Supracopem şi coperta de Petre "VuUânescu Desene din manuscrise TUDOR ARGHEZI VERSURI EDITURA PENTRU LITERATURA CUVÎNT Vrui, cititorule, saUţi fac un dar, O carte pentru buzunar, O carte mică, c cărticică. Din slove am ales micile Şi din înţelesuri furnicile. Am voit să umplu celule Cu suflete de molecule. Mi*a trebuit un violoncel: Am ales un brotăcel Pe*o foaie de trestiemgustă. O harpă: am ales o lăcustă. Cimpoiul trebuia să fie un scatiu. Şi nu mai ştiu. . . Farmece aş fi voit să fac Şi printre o ureche de ac Să strecor pe un fir de aţă Micşorată, subţiata şi nepipăita viaţă Pmăa>nnecat pe jumătate în nemărginire*albastră Din fereastră. Şi findcă răsar în aţă Stelele de dimineaţă, Crede că din zarcadîncă Luna vine şi*o mănîncă. 19 Şi sedează liniştită Ca sâ fie înghiţită, DOMNIŢA Prinţesei mici îi pare bine Că stăpîneşte ţara de albine. Cetăţile dintre răchitele^argintii Noroade au cu sutele de mii, Şi mînaâ cît o floare Cîr mu ieste dulce zeci de popoare. Ca sa le placă In in se îmbracă Şi se stropeşte cu fum De parfum, împresurată de un văzduh de boare De levăntică şi răcoare. Prinţesa rnică*i bucuroasă. Prisaca sună ca murmurul de coasă. Fagurii sînt grei în buricele moi ale degetelor ei, în urzeala miilor de găuri de celule Aşteaptamcovoiate larvele minuscule Să se trezească şi să*i zboare Pe umeri, pe gulere, pe cingătoare. 21 A venit o solie De o mie Sa*i cînte la ureche Ru^a băltii veche. Pîinea ei cu povidlâ şi unt O înconjoară zborul trîntorului, mărunt. Pe cafeaua cu lapte Au tâbărît şaptezecişişapte, Şi roiurile avide Se îmbulzesc la felia de cozonac cu stafide. GHICITOAREA Ghici ghicitoarea mea. S*a pogorît un păianjen dintno stea, Din Carul mic, din Carul mare, Pe un fir de cînepă lucitoare. Şi nu era păianjen, era păinjeniţă. Avea, ca tine, o guriţă (Mînca*o>ar mama!) Şi pârul ca arama. Ochii ca nişte dude Brumate, negre, ude. Şi a scos nişte picioare lungi Din două pungi Flutur eşti; de mătase, Nu prea subţiri, nici prea groase, Cu călcîie Mirositoare a lămtie. La sale Avea două portocale, Şi la sîn (ascundedeb Ouăle, rotundele. Şi, sa*mi mai aduc aminte Unde să fi văzut şi*un bob de linte, . . 23 Nu ştiu, am uitat, Cu toate câ bam pupat. Ghici. . . Am împletit ibrişim cu amici Şi i*am tivit sprincene si gene Ca sâ*ngreuieze pleoapele alene. Ghici (mînca*o*ar tata!) Cine era fata? ZĂBAVĂ Sagetătoarea căutătură Se mai zăreşte pe firimitură Subt canapea şi clavecin, A vulturului de caolin. Pasărea aspră, de Tărie, S*a sfarimat ca o farfurie. Păcat că din cioburi şi spărturi Nu se pot lipi şi face vulturi. Plîngi după bijuteria spartă Ori fă cum vrei, sau blestema, sau iartă. Dar dînd clavecinul şi canapeaua*n lături, Vine noaptea! grăbeştote sa mături. 25 URARE Şchiopătînd la uşa mare Cu*o metanie şi*o cruce, Greierele îţi aduce, Doamne, binecuvîntare. G înduri line, Spice coapte, Doniţi pline: Miere, smirnă, must şi la Să*ţi aducă binele Clipele: albinele. Ca balta şi miriştea Să*ţi răspundă liniştea. Bună paza, Scăpărată dintr*o stea, Prea cu rataşi albă rază Casei candelă săa stea. Şi să teascul te norocul Ca un cîine, în tot locul. Cîntec, stihuri şi poveşti. . . Măre, Doamne, să trăieşti! O LĂCUSTĂ Mi/a umblat în păpădie O goangă cu pălărie Şi camaşe stacojie. Avea fuste şi manta Tăiate din catifea Şi pieptar cu solzi de ţiplă, Căptuşit o un fel de sticlă. Domnişoarei cu trei rochiid Lăcrimau rubine ochii. Să te întreb pe Dumneata, Cum venişi în iarba mea Şi de unde, Domnişoară De cristal şt scorţişoară? După pana ce te*a scris, Vii şi tu din somn şi vis. Căci vopseli asemeni nu*s Decît colo, tocmai sus, Unde sînt întmdevâr Pensule de*a fir* a/păr Şi zugravii de o şchioapă, Meşteri scriitori cu apă. Ce te*a supărat? ţintarul, Pâpurişul, nenufarul? Aş fi vrut să stea s*o prind, A venit încoa sărind Şi*a plecat sărind într*alte Buruieni şi mai înalte. Şbaş fi vrut săşi trimite*ncoace. Domnul face. 30 DOUĂ CAPRE Două capre cu trei iezi, în genunchi, la o tulpină. Ţi se pare că le vezi Că se roagă şi semchină. In gtubele lungi, de păr, Şi cu bărbi, ai da să zici Că sînt chiar, într*adevăr, Cinci monahi ori ucenici, Şbi şi a Ită* asemăna re: Ciute şim suman sărac, înţolite*^, fiecare, Roşe o vane lem şiac, S*au sculat şi, rumegînd Stihuri mute şi litanii, Scapă, rupt din cînd în cînd, Şirul negru de metanii. 31 URECHELNITA Unde fugi, nebună oarbă, Cu picioarele de barbă? 32 CINCI PISICI Am în grădină cinci pisici Din care două sînt pisoi, Ele — gingaşe, moi şi mici, Ei — dolofani şi zdraveni amîndoi: Spinări, picioare,mcheieturi ca fierul, Unghii de şoimi şi colţii lungi, de fiare, N*ar cuteza nici şarpele, nici jderul Să simtăm ceafă crîncenele ghiare. Cînd calcă^n flori şi dau să se oprească S^asculte parcă un murmur pierdut, Le cade ca pe#o scoarţă oltenească Ţesută umbra printre foi de dud.. Sînt tigrii mei, de veche obîrşie, Şi mă mîndrese cu neamul lor cel mare, Şi bărbătesc şi blînd la duioşie Şimtr*adevăr ţesuţi ca pe covoare. Dar de ajuns sa latre un căţel, Că fug în pomi şi uită şi de mine. Tigri de junglă neagră, staţi niţel, Că mi*aţi făcut mîndria de ruşine. 33 STEAUA>N [AR BĂ Ca un strop de rouă^aprins, Ce luceşte în poiană? Pentru gîze într*adins, Să lemdrumem buruiană? Ca o candelă de schit, Care, strtnsă*ntr*o scînteie, S*a desprins şi a fugit Pe o gaura de cheie? Ca o za de prin poveşti, Descusută din pieptarul Unei fete împărăteşti Sau din deşti mărgăritarul? Singură cu*aureolă în imperiul de urzici, Cum te cheamă? Luciolă? Sau te cheamă Licurici? £ gîngania cu stea Albăstruie, stinsăm verde. N«o atinge, pana mea, Nici cu gîndul, că se pierde. DOI FRUMOŞI Pe?o foaie de iz ma/n gustă Se opreşte o lăcustă. Ce frumoasă d, fa, Mărie! N*are nici ea pălărie Şi, st r însă m fotele ei, Fără tocuri şi cercei, Cu bondiţam subsuori Şi cu talpa goală a fost, cînd era mireasă, Nici Crăiasa mai frumoasă. însă e şi* un brotăcel Şi nu luai seama la el. Ochii lui în ochii ei Licăresc şi dau scîntei, Sufletele amîndouă Tremurînd de*o spaimă nouă, Şi fiecare se strînge Celălalt oo sad mănînce. Vai de păcatele lor, Nu a fost nici un omor, Au sărit caremtno parte Şi s*au dus în cîrji departe. 35 Adevărul se cunoaşte: Dînsa nu mănîncâ broaşte. Ar putea măcar să guste Dînsul, gingaşul, lăcuste? VRĂBIILE M*a strigat la gard un om Cărnii fug perele din pom. Dar avui şi eu noroc, Erau cu coadă şi cioc. 37 NICI NUd PASĂ Te*ai oprit într«un cais. Pasare, cin' te*a trimis? Tea ţandăra, de*a cremenea, Vrînd să fie*asemenea. Floarea nu mai vrea să dea Şi s>a făcut nuia. Apa face minuni Şi soiuri de minciuni. La jghiaburi, burlane şi ciuturi: Vergele, mărgele şi ciucuri. Melcul urduros Sa rupt ca un covor, Deslînată cu grămada. Calcă lin! Fuioarele Şi urzelile îţi pot încurca picioarele Şi pantofii mici de tot. Dacă mă gîndesc, te * apucă Iarna* n ghemele de sfoară, Ai sămgheţi, pe ger, afară, Şi nud cine să te*aducă. însă, poate ai noroc, Pentru tine să se facă Iar livezile, la loc: Din argint şi promoroacâ. JOC DE CHICIURI Cine s*a jucat azmoapte Că ne*a uns pomii cu lapte Şi*a vopsit cu tibişir Coardele de trandafir? Ba se poate că o mînă Le*amşirat cmn fir de lină Şi Şi#n lacrimi se vor trezi Apele ţarii dinspre miazăzi. Ascultă: rîuriled trec prin mine. Le auzi tu destul de bine? Ascultă: grăieşte cucuruzul. Pricepi creşterea lut cu auzul? Uitem livadă stupii, Uitem vifore lupii, Uite cerbii, Uite firul ierbii. Vezi Herghelii, stoluri, turme, cirezi? Toate ale mele sînt si de mine ţin, Tot ce nud al meu si e strein. Din perinile munţilor, la rîul lat, Dumnezeu şîa aşternut pat Şi s#a culcat. LOGODNĂ Vrei tu să fii pămîntul meu Cu semănături, cu vii, cu heleşteu, Cu pădure, cu izvoare, cu jivini? Vacile nc vor aduce ugerii plini Şi vor mugi la poarta noastră De salcâmi cu floare albastră. Nevăstuicile se vor juca în ogradă Cu purceii şi cu raţele, grămadă. Puii de borangic Vor număra meiul cu bobul mic Şi vor fugări ţînţarii. în faţa prispei vor tremura arţarii Pestriţi si va cînta coccşuL Vom aduce florile cu coşul. Din nuiele de răchită Vom face împreună zestre împletită. Şi din lina oilor, Culcuşuri pisoilor. Vrei tu să fii grădina mea, De iarbămiare şi de catifea? MIRELE Păşunea mea tu să fii Cu păpădii. Eu să fiu boul tău alb şt nevinovat Care te*aş fi păscut şi te*aş fi rumegat, Pe înserate, Pe copitele îngenuncbiate. în jugul braţelor tale Aş urca greul cerurilor goale Şi munţii lunii pînăm pisc. Am rărnîne în lună, pe disc, Să arăm văile de tibişir, Să semănăm lămîiţă şi calomfir. Culcă*mi*te trîndăvă pe coarne, Fă'te jugul meu de carne, Stăpîna mea, frumoasă ca aurul, De care tremură taurul. ÎNGENUNCHIERE Tu miroşi ca marmura şi apa di a fîntînă. Aî scos din uitare o mină, Te>ai deşteptat cu genele dese Peste minunile puţin înţelese. Vino sâ te ascund în trestii si papuri Pînă > Şi îţi aduce daruri din t o altă ţară, Zale rupte, firimituri de coifuri şi de scuturi, O poala de odăjdii argintii şi fluturi. Pentru leacurile din măceşii sînului tău Am înfruntat mînia lui Dumnezeu. 67 Vezi? Corabia din zare pluteşte lin, plecata pe sfert, Plumbuită ca întrmn nămol de cositor fiert. Merge marea, merge cerul împovărat de stele. Numai corabia şi noi ne*am oprit între ele. CÎNTECE CU GURA-NCHISĂ IATĂ, SUFLETULE. Sufletule, iată stihuri fără chip, Fără sunet şi fără de răspuns, De pulbere şi de nisip. Primeştede, murmurădc. Cuviincios m*apropii iar de tine Fiindcă mă tem şi findcă te*am văzut Sălbatec şi neliniştit. Dau adăpost subt un acoperiş cu mine Lui Dumnezeu şi marilor minuni, Cum aş putea sa nu mămfricoşez ? Le*am rupt să curgă fără şir, Metanii deslînate, Horbote, petice, b o rang icuri, frunze. Aş încerca să stăm din nou la şoaptă După ce dansurile s*au oprit Şi a tăcut orchestra. Vreau să vorbim în graiuri desfăcute, Şi, dezlegînd cuvîntul de cuvinte, S*alegem înţelesurile pe sărite. Alt'dată, am grăit în stihuri încălţate, Croite măsurat şîmpodobite. Am ostenit să^mi fie strînsă limba în coturni Şi vreau s*o las să umble de acum desculţă. 71 DUREREA MEA. Durerea mea de vineri duminicad mai dulce. O gust mai mult cînd sună un clopot dintno turlă. De ziua săptămînii mbe milă şi mue silă. A nud opac şi vremea s îngroşat, Ma cheamă ora din trecutul isprăvit Şi nu e loc să ies din cea de^acum, Prin funingini şi scrum. Timpul miceşte însă scump, Căci mi se pare căd al meu, în vitejie şim înfricoşare. Eşti un erou? Eşti un fugar? Omule, purtat ca o manta tîrîş, Din şapte nasturi mai atîrnă cinci. Doi 5*au pierdut. Unul a rămas pe munte, Altul a căzut în rîpă. Auzid. . . Cade în eternitate. 72 MAI MULT PĂMÎNT Oue pămînt pe tălpi Cit cuprinde pămîntul. Mi*am făcut opinci din şesuri, Corăbii din talaze Şi aripi din vînturL Mai multe ape clocotesc în mine Decît în matca mării, Mai multe stele au sclipit, Văzduh mai mult a fugit, Umbră mai multă a trecut Prin păsurile sufletului Decît printre piscuri, Drumeţul îngheţat pe creste A fost adus pe targa, încălzeşted mîinile, maică, La icoane, Lumineazăd cu candela. E bine în chilia ta, E bine în sufletul tău. Dăd puţintică miere svo prescură, Tined o sută de ani ascuns, S^asculte, noaptea, Lingă mîinile talemibătrînite, Toaca blinda de utrenii. 73 TOT O SARICĂ Tot o sarică mămcape, Gros si slab, mare şi mic. Făcîndu*se pentru mine pitic, M*a bătut pe umeri Dumnezeu Cu mîna Iui femeiască. Tu eşti? m*a întrebat; te cunosc. Nu am ştiut răspunde. Eu eram? eu nu eram? Cum putea să mă cunoască? Mă cunoşti, Doamne, din vie, Din lume, din farmece, din schit? O să*mi spuie altădată, Dumnezeu, în ceasurile mici din amurg, Cînd vom vorbi în patru ochi. Dar cînd voi pleca într^acolo Pot să iau cu mine O carte groasă Şi cîineie de t a casă? SINGURE VIN Singure vin lucrurile din trecut, Duhul lucrurilor fără fiinţă, fără umbră. Vin din buruienile vremii, Din catifeaua putregaiului, Din iasca lui, din pluta scorburoasă, însoţite de zboruri de libelule. Tristeţile de demult, Dintnalte vieţi ale vieţii. Unele mă ştiu, altele m*au uitat, Mi*e frig. . , Cum o chema nu mi*a spus. Am văzut*o de sus încă o dată. De două ori o am văzut, înstrăinată. O dată, la fîntîna Samaritencii, O dată, pe stradă, subt umbrelă. Nu mai e fata zveltă cu doniţa pe umăr, E un lucru, amestecat Cu lucrurile fără umbră. 75 TOATE STELELE Toate stelele care*au trecut Prin zăbranicul meu S*au ridicat înt nalte roiuri, Intrînd întnalte nopţi. Erau în plopi, s*au prins în brazi. Erau în chiparoase, au intrat în tei. Au fost în fîntîni, sînt în ceruri. Bună dimineaţa, luceafăr! Geana de argint tremură ca zaua. Ai fost pe un pieptar de fier Şi>ai răsărit în zare. Bună dimineaţa, fetelor! O să pliviţi pînă la scăpătat, Cu fotele întoarse pe brîu, Stelele întîrziate, încolţite, în pământ. DE PE PODUL RÎULUl De pe podul rîului M*am uitat în unda lina, Prin care sai culcat? Plouă şi singur mi s*a urît. Vreau să nu te supăr. Te*am văzut citind, la lampă Şi n*am băgat de seamă Cînd ai închis oblonul din grădină, Tărcat cu dungi egale de lumină. Am bătut încet în fereastră Şi iar am bătut, mai tare, Şi am intrat în încăperea ta. Curată rînduială! Cartea sta deschisă la pagina albă: Toate paginile cărţii erau albe. Ce citeai tu într*o carte fără slove? Patul era nedesfăcut» Cearşaful nou, perina proaspătă. Unde ai plecat? Unde umbli noaptea singuratic? încălţămintea ţîeste neatinsă. Nu e gunoi la tine. Te*mbraci cu cămaşă de piatră Şi te încingi cu funie dcargint. Tu mai nici sudoare, Nici praf, nici scuipat. Un ac îmi înglodeşte inima străpunsă, Medicule fără de prihana. Sau e un cui de la Crucificat Sau un ghimpe din cununa lui. Vindecă*rnă, suflete. Vimaeasă, suflete. Adu leacuri, suflete. MĂRŢ1 SOARE NU AM. Nu am aici pietre, nici metale Pentru suavele tale Diafane frumuseţi, Adunate din sute de firimituri de vieţi, Din floare, din rouă, din pasăre, Ca nişte mărgele de mei, de porumb şi de mazăre Cu acul şi firul. Gîndul meu ca trandafirul S*a întristat. Am uitat Să culeg şi să opresc O strachină din argintul ceresc. Mid aşternuse luna pe masa cu scule Şi puteam să fac giuvaere destule. . . Trezeştote, haide, din somn şi din puf, Gîdilatam ochi de un zuluf în care bate soarele. Fiindcă vreau să ţi le citesc mărţişoarele. . . 63 SĂ VEDEM. Să vedem, ar putea graiurile mele Să*ţi vie ca nişte inele, Ca nişte brăţări, ca nişte cercel? încearcăde. Uite o dată unul, o dată cinci, o dată trei, Părechi şi despărechiate, Sau o dată pe toate. Le*am suflat cu zmalţuri de zile, de ore şi de secunde Şi le*am făcut rotunde: Cristale ca piatra acră şi ca sarea de lămîic, Neputîndude face tamîie Şi scîrbit de diamante limpezit şi lucii. Uite, de pildă, unul în chipul crucii, Ar pune un semn turbure de lumină Subt bărbia ta de fată creştină. Altul îşi agaţă de aţă Gogoloiul de ceaţă. Să vedem, din atîta sărăcie, Să vedem, nu se ştie, Ce ţi*ar veni mat bine, Lucrurile goale, lucrurile pline, Grele sau uşoare? Căci toate sînt marţişoare. 84 FRAGEDA Nu îi fie de deochi, Ce frumoasăd fără ochi! Tivul pleoapelor se coaseri Ferfeniţe de mătase. De cînd s*a uitat în stele I s*a prins bezna de ele. Dintnun lunecus cu pana l s*amcondeiat sprinceana. E tot pana care scrie Fluturii din păpădie. A luat gura ei tipar Parca de la nenufar: Ce iau stricat cuvintele mele! Umblă prin mocirle cu stele De cositor După un mărţişor, Şiţi mulţumesc cu naiul. Cîntecul care mă doare Frated cu tăcerea mare, Cu îngerii, cu lăstunii Şi cu şoapta rugăciunii. 99 Noaptea îţi înşira albe Fire de beteala, salbe, Fluturi şi mărgăritare. Mulţumeşte, lăuta re, Bunului tău împărat, Şl săd cînţi îngenunchiat. CRUCEA VECHE Crucea veche de la drum. Este cum sşi vede lucrul năzuinţii gata. Moşia străjuită de statui E doară sporul frămîntării lui. Nu se ghicise pînă*n ziua şaptea Ce desluşeşte ochiul pe întuneric noaptea. Putea să fie piscul mai frumos, Dacă te uiţi în sus, de jos, De>abia la vîrf ce scoabe cu talpa pot săd lege Mai trainic, ziditorul înţelege. La trudă, zi şi noapte, două vieţi, Afli ce ştii, si ee?ai ştiut înveţi. 106 Meşteşugarul, tată, e pămîntul. bai auzit tu geamătul, cuvîntul? Ţua spus ce vrea şl ce şi*a pus de gînd? Că este greu, căd prea tîrziu sau prea curînd Să scapere ţarina vulvori şi jar de vatră? S*a plîns că vîntul gol îl chiuie şid latră? Că duhurile rele, a ocară, Mînjesc catapeteasma cu aripa murdara? Cad îmbălează varul şid vîră viermi în grindă? Că neputînd săd spurce, îl spurcă în oglindă? S*a plîns de carne, cînd a fost strivit în rîpa lespezilor de granit? Cînd ba călcat, mînat pieziş de slugi, Călcîiul temeliei, de colţ, pe tăvălugi? Pămîntul nu se plînge. Lui nimic Nud de ajuns de mare ca să nud fie mic. Crîncen la cuget şi la faptă, El semcleşteazăare loc în ce să*ncapă, Nici pe piscuri, nici în groapă. N/are de ajuns părnînt. Cîmpul meu îi este strimt. Pustnic şi întărîtat, Plugul şi hamgenunchiat. Rupe, scurmă şi sfarîmă, Umple cerul de ţărînă, îşi mînă cu miile, Negre, hergheliile. Răscoleşte mările, Le varsă căldările. . . 111 lam vîrteje turmele Şi le pierde urmele, în spinare, să răstoarne Taurii izbiţi, în coarne. Pune zările pe fugă, Prinde munţii şid înjugă, Cu pădurile gălbui Alergînd în bora lui. Vîntului, noi, venetic, Nud putem cînta nimic. FĂCĂTURĂ Daca vrei sâ te iubească Ia podoabă tinerească, Pune la urechi scîntei, Legănate pe cercei, Mîinilemtrmn roi de stele Scăpărate de inele. Albiturile să*ţi fie Cum îi foaia de hîrtie, Şorţurile proaspete. Şi primeşted oaspete. Horbotele mai uşoare Decît pleoapele de floare, Şi călcată, fusta lungă, Bine, netedă, pe dungă. Iar făptura să*ţi miroasă A mireasmă uleioasă. .113 BÎLCI ÎN ALDEBARAN Hai mărgele! la mărgele! Cerul meu e plin de ele. Giuvaere, cruci, podoabe, Cîte trei şi patru boabe, Cu scîntei mai tari, mai sla Vînd şi un mărgăritar, Cinci ocale la cîntar. Dar păcat de greutate, Că scade la jumătate Şi pierde c?te*o cîtime De crîmpei din îngustime. Vineri seara, la lucarne, O să>l am cu două coame- Dar aduce şl noroc, Că se face iar la loc. . , Toată noaptea ţiu deschis: Vînd pe dragoste si vis Şi numai pe datorie. Plata la Sfînta Mărie, Ori la un soroc, ştiu eu? Cînd o vrea şi Dumnezeu, Ia numai un pumn şi du*te: într*o palmă ţii opt sute. Dacă merge bine treaba Dau şi Carul mic degeaba. Cînd lumina se aciua, în oblon se face ziuă. încui uşa pe la clanţă Şi strîng boltam tărăboanţă Şi o car tiptil acasă: Zorile să nu mă vază, Vîntul să nu ma miroasă, Azi, mi*a mai rămas o stea. Fetelor, care o ia? LUNA S*A Luria s*a suit în zare Din pămînt, cît o căldare, Şi pe cît se tot ridică Moaram rîu se face mică. La iazul de platină Cumpăna se clatină. Si cred căd un meşteşug Luna prinsă de belciug. Cobiliţam cer se urcă, Sprijinităm crac de furcă, Pe cînd moara, strînsă glugă, Ţine loc de buturugă. CÎNTEC DE BOALĂ Domnul, Dumnezeul mare MUa umplut două pahare Din cerescul lui rachiu Scos din lună cu burghiu. Şim fiecare pahar A lăsat &uun drob de har. Amîndouă*s ale tale, Zise Domnul, iade, beade. După ce m«a*mpărtăşit, Insul mi s*a risipit, L*am pierdut jurîmprejur, Ca o ceaţă dintnun ciur, Şi*am rămas pribeag în boare, Ca un miros fără floare, Al căreia lemn uscat Rădăcina şi*a uitat. Ca un foc fără cărbune. Ca un fum fără tăciune. Sfintele sale potire Au intrat în clocotire. Sufletul îmi umblă beat Pe subt veac şi peste leat. Şi de sfînta băutură Mă ia cu frig şi căldură. Carnea n>ar fi mai bolnavă Dac*aş fi băut otravă. încerc sufletul sad mint Că boala nu mi^e de*argint. Beteşugul, în zadar, Că numii vine de Ia har. Dar un leac întotdeauna 14 aduce noaptea luna, Şi cînd lunăm ceruri nu e Geme ca străpuns de cuie. Din ce vad, cu jurămînt, Boa Iad de la Duhul Sfînt, Şi nu mbe milă măcar, De nu de mine, de har. IESE VATRA Iesco vatră şi se varsă, Mare, din negura arsă: Aur crud, fierturi de jar, Dintnun fund ca de altar. Trestiile prin unghere Par aprinse la^Nviere, într^o scorbură de strană Şade*o maică*ntr*o icoană. Sălciile se închină, Babe mici, din rădăcină, Şi fieştecare trunchi De răchită stăm genunchi. Gemem papuri cîteodată O cădelniţâmgropată, Şi din bălţi adînci, arar, Toacă*n gol un clopotar. Unde cauţi, rugă, şoapte Şi biserici, zi şi noapte. DACICA Mă uit la tine, şubred vas de lut. Trei mii de ani ai încăput. Veci de vecii, pc care le înfrunţi, S*au adunat în golul tău, mărunţi, Şi fiecare vîrstă din vecie, Lăsînd un fir de praf drept mărturie L*a pus tihnit în ciobul păstrător. Clipa trăieşte, veacurile mor. Tu, plin de taine şi ştirbit în gura, Ai stat ascuns adîuc în arătură. Nici oasele nu i s#au pomenit Ale aceluia cern zrnalţ te^amcremenit Şi, frămîntînd, ţia pus Şi*ai scos răspuns, la deget, în auz. Fragedul sunet, dulce, lin, Emtreg şi nou ca Lvnceput, şi plin. Urctorule de vis şi de pămînt, El ţi*a dat glas. Eu îţi voi da euvînt. ÎNTR.UN LAC întrmn lac alb de lumin A ieşit o luna plină. Ce mai caută şi luna Tot în lacuri totdeauna? Limpezeşte şi îşi spală, Noaptea, farfuria goală, Porte lanLuavînd o pată De argint necurăţată. Azi, în Iacul îngheţat, Blidul nu i*a mai intrat Şid atîrnăm ceaţa sură Vătămat de*o ştirbitură. DOI COPII S.AU DUS Doi copii s*au dus de mînă Coiindînd o săptamînă După scoici, după ghtoace. Vrînd cu marea să se joace, Ea, pierdută* n hora ei, Nu s*a prins la rînd cu ei, Aţîţată să*şi dăstrarne Păturile de năframe. Se dezbracă şi semibracă, Singură ca să se placă, Fermecată să se scalde în sidefuri şi smaralde. Nu ştiu ce le*a căşunat Pe la ceasul înnoptat, Că pe un drumeac stingher S>au pierdut, intrînd în cer. . HORE HORA LUI ESOP La oraş, pentru*animale, E*un mitoc de haimanale. Toată lumea are loc în asemenea mitoc. Pasări, fiare, dobitoace, Cu cojoc, fără cojoace. Piţigoiul, cucul, stîrcul Vin să vadă cum e tîrgul. Vulpea e cumsărcinare, Cioara vine de plimbare. Oaia ştie cum e caşul: Nu ştia cum e oraşul. Obicei de mînăstireî Pe trei zile învoire. O cumătră şi*o mătuşe Stau cu mătura la uşe. Şinşeli, Că trecem la socoteli. Zecef şapte, nouă, una Deopotrivă^ totdeauna. 131 Ba pe cît ml se cam pare, Nula e ceva mai mare, Şi un cliil e cît un dram. Bine. Nici nu m*aştcptam. înmulţeşti? Ca şt cum scazi. Ce;a dat ieri? Ce dă şi azi. Cum e împărţirea bună? Cînd sporeşte şi adună. Cum sînt puse oasele? La om, pe de^vndoasele. Citeşti drept? Dar scriu întors. Pui muştar şi iese orz. Pui cartofi, ies toamna gîlci. Piatra ced? Un fel de zgîrci. Despre măduvă şi carne. , . Nişte copite şi coarne Şi se vede pe copită Potcoava nejumulită. Ce ia cofa din izvoare? Păcură şi apă tare. Ce<ţi fac vacilem păşune? Ce să facă? Rod cărbune. Ce e cercul? Un pătrat. Cum e unghiul? Crăcănat. Un căţel? E un purcel. Ced altfel? Tot ced la fel. Sînt acum încredinţat. Tînărud om învăţat, Zice Preşedintele, Potrivindu*şi dintele. Şi noi, zise adunarea, Ne*am făcut încredinţarea. Aşa şcoală, frateare fir în cap, de chel, Şi, gasid^ar strechile, bau căzut urechile. Du* te, zgîlţîied niţel. Domnule, nu ş cine eşti, Dar te bate vîntum pat Şi parcă te^ai şi umflat. Pune fesul, că răceşti. Dad mai binemn bobîrnac. N/ai văzut că e dovleac? HORĂ.N BĂTĂTURĂ îatrvo magazie goală Am deschis şi noi o şcoală. Mai cu seamă fetele, Bercile, boghetele, Sînt silite să înveţe înşirate sus pe beţe. Am primit lamvăţătura Tot ce*a fost mai bun de gura. Găinile şi cocoşii Ne*au trimis gălăgioşii. Bibilica s^amvăţat, Cred că nu m>am înşelat, Atît să zică: «păcat». Şi s*a dus pe drumul scurt Zicînd că ştie prea mult. Mîţa vru să fie moaşe, Dar se lasă păgubaşe. Din clasamtîia primară A fost broasca dată*afară. La purtare şi Grivei Are tot unu şi trei. Gîsca mestică sacîs Şi raţa moare de rîs. Curcanul, umflat în pene, Scoate moţul din sprincene: Cîntam poartă caterinca. Directoare: Baba Tinca. 135 HORĂ DE ŞOARECI Toarce supărat Şi îngîndurat: Semiplineşte, poate, Anul jumătate, Şi tot nud mai trece. Să rămîie rece E cu neputinţă. Nud dă voie firea. Şid o suferinţă Numai amintirea. Din tot ce^am aflat Din vecinătate, Are roşcovanul Marcu cotoşmanul Nu numai dreptate, Dar temeiuri bune Să se şi răzbune, Dacă nu iatîţi ascultători, dini şi măgari! Plîng, fulgerate, oile din urmă Şi prinse*n drum de secetele mari. Baciul Isus şbapostolii ciobani, Scîrbiţi de slava ce*o dau vieţii vecii, Au pogorît, ca*ntnalte mii de ani, Să pască oile, măgarii şi berbecii. Î48 STĂ SINGURATEC Stă singuratec dinele. De pază Nu ştie cui, pe la amiază: Fîntînii rupte, spinului uscat, Drumului, cerului, omului? A tremurat. Gerul îi ustură urechile, laba, Nevinovat, neîndurat şi degeaba. Carnea, vlaga, zgîrciul, pe de*aai vrea sad fii nepot. Să scrii din ce<ţi năzare şi, răzimat în cot, Uitîndu'ţi călimara, sămmoi peniţam gură. Geneva, 1 ş o 6 151 DOMNITA. De^amar de timp, scriindu*ţi şi cîntind, Stau cu «o urce hem zid şi la pămînt. Pridvorul tău, de sus, din turla mare, Nu a cinstit scripcarul cu o floare. Tocităd panam slova ta, Şi corzile, nici ele, nu mai pot cînta. Domniţă cu cinci turle la cetate, Răbdai aproape anul jumătate, Şbn aşteptare, număr ca nebunii Luceferii rotiţi din coada lunii. Nici slut nu sînt şi am destoinicie Şi la stihiri, dar şi la cerbicie. Nu te cerşesc. Tc vreau. Am dreptul. Sunt Legat de umbra ochilor tăi crunt, 152 Şi*s doară f ăt*Frumosul din poveste. Ajungă stih urile* aceste. Mai zic atît: Ia seama bine, Că*s neam din hoţii fetelor Sabine. CÎND S/AR OPRI SECUNDA Păianjenul visării paraar sui cu frică Şi ar călca, pe firul nădejdilor întins, Care*şi destramă vîrful, pe cît i se ridică Un căpătîi în haos, de*o stea de unded prins. Singurâtatea*n zale mi*a străjuit cavoul Ales pentru odihna rănitului oştean Şi i*a cules auzul catifelat ecoul Cu şase foi, al frunzei căzute din castan* De mult păzeşte cripta şi treapta ce scoboară, Dar vremea, nentreruptă de morţi şi crăci uscate, Prin mîinile tăcerii, de ceară, se strecoară Ca un fuior de pulberi şi brume desiînate. Intercalatem ritmul unicului viu vers Ar mai simţi cadenţa, de*a pururi ascultată De valuri şi de zodii, egalem pasul mers, Cînd s*ar opri secunda şi inima să bata? 154 TU TACI Tu taci, tu te*ai ascuns, tu pieri Cu sculele şi farmecele tale. Te cheamă din biserici, din temniţi, din spitale, Şi nu răspunzi durerii nicăieri. în care loc, cu pila ta de faur, Ţb a scuti tu fierăstrăul de cristal? L*arn ascultat vibrînd parcăm migdal, Parcăm salcîm, în frunzele de aur. Poate că noaptea mai ales, de tac Şi plopii rari şi pasărea pribeagă, Te*aud cînd timpul se dezleagă Şi de poveri, şi de tiotac. 155 CE PLÎNGI? Ce plîngi, copilul meu? Ce*ţi are Sufletul? Te doare? Senină ca un bob de rouă, Ar fi ca o podoabă nouă, Dar e o lacrimă de turbur are Şi mai cu seamă locul ei mă doare. Eu, lacrima, de tine*o am ascuns, Căci lacrimile nici numtreabă, nici nu au răspuns. Teamă mi?a fost de lacrima ta, fata, Şi ea s*a şi ivit neaşteptată. De unde a putut sămmugureascâ ? Pricina ei o simt ca*i pamintească. Dintrmn nisip, dintrmn prundiş, dintr*un nămol. De nu aş da de urma ei în gol. Cînd amceput şi lacrima de viţa, Ai plîns şi tu, suava mea domniţă, Şi nara avut să bănuiesc prilej Că s*a rănit o ramura de vrej. 156 Mă doare căd sosită vremea lor, A gîndului şba lacrimilor, Fără să văd că fragedul sîn mic Creşte tiptil în cuibul lui de borangic. Obrazul sărutat de mine, Acum primeşte lacrima, mai bine. Vioaia pleoapă, de o dată tristă, Cată la drum şi tace în batistă. Păpuşile, poveştile cum au trecut De n*am ştiut şi nu am priceput? PĂSTREAZĂ Păstrează lacrimile în urcioare Şi*ascunde*o, copila mea, departe, Comoara cu mărgăritare. Plinsele lacrimi sînt mărgăritare moarte. Nu trebuie să moară Nici una din comoară. E zestrea ta de teafără fecioară. Cununa ta domnească, de scîntei, Să stea în taina din firida ei. Te caliceşte, strînge subt zâvoare Neînceputele urcioare de izvoare, Să nu st rabatăm ele nici, curată, luna. Nu cheltui din lacrimi, tu, nici una, întîrzie suspinul şi, la plată, Să nu plăteşti cu lacrimi niciodată, Că o să ai nevoie, poate, Cîndva, de lacrimile toate. 158 COPILĂ Copilă, copila, Mi*e mîhnire şi milă. Grivei, plînge şi el. Lacrimile noastre sînt la fel. 1 s>a urît şi lui cu lacrimile mute. Un gînd io ceaţă, eu într*altă ceaţă. Copilă, Mi/e mîhnire şi milă. Tovarăşi, prieteni, vecini, Dar singuratici, dar streini. Un ostrov fără luntre fiecare, Ostroavem bălţi, în depărtare, Zăritem ochii tăi, în ochii ei. . . îmbatrînim, Grivei. NU MAI ZĂRESC. Nu mai zăresc şuaş sta să mai ascul Poteca merge încă mult? Şi cine*ar fi croit*o prin mohor Pentru un singur călător? Nici apele, nici vîntul n^omtrerup. E pas de sfînt, e pas de lup? Se duce, doar se duce şi nu vine, Cărare*aleasă numai pentru mine. De cînd o umblu fără de răscruce, Nu vreau să merg, şi ea mă duce. M*aş odihni. . . Secundă cu secundă Poteca înnapoi mi se scufundă. ÎNŢELEPCIUNE Numtîrzia pe lucruri, frate, Şi lasăde necercetate. Că de lemtorci urzelile frumoase, La pipăit mătasea se descoase. Un fir întreg, răzleţ în ţesătură, Leagă ruptură de ruptură Şi, de te uiţi prin ştofă, s*a zărit Hlamida, ca de cîlţ lipit. — Atîtea oale zmălţuite Nu ţin nici vînt, pe cît sînt de dogite, Şi stau în sus doar întno doară, Cu sprijinul cojelii dinafară, O funie de clopot vrea să tragă, Şi bronzul sunăm patru zări a doagă. Tocmai cînd cuiul trebuia sad bată, latăd, ciocanul a sărit din coadă. Nu prinde dalta, cleştele mapucă Şi nu seunbină stîlpul de ulucă. Compasul scrte cercul strîmb, Cîntarul e scălîmb, 162 Şi cotul sa scurtat de tot, Să facă zece coţi un cot, Şi greutăţile din tirizie Se cumpănesc cu foaia de hîrtie. Un icusar eaşijderi cu lăscaia. Tăcu o mierlă, cîntă cucuvaia. Scaperi amnarul, nu mai dă scînteie. Nu sa lovit cu broasca nici o cheie. Ce stamcuiat acuma stă căscat, Cheile noastre sau încovrigat Şi, strepezitem dinte, nu scmbucă. Cine şopteşte are dor de ducă, Şi cine pleacă vrea să stea: Lipseşte fitecui cîte ceva. Chemai un înger şi veni un drac, Diavol, şi el, de vată şi bumbac. In ciutura cu lanţurile noi, De*o viaţă scoţi ţarînâ sau noroi. Fîntînile adinei sînt prihănite Şi trebuiesc sleite: Nu căuta viteazul să scoboare Drept în mocirlă, pînă la izvoare. Cetatea forfoteşte de păpuşi. Ştubeiele sînt pline cu căpuşi, Iar mierea liam dat de tine nicăieri. 167 Criunde^ncep a cerceta Trecuse albă, chiar atuncea, umbra ta. Tăria*i de beteală şi salbă lingă salbă. Mi s*a părut odată că ai fi fost .> nalbă. Dar auzind o şoaptă, m*am întors: Vorbise vîntul întrmn lan de orz. . . « Omul cu şoimul caută mereu Răspîntia lui Dumnezeu, Noi o vedem în cîmp şi în Hvede. Ei singur are ochi si nu o vede. » Cu juramîntul morţii, cel fără iertăciune, Toate îl ştiu pe Domnul: nici una nu mid STEPELE în seara sură, caremcepe, Stau faţă* 11 faţă două stepe, Una, de ceruri, alta, de p acru rit . Potecile şi drumurile nu mai sînt. Coaiele lumii sînt făcute sul, Cu papura, cu ape, cu snopi şi stuh destul, Cu toate felurile de tipare Gri ici tem st ră vedere sau cînd ni se nazare. Satele sau închis în arături. Numai păduri, numai păduri, numai păduri Şi toate cu capace, ferecate, Cu porţi de neguri şi lacăte. Că Dumnezeu se tot fereşte, iată, Să nu dăm de vreo taină nencuiata. L69 PSALM Fana te şti decît din presimţire, Din mărturii şi ne mărturisire, M*am pomenit gîndindu*mă Ia tine Şi m*am simţit cu sufletul mai bine. Poverile*mi părură mai uşoare, Ca după binecuvîntare, Şbnsetoşat de tine şi flămînd, M*am ridicat în groapa mea cîntînd. Cine eşti tu, acel de care gîndul Se*apropie necunoscîndud ? Cui cere milă, sprijin şi putere Neştiutor nici cum, nici cui le cere? De*ajuns a fost ca, nezărit, Sa te gîndesc şi*am tresărit. Tu nici numtrebi ce voi şi mid şi dai. Ce mba lipsit, întotdeauna ai, Şbai şi uitat De cîte ori şi ce şi cît mbai dat. Hambarul ţbeste plin împărăteşte. Pe cît îl scazi, mai mult se împlineşte, Şi de la sine sacul ce se scoate Se însuteşte cu bucate. Dai voie bună, voia bună creşte. Dai dragoste şi dragostea sporeşte. 170 Izvor îmbelşugat a toate, Tu nu dai nici un bun pe jumătate Sau nud dai nicidecum Aceluia ce toarce şi tmpînzcşte fum. Cînd ham pierdut, n«apuc să ţid arăt Că mi lai pus adaos îndărăt. Stau camtre sălcii, noaptea, călătorul, Şi nu ştiu cinezi binefăcătorul. MĂRTURIE PE VIOARĂ ŞI ARCUî Sufletul mia pierdut, Şi el deo floare întreruptă mai sta înfipt şi acul. întorci un fir prin fire, de beteală, Şi altă faţă iese din urzeală, Izvoade noi, din două, trei vopsele, Şi ma putut nici veacul să le spele. 175 Eu le*am întors şi le*am tot fost sucit, Pînă ce s Şi de/abia de*ajung cu ea în clopotniţa cu*o stea, Unde sună gărgăunii. De funinginile lunii Nu mai poate să se spele Cel ce s*a mînjit cu ele. Luna însă m*aştepta. Uite^o la fereastra mea. REMINISCENŢE Vin, iatade, tot de la sine, Frînturile toate spre mine, Fărîme ştirbite simt regi De lucruri pe care de abia lemţelegi. Aşa sînt cum leam uitat De cînd sau culcat: Un fost cimitir de păpuşi. încep să se mişte deacuşi, Să capete trup Din umbră şi zvon ca de stup, Şi, rupte, pemcetul se reîntregesc. Copite cu nimb îngeresc, Spărturi de icoane, păstrînd a mustrare; O schiţă de bine şi rău cuvîntare, O lacrimă prinsăm pictură, O mîna rănită, o căutătură, Şi clopote, parcă, departe, Şi cîte o foaie de carte. O ţandărămvie o amforă spartă. Da sunet şi iedera moartă Şi vocile stinse luînd graiuri, pe rînd, Şi murmură parcă şi parcă şi rîd. Mă văd cînd la Cină părtaş, Sau cînd, în prigoană, sutaş. încerc iar cămaşa deatunci, îngustă, cum rană deatunci, Şi nemaiştiută La inima vremii, tăcută► j99 Şi dacă duc palma la gaura ruptă, Nu ştiu din ce luptă, Mbalunecă, moale, pe sînge. Acolo se strînge Tot ce de la sine se^adună, Frînturi de Scriptură şi haşchii de lună. Nu pot să mă mint. Mă arde îngheţul: un sloi de argint, Şi deşte lem ceaţă Se fac peste unghii cărbune de ghiaţă. SERENADA Dulăi bl aşteaptă cu ochii în pom. în pruni e un om Sau o arătare, călare pe*o cracă. Şi pomul se scoală, se*apleacă. Ded Pan cu copite de ţap, în roiuri de muşte, Dator sînt pe meşter sad scap, Dulăibndîrjiţi să nud muşte. E blîndul din sat. . . Lăsaţid să fure, căd nevinovat. Blajin şi netot, înghite cu sîmburi cu tot. Prin ghimpii de fier şi zăplaz El trecem extaz, Senin, dus şi sfînt. El nu este de pre pâmînt. Cînd intrăm grădină şi bîjbîie luna, Scoboară şi pleacă şi fluiera>ntrai luat'O, claca, de trei ori Şi ne*ai mai scos la urmă şi datori. 220 Neai luat din zece cîte şase oi. Dea vălmăşia seacă măduva din noi. Ouăle luatem dreptul de corvoadă Le petreceai printnun inel cu coadă. Miai pus copilam beci o săptămînă Că ţia vărsat o cana de smîntînă. Nu ne lăsai din porci nici unul, Cînd se apropia Crăciunul. Doniţa mea, cît putina, temşeală, Iar baniţa la tineri cît o oală. Două grămezi făceai din grîu, ca pentru noi, Una de om şi alta de ciocoi, La treieratul de sămînţă nouă, Şi le duceai la tine peamîndouă. La moara voastră, sacul dus în spate Scădea făina mea la jumătate. Peste bordeiele din drumul de la Jii, Din loc în loc, semnalţă dintre vii Conacele de piatră cu pridvoare. Cui cer aceste ziduri răzbunare? Ieşind coconii rumeni de la masă, Noi mestecam o gură de păsat cleioasă. Schilozii fără ţară şi trup, cîţi au scăpat, Mănîncă mămăligă cu scuipat, Cîte un ies pe cîteţi întoarce firul din mustaţă, Ţepoasă, mîna ei de ghiaţă. Te strîngem braţe şi te doare Pieptul de stinghii şi grătare. Teacoperă cu giulgiul ei în somn Şi te sărutăm gură, ginere de Domn. A! vrei sa fugi? Unde să fugi? Ţi^e scris! Şi cerul şi pămîntul scau închis. Te împiedici prins deal coapsei hăţtş de mărăcine în luptă cu scheletul îndrăgostit de tine. OMULE O lăcomie crîncenă, nebună. Adună, omule, adună, Căzneşte, fură, surpă şi omoară, îţi trebuiesc putere şi comoară, îţi trebuiesc palate şi veştminte, Să*ţi zacăm ele hoit şi oseminte. Morminte, omule, morminte. Avidă, mina ta se strînge. Storci aur şi se scurge sînge. Nădejde, sînge, har, ca un burete, Le soarbe aurul cu sete, Şim beciul tău zidit înghiaţă Neprihănita oamenilor viaţă, Avîntul, bucuria, puse bine De stîrvul tău, păstrate pentru tine. îmi e ruşine, omule, îmi e ruşine. 226 SPITAL PĂRETELE DE VAR Pâretele de var, de lingă pat, Cu zugrăveli şi semne s>a*mbrăcat. Rîuri de ochi şi brîie lungi, de pleoape, Tremurăm zid ca unda unei ape — Şi unii ochi din stoluri ss doar cine ştie ce în sat Şi carte nici nam preamvăţat. Ce carte ştiu, e din ţarină, Pui slove mici cu plod, şi mi lemgînă Şi le citesc în brazdă greierii citeţi Trei nopţi întregi şi două dimineţi, Şi ele cresc şi dau tulpini *i foi De cărţi înfăşurate strîns, de popuşoi. Şcoala mi*e cîmpul, dascăl mi?e pădurea Şi iscălesc frăţia cu securea. Fă bine, scoate din cotor Foaia zbîrcităm el, de scriitor, Şi nu ma vinde pe hîrtie. Că satul nostru altă carte ştie Şi te*or întinde, de mai mare dragul, Cu bîta, cu toiagul, Şi nu tem mai scula de prin mărar Nici vraciul cel mai cărturar. Nu/mi place mie omul că măsoară Şi*ţi fură umbra cu condei şi sfoară. Nu*mi place cîntăreală Şi ispitire pe încetineală. 246 Ced dulce sug, şi scuip ce*mi face greaţă: Atît în bătătura nrea semvaţă. !a*ţi drumul cît mai ţine soarele, Sa nu<ţi rămîie pe la noi picioarele, » ALTĂ DATĂ Altă dată, au venit prin baltă, Cu cîte un ochean, cu cîte vreo unealtă. bam văzut în păşuni, prin uluci, în cimitir, printre cruci. Au întrebat: — «Ce aţi dat Pe şesul asta semănat, Pe măgură şi pe izlaz, Pe livada din iaz? » Ce*am dat, ce n*am dat, Ei vorbeau piţigăiat. Ce vorbăd asta că cealtădată, Idilica şi proastă, din basme şi poeme, Sosită cu o coasa, la vreme şi nevreme, Ţărancă ofilită la fin şi la cosit. Şba lepădat şi coasa şi gluga şi mantila Şi masca ei de babă, rînjită cu deo bătrînă strîmbă ori cîte un unchiaş, Un prăpădit, un putred, un frînt, un păgubaş, Luaţi de pe ici şi colo, un mort uitat, o moartă Sînt de croială veche şi azi nu se mai poartă. S*a săturat cucoana de cancere şi tifos, Vederiled schimbate au ideal şt ifos. Ea vrea bărbaţii tineri şi rumeni ca bujorii, Şi nu pe cîte unul, ea cere toţi feciorii. Năpraznicei cucoane Ii trebuiesc cadavre milioane. Oraşe doborîte şi ţări de cimitire, Ca din monotonie $ă<şi vie mai în fire, Şi pe mormîntul lumii, făcîndu>şi cuib în tihnă, Să>şi capete ca morţii şi veşnica odihnă. Şi sa gîndit. . . Ca morţii sad vie din belşug, Să*şi părăsească vechiul meşteşug Şi vechea calicie, un mort şi un coşciug. Mai avusese veşti Cam orice meserie mijloacele băbeşti Au fost înlocuite cu altele mai iuţi. Degeab'ai vrea o coasă ştirbită să'ţi ascuţi. Ea poate să rămîie la micile nevoi, Ca piatra şi amnarul şi fostul car cu boi. înstreinată însă, neroadă, fără carte, Ştia din limbi şi graiuri numai pe cele moarte. li trebuia bătrînei o nouămvăţătură Şi alt soi de figură. Samtinerit cu farduri, cum mască şim perucă, Să nu mai pară*o iazmă, o umbră, o nălucă. Aproape domnişoară samscris în şcoli înalte, Şi mîinile de ghiaţă şi leta făcut mai calde, Picioarele mai groase, grumazul mai cărnos, Să nu i se mai vadă, uscată, nici un os. în fustă de studentă şi în halat cu poale, Cu ochelari subt frunte, pe găurile goale, 274 A învăţat degrabă, cu rîvnă şi silinţa, Şi tainele ştiinţei, ştiinţă cu ştiinţă, Şi limbile vorbite, ajunsă pricepută Pe oameni săd aţîţe si, paşnici, sâd asmuţă. Laboratoare ziua, condeie şi caiete, De dorul meseriei, mai da, pe îndelete, Cîte o raită noaptea, în giulgiu nevăzut, Să gîtuie bolnavul slăbit, în aşternut. Şi repede ajunse şi ea născocitoare, Putînd fura fărîme de flăcări şi din soare. Cu un crîmpei cît pleava, de foc, din el, ea poate Să stingă viaţa vie*a pămînturilor toate, Că şba găsit şi glonţul care, împuşcat, să fie în stare să doboare nu un ostaş, o mie; Aşa că, înţelegi, Cum ţeavămgustă poate stîrpi popoarentregb Priveliştead dorită: sus un pustiu cu stele, Şi jos pustietate cu corbi şi cucuvele. Că ţinta e atinsa uşor: faci doi duşmani Şi un război cu dînşii la cîte cîţiva ani. UN LAZARET Un lazaret clădit în papainoage Sluj este m şes s*adune pe răniţi, Aduşi pe tărgi, ca nişte şomoioage De cîrpem sînge negru, şi zgîrciţi. Sînt două mii dintr*alte mii de fraţi Şid ardearşiţam cîmp, ca un blestem. Sluţi, ciuruiţi de gloanţe, despicaţi, Fără bărbie, fălci şi umeri, gem. întinşi pe rînd de*a dreptul în ţărînă, Trei medici îi aleg cam pemtîmplate. Cei fără braţe pot să mai rămînă, Sînt ridicaţi ciuntiţii jumătate. Din gîrla fiartă vine în sacale Leşia apei: gurilor lbe sete. Pînă a fi culeşi pentru spitale başteaptă agoniile încete. Un nor de muşte, pus pe fiecare, îl dumică bucată cu bucată, Neputincios de nici o apărare, Sugîndud buba ochilor umflată. 276 Au şi simţit din depărtare corbii Şim stoluri peste lagăr s*au lăsat, latăd în lupta crîncenă cu orbii, Smulgîndude cu pliscul tifonul sîngerat. ERAU TREI Erau în casă omul, femeia şi copila Cu chipul ca de aur, cu ochii ca zambila, Cînd trăsnetul din ceruri se sparse peste ei Lea#mprăştiat clădirea în vînt cu cîteştrei. Era în asfinţit. Ca pleava şi ţărîna s*au dus şi risipit. A doua zi, lumina Cernea cu stele mute, de candelă, grădina. Şi căuta bunica, subt lacrima de rouă, Crîmpeiele de carne > pier du tem iarba noua, Sa o culeagă moartă, să fie prohodită. Pînăm amur5 strînsese de*abia un fund dc sită. o Unde lucea o muscă era şi o fărîmă, Un nod, un zgîrci, o coaja, o sfoară ca o rîmă. Din trei, cîţi spulberase vîrtejul, la cules, Cît un cîntar de prune, atît s*a mai ales. 278 GLORIE Cetatea*i o movilă de ziduri răsturnate Şi a fugit şi umbra din cetate. Cîţi oameni încăm viaţă mai zac în agonie, Subt grinzi şi în molozuri, se ştie, nu se ştie. Se va afla vreodată Cînd moartea lor uitată Se va*nsuma în cifra unui registru rece. A fost cîndva, e sigur, ceva, dar şitasta trece, Cum au trecut atîtea şi trec neîntrerupt, Fără să ştii ce moarte şi morţi zac dedesubt. Mîngîie'se cu*atîta şi morţii din cetate: Istoria le face martirilor dreptate. E scrisă cu condeie, cerneală şi cuvinte Şi jumătate mută, ea jumătate minte; Cu voie, fără voie, de mila, de hatîr, O sad boceascăm vorbe*nflorite un catîr, Tot aşteptînd pomana de*a fi nemuritori, La uşile* a mi ntirii în cîrji de cerşetori. 279 PAZNICUL Se potolise spaima. Din casa sfârimată Mai şovăiau trei ziduri în picioare. Podelelem cinci caturi zburaseră deodată Şi rămînea văzduhul posac învelitoare. Din creştet pînăm pivniţi clădirea era una. Bătuseră ploi negre trei ani de nopţi, la rînd. Prin casa găunoasă treceau cam cîmp furtuna Şi viscolul de iarnă nebun şi buciumînd. In ce*a fost o fereastră păzeamcruntat un cline, Nedezlipit de vatra stăpînulut pierdut, Pe care îl aşteaptă sa vie azi ori mîine, Şi mîinelemtîrzie de mult şi*a şi trecut. 230 CE VREI? Tbam povestit şi ţbam adus aminte De prin războaiele de mai nainte, Zile trăite, zilele uitate Sau aţipitem tine şbnnoptate. Cînd ţbai trăit*o, clipa blestemată Creştea cît veacul, dintre odată, Şi pînăm clipa ceealaltă Tu ai trăit cu moartea laolaltă. într^o secundă oarbă, dintre sorţi, Trăiai în două vieţi şbn două morţi. Cîte secunde astfel repetate Nu te*au ucis mereu pe jumătate! De cîte ori tu nu te*ai întrebat Dacă77w/r pdmîfit j) Tct o sarică 74 Singure vin Tcaie stelele 76 De pe pcdul rîului 77 Dcrrni? 78 A7** am, .. 83 5a vedem. . . 84 Frageda 8j Cuvinte stricate 87 Afa 4 Horăm bătătură Horă de şoareci 156 POEME întoarcere M> Ziua albă 146 Ziua cenuşie 147 Tirlă 148 Stă singuratec 149 Un php uscat IJO Kue de SainUPietre ij< Domniţă... Cînd star opri secunda 287 Tu taci Ce plîngi? ij6 Păstrează :,S Copilă lJ9 Mu mai zăresc*.. 161 înţelepciune 162 O lacrimă 16; Franccis Villcn 166 Mă uit la fieri 167 Stepele 169 Psalm 170 Mărturie pe vicară §i arcuş 172 Mi se pare*. . !74 Crezi basmuL .. l7J Solie pierdută 177 Au trecut. * * 179 Alba 181 Desen remantic, zgîriat pe o amforă veche lB2 Păianjenul 184 îmi pare rău 18; Clinele sufletului 187 Cetate medievala 189 Clopotele 191 Pisanie (între drumuri 51 castani) 192 Tu *9i Rugăciune Pisanie (Da>mi durere ai prigoană) 196 Coşarul alb '97 Reminiscenţe 199 Serenada 201 Apocalips 20} Pisanie (Sînt un schit de blăni şî doage) ioS Pizma 106 Sarcină sacră 207 Ai văzut? hlegulătorul umilit 210 Cuprinsul 211 De cînd mă stii 212 288 Baba Moarna 214 Mahalaua cu cocoşi 21 j A murit Aurica 217 Seceta mare 219 Omule X26 SPITAL Păretele de var 229 Ogor pustiu 230 Spuză fierbinte 232 Bivolul de jar 2^4 Sta culcat o fiara 236 LETOPISEŢI De multe ori 239 Cînd ei se bucură 240 Curgeţi, vînt uri 142 Cînd veniră 244 M*au întrebat 246 Altă dată 243 Natnţelegeam 2jo Afot moştenim iţi întrtun judeţ în satele şi văik Dat e lung 2ţj Drumuri lung 2jj De la Jii, în drum 2j8 Cătunul 260 Cîte puhoaie! 261 La treaba 261 CARNET Pasările de fier 167 Două nopţi i6p 289 Măgăcaîa 270 Cinci sute de coşciuge 271 Convoiul sicrielor 272 lAcarttam vatră 273 Un lazaret 276 Erau trei 278 Ghrie 279 Paznicul 2$o Ce vrei? 281