Supracoperta şi coperta de Vetre Vulcănescu
Desene din manuscrise
  TUDOR ARGHEZI
       SCRIERI
          3
 «s !
     îsr|
                                  ■ 01
                                 - a!
12*3
£3
 ir~ £■“**“
 co p-;
 SE
 *"*“* CJ2 »<*£
         en
Sr S2^ £3 ^ |g
       VERSURI
 E D ï T U
      A pentru literatură
TUDOR ARGHEZI • SCRIERI
INSCRIPŢIA INSCRIPŢIILOR
  Neavînd de lucrum cîmp, Nici în luncă, nici în dîmb, Că muriseră şi pomii De arşiţele Sodomii,
  Cu care ne*a osîndit 1 Leatul anului cumplit, Mătrăguna şi leşia Năpădindume moşia, M*apucai, molîu, sămvăţ în ţărînă*a seri cu băţ. Măcar ţarina să deie Vorbem brazdă şi condeie.
  Om în vîrstă si tîrziu,
  Tot am învăţat să scriu. Prins ca de*o copilărie,
  Mîna se porni să scrie. Mîzgălii cu tibişir Lemnele din cimitir.
  Făcui semne, cercuri, cruci, Pe bordeie, pe uluci.
  Se găsesc pe cîte toate Slovele mele culcate.
M*ajunsese şi*o turbare Să pui semne demtrebare,
Cîte trei, pe toate cele,
Cînd pe pietre, cînd pe stele, Zgîriam cîte ceva Pe urcioare, pe ulcea,
Pe o casă, pe o poartă,
Pe copaci, pe frunză moartă. Au scăpat de pana mea Meiul doar şi mazărea.
Slovele cele mai bune Le*am scris negre, cu cărbune, Pe deasupra cu vopsele.
Le#am pus ceară cu mărgele, Şi dintrmnele tipare Mi*amcolţit şi cîte#o floare.
Nici acum nu ştiu s*aleg: Meşteşug a fost, ori zbeg?
INSCRIPŢIE PE PARAVAN
Pe pietrişul roşum parc Zboară pilcuri frunze roşii Cu fazanii şi cocoşii Subt al cerurilor arc.
Din fîntînă batem soare Biciul recelai apei vii. Papagaliim colivii Se frămîntă pe picioare.
Norii lungi, în hore pure, Trec şi ei pe calea lumii Şi se coace turta humii în arşiţă şi pădure.
Şi, cu toamna*nfierbîntată, Joacă sufletul în noi. Scumpă! care*ai pus altoi Gura pe durerea toată.
Căci, în parc, pe trepte, jos, Scoate, dintrmn pai subţire, Pan, aprins de amintire, Cîntecul lui mincinos.
INSCRIPŢIE PE O CASĂ DE ŢARĂ
Te*am ridicat pe*o coastă cu izvoare Şi*mprejmuindu*ţi liniştea cu aştri,
Te las albind prin pomi, din depărtare, Cuib fermecat, ca de cocori albaştri.
Din prispa ta vreau să*mi aduc aminte, Din geamul tău gîndi*voi la trecut, Privind în sus, la pasările sfinte,
Cern streaşini cuib de^argilă şi<*au făcut.
Voi îngriji cam fiecare seară
Să*ţi ardăm vîrf nestinsa noastră stea,
Pe care voi aprinde*o solitară Cu sufletul şi ruga mea.
Iar pentru prunci şi ochii*odihnitori Ai Preacuratei ce nemchise drumul, Vom răspîndi prin încăperi parfumul Care preschimbă inimilem flori.
Şimtrmn ungher, vom face din covoare Un pat adînc, cu perinile moi,
Dacă Isus, voind să mai scoboare, Flămînd şi gol, va trece pe la noi.
10
EX LIBRIS
Carte frumoasă, cinste cui te*a scris, Încet gîndită, gingaş cumpănită;
Eşti ca o floare, anume înflorită Mîinilor mele, care te*au deschis.
     %
Eşti ca vioara, singură, ce cîntă Iubirea toată pe un fir de păr,
Şi paginile tale, adevăr,
S*au tipărit cu litera cea sfîntă.
Un om de sînge ia din pisc noroi Şi zămisleşte marea lui fantomă De reverie, umbră şi aromă,
Şi o pogoară vie printre noi.
Dar jertfa lui zadarnică se pare,
Pe cît e ghiersul cărţii de frumos. Carte iubită, fără de folos,
Tu nu răspunzi la nici o întrebare.
INSCRIPŢIE PE UN PAHAR
Cristal rotund, pe*o umbră de velur,
Cu inima de*a pururea senină,
M*am născocit din ape de azur,
Am îngheţat subt ţurţuri de lumină.
Şi nencetat, ca pietrele de rouă,
Par a renaştem locu*mi tot virgin,
Cu*o licărirem fundul meu mai nouă,
Pe cît mi*i încăputul de puţin.
Dar n*ai să ştii, prin mine ce izvoare S*au strecurat şi cîte, liniştit.
Şi nu cunoşti pe buza mea scînteietoare Buzele calde cîte m*au sorbit.
Ele*s acim văzduh, ca nişte foi,
Cînd îmi încerci răcoarea nebăută,
Şi gura ta, sorbindu*mi stropii noi, Buzelem zbor, umbrite, ţi*o sărută.
 12
          INSCRIPŢIE PE BIBLIE
 JD mie de neamuri te*au strîns cu zăbavă, Trecîndu*te tainic prin somn tuturor, Cules, pemserate, de cugetul lor,
      Prin pomii nădejdii cu frunza bolnavă.
       O sută de veacuri, cusutem cotoare,
 Aduc mărturie şi semn cunoscut Că oameni în vremuri, aleşi, te*au văzut
 Poteca de suflete şesul străbate,
        Şi holdele*aşteaptă tot nescuturate.
 O mie de neamuri, plecate, domoale Te căutăm ceruri, în vis, în pămînt. Ascuns te#au găsit în Cuvînt.
        Sfărîmă Cuvîntul: cuvintele*s goale.
brumă si soare.
 Ca nişte săcară cu spic.
         Puterea dospeştem grăuntele mic
13
INSCRIPŢIE PE UN PORTRET
Cunoşti în vreme visul că sfîrşeşte.
Ţuai aşteptat oşteanul trist pe scut Să^ţi intrem zale reci în aşternut Şi să*ţi frămînte trupul tîlhăreşte.
Şi te socoţi ca iedera, deodată,
Rămasăm legănare şi pustiu.
Ai bănuit că platoşa*i pătată,
Pe care odihniseşi, cu rachiu.
Făptură vrăjitoare şi duioasă!
Nu te*am oprit s*aştepţi şi să suspini,
Ci te*am lăsat să4 încîlceşti în spini Fuiorul vieţii tale de mătasă.
Mi*am stăpînit pornirea idolatră Cu o voinţă crîncenă şi rece;
Căci somnul tău nu trebuia sămnece Sufletul meu de piscuri mari de piatră.
Durerea noastră*aduce cald şi bine Celor hrăniţi cu jertfele din noi.
Eu, noaptea, ca un pom, ascult în mine Căzînd miloase,m cuiburi, sfinte foi.
 14
INSCRIPŢIE PE O UŞE
   + Cînd pleci, să temsoţească piaza bună, Ca un inel sticlind în dreapta ta.
   Nu şovăi, nu temdoi, nu temtrista. Purcede drept şi biruiem furtună.
   Cînd vii, păşeşte slobod, rîzi şi cîntă. Necazul tău îl uitămtreg pe prag.
   Căci neamul trebuie să*ţi fie drag.
   Şi casa ta să*ţi fie zilnic sfîntă.
15
INSCRIPŢIE
Cînd mi*a sărit pe dinainte,
Rîul mba spus:
Vino cu mine,
Şi nu m*am dus.
Cînd îmi trecu pe maluri, Vîntul mi*a spus:
Vino cu mine,
Şi nu m*am dus.
Cînd mi*a zburat de sus în jur, Şoimul mi*a spus:
Vino cu mine,
Şi nici cu şoimul nu m*am dus. Şi au trecut pe lîngă mine, Către apus,
Apele, vîntul, stelele, şoimii,
Şi au trecut şi*alăturea s*au dus.
INSCRIPŢIE PE UN CUŢIT
Ţi4 vîr în brîu, păstrează^ treaz în teacă. Sprijină^ţi pieptul în plăseaua lui Şimvaţămcins cu fier de te apleacă Sămtîmpini cuviinţa orişicui.
Bărbatul drept, tovarăş cu oţelul,
Se simte vrednic şi voios în zori.
Ai dreptul sămgenunchi, de*ţi este felul, Dar să4 şi tragi cînd e să te măsori.
            ORA RECE
Treci peste tine, ca peste un drum închis, Şi nu spune cine te*a trimis.
Treci prin pirul negru şi bălăria groasă, Ca un cîine care semtoarce acasă.
Să nu*ţi pierzi lacrima. Păstrează.
O să fie nevoie. Drept înnainte, inima trează! Piteşte*te. Cineva o să bată La uşa, pe dinlăuntru încuiată.
Să nu răspunzi că eşti bolnav de vreme. Cîntă. O să asculte, o să te cheme —
Ora e umedă şi rece —
Şi q să plece.
       ORA TÎRZIE
 Stai, călăreţ! întoarceri calul semeţ.
 Fă un ocol şi lasă.
 Vecia e mare, deasă.
 Ai pierdut*o. Ce*ai făcut?
 Tu n*ai ospătat, calul n*a păscut.
 Ai căutat steaua polară.
 Te*a aşteptat aci pînă*aseară.
 Bine! Daţi fuga. Iute!
 Mai aveţi cîteva minute.
 Aţi intrat
 în lumea număruhii pătrat.
 Vă e foame, va e sete,
 N*aveţi potcoave, nici ghete.
 Dar pîinea s*a mîncat, apa s*a băut. . Aţi întîrziat un minut.
 De cînd ati plecat Nu s*a mai secerat,
 Cuptoarele s*au stins. Vetrele Au îngheţat ca pietrele.
Apele, oamenii, vitele,
Pîinile, străchinile, cuţitele,
Cu toate lucrurile de aramă şi fier S*au înnălţat într*o noapte la cer.
           INSCRIPŢIE PE O POARTĂ DE CONAC
         Cioplită din copacul întreg, din buturugă,
Nu m*au săpat uneltele de slugă,
      Ieşită pe de*a*ntregul din singura sudoare A unui om, un meşter de grinzi şi de zăvoare.
     Nici n*au intrat în trunchiul din codru, doborît, Pieziş nici fierăstrăul, nici joagărul tîrît.
Sînt cioplitură dreaptă, pe muche, de săcure, Dintrmn stejar de veşnică pădure,
           Cu scobituri cinstite, crestate de topor.
         Am stat opt veacuri strajă aceluiaş izvor.
         Ţîţînilemgropate, cu drugi şi cu belciuge,
Le pot urni nainte, cînd vor să li semjuge, Şimchide înnapoi,
Spinările de tauri, alături, cîte doi.
     Tu, care ştii deschide şi descuia cu?o şoaptă, Eşti mai presus de mine, de meşter şi de faptă.
 21
    INSCRIPŢIE PE MORMÎNT
Cel care s*a ascuns aci de lume A vrut un stei sălbatec, fără nume,
Şi o grădinăm jurul mormîntului, departe De orice mort, de orice moarte.
* 7
L*am ascultat şi*am prăbuşit din munte Pleşuva stîncă, ruptă de la frunte.
Nu are, prăvălită din creasta ei înnaltă, Ştirbire de la daltă.
Cinezi aci? O floare doar îl ştie,
Şi neştiinţa noastră rămîne pe vecie.
Nu te ruga. Nu plînge. Nu căuta în jos. A fost? N*a fost? E de prisos.
22
INSCRIPŢIE PE UN INEL
Am scris*o mic, ai s*o citeşti cu greu. Pune4 în deget, scoate*ţi4 mereu.
Nemaiputînd să ţiA sărut, eu, faur, Surîd în stihul ce ţi4 scriu pe aur.
Am vrut să nu fiu eu de vină Că am avut numai atîta rădăcină Cît a rodit o rodie, şi*atît.
Citeşte cînd ţuo fi urît.
Inelul strecurat pe deşti
Sărută#! cînd ţiA scoţi şi cînd citeşti.
23
INSCRIPŢIE DE CATAPETEASMĂ
Pe icoana*mpărătească,
Neagră ca un lemn de iască, E o pată cît răsura,
Unde îţi ajunge gura.
Mii de mii de buzem leat Locul ei l*au sărutat.
24
INSCRIPŢIE PE PARACLIS
în altar sfîrşesc şimcep Cele ce nu se pricep.
INSCRIPŢIE PE BISERICĂ
Toţi au fost un timp. Eu sînt. Eu în cer. Ei în pămînt.
      INSCRIPŢIE PE O PÎNZĂ DE BARCĂ
   Curmeziş, talazu4 taie Şi despicări ca un pinten, Luntre*a visului vioaie,
         Cu călcîiul zvelt şi sprinten.
   Se ridică, se prăvale, Creştetul să#şi scuture Peste âripile tale,
   Fragedule fluture.
           Răzvrătit din marem sus,
            Săd străbaţi întotdeauna Lin, ca pasul lui Isus,
           Şi uşoarăm val, ca luna.
INSCRIPŢIE PE TOBĂ
Scula asta are mare căutare: Niciodată golul n*a sunat mai tare.
INSCRIPŢIE PE UN CRANIU
Paiaţa lui separată mereu cu altă mască, Urzeala comediei să nu i se cunoască,
Jucînd în mii de feţe, naiv, acelaş rol In care Măscăriciul divin se dă de gol. Iubire, jertfă, luptă: costume, Doamne Gîde. Cuvîntul cel din urmă e*al ăstuia. El rîde.
29
INSCRIPŢIE PE ARARAT
Pe drumul mut al marilor stihii Pămîntul mort pluteştemtre stafii Şkatîrnă putred, spînzurat în cete,
Cu hoiturile altor vechi planete.
Iudeea, piramidele, pustiul. . . Cine*amtrebat al cui era sicriul Mînat pribeag printre vîrtejuri oarbe,
De4 varsă unul, celălalt de4 soarbe?
învăluit în stele, flori şi ape,
Nu bănuia că moartea*i pe aproape.
Ce zămislisem vreme din viaţa lui mai bun O muşiţă şi*o muscă a viermelui nebun.
Mai ştie cineva căm neamul lor Ţînţarul cu hrisoave a fost nemuritor, Cînd nici strigoilor de ceaţă Slova de*aci nu le mai e citeaţă?
INSCRIPŢIE PE STEAG
 Ce mi*ai părut odinioară, în zarea cenuşie şi streină,
 Un petec atîrnat pe sfoară?
 Şi*o zdreanţă aninată de#o prăjină?
 Din viscol, uragane şi furtuni, Rămîne viu crîmpeiul de mătase, Acolo unde maica^l aşezase, Zăloagăm cartea ei de rugăciuni.
31
          INSCRIPŢIE PE UŞA POETULUI
într*o viaţă de*o durată Ai murit de patru ori. De aceea n*ai să mori înc*o dată niciodată.
Moarte, cînd ai vrut să ştii, Moarte, viaţă cînd ai vrut, Moarte de necunoscut,
             Morţi tîrzii şi timpurii.
Amintirile, treptat,
          Au scăzut, şimcet, pemcetul, S*a iscat din morţi poetul,
          Ca un cerc dintrmn pătrat.
Rătăceşte în pierzare Spre un punct sclipit de stea. Porunceşte*i şi*o să stea S*o ajungi din depărtare.
INSCRIPŢIE PE PĂRETELE CHILIEI
Copila pe care*am iubit^o Pe timpuri, din veacul trecut,
Era cea mai dîrză şi cea mai zglobie La horă, cu fote şi iie. în holda cu spic, suflecată,
Tăia snopul plin dintr*odată, încinsă cu soare Şi fulgere scăpărătoare.
Iar, seara, vedeam că*şi agaţă Şi seceram cer de o ceaţă.
Copila e visul de*atunci.
Aminte nici nu prea^mi aduc,
Căci îs cam năuc.
Aproape nici nu mă cunoaşte.
Un munte se^apleacăm crepuscul şi paşte, în drum îmi ies alţi cunoscuţi,
Mai tineri, mai duşi de pe lume.
Cu toate că*mi zic şi pe nume Nu prea mă cunosc nici cu ei, în cete de patru, de trei. îmi pare că sînt eu şkaceia,
Din ceata de*a doua şi*a treia,
Şi mergem alăturea muţi Şi nepricepuţi,
33
Sfiindume unul de altul,
Piticul, ghebosul, înnaltul.
Mi*e frică de ei şi de mine,
De rău şi de bine.
Călcîiele mele nu*mi par ale mele. Semgroaşe ţărîna.
O simt cu piciorul şi mina,
Şi duc şovăind şi n*aleg,
Pe tălpile mele, pămîntul întreg.
          INSCRIPŢIE
In dosul unui portret
Trecutul acela e*al meu,
Că zilele lui mă cunosc,
Trăite cu alţiim vileag,
Tangent şim zigzag.
Pe firul meu trec alte fire.
Se^ating cele groase de firul subţire.
O   sfoară se curmă, şi alta se duce. La toată răscrucea e*o cruce.
Trecui pe o rază, de lume.
Pădurile albe, postume.
Ciorchini spînzuraţi între zodii.
Robi, calea străbate prin codri de rodii, Bătută cu mărgăritare.
Trecutul acela e*al meu, de mă doare?
în pîinea de astăzi e grîul de ieri. în ziua doacuma e ziua de*atunci. Trecutul nu moare, semjgheabă Din ziua trăită cu grabă,
Ieşind din tablou ca o pată A unei culori de^altădată.
35
Trei sfinţi furăm timp zugrăviţi Şi unul vopsit peste altul. Uitîndu#tem suflet, bisericămchisă,
Te vezi însutit
Cu toţi cîţi în tine s*au fost zugrăvit Şi nu s*au cojit.
       INSCRIPŢIE ÎN PANTOFUL LOGODNICEI
Nu ştie sprinteneala suavei domnişoare Că ridicîndu*i coapsa mai sus de locul ei, Făptura o*aşezase din veac peste femei, Apropiindu*i pasul înnalt, dç zburătoare.
       Aristocratic, mersul s*a dezlipit de lut.
     Dansează zvelt şi cîntă, ca papura uşoară. Amestecatăm ritmul aspectelor şi clară,
Plăpînda siluetă tiparul bamtrecut.
Ţi*am scris de*o viaţă stihul de dragoste, întîiul, întrmn pantof de nuntă, uitat între caişi,
       Cînd ostenităm vălul miresei adormişi,
     Ca să*ţi sărute talpa de*aproape şi călcîiul.
37
 INSCRIPŢIE ÎN INEL
 Trei cuvinte viaţamtreagă. ' Două puncte: îmi eşti dragă.
INSCRIPŢIE PE OGLINDA MARE
Ascuns de toată lumea, de ochii mei profunzi, Deschişi cît zarea largă, tu nu te mai ascunzi. Mi te arăţi pe faţă şi fără de sfiială, Şimzorzonat de teatru şi strîmb în pielea goală. N*a fost neruşinare să nu mi*o pui în faţă, Nestingherit de calmul meu luciu clar de ghiaţă. Prin spaţiile mele înnoţi ca*n balta lină Şi#mi dai caricatură, pe cînd îţi dau lumină, Că*mi ştii şi însuşirea din care ea purcede: Lumina mea se uită la voi şi nu vă vede.
39
INSCRIPŢIE PE COIF
De ce ţi*e zarea azi atît de goală, Viteazule, şi cugetul pustiu? în toate omdoială, o sfiială.
Ţi*e cînd şi prea devreme,
                               ţue cînd şi prea tîrzili.
 INSCRIPŢIE PE UN FLACON DE CRISTAL
   E parcă un făcut ca, nimănui Să nu*i miroasă murdăria lui, Pe cînd, pe vrute şi nevrute, Parfumul altuia îi pute.
   INSCRIPŢIE DE BĂRBAT
Fă*ţi datoria pînăm capăt, bine.
Sînt datorii şi ţelul şi povara,
Fie că mîngîi omul, fie că*i apèri ţara. Şi*aşteaptă ceasul tău. Că vine!
Nu#ţi fie teamă, alta nu*i menirea,
Că te codeşti, mişel sau înţelept.
Ţine nevrednicilor crîncen piept,
Că porţi în tine toată omenirea.
Ai luat de jos poveri. Ţi se cuvine.
Şi te mai cere una. Nu*i nimic. E grea. Ţi*e cîrca plină, ia*o şi pe ea Şi*aşteaptă*ţi şi sfîrşitul cu fruntea sus.
                                                Că vine
42
            INSCRIPŢIE DE FEMEIE
Orînduirea firii a sorocit să*i fie Copila diafană bărbatului soţie.
Plăpînda libelulă, în mîna lui păroasă,
E crudă ca lăstarul de crin şi chiparoasă.
Ea#l place că e teafăr şi dur—şi om de treabă, Nu şovăie, numtîrzie, numtreabă.
Porneşte drept nainte şi#ajunge ţinta drept,
E răspicat şi înţelept.
Strădania şi munca lui aspră pentru tine Fac zilele să#ţi fie mai mari şi mai depline,
I  s#au zdrobit genunchii şi i s#a frînt spinarea, Să*şi merite şi blidul gustos şi sărutarea.
Din fundul mării zmulgem şirag mărgăritare Pentru grumazul zveltei şi chipeşei fecioare. Din noapte ia ciorchinii de stele şi scîntei Pentru brăţări, paftale, inele şi cercei,
Luceferii de aur din piatră seacă#i scoate, Muşcat de colţii stîncii şi sîngerat în coate.
E jertfa lui de sine, aprinsă de*o idee.
Ideea, ca şi lupta şi pîinea,#i tot femeie.
Sînt toate ale tale si toate pentru tine.
De nu, atuncea pentru cine?
Căci darurile toate aduse ţie ţ#îs,
Primind în schimb o floare, fragilul tău sur îs. Făptură de petală şi de un bob de rouă,
Dă*i zilnic dimineaţa o bucurie nouă,
Ofranda de răsplată e poezia lui.
O alta, mai suavă şi mai cinstită, nu#i.
43
STIHURI
         }
         i
  *
       !
     j
              DOI COCOŞI
Cocoş aci, alăturea cocoş. între zăbrele Cel alb pe cel cu vargă, şi#acesta pe cellalt îl caută să*i rupă măcar un sfîrc de piele Din creastam care bate vîrtos un sînge cald.
E de prisos. Avîntul nu poate s*aibă alt Sfîrşit. Grădeaua piedici a pus atît de grele,
Că amîndoi cocoşii, cu ciocul în asfalt,
  Se pomenesc şi*aiurea, cu ochiim mii de stele.
Şi astă luptă proastă începe nencetat.
Nimic n*o să oprească odată pe cocoş De*a semtrista cu gîndul că n*ar fi încercat.
 47
     NOAPTEA
Ar fugi şi n*are drum,
Dar se face Jir de fum,
Se piteşte să se ţeasă, în păduri cu frunza deasă.
De vecii, flăcăul soare Umblăm hău să se însoare Şi o caută prin lume,
Cu inel, să se cunune.
Doamne, ce fel de răbdare Dragostea şi asta are!
Zi de zi el o aleargă Şi o place că e neagră.
Dar s*o ia, cum şi de unde? El separată, ea se*ascunde. Harăpoaica vrea să moară Şi frumoasă şi fecioară.
ADORMITA
Adormită pe plocate,
Te*ai trezit pe jumătate Şi ţi*e frică şi sfiială Că te prinde ziua goală.
Nu poţi iute să*ţi ascunzi Sînii albi, de*abia rotunzi, Nici păianjenul din plasa Cu trei colţuri, ca mătasa.
Haide, nu*ţi fie ruşine Că se uită mult la tine. Vărul soare, din livede,
A orbit şi nu te vede.
      SMARANDA
Bătrîna Manda toarce lînă.
De*abia mai vede, de bătrînă,
Dar firul ei, din cîte fire,
Nu se mai toarce lung şi mai subţire.
Nu*i vorbă că, dregîndu*şi glasul,
Din cînd în cînd îi pică nasul.
Dar picătura lui, uşor,
Se ducem caier şim fuior.
Ea nu e de cînd ştiu şi niciodată, Orice semtîmplă, întristată.
Răspunsul ei a fost mereu:
« Aşa vrea bunul Dumnezeu ».
Cu furcam brîu şi subsuoară,
O fură toţi, la tîrg, la moară,
Şi nu4 femeie mai săracă.
Nu ştie număra şi pleacă.
De*i moare una din copile,
Zice că nu mai are zile,
Dar la soroace nu pot să rămîie Mormintele fără tămîie,
Şim postul mare, deopotrivă,
Nici morţii ei fără colivă.
Cumătră Manda s#a născut Acum un veac şimn sfert trecut Şi arem viaţă cu codiţe,
Mînca4e*ar mama, încă trei fetiţe.
Fetiţa Mandei, cea mai mică,
Un piţigoi de trup, o rîndunică.
Se pierde printre gîşte şi curcani, Şi*a împlinit de#abia optzeci de ani.
Dă tot ce are, Manda, de pomană. I*au mai rămas marama şi*o icoană.
SECERA
Paroar fi căzut din cer Luna nouămtr*o livadă Şi i*au pus un lemn mîner, Ca să ţie binem coadă.
Şi cum umblă în răspăr Prin grîu zvelt ca păpurişul, Pare lunamtr^adevăr Că*şi începe secerişul.
Leana seceră şi taie,
Cinge snopii pe mijloc,
Şi din snopi clădeşte claie, Cîte cinci, din loc în loc,
Pe cînd Craiubnou, din cer, Mai tîrziu, s*a bucurat, Surioara lui de fier Argintiu, cum a lucrat.
                    LA COSIT
Zboară coasa prin trifoi Şi prin mei, lîngă zăvoi,
Oa ieşit,. flăcău vînjos La cosit, şi Făt*Frumos.
Oacheş, nalt şi lat în spete, El a luat*o pemdelete,
Şim răstimpuri, trei minute, Bate coasa şi*o ascute.
Cosînzeana, careţi gazda, Rîde cum întinde brazda, Retezînd trifoiul, meiul, Parcă scrisă cu condeiul.
Cînd cositul l*a sfîrşit, Cîmpul pare împletit,
Ca o scoarţă verdem dungi, Şi urzit pe fire lungi,
Cu izvod, din loc în loc, Floarea macului, de foc.
Şi zăvoiul tot miroase A izvor şi tiparoase.
URARE LA NUNTAŞI
O urare strămoşească: Spuneai vieţii să trăiască. Dreaptă^ spusa şi .povaţa: Nu*i nimic gingâş ca viaţa.
Să trăiască mirii noi Viaţă lungă amîndoi;
El frumos şi ea frumoasă, Două fire de mătasă Să*mpletească voia bună Cu nădejdile^mpreună.
Timpul să le fie plin Ca o butie de vin.
Să le stea noroacele La toate soroacele, în toate ogoarele Să le fie soarele.
Ceasurile să le fie Boabe dulci de razachie,
Şi necazul bucurie.
Dragostea tot viaţă este, Toatăm cîntec şi poveste,
Şi nici Dumnezeu nu are Mai bun lucru şi mai mare.
Miri, părinţi, nuntaşi, primiţi Toţi urarea: Să trăiţi!
MÎNGÎIERI
Luna toată a postit.
Lucru bine întocmit.
Că*i fiertură, că*i catrinţă Cere cuget şi credinţă.
Numai că, la socoteală,
Stă cîrligul lamdoială.
Punemn ochi ce nu se cade, Sau adaosul îl scade.
Un călcîi la un carîmb A ieşit la urmă strîmb.
Orice faci, oricum ai drege, Timpuri scurt, n*ai cum alege.
Lîna, barem, asta are,
Se mai lasă la purtare.
      DE AJUN
Darurile*o să le*aducă Un unchiaş, ori o nălucă, Vîrcolacul, pasămite. . . Cum îi voia cui trimite.
Prin vîrteje de zăpadă Moş Crăciunii vin grămadă Şi se despărţesc într*o Scorbură, caremcotro.
« Să trăieşti! » îşi zice baba, Că e gata toată treaba. Vrînd să cînte,#omj unghie Vremea întno unghie.
Dar a cam uitat ce ştie Şi*o ia lin pe psaltichie.
 /
 57
      VISCOLUL
Iată, iarna vine albă,
Sunînd ţurţurii din salbă, în odăjdii şi stihare,
A venit mîngîietoare.
Şi o văd cum îşi agaţă Ciucuriim pridvor de ghiaţă, Cum îmi pune noapteam geam Flori de care vara n*am,
Şi le coase Cu mătase.
Aşternută cu peşchire Şi tăceri de mînăstire,
Prin livadă^mi lasă dar Policandre de cleştar,
Cu un roi aprins în ele De scîntei şi de mărgele.
Vai de păcatele mele,
Astăzi pare să mămşele!
Vai de noi, ce vînt cumplit! Zece zile*a viscolit,
Zece nopţi ne*a zguduit.
Zece nopţi şi zece zile Huruiau mii de tocile, Ascuţind, printre nămeţi,
Suliţi, săbii şi săgeţi,
Că Vicleanul e cu noi,
Fără veste, în război. Zimbriim turme, herghelii, Se#alungau peste cîmpii, Armăsariim lumea largă Călcau Dunărea s#o spargă, Cu cirezile năuci,
Speriate de năluci,
Năvălind să se afunde, Aiurite, în neunde. Bărăganuri, între zări,
Coame, coarne şi spinări.
De harapnice şi bice Bolţile stăteau să pice,
Şi în huiet şi urale Stîlpii lor să se prăvale.
S#a strîns haosul să urle Tobe, buciume şi surle.
Şesul creşte, ceas cu ceas. Nici un sat n#a mai rămas. Unde#s turlele, că nu#s? Unde#s crucile de sus?
Din bisericamgropată Numai una se arată, Camtrmn cimitir pustiu,
Mai e om pe lume viu? Casa noastră, ca o moară, Face zoană de săcară Şi tărîţe de zăpadă,
Valvîrtej, grămezi#grămadă. Au pierit de mult şi stupii. Au ieşit în haite lupii,
De flămînzi, cu ochiûaprinsi. Au mîncat şi cîţiva inşi.
Cîţi au fost? Lamvălmăşeala Nu se ţine socoteală.
Cine ţine morţii minte?
Au găsit încălţăminte,
Şim ciubote cîte*o labă.
S*a pierdut şi*o biată babă. De atunci lipsesc de*acasă Un paroh şi*o preoteasă. Haita ita mîncat, socot,
Cu cojoc cu păr cu tot. Giulgiul alb, pînă depărtezi Presărat cu âripi moarte, Piţigoi şi pitulici,
Noduri parcă de panglici. Ne*a murit lîngă fereastră Şi o pasăre albastră,
Fără să cunoaştem daca Ne*a cerut culcuş, săraca.
BABA.N SAT
Babam sat face minuni,
Că descîntă cu cărbuni,
Doi cărbuni şi trei minciuni. De*orişice păs, de*orişice doare, De măsele, de lingoare,
E atotvindecătoare.
Toate poate, şi le ştie, Dînd cu bobiim farfurie. Cu o vrajă bombănită, Cînd însoară, cînd mărită, Şi dezleagă şi desparte,
De aproape, de departe. Numai pentru om sărac N*are timp şi n*are leac. De la el n*ai ce să iei Nici pentru cocoaşa ei.
 61
CÎNTARE OMULUI
               UMBRA
Te urmăresc prin veacuri, prin vîrste şi milenii, încă de cînd spinarea ţi*omcovoiai pe brînci, Cînd, speriat şi singur, tîrîş printre vedenii, Umblai numai să cauţi culcuş sau să mănînci.
însoţitoare mutăm odihnă şi mişcare Şi copie leită, croită pe tipar,
      Nemghesuiam alături, ciuliţi în ascultare,
   La pasum frunze^al fiarei flămînde, greu şi rar.
Ascunşi prin gropi şi scorburi, alăturea de tine, Tu nu ştiai că sîntem întrmnul singur doi, împreunaţi pe viaţă din două firi străine Prin şubreda urzeală de aer dintre noi.
Sînt umbra ta, de*a pururi de om nedespărţită, Cu linia schiţată aceeaş de contur,
      Pe pulberea fierbinte şim cremenea tocită,
    Ca un păianjen negru ce*ţi umblă împrejur.
     Sînt petecul de noapte, dat ţie din născare,
      Şi ies şi intrum tine în zori şi în amurg.
Din mine vii şim mine temtorci, în bezna mare, Firimiţatam oameni şim zilele ce curg.
65
în mineri scris destinul cu slove nevăzute. Ghiceşte*ţi4, să4 afli, de*ţi este plin sau gol. Tîţînele zidite alunecă tăcute,
De^abia lăsînd să treacă un fum, ca un simbol.
       NICI O SILAB&NTREAGĂ
     Nici o silabămtreagă nu se rostea pe lume,
Căci nu*ţi găsiseşi graiul legat şi priceput, N*aveai nici loc, nici ţară, nici neam
                                     şi nici un nume; Din vremi de vremi fuseseşi gîngâv,
                                     pribeag şi mut.
Era, şopteşte Cartea, la început Cuvîntul, Purtîndu#se pe ape, ca negura, răzleţ;
     De se#auzea un tropot, cuvîntul era vîntul,
Călare pe vecie şi veşnic călăreţ.
în ceasul ultim, umbra din lume se va strînge Din sufletele toate, la timp necunoscut,
Din oamenii cu âripi, din oamenii de sînge, în neguramtocmită din nou de lamceput.
Vor mai rămîne însă, în noaptea adunată, în peştera adîncă a haosului semn Despre ce*au fost puterea şi lupta de*altădată? Măcar o amintire, măcar crestatăm lemn?
67
Măcar cît mai adie în unda călătoare,
Fără să simtăm zarea, închisă din apus Cu porţi de fier strîmptate, cu munţi şi stăvilare, Măcar cît oglindirea arţarilor de sus?
Din plămădirea nouă a zmîrcului cu ceaţa Se va stîrni, pesemne, fierbinte, iarăş viaţa.
              PÎNĂ ATUNCI
Pînăm sfîrşit, să nu uiţi măreaţa sărbătoare, Cînd te*ai sculat din pulberi deodată în picioare. Privirea ta tîrîşă şi*mpiedicatăm tină Primi din depărtare întîia ei lumină,
Şi^odată dezlegată de mîl şi de ţărînă,
Ajunse scrutătoare, senină şi stăpînă.
Erai o rădăcină şi nici de*abia un trunchi:
Ai smuls*o de sub tine şi*ai frînt*o pe genunchi, Şi slobod de osînda de rob încremenit Te*ai desfăcut de locul osîndei şi*ai pornit,
Şi cumpănit pe cîte o talpă şimn călcîi,
Ai fost pe verticala înnaltă cel dintîi. îţi ridicaseşi capul de jos, chemat de soare,
Şi începu îndată şi cugetul să*ţi zboare.
     Tu ţi*ai învins pămîntul, mormîntul şi destinul.
Se învinsese omul neaşteptat, străinul.
 69
                    ÎMPLINIRE
Dezvăluişi deodată ce nu ştiai de jos Şi ai văzut pămîntul întins că e frumos,
Din asfinţitul palid, boltit spre răsărit,
Întîia oară cerul de*a lungul l*ai zărit.
Lua faţă adîncimea şi, nouă, toată firea îţi arăta deasupra şim jur nemărginirea.
Dar înnălţat în slavă, subt cingătoarea frunţii Ţi se făcură netezi şi mici, pitiţi, şi munţii, Căci văzul are harul şi voia de la soare Ca tot ce întîlneşte să scadă şi scoboare. Ridicări numai ochii puţin, ca un lăstun,
Că piscurile înseşi descresc şi se supun.
Ai biruit ţărîna şi*ai rupt împletitura.
Nu*ţi mai cătai merindea tîrîş, pe brînci,
                                                        cu gura,
Ca viezurii şi şerpii, orbeşte şi flămînd,
Cînd te#arătai o clipă şi te#ascundeai curînd. Fuseseşi blestemat
Să zaci în neputinţă, de*a pururea culcat.
Dar chinuit de rîvna de*a fi, muncit de jind, Miracolul trezirii hai săvîrşit voind.
Ţi*ai depărtat pămîntul de buze la picioare, Slujit de*aci nainte de mîinile uşoare.
 70
LA STELE
Dacă ce spune Cartea, din vechi, e^adevărat, Că ieşi din frămîntarea ţărînii cu scuipat, Batjocura*i plătită cu vîrf şi răzbunată.
Nu trebuia să cugeţi, tu, vierme, niciodată. Atoatefăcătorul de rîpi şi de izvoare In temniţa fiinţei te*amchis între zăvoare.
Tu trebuia să suferi, să rabzi cumplita lege,
Că omul, ca şi piatra, stă sterp şi numţelege;
Că într^o trebuinţă şi alta, de jivină,
Să nu*ţi răzbească firea, din pîntec la lumină,
Să fii o bujrtă numai, un zgîrci care se^aruncă, Şi să asculţi orbeşte de streche, la poruncă.
Să^ţi amăgeşti mîhnirea şi dorul de#a pricepe Cu cedare armăsarul mai crîncen între iepe. Adevăratul lumii avînt de început Porni din ziuam care, trezit, ai priceput.
Cel ce făcuse lumea, Iehova sau Satan,
Nu prevăzuse mintea şim minte un duşman.
A scăpărat un fulger din caznă şimtîmplare Şi fu decît şi stînca şi legile mai tare.
De vreme ce modelul putusemtreg să scape, Nesfîşiat de fiare, nemistuit de ape,
De*acu păşeşte ager că ţi*a ajuns totuna De te*or găsi mînia şi prigoni furtuna Şi trăsnetul şi marea, şi crivăţul, să piei;
Te vei lupta prin timpuri cu zeci de dumnezei, îngrămădiţi pe tine şi poruncindu^ţi• «Crede!», Să*ţi fure giuvaerul ascuns, ce nu se vede.
 71
întrmn avînt sălbatic te*ai dus pînă la stele Şi te*ai întors, aprinsă, cu una dintre ele.
Că mîna îţi arsese cu care*ai scormonit în jarul alb din cîmpul de sus, eşti răsplătit, Ai pus*o să răsară, să*ţi ardăm vatra goală. A fost, biruitoare, întîia ta răscoală.
                FLACĂRA PĂZITĂ
La flacăra, păzită să nu ţi*o fure vîntul,
Te ispitea comoara ce ţi*o dădea pămîntul. Ascunsămtr^o firidă de piatră şimcuiată,
Ea trebuia scobită adînc şi dezgropată,
Şi âpoi fiecărei frînturi de giuvaer Să*i spargi era nevoie şi doagele de fier. îţi trebuia răbdare, credinţă şi putere,
Sămlături aşternutul de pături de mistere.
Dar cum să smulgi comoara pe care^ai flămînzit Tăcerii cetluite cu lespezi de granit?
Şi cum putea clădirea veciei s*o răstoarne Plăpînda ta făptură, de*abiamchegatăm carne, Cînd tainele şi somnul lăuntrice, vecine,
           Şe prelungeau din ocna pămîntului şim tine?
Era întîi nevoie să te pătrunzi că nu Le birui neclintirea, de nu temvingi şi tu.
♦
 73
NĂSCOCITORUL
Ai născocit pemcetul uneltele, cu care Ti s*a făcut mai dîrză voinţa şi mai tare. Cînd te crezuseşi tocmai mai şubred
                                         şi mai mic, Atunci ţ^ajunse braţul molatec mai voinic. Tot căutînd zadarnic şi încercînd aiurea,
Ai născocit tăişul, cuţitul şi securea.
Vicleanul fierăstrău,
Tovarăşul şi şoarecele tău,
Careţi strecoară firul ca luciul de oglinzi în curmeziş, prin codri, şi îi despică grinzi,
Şi secera pe care, în arşiţă, Măria O ducemcovoiată cît ţinem zări Tăria.
Venise de cu noaptea, cu luna prinsăm plopi, Şi se întoarce seara pe carul nalt de snopi.
Ai născocit odată Şi o nimica toată,
Cît ghimpele, săracul,
De mic şi iute: acul;
Şi harnicul nimica, vioi ca o lăcustă, Semghesuie şkaleargă pe marginea îngustă Şi^mbracă omenirea de miile de ani:
O sculă genială, cinci ace la doi bani.
Ai născocit şi aţa, mătasea de păianjen,
Cu care coase acul pe Gange şi Teleajen.
Ai născocit făina şi pîinea tuturor,
Ca să ajungi de pîine gonit şi cerşetor, Crîmpeiule de viaţă, un rob, un muritor.
74
în petecu^ţi de ţară, împotmolit, sfruntata Şi îndrăzneaţa minte a născocit şi roata;
Nu mai socot burghiul, cazmaua sau lopata, Frînghia, sîrma, lanţul, cu care, prins de legi, Ai izbutit cătuşa de fluiere să*ţi legi.
Ai născocit şi luntrea, să umbli pe ghicite, Şim marea cu talaze şi valuri răzvrătite. Primejdia te cere şi*o cauţi, orişiunde Ghiceşti că te pîndeşte şi bănui că se*ascunde.
PE DRUM
De*atunci încoace, focul străin a fost sămceapă O vîrstă hotărîtă în ţara ta de apă.
Ai logodit văpaia cu apelem vîltoare,
Să mîne sumedenii de mori şi de cuptoare. Atunci, întîiaş dată s*a desluşit în fum Că ţi*ai croit nainte şim slăvi alt rost
                                         şimn drum. S*a zguduit văzdufttd şi răsuna şi hăul,
Cînd se^auzi ciocanul zdrobind pe muchi ilăul. îţi trebuiau potcoave la caii prinşi de coamă, Zăbale, lănci şi scuturi de fier şi de aramă,
Ca să omfrunţi cu pieptul primejdiamvoită Cu ceasul rău, cu vraja şi leneşa ispită.
Tu ai rămas de*atunceam răspăr şi răzvrătit,
De cîte ori stăpînii şi vremea te*au minţit.
76
     CHEMAREA ÎNNĂLŢĂRII
Chemarea înnălţării ca spicul se*mplinise. Tărîmurile toate te aşteptau deschise Şi te mutai pe ele în voia ta deplină,
Scăpat demţelenirea pe loc şi rădăcină.
De*o fire cu ţărîna, dar dezlegat de lut,
Ai început o lume din nou de lamceput. Strein în pribegie, plăpînd şi venetic,
Erai cît o fărîmă de fulg şi de nimic,
O coajă de tărîţe, o ţandără, o pleavă.
Bălan şi gol, făptura parcări era bolnavă. Fugar, livid ca melcii, bătut de vremuri rele, Tu singur rămăseseşi pe lume gol la piele,
Cel mai gingaş, mai fraged la trup şi oropsit; Doar umbra, drept cămaşă, pe piept
                                       nu ţi*a lipsit. Dihănii în cojoace cu ghiare, colţi şi coarne. Pîndeau să te răstoarne:
O lingură de sînge întrmn plămăd de carne, între clădiri de piscuri, pierdutem culmi
                                       de brumă, Ivirea ta, Adame, părea să fie*o glumă,
Căci potrivit cu ele şi*oriunde te aşez Erai nici cît o boabă de mei ori de orez. Erai, ca pe*o hlamidă de purpură, o scamă, Un ac cu borangicul pierdut într*o năframă, O copcă rătăcită printre frînturi mărunte. Încămcîlcităm ceaţă, în cîlţi şim amănunte, îţi şi visa nădejdea, dormind, să puiem jug
Cu vitele pămîntul, cît e de lung, la plug, Şi se ivi, odată cu omul slobod, munca. Din pravila ei aspră, el îşi făcu porunca De fiecare clipă, simţind întîi, cu frică, în el nebănuite puteri că se ridică.
              EU, UMBRA
La gaura veciei, simţindu#te de mult,
Am stat ascunsă vremuri, ca mîţa, să ascult. / în curcubeie negre, de nopţi, te*am aşteptat. Scularea din puzderii s*a săvîrşit treptat.
Te*ai dezlipit din umeri şi, răzimat pe coate, Văzuşi că ridicarea pe şale nu se poate.
Ai încercat sucirea înceată, pe şezut,
Din răsputerea caznei cu brînciul, şi*ai căzut. Te*ai tăvălit pe pietre ca şarpele rănit.
Nu ţ'ua slăbit nădejdea. Mereu tesai prăbuşit. N*o să mai uit nici lupta cu sine4i, nici această, în cerc de orizonturi imens, cîmpie vastă, în mijlocul ei, omul vedeai cum strîns se zbate încăierat cu umbra lui în singurătate.
Tăcerea îşi oprise şi suflul şi*aştepta :
Va birui pămîntul, sau zvîrcolirea ta?
Secunda, numai unam vecie, o clipită,
Va hotărî să bată, sunată sau dogită.
Izbînda, dacă sorţii n*o fură s#o ascundă, Atîrnăm întregime de*o parte de secundă, îl vezi, căzut în trîntă, că iar zvîcneşte drept? S*ar zice că em luptă cu cerul, piept la piept. Se răscoleşte fierea, adînc, în măruntaie,
     S*a mai muncit şi rupemcleştarea, semcovoaie,
      Şi ocrotindu*şi sînul cu palma, şi rărunchii,
Se frîng din nou şi iarăş i s*au deschis genunchii. Aşa e înnălţarea, şi preţul se plăteşte Cu chin şi suferinţă şi slavă, omeneşte.
79
MÎNA LUI
Ia uitare acuma la mîna lui, făcută Pe flaut, pe cimpoi şi alăută.
E*o floare. Vîră*ţi faţa în ea şi ai să bei Mireasmă, amintire şi vis din palma ei.
Ea ştie să mîngîie, să vindece, s*alinte,
O strîngere, o dată, o ţine*o viaţă minte.
E mută cînd vorbeşte tăcut, ca o pecete Gun crin săpat în mijloc şi litere secrete. Făgăduieşte*o dată, trecînd pe lîngă tine: Făgăduinţa*! sfîntă şi*atunci cînd nu şi*o ţine. De cîte ori o viaţă întreagă nu semgînă, Mîhnită, printre lacrimi, cu*o strîngere
                                           de mînă?
Şi cîte visuri, cîte şi vieţi nu au pierit, în suflet cu inelul părut făgăduit?
Pe dinafară, viaţa are puteri sămdemne,
Pe dedesubt urzită între tăceri şi semne. Cotoarele legate cu aur vor să spuie Ce ţin cuprins în scoarţe, şimn gînd
                                       cum se descuie, Dar fiecare titluri crestat pe#o cartemchisă Cu lacăt^ cu cheia ştirbită, cînd e scrisă.
SĂ TbO SĂRUT
Tùomtorc pe dos şi faţă şi nu mă pot supune Să cred că floarea asta, ce*o ţiu, nu*i o minune. C^asemănam cu*o floare, dar seamănă cu*o stea. Cînd ai furat^o poate, din locul ei, cîndva,
Pe drum, la pogorîre, din ceruri, din zenit,
Te#a furnicat cu haruri şi ţi s*amtipărit.
Că mă smeresc să cuget e lucru de crezut. Dă*mi fiecare deget, din cinci, să ţi4 sărut,
Şi ţie, fată zveltă, caremvîrteşti în aer,
Ca o sfîrlează, fusul pe firul tors din caer,
Şi ţie, străduitul cu palma grea şi tare,
Cu ele îmbrăcate, de fier, cam degetare. Gîndeşte mintea, zicu^mi, dar ce*ar putea să facă Fără gîndirea mîinii, închisă şi săracă? în scoica ei lipită şi*ar duce în zadar,
Pe funduri, strălucitul curat mărgăritar.
O scrie slova mîna şi e nemuritoare,
Pe cît vor fi mai multe şi veacuri viitoare.
Şi ochii plîng, dar plînge şi mai adînc vioara, Că plînge mînam coarda oftată, surioara!
Şi meşterul Manole visa o mînăstire,
Dar cinema scos*o vie din moartamchipuire ? Cinci degetemle dreptei cu cinci din mîna stîngă Putuseră s*omnalţe şimrsitele sămfrîngă;
Aceleaşi mîini şi braţe care*au cioplit în stîncă Şi Sfinxul, păzitorul nisipurilor încă. îl vezi în dreptul lunii? pe creştetele lui S*a ridicat părechea de lei cu patru pui.
81
                                 A, E, I, O, U
Să fac numărătoare.
Deschide palmamtreagă. Dă*mi degetul cel mare. Din celelalte patru, mai depărtat şi sprinten Şi înfrăţit cu ele, stăm lături ca un pinten.
Cînd au cuprins de coadă securea ş*omcîrligă, Semtoarce şi lemcinge, făcîndu4e verigă, li zicem deget mare, dar nu că e mai mare,
       Ci pentru că le ţine supusem ascultare.
El poartămsărcinarea, ca şi căutătura,
Sămfăţişe“2fe omul întreg şi semnătura.
      Din sumedenii multe, de capete, nici el,
    Nici chipul nu#s pe lume de două ori la fel.
    De numvăţau să scrie, strămoşul şi bunicul,
      Ei iscăleau hrisovul cu*acela, cu buricul.
Al doilea din mînă e degetul ce^arată Menirea de poruncă şi pîram judecată. Deosibeştem gloată, ameninţă şi ceartă.
       A scos în privelişte greşeala sau o iartă.
Cel din mijloc e martor nepăsător şi poate Să le ajute leneş pe celelalte toate.
E rece, întîrzie, pripelile4 ajung Mai potolire, n*are voinţă şi*i mai lung,
Şi, dezlegat de suflet şi minte, aremvăţ Să stea camtre umbrele şi pălării un băţ.
Al patrulea iubeşte, părtaş la o solie Să aibă logodita fecioară de soţie.
      Prinos de închinare la frumuseţea smeadă,
      El poartă o cătuşe de aur drept dovadă.
 82
La licărul din deget răspundem ochi scînteia Pe care*au scăpărata surîsul şi femeia.
Al cincilea, gingâşul, mai micul, stă la coadă, Smerit că n*are cine să caute să4 vadă.
Uitat cu carteam poală, vîrît în foi, pieziş,
I*ar strînge moale vîrful rapsodul pe furiş.
Mai are*omsărcinare de numai frumuseţe:
Cînd îţi ciocneşti paharul la nunţi să se răsfeţe. Mîngîie*se piticul cu unghia de ceară,
Ca solzul de plătică, de lin şi albişoară,
Că primăvara^ pune, primit pe un fuior,
Cel mai aprins şi galeş inel de mărţişor.
                 AD AME
Atît e numai mîna, de apucat şi dus?
Nu. Eamtăreşte graiul şi spune ce*ai fi spus, Mai limpede, şi vorbe de nu ţi*au mai rămas Ori n*ai, grăieşte mîna cuvîntul fără glas.
Că gestul, în tăcere, acoperă şi are Aceleaşi înţelesuri la sute de popoare.
       S*ar fi ales de tine ceva, Adame, ciung?
Ai fi putut răzbate un drum atît de lung, Dacă*ţi lipsea, din toate, un simţ, neprihănitul Cercetător uşure şi ager, pipăitul?
      I
       %
84
               DAR OCHII TĂI ?
Dar ochii tăi? Albaştri, verzi, negri sau căprii Zălog a nu se ştie ce mute mărturii.
Cîte stihii senine adînc se zbuciumară,
Ca să*ţi răsară limpezi icoanele de*afară?
Ce gînd, în ce cuvinte, s*amvrednicit a spune Cum s*a ivit din sînge uimita lor minune?
Prin ce minuni ciudate şi zămisliri încete S*a săvîrşit în sîmburi asemenea scumpete? în pleoape, ca petala de floare de gutui,
E un smarald şi nu e, e de safir şi mm.
E bîlbîirea noastră în stare să mai ştie Ce amintiri de noapte, rămase din Tărie, Căzînd pe*o dîră lungă, de aur, dintre stele, S*au închegat la tine în două peruzele, Domniţă*al cărei zîmbet mă tulbură şimghiaţă ? îţi pîlpîiem privire şimn vînăt fir de ceaţă.
E depărtare multă la zmalţul ei cu ape,
Deşi ţi*e frumuseţea de salcie aproape.
Ascultă, ce nu*mi poate' închipuirea crede E că bijuteria cu pleoape calde, vede.
Auzi? Pricepi? Să poată vedea un mădular? Atunci, nu*i vorba numai de trupuri, ci de har, De o văpaie alta, de*o voie, de*o dogoare,
Ce vine şi se duce, făclie călătoare.
De ce a plîns smaraldul la şoapta în andante A scripcii, două lacrimi în două diamante? Pricepe. Nu ştiu dacă, prostită de cuvinte,
     Mai are lucrul ăsta loc să nemcapăm minte.
85
De^asemenea, şi mintea, nu*mi pare, omeneşte, Un bolovan de cocă şi oase că gîndeşte.
Cum? trupul, de la sine, ţărînă şi argilă,
Să ştie ce*i sfiială sau dragoste şi milă?
Des umilit deratîteamtrebări şi gînduri grele, Te*ai despărţit în « simţuri » ca să te scapi
                                                      de ele.
E treaba lor că gustă, aud sau că miros,
Sînt cinci, nun numai unul, de^ajuns
                                          şi de prisos. Nu e cevamtre ele? Numai miros şi limbă? Ce*o fi, ce nu,mdoiala şi taina nu se schimbă. Ce ne mai batem capul săd facem ghicitor?
Nu le lăsăm mai bine pe toatem seama lor? împins în îmbulzeala tăcerilor depline,
Zic zvăpăiat în ele: Eu, Mie, Meu şi Mine. Odată cu sideful gingiilor stricate,
Eu mi^am pierdut naiva dintîi virginitate.
                 f
           %
                      MAI SUS
Astîmpărată foamea şi ispăşită truda,
Un neastîmpăr altul îţi înteţise ciuda. Simţindurţi isteţimea, năvalnică sămveţe,
Ea semcepeamtristată şi se sfîrşeam tristeţe. Umblai să ştii ce tace şi ce nu se arată, Aproapemchipuite prin ceaţă cîteodată. Răzbirea la lumină nu*ţi mai era de^ajuns, După ce*ai stat ca lupii şi iepurii ascuns. Rîvneai mai sus cu mintea decît era datoare Zvîcnirea unei schiţe, făcută demcercare.
Te tulbura năluca trecînd, ţi*era urît Ca unui fără vlagă oştean posomorît. în liniştea făpturii erai neliniştit,
Uitîndurte cocorii că zboarăm asfinţit.
Deşi trezit şi slobod, te frămîntai că ţus Şi zilelemcîlcite în restul unui vis.
De âltfel, mărginiream vremelnica durată îţi e de*atunci rămasă şi astăzi măsurată.
O zi erai mai ager, şi alta mai amar:
Aveai otravăm tine, de^atunci, de cărturar. Trecuse parcă timpul de partea ceealaltă. Parcă trăiseşi moartea cu viaţa laolaltă.
87
              OM CU OM
Un om fusese^o frunză şi numai om cu om Au izbutit să crească şi să se facă pom.
Că moare frunzam ramuri, puiandră şi usure, Copacul vieţuieşte şi s?ammulţit pădure.
Turti răsplăteşti ursita de grabnică pieire, Făcîndu*te, din omul prigoanei, omenire.
 88
COPIL DIN FLORI
Erai o scamăm haos, plutită lamtîmplare,
Suflat de*o adiere ca dintrmn puf de floare, întremdoieli trecute, uitări şi presimţiri,
Ţi srarmpletit ursita să ţii de două firi.
Cînd eşti ce nu fuseseşi, cînd pari a fi şi tu,
Şi nentrerupt te cleatini între «ba da» şi «nu», încredinţare dîrză o zi, şi*o zi tăgadă, în lupta ta cu tine eşti unul şi*o grămadă. Aceloraşi cuvinte le dai altemţelesuri,
Eresuri în credinţă, credinţă în eresuri,
Şi nu e de mirare că eşti cum te arăţi,
Cusut în lung, din creştet, din două jumătăţi. Căci toate ale tale sînt gemene perechi,
Tălpi două, două braţe, doi ochi, două urechi; Dar cînd învălmăşeala simţirilor te fură,
Ca să le spui trunchiate nu ai decît o gură.
Tu te deschizi ca uşa, lăuntru şim afară,
Cobori şi urci în tine ca printrmn turn o scară. Ea singură scoboară şi suie în spirală,
Ori că o umblă pasul, ori că rămîne goală.
Eşti o făpturămtreagă, temtrebi, sau de pripas? Ai căutat cu şoaptă din ce părinţi te*ai tras, Din oameni, din nenuferi, din şoimi ? întrradevăr, Tu te găseşti cu vremea şi semeniim răspăr, în viscole şi gloată, fugar şi duşmănit,
De cîte ori nădejdea de om nu ţi*a murit!
De cîte ori n*ai plîns
Şi zvîrcolit ca rîma te*ai înnodat şi strîns!
89
Şi te*ai ascunde iarăş. Tire frică? Tire ruşine?
In liniştea, oprită ca un suspin, de cine?
Te scormoni toată vremea să afli, sămţelegi. Terncredinţezi aproape, te răzvrăteşti şi negi. îţi mai lipsea din tihnă, în suferinţa minţii,
Să cauţi străbunia şi sărţi găseşti părinţii.
De tînăr eşti mai vîrstnic, mai trist, ca un bătrîn. Eu ştiu cerţi trebuise dero vreme: un stăpîn. Terai fi simţind cu tine mai viu şi împăcat Să te cunoşti odraslă de zmeu sau dermpărat? Din cermpărat şiranume din ce împărăţie, Crezîndurţi cuvenită coroana ei şi ţie? Destoinicia minţii nrar fi putut să iasă Decît dintrromtrupare domnească de mireasă? în ce împărăţie şim ce fel de hotare Stau scaunul şi zmeul cu spadam cingătoare?
Şi ţirai aflat stăpînul şirobîrşiam sfîrşit?
Profeţii dintrro carte, citiţi, terau lămurit? îngenunchiat pribeagul şi dosădit în rugă Se teme că e slobod şi se doreşte slugă?
Nuri scris măcar stăpînul ales de voie bună Şi sluga prietenie să ţie împreună.
                 NUNTA
Dar şovăind cu gîndul între pămînt şi cer, Te*au prins, pe nesimţite, cătuşele de fier Şi lanţurile, jugul şi temniţa. Mîndria De*a te simţi de sine ţi*o pălmui robia.
Ieşind din trunchiul tînăr tot ramuri
                                        şi^alte ramuri, Se înmulţise omul în seminţii şi neamuri;
De o cam dată gloată şi âpoi omenire, Fricoasămtîi şi âpoi năvalnicăm neştire.
Pînăm adîncul lumii, prin zări şi depărtări,
Se desfăcu pămîntul în graniţe şi ţări,
Şi graiul orb ajunse să se prefacăm limbă,
Iar limbam limbi mai multe
                              simţi că i se schimbă; Căci, dintre taine, legea, din toate cea mai mare, A vieţii,fi frămîntata şi veşnica schimbare. Monotonia moartă a lenei emtreruptă De clocotul iubirii şi*al urii, şi de luptă.
Curg zilele şi vècii, ca apele devale,
Şi totul semmulţeşte, crescînd să se prăvale Şl, prăvălit, se iscă din nou, fără hodină,
Mai sus şi mai puternic într^alt chip de lumină. S*a*mpuţinat văpaia şi,*aproape stinsă, vine De creşte iar vîltoarea, stîrnită de la sine.
Şi somnului şi nopţii le este*adevăratul Tîlc, a dospi în matcă, fierbintele aluatul,
Ca sămcolţească plodul şi mugurii să dea,
De la stejar la trestii, garoafă şi lalea.
                                                                  91
ii
i
E*o nuntăm toată firea, cu văluri şi panglici, Cînd stelelem obroace, pe bolţi, se fac mai mici. Mireasa omenirii şi*a ţarinii dă pîine Şi lapte, pentru pruncii ivirilor de mîine.
DIN TAINE
O altă taină, limba, nu ştie cum răsare Şi cum se zămisleşte după ţinut şi soare,
Mai limpede, mai aspră, mai posacă.
De ce nu poate gîndul, ascuns în el, să tacă? Făptura ei de aer dă floare de lumină Şi are, ca porumbul şi volbura, tulpină. Tăgăduie, ca mintea şi trup şi căpătîi. întmdevăr pribeagă, ce*a fost întîi şimtîi,
El, Omul? el, Cuvîntul? că limbile*au rămas Să glăsuiască minţii, din cărţi, şi fără glas. Făptura de cuvinte, din grai sunat şi mută,
Nu are, cercetată, plămadă cunoscută.
E înger, e mireasmă atîta de uşoară,
Că fără vînt, nici âripi, de cum se iscă zboară? Sileşterte mai tare, iubite grămătic,
Să*mi spui, că, pînă astăzi, tu nu mûai spus
                                                     nimic.
93
              TRUFAŞUL
Babèl au ba,împăraţii lucrarăm lumeamtreagă, Ca neam cu neam, alături, să nu mai semţeleagă. Puterea de*mpăcare le*a fost întotdeauna Făţărnicia, cursa, urzeala şi minciuna.
Ca să*şi păstreze sceptrul, momîia lor de paie A*mpins, cinstit, poporul în sînge şim războaie. Stăpînul cel mai lacom, fiind şi cel mai tare,
     Îşi întindea cruzimea în larg, cotropitoare,
     Cu cîrdul lui de ciocli şi corbi nemaisătui,
Peste popoare, roabe ca şi poporul lui.
Zîzania, otrava, mocnită în afară,
Le*a cuibărit şim ţară,
Şi cînd, clocit o vreme, coceamdestul veninul, Hain, minţit, poporul îşi cotropea vecinul.
Trăit într*o trufie de neam şim aţîţare,
Se înteţise ura zăcută,mtre popoare,
Şi ura moştenită, niţel cîte niţel,
Zbucnea în năvălire şi măcel.
 94
PRIETENIE
Dar luat vrăjmaşul singur, în parte, fiecare,
Era un om ca tine, cu buzele amare.
Tu i#ai ucis un tată, el ţi*a ucis un frate,
Din ţara prinsăm flăcări pierise jumătate.
Erau zvîrliţi în groapă cu morţii, şi răniţii,
De vii, şi oropsiţii de*ai lor şi urgisiţii.
Tu n*ai văzut, ca mine, închise de curînd Şi proaspete, mormintele mişcînd.
Ce ţi*am făcut eu ţie, ce mi*ai făcut tu mie,
Ca ţara ta să fie cu*a mea în duşmănie?
Ne pasă, oare, nouă, că domniim capitale Semgînă ca dulăii rînjiţi şi*şi dau tîrcoale?
Ni se sporeşte vlaga, şi grîul ni se coace Mai repedem războaie decît în timp de pace? Ca să se piardă urma, cel cern intrat să fure Dă foc şi la pădure.
Să ardă codrii, munţii şi zimbriim jar, şi cerbii, Stîrpit în pleşuvia de scrum şi colţul ierbii.
Cu pôteram potecă, haiducii^odinioară Ştiau şi să şi moară,
Pe cînd stăpînii lumii, de^obîrşie crăiască,
Şi sluga tîrîtoare ştiu numai să trăiască.
Şi domnul, ca tîlharul, îşi întocmeşte*o lege A lui, cum omţelege.
Deosibirea este că unul o plăteşte în ştreang, dar cel cu biciul şi legea^mpărăţeşte, Ascunsăm ea prin colţuri cotite şim unghere, Din careţi trage drepturi, mîndrie şi putere.
95
Căci legea pentru dînsul e dulce, badedoane, Şi numai pentru tine e plină de căpcane.
El poate mii de oameni, în tihnă, să omoare, Legîndu*şi zalhanaua de cîmpul de onoare.
JALE
Deci, mi*ai ucis copiii, şi ţi*am ucis părinţii.
De ce? Fără pedeapsă? De dragul suferinţii? Ne*a luat pe sus cu steaguri, din linişte
                                                   şi muncă,
De la cazma şi pluguri, deodată, o poruncă.
Cu tobele nainte, mergeam ca la paradă,
                                                           Cu
            încă săraci, noi ceştia, cîrpeam odinioară,
Pe un ştergar cu coadă, ce*aveam şi noi,
                                                    o cioară,
Şi dincolo de Milcov, un cap de bou blajin, Pemtinderea de stambă, pe băţ, de un arşin. Acum, ne lua vultùrul din ţarină, cu el în falduri de mătase, cu ghiara de oţel.
Noi am plecat ca orbii, cu sufletul la gură, Cîntînd, tot din poruncă, zvîcniri demdemn
                                                       şi ură.
Pe la sfîrşit de vară,
Ne*am întîlnit cu moartea la capătul de ţară. Acum, în locul nostru, oştire cu oştire,
Stau două cimitire.
Din ce*a fost nebunie bolnavă, ne fu scris Să ne rămîiem casă tot un coşciug închis, în fiecare noapte, simţim cu noi în pat Cîte un mort culcat.
Nou, cimitirul nostru, de^acolo se întinde încoace, pretutindeni — şim suflete, morminte.
 pajura pe steaguri, o pasăre de pradă.
97
Ce*i fi pierdut tu nu ştiu nici cît se mai
                                                   cunoaşte,
Dar sufletele noastre sînt boltniţe de moaşte. Icoanelem părete sînt chipuri de părinţi Trecutem carne veche şi palidă de sfinţi.
Mai un război de*a surda, pribeag
                                          sau într*adins, Şi vatra ni se sfarmă, şi neamul ni s*a stins.
LUPTĂ ŞI RĂZBOI
Tu, pentru stîrpitura cu*o slujbă peste oale,
Iei temniţa şi ocna Prea înnălţimii Sale,
El caută război.
Războiul pentru trîntori, iar luptaşi pentru noi. Războiul te mînjeşte, dar luptaşi datorie,
Să nu adormi pe*o coajă de pîine şi*o simbrie. Cumplita răzbunare, dintr*alt război rămasă,
O ia cu el oşteanul şi*o zgîndără acasă,
Pînă*şi încinge spada din nou, cînd se deşteaptă Mînia potolită, sau dreaptă sau nedreaptă,
Dar aţîţată totuş, în vrajba de străin,
De slugile alese cu leafă şi tain,
De nu se*adună*n voie popor lîngă popor, Trecînd, lamvierşunare, şi peste hoitul lor, Atunci, războiul lumii, purtat între nebuni, îl vor răbda o dată la cîte şase luni,
Precum i se năzare Nebunului mai mare,
Şi, secerat de oameni, pămîntul, ca de*o boală, Va spînzura la urmă,m văzduhuri, tidvă goală, Şi nimeni, nicăirea, ce*a fost n*o să mai ştie, Cînd ţărilemgropate vor fi nişte sicrie.
 99
RÎNDUIALA
Din vremile bătrîne, cinstit, copilăros,
Poporul, blînd, primise pămîntul drept prinos. Bogata moştenire ha aşteptat, muncită,
Sad dea rodire nouă,msutită şimmiită,
Şi avuţia zestrei spori îmbelşugată.
Dar iată că mîncăii şireţi se şi arată.
O ceată lenevităm carîtă şi caleaşcă Şi strînsă cu limbuţii de seama lor în gaşcă Au adunat mulţimea cu vorba lor frumoasă Şi*au colindat tărîmul întreg, din casăm casă. Purtau giubea cu blană, găitane şi chenar Şi galbene mătănii, în mîini, de chihlimbar,
Că neavînd de lucru şi mătăsoşi la piele, îşi învîrteau şiragul şi numărau mărgele.
—   « Noi sîntem de la Curte şi înţelepţi de casă, Şi voi sîntèti poporul şi gloata numeroasă.
Voi sînteţi mulţi, şi carnea vă e bătătorită,
Noi sîntem ce se cheamă, la carte, o elită.
Deşi n*am pus spinarea şi ceafa la povară,
Nicî sarcina ce*o ducem nu este mai uşoară.
Şi boul cară greul pămîntului, dar cum Joian nu s*ar abate, nedus de om, din drum? Cu hăis a ţine stînga, şi dreapta lui cu cea.
El merge cum pofteşte stăpînul, vreamu*vrea. Vedeţi, se potriveşte cumva despre puteri De a mîna cireada de boi să fim boieri.
Ce uriaşă vită Şi^atunci cînd e scopită!
100
Dar namila cu coarne, tot rumegînd în pace, Noroc că n*are gustul de*a*mpunsul să se joace. Cămtr^altfel o schimbarem deprinderea tăierii Ar face bou boierul, şi boii*ar fi boierii.
De*i vacă, cine trece o mulge de o vadră.
Ea rabdă, credincioasă la datină şi vatră.
De*i bou îi vîri spinarea în jug, şi boul trage, Preamulţumit şi gata aproape să se roage.
Doar tauru) sfărîmă şi stînca; de viţel Am luat măsuri să4 facem bleg, dulce şi mişel. Grămada asta mare, cuminte, ca să fie Purtată după voie, e ca o jucărie.
Că un crîmpei de minte cîrmeşte o cireadă, Cireada n*are vreme de gîndul ei. Dovadă:
Mai multe mii de vite Ascultă umilite Şi nu se întărîtă De un geambaş cu bîtă.
Voi să munciţi cu braţul, noi ne muncim
                                              cu mintea,
Şi fie cît dovleacul, cît mazărea sau lintea De mică, mintea duce popoarele nainte Sau îndărăt. Atîrnă. E minte şi e minte.
Le duce cu porunca şi voia ei de sus.
De*acolo unde capul, de peste om, e pus.
Noi sîntem mintea, capul, gîndirea, prin urmare, Şi voi preapreţioase, dar totuş mădulare. Munciţi, şi fără grijă. Vi*s muncile cam grele, Dar noi vă stăm alături, lungiţi pe canapele. Avem ori nu dreptate? Răspundeţi lamtrebare. »
Şi*a cam codit răspunsul mulţimea, cît se pare.
UN ALTUL ZISE
Un altul zise : — « Oameni, ca sămţelegeţi bine Tot rostul fără seamăn, ce vi se şi cuvine,
Şi noi, tîlmacii legii, ne*am hotărît supuşi Să ascultăm porunca unei mai mari păpuşi.
Că*i zice Domn sau Rege, Sultan sau Preşedinte, Totuna e, la urmă: zicală de cuvinte.
El dă dintr*o sprinceană, ham şimţeles, că4 ştiu, Fie că*i cu coroană, tichie sau chipiu,
Şi voia lui de pace
Sau de război e lege, că vrea sau se preface.» Atunci, se arătară cinci inşi ca de argint,
Cu mînamcîrligată în sus, blagoslovind,
Ca nişte uriaşe burdufe de cimpoaie
N*ar fi putut din şale nicicum să semcovoaie,
Ca să dezlege, — zice Iordanul din pustie, — Curelele opincii Celui ce va să vie.
Neîmbrăcaţi în piele de capră, groşi în fuste Şi burţi, dădeau dovadă că nu mîncau lăcuste, Ca ©mul sihăstriei, naintemergătorul Ioan Botezătorul.
Cu foalele lăsate sta otova piciorul.
Pe frunţi purtau cunună cu fund, ca de tingire, Sticlind din diamante, smaralde şi safire.
Veneau sunînd cădelniţi în jurul lor şi alţii,
Un cor de glasuri, psalţii.
102
—   « Noi sîntem totdeauna cu orice stăpînire Şi*o legănam cu stihuri cîntate din psaltire, Creştinii cu creştinii, păgînii cu păgînii,
Că Dumnezeu ne*alege să ne*ascultăm stăpînii. »
Ieşea şoptit un murmur, din pîlc, o rugăciune:
« Deşertăciunea toate, sîntèm deşertăciune. . . Nu*ţi bizuî nădejdea de mîine niciodată Pe zilele, ca zoana şi pleava vînturată. . . în gemete şi plînset ne trecem, şim povară. . , Nu adunaţi în viaţă durerilor comoară.
Comoara voastră^ strînsă în cer şi, după moarte, Cel ce cunoaşte toate vă cheamă şi v*o*mparte... Iubiţi*vă mai*marii şi*i ascultaţi. . . Veniţi Şimgenunchiaţi la tronul aleşilor, zmeriţi. . . Sîntèti flămînzi desculţii şi goii? Un sătul Nu are ce v^aşteaptă, pe voi, mai îndestul. Uitaţbvăm văzduhuri cum cele zburătoare Nu semgrijesc de hrană şi*o au cu*mbelşugare. . . Şi cinezi înveştmîntă pe crini împărăteşte? Izvoarele şi unda lor cine le păzeşte?. . .
Răbdaţi cu bucurie mucènie şi chin,
Prigoană, nedreptate, batjocură. . . Amin. »
TEMEIUL NIJ FRĂŢIA
Frăţia ni*i temeiul,
V*o spunem mai cu seamă cu condeiul,
Că scrisul şi hîrtia ţin locul, pe curat,
Şi*al omului de^alt'dată, de*acum numerotat.
Cît ne*am trudit cu glasul, socot că bănuiţi,
Să vămnălţăm în rîndul de oameni fericiţi. Fiindcămcepeţi viaţa din nou cu noi în frunte, Să ţinem socoteala şi*a trebilor mărunte.
Ce fcfèeü voi cu^atîta întindere de ţară?
V*ajunge cîtă sapa şi plugul cîtă ară^.
Bucata de ţărînă pe care*aţi semăna
N*ar fi nici trebuinţă să zici « e*a mea », « e*a ta ».
De fapt, întreg pămîntul e*al nostru,*al tuturor,
De vreme ce frăţeşte trăim pentru popor.
îl împărţim cu vorba de*a latul pe hotare.
Cu cît mai mareei rangul, şimtindere mai mare. De pildă, pentru Vodă şi seminţiei sale Le*am pregătit mai multe moşii de deal şi vale Şi şesuri, munţi şi codri, cărbune şi ţiţei,
Făr*a uita la daruri nici lista de căţei;
Un ţărm şimn cot de mare,
Ca să clădim pe piatră castele cu pridvoare, Conace şi palate, grădini pentru stăpîne,
Cu mori, cirezi şi turme şi herghelii şi stîne. Familiammulţită cu prinţi şi principese,
Că naşterile^s multe, în şiruri lungi şi dese,
La unchi, mătuşi, cumnate, surori, nepoţi şi veri, Şi alte rubedenii de mîine, decazi, de ieri,
 104
Se cade fiecare, în vîrstă şi sugaci,
Să aibă cîte*o ţară cu vii şimn cîmp cu vaci,
O fabrică de zestre şi pivniţele sale;
Să iasă, din ce curge şi pică mult, parale.
Să facem, cuvenite la gineri şi nepoate,
Din optzeci de judeţe, optzeci de principate.
O dinastie nouă semcheagă pemdelete,
Băieţi cîteva rînduri şi cîteva de fete,
Şi nu e trebuinţă, născuţi de*aceeaş mamă,
Să semene cu tatăl, daoai băgat de seamă.
Ba nu e nici nevoie să ştie să vorbească, Aşa*zicînd, vreo limbă, de pildă, plugărească. Pentru coşar şi vite, cu două*trei, streine,
Ajung să semţeleagă cu voi destul de bine.
Că tălmăciream aur a limbii şi venitul Ei le pricep îndată, măcar cu pipăitul. De*altminteri, cîrmuirea şi bunii ei cîrmaci Se îngrijesc să aibă cît mai cuminţi tîlmaci.
La urma urmei, domnii pot face o ispravă De prinţi, chiar dacă limba li*i groasă
                                                şi gîngăvă.
în parcuri ocolite cu ghimpi, de vînătoare,
Vom strîngemtre zăplaze fazani şi căprioare;
Să le avem de*a gata, închise ca*ntr*o cuşcă. Te^apucă dorul nobil şi patima de puşcă Şi ai la îndemînă vînaturile grase,
Fără să*ţi bage frica şi tremurul în oase, Sălbătăciuneam codru prin vînt că te miroase. Primejdia^ ferită, să^ţi iasăm drum un ţap Şi să te^aruncem rîpă, de*a dura, peste cap.
Ne place ciuta blîndă, copilă şi zglobie,
Să o vedem întinsă, cu ochiim agonie.
Vînatul, ca şi omul, împrejmuit cu legi, îl ai cînd vrei şi sigur şi poţi să ţi4 alegi.
       A MAI TRECUT O VREME
Şi*a mai trecut o vreme, şi zeci de vremi,
                                               ti sute
Şi mii de vremi, pe număr, în şir, nemaiştiute. Putereamscăunată a stăpînit cu jugul Popoarele, pămîntul,, gîndirea şi belşugul. N*ajunsem luptă omul să biruiască firea Că trebui să intrem război cu stăpînirea.
De cum păşeşte insul din treapta lui afară Nu mai e om ca tine, ci se prefacem fiară,
Şi ins pe ins apasă îndată ce se suie,
Şi4 răstigneştem cuie,
    Şi neamuri şi popoare şi mii de ani, întregi,
Au fost ţinutem lanţuri de slugi de regi şi regi. Un rege ce se cheamă în cronici Rege*Soare Stam sfaturi cu şezutul sub tron pe o căldare. Pe gaura din fund
Răspunsul Maiestăţii se desluşea rotund.
Curtenii ascultîndud din două voci odată,
Una ieşea vorbită, şi cealaltă cîntată.
Curtenilor de viţă li*i nasul surd şi mut:
Nici oala, nici răsuflul din vînturi nu le put. Prea măguliţi în sine şi fericiţi să intre,
Ei află ce gîndeşte stăpînul şi din vintre. De*altfèl întotdeauna şimcins cu chiparoase Şi crini, un tron miroase A stîrv, a murdărie, avutul strîns porceşte îi dă trufie celui ce, prost, te porunceşte.
 106
Ohabnicele bunuri din danii şi din ocini Ajunseră să scoată duhori de grajd şi cocini, Şi s*a întins leşinul şi putreda duhoare De le*a răbdat în suflet şi cuget fiecare,
Un timp, cîteva timpuri. Mocirla adunase Din loc în loc, să zacă, lăturile spumoase.
O   dîră de mocirle legase între ele Tărîmurileînchise, palate şi castele.
Puroaiele umflate, hrănite zmîrc cu zmîrc, Au copt buboiul negru, înmugurit cu sfîrc, Şi*atunci, din ţarăm ţară,
Buboaiele, atinse de ac şi foc, crăpară.
A FOST O NOAPTE OARBĂ
A fost o noapte oarbă, cu lunam ceruri lipsă. Stăpînii^şi amintiră, treziţi, de^Apocalipsă. Cetăţi, oraşe, cuiburi de lene şi păcate S*au zguduit deodată, răsturnate.
Ospeţelem furtună, zburate de vîrtej,
Opriră dumicaţiim gingie şi gîtlej.
Amestecaţi cu cioburi, stăpînilor, subt mese, Li se trezea beţia de prinţi şi de prinţese.
Un urlet, ca de marem răzvrătire.
Linţoliul gros al morţiimcepu să se deşire. Irumptă, omenirea din ghizduri şi zăgaze Isca vîltori, prăpăstii şi piscuri de talaze.
S*au prăbuşit în haos statuile, pe rînd,
Cu slava lor de idoli, de piatră şi pămînt.
I se părea lui Vodă că doarme şi visează. Beţia lui de noapte se pomenise trează, în gloata răzvrătită, puhoi ca de catarge,
O negură semgroaşă, o negură se sparge.
El vede ce nu vede şi ce i se năzare:
Un uriaş cu*o falcă aprinsă intrăm zare. E*adevărat, e^aievea, e răscoală, îl caută norodul: împărăţia*i goală,
Şi una după alta us uşilemcuiate.
Le#a sfărîmat pe toate
Şi într*a doua sută cămară dărîmată
Răscoala dă de Vodă pitit într*o privată. . .
108
Cînd cumpăna răbdării, Măria Ta, se frînge, O ciutură^i de lacrimi şi*o ciutură*i de sînge.
     CEL CE GÎNDEŞTE SINGUR
Cel ce gîndeşte singur şi scormone lumina A dat o viaţă nouă şimn om de fier, maşina, Fiinţă zămislită cu gîndul şi visarea,
Nenchipuit mai tare ca braţul şi spinarea.
Cu ea brăzdezi pămîntul în lung şi lat şi sameni, Şi una ţine locul la mii şi mii de oameni. Topitorii, cuptoare, mori, puţuri, fierăstraie,
O sîrmă dă lumină, o ţeavă vîlvătaie,
O lampă duce graiul şi dăm văzduhuri veşti Că omuF zămisleşte puterea din poveşti.
Se face depărtarea mai scurtă decît pasul,
La mii de posti s*aude şi se cunoaşte glasul. Vorbeşti cu fundul lumii la tine, din odaie, Secundamtrece veacul şi timpul semcovoaie Pe*o sfoară cît e firul de păr şi se agaţă Vecia, nesfîrşitul, pe un crîmpei de aţă. Semnalţă slabul, omul, pe âripi în Tării Şi*aduce de acolo noi legi şi mărturii.
Iatăd, scoboarăm hăuri cu coiful lui rotund Şi rîcîie oceanele pe fund.
El trece prin vîlvoare, prin cremene şi ghiaţă. Pornise de cu seară, s^amtors de dimineaţă,
Şi nu ha ars dogoarea, nu ha^mpietrit nici gerul. E ţara lui pămîntul şi ba*mpletit cu cerul. Şi*aprinde lîngă Argeş luleaua, şi văpaia Din pipă încă4 arde, ajuns pe Himalaia,
Şi pîinea coaptă*acasă, întrmn cuptor domol, ho gustă pinguinii tot proaspătă, la pol,
 110
Şi, în sfîrşit, urmaşul lui Prometeu, el, omul, A prins şi taina mare, a tainelor, atomul.
El poate omenirea, în cîteva secunde, S*omtinerească nouă pe veci, ori s*o scufunde.
E timpul, slugă veche şi robul celui rău,
Tu, omule şi frate, să*ţi fii stăpînul tău.
 1907
 peizaje
 »
CUVÎNT ÎNNAINTE
în anii nouă sute şapte,
Ca din senin, în marte, întno noapte, S*a ridicat spre cer, din Hodivoaia,
Şi din Flămînzi, şi Stănileşti, văpaia.
Şi s*au aprins, de*a latul ţării, mii De lumînări şi de făclii,
Ca la un Paşte şi o înviere,
Facle, şi vipii, şkopaiţe stinghere.
Cum em biserică, la noi,
Un mugure de foc, ca un altoi,
Pe vîrful unui fir de lumînare, în sfeşnic la icoane şim altare,
Aşa, din sat în sat, semtinse Văpaia grînelor aprinse,
Că flacăramcepea să joace De*a rîndul pe pătule şi conace.
115
Era să fie sărbătoare,
Sau slujbă de înmormîntare ? Urlau şi cîiniim haite la năvală.
Ajută, Doamne, ţara*i în răscoală.
PE RÂZĂTOARE
S*a tot întins din luncăm sat
Şi*a mai lăţit fîşia cu*o brazdă, la arat.
Moşia îi ajunge pînă la noi în casă.
Aproape n*are omul pe unde să mai iasă,
Şi se făcu moşia de două ori mai mare,
Din suta de pogoane o sută de hectare.
Nu ne mai ţin de*ogradă nici cloştile cu pui,
Şi ele pasc cu mieii azi pe moşia lui,
A hoţului bătrîn.
Ia oile, lemchide, făcîndu^se stăpîn.
Pentru cîrlani şi vite plătim atîta gloabă,
Gam cumpăra cu banii moşia, mai degrabă. Moşneni, din vechi, pe ţarini, pădure şi imaş, Ajunserăm şim casa străbună chiriaşi.
Ne*am plîns la stăpînire,m deşert,
    că cel mai tare E cel umflat mai bine de pungi în buzunare.
Nu căuta dreptatea domnească, frăţioare.
Ia pe ciocoi ca hreanul şi dăd pe râzătoare.
117
             RĂZVRĂTITUL
Dumitru ţărănoiul, dulgher şi lăutar, Nu tulburase satul vorbindud în zadar:
Cu binele nu merge. L*am încercat de*a surda. Au scos din noi şi untul, cu sîngele, şi urda,
Şi zerul. O cocleală rămîne pentru noi,
De nu te bagi iscoadă şi slugă la ciocoi.
Eu slugă la jigodii nu m*aş vedea să fiu; Mămgrop mai repede de viu.
Te strădui fără noimă şi dai pe brînci, te storci, Rîndaş la boieria de cocină de porci.
Mai bine luarăţi sapa şi traista la spinare, Pribegi făr'de cămaşe, desculţi prin ţara mare. Prăşind prin bărăgane sau ciocănind o coasă,
Un boz de mămăligă, de prînz, tot o să iasă, Dar cel puţin rămîne, de bine şi de rău,
Că eşti de capul tău.
Cioplind cu barda bîrna, bătînd dimia, piua, Ori învîrtind la moară eşti muncitor cu ziua, Nu rob pe toată viaţa şi priponit ca vita, Primind mălaiul muced şi*aprins, cu ţîrîita.
Cu semenii de brazdă, fugiţi de pe moşii, ncepe*o răspicare şi de^alte datorii, începi sămveţi cititul, să scrii, să vezi, să ştii. Peceţile de beznă, cojite de pe pleoape, începem întuneric de ziuă să se crape.
118
Gîndind întîi în şoaptă, şi mai tîrziu pe faţă,
Ten aduna cu alţiimţărcaţi de*aceeaş viaţă,
Şi celor ce v^apasă, vă mint şi vă înşeală în ceasul judecăţii le*ţi cere socoteală.
Primarele, prefectul, crîşmarul, arendaşul îl leagănăm bîzdîguri şi ţîfnă pe Conaşul. Conaşul stăpîneşte zece moşii, şi are Mai multe mii cîmpie şi codri de hectare.
Ei se urăsc, viclenii, dar cum vorbesc de tine, Parc*au călcat cu talpa pe ghimpi de mărăcine, Şi strînşi în cîrd de pofte şi lăcomii căscate, Sînt cioclii şi otrava de peste mii de sate.
Nu bai văzut, dînd ochii la curte cu săracul,
Că li se strîmbă mutra, de parcă văd pe dracul?
Evlavia din timpuri, cinstită, înnălţase Lăcaşuri, paraclise şi mînăstiri frumoase.
Un preot era preot, şi crezul era crez.
Mă tot gîndesc la timpuri şi*mi pare că visez. Măreaţa moştenire e luată cu chirie,
Minciună şi tarabă, dezmăţ, negustorie.
Cîţiva răzleţi, prin schituri şi parohii uitate, Mai stăruiesc în rîvnă şi cad în strîmbătate. Toţi au, ca şi pe vremuri, o faţă, doar să fie Smerenia văzută de*atotfăţărnicie.
Bisericuţa^ martor, să v*amintiţi mereu Ciocoii că*s tovarăşi, de brîu cu Dumnezeu. Sudorile de sînge şi suferinţa mută Le*ar fi*mpărţind cîştigul cu el, atît la sută. Cînd ne spoim a jale, mînjind şi cele sfinte,
O ducem cu samsarii credinţei înnainte.
Te^aşteaptăm strana dreaptă să vii Mitropolitul. Tu, din altar, la hramuri, alegi pe Răstignitul, Că gol şi el, ca tine, prin fumul de tămîie,
E tot bătut în cuie, în palme şi călcîie.
119
Piroanele de astăzi, dobînzi la împrumut,
Tot Iuda le tocmeşte şi tot el te*a vîndut.
Şireţi stăpînii noştri aflară bune rosturi Şi bine nimerite şim cele patru posturi Şim Miercurile, Vinerile toate.
Dintrmn condei, se scade un an la jumătate. Veneau neaşteptate, de*a gata, ajutoare,
Tipicuri întocmitem sinoade şi soboare.
Temvaţă stăpînirea, hrănit cu terci, rumîne,
Să rabzi şi jumătatea din an ce mai rămîne.
Tu, cuminecătura o ceri spre mîntuire,
Te spovedeşti la popa, îngenunchiat, Zamfire,
Şi el te şi pîrăşte, de*ai chibzuit vreo faptă Ce ţie ţi se pare a fi răsplata dreaptă.
El e spion de suflet la domnişori, bădie,
Că vrea puternicia ciocoilor să ţie.
Apoi, la*mpărtăşire, orînduiala are Cerinţi de^mpăciuire. Te duci să ceri iertare Ciocoiului obraznic şi slugilor fudule,
Că n*ai făcut mătănii la uşa lor destule.
Aşa că de la Paşte şi pînă la Crăciun,
Şi din Crăciun la Paşte, mai pocăit, mai bun, Ţi se înmoaie vlaga şi nu treci din blestem La sfînta răzvrătire, de care ei se tem.
Ai dus*omtr*o scrîşnire tăcută, însă are
O   margine rostită răbdarea orişicare.
Ia furca, taică,m mînă, şi*ascute*i bine dinţii Şi apără*ţi odrasla, răzbunări şi părinţii. Dintrmnul te faci sute, din sute iese gloată. Aşteaptă ţărănimea scînteia scăpărată.
Vîltori şi limbi de flăcări aşteaptă să se mişte, Pitite după staul şi curţi, în porumbişte.
Din apele, aprinse pe matca lor de scrum, întunece si cerul puhoaiele de fum,
Nu mai rămîie piatră pe piatră, grinzi în grinzi Şi cadă şi Tăria în ţăndări de oglinzi.
120
   LIPSESC MORMINTE
E zarvăm tribunalul militar.
Şedinţa lungă ţine de la şase. Semcumetase*o boaită de căprar Să calce ordinul ce i se dase.
Doi cîte doi, sătenii răzvrătiţi Aveau să fie duşi între soldaţi, Dintr^o comună de săraci lipiţi,
Şi puşi să*şi sape groapa şi*mpuşcaţi.
Căprarul se lăsase dus de gînd.
Cînd gropile săpate erau gata, Trăgea cartuşele în vînt,
Făcîndud pe ţărani scăpata.
La cercetarea noilor morminte, în lutul ţuguiat şi moale,
A fost găsit, în loc de oseminte,
Un şir de muşuroaie goale.
Ce cîrtiţe^ar fi scos pămînt atît?
E mînă*aci de niscai om parşiv.
L*au dibuit şi*au scos un amărît. Legaţi#! pe căprarul Paraschiv!
121
Căprarul vinovat de două ori.
Întîi, nesocotise un grad de colonel Şi*a tîlmăcit un ordin de superiori Cum cutezase săd priceapă el.
Dar mai cumplita lui vinovăţie, Ticăloşit de crima îndoielii,
E c*a simţit în sînge o frăţie Şi*o solidaritate cu rebelii.
Stăpînii judecăţii, fără jind,
Dau pildă şi osînda ce faptei se cuvine, Că ţara ne rămîne, socotind,
Cu cinzeci de morminte mai puţine.
COCONU ALECU
                           i
Pe^Alecu Iliescu partidul liberal L*a pus pe Oit mai mare şi, uns pe cinci judeţe, E cel ce*a spus odatăm Senat, în tinereţe, Primatul Romîniei căn autofecal.
E bivolar de seamă şi faţă între feţe,
Şi dictator de ţară, ilustrul animal.
El zice: — «Nu temtinde, te rog, la caşcaval », Argumentînd politic şi vrînd să te înveţe.
Nu poate trece nimeni, cum spune el, nici mort, De Olt, fără să aibă în sîn un paşaport.
Are jandarmi la ordin fanaticul de zbir.
Bărbat de mare vază la centru şi la şef,
El guvernează, neică, energic, după chef,
Cu trei principii: « Mă*ta », «Te bag» şi
                                               « Ai sictir ».
COCONU ALECU
                     2
La Iliescum curte, la conac,
Sînt adunaţi, aduşi, ţăranii.
Toţi cîţi ai căror ochi nun plac Stăpînului moşiei Merişanii.
Sînt cei mai teferi oameni dintrmn sat,
Dar i*au stîrnit boierului gras hula,
Că, tot hrăniţi cu ceapă şi păsat,
Nu*şi scot din cap, să*şi ţiem mîini căciula.
Şi mai deştepţi decît stăpînul lor,
Numcep, vorbind, cu « poate » şi cu « dacă », Şi în auzul treaz al tuturor,
Ştiu să răspundă, cum şi ştiu să tacă.
Legaţi la coate,n numeri: sînt o sută,
Şi*s înşiraţi la rînd, în rotogol,
Ca la o horă încă nencepută,
Şi de la ei la masări locul gol.
La masa mică, beau tutun, cafele,
Un ofiţer, în şoapte, cu jupînul:
—   « Ascultămcoace, — zice, — colonele, începi cu cîte doi, cu cîte unul? »
124
A£lîndu*se cu satul în război, Găseşte că măsura înţeleaptă E să înceapă tot cu cîte doi,
Şi oamenii pricep ce*i mai aşteaptă.
COCONU ALECU
                              3
Femeile, copiii şi toţi ai lor veniră Cu ţipăt, să cunoască legaţii cum semşiră.
—   « Nu vă lăsaţi! Mîncaţid de viu, săd arză focul, Că spurcă, unde sade, nemernicul, şi locul. Zmunciţi*vă din funii pe el, lovid*ar boala. Măcar un stîrv ca ăsta să ne fi dat răscoala!
Nu temcrunta încoace, boierule, aşa,
      Că am făcut prinsoare şi noi pe pielea ta.
Odată şi odată te*om prinde noi în sat Şi*ai să plăteşti, jupîne, cu vîrf şi îndesat.
Te*om descînta noi, noaptea, să crapem tine fierea. Ce n*a putut bărbatul, o face şi muierea. »
Trei sate, adunate jurîmprejur, grămadă, Răcneau de suferinţă la stîlpii de ogradă,
Ca staulul de vite, în fierbere, cînd rage. Ameninţau cu puşca, ele strigau: — « Păi, trage! » E palid Iliescu, turbat şi mohorît.
       Muierile îl scuipă: — « Ciocoiule borît! »
126
COCONU ALECU
                              4
 Deodată, colonelul avu un gînd al lui,
 Care nu*i vine lesne orişicui,
 Strigînd ţăranilor legaţi cu funii: —«Drepţi!» Dar n*a mişcat nici unul. — «Puteai să te aştepţi, Răspunse Iliescu, — tîlhariûs tot tîlhari. »
 în ceasurile grele vin gîndurile mari,
 Şi colonelul zise: — x Acum strigaţi cu toţii Trăiască generalul! că ne stîrpeşte hoţii.
 Că ştie Averescu războiul cum să4 facă,
 In ţară cu plugarii şi oamenii de clacă.
 Strigaţi, au ba? » Nici unul nu mişcă
                                          şi nu strigă. Se^aude doar atîta: —«Pămînt şi mămăligă! » «Trăiască generalul! — mai zise el o dată, — Că ne*a scăpat de şarpe şi limbămveninată Şi*a mîntuit în ţară odrasla boierească.
   Tot nu strigaţi nici unul din voi să ne trăiască? »
 Atunci, boier Alecu, scos din răbdări, vai, mamă! Smuci cureaua burţii din loc, cu cataramă,
 Şi începu pe oameni, cu urletul: — «Trăiască! » Pe faţă, peste gură şi pleoape să4 plesnească.
127
COCONU ALECU
                          %
                                  5
S*a hotărît! Boierul arată cu cravaşa Şi^alege doi, din rînduri, pe Gheorghe şi Ilie.
—   « Dezleagă^, caporale, şi scoatede cămaşa!» Dă ordin colonelul, răstit, cam puşcărie.
—   « Idee minunată, că, ruptă, descusută,
Cămaşa tot e bună la ceva.
Cînd te gîndeşti, la urmă, că o să am o sută! » Zise boier Alecu, glumind a zeflemea.
Şi rîseră părtaşii de*această socoteală.
Pe cînd soldaţii, tineri, cu lacrimilem gene, Umblau cumcetineală,
Tărăgănind, să vie sfîrşitul mai alene.
—   « Tu mi*ai făcut cafeaua? Waţi nărăvit ca hoţii, Răcni, sorbindu*şi ceaşca, boierul. Fă, ocară,
Ia seama, mi se pare că vămhăitaţi cu toţii! » Cafeaua înjurată se nimerise*amară.
Semcruntă şi^ofiţerul: — «la mai sfîrşiţi odată! » Escorta, patru oameni, ducemtre puşti pe cei Aleşi din rînd sămceapă pedeapsa comandată. Un murmur clocoteşte din gloata de femei.
128
Pornind în ceaţă şase, călcau arar şi strîmb Şi nu se mai văzură. Trecu şimn timp, şi iată. Prin boarea cemcepuse să bată dinspre dîmb, Răsunămnăbuşite şi gloanţele deodată.
O frămîntare^adîncă şimn ţipăt la femei.
Boier Alecu, mîndru, se uită înnapoi.
Comanda: — «Luaţi de*acuma cu şase oameni
                                                 trei ».
      Boierul : — « Să rămînem, eu zic, la cîte doi ».
         CĂMAŞA DE NUNTĂ
O sută, cum spusei,
Fuseseră* mp uscaţi ca derbedei Şi răzvrătiţi ai satelor, sculate,
S^aducă deşteptare şi dreptate.
Cătunul a rămas şi mai sărac.
Ileana slugăreşte de^atuncea la conac.
E văduva lui Petre, ucis pentru stăpîn Din ordinul ciocoiului bătrîn.
Uscată şi frumoasă, barişul ei cernit E ca un giulgiu negru al celui ce*a murit. Posomorit, ciocoiul ar vrea ca, de morminte, Să nu îşi mai aducă femeile aminte,
Ca Oltul, care curge domol prin dreptul lor, Cu tot cîntatul doinei, atotnepăsător.
Dar într*o zi boierul, lungit pe canapea,
La poruncit Ilenei o cafea.
Boierul stamtr^o rînă.
   De scîrbă, ceaşca plină ei i*a scăpat din mînă.
130
Cămspăimîntată, vede ciocoiul îmbrăcat în borangicul dulce al fostului bărbat, Cămaşa lui de nuntă, cu flori de dediţei Aleasă şi cusută cu degetele ei.
Boierului cămaşa lui Petre îi plăcuse Şi*a pus*o de o parte de printre catrafuse. Cînd s*o trezi dintmnsa neliniştit strigoiul, Frîngîndud beregata sămnăbuşe ciocoiul?
DUDUIA
E*o domnişoarămnaltă, subţire şi trecută,
Şi nu e nici femeie de tot şi nici bărbat.
Cu noapteam cap se duce la plug â semănat, La seceră, la coasă, călare şi ciufută.
Au vrut să o mărite. Duduia nu se lasă,
Şi ofiţerii sprinteni, şi grangurii peţiţi,
Cerînd^o de nevastă, plecau dezamăgiţi Că nun nici unul vrednic de mîna ei osoasă.
Era rostirea vie, în carne, simţ şi minte,
A unei noi fiinţe, de*al treilea tipar, în loc de fraga guriin crestat un buzunar,
Şim loc de trup semgustă un sac de oseminte.
Femeie, nefemeie, la bine şi la rău,
Turtită ca o tavă şimn sul de rogojină.
Sătulă demtuneric, scîrbităd de lumină,
Făptură nemplinită şi fată fătălău.
Citind, închisăm casă, cărţi groase, pe alese, Văzu deşteptăciunea, ajunsă de prisos,
Că nu dă mîngîiere şi nun e de folos, Şi*a#mbătrînit pe slove şi pagini nenţelese.
 132
De ani de zilemcoace, mînia se răzbună.
Şi*a împletit gîrbaciul şi kamnodat cu plumb Şi alungînd ţaranii prin grîu şi prin porumb Harapnicul se^abate pe spete şi răsună.
Spinările zdrelite şi deştele zdrobite De cnutul domnişoarei cu cizme şi nădragi, Ca a sluţit călare o sută de iobagi Şi sumedenii prinsem zăvoiul ei, de vite.
Duduie, carabina îţi spînzură de şea Şi tonsoţeştem raita din zori căţeaua cîrnă.
Ea muşcă, asmuţită, apucă şi se*atîrnă. Duduie, răfuiala a şimceput. Păzea!
PUNGA
Internele, Parchetul şi Vodăm tîlc cu ele Răspunderea şi*o lasă lepădată.
Răscoala ţărănimii şi cetele rebele Nu pot să fie duse la nici o judecată.
Fiind « moment istoric » e treabă de armată.
Cuvîntul e*al oştirii. Măreaţa Capitală E în război cu satul sculat, în luptă dreaptă. De*o parte puşti şi tunuri, de alta mîna goală, Prostimea puturoasă şi pătura deşteaptă.
Eşti gata, generale? că gloria te*aşteaptă.
Porunca numţelege să judece. E dată.
Ea mistuie şi frînge ţărani, ţigani, duşmani.
La Bucureşti e ţara, pe drept, adevărată,
Pe bulevard, la Capsa şim Lipscani.
Să ne ocîrmuiască, de*acu, nişte golani?
« Sînt proşti, dar mulţi », e*o vorbăm deşert,
                                              fără putere,
Oricît de mulţi, nu*ţi pese, vie potop de*or vrea. Vasile Vodă Lupu n*avea nici mitraliere,
Nici nitroglicerină, ca noi, Măria Ta. întoarcere alene, lungit pe canapea.
134
Un drept semtemeiază, fireşte, pe venit, Priceperea la cîrmă stă,m loc de cap, în pungă, Nu te întreb de unde o ai şi ai venit;
Să fie cît mai groasă, mai plină şi mai lungă.
Să poată să mîngîie şi să ungă.
DOINĂ PE FLUIER
Un avînt nestăpînit bamviat şimdrăgostit Juni mai noi şi cotoroanţe, Cu principii şi nuanţe,
Se sărută, bratem braţe,
De ceva să se agaţe. Suspinau că piere ţara. Venea vrajba cu ocara. Boieriam răzvrătire Suferea ca de*o jignire. După*atîţi amari de ani O scuipau nişte golani, Supărată că îndură Palmele peste figură.
Cînd era mai gras norocul, Se*mplinise şi sorocul.
Ţara le era moşia,
Cugetul, ticăloşia,
Cuviinţa, alelei!
Huzureşti şi faci ce vrei. Legea, eu, cum vreau o fac Birul, biciul, bunubplac. Altă legem ţară nu*i: Fiştecare legea lui.
Ai de unde şi s*alegi:
Cîţi ciocoi atîtea legi.
136
Ei, ţăranii,*o luau de*a buna: Vor o lege, numai una,
Şi o lege*a tuturor,
Scrisă şi cu mîna lor.
Cînd şi cînd, un zvon, aşa,
Şi mai mult înfricoşa.
Zece sate răzeşeşti S>au pornit spre Bucureşti.
De la munte, trei judeţe Pleacă, minte să nemveţe.
La barierar din Vitan,
Robii de pe Bărăgan Au sosit cu furci şi coase.
La Chitila sînt vreo şase Mii de oameni cu topoare. Altele, la Cotroceni,
Gloată mare de olteni,
Fierb ceaunul pe coceni.
Au venit, să se strămutem Care, ca la şapte sute,
Cu căţei,
Şi cu purcei,
Cu căldări, cu pirostrii,
Cu copăi şi cu copii, în palatul ăsta, măi,
Sînt o mie de odăi,
De încap, bătu*i*ar sfinţii, Oltul şi cu Mehedinţii,
Şi mai sînt cămări şi căşi Cu izmene şi cămăşi,
Să îmbraci, de*a lung şi latul, Muieretum tot Banatul.
137
Vine toată omenirea Să dea ochi cu stăpînirea. Capitala răsfăţată E de*azimoapte*mpresurată, Spune zvonul, şimn fior Trecem pielea tuturor Deputatilor din Sfat.
La un ceas întîrziat, Cotropit de*atîtea slugi,
N*ai nici cînd, nici cum să
Un boier, vechi cărturar, La un ochi cmn ochelar,
A cerut să intrem ţară O armată dinafară, Orişicare, nu îi pasă,
Cu stăpînii înţeleasă,
Ca să fie chezăşie De huzur şi de moşie. Patrioţi de vorbe mari, Cărturari, necărturari,
Unii daci, alţii romani,
Sînt cu noi pînă la bani. încercarea dacă vine,
Ori cer oştilor străine Să le fiemtr*ajutor, împotriva ţării lor,
Care geme, care plînge, înnecatăm fum şi sînge; Ori, ca de atîtea dăţi,
Se pitesc prin străinătăţi. S*ar visa fugarii toţi,
Toţi stăpîni şi patrioţi. Vinovaţii şi vrăjmaşii Fac tot ei pe păgubaşii.
Măscărici şi negustori Ni se fac judecători Şi simt mare trebuinţă Să dea şi cîte*o sentinţă. Plugud pedepsesc că ară; Turmele, că sînt în ţară,
Cad subt greaua lor osîndă,
Că nu pot să le mai vîndă Şi să le mai joacem cărţi Cu fugari dintr*alte părţi.
Pe ţărani, că*şi văd de muncă, Ded alungă şid aruncă,
Şi se leapădă de ei Viii, morţii lor şi*ai mei Cu moşnenii şi străbunii. Rîndunelele, lăstunii Nu*şi mai puseră cuibare La conace şim pridvoare. Vrăbiile s*au mutat Din căminul necurat.
Stolurile lungi de ciori îi aşteaptă pe feciori,
Pe ispravnici şi pe fraţi,
Săd dumice spînzuraţi,
Să frămînte vitele Hoituri cu copitele.
Facă*s*ar, cînd îi alungă, Bivoliţa săd ajungă.
Nud la curtea boierească Nimeni să te mai cunoască,
Şid părtaşe la răscoale Şi căţeaua dumitale,
Toată firea şi simţirea îs de*acum cu răzvrătirea.
DOINĂ PE NAI
Fumuri gros scabia te văd.
La conace e prăpăd.
Ce blestem şi nenoroc! Magaziile*au luat foc.
Grîul arde, şi porumbul, într*o ceaţă grea ca plumbul, Şi văpăile aleargă Uriaşe, să o spargă,
Tocmai cînd se*aratăm ţară Aurul de pe secară,
De pe orzuri şi livezi.
Vezi şi nu*ţi vine să crezi Că se duce orişicum Toată munca noastrăm scrum. Dar şi fără foc şi pară,
Ea pleca din vetre*afară, Dusăm zări pe marea*albastră Şi nu mai era a noastră.
Ii era drumul deschis Boierimii la Paris,
Unde începea odată Viaţa ei adevărată.
Stropii noştri de sudoare Se făceau mărgăritare în şiraguri săltăreţe Pentru circ şi călăreţe, în cerceii de rubine Era sînge de la mine,
Lacrima din ochii tăi, Carnea ta cu vînatăi, Candela de agonie Şi tăcerea din sicrie.
Domnişorii se adună Să se sfătuie*mpreună, în cinzeci.de ani de sfat S*au scuipat şi înjurat,
La coşciugul mortului,
Ca la uşa cortului,
Mari ciocoi şi mici ciocoi, Ciocli vechi şi ciocli noi, Corbi în stoluri, cîteşcîte, Ca pe hoituri, tăbărîte, Dumicînd acelaş leş La mîncare înţeleşi.
Numai că omvăţătură Le începe de la gură,
Pe cînd alta, cu alt cîntec, îi îmbucă de la pîntec.
Şi dihonia lor ţine De o viaţă şi mai bine,
Şi cu toţii, în sfîrşit,
Se îndoapă liniştit. Gîlcevindu^se frumos,
Ciocul le*a ajuns la os. Acum, vezi, Măria Ta, Dacă domniilor mai scăpa, Două reguli nu încap.
Toţi vom tăbărî pe cap. Tărtăcuţa astamcurcă Şi dă domnilor de furcă. Ce*i un cap? Nimica toată. Braţe trebuiesc şi gloată. Omul este de folos Numai de la gît în jos;
La arat, la secerat E mai bun de cap scurtat, între umeri de năpîrci,
E de*ajuns un bumb de zgîrci.
Te trezeşti şi te mai miri Cu panduri şi Vladimiri Şi cu lumea de strînsură, Care*ţi bagă pumnum gură Şi te scot şi din moşie,
Să le faci cărăuşie.
Vodă, Doamne, ia aminte:
Asta vine de la minte,
Arz*o focul de prostie. Răzvrătire, haiducie,
Ură pe proprietar,
Astea vin de la tipar.
A fost bun cîndva tiparul Cînd scotea Aghiazmatarul Şi molitvele, la schit,
Dar pe urmă s*a lăţit.
De la slovă, de la buchi,
S*a întins ouînd păduchi. Blèsteme Mitropolia Gîndul, scrisul şi hîrtia.
Litera de fier, cerneala,
Teascul, cartea şi momeala Strecurată prin cuvinte,
Drept simţiri şimvăţăminte.
Nu e de răbdat zăbavă, Cugetarea e otravă. Deocamdată, prinşi de spaimă, Cuscrii nu se mai defaimă.
Şi cumnaţii au uitat Cît de mult s*au înjurat La Cămară şi Senat
 Albii \ cum îşi zic, şi roşii2, Nu mai fac azi pe cocoşii. Spilcuiţii de coconi,
 Din fuduli ajung claponi. Cucurigu! sus, pe claie;
 Jos, în ploaie, cucuvaie.
 Ieri deştepţi, şi astăzi proşti, Cînd îi vezi nu*i mai cunoşti, Milogindu^semtre ei Pentru cîte un crîmpei. Ţăndări, zdrenţe de idei.
 Cum veni năpasta Asta
 Şi ce este de făcut Să rămîie cam trecut?
 Mintea, *atîta de bogată Şimdrăzneaţă altădată La arenzi şi la venit, întrmn ceas a sărăcit, întrmn ceas vijelios,
 Timpul s*a întors pe dos Şi se stinse de odată,
 Ca o lampă răsturnată.
 Toate feţele măreţe,
 Tinereţe, bătrîneţe,
 S*au schimbat într*o secundă. Unde să se mai ascundă?
 Şi chirciţii şi înnalţii Seamănă unii cu alţii,
 Ca pisicile fătate,
 Numai câmtr^altfèl pătate.
 Din zorzoane şi din mască S*au ales doar cîlţi şi iască.
1 Albii: partidul conservator (n.r.).
8 Roşii: partidul liberal (n.r.).
 143
Ce viteaz era pe cal Falnicul domn general,
Cînd, trecînd frumos pe stradă, In ţinută de paradă,
S*arăta la ZecedVlai!
S*a ales un putregai.
Ca şi el, legiuitorii Sînt în zilele viitorii,
Strînşi în rînd Şi tremurînd.
Fără vajnicul lor ifos,
Pare că*s bolnavi de tifos.
Parcă faţa le*a rămas Retezată de la nas.
Cum începe balamucul Le şi zboarăm vînt surtucul Şi rămîn în pielea goală.
Nu e şagă, e răscoală,
Dar mîndriile trufaşei în izmene şim cămaşe.
Insul cel adevărat E un strîmb, un cocoşat. Desfăşat de blăni şi şube, Dedesubt e numai bube.
Cîte decoraţii are De la gît la cingătoare,
De la ceafă pe spinare,
Zace copt, subt fiecare Licărire, un puroi Şi nu poate damnapoi.
Din buboaiele stătute,
Scos din el, ciocoiul pute.
       DOINĂ
îi ţes ţării, pe gherghef, Firem jur, ca de sidef,
Să ne sugă, ca pe muşte, Cînd se ţin să nu ne^mpuşte. Toţi păianjenii domneşti Stau la pîndăm Bucureşti Şi apucă, pe furiş,
Oameniim păinjeniş.
Făcuţi ghem, pe dedesubt, Şi*i păstrează pentru supt;
Iar păianjenul cel mare Stă în mijloc, camtrmn soare De mătase.
Coase firul şi4 descoase Şi4 aşează, să se joace,
Mai încolo, mai încoace; îl înnoadă, îl deznoadă, împletit tot pe*altă pradă,
Ca să prindă, ca năvodul, înlăuntru tot norodul.
Poate nici nu te*ai gîndit Că un băţ doar, de chibrit, Ar da foc întno clipită La mătasea împletită.
145
DOINĂ DIN FRUNZĂ
La Mitropoliem faţă Parcăd slujbă, parcări piaţă. Droaia de cu dimineaţă,
Ca la urs, ca la paiaţă,
Ca la tîrg şi iarmaroc, S*a*mbulzit, şi nu e loc Să arunci de sus un ac. Tîrgoveţii totuş tac,
Şimtr*atîta omenet Scapă şoaptele încet,
Numai şoapte,
Paroar fi un miez de noapte, Pe muţeşte, ca de frică,
Spaima mută că se strică.
E o mare Adunare.
Deputaţi şi senatori S*au trezit la cîntători.
Carnea tremură pe ei,
Ca frecată cu ardei.
Ochii nu şi*i mai închid.
De opt nopţi n*au mai dormit. N*aţipesc niţel măcar,
Că semneacă şi trăsar.
Cîte un fior de ghiaţă Le furnică pielea creaţă,
Întrebîndu*se*alandala Cum sso fi ivit răscoala Şi de ce şi pentru ce.
Dar mai bine*i a tâcè Şi*ai îngenunchiè pe brînci, Că păcatele*s adînci.
E ADVOCAT
E advocat vestit, dar cam peltic.
Avea ceva subt limbă, mcă de mic,
De cînd umbla cu gîştele prin sat,
Nebănuit că iese un mare advocat.
Dar gura slută poate fi o vină,
Dacă citezi din greacă şi latină,
Şi dacă te vădeşti în stare
Să aperi cu doi clasici un hoţ de buzunare?
O mare pledoarie dezleagă şi păcatul,
Că hoţul îşi împarte venitul cu*advocatul.
Cînd s*a întors bursierul cu doctorat în ţară, Nu sînt cinci ani, stătea pe dinafară,
Şi n*avea nici pingelele întregi Neîntrecutul tîriăr om de legi.
Dar şi*amţeles chemarea bine Şi a făcut şi el ce se cuvine,
Cînd n*a avut nici pat, nici blid,
Că şi*a ales cel mai bogat partid Şi s*a înscris fanatic devotat,
Ca să ajungămtîi « băiat de stat »,
Şi mai tîrziu de*aşijderea «bărbat».
A stat ce*a stat la colţ, sùapoi lungit,
Şi ceasul care sună la vreme i*a sosit,
Şi n#a sunat dogit.
148
Cel mai isteţ flăcău, din opt copii, în cîţiva ani făcuse trei moşii.
Sătean de mămăligă şi de ciorbă lungă,
Ştiuse să se facă ciocoi şi să ajungă.
Şi*a mai ales şi*o specialitate:
Moşia cîştigatăm proces pe jumătate.
Ca să cîştigem fals moştenitorii,
Erau mobilizaţi toţi autorii,
Franţuzi, germani, romani şi toate Textele lungi de prin antichitate.
El aducea, de^acum şi din anţărţi,
La curte, o căruţă de secretari şi cărţi.
Era o bucurie şi*o mare sărbătoare Cînd mâestrul, opt ceasuri în picioare, Aplaudat de domni şi de cucoane,
Mai dobîndea o mie de pogoane,
Un nou conac, o moară, un rîu şi un suhat, O un testament din patru sau unul fabricat.
Dintrmn proces ieşisem Capitală
Şi*o casă boierească şi mare cît o şcoală.
Birouri, cu intrări şi cu ieşiri,
Ca tihna, de tăcute, a unei mînăstiri.
Uşi leneşe pe ghinduri, cu căptuşeli de piele, Umplute cu saltele,
Şi secretari cu*o treabă fiecare,
Dactilografe, secretare,
Dulapuri de arhivă, cu dosare.
Hoţiile sublime, afaceri aşa^zise,
Sînt studiatem taină, cu uşile închise, Concesii şi contracte, cu drept de monopol. O simplă neghiobie le poate da de gol. Mascate de*o nevoie de stat, de vreo uzină, Semtîmplă tîlhăria să iasă la lumină.
149
Un deputat mai gureş sau cu principii sfinte, Uitat să*şi ia răsplata tăcerii dinainte,
Ameninţă să scoatăm vileag, la timp, neuns, Urzeala şi tertipul cu meşteşug ascuns.
O izbucnirea bubei lăuntrice, deodată,
Ar mai mînji şi feţe părute fără pată.
Un zvon, cîndva, făcuse pe omul de onoare, încrezător în şefii mai mari, să se omoare.
Cînd zvonul ar ajunge ştiut întemeiat,
Puroiul s*ar întinde şim sus, pînăm Palat.
Dibaci să o strecoare prin Cod, maestrul ştie Să piardă o cărare ce ducem puşcărie.
Reţeta îi aduce în lada din altar Alt aur, milioane, pachete numerar.
Maestrul e şimn mare gospodar.
El cheile cămării le poartăm buzunar,
La tribunal, la Curtea de Apel,
Casaţie, consilii şim minister, cu el.
Se teme, jupîneasa, căm lipsă, s*ar putea Să*i fure#o linguriţă de zahăr şi cafea.
De trebuie să*i facă vre unuia vreo plată, Astupă cu spinarea, în uşamcet căscată,
A casei lui de fier,
Lăuntricul mister,
Grămezile de suluri şi hîrtii Albastre, cîte*o mie, în vraf, cîteva mii,
Că s*ar putea vreodată să*i ceri să te*mprumute La mare trebuinţă, cu lei vreo două sute.
El se păzeşte bine de^asemeneamtîmplare, Plîngîndu*se întrmna că e sărac şi n*are,
Clădit pe temelia unui tarif robust.
Ca să*şi admire capul, şi*a ridicat un bust La poarta din grădină, cu toate că îl doare Că nu*i în uniformă de general călare.
 150
S*ar potrivi cu calul sau iapa minunat,
Căci e, din plămădeală, bărbat răscăcărat.
Mai e şi om de artă, poet, bibliofil,
Şi simţitor la toate, încă de mic copil.
Cînd alţi copii scursoarea pe buze*o
                                                 şkomghit,
El şi*o ştergea cu palma, ştergîndu*şi*o pe zid. Biblioteci legate îi căptuşesc pereţii, împodobiţi de rame; portretul tinereţii,
Icoane şi tablouri, covoare ţărăneşti,
Şi porţelanuri rare, chineze; tăvi şi ceşti, în mijlocul odăii, un crucifix splendid barată legătura cu omul răstignit.
De ziua lui, pofteşte la masă pe confraţi,
Şi ei primesc să meargă, deşi se ştiu furaţi;
Căci trebuie. Maestrul stă binem lumea mare Şi poate*avea nevoie de*o proptă oareşcare.
După ospeţe, jocul de cărţi îndătinat Plăteşte cu dobîndă ce bei şi ce*ai mîncat. Maestrul, orice*ai face, cîştigă el la joc,
Că are pe subt masă şim mînecă noroc.
Tu*ţi pierzi pemcetul banii, dar el te împrumută Pin ce*ai pierdut cu#o sumă de^asemenea pierdută. Beţia pătimaşă te prinde şi te fură Şi ea, ca şi maestrul, la cărţi şi băutură.
Încît, cu punga luată mai faci şi datorii,
Şimn mezelic la ţuică te ţine zece mii.
Şi jaful măsluirii pe faţă estem stare Să fie datorie, numită de onoare.
Se poate ca la termen să n*ai destul bănet. Atunci îi laşi inelul şi ceasul amanet.
Bătrînii lui, părinţii, încep să semcovoaie. Cojocul le miroase a brînză şi a oaie.
Ei vin de zece postii, în car, la Bucureşti,
151
A*şi mai vedea vlăstarul, şi*aduc de*acasă veşti, Că leagă bine grîul, săcara şi ovăzul,
Că tremură moşia de spic, cît ţine văzul,
Că vacile#s frumoase, dau scroafele să fete,
Şi cînd vorbesc cu «Dînsul» nu îi mai
                                            zic «băiete»,
Ci « Domnule Ministru », « matale », « dumitale », Şi el primind sfiiala parc^ar primi parale, Părîndu*i rău că plata aceastamtîrziată Nu poate fi în palmă, ca banii, numărată. Obîrşiad jigneşte, că din opincă vine,
De taică*su*i cam silă, de maică^sa ruşine,
Doi bădărani de ţară, croiţi ca din topor, Lăsînd duhori de cocini, de grajd şi de dihor. Ar da cîte odată bătrîna săd sărute,
Dar buzeled sînt parcămgheţate şi cusute,
De cînd le*a spus feciorul lor drag, să nu se ştie Cumva, m bucătărie,
Cum că ar fi părinţii conaşului temut. ba spovedit de asta de mult, de lamceput;
Să spuie cuconiţii şi slugilor că fac,
Eam curte, el în staul, o slujbă la conac.
De*o vreme, advocatul golan, de pînă ieri, Doreşte să se tragă din neamuri de boieri.
A pus să se găsească un zapis, vreo hîrtie,
Săd dovedească spiţa de veche boierie,
Cu slovemcîrligate, chirilice, şi, poate,
Cu stemă, şoim sau cioară cu ghiare, jumătate, Alăturea de*o spadă şimn coif vîrît în scut,
Săd facă şi pe plicuri trecutul cunoscut.
Aşa se face, măre, că bietul de ţăran Rămîne singuratec, uitat din an în an.
Odrasla lui stricată îl ţine, ca pe vite,
Să tragăm jug la moara lichelei ciocoite.
CAUZA CAUZELOR
Nevinovaţi ca îngerii, semtreabă Dintre boierii oameni mai detreabă Ce s^amtîmplat şi ce le*a mai lipsit Că satele s*au răzvrătit,
Aşa deodată, fără pregătire.
Boierii au dreptate să se mire,
Că ei s*au înţeles destul de bine cu sătenii. Crăciun, şi Paşte, şi Blagoveştenii,
Şi Bobotează, hramuri mari, cu clerici,
Ii adunau pe toţi pe la biserici Şi sărutau icoanele*mpreună.
Ce? i*a oprit cumva, cînd se adună,
Vre un stăpîn să se închine?
Aşa că unii cu*alţii trăiau bine.
La masluri, la botez, lammormîntări, Molitvele*s aceleaşi cititemtre cîntări. Clopotniţa şi toaca nu sună pentru toţi? Atunci ţi*ai bate capul şi sămţelegi nu poţi, Trăind duhovniceşte, în pace, mic şi mare,
Să ia sfîrşit deodată asemenea*mpăcare ?
Vezi, nu ştii cum se poate,
Uitînd de liturghie, să intri în păcate.
Unii, vorbind aiurea, spun că ţăranii mulţi, Flămînzi şi goi, trec vara şi iarna tot desculţi. Păi, asta lor le place şi n*are nici un rost Săd pui să se îndoape opt luni pe an de post,
153
Să se îmbracem şube, ca noi, şi să semcalţe. Cine*ar mai face spicul şi bobul să semnalţe, Eu, dumneata, ministrul, advocatul?
Priceperi la ogoare le are numai satul.
Şi tot dintre o sminteală a minţii se mai spune Că singuri noi petrecem în case mari şi bune, Pe cînd ei stau cu porcii şi vitelem odaie, Grămadă peste claie.
De*altminteri, pentru gură Le*ajunge*o mămăligă, la plug, cu*o murătură, Şi*o doniţă de apă La desfundat şi sapă.
Nun nici o potrivire între ţărani şi noi.
Ei sînt scutiţi de sarcini şi n*au, ca noi, nevoi. Nici nu*şi dau bine seama cît sînt de fericiţi Ţăranii noştri simpli şi iubiţi.
Noi, ceştialalţi, boierii, cum ni se zice, culţii, Stăm numai cît se cere cu leaota şi mulţii, întortochiaţi la minte, la fire şi simţire,
Avem chemări şi dreptul obrazului subţire,
Că fără ierarhie şi elită, o ţară, în loc să se ridice, amèniMâ să piară.
Săteanul nostru nu e mojic şi năzuros,
Primeşte#orice şi ne vorbea frumos.
Şi tînărul, şimnchiaşul, şi bătrîna
Răspund întotdeauna: «Trăiţi» şi «Sărut mîna».
Un medic îndrăzneţ Fusese dat afară din slujbă, la judeţ, întrmn raport de*o coală, trimis la Bucureşti, Scria, nepriceputul, tot soiul de poveşti.
Cică din lăcomie şi din neruşinare Şi din dobitocie, noi nu sîntem în stare Să ne cunoaştem vina în răscoală;
Că sărăcia neagră emtinsă ca o boală;
Că noi purtăm păcatul că satele se scoală.
154
 Eram numiţi o şleahtă, tîlhari şi negustori, teşiţi de sub tejghele, călăi şi lipitori.
 Că de*am fi fost încaltea boieri de neam ales Am fi mai demţeles.
 Hrisoavele, de pildă, ascunsem fund de ladă, Scrise pe piei de iepuri, ar face o dovadă.
 Dar ce*au ajuns moşnenii şi răzeşia lor,
 Vîndută cu prăjina? De       rîsul tuturor.
 Boierii ăştia ţanţoşi, cu  tălpilem     ţărînă,
 Vin cu căciulam mînă
 Să ceară băniciorul cu boabe împrumut.
 Şi medicul, mîrşavul, pe toate le*a văzut. Moşierii şi*arendaşii au flămînzit ţăranul Şi îl trudesc tot anul. îl ţin ca pe o vită,
 Şi vara, ca şi iarna, în viscol priponită, Cămătărit cumplit,
 Şi4 ţin şimnămolit Şi îngropat în sate de bordeie,
 Bolnav şi el şi proasta lui femeie.
 Fără un dintem gură, îţi ia, cînd nici nu ştii, Un deget şi ţi*l trece, prin bale, pe gingii.
 Copiii zac de guşter şi coptură,
 Tîşnită din ureche şi ochi, ca o untură;
 De oftică, de friguri, de scrofuri şi pelagră,
 De uscăciune sau de bubă neagră,
 Şi mor mai mulţi de două ori,
 Decît trăiesc cu gîlci în subsuori,
 Cu âbube, fălcâriţă şi umflături,
 Cînd dîrdîind pe prispă, de frig, cînd de călduri. Pruncii la sîn le smulg, să morfolească Tîţele maicii, ca de cîlţ şi iască,
 Parcă hrănită numai cu bozii şi ciuperci. Sugacilor le unge limba cu zer şi terci.
 Noi sîntem pripăşiţii şi*ai vremurilor grele,
 Care au dat de*a lungul bărbaţi, dar şi (tcfiefe.
155
Ca să*i încingă lanţul de robie,
Noi am fi pus în sate şi o jandarmerie,
Să le păzească zilnic şi sufletul, şi gîndul,
Cu puşca, pînă*i vine şi starostelui rîndul.
Cine murmură, Gheorghe, Dumitru ori Ilie,
E ridicat de*acasă şimchis la puşcărie. Cuoasemenea palavre şi născociri murdare Şi*a mîzgălit raportul şi doftorul Cutare,
Dar bam trimis «la urmă» spre strînsă cercetare.
Aşa fiind povestea, li s*a făcut lumină Şi*au judecat stăpînii că mîna doar streină S*a strecurat în ţară şi*a*mpins*o la răscoală Ascunsăm vre o claie de fîn sau în vreo oală. Au căutat*o bine, dar clăile luau foc Şi oalele crăpară, şi mau avut noroc.
Atunci, se răzgîndiră, să fie cercetate Scrisorile studenţilor din străinătate.
Poliţia streină slujea pe cea din ţară,
Le dezlipea trimise, primite dinafară,
Şi copiile fură trecutem Bucureşti Potăilor lihnite de vinovaţi şi veşti.
Nici un băiat de*al nostru, din şcoli, ma fost să fie Tîrît de zormevoie în vreo vinovăţie,
Şi fără capi cu carte şi făr*a fimvăţaţi,
Sătenii furăm ţară cu miile*mpuşcaţi.
Că vinovată fuse, de şi*a ieşit din fire Poporul, preacurvia de sus, din stăpînire.
              CULTURĂ
Cînd am făcut atîtea şcoli Am înţeles să iasă advocaţi,
        Contabili, ofiţeri şi doctori pentru boli,
    Dar nu aveam nevoie de prea mulţi învăţaţi.
Mai multă carte duce, precît văd,
La lipsă de respect şi, la tot pasul,
Cobesc golanii*a moarte şi prăpăd,
        De cum îşi vîrăm treaba noastră nasul.
Stăpînii ţării sîntem noi, moşierii,
Că ţaran împărţită între noi.
Să vie să ne*arăte hotarele puterii Şi legea datoriei obşteşti nişte puţoi?
Le*am dat învăţături, ca să ne fie, în slujbe, de folos şi devotaţi,
Să ţie fiecare de*o moşie,
      Fiindumem provincii şim Bucureşti argaţi.
O teapă nouă şi nebănuită,
Aşamumiţii scriitori,
Se şi ivi în slova tipărită,
Numindume duşmani şi*asupritori.
157
Dobrescu^Argeş, Arion, Vlăhuţă, Kogîlniceanu şi#alte haimanale Au şimceput ţăranii să#i asmuţă Alăturea de unul, pe nume Caragiale.
SCRISOARE
                          Din ţarâm ţară
Iubitul meu, de cînd lipsesc de*acasă,
Am colindat din ţarăm ţară mai frumoasă,
Pe unde cînd te plimbi, în mers ca papagalul, înveţi ca papagalul să strigi în patru linii.
Mai trece cu vederea şi rogu#te mai iartă Că nu ţi*am scris din toate oraşele din hartă. Mă recunosc, aproape ca în oglinda spartă. Cînd ţara ni se zbate adînc în foc şi noapte îţi scriu din ţarăm ţară, în nouă sute şapte. Tu, spune*mi ce*i pe*acasă — ce*i nou,
                                        ca şim trecut, Dar trebuie sărti fie un lucru cunoscut: Scrisorile primite, cît şi trimise vouă,
Sînt desfăcute toate, aici, de*o slugă nouă. Guvernul ia cojocul, la noi, de pe ţărani,
Că*i trebuie la plata poliţiilor bani. îşi are pretutindeni agenţi cu leafă mare,
      Că fără ei de*o treabă ca lumea nu*i în stare.
Ei ţin cîte*o arhivă a lor şi o pecete Legală, dar păstrată poliţiei secrete.
La noi, stăpîni pe ţară şi porţile Gheenei, Moştenitori ai vremii sînt fraţii Brătienii,
Sînt trei într*o treime,
Aidoma la suflet şi faţă şimnălţime.
Ça nişte popi, cu barbă.
Păstrînd asemănarea, stufoşi de*atîta iarbă,
Cu cel de altădată,
Tot Brătian, şi tată.
159
Răscoala plugărimii lor nu le e pe plac. Vulpoii şi viclenii se prefac Că n»ar pricepe pricina de boală Car e<a<mbr incit ţăranii cu furcile<n răscoală. Ca sâ le pară mîinile curate,
Dau zvon că răul vine doar din străinătate. Şi caută prin lume pe cei care instigă Să scaperem bordeie uscata mămăligă.
Poliţia le cere poliţiilor treze Să caute romînii ţi să<i supravegheze.
Cîte un şef ministru, slugoi de teapămnaltă, Slujeşte asupririi din ţară, de unealtă, Duşmanilor dreptăţii ţărăneşti,
Şi zi de zi dă seama/n raport la Bucureşti, Scrisorile din patria*n viitoare Sînt luate în de<aproape cercetare Şi strînse în dosare,
Şi pe cînd inima ne plînge Că neamul e<nnecat în sînge,
Poliţia, cu altele<nţeieasă,
Scrutează lacrima de<acasă Şi judecă suspinul interzis,
Dintr»un dosar, pe care<l ţinemcîiis.
Nu s«au aflat din vraful de scrisori Nici vînzătorî şi nici instigatori.
Nici asta Brătianuluî nun place Şi ţine adevărul ascuns în el şi 4 tace,
Ca un buboi, şi coace.
UN COLŢ DE ŢARĂ
Un colţ de ţară urcă lin Carpaţii.
E al ciocoiului, şi prost şi fngîmfat, Careişi tot strigă de un timp argaţii,
Să ducă vitele la adăpat.
Conacmi gol şi staulele<s goale.
Nici un argat nu e să dea răspuns. Sătenii, hotărîţi să se răscoale,
S*au înţeles cu toţii întnascuns.
E zgomot şi nelinişte de foame,
La vaci, la cai, la oi şi boi.
Ctocoiu*ar vrea său prindă, să<i înhame, Aduşi legaţi argaţii înnapoi.
Jandarmii, popa şi învăţătorii Tînjesc, de parcă fiecare»! mort. Prefectul ştie ce cam vrea poporul Şi scrie stăpînirii un raport.
Dar pînă una, alta,<ncearcă Ciocoiul să dea vitele la apă.
Dar ce? hascultă vre o vacă, parcă?
Şi cu îndemnuri proaste viteie s*adapă?
162
Ar vrea să le adune<n bătătură.
Nici una <ie pe loc nu se urneşte.
Ar vrea' sa le<mbiînzească, dar vorba/i
                                   parcă* nj ură Că vitele nu ştiu stricat pe franţuzeşte.
De*o viaţă joacă riga, semtinde, se răsfaţă. Strein, mînca»I>ar buba, de ţarină şi vite, Nu ştie ce e gîscă şi crede că e raţă Şi nu deosibeste pe cal nici pe copite.
Ce<i cu maimuţele*astea rase,
Cu geam la ochi şi cu nădragi pe dungă, înhăimărate ca la parastase, în straie negre şi cu coada lungă?
Se uită boii, vacile mirate La maimuţoiul ăsta de sîrmă, cîlţi şi cîrpă, Cu vorbe<ntortochiate în gît şi scîlciate,
Că lin şi lor lehamete şi scîrbă.
Căţelul se repede la desculţi,
Fărîmă de bot negru bslţat, de catifea, între dulăi şi oamenii cei mulţi, în satumtreg e singura lichea.
             TRECÎND CIOCOIUL
Trecînd ciocoiul, ieri, prin arătură,
Numai baud că zbiară şi mămjură.
Ce ţi*am greşit, boierule, zic eu,
De mă tot faci tîlhar şi derbedeu?
Am pungăşit la uşa dumitale,
La seceră, la sapă, Ia parale?
Dacă e vorba să ne dăm pe faţă,
Hoţia de la curte şi ciocoi seinvaţă.
Ssa înnegrit, de mult ce/i otrăvit,
        Căd ţintuiam cu ochii şi nu rruam căciulit.
Ar vrea, că«i, de! cocon,
Săd ies în drum. de«a buşea, cu vorbe de plocon, îl ustură ficaţii şid arde^IaT rărunchi,
Ca, dacă trece el, nu îngenunchi.
N<ajunge că ne suge, mai face şi pe sfîntul, Călca*bar vaca neagră şi [<ar mînca pămîntul. Las’ căfi clocesc eu una, să n<o mai uite, tată, Ga pus la primărie jandarmii să mă bată.
         Ce mai boier şt ăsta, de marfă şi cîntar!
Tat’su fusesem piaţă pîăcintar.
163
            RAPORT DE PREFECT
Eu, Domnule Ministru, m*am silit, Cu sfaturi bune şi poveţe multe,
                  Să potolesc judeţul răzvrătit,
            Dar nimenea nu vrea să mai asculte.
Proprietari, boieri şi arendaţi Sînt speriaţi şi umblă, ca guzganii.
Şi încolţiţi, simţindwse vrăjmaşi, Doresc să se împace cu ţăranii.
                însătadunaţi de mine laolaltă,
Nu am putut să le mai dau de rost. Stăpînii lasă lucrurile baltă Ca să rămîie toate cum au fost,
îndemnurile mele în pustiu Sînt socotite nişte vorbă goală.
Mă tem, mă rog, pe cîte văd şi ştiu, Că se/nteţeşte ura în răscoală.
Sînt semne rele*n fiece cătun Şi neguri în vîrteje peste ţară.
Fiţi, Domnule Ministru,<aşa de bun Şi daţifmă din slujba mea afară.
164
  TELEGRAMĂ CIFRATĂ
Sînt informat că indivizi suspecţi Colindă ţarasn lung şi lat.
Daţi ordin, Domnilor Prefecţi,
Să fie fiecare prins şi arestat.
Le băgăm cap ţăranilor că sînt îndreptăţiţi să ceară drepturi noi, Şi pe deasupra şi pămînt,
Şi păşunat la vite şi la oi.
Unul, Coşbuc, a scris şi o poezie, împrăştiată* n ţară pe ascuns.
Luaţi peticele astea de hîrtie Şi constataţi prin cine au pătruns.
Aţîţătorîi împărţesc broşuri La toţi sătenii şi nepricepuţii.
Ei numţeleg, din sate şi păduri, Tîlcul înnalt al marei Constituţii.
Ea e făcută pentru cărturari, Judecători, miniştri şi (advocaţi. Rog, repede, trimiteţi comisari Prin tîrguri şi oboare, şi<arestaţi.
165
Vă fac direct răspunzători,
De nu stîrpiţi îndată mătrăguna. De ce avem atîtea închisori,
De parcă n/am avea nici una?
Aştept rapoarte, de urgenţă,
Că a»ncetat netrebnicia,
Şi scrieţi»ml cu titlul « Excelenţă » Trăiască Regele şi Dinastia!
RĂSPUNS LA TELEGRAMĂ
 Conform cu ordinul secret primit, Fiind indispensabilă urgenţa,
 Am înzecit îndată şimsutit în tot judeţul nostru vigilenţa.
 Şi ca să nu mai întîrz'ii,
 Am îuat măsuri imediate Ca, zi şi noapte, moarte, vii,
 Să fie forţele mobilizate.
 Am interzis joi tîrgul săptămînii Şi horele, duminica, la sate,
 Şi am mustrat holteii ţi bătrînii,
 Şi am închis şi cîrciumile toate.
 Drept, mişună suspecţii peste tot,
 Dar cu jandarmi călări, săteşti,
 Am arestat şi dus convoaie, cot la cot, Trei trenuri cu spioni din Bucureşti.
 Căci, fără inutilă cercetare,
 Am luat suspecţii ca din oală.
 Aştept noi ordine suplimentare. Semnat: Prefect de Dorohoi, TîndaJă.
167
Postiscriptum: Printre arestaţi Sînt unii costumaţi şi deghizaţi în popi şi militari.
Ei sînt spionii cei mai mari.
REPLICĂ LA RĂSPUNS
Aşamţelegeţi ordinul primit?
Pesemne o aţi înnebunit.
Aţi arestat în. gări şisaţi dus la beci Miniştri, deputaţi, cu doamne, vreo cincizeci. Cusatîta nu v;aţi mulţumit,
Aţi dus legaţi şi un mitropolit,
Şi<un general de stat*major, în văzul tuturor.
Daţi drumul iute şi le cereţi scuze.
Două din doamnele miniştri sînt lehuze,
ŞiiO prezidentă e gravidă.
Dar mintea procurorului e tot stupidă? Mi<nchipuiam oaveţi subt pălărie Oleacă de psihologie.
Aşa arată un agent suspect,
Nemernicule domn prefect?
Suspectul se cunoaştemdată După figură, guler şi cravată.
Niţel să<ţi fie ochiul exersat,
Că bai şi identificat.
Pare deştept şi<i îmbrăcat corect,
Şi e amabil, domnule prefect.
PoartăîOcKelari şi are şi ghiozdan.
Pîndeşte ca un pehlivan.
Din gest, din vorbă<l recunoşti,
Numaidecît şi de la zece posti.
Il urmăreşti şi vezi ce soi şi hal Ar putea fi de intelectual,
169
Vreo javră de student sau scriitor, Aţîţător plătit şi trădător.
Cu toate că bacalaureat,
Constat că sînteţi idiot sau beat. Destituit de o cam dată,
V<am dat pe loc şi<n judecată.
             FLĂMÎNZENII
E zarvă, zbucium, griji în guvern,
Că zilele răscoalei nu sesaştern Ca foilemtocmite pe muchi, de călindar,
La fel de o potrivă, pe colţuri şi<n chenar. Unafi mai scurtă, alta e mai lungă,
Şi marginile nu pot, în teanc, să se ajungă. Una<i curată, albă, lină, goală,
Parcă n*ar fi armată şi răscoală,
Şi nu se poate ţine o bună socoteală.
Ar vrea, cînd lermpreună, guvernul, fi le strînge, Să fie zilnic roşii, cu sărbători de sînge. Guvernului îi place un tot şi simetria,
Dar nu<şi mai face bine poporul datoria,
Că nu<şi pîrâşte fraţii şi nu dă la lumină Ce se ascundem gîndul lipsit de disciplină.
De pildă, trenul, care, cu sute de ţărani în lanţuri, se oprise în staţia Paşcani.
Vagoanele de vite îi aduceau la Iaşi,
Să ia osînda ocnei, de hoţi şi de vrăjmaşi. Frînarii, şi hamalii, şi muncitOrii<n gară,
Trufaşi, sămfăţişeze ceva, şi ei, în ţară,
Cu de la sine voie, aiurea şi obraznici,
Au slobozit ţăranii şi>au dezarmat pe paznici.
Răscoala izbucnise deodată în Moldova,
La Giurgiu, la Caracal şi Craiova,
Pornind din suferinţa celor smeriţi şi blînzi.
    Tu ţine minte satul flămînd, numit Flămînzi.
171
BOIERII
în ţară, două soiuri de boieri împart puterea Intre eîe,
Boieri de*o zi, boieri de ieri, Stăpînitorii vieţii mele,
Şi unii, şi*alţii de pripas,
Şi nu le poţi mai da de nas.
Unii purced de la Fanar,
Şi alţii de la coada vacii,
Dar întăriţi cu<acelaş har,
Să sugă ţara şi săracii,
Şi toţi de<o teapă şi un soi,
Şi unii, şi;alţii sînt ciocoi.
Dintre clănţăi şimvăţători Se pregăteştefa treia treaptă,
Omizi, gîndaci şi lipitori,
Şi<alt supt, mai crîncen, va sămceapă, Căci corciturile dădură Pe cea dem treia corcitură.
Şi fiecare cîrd se cheamă Cumva, cu numele bălţat,
Şi se prefac, ca*n panoramă, Că se înfruntă şi se bat.
Dar ca şi corbii, pe un leş, Sînt întru totul înţeleşi.
Cirul crede împlinit sorocul, Sufleurul face semn să vie Alţi măscărici să ţie locul Şi ţara luată cu chirie —
Şi unii vin, şi alţii pleacă Lăsîndio mai în jale, mai săracă.
VACILE
Un arendaş de ţară, dintno mie,
A luat moşia Culmea cu chirie. Hapsînul stoarce nouăzeci de vaci Măreţe şi bogate mulgătoare, îţi dă la muls o vacă, dacă<i placi,
De două ori pe zi cîte?o căldare.
Văcarul Stan le cîntă şi le spune,
Şifn mîna lui se lasă de plăcere,
Şi, către seară, vine să adune Stăpînul, lapte, cinzeci de ciubere.
Dar Stan e gol, pe cît îi plin jupînuî. Mălai — doi saci pe an, copiii — cinci. Stăpînul crapă de belşug. Rumînul S<a tot sfrijit şi n.are nici opinci.
Tînjind doi ani, trei ani, săsşi cate Un rost mai bun şi mai cu spor,
Nu s»a putut lipsi de vacile bălţate, De sufletul şi prietenia lor.
174
 întrmn zîntîi, stfipînului i<a spus,
 Căd aştepta Ia uşa de Ia scară:
 —  « Rămîi cu bine, eu nuam dus ».
 Se răscoli boierul ca o fiară.
 Şi boboşat, şi roşu de mînie,
 Voi să dea cu palma, ca năuc.
 Dar Stan răspunse: —« Sfîntă boierie, Nîo ridica mai sus, că ţi*o usuc ».
 De#atunci, cucoanele, sumese,
 Se străduiesc să mulgă în zadar, Şi<nvierşunate că nici strop nu iese De lapte, au trimis după văcar.
 —« îţi dăm ce vrei, cît vrei şi bască, întoarcere la vacile vădane,
 Că nu ne mai dau lapte nici o ceaşcă, Şi se zăpresc şi ugerele, Stane. »
 Semtoarse Stan, şi vacile iubite Au scos un muget lung de bucurie. Sâracule, blajinele de vite Se dăruiesc deomtregul numai ţie.
 Că de la vaci pînă la ţîţa oii,
 Urăsc adînc şi vitele ciocoii.
           ARENDA
Boieru»şi dă moşia, în arendă,
Cui dă mai mult, şi are, pe agendă,
Tot soiul, scris, de muşterii,
Şi gospodari, mai buni de puşcării.
De unde are el moşia nu se ştie,
Că toţi boierii au moşie,
Din furnituri, comenzi şi misitie,
Din orzul cailor de Ia armată,
Advocatura, soldă sau camătă furată.
Odată şi odată, şi<n zestre, lamceput,
Şi»n moşteniri, sămînţa»i un jaf necunoscut. Scriind de vitejie, istoricii, dibaci,
N«au glas despre pămîntul răpit de la săraci. Au grijă să. cîştige, tăcînd, ce Ii se cade, Călătorii prin lume, înscăunări şi grade.
Boierul dă pămîntul cu sate, cu ţărani, Vînduţi iobagi şi robi, pe bani.
De pildă, două sute de săteni,
Ca nişte tîrnuri, hîrburi sau buşteni.
Orbii, ologii, ciungii, muţii, şchiopii Stau la pomeni şi la coliva popii,
Cercînd să dea o mînă de»ajutor Cîte un slut de ochi sau de picior.
176
întrmn cătun mai zace, fost soldat,
Un chip de om trei sferturi mai scurtat, Dintr<un război mai vechi cu turcii,
Şi*i ciuguleşte ciocul curcii Medalia tîrîtă pe subt pat,
Cu care Vodă pieptul isa scuipat.
îi trebuie boierului dichis La Bucureşti, la Viana şi Paris,
Lingăi, lichele, şteoalfe, să petreacă. Semtoarce, ia bănet şi pleacă.
Hoţit la dijmă, WmprumuC şi muncă, Degeaba ochii robul şi<i aruncă Ba la prefect, ba sus în cer.
Urechile sînt surde, sînt de fier.
Un arendaş e*ap roape legiuit S㻺i scoată o arendă înzecit.
Vezi, dacă ceri tot mila tuturor? Dumitre, pune mîna pe topor!
EVOLUŢIE
Cucoana ceea<n zdrenţe şi uscată Mue cunoscută. Uite cum se roagă. Soţie,ornantă, astăzi hodoroagă,
Ce mare rol jucase altădată!
Făcea miniştri, şefi şi domni, cam şagă, La club, la vals, în cler şi în armată, Temută, căutată, ascultată.
A dus de nas, în cîrd, o lume întreagă..
Conce ii, monopoluri, furnituri, Treceau prin patul ei de hetairă,
Ieşite din lighean şi spălaturi.
Acestea lc ştiai şi le tăceai.
Temtrebi acum, de ce mereu te miră Că ţara sta;ntre zmîrc şi putregai?
178
CUCOANAMARE
Ce zaiafet! Cucoana are
Patru moşii, trei mori şi<o apă mare.
O spală Suzi pe picioare,
O   piaptănăm oglindă o madamă,
Omcalţă Treji, cum o cheamă,
Oîjnbracă Jeny, Kety o dezbracă,
Şi o mai giugiuleşte cîte<oleacă.
Un profesor de dresuri şi ventuze îi pune roşul de carmin pe buze,
Şi părul i*l vopseşte, ca să fie Cînd oacheşă, şi cînd portocalie,
Şi, după fel de feluri de masaj,
E zugrăvită ca un peizaj.
Chirurgul netezeşte pe la gură Şi pleoape, zilnic, cîte<o zbircitură.
Cînd faţamtreagă s<a zbîrcit,
Ca un ciorap mototolit,
I<a tras<o, pielea,<n jos, în guşe,
Zgîindu/i un obraz ca de păpuşe, întins ca sticla, neputînd să rîdă,
Să nu plesnească luciul, să iasă mutra hîdâ. Avea un aer ţeapăn şi mirat,
Ca un cadavru preparat
Şi pus în geam, cam strîmb de Ia şezut,
Să poată fi la morgă cumva recunoscut.
Ca săfşi ascundă gîlca de piei şi vine trase, îşi încingea gîtlejul cu panglici de mătase.
179
Avea cucoana şi*un copil,
Vestit în valsuri şi cadril.
De şaizeci şi vreo doi de ani,
Frumos ca un păun între curcani.
0  barbă creaţă, de mitropolit,
1  se<nfoia pe gulerul scrobit
Şi pe cravata lui, cea mai frumoasă,
Cu o garoafă »n piept sau chiparoasă.
Se răsuceam saloane ca pe fus,
Cu nasul tot pe sus,
Părindu/iise totul că miroase,
Că, rafinată, nara i se înnălţase.
Boier de treflă şi birlic,
Nu învăţase altceva nimic.
Ştiind tot ce se<nvaţă de proşti, din cărţi şi şcoală, Prin ghicitoare şi prin bănuială.
Avea dintru sămînţă ştiinţele»adunate în el prin har şi strînse priceperile toate, îşi legăna piciorul cu pantof,
Vorbind Ia club scîrbit şi filosof,
Pe cînd sorbea lichioruri şi cafele,
Cu ochii tot pe unghii şi inele,
Căci unghiile raîinii dumisale
Luceau în roz, cu colţuri şi vîrf, ca de cristale.
El ştie multe, dar vorbeşte
Pe jumătate numai franţuzeşte.
A fost numit prefect şisadînc jignit.
Ministru ar fi fost mai potrivit,
Că el se simte<n stare, bunăoară,
Să guverneze nu numai o ţară,
Dar şi un continent, şi două,
Cu<o personalitate, semţelege, nouă.
Dar toate astea fuseră odată,
Cu barbam scîrlionţi şi parfumată, Cu ifosul boierului domnesc,
Cu tonul ţuguiat şi franţuzesc.
ISO
Cucoana s*a trezit tîrziu,
Ca un copac uscat într<un pustiu. Moşii şi mori, castele şi venit, încet, încet sau mistuit.
Vlăstarul scump, cu barba pe cravată, Ieşea cu gheata scîlciată.
Şi jerpelit şi<aproape gol.
Se<mprumuta la chelner de un pol,
Să facă înoo dată jocul,
Şi încercînd, la spartul lui, norocul.
Cucoanămiare, sărut mîna,
Te<au luat pe sus, cu anasîna,
Şi tefau mutat, bolnavă,mtrmn azil, Blajină mamă*a scumpului copil.
Măreaţă de cucoană,
Mîncaşi o ciorbă lungă, de pomană, Cmii strop sărac de undelemn,
Din strachină, cu lingura de lemn. Parcă te văd şi astăzi cum murişi,
Cu ochii umezi, trişti, deschişi,
Uimiţi, nepricepînd ce s<amtîmplat.
La capul dumitale piîngea un cocoşat.
        FUGARA
De la conac, mătuşa aiurită Fugeam papuci şi despletită,
Fără ciorapi, cum s<a sculat,
Şi a sărit, trezităm somn din pat.
Se auzea un zgomot înfuadat, Amestecat spre ziuă cu lătrat.
Cioban, Vulpoi, cu Cioara şi Urse:
Semgrămădeau la uşa ei
Şi au simţit, în noaptea ceea rece,
Un lucru nou, ciudat, că se petrece. Căci cîinii ştiu ce omul nu cunoaşte Şi ce primejdie îl poate paşte.
E frig, cam luna marte, înfricoşată ca de moarte,
Mătuşa fuge numai în cămaşe.
Ea nu e arendaşe
Şi, văduvă şi prietenă cu satul
încă de cînd îi mai trăia bărbatul,
N>ar fi avut de ce să»i fie teamă. Plugarii ştiu să ţie seamă De prietenii, vecinii lor.
Care le stau frăţeştemtr sajutor.
Păcat că oamenii deplini Se mai găsesc atîta de puţini.
Dar se piătea în ţară, ajunsă Ia soroc, O veche datorie cu valuri mari de foc.
182
lû zări ardeau conace, magazii,
Pătule, grajduri, primării,
Că lumea brazdei s«a simţit datoare Să intre<n joc cu facle, cu coase şi topoare, Să»ntindă>n lung pîrjolul, să doboare,
Ca săfşi ajute fraţii, care;şi făceau dreptate în satele înveninate.
Mătuşa alerga către oraş, Ducînd în braţe un făraş, Stricat şi ruginit,
Şi un crîmpei de mătură tocit.
X STANE, CĂPITANE
E ţara răsculată.
—«Unde vă duceţi, oameni buni, în ceată? Că nu e zi de tîrg şi iarmaroc. »
—«O luăm şi noi, aşa, într<un noroc. . .
Că dacă încă ivam murit,
Unchiaşule blagoslovit,
Să zguduim, încai, niţel boierii,
La începutul primăverii. »
—«V»aţi rînduit să ştiţi ce«i de făcut?
Waţi socotit? »
—«Nu, nu ne<am priceput.
Plesneşte fieream noi şbatîta tot.
Şi mergem s;o vărsăm. »
—« Socot
Că treaba nu se face decît cu rînduială.
O să aveţi, de sînge, destulă cheltuială. Umblaţi atîtea posti Ca nişte proşti?
Nu v*aţi ales şi voi un căpitan? »
—  «Ba da, pe Stan.»
—« Ascultă, Stane, căpitane,
Ce<aţi chibzuit să faceţi îa Străoane,
Că aţi plecat pe jos şi pe cărări,
Numai cu umeri şi spinări,
Şi cîte o ruptură de dăsagă.
Ori e răscoală, ori e şagă.
184
Şi dacăfi vorba, ce se*alege Cînd aţi scuipat pe lege Şi nu v*aţi chibzuit?»
—«Vezi, nici nu nesam gîndit. »
Şi oamenii s<au dus şi dus mereu,
Cum zic, cu Dumnezeu, întru tîrziu, departe, se văzură,
Arzînd o zare, ca de zgură,
Şi plopiim cer, făclii.
Erau prin zare herghelii,
Cirezi, şi sesauzeau, din rug,
Nechez de cai şi vitele că mug.
Au spart piane lungi şi canapele Şi s<au spurcat în ele.
Au doborît dulapuri şi«au pus foc în toate, aruncate la un loc,
Covoare, haine, rufe şi saltele,
Foteluri şi perdele,
De*a zorul.
Tablourile>au fost sparte cu piciorul. Cămările aprinse fură.
Nici un flămînd n<a luat o<mbucătură, Şim ele erau multe merinde pentru gură Şi bune, şi tot soiul de scumpă băutură. Că toate bunătăţile ^adunate Erau îngrămădite din sînge şi păcate.
Amurg. Se<ntoarce*n sat o ceată. Unchiaşul iarăş se arată.
Un om ţinea în mînă o vioară,
Altul un ghem de sfoară,
Şi altul, dintrmn scaun, spata,
Unul o greblă ruptă şi lopata.
185
—«Credeam oaduceţi care încărcate,
Vite, şi cai, şi pîine, frate.
Am ascultat cirezi şi turme, herghelii, Arzînd de vii.
O noapte<ntreagă au gemut.
Atît v*aţi priceput?
După atîta suferinţă şi zăbavă,
Asta vă fuse marea>vă ispravă?
Atunci de ce aţi mai pornit? »
—«Vezi, — zise Stan, — nu ne<am gîndit. »
          ^PĂTRU AL CATRINCII
 —«Aprod! Să intre Pătru al Catrinii! »
 Veniseră streinii
 Săil vadă pe tîlhar, fi să<l audă,
 Cîte un fin, cumătm, nepot sau altă rudă.
 Gătit cu giuvaere, brăţări de lanţuri grele, îi dase stăpînirea, la glezne, şi ghiulele,
 Şi strălucea în fiare, ca un mitropolit,
 Ros în călcîi de scoabe cu nituri şi strivit.
 Cînd se mişca din lanţuri şi semdrepta să vază, O sută de cădelniţi păreau că tămîiază.
 Patru diaconi falnici, înnalţi şi laţi în spete, Drept sfeşnice de mînă, cu puşti şi baionete, Păzeau arhiereul de temniţă, de/aproape.
 Să nu cumva să zboare şt să scape.
 Era, cum zic, un munte de om, şimtre vecini, Ca un vultùr de piscuri, tîrît printre găini. Intrînd judecătorii, cu cel chemat în faţă.
     Se stinghereau să«i rabde privirile de ghiaţâ,
 Şi se făcusem sală
 Tăcere şi de suflet, ca*ntr>o clădire goală.
 Cînd glasul lui răspunse/ngînînd cuvîntul «jur! » Un frig şiîo/nfiorare se<ntinseră»mprejur,
 Că vorba lui şi vocea loveau ca un cuţit.
 De care lucru<anume era/nvinovăţit?
 Grefierul da citire isprăvii, cum a fost,
 ;Era la han cu lume, era şi zi de post,
187
Şi fuse scos pe moarte, de subt genunchii lui, Gocoiul Nastasachi, moşier din Covurlui,
Care bătea plugarii cu furca şi lopata.
Tîlharul i<o zdrobise, spărgîndud beregata. Trîntindud, tăvăli adu «1, i»a prins<o>n două deşte, Ca<n gura unui cleşte,
Şi<a strîns. înghiţitoarea i<a troznit.
—«Te»aştept de ani de zile, i<a spus.
                                             Binerai venit.
Avem o răfuială împreună. »
Sătenii, de pe lăviţi, se scoală şi s>adunâ. îl dă de<a rostogolul.
Voinic şi el, ciocoiul îşi căuta pistolul.
De<ar fi simţit că satul se stringe pentru el,
Să isprăvească Pătru cu dînsul într<un fel,
N?ar fi venit hangiul să*i dea o datorie,
Trei cîştiuri de chirie,
Şi nu*şi mînjea carîta,
Pe ploaie, pentru<atîta.
Doar avusese semne. îl cam mîncase nasul.
Eşti frămîntat, se pare, cînd e săfţi vie ceasul, Te*mpinge Necuratul să^ţi ieşi din bobi şi fire; Te duci şi pe furtună cu moartea lamtîlntre.
—  «Mărturiseşti?» întreabă procurorul.
—  « Nici nu încape vorbă, mărturisesc omorul. » îl ştie tot poporul.
—« Puseseşi gînd săd jèfui. . . »
                            —                             «Ferească Dumnezeu! Dreptatea nu»i hoţie. Nu spurc numele meu. » —«Atunci? » —«Eu fac dreptate cinstită,
                                                pe tăcute.
Staţi să vă spui şi alte dreptăţi, de noi făcute. Le ştiţi şi dumneavoastră, dar ruaţi aflat făptaşul. De pildă, începuse să are arendaşul Izlazul pentru vite, din Lungeni.
Unde să pască oaia şi vaca la săteni?
Nu aţi găsit atuncea ciocoiul spînzurat?
Se legănam frînghie, la marginea de sat.
188
 îl spînzurase Pătru al Catrincii.
 Întîi, îl amorţisem cu tălpile opincii,
 Şi»l agăţai, pe urmă, de cumpăna fîntînii,
 SăJ vadă şi cireada flămîndă şi bătrînii.
 O altă treabă bună a fost cînd, la arat,
 Am isprăvit ciocoiul din Ulmi şi îngropat.
 Aţi dat de el cu plugul. . . Dar Fane Gaétan? A necinstit opt fete curate, întrmn an.
 Şi (au luat şi el răsplata şi cin' l»a ajutat.
 O fi, la dumneavoastră, şi ăsta un păcat? Ciocoiul, strîmb din şale, era şi cocoşat.
 Trei platnici, va să zică. Pe;al patrulea, legat Cuso roată de picioare, l<am dus şi înnecat. Mănîncă şuastâzi crapii din el, pe fund, în iaz, Şi crapii îi mănîncă boierii: nu<i necaz. Adăogaţi pieriţii din cîteva judeţe,
 Că ntau ştiut de bîtă şi bici să se dezveţe.
 S»au întîlnit cu mine Şi nu le»a fost a bine. »
 —«De ce acestea toate, dacă n«ai vrut să furi? Ai stat ascuns de oameni, prin rîpi şi prin păduri. Eşti urmărit de poteri de patru ani întregi Şuai izbutit cu una să şi te înţelegi,
 Şi te*au urmat soldaţii şi<ai întocmit o bandă. E^adevărat, ori nue/» —«Răspunde tu, Smarandă, Smaranda mi*e nevastă şi cea mai bine ştie. »
 —« Efadevărat, au luat<o cu toţiun haiducie.
 Se împlineşte anul.
 Bărbatu<meu le fuse căpitanul.
 Băieţii, împreună,
 Făcură treabă bună
 Şi nu ne<au dat o dată de minciună. »
 —« Vezi, asta se numeşte pe nume tîlhărie. » —«Să mă iertaţi, cucoane, se poate, pe hîrtie. » —« Tot nu<nţelege Curtea, şi cine nu v<ar plînge Că v»aţi ales din. drumuri pe cel pătat cu sînge ? Te lepezi că e jaful la mijloc. De nu<i, cea? Degeaba nu*ţi pui pielea în joc. Tu furi să bei!
189
Nuuţi mai găseai, ca lumea cuminte,<alt soi
                                                   de rost?
Bag seama din răspunsuri că n<ai fi
                                     om prea prost...» —« Aţi isprăvit mustrarea, boierilor ? că vreau, Cînd oploşiţi dezmăţul, să vă vorbesc pe .şleau. Ferindu^vă de dreptul s<aveţi întîietate,
Vid iau din mîini ţăranii, să facă ei dreptate. Aţi ocrotit toţi viermiimcuibaţi în rădăcină, Dînd vina pe tulpină.
De<i spicul cu mălurâ şi-.s golurile dese,
Din putregai şi boală, ce pui aceea iese.
Ţăran îs, din ţărînă, şi ţara e<n lingoare Şi văd cămtnaltă parte decît boliţi vă doare.
In cap e nebunia, ce<o cauţi la picioare?
Am adunat trudiţii pămîntului. Le.‘am spus Să<şi dezlipească ochii si să se uitern sus.
Că viermii, mărunţeii, rod în adînc, e<aşa,
Dar slugăresc la viermii mai mari, Măria Ta.
Ei, oamenii, de frică
Să<şi lepede năravul de slugi. . . să nu se zică, . . Să nu se bănuiască. . . molîi, să nu răspundă. . , Din ce în ce*n mocirlă se afundă.
Sînt Pătru al Catrinii, va să zică,
Şi nu sînt nici slugarnic şi nu mL?e nici o frică. Noi singuri, cu nevasta,
Ne<am învoit să punem sfîrşit la treaba asta. Nevasta mi<e frumoasă, putea să mă gonească, Da<i place inimoasei dreptatea haiducească.
Aşa e, măi femeie? Ia spune la boieri Cîte dreptăţi făcurăm azi, ieri, alaltăieri,
Anul de azi, anul trecut şisn ceilalţi ani.
Ce»am căutat, nevastă, dreptate noi, sau bani? » —« îmi prea iubesc bărbatul, dar dacă ham iubit Nu*i numai că e chipeş, dar căfi bărbat cinstit. Eu spui numai atîta (vedetid numai cîtu<ib:
EI ia cioconun braţe, eu îl ajut şisl gîtui. »
$L SATUL EI?
Băbuţa;şi cată la răspîntii satul,
Băieţii, casa, fetele, bărbatul.
Movila asta mare să fie satul ei,
Grămezi de bîrne arse şi de pămînt, sau ce<i?
De 1a biserică la şcoală E numai cîmp de ţară goală,
Cenuşe, scrum şi zgură,
Şi cîte*o urma, ca de bătătură.
Mai scoate cîte<o rămăşiţă,
Fum prăbuşit de stuli şi şiţă.
Pribeagul suflet şchioapătă<n femeie Ca»n candelă, pe stinse, o scînteie,
Şi cumpăna, la puţul lui Zamfir,
Semna Iţă camtrmn cimitir.
Cîte o grindă, prinsăm căprior,
Semcrucişează neagră, dintmm fost pridvor. S*a îngrijit, în post, ocîrmuirea Să semuie, de Paşte, răstignirea.
O RĂZBUNARE
Nu era încă nouă sute şapte,
Dar nu curgeau miere şi lapte Pe Argeş, Olt şi Vedea.
Nu erau ale tale nici livedea,
Podgoria, prisaca,
Nici ţara ta, săraca.
Zisei a ta c»aşa vorbirea vine,
Şi o zisei cam de ruşine.
Toate erau, din vămi în vămi,
Închise ca în chingi cu catarămi,
Cu lacăte şi cu ţîţîne;
Ca să pricepi că ţie nici praful nujţi rămîne,
Că toate sînt de tine,
De mîna şi de gura ta streine.
Uscîndu'te de sînge şi destrămîndu»ţi viaţa, îţi lasă din mălaiul cernut prin ciur, mătreaţa. în ţara mare vei putea s>arăţi Că, închise ca<n cetăţi,
Stau strînse şimcuiate Belşugurile toate,
Şi cheile*» Ia ei,
O mie de stăpîni cu chei,
Care descuie ţara şîjO încuie,
Ca un coşciug bătut în cuie.
Noi ne rotim ca şoarecii»mprejur.
Ca să apuc un sac de grîu, îl fur,
Şi toţi trăind din păcăleală,
Tot omul e<nşelat şi;nşeală.
192
Ne minte stăpînirea şi o minţim şi noi.
Ciocoiul fură lumea, şi lumea pe ciocoi,
Dar pe cînd noi ascundem de el
                                    un snop de soare, El suge vlagă, sînge şi sudoare.
Cît ţine anul, toamna, iarna, vara,
Sporeau durerea şi povara Şi sesadîncea o graniţă mereu în sînul ţării şim poporul meu;
Aşa căm vremea ei de ridicare,
Trăiau în ţară două, alăturea, popoare,
Ca două ape blestemate,
Să zacăfn două mătci apropiate.
Să nu se întîlnească nicidecum,
Una să secem drum.
Sorbită de pustie,
Şi alta, subţiată, s<ajungă<n marea vie.
Fruntaria fusese şi<a sîngelui, mai des, în sufletele sterpe demţeles;
Poporul de o parte, şi dincolo o ceată De domni scrobiţi, cu nazuri, şi pieliţa păstrată, Poporul şi stăpînii;
Stăpîni şi ai cenuşii din vatră şi<ai ţărînii, înscăunaţi prin vremuri, ani sute şi mai bine, Din voia şiaivoiala poruncilor străine.
Gîngania de «afară
Se încuscrea cu vechea gînganie din ţară,
Şi strînse, încleştate, pe<o zestre amîndouă, Corceau pe o a treia gînganie, mai nouă. Ciocoiul, cioclovina,
A stingherit în muguri de*a şimcolţi lumina Şi s<a urcat în cîrcă pe cei mulţi,
Flămînzi, ca boii<n juguri şi desculţi.
193
Povestea mai devale Nu*i şir de vorbe goale,
E faptă petrecută şi trăită Pe<o vale dintre sălcii şi răchită.
Trăise cioclul nouăzeci de ani,
Un veac de jupuială de piei, de pe ţărani. Nu mai voia să moară,
Zgîrcit la magazie şi la moară. . .
Cînd se borseau merinde le* n cămară,
Chema la curte pe argaţi,
Pentru pomeni şi pentru răposaţi.
Ma<sa şi tat’su, din pămînt,
Se<nghesuiau întrmn mormînt,
Cu patru rînduri de părinţi,
Neamuri, spuseseră, de prinţi,
Vestiţi prin cîrcotă şi calicie Şi toţi de<o apă şi de*o alifie.
Le luaseră ţăranilor iobagi Şi nasturii, şi crăcii de nădragi.
Pomana: putregaiul de brînză şi de peşte. Un mort ori un rumîn se multumeşte Cu ce arunci şi pute,
Dintmm hîi'dău şi*o bute,
Cu mîzga şi cu vărsătura.
Ciocoiud pravoslavnic şi amvăţat Scriptura, Ştiind că nici o jertfă nu se pierde,
Fie eă brînza;i neagră, fie căii carnea verde, Că sufletul îţi intrăm rai, împărtăşit cu muşiţă şl mucegai.
Pînă la ceruri, lucrul puturos Ajunge duh şi fum cu bun miros.
Dar bunătăţile boierului, de dar,
Erau zvîrlitem bălegar,
Nici cîinii, învăţaţi cu gusturi rele, Neatingînduîşi nările de ele.
194
De hrana lor, a cîinilor, ce vorbă!
Să<i mai îndopi cu mămăligi şi ciorbă ?
Astea*s făcute pentru porci, cămcai Nu*i de prisos risipa de mălai.
Cîinii mănîncă ce boierul ştie,
Căciulile cu moţ, de murdărie,
Şi ce păcat
Că omul să mănînce ca ei nu Sfasnvăţat.
L*ai ţine toată viaţa şi fără cheltuială.
Apoi, să ştii că burta goală,
Silit înfometată, lingînd din ce se<aruncă, Ascultă mai supusă de bici şi de poruncă,
Şi istovită vlaga de munci şi de corvezi,
Nu te mai fură gîndul, adormi şi nu mai vezi.
Se necăjea că nu pusese bir Pe crucile din cimitir,
Pe nas, pe ochi, şi gura Să cumpere şi apa la toată<nghiţitura.
E drept că necioplitul s<asculte pe degeaba. Ori să/i grăiască pliscul, cînd nud priveşte
                                                          treaba I
Cu dopuri în ureche si<n limbă cu căluşul Poţi măsura năravul cu dramul şi căuşul, îmi place căm podgorii, lucrînd cu două mîini, Muncesc culegătorii cu botniţe de cîini.
îţi cade umbra lungă pe răzoare,
De ce treci pe moşia lui, la soare?
Cocoşii noştri cîntă mult prea tare,
Tocmai cînd face el numărătoare,
Plecat între bomboane şi clondire, îl fericeşte tabla de<nmulţtre.
Măcar o socoteală de»a surda, cu plaivazul, L<a bucurat în suflet, i»a luminat obrazul. Să vezi cum pe hîrtie Se face zece — o sută şi o mie. îl ia cu o sfîrşeală şi oftează,
De pildă dacă trebuie să scază,
Şi nu<şi mai vine>n fire Cînd face<o împărţire, în schimb, e»n toane bune Creionul cînd se joacă să adune.
Ce rost mai are viaţa, să dai în loc să iei Un ban, doi bani, un leu, doi Iei?
El are două băniţi. La bună cercetare,
O baniţă»i mai mică şi»o baniţă*i mai mare, Şi cumpără cu una, şi cu cealaltă vinde.
Nu se scurtează una, nici alta nu seftitinde. Sînt gemeneiamîndouă, rotundul e rotund, Şi doagele»s aceleaşi din gură pînăm fund. Niir fi nimic de spus.
De nu ar avea fundul bătut ceva mai sus. la ouăle, trecute prin inel,
Şi dacă trec e vai de el,
De Stan, Ion, Manole şiforişicare.
Face de ouă însemnare,
Că dacă vin de împrumută Porumb, ia muncă mie»n sută.
Pe sacul de făină pentru iarnă.
Plăteşti un an de zile, la povarnă.
La plug, la seceră, la sapă.
Se race veacul de cînd tot îngroapă Bărbaţi, neveste, văduve, copii,
Ca în pămînt, în munci şi datorii.
—« Asta trăieşte cît butucul roţii.
O să nemgropi şi strănepoţii,
196
Parşivă spiţă de boier,
Şi ne jupoi, rugîndu*te la cer », Scrîşneau din dinţi şi din măsele Ţăranii goi, cu ce/au rămas din piele. Te săturam noi de bănet!
Mînia le crescuse* ncet, încet.
Ia, căioisio zi de vară,
Venea boierul de Ia gară,
Culcat alene în trăsură.
Arşiţă tare, flăcări, nu căldură.
Ia, şi ţăranii se»arătară Din popuşoi şi din săcară.
Ciocoiul nu se aştepta.
Zece opriră caii pe şosea.
Din zece s<au făcut, pe nevăzute, Oamenii, sute.
—« Dăite, boierule, — zic, — jos,
Şi nu ţipa, că/i de prisos.
Avem cu dumneata o socoteală (Boierul mai sugea o portocală)
Şi facem socoteala plugăreşte.
Mai Iinge<te pe deşte,
Să nu pierzi nici un strop.
Şi haida, hopa! hop! »
Întîi, i*a ocărît.
îşi dete însă seama ca ceasu/i hotărfr. Pînă în zare, ţara tăcea ca o pustie.
Ce n<ar £ dat să scape 1 Şi*o moşie. . .
Se auzeau doar greierii ţarinii, îi gîfîiau plămînii.
Un greiereti sărim trăsură,
Semn rău, pe la barbete, pe la gură.
« E cioclul meu, aşa<mbrăcat
în negru »,<şi zise, poate, boierul speriat.
197
Era cam pe la toacă.
Un clopot de biserică săracă Se auzea dogit din depărtare.
—   « Vezi cîtă grijă are
Şi popa de sorocul dumitaie? »
Voia să se închine, dar mînaâ era moale.
—   « Hai, dărte jos odată ! » îi tremura o falcă scîlciată.
Ce s»amtîmplat atuncea nici nu s»a pomenit. Tîrît, iungit, trîntit,
Sătenii îl călcară în picioare,
Desculţi cu toţii, rece fiecare.
Era şi nu era o răzbunare.
Era mai mult şi nu«i găseşti cuvîntul,
Era parcă dreptatea ce«o face chiar pămîntul,
Şi toate cele ale,
Mocirle, sînge, bale,
Le înghiţea cu linişte ţărîna,
A toate peste oameni, şi legi, şi timp, stăpîna, Ca stropul de cerneală hîrtia sugătoare.
N<a mai rămas nimic din mădulare,
L*au ciocănit călcîiele ca*n piuă,
O noapte<ntreagă pîn’ la ziuă,
Şi oasele, şi ele au pierit.
Intrase<ntreg ciocoiul pedepsit,
Fârîmă cu fărîmă, frămîntată,
Şi semtindeam pietriş, mereu, o pată.
Fireşte, ciocoimeamfiricoşată Dădu porunci şi, cot la cot legată,
Comuna fu adusămtre puşti la judecată.
Trei sute de săteni, în cap trei sute,
Cu piepturile desfăcute,
Răspunseră la întrebare în parte fiecare:
—   « Aşa i*a fost Iui scris.
Eu singur ham ucis. »
Şi fiecare a jurat Că nimeni nu ha ajutat.
193
T
 —  « Cum bai ucis? »
                  —  « Călcîndu*! în călcîie. »
 —  « Păi, omul, ce? se stoarce şisi cruci ca o lămîie? Un om e trup şi os. »
 —  « Călcîiele strivindud, şi osul i bau ros. »
 —  « De«ai fi avut călcîie de teasc şi de postavă, Tot nu puteai la capăt să duci aşa ispravă.
 Ssa căutat cu sapa o zi, nămiaza mare.
 Nu Siau găsit nici oase, nici cap, nici mădulare. Ce aţi făcut cu ele? Letaţi luat cu voi, se spune.»
 —  «Nici cîinii nsau nevoie de;asemeni spurcăciune. L*am prefăcut cu talpa în muci şi în scuipat. Nisipul de la sine ba supt şi dumicat.
 Şi fluiere şi coaste s*au măcinat, topite,
 Ca de potcoave grele şi copite.
 Ciocoiul se făcuse o cocă şi<o piftie,
 Şi am muncit o noapte şi<o zi, precum se ştie. Că şi ciocoiul nostru a fost un soi de spumă, De zgîrciuri încleite, cu oase ca de gumă.
 Cum dam săd mai apuc,
 El se făcea clăbuc.
 N*a fost nici om ca lumea, n«a fost măcar bărbat, Că sta mai mult în perini şi da porunci culcat, îi putrezise carnea pe oase, din strămoşi,
 Ca tuturor acestor bitongi de domni frumoşi. Pătaţi de morţii puhavi, de<acu cîteva veacuri, Ei se tîrăsc prin viaţă cîrpiţi şi dreşi cu leacuri. De/i sufli, ca văpaia chibritului şi zboară.
 Stafii de morţi, călăii rămaşi de/odinioară. Mărturisesc că ura miie încă/nvierşunată Şi<aş mai începe<o dată. »
 —  « Sa fi ucis tu singur, vezi, asta nu se poate, De ne<ai aducem faţă dovezile, pe toate;
 Cum poţi avea răbdarea omorul să dureze
 O noapte şi ajunul întregei după/amieze ?
 Ucizi în drum, laşi leşul şi pleci: te «ai săturat. »
 —  « La dumneavoastră<i altfel decît la noi în sat.
199
Nici ura nu vi»i ură, nici dragostea întreagă.
Şi mintea dumneavoastră nu ştie sămţeleagă. Amestecat necazul cu frica de<nchisoare,
Nu ştiţi ce e răbdare, chin lung şi răzbunare, înţelepciunea asta vămmoaie şi vă uscă Şi*aţi învăţat să ziceţi: nu pot ucide^o muscă. Necazul nu vă este necaz adevărat.
Aţi dat în vînt cu pumnul sirapoi aţi pregetat. Eu, ochi în ochi tot timpul cu moartea
                                                      şi călăul,
Nu uit cum trecem glumă de<o clipă, două,
                                                           răul.
Aduni încet otrava, pînă se umple oala, Şi«atunci încep în tine zvîcnirea şi răscoala Şi dai şi rupi şi sfărâmi orbeşte,«apuci ţi muşti, Nu te niai temi de oameni, de temniţă şi puşti. Ca să vă fac dovada că pot să fac ce voi, Aduceţi/mi încoace un ciocoi,
Şi<n faţa dumneavoastră, cuprinşi de două
                                                       gînduri,
Eu singur, cu călcîiul meu, îl îngrop
                                                 în scînduri. »
Puteau juraţii Curţii, pe vrute sau nevrute, Să osîndească pentru un ins cîteva sute?
Şoseauaâ încă neagrăm locul gol Şl sforăie şi caii trecînd şi?i dau ocol,
Că sînt şi astăzi urme de moaşte ciocoieşti Pe drumul care duce din Siatinam Piteşti.
  ULTIMUL ORDIN DE LA INTERNE
Asupra circularii secrete, în sfîrşit Consiliul de Miniştri, de ieri, a revenit. De»aci<ncolo, Prefecţii şi trupele viteze Şi poliţiştii noştri să nu mai aresteze.
Se pierde vremea celor ce prind tîlharii<n sate Şi/i duc la judecată vii şt legaţi de coate, Jandarmii, gardienii şi Domnii magistraţi.
Nu se mai fac procese, deci nu mai arestaţi.
Rapoartele primite la Centru, pînă ieri,
Dau arestări şi cifre prea mari de prizonieri. Consiliul de Miniştri, ţinut după<amiază,
A hotarît aceştia că nu interesează.
Nu va scăpa cu viaţă de*aici<nainte unul,
Cît vom sluji pe Vodă cu puşca şi cu tunul.
Vă rog să luaţi aminte din scurt, şi raportaţi Atît: pe zi ce număr aveţi de împuşcaţi.
           In deşert
La ce folos că<mi străluceşti, tu, soare,
Gai pus gradina noastră<n sărbătoare,
Că pardoseşti pămîntul cu covoare,
Ştergare şi peşchire şi plocate,
Şi>aşterni cărările nemaiumblate,
Că umpli casa de lumină albă,
Că ne atîmi de ramuri salbă după salbă, Un cîrlionţ de aur, un cîrcel,
Cînd o beteală, un inel ori un cercel Pe pomii unşi în vîrfuri nante,
Cu miruri şi uîei de diamante.
Nu ai lăsat nici din scaieţi nici unul A niKamintim odăjdii de rouă şi Crăciunul. Mărgelelor din ghimpi şi spini nu preget Să le adaog o mărgea din deget.
Că faci altare şi aprinzi miresme,
Că*nnalţi biserici şi catapetesme în plopii mei, îţi mulţumesc frumos,
Măria Ta de sus, dar ce folos!
Ni.i vătămată inima de viaţă.
Ea cere noapte, negură şi ceaţă.
2 02
EPILOG
Au cîştigat ciocoii războiul lor cu ţara Şi s»au ales plugarii cu morţii şi ocara.
Sus inimile sterpe! Trăiască putregaiul! Sărbătoresc se»ntinde în Bucureşti alaiul,
Şi nengropaţi, pe drumuri, ucişii zac dovadă Că cine mai cîrteşte, ca şi ei va să cadă. Trăiască şi guvernul şi brava lui armată, Căiinpuşcă la comandă pe mamă şi pe tată. între flăcăii noştri şi noi, acei cu vina,
Gîndeşte, hotărăşte şi«nvinge disciplina.
Trăiască Suveranul si mai cu seamă el,
Că ne<a făcut oştire şi ofiţeri model,
Să apere bănetul şi setea de la fire De<a<l înmulţi nainte prin jaf şi gîtuire. Izbînda<i totuş tristă, deşi e cîştigată.
Boierii cad pe gînduri, la masă, dititr<odată.
Le scapă furculiţa din mînă, şimtoo doară Privirea cată goală/n ninsoarea de afară.
Nu<i chiar o bucurie şi*atîta de uşor
Să vezi că<ţi vine moartea, de drept, într<ajutor.
De<acu schimbat e totul. în curţi şi>n pragul
                                                         porţii,
Printre viţei ?i*n grajduri, te întîlneşti cu morţii. Cu umbra lor de sînge. Se uită, stă şi piere. Parcă»i în cîrji bătrînul Stoian şi parcă cere. Nici unul nu mai are nici braţe, nici putere.
203
—«Mûaduc aminte, seara, din frunză
                                         cum cînta. .
Era deştept, Dumitru. . . »
—« E<ntins în şanţ, papâ. . . »
E o tăcere moartă, care<a<ngheţat ţi zace Pe sate, pe cătune, pe oameni, pe conace.
E frig în suflet. Gîndul se înfirlpâolene Şi şchioapătă ca şoimul gol, dezbrăcat de pene, Cu âripa de piele, prin glod, ca o găină.
S»a mohorît a noapte şi ziua, pe lumină.
Un lucru umblă, negru şi nou, din casăm casă. Din negurile astea tot moarte»o să mai iasă. Morţii<au tăcut în sate, dar tot le*a mai rămas Din ochi o pîlpîire şi<o şoaptă, ca un glas.
Bateţi din pairne<n teatre şi*n săli de adunare Că vă aduce»oştirea o nouă uşurare.
Aţi cucerit»o ţara, după amar şi chin,
Cu sabia şi tunul, ca un pămînt strein.
Că de streină ţara, deşi vi« gura plină De ea, noveţi ce zice, via fost şi vj>i streină.
Ea mai fusesé»a voastră cu tot ce#a dat belşug. Prin fraudă piezişe, tertip şi meşteşug.
Acum se face>a voastră de tot, prin foc şi pară. Poporul fără pîine mai e şi fără ţară.
Cu slove de trei şchioape, pe firme, cu vopsea. Citeşti şi mulţumeşte a cui e ţara ta.
De vrei, din temelie, să ştii ce haimanale Te stăpînesc pe tine şi rodul ţării tale, lei condicilemchise, subt chei, la tribunale. . .
Şi n»ai aflat nimica, ai dat de o mulţime De societăţi pitite, numite « anonime ».
204
Nu că tăgădui munca făcută, nici atunci Cînd una grămădeşte prea mult,
                                     din două munci, Dar cine pune trudă mai grea, plugarul, care Stă/ngenunchiat să vadă sămînţa de răsare,
Ori domnul cel cu geamul rotund, de lîngă nas, Nervos că iscăleşte la şase luni un ceas? Dreptatea, deocamdată, înfrîntă, tot mai cere Răsplata măsurată pe muncă şi durere,
Dar subt cuvînt că unul are un simţ şi/o minte, Şi altul braţe grele, vorbirea asta minte,
Cînd spune că stăpînul, mai mare, se cuvine Să ia tot rodul zilei, sleindu/te pe tine.
Nu vreţi, nici astă dată nu vreţi?
                                 Atunci se schimbă. S/a isprăvit tocmeala. Vorbim o altă limbă.
Aşa, pe neştiute, pe la un miez de noapte, Răspunde din bordeie alt nouă sute şapte.
Mai chibzuit, mai crîncen, nu lînced ca o turmă. Să nu cumva sa fie, vedeţi, şi cel din urmă.
Că poate şi armata în slujbă la ciocoi,
Trezită la dreptate, să fie/atunci cu noi.
HAMLET
                      HAMLET
Regatul Danemarcei a început să fie Cutreierat de»o vreme deio umbră, de<o stafie. Aci,*n castelul nostru străvechij din Elsinor, Se»arată«n toiul nopţii, uşoară ca un nor. Emveştmîntatăm zale regeşti şi în armură;
       O întîlnesc ostaşii, din turn, de caraulă.
Separată cînd pe<o stîncă, şi cînd păşeşte*n şes, Serapropie, stă, pleacă, şi<n stelele ce ies Şi*şi pierd pe rînd scînteia şi spicul din Tărie, Se mistuie şi umbra în zarea alburie.
Pe la cîntat, cocoşii, cînd strigă şi se<ngînă, Stafia se destramă ca un fuior de lînă.
     Zvonesc de arătare toţi oamenii, din strajă.
Eu, în strigoi şi stâfii nu cred. E poate<o vrajă, O înşelare<a zării, o spaimă, o nălucă,
       Un abur care joacă pe ctmp şi se usucă.
După cît spun oştenii, strigoiul arătat E o stafie naltă, de bărbat,
Şi<ar fi asemănare, pe cît se înţelege,
        Intre pribeaga umbră şi răposatul rege.
      Părintele meu, mortul, şi rege mai nainte,
Cum a trecut din slavă şi tron între morminte, Voinic şi încă tînăr, deodată, e ciudat!
Fratele lui, urmaşul la tron, s<a însurat Çu văduva, regina, cu maică/mea. De mine S?a prins de«atunci o scamă de ruşine.
209
 Mă turbură şi viaţa mă chinuie, ca»n vis, între vinovăţie şi un mormînt închis.
 Nu se răcise mortul, şim clipa morţii, cruntă, în loc de doliu, mama se pregătea de nuntă. Fiu şi nepot de rege, doi regi de<acelaş sînge. Un ochi scrutează tronul, şi celălalt îmi plînge. De gîndurile mele curtenii noştri spun Că nu ştiu ce să creadă: actor sînt, sau nebun? Căci graiurile mele sînt strînse şimvelite Ca poameJe*n hîrtia cu feţe poleite,
 Dar cînd întinzi zbîrcita bucată de foiţă Şi i»ai citit tiparul ascuns, de subt pojghiţă, Descoperi un grăunte şi un crîmpei de miez.
 Eu las să creadă Curtea că, teafăr, aiurez.
 Se deschisese floarea plăpîndei primăveri Şi am păzit o noapte şi eu printre străjerî,
 Să văd: eto aiurire rămasă de prin basme.
 Sau ce ? că>n lumea vie nu<i loc pentru fantasme. Nu cercetasem încă pe morţi, dar cine ştie?
 S*ar mai putea din cripte şi«al doilea sămvie. Ştiut fiind că între pămînt şi cer sînt semne, Care<ar putea la multe priceperi să temdemne.
 Şi aşteptînd să vie Temuta lor stafie,
 Cînd la un turn bătuse de miezul nopţii, pare Cămtr»adevăr semcheagăm văzduh o arătare. E<aşa cum spun soldaţii castelului de pază, Semtunecă, tresare, se pierde, scînteiază. în arme şi în zale, cu coif, plutind, şi mută.
 Pe zareamtreagă umbra de fier e aşternută.
 Am socotit că văzul mă minte. Nu! momîia Se»apropie ca fumul ce<l vîntură tămîia Şi<mi face semn, cam timpuri, saù viu
                                      şi mai aproape, Zărind»o tremurată, ca<n unda unei ape.
210
Din ce în ce mai vie şi limpede, curata Vedenie vorbeşte. E regele! E tata!
Ce spune? Bănuiala se face faptă plină,
Şim noaptea mea din suEet a scăpărat lumină.
—« Dormeam, — şopti stafia, cu vocea tatii
                                                  veche, —
Şi mi<a turnat otravă Claudiu în ureche.
M»a deşteptat din somnul meu ultim agonia. Isam cunoscut mantaua, fugind, şi pălăria.
Tu n*ai să uiţi, tîlharul că mi*a răpit coroana, Ga pîngărit frăţia şi a mînjit icoana Soţiei multiubite, tîrîtă*n desfrînare.
Tu n<ai să uiţi ocara, că şi«n pămînt mă doare. Făgăduieşte, Prinţe, copilul meu, cu ură,
Că n*ai să uiţi, şi jură!
Pe maicăfta, prostită, uitucă şi stîngace,
S*o cruţi, nechibzuita, că n/a ştiut ce face. . . Aud cocoşii, noaptea se duce, plec şi eu,
Fă(ţi jurâmîntul tainic, pe veci, copilul meu. » Pe spada de la coapsă, atunci, îngenunchiat. Cum se topea în zarea senină, am jurat.
Şi<am scris pe luciul spadei jurata judecată:
« Tu n<ai să uiţi ocara şi crima niciodată ».
Dar ucigaşul tatii, simţind că nuu a bine,
Ar vrea să mă trimită, scăpîndu<se de mine, Departe, peste mare, ca<n valuri, cînd voi trece, Spionii de la Curte să poată să mă<nnece.
Păşind pe dinaintea odăii kam văzut Smerit în rugăciune, sfirşit şi abătut.
Se pocăia fa ceruri, cerînd, în gura mare,
Cu ochii în tavanul odăii, îndurare;
Şi mi«au zvîcnit odată şi inima şi spada:
Aveam din însăş gura spurcatului dovada —
Şi trebuia pedeapsa netrebnicului unchi Să#i vie de la mine, acolo, în genunchi.
Voiam, dar ticălosul, ucis pe cînd se roagă, în loc să<nfunde Iadul, pedeapsa îl dezleagă,
211
Fărădelegea scade, şi sîngele vărsat îl scapă de osînda de veci şi de păcat. . .
Dar mă chemase mama, mă duc să văd ce vrea. Poate oar vrea să/mi spuiem sfîrşit ceva şi ea.
                         HAMLET
  O, mamă, mamă, mamă! Ai tu ceva cu minei* REGINA
Ai cam jignit pe tata, Hamlèt.
                         HAMLET
                                      Ce spui? Pe cine?
Tu l>ai jignit pe tata.
                          REGINA
                       De ce răspunzi pieziş? HAMLET
Vorbesc şl eu ca tine, în dodii şi cruciş.
                         REGINA
Ce vrei să spui?
                         HAMLET
                 Nimica. Vorbeşti aşa, haihui.
                          REGINA
Uiţi cine sînt?
                         HAMLET
                 De unde! Stăi niţeluş să_*ţi spui. Nu eşti regina care s/a luat şi măritat Cu fratele mai tînăr al fostului bărbat?
Şi nu eşti oare mama, adică mama mea,
  N;ai mai fi fost şi mamă! Mai clar nu se putea.
212
                           REGINA
   Nu temţeleg, voi pune pe altul să<ţi vorbească.
            C Vrînd să plece, blamlet c ăpucâ de braţ.)
                           HAMLET
Eu înţeleg vorbirea pe limba păsărească.
      Ci stai pe loc, aşteaptă, făptură îngerească,
    Săfţi pui oglindasn faţă, să vezi, să te cruceşti,
      Să ştii mai de aproape ce eşti şi cine eşti.
                            REGINA
Ce vrei? Ce gînd sejascunde în tine?
                                         Vrei să mor? Să mă ucizi? Ce cauţi? Vorbeşte. Ajutor!
                       POLON [US (de după draperii)
Săriţi !
                           HAMLET
           Cine pîndeşte ascuns după perdea?
       Un şobolan cu două picioare? Vom vedea.
                 (Străpunge draperia cu spada.)
                          POLONIUS ( câzînd)
M*ai omorit cu zile!
                           REGINA
                         E groaznic. Ce<ai făcut?
                         HAMLET
    E Regele?. . . Dar cine pîndea s<asculte mut?
            (Rjdică draperia şi dâ de Polontus mort. )
                           REGINA
Cumplit! Ţi se năzare, ori ai înnebunit?
 213
                           HAMLET
      Eu ştiu de o cam dată ceva şi mai cumplit,
Cînd ai ucis un Rege şi, pe neruşinate,
   Ai murdărit căminul şi»ai luat de soţ pe frate.
                           REGINA
   N<am priceput cea asta : « Cînd ai ucis un Rege ». HAMLET,
     N>ai priceput la vreme, acum poţi înţelege.
Un Rege! Da! Un Rege!
                 (Citre cadavrul lui Polonius: >
     Bătrîn tîmpit! Iscoadă! Puteai lucra mai bine.
Te luasem drept stapîn’ tu, slugoi fără ruşine. Vezi dacă nu te<astîmperi ? O întîmplare scurtă Şi»un vîrf de spadă ager ţi s<a<mplîntat în burtă.
        (Trage perdeaua fa loc şi semtoarce Ia Rggină.)
Te potoleşte, Doamnă, şi nu<ţi mai frînge*aşa Albele mîini degeaba; mai bine şezi colea.
Sau inima ţi*ai smulgeio din cîrpe, mai degrabă, Dac»ai avea, vezi bine, o inimă detreabă.
     Ori dacă, îngroşată, mai poate, prin minune,
Să bată şi să simtă curat în stricăciune.
                           REGINA
Dar ce*am făcut să merit injuriile tale?
                           HAMLET
         (6 duce în faţa celor două portrete din odaie)
Te*ai mai uitat vreodată să vezi că, de părete, Sînt atîrnate două şi singure portrete?
     Sînt cei doi fraţi alături şi pesamindoi îi ştii.
Ia uităfte la fruntea şi ochii ăştia vii.
E Regele! un rege, acuma fără viaţă.
Voinţa şi nobleţea îi scapără pe faţă.
E un ales în scaun din cei mai butii aleşi, Bărbatul dumitale şi omul fără greş.
214
Dar vezul şi pe ăsta, bărbatul de acum:
E o deosebire ca dintre jar şi fum,
Un spic înnalt alături de pirul cared roade, Tîlharul care suie, cinstitul care cade.
Cura. de «ai orbit atîta, să te scufunzi atît,
Din pisc, într;o mocirlă ajunsă pîn’ la gît?
Te pomeneşti că/i vorba, tîrziu, de o iubire In care vîrsta«şi cată o nouămtinerire;
Dar vîrsta potoleşte, şi, sîngele fierbinte Se face, cred, cu timpul, mai rece şi cuminte. Un cumpăt şito măsură sînt chiar şi la nebuni. Ce duh spurcat tefmbie cu*atîtea spurcăciuni? De ai fi fost o toantă, o proastă de duzină,
Nu;ti terfeleai mai tare obrazul de regină.
     i                                      O
De izbucneşti simtriînsa, drăcească de văpaie,
Şi zgîndări şi pe babe adine în. măruntaie,
Atunci şi tinereţea şi cinstea ei curată Ca fagurii de ceară topeasefuse deodată!
                             REGINA
Hamlèt, stîrneşti în mine durerile secrete: Cinesar putea să<mi şteargă din gînd atîtea pete?
                             HAMLET
Văzuşî? Trăieşte însă mereu în năduşeala Unuî culcuş de scîrbă, uitîndu«ţi şi greşeala, întindere, leşină pe pat, să nu temtorci, Trezită şi*ngrozită, din cocina de porci.
                             REGINA
Mi<e de ajuns! Sfîrşeşte! Cuvintele rostite Mimj unghie în suflet cu vîrfuri de cuţite.
                             HAMLET
Un ucigaş, un trîntor, un ticălos, un rege De bîlci, un. hoţ de sceptru, pîngăritor de lege.
                             REGINA
Ajunge !
215
             HAMLET Maimuţoiul se face împărat.
                      (Rçaparç stafia. )
Ce*mi ceri, făptură sfîntă şi înger preacurat? Veniţi din ceruri, âripi, păziţi*mă de sus!
                          REGiNA
A<nnebunit!
             HAMLET Părinte, mustrarea te<a adus,
      Că şovăi şi las timpul să treacă necurmat Şi nu^mplinesc porunca pe care am jurat ?
                          STAFIA
   Tu n<ai să uiti! Vream numai să<ti mai aduc
                                                   aminte,
Dar linişteşte/ţi maica, rămasă fără minte Şi spînzurată*n gol.
  Vorbeşte^ mai cu milă, mai blînd si mai domol. HAMLET
Ei, cum se simte Doamna ?
                          REGINA
                            Mă simt cam ca Hamlèt, Care pierdut cu gîndul, zănatec şi poet,
    Vorbeşte cu văzduhul, ca vîntul şi pădurea.
La ce te uiţi încolo, aşa şi înlrsaiurea?
                         HAMLET
  Nud vezi? E alb şi luciu ca fulgerul. De*ar vrea Şi muntele cujo vorbă din loc har strămuta.
                       (Către sîajte:}
Nu mă privi din slavă atît demduioşat,
     Că/mi zdruncini hotărîrea pe care am jurat.
     Căci cu voinţa ruptă încep, slăbit, a plînge, în loc să plîngă spada cu lacrime de sînge.
216
                         REGINA
Cui îi vorbeşti aşa?
                        HAMLET
                        Nu vezi nimic naintea ta?
                        REGINA Nimic. Te văd pe tine.
                        HAMLET Nu îl auzi?
                        REGINA
                                        Pe cine?
Că nu vorbeşti cu mine.
                        HAMLET
Nud vezi? Se depărtează. Mai uită<te. E tata! Parc*ar trăi aievea. . . S<a dus!. . .
                        REGINA
                                        Halucinata
închipuire<a minţii te<a clătinat, şi<ţi pare Că din nimic se iscă un om. E;o arătare.
                        HAMLET
Halucinat, eu, mamă? Dar sîngele din vine Zvîcneşte. Pune mîna la pumn, ca şi la tine.
Te amăgeşti cu voie, şi te mîngîi — ai vrea — Că nu<i păcatul vostru, ci nebunia mea. . . Căieşte*te mai bine în rugă şi metanii,
Fă»i cerului cumplitul şir lung de spovedanii.
Tu pui gunoiul putred mereu la rădăcină, Sămgraşi mai mult otrava amară din tulpină, îţi cer iertare, mamă. . . Nu<ţi pare cam ciudată Virtutea de la viciu cînd cere<a fi. iertată? în vremea de<mbuibare, de putregai şi praznic, Se cere*ngăduinţă şi de la cel obraznic.
217
REGINA
Mereu cîte«o dojana, mereu ocară nouă.
  Tu inima mii’ai frînt*o, nu vezi, Hamlèt? în două.
                          HAMLET
Adevărat? Numii vine să cred. Atuncea, poate Ai să arunci dintmnsa murdara jumătate,
Ca să trăieşti curată cu partea sănătoasă.
Şi noapte bună, mamă. . .
                              Dar gîndul nu mă lasă Să ştiu că intri iarăş în aşternutul lui. înnăbuşă ispita, alt mijloc ştiu câ nu<i.
Nu te»ndulci ia şoapte,
La şoaptele de noapte,
Cînd însuş Necuratul ia graiuri îngereşti.
Adulţi aminte, mamă, ce>ai fost şi cine eşti. Dacă temvingi o dată, temvingi şi*a doua oară, Şi mîine şi poimîine. . . Ispita o să moară.
Cînd voi avea nevoie de*o binecuvîntare Ţi»o cer şi eu ca tine. . . Fii mîndră şi fii tare!
                 ISpre cadavrul lui Palonim: >
Cît despre boitul ăsta. . . îmi pare rău, vecine. Poate voise cerul să dea cu el în mine Şi*a dat cu mine*ntr»însul.
                              O să ţi»l scot afară. REGINA
Şi ce fac, aşadară?
                          HAMLET
Desigur că nimica din ce ţi»am spus să faci.
O să te prindă hîdul de guşă. Te dezbraci. . . Te năclăieşte gura lui rîncedă de bale,
Flămînd ce;i buhăitul de farmecele tale.
Dar spune*i cînd te stringe, în friguri şi buimac, Că nuss nebun, cum crede, ci numai mă prefac.
218
Ori nu<i aşa, femeie cuminte şi frumoasă,
Că prea puţin îmi pasă Că<i spui ori că nu«i spui?
Ascultă. O idee: nu/ţi vine să te sui Pe*acoperiş, pe casă?
Dai drumul coliviei şi»i laşi pe toţi să iasă, în stoluri, porumbieii sălbatici si pribegi,
Şi intră tu. în cască, acolo. înţelegi,
Ori munţelegi nici asta?
Atuncea, dragă, basca !
Ca despre mine, fiul, nebunul şi urîtul,
Tu poţi la urma urmei, de sus, să*ţi frîngi
                                                  şi gîtul,
Căzînd, de bună seamă.
Şi noapte bună, mamă.
           (Iese ttrînd cadavrul după el. Regina cade suspinînd pe canapea.)
DALILA
Stareţii: St.            Arhondara: Arh.
Dalila: D.               Sora Ana: A.
          Sora Smaranda: Sm.
St. —«Pofteşte, intră, Doamnă».
D.                           —«Mă iartă: Domnişoară!»
St. — « De<altfèl, vorbim 1 urneşte, azi, cea din.
                                                 urmă oară. tn pravilele noastre, trecutul e trecut,
                    Şi titlul mirenlei*i rămas necunoscut.
      Venind din patru vlnturi şi zări, ca nişte ciori, Noi sîntem toate»ci obşte doar maici şi doar
                                                     surori. »
D. — « Bag seama cîteodată că<n stoluri se strecoară Şi cîte*o mierlă poate. . . »
St,                         — « Dar tot  un. fel de cioară. »
    D. — « Un cioc, atît, de aur, ajunge, dintre toate. Să scoată la iveală şi cîte<o noutate de crînguri
                                                 depărtate. »
St. — «Veştmîntuî, cum ni<l punem, ne face
                                                 deopotrivă, Că una e mai groasă, că altan uscăţivă.
      Nici părul nu se vede că»i negru sau bălai. Tulpanul îţi ascunde şi vîrsta, cîtă ai. »
D. — « De<i vorba de măicuţa de<aci, de lîngă mine, Ea poartă şî tulpanul şi vîrsta foarte bine.»
   St. — « Dar bătrîneţea vine cum vine şi regretul Şi ne munceşte timpul cu sfredelul, pe<ncetul. » D. — « Cunosc o maică/n care tristeţele n<au prins. Tot proaspătă>şi păstrează modelul, ca<ntr<adins. O ştie şi oglinda, şuas pune rămăşag. . . »
223
St.
D.
Su
D.
St.
D.
St.
D.
—   « Nu pot să scap prea lesne, mă duci întrmn
                                                                  zigzag.
O   vorbă mă apucă, şi alta mă împinge Şi mămvîrteştî în palmă, de parcă joci o minge. »
—   « O mingeâ mai bondoacă, dar maica/i ca o
                                                                  plantă.
Nu»i vina mea că haina o face elegantă.
Te întîlnesc mirată, aci, în mînăstire,
Şi, să ml ierţi, mămcearcă şi o nedumerire: Mămtreb, de care lume te»ai rupt şi despărţit Ca să te simţi mai bine/n chilia unui schit? Dac>ar putea să aibă răspuns o întrebare, Niwntreb „de ce", mi*ajunge să aflu doar
                                                            „de care".»
—   « Eram şi eu, odată, o fostă profesoară. . .
Să aibă/nsemnâtate ce<ai fost odinioară ?»
—   « Ai vrea cu vălul negru să*l scoţi din noua
                                                                   viaţă,
Ai vrea să uiţi trecutul, dar iatăd, stă de faţă. »
—   « E tocmai, să mă ierte slăvitul Dumnezeu, Ceea ce mi se pare c<aş fi simţit şi eu. . .
Dar să te duc, mai bine/n chilia dumitale.
N>are oglinzi, covoare, tablouri şi sofale,
Nu»i luxul strălucirii, pe cared părăseşti.
E chipul vieţii noastre, ştiut, călugăreşti.
Sărac Ia»nfăţişare şi asprumtru Hrîstos,
Pe dinlăuntru, miezul e fraged şi gustos. Adevărata, buna şi gingaşa comoară Emchisă, nevăzută de ochii dinafară. »
—  « îţi mulţumesc, măicuţă. . . »
                              —  « Pentru atîta dar ?
O  podină de scînduri, nişte păreţi de var.
Un pat de lemn, o masă, un scaun şi o ladă? »
—  « Nu temgriji de boarfe: acasă/mi stau grămadă. Am încăperi aestule, aduc de toate cele, Dulapuri, scrinuri, preşuri, plocate şi perdele. . .
 224
I
i
      I>aş da bibliotecii o cameră din fund.
      Şi*am nouăzeci de roluri şi n.<aş vrea să lesascund, în cinci dulapuri pline,
      Dantele, catifele, mătăsuri, museline,
      Marame ca azurul, ca fumul şi văpaia.
      Un vals defal meu se cheamăm programe
                                                „Vîlvătaia": Cinci paşi, aşa, pe vîrfuri, şi alţii înnapoi ; Pluteşte pe deasupra, ca flacăra, vîlvoi,
      Un văl de stele, roiuri de fluturi şi sctntei, Purtat în adiere şim ritm cu. paşii mei.
      Te*aş îmbrăca, odată, *n dantele. . . »
St.                                      — « Mai încet. . . »
D.  — « Şiîam facem mînăstire un număr de balet... »
St. — « Cumva să nu sesaudă, vorbeşte pe şoptite,
Că au urechi păreţii, deşi nezugrăvite.
De ne»ar pîrî vre una ce<aude din cerdac, les eu mai vinovată, că te ascult şi tac. »
—   « Dar cine să pîrască şi cui să ne pîrască Din. prea. cinstita tagmă de maici monahicească?»
—   « Ca să nemeerce, Domnul ne dă cîte un drac Şi(i punem obşte mitră, potcap sau comanac,
      Şî pîra pleacă, merge, ca şarpele, tîrît,
      Mut, moale şi prin umbră*ntr*ascuns, după pîrît. Ea place cînd te spurcă smerit, cu*o sărutare, Şi*i cea mai aşteptată de capii din soboare. »
—   « Bărbaţii cu bărbaţii, femeia cu femeia,
      Nu se prea*mpacă/n obşte, cred tocmai de aceea. Zîzania şi bîrfa dau roadă lor întreagă,
      Şi unii cu aceiaşi nu pot să semţeleagă.
      Nu bănuisem însă şi n*aveam presimţire Că relele din lume semtrec şim mînăstire.
      Dar nun nimic, măicuţă, am leacurile mele; Nu4 mai cunoşti pe şarpe de;i pui o altă piele. Ajunge să le fure un vals în valuri ochii Şi să le<arăt cum joacă sclipirile pe rochii.
      Am îmblînzit eu alte sălbatice*animale,
      Necum cîteva capre din staulul matale, »
D.
St.
D.
225
 St.
D.
St.
D.
St.
D.
St.
D.
                                —« Am fost şi eu odată mai sprintenă,
                                                              mai iute. . . »
—« Dă»ţi întrfo parte rasa. . . Picioare ca ia ciute, Genunchii plini.. . si glezna subţire. ..
                                         coapsa fină. . . Ai fi. ieşit, măicuţă, o mare balerină!. . .
De ce roşeşti? Să fie şi ăsta un păcat?»
—« Aşa stă scris. . . »
                   —  « în carte? »
                                 —  « O fi adevărat ? »
—  «Metania, măicuţă, nu<i vals cumva,
                                                                vreo leacă?
                         Te»ndoaie, şi te frînge, te scoală, te apleacă,
Şi noaptea, la utrenii, în post, de zeci de ori,
Cu fruntea de pe lespezi temnalţi şi te scobori. Era de mult, odată, prin ţări nemaiştiute. .. Călugării, la slujbă, în rînd, cîteva sute. în ritmul de mătănii, prelung, am auzit,
Pe întuneric, parcă, pe sus, un fîllîLt Şi atn urzit din zgomot şi asemănaturi Baletul meu cel mare din „Zborul de vulturi". In orişice secundă de viaţa şi de oră Vecia toată, maică, e un vîrtej de horă,
Şi>n plasa bolţii, prinsă scînteie de scînteie,
                         Şi»o umbră joacă aibă, fecioară, de femeie...
Şi merg şi robii<n calea lactee, ca de vis,
De<a lungul Paradisului deschis.
Convoaiele de aripi, de suflete, departe,
Se duc mereu pe văluri, prin lumea fără moarte. Bat inimile toate, şi gîndul arde<ntr<una.
Tresare totul, maică, zvîcnind întotdeauna. . .
Şi uită«te afara, diseară, la fereastră,
Cum joacă balerina în mantie albastră. . . »
—«Vai, batăste norocul! Mă sperii,
                                     dar îmi place. Ce te*a făcut, cucoană, să vii la noi încoace» —«Am ostenit, măicuţă, de fugă şi de ducă. Atn fost prin viaţa noastră un abur, o nălucă.
St.
D.
St.
D.
St.
 Treceam din teatrem teatre, zburdam
                                                            din ţarăm ţară,
 Voiam, parcă, din lume, dansînd să zbor afară. Moş fi topit în lună şi rruaş fi dus cu ea De*a dreptul, de pe scenă, întram tărîm de stea. Aplauzelem sală sunau ca o furtună, Dezlânţuiam torente şi viscolemipreună,
 Cu mînam sus, cu braţul întins, cu o plutire, Făcînd cea mai frumoasă volută cam neştire,
 Ca vîntul, ca talazul, ca frunzele, ca norii. Msam înnălţat, pe*o undă, la ceruri, cu cocorii. Mă prăbuşeam din neguri ca fulgerul în ape Şi mă găseam departe, cînd mă credeai aproape, Muncită întotdeauna să nu fiu unde sînt,
                          Atinsă doar cu vîrful sandalei de pămînt. . .
 La mine dansul, maică, n<a fost ,,ce<o fi să fie!", A fost ca o chemare şi ca o datorie,
 Minată ca de blèstem, în. fugă şi prigoană,
 Şi dusă ca o luntreşti bulboană din bulboană. Am căutat limanul, dar mam avut prilej.
 Cînd mă lăsa vîrtejul, mă lua un alt vîrtej. . . Spuneai ceva de vîrsta, cînd am simţit că vine, S*3 prins păinjenişul ei molcom şi de mine Şi miam întors acasă. . .
                        Eu n<am trăit o viaţă, ci<o taină nenţeleasă. »
 —  « Umblînd cu floarea asta, spun drept,
                                    nu miaş pricepe Cum sa*i înlătur ghimpii, de teamă să numţepe. . . îţi pui o întrebare şi eu: poate^ai iubit. . .
 Căci dragostea nemdreaptă, cînd pierdem,
                                         către schit. »
 —  « Pianul o să>l punem £n sala din mijlâc. »
 —■ « Pian în mînăstire ? »
                   —   « Crezi, poate, că nud loc ? »
 —  « Loc e destul, nu<i vorba de loc,
                                         ci de putinţă: Nu«i loc de veselie, e loc de pocăinţă. »
i
I                      :                                                                                     227
    i
    i
   D.
   St.
   D.
   St.
   D.
Arh.
   St.
   D.
Arh.
   D.
Arh.
   D.
Arh.
   D.
   St.
   D.
   St.
—   « Nu presunţeleg. .. »
                     —                      « Pianul e pentru desfătare, Şi muzicali oprita/n chinovii. »
                               —                                  « De mirare! Biserica nu cîntă? Nu cînţi şi nu temnalţi? »
—   « Cîntările/s cîntate«i biserică de. . . psalţi. Pianul n*are suflet, nici orga, nici vioara. . . »
—   « Pofteşte! Mi se pare că*i sora Arhondara. . . »
—   « Blagosloveşte ! »
             —  « Domnul! »
                     —                      « Vorbeam chiar de vioară, Şi iată şi pe sora frumoasă arhondară. »
—   « Era vreo legătură ? »
                     —- « Mai muit o»asemănare. . . Atîta, că>i mai lungă şi niţeluş mai mare.
De»ai să mai creşti de<o palmă, ai fi violoncel. »
—   «Mă poreclise mama, de mică, „Brotăcel". »
—   « Lungană e, ochioasă se vede, şi*i născută Subţire, legănată, sfiioasă ca o ciută.
Ia uită»te la mine. . . Nu ţifi lăsa în jos. . .
Păcat că se cerneşte şi şoldul mat frumos.
Cîţi ani ai? »
        —  « Optsprezece. »
                     —                        « în cinci, parcă ţise scris, Ai zgudui o lume, la Roma şi Paris,
Nu în veştmîntu.1 negru, mîhnit, dar într<o fustă, Pînă la şolduri cercuri, şim şale mai îngustă Şi presăratăm unde cu solzi şi stropi de foc.
O, ce nenorocire! Te strîngi camtnun ghioc.»
—   « Atît le mai lipseşte, un pui de gărgăune,
Să nu le mai stea mintea deloc la rugăciune! »
—   «De unde este fata? »
                     —                      « Ascultă, soră Stâncă, Dulceaţă şi cafele! Copila e ţărancă. »
228
           D. — « Putem vorbi acuma şi de gospodărie ?
              E un capitol care îmi place mult şi mie. »
St. — « Avem porunci anume, domneşti şifarhiereşti, Să<ţi punem lamdemînă din plin tot ce doreşti, în mînâstire munca se cheamă ascultare Şi ţi*am ales şi două surori ascultătoare.
     O Ana $i(o Sraaranda, pe nume de botez.
     Sînt fete foarte bune, dar le supraveghez.
     Cam şchioapâtă Ia treabă, mai fac şi mai se lasă, Şi<au cam uitat de pravili: se cer prea des acasă, Ba e bolnavă mama, ba taicaii trimitea Bilet că viţeluşei i(i tare dor de ea...
     De vre un an de zile, de cînd, venind la noi Să se supuie caznei şi<orînduirii noi,
     S»au mai schimbat şi poate să Ie şi bată gîndul,— Ştiu eu ?—ascuns de mine, să părăsească rîndul. Scrutează* Ie şi dă*le învăţuri şi poveţe G ar fi păcat să plîngămcepînd din tinereţe.
     Le zboară lesne mintea. . . E veşnica poveste... Nu vreau sfinţire<n silă, mai bine fac neveste. Sărmanele copile, cînd se dezmeticesc,
     Le pare rău de pasul făcut, monahicesc.
     Ţin într/adins ca viaţa, la minem mînâstire,
     Să nu fie răbdată ca o nefericire.
                 Am douăzeci de fete, şi cîteva bogate,
     Le/am pus în de aproape să fie cercetate,
                Şi cînd le năpădeşte tristeţea, cîteodată,
     O chem pe cîte una şi/i spui: „Ascultă, fată,
     Te paşte<o suferinţă, o bănui şiro cam ştiu. Gîndeşte/te din vreme, pînă ce nu/i tîrziu.
     Ai, poate, vreo nădejde sau ţi/ai făcut un vis, Nu»ţi pedepsi făptura. Acel ce te<a trimis E bucuros cînd omul, cinstit, ia altă cale,
     Pornită tot de mîna Prea*nnalt Sfinţiei Sale.
     Nu te<ai simţi mai bine, ia spune, să te ştii La casa ta, în poală cu doi ori trei copii?" N<am dat greş niciodată, şi fostele surori Mai vin să mă mîngîie, şi ele, uneori.
229
D.
St.
 A.
 Sm.
 St.
 A.
 Sm.
 A.
 Sm.
Şi<s tare mulţumită că Ie<am povăţuit Să lase mînăstirea la timpul potrivit.
Ce poate fi mai bine decît, la o nevoie,
Să înviezi un suflet mihnit şi buna voie?»
—«Te înţeleg şi«i bine ce faci, şi e cuminte, Că nimeni nu mai ştie cît e de<ntreg la minte. Ori vine mintea iute, ori zace subt ursită Şi se trezeşte tocmai în clipa chinuită.
Toţi nimeresc ori strică o viaţă, din greşeală, Şi fiecare<n felul iui, bun sau rău, semseală. »
—  « Smaranda ! Ana !
                       Cele mai bune ucenice; Despre purtări frumoase nu aş avea ce zice.
Cu toate căfmbrăcate, sînt necălugărite.
Mai aşteptăm, că poate ar fa să se mărite.
Tot amînăm tipicul cîte un an sau doi.
Poate se schimbă timpul, cum ne schimbăm ţi noi. Avem o soră nouă, Dalila domnişoara.
Vreau să vă fie dragă şi vouă surioara.
Aţi fost unde spusesem ? »
                     —« Venim chiar de la stînă. » —«Am pus<o la răcoare căldarea cu smîntînă. Avem şi o copaie de unt şirnn coş de ouă. »
—« Hai, sărutaţi*i mîna Daiilei amîndouă. . .
Noi mergem să<i dau totul duduii în primire. Demtîrziem cu treaba, cumva, prin mînăstire, Pînă nemtoarcem, Ana, dereticaţi prin casă Şi faceţiii chilia curată, luminoasă. »
-—«Vai ce frumoase lucruri, şi scumpe!
                                                            Ca»n poveşti! »
—  «Trebui* să fie, soră, de cele franţuzeşti.»
—«Ai mai văzut scurteică de asta? Ce mai blană! Parcă«i o cocă moale, de fulgi. »
                                                          «E ca o pană.»
230
                                                            m m
 Sm.
 A.
 Sm.
 A.
 Sm.
 A.
 Sm.
 A.
 Sm.
 Sm.
 A.
 Sm.
 A.
 Sm.
 A.
 Sm.
 A.
 Sm.
 —« O strîngi ca o batistă şi*o vîri în buzunar.
 O  fi samur, sau biber?»
                          —                            « Oricum, e lucru rar. » —«Dar vezi/i răscroiala, sus strînsă, jos în cute, La guler şi pe poale, chenare. . . »
                                     —                                       « Şi cusute, Jurîmprejur, Ia mîneci, găteli dintnaltă piele. »
 —  « Mă duce, iaca, gîndul, la flori şi rîndunele... »
 —  « Miroase a schimbare şi am o presimţire,
 Un aer nou că intră la noi, în mînăstire. »
 —  « Dar cum să»i zicem ? Soră nu<mi place,
                                     maică nu e. . . »
 —  « Să o rugăm pe dînsa, diseară, să ne spuie. »
 —  «Mie mi<a spus săsi zicem pe nume. . .»
                                     —                                       «Cum, Dalilaf1 Eu nsaş putea &n stare de asta nici cu sila. Mi<ar trebui cuvinte de laudă, alese. . .
 Ca Preacuratei Sfintei Fecioare şi Mirese. »
 —  « Sfui zicem cam Acatist? Eu i*aş fi zis cucoană Şifaş săruta>o toată, mereu, ca în icoană,
 Atîta mi<i de dragă frumoasa ei făptură!. . . Cînd îţi vorbeşte, parcă te ia cu o căldură.
 Are un glas de cîntec şi vorbe mici şi dulci, De*ţi vine, ca pisicii, să cazi şi să te culci.»
 —  «Vreau să«i încerc scurteica. .. Ia vezi
                                     pe unde sînt... » —« Nu pune, dragă, mîna, că intru în pămînt.» —«Aşaă căsmi vine bine?»
                          —                            « Dezbracă(te, că fug. » —«Ia vezi ce căptuşeală, ce guler, ce belşug! » —«Şi toate cu mireasmă de flori de micşunea,
 Şi nuîi parfum din sticlă. »
                          —                            « E carnea de pe ea. Te<mbată şt#ţi adoarme şi sufletul şi gura. » —«Aşa e la Rusalii şi cuminecătura. »
 —«Mînuşile, ia uite, întrec şi catifeaua.»
231
 Arb
   A.
  Arh.
  Sro.
   A.
  Arh.
 Arh.
 Sm.
 Arh.
   A.
 Sm.
   A.
 Sm.
   A.
 Sm.
 Arh.
 Sm.
—   « E pusă ţi dulceaţa şi<i gata şi cafeaua. . . Vai, Doamne, cîte lucruri, ce geantă!
                                                           Ce trumoasă!
Dar unde<o £ cucoana? »
                        — « Acù ieşi din casă. »
—   «Vedeţi să nu vă prindă! »
—   « Ce<i asta? Ceas de aur, Ia spate cu oglindă. . . »
—   « Poate că nici nu<i ceas. . . »
—   « Am mai văzut eu una.
                                             E<oglindi pentru nas. . . »
—   « Hai, uită «te într>însa. Ţi<e teamă, parcă.
                                                                  Las, că
                   N»o să»ţi râmîie umbra în ea, să se cunoască. »
—   « Oglinda te arată, dar şi te*ascunde»ndată. Oglinda nu te spune şi vinde niciodată. »
—   « Ne<nghesuim degeaba, uitaţi<vă pe rînd. »
—   « N*am mai văzut oglindă de cine ştie
                                                                cînd. . . »
—   « Defabia nun pentru una, dar' mite pentru
                                                                   trei ? »
—   « Zgrăbunţa de subt pleoapă mî?e cît un bob
                                                                  de mei.
Cînd mi»a ieşit     şi asta? »
                     —    « Ştii, dragă, nu    te face. . . »
—   « Se cheamă     aluniţă, sta bine şi        ne place. . .
Mai are şi»o perniţă. Ce moaled între deşte!
                   Şi are praf!. . . Miroase*!, că nu te otrăveşte!»
—   « E, mi se pare, pudră. . .»
                        — « Are miros de nalbă. . . »
—   « ŞiMaica noastrăuni pare duminica mai albă. . . La teatru, àstaù roşul de buze. . . un creion De gene şi sprîncene, o carte, un flacon
Şi sumedenii multe mărunte, de crîmpeie. »
—   « Ce ducem sacul dînsei o mînă de femeie ! Mai e o cărticică, mai e şi»un portofel.
Fiţi fără nici o    grije, că n»am umblat în el.
Umbrela joacă,      scurtă şi lungă dacă          sare
Din arcul ei, se umflă şi creşte ca o floare;
 232
i:
i
 A.
 Sm.
 Arh.
 A.
 Arh.
 Sm.
 A.
 Sm.
 Arh.
 A.
 Arh.
 Sm.
 A.
 Arh.
 A.
 Arh.
 A.
 Sm.
 Arh.
 Dar n/aţi văzut pantofii, plăpînzi ca nişte fluturi. . . Parcă ţi/ar fi şi milă să«i perii şi să/i scuturi. »
 —   « Ce ziceţi, vine bine, ori ba ? Şi e ciudat Cura nimerii de iute, de paroaş fi/nvăţat. »
 —   « Nu/mi dai niţei şi mie, numai aşa, pe buze ?
 I Sămcerc şi eu. .. Am două, de*acuma, călăuze. »
 —   « Ce staţi încremenite cu ochii în oglindă ? Hai să vă spui mai bine ce se*auzea din tindă. . . Dalila sta pe scaun, şi stareţa pe pat.
 Vorbeau. Am pus urechea. . . »
 j                            — «  Să vezi ! »
 !                                  —   « Şi/am ascultat!
 Dar nu vă spui secretul, că nu/l păstraţi
                                                              ca mine. »
 —   « Ceva de rău?»
              —    « Ţi/e teamă ? »
                           —                            « Ţi/o fi cumva ruşine ? Hai spune, n/o întoarce, ori vrei să fii rugată ? »
 —   « Să nu cumva să scape vreo vorbă
                                         vre o fată. . . Să vă juraţi că ţine/ţi secretul pentru voi.»
 —   « Da’ spune, frate,/odată, ce naiba ?
                                                         Mai temdoi?»
 —   « Vrea stareţa să fie şi dînsa baletistă!. . .
 Sta ghemuită câlea, ofta şi era tristă. »
 ] — « E/adevărat ? » j               — « Nu spune! »
                           —                            « E/aşa cum vă spusei. Acum. rămîne taina închisă Ia noi trei. »
 —   « Mai dă/ne amănunte, te rog, Ia cele spuse. »
 —   « N/am stat mai mult la uşe, că m/apucase/o
                                                                  tuse. »
 —   « Dacă se duce Maica, plecăm, şi noi cu ea. N/ai vrea să vii, Smarandă?»
                       —  «De! ce să zic? Aş vrea.»
 —   « Auzi? Se/ntorc! Ne prinde!. . .
                                                   Dădurăm de belea!
 Ştergeţi/vă mai iute!»
233
   A.
                         —   « Mă şterg şi nu se ia. »
   St.
Arii.
   Sm.
   A.
   St.
                                                                                               A. Sm.
                                                                                               St. A. Sm. St. D.
—  «Destrăbălarea voastră»! enormă! Mă sufoc! »
—  « Ce zice?... »
            —  « Nu ş'ce zice... »
                     —  «Aş vrea să ies, fa*mi loc. »
—  «Fă bine, soră Ană, şi stăi şi te arată.
Cu mutra ta mînjită, să facem judecată.
Tu, ia şi te dezbracă. Ar fi o nesimţire Să fiţi nişte paiaţe de bîlci prin minăstire,
Să v»arătaţi, în obşte, cu botul raîzgălit, Părintelui duhovnic cinstit Arhimandrit!
Eu v*am adus la sora Datila<n ascultare.
Ce<ar mai putea să creadă de<aseme«ea purtare? Rămase în chilie, cotrobăiţi prin toate.
Uitaţi<vă ce mutre aveţi. Dar cum se poate Să*i scotociţi prin lucruri?! Ce»ncredere mai am?! N/aveţi nici o sfiială, nici minte de un dram. Spălaţi>vă degrabă, daţi bine cu săpun,
O mie de metanii, cinci zile de ajun!
O să<ţi aducem, alte surori, le«ncerci şi vezi.
Iar dumnealor vor merge la vite şi corvezi. »
—  « Nu mai umblăm prin geantă,
                     nici nu mai luăm umbrela.. . »
—  « Nu v<aţi gîndit cu spaimă şi groază la Acela Care le vede toate? Nu v<aţi cutremurat?»
—  « Ba da, cinstită Maică, dar poate
                                      oam uitat... »
—  « Aţi cam uitat de toate din cîte v«am mai spus. Aşa mirese<aşteaptă Domnul Nostru Isus?»
—  « Cum văd, $<a pus la cale, măicuţă,
                                      un complot. .. Vă dau ceva şi rujul se duce jos de tot.
Din crema din cutie daţi peste el cu vată Şi vă rămîne pielea, subt ea, catifelată. . .
Mai am ceva la mine, frumos, să vă arăt.
Veniţi după iertarea Măicuţii, îndărăt.»
234
St.
D.
St.
D.
St.
D.
 —  « Din şcoala dumitale de universitate Mi<e teamă să nu. iasă trei capete stricate. »
 —  « Sînt tinere, măicuţă. . . Şi noi, la o etate, Vedeam pe sfert din viaţă, din sfert nici jumătate. Eram neliniştite, naive şi zglobii. . .
 E*o vreme pentru vîrstă, şi<un timp pentru copii. Şi poate căii mai bine cît mai tîrziu să ţie Atotcopilăreasca lor nevinovăţie. »
 —  « Cotrobăirăm lucruri şi văd că nu le cerţi. »
 —  « Ce bine<i totdeauna să<ţi dai prilej să ierţi! »
 —  « Atunci ? »
        —          « Atunci, uitarea şi<a simplei cuviinţe... M>am dezvăţat să judec şi să mat dau sentinţe. »
FOCUL ŞI LUMINA
Săteanul: □         .A/f                    
Potcovarul: A       Încă un sătean : <C     
Rotarul: O          Vocm ffiarif: QO        
Un sătean : ^       j4./f sătean: 5|Cj      
Patru săteni: ^     O fată: 0               
.PoiMfu/.* CŞ]      0 voce streină:         
Un sătean: ~        j4/;fis voce streină: = 
yl/f jjfrtfdrt.* 77 A.ită voce:             
                                            
—   «Te rog deiatîta vreme, şi nu ţi<e de zăbavă, Să;i pui şi iepii mele o gioarsă de potcoavă,
Şi tot mă ţii cu vorba. De cînd mă tot amîni,
Să facem socoteala, sînt două săptămîni.
Aştept şi trece vremea şi mă zoreşte treaba.
Vei fi crezînd pesemne că vreau sio pui
                                                                        degeaba.. . »
—   « Păi, omule, ştii bine, cînd ai venit cu ţapul, Nu mai ştiam, de treabă, nici unde*mi era
                                                                              capul. »
—   « Ce ţap ţi se năzare? Tu pui la ţapi
                                                                         potcoave? »
—   « bascultă, măi cumetre, nu*i timp acu
                                                                          de znoave.
                              Nu ai trecut cu ţapul, cînd ai vorbit cu mine? »
—   « Aşa e, că trecusem, cu caprele, vezi bine. »
—   «Şi ce/ai văzut atuncea? Ai numărat, încai, Legaţi la rînd, de garduri, vreo şaptezeci de cai? Nu ştie toată lumea oa poposit la noi Oştirea de pe Argeş, trimisă la război,
Şi că şi zi şi noapte n/a mai stătut să bata Potcoavele barosul, trei, patru dintr/odată?
Că la război, cumetre, e altă călărie:
Potcoava neclintită Să ţie pe copită.»
—r «Dar de atunci încoace Potcovăria tace şi nu mai ai ce face,
Te<nvîrţi pe lîngă foaie şi cauţi la sufloi Sâ<l umili, ca să cînte pe rît, ca un cimpoi.
239
      Pînă scobeşti cenuşa, ca să<ţi învie vatra,
                  Pierdui în aşteptare potcoava şi pe*a patra, Bălana noastră calcă, de cînd venii întîi,
      Pe*o unghie tocilă de tot şi pe călcîi.
      Măcar să<ţi fie milă de iapă, măi băiete:
      Dă de pămînt cu burta, că, biata, stă să fete. »
      —  «Păi, la mulţi ani, atuncea! Ce vrei? Băiat,
                                                                               ori fată,
                  Sau gemenii să/ţi vie cinci, şase dintr/odată? în cîţiva ani şi<o lună îţi ieseio herghelie.
      Cînd e să faci botezul, te rog să<mi spui
                                                                              şi mie. »
      •—«Ţi s>a făcut de cinste. Te*ai cumetri
                                                                           ctuo iapă».
      Ciocneşti, de dorul ţuicii, găleata ei cu apă.»
      —  « Bag seama că deşteptul, în vreme ce<a tăcut, Ce s<a gîndit ? Să fie şi dumnealui limbut. »
              O — « Dar tot a potrivita, n<ai ce sâ zici, vecine, Cumătrul tău, o dată, a»ntors<o şi el bine. »
£\    — « De cînd dărîmă gardul, patului şi. coşarul,
      A nimerit să/ntoarcă şi el o dată carul.»
      —  «Viclean mai eşti Ia gînduri,
                                        cu sculeleiţi bolnave
      Brodeşti mai iute fiere din fier, decît potcoave... Miio potcoveşti, sau nu mai mi«o potcoveşti?
                                                                              Mă duc
      Săfi dau niţele boabe în traistă şiso aduc. »
             ^ _ — « De unde vii, bădie ? Parcfai căzut din pod. S*a mai văzut pe lume un soi detaşa nerod?
      Mă jelui toată ziua că nu sesaprinde focul,
      Şi vine să mămfrunte acum şi dobitocul.
      Te<aş întreba, mai bine, pe unde;ai mai umblat, Că nu ştii ce semtîmplă ? Eşti capiu,
                                                                        sau eşti beat?
      Nu ştii nimic şi nu vezi nimic,
                                        mînca*te<ar mama? Mai freacă»ţi buturuga, mai stxînge<ţi catarama, Fudulule la creastă şi minte de cocoş.
240
pw
I
      Ai mai zărit, de miercuri, un fum pe vre un
                                                                                  coş?
      Ai mai mîncat, de miercuri încoace, vreo
                                                                             fiertură ?
      Că eşti pe ziua def astăzi atît de bun de gură? Ţi<au mai troznit în vatră tăciunii subt ceaun?»
 □    — « Nu ştiu ce ţi»aş răspunde. . . »
 A                                   — « Atuncea eşti  nebun. »
 □    — « Să ştii că ai dreptate. . . Am cam băgat
                                                                            de seamă
      Ceva ce nu pot spune cum e şi cum se cheamă. Credeam că mi se pare, simţind în satu«ntreg Ceva că siar petrece, dar vezi, nu preamţeleg. . . Ziceam că numai mie aşa mi se cam pare,
      Ori      că boleam deso boală, de friguri, de<o lingoare.
      Sînt         cam tîrziu Ia minte şi prost, dacă pofteşti.
      Ţi<aş cere să mă sfătui şi să mă lămureşti. »
      —   « Aşa mai vii de*acasă. Ascultă, mă,
                                                                           nu<i boală.
      Numcape îndoială că ziua e de smoală. »
      —   «Se vede că văzusem ceva, precum spuseşi. Ca nişte rotogoale venea, ca nişte feşi De negură, de beznă, un întuneric tare.
      Dar eu crezusem numai că e vreo arătare,
      Că numai mie singur, dinspre gutui şt plopi.
      Mi s*a părut grădina plină de ciori şi popi. Atuncea e aievea, şi ochii nu mă<n$eală Că s*a cernit-vazduîiul cu pături de negreală. Biserica, văzusem, că parcă se<nnecase,
      Şi negura că zace peste grădini şi case. »
      —   « Şi<aî mai băgat de seamă : nimica nu mai sună, De şapte zile moarte, de nopţi, şi fără lună Şi fără soare, fără nici stele, nici nimic.
      Şi nu mai merge parcă nici timpul, ce să zic?»
      —   « E<adevărat, şi nu ştii ce fel de meşteşug Ne*a prins pe neştiute închişi camtr<un coşciug. »
 A — « Şi'i mai ciudat că încă simţim şi sîntem vii, Că mai vorbim şi unii cu alţii.»
241
□ <!
□
A
                                  —  « Poţi să ştii ?  »             |
—  « Burduful nu mai poate s<atîţe*n vatră focul,
Scînteia nu mai sare, s<a dus cu ea norocul.                         j
Am încercat amnarul şi parc* a prins rugină,                         i
Şi cremenea e moale în vîrf, ca de slănină.                          '
Chibritele crezusem că;s umede sùau tras.                            {
Doar nişte bete oarbe din ele*au mai rămas. »                        1
—  «Ştii, oile, de<atuncea, pe şesul de cărbune,
Nu s<au întors cu baciul comunei din păşune.                         !
Nici caprele bălţate n*au mai venit, săracile,
Nici iezii, nici viţeii, nici juncile, nici vacile...»
~ «Nu mai auzi nici zbierăt, nici vaiere,
                                            nici muget.
Sînt amorţit ca piatra şi nu mai ştiu ce cuget. »                    (
—  « Hai, bate palma mcoace şi nu te supăra,
Că vorbamtrece gîndul, o ştii şi dumneata.
Noi ne sfădim de;a surda şi s<aîmplinit Scriptura,
Ne/a mai rămas atîta : să dăm în gol cu gura. »
—  «Care Scriptură, vere, că nu pricep nimica.»                      |
—«Nu te munceşte gîndul şi nu t«apucă frica?
N*auzi în depărtare ca nişte huhurezi 1                              .
Ia uită<te la mine, mă vezi, ori nu mă vezi ? »
—  « Şi văd, şi nu se vede, aud pe jumătate Că bombăne o vorbă. Să ştii că ai dreptate.
Parcă sînt gol de suflet, parcă mă simt şi beat.
Şi mă gîndesc. . . Ce«i asta? Sînt tare turburat.
Am cam băgat de seamă că umblă, de o vreme,                          [
O şoaptă. . . se aude?. .. asculţi?. . .
                                      ca de blesteme.
O  fi vreo nălucire? Nf ajung nici să mă mir.
De unde vine şoapta? din cer? din cimitir?                           ;
Şi ceaţa asta neagră şimcremenirea asta!                             !
Să ştii că ai dreptate, că ne*a lovit năpasta.                       j
Dar, meştere, grăieşte, că nu ştiu, sînt un prost,                   J
Ce ştii? Că ştii mai multe, ce*au fost                               :
                                      şi n<au mai fost.              [
învineţeşte iarba. Lam dat aseară fin,                               !
Şî taurul, deodată, pârùm coşar bătrîn,                              j
 242
  Şi claia se făcuse, de fin, ca o tărîţă,
  Copilul Paraschivei se sperie de ţîţă.
  Nu mai pişteşte lapte, se/alege o ţarină.
  Şi, cum spuseşi, de miercuri, în cap e*o
                                                                săptămînă. »
  —• « Venirăm să ne/aprindem la potcovar luleaua, Dar şi Ia dînsul cîntă pe vatră cucuveaua.
  Am tras vîrtos dintmnsa şi/am supt»o în zadar. Ne trebuiem lulele un bylgăre de jar. »
  —  « La mine doarme focul ca lutul, şi nu pot Să»mi încovoi potcoava. Stau trîndav şi netot. Ciocanului i/i sete să sune/n nicovală:
  Potcovăria zace, şi mîna mi<e domoală.
  Cît aş mai vrea în cleşte să scot un drug
                                                                      din jar
  Aprins ca un tăciune. . . şi jarul mi/e murdar! Aş potrivi potcoava fierbinte pe copită!
  Şi nu mai pot! Mi apucă o furie cumplită!
  Eu, care/n poala asta de piele, răi şi mari,
  Am potrivit potcoave Ia zeci de armăsari!
  Ce/mi tot vorbeşti, tu ăla, de/ţi lasă gura apă, De/o cotonoagă veche, molatecă, de iapă ? »
  —  «Ce, te/ai mutat, Dumitre, de lîngă Primărie? De două ceasuri bîjbîi pe drum, ca o stafie. . . Sînt zece paşi de/acolo aici, şi/am rătăcit. . . Poftim şi o scrisoare, v/aducem de citit,
  Dar pîpăi/o, mai bine, că de văzut n/o vezi. j Pune/ţî/o/n sîn, [a piele; ai grije s/o păstrezi.
  | Ca poate o să afli, dacă mai dormi, din vis,
  | Cine«a trimis scrisoarea şt cine ce ţi/a scris.
  De nu în lumea asta, pe ceealaltă lume,
  I  C/a început să/i ardă şi Proniei de glume. Văzurăţi cum ne/ntoarse de bine şi frumos,
  Cu josu/n sus, Preasfîntul Părinte, şi pe dos?
  E<o dibăcie nouă, şi ăsta/i meşter mare.
  Mai mare şi ca tine, Dumitre potcovare.
243
Zicala e că focul s»a stins şi s>a pierdut.
Pricepi ceva? Eu unul deloc n<am priceput.
E*adevărat că nu e scînteie nicăieri;
Mie miza copt cuptorul pînă alaltăieri,
Şi de atuncea, basta!
Ce o mai fi şi asta?
Mai auzii o vorbă, c<au început să crape Şi doagele la butii, de s»au golit aproape.
Mai poate să trăiască şi să mai fie viu,
Fără vreo ploscă, omul, de vin şi de rachiu?»
—   « Cum umblă vorba asta că focul s*a pierdut ? Ţi»a spus<o cîrciumarul, primarul? Ce>ai băut? Cum poate să se piardă, să n»o mai vezi,
                                                                    văpaia ?
Trăgeai chibritul, gata, şi scăpăra odaia.»
—   « Mai, trage»! de»ţi dă mîna şi fie/ţi cu noroc, Că nici al dumitale, să vezi, nu mai ia foc.
Te aprinseşi de>a surda, doar dumneata. Se/aude f1 Chibritele matale sînt,—vezi?— şi ele ude. De/acùnnainte, vere, nevasta n>o să<ţi frigă Cîrnaţi, cu făcăleţul, din cui, de mămăligă.
Şi pînă mămăliga pripită să ţi<o fiarbă,
O să<ţi mai crească mintea, şi pmă»n brîu
                                           şiîo barbă. »
—   « Ce vrei să zici, că este, ce spui, adevărat ? »
—   « Cum auzişi : că focul a fost şi a plecat. »
—   « Eu socoteam că fuse. . . un fel de. ..
                                           frămîntare, Un fel de întocmire, aşa, şi trecătoare. . .
O noapte care vine, o noapte care trece. . .
Cît o să ţie? două, trei zile, şapte, zece. . .
Şi iarăş o să plece; şi poate tot să stea.»
—   « E bună socoteala, eu tot aşa aş vrea.
La urma urmei, focul e pentru dumneata,
Ca săfţi aprinzi ţigarea, SfO bei cu ţuică fiartă, Ţineio ţigare moartă.
Şi soarele de»asemeni e pentru noi făcut,
Să coacă via bine, să fie de băut,
 244
00
A
%
£
□
0
0
 co
 Şi luna asta neagră avea un rost să iasă,
 Să nu vedem poteca din circiuma acasă, învăţul însă are şi cîte un dezvăţ. »
 « E cam cu chef poştaşul. Ne ia cam
                                              peste băţ. »
 —  «Mai văd ceva departe, lucind ca o lumină.»
 —  «A cui e vocea asta atîta de străină?
 Aţi auzit»o ? Nu e un glas obişnuit. »
 —  «Mi se zbîrleşte pielea.»
                           —  « Eu plec ! »
                                         —  «Am auzit! »
 —  «Lăsaţi/mă!. . . Ajunge!. . . Mi/e groază!. ..
                                         Nu mai pot. »
 —  « Fii fără grijă, Doamne, totul s<a stins
                                               de tot. »
 —  «V/aţi învoit cu toţii. . . Ne chinuiţi,
                                               de/o vreme. Cu făcături, cu spaime, năluci şi cu blesteme.
 Ne tremură şi carnea şi sufletul. Ce vreţi?
 Să ne vedeţi nebune pe streaşini şi păreţi?»
 —  « Şi totuş, totul încă nu cred că s/ar fi stins. Aţi mai lăsat văpaia aceea într/adins ? »
 —  « Ce vezi acolo/n zare e un crîmpei de soare, Căci soarelui veciei îi pare rău că moare.
 Se despărţeşte, Doamne, de apele, mîhnit,
 Pe<a căror undă lină, pe drum, s/a odihnit.
 Şi se mai uită încă o dată înnapoi, îi cîntă de plecare, din pomi, un piţigoi...
 Se deprinsese şi el cu oamenii la pluguri.
 La seceră, la coasă, la treier, la belşuguri. Ştiuleţii îi lucrase de<a rîndul în şiraguri Pe un tipar de ceară al horbotei de faguri,
 Şi/n fiecare fotă, ascuns, de popuşoi, îşi furişa aluatul de aur, de altoi.
 Mergea în pas cu boii, şi carele de paie Duceau în ele/o claie de jar şi vîlvătaie.
245
M l <
oo
*
Cînd fetele în cîrduri mergeau la rîu să spele, Le<ntîmpina la vaduri, jucînau*se cu ele,
Cu umbra»n sînii fragezi şi licărind în salbe,
Că fetele din luncă erau zglobii şi albe.»
—  « De<aceea ţi dădusem uitatele porunci Să nu întîrzieze nici îngerii pe lunci.
Nu mi<a plăcut amestec cu cei de pe pămînt. Porunca este dată, cuvîntul e cu vînt.
Nu vreau nici jurăminte, n/ascult nici mărturii, împărăţia noastră pluteşte<ntre Tării.
Urziţi din zimţi ţ.i nimburi, pe noi ne împreună înseninareamtinsă a îngheţului de lună Şi o tăceremchisâ de peşteri şi de har,
Strînşi în odăjdii limpezi şim âripi de cleştar.
Ei ostenesc şi luptă, pe oameni viaţaâ doare.
Noi nu avem durere, nici sînge, nici sudoare, în ziua cea din urmă a zilelor din leat Aş vrea să stau de vorbă cu cineva din sat,
Să»i lămuresc că ceea ce se petrecea drept. »
—  « Cu potcovarul, Doamne, din toţi
                                                       cel mai deştept. »
—  « Iar cuvîntări! iar sfaturi! iar psalmi!
                                    iar vorbe late, Sâ dovedească iarăş că are el dreptate!
Parc/ar putea să facă, oricît e Dumnezeu,
Ceva fără de ştirea şi*a sprijinului meu!»
—  « Piei, Diavole ! Ce cauţi şisaci ? Şi ce>ţi mai
                                                                   vine ? »
—  « Lasă<l să fie faţă şi/apropied ,de mine.
O fi el slut şi vînăt şi şchiop, ori ciung,
                                                                ori chior,
Dar mi<e întotdeauna de mare ajutor.
Şi mam găsit un sfetnic mai bun şi înţelept.
Care ziseşi că»i omul din sat cel mai deştept?»
—  «Să vie potcovarul Dumitru! »
                                 —  «Aoleu! »
—  « Că are să îţi mai spuie ceva şi T5umnezeu. »
—  «Trăiţi! Eu sînt Dumitru!»
246
Ç]                        —«Vinoiţi, Dumitre,m fire!
     Şi;a cam pierdut sărita. Se crede la oştire. . . Vorbeşte! Dă<i cu gura! Nu te sfii.»
                                        —   « Mi*e greu,
     Ce? am vorbit vreodată, să ştiu, cu Dumnezeu? Mă<nveţi cum trebuieşte să stau şi să mă port Şi nusndrăznesc în faţa lui să miarăt nici mort. »
FRUNZE
          CÎNTEC
M»ai dăruit cu aur şi podoabe,
De care multor suflete ii-e sete, Toate puterile răzleţeimi fură roabe, Sînt plin ca de icoane un părete, îngreuiat de nimburi şi smaralde.
Mă simt ca un stihar de voievod, Ţesut încet cu degetele calde Ale întregului năpăstuit norod.
Atît îs de bogat şim adîncimc,
Atît îmi mişună mătasea împrejur, Că/mpletiturile rămase din vechime Şisaduc aminte fostul lor murmùr.
251
RĂSCRUCE
 Deşteaptă>te în sufletul meu, soare, Camtre făcliile pădurii.
 Străbate<mă cu sărbătoare Şi dă»măm leagăn cu vultùrii.
 Rouă, stropeşte colţul ierbii mele Şi unge»mi*l cu mir.
 Duios şi fraged să mi*l spele Mirosul lui curat de trandafir.
 Ploaie, din bobul de pămînt Pămîntul meu în două mi bam frînt.
 Brad, îţi întinde rădăcina ta să mă caute şi prindă.
 Ia»ţi din căldura mea răşina,
 Fă»ţi din belşugul meu merindă.
 Daţifi năvală uriaşă
 Robului vostru, cel de voie bună!
 Fluture, ţesesmi o cămaşă.
 Ţarină, ascunde*mă de lună.
252
Sînt, poate, desfăcut, sînt, poate, ostenit Călcînd pe âripi şl pe punţi de iască? Nu! Insul meu se cere însutit.
Daţi<i răgazul să renască.
CÎNTEC DE SEARĂ
    Am cîntat pe cîte scule toate, ca să<ml rabde
                                                    viaţa,
Dar cîntînd, şi ţevi şi coarde mi*au rămas
 în mîini ca ghiaţa. Primul fluier mi»l tăiasem dintrmn pat de grîu
                                                   bălan.
Şi cu cîntecul de nuntă însoţeam secerătorii, Pînă ce subt maluri unda, răzvrătită an de an, M<a silit sa stau din cîntec şi s< ase uit zburînd
                                                  cocorii,
Şi la fiecare cin5, ostenit să vreau să cînt, Mùam pus capul pe genunche, şi genunchii
                                              în pămînt.
Şi cu fruntea ridicată, ca un stei în rugăciune, Umilit şi trist cerui şi nesfîrşitului de sus, Coarde noi şi alte glasuri în cîntare să răsune. Şi pe rînd, în timpul nopţii, visu»n ele mi bam pus.
Iată pentru ce bătrîniismi sărutau de tînăr, mie, Mîna de pe corzi desprinsă, ca o stea de pe vecie, Iată pentru cesmprejurufmi semvîrteau atîtea hore Ca talazele stîrnite la văpaia unui far.
Iată pentru ce voinicii dintre văile sonore M»au încins cu brîu de dafin şi cunună de stejar. De<ar dura măcar cît frunza doina mea
                                          de pe«nserate!
 De»ar mai ţine frăgezimea coardelor înseninate!
254
DE CE,AŞ FI TRIST ?
De ce «aş fi trist, că toamna tîrzie mi/e Frumoasă? Pridvoarele/mi sînt coşuri cu flori, ca de mireasă. Fereastra mi/este plină De iederi împletite cu vine de glicină.
Beteala şifo desface la mine şi mi<o lasă,
Cînd soarele rămîne să/l găzduiesc în casă.
O prospeţime nouă surîde şi învie Ca de botez, de nuntă şi ca de feciorie.
De ce/aş fi trist? Că pacea duioasă şi blajină Mă duce ca o luntre prin linişti de lumină?
E un suris şi/n vraful de cărţi, să mă alinte. Vieţt noi tresar vioaie diu foste oseminte.
Văd frunza că scoboară din ramuri cîte una.
Le ruginise bruma, le argintase luna.
Aud şi gringuritul de dragoste cu jele,
Oprit cu porumbieii pe coama casei mele.
Luceferii de noapte, scăpărători, i<adun Din cerul ca o coadă deschisă de păun. Singurătatea/mi doarme culcată/n somn alături, De/a lungul, între pături.
Mă/ntreabă cîteodată, trezită dintr/un vis:
—   « Eşti tot aici cu mine şi tot cu tnine/nchis?» Na mă sfiiesc de dînsa, nici ei nu/i e ruşine Că fuge să se/ascundă de lume lîngă mine.
255
De ce<aş fi trist? Că nu ştiu mai bine să frămînt Cu sunet de vioara urciorul de pămînt?
Nu mi/e clădită casa de şiţă peste Trotuş, în pajiştea cu crînguri? De ce<aş fi trist?
                                            Şi totuş.. .
         LIN.
Amintirea curge Un,
Curge lină, zi şi nopţi,
Ca din teascuri şi din lin, Din ciorchinii mari şi copţi. Strugurii se scurg şi dor Apăsaţi pe ţîţa lor.
Lin pîrîul curge»ncet Ca un şir de lacrimi vii,
Ca din ochii cenuşii.
Morţi, ai unui vechi portret.
Amintirea, ca pîrîul,
Pe subt puntea cenuşie.
Duce aurul şi grîul Nentrerupt, unde nu ştie. Puntea<şi reazimămceputul Pe un mal cu neştiutul.
Cînd zărită, cînd ascunsă Trece unda pe nămoluri, Licărită printre goluri.
Parcă lin, purtat de ea Nu<i nici amintirea mea.
257
        CÏNTEC LA FEREASTRĂ
   Făptură<ndură»te*mprejum*mi în fiecare ceas
                                               întreagă,
     Acoperă>mă*n flori şi iarbă, ca un bordei,
Fără sămcerce mintea mea să te<nţeleagă, Sileşte<mă să te visez de»-a pururi şi să te cînt
                                     în cor cu*ai mei. Trimite*mi pasări la fereastră şi rîndunele
                                               ziditoare
     Să<şi puie cuiburile/n streaşini subt paza
                                     gîndurilor mele, In puful nopţii adunate, dintre cămin
                                           şi sil velit oare.
 A şi venit în colţul casei ochiul de<argint al unei
                                                   stele.
 S;au strîns copaciim faţa porţii ca nişte domni
                                          veniţi pe jos,
 Pofteşte*i, vîntule, să intre şi să se» aşeze*n cîtemn
                                                     J'eţ'
 Să<mi povestească toată vremea ce s?a*ntîmplat cu
                                            Făt (Frumos,
 Căci vîrful lor cunoaşte viaţa şua celui mai smerit
                                                drumeţ.
      învaţă<mă, făptură, limba cu care floare
                                              şi gîndac
    Stau înţeleşi în taina ierbii şt semţeleg cu
                                          necuprinsul, Şifnţelepciunea unui nufăr răsfrînt şi oglindit
                                                  în lac.
258
De ce»aş simţi că suie vremea şi ruaş opriio
                                            pas cu pas,
 Să văd că singură din urmă îmi dă năvală şi mă
                                                 curmă,
   Cînd mi»ar ajunge, la suişuri, un bob de trup,
                                         un. fir de glas Şi*un crin, în fund cufo piatră scumpă,
                    săfmi fac din el un cuib curat?
PASUL DULCE
                                                 Paraschivei
Singurătatea mi»e întotdeauna Şi pretutindeni bună*nsoţitoare, Asemuindu<mi sufletul cu luna Care înghiaţă viaţa, cura răsare.
Mişcaream jurul meu încetinează,
Se micşorează uliţi şi cetate,
Şi oamenii, trecînd pe la amiază,
Au gînduri şi cuvinte depărtate.
Cui să vorbesc de nu ştiu ce mă doare? Cine si asculte sufletul em stare Cu degetul trecut în cingătoare,
             Fără să*mi ceară săfi vorbesc mai tare?
Tu pricepeai din gest. înüvo privire Păstrai comoara ce'tni lipsea Şi cunoşteai şi din închipuire Ce bolţi de cer vegheau deasupra mea. Dar cînd venea ssasculte îndoiala La uşamtredeschisă către vis, îţi auzeam pantoful şi podeala. . .
Şi<atunci ştiam că uşa i s»a,nchis.
1$ i o - i$x9
260
         ŢLE SUFLETUL.
De suflet îţi atîrnă cerceii ca de boltă,
Ţii în verigi şi luna şi soarele şi norii.
Tresari din tot azurul cînd l<au atins cocorii, Şi stelele din spice adie ca o holdă.
Ţi*e sufletul ca marea, în crunta ei putere.
Se zbat corăbii negre, furtuni şi morţi crăieşti, în mîlurile groase dorm umbre ?i mistere, Ca*n fundurile vremii ascunse prin poveşti.
Ţi<e sufletul ca brazda, ca grîul, şi renaşte, Plugarul şi sudoarea de sînge, boul, plugul, Nădejdea arăturii bogate către Paşte,
Şi ploaia»nviorată şi nouă şi belşugul.
Ţi<e sufletul ca floarea duminicii sonore, Mireasma de lumină şi leacul fericit. Otrăvurile<ascunse în ierburi ţi«l ucid.
Dar sufletul ţi<e încă şi mai presus de toate, Cîte majunge gîndul şi cerul nu le ştie.
Şi sufletul boleşte* n tristeţea că. nu poate Ce nu poate să fie şi nu va fi să fie.
261
                   S,AŞTEPT?
S<aştept să vie viaţa cu coşurile pline Şi să«ni aştearnă daruri din zări pînă la mine? S,aştept în noaptea goală s/aud suind un pas De prieten fără nume, străin şi fără glas?
Cu âripi adormite în dimineaţa lunii S<aştept să mi semtoarcă în streaşină lăstunii? S»aştept poate/amintirea să<şi mai încerce cheia La poarta dintre dafini, s#aştept cumva scînteia Luminilor pierdute în pulbere şi scrum?
La mine nu mai urcă de<a dreptul nici un drum; Desabia o cărăruie, o dîră ca de fum.
Nu intra nici o uşă, n«am prag, ivam pălimar, Doar stelele se<ngînă cu noaptea# ntr* un arţar.
Ce să aştept să vie şi ce să înţeleg,
        Cînd peste mine timpul se prăbuseştejntreg ?
                 PĂSĂRUICĂ
         Hai, păsăruici, veniţi din streaşini multe. ..
A fost o lună cine să v<asculte Cînd ne cereaţi firimituri, Ia geam. în ploi fi frig, făptura v<0 plîngeam, Strigîndmvă: «Fiţuici!» «Copii!» şi «Fete!» Veneaţi la noi cu bucurie, cete.
Netnţelegeaţi şi graiul, fată,
Din ţara noastră depărtată.
Ne despărţim de voi cu îndoială. . .
De mîine prispa va rămîne goală A întristatului balcon de sus Şi n*o să ştiţi măcar că noi ne<am dus. Plecăm, de lîngă voi cu un oftat. . .
De*abîa v«aţi învăţat
           Cu prieteni de pe alte tăpşane şi păşuni,
Poate mai inimoşi, poate mai buni...
Rămîneţi în singurătate. . .
O s<aşteptaţi flămînde, fată mică,
         Vâzînd perdeaua trasă că nu se mat ridică.
263
        BURSUC
E căţelandrul meu cuminte, îmi iese, cînd m<aude, înnainte.
Vrea să mă joc mereu cu el.
Are tertipuri citip şi fel.
Mă duce pînăfn poartă cu momele,
Şi mă petrece prin zăbrele.
Aşteaptă ca, din drum, după plecare, Să*i mai trimit prin gard o sărutare. Rămîne singur şi cu jind,
Parcă simţind, parcă ghicind, întins pe labe, trist, pe bot,
Că voi plecamîr>o zi, de lîngâ el, de tot. . .
264
                 SEARĂ DE MAI
                      Semeolăcea destinul, ca şarpele, pe noi.
                      Bătînd cu âripi cerul, uţoare, el, greoi.
                 Tot ocolind secunda mereu, demnec şi foc,
                   Iar ne găsirăm singuri şi tineri, la un loc.
Tăcerea ta supusă<mi şoptea: — «Mă ia şi du, Şl mîntuie<mi odată durerea de<a fi tu».
        Dar, hotărît şi crîacen să«l curm, frîngînduû
                                                            chinul,
      Am rupt din cer secunda şi i<am strivit destinul.
PRIETENUL
Aşa, Ursei,
Pune»ţi botul pe genunchii met —
Şi uită<mi<te<n ochi cu bunătate.
Cîine frumos, tu ştii că ţi»s un frate.
Tu ai încredere în mine,
Ciobanule de munte, sălbatec, şi ţi<e bine,
Să te mîngîi cu glasul şi cu mîna,
Că simţi în mine Gorjul de piatră, strunga, stîna Şi sarica şifopinciie de<acasă.
Zbîrlită blana ţi>este mătăsoasă,
Şi labele vînjoase ţi»s
Ca bîta căluşarilor ce te*au trimis.
Colţii de fier au însă muşcătura moale Cînd îmi apucă mînamtre zăbale,
Ca să>mi arate că ţifs drag.
Mă prind de haină m glumă şi mă trag.
Mă»mbie, mă răsfaţă.
îmi ieşi în drum şifmi sai în faţă.
Şi nasul rece mifajunge la mustaţă.
Te ştii al meu şi vrei să fiu al tău.
Am scris pe poartă : « Cline rău ».
266
GRAVURĂ VECHE
Luigi zidarul semtorcea tîrziu Cu pipam dinţi şi şchiopătînd, acasă,
La barbă ruginit cărămiziu
Şi cu mustaţam vrejuri încîlcite, groasă.
Dar ce cînta, cu vocea jumătate,
Nufmi amintesc şi nici nam prea ştiut,
Cînd melodia lui era întretăiată
De cîte un suspin desprins de prin trecut.
Ii văd şt azi genunchiul înlemnit Şi<un mers rotund, ca de tampon
                                       de sugătoare, Cu cîrja subsuoară, mai beat, mai obosit, Oprindu/se cu<o mînăm cingătoare.
Purtat pe sus de meşterii zidari.
Luam mai văzut şi cea din urmă oară. Piciorul, încălţat cam zile mari,
Ieşea spre ceruri din coşciug afară.
267
ALTAR LA PUTNA
Ceaslovul de Ia parastas ÎI răsfoiesc întîiaş dată.
O foaiem mijloc va rămas De patru veacuri netăiată.
E carte copiată de diac,
Şi scrisăm alburi cu vopsele,
Garoafe, păpădii şi flori de mac, într/un chenar de muşeţele.
Ghicesc prin rînduri, ca prin site,
Un nume vechi de cititor,
Semnat cu slove ruginite:
Ieromonahul Nicanor.
Dar colţul paginii mai poartă Şi»o urmă de*altă semnătură,
Cînd mîna lui, de mult fusese moartă Trecut pe buze şi uitat în gură La fostul hram de sărbătoare:
Buricul degetului mare.
268
NATURĂ MOARTĂ
Zăresc în mine şesuri fi temelii de munţi Cu ceruri printre piscuri şi rîuri pe subt punţi, Ca pe pămînt, întocmai ca pe pămînt, din care leşii ca o mîhnire, trăind ca o/ntrebare.
Se înfiripă umbre, schiţate, şi semtind,
Ca»n urma unui soare născîndwle murind. Păduri culcatesn unde, pe apele domoale,
Şi turlele prin ceaţă, ca de castele goale,
Cîte un drum coteşte, oprit la un copac.
Vor fi trecute toate, oatît adorm şi tac?. . . Le*asèmui parcă unui veştmînt care mai poartă Şi astăzi urma veche<a mişcării»n cute moartă. Dar cînd, întîrziată, copita, pe răzoare, Semdreaptă către peşteri, a unei căprioare.
Să înţeleg de unde semtoarce»mi vine greu. . . Din cîmpul sterp şl rece, sau din sufletul meu?
MIRACOL
Aşezaţi la gura sobii (Soba*i soarele pătrat)
Dă<mi, pămîntule, cu bobii, După cum neam mai jucat.
Culcă<te tu şi visează,
Eu te scormon şi te ar,
Şi«o să vezi, pe la nămiază, Că nu<i jocul în zadar.
Lasă<ţi, cura îmi place mie, Somnul greu pe seama mea, Pun un bob ,şi»mi dai o mie. Dormi şi nu te deştepta.
Te'oi trezi eu, bunăoară, După sacii de la moară.
Nici eu ştiu, nici tu cunoşti, ŞifO să rîdem ca doi proşti.
FRUNZE PIERDUTE
Cincizeci de ani, de cînd încerci, mereu, Condeiul, gîndurile şi cerneala,
N;au mat ajuns sasţi curme, fătul meu, Frica de tine şifndoiala.
Te temi şifacum. de ce te<ai mai temut,
De pagina curată şi de rîndul,
Şi de cuvîntul de la început.
Te sperie şi litera şi gîndul.
Foile tale scrise, de liîrtie,
Se rup şi zboară, ca dintr<o livadă Frunzele smulsem vijelie,
Fără ca piersicul să şt Ie vadă.
La fiece cuvînC, o şovăire Te face să tresari şi<ai aştepta.
Parcă trăieşti în somn şim amintire Şi nu ştii cinema scris cu mîna ta.
271
VINE DE LA SINE
Gîndirea vine de la sine.
Pe căi ascunse şi streine,
Cînd n»ai chemat>o, fără ştire Pe finwi nevăzut, subţire.
Şi cînd o ceri nu<ntotdeauna Şi/arată raza»n flori ca luna, Să ţeasă cu argint, la vreme, Sufletul greu de crizanteme.
O cauţi şi ai vrea să cînte în umbra viselor răsfrînte, Şi<n nici o zare nu tresare Lumina serii gînditoare.
272
DIN PEŞTERI
Sînt un şcolar, întîrziat în vreme.
Şi care>ncearcâ pana şt se teme,
Obişnuit, din matcă şi din vatra,
Cu un condei de haşchie de piatră.
Cînd căutam în cerb şi în mistreţ Zgîrieturi pe stîncă, nu eram isteţ,
Nu mă chema nicicum şi nu ştiam nicicît Şi mumi era de mine sfiială şi urît.
Nu mă silea nimic să vreau sămvăţ,
Ca să am dreptul la un ham şi<un hăţ; Cîrlanului din suflet, copitele bolnave Puteau atunci să<i zburde în larg, fără potcoave.
Aş vrea să fi. rămas ce<am fost.
La peştera cu turle de piscuri, mut şi prost, întrmn tărîm pustiu, cu Dumnezeu,
Noi singuri între vulturi şi zimbri, el şi eu.
S<ar mai putea vreodată, pe hîrtie,
Ca mîna mea cu cremene să scrie Un căprior înnalt, fecior şi ciut,
Ca meşterul sălbatec, neştiut?
273
AŞTEPTARE
 De cînd nu mai trece streina Rămîne pustie grădina,
 Lăstunii se<ntorc să mă vadă,
 Copac desfrunzit în livadă,
 Rotindu<se stol —
 Şi cînta şi vîntul a gol.
 Dar vîntul, zăbav,
 Răspunderi bolnav.
 Şopteşte prin spini omtrebare:
 Ce are? Ced doare?
 Că nici el nu ştie,
 Nătîng între foi de liîrtie.
 Dar ciinii^mbrăcaţi în panglici,
 Pe cîrji de irozi şi vlădici,
 Se roagă* n sobor pentru mine, în Isonul maicilor scbivnicesalbine.
 Biserică mare, gradina Aşteaptă? Mai vine streina?
 Să vină,
 Cu pasul înnalt, de tulpină.
 Aşfeapfă'n pridvoare,
 Ca două altare,
 Duminica âe cununiei
 Aşteaptă streina, din zori, să mai vie?
274
Să pui, între iezi şi albi porumb iei, Nuntaşii de faţă şi mărturii mei. Inelul în degetul ei?
NĂLUCA
Giodinduite, secundă cu secundă, îţi fuge chipul ca/ntr/o undă,
Care ţid scoate şi*l afundă,
Prin pietre, umbră şi răchită,
Şi tot mai lămurit nedesluşită.
Creionul se munceşte să te prindă Şi te arăţi şi pieri ca în oglindă.
Schiţînd mereu profiluri şi conture începe timpul gol să mi te fure,
Dacă prin văl, tu, cea adevărată,
Ai tresărit şi ai pierit îndată.
Nici vocea, nici privirea nu mai vin.
Te<aud, te văd din ce#n ce mai puţin,
Şi risipită>n mine, fărîme şi crîmpeie, Te<adun şi nu pot strînge din ele pe femeie.
276
MI/E SETE
Tînjesc pemdelete.
Mi/e foame, mi/e sete.
Dar n/aş putea, poate, să/i spui
Orişicui
Ce hrană
Mă poate nutri şi ce mană.
Am pîine, merinde şi vin. Patului mi/e plin.
Am poame/n livadă Lăsate să cadă Din pomi, din. belşug.
Cirezile mug De ugerii grei:
Mulgi cîte ciubere şi doniţe vrei. Nici vechea prisacă Nu/mi este săracă Şi am în cămară Şi miere amară,
Pe lîngă bucate.
Mi/e silă de toate,
De rău şi de bine.
Mi/e foame şi sete de tine.
277
DE»ABIA PLECASEŞI
De>abia plecaseşi. Te»am rugat să pleci.
Te urmăream de<a lungul molatecii poteci, Pîn»ai pierit, la capăt, prin. trifoi.
Nu te»ai uitat o dată înnapoi!
Ţi»aş fi făcut un semn, după plecare,
Dar cen un semn de umbră» n depărtare?
Voiam să pleci, voiam şi să rămîi.
Ai ascultat de gîndul cel dintîi.
Nu te oprise gîndul fără glas.
De ce»ai plecat? De ce»ai mai li rămas?
278
ECOURILE, ACEST EA
Ecourile/acestea, pentru tine,
Ţi le<am.cules din vuietele line.
Vezi, nu mai zace nici o coardă stearpă,
De cînd trecu dantela ta pe lîngă harpă.
Trecuse ca o adiere.
O presimţire parcă mămdeamnă şi mă cere. Te*ai împletit pe strune, ca iedera subţire,
Şi le<ai adus prisosul adaos de simţire.
Nu ştiu de cîntă harpa cînd noaptea mi<o sărută Sau freamăţi tu» ti vibrarea ei gemută,
De scorbură cu zale.
Din frunzele şi horbotele tale,
Că se strecoarăm ea, cu luna din lucarne,
Fără să vreau, şi vrejul tău de carne.
279
             STREINĂ
Streină? Şi streină! Venise de departe,
Din insula pribeagă dintre vecii şi moarte,
Pe care*o duce vîntul şi fulgerul omcearcă, Alene somnoroasă în trestii, ca o barcă.
Streină? Da? îmi pare atîta de aproape,
De s»ar părea căm matca aceloraşi vechi ape, Urzităm marea vastă şi*n val, ca pe gherghef, Şi luntrea mea plutise pe dunga de sidef.
O insulă fugară, desprinsă dintre zodii, Scăldată de miresme şi rumenă de rodii, Lăută simţitoare ia vînt, ca subt arcuş,
Ce vultur îşi va face în cuibul ei culcuş?
O insulă şi<o luntre plutiseră*mpreună.
Talazele frămîntS, bat neguri de furtună Şi<aleargă să le soarbă prăpastia, întregi.
Nu ai putea tu vraja ispitei s*o dezlegi?
280
/spuneai ceva?
Spuneai ceva? Spuneam ceva? Se pare. Şoptiseşi, poate, o,ntrebare,
Sau, poate, un răspuns.
Dar glasul nostru nu era ascuns?
Poate zăream o şoaptă în pleoapa tremurată.
A fost atunci? Acum e altădată?
Şi tu ţi eu tăcusem parcă de ani întregi Ştiind că numţelegem. cemcepi să înţelegi. Zadarnica paradă a tîlcurilor scrise, în jocul de«a sfiiala, amuţise.
Nu vream să ştim ce sîriîem, ce am fi. fost sau cine. Tu mă numiseşi « Ţie », eu te numisem « Tine ». Să te cunosc? Să mă cunoşti?
Stam unul lîngă altul ca plopii mari — şi proşti.
281
NU SPUNE
Nu spune nimăruia ce ştii şi ce*ai văzut:
E»o cale <de/a<nţelege mat tristă, dar curată.
De cîte ori şi zborul nădejdii ţita. căzut,
Să n»a£le nici frăţia, nici pisma niciodată. De<ai âripi, ţi le»ascunde, de»ai nimburi —
                                       de asemeni. Nu/ţi cheltui mireasma, ca rozele şi crinii. Ascunde>ţi>o şi steaua, cam sînul unei cremeni. Ea ştie că<i zălogul de taină al luminii. Clădeşte>ţi, frate, viaţa cu peşterile*n tine, Departe de«altă viaţă, departe de<altă rază,
Şi pardosiaduiţi noaptea cu lespezi de rubine. Vei şti tu singur dacă se sting ori scînteiazâ.
O punte ducem bezna<ncuiată cu zăvor — Sfărîmâ*i*o şi puntea, aruncăiti şi unealta.
Tu vei cunoaşte singur, şimvins şimvingător, Ce goluri şi prăpăstii îţi leagă<o zi de alta.
282
SCRISOARE
Aveai un fel de noapte în ochi şi/un fel de glas, Căsn lupta deia şoptitul, pe seară, m<ai rămas. într»adevâr, destinul e turburat de*o floare Ieşită de neunde, necum şi Iamtîmplare,
Şi se trezeştem rouă din somnul ei închis, Trecînd dintrto visare tăcută întivalt vis.
Nici pravilele aspre, nici jugul lor nu pot Să,mpiedice ivirea garoafelor de tot.
E*o proaspătă năvală a noilor parfume.
Şarpele tău pătrunde, tîrîş, dintivaltă lume.
263
          DEŞERTĂCIUNE
Toată ziua, toată noaptea treaz, Cine>mi spune de o viaţă*ntreagă Să fiu gata pentru care ceas Cînd o taină poate se dezleagă?
Taina celor taine fârâ număr, înnădite şi încrucişate între creştet, inimă şi umăr,
       Jugul, hamul meu de rob şi frate.
Traista»! gata, cîrja<i în pridvor. Drumul o să fie lung pe lună, Drumul de un om şi un picior Strimt şi<ngust cu ceaţa dimpreună.
Stau la pîndăm bălţi şi împrejur. Clopot, voce, tunet să mă strige, Ţipăt rău sau şoaptă să murmùr, Ce voi zice, nu ştiu, ce voi zice?
          Şi mise spaimă de ceva urît,
De o fiară, de un ceas pe care îl aşteaptă sufletul atît,
          Lîngă viaţă, lîngă închisoare.
284
Cine strigă? Nimeni n*a strigat? Cucuvaia, greierul, tîlharul?
Voi fi fost chemat şiiapoi uitat? Bate timpul, trece minutarul.
Netrăita viaţă s<a sfiit Şiiam trâit(0 însutit.
              LUCEFERE !
Cel mai vioi, tu, sfinte şi frate, dintre stele, Rămîi oprit de,a pururi deasupra casei mele.
De noapte paznic ager şi aşteptîndu,ţi ora Mă aperi împotriva şt,a mea şi<a tuturora.
Tu nu mă uiţi, iubite din ceruri, niciodată, Fie/mi durerea mută oricît de*ntărîtată.
Dai drumul trîmbii tale de catifea albastră Şi«o desfăşori din suluri la mine la fereastră. Grămezi de giuvaere Ie<mprăştii dintre bolţi De cîţi au fost pe lume şi sînt, şi vii şi morţi. Că. fiecare viaţi şi moarte e<nsemnată Ciko candelă aprinsă şi,o razămcrucişată.
       Cînd vreau să ştiu ce semeni mai sînt
                                   sau nu mai sînt, încep să ţi le număr lucind peste pămînt.
Şi grîul şi porumbul şi florile, şi ele,
    Ies, număr după număr şi boabe, cîte stele.
286
POEMA
Poema ce»o visez trasare De mult în sufletul deschis Oricărui răsărit de soare ŞuoricăruL început de vis.
Poema visului mă doare Că nu se poate<n ac urzi, Cum se urzeşte<n fir o floare Pe o mătase<n zori de zi.
Poema o visez .yo caut în toate cărţile cu nume, Uşoară ca un ghiers de flaut Şî numeroasă ca o lume.
Poema rai/o găsii culcată într/o copaie, din pridvorul Colibei noastre, legănată, —
Cîntînd o mierlă, — cu piciorul. ^
                                      /
2S7
                 PSALM
Călarem şea, de<a fuga pe vînt, ca Făt<Frumos, Am străbătut şi codrii şi ţaram sus şi?n jos,
   Dar ajungînd în piscuri, de rîpi încrucişate,
     Să birui înnălţimea văzui că nu se poate.
în strălucirea nopţii, mari stelele şi oarbe, Chemîndu'măm Tărie, prăpastia mă soarbe.
   Am apucat pe drumul pustiei, cel mai lung,
    Şi tot nu pot pe nici o potecă să te*ajung,
Te»am urmărit prin stihuri, cuvinte şi silabe, Ori pe genunchi şi coate tîrîş, pe patru labe. Zărind slugărnicia şi cazna mea umila Ai să primeşti flămîndul, mifam zis,
                                      măcar de milă,
încerc de<o viaţă lungă, să stăm un ceas la sfat, Şi te<ai ascuns de mine de cum mfam arătat. Oriundecţi pipăi pragul, cu şoapta tristei rugi, Dau numai de belciuge, cu lacăte ţi drugi.
învierşunat de piedici, să le sfărîm îmi vine; Dar trebuie,<mi dau seama, să/ncep de»abia
                                               cu tine.
28 8
HARURI
Osînda nu se schimbă, e pe viaţă.
Domnul mifa pus alăturea o ceaţă,
Şiiun puţ adînc, răzbit întrmlt tăcîm,
Să sec izvorul, ceaţa s/o dărîm;
Căci mîntuirea mea pentru o viaţă nouă Era să le sleiesc pe amîndouă.
—   « Cînd osteneşti, mùa spus, de una, Cealaltă e alături totdeauna.
Adîncul odihneşte de înnaltul Şi vei fi. rînd pe rînd tot altul. »
Şi mia bătut pe umăr şi s<a dus Intre/alte zări, încolo, prin apus.
M?am bucurat cu inima, vezi bine,
Că Domnul aremcredere în mine.
Atîta dar şuatîta har Nu se putea să fie în zadar.
Şi am rămas în tot pustiul mare.
Singur, pe<o măgură călare,
Cu braţele sumese şi cu scule Şi cu nădejdi aprinse îndestule.
289
 Domnul gingaşul şi milosul foarte Avea de dat porunci .şimtr<altă parte, împărăţia funduci fără de sfîr.şit,
 Şi<n bunătatea lui avînd de miluit
 Cu sfinteleâ hatîruri şi pomeni
 Şi alţi aleşi dintr<alte neamuri de moşneni.
 Mi<am încercat uneltele cu mîna,
 Am măsurat cu ochii şi ceaţa şi fmtîna.
 Una ducea în slavă, şi alta, jghiab şi vad,
 Se scobora prin cremene în iad.
 Eu, ceaţa o s«o surp cu tîrnăcopul,
 Şi apa o s;o scot cu năpîrstocul,
 Şi după ce le sfarăm şi le sec îmi iau calahalîcul meu şi plec.
 Cît o să ţie asta? Hai, să zic, o lună Şt gata. Şi»am făcut o treabă bună.
 Poate să lie lucru mai frumos Decît să laşi frînghiile în jos,
 Şi negura să o desfaci subţire în jurubiţe, iţe, fulgi şi fire?
 De vreau, o ţes velinţe şi plocate Şi/o fac zuvelci şi scoarţe»mpărechiate Şi, de voi da*o, negură, deoparte,
 Se va vedea şi dincolo de moarte.
 Şi<o să mă duc să caut pe Domnul preamărit Şi o să spui: —«Eu, Doamne,sam isprăvit. Vrei să«ni mai dai o încredinţare ?
 De»orice destoinicii mă simt în stare.
 De <aci nainte somnul meu înţarcvul Şi<aş doborî şi stelele cu arcul. »
 Dar ciutura, cînd fuge pe frînghie,
 Am aşteptat>o ani şi ani să vie Şi sta întors de prin adîncuri goală.
 Izvorul nu»şi dă unda şi mămşeală.
290
Şi plinul ei se scurge printre doage Şi nu vrea să ajungă la gura cui o trage,
Să»i soarbă clocotirea, de careâ însetat.
Nici muntele de ceaţă nici nu S(a clătinat. Precum a fost porunca şi fuse legămîntul,
Cine şi»l calcă, Domnul, sau robul lui, cuvîntul ? Credeai să se găsească un prost atît de prost,
Să găurească vîntul ? — Aceia eu am fost.
Tu, suflet, numtreba, nemîntuit,
Care din cei doi semeni te<a minţit,
Domnul din ceruri, bun, sau Necuratul.
Câfţi mai sporeşti osînda şi păcatul.
                DIN BALCON
Dintr»un balcon începe prelung, atunci pierdut, Un cîntec lia, şi nu ştii de cînd a început,
             Uşor întîi ca fulgul, ca scama de mătasă,
              Abia se»nnalţă seara, că valut ei se Iasă,
Şim linişteasnserării, în frunze, stătătoare, Se»ntinde pe durere cu unt de sunătoare. Tăcerea*şi simte rana cum i»o atinge leacul,
Pe care crunt, pe suflet, apasă?n noapte veacul. Ecoul se înaalţă, cîntarea face ramuri,
Zăpezi ca liliacul, şi ningem somn subt geamuri. Sînt stihuri cu o floare în fiecare rînd,
Căzînd pe<o altă floare, atinse gînd la gînd. Cuvîntul se deşteaptă deodată în moşneag.
Ar vrea să se ridice de jos fără toiag.
O mare de durere cmn val de bucurie Tresare ca o zare de după vijelie, în vremea de acuma, o vreme deialtădată,
           Căci cîntecul şi stihul sînt slova lui cîntată.
292
           POETULUI NECUNOSCUT
Cînd ţwai pornit clădirea altarului visat,
Vezi că, furat de iazme, să nu te fi«nşelat.
De vreme ce»ai să umbli prin sufletem cuvinte, Te legi de lamceputuri, visînd, cu jurăminte. Dezgropi pe om din beznă, faci stelele să cînte. Să ruai deşărtăciune, nici bar să te«nspăimînte. Cu tainele niuncape de<a gluma să te joci:
Cîte cuvintem carte, atîtea<s şi găoci.
Aşteaptă alte zmalţuri, mai proaspete, şi vor O scînteîere nouă şi dinlăuntru! lor.
Un blestem te<mpresoară din veac în veac,
                                                                  dar tu
îi eşti dator clădirii s< ase uiţi de el, sau nu. Altarul ca să fie şi pietrele să ţie Cer inima ţi viaţa zidite<n temelie.
293
CREION
 Opreşte<ţi alăuta, lăutare,
 Cevadî suspinul ei mă doare.
 Şi flautul adînc îmi pare Că<mi pune surd cîte<o<ntrebare Şi nu pot să răspund.
 Lăsaţiimă să mă ascund.
 Fluiere, naiuri, trîrabiţe şi strune
 V*aţi adunat a geamăt, a zvon şisa rugăciune.
 Tăcâţi şi vînturi şi fîntîni şi ape,
 Ca şi cum n*aţi fi pe alături, pe aproape.
 Uitări oglinda laculesaşternut
 Şi umbra noastră care prin tine a trecut.
 De m<ar ajungeso şoaptă, un ecou,
 Mi»ar deşteptaintristările din nou Şi nu vreau să mi le mai ştiu,
 Fantome vechi cu vălul plumburiu,
 Mîhnirîle defodinioară. . .
 Niai mai tăcut, arcuş de pe vioară?
294
            PSALMISTUL
Ce uni mai lipseşte mie să ştiu că nu mă mint ?
Să cred ce spune cartea cu scoarţe de argint? Amestecat cu ceaţă şi tăvălit în stele,
Să cred că viaţa trece şi dincolo de ele?
Să mi se pară clipa de azi nemărginită,
Ostrov pierdut, cu luntrea legată de«o răchită încovoiată*n soare şi adormităm undă?
Să cred că nu semneacă şim veci nu se scufundă, Şi că din ţărm, plutită pe*o dîră de lumină,
Ar duce pîn' la tine,mtr<o insulă vecină?
Că un sobor de îngeri rruar aştepta, din lume, Să»mi ia din luntre vîsla şim stuf să m’uo îndrume? Eu, ridicat în luntrea tăcerii, în picioare,
Zmerit, plecat din umeri şi piept, la cingătoare Cu cheile de<acasă, cu cheia de la poartă,
Ţi le voi da în grijă, mîhnit, cu mîna moartă.
Tu poate«ai să te tulburi de cei rămaşi. Atunci Trimite/le arhangheli cu âripile lungi.
Ivirea lor pe prispă, şi şoapta lor adîncă Să<i facă să tresară, uitînd să mai mă piîngă.
Copiii, duşi pe gînduri tăcute, numţeleg Cum ar pieri deodată un veac de om, întreg.
Aibi grije mai cu seamă, strămoşule, de fată.
Mi<e frică ce se face, pe lume, fără tată.
Simţirea/i prea gingâşe şi fragedă, de floare,
Mă urmăreştem taină şi noaptea, şi mă doare.
295
Tu nu ştii, cred, ce viaţă tràim în neamul meu, îndrăgostiţi în toate şi<mbrăţişaţi mereu.
Pe maica lor frumoasă, copilă şi cuminte,
Sînt şapte vîrste pline de.atunci, mai ţii tu
                                             minte/...
Am luatiom cîmp de mtnă şi i»am şoptit ceva:
—  « Copilă nenuntitâ, n<ai vrea să fii a mea ? »
Ea mi»a răspuns, în trestii, dînd ziua întoapus :
—  « Dacă mă iei cu tine. . . » Am luat«o
                                     şi ne<am dus. . . Ce va simţi fecioara. de<aturvci, deiodinioară,
Că voia ta, aceeaş, uneşte şi omoară ?
Mă ispiteşti cu visuri, miresme şi mărgele,
Dar zdruncini temelia încredinţării mele.
Eu, totuş, slugă veche a Domnului rămîn,
Că nu pot pribegie să/ndur fără stăpîn,
Şi zic. Ia urma urmei, că domnilor bogaţi Le stă să nu le pese de robi şi de argaţi.
De»o viaţă, nepăsarea ţi/o rabd robind aici, înghemuit în suflet şi*n spini, ca un arici.
îngerii tăi să vadă de staul, cum se cere,
Să cate să nu scadă nici apa din ciubere,
Să mai vegheze pomii livezii pîn’ s<or coace,
Şi să păzească drumul de pe Ia tine*ncoace.
Şi, poate, mi>ar aduce, din cînd în cînd, şi>o ştire De Ia ai mei, de<acasă, la tine<n mînăstire...
Iţi dau şi/o însemnare de capre şi de cîni,
Unii fătaţi de*o vară, şi alţii mai bătrîni. M»aşteaptăm poarta mică, din fund. Cu înţelepte Poveţe, fă« să plece, să nu mă mai aştepte.
Că, Doamne, vezi, şi cele numite dobitoace Sînt suflete, silite de trup să se dezbrace. Mîngîievi cu îndemnuri blajine, că, vezi bine,
Ei îmi ştiau ştiau şi pasul, şi ascultau de mine. Cînd îi trezea năluca de prin ograda noastră. Veneau, pe întuneric, la mine, la fereastră.
296
îţi las în grije bună pe iedul, mai ales,
Cel sprîncenat şi»n frunte cu scîrlionţul des,
Şi dacă mi»ai da voie, ţi/aş face şi*altă rugă:
Săd laşi sâ te apuce de deget, să ţi>l sugă... Cînd îi frămînt aluatul de lapte cu tărîţe Ia manile,m copaie, drept ugere cu ţîţe.
Mai am şirnn căţelandru, pui fraged şi duLău, Sad laşi sfuţi ia papucii şi fad căţelul tău.
Mai e şi zvăpăiatul pisoi, după căţel,
Dăd ciucurele bărbii şi joacăfte cu el.
îmi mai lipseşte, poate,*o fărîmă de scînteie Să mai misaprindă viaţam vîrtej de curcubeie.
Să nu mă mai ştiu vitreg în marea ta vecie, Strein şi singuratec, pe stînci, cînd va să vie Sorocul, cînd şi zarea şi timpul semtrerup.
Bătut de viscol negru, ca fiara frîntăm trup, Înspăimîntat în haos săd văd cum se destramă, Cusut cu fir şi umbre şi flori, ca o năframă, M<adun într<o nădejde; de<abia că se*nfiripă,
Şi cîipa<mi şi ucide nădejdile de<o clipă.
Mwai dat pe negrăite, de ce, nu ştiu, un har Pe jumătate dulce, însă mai mult amar,
Căci drojdia din fundul potirului ales Dă cuminecăturii otravă cel mai des.
Şi vinul de deasupra, de aur, cînd mi<e sete, N<ajunge niciodată cu nimbul să mă<mbete.
A toate frămîntarea răgazuri nu<mi mai lasă,
Din stea în stea mă duce orb, ca din casăm casă. Cerşesc la uşi odihnă, pe unde şi neunde,
Şi, la bătaia nopţii, nici una nu răspunde.
Pe uliţîle< albastre, din cerurile tale,
Sînt mii şi mii de sate şi tîrguri, toate goale, Cătunele deşartem cerdac au, fiecare,
O candelâm opaiţ şi*un muc de lumînare.
297
Isus mi se<arătase la lună, prin livede.
Parmr fi spus în şoaptă : « Nu cerceta, ci crede ». Să fi fost el, sau zvonul stîrnit de prin Scripturi, Rătăcitor prin noapte, prin vii, prin arături,
Ca broaştele ţestoase, sobolii şi zefirii?
Prins întremehipuire şi unda nălucirii Nu mâ<ncumèt răspunsuri să caut, şi nuascund De ochiul cu scînteie de cremene, rotund.
Dar sufletul se roagăm genunchi pe piatra goală: « Mai scapă<mă, Părinte, măcar de îndoială ».
Te<am dus de<a lungul vremii, în mine,
                                                ca un semn,
Şi, făr»a te cunoaşte, mi»ai fost îmbold ştmdemn. Mi<ai pus neşters şi mirul sfinţirilor pe frunte.
Şi toate ale tale, menite să mă>nfrunte,
Au fost ca nişte slove cuprinse<n umbra mare De veşnicii rostite în cîte»o scăpărare,
Izvoarele şi stînca, pădurea, umbra, vîntul.
Al tiu e şi cuvîntul închis, ca şi pămmtul.
Şi în furtuni şi viscol, ca şi<n tăcerea sfîntă, Se>aude vocea lumii că blèstemà şi cîntă.
Dar seninele, doar semne, răzleţe şi*adunate,
Nu mai mûajung, părute şi nici adevărate.
Vreau tîlcul plin să<l capăt şi rostul lor întreg Să»l pipăi dintnodată, să pot săd şi dezleg,
Nu lacăte/ncuiate, zăvoare şi crîmpeie Cu mii de chei ştirbite, şi fără nici o cheie.
Să număr codrii<n piscuri şi nuferii din baltă. Mi «a ostenit răbdarea din stepa ceastalaltă.
Că nici numărătoarea iwo mai pricep, în şir, între statui şi candeli şi sfincşi de cimitir. Luceafărul spusese: «Răsar, în loc să scapăt, Şi»mi deapăn zilnic firul, luat zilnic de la capăt ». M3«mbraci în strălucite odăjdii şi veştminte Şi oi&ncununi cu lauri. La ce folos, Părinte?
298
Cine mira spus că omul e înnălţat şi mare Pentru că ştie singur dintre făpturi că moare? Că«i trestie plăpîndă, cu trestia de*o fire, Hirotonit, el singur, cu harul de gîndire?
Ce nu afla maimuţa, din spusa nimănui,
Ar fi ofndreptăţire şi o nobleţe«a Iui.
Fantomă trecătoare, el ar fi fost sa fie Dumnezeiasca lumii sublimă mărturie.
Atîta avuţie ascunzi, şi»ntre comori O socoteşti deşartă pentru că ştii că mori?
Ssa prăbuşit vecia. Pe marginile gropii,
In bîlciul de morminte, râmîn să plîngă plopii. ..
CUPRINS
 INSCRIPŢII
Inscripţia inscripţiilor            7 
Inscripţie pe paravan               9 
Inscripţie pe o casă de tara       10 
Ex libris                          11 
Inscripţie pe un pahar            1 2 
Inscripţie pe Biblie                O 
Inscripţie pe un portret           14 
Inscripţie pe c uşe                lS 
Inscripţie                         16 
Inscripţie pe un cuţit             17 
Ora rece                           18 
Ora ttrzie                         '9 
Inscripţie pe o poartă de conac    21 
Inscripţie pe mcmtînt              21 
Inscripţie pe un inel              2J 
Inscripţie de catapeteasmă          H 
Inscripţie pe paraclis             2î 
Inscripţie pe biserică             16 
Inscripţie pe 0 pînzd de barcă     *7 
Inscripţie pe tobă                 zS 
Inscripţia pe un craniu            29 
Inscripţie pe Ararat                  
Inscripţie pe steag                   
Inscripţie pe uşa poetului         >2 
Inscripţie pe paretele chiliti        
Inscripţie în dosul unui portret   3; 
Inscripţie în pantoful logodnicei  )7 
Inscripţie tn inel                 38 
                                  303 
  Inscripţie pr     oglinda  mare                                                39
  Inscripţii pt     coif                                                         40
  Inscripţii pe     un flacon de cristal                                         41
  Inscripţie de     bărbat                                                       41
  Inscripţie de     femeie                                                       4}
                         STIHURJ
  Doi cocoşi                                                           47
Noaptea                                                              48
Adormita                                                             4p
Smaranda                                                             yo
Secera                                                               j2
  La cosit                                                             j)
  Urare Ia nuntaşi
Mîngiieri                                                            j6
  De ajun                                                              şj
Viscolul                                                             jg
  Babam sat                                                            61
ClNTARE 0MUVU1
Umbra                    
A[ici 0 silabămtreagă 67 
Fină atunci           69 
împlinire             70 
La stele              71 
Flacăra păzită        7) 
Născccitorul          74 
Pe drum               76 
Chemarea tnnălfării   77 
Eu, umbra             79 
Aftna lut             80 
Să ţi‘0 sărut         81 
A, E, I, 0, U         81 
Adame                 84 
Dar cchn tăi?            
Mai sus               S7 
Om cu om              88 
304
Ccpil din flori                     S9 
îVunto                              91 
Din taine                           93 
Trufaşul                            94 
Prietenie                           9S 
Jale                                97 
Lupta ji război                     99 
XŞrtdttittla                       îoo 
Un altul zise                      102 
Temeiul nui frăţia                 104 
A mai trecut o vreme               106 
A fost o noapte oarbă              108 
Cel ce gîndeşte singur             110 
t 907                                  
peizaje                                
Cuvînt înnainte                    11T 
Pe rozătoare                       117 
Răzvrătitul                        118 
Lipsesc morminte                   121 
Coconii Alecu ci y                 I23 
Cocomi Alecu (2 j                  124 
Coconu Alecu (j)                  12 6 
Cacona Alecu c4)                   1*7 
Coconu Alecu (ţ >                  12S 
Cămaşa de nuntă                    130 
Duduia                             132 
Punga                               lH 
Doină pe fluier                    i)6 
Dcină pe nai                       140 
Doină                               HS 
Doină din frunză                   146 
E advocat                          148 
Cauza, cauzelor                    lS5 
Cultură                            *S7 
Scrisoare --- Din ţar&*n ţara ---  l!9 
Un colţ de ţară                    161 
Trecînd ciocoiul                   163 
305
Raport de prefect            164 
Telegramă cifrată            l6J 
Rihpum la telegramă          167 
Rţplică la răspuns           169 
Flâmînzerni                  171 
Boierii                     17 2 
VâciU                        *74 
Arenda                       176 
Evoluţie                     17& 
Cucoanatmare                 179 
Fugara                       182 
Stane, căpitane              164 
Patru al Catrindi            1S7 
Satul ei?                   19 1 
0 răzbunare                  192 
Ultimul ordin de la Interne  201 
în deşert                    20a 
Epilog                       20} 
HAMLET                       X07 
                       DALILA
                 FOCUL ŞI LUMINA
FKVJSZB
Cîntec              3Jl 
Răscruce            *5* 
Cîntec de seară     3/4 
De ce»a§ fi tristp      
L>in. . .           %S7 
Cîntec la fereastră     
Pasul dulce         260 
Ţi*e sufletul. - .  261 
S*a§tept?           161 
Pdsdrukă            263 
Bursuc              264 
306
Scară de mai         :6y 
Prietenul            266 
Gravură veche        26? 
Altar Ia Patria      168 
Imatură moartă       269 
Afiracol             t-o 
Frunze pierdute      271 
Vine de h sine       271 
Din peşteri          Î73 
Aşteptare            *74 
Năluca               176 
Mi*c sete            277 
Detabia plecaseşi    z7â 
Ecourilesacestca     279 
Streină              i8o 
Spuneai ceva ?       281 
Nu spune             282 
Scrisoare                
Deşertăciune         2S4 
Lritceferei          2S6 
Poema                2S7 
Psalm                2SS 
Haruri               289 
Din balcon           292 
Poetului necunoscut 2$>> 
Creion               294 
Psalmistul           29S 
               Redactor responsabil: QheorgKe Pjencscu Tehnoredactor: Ida Mardis
      Dm la cules: 29.01.1 y62. Bun cfe tiptsr; 13.03.1963. Apărut: 1963. Tiraj:! 2 .1?5 e*.» legate 1,'i. Hmie specială, eu /lligran,de 90glm%. Format 000X920,32. Coli ed.; 5,57. Coli tipar: 9,63. A, nr. 890/1962. C.2. ffernru bibliotecile mari: S K. C.2. £entrw bibliotecile mici; â R'l.
        Hîrda executată U fabrica ..Steaua Roşie” — Bacău întreprinderea Poligrafică nr. 4, Calea Şerban Vodă. 133, BucureftI—R.P.R.