TUDOR ARGHEZI • SCRIERI Supracoperta şi coperta de Vetre Vulcănescu TUDOR ARGHEZI SCRIERI VERSURI Desene din manuscrise EDITURA PENTRU LITERATURĂ FABULA Roitul neputînd, pe vremuri, să crîcnească, frînt în jug, Fără ca să fien singurătate, Cînd te*am chemat din frumuseţile pustii, Şi tu te afundai mai tarem sihăstrii, Viteaz în zbor, învierşunat în luptă Cu negura neîntreruptă? Semeţ de slavă, slava te*ncovoaie. Ţua frînt avîntul, te*a zvîrlit în ploaie. Binevenit fit, şoimule, în casă. O să teo răsfeţi, Să»i dai făgăduiala altei vieţi Sălbatecei şi negrei zburătoare, Dacă o uiţi în turn, la închisoare? Ea nu mai e, domniţă, fierti milă, Nici pasăre de curte, nici acvilă. FLAUTUL DESCÎNTAT Argatul, auzind că4 cheamă, Sarătase şi nicicui, Şi simbriaş la staule de*o viaţă, El nu ştia măcar cum e la faţă. •Gospodăria lui de prin Amiazamare Se cîrmuia de sus, din depărtare, Cu mori, cu turme, cu bucate. Doar pe la cîştiuri, din cetate. Trăgeau în sate, într»acoace, încăpătoarele cerdace, Carelemnalte (putini, boloboace, Coşuri şi papuri) încărcînd cu plin Caş, miere, grîu, porumb şi vin. Sămînţa brazdei grase, muncită strîns şi crunt, Din spicul cu mustaţă, zbîrlit, cu miez de unt, Şi sacii grei cu aur de mălai — Plecau în coviltirile cu cai. 15 Portocalii, ştiuleţii>mpletiţi cu boaba mare Ca nişte faguri de mărgăritare, Culeşi cu patru fote curate, de pănuşi, Ieşeau din subsuoara cocenilor, păpuşi. Şi toate, vii, ogoare şi prisacă, Urneau din bătătura uscată şi săracă, Şi se ducea puhoiul plăvanilor, agale, Ca satele, devale. Ba oamenii puteau să creadă Că sînt purtaţi ca o cireada, Nuamchinat, — încalţe, Nu m«ai ferit de treptele înnalte. » Şi zisem sine: «Ai s»ajungi ciocoi. Cum ne mai înţelegem amîndoi? între boieri şimtre vădane, Mai pot sărti zic, eu, ţie, mă, Ioane? Cînd temdrăgesc mai»marii nu« semn bun, Mai bine*mi da o pungă cu tutun Şi un amnar ori un chibrit, Şi»aş fi şi eu mai mulţumit. Că domnii ăştia sau te duc în poală, Sau te alungăm pielea goală. » Cînd a intrat, aidoma sastupă zorile Şi adună ciorile. Nu ştiu salcîmii ce vor A păzi cu ghimpii lor. Salcea, păcatele mele, Face moţuri şi nuiele. Barem dudul face dude, Ia, nişte burice ude, Dar dă schitului un pic De miere şi borangic. » MÎHNIRI DE TÎNĂR CĂRTURAR Cum să o las? Nici ea nu mam înfricoşat, Tată ceresc! Am simţit întîia oară Cum batea bătut! Cînd nemtîlnim, e ca o şiră de paie Lîngă o copaie. Mbe frică, Doamne, şovăi în contraste, între fericire şi năpaste, Că domnişoara nu vrea să moară Nici profesoară, nici domnişoară. Fă ceva. Dă o muscă, dă o boală! Sau fărniă iar de şcoală. Năpîrleştemiă, Doamne, de tuleie, Fămiă femeie Sau fămiă iar băiat. Să mai dau un bacalaureat. 30 N«aş vrea să»mi fac păreri, dar cînd neom lung, fîşie cu fîşie; Atîta lume albăd pe moşie. Faurul face pentru cai şi boi în săptămîna maremcălţăminte noi, Potcoava ciocănită s«a învîrtit ovală. N«auzi gemînd ciocanul, bătut pe nicovală? Se zbate fierul smuls din vîlvătaie, Se/mpotriveşte, rabdă silit, dar semcovoaie. Pe mii de nicovăi, în trîntă Fierul cu fier şi focul se descîntă. Clocotul urcăm slăvi a jertfă sfîntă, Şi sculele, cărbunii şi tropotele cîntă, Pe cînd, în viaţa vastă, pe timpul tău decliv, Tumgheţi pe cîte«o rimă şbaştepţi un adjectiv. 38 î i ! BALADA MAEŞTRILOR în dăsagi, pe umăr, vărumieu Păcală Aduceam tîrg ouă şi smîntînăm oală. Numărînd la mină cît e săptămîna, Cumpănea cu ouă brînza şi smîntîna, ( Şi pornea de joia şi cu bulzi de caş, Săd ajungă vineri marfa în oraş, Cînd, din casăm casă, pentru fiecare Domn, avea vreo turtă şi prin buzunare. Advocaţi şi doftori şi adeseori Cîntăreţi şi pictori, dascăli şi actori. Dintrmn timp aude un cuvînt ciudat, Care fusese, mai stete, se mai gîndi şi, iată, S»a luminat la minte dintr/odată: — «Nu vrei sămcapi pe uşă? O să te bag pe geam, Cum ne fusese vorba dintîi, cînd mă gîndeam. Şi ca să fiu mai sigur că poţi intra, aşteaptă, O să te mut din stînga, acum, în partea dreaptă.» întnadevăr, schimbată, cu capetelemtoarse, Se repezi mai tare şi capul şid şi sparse. A doua izbitură de zid ba schilodit Şi a ieşit din lupta cu scînduira, borşit. — « Ptiu! — înjura săracul, — mba scos din şold piciorul! Stai, că mă pun pe tine cu toporul. » Cu scîndură în braţe, întîi nu te gîndişi Că trebuia să intre pe dungă şi pieziş; Al doilea, crezuseşi cămtoarsă, bunăoară, O scîndură se face, Păcală, mai uşoară. I 52 PUTINA CU CLEI Cum se făcuse, cum nu, Din putina cu cocă el arăta cu pumnu', Ameninţînd, ca prostul şbanapoda pe cei Ce se uitau cum iese şi intră iar în clei. Căzusem coca moale Şi nu putea din mîzga adîncă să se scoale. Cum îşi scotea un cap, Aluneca pe doagă la fund, îndată,m pap. Venea la suprafaţă Şi dispărea degrabă. Munceşte, se agaţă, Şi se sileştem van, Mînjit de lipiciosul săpun şi suliman. De milă, nişte prieteni, din zmîrcurile grase, L*au scos de păr afară, cînd tocmai semnecase. în putina cu clei, El amintea, căzutul, pe unii dintnacei Docţi oratori semeţi, Prinşi între substantive şi verbe, cam scaieţi, Dativul, imperfectul, Care nu pot să scoată dintrmn discurs subiectul, Apare o secundă Şimdată cu discursul obiectul se scufundă. Căscări de ochi, mişcări din subsuori, Şi pauze n*ajută prea mult pe oratori S»ajungă la sfîrşit, întrmn auditoriu tăcut şimcremenit. Limbutului îi vine Să fugă, să seoscundă, să leşine. în proză.m poezie, ' Un dascăl dădea lecţii de chipul cum se scrie. însă savantul, dacă j Se pricepea la multe, n«aflase ce să facă, Vorbind, cu că şi ca, | Pe care toată vremea şwalături le ciocnea \ Dealţii să clocească, Hoţul, ouăle cu pui, Ca săd scoată cucii lui. El pîndeşte, pe furiş, j Cuiburile din frunziş, Un minut fără dădacă, [ Şimtro merge tot aşa? Cu o găină/n traistă, La tîrg nud mare treabă. Dacă ştiam, ai dracului să hie Şi ochii să le iasă, Nu mai plecam cu noapteam cap, Ilie. Mai bine ne>am întoarce, băiatule, acasă. Se chibzuiesc, mai stau, se mai frămîntă, Se uită înnainte şimnapoi, i cu nădejdea tîrgului înfrîntă, ncalecă măgarul amîndoi. Dar o nevastă şi un gospodar îi întîlnesc pe drum, la o răscruce. Şid plîng: —«Nenorocitul de măgar S*a*ncovoiat şi nu mai poate duce ». Mai rămînea să facă omcercare, Să ia de/acuma dînşii măgarul la spinare. Dar doi moşnegi înjură pe băiat: —« îţi şade, nesimţitule, frumos Să stai acolo cocoţat Şi laşi pe taicărtu pe jos?» Băiatul sare iute de pe şa. BALADA ÎNGHIŢITORULUI — « Vezi cum îţi dă cu tifla omul din colţ, vecine, Şi te batjocoreşte de*o vreme şi mai bine?» Vecinul, stînd pe*o rînă, cu spatele, tăcut, întru tîrziu răspunde cu: —«Nu ştiu, nasculte ? » — « Păi, ţiamtins de dinafară Şi a intrat şi s»a suit pe scară. Cum a răzbit pe uşilemcuiate, Cu broaşte mari şi cu lăcate, Că scările şi cu pridvorul Le bate cu pingeaua tot poporul? Şi strigă, dar ce strigă numţelegi, Că n>auzi graiuri şi cuvintemtregi, Ci să»ţi ascuţi auzul, să te ţii! Sute de graiuri şi de seminţii. Şi, în sfîrşit, şim dormitor năvală. Portarul porunceşte: —«Tovarăşe, ia scoală! Avem cu dumneata o socoteală. » Buimac, holbează ochii, apoi şid cască iarăş. Bărbat de stat cu un portar tovarăş? îl ocărăsc şid scuipă mic şi mare Şid zgîlţîie mereu mai tare, îi pun cătuşe grele de mîini şi de picioare. Aude şi nud vine Să creadă: —«Jos!. . . Ruşine! La temniţă cu tine! La moarte! » strigă unii şi: — « La spînzurătoare! » La oaie, a vacă şba cocean. Păianjenul gîndeşte. . . în noua lui uzină, A născocit o altă, mai crîncenă maşină, bau izbutit maşina şi ritmul ideal, baruncăm guri văpaie, cărbune şi metal, Şi scoate pe grătare, în serii lungi şim şir, La fiece secundă, din ea, un cimitir. Eu îţi urez, paharul în mînă cînd băi strînge, Sămii sorbi în vin otravă, şim fund să dai de sînge. Dihania»mbrăcată în platoşă şi zale, Flămîndă să ucidă, dă lumii iar tîrcoale, Şi iar i se năzare, Oaude zvon şi tropot şi huiet dintr*o zare. Am învăţat în vreme ccascunde grija asta: Se pregătesc în taină durerea şi năpasta. Cînd va voi norodul minţit să o doboare Dihania flămîndă, cu bîte şi topoare? Lbi rîndul să vorbească şi oamenii de rînd Ieşiţi în răzvrătire, mulţimi, ca din pămînt, Şi, hotărîţi la faptă, să lepede din lege Pe cei centr>un bordei, departe, Ia marginea de sat, Dar se*auzea cum cîntă din fluier, suspinat. Din cobză şi din flaut, din frunză şi din drîng, î Cîntau de mult şi alţii cînd horele se strîng, | Dar nu ieşea din scula nici unui nătărău — j Atît alean de suflet şi leac de ceasul rău. Treceau pe la bordeiul, ascuns acolom bozii, Şi teferii şi răii, fireşte, şi nerozii, Şi rămîneau s*asculte, tăcuţi şi duşi cu gîndul, j Cum îşi purta el ghiersul, din fluier desfăcîndu>l. Cînd graurul, cînd mierla, cînd cucul, cînd prigorul Şi zvonul ciocîrliei îşi luau din fluier zborul, Şi parcă o pădure întreagă, la răspînte, Din ulmi, din fagi şi paltini se ridica să cînte. Veneau şi lăutarii oraşului, trimişi Să prindă tîlcuirea cîntării, pe furiş. Căci fluierul trecuse de sine şi, amară, Avea în el şi voce de om şi de vioară, Şi glas de vînt şi vaiet de holde şi de ape, Şi geamătul furtunii cînd fulgeră pe*aproape, Şi grindină şi trăznet; tăceri şi presimţiri Urzeau păinjinişul rostirilor subţiri, încît ascultătorii, din cîmp şi de la stînă, Scăpau şi ţîţa oii şi secera din mînă, Cînd bauzeau din muncă, năuci şi luaţi din lume. La nunţi şi la botezuri, la zilele de nume, Cîntau, să se«mpletească, tot soiul de unelte, Adînci, molîi şi zvelte; Ele cîntau pe plată şi luate cu chirie, Iar el, în dorul lelei, golan fără simbrie Şi n*avea nici cămaşă, opinci întregi şi cioareci, Şi prăpădit, în zdrenţe, părea mîncat de şoareci. Nl vadă cu ochii, la bordei, Boierii meseriei de cîntec şi condei. îi ziseră, găsindu4: —«Prea bine, dar se cere Să nu ne pierdem firea şi punctul de vedere. Sînt pravile şi dogme şi, fără demdoială, Nu ţi*e iertat să fluieri din buze, fără şcoală. Orice privighetoare şi mierlă recunoască4, Cum bam primi să cînte pe insul fără dascăl. Fără hîrtii semnate, cu număr, an şi zile De pricepuţii noştri la rubrici şi ştampile? Ai îndrăznit cînd hora şi lanţul ei se mişcă Să amăgeşti flăcăii şi fetele cuamvăţat să cînte de cînd eram copac Şbmi cîntăm sîn, la piele, şi singură, de»o tac. ?i nu mă simt destoinic. Cînd fluierul tăcut ncepe să zvîcnească, eu numai îl ajut. De ce vă mai răstirăţi la mine? Sînt netot, Nu ştiu nimic, aşa e, dar fac şi eu ce pot. » —« Nici n/are şapte găuri, cum trebuie să fie, Ca să semfiripeze din ele o chindie », Mai ziserămvăţaţii, uitînduţi lăsa.m privinţa mea, gîndul să te fure: Sînt mare pe un petec, şiotîta, de pădure. Ai auzit, băiete? E tot ceoveam de zis Şi noi să mă mai plzmui că stau în Paradis.» Plecînd acasă Cerbul cu cele ceomţeles, Intramtre fagi şi paltini prin frunzărişul des. Un iepure de ţară, din cîmpul de alături, Se arătăm potecă dintrmn pogon de mături. — « Mă furişai pe scară şiom auzit ceo spus Stăpînă«tu din casele de sus. 84 85 r E înţelept, cu toate că«i mare şi temut, Şiîi om întreg, săracul, ced porecliţi „Mamut" ? Păduchii încă omul, fricos, nu in muzică şi în pictură Cum te vădişi a fim literatură, Ca/ntr/un cuptor prea strîmt mai multe tăvi, N«ar încăpea în lume două slăvi. Chiar Dumnezeu ar face feţe*feţe Şi sai vroi săd treci? 87 Sufăr, dar sînt fără păreche Şim lumea deau lătrat Fără tăd fi supărat, 90 Deşirau fost căţeii mulţi, Şimţoliţi şi mai desculţi. Scurţi de cap şi scurţi de coadă, Asmuţiţi pe el grămadă. Făt*Frumos, prea liniştit, Parcă nici nu io labă supliment. » Amice, amice, Souzim bărbierul ce zice: — «Sînt bărbierul! Am onoare! Muşteriu mei au toţi patru picioare. Eu fac mustăţile la lupi, Cînd vrei săd pupi. Tund cu maşina girafa Şid potrivesc toată ceafa. Toată pădurea se rade la mine: Rad ieftin şi bine. Eu sînt ăla care Perii veveriţele pe spinare — Şi încovoi cu cleşte calde şi reci Zulufii coarnelor de la berbeci. » Acum, amice, S/auzim vopsitorul ce zice: — « Eu lucrez cu bidinea, Cu pensulă şi vopsea. Am înmuiat în mare Şi am spoit, din zare Pînăm zare, Toată ţara bolţilor cuprinzătoare. Luceafărul de poleială Lom lipit cu o scrobială Şi bam pus în cuiburi de beteală. La pisici Leom făcut ochi de aur mici. Pe raci bam pus în piele de draci. Lăcustele Şbau strîns fustele Şi au trecut prin verdeaţă, încondeiate cu vopsea de izmă»creaţă. Cei trei lucrători Au muncit din noapte pînăm zori, Şi din zori în noapte Alte zile, şapte. Şi s>au înţeles să nu stea Decît atunci cînd sio putea. Unul şi/a scrîntit piciorul, însă a venit croitorul, L*a cusut şi bamdreptat. Iar bărbierul savea nici un fel de scule Şi nici litere destule. Oun crîmpei de alfabet Mergea scrisul foartemcet. N*aş vrea nici atît săd supăr Cît piperul de ienupăr, Dar o să vă spui ceva: Nici carte nu prea ştia. Orişice învăţăcel Ştia mult mai mult ca el. El, care făcuse toate, Nu avea certificate. Cîtud Dumnezeu de mare N*avea trei clase primare. La citit sompiedică, Nu stie/aritmetică. Şticatît: numai să facă. Ia o leacă, pune (Fb (R) a. oprit. E frumos, dar ce folos Dacăd aşa de grăbit? Cine«o fi găsit cu cale, Pemserate, de ba scris, Pe adresa dumisale, Să poftească la Paris? i p o 6, V e rsailles HOŢIT A orbit de boală grea Hoţu' tatii, şbaş fi vrut Săd găsesc un leac, ceva. Nici un vraci nu ba avut. N*am aflat nici un spiţer, Nici la tîrg, şi nici în cer. Hoţu' e căţel detreabă. Puii cloştii îl întreabă Cum e noapteam noaptea lui Şid mîngîie ca pe pui, Povestind mai lămurit Cea mîncat! » — « Stăi niţel, că te dezvăţ, Fără mătură si băt. Te învaţă mama minte. » Şi intr«o cetate. Poate trece un vecin Peste el cu carul plin, Că nu simte nici atît Cît bai gîdîla pe gît. Ca săd scoată, ca să iasă, Cîiniid latră. Lui nud pasă. Unul, încercînd un pas, S*a ciocnit în ghimpi la nas, Findcă tontul şi netotul Şio desfacă, Ochii babiid rîd şid joacă. Ce mai scufii, ce călţuni! Adevărate minuni. Dar mînuşile — aşteaptă! Toate sînt pe mîna dreaptă. . . Maicao broboadă De trei plopi înnalţi, de nea, Pe o blană de zăpadă. Prisăcarul le*a uitat Şba căzut şi peste ele Iarna, grea ca un plocat, Cu chenar de peruzele. înlăuntru însă«n stup Lucrătoarele sînt treze Şi făcînd un singur trup Numcetează să lucreze. Semgrijeşte gospodina Demfloreşte şi sulfina, Căci plutise văl de ceaţă, Astămoapte, pe verdeaţă. A găsit toată grădina înflorită, şi verbina, Şi s*a*ntors, după povaţă, Cu o probă de dulceaţă. PAZA BUNĂ S«a întors cercetătoarea Să le spuie la surori Căd deschisă toată floarea Şi cîmpia, de cu zori. Că nici una ma muncit Pentru sine, cbmpreună Pentru stupul împlinit Cu felii de miere bună. Şi*au plecat aproape toate La cules, cu mii şi mii, Lăsînd vorbă la nepoate Sămgrijească de copii. Căci muscoii şi bondarii Şbalte neamuri de pădure, Pe şoptite, ca tîlharii, Umblau mierea să leo zi, pe înserat, Ce să vezi? Neau vădit adevărate. Ca şi vrabia, lăstunii N*aduc vorbele minciunii, Că sînt cei mai serioşi Din scatii şi din botgroşi. Agăţaţi de iedere, Şi cei mai demcredere. înmulţinduabia pe la două sute, Cînd bărbia face cute Şi sînt plini ca nişte saci, Graşi ca nişte cozonaci, Falnici ca nişte bureţi, Poţi să zici că sînt băieţi, Şi de nu s*ar fi jurat, Că*s flăcăi de însurat. Să nud uit de zugrăvit Pe sfîntul Mitropolit. Părul lui, cu valuri creţe Pînăa tocit omcălţăminte, Şi prin iarba ceea moale, n Bine cu tălpile goale. De ce«ar sta spălătoria Rînd în rînd cu croitoria, Şi de ce, dacă temibraci, Treci alături, la cîrpaci? Pentru că aşa ţbe dat Dacă eşti pitic curat. Sute de croitori descos Şi cos nasturii de os, Peticelemtre picioare Şi la alte mădulare. Acele aleargă iute, Du>te, vino, vino, duţi iasă Tot pitici de*ăi mici prin casă, Din dulap, de prin umbrele, Agăţaţi printre perdele, Valvîrtej pe canapele, Grămădiţi peste pisici, Mii şi sute de pitici, Şi la tine, mulţi în pat, La sărit şi gîdîlat. Pe cafeaua ta, cu lapte, Or să tabere vreo şapte, Ca să«ţi pape şi smîntîna, Vîrînd limba, băgînd mîna, Mierea, cornul, prăjitura, Şi furîndude cu gura. Dar motanibs nişte fiare Cu cîrlige şi cu ghiare. Puned botniţă pisicii, Că<ţi mănîncă toţi piticii. Schiturile, cîteodată, Au o zi de judecată. Pe o uşă din pridvor Scrie mare: « Consistor ». Stareţul, suindud scara, Strîngem şold cu subsuoara Cartea groasă, de canoane. Grămăticul, cu creioane, Gumă, pană şi cerneală, Punem sală rînduială. Cînd începe judecata, Rînduială este gata. Batem talger de aramă, A deschis din cataramă Vechea pravilă, şi bagă între foi cîte»o zăloagă, Petice de patrafir. Din tavan, un musafir, O maimuţă cît un nod, Depănînduo ştii. Să n*ai poftă de mîncare De cinci ori nămiaza mare. Să mănînci de la cazan. Drept e, frate Damian? » —« N*am văzut nicicînd mai dreaptă Judecată înţeleaptă », A răspuns cel întrebat. Iar ceilalţi: —«Adevărat!» —« între fraţi vei fi străin Şbţi tai porţia de vin. Dar find mort, eşti totuş viu: Te înţărc şi de rachiu. Nu<ţi mai las de*acum putere Nici să lingi un strop de miere. Să temţepe toţi ciulinii! Să»ţi dea coate toţi vecinii! Şi sticleţii să te ciupe! Viespile să mi te pupe! » Şi mai zise: —« Calinic Vrednic nud de*a fi pitic ». Şi mai zise glasul iară: —« Scoateţid pe mort afară », Către patru sprîncenaţi Gîzi, călăi şi crunţi gealaţi. Dar legat, după osîndă, Nud fu inima mai blîndă Celui scos din porţie, Desi el cu morţii e. 210 211 Pocăinţă, remuşcare Ticălosul nu mai are. —« Tarcmi parea deslînat cuvîntul, amgălbenit cerneala, Culoarea şi accentul sadevăr, dădusem chiar un fel De carte, cum se zice, la lumină. M*a dus aşa, cu surle şi urale, De mă credeam purtat întnun convoi De coruri şi cădelniţi monahale, Şi mă uitam în lături şbnnapoi, înfricoşat să vadă orişicine, în osanalele admirative, Că le răbdam şi mă priveau pe mine Fierbinţile lui mari superlative. 229 O laudă tîrîtă te insultă. Ocaraa mai primită, că nu ştie Să gîdîle trufia cu linsoare multă, Făcînd cu ţinem gînd tovărăşie. Nu înţeleg nici azi că imam ţinut S*aud un ceas sinistra secătură, Fără săd pun bocancul în şezut Şi să nu*i ard o palmă peste gură. IDEALIST Mă ia de braţ şbn automobil. Să scap de el nicicum nu se mai poate. E un savant, mă rog, şimn imbecil, Deci o superioritate. îsi iese din măsură şi din piele. Dă sfaturi grave şi filosofează Şi e fudul că mio păzeşti? Binecuvîntatarti gură Ţbeste plină de Scriptură, Cîtă vreme, gras în ceafă, Stai la troacă, lîngă leafă, Şi ierţi cîtemai păcate Cu trei deştemcîrligate. EPITAF FOAIE VERDE LA PARIS Na putut mînca, de zimbru. Cînd a vrut şbatare carne Şiau trezit în tren Bălceşti. — « Daţbne cîteaţi cătatărăoţi găsit, îngrijiţi mai abitir De guvernem cimitir Şi mîncaţi şi înghiţiţi Banii ţării măsluiţi. Eu v»aş mai ura atît: Să vi se opreascăm gît! » EPITAF Şba făcut înghiţitoare Pe pofta lui de mîncare. Toate bunătăţile bau mînjit mustăţile. Au trecut prin burta lui Iezii, mieii cîmpului Şbamvăţat cum să prăjească Sos cu pasăre cerească. Mioriţa va plăcut Cu nucşoară şi năut, Şi pentru privighetoare Avea altfel de frigare. i' ţ- ] MORMÎNT ÎN DRUM t ' Ţărani, femei, pe drumul de Periş, îngenunchiaţi pe dîmbul strimt şi frînt, între lumini înfipte în pămînt, I Veghează un copil cu ochiimchişi. O pată crudăm calea de pietriş Arată locul sîngelui plăpînd, Şi peste chipul micului mormînt Cad lacrimile şterse pe furiş. Ce vagabond de spaţii şi smintit A dat peste păpuşa lor de fată Şi, sfărîmîndîo, bravul, a fugit? f Trecusem goană cu maşina aia Flăcăul ţării, scurt, ca o săgeată, Grăbit să*şi ia cafeaua la Sinaia. i I I 264 265 CRISTELNIŢA MESAJUL Mitropolitul cînd ha botezat A spus că era gata săd înnece, Nu care ritm şi nu seoşterne Pe graiul nostru, cu şoptirea lină. Te*am ascultat vorbind de*o Romînie De care parcă nici n*aveai habar, Ca de (I) 14 Am scrisn ramuri (Mînăstire) (I) 66 Au aflat fetele mele (Fetele mele) (IV) 16} Au cîştigat ciocoii războiul lor cu ţara (Epilog) (III) 20) Au trecut vremile, vîrstele, orele (Au trecut. . .) (II) 179 Auzise şi Dănuţ (Bănuţul) (IV) 1} f Aveai un fel de noapte în ochi şi 109 Baba Moartea, zgîrci şi piele (Baba Moartea) (II) 114 Babam sat face minuni (Babam sat) (III) 61 Babei au ba,Frumos (Psalm) (III) 288 Călătorind pe malul furtunilor latine (Satan) (I) 98 Cătunul sl taie (Inscripţie pe o pinză de barcă) (III) 27 Cu toate că i*am spus că nu vreau (Transfigurare) (II) ss Cuţul negru peste tot (Unui prieten mic) (IV) 117 Cu urechea la pămînt (Iarbă trează) (II) 93 Cu vreo cîteva tuleie (Fătălăul) (I) 217 Dacă ce spune Cartea, din vechi, el tot ţii închis (Sfîntule) (I) 179 De cum sau dus) (II) 123 Doi îngeri albi porniră din veac, de prin Tării (Solie pierdută) (II) 177 Doi unchieşi pitici (Colindă de Crăciun) (IV) 148 Domnul a chemat odată (Judecata) (IV) ij Domnul, Dumnezeul mare (Cîntec de boală) (II) 117 Dormi la fereastra visului meu, ţară (întîmpinare) (I) 121 Dormi, sufletul meu? team silit (Raport de prefect) (III) 164 E un palat cum altul nu«i (Ţara mea) (IV) 226 E vorba de pădurea, din fabule, Cutare (Cerbul şi ţînţarii) (IV) 78 E zarvăm tribunalul militar (Lipsesc morminte) (III) 12! E zarvă, zbucium, grijă în guvern (Flâmînzenii> (III) 171 Fata noastră e bolnavă (Lingoare) (l) 148 Făclii şi candele la rînd (Făclii) (I) 174 Făpturămdură'te'mprejuru'mi în fiecare ceas întreagă (Cîntec la fereastră) (III) 23-8 Făr#a te şti decît din presimţire (Psalm) (II) 170 Fărte, suflete, copil (Creion) (IV) 93-Fă«ţi datoria pînăm capăt, bine (Inscripţie de bărbat) (III) 42 Femeile, copiii şi toţi ai lor veniră (Coconu Alecu — j) (III) 126 Fetele, albinele (Aliere şi ceară) (II) 17 Frăţia ni (II) 97 Fulg limpede şi pur (Zăpadă) (I) 13-6 Fumuabia te văd (Doină pe nai) (III) 140 Ghem de spini şi ţepi uscate (Arici, arici, bogorici) (IV) 1)8 Ghici ghicitoarea mea (Ghicitoarea) (II) 2) Ghicitoarea ştiu că«ţi place (Ghicitoare) (IV) 1)7 Gîndinduse>n tăcere (Stihuri) (I) 13-4 N»au mai rămas prea multe demvins şi de ştiut (Restituiri) (I) 108 Neom întrebat adesea, cioclovină (Cancelarul) (IV) 270 Neavînd de lucrum cîmp (Inscripţia inscripţiilor) (III) 7 Nemaiputînd să<şi rabde nici tăcerea (Tu) (II) 193 Nenea Acul, ţaţa Aţa (Acul şi Aţa) (IV) 49 Nepreţuind granitul, o, fecioară! (Jignire) (I) 81 Nevinovaţi ca îngerii, semtreabă (Cauza cauzelor) (III) ij3 Niciodată toamna nu fu mai frumoasă (Niciodată toamna. . .) (I) 43" Nici o silabăa lipit pe gură (La popice) (I) 207 Opreşte»ţi alăuta, lăutare (Creion) (III) 294 O regulă temdeamnă să nu scrii (Viii şi morţii) (IV) 227 Orice supus al regelui lor (Munca) (I) 231 Orînduirea firii a sorocit să»i fie (Inscripţie de femeie) (III) 43 — «O să<ţi povestesc din cer» (Băşica de săpun) (IV) 10' O să<ţi spui un basm cu copacii goi (Cîntec din frunză) (I) 172 Osînda nu se schimbă, e pe viaţă (Haruri) (III) 289 Ospiciu de nebuni şi (III) 123 294 295 Pe cîmpul palid, în sulfină (Dragoste) (II) 6j Pe dîmbul luncii noastre, stau înşiratete, suflete, coţii) (IV) 9/ Creion (în grădinain care scriu) (II) 18 Creion (Luna umilă printre case) d) 162 Creion (Obrajii tăi mia dragi) (I) 43 Creion (Vino joc de vorbe goale) (I) 3» Creion (Oprestetţi alăuta, liutare) (III) 294 Creion (Trectnd pe punteamgustă) (I) 78 Crezi basmul. . . (II) 17/ Cristelniţa (IV) 266 Crucea veche (II) 101 Cucoanalo fire minunată) 2jo 7 (Temvaţă toţi deştepţii, scriind, coi poezie) 2jo De ziua cărturarului 231 Cine fuge? 232 Epitaf (N