nu şi*i mai închid.
De opt nopţi n*au mai dormit. N*aţipesc niţel măcar,
Că semneacă şi trăsar.
Cîte un fior de ghiaţă Le furnică pielea creaţă,
Întrebîndu*se*alandala Cum sso fi ivit răscoala Şi de ce şi pentru ce.
Dar mai bine*i a tâcè Şi*ai îngenunchiè pe brînci, Că păcatele*s adînci.
E ADVOCAT
E advocat vestit, dar cam peltic.
Avea ceva subt limbă, mcă de mic,
De cînd umbla cu gîştele prin sat,
Nebănuit că iese un mare advocat.
Dar gura slută poate fi o vină,
Dacă citezi din greacă şi latină,
Şi dacă te vădeşti în stare
Să aperi cu doi clasici un hoţ de buzunare?
O mare pledoarie dezleagă şi păcatul,
Că hoţul îşi împarte venitul cu*advocatul.
Cînd s*a întors bursierul cu doctorat în ţară, Nu sînt cinci ani, stătea pe dinafară,
Şi n*avea nici pingelele întregi Neîntrecutul tîriăr om de legi.
Dar şi*amţeles chemarea bine Şi a făcut şi el ce se cuvine,
Cînd n*a avut nici pat, nici blid,
Că şi*a ales cel mai bogat partid Şi s*a înscris fanatic devotat,
Ca să ajungămtîi « băiat de stat »,
Şi mai tîrziu de*aşijderea «bărbat».
A stat ce*a stat la colţ, sùapoi lungit,
Şi ceasul care sună la vreme i*a sosit,
Şi n#a sunat dogit.
148
Cel mai isteţ flăcău, din opt copii, în cîţiva ani făcuse trei moşii.
Sătean de mămăligă şi de ciorbă lungă,
Ştiuse să se facă ciocoi şi să ajungă.
Şi*a mai ales şi*o specialitate:
Moşia cîştigatăm proces pe jumătate.
Ca să cîştigem fals moştenitorii,
Erau mobilizaţi toţi autorii,
Franţuzi, germani, romani şi toate Textele lungi de prin antichitate.
El aducea, de^acum şi din anţărţi,
La curte, o căruţă de secretari şi cărţi.
Era o bucurie şi*o mare sărbătoare Cînd mâestrul, opt ceasuri în picioare, Aplaudat de domni şi de cucoane,
Mai dobîndea o mie de pogoane,
Un nou conac, o moară, un rîu şi un suhat, O un testament din patru sau unul fabricat.
Dintrmn proces ieşisem Capitală
Şi*o casă boierească şi mare cît o şcoală.
Birouri, cu intrări şi cu ieşiri,
Ca tihna, de tăcute, a unei mînăstiri.
Uşi leneşe pe ghinduri, cu căptuşeli de piele, Umplute cu saltele,
Şi secretari cu*o treabă fiecare,
Dactilografe, secretare,
Dulapuri de arhivă, cu dosare.
Hoţiile sublime, afaceri aşa^zise,
Sînt studiatem taină, cu uşile închise, Concesii şi contracte, cu drept de monopol. O simplă neghiobie le poate da de gol. Mascate de*o nevoie de stat, de vreo uzină, Semtîmplă tîlhăria să iasă la lumină.
149
Un deputat mai gureş sau cu principii sfinte, Uitat să*şi ia răsplata tăcerii dinainte,
Ameninţă să scoatăm vileag, la timp, neuns, Urzeala şi tertipul cu meşteşug ascuns.
O izbucnirea bubei lăuntrice, deodată,
Ar mai mînji şi feţe părute fără pată.
Un zvon, cîndva, făcuse pe omul de onoare, încrezător în şefii mai mari, să se omoare.
Cînd zvonul ar ajunge ştiut întemeiat,
Puroiul s*ar întinde şim sus, pînăm Palat.
Dibaci să o strecoare prin Cod, maestrul ştie Să piardă o cărare ce ducem puşcărie.
Reţeta îi aduce în lada din altar Alt aur, milioane, pachete numerar.
Maestrul e şimn mare gospodar.
El cheile cămării le poartăm buzunar,
La tribunal, la Curtea de Apel,
Casaţie, consilii şim minister, cu el.
Se teme, jupîneasa, căm lipsă, s*ar putea Să*i fure#o linguriţă de zahăr şi cafea.
De trebuie să*i facă vre unuia vreo plată, Astupă cu spinarea, în uşamcet căscată,
A casei lui de fier,
Lăuntricul mister,
Grămezile de suluri şi hîrtii Albastre, cîte*o mie, în vraf, cîteva mii,
Că s*ar putea vreodată să*i ceri să te*mprumute La mare trebuinţă, cu lei vreo două sute.
El se păzeşte bine de^asemeneamtîmplare, Plîngîndu*se întrmna că e sărac şi n*are,
Clădit pe temelia unui tarif robust.
Ca să*şi admire capul, şi*a ridicat un bust La poarta din grădină, cu toate că îl doare Că nu*i în uniformă de general călare.
 150
S*ar potrivi cu calul sau iapa minunat,
Căci e, din plămădeală, bărbat răscăcărat.
Mai e şi om de artă, poet, bibliofil,
Şi simţitor la toate, încă de mic copil.
Cînd alţi copii scursoarea pe buze*o
                                                 şkomghit,
El şi*o ştergea cu palma, ştergîndu*şi*o pe zid. Biblioteci legate îi căptuşesc pereţii, împodobiţi de rame; portretul tinereţii,
Icoane şi tablouri, covoare ţărăneşti,
Şi porţelanuri rare, chineze; tăvi şi ceşti, în mijlocul odăii, un crucifix splendid barată legătura cu omul răstignit.
De ziua lui, pofteşte la masă pe confraţi,
Şi ei primesc să meargă, deşi se ştiu furaţi;
Căci trebuie. Maestrul stă binem lumea mare Şi poate*avea nevoie de*o proptă oareşcare.
După ospeţe, jocul de cărţi îndătinat Plăteşte cu dobîndă ce bei şi ce*ai mîncat. Maestrul, orice*ai face, cîştigă el la joc,
Că are pe subt masă şim mînecă noroc.
Tu*ţi pierzi pemcetul banii, dar el te împrumută Pin ce*ai pierdut cu#o sumă de^asemenea pierdută. Beţia pătimaşă te prinde şi te fură Şi ea, ca şi maestrul, la cărţi şi băutură.
Încît, cu punga luată mai faci şi datorii,
Şimn mezelic la ţuică te ţine zece mii.
Şi jaful măsluirii pe faţă estem stare Să fie datorie, numită de onoare.
Se poate ca la termen să n*ai destul bănet. Atunci îi laşi inelul şi ceasul amanet.
Bătrînii lui, părinţii, încep să semcovoaie. Cojocul le miroase a brînză şi a oaie.
Ei vin de zece postii, în car, la Bucureşti,
151
A*şi mai vedea vlăstarul, şi*aduc de*acasă veşti, Că leagă bine grîul, săcara şi ovăzul,
Că tremură moşia de spic, cît ţine văzul,
Că vacile#s frumoase, dau scroafele să fete,
Şi cînd vorbesc cu «Dînsul» nu îi mai
                                            zic «băiete»,
Ci « Domnule Ministru », « matale », « dumitale », Şi el primind sfiiala parc^ar primi parale, Părîndu*i rău că plata aceastamtîrziată Nu poate fi în palmă, ca banii, numărată. Obîrşiad jigneşte, că din opincă vine,
De taică*su*i cam silă, de maică^sa ruşine,
Doi bădărani de ţară, croiţi ca din topor, Lăsînd duhori de cocini, de grajd şi de dihor. Ar da cîte odată bătrîna săd sărute,
Dar buzeled sînt parcămgheţate şi cusute,
De cînd le*a spus feciorul lor drag, să nu se ştie Cumva, m bucătărie,
Cum că ar fi părinţii conaşului temut. ba spovedit de asta de mult, de lamceput;
Să spuie cuconiţii şi slugilor că fac,
Eam curte, el în staul, o slujbă la conac.
De*o vreme, advocatul golan, de pînă ieri, Doreşte să se tragă din neamuri de boieri.
A pus să se găsească un zapis, vreo hîrtie,
Săd dovedească spiţa de veche boierie,
Cu slovemcîrligate, chirilice, şi, poate,
Cu stemă, şoim sau cioară cu ghiare, jumătate, Alăturea de*o spadă şimn coif vîrît în scut,
Săd facă şi pe plicuri trecutul cunoscut.
Aşa se face, măre, că bietul de ţăran Rămîne singuratec, uitat din an în an.
Odrasla lui stricată îl ţine, ca pe vite,
Să tragăm jug la moara lichelei ciocoite.
CAUZA CAUZELOR
Nevinovaţi ca îngerii, semtreabă Dintre boierii oameni mai detreabă Ce s^amtîmplat şi ce le*a mai lipsit Că satele s*au răzvrătit,
Aşa deodată, fără pregătire.
Boierii au dreptate să se mire,
Că ei s*au înţeles destul de bine cu sătenii. Crăciun, şi Paşte, şi Blagoveştenii,
Şi Bobotează, hramuri mari, cu clerici,
Ii adunau pe toţi pe la biserici Şi sărutau icoanele*mpreună.
Ce? i*a oprit cumva, cînd se adună,
Vre un stăpîn să se închine?
Aşa că unii cu*alţii trăiau bine.
La masluri, la botez, lammormîntări, Molitvele*s aceleaşi cititemtre cîntări. Clopotniţa şi toaca nu sună pentru toţi? Atunci ţi*ai bate capul şi sămţelegi nu poţi, Trăind duhovniceşte, în pace, mic şi mare,
Să ia sfîrşit deodată asemenea*mpăcare ?
Vezi, nu ştii cum se poate,
Uitînd de liturghie, să intri în păcate.
Unii, vorbind aiurea, spun că ţăranii mulţi, Flămînzi şi goi, trec vara şi iarna tot desculţi. Păi, asta lor le place şi n*are nici un rost Săd pui să se îndoape opt luni pe an de post,
153
Să se îmbracem şube, ca noi, şi să semcalţe. Cine*ar mai face spicul şi bobul să semnalţe, Eu, dumneata, ministrul, advocatul?
Priceperi la ogoare le are numai satul.
Şi tot dintre o sminteală a minţii se mai spune Că singuri noi petrecem în case mari şi bune, Pe cînd ei stau cu porcii şi vitelem odaie, Grămadă peste claie.
De*altminteri, pentru gură Le*ajunge*o mămăligă, la plug, cu*o murătură, Şi*o doniţă de apă La desfundat şi sapă.
Nun nici o potrivire între ţărani şi noi.
Ei sînt scutiţi de sarcini şi n*au, ca noi, nevoi. Nici nu*şi dau bine seama cît sînt de fericiţi Ţăranii noştri simpli şi iubiţi.
Noi, ceştialalţi, boierii, cum ni se zice, culţii, Stăm numai cît se cere cu leaota şi mulţii, întortochiaţi la minte, la fire şi simţire,
Avem chemări şi dreptul obrazului subţire,
Că fără ierarhie şi elită, o ţară, în loc să se ridice, amèniMâ să piară.
Săteanul nostru nu e mojic şi năzuros,
Primeşte#orice şi ne vorbea frumos.
Şi tînărul, şimnchiaşul, şi bătrîna
Răspund întotdeauna: «Trăiţi» şi «Sărut mîna».
Un medic îndrăzneţ Fusese dat afară din slujbă, la judeţ, întrmn raport de*o coală, trimis la Bucureşti, Scria, nepriceputul, tot soiul de poveşti.
Cică din lăcomie şi din neruşinare Şi din dobitocie, noi nu sîntem în stare Să ne cunoaştem vina în răscoală;
Că sărăcia neagră emtinsă ca o boală;
Că noi purtăm păcatul că satele se scoală.
154
 Eram numiţi o şleahtă, tîlhari şi negustori, teşiţi de sub tejghele, călăi şi lipitori.
 Că de*am fi fost încaltea boieri de neam ales Am fi mai demţeles.
 Hrisoavele, de pildă, ascunsem fund de ladă, Scrise pe piei de iepuri, ar face o dovadă.
 Dar ce*au ajuns moşnenii şi răzeşia lor,
 Vîndută cu prăjina? De       rîsul tuturor.
 Boierii ăştia ţanţoşi, cu  tălpilem     ţărînă,
 Vin cu căciulam mînă
 Să ceară băniciorul cu boabe împrumut.
 Şi medicul, mîrşavul, pe toate le*a văzut. Moşierii şi*arendaşii au flămînzit ţăranul Şi îl trudesc tot anul. îl ţin ca pe o vită,
 Şi vara, ca şi iarna, în viscol priponită, Cămătărit cumplit,
 Şi4 ţin şimnămolit Şi îngropat în sate de bordeie,
 Bolnav şi el şi proasta lui femeie.
 Fără un dintem gură, îţi ia, cînd nici nu ştii, Un deget şi ţi*l trece, prin bale, pe gingii.
 Copiii zac de guşter şi coptură,
 Tîşnită din ureche şi ochi, ca o untură;
 De oftică, de friguri, de scrofuri şi pelagră,
 De uscăciune sau de bubă neagră,
 Şi mor mai mulţi de două ori,
 Decît trăiesc cu gîlci în subsuori,
 Cu âbube, fălcâriţă şi umflături,
 Cînd dîrdîind pe prispă, de frig, cînd de călduri. Pruncii la sîn le smulg, să morfolească Tîţele maicii, ca de cîlţ şi iască,
 Parcă hrănită numai cu bozii şi ciuperci. Sugacilor le unge limba cu zer şi terci.
 Noi sîntem pripăşiţii şi*ai vremurilor grele,
 Care au dat de*a lungul bărbaţi, dar şi (tcfiefe.
155
Ca să*i încingă lanţul de robie,
Noi am fi pus în sate şi o jandarmerie,
Să le păzească zilnic şi sufletul, şi gîndul,
Cu puşca, pînă*i vine şi starostelui rîndul.
Cine murmură, Gheorghe, Dumitru ori Ilie,
E ridicat de*acasă şimchis la puşcărie. Cuoasemenea palavre şi născociri murdare Şi*a mîzgălit raportul şi doftorul Cutare,
Dar bam trimis «la urmă» spre strînsă cercetare.
Aşa fiind povestea, li s*a făcut lumină Şi*au judecat stăpînii că mîna doar streină S*a strecurat în ţară şi*a*mpins*o la răscoală Ascunsăm vre o claie de fîn sau în vreo oală. Au căutat*o bine, dar clăile luau foc Şi oalele crăpară, şi mau avut noroc.
Atunci, se răzgîndiră, să fie cercetate Scrisorile studenţilor din străinătate.
Poliţia streină slujea pe cea din ţară,
Le dezlipea trimise, primite dinafară,
Şi copiile fură trecutem Bucureşti Potăilor lihnite de vinovaţi şi veşti.
Nici un băiat de*al nostru, din şcoli, ma fost să fie Tîrît de zormevoie în vreo vinovăţie,
Şi fără capi cu carte şi făr*a fimvăţaţi,
Sătenii furăm ţară cu miile*mpuşcaţi.
Că vinovată fuse, de şi*a ieşit din fire Poporul, preacurvia de sus, din stăpînire.
              CULTURĂ
Cînd am făcut atîtea şcoli Am înţeles să iasă advocaţi,
        Contabili, ofiţeri şi doctori pentru boli,
    Dar nu aveam nevoie de prea mulţi învăţaţi.
Mai multă carte duce, precît văd,
La lipsă de respect şi, la tot pasul,
Cobesc golanii*a moarte şi prăpăd,
        De cum îşi vîrăm treaba noastră nasul.
Stăpînii ţării sîntem noi, moşierii,
Că ţaran împărţită între noi.
Să vie să ne*arăte hotarele puterii Şi legea datoriei obşteşti nişte puţoi?
Le*am dat învăţături, ca să ne fie, în slujbe, de folos şi devotaţi,
Să ţie fiecare de*o moşie,
      Fiindumem provincii şim Bucureşti argaţi.
O teapă nouă şi nebănuită,
Aşamumiţii scriitori,
Se şi ivi în slova tipărită,
Numindume duşmani şi*asupritori.
157
Dobrescu^Argeş, Arion, Vlăhuţă, Kogîlniceanu şi#alte haimanale Au şimceput ţăranii să#i asmuţă Alăturea de unul, pe nume Caragiale.
SCRISOARE
                          Din ţarâm ţară
Iubitul meu, de cînd lipsesc de*acasă,
Am colindat din ţarăm ţară mai frumoasă,
Pe unde cînd te plimbi, în mers ca papagalul, înveţi ca papagalul să strigi în patru linii.
Mai trece cu vederea şi rogu#te mai iartă Că nu ţi*am scris din toate oraşele din hartă. Mă recunosc, aproape ca în oglinda spartă. Cînd ţara ni se zbate adînc în foc şi noapte îţi scriu din ţarăm ţară, în nouă sute şapte. Tu, spune*mi ce*i pe*acasă — ce*i nou,
                                        ca şim trecut, Dar trebuie sărti fie un lucru cunoscut: Scrisorile primite, cît şi trimise vouă,
Sînt desfăcute toate, aici, de*o slugă nouă. Guvernul ia cojocul, la noi, de pe ţărani,
Că*i trebuie la plata poliţiilor bani. îşi are pretutindeni agenţi cu leafă mare,
      Că fără ei de*o treabă ca lumea nu*i în stare.
Ei ţin cîte*o arhivă a lor şi o pecete Legală, dar păstrată poliţiei secrete.
La noi, stăpîni pe ţară şi porţile Gheenei, Moştenitori ai vremii sînt fraţii Brătienii,
Sînt trei într*o treime,
Aidoma la suflet şi faţă şimnălţime.
Ça nişte popi, cu barbă.
Păstrînd asemănarea, stufoşi de*atîta iarbă,
Cu cel de altădată,
Tot Brătian, şi tată.
159
Răscoala plugărimii lor nu le e pe plac. Vulpoii şi viclenii se prefac Că n»ar pricepe pricina de boală Car e<a<mbr incit ţăranii cu furcile<n răscoală. Ca sâ le pară mîinile curate,
Dau zvon că răul vine doar din străinătate. Şi caută prin lume pe cei care instigă Să scaperem bordeie uscata mămăligă.
Poliţia le cere poliţiilor treze Să caute romînii ţi să<i supravegheze.
Cîte un şef ministru, slugoi de teapămnaltă, Slujeşte asupririi din ţară, de unealtă, Duşmanilor dreptăţii ţărăneşti,
Şi zi de zi dă seama/n raport la Bucureşti, Scrisorile din patria*n viitoare Sînt luate în de<aproape cercetare Şi strînse în dosare,
Şi pe cînd inima ne plînge Că neamul e<nnecat în sînge,
Poliţia, cu altele<nţeieasă,
Scrutează lacrima de<acasă Şi judecă suspinul interzis,
Dintr»un dosar, pe care<l ţinemcîiis.
Nu s«au aflat din vraful de scrisori Nici vînzătorî şi nici instigatori.
Nici asta Brătianuluî nun place Şi ţine adevărul ascuns în el şi 4 tace,
Ca un buboi, şi coace.
UN COLŢ DE ŢARĂ
Un colţ de ţară urcă lin Carpaţii.
E al ciocoiului, şi prost şi fngîmfat, Careişi tot strigă de un timp argaţii,
Să ducă vitele la adăpat.
Conacmi gol şi staulele<s goale.
Nici un argat nu e să dea răspuns. Sătenii, hotărîţi să se răscoale,
S*au înţeles cu toţii întnascuns.
E zgomot şi nelinişte de foame,
La vaci, la cai, la oi şi boi.
Ctocoiu*ar vrea său prindă, să<i înhame, Aduşi legaţi argaţii înnapoi.
Jandarmii, popa şi învăţătorii Tînjesc, de parcă fiecare»! mort. Prefectul ştie ce cam vrea poporul Şi scrie stăpînirii un raport.
Dar pînă una, alta,<ncearcă Ciocoiul să dea vitele la apă.
Dar ce? hascultă vre o vacă, parcă?
Şi cu îndemnuri proaste viteie s*adapă?
162
Ar vrea să le adune<n bătătură.
Nici una <ie pe loc nu se urneşte.
Ar vrea' sa le<mbiînzească, dar vorba/i
                                   parcă* nj ură Că vitele nu ştiu stricat pe franţuzeşte.
De*o viaţă joacă riga, semtinde, se răsfaţă. Strein, mînca»I>ar buba, de ţarină şi vite, Nu ştie ce e gîscă şi crede că e raţă Şi nu deosibeste pe cal nici pe copite.
Ce<i cu maimuţele*astea rase,
Cu geam la ochi şi cu nădragi pe dungă, înhăimărate ca la parastase, în straie negre şi cu coada lungă?
Se uită boii, vacile mirate La maimuţoiul ăsta de sîrmă, cîlţi şi cîrpă, Cu vorbe<ntortochiate în gît şi scîlciate,
Că lin şi lor lehamete şi scîrbă.
Căţelul se repede la desculţi,
Fărîmă de bot negru bslţat, de catifea, între dulăi şi oamenii cei mulţi, în satumtreg e singura lichea.
             TRECÎND CIOCOIUL
Trecînd ciocoiul, ieri, prin arătură,
Numai baud că zbiară şi mămjură.
Ce ţi*am greşit, boierule, zic eu,
De mă tot faci tîlhar şi derbedeu?
Am pungăşit la uşa dumitale,
La seceră, la sapă, Ia parale?
Dacă e vorba să ne dăm pe faţă,
Hoţia de la curte şi ciocoi seinvaţă.
Ssa înnegrit, de mult ce/i otrăvit,
        Căd ţintuiam cu ochii şi nu rruam căciulit.
Ar vrea, că«i, de! cocon,
Săd ies în drum. de«a buşea, cu vorbe de plocon, îl ustură ficaţii şid arde^IaT rărunchi,
Ca, dacă trece el, nu îngenunchi.
N<ajunge că ne suge, mai face şi pe sfîntul, Călca*bar vaca neagră şi [<ar mînca pămîntul. Las’ căfi clocesc eu una, să n<o mai uite, tată, Ga pus la primărie jandarmii să mă bată.
         Ce mai boier şt ăsta, de marfă şi cîntar!
Tat’su fusesem piaţă pîăcintar.
163
            RAPORT DE PREFECT
Eu, Domnule Ministru, m*am silit, Cu sfaturi bune şi poveţe multe,
                  Să potolesc judeţul răzvrătit,
            Dar nimenea nu vrea să mai asculte.
Proprietari, boieri şi arendaţi Sînt speriaţi şi umblă, ca guzganii.
Şi încolţiţi, simţindwse vrăjmaşi, Doresc să se împace cu ţăranii.
                însătadunaţi de mine laolaltă,
Nu am putut să le mai dau de rost. Stăpînii lasă lucrurile baltă Ca să rămîie toate cum au fost,
îndemnurile mele în pustiu Sînt socotite nişte vorbă goală.
Mă tem, mă rog, pe cîte văd şi ştiu, Că se/nteţeşte ura în răscoală.
Sînt semne rele*n fiece cătun Şi neguri în vîrteje peste ţară.
Fiţi, Domnule Ministru,<aşa de bun Şi daţifmă din slujba mea afară.
164
  TELEGRAMĂ CIFRATĂ
Sînt informat că indivizi suspecţi Colindă ţarasn lung şi lat.
Daţi ordin, Domnilor Prefecţi,
Să fie fiecare prins şi arestat.
Le băgăm cap ţăranilor că sînt îndreptăţiţi să ceară drepturi noi, Şi pe deasupra şi pămînt,
Şi păşunat la vite şi la oi.
Unul, Coşbuc, a scris şi o poezie, împrăştiată* n ţară pe ascuns.
Luaţi peticele astea de hîrtie Şi constataţi prin cine au pătruns.
Aţîţătorîi împărţesc broşuri La toţi sătenii şi nepricepuţii.
Ei numţeleg, din sate şi păduri, Tîlcul înnalt al marei Constituţii.
Ea e făcută pentru cărturari, Judecători, miniştri şi (advocaţi. Rog, repede, trimiteţi comisari Prin tîrguri şi oboare, şi<arestaţi.
165
Vă fac direct răspunzători,
De nu stîrpiţi îndată mătrăguna. De ce avem atîtea închisori,
De parcă n/am avea nici una?
Aştept rapoarte, de urgenţă,
Că a»ncetat netrebnicia,
Şi scrieţi»ml cu titlul « Excelenţă » Trăiască Regele şi Dinastia!
RĂSPUNS LA TELEGRAMĂ
 Conform cu ordinul secret primit, Fiind indispensabilă urgenţa,
 Am înzecit îndată şimsutit în tot judeţul nostru vigilenţa.
 Şi ca să nu mai întîrz'ii,
 Am îuat măsuri imediate Ca, zi şi noapte, moarte, vii,
 Să fie forţele mobilizate.
 Am interzis joi tîrgul săptămînii Şi horele, duminica, la sate,
 Şi am mustrat holteii ţi bătrînii,
 Şi am închis şi cîrciumile toate.
 Drept, mişună suspecţii peste tot,
 Dar cu jandarmi călări, săteşti,
 Am arestat şi dus convoaie, cot la cot, Trei trenuri cu spioni din Bucureşti.
 Căci, fără inutilă cercetare,
 Am luat suspecţii ca din oală.
 Aştept noi ordine suplimentare. Semnat: Prefect de Dorohoi, TîndaJă.
167
Postiscriptum: Printre arestaţi Sînt unii costumaţi şi deghizaţi în popi şi militari.
Ei sînt spionii cei mai mari.
REPLICĂ LA RĂSPUNS
Aşamţelegeţi ordinul primit?
Pesemne o aţi înnebunit.
Aţi arestat în. gări şisaţi dus la beci Miniştri, deputaţi, cu doamne, vreo cincizeci. Cusatîta nu v;aţi mulţumit,
Aţi dus legaţi şi un mitropolit,
Şi<un general de stat*major, în văzul tuturor.
Daţi drumul iute şi le cereţi scuze.
Două din doamnele miniştri sînt lehuze,
ŞiiO prezidentă e gravidă.
Dar mintea procurorului e tot stupidă? Mi<nchipuiam oaveţi subt pălărie Oleacă de psihologie.
Aşa arată un agent suspect,
Nemernicule domn prefect?
Suspectul se cunoaştemdată După figură, guler şi cravată.
Niţel să<ţi fie ochiul exersat,
Că bai şi identificat.
Pare deştept şi<i îmbrăcat corect,
Şi e amabil, domnule prefect.
PoartăîOcKelari şi are şi ghiozdan.
Pîndeşte ca un pehlivan.
Din gest, din vorbă<l recunoşti,
Numaidecît şi de la zece posti.
Il urmăreşti şi vezi ce soi şi hal Ar putea fi de intelectual,
169
Vreo javră de student sau scriitor, Aţîţător plătit şi trădător.
Cu toate că bacalaureat,
Constat că sînteţi idiot sau beat. Destituit de o cam dată,
V<am dat pe loc şi<n judecată.
             FLĂMÎNZENII
E zarvă, zbucium, griji în guvern,
Că zilele răscoalei nu sesaştern Ca foilemtocmite pe muchi, de călindar,
La fel de o potrivă, pe colţuri şi<n chenar. Unafi mai scurtă, alta e mai lungă,
Şi marginile nu pot, în teanc, să se ajungă. Una<i curată, albă, lină, goală,
Parcă n*ar fi armată şi răscoală,
Şi nu se poate ţine o bună socoteală.
Ar vrea, cînd lermpreună, guvernul, fi le strînge, Să fie zilnic roşii, cu sărbători de sînge. Guvernului îi place un tot şi simetria,
Dar nu<şi mai face bine poporul datoria,
Că nu<şi pîrâşte fraţii şi nu dă la lumină Ce se ascundem gîndul lipsit de disciplină.
De pildă, trenul, care, cu sute de ţărani în lanţuri, se oprise în staţia Paşcani.
Vagoanele de vite îi aduceau la Iaşi,
Să ia osînda ocnei, de hoţi şi de vrăjmaşi. Frînarii, şi hamalii, şi muncitOrii<n gară,
Trufaşi, sămfăţişeze ceva, şi ei, în ţară,
Cu de la sine voie, aiurea şi obraznici,
Au slobozit ţăranii şi>au dezarmat pe paznici.
Răscoala izbucnise deodată în Moldova,
La Giurgiu, la Caracal şi Craiova,
Pornind din suferinţa celor smeriţi şi blînzi.
    Tu ţine minte satul flămînd, numit Flămînzi.
171
BOIERII
în ţară, două soiuri de boieri împart puterea Intre eîe,
Boieri de*o zi, boieri de ieri, Stăpînitorii vieţii mele,
Şi unii, şi*alţii de pripas,
Şi nu le poţi mai da de nas.
Unii purced de la Fanar,
Şi alţii de la coada vacii,
Dar întăriţi cu<acelaş har,
Să sugă ţara şi săracii,
Şi toţi de<o teapă şi un soi,
Şi unii, şi;alţii sînt ciocoi.
Dintre clănţăi şimvăţători Se pregăteştefa treia treaptă,
Omizi, gîndaci şi lipitori,
Şi<alt supt, mai crîncen, va sămceapă, Căci corciturile dădură Pe cea dem treia corcitură.
Şi fiecare cîrd se cheamă Cumva, cu numele bălţat,
Şi se prefac, ca*n panoramă, Că se înfruntă şi se bat.
Dar ca şi corbii, pe un leş, Sînt întru totul înţeleşi.
Cirul crede împlinit sorocul, Sufleurul face semn să vie Alţi măscărici să ţie locul Şi ţara luată cu chirie —
Şi unii vin, şi alţii pleacă Lăsîndio mai în jale, mai săracă.
VACILE
Un arendaş de ţară, dintno mie,
A luat moşia Culmea cu chirie. Hapsînul stoarce nouăzeci de vaci Măreţe şi bogate mulgătoare, îţi dă la muls o vacă, dacă<i placi,
De două ori pe zi cîte?o căldare.
Văcarul Stan le cîntă şi le spune,
Şifn mîna lui se lasă de plăcere,
Şi, către seară, vine să adune Stăpînul, lapte, cinzeci de ciubere.
Dar Stan e gol, pe cît îi plin jupînuî. Mălai — doi saci pe an, copiii — cinci. Stăpînul crapă de belşug. Rumînul S<a tot sfrijit şi n.are nici opinci.
Tînjind doi ani, trei ani, săsşi cate Un rost mai bun şi mai cu spor,
Nu s»a putut lipsi de vacile bălţate, De sufletul şi prietenia lor.
174
 întrmn zîntîi, stfipînului i<a spus,
 Căd aştepta Ia uşa de Ia scară:
 —  « Rămîi cu bine, eu nuam dus ».
 Se răscoli boierul ca o fiară.
 Şi boboşat, şi roşu de mînie,
 Voi să dea cu palma, ca năuc.
 Dar Stan răspunse: —« Sfîntă boierie, Nîo ridica mai sus, că ţi*o usuc ».
 De#atunci, cucoanele, sumese,
 Se străduiesc să mulgă în zadar, Şi<nvierşunate că nici strop nu iese De lapte, au trimis după văcar.
 —« îţi dăm ce vrei, cît vrei şi bască, întoarcere la vacile vădane,
 Că nu ne mai dau lapte nici o ceaşcă, Şi se zăpresc şi ugerele, Stane. »
 Semtoarse Stan, şi vacile iubite Au scos un muget lung de bucurie. Sâracule, blajinele de vite Se dăruiesc deomtregul numai ţie.
 Că de la vaci pînă la ţîţa oii,
 Urăsc adînc şi vitele ciocoii.
           ARENDA
Boieru»şi dă moşia, în arendă,
Cui dă mai mult, şi are, pe agendă,
Tot soiul, scris, de muşterii,
Şi gospodari, mai buni de puşcării.
De unde are el moşia nu se ştie,
Că toţi boierii au moşie,
Din furnituri, comenzi şi misitie,
Din orzul cailor de Ia armată,
Advocatura, soldă sau camătă furată.
Odată şi odată, şi<n zestre, lamceput,
Şi»n moşteniri, sămînţa»i un jaf necunoscut. Scriind de vitejie, istoricii, dibaci,
N«au glas despre pămîntul răpit de la săraci. Au grijă să. cîştige, tăcînd, ce Ii se cade, Călătorii prin lume, înscăunări şi grade.
Boierul dă pămîntul cu sate, cu ţărani, Vînduţi iobagi şi robi, pe bani.
De pildă, două sute de săteni,
Ca nişte tîrnuri, hîrburi sau buşteni.
Orbii, ologii, ciungii, muţii, şchiopii Stau la pomeni şi la coliva popii,
Cercînd să dea o mînă de»ajutor Cîte un slut de ochi sau de picior.
176
întrmn cătun mai zace, fost soldat,
Un chip de om trei sferturi mai scurtat, Dintr<un război mai vechi cu turcii,
Şi*i ciuguleşte ciocul curcii Medalia tîrîtă pe subt pat,
Cu care Vodă pieptul isa scuipat.
îi trebuie boierului dichis La Bucureşti, la Viana şi Paris,
Lingăi, lichele, şteoalfe, să petreacă. Semtoarce, ia bănet şi pleacă.
Hoţit la dijmă, WmprumuC şi muncă, Degeaba ochii robul şi<i aruncă Ba la prefect, ba sus în cer.
Urechile sînt surde, sînt de fier.
Un arendaş e*ap roape legiuit S㻺i scoată o arendă înzecit.
Vezi, dacă ceri tot mila tuturor? Dumitre, pune mîna pe topor!
EVOLUŢIE
Cucoana ceea<n zdrenţe şi uscată Mue cunoscută. Uite cum se roagă. Soţie,ornantă, astăzi hodoroagă,
Ce mare rol jucase altădată!
Făcea miniştri, şefi şi domni, cam şagă, La club, la vals, în cler şi în armată, Temută, căutată, ascultată.
A dus de nas, în cîrd, o lume întreagă..
Conce ii, monopoluri, furnituri, Treceau prin patul ei de hetairă,
Ieşite din lighean şi spălaturi.
Acestea lc ştiai şi le tăceai.
Temtrebi acum, de ce mereu te miră Că ţara sta;ntre zmîrc şi putregai?
178
CUCOANAMARE
Ce zaiafet! Cucoana are
Patru moşii, trei mori şi<o apă mare.
O spală Suzi pe picioare,
O   piaptănăm oglindă o madamă,
Omcalţă Treji, cum o cheamă,
Oîjnbracă Jeny, Kety o dezbracă,
Şi o mai giugiuleşte cîte<oleacă.
Un profesor de dresuri şi ventuze îi pune roşul de carmin pe buze,
Şi părul i*l vopseşte, ca să fie Cînd oacheşă, şi cînd portocalie,
Şi, după fel de feluri de masaj,
E zugrăvită ca un peizaj.
Chirurgul netezeşte pe la gură Şi pleoape, zilnic, cîte<o zbircitură.
Cînd faţamtreagă s<a zbîrcit,
Ca un ciorap mototolit,
I<a tras<o, pielea,<n jos, în guşe,
Zgîindu/i un obraz ca de păpuşe, întins ca sticla, neputînd să rîdă,
Să nu plesnească luciul, să iasă mutra hîdâ. Avea un aer ţeapăn şi mirat,
Ca un cadavru preparat
Şi pus în geam, cam strîmb de Ia şezut,
Să poată fi la morgă cumva recunoscut.
Ca săfşi ascundă gîlca de piei şi vine trase, îşi încingea gîtlejul cu panglici de mătase.
179
Avea cucoana şi*un copil,
Vestit în valsuri şi cadril.
De şaizeci şi vreo doi de ani,
Frumos ca un păun între curcani.
0  barbă creaţă, de mitropolit,
1  se<nfoia pe gulerul scrobit
Şi pe cravata lui, cea mai frumoasă,
Cu o garoafă »n piept sau chiparoasă.
Se răsuceam saloane ca pe fus,
Cu nasul tot pe sus,
Părindu/iise totul că miroase,
Că, rafinată, nara i se înnălţase.
Boier de treflă şi birlic,
Nu învăţase altceva nimic.
Ştiind tot ce se<nvaţă de proşti, din cărţi şi şcoală, Prin ghicitoare şi prin bănuială.
Avea dintru sămînţă ştiinţele»adunate în el prin har şi strînse priceperile toate, îşi legăna piciorul cu pantof,
Vorbind Ia club scîrbit şi filosof,
Pe cînd sorbea lichioruri şi cafele,
Cu ochii tot pe unghii şi inele,
Căci unghiile raîinii dumisale
Luceau în roz, cu colţuri şi vîrf, ca de cristale.
El ştie multe, dar vorbeşte
Pe jumătate numai franţuzeşte.
A fost numit prefect şisadînc jignit.
Ministru ar fi fost mai potrivit,
Că el se simte<n stare, bunăoară,
Să guverneze nu numai o ţară,
Dar şi un continent, şi două,
Cu<o personalitate, semţelege, nouă.
Dar toate astea fuseră odată,
Cu barbam scîrlionţi şi parfumată, Cu ifosul boierului domnesc,
Cu tonul ţuguiat şi franţuzesc.
ISO
Cucoana s*a trezit tîrziu,
Ca un copac uscat într<un pustiu. Moşii şi mori, castele şi venit, încet, încet sau mistuit.
Vlăstarul scump, cu barba pe cravată, Ieşea cu gheata scîlciată.
Şi jerpelit şi<aproape gol.
Se<mprumuta la chelner de un pol,
Să facă înoo dată jocul,
Şi încercînd, la spartul lui, norocul.
Cucoanămiare, sărut mîna,
Te<au luat pe sus, cu anasîna,
Şi tefau mutat, bolnavă,mtrmn azil, Blajină mamă*a scumpului copil.
Măreaţă de cucoană,
Mîncaşi o ciorbă lungă, de pomană, Cmii strop sărac de undelemn,
Din strachină, cu lingura de lemn. Parcă te văd şi astăzi cum murişi,
Cu ochii umezi, trişti, deschişi,
Uimiţi, nepricepînd ce s<amtîmplat.
La capul dumitale piîngea un cocoşat.
        FUGARA
De la conac, mătuşa aiurită Fugeam papuci şi despletită,
Fără ciorapi, cum s<a sculat,
Şi a sărit, trezităm somn din pat.
Se auzea un zgomot înfuadat, Amestecat spre ziuă cu lătrat.
Cioban, Vulpoi, cu Cioara şi Urse:
Semgrămădeau la uşa ei
Şi au simţit, în noaptea ceea rece,
Un lucru nou, ciudat, că se petrece. Căci cîinii ştiu ce omul nu cunoaşte Şi ce primejdie îl poate paşte.
E frig, cam luna marte, înfricoşată ca de moarte,
Mătuşa fuge numai în cămaşe.
Ea nu e arendaşe
Şi, văduvă şi prietenă cu satul
încă de cînd îi mai trăia bărbatul,
N>ar fi avut de ce să»i fie teamă. Plugarii ştiu să ţie seamă De prietenii, vecinii lor.
Care le stau frăţeştemtr sajutor.
Păcat că oamenii deplini Se mai găsesc atîta de puţini.
Dar se piătea în ţară, ajunsă Ia soroc, O veche datorie cu valuri mari de foc.
182
lû zări ardeau conace, magazii,
Pătule, grajduri, primării,
Că lumea brazdei s«a simţit datoare Să intre<n joc cu facle, cu coase şi topoare, Să»ntindă>n lung pîrjolul, să doboare,
Ca săfşi ajute fraţii, care;şi făceau dreptate în satele înveninate.
Mătuşa alerga către oraş, Ducînd în braţe un făraş, Stricat şi ruginit,
Şi un crîmpei de mătură tocit.
X STANE, CĂPITANE
E ţara răsculată.
—«Unde vă duceţi, oameni buni, în ceată? Că nu e zi de tîrg şi iarmaroc. »
—«O luăm şi noi, aşa, într<un noroc. . .
Că dacă încă ivam murit,
Unchiaşule blagoslovit,
Să zguduim, încai, niţel boierii,
La începutul primăverii. »
—«V»aţi rînduit să ştiţi ce«i de făcut?
Waţi socotit? »
—«Nu, nu ne<am priceput.
Plesneşte fieream noi şbatîta tot.
Şi mergem s;o vărsăm. »
—« Socot
Că treaba nu se face decît cu rînduială.
O să aveţi, de sînge, destulă cheltuială. Umblaţi atîtea posti Ca nişte proşti?
Nu v*aţi ales şi voi un căpitan? »
—  «Ba da, pe Stan.»
—« Ascultă, Stane, căpitane,
Ce<aţi chibzuit să faceţi îa Străoane,
Că aţi plecat pe jos şi pe cărări,
Numai cu umeri şi spinări,
Şi cîte o ruptură de dăsagă.
Ori e răscoală, ori e şagă.
184
Şi dacăfi vorba, ce se*alege Cînd aţi scuipat pe lege Şi nu v*aţi chibzuit?»
—«Vezi, nici nu nesam gîndit. »
Şi oamenii s<au dus şi dus mereu,
Cum zic, cu Dumnezeu, întru tîrziu, departe, se văzură,
Arzînd o zare, ca de zgură,
Şi plopiim cer, făclii.
Erau prin zare herghelii,
Cirezi, şi sesauzeau, din rug,
Nechez de cai şi vitele că mug.
Au spart piane lungi şi canapele Şi s<au spurcat în ele.
Au doborît dulapuri şi«au pus foc în toate, aruncate la un loc,
Covoare, haine, rufe şi saltele,
Foteluri şi perdele,
De*a zorul.
Tablourile>au fost sparte cu piciorul. Cămările aprinse fură.
Nici un flămînd n<a luat o<mbucătură, Şim ele erau multe merinde pentru gură Şi bune, şi tot soiul de scumpă băutură. Că toate bunătăţile ^adunate Erau îngrămădite din sînge şi păcate.
Amurg. Se<ntoarce*n sat o ceată. Unchiaşul iarăş se arată.
Un om ţinea în mînă o vioară,
Altul un ghem de sfoară,
Şi altul, dintrmn scaun, spata,
Unul o greblă ruptă şi lopata.
185
—«Credeam oaduceţi care încărcate,
Vite, şi cai, şi pîine, frate.
Am ascultat cirezi şi turme, herghelii, Arzînd de vii.
O noapte<ntreagă au gemut.
Atît v*aţi priceput?
După atîta suferinţă şi zăbavă,
Asta vă fuse marea>vă ispravă?
Atunci de ce aţi mai pornit? »
—«Vezi, — zise Stan, — nu ne<am gîndit. »
          ^PĂTRU AL CATRINCII
 —«Aprod! Să intre Pătru al Catrinii! »
 Veniseră streinii
 Săil vadă pe tîlhar, fi să<l audă,
 Cîte un fin, cumătm, nepot sau altă rudă.
 Gătit cu giuvaere, brăţări de lanţuri grele, îi dase stăpînirea, la glezne, şi ghiulele,
 Şi strălucea în fiare, ca un mitropolit,
 Ros în călcîi de scoabe cu nituri şi strivit.
 Cînd se mişca din lanţuri şi semdrepta să vază, O sută de cădelniţi păreau că tămîiază.
 Patru diaconi falnici, înnalţi şi laţi în spete, Drept sfeşnice de mînă, cu puşti şi baionete, Păzeau arhiereul de temniţă, de/aproape.
 Să nu cumva să zboare şt să scape.
 Era, cum zic, un munte de om, şimtre vecini, Ca un vultùr de piscuri, tîrît printre găini. Intrînd judecătorii, cu cel chemat în faţă.
     Se stinghereau să«i rabde privirile de ghiaţâ,
 Şi se făcusem sală
 Tăcere şi de suflet, ca*ntr>o clădire goală.
 Cînd glasul lui răspunse/ngînînd cuvîntul «jur! » Un frig şiîo/nfiorare se<ntinseră»mprejur,
 Că vorba lui şi vocea loveau ca un cuţit.
 De care lucru<anume era/nvinovăţit?
 Grefierul da citire isprăvii, cum a fost,
 ;Era la han cu lume, era şi zi de post,
187
Şi fuse scos pe moarte, de subt genunchii lui, Gocoiul Nastasachi, moşier din Covurlui,
Care bătea plugarii cu furca şi lopata.
Tîlharul i<o zdrobise, spărgîndud beregata. Trîntindud, tăvăli adu «1, i»a prins<o>n două deşte, Ca<n gura unui cleşte,
Şi<a strîns. înghiţitoarea i<a troznit.
—«Te»aştept de ani de zile, i<a spus.
                                             Binerai venit.
Avem o răfuială împreună. »
Sătenii, de pe lăviţi, se scoală şi s>adunâ. îl dă de<a rostogolul.
Voinic şi el, ciocoiul îşi căuta pistolul.
De<ar fi simţit că satul se stringe pentru el,
Să isprăvească Pătru cu dînsul într<un fel,
N?ar fi venit hangiul să*i dea o datorie,
Trei cîştiuri de chirie,
Şi nu*şi mînjea carîta,
Pe ploaie, pentru<atîta.
Doar avusese semne. îl cam mîncase nasul.
Eşti frămîntat, se pare, cînd e săfţi vie ceasul, Te*mpinge Necuratul să^ţi ieşi din bobi şi fire; Te duci şi pe furtună cu moartea lamtîlntre.
—  «Mărturiseşti?» întreabă procurorul.
—  « Nici nu încape vorbă, mărturisesc omorul. » îl ştie tot poporul.
—« Puseseşi gînd săd jèfui. . . »
                            —                             «Ferească Dumnezeu! Dreptatea nu»i hoţie. Nu spurc numele meu. » —«Atunci? » —«Eu fac dreptate cinstită,
                                                pe tăcute.
Staţi să vă spui şi alte dreptăţi, de noi făcute. Le ştiţi şi dumneavoastră, dar ruaţi aflat făptaşul. De pildă, începuse să are arendaşul Izlazul pentru vite, din Lungeni.
Unde să pască oaia şi vaca la săteni?
Nu aţi găsit atuncea ciocoiul spînzurat?
Se legănam frînghie, la marginea de sat.
188
 îl spînzurase Pătru al Catrincii.
 Întîi, îl amorţisem cu tălpile opincii,
 Şi»l agăţai, pe urmă, de cumpăna fîntînii,
 SăJ vadă şi cireada flămîndă şi bătrînii.
 O altă treabă bună a fost cînd, la arat,
 Am isprăvit ciocoiul din Ulmi şi îngropat.
 Aţi dat de el cu plugul. . . Dar Fane Gaétan? A necinstit opt fete curate, întrmn an.
 Şi (au luat şi el răsplata şi cin' l»a ajutat.
 O fi, la dumneavoastră, şi ăsta un păcat? Ciocoiul, strîmb din şale, era şi cocoşat.
 Trei platnici, va să zică. Pe;al patrulea, legat Cuso roată de picioare, l<am dus şi înnecat. Mănîncă şuastâzi crapii din el, pe fund, în iaz, Şi crapii îi mănîncă boierii: nu<i necaz. Adăogaţi pieriţii din cîteva judeţe,
 Că ntau ştiut de bîtă şi bici să se dezveţe.
 S»au întîlnit cu mine Şi nu le»a fost a bine. »
 —«De ce acestea toate, dacă n«ai vrut să furi? Ai stat ascuns de oameni, prin rîpi şi prin păduri. Eşti urmărit de poteri de patru ani întregi Şuai izbutit cu una să şi te înţelegi,
 Şi te*au urmat soldaţii şi<ai întocmit o bandă. E^adevărat, ori nue/» —«Răspunde tu, Smarandă, Smaranda mi*e nevastă şi cea mai bine ştie. »
 —« Efadevărat, au luat<o cu toţiun haiducie.
 Se împlineşte anul.
 Bărbatu<meu le fuse căpitanul.
 Băieţii, împreună,
 Făcură treabă bună
 Şi nu ne<au dat o dată de minciună. »
 —« Vezi, asta se numeşte pe nume tîlhărie. » —«Să mă iertaţi, cucoane, se poate, pe hîrtie. » —« Tot nu<nţelege Curtea, şi cine nu v<ar plînge Că v»aţi ales din. drumuri pe cel pătat cu sînge ? Te lepezi că e jaful la mijloc. De nu<i, cea? Degeaba nu*ţi pui pielea în joc. Tu furi să bei!
189
Nuuţi mai găseai, ca lumea cuminte,<alt soi
                                                   de rost?
Bag seama din răspunsuri că n<ai fi
                                     om prea prost...» —« Aţi isprăvit mustrarea, boierilor ? că vreau, Cînd oploşiţi dezmăţul, să vă vorbesc pe .şleau. Ferindu^vă de dreptul s<aveţi întîietate,
Vid iau din mîini ţăranii, să facă ei dreptate. Aţi ocrotit toţi viermiimcuibaţi în rădăcină, Dînd vina pe tulpină.
De<i spicul cu mălurâ şi-.s golurile dese,
Din putregai şi boală, ce pui aceea iese.
Ţăran îs, din ţărînă, şi ţara e<n lingoare Şi văd cămtnaltă parte decît boliţi vă doare.
In cap e nebunia, ce<o cauţi la picioare?
Am adunat trudiţii pămîntului. Le.‘am spus Să<şi dezlipească ochii si să se uitern sus.
Că viermii, mărunţeii, rod în adînc, e<aşa,
Dar slugăresc la viermii mai mari, Măria Ta.
Ei, oamenii, de frică
Să<şi lepede năravul de slugi. . . să nu se zică, . . Să nu se bănuiască. . . molîi, să nu răspundă. . , Din ce în ce*n mocirlă se afundă.
Sînt Pătru al Catrinii, va să zică,
Şi nu sînt nici slugarnic şi nu mL?e nici o frică. Noi singuri, cu nevasta,
Ne<am învoit să punem sfîrşit la treaba asta. Nevasta mi<e frumoasă, putea să mă gonească, Da<i place inimoasei dreptatea haiducească.
Aşa e, măi femeie? Ia spune la boieri Cîte dreptăţi făcurăm azi, ieri, alaltăieri,
Anul de azi, anul trecut şisn ceilalţi ani.
Ce»am căutat, nevastă, dreptate noi, sau bani? » —« îmi prea iubesc bărbatul, dar dacă ham iubit Nu*i numai că e chipeş, dar căfi bărbat cinstit. Eu spui numai atîta (vedetid numai cîtu<ib:
EI ia cioconun braţe, eu îl ajut şisl gîtui. »
$L SATUL EI?
Băbuţa;şi cată la răspîntii satul,
Băieţii, casa, fetele, bărbatul.
Movila asta mare să fie satul ei,
Grămezi de bîrne arse şi de pămînt, sau ce<i?
De 1a biserică la şcoală E numai cîmp de ţară goală,
Cenuşe, scrum şi zgură,
Şi cîte*o urma, ca de bătătură.
Mai scoate cîte<o rămăşiţă,
Fum prăbuşit de stuli şi şiţă.
Pribeagul suflet şchioapătă<n femeie Ca»n candelă, pe stinse, o scînteie,
Şi cumpăna, la puţul lui Zamfir,
Semna Iţă camtrmn cimitir.
Cîte o grindă, prinsăm căprior,
Semcrucişează neagră, dintmm fost pridvor. S*a îngrijit, în post, ocîrmuirea Să semuie, de Paşte, răstignirea.
O RĂZBUNARE
Nu era încă nouă sute şapte,
Dar nu curgeau miere şi lapte Pe Argeş, Olt şi Vedea.
Nu erau ale tale nici livedea,
Podgoria, prisaca,
Nici ţara ta, săraca.
Zisei a ta c»aşa vorbirea vine,
Şi o zisei cam de ruşine.
Toate erau, din vămi în vămi,
Închise ca în chingi cu catarămi,
Cu lacăte şi cu ţîţîne;
Ca să pricepi că ţie nici praful nujţi rămîne,
Că toate sînt de tine,
De mîna şi de gura ta streine.
Uscîndu'te de sînge şi destrămîndu»ţi viaţa, îţi lasă din mălaiul cernut prin ciur, mătreaţa. în ţara mare vei putea s>arăţi Că, închise ca<n cetăţi,
Stau strînse şimcuiate Belşugurile toate,
Şi cheile*» Ia ei,
O mie de stăpîni cu chei,
Care descuie ţara şîjO încuie,
Ca un coşciug bătut în cuie.
Noi ne rotim ca şoarecii»mprejur.
Ca să apuc un sac de grîu, îl fur,
Şi toţi trăind din păcăleală,
Tot omul e<nşelat şi;nşeală.
192
Ne minte stăpînirea şi o minţim şi noi.
Ciocoiul fură lumea, şi lumea pe ciocoi,
Dar pe cînd noi ascundem de el
                                    un snop de soare, El suge vlagă, sînge şi sudoare.
Cît ţine anul, toamna, iarna, vara,
Sporeau durerea şi povara Şi sesadîncea o graniţă mereu în sînul ţării şim poporul meu;
Aşa căm vremea ei de ridicare,
Trăiau în ţară două, alăturea, popoare,
Ca două ape blestemate,
Să zacăfn două mătci apropiate.
Să nu se întîlnească nicidecum,
Una să secem drum.
Sorbită de pustie,
Şi alta, subţiată, s<ajungă<n marea vie.
Fruntaria fusese şi<a sîngelui, mai des, în sufletele sterpe demţeles;
Poporul de o parte, şi dincolo o ceată De domni scrobiţi, cu nazuri, şi pieliţa păstrată, Poporul şi stăpînii;
Stăpîni şi ai cenuşii din vatră şi<ai ţărînii, înscăunaţi prin vremuri, ani sute şi mai bine, Din voia şiaivoiala poruncilor străine.
Gîngania de «afară
Se încuscrea cu vechea gînganie din ţară,
Şi strînse, încleştate, pe<o zestre amîndouă, Corceau pe o a treia gînganie, mai nouă. Ciocoiul, cioclovina,
A stingherit în muguri de*a şimcolţi lumina Şi s<a urcat în cîrcă pe cei mulţi,
Flămînzi, ca boii<n juguri şi desculţi.
193
Povestea mai devale Nu*i şir de vorbe goale,
E faptă petrecută şi trăită Pe<o vale dintre sălcii şi răchită.
Trăise cioclul nouăzeci de ani,
Un veac de jupuială de piei, de pe ţărani. Nu mai voia să moară,
Zgîrcit la magazie şi la moară. . .
Cînd se borseau merinde le* n cămară,
Chema la curte pe argaţi,
Pentru pomeni şi pentru răposaţi.
Ma<sa şi tat’su, din pămînt,
Se<nghesuiau întrmn mormînt,
Cu patru rînduri de părinţi,
Neamuri, spuseseră, de prinţi,
Vestiţi prin cîrcotă şi calicie Şi toţi de<o apă şi de*o alifie.
Le luaseră ţăranilor iobagi Şi nasturii, şi crăcii de nădragi.
Pomana: putregaiul de brînză şi de peşte. Un mort ori un rumîn se multumeşte Cu ce arunci şi pute,
Dintmm hîi'dău şi*o bute,
Cu mîzga şi cu vărsătura.
Ciocoiud pravoslavnic şi amvăţat Scriptura, Ştiind că nici o jertfă nu se pierde,
Fie eă brînza;i neagră, fie căii carnea verde, Că sufletul îţi intrăm rai, împărtăşit cu muşiţă şl mucegai.
Pînă la ceruri, lucrul puturos Ajunge duh şi fum cu bun miros.
Dar bunătăţile boierului, de dar,
Erau zvîrlitem bălegar,
Nici cîinii, învăţaţi cu gusturi rele, Neatingînduîşi nările de ele.
194
De hrana lor, a cîinilor, ce vorbă!
Să<i mai îndopi cu mămăligi şi ciorbă ?
Astea*s făcute pentru porci, cămcai Nu*i de prisos risipa de mălai.
Cîinii mănîncă ce boierul ştie,
Căciulile cu moţ, de murdărie,
Şi ce păcat
Că omul să mănînce ca ei nu Sfasnvăţat.
L*ai ţine toată viaţa şi fără cheltuială.
Apoi, să ştii că burta goală,
Silit înfometată, lingînd din ce se<aruncă, Ascultă mai supusă de bici şi de poruncă,
Şi istovită vlaga de munci şi de corvezi,
Nu te mai fură gîndul, adormi şi nu mai vezi.
Se necăjea că nu pusese bir Pe crucile din cimitir,
Pe nas, pe ochi, şi gura Să cumpere şi apa la toată<nghiţitura.
E drept că necioplitul s<asculte pe degeaba. Ori să/i grăiască pliscul, cînd nud priveşte
                                                          treaba I
Cu dopuri în ureche si<n limbă cu căluşul Poţi măsura năravul cu dramul şi căuşul, îmi place căm podgorii, lucrînd cu două mîini, Muncesc culegătorii cu botniţe de cîini.
îţi cade umbra lungă pe răzoare,
De ce treci pe moşia lui, la soare?
Cocoşii noştri cîntă mult prea tare,
Tocmai cînd face el numărătoare,
Plecat între bomboane şi clondire, îl fericeşte tabla de<nmulţtre.
Măcar o socoteală de»a surda, cu plaivazul, L<a bucurat în suflet, i»a luminat obrazul. Să vezi cum pe hîrtie Se face zece — o sută şi o mie. îl ia cu o sfîrşeală şi oftează,
De pildă dacă trebuie să scază,
Şi nu<şi mai vine>n fire Cînd face<o împărţire, în schimb, e»n toane bune Creionul cînd se joacă să adune.
Ce rost mai are viaţa, să dai în loc să iei Un ban, doi bani, un leu, doi Iei?
El are două băniţi. La bună cercetare,
O baniţă»i mai mică şi»o baniţă*i mai mare, Şi cumpără cu una, şi cu cealaltă vinde.
Nu se scurtează una, nici alta nu seftitinde. Sînt gemeneiamîndouă, rotundul e rotund, Şi doagele»s aceleaşi din gură pînăm fund. Niir fi nimic de spus.
De nu ar avea fundul bătut ceva mai sus. la ouăle, trecute prin inel,
Şi dacă trec e vai de el,
De Stan, Ion, Manole şiforişicare.
Face de ouă însemnare,
Că dacă vin de împrumută Porumb, ia muncă mie»n sută.
Pe sacul de făină pentru iarnă.
Plăteşti un an de zile, la povarnă.
La plug, la seceră, la sapă.
Se race veacul de cînd tot îngroapă Bărbaţi, neveste, văduve, copii,
Ca în pămînt, în munci şi datorii.
—« Asta trăieşte cît butucul roţii.
O să nemgropi şi strănepoţii,
196
Parşivă spiţă de boier,
Şi ne jupoi, rugîndu*te la cer », Scrîşneau din dinţi şi din măsele Ţăranii goi, cu ce/au rămas din piele. Te săturam noi de bănet!
Mînia le crescuse* ncet, încet.
Ia, căioisio zi de vară,
Venea boierul de Ia gară,
Culcat alene în trăsură.
Arşiţă tare, flăcări, nu căldură.
Ia, şi ţăranii se»arătară Din popuşoi şi din săcară.
Ciocoiul nu se aştepta.
Zece opriră caii pe şosea.
Din zece s<au făcut, pe nevăzute, Oamenii, sute.
—« Dăite, boierule, — zic, — jos,
Şi nu ţipa, că/i de prisos.
Avem cu dumneata o socoteală (Boierul mai sugea o portocală)
Şi facem socoteala plugăreşte.
Mai Iinge<te pe deşte,
Să nu pierzi nici un strop.
Şi haida, hopa! hop! »
Întîi, i*a ocărît.
îşi dete însă seama ca ceasu/i hotărfr. Pînă în zare, ţara tăcea ca o pustie.
Ce n<ar £ dat să scape 1 Şi*o moşie. . .
Se auzeau doar greierii ţarinii, îi gîfîiau plămînii.
Un greiereti sărim trăsură,
Semn rău, pe la barbete, pe la gură.
« E cioclul meu, aşa<mbrăcat
în negru »,<şi zise, poate, boierul speriat.
197
Era cam pe la toacă.
Un clopot de biserică săracă Se auzea dogit din depărtare.
—   « Vezi cîtă grijă are
Şi popa de sorocul dumitaie? »
Voia să se închine, dar mînaâ era moale.
—   « Hai, dărte jos odată ! » îi tremura o falcă scîlciată.
Ce s»amtîmplat atuncea nici nu s»a pomenit. Tîrît, iungit, trîntit,
Sătenii îl călcară în picioare,
Desculţi cu toţii, rece fiecare.
Era şi nu era o răzbunare.
Era mai mult şi nu«i găseşti cuvîntul,
Era parcă dreptatea ce«o face chiar pămîntul,
Şi toate cele ale,
Mocirle, sînge, bale,
Le înghiţea cu linişte ţărîna,
A toate peste oameni, şi legi, şi timp, stăpîna, Ca stropul de cerneală hîrtia sugătoare.
N<a mai rămas nimic din mădulare,
L*au ciocănit călcîiele ca*n piuă,
O noapte<ntreagă pîn’ la ziuă,
Şi oasele, şi ele au pierit.
Intrase<ntreg ciocoiul pedepsit,
Fârîmă cu fărîmă, frămîntată,
Şi semtindeam pietriş, mereu, o pată.
Fireşte, ciocoimeamfiricoşată Dădu porunci şi, cot la cot legată,
Comuna fu adusămtre puşti la judecată.
Trei sute de săteni, în cap trei sute,
Cu piepturile desfăcute,
Răspunseră la întrebare în parte fiecare:
—   « Aşa i*a fost Iui scris.
Eu singur ham ucis. »
Şi fiecare a jurat Că nimeni nu ha ajutat.
193
T
 —  « Cum bai ucis? »
                  —  « Călcîndu*! în călcîie. »
 —  « Păi, omul, ce? se stoarce şisi cruci ca o lămîie? Un om e trup şi os. »
 —  « Călcîiele strivindud, şi osul i bau ros. »
 —  « De«ai fi avut călcîie de teasc şi de postavă, Tot nu puteai la capăt să duci aşa ispravă.
 Ssa căutat cu sapa o zi, nămiaza mare.
 Nu Siau găsit nici oase, nici cap, nici mădulare. Ce aţi făcut cu ele? Letaţi luat cu voi, se spune.»
 —  «Nici cîinii nsau nevoie de;asemeni spurcăciune. L*am prefăcut cu talpa în muci şi în scuipat. Nisipul de la sine ba supt şi dumicat.
 Şi fluiere şi coaste s*au măcinat, topite,
 Ca de potcoave grele şi copite.
 Ciocoiul se făcuse o cocă şi<o piftie,
 Şi am muncit o noapte şi<o zi, precum se ştie. Că şi ciocoiul nostru a fost un soi de spumă, De zgîrciuri încleite, cu oase ca de gumă.
 Cum dam săd mai apuc,
 El se făcea clăbuc.
 N*a fost nici om ca lumea, n«a fost măcar bărbat, Că sta mai mult în perini şi da porunci culcat, îi putrezise carnea pe oase, din strămoşi,
 Ca tuturor acestor bitongi de domni frumoşi. Pătaţi de morţii puhavi, de<acu cîteva veacuri, Ei se tîrăsc prin viaţă cîrpiţi şi dreşi cu leacuri. De/i sufli, ca văpaia chibritului şi zboară.
 Stafii de morţi, călăii rămaşi de/odinioară. Mărturisesc că ura miie încă/nvierşunată Şi<aş mai începe<o dată. »
 —  « Sa fi ucis tu singur, vezi, asta nu se poate, De ne<ai aducem faţă dovezile, pe toate;
 Cum poţi avea răbdarea omorul să dureze
 O noapte şi ajunul întregei după/amieze ?
 Ucizi în drum, laşi leşul şi pleci: te «ai săturat. »
 —  « La dumneavoastră<i altfel decît la noi în sat.
199
Nici ura nu vi»i ură, nici dragostea întreagă.
Şi mintea dumneavoastră nu ştie sămţeleagă. Amestecat necazul cu frica de<nchisoare,
Nu ştiţi ce e răbdare, chin lung şi răzbunare, înţelepciunea asta vămmoaie şi vă uscă Şi*aţi învăţat să ziceţi: nu pot ucide^o muscă. Necazul nu vă este necaz adevărat.
Aţi dat în vînt cu pumnul sirapoi aţi pregetat. Eu, ochi în ochi tot timpul cu moartea
                                                      şi călăul,
Nu uit cum trecem glumă de<o clipă, două,
                                                           răul.
Aduni încet otrava, pînă se umple oala, Şi«atunci încep în tine zvîcnirea şi răscoala Şi dai şi rupi şi sfărâmi orbeşte,«apuci ţi muşti, Nu te niai temi de oameni, de temniţă şi puşti. Ca să vă fac dovada că pot să fac ce voi, Aduceţi/mi încoace un ciocoi,
Şi<n faţa dumneavoastră, cuprinşi de două
                                                       gînduri,
Eu singur, cu călcîiul meu, îl îngrop
                                                 în scînduri. »
Puteau juraţii Curţii, pe vrute sau nevrute, Să osîndească pentru un ins cîteva sute?
Şoseauaâ încă neagrăm locul gol Şl sforăie şi caii trecînd şi?i dau ocol,
Că sînt şi astăzi urme de moaşte ciocoieşti Pe drumul care duce din Siatinam Piteşti.
  ULTIMUL ORDIN DE LA INTERNE
Asupra circularii secrete, în sfîrşit Consiliul de Miniştri, de ieri, a revenit. De»aci<ncolo, Prefecţii şi trupele viteze Şi poliţiştii noştri să nu mai aresteze.
Se pierde vremea celor ce prind tîlharii<n sate Şi/i duc la judecată vii şt legaţi de coate, Jandarmii, gardienii şi Domnii magistraţi.
Nu se mai fac procese, deci nu mai arestaţi.
Rapoartele primite la Centru, pînă ieri,
Dau arestări şi cifre prea mari de prizonieri. Consiliul de Miniştri, ţinut după<amiază,
A hotarît aceştia că nu interesează.
Nu va scăpa cu viaţă de*aici<nainte unul,
Cît vom sluji pe Vodă cu puşca şi cu tunul.
Vă rog să luaţi aminte din scurt, şi raportaţi Atît: pe zi ce număr aveţi de împuşcaţi.
           In deşert
La ce folos că<mi străluceşti, tu, soare,
Gai pus gradina noastră<n sărbătoare,
Că pardoseşti pămîntul cu covoare,
Ştergare şi peşchire şi plocate,
Şi>aşterni cărările nemaiumblate,
Că umpli casa de lumină albă,
Că ne atîmi de ramuri salbă după salbă, Un cîrlionţ de aur, un cîrcel,
Cînd o beteală, un inel ori un cercel Pe pomii unşi în vîrfuri nante,
Cu miruri şi uîei de diamante.
Nu ai lăsat nici din scaieţi nici unul A niKamintim odăjdii de rouă şi Crăciunul. Mărgelelor din ghimpi şi spini nu preget Să le adaog o mărgea din deget.
Că faci altare şi aprinzi miresme,
Că*nnalţi biserici şi catapetesme în plopii mei, îţi mulţumesc frumos,
Măria Ta de sus, dar ce folos!
Ni.i vătămată inima de viaţă.
Ea cere noapte, negură şi ceaţă.
2 02
EPILOG
Au cîştigat ciocoii războiul lor cu ţara Şi s»au ales plugarii cu morţii şi ocara.
Sus inimile sterpe! Trăiască putregaiul! Sărbătoresc se»ntinde în Bucureşti alaiul,
Şi nengropaţi, pe drumuri, ucişii zac dovadă Că cine mai cîrteşte, ca şi ei va să cadă. Trăiască şi guvernul şi brava lui armată, Căiinpuşcă la comandă pe mamă şi pe tată. între flăcăii noştri şi noi, acei cu vina,
Gîndeşte, hotărăşte şi«nvinge disciplina.
Trăiască Suveranul si mai cu seamă el,
Că ne<a făcut oştire şi ofiţeri model,
Să apere bănetul şi setea de la fire De<a<l înmulţi nainte prin jaf şi gîtuire. Izbînda<i totuş tristă, deşi e cîştigată.
Boierii cad pe gînduri, la masă, dititr<odată.
Le scapă furculiţa din mînă, şimtoo doară Privirea cată goală/n ninsoarea de afară.
Nu<i chiar o bucurie şi*atîta de uşor
Să vezi că<ţi vine moartea, de drept, într<ajutor.
De<acu schimbat e totul. în curţi şi>n pragul
                                                         porţii,
Printre viţei ?i*n grajduri, te întîlneşti cu morţii. Cu umbra lor de sînge. Se uită, stă şi piere. Parcă»i în cîrji bătrînul Stoian şi parcă cere. Nici unul nu mai are nici braţe, nici putere.
203
—«Mûaduc aminte, seara, din frunză
                                         cum cînta. .
Era deştept, Dumitru. . . »
—« E<ntins în şanţ, papâ. . . »
E o tăcere moartă, care<a<ngheţat ţi zace Pe sate, pe cătune, pe oameni, pe conace.
E frig în suflet. Gîndul se înfirlpâolene Şi şchioapătă ca şoimul gol, dezbrăcat de pene, Cu âripa de piele, prin glod, ca o găină.
S»a mohorît a noapte şi ziua, pe lumină.
Un lucru umblă, negru şi nou, din casăm casă. Din negurile astea tot moarte»o să mai iasă. Morţii<au tăcut în sate, dar tot le*a mai rămas Din ochi o pîlpîire şi<o şoaptă, ca un glas.
Bateţi din pairne<n teatre şi*n săli de adunare Că vă aduce»oştirea o nouă uşurare.
Aţi cucerit»o ţara, după amar şi chin,
Cu sabia şi tunul, ca un pămînt strein.
Că de streină ţara, deşi vi« gura plină De ea, noveţi ce zice, via fost şi vj>i streină.
Ea mai fusesé»a voastră cu tot ce#a dat belşug. Prin fraudă piezişe, tertip şi meşteşug.
Acum se face>a voastră de tot, prin foc şi pară. Poporul fără pîine mai e şi fără ţară.
Cu slove de trei şchioape, pe firme, cu vopsea. Citeşti şi mulţumeşte a cui e ţara ta.
De vrei, din temelie, să ştii ce haimanale Te stăpînesc pe tine şi rodul ţării tale, lei condicilemchise, subt chei, la tribunale. . .
Şi n»ai aflat nimica, ai dat de o mulţime De societăţi pitite, numite « anonime ».
204
Nu că tăgădui munca făcută, nici atunci Cînd una grămădeşte prea mult,
                                     din două munci, Dar cine pune trudă mai grea, plugarul, care Stă/ngenunchiat să vadă sămînţa de răsare,
Ori domnul cel cu geamul rotund, de lîngă nas, Nervos că iscăleşte la şase luni un ceas? Dreptatea, deocamdată, înfrîntă, tot mai cere Răsplata măsurată pe muncă şi durere,
Dar subt cuvînt că unul are un simţ şi/o minte, Şi altul braţe grele, vorbirea asta minte,
Cînd spune că stăpînul, mai mare, se cuvine Să ia tot rodul zilei, sleindu/te pe tine.
Nu vreţi, nici astă dată nu vreţi?
                                 Atunci se schimbă. S/a isprăvit tocmeala. Vorbim o altă limbă.
Aşa, pe neştiute, pe la un miez de noapte, Răspunde din bordeie alt nouă sute şapte.
Mai chibzuit, mai crîncen, nu lînced ca o turmă. Să nu cumva sa fie, vedeţi, şi cel din urmă.
Că poate şi armata în slujbă la ciocoi,
Trezită la dreptate, să fie/atunci cu noi.