Suptacoperta şi coperta de Petre 'Vulcănescu \ Desene din manuscrise TUDOR ARGHEZI ‘^RïERf 2 VERSURI editura pentru LITERATURA CUVÎNT Vrui, cititorule, saUţi fac un dar, O carte pentru buzunar, O carte mică, c cărticică. Din slove am ales micite Şi din înţelesuri furnicile. Am voit să umplu celule Cu suflete de molecule, Mi*a trebuit un violoncel: Am ales un brotăcel Pe*o foaie de trestie mgustă. O harpă: am ales o lăcustă. Cimpoiul trebuia să fie un scatiu. Şi nu mai ştiu. . . Farmece aş fi voit să fac Şi printno ureche de ac Să strecor pe un fir de aţă Micşorata, subţiata şi nepipăita viaţă Pmăo cărticică nouă, Parfumul umbrei şi cenuşa lui. Nimicul nepipăit să A caut vrui, Acela care trasare Nici nu ştii de unde şi cum* Am răscolit pulberi de fum. . . PARADA Cînd încerc, pe dibuite, Stihuri nemeşteşugite, Vin la geamul meu închis, Ca din basme şi din vis, Toată noaptea, cît veghez, Pîna*n miez şi după miez, Valuri, ploi, ninsori de fluturi, Purtînd chivăre şi scuturi, Sumedenii de gînganii — Şim genunchi îmi fac mătănii. Mă cunosc şt mi se^nchină Că le dau din geam lumină. în izbelişte şi hula, Mîngîiere mi*e destulă, Şi mă simt în lumea lor Sol, în Ioc de cerşetor, între treptele de sus, Pot să nu fiu, cum nici nu^s. Din împărăţia mea, începută din perdea, Fluturimea mă plăteşte De dureri, împărăteşte. Cine poate să#mi dărîme Slava de peste fărîme? 9 Una,m văluri de mireasă, Are pasul de crăiasă, E albastră şi frumoasă, Scrum de umbră somnoroasă, Şi/i subţire, din tipare, Ca un fum şi ca o boare. Străveziul borangic S*a urzit în Carul mic, Şi*! gingaşă şi suavă Ca Ofelia bolnavă. Nişte pui de porumbiei, De argint şi de polei, Vin în stoluri, ca o ceaţă, Se oprcsc, se strîng şimgheaţă. In odăjdii de atlaz Vin lăstunii mici la iaz, Să se bucure şi scalde în vîltoarea de smaralde. O şopîrla vrea să fie Cît un ac cu gămălie. In imperiul meu pătrat, S*au mutat şi aşezat Ciute, cerbi şi căprioare Prefacutem mărţişoare. Toate cele mari şi vii Sînt făcutc jucării Şi*au trecut prin făcătură Nouă, în miniatură, Intre bumbi şi cuişoare, Fermecate să şi zboare; Vite mari, cu coame grele, Deochiate, în mărgele, Viespii, muşte si lăcuste Cu aripile înguste; Fiarele#au ajuns sfiioase Sirs cusute cu mătase. 10 Un ţînţar cu picioroange Sare#n arcuri peste goange. Alt lungan şuun uliu berc Tremurăm zigzag sun cerc, O chirilică răsare Pe un punct de întrebare. Droaiele de alfabete Şi de litere schelete Se tîrăsc pe geam alene, Printre slove egiptene, Tresărite de un har De mai nou abecedar, Şi jivină cu jivină Sug bezmetica lumină. De fereastră s*a izbit, Gros cît un mitropolit, c In manta cu comanac. E greoi şi cam atîrnă Cu un corn în fruntea cîrnă, în dulamă şi giubete Lustruite, ca de piele. Ca o pajură de foc, Fluturele din mijloc E*o păreche de paftale, Aninată*n balamale De cristal, o cataramă Pentru plete şi năframă. E bălţat din catifele. Zugrăvite cu inele, Tiçhelite cu chenare Albe, de mărgăritare. Cărăbuşul, un gînda 11 Cîtă mare cheltuială De zmalţ, lac şi poleiala! Ce belşug si ce risipă De comori întno aripă! Ce*avuţii întivo paiaţă Şi*ntno scama de mustaţă! Nu s*a calicit măcar Nici un strop de chihlimbar Sau cerneală de cleştar. Că stihiile, grămadă, Au luat parte la paradă, Pana mea, să nu te sperii Ca vin gloate şi puzderii, De scîntei, verigi şi zale, în vîrtej, în rotogoale, Cu strigoii fără nume, Stoluri, adunaţi din lume. Au mers horele şi#au stat. Nici un glas n*a suspinat, în tăcerea dimprejur Nu s^aude un murmur. Mii de mii şi mii de sute De*arătări nemaivăzute Sînt streine între ele, Ca şi fragedele stele, Ca şi stelele de mute. Cedare sufletul sămveţe Dintr^atîta frumuseţe? Patru broaşte subt pridvor Urmăreau căderea lor. SEARA Un păianjen, ca un neg, Umblă lung în sase peri. Abiad vezi şi e întreg Cu nevoi şi cu dureri. Vine de la munca Iui, Nu semşeală de picior. II aşteaptă, colom cui, Casa prinsa de urcior. Nu mâ vede, nu mă are, Nu mă ştie de nimic* De ce*oi fi atît de mare? De ctd el atît de mic? 13 CONFIDENŢA De*abia trentăm soare alb, grădina Din somnul ei curat dintriunceput, Că o şi turbură cu fulgere lumina Şi stupul lacom şi limbut. Ca nişte ochi semdreaptă către mine. Cu gene lungi, trandafirii, Floarea deschisa a tulpinii pline De căutări sfiioase de copii. Fieştece răsad, în îndoială Ca^şi spune visul sau că si*I ascunde, îmi urmăreşte mîna prin beteala. Sînt grădinarul ierburilor scunde. Mărturiseşte*ţi, puică micşunea, Şoapta ce Aripile şi*au deschis, Şi desprinse din răzoare, Stoluri lungi încep să zboare. 18 VACA LUI DUMNEZEU De prin vîrful pomilor A venit o boabăm zbor De cafea, Năclăită în perdea. Dumnezeu cînd i#a făcut Finţa din scuipat şi lut, Cu o pensula de zdreanţă A vopsit#o cu faianţă Şt i*a pus ca din greşeală Două coji cu căptuşeală în spinare, Ca sa zboare, Şi aproape în zadar Patru puncte, ca de zar. Se gîndea atunci că nu*i Greu să fie vaca lui. Ca un nod de broderie Neagra şi cărămizie Care mişcă şi se zbate, S*a*nnecat pe jumătate în nemărginire#albastră Din fereastră. Şi findcă răsar în aţă Stelele de dimineaţă, Crede că din zare*adîncă Luna vine şi*o mănîncâ. Şi se>aşează liniştită Ca să fie înghiţită. DOMNIŢA Prinţesei mici îi pare bine Că stăpîneşte ţara de albine. Cetăţile dintre rac hitele* ar ginţii Noroadc au cu sutele de mii, Şi mînaâ cît o floare Cîrmuieşte dulce zeci de popoare. Ca sa le placă In in se îmbracă Şi se stropeşte cu fum De parfum, împresurată de un văzduh de boare Dc levănţică şt răcoare. Prinţesa mică*i bucuroasă. Prisaca sună ca murmurul de coasă. Fagurii sînt grei în buricele moi ale degetelor ei, în urzeala miilor de găuri de celule Aşteaptămcovoiate larvele minuscule Să se trezească şi să#i zboare Pe umeri, pe gulere, pe cingătoare. 21 A venit o solie De o mie Sa*i cînte la ureche Ruga bălţii veche. Pîinea ci cu povidlâ şi unt O înconjoarâ zborul trîntorului, mărunt. Pe cafeaua cu lapte Au tăbărît şaptezecişişapte, Şi roiurile avide Se îmbulzesc la felia de cozonac cu stafide. GHICITOAREA Ghici ghicitoarea mea. S*a pogorît un păianjen dintre stea, Din Carul mic, din Carul mare, Pe un fir de cînepă lucitoare. Şi nu era păianjen, era păinjeniţâ. Avea, ca tine, o guriţă (Mînca#o>ar mama!) Şi pârul ca arama. Ochii ca nişte dude Brumate, negre, ude* Şi a scos nişte picioare lungi Din douâ pungi Flutureşti, de mătase, Nu prea subţiri, nici prea groase, Cu călcîie Mirositoare a lămîie. La sale Avea două portocale, Şi la sîn (ascundedeb Ouăle, rotundele. Şi, sâ#mi mai aduc aminte Unde sâ fi văzut şimn bob de linte, . Nu ştiu, am uitat, Cu toate câ ham pupat. Ghici. . . Am împletit ibrisim cu amici Şi i*am tivit sprincene şi gene Ca sa*ngreuieze pleoapele alene. Ghici (mînca*o#ar tata!) Cine era fata? ZĂBAVĂ Sagetătoarea căutătură Se mai zăreşte pe firimitură Subt canapea şi clavecin, A vulturului de caolin. Pasărea aspră, de Tărie, S*a sfarîmat ca o farfurie-Păcat că din cioburi şi spărturi Nu se pot lipi şi face vultùri. Plîngi după bijuteria spartă Ori fă cum vrei, sau blèstema, sau iartă. Dar dînd clavecinul şi canapeaua*n lături, Vine noaptea! grăbeşte*te sa mături. 25 URARE Şchiopătând la uşa mare Cu*o metanie şi*o cruce, Greierele îţi aduce, Doamne, binecuvîntare* Gînduri line, Spice coapte, Doniţi pline: Miere, smirnă, must şi lapi Să*ţi aducă binele Clipele: albinele* Ca balta şi miriştea Să*ţi răspundă liniştea. Bună paza, Scăpărată dintr*o stea, Preacurata*i albă rază Casei candelă săâ stea. Şi să teascul te norocul Ca un cune, în tot locul. Cîntec, stihuri şi poveşti* . . Măre, Doamne, să trăieşti! O LĂCUSTĂ Miaş fi vrut săşi trimitemcoace. Domnul face. 30 DOUĂ CAPRE Două capre cu trei iezi, îu genunchi, la o tulpină. Ţi se pare că le vezi Câ se roagă şi semchtnă. In giubele lungi, de păr, Şi cu bărbi, ai da să zici Că sînt chiar, mtr*adevăr, Cinci monahi ori ucenici* Şiâ şi a ltă* asemăna re : Ciute şi*n suman sărac, înţolite*s7 fiecare, Roşe o vane lem şiac, S*au sculat şi, rumegînd Stihuri mute şi litanii, Scapă, rupt din cînd în cînd, Şirul negru de metanii. 31 URECHELNIŢA Unde fugi, nebună oarbă, Cu picioarele de barba? 32 CINCI PISICI Am în grădină cinci pisici Din care două sînt pisoi, Ele — gingaşe, moi şi mici, Ei — dolofani şi zdraveni amîndoi : Spinări, picioare,mcheicturi ca fierul, Unghii de şoimi şi colţii lungi, de fiare, N*ar cuteza nici şarpele, nici jderul Să simtăm ceafă crîncenele ghiare, Cînd calcă*n flori şi dau să se oprească S*asculte parcă un murmùr pierdut, Le cade ca pe*o scoarţă oltenească Ţesută umbra printre foi de dud.. Sînt tigrii mei, de veche obîrşie, Şt mă mîndresc cu neamul lor cel mare, Şi bărbătesc şi blînd la duioşie Şimtr^adevăr ţesuţi ca pe covoare. Dar de ajuns sa latre un căţel, Că fug în pomi şi uită şi de mine. Tigri de junglă neagră, staţi niţel, Că mi*aţi făcut mîndria de ruşine. 33 STEAUA,N IARBĂ Ca un strop de rouă^aprins, Ce luceşte în poiană? Pentru gîze într*adins, Să lemdrume*n buruiană? Ca o candelă de schit, Care, strînsă*ntr*o scînteie, S*a desprins şi a fugit Pe o gaura de cheie? Ca o za de prin poveşti, Descusută din pieptarul Unei fete împărăteşti Sau din desti mărgăritarul? Singură cu*aureolă în imperiul de urzici, Cum te cheamă? Luciolă? Sau te cheamă Licurici? E gîngania cu stea Albăstruie, stinsăm verde. N«o atinge, pana mea, Nici cu gîndul, că se pierde. DOI FRUMOŞI Pc?o foaie de izma/ngustă Se opreşte o lăcustă* Ce frumoasăd, fa, Mărie! N*are nici ea pălărie Şi, strînsăm fotele ei, Fără tocuri şi cercei, Cu bondiţam subsuori Şi cu talpa goală a fost, cînd era mireasă, Nici Crăiasa mai frumoasă. Insă e şimn brotăcel Şi nu luai seama la el. Ochii lui în ochii ei Licăresc si dau scîntei, Sufletele amîndouă Tremurînd de*o spaimă nouă, Şi fiecare se strînge Celălalt oo săd manînce. Vai de păcatele lor, Nu a fost nici un omor, Au sărit caremtno parte Şi s*au dus în cîrji departe. 35 Adevărul se cunoaşte: Dînsa nu mănîncâ broaşte. Ar putea măcar să guste Dînsul, gingaşul, lăcuste? VRĂBIILE M*a strigat la gard un om Că^mi fug perele din pom. Dar avui şi eu noroc, Erau cu coadă şi ctoc. 37 NICI NUI PASĂ Te*ai oprit într*un cais. Pasare, cin' te*a trimis? Te*ai mutat din dud în dud. Cîntă, hai, să te aud. Pasările fermecate Nu au har să cînte toate? Cioc vioi şi ochi zglobii, Spune*mi tu, de unde vii? Asa pasăre bâlţată N*am văzut^o niciodată, Şi atîta catifea, Scrisă numai pentru ea. între pomii din grădini Eşti acasă, dar streina 38 Şi să te ghicesc nu poci, Mă apropii, tu te joci. Nu ştii, pasare frumoasă, Cum te cheamă? Nici nu*ţi pasă. O FURNICĂ O furnică mică, mică, Dar înfiptă, va să zică, Ieri, la prînz, mi s*a urcat De pe vişinul uscat, Pe picioare, pentru căci Mi lcfa luat drept nişte crăci. Mărunţica de făptură Duse, harnică, la gură O fărîmă de ceva, Care^acasă trebuia Aşezat în magazie Pentru iarna ce*o sa vie. —« Un’ te duci aşa degrabă? Gîndul meu mîhnit omtreabă, încă nu te#ai lămurit Ca greşeşti şi*ai rătăcit? Cu merindea îmbucată Te#ai suit pînăm cravată Şi mai ai pînăm chelie Două dealuri şL*o bărbie. Nu vrei, tată, sărti arăt Cum iei drumul îndărăt? 40 Să*ţi mai pui o întrebare: E aproape de culcare; Unde dormi, aici, departe? îcitr*o pagină de carte? S*ajungi virgulă tîrzie întrmn op ae poezie? » Mă gîndesc ce*i de făcut S G ' o Un păianjen ca o ghinda, Strecurat prin broderii, Cădem ele, să se prindă. Uneori, oprit pe fire, Şimnodînd un vîrf de aţa, Intîlneştem oglindire Luna plină drept în faţă! Vîntul, mai înnalt ca teii, Iute şi nebun, ca ţapul, Horbotele arencii Le sfîşiem craci cu capul, Cînd nu bat nici vînt, nici ploaie, Numai umbraâ grea, de lene, Casnica mea cucuvaie Ia gateala*n fulgi şi pene. VÎNTUL Nu. ştiu cine, pe furiş, Mûa smuls toamnam miez de noapte, Din, grădini, ca un afiş. Cineva, vorbind în şoapte. De pe*o scară de coşar, A*ntocmLt*oa făcut nuia. Apa face minuni Şi soiuri de minciuni. La jghiaburi, burlane şi ciuturi: Vergele, mărgele şi ciucuri. Melcul urduros S*a făcut somnuros: Dintrmn fel de pămînţel, Pe cared ştie el, Şi cu un fel de meşteşug, Şi#a făcut un fel de belciug Sfredelit, găurit, învîrtit — Şi s*a zidit Pe un an întmin fel de pantof, dintnun fel de porţelan* Toate taie, toate^nţeapă, Din văzduh şi apa, Şi presărat cu ghimpi mici Pămîntul se ghemuie ca un arici. o DE CRĂCIUN Cine*ar fi crezut livada Dintrsun ghem si un mosor? Că s*a rupt ca un covor, Deslînată cu grămada. Calcă lin! Fuioarele Şi urzelile îţi pot încurca picioarele Şi pantofii mici de tot. Dacă ma gîndesc, te*apucă larnam ghemele de sfoară, Ai sămgheţi, pe ger, afara, Şi nua cine să te*aducă. însă, poate ai noroc, Pentru tine să se facă Iar livezile, la loc: Din argint şi promoroacâ. 5: JOC DE CHICIURI Cine s*a jucat azmoapte Că ne#a uns pomii cu lapte Şi/a vopsit cu tibişir Coardele de trandafir? Ba se poate că o mînă Le#amşirat cmn fir de lină Şi*a tras crăci de corcoduşi Prin degete de mînuşi. Vinele dintre petunii S*au făcut cît nişte funii, Sîrma gardului de plasă E de zece ori mai groasă ŞUmpresoară curtea mea Cu zăplaz de catifea. Sforile de telegraf Leagănă cîtemn cearceaf. Pe o căpiţă de mei Şed opt mii de porumbiei. Căci întregul DuKul Sfînt S#a pogorît pe pămmt. 52 Iepuri albi cu blana groasă S*au strîns pilcuri lîngă casă- Ţarina, ca de hîrtie, Emvelită cu dimie. Peste casă, o broboadă A căzut, ciucuri, grămada. Cerbii, m turme şi cirezi, Prinşi de coarnei în livezi, Şimcepînd coasta s*o urce, Se zmucesc să se descurce* Ce folos! Din ramuri, iacă, Nu mai pot sa se desfacă, Şiin plopi suna clopote Şubrede, de horbote. ÎN PERDEA în perdeaua de atlas Noaptea i*a intrat de*un ceas. Sfertul lunii de apus S*a urcat niţel mai sus. Un foc alb din cer s*a rupt Şi se*anină dedesubt. Seară. nouă*n vreme veche. Deget fraged în inel. Lunaâ vine în ureche Şi# un luceafăr în cercel. TRANSFIGURARE Cu toate că i*am spus câ nu vreau, Mi*a dat noapteam somn să beau întuneric, şi am băut urna întreagă. Ce*o fi să fie, o să se aleagă. Puteam să ştiu căm zeama ei suavă Albastră alburie, era otravă? M*am îmbătat? Am murit? Lăsaţi*mă să dorm. . . ÎVbam copilărit. Cine mai bate, nu sînt acasă, Cine întreabă, lasă, . * Cui mai pot să*i ies în drum Cu sufletul rneu de acum? HAJDE Dacă ochilor tăi le*ar plăcea Nevăzutul ü neştiutul, ai putea Veni la mine, parcă, Şi te*ai lăsa primejdiei din barcă. Şl nu te*ai mai gîndl la nimic, Nici la petecul tău de viaţă mic. Nămolurile tainelor toate Zac în mine răsturnate. Luntrea tîrîtă de ele Se loveşte de nuferi şi stele. într?o limbă barbară Ţi*aş spune poveşti dintre o ţară. Vorbele, ca o ţarină Din şesurile ei ţi le*aş presăra pe mînă> Şi*n lacrimi se vor trezi Apele ţarii dinspre miazăzi. Ascultă: rîurilea trec prin mine. Le auzi tu destul de bine? Ascultă: grăieşte cucuruzul. Pricepi creşterea lui cu auzul? Uite#n livadă stupii., Uitem vifore lupii, Uite cerbii, Uite firul ierbii. Vezi Herghelii, stoluri, turme, cirezi? Toate ale mele sînt şi de mine ţin, Tot ce mi*i al meu si e strein.. Din perinile munţilor, la rîul lat, Dumnezeu şi*a aşternut pat Şi s*a culcat. LOGODNĂ Vrei tu să fii pămîntul meu Cu semănături, cu vii, cu heleşteu, Cu pădure, cu izvoare, cu jivini? Vacile nc vor aduce ugerii plini Şi vor mugi la poarta noastră De salcîmi cu floare albastră. Nevăstuicile se vor juca în ograda Cu purceii şi cu raţele, grămadă. Puii de borangic Vor număra meiul cu bobul mic Şi vor fugări ţînţarii. în faţa prispei vor tremura arţarii Pestriţi si va cînta cocoşul. Vom aduce florile cu coşul. Din nuiele de răchită Vom face împreună zestre împletită. 58 Şi din lina oilor, Culcuşuri pisoilor. Vrei tu să fii grădina mea, De iarbămiare şi de catifea? MIRELE Păşunea mea tu să fii Cu păpădii. Eu să fiu boul tău alb şt nevinovat Care te»aş fi păscut şi te*aş fi rumegat, Pe înserate, Pe copitele îngenunchiate. în jugul braţelor tale Aş urca greul cerurilor goale Şi munţii lunii pînă*n pisc. Am rămîne în lună, pe disc, Sa arăm văile de tibişir, Să semănăm lamîiţa şi calomfir. Culcà*mi*te trîndavă pe coarne, Fă*te jugul meu de carne, Stăpîna mea, frumoasă ca aurul, De care tremură taurul. 60 ÎNGENUNCHIERE Tu miroşi ca marmura şi apa din fîntînă. Aî scos din uitare o mînă, Te>ai deşteptat cu genele dese Peste minunile puţin înţelese. Vino sâ te ascund în trestii şi papuri Pînă > Şi îţi aduce daruri dintoaltă ţară, Zale rupte, firimituri de coifuri şi de scuturi, O poala de odăjdii argintii şi fluturi. Pentru leacurile din măceşii sînului tău Am înfruntat mînia lui Dumnezeu. 67 Vezi? Corabia din zare pluteşte lin, plecata pe sfert, Plumbuită ca întrmn nămol de cositor fiert. Merge marea, merge cerul împovărat de stele. Numai corabia şi noi ne*am oprit între ele. CÎNTEŒ CU GURA-NCHISĂ IATĂ, SUFLETULE, Sufletule, iată stihuri fără chip, Fără sunet şi fără de răspuns, Dc pulbere şi de nisip. Primeşte^le, murmurăncape, Gros si slab, mare şi mic. Făcîndu*se pentru mine pitic, M*a bătut pe umeri Dumnezeu Cu mîna Iui femeiască. Tu eşti? m*a întrebat; te cunosc. Nu am ştiut răspunde. Eu eram? eu nu eram? Cum putea să mă cunoască? Mă cunoşti, Doamne, din vie, Din lume, din farmece, din schit? O să*mi spuie altădată, Dumnezeu, în ceasurile mici din amurg, Cînd vom vorbi în patru ochi. Dar cînd voi pleca într^acolo Pot să iau cu mine O carte groasă Şi cîineie de*acasâ? SINGURE VIN Singure vin lucrurile din trecut, Duhul lucrurilor fără fiinţă, fără umbră. Vin din buruienile vremii, Din catifeaua putregaiului, Din iasca lui, din pluta scorburoasă, însoţite de zboruri de libelule. Tristeţile de demult, Dintnalte vieţi ale vieţii. Unele mă ştiu, altele m*au uitat, Mue frig. * , Cum o chema nu mi*a spus. Am văzut*o de sus încă o data. De două ori o am văzut, înstrăinată. O dată, la fîntîna Samaritencii, O dată, pe stradă, subt umbrelă. Nu mai e fata zveltă cu doniţa pe umâr, E un lucru, amestecat Cu lucrurile fără umbră. 75 TOATE STELELE Toate stelele care*au trecut Prin zăbranicul meu S*au ridicat întreite roiuri, Intrînd înt nalte nopţi. Erau în plopi, s*au prins în brazi. Erau în chiparoase, au intrat în tei. Au fost în fîntîni, sînt în ceruri. Bună dimineaţa, luceafăr! Geana de argint tremură ca zaua. Ai fost pe un pieptar de fier Şi*ai răsărit în zare. Bună dimineaţa, fetelor! O să pliviţi pînă la scăpătat, Cu fotele întoarse pe brîu, Stelele întîrziate, încolţite, în pammt. 76 DE PE PODUL RÎULUl De pe podul rîului M*am uitat în unda lina, Prin care s*a strecurat Fumul vremii albastru. Au trecut îrinot pasările albe, Cenuşii şi pestriţe, împinse de umbră de sălcii. Au trecut şi luntrile, Au trecut şi îngerii oglindiţi. Peste umărul meu se uită în ape Mulţimea, M*am ridicat: podul era pustiu* M*am aplecat: mulţimea s*a întors. Am vorbit şi nu mi s*a răspuns. Se uita şi un copil în rîu7 Uimit şi el de frumuseţea lui. Vezi $ă nu cazi! Vezi să nu cazi! 77 DORMI? Dormi, sufletul meu? te*ai culcat? Plouă şi singur mi s*a urît. Vreau să nu te supăr, Te*am vâzut citind la lampă Şt ivam băgat de seamă Cînd ai închis oblonul din grădină, Tărcat cu dungi egale de lumină. Am bătut încet în fereastră Şi iar am bătut, mai tare, Şi am intrat în încăperea ta. Curată rmduială! Cartea sta deschisă la pagina albă: Toate paginile cărţii erau albe. Ce citeai tu întno carte fără slove? Patul era nedesfăcut* Cearşaful nou, perina proaspătă. Unde ai plecat? Unde umbli noaptea singuratic? încălţămintea ţi*este neatinsă. Nu e gunoi la tine, Te*mbraci cu cămaşă de piatră Şi te încingi cu funie de*argint. Tu n*ai nici sudoare, Nici praf, nici scuipat. 78 Un ac îmi îng lodeşte inima străpunsă, Medtcule fâră de prihana. Sau e un cui de la Crucificat Sau un ghimpe din cununa lui. Vindecă*mă, suflete* Vimacasă, suflete. Adu leacuri, suflete. MĂRŢ1ŞOARE NU AM. Nu am aici pietre, nici metale Pentru suavele tale Diafane frumuseţi, Adunate din sute de firimituri de vieţi, Din floare, din rouă, din pasăre, Ca nişte mărgele de mei, de porumb si de mazăre Cu acul şi firul, Gîndul meu ca trandafirul S#a întristat Am uitat Să culeg si să opresc O strachină din argintul ceresc. Mi*l aşternuse luna pe masa cu scule Şi puteam să fac giuvaere destule. . . Trezeştote, haide, din somn şi din puf, Gîdilata*n ochi de un zuluf în care bate soarele. Fiindcă vreau să ţi le citesc mărţişoarele. ♦ « 83 SĂ VEDEM. Să vedem, ar putea graiurile mele Să*ţi vie ca nişte inele, Ca nişte brăţări, ca nişte cercei? Încearcă4e, Uite o dată unul, o dată cinci, o dată trei, Părechi şi despărechiate, Sau o dată pe toate. Le*am suflat cu zmalţuri de zile, de ore şi de secunde Şi le*am făcut rotunde: Cristale ca piatra acră şi ca sarea de lămîic, Neputîndu^le face tamîie Şi scîrbit de diamante limpezit şi lucii* Uite, de pildă, unul în chipul crucit, Ar pune un semn turbure de lumină Subt bărbia ta de fată creştină. Altul îşi agaţă de aţă Gogoloiul de ceaţă- Să vedem, din atîta sărăcie, Să vedem, nu se ştie, Ce ţi*ar veni mai. bine, Lucrurile goale, lucrurile pline, Grele sau uşoare? Căci toate sînt marţişoare. 84 FRAGEDA Nu îi fie de deochi, Ce frumoasei fără ochi! Tivul pleoapelor se coase*n Ferfeniţe de mătase. De cînd. s*a uitat în stele I $ta prins bezna de ele. Dintr^un lunecus cu pana l s*amcondeiat sprinceana. E tot pana care scrie Fluturii din păpădie. A luat gura ei tipar Parca de la nenufar: Ce ia pierdut în mlaştină. Ochii mici ai literii Sticlesc ca ai viperii. Voie dă#mi sa spînzur graiul Şi să*ţi mulţumesc cu naiul. Cîntecul care mă doare Fraţii cu tăcerea mare, Cu îngerii, cu lăstunii Şi cu şoapta rugăciunii. Noaptea îţi înşira albe Fire de beteala, salbe, Fluturi şi mărgăritare. Mulţumeşte, lăuta re, Bunului tău împărat, Şl săn cînţi îngenuncfiiat. CRUCEA VECHE Crucea veche de la drum. Este cum s*a pomenit, Cu Hristos cel răstignit, Zugrăvit cu terci de fum. Turmele si carele, Vremea, vîntul trec şi pier. Ea stă singură la cer. Cu Accla Carele. . . Lemnul i se tot dăvîngă, Zugrăveala se mănincă, Trupul se cunoaşte încă, Povîrnit pe mîna stîngă. Toamna, grija nu ştiu cui Mai batea cîte un cui, Şi cmn deget sau cu două Da cu albăstreală nouă. ÎOÎ PUI DE VÎNT Vîntul strigă: nu*i răspunde. Şi te cheamă: te ascunde. Te găseşte? Dâ cu frunză, E! nu ştie să se*ascunză, Abia de*amvăţat să ştie Sâ se toarcă şi subţie, Sâ se facă Iînă moale PrLn porumb şi ramuri goale, Pletele să*şi depene Prin zăbrele ţepene. Vînt? A fost numai un pui, Pasăre din ţara lui. Aripile de dantele încă*s cu bruma pe ele, Degetele, lâ picioare, Au în vîrf mărgăritare, Şi călcîilem stihar Ouă par, de nenufar. Calcă lin şi cu sfiialâ, Ca pe foi de poleială, Şovăind că poate strică Gîzele de majolicâ. 102 Mirodenii cu tâmîie L*împresoară şid muigîie. Urmaşi e mirositoare A sulfină şi răcoare. Cheamă*l. Puneţi amîndoi Guram flaut şi#n cimpoi. -MOŞTENIRE ba. luat moşului din gură Luleaua, pe arătură, Cu scuipatul 3e mohîrcă. Şi*a luat şi pe moş în cîrcă. Moşul, nedeprins cu somnul, Adormise întru Domnul. Şi ziua namiaza mare. Cu unchiasul în spinare, Amvăţat să cînte*aşa, Din scuipat şi din lulea. Erai, taicule, plugar, Dar psalt bun şi lăutar, Zicu^ţi şi tu o cîntare De alean şi întristare. Urcă^n slăvi, într*o stihie, Scripca, taică, ţi*este vie. Ghiersul meu nemaicîntat Incîlcitu*i şi uitat. 104 De te va trezi, urcuşul, Dă^L băiatului argusul, Alăuta şi luleaua. . . Ceruri palid ca laleaua. CM DE PĂMÎNT Clăditâmcet cu dalta şi mistria, Zidirea lui atingem cruci Tăria. Pleşuve piscuri, zvelte, drepte, rupte: Sorocul împlinit al unei lupte. Meşteşugarul trist a biruit. Sceboară bîrnele neodihnit Şi, desfăcute mîinile de scule, Şi le^mpreună: două#au fost destule — Şi se măsoarăm ce*a făcut. Răsplata Este că*şi vede lucrul năzuinţii gata. Moşia străjuita de statui E doară sporul frămîntării lui. Nu se ghicise pînăm ziua şaptea Ce desluşeşte ochiul pemtuneric noaptea. Putea să fie piscul mai frumos, Dacă te uiţi în sus, de jos. De*abia la vîrf ce scoabe cu talpa pot săfl lege Mai trainic, ziditorul înţelege. La trudă, zi şi noapte, două vieţi, Afli ce ştii, si ce^ai ştiut înveţi. 106 Meşteşugarul, tată, e pămintul. hai auzit tu geamătul, cuvîntul? Ţi*a spus ce vrea şL ce şi*a pus de Că este greu, că*i prea tîrziu sau prea curînd Să scapere ţărîna vulvori şi jar de vatră? S*a plîns că vîntul gol îl chiuie şi*l latră? Că duhurile rele, a ocară, Mînjesc catapeteasma cu aripa murdara? Că*i îmbălează varul si*i vîră viermi în grindă? » o Că neputînd să4 spurce, îl spurcă în oglindă? S*a plîns de carne, cînd a fost strivit în rîpa lespezilor de granit? Cînd ba călcat, mînat pieziş de slugi, Câlcîiul temeliei, de colţ, pe tăvălugi? Pămîntul nu se plînge. Lui nimic Num de ajuns de mare ca să nu*i £e mic* Crîncen la cuget şi la faptă, El semclesteazăm el şi rabdă. La miazănoapte şi la zUamiază, Munţii treziţi la veghe stau de pază, Şi îmbulzita coifurilor gloată Nu arem strungă loc sa treacă toată. Dintre cetăţi de plumb şi de omăt Purcede înnainte şbndărat, Se dezmorţesc din stîncile oprite Zvonuri de lănci, murmure de copite. în peşteri şi firizi, nerăbdătoare, Bat hergheliile copita de zăvoare. La trecători, în marea sihăstrie, Un uriaş se scoală, cu zaua argintie, 107 Cu frunteam cer, cu scut la cingătoare, Scrutînd îa şea ţinutul şi liniştea, călare. Din neamul vechi al Crailor Carpaţi, Născuţi din piatră maică, Sînt teferi zece gemeni, alăptaţi La ugerii sălbatici de zimbroaică. Uite^l sfîios, ursuz şi mut, Smerit ca lamceput, Destoinic însă şi a doua oară Să mai ridice un hotar de ţară, Neştiutor de sine şi de tot, Frînt pe genunchi ori opintit în cot, 11 mîngîie de viaţă şi de moarte Rotiream bolţi a şoimilor, departe, în rotogoale, prinşi în curcubeie. Şi, dimineaţa, proaspăta scînteie O ia din pîlnii de zorea Şi#i scrie Domnului cu ea. A VENIT De zed de vieţi îl cheamă Pe cel fără vîrstă, fără ţărm, fără vamă, Din singurătate* Are să vie vîntul, poate, Cu sulurile desfăşurate. Poate o umbră albă Cu luna în salbă. Poate veni pasărea înstelată Cu aripa tăiată, Acvilă, drumeaţă Prin ţărînă şi ceaţă. Poate vîntul mării, pribeag pe talaz. Nu venise pînă la amia2\ N*a venit nici pînă la toacă. Strigătul în pustiu începuse să tacă. Păianjenii, preoţi şi arhierei, Puricînd odăjdiile de seîntei, în arcul streasinii de la cerdac, Le cîrpeau cu aţă şi ac. întnun plop cu turla subţire Corbiiar fi mai bolnava Dac^aş fi băut otravă, încerc sufletul sad mint Că boala nu mi>e de*argint. Beteşugul, în zadar, Că nu*mi vine de Ia har. Dar un leac întotdeauna 14 aduce noaptea luna, Şi cînd lunăm ceruri nu e Geme ca străpuns de cuie. Din ce vad, cu jurămînt, Boalau de la Duhul Sfînt, Şi nu mi*e milă măcar, De nu de mine, de har. IESE VATRA Iese'O vatră şi se varsă, Mare, din negura arsă: Aur crud, fierturi de jar, Dintnun fund ca de altar. Trestiile prin unghere Par aprinse la^Nviere, întno scorbură de strană Şade*o maicămtr*o icoana. Sălciile se închină, Babe mici, din rădăcină, Şi fieştecare trunchi De răchita stăm genunchi. Gemem papuri cîteodată O cădelniţâmgropată, Şi din bălţi adînci, arar, Toacăm gol un clopotar. Unde cauţi, rugă, şoapte Şi biserici, zi şi noapte. 119 DACICA Mă uit la tine, şubred, vas de lut. Trei mii de ani ai încăput. Veci de vecii, pc care le înfrunţi, S*au adunat în golul tău, mărunţi, Şi fiecare vîrstă din vecie, Lăsînd un fir de praf drept mărturie L*a pus tihnit în ciobul păstrător. Clipa trăieşte, veacurile mor. fu, plin de taine şi ştirbit în gură, Ai stat ascuns adînc în arătură. Nici oasele nu i s*au pomenit Ale aceluia ce#n zinalţ te^ameremenit Şi, frămîntînd, ţi*a dat obîrşii noi. N*a mai rămas măcar din el gunoi. Tot un pămînt, la fel de bun, la fel de prost: Tu eşii aci. El parcă nici n*a fost. Dar mmuiatâ*n sînge si sudoare, Unghia lui ţi*a pus un zbenghi de floare Şi, oco!indu<ţi coapsa cu subţire Chenar, i*a dat noroiului simţire. 120 Tu poţi să fii, el poate sa nu fie, Z^iriitura^i teafără si vie. O J Nu eşti al singurului Dumnezeu, Ca luna, ca o stea, ca o pustie, Eşti si al semenului meu. Brîul tău viu, cînd mîinile*au murit, Dă biruinţă gingaşului pipăit. Olarul drept pe palma lui te*a pus Şi*ai scos răspuns, la deget, în auz. Fragedul sunet, dulce, lin, Emtreg şi nou ca Lvnceput, si plin, Urciorule de vis şi de pămînt, El ţi*a dat glas. Eu îţi voi da cuvînt. ÎNTR.UN LAC întrmn lac alb de lumină, A ieşit o luna plină. Ce mai caută şi luna Tot în lacuri totdeauna? Limpezeşte şi îşi spală, Noaptea, farfuria goală, Porţelanu*avînd o pată De argint necuratată. Azi, în Iacul îngheţat, Blidul nu i*a mai intrat Şifi atirnăm ceaţa sură Vătămat de*o ştirbit ură. 122 DOI COPII S/AU DUS Doi copii s*au dus de mînă Colindînd o săptamînă După scoici, după ghioace. Vrînd cu marea să se joace, Ea, pierdutăm hora ei, Nu s*a prins la rînd cu ei, Aţîţată să*şi dăstrame Păturile de năframe. Se dezbracă şi se*mbracă, Singură ca să se placă, Fermecată să se scalde în sidefuri şi smaralde. Nu ştiu ce le*a căşunat Pe la ceasul înnoptat, Ca pe un drumeac stingher S>au pierdut, intrînd în cer. . HORE HORA LUI ESOP La oraş, pentru^animale, Emn mitoc de haimanale. Toată lumea are loc în asemenea mitoc. Pasări, fiare, dobitoace, Cu cojoc, fără cojoace, Piţigoiul, cucul, stîrcul Via să vadă cum e tîrgul. Vulpea e cumsărcinare, Cioara vine de plimbare. Oaia ştie cum e caşul: Nu ştia cum e oraşul. Obicei de mînăstire: Pe trei zile învoire. 127 O cumătră şi*o mătuşe Stau cu mătura la uşe. Şia buşile. Pentru şoareci şi pisici Sînt tăiate praguri mici. Jivina cu lunecuş Are osebit culcuş. Pentru dasaçi si maçari O ? O Uşilc#s, fireşte, mari, Căptuşite sus cu vată, La ureche să nud bată. Ieslea, şi ea, s?ar putea Să fie de catifea, Nu ştiu, nu e treaba mea. însă ştiu cam turn, la han, Cîntă bivolul bălan. E un ghiers puţin mai tare Decît de privighetoare, însă, vezi, de*aceea*i dat Răgetul: pentru cîntat* HORĂ DE BĂIEŢI într*o ţară careta fost Era mare ccl mai prost. Bi*ba, ba*ba Li*ba, la*ba. Ţârei undeâ bun tutunul Avea proşti unul şi unul. Bi*bo; bofbi Ri*bo, ro* bi. Cine*o Ieacă*avea de cap Şid punea după dulap. Hu*hu, buJiu Budiu, hudiu* Pentru că omul cel marc Se*alegea după picioare. Lha, ba*ha Ba#h.a, idia. Umblau solii prin norod Oun carîmb şi*un calapod. Luda, Ia*lu Vi*va, vadu. Şi cinstirea ţi se da După talpa si pingea. Da*du, du^da Ga*gu, gu*da. Dar deştepţii find prea mulţi. Au rămas pe drept desculţi. Lha, pa*pa Pa*pa, idia. 129 Am o minte, vai de mine, Şi mă face de ruşine. Cioaca, bo#ca Bo'ca, cioaca. Spune tu, pe ce*i cunoşti Dintre proşti pe cei mai proşti? Zu*ri, zu^ra Zu*ra, zu*ri. După chică sau chelie? După unghii sau simbrie? Pa*vu, ga*vu La*vu, la*vu. Finea, vezi, mai* marele Şi#ascunde picioarele. Tra*la, la#la La* la, la*la. HORĂ DE UCENICI Poate*ai auzit de*o ţară. . -De ţara lui Pierdervară. Şi acel ce nu aude Arem ţara ceea rude, Ce*ai să*mi spui de Gura*cascâ? Cine nud să nud cunoască? Dacă te*aş fi întrebat Despre Papură/mpărat? S*a dus veste^aş fi răspuns, Ca demn drac de popă tuns. Ia seama să nu te^nşeli, Că trecem la socoteli. Zece, şapte, nouă, una Deopotrivă* totdeauna. 131 Ba pe cît ml se cam pare, Nula e ceva mai mare, Şi un cliil e cît un dram. Bine. Nici nu m#aştcptatn. înmulţeşti? Ca şi cum scazi. Ce*a dat ieri? Ce dă şi azi* Cum e împărţirea bună? Cînd. sporeşte şt adună. Cum sînt puse oasele? La om, pe de^amdoasele. Citeşti drept? Dar scriu întors-Pui muştar şl iese orz. Pui cartofi, ies toamna gîlci. Piatra cen? Un fel de zgîrct. Despre măduvă şi carne. , . Nişte copite şi coarne Şi se vede pe copită Potcoava nejumulită. Ce ia cofa din izvoare? Păcură şt api tare. Ce*ţi fac vacile*n păşune? Ce să facă? Rod cărbune. Ce e cercul? Un pătrat. Cum e unghiul? Crăcănat. 132 Un căţel? E un purceL Ce*i altfèl? Tôt ce>i la tel. Sînt acum încredinţat. Tînăruâ om învăţat, Zice Preşedintele, Potrivindu*şi dintele. Şi noi, zise adunarea, Ne*am făcut încredinţarea. Aşa şcoală, frate * meu, Parcă^aş învăţa şi eu. HORĂ ÎN GRĂDINĂ între flori de chiparoasă Doarme. Cine doarme dus, Răsturnat cu ceafam sus, Vînătă şi unsuroasă? De subt foi, undezi culcat, Capul singur i se vede. Somnorosul din li vede A vorbit. Poate*a visat. N*are fir în cap, de chel, Şi, gasi*l* ar strechile, bau căzut urechile. Du*te, zgilţîied niţel. Domnule, nu ş cine eşti, Dar te bate vîntum pat Şi parcă te^ai şi umflat. Pune fesul, că răceşti. Da*i mai binemn bobîrnac. N/ai văzut că e dovleac? 134 HORĂ.N BĂTĂTURĂ îrar.-o magazie goală Am dcschis şi noi o şcoală. Mat cu seama fetele, Berc il e, boghetele, Sînt silite să înveţe înşirate sus pe beţe. Am primit la învăţătura Tot ce*a fost mai bun de gura. Găinile şi cocoşii Ne*au trimis gălăgioşii. Bibilica s^a^nvăţat, Cred că nu m*am înşelat, Atît să zică : « păcat ». Şi $*a dus pe drumul scurt Zictnd că ştie prea mult. Mîţa vru să fie moaşe, Dar se lasă păgubaşe. Din clasa*ntîia primară A fost broasca dată*afară. La purtare şi Grivei Are tot unu şi trei. Gîsca mestică sacîs Şi raţa moare de rîs. Curcanul, umflat în pene, Scoate moţul din sprincene: Cîntam poartă caterinca. Directoare: Baba Tinca. 135 HORĂ DE ŞOARECI Toarce supărat Şi îngîndurat: Se^mplineşte, poate, Anul jumătate, Şi tot nu*i mal trece. Să rămîie rece E cu neputinţă* Nu*i dă voie firea. Şbi o suferinţă Numai amintirea. Din tot ce>am aflat Din vecinătate, Are roşcovanul Marcu cotoşmanul Nu numai dreptate, Dar temeiuri bune Să se şi răzbune, Dacă nu i*ar spune Cugetul jignit Că ce*a fost rămîne Bun pecetluit. 136 Aflu aşadară Că*ntrmn timp şuo vară, Mîndru cum îi el De ce*i poate ghiara, L*a?nfruntat ocara Unui prichindel. Ceea ce cam pate Mai adesea, poate, Alde Goliat, Rămînînd, vezi bine, De rîs şi ruşine Şi nemîngîiat. Pînă lamtimplarea Cea cu supărarea, Viaţa lui fusese Dulce, pe alese. Gustul ce*i poftea Se şi împlinea. Căci dormind cît şapte, Din zori pînărn noapte, Mînca, semţelege, Cît nouăsprezece Şl crescusem puf Cîtămai burduf. Se trezea, cerea, Căpăta, dormea. Ba se mai slujea Şi fără întreba, VîrîndufşUo goală Unghia în oală, Şi cîte o dată Labarn supă, toată. 137 De somn şt de lene Nici clipea din gene. Poate doar visînd Dădea, cînd şi cînd, Niţeluş, din coadă. Dar puţin de tot» Nu cumva să*i cada Sau sa/i facă nod. Aşa, fericit, Ce i*a trebuit Sâfsi iasă din fire Şi din fericire? lntr*o zi din an, Nu ştiu la ce ceas, Ghem, ca pe divan, EL cînta pe nas, Colea*n leuştean. Un şoarice pui Vinem dreptul lui. Începe să joace Mingea, cu*o găoace-Dintrmn vîrf de bob Şi*a făcut scrinciob, Dintno rădăcină, Funii şi prăjină. S#amvîrtit pe fus, A sărit în sus. Fuge ca pe sîrmă, Cu coada la cîrmă. (Coada lui elastică Este cu gimnastică.) 238 Pe nerăsuflate Şi*a făcut în chipuri Şotiile toate Şi multe tertipuri. E o jucărie Cu scamatorie. Labele^argintii, Ochi cu gămălii, Cu licărul iute. Urechile ciute. Sprinten si vioi Ca un piţîgoi, Batu^har săau închis în arături. Numai păduri, numai păduri, numai păduri Şi toate cu capace, ferecate, Cu porţi de neguri şi lacate. Că Dumnezeu se tot fereşte, iată, Să nu dăm de vreo taină nencuiata. 169 PSALM Far*a te şti decît din presimţire, Din mărturii şi ne mărturisire, M*am pomenit gmdindu*mă Ia tine Şi m*am simţit cu sufletul mai bine. Poverile^mi părură mai uşoare, Ca după binecuvîntare, Şimsetoşat de tine şi flămînd, M*am ridicat în groapa mea cîntînd. Cine eşti tu, acel de care gîndul Se*apropie necunoscîndud ? Cui cere milă, sprijin şi putere Neştiutor nici cum, nici cui le cere? De*ajuns a fost ca, nezărit, Sa te gîndesc şi*am tresărit. Tu nici numtrebi ce voi şi mid şt dai. Ce mi*a lipsit, întotdeauna ai, Şi*ai şi uitat De cîte ori şi ce şi cît mi*ai dat. Hambarul ţUeste plin împărăteşte. Pe cît îl scazi, mai mult se împlineşte, Şl de la sine sacul ce se scoate Se însuteşte cu bucate. Dai voie bună, voia bună creşte. Dai dragoste şi dragostea sporeşte. 170 Izvor îmbelşugat a toate, Tu nu dai nici un bun pe jumătate Sau nu*l dai nicidecum Aceluia ce toarce si tmpînzcşte fum. Cînd ham pierdut, na pierdut, Şi el de,abia,i la început. . * Cînd seceta mai stearpă ţi se pare, Atuncea podideşte izvorul tău mai tare, Şi albia, uscată ca un drumeac de ţară, A izbucnit o dată şi dă pe dinafară. Aseară ţi,era pana din călimară seacă. Şuvoiul azi o*nneacă. Minunile se iscă din peşterile pline Nainte să ajungă izvoarele Ia tine. Tu înnădind poveşti după poveşti Grije să n,ai că o să isprăveşti. Rămîne orişicînd răzleţ un fir Din cusătura unui trandafir. Dacă şi cade mîna la ţesut, O mînă nouă firul îl ia, unde,a căzut, în iia străbunichu, se împlinise veacul, Pe>o floare întreruptă mai sta înfipt şi acul. întorci un fir prin fire, de beteală, Şi altă faţă iese din urzeală, Izvoade noi, din două, trei vopsele, Şi n,a putut nici veacul să le spele. 275 Eu lear să te bată, Nici cînd fusesem mort si răstignit. » o Mă plec şi te scrutez cu un fior, Ca#ntr*o lumina de fîntîna. Parerai trecut tiptil, călcînd uşor, Torcînd încet, pe lingă lună. Ţi*e gura rozămclibă ca un plic Al nimănui, lipit şi cetluit. Deasupra cine nu a scris nimic? Şi înlauntru, cui s*a povestit? Tu ştii ceva ce limba ta nu*l ştie Şi sad rostească nu e cu putinţă. Ştiinţa muta ţi*a fost dată ţie, Şi mie graiul cel fără ştiinţă. 161 DESEN ROMANTIC, ZGÎRIAT PE O AMFORĂ VECHE Ciipido zăreşte*n casă Pe domniţa smeada, goala Prin cămaşa, ca o plasă, Ce#ar fi prins*o viem poală. Frînt din cotul ca ivorul, Braţul ţtne căpătîiul-El şi Şi de/abia de*ajung cu ea în clopotniţa cu#o stea, Unde sună gărgăunii. De funinginile lunii Nu mai poate să se spele Cel ce s*a mînjit cu ele. Luna însă cn*aştepta> Uite^o la fereastra mea. REMINISCENŢE Vin, iatâ*le, tot de la sine, Frînturile toate spre mine, Fărîme ştirbite şimtregi De lucruri pe care de*abia lemţelegi-Aşa sînt cum le*am uitat De cînd s#au culcat: Un fost cimitir de păpuşi, încep să se mişte de^acuşi, Să ca pete trup Din umbră şi zvon ca de stup, Şi, rupte, pemcetul se reîntregesc. Copite cu nimb îngeresc, Spărturi de icoane, păstrînd a mustrare.. O schiţă de bine şi rău cuvîntare, O lacrima prinsă*n pictură, O mîna rănită, o căutătură, Şi clopote, parcă, departe, Şi cîte o foaie de carte. O ţandărămvie o amforă spartă. Da sunet şi iedera moartă Şi vocile stinse luînd graiuri, pe rmd, Şi murmură parcă şi parcă şi rîd. Mă văd cînd la Cină părtaş, Sau cînd, în prigoană, sutaş. încerc iar cămaşa de*atunci, Îngustă, cu*o rană de*atunci, Şi nemaiştîută La inima vremii, tăcută. 199 Şi dacă duc palma la gaura ruptă, Nu ştiu din ce luptă, Mi*alunecă, moale, pe singe. Acolo se strînge Tot ce de la sine se*adună» Frînturi de Scriptură şi haşchiî de lună. Nu pot să mă mint. Mă arde îngheţul: un sloi de argint, Şi deşte lem ceaţă Se fac peste unghii cărbune de ghiaţă. SERENADA Dulăi 1*1 aşteaptă cu ochii în pom. în pruni e un om Sau o arătare, călare pe*o cracă. Şi pomul se scoală, se*apleacă. Den Pan cu copite de ţap, în roiuri de muşte, Dator sînt pe meşter sad scap, Dulăii*ndîrjiţi să nud muşte. E blîndul din sat. . . Lăsaţid să fure, că*i nevinovat. Blajin şl netot, înghite cu sîmburi cu tot. Prin ghimpii de fier şi zăplaz El trece*n extaz, Senin, dus şi sfînt, E! nu este de pre pămînt. Cînd intrăm grădină şi bîjbîie luna, Scoboară şi pleacă şi fluierămtr*una Şi rîde cad gîdilă prunele, Ajunse la ctoarec subt pîntece unele. 201 Grivei a simţit Că e fericit Şi nu îl mat latră. Se uită la el ca o piatra. Cu cîmii«mpreună Vad şcoala spoită cu lună, Clopotniţa*n plopi, Sobor cu trei popi, Şi*n deal primăria. El fluieră^n dinţi liturghia. APOCALIPS De hramul Sfîntului Anton, Maimuţele, ^adunate în amvon Şim strană, se smeresc şi se sărută» Silind o psalmodie prefăcută* în Sîngele şi Trupul din potir Au pus rachiu, săpun şi tibişir, Şi*n candelaai pus porunci de^atare lege. Eu, Doamne, le^am primit şi mă supun, Stăpîne drag, gingaş ca un lăstun. Vreau să temtreb: cînd m*ai ales, ai fost nebun? BABA MOARTEA Baba Moartea, zgîrci şi piele, Se strecoară prin zăbrele. Pe un pat, într*o odaie, Arde^o fată, de văpaie. Amsemnat ceva pe poartă Mina ei de piele moartă? Calcă mut, ca pe tîrligi. Nu se întoarce cînd o strigi. Ce caţi în cătun, putoare, Cu o fustă în spinare? Te*am mai prins la cîternn gard, Unde ochii zac şi ard, Uite*o, bîjbîiem ogradă. Morţilor, veniţi, grămadă. Veniţi, maici, flăcăi, fîrtaţi. Smulgeţi crucile şi daţi. Daoam pus mîna pe ea, Poate nu ne*o mai scăpa. Furcile şi coasele Săâ sfărîme oasele. 214 MAHALAUA CU COCOŞI Mahalaua cu cocoşi Are mulţi copii frumoşi, Fete smeade şi deştepte, Care nu pot să aştepte Să se îngrămădească anii. De cum încolţesc castanii, Primăvara are treabă. Toamnei şi ei m de grabă, Cînd le cade frunzam gol. Timpul cît era domol, Leneş semtindea la soare Cu copiii pe cărare. Acum, vîntul strînge iute Boarfele din crăci, pierdute, între seri şi dimineţi Şi din zece nouă vieţi- Au de furcă trei spitale, Patru cimitirem vale, Puşcăria, balamucul Zbiară cioara, cîntă cucul, Fiecare la soroc. Pentru toţi e timp şi loc. 215 Ce dă carnea ia pămîntul: Aşa rînduieşte Sfîntul — Toata lumea, m fel şt cum, Se strămută peste drum, Trecînd lin pe la uluci în hotarul alb, cu cruci. A MURIT AURICA A murit şi Aurica* Mă apucă, mamă, frica De copiii cîţi ne mor — Tînguieşte maica lor. — Parcâ este un făcut. Doamne, ce ţi*o fi făcut, Că*i baţi şubreda ei coapsă Cu atîta grea pedeapsă? Preotul are tain Pentru fitece creştin. Zice: —«Nu te întrista, Dumnezeu ţi*i dă şi ia — Asta*i valea plîngerii, El şwalege îngerii » — îngeri mari, frumoşi, bălani, Tot de şaisprezece ani. Maică dragă, nu mai plînge. Cum îi vezi că scuipă sînge, E un semn de înţeles, Dumnezeu că i*a ales. 217 Şi atuncea grije ai Doar de dric si dc alai. Că de viaţă viitoare Are Sfinta Născătoare. SECETA MARE lată4, blestemul s^mplinit, înzecit, însutit, înmiit. Din colb, din glod, din bătătura, Din vit, din morţi, din dragoste, din ura, Din staul, din coliba, din turme, din livezi, Din Bărăgan, din ţara cît o vezi, Din scrîşnete, din suferinţă, Se năzare Din lanţuri, din. cătuşe şi răbdare. V*am blestemat din neam în neam, Cînd ne rugam şi cînd plîngeam. V*au blestemat şi omul şi norocul Să vă ajungă focul, Şi, iată$l, v*a ajuns, Umfl.îndu#se ca*n mare talazul într^ascuns. V*au blestemat copiii, fraţi de fraţi, Şi plozii nenăscuţi şi lepădaţi, Şi orbii, sluţit, capiii, gîngavii, Toţi teferii si toţi bolnavii. Din jalea celor ce^au gemut şi gem S*a ridicat şi cade pe voi acest blestem. Cine apasă omul pe Dumnezeu apasă, Căci amîndoi sînt unul şi au aceeaş casă. 219 Simţişi cum a trecut din gură^n gură Blestemul în porumb sun arătură? Şi peştera şi strunga*! înfiripă, Şi barza şchiopătată, oloagă pe#o aripă. In iazuri, în păşune, în izvoare, E blestemul plăpîndei căprioare. V*au blestemat şi v*au pîrît Făptura zburătoare şi şarpele tîrît, V*au blestemat şi mugetul cirezii Şi noaptea huhurezii Si bufniţa de lună tn stoluri împreună. Iertare? Cine iartă? Zăvorul mut din poartă? E blestemată brazda trufiei nesătule Să nuîşi mai verse*n care porumbul şi*n pătule, Şim foile chircite să iasă, de amiază, In loc de ciucalaie, ştiuleţi de căcăreaza, Căm boabele culese, strivitam fiecare, Zăcea cmn strop de sînge broboana de sudoare. Blestemele^mpletite laolaltă V*ajung de*aci cu biciul şim lumea ceealaltă. Cu lanţuri grămădite voi v^aţi şi scris osînda. Vă pedepsesc povara, dijma şi dobînda, Oborul, claca, judecata şi măsura. Blestèm: putreziciunea şi malura; Pe fata maicii, prinsă la urzici, Veneai cu doi argaţi să o ridici, bai dus de coarne vaca în poiană, Cu un primar şi o cătană, Şl ţi*ai făcut cireada de pomană. Ne*ai luat*©, claca, de trei ori Şi ne^ai mai scos la urmă şi datori. 220 Ne*ai luat din. zece cîte şase oi. De*a vălmâşia seacă măduva din noL Ouăle luate*n dreptul de corvoadă Le petrecea L prinţ nun inel cu coadă. Miiai pus copilam beci o săptămînă Că ţis doar cine ştie ce în sat Şi carte nici n>am preamvăţat. Ce carte ştiu, e din ţărînă, Pui slove mici cu plod, şi mi lemgînâ Şi le citesc în brazdă greierii citeţi Trei nopţi întregi şi două dimineţi, Şi ele cresc şi dau tulpini foi De cărţi înfăşurate strîns, de popuşoi. Şcoala mi*e cîmpul, dascăl mi*e pădurea Şi iscălesc frăţia cu securea. Fă bine, scoate din cotor Foaia zbîrcităm el» de scriitor, Şi nu ma vinde pe hîrtîe. Că satul nostru altă carte ştie Şi te^or întinde, de mai mare dragul, Cu bîta, cu toiagul, Şi nu te*o mai scula de prin mărar Nici vraciul cel mai cărturar. Nu/mi place mie omul ci măsoară Şijtţi fură umbra cu condei şi sfoară. Nu*mi place cîntăreală Şi ispitire pe încetineală. 246 Ce*i dulce sug, şi scuip ce*mi face greaţă: Atît în bătătura niea se>nvaţă. Ia*ţi drumul cît mai ţine soarele, Sa nu<ţi rămîie pe la noi picioarele, » ALTĂ DATĂ Altă dată, au venit prin baltă, Cu cîte un ochean, cu cîte vreo unealtă. I*am văzut în păşuni, prin uluci, în cimitir, printre cruci. Au întrebat : — «Ce aţi dat Pe şesul asta semănat, Pe măgură şi pe izlaz, Pe livada din iaz ? » Ce*am dat, ce n*am dat, Ei vorbeau piţigăiat. Ce vorbăd asta că ce*am dat? — « N*a fost, am spus, de cumpărat, Că noi altfel am apucat. Alte tocmeli avem pentru pămînt, Că astea nu se cumpără şi nu se vînd. Izvoarele şi ţara, noi de*a dreptul Le/am dobîndit cu sufletul şi pieptul. Săgeţile pornite, cît ajung, Din munţi în munţi, croiesc hotarul lung, Şi ţarina răzeaşă nu se schimbă Pe preţ de liftă sau de limbă. Vînzarea, preţul, cîstigul, banii, Tertipurile sînt ale Satanii. » 248 Răspunse unul: — « Ba mai taci din gură, Ce tot vorbeşti? că ţara se şi fură». Zisei şi eu: — « Dacă ţi*ai pus de gînd, Si nun muşcaţi ţărîna pe curînd ». NU ÎNŢELEGEAM Nu*ntelegeam ce se gîndeau să spuie, Cercînd zaplazui cît e prins în cuie Şi mult miraţi ca poarta mare Zăvoare şi încuietoare, — « Aşa ne*am pomenit, Bătrînii mei N*au prea umblat cu lacăte şi chei, Deprinşi, cum se obişnuise, Cu porţile şi uşile deschise Şi Ja biserică şi casă. Drumeţul intră, poarta mea îl lasă, Se hodineşte sau semchină, Şi pleacă mulţumit, cu traista plină. » Ei au mai zis pe păsăreşte: — « Cine vă apăra şi vă păzeşte ? » — « Nouă ne^a stat întotdeauna paza Celui ce face noaptea şi amiaza Şi cugetul curat. Cetăţile, un vînt le*a măturat, Şi zidurile mari şi întărite Se fac tărîţe*n vînt. Pe nesimţite, Un duh al gîndului le scurmă. Au fost cetăţi şi ma rămas o urmă. Puterea inimii vă doare, Căci decît cremenea*! mai tare. 250 De mii de ani eu mă păstrez Fără cetăţi şi fără meterez, Sînt alt soi de bărbat: Eu am bătut şi fără să mă baL Cu zîmbetul şi aşteptarea Am strîns acasă toata zarea Şi se vamtoarce înc*o dată Şi citata mai rămas înstreinată. în fieştece ţarină străină, Am bulgări tari de jar şi de lumină. Străinii nu pot să le are, Că plugul nu răzbeşte prin vîivoare Şi se fac scrum şi vitele şi plugul. Cenuşa li*e cîştigul, funinginea belşugul.» NOI MOŞTENIM Noi moştenim acest tărîm De la măritul Împărat din Rîm. Blagoslovit să*t fie osul Că şi*a trimis încoace şi prisosul, Şi legene#! ţărîna şi mormîntul Şi*adie#i#le vîntul. Nemcinse ţarina cu brfu De rîuri şişi cuib în tihnă, Să*şi capete ca morţii şi veşnica odihnă. Şi s*a gîndit. . . Ca morţii sa>i vie din belşug, Să#şi părăsească vechiul meşteşug Şi vechea calicie, un mort şi un coşciug. Mai avusese vesti Căm orice meserie mijloacele băbeşti Au fost înlocuite cu altele mai iuţi. Degeab>ai vrea o coasă ştirbită să*ţi ascuţi. Ea poate să rămîie la micile nevoi, Ca piatra şi amnarul şi fostul car cu boi. înstreinată însă, neroadă, fără carte, Ştia din limbi şi graiuri numai pe cele moarte, li trebuia bătrînei o nouămvăţătură Şi alt soi de figură. S>a*ntinerit cu farduri, cu*o mască şi*o perucă, Să nu mai pară*o iazmă, o umbră, o nălucă. Aproape domnişoară s>a*nscris în şcoli înalte, Şi mîinile de ghiaţă şi le*a făcut mai calde, Picioarele mai groase, grumazul mai cărnos, Să nu i se mai vadă, uscată, nici un os, în fustă de studentă şi în halat cu poale, Cu ochelari subt frunte, pe găurile goale, 274 A învăţat degrabă, cu rîvnă şi silinţa, Şi tainele ştiinţei, ştiinţă cu ştiinţă, Şi limbile vorbite, ajunsă pricepută Pe oameni să*i aţîţe şi, paşnici, săâ asmuţă. Laboratoare ziua, condeie şi caiete, De dorul meseriei, mai da, pe îndelete, Cîte o raită noaptea, în giulgiu nevăzut, Să gîtule bolnavul slăbit, în aşternut. Şi repede ajunse şi ea născocit o a re, Putînd fura fărîme de flăcări şi din soare. Cu un crîmpei cît pleava, de foc, din el, ea poate Să stingă viaţa vie*a pămmturilor toate, Că şi*a găsit şi glonţul care, împuşcat, să fie în stare să doboare nu un ostaş, o mie; Aşa că, înţelegi, Cu*o ţeavă*ngustă poate stîrpi popoaremtregi. Priveliştea*! dorită: sus un pustiu cu stele, Şi jos pustietate cu corbi şi cucuvele. Că ţinta e atinsă uşor: faci doi duşmani Ş[ un război cu dînşii la cîte cîţiva ani. UN LAZARET Un lazaret clâdit m papalnoage Slujeşte*n şes s*adune pe răniţi, Aduşi pe tărgi7 ca nişte şomoioage De cîrpe^n sînge negru, şi zgîrciţi. Sînt două mLi dintr*alte mii de fraţi Şi*i arde*arşiţa*n cîmp, ca un blestem. Sluţi, ciuruiţi de gloanţe, despicaţi, Fără bărbie, falei şi umeri, gem* întinşi pe rînd de*a dreptul în ţărînă, Trei medici îi aleg cam pe*ntîmplate. Cei fără braţe pot să mai rămînă, Sînt ridicaţi ciuntiţii jumătate. Din gîrla fiartă vine în sacale Leşia apei: gurilor li#e sete. Pînă a fi culeşi pentru spitale haşteaptă agoniile încete. Un nor de muşte, pus pe fiecare, îl dumică bucată cu bucată, Neputincios de nici o apărare, Sugînduâ buba ochilor umflată. 276 Au şi simţit din. depărtare corbii Şim stoluri peste lagăr s*au lăsat. Iată*i în lupta crîncenă cu orbii, Smulgîndu*le cu pliscul tifonul sîngerat. ERAU TREI Erau în casă omul, femeia şi copila Cu chipul ca de aur, cu ochii ca zambila, Cînd trăsnetul din ceruri se sparse peste ei Le^a#mprăstiat clădirea în vînt cu cîteştrei. Era în asfinţit. Ca pleava si ţarina s?au dus şi risipit. A doua zi, lumina Cernea cu stele mute, de candelă, grădina. Şi căuta bunica, subt lacrima de rouă, Crîmpeiele de carne, pier du tem iarba noua, Sa o culeagă moartă, să fie prohodită. Pînăm amurg strînsese de*abia un fund dc sită. Unde lucea o muscă era şl o fărîmă, Un nod, un zgîrci, o coaja, o sfoară ca o rimă. Din trei, cîţi spulberase vîrtejul, la cules, Cît un cîntar de prune, atît s*a mai ales. 273 GLORIE Cetatea*i o movilă de ziduri răsturnate Şi a fugit şi umbra din. cetate* Cîţi oameni încăm viaţă mai zac în agonie, Subt grinzi şi în molozuri, se ştie,, nu se ştie. Se va afla vreodată Cînd moartea lor uitata Se va^nsuma în cifra unui registru rece. A fost cîndva, e sigur, ceva, dar şi#asta trece, Cum au trecut atîtea şi trec neîntrerupt, Fără sa ştii ce moarte şi morţi zac dedesubt. Mîngîie*se cu*atîta şi morţii din cetate: Istoria le face martirilor dreptate* E scrisă cu condeie, cerneală şi cuvinte Şi jumătate mută, ea jumătate minte; Cu voie, fără voie, de mila, de hatîr, O sad boceascăm vorbe*nflorite un catîr, Tot aşteptînd pomana de*a fi nemuritori, La uşile*amintirii în cîrji de cerşetori. 279 PAZNICUL Se potolise spaima* Din casa sfărîmată Mai şovăiau trei ziduri în picioare. Podelelem cinci caturi zburaseră deodată Şi rămînea văzduhul posac învelitoare. Din creştet pînăm pivniţi clădirea era una. Bătuseră ploi negre trei ani de nopţi, la ricid. Prin casa găunoasă treceau cam cîmp furtuna Şi viscolul de iarnă nebun şi buciumînd. in ce*a fost o fereastră păzeamcruntat un cline, Nedezlipit de vatra stăpînului pierdut, Pe care îl aşteaptă sa vie azi ori mîine, Şi mîinelemtîrzie de mult şi*a şi trecut* 230 CE VREI? Ţi*am povestit şi ţi*am adus aminte De prin războaiele de mai nainte, Zile trăite, zilele uitate Sau aţipitem tine şimnoptate. Cînd ţi*ai trait «, « 179 Alba 181 Desen rcmantict zgîriat pe o amforă veche 182 Păianjenul 184 îmi pare rău 18; Clinele sujletului 187 Cetate medievala 189 Clopotele 191 Pisanie (între drumuri $i castani) 19 2 Tu Rugăciune '9S Pisanie (Da>mi durere ai. prigoană) 196 Coşarul alb >97 Reminiscenţe 199 Serenada 201 Apocalips 20) Pisanie (Sînt un schit de blăni şi doage) 20; Pizma 206 Sarcina sacră 207 Ai văzut? 208 Neguţătorul umilit 210 Cuprinsul 211 De cînd mă ştii 212 288 Baba Moartea Mahalaua cu cocoşi A murit Aurica Seceta mare Omule 214 *17 219 126 SPITAL Păretele dt var Ogor pustiu Spuza Jierbime Bivolul de jar Sta culcat o Jiars 229 230 1 y6 LETOPISETI De multe ori Cînd ei se bucur* Curgeţi t vînt uri Cînd veniră M*au întreba! Altă dată Natnţelegeam Moi moştenim întrmn judeţ în satele fi vaib Dat e lung Drumwi lung De la, Jii, în drum Cătunul Cîte puhoaie f La treabă *39 240 242 244 246 243 2JO 2f> 2S> *57 260 261 261 CARNET Pasările de far Două nopţi 267 z6