NOAPTEA (19Ş7> TAINUL MEU Citeţi necunoscuţi, din două căpătâie De ţară,-mi scriţi că scrisul meu mângâie. Durerile de viaţă sunt pentru voi alean, Oltean şi moldovean, Că tineri şi bătrâni găsiţi în ele şoapte Din depărtări de ziuă şi de noapte. Isuşii mei sunt şoapte de Isus. Nu-s numai ale mele, că vin cumva de sus. Nu vreau răsplată alta, cuvintele-mi ajung, Că rănile din suflet cu şoaptă vi le ung. E undelemnul candelelor sfinte Şi-s mângâiat de-asemeni, ca frate şi părinte. Poporul va purcede cu frică de pierzare, în inimă şi-n mână cu-o stea: o lumânare. Plugarule-al ţărânii, pe-ntinsul tău pământ, Cuvântul ţi-este sfânt: Te recunosc din gloată. Scriptura veche zice Că-n umbra lui, cu Domnul, smulgeai, de foame, spice. Mai 1966 «Gazeta literară», an. XIII, nr. 20,19 mai 1966, p. 1. 97 MOLIFTUL Ţi-aduci aminte, bradule şi frate? Erai în munţi o maiestate. Acopereai cu sJavş şi ceru! şi pământ' Erai în culmea ta Preasfântul. Se odihneau din zbor şi lungă cale Şoimii-osteniţi pe ramurile tale. Erai şi cuib de veveriţe sure Crescute în pădure, în umbra ta, de-ţi mai aduci aminte Citeam şi căutam cuvinte. în frumuseţea ta de chiparos Ieşea cuvântul mai frumos. Mă ajutai, când nu puteam găsi încrucişarea lor de miazăzi. Cum te simţeşti cu braţele tăiate, Ajuns un stâlp cu stâlpii din cetate, Când şoimul se roteşte deasupra sfintei mc Şi nu te mai cunoaşte? 23 mai 1966 «Gazeta literară», an. XIII, nr. 21,26 mai 1966, p. 1. NU Nu căuta în sufletul cuiva Că pătimeşte de iubit cândva. Să nu îi schimbi credinţa lui cinstită Fie că-i rea şi oropsită. Legile inimii curate Nu vor să fie-mpiedecate Şi osândite ca nişte păcate Tu suferă şi înţelege Şi nu-i mai porunci o altă lege. px ——, +« —«r. ->—:„A~ \. u uimita id uu ■. w * i-,......- Decât puţin, cât cumpără şi vinde. Păzeşte-ţi cugetul la vreme, Să dojenească strâmb sau să blesteme. Chiar dacă inima te doare De aşteptare şi răbdare. Viaţa ne rabdă, împliniţi ori goi. Să o răbdăm şi noi. Ea pretutindeni e deplină Şi risipită-n umbră de lumină. 30 mai 1966 «Gazeta literară», an. XIII, nr. 22,2 iunie 1966, p. 1. LATIUM în toată vremea mă gândesc la tine, în ceasul bun ca şi în ceasul rău, Fără să vreau, fără să ştiu, străine, Chemat de mutul sfântul glasul tău. E un nărav cu-obârşie străveche Şi în deşert voiam cu el să lupt. Te-am moştenit în sânge şi-n ureche, Şi te-am băut cu laptele meu supt. Şi gândul meu ca urletul de fiară, Flămând de ceruri şi de ţară, 98 99 Mă zdruncina din milă şi păcate, In goala mea singurătate. E-o moştenire care vine De mii de ani până la mine. 5 iunie 1966 «Gazeta literară», an. XIII, nr. 23,9 iunie 1966, p. 1. APELE TĂCUTE Râuri gemene fecioare, Vă primim de la izvoare. Curgeţi, ape moi şi line, Curgeţi fără de-ncetare în văpaia lunii pline, Dintr-o zare într-altă zare. Limpezi cum le-am cunoscut, Şapte văi au străbătut, Şapte neamuri le-au băut, Pline ca şi la-nceput. Argeşul şi Oltul meu, Vă păzeşte Dumnezeu. Din adânc cine vă mână, Ce stăpân sau ce stăpână? Fiţi beteală pe vecie-n Fericita Românie. 12 iunie 1966 «Gazeta literară», an. XIII, nr. 24,16 iunie 1966, p. 1. T 1 PAUZA MEA N-auzi? E două noaptea. E vântul prin grădină, Şi în fereastra ta e tot lumină. Ce-aştepţi? Odihna lumii a şi-nceput de mult. Şirul de ore moarte să îre^c? mî-î ?^rnlt S-au deşteptat cocoşii, s-a destrămat şi ceaţa, îţi cântă deşteptarea şr bună-dimineaţa. Mai fuge după mine un gânaVcel mai ascuns. La mine încă somnul odihnei n-a pătruns. Ca să te simţi mai ager în ziua care vine, De dormi câteva ceasuri ai să te simţi mai bine. Pierdute-n adormire n-am ceasuri câştigate, Am vreme să-mi dorm somnul cât o eternitate. Eu nu ştiu ce-i odihnă. Mă ştie cucuvaia Care-mi păzeşte noaptea, fereastra şi odaia. Tovarăşa de noapte, de fiecare clipă, Acoperit de blânda şi gingaşa-i aripă. Geneva, 25 iunie 1966 «Gazeta literară», an. XIII, nr. 28,14 iulie 1966, p. 1. CAUT CHEIA PE-NTUNERIC Sunt în mine nişte doi Şi-ncerc chei mai vechi şi noi Pentru taine, să descuie. Uşile-s bătute-n cuie. Şi vâr cheile în broască Poate-or fi să se cunoască. 100 101 încercai şi alte chei De rugină şi scântei. Cheie mică sau prea mare; Am verigi la cingătoare. Ele sună ca un glas Când le scot şi când le las. Geneve, Hopital Cantonai, 8 iulie 1966 «Gazeta literară», an. XIII, nr. 29,21 iulie 1966, p. 1. r BALADA PARASCHJ.VEI DIN BUNEŞTII BUCOVINEI Fata mea, de când ne-am luat Vremea tot ne-a tulburat. Am trăit, după cum ştii, La-nchisori şi-n puşcării. Dar de cum ne-am cunoscut Dorul nu ne-a descrescut, între lanţuri, dus şi strâns, Tu răbdai tăcut şi-ai plâns Zile negre, ceasuri grele, Ne vedeam printre zăbrele. Viaţa noastră-ntodeauna Şi-ntreruptă ne-a fost una. Ni-era vremea veninoasă, Duşmănit şi tu frumoasă. Dar durerile-ndurate Le-mpărţeam pe jumătate. Poate-aşa ne-a fost şi scris: Suferinţă, chin şi vis. Visul însă-n timp cumplit Nesimţind ni s-a-mplinit. Ţara ta din Miazănoapte Tăia spicele necoapte. Vaca voastră nu da lapte Fincă soarcic greoi N-ajungea până la voi. Cu Moldova-n graniţă Casa ta de draniţă Se uita în ţara mea Unde grâul meu cocea Tremurând şi suspina. "între ţara ta săracă Şi Moldova cea buiacă Curge-ngustă cât un brâu Pârtia unui pârâu Trecut lesne cu piciorul După apă, cu urciorul. Dar pe graniţă-mpăratul îşi pusese stâlp soldatul, Cu o puşcă, fată dragă, încărcată doar să tragă. Şi trăgea şi-n ziua mare Pusă ca din răzbunare, Că, vezi bine, noi eram De-altă vatră şi de-alt neam. Altcum ţara vi-era goală De biserici şi de şcoală. Primeaţi binecuvântare La cinci postii depărtare, De la un protoiereu Uitat şi de Dumnezeu — La botez şi-nmormântare. 102 103 Zgriptorul împărăţiei Era semnul datoriei Stând cu pliscurile-ntoarse Peste pajiştele arse Şi primindu-şi fiecare Partea lui de-ameninţare. Y/r^ai c5 tr*»^î c/-\Motti Ini Nemţii împăratului, Te ocheau ca vinovat Pentru ei şi împărat. De la crucea lui Profir începea şi-un cimitir. Vinovaţii Erau maicile, bărbaţii, Mergând să-şi sărute fraţii De dincoace de izvor, Clăcaşi pe cenuşa lor. într-o zi, mai mare milă, Tu erai de-abia copilă Şi Măicuţa te-a trimis Pe un timp de soare-nchis Să-i aduci câte niţică Smântioară-ntr-o ulcică. Satul aştepta-nvierea Şi-ncepuse privighierea. Vezi că,-n marea-mpărăţie, Dreptul se chema hoţie, Că-i furai din avuţie. Te-au văzut finanţii ei Şi te-au dus cu puşca trei. Ca să scapi de cimitir Trebuia plătit un bir. Cine să plătească vama, Cine altul decât Mama? Maică-ta, uscată iască, Şi-a vândut ca să plătească Şi bondiţa strămoşească, Dar păstra într-o cutie Slovele de răzeşie Moştenite de când veacul De la moşul ei, săracul. Scrise, nu ştiu în ce an, Chiar He mâna Ini Ştefan Date-n grijile păstrării: Semn al vitejiei ţării. De atunci aţi blestemat Graniţa şi pe-mpărat. Blestemul a biruit, Graniţa s-a prăbuşit Şi cu ea deodată, mamă, Zidurile de la vamă. Eu, balada mea târzie Ţi-o citii cu lacrimi ţie, Fată dragă, Prin vecii acum pribeagă. Ţi-am citit suspinul vie în spital, în agonie. Stihurile înjghebate Le-ai simţit adevărate: Te-ai trezit şi-ai tresărit, Era ghiersul desluşit. Tu mă laşi acum nătâng Să-mi scriu stihul şi să plâng. Pan' ce şi zilele mele Se vor stinge printre stele. Când prin zări din marea noapte Te-oi chema-n frânturi de şoapte. N-am crezut când ne-am jurat Că de-atunci ne-a şi-mbrăcat Cununaţi, sub bolta porţii, Steagul adiat al morţii. 104 105 Lin şi furtunatec vine Linguşind până la mine, Timpul, vraja tuturora; O aştepţi şi sună ora. Vremea mi-a venit şi-mi vine Să te port de-acum în mine. în zăbranic, draeă fată. Inima mi-e-nfăşurată. August 1966 «Gazeta literară», an. XIII, nr. 34,25 august 1966, p. 1. RĂZVRĂTIRE începe, Doamne, iar să-ţi pară rău Că m-ai ales un timp să-ţi fiu al tău? îmi dăruiseşi un crampei de har ţ>i-mi dovedeai că harul fusese in zadar, îngenunchiat nainte-ţi cu frică şi sfiială Mă încerca mereu şi câte-o îndoială, Şi tulburat de taine şi murmure cereşti Te-am întrebat odată, cine eşti? Să-mi fie singurul păcat Pe care socoteam că l-ai uitat? MANUSCRISUL Ar fi vrut să nu mai spună, Că plângând mereu la lună, Umblă-n gol şi în furtună, Noaptea fără de hodină, Ziua fără nici lumină, Sufletul meu, părăsit, De ce-a fost şi-a fost iubit. Frântă-n cârje subsuoara, Căutase primăvara. Lacrimile mele-amare Mi le-adun pe fiecare în condei şi călimară Drept aghiazmă funerară. Şi-acest plânset mut, închis, Mi se cheamă manuscris. Născutul fără aripi, ca oamenii mai proşti, Nădăjduiam că tu mă recunoşti, Dar trebuia păcatul să-mi fie şi mai greu De care-mi cerci sfârşitul de-a pururea mereu. Dar n-aşteptam pedeapsa să-mi fie-atât de grea, Când judecaşi fărâma de viaţă fost-a mea. La câte-o cotitură rămânem făţă-n faţă, Şi asta se numeşte în pravila ta viaţă. Ţi-ai săvârşit Adamii şi Câinii în Satani Nu-i mai iubeşti pe oameni că-ţi trebuiesc duşmani. «Gazeta literară», an. XIII, nr. 36, 8 septembrie 1966, p. 1. PRIBEGIE «Gazeta literară», an. XM, nr. 35,1 septembrie 1966, p. 1. Pribeag prin noaptea lunii, neliniştea mă fură. M-am întâlnit cu mine la câte-o cotitură. 106 107 M-am despărţit în două cu-o pravilă-nţeleaptă: Unul colindă lumea şi celălalt aşteaptă. Ce-aştepţi între morminte de piatră şi statui? Vorbirea şi cuvântul din urmă al nu ştiu cui. S-a luminat de ziuă, ce faci? Nu ştiu ce fac. îmi sună parcă ceasul, lăsaţi-mă să zac. La mine aşteptarea-i a trâmbiţii din porţi. Mă voi scula odată cu cei răniţi şi morţi. Te dai cum eşti pe faţă, întreg, fără sfiială, Şi-nzorzonat şi mândru, chiar trist şi-n pielea goală. în spaţiile mele, de vis şi de lumină, N-a fost neruşinare să-mi fi rămas streină. j Ai bălăcit în mine ca-n baltă Se poate mai «jnnacte ! Prin aşternutul undei înotul unei broaşte? j Am tianil ci ponHnsir^n cpninStŞtiî cfint*»' I Nimic nu mă mânjeşte ca să-mi aduc aminte. «Gazeta literară», an. XIII, nr. 38,22 septembrie 1966, p. 1. N-ai auzit cântarea sunând în alăute? Aud o alăută: cântarea nu se-aude. Veni în goană calul să ne aducă veste. Aş vrea să mângâi calul că vine din poveste. De când te-aştept e-o viaţă, tu, calule, să vii, Eu nu mai ştiu povestea. Tu poate o mai ştii. Ar fi ca o poveste de noapte-ntr-un proverb. Eu mi-am ales de stemă pe steagul meu un cerb. Hai, calulermpreună, să colindăm o dată Prăpăstiile negre din culmi şi lumea toată. «Argeş», an. I, nr. 4, septembrie 1966, p. 1. ISCĂLITURA PE OGLINDĂ Ascuns în straie scumpe, de ochii mei profunzi Şi largi cât zarea mare, tu nu ştii să te-ascunzi. PORTRET Mă uit la el şi-1 mai ascult. Face nimic dar vrea tot mult. Intenţii câteodată potrivite. Aprobă, se codeşte şi admite, Şi bun la suflet ca un miel, Ar trebui şi-o minte-n el. Şi nu e niciodată mai fudul, Nici mai puţin, nici mai destul. 17 octombrie 1966 «Gazeta literară», aa Xm, nr. 42,20 octernbrie 1966, p. 1. INSCRIPŢIE PE SCRIPCA M-aş împăca mai bine, bunăoară, Să te socot de scândură şi sfoară. Tu eşti de lemn, dar glasul vostru nu e Numai un şir de coarde prinse-n cuie. 108 109 Ca şi vioara singură, tăcută Şi coarda e o strună mută. E duh în voi, dar peste vieţi şi moarte Şi sufletul vă vine de departe. Vioara-ncepe să semene cu mine, însufleţită-n grai de nu văd ce şi nu ştiu cine. Când începeam să cuget la ceva Se strecura parcă-n gândire cineva. Gândul meu nu-i de pe pământ, nu-i vântul, Parcă desprins din ce fusese cândva Cuvântul, Plutind naintea Vremii, peste ape. Şi-acum întreg în tine-ncape. «Gazea literară», an,Xffl,nr.43,27 octombrie 1966, p. 1. ÎNTRE ZODII O voce umblă-n crucea nopţii, poate-o şoaptă, Parc-o aud şi parcă nu Vorbind cu «dumneata» şi «tu», E singuratecă şi depărtată. Mă strigă câteodată. Se-aude, se arată Suspinată. E poate un ecou, un semn, un funigeu Al unui gând de prin trecutul meu Rămas pe lângă vreo fântână, într-un salcâm ori în ţărână, Care mă caută crezând că m-a pierdut. Căţelul amintirilor mă latră, Mă caută-n văzduh şi-n piatră. Octombrie 1966 «Gazeta literară», an. XIII, nr. 44,3 noiembrie 1966, p. 1. I ALUATUL Nemulţumiţi de naiuri, de scripca şi de flaut, Mă-ntreabă cei de-alături de ce te tot mai caut, Că ei au ştiri mai bune că nu eşti, nici n-ai fost Şi dintre toţi cuminţii rămân eu cel mai prost. Pe când ei după carne şi butii pline umblă, Cel mai sărman cu duhul, eu umblu după umbră. Vezi, am citit în cartea de aur dintre cărţi Că tu eşti făcătorul-a-toate-n patru părţi. Nu ştiu, dormeam citind-o când ascultam pădurea Sunându-mi, în pridvoare, sau mă gândeam aiurea. Dar neputându-mi gândul de om să mă ajute, Mă las în voia şoaptei din fagi pe neştiute. Aş vrea să ştiu, privindu-ţi Tăriile cu zimţi, Dar ce-i a şti? De-ajuns e-atât: numai să simţi. Te căutam prin lume să mă-ntâlnesc cu tine, Să-ţi spun că ce tăcuseşi putea ieşi mai bine. Când maică-mea frământă aluatul, mă-nţelegi? Ea scoate-ntodeauna din vatră pâini întregi. Noiembrie 1966 «Gazeta literară», an. XIII, nr. 46,17 noiembrie 1966, p. 1. BINE ŞI RÂU între nădejde tristă şi-ndoială, Te-am căutat prin bolta siderală. 110 111 Te-am căutat pe unde şi neunde îţi bănuiam făptura că se-ascunde. Te căutam în tainica ta lipsă Prin Testamente şi Apocalipsă. Să fi rămas un loc nemaiumblat Pe unde nu te-am căutat? Se şi-nălţa în dreptul tău un zid. Simţindu-te zvâcnind în rădăcini Te mai simţeam în spice şi-n tulpini. Te-am şi cântat pe corzi, şi noi şi sparte, Şi peste vieţi şi peste moarte. Tu rămâneai mereu departe. Auzul tău nu vrea s-audă Cântec de nai, de cobză şi-alăută? într-o-nserare, în sfârşit, Mi se păruse că te-aş fi zărit în mantia de aur a unui asfinţit, Prinzându-ţi-o, târâtă prin ţărână. Mi-a şi rămas un ciucure în mână Şi l-am vârât în sân, ca un pribeag Un bun de furtişag. Dă-mi voie, negăsită arătare, Să-ţi pui acum o veche întrebare: Că ai făcut atâtea frumuseţi blajine, Fără-ndoială, mulţumescu-ţi bine, Clădiri de piscuri, cuiburi de izvoare, Timpuri şi valuri călătoare Şi oamenii în sărbătoare; Bărbaţi viteji, domniţe la harfă şi la furcă. Mutând pe strune mâna, fuiorul când se-ncurcă. Dar, mare-aprinzătorule de stele, Cum de-ai făcut şi-atâtea lucruri rele? Noiembrie 1966 «Gazeta literară», an XQI, nr. 47,24 noiembrie 1966, p. 1. PSALM DE TINEREŢE Cu ochii, Doamne,-n turla-ţi milostivă, Dau tot ocol stăncoasei catedrale. O crizantemă-ţi tremură-n ogivă, Luceafărul cu mia-i de petale. i de darurile toate, Plugar în brazda ghiersului săracă, Slova s-a rupt şi graiul nu mai poate Cu bunătatea ta să se întreacă. Aş încerca să-ţi fac un spic mai, strălucit In snopi încinşi cu fire de beteală. Dar, Doamne, încă nu a izbutit Să-mi încolţească boaba de cerneală. Să-ţi cânt aş vrea şi-s tot neputincios, în vis şi cobza mi s-a destrămat. Uită-te, Doamne, jos de tot, în jos, Se roagă către tine cel îngenunchiat. (Vechi manuscrise) «Viaţa românească», an. XIX, nr. 11, noiembrie 1966, p. 11. Titlul iniţial a fost Rugă de Crăciun. Pe manuscris se află dedicaţia Lui N. M. şi este datat Crăciunul anului 19 il. BALADA SÂNGELUI II De unde-a fost menirea să-ţi înceapă, Că nu eşti nici pământ, nici aer şi nici apă. 112 113 Ascuns şi tăinuit între zăvoare, Eşti ca o floare curgătoare ieşită din nu ştiu ce feluri de tulpină Dintre-ntuneric, neguri şi lumină. Când s-a născut din mâl întâia oară, Omni nrîmî oi ~—X —j.yi in.utu iUi -wiiu.'ui« In dar de taină noului-născut, Tezaur nemaicunoscut. Acu, pe noi, în slava lui Hristos, Când, înviat din moartea lui, renaşte, în jug prusac, făcurăţi mai frumos: Ne-aţi răstignit şi ars de vii, de Paşte. Carnet 1944 <*- i r^F* r»<ţ- ie cmc Ca să se prăbuşească iarăşi Tăcerea veche peste mine. Martie 1967 «Gazeta literară», an. XIV, nr. 13,30 martie 1967, p. 1. Aripelor asemeni, de cocoare, Coasele par, lucind, că vor să zboare. April 1967 «Gazeta literară», an. XIV, nr. 14,6 aprilie 1967, p. 1. MODERNITATE IN AMURG Prin spicele cât ţine ţara mare îşi taie drumul, drept peste hotare, Om după om, urmaşi, înaintaşi, Un rând, de-a curmezişul, de cosaşi. Cei mai dincoa, înalţi, iar cei din zare Pitici, îşi încovoaie sfoara călătoare, Albi în cămeşi, cu murmur depărtat. Coasele lor deodată-au scăpărat. Talazele în tremur îi îneacă, Şi câte-o floare, fragedă, săracă. Pribeagă-n holde, le-a trecut de brâu Prin undele de aur şi de grâu. Ce nu ar da Sofocle sau Virgil Pe lampa cu petrol şi cu fitil Şi pe cutia noastră cu chibrituri! Şi purpură, şi lauri, şi nimb-oval, şi mituri. Opaiţul e rânced, de fum opac, de seu. Ei poate ar râvni chiar la condeiul meu Cu teacă şi cerneală, şi la caiet, în stare A fi păstrat nescris între sertare, Ca marmura cu pagini şi despicată foi. Latini şi greci n-au fost sporiţi ca noi. I-am întrecut şi cu lumina rece. Feştila lor cu fumul gros ne-ntrece. Hai pensule, condeie şi dălţi la noua şcoală, Să încăpeţi de-a valma în iscusinţă goală. April 1967 «Gazeta literară», an. XIV, nr. 15,13 aprilie 1967, p. 1. 122 123 TENDRESSE M-am chinuit să-i dau acestei vorbe înţeles, Ur, înţeles subtil şi tânăr mai ales. E-o vorbă ca dantela de uşoară Şi care toată vremea înfăşoară, Ca o nuanţă de lumină Şi face duioşia mai senină. Ea se rosteşte numai într-o limbă, într-altfel se poceşte şi se schimbă. E vorba-n limbă nouă să-nfioare, Că e-al femeii scumpe în cântec de izvoare. Eu am făcut plăpânda să stăpânească viaţa, Ca>roua dimineaţa. Femeie şi fecioară, Fii fragedă şi nouă ca-n vis şi-ntâia oară Şi dorul sfânt de tine e murmur de vioară. Fii purtătoarea pură de fiecare clipă A dragostei, şi-anină-ţi pe suflet o aripă, în patimă curată Şi binecuvântată, Când ţi-ai ales bărbatul Se pierde şi păcatul. Aprilie 1967 «Gazeta literara», an. XIV, nr. 16,20 aprilie 1967, p. 1. Norii-n dantele-n jocul lor Trecând prin sufletele noastre? Când vom putea încremeni-n tulpini Floarea ce piere cum se naşte Şi-a cărei umbră de lumini O simţi şi nu se mai cunoaşte? Când von'i ajunge, ui sfârşii. Pe noi să punem jug de stăpânire? Că auzim atâtea şoapte Cum se strecoară-ntr-un ecou Din adâncimile de noapte: Necazul răsăritului cel nou. Că stearpa duşmănie, scumpă fată Nu ştie, ca parfumul, să moară niciodată. Aprilie 1967 «Gazeta literara», an. XIV, nr. 17,27 aprilie 1967, p. 1. NELĂMURIRE Mitzurii Când vom putea opri din zbor Umbra de sus cu ape-albastre, 124