TUDOR ARGHEZI • SCRIERI
Supracoperta şi coperta de Petre Vulcănescu
Desene din manuscrise
'fi 11 3
TUDOR ARGHEZI
     SCRIERI
 daoV" (P-^4
VERSURI
FABULA
Roitul neputînd, pe vremuri, să crîcnească,
                                            frînt în jug,
Fără ca să fie»n tîrguri spînzurat ori pus pe rug, Totuş, findcă trebuinţa de<a cîrti e omenească, Cuteza, ascuns în pilde, ticluit să se rostească. Strecuratămtre durere, lege şi fărădelege,
Pilda fiecare după mintea lui o înţelege,
Încît, mai întortochiată în urzeala ei oleacă,
Nu mai aţîţa stăpînul şimcepea şi lui să<i placă. De altfèl, şi  chiar mustrarea ce i<o face înţeleptul
Vine mai frumos      cîrmită decît otova,
                                           de*a dreptul.
Şi se cade şi  blestemul, pentru cît mai   mult    folos,
A fi spus şi   scris frumos.
Pildă, fabulă, zicală, snoavă, haz şi ghicitoare Au slujit săd mai mîngîie omului de tot ce<l
                                                   doare,
însă fabulan o pildăm care omul, cum o face, Pune a vorbi pe faţăm locul lui pe dobitoace.
Şi cu toate că nu schimbă lesne răul arătat, Povestind, de o cam dată cugetul îi e;mpăcat. Prefăcîndu<se pe sinem-fiară, oaie sau maimuţă, Nu*şi mai iartă nici stăpînul, nici pe sine
                                            nu se cruţă.
Lupul, mielul, leul, mînzul, cîine, şoarece, pisoi Stau în fabulă, de sfadă, ca la teatru, cîte doi.
7
    Cel mai tared gîtuieşte pe mai slabul, cel mai
                                                   des;
Cel puţin aşa, pe timpuri, era tîlcul înţeles.
Puricînd letopiseţii slovelor, din fir în păr, Fabula e născocirea unui rob, într<adevăr.
Grec neştiutor de carte, zdrenţuros, urît
                                              şi şchiop,
Se chema cu o poreclă şi i se zicea Esop. Bănuiala, în greceşte, caremcearcă să te prindă<i Că te vezi, după poreclă, în Esop ca în oglindă. Dar pe cît era de slut,
Pe atît deşteptăciunea îl făcuse mai temut.
Vezi că mintea şi gîndirea, fie veacul cît de prost, Au avut întotdeauna, m lume, cît de cît un rost, Căci ca pila, amîndouă rod şi lanţurile grele, Care se desfac pemcetul, slabe ca nişte curele. Cu o vorbă scăpărată, ca din bici, într<o scînteie, Plăsmuirile lui repezi aveau toate cîte<o cheie.
El ajunse*o marfă vie şi, din bîlci în bîlci,
                                                 vîndut
Ca un cal şi ca o vită, o lua iar de lamceput. Cocoşat, pipernicitul era ieftin la cîntar.
Un cumpărător, o dată, îl pusese bucătar,
Că ştiind în slutul casei cîtă minte se ascunde, A crezut c<aşa mai lesne, încurcîndud,
                                          săd înfunde.
 Deci, îi porunci s<aducă ceâ mai bun şi dulcem
                                                  lume,
Pregătind ospăţ de prieteni într«o zi din an
                                                anume.
El aduse limbi, din piaţă, numai limbi,
                                       în coşuri pline.
 Şi mîncînd tot limbi mesenii, erau gata să leşine.
            Ce<i mai dulce'decît limba? zise robul.
                                            £a mîngîie,
    Farmec dă şi mulţumire, proslăveşte şi tămîie.
 La alt praznic, nu ştiu care, l<a chemat stăpînul
                                                      iar.
         Să*mi aduci acum, îi spuse, ce<i mai rău
                                           şi mai amar.
 Şi Esop tot limbi aduse, răspunzînd că, şi suavă, Nu se pomeneştem lume mai a dracului otravă.
Fabula de<atunci încoace s<a lărgit
 cu toate<acestea, Soră geamănă cu gluma, păcăleala şi povestea,
Şi o mai lărgim, cu voia cititorului, şi noi, Adunînd în cusătură cîteva altiţe noi. într<o fabulă dibace, adevărul, din belşug,
E ţesut în frumuseţea graiului, cu meşteşug. Poate fi cînd poezie, cînd surîs, cînd pişcătură, După cum semtoarce acul şi izvoadele te fură, Altădatăm căptuşeală, pe furiş, dar azi pe faţă.
Fabula cu caremcepem ţine locul de prefaţă.
                       4
            BĂŞICA DE SĂPUN
—  «O să«ţi povestesc din cer»,
Zise umbrela din cuier.
—«Eu aş vrea ceva să spun Din azur», zise băşica de săpun.
—  « Am şi eu un cuvînt, —
   Zise răzătoarea de ciubote, — despre pămînt»
—  «Despre lumină nmm isprăvit»,
Zise dintr<o cutie un chibrit.
—  « Cînd o să vorbesc şi eu, —
Zise tigrul de cîrpă, — tremură cerul
                                      cu Dumnezeu»
—  «Nu mă siliţi, încă nu imam vărsat», Zise paharul de apă, gol şi crăpat.
—  « Glasul mi<l voi ridica Profetic», zise trîmbiţa de tinichea.
—  «Sînt cu zăvor şi cu cheie»,
Zise nasturele care se descheie.
—  «Vîrful meu fulgeră şi străpunge, — Zise lancea de mucava, — unde<ajunge».
Toate aceste obiecte minunate Uitaseră că sînt imitate.
        ŞOIM ŞI FATĂ
 Vulturul prigonit de vînt Căta scăpare la pămînt,
 Si fulgerul îl răsturnăm fereastră.
 Acolo înşira pe aţă*albastră Mărgele, o domniţă, cam poveşti.
 — «Intră! îi zise. Şoimule, tu eşti?
 Tefam cunoscut de mult şi te aştept,
 Dar te lovişi de turnul meu în piept.
 Nu erai tu, pe sus, peste palate, Rotindu»tem singurătate,
 Cînd te*am chemat din frumuseţile pustii, Şi tu te afundai mai tarem sihăstrii, Viteaz în zbor, învierşunat în luptă Cu negura neîntreruptă?
 Semeţ de slavă, slava temcovoaie.
 Ţi;a frînt avîntul, te<a zvîrlit în ploaie.
 Binevenit fii, şoimule, în casă.
 O să te<mbrac în zale de mătasă Şi o săîţi pui brăţări în ghiare,
 Inele cu mărgăritare
 Şi pene mari de aur între pene.
 Să te înnalţi între stihii viclene,
 Să tragi din nou hotar punctat cu stele, Pajura mea, împărăţiei mele.
II
Decît să<mi toarcă mîţele<mprejur Mi<ar fi plăcut, fireşte, un vultùr.
Ascultă, e mai cald aci cam pisc şi ceaţă,
Vreau să se joace şoimul cu ghemul meu de aţă. Şi>ţi voi mai facemn dar domnesc.
Cu lanţ uşure ghiara<ţi împletesc.
O   să te pui pe steaguri, pe bani şi pe peceţi Şi ai sămveţi ce n<ai visat sămveţi.
Pe<o parte împăratul, pe cealalta hultanul.
Al doilea pe ţară. Ce vreau, vrea şi sultanul.
Ia vin’ să vezi cum se trăieşte Adevărat şi bine păsăreşte.
Pietruşii, mierle, granguri, ciocîrlii Se simt la larg în colivii, în curte, fericitele<orătenii,
Le poţi vedea, sînt sumedenii.
Privighetoarea cîntă mai frumos,
Ochii de cînd c«un vîrf de ac i*am scos.
Nu mai putea Cînta, aripa de<şi vedea.
Cu ce mă laud însă sînt coconii Mei scumpi, cuminţi şi blînzi, claponii.
Găină şi cocos, cam pe din două,
Ei sînt aproapem stare să şi ouă.
Nu turbură, nu strigă, nu cer nimic. în pace Şim ascultare, fraged, şi sufletul le tace.
Vultùr ursuz, ia pildă şi»ţi înmoaie Pana de fier, ca lîna de agniţă şi oaie.
Ai dat ceva? Un zbor pierdut agale între Tării şi stele, în spirale.
Şi ca să te putem avea,
Noi te<am făcut de bronz şi tinichea.
Nu ţi<a plăcut nici zahărul, nici cuşca,
Şi<abia de te<am ajuns cu puşca.
Nici preaslăvitul împărat Nu te/a putut avea neîmpăiat.
De*acum al nostru eşti de viu.
Şi«o să<ţi aleg şimn nume. Nu vrei să<ţi zic
                                                 scatiu ? »
La pipăitul fetei, între dalii,
Şoimusşi lăsa, deschise evantalii,
Aripile în mîinile gingâşe,
Rămas ca un copil fără cămaşe. îşi desftcu de voie bună Ghiara rănită de furtună, încovoiata unghie de fiară
I  semdulci, muiatăm mir şi ceară,
Şi Si a simţit intrînd întreită fire,
Blajină, de tămăduire.
—  «Dar ce văd? zise fata de*mpărat,
Careul văzuse numai în zbor şi legănat.—
Stăpîn pe uragan şi peste vii şi morţi,
Mă mir de ghebă, cum o porţi.
Numai în zbor eşti învăţat Să nu fii strîmb şi cocoşat?
Cum poţi să fii de zbor în stare Cu cîtămai movila în spinare?
Nu m»aşteptam, spun drept, să fii atît De<mpiedicat şi de urît.
Ţi<aş face şi*o mărturisire,
Eu te*am văzut mai sprinten, mai subţire,
Şi urmărind în slavă drumul tău Te*aş fi crezut mai falnic, mai flăcău.
Mă uit mai bine. Gîndul mi semcurcă,
Erai vultùr şi ai rămas o curcă.
13
Te*aş punem curte, dacă nemîncate Ar mai rămîne curci adevărate ».
Dar adormind, domniţa l<a uitat.
A doua zi nu l»a mai căutat,
Şi nici a treia, nici a zecea zi Gîndul domniţei nu se mai trezi.
Vultùrul vede vînt şi vrînd să zboare Dă de tavan şi cade pe covoare.
Cine te<a pus, domniţă, s>o răsfeţi, Să»i dai făgăduiala altei vieţi Sălbatecei şi negrei zburătoare,
Dacă o uiţi în turn, la închisoare?
Ea nu mai e, domniţă, fierti milă, Nici pasăre de curte, nici acvilă.
      FLAUTUL DESCÎNTAT
Argatul, auzind că<l cheamă,
S<a turburat, de bună seamă,
Şi ce mira mai mult oierul E că<l dhema la curte chiar boierul.
Stăpînul, trîndăvind în slava lui,
Nicicînd nu se*arătase şi nicicui,
Şi simbriaş la staule de/o viaţă,
El nu ştia măcar cum e la faţă.
Gospodăria lui de prin Amiazamare Se cîrmuia de sus, din depărtare,
Cu mori, cu turme, cu bucate.
Doar pe la cîştiuri, din cetate,
Trăgeau în sate, într<acoace, încăpătoarele cerdace,
Carelemnalte (putini, boloboace,
Coşuri şi papuri) încărcînd cu plin Caş, miere, grîu, porumb şi vin.
Sămînţa brazdei grase, muncită strîns şi crunt, Din spicul cu mustaţă, zbîrlit, cu miez de unt, Şi sacii grei cu aur de mălai —
Plecau în coviltirile cu cai.
15
 Portocalii, ştiuleţii*mpletiţi cu boaba mare Ca nişte faguri de mărgăritare,
 Culeşi cu patru fote curate, de pănuşi, Ieşeau din subsuoara cocenilor, păpuşi.
 Şi toate, vii, ogoare şi prisacă,
 Urneau din bătătura uscată şi săracă,
 Şi se ducea puhoiul plăvanilor, agale,
 Ca satele, devale.
 Ba oamenii puteau să creadă Că sînt purtaţi ca o cireadă,
 Nu<mi mai aduc aminte şi am uitat cu cîte Gîrbace şi ce feluri de joarde şi de bîte. Căci între oameni şi stăpîni Era un gol zidit, ca la fîntîni, în care apa suiem gol de*a gata,
 Tîrîte sus cu lanţul şi găleata.
 Izvorul nu se poate nici uita în ochii celuia ce bea,
 Nerăbdător ţîşnirea să i<o soarbă Cu gura lacomă şi oarbă.
 Din pricină de ziduri şi de gol Şi pasărea lua calea de ocol.
 Poruncile peste moşie Veneau pe la isprăvnicie.
 Ispravnicii, pe lîngă ei,
 Aveau alţi mulţi isprăvnicei,
 Şwaceştia calfe, ucenici
 Mai mari, mai mijlocii, mai mici;
 Dar fiecare se;mputernicise Cu un crîmpei din pravilele scrise,
 Şi fiecare*şi ascundea la sîn Fărîma lui de petec de stăpîn.
 Trimise, spuse şi umblate,
 Poruncile*ajungeau schimbate,
16
 Şi tot mergînd din ins în ins Soseau pe dos, parcă<ntr<adins.
 Stăpînul, Aaveai voie, ca pe moaşte,
 Nici de<a<l zări, necum de<a*l mai cunoaşte, în dreptul buzelor şi#al feţii Făceau de strajă logofeţii,
 Şi dintre ei spătari, scutari,
 Păzeau fruntaşii cărturari.
 Stăpînul de ogoare şi de ape Era un bun al slugilor de*aproape,
 Şi cînd voiai să*ţi vezi cîrmacii Ţi<eşeau nainte psalţii şi tîlmacii.
 I»ai fi privit: bai fi mînjit. bai fi rugat: bai fi spurcat.
 Cînd lacrima nu ştie de zăbavă,
 Oftatul nu e de ispravă,
 Necazul însă nu tihneşte Şi nu«i pe boiereşte.
 Te*apucă, taci! şi taci dacă te doare,
 Că se deoache      pofta de mîncare.
 Şi nu ştiiai, ca   vai   de capul  tău,
 De nu<ţi era mai bine cînd îţi era mai rău, Nedumerit, ca vai de tine,
 De nu era mai rău cînd îţi era mai bine.
 Porni cam pe la toacă. . .
 Mai mult decît să<l bată, ce putea să<i facă?
 O  săd omoare? o să moară.
 Nu moare doar un rob întîia oară. , -                ,
 Ajunse, după ornic, pe la şase, ,*
 Cînd soarele se uită printre case
 Şi cată înnapoi.                                     " <
 Cu chivăre, la uşe, şi suliţi, erau doi. ^
Porunca e poruncă. L<au lăsat,
Ciobanul a intrat,
Murdar de năduşeală şi de praf.
L<a dus din spate un vătaf,
Trăgîndu*şi prin belşuguri de odoare,
Ca vai de lume, bietele picioare.
Şi nu putea să*şi vie<n fire.
Era ca o biserică şi ca o mînăstire,
Clădită parcă de Satana.
Parcă<i simţeai duhoarea şi pulpana Foşnite prin unghere.
0  altfel demtocmire şi putere Decît la stînă şi la plug,
Altfel de meşteşug
1  se vădeau argatului la curte.
L»au mirosit cîini lungi cu labe scurte,
L<au miorlăit pisicile, cu blană Molatică şi nazuri de cucoană,
Trîntitem perini cît sofaua De<o lene tremurată ca damblaua.
Umblînd în colivii să se atîrne L<au rîs şi papagalii cu pliscurile cîrne.
Un maimuţoi dădeam căruţă Un alt soi de maimuţă,
Iar un vultùr cît omul, subt zăvor,
Smucea de o cătuşe bătută pe picior.
Săli mari în care timpul tînjea şi adormise,
Şi cimitiremchise.
In lustrul pardoselii de lespezi reci, de ceaţă, Zăcea o licărire de cremene şi ghiaţă.
Păreţii, de la podină la grinzi,
Unii dădeau într<alţii cu oglinzi,
Şi împătrit de zece ori, în coadă,
Veneai, în loc de unul, o grămadă.
Şi te sfiiai de sine»ţi ca de nişte Străini iviţi în privelişte,
Din ape sure, lungi ca nişte strane.
Avea şi glasul umbrămtre icoane,
18
Dînd zvonuri pe şoptite din tăcere,
Din încăperem încăpere.
Ion, văzîndwse o sută,
A dat să strige:— «Doamne<ajută! »
Şi glasul-lui, camtr*o pustie Stîrnită, s<a făcut o mie.
Se răzgîndea şi şovăia să calce Pe scoarţe şi covoare cît o falce:
Nu mai văzuse de cînd e, Ion,
Odăi cît o păşune şi preş de un pogon, în străni, cu papuri la spinare şi şezut,
I  se părea că vede ce nu s>a mai văzut.
Şi ca o capră şchioapă, pe trei căi, Sompiedica de praguri şi odăi.
« Bineso trăi boierul, îşi zise, şi nu<i chip să Nud jinduiască omul. Dar mai bine lipsă. » —«Doamne! ofta ciobanul abătut,
Mai rău tu nu m*ai fi. bătut. »
Şi se sucea tiptil prin casă, înfricoşat că spaima îl apasă.
Şi îi venea să<mpungăm zid, să mugă,
Cătînd cu ochii uşe, ca să fugă.
Că<şi aducea mîhnit aminte De tihna lui de mai nainte Şi încerca dintre comori să scape Ca din răspărul unei ape.
—  «Nici n«ai venit şi vrei să pleci? » îi zise Stăpînul, cared auzise.
—  « Ce faci la curte? » l<a<ntrebat.
•— « Cioban sînt, sărut mîna, şi argat. »
—  « Şi cum eşti poreclit? »
—  « Ion », răspunse prea smerit.
—  « Şi ce simbrie ai? »
■— « Iţari, obiele şi o chilă de mălai,
Şimn miel de Paşte, cînd îs mulţi, cucoane. »
19
—   « Şezi colea, lîngă mine, jos, Ioane, — Zise boierul, hotărît şi tare. —
Mai am o întrebare:
De unde<ai învăţat să cînţi din flaut?
Că de<aia te<am chemat, ca să te laud. Ba, te«am chemat şi pentru altceva. . . Vezi casa asta? E a ta.
Nu poţi rămîne fără parte,
Argat şi slugă pîn' la moarte.
Te<am auzit cum cînţi şi<mi place. Apropiere, vino mai încoace.
Şi şezi aci, pe jilţul meu.
E*al tău, ţi*am spus, fă ce zic eu.
Stăi bine, ce te ghemuieşti?
Tu nici nu ştii ce meşter eşti Şi ce cinstire ţi se mai cuvine Faţă de unul nensemnat, ca mine.
Nu am o fată, că ţi<aş da<o ţie,
Cam basme, o domniţă cu împărăţie. De<aci nainte, vreme nouă,
Vom face viaţa pe din două,
Deşi prea bine înţeleg
Că ţi se cade totul pe de»amtreg.
Oar trebui, cu<adevărat,
Tu să fii domn, şi eu argat.
Flautul tău e flaut descîntat.
Văzuşi de ce te*am fost chemat?
Ghiersul ţi<e dulce, graiul ţi<e ales Şi are tîlcuri bune, cumţeles.
Tu trebuie, de<aci nainte,
Să faci numai atîta: ghiersuri şi cuvinte. De o cam dată*ţi dau din toate O legiuită, sfîntă jumătate, întinde mîna, iade:
Nu<s ale mele, 's>ale tale.
Ţi;ajunge? Nu măsor cu cotul
Şi, daca vrei, zisei că<ţi dau şi totul. »
Ion îşi zise : « Doamne, cel din cer,
De spaimăsmi vine iar să zbier.
Nu e aievea, ăsta<d vis Şi numai Duhul rău mi La trimis. » Cămtnaaevăr, Ion argatul îl desluşeam boier pe Necuratul.
—   « Stăpîne, zise, nu mai ştiu :
Sînt sănătos, sînt mort, sînt viu?
Un lucru ştiu, că sînt năuc.
Cînt şi eu ca o cioară, ca un cuc,
Şi niciodată nu m*aş fi gîndit Că fac ceva deosebit.
Eu am crezut, să fie zicala mea iertată,
Că flautul nu*mi face o ceapă degerată, îl cerc şi eu, aşa,mtr<o doară,
Şi suflum el şi*acum camtîia oară.
Berbecilor tăi, poate, le plăcuse Şi babelor cu caiere pe fuse,
Şi asculta la flaut şi un ied.
De*mi spui şi dumneata încep să cred.
Ia seama însă, doamne, voia bună Să nu ne dea de gol şi de minciună.
Am auzit odată că mai*marii Se sărutau la chef cu lăutarii Şi că treziţi, a doua zi, de greaţă, îi trimiteau la ştreanguri cu dis<de*dimineaţă. Ori, poate, neavînd boier în loc,
Umbli cumva să«ţi baţi de mine joc?
Că n*are rost să pui pe mine preţ Şi să mă faci din slugă cîntăreţ.
Lasă<mă slugă, nu mă vreau stăpîn,
Ca să mă ţiu de domni şi să*i îngîn,
Să<mi fie frică de le*oi zice ba,
De voi tăcea cînd ei m*or întreba.
Că mă cam sperii demtrebare
Şi nu prea intrum voia lui cu fiecare
Şi ruam la toată vorba nici răspuns.
Am un stăpîn: nu<mi este de ajuns?
21
Cu ceialalţi, mai mici ca dumneata, îmi e mai lesne a mă descurca.
Scăparea bacilor desculţi E că nu vor stăpîni prea mulţi.
Dacă mă fac boier poate că»i bine;
Nu te mai ţin de rău, în gînd, pe tine.
Ca să<ţi fereşti, Ioane, tu, gîtiţa, de ştreang, Dator eşti tuturora metanie şi hang,
Şi poate că, dintr<una într<alta, niciodată, Aşa e boieria, nu scapi faţă curată.
Şi facem, mi se pare, şi tîrla de ocară,
Stînd pe la uşe, ploconit la scară.
Rînjit în silă, pînă la urechi,
La musafirii tăi, şi noi şi vechi.
Să casc de cască ei şi, la sudalme,
Să mă ridic şi să le bat în palme Şi să mă strîmb şi să mămchin,
Să zic la toate: „bine" şi: „amin".
E greu să mă mai ţugui, să m*ascut,
Că niciodată nu m<am prefăcut.
Orice*aş mai fi, o să rămîi ce*am fost,
Ion, ciobanul de la oi, cel prost. »
—   « A damdărăt nu se mai poate,
Ţi*am aşezat şi drepturile toate.
Uite şi cheile de la palat.
L*am pregătit şi*aşteaptă încuiat.
Are odăi cu arme şi podoabe,
Fecioare dintre roabe,
Uleiuri, mirodenii, te mîngîie Cu bun miros de rodii şi tămîie.
Desprinse pletele, mai jos de şale,
Aşteaptă pipăitul degetelor tale.
Leapădă straiele frumos,
Dă chica şi căciula jos,
Şi lasă*te în voia lor, la fete,
Alt chip să<ţi facă, palid, măi băiete.
22
E un palat, cum ai săd vezi,
Pe dinlăuntru cu grădini şi cu livezi,
Poteci de sticlă, ca atlazul,
Leagă amyrgul brazilor cu iazul,
Şi apa de mătase A mir şi trandafir şi ea miroase.
Ioane, mi eşti om de rînd,
Şi vreau de»acolo să te<aud cîntînd. »
—   « Bine, jupîne, zise, mă voi duce. »
Şi din opinci la creştet el şi<a făcut o cruce.
« Vezi, Doamne, — s<a/nchinat, — încalţe,
Nu m*ai ferit de treptele înnalte. »
Şi zisem sine: «Ai s<ajungi ciocoi.
Cum ne mai înţelegem amîndoi? între boieri şimtre vădane,
Mai pot să<ţi zic, eu, ţie, mă, Ioane?
Cînd temdrăgesc mai<marii nud semn bun,
Mai bine*mi da o pungă cu tutun Şi un amnar ori un chibrit,
Şi<aş fi şi eu mai mulţumit.
Că domnii ăştia sau te duc în poală,
Sau te alungăm pielea goală. »
Cînd a intrat, aidoma s»a şimtîmplat.
Era o ţară, nu era palat.
« Prinţul » Ion era ae mult dorit,
Dar straiele nu şi le<a primenit.
Femeilor ce l<au cuprins cu grabă
Le*a spus: —« Duceţi» vă, vedeţi<vă de treabă».
Pe robiimcovoiaţi în temenele
I>a slobozit de munci şi cazne grele,
Iar bucătarilor, caremcepeau să frigă,
Le zise: — «Mie daţi<mi mămăligă.
Voi să mîncaţi bucatele, vînatul Şi tot ce are mai gustos palatul.
23
Eu cu atît mă mulţumesc,
De felul meu sînt pustnic şi postesc. Deschideţi mare poarta mea,
Să intre şi să iasă cine vrea.
Toţi oameniim cămaşe albă Au dreptul la dreptate si la jalbă. » El nu se*atinse nici de pat Şi s<a culcat încins şi îmbrăcat, Zgîrcit pe bîtă, frînt,
Lipit, ca rădăcina, de pămînt,
Şi<şi zise : « Spune gîndul, să<l ascult, Că asta n«o să ţie mult »,
Şi mai străin de cînd trecu hotarul, Şi<aduse într<o seară şi măgarul,
Şi cîinii, în palatul mohorît,
Şi oile, să*i ţie de urît.
A stat ce<a stat acolo, cu hrisov, între răchiţi şi trestii, în ostrov.
Un timp de vreme, soarele A luminat şimtunecat izvoarele,
Şi lunari lua lin drumul prin zăvoaie Culcată pe un nor, ca pe o oaie. Chiar întno noapte de furtună mare Veni vătaful domnului călare.
—   « Ai să te muţi, Ioane, din conac, Că flautele nu<i mai plac.
Are auzuri şi urechi mai multe,
Şi alte scule vrea s<asculte.
Dar lasădi flautul în cui,
Cu suflum el, că suflul e al lui. »
JUDECATA
Domnul a chemat odată Arborii la judecată,
Ca să vadă ce rod are De cu vară fiecare,
Că de cînd nu mai gustase Roadele, semstrăinase.
—   « îţi e de<a mai mare dragul, De frumos şimnalt ce*i fagul. Uriaşule ce eşti,
Spune nouă ce doreşti. »
Cît e de fălos şi tare,
Fu jignit de întrebare Şi, uimit că<i cercetat,
S*a gîndit, s*a căutat. . .
Scoase dintrso hîrtioară Un crîmpei de cuişoară.
—• « Ce nimic la ce zăplan!. . . O să mai aştept un an.
Şi de<o fi iar de pomană Te voi face buruiană. »
—   «Dar stejarul? Să<şi arate V îrfurile* ncununate.
25
Ţine cerurilem braţe,
Vrea de stele să se caţe Lumeamtreagă s<o cuprindă.
Rodul tău? »
                  —  «Un sfîrc de ghindă. »
—   « Mi se pare că gorunii Sînt cam neamuri cu păunii. . .
Numai umbră<n codrii mei
Şi nici ea nu dă din ei.
Umbra n<are rădăcină Şiâ ţărînă de lumină.
Se muncesc de*o veşnicie Şi«au rodit o gămălie. »
—   « Unde<i bradul, că nu vine ? »
—   « Auzi şi*i e ruşine. »
Bradul iese înnainte Drept, în sfintele<i veştminte.
—   « Atît faci, sfinţia»ta,
Mînătărci de mucava? »
—   « Plopii>astupă zorile Şi adună ciorile.
Nu ştiu salcîmii ce vor A păzi cu ghimpii lor. Salcea, păcatele mele, Face moţuri şi nuiele. Barem dudul face dude, Ia, nişte burice ude,
Dar dă schitului un pic De miere şi borangic. »
26
 'S
Folosind atunci prilejul,
Iatăd că sosi şi vrejul, Nechemat, cum a putut,
Şi, tîrîş, a străbătut Spinii, pirul, praful moale,
Cu dovleci de opt ocale.
—   « Am adus nişte urcioare. Luaţi»mi4e din spinare.
De cînd mi le*am aninat De grumaz, m<au deşelat.
Nu sînt, Doamne, prea puţine Şi, cum vezi, îs toate pline. Le<aduc, hăt! din Suceviţa Şi n«am rupt nici cobiliţa. »
MÎHNIRI DE TÎNĂR CĂRTURAR
Cum să o las? Nici ea nu m#a lăsat Pîn’ la bacalaureat.
Şi nici să mă gîndesc nu*mi vine.
Că toate clasele le<a preparat cu mine, Teme greceşti şi versiuni latine.
Nu mi*a făcut, sărmana domnişoară, Cosmografia mai uşoară?
Nu mi<a sucit urechile tot ea
Cînd nu<mi intra deloc în cap cîte ceva?
Dar, Doamne, i*ai dat voie să se nască, Şi ai făcut să o cunosc, să mă cunoască. Tu i*ai permis să facă două doctorate, Tu ai ţinut<om universitate,
Sămveţe reguli şi cuvinte.
De ce mi<ai scos*o tocmai mie înnainte Şi cum,
Să mă frămînt aşa de mult acum?
E galeşă, fărămdoială, simţitoare,
Sufletul ei mai dulced ca o floare,
E bună, şi gingâşe, şi blajină,
Dar, Doamne, e cît o maşină.
28
*
O voce de portar, demgrijitor,
Un pas, o claviculă, un picior,
Fără pereche, Doamne! Şi ce gură!
Ce pipăit! Ce zîmbet! Ce căutătură!
Cînd mi*a mărturisit, pe scară, tinereşte, Că suferă şi mă iubeşte Şi că m;a aşteptat Să cresc,
M<am înfricoşat,
Tată ceresc!
Am simţit întîia oară
Cum bateio inimă de profesoară.
Are treizeci de ani mai mult ca mine, Opt coţi înnălţime,
Dar în făptura ei ceva virginal.
Ştie pe dinafară lliada, în original, Sonetele lui Petrarca,
Pe Goethe, pe Calderon de la Barca.
Mi*a spus cu glas de pitulice:
—   « Să<mi zici Beatrice »
Şi, ca un strănepot,
Am văzut că nu pot.
Eu îi zic domnişoară,
Şi măinfioară
Să nuii vorbesc cu sfiială
La persoana a doua plurală.
Dacă mă mîngîie, mă doare.
Mîna îi e ca o râzătoare.
Nu*i o fiinţă, Doamne,<i un dulgher, Deprins cu sculele de fier,
29
Cu buşteni, cu grinzi, cu răngi şi rindele,
Vai de păcatele mele!
Mă contemplă languroasă
Şi mă răsfaţă delicat cu şoapta cea mai groasă.
Doamne, cel ce faci firul de iarbă,
Numai mustăti nu are si barbă.
Ce să mă fac, Doamne, acuş?
Nu e fată de măritat, e un lăcătuş Cu ochelarii, mari, pe nasul mic,
Călcăm pantofi cu călcîie de gumă Şi merge rigidă, solemnă, ca un dric împiedicat în brumă.
Ce săă spui Dascălului sentimental?
Că e un cal,
Ca un cal de cioclu,
Cu valtrap şi binoclu?
a miroase a pipă
N<ar fi nimic, Doamne, dar ţipă!
Să<i spui că ar fi mai bine
Să«şi depărteze niţeluş inima de mine?
Nu vreau să fiu bărbat de doică!
Să mă legene o troică,
Un camion, un car!
De<ar fi de două ori mai tînără, măcar!
S<a răstit la mine să o sărut Şi, Doamne, mam putut.
Nici nu miam priceput.
Şi m<a bătut!
Cînd nemtîlnim, e ca o şiră de paie Lîngă o copaie.
30
Mi<e frică, Doamne, şovăi în contraste, între fericire şi năpaste,
Că domnişoara nu vrea să moară Nici profesoară, nici domnişoară.
Fă ceva. Dă o muscă, dă o boală!
Sau fă<mă iar de şcoală.
Năpîrleşte*mă, Doamne, de tuleie,
Fă<mă femeie
Sau fă<mă iar băiat.
Să mai dau un bacalaureat.
NATURĂ MOARTĂ
         Sufrageria nu ştiu să fi vorbii vreodată în stihuri ori în proză—şi cred căm orice gen Să le surprindă graiul, ar fi rămas mirată însăş urechea Domnului Jean de la Fontaine.
Tacîmurilor, linguri, furculiţe şi cuţite, Le<am auzit revolta pe şoptite în spălătorul din bucătărie.
—«Noi nu slujim decît cu farfurie Şi stăm numai atît la masă Cît se dumică felul de mîncare grasă, Şi repetăm o singură figură:
Din gurăm blid şi de la blid la gură.
în farfuriamtinsă ori adîncă Ajuţi boierii timpul cît mănîncă.
Tot rostul nostru e să stăm aproape De mîna celor ce<au să se îndoape.
Din strălucita mea tovărăşie
Trec în lighean, de<a dreptul în leşie.
Icre, stacoji, sos franţuzesc
Totuna mi<s, că tot mă murdăresc,
Şi, tot trecînd prin pipăiri şi guri,
Nu mai cunosc mîncarea de lături.
32
N<aş vrea să<mi fac păreri, dar cînd ne*au luat Spuneau: „Sînt de argint curat".»
Dar adevăruri numai pe cutie Şim galantar, unde stă scris : « Argintărie » Nu te<ai întors în cîrpă niciodată,
Să<ţi vezi şi coada că ţi<a fost gravată?
CONSOLĂRI
S*au prins tovarăşi buni cu rînduiala, Hîrdăul, fedeleşul şi găleata,
Vroind sămfrunte laolaltă nicovala, Ciocanul, jarul, spada şi săgeata.
La drept vorbind, nu«i nici o trebuinţă. Noi vom sili uneltele să stea.
Auzi tu, ce nesocotinţă,
Să faci oţel în loc de tinichea.
Materialele de cinste, eu temvăţ,
Să ştii şi tu, ca om, că la bătaie Nu sînt acelea ce stau băţ,
Dar celelalte, care semcovoaie.
Şi sculele nevoilor de*acum Nu sînt acelea care<mpung şimţeapă. Capacitate trebui’ şi volum,
Ca să primeascăm ele şi sămcapă.
Iată putinţele ce ţi se cer. împacă»te cu dreapta chibzuială.
Cugetul tău să fie cu coadă şi mîner,
Şi visul tău să fie ca o oală.
34
Nu<i bine, oare, să te simţi Cu fundul lîngă gură, scumpă troacă? La ce folos o za cu nişte zimţi Şi scînteierea lor de promoroacă?
             DIDACTICĂ
Tocindu<ţi plumbul pe hîrtie, încerci cuvîntul cum se scrie,
Şi cumpăneşti silabă cu silabă.
Una»i prea tare, alta e prea slabă.
Un cîntăreţ, de pildă, dintno ţară,
Înspăimîntat odinioară
De pana lui, ştiută drept măiastră,
S<a aruncat în haos pe fereastră.
Eşti cărturar de stihuri şi poveşti Şi tot le dregi şi nu le nimereşti.
Aş vrea să am un fel de ştire Cu ce fel te alegi de mulţumire.
O mulţumire<ascunsă, gîndesc, ca un păcat De care te simţi parcă vinovat,
Nu îngîmfarea stearpă că misai mai dat o dată
O   copie de sute de alţii repetată.
Te<au lăudat, fireşte, cu tine ce<i de*o seamă Sau cei mai slabi de înger sau chibzuiţi, de teamă. Cînd fapta nu întrece o laudă, nu<ţi pare Că laudam linsoare aduce<a defăimare,
După cum şi necazul, urzit într;o insultă,
Vădeşte adunatăm pizmaş otravă multă?
Vreai să faci aur dintrmn ban de plumb Şi un luceafăr dintrmn bumb.
Eu te citesc, amice, s*as vrea un plod mai nou Să se străvadăm zare prin felul tău de ou.
36
L<au mai ouat şi alţii, tot moale şi clocit, îl iei şi fără coajă, cum e, şi te<ai mînjit. Cătînd fărîmele de poleială Temtreb: nu te încearcă, spui drept,
                                    nici omdoială? Nu ţi se pare, ţie, că prins în rotogol Temnalţi în jos şi te»mplineşti în gol?
Că eşti jucat de*o undă ce temneacă Şi de năluca apei, ca o nucă seacă?
Bogată chică, mintem ea săracă.
Eşti ca un nor, agale topit îndelungat,
Şovăitor cu sine mereu şi destrămat.
Secunda hotărăşte, înnalţă şi afundă.
Poţi bizui tu preţul pe clipă şi secundă? Cuvinte! Ce temeiuri ai pus şi pe cuvinte, Cînd unul te sughiţe şi celălalt te minte? Aspectul şi silaba! cununa ta firâvă S<a adunat din cioburi şi hîrburi, cu zăbavă. Eşti mîngîiat că<n miezuri şim chipul dinafară Cuvintele cu alte cuvinte se măsoară?
Că ceaţa»i judecată de ceaţă? că şi<acum Şi mîine ţii în palmă fuior un fir de fum?
Ce să aleg din tine, să fie bun păstrat?
Nimic nu stă de sine în sus, nerăzimat:
Se sprijină cuvîntul tîrîş, pe alt cuvînt,
Şi ai şi tu un petec de umbră pe pămînt,
Şi nici măcar un petec întreg, căci nula<şi lasă Şi umbra găunoasă.
Cearcănul vînăt pune un stigmat Ochilor tăi de biet halucinat.
Eşti obosit de<o vană osteneală Cătînd alt soi de pană şi cerneală,
Ca sămveleşti cu licăriri de paie Un ban de o lăscaie
i să faci galben dintrmn firfiric.
Iată«ţi<o viaţa: n<ai putut nimic.
37
 Tărîţe, rumeguşuri şi pulbere şi zoană,
 Vre un zuluf din coadă cu copcă de zorzoană. Şi din otravă în otravă,
 Ai adunat comoara ta de pleavă,
 Şi cînepă tocată, silind să te ridici Cu două ajutoare, cu foarfec şi lipici, în zorii zilei noaptea te deşeală.
 Eşti istovit şi mort de oboseală, îţi amorţi şi panam mînă,
 Pe care ai tîrît<o prin ghimpi o săptămînă. în tine ţine noaptea, dar vezi că<n răsărit Catapeteasma zilei de aur s»a trezit,
 Şi împrejurul tău, voioasă, munca.
 Sună cetatea şi răsună lunca.
 Şesul arat se ţese în covoare,
 Şim straie albe omul calcă pe ogoare,
 Şi suie brazda pînăm cer,
 Unde veghează plopii mari de fier.
 Eşti ostenit de silă, cărturare,
 Te chinuie o slovă, omtrebare,
 Şim loc să<ţi dea odihnă, ţua tulburata, dragă,
 Şi»ai mai pierdut o vreme şi alt crîmpei de vlagă.
 Ridică<ţi nasul din hîrţoage
 Şi puneţid Pegasul la ieslemtre mîrţoage.
 Nemistuitul jar de soare
 Dă foc la vetre şi cuptoare
 Şi fulgeră pe pluguri şim zăbale,
 Pe apa frămîntată de roţi, ca nişte zale,
 A morilor, pornite să macine lumina Amestecată cu mălaiul şi făina.
 Ascultă valea, satele, cocoşii.
 S<au deşteptat pe lanuri parcă şi strămoşii Brăzdînd<o<n lung, fîşie cu fîşie;
 Atîta lume albău pe moşie.
38
Faurul face pentru cai şi boi în săptămînă maremcălţăminte noi,
Potcoava ciocănită s*a învîrtit ovală.
N<auzi gemînd ciocanul, bătut pe nicovală?
Se zbate fierul smuls din vîlvătaie, Se<mpotriveşte, rabdă silit, dar semcovoaie.
Pe mii de nicovăi, în trîntă Fierul cu fier şi focul se descîntă.
Clocotul urcăm slăvi a jertfă sfîntă,
Şi sculele, cărbunii şi tropotele cîntă,
Pe cînd, în viaţa vastă, pe timpul tău decliv, Tumgheţi pe cîte<o rimă şi»aştepţi un adjectiv.
       BALADA MAEŞTRILOR
 în dăsagi, pe umăr, văru<meu Păcală Aduceam tîrg ouă şi smîntînăm oală. Numărînd la mină cît e săptămînă,
 Cumpănea cu ouă brînza şi smîntîna,
 ■Şi pornea de joia şi cu bulzi de caş,
 Să<i ajungă vineri marfa în oraş,
 Cînd, din casăm casă, pentru fiecare Domn, avea vreo turtă şi prin buzunare. Advocaţi şi doftori şi adeseori Cîntăreţi şi pictori, dascăli şi actori.
 Dintrmn timp aude un cuvînt ciudat,
 Care fuse<aproape greu de învăţat.
 Cînd vorbeau pe scarăm uşi ori pe ferestre, Domnii, muşteriii, îşi ziceau « maestre ».
 Cîte cinci şi zece de<astfel de pedeştri,
 Adunaţi la poartă, toţi erau maeştri.
 «Ce»o mai fi şi asta? semtreba Păcală,
 Că niam auzit»om piaţă, nici la şcoală.
 Poatem Capitală este şi rămîne,
 Cam Găieşti, cum fuse „neică" sau „jupîne". » Dar văzu că vorba « maestre » stîrneşte O înviorare, parcă<i franţuzeşte,
 Şi la bătrîneţe şi la tinereţe.
 El, un an de zile puse să omveţe.
 Cei chemaţi cu vorba care i se spune înfloresc în sinemdată. Ce minune?
 Cum le zici « maestre » în ce<aveai de spus, Gîtul li semnalţă de trei ori mai sus,
40
Omul e mai ager, mai vioi, mai sprinten, Ca un roib agale, îndemnat de pinten.
Şi Păcalăfşi zise: «Vorba asta scurtă E ca mîngîierea porcului pe burtă.
E cu farmec dulce şi, din strîmb ori ciung, Simţi că te lăţeşte şi te face lung.
Insul se mîndreşte, limba<i se deznoadă Şi ia vînt şi, vesel, dăm nădragi din coadă. Măi ce bine<mi prinde!
Am aflat şi harul
Să<mi pui în picioare bine şi măgarul.
Cum ajung acasă, văd eu cît îi este De fudul auzul, şi*o să«l strig: Maestre! »
        CUIUL
întf»o vreme, lamceput Şimtrmn leat nemaiştiut, Care, nu pot să însemn, Casele erau de lemn Şi ulucile de scînduri,
Ca şi azi, întinse rînduri, Puse strîmb şi cap în cap Şi proptite cu proţap.
Dar zburau cu fiecare Vînt mai tare,
Case, garduri şi pătule;
Şi în timpurile toate Grijile erau destule. Le<adunai împrăştiate Şimcepea din nou şi iar Truda muncii în zadar,
Ca să scoli din clătinare Iarăş doagelem picioare Şi din nou să le anini Cu te miri ce rădăcini.
Năzdrăvan, cum altul nu*i, Un băiat al nimănui Născoci, atunci, un cui.
Şi l<a scos şi arătat.
Cuiul nou o săptămînă A umblat din mînăm mînă.
A fost strîns şi pipăit,
Pus pe limbă, mirosit,
Nici un om nu înţelege Cuiul ţeapăn cum să lege, Fără funii şi curele, Scîndurile între ele. Năzdrăvanul şi golanul îl înfipse cu ciocanul.
Zice unul: — « Dragul meu, Aşa cui făceam şi eu,
Poate chiar mai dichisit, însă, vezi, nu m«am gîndit ».
     COMOARA
Un croitor zăcea bolnav Şi<aiurînd în pat, gîngâv,
Parcă da să se<nţeleagă Că<mpungînd o viaţămtreagă Ar fi adunat comoară.
Şi pe cînd trăgea să moară, Avînd şi patru feciori,
Meşteri toţi şi buni croitori,
I<a chemat şi au sosit Să ia parte la sfîrşit.
Dar trecînd întnalte zodii Le vorbea croitorum dodii,
Şi cuvîntul « despărţire »
Ei l<au luat drept « împărţire » Şi<aşteptau să se*mpărţească Avuţia părintească.
întristaţi, binenţeles, Nerăbdarea le da ghies.
Tatăl, cînd o fi<adunat,
Pe furiş, den om bogat? Semtrebau, puşi pe cîrtit,
Unul şualtul ispitit, îl ştiau sărac lipit.
N»avea barem prăvălie Şi lucra pe datorie.
Locuisemtrvo chilie Toată viata cu ei toti,
Ba avea şi trei nepoţi.
Din ce s<o fi procopsit Fără pic de alt venit? Şterpelind de la croială,
Din postav, din căptuşeală Retezînd un cot mai lung Peste coţii cîţi ajung?
Sau da bani pe amanet, Adunînd, încet/încet ?
Va să zică, aşadar,
Mai era si cămătar,
Şi ei nici n/aveau habar. Cinstea lui în meserie Era, deci, făţărnicie.
Zeci sau sutele de mii, împărţitemtre copii,
Se ivea, tulburătoare,
Şi o altă întrebare:
Ce/o să aibă cel mai mare? Ce/o să aibă cel mai mic, Cam firâv şi cam pitic? Ce/or să aibă, din copii,
Şi ceilalţi doi mijlocii?
Unul şi/altul, scunzi, înnalţi, Rîvnind partea celorlalţi, Findcă banii adunaţi Bagă vrajba între fraţi Şi, vorba săracului:
« Banu/i ochiul dracului »,
Pe averea adunată Erau gata să se bată.
Ei visau moşii şi case Şi vroiau să se şi lase De croit şi de cusut,
Să dea bani cu împrumut,
Să trăiască din dobîndă,
Şi să cumpere şi vîndă, Fiecare buzunar Ajungînd milionar.
Tinerii moştenitori Au şi plîns de vreo trei ori, Bucuroşi în sinea lor Ca orice moştenitor.
Strînşi grămadă lîngă pat:
—   « Iată de ce v<am chemat, Zise tatăl, mai trezit, Slăbănog şi chinuit, —
Mie ceasul mùa venit.
M<am gîndit întîia oară Să vă las şi o comoară,
Soră bună cu belşugul,
Cum v<am dat şi meşteşugul. Moştenirea<i o povaţă:
Nu uitaţi nicicînd în viaţă Nodul să<l făceţi la aţă. »
    VOLUMUL ŞI CRÎMPEIUL
O carte proastă, dar legată/n piele,
Cu aur pe cotoare şi cu stele,
Luxoasă, lustruită şi bogată,
Stăm raft ca o cucoană bosumflată La teatru — care se preface Că piesa lăudată îi displace.
E singurămtr<o lojă şiă e cald.
Poartăm urechi cerceii de smarald,
Brăţări pe braţe şi, la gît,
Mărgăritare — şi i s<a urît.
O plictisesc ansamblul şi detaliul Şi*şi face vînt la piept cu evantaliul.
E decoltată pînăm toate celea Şi, ca şi cartea groasă, şi/arată toată pielea. Din raftul de alături, subţirea cărţulie Semtreabă cu sfiială, din palida«i hîrtie, Dacămţelesul cărţii şi scrisul se măsoară Cu luxul şi grosimeam cotor de dinafară. Ea<i descusută, foile îi ies,
De«abia se descifrează de jerpelite ce?s.
Se vede cît de colo oa fost şi<i o ispită Prin cîte mîini trecuse, citită, răscitită,
Pe cînd vecinul mîndru, de drept aristocrat, Stăm raft, camtr*o vitrină pantoful nencălţat.
47
 Broşura se smereşte şi întreabă:
 —  « Cucoană, eşti o carte a unui om detreabă,. Dar cum se face, voi Să ştiu, de ce atîtea foi,
 Atîtea pagini, poate că o mie?
 De ce cîtămai teancul de hîrtie?
 Mùar fi, mărturisesc, ruşine Să am atîta hoit pe mine.
 Te<ai revărsat şi curgi ca un potop.
 Cerneala dumitale nu are fund şi dop?
 Condeiul, cînd e ager şi nu minte,
 Un gînd îl spunem cîteva cuvinte.
 Ţi<e mătură condeiul şi mîna cît copita,
 De te lăţeşti atîta şi cu nemiluita?
 Probabil, autorul se bucură, nu glumă,
 Că a frecat fărîma să dea atîta spumă Şi că şi<a scris<o, cartea, cu săpun.
 Nun vorbă, pămătuful pare bun
 Şi pe bărbie/alunecă mai bine.
 în scris, nefericirea^ clăbucul că nu ţine.»
   ACUL ŞI AŢA
Nenea Acul, ţaţa Aţa îşi pierdură dimineaţa Pe un cot
De postav sau şeviot.
Nu prea ştiu porecla lor,
Pentru că nu sînt croitor.
Acul zise : — « Ce ai azi De temcurci mereu şi cazi?
Cînd te rupi şi cînd temnozi La un fir cu două cozi. »
Aţa zise : — « Tu mi<o spui,
Cînd mă duci aşa, haihui?
Ia mai bine ţine/ţi gura Şi fă drept împunsătura.
Văd că lucrul nu ţi<e drag,
Coşi de<o zi la un nădrag Şi nu te<am văzut în stare Să pui nişte buzunare.
Te<ai întors de<atîtea ori De la bumbi la cheotori,
Şi cu toate că ţi<am spus Că<i pui strîmb, mai jos, mai sus, Ca un încăpăţînat Tu nici nu m*ai ascultat.
49
 Şi clientul şi patronul Au văzut că pantalonul încercat a treia oară Tot îl roade Şi nu<i vine cumsecade. Ia nu te mai îngîmfa, Lua/te/ar naiba să te ia. Cine treaba nu şi<o ştie Ia o altă meserie. »
 Zise Acul: — «Stai niţel. Cîrpa/nfruntă pe oţel?
 Te<am simţit de<o vreme, Aţă, Că ajungi cam îndrăzneaţă. Altă treabă nu mai ai,
 De te ţii de mine scai?
 Nu mai pot să fac un pas, Că<mi dai una peste nas. Numai să nu/ţi pară rău.
 Fii, mă rog, de capul tău. Nu<i destulă o ruşine,
 Ca un maţ c/atîrni de mine? Mult o să te mai rabd şi car? Parcă ţi/aş fi fost măgar.
 Nu vezi c/ai îmbătrînit? Cicăleala te/a băbit Şi, din neagră, ai albit.
 Tu eşti ce fuseseşi: Aţa? îţi dă, uite, şi mustaţa.
 Cînd m/am însurat cu tine Nu te săturai de bine.
 Ai uitat, de cînd te>am luat De pe ghem, că ţi/s bărbat? »
 —  « Uite cine mă învaţă! îi răspunse ţaţa Aţă.
Un sfrijit, un găunos, încrezut bărbat frumos.
Uită şi el că, la zor,
L<am primit, de milă, chior. De m<aş lua după sudalme, Laş cîrpi şi două palme. »
La această sindrofie A sărit dintr*o cutie Acul bont cu gămălie,
Care nu se prea pricepe Cît şi celălalt sămţepe. Unde<l pui acolo şaae,
Că e tare cumsecade.
Şi s<a mai vîrît să fie Şi o copcă mărturie.
Şi un nasture, tiptil,
De cămaşe de copil.
Mai pîndea şirnn crocodil Cu gingiile căscate Pînă pe la jumătate,
Gros în fălci şi ascuţit: Foarfecele de croit.
Dar cînd fuse — de o dată — Cearta mai întărîtată,
A intrat, cum s*a făcut,
O maşină de cusut.
             SCÎNDURA
Un om umbla sS bage/n casă O scîndură de brad, cam noduroasă.
Nu<i vorba că<avea noduri, dar tocmai
                                            ca s*ajungă,
El scîndură aleasă şi»o alesese lungă.
   De şase coţi ori şapte, de printre hodoroage,
Se pregătea pe uşa odăii lui s<o bage,
Şi chibzuind cum face de isprăvit căratul,
S<a repezit pe uşă cu<o scîndură de<a latul.
   Dar se lovim părete, parcă<l împinse dracul,
De se ştirbi la gură, căzînd de<a berbeleacul. Întîi nu preamţelese şi n<avea ce să spuie Şi pipăindu<şi fruntea dădu şi de cucuie. Sculîndu»se, mai stete, se mai gîndi şi, iată,
S»a luminat la minte dintr/odată :
—  «Nu vrei sămcapi pe uşă? O să te bag
                                              pe geam,
Cum ne fusese vorba dintîi, cînd mă gîndeam. Şi ca să fiu mai sigur că poţi intra, aşteaptă,
O să te mut din stînga, acum, în partea
                                              dreaptă.»
într<adevăr, schimbată, cu capetelemtoarse,
Se repezi mai tare şi capul şi<l şi sparse.
A doua izbitură de zid ha schilodit Şi a ieşit din lupta cu scîndură, borşit.
—  « Ptiu! — înjura săracul, — mi<a scos din şold
                                               piciorul!
Stai, că mă pun pe tine cu toporul. »
52
Dar îşi aduse<aminte că n<avea duşumele Şi că avea nevoie de blăni, nu de surcele.
Cu scîndură în braţe, întîi nu te gîndişi Că trebuia să intre pe dungă şi pieziş;
Al doilea, crezuseşi cămtoarsă, bunăoară, O scîndură se face, Păcală, mai uşoară.
               PUTINA CU CLEI
Cum se făcuse, cum nu,
Din putina cu cocă el arăta cu pumnu’, Ameninţînd, ca prostul şi<anapoda pe cei Ce se uitau cum iese şi intră iar în clei. Căzusem coca moale
Şi nu putea din mîzga adîncă să se scoale.
Cum îşi scotea un cap,
Aluneca pe doagă la fund, îndată,m pap.
Venea la suprafaţă
Şi dispărea degrabă. Munceşte, se agaţă,
Şi se sileştem van,
Mînjit de lipiciosul săpun şi suliman.
De milă, nişte prieteni, din zmîrcurile grase, Liau scos de păr afară, cînd tocmai semnecase. în putina cu clei,
El amintea, căzutul, pe unii dintnacei Docţi oratori semeţi,
Prinşi între substantive şi verbe, cam scaieţi, Dativul, imperfectul,
Care nu pot să scoată dintrmn discurs subiectul. Apare o secundă
Şimdată cu discursul obiectul se scufundă. Căscări de ochi, mişcări din subsuori,
Şi pauze n<ajută prea mult pe oratori S»ajungă la sfîrşit,
întrmn auditoriu tăcut şimcremenit.
Limbutului îi vine
Să fugă, să seoscundă, să leşine.
54
în proză,m poezie,
Un dascăl dădea lecţii de chipul cum se scrie, însă savantul, dacă
Se pricepea la multe, n<aflase ce să facă, Vorbind, cu că şi ca,
Pe care toată vremea şi<alături le ciocnea De<a dreptul şi de<a<ndoase :
Încît, în aşteptarea concluziei frumoase,
Din lecţiamvăţată
Se alegeau studenţii la nas cu o găleată,
Şi multe generaţii din ea au mirosit.
Şi cînd scria o carte, din capăt la sfîrşit,
Ideea, aşa<zisă,
îi lua un teanc de coaie şi rămînea nescrisă.
Şi cinci să fi avut,
Le isprăvea pe toate nainte demceput.
De*asemenea spurcate, stilistice belele,
Nu<i vine nimănuia curajul să se spele.
              DIHANIA
Era un porc, ţi*o spui şi dumitale,
De patru sute cincizeci de ocale,
Greu cît un bivol, mare cît o vacă,
Scos la vederemtno baracă,
Să*l ştie lumea, să se mire.
Mult mai presus de oricemchipuire,
Nu mai putea nici să se mişte.
O nemaipomenită privelişte.
Avea şirnn nume, scris pe<o tablă, care Ii arăta şi titlurile rare.
Nu le ţin minte, dar înfricoşat,
Intrînd în încăperea lui, Lam salutat. Oricum, intram la un aristocrat.
—   «Pe ced cunoşti? » m*a întrebat sfiios, Un om de rînd.
                    —                       « Pe ce ? Păi, pe miros. Boierii ăştia şim ce dau afară Au un parfum de miere şi de ceară.
Dar uită<te mai bine, ce păcat Că nu e prinţ în scaun sau barem deputat! Ştii ce măreaţă/ar fi o adunare Cu ăsta la tribună, în picioare,
Cînd şi aci, pe resturi bălegate,
E plin de»aşa solemnă majestate? »
Zi de obor, oriunde te întorci,
Un tîrg întreg de porci, cu mii de porci;
56
Unii grămezi şi alţii, unul, doi,
Purtaţi cu ştreang de laba dinapoi. Vîrîndu<şi unul capul prin ostreţe Şi speriat de guşile măreţe Ce spînzurau ca nişte geamantane,
—   « Ce<o fi cu ăsta, frate<meu Ioane, — întreabă porcul, cu<o grăire blîndă,
Pe cel ce îl tîra prin tîrg săd vîndă,
Că<n zilele de marţi şi vineri Se pomeneau grăind şi porcii tineri. — Dihanie ca asta mam văzut,
Cît un morman, din cap pînăm şezut,
Şi<o burtă, Doamne! nu ştii ce să zici.
Ce namilă, cumetre, de stîrv şi de şorici! »
Pe un părete al odăii lui.
Erau bătutem cui
Medalii, decoraţii şi certificate.
Porcul fusese o celebritate.
Răspunse omul ced purta de sfoară:
—   « E cel mai mare porc din ţară,
Dar tot un porc; atîta doară
Ca a mîncat de mii de ori mai gras Decît purceaua de Ispas,
Mîncarea ta, mîncarea mea şi»a tuturor Ca să semgraşe domnul Rîmător,
Că legea lui e să se umfle el Şi din răbdarea omului mişel.
Dac<ai băgat de seamă, încinsă peste burtă, Are şi*un soi de spadă scurtă în teacă de sidef bătut în piele Şi presăratăm lung cu peruzele,
El are gogeamite rînză,
Ca să prefacă totul în osînză.
57
Pe cînd tu morfoleşti coceni şi n<ai ce face, El a băgat în el copăi şi troace,
Căldări, cazane şi hîrdaie.
Tu, mulţumeşte<te cu paie.
Tu, rîmăm zmîrc şi scurmă,
Că el semdoapă cît o turmă.
Fii fericit şi nu mai tot ofta
Cînd creşte el din mămăliga mea şi<a ta. »
    BIBLIOTECA
Un samsar, odinioară,
De prin Ţara Romînească, învăţat voind să pară,
Nu ştia nici să citească. Dar era samsar avut Şi da bani cu împrumut.
Să se<apuce să înveţe,
Cum ar face orişicine, Chiar tîrziu la bătrîneţe, îi părea că«i de ruşine. Faima trebuia păstrată,
Şi s*ar pierde dintnodată.
Avuţiad duse vestea Peste ţară şi departe,
Şi prinsese şi povestea Că era burduf de carte. Mai putea juca un rol Dacă s»ar fi dat de gol?
Ca ţăranul din zicale, Lucise şi el ochelari, Socotind că pe parale Ies şi proştii cărturari.
Dar degeaba şi i<a pus Cînd mai jos şi cînd mai sus.
El credea că banii lui Pot orice şi dau şi minte,
Că şi slavă orişicui Pune banul înnainte.
Şi se bucura, fudul,
Că strînsese dindestul.
Vorbă dulce, voce blîndă, Surîzînd cînd împrumută,
El da banii cu dobîndă, Mulţumit cu şutam sută.
Nu pe an, că nu e bună, Suta lui era pe lună.
Numai de iscălitură Se ferea ca de deochi, Răspunzînd lamcurcătură Că era beteag de ochi.
Unan să numeri hîrtii,
Şi/alta este să le scrii.
în oraş, văzînd prin case Două, trei biblioteci,
Lustruite şi frumoase,
Cu sculpturi şi bronzuri, deci Se căia întotdeauna Că nu are şi el una.
 Supărat, s<a chibzuit Cum s<o aibă, aşadar,
 Şi se hotărîm sfîrşit Să<şi aducă un tîmplar,
 Şi a dat de lamceput Peste unul priceput.
 îl tocmi să<i scoatămdată Din rîndea şi dălţi, frumos,
 O bibliotecă lată De mahon cu abanos Şi sidef, cum alta nu e,
 Şi cu chei, să se şimcuie.
 —  « Să mi<o faci cît un părete, — Zise, răzimat în cot, —
 Şi, ascultă<mă, băiete,
 Mămţelegi, cu cărţi cu tot,
 Pe tipicul cunoscut,
 După cum am mai văzut,
 Cu cotoare poleite
 Şi cu titluri mari, pe piele,
 Cu chenare, ţine minte,
 Jos cu literele mele —
 Ţitam mai spus cum mă numesc — Şi cu semnu«ni boieresc.
 Vreau o mobilă de lux,
 Cu sertare şi vitrine.
 Durte la geamgiul Fuchs Şi săâ spui că<i pentru mine. Temţelegi din trei cuvinte:
 Sînt în firmă preşedinte. »
61
Cărturarul dintr<odată, Mîndru, fericit şi demn, Le avu dintr<o bucată, Poliţe şi cărţi de lemn. Toată spitad boierească Va avea ce să citească.
          GÎSCA INSPIRATĂ
Erai o gîscă şi tu, ca gîştele, mă rog,
Şi te vedeam voioasă, la prînz şi pe la toacă, Cu gîtul lung, din guşe, cu pasul pintenog, Scăldîndu/temtre raţe cu gîştelemtr<o troacă.
Ca să<ţi grăbesc ouatul, ţi»am şi ales gîscanul, Din toţi cel mai destoinic, în cîrd,
                                         dintre bărbaţi, Dar tu, în loc de ouă, o vară şi tot anul,
Mi«ai pardosit ograda, cîntînd, cu găinaţi.
Cînd s<a ivit un vultur, pe cer te<ai vrut
                                                    hultană.
Să zbori şi tu în slavă ca el, fudulă ţaţă.
Din âripilemtinse îi lunecase<o pană Şi<o încercai, căzută, la ţinem cotineaţă.
63
   CLOCITOAREA
 Omul zici oa născocit,
 El, maşina de clocit.
 Dar, pe cît mi<aduc aminte,
 I*a luat cucul înnainte;
 Căci în tagma păsărească Pune pe*alţii să clocească, Hoţul, ouăle cu pui,
 Ca să<i scoată cucii lui.
 El pîndeşte, pe furiş,
 Cuiburile din frunziş,
 Un minut fără dădacă,
 Şi<ntr<o lipsă de oleacă Ouăm cuib strein şi pleacă.
 Un ou ici, un ou coleâ,
 Mai frumos nu se putea. Cuiburile, cu chirie,
 El le ia pe datorie Şi, la şase, şapte poşti,
 Face pasările doşti.
 Cît priveşte plata dreaptă,
 E soroc la Moş<Aşteaptă.
 Cînd prin pomi, cînd în urzici, Ouăm cuib la pitulici,
 Care nici nu au habar întorcîndu*sem cuibar.
 Ouăle lor, cam la fel,
 Se şi potrivesc niţel,
Şi«apoi gazda nu prea ştie Nici să numere, să scrie Pe o frunză, pe*o hîrtie,
Cîte ouă a lăsat în cuibar, bob numărat. Pitulicile, cinstite,
Rămîn dară păcălite.
Eu aş vrea să ştiu: ce zice Amăgită pitulice Cînd bobocii ei năuci Dau, în cuib, de pui de cuci?
         GURA LUMII
Măgarul, călărit de un unchiaş, îl duce fiul de dîrlog,
Şi nici nu au intrat încăm oraş,
Că trei muieri, cam slobode, mă rog, îi dau cu tifla: —«Cum? Nu ţi<e ruşine Să<ţi laşi copilul desculţat pe jos Şi să te care el pe tine?
Şi mai şi rîzi, bătrîne puturos? »
Bătrînul n*are ce să spuie Şi, ocărit cum fuse în zadar,
Opreştem loc, descalecă şi suie Numaidecît băiatul pe măgar,
Şi ia dîrlogul, ca săd ţie el.
Gîndindu»se la cele întîmplate,
Unchiaşul, cam slăbuţ şi mititel,
O   ia scîlciu prin tîrg cu greutate.
Dar doi moşnegi înjură pe băiat:
—« îţi şade, nesimţitule, frumos Să stai acolo cocoţat Şi laşi pe taicâ<tu pe jos? »
Băiatul sare iute de pe şa.
66
Şi tatăl şi copilul semtrebară :
—«Ce facem de ne>o merge tot aşa?
Cu o găinăm traistă,
La tîrg nu<i mare treabă.
Dacă ştiam, ai dracului să hie Şi ochii să le iasă,
Nu mai plecam cu noapteam cap, Ilie. Mai bine ne<am întoarce, băiatule, acasă. » Se chibzuiesc, mai stau, se mai frămîntă,
Se uită înnainte şimnapoi,
Şi cu nădejdea tîrgului înfrîntă, încalecă măgarul amîndoi.
Dar o nevastă şi un gospodar îi întîlnesc pe drum, la o răscruce.
Şm plîng: —«Nenorocitul de măgar S<amcovoiat şi nu mai poate duce ».
Mai rămînea să facă omcercare,
Să ia de<acuma dînşii măgarul la spinare.
        BALADA ÎNGHIŢITORULUI
—   « Vezi cum îţi dă cu tifla omul din colţ,
                                                         vecine,
Şi te batjocoreşte de>o vreme şi mai bine?» Vecinul, stînd pe<o rînă, cu spatele, tăcut, întru tîrziu răspunde cu:—«Nu ştiu,
                                                 mam văzut ».
—   « Ţi<a scos şi limba, taică, şi;acum
                                              te»a şi scuipat. »
—   « Vai, dragă, ce greşeală!
                                     E cel mai bun băiat! »
—   « Dar ţi*a lipit şi<o palmă, pe falcă,
                                               şi mai multe. »
—   « Cine şi»ar pierde timpul şi firea
                                                să te<asculte ? »
—   « Păi, ţi;a cîrpit vreo sută. . . Te<ai cam
                                                  . învineţit. »
—   « Aştept să mai dea una, că nici nu le<am
                                                        simţit. »
—   « Trezeşte<te, că iacă, ţi<a tras«o şi pe aia. »
Să ştii că»ncepe<acuma,«mi zisei, mă, şi bătaia. Care pe care, zicu<mi, aci eramtrebarea.
        Dar pălmuitul, rece, ûaprinde şi ţigarea.
       Şi ce să vezi? înghite şi un picior, şi iară,
        Şi zice: —«Lovitura e nereglementară».
       Au curs şi celelalte vreo sută de picioare.
68
Răspunsul: —«Nu mai crede ce vezi,
                                   că nici nu doare, Dar dacă ţi*e dorinţa, cum am băgat de seamă, întreabă»! cine este, te rog, şi cum îl cheamă. Atîta eleganţă în orişice mişcare Atrage după sine răsplată şi onoare. »
—   «Te<admir cît rabzi, vecine. Te spurcă
                                                   şi te bate,
Şi tu primeşti cu zîmbet şi cu seninătate. »
Din snoavă, cititorul de stihuri o să/nveţe Că frica se numeşte, la uniim tîrg, nobleţe.
           UN VIS URÎT
Întîi, cînd s*a culcat,
S<a mai uitat o dată pe subt pat,
Subt draperii şi chiar pe subt covoare,
Cu sfeşnicul şimn muc de lumînare.
Că e firesc, mai mult decît firesc,
Să nu se prea încreadă în cei ce<l slugăresc Şi nu ar vrea să aibă vreo uimire,
După ce va intra în aţipire.
Pe la boieri e naturală,
între stăpîni şi slugi, o bănuială.
Asigurat, senin în dormitor,
S»a»ntins frumos şi cască. Somn uşor!
Şi totuş, vezi, uimirea s»a ivit.
Un zgomot, lamceput nedesluşit, în toiul nopţii sim palat,
Ca un murmur, încet s<a adunat,
Şi zgomotul s>a>ntins de dinafară Şi a intrat şi s<a suit pe scară.
Cum a răzbit pe u.şilemcuiate,
Cu broaşte mari şi cu lăcate,
Că scările şi cu pridvorul Le bate cu pingeaua tot poporul?
Şi strigă, dar ce strigă numţelegi,
Că n<auzi graiuri şi cuvintemtregi,
Ci să<ţi ascuţi auzul, să te ţii!
Sute de graiuri şi de seminţii.
 70
Şi, în sfîrşit, şim dormitor năvală.
Portarul porunceşte: —«Tovarăşe, ia scoală! Avem cu dumneata o socoteală. »
Buimac, holbează ochii, apoi şi»i cască iarăş.
Bărbat de stat cu un portar tovarăş?
îl ocărăsc şi<l scuipă mic şi mare
Şi<l zgîlţîie mereu mai tare,
îi pun cătuşe grele de mîini şi de picioare.
Aude şi nu<i vine
Să creadă: —«Jos!. . . Ruşine!
La temniţă cu tine!
La moarte! » strigă unii şi:
                              —                                « La spînzurătoare! » L<apucă o sfîrşeală, gîndindu*se că moare.
Ce temniţă adîncă!
Stăm beci de ani de zile, nu bea şi nu mănîncă. S*au înmulţit, cu anii,
Gîndacii lungi, păduchii, şobolanii.
Puţea. Ar fi fumat.
Ce bun era trabucul cu rom, de la palat!
Şi i<au crescut o barbă, de mult nebărbierit,
Şi unghiilemtoarse, de schivnic, dintrmn schit. Legat de o verigă şi de un lanţ zidit,
S*a cocoşat şi tare<a<mbătrînit.
îşi aducea aminte, pe paie, în ungher,
Oar fi purtat porecla, în stat,
                                             de « om de fier ».
I se suia un nod în gît.
N>a fost, din fericire, decît un vis urît.
Energicul bărbat
S<a liniştit de cum s*a deşteptat.
Căzuse, m somn, din pat.
            PĂIANJENUL NEGRU
îl simţi cum te pîndeşte din pînza lui de aur Păianjenul cel negru, cu genele de taur.
Corect în redingotă, joben, mînuşi, monoclu, îşi face meşteşugul, discret, de mare cioclu.
Pe un gherghef cît ţara, ascuns întrmn fotoliu, Nebănuit îi ţese zăbranicul de doliu.
         El nu tocmeşte mortul, bucată cu bucată,
          Ca firmele din piaţă, ci ţara dintr<odată.
           Şi fără suferinţe şi lacrimi, ci la rece,
Tocmeala se urzeşte între mai mari, vreo zece. Ca bănuiala dreaptă din zvon să nu se nască,
El împlineşte slujba stăpînilor, de mască împarte miliardul cu ei în părţi egale:
Atît la sută mie, şi restul dumitale.
           Contractele cu ţara sînt sacre şi legale.
Şi astfel veneticul, samsar şi cot la cot Cu demnitarii zilei, mai e şi patriot.
El are fabrici multe, întinsem sus şim jos, Afacerea e bună, cîştigul e frumos,
La una face gaze de oftică şi tuse,
       Demnec sau de orbire, precum i se ceruse;
La altele, obuze, cartuşe, mitraliere.
          Slăbeşte talpa ţării, el creşte în putere.
Dar cînd semgroaşă gluma şi se aprinde casa, Se<adună ceatamtreagă şi<o ia la sănătoasa.
72
La mii de poşti departe şi peste zeci de grăniţi, El ne<a cărat avutul în doniţe şi băniţi.
Departe, peste ape mai multe, şimn ocean,
Că ţara pute*a oaie, a vacă şi*a cocean.
Păianjenul gîndeşte. . . în noua lui uzină,
A născocit o altă, mai crîncenă maşină.
I«au izbutit maşina şi ritmul ideal, baruncăm guri văpaie, cărbune şi metal,
Şi scoate pe grătare, în serii lungi şim şir,
La fiece secundă, din ea, un cimitir.
Eu îţi urez, paharul în mină cînd băi strînge, Să<mi sorbi în vin otravă, şim fund să dai
                                                        de sînge.
Dihania<mbrăcată în platoşă şi zale,
Flămîndă să ucidă, dă lumii iar tîrcoale,
Şi iar i se năzare,
Oaude zvon şi tropot şi huiet dintr«o zare.
Am învăţat în vreme ce*ascunde grija asta:
Se pregătesc în taină durerea şi năpasta.
Cînd va voi norodul minţit să o doboare Dihania flămîndă, cu bîte şi topoare?
hui rîndul să vorbească şi oamenii de rînd Ieşiţi în răzvrătire, mulţimi, ca din pămînt,
Şi, hotărîţi la faptă, să lepede din lege Pe cei ce<aduc războiul, să*i prindă şi să*i lege, Şi, puşi în cuşti pe roate, tîlhari nebuni şi fiare, Să«i poartem huiduială prin ţări şi prin popoare.
TRIŞCA
Un biet plugar, odată, săd sufli, săd dai jos, îşi înjghebase<o trişcă şi fluiera frumos. Stamtrmn bordei, departe, la marginea de sat, Dar se»auzea cum cîntă din fluier, suspinat.
Din cobză şi din flaut, din frunză şi din drîng, Cîntau de mult şi alţii cînd horele se strîng, Dar nu ieşea din scula nici unui nătărău —
Atît alean de suflet şi leac de ceasul rău. Treceau pe la bordeiul, ascuns acolom bozii,
Şi teferii şi răii, fireşte, şi nerozii,
Şi rămîneau s<asculte, tăcuţi şi duşi cu gîndul, Cum îşi purta el ghiersul, din fluier
                                            desfăcîndud. Cînd graurul, cînd mierla, cînd cucul,
                                            cînd prigorul Şi zvonul ciocîrliei îşi luau din fluier zborul,
Şi parcă o pădure întreagă, la răspînte,
Din ulmi, din fagi şi paltini se ridica să cînte. Veneau şi lăutarii oraşului, trimişi Să prindă tîlcuirea cîntării, pe furiş.
Căci fluierul trecuse de sine şi, amară,
Avea în el şi voce de om şi de vioară,
Şi glas de vînt şi vaiet de holde şi de ape,
Şi geamătul furtunii cînd fulgeră pe*aproape,
Şi grindină şi trăznet; tăceri şi presimţiri Urzeau păinjinişul rostirilor subţiri,
Încît ascultătorii, din cîmp şi de la stînă, Scăpau şi ţîţa oii şi secera din mînă,
74
Cînd bauzeau din muncă, năuci şi luaţi
                                                 din lume.
La nunţi şi la botezuri, la zilele de nume, Cîntau, să se*mpletească, tot soiul de unelte, Adînci, molîi şi zvelte;
Ele cîntau pe plată şi luate cu chirie,
Iar el, în dorul lelei, golan fără simbrie Şi nsavea nici cămaşă, opinci întregi şi cioareci, Şi prăpădit, în zdrenţe, părea mîncat de şoareci. N<avea nimic pe vatră, de*abia un fir de soare, Dar n«avea nici suspine şi doine de vînzare,
Că harul nu se vinde Pe bani şi pe merinde.
Te temi să pipăi banul cînd crezi că mm a bine, Şi harul, ai credinţa, că e străin de tine.
îi ajunsese faima trişcarului departe,
La ştiutorii scripcii şi meşterii de carte.
Şi au venit săd vadă cu ochii, la bordei,
Boierii meseriei de cîntec şi condei, îi ziseră, găsindu>l: —«Prea bine, dar se cere Să nu ne pierdem firea şi punctul de vedere. Sînt pravile şi dogme şi, fără demdoială,
Nu ţi*e iertat să fluieri din buze, fără şcoală. Orice privighetoare şi mierlă recunoască^,
Cum l<am primi să cînte pe insul fără dascăl. Fără hîrtii semnate, cu număr, an şi zile De pricepuţii noştri la rubrici şi ştampile?
Ai îndrăznit cînd hora şi lanţul ei se mişcă Să amăgeşti flăcăii şi fetele cu>o trişcă.
Tu nu ştii ce<s acelea şi nici nu ai idee,
O   gamă, un solfegiu, un portativ, o cheie.
Nici cînd te dai de gol
La un diez, la un becar, la un bemol.
Ştii tu ce<i un andante, de pildă? Vezi? Nu ştii. Faci ca nerozii doine, stihiri şi melodii,
75
Că muzică şi artă şi contrapunct semvaţă în şcolile înnalte şim zece ani de viaţă.
Doar diploma pe care o dă academia Temdreptăţeşte meşter şi face măestria. »
—« Te<aud vorbind, cucoane, şi după cum ţi<e
                                                  placul,
Eu cînt, să am iertare, cum cîntă pitpalacul, îmi vine cum îi vine să dea din cioc şi lui.
Şi n*avem nici o vină naintea nimănui.
Să mă păzească Sfîntul să pui la îndoială Puterea căpătată a minţilor la şcoală.
E vorba noastră veche: ,,Ai carte, ai şi parte“. Că slovamvaţă graiul şi gîndul să se poarte,
Dar carteamfumurată de gol şi fudulie Poate că e mai proastă ca neaoşa prostie.
Pe vremea noastră singuri ştiau cititul popii.
Noi ne trudeam cu plugul, cu secera, cu snopii, Şi popii, vai de lume, că preoţii de ţară Spuneau din molitvelnic mai mult pe dinafară. De lemtorceai bucoavna, citita, răscitită Molitvă<a<ngropăciunii, ei îşi pierdeau sărita. Din neam în neam cu boii pe brazdă şi ciobani, Noi sîntem proşti, bădie, de două mii de ani. Şi totuş, luaţi de vînturi şi îndurînd arşiţa, Noi, proştii, pe o trişcă, făcurăm Mioriţa.
Te«ti luat cu minem vorbe, boierule, la trîntă, Mai bine pune gura, ia trişca mea şi cîntă,
Să ascultăm nu vorba, ci ghiersul cît îţi face, Că nici ţăranii noştri nu*s nişte dobitoace. »
—« îl auziţi ce spune? Un mut, la început, Din vorbăm vorbă/ajunge obraznic şi limbut,
l se dezleagă limba anapoda, şim loc Să tacă, te mai face că esti şi dobitoc.
Să o curmăm, băiete, căci, cum se vede treaba, Ai cap de buturugă şi trăncănim degeaba.
76
Mai bagă<ţi trişcam bete, «ncrezutule zevzec. N<am nici un chef cu tine la fluier să mămtrec. N<aş vrea să<ţi sug scuipatul şi să mămfrupt
                                                     cu bale
Din trişca ta mînjită cu muci şi cu zăbale.
Vrea s>o pupăm, s<o lingem în vîrf, auzi, colega? Noi maeştri cu faimă, noi Alfa şi Omega.
Din fluier ce să iasă, oricît de bine cîntă,
    Mai mult ca o bătută în praf şi*o sîrbă frîntă! »
Deşi măreţi şi meşteri, ei nu ştiu că totuna Sînt harfa cu vioara şi flautul cu struna,
Şi că puterea tainei lăuntrice*mprumută Şi scîndurii crestate oftat de alăută.
Ţăranul scoase trişca din sîn: —«Păi, e de soc Şi mică, zise, altam cămaşă n*are loc.
Cu mîna mea am rupt<o din pom, şi cu
                                                  briceagul.
Omvîrt pe subt mustaţă, de mue mai
                                           mare dragul. Ea s*amvăţat să cînte de cînd eram copac Şi<mi cîntăm sîn, la piele, şi singură, de*o tac. Şi nu mă simt destoinic. Cînd fluierul tăcut începe să zvîcnească, eu numai îl ajut.
De ce vă mai răstirăţi la mine? Sînt netot,
Nu ştiu nimic, aşa e, dar fac şi eu ce pot. »
—« Nici n*are şapte găuri, cum trebuie să fie, Ca să se*nfiripeze din ele o chindie »,
Mai ziserămvăţaţii, uitîndu<se la sculă.
—   «O gaură, răspunde trişcaru,<i prea destulă. Cînd povesteşte, cîntă şi dă învăţătură,
Nici omul n*are, nici el, mai mult decît
                                                   o gură. »
           CERBUL ŞI ŢÎNŢARII
E vorba de pădurea, din fabule, Cutare, închisămtre hotare cu broaşte şi zăvoare. Pornită dintre şesuri şi văile mărunte Trecea şim altă ţară, vecină, peste munte,
De nu putea nici zborul de şoim să o cuprindă, Cu valuri aşternute de jir, adînci, şi ghindă.
în clocotul pădurii, unde roiau şi fierb, îl mîniau ţînţarii şi muştele pe Cerb.
El îşi zmuncea grumazul şi coarnelem zadar: Te aperi greu cu capul de muscă şi ţînţar.
Cum de<i zăreşti, şi fug.
Au pentru treaba asta talent şi meşteşug. Talentul ăsta<i harnic la cele două tepe,
Dar au şi alte daruri, pe lîngă cel sămţepe: Semnalţăm rotogoale, se învîrtesc şi zboară, Contrafăcînd arcuşul pe strune de vioară.
Numai căm ridicarea spre spaţii, cu elan,
S<au repezit de<a surda şi<ajung de<abiam tavan, în ce priveşte musca, un har i s»a trimis Ca o chemare nouă, de sus, şi pentru scris, în faţa coalei albe, mai proaspete, veline,
O ia cu ameţeală, aproape să leşine, îşi pune icra neagră, grăbindu>se, cu sete,
    S<o facă tot rotundă, un punct, şi s»o repete.
De cum îi iesem cale un petec de hîrtie, Arzînd de nerăbdare sesapucă săd şi scrie.
78
Cu ce fel de cerneală şi vîrf de care sculă,
Te miră, dar ea zburdă vioaie şi fudulă.
Ţînţarii se*mprumută la gîze mai de seamă Cu feluri de spoială streine, fără teamă,
Şi naiba;i mai cunoaşte ce*au fost
                                   şi cum îi cheamă. Cu semnele schimbate şi măşti dintrolte schime, Te pomeneşti cu alte gîngănii, anonime.
De mii de ori pier droaie, le pierzi, ca nişte ace, Şi se aratămdată, din nou în stol. Le place Săfşi facă drum din spate, furiş, cîte<o grămadă, Cu*o patimă ciudată şi rîvnă pentru coadă.
O deghizare nouă, la om, e mai uşoară,
Să muşi mai poarte capul ştiut, de<odinioară, Cînd şi atunci putuse să*l ducă şi sămveţe A fi cu cîte două şi cu mai multe feţe.
Unii, trecînd de<a valma prin crezuri şi prin
                                                 schisme,
Cunosc pe dinafară mai multe catehisme. Schimbările la faţă, subit, le<au învăţat La şcoala de principii a balului mascat,
Iar saltul acrobatic, la circ, privind din stal Cum sare dansatorul şi cade iar pe cal.
Ţînţarul n*are faţă, spinare şi făptură,
De pildă, ca un taur, cu cerbul pe măsură;
Să ştii cu ce te lupţi
Şi ce se*alege, cornul frînt sau grumajii rupţi; Sămfrunţi o fiarămtreagă, de*a dreptul,
                                              faţăm faţă,
Pe moarte şi pe viaţă —
(Te vezi intrînd în luptă c<un păr
                                   sau cu o aţă) — Din doi să cadă unul, muşcînd învins pămîntul. Te baţi cu fulgi de umbră, pe caren duce
                                                   vîntul.
Alunecarea mută, piezişe, A mai uşoară Decît să ieşi la trîntă făţişe, bunăoară.
79
Cui a iscat ţînţarii şi muştele în pripă,
Ce«i vine să<i lipească şi viermelui aripă?
Mai înţelegi omida şi plodul din gogoşi,
Că dau, cu borangicul, şi fluturii frumoşi.
« Cum semvoiau maûmarii cu musca şi ţînţarii ? Se pare, ca iscoade, cînd socoteau mai<marii », Se întrebase Cerbul, neştiutor de cele Ce se petrec pe lume, subt pătura de stele.
Dar trebuia să<i facă şi Cerbului dreptate Cel care<i hotărîse în codrimtîietate.
Cînd a gemut şi Cerbul, de furie şi ură,
Simţea că pădurarul îl ceartă şi<l înjură.
Şi vaietul şi glasul, chiar şoaptele*s oprite,
Că turburi Elefantul stăpîn, din aţipite.
Puternic e stăpînul, dar doarme de*am picioare, Şi slugile»i fac treaba de Domn temut şi mare, Dar slugile şi Curtea, pe Cerb, sînt supărate Că umblămnalt cu fruntea, şi ele cocoşate.
« Poate că trece Vodă vreodată pe la mine, —
Se tot gîndise Cerbul o vreme şi mai bine. — Plimbîndu<se prin codru, proptit în cîte«o stîncă, îşi scărpina şoriciul de stei, căfl cam mănîncă.» Dar aşteptînd să treacă drăguţul de*mpărat,
De aşteptare lungă şim gol, s*a săturat.
« Pesemne,<şi zise Cerbul, pe vremea asta rece Stăm baie şi se lasă valeţii lui să<l frece. Noiembriem pădure nu<i blînd ca luna mai, Şi,mtr<adevăr, se poate să ia şimn guturai.
Ce trebuie să fie cînd nasul îi strănută,
Cu nouăzeci de goarne şi trîmbiţe o sută! »
Se mai gîndi şi Cerbul din codrii lui să iasă Şi săfl ajungămcaltea pe împărat acasă. . .
O   casă cu clopotniţi şi stîlpi cu feţe drepte, Avea cîteva sute de lespezi şi de trepte.
80
Frumos cum îi din fire şi uns, din voievozi,
La cap şi alta/n spate, el are două cozi.
Cea dindărăt şi<ascunde să nun vezi începutul. Crezi că vorbeai cu capul şi<ţi răspundea şezutul. Un cap, să<l iei în braţe cu drag, o buturugă, Cu ochii ca măslina, şimrechea clăpăugă.
Dar pînă să ajungă la Elefant, cinci rînduri De elefanţi puiandrul cam puseră pe gînduri, Mai mici întîi, şi apoi din ce în ce mai mari, Şi mai bătrîni în ranguri, erau şi cărturari, Purtînd ghiozdan de piele, tichii şi ochelari.
De la portar, răspunsul era: —« Mai treci pe joi ». Cerbul venea, şi seara o lua iar înnapoi,
Şi iar venea>ntr<o joie, tot joia următoare, Nevrednic de cinstirea să capete intrare.
Cinci Paşti trecură âstfel, şi de cinci ori Crăciunul, în aşteptarea joii, vorbind cu cîte unul.
Stăpînu<o alesese ca zi de judecată,
Dar joia nu mai fuse o joie niciodată.
—  « Mai bine vino vineri, ba miercuri. »
                                                   Ce folos!
Stăpînul lor ieşise pe uşa de din dos,
Chemat la omtîlnire de cei mai mari savanţi, în cîte toate doctori, aleşi din elefanţi. Sleindu<se la poarta dintîi cinci călindare,
Se pregătea şi Cerbul de ultima plecare.
Dar, în sfîrşit, norocul
Făcu, din întîmplare, să cadă şi sorocul,
Şi, însoţit de?o turmă De elefanţi, din urmă,
Răzbi pînă la tronul şi#al marelui Mamut.
Era şi el cornut,
Dar coarnele, întoarse şi puse ca din glumă, îi atîrnau din gură cu un calîp de gumă.
81
Nainte de intrare şi luîndud cu domolul, îl învăţase»o doamnă cu trompă protocolul:
—  « Să nu zici ,,Doamne", „Vodă", de lamceput,
                                            nici „Sfinte",
Te pleci niţel din spate, de trei ori, înnainte.. . Vorbeşte<i, că îi place, tot la persoana treia,
Ca şi cum nu»i de faţă şi, mai ales, de<aceea, Poţi da cu „Slavă "p6"» apoi, şi dăn cu geniul, Repetări căd contemplă vecia sau mileniul,
Zi<i, dacă vrei, şi „Papă", în vorbe ticluite, S»alunece uşoare, plăcute, că lemghite.
0  să se cam arate stîngaci, dar vinomcoace Să;ţi spui la o ureche că mult şi tare*i place. Pe urmă, că<ţi faci treaba, îţi baţi, de vrei, şi joc, Şi drept recunoştinţă îl faci şi dobitoc.
Să ştii maùmarii ăştiamtr<ascuns cum se înjură, Atunci de<abia<ţi dai seama de cen omjurătură.
1  s<a deprins auzul la bune şi la rele,
Că uneori primeşte cuvinte şi mai grele,
Şi le înghite lesne, şi tace, şi pe ele;
Că nu<i stăpîn pe lume, cu barbă, ras ori spîn, Să n<aibă, ca noi ăştia, şi el un alt stăpîn.
De nu te stăpîneşte un sfînt din ceata asta, Ibovnica te ţine în hăţuri, sau nevasta.
Dar cînd se văd cumetrii, surîsul, fiecare Şi<l face pe măsura cumătrului mai mare. Admirator pe viaţă, supus şi prefăcut,
Ia bîrfa şimneltirea din nou, de lamceput.
Dar ia aminte bine şi ţine<o depărtare între mata şi Şeful, şi nu vorbi prea tare,
Că Şeful e şi nu e, şi ce se vede vezi.
Ce nu vezi, datoria<i sămchipui şi să crezi. Puţinul ce se vede*i dogoare şi lumină,
Obîrşie domnească şi de*mpăraţi, divină.
L<ai auzit? Adesea el face dogme noi Şi e mai mulţi, că zice întotdeauna „Noi". „Noi" este „El", de toate, de tot şi înzecit,
E ţară, lege, rege, prinţ şi mitropolit.
82
N>ai mai aflat că unu<i egal cu trei, şi treiul Egal cu unumtocmai, cum nu prean obiceiul? Greşealam socoteală unde era, mă rog?
Că nu citeau şcolarii, întîi, un teolog.
Cînd zicem noi „Mamutul", pricepem
     „Unanimul", Şi pretutindeni unde nu/l căutăm găsimuul.
Ai înţeles ce<i vorba? Apleacă/te din coarne,
Că pragul de deasupra/ar putea să te răstoarne. Noi, ceştialalţi, mai/micii şi cu cerbicea scurtă Şi fără coarnem frunte, intrăm mai mult
                                              pe burtă. »
Dar cînd să intre Cerbul de/a binelea, nitam< Nisam, îi taie drumul un domn Hipopotam, Urmat de alţi vreo zece, de«o hipopotănime,
Cu boturile late, şi ceafa de<o grosime,
Şi îndrumaţi de unul mai gros, un Rinocer.
« Trebui’ să fie, după tipic, înnaltul cler, — îşi zise<n sine Cerbul. — Bitongii lui şi corcii, Mă ierte Suveranul, cam seamănă cu porcii. Numai că sînt mai negri, umflaţi, şim loc de rît, Au gègeamite botul cu bărbi, şi mai urît, Nepoţi, cumnaţi şi cuscri şi gineri sumedenii. Cum poate să mai rabde atîtea rubedenii? Parcă zăresc prin colţuri, zbanghii şi mititei, Şi<o ceată nevăzută prin codru, de căţei.
Iviţi prin făcătură, această samulatră Te mîrîie din umbră, şi uneori te latră.
De obicei, în taină, lingînd le umblă gura.
S<or împăca, mai bine, cei mari cu stîrpitura? Ciudat e că gigantul,
Stăpînul, Elefantul,
Trăieştem bună voie cu musca şi ţînţarul,
O pulbere, o pleavă, curatul cu murdarul. »
83
—   « Ce<o mai fi vrînd şi ăsta ?
                                întreabă împăratul. — Nore destule coarne atotîncornoratul ?
De ce venişi la mine? Ce plîngeri ai, ce jalbă? Noi iarbă, noi izvoare şi stînci de sare albă? Nu eşti destul de sprinten, de ager şi de iute? Noi un harem de ciute?
Nu eşti frumos şi falnic? N<ai glezne lungi şi
                                                        iuţi?
Bieţii de noi, greoii, n<avem decît virtuţi.
Sau ţi se pare, poate, că ţi<e prea scurt
                                                  grumazul,
Cînd noi dăm de ţărînă cu trupul şi cu nasul? Ştiu, ramurile tale prin crengi nu prea încap, Dar ce sînt eu de vină că*ţi cresc în sus,
                                          din cap?
Ca să<mi aduci tămîie, nu cred c<ai fi venit. Nu teom zărit o dată, şi sor fi cuvenit De două ori pe lună, cînd sînt sărbătorit.
Vin vulpile, vin şerpii, vin viperile toate,
Şi tu visezi în piscuri şi vrei singurătate.
Am întrebat de tine pe dascăli şi pe meşteri Şi miou răspuns că Cerbul stăm văgăuni
                                                 şi peşteri. »
Copilăros răspunse: —«Moş plînge de ţînţari, De muscă, şi de viespe, şi de muscoi mai mari. Unii mior cere stîrvul, şi ceialalţi mă ştiu Că pot să le dau sînge sălbatec şi de viu.
N/am ce lovi prin norul cu care mă încaer,
De muşiţă zburată, văzduh şi numai aer.
Tu porunceşte, Doamne, să stea la ei acasă,
Să caute o piele de felul ei mai groasă. . . încolo, ce pot spune? moş zice mulţumit Că<mi oglindeşte umbra un iaz, în asfinţit. »
84
—   « N/am ce să/ţi fac, răspunse Măreţul.
                                               Temţeleg.
Credeai că sînt ca alţii, nesimţitor şi bleg. Schimbîndurti judecata, mîngîie<te măcar Că fug, dacă temţeapă, o muscă şi<un ţînţar.
Nu ţi se vîrăm carne şim cap, ca nişte ţinte, Neîntrerupt să sugă din suflet şi din minte.
S<a înserat, şi pleacă, şi scapi de chinul tău.
Un singur lucru însă, de care<mi pare rău:
Că nu ţi<au pus la vreme adaosul, pe şale,
Cu care să<ţi mai aperi necazurile tale.
Credeai că noi, aceştia, mai mari, stăpînii, nu Răbdăm necazul ăsta, pe cared rabzi şi tu?
Ia caută<mă cèlea, la subsuori şi coadă,
Şi ai să vezi păduchii ascunşi că stau grămadă. Ai noştri nu au âripi, să ciupe şi să fugă.
Ci se înfig temeinic şi tare, să te sugă. Pesemne<aşa e viaţa, odată cu muncitul Să se ivească/alături de el şi parazitul.
De cum se naşte plodul, ieşit din ou, de pui,
Se scarpină, că vine şi cu păduchii lui.
Crezi, şoimul alb, pe piscul de cremene
                                               cu muchi,
Că nu(i pişcat în creastă şim âripi de păduchi? Ei, îngrăşaţi cu viaţă, împiedică şi gîndul,
Şi duşmănesc şi zborul pe culmi, îngreuindu4. Tu nu/ţi lăsa,m privinţa mea, gîndul să te fure: Sînt mare pe un petec, şi<atîta, de pădure.
Ai auzit, băiete? E tot ce»aveam de zis
Şi n<ai să mă mai plzmui că stau în Paradis. »
Plecînd acasă Cerbul cu cele ce»amţeles,
Intramtre fagi şi paltini prin frunzărişul des.
Un iepure de ţară, din cîmpul de alături,
Se arătăm potecă dintrmn pogon de mături.
—   «Mă furişai pe scară şi<am auzit ce<a spus Stăpînă'tu din casele de sus.
85
E înţelept, cu toate că<i mare şi temut,
Şiîi om întreg, săracul, ced porecliţi „Mamut"? Păduchii încă omul, fricos, nu i*a răpus,
Şi*s mulţi, şi de tot neamul, trăsnm*ar Cel<de<sus. N«ăi vrea să ţi<i mai număr pe nume;
                                     mă asculţi?
Tăunul, viespea, şvabul cu lustru şi<alţii mulţi.
Cu puricele negru sînt cel puţin vreo şase. Unde mai pui atîtea jivini şi mai scîrboase!
Pe lîngă colcăirea de ploşniţe cu guşi,
La noi sînt cuibărite şi neamuri de căpuşi.
Şi*au împărţit poporul şi ţarinamtre ele Şi sug de o potrivă din brazdă şi din piele.
Pîn*o strivùo neaoş, cu talpa, Făt<Frumos, Gîngania spurcată a şi ajuns la os. »
Nemaiştiind nici Cerbul, cred, cinen mai de jale, El însuş sau stăpînii mîndreţii dumisale,
Cu musca şi ţînţarul se<mpacă şi,m sfîrşit,
Şi<a zis, la urma urmei, că tot e fericit.
El e « Mamut », cum şi tu eşti, să nu te superi,
                                                    « Cerb ».
Trăim omchipuire, o pildă şirnn proverb.
      FABULĂ INVERSĂ
Jupînul dascăl, pe catedră stînd,
Jupînul ucenic ieşi din rînd Şid măguli cu feluri de cuvinte Pline de miez şi de învăţăminte.
—« Citit;am cărţile sublimului învăţător, îl văd scriind, gîndind şi mă<nfior.
Liaud vorbind şi mămgrozesc De focul Dumisale tineresc. . .
Nu mai vorbesc de ştinţa ce o ştii:
Eşti cel mai mare dintre morţi şi vii.
Şi, mai întîi,
Cine ţi*ajunge barem la călcîi?
De»ai fi şim muzică şi în pictură Cum te vădişi a fim literatură,
Camtrmn cuptor prea strîmt mai multe tăvi, N*ar încăpea în lume două slăvi.
Chiar Dumnezeu ar face feţe*feţe Şi s<ar înscri la curs, cîte ceva sămveţe. »
—«Tot ce vorbişi perfect adevărat e Şi nici nu ai aflat pe jumătate.
Ce pot şi ce ştiu eu e lucru mare.
Duc unsprezece glorii în spinare Şi mai e loc de douăzeci:
Te pui cu piscul şi*ai vroi săd treci?
87
Sufăr, dar sînt fără păreche Şim lumea decazi şim ceealaltă veche. De<orice statură şi lungime, într<adevăr, nu mă ajunge nime.
Am fost şi sînt şim veac voi fi Cum noapteaù noapte şi cum ziua;i zi. însă pe mine nu mă păcăleşti Cumtorsături de vorbe franţuzeşti, Maimuţărite după La Fontaine,
Căci sînt în toate celea fenomen.
Poţi să te frîngi, îţi zic, şi să te rupi: Din caşcavalul meu nici un crîmpei
                                nu pupi.»
CĂŢEII ŞI PĂDUCHII
Nişte javre de căţei, învoindu<se<ntre ei,
Au făcut prietenie Scrisă negru pe hîrtie,
Că ştiau vreo două buchi,
Cu o droaie de păduchi. Nimeni n<are să se mirt Că făcui asemuire,
Căci, la cuget, cum credeam, Sînt cam toţi de<acelaş neam.
Se ivise nalt, spătos,
La lumină, Făt»Frumos.
Cu o pavăză, la soare, Limpede scăpărătoare.
Şi cu spadăm cingătoare. Ucisese prin coclauri, Pîntecoşi, cîţiva balauri Şi o leaotă de şerpi Tăbărîţi pe cîţiva cerbi,
Gata» gata să omoare Şi vreo două căprioare.
Feţi<frumoşii imitaţi Au fost taremtărîtaţi,
89
Cămviasemtîmplător,
Din nimic, modelul lor. FătîFrumos de pe Gilort Bănuiseră că<i mort,
Dar mai viu ca niciodată, Iatăd iarăş că separată. Trebuia neapărat Cel puţin înlăturat.
Săd înfrunte semenii Pe cărarea cremenii,
Se temeau că, la bătaie, îi sluţeşte şi«i mai taie. Dacă ies la luptă dreaptă, Nu se ştie ce m* aşteaptă Şm mai bine să mă lupt întnascuns, pe dedesubt.
Asmuţiră cu palavre,
După el, un cîrd de javre, Şi poteca lui, pe muchi, Osmpănară cu păduchi. Cînd păduchiid vor mînca, Făt «Frumos s<o scărpina, Cînd căţeii vor lătra, Făt<Frumos s*o speria.
Tot aşa şi zi cu zi,
Se va deznădăjdui.
Nu va fi de»a surda cazna Şi va lua<o<n lume razna.
Nici de seamă n>a băgat Cînd păduchii hau pişcat. Iar potăile>au lătrat Fără săd fi supărat,
Deşirau fost căţeii mulţi, Şimţoliţi şi mai desculţi.
Scurţi de cap şi scurţi de coadă, Asmuţiţi pe el grămadă.
FăbFrumos, prea liniştit,
Parcă nici nu i*a simţit.
    1
                                                                  COPILĂREŞTI
          1
       CREION
Fă* te, suflete, copil Şi strecoară<te tiptil Prin porumb cu moţ şi :iu:u Ca să poţi să te mai bucuri.
Strînge slove, cărţi şi pană. Dăde toate de pomană Unui nou învăţăcel,
Să se chinuie şi el.
Gîndul n*o să te mai fure Prin zăvoaie şi pădure,
Cu ecoul de cuvinte Caremgînă şi te minte.
Cînd tristeţile te dor,
Uită tot şi tîlcul lor.
   FACEREA LUMII
   Balet pe şapte silabe
Cînd a fost, Ia început,
Nu era nimic făcut.
Lumea toată era goală,
Ca o tidvă, ca o oală.
Era noapte peste tot,
Cam cutia cu compot.
Era ceaţă,
Ca<n borcanul cu dulceaţă. Şi tăcere,
Ca întrmn hîrdău cu miere.
Pe atuncea, Dumnezeu, Singur, o ducea cam greu. Ar fi vrut să vadă soare Că apune şi răsare Şi să stea întotdeauna Măcar de vorbă cu luna. Ar fi vrut şi el, săracul,
Să asculte pitpalacul, Ciocîrlia, piţigoiul Şi cîmpia cu cimpoiul.
Dar în noaptea asta chioară Nu era o cioară!
N»avea nici pe cin’ să certe Şi n/avea nici cui să ierte.
Pentru că, vedeţi,
Nu erau băieţi;
Nici mici Ca nişte pici;
Nici mari Ca nişte ştrengari.
Şi nu erau nici rochiţe.
Adică fetiţe,
Cu zulufi şi cosiţe.
Seara, mgenunchiat în pat,
Nu era nici un băiat Şi nici o fată Cu rugăciunea neînvăţată.
Pentru ce? Pentru că zic:
Nu era încă nimic!
Şi, de bună seamă,
Cum ar fi fost ceva fără mamă? Fără mamă şi fără tătuc Nu se poate face nici un papuc. Şi nici bomboane şi jucării Nu erau. Fincă nu erau copii. Dar Dumnezeu s<a pus Să lucreze colo, sus.
A luat o foarfecă odată Şi hîrtie neliniată.
A luat un ghem de sfoară Şi i<a dat drumul afară,
Din cer în mare,
Şi scoase soarele cît o căldare.
A luat clei şi pap Şi a făcut un crap.
Şi pe lîngă clei A luat o pungă cu scîntei.
Şi făcu şi luna Şi stelele, una şi una.
97
 Căci, uitasem, pasămite,
 Nişte foarfeci ruginite Şi nişte materiale,
 Nişte mucavale,
 Nişte cocă, nişte glomotoace, Nişte prafuri, cu care Sfinţia Sa n<avusese ce face. Şi cam fără ca să vrea Făcu omul după stea,
 Făcu struguri pentru om,
 Şi aşa, pom lîngă pom,
 Flori cu flori şi apem ape,
 Totul gata fu aproape. Dumnezeu făcu, Vasile,
 Lumea toatăm şase zile.
 Şi după trei săptămîni Se frecă pe mîni,
 Mulţumit Că a isprăvit.
 Nitammisam,
 Omul s<a numit Adam.
 Adam era cîrn
 Şi scurt cît o coadă de tîrn.
 Eva, cam peltică,
 Nu putea să zică Nici Petrică, nici Costică.
 Zicea sticlăm loc de strică,
 Zicea flicăm loc de frică,
 Zicea chiem loc de scrie,
 Zicea catem loc de carte,
 Şi etie, nu hîrtie,
 Şi ace cu măngălie,
 Şi chion, şi nu creion.
 Şi nu putea să zică nici Ion.
 Şi Adam sta supărat Că vorbea cam scîlciat.
98
Cînd vorbim şi povestim, Ca să lămurim,
Băiatul şi fata Erau de 3 zile gata.
Erau mici, însă voinici,
Rumeni, iuţi şi dolofani Ca la j şi 6 ani. Ţinîndu*sem livadă De mînă, ca să nu cadă, Numărau mereu pe deşte Ce au şi ce mai lipseşte. Căci fiecare simţea Că îi lipseşte ceva,
Şi ce lipsea nu ştia.
Ştiţi că tot eu am ghicit Şi vă spui ce le<a lipsit. N<aveau cu ce să se joace: Fincă n*aveau dobitoace.
Dumnezeu şi el uitase Să le facăm zile şase, Dobitoacele.
Dar păstra cojoacele, Copcile, tiparele.
Puse degetarele,
Puse aţărn ace Şimcepu să facă dobitoace. . *
Ca să se afle în treabă Regizorul mă întreabă:
—   « Povestirea se pricepe ? » Eu răspund că se pricepe.
—   « Bine! piesa poatemcepe
(Bătaie de gong)
Bătu gongul de trei ori, Micilor ascultători!
Şi stingeţi acum lumina, Că s»a ridicat cortina.
—   « Bine! zise Dumnezeu,
Să semeeapă lucrul meu.
Am făcut cu voi contract Ca piesa să fie întrmn act. »
—   « Să vie salaorii :
Bărbierul, croitorul,
Vopsitorul
Şi toţi actorii. »
Luaţuo<acum cumcetişorul Ca să auzim ce spune croitorul. Amice,
Uite croitorul ce zice:
—   « Sînt croitor de ştofe moi Şi stric costumele noi.
Cine Nu vine
Să»l dreg, la mine?
Cui doreşte o păreche, îi fac numai o ureche.
Ceri o coadă şi*ţi fac trei Ca să le porţi cum vrei.
La patru labe, un client Are<o labă supliment. »
Amice, amice,
S<auzim bărbierul ce zice:
—   «Sînt bărbierul! Am onoare! Muşteriii mei au toţi patru picioare.
100
Eu fac mustăţile la lupi,
Cînd vrei să«i pupi.
Tund cu maşina girafa Şi<i potrivesc toată ceafa.
Toată pădurea se rade la mine: Rad ieftin şi bine.
Eu sînt ăla care
Perii veveriţele pe spinare —
Şi încovoi cu cleşte calde şi reci Zulufii coarnelor de la berbeci. »
Acum, amice,
S«auzim vopsitorul ce zice:
—   « Eu lucrez cu bidinea,
Cu pensulă şi vopsea.
Am înmuiat în mare Şi am spoit, din zare Pînăm zare,
Toată ţara bolţilor cuprinzătoare. Luceafărul de poleială L<am lipit cu o scrobială Şi l<am pus în cuiburi de beteală.
La pistei
Le»am făcut ochi de aur mici.
Pe raci
I<am pus în piele de draci.
Lăcustele
Şi*au strîns fustele
Şi au trecut prin verdeaţă,
încondeiate cu vopsea de izmfucreaţă. »
Cei trei lucrători
Au muncit din noapte pînăm zori,
Şi din zori în noapte Alte zile, şapte.
101
Şi s*au înţeles să nu stea Decît atunci cînd sto putea.
Unul şi>a scrîntit piciorul, însă a venit croitorul,
L»a cusut şi bamdreptat.
Iar bărbierul s<a tăiat:
Bun băiat, dar prost băiat!
E stîngaci, şim sus şim jos,
Şi duce briciul pe dos.
Vopsitorul are daruri din belşug, Dar suferă şi el de beteşug:
Se uită pieziş, cruciş,
Un ochi la făină,
Alt ochi la slănină;
De unde i s<a tras Că s«a mînjit pînă la nas.
Dar nu<i nimic:
Cu un pic De benzină
O să<i iasă nasul la lumină.
Căci, deşi au terminat,
Meşterii încă nu s<au spălat.
Bun!. .. Bun de tot!. ..
Uited că vine şi Dumnezeu înnot Prin norii albi de trandafiri, Dimprejurul Sfintei Sale mînăstiri. —« Eu am făcut Tot ce/am putut, —
Zise Dumnezeu.
A fost destul de greu,
Mi<aduc aminte mereu,
Dar ce făcurăţi voi în şapte zile noi,
Vreau să ştiu.
Am venit să vă scriu. »
102
Meşterii*au răspuns:
—« Am cusut, am vopsit şi am tuns, împărate.
Fiarele sînt adunate De trei nopţi şi jumătate, însă stau nebotezate.
Am făcut copite, coarne,
Am făcut lînă şi carne,
Cozi şi blănuri şi cojoace.
Dar copiii vor cu ele să se joace.
Şi nu mai au răbdare De aşteptare.
Adam se strîmbă la noi Şi dă cu cîte un pietroi.
Eva dă cu tifla şi ne/njură Prin bătătură.
Ce sîntem noi de vină Că s<a făcut lumină La tine în vitrină?
Dacă le dăm jucăriile toate Nebotezate,
Le»amestecă şi le încurcă.
Viţelul o să semene a curcă,
Şi curca o să capete copite,
Şi din talmeş<balmeşul de vite Cine ştie ce>o să iasă Pe lîngă casă.
Te<ai gîndit. Măria Ta,
Ce nume le putem da? »>
—«Mă gîndesc,
Mă răzgîndesc
Şi cred că să nimeresc, —
Zise împăratul Ceresc.
Am adus dicţionare,
Lexicoane şi vocabulare.
Să vedem cum se schimbă Dintno limbămtmltă limbă. Cineă ăla din urzici?
De lîngă chirpici?
Şapte sute nouă ace,
Veniţi încoace!
Cînd îl întorc Seamănă a porc. . .
Tu ai să mănînci furnici Şi te»am botezat arici!
Ai ceva de zis ? »
Nu zice nici pis.
—«Domnul care zugrăveşte: Numele se potriveşte? »
—« Nici nu se putea Să îl cheme altcumva.
Prea uşor se sperie Şi parcau o perie. »
—« Unged cu răşină Şi dă<i drumul în grădină. »
—«Văd în florile de mac Un capac pe alt capac, — Zise Sfîntul împărat. — Dobitocul pare cam ciudat. Are cap ca puii de găină. . . Cen cu tine, jivină?
Ce să fie această drăcie? Ramă de fotografie?
Are o croială Ovală
Şi la coadăfi cu cîrlig. »
—« Bîzdîganie — strig —
De cauciuc sau de pingea, Dorim a te vedea. »
Prin buruienişte Ea începu să mişte.
Atunci, cu vocea lui cea groasă,
Zise Sfîntul: — « Tu să fii broasca ţestoasă. Vom îngriji al’dată Şi de broasca ceealaltă,
Dezbrăcată.
Ia<o şi trînteşte<o<n baltă Unde/o fi apa mai caldă. »
—« Melci, melci,
Codobelci,
Scoateţi coarne boiereşti.
Melcule, pe unde eşti? »
—« Cinemtreabă ? »
Are treabă.
S<a suit pemn fir de iarbă:
Vrea s^ajungă mai degrabă.
Are nouă săptămîni Să sosească la salcîmi.
Dumnezeu printre stufişuri Zări nişte luminişuri.
—« Du<te tîrîş, grăpiş,
Pînă la luminiş, —
Zise rîmei răsucite. —
Şi vezi de trimite Ştiri nemeşteşugite:
Ce fel de foc Stă acolo pe loc Şi nu arde? Le vezi?
Sînt cînd albastre, cînd verzi,
Sînt parcă vreo cincizeci De flăcări încremenite şi reci,
Ca nişte smaralde, ca nişte safire Cu raza subţire. . . »
—« Doamne, — ziseră ucenicii, —
Eştia sînt licuricii. . .
Cu care se joacă noaptea piticii. ..
105
                   (Seiaude cobza: zdrang! zdring!)
Nu pune mîna, Doamne, că se sting. —« Au mai rămas, împărate,
Florile astea nebotezate,
Care zboară tot prin flori...
Cîte două surori,
Cîte doi frăţiori,
De catifea pestriţă. ..
Uite*i, s<au lăsat pe<o crăiţă,
Uite»i, s*au mutat peso muşcată,
Şi moţăie pe«o garoafă bălţată;
Cum să botezăm aceste începuturi?. . . —« Haide, să le zicem fluturi. . . »
Şi aşa, rînd pe rînd,
Toate ssau numit din gînd. . .
Şi cum neom îndatorat,
Actumtîi s<a terminat. —
E tîrziu şi ni/i cam lene:
Vine lene pe la gene. . .
Şi un glas veni din lună,
Şi vă zise: — «Noapte bună».
   CÎNTEC DE SOMN
Cine te<a făcut să suferi,
Să temcrunţi şi să te superi? Ca săd caut prin odaie Şi să<l prind, să<i dau bătaie. Mingea ţi*a fugit din pat,
Leul s*a cam deşirat,
Tigrul, cînd îl tragi de sfoară, Limba n<o mai scoate<afară.
Ori venişi tu, crocodile, Şchiopătînd pe trei rotile?
Ori vreo perie, pe<aici,
Şi«a pus labe de arici?
Ori un urs Cu nasul scurs,
Vreo girafă Lungăm ceafă?
S<au pitit şi dau din cap,
Şi din gît, după dulap?
Lighioane scîlciate,
Descusute, deslînate,
Viezuri, lupi, păuni şi fiare Cu cimpoi lamghiţitoare,
Cu măsele şi cu ghiare De arnici şi de bumbac!
V<aş da miez de cozonac, Dar să vă jucaţi cu fata, Cum v«a spus odată tata. Unde nu, luaţi seama bine, Că daţi iarăş ochi cu mine! Pentru maimuţoiul cîrn Am şi*adus un băţ de tîrn.
Ia veniţi în pat, încoace, Şi<adormind să facem pace.
       ABECE
A vrut Dumnezeu să scrie Şi nici nu era hîrtie.
N*avea nici un fel de scule Şi nici litere destule.
O un crîmpei de alfabet Mergea scrisul foarte<ncet.
N*aş vrea nici atît să«l supăr Cît piperul de ienupăr,
Dar o să vă spui ceva:
Nici carte nu prea ştia.
Orişice învăţăcel
Ştia mult mai mult ca el.
El, care făcuse toate,
Nu avea certificate.
Cîtun Dumnezeu de mare N*avea trei clase primare.
La citit se*mpiedică,
Nu ştie*aritmetică.
Ştie<atît: numai să facă.
Ia o leacă, pune<o leacă.
Face oameni şi lumină Din puţin scuipat cu tină,
Şi dintrmn aluat mai lung Scoate luna ca din strung.
109
Papagalul şi păuna Şi*au smuls pana, cîte una, Ca să»i facă pinsulă Domnului din insulă,
Coliba de pe pămînt A Celui înnalt şi Sfînt Find clădită de peşti meşteri între tâlaze şi peşteri.
El a luat mai bine<o pană De la ţarca năzdrăvană Şi<ascuţindu<şi<omtre deşte, Despicînd<o şcolăreşte,
Şi*a făcut condei, în stare A seri şi pe piatră tare.
Amtins cerul ca o coală în toată Tăria goală, însă pana nu scria.
A luat atunci o nuia Şi a însemnat cu ea,
Cu argint, stea lîngă stea.
Şi ca să vadă pe schele,
A făcut şi cruci de stele.
Ce,a scris noaptea s*a zvîntat, Apoi, pîn' la scăpătat,
Cu sugătoare de soare —
Şi ziua şi pemserare —
A citit şi tot a şters,
Cîte<o vorbă, cîtemn vers,
Şi cîte o dată, fată,
Toată foaia, cartea toată,
Fincă Dumnezeu ce<a vrut P^ormă nu ba mai plăcut.
Că din scrisele prea drese Nici lucru prea bun nu iese.
Cît a scris el cerul tot,
Să spui drept, a şti nu pot. învăţaţi cu cărţulie Cred oaproape o vecie.
Pe cît mintea îl ajută Melcul crede că o sută De vecii întregi şi pline. Melcul ştie, cred, mai bine. însă cerul, în sfîrşit,
E de*atuncea tipărit.
           ALFABETUL
 Cine vine mîndru şi călare Şi nici cal măcar nu are?
                                                   <M)
 Urechile au crescut Pe măgarul nevăzut.
                                                    <V)
 Ce borţos şi ce fudul Şi niciodată sătul!
                                                    (B)
 O să»ţi fac o întrebare:
           Cine>i gol, rotund şi mare?
                                                    (O)
 Ca să»i rămîie peltică I/a rămas limba mai mică.
                                                     cF)
112
Mi»a venit de la părinţi Un pieptene cu trei dinţi.
                                                     (E)
Are la buză un glonţ Sau un păr cu scîrlionţ.
                                                     <G)
Fuge după coadă Şi mo poate prinde.
                                                   (C)
Cine seamănă din voi Oun căţel de usturoi?
                                                   (D)
Deşelat, răscăcărat,
Spune, cum te<am botezat?
                                                   <H)
li atîrnă, de căldură,
Pînăm praf limba din gură.
                                                    (R>
Rîma o literă ştie Şi numai pe ea o scrie.
                                                    <S)
113
Aţi văzut cumva să stea Băţul drept, fără proptea?
  (I)
Cobiliţa din spinare
îi stăm cap şi nici nu4 doare.
                                                             (T)
Vine şchiop, dar umblă bine: Aşa şchiop nuâ orişicine.
                                                      cN)
3 s<amtors de*amdoasele Să*şi numere oasele.
Ca să nu<i rămîie goală Inima, ùam pus pedală.
                                      (&)
                                                         cQ)
Cinezi chior şi cine are Ochiul lui între picioare?
                                                   (A)
PE O PIATRĂ
Pe o piatră, subt un pom, îmbuca pîine un om,
Şi din pom un titirez Cerea fărîme de miez. Acum, dupămvăţătură,
Vine şi Ie ia din gură.
Titirez ori vrabie Zboară către albie,
Unde maica spală rufe.
Ar avea şi el o scufe Şi*o batistă de clătit,
Care s<au cam murdărit.
Vrăbioiule vecine,
Rogurte treci pe la mine. Stai de<un an la noi în casă Şi de chirie nu;ţi pasă.
Mă tot ţii într;o minciună Si mai dat măcar arvună, j
Vrabia cum să plătească La casă gospodărească?
Ea n<are în buzunar Două parale măcar.
 Toată lumea doar o ştie Că nu plăteşte chirie Şi stăm pod pe datorie.
UNUI PRIETEN MIC
 Cuţul negru peste tot Trece vama gînditor,
 Cu urechile pe bot. Cuţul este călător.
 Să cutez ceva să,i spun? Nu ştiu ce are să creadă, Trebuie să fie bun:
 A dat niţeluş din coadă.
 însă fincă e pe jos,
 S»a uitat, nu s<a oprit.
 E frumos, dar ce folos Dacăâ aşa de grăbit?
 Cine,o fi găsit cu cale, Pemserate, de i»a scris,
 Pe adresa dumisale.
 Să poftească la Paris?
 i p o 6, Versailles
117
      HOŢU’
A orbit de boală grea Hoţu’ tatii, şi<aş fi vrut Să<i găsesc un leac, ceva.
Nici un vraci nu l>a avut. N>am aflat nici un spiţer, Nici la tîrg, şi nici în cer.
De vreo şase ani sau şapte Ochiiù zac, peceţi de noapte, Şimgropat în gol cu totul Cată cu nasul şi botul.
Uited, dibuie şi parcă A zări niţel încearcă.
A trecut şi s<a lovit,
A lătrat. O fi simţit.
Amţeles că pe aici Umblăm tufe un arici.
Altă dată, lîngă casă,
A dat de broasca ţestoasă. într<o zi, s<a pomenit Ciufulit, dar mulţumit,
Că visase că batea Cinci dulăi şi o căţea.
El se ceartă printre stele Şi cu nişte cucuvele.
Hoţu’ e căţel detreabă.
Puii cloştii îl întreabă Cum e noaptea,n noaptea lui Şi,l mîngîie ca pe pui, Povestind mai lămurit Ce,au visat şi,au mai gîndit.
îl iubesc şi derbedeii Din văzduhuri, porumbieii. Prieten bun, un porumbiel Doarme în coteţ cu el.
           ZMEU'
        Zmeu’, dog de vînătoare,
            E frumos la arătare,
         Falnic, sprinten şi semeţ.
           Nu e cîine de coteţ.
          E uşor, cînd sare>n vie,
Ca un fulg de păpădie. Trece zidurilem zbor, Elegant ca un cocor,
Iute ca un glonţ de puşcă. Dar e cîine care muşcă.
El pe nimenea nu lasă Nici să intre, nici să iasă, Nici în curte, nici din casă. Orice mişcă, muscă, mîţă, îl jigneşte şi<l aţîţă.
Cîna îi este vocea trează, Sperie şimfricoşează.
         De un timp îndelungat,
           Aşa glas n<a răsunat,
De pe cînd cu Apa<mare, Pe cînd cîinii, mi se pare, întreceau în trup măgarii,
            Şi găinile — ţînţarii.
          Că a fost, cu<adevărat,
         Cum din carte am aflat,
Un răstimp cînd toate cele Creşteau dincolo de piele.
Fără frîu şi alandala.
Ca, de pildă, portocala,
Mai umflată ca dovleacul,
De cădea de<a berbeleacul,
Cu felia cît o doagă, îngrozea o lumemtreagă.
Pe atunci un cetăţean, Moldovean sau bănăţean,
Din călcîie pînăm ceafă Era lung cît o girafă,
Şi erau stăpîni, aleşi,
Cei care mîncau cireşi,
Stînd pe pîntec, drept din pom; Elefanţi cu trup de om.
Astea toate peste hopul Care s»a chemat Potopul.
Cînd vorbesc cu dînsul, Zmeu’ Face, ca de bronz, pe leu' Dintrmn loc din ţara lui,
Nu<i nevoie să<l mai spui:
Leul mare şi cumplit Care s<a cam rebegit.
Rogud:—«Domnule, pofteşte». Ştie numai englezeşte Şid deprind treptat cumvăţul Neaoş, mai mişcînd cu băţul. Cu<aşa lord nu e frumos Să fii nepoliticos.
Limba băţului numşală,
Căâ din veac universală.
Şui ciudat că, de»orice soi,
Cîinii latră ca la noi.
Deşi Blak, şi neam de zmei,
Se miroase cu Ursei.
121
Îngîmfat şi încrezut,
Zmeu<i cneaz recunoscut Pe grădină şi ţinut.
El nu suferă şi nici Nu le iartă pe pisici.
Numai o ciorovăială Nu<i prea intrăm socoteală:
Cu motanul Bob, roşcatul, Care, tolănit de;a latul,
Şi cu mutra somnoroasă,
Scoală capul sau şid lasă. îl iam glumă şi pe el,
Ca pe*o javră de căţel.
Zeci de urme de duel,
De război şi vitejii,
De prin pod şi magazii,
Şi de box, pe fălci şi nas,
Au făcut din Bob un as,
Cum s<a spus în grai de sport, Cînd cîştigi aproape mort.
Şi e lucru de mirat:
Bob nu*i încă publicat.
El dă lupta, ba cu doi,
Ba cu trei şi cinci cotoi, în scandal cu tărăboi.
Zmeu*l cată şi*l pîndeşte Săd apuce tîlhăreşte.
Dar Bob şademtins şi doarme, Ca voinicul, fără arme,
Şi pe cît de iscusit,
Zmeuja şi chelălăit,
Cămtr<o doară, vezi, băiete,
La şi pus Bob o pecete Şi sta. iscălit pe bot,
Doar mişcînd niţel din cot.
Din cîte<o dezamăgire Zmeu’ nuîşi mai vinem fire. Astfel, ieri, prinzînd din vînt Un scatiu, lîngă pămînt,
A fugit cu el în gură Dincolo de bătătură.
L<am strigat: —« Nu ţi*e ruşine, Dacă nu de el, de mine, Măgădăule, să/ţi pui Mintea oun crîmpei de pui? Du*te, să nu te mai văz. »
Se pitise prin ovăz Şi, trufaş că e mustrat,
M<a certat şi m<a lătrat —
Şi scatiul i«a scăpat Dintre dinţi, şi a zburat. . .
Bravo! Pasăre isteaţă Care<mi cînţi de dimineaţă Dintrmn vişin cu beteală.
Să te mînce vru Păcală,
Şi*a mîncat o păcăleală.
(O sămtreb, cînd o să<mi pice Un lingvist, cum i se zice,
Că<s uituc, Doamne fereşte,
Lui Păcalăm englezeşte.)
Nemaipricepînd ce<a fost,
Zmeu’ cam rămase prost Şi cu buzele umflate Despre cele întîmplate.
Se tot uităm sus, în gol. Porumbieii albi, în stol,
123
Rîndunici, sticleţi şi vrăbii, Ca nişte luciri de săbii,
Le vedea că se perindă în văzduh carntno oglindă.
Bosumflat şi umilit, încă nu s<a lămurit.
A văzut întîia oară Că ce se mănîncă zboară.
CASA CU VRĂBII
Vrăbii casnice, ştiute,
Am în streaşini, două sute, Şi mai am, de nu mă<nşeală Lista scrisă cu cerneală,
Socotite, numărate.
Două sute zece, toate,
Şi cu pui, cu tot, cu ouă, Ar mai fi o sută, două.
Le<am trecut în catalog. După litere, mă rog: Vrăbioii cu băieţii,
Şi scatiii cu sticleţii.
Ca la piersici şi la sfecle, Le<am dat nume şi porecle, Şi poreclele urmează După numem parentează...
Vrăbioii au, mai toţi,
Nume de tîlhari şi hoţi,
Căci, de bine să ne fie,
Noi stăm lîngă puşcărie,
Şi, pe vrute, pe nevrut,
Luăm şi dăm cam cu<mprumut.
      GREIERELE
Amceput un greiere Casa s*o cutreiere.
Şuieră Şi fluieră
Şi să dormi nu te mai Iasă; Parc sar fi la el acasă.
Ducă<se în altă aia,
Că mi*a luatso el odaia Şi mă bate la ureche Struna lui de sîrmă veche. De<o mai fi cum amceput, îmi iau traista şi mă mut.
Ai văzut neruşinare?
Sîmbătă, amiaza mare,
Fără nici omştiinţare,
A venit, s*a instalat Şi s<a pus şi pe cîntat.
Eu, ca omul aşezat,
Nu pun mîna pe pian Decît rar, din an în an,
Pe oboi sau clavecin:
Să nu supăr pe vecin —
Dar şuatuncea cu măsură Şi cu degetul la gură,
Cînt vreo polcă sau vreo horă, Pîn’ la anumită oră. Nepoftitului din casă Prea puţin de noi îi pasă.
127
îl tot caut în zadar Şi nu dau de lăutar.
Dintrmn drîng cu limba frîntă, El s<a pus pe chef şi cîntă, Undeva, printrmn ungher,
La umbrelă, la cuier; îl aud de peste tot,
Şi din podini şi din pod Şi nu mă pricep cum face Că<l aud şi<atunci cînd tace.
De cinci ori am aţipit Şi de cinci ori m<a trezit Oaspele afurisit.
Mă frămînt, ascult, aştept Cu duşmanul să dau piept,
Dar el, molcom şi huihai,
Dă din cobză şi din nai:
Ori că zgîrie pe scripcă,
Ori că rîcîie o şipcă,
Cîteodată pare, parcă,
Pe sticlete că<l încearcă Sau cămgînă pe departe Pilam ciob de sticle sparte, Oare multe şi destule Şi gîtleje, dar şi scule.
Şi.. . atunci ? Am luat în gură Apă, şi cu<o stropitură L>am scos dintr»o crăpătură. Nimerisem subt perdea, întrmn colţ de duşumea, îl văzui, se scutura,
Şi nu mai putea cînta.
Udă, leoarcă, răguşită,
Voceaă moale e scîncită,
Şi caricatura bearcă A uitat să mai şi meargă.
Mi se face, însă, milă De făptura lui umilă.
128
Suferinţele mă dor.
Eram gata săd omor.
Să<l omor că de ce cîntă ? Gîndul ăsta mămspăimîntă.
Ştie, oare, oarecine,
Viaţa lui de unde vine?
Tot ce poate, orişiunde,
E să cînte ghiersuri ciunte,
Şi cîtun de mititel Numai gura e de el,
Ca o trîmbiţă — şi nu zici Oarem guşe zece muzici? Ştie<atîta, vai, săracul,
A cînta, — ca pitpalacul,
Şi<are dreptul ticălos Să nu cînte nici frumos.
Graiul lui e de»aşa fel Căd pricep ai lui şi el.
Lam prins trupul de un dram Şi iiam dat drumul pe geam, Şi<auzindu<l iar, de jos, l<am urat: —«Mergi sănătos! »
ZDREANŢĂ
L#aţi văzut cumva pe Zdreanţă, Cel cu ochii de faianţă ? '
E un cîine zdrenţuros De flocos, dar e frumos.
Parcă<i strîns din petice,
Ca să4 tot împiedice,
Ferfeniţeled atîrnă
Şi pe ochi, pe nara cîrnă,
Şi semcurcă şi descurcă,
Parcă<i scos din cîlţi pe furcă. Are însă o ureche De pungaş, fără păreche.
Dă tîrcoale la coteţ,
Ciufulit şi<aşa lăieţ,
Aşteptînd un ceas şi două O găina să se ouă,
Care cîntă cotcodace,
Proaspăt oul cînd şi4 face.
De cînd em gospodărie Multe amvăţat şi ştie,
Şi, pe brînci, tîrîş, grăpiş,
Se strecoară pe furiş.
Pune laba, ia cu botul Şimghite oul cu totul.
—   « Unde<i oul? » amtrebat Gospodina. —« L<a mîncat! »
—   « Stăi niţel, că te dezvăţ,
Fără mătură şi băţ.
Te învaţă mama minte. »
Şi i»a dat un ou fierbinte. Dar de cum ba îmbucat, Zdreanţă ba şi lepădat Şi*amjurat cu un lătrat.
Cînd se uită la găină,
Cu culcuşul lui, vecină, Zice Zdreanţăm gîndul lui « S<a făcut a dracului! »
JOC DE CREION
Brotăcelul, la fîntînă,
L«ai avea la îndemînă,
Ca săd prinzi (pe brotăcel)
Să te joci niţel cu el.
însă nici nu poţi să<l vezi, Verde, dintre frunze verzi, Căci cu ele seamănă Ca o frunză geamănă.
A! că<i mic şi e frumos Şi n<ar prea umbla pe jos, Că<şi mînjeşte — şi nu vrea — Pielea lui de catifea.
Stă în pom pitit, pe cînd Ţie ţi<a venit un gînd:
Printre mugurii crescuţi,
Săd mîngîi şi să*l săruţi.
Dar ai vrea să ştii, acum,
Ce se fac, pe frig şim drum, Cînd se scutură copacii, Brotăcelul şi brotacii.
Căci, pe viscol, fără foc, Nici căciulă, nici cojoc,
Pot să degere, săracii, Brotăcelul şi brotacii.
Noavea grijă. Nu le pasă. Şi*au gătit la cald o casă, în pămînt, pe sub tulpini, în adînc şim rădăcini. Şifacolo, pe vreme rea, Dorm întinşi pe*o canapea.
       CUIBUL
Rîndunicile, păreche,
Şi<au prins cuib de casa veche. Cît priveşte fulgii, lîna,
Are grija lor bătrîna.
Trage, dis*de*dimineaţă,
Din saltea ţigaie creaţă,
Şi din perina de puf Scoate cîte un zuluf.
în pridvor, în pălimar,
Le destramă, aşadar,
Şi, furiş, după perdea,
Vede care i le ia.
134
r
    BĂNUŢUL
Auzise şi Dănuţ
Că un ou e cu « bănuţ »
Şi credea că oul moaleă Puşculiţă cu parale.
Avea ca vreo şase ani Şi visa să strîngă bani,
Socotind pe uşi, cu cretă,
Cît costa o bicicletă. Scormonind pe la găini,
Pe subt cloşti şi prin vecini,
A stricat, pe neştiute,
Ouă cam vreo două sute.
Dar s*a pus plîngînd să zbiere, De necaz şi de durere,
Ce<a pierdut şi ce«a găsit.
Că s*a mai şi mîzgălit Cu albuş, cu gălbenuş,
De atunci şi pînă<acuş N<a ajuns să se mai spele,
Că intrase mîzgam piele.
A răcnit şi*a mai ţipat Că măcar nu le*a mîncat, Fierte, ochiuri sau răscoapte, La cafelele cu lapte.
El crezuse, băietanul,
Că bănuţu<i gologanul Sau un leu frumos şi nou Pus cumva în orice ou.
135
Nu ştia cari stă pe fund, Oului, un gol rotund Pentru plod şi pentru pui, Cînd ia trup făptura lui. Că subt coaja strînsă caier Stă păstrat un pic de aer, Ca, trezit din nesimţire, Puiul mamii să respire.
GHICITOARE
Ghicitoarea ştiu că>ţi place. Ce<i ca un burduf de ace? Ca un pepene cu ţepi?
Ia gîndeşte<te. Pricepi?
Şi răspundem doi, trei timpi, Cine are mii de ghimpi?
Cui îi ustură şoriciul?
N<ai ghicit că e ariciul?
ARICI, ARICI, BOGORICI
 Ghem de spini şi ţepi uscate, Stămtărit camtr/o cetate.
 Poate trece un vecin Peste el cu carul plin,
 Că nu simte nici atît Cît hai gîdîla pe gît.
 Ca să4 scoată, ca să iasă, Cîiniid latră. Lui nun pasă. Unul, încercînd un pas,
 S*a ciocnit în ghimpi la nas, Tindcă tontul şi netotul Şi<a vîrît în ace botul.
 Dacăsar fi citit aici El afla ce*i un arici, însă cîinii n<au habar De tipar şuabecedar.
 Nesupus la gînd pizmaş, Bogorici e drăgălaş Cui îl ia cu prietenie.
 Cîntă<i numai din tipsie Şi<ţi şi joacă o chindie.
PERECHI
Totdeauna cîte două,
Pe subt streaşină, de plouă, Şi pe ţiglă, pe ţugui,
Sus, în dreptul soarelui,
Vrăbiile din cuibar Au ieşit la călindar. Ghiersul spune ce se<aude, Vrăbiilor maici şi rude,
Ce se mai găseştem piaţă, tn grădină, prin verdeaţă, Gîze noi cu păr şi goale, Şi*alte*asemeni trufandale.
Capul, cît alunele,
Se pleacă la unele Şi gîndeşte chibzuit Cîte veşti n>au mai venit.
Şi, la rînd, din loc în loc, Au rămas cioc lîngă cioc.
NEPĂSARE
Dimineaţa, cînd mă scoală, Stolul e o ciripeală.
Le strig tare, ca la şcoală. Porţia e cîte trei#
Zeci de boabern cioc, de mei. Le învăţ să numere,
Ele dau din umere.
De le>aş da şi carne crudă, Nici nu vor de scris s<audă. Vrăbioii mei sînt proşti:
Cum de<i vezi îi şi cunoşti.
INIMĂ DE CÎINE
La coteţul lui Dulău,
Paznic bun şi cîine rău, Vrăbiile se adună Să prînzească împreună.
Zgribulitem pod şim pom, Au văzut ducînd, pe om, Troaca mare cu păsat,
Şi Dulău a şi lătrat.
          negru ştie Că a pus tovărăşie Şi cu vrăbioii hoţi Mămăliga pentru toţi.
Şi, gingaş cum nu se poate, Le<a lăsat<o jumătate.
MEIUL
Cînd venea vreo vijelie,
Le*am dat mei pe farfurie,
Ca să nu se risipească Hranam viscol, păsărească.
Vrăbiile, mai şirete,
Făceau semne către fete:
Să nu fie vreo capcană.
Vrăbioiul de<astă<toamnă, Priceput, ca mai bătrîn,
Rîsem el, cu ciocum sîn,
Şi din pleoape, ca de gumă,
Şi din ochi clipi a glumă.
« Las’ că ştiu eu, vru să spuie, Şi ce este şi ce nu e.
Omul ăsta, din fereastră,
Este bun, că<i mama noastră. »
MÎŢA
Cînd se scoală iesem tindă. De<abiamcepe să semtindă, Şi*obosită de căscat Se întoarce iar în pat.
Ca să doarmă şi mai bine, Laba căpătîi şi<o ţine,
Şi din vis, cum s*a adus,
Că s<a pus cu burtam sus.
Dar scurteicaâ, ca de vată, Cu opt nasturi emcheiată: Şi dormind şi dolofani Sug din ea cinci cotoşmani.
Creştetul, bălţat pieziş,
Pare strîns camtrmn bariş înnodat cu două funte:
La urechile din frunte.
Ea visează poate, parcă,
O plimbare într<o barcă,
Pe un luciu argintiu,
Poate chiar în Cişmigiu.
Că<i dă coadam ritm tîrcoale, Camtmin lac de apă moale, Coada ei de păr de pîslă, Bătînd perna ca o vîslă.
GÎRLGÎRI
între oi şimtre măgari, Laolaltă cu catîrii,
Călcăm pas, cu paşii rari, Gîscarn vîrstă, GîrùGîri.
Chiar berbecii o cinstesc Pentru tact şi cumpătare,
Şi cu feluri bătrînesc îi dau rang de inspectoare.
Are cinsprezece ani,
Şi în gloata curţii deasă Trece mîndră prin gîscani. Ca prin bîlci o preoteasă.
O saluţi, o chemi, şi vine. Din ce<i spui şi ce<i vorbişi, Ea se uită lung la tine Dintno parte şi pieziş.
N<a avut noroc sămveţe Şcoala cel puţin primară,
Că acum, la bătrîneţe. Ajungea şi profesoară.
PUI DE GREIER
Sare parcă pe jăratic Şi<i şi lung şi e şi lat. Capu<i pare retezat Şi, al naibii, e simpatic.
Tînăra caricatură E»mbrăcată cam nădragi,
Şi toţi fraţii lui mi*s dragi, Numai dacă tac din gură.
Pe sub toate uşile A trecut nesupărat,
Decît lung mai mult pătrat Şi umblînd de<a buşile.
Cînd începe, să te ţii!
Cîntă otova din drîng.
Că şi mîţele se plîng De atîtea melodii.
IADA
Intre iezii din cireadă S«a născut de<o săptămînă, Dintr<o capră mai bătrînă, Dar zburdalnică, o iadă.
E bălţatăm fel de pete, Zugrăvite ca pe var Cînd, prin vişini şi arţar, Bate luna în părete.
Dar pestriţă şi bălţată,
Albă, neagră, stacojie, S<amtrecut în fudulie —
Şui stă bine, că e fată.
Iar în frunte, iada mea Poartă, brează, semn: o stea.
COLINDĂ DE CRĂCIUN
    Doi unchieşi pitici, Pitici dar voinici,
    Au venit în sat Pe la scăpătat,
    Unul Moş Ajun, Altul Mos Crăciun. Ce s<au cugetat Că au adăstat.
    Nu cunoşteau locul, Bătu;i<ar norocul,
    Şi din depărtare Lătrau cîinii tare, Nefiind datori A fi ştiutori,
    Şi sfinţiţii moşi,
    Find, de fel, fricoşi. După cum se ştie,
    La ei în stihie Cîinii sînt cuminţi Şi n<au colţi şi dinţi, Că sus nici o gură Nu/i de muşcătură, Nici de lătrătură. Fincă şimtrucît Buzele surîd,
    Şi toate sînt vesele, Ca la nunţi miresele, Inimile, feţele.
 Amîndoi cu barbă Stufoasă şi albă,
 Cu fuiorul moale Pînă la paftale,
 Ca doi arhierei Numai demn crîmpei Cît geana la pleoapă Mai înnalţi de*o şchioap S<au oprit puţin La popa Marin.
 Popa nu«i acasă,
 Nu e preoteasă,
 Nici paracliser.
 Numai cîmp şi cer. Arde în altar Un mărgăritar,
 Şi»o stea a rămas La iconostas.
 Din turlă atîrnă Clopotul de*o bîrnă. Cine ce să spuie Dacă nimeni nu e?
 Atunci au deschis Sacii, şi<au trimis Purceii de lemn Să le<aducă semn Şi ştire din sat.
 —  « Dacă ningem sat Mergem lamnoptat, Iar de n<o fi nea Om sta şiîom vedea Cum ne<om îmbrăca. Dacă o sămgheţe Punem ghebe creţe Şi căciuli de oaie. Dacă e a ploaie
Eu o să mă<mbrac în piele de drac.
Dacă a venit,
Cum am auzit,
Vara lui Crăciun Timpuâ şi mai bun »,
A zis Moş Ajun.
—   « Tată Moş Ajune,— Moş Crăciun îi spune,— Eşti mai tînăr, poate, Cu<o zi jumătate.
Pot să te şi iert,
Pot şi să te cert, Vorbeşti cum e dat Unui căpiat Şi unui viclean.
Eşti cam pămîntean,
Şi vorba la minte O ia înnainte.
Cînd eşti între slugi Nu ştii ce îndrugi,
Parcă nu mai ştii Nici de unde vii;
Dă<mi răgaz să<ţi spun. Şi bei şi tutun.
Tu mustrarea mea O pui în lulea.
Mă zmeresc, mămchin,
Şi tu cauţi vin.
Pînă pe la Paşti Tot temtinzi şi căşti,
Şi<ai fi bucuros Să fii om de jos.
Ai uitat ce<a zis Cel de ne<a trimis?
 Să nu se lipească Muscă pămîntească De noi amîndoi? Uitărtemnapoi,
 Frate Moş Ajune,
 Şi fă rugăciune. »
 —  « Tată Moş Crăciun, Zis<a Moş Ajun, —
 Nu vreau să te mint, M*a lovit un jind.
 Zileiem stihare Mi se fac amare,
 Şi de/atîta rază Mi semgreţoşază. îngeri, âripi, stele, Păcatele mele!
 Toată noaptea, vere, Mare priveghere.
 Ziua liturghie,
 Psalmi şi Slavă Ţie. Fără să mai tacă,
 Toată vremea toacă. Cor de glasuri groase, Condace, icoase Şi coruri subţiri,
 Şi tot mînăstiri,
 Numai mînăstiri.
 Pentru aţipire Ceri blagoslovire,
 Şi pentru sculare Binecuvîntare.
 Şi miam săturat Să dorm îmbrăcat,
 Ca un ceas de pat.
 Sînt un păcătos.
 Dar pe<aci<i frumos.
 Eu, cu voia ta,
 Paroaş rămînea,
 Nu te supăra,
 Mîine de amiază Pîn’ la Bobotează.
 Uite ce*ai să faci,
 Fii niţel dibaci.
 O să mergi să spui:
 A pierdut un cui — Trebuia să4 pui.
 A pierdut cinci cuie — Trebui’ să le puie.
 Fă şi tu o snoavă Gun cui şuo potcoavă Şi zi că măgarul L>a găsit pojarul. »
 Şi şezînd afară Acum, lîngă moară,
 La un kilometru, lată Sfîntu Petru.
 Prea Sfinţia Sa Tocmai îi căta Şi era şi el Cu moşii la fel,
 Căci după tipic Orice moş e mic,
 Ager şi bătrîn Şi<o bucată cîrn. în stihia geamănă Moş cu moş se*aseamănă. Moş Crăciun gîndeşte, Uitîndu<sem deşte,
 Şi întru tîrziu
 Zise : — « Ştiu, nu ştiu,
 Vorba Dumitale,
 Tată, mi se pare
 Şi cu alţi măgari,
 Mai mici ori mai mari Că se potriveşte.
 Şi, Doamne fereşte, Poate şi cu*al meu.
 O să stau şi eu Pentru potcovit.
 Fii blagoslovit.
 Zici cămtîrziază?. . . »
 —  « Pînăm Bobotează.
 Dar stînd ei la sfat,
 Ce s<o fimtîmplat Că din sacii grei Ce*i duceau cu ei Ieşiră cu miile Toate seminţiile,
 Toate jucăriile.
 Urşii mari de lînă Cu păpuşi de mînă, Iepurii cu leii,
 Lupii, brotăceii, Făpturi şi jivine. Plăsmuiri blajine,
 Fiare, orătenii,
 Trupuri de vedenii Făcute din glumă Fie că de gumă,
 Sau de mucava,
 Ori dintnaltceva,
 De pildă: din ţiplă Şi cu ochi de sticlă. Căruţe şi sănii Trase de dihănii. Maimuţoi cu cîrmă, Cu oase de sîrmă,
Elefanţi nerozi Tot cu două cozi,
Ca să nu pricep Unde ei încep:
Una und’ se ştie Cu o gămălie,
Şi alta la cap,
Lipită cu pap.
Seminţii de jucării S<au ales pe la copii.
Vacile şi turmele îşi pierdură urmele, în colibe, lîngă sobă,
Sună trîmbiţa cu tobă.
Iar la han, între tingiri,
Au tras şase musafiri;
După neam şi după bresle, Trei la mese, trei la iesle.
          NOAPTE DE AN
                   Colindeţ
 Pe subt cerul plin de salbe Semtind catifele albe.
 Apele s*au încleştat între maluri, de uscat,
 Şi trec leneş peste ele Boii mari cu coarne grele, Cu<mpletit arnici în cozi.
 E o luncă de Irozi împietriţi de vad în jos, Zalem piept şi coif sticlos. Unii<s plopi, alţii răchite, Paznici pe neadormite, îmbrăcaţi în stalactite.
         La zîntîi de an şi lună,
 Ca din zodii ies pe lună, De prin sutele de ani, Plugurile cu plăvani,
 Ca să are,
 Pe ninsoare,
 Şi trag brazdă prin zăpadă. Cu flăcăi cu faţa smeadă; Din pătule, din cătune, Cîntecele/au să răsune,
 Oau pornit să haule Sate, văi şi staule.
155
S*a<mbrăcat în chiciuri pomul, Albă<i ţara, alb îi omul.
Au plecat la drum flăcăii, După pluguri cu dulăii,
Că de*or da de<o haită mare De văpăi scăpărătoare,
Cîte două felinare Ca scînteia de amnare,
Haita lungă S*o ajungă.
Şi Tăria<i pînăm zări,
Candele şi luminări.
Nu vă temeţi de jivini,
Că umblaţi între lumini,
Prin tărîmul fermecat, Camtrmn basm desfăşurat.
Moară, roată şi morar Potmoliţi<s în cleştar.
Dintno gaură de cheie Străluceşte o scînteie. Ferestruia, sus pe piatră,
Se trezeşte cîteodată,
Ca o flacără din scrum. Dintrmn ghem ascuns de fum, Se deşiră şi*şi ia drum,
Şi de stele se agaţă Un subţire fir de aţă. Morăreasa ia din saci Şimvîrteşte la colaci.
Doi voinici, cu mîini voinice, Au troznit în hău din bice, împletite din curele Şi bălţate cu mărgele, în suman şi cizme, baciul Bate gerul cu gîrbaciul,
Dar gîrbaciul, scurt şi gros,
E cîrmit anevoios.
Doi din crai
Scot un muget de buhai.
Unul dă, cîte niţel,
Cînd din cînd, din clopoţel. Craiul negru povesteşte Basmul, pe moldoveneşte, Stihuri vechi, de slovă veche, Mir de suflet şi ureche.
Ca la cărţile de joc,
S<au strîns craii la un loc, Crai de tobă, crai de ghindă, Cîntă, joacă şi colindă.
Să nu spui, ar fi păcat,
Gau plecat la căpătat.
Gne are boi şi plug Are parte de belşug.
Ia te uită, băietane,
Pe dimie ce găitane!
Ce condeie pe cojoace,
Şi pe fluturi să*i îmbrace!
Insă cînd un gospodar,
Cu un ţoi ori un pahar,
I<ar cinsti cu un rachiu,
Iute ca argintulfviu,
Cu vin fiert ori ţuică fiartă, Păi, atuncea, Doamne iartă, Nu se mulţumesc cu<atît : Dau urciorul tot pe gît.
Şi semtîrzie la case,
Unde<s fetele frumoase.
Că se face pregătire Cu ulcele pe peşchire,
Cu covoarele de zestre,
Cu muşcatele<n ferestre, Pentru coame şi căpestre, Cu năframe pe păreţi Şi urări pentru drumeţi.
     DRUMUL CU POVEŞTI
Trece ca o pînză, desfăcut din trîmbe, Vîntul rău şi taie dealurile strîmbe.
Ia pustietatea vînătă din dungă,
Răscolind scaieţii şi răchita lungă.
în copacii negri recea lui arsură Pune glomotoace de cleştar şi zgură.
Rîjniţele sale lasă rumeguş.
Cleiurile sale fac alunecuş,
Povîrnişul luciu, dis<de<dimineaţă,
S<amvelit cu ţiplă şi pojghii de ghiaţă. Apele de<a valma, balta tot aşa.
Au făcut deasupra sloi de tinichea.
Totul, dintr<odată, se copilăreşte,
Vrînd să se>mpietrească ce nu se*mpietreşte.
Au fugit din sălcii mierlele şi cucii.
Numai cioaca poate sta în vîrful crucii.
Au zburat vultùriim lumea ceealaltă,
Cu sfînta lumină niţeluş mai caldă.
Bieţii de păianjeni, care torc mătasă,
Şase luni din găuri nu mai au să iasă.
Floarea şi mireasma au tăcut chitic.
Marele se face din cern ce mai mic,
159
Pînă la tipicul mic al jucăriii,
Ca săd ia cu mîna mai uşor copiii.
Despre cîmp, atîta aş avea de zis,
Că e plin de iepuri pînăm Paradis.
Dar în povestire e o*mpotrivire Ce<ar putea pe alţii decît noi să mire.
Moş Crăciun porneşte,
Vîntul îl opreşte,
Vîntul îi întoarce, încotro şimcoace,
Sania, bădie:
Paroar fi, şi nu e, tot o jucărie.
La răscruci de drumuri, cinci vînturi, grămadă, Sar săii risipească stelele din ladă.
Lăzile sînt toate bine încuiate,
Lacătele grele<au chei întortochiate.
Lupiimtre răspîntii i<au ieşit nainte,
Fără să<şi aducă barba lui aminte.
—   « Ce cătaţi aicea, măi, căţeii mei, —
I<a mustrat unchiaşul,—Tuluc şi Grivei? DaţLvă deoparte, fiare pămînteşti,
Nu<i pentru jivine drumul cu poveşti.
Ce vreţi? miei de pîslă şi cai de hîrtie?
Poate mucavaua de foame să ţie? »
Puşi pe două rînduri, în troianul gros,
Lupii, de ruşine, au făcut frumos.
Va să zică, vîntul, în feluri şi chipuri,
Vru sămtoarcă moşul din drum, cu tertipuri.
Le necaz, că şi el face pomi şi stele,
Frumuseţi şi lucruri, mari şi mărunţele.
Din postavul lumii, alb, împărătesc.
160
Ce folos, cămdată toate se topesc: Străveziu, uşure, horbote, broboade, Lucrul lui, ca scrumul, se sfarmă şi cade, Iar, ca să dureze, cît de cît mai bine, Trebuie săd lasem ramura ced ţine;
Pe cînd, el, Unchiaşul, pe al lui îl mută De nu se sfărîmă unul dintr*o sută.
Toate «ajung diseară bune şi întregi Şi ţin pîn’ la anul fără să le dregi.
Iată de cemjură vîntul şid înţeapă Şi de ce Unchiaşul nu vrea să priceapă.
După multă trudă, poftim că soseşte. Rumen, gras şi vesel, mînă boiereşte, Hamuri şi zorzoane îi încing măgarii, Albi cum e sideful, iuţi ca telegarii. Potcoviţi cu sticlă şi cu giuvaere,
Ca să aibăm coastă copita putere.
A sosit cu bine Moş Crăciun, dar ştiu Oa ţinut şi plosca, bine, cu rachiu.
POMUL
Aduse niscaiva om
Sau duh, noapteam toi, un pom,
Ca un policandru nins,
Emgheţat şi<i şi aprins.
O boccea cu licurici,
Stele, îngeri şi pitici.
Tolba ei, cînd s>o desfacă,
Ochii babiûi rîd şi*i joacă.
Ce mai scùfii, ce călţuni! Adevărate minuni.
Dar mînuşile — aşteaptă!
Toate sînt pe mîna dreaptă. . .
Maica<mareă de părere Că scăpase din vedere.
162
FETELE MELE
Au aflat fetele mele,
Cînd se uită prin perdele, Cine vine şi le pune, în fereastră, boabe bune, Arpacaş, mălai şi mei;
Că se uităm ochii mei, Fără să se sperie.
Vin în stol puzderie,
Şi la geam, pe latură, Mişunînd se satură.
Are grije, fiţi pe pace, Tata mare să vă*mpace.
Că vă cumpără din piaţă, Marţea, dis«de<dimineaţă, Tot seminţe dulci la gust, De fir lung cu spic îngust, De fir gros cu ciucure, Numai să vă bucure.
însă, cum se vede treaba, Darurile nu<s degeaba,
Că şi voi îi daţi să scrie, Schimb şi plată, poezie.
El vă stă mereu de pază, Apărate să vă vază, Vrăbioi şi vrăbii mici,
De om rău şi de pisici.
   CINCI CÎRLIGE
Mîinile bătrînei mele împletesc în cinci andrele, într*ascuns, pentru ajun, Darurile de Crăciun.
Ziuamtreagă nu*i mai văd Şchiopătarea prin omăt; Cui apucă de omtreabă, Maica spune c<are treabă.
Dar copiii prin perdea Prind în umbra ei ceva, Iscodind taina mătuşii, Seara, pe gaura uşii.
Ea, cu lîna între deşte,
Stă din lucru şi zîmbeşte.
     ARIPI MICI
Boierii, cucoanele Şi/au închis obloanele,
Şi<au zburat în gloată deasă Către ţara de mătasă.
între florile străine Veneticilor li*e bine.
Aici, viscol, frig şi ceaţă, Grîu<i strîns şi iazumghiaţă.
Am rămas locului noi, Vrăbii, corbi şi piţigoi,
Şi cu înţelegere Trupul cio să degere.
Vara, vor cîntarn sobor Că semtorc în ţara lor.
    DARURILE
Două scùfii cu urechi Şi tîrligi două părechi, Mînicere şi pieptare.
Mult de lucru nu mai are.
Ghemul cînd i<l ia pisica,
Iar se supără bunica.
Tocmai pe subt un dulap Fuge şi cîtemn ciorap.
-«Vin la mama să te pupe, însă, vezi, nu mămtrerupe, Că<mi rămîn nepoţii goi, — Roagă maica pe pisoi, —
Că vouă ce vă mai pasă în flanela voastră groasă. . . »
PASĂRILE CERULUI
Pasările negre taie,
Îngheţate şi greoaie,
Cu aripile deschise,
Cerul ce le amorţise, într<acolo,m asfinţit,
Prin văzduh înţepenit.
Un’ se duc cine mai ştie, Fără cuib nici coliviem Ramurile, ca de fier, îmbrăcatem zmalţ de ger? Zborul lor cînd să semveţe Prin văzduh, fără sămgheţe, Şchiopătînd,
Din cînd în cînd?
Că le degeră de<a dreptul Subsuorile şi pieptul,
Şi le ardem ochi şi ghiare Vîntul, ca o apărare.
Le*aş pofti să intremcai,
Să le dau pezmeţi şi ceai, Să le dau, în aşternut,
Mei, alune şi năut,
Să le<adorm, măcar atît,
Cu<oblojeli pînă la gît —
Sau le vîr întrmn suman.
Dar mă cred rău şi duşmân, Findcă omul cu biciuşcăn Vînător cu glonţ de puşcă. Miaş ruga, şi nu ştiu cui, Să*mi dea scùfii, să le pui.
Şi ciorapi de lînă groasă. Poate şi tîrligi de casă; însă lungi şi cu carîmbi,
Fie otova sau strîmbi,
Ori cumcreţituri şi fald — Numai să le ţie cald.
Aş ruga*o pe bunică Să ia fus şi furcă mică Şi să tragă din fuior Fire moi, de dragul lor.
Şi*o să o mai rog să facă, Sîmbăta, şi cîte*o clacă De logodnici şi feciori, Pentru bufniţe şi ciori, Pentru berze şi cocori.
Să lemcalţe, să le*mbrace în ciubote şi cojoace.
Drept răsplată, curmeziş, Le/or clădi, pe*acoperiş, Cuiburi mari Cu pui hoinari,
Din ostreţe,
Crăci şi beţe,
Şi din paie de săcară, Caselor, la primăvară. ..
 CÎNTEC DE BUDUROI
 In căciuli de stuh şi paie Stupii stau pitiţi în ploaie. Printre crăcile de prun Par un sat ori un cătun. Au făcut şi foc. Se vede: Fumul ceţii din livede. Mînăstiri, schituri, chinovii, Ale maicilor Zinovii, Epihârii şi Domniei:
 Chilii mici, chivote mici.
 Cam miroase;a iarbă>mare: Şi<au gătit şi de mîncare. De spălat, ele<au spălat: Rufemtinse la uscat.
 Acum vre o săptămînă Atîrnau ciorapi de lînă, Şorţuri, fote, ii, pe sfori, Bondiţe, de subsuori, Barişe, scurteici, la soare, Odăjdii de sărbătoare.
 Le<a strîns şi le<a scuturat Un vîrtej, amestecat
Cu frunza şi florile.
Au rămas surorile Numai cu ce/aveau pe ele: Nişte âripi dintno piele.
Din ştiubeie şi prisacă Stariţele nu mai pleacă,
Şi maicile cuvioase Au pus obloane la case,
De nu mai pătrunde<afară Nici un fir de rază rară,
Şi urzesc ţoale de ceară.
Trebuie să fie bine Iarnam stupii de albine. Adormit pe jumătate S*asculţi viforul cum bate. Sfîrcul nu te mai atinge, Viscolul nu te mai ninge.
Stai, că fac un buduroi De iernat, şi pentru noi.
       PRISACA
        STUPUL LOR
Stupul lor de pe vîlcea Stă păzit într>o broboadă De trei plopi înnalţi, de nea, Pe o blană de zăpadă.
Prisăcarul le<a uitat Şi*a căzut şi peste ele Iarna, grea ca un plocat,
Cu chenar de peruzele.
înlăuntru însăm stup Lucrătoarele sînt treze Şi făcînd un singur trup Numcetează să lucreze.
Că nici una n<a muncit Pentru sine, ci<mpreună Pentru stupul împlinit Cu felii de miere bună.
172
ISCOADA
 De cum s*a ivit lumina,
 A ieşit din stup albina,
 Să mai vadă, izma*creaţă Amflorit de dimineaţă?
 Semgrijeşte gospodina De^nfloreşte şi sulfina,
 Căci plutise văl de ceaţă, Astămoapte, pe verdeaţă.
 A găsit toată grădina înflorită, şi verbina,
 Şi s*amtors, după povaţă,
 Cu o probă de dulceaţă.
        PAZA BUNĂ
 S<a întors cercetătoarea Să le spuie la surori Că*i deschisă toată floarea Şi cîmpia, de cu zori.
 Şi;au plecat aproape toate La cules, cu mii şi mii, Lăsînd vorbă la nepoate Sămgrijească de copii.
 Căci muscoii şi bondarii Şi<alte neamuri de pădure, Pe şoptite, ca tîlharii, Umblau mierea să le*o fure.
însă pazam stupi e bună,
Că tîrziu, după apus,
Colo jos, subt stupi, la lună, Ei zăceau cu burta/n sus.
TÎLHARUL PEDEPSIT
într<o zi, prin asfinţit, Şoaricele amdrăznit Să se creadă în putere A prăda stupul de miere.
El intrase pe furiş,
Strecurat pe urdiniş.
Se gîndea că o albinăă Slabă, mică şi puţină,
Pe cînd el, hoţ şi borfaş, Lîngă ea*i un uriaş.
Nu ştiuse că nerodul Va da ochii cu norodul Şi<şi pusesem cap minciuna Că dăm stup de cîte una.
Roiul, cum de l<a zărit Oa intrat, l<a copleşit. Socoteală să<i mai ceară?
Nu! L»au îmbrăcat cu ceară, De la bot pînă la coadă, Tăbărîte mii, grămadă,
Şi hau strîns cu meşteşug, încuiat ca<ntr<un coşciug.
174
Nu ajunge, vream să zic, Să fii mare cu cel mic, Că puterea se adună Din toţi micii împreună.
            FETICA
Ce duh ai şi ce putere Să<mpleteşti ceară cu miere, De la floarea din grădină, Ostenită de albină?
Tu aduni de pe meleaguri, Pentru stupi şi pentru faguri, Pulberi, rouă, stropi şi leacuri, Poate că de mii de veacuri.
Ca din lînă, ca din ace,
Ţeşi reţeaua de ghioace,
De celulem care pui Mierea dulce şi un pui.
Scule, numere, cîntare Au spus la măsurătoare Cămcăperea cea mai mare în găoacea cea mai mică E ghiocul tău, fetică.
Eşti, pe lumea de subt cer, Cel mai mare inginer. Pemtuneric, făr’ să ştii,
Ai făcut bijuterii Şi minuni în toată clipa Cu musteaţa şi aripa.
Şi, cum ştii, muncind, să taci, Nu te lauzi cu ce faci.
ŢARA PITICILOR
           PREFAŢĂ
într<o zi, pe înserat,
Ce să vezi? Ne<am apucat,
Doi părinţi şi doi copii,
Din Cartea cu jucării,
Să minţim, să povestim Ce<am ştiut şi ce nu ştim, Pentru alţi copii, mai mici,
Nici chiar mici de tot, dar nici Mari, ca de însurătoare,
Şi făcurăm şi<o prinsoare,
Cine poate seri mai iute Stihuri vreo cîteva sute,
Şi nesam aşternut pe scris.
Ochii ni s*au cam închis,
Mîna ne*a cam amorţit Şi<a ieşit ce a ieşit.
Am citit în adunare Ce scrisese fiecare,
Şi din toate, vrea nu vrea,
S*a ales povestea mea. Rămăşagul fu : « Se poate Seri şi pe nerăsuflate? »
Vorba e ciam cîştigat Şi,m sfîrşit, am răsuflat.
Partea mea, întoadevăr,
Am avut un sfert de măr,
176
împărţind un măr creţesc; Nu cumva ca să jignesc Pe tovarăşii de coate, Mîncînd sferturile toate.
Domnule, care citeşti Multe altele poveşti,
Mai frumoase şi mai scrise, N*o să*ţi placă, pare»mi<se. Te*ai deprins cu stih bogat, Cu care te/am învăţat.
Nu mă osîndi, vai mie! Oam căzut în sărăcie.
E nevoie să<ţi explic:
Eşti prea mare. Făite mic. Uită regula o dată Şi, cu cartea dezvăţată, Mergi niţel de*a buşile.
Poţi închide uşile,
De ţi*e teamă şi ruşine Să te faci de rîs ca mine. Ieşi din dogmă şi, tiptil, îa<te la citit copil.
Asta, Domnule Confrate, Dă alean şi sănătate.
Eu, cum vezi, încet, încet, M»am făcut analfabet.
ŢARA PITICILOR
în pădurea cu furnici E<o cetate de pitici.
Au adus lăstunii ştire Căîi un fel de mînăstire Şi că n*ar fi numai una. Mult mai multe vede luna, Mînăstiri de rugăciune, Cînd răsare şi apune. Schituri şi chinovii, toate, Printre frunze aruncate Fac din codru o cetate.
Zvonurile cercetate S<au vădit adevărate.
Ca şi vrabia, lăstunii N*aduc vorbele minciunii, Că sînt cei mai serioşi Din scatii şi din botgroşi. Agăţaţi de iedere,
Şi cei mai demcredere.
înmulţindu*se piticii,
Şi gîngâvii şi pelticii, ba primit şi Dumnezeu, Care, dintrmn curcubeu, îi scrutează cu ochianul Toată ziua şi tot anul. Neputînd să îl mînie S;au făcut piticărie,
Şi cu sfîntu*i ajutor Au ajuns cît un popor.
Dar prea mici pentru război Şi buni doar de tărăboi, Nendrăznind să asuprească Altă viţă omenească Şi, ca nu cumva să piară îmbucaţi de niscai fiară,
Şi»au făcut şi ei o ţară.
Sfat ţinură zile şase,
După naţii, după case,
Căci piticiûs multe neamuri, Trunchiuri, rădăcini şi ramuri, Cînd corcite, cînd pestriţe Şi cu graiuri după spiţe.
Cum se scrie pe curat,
Neamul s<a organizat. . .
Căutînd întîi ce fel Să aleagă de model Dintre sutele de state Cunoscute şi umblate,
Au luat pildă să trăiască Pravila călugărească.
Mai schimbînd pe ici, colea, Unde nu se potrivea,
Amînînd postul cel mare Pentru viaţa viitoare,
Micşorînd în călindare Zilele prea lucrătoare Şimmulţindude pe cele Scrise roşu dintre ele, S<a*ntocmit, aşa, un plan Că o zi a fost un an.
179
 —« Săptămînile*s prea lungi La duminici să ajungi »,
 Zise marelemvăţat Care lua parte la sfat.
 —« Da, e drept, i s*a răspuns, Una nu e de ajuns,
 Şapte e mai bine, că. . .
 Decît o duminecă. »
 Şi soborul soroci O duminică pe zi.
 Un pitic — s--a legiuit —
 Să stea mai mult aţipit.
 Avînd dreptul să se culce, Orice zi fiind de dulce,
 Ziua, noaptea, cît mai des.
 Şi să doarmă mai ales,
 Că nici Pronia cerească Nu'l doreşte să slăbească, Bucălat ca o păpuşe,
 Cu bărbia peste guşe.
 S*au dat Sfintelor Scripturi Cîteva întorsături.
 S<a mai pus şi s«a mai scos Ce fusese de prisos,
 Şi păstrîndmsem sfîrşit Ce era mai chibzuit.
 Intre sfintele mirene A fost pusă Sfînta Lene. Uite,<s neamuri de pitici Din mai mici în tot mai mici Şi cu fel de fel de feţe,
 Albe, negre, linse, creţe,
 Şi cu vorbe că nu poţi Să te preamţelegi cu toţi.
180
Cu o vorbăm două guri Ori mă lauzi, ori mămjuri. Vorban ca ulceaua goală, Te cîştigă şi temşeală,
Şi te spurcă şi te spală.
Iei cu ea, ca din hîrdău, Tocmai din sufletul tău, Şi*s în pricinile toate Două feluri de dreptate. Legămîntul şi minciuna Sînt de<o teapă şi totuna Şi nu ştii adevărat Ce<ai minţit şi ce<ai jurat. E un soi de făcătură Să semtindă prin ruptură Şi a fost un soi de lege Ce<i legat să se dezlege, Fieştecare crîmpei în cîte două şi trei,
Orişice vîrf de bucată Vrînd să fie lumea toată.
Şi orice ţipenie Mare căpetenie.
Partea vrînd să fiemtreg, Părţile nu semţeleg.
Dar bătînd un vînt odată Răscoli pădurea toată,
Şi din pricinile fricii S<au strîns iarăş toţi piticii.
Fiştecare vizunie Are hram şi stăreţie,
Şi prin scorburi şi prin foi Stau piticii cîte doi,
Cîte trei sau mulţi de tot Şi semghesuie cum pot. Mînăstirile mai mari Au chiliilem ştejari,
Nouă, zece pe o cracă,
O biserică şi*o toacă.
Dintrmn bob de ghindămchis S<a»ntocmit un paraclis.
Şi doi popi cît gămălia Cîntăm ison psaltichia,
Pe cînd schivnicul din strană Doarme dus, chitit în blană. Dau tămîie cu căţuia Pentru toată cetăţuia Ispitită de pierzanii,
Bătînd cruci, puind metanii. Se hrănesc cu ce te miri Şi mai mult cu nori subţiri. Strîng în cîte o găoace Rouă nouă subt capace: Doniţi, putini, boloboace,
Şi în ele, cam copaie, Sîmbetele fac şi baie,
Ziua marelui răsfăţ.
Pregătiţi pentru ospăţ,
Le ajunge o măslină Şi<o măsură de făină Cîtămcapem degetar,
De la Paşti la Făurar.
Să frămînţi şi să tot faci Artose şi cozonaci!
Dintr«o scorbură de cracă Vine laptele de vacă.
Vaca ma intrat de tot:
Pînăm coarne, pîn’ la bot.
Mi se pare că*i pestriţă Şi<ai jura că«i veveriţă,
Pentru că la vaci şi boi Coada nu prea stă vîlvoi.
Ouă? Ai prin meri şi pruni. Dai o raită şi aduni Şi temtorci cu o căciulă. Marfa»i bună şi destulă.
Mii şi sute de găini Ouă mult pentru creştini,
Trei pe zi ori cîte două.
După regula mai nouă.
Numai că găinile Ce/şi aleg tulpinile Şi pun cuib în frunza deasă Nu sînt cele de acasă.
Sînt şi ele tot cu cioc,
Dar nu stau prea mult pe loc, Şi aş face o prinsoare Că sînt vrăbii, cît se pare, Piţigoi, sticleţi ori cuci Cuibăriţi colea prin nuci.
Cît priveşte dulcele Ai albine: mulgede!
Dintrmn fagure de miere Ies în scoici vreo trei ciubere. Să nu uit să mai însemn Că un ţoi de undelemn Ţine, cum sînt rosturile. Pentru toate posturile, în cel mai înnalt molit Emn pitic Mitropolit.
Nu*i mai mare de atît,
De la poale pîn’ la gît;
De o şchioapă mijlocie,
Pot să dau şi chezăşie.
Stă întrmn pahar rotund,
Pe un jilţ lăsat la fund,
Spilcuit ca o mireasă,
Şi paharul stă pe masă, Tuturora să separate în palatul din cetate.
Din molift, în lumeamtreagă, El şi leagă şi dezleagă.
Mitra de mărgăritar Iese<afară din pahar,
Şi de<acolo, plin de har,
Cu o rază,
Vede şi supraveghează.
El e tuturora tată.
Vorba<i este ascultată,
Şi porunca lui temută,
Ori grăită, ori tăcută.
E de<ajuns că dă din pleoape Şi înghiaţă şapte ape.
A făcut un semn cumva,
Sau din ochi sau din giubea, Şuamuţi posomorit Codrumnalt numaidecît.
Căci piticiim sihăstrii Fac prea multe nebunii,
Că se<mbie, că se joacă Scoborînd tîrîş pe cracă.
Unul ţine predică,
Altoi pune piedică.
Unora le vine placul Să se dea de*a berbeleacul,
Şi din leagăne, din vînt,
Dau cu burta de pămînt.
Se amestecă, de mici,
Cu gîngănii şi furnici,
Şi semtrec în izmeneală. Uneori, mai din greşeală,
Te ia cioacam cioc, şi cracul Ti4 apucă pitpalacul.
Dau cu tifla, se îngînă,
Se stropesc lîngă fîntînă Sau se fluieră, se*nfruntă, Zbiarăm chiote de nuntă. Ori, ca nişte blestemaţi.
Se bat seara cu scuipaţi.
Se buşesc, se iau de brîu, Larma zburdă fără frîu, Baba<oarba, leapşă, ţurcă. Bărbile li se încurcă,
Şi de*a capra, la tot pasul, Nimeresc şim pomi cu nasul. Şi cum cad cu miile,
Mai deşi ca scrumbiile, înţelege orişicine Ce greu liniştea se ţine întrmn hohot şimn dezmăţ, Fără bici şi fără băţ.
Stareţul prea supărat Cîteodată s*amcruntat,
Şi deşW sînt fraţii dragi, îi mai pişcă la nădragi.
Pe piticul mai borţos Ţi bamtors cu faţam jos Şid măsoară pe spinare, Undeva, să am iertare.
Cîte unu/i pipăit Cu gîrbaciul despletit,
Iară altul, slut şi cîrn,
Cu mătură, sau cu tîrn,
Sau cu snopul de urzici Pielea grasă i*o băşici.
Sau îl ţii în colivie Agăţat la stăreţie.
Ca să daţi îndreptăţire Stareţului scos din fire,
Să vă povestesc ce fac Fraţii răi, cu comanac:
Iov primisemsărcinare Să deam mînă o scrisoare Stareţului dintrmn plop, Arhiereu sau protopop;
Unui stareţ mai din vale De dudul Sfinţiei Sale.
Un răvaş de Episcop Se punem sticlă cu dop, Tainele sfîntului Clir Cerînd plicuri de clondir, însă Iov, ca să cunoască,
Scoase dopul lung de iască Şi ştafeta, şi*a citit.
Ca pe un nefericit,
Duhu Rău ha ispitit
Şi<a pierdut prin frunză, bietul,
Astupuşul şi biletul,
Şi i*a dus Vlădichiim poală,
Pe la toacă, sticla goală.
De isprava neiertată A fost tras la judecată Şi avu neobrăzare,
Feţelor judecătoare Care caută lumină,
Să le spuie: —« Nu*s de vină» Şi că sticla era plină Cu spirt bun de tescovină.
—«Vă întreb acum frumos, — Zise trist şi proestos, —
Ce pedeapsă se cuvine,
Să se vindece mai bine,
Unui frate mincinos? »
Şi să mai cutez să spun Că Nichifor bea tutun?
Şi că are şi<o lulea,
Pe la sîn, pe undeva?
Şimn amnar Cu brăcinar?
Nimeni însă, la dovadă,
Nu<i mai iute de tăgadă; împrejurul gurii, barba I<a îngălbenit ca iarba.
A răspuns că la mijloc E că suflă noapteam foc înfundat. —« Fire<ai să fii! Deştele ţi<s stacojii ».
—« Am umblat cu un chibrit, Răspundea, — şi le<am pîrlit. » —« Ori că<mi pute mie, or’ că Puţi matale a mahorcă. »
El răspuns da orişicui Că aşa e suflul lui.
Tit fu prins în buzunar Cu<o bucată de zahar.
—« Nu minţi, că em zadar! » —« Nu pricep şi sînt mirat, — Zise Tit şi s*a jurat.—
Totuş, nu ştiu cine,mcalte, MUa furat pe celelalte.»
Tîron îşi pitea o dată Şim papuci cîte/o bucată,
Şi de zahăr cît mîncase Pe furiş, se îngrăşase. Scuturîndun casa, tinda,
Cosma i<a furat oglinda Marelui Mitropolit,
Foarfeca de potrivit
Şi<o grămadă De borcane cu pomadă.
O   avea
Spînzurată de curea Şi se mai uita în ea,
Cum îi sta cînd poruncea Şi cînd binecuvînta,
Zvelt şi sprinten pe tîrlig, Cu trei degete cîrlig. Alifiile străbune,
Mă gîndesc, cu plecăciune, Că<i slujeau demtins şi tras Cutele de pe la nas,
Că înnaltul Prea Sfinţit Cam era niţel zbîrcit, însă foarte îngrijit, Mirosind, ca o duduie,
A căpşuni şi a gutuie. Vroia Cosma să se vadă De<i frumos şi el o dată. Şi<a ciuntit cîte o aţă Din zulufi şi din mustaţă, Căci, nu<i fie de deochi, îi da barba pînăm ochi. Trecînd jos de cingătoare, Unghiile la picioare Cum se taie a uitat. Foarfeca ha înţepat.
S<a rănit şi a ţipat,
Şi sărind pe un călcîi S<a dat el de gol întîi.
Rele, mari, necugetate Sînt asemenea păcate,
Şi piticii s<au jurat Să nu cadămtru păcat.
 Cresc cît vor, şi nim nimica, Barba, unghiile, chica,
 Dar opresc blestème grele Să le ciopîrţeşti pre ele.
 Mai ales atunci cînd n<ai Nici un foarfec să le tai.
 Judecata, întrmn glas,
 L<a legat, bamtins şi ras.
 Toate faptele acestea Nu cinstesc prea mult povestea, Că piticii nu<s buni toţi,
 Şimtre ei mai sînt şi hoţi.
 Cîte uniimtr<o ureche Nuis pitici din vremea veche. Pripăşiţi de joi, de vineri,
 Unii sînt prea cruzi şi tineri. Nici n<au nouăzeci de ani, încă pui, încă juncani.
 De<abia pe la două sute,
 Cînd bărbia face cute Şi sînt plini ca nişte saci,
 Graşi ca nişte cozonaci,
 Falnici ca nişte bureţi,
 Poţi să zici că sînt băieţi,
 Şi de nu s<ar fi jurat,
 CăîS flăcăi de însurat.
 Să nud uit de zugrăvit Pe sfîntul Mitropolit.
 Părul lui, cu valuri creţe Pînăm şold, e*o frumuseţe, Pieptănat de o răgace Cu un spic, după ce coace,
 Ori de mei, ori de săcară,
 Pus deoparte de cu vară. Doàltfel, gîzele din iarbă Poartă grije mult de barbă. Barba Marelui Pitic Trasări ca din borangic Şi«i îmbracă pieptum zale Cu odajdia ei moale. Dumnezeu cel nepătruns, Dînduâ tron înnalt, La uns. L/amtărit cu un hrisov,
 Scris cu slove de ceaslov, în cerescul lui cerdac,
 Pe o coaje de copac.
 I La scris cu vorbemcete Şi strivite cu pecete.
 Poate* acum ai vrea să ştii în ce«anume sihăstrii Şi anume cam pe unde Mînăstirea se ascunde;
 Din pădurea cu pitici,
 Nu o prea zăresc de/aici.
 Să mai laşi întîi, niţel,
 Să<l întreb şi pe căţel,
 Să mă gîdîl la cucui,
 Şi pe urmă o să spui;
 Să mă scarpin după ceafă.
 Nu spui bine, nu<mi dai leafă. Vezi, căţelul ştie bine,
 Că a fost la drum cu mine, M<a păzit şi ajutat.
 Am mîncat şi am răbdat Şi<am dus greul împreună,
 Pe timp bun şi pe furtună, Ghemuiţi întrmn culcuş,
 Cum dormim de<atunci şi<acuş.
E pitic şi el, dar treaz,
Fără frică şi viteaz.
Fără el, jur pe ce am,
Nu mai ştiu ce mă făceam. Mă mînca vrun crocodel, Vrun păianjen, fără el,
Iar cucuiele dentăi,
Cu vîrf bont şi vînătăi, îşi aduc mai bine*aminte, Fără snoave şi cuvinte,
Ce<am făcut şi ce<am umblat Pînă ce le>am căpătat.
Uite, te*aş puteamdrepta, însă doar pe Dumneata,
Şi sînt foartemcredinţat Că o dată îndreptat N'-ai să dai învăţătură Orişicui şi murăm gură.
Prin urmare, în pădurea ceea mare Iarnaù cald, vara răcoare. Fagii sînt atît de nalţi Cum n<au fost şi ams ceilalţi, Şi podesc o bagdadie Peste<ntreaga*mpărăţie. Codrumchis, camtr<o odaie, Nud ajunge pic de ploaie. Am iernat şi am căscat Numai pe pămînt uscat.
Că de*ar fi noroi, ca<n lume, Nu le<ar mai păsa de glume Cuvioşilor din schit,
Ci s<ar fimdeletnicit,
Toată ziua, toată viaţa,
Cum se crapă dimineaţa,
191
S㻺i radă pingelele,
Să<şi spele obielele Şi să<şi frece cioarecii,
Alergînd ca şoarecii;
Că venind, din întîmplare, Marele la cercetare,
Din mai/marii, cel mai mare, Cum îi zic piticii, «Tata»,
Săd vadă curaţi şi gata.
Pe cărări şi pe şosea,
Unde<ai fi, unde*ai călca, Lamtuneric, la lumină,
Umbli ca pe rogojină,
Şi ţi*e dulce la picioare Toată ţara umblătoare. Pardosită cu covoare Şi cu preşi
Subt copacii mari si deşi,
Zic şi temnicerii că Eşti ca în biserică.
Ca s/ajungi pe drum, mai iute, Rupi cinci tălpi şi trei căpute, Dar ajungi neapărat într<o zi la scăpătat, însetat şi nemîncat.
Pîntecul, lipit de spate,
Ţi<a scăzut la jumătate.
Iei în tolba din spinare, Răzimatăm cingătoare,
Straie, pîine, brînză, nuci,
Dar mai trebui’ s<o şi duci. Chibzuit şi gospodar,
Eu mi<am luat şi un măgar, Cugetînd ca prin păşuni Să ajung în şase luni.
Dar păşune şi livezi Nicăirea nu le vezi Şi<ar fi fost ca, la măgar,
Să înham şi un hambar,
Ca să aivă ce mînca Pe drum şi Domnia Sa. N*am ajuns să fac nimic (Cu măgarul, vreau să zic). Un măgar, părerea mea,
La drum lung e o belea. Trebuise să>i arăt Demtors şi caleamdărăt. Drumul meu ducea de«acasă Pe dindos, pe lîngă casă. Întîi o apuci aşa,
Patru poştii şi ceva,
Şi o iei pe lîngă dîmb, Unde4 taie podul strîmb. Nu lua ceas, nu măsură Calea, timpul, nu cumva Să te sperii cern răspăr Merge vremeamtr<adevăr.
Ai să dai de<o apă mare, Fără pod şi trecătoare,
De un vînt în curmeziş,
De cenuşe, de prundiş,
Pe alocuri, cîmpul gol E de clei şi de nămol.
Nici nu simţi ce fel şi unde Talpa stă să se scufunde,
Şi, sorbit încet în prund, Mîlul te trage la fund.
Am găsit, muncităm glod,
O mulţime de norod, Răstignităm huma moale, Neputînd să se mai scoale,
Şi la fiecemcercare încleştată şi mai tare.
Ţara, după cum vedem, O/mpresoară un blestèm,
Şi nămolurile scad.
Uneori, pînă la iad.
Broaştele, cît nişte vite,
Dau din coarne şi copite. Drăgălaşii, mititeii Mormoloci, sînt cît purceii.
Dar un bivol şchiop, corcit, Două nopţi m<a fugărit.
Ducă<se şi să se ducă,
Poate»a fost vre o nălucă Neagră, şi, se vede treaba,
Că am alergat degeaba.
A venit încoa şimn ţap,
Să mă bat cu el în cap.
Nu cred rău c<a vrut să<mi facă. ti ardea şi lui de joacă.
Dar de teamă de cucuie M<am făcut săd văd că nu e.
Un ţînţar cît un ierete Mult şi el de furcăsmi dete. Muştele erau cu barbă.
M<am lovit de«o vacă oarbă, M*am împiedecat de<o sfoară Cu trei capete şi<o ghiară. Namile, dihănii multe,
Cît de lungi, pe<atît de slute, Mişunau necunoscute.
Un păianjen cît un om Avea ramuri mari, de pom;
Aţa lui, din nod în nod, Semtindea cît un năvod.
Peştele din apă, parcă,
Era, Doamne! cît o barcă Şi ieşea din rîu la soare.
Am văzut o lipitoare Şi mai neagră şi mai mare.
Ce ciudat e, poţi să zici,
Ca o ţară de pitici Să înceapă, la doi paşi,
C<un ţinut de uriaşi! întrmn basm de mai tîrziu Mûam şi pus de gînd să scriu Cum se cheamă fiecare Lighioană şi*arătare,
Că e bine să lemveţi Să le spui şi la băieţi.
însă fie cum o fi,
Poate că m*aş răzgîndi.
Ce să cauţi, tu, voinic, Negreşit, dar încă mic,
Să iei drumul prin pustii,
Cu strigoi şi cu stafii,
Să temcurci pe unde ies,
Din bîrloagele de şes,
Soiurile de jivine
Care m*au pîndit pe mine?
Eu mai bine ţi<aş fi dat, Răzgîndindu<mă, un sfat.
Ia întindere coleâ,
Pe un puf de canapea,
Să auzi povestea mea.
Căci de^aceea sînt povesti,
Ca să nu te osteneşti Decît cel puţin să căşti Seara, de Crăciun şi Paşti,
Şi s<asculţi, pe adormite, Lucruri nemaipomenite.
Cît priveşte sfînta slujbă,
E mai mare ava Cujbă,
 Protoslnghelul bătrîn,
 Vechi unchiaş, oleacă spîn, Cam ursuz şi, nu degeaba, Poreclit în schituri « Baba ». A se şti, e legiuit Aspru, slujbele din schit, Buche, buchi, pe dinafară: O vecernie de seară,
 O utrenie de noapte,
 O molitvă, pe la şapte,
 Cu citiri în liturghie Şimn acâtist la chilie. Tipicarul, canonarhul Şi Chirii iclisiarhul Rînduiesc şim paraclis Să se cînte cum stă scris, Fără ca, de nerăbdare,
 Să se sară din tropare,
 Ori, cu gîndul mai buimac, Să se piardă un condac,
 Ori săîţi scape din vedere Poftoreala ce se cere.
 Că<n Minee, se citeşte Subt stihire : « Poftoreşte », Ca să cînţi de două ori, După sfinţi şi sărbători, Rugăciunea cuvîntată Nu se prinde dintr/odată,
 Şi lui Dumnezeu îi place, Dintre norii de cojoace Şi de pături, să asculte Poftoreli oricît de multe.
 Datinile din bunici,
 Din pitici în străpitici Au trecut din viaţăm viaţă Şi piticii le învaţă.
Zece ani de ascultare,
La corvezi cu clacă mare.
Întîi mătură şi spală.
Fierbe rufelemtr*o oală.
Toată noaptea, pîn’ la ziuă, Bate păpuşoium piuă,
De mălai şi mămăligă,
Pînă, bietul, semcovrigă.
Iar în zori, cu o căldare,
Cară apa din izvoare.
Obosit de neodihnă,
Cădem deal şi doarmem tihnă, Şi<l trezeşte, cînd îl doare, Numai pofta de mîncare.
Unii spală obştea toată, Care*aşteaptă dezbrăcată.
O cămaşe mai purtată Trebuie mai mult frecată.
Şi nădragii au de scos
Din fund zbenghiul de prisos.
Iar întrmn păinjeniş,
Cam ascuns, cam pe furiş,
Stau ciorapii la uscat.
Cinci duzini: le<am numărat.
Şi piticii suflăm foaie Goi şim picioarele goale.
Cu căpută şi carîmb Un ciorap, pe sfoară, strîmb, Pus la rînd cu alte ţoale,
Cît păstaiaii, de fasoale.
Şi cămeşile*s ca nişte Fluturi, daţi în vînt să mişte, Şi batistele*s, să zic,
Ca de nasul de pitic,
 Roşcovan ca<n luna mai,
 Dar umflat de guturai.
 (Pentru troahnă singur leacul Pus în nară e bumbacul.)
 Parcă, pe frînghii, iţarii Şi i<au lepădat ţînţarii,
 Ştii, ţînţari cu coapsam dungă, încreţiţi din sîrmă lungă. Fiecare dolofan Are dreptul de golan La două rînduri pe an,
 Şi de Paşti şi de Crăciun,
 Cu o turtă cu magiun.
 O giubea şi o curea ŞifO scurteică scurtă, scurtă, Pînă la juma de burtă.
 Dar cum pielea s<a scumpit, Cizma merge la cîrpit.
 O pereche de bocanci N»o iei nici cu patru franci. De cînd ţine schitul minte N<a tocit omcălţăminte,
 Şi prin iarba ceea moale, n Bine cu tălpile goale.
 De ce<ar sta spălătoria Rînd în rînd cu croitoria,
 Şi de ce, dacă te/mbraci,
 Treci alături, la cîrpaci? Pentru că aşa ţi*e dat Dacă eşti pitic curat.
 Sute de croitori descos Şi cos nasturii de os,
Pèticelemtre picioare Şi la alte mădulare.
Acele aleargă iute,
Du<te, vino, vino, du<te.
Un croitor mai priceput Drege de la început La maşina de cusut.
Culcă pe pitic subt ac,
Coase de<a dreptul pe crac. îl dă jos, se suie altul.
Numai unul, Toma psaltul,
Fuse;odată vătămat De maşină, şi»a strigat,
Şi nădragul, a venit Vraciul de l*a dezlipit Şi a pus un plasture Pielei de subt nasture.
însă, pînă una, alta,
Ici e rîul, colea balta:
Toţi fac baie.
Mai bătrînii în copaie,
La odaie.
Cei mai leneşi îşi aduc Apărn gură, cu clăbuc,
Şi făcîndutşi gura cep,
A se linciuri încep,
De parcă s<ar fi spălat,
Cum e vorba, cu scuipat. Astam limba lor peltică<i Morfoleală de pisică.
Strînşi ca raţele, la ploaie,
Cei mai graşi se scăldăm straie, Neputînd să se dezbrace De seu mult, ca de<o găoace. Bălăcesc, şi uniimnoată întrmn lac nimica toată,
 Iar duhovnicul Ilie,
 Pe un fund de farfurie. Uriu<şi scaldă trupul sfînt în ghiveciul de pămînt. într*o strachină mai rece Era altul să semnece,
 Şi un frate, mai de soi, Scufundîndu/semtrmn ţoi,
 A rămas în el, băiete,
 Şi<a crescut, un an ori doi, Mare cît un castravete.
 Ceasul ajungînd la semn Bate toacam fier şim lemn. Lemnul cel dintîi se roagă, Ciocănit mărunt pe doagă Cu un ciot cît o lulea, Pentru cine mai dormea.
 Că piticii, mulţi dorm duşi Prin gutui şi corcoduşi,
 Şi visînd, precum se stie, La cereascaunpărăţie. Cască/a lene şi semtind, Somnul dulce jinduind Şi, frecîndu»se la ochi,
 Nu le fie de deochi, Bosumflaţi că ia sfîrşit Visul nemaiîmplinit.
 Visul întrerupt îţi lasă Toată viaţa somnoroasă. Unul cade ca din grindă, Ca o ghindă.
 Unul se gătea să caşte Şi, sfiit de nişte broaşte,
 A rămas nemaicăscat
 Şi, în schimb, s*a scărpinat.
Din pomi, calea cea mai scurtă, O iau cei mai mulţi pe burtă, Dar şi*aşa, din crăci în crăci, încurcaţi în cămilăfci Şi greoi ca nişte ploşti,
Nici prea teferi, nici prea proşti, Tot ajung să se scoboare Şi să cadă în picioare.
Un pitic mai gros e şchiop,
Dar în treaptău protopop, Stavrofor sau mitrofor.
E mai scurt de un picior,
Şi ciubotele, la ducă, îl sucesc şi îl hurducă.
Cîrja«i e, din subsuoară,
Cît căluşul de vioară.
O metanie de lînă îi atîrnă de o mînă. în dulamă şi giubea Calcă rău, păşind abia,
Dar cu cine semtîlneşte Zicemcet: —« Blagosloveşte! »
Auzind şi ea chemarea,
Toacă şi ciocănitoarea.
Clopotul de după miezul Nopţiisl trage huhurezul.
Pupăza şi ţintizoiul Bat în zimţi cu piţigoiul, în tot ceasul rugăciunii Bat bondarii şi tăunii,
Şi în zbor de roiuri cheamă Ca un mùrmur de aramă.
201
Închinînd la strana goală,
Unde şade nevăzut Cel ce»a fost dintrumceput, Intrăm strană sau se scoală Doisprezece»arhimandriţi Şi duhovnici preasfinţiţi.
Tot soborul e în păr Şiâ sobor întnadevăr,
Un sinod adevărat,
Scuturat şi periat,
Desfăcut ca din cutie Cu pitici de jucărie.
Fiecarele avea Papură de catifea Pentru tălpile lui sfinte Din sfinţitemcălţăminte.
Bărbile au un miros De măslin şi tiparos,
De sulfină şi de nufăr,
Ca un văl păstrat în cufăr,
Alb, de cînepă şi in.
Au zis de trei ori: —«Amin! » Un diacon dă tămîie Împrejur, de pe călcîie,
Şi, făcînd închinăciune,
Iese ceaţă din tăciune, Rotogoale, şi se suie,
Sunînd lanţul, din căţuie. Lanţurile, cîteşitrei,
Greieri au în clopoţei.
Psaltul mare, Ioil,
A venit la schit copil,
Şi acum îi ţin copiii ïsonele liturghiii,
Grămădiţi la strana lui Ca un stol de nişte pui.
Corul, cînd se potriveşte, Cîntă : « Doamne miluieşte »
Şi îngînă fiştecare
Glas: «Prea Sfîntă Născătoare
în altar e«o intrătură Pentru cuminecătură.
Un potir cît o zorea E cu stea de peruzea. Procoveţem Patru feţe.
O ripidă de mătase,
Cusături de flori frumoase.
O prescurăm coaje moale, în chip de patru paftale.
O frămîntă şi o coc Schivnicii de la mitoc.
Vinu<l stoarcem poloboace Iosif mutul, care>l face. însă cheia de la beci,
Cu butoaie mari şi reci,
E la stareţ, pe verigă,
Şi piticii nu mai strigă,
Cerînd altă chezăşie,
Ca pe vreme de urgie,
Cînd din pivniţă semfruptă Cei mai năzdrăvani la luptă, Stingînd vinul şi rachiul.
Subt Ghervasie Şaşiul,
Stareţ rău şi cu nărav,
Şi şaşiu, dar şi gîngâv, Douăzeci de gîligani Au secat în patru ani Zăcătorile, păstrate De cinci veacuri în cetate,
Pe cînd obştea lua în gură întrmn an o picătură Doar în cuminecătură.
Un pitic nedreptăţit Cu mai mulţi s*a chibzuit, Necăjiţi de<atîta post,
Să#i dea postului de rost.
Au aflat un meşteşug Căptuşit cu beteşug.
Frigurile, cînd şi cînd, îi cam scutură, pe rînd, îi apucă, cete, cete,
Ba cu tremur, ba cu sete,
Şi gîtlejul li<e uscat Pîn' la fund, pînăm ficat. Nişte junghiuri îi cam taie Şi<i frămîntăm măruntaie. Doftoria mai creştină E ciocanul cu prăştină, însă fără de aghiazmă:
Cea mai dulce cataplazmă. Vezi, aghiazma, nicidecum N«are gust niţel de fum,
Şi n/aduce alinare La oricare mădulare,
Fără numai sufleteşte.
Nici n*o guşti, că se stropeşte. Dar de suflet, fiecare Nu prea se mai bolnăveşte. Cu o sticlă de ispravă Obştea n<ar mai fi bolnavă,
Şi*i păcat că<n săptămînă Nu*i stă cheia lamdemînă.
Vinul are<aşezămînt Cît e trup şi sînge sfînt,
Că se face preschimbare Printr*o binecuvîntare.
Ce e sînge şi e trup
Turtaù turtă, vinul vin: îl sorb tot şimtîi mămchin. Cîte un pitic mai fură Din cuptor cîte*o prescură,
Şi cu vin de două deşte Mai ades se«mpărtăşeşte,
La chilie, umilit,
Ca un vechi arhimandrit,
Cu toate că, mai pe scurt,
Trasum sticlă nu e furt.
Nu se ştie veştmîntarul Undezi mîngîie amarul,
La ce schit, în mare taină. Căci aduce pe subt haină, încruntat dintr<o sprinceană, Cît un pui, o damigeană. Cînd îl vezi, cam după prînz, Are nişte ochi de mînz Şi zîmbeştemtnale sale Gînduri, şovăind agale. Puţintel aprins la faţă, Anteriul i se<agaţă Cînd de colo, cînd de ici, între ştevii şi urzici.
Ştiu în sinea ta ce zici:
Din pitici cum ies pitici?
De la icre, sau din ouă,
Sau din ele amîndouă?
Lucrul ăsta ham uitat.
Bine că m*ai întrebat Şi<o să spui adevărat.
Am băgat în schit de seamă Că piticii nu au mamă Şi nici tată,
Niciodată;
Nici neveste:
Rînduiala aşa este.
Tainele neînţelese N»au făcut piticărese.
Fuste la pitici şi fete Făcătorul nu le dete,
’Cigă*i toaca să»i ucigă!
Eu îi fac din mămăligă.
Dacă vrei şi dumneata Un pitic a încerca,
Dacă vrei pitici să faci,
Ia aluat de cozonaci Şi învaţă de la mine.
Seama ia să iasă bine.
Ia alune d/ele mici,
Potrivite pe pitici.
Pui de toate<ntr»o căldare Şi presări cu scorţişoare.
Pui şi*un praf, niţel, de sare. Dacă iese spumam clocot,
Şi<a bătut un ceas de clopot, Pregăteşti, fără zăbavă,
Şi cuptorul pentru tavă,
Mai ungînd şi cu lipici.
Şi ies tocmai opt pitici.
Astaù legea, opt odată,
Cu barba nepieptănată;
Nici mai mulţi, nici mai puţini, Toti voinici si toti creştini.
De«ar ieşi un musulman, îl torni iarăş în cazan Şi mai dă niţel în fiert,
Ieşind un pitic pe sfert.
Eu, mai leneş, cu ciaunul,
Fac odată cîte unul.
Mai pui şi o linguriţă De tahîn, şi lămîiţă.
Şi mai am un mijloc bun:
Pui mahorcă, pui tutun,
Cum îi vreau, mai roşcovani, Mai bălani ori mai ţigani. Pînă<i gata o fiertură,
Mai citesc şi din Scriptură.
Greutatea<i la alune Şi să fie toate bune,
Că de este miezul sec Iese un pitic zevzec.
Şi mai e o greutate Lîngă celelalte toate:
Cum se face alifia Sau lipiciul. Datoria<i Să se prindă negreşit. . .
Uite, vezi, nu miam gîndit. . . Toate cele, mărunţele,
Le am scrise pe o piele Şi*o sămcerc să mă silesc Slova să le*o desluşesc.
O să vezi cum or să>ţi iasă Tot pitici de*ăi mici prin casă, Din dulap, de prin umbrele, Agăţaţi printre perdele, Valvîrtej pe canapele,
 Grămădiţi peste pisici,
 Mii şi sute de pitici,
 Şi la tine, mulţi în pat,
 La sărit şi gîdîlat.
 Pe cafeaua ta, cu lapte,
 Or să tabere vreo şapte,
 Ca să«ţi pape şi smîntîna, Vîrînd limba, băgînd mîna, Mierea, cornul, prăjitura,
 Şi furîndu*le cu gura.
 Dar motaniiss nişte fiare Cu cîrlige şi cu ghiare. Puneu botniţă pisicii,
 Că<ţi mănîncă toţi piticii.
 Schiturile, cîteodată,
 Au o zi de judecată.
 Pe o uşă din pridvor Scrie mare : « Consistor ». Stareţul, suindmi scara, Strîngem şold cu subsuoara Cartea groasă, de canoane. Grămăticul, cu creioane, Gumă, pană şi cerneală, Punem sală rînduială.
 Cînd începe judecata, Rînduiala este gata.
 Batem talger de aramă,
 A deschis din cataramă Vechea pravilă, şi bagă între foi cîte<o zăloagă, Petice de patrafir.
 Din tavan, un musafir,
 O maimuţă cît un nod, Depănîndu<se din pod,
Joacă<n gol, pe sus, ca naiba. A văzut o muscă, zgaiba,
Şi se lasă
Pe o dîră de mătasă.
Faţa cea mai cuvioasă Răsfoieştem cot, pe masă,
Şi, din cînd în cînd, îşi plimbă Două degete pe limbă.
A scrutat pe păcătos,
Careţi lasă ochiim jos,
Un pîrlit, un venetic.
Numele lui: Calinic.
Vinovat e, semţelege,
De o grea fărădelege.
Fapta lui îşi cere preţul.
A citit întîi citeţul:
—« Era la bucătărie Şi venea din chelărie.
Luînd o strachină, nici vorbă, Din rîntaşul pentru ciorbă, ba vărsat»o pe chelie Cuviosului Ilie »,
Care<i martor şi*i de faţă,
Plin de seu ca de*o mătreaţă. Barbari e, de la gîtlej Pîn' la nas, ca un vîrtej,
Prinsă parcămtr<o sfîrlează.
—« Ce<ai făcut nici nu cutează Gura noastră să grăiască »,
Spuse vocea stăreţească.
Sfetnicul mai vechi din Sfat E ciupit, ca de vărsat,
Din greşeală împuşcat, întrmn pom cu mult vînat,
Cu alice.
Se apleacămcoa şi zice
(Şoaptă cu mîna la gură):
—« Parcă<i scos dintr<o untură ».
Sfetnicul din stînga pare
Că;i cu el de o părere,
însă stareţul le cere
Pedepsiri pilduitoare
Şi ssamtors zicînd: —« Eşti prost!
Povesteşte cum a fost. »
Vinovatul e zugrav,
Dar şi dînsul tot gîngâv.
Se sileşte şi se luptă Cu un cîlţ de vorbă ruptă Şi dă gîndul, pînă»l scoate Bîlbîit pe jumătate,
Şi mai mult din mîini şi coate Să grăiască dacă poate,
Iar de cum a început Adunarea*a priceput,
Şi toţi ziseră deodată:
—«Judecata<i luminată».
Tace molcom toată sala Cît se face chibzuiala.
Pe subt masă Consistorul Chibzuieşte cu piciorul Şi se calcă pe picioare,
Drept răspuns şi întrebare.
—« Fii, părinte, serios »,
Zisem colţ un proestos.
Dar osînda întîrzie,
Findcă stareţul nu ştie Cine i*a întors pe dos Cartea, şi cu susum jos,
Şi tocmai atunci, ca dracul, ba pierit şi comanacul.
Hotărîrea, în sfîrşit,
E citită liniştit.
Comanacul s<a găsit.
—« Aruncat<am, frate, sorţii Şi eşti dat de*acuma morţii.
Mort vei fi între cei vii.
Asta trebuie s>o ştii.
Să n*ai poftă de mîncare De cinci ori nămiaza mare.
Să mănînci de la cazan.
Drept e, frate Damian? »
—« N«am văzut nicicînd mai dreapt Judecată înţeleaptă »,
A răspuns cel întrebat.
Iar ceilalţi: —«Adevărat!»
—« între fraţi vei fi străin Şi<ţi tai porţia de vin.
Dar find mort, eşti totuş viu:
Te înţărc şi de rachiu.
Nu<ţi mai las de;acum putere Nici să lingi un strop de miere.
Să temţepe toţi ciulinii!
Să*ţi dea coate toţi vecinii!
Şi sticleţii să te ciupe!
Viespile să mi te pupe! »
Şi mai zise: —« Calinic Vrednic nuă de*a fi pitic ».
Şi mai zise glasul iară:
—« Scoateţi* 1 pe mort afară »,
Către patru sprîncenaţi Gîzi, călăi şi crunţi gealaţi.
Dar legat, după osîndă,
Nu<i fu inima mai blîndă Celui scos din porţie,
Deşi el cu morţii e.
Pocăinţă, remuşcare Ticălosul nu mai are.
—« Taresmi pare<acuma rău Ga fost blid, şi nu hîrdău »,
Zise el, rîzînd în sine,
Fără urmă de ruşine.
Cît de bun ai vrea să ieşi, Scorţişoara dă şi greş.
Toţi piticii cărturari Poartă brîu şi ochelari,
Brîu încolăcit pe şale,
Ca la turci, peste pistoale.
Brîul duce, plin de pete,
Şi cerneală şi pecete,
Şimtrmn corn de ied mai duce Şi nisip, ca să usuce.
Slovele prea îngroşate Trebuiesc cu el zvîntate,
Şi nisip cînd nu mai ai Iei ţărînă şi presai.
Că la scrisul pe hîrtie Pana nu prea vrea să scrie.
Dai din limbă, strîmbi din gură, Iese şi*o zmîngălitură;
Mai întingi, mai pui, mai pici. Tot aşa*i şi la pitici.
Nemînjiţi ca să rămîie Dau cu sare de lămîie. Ochelariùs de urechi Agăţaţi cu sîrme vechi.
Cad pe nas ca o brăţară Şui mai legi şi cu o sfoară, Dedesubt, din comanac.
Lucru de pitic sărac.
Cărturarii din pitici,
Cei mai tineri şi mai mici, Şiîau făcut şi obiceiul Să nu scrie cu condeiul Şi, făcînd economie,
La cerneală şi hîrtie,
Mîzgălesc păreţiim şir Cu cărbuni şi tibişir.
Un pitic vrînd să se joace Ia pe stareţ şi îl face Dinspre nas, şi cîrn, pe zid. Iconomul ba păzit Şi bamcins, într*o hodaie,
Cu o mamă de bătaie.
Dar nepotolit cu*atît L<a făcut şi mai urît,
Cu cocoaşe şi cu rît Şi de rîsul tuturor.
Şi«a fost dat la Consistor.
Pe de altă parte, toţi,
Care nu<s veri şi nepoţi,
Se răzbună şi murmură Pe păretele din şură,
Murdărit cu cîte toate,
Pîri, măscări şi<ocări spurcate. Tot ce nu s«a spus pe faţă Scris e dis*de*dimineată.
De aceea cărturarii Sînt subt pază ca tîlharii,
Căci un vîrf de scris pe scurt Dă venin şi doare mult,
Şi*o fărîmă de sudalmă E mai rea decît o palmă.
Să mai spui? Să nu mai spui? Nu<i în toana orişicui.
Moş gîndi, precum se cere,
Să găsesc o încheiere.
Că de<am ţine<o tot aşa,
O   s<ajungem a căsca Şi eu cît şi dumneata,
Ca în basmul cu cocoşu’, Basmul cu Cocoşu Roşu,
Şi cu ochii tot mai mici Ne<am trezi şi noi pitici.
Mai e timp şi altădată Să vă spui povestea toată.
         ADAM ŞI EVA
              ADAM ŞI EVA
Urîndu<i<se singur în stihii,
A vrut şi Dumnezeu să aibăm cer copii Şi s<a gîndit din ce să<i facă,
Din borangic, argint sau promoroacă, Frumoşi, cinstiţi, nevinovaţi.
Şi puse<aşezămîntul dintre fraţi.
Dar i<a ieşit cam somnoros şi cam Trîndâv şi nărăvaş strămoşul meu Adam;
Că ha făcut, cum am aflat,
Cu praf şi niţeluş scuipat;
Ca să încerce dacă un altoi De stea putea să prindă pe noroi,
Că, de urît, scuipînd în patru zări, stingher, Făcuse şi luminile din cer.
Dar iată că ha nimerit,
Din pricina aluatului, greşit,
Şi că Adam, întîiul fiu Al Domnului, ieşise, parcă, şi zbanghiu. Nu<i vorba, nici o poză nu nemvaţă Cum ar fi fost omul dintîi la faţă.
Nici unda lacului nu ha păstrat, în care se/oglindea la scăpătat.
215
Puterea lui dumnezeiască,
Dormind mereu, căta să<l mai trezească I<a rupt un os din coaste, cèva,
Şba zămislite şi pe Eva.
Mai poţi căsca de lene, iarăş,
Cînd ai o soră şimn tovarăş?
S*au luat de mîini şi au cutreierat Grădina toatăm lung şi lat.
Să nu te miri că, şovăind si mici,
Li se julea şi nasul prin urzici.
                PARADISUL
Grădina se chemase Paradis şi Rai. Acolo totdeauna^ mai, —•
Oftează Eva a pustiu,
Cînd povesteşte, mai tîrziu,
Copiilor ţinuţi în poală,
De cîte ori îi culcă şi îi spală, —
Acolo anul ţine, fără greş,
De la caise pînă la cireşi,
De la cireşe pînă la caise.
De două luni e anul, pare<mi*se,
Ba, mi se pare, nici de*atît.
Nu;i viscol, ger şi timp urît,
Doar poame bune, cu toptanul,
Cît e grădina şi cît ţine anul.
216
Un rîu de miere şi un rîu de lapte Se*mpreunau în miazănoapte.
Şi am văzut şi altceva:
Bomboanem flori şi gîrle de cafea,
Zahăr movili şi cornuri mari cu mac, Stafide, nuci cu cozonac.
Puneai o chiflă şi ieşeau o mie,
Crescute cîte cinci pe*o farfurie,
Cu frişcă şimmuiate în sirop,
Cu rom o picătură ori un strop.
Ziceai în gînd şi, tăvi, nu mai ţiu minte, Veneau pe fuga cu plăcinte,
Frigări cu pui intrau pe uşi,
Aduse de băieţi şi de păpuşi.
Peştii ieşeau, să întrebaţi pe tata,
Din iazuri, la dorinţă, copţi de<a gata,
Şi alegeai, pe sus, orice friptură,
Şi se prăjea, prin aer, pîn’ la gură.
Orice ai vrut şi jinduit Era de/ajuns să fi rîvnit.
Tata mişca numai sprinceana,
Şi vinul alerga cu damigeana.
Aşa era în Paradis. Păcat Că l<am pierdut şi nu am ascultat!
217
             PORUNCA
Prin Rai copiiûau dus<o foarte bine,
Cum ar fi dus<o orişicine,
Jucîndu<se cu gîzele şi iezii,
Care săreau pe mugurii livezii.
Nici: « Culcă<te devreme!» Nici:
                                            « Te scoală! »
Nu era cine ţine socoteală Că întîrzii, Adame, de la şcoală,
Că lecţia s<o spui fără greşeală,
Că, Eva, încă nici te<ai pieptănat Şi te găseşte prînzul tot în pat.
Nimic, nici taţi, nici mame, nici dădace, Nici profesoară, rea ca o răgace,
Nici dascălul cu zgîrci în beregată,
Care să sîcîie băiatul şi pe fată.
Totul era de glumă şi de joacă Şi aşteptai doar pomii să se coacă.
Dar ce*i veni<ntr<o zi lui Dumnezeu,
Că se*arătă încins în curcubeu Şi detemtîile porunci,
Anume ce<i iertat şi nu e să mănînci.
—« Din pomul ăsta, Evo şi Adame,
Să nu v<atingeţi nicidecum de poame.
De unde nu, cunoaşteţi ce v<aşteaptă : Pedeapsa mea cea crîncenă şi dreaptă. »
218
—« Ai auzit? »
              —«Am auzit! »
                          —« Ce fel,
Că se mînle Domnul, însuş el?»
—« Mi*e tare poftă, dragul meu, să gust Tocmai din pomul ăla, plin de must. »
              PĂCATUL
Pomul pe care Domnul îl oprise Făcea de toate, şi caise.
Smochine, chitre, pere moi şi prune, Care de cari mai grase şi mai bune, Castan cu fel de fel de crăci,
Cu flori, miresme şi murmùre. Căci în Paradis se îmbinau deodată Tot bunătăţi din lumea toată.
Să nu temdemne gîndul : « Ia şi papă » ? Să nu îţi lase gura apă Şi să mai ţii porunca minte A sfîntului şi bunului Părinte? înger să fii, şi tot ţi»ar fi dat brînci Inima — vai! — să rupi şi să mănînci, Necum să fii băiat şi fată,
La pomul care da şi ciocolată.
Ei se uitau la poame, iar pe Copac semcolăcise ispititorul şarpe,
Îi ochii lui de mîţă, aurii,
i împingeau să guste pe copii,
219
 Care dădeau copacului tîrcoale,
 Măcar din portocale;
 Că se cojesc, mai mare dragul, Nejerpelite cu briceagul.
 Ce<or fi mîncat, ce nu vor fi mîncat, Destul că au căzut în greu păcat.
 Ba de abia atuncea, mi se pare,
 Li s;a deschis mai bine pofta de mîncare Şiiau învăţat în Raiul din pădure De<abia să sară legea şi să fure,
                PEDEAPSA
 Credeau că Domnul e culcat Şi n<o să ştie ce s<a întîmplat,
 Că n<avea doară fluturii iscoade La fiştecare soi de roade.
 Ea, cam neroadă, dînsul, cam netot, Nu se<aşteptau că Domnul vede tot; Că ochiul lui deschis, într;adevăr,
 Şi depărtările le vede în răspăr.
 Nici numghiţiseră o*mbucătură,
 Gau şi fost prinşi cu ea în gură,
 Şi cel puţin nu apucase
 Să puie poamem sîn, vreo cinci sau şase.
 El, Dumnezeu, venind în rotogoale, în supărarea Prea Sfinţiei Sale I<a luat de scurt, poruncile ştiute Cum le<au călcat aşa de iute.
220
Adam pe Eva lui o a pîrît,
Eva pe şarpe, care s<a tîrît.
Nici unul iva voit s*aleagă,
Să<şi ia asupră*şi vina lui întreagă.
De mişelie, nu atît de furt, Răspunsul aspru fu şi scurt;
Că Dumnezeu loveştemtotdeauna Mai tare decît faptele minciuna.
Din Raiul dulce şi din tihna bună Domnul i<a dat afară, în furtună.
ADDENDA
RĂZBUNARE
M<au apăsat bătrînii şi tinerii şi cei Cu vîrste<mpleticite, nici oameni, nici femei. M<au apăsat nerozii, deştepţii, cărturarii Şi micii, mijlociii şi marii şi maùmarii.
Toţi cîţi împăduchează icoanele şi spurcă, Făţarnici, treapta albă a cerului ced urcă,
Au şovăit că ochiul ua. prins şi i<amţeles, Acolo unde cîrdul solemn era mai des.
Mormintelor spoite li s<a cojit spoiala,
S<a deslînat cuvîntul, amgălbenit cerneala, Culoarea şi accentul s*au stins şi risipit,
Lovite de arsura surîsului acid.
Tu tulburi vălmăşagul pe prăzile mai bune,
Şi haita gînditoare n«i vrea să se răzbune, Cînd singur dinaintea frăţiei te ridici Şi<i sîngeri fariseii şi blînziimtorşi pe bici?
225
ŢARA MEA
E un palat cum altul nu<i.
Te simţi sfiios cînd treci prin dreptul lui. Se uită luna/ncremenind la el Clădit pe stîlpi înnalţi, cu capitel, împodobit cu zmalţuri şi chenare Semvîrtem aur, parcă după soare,
Şim frumuseţea lui, pe veşnicie,
Parcă(i lăsat pe panglici din Tărie.
Visai să ai în el o încăpere
Şimn pat de/odihnă moale, la durere.
Un şir de cărţi pe masă şuo lumină Şi trei felii de pîine pentru cină.
Cînd ai bătut în uşă, domnişorii Strigau să se alunge cerşetorii De dragoste, de duh şi sănătate.
Şi te<au gonit cu biciul din cetate.
226
       VIII ŞI MORŢII
0  regulă temdeamnă să nu scrii Decît de bine despre vii,
Că lucrurile judecate Trec pentru tinemtre păcate. Porunca e să rabzi din greu,
Că judecataù a lui Dumnezeu.
Tot regula temdeamnă să te porţi Sfiios, cuviincios şi cu cei morţi. Oau apăsat, c<au prigonit Stăpînii timpului, trăit în plînsete şi suferinţă,
Tu întăreşte*te<n credinţă Şi rabdă aprig, semenule meu,
Că*i pedepseşte bunul Dumnezeu. . .
De âltfel, dogmamvaţă pe mişel Că orice stăpînire»i de la El,
Că focul, sîngele şi fierul
1  Ie«a trimis spre pocăinţă cerul, în numele săracului Hristos,
Şi că s<amvrednicit de ele cu prisos, îngenunchiat, bolnav şi mut,
E singurul tău merit cunoscut,
Şi pocăinţa ta îndătinată E singura şi marea ta răsplată.
227
Deci, morţi şi vii s<au înţeles Să ocolească orişice proces,
Şi unii pe ceilalţi îi spală
Cu un principiu mistic de morală,
Şi adevărul, âstfel, îl înşeală,
Ca nu cumva să iasă la iveală. Minciuna şi făţărnicia Şi<asigură atotputernicia.
                UN CRITIC
Dădeam să4 ocolesc, dar rnua zărit Şi, nărăvit cu dulcile tîrcoale,
   M<a prins de braţ şi mim vorbit smerit:
—« Ştii oam citit<o cartea dumitale.
Emoţia mă curmă, să mă ierţi.
Am plîns şiîţi mulţumesc c<am fost în stare. De ani de zile ochii mei inerţi Nu mai ştiau ce este/o lăcrămare, »
M<am apărat şi dam sa fug, dar el Mămţepenise binemtr/o vitrină. într<adevăr, dădusem chiar un fel De carte, cum se zice, la lumină.
M<a dus aşa, cu surle şi urale,
De mă credeam purtat întrmn convoi De coruri şi cădelniţi monahale,
Şi mă uitam în lături şimnapoi,
înfricoşat să vadă orişicine, în osanalele admirative,
Că le răbdam şi mă priveau pe mine Fierbinţile lui mari superlative.
229
O laudă tîrîtă te insultă.
Ocara<i mai primită, că nu ştie Să gîdîle trufia cu Unsoare multă, Făcînd cu ţinem gînd tovărăşie.
Nu înţeleg nici azi că m*am ţinut Ssaud un ceas sinistra secătură, Fără săâ pun bocancul în şezut Şi să nwi ard o palmă peste gură.
              IDEALIST
Mă ia de braţ şim automobil.
   Să scap de el nicicum nu se mai poate.
E un savant, mă rog, şitun imbecil,
Deci o superioritate.
Îşi iese din măsură şi din piele.
Dă sfaturi grave şi Rlosofeazi Şi e fudul că mi*a*nşirat, mărgele, Mărgăritare moi, de capră brează.
E doftor, mi se pare/n medicină.
Dar cînd sughiţe, bunăoară,
Se sperie, slăbeşte şi leşină La gîndul c«ar putea şi el să moară.
începe fraza orişicînd cu : « Dacă Aş fi », de pildă, mare peste blegi,
Ar şti ce trebuie să facă
Şi«ar îndrepta şi ţara, mămţelegi.
L<ascult zicînd : « Din punctul de vedere «Găsesc că», «deci» şi «prin urmare», « Momentul dat ». . . Urmează o tăcere Şimtinde la chibrit şi o ţigare.
E psiholog şi poliglot, de fel.
E mare cărturar şi profesor.
Ar fi un loc, făcut ca pentru el, La un hotel, portar sau ajutor.
      PRIETENUL SUFLETESC
Dacă/l întrebi de sănătate,
El stă cu buzele umflate.
Dacă/l opreşti cumva la masă,
Zice că supa e prea grasă Şi, încă de la început,
Bucatele nu i/au plăcut, îi dai ţigare şi/l surprinzi C/aşteaptă să i/o şi aprinzi.
Temtreabă cît cîştigi din meserie Şi cît plăteşti semestrul de chirie.
Se pare că ar fi avut Şi gîndul la un împrumut.
La urma urmei, dacă n/ai peşin,
S/ar mulţumi cu mai puţin.
Zici «dumneata», el zice «tu»,
Zici «ba»,
El zice « da ».
Nevastă/ta îi pare pricepută,
Dar, după faţă, cam trecută.
Nu ştie ce/ai că ai albit Şi te găseşte mai slăbit.
Cum temţelegi cu socrii şi cu fata?
De unde/ai cumpărat cravata?
De mult nu se mai poartă cu dungi şi picăţele : « De/i trece pe la mine, ţi/arăt pe ale mele ». « Mai scrii la vre o carte ? »
« Ce te/ai mutat aşa departe ? »
233
Demi stam oraş, ai fimţeles Că ar veni la masa ta mai des.
Ce te gîndeşti să faci la vară,
Că el şi*o va petrece tot la ţară.
Te uiţi la ceas, că s*a făcut tîrziu.
Ce săîi mai dai să scapi? Vre un rachiu? Dar vizita se prea lungeşte.
Săîi spui ceva răstit, mai romîneşte? Siamtunecat, se face unsprezece,
Şi prietenul tău tot nu vrea să plece.
Nu prea se simte bine:
La noapte poate cmr dormi la tine.
Te scoli, te strîmbi, el stă, puţin îi pasă. Nmre măcar cei şapte ani demcasă.
       EPITAF
Plin de cîte racile,
A lins toate vacile.
Bivoliţă şi catîrcă
L*au purtat dormind în cîrcă.
S«a spălat în loc de apă Cu lapte proaspăt de iapă.
Ca să<şi facă piele nouă,
A cerut găleţi de rouă.
Dresuri, prafuri, alifii I*au zgîit ochii de vii,
Şi cu nas, cu ochi, cu tot, Faţan se făcuse bot.
235
             HÎTRUL
Mi/aprinsei şi eu o vatră întno scorbură de piatră. Moş Pîrţag îmi dă tîrcoale Cu o găleată cu bale.
De ce jarul meu sticleşte Dacă vatra lui mocneşte? Vetrele ni<s peste drum:
Eu fac jar, el scoate fum.
Nu mai are tinereţe Moşul ca să mai înveţe Căm văpaia vetrei mele Am pus o poală cu stele Şi ciam luat pentru dogoare Cocă, pe cîrlig, din soare. Nu vreamvăţ de nici un fel De la mai meşter ca el.
Nicovala de«o aude, Moşumcepe să asude. Galben, verde şi duşman Dă cu ochii de ciocan.
O scînteie saremcoace:
Se mînle de ceù place Şi scuipînd s>o stingă, ea Fuge şi se face stea.
Şi/i trec năduşelile Toate căptuşelile.
A venit cerbul domnesc La mine săd potcovesc.
Opt potcoave mici, de aur, Ciocănite<au fost de faur.
Am bătut colţi pădureţi La turmele de mistreţi.
Lupii mùau cerut măsele,
Zimbrii — frunţi cu coarne grele. A venit şi FătJFrumos,
Buzdugan să*i fac mai gros,
Şi Ileana, doi cîrcei De argint să*i fac. Cercei.
Şi prin fierăria noastră Trecu şi luna albastră.
Hîtrule, nu e nici un Mijloc să te mai îmbun?
Taica ţvar drege şi ţie Vreo chivără, vreo tichie,
Cînd ai vrea în arătare Să ieşi mîndru şi călare.
   CÎNTEC DE FAUR
Ce ţi»i, moşule, ce vrei,
Că scuipi în cărbunii mei? Te*am oprit, din vatra mea, Să iei jar pentru lulea? Vinovat îs, la ţigare,
Că ţi<ai fript unghia mare Şi căm vîlvătaia creaţă Ţi<a luat foc şi o musteaţă? Te*am băgat în fum cu nasul, Că nu<ţi mai trecu necazul?
Moşule, ţigan hain,
Eşti o ploscă de venin,
Şimnde tu«ţi apeşi piciorul Laşi duhoare, ca dihôrul,
Şi, ca melcul, lasă bale Podul palmelor matale.
Ai mînjit Cînd ai iubit Şi împuţi Dacă săruţi, în văpaia dimineţii Faci otravă ca bureţii. Dumnezeu te*a blestemat Să fii sterp si îngîmfat,
De nimic să nu ai parte,
Nici de viaţă, nici de moarte.
Pui altoi:
Iese puroi.
Semeni floare:
Parcă uzi cu apă tare.
Viţa ta dă aguridă.
Pomul — viespe şi omidă. Săpi un puţ, şi apa seacă, Nalţi o cruce, face cracă. Fierăstrăul ţi*l încerci: Mucegai tai şi ciuperci.
Vreai să dai şi tu pomană: Crăpăm două o icoană.
Slavă Domnului, făcuşi Totdeauna tot ce vruşi.
Unde<mi bat undrelele Ţi*ai uscat obielele, Unde<ascut săgeţile Tu*ţi piepteni musteţile. Scoabe, lacăte, ţtţîni,
Eu le fac şi tu mămgîni.
Fac belciuge, vrei verigi Şi mă ţii de rău şi strigi.
De fac săbii, tu vrei teci.
De fac una, vrei cincizeci. Fac o teacă, vrei o spadă. Fac un vîrf, ai vrea o coadă. Fac tăiş, tud vrei ştirbit,
Vrei fier bont, nu vrei cuţit.
Măre moşule Cutare,
Vatra mea nun scuipătoare, Şi de scuipi în jar aprins Crezi cumva că bai şi stins?
239
UITE.L, VINE
Uited, vine Bulibaşa, în iţari şi*a strîns cămaşa Şi cu brîul pîntecele.
Vrea să*mi curme cîntecele, Cu o ceată de golani.
Pe tutun şi gologani.
Am şi eu un biet păcat: Cînt, potcoava cînd o bat, Ca să iasă, iarnă, vară,
La copite mai uşoară.
Mîna<mi spînzură în jos, Răzimată, pe baros,
Şi luleauam gură rîde. Bulibaşa<i neam de gîde,
Şi golanii, ajutoare, Chibzuiesc să mă doboare.
Cinci cuţite dau să<mpungă, Ţîţa fără să<mi ajungă. Fiecare se repede,
Dînd cu nasul de perete. Bulibaşa nimereşte Cu gingia drept în cleşte, Şirnn ţigan în pielea goală Şi<a spart guram nicovală.
Dar s<au prins a semţelege Cău mai bine să mă lege, Să*mi reteze beregata.
Sînt legat în lanţuri, gata,
Dar mămtind niţel din trup Şi le rup.
Ei, mişei şi păgubaşi,
Dau napoi cu cîţiva paşi.
Eu le fac o zicătoare:
Mă, cuţitul nu mă doare. Cînd ai pus în brîu cuţit Ori te laşi, ori e*ascuţit.
Lanţul lui — de*a surda strigă E de plumb de mămăligă.
Să fi fost ţigani vreo zece. I«am gonit cu apă rece.
TRANSFIGURARE
Pentru că am auzit Că prin timp ai năpîrlit, Ţi*aş dam dar o bidinea Să<ţi lipeşti chică din ea.
Cu barbete tinere Ai fi ca un ginere,
Şi mustăţile de cneaz Ţi<ar da ifos de viteaz.
O   prăjinămtre picioare Ţi<ar ieşi cam prin spinare,
Şi o cobiliţăm vînt
Te<ar dam leagăn, cînd şi cînd.
Şi măcar o să#ţi rămîie Drept statuie o momîie.
Numai căm prăjină, sus, N<ai să gemi că eşti Isus Şi să plîngi în asfinţit Că te<au prins şi răstignit.
       VICLEIM
 E<aşa ieftină la mine Blana gingaşei hermine,
 Gam înveştmîntat, cucoane, Două sute de pogoane.
 Dacă vrei şi dumitale,
 Pot să*ţi dau vreo cinci mantale. Şi te<ai şi putea alege Ce*ai poftit, irod sau rege.
 Eu, să<ţi spui adevărat,
 Aş avea în arătură Un loc slobod de*mpărat, Tocmai bun şi pe măsură.
 Mişti doar subsuorile,
 Ca să sperii ciorile.
 însă rogu<te, grăbeşte,
 Că hermina se topeşte.
243
                CE<I FI ŞI TU?
Ce<i fi şi tu şi ce fel de jivină,
Că scormoneşti şi turn lumină? încerci să zbori şi<ajungi sa sai Ca gărgăriţa de mălai.
Ai vrea să cînţi şi zbieri:
N<ai glas, nici âripi, nici puteri.
Te*ai cuibărit pe undeva<ntr<o buche Şi stai în slovă strîns ca un păduche.
Ţi s<a spuzit hîrtia pe care umblim lat Şi vrînd să te înnalţi te<ai cocoşat.
Te^aud şi*aş vrea să şi te^ascult,
Dar bîzîitul tău nu ţine mult Şi*o ia mereu de lamceput,
Ca un sughiţ, o tuse, un strănut.
Ai fi rîvnit să cînţi, şim rotogoale Să crească larg şi cîntecele tale.
Răsuflul ţi<este scurt şi, întrerupte,
Fărîmele cumtregul de*a surda dau să lupte.
Mînia ţi<o încerci ca un gîndac,
Şi ţi*o răzbuni, dar n*ai nici ac Şi nici venin în măruntaiul dumitale.
Te*apăs cu talpa: ies niţele bale.
244
ROMANŢĂ
Am învăţat odată cuvintele*mpreună.
Eu le adun cu pana: şi pana ta le/adună.
Am înşirat şireaguri şi stihuri amîndoi.
Par ale lui purtate, iar ale mele noi.
Pe strune cîntă şi el, pe strune cînt şi eu.
Eu cînt, aşamtrfo doară, ca pentru Dumnezeu. El îmi pîndeşte ghiersul cu scripca lui săracă. Eu nu m«aud. El, silnic, munceşte să mămtreacă.
Din coarde şi din graiuri, din slove şi mărgele, Au fost mai căutate la horă ale mele,
Şi fetele, flăcăii le*au prins de lamceput.
El a scrîşnit, amgălbenit şi a gemut.
Văpaia stelei albe mi<a tras prin noapte drum. Lumina lui firavă semneacă grea, de fum. Trecea încet şi viaţa, şi el s*a judecat Îmbătrînit, şim suflet smerit şimgenunchiat.
Făţarnică, vicleană, puhâvă stîrpitură, Neputincios stătuseşi cu tălpile la gură,
Şi unghiilem carne gingia ţi le<a ros,
Lipit de întuneric şi zvîrcolit pe jos.
245
încredinţat că pana şi omul au murit,
Caria îţi rînjeşte şi rîde, în sfîrşit.
E cam tîrziu. Veninul şi el se oţăţeşte,
Şi zgîrciurile dure te ţin în zece cleşte.
Nădăjduiai, călăul din temniţele mute Cumva, pe neştiute, ghicind să te ajute.
în ziua cînd crezuseşi că ţi#ai vărsat amarul Nu poţi să faci cu omul nici ce*a făcut măgarul.
       STRIGOI PRIBEAG
Dintre vrăjmaşii tăi mai nempăcat,
Unul aţine drumul la tot pasul,
Mai ticălos ca toţi cîţi n<au cruţat Că temi născut, nici pîntecul, nici ceasul.
Slobodă iese luna din pămînt,
Şim roua ei trăsare nouă floarea.
El nu putea să uite lucrul sfînt Şi4 turbură jignit asemănarea.
tţi dă tiptil ocoale de dihôr.
Ţi*ar otrăvi odrasla şi ţi<ar pune Foc în pătul, în staul şi pridvor,
De nu şirnr teme mîna de tăciune.
Ai fi putut să ţi4 agăţi de şea,
Şi roibul să4 tîrascăm ţărna oarbă Cu funiamnodată de grumaz, aşa,
Pîn’ la tocirea oaselor de iarbă. . .
Dar noapteam vis, printre strigoii reci, Vine smerit, şi şoapta lui blajină îţi face rugăciune să4 dezlegi Şi să4 mîngîi cu milă şi lumină.
2 47
Şi cînd, a doua zi, temfruntă iar,
II laşi să scuipe bale şi scăpău, Pentru că ştii că sufletul murdar Se îndoieşte şi că<i pare rău.
BILETE DE PAPAGAL
              l
Frontul, slava mea enormă, M<a<mbrăcat în uniformă. Te rog, Domnule croitor, Să mă faci fermecător. Biceps gras şi mădulare. Vreau să defilez călare.
                2
 Ceîtni tot vorbeşti de geniu şi talent, De capul prost, de cap inteligent? Escrocherii, zorzoane de prisos.
 Eu te*aş ruga să fii cuviincios.
                3
 Eşti viteaz, te ştiu, şi<ai fost Mai ales în adăpost.
                4
 Cînd traduci, pare că scrii,
 Şi cînd scrii, parcă traduci.
 Ai plecat şi parcă vii,
 Ai sosit, parcă te duci.
249
             Cînd ai fost, nici nu erai, Nici măcar şi nici niscai.
             Ce destin fără de rost!
             Azi, cînd vrei să fii, ai fost!
                           5
             Nms aşa de fioros Pe cît ţip şi fac urît,
             Căci mămtorc numaidecît Si stiu să fac si frumos.
             » > >
                           6
             Are;o fire minunată Strălucitul meu amic.
             Nu refuză niciodată, însă nici nu dă nimic. . .
                      7
Temvaţă toţi deştepţii, scriind, ce<i poezie, Dar scapă din vedere sămveţemtîi să scrie.
DE ZIUA CĂRTURARULUI
Eşti, cărturare, mîndru, destoinic şi dibaci.
Cum te îmbraci de iute, aşa te şi dezbraci.
In cîteva costume ţi#ai hotărît portretul Şi;mpaci cu eleganţă pe domnul cu valetul.
înnalt, stufos şi chipeş, s*ar zice, pe figură,
Că ai un pisc în suflet şi oase de armură.
Călare pe o faimă severă, tu, frumos,
Urcai tîrîş, în zale, şi scările dindos.
Nimic nu temtîrzie, căci trebuie s*aduni în coiful tău cu pene bani, repede şi buni. Zgîrcit la judecată, aleasă ca din sită,
Cu gloria eşti darnic, cînd lauda«i plătită.
Pitit subt jilţul moale, al fostului Şezut,
Putuşi sluji de cîrpă stăpînului căzut,
Şuacum o schimbi cu steagul, vărgat,
    cu dungi şi stele. Vei dovedi cu martori că hai purtat la piele.
251
   CINE FUGE?
Cine fuge pe barieri,
Alergînd din răsputeri?
Are barba pînăm brîu,
Cît un snop vărsat, de grîu, Şi cum fuge şi se duce,
De subt barbăîi saltăio cruce, Pe un lanţ de aur gros,
Ca să<i placă lui Hristos.
Aur gros de giuvaer,
Cu trei stele, ca pe cer,
Şi căruţa lui cu foc Zbiară ca să*şi facă loc,
Pe şoseaua cu grădini,
Peste gîşte şi găini.
Vrea s<ajungă cît mai iute,
Că palatul îi cam pute.
A primit înştiinţare Că sosesc din depărtare Viespile de fier, pe sus. Semdoieşte, ca Isus Să mai facă vreo minune,
Ca în timpurile bune,
Şi grăbeşte a<şi ascunde Bine părţile rotunde.
Se piteştem sat, la proşti, Cale de vreo patru poşti.
Prea Sfinţite Nicodime, Patriarh de la Treime,
Proştii fără altă treabă Se uimesc şi se întreabă Cum de<ţi uiţi în ceasul rău, Omule<al lui Dumnezău,
Cu năravuri boiereşti Turma dată s*o păzeşti? Binecuvîntatasţi gură Ti<este plină de Scriptură, Cîtă vreme, gras în ceafă, Stai la troacă, lîngă leafă,
Şi ierţi cîtemai păcate Cu trei deştemcîrligate.
       EPITAF
Nia mîncat şi rua băut Numai cîte n*o fi vrut,
Terci de zmîrc Şi muguri de tîrn cu sfîrc.
Numai momiţe cu cimbru N<a putut mînca, de zimbru. Cînd a vrut şi<atare carne Şi<a zdrelit gingiam coarne.
FOAIE VERDE LA PARIS
     La Paris, între pahare,
     Şed. în coate, pe ziare,
     Foşti curteni şi foşti boieri, Cîţiva buni stăpîni de ieri. De cînd stau pe dinafară Ei suspină după ţară.
                            Că se nimeriră toti »
     Mari romîni şi patrioţi. Doar o dat*au şovăit,
     Cînd s*au strîns şi au fugit. Cînd corabia semneacă, Şobolanii, droaie, pleacă. Din pîrjol, ca de«obicei,
     Au tulitiom cîrd şi ei,
     Cu o muscă pe căciulă, Groasăm pîntec şi sătulă.
     Truda voastră, măi Ioane, V*au cărat<om geamantane, S<aibă să benchetuiască Din sudoare romînească. Tîlmăcită în valută, Amcetat să le mai pută. Gîndul li se*abatem ţară, însă hoitul, bunăoară,
     S*au grăbit cumtîietate Să şi#l iam străinătate;
255
Cel cu pipota mai mare Să şi»o puie la păstrare,
Unde sînt, asigurate Miliardele furate, în depozite secrete, încă de pe cînd, băiete,
Se băteau în piept, la Moşi, Pentru glie şi strămoşi. Strămoşiile şi glia Merg cu genealogia.
Poţi fi mare patriot Chiar de n*ai pierdut de tot Sîsîitul pe silabă,
Moştenit de la tarabă.
Peste ţări şi peste ape Tùeste ţara mai aproape. Scumpe fură toate celea,
Dar mai scumpă ţi*este pielea, bai văzut? Cînd să răspundă, Au pierit întno secundă,
Parcă nici n>a.r mai fi fost.
Tu, Ioane, gol şi prost,
Ai rămas pe brazda ta,
A plivi şi secera.
Putregaiul de strînsură Ajunsese la coptură,
Şi buboiul de pe oase, îngrăşat cu vîrf, crăpase. Haimanaua fără ţară,
Pripăşită şi fugară,
Luînd trecutul cu chirie,
Şi<a făcut şi*o meserie:
Din senin şi dintr<odată,
Se propune exilată.
Maimuţoii ciocoieşti S*au trezit în tren Bălceşti.
— « Daţime cîte<o hîrtie, în trei limbi, de mărturie, Că în timpurile grele N*am gîndit numai la piele Şi că ceasurile mari Le*am trăit mîncînd dolari. »
Zice unul mai cu vază:
—«Ştiţi căm ţară se votează?» —« Ştirea ne interesează. »
—« Aflu că poporul tot Merge, om cu om, la vot,
Şi, ce nu s;a pomenit în răstimpul fericit,
Toată breasla, toţi golanii, Tîrgoveţii şi ţăranii, în opinci şi în obiele,
Şi muierile, şi ele,
Vizitii, grăjdari la noi,
Şi ciobanii, de la oi.
Locul nostru, de acuş,
O săd ia un lăcătuş.
Şimnui advocat samsar îi urmează un dogar.
Cum vedeţi, mă rog frumos, Lumea s*a întors pe dos. »
V<amintiţi de ţara bună? Lucram bine împreună,
Pîn>a nu se<aprinde casa Şi<a o lua la sănătoasa,
Cu bănet şi catrafuse,
Valvîrtej.
             —«Ce bine fuse! »
—« Ne scuipam, ne ocăram, Dar uşor ne şumpăcam.
Pentru drepturi şi putere, Alergam după avere.
Cu o mie de pogoane Nici nu<ţi mai păsa, cucoane. Cu o mie de hectare Alegeai un domn mai mare, Şi cu patruzeci de mii,
Cu cirezi şi herghelii,
Mori, ţiţei, păduri şi sate Şi»orişice, pe săturate,
Erai autoritate.
Ţi«era voia respectată în justiţie şi*armată Şi»l numeai şi îl scoteai, Orişicînd, pe cine vreai, Admirînd cum semvîrteşte Totul, tot, pe zece deşte.
Şi desigur, cei mai tineri, Veri, nepoţi, băieţi şi gineri, Trebuiau încurajaţi Să ajungă deputaţi,
Senatori, bărbaţi de stat.
Un mandat de deputat Era, dragă, o arvună Care merge dimpreună,
Ca vocala cu*o consună.
Cu silabele ,, Budget"
Aveau dreptul, get<beget,
Să semfrupte din belşug,
Ca viţeii, care sug.
Nu e ţara lor, cînd vor?
Nu e maica, vaca lor?
Nu mai ştiu care netot Născoci un singur vot,
Că acum, după răzbel, Voturile sînt la fel.
Coconaşul Cu rîndaşul
E totuna şi egal.
Ce dezmăţ! Şi ce scandal! Trei colegii erau rele?
Vai de păcatele mele!
Uite, parcă mi«e ruşine Că votează orişicine.
Vrei să fii şi tu ca mine? Ţifarătam eu, stăi niţel,
Că nu sîntem toţi la fel. Cînd vedeam că te întreci, Te turnam, legat, la beci. Vreai şi tu să te alegi, Nemîncat de ani întregi,
Şi să faci, tu, alte legi?
Zău? De fiştecare falcă Te<alegeai cu o scatoalcă,
Să n?o uiţi cît mai trăieşti,
Să nu uiţi nici cine eşti. Dacă nu>i mai dam de fund, Luam şi urna s*o ascund.
Cei mai buni alegători Ne votau de zece ori.
La prostime, mai tîrziu,
Dam cinzeaca de rachiu,
Şi, de fitece fiţuică,
Polul şi un chil de ţuică. Cîştigam aşa un loc,
Numai cu un boloboc.
Sigur ca să fii de tot.
Sculai şi pe morţi la vot. Minunata de metodă li tihnise şi lui Vodă.»
Oratorul de la chef Părea să fi fost un şef.
Cauză, necauză.
Se făcu o pauză.
 Dar în masă, de odată,
 Se porni un pumn să bată. însemna, din asistenţă,
 Că grăieşte<o excelenţă.
 Spînului, ca o femeie, îi venise o idee. îşi trecu mîna prin păr Şi grăi, într«adevăr:
 —« Vreau să ştiţi ce m<am gîndit, De trei zile nedormit.
 Nu glumesc, nu spui poveşti. . .
 Să le scrim la Bucureşti. . .
 Că le*am da, din timp, şi lor, Hotărît un ajutor.
 Prin tocmeli şi înţelegeri,
 Să le facem noi alegeri,
 Cum ştim noi şi le<am făcut,
 Pe tipicul cunoscut.
 Avem leacuri şi reţete încercate şi concrete.
 Pentru fel de fel de cazuri, Mutre, nazuri şi necazuri,
 Sfori sucitem zeci de chipuri, Chiuluri, panglici şi tertipuri Şi, de s*ar ivi buclucul,
 Mîngîieri cu cauciucul.
 Mă aştept, că, mai apoi,
 Să ieşim la vot şi noi.
 Dar nu punem în scrisoare: „Domnule" sau „Frăţioare",
 Sau: „Stimate", „Onorate", Titluri vechi şi perimate,
 Ci, dibaci cum sîntem iarăşi,
 Vom începe cu: „Tovarăşi".
 Cred că, recunoscător,
 Cel mai marem rîndul lor Ne dămdată, tuturor,
Şi moşiilemdărăt,
După cum o să v<arăt,
Şi astfel, mai dai, mai lasă, Ne vedem iar domni acasă. Cît priveşte monarhia,
S*a schimbat filosofia.
Am ajuns de cîţiva ani Democraţi republicani. Suveranul, mult iubit,
E de altfel absorbit De supreme interese, în gîlceavă şi procese,
Testamente şi<mpărţeală De moştenire regală. într*o ţară depărtată,
A chemat în judecată Şi pe fosta ţiitoare,
Una din moştenitoare, — Grijuliu că baniui scapă, — Şi pe taică*su din groapă. Mîndră, sfîntă dinastie,
Ai căzut în ţigănie.
Este vremea, semţelege, Sămnălţăm pe noul rege,
O prăjină*n Cişmigiu,
Cu o teacă şi*un chipiu. Trebuie iar înţeles,
Să scrim clar şi*n chip ales, N<avem la Paris, prezente, Toate marile talente, Minţile mai eminente, Toate penele măiastre, Strînse*ale culturii noastre? E ştiut, cultura toată,
Ca şi noi, îi exilată,
Şi, ca să vorbim deschis, Elitaîi acirn Paris,
Şi adevăratul stil,
Neaoş, scrie în exil.
N<avem un trecut şi fapte? Oare nouă sute şapte Nu<i al nostru, domnii mei? N<avem scopuri, nu idei?
Nu*i ideea cea mai bună Că fugirăm împreună?
Daţi<mi ţara îndărăt Şi ce pot am să v*arăt.
Am concepţii în exil,
Şi poporuâ imbecil.
Faci din el ce vrei şi#ţi vine, Ca să rabde ştie bine.
Rabdă tot şi tot înghite Timpuri nemaiisprăvite.
Ca înghiţitoarea lui Altam lumea asta nun.
Dă<i borhot şi muci şi sînge, El înghite, nu se plînge.
Cine vrea, cum vrea îl minte, Imbecilul e cuminte,
Zece veacuri şi răbdarea bau lărgit înghiţitoarea.
Cu cinzeaca şi cu fleica Uită tot şi toate neică,
Şi pe mă<sa şi pe ta*su Şi ne creşte nouă nasu.
In temeiul căpătat Orişicare ipistat Este şi bărbat de stat.
Asta, vezi, de noi se ştie Şi avem psihologie.
De asemenea se ştie Că plutim în poezie Şi, fugind accelerat,
Ne>am găsit şi adunat.
Şi cu toate căm absenţă,
La mezat şi<n concurenţă,
Să ne scoatem pe furiş Ochii am ţinut morţiş.
Să avem vreo cinci guverne, Cu miniştri de Externe, Dreapta, stînga şi mijlocul. Şi nemtoarcem şi cojocul. Mai avem şi cîţi fugari Tot atîţia cancelari. »
într<adins ori din greşală, Prin Paris trecea Păcală, în iţari, cu traistam băţ,
Se brodi pe la ospăţ Şi,<mbucînd din mămăligă, Lauzea de jos că strigă. Zisem sine: «Să mă sui Şi trei vorbe să le spui: Pîineţiivă poftam cui!
Ce a fost s*a isprăvit,
Cedaţi cătatărăsaţi găsit, îngrijiţi mai abitir De guvernem cimitir Şi mîncaţi şi înghiţiţi Banii ţării măsluiţi.
Eu v<as mai ura atît:
Să vi se opreascăm gît ! »
        EPITAF
Şi;a făcut înghiţitoare Pe pofta lui de mîncare. Toate bunătăţile I*au mînjit mustăţile.
Au trecut prin burta lui Iezii, mieii cîmpului Şimmvăţat cum să prăjească Sos cu pasăre cerească.
Mioriţa i>a plăcut Cu nucşoară şi năut,
Şi pentru privighetoare Avea altfel de frigare.
   MORMÎNT ÎN DRUM
Ţărani, femei, pe drumul de Periş, îngenunchiaţi pe dîmbul strîmt şi frînt, între lumini înfipte în pămînt, Veghează un copil cu ochiimchişi.
O pată crudăm calea de pietriş Arată locul sîngelui plăpînd,
Şi peste chipul micului mormînt Cad lacrimile şterse pe furiş.
Ce vagabond de spaţii şi smintit A dat peste păpuşa lor de fată Şi, sfărîmîndîo, bravul, a fugit?
Trecusem goană cu maşina aia Flăcăul ţării, scurt, ca o săgeată,
Grăbit să*şi ia cafeaua la Sinaia.
265
       CRISTELNIŢA
Mitropolitul cînd ha botezat A spus că era gata să<l înnece,
Nu c*ar fi fost cristelniţa prea rece, Dar că siar fi născut şi el căscat, în neamul lui, al treilea din leat, Toţi s*au născut căscaţi, că trece, Din tatăm fiu, meteahnam cîte zece, Şi semnul de blazon e<asigurat. Oricine poate, măre, să4 audă La un mesaj de anul viitor, îngaimă fraza, geme şi asudă.
Şi orişicine poate să<l cunoască,
Din fuga de maşină cu motor,
Că umblă mut şi surd şi gură<cască.
266
            MESAJUL
De fiecare început de an El ne citeşte cîte o scrisoare,
De prin văzduh, din lunga depărtare,
Ga mai făcut un plod, un roşcovan.
Rozînduîşi vorbele, ca un ciolan Le morfolem gingii şimghiţitoare.
Ce are? Gîlci în beregată, oare?
Şi<i trebuia un an de*aşa elan?
Dacă şi timpul vostru va dura O să mai faci o forfotă de crai.
Englezi, franţuzi, nemţi, belgi et caetera.
Sporeşte*ţi seminţia, Majusculă,
De onkli, tante, mutere, şi hai!
Că ţara n<are muşiţă destulă.
267
                ALTEŢĂ
Ţi<ai cam greşit, Alteţă, cariera.
Că eşti frumos şi ai pe cal ţinută,
Nici un sergent/major nu mai discută, Căci te<a văzut călare la Pipera.
Eşti cunoscut şi la Madera, în sud, unde matrozii te salută,
Cheflii şi ei ca Prinţul, şutăm sută,
       Şi grecii pripăşiţi prin porturi. Kalispera!
în Bucureşti, scoteai din garduri parii Şi dărîmai pereţi şi felinare Şi te băteai în parte cu birjarii.
Căm limuzină eşti viteaz, te ştiu,
Doar capului i/am pune o/ntrebare:
Nu i<ar tihni mai bine vizitiu?
268
               EPITAF
Hoitul de subt piatra mea Şi/a dus viaţa pe saltea. Toate păcatele grele bau fost pături şi saltele.
N<a avut atîtea sugeri Cîte ţîţe şi cîţi ugeri La tot ceasul I<au lovit gura şi nasul.
269
      CANCELARUL
Ne<am întrebat adesea, cioclovină Dibacem măsluirile externe Şi răsturnată leneş între perne,
Pe arcurile moi, de limuzină,
Ce fel de neam aveai la origină,
Căci numele, din cîteva guverne,
Nu sună, n>are ritm şi nu se<aşterne Pe graiul nostru, cu şoptirea lină.
Te>am ascultat vorbind de*o Romînie De care parcă nici n<aveai habar,
Ca de<o problemă de geometrie,
Şi ţuguiat la limba ta de iască,
Am înţeles că scoţi din buzunar Şi sugi cîte<o bomboana englezească.
270
      A FOST, N,A FOST?
Se povesteşte că aveam un rege,
Cum, care, cînd? cătai şi întrebai, îl căutai, cam sacul cu mălai,
Un bob de mei şi n/aveai ce alege.
Din povestire spusă te mirai Că n*aj ungea din fapte să semchege Şi nu aveai din pleavă ce culege, Pribeagă umbră, praf şi mucegai.
Fugar de neam, de timp şi de popor, Stins ca un muc şi rece ca un ciot, N*avea răgaz, de*a fuga călător.
A fost? N<a fost? rămîne să se ştie, Fugind mereu, el a fugit de tot Din ţara guvernată de o fotografie.
271
MARELE CIOCLU
De*o viaţă mă tot îngropi,
Dus de fauni, ca de popi. Trăgînd zodia la sorţi,
Mi>au ieşit mai multe morţi Siiapucasesi să mămveti,
Tot cu vieţi şi cu nevieţi,
Şi cu alte tinereţi.
Ajunsesem să mă port Cînd mai viu şi cînd mai mort, Îndurînd cîteva sute De morminte neştiute.
Mă şimgropi, dar mă şimvii, Fire<ai proslăvit să fii!
Eşti un cioclu sibilin,
Poreclit în cărţi Destin.
La oricare moarte<a mea Ori aprinzi, ori stingi o stea, Una vie, alta moartă,
Ca o candelă cu toartă.
Pe cea moartă o trezeşti Cu şoapte vrăjitoreşti.
Celei vii îi stingi obrocul De<a noroc şi nenorocul,
Cam descîntece şim rune,
Cu o apă şimn cărbune.
Mă gîndeam, de cîte ori începeai să mă omori,
Ceam făcut şi ce<ai cu mine,
Ce fac rău şi ce fac bine?
Vechi ostaş al vieţii dîrji,
Ori în luptă, ori în cîrji,
Ori viteaz, ori şi înfrînt,
Ziuam cer, noapteam pămînt, M*am supus, şi mă frămînt.
Dar, spre groapă, ce alaiuri De cimpoaie, scripci şi naiuri! Cîte buciume şi strune Dau a jale să răsune!
Flautele bocitoare
Gem jelind lammormîntare.
Cînd mă scoli, la trebuinţă, Strigăm vînt a biruinţă. . .
La răspîntii, e sobor:
Umbre lungi în umbra lor.
Din popas întnalt popas, Lumînări de parastas.
Sau mă crezi, sau nu mă crezi, îsonuù purtat de iezi. însuş Pan porneşte corul,
Drept în şolduri, cu piciorul.
Vine din mitologie Şi o muscă argintie,
De prin vremuri vechi, străvechi
?i, ciupinduù de urechi, ncep să se scuture Iezii, ca de fluture,
Iar albinele, cînd pot,
Le ling mierea de pe bot,
 Findcă iezii le*au tot supt Caprele, pe dedesubt.
 Un flăcău, văzînd căîi joc,
 Şi cătînd săsşi facă loc,
 In mulţime să pătrunză,
 Cîntă din buze şi frunză.
 Colom drum, nişte gheboşi Bat în palme bucuroşi.
 Dar gheboşii iar se<nşeală Şi nu ies la socoteală.
 Bocetele sînt cîntate,
 Jumătate fluierate,
 Şi convoiul, ca să*mi placă,
 In loc să mă plîngă, joacă Hora mare şi măruntă,
 Ca la chef şi ca la nuntă.
 Ai vrea, cred, să te răzbuni Că şi eu încerc minuni.
 Cum temtorci niţel din spate, îţi văd cheilemşirate Şirti fur, cînd se*ascunde luna, Din curea tot cîte una,
 Şi cu ele pipăi toate Lacătele încuiate. . .
 Să le rup, bătu<m<ar vina,
 Nu pot, mînca<le»ar rugina.
 După cît pot sămţeleg,
 Nu sînt om ca lumea,mtreg.
274
Cînd pămîntul doarme dus, Ochii*mi umblă tot pe sus, După stele logostele,
Să mai fur una din ele.
Sînt pe drept şi<adevărate Hoţ de taine fermecate,
Şi<orice<ai vrea să*mi faci tu, mie, Nu mă las detaşa hoţie.
  TABLA ALFABETICĂ A POEZIILOR
         după primul vers *
            după titlu
Abia se scoală vîntul. în fund — un ultim cer (Oraş medieval) (I) 30 Abur de aur, spumă de lumină (Neguţătorul umilit) (II) 210 Adormită pe plocate (Adormita) (III) 49 Aduceţi cerneala (Dimineaţa) (I) 221 Aduse niscaiva om (Pomul) (IV) 162 A fost o noapte oarbă, cu lunarn ceruri lipsă (A fost o noapte oarbă) (III) 108 Ai îmbătrînit, băiete (Dor dur) (I) 64 Ai născocit pemcetul uneltele, cu care (I\lăscocitorul) (III) 74 Ai văzut cum Dumnezeu ne păcăleşte (Ai văzut?) dl> 208
Altă dată, au venit prin baltă (Altă dată) (U) 248 Am cîntat pe cîte scule toate, ca să*mi rabde viaţa (Cîntec de seară) (III) 23*4 Amintirea curge lin (Lin.. .) (III) 237 Am în grădină cinci pisici (Cinci pisici) (II) 33 Am învăţat odată cuvintele/mpreună (Romanţă) (IV) 243-
Am luat ceasul demtîlnire (Melancolie ; (I) 14 Am scrisa mic, ai s*o citeşti cu greu (Inscripţie pe un inel) (III) 23 Am un bazar de zări şi firmamente (Vraciul)
   (i) 1}}
A murit şi Aurica (A murit Aurica) (II) 217 A<nceput un greiere (Greierele) (IV) 127
279
 A orbit de boală grea (Hoţu ) (IV) 118
 —     «Aprod! Sa intre Pătru al Catrinii!» (Pătru al Catrincii) (III) 187 Are*o fire minunată (Bilete de papagal—6; (IV) 2/0 Ar fugi şi n#are drum (Noaptea) (III) 48 Argatul, auzind că#l cheamă (Flautul descîntat)
 (IV) Is
 Ascuns de toată lumea, de ochii mei profunzi (Inscripţie pe oglinda mare) (III) 39 Astăzi, soarele, prin ceaţă (Gravură) (I) 76 Astîmpărată foamea şi ispăşită truda (Mai sus)
 (III) 87
 Asupra circulării secrete, în sfîrşit (Ultimul ordin de la Interne) (III) 201 Aşamţelegeţi ordinul primit? (Replică la răspuns) (III) 169 Aşa, Ursei (Prietenul) (III) 266 Aşezaţi la gura sobii (Miracol) (III) 270 Aş putea vecia cu tovărăşie (Psalm) (I) 18 Atît e numai mîna, de apucat şi dus? (Adame)
 (III) 84
 Aţipit*a ziuam ramuri (Mînăstire) (I) 66 Au aflat fetele mele (Fetele mele) (IV) 163 Au cîştigat ciocoii războiul lor cu ţara (Epilog)
 (III) 203
 Au trecut vremile, vîrstele, orele (Au trecut. .
 (II)  179
 Auzise şi Dănuţ (Bănuţul) (IV) 13/
 Aveai un fel de noapte în ochi şimn fel de glas (Scrisoare) (III) 283 A vrut Dumnezeu să scrie (Abece) (IY> 109
 Baba Moartea, zgîrci şi piele (Baba Moartea )
 (II)  214
 Babam sat face minuni (Babam sat) (III) 61 Babèl au ba,împăraţii lucrarăm lumeamtreagă (Trufaşul) (III) 94 Băbuţa*şi cată la răspîntii satul (Satul ei?) (III) 191
280
 Bătrîna Manda toarce lînă (Smaranda) (III) jo Biata bătrînă a murit (Poartă cernită) (I) 41 Biruitor  de lifte şi jivine       (Prinţul) (I) 71
 Biserica  necunoscută, cu          hramul şters, cu vîrful
    rupt (Biserica din gropi) (I) 113 Bivolul   cu coarne de jar         (Bivolul de jar) (II)  134
 Boierii,  cucoanele (Aripi           mici) (IV) 166
 Boieru*şi dă moşia, în arendă (Arenda) (UI) 176 Brotăcelul, la fîntînă (Joc de creion) (IV) 132 Buruiană, nu ştiu care (II) 9^
 Cade frunza de pe nuci (Toamnă) (II) 48 Carte frumoasa, cinste cui te#a scris (Ex libris)
    (III)  11
 Ca să te<ating, tîrîş pe rădăcină (Psalm) (1) 163 Ca un strop de rouă*aprins (Steauam iarbă) (II) 34 Căci n*ai găsit prinoase s*aduci nici unui zeu (Pizma) (II) 206 Călarem şea, de#a fuga pe vînt, ca Fat>Frumos (Psalm) (III) 288 Călătorind pe malul furtunilor latine (Satan) (I) 98 Cătunul s*a mutat tiptil, din zare (Cătunul) (II) 260 Ceaslovul de la parastas (Altar la Putna) (III) 268 Ce demon am, ce sorţi, ce ţară? (Pe ploaie) (I) 26 Ce duh ai şi ce putere (Fetica — Prisaca;
    (IV)   17 s
 Ce»i colo sus, în ceruri, în zenit? (Pasările de Jier)
    (II)   267
 Ce*i fi şi tu şi ce fel de jivină (Ceri Ji şi tu?)
    (IV)   244
 Cel care s#a ascuns aci de lume (Inscripţie pe mormînt) (III) 22 Cel ce gîndeşte singur şi scormone lumina (Cel ce gîndeşte singur) (III) no Cel mai vioi, tu, sfinte şi frate, dintre stele (Lucefere!) (III) 286 Ce mi*ai părut odinioară (Inscripţie pe steag)
    (III)  31
281
 Ce*mi mai lipseşte mie să ştiu că nu mă mint?
    (Psalmistul) (III) 29/
 Ce/mi tot vorbeşti de geniu şi talent (Bilete de papagal — 2) (IV) 249 Ce noapte groasă, ce noapte grea! fDuhovnicească;
    (I)  144
 Cenuşa visărilor noastre (Cenuşa visărilor) (I) 31 Ce plîngi, copilul meu? Certi are (Ce plîngi?)
    (II) 1/6
 Ce poţi avea, sufletul meu (Pia) (I) ^3 Cetatea»! o movilă de ziduri răsturnate (Glorie)
    (II) 279
 Ce ţi'i, moşule, ce vrei (Cîntec de faur) (IV) 238 Ce zaiafet! Cucoana are (Cucoanatmare) (III) 179 Chemarea înnălţării ca spicul se>mplinise (Chemarea înnălţării) (III) 77 Cincizeci de ani, de cînd încerci, mereu (Frunze pierdute) (III) 271 Cine«ar fi crezut livada (De Crăciun) (II) Ji Cine fuge pe barieri (Cine fuge?) (IV) 2^2 Cine s*a jucat azmoapte (Joc de chiciuri) (II) J2 Cine te*a făcut sa suferi (Cîntec de somn) (IV) 107 Cine vine mîndru şi călare (Alfabetul) (IV) 112 Cioplită din copacul întreg, din buturugă (Inscripţie pe o poartă de conac) (III) 21 Cînd a fost, la început (Facerea lumii — Balet pe şapte silabe) (IV) 96 Cînd am făcut atîtea şcoli (Cultură) (III) 137 Cînd am plecat, un ornic bătea din ceaţă rar (Despărţire) (I) nj’
 Cînd ei se bucură şi cîntă (Cînd ei se bucură) (II) 240 Cînd îmi veniră furii în ogradă (Cînd veniră)
    (II) 244
 Cînd încerc, pe dibuite (Parada) (II) 9 Cînd mi*a sărit pe dinainte (Inscripţie) (III) 16 Cînd pleci, sa temsoţească piaza bună (Inscripţie pe o uşe) (III) 1/
 Cînd se scoală iesem tindă (Mîţa) (IV) 143
282
 Cînd traduci, pare că scrii (Bilete de papagal — 4)
 (IV)  249
 Cînd ţi»ai pornit clădirea altarului visat (Poetului necunoscut) (III) 29}
 Cînd venea vreo vijelie (Meiul) (IV) 142 Cînd vine pe sus, chelălăie şi latră (Aiăgăoaia)
 (II)  270
 Cîte puhoaie, cîtă omenire (Cîte puhoaie!) (II) 261 Clădită<ncet cu dalta şi mistria (Om de pămtnt)
 (II)  106
 Cocoş aci, alăturea cocoş. între zăbrele (Doi cocoşi)
 (III) 47
 Conform cu ordinul secret primit (Răspuns la telet gramă) (III) 167 Copacul, vîntul au venit de*aseară (întoarcere)
 (II)  14S
 Copila pe care»am iubitfo (Inscripţie pe păretele chiliei) (III) 33 Copilă, copilă (Copilă) (II) 1/9 Coşul ei cu soare (Tinca) (I) 210 Credeau că Do mnul e culcat (Pedeapsa — Adam şi E va; (IV) 220 Crezi basmul c<a sfîrşit şi s«a pierdut (Crezi basmul...) (II) 17/
 Cristal rotund, pe<o umbră de velur (Inscripţie pe un pahar) (III) 12 Crucea veche de la drum (Crucea veche) (II) 101 Cucoana ceea<n zdrenţe şi uscată (Evoluţie)
 (III) 178
 Cucuvaie, cîntecul tău tîrziu (Graiul nopţii) (I) 83 Cum e<n mijlocul tăcerii (Agate negre) (I) 92 Cum să o las? Nici ea nu m/a lăsat (Mîhniri de tînăr cărturar) (IV) 28 Cum se făcuse, cum nu (Putina cu clei) (IV) J4 Cum te găseşti, uşoară zburătoare (Lumini lini)
 (I)   40
 Cu nărilem părete, un şir de armăsari (Potcovarii)
 (I)   166
283
 Cunoşti în vreme visul că sfîrşeşte (Inscripţie pe un portret) (III) 14 Cu o floarem dinţi (Rpda; (I) 234 Cùpido zăreşte/n casă (Desen romantic, zgîriat pe o amfora veche) (II) 182 Curge vîntul. . . Curgeţi, vînturi de vulvoare (Curgeţi, vînturi) (II) 242 Curmeziş, talazu4 taie (Inscripţie pe o pînzâ de barcă) (III) 27 Cu toate că i*am spus că nu vreau (Transfigurare)
 (II)  ss
 Cuţul negru peste tot (Unui prieten mic) (IV) 117 Cu urechea la pămînt (Iarbă trează) (II) 93 Cu vreo cîteva tuleie (Fătălăul) (I) 217
 Dacă ce spune Cartea, din vechi, e*adevărat (La stele) (III) 71 Dacă*l întrebi de sănătate (Prietenul sufletesc)
 (IV)  233
 Dacă ochilor tăi le*ar plăcea (Haide) (II)
 Dacă vrei să te iubească (Făcătură) (II) 113 Dar luat vrăjmaşul singur, în parte, fiecare (Prietenie) (III) 9J Dar ochii tăi? Albaştri, verzi, negri sau căprii (Dar ochii tăi?) (III)
 Dar şovăind cu gîndul între pămînt şi cer (Munta )
 (III) 91
 Darurile/o să le#aducă (De ajun) (III) J7 Dădeam să#l ocolesc, dar m*a zărit (Un critic)
 (IV)  229
 Dă>mi durere şi prigoană (Pisanie) (II) 196 De*abia plecaseşi. Te*am rugat să pleci (De*abia plecaseşi) (III) 278 De/abia trezităm soare alb, grădina (Confidentăj
 <II) 14
 De*amar de timp, scriindu*ţi şi cîntînd (Domniţă...) (II) ij2
 De<atunci încoace, focul străin a fost sămceapă (Pe drum) (III) 76 De ce/aş fi trist, că toamna tîrzie mi*e frumoasă?
    (De cetaş fi trist?) (III)
 Decembre, ca un paradis (Drum în iarnă) (I) 69 De ce stîrnişi ţărîna şi viu m«ai zămislit (Rugăciune) (II) işy De ce te uiţi aşa, cînd seara vine (Alba) (II) 181 De ce ţi<e zarea azi atît de goală (Inscripţie pe coif) (III) 40
 Deci, mi<ai ucis copiii, şi ţi»am ucis părinţii (Jale)
    (III) 97
 De cînd mă ştii, am luat asupra mea (De cînd mă ştii) (II) 212
     De cînd mi<ai pus capul pe genunchi, mi<e bine (înviere) (II) 67 De cînd nu mai trece streina (Aşteptare) (III) 274 De cîte vremuri ţi«l tot ţii închis (Sfîntule) (I) 179 De cum s<a ivit lumina (Iscoada — Prisaca;
    (IV)  .73
 De cu noaptea, cîte toate (Serenadă) (I) 212 De fiecare început de an (Mesajul) (IV) 267 De hramul Sfîntului Anton (Apocalips) (II) 203 De la conac, mătuşa aiurită (Fugara) (III) 182 De la Jii, în drum, încoace (De la Jii, în drum)
    (II)  23-8
 De multe ori ţua fost ruşine (De multe ori)
    (II)  239
 De ncsar ajunge numai icoana ce o lasă (Stinse scîntei) (I) 106 Deodată, colonelul avu un gînd al lui (Coconu Alecu — 4) (III) 127 De<o viaţă mă tot îngropi (Marele Cioclu) (IV) 272 Departe, prin suflet, prin zare (în golf) (I) IJ9 De pe podul rîului (II) 77
 De prin adîncul nopţii vin cocorii (întoarcere în ţărînă) (I) 38 De prin vîrful pomilor (Vaca lui Dumnezeu) (II) 19
285
 De suflet îţi atîrnă cerceii ca de boltă (Ţue sufletul...) (III) 261 Deşteaptă«te în sufletul meu, soare (Răscruce) (III) 2J2 De zeci de vieţi îl cheamă (A venit) (II) 109 Dezvăluişi deodată ce nu ştiai de jos (împlinire)
    (III) 70
 Dimineaţa, cînd mă scoală (Nepăsare) (IV) 140 Dimineaţa, seara, triste (Biulbiul) (I) Sf Din nou străbate iarna, întocmai ca<n trecut (Din nou) (I) 110 Din pietre sterpe şi uscate (Chemarea) (I)
 Dintre vrăjmaşii tăi mai nempăcat (Strigoi pribeag)
    (IV)  247
 Dintr<un balcon începe prelung, atunci pierdut (Din balcon) (III) 292 Din vălul nopţii rupi o stea (Rpzbunare ) (I)
 Din vremile bătrîne, cinstit, copilăros (RŞnduiala)
    (III) 100
 Doamne, fă<i bordei în soare (Cîntec de adormit Miţura) (I) 11 Doamne, vreau să<ţi mulţumesc (Colind...) (II) 99 Doi copii s<au dus de mînă (Doi copii siau dus)
    (II)  123
 Doi îngeri albi porniră din veac, de prin Tării (Solie pierdută) (II) 177 Doi unchieşi pitici (Colindă de Crăciun) (IV) 148 Domnul a chemat odată (Judecata) (IV) 2j Domnul, Dumnezeul mare (Cîntec de boală) (II) 117 Dormi la fereastra visului meu, ţară (Întîmpinare )
    (I)   121
 Dormi, sufletul meu? te<ai culcat? (Dormi?)
    (II)  78
 Dormiţi, dormiţi! ( Binecuvîntare ) (I)
 Dorm în umbră legănate lebezilem puf de undă (Caligula) (I) 104 Două capre cu trei iezi (Două capre) (II) )i Două scùfii cu urechi (Darurile) (IV) 167 Dragă mamă, dragă mamă (Buna Vestire) (I) 146
286
 Dragii mei, o să mă joc odată (Deta viaţi ascuns. . .) (I> 189 Drumiwi lung din Jii încoace (Drumtui lung)
 (II)  2/7
 Drumuû lung pînă la Jii (Da, e lung) (II)
 Duc pămînt pe tălpi (Mai mult pămînt) (II) 73 Dulăiid aşteaptă cu ochii în pom (Serenada) (II) 201 Dumitru ţărănoiul, dulgher şi lăutar (Răzvrătitul)
 (III) u 8
 Durerea mea de vineri duminica<i mai dulce (Durerea mea. . .) (II) 72
 E advocat vestit, dar cam peltic (E advocat)
 (III) 148
 E<aşa ieftină la mine (Vicleim) (IV) 243 E căţelandrul meu cuminte (Bursuc) (III) 264 Ecourile<acestea, pentru tine (Ecouriletacestea)
 (III) 279
 E de lege creştină (Candori) (I) 219 El a venit în rîul lui de care (Şatra) (I) 227 El, singuratic, duce către cer (Belşug) (I) fo E<o domnişoarămnaltă, subţire şi trecută (Duduia)
 (111)
 E parcă un făcut ca, nimănui (Inscripţie pe un flacon de cristal) (III) 41 E pardosită lumea cu lumină (Vînt de toamnă)
 (I)   20
 Erai o gîscă şi tu, ca gîştele, mă rog (Gîsca inspirată) (IV) 6)
 Erai o scamăm haos, plutită lamtîmplare (Copil din flori) (III) 89 Erau în casă omul, femeia şi copila (Erau trei)
 (II)  278
 Era un porc, ţi<o spui şi dumitale (Dihania)
 (IV)  ;6
 Eu sînt acel pe care l<am visat (Miez de noapte) (I) 143
 E trist diaconul Iakint (Mîhniri) (I) 22
287
 Eşti, cărturare, mîndru, destoinic şi dibaci (De ziua cărturarului) (IV) 2ji Eşti viteaz, te ştiu, şi<ai fost (Bilete de papagal — j)
 (IV)  149
 E ţara răsculată (Stane, căpitane) (III) 184 Eu, Domnule Ministru, m<am silit (Raport de prefect) (III) 164 E un palat cum altul nu«i (Ţara mea) (IV) 226 E vorba de pădurea, din fabule, Cutare (Cerbul şi ţînţarii) (IV) 78 E zarvăm tribunalul militar (Lipsesc morminte)
 (III) 121
 E zarvă, zbucium, grijă în guvern (Flămînzenii )
 (III) 171
 Fata noastră e bolnavă (Lingoare) (I) 148 Făclii şi candele la rînd (Făclii) (I) 174 Făptură<ndură<te»mprejuru<mi în fiecare ceas întreagă (Cîntec la fereastră) (III) 2j8 Făr»a te şti decît din presimţire (Psalm) (II) 170 Fă<te, suflete, copil (Creion) (IV) şj Fă«ţi datoria pînă<n capăt, bine (Inscripţie de bărbat) (III) 42 Femeile, copiii şi toţi ai lor veniră (Coconii Alecu — J ) (III) 126 Fetele, albinele (Miere şi ceară) (II) 17 Frăţia ni<i temeiul (Temeiul nia frăţia) (III) 104 Frontul, slava mea enormă (Bilete de papagal — 1)
 (IV)  249
 Frunza cînd moare (Frunză palidă, floare galbenă )
 (II)  97
 Fulg limpede şi pur (Zăpadă) (I) l$6
 Fumu<i gros şi>abia te văd (Doină pe nai) (III) 140
 Ghem de spini şi ţepi uscate (Arici, arici, bogorici)
 (IV)  1)8
 Ghici ghicitoarea mea (Ghicitoarea) (II) 23 Ghicitoarea ştiu că«ţi place (Ghicitoare) (IV) 137
288
 Gîndindu'te, secundă cu secundă (Năluca) (UI) 276 Gîndirea vine de !a sine (Vine de la sine) (III) 272 Grădina se chemase Paradis fi Rai (Paradisul — Adam şi Evaj (IV) 216
 Hai mărgele! la mărgele! (Bîlci în Aldebaran)
 (II)  114
 Hai, păsăruici, veniţi din streaşini multe. ..
 (Pâsăruică) (III) 263 Hoitul de subt piatra mea (Epitaf) (IV) 269
 La luat moşului din gură (Moştenire) (II) 104
 Iarna blajină (II) 49
 Iată, iarna vine albă (Viscolul) (III) j8
 Iată4, blestemul s#a*mplinit (Seceta mare) (II) 219
 Iată4 cuprins în singura lumină (Potirul mistic)
 (I) 12/
 Laud bătînd în poarta încuiată (Tîrlă) (II) 148 Ia uită*te acuma la mîna lui, făcută (Mîna lui)
 (III) 80
 Iese*o vatră şi se varsă (Iese vatra) (II) 119 Ies morţii. .. (Morţii) (I) 22^
 Infinit! Infinit! (Rţtgă de seară) (I) ijo Inima mi*e drumul cu ploile (Cîntec din fluier)
 (I)   187
 Internele, Parchetul şi Vodăm tîlc cu ele (Punga)
 (III) 134
 Iubirea noastră a murit aici (Oseminte pierdute)
 (I)   96
 Iubitul meu, de cînd lipsesc de*acasă (Scrisoare — Din ţarâm ţară) (III) 1^9 Iuţindu*şi caii către sat ( Uci gât U toaca ) (I) 2ij Izbînda strînse*alături vitejii la festin (Sonet de izbtndâ) (I) 164
 îi ţes ţării, pe gherghef (Doinà) (III) 14J îl simţi cum te pîndeşte din pînza lui de aur (Păianjenul negru) (IV) 72
289
 îmbrăcaţi în straie de iască (Har) (I) 171 îmi atîrnă Ia fereastră (Incertitudine) (I) 193 îmi intră moarteam vatră şi nu mă pot păzi (Moarteam vatră) (II) 273 îmi pare rău că Dumnezeu, pe toţi (îmi pare rău)
 (II) ii;
 îmi voi ucide timpul şi visurile, deci (Nehotărîre)
 (I)  68
 împărăţia<i strînsă în patruzeci de care (Generaţii)
 (I)  2)0
 în altar sfîrşesc şimcep (Inscripţie pe paraclis) (III) 15 în anii nouă sute şapte (Cuvînt înnainte) (III) 11/ în beciul cu morţii, Ion e frumos (Ion Ion) (I) 209 în căciuli de stuh şi paie (Cîntec de iuduroi)
 (IV) 170
 încă o dată Făt<Frumos (La treabă) (II) 262 în ceaţa groasă (Pui de găi.. . ) (I) 200 în cer (Ceasul deiapoi) (I) 2)7 în cutia de sidef şi aloi (Mu e) (II) 88 în dăsagi, pe umăr, văru<meu Păcală (Balada maeşi trilor) (IV) 40 în frig şi noroi (Cina) (I) 20}
 îngerul meu îşi mai aduce<aminte (Heruvim bolnav)
 (I)  46
 în grădinam care scriu (Creion) (II) 18 în lumina lunii moale,<a (Podoabe) (II) 4/ în mine se deşteaptă» omtreagă omenire (Rşigă de vecernie) (I) 138 în pădurea cu furnici (Ţara piticilor — Ţara piticilor) (IV) 178 în perdeaua de atlas (în perdea) (II) ^4 în satele şi văile din Jii (în satele şi văile)
 (II) 2J4
 în seara ceea piatra îşi luase<nfăţişarea (Aleluia!)
 (I)  241
 în seara sură, caremcepe (Stepele) (II) 169 Întîi, cînd s<a culcat (Un vis urît) (IV) 70 Întîlnite<n vîrful crucii (Miez de noapte) (I) 44
290
 întreaga noapte au cîntat din sute (O noapte)
 (I)   238
 între drumuri şi castani (Pisanie) (II) 192 între flori de chiparoasa (Hora în grădină) (II) 134 între iezii din cireadă (Iada) (IV) 147 între oi şimtre măgari (GîruGîri) (IV) 14J într*o magazie goală (Horăm bătătură) (II) i$ş într*o ţară careta fost (Horă de băieţi) (II) 129 într/o viaţă de*o durată (Inscripţie pe uşa poetului)
 (III) 32
 într*o vreme, lamceput (Cuiul) (IV) 42 într/o zi, pe înserat (Prefaţă — Ţ a r a piticilor; (IV) 176 într#o zi, prin asfinţit (Tîlharul pedepsit —
 P r i s a c a; (IV) 174 întrmn judeţ de miazănoapte (întrmn judeţ)
 (II)  2J3
 întrmn lac alb de lumină (întrmn lac) (II) 122 în ţară, două soiuri de boieri (Boierii) (III) 172 în zidul vechei uliţi, un ochi de geam cu stor (Rue de SainuPierre ) (II) iyi îşi împlini voinţa cumplitul crunt efort (Triumful)
 (I)   119
 Jucînd în zarea mea, paiaţa (Păianjenul) (II) 184 Jupînul dascăl, pe catedră stînd (Fabulă inversă)
 (IV)  87
 Lacăte, cine te*a închis (Descîntec) (I) 39
 La ce folos că*mi străluceşti, tu, soare (în deşert)
 (III) 202
 La coteţul lui Dulău (Inima de cîine) (IV) 141 La flacăra, păzită să nu ţi*o fure vîntul (Flacăra păzită) (III) 73 La gaura veciei, simţindu*te de mult (Eu, umbra)
 (III) 79
 La Iliescum curte, la conac (Coconu Alecu — 2)
 (III) 124
291
 La Mitropoliem faţă (Doini din frunză) (III) 146 La oraş, pentru»animale (Hora lui Esop) (II) 127 La Paris, între pahare (Foaie verde la Paris)
   (IV)  iSS
 La patul vecinului meu (Cîntec mut) (I) 223 La toate lucarnele şi balcoanele (De Paşti) (II) 16 L»aţi văzut cumva pe Zdreanţă (Zdreanţă)
   (IV)  130
 Le<am scris cu unghia pe tencuială (Flori de mucigai) (I) 199 Luigi zidarul semtorcca tîrziu (Gravuri veche)
   (III) 267
 Luna ninge chiparişii (Cetate medievală) (II) 189 Luna plină, draga mea (Coşarul alb) (II) 197 Luna s<a suit în zare (Luna na) (II) 116 Luna toată a postit (Mîngîieri) (III) j6 Luna umblă printre case (Creion) (I) 162
 Mahalaua cu cocoşi (II) 21/
 M<ai dăruit cu aur şi podoabe (Cîntec) (III) 25i Mai mult, tu nu vei mai vedea (Doliu) (I) 60 M<am apărat zadarnic şi mă strecor din luptă (Cîntare) (I) 47 M<am zămislit cain basme cu şapte frunţi şi şapte (Portret) (I) 128 M<a strigat la gard un om (Vrăbiile) (II) 37 M<au apăsat bătrînii şi tinerii şi cei (Răzbunare)
   (IV)  22J
 M<au întrebat, dar au şi scris (Miau întrebat) (II) 246 Măgarul, călărit de un unchiaş (Gura lumii) (IV) 66 Mă ia de braţ şi<n automobil (Idealist) (IV) 231 Mă uit în cer, mă uit în pămînt (Mă uit) (I) 18j Mă uit la flori, mă uit la stele (Mă uit la Jlori)
   (II)  167
 Mă uit la tine, şubred vas de lut (Dacica) (II) 120 Mergîndu<şi Domnul drumurile sfinte (Cei doi orbi)
   (I)   16;
292
 Mi*am împlîntat lopata tăioasă în odaie (între două nopţi) (I) 103 Mi^aprînsei şi eu o vatră (Hîtrul) (IV) 236 Mi*a umblat în păpădie (O lăcusta) (II) 28 Mitropolitul cînd Ua botezat (Cristelniţa) (IV) 266 Mîinile bătrînei mele (Cinci cîrlige) (IV) i6j Mîna Maicii Scintila de Ia uşe (Maica Scintila)
   (I) 169
 Morţi în crucea nopţii? Nu cred (Morţi în crucea nopţii) (I) 94 Muntemdreptat cu piscul în Tărie (Muntele Măslinilor) (I) 16
 ’Nainte de*a lăsa condeiul să zacă (Epitaf) (I) 100 N*am auzit/o, parcă, de mult... (Ploaie) (I) 167 N*a mîncat şi n*a băut (Epitaf) (IV) 2/4 N#ar fi mai scumpă vremea sleindu'sem tăcere (Stihuri) (I) ij4 N>au mai rămas prea multe demvins şi de ştiut (Restituiri) (I) 108 Ne*am întrebat adesea, cioclovină (Cancelarul)
   (IV)  270
 Neavînd de lucrum cîmp (Inscripţia inscripţiilor)
   (III) 7
 Nemalputînd să*şi rabde nici tăcerea (Tu) (II) 193 Nenea Acul, ţaţa Aţa (Acul şi Aţa) (IV) 49 Nepreţuind granitul, o, fecioară! (Jignire) (I) 81 Nevinovaţi ca îngerii, semtreabă (Cauza cauzelor)
   (III) IJ3
 Niciodată toamna nu fu mai frumoasă (Micicdată toamna. . .) (I) 4^
 Nici o silabămtreagă nu se rostea pe lume (Nici o silabămtreagă ) (III) 67 Nişte javre de căţei (Căţeii §i păduchii) (IV) 89 Noaptea întinde scoarţe, plocate şi covoare (Icoană)
   (I)   88
 Noi moştenim acest tărîm (Moi moştenim) (II) 2j2 Nu am nici pietre, nici metale (Mu am...) (II) 83
293
Nu era încă nouă sute şapte (O răzbunare)
   (III) 192
Nu îi fie de deochi (Frageda) (II) 8j Nu mai zăresc, şi<aş sta să mai ascult (Nu mai zăresc. ..) (II) 161 Numchide ochii, nu adormi (Priveghere) (I) 177 Numtîrzia pe lucruri, frate (înţelepciune) (II) 162 Nmnţelegeam ce se gîndeau să spuie (Numţelegeam) (II) 2^0 Nu«s aşa de fioros (Bilete de papagal — j) (IV) 2fo Nu spune nimăruia ce ştii şi ce<ai văzut (Nu spune) (III) 282 Nu ştie sprinteneala suavei domnişoare (Inscripţie in pantoful logodnicei) (III) 37 Nu ştiu ce<mi vine (Streche) (I) 204 Nu ştiu cine, pe furiş (Vîntul) (II) 47 Nu te teme de cuvinte, cel cu degetem urechi (Nu te teme) (I) 192 Nu<ţi cer un lucru prea cu neputinţă (Psalm)
   (I)   /4
Nu/ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte (Testament; (I) 9 Nu v*am sădit şi nu v*am cercetat (Mu vtam sădit)
   (II)  94
O altă taină, limba, nu ştie cum răsare (Din taine)
   (III) 93
Obrajii tai mi*s dragi (Creion) (I) 43 O carte proastă, dar legată/n piele (Volumul şi crtmpeiul) (IV) 47 Ochii tăi s*au pus pe slove şi cuvinte (Mireasa)
   (II)  62
O, cine/ar zice că pe*aici (Sfîrşitul toamnei) (I) 129 O furnică mică, mică (O furnică) (II) 40 Ogor pustiu şi neumblat (Ogor pustiu) (II) 230 O lacrimă*ţi căzu pe mînă (O lacrimă) (II) 16/
O lăcomie crîncenă, nebuna (Omule) (II) 226
294
 O mie de neamuri te#au strîns cu zăbavă (Inscripţie pe Biblie) (III) 13 Omul zici oa născocit (Ctocitoarea) (IV) 64 O palmă grea i s*a lipit pe gură (La popice) (I) 207 Opreşte#ţi alăuta, lăutare (Creion) (III) 294 O regulă temdeamnă să nu scrii (Viii şi morţii)
 (IV)  227
 Orice supus al regelui lor (Munca) (I) 231 Orînduirea firii a sorocit să*i fie (Inscripţie de femeie) (III) 43
 —   « O să#ţi povestesc din cer » (Băşica de săpun )
 (IV)  10
 O să*ţi spui un basm cu copacii goi (Cîntec din frunză) (I) 172 Osînda nu se schimbă, e pe viaţă (Haruri)
 (III) 289
 Ospiciu de nebuni şimn cimitir (Două nopţi)
 (11)  269
 O sută, cum spusei (Cămaşa de nuntă) (III) 130 O, tu aceea de*altădată (Psalmul de taină) (I) 116 O urare strămoşească (Urare la nuntaşi) (III) J4 O, vino, fluture, te lasă (Puţin) (I) 74
 Pacea em ţară, pacea în afară (VodătŢepeş) (I) 101 Paiaţa lui separată mereu cu altă mască (Inscripţie pe un craniu) (III) 29 Parc*ar fi căzut din cer (Secera) (III) /2 Pasările negre taie (Pasările cerului) (IV) 168 Păianjenul visării paroar sui cu frică (Cînd s*ar opri secunda) (II) 1^4 Pămîntul antic s*a civilizat (Evoluţii) (I) 72 Pămîntul, ţarina, bucatele (Cuprinsul) (II) 211 Păretele de var, de lîngă pat (Păretele de var)
 (II)  229
 Păstrează lacrimile în urcioare (Păstrează) (II) ij8
 Păşunea mea tu să fii (Mirele) (II) 60
 Pe*Alecu Iliescu partidul liberal (Coconu Alecu — t )
 (III) 123
295
Pe cîmpul palid, în sulfină (Dragoste) (îl) 6j Pe dîmbul luncii noastre, stau înşirate*o mie (Cinci sute de coşciuge) (II) 271 Pe drumul mut al marilor stihii (Inscripţie pe Arat rat) (III) 30
Pe icoanamipărătească (Inscripţie de catapeteasmă)
   (III) 24
Pentru că am auzit (Transfigurare; (IV) 242 Pentru că n*a putut să temţeleagă (Psalm) (I) 68 Pe*o foaie de izmă*ngustă (Doi frumoşi) (II) 33*
Pe o piatră, subt un pom (Pe o piatră) (IV) iij Pe pietrişul roşum parc (Inscripţie pe paravan)
   (III) 9
Pe subt cerul plin de salbe (Noapte de an — Colindeţ) (IV) ijj Pînă*n sfîrşit, să nu uiţi măreaţa sărbătoare (Pînă atunci) (IU) 69 Plin de cîte racile (Epitaf) (IV) 23J Plugule, cin* te*a născocit (Plugule) (I) ij Poate*ai auzit de/o ţară... (Horă de ucenici)
   (II)  131
Poate că este ceasul, de vreme ce scoboară (Poate că este ceasul) (l) 37 Poema ce*o visez trăsare (Poema) (III) 287
—   « Pofteşte, intră, Doamnă » (Dalila) (III) 223 Pomul pe care Domnul îl oprise (Păcatul — Adam şi Eva; (IV) 219 Porniră şi norii (Prigoana) (I) 28 Poţi tu sămii spui, şoptind, camtr*o poveste (François Villon) dl) 166 Pribeag în şes, în munte şi pe ape (Psalm) (I) 80 Prin iarmaroc (Sfîntul) (1) 233 Prin Rai copiiùau dus'O foarte bine (Porunca — Adam şi Eva; (IV) 218 Prin singurătatea lui brumar (Tîrziu de toamnă)
   (I) 17
Prinţesei mici îi pare bine (Domniţa) (II) 21
296
 Prin undele holdei şi cîmpi de cucută (Blesteme)
 (l)   140
 Pustiile goale (Convoiul) (1) 229
 Regatul Danemarcei a început să fie (Hamlet)
 (UI) 209
 Regele şi oamenii lui cu chică şi barbă (Nostalgii )
 (I)   236
 Rîndunicile, păreche (Cuibul) (IV) 134 Robul neputînd, pe vremuri, să crîcnească, frînt în jug (Fabula) (IV) 7 Ruga mea e fără cuvinte (Psalm) (I) 48
 S*a culcat peste mine o fiară (Sta culcat o jiarâ)
 (II)  236
 S*a hotărît! Boierul arată cu cravaşa (Coconu Alecu — (III) 128 S#a întors cercetătoarea (Paza buna — Prisaca;
 (IV)  173
 Sare parcă pe jăratic (Pui de greier) (IV) 146 S*aştept să vie viaţa cu coşurile pline (Sf aştept} ;
 (III) 262
 S*a tot întins din luncăm sat (Pe râzătoare)
 (UI) 117
 S#au prins tovarăşi buni cu rînduiala (Consolări)
 (IV)  34
 Să fac numărătoare (A, E, I, O, U) (III) 82 Să fi rămas din rudemgropaţi niscai nepoţi?
 (Corwoiul sicrielor) (II) 272 Săgetătoarea căutătură (Zăbavă) (II) 2j Să vedem, ar putea graiurile mele (Să vedem. . .)
 (II)  84
 Scula asta are mare căutare (Inscripţie pe tobă)
 (III) 28
 Seara stau cu Dumnezeu (Denie) (II) 30 Semcolăcea destinul, ca şarpele, pe noi (Seară de mai) (III) 26/
297
  Se/nnalţă fumul de tămîie (losif al UngrotVlahiei )
  (I)   86
  Se potolise spaima. Din casa sfărîmată (Paznicul) <II) 280
  Se povesteşte că aveam un rege (A fost, ma fost?)
  (IV)  271
  Sfîrrr! Francul azvîrlit de bobîrnac în sus (Sici, bei) (I) 222 Singurătatea mi<e întotdeauna (Pasul dulce)
  (III) 260
  Singure vin lucrurile din trecut (Singure vin)
  (II)  15
  Sînt greu cum era grea Fecioara (Sarcină sacră)
  (II)  207
  Sînt informat că indivizi suspecţi (Telegramă cifrată) (III) i6j Sînt un schit de blăni şi doage (Pisanie) (II) 20J Sînt un şcolar, întîrziat în vreme (Din peşteri)
  (III) 273
  Sînt vinovat că am rîvnit (Psalm) (I) 24 Spuneai ceva ? Spuneam ceva? Se pare (Spuneai ceva?) (III) 281 Spuză fierbinte, drumul fierbinte (Spuză fierbinte)
  (II) 2)2
  Statuia zveltă şi<nsemnînd, se pare (înviere)
  (I)   12
  Stăi, călăreţ! (Ora tîrzie) (III) 19
  Stă singuratec cîinele. De pază (Stă singuratec)
  (II)  149
  Stihuri, zburaţi acum din mîna mea (Epigraf)
  (I)   i9S
  Străbatem iarăş parcul, la pas, ca mai nainte (Toamna) (I) 89 Streină? Şi streină! Venise de departe (Streină)
  (III) 280
  Stupul lor de pe vîlcea (Stupul lor — Prisaca;
  (IV)  172
  Subt povîrnişul caselor de şiţă (Schivnicie) (I) îp
298
 Sufletule, iată stihuri fără chip (Iată, sujletule...)
 (II) 71
 Sufletul meu e cîine credincios (Cîinele sufletului) (II) 187
 Sufletul meu îşi mai aduce»aminte (Arheologie)
 (I)  63
 Sufletul mi<c un leagăn de păpuşi (Mărturie pe vioară şi arcuş) (II) 172 Sufletul tău e parc, de stîlpi, la rînd (Interior de schit) (I) 136 Sunaţi de seară camtr<o dimineaţă (Clopotele)
 (II) 191
 Şchiopătînd la uşa mare (Urare) (II) 26 Şi»a făcut înghiţitoare (Epitaf) (IV) 264 Şi<a mai trecut o vreme, şi zeci de vremi, şi sute (A mai trecut o vreme) (III) 106 Şi<a răzimat scară (De dincolo) (I) 182 Şopîrlele verzi şi cenuşii, din chiparoşi (Căsnicie)
 (II) 64
 Taci. Nu te mişca (Denie cu clopote) (I) 13J Tacîmurilor, linguri, furculiţe şi cuţite (Matură moartă) (IV) 32 Tare sînt singur. Doamne, şi pieziş! (Psalm)
 (I)  36
 Te<ai oprit într<un cais (Nici nu>i pasă) (II) 38 Te<am ridicat pe<o coastă cu izvoare (Inscripţie pe o casă de ţară) (III) 10 Te cînt fi<acum din depărtare (Din drum) (I) 13 Te drămuiesc în zgomot şi<n tăcere (Psalm) (I) 62 Te iată iarăş singur, în luntrea cît o scoică (Fiara mării) (I) yl Temvaţă toţi deştepţii, scriind, ce«i poezie (Bilete de papagal —7) (IV) 2/0
 —    « Te rog de<atîta vreme, şi nu ţi<e de zăbavă (Focul şi lumina) (III) 239
299
Te urmăresc prin veacuri, prin vîrste şi milenii (Umbra) (III)
Tiara, grea pe frunte, de aur gros bătut (Mitra lui Grigorie) (I) 91 Tînjesc pemdelete (Mite sete) (III) 277 Toarce supărat (Hora de şoareci) (II) 1 36 Toată ziua, toată noaptea treaz (Deşertăciune)
   (III)   284 Toate (Cuvinte stricate) (II) 87 Toate stelele care/au trecut (Toate stelele) (II) 76 Tocindu*ţi plumbul pe hîrtie (Didactică) (IV) 36 Tot ceasul îmi aduce un dar şi*o jertfă nouă (Heruvic) (I) 122 Totdeauna cîte două (Perechi) (IV) 139 Tot o sarică mămcape (Tot o sarică) (II) 74 Tot sufletul un clopot mişcat în vînt pe toarte (Voci) (I) 161 Toţi au fost un timp. Eu sînt (Inscripţie pe biserică) (III) 26 Trece ca o pînză, desfăcut din trîmbe (Drumul cu poveşti) (IV) 1J9 Treci peste tine, ca peste un drum închis (Ora rece) (III) 18 Trecînd ciocoiul, ieri, prin arătură (Trecînd ciocoiul) (III) 163 Trecînd pe punteamgustă (Creion) (I) 78 Trecutul acela e>al meu (Inscripţie în dosul unui portret) (III) 3/
Trei cuvinte viaţamtreagă (Inscripţie în inel)
   (III) 38
Tu eşti asemeni celui care (Suiş) (I) 160 Tu eşti? l*am întrebat. Că mi se pare (Mi se pare. . (II) 174 Tu miroşi ca marmura şi apa din fîntînă (Ingenunchiere) (II) 61 Tunăm cer. Se surpă, poate (Tună) (II) 44 Tu nu eşti frumuseţea spiralelor candide (Tu nu eşti frumuseţea. . .) (I) 126
300
Tu, pentru stîrpitura cu#o slujbă peste oale (Luptă şi război) (III) 99 Tu taci, tu te*ai ascuns, tu pieri (Tu taci) (II) ijj Tu ţi*ai strecurat cîntecul în mine (Morgenstimmung) (I) 33
Ţăpos ca un cui (Lâche) (I) 21 3 Ţărani, femei, pe drumul de Periş (Aiormînt în drum) (IV) 26/
Ţesînd mătasea, în urzeală (Un cîntec) (I) 180 Ti*ai cam greşit, Alteţă, cariera (Alteţă) (IV) 268 Ţi*am povestit şi ţi/am adus aminte (Ce vrei?)
   (II) 281
Ţii firea ta de la pămînt (Bărăganul) (I) 17^
Ţi4 vîr în brîu, păstrează*! treaz în teacă (Inscripţie pe un cuţit) (III) 17 Ţi*omtorc pe dos şi faţă şi nu mă pot supune (Să ţtto sărut) (III) 81
                                          j
Uite#l, vine Bulibaşa (Uited, vine) (IV) 240 Uite/ţi trecutul în palmă. . . Te gîndeşti. . .
   (Timpuri) (I) 173 Un altul zise: — «Oameni, ca sămţelegeţi bine (Un altul zise) (III) 102 Un arendaş de ţară, dintr#o mie (Vacile) (III) 174 Un avînt nestăpînit (Doină pe fluier) (III) 136 Un biet plugar, odată, să*l sufli, să#l dai jos (Trişca) (IV) 74 Un colţ de ţară urcă lin Carpaţii (Un colţ de ţară) (III) 161 Un croitor zăcea bolnav (Comoara) (IV) 44 Undamtinsă, val cu val (Marină) (I) 21 Unde fugi, nebună oarbă (Urechelniţa) (II) 32 Un lazaret clădit în papainoage (Un lazaret)
   (II) 276
Un om fusese/o frunză şi numai om cu om (Om cu om) (III) 88 Un om umbla să bage/n casă (Scîndura) (IV) J2
301
Un păianjen, ca un neg (Seara) (II) 13 Un plop uscat şi lîngă plop o şcoală (Un plop uscat) (II) i/o Un samsar, odinioară (Biblioteca) (IV)
Urîndu<i<se singur în stihii (Adam        şi Eva   —
   Adam şi Eva; (IV) 213-
Vecinul meu a strîns cu nendurare (Psalm) (I) 131 Veniră pîlcuri, de Florii (Cirip) (II) 1/
—   « Vezi cum îţi dă cu tifla omul      din colţ,     vecine
   (Balada înghiţitorului ) (IV) 68 Viaţă de foc! ce faci în vatra noastră?
   (închinăciune) (I) 123 Vin, iată<le, tot de la sine (Reminiscenţe) (II) 199 Vino joc de vorbe goale (Creion) (I) 32 Vino<mi tot tu<n fereastră, st cam fundul lumii vie (Vinomi tot tu...) (I) 112 Vîntul nostru mic mă cruţă (Vînt străin) (II) 111 Vîntul strigă: nu<i răspunde (Pui de vînt) (II) 102 Vrăbii casnice, ştiute (Casa cu vrăbii) (IV) 123-Vrei tu să fii pămîntul meu (Logodnă) (II) j8 Vrui, cititorule, să<ţi fac un dar (Cuvînt) (II) 7 Vultùrul prigonit de vînt (Şoim şi fată) (IV) 11
Zămislită nu se ştie pentru ce mîhnirii noastre (Apă trecătoare) (I) iji Zăresc în mine şesuri şi temelii de munţi (Natură moartă) (III) 269 Zboară coasa prin trifoi (La cosit) (III) ţ)
Zi albă, zi uşoară, de zăpadă (Ziua albă) (II) 146 Zi cu zi, îmi faci cadou (Giuvaere) (II) 42 Zilele albe, iată, au început să plece (Toamnă de suflet) (I) 184 Ziua cenuşie, vînătă şi tristă (Ziua cenuşie) (II) 147 Ziua de ieri s<a ţinut după mine, crezînd (O zi)
   (I) 176
Zgomotul de lanţuri multe (Galere) (I) 206 Zmeu’, dog de vînătoare (Zmeu ) (IV) 120
Abece (IV) 109 Acul şi Aţa (IV) 49 Adame (III) 84 Adam şi Eva (IV) 11;
Adam şi Eva (Urînduiiise singur în stihii) (IV) li;
Adormita (III) 49
A, E, I, O, U (III) 82
A fost, n<a fost? (IV) 271
A fost o noapte oarbă (III) 108
Agate negre (I) 92
Ai văzut? (II) 208
Alba (II) 181
Aleluia! (I) 239
Alfabetul (IV) 112
Altar la Putna (III) 268
Altă dată (II) 248
Alteţă (IV) 268
A mai trecut o vreme (III) 106 A murit Aurica (II) 217 Apă trecătoare (I) IJ2 Apocalips (II) 20}
Arenda (III) 176 Arheologie (I) 6)
Arici, arici, bogorici (IV) 138 Aripi mici (IV) 166 Aşteptare (III) 274 Au trecut... (II) 179 A venit (II) 109
303
   Baba Moartea (II) 214 Babam sat (III) 61 Balada înghiţitorului (IV) 68 Balada maeştrilor (IV) 40 Bănuţul (IV) 13 j Bărăganul (I) 17/
   Băşica de săpun (IV) 10 Belşug (I) jo Biblioteca (IV) ^9 Bilete de papagal (IV) 249 Binecuvîntare (I) 55 Biserica din gropi (I) 113 Biulbiul (I) Sj Bivolul de jar (II) 234 Bîlci în Aldebaran (II) 114 Blesteme (I) 140 Boierii (III) 172 Buna Vestire (I) 146 . Bursuc (III) 264 '•' Buruiană, nu ştiu care (II) 9^
   Caligula (I) 104
   Cancelarul (IV) 270
   Candori (I) 219
   Casa cu vrăbii (IV) 12 j
   Cauza cauzelor (III) 1^3
   Cămaşa de nuntă (III) 130
   Căsnicie (II) 64
   Cătunul (II) 260
   Căţeii şi păduchii (IV) 89
   Ceasul de/apoi (1) 237
   Cei doi orbi (1) i6j
   Ctn fi şi tu? (IV) 244
   Cel ce gîndeşte singur (III) 110
   Cenuşa visărilor (I) 31
   Ce plîngi? (II) if6
   Cerbul şi ţînţarii (IV) 78
   Cetate medievală (II) 189
304
 Ce vrei? (Il) 281 Chemarea <I) 3^
 Chemarea înnălţării (III) 77
 Cina (I) 203
 Cinci cîrlige (IV) i6j
 Cinci pisici (II) 33
 Cinci sute de coşciuge (II) 271
 Cine fuge? (IV) 2j2
 Cirip (II)
 Cîinele sufletului (II) 187 Cînd ei se bucură (II) 240 Cînd s<ar opri secunda (II) 13:4 Cînd veniră (II) 244 Cîntare (I) 47 Cîntec (III) 2ji
 Cîntec de adormit Miţura (I) 11 Cîntec de boală (II) 117 Cîntec de buduroi (IV) 170 Cîntec de faur (IV) 238 Cîntec de seară (III) 2J4 Cîntec de somn (IV) 107 Cîntec din fluier (I) 187 Cîntec din frunză (I) 172 Cîntec la fereastră (III) 2^8 Cîntec mut (I) 223 Cîte puhoaie! (II) 261 Clocitoarea (IV) 64 Clopotele (II) 191 Coconu Alecu (i) (III) 123 Coconu Alecu (2) (III) 124 Coconu Alecu (3) (III) 126 Coconu Alecu (4) (III) 127 Coconu Alecu (p (III) 128 Colind (II) 99
 Colindă de Crăciun (IV) 148 Comoara (IV) 44 Confidenţă (II) 14 Consolări (IV) 34
Convoiul (I) 129
Convoiul sicrielor (II) 272
Copilă (II) IJ9
Copil din flori (III) 89
Coşarul alb (II) 197
Creion (Fă>te, suflete, copil) (IV) 9/
Creion (în grădinam care scriu) (II) 18
Creion (Luna umblă printre case) (I) 162
Creion (Obrajii tăi mia dragi) (I) 43
Creion (Vino joc de vorbe goale) (I) 32
Creion (Opreştetfi alăuta, lăutare) (III) 294
Creion (Trecînd pe punteamgustă) (I) 78
Crezi basmul. . . (II) 17/
Cristelniţa (IV) 266 Crucea veche (II) 101 Cucoana>mare (III) 179 Cuibul (IV) 134 Cuiul (IV) 42 Cultură (III) 1/7 Cuprinsul (II) 211 Curgeţi, vînturi (II) 242 Cuvinte stricate (II) 87 Cuvînt (II) 7 Cuvînt înnainte (III) 11$
Dacica (II) 120 Da, e lung (II) 2jy Dalila (III) 221 Dar ochii tăi? (III) 8/
Darurile (IV) 167 De<abia plecaseşi (III) 278 De ajun (III) p De<a v<aţi ascuns.. . (I) 189 De ce<aş fi trist? (III) 155 De cînd mă ştii (II) 212 De Crăciun (II) şi De dincolo (I) 182 De la Jii, în drum (II) 258
306
De multe ori (II) 239
Denie (I) 30
Denie cu clopote (I) i)ţ
De Paşti (II) 16
De pe podul rîului (II) 77
Descîntec (i) 39
Desen romantic, zgîriat pe o amforă veche
(II)    182 Despărţire (I) 11 ;
Deşertăciune (111) 284
De ziua cărturarului (IV) 2/1
Didactică (IV) 36
Dihania (IV) j6
Dimineaţa (I) 221
Din balcon (III) 292
Din drum (I) 13
Din nou (I) 110
Din peşteri (III) 273
Din taine (III) 93
Doi cocoşi (III) 47
Doi copii s<au dus (II) 123
Doi frumoşi (II) 3/
Doină (III) 14J Doină din frunză (III) 146 Doină pe fluier (III) 136 Doină pe nai (III) 140 Doliu (I) 60 Domniţa (II) 21 Domniţă. . . (II) ij2 Dor dur (I) 64 Dormi? (II) 78 Două capre (II) 31 Două nopţi (II) 269 Dragoste (II) 6j Drum în iarnă (I) 69 Drumu<i lung (II) 237 Drumul cu poveşti (IV) 139 Duduia (III) 132
307
T
 Duhovnicească (I) 144 Durerea mea. .. (II) 72
 E advocat (III) 148 Ecourile<acestea (III) 279 Epigraf (I) 19J Epilog (III) 205
 Epitaf (Hoitul de subt piatra mea) (IV) 269 Epitaf ('Mainte deia lăsa condeiul să zacă) (I) 100 Epitaf (Mia mîncat şi ma băut) (IV) 2^4 Epitaf (Plin de cite racile) (IV) 23/
 Epitaf (Şiia făcut înghiţitoare) (IV) 264
 Erau trei (II) 278
 Eu, umbra (III) 79
 Evoluţie (III) 178
 Evoluţii (I) 72
 Ex libris (III) 11
 Fabula (IV) 7 Fabulă inversă (IV) 87
 Facerea lumii — Balet pe şapte silabe (IV) 96
 Făcătură (II) 113
 Făclii (I) 174 Fătălăul (I) 217
 Fetele mele (IV) 163
 Fetica (P r i s a c a) (IV) I7y
 Fiara mării (I) yi
 Flacăra păzită (III) 73
 Flautul descîntat (IV) 1/
 Flămînzenii (III) 171 Flori de mucigai (I) 199 Foaie verde la Paris (IV)
 Focul şi lumina (III) 237
 Frageda (II) 8j
 François Villon (II) 166
 Frunză palidă, floare galbenă (II) 97
 Frunze pierdute (III) 271
 Fugara (III) 182
308
Galere (I) 206 Generaţii (I) 230 Ghicitoare (IV) 1 37 Ghicitoarea (II) 23 Giuvaere (II) 42 Gîri/Gîri (IV) 14j Gîsca inspirată (IV) 63 Glorie (II) 279 Graiul nopţii (I) 83 Gravură (I) 76 Gravură veche (III) 267 Greierele (IV) 127 Gura lumii (IV) 66
Haide (II) j6 Hamlet (III) 207 Har (1) 171 Haruri (III) 289 Heruvic (I) 122 Heruvim bolnav (I) 46 Hîtrul (IV) 236 Hora lui Esop (II) 127 Horă de băieţi (II) 129 Horă de şoareci (II) 136 Horă de ucenici (II) 131 Horă în grădină (II) 134 Horăm bătătură (II) 13J Hoţu’ (IV) 118
Iada (IV) 147 Iarbă trează (II) 93 Iarna blajină (II) 49 Iată, sufletule... (II) 71 Icoană (I) 88 Idealist (IV) 231 Iese vatra (II) 119 Incertitudine (I) 193 Inimă de cîine (IV) 141
309
 Inscripţia inscripţiilor (III) 7 Inscripţie (III) 16 Inscripţie de bărbat (III) 42 Inscripţie de catapeteasmă (III) 24 Inscripţie de femeie (III) 45 Inscripţie în dosul unui portret (III) 3^ Inscripţie în inel (III) 38 Inscripţie în pantoful logodnicei (III) 37 Inscripţie pe Ararat (III) 30 Inscripţie pe Biblie (III) 13 Inscripţie pe biserică (III) 26 Inscripţie pe coif (III) 40 Inscripţie pe mormînt (III) 22 Inscripţie pe o casă de ţară (III) 10 Inscripţie   pe oglinda   mare (III)         39
 Inscripţie   pe o pînză   de barcă (III) 27
 Inscripţie pe o poartă de conac (III) 21 Inscripţie pe o uşe (III)
 Inscripţie   pe paraclis  (III) 2/
 Inscripţie   pe paravan   (III) 9
 Inscripţie pe păretele chiliei (III) 33
 Inscripţie pe steag (III) 31
 Inscripţie pe tobă (III) 28
 Inscripţie pe un craniu (III) 29
 Inscripţie pe un cuţit (III) 17
 Inscripţie pe un flacon de cristal (III) 41
 Inscripţie pe un inel (III) 23
 Inscripţie pe un pahar (III) 12
 Inscripţie pe un portret (III) 14
 Inscripţie pe uşa poetului (III) 32
 Interior de schit (I) 136
 Ion Ion (I) 209
 Iosif al Ungro*Vlahiei (I) 86
 Iscoada (Pris a ca) (IV) 173
 îmi pare rău (II) 185* împlinire (III) 70 închinăciune (I) 123
310
în deşert (III) 202 îngenunchere (II) 61 în golf (I) 1^9 în perdea (II) 3-4 în satele şi văile (II) 2J4 Întîmpinare (I) 121 Întoarcere (II) 14J întoarcere în ţărînă (1) 38 între două nopţi (I) 103 întrmn judeţ (II) 2^3 întrmn lac (II) 122 înţelepciune (II) 162
 înviere (De cînd muai pus capul pe genunchi, mue bine) (II) 67
înviere (Statuia zveltă şunsemriînd, se pare) (I) 12
Jale (III) 97 Jignire (I) 81 Joc de chiciuri (II) J2 Joc de creion (IV) 132 Judecata (IV) 23-
Lâche (I) 213 La cosit (III) j3 La popice (I) 207 La stele (III) 71 La treabă (II) 262 Lin... (III) 2j7 Lingoare (I) 148 Lipsesc morminte (III) 121 Logodnă (II) j8 Lucefere! (III) 286 Lumină lină (I) 40 Luna s*a (II) 116 Luptă şi război (III) 99
311
Mahalaua cu cocoşi (II) 2ij Maica Scintila (I) 169 Mai mult pămînt (II) 73 Mai sus (III) 87 Marele Cioclu (IV) 272 Marină (I) 21 M/au întrebat (II) 246 Măgăoaia (II) 270
Mărturie pe vioară şi arcuş (II) 172 Mă uit (I) 18/
Mă uit la flori (II) 167 Meiul (IV) 142 Melancolie (I) 14 Mesajul (IV) 267 Miere şi ceară (II) 17 Mi#e sete (III) 277
Miez de noapte (Eu sînt acel pe care ham visat)
   cb 143
Miez de noapte (Intîlnitem vîrful crucii) (I) 44
Miracol (III) 270
Mireasa (II) 62
Mirele (II) 60
Mi se pare. . . (II) 174
Mitra lui Grigorie (I) 91
Mîhniri (I) 22
Mîhniri de tînăr cărturar (IV) 28 Mîna lui (III) 80 Mînăstire (I) 66 Mîngîieri (III) f6 Mîţa (IV) 143 Moartea/n vatră (II) 273 Morgenstimmung (I) 33 Mormînt în drum (IV) 26J Morţii (I) 223-
Morţi în crucea nopţii (I) 94 Moştenire (II) 104 Munca (I) 231 Muntele Măslinilor (I) 16
312
Natură moartă (Tadmurilor, linguri, furculiţe şi cuţite) (IV) 32 Natură moartă (Zăresc în mine şesuri şi temelii de munţi) (III) 269 Năluca (III) 276 Nascocitorul (III) 74 Neguţătorul umilit (II) 210 Nehotărîre (I) j8 Nepăsare (IV) 140 Nici nuri pasă (I) 38 Niciodată toamna. . . (I) 4/
Nici o silabămtreagă (III) 67 Noaptea (III) 48
Noapte de an — Colindeţ (IV) iff Noi moştenim (II) i;i Nostalgii (I) 1)6 Nu am... (II) 83 Nu e (II) 88
Nu mai zăresc... (II) 161 Nunta (III) 91 Nu<nţelegeam (II) 23x3 Nu spune (III) 282 Nu te teme (I) 192 Nu viam sădit (II) 94
O furnică (II) 40 Ogor pustiu (II) 230 O lacrimă (II) 16j O lăcustă (II) 28 Om cu om (III) 88 Om de pămînt (II) 106 Omule (II) 226 O noapte (I) 238 Ora rece (III) 18 Oraş medieval (I) 30 Ora tîrzie (III) 19 O răzbunare (III) 192
Oseminte pierdute (I) 96 O zi (I) 176
Parada (II) 9
Paradisul (Adam şi Eva) (IV) 216
Pasările cerului (IV) 168
Pasările de fier (II) 267
Pasul dulce (III) 260
Paza bună (Prisaca) (IV) 173
Paznicul (II) 280
Păcatul (Adam şi Eva) (IV) 2
Păianjenul (II) 184
Păianjenul negru (IV) 72
Păretele de var (II) 229
Păsăruică (III) 263
Păstrează (II) 1/8
Pătru al Catrincii (III) 187
Pedeapsa (Adam şi Eva) (IV) 220
Pe drum (III) 76
Pe o piatră (IV) iij
Pe ploaie (I) 26
Pe râzătoare (III) 117
Perechi (IV) 139
Pia (I) 53
Pisanie (Dăimi durere şi prigoană) (II) 196
Pisanie (între drumuri şi castani) (II) 192
Pisanie (Sînt un schit de llăni şi doage) (II) 2oj
Pizma (II) 206
Pînă atunci (III) 69
Ploaie (1) 167
Plugule (I) 1/
Poartă cernită (I) 41 Poate că este ceasul (I) j7 Poema (III) 287 Poetului necunoscut (III) 293 Podoabe (II) 4/
Pomul (IV) 162 Portret (I) 128
314
Porunca (Adam şi Eva) (IV) 218
Potcovarii (I) 166
Potirul mistic (I) 12J
Prefaţă (Ţara piticilor) (IV) 176
Prietenie (III) 9/
Prietenul (III) 266 Prietenul sufletesc (IV) 233 Prigoana (I) 28 Prinţul (I) 71 P r i s a c a (IV) 172 Priveghere (I) 177
Psalm (Aş putea vecia cu tovărăşie) (I) 18 Psalm (Ca să teiating, tîrîş pe rădăcini) (I) 163 Psalm (Călarem şea, de>a fuga pe vînt, ca Făt'Frumos) (III) 288 Psalm (Fana te şti decît din presimţire) (II) 170 Psalm (Nwţi cer un lucru prea cu neputinţă) (I) J4 Psalm (Pentru că ma putut să temţeleagă) (I) 68 Psalm (Pribeag în şes, în munte şi pe ape) (I) 80 Psalm (Ruga mea e fără cuvinte) (I) 48 Psalm (Sînt vinovat că am rîvnit) (I) 24 Psalm (Tare sînt singur, Doamne, şi pieziş!) (I) 36 Psalm (Te drămuiesc în zgomot şim tăcere) (I) 62 Psalm (Vecinul meu a strîns cu nendurare) (1) 131 Psalmistul (III) 29/
Psalmul de taină (I) 116 Pui de găi.. . (I) 200 Pui de greier (IV) 146 Pui de vînt (II) 102 Punga (III) 134 Putina cu clei (IV) J4 Puţin (I) 74
Rada (I) 234
Raport de prefect (III) 164
Răscruce (III) 2/2
Răspuns la telegramă (III) 167
Răzbunare (Din vălul nopţii rupi o stea) (I) 158
315
Răzbunare (Afrau apăsat bătrînii şi tinerii şi cei>
(IV)     21f Răzvrătitul (III) 118 Reminiscenţe (II) 199 Replică la răspuns (III) 169 Restituiri (I) 108 Rînduiala (III) 100 Romanţă (IV) 14J Rue de Saint<Pierre (II) iji Rugăciune (II) 19J Rugă de seară (I) ijo Rugă de vecernie (l) 138
S<a culcat o fiară (II) 236 Sarcină sacră (II) 207 S<aţtept? (III) 262 Satan (I) 98 Satul ei? (III) 191 Să ţi«o sărut (III) 81 Să vedem. .. (II) 84 ScKivnicie (!) 137 Scîndura (IV) p Scrisoare (III) 283
Scrisoare — Din ţară>n ţară (III) ijş
Seara (II) 13
Seară de mai (III) i6j
Secera (III) J2
Seceta mare (II) 219
Serenada (II) 201
Serenadă (I) 212
Sfîntul (I) 233
Sfîntule (I) 179
Sfîrşitul toamnei (I) 129
Sici, bei (I) 222
Singure vin (II) 7/
Smaranda (III) jo Solie pierdută (II) 177 Sonet de izbîndă (I) 164
316
Spuneai ceva? (III) 281
Spuză fierbinte (II) 232
Stane, căpitane (III) 184
Stă singuratec (II) 149
Steauam iarbă (II) 34
Stepele (II) 169
Stihuri (I) 134
Stinse scîntei (I) 106
Streche (I) 204
Streină (III) 280
Strigoi pribeag (IV) 247
Stupul lor (P r i s a c a) (IV) 172
Suiş (I) 160
Şatra (I) 227
Şoim şi fată (IV) 11
Telegramă cifrată (III) 16;
Temeiul ni<i frăţia (III) 104 Testament (I) 9 Timpuri cl) 173 Tinca (I) 210
Tîlharul pedepsit (Pris a ca) (IV) 174
Tîrlă (II) 148
Tîrziu de toamnă (I) 17
Toamna (I) 89
Toamnă (II) 48
Toamnă de suflet (I) 184
Toate stelele (II) 76
Tot o sarică (II) 74
Transfigurare (Cu toate că i>am spus că nu vreau)
(II) xr
Transfigurare (Pentru că am auzit) (IV) 242
Trecînd ciocoiul (III) 163
Trişca (IV) 74
Triumful (I) 119
Trufaşul (III) 94
Tu (II) 193
317
Tună (II) 44
Tu nu eşti frumuseţea. . . (I) 116 Tu taci (II) îţf
Ţara mea (IV) 226
Ţara piticilor (IV) 176
Ţara piticilor (în pidurea cu furnici) (IV) 178
Ţi<e sufletul... (III) 261
Ucigă<l(toaca (I) 215
Uite<l, vine (IV) 240
Ultimul ordin de la Interne (III) 201
Umbra (III) 6f
Un altul zise (III) 102
Un cîntec (I) 180
Un colţ de ţară (III) 161
Un critic (IV) 229
Un lazaret (II) 276
Un plop uscat (II) ijo
Unui prieten mic (IV) 117
Un vis urît (IV) 70
Urare (II) 26
Urare la nuntaşi (III) 34
Urechelniţa (II) 32
Vaca lui Dumnezeu (II) 19 Vacile (III) 174 Vicleim (IV) 243 Viii şi morţii (IV) 227 Vine de la sine (III) 27J Vino»mi tot tu... (I) 112 Viscolul (III) j8 Vînt de toamnă (I) 20 Vînt străin (II) 111 Vîntul (II) 47 Voci (I) 161 Vodă<Ţepeş (I) 101
318
Volumul }i crîmpeiul (IV) Vraciul (I) 13)
Vrăbiile (II) yţ
Zăbavă (II)
Zăpadă (I) ij6 Zdreanţă (IV) ijo Ziua albă (II) 146 Ziua cenuşie (II) 147 Zmeu’ (IV) no
CUPRINS
FABULE
Fabula                     7 
Băşica de săpun           IO 
Şoim şi fată              ii 
Flautul descîntat         lS 
Judecata                     
Mîhniri de tînăr cărturar 28 
Natură moartă             32 
Consolări                 34 
Didactică                 36 
Balada maeştrilor         40 
Cuiul                     42 
Comoara                   44 
Volumul şi crîmpeiul      47 
' Acul şi Aţa             49 
\i Sctndura               S1 
Putina cu clei            S* 
V Dihania                 S6 
Biblioteca                59 
Gîsca inspirată           63 
Clocitoarea               64 
Gura lumii                66 
Balada înghiţitorului     68 
Un vis urît               70 
Păianjenul negru          71 
- Trişca                  74 
Cerbul şi ţînţarii        78 
Fabulă inversă            87 
Căţeii şi păduchii        89 
323
COPILĂREŞTI
Creion                                                                   9j
  Facerea lumii — Balet pe şapte silabe                                    96
  Cîntec de somn                                                          107
Abece                                                                   109
Alfabetul                                                               112
  Pe o piatră                                                              uy
  Unui prieten mic                                                        117
Hoţu                                                                    118
Zmeu                                                                    120
  Casa cu vrăbii                                                         12 y
Greierele                                                                nj
Zdreanţă                                                                130
  Joc creion de                                                           132
Cuibul                                                                  134
Bănuţul                                                                 ijf
Ghicitoare                                                              137
  Arici, arici, bcgorici                                                  138
Perechi                                                                 139
Nepăsare                                                                140
  Inimă de cîine                                                          141
Meiul                                                                   142
  Mîţ a                                                                   143
Gîri*Gîri                                                               14^
  Pui de greier                                                           146
Iada                                                                    147
  à Colindă    de Crăciun                                                 148
  Noapte       de an — Colindeţ                                           ijj
  ■■ Drumul    cu poveşti                                                 ij9
Pomul                                                                   162
  Fetele mele                                                             163
  Cinci ctrligc                                                           i6ţ
  Aripi mici                                                              166
Darurile                                                                167
  Pasările     cerului                                                    168
  Cîntec de buduroi                                                       170
324
Prisaca                                                              *72
      Stupul lor                                                     111
      Iscoada                                                        *73
      Paza bună                                                      175
      Tîlharul pedepsit                                              174
   _ Fetica                                                          I7j'
Ttfrj piticilor                                                      176
      Prefaţă                                                        176
      Ţara piticilor                                                 178
Adam şi Eva                                                          215
      Adam şi Eva                                                    21 j
      Paradisul                                                      216
      Porunca                                                        218
      Păcatul                                                        219
      Pedeapsa                                                       220
                             ADDENDA
Răzbunare                                                            22J
Ţara mea                                                             226
Vw fi morţii                                                         227
Un critic                                                            229
Idealist                                                             231
Prietenul sufletesc                                                  233
Epitaf (Plin de cîte racile)                                         23J
Hîtrul                                                               236
Cîntec de faur                                                       238
Uitetl, vine                                                         240
Transfigurare                                                        242
Vicleim                                                              243
Ctftf fi şi tu?                                                      244
Romanţă                                                              24^
Strigoi pribeag                                                         247
Bilete de papagal                                                       249
      / (Frontul, slava       mea    enormă)                            249
      2 (Ce*mi tot vorbeşti         de geniu şi talent)                 249
      ^ (Eşti viteaz, te     ştiu, şi*ai fost)                          249
                                                                      325
     4 (Cînd traduci, pare                că scrii)                 249
     / (Nu'S aşa de fioros)                                         2^0
     6  (Are*o fire minunată)                                     2jo
     7  (Temvaţă toţi deştepţii, scriind, ce*i poezie)            2jo
De ziua cărturarului                                              2fi
Cine fuge?                                                        252
Epitaf (N#a mîncat şi n<a băut)                                   2^4
Foaie verde la Paris                                              155
Epitaf (Şi*a făcut înghiţitoare)                                    264
Mormînt în drum                                                     26j
Cristelniţa                                                       2 66
Mesajul                                                           267
Alteţă                                                            268
Epitaf (Hoitul de subt piatra mea)                                269
Cancelarul                                                        270
A fost, ma fost?                                                  271
Marele Cioclu                                                     272
Tabla alfabetică a poeziilor
     după primul vers                                             279
     după titlu                                                   305