CONSTANTIN ARGETOIANTJ ÎNSEMNĂRI ZILNICE Voi. VII CONSTANTIN ARGETOIANU ÎNSEMNĂRI ZILNICE Volumul VII 1 iulie — 22 noiembrie 1939 Ediţie de STELIAN NEAGOE Addenda 17 - 23 decembrie 1936 EDITURA MACHIA VELLI Bucureşti, 2003 Colecţia ISTORIE & POLITICĂ Toate drepturile pentru tipărirea acestei ediţii aparţin în exclusivitate EDITURII MA Cm A VELLI DIRECTOR - FONDATOR Profi univ. dr. STELIAN NEAGOE Bucureşti-1, B-dul Bauu Manta nr. 22 < ISBN 973-9659') 9-20 Notă asupra ediţiei Cel de al VlI-lea volum din însemnările Zilnice ale lui Constantin Argetoianu însumează perioada 1 iulie-22 noiembrie 1939. Pentru zilele de 23-25 noiembrie n-a consemnat nici un eveniment — fiind afectat de modul cam bruscat în care Regele Caro 1 al II-lea l-a înlocuit la preşedinţia Consiliului de Miniştri. Din păcate caietul manuscris următor, 26 noiembrie -31 decembrie 1939, a fost rătăcit şi cu toate investigaţiile făcute a fost cu neputinţă să dăm de urmele lui. Sperăm că într-un viitor nu prea îndepărtat posesorul ineditelor însemnări zilnice ale lui Argetoianu să aşeze acel important caiet alături de celelalte zeci care alcătuiesc arhiva memorialistică a merelui scriitor politic. în această parte a însemnărilor, două au fost evenimentele centrale de politică externă şi internă care au reţinut în mod deosebit atenţia au -torului: izbucnirea celui de-al II-lea război mondial (1 septembrie) şi asasinarea prim-ministrului Armând Călinescu (21 septembrie ). Hitler a transformat revendicarea Danzigului în pretext pentru a invada Polonia. Anglo-francezii n-au mai repetat eroarea de la Miinchen-1938 şi astfel flăcările războiului s-au întins fulgerător în Europa. Argetoianu a consemnat toate momentele internaţionale care s-au derulat până la declanşarea marii conflagraţii. Tratativele sovieto-fran-co-engleze au eşuat. în schimb, şocul secolului a fost pricinuit de Tratatul de neagresiune germano-sovietic din 23 august. Praf de ideologii şi o cumplită dezorientare în opinia publică mondială. Mussolini, la rândul său, a profitat de tulburarea apelor şi a trecut Adriatica în Albania. Anglia n-a putut să aplaneze conflictul japono-chinez şi astfel Japonia devenea slobodă în a se alătura axei Berlin-Roma. SUA^ a reacţionat în stilu-i caracteristic. Pe de o parte discursuri pacifiste ale Preşedintelui Roosevelt, pe de altă parte intensificarea cursei înarmărilor spre a putea face faţă cu succes imponderabilelor. în România, pe când se încheiau tratativele economice cu Germania, şi pe când se încerca o politică de neutralitate faţă de beligeranţi — o chipa legionară a ucis pe Armând Călinescu, şi regimul carlist a intrat într-o panică generatoare de excese. Până în cele din urmă a fost aleasă formula unui Guvern Constantin Argetoianu, pentru potolirea spiritelor învrăjbite şi înfierbântate. 6 NOTA ASUPRA EDIŢIEI Dar, peste toate, România urma să se confrunte cu consecinţele imediate ale flagelului care-i ameninţa fruntariile. S-a încercat o politica de cumpăna, de balansare între solicitările aliaţilor occidentali tradiţionali — în contrapunere cu imperativele germano-sovietice ameninţătoare cu dezmembrarea Statului naţional unitar român. Se închideau ochii pentru transporturile germane de armament către Bulgaria, dar în acelaşi timp se dădea şi asistenţă refugiaţilor polonezi (de la conducătorii de Stat şi politici, la armată). S-au căutat soluţii pentru păstrarea integrităţii teritoriale şi fiinţei naţionale ale României. Au fost trimişi oficioşi la Berlin, precum Gh. Brătianu, C. Argetoianu. însuşi şeful diplomaţiei, Grigore Gafencu s-a zbătut mult între Berlin, Roma — Paris, Londra. A încercat chiar constituirea unui imposibil „bloc al neutrilor4'. Pe când se afla în exerciţiul funcţiunii, prim-ministrul Constantin Argetoianu a avut ca obiective principale să reorganizeze Frontul Renaşterii Naţionale ca o forţă politică catalizatoare a tuturor energiilor naţionale aflate în faţa unor mari primejdii, cum şi să penduleze cu prudenţă vizavi de diabolicul pact germano-sovietic ale cărui adiţionale secrete nu erau cunoscute dar se bănuiau. Când a acceptat să ia conducerea Guvernului, Argetoianu a pus Suveranului două condiţii: Executivul să nu fie implicat în chestiunile delicate dirijate de Camarila Regală — represiunea prelungită contra legionarilor şi „afacerea Auschnit" care avea să se lase cu înschisoare pentru marele industriaş, favoritul de până ieri. în fapt aceste două au fost motivele „demisiei" Guvernului. Premierul n-a marşat, iar Camarila i-a impus Regelui să renunţe la serviciile unui om politic care îi fusese leal — până la crime şi cabale de coterie palatistă. în chip de Addenda, cuprindem în acest volum şi o inedită parte a însemnărilor Zilnice argetoiene din 17 august-22decembrie 1936. Cititorii noştri îşi mai aduc poate aminte că în Nota asupra ediţiei la volumul I al însemnărilor publicat în 1998, ne exprimam regretul de a nu fi fost în posesia Caietului 4 din însemnările Zilnice. Mari ne-au fost surpriza şi bucuria când, nu cu mult timp în urmă, domnul profesor doctor George Trohani de la Muzeul Naţional de Istorie al României ne-a facilitat complectarea anului 1936 cu însemnările ce ne lipseau. Şi pe această cale publică îi exprimăm gratitudinea noastră faţă de frumosul domniei sale gest, poate stimulator şi pentru alţi posesori de însemnări Zilnice inedite ale lui Constantin Argetoianu, deoarece, cu regret o spunem, există încă destule caiete manuscrise, disparate, lipsă pentru anii 1942-1944. Stelian Neagoe 1939 1 iulie. Ieri-dimineaţă Recviem pentru Ciano tatăl. Poftit, m-am dus şi bine am făcut, căci Guvernul nu era reprezentat decât prin Cruţescu, directorul Protocolului. Lume foarte puţină. Axa şi sateliţii ei: miniştrii Germaniei, Iugoslaviei, Spaniei şi... Portugaliei. încolo, biserica aproape goală. De la italieni m-am dus la Cameră, pentru alegerea Patriarhului. S-a ales Nicodim, mitropolitul Moldovei. Chiorul printre orbi... ■ Chestiunea Danzigului e tot în toiul ei; tensiunea continuă, dar n-a ăporit. Berlinul dă lămuriri şubrede ca să explice sporirea „Poliţiei" din teritoriul Oraşului Liber. Ambasadorii Franţei şi Angliei la Varşovia au plecat în zbor spre Londra şi Paris — ca să raporteze. Ce e mai tragic, e că a plecat tot în zbor, spre Washington, ambasadorul Statelor Unite din Anglia. Situaţia e cu siguranţă critică, dar persist a crede că Europa nu va aprinde incendiul unui nou război mondial pentru Danzig. Tratativele cu ruşii se lungesc fără rezultate — în schimb în Statele Uitite s-a ajuns în preajma votului unei noi legi a neutralităţii, prin care se încredinţează Preşedintelui şi Congresului hotărârea de a declara război şi se îndulcesc regulile atât de stricte ale vechii legi, în favoarea (în uniforma Frontului Renaşterii Naţionale... Ieri a avut loc învestitura Patriarhului Nicodim. Ne-au ţinut în picioare de la ora 9 dimineaţa până la ora 112. Slujbă la Mitropnst... Şi primul-ministru bulgar Kiosseivanov a sosit la Mecca — adică la Berlin... în simplon, în drum spre Timişorabiei e în faţa judecăţii) n-au catadicsit să se arate. O lipsă puerilă de politeţe faţă de colegul lor de ieri şi de şeful lor de azi... întreaga ceremonie a fost lipsită de înălţare fiindcă a lipsit orice adiere de sinceritate sufletească în toate riturpiscopii protestanţi au luat parte la ceremonie, la Palat ca şi la Mitropolie. La Mitropolie, atât la slujba de dimineaţă cât şi la cea de la amiază, d.d. mitropoliţi Bălan al Ardealului şi Visarion Puiu al Bucovinei (al 3-lea mitropolit în fiinţă, al Basaile care s-au desfăşurat. 7 iulie. Ştirile şi zvonurile cele mai alarmante, cele mai contradictorii se încrucişează din toate părţile. Parcă trăim zilele din preajma lui august 1914, din septembrie 1938. Şi lumea se întreabă: e cu putinţă să se pună foc Europei şi lumii pentru oraşul Danzig? Cei care işi pun această întrebare sunt probabil oameni simpli care nu văd problema sub adevăratul ei aspect. în realitate Danzigul nu există. în joc e prestigiul Angliei în lumea întreagă şi prestigiul hitleri agresiune împotriva noastră sau împotriva acelora faţă de care ne-am angajat să le apărăm independenţa../4 ÎNSEMNĂRI ZILNICE. 1939 17 Iar ziarul Le Temps, inspirat de Guvernul francez, comentează în modul următor aceste declaraţii şi altele similare rostite de conducătorii politiccsmului sau al regimului totalitar în graniţele Germaniei redeşteptate şi readuse la gustul hegemoniei continentale. Danzigul e numai un pretext. Reproduc din ultima cuvântare a lui Chamberlain cuvintele care fixează cu o perfectă precizie atitudinea Impei englezi şi francezi: „Gravitatea situaţiei internaţionale apare evidentă tuturor şi e momentul în care trebuie desfăşurat cel mai bun efort, pentru a risipi orice echivoc, astfel încât fiecare să-şi poată lua răspunderile în deplină cunoştinţă de cauză, agresiune împotriva noastră sau împotriva acelora faţă de care ne-am angajat să le apărăm independenţa..i Iar ziarul Le Temps, inspirat de Guvernul francez, comentează în modul următor aceste declaraţii şi altele similare rostite de conducătorii politicsmului sau al regimului totalitar în graniţele Germaniei redeşteptate şi readuse la gustul hegemoniei continentale. Danzigul e numai un pretext. Reproduc din ultima cuvântare a lui Chamberlain cuvintele care fixează cu o perfectă precizie atitudinea Impeecu toată claritatea. N-ar trebui să se poată repeta eroarea fatală comisă în 1914, când Germania imperială a declanşat războiul fiindcă era convinsă că Anglia nu va interveni în război cu toate forţele sale. Strigătul de disperare al lui Wilhelm al II-lea faţă de oroarea mormanului de cadavre: „Eu n-am vrut acest lucru! “ nu trebuie să se poată repeta a doua oară când ireparabilul ar fi săvârşit. Nimic nu trebuie să rămână în umbră când e vorba de o dezbatere a conştiinţei de care depinde soarta Europei, când e vorba să se hotărască pacea sau războiul. E necesar ca toate Guvernele să-şi poată măsura în mod precis toate răspunderile lor, să ştie cu toată certitudinea care sunt atitudinile luate de o parte şi de alta, care este proporţia reală a angajamentelor contractate, care ar fi consecinţele imediate ale oricărei iniţiative prea temerare. Numai astfel am putea reuşi să salvăm pacea atunci când e sigur că nici un popor nu doreşte războiul. Eventualitatea cea mai îngrozitoare ar fi aceea a unui conflict armat ca urmare a unei neînţelegeri asupra adevăratelor intenţii ale acelora care-şi asumă sarcina destinului naţiunilor civilizatei Faţă de această fermitate a Puterilor democratice, Berlinul nu pare mai puţin ferm hotărât să-şi realizeze planul de anexiune al Danzigului mai întâi, al Coridorului polon mai târziu. Atunci? în voia Domnului... Telegramele de azi ne aduc senzaţionala şiire că Guvernul englez s-a hotărât să deschidă un credit de 100 milioane de livre — unii 18 CONSTANTIN ARGETOIANU vorbesc chiar de 150 milioane — pentru înarmarea aliaţilor săi din estul şi sud-estul Europei. „Mai bine mai târziu decât niciodată!*4 -— zice francezul. Ştirea a provocat valuri noi de furie la Berlin, unde atacurile împotriva Angliei mai slăbiseră. Acum au reînceput şi mai exasperate. Presa germană vede în această hotărâre a Angliei „o încercare de mituire** şi desăvârşirea politicii de încercuire. Berlinul crede a şti că acest credit e destinat Poloniei şi Turciei. Bine că nu ne citează şi pe noi... Aseară se vorbea în Bucureşti de un ultimatum german în faţa căruia Guvernul nostru ar fi fost pus, anume de a se pronunţa categoric de ce parte e hotărât să meargă. Informaţii luate, ştirea e inexactă. Ea a fost probabil provocată prin prezenţa lui Clodius şi a lui Tassler (directorul lui „Wirtschafts Stelle*4 din Berlin) în Bucureşti. în realitate aceşti doi domni au venit ca să zorească aplicarea convenţiei economice dintre cele două ţări, dar fără nici un ultimatum în buzunar. După matură chibzuire Polonia va trimite în fine zilele acestea nota ei Senatului din Danzig. Se crede că nota va conţine următoarele trei principale cereri: 1) Danzigul să nu fie încorporat Reichului. 2) Danzigul să nu iasă din frontierele vamale polone. 3) Drepturile Poloniei în teritoriul Oraşului Liber, astfel cum au fost stabilite de tratate, să fie respectate. încolo, libertate pentru dezvoltarea culturală germană pe toată întinderea acestui teritoriu... Rusia continuă să se lase greu... Se vorbeşte acum de „o descindere44 a lui Halifax şi a lui Bonnet la Moscova pentru o ultimă încercare... Totuşi la Paris şi la Londra se pretinde că pe chestiunile principale, s-a ajuns la un acord. ??? Presa germană profită de prezenţa lui Kiosseivanov la Berlin pentru a face o presiune asupra Bulgariei şi un şantaj faţă de... noi. Ziarele berlineze declară într-adevăr că Germania „înţelege*4 revendicările Bulgariei, chiar şi cele faţă de România... Pare însă că bulgarii nu se iasă ademeniţi de aceste frumoase cuvinte, al căror sens ascuns îl pricep, şi că nu vor merge până la încheierea unei convenţii cu Reichul, imitând în această privinţă atitudinea Iugoslaviei. De la Londra, li se dă ÎNSEMNĂRI ZILNICE, 1939 19 ^de altminteri, un avertisment drastic si sfatul să nu mai repete greşeala din 1914. Am primit ieri o noua patalama semnata de Dinu Brătianu şi de Vasile Sassu (la cât s-a redus Partidul Liberal!) prin care, ca răspuns la adresa mea din ajun, cei doi jurişti improvizaţi discută interpretarea articolelor de lege pe care sunt silit să le aplic faţă de refuzul domniilor lor de a îmbrăca uniforma. Am pus hârtia la dosar, după ce am comunicat conţinutul ei în copie, şi Guvernului. Azi-dimineaţă am primit o telegramă de la Nisa semnată de Titules-cii, prin care ilustrul scopit invocă starea sănătăţii sale care-1 împiedică şa vină în ţară să depună jurământul. Va trimite şi un certificat medical. X)e acord cu Guvernul, îl vom trece printre cei împiedicaţi prin caz de forţă majoră, şi vom lichida situaţia sa în viitoarea sesiune. Cu privire la furtul ceasornicului lui Kaufmann în simplon, aflu că operaţia a fost mai complicată. I s-au furat, pe lângă ceas şi valizele — iar autorii loviturii nu sunt alţii decât agenţii Siguranţei cărora li s-a poruncit să pună mâna pe „hârtiile64 (???) bancherului? Acelaşi procedeu s-a întrebuinţat acum câţiva ani şi împotriva lui Tabacovici, care se întorcea de la o întrevedere cu Titulescu. Tabacovici a avut chiar cinstea să fie cambriolat într-un vagon-salon (era preşedintele Consiliului de administraţie al căilor ferate)! De câtva timp se vorbeşte de „spionii de la circul Busch66. Circul Busch a fost adus de primarul Dombrowski, s-a instalat pe terenul viran dintre Malmaison şi stadionul „Venus66 şi de 6 săptămâni dă reprezentaţii zilnice foarte căutate. S-a răspândit zvonul că printre artiştii şi figuranţii circului se ascundeau ofiţeri germani însărcinaţi cu misiunfsecrete. Aflu acum de la Siguranţă că ar fi fost arestaţi 20 dintre aceşti figuranţi şi că pe spatele lor, pe piele, s-ar fi zugrăvit schiţe de plan, schiţe zugrăvite cu cerneală simpatică ce n-au apărut decât după un anume tratament. Schiţele sunt astfel desenate încât aşezându-se cei 20 de indivizi la rând, unul după altul, apare întreaga hartă a lucrărilor noastre de apărare de pe frontiera de vest! Scandalul e mare şi Legaţia Germaniei a intervenit ca oamenii să fie puşi în libertate! (Poate că şi de aci să fi intervenit zvonul de „ultimatum*6!). Autorităţile noastre, ca să 20 CONSTANTIN ARGETOIANU nu se strice treburile României cu Germania ar fi gata să dea drumul celor arestaţi; specialiştii nu pot însă să parvină să şteargă de pe spinarea arestaţilor planurile zugrăvite. S-au întrebuinţat tot felul de acizi, degeaba! Acum se va proceda la aplicarea de vezicatoare, pentru distrugerea epidermei!!! Ieri s-au încheiat între Călinescu şi Clodius convenţiile cu Germania privitoare la o parte de armament, convenţii ce erau încă în suferinţă. S-au semnat contractele prin care Germania se obligă să ne furnizeze avioane şi licenţe aeronautice în valoare de 60 milioane mărci (2 miliarde 400 milioane lei) şi să construiască o mare pulberărie în valoare totală de 80 milioane mărci (3 miliarde 200 milioane lei). Deocamdată se vor executa tranşe în valoare de 20 milioane mărci, execuţia totală a contractului fiind prevăzută pe mai mulţi ani. S-a convenit şi dobânda bonurilor de tezaur ce vor fi emise pentru finanţarea contractelor. Poate că şi încheierea acestor contracte să fi dat naştere zvonurilor de „ultimatum44!! Dar faţă de această contribuţie a Germaniei la înarmarea noastră, cum rămâne cu „înţelegerea44 revendicărilor bulgăreşti, trâmbiţată la Berlin? Coroana de spini a Mântuitorului nostru Isus Christos făcea parte din imensa colecţie de relicve păstrată în bisericile şi palatele imperiale din Bizanţ, de unde a fost ridicată după cucerirea Constantinopolului de către latini în veacul al XlII-lea. Oferită de împăratul Baudoin, Regelui Ludovic al IX-lea (Saint-Louis), Coroana a fost adăpostită în Sainte Chapelle la Paris, construită dinadins de evlaviosul Rege. în cursul secoîelor, spinii Coroanei au fost dăruiţi rând pe rând diverselor catedrale din Franţa şi Suveranilor înrudiţi cu ai Franţei. A mai rămas un spin, păstrat într-un bogat relicvar. Zilele trecute, acest relicvar a fost transportat cu mare alai de la Paris la Villeneuve l’Archeveque — procesiunea, cu episcopi, cu cardinali, cu autorităţile publice desfaşu-rându-se din oraş în oraş. Scopul a fost să se refacă în sens invers drumul străbătut de sfânta relicvă în momentul aducerii ei în Franţa, acum şapte veacuri... în fiecare oraş s-au format cortegii ce reproduceau cu toată fidelitatea posibilă costumele şi decorurile medievale... o lume imensă şi tot aparatul administrativ au luat parte la aceste serbări, în care s-a manifestat un spirit adânc religios... Cât drum a făcut opinia publică în Franţa, în materie religioasă, în ultimele trei decenii! Unde e regimul lui Combes, unde sunt persecuţiile împotriva preoţilor şi călugăriţelor catolice pe care se sprijinea întreaga politică internă franceză la începutul secolului al XX-lea? 21 ÎNSEMNĂRI ZILNICE. 1939 11 iulie. Un acces de guta m-a trântit pentru 4 zile în pat. Deşi n-am dobândit încă uzul piciorului, am putut totuşi să mă ridic azi din aşternut şi să dau din nou drumul mâinilor... Pe lângă durerile îngrozitoare de astă data, pe care le-am suferit am mai avut şi supărarea de a nu putea merge la Senat în ziua de 8 iulie spre a pronunţa în persoană excluderea senatorilor opoziţionişti care n-au depus jurământul. Nu că mi-ar fi făcut o deosebită plăcere, dar pentru nimic în lume n-aş vrea să se zică că am dezertat de la datoria mea, că mi-a fost frică să îndeplinesc actul pe care eu însumi îl hotă-râsem — sau şi mai rău, că jucam pe două tablouri. Lichele sunt destule care să afirme că 11-aveam nimic şi că boala pe care o invocam nu era decât o boală... politică. Am făcut ce am putut ca să înlătur orice suspiciune. Am redactat o declaraţie şi am rugat pe Anibal Teodorescu — căci dânsul a prezidat şedinţa — să o citească în faţa Senatului. Prin această declaraţie comunicam Senatului că 13 senatori n-au depus jurământul în termenul de o lună, că 4 dintr-înşii aveau drept la amânare din cauză de forţă majoră iar că ceilalţi 9 rămâneau excluşi din Senat pe tot timpul legislaturii. Ivii-am luat astfel personal răspunderea excluderii domnilor I. Maniu, C.I.C. Brătianu, Mihalache, dr. Lupu, V. Sassu, Iunian, Aurel Dobres-cu, Orleanu şi episcopul Vartolomeu (sifilitic dispărut în străinătate), cteşi n-am fost prezent la şedinţă. Execuţia a fost primită de Senat fără nici o observaţie. Mă aşteptam ca Iorga să pună picioarele în străchini, şi o aşteptam chiar cu plăcere. Am fost dezamăgit: a tăcut şi el. Se zice că cei osândiţi vor reclama la Casaţie. Treaba lor. în public, niasura a făcut impresie bună ca orice act de autoritate. Apoi lumea nu pricepe în numele cărui crez, în numele cărui trecut se rebelează domnii împotriva regimului actual. Că doar au guvernat destul ţara asta şi liberalii şi ţărăniştii şi amintirile pe care le-au lăsat nu justifică nici protestările, nici năzuinţele de azi... Printre cei amânaţi, mareşalul Prezan are o situaţie specială. în realitate n-a dat nici un semn de viaţă, dar ştiu că nu se mai poate ţine pe picioare... E puţin probabil să mai vină vreodată la Senat... George Enescue în America, iar Mihai Popovici şi Titulescu au cerut amânare pe temei de boală. Titulescu trimite şi un certificat medical... Zvonul sinuciderii lui Dombrowski a umplut tot Bucureştiul şi s-a răspândit până şi în provincie! Şi zvonul era întemeiat pe chestia afacerii de spionaj descoperită la circul Busch, adus de Dombrowski. Bineînţeles că de sinucidere nu e vorba, dar amicul Dombrowski pare că a suferit ceva neplăceri... 22 CONSTANTIN ARGETOIANU Escrocul de Sever Bocu a scos o carte de amintiri „Drumuri şi răscruci" prin care încearcă să se contureze ca un erou al neamului. încercarea e pur şi simplu ridicolă, dar e de mirat că Cenzura lasă pe bandit să judece purtarea oamenilor cinstiţi... Războiul undelor: Staţia de Radiodifuziune din Strasbourg va emite de aci înainte, de 2 ori pe zi, informaţii în limba germană pentru lămurirea opiniei publice nemţeşti. Se vor da ştirile interzise în Germania şi se vor comenta evenimentele din punctul de vedere francez şi englez. Emisiuni analoage vor fi făcute din Toulon, în limba italiană... Sâmbătă şi duminică telegramele din străinătate au semnalat oarecare destindere pe terenul frecărilor internaţionale. Iată că cuvântarea de ieri a lui Chamberlain a venit să încordeze situaţia într-un grad necunoscut până acum... Primul-ministru englez a declarat ritos că Anglia nu va accepta o ocupaţie a Danzigului „pe sub mână“ şi că stă cu toate forţele ei gata să intervină, dacă Polonia va considera interesele sale la Danzig periclitate prin actele şi măsurile luate de nemţi... în această rivalitate între prestigiul Angliei şi prestigiul nazismului — unul indispensabil menţinerii Imperiului Britanic, altul menţinerii celui de-al III-lea Reich — s-ar părea că nu mai poate fi altă ieşire decât războiul... în Italia, unde toate se potoliseră în ultima vreme, a început din nou să latre II Resto del Carlino, cerând în afară de Danzig şi Coridor pentru Germania, Djibouti, Tunis, Suez, Malta etc. (excusez dupeu!) pentru imperiul lui Mussolini! Altfel nu poate fi pace în Europa, o spune serios gazeta care până acum câtăva vreme era o foaie umoristică, dar care n-a reuşit să devină într-adevăr umoristică decât de când s-a transformat în foaie politică. în tratativele de la Moscova s-au ivit noi dificultăţi, spun foile din Paris. Mai e cineva în Franţa care să creadă în seriozitatea acestor negocieri? 12 iulie. Ieri după-amiază s-au închis Camerele. Mesajul e scurt, dar exprimă satisfacţia Regelui pentru ţinuta Camerei şi a Senatului şi pentru obiectivitatea cu care s-a discutat legea valorificării grâului, singura mai importantă care s-a votat. ÎNSEMNĂRI ZILNICE, 1939 23 \U îmi pare rău că n-am putut fi prezent la Senat — guta mă reţine încă îndeasă — spre a felicita şi eu Maturul Corp, pentru demnitatea şi liniştea cu care a înlocuit dezmăţul de mai înainte. Guvernul a mai depus ieri câteva legi pe biroul Senatului (altele pe biroul Camerei) pentru a fi cercetate de comisii în timpul vacanţei. Cea mai importantă e legea breslelor, depusă la Cameră, care va fi luată în cercetare de comisiile ambelor Camere, întrunite. Parlamentul va fi convocat din nou la toamnă, căci Regele vrea ca legea breslelor să fie votată, nu decretată. • :Am citit-o ieri, legea breslelor, care a speriat atât pe Bujoiu. Nu împărtăşesc alarma lui. Legea e bună în principiu, deşi redactarea lasă de dorit. O găsesc prea elastică şi-mi pare rău că nu încadrează în duprinsul ei şi barourile de avocaţi a căror autonomie şi al căror spirit de spurcat politicianism trebuie să dispară... Vor fi multe de îndreptat în comisie, a convenit-o cu mine şi Călinescu, prin telefon... i>' Dinu Brătianu şi nepotu-său Gheorghe au fost ieri la Călinescu. Acesta mi-a povestit la telefon întrevederea. Gheorghe s-a împleticit în vorbă tot timpul. Dinu a reclamat că de la instalarea regimului actual dinastia Brătianu e supusă unei persecuţii continue. S-au debotezat străzi numite „Brătianu66 (!!!), s-a şters orice urmă a Brătienilor la expoziţia amintirilor de pe vremea Regelui Carol I (la luna Bucureştilor) şi s-a dat o amploare exagerată expoziţiei Eminescu subliniindu-se lupta înverşunată pe care poetul a dus-o împotriva brătienismului... în fine acum iată-1 şi pe el, fiul Marelui Om dat afară din Senat... „Cum — a spus nenea Dinu lui Călinescu — ai crezut că am să mă îmbrac în pniformă ca să mă duc la Senat?64 — „Da — a răspuns Armând — am sperat, fiindcă te ştiam sportiv!!...66 Scopul vizitei a fost ca să spună Guvernului că ei, Brătienii şi prietenii lor, faţă de atitudinea adoptată de Guvern, au decis „să-şi reia libertatea66!!! Cunoscuta formulă de pe timpul politicianismului în floare, formulă ce bineînţeles — ca atâtea formule politice — nu înseamnă nimic şi nu angajează la nimic. Călinescu a răspuns foarte frumos că „libertatea66 au avut-o şi până acum — că o folosire însă a acestei libertăţi împotriva directivelor regimului ar avea şi pentru foştii liberali şi pentru foştii ţărănişti consecinţe grave. Maniu şi ai lui ar fi duşi şi confinaţi la Miercurea Ciucului — iar pentru liberali, acul de cojoc ar fi dărâmarea institutelor lor financiare şi economice... Pat şi Patachon Brătianu au plecat de la Călinescu nemulţumiţi... Pare însă că pentru chestiunea Senatului nu vor merge la Casaţie... Ar face mai bine, căci şi-ar pierde timpul. 24 CONSTANTIN ARGETOIANU Poate că ce a impresionat pe Bratieni a fost şi faptul că Casa Regală şi-a mutat contul de la Banca Românească la Banca de Credit. Banca Românească a trebuit să verse deodată 52 de milioane (soldul creditor al contului) şi probabil că nenea Dinu a văzut în acest act „o persecuţie mai mult a Brătienilor"... în realitate n-a fost decât o măsură de bună gospodărire, Banca de Credit fiind acum Banca familiei... Cancicov la mine. Societatea de import-export anglo-franco-română considerată acum câteva săptămâni constituită, a intrat în era dificultăţilor. La capitalul românesc, Banca de Credit se angajase să subscrie 40 de milioane, ca şi Banca Românească. Acum, Cancicov a primit instrucţiuni de Sus să o lase mai moale, să tărăgăneze lucrurile — şi aceleaşi instrucţiuni le-a primit şi Malaxa. La Palat se vede fără nici o plăcere că în fruntea viitoarei societăţi se arată ca purtători de cuvânt ai României, doi ovrei: Kaufmann şi Auschnit. Se pretinde că, chiar Daladier, la Paris, s-ar fi exprimat cu mirare în această privinţă... Pe de altă parte, situaţia politi-co-economică s-a schimbat la Londra. De unde înainte, un organism privat apărea ca indispensabil pentru stabilirea legăturilor dintre capitaliştii din City şi străinătate — acum, în urma hotărârilor Guvernului englez de a veni în ajutorul Statelor aliate cu credite, intermediarii apar de prisos, căci Anglia nu admite să se trateze pentru folosirea creditelor ce acordă decât de la Stat la Stat. Mă întreb, atunci ce rost mai are faimoasa societate? Mai rămân afacerile cu Franţa — slabă nădejde. în tot cazul, încă o corabie care se îneacă, pentru Kaufmann. în societatea asta punea el toată nădejdea ca să-şi refacă o situaţie la Paris după ce a pierdut pe cea de la Bucureşti. Pentru Auschnit, dacă va fi dat la o parte, va fi o nedreptate şi mai mare căci el a pus la cale, aproape singur, toată combinaţia. La Banca de Credit, Cancicov a găsit o adevărată vlăsie. Ehrenstein, fără să aibă nici o răspundere, fără să aibă altă situaţie oficială decât cea de membru în consiliul de administraţie, e plătit, nu se ştie pe baza cărei dispoziţii cu 3 milioane lei pe an. Avocaţi ca Demosten Botez, „ingineri" ca Scanavi, şi alţii, primesc lefuri lunare fără să presteze nici un serviciu. Ajutoare şi subvenţii plătite în diferite locuri fără nici un rost. Depunerile Familiei Regale (multe milioane) „onorate" cu o dobândă de 5 1/2%, pe când la toate celelalte depozite se plăteşte 3 şi 3 1/2%. Fără a mai vorbi de milioanele aruncate în convorbiri telefonice între Paris şi Bucureşti şi de puzderia de directori şi de procurişti tă- ÎNSEMNĂRI ZILNICE, 1939 25 iâţi împrejur şi scump plătiţi. Cancicov s-a înhămat să pună ordine în toate... Răsunetul declaraţiilor lui Chamberlain e imens. Toată presa europeană reacţionează după tendinţele dominante în fiecare ţară. La Berlin furie. Germania — declară ziarele din Berlin — nu se va opri în politica ei de frica Angliei. Şi totuşi, sunt şi semne că s-ar putea opri. Se vorbeşte de înapoierea „colonelului misterios*4 în Germania, cu informaţii precise asupra forţelor de care dispun adversarii Germaniei. „Colonelul misterios44 e colonelul von Schwerin care a petrecut două luni în America şi Anglia, trimis în misiune de Hitler — şi se crede că va fi în stare să lămurească pe Fiihrer despre riscul unei ciocniri cu forţele elementare pe care le reprezintă Puterile anglo-saxone... După unele informaţii Roosevelt ar fi dispus să ia iniţiativa unei mediaţii între Germania şi Polonia. Ambasadorul american de la Varşovia, Bidle, ar fi fost însărcinat să facă în acest scop o anchetă la faţa locului, la Danzig. La Paris, Consiliul de Miniştri a hotărât ca nici un ministru să nu se mai mişte din Capitală\ până la noi ordine. Italienii fortifică pe capete insulele Dodecanezului. Vapoare germane debarcă la Rhodi armament şi muniţii... Trei avioane au căzut în apropierea Clujului şi s-au sfărâmat. Câteşitrei piloţii au fost ucişi pe loc. După ce nu avem avioane, mai pierdem şi din puţinele pe care le avem... La Salamanca a explodat o pulberărie. Morţi vreo 80 — răniţi vreo 500... 13 iulie. Piciorul nu mă lasă. Iar a trebuit să stau 24 de ore în pat... Abia s-a închis Parlamentul şi fabrica de decrete-legi a reînceput să lucreze. Azi au apărut trei decrete prin care se revizuieşte organizarea noastră judecătorească, se reformează Consiliul Legislativ şi se creează 26 CONSTANTIN ARGETOIANU o a FV-a secţie la Curtea de Casaţie! Această a patra secţie, la care preşedintele şi consilierii vor fi numiţi pe sprânceană va avea în atribuţiile ei şi contenciosul administrativ. Vor să scape de Lupu, preşedintele intransigent al actualei secţii a IlI-a... Grandi a fost numit ministru de Justiţie... De 7 ani de când e la Londra a luptat neîncetat pentru apropiere între Anglia şi Italia. Se vede că această politică nu mai place lui Mussolini. Balbo e exilat la Tripoli şi Grandi izolat la Roma... Direcţia Statisticii Generale ne informează că populaţia României a crescut în ultimul an cu 206 000 de suflete şi se ridică la 19 852 000. La anul vom trece de 20 000 000... 14 iulie. Cancicov face ordine la Banca de Credit. Pe lângă multă dezordine şi lefuri astronomice a mai descoperit una urâtă. Banca avea un stoc însemnat de acţiuni ale Societăţii Telefoanelor pe care le-a vândut în decembrie trecut. Or, în ianuarie s-a hotărât o nouă emisiune şi fiindcă afacerea merge bine şi bilanţurile sunt glorioase, Societatea a hotărât să dea vechilor acţionari câte o acţiune gratis, la nu ştiu câte acţiuni. Această primă, plus rezultatele strălucite ale bilanţului au produs o urcare simţitoare a acţiunilor. Iniţiaţii (Kaufmann şi Auschnit între alţii) aflaseră încă din noiembrie de la colonelul Beyne — în treacăt prin Paris — cele ce urmau să se întâmple în ianuarie. Acţiunile Băncii de Credit printr-o neaşteptată consecinţă au fost imediat vândute şi cumpărate de consorţiul Kaufmann-Auschnit prin persoane interpuse. Diferenţa de curs între decembrie când acţiunile au fost vândute şi finele lui ianuarie, reprezintă pentru stocul Băncii de Credit frumuşica sumă de 6 milioane lei... Fratele Romul Boilă a fost condamnat, tocmai când lumea şi uitase despre procesul Skoda! Faimosul proces a durat 7 ani; Boilă a fost condamnat, pentru trafic de influenţă, la 1 an închisoare şi 100 000 lei amendă. Puţin pentru 7 ani de proces! Dar tot e bine că o sancţiune a fost în fine aplicată. Coloneii Georgescu şi Anton Popescu, daţi şi ei în judecată, au fost achitaţi. Achitat de asemeni şi fostul senator Albini. Mai rămâne apelul şi recursul. Dacă o dura fiecare tot câte 7 ani, fratele Romul poate bea în linişte cafea şi tutun. 27 ÎNSEMNĂRI ZILNICE, 1939 După vizita lui Kiosseivanov la Bled s-a dat un comunicat interesant din care reiese: 1) că ambele State sunt hotărâte să ducă mai departe o politică de independenţă şi de neutralitate; 2) că ambele ţări doresc raporturi cât mai bune cu toţi vecinii lor. Ceea ce nu s-a putut spune la Berlin s-a spus la Bled. Italia a adresat Guvernului francez o notă prin care face toate rezervele sale, ca Stat rnandant, asupra cesiunii sandjacului Alexandretei. Parisul a primit nota cu indiferenţă. Gestul Italiei nu este politic. Turcia face parte din ţările cu politică instabilă, într-adevăr, şi nu era imposibil să mai fie despărţită de Anglia şi de Franţa. Acum Italia a fixat-o lângă Puterile occidentale... Negocierile anglo-japoneze nu par să aibă mulţi sorţi de izbândă. Japonia pretinde să rezolve întreaga problemă a raporturilor anglo-japoneze în Extremul Orient şi repercusiunile ei asupra Chinei, pe când Anglia nu vrea să discute decât asupra blocadei şi a incidentelor de la Tien Tsin. Chiar dacă nu se ajunge la covorul verde, intenţia numai de a negocia şi acceptarea unei asemenea soluţii în principiu, de o parte şi de alta, a avut efectul salutar de a mai linişti lucrurile şi de a înlătura hotărâri mai grave... Negocierile anglo-franco-ruse, povestea cu cocoşul roşu, par a fî inţrat într-o fază decisivă. Se vorbeşte chiar de o convenţie militară franco-rusă... Paşte murgule... în Slovacia s-au descoperit abuzuri şi delapidări în sarcina ilustrului slovac şi fost prim-ministru Milan Hodza. Omul mi-a fost totdeauna antipatic şi de câte ori a venit la Bucureşti m-am mărginit să-i spun bună ziua. Acum e vorba să fie dat în judecată, împreună cu alţi 300 (!!) de politicieni... Zvonuri: Italienii ar fi închiriat nemţilor portul Trieste, pe 10 aniî Germania ar construi şantiere şi o bază navală în Mediterana... Singurul mijloc de a mai da viaţă oropsitului port. Dar, cuiul străin în casă. 28 CONSTANTIN ARGETOIANU împrumutul — adică creditul — de 5 milioane livre pe care Anglia ni l-a acordat pentru cumpărări de materiale a fost definitiv şi oficial aprobat la Londra. Un credit identic de 2, milioane livre a fost aprobat pentru Grecia. Ziarele engleze bat toba în jurul generozităţii britanice. Times intitulează articolul său: „Credit pentru prieteni". Primesc o hârtie din partea Liei Brătianu (văduva tui Vintilă) prin care mă convoacă, ca fost ministru în Cabinetele Ionel şi Vintilă Brătianu din 1927-1928, la o consfătuire la ea acasă, în vederea unei intervenţii pe lângă Primăria Capitalei. E vorba să se ceară abrogarea hotărârii prin care bulevardele Ion I.C. Brătianu şi Vintilă Brătianu au fost botezate altfel. Am răspuns că nu pot merge, mai întâi fiindcă sunt bolnav de gută, dar şi fiindcă nu sunt convins de dreptatea cererii. Există deja un bulevard Brătianu, şi încă unul de frunte, cel care duce de la strada C.A. Rosetti la monumentul lui Ion C. Brătianu. Câte vor? Şi familia Bona-parte a avut mai mulţi membri iluştri, şi totuşi nu există decât o singură „rue Bonaparte" (strada Bonaparte) la Paris. Şi aşa, in străinătate pretutindeni, cu familiile care au avut mai mulţi reprezentanţi celebri sau notorii. Să se termine o dată cu I.C., cu G.G., cu N.P. şi alte notaţii care nu fac decât să încurce lumea, ca de pilda strada G. Cantacuzino şi strada G. Gr. Cantacuzino... Am notat în însemnările acestea diferitele demersuri făcute la Paris din însărcinarea lui Puricelli, precum şi zvârcolirile acestuia pentru a împinge Franţa la un contact oficial cu Italia. Aflu, deşi cam târziu, că scopul a fost atins şi la Paris şi la Roma. La Roma, ambasadorul Franţei, Franţois Poncet a dat o masa de adio lui Drumond Wolf, ambasadorul Angliei pus Ia retragere. La această masă a invitat şS pe Ciano, iar acesta a primit şi a stat la Palazzo Famese două ore, din care o bună parte de vorbă cu Poncet. La Paris, ambasadorul Italiei a făcut o vizită de condoleanţe lui Bonnet, cu prilejul scufundării submarinului „Phenix“ şi iarăşi a avut loc o lungă conversaţie. Poate că relativa omenie a Italiei în manifestările ei şovine să fie în legătură cu aceste conversaţii. 15 iulie. Ştirile despre predarea Triestului nemţilor erau exagerate. Se negociază numai anumite facilităţi de acordat comerţului german, pentru înviorarea vechiului port din fundul Adriaticii, rămas In afară de traficul internaţional. ÎNSEMNĂRI ZILNICE, 1939 29 A murit Cosîâchescu, profesorul universitar din laşi, fost ministru ţărănist şi preşedinte al Senatului, Om cumsecade în toată puterea cuvântului şi cinstit, avea un suflet de apostol şi adânci convingeri, în perioada de ascensiune a ţărănismului, după război, a contribuit mult la izbânda ideologiei simbolizată printr-o cămaşă cu bibi!uri şi o pereche de opinci,.. In fiecare duminica şi sărbătoare îşi lua sacul la spinare şi cu toiagul în mână bătea sat după sat. Fără să facă prea multă demagogie, vorba lui bună impresiona şi cucerea,,. După victoria finală, după chemarea partidului la putere, Costăciiescu a fost dezgustat de abuzurile partizanilor şi de orgia colectivă pe care le-a văzut. A stat mai la o parte, temut de prieteni şi stimat de adversari... în toiul palinodiilor lui Maniu şi lui Mihalache în jurul şefiei, Costăciiescu era cât pe aci să fie pus în fruntea Partidului Naţional Ţărănesc din ceasul din urma... Fiindcă a fost preşedinte al Senatului, am însărcinat pe vicepreşedintele Tânăsescu, actual rector al Universităţii din Iaşi să mă reprezinte Ia funeralii şi am depus şi o coroană. Ziarele din Londra fac mare publicitate în jurul unui nou tun antiaerian englez. Tunul e cu 4 ţevi de 75 mm calibru, poate arunca 50 de lovituri pe minut şi e îndreptat pe cale electrică împotriva ţelului mişcător pe care-1 urmăreşte. Se zice ca avioanele inamice nu vor putea străbate prin tirul acestor tunuri... Mai bine sa nu le punem la încercare! Gusti-mi povestea că a vizitat cu de-amanuntul valea râului Ten-nessee, în inima Statelor Unite. Mizeria, murdăria şi ţigănia pe care le-a întâlnit acolo i-au adus aminte cele mai păcătoase regiuni de la noi. Albi, nu numai negrii, în zdrenţe i-au ieşit pretutindeni în cale iar analfabetismul ajunge în localităţile prin care a trecut până la 60%. Preşedintele Roosevelt s-a pus în fruntea unei acţiuni de redresare socială foarte asemănătoare cu cea întreprinsă (zice Guşti) de Regele Carol în România prin Serviciul Social. Roosevelt nu vrea sa ştie nici de legi, nici de State, nici de reprezentanţii administraţiei oficiale şi face adevărata dictatură (unde sunt crezurile democratice americane?) pe teritoriile Statelor Kentucky, Alabama şi Tennessee, de-a lungul fluviului. în numele Preşedintelui lucrează o organizaţie independentă numită „Tennessee Valley Authority“ care nu ştie de nimic şi de nimeni şi nu dă socoteală decât lui Roosevelt... Dacă dictatorii fac democraţie, de ce n-ar face conducătorii democraţiilor dictatură? 30 CONSTANTIN ARGETOIANU Roosevelt a adresat un mesaj Congresului prin care cere Camerei şi Senatului să voteze înainte de sesiunea de toamna reforma legii neutralităţii, in interesul păcii universale şi in al •securităţii poporului american. Camera din Washington a compromis programul lui Roosevelt prin admiterea unui amendament care zădărnicea însuşi scopul urmărit de Prezident, iar Senatul, acum în urmă, a fost zdruncinat prin votul Comisiei Afacerilor Străine (12 voturi contra 11) prin care şe propunea ca întreaga dezbatere să fie amânata pentru la toamnă. Anul acesta, 14 iulie a fost celebrat la Paris cu un alai şi cu un entuziasm ce nu s-a mai văzut din 1919. Trupe engleze au luat parte la defilare. Serbările au fost completate prin proslăvirea Revoluţiei franceze, 150 de ani împlinindu-se de la luarea Bastiliei. Ele au luat astfel şi un caracter de universalitate, căci toţi democraţii din lume au preamărit amintirea proclamării „drepturilor omului“ care a pus bazele organizării sociale modeme, nu le-ar mai fi pus!... Ziarul spaniol Diario de Noticia publică un interviu al lui Franco, în care acesta afirmă că Statul spaniol nu va ii nici italian, nici german, ci numai spaniol. După acest interviu, comunicatul oficial, mai mult literatură, prin care s-a încheiat la San Sebastian vizita lui Ciano în Spania — comunicat în care se vorbeşte „de identitatea de vederi între ambele ţări“ —- nu mai are decât o importanţă relativă, cu atât mai mult cu cât refrenul interviului era „pace şi neutralitate! “ Primarul comunei Halmei — la graniţa fostei Cehoslovacii — a fost ucis printr-o grenadă aruncată în camera sa, pe fereastră. încep să activeze şi la noi organizaţiile revoluţionare din Ungaria. Agenţia D.N.B. răspunde arţăgos ziarului Le Temps care-şi permisese să pună la îndoială sinceritatea raporturilor dintre Italia şi Germania... Daca informaţiile ziarului Le Temps erau inexacte, de ce se supăra Guvernul german şi scuipă foc prin purtătorul sau de cuvânt oficial? Un mare scandal a izbucnit la Paris pe lângă care afacerea Stawiski pare să fie joc de copii. Peste 150 de gazetari au fost arestaţi sub ÎNSEMNĂRI ZfLMC/C. IVW 31 bănuială de amestec înlr-o vastă afacere de corupţie în care o contesă austriacă —1 dispărută — făcea legătura între mituitori şi mituiţi, Aubin, şeful informaţiilor ziarului Le Temps şi Poirier, director administrativ la Figaro au făcut mărturisiri complecte. Unul a luat 3 milioane franci, altul 1 milion pentru a duce o campanie al cănii scop e ţinut secret de instrucţie. S-a putut constata că organizaţia avea relaţii strânse cu cercurile naţional-socialiste germane.,. Scandalul e mare,.. Ieri-seară s-a declarat un incendiu la prefectura Poliţiei, A ars acoperişul în dos şi o parte din ultimul etaj. Incendiul a fost localizat.,. 17 iulie. Luni, Reţinut la Bucureşti mai mult decât aş fi vrut, mai întâi prin sesiunea Senatului, apoi prin accesul de gută care m-a pironit pe loc, mi-am luat în fine de ieri cartierul de vară la Breasta. Daca nesfârşitele ploi au făcut multă paguba la grâu, au întreţinut cel puţin parcul într-o stare de verdeaţă şi de tinereţe desăvârşite. Mă plimb pe aleile umbroase şi de-a lungul răzoarelor şi mă cred în mai... La câmp, porumbul e de toată frumuseţea. Preşedinţia Consiliului din Paris publică un comunicat liniştitor cu privire la scandalul gazetarilor ce s-au vândut nemţilor. Guvernul invită pe cetăţeni să nu dea drumul imaginaţiei, să nu creadă toate exagerările ce se publică şi să aibă încredere într-însul, căci lumină şi dreptate complectă se vor face... Cu prilejul celei de a 150-a aniversare a drapelului tricolor care s-a celebrat la Paris odată cu serbările din 14 iulie s-au ridicat istorici care pretind pa tricolorul francez e cu mult anterior Revoluţiei franceze. E poate anterior ca combinaţie de culori, Revoluţia Fa dat insă semnificaţia simbolica pe care a păstrat-o până azi. Aurul spaniol, luat de fugarii de la Barcelona şi sechestrat în Franţa, va fi în fine predat Guvernului Franco. Aşa a hotărât Curtea de Apel din Poitiers. Sentinţa este imediat executorie şi cele 9 000 de lăzi conţinând aur în valoare de 13 miliarde franci francezi, vor fi îndrumate zilele acestea spre Burg os. 32 CONSTANTIN ARGWOIANU De ce n-a fost numit Păngal la Madrid: putoarea de Zănescu, în speranţa că va fi numit el, a dat informaţii false Ministerului de Externe, între altele că Franco e foarte nemulţumit de reprezentantul României acreditat pe lângă dânsul... Maniu m-a dat în judecată în faţa Curţii de Apel (contencios) pentru că i-am retras dreptul de participare la şedinţele Senatului pe întreaga legislatură. Maniu cheamă în judecată „Statul român, prin reprezentanţii săi legali, Preşedinţia Consiliului şi Preşedinţia Senatului prin reprezentantul lor legal1'. în acţiunea sa taie fire de păr în patru interpretând „â sa maniere" Constituţia din 1923, pe cea din 1938 şi legea electorală precum şi decretul-lege relativ la jurământul parlamentarilor. Totul fâră interes. Mai interesantă este următoarea declaraţie făcută la sfârşitul acţiunii: „Aceste forme şi condiţii juridice (formele prevăzute în Constituţia din 1923 pentru revizuirea sau modificarea ei) nefiind îndeplinite, Constituţia din 1923 este încă în vigoare1, iar aşa-zisa lege constituţională din februarie 1938 este un act infonn, fără valoare juridică, rezumând o lovitură de Stat, şi în consecinţă nu poate să creeze reguli juridice fundamentale prin care să modifice legea constituţională ce era în vigoare". Ori mă înşel, ori asta este atitudine de răzvrătire împotriva organizaţiei de Stat. Sub regim de dictatură, îmi pare lucru cam grav. Mâine mă duc la Curtea de Argeş pentru parastasul de un an al Reginei Măria. Cu acest prilej voi sta de vorbă cu Călinescu, să vedem ce atitudine ia Guvernul. Curtea a fixat înfăţişarea pentru ziua de 27 iulie curent. 20 iulie. Plecat alaltăieri, marţi dimineaţa din Breasta, cu automobilul şi sosit la ora 11 la Curtea de Argeş pentru parastasul Reginei Maria. Sosit mai devreme am intrat în biserică sa mă răcoresc şi am găsit îngenuncheaţi Ia mormântul Reginei pe cei doi fideli, pe Arhiducesa Ileana şi pe... Zwidenek. Veniseră şi ei cu automobilul, împreună cu Arhiducele Anton, de la Bran. Puţin înainte de ora 12 a sosit şi calabalâcul guvernamental plus Consilierii Regali, g-ral Văi-toianu, Mironescu şi lorga. Iorga a început să facă giumbuşlâcuri şi să spună porcării după obiceiul sau. La un moment dat se adresează râzând la mine şi face câteva glume trase de păr, pe tema „câinelui", făcând aluzie la declaraţia mea că voi fi la Preşedinţia Senatului un * J Consliluţia împotriva căreia Maniu a protestai si pe care a declarai în 1923 că nu o recunoaşte!!! ÎNSEMNA R[ ZILNICE. 1919 33 câine credincios care voi apăra Constituţia şi Regulamentul. Ocazie unica sâ-i servesc răspunsul cu „porc de câine". „Iubite domnule lorga, — i-am răspuns cu un aer de mironosiţă— mai bine sa fie un câine decât (şi m-am uitat in ochii lui) un porc de câine]'* Şi am apăsat pe ultimele patru cuvinte. Caraghiosul a-primit lovitura în plin şi a rămas câteva secunde mut. Apoi, repede: „Dar poţi sa fii şi una şi alta!"* — Eu: „Nu este cazul. Să rămânem fiecare cu al luil"* Toţi miniştrii şi Mironescu şi Văitoianu beau lapte, .erau încântaţi. Nebunul a simţit lovitura căci mai târziu în tren a spus lui Mironescu: „Ai văzut ce mi-a făcut Argetoianu — dar ai auzit şi răspunsul meu?"* — „Da, da../* a replicat Mironescu şi a venit să-mi povestească supărarea paranoicului. La parastas a asistat tot Guvernul mai puţin Pop de la Inventar şi Zigre care rămăseseră la Bucureşti delegaţi să asiste, cel dintâi la parastasul cucoanelor, celebrat la Cotroceni — cel de-al doilea la parastasul autorităţilor la Mitropolie. Regele era în marinei alb cu casc colonial (!); cu casc colonial erau şi aghiotanţii săi. A venit şi Regina Elisabeta, dar fără Scanavi. în biserică fratele şi cele două surori au stat alături. Ileana, însărcinată pentru a cincea oară, obosita, se cam proptea şi a sfârşit pe jeţul mitropolitului. A mai slăbit şi era iar frumuşică, dar s-a apropiat iar de tipul Ştirbei de care se mai îndepărtase în ultimii ani. Acum asemănarea cu Barbu e direct scandaloasă. Cum erau aliniaţi, deosebirea între fraţi era bătătoare la ochi. în trăsăturile lui Carol şi în ale Elisabetei, pecetea Regelui Ferdinand, indelebilă ca şi a lui Ştirbei în trăsăturile Ileanei... Pe drum spre Bucureşti am stat de vorbă cu Călinescu. Am hotărât amândoi să nu ne prezentăm în persoană, la procesul Maniu, din 27 iulie— ci să dăm procură. Vom da amândoi procură lui Anibal Teodo-rescu. Am rămas mirat constatând că nu citise încă acţiunea d-lui prezident Jules — şi când i-atn arătat fraza cu „Constituţia din 1938 act inform*' a rămas impresionat. A mărturisit că lucrurile nu pot fi lăsate aşa, şi că va vorbi cu Regele... Am mai pus la punct împreună legea breslelor, care încalcă în câteva articole atribuţiile Consiliului Superior Economic. Călinescu e de părere să convocam comisiile Camerei şi Senatului pe la 15 august, să fixăm în comisii textul definitiv al legii şi să promulge legea la sfârşitul lui august. Călinescu ca şi Gafencu erau nedumeriţi asupra situaţiei externe, dar ceva mai optimişti, mai ales Gafencu. Călinescu era îngrijorat de faptul că toate vasele germane de pe Dunăre, chiar şlepurile goale, au fost rechemate pe teritoriul german şi au şi pornit în susul Dunării. Am exprimat părerea că poate să fie şi de fiica războiului, pe care l-ar 34 CONSTANTIN ARGETOIANU provoca alţii — sau poate că era şi o manevră împotriva noastră, căci nemţii se plâng de modul cum se aplică convenţia economică pe care am înclieiat-o cu ei. Şi Clodius şi Dassler au plecat fără să încheie nimic. Sub cuvânt ca ne va cumpăra Anglia grâu (să o vedem şi pe asta!) nu s-a încheiat nici măcar contractul propus de Germania pentru cereale. Mi se spune, pe de altă parte, că Berlinul e atât de supărat încât a sistat expediţiile de armament de la Skoda, iar convenţiile pentru furnizarea avioanelor şi pentru construcţia pulberăriei, au rămas şi ele neaprobate, deşi parafate la Bucureşti. Prin radiofonie şi prin agenţia lor telegrafică, ungurii răspândesc cu insistenţă ştiri alarmante privitoare la maghiarii din România care dezertează în masă (!!!) şi trec graniţa ca să scape de serviciul militar şi de relele tratamente pe care autorităţile noastre le impun minorităţilor !!!! Bineînţeles că nimic nu e adevărat... Probabil că Guvernul maghiar vrea să facă atmosferă împotriva înclinării din ce în ce mai pronunţate a cercurilor politice curat ungureşti spre o uniune personală cu România, sub Regele Carol, ca să scape de tirania germană... Oricât ar părea de inverosimilă această ştire — ea corespunde cu totul realităţilor... De câtva timp bulgarii au ridicat iar capul şi cu prilejul ultimelor călătorii ale d-lui Kiosseivanov, iar au început să umfle lumea cu revendicările lor asupra Cadrilaterului. în schimb englezii, care până anul trecut simpatizau, chiar dacă nu o mărturiseau, cu aceste revendicări, au început sa scrie articole numeroase prin care contestă Bulgariei orice drept de a cere modificarea tratatelor existente... Presa din Londra este unanimă de partea noastră. Tot e ceva. Tensiunea Danzig continuă, dar nu sporeşte pentru moment în intensitatea ei. Tot felul de zvonuri şi de formule „pacifîce“, între altele proclamarea lui Hitler ca Preşedinte al Statului Liber Danzig!!! Polonia declară că nu va admite nici o schimbare în „stătu -quo“... Nemţii explică lucrările militare săvârşite la Danzig prezentându-le ca lucrări de apărare... Anglia declară că nu face pe intermediarul între Polonia şi Germania dar a trimis pe generalul Ironside la Varşovia. E probabil că generalisimul de mâine al armatei britanice nu se va mărgini la inspecţii militare... De altminteri polonezii l-au primit cu onoruri excepţionale. ÎNSEMNĂRI ZILNICE, I9.iv 35 După incendiile în serie, au reînceput la Londra exploziile provocate.de irlandezi. Nebuni pretutindeni... Ronald Hugh Campbell, ministrul Angliei la Belgrad, a fost numit ambasador la Paris în locul lui sir Eric Phipps, scos la pensie. Campbell a mai fost la Paris consilier de Ambasadă. Dacă ar fi domnit nebunul de Edward al VlII-lea, ar fi numit la Paris pe caraghiosul de Mendl (actualmente consilier de presă, sau aşa ceva) care s-a însurat cu o americancă bogată şi sperie Parisul cu serbările pe care le da, deşi babuşca Mendl mărturiseşte 83 de ani... Tratativele anglo-franco-ruse continua să tărăgăneze. Nu mai sunt nici măcar la un punct mort... Negocierile anglo-japoneze de la Tokio au ajuns la... preliminare! Se discută principiile şi bazele de discuţie —; şi se va discuta lung... Englezul Kinghall a inundat Germania cu scrisori de propagandă împotriva lui Hitler. Acum în urmă a trimis 50 000 de scrisori (!!) din diferite ţări şi de diferite formate, aşa încât poşta n-a putut să le intercepteze... Propaganda prinde, şi nemţii de Ia Guvern sunt furioşi. Goebbels a scris un articol indignat în care acuză Anglia de proceduri inadmisibile în timp de pace... Pe o căldură tropicală am prezidat ieri la Camera de Comerţ adunarea generală anuală a „Reşiţei“. Câteva discursuri idioate dar linişte... La reînnoirea mandatelor celor 6 membri traşi la sorţi au fost înlocuiţi trei: Kaufmann prin Cancicov, Săvescu prin G. Creţeanu (Banca Românească) şi Orghidan (omul lui Auschnit) prin Beu, de la Sibiu. Bietul Kaufmann, încă o lovitură! încetul cu încetul îl curăţă de pretutindeni! După adunare ne-am întrunit în Consiliu, la sediul societăţii. Am întronat pe Urdăreanu ca preşedinte. Tipul e plin de curaj şi de stăpânire de sine. Are stofă. A vorbit de sus, de reaua administraţie care trebuie să înceteze şi a accentuat punctul esenţial al programului său: eliminarea tuturor străinilor şi naţionalizarea reală a societăţii. (Demagogie destinată celor de afară...). A mai declarat că membrii comitetului de direcţie (preşedintele şi cei doi administratori delegaţi Malaxa şi Auschnit) vor lua hotărâri prin majoritate de voturi (înţelegerea 36 CONSTANTIN ARGETOIANU Urdăreanu-Malaxa e asigurată) şi că câteşitrei renunţă la tantiema suplimentară (anul acesta a fost 1 milion 1/2 de cap!) pe care statutele le-o asigură. Declaraţiile lui Urdâreanu au făcut efect bun asupra consiliului, numai Auschnit şi Revay au părut cam întristaţi... Al. Perie-ţeanu şi cu mine am fost realeşi vicepreşedinţi — ceea ce nu ne dă un leu în plus. Tot ieri, la ora 5, am prezidat o şedinţă a Consiliului Superior Economic — cerută de Ghelmegeanu care a venit cu Macovei, directorul general al căilor ferate şi cu Bunescu, secretarul general al ministerului. Ghelmegeanu ne-a făcut o lungă şi interesantă expunere a politicii de transporturi şi tarif urmărită de Guvern. S-a solidarizat în plin cu ideile consiliului expuse în cadrul planului economic pe 5 ani. Ne-a dat informaţii preţioase. Să sperăm că va realiza ceva din ideile lui, care sunt şi ale noastre, mai ales ale noastre. Luat seara masa cu nevastă-mea şi Pangal în noul restaurant-grădi-nă deschis în strada Mercur de Iorgulescu, antreprenorul lui Melo-dy-Bar. Foarte bun local, curat, bine mobilat, plăcut — mâncare excelentă. înapoiat azi-dimineaţă la Breasta. 21 iulie. Porcăria arhitectonică datorată lui Lecomte du Nony de la Curtea de Argeş e complectată printr-un amănunt care îmi scăpase până acum. Fiecare lespede funerară, a Regilor Carol şi Ferdinand, a Reginelor Elisabeta şi Maria ca şi a Voievozilor Basarabi, e acoperită cu un fel de „husă64 de postav sau de pluş roşu sau cărămiziu, cu iniţialele şi coroanele defuncţilor brodate pe ele. E de necrezut dar e aşa! Acest obicei de a acoperi sicriele sau mormintele e ovreiesc şi turcesc; de ce, cum vedem noi ceva urât trebuie să-l adoptăm? De ce e frumos şi bun ne ferim ca de dracul... Efectul acestor lespezi îmbrăcate e îngrozitor... La Casa Albă, în Washington, a fost ceartă mare între Roosevelt şi Cordel Huli, pe de o parte, şi senatorul Borah, preşedintele Comisiei Afacerilor Străine, pe de alta. Căci lupta este mare între cei care vor imediata revizuire a legii neutralităţii (Roosevelt şi ai lui) şi cei care se ÎNSEMNĂRI ZILNICE. 1939 37 opun (republicanii). De data asta la Casa Albă s-a ajuns la grosolănii înţtb Huli şi Borah. Lupta e deschisă. Presa americană independentă e i^ţatăcu Roosevelt, intervenţionistă. E puţin probabil ca Senatul recalcitrant să poată câştiga până în cele din urmă partida. ,, Politică pe două tablouri: V' Muşanov, preşedintele Sobraniei bulgare, e la Londra şi invitat în gheare seară la o masă, asigură probabil pe englezi de dragostea bulgarilor. Se anunţă pe curând şi vizita lui Kiosseivanov în capitala Angliei. " Prinţul Paul al Iugoslaviei e şi el în vizită pe malurile Tamisei unde . „oficiar s-a dus numai să-şi ia rămas-bun de la cumnaţii săi, Ducele şi Ducesa de Kent, care pleacă în Australia unde Ducele îşi va lua în primire funcţiile de Vicerege. Distincţie considerabilă, Regele George a acordat Prinţului Paul Ordinul Jaretierei, pentru care Regele nostru a trebuit să se milogească ani de zile... 23 iulie. Un nou atac de gută, la celălalt picior, la cel drept, m-a trântit alaltăieri-seară, vineri, la pat. Sunt disperat, căci de 3 săptămâni n-am mâncat decât legume şi macaroane... Atunci? Bolnav, n-am putut asista ieri la parastasul de 5 ani pentru mu-tnă-mea. Cu gândul am fost însă lângă scumpii mei dispăruţi... Azi-dimineaţă am încărcat în două automobile pe fiica şi pe gine-re-meu precum şi musafirii pe care-i am aci: d-na Mărie Mirea, d-nele Elena şi Mariuca Costescu, dl şi d-na August Filip, Mioara Gimiadi şi i-am expediat în excursie la Băile Herculane, la Cazane şi la insula Ada-Kaleh. Când nu mă simt bine nu-mi place lume în jurul meu. De opt zile temperatura continuă să fie caniculară. Ieri-seară la ora 7, la timbră şi la nord, termometrul însemna 33° centigrade!!! Germania anunţă prin Radio, prin agenţiile ei telegrafice, pe toate căile care-i sunt accesibile ca nu va face război pentru Danzig, deşi n-a renunţat nici la dânsul nici la celelalte revendicări ale Reichului. In Franţa şi în Anglia această bruscă campanie pacifistă ridică noi îngrijorări: să nu pregătească Germania tocmai o lovitură de forţă? în Polonia se declară că orice atingere de statutul Danzigului înseamnă război... Anglia şi Japonia s-au pus de acord asupra programului şi principiilor de discutat la Tokio. Impresie bună pretutindeni, mai puţin la Berlin şi Roma şi... China. 38 CONSTANTIN ARGITOIANU Simian Dinu, rezidentul din Craiova, a fost ieri la mine. Mi-a povestit că mai multe sute de bulgari veniţi de la „stagiu de muncă" (?) din Germania, pe Dunăre, au început să înjure România şi să revendice Cadrilaterul îndată ce vaporul lor a părăsit Turnu Severin. Asta îi învaţă prietenii noştri în Germania? Tot Simian mi-a mai povestit că un remorcher bulgăresc a abordat la Calafat, fără documente, încărcat cu oameni. Pretextul era că 3 remorchere româneşti s-ar fi apropiat în ajun prea mult de Vidin... Remorcherul bulgăresc şi oamenii de pe dânsul au fost popriţi de autorităţile noastre din Calafat şi instrucţii au fost cerute la Bucureşti. Ne iubesc iarăşi bulgarii, lucru mare... 26 iulie. După opt zile caniculare — cu 33-34° seara la umbră! — alaltăieri, luni, schimbare bruscă de vreme. Către seară o furtună teribilă, care a rupt pomi şi a culcat porumbul, urmată de trei ore de ploaie, a răcorit sensibil aerul. Ieri, zi minunată şi răcoroasă. Pe la ora 9 seara ploaie din nou. Azi-dimineaţă (e ora 10 a.m.) termometrul arată 20° centigrade! E aproape prea răcoare! Trebuie să fi căzut piatră prin vecini. Ştirile senzaţionale de ieri ne vin iarăşi din Spania. Ceea ce prevăzusem, că îndată ce naţionaliştii vor fi câştigat partida asupra comuniştilor vor începe să se lupte între ei, pare a se adeveri. Telegraful ne aduce într-adevăr vestea că generalul Queipo de Llano a fost destituit din toate funcţiile sale, şi asemenea generalul Yaque. Generalul Queipo a fost unul din principalii colaboratori ai lui Franco. Măsura luată împotriva celor doi generali a fost determinată de atitudinea lor. Generalul Queipo a declarat într-un discurs „că Spania trebuie să aparţină celor care au combătut, nu celor ce au privit cum au combătut alţii'4. Aluzie la Seranno Sunner, atotputernicul ministru de Interne. Lupta se desenează între „falangişti'4 pe de o parte (pe care se sprijină Sunner Seranno) şi generali. Care vor învinge? Se pare că Franco, deşi general, se dă de partea falangiştilor. Nu trebuie uitat să Seranno e cumnatul său... Circulă zvonul în Franţa că Queipo de Llano a fugit peste Pirinei... La Paris, tulburările din Spania sunt privite cu plăcere căci scapă Guvernul francez de grija unei frontiere, în caz de război. în schimb, la Berlin şi la Roma, incapacitatea spaniolilor de a sc organiza e judecată cu severitate. Şi monarahiştii se agită. Conducătorii lor s-au întrunit la Lomsano şi cu Regele Alfons al XIII-lea şi-au declarat pe faţă pretenţiile la Tronul Spaniei. /\'Sh;\f.\:ÂRl /II.XICL. I9.W 39 Poirier, directorul administrativ al ziarului Figaro, arestat cu toată banda de gazetari spioni descoperită la Paris, a murit în închisoare. A murit sau s-a sinucis??? Wohlthat, prietenul meu Wohlthat, a ajuns personaj mare. Wohlthat e pretutindeni. După ce a fost însărcinat să negocieze cu noi, a fost trimis în Spania. Acum ziarele anunţă că a terminat misiunea cu care a fost însărcinat în Anglia şi că s-a înapoiat la Berlin. Ce misiune? în Germania se pretinde că a fost trimis la Londra ca sâ obţină „un aranjament" în chestiunea emigrării ovreilor din Reich. E puţin probabil sâ fi ajuns la un rezultat în această chestiune... Japonezii şi englezii au ajuns, contrar tuturor aşteptărilor, la un acord de principiu. Englezii acceptă să recunoască situaţia de fapt a japonezilor în China. Ce a fost mai greu s-a tranşat astfel. Mare enervare la Berlin şi la Roma, deja prost impresionate prin simplul fapt că cele două imperii se înţelesesem numai asupra programului discuţiilor... E incontestabil că Anglia a dat înapoi pe terenul Extrem-Orientu-lui, ceea ce dovedeşte cât de mare e interesul Guvernului din Londra să-şi recâştige libertatea de acţiune în Europa prin eliberarea de orice altă grijă... încă un motiv de nelinişte pentru Guvernele din Berlin şi Roma... Agenţia japoneză „Domei" crede a şti — din izvor moscovit — ca un plan de neagresiune pe 10 ani este pe punctul de a fi iscălit, între Rusia şi Germania... Ştirea cere a fi confirmată. Ungurii au umplut lumea cu ştiri false privitoare la dezerţiunea maghiarilor din România, care ar trece în mase graniţa ungurească. Adevărul e exact contrariul: nu în mase, dar cu zecile şi sutele trec dezertori unguri graniţa românească. Oamenii se plâng de viaţa grea, de sărăcia, de constrângerile de tot felul la care sunt supuşi în ţara lor... A apărut legea de modificare a planului de sistematizare a Pieţei Palatului. S-a aprobat proiectul nou: Fundaţia Carol dată înapoi, două palate laterale perpendiculare pe cel Regal, coborârea nivelului pieţei cu 1,50 m. 40 CONSTANTIN ARGETOIANU 27 iulie♦ Mari dezbateri la Camera Comunelor provocate de ştirile privitoare la tratativele anglo-japoneze şi la împrumutul de 1 miliard livre sterline pe care Anglia l-ar fi oferit Germaniei. Asupra tratativelor de la Tokio Chamberlain a dat explicaţii cam încurcate. Politica Angliei rămâne neschimbată în Extremul-Orient, dar... nu se poate pierde din vedere că Japonia ocupă de fapt o bună parte din China. La întrebarea unui deputat dacă Anglia recunoaşte de drept posesiunile actuale ale Japoniei de pe teritoriile chinezeşti, primul-ministru a răspuns categoric: nu. Posesiunea e recunoscută numai pentru timpul cât va dura războiul (?!), ca o stare de fapt. O mărturisire a dării înapoi engleze nici nu era posibilă din partea unui ministru britanic. Această dare înapoi, în schimb, o subliniază cu urlete presa berlineză... în ce priveşte împrumutul, cu toate dezminţirile, a fost ceva. A fost o propunere a ministrului Comerţului Hudson făcută în cursul unei conversaţii cu Wohlthat... A fost probabil „un ballon d’essai“ ; s-a dat pe nas nemţilor cu beneficiile de ordin material ce ar putea rezulta pentru Germania dintr-o schimbare a politicii pe care Fiihrerul o duce acum... După cum îl cunosc, Wohlthat a trebuit să fie încântat şi a vorbit... Cum englezii n-au voit să se considere propunerea lor ca o propunere fermă până ce efectul produs la Berlin nu va fi cristalizat şi cum nemţii n-au vrut să spună nimic până ce oferta engleză nu se contura ca fermă — dezminţirile au plouat... Hudson a declarat că a expus numai o idee a lui, ca o posibilitate în cazul în care politica germană s-ar fi schimbat etc., etc. Cam acestea au fost spuse şi la Camera Comunelor. Dar ideea a prins, la Londra ca şi la Berlin... Tratativele cu Rusia în vederea încheierii unui pact de neagresiune sunt categoric dezminţite la Berlin. Presa germană adaugă că tratatul de neagresiune germano-rus din 1926 e încă în vigoare şi că pentru moment nu se discută la Moscova decât cu privire la creditele comerciale pe care Germania urmează să le reînnoiască Rusiei şi eventual să le sporească. în California a căzut un bolid şi face senzaţie mare faptul că în interiorul său profesorul Lipmann de la Universitatea din Berkeley a putut pune în evidenţă microbi vii, foarte apropiaţi ca formă de unele speţe terestre. După cum observă savantul american, ne-am aflat în faţa primei dovezi că viaţa există şi în afară de sfera terestră... Toate observatoarele americane şi-au aţintit telescoapele asupra planetei Venus, planeta Marte fiind definitiv socotită ca o sferă moartă. : ; -A murit Oscar Niculescu, fost prim-preşedinte la Casaţie şi în această calitate senator de drept. Nu lasă în urma lui decât o singură amintiri aţinut 22 de ani pe loc Primăria Bucureştiului cu exproprierea casei sa:le, împiedicând astfel două decenii deschiderea bulevardului Carol. Şi la Bucureşti a căzut temperatura cu 10°. Ne bucurăm de o temperatură delicioasă de 20°. Parcă suntem la Karlsbad... Faţă de calitatea dezastruoasă a grâului, mai tot mănit şi pălit — Guvernul a luat prin jurnal al Consiliului de Miniştri măsurile pe care toţi agricultorii le aşteptau. S-a suprimat limita de 75 kg greutate pentru preţul remunerator şi s-a acordat o primă de 8 000 de lei la export şi pentm grâul până la 70 kg, scăzându-se prima cu 1% de fiecare kilogram sub 75. ^;28 iulie. A înnebunit şi vremea, nu numai oamenii. După căldurile infernale prin care am trecut, acum s-a răcorit iarăşi anormal: termometrul nu se mai urcă peste 20°. Iar în Anglia, la sud de Londra, căite Chatham, a ninşi Undeva în Tibet preoţii budişti au descoperit un copil în care s-a reîncarnat Budha. Copilul a fost imediat proclamat Dalai Lama, în locul vacant... d ^ La Toulouse, Radiodifuziunea a hotărât să consacre lunea, miercurea şi vinerea câte 15 minute unei emisiuni în limba română! Ce ar zice Eliade Rădulescu şi toţi patrioţii de la ’48 dac-ar putea să audă şi scumpa lor limbă românească consacrată ca limbă mondială! Shirley Temple, copilul-minune al cinematografiei americane, n-ar fi decât o ovreicuţă din Bistriţa-Năsăud şi s-ar numi în realitate Edna Schiff. Cel puţin aşa pretind gazetele din Budapesta. Se fac cercetări... Cancicov a fost numit preşedinte la Societatea de telefoane. Fusese cooptat în consiliu acum câtăva vreme în locul lui Kaufmann. Până 42 CONSTANTIN ARGFTOIANU acum, Cancicov a luat locul lui Kaufmann la Banca de Credit, la „Reşiţa’*, la Telefoane... Locul de preşedinte la Telefoane e remunerat cu 100 000 lei pe lună. După moartea lui Grigore Filipescu, s-a dat ca sigură desemnarea lui Dinu Cesianu... Acesta a fost insa scos din numărul favoriţilor Regali. Acum toate sunt pentru Cancicov... Cât o ţine? Mare bucurie la Paris şi la Londra, după câte ni s-a spus ieri la Radio: acordul cu Rusia e în fine pe punctul de a fi încheiat. Dacă se semnează şi dacă ruşii se ţin de cuvânt, Germania e încercuita:., şi războiul gata. De la Londra se telegrafiază pe de altă parte că Guvernul ar vrea să facă alegeri generale Ia 25 octombrie. Ar fi un semn că până la sfârşitul lui octombrie cel puţin vom avea pace. Curtea de Apel din Bucureşti a respins ieri ca inadmisibilă acţiunea intentată de Maniu împotriva lui Călinescu şi a mea. Călinescu şi cu mine am fost reprezentaţi prin Anibal Teodorescu. Şi Maniu s-a prezentat prin procurator, anume prin avocatul Cesar Simionescu care a cerut amânarea. Aceasta a fost însă respinsă. E probabil că Maniu va merge la Casaţie. Soarta procesului va fi aceeaşi. 30 30 iulie. Făcut ieri o splendidă excursie cu musafirele mele, doamnele Mirea şi Costescu (Elena cu fiica sa Mariuca). Plecaţi dimineaţa la ora 8 am luat-o prin Filiaşi spre Târgu Jiu. în program era o primă oprire la Poiana lui Tătărescu, pe care cucoanele doreau să o viziteze. La poartă am aflat însă că „domnul ambasador** sosise în cursul nopţii de la Paris şi n-am vrut să mai intru. Tătărescu ar fi spus la toată lumea că nu l-am lăsat nici să se spele şi că am tăbărât la dânsul... Am trecut prin Târgu Jiu şi am mers direct la mănăstirea Polovragi, unde am poposit de dejun. Pe jos am mers până la peşteră, în minunatele Chei ale Olteţului. Ca arhitectura, mănăstirea, încontinuu restaurată şi spurcată de păcătoşii ei stăpânitori, nu prezintă interes. întreg aspectul, al bisericii şi al împrejurimilor inclusiv stareţul şi cei 8 monahi conservaţi acolo — e teribil de oriental. Doi brazi, de o parte şi de alta a intrării, mai înalţi decât biserica, despuiaţi şi cu un pomătuf de ramuri în vârf, accentuează caracterul de model pentru covor persan, pe care-1 înfăţişează clădirea la primă-vedere. ÎNSEMNĂRI ZILNICE. 1939 43 Clădită de boierul Danciu Pârâianu, la începutul veacului al XVII-lea, mănăstirea Polovragi lâncezeşte ca un locaş decăzut ce este. A unnat şi dânsa curba neamului Pârâienilor. Cine ar mai zice astăzi, întâlnind pe generalul Pârâianu din jandarmi, ca e coborâtorul banului Calota, soţul domniţei Calea, sora cu Matei Basarab? De la Polovragi ne-am dus prin Horez la Urşani, la mormântul lui 1. G. Duca. Biserica în care se află îngropata sub simplă dală de piatră, nenorocita victimă a Gărzii de Fier, e interesantă ca arhitectură şi se ridică pe o muchie de dea), într-o minunată poziţie. în jurul biserioii, un vechi cimitir care coboară pe povârnişul dealului, tei seculari şi umbroşi, un colţ de o impunătoare singurătate... Am trecut apoi prin Măldăreşti unde n-am găsit pe Nadia Duca (era la Tismana în excursie); tovarăşele mele de drum au vizitat cula şi au admirat încântătoarea privelişte. Am vizitat şi cula Grecenilor, peste drum de a lui Duca. Mai veche şi mai frumoasă decât a lui Duca, cula Grecenilor e mai puţin simpatică, fiindcă e mai prost aşezată. Olga Greceanu a zugrăvit cu mult gust pe zidurile principalei încăperi pe ctitorii Măldăreşti, copiaţi din biserică. Cum au decăzut şi Măldăreştii, ca familie... De la Măldăreşti, prin Ocnele Mari şi Râmnic, am trecut în Argeş şi am făcut o vizită la Bălceşti, la Mandrea. Mi se vorbise mult de Bălceşti: am avut o decepţie. Casa şi grădina constituie un mare efort de voinţă, dar atâta tot. Casa e zidită într-o groapă, între două dealuri împădurite dar oprimante... N-am găsit pe Mandrea, ci numai pe ne-vastă-sa, surdă, şi o soră, d-na Demetriad. Două şopârle, născute Ma-reş, din Brăila... De la Bălceşti ne-am înapoiat prin Râmnic şi Drăgăşani şi la ora 10 seara am fost înapoi la Breasta. Denunţarea Tratatului de comerţ în vigoare între Statele Unite şi Japonia din anul 1911 face mare senzaţie şi e viu comentată în lumea întreagă. Gestul Statelor Unite este viu aplaudat în Franţa (care dă din palme şi aprobat în tăcere de Anglia, ţinută la discreţie prin tratativele ei de la Tokio) — în schimb presa italiană ţipă că actul lui Roosevelt nu e nici mai puţin nici mai mult decât un adevărat act de agresiune. Motivul denunţării mărturisit, este pur economic — dar nu încape îndoiala că venind tocmai în momentul în care negocierile anglo-ja-poneze sunt în curs, hotărârea Guvernului din Washington are un caracter politic. Statele Unite fiind târgul de alimentare al Japoniei în materii prime pentru apărarea naţională şi în acelaşi timp cea mai mare piaţă de des- 44 CONSTANTIN AROFTOIANIJ facere a produselor japoneze — Guvernul din Tokio e foarte plictisit de neaşteptata iniţiativă americană. Din comunicatele japoneze rezultă că „în ultimele săptămâni" trupele mongolo-sovietice au suferit pierderi enorme. Japonezii ar fi doborât 715 avioane şi distrus 520 de tancuri. Pierderile în oameni n-ar fi — după aceleaşi comunicate — decât de 3 000 ceea ce nu e în proporţie cu avioanele şi tancurile distruse... Din Spania, ştirile nu lămuresc încă situaţia. Pare însă că Franco e absolut stăpân pe ea. Se dezmint răzvrătirile generalilor. Se anunţă chiar că Queipo de Llano va fi numit ambasador la Buenos Aires... Raymond Recouly publică un lung interviu al Regelui, în Gringoire. Nimic nou. încercare de explicare şi popularizare a regimului nostru politic, în straturile opiniei publice occidentale... Interviul e măsurat şi bine venit. în urma atentatelor irlandezilor din staţiile Victoria şi Kings-Cross din Londra (cel din această ultimă gară a costat viaţa a 7 persoane), Guvernul a intervenit cu o lege specială cerând depline puteri pentru stârpirea teroriştilor. Legea a fost votată fără opoziţie şi de Camera Comunelor şi de Camera Lorzilor — sub presiunea indignării generale. Până acum teroriştii irlandezi au săvârşit 130 de atentate... Se zice că tratativele anglo-moscovite au intrat în faza lor finală, înţelegerea politică fiind în fine dobândită, au mai rămas convenţiile militare de pus la punct. Statul Major englez a desemnat pe generalul Ironside iar cel francez pe generalul Doumenc. Convenţiile militare se vor trata la Moscova. Puterile occidentale vor desemna şi reprezentanţi ai armatelor aerului şi maritime. în Romanaţi a căzut o grindină de o mărime excepţională şi pe o întindere mare. De la Roşieni şi până la Brâncoveni mai totul e distrus. Pagube de peste 15 milioane. ÎNSEMNĂRI zilnice, iv.w 45 Dată fiind calitatea scăzută a grâului de anul acesta, Consiliul de Miniştri a hotărât ca Statul să cumpere din recolta curentă şi sub 75 kilograme greutate hectolitricâ — deocamdată până la o greutate de 70 kilograme. De va fi nevoie se va merge şi mai jos... Regele a plecat joi spre Constantinopol pe yachtul său „Luceafărul". Acolo s-a întâlnit cu Voievodul Mihai sosit din Italia unde a petrecut câteva săptămâni la mama sa şi a asistat la căsătoria mătuşei sale Principesa Irina a Greciei. Suveranul şi Moştenitorul Tronului fac o croazieră de odihnă, de câteva zile... Tribunalul din Cluj a judecat în ultimele săptămâni 562 cazuri de dezertări din armata ungară... O cifră care răspunde elocvent la ştirile răspândite de presa maghiară despre dezerţiunile româneşti în Ungaria... 31 iulie. Bonnet a făcut declaraţii categorice cu privire la negocierile cu Rusia: toate greutăţile au fost învinse, pactul tripartit poate fi considerat ca încheiat — nu mai rămân decât chestiuni de amănunt de fixat. Să-l credem... Pe amănunte, discuţiile vor dura încă, şi o dată cu ele vor începe şi discuţiile de ordin pur militar... Guvernul francez a hotărât prorogarea actualelor Camere pe un termen de doi ani. Viitoarele alegeri, care trebuiau să aibă loc la 1 iunie 1940 vor fi sorocite pentru ziua de 1 iunie 1942. în acelaşi timp, Guvernul francez a mai dat drumul la o serie de vreo 80 decrete-legi. Printre ele unul asupra impozitului beneficiului fabricanţilor de armament. întreprinderile vor fi impuse, de la un beneficiu de 4% înainte, la un impozit progresiv care de la 10% beneficiu înainte reprezintă sută în sută. 1 1 august Dacă negocierile anglo-moscovite merg bine, după cum o pretind ştirile oficiale de la Londra şi Paris — negocierile anglo-ja-poneze de la Tokio merg în schimb prost. Japonezii vor să dobândească cu prilejul acestor tratative provocate prin incidentele de la Tien Tsin, o neutralitate reală din partea Imperiului Britanic şi recunoaşterea formală a situaţiei de drept câştigată de Japonia în întreaga Chină. Englezii nu vor să depăşească problemele ridicate prin incidentele 46 CONSTANTIN ARGETOIANU ] locale de la Tien Tsin. Opinia publică japoneză — pusă sau nu la cale] — face mari presiuni asupra Guvernului pentru ruperea negocierilor. O] mare manifestaţie a avut loc la Tokio. Peste 50 000 de oameni au urlat! în faţa Ambasadei engleze. S-au operat un mare număr de arestări... C’saky-Ur, ministrul de Externe maghiar a făcut declaraţii importante la Şopron. După dânsul Ungaria e definitiv aliniată lângă Puterile Axei şi acestea, care cunosc forţele de care poate dispune Regatul Sfântului Ştefan, pot conta pe dânsele în orice circumstanţă. E bine că a vorbit aşa, să se ştie şi la Londra. încolo, fără importanţă. După ştirile din Iugoslavia înţelegerea dintre sârbul Svetcovici şi croatul Macek ar fi în fine un fapt împlinit. împăcarea cu croaţii va fi dată în curând în vileag. Până n-om vedea-o... 3 august. Mare şedinţă la Camera Comunelor în care s-a discutat toată politica externă a Angliei. Chamberlain a fost moderat ca totdeauna în formă, dar categoric în fond. Totuşi s-au găsit glasuri care să critice politica sa, ca fiind prea împăciuitoare. Englezii au! devenit dârji... La Berlin, deşi enervate, comentariile cuvântării premierului britanic duc la o singură concluzie: noua manifestare a Parlamentului englez nu aduce nimic nou pe terenul raporturilor internaţionale. Totuşi, o incontestabilă destindere e de constatat. Fie că plănuieşte o nouă lovitură, fie că faţă de atitudinea Angliei nu vrea să se joace cu foculj— fapt este că Hitler şi exponenţii pretenţiilor sale s-au liniştit de tot... Fiul unui ţăran din Pogoanele (judeţul Buzău), înzestrat cu geniul comerţului, şi-a dat seamă ca multe din produsele româneşti erau importate de Anglia şi Franţa pentru a fi reexpediate în Indii, cu mari beneficii pentru intermediari. Aurel Stoenescu, căci aşa îl cheamă, după ce a făcut un cheag de parale în ţară, după ce a călătorit şi studiat problema în Apus, a plecat în Indii şi a înfiinţat, cu concursul unor capitalişti locali contoare la Bombay, la Calcutta şi la Madras. Berea, vinul, untul, legumele şi fructele, produsele petroliere — toate' aduse din România au fost pe placul firmelor indiene care s-au declarat gata să facă importante comenzi, mai ales că preţurile noastre sunt extrem ÎNSEMNĂRI ZILNICE. 1939 47 ^dez avantajoase în raport cu calitatea. Din India, noi am putea importa ;jyţa, bumbacul, cauciucul, orezurile, ceaiurile şi alte articole similare. Sţoenescu se căzneşte să obţină acum înfiinţarea unei linii de . Jiţapoaje de la Constanţa în Indii. Reuşi-va în străduinţele şale? Apariţia României pe piaţa Indiilor ar fi astfel opera unui ţăran de la Pogoane... Nu ştiu ce succes va avea fiul de sătean din Pogoane pe lângă . Serviciul Maritim Român — dar „Buletinul Camerei de Comerţ din ;Ca,leutta“ publică rânduri elogioase la adresa d-lui Aurel Sţoenescu pe eare-1 consideră „omul providenţial pentru rezolvarea intereselor economice indp-române". Dar vorba aia: „nimeni nu este profet în ţara sa“. j>anu se adeverească zicătoarea şi cu Aurel Sţoenescu, din Pogoanele. 4 august. La Glasgow au fost găsite 50 de bastoane de „gelinită", U,n exploziv teribil. Probabil că au fost aruncate de teroriştii irlandezi, teama Poliţiei. De la votarea legii speciale de urmărire, Poliţia ^engleză a păşit la exterminarea teroriştilor, dacă nu şi a irlandezilor... . ;y în vederea viitoarelor alegeri, politica internă s-a înstăpânit pe cea externă; lupta se va da în alegeri pe tema atitudinii Angliei faţă de peri-golul de război şi de dominaţie provocat de Statele totalitare. în Parlament şi în afară de Parlament discuţiile au început şi se urmăresc cu violenţă. înarmarea uriaşă a Imperiului şi mobilizarea opiniei publice v^recunosc de toată lumea la activul lui Chamberlain şi a Guvernului său — în schimb întârzierea negocierilor anglo-ruse, încurcătura celor , de la Tokio şi efectul dezastruos al opoziţiei întâmpinate de Roosevelt »h Senatul american, sunt puse la pasivul lor. Amicii Guvernului opun nesăbuitelor hotărâri ale Senatului din Washington, denunţarea Convenţiei de comerţ americano-japoneze, un eveniment din cele mai favorabile politicii engleze în Extremul Orient, căci solidarizează până la un purtct Statele Unite cu această politică. în Parlament, liberalul Sinclair şi laburiştii Dalton şi Noel Baker învinuiesc pe Chamberlain că e mai aplecat spre o politică de împăciuire şi de supunere faţă de Germania, decât Halifax. Aceiaşi deputaţi ceL pentru cât mai grabnica alcătuire a „frontului pacii“, trimiterea neîntârziată a unei personalităţi de mâna întâi, la Moscova. La învinuirile ce i se aduc, Chamberlain răspunde că trebuie înainte de toate evitate neînţelegerile în cercurile politice engleze. Certprile politice interne nu pot duce decât la slăbirea acţiunii Statului. Hotărârea nu exclude precauţie şi prudenţă în negocieri. Pentru a se evita un rău nu trebuie să se cadă în altul şi mai mare... 48 CONSTANTIN ARGETOIANU Agitaţia antibritanică se întinde şi ia proporţii în Japonia şi în China ocupată de japonezi. în China ea a luat caracterul unei răzvrătiri a galbenilor împotriva albilor... Guvernul englez a protestat energic la Tokio şi a declarat că negocierile diplomatice vor fi întrerupte dacă manifestaţiile vor continua să fie încurajate şi nu vor fi oprite. Agenţia poloneză Pat afirmă că Goring va merge în curând la Londra „ca emisar de bunăvoinţă6* ca să reia negocierile începute de Wohlt-hat şi care nu au dus la nici un rezultat. La Berlin, ştirea nu se dezminte. Totuşi călătoria lui Goring în Anglia pare inverosimilă, în împrejurările actuale şi în atmosfera care domneşte pe malurile Tamisei. Conflictul dintre Franco şi generalul Queipo de Llano s-a aplanat: generalul n-a fost trimis ambasador în Argentina cum se anunţase, ci în Italia, ca şef al Misiunii Militare... în Spania liniştea nu este încă complectă: o bandă de „roşii" au împuşcat îa Madrid pe şeful Poliţiei militare... Sistemul lui Kinghall, sistemul de propagandă prin scrisori particulare, a fost adoptat şi în America. în diferite centre ale Statelor Unite se pune la cale inundarea Germaniei cu scrisori „de lămurire" a situaţiei politice. Acest sistem de propagandă pare că plictiseşte mult autorităţile naziste şi pe sfârcul de Goebbels în particular. Prinţul Paul al Iugoslaviei a fost supus la Londra unei grele operaţii dentare. Un comunicat al palatului Buckingam mărturiseşte gravitatea cazului şi arată totodată că totul s-a sfârşit cu bine... Se împlinesc 100 de ani de la întemeierea primei asociaţii politice româneşti în străinătate. La 20 august 1839 a fost într-adevăr întemeiată la Paris „Soţietatea pentru învăţătura poporului român“. Fondata într-un spirit paşoptist, „Soţietatea64 era prezidată de Ion Ghica. în comitet figurau Al. Golescu, D. Brătianu şi alţii. Deşi asociaţia fusese creată de „munteni66, pentru prima oară figurează numele de „roman66 într-o titulatură de acest fel, cu mult înainte de Unirea Principatelor... Un centenar care ar putea să fie sărbătorit, mai mult decât atâtea altele ce se sărbătoresc zilnic... ÎNSEMNĂRI ZILNICE, 1939 49 — După ce a cucerit Londra (unde Tilea i-a dat mai multe mese cu lofei şi cu M.P.1 dom’ Eugen Titeanu Esq. (adică „escroc*4!) a pornit să cţcerească Parisul. în curând se va înapoia la Bucureşti, cu ambele ^metropole occidentale în buzunar. (Numai cu atât?) o;: .:Valorificarea grâului dă un kix grozav. Ţăranii şi nevoiaşii vând -recoltele lor pe nimic, sub 30 000 lei vagonul. în ultimii doi ani, valorificarea a dat rezultate bune fiindcă preţurile mondiale au îngăduit-o. Cu deplorabilele preţuri de anul acesta, s-au schimbat lucrurile. E sărăcie mare la ţară, birurile cresc însă şi străş-^hîbiâ agenţilor fiscali a ajuns sub ameninţările nebunului de Mitiţă "Cbnstantinescu la culme. Prietenul meu Bujoiu şi patima mea Mitiţă Constantinescu au fost decoraţi cu „Ordinul Cedrilor44 (!!) de către Republica Libanului, cu prilejul constituirii Camerei de Comerţ româno-sirio-libanică (ce o fi 'aia?). îi invidiez, fiindcă nu ştiu de ce, îmi închipui că panglica „Ordinului Cedrilor44 trebuie să fie parfumată... iOi , ■ t ■ - • jr 7 *V' încăierarea de pe Tisa superioară între grănicerii unguri şi români, pe^ la Tacău, a fost destul de serioasă. Ziarele noastre n-au dat nici un ^amănunt. Cenzură stupidă. S-a scris numai că incidentul a fost aplanat, ■tea o comisie mixtă locală a fost numită şi că întreaga chestiune a fost deferită comisiei româno-ungare întrunită actualmente la Sinaia pentru revizuirea acordului de plăţi dintre ambele ţări. Am aflat mai multe îţprin dezbaterea care a avut loc la Londra, la Camera Lorzilor, cu prilejul discursului lui Halifax decât din informaţiile noastre locale... La întrebarea unui lord dacă incidentul va avea urmări, ministrul de Externe englez a răspuns că nu poate spune nimic... Favoriţii: (. Duminica trecută Malaxa trebuia sa cunune nu mai ştiu pe cine la Sinaia. în ultimul moment a fost silit să trimită un înlocuitor: Regele, care petrece cu Duduia si cu Urdăreanu pe Bosfor, l-a chemat telegrafe, împreună cu doamna şi domnişoara Malaxa. Au plecat câteşitrei cu un avion... Mă întreb ce a căutat Voievodul Mihai în această distinsă societate... A nu se confunda P.M.i 50 CONSTANTIN AlUiH I'OIANU La Londra, o explozie mai mare ca toate cele de pană acum, în City, alături de catedrala St. Paul. Sunt vreo 200 de răniţi şi morţi. Catedrala însăşi a fost atât de zdruncinata încât a trebuit şă fie închisă şi se cercetează dacă nu există ameninţare de prăbuşire... Catastrofa a fost pricinuită printr-o explozie de gaz aerian; nO se ştie dacă a fost provocată de revoluţionarii irlandezi sau printr-un accident fortuit. Lumea pune totuşi nenorocirea în seama irlandezilor şi furia publicului împotriva acestora a ajuns la paroxism. Toate cercurile politice cer arestarea lui Russell conducătorul nebunilor, şi nu pricep cum nu se poate pune mâna pe el... 8 august. Sunt de aseară la Sinaia. Sosit alaltăieri, duminică, la Bucureşti, am petrecut 24 de ore îngrozitoare, aşa era de cald. La Sinaia e răcoare de minune. Din piaţa Episcopiei şi până Ia Teatru, Calea Victoriei e acoperită de cataplasme. Se operează „di granda. Se dărâmă, se zideşte, Bucureştiul n-are sa mai fie de recunoscut... Săptămâna care s-a încheiat poate fi numită săptămâna discursurilor. La Londra, au vorbit Chamberlain şi Halifax, repetând cam ce au spus până acum. Hotărârea Angliei de a nu mai ceda forţei şi faptelor îndeplinite a fost afirmată încă o dată, răspicat. La Lyon a vorbit Her-riot, amintind luptele comune duse cu Italia în războiul mondial (discursul se adresa unui grup de garibaldişti francofili), afirmând marea dorinţă de pace a Franţei gata totuşi să apere interesele sale şi libertatea lumii şi încheind prin speranţa că francezii şi italienii tot vor ajunge la o înţelegere. La Dessau, în faţa aviatorilor, Goring într-un mare discurs a fixat încă o dată punctul de vedere german; Germania hitleristă vrea pace, dar dacă Anglia va provoca războiul, Reichul va şti să se apere şi nu se teme de nimeni. Se laudă... Camerele engleze au fost închise. Chamberlain a plecat la Chequers de unde va trece după câteva zile în Scoţia şi va sta acolo până la sfârşitul lui august. Dovadă de destindere... De altminteri, răspunsul Senatului din Danzig Ia nota poloneză, răspuns prin care Guvernul Oraşului Liber se angajează sa nu mai provoace conflicte cu vameşii polonezi e considerat în genere ca un simptom îmbucurător. La Paris totuşi nu se crede în sinceritatea naziştilor din Danzig... Nu e mai puţin adevărat că de câtava vreme Berlinul s-a liniştit de tot şi că chiar la Danzig mişcările iredentiste s-au domolit de tot. Sunt unii care cred ca între Beck şi Hitler ar fi început negocieri secrete şt astfel s-ar explica 51 ÎNSEMNĂRI ZILNICE, 1939 şi liniştea de la Berlin şi cuminţenia polonezilor, deşi ştiu că au pe englezi şi pe francezi în spate, Raczinski, ambasadorul Poloniei la Bucureşti, e netulburat şi convins că războiul e exclus,,. Generalul Franco a publicat un decret prin care transformă „Falan-ga“ într-un partid de Stat şi de guvernământ, după modelul fascismului. Generalii sunt toţi monarhişti. Unii, ca Yague, sunt pentru Alfons al XUI-lea — alţii ca Queipo de Llano sunt pentru Principele Asturi-ilor... Cine va fi mai tare? Probabil anarhia! Biata Spanie! Călinescu a fost ieri-dimineaţa Ia mine. Ne-am pus de acord să amânam discuţia legii breslelor până în septembrie. Cum au trăit breslele până acum Rira lege de organizare, vor mai putea trăi o lună — şi e aşa cald! Călinescu mi-a povestit în amănunte incidentul de pe Tisa. Navigaţia cu plute fusese interzisă până la încheierea unui acord între ambele ţări în această privinţă. Totuşi, un comandant de jandarmi ungur a dat drumul unor plute, fiind mituit de proprietarii acestora (constatat la anchetă). Grănicerii noştri au somat plutaşii să se oprească. Plutaşii n-au vrut însă. Atunci grănicerii au tras câteva focuri la care jandarmii maghiari au răspuns cu altele şi au pus în linie şi mitraliere... Imediat au adus şi grănicerii români mitraliere şi în câteva clipe au tras 8 000 de focuri de au zăpăcit pe unguri. Nu numai că i-au zăpăcit, dar au ucis chiar vreo zece din ei... De partea românească n-a căzut decât o femeie... unguroaică şi aia! S-a făcut ancheta şi ungurii au recunoscut pe deplin vinovăţia lor. Conferinţele de la Sinaia (acordul de plăţi) suspendate un moment — de noi — au fost reluate şi întreg incidentul a fost închis. Ceea ce n-a împiedicat „psicozaki ce domneşte în ţară să inventeze fel de fel de prăpăstii. Astfel, s-a spus zilele trecute că un stol de avioane maghiare au trecut în zbor peste noi şi ca la întoarcere două din ele au fost doborâte. Invenţii, bineînţeles... Călinescu mi-a mai spus că la înapoierea Regelui din „croizieră“ (pe la 14-15 august) vor apărea decretele cu toate numirile de secretari F.R.N. şi ca în septembrie va pomi în toate judeţele o campanie de propagandă a Frontului pentru a împiedica pe a fostelor partide care şi-au luat nasul la purtare... Tătărescu rămâne la Paris. L-a iertat Vodă şi şi-a dat el singur seama că nu e nimic de făcut în ţară... 52 CONSTANTIN ARGETOIANU Văzut ieri pe Cecropid, sosit din Italia unde a făcut un turneu cu automobilul. Italienii afirmă cu mic cu mare, că nu vor războiul cu nici un preţ. Au găsit chiar o formulă nostimă şi atât de italienească: „Daca ni se declară război, noi nu-l vom acceptai!!4t Delicios! De la „Nenea'* citire: Aflu de la cei de la Externe că Cornnen nu e numai un caraghios, dar şi puţin escroc. Pe când era ministru de Externe s-a înţeles cu Ispa-siu să transfere 20 milioane din fondurile secrete pe numele lui Unter-mans, giuvaergiu cunoscut din Anvers şi consulul nostru general în acel oraş. Cu aceşti bani Nenea a cumpărat scule de toată frumuseţea doamnei Cornnen... Şi atâta lume care credea că giuvaericalele damei erau „imitaţie44!! Ghiţă Cruţescu, care a fost până mai ieri reprezentantul nostru la Geneva îmi povesteşte alta a lui Nenea. La Geneva există un doctor român, d-rul Nutriţeanu, un bătrân cam caraghios şi el, veşnic îmbrăcat în alb sau în roz, cu un baston de abanos terminat printr-un picior de femeie de aur — doctor român care şi-a făcut o frumuşică clientelă în cei 40 de ani de când e instalat pe lacul Leman şi o frumuşica colecţie de vechituri şi tablouri. Toamna trecută, mergând la Nutriţeanu acasă, Cornnen şi-a ţintit privirile asupra unui tablou şi a exclamat: „Dar dragul meu Nutritzeano, aveţi acolo un Murillo, un Murillo magnific!44 Un prim expert adus a declarat că nu se poate pronunţa. Un al doilea a fost mai conciliant şi Cornnen, cu certificatul în mână a venit la Bucureşti să ofere tabloul Regelui pe un preţ fantastic. Regele a bănuit ceva şi n-a „marşat44! Cornnen voia să împartă preţul cu Nutriţeanu... Ispasiu a fost numit ministru plenipotenţiar de Cornnen, ca răsplată pentru tot concursul ce i-a dat ca sa canalizeze fondurile secrete spre buzunarele sale bizantine... Pangal pe care l-am găsit în Bucureşti (a plecat aseară la Lisabona înapoi) mi-a povestit ca a avut o lungă conversaţie cu Urdăreanu care i-ar fi spus că daca pericolul războiului se înlătura va trebui să ne apropiem mult de Germania şi de Italia şi că în acest caz Câlinescu nu va mai fi posibil. Singurul om care ar putea inaugura o politică de adevărată prietenie cu Germania şi Italia fără a fi boicotat de Anglia şi de Franţa, aş fi eu!!! Dacă e aşa — am replicat lgi Pangal, mai bine războiul! Tot Pangal mi-a mai povestit o istorioară cu „Ordinul Constantinian al Sfântului Gheorghe4*, Ordin al Casei de Bourbon-Napoli şi de Bour-bon-Parma — ordin recunoscut şi oblăduit ca şi Ordinul de Malta de ÎNSEMNĂRI ZILNICI-.. I9S9 53 către Papa — şi care e actualmente conferit de Contele de Caserta, ultima odraslă a Bourbonilor de la Napoli. Pangal care cunoaşte patima Regelui pentru decoraţii a descoperit acest ordin şi a obţinut pentru Rege „colanul" lui. în almanahul de Gota din anul acesta, Regele a trecut ordinul Constantinian, printre decoraţiile sale, imediat după Malta, înaintea Jaretierei şi a Anunciadei!!! Ordinul — o frumoasa panglică albastru deschis — e numit „Constantinian" fiindcă ar fi fost creat de împăratul Constantin la Bizanţ! Câtă copilărie şi la unii şi la alţii! Ziarele de azi-dimineaţă publică în fine un comunicat-informaţie asupra călătoriei Regelui în Arhipelag. Toata lumea ştia că Regele este plecat cu yachtul său, că e însoţit de d-na Lupescu, de Urdăreanu, de d-na, d-ra şi colonelul Puiu Filiti, de Nindi Romalo „scheene g’selschaft“! Ia care s-au mai adăugat familia Malaxa şi Voievodul Mihai la Con-stantinopol, dar nimeni n-avea voie să spună o vorbă! Pentru ce acest regim de teroare poliţistă, nu pricepe nimeni. Azi aflăm (pentru ce azi şi nu ieri sau alaltăieri?) că Majestatea Sa după Constantinopol a fost la Rfes, la Rhodos, la Cos şi în alte insule ale Mării Egee, că a fost pre-jtutindeni primit cu cinste şi că a împins-o până în Creta... f. Diadoace du-te-n Creta, Nu te vrea Elisabeta... Ziarele franceze informează ca Ducele de Maura, împuternicitul Regelui Alfons al Spaniei, s-a deplasat de la Estoril (Portugalia) la Burgos şi că a avut lungi conversaţii cu generalul Franco. Acesta s-ar fi declarat gata să reîntroneze Monarhia dacă Regele la rândul său ar primi „Falanga" ca putere centrală şi supremă în Stat. Regele Alfons ar fi răspuns prin Maura că n-ar putea niciodată renunţa Ia drepturile şi prerogativele regale nici la dreptul de a dizolva Camerele... A doua zi după această conversaţie (zilele trecute), generalul Franco s-a proclamat „Şef suprem al Spaniei, răspunzător numai faţă de Dumnezeu şi de istorie"! încă unul căruia i s-au urcat viermii în cap! 9 august. Sinaia. Să se fi schimbat boierul? Nevastă-mea îmi povesteşte că a fost la Bran sa vadă pe Ileana care o poftise şi care i-a făcut interesante confidenţe. De unde regalul ei frăţior nu avea ochi sa o vadă, de unde nu-i permitea sa stea în Romă- 54 CONSTANTIN AKCbTOIANIJ nia decât strictul necesar ca să vadă pe mumă-sa şi nu o lăsa să vadă pe nimeni altcineva1 — acum e de o gentileţe nemaipomenită. „Stai la Bran cât vrei — i-a spus — cu cine vrei, primeşte pe cine vrei, du-te în toată ţara unde vrei!" Elisabeta a invitat-o, pe Ileana, la Banloc, cu copiii. Ca să nu supere pe Carol, Ileana l-a întrebat dacă poate să meargă. „Desigur — a fost răspunsul — ţi-am spus deja, fă ce vrei şi du-te unde vrei!" Ileana e zăpăcită de atâta dragoste şi ar fi vrut să profite de aceste regeşti toane şi să stea mult în ţară, dar nu poate căci la octombrie trebuie să fete şi vrea să fie înapoi la Viena pentru această dată. Ileana pune schimbarea Regelui faţă de dânsa în socoteala certei lui cu Elisabeta. Carol şi Elisabeta sunt într-adevâr la cuţite. La înapoierea de la parastasul de la Curtea de Argeş n-au făcut decât să se certe. în fond, Elisabeta nu iartă pe Rege că s-a îndepărtat de Scanavi „şi-l persecută" — dar pe faţa cearta ei se desfăşoară mai ales pe tema „politică". Elisabeta acuză pe frate-său că duce Coroana şi Dinastia la prăbuşire prin dictatura lui poliţistă, prin lichelele şi samsarii care mişună în jurul său. „Nu-ţi dai seama că sunt toţi republicani (!!!) şi că vor să te piardă...!" Nu, Măria Ta, nu sunt republicani, sunt numai lichele oportuniste şi lacome, dar destul de prost şi aşa! Nevastă-mea n-a întrebat-o, dar din câte a spus se pare că Branul n-a fost cumpărat de Rege, după cum s-a pretins anul trecut, după moartea Reginei Maria. în tot cazul nu l-a cumpărat încă. Cu Ileana şi cu Arhiducele Anton a venit şi un zvăpăiat de neamţ (îl zărisem la Curtea de Argeş şi mă întrebam tocmai cine putea fi) pe care Hitler l-a ataşat pe lângă ei, ca aghiotant, în realitate ca spion. înainte de a pleca pe mare, Carol a fost la Bran şi a dejunat la iubita lui Ileană şi cu acest prilej spionul a început să critice pe Fiihrer şi sistemul politic din Germania, probabil ca să provoace pe Rege să-şi dea drumul. Şi-a găsit omul! Mai şiret ca dânsul, Regele l-a contrazis, a lăudat pe Hitler şi regimul din Germania singurul adaptat momentului, şi câte şi mai câte! Ce viespar mai e şi o Curte... Anton care contează în aviaţia germană a fost concentrat la Pots-dam şi a plecat în câteva ceasuri; spionul a rămas însă cu Ileana, deşi e şi dânsul ofiţer în armata activă... Ieri s-au publicat afişe mari pe toţi pereţii: se concentrează o sumă de oameni, toţi cei cu bilete galbene. Călinescu mi-a spus că până în octombrie Regele vrea să fie concentraţi 800 000 de oameni! Absurd! Cheltuială enormă! Scopul e să impresioneze pe unguri şi pe bulgari, să-i silească să nu se mişte! Parcă ungurii şi bulgarii se vor mişca fără 1 Anul trecut i-a defius să primească până şi pe Marioara Romalo. cca mai bună prietenă a ei... înscmnări zilnic/:, /v.?y 55 voia Germaniei — şi cu voia Germaniei se vor mişca cu toate concentrările noastre! Deocamdată, măsura n-a speriat pe vecinii ei, ci pe nenorociţii noştri de romani! Azi-dimineaţă au venit plângând slujnicele noastre la mine să mă întrebe dacă „se face război'*, căci bărbaţii lor trebuie să plece... Şi se dezorganizează tot... 10 august. Părăsit ieri la ora 2 1/2 după-amiază Sinaia, dormit la Bucureşti şi sosit azi la amiază la Eforie pentru o serie de băi de nămol de Techirghiol. Nu am nădejde să mă vindec de gută căci nu se poate şi nici nu vreau — de la 60 de ani înainte omul trebuie să se obişnuiască cu tovărăşia unei boli, şi guta e boală bună — dar ca să obţin desan-chilozarea picioarelor între accesele de gută... Sunt bine instalat la Grand Hotel. Stabilimentul de băi anexat e curat şi de toată frumuseţea. Ambasadele şi Legaţiile spaniole dau comunicate de dezminţire cu privire la ştirile publicate de ziarele franceze după care proclamarea generalului Franco ca Şef suprem al Statului spaniol era pusă în legătură cu rezultatele negative ale vizitei Ducelui de Maura la Burgos. Comunicatul reaminteşte că generalul Franco s-a proclamat deja Şef al Statului spaniol încă din octombrie 1936 şi că prin ultimele decrete, organizaţia de Stat a fost numai încadrată în partidul „Falangei*4... în noul Guvern care s-a constituit cu acest prilej, au intrat mai mulţi generali ce fuseseră declaraţi până acum adversari ai regimului... Noul Minister e prezidat de generalul Bahamonde; generalul Iordana a fost numit vicepreşedinte fără portofoliu; la Interne a rămas Serrano Suner, la Externe a trecut colonelul Beigbeder (?). Generalul Yague a fost numit ministru al Organizării sindicale. In fruntea „Falangei*4 ca preşedinte al juntei se găseşte tot Serrano Suner, iar secretar general, un general, Munoz Grande... Să-i vedem pe toţi la treabă. Alaltăieri, ministrul Comunicaţiilor Ghelmegeanu a provocat un teribil accident pe şoseaua Ploieşti-Bucureşti, în dreptul curbei de la Potigraful. Ghelmegeanu venea de la Sinaia, luase cu dânsul pe d-na Lili Vlasopol (născuta Mişu) şi conducea el însuşi maşina. O conducea prost, căci învăţase numai de curând. La sus-numita curbă a vrut să întreacă în viteză altă maşină, dar a atins una din bornele de piatră de pe marginea şoselei şi a fost proiectat peste maşina pe care voise să o întreacă. A răsturnat-o cu roatele în sus şi peste dânsa s-a răsturnat şi 56 CONSTANTIN ARGh i OIANU maşina lui. în fine, o a treia maşina a venit peste cele ciocnite şi s-a făcut un ghiveci... Trei persoane au fost ucise (dintre care un colonel) căci una din maşini a luat foc. Ghelmegeanu s-a ales cu braţul rupt în mai multe locuri. Dna Vlasopol şi şofenil ministerial care sta la spate, cu leziuni uşoare. Pentru un ministru al Comunicaţiilor urât exemplu... 11 august. Hortolomei, venit şi el aci să facă împachetări de nămol, ca şi mine, îmi arată radiografiile lui Ghelmegeanu. Fractură complectă fără rană, cu mică deplasare a humerusului, plesnitură la claviculă şi la o coastă. Totul cât se poate de corect, fără pericole de complicaţii... Complicaţiile vor fi poate de ordin sentimental căci gurile rele spun că tânărul ministru e amorezat lulea de spanioloaica pe care o luase de nevastă Bănciulescu, aviatorul lui Bibescu, cel cu picioarele rupte şi care a murit la Cairo de bronho-pneumonie infecţioasă. Se pretinde că Ghelmegeanu vrea să divorţeze de monoclata sa soţie (care-şi va putea pleda singură procesul căci e avocată) ca să ia pe spaniola lui care a fost şi a lui Bănciulescu. Unii adaugă chiar că dama de lângă dânsul în momentul accidentului era spaniola... Biata Lili Vlasopol, atât de modestă, iat-o şi cu castaniete în degete... S-a descoperit mormântul lui Gengis-Khan. La moartea marelui cuceritor, evenimentul a fost ascuns câtăva vreme trupelor sale şi eroul a fost îngropat clandestin. Toţi cei care au asistat la funeralii au fost u-cişi, afară de câţiva favoriţi care au jurat secretul din tată în fiu. Şi l-au ţinut, de-a lungul generaţiilor. Unul din deţinătorii secretului s-a hotărât să-l mărturisească faţă de pericolul de profanare din partea japonezilor. Sicriul de argint, aşezat într-un al doilea tot de argint a fost astfel dat la iveală din ascunzişul său după mai bine de 700 ani... Chinezii l-au ridicat şi l-au îngropat într-alt loc secret, la adăpostul năvălitorilor. Negocierile dintre Anglia şi Japonia au fost întrerupte. Sub presiunea armatei, Guvernul din Tokio s-a văzut silit să ceară Angliei o clarificare generală a politicii sale asiatice şi soluţii în sensul dorinţelor japonezilor. Anglia a refuzat orice discuţie în afară de incidentele de la Tien Tsin. Nu se ştie când şi cum vor fi reluate negocierile. Alaltâieri-seară la Bucureşti, ieri în tren, în gară la Constanţa şi aci la Eforie de când am sosit, cunoscuţii mă întreabă cu mutre speriate da- 57 ÎUStiMN. I R! AU. A7 ( A. / 9 î 9 că ştiu ceva despre ce va spune Foerster la Danzig. De câteva zile lumea nu mai e preocupată decât de discursul lui Foerster. De pe buzele lui Foerster trebuie să cadă verdictul: război sau pace. Deodată necunoscutul şoacăţ s-a ridicat la înălţimea de erou, stăpân pe destinele omenirii... Foerster e Gualeiterul naţional socialist din Danzig; acum câteva săptămâni Fiihrerul a pus destinele Oraşului Liber in mâinile sale, formulă abilă pentru a arăta Europei că pretenţiile Danzigului sunt bazate pe principiile autodeterminării, iar nu pe ambiţiile Germaniei. Dacă lucrurile ar sta într-adevăr astfel, ceea ce dl Foerster ar spune sau n-ar spune n-ar avea nici o importanţă — dar dl Foerster vine de la Bercht-esgaden cu instrucţiile lui Hitler în buzunar şi marea manifestaţie pe care a convocat-o la Danzig pe ziua de ieri a fost poruncită de Fuhrer, după cum de Fuhrer a fost dictată cuvântarea pe care a ţinut-o. Dl Foerster a vorbit în fine ieri... Deocamdată lumea a răsuflat, căci dl Foerster n-a proclamat nici Anschlussul Danzigului cu Germania, nici n-a declarat război Poloniei... D-sa s-a mulţumit să repete încă o dată dreptul Danzigului de a cere alipirea sa la Reich şi să protesteze împotriva Poloniei şi a provocărilor acesteia care tind la război, pe când locuitorii Danzigului vor pacea. Pentru menţinerea păcii şi pentru realizarea unirii cu patria-mamă, Danzigul — adaugă dl Foerster — poate fi sigur de ajutorul Germaniei şi de sprijinul lui Adolf Hitler... în rezumat nimic nou — dar toate cele vechi subliniate şi spuse mai apăsat. Chestiunea rămâne la acelaşi punct: va risca oare Germania un război mondial pentru Danzigul? — şi, va provoca Anglia un asemenea război pentru această scârbă de oraş? La prima întrebare răspunsul ar fi mai greu de dat — dar la a doua, din nefericire el nu poate fi decât afirmativ... încă un ministru al Comunicaţiilor care şi-a frânt braţul: de data asta însă e un fost ministru, prietenul meu Gogu Vălleanu, generalul. Accidentul s-a întâmplat la cotitura din Azuga — o maşină a venit peste a lui. Şoseaua aceasta Bucureşti-Braşov a devenit cu circulaţia ei nebună, cu prostia conducătorilor şi cu lipsa măsurilor de Poliţie, o adevărată „cale a morţii"... Cazul lui Gogu Vălleanu e mai grav ca al lui Ghelmegeanu, mai întâi fiindcă omul are 75 de ani, apoi fiindcă mai e şi diabetic... Contele Ciano-Caraghiozzi a sosit la Salzburg pentru o întrevedere cu Ribbentrop în vacanţă la castelul Fuschl lângă Salzburg. Tot ia 58 CONSTANTIN ARGIHOIANU Salzburg a sosit şi Hitfer care asistă Ia reprezentaţiile muzicale de acolo după ce a onorat şi pe cele de la Bayrenth. Să sperăm ca Ciano-Ca-ramelo a adus un pahar de apă rece cu dânsul şi că-I va vărsa peste jăraticul nazist... 12 august. Ziarele de azi-dimineaţă aduc o veste tulburătoare: Fritz Mannheimer a murit subit la Vaucresson (lângă Versailles) şi Banca Mendelssohn, din Amsterdam şi-a încetat plăţile in urma acestui deces. Vestea morţii lui Mannheimer nu e neaşteptată pentru mine, era un cadavru viu şi ce mă mira era că trăia încă — dar neaşteptată este încetarea de plaţi a Băncii Mendelssohn, banca miliardarului Mannheimer, bancă ce trecea ca una din cele mai solide din Europa... Ştirile sunt cam confuze; pare că banca şi-a încetat plăţile prosteşte, numai din zăpăceala morţii celui mai mare acţionar al său (???) şi că în curând după aceasta le-a reluat — trebuie aşteptate informaţii complementare. Sa fi fost miliardele lui Mannheimer numai un bluff? Banca Mendelssohn fiind cel mai mare creditor al meu, cu care am un acord de plăţi anuale, ştirea falimentului ei m-a impresionat mult... Mannheimer se însurase de curând cu o tânără braziliană, dşoara Reiss; ca să poată sta în picioare la căsătoria lui, ziarele pariziene povestesc că doctorii îi făcuseră injecţii speciale... Nenorocitul! încă o lovituri pentru Kaufmann! Presa europeană comentează mult întrevederea lui Ciano cu Ribbentrop, la Salzburg. Hitler n-a venit, după cum se anunţase. Vor merge Ciano şi Ribbentrop la Berchtesgaden... Ziarele franceze speră că influenţa lui Ciano va fi potolitoare asupra conducătorilor politicii germane. Presa italiană dă următoarea definiţie întâlnirii: „O luare de contact normală pentru un tur de orizont normali“ A dracului normali-tate! Ungurii subliniază prezenţa Iui Csaky !a Salzburg dar dezmint categoric că s-ar fi încheiat o convenţie militară între Ungaria şi Germania. La Paris, la Londra, la Washington discursul lui Foerster n-a impresionat. în aceste centre se consideră că violenţele verbale de ,1a Danzigul, violenţe cu care naziştii au obişnuit lumea, nu schimbă nimic în situaţia politică. Germania vrea să sperie Europa şi să pună pe seama Poloniei răspunderea evenimentelor ce s-ar putea întâmpla. Dar Europa nu se mai sperie, iar Polonia continuă să fie stăpână pe nervii IKSEMNĂRl /.U NICE. 1919 59 săi. în raporturile oficiale dintre Polonia şi Danzigul se poate chiar constata o uşoară destindere, în urma ultimei note a Senatului Oraşului Liber care a pus momentan capăt conflictului cu Vămile... Şi în raporturile anglo-japoneze a intervenit o destindere. Englezii au extrădat japonezilor pe cei 4 chinezi de la Tien Tsin, acuzaţi de asasinat... în urma dovezilor de culpabilitate înaintate de japonezi, zic ştirile britanice... Tristă scuză, slabă scuză... Probabil ca negocierile de l.a Tokio vor reîncepe. Ba se pretinde că n-au fost niciodată întrerupte... Ieri circulau pe aci zvonuri pesimiste — am fi primit un fel de ultimatum din partea Germaniei, să ne pronunţăm... Calinescu şi Gafencu hu mai vin pentru week-end la Mamaia; Regele s-ar înapoia mai repede şi ar debarca la Galaţi — serbarea marinei de la 15 august, în fine, n-ar mai avea loc sau în tot cazul Regele n-ar lua parte la ea, şi câte şi mai câte... Izolat cum sunt aci n-am putut controla aceste veşti ce-mi ■ par departe de a corespunde adevărului. Psihoza bine cunoscută... Generalii englezi şi francezi au sosit la Moscova şi „pertractările** militare în trei au început... f De ieri-dimineaţă ploaie torenţială pe toată coasta. La Constanţa mari pagube: inundaţii prin mahalale, arbori rupţi, aleile din faţa Casi-noului spălate de apă etc. Printre picături am fost ieri după-amiază la Rex, la Mamaia. Hotel de lux, în toată puterea cuvântului şi în înţelesul . lui occidental. Putorime multă, lume urâtă, femeile în pantaloni şi cu frustul gol şi ars de soare. Scârbos. S-au construit multe vile la Mamaia. ■Şoseaua se dublează. Calea ferată a fost mutată la vest de lacul Tăbăcă-; riei. întreaga regiune a câştigat mult şi câştigă întruna. Mişcarea, acum câţiva ani la Eforie şi spre Carmen Silva, s-a mutat Ia Mamaia, cu toate că şoseaua spre sud a fost asfaltată până la Mangalia şi ca trenul circulă acum mai bine şi mai des până la aceeaşi localitate. Ploaie mare şi furtună şi ia Bucureşti şi în toată regiunea până în Prahova. La Moreni a căzut trâznetul pe depozitele societăţii I.R.D.P. Incendiul a fost localizat dar pagubele sunt de peste 15 milioane lei. După ce era mofluză, biata societate I.R.D.P.! Se zice că era asigurată! 60 CONSTANTIN ARCi liTOlANU Concentrările continuă în stil mare pentru a se ajunge la cifra de 800 000 oameni sub drapele. Deşi se dă ca motiv îndoitele manevre din octombrie, aceste concentrări tulburătoare ale întregii noastre organizări economice contribuie mult la neliniştea oamenilor şi la pesimismul opiniei publice... 13 august. Comitetul Economic al Societăţii Naţiunilor (!!! mai există?) s-a ocupat de politica schimburilor comerciale şi de a plăţilor internaţionale între Statele cu monedă avariată şi cele cu valută zisă normală — şi în concluziile sale a dat un brevet de „reuşită" (!) regimului românesc. Faptul ca în România o parte din devizele obţinute prin export sunt lăsate la libera negociere şi dispoziţie a exportatorilor, a primit întreaga aprobare a experţilor de la Geneva... Cât drum au făcut şi domnii aceştia, de la Rist! Progresele omenirii au dus la o cruzime ce nu se mai văzuse de la Revoluţia franceză. Fără să mai vorbesc de hecatombele hitleriste din Germania, de masacrele zilnice din Rusia Sovietică, de asasinatele Iui Călinescu — iată că în Spania pentru răzbunarea omorului poliţistului Gabaldon (şeful Poliţiei militare din Madrid) 60 de oameni au fost judecaţi şi împuşcaţi dintr-o dată... Luat ieri masa cu câţiva din prietenii mei politici din Constanţa. Am avut aci o bună organizaţie şi sunt mulţumit că Teodorescu Valahu şi Selim Abdulachim au ajuns sub actualul regim deputaţi, iar Serienescu consilier la curtea administrativă. Sunt mulţumiţi şi ei... Regele s-a înapoiat ieri la Constanţa. Ştirea că trebuia să debarce la Galaţi, nu era exactă. A sosit ieri la ora 12 Ia Constanţa, a luat dejunul pe yachtul său „Luceafărul", n-a primit pe nimeni şi a pornit Ia ora 1 1/2 cu tren special la Bucureşti... Otescu nu ştia aseară daca va veni marţi pentru serbarea marinei. Dar de ce n-ar veni? Vijelia şi ploile torenţiale au continuat toată ziua de ieri. Azi e înnorat, bate vântul de nord ca iama şi e frig... Tensiunea e atât de încordată în Europa şi în lume încât nu poate să mai ţină aşa; coarda trebuie să pleznească şi să se aleagă lucrurile într-un fel sau în altul. Germania s-a înaintat prea mult în chestiunea ÎNSEMNĂRI ZILNICE. 1939 61 Danzigului şi nu ştie cum să iasă din încurcătură, căci şi-ar risca existenţa într-un război... începe să se vorbească de posibilitatea unei conferinţe în patru sau în cinci (cu Polonia) şi e simptomatic că se vorbeşte fără urlete şi protestări din partea Fiihrerului şi a naziştilor, ca de câte ori s-a pus înainte ideea unei conferinţe... Se zice că Mussolini ar lua iniţiativa unei asemenea „întâlniri diplomatice*' în vederea reglării raporturilor dintre Statele totalitare şi democraţiile occidentale pe de o parte — a rezolvării problemei Danzigului în limitele îngăduite de salvgardarea prestigiului german, pe de alta. Călătoria lui Ciano la Salzburg şi la Berchtesgaden — unde ministrul italian a sat 2 ore de vorbă cu Hitler — ar putea însemna o tatonare a Ducelui pe acest teren, deşi comunicatul dat după întrevedere nu vorbeşte decât de identitatea scopurilor urmărite de cele două Puteri ale Axei, subliniindu-se revendicările germane asupra Danzigului. Comunicatul mai adaugă că Germania urmăreşte realipirea Danzigului pe cale paşnică (!!) şi acuza Puterile adverse de provocare şi de dorinţă de război. Dar aceasta e literatură bine cunoscută... Pe de altă parte Roosevelt ar încerca încă o dată o acţiune pentru îmbunătăţirea situaţiei internaţionale. Cercurile politice din Roma (spune agenţia Havas) acordă o enormă importanţă ştirii primite din Varşovia că dl James Farley, ministrul Poştelor în Guvernul Statelor Unite, care a vizitat capitala Poloniei va sosi în curând şi în capitala Italiei. Farley, un prieten intim al lui Roosevelt, ar • avea misiunea să se lămurească pe lângă conducătorii politici din Varşovia şi din Roma asupra posibilităţilor unei acţiuni directe din partea Preşedintelui Statelor Unite... Misiunea sa ar fi văzută favorabil la Roma, atât la Quirinal cât şi la Vatican. Se semnalează că ministrul american va sosi la Roma o dată cu monseniorii Orsenigo şi Cortesi, nunţii papali la Berlin şi la Varşovia... Guvernul japonez a respins propunerea Angliei pentru reluarea lucrărilor conferinţei anglo-japoneze. Japonezii vor să rezolve şi chestiunile economice — adică chestiunea argintului chinezesc aflat în băncile engleze din Tien Tsin şi chestiunea circulaţiei dolarului chinezesc — chestiuni care prezintă mari dificultăţi şi faţă de care englezii se arată foarte rezervaţi. Consiliul de Miniştri restrâns, din Tokio, la care au participat şi reprezentanţii autorităţilor militare japoneze din Tien Tsin şi mai mulţi funcţionari superiori din Ministerul de Externe, a adoptat următoarele hotărâri: 1) Guvernul japonez îşi rezervă dreptul de a hotărî dacă este util să fie reluate conversaţiile anglo-japoneze în cazul în care delegaţia bri- 62 CONSTANTIN ARGKTOIANU tanică va primi instrucţiuni/âvoroA/fc, după plecarea reprezentanţilor autorităţilor militare din Tien Tsin (căci aceştia au părăsit Tokio). 2) în această eventualitate, Guvernul japonez va accepta propunerea britanică de a se relua conferinţa numai dacă Anglia va dovedi că doreşte sincer ca această conferinţă să reuşească. 3) Se va menţine un strâns contact cu autorităţile militare japoneze din Tien Tsin, dar Guvernul nu Ie va invita să trimită din nou reprezentanţi la Tokio decât atunci când conversaţiile vor ajunge la un stadiu care sa dea certitudinea succesului. Pe de altă parte, se anunţă că Guvernul japonez a luat măsuri pentru încetarea propagandei antibritanice în China (?). între armata din China, care pare a se bucura de o anumită autonomie şi Guvernul central se pot constata cum se văd disonanţe... Sa fie ceva anarhie şi în Japonia? Guvernul chinez a protestat împotriva extrădării celor 4 chinezi învinuiţi de asasinat... Primul-ministru Svetcovici s-a înapoiat la Bled, de la Triest unde a fost să pupe în c.. pe italieni. Se declară foarte satisfăcut... de ce a văzut. Generalul Franco va merge în septembrie la Roma. Va vizita pe Mussolini şi pe Papa. Mai mulţi ambasadori spanioli au fost schimbaţi... Foerster a pronunţat o nouă cuvântare, prin care a afirmat din nou că Danzigul va fi alipit Germaniei... Bate omul fierul cât e cald — numai să nu se ardă. în ziua de 9 august a fost semnat la Sinaia aranjamentul între România şi Ungaria privitor la trecerea plutelor ungare pe Tisa superioară. Acest aranjament va intra în vigoare în mod provizoriu cu începere de mâine 14 august. Se cere reglementarea circulaţiei pe şoseaua Bucureşti-Braşdv, accidentele î«mu!ţindu-se zilnic. La Ramadan s-au ciocnit două trenuri: un mort şi mai mulţi răniţi. 63 /A S7-;a/\.-J IU /!/. ,V7CE. 1939 Furtuna de ieri a fost groaznică aci pe coasta noastră — a fost însă şi mai teribilă la nord, în dreptul Limanului, Au pierit mai multe vase de pescari şi pagube mari au fost înregistrate în regiunea Budache-Bu-gaz. Linia Galaţi-Basarabeasca a fost ruptă în mai multe locuri, întreruptă e de altminteri şi linia Carmen Silva-Mangalia. Generalul Sirovy, care s-a dat cu Hitler, a fost trimis la Moscova — e un comunist notoriu — ca să spioneze pentru germani negocierile militare anglo-franco-ruse. Porcul! Ziarele de azi sunt mute asupra desfăşurării evenimentelor la Banca Mendelssolm din Amsterdam, Ele aduc totuşi informaţia că Mannheimer a lăsat o avere evaluată la 650 milioane franci. Atunci cum rămâne cu banca, căci banca era el şi el era banca? 14 august♦ Timpul afla din Paris că la înmormântarea lui Mannheimer n-au asistat decât 5 persoane şi compară moartea lui cu a lui Loewenstein şi cu a lui Krueger care au determinat prăbuşirea întreprinderilor pe care Ie întrupau. Mannheimer nu este însă nici un aventurier ca Loewenstein, nici un escroc ca Krueger. Dovadă că Paul Rey-naud, ministrul Finanţelor, s-a dus la Vaucresson să se încline pe sicriul defunctului, ca un omagiu „pentru serviciile aduse departamentului său“ Şi Mannheimer a mai lăsat şi 650 milioane franci. Şi totuşi Banca Mendelssolm a cerut un moratoriu asupra căruia tribunalul din Amsterdam se pronunţă azi... E ceva misterios în toată treaba aceasta. 16 august Asistat ieri la serbarea marinei la Constanţa. Serbarea—- o slujbă, aruncarea unei cruci de flori în apă, un discurs — conferinţă asupra „glorioasei64 marine româneşti (a dus pe Regina Elisabeta până la Budapesta, a plimbat pe Domnitorul Carol prin prefecturile Dunării, a distrus o canonieră turcească în braţul Macin la 1877 şi n-a existat în războiul întregirii neamului din 1916-1917...) — a fost ce putea sa fie, gen Bărbuneanu şi laudă-te gură. Toată flota românească: 4 mici desîroieri, 1 submarin şi o bază navala — era prezenta în portul Constanţa. Penibil a fost momentul în care episcopul Armatei Cioflan, .Ciortan, C io fleac sau aşa ceva a citit pomelnicul tutidor morţilor v marinei din timpul războiului, vreo 15-20 la număr (era vorba numai de ofiţeri) numindu-i pe mwie\\\ O inutilă ridiculizare a unei arme 64 CONSTANTIN AKCGTOIANU inexistente... ra-am gândit tara să vreau la Ducatul de Gerolstein. Şi apoi de ce această nedreptate individuală: de ce să se pomenească pe nume ofiţerii căzuţi din armata pe apa pe când cei din armata de uscat nu sunt pomeniţi pe nume, fiind prea mulţi? Oficialităţile noastre n-au sensul ridicolului. Masă bună pe „Basarabia'1 la ora 1 1/2. între ceremonia de pe „Luceafărul'1 şi masa de pe „Basarabia11, Regele a fost să vadă lucrările de la Taşaul. „Luceafărul" e un vas frumos, destul de mare, vopsit în „vertNil". N-am putut să-l vizitez căci mă dureau picioarele. M-am înţeles cu Călinescu să revedem legea breslelor la sfârşitul lunii, la Bucureşti. Stat mai mult de vorbă cu Gafencu. Şi el e convins că vizita lui Ciano la Salzburg înseamnă o încercare de „stopare" din partea Italiei, în afacerea Danzigului. De aci enorma vâlvă pe care întreaga presă europeană o face în jurul ei. Gafenco a primit mai multe versiuni asupra celor vorbite la Salzburg şi la Berchtesgaden, ele sunt însă contradictorii şi trebuie aşteptat ceva mai precis. Ministrul nostru de Externe nu crede că războiul va fi provocat de chestiunea Danzigului după cum nu crede că pacea ar fi asigurată dacă problema Danzigului ar fi soluţionată; ar rămâne „tot restul" şi acest „tot restul" e acela care va determina conflictul. Eu i-am spus ca pentru noi îmi era mai teamă de o conferinţă internaţională, în care ni s-ar cere probabil sacrificii decât de un război, în care nu cred că am fi destul de proşti ca să ne punem de partea păgubaşilor... A fost de acord cu mine şi a adăugat, că de s-ar ajunge la o conferinţă ar ceda imediat locul său unei persoane cu mai multă suprafaţă şi mai multă autoritate decât dânsul... Din vorbă în vorbă dulcele Gafenco a ajuns sa-mi exprime mirarea sa cum de „Intelligence-Service" n-a suprimat încă pe Hitler şi pe Mussolini. Părea convins că ar fi cea mai bună soluţie. în Italia s-ar schimba toate (numai de nu s-ar schimba prea mult, căci comunismul e la pândă) iar în Germania lupta între succesorii Fuhrerului care se urăsc (Ribbentrop nu vorbeşte cu Goring, Goebbels nu vorbeşte cu nici un ministru, Himmler e detestat etc.) ar duce la câţiva ani de anarhie (şi iarăşi la comunism?). „Dragă Gafencule, am ripostat eu, n-au putut gardiştii sa ucidă pe Călinescu şi vrei ca englezii să se poată apropia de Mussolini şi de Hitler?" Amicul „Gregoire" părea foarte plictisit de această inac-cesibilitate a conducătorilor Germaniei şi Italiei. Mitiţă Constantinescu are informaţii că Banca Mendelssohn nu e în dificultate, că a cerut numai răgazul „să-şi facă punctul" (câteva zile) ÎNSEMNĂRI ZILNICE. 1939 65 după moartea principalului ei îndrumător... Ziarele din Paris au interpretat aceasta cerere ca o încetare de plăţi, de aci tot zgomotul... în gara Pietroaia, pe linia Bucureşti-Piteşti, s-au ciocnit doua trenuri. Sunt 13 morţi şi 38 de răniţi... La Pekin 50 000 de chinezi au manifestat împotriva englezilor. în China, ca şi în tot Extremul Orient cine zice englez, zice alb. Japonezii şe străduiesc să canalizeze în China împotriva englezilor ura seculara a galbenilor în contra albilor. Comitete antibritanice au fost întemeiate pretutindeni şi federate între ele... ..Asistat alaltăieri la concursul hipic organizat în curtea Cazărmii $ .'Călăraşi la Constanţa de către Societatea Hipică dobrogeană, adică de animatorul ei, generalul Comănescu. Foarte drăguţ. Călăreţi şi călăreţe bune. Comănescu e un mare organizator: cu mijloace ridicole a ;pus în picioare un concurs foarte reuşit. Revăzut cu acest prilej pe Ta-tiana Lahovari, căsătorită cu generalul Rudeanu. N-o mai văzusem de 18 ani, căci până acum generalul a ţinut-o sub cheie. E tot frumoasă... Aseară, înainte să părăsească Rexul, fixat cu Călinescu pentru 10 septembrie convocarea comisiilor Senatului şi Camerei, în vederea legii breslelor. Agenţia Rador transmite următoarea telegramă cu data de 14 august, din Londra: '„Redactorul diplomatic al ziarului Star crede că poate să confirme ca dl Mussolini a întocmit un plan în vederea soluţionării problemei Danzigului“. Ziarul afirmă că soluţia propusă este practic identică cu aceea întocmită de generalul Smuts în 1919 şi care a fost înlăturată de Con-ferinţa Păcii. Planul Smuts consta esenţial în a se acorda Germaniei suveranitatea asupra Danzigului rezervându-se anumite garanţii Poloniei, sub control internaţional. Controlul garanţiilor urma sa fie încredinţat Societăţii Naţiunilor. Planul d-lui Mussolini, afirma ziarul, cere ca acest control să se facă de către o comisie compusă dintr-un german, un polonez şi un repre- 66 CONSTANTIN ARGFTOIANU zentant al unei ţări neutre. Star adaugă că „se pare că Germania a respins planul d-lui Mussolini; în orice caz polonezii nu-1 primesc”. în legătură cu ştirea de mai sus se anunţă, fără dezminţire de la Berlin că Fiihrerul a primit în audienţă pe dl Burckhardt, comisarul Ligii Naţiunilor la Danzig. Polonezii pe de altă parte declară că nu primesc nici o împărţire a teritoriului Oraşului Liber, cu Germania... Bilanţul defmitv al accidentului de la Pietroaia: 15 morţi şi 65 de răniţi... Ieri la dejun, Regele m-a întrebat cum am găsit tot ce s-a făcut aci pe coastă. Am răspuns: „Sire, să-mi permiteţi o comparaţie cam trivială: e ca un palat frumos, cu perdele de mătase şi cu ţucale de tinichea...!” Regele a fost încântat de butada mea care mi-a permis să fac o serie de propuneri, între altele să se aducă apă imediat pe coastă, de la Dunăre. Regele a chemat pe Călinescu, pe Mitiţă Constantinescu şi pe Caranfil şi le-a dat ordin să înceapă lucrările chiar în toamnă. O sumă de 120 milioane va fi pusă la dispoziţia lucrărilor şi poate că la anul se vor putea curăţi canalele, de la Mamaia până la Carmen Sylva... Excursioniştii regali au fost încântaţi de Rhodos — mai puţin de Creta, o insulă fără vegetaţie, de un interes pur arheologic. E drept că au vizitat-o pe o temperatură de 40° la umbră... Regele vrea să se facă o şosea pe „cornişă” de la Mangalia la Bal-cic... Bine, dar întâi să terminăm şoseaua existentă care pornită de la Constanţa n-a ajuns încă la Mangalia... 17 august. Impresia ce se degajă din toate telegramele zilnice e că criza europeană a ajuns la un punct în care trebuie să iasă ceva, ori o soluţie paşnică, ori războiul. Vâlva continuă în jurul Danzigului, a vizitei lui Ciano la Salzburg, a vizitei lui Burckhardt la Berchtesgaden. Diverse formule de împăciuire apar pentru a fi imediat dezminţite sau respinse când de o parte, când de cealaltă. E vădit că Puterile totalitare nu vor războiul, mai ales Italia unde opinia publică e atât de ostilă unei Însemnari ziinice, j 939 67 asemenea idei încât nu se ştie ce s-ar întâmpla în cazul unei mobilizări. Nii vor războiul, dar vor să scape faţa şi prestigiul şi Hitler vrea DaiiziguL. Anglia tace şi stă la pândă, sigură de ea. Până şi japonezii, fiătnântaţi de discordie şi de antagonism între partidul militar şi oamenii cu scaun la cap, dau din colţ în colţ. într-o zi întrerup negocierile cu Guvernul englez, într-alta le reiau... Sub presiunea prietenilor lor italo-germani care îi împing „să se pronunţe”4 asupra unei alranţe militare, au declarat în fine că sunt gata la o asemenea alianţă, dar numai contra Rusiei Sovietice. Dracul sâ-i ia pe toţi... >Ottescu m-a poftit aseară la masă să „onorez44 un „homard44 pe care-1 p|frnise de la Constantinopol. E bine instalat într-o casă simpatică, cu ve-dfefe pe port. Era acolo şi Mirto, cu dama. Mirto a ajuns nabab, cu automobil, cu yacht, cu vânători şi proprietăţi... M-a poftit şi pe mine să mă dacă cu yachtul său la Balcic! Şi-a închiriat casa din Bucureşti (fostă Mâuriciu Blank din Dionisie) Legaţiei americane, pentru cancelarie, în dolari, 5 000 la număr — adică mai bine de 1 milion lei. Om cu noroc! 18 august. La Berlin se observă o încetare bruscă a atacurilor împotriva Poloniei — în schimb presa (şi la Berlin presa nu scrie decât ce-i porunceşte Guvernul) pune categoric şi chestiunea Coridorului... ' Germania, după declaraţiile oficialilor săi, nu admite nici o conferinţă pe chestiunea Danzigului. Dacă s-ar admite anexarea Danzigului »în drept44, Fiihrerul ar primi să stea de vorbă pentru anexarea „în fapt44. * Burckhardt a trimis un raport la Londra în care a consemnat rezultatele conversaţiei sale cu Hitler. Asupra acestui raport nu s-a putut afla mmic. E exclus ca el să nu conţină însă anumite propuneri sau sugestii, telegramele de la Londra anunţă că membrii Cabinetului se întrunesc pehtru a-1 examina... într-un fel sau într-altul, lucrurile trebuie să se hotărască... Toate gazetele noastre anunţă cu litere groase modificarea actualului regim al comerţului exterior... Cu prilejul serbării de la 15 august am întrebat pe Bujoiu dacă situaţia dintre dânsul şi Mitiţă s-a lămurit. Deşi trebuia să fie lămurită de luni de zile (faimosul arbitraj al Regelui), mi-a răspuns cănu. Dacă nu s-a lămurit, şi în favoarea lui Bujoiu, atunci nu se va schimba nimic în regimul comerţului exterior. Cu atât mai mult cu cât Călinescu care era la cuţite cu Mitiţă e acum frate de cruce cu el. Mai rar om să se dea după vânt ca dl Armând... 68 CONSTANTIN ARCîLîTOlANU Ştiri noi, de după-amiază: Situaţia s-a agravat în ultimele 24 de ore — afirma Agenţia telegrafica polonă — fiindcă Germania pe lângă chestiunea Coridorului mai pune şi chestiunea Sileziei poloneze şi pretinde că o acţiune din partea ei ar mai fi justificată şi prin necesitatea unei intervenţii pentru salvarea germanilor din Polonia... încetarea atacurilor împotriva Poloniei n-a durat la Berlin decât 24 de ore, şi ziarele au reînceput cu violenţele şi mai rău ca înainte. „Onoarea Germaniei cere revenirea necondiţionată a Danzigului şi suprimarea Coridorului polon între Reich şi Prusia orientală", iată lozinca pe care brodează presa întreagă. Pe de altă parte, la Paris se crede că săptămâna hotărâtoare s-a amânat pentru mijlocul lunii septembrie. în Italia, într-adevăr permisiile militare se acordă până la 10 septembrie, iar nelipsitul Ciano-Cianărel îşi anunţă pentru sfârşitul lui august o călătorie în Albania. Mai e şi congresul anual nazist de la Numberg, care se ţine la începutul lui septembrie şi în timpul căruia — o săptămână — orice acţiune internaţională va fi sistată... în realitate toţi se joacă pe o muchie de cuţit şi tot jucându-se nu e exclus să ţâşnească sângele... Ar mai fi un motiv să credem în pace: caraghioşii din Uniunea Parlamentară s-au adunat la Oslo şi din iniţiativa americanului Hamilton Fisch (în lipsa lui Pella Vespasian) e vorba să voteze o moţiune prin care să se ceară Guvernelor Germaniei, Italiei, Franţei şi Angliei un armistiţiu de 30 de zile (suntem deja în război?) în răstimpul căruia să se ajungă la o soluţie paşnică a tuturor conflictelor. Bravos, Fish! Sir Reginald Hoare a fost rechemat. Era un bun beţiv şi un om subţire, dar atât de englez încât ne ignora aproape cu totul. L-aş regreta, pe el şi pe nebuna de nevastă-sa, deşteaptă dar hop o dată — dacă în locul lui n-ar fi fost numit ca ministru al Angliei, Leeper, (alt Reginald) un om de mâna întâi. Leeper a fost în 1919 secretarul comisiei de delimitare în Banat, între sârbi şi noi, şi ne-a fost foarte favorabil. Cunoaşte perfect situaţia din sud-estul Europei, a fost de mai multe ori în România şi e un bun prieten al românilor. Numire foarte fericită pentru ţara noastră. Hoare e chemat „la alt post", dar nu se spune care. Formulă ce acoperă de multe ori o simplă punere în retragere... ÎSSKAIWÎRI /II. NIC ti. !9}9 69 Ungurii au atacat cu focuri de arma o patrula românească. Incidentul s-a produs la Ateiaşul Nou (Bihor) pe teritoriu românesc. Un soldat a fost împuşcat pe la spate şi a murit; un sergent a fost străpuns de o baionetă şi e în stare gravă — un sanitar a dispărut. Românii au fost atacaţi prin surprindere de un grup de 3 ori mai numeros de unguri. Ancheta e în curs... în Ungaria, „malaise" accentuat. Germania pretinde ungurilor să i se dea cu picioarele şi cu mâinile legate — dacă nu, va lua măsuri pentru apărarea minorităţilor nemţeşti din ţara lor. Maghiarii se zbat; Italia îi ameninţă că-şi vor îndepărta mâna protectoare de deasupra capului lor dacă vor ceda nemţilor... „L’indifferenU de Watteau s-a înapoiat la Luvru. îl şterpelise un fantezist-escroc, Boguslavsky, să-şi facă reclamă pentru o carte asupra restaurării picturilor vechi, pe care o publică. Va mai putea medita asupre ei şi în puşcărie... S-a emis o nouă monedă divizionară de 250 lei. Să ne trăiască, căci avem nevoie de bani, şi în pace şi în război! 19 august în ziarul Le Temps sosit ieri citesc următoarea judicioasă apreciere a situaţiei, datorită corespondentului Agenţiei Havas la Berlin, şi apărută sub titlul „L’appetit allemand“ : „întâlnirea de la Salzburg constituie oare un schimb de consultaţii între partenerii Axei în ajunul unei acţiuni? Lectura presei germane, care e în întregime dezlănţuită împotriva Poloniei, te-ar face să crezi aceasta. Opinia publică germană este la rândul ei serios emoţionată. Chiar în momentul cel mai greu al crizei cehoslovace, nu s-a asistat la o astfel de desfăşurare de automobile şi de vehicole ale armatei pe străzile Berlinului şi pe drumurile Reichului. Benzina n-a fost niciodată raţionalizată până la acest punct. Se pot vedea destul de des pe drumuri şi autostrăzi automobile particulare în pană de benzină1. Au loc din toate părţile mobilizări de muncitori şi rezervişti. Acestea sunt simptome care emoţionează populaţia. în cercurile politice germane aprecierea evenimentelor este departe de a fi uniformă. Unii gândesc că Reichul, exagerând conflictul cu Polo- 1 Citesc tocmai in acest moment destăinuirile lui Barmin (diplomat sovietic tugit) care descrie şoseaua Leningrad Moscova, plină de camioane şi automobile în pană, din lipsă de benzină! 70 CONSTANTIN ARGETOIANU nia în timpul vizitei în Germania a contelui Ciano, a vrut să angajeze cât mai mult Italia în sensul revendicărilor proprii. Sprijinul necondiţionat al Italiei dat Germaniei în această problemă nu pare de fapt un lucru atât de natural pe cât vroiau sâ-1 facă a crede publiciştii gennani. Concesia enormă făcută de cel de-al 3-lea Reich Italiei, organizând exodul populaţiei germane din Tirolul meridional, îşi va găsi astfel compensaţia. Dar cei din Berlin îşi dau seama totuşi că soarta sacrificiilor este de a fi apreciate în mod diferenţiat de cel ce beneficiază de ele şi de cel care le face. Această diferenţă a fost tradusă recent astfel de către un observator german avertizat: «în spiritul nostru sacrificiul Tirolului din sud trebuie să fie compensat de serviciile pe care Italia ni le va face în viitor. Italienii le consideră ca o plată a serviciilor deja făcute». Două fapte totuşi domină violenţele limbajului presei germane cu privire la Polonia şi la întâlnirea Ciano-Ribbentrop la Salzburg. Unul, indicat de comentariul din ziarul Angriff'despre această întâlnire, priveşte revizuirea teritorială prevăzută de Germania şi Italia în Balcani. Berlinul este foarte rezervat cu privire la această problemă. Totodată, circulă cu insistenţă zvonul că au fost făcute propuneri Ungariei, fără îndoială după recenta vizită a contelui Csaky la Salzburg, tinzând s-o lege cât mai strâns din punct de vedere economic şi politic de Reich, în schimbul unui sprijin total care va fi dat revendicărilor revizioniste ungureşti. Ungaria s-a sustras până acum unei «domesticiri» fatale pentru independenţa ei jucând în mod abil între cei doi parteneri ai Axei'. Această posibilitate de joc îi va rămâne după întâlnirea Ciano-Ribbentrop? Este o chestiune care angajează viitorul sud-estului european. Un alt fapt care apare limpede acum, este că Danzigul şi «coridorul» nu mai pot fi considerate ca epuizând revendicările germane faţă de Polonia. «Dreptul la cărbune» proclamat de diverse ziare germane, extinde pretenţiile asupra Sileziei de Sus şi asupra teritoriului Olza, pretenţii care pentru motive de propagandă, n-au fost duse până acum decât asupra «oraşului german Danzig»,“. Problema este astfel pusă în toată amploarea ei de la nord-estul la sud-estul Europei. Pare că ziarele naziste s-au lăsat antrenate de zelul lor dincolo de cuvintele de ordine oficiale. Citind ultimele ziare din această după-amiază şi ediţiile provinciale ale presei berlineze, ai impresia, într-adevăr, că acest zel a fost puţin calmat"1 2 *. 1 Subliniatele mine. 2 Astfel s-ar explica „acalmia4* în atacurile împotriva Poloniei, acalmie de scurta durată pe care am semnalat-o ieri. 71 ÎNSEMNĂRI ZILNICE. 1939 '/ Ziarul Le Temps mai publică în acelaşi număr şi o interesantă informaţie, sosită din Londra, asupra politicii ungureşti: „Informaţiile primite din Budapesta confirmă forţa rezistenţei Ungariei faţă de presiunea germană care se exercită actualmente asupra ţării. ■4 Această rezistenţă se manifestă mai întâi chiar în sânul Guvernului, în!care contele Teleki, primul-ministru, asigură interimatul Afacerilor Externe în timpul concediului contelui Csaky. în diferite rânduri, con-tele Teleki a afirmat intenţia de a nu tolera pătrunderea nazismului şi măsurile îndreptate spre a bara calea propagandei germane (suspendarea organelor naziste Magyar Uisăg şi Magyar Şag) au fost deja luate. »:>iPe de alta parte şefii formaţiei paramilitare a Gărzii „zdrenţăroase11 ş| opun cu tărie naziştilor. Condus de doctorul Somogyi, colonelul Pronay şi M. Heggas, acest partid, care îşi recrutează aderenţii printre Veteranii de război, este favorabil unei alianţe cu Polonia. El recrutează în acest moment o legiune ungurească, care, în caz de război, va merge î« ajutorul Poloniei. Treizeci şi doi de deputaţi nazişti din Parlamentul ungar au fost răniţi în duel de membrii Gărzii şi lunea trecută, amiralul Horthy s-a alăturat deschis atitudinii energice a contelui Teleki împotriva naziştilor. Ameliorarea relaţiilor dintre Ungaria şi România trebuie să fie de asemenea înregistrată.41 Tt Pe lângă manifestaţiile ungureşti antigermane trebuie semnalat şi «ţţ discurs al contelui Anton Sigray1, fost deputat, care a făcut destulă senzaţie pentru ca presa germană să caute să dărâme concluziile lui. Aceste concluzii erau că într-un viitor război victoria va rămâne Puterii sau Puterilor care vor stăpâni Marea... Printre argumentele invocate de presa germană, a fost şi forţa navală a Italiei. Noul Guvern constituit în Spania în care au intrat personalităţile mâi răsărite din lumea naţionalistă spaniolă, pecetluind formarea unui «pu Stat totalitar în jurul lui Franco, care abia acum devine dictator real Şi legal — a rezolvat indirect şi prin negativă şi chestiunea monarhică î« Spania. Nu mai poate fi vorba nici de restabilirea lui Alfons al XlII-lea «ici de proclamarea Prinţului Asturiilor; a rămas în capul Statului, ca «Caudillo11, generalul Franco, cu puteri nelimitate, sprijinit pe Falanga reorganizată. Un Stat totalitar mai mult în Europa, care, dacă prin simpatii va fi alături de celelalte două ale Axei — prin interese multiple va fi împins sâ rămână neutru şi în bune relaţii cu Anglia şi Franţa... 1 Şeful monarhiştilor din Ungaria. 72 CONS TANTIN ARGETOLANU în Conciliul ecumenic catolic care va avea loc la Roma în 1941, Cristofor Columb, descoperitorul Americii, va fi proclamat sfânt... Fred Snite, multimiliardarul cunoscut ca „omul cu plămâni de oţel" s-a căsătorit cu miss Teresa Larkin... Nu cred că vor face mulţi copii! Ottescu a transformat pavilionul societăţii Salvamare de la Mamaia într-un centru nautic pentru copii şi l-a predat Străjii Ţarii. Construit pe lacul Siut-Ghiol, pavilionul nu avea sens pentru o societate menită să vină în ajutorul victimelor mării. „Salvamare“ a fost mutată într-un local din portul Constanţa şi inutilul său pavilion de la Mamaia a devenit un centru sportiv de toată frumuseţea, pentru tineret. Bravo Ottescu! O simplă informaţie în Universul de azi: „Dl Max Auschnit şi-a dat demisia din Consiliul de Administraţie al „Reşiţei“. Demisia a fost primită/' Era de mai bine de un an în război cu Malaxa. Pentru asta a fost dat afară? Sau pentru că era ovrei? Sau pentru că era ovrei, primise Malaxa ordin să se certe cu el? Nu cunosc încă exact dedesubturile dar de as-tă-primăvară, de câte ori avea prilejul, Urdăreanu — care are nas — îl înjura. Inseparabil de lapoker şi de la cheiuri, tovarăşul de croazieră de anul trecut, devenise „un jidan puchios" şi era „dat dracului"! Ce s-a întâmplat în Serai? 20 20 august. Vrea Hitler război, ori nu vrea război? Dacă vrea război de ce nu l-a lacut sau de ce nu-1 face până nu e Anglia de tot gata? Şi dacă nu vrea război, de ce-1 provoacă prin declaraţii asupra cărora va fi greu de revenit? Pretutindeni opinia publică e într-o stare de supraexcitare ce nu poate dura nici duce la nimic bun... Ştiri înregistrate în ultimele 48 de ore: Germania pretinde spre Est (spre Polonia) graniţele ei din 1914. Germania a început să înşire trupe în Slovacia (cu consimţământul acesteia) de-a lungul graniţei poloneze. Contele Csaky a avut o audienţă de 4 ore la Mussolini, la care a asistat şi contele Ciano. Japonezii vor să întrerupă negocierile cu Anglia şi să blocheze Hong-Kongul... ÎNSEMNĂRI ZILNICI', 1939 73 ■ - Germania refuză orice conferinţă cu privire la Danzig şi la Coridorul polonez. Locuitorii din Danzig vor fi proclamaţi cetăţeni ai Reichului... Etc. etc. etc. & - --------------------------------- Cei care caută să se învârtească: Ungurii. Lunga conferinţă a contelui Csaky la Mussolini pare să fi ţfost motivată de presiunea germană care tinde la o complectă înfeudare ;â Ungariei. Ungurii caută să-şi salveze independenţa (se îndoiesc şi ei ijie şansele Axei într-un eventual viitor război) punând în joc rivalitatea .dintre Italia şi Germania... Bulgarii. Se anunţă pentru septembrie vizita Regelui Boris la Londra. Pârţ... îi Guvernul din Budapesta a consimţit la o anchetă mixtă privitoare la patrula românească atacată la Ateiaşul Nou (Bihor). A murit Iulian Vrăbiescu din Craiova. Liberal toată viaţa, a părăsit pe Brătieni după război şi a făcut politică cu mine. L-am ales vicepreşedinte al Senatului în 1931. S-a supărat apoi şi pe mine fiindcă n-am . optat în favoarea lui la alegerile din 1933 — şi m-a părăsit. Băţos, limitat în mijloacele sale intelectuale, era un om foarte cumsecade. A fost pe vremuri un excelent prefect de Dolj. Căpitanului Pauliuc, trimis ca şi curier diplomatic la Sofia, i s-a furat valiza din automobil pe când coborâse la hotel să-şi vadă de o cameră. Căpitanul a mers imediat la Legaţie şi de aci cu ministrul Filotti la Poliţie — bineînţeles degeaba. Căpitanul a scos un revolver din buzunar şi s-a împuşcat pe loc, chiar la Poliţie... Pauliac, fiul unui ţăran din Bucovina, era un excelent element; făcuse Şcoala de la Saumur şi Şcoala de Război din Bucureşti. Ofiţer de Stat Major de maţe viitor, moartea sa a făcut mare impresie, atât la Sofia cât şi la noi în ţară. Azi i se vor face la Bucureşti funeralii solemne la care vor asista miniştrii de Externe şi de Război precum şi casa militară a Regelui şi ministrul Palatului. Un comunicat oficial pretinde că în valiză nu era nici un act important... O fi? Gestul căpitanului Pauliuc e preamărit în toate gazetele şi dat ca pildă a hotărârii la care poate duce spiritul de corp şi sentimentul 74 CONSTANTIN ARGETOIANU onoarei... Se găsesc şi oameni care să spună că chestiunea e mai complicată... Pentru a concentra trupe la graniţa Cadrilaterului şi înspre Ungaria, s-a adoptat formula manevrelor în regiunea Bazargicului la sud şi în a Careilor Mari la nord. Venind azi de la Constanţa am întâlnit convoaie de tunuri antiaeriene motorizate: toate sunt noi şi fabricate în Germania, — ce încredere au nemţii în atitudinea noastră!! 22 august. Trăim de alaltăieri ceasuri de înfrigurare aproape de groază. Simţim fără să ne explicăm bine pentru ce, izolaţi cum suntem aci pe coasta Mării Negre, că ne aflăm în ajunul unor evenimente catastrofale... Cam atmosfera de la sfârşitul lui iulie 1914... La exasperarea nervilor contribuie pe lângă telegramele din străinătate publicate de gazete, pe lângă convoiurile de trupe, de armament, de muniţii ce se scurg spre graniţa Cadrilaterului — faptul că nu cunoaştem exact situaţia. Imaginaţia lucrează, lucrează şi nici un frâu să ne oprească gândurile negre... Cu gazetele de azi ne-a mai căzut ca o bombă ştirea Pactului de neagresiune între Germania şi Rusia Sovietică... Pactul în sine n-ar reprezenta lucru mare. Cu cine n-are Rusia pact de neagresiune? Şi orice om ştia bine că de semna orice cu Anglia şi cu Franţa, Rusia tot nu s-ar fi mişcat. Dar e un succes moral mare pentru Germania. Tocmai în momentul în care generalii discută la Moscova modalităţile unei cooperări militare cu cele două democraţii occidentale, iată că Germania o ia înainte şi semnează cu Rusia un pact, în câteva zile, pe când Anglia se străduieşte din aprilie să ajungă la o semnătură. Se va zice că pactul cu Germania e negativ pe când cel proiectat cu Anglia şi cu Franţa era pozitiv; că greu se poate refuza un pact de simplă neagresiune şi câte altele. Toate bune, dar un acord diplomatic în aceste ceasuri grele are semnificaţia lui şi Berlinul s-a grăbit să trâmbiţeze „urbi et orbi“ succesul străduinţelor sale. Moralmente e o mare încurajare pentru Statele totalitare şi în particular pentru Germania... intre în Danzig, Vor încerca şi polonezii acelaşflucru şi se vor ciocm^elîemţrAtunci cine va fi agresorul? Cât va mai valora convenţia anglo^franco-rusă, admiţând că se va mai semna? Războiul e gata. .. ^ Ştirea Pactului de neagresiune germano-rus a căzut ca o bombă, azi-noapte. Nimeni n-a ştiut nimic despre negocierile dintre cele două ÎNSEMNĂRI ZILNICE. 1939 75 Guverne, nici în Londra, nici în Paris, nici în Varşovia. Toate capitalele Europei sunt în ebluiţiune, cu atât mai mult că Berlinul face o larmă enormă. Presa germană preamăreşte succesul diplomaţiei Reichului şi âeclară chestiunea Danzigului lichidată... La Londra, la Paris se spu-ite^imposibil66; apoi în faţa faptelor, deprimare şi aşteptarea „explicaţiilor64 Moscovei... Impresia e formidabilă pretutindeni. Chamberlain şi Hâlifax şi-au întrerupt concediile şi s-au înapoiat la Londra. Se spune ca Parlamentul, care luase vacanţă până la 3 octombrie va fi convocat săptămână viitoare. La Paris Consiliul de Miniştri se întruneşte mâine. Evenimentele se precipită — ca să întrebuinţez o expresie cunoscută... : Ziarul lui Gafencu Timpul publică următoarea informaţie de la Londra, cu data de ieri, 21: „Barometrul politic este în scădere accentuată. Zilele critice — astfel îşi intitulează Times articolul de astăzi notând încordarea sporită în afacerile internaţionale. Ca un semn al sincronismului îngrijorător, Le Ţemps oficiosul francez îşi intitulează editorialul de astă-seară «Europa îjf primejdie». Dacă metodele Reichului dăinuiesc — scrie Times, totul arată că războiul va fi provocat printr-un atac violent contra drepturilor vitale 4le Poloniei. în acest caz, Marea Britanie şi Franţa vor fi nevoite să intervină. Semnele din ultimele zile îndreptăţesc cele mai rele temeri — scrie Le Ţemps. p Confirmând parcă aceste prevederi tragice, Naţionalzeitung, oficioşii mareşalului Goring, anunţă astă-seară: „Săptămâna care a început Va aduce hotărâri asupra Danzigului ca şi asupra altor chestiuni importante. Se simte că evenimente mari, hotărâtoare, se pregătesc în lume1". " Toată presa engleză are o singură replică: naţiunea şi Imperiul Britanic ştiu la ce încercări ar putea să aibă să facă faţă în viitorul imediat. »Ele sunt gata fără cea mai mică şovăire64 — declară Times. Sir John Simon, ministrul Finanţelor, dl Leslie Burgin, ministrul Furniturilor şi Major Attlee, şeful opoziţie laburiste, au fost convocaţi rând pe rând, astăzi de primul-ministru. Faptul că în Germania se află 1 700 000 oameni sub drapele, iar în Italia 1 300 000 şi că sunt concentrări masive în Prusia Orientală şi în Slovacia, va determina probabil după cele ce se afirmă în cercuri bine informate, măsuri militare corespunzătoare. Ziarele engleze cred că până în momentul de faţă presiunea exercitata asupra Ungariei de Puterile Axei nu a dus la rezultate definitive. 1 Aluzie şi apreciere exagerată, probabil asupra Pactului de neagresiune germano-rus. 76 CONSTANTIN ARGETOIANU După o telegramă din'Berlin de ieri-dimineaţă se afirmă în cercurile oficioase germane că nu este vorba să se decomande, după cum se zvonise în străinătate, nici manifestaţia de la Tannenberg de la 27 august, nici Congresul naţional-socialist de la Niimberg care se va ţine între 2 şi 11 septembrie. Se dezminte asemenea zvonul despre ocuparea totală a Slovaciei ca şi acela referitor la încheierea unei alianţe militare germano-ungare. în aceleaşi cercuri se stăruie asupra siguranţei că revendicările Reichului vor fi repede satisfăcute. Pe de altă parte „gueule"-leiterul (guvernatorul urlător) Forster urlă în fiecare zi în oraşul său şi cere alipirea Danzigului la Reich. Când Europa e aproape în flăcări, cine se mai gândeşte la încurcătura din Extremul Orient— unde Guvernele Angliei şi Japoniei polemizează între ele pentru a determina răspunderea ruperii negocierilor de la Tokio... Deocamdată au fost numai suspendate. Dumnezeu i-a pus pe toţi de acord înecând Tien Tsinul sub ape... Nimeni nu-şi aminteşte în China de Nord asemenea inundaţii... Mor oamenii cu miile! Floare la ureche pe lângă ce va fi în Europa... 23 23 august. încordarea, la culme, continuă... Ziarele sunt pline de titluri ca acestea: „Pactul germano-sovietic deschide orizonturi noi şi necunoscute", „Germania va hotărî acţiunea sa imediat ce va fi semnat Pactul de neagresiune cu Rusia", „Impresia la Londra", „Reichul vrea să ocupe teritoriile care i-au aparţinut înainte de 1914", „Demers anglo-francez la Moscova", „Pactul întruchipează legea vitală a celor două popoare", „Mari pregătiri militare în Germania", „Importante hotărâri la Londra şi la Paris", „Viitoarele 72 de ore vor fi decisive", „Pregătiri militare în Anglia şi Franţa", , Armata germană este gata", Etc. etc. etc. Zgomotul Berlinului e asurzitor. Poate să fie şi o bună parte de bluff în toata zarva care porneşte din Germania şi puţin şi din Italia. în Anglia şi Franţa, după prima zguduire a neaşteptatei veşti, calmul începe să se restabilească. Pactul cu Germania nu e încă semnat, apoi ÎNSEMNĂRI ZILNICE, 1939 77 pusia mai avea deja unul cu Germania din 1921, de la Rapallo. Un pact î'de neagresiune cu Germania nu implică o atitudine ostilă din partea £Rusiei faţă de Polonia; mai mult Rusia a prevăzut pentru dânsa, în toate Şâctele de neagresiune pe care le-a semnat, un drept de revocare fără preaviz în caz de agresiune a celuilalt semnatar împotriva unei terţe puteri... Pactul de neagresiune germano-rus nu împiedică un tratat de Colaborare pentru' apărarea anumitor ţări, între Rusia, Anglia şi Fran-iâ... Negocierile de la Moscova continuă... Nimic nu e practic schimbat... şi câte şi mai câte. & Evident că pactul de neagresiune proiectat între Germania şi Rusia Jiu schimbă lucru mare în echilibrul real de forţe din Europa, căci chiar Sară pact Rusia tot nil s-ar fi mişcat — dar din punct de vedere psiho-ţtigic, încheierea lui în forma explozivă în care s-a dat în vileag a făcut !uh efect enorm, şi a încurajat pe cine nu trebuia să încurajeze... ţ[•' Pentru noi, românii, dintr-un punct de vedere e poate mai bine aşa. ®|ăcă cumva Rusia s-ar fi urnit spre Germania ar fi trecut şi pe la noi şi ?odată armata roşie în ţara noastră, poate că n-ar mai fi ieşit... ■ După unele telegrame Hitler va proclama unirea Danzigului cu Reichul chiar mâine, după altele dumincă la serbarea de la Tannen- ■ /V ' In această lună a lui august se împlinesc 25 de ani de la declararea războiului mondial. Un sfert de veac! Ce mult şi ce puţin! îmi aduc aminte de fiecare clipă din acele memorabile zile... Exact ca acum... Şi ^atunci câte s-au petrecut! Un sfert de veac, o viaţă de om! Ţin minte că din marele război am ieşit cu o siguranţă: aceea că nu voi mai vedea aşa ceva cât voi trăi. S-a dus şi siguranţa aceasta, într-adevăr nimic nu e sigur pe pământ! Vaporul „Regele Carol44 a fost scos din serviciu şi băgat în docuri la Galaţi ca să fie transformat în „Spital plutitor46, pentru marină. Era să fie dat lav fier vechi, ca tovarăşa sa de drum „Principesa Maria44. Pe ^Regele Carol44 am sosit la Constantinopol în 1898, când am fost numit fjtasat la Legaţie în primul meu post... „Regele Garol44 era nou-nouţ ăţUnci, şi fala serviciului nostru maritim... £e bătrâri'siţnt... Joiy 24 august. Zilele de ieri şi de azi pot fi însemnate ca zile istorice. Se pare că asistăm la ultimele convulsii ale unei lumi hotărâtă să se sinucidă... Numai un miracol ne mai poate scăpa. Se va ivi el oare? 78 CONSTANTIN ARGETOLANIJ Ribbentrop a zburat ieri de la Berlin la Moscova unde a sosit la ora 13, .primit pe aerodromul împodobit cu zvastice (!!) de ambasadorul Germaniei şi de trimişii Sovietelor. Imediat o întrevedere de 3 ore cu Molotov, apoi alta, seara. La Berlin se pretindea aseară că acordul era perfect, că va fi semnat azi-dimineaţâ şi că până diseară Ribbentrop va fi înapoiat la Berlin... Anexarea Danzigului se dădea tot la Berlin ca sigură pentru azi sau mâine. Ambasadorul Henderson a remis ieri Fiihrerului la Berchtesgaden o nota a Guvernului englez şi un mesaj personal al d-lui Chamberlain. Ambasadorul a avut o primă întrevedere de 30 de minute, la amiază, cu Hitler, în care i-a remis documentele şi o a doua de 10 minute după-a-miază pentru a primi răspunsul Fiihrerului. Oficial nu s-a mărturisit nimic, dar presa berlineză crede a şti că documentele engleze nu fac decât să parafrazeze comunicatele publicate în ultima vreme de Guvernul englez — şi că răspunsul Fiihrerului a fost că Germania nu va îngădui ca garanţia Marii Britanii acordată Poloniei să afecteze „drepturile şi revendicările vitale ale Reichului“. Presa italiană scrie că deznodământul pacific al dramei Danzigului n-ar rezolva nimic, căci trebuie să se soluţioneze şi problema colonială germană, ca şi aceea a revendicărilor italiene, care vor rămâne neclintite. Cum se vede, italienii care de două luni nu se mai auzeau, ridică capul din nou. încă o şansă mai puţin pentru menţinerea păcii... La Paris şi la Londra, pregătiri febrile pentru intrarea în acţiune. Toţi miniştrii s-au întors la post. Consilii de Cabinet şi întrevederi cu şefii opoziţiei, cu ambasadorii puterilor amice — aproape încontinuu. Aceeaşi stare de enervare pretutindeni, până în America. Două note optimiste: una de la Amsterdam, de obicei bine informată, unde toate valorile s-au urcat — alta de la Varşovia, unde, lucru ciudat, se bagatelizează Pactul de neagresiune ruso-german şi se consideră ca un bluff mai mult în războiul de nervi întreprins de Germania. Atitudine sau uşurinţă? \ în Japonia consternare; Tokio conta pe Axă împotriva Rusiei... O schimbare generală în politica japoneză nu e exclusă... Acum se vede clar toată politica Rusiei, care, trebuie să o recunoaştem, a fost magistral condusă. Rusia n-a urmărit decât un singur lucru, să declanşeze războiul în Europa, să-l întreţină 2-3 ani cel puţin, să 79 ÎNSEMNĂRI ZILNICE, 1939 privească şi apoi să culeagă roadele. Roadele, oricare parte va fi învingătoare, vor fi ruina, anarhizarea şi comunizarea tuturor ţârilor beligerante. Ce n-a putut face a IlI-a Internaţională şi propaganda, o va săvârşi războiul. Rusia a făcut ce a putut ca să împingă ambele grupuri de puteri antagoniste în foc. Mai întâi a întrezărit dârzenia anglo-francezilor aşigurându-se de încercuirea Germaniei. După ce aceştia au înaintat atat încât să nu mai poată da înapoi — s-a dat de partea Germaniei mtimidată şi a înnebunit-o şi pe ea. Planul a fost făcut de la început şi fyihe urmat. Aşa se explică continuele întârzieri şi continuele noi condiţii puse în calea pactului cu Anglia şi cu Franţa, aşa se explică şchimbarea lui Litvinov — căci Germania n-ar fi semnat nimic cu un jidan — aşa se explică reluarea negocierilor comerciale cu Germania acum o lună, aşa se explică toate... Oare domnii care conduc Europa nu-şi dau seama de groapa pe care comunismul o sapă civilizaţiei occidentale? Oare oameni atât de inteligenţi ca Hitler şi Mussolini nu văd ce-i aşteaptă, pe ei şi pe regimurile totalitare pe care le-au întemeiat? Poate că în ultima clipă un pic de raţiune va pluti deasupra patimilor — şi aci poate să se ivească miracolul despre care vorbeam mai sus... Doamne, Doamne, scapă-ne! 27 27 augustj duminică. Zilele de joi şi vineri au fost zile de emoţie iiitensă. în seara de joi şi în dimineaţa de vineri, lumea întreagă a considerat războiul ca şi declarat... în noaptea de joi spre vineri, s-a anunţat mare consfătuire la Hitler cu Goring, cu Ribbentrop şi cu generalii comandanţi supremi. Cum în dimineaţa de joi Gauleiterul Forster se proclamase şef al Statului Liber Dantizg, ne aşteptam cu toţii ca vineri dimineaţă Germania să proclame anexarea şi ca războiul să fie virtual declarat. Consfătuirea de la Hitler nu putea să aibă de scop decât să fixeze modalităţile începutului dramei... Toată ziua de vineri am stat agăţat la telefon, în căutare după ştiri... Până seara n-a venit ştirea ocupării Danzigului dar n-am putut afla nimic liniştitor. Ziarele sosite erau pline de pregătirile ce se făceau pen- 80 CONSTANTIN ARGETOIANU tru imediata intrare în acţiune, în Franţa, în Anglia, în Polonia, în Germania, pretutindeni... Singura notă pacifică, mesajele adresate de Roos-evelt Regelui Italiei, lui Hitler, lui Moscicki; dar cât putea cântări această iniţiativă a Preşedintelui american? Mă găseam într-o stare de enervare prea mare ca să mai pot sta izolat pe coasta Mărgii Negre. Noaptea vedeam cum se prăbuşeau toate pentru noi; Germania, singura noastră speranţă împotriva ruşilor de braţ cu Sovietele; chiar dacă armata roşie nu s-ar fi mişcat în timpul războiului, după război, în faţa unei Europe mistuite şi probabil comu-nizate ocuparea noastră de către hoardele barbare devenea neîndoielnică — nu mai întrevedeam nici măcar siguranţa mormântului meu de la Breasta... Incertitudinea nu mă lăsa să dorm şi imaginaţia supraexci-tată lucra fără frâu. Am hotărât să plec. Ieri-dimineaţă la ora 10 am sosit la Bucureşti şi imediat m-am dus la Externe să văd pe Gafencu. Am văzut apoi şi pe Călinescu, la Ministerul Armatei. între timp situaţia se înseninase puţin. Danzigul nu fusese anexat Germaniei, războiul nu începuse. Gafencu, care mărturisea că nu ştia precis ce se va întâmpla, că nu ştia nimeni fiindcă nimeni nu ştia ce e în capul lui Hitler — avea totuşi impresia unei uşoare îmbunătăţiri a situaţiei, a unei pauze în criză. Faptul că proclamarea lui Forster ca şef al Statului Danzig nu fusese urmată de nici un alt gest de violenţă era de o importanţă capitală. Mai mult, din telegramele primite la Externe rezultă că pe ziua de vineri au început să se ia contacte. Henderson a fost la Hitler, din nou, vineri, şi fapt interesant, nu s-a dus din iniţiativa lui sau din ordinul Guvernului din Londra, ci a fost chemat de Fiihrer. La mesajul lui Roosevelt, Regele Italiei a răspuns mulţumind Preşedintelui şi aducându-i la cunoştinţă că a remis Guvernului său mesajul primit. Formulă constituţională şi protocolară — în realitate, chestiunea e mai complicată în Italia. Gafencu mi-a destăinuit că au fost disensiuni mari între Regele Victor Emmanuel şi Principele de Piemont pe de o parte, şi Mussolini pe de alta. Regele şi fiul său sunt împotriva războiului, mai ales împotriva unui război dictat de interesele Germaniei. Nici Mussolini nu e pentru război, dar nu vrea să slăbească legăturile cu Germania şi se joacă cu focul, cum probabil se joacă şi Hitler. Regalii italieni nu vor nici atât şi găsesc că jocul e periculos. Din acest punct de vedere, Regele Italiei e la unison cu întreaga opinie publică italiană care nu vrea să audă de război şi atitudinea Regelui i-a dat, lui şi Principelui de Piemont, o popularitate care creşte vertiginos în dauna popularităţii Ducelui care scade cu aceeaşi iuţeală. Probabil că aceasta a enervat pe Mussolini şi l-a adus la o adevărată stare de opoziţie faţă de Rege... Cu prilejul manevrelor din Piemont, de la în- 81 ÎNSEMNĂRI ZILNICE. 1939 £eputul lunii, cearta a izbucnit, şi Ducele a părăsit brusc câmpul manevrelor... Telegrama lui Roosevelt a fost astfel bine venită la Regele Victor Emmanuel, ca şi intervenţiile analoage ale ginerelui său, Regele Belgiei şi ale Papei. Rolul de salvator al păcii nu displace deloc bătrânului Monarh care duce pe umeri o răspundere prea mare şi o tradiţie prea veche ca să se lase târât în aventuri... Probabil ca şi atitudinea Italiei şi posibila ei defecţiune în ultimul moment să fi pus pe •gânduri pe prietenul Hitler... . Cu nemţii stăm bine. Nu e adevărat că ne-au întrebat ce vom face în cazul unui conflict între Germania şi Polonia şi că noi am răspuns că .vom rămâne neutri. Mu ne-au întrebat şi noi n-am declarat nimic. E evident că vom rămâne neutri, mai întâi fiindcă în caz de război neutralitatea va fi lozinca noastră şi apoi fiindcă tratatul nostru cu Polonia jnu ne obligă la asistenţă decât în caz de conflict al polonezilor cu ruşii dar de ce să o spunem dinainte şi să supărăm degeaba Varşovia ■bând poate vom merge la o Conferinţă şi vom avea nevoie de prieteni? 'N-am făcut prin urmare nici o declaraţie nemţilor dar stăm bine cu ei. Stoelzer, însărcinatul cu afaceri al Germaniei a fost la Gafencu să-l întrebe ce părere avea Guvernul român cu privire la pactul încheiat cu 'Moscova. Gafencu a răspuns că singura grijă a României era un război între Germania şi Rusia în care ţara noastră să devină teatru de luptă şi bă prin Tratatul de neagresiune dintre Reich şi Soviete această grijă a dispărut... Răspuns abil. Gafencu a mai adăugat că ştie că Germania vrea ■6 Românie independentă şi tare la gurile Dunării şi că din acest punct de vedere influenţa Germaniei asupra Moscovei nu poate fi decât favorabilă României. Gafencu a făcut această ultimă afirmare în speranţa să afle de la Stoelzer dacă nu cumva ruşii ceruseră, ca preţ al pactului, mână liberă faţă de noi, cu privire mai ales la Basarabia. La afirmaţia lui Gafencu cu România liberă şi puternică la gurile Dunării, Stoelzer a raspuns că era şi părerea lui, ceea ce deja era ceva, căci funcţionarii celui de-al III-lea Reich n-au obiceiul să exprime păreri personale în disonanţă cu ordinele primite... Totuşi, Gafencu a rugat pe Stoelzer să pună chestiunea la Berlin şi să-i aducă un răspuns. Stoelzer a făgăduit... Că stăm bine cu nemţii, mai dovedeşte faptul că livrările de material militar din Germania continuă nestânjenite şi un altul într-adevăr extraordinar. Călinescu mi-a spus că reprezentantul Germaniei a venit să-i mulţumească pentru modul cum se execută convenţiile noastre (trimitem şi noi benzină...) şi i-a spus cu acest prilej că s-a dat ordin de Fiihrer sa se ia cele mai drastice măsuri împotriva „gardiştilor “ români aflători pe teritoriul Reichului, pentru a se sprijini acţiunea Guvernului român. Povestea Chiorul, îi râdeau ochii, şi nu-mi venea să cred... 82 CONSTANTIN ARGfciTOIANU Am luat cu adevărată uşurare sufleteasca la cunoştinţă starea raporturilor noastre cu Germania. Şi Gafencu şi Călinescu au fost de acord cu mine că politica noastră în caz de război trebuie sa fie o politică de neutralitate nu numai sinceră şi patentă, dar care să meargă chiar — de ce să nu spunem cuvântul? — până la abdicarea oricăror năzuinţe de ordin sentimental. Când eşti mic şi slab şi te găseşti între picioarele celor mari care se omoară, esenţialul este să scapi tu, cu viaţa... Nici cu ungurii nu stăm rău. Din toate informaţiile lui Gafencu ungurii ar voi să rămână neutri, dar sunt supuşi unei enorme presiuni din partea Germaniei. Nu e adevărat că Ungaria a fost ocupată de trupele germane. Nu e nici un soldat german pe teritoriul unguresc.. în schimb nemţii au înţesat cu trupe Slovacia, mai ales partea unde graniţele Poloniei, Ungariei şi României se apropie unele de altele, ca să-şi poată îndrepta forţele în direcţia în care interesele lor o vor cere. Ungurii au fost foarte speriaţi de concentrarea trupelor noastre spre graniţa lor şi au venit să ne ceară să le retragem; Guvernul românesc a răspuns că nu poate retrage trupele destinate manevrelor regale, dar că concentrarea lor n-a fost făcută cu nici o intenţie ostilă faţă de Ungaria şi ca să dovedească buna sa credinţă a propus încheierea unui pact de neagresiune între ambele ţări, imediat. Ministrul Ungariei a rămas impresionat şi a cerut răgaz să comunice cu Budapesta. Ieri-dimineaţă a dat un răspuns negativ: un pact de neagresiune ar corespunde dorinţelor Guvernului maghiar, care ia act cu vie satisfacţie de propunerea Guvernului român, dar se teme să nu fie rău interpretat de Germania, ca o manifestaţie ostilă după Pactul ruso-german, România fiind cotată la Berlin ca rămasă tot sub influenţa Franţei şi Angliei... în realitate, joacă şi ungurii pe două tablouri. Dovadă că pe de o parte ne fac „risette“ , iar pe de altă parte au cerut suspendarea şi amânarea tratativelor comerciale şi monetare ce se urmăresc în momentul de faţă la Budapesta. Noi am refuzat şi am cerut în cazul că Ungaria persistă, să se dreseze un protocol prin care să se constate că ruptura a fost unilaterală şi provocată de dânsa. Ştirea publicată de ziare relativă la abandonul aliaţilor săi de către Turcia, în urma încheierii Pactului ruso-german care ar fi schimbat situaţia internaţională — nu este exactă. Era o ştire din izvor italian... Dimpotrivă, Tanroer a venit să întrebe pe Gafencu dacă România nu cumva şi-ar fi schimbat politica faţă de bulgari... Turcii rămân — până acum — credincioşi pactului balcanic. în rezumat Gafencu îmi repeta râzând o apreciere „â la La Palice“ a lui Tătărescu: „Se merge pe două linii paralele, se prepară războiul şi pacea în acelaşi timp!44 Şi cu acest prilej: „Ştii că Tătărescu a sărit?44 — „Nu...44 — ,A f°st înlocuit prin Franasovici, care a sosit deja la ÎNSEMNĂRI ZILNICE. 1939 83 Paris*4 — „Şi în locul lui Franasovici?44 — „Grigorcea...*4. Din nefericire Grigorcea cel prost, „Kanzlerul44 — nu fostul ministru la Londra... Şi Gafencu mi-a povestit toată povestea. Tătârescu făcea politică de unul singur la Paris şi telegrafia încontinuu că trebuie să ne pronunţăm categoric pentru Franţa şi Anglia. E ciudat cum românul îşi pierde capul, îndată ce trece graniţa. Am observat în lunga mea carieră cum ; diplomaţii noştri îşi uitau regulat (cu puţine excepţii) de interesele ţării lor şi se făceau campionii ţărilor pe lângă care erau acreditaţi... Regele s-a supărat definitiv şi s-a telegrafiat lui Tătârescu să ceară agrementul pentru Franasovici... O debarcare crudă. Tătârescu urma să şi plece imediat din Paris: e aşteptat luni la Bucureşti. înainte de a mă despărţi de Gafencu acesta mi-a spus că a cerut Regelui să convoace pe Consilierii Regali, căci răspunderea momentului e prea grea. Regele ar fi hotărât să nu ne convoace încă ca să nu alarmeze opinia publică, dar să ne consulte pe fiecare în particular. Cu mine s-a şi făcut — mi-am spus pe şleau părerea ministrului de Externe, cu care am fost de altminteri de perfect acord: neutralitate, neutralitate şi iarăşi neutralitate. Gafencu mi-a mai spus, şi mi-o spusese deja la Mamaia, că dacă lucrurile se complică, el nu-şi poate lua singur răspunderea hotărârilor şi el va cere complectarea Guvernului, dându-mi să înţeleg că aş avea un mare rol de jucat. De altminteri, toată opinia publică cere un Guvern Argetoianu. Să mă ferească Dumnezeu de aşa sarcină. Ce bine mă simt cum sunt... Pactul ruso-german a făcut mult mai mare impresie la Paris decât la Londra. La Londra a îndârjit, la Paris a abătut. Se vorbeşte totuşi la Paris de dizolvarea Partidului Comunist. La Comisia Afacerilor Străine de la Camera Deputaţilor, ministrul Bonnet a fost împiedicat să vorbească în faţa deputaţilor comunişti „membri ai unui partid străin44... Ieşind de la Călinescu am dat de Titeanu. „Am o idee pentru un prieten al d-tale44 — şi vorbindu-mi la ureche: „Ce ai zice de Pangal ambasador lâ Varşovia?44 — „Dar a fost numit Grigorcea...44 — „Nu face nimic, peste două-trei luni se poate face o schimbare. Am să pun chestiunea în circulaţie...44 Toată treaba ca să se ia bine cu mine, nu se ştie ce poate aduce ziua de mâine. Ce lichea... Duminică după-amiază. Deşi se păstrează o discreţie absolută asupra propunerilor lui Hitler cu care ambasadorul Henderson a zburat la Londra, se crede a şti că ele se pot rezuma în următoarele 5 puncte: 84 CONSTANTIN ARGETOIANU 1) Germania ar accepta să încheie cu Imperiul Britanic un pact de neagresiune pe 25 de ani cu condiţia ca Marea Britanie să anuleze „ultimele injustiţii ale Tratatului din Versailles şi să accepte să înapoieze Germaniei coloniile". 2) înapoierea Danzigului către Reich. 3) Acordarea unor anumite drepturi Poloniei în portul Danzig pe timp de 10 ani în schimbul unei autostrăzi germane de-a curmezişul Coridorului. 4) Ţînerea unei Conferinţe germano-polone pentru reglementarea chestiunilor privitoare la menţinerea legii şi a ordinii şi pentru prevenirea unor noi acte de terorism antigerman. 5) Germania ar accepta să încheie un pact de neagresiune cu Polonia garantându-i noile ei frontiere (?) pe o durată de 10 ani. Punctul 1 e dubios — punctul 5 nu e clar. Care ar fi noile frontiere ale Poloniei? Fuhrerul a chemat după Henderson si pe ambasadorul Franţei, Coulondre şi i-a făcut şi lui o comunicare. In ziua de vineri, după-amia-ză, Hitler a chemat de 3 ori la telefon pe Mussolini, aşa încât propunerile sale, care or fi, sunt evident făcute şi cu acordul Italiei. Fiindcă e vorba de „linii paralele" alături de aceste informaţii liniştitoare se anunţă: Că cetăţenii englezi şi francezi au fost rechemaţi din Germania, iar cei germani din Anglia şi Franţa. Că femeile şi copiii au început să fie evacuaţi din Paris şi Londra. Că în Germania s-a interzis vânzarea benzinei la particulari, toate stocurile fiind rechiziţionate de Stat. Discursul radiodifuzat pe care generalul Braunschweig, generalisimul german trebuia să-l ţină ieri-seară, n-a mai fost ţinut. Serbările comemorative de la Tannenberg care trebuiau să aibă loc astăzi au fost suprimate. De asemenea, Congresul anual naţional-socialist de la Numberg care se ţine de obicei între 2 şi 11 septembrie a fost amânat. (Aceste informaţii sunt oficiale.) Amânarea Congresului poate fi interpretată şi într-un sens bun şi într-unul rău. Căci şi în caz de război un congres de partid nu ar mai avea sens... Demiterea lui Tătărescu şi numirile lui Franasovici şi Grigorcea n-au apărut încă în ziare, deşi sunt fapt împlinit. în schimb, ziarele anunţă că dl Guţă a fost primit în audienţă de dl Lebrun. De adio — probabil. ÎNSEMNĂRI ZILNICE. 1939 85 Japonezii sunt furioşi. Japonia declară că rămâne credincioasă politicii Pactului anti-Komintem. rjŞlf Sârbii şi croaţii s-au împăcat în fine. A trebuit ca Europa să fie ăproape în flăcări ca să se ajungă la o soluţie. Soluţia e că s-a format o banovină nouă a Croaţiei, administrativ complect autonomă, compusă din actualele banovine Sava şi Litoralul, plus câteva circumscripţii vecine cu Dubrovnik (Ragusa). S-a format un nou Guvern sârbo-croat fot cu Svetcovici ca preşedinte de Consiliu şi cu Macek ca vicepreşedinte. Senatul şi Scupcina au fost dizolvate... ~ Se zice că valiza lui Pauliuc conţinea o scrisoare adresată de Regele Carol Prinţului Paul al Serbiei... Autorii furtului ar fi unguri... Belgia a decretat şi ea mobilizarea armatei... Cecropid iese de la mine. A telefonat azi la amiază la Berlin şi i s-au dat ştiri foarte liniştitoare... De altminteri, a petrecut ziua de luni 14 august la Berlin, pentru ^facerile Societăţii Bancare şi a avut impresia netă că nimeni, acolo, na vrea războiul. Interesant de notat, că în conversaţia pe care am avut-o ieri cu Clafencu, acesta mi-a reamintit că în aprilie, când a fost la Berlin, Hitler La spus textual: „Război? Ar fi să lucrăm pentru Stalin...44 Atunci? Cecropid mi-a mai dat preţioasa informaţie — din cercurile bancare —- că Germania merge spre acordarea unei complecte independenţe Cehiei, retrăgându-şi protectoratul. „Nu vom avea aliaţi mai credincioşi decât pe cehi'4 — spun bancherii. Tot bancherii din Berlin spun că Germania ar dori un pact de neagresiune între România şi Ungaria pe baza unor neînsemnate rectificări de frontieră şi că ar fi gata să impună Ungurilor (!) o asemenea înţelegere! Cred şi eu. Din contractele militare cu Germania într-o valoare totală de circa 10 miliarde de lei, s-au perfectat două. Unul privitor la Fabrica de pulbere (3 miliarde, plată anticipată 20%), altul pentru o parte de furnituri de avioane. Scrisorile de garanţie au fost date de Bancara, cu contra-garanţia lui Dresdner Bank şi a lui Deutsche Bank. încă o dovadă că Germania are încredere în noi şi nu ne va lăsa pradă ruşilor... 86 CONSTANTIN ARGHTOIANU Volkischer Beobochter din 22 august publică un teribil articol împotriva lui Max Auschnit şi se bucură de eliminarea lui de la „Reşiţa“. Trimis de Malaxa — sau scris ca să „marcheze punctul" şi să facă curte Regelui Carol? In acelaşi timp tot Bucureştiul vorbeşte de o partidă de table, la Sinaia, în care Edgard Auschnit a pierdut 3 milioane lei!!! Fericitul câştigător, Bâzu Cantacuzino! Toate ghinioanele au căzut asupra tribului... Din informaţiile ziarelor străine pare că Banca Mendelssohn n-a căzut fiindcă a murit Mannheimer, ci că Mannheimer, care abia se ţinea, a murit fiindcă a căzut Banca Mendelssohn. Banca, condusă dictatorial de Mannheimer se angajase în mari împrumuturi de Stat — 8 miliarde de franci în ultimul an şi era deschisă cu credite mari la diferitele bănci mai însemnate din Anglia şi Franţa. Date fiind evenimentele, băncile n-au mai vrut să prelungească creditele şi au cerut plata la scadenţe de 1 septembrie. Mannheimer conta pe devalorizarea florinului olandez ca să facă faţă. Din nenorocire —■ lupta a fost mare — noul Guvern olandez a fost tot atât de potrivnic unei devalorizări ca cel vechi. Mannheimer n-a putut suporta lovitura şi a murit. Nu se ştie dacă se va mai alege ceva din averea lui. Numai dacă Banca va putea fi salvată... „S-a aranjat" şi escrocul de Scutaru — scoate un organ săptămânal Ogorul românesc sub auspiciile Ministerului Agriculturii şi cu stema F.R.N. într-un colţ... Acest „organ săptămânal de propagandă şi popularizare agricolă" e de altminteri destul de bine făcut. Scopul real: preaslăvirea regimului. Foarte bine, dar pe altcineva decât pe Scutaru nu-1 puteau găsi? 28 august. Zi de aşteptare. Ambasadorul Henderson trebuie să părăsească Londra azi la a-miază, cu răspunsul Guvernului englez. Cabinetul britanic s-a întrunit ieri într-un lung consiliu; azi-dimineaţă se întruneşte din nou. Un comunicat oficial anunţă aceste consilii fără să dea seamă de ce s-a discutat, dar dezminte informaţiile date asupra conţinutului propunerilor lui Hitler. Din sferele guvernamentale se află că n-ar fi adevărate propuneri, ci expunerea punctului de vedere al Fiihrerului asupra posibilităţilor de rezolvare a problemelor europene. Şi răspunsul Angliei va fi tot în acelaşi fel. Numai dacă în „punctele de vedere", de o parte şi de 87 ÎNSEMNĂRI ZILNICE. 1939 alta, s-ar putea găsi mijloace de împăcare, se va proceda la adevărate propuneri. Guvernul britanic a ţinut încontinuu contact cu Guvernul francez aşa încât răspunsul său va oglindi hotărârile ambelor Guverne. La Londra se consideră că mâine va fi ziua decisivă. Miercuri se va întruni Parlamentul şi Chamberlain va expune pe larg cum au decurs evenimentele din urmă şi va da seamă despre schimbul de vederi dintre Berlin şi Londra. Răspunsul Angliei se va publica încă mâine, pentru lămurirea opiniei publice. La Londra atmosfera e grea; nu s-a pierdut orice speranţă pentru menţinerea păcii, dar se declară că nimic esenţial nu s-a schimbat până acum. La Berlin, pregătirile de război sunt mai active ca oricând. Pe lângă rechiziţionarea automobilelor şi benzinei, s-a ordonat ieri „reglementarea66 mâncării în restaurante şi hoteluri... Un număr limitat de feluri, cu specificarea cantităţii materiilor prime de întrebuinţat... Mişcările de trupe mai active decât oricând. ■ Vădit, şi la Londra şi la Berlin, se dau aparenţele războiului gata să izbucnească, pentru că fiecare parte vrea să impresioneze pe cealaltă, că să obţină condiţii mai bune. Aşa cred eu azi cel puţin, după toate câte le ştiu, dar poate să mă înşel şi poimâine să avem război... în tot cazul noi ne vom strecura bine. Să ne ajute Dumnezeu! Ziarele berlineze de azi-dimineaţă publică cu litere groase: „Al 4-lea mesaj al lui Hitler către Mussolini66. Si această publicitate miroase a bluff... Hitler a convocat pe deputaţii Reichsrathului în sala festivă a noului palat al Cancelariei şi le-a vorbit. Ce — nu s-a dat în vileag. Dar se presupune că le-a vorbit „în cadrul evenimentelor66. Bestiile sunt tot bestii. în aceste zile de grea cumpănă, teroriştii irlandezi tot nu se astâmpără. O explozie formidabilă a deteriorat faţada oficiului poştal din Liverpool. Atentatorul a putut fi arestat căci flacăra exploziei îi arsese hainele şi astfel a putut fi identificat. Publicul a vrut să-l linşeze pe loc şi Poliţia abia l-a scăpat... Pe de altă parte, comuniştii au început să activeze şi ei, pretutindeni, împotriva blocului anglo-francez. în Anglia au încercat să organizeze 88 CONSTANTIN ARGETOIANU greva căilor ferate, care chiar trebuia să izbucnească sâmbătă seara, alaltăieri. în Franţa încercări de sabotare care au fost repede reprimate. Ziarul Hnmcinite, ediţie germană care apare la Strasbourg, a fost suprimat. La noi s-a descoperit un complot pus la cale pentru devastarea Legaţiei germane; autorii, toţi, jidani şi comunişti... întâlnit ieri pe Dombrovwki care mi-a dat o ştire într-adevăr extraordinară: Goring ar fi intervenit pe lângă Regele Carol ca să fie invitat la o vânătoare de cerbi, în Ardeal, pe la sfârşitul lui septembrie. Dacă ştirea e adevărată — şi Dombrowski care e în legături zilnice cu Palatul, mi-a garantat-o — atunci nu mai încape îndoială că Germania a încercat din nou să tragă o cacialma, ca toamna trecută. Vom vedea... Mesajul trimis de Hitler lui Daladier prin Coulondre n-a fost identic cu cel trimis lui Chamberlain. Mai mult o încercare de a dezlipi Franţa de Anglia. Fiihrerul îşi exprimă „durerea44 de-a vedea sânge francez şi german curgând pentru Polonia... Daladier a răspuns imediat că nimeni n-a lucrat mai mult decât dânsul pentru o apropiere între Franţa şi Germania într-un spirit pacific — dar că solidaritatea Franţei cu Anglia şi Polonia rămâne neatinsă... Voroşilov simte nevoia să explice ruşinoasa trădare rusească. Negocierile cu Franţa şi Anglia n-au fost rupte — după generalisimul sovietic — din cauza Pactului ruso-german ci Pactul ruso-german a fost încheiat din cauza ruperii negocierilor cu Franţa şi cu Anglia... Iar aceste negocieri au fost rupte fiindcă Polonia n-a primit concursul armatelor sovietice. Or, Rusia nu se putea mărgini la fiirnizarea de materii prime şi de armament, cum cereau anglo-francezii, căci asemenea furnituri ar fî putut face obiectul unei convenţii comerciale, nu al unui tratat politic şi militar... Dar atunci cu Germania, e vorbă şi de o cooperare militară? Gata să apere Polonia ieri, Sovietele sunt tot atât de gata să o atace azi? Mai bine nu vorbea, nenea Voroşilov... Fata doctorului Duma, doamna Irina Biciola, a murit de o moarte teribilă. A fost muşcată de un câine turbat, ea şi soţul ei. Amândoi s-au supus imediat la tratamentul antirabic. Biciola a ieşit indemn, dar cu tot tratamentul la d-na Biciola s-a declanşat turbarea şi a murit în câteva ÎNSEMNĂRI ZILNICE, 1939 89 zile în chinuri. La Paris, ca student, am fost prieten cu Duma. Mai în vârstă ca mine, trăia cu Brătienii (Ionel, Dinu şi Vintilă) în rue Maza-rine, într-un apartament în care făcea pe Madama casei. Graţie serviciilor aduse dinastiei, a făcut carieră... Le plăteşte toate azi nefericitul tată. în Italia circulă următoarele versuri: Când era numai Regele Am avut cafea Devenind împărat Nu ne-a rămas decât mirosul. Acum, că avem şi Albania S-a dus şi ăsta. Cum s-a întâmplat cu Auschnit: De mai multă vreme „căruţul se stricase44. Fie, cum se spune, că Regele s-a supărat pe Max din cauza „uzului44 pe care l-a făcut de numele Suveranului în procesul pe care Eidinger i l-a intentat la Paris pe chestiunea acţiunilor Lujani (se ştie că aceste acţiuni au fost vândute Regelui de consorţiul Auschnit-Kaufmann) — fie, că Malaxa, cu care era la cuţite de aproape doi ani, l-a lucrat Sus — fie că Regele vrând să recâştige încrederea lui Hitler a hotărât să-şi sacrifice jidanii — fie altceva, fapt este ca „intimitatea44 dinainte a început să se „relaşeze44 de vreo şase luni. Inseparabilii de acum un an, poftiţi pe croaziera „Luceafărului44 vara trecută, au fost lăsaţi mai la o parte. S-au agăţat ei cât au putut de d-na Lupescu şi la balul Clubului Miliardarilor din iunie au venit încă cu dânsa şi au pironit-o la masa lor, dar îndată după această ultimă seară fericită, Dama a primit ordin să nu-i mai frecventeze şi Urdăreanu îi trata de jidani puchioşi fără să se jeneze. Ceea ce era o dovadă de neagră ingratitudine căci Auschnit a fost de o mare generozitate faţă de perechiuţa Regală. Vila Chrissoveloni de la Sinaia a fost oferită d-nei Lupescu de Malaxa şi de Auschnit care au plătit-o fiecare pe jumătate; armăsarul „Firdussi44 cumpărat cu 6 milioane lei de la Aga Khan a fost oferit Regelui de Auschnit, de data asta singur, fără Malaxa — şi câte şi mai câte, fără să mai vorbim de pokerul săptămânal unde Max făcea pe ghinionistul... Dar în fine, să lăsăm fleacurile. O dată execuţia hotărâtă, ea a fost săvârşită în câteva ceasuri, cu prilejul unei iregularităţi întâmplate la „Reşiţa44. Sub cuvântul că „Reşiţa4 este legată în activitatea ei de apărarea naţională, s-a cerut şi s-a obţinut „o compensaţie4" la export pentru dânsa. Cererea formală a fost semnata de Urdăreanu, dar după ce a semnat-o şi înainte de a pomi la Ministerul 90 CONSTANTIN ARGETOIANU Economiei Naţionale, s-a mai adăugat într-însa şi numele societăţii „Titan-Nădlagk4 (societatea lui Auschnit) ca beneficiară a proiectatelor operaţiuni în compensaţie — bineînţeles fără ştirea lui Urdăreanu. Lucrul s-a aflat şi imediat s-a cerut demisia lui Auschnit, sub ameninţarea Parchetului, iar comunicatul prin care s-a anunţat că demisia a fost dată şi primită, s-a trimis noaptea la presă, fără să se aştepte nici măcar răspunsul şi o eventuală justificare din partea acuzatului... Auschnit pretinde că n-a ştiut nimic despre adausul din adresa semnată de Urdăreanu (??), că a fost făcut fără ştiinţa lui etc. etc. Şi e furios şi spumegă — căci se găseşte într-o situaţie din cele mai ridicole: e unul din cei mai mari acţionari ai „Reşiţei44 (a cumpărat împreună cu Malaxa pachetul „Stegului44), e creditorul ei pentru suma de 200 milioane lei (avansaţi de „Titan-Nadlag44) şi se vede dat afară ca un câine... A vrut să intenteze proces şi să ceară imediata plată a celor 200 de milioane, a şi chemat pe Emil Otulescu să-l consulte asupra procedurii, dar a renunţat, căci a fost din nou ameninţat cu Parchetul... Oamenii lui sunt toţi daţi afară de la „Reşiţa44; începutul l-a făcut Orghidan, care n-a mai fost reales în consiliu în iunie; acum e vorba să plece şi Revay şi Bocshall, care deşi reprezintă pe Wickers trece drept omul lui Auschnit... Pare evident că numirea lui Urdăreanu la „Reşiţa44 n-a avut alt scop decât să cureţe pe Auschnit şi pe ai lui. Urdăreanu trebuia să ia partea lui Malaxa şi să împingă conflictul până la eliminarea „amicului Max44. Incidentul cu „compensaţia44 n-a fost decât un fericit prilej pentru accelerarea procedurii... Max Auschnit poate face acum amare reflecţii asupra instabilităţii favorurilor celor mari. E amărât foc, şi Poulet Ghika — un prieten — îmi spunea ieri că nu e exclus să plece din ţară... Probabil că asta vrea şi Regele. Din câte aflu, de când m-am înapoiat în Bucureşti, pare că Kauf-mann a fost atins serios prin krachul Mannheimer-Mendelssohn. Ştiu că lucra cu Mannheimer, dar mi se spusese că câştigase bani mulţi cu dânsul. Să fi făcut imprudenţa să-i depună la Banca Mendelssohn? Nu-mi vine a crede. De altminteri, nu-mi vine a crede nici măcar pă averea lui Mannheimer s-a irosit. Mannheimer era ovrei de şcoala celor care, ca Aristide Blank, puneau afacerile rele şi riscante în contul Băncii, şi pe cele bune în contul lor. Să aşteptăm informaţii mai sigure... 91 ÎNSEMNĂRI ZILNICE. 1939 Mi se povesteşte una buna a lui Grigorcea - Kanzlerul. A venit zilele trecut la Automobil-Club şi umflându-se în pene după obiceiul lui, a declarat solemn: „Germania nu va face război../4 — „Dar de ce?“ — „Fiindcă, ca să intre în Polonia îi trebuie milioane de blănuri, căci vine iarna şi n-are cu ce să le cumpere../4 Autentic. Şi acesta este ambasadorul pe care noi îl trimitem la Varşovia în cele mai grele ceasuri ale raporturilor noastre politice cu Polonia... Câteodată mă întreb ce demon de distrugere împinge în actele sale pe iubitul nostru Rege... 30 august. Zilele istorice continuă. Cel puţin aşa mă asigură în fiecare dimineaţă prima gazetă venită pe care o deschid. Omul se obişnuieşte cu toate, şi cu zilele istorice... Ziua de alaltăieri luni a fost ziua zburătorilor. A zburat ambasadorul .Henderson de la Londra la Berlin, a zburat Beck de la Varşovia la Lon-fira, au zburat înaripaţi mai mărunţi, cu documente, de la Londra la î*aris. Ieri a fost ziua deliberărilor... A deliberat Hitler cu sine însuşi şi cu ai lui, au deliberat englezii în Consiliu şi în Parlament, au deliberat ^francezii — a deliberat toată lumea. La Sinaia de alaltăieri seară, pe o vreme minunată dar rece, nu mai sunt în contact cu nimeni şi aflu ştirile prin Radio şi prin gazete. Hen-ierson, plecat din Londra luni seara la ora 5 cu răspunsul Guvernului englez scris, a fost primit la ora 10,45 de Hitler şi a stat la dânsul o oră şi jumătate... Hitler a dat răspunsul său ieri după-amiază. De data asta îfenderson n-a mai zburat la Londra, ci s-a mărginit să transmită telefonic mesajul Fuhrerului... / Până în momentul în care scriu (10 ore dimineaţa, ziarele din Bucureşti n-au sosit încă) nu cunosc conţinutul celor două note, dar presupun că vor mai urma şi altele. între timp, măsurile de război se iateţesc pretutindeni. Comunicaţiile Germaniei cu Franţa, cu Polonia, cu Danemarca (?) au fost tăiate, rechiziţiile şi concentrările îşi urmează Cursul. îmi reamintesc o formulă a marelui umorist Ionel Brătianu, când ne spunea cu prilejul negocierilor de pace la Iaşi, în 1918: „Trebuie să negociem cu mâna pe sabie!64 Pentru noi, atunci, care n-aveam fabie, era o glumă. Dar Germania şi Anglia care au sabie par că au adoptat azi formula lui Brătianu: în fiecare zi, o scrisoare, şi un corp de armată mai mult la graniţă... Scrisorile schimbate între Daladier şi Hitler, cei doi factori răspunzători ai destinelor Franţei şi Germaniei, au fost publicate ieri „in 92 CONSTANTIN ARGETOIANU extenso44 în ziarele noastre. Sunt frumoase, a lui Daladier e chiar mişcătoare. Amândoi au dreptate — să nu fie-altă soluţie pentru a-i pune de acord, decât războiul? înlocuirea lui Tătărescu prin Franasovici şi a acestuia prin Gri-gorcea (Kanzlerul) — au apărut ieri în ziare... Regentul Horthy a primit ieri-dimineaţă pe şeful Marelui Stat Major cu care a examinat măsurile ce ar urma să fie luate în cazul izbucnirii războiului. Dl Lebrun, Preşedintele Republicii Franceze, a avut o lungă consfătuire cu generalul Weygand. S-a fixat domiciliul forţat d-lui Waldemaras, fostul prim-ministru al Lituaniei şi partizan al unei apropieri cu Germania. Vasele britanice aflate în porturile germane au primit ordinul să revină la bazele lor. Pe de altă parte, vasele comerciale nu mai au voie să plece spre Mediterana. Turcia s-a pronunţat definitiv: rămâne credincioasă tratatelor ei şi frontului păcii. Olanda a mobilizat şi ea. Au fost suspendate toate concediile în armata italiană. Mussolini tace... Generalul Franco a renunţat la călătoria sa la Roma. Epava submarinului „Thetis“ a fost scoasă din nămol şi transportată spre ţărm. în Ungaria, în urma manifestărilor grupării „Crucea cu Săgeţi44, Poliţia a operat peste o sută de arestări. Ziarul Popolo Romano a fost suspendat pentru că a publicat în manşetă: „Războiul a izbucnit44 — sau aşa ceva. Societatea „Air-France44 a suspendat opt linii aeriene printre care şi linia Paris-Bucureşti. Anglia a înfiinţat o nouă linie aeriană Lon-dra-Copenhaga-Helsinki. Nici un tren internaţional nu mai circulă prin Germania. Orient-Ex-presul nu mai circulă decât pe porţiunea Bucureşti-Budapesta. Toate vasele franceze care se află în largul mării au primit ordin să se întoarcă în porturile lor de origine. Mobilizarea armatei elveţiene a început. Adunarea federală a fost convocată pentru numirea unui comandant suprem al armatei. Cantităţi masive de grâu continuă să fie cumpărate pe piaţa argen-tiniană de către Franţa, Anglia, Germania, Olanda şi Belgia. 93 ÎNSEMNĂRI Z1L NI CE. 19 5 9 Personalităţi consulare poloneze au fost împiedicate de grănicerii germani să revină în patrie. Ministrul de Război al Statelor Unite, Woodring a fost înlocuit prin dl Johnson, până aci subsecretar la acelaşi departament. Polonia a declarat drastice restricţii monetare. Etc. etc. etc...... Miercuri, după-amiază. La orele 12 mi s-a telefonat de la Bucureşti că în urma ştirilor sosite din străinătate, mai ales după discursul de ieri al lui Chamberlain, o serioasă destindere poate fi constatată în toate cercurile, atât de îngrijorate până acum. Cu ziarele de la Bucureşti ne-a venit şi rezumatul discursului lui Chamberlain, cu reproducerea părţilor esenţiale. Deşi ferm pe bazele stabilite şi deja expuse, în conflictul germano-polonez, primul-ministru britanic a fost foarte împăciuitor în formă şi s-a declarat gata să discute cu Germania bazele unei destinderi generale în vederea unei pacificări a întregii Europe. Pasajele esenţiale ale cuvântării lui Chamberlain sunt următoarele: „în ultima sa notă1 cancelarul Hitler s-a străduit să convingă Guvernul englez despre dorinţa sa pentru o înţelegere anglo-germană, înţelegere complectă şi cu caracter durabil. Pe de altă parte, nu ne-a lăsat nici o îndoială asupra părerii sale cu privire la urgenţa rezolvării problemelor polono-germane. Guvernul englez ar fi fireşte fericit să aibă prilejul de a discuta cu Germania diferite chestiuni a căror rezolvare ar fi cuprinsă într-un a-cord permanent1 2 3. Totul depinde însă de modul în care pot fi tratate divergenţele imediate dintre Germania şi Polonia şi de natura propunerilor în vederea rezolvării lori . în mijlocul aclamaţiilor, Chamberlain a continuat: „La rândul său Guvernul englez a exprimat în mai multe rânduri dorinţa sa de a vedea stabilindu-se această înţelegere germano-engleză de îndată ce împrejurările ar îngădui-o. Fireşte, vom primi cu satisfacţie orice prilej de a discuta cu Germania rezolvarea chestiunilor menite să figureze în orice acord permanent. Pe de altă parte am repetat în dese rânduri că diferendele dintre Germania şi Polonia ar trebui să poatăfi rezolvate prin mijloace paci- 1 Nota adusă de Henderson la Londra, cu avionul. 2 Subliniat de mine. 3 Subliniat de mine. 94 CONSTANTIN ARGETOIANU ficeK Prima condiţie pentru o discuţie utilă ar fi scăderea încordării create prin ciocnirile de la frontieră şi prin zvonurile asupra unor incidente întâmplate de amândouă părţile graniţei. în consecinţă, Guvernul englez nădăjduieşte că cele două Guverne vor folosi întreaga lor putere pentru a împiedica pe viitor astfel de incidente precum şi circulaţia zvonurilor exagerate sau a informaţiilor susceptibile de a înflăcăra în chip primejdios opinia publică. Guvernul englez socoteşte că o reglementare echitabilă a diferendelor polono-germane ar putea interveni prin liberă negociere şi că această reglementare ar putea la rândul ei îngădui o reglementare mai generală care ar fi folositoare nu numai Europei, ci lumii întregi. în clipa de faţă aşteptăm răspunsul d-lui Hitler la ultima noastră comunicare. De felul acestui răspuns va depinde posibilitatea de a avea timpul spre a cerceta încă o dată situaţia şi a se pune în lucru nenumăratele forţe care lucrează pentru pace.“ Chamberlain a făcut apoi o lungă expunere a pregătirilor Angliei pe mare, în aer şi pe uscat şi a arătat că întreg aparatul de apărare al Insulelor Britanice şi al Imperiului era la punct şi a terminat astfel: „Se spune câteodată că poporul englez se hotărăşte încet. Dar după ce a luat o hotărâre, el nu se îndepărtează de ea uşor. E încă nesigur dacă vom avea pace sau război. Nădăjduim şi acum că vom avea pacea şi lucrăm în acest scop. Nu vom slăbi cu o iotă din hotărârea noastră de a rămâne credincioşi liniei de conduită pe care am tras-o.“ Cuvântarea lui Chamberlain a avut loc la Camera Comunelor ieri după-amiază, aşa încât nu se referea decât la prima notă a lui Hitler şi la răspunsul englez trimis la Berlin, în ajun, seara. A doua notă a lui Hitler, răspunsul la răspunsul englez n-a sosit la Londra decât azi-noapte la ora 12 — şi nu era prin urmare cunoscută lui Chamberlain în momentul când a vorbit. Conţinutul celor două prime note n-a fost dat publicităţii, sub cuvânt că negocierile sunt în curs. Probabil însă că deja conţinutul primei note a lui Hitler a permis primului britanic tonul conciliant pe care l-a adoptat... Am intrat evident într-o fază de pertractări şi pericolul de război, în care eu n-am prea crezut, se îndepărtează... Discursul iui Chamberlain a fost primit cu entuziasm la Londra şi la Paris — şi lucru ciudat, cu multă încredere şi la Berlin, ceea ce e simptomatic. Probabil totuşi că în zilele care urmează vom trece succesiv prin duşuri calde şi reci... Soarta Europei mai stă în cumpănă. 1 1 Cine admite discuţia admite şi concesiuni. Această frază din discursul lui Chamberlain, pe care o subliniez, ar indica că Anglia renunţa la intransigenţa ei de până acum pe terenul cererilor germane. 95 ÎNSEMNĂRI ZILNICE. 1939 Se precizează câ ziarul suspendat în Italia n-a fost Popalo Romano — ziar oficios — ci Popolo di Roma. A fost suspendată şi Stampa, amândouă pentru ştiri alarmiste. Iarăşi simptomatic... Din Moscova se anunţă că Pactul germano-rus nu va fi ratificat de Parlamentul (!!) sovietic imediat. întârzierea este intenţionată şi se pare că Guvernul sovietic doreşte să ştie exact, înainte de a ratificat pactul, care sunt şansele de pace sau război în Europa. Sovietele-şi dau astfel arama pe faţă... Din Lisabona se anunţă că Portugalia înţelege să rămână credincioasă alianţei cu Anglia, care durează de cinci secole... Portugalia preferă să-şi respecte cuvântul dat, în loc să adopte o neutralitate confortabilă — declară cercurile guvernamentale portugheze. Cred şi eu, căci nici aşa— mai ales aşa! — nu riscă nimic. Elveţia s-a declarat neutră într-un viitor conflict. „Toate punţile nu sunt încă rupte44 scrie Agenţia oficioasă italiană Ştefani. în schimb s-a rupt deja echilibrul economic în Italia ca şi în Germania. Cu începere de azi, italienii nu mai au dreptul decât la un fel de came sau peşte la masă. Toată benzina a fost rechiziţionată şi automobilele particulare nu mai circulă... Războaiele nenorocite sfârşesc cu restricţii şi cu cartele; germanii şi italienii vor să înceapă pe al lor, cu mizeria sfârşiturilor dezastruoase... Ziarele de azi publică importante modificări în mersul trenurilor internaţionale. Aproape nu se mai poate trece prin Europa Centrală. Simplonul tot mai circulă... De altminteri, Italia nu mobilizează încă — alt fapt simptomatic... Regele Belgiei — care a trimis deja o caldă rugăminte de menţinere a păcii Angliei, Franţei, Germaniei, Poloniei şi Italiei, în numele confederaţiei Statelor Nordice întrunite în conferinţă la Bruxelles — şi Regina Olandei au luat iniţiativa convocării unei conferinţe între cele cinci State precizate. Intervenţia s-a făcut prin reprezentanţii ziselor Puteri acreditaţi la Bruxelles şi la Haga. Franţa, Anglia şi Polonia au râspuns deja că sunt dispuse să dea urmare iniţiativei luate de cei doi Suverani pacifici... 96 CONSTANTIN ARGETOIANU La Tokio s-a format noul Guvern sub preşedinţia generalului Nobuyuki Abe. Constituirea noului Guvern n-a curmat însă neînţelegerile mari care frământă poporul japonez sărăcit de război... 31 august\ Semnele zilei de azi (după ziare şi după telegramele sosite în cursul nopţii): „Situaţie neschimbată" şi „speranţă prevăzătoare46, reproduc formulele după Universul Al 2-lea răspuns englez la a doua notă a lui Hitler a sosit ieri-seară la Berlin şi a fost remis la ora 24 lui Ribbentrop de către Henderson. Nu se ştie nimic, nici despre conţinutul acestui mesaj. Se ştie numai că el a fost elaborat în strâns contact cu Guvernul francez. în afară de Franţa, textul său mai e cunoscut şi de Guvernul polonez şi de cel din Washington căruia i-a fost comunicat „prin curtoazie44. Conţinutul noului mesaj englez nu trebuie să închidă poarta negocierilor, căci altfel nu s-ar explica atmosfera optimistă constatată şi azi-dimineaţă la Berlin, cu toate măsurile luate de Polonia. Polonia a mobilizat într-adevăr toţi bărbaţii până la vârsta de 40 de ani şi a procedat la noi întăriri ale forţelor sale de graniţă. Comunicatul publicat în Varşovia arată că aceste măsuri sunt justificate prin masarea de trupe germane în Slovacia, la graniţa de sud a Poloniei. Nici oprirea circulaţiei între Germania şi Prusia Orientală prin Coridor, pusă în aplicare de ieri, n-a scos pe nemţi din sărite. Presa berlineză înjură pe polonezi, dar nu mai rău ca înainte. Printr-un decret al Fiihrerului s-a constituit în Germania un Consiliu de Miniştri al Apărării Reichului, a cărui durată, în legătură cu criza nu e determinată şi va depinde de un alt decret al Fiihrerului. Acest consiliu va avea pe Goring ca preşedinte şi pe Hess ca vicepreşedinte, iar ca membri pe comisarul general al administrării Reichului, pe comisarul general al Economiei Reichului, pe şeful Cancelariatului Reichului şi pe şeful înaltului Comandament al forţelor armate. Cu începere de ieri căile ferate franceze şi posturile de Radiofonie au fost puse sub direcţia şi sub controlul militar. Ieri au fost evacuaţi 16 000 de copii din Paris. Evacuarea continuă. Ieri-seară s-a răspândit în Sinaia zvonul că Regele Italiei a abdicat.: Natural că nu poate fi nici vorbă de aşa ceva. Că lucrurile sunt cam încurcate în Itaîia, nu încape îndoială. Probabil că teama de defecţiunea Italiei a împins şi pe Hitler să toarne multă apă în vinul său de Rin... ÎNSEMNĂRI ZILNICE. 1939 97 Ziarele reproduc azi răspunsul Regelui Victor Emmanuel la telegrama lui Roosevelt. Prima parte pornită din sufletul Regelui mulţumeşte călduros Preşedintelui — a doua, prin fraza: „Italia a luptat şi lupta pentru o pace dreaptă44 este o concesie făcută Ducelui, care, atâta vreme cel puţin cât se rămâne la vorbărie înţelege să dea tot concursul lui Hitler. Se mai gândeşte omul că de se va ajunge la o conferinţă generală va avea nevoie de concursul neamţului pentru revendicările sale... Mussolini publică în Popolo d Italia de azi, fără să-l iscălească, un articol vehement împotriva Tratatului de la Versailles „ale cărui nedreptăţi trebuie să dispară64. Toate? Până una alta, s-a Rechiziţionat în Italia şi toată cafeaua... Vorba ăluia: „... Avevamo il cafe!44 Adunarea Federală Elveţiană s-a întrunit la Berna şi a votat depline puteri Consiliului federal, în legătură cu măsurile de ordin civil şi de ordin militar necesitate de mobilizarea generală eventuală. Comandant suprem al armatei a fost ales generalul Henri Guisan, până aci comandantul Corpului I de armată. Pactul de asistenţă anglo-polonez a fost semnat ieri de Halifax şi de ambasadorul Raczinski. In loc să se spună curat: Anglia va ajuta Polonia în cutare sau cutare caz, în cutare sau cutare condiţie, nu se vorbeşte, pentru a se menaja amorul propriu al polonezilor decât „de o parte şi de alta44, în plină reciprocitate de îndatoriri! Ridicol! Pe cine vor să înşele înfumuraţii de polonezi? „Reuter44 transmitea ieri-seară la ora 7 din Berlin: „Cercurile politice germane au primit cu cea mai mare simpatie propunerea de medi-aţie a Suveranilor Belgiei şi Olandei44 — iar la ora 1 noaptea Fiihrerul răspundea Majestăţilor Lor că mediaţia este încă prematură... Luna august are 31 de zile, rupând alternanţa de 30 şi 31 de zile a celorlalte luni ale anului. Pentru ce? Pentru că împăratul August, gelos pe Iulius Cezar, a rupt o zi de la februarie şi a adăugat-o la a lui, ca să aibă tot 31 de zile ca luna divului său predecesor... 98 CONSTANTIN ARGETOIANU Duminică, 3 septembrie. Rebegit până la oase, cu un guturai cum numai eu ştiu să-l prind, am coborât alaltăieri, vineri dimineaţă, din Siberia de la Sinaia, la Bucureşti. Mă culcasem în ajun mai mult sau mai puţin liniştit, convins că în ziarele de vineri dimineaţă voi avea să urmăresc mai departe schimbul de scrisori, de propuneri şi contrapropuneri dintre Berlin şi Londra — şi străduinţele de pace pornite de mai pretutindeni. Până am plecat din Sinaia nu sosise încă nici un ziar aşa că tot drumul l-am făcut în plină seninătate sufletească, plictisit numai de guturaiul meu care se înteţea... Sosiţi la Bucureşti, la coborârea din automobil ne aştepta Filip cu o faţă de un cot. „Cunoaşteţi ştirile?" — „Ce?“ — „A început războiul, au intrat germanii în Polonia...". Am căzut ca trăznit pe jeţ... Aveam ediţiile speciale în faţa ochilor, citeam şi parcă nu pricepeam. La dejun n-am mâncat nimic şi m-am pus apoi în pat. Fierbeau vinele în mine... Până seara le-am aflat toate, au tot venit băieţii la mine cu ştiri şi cu ediţii speciale. Am aflat astfel tăierea conversaţiei cu Londra, întrunirea Reichstagului, apariţia lui Hitler în faţa lui în uniforma de război, ratificarea alipirii Danzigului, cele 16 puncte cerute Poloniei dar care nu fuseseră comunicate Guvernului din Varşovia, trecerea graniţei poloneze, atacurile şi bombardamentele etc. Dar ce să mai înşir aci lucruri care vor fi mâine în toate.manualele de Istorie? Vineri după-amiază, târziu, Radio italian a difuzat hotărârea Consiliului de Miniştri din Roma... Altă stupefacţie — pe când Franţa şi Anglia nu se pronunţau încă oficial, Italia se aşeza în afară de conflictul izbucnit.. Orişicum, o uşurare. Prevăzusem eu încă din primăvară, după oprirea mea în Milano, că aşa ceva s-ar putea întâmpla, dar tot nu-mi venea să cred. Şi totuşi iată că... Tot ce se întâmplă e atât de absurd, omul acesta — Hitler — arun-cându-se în război singur împotriva lumii întregi (Gafencu îmi spunea ieri că din informaţiile primite germanii n-au putut mobiliza din lipsă de cadre şi de ofiţeri o armată mai numeroasă decât a Poloniei), cu aliatul Axei de până ieri schimbându-şi brusc atitudinea înainte chiar ca Franţa şi Anglia să se fi pronunţat (nu s-au pronunţat nici până azi-di-' mineaţă), încât mă întreb dacă totul nu e teatru... în această ipoteză italianul s-ar fi înţeles cu neamţul să-l lase afară din joc, să intervină ca mediator după primele ciocniri şi să provoace o conferinţă în 5 — anexarea Danzigului rămânând un fapt împlinit. De fapt, Italia rămasă deocamdată neutră, fără nici o protestare din partea Germaniei, ba chiar cu o telegramă din partea Fiihrerului că n-au .nevoie de ea — a şi intervenit la Londra şi la Paris... Călinescu nu pricepea ieri de ce atacul Germaniei împotriva Poloniei se mărgineşte la „escarmuşe" de avangardă şi de ce bombardamentele avioanelor germane nu sunt prea eficace, nici conduse în stil mare... Iar Tătărescu ;sosit de la Paris mai pretindea încă că toate se vor termina printr-o conferinţă, imediat... Asta cântă el de astă-primâvară, de altminteri. Până disearâ, mâine-dimineaţă vom fi lămuriţi. Deocamdată închid caietul căci nu mai am capul la nimic... Ora 4 p.m. La ora 2 (14) Radio ne informează că ieri-seară, târziu, ambasadorul Angliei a remis la Wilhelmstrasse o notă prin care aducea la cunoştinţa Guvernului german că dacă până azi, duminică, ora 11 a.m., Germania nu va fi încetat ostilităţile faţă de Polonia, Anglia se va considera în stare de război cu Reichul. Până azi-dimineaţă la orele 11, Guvernul german n-a dat nici un răspuns la această notă. La orele 11 1/4, Chamberlain a vestit prin Radio poporul englez şi lumea întreagă că Anglia se consideră în stare de război cu Germania de la orele 11... Cuvântarea lui Chamberlain a fost scurtă şi emoţionantă. Nici o ameninţare, nici o lăudăroşie, nici o prevedere de victorie. „Anglia îşi îndeplineşte datoria faţă de un aliat şi de omenire şi cheamă binecuvântarea lui Dumnezeu asupra acţiunii sale drepte", iată rezumatul celor spuse de primul-ministru britanic... La ora 3 1/2 mi se telefonează de la Agenţia Rador că a sosit o telegramă şi din Paris: de la orele 5 (17) p.m. (6 la noi) şi Franţa va proceda la îndeplinirea actelor ce decurg din obligaţiile sale internaţionale... De ce Anglia la ora 11 şi Franţa la ora 5? De ce formula Franţei e mâi puţin precisă? Să nu fie ca să mai permită Germaniei să dea înapoi, fie şi în ultima clipă? Dar sunt nebun! Vădit Germania se aruncă orbeşte în război... Doamne, fie-ţi milă de noi că suntem nevinovaţi... + + + + + ’ + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + 100 CONSTANTIN ARGETOIANU 4 septembrie. Mă simt încă atât de zdruncinat de toate câte s-au întâmplat de vineri încoace încât nu sunt în stare să urmăresc un gând străin de preocupările mele... Am încercat să citesc proclamaţia Regelui George către ai săi şi pe a Fiihrerului către ai lui — şi le-am aruncat după câteva rânduri... nu le-am putut urmări fiindcă tragedia vremurilor nu se împacă cu banalităţile şi pledoariile false. Evenimentele de căpetenie pe ziua de astăzi sunt: nemişcarea Italiei şi torpilarea vasului „Athenia“ de către nemţi în largul Oceanului Atlantic. Pentru Italia, se pare că rămâne neutră 100%. Numirea Prinţului de Piemont şi a mareşalului Graziani în fruntea celor două armate italiene puteau deja din primul moment să fie interpretate ca simptomatice ale unui schimbări de politică: Prinţul de Piemont personifică rezistenţa împotriva unei acţiuni alături de Germania, iar Graziani fusese „limojat“ şi pus la o parte fiindcă nu se arătase nici dânsul destul de supus îndrumărilor lui Mussolini. în ce priveşte torpilarea „Atheniei“, faptul este şi dânsul de o importanţă capitală. Pe transatlanticul torpilat, se înapoiau în patrie 1 400 de americani ce fugeau de război. Această torpilare va impresiona adânc Statele Unite şi va face mai mult decât orice propagandă pentru îndrumarea opiniei publice de peste mare... să nu se uite că în războiul trecut scufundarea transatlanticului „Lusitania“ a determinat intrarea Statelor Unite în acţiune... Pe cale de consecinţă, se afirmă că: Turcia a declarat război Germaniei. Egiptul a declarat război Germaniei. Australia a declarat război Germaniei. Canada a declarat război Germaniei... Guvernul englez s-a complectat cu Winston Churchill (Marină) şi cu Eden (Dominioane). Deocamdată nu s-a făcut un Guvern naţional, dar Partidul Laburist şi Partidul Liberal au declarat că dau din afară, tot concursul lor Guvernului. Frontiera franco-italiană care fusese închisă, a fost redeschisă. Italienii au declarat însă că nu vor lăsa să treacă ovreii. Probabil ca să facă plăcere şi lui Hitler... ÎNSEMNĂRI ZILNICE, 1939 101 Legea serviciului militar obligatoriu a fost votată în Anglia ieri. într-o zi a trecut prin ambele Camere şi a fost promulgată. Japonia s-a declarat neutră... Generalul Gort a fost numit generalisim al armatei engleze şi generalul Ironside şef al Marelui Stat Major. Pe frontul polonez luptele continuă — pe cel francez n-au început încă... La „Steaua Română“ am fost solicitaţi cu insistenţă să vindem benzină, şi de nemţi şi de polonezi. Am întrebat Guvernul: ni s-a răspuns să vindem şi unora şi altora. în şedinţa comitetului de azi s-a luat act de demisia lui Kaufmann oare reprezenta Banca de Credit în consiliu, încă de la naţionalizarea societăţii în 1920. în locul său a intrat Cancicov, care i-a luat locul şi la bancă... 5 5 septembrie. Până mă voi obişnui din nou cu războiul, nu mai sunt Stăpân pe nervi; îmi lucrează mintea zi şi noapte şi nu văd decât prăpăstii înaintea noastră. Mă întreb ce se va alege de noi dacă şi războiul acesta va dura câţiva ani. Dacă am ieşit cu toţii ruinaţi din cel din 1914, în care fiecare beligerant intrase în stare de perfectă normali-tate economică şi financiară şi cu nenumărate rezerve — apoi ce va fi după încheierea actualelor ostilităţi, când Franţa şi Anglia intră în război cu pasivul pe care-1 duc în spinare şi cu francul redus la 5 centime aur, iar Germania cu cartele la toate alimentele şi mărfurile... Se va prăbuşi întreg regimul capitalist şi ce se va pune în loc? Comunismul? Să scapi de o moarte ca să dai de alta... Dar nici n-am vrut să mă gândesc la groaza care se va întinde peste Europa întreagă, căci până la ruină şi la faliment e viaţa, şi pe noi, românii ne văd ameninţaţi în chiar existenţa noastră, oricum s-ar întoarce războiul — afară de cazul unei victorii complecte germane, ce pare însă exclusă. Pentru noi pericolul nu e atât în timpul războiului, ci după război: vom rămâne faţă în faţă cu ruşii şi singuri — ce vom putea face? 102 CONSTANTIN ARGETOIANU Ieri-dimineaţă se răspândise zvonul că în neputinţa de a ataca Germania de Vest din cauza liniei Siegfried, franco-englezii s-ar fi hotărât să înfiinţeze un front la Sud, în Orient şi să atace Germania pe la noi... Călătoria lui Weygand în Siria şi Turcia — se anunţase că se va opri şi la noi — n-ar avea alt scop decât să organizeze acest front. Cum am aflat aceste ştiri am turbat şi am cerut să fiu primit Sus. Am fost convocat la Cotroceni la ora 6 1/2. De ce de câte ori e război mă regăsesc la Cotroceni? Am găsit Sus mare îngrijorare, dar judecată limpede. Pentru moment o teamă mai acută, peste celelalte care sunt şi ale mele, datorită mobilizării Ungariei. E evident ca nemţii vor să ajungă cât mai iute la contact cu Rusia ca să poată importa mâncare, benzină şi materii prime. Pentru aceasta împing în Polonia cât pot de-a lungul Carpaţilor cu ţinta Cracovia- Lwow- Tamow. Dacă ajung pe aci la graniţa rusească îşi vor fi îndeplinit scopul. Dacă, contrar aşteptărilor polonezii vor fi în stare să le ţină calea şi să-i oprească pe loc, apoi drumul spre Rusia va fi croit pe la noi. Germania în acest caz va împinge întâi pe unguri şi va veni apoi în ajutorul lor... Unde am ajuns! Să dorim înfrângerea Poloniei, ca să scăpăm noi! La mobilizarea ungurească am răspuns prin mobilizarea noastră în partea de nord-vest a ţării şi am întrebat la Berlin dacă cumva mobilizarea vecinilor noştri era în legătură cu instrucţiuni sau cu inspiraţii nemţeşti... Răspunsul a fost categoric nu. Ni s-a mulţumit chiar pentru atitudinea noastră de neutralitate binevoitoare şi ni s-au dat toate asigurările de... prietenie1. Am explicat Sus că ar fi o aberaţie să participăm fie şi pasiv la un atac împotriva Germaniei pe latura ei meridională, fiindcă după război, vom rămâne faţă în faţă cu Rusia şi cu Germania şi că, chiar în ipoteza unei victorii desăvârşite (?) anglo-franceze, pun întrebarea: va reîncepe Anglia un nou război ca să ne scoată din ghearele Rusiei? Tot Germania, fie şi ciuntită şi slăbită, ne va mai putea da un ajutor şi atunci de ce să ne stricăm cu ea, de ce să indispunem şi pe ruşi cu care deja nu stăm atât de bine? Sus, am găsit pe toţi de aceeaşi părere ca şi mine. Mi s-a dat asigurarea că în neutralitatea noastră hotărâtă ne vom opune la trecerea oricăror trupe pe teritoriul nostru, nu numai a oricăror trupe, dar chiar şi până a oricărei misiuni militare (aluzie la Weygand, sau altele de acest fel...). Vom lăsa bineînţeles să treacă material şi vom vinde chiar grâu şi benzină şi de toate şi unui beligerant şi celuilalt1 2. Şi nici nu s-ar putea altfel, dacă vrem ca Germania să ne respecte graniţele... 1 Blumenfeld a aflat de la Călinescu, că azi-noapte ar fi sosit o telegramă de la Berlin prin care ni se garanta liniştea Ungariei... 2 Mi se spune că, căile noastre ferate transporta actualmente 350 vagoane benzina în Germania şi 2 000 în Polonia. ÎNSEMNĂRI ZILNICE, 1939 103 Am fost încântat de răspunsul căpătat. Mi s-a semnalat o încurcătură la care nu mă gândisem: ce ne facem dacă armata, sau resturile ^rmatei poloneze, tot retrăgându-se trec şi se refugiază pe teritoriul nostru? Legea neutralităţii ar cere să le dezarmăm. Se vor lăsa ele să fie dezarmate? Sau se va încinge o luptă pe pământul nostru în care am fi siliţi să luam atitudine împotriva aliaţilor de ieri... Oribil gând; să ne ferească Dumnezeu de aşa ceva... Mi s-au dat cu prilejul vizitei mele şi amănunte oficiale asupra forţelor ţărilor beligerante: Germania dispune de 150 divizii, Polonia de 55, Franţa de 100 iar Anglia va dispune de vreo 30. Nemţii au oameni de prisos — dar n-au material (armament şi echipament) destul. Dacă ar sfârşi repede cu polonezii (acesta e planul lor) şi ar mai lua de la ei material de război, ar putea înarma nu 150 ci 180 de divizii. în acest caz, ar lăsa 30 de divizii pe frontul de est, şi s-ar arunca cu 150 divizii împotriva celor 100-120 de divizii franco-engleze. Acesta e calculul care a permis lui Hitler să intre cu atât curaj în acţiune... A uitat Fuhrerul că războaiele nu se câştigă cu numărul diviziilor? în cercurile noastre conducătoare se arată foarte mult pesimism faţă de situaţia Poloniei. Nemţii sunt stăpâni pe operaţiuni şi nici un ajutor pentru bieţii polonezi nu pare posibil. Nici măcar unul indirect pentru decongestionarea frontului lor, căci atacurile pe frontul de vest par aproape imposibile. O decepţie mare a dat aviaţia poloneză: e aproape iiulă. Nu numai că n-a putut pătrunde în Germania (cât de aproape e Berlinul de graniţa poloneză!) dar n-a putut nici măcar apăra Varşovia, ciuruită de dimineaţă până seara de bombele nemţeşti! Am părăsit Cotrocenii oribil de trist, dar întrucâtva liniştit. Am câştigat convingerea că nu ne vom îndepărta pentru nimic în lume de la neutralitate. Numai să nu ne atace cineva... Aci să intre diplomaţia în Joc... Am aflat că idiotul de Dianu a fost rechemat de la Moscova şi că îh locul său va fi trimis Davidescu actualul director politic din Ministerul de Externe. Nu-1 cunosc; am auzit bine despre dânsul. A fost la Varşovia, secretar, şi cunoaşte climatul slav. Regele speră că Kremlinul va fi măgulit că i se trimite „directorul politic'4 al Ministerului... Pe când stăm de taifas la Cotroceni, Guvernul delibera în Consiliul de Miniştri... După şedinţă s-a dat următorul comunicat: ’ „Consiliul, ascultând expunerea d-lui preşedinte al Consiliului şi a d-lui ministru al Afacerilor Străine, constată: 1. în ţară domnesc cel mai desăvârşit calm şi încredere. Unitatea sufletească a Naţiunii este perfectă. Minorităţile etnice se încadrează şi 104 CONSTANTIN ARGETOIANU ele în ritmul vieţii de Stat. Rezolvarea problemelor omişilor din listele de naţionalitate cum şi a problemei şcolilor confesionale1 a definit mai bine politica largă şi dreaptă pe care o urmează cu hotărâre Guvernul în chestiunea minorităţilor. Mulţumirile exprimate în mod public de reprezentanţii acestor minorităţi au ilustrat în mod elocvent această politică. 2. în ce priveşte politica externă, suntem hotărâţi a păstra mai departe atitudinea paşnică de până acum, urmărind buna înţelegere cu toţi vecinii ţării. în acest spirit Guvernul este gata să reînnoiască propunerea pentru încheierea unui pact de neagresiune. Totodată însă, Guvernul veghează la siguranţa intereselor naţionale şi a luat măsurile necesare pentm a face faţă nevoilor apărării fruntariilor.“ Spania s-a declarat pentm o strictă neutralitate. în Bulgaria s-a difuzat la Radio că poporul nu va trebui distras de la muncile lui, că Guvernul stă de veghe şi că va urmări încheierea unei păci drepte... Mai simplu: Bulgaria stă la pândă să vadă cum se vor învârti lucrurile... Se putea altfel... Urdăreanu mi-a povestit ieri cum s-au întâmplat lucrurile cu Auschnit. S-au întâmplat aşa cum am însemnat-o deja în aceste foi. Mi-a arătat chiar hârtia cu pricina, pe care o plimbă cu el ca să o arate probabil la fiecare ocazie. Hârtia e cu firma „Reşiţei“ imprimată şi semnată jos la dreapta în numele „Reşiţei“ de Urdăreanu şi de Auschnit. S-a adăugat apoi — afirmă Urdăreanu — sub firma „Reşiţei“, sus, firma „Titan-Nadlag“, scrisă cu maşina, iar jos la stânga două semnături în numele acestei din urmă societăţi, aşa încât adresa către Minister (cererea de compensaţie) apărea ca o cerere comună a celor două societăţi. „Fals în acte publice, domnule!" — apăsa Urdăreanu. „Şi nu era prima neregulă pe care o constatam — adaugă catonele nostru — câte n-am găsit! O compensaţie precedentă, tot pentm cumpărare de minereu de fier şi care produsese 140 000 livre sterline era trecută la Londra pe numele lui Max Auschnit şi nu se cumpărase nici un kilogram de fier! „Reşiţa" e îmbâcsită numai de funcţionari unguri şi ovrei, toţi numiţi acum în urmă, în ultimii ani, numiţi de Auschnit! Nu mai putea să meargă aşa!" Foarte frumos, dar aşa cum era filo-maghiar, filo-semit şi arghiro-fil, Auschnit mai era şi 1 E vorba de şcolile nemţeşti din sudul Basarabiei, ale căror cereri au fost satisfăcute săptămâna trecută. Amicul iubit şi nedespărţit al „familiei" şi am întrebat pe Urdăreanu ţeare vorbea cu ură de bietul Max, ce s-a întâmplat de s-a stricat căruţul... A surâs, dar n-a vrut să-mi spună. „Nimic, dar la „Reşiţa'6 nu tnai mergea66. La „Reşiţa" nu mai mergea... cu Malaxa — dar să fie Malaxa atât de puternic încât vrăjmăşia lui să fi atras condamnarea lui Auschnit şi în sânul lui Abraham? Azi-dimineaţă am văzut pe Auschnit. Era prăpădit, slăbit — mai mult dezumflat — deprimat... „Nu-mi pare râu că am plecat de la ,'Reşiţa66, nu mai era de trăit cu Malaxa, dar sunt profund jignit de modul cum am fost debarcat. Eu, dle Argetoianu, nu sunt un escroc, sunt un om cinstit şi n-am comis nici măcar un act indelicat. între Reşiţa şi Titan a fost de când intrasem împreună cu Malaxa la „Reşiţa66 o intimă colaborare. Nevoile uneia din uzine erau şi ale celeilalte. Ne lipsea fierul şi la „Titan66 şi la „Reşiţa66. Toate cererile de compensaţie pentru procurare de minereu şi pentru altele au fost totdeauna făcute în comun, cu ştiinţa tuturor. După ce am semnat cererea pe care dl Urdăreanu pretinde că am trucat-o, după ce am semnat-o împreună cu d-sa în numele „Reşiţei66 — am dat-o în faţa d-sale lui Ghiorgiu şi i-am spus: fa şi formele pentru „Titan66, adică ia şi semnătura „Titanului66. Hârtia avea deja firma societăţii„ Titan “ sub a „ Reşiţei “ în momentul când a fost pusă sub ochii d-lui UrdăreanuK Pentru un act curent, săvârşit fără cea mai mică intenţie de fraudă, să fiu ameninţat cu Parchetul, să mi se ia paşaportul, să fiu demisionat ca un nemernic şi aruncat ca un câine — iată ce întrece tot! Voiau să scape de mine? Dar, chiar a doua zi după venirea lui Urdăreanu la „Reşiţa66 am oferit demisia mea şi am spus că nu mai pot sta să mă cert zilnic cu Malaxa... Urdăreanu mi-a refuzat demisia, mi-a cerut să rămân, că are nevoie de niine şi câte şi mai câte. Cea mai bună probă despre împletirea afacerilor dintre „Reşiţa66 şi „Titan66, e că Reşiţa datorează 200 milioane «^Titanului66, adică mie. Sunt acuzat că cele 140 000 livre ale „Reşiţei66 lâ Londra erau pe numele meu — dar bine, am negat eu că erau ale ^Reşiţei66? Erau pe numele meu fiindcă eu eram omul cu legăturile în Anglia, şi eu cumpăram minereurile şi pentru „Reşiţa66 şi pentru „Titan66... Dar, datoria „Reşiţei66 de 200 milioane către „Titan66 nu era ea o garanţie suficientă pentru cele 140 000 livre puse pe numele meu? t>ând am rămas eu ceva dator „Reşiţei66? Ea mi-a fost tot timpul datoare mie...66 Şi bietul Max m-a pisat un ceas cu nenorocirile lui... Nu pricepea nici el pentru ce această schimbare faţă de dânsul, Sus. Pretinde că cu 3 săptămâni înainte de eveniment a fost poftit la Scroviştea cu nevasta-sa 1 Urdăreanu însuşi mi-a confirmat că „nu-şi aduce aminte“ dacă antetul „Titanului1 11 era sau Ţfa pe cerere, dar că nu era semnătura şi că nu i s-a spus că se va pune... 106 CONSTANTIN ARGETOIANU şi au jucat poker, cu Regele, cu d-na Lupescu, cu Urdăreanu şi că Regele a fost foarte drăguţ cu el... Situaţia sa la „Reşiţa*4 a fost complect lichidată. Acţiunile sale au fost cumpărate „de un grup44 în care figurează şi Malaxa... Aţi priceput? Socotelile dintre „Reşiţa44 şi „Titan44 au fost şi ele lichidate... Cu privire la chestiunea Eidinger,, Auschnit neaga cu tărie că numele Regelui să fi fost pronunţat la Paris, cu prilejul procesului. „Ca să nu fie scandal, am obţinut cu greu ca procesul să fie judecat în sala de Consiliu, en refere — spune Max. Numele Regelui n-a fost pronunţat de noi — şi nici de avocaţii lui Eidinger... dar e o afacere care va trebui reglată căci altfel va fi scandal, nu provocat de noi, dar de Eidinger. Cred că Urdăreanu a priceput şi că se va termina şi cu afacerea asta...!“ 6 septembrie. Ştirile de pe fronturi: Nemţii înaintează încontinuu în Polonia. Polonezii rezistă greu şi dau pe toate liniile înapoi... Culoarul şi o porţiune din teritoriul Poloniei propriu-zisă, pe o adâncime destul de mare sunt ocupate de germani. Varşovia e bombardată de mai multe ori pe zi, fără milă, de avioane. Grigorcea, ajuns la destinaţie, a fost dus de la gară într-un subteran, căci se dezlănţuia tocmai un atac... Pe frontul de vest nimic. Deşi războiul e declarat de 4 zile, nu s-a tras un foc de puşcă între francezi şi germani. Aviaţia engleză a încercat câteva raiduri, fără mare anvergură şi fără mare succes. Aviatorii nemţi n-au vizitat încă Anglia. Pe mare, puţin lucru. Unii atribuie inactivitatea de pe frontul franco-german faptului că Mussolini se dă peste cap ca să obţină încă de la nemţi şi de la englezi încetarea ostilităţilor şi întrunirea unei conferinţe... Să dea Dumnezeu să fie aşa şi să reuşească, dar e greu de crezut. Agenţia D.N.B. (germană) destăinuieşte acum cele întâmplate în ziua de sâmbătă 2 septembrie, pentru a pune în sarcina Angliei toată răspunderea războiului. E vorba de străduinţele Ducelui pentru a obţine o împăciuire, în ultimul moment: „Guvernul din Londra a făcut conştient totul pentru a împiedica reconcilierea. Până duminică la ora 11 nu exista stare de război în Europa. Ostilităţile germano-polone nu constituiau o agresiune germană, ci numai o ÎNSEMNĂRI ZILNICE, 1939 107 reacţie contra provocării polone1. Era vorba de un conflict local susceptibil de a fi lichidat prin negocieri (de necrezut; inconştienţă, după toate cele ce se întâmplaseră şi refuzul constant al Germaniei de a negocia!). Toată activitatea diplomatică — în afară de diplomaţia engleză — lucra de vineri dimineaţă pentru a localiza aceste ostilităţi. Anglia nu yoia o localizare şi a aruncat Europa într-o catastrofa imensă. Dl Mussolini a făcut următoarele propuneri: «1) Armistiţiu imediat în Polonia unde cele două părţi să rămână pe poziţiile lor. 2) Convocarea imediată a unei conferinţe în cinci (Reichul, Italia, Anglia, Franţa şi Polonia) pentru a lichida litigiul. Reichul şi Franţa au consimţit imediat". Marea Britanie a declarat sâmbătă seara că nu poate participa la o asemenea conferinţă şi a sabotat astfel ultima încercare de salvare a păcii, accelerând chiar cursul destinului. Ea a sfărâmat voinţa franceză de a păstra pacea1 2. în Cabinetul englez, partidul războinic după o luptă înverşunată, a obţinut ca cererile adresate Germaniei să ia forma unui ultimatum. Acest ultimatum de două ore a distrus speranţele bazate pe iniţiativa d-lui Mussolini şi pe dragostea de pace a poporului francez». Pe de altă parte, Agenţia Ştefani (oficioasa italiană), dă următoarele precizări cu privire la intervenţia lui Mussolini: „Iată lămuririle oficiale asupra tentativei extreme ce s-a făcut pentru salvarea păcii îndată ce a fost grav ameninţată: «în ziua de 31 august, Ducele a informat Guvernele englez şi francez că el ar putea convoca o Conferinţă internaţională la 5 septembrie, cu scopul de a revizui clauzele Tratatului de la Versailles care sunt cauza actualei tulburări a vieţii europene, dar aceasta cu condiţia prealabilă ca Ducele să fi avut certitudinea adeziunii franco-britanice şi a participării Poloniei asigurată prin acţiunea Londrei şi a Parisului. Cu toate solicitările Guvernului italian, Londra şi Parisul n-au fost în măsură să comunice răspunsul lor la Roma înainte de 1 septembrie. în aceeaşi vreme, în cursul nopţii de 31 august şi al zilei de 1 septembrie, s-au produs la frontiera polono-germană incidente care au determinat pe Fiihrer să înceapă operaţiuni militare contra Poloniei. Răspunsurile primite de Guvernul italian fiind în principiu favorabile atât din partea Franţei cât şi din partea Angliei, iar din partea Fran- 1 Explicaţie cam îndrăzneaţă a incalificabilului atac german din dimineaţa zilei de 1 septembrie! 2 Nemţii nu pierd o ocazie pentru a măguli şi împăca Franţa şi a încerca să o rupă din alianţa cu Anglia — şi din război ... 108 CONSTANTIN ARGETOIANU ţei manifestându-se chiar un interes deosebit pentru o posibilă dezvoltare a iniţiativei Ducelui, cu toate că un prim conflict militar izbucnise între Germania şi Polonia, Guvernul italian a informat pe cancelarul Hitler la 2 septembrie, ora 10, că mai există încă putinţa de a se convoca o conferinţă, precedată de un armistiţiu, conferinţă care trebuia să rezolve pe cale paşnică conflictul germano-polon. Cancelarul Hitler, prin mijlocirea ambasadorului Italiei la Berlin a răspuns Ducelui că nu respinge a priori eventualitatea unei conferinţe1, dar că vrea să ştie în prealabil dacă nota prezentată la Berlin de ambasadorii Franţei şi Angliei are caracterul unui ultimatum — pentru că în caz afirmativ orice negociere ar fi inutilă — şi să mai ştie dacă poate avea un răgaz de 24 ore pentru a reflecta şi lua o hotărâre în această privinţă. La 2 septembrie ora 14, Guvernul italian punându-se din nou în legătură cu Guvernele din Londra şi Paris, le-a informat despre întrebările Fiihrerului. Seara târziu au sosit succesiv de la Londra şi de la Paris răspunsuri afirmative cu privire la cele două întrebări menţionate, dar aceste răspunsuri adăugau că Franţa şi Anglia, în urma faptului nou al ocupării teritoriului polon de către forţele germane între 31 august şi 2 septembrie, pun o condiţie fundamentală pentru participarea la o conferinţă internaţională şi anume: evacuarea teritoriilor ocupate. în această situaţie, Guvernul italian s-a mărginit să informeze pe Fiihrer despre condiţiile sus-arătate, adăugând că, în afara unui aviz al Guvernului german, el socoteşte că nu poate să desfăşoare mai departe acţiunea începută». “ După telegrame sosite din Milano azi-dimineaţă, se pare că italienii n-au renunţat nici acum la mediaţia lor şi că mai speră un rezultat favorabil. Slabă speranţă, în tot cazul... Witzleben care soseşte din Germania a venit să-mi povestească mizeria pe care a lăsat-o acolo. La hoteluri şi prin restaurante lumea nu-şi poate face o idee de viaţa oamenilor prin case. Totul e cu cartelă. Untul, laptele, faina se împart pe porţii reduse. Fiecare om are dreptul la 700 grame came pe săptămână. Ghetele, rufele, hârtia — aproape tot ce se cumpără nu se mai poate cumpăra decât cu cartela. Poporul e sub-alimentat şi lucrurile nu mai puteau merge aşa. Dacă ar fi continuat, ar fi izbucnit o revoluţie. Wizleben crede că una din cauze, poaţe princi- 1 Sensibilă deosebire faţă de versiunea germană. pala cauză, care a împins pe Hitler sa dezlănţuiască războiul, a fost această stare de mizerie generală. în loc să se prăbuşească în mocirlă, a preferat să se prăbuşească în sânge... Războiul e totuşi cât se poate de impopular, oamenii pleacă cu inima strânsă, femeile îşi însoţesc bărbaţii, fraţii şi copiii în plânsete. Au fost scene impresionante prin gări: femei s-au aruncat înaintea trenurilor ca să nu le lase să pornească, altele se agăţau de Vagoane ca să nu-şi părăsească bărbaţii... Stat de vorbă cu Mocsonyi, înapoiat de la Budapesta, unde a petrecut câtăva vreme. Mocsonyi a rămas pe jumătate ungur şi e în raporturi intime cu cercurile diriguitoare maghiare. Povesteşte lucruri foarte interesante. în Ungaria domneşte o ură cumplită împotriva germanilor, care au mâna grea. Guvernul e hotărât să reziste cu armele în cazul linei încercări de ocupaţie nemţească. Mobilizarea ungurească ar fi fost făcută mai ales în acest scop. „Noi nu suntem cehi, spun ungurii, noi ne vom bate, şi nu vom fi dezarmaţi decât cu forţa...66 Contingente foarte importante au fost masate în colţul ţării dinspre Polonia dobândit astă-primăvară de la slovaci, de teama unei năvăliri a forţelor poloneze în debandadă. Ungurii se mai tem şi de mobilizarea noastră (e frumos că noi ne temem de a lor!) şi ne bănuiesc că am putea să-i atacăm în înţelegere cu germanii!!! Faţă de noi, ungurii au revendicări teritoriale pe care sunt hotărâţi să le ridice la încheierea păcii, dar nici o veleitate de atac. Aşa susţine cel puţin Mocsonyi... S-a spus în ultima vreme că ungurii sunt atât de excitaţi împotriva noastră încât un român nici nu poate trece prin Ungaria. împotriva acestor afirmaţii două fapte: ginere-meu şi fiică-mea s-au înapoiat cu automobilul de la Bayreuth, în ultimele zile înainte de intrarea nemţilor în Polonia (au sosit la Sinaia în seara de 31 august) şi povestesc că nicăieri n-au fost întâmpinaţi cu atâta politeţe ca în Ungaria — iar fiul lui Reşofski raportează cazul său care e şi mai tipic. A sosit şi dânsul zilele acestea cu automobilul venind din Germania, singur fără şofer; o pană de motor l-a imobilizat pe şoseaua între Budapestea şi Solnok — °ri, pe când se căznea fără să parvină să-şi pună motorul în mişcare, a trecut o coloană militară şi doi ofiţeri au coborât dintr-o maşină, au Venit să întrebe ce se întâmplase şi au pus şoferul lor la dispoziţia lui Reşofski să-i repare stricăciunea... deşi văzuseră bine că automobilul :$ra românesc. Sunt oameni care au interes să învrăjbească raporturile noastre cu Ungurii şi mă întreb pentru ce... CONSTANTIN ARGETOIANU 110 A murit Leo Kapralik, bătrânul cu barbă frumoasă care împreună cu frate-său Naţi a stat în fruntea sucursalei lui Dresdnerbank din Bucureşti şi a Societăţii Bancare până au fost înlăturaţi de valul antisemit nazist. Era un om cumsecade şi un ovrei simpatic. Suferea de inimă şi de un an şi mai bine, numai îngrijirile d-rului Katz l-au ţinut în viaţă. A murit niţel şi de inimă rea: nu se putea consola de lovitura ce i-o dăduse Berlinul hitlerist... 7 septembrie. Ieri la ora 4 1/4 Consiliu de Coroană, convocat în ajun la 7 ore seara. Au participat: gri. Văitoianu, Vaida, dr Angelescu, gri. Balif, Tătărescu, Iorga, Mironescu, eu, Călinescu şi Gafencu. Urdăreanu a funcţionat ca secretar, a prezidat Regele. Urdăreanu pretinde că convocarea a fost provocată de vizita mea de luni. Că Regele a ezitat la început, faţa de opoziţia lui Călinescu şi a lui Gafencu care au uitat o clipă că sunt creaturile stăpânului şi şi-au permis să aibă o opinie. Opinia lor era ca să nu pronunţam cuvântul de „neutralitate*4, să nu jignim Anglia şi Franţa, de care nu trebuie să despărţim interesele noastre, căci vor câştiga războiul. Impresionaţi de cele spuse de mine luni, Regele şi Urdăreanu şi-au dat seama că izolaţi aci în sud-estul Europei, între Rusia şi Germania nu ne puteam juca cu focul şi focul era Germania care ne cerea să ne pronunţăm pe chestiunea neutralităţii. De altminteri, Urdăreanu care în împrejurările de faţă dă dovadă de o veritabilă inteligenţă a conjuncturilor, pleda şi înainte de a se întâlni cu mine pentru raporturi cât se putea de bune cu Germania şi pentru o neutralitate nu numai de fapt (cum dorea Călinescu şi Gafencu) ci şi de drept, adică declarată. Această neutralitate de drept Consiliul de Miniştri se ferise să o declare în şedinţa sa de luni, şi cuvântul neutralitate nu se găseşte în comunicatul dat şi pe care l-am reprodus mai sus. Urdăreanu a mai convins pe Rege că un Consiliu de Coroană era indispensabil oricare ar fi fost hotărârea luată, pentru ca Regele să nu rămână descoperit. „Răspunderea lui Călinescu şi a lui Gafencu? Cine sunt ăia? Nu-i ştie nimeni... Ei să acopere pe Rege? Nu se poate!44 Când l-am auzit pe Urdăreanu vorbind aşa, era să-l întreb: „Dar dacă sunt atât de neexistenţi — şi sunt — cum li se pot încredinţa frânele ţării, fie şi în subordine?44 N-am mai vrut însă să arunc untdelemn pe foc... Călinescu şi Gafencu, de teamă ca nu cumva Consiliul de Coroană să fie pentru neutralitate mărturisită, au căutat să împiedice pe Rege să-l convoace. Călinescu susţinea că Consiliul de Coroană n-avea calitatea să hotărască, neavând răspundere. Parcă Guvernul avea vreuna! Regele, care încetul cu încetul fusese câştigat de Urdăreanu pentru declaraţia de neutralitate, şi care vedea în întrunirea Consi- ÎNSEMNĂRI ZILNICE, 1939 111 liului de Coroană un prilej pentru acest pas a trecut însă peste obiecţiile lui Călinescu şi a convocat Consiliul. Urdăreanu îmi povestea că au fost scene teribile (nu în faţa Regelui...) între Călinescu şi el, şi am impresia că s-a cam stricat căruţul între ei... Fusesem convocaţi pentru ora 4. Pe la ora 2 mi-a telefonat Urdăreanu rugându-mă să vin mai devreme, că avea ceva să-mi spună. Am sosit la Cotroceni pe la ora 4 fără 20 şi Benjaminul s-a închis cu mine într-un salon, mi-a povestit cearta sa cu Călinescu, şovăiala Regelui şi „capac itarea44 lui şi mi-a arătat în fine proiectul unui comunicat redactat de dânsul prin care se specifica că Consiliul de Coroană „a hotărât observarea regulilor unei stricte neutralităţi'4 — comunicat aprobat de Rege, după câteva corectări. Mă rugase să vin mai devreme fiindcă dorea să mă pună la curent cu cele întâmplate şi în măsură să lupt în Consiliu pentru soluţia cea bună, căci se temea încă de o posibilă schimbae a Regelui: Călinescu şi Gafencu ceruseră să-l vadă înainte de şedinţă şi se aflau închişi cu Majestatea Sa de la ora 3 1/2. Urdăreanu încercase să rămână în cabinetul Regelui, dar Călinescu ceruse Suveranului să vorbească numai în prezenţa lui Gafencu... Această eliminare a lovit de altminteri pe Urdăreanu în amorul său propriu mai mult decât orice; mi-o povestea cu un rânjet rău şi cred că de azi înainte are să poarte sâmbetele chiorului. Conversaţia primului-ministru şi a ministrului de Externe s-a prelungit până pe la ora 4 şi un sfert; Urdăreanu fierbea. în fine s-a sfârşit -— cei doi miniştri şi-au făcut apariţia în sala Consiliului (fosta sufragerie, în care dejunasem singur pe vremea nemţilor...) unde trecusem între timp şi unde se adunaseră Consilierii Regali notaţi mai sus (lipseau mareşalul Prezan bolnav la ţară şi Cuza obosit la Iaşi). Regele a chemat pe Urdăreanu şi după câteva minute, însoţit de dânsul a venit în mijlocul nostru şi ne-am aşezat. Urdăreanu trecând pe lângă mine mi-a susurat: „A rezistat!44 — Eu: „Rămâne comunicatul?44 — „Da44. Regele a deschis şedinţa prin câteva cuvinte, declarând că în împrejurările grave prin care trece ţara doreşte să pună pe consilierii săi la curent cu acţiunea desfăşurată de Guvern de la începutul crizei şi să aibă sfatul Consiliului asupra atitudinii de adoptat de aci înainte. Şi a dat cuvântul lui Gafencu ca să facă o expunere asupra situaţiei politice Şi asupra paşilor făcuţi până atunci. Gafencu a măcinat trei sferturi de ceas o expunere cu câteva digresiuni şi cu citirea câtorva documente în sprijinul afirmaţiilor sale. Expunerea lui Gafencu se poate împărţi în patru părţi: I. Angajamentele noastre cu Puterile străine. Pe acest teren două evenimente au dominat situaţia şi ne-au permis să conservăm poziţia Mulţumitoare în care ne aflăm: acordul comercial de astă-primăvarâ cu 112 CONSTANTIN ARGETOIANU Germania şi garanţiile date, fără să fie solicitate (?) de Anglia şi de Franţa cu privire la integritatea noastră ca Stat. Executarea mai mult decât corectă, largă chiar, a acordurilor comerciale cu Germania ne-a permis să trecem fără dezagremente şi prin criza cehoslovacă de astă-pri-măvară şi prin cea actuală, până acum. Raporturile noastre cu Germania sunt foarte bune. Gafencu a confirmat declaraţia Berlinului (consemnată deja în aceste însemnări) că Germania nu e în nimic amestecată în mobilizarea Ungariei, pe care o găseşte chiar inoportună şi că n-a încurajat niciodată revendicările Ungariei1 pe care nici nu le cunoaşte, căci ungurii n-au vorbit niciodată nemţilor de rectificările de graniţă pe care la urma urmelor le-ar putea pretinde (dacă le-ar putea şi dobândi e altă chestiune), ci de anexarea întregului Ardeal. Or, niciodată Germania n-ar putea concepe o astfel de „operaţie44 care ar trece minorităţi germane importante şi mulţumite în România, în şovina şi tiranica Ungarie... Vorbind despre raporturile cu Germania, Gafencu ne-a adus la cunoştinţă că primise chiar în ajun vizita lui Fabricius care i-a mulţumit pentru atitudinea luată de România faţă de Reich, dar a adăugat că după comunicatul de luni care consacra o stare de fapt, o declaraţie formală de neutralitate, după cum au făcut-o atâtea State, ar fi bine venită. Nu era o injocţiune, dar ministrul Reichului a declarat că o asemenea declaraţie, chiar însoţită cu diverse mezelicuri, cum a făcut-o de pildă Iugoslavia, ar mulţumi foarte mulţ Berlinul. „En toute amitie“. Ministrul nostru de Externe adăuga că cererea Reichului nu trebuie să ne influenţeze exclusiv, dar că nu era posibil să nu ţinem seamă de ea în deliberările noastre. Faţă de Anglia şi de Franţa, situaţia noastră era şi dânsa limpede. Acordându-ne garanţia lor, Marile Puteri Occidentale, în special Franţa nu ne-au pus decât două condiţii: a nu rupe contactul, a nu contraria curentele de simpatie atât de vii în masele poporului nostru, condiţii pe care le-am respectat şi le respectăm cu atât mai uşor că nu ne-ar fi cu putinţă să le înlăturăm... Cu Polonia, deşi tratatul nostru este general, adică operant „ergo omnes“, o clauză a sa specifică că nu va fi operant decât în baza convenţiilor militare încheiate. Convenţie militară cu Polonia n-am încheiat decât în ipoteza unui atac din partea ruşilor. Mai mult: noi am oferit (îndemnaţi de Anglia şi de Franţa) să lărgim pactul nostru şi să încheiem o convenţie militară şi în ipoteza unui atac al Germaniei — Polonia a refuzat însă. A refuzat fiindcă noi am cerut să întindem cooperarea noastră şi împotriva unui atac al Ungariei, pe care Polonia voia 1 Le-a încurajat în schimb Anglia, la un moment dat, dar a revenit apoi asupra încurajărilor sale... 113 ÎNSEMNĂRI ZILNICE. 1939 atunci să o atragă în sfera ei de acţiune; a refuzat fiindcă şi-a dat seama că o colaborare militară a noastră nu putea să-i fie de nici un folos... Cu alte ţări, faţă de conflictul de astăzi, nu avem nici un angajament. II. Angajamentele noastre diplomatice neobligându-ne la nici o acţiune în favoarea unuia sau altuia din beligeranţi, singura noastră preocupare e să ne apărăm teritoriul faţă de o eventuală încălcare. Pentru aceasta avem la dispoziţie buna înţelegere cu vecinii noştri şi măsurile militare de pază la graniţa noastră. Cu Ungaria avem manifestarea oficială a ministrului Bardossy care a declarat ministrului nostru de Externe că Guvernul său nu nutreşte nici o intenţie agresivă la adresa României. La oferta noastră de a încheia un pact de neagresiune, Ungaria a sfârşit prin a răspunde că subordonează un asemenea pact unui altuia prealabil privitor la tratamentul minorităţilor. Guvernul ungar, a afirmat dl Bardossy, a făcut de altminteri aceeaşi propunere şi Guvernului iugoslav. S-a dovedit apoi că această afirmaţie era inexactă, căci Ungaria nu făcuse şi n-a făcut nici până azi o asemenea propunere Guvernului din Belgrad. Guvernul român a declarat că n-ar putea încheia cu Ungaria un pact minoritar bilateral; singurele angajamente pe care le-ar putea lua în această direcţie ar fi angajamente în trei, împreună cu Iugoslavia după modelul celor semnate la Bled, anul trecut... Lucrurile au rămas baltă. Ministrul nostru de Externe afirmă însă că atât Italia cât şi Germania au blamat în mai multe rânduri politica intransigentă de la Budapesta şi au aprobat atitudinea noastră. „Ungurii fac politică de nebuni; sunt prea enervaţi...64 s-a spus la Roma. Bulgarii fac în momentul de faţă politică gălăgioasă, cel puţin în piesa lor, căci Guvernul din Sofia e mai rezervat. Nu încape îndoială că bulgarii doresc victoria germanilor ca să-şi valorifice revendicările lor în ultimul moment. Cunoaştem legăturile lor cu Germania: ofiţeri ger-măni sunt în misiune în Bulgaria, iar în timpul din urmă 100 de avioane foste cehe au trecut în posesia vecinilor noştri de peste Dunăre1... După informaţiile ministrului de Externe, bulgarii mobilizează în parte, dar concentrează aproape toate trupele lor înspre Tracia, de teama turcilor. Faţă de Rusia ministrul nostru de Externe a fost discret Avem o lipsă totală de informaţii, mărturiseşte d-sa. S-a convenit ceva în secret cu privire la noi^, în pactul de neagresiune germano-rus? Punct de întrebare chinuitor. încercăm să ne apropiem de Moscova ca să trăim în bună pace. Vom întineri misiunea noastră diplomatică în Rusia. Cău- . 1 Dar nouă nu ne dau nemţii avioane şi armament? Să contăm şi noi pe ei la masa verde? Evi- dent, bulgarii nu dau petrol în schimb. Dar dau grâu şi alimente... 1 14 CONSTANTIN ARGETOIANU tăm contacte prin Turcia cu care suntem atât de bine şi care a păstrat relaţii bune cu Moscova. Şi prin Germania căutăm să ajungem la ruşi... Călinescu a întrerupt pe Gafencu pentru a ne citi o circulară interceptată a Kominternului adresată tuturor celulelor comuniste din Balcani. Circulară interesantă în care Moscova explica motivele pentru care a încheiat pactul cu Germania şi a rupt pe cel cu Puterile Occidentale. Sovietele — spune circulara — a trebuit să-şi schimbe politica. Internaţionala a treia nu mai trebuie să urmărească revoluţia mondială pe cale directă, ci indirectă declanşând războiul. Şi pentru aceasta, era mai naturală şi mai utilă o apropiere vremelnică cu dictatura naţionalistă dar socialistă din Germania decât una de regimurile imperialiste burgheze din Occident... A jucat un rol şi faptul că Polonia şi România au refuzat ajutorul Sovietelor... A adăugat şi Regele câteva cuvinte ca să ne spună că cu prilejul întâlnirii sale cu Inonii în Bosfor, a insistat mult pe lângă Preşedintele Republicii Turceşti ca să ne înlesnească drumul spre Moscova — şi că cuvintele sale n-au căzut în urechea unui surd... III. Ministrul de Externe ne-a expus în această parte raporturile dintre ţările înţelegerii Balcanice. Neintrarea Italiei în război a înlesnit mult raporturile dintre aceste ţări şi a permis Iugoslaviei să rămână credincioasă angajamentelor sale. Declaraţia ei de neutralitate nu o împiedică, cel puţin până acum, să afirme că toate punctele înţelegerii Balcanice rămân pentru dânsa în plină vigoare. Tot astfel şi cu Grecia. în ce priveşte Turcia, lealitatea ei a fost cântată de Gafencu pe toate strunele. Informaţia apărută în presă că Turcia a declarat război Germaniei nu era exactă. Turcia s-a declarat neutră în conflictul actual şi nu e probabil să părăsească această neutralitate cât timp Italia nu va intra în război. în ce priveşte Balcanul, Turcia a mobilizat 4 corpuri de armată şi le-a masat în Tracia şi pe malurile Bosforului, gata să intervină la prima mişcare a Bulgariei. E pentru noi o bună garanţie de pace spre sud şi un ajutor însemnat în cazul în care zarzavagiii cuprinşi de nebunie ar încerca să ne atace... IV. Ministrul de Externe a încheiat expunerea sa prin consideraţii asupra atitudinii ce se cuvine să păstrăm noi, şi a conchis că numai o atitudine de strictă neutralitate ne-ar permite să trecem fără prea multe pagube materiale şi morale prin vremurile de restrişte pe care le-a provocat îngrozitoarea catastrofa ce s-a abătut asupra Europei. O atitudine de strictă neutralitate ar da pe de altă parte o deplină satisfacţie Puterilor angajate în luptă, şi de o parte şi de alta, precum şi Statelor vecine M-am uitat la Urdăreanu, Urdăreanu s-a uitat la mine: partida era câştigată. Anglofilii se supuseseră îndrumărilor Regelui. Şi nici nu se ÎNSEMNĂRI ZILNICE, 1939 115 putea altfel, căci sunt amândoi ce sunt, prin voinţa, sau sâ zicem mai bine prin capriciul Măriei Sale... După ce a terminat Gafencu, Regele a luat pe rând avizul fiecăruia din Consilierii Regali. A fost o jale. Am putut să-mi dau seama o dată mai mult cât de găunoşi şi de nuli sunt aceşti oameni pe care prostia norocului i-a adus succesiv în fruntea Guvernelor ţării, afară de Balif — şi de mine bineînţeles. Şi Balif a fost singurul care a vorbit cumsecade, alături de chestiune, dar cu inimă şi simplu. Au luat cuvântul unul după altul, la un semn al Regelui şi în ordine: Văitoianu, Vaida, Iorga, Mironescu, dr. Angelescu, Tătârescu. Au vorbit toţi fără vlagă, ca plictisiţi, afirmând toţi că singura soluţie era neutralitatea, după ce aprobaseră fără şovăire politica dusă de Guvern şi expusă de Gafencu. Au fost de altminteri toţi foarte scurţi şi de o platitudine scârboasă. Iorga a schiţat un pas de dans în direcţia Franţei, dar a revenit repede la realitate. A început însă prin a-şi bate joc de Guvern, sub nasul Primului şi al Externului, declarând ca nu cunoaşte o politică a Guvernului şi numai una a Regelui, căruia îi revine tot meritul actelor de prudenţă şi de precauţie care s-au săvârşit. Toată cuvântarea lui, descusută, a fost una din cele mai proaste din câte a rostit. Părea de altminteri foarte obosit, buhăit şi plictisit. îl supără mult ochii (face o cataractă) şi se plimbă cu două-trei perechi de ochelari. Fusesem convocaţi în uniformă albă, de serviciu, dar a lui nu mai era albă, de murdară şi răsucită ce era... Am luat cuvântul penultimul după Tătărescu care vorbise scurt, prost şi cu pretenţii tehnice de neofit al diplomaţiei... Sarcina mea, care trebuia să fie grea, dacă temerile lui Urdăreanu s-ar fi dovedit exacte — a fost uşoară. Tot Consiliul se pronunţase într-adevăr pentru neutralitate declarată. „N-aveam decât să forţez uşi deschise*4. Am început prin a împărţi în două problema pe care trebuia să o rezolvăm: hotărârile pentru ziua de azi şi cele rezervate zilei de mâine, dar pe care trebuia să le pregătim de pe acum. Pentru ziua de azi, stricta neutralitate afirmată — hotărâre asupra căreia am renunţat să insist deoarece Consiliul se pronunţase în unanimitate pentru ea. „Dar — am continuat — fiindcă se zice «gouvemer c’est prevoir», să-mi fie îngăduit să-mi dau iluzia că guvernez şi eu pentru câteva clipe, şi sâ încerc să prevăd.44 Şi am repetat cele spuse cu două zile înainte, tot la Cotroceni, dar într-un cerc mai restrâns, că oricare va fi sfârşitul războiului, ne vom găsi faţă în faţă cu brutalitatea moscovită intactă şi cu beligeranţi atât de istoviţi încât învingătorul se va confunda cu învinsul din punctul de vedere al potenţialului său. „Dacă Anglia şi Franţa vor ieşi învingătoare, vă închipuiţi dvs domnilor, că vor mai începe un al 3-lea război, ca să ne scape pe noi din ghearele Rusiei? Şi dacă va ieşi Germania 116 CONSTANTIN ARGETOIANU învingătoare credeţi dvs că se va certa cu Rusia ca să ne cruţe pe noi? Nu se ştie ce ne poate aduce ziua de mâine. în Germania mizeria sporeşte într-una nemulţumirea — în Franţa nu uitaţi că sunt 70 de deputaţi comunişti. Nu e exclus, dacă acest război început fără nici o vlagă, pretutindeni, va dura — să vedem într-o bună zi ţările beligerante bolşevizându-se şi să nici nu ajungem la masa verde, după încetarea ostilităţilor'4. Am subliniat rolul covârşitor pe care Rusia îl va juca în toate aceste ipoteze şi după dezvoltări pe care nu e util să le mai reproduc aci, am ajuns la concluzia: neutralitate strictăpent)~u azi — a-propiere şi înţelegere cu Rusia pentru mâine. Am arătat cu acest prilej mulţumirea mea pentru demersurile întreprinse în direcţia Moscovei prin Turcia şi prin Germania, precum şi pentru primenirea Legaţiei noastre din U.R.S.S. Am adăugat însă în această privinţă că tânărul Davidescu pe care nu-1 cunosc poate să fie bun, dar că ar trebui pentru pornirea unei politici noi între Moscova şi noi, un om reprezentativ al naţiei şi al gândirii noastre, un om cu mare suprafaţă şi că nici unul n-ar fi mai indicat ca dl profesor Iorga! I-am tras-o! E cusurul meu că nici în momentele cele mai tragice nu mă pot abţine de la o glumă! Au râs toţi — iar Iorga a fost atât de siderat, încât a răspuns printr-o prostie: „Dacă trebuie un om cu suprafaţă, eih, atunci nu eu, ci Giurescu, dl Giurescu ăla care m-a desfiinţat!44 Şi s-a pus să explice serios pentru ce n-ar putea merge la Moscova... După mine, Balif a vorbit despre armată şi despre necesitatea de a ne înarma până în dinţi, utilizând pentru aceasta răgazul pe care ni-1 va da neutralitatea... Cel din urmă a luat cuvântul Călinescu, care s-a declarat în treacăt — dar mezzo-voce — de acord cu o declaraţie de strictă neutralitate (pierduse partida înainte de şedinţă) şi s-a întins aproape exclusiv asupra mijloacelor noastre de apărare. Şi laudă-te gură... Avem o armată bună, avem arme, echipament şi muniţii. Concentrările se fac nu numai în perfectă ordine dar şi cu un sentiment de entuziasm (!!!) demn de admirat. Comparând starea de azi cu ce era acum un an, putem să fim mândri de opera săvârşită, al cărui merit revine înainte de toate Majestăţilor Sale (dar nu era Majestatea Sa pe Tron şi acum un an?). Regele era jenat şi sufla fum în tavan — iar Tătărescu schimba feţe... După cuvântarea lui Călinescu, Regele n-a mai rezumat dezbaterile — nici nu fuseseră dezbateri — şi a pus pe Urdăreanu să citească proiectul de comunicat. După câteva propuneri de modificări (s-a scos din text referirea la Convenţia de la Haga din 1907, ca inutilă) s-a adoptat următoarea redactare: „1. Majestatea Sa Regele convocând Consilieri Regali, şedinţa a avut loc astăzi 6 septembrie, ora 16, la Palatul Cotroceni. ÎNSEMNĂRI ZILNICE. 1919 117 2. După expunerea preşedintelui Consiliului de Miniştri, ministrului Apărării Naţionale şi a ministrului Afacerilor Străine asupra politicii externe a Guvernului, faţă de evenimentele internaţionale în curs, Consiliul în unanimitate a aprobat acţiunea diplomatică urmată şi masurile militare luate pentru apărarea fruntariilor. 3. Consiliul in unanimitate a hotărât observarea strictă a regulilor neutralităţii stabilite prin convenţiile internaţionale, faţă de beligeranţii din actualul război“. Şedinţa s-a ridicat la ora 7 1/4. De la Cotroceni m-am dus la Julietta să mă fotografiez. Iar la orele 10 1/2 am plecat la Breasta... 8 septembrie. Breasta. Ziarele şi Radio nu ne-au adus pe ziua de ieri veşti militare importante, afară de ocuparea Cracoviei de către nemţi. Armatele germane continuă înaintarea lor în Polonia, pe toate liniile de invazie. Pe frontul de vest, nimic. Pare că se pregăteşte un atac francez împotriva liniei Siegfried... Activitate aviatică nulă, de o parte şi de alta... La Berlin s-a publicat o carte albă cu privire la negocierile care au precedat intrarea în război. Ar fi interesant de confruntat această carte albă cu cea pe care desigur o vor publica-o şi englezii. Nemţii îşi pun în ordine dosarul, pentru aspra judecată la care ar putea fi supuşi. N-au uitat 1919... Polonezii dezmint luarea Cracoviei, mă întreb de ce, căci Cracovia a fost luată. Nemţii s-au dus chiar la mormântul lui Pilsudski, la Wawel, şi au dat onorurile rămăşiţelor celui care a încheiat cu ei un pact de neagresiune pe 15 ani. Ziarele din Berlin fac mare zgomot în jurul acestui gest simbolic menit să pună în lumină contradicţia dintre spiritul polonezilor de ieri şi acela al polonezilor de azi, şi să opună pe Pilsudski lui Beck... spre buimăcirea nefericiţilor Ieşi. 9 septembrie. înapoiat azi-dimineaţă la Bucureşti. Barbu Catargiu Şi Pascal Toncescu la mine — trebuia să vină şi J. Mitilineu dar n-a Venit — să mă pună în curent cu exoflisirea totală a grupului românesc 118 CONSTANTIN ARGETOIANU din societatea petrolieră „Sospiro44 (terenurile moştenirii Cantacuzi-no-Nababul...). Eu sunt în Consiliu reprezentantul grupului alcătuit din societăţile „Astra Română44 şi „Româno-Americană44 şi faţă de porcăria pusă la cale de aceste două societăţi, mi-am dat demisia. Au făcut şi moştenitorii Cantacuzino toate prostiile şi toate greşelile de închipuit. Nemţii au pătruns aseară în Varşovia... în mai puţin de opt zile au decapitat Polonia. Ne închipuiam cu toţii că Polonia nu va rezista atacului german, dar credeam că rezistenţa va dura cel puţin o lună-două. Rapiditatea înaintării Germaniei dă de gândit şi pentru frontul de vest, pe care de altminteri nu se petrece încă nimic... După ultimele ştiri de la amiază, lupte straşnice sunt în curs în oraşul Varşovia. S-au făcut baricade şi nemţii sunt siliţi să cucerească stradă cu stradă... Berliner Borsenzeitung, organ oficios (ca mai toate ziarele germane de altminteri, dar în special însărcinat cu politica externă) — Berliner Borsenzeitung scrie: „Germania n-are nici un interes să se agraveze încordarea locală în sud-estul Europei şi cu atât mai puţin să se producă acolo o explicaţie armată.44 Corespondentul lui Baseler Nachrichten după care reproduc rândurile de mai sus, vede în această atitudine un semn al dezinteresării Germaniei faţă de chestiunile revizionismului ungar. în ce priveşte relaţiile germano-ungare, cercurile diplomatice din Berlin subliniază lipsa, până acum a unei declaraţii de neutralitate din partea Ungariei. Numărul deputaţilor francezi plecaţi pe front se urcă la 150. Guvernul Daladier va fi lărgit zilele acestea. Nu se ştie dacă printr-un apel la personalităţi marcante din toate partidele sau prin introducerea celor mai eminenţi reprezentanţi ai tehnicii. Se pare că această din urmă formulă va fi adoptată. Anglia dezminte categoric zvonurile de încetare a ostilităţilor dacă Polonia va fi cucerită. Să ne bucurăm! Germanii răspândesc ştirea că vor alcătui un Guvern polonez la Varşovia şi vor încheia pacea cu el. Faptul n-ar avea valoare decât dacă tot teritoriul polon ar fi cucerit şi Guvernul legitim ar dispărea. 119 ÎNSEMNĂRI ZILNICE, 193 9 Legaţia Germaniei anunţă că s-au luat măsuri pentru menţinerea exportului în România în acelaşi volum ca şi înainte de izbucnirea războiului. în anumite cazuri, se va putea chiar ajunge la accelerarea termenelor de livrare. Industria germană de export lucrează mai departe, ca de altfel toate celelalte industrii — afirmă Legaţia Reichului. Aceasta vrea să zică, pe româneşte, că Germania va continua să ne livreze armamentul comandat de noi. Din prietenie — sau ca să plătească, în lipsă de devize, indispensabila benzină? Chamberlain a vorbit, ca să spună că Anglia va duce războiul până la victorie. Asemenea întreaga presă franceză, ca şi când ar fi primit un cuvânt de ordine, susţine că lupta trebuie dusă până la capăt. Să fie deja defetişti de pus la punct, la Paris şi la Londra? Cancicov a trecut azi pe la mine să mă pună la curent cu unele situaţii de la Banca de Credit. Inventarul succesiunii lui Kaufmann e cât se poate de interesant. în tezaurul Băncii, pe peretele interior al uşii fiecărei case a afişat inventarul casei. Pe una din aceste uşi e afişat cu litere groase: „Acţiunile Majestăţii Sale Regelui". Puţină discreţie ar fi fost la locul ei. Cele 80 000 acţiuni ale Reginei Elisabeta au fost cumpărate cu banii băncii... Adică banca a împrumutat pe Regină cu 18 milioane şi Regina a cumpărat acţiunile Băncii... Un alt pachet de 70 şi ceva de mii de acţiuni e pe numele Gigurtu, Garoflid şi... Nolică Tătărescu. Cancicov crede că Garoflid e om de paie al lui cumnatu-său Dorel Dumitrescu. în combinaţie a trebuit să fie amestecat şi Kaufmann, căci mi-aduc aminte acum cu câtă insistenţă a cerut să fie numaidecât numiţi în Consiliu şi Gigurtu şi Garoflid... Cât despre Nolică, trebuie să fie banii lui, din şperţării. E extraordinar cum în toate afacerile dai de el, de când a fost frate-său prim-ministru. Fără să mai vorbim de Scrisul Românesc, îl găsim mare acţionar la Mica, părtaş la cumpărarea Adevărului, colaborator cu Tilea (alt bandit) în alcătuirea marii societăţi de exploatare silvică de pe Valea Motrului... Şi când mă gândesc că acum câţiva ani n-avea ce mânca! O afacere urâtă lăsată de Kaufmann e afacerea Field. Field e numele unei fabricuţe de nimic din Timişoara, o fabricuţă de tălpi de carton (!) şi Banca de Credit i-a acordat un credit de 15 milioane lei! în realitate banii s-au dus în buzunarul lui P. Ghiaţă şi al câtorva membri din faimosul grup H al ultimei Camere liberale. Era la ordinea zilei Legea bancară şi băncile ceruseră în zadar lui Mitiţă Constantinescu modificarea anumitor articole. Ce n-au putut obţine direct de la guvernatorul 120 CONSTANTIN ARGETOIANU Băncii Naţionale, au obţinut indirect pe cale de amendamente, în Cameră, graţie „devotamentului44 lui Ghiaţâ şi al prietenilor săi... Debitul lui Field a tot fost reportat din an în an, a sosit acum momentul să fie lichidat. Să se treacă suma în tăcere prin profit şi pierderi, sau să se facă scandal? Am fost de părere să se ia avizul „acţionarilor44! Cancicov a mai descoperit o chestiune, foarte dezagreabilă pentru Rege. Când s-au cumpărat acţiunile fabricilor de zahăr pentru Rege, pe numele lui Grigore Carp, acesta a făcut prostia să dea o scrisoare vânzătorilor, prin care se obliga (el, Carp!!) să asigure acestora transferul banilor in Franţal Scrisoarea a fost făcută în trei exemplare, din care unul este şi azi în posesia lui Max Auschnit!!! Rafael Halfon mi-a vorbit de Kaufmann. Nu ştiu unde e. Era în Elveţia, acum se spune că ar fi la Biarritz... I-au venit toate loviturile deodată. Demiterea lui din toate ghelirurile din ţară trebuie să-l păgubească cu 12-14 milioane de lei pe an. A mai venit şi moartea lui Mannheimer, care a trebuit şi ea să-l coste destul1. Dar nimic nu trebuie să buimăcească pe lieber Oskar ca războiul — spune Halfon — de care avea o frică nebună... Demetre Ghika (fostul nostru ministru de Externe), care a fost cu delegaţia parlamentarilor la Oslo şi s-a oprit la înapoiere două zile la Berlin povesteşte că la trecerea lui prin capitala Germaniei intenţia ăe război era vădită. în cercurile de diplomaţi pe care le-a frecventat, convingerea intimă era că cel care a împins pe Hitler la război a fost Ribbentrop, care, de la reuşita de la Miinchen, a luat un ascendent complect (zic diplomaţii...) asupra Fiihrerului. Faţă de Fiihrer, Ribbentrop face pe misticul, şi-i povesteşte că „aude voci în zorii zilei44, voci care-1 împing pe calea pe care a apucat-o... Goring a fost tot timpul contra războiului şi pentru cunoscutele sale păreri, i s-a defins să mai ia contact cu diplomaţii... Cred că realitatea e cu totul alta; Fiihrerul a hotărât tot ca de obicei după capul lui şi Ribbentrop, ca să se menţină i-a ţinut isonul. Că Goring să fi avut curajul unor timide obiecţii — e foarte posibil, dar atâta tot. Ciudat război: avioanele engleze au făcut până acum cinci raiduri în stil mare asupra Germaniei, apropiindu-se până de Berlin, unde a fost 1 Halfon ştie că în toamna trecută Kaufmann a câştigat graţie lui Mannheimer un milion de dolari, adică circa 200 milioane lei... ÎNSEMNĂRI ZILNICE. 1919 121 chiar dată alarma şi n-au aruncat decât manifeste, dar cu milioanele — ■manifeste tipărite pe nemţeşte prin care demonstrau sau încercau să demonstreze că Hitler e nenorocirea Germaniei... Nici un avion german n-a zburat deasupra Franţei... în discursul pe care Franasovici — noul ministru al României la Paris — l-a rostit în faţa Preşedintelui Lebrun, cu prilejul prezentării scrisorilor sale de acreditare, a călcat în străchini cu toate patru picioarele. Noi ne străduim aci, şi nu ştim cum să izbutim, să rămânem neutri şi să câştigăm împotriva Rusiei o eventuală bunăvoinţă a nemţilor şi domnulîi trage un discurs la Paris în care evocă toate amintirile războiului trecut, nepieritoarea glorie a Franţei, eterna recunoştinţă a României şi câte şi mai câte. Numai că n-a vorbit de o alianţă... Natural, Lebrun a profitat de ocazie ca să insiste asupra legăturilor noastre indisolubile... în momentul de faţă nu poate fi vorba de ce simţim fiecare din noi, ci de ce putem spune şi trebuie să spunem. Franasovici n-are nici o scuză, căci nu simte nimic. Cred că a vibrat într-însul numai platitudinea atavică; s-a găsit în faţa unui stăpân (oricât de şters ar fi fost el) şi a vorbit ca o slugă... Căci nu pot crede că a fost la mijloc o complicitate între dânsul, Gafencu şi Căîinescu. Dar mă întreb ce va zice Regele, care a confirmat un comunicat de neutralitate miercuri — şi mai ales ce vor zice nemţii? 10 septembrie. Ocuparea Varşoviei, anunţată ieri de nemţi, dezminţită de polonezi, nu se confirmă încă în comunicatele de azi-dimineaţă. Se pare că după ce au pătruns în suburbii, nemţii au întâmpinat o rezistenţă disperată: polonezii au împins înainte în tranşeele şi în baricadele de pe străzi, femei şi copii. Ca să nu apară odioşi în ochii omenirii, nemţii au lăsat mai moale atacul Varşoviei propriu-zis, lăsând Capitala să cadă după ce vor fi înconjurat-o. De fapt au înaintat la sud şi la nord de Varşovia, trecând dincolo de Vistula. Evenimentele zilei de ieri sunt două discursuri: al lui Hitler şi al lui Goring. Hitler a urlat şi pentru cei care se bat şi pentru cei care au rămas acasă. Germania invincibilă va câştiga războiul şi nu va mai putea fi constrânsă economiceşte ca în 1914. Nemţii vor avea ce mânca, englezii vor ajunge la cartelă, graţie submarinelor germane! Pentru un tanc, pentru un avion distrus Germania are altul gata, iar pentru o mitralieră pierdută — zece! Şi aşa mai departe. Interesant nu e ce a 122 CONSTANTIN ARGETOIANU spus, ci tonul cu care a spus. L-am ascultat la Radio: n-am auzit niciodată o astfel de trâmbiţă şi un asemenea dar de modulaţie... L-a bătut cu mult pe Mussolini! Goring a vorbit mai liniştit; ca să nu o mai păţească ca în 1918, nemţii ţin să stabilească de la început răspunderea războiului şi să-şi complecteze pe cât se poate dosarul cu care se vor prezenta la Conferinţa păcii... Goring a declinat pentru Germania orice răspundere de război (!!!). Războiul l-a declarat Anglia, Germania voia să negocieze! Cu Polonia nu poate fi vorba de război: „dacă arde casa vecinului şi dacă răufăcătorii încearcă să sugrume rudele cuiva în casa cuprinsă de flăcări — o acţiune de salvare nu înseamnă un război'4!!! Frumoasă formulă, cu care se poate ajunge departe! Mai interesantă a fost partea discursului mareşalului prin care a încercat să agaţe o eventuală acţiune diplomatică, parte în special adresată Franţei şi Angliei „de la care nu avem nimic de cerut“ — a spus oratorul... Discursul e considerat atât în cercurile politice germane, cât şi în cele neutre din Berlin ca putând face să se nască ideea că dezvoltarea războiului dintre Germania şi Puterile occidentale ar mai putea fi evitată şi acum... Anglia şi Franţa au dat însă răspunsul lor, prealabil, la invitaţiile lui Goring — afirmând că oricare va fi soarta Poloniei, războiul nu se va sfârşi decât printr-o desăvârşită înfrângere a Germaniei, chiar dacă lupta ar trebui să dureze ani de zile... Comunicatul francez anunţă că armatele Republicii au ajuns pe tot frontul în contact cu inamicul. Luptele se dau pe teritoriu german. Francezii au cucerit pădurea Wamdt, care intră sub formă de peninsulă în teritoriul francez, în regiunea Saarului. Nemţii pretind că n-au avut niciodată intenţia să apere acest teritoriu — iar francezii că era plin de lucrări militare de apărare, de mine, de adăposturi trucate, de tranşee, de garduri de sârmă ghimpată etc. etc. O escadrilă engleză trecând din eroare asupra teritoriului belgian a fost atacată de avioanele locale. Un avion englez ar fi fost doborât. Totuşi, Anglia a făcut acuze Guvernului belgian pentru această ne voită călcare a neutralităţii... Valahii nu vor mai putea părăsi ţara fără un certificat al Statului Major. Fără un asemenea certificat nu se vor mai elibera paşapoarte... Până acum, circa 1 milion şi jumătate de persoane au fost evacuate din Londra. Mai rămân destule... Însemnări zilnice. 1939 123 „Reuter44 din Londra anunţă că plonezii au hotărât „scurtarea frontului lor44. Frumoasă formulă şi aceasta, numai să nu-1 scurteze prea mult... Pare că pe frontul polonez n-au fost 52 divizii germane, cum s-a spus la început, ci 70. Şi aproape toată aviaţia germană. Circumstanţe uşurătoare pentru polonezi şi pentru mareşalul Smigly-Ridz (al cărui nume înseamnă pe limba leşilor, „iepure repede'4!). Iacovake (fostul ministru plenipotenţiar) mi-a cerut azi-dimineaţă o întrevedere telefonică ca să-mi facă o comunicare foarte gravă. Nu e un intim, aşa încât cererea sa m-a impresionat şi l-am poftit numaidecât. A venit, s-a uitat cu sfială jur-împrejur, a închis uşile cabinetului meu de lucru, s-a aşezat pe canapea lângă mine şi mi-a încredinţat secretul. Palpitam... Şi iată confidenţa: „Am venit ieri de la Brăila şi în tren am aflat un lucru foarte grav: printre oamenii concentraţi în sudul Dobro-gei s-au ivit cazuri de râie... Am crezut indispensabil să-ţi spun acest lucru, ca să-l comunici mai departe, căci eu nu cunosc pe nimeni în Guvern şi n-am acces la Rege!“ Culmea era că nu glumea şi era cât se poate de serios. I-am mulţumit călduros şi i-am strâns mâna cu efuzie. A plecat satisfăcut... # Am asistat azi-dimineaţă în bisericuţa de la Băneasa la căsătoria lui Tanzi Balaban cu Frimu, fiul generalului, decedat. Biserica a fost Clădită în 1761 de soţia banului Ştefan Văcărescu. Se vede că moşia era a ei, de zestre şi de acolo vine numele de „Băneasa44... 11 septembrie. O mare bătălie e în curs la nord de Varşovia. Polonezii, după câte se pare, vor să stabilească un front cam pe linia Narevo-Bug-Vistula. Varşovia ar rămâne în afara acestui front, în mâinile nemţilor. Corpul diplomatic a fost evacuat din Varşovia şi trimis tocmai la Cârşnoviţe (aşa se pronunţă, nu ştiu cum se scrie) care se află aproape de graniţa rusească şi de frontiera românească... „Trimis44 vorba vine, căci d.d. diplomaţi au trebuit să se evacueze singuri, prin propriile lor mijloace; Guvernul nu le-a dat nici măcar benzină. Unii n-au putut pleca; în această situaţie sunt consilierul ambasadei noastre Dumitres- 124 CONSTANTIN ARGETOIANU cu, secretarul Paul Zănescu şi ataşatul militar. Au noroc, căci nemţii nu mai atacă Varşovia şi după ce aceasta va cădea, dd. diplomaţi români vor fi trimişi în sleeping-car la Bucureşti... Canada a declarat război Germaniei. Toate dominioanele se execută, unul după altul... Wilhelm, Kaizerul, ar fi adresat o scrisoare lui Hitler prin care-1 previne că merge spre un dezastru mult mai cumplit decât cel din 1914. Scrisoarea ar fi fost trimisă prin aghiotantul Kaizerului, baronul von Moeller, dar Fiihrerul ar fi refuzat să-l primească. Moeller ar fi remis scrisoarea la Ministerul Afacerilor Străine, d-lui von Halem... în America se desenează o campanie serioasă în favoarea abrogării legii neutralităţii. Se zice că Congresul va fi convocat în acest scop, zilele acestea... Pe frontul de vest francezii au înaintat în faşia de pământ dintre liniile Maginot şi Siegfried, un fel de „no man’s land44. Contraatacurile germane nu i-au putut clinti de pe liniile ocupate. Englezii continuă să arunce manifeste cu aeroplanul în Germania. Ceea ce dovedeşte că au şi ei informaţii ca şi noi, cum că în Germania domneşte o mare nemulţumire şi foarte puţin entuziasm pentru război. Dacă francezii au iniţiativa pe frontul de vest, pe mare se pare că o au nemţii. Destul de numeroase vase englezeşti şi chiar neutre au fost torpilate. Rusia mobilizează şi ea încontinuu. Patru noi contingente au fost chemate. Nu-mi place... Ştirea dată de ziare străine că Litvinov ar fi fost arestat şi împuşcat este dezminţită oficial de agenţia sovietică TASS. Paul Reynaud, ministrul de Finanţe francez a vorbit ieri la Radio despre „frontul economic, financiar şi monetar44 franco-englez şi a ară- ÎNSEMNĂRI ZILNICE. 1939 125 tat că şi mobilizarea economică şi financiară va constitui un element de înfrângere a atacului german. Ministrul francez a mai explicat în ce deplorabile condiţii economice şi financiare începe Germania războiul. 12 septembrie. De aseară la Sinaia. O vreme ca în poveşti... Ieri-dimineaţă s-au întrunit la Cameră cele două comisii de legislaţie, a Senatului şi a Adunării Deputaţilor, pentru examinarea legii breslelor. Proiectul încălcând asupra atribuţiilor Consiliului Superior Economic, m-am dus ceva mai devreme la Cameră, să mă înţeleg cu Ralea (autorul (?) proiectului) căci cu Călinescu mă înţelesesem deja asupra modificărilor de introdus. Am telefonat după zisul Ralea— căci nu sosise încă la Cameră — şi am aflat cu stupefacţie că nu era în Bucureşti! Comisiile fuseseră convocate din iniţiativa Guvernului şi nici un ministru prezent, ca şi cum ar fi fost conflict între Guvern şi Parlament! Am telefonat lui Călinescu să-i cer lămuriri. Mi-a explicat că a socotit de cuviinţă să lase Comisiile libere să discute proiectul fără prezenţa ministrului. Guvernul va examina obţiecţiile făcute după notele stenografice luate şi numai apoi va veni în Comisie să arate ce modificări poate primi şi pe care nu!!! Ciudată metodă! Dar în fine, s-o admitem. De necrezut este că nimeni nu fusese prevenit nici la Cameră, nici la Senat. Dacă nu veneam eu împins de un interes special şi nu telefonam lui Călinescu, ar fi aşteptat comisiile toată dimineaţa, un ministru! Aşa o anarhie n-am văzut până acum. Am adunat eu comisiile, pe care le-a prezidat Stoicescu, rectorul, şi am explicat eu celor prezenţi ceea ce ar fi trebuit să vină să explice un membru al Guvernului! Deputaţii şi senatorii au rămas înmărmuriţi... Radian, care a fost la Oslo cu delegaţia noastră parlamentară, a rămas în Germania „să. vadă cum se prezintă lucrurile64. A petrecut zilele dinainte şi o săptămână din război la Berlin şi la Miinchen. Vine direct de la Miinchen şi povesteşte lucruri interesante, căci a văzut oameni importanţi până la treapta lui Rosenberg şi a lui Wohlthat şi a căutat să se amestece în toate straturile populaţiei, făcând nu numai meserie de om politic dar şi de reporter gazetăresc. Toţi nemţii sunt uniţi şi au încredere oarbă în Hitler. Desigur nici un entuziasm pentru război, dar toţi socotesc că războiul era necesar pentru ca fiecare german să-şi poată agonisi hrana pe care englezii i-o refuză... Ei numesc actualul război „der Brot-Krieg...66, sunt hotărâţi să lupte până la ultimul om şi să-l câştige. De altminteri, nimeni nu se îndoieşte de victorie. Siguranţa de sine şi resemnarea la regimul de pri- 126 CONSTANTIN ARGETOIANU vaţiuni până la izbânda finală sunt impresionante. Englezii se înşală dacă cred că pot despărţi poporul de Hitler şi răspândesc degeaba milioanele de manifeste pe care le aruncă din aeroplane... Nemţii au fost siguri că francezii nu vor intra în război. E singurul adversar pentru care au stimă şi de care au teamă. Şi acum în urma, până la plecarea lui Radian din Germania, mai credeau că francezii nu vor face decât un război simbolic. De aci toate amabilităţile, toate demonstrările de simpatie, toate avansurile de pe frontul de vest... Fiecare lovitură de puşcă de pe acest front e o grea decepţie în sufletul fiecărui german. Defecţiunea Italiei n-a impresionat. Se aşteptau la ea şi de altminteri frontul italienesc ar fi constituit o sarcină suplimentară pentru germani, pe câtă vreme ca neutri italienii pot aduce mari servicii Reichului şi armatelor sale. Totuşi, sufleteşte, atitudinea Italiei a provocat mare dispreţ. Radian a asistat la faimoasa şedinţă a Reichstagului în care s-a proclamat anexiunea Danzigului şi în care a vorbit Hitler. Pasajul în care a pomenit de Duce şi de Italia a fost subliniat printr-o tăcere mor-mântală... înţelegerea cu Rusia s-a făcut prin iniţiativa Moscovei, care trimisese de câteva luni emisari la Berlin şi lucra şi prin Schulemburg, ambasadorul german de la Moscova. Nemţii au încheiat convenţia pentru două motive: întâi ca să împiedice pe Anglia să o încheie şi să-i încercuiască — apoi ca să-şi poată procura materii prime şi alimente. Toată lumea îşi dă seama în Germania că ruşii n-au încheiat pactul decât ca să împingă pe nemţi în război... Nimeni n-are încredere în durata acestei imorale alianţe. Radian se afla încă în Berlin când şi-a prezentat scrisorile de acreditare noul ambasador sovietic, un jidan numit Schwartzev... îl salutau naţional-socialiştii cu mâna întinsă şi dânsul le răspundea cu pumnul închis, ca un bun comunist — şi hi-tleriştii schimbau feţe-feţe. Şi abia pus în aplicare pactul începe deja să dea loc la greutăţi. Nici nu s-a stabilit încă calea schimburilor. Ruşii pretind că mărfurile lor trebuiesc plătite în aur, sau în troc, şi nemţii se întreabă ce ar putea fabrica şi exporta în Rusia care şi-a creat o industrie de armament şi de maşinării de sine stătătoare... Tehnicieni? Desigur, dar cum se va exprima valoarea lor în monedă? Radian a căutat să afle dacă pactul de neagresiune conţine vreo clauză secretă privitoare la noi. O informaţie precisă în această materie, informaţie pe care Guvernul nostru n-a putut să şi-o procure pe nici o cale până acum, ar fi fost nepreţuită. Deşi n-a putut afla nimic pozitiv, din conversaţiile sale cu Rosenberg mai ales, ar rezulta că nimic secret n-a fost convenit, nici în ce ne priveşte pe noi, nici chiar în ce priveşte 127 { ÎNSEMNĂRI ZILNICE. 1939 -Polonia. Ruşii au fost aşa de ahtiaţi să semneze pactul, aşa de mulţu-jfriiţi când Berlinul a zis „da44, încât n-au mai îndrăznit să ceară nimic J|? Germaniei. Germania „n-a plătit'4 semnătura Rusiei, căci mai mult ea §|; ,ar fi urmat să fie plătită, după cum se învârtiseră lucrurile. Germania n-a luat nici un angajament faţă de Rusia, şi-a consen>at o întreagă || libertate de acţiune. Cum vor uza nemţii de această libertate, întrucât ne priveşte cel 1 puţin pe noi? Toţi, fără excepţie, cu care Radian a venit în contact, i-au afirmat că Germania doreşte pacea şi neutralitatea în sud-estul Europei S. şi în Balcani. Germania are destul cu re\>endicările ei pe care vrea să le ducă la realizare, ca să nti-şi mai ia şi revendicări străine în spinare || în schimbul unui ajutor militar foarte problematic... Din aceste motive Germania departe de a aţâţa Ungaria şi Bulgaria împotriva noastră, va ^ face tot ce-i va sta în putinţă ca să le împiedice să se mişte. Germania ate absolută nevoie de petrolul şi de grâul nostru; prin neutralitatea noastră ea le obţine cu uşurinţă — dacă am intra şi noi în război, fie cu |! TJngaria, fie cu Bulgaria, Germania s-ar vedea nevoită sa ne ocupe ca |Ş |a-şi asigure importul de la noi, şi să-şi sustragă astfel un însemnat •; număr de divizii de pe fronturile sale utile... Sw Faţă de noi, Radian n-a găsit decât simpatie şi prietenie, mai ales fl după declaraţia noastră de neutralitate, care a încântat. Popp, directorul f fui B.M.V., i-a confirmat că ni se trimit avioane mai departe, chiar din Ş fabrica lui — şi material de război de tot felul. E drept că fără aceste livrări n-ar căpăta benzină şi grâu... iar uneltele de război în mâna noas-K?iră sunt cam ca briciul în mâna maimuţei... Dar să fim optimişti! Nu Văd nici eu ce interes ar avea nemţii să excite pe unguri şi pe bulgari 4 împotriva noastră. Pezevenghii aceştia nu vor mişca de altminteri decât 2 dacă vor vedea Anglia şi Franţa complect învinse, şi asta e mai greu... Bancherii cu care a vorbit Radian la Berlin sunt încântaţi de £ Cecropid— şi de mine fiindcă l-am recomandat lor! în cercurile califi-| cate se vorbeşte mult bine şi de aviatorii noştri, cel puţin de cei care au j'f fost trimişi în Germania să ia în primire materialul comandat de noi. ^ Nu mai încape îndoială că Ribbentrop n-a comunicat Poloniei cele ;; 16 puncte citite joi seară, 31 august lui Henderson. N-a vrut nici măcar să dea o copie după ele ambasadorului englez, sau să le comunice cel ( Puţin lui Lipski, ambasadorul polonez. Pe Lipski l-a întrebat: „Ai 4 depline puteri ca să semnezi?44 La răspunsul negativ primit, a păstrat / fiţuica în buzunar. ‘ţ Se pretinde — Radian povesteşte — că planul lui Hitler fusese să ocupe întâi Danzigul şi teritoriile din Polonia cuprinse în cele 16 punc-. —: să proclame plebiscitul în Coridor — şi numai apoi să negocieze. S-a ^întâmplat însă că n-a mai vrut nimeni să negocieze cu el... 128 CONSTANTIN ARGETOIANU Radian a încheiat spunându-mi că „a avut impresia foarte netă" că nemţii n-au încredere în Călinescu şi în Gafencu. Despre Rege nu spun decât bine... Se povesteşte că după semnătura pactului de neagresiune la Kremlin, Stalin a scos dintr-un dulăpior o sticlă de şampanie franceză caldă, şi din buzunar un briceag, şi a început să taie sârmele şi să destupe sticlele. După ce a destupat-o, s-a şters cu mâneca la nas, a umplut două pahare, şi a ciocnit cu Ribbentrop... Fostul specialist în materie de şampanie era indignat... Comandamentul Corpului II de Armată a emis o ordonanţă prin care se interzicsub pedeapsă de puşcărie manifestările împotriva sau pentru ţările beligerante, cu nesocotirea stării noastre de neutralitate şi a intereselor noastre politice... Un exemplar din această ordonanţă ar trebui trimis lui Franasovici la Paris, şi ziarului oficios România pentru articolul său de alaltăieri, duminică, prin care ne învăţa ce trebuie să facem ca „să ne salvăm onoarea". Defetiştii anunţau, ba că generalul Weygand e la Bucureşti, ba că e pe liniile poloneze — trimis să organizeze un front anglo-francez în România!!! Toate acestea fiindcă Weygand plecase din Franţa spre Siria, unde sosirea sa nu fusese semnalată prin presă... Acum se ştie unde este Weygand: e la Ankara unde defineşte convenţiile militare franco-turce, iar de acolo se va înapoia la Beirut... Turcii au pus multă apă în vin. Se declară prieteni cu toată lumea. Sărăcăgioglu va pleca la Moscova să întoarcă vizita făcută de Potemkin. Facă ce vor vrea, numai faţă de bulgari să rămână de veghe — şi asta cred că o vor face, altfel riscă să piardă Tracia şi poate şi Istanbulul. Pe fronturi, aceleaşi lucruri. Pentru polonezi, treaba merge prost — la vest, nimic. 13 septembrie. Cei care au avut răbdarea să asculte în întregime la Radio marele discurs rostit de Goring în ziua de 9 septembrie au auzit £ ÎNSEMNĂRI ZILNICE. 1939 129 |-fraza următoare: ... „Iugoslavia şi România rămân neutre, fiindcă sunt ^cuminţi. Dacă n-ar fi cuminţi, ar face şi ele cunoştinţă cu războiul-trăz-riţet (Blitz-Krieg)...". A doua zi, în dările de seamă ale ziarelor această ^ameninţare inutilă, această gafa prin urmare, a dispărut. Un comunicat ^parvenit azi ziarelor noastre şi transmis prin agenţia germană D.N.B. "merge mai departe şi afirmă că acel pasaj al mareşalului „a fost rău înţeles", că în realitate Excelenţa Sa a spus: „Iugoslavia şi România rămân neutre fiindcă sunt cuminţi — şi de ce nu ar rămâne când noi nu ne gândim să atacăm graniţele lor?" Şi totuşi a spus cum a spus, dar tot e bine că se câieşte şi că-şi dă seama că a spus ce nu trebuia să spună... în Polonia frontul urmează o linie curbă cam de-a lungul râurilor Marew, Bug, Vistula şi San. Cât vor putea rezista polonezii? Poate o zi, poate o lună... De ieri a început să plouă ceea ce îngreuiază manevrarea unităţilor germane motorizate, până acum favorizate printr-o vreme frumoasă şi uscată. Principalul efort german se face la fiord, spre fortăreaţa Modlin, şi la sud spre Lemberg — Varşovia nu rriai este atacată direct. Totuşi mai e bombardată din când în când; a fost ucisă şi o persoană din corpul diplomatic: d-na Schelley de la Ambasada engleză... ^ Pe frontul de vest, nimic nou. Un avion francez a fost abătut pe lângă Karlsrue şi doi ofiţeri care se aflau într-însul ucişi. Nemţii i-au înmormântat cu toate onorurile Militare şi un general german a rostit chiar un discurs pe marginea gropii... „La guerre en dentelles!" f; - Agenţia D.N.B. anunţă că Guvernul sovietic ar dori ca Turcia să-şi precizeze atitudinea. De fapt Turcia şi-a precizat-o: prietenească cu toată lumea, dar cu Franţa şi cu Anglia — alianţă. Saracioglu va merge la Moscova „să se explice" — şi să pună o vorbă bună şi pentru noi... V V Deştepţii noştri s-au pus acum pe muncă, cu apărarea pasivă şi înnebunesc lumea. Imită ce fac alţii, alandala, fără nici un discernământ. Astfel vor să evacueze copiii din oraşele noastre ca şi cum ăr avea unde să-i ducă şi ca şi cum ar fi ăl mai mare pericol pentru ei în oraşele noastre cu case răzleţe printre curţi şi grădini... S-au pus să 130 CONSTANTIN ARGETOIANU vopsească în cenuşiu tramvaiele din Bucureşti, ca şi cum tramvaiele ar fi semnalat celor de sus poziţia oraşului!!! Plimbă pe la Sinaia cele 10 autocamioane (singurele 10!!!) pe care le posedă Cmcea Roşie — şi aşa mai departe! Cum să nu creadă proştii că ne îndreptăm spre război, „din ordinul Franţei"4 — căci aşa cred toţi... Politica onoarei! 14 septembrie. Azi-noapte la ora 12 fără un sfert, clopotele de la Mănăstire au început să sune şi lumina electrică s-a stins. La ora 12 şi un sfert, clopotele au sunat iarăşi şi lumina s-a aprins din nou. Exerciţii de apărare pasivă... Tâmpiţii! Ce exerciţii de apărare pasivă la Sinaia? Ce poţi face la Sinaia mai bine în caz de bombardare aeriană, mai ales noaptea, decât să stai în casă şi să aştepţi să treacă atacul? Idioţii, idioţii... Maiorul Paulian, un distins ofiţer de Stat Major s-a înapoiat de la Varşovia şi povesteşte lucruri de necrezut. Paulian a făcut un stagiu la un regiment de cavalerie în Posnan şi a fost apoi numit ajutorul ataşatului nostru militar în Polonia. O dezorganizare generală din primul moment al războiului, iată nota caracteristică a celor întâmplate la vecinii noştri şi care au dus la dezastrul de azi... De cum au izbucnit ostilităţile, încurcătura a fost de nedescris şi spectacolul pe care-1 oferea Varşovia, o jale. Trupe dislocate abia atunci, în ultimul moment, spre vest, se împleticeau cu contingentele concentrate în grabă şi care soseau din toate direcţiile şi mai ales din vest... In acelaşi timp s-a început şi evacuarea oraşului şi din toate aceste curente rezultase o adevărată paralizie a transporturilor. Chiar în noaptea de la 31 august fa 1 septembrie, paraşutiştii germani au coborât, nestânjeniţi de nimeni şi au tăiat comunicaţiile telefonice dintre Varşovia şi front... Aviaţia şi apărarea antiaeriană polonă n-au existat; aeroplanele germane coborau până la 500 metri, masacrau coloanele în marş, netulburate. Deasupra Varşoviei, avioanele inamice se plimbau ca la ele acasă. Oraşul n-a fost bombardat aşa de rău cum s-a anunţat prin telegrame. Asupra centrului nici nu s-a tras. Bombardamentele au avut ca obiectiv gările şi instalaţiile militare... Cu tot dezastrul ce le-a căzut pe cap, cu toată incapacitatea de comandament pe care au dovedit-o, polonezii au rămas aceiaşi înfumuraţi optimişti ca mai înainte şi nu vor să ştie de sfatul nimănui. Au refuzat ofiţeri francezi la comandamente — şi până şi ataşaţilor militari locali le-a fost interzisă zona operaţiunilor. Abia acum aflu că înainte de a fi general şi mareşal, Smigly-Rydz a fost pictor — ca Hitler! Nu e rău ca o naţie să fie fudulă, dar polonezii exagerează... 131 ÎNSEMNĂRI ZILNICE. 1939 Pe fronturi nu s-au produs ieri schimbări importante. în Polonia ploile continuă. în Saar, trupele franceze îşi întăresc poziţiile. Corespondentul Agenţiei Ştefani din Berlin transmite: „Şefuî Biroului presei german a declarat ziariştilor străini că de acum înainte campania germană în Polonia se apropie repede de un sfârşit victorios. Totuşi — a adăugat el — nici chiar astăzi Fiihrerul n-ar refuza să ia în consideraţie eventuale propuneri din partea Guvernului polon'\ La această invitaţie la negocieri, ministrul englez al Informaţiilor răspunde că Anglia şi Franţa nu vor discuta pacea cu actualul Guvern german... Importante dezbateri în Parlamentul englez. D.d. Chamberlain şi Halifax au făcut importante expuneri la Camera Comunelor şi la Camera Lorzilor. Nimic nou. Aceeaşi hotărâre în acţiune, aceeaşi încredere în Franţa şi în viitor, aceeaşi mărturisire de solidaritate între do-minioane şi metropolă. Anglia nu va dezarma până ce nu va înlătura regimul naţional-socialist din Germania, regim cu care o convieţuire paşnică nu este posibilă în Europa... Guvernul de război francez s-a constituit. Daladier, pe lângă Preşedinţie şi Război, a luat şi Afacerile Străine luxând pe Bonnet la Justiţie... S-au creat 2 ministere noi, al Blocus-ului şi al Armamentului şi au mai intrat câţiva radicali în Guvern, printre care Yvon Delbos la Educaţia Naţională, în locul lui Jean Zay plecat pe front ca şă ispăşească probabil insultele aduse odinioară drapelului francez... în afară de Zay au mai părăsit Ministerul Marchandeau, Chappedelaine şi Patenotre. Toţi ceilalţi miniştri au rămas la posturile lor. Couloudre, fostul ambasador la Berlin, este numit director de Cabinet la preşedinţia Consiliului, pentru partea diplomatică. Regina Angliei a lansat o nouă modă: sacoşa cu masca contra gazelor. Cucoanele, chiar şi bărbaţii, se plimbă acum la Londra cu masca atârnată de braţ... Coti Zănescu, eroul de la Madrid a fost numit ministru la Cairo: Ghiţă Cruţescu ministru la Haga. Pella la Comisia Dunării... 132 CONSTANTIN AKCiMOLANU 15 septembrie, în Polonia nemţii îiiintează mereu; la sud, au ajuns aproape de Lwow (Lemberg); Varşovia e înconjurată dar tot mai rezistă — Odinia s-a predat. Forţele germane ocupă jumătate din teritoriul Poloniei... Al 2-lea val de submarine germane a pornit în Atlantic. Primul a luat largul între 28 şi 31 august. La Berlin se continuă cu publicarea „dovezilor" (?) ca să se demonstreze că submarinele germane nu sunt culpabile de scufundarea transatlanticului ^thenia", a cărui toipilare e pusă în seama amiralităţii britanice... Activitatea submarinelor germane a început să producă o serioasă enervare în Statele Unite... Toată presa americană e pentru modificarea imediată a legii neutralităţii. Se povestesc de tot felul despre transatlanticul german „Bremen" care a dispărut. Se spusese chiar In ziua declarării războiului că fusese capturat de englezi. Nu era adevărat. Plecat din New York, nu s-a mai ştiut nimic despre el. Unii pretind că s-a refugiat într-un port mexican, alţii că şi-a schimbat naţionalitatea şi numele în larg, şi că sub steag italian caută să se strecoare în Mediterana. Englezii caută pretutindeni acest nou vas-fantoma, hotărâţi să-l captureze sub orice steag şi nume ar pluti... Pe frontul de vest nimic nou, azi ca şi ieri. Mici bombardamente cu tunuri mari; mişcări, pregătiri de mişcări — şi expectativă... Unele ziare au anunţat că un pact de neagresiune era gata să fie semnat între Turcia şi Germania. De la Ankara se dezminte oficial ştirea. în Polonia s-a creat un Minister al Coordonării, în vederea războiului — la spartul târgului... Caracteristica noului Minister Daladier este împreunarea ministerelor de Război şi de Externe în aceeaşi mână. „O dovadă — spun englezii — că politica externă a Franţei se va suprapune necesităţilor de război, cât vor dura ostilităţile". Socialiştii n-au intrat în noul Guvern, dar au asigurat pe Daladier de tot concursul lor, necondiţionat. De altminteri toate partidele susţin Guvernul; în Franţa nu mai există opoziţie — pentru moment. 133 ÎMSLMKÂUI Zii. V/CE. ! VIO Englezii par încântaţi de efectele manifestelor pe care le aruncă din aeroplane în Germania, fiindcă autorităţile Reichului urmăresc cu cea mai mare severitate pe cei care ridică şi citesc aceste manifeste... în realitate, din informaţii sigure, şi în Germania s-a făcut de la sine „uni-.unea sacră" pentru apărarea patriei. Şi cei care detestau regimul, şi erau mulţi, nu vor să mai cunoască astăzi decât o singură lozincă: „câştigarea războiului". Englezii se înşalâ dacă cred că vor izbuti să creeze un antagonism între popor şi Hitler, cum s-au înşelat în 1914 când au încercat să creeze un asemenea antagonism între opinia publică şi Kaiser. Au început sa năvălească refugiaţii polonezi în Bucovina — mai ales ovreii care fug de frica lui Hitler. S-au luat măsuri pentru împiedicarea acestei noi invazii semite. Din nefericire s-au trimis la faţa locului ca sâ îndrumeze măsurile cei doi fraţi Marinescu, Gavrilă şi doctorul de la Ministerul Sănătăţii... Doi şperţari... Ambasada polonă dezminte ştirea că dl Kwiatkowski, vicepreşedintele Consiliului de Miniştri polonez s-ar fi refugiat la Cernăuţi, Nici un membru al Guvernului n-ar fi părăsit teritoriul polonez. S-a încheiat la Budapesta o convenţie nouă pentru reglarea traficului de mărfuri şi lichidarea plăţilor între Ungaria şi România. Noua convenţie e valabila până la 31 iulie 1940. Tot e ceva, că ne-am înţeles şi pe latura economică a raporturilor noastre... Ducele de Windsor, înapoiat pentru prima dată în Anglia, de la abdicarea sa a făcut o lungă vizită Regelui George şi apoi la Scotland Yard (prefectura Poliţiei). Simbolic... Primul trimis al noului Stat slovac, dl Ivan Mileoz şi-a prezentat ieri scrisorile sale de acreditare Majestăţii Sale Regelui. Au in fine şi veritabilii drotoşi un reprezentant autentic printre noi. Mai multe avioane germane au fost aduse pe calea aerului în România, de către piloţii noştri. Unul din aceste avioane cie vânătoare, un 134 CONSTANTIN ARGETOIANU Meinkel, a capotat lângă Miinchen, şi pilotul, ioc. Tomulescu (din Gorj) a fost ucis pe loc. Aparatul pierdut, bineînţeles. Aviatorul Tomulescu a fost înmormântat cu mare alai, în prezenţa ministrului Aerului, la Târgu-Jiu. Vina aparatului sau a pilotului? Mi-e frica că a pilotului şi mă întreb la ce ne vor sluji toate aparatele pe care le cumpărăm dacă n-avem piloţi? Noul Dalai Lama — în vârstă de 5 ani — a fost întronat în templul de la Lhassa şi recunoscut de toţi credincioşii bisericii tibetane. A murit Mărie Olteanu, născută Thegarten1, soţia generalului Marcel Olteanu cu care am copilărit la Breasta. Viaţa ne cam despărţise, pe Marcel Olteanu şi pe mine, dar amintirile din copilărie nu se uită... Defuncta a fost o femeie zdravănă, nu foarte simpatică, dar a fost o bună şi devotată tovarăşă a soţului ei. Să o ierte Dumnezeu... Guvernul nostru este foarte optimist în ce priveşte victoria finală a anglo-francezilor. Optimisul e întemeiat pe următoarele consideraţii: pentru fiecare combatant, după calculele specialiştilor, trebuiesc 14 oameni la spate în serviciul războiului şi alţi 14 în serviciul vieţii civile, ca să meargă toate; în asemenea condiţii Germania n-ar putea mobiliza pe front mai mult de 3-4 milioane de oameni pe când Anglia şi Franţa, care au parale şi pot cumpăra tot din ţările neutre şi din colonii, pot reduce enorm numărul celor întrebuinţaţi la partea sedentară şi mobiliza de două ori atât pe front. Se zice că deja acum, Franţa a mobilizat 6 milioane de oameni. Apoi Germania nedispunând de devize nu ar putea plăti alimentele şi materiile prime în ţările neutre decât cu fabricate, ceea ce ar necesita un personal industrial şi mai mare. Din spusul experţilor ar mai rezulta că Rusia nu e deloc organizată pentru producţie şi export, şi că o organizare a ei ar cere cel puţin 2 ani, dacă ar mai fi germani exportabili, căci cu ruşii nici în 20 de ani nu s-ar organiza nimic. Mai sunt anumite materii prime ca arama, aluminiul (bauxita), manganezul etc. care lipsesc în Rusia. Germania ar urma să fie istovită şi constrânsă la pace după placul adversarilor săi, în 3-4 ani... De văzut... Fost Ralea la mine. Ne-am înţeles asupra modificării art. 48 şi 92 din legea breslelor pentru ca drepturile şi prerogativele Consiliului Su- * V 1 Tatăl Thegarten, se zice că ar fi fost fiul natural al lui George Ştirbei, fiul mai mare al lui V odă Barbu. 135 ÎNSEMNĂRI ZILNICE. 1939 iperior Economic să nu fie jignite. Ralea crede că promulgarea legii se pta amâna, vremurile nefiind prielnice pentru organizarea şi întărirea libreslelor, în care domină încă multe elemente subversive. m fh'] I f 16 septembrie. Pe fronturi situaţia neschimbată. La vest, nimic im-P portant. In Polonia, germanii continuă să înainteze, dar mai puţin ful-I gerător ca la început. Varşovia rezistă încă. Lembergul n-a fost încă viuat... t f în schimb, necunoscuta rusească începe să se lămurească şi să se < contureze. La Berlin, şi în celelalte capitale, a făcut o adâncă impresie £ un articol din Pravda prin care se arată „un interes special“ pentru ; ucrainenii şi ruşii albi din Polonia (o masă compactă de vreo 5 mili-; oane la graniţa Poloniei cu Rusia...). Pravda după ce afirmă că polonezii s-au purtat foarte prost cu aceste elemente minoritare, declară că . Sovietele au datoria să se îngrijească de aproape de viitorul lor... Iată dar problema îmbucătăţirii Poloniei pusă. Să nu uităm că avem şi noi ruteni în Bucovina şi în nordul Basarabiei... Pe de altă parte se spune că un pact de neagresiune între Rusia şi • Japonia ar fi gata de semnat. Japonia ar fi dispusă să se înţeleagă cu Sovietele asupra graniţei Mongoliei... Deocamdată s-a numit un ambasador sovietic la Tokio, în postul de multă vreme vacant. Ziarele de azi-dimineaţă publică două comunicate importante: Unul prin care se aduce la cunoştinţă publică că s-a hotărât respectarea strictă a regulilor neutralităţii faţă de refugiaţii din Polonia. Comunicatul precizează că se va acorda copiilor şi răniţilor azilul impus de sentimentele de unanimitate, că orice trupe sau formaţiuni militare ar trece frontiera vor fi dezarmate, că persoanele ce au ocupat situaţii politice vor fi îndatorate să domicilieze în localităţi anume indicate şi să se abţină de la orice activitate de ordin public — şi că intrarea în ţară a particularilor îndeosebi a celor din regiunile galiţiene (ovreii) este riguros interzisă. Al doilea comunicat e privitor la concentrări şi rechiziţii. Statul Major a fost însărcinat cu controlul riguros al operaţiunilor desăvârşite şi cu sancţionarea celor care s-au abătut de la lege. S-au luat în acelaşi timp măsurile necesare pentru nestânjenirea muncilor agricole... Bine, dar la graniţa Bucovinei domneşte Gavrilă Marinescu — şi cu controlul abuzurilor săvârşite cu rechiziţiile este însărcinat tocmai Statul Major care este vinovat de toate abuzurile ce s-au făcut... 136 CONSTANTIN ARGETOIANTJ în fine, un decret-lege e pe punctul de a fi promulgat pentru reglarea raporturilor dintre agricultură şi mobilizare. Proiectul ne-a venit ieri-sea-ră la Consiliul Superior Economic, pentru aviz. Vom da avizul chiar azi. în Germania s-a decretat o amnistie pentru diferite delicte politice şi sociale... Pentru a se da drumul comuniştilor deţinuţi în lagărele de concentrare şi prin puşcării. Thălmann, şeful Partidului Comunist, închis de la venirea lui Hitler la putere, a fost pus în libertate... Partea amară a pactului de neagresiune cu Sovietele... Anglia a declarat solemn că va respecta neutralitatea Belgiei. Ca răspuns la zvonurile răspândite de presa germană că anglo-francezii vor ataca Reichul prin Belgia. Englezii afirmă că vor paraliza în curând acţiunea submarinelor germane. Să o sperăm cu toţii, căci e o adevărată porcărie. întrebat până la ce distanţă se întind apele teritoriale americane, Roosevelt a răspuns că până la distanţa de coastă pe care o cer interesele Statelor Unite. Poate să meargă departe... Populaţia Romei a ajuns la 1 318 000 locuitori. Un milion prea mult, pentru estetica oraşului... Fugarii polonezi încep să sosească în număr mare, până şi în Bucureşti. Ieri au sosit vreo 40 de automobile. Mai toţi vor să treacă mai departe spre Italia şi Franţa, dar aşa de puţin au prevăzut ce li se întâmplă încât mai toţi sunt lipsiţi de devize: n-au decât zloţi. Un conte Potocki, multimilionarul proprietar al minelor de cărbuni de la Kattowiz, a sosit într-un splendid Rolls-Royce dar numai cu câteva mii de zloţi. Ausch-nit (Max) galant ca întotdeauna l-a creditat cu o sumă importantă la Paris. Prinţul Sapieha, un conte Larische care ţine o poloneză, prima soţie a lui Beck cu fetiţa lor sunt la Athenee Palace şi nu ştiu cum să pornească mai departe. Contesa Szembeck, sora lui Schrinsky şi soţia fostului ministru la Bucureşti şi actualului subsecretar de Stat la Externe, e găzduită la Floreşti la Alice Sturdza, şi plânge toată ziua. 137 |, ÎNSEMNĂRI ZILNICE. 1939 (Săptămâna asta au trecut sub escortă 13 vagoane încărcate cu aurul Băncii Naţionale polone, de la Orăşeni la Constanţa, prin Bucureşti. La ^Constanţa, aurul polonez a fost încărcat pe un vas de război englez, |Venit într-adins. Trecerea prin România s-a săvârşit în mare secret. |Dacă ar afla nemţii... E drept că am dat drumul şi la mai multe vagoane |cu muniţii germane destinate Bulgariei. Probabil că nemţii plătesc în - muniţii şi armament aprovizionările pe care le fac la vecinii noştri, cum ■îplătesc de altminteri şi la noi. Radian pretinde a şti de la un general cu care e foarte prieten, că fFranţa a sistat trimiterea armamentului comandat de noi şi plătit — - fiindcă are nevoie de el pentru armata franceză. Călinescu neagă şi pretinde că, chiar azi porneşte un vapor încărcat, de la Marsilia. , 17 septembrie. Ieri-dimineaţă a venit Călinescu la mine cu două legi, ca să-mi ceară şi părerea mea şi să mă roage să convoc la ora 12 Consiliul Economic şi să-i cer şi avizul său, până seara. Printr-una din legi se schimbă regimul devizelor, prin cea de-a doua se stabilesc ^sancţiuni drastice împotriva speculatorilor şi a acaparatorilor şi se stabilesc preţuri maximale... Prin legea devizelor se hotărăşte libertatea absolută de tranzacţie pentru 70% din devizele rezultate din export — 30% urmând a fi remise Băncii Naţionale pe cursurile oficiale, plus prima. Singura restricţie la libertatea tranzacţiilor constă într-un termen de 15 zile1 acordat detentorilor de devize pentru vânzarea acestora. Cine n-a vândut devizele dobândite, sau nu le-a întrebuinţat în plăţi, până în 15 zile de la dobândirea lor, trebuie să le consemneze Băncii Naţionale pe cursul legal. Banca Naţională nu va mai îngriji decât devizele necesare plăţilor Statului — toate plăţile particularilor în străinătate urmând a se face prin devize cumpărate pe piaţă din cota de 70%. Totuşi aceste plăţi nu se vor putea face decât pentru importurile autorizate prin oficiul special al Ministerului Economiei Naţionale. Oficiul va acorda autorizări de import în proporţiile următoare: 45% pentru armament şi materii prime, 35% pentru necesităţile industriale şi economice, 20% pentru importurile de lux, necesităţile personale, datoriile trecute. Convenţiile de plăţi actualmente în vigoare şi de clearing vor fi succesiv denunţate... Legea contra speculei caută să împiedice acapararea şi sporirea consecventă a preţurilor. Amenzi mari, puşcărie şi tot dichisul. Care poate fi modificat ulterior prin jurnal al Consiliului de Miniştri. 138 CONSTANTIN ARGETOIANU Consiliul Superior Economic a aprobat cu satisfacţie prima lege, ea încadrându-se în îndrumările sale care tind spre o libertate totală a negocierii devizelor. în avizul său, Consiliul a fost însă de părere că termenul de 15 zile e prea scurt; dacă cursul devizelor ar scădea prea brusc, această scădere s-ar face în dauna producătorilor români, şi mai ales a agricultorilor. Consiliul a sfătuit Guvernul să fie foarte atent asupra fluctuaţiei cursurilor. Pentru legea contra speculei, deşi Consiliul este princfpial contra stabilirii tarifelor maximale, a aprobat totuşi proiectul în mod excepţional, pentru vremurile excepţionale prin care trecem şi în care specula şi acapararea au luat un mare avânt. Am propus să se păşească către libertatea treptată a comerţului devizelor încă din 1934. în congresul „Uniunii Agrare"4 din 1935, această propunere a fost concretizată într-un punct al programului nostru... Au trebuit 5 ani pentru ca cererea mea să fie primită şi pusă în practică! Cam după 5 ani sunt adoptate şi puse în aplicare de alţii, mai toate ideile mele! Sunt încă un om cu noroc, căci alţii nu-şi văd niciodată ideile realizate! Dar fără noroc este ţara, care pierde miliarde de ani de zile, din cauza încăpăţânării câtorva imbecili! Călinescu mi-a povestit toate greutăţile pe care le-a întâmpinat din partea lui Mitiţă Constantinescu, care nu voia deloc să accepte principiul libertăţii de negociere a devizelor. Cred şi eu că nu voia să-l accepte — mai întâi fiindcă nu pricepe nimic în problema devizelor, apoi fiindcă nu voia să lase din mână dictatura economică a ţării. De acum înainte Banca Naţională va fi redusă la rolul de simplu organ plătitor al Statului, pentru nevoile lui, cum e şi firesc — iar întreaga economie generală a ţării va fî îndrumată de Ministerul Economiei Naţionale, cum este iar firesc. Lupta a fost teribilă, întâi între Bujoiu şi Mitiţă, cu apel la Rege (memoriile fiecăruia). Călinescu a luat în cele din urmă poziţie împotriva lui Mitiţă şi chestiunea adusă în faţa Regelui s-a rezolvat în dezbateri de o violenţă neobişnuită. Regele s-a pronunţat pentru libertate, Mitiţă a capitulat, dar n-a tras consecinţele capitulării sale, cum spera Călinescu... Ce e mai nostim, e că toţi cei care m-au înjurat ani de zile pentru ideile mele subversive, pretind acum că ei sunt autorii proiectului... Ce caraghioşi! Ruşii au semnat cu Japonia... Fiecare armată rămâne pe poziţiile ocupate actualmente şi de aci înainte... pace! încheierea acestui pact mă umple de groază. Vădit, ruşii au abandonat — momentan — partida în Extremul Orient şi au încheiat pace cu japonezii ca să-şi câştige 139 ÎNSEMNĂRI ZILNICE. 1939 întreaga libertate de acţiune în Occident, adică pe graniţa Poloniei şi a noastră... Articolul din Pravda poate pune pe calea intenţiilor moscovite şi pe cei cărora pactul de neagresiune germano-rus nu le deschisese ochiii;.. Mă cutremur când mă gândesc la ce ne aşteaptă. Polonia, frontul de vest, războiul cu Franţa şi Anglia, Italia — toate fleacuri pe lângă ameninţarea rusească. O mică consolare mi-a dat-o Madgearu. L-a prins războiul în Suedia şi s-a înapoiat în ţară prin Rusia. A fost speriat de dezorganizarea şi de sărăcia pe care le-a văzut de la Leningrad prin Moscova şi până la graniţa noastră. Pe străzi numai oameni în zdrenţe, famelici şi disperaţi. Hotelurile, birturile, chiar la Moscova, murdare şi fără aprovizionare. Zahărul — cu toate kolhozurile şi sovhozurile — lipseşte cu totul, până şi ceaiul se serveşte fără zahăr. Trenurile merg ca vai de lume. Pe linia principală Leningrad-Moscova, întârzieri de ceasuri şi un material rulant deplorabil. întreaga ţară pare lovită de paralizie. în concluzie, Madgearu spunea: „în halul în care e, Rusia este absolut incapabilă de o acţiune ofensivă...*4 Şi trebuie notat că Madgearu, om de stânga, nu e printre vrăjmaşii ireductibili ai regimului sovietic... Dă, Doamne, să fie cum spune el! Despre Goebbels, care până acum câtva timp a vorbit atât, nu se mai vorbeşte nimic. A tăcut şi el. N-a fost trecut de Hitler în numărul moştenitorilor săi direcţi... Goebbels, lucru evident, pare a fi dizgraţiat. Motivele precise (sunt multe) nu se cunosc încă. E cert că avea foarte mulţi inamici în partid, până în anturajul imediat al lui Hitler. Goring, Hess nu-1 pot suferi... A fost chiar acuzat de înrudire cu sânge ovreiesc şi asupra lui circulă de mult următorul distih: „Mein liebert Gott, mach mich blind Dass ich Goebbels arisch fînd! încă o glorie năruită! Aşa trec toate! Nemţii au trimis un ultimatum autorităţilor din Varşovia: dacă în 12 ore nu se predau, alte 12 ore vor fi acordate populaţiei civile ca să părăsească oraşul (indicându-se şi direcţiile în care să se îndrepte) — apoi atac fără cruţare... Legea pentru schimbarea regimului devizelor şi legea contra speculei au fost promulgate şi publicate in extenso în ziarele de azi-dimineaţă. 140 CONSTANTIN ARGETOIANU Pactul ruso-japonez a produs vie impresie în Statele Unite care văd în împăcarea dintre ruşi şi japonezi un pericol mai mult pentru interesele americane în China şi pentru Filipine. Noua situaţie din Extremul Orient va influenţa foarte mult asupra opiniei publice americane şi va determina probabil modificarea legii neutralităţii, în jurul căreia s-a dus în ultima vreme o luptă pe atât de aprigă pe cât de stupidă. Şi acesta e momentul pe care Lindbergh, înnebunit de succesele sale aviatice şi părinteşti, l-a ales ca să devină om de Stat şi să înceapă o campanie antirevizionistâ în ce priveşte neutralitatea strictă impusă de legea în vigoare... 18 septembrie. Din prima zi a ostilităţilor n-am fost urmărit decât de un singur gând: Rusia. Nu mi-a fost şi nu-mi e frică pentru noi, nici de Germania, nici de Anglia, nici de Franţa, nici de Italia, nici de Ungaria, nici de Bulgaria — nici de bombe, nici de gaze. Singura mea groază a fost şi este Rusia. Am spus-o cui a vrut să mă audă, am spus-o în Consiliul de Coroană. Mărturisesc însă că frica mea nu era pentru ziua de azi, ci pentru ziua de mâine, când Rusia cu puterile ei intacte va sta în faţa unei Europe istovite de război şi măcinată de ură... M-am înşelat în privinţa momentului: trăsnetul a căzut, Rusia a intrat în acţiune — suntem în voia Domnului... Cu toate afirmaţiile profeţilor că Sovietele nu se pot mişca — trupele ruseşti au intrat în Polonia. Neaşteptatul eveniment ne-a fost comunicat ieri după-amiază prin Radiodifuziune. Guvernul de la Moscova face cunoscut lumii, că faţă de carenţa Guvernului polonez care de fapt nu mai există, se vede nevoit a ocupa partea orientală pentru apărarea Rusiei Albe. Contra cui? Contra năvălirii germanilor??? Cu toată această acţiune, Rusia declară că-şi păstrează neutralitatea (nu declară război Poloniei!!), şi în special a avut grijă să informeze pe reprezentantul nostru la Moscova că va păstra faţă de România o strictă neutralitate, ca şi faţă de celelalte State neutre de la graniţa ei (Statele baltice)... Dar dacă a intrat în Polonia ca neutră, de ce n-ar intra „cu strictă neutralitate44 şi în Basarabia?... Sunt ca tâmpit... Orice raţionament, orice prevederi nu mai fac cinci parale. Cum o vrea Dumnezeu! Ora 111/2. Ziarele sosite din Bucureşti nu ne aduc mult mai mult decât aflasem deja ieri prin Radio. Câteva precizări: trupele ruseşti au trecut graniţa polonă ieri-dimineaţă la ora 6 rusească ( ora 4 la noi); motivarea intrării nu e apărarea Rusiei Albe, ci a minorităţilor de ruşi ÎNSEMNĂRI ZILNICE. 1939 141 albi şi de ucraineni din Polonia — în nota adresată ambasadorului polon de la Moscova se apăsa asupra nevi abilităţii Statului polon (ceea ce înseamnă mult pentru viitor) şi se insistă în mod ipocrit asupra intenţiilor pacifice ale Sovietelor hotărâte să aducă linişte încercatului popor polonez „părăsit în voia soartei de nenorocosul său Guvern"... Iată textul notei înmânate lui Dianu, la Moscova: „Domnule Ministru, Transmiţându-vă nota aci alăturată a Guvernului U.R.S.S. din 17 septembrie anul curent adresată pe numele ambasadorului Poloniei la Moscova1 am onoare a vă declara, in urma ordinului Guvernului, că Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice va duce o politică de neutralitate în relaţiile dintre U.R.S.S. şi România. Primiţi Domnule Ministru etc. etc. Comisarul Poporului pentru Afacerile Străine al U.R.S.S. (ss) Molotov 17 septembrie 1939" Cam sec! Nici o vorbă de prietenie, nici o „declaraţie de strictă neutralitate" — numai o politică de neutralitate... în ce limite şi până când, nu se spune nimic... O scrisoare identică a fost trimisă reprezentanţilor diplomatici din Moscova ai următoarelor ţâri: Germania, Italia, Anglia, Franţa, Iran, China, Japonia, Afganistan, Statele Unite, Turcia, Irlanda, Bulgaria, Grecia, Letonia, Danemarca, Estonia. Nu figurează Lituania, care de altminteri e agitată şi cere şi ea o bucată din pradă: Wilna. Nici Finlanda... Ziarele nu ne aduc încă reacţia Londrei, Parisului, Romei...Vor declara englezii şi francezii război Rusiei? Dar noi? Evenimentele sunt mai puternice ca tratatele — nu mai avem în ajutorul cui să mergem, afară numai dacă n-am voi să ne sinucidem... La Berlin impresie adâncă... Opinia publică încă nedumerită. Intrarea ruşilor în Polonia se consideră însă ca preludiul unui al 4-lea şi definitiv „partagiu" al acestei ţâri, pe care un Guvern nesocotit a osândit-o la pieire... Varşovia, care sâmbăta seara refuzase să se predea şi să primească un parlamentar german — a cerut ieri (după intrarea ruşilor) să trimită Un parlamentar polon la cartierul german... Germanii au consimţit. E 1 Notă adresată ambasadorului Grozybowski prin care i se notifica intrarea trupelor ruse în Polonia şi ieşirea din vigoare a tratatelor ruso-poloneze. 142 CONSTANTIN ARGETOIANU probabil că în clipa în care scriu aceste rânduri, Varşovia să se fi şi predat... Asupra teritoriului pe care intenţionează ruşii sâ-1 ocupe, nu se ştie nimic. A căzut în mâinile germanilor şi citadela de la Brest Litowsk... Lucrurile merg iute... S-a promulgat azi-dimineaţă şi a treia lege, privitoare la mobilizarea agricolă. E bună şi ţine seamă şi de nevoile marii agriculturi... Nici ziarele de azi-dimineaţă nu aduc nimic nou de pe frontul de vest. Doar această perlă: „Anglia studiază situaţia din Polonia...64 Ora 3 după-amiază. Prin Radio, comunicatul Consiliului de Miniştri, prin care se aduce la cunoştinţa publică „că dată fiind noua situaţie creată prin evenimentele petrecute în 17 septembrie în Polonia şi faptul că şeful Statului polon şi miniştrii săi au cerut ospitalitate pe te-ritoriul românesc, România a hotărât să rămână mai departe în stare de neutralitate“. Nu era altceva de făcut — dar ce trist e că am ajuns aci... Comunicatul confirmă astfel ştirea dată de posturile străine că Guvernul polon s-a refugiat în Bucovina, la Vâjniţa... Alte ştiri, tot prin Radio: Ruşii au ocupat Tamopol şi Kolomea. La Varşovia s-au potolit toate — prin urmare oraşul a capitulat. Pe când se anunţă că la Londra „se studiază situaţia din Polonia44, de la Paris se vesteşte că nimic nou nu s-a petrecut pe frontul de vest: „noapte liniştită!44 De la Berlin se comunică că Reichstagul va fi convocat şi că după sfârşitul campaniei din Polonia s-ar propune anglo-francezilor... pace. Agenţia Reuter ar fi aflat din Moscova hotărârile* Germaniei şi Rusiei cu privire la Polonia: Coridorul, Danzigul şi Silezia (probabil şi Posnania) Germaniei — iar Ucraina polonă, ruşilor... Toate trenurile accelerate spre Bucovina au fost oprite. Probabil că se transportă trupe din greu pentru stăvilirea puhoiului de fugari din Polonia şi pentru apărarea (!!) graniţei Basarabiei împotriva ruşilor... 143 ÎNSEMNĂRI ZILNICE. 1939 I Seeper nu mai vine. Din cauza evenimentelor, sir Reginald Hoare a ; rămas în fruntea Legaţiei britanice în Bucureşti. 20 septembrie. înapoiat ieri-searâ de la Sinaia la Bucureşti, cu automobilul. De la Ploieşti la Bucureşti am întrecut o sumă de automobile :: poloneze, noroite, supraîncărcate cu oameni şi calabalâc, o jale... La aeroport o lume nebună venită să vadă aeroplanele poloneze aterizate. Sunt peste o sută. Din câte mi se spune, nici unul nu poartă semne de luptă... Sunt nou-nouţe şi aviatorii au sosit cu valizele bine garnisite. Impresia generală e că nu sunt avioane „scăpate** din infernul focului, ci avioane fugite, care au părăsit Polonia fiindcă d.d. aviatori au preferat să se pună la adăpost. Am aflat aci la Bucureşti că spectacolul din nordul Bucovinei şi de la Cernăuţi e de nedescris; zeci de mii de fugari, ofiţeri, civili, femei şi copii caută adăposturi şi o pâine. Au trecut peste 6 000-7 000 de automobile. Printre fugari, nici unul nu posedă altă monedă decât zloţi şi ovreii îi schimbă pe nimic: se vinde zlotul cu 5 şi chiar cu 2 lei... Ieri Banca Naţională a dat ordin sucursalelor sale să schimbe zloţii cu 20 de lei unul, dar numai o sumă de 300 zloţi de fiecare refugiat. Sunt unii care n-au nici zloţi, s-au vândut automobile mari şi bune, cu 50, 20 şi:chiar 10 mii de lei... Autorităţile noastre sunt pe brânci şi împrăştie pe refugiaţi prin toate oraşele şi târgurile din Bucovina şi din nordul Moldovei, până la Piatra Neamţ. Preşedintele Moscicki şi întreg Guvernul polonez, cu faimosul Beck % frunte, şi cu căţel şi cu purcel, au trecut graniţa noastră duminică. Moscicki a fost „găzduit" la Bicaz, iar Guvernul său, întreg, la Băile Slănic... Ce e de necrezut, e că odată cu Guvernul s-a refugiat la noi şi mareşalul Rydz-Smigly, părăsindu-şi comanda şi armata în voia întâmplării. Domnul, împreună cu suita sa, a fost internat la Craiova, căci, după regulile neutralităţii, dacă civilii rămân liberi să stea sau să plece mai departe (şi să sperăm că vor pleca) — militarii sunt consideraţi ca pţizonieri de război, până la pace... Fuga lui Rydz-Smigly e de nepriceput; nu-mi aduc aminte de un exemplu similar în istorie. Cu dezertarea lui s-a pecetluit şi soarta Poloniei şi se poate spune „tout est perdu, meme l’honneur"... Faţă de laşitatea mareşalului, apare sub lumină de aureolă încăpăţânată şi inutila rezistenţă a Varşoviei... într-adevăr, primarul Varşoviei a declarat că nu se predă şi că va lupta până la ultimul om... Radio german anunţă că plenipotenţiarul polonez aşteptat la cartierul german cel mai vecin n-a maie sosit şi că atacul împotriva nenorocitei Capitale va 144 CONSTANTIN ARGETOIANTJ Operaţiunile militare în Polonia sunt în ajunul încheierii. N-a mai rămas decât o limbă de pământ, de la Grodno la Lemberg neocupată, fie de nemţi, fie de ruşi. Toată partea Poloniei vecină cu graniţa noastră a fost ocupată de ruşi. Situaţia noastră pare pentru moment uşurată: pe de o parte nu mai riscăm ca armatele poloneze în retragere să se refugieze pe teritoriul nostru, să atragă după ele trupele vrăjmaşe şi să transforme astfel Bucovina şi nordul Basarabiei în teatru de război — pe de alta, atitudinea ruşilor faţă de noi e amicală şi pare că nu există la ei intenţii rele faţă de noi, deocamdată cel puţin. Se semnalează astfel că trupe ruseşti trecând din greşeală pe teritoriul românesc, s-au retras repede şi generalul care le comanda a venit să ceară scuze autorităţilor noastre. O comisie rusească s-a întrunit cu una românească pe podul de la Snia-tin, ca să se înţeleagă asupra formalităţilor de trecere a graniţei. Generalul rus a declarat că are ordin să respecte toate regulile neutralităţii faţă de noi şi să se îngrijească de raporturi amicale între autorităţile celor două ţări. Am răspuns şi noi cu neutralitate şi cu amiciţie şi relaţii bune s-au stabilit de o parte şi de alta... Mult aşteptatul discurs al lui Hitler a fost rostit ieri, dar nu la Reichstag după cum se anunţase ci în piaţa mare de la Danzigl. Discursul a fost mai moderat decât se aştepta. După ce a mai făcut încă o dată procesul tratatului nedrept de la Versailles, după ce a declarat încă o dată (ca să audă francezii...) că graniţele de la vest sunt trase pentru vecie, s-a ocupat de soarta Poloniei, ţară de barbari în care minorităţile germane au fost martirizate... Polonia, afirmă Fiihrerul, nu se va mai reconstitui cum a fost şi asupra destinului ei vor avea să se pronunţe cele două mari Puteri interesate, Germania şi Rusia. Fără să facă o ofertă sau o propunere directă, Hitler a încheiat exprimând părerea că, după sfârşitul campaniei din Polonia, războiul din Occident n-ar mai avea sens, deoarece Anglia şi Franţa nu mai au ce garanta... Logică cam simplistă!... Dacă Anglia nu va pricepe şi va continua războiul, Germania e gata să lupte 2, 3, 5 sau 8 ani după placul vrăjmaşilor săi — dar să nu se uite că Germania are la dispoziţia ei şi arme care ar putea să scurteze durata războiului... E probabil că Anglia va fi insensibilă la invitaţia de a încheia pacea cât şi la ameninţarea înteţirii războiului aerian... Din ce se poate pricepe printre rândurile cuvântării lui Hitler ca şi din informaţiile pe care le avem pare că pretenţiile Germaniei faţă de Polonia n-ar trece de limitele fostului Imperiu German spre est şi că ale Rusiei nu s-ar întinde decât asupra teritoriilor poloneze locuite de mase ÎNSEMNĂRI ZILNICE, 1919 145 compacte de ucraineni şi de bieloruşi1. între provinciile ce ar urma să fie anexate, s-ar reconstitui, ca un Stat tampon, o Polonie redusă la mai puţin de jumătate din suprafaţa ei actuală... Din informaţiile italiene ar rezulta că germanii n-au atacat Polonia decât cu 40 de divizii... Ceea ce a doborât de la început curajul polonezilor a fost violenţa atacului aerian şi al unităţilor motorizate. Polonezii, în trufia lor, în loc să se organizeze de la început pe defensivă şi să-şi scurteze frontul, cum îi sfătuiseră francezii, au dat năvală înspre Posen să ajungă mai repede la Berlin. Nemţii, în curent cu planul polonez, au opus o simplă perdea defensivă înspre Posnania şi au atacat pe la sud şi pe la nord, prinzând armata poloneză ca într-o capcană... Restul se cunoaşte. Faţă de noile evenimente Iugoslavia pare a paşi la reluarea raporturilor diplomatice cu Rusia, rupte de la 1918 — iar Ungaria a creat o Legaţie la Moscova. Puterea atrage întotdeauna şi succesul... Nu pe Troţki însă, care scrie că Sovietele, atacând Polonia, au trădat democraţiile occidentale şi asociindu-se cu Germania totalitară a comis o crimă împotriva proletariatului, a libertăţii (!) şi a marxismului. Nici dl Leon Blum nu e mulţumit şi atacă violent pe Stalin... Pare că nemţii s-au cam supărat pe noi pentru tranzitarea aurului polonez. Cu drept cuvânt, căci după legile neutralităţii trebuia să sechestrăm acest aur şi sâ-1 păstrăm până la sfârşitul războiului, cum a făcut Franţa cu aurul spaniol. Tezaurul polonez a fost îmbarcat la Constanţa pe un tank petrolier „Eugenia", escortat de un vas de război englez. „Eugenia" a pornit spre o destinaţie necunoscută, probabil spre un port din Franţa. Un submarin care n-a putut fi identificat, dar probabil sovietic, a venit să-şi arate botul la intrarea în portul Constanţa, dar prea târziu căci în acel moment „Eugenia" trecuse deja Bosforul... Torpilarea purtătorului de avioane „Courageons" a impresionat adânc opinia publică fiindcă dovedeşte că cele mai importante unităţi navale britanice nu sunt la adăpostul submarinelor germane... I v 1 în Polonia erau vreo 7 milioane de ucraineni şi 1 1/2 2 milioane do bieloruşi, minorităţi ; feţa de care nu se poate tăgădui că Guvernul din Varşovia s-a purtai cât se poate de prost... 146 CONSTANTIN ARGETOIANU 20 septembrie, după-amiază. Şoneriu s-a înapoiat din Italia, unde a stat două zile la Milano şi două la Roma. îl chemase Puricelii „sâ-i spună lucruri importante pentru noik\ înainte de a pleca, îl sfatuisem să caute să afle dacă cumva nu s-a „aranjat"* ceva pe spinarea noastră prin acordul ruso-german... Şoneriu aduce din Italia veşti de o importanţă capitală. A găsit acolo o situaţie cu totul schimbată, pe care noi o bănuiam dar despre care nu aveam nici o confirmare. Acţiunile lui Mussolini sunt foarte scăzute. Toată puterea e în mâinile Regelui şi ale Principelui de Piemont, tot atât de populari astăzi cât a fost odinioară Ducele. Dacă Regele ar vrea, ar putea să concedieze pe Mussolini şi să numească alt Guvern. Victor Emmanuel e însă prea prudent şi prea cuminte ca să zdruncine ţara până în temelii şi ca să nu folosească realele însuşiri politice şi morale ale întemeietorului fascismului şi a ordinei prin fascism. Şi Mussolini şi Regele par că au înţeles perfect situaţia şi că sunt de acord asupra piesei ce se joacă. Mussolini declară că Regele fiind şeful Armatei, dânsul are cuvântul hotărâtor în materie de război şi pace şi prin urmare în politica externă. în orice chestiune şi la orice întrebare, Mussolini pune persoana Regelui înainte şi se ascunde în dosul ei ca în dosul unui paravan. Regele a fost acela care a trimis pe Ciano la Salz-barg să spună lui Ribbentrop că Italia va rămâne neutră în caz de război. Regele a fost acela care s-a opus la o mobilizare generală şi care a interzis atacurile prin presă împotriva Franţei. Declaraţia de expectativă neutrală a fost hotărâtă în Consiliul de Miniştri prezidat de Rege, nu în Marele Consiliu Fascist, cum se obişnuia până aci şi Marele Consiliu nici n-a fost consultat. Toată banda războinică şi germanofilă a fascismului cu Starace, cu Farinacci şi alţii în frunte a amuţit. Până şi ziarul lui Gaida care declarase acum câteva luni că Franţa este scuipă-toarea Europei, publică acum articole elogioase despre soldatul francez. Luând comanda în mână Regele a dat fasciilor o lovitură crudă; până aci militanţii fascişti (cămăşile negre) aveau o alocaţie zilnică de 7 lire de om, pe când fiecare soldat nu avea decât 40 de centime; sub cuvânt de economii, alocaţiile s-au unificat şi au fost fixate la una liră de om şi pe zi, pentru militanţi şi pentru soldaţi. Fasciştii au înghiţit nodul fără murmur, dar soldaţii şi întreaga opinie publică care a mers totdeauna cu Mussolini dar nu şi cu partidul, au aclamat! Puricelii a povestit lui Şoneriu ultimele evenimente cu rugăminte să nu le divulge şi să mi le spună numai mie şi lui Urdăreanu, pentru Rege. în preziua intrării Germaniei în Polonia, Prinţul de Piemont a chemat pe Puricelii şi-a cerut să-l pună în curent cu toate negocierile pe care le dusese la Paris. După ce Puricelii i-a făcut o amplă expunere, Prinţul i-a spus: „De acum înainte mă ocup eu de această chestiune; 147 ÎNSEMNĂRI ZILNICE, 1939 nici d-ta, nici Guvernul, eu\" Şi l-a rugat pe Puricelli să-l pună în contact, în secret, cu o personalitate importantă franceză şi să nu se mai amestece în nimic. Puricelli a zburat la Paris şi a adus de acolo pe Laval. întâlnirea între Laval şi Prinţul de Piemont a avut loc la San Remo, pe ascuns, într-o vilă amică. La întrevedere a asistat şi Tardieu care se afla din întâmplare la San Remo. Puricelli nu ştie rezultatul convorbirii, sau n-a vrut să-l spună lui Şoneriu căruia nu i-a mărturisit decât atât: „Cred că s-au înţeles; în tot cazul pot să-ţi afirm că neutralitatea Italiei e definitivă*'. Nu numai că e definitivă, dar se pare chiar că Italia evoluează spre o altă politică. Astfel s-a atras atenţia lui Şoneriu asupra a două fapte: 1) Italia a hotărât să nu mai exporte în nici o ţară (fără să facă excepţie pentru Germania) decât contra plăţii imediate în devize forte (măsură ce suprimă aproape alimentarea Germaniei din Italia); 2) Toţi muncitorii italieni care lucrau în Germania au fost rechemaţi sub pretext că sunt mobilizabili, iar cererea Reichului de a păstra un număr de 28 000 din ei indispensabili în uzinele de armament şi de echipare economică a fost categoric refuzată... întrebat dacă ştie ceva cu privire la noi din conversaţiile şi înţelegerile germano-sovietice, Puricelli a mărturisit că nu e informat şi a plecat cu Şoneriu la Roma să-l pună în contact cu cine putea să-i dea lămuriri. La Roma, unde a stat două zile, Şoneriu a aflat lucruri interesante mulţumită contactelor pe care i îe-a înlesnit Puricelli. A văzut mai multă lume, dar mai ales pe dl X., şeful informaţiilor de la Marele Stat Major. Acesta i-a spus că ruşii n-au avut la început intenţia să intre în Polonia, înţelegerea dintre ei şi nemţi cu privire la această ţară privind numai hotărârile de luat la încheierea păcii. Totuşi, ruşii s-au supărat la un moment dat fiindcă nemţii înaintau prea mult şi încălcau, spre Lemberg, ţinuturi locuite de ucraineni. în anexele pactului de neagresiune nu se specificaseră limite geografice cu privire la pretenţiile fiecăreia din părţi, ca să se evite greătăţi şi discuţii; se spusese numai „fostele părţi integrante ale Imperiului German" pentru nemţi — şi ţinuturile locuite de ucraineni şi bieloruşi" pentru moscoviţi. Fiindcă şi o parte şi alta avea ochiul pe Lemberg şi pe Galiţia carpatină şi nu voiau să se certe pe ea... nemţii s-au mulţumit cu cât era scris dar s-au grăbit spre Lemberg. Ruşii au trimis la Berlin o misiune militară ca să oprească pe nemţi, dar aceştia au propus atunci ruşilor să ocupe şi ei porţiunea pretenţiilor lor şi au propus-o într-un îndoit scop: 1) să angajeze şi Rusia pe teritoriul polonez, ca să fie în momentul păcii doi câini cu bucata de came în gură (nu se ştie cum se pot întoarce lucrurile...), Şi 2) ca să poată degaja cât mai mult din trupele lor şi să le libereze pentru frontul occidental. Germania a rămas să dispută Rusiei Lember- 148 CONSTANTIN ARGETOIANU gul la masa verde a păcii... Ruşii au primit cu greu, dar s-au hotărât după ce şi-au dat seama câ nu vor avea nevoie, ca să ocupe provinciile ucrainene, de trupe mobilizate în afară de armata roşie de la Moscova. Căci aci sta toată buba: Sovietele nu voiau să încredinţeze cartuşe oamenilor de concentrat pentru complectarea contingentelor necesare ocu-paţiunii hotărâte... în fine totul s-a aranjat: ruşii au mobilizat câteva contingente dar n-au dat cartuşe decât regimentelor sigure din Moscova şi cu toţii au intrat în Polonia, unde n-au mai întâmpinat nici o rezistenţă. Dl X. şi cei pe care i-a mai văzut Şoneriu l-au asigurat că niciodată, în câte au tratat nemţii cu italienii, din câte au povestit nemţii câ au tratat cu ruşii, n-a fost vorba de Basarabia sau de România. Italienii sunt convinşi că în protocoalele secrete care însoţesc Pactul de neagresiune ruso-german nu se vorbeşte decât de ţările slave adică de Polonia şi de Statele baltice. De altminteri Germania a manifestat totdeauna intenţia, faţă de Italia, să păstreze întreaga ei influenţă asupra gurilor Dunării. Niciodată Germania nu va tolera prezenţa Rusiei la gurile marelui fluviu german... Oamenii politici italieni au mai explicat lui Şoneriu pentru ce Italia nu mai era silită să meargă în ajutorul Germaniei: fiindcă Germania călcase cele mai importante clauze ale convenţiilor de alianţă. Aceste convenţii stipulau că Germania nu va rezolva chestiunea Danzigului pe calea armelor1, că Re ic hui nu va declara război până în 1941 şi că nu va încheia un tratat cu o altă putere fără să se consulte cu aliata sa. Or, Reichul a declarat război pentru Danzigl, înainte de 1941 şi a adus pactul de neagresiune cu Rusia la cunoştinţa Italiei a doua zi după încheierea lui... Iată de ce Italia îşi consideră mâinile dezlegate. După ce a lăsat pe Şoneriu să se lămurească asupra întregii situaţii din Italia şi oarecum în cadrul acestei situaţii, Puricelli i-a spus: „Acum abia vreau să-ţi lămuresc pentru ce te-am chemat. în discuţiile dintre Laval şi Principele de Piemont — ştiu despre cele discutate mai mult decât ţi-am spus la început — s-a vorbit despre Iugoslavia, despre Ungaria, despre România. De fapt, nu s-a vorbit despre România. De câte ori a venit vorba de ţara dvs, Laval a spus cu ton apăsat: «România? Nu vă preocupaţi, o avem noi în buzunar!» De ce să vă daţi numai pe mâna Franţei? E momentul să încheiaţi ceva cu Italia; nu se va supăra nici Franţa nici Germania, nu pot — iar dvs veţi avea o dublă garanţie. Iată ce vreau să te rog să comunici d-lui Argetoianu şi d-lui Urdâreanu. Contrar tuturor prevederilor pacea s-ar putea încheia mai repede decât se crede şi aş dori ca România să fie sprijinită de toate părţile../4 1 Pentru a eluda litera convenţiilor, Hitler a adăugat în cele din urmă la revendicarea Danzigului şi revendicarea Posnaniei şi a Sileziei poloneze... ÎNSEMNĂRI JALNICE. 19$9 149 Am sfătuit pe Şoneriu să meargă să raporteze toate câte le-a aflat în Italia, lui Urdăreanu. Puricelli a mai spus lui Şoneriu că avioanele pe care ni le vinde Italia sunt tipuri vechi, omologate acum 8 ani; ţine informaţia de la generalul Văile, subsecretarul Aerului... Acesta nu pricepea cum specialiştii noştri s-au lăsat înşelaţi şi nu vrea să vorbească mai mult ca să nu pricinuiască pagube fabricilor italiene... Şoneriu mai pretinde că ar fi descoperit că oamenii lui Ghelmegea-nu trimişi în Elveţia pentru nu mai ştiu ce finanţări, ar fi cerut să se stabilească mai întâi comisionul. Au mărturisit-o elveţienii italienilor, cu care sunt în legătură de afaceri... 21 septembrie. Aseară, masă la Cecropid în onoarea lui Clodius, trimisul Berlinului pentru reglarea schimburilor noastre cu Germania. La masă mai erau dintre români Slăvescu, Guşti, Savu şi Romniceanu (de la Banca Naţională). Vorbit mult cu Clodius. E trimis la Bucureşti să soluţioneze 4 probleme: 1) Sporirea generală a exporturilor noastre în Germania, ca să sporească şi cota de 30% din export rezervată petrolului şi derivatelor sale (conform înţelegerii economice din primăvara trecută); 2) Semnarea ultimelor contracte de livrare pentru material de război, acest material fiind moneda de plată cea mai la îndemână pentru Reich; 3) Sistematizarea şi dezvoltarea transporturilor dintre România şi Germania, calea Dunării fiind supraîncărcată şi cea ferată prin Cemăuţi-Lemberg fiind căzută în mâinile ruşilor; 4) Reglarea cursului mărcii, pe care nemţii îl găsesc prea scăzut şi crearea unui fond de finanţare de cel puţin un miliard de lei la Banca Naţională pentru cumpărările pe care Reichul le face şi le lichidează încontinuu în România. Clodius mi-a mărturisit că pentru rezolvarea celor 3 prime probleme lucrurile merg strună, dar că pentru cea de-a 4-a sunt greutăţi. Mai ales că prin darea mărcii la libera negociere (ultima lege) e probabil că, cursul ei va scădea şi mai mult. Eu unul mai văd o dificultate, dâr m-am ferit să i-o spun. După convenţiile noastre, 20% din preţul comenzilor militare sunt imediat plătite de Statul român, la semnarea fiecărei comenzi (de aci zorul Germaniei să semnăm cât de multe contracte...), dar livrările de material nu se fac decât într-un termen de 2^3 ani. Cu alte cuvinte noi dăm petrolul şi grâul nostru imediat, iar gfermanii ne vor da preţul lor după 2 şi 3 ani. Dar dacă peste 2 sau 3 ani Germania nu va mai fi în stare să facă faţă angajamentelor sale, căci războiul nu e în mâna nimănui? E un mare risc pentru noi... în afară de tratativele pe care le duce aci, Clodius mi-a spus lucruri interesante cu privire la politica generală şi la război. 150 CONSTANTIN ARGETOIANU 22 septembrie. Ieri am fost bmsc oprit din scris. Era ora 2 1/4. Telefonul: „Primul- ministru Călinescu a fost asasinat! — Cum? — Da. S-a spus la Radio, apoi Radio a amuţit după ce s-a auzit un zgomot confuz, strigăte, învălmăşeală...'4 în primul moment am crezut că a fost o farsă de prost gust, vreun funcţionar nebun sau gardist care a întrerupt emisiunea... Din nenorocire confirmarea atentatului n-a întârziat. Telefoanele s-au ţinut lanţ, şi, unul după altul, am aflat toate amănuntele sângeroasei drame... Atât ne mai lipsea: toţi vrăjmaşii noştri vor pretinde că anarhia domneşte în România. Să nu ne pomenim cu Rusia — groaza mea — venind să restabilească ordinea la noi... După câteva minute de buimăceală m-a apucat altă frică: să nu se facă apel la mine pentru succesiunea lui Călinescu. Sunt omul datoriei şi nu mă dau înapoi de la ea, dar nu înţeleg să fiu coadă de topor. Sunt foarte mulţumit de situaţia mea şi aş socoti ca o nenorocire să fiu silit să mă amestec în tărâţă. N-aş primi Guvernul decât cu condiţia unei complecte schimbări de orientări: Guvern de autoritate, da — dar dictatură poliţistă pentru adăpos-tirea potlogăriilor şi porcăriilor, nu. în momentul în care suntem pândiţi din afară, nu e cuminte să aţâţăm focul înăuntru. Pe la ora 3 m-am dumirit puţin şi m-am dus la Călinescu acasă să exprim condoleanţele mele. Veniseră la mine Radian, Cecropid şi Şo-neriu — i-am luat cu mine; eram foarte emoţionat şi mi se bătea inima. Şoferul Stere ne-a dus prin Ştirbei Vodă şi pe noul bulevard deschis spre noua Şcoală de Război. La 100 de metri după pod, am zărit o maşină oprită strâmb, cu botul în trotuar şi cu o căruţă ruptă în două în faţa ei. Era maşina lui Călinescu... Aripa stângă dinapoi îndoită înregistrase lovitura maşinii asasinilor; tamponarea avusese de scop oprirea automobilului ministerial şi eventuala coborâre a lui Călinescu din maşină provocată de curiozitate sau de vreun alt sentiment. Socoteala ucigaşilor a fost justă, căci abia s-a oprit Kreysleruljjrezidenţial şi Călinescu şi agentul Andronic au şi sărit din maşină. In acelaşi moment au şi căzut amândoi ciuruiţi de gloanţe... Cadavrele fuseseră de curând ridicate1, o pată mare de sânge încă neînchegat se întindea pe caldarâm în faţa uşii trăsurii, pe jumătate deschisă. în geamul din dreapta trei găuri de gloanţe, în geamul din stânga una, şi una şi în geamul din faţă. în jurul găurilor din dreapta, sânge. Se vede că gloanţele străbătuseră gea- 1 E de necrezut, dar am aflat mai târziu că corpurile neînsufleţite au rămas 45 de minute trân- tite pc pământ... ÎNSEMNĂRI ZILNICE, 1939 151 mul după ce trecuseră prin capul lui Călinescu... Vechiul şofer Vasile, al Preşedinţiei, care sărise de la volan prin stânga, în partea opusă a atacului, şi care fugise (după ajutor (?) spune el), a scăpat neatins şi ne-a povestit, deşi era încă adânc emoţionat, cum s-au petrecut lucrurile. Acasă la Călinescu, lume multă, jale şi bocete. D-na Călinescu şi fiu-său sosiseră la orele 11 de la ţară şi aşteptau pe Călinescu cu masa... Iancu Mitilineu făcea pe ordonatorul doliului, ducea persoanele de seamă sus la coana Adela, îndepărta pe alţii. De când a murit Elena Pherychide şi Costică Mânu, Iancu Mitilineu reglează toate înmormântările simandicoase. E şi asta o vocaţie. Durerea soţiei şi a fiului erau sfâşietoare... M-am înapoiat acasă. N-am mai ieşit, n-am mai scris, n-am mai citit. O droaie de lume la mine, ca la cafenea. Mă vedeau toţi prim-min-istru şi nu voiau să mă lase singur... M-am simţit atât de tâmpit, încât toate-mi erau indiferente dar ştirile ce soseau din sfert de ceas în sfert de ceas şi care confirmau iminenta mea chemare mă enervau şi mai mult. Simţeam instinctiv că de voi fi chemat, mă voi certa definitiv cu Regele şi că în acest caz Regele se va răzbuna. Cu atât mai rău, hotărârea mea era luată. Cu atâta lume în jurul meu mi-a trecut vremea fără să-mi dau seama. La orele 7 1/2 am răsuflat. Cu toate afirmările vizitatorilor mei, mi-am dat seama că dacă până la acea oră nu primisem vizita lui Urdăreanu — scăpasem. Am mâncat uşor la Filip, mi-am închis uşa, şi la ora 9 1/2 m-am pus în pat. Pe la ora 10-10 1/2 mi s-au telefonat numirile generalului Argeşeanu, generalului Ilcuş şi a lui Gavrilă. Am adormit uşurat... t Am aflat azi-dimineaţă cu oroare cele săvârşite azi-noapte: masacrarea, fără judecată a asasinilor lui Călinescu, chiar pe locul unde săvârşiseră atentatul. Şi am mai aflat că cadavrele lor însângerate urmau să rămână expuse acolo, până la ora 4 după-amiază... M-am urcat în automobil şi m-am dus să văd. Mărginit prin frânghii întinse şi păzit de un triplu şir de soldaţi, locul execuţiei era asaltat de lume de tot soiul venită să vadă ca şi mine. Priveliştea era îngrozitoare: pe caldarâm zăceau 9 cadavre (ieri se vorbise numai de 6 arestări...) în poziţia în care căzuseră; toţi cei ucişi erau cu feţele umflate şi pline de sânge, unii lângă alţii, unii peste alţii — era o mocirlă de sânge, de vânătăi, de păr închegat, de veştminte maculate şi zdrenţuite. Unul din cadavre avea încă mâinile legate la spate. Toţi tineri, în floarea vârstei. Toţi fuseseră ucişi cu revolverul, loviţi în cap cu gloanţe după ce fuseseră loviţi şi jumătate ucişi cu bâte şi alte instrumente de tortură... Unul avea un enorm cucui în frunte. Pe deasupra locului se întinsese ca la bâlci o enormă bandă albă cu următoarea inscripţie: 152 CONSTANTIN ARGRTOIANU „Aceasta va fi de aci înainte soarta asasinilor trădători de ţară!" Sadicii înscenatori ai acestei orori nu s-au mulţumit cu atât: locul supficîuîui, cu cadavrele înşirate a fost fotografiat, şi fotografiile au fost reproduse din ordin în toate gazetele... Cine a avut ideea acestei porcării ar merita, el, să fie spânzurat. O asemenea inconştienţă întrece toate închipuirile, şi omul de bun-simţ rămâne trăsnit. Ce scop au urmărit autorii unui asemenea abuz de forţă? Să înspăimânte şi sa descurajeze pe cei care ar voi să continue cu răzbunarea lui Zelea Codreanu? Dar fanatici ca cei care au ucis pe Că-linescu nu se sperie de moarte, după cum au dovedit-o. Să arate lumii ce pot? Dacă acesta a fost scopul lor, au reuşit, dar rezultatul la care au ajuns e cu totul altul decât acela pe care l-au urmărit. Oamenii care se apropiau azi-dimineaţă de locul supliciului erau consternaţi şi se îndepărtau scârbiţi... Ieri toată lumea plângea pe Călinescu şi înjura pe ucigaşii lui — azi nu se mai vorbeşte de Călinescu şi toată mila merge către cei doborâţi Iară judecată, de-a valma, ca nişte câini... Asta a vrut Guvernul? Lăsând sentimentele la o parte, fapta săvârşită apare în lumina raţionamentului şi a bunului-simţ ca monstruoasă şi ca o mare greşeală politică. Aveau Curţile Marţiale (suntem sub stare de asediu), aveau pedeapsa cu moartea. Puteau să-i judece, să-i condamne şi să-i execute în câteva zile, conformându-se legilor, sau călcându-le numai în ce priveşte procedura. N-ar fî zis nimeni nimic. Ar fi priceput toată lumea. Dar aşa un masacru cum l-au săvârşit nu s-a văzut nicăieri decât în cursul războaielor civile... Care vor fi comentariile de peste graniţă? Orient, sălbăticie sau anarhie? Ori toate la un loc? Cine ar fi crezut că vom ajunge o dată în halul acesta? Deocamdată păcătoşii ucigaşi de ieri au fost transformaţi în martiri... Azi la ora 11 a avut loc transferarea rămăşiţelor lui Călinescu de la Spitalul Militar la Ateneu. Ca preşedinte al Senatului am asistat şi eu. Ceremonie simplă şi scurtă. Numai familia, Guvernul şi câţiva demnitari... Două incidente comice. După slujbă, patriarhul Nicodim a venit spre Urdăreanu (eram lângă el), s-a înclinat, i-a strâns mâna şi a început: „Vă rog să primiţi toate condoleanţele mele, ale Bisericii ortodoxe române şi ale credincioşilor ei — şi să vă ajute Dumnezeu să corn tinuaţi mai departe a îndruma ţara şi a guverna spre binele../4 — aci Urdăreanu l-a oprit brusc şi îndreptându-1 spre Ghiţă Ostaşul i-a susurat la ureche: „Dumnealui, Prea Sfinţite, e primul-ministru, dumnealui../4 ÎNSEMNĂRI ZILNICE. 1919 153 Patriarhul, netulburat, a răspuns: „Aşa?44 şi înclinându-se în faţa lui Ar-geşeanu a început din nou: „Vă rog să primiţi toate condoleanţele mele, ale Bisericii ortodoxe române etc. etc.!!!!44 M-am uitat în ochii lui Ur-dăreanu, el s-a uitat în ai mei, şi am zâmbit amândoi... Duminica funeralii naţionale. Va trebui probabil să ţin un discurs, ca preşedinte al Senatului... Să reiau unde le-am lăsat însemnările mele privitoare la conversaţia mea cu Clodius, de miercuri seară. Clodius mi-a mărturisit că nimeni în Germania nu-şi poate închipui cum se va termina războiul pe frontul de vest. Milităreşte, Germania nu poate fi învinsă pe acel front. Din punct de vedere economic, englezii şi francezii îşi fac iluzii afirmând că Germania poate fi redusă. Nemţii s-au obişnuit cu restricţiile şi sunt organizaţi pentru a rezista ani şi ani de zile pe acest teren. Pe terenul social. Germania nu se teme nici de revoluţie, nici de o posibilitate de dezlipire a poporului german de conducerea şi îndrumarea lui Hitler. Toate tractele răspândite de englezi în acest scop sunt inutile... Pe de altă parte, Germania îşi dă seama perfect că nici dânsa nu va putea înfrânge milităreşte Franţa. în ce priveşte o constrângere a Angliei şi a Franţei pe terenul economic, nici nu se poate vorbi. Tot asemenea, cercurile politice germane îşi dau seama că nimic nu poate fi realizat în Franţa sau în Anglia pe terenul social. O revoluţie comunistă, sau alta oarecare, nu sunt de prevăzut, cel puţin cât va dura războiul în cele două ţări occidentale... în conflictul de pe frontul de vest, numai „neprevăzutele64 pot aduce o soluţie... Pe frontul de est situaţia e cu totul aîta. Pactul de neagresiune a fost semnat înainte de toate ca să se împiedice încercuirea Germaniei. Germania este conştientă de preţul foarte mare pe care l-a plătit pentru înţelegerea cu Moscova: introducerea comunismului prin Polonia în Europa. Preţul e aşa de mare, încât, dată fiind ideologia naţional-so-cialistă, Germania nu l-ar fi plătit probabil dacă n-ar fi convinsă că va înfrânge Rusia în lupta care n-a început încă între cele două ideologii... Din două una: sau Germania va fi după război comunistă, sau Rusia va fi naţional-socialistă. între Stalin şi Hitler o înţelegere este posibilă şi nu Stalin va impune ideologia sa unui popor de cultura poporului german... Am întrerupt pe Clodius: „Dacă înţeleg bine, e vorba să înscrieţi pe Stalin în pactul antikomintern...44 — „Da, da^asta este formula!66 a întâmpinat interlocutorul meu. N-am putut să mă împiedic a-i spune, că după mine, poporul german era mult mai copt 154 CONSTANTIN ARGFTOIANU pentru comunism (ce e hitlerismul decât un comunism naţionalist?) decât poporul rus pentru naţionalism. Şi luând cuvântul la rândul meu am explicat lui Clodius că după mine singurul pericol pentru Europa, pentru Germania, pentru România era comunismul rusesc — că singurul sprijin contra acestui vrăjmaş al civilizaţiei, întrucât ne priveşte, era Germania. Că prin urmare, întrucât Germania nu va sprijini pretenţiile eventuale ale Moscovei împotriva noastră — poate conta pe concursul nostru nelimitat. Clodius mi-a replicat cu vioiciune că niciodată Germania nu va lăsa Rusia să se atingă de noi, că România este indispensabilă Germaniei, la gurile Dunării, pentru întreaga ei existenţă economică... Am mai vorbit de multe. Cu privire la problemele pe care le tratează el, arătându-mi dificultăţile pe care le întâmpină cu cursul mărcii, l-am întrebat: „Dragă Clodius, eşti convins că legea privitoare la libertatea negocierilor devizelor n-a fost îndreptată împotriva d-voastră şi a mărcii?64 — „Sunt cu atât mai convins, mi-a răspuns neamţul, cu cât Bujoiu m-a primit cu cuvintele: J’ai un joii cadeau â vous faire — şi mi-a întins legea nouă. Era omul convins că va soluţiona problema mărcii în favoarea ambelor părţi. Am pus să-mi traducă legea şi m-am luat cu mâinile de păr... Dar de partea lui Bujoiu era desigur bună-cre-dinţă...44 — „Dacă este aşa, am replicat eu, iată o soluţie pe care aş propune-o. Spune lui Călinescu că de vreme ce noul regim monetar român e o încercare «bona fides», primeşte şi Germania să-l încerce, să zicem trei luni. Dacă în acest răstimp se va dovedi că cursul mărcii e prejudiciat faţă de livră prin libera negociere, Călinescu să se oblige să revină la un alt regim monetar favorabil mărciV\ Clodius a fost încântat de această formulă, doar că nu m-a sărutat şi mi-a spus că o va propune a doua zi lui Călinescu şi că dacă acesta o acceptă, el pleacă vineri la Berlin cu un deplin succes. A doua zi, a fost ieri, joi. Nu ştiu ce a convenit Clodius cu Călinescu căci au lucrat împreună de la ora 11 la ora 12 — dar la ora 2 Călinescu era mort... Clodius mi-a mai anunţat buna ştire că Guvernul german consimţise să ne dea tot materialul polonez trecut la noi. Sunt peste 600 camioane, totalitatea automobilelor turism şi vreo 400 de avioane... 23 septembrie. Aseară la orele 7, am fost „Sus44. Natural, am început prin a vorbi despre evenimentul zilei şi am arătat toată dezaprobarea mea pentru masacrul în afară de orice lege şi bun-simţ, săvârşit în noaptea de joi spre vineri şi m-am exprimat în termeni vii asupra macabrei exhibiţii de a doua zi. Mi s-a răspuns cu nasul în jos, că „de 155 ÎNSEMNĂRI ZILNICE, J939 Sus" s-a dat numai libertate de acţiune Guvernului... Am priceput: exact formula pe care o învăţase pe de rost bietul Câlinescu după masacrul lui Zelea Codreanu şi al tovarăşilor acestuia... Am trecut apoi la politică externă, teren pe care mă puteam înţelege mai bine cu interlocutorul meu. Am raportat toate câte mi le spusese Şoneriu, lăsând şi o notiţă redactată de acesta — precum şi cele vorbite cu Clodius. Informaţiile mele au interesat mult, mult de tot. Mi s-au povestit şi mie conversaţiile schimbate acum în urmă cu Fabricius şi cu Hoare. Cât se poate de liniştitoare. Am mai spus cu privire la starea de spirit care domneşte, supărările oamenilor din cauza rechiziţiilor şi mai ales din cauza brutalităţii rechiziţiilor şi a sperţariilor ce şi-au făcut drum cu acest prilej. La sfârşit mi s-a pus neted chestiunea: „Ce soluţie vezi în actuala stare de lucruri?44 — după ce mi s-a spus răspicat că formula Argeşanu era numai o formulă provizorie şi tranzitorie. Am răspuns tot atât de neted: „Nu există decât o singură încercare posibilă pentru stabilirea unei guvernări normale: Argetoianu — din nenorocire, Argetoianu nu primeşte!44 Mi s-a răspuns: „Pricep partea întâi — dar nu pe a doua...44. Am explicat atunci pe larg pentru ce Argetoianu nu poate primi. Refuzul său era bazat pe consideraţii de ordin moral şi pe consideraţii de ordin material. Consideraţii de ordin moral: Argetoianu nu fusese chemat când ar fi putut să facă ceva. E chemat acum, când aproape nimic nu se mai poate drege. Toate ideile lui Argetoianu au fost pe rând aplicate de alţii, cu 4-5 ani întârziere şi sabotate. Am arătat ca exemplu că noul regim monetar stabilit cu câteva zile înainte de moartea lui Călinescu a fost cerut, în toate amănuntele lui în primăvara anului 1935 de Argetoianu. Până şi proporţia de 70% şi 30% adoptată pentru negocierea devizelor a fost fixată în congresul „Uniunii Agrare44 din acel an. Dacă acest regim ar fi fost aplicat în 1935 ar fi dat roade minunate căci ar fi consolidat pe producători; acum, în timp de război, aplicarea lui poate să dea loc la mari dificultăţi. Şi astfel cu toate, de la legea administrativă — până la legea drumurilor. De vreme ce a fost lăsat la o parte la întemeierea regimului de autoritate, Argetoianu preferă să rămână lăsat la o parte — şi în loc să dea şi el faliment, să zică lumea: ei, dacă ar fi fost Argetoianu la putere... Am adăugat, ca corolar, dar nu fără importanţă, că iubesc pe Rege1, că stimez via sa inteligenţă, că m-aş putea înţelege bine cu el — dar că nu sunt sămânţă de slugă... Consideraţii de ordin material: sunt plin de datorii şi-mi placeisă trăiesc bine: nu cu leafa de prim-ministru aş putea să-mi plătesc datori- 1 Faptul că l-am maltratat deseori în Amintirile şi însemnările mele nu contrazice aceste sentimente: „qui aime bien, châtie bien‘\ 1 56 CONSTANTIN ARGFTOLANIJ ile şi să-mi ţin casa... Mi s-a răspuns că pentru consideraţiile de ordin material se poate găsi leac — iar pentru cele de ordin moral, valoarea lor a fost contestată, afară de ultimul argument care a fost găsit departe de a fi un impediment pentru o sinceră colaborare... Am mai fost întrebat cum aş vedea constituirea unui nou Minister, şi când ar trebui săvârşită. Am răspuns că un nou Guvern ar trebui constituit pe bază de destindere generală şi că ar trebui constituit cât mai repede — până în opt sau zece zile. Opinia publică n-ar suporta caraghioslâcul Argeşanu peste termenul unui Guvern de tranziţie... S-a mai vorbit de poziţiile respective ale câtorva miniştri, şi de eventualele colaborări. Am putut constata că acţiunile lui Vaida, lui Mironescu, lui Tătărescu sunt foarte jos. Iorga, Angelescu etc. nu există. O atragere a lui Mihalache în Guvern ar fi bine văzută... Am părăsit Cotrocenii la ora 9 fără un sfert şi am rămas în continuare. Vădit, Sus sunt buimăciţi, şi le e frică. Când am sosit la Cotroceni am găsit porţile închise, care bineînţeles s-au deschis înaintea mea. Sub clopotniţă, în mijlocul drumului, un soldat cu arma, care nu s-a dat în lături decât după ce am fost recunoscut... Am atras atenţia lui Urdârea-nu asupra acestor măsuri ridicole; a priceput, şi când am plecat, am găsit drumul liber... S-a stabilit linia de demarcaţie pentru ocupaţia germană şi cea rusească în Polonia. Linia e defavorabilă germanilor, căci trece cam de-a lungul Narewei, Bugului, Vistulei şi Sânului. Varşovia ar cădea în zona de ocupaţie rusească. Ruşii vor ocupa astfel două treimi din Polonia, cu jumătate din populaţie. Suntem departe, după cum se vede de linia fixată la Brest-Litovsk în 1918, sau de linia Curzon din 1919. Rusia ocupa dincolo de teritoriile locuite de ucrainenTşTde bieloruşi, regiuni curat poloneze. Berlinul, jenat, (câte o să mai înghită nemţii de la ruşi!) explică că e vorba numai de ocupaţia militară şi că frontierele politice ale Rusiei ca şi ale Poloniei vor fi fixate ulterior... Varşovia rezistă încă şi azi; eroismul Capitalei arată^ce ar fi putut Polonia dacă armatele sale ar fi fost mai bine conduse. încolo, trupele germane şi ruse desăvârşesc ocuparea întregului teritoriu polon — a-proape tot în mâinile vrăjmaşilor. Pe frontul de vest aceeaşi formulă: „preparaţie strategică''... Chamberlain şi Halifax prin discursuri — Daladier printr-un comunicat al Consiliului de Miniştri au răspuns la invitaţia (?) lui Hitler de y. ÎNSEMNĂRI ZILNICE. 19.19 157 ^pace: refuz categoric — războiul va dura până la definitiva victorie a Angliei şi a Franţei. Englezii comunică că de la începutul războiului au distrus 7 submarine germane; din vreo 200, nu e mult. Rydz Smigly a fost internat la Craiova în palatul Mihail. S-a hotărât definitiv că membrii Guvernului polon vor fi asimilaţi *cu militarii şi consideraţi ca prizonieri de război. Deocamdată sunt toţi la Slănic, în Moldova. Dl Gavrilă Marinescu, după ce el şi frate-său s-au umplut zice-se, a jdat o ordonanţă prin care se interzice cumpărarea de lucruri de la polonezi, pentru ca aceştia, chipul, să nu fie speculaţi... Bineînţeles că ^ordonanţa este nulă în drept. Informaţia cu aurul polonez, pe care am consemnat-o în paginile precedente nu e exactă. Am primit din partea Guvernului informaţii mai exacte. Gele 13 vagoane descărcate la Constanţa în tancul „Eugenia66 conţineau documente şi obiecte preţioase. Aurul Băncii Naţionale polone a fost în mare parte trimis la Federal Reserve Bank din Statele Unite, încă înainte de declararea războiului, iar cât mai rămăsese, a fost trecut la noi şi se află în păstrarea noastră, conform legilor neutralităţii. Dacă o spune Guvernul, să o credem şi noi. în Germania se întâmplă lucruri care se cam ascund. S-a spus astfel că tulburări serioase s-au ivit în Cehia, ceea ce ar justifica apelul adresat de Beneş din Londra compatrioţilor săi, invitându-i să continue lupta contra nemţilor prin toate mijloacele... S-a mai spus că la Koln armata a trebuit să tragă asupra populaţiei răzvrătite, că edificiul Marelui Stat Major din Berlin a sărit, că Goebbels (mut dinainte de declararea războiului) ar fi fost închis într-un lagăr de concentrare, ba chiar executat. Iată că pe ziua de ieri Goebbels şi-a reluat trâmbiţa — o fi aşa şi cu celelalte ştiri. Ceea ce pare mai sigur, e că s-a pus dinamită la intrarea principală a Ministerului Aerului din Berlin şi că s-au produs mari stricăciuni. Această informaţie a fost confirmată şi prin ştirile din Italia... începe să se vorbească despre încheierea unui pact de asistenţă turco-rus... Să treacă şi turcii de cealaltă parte a baricadei? De văzut, 158 CONSTANTIN ARGETOIANU dar în cazul unui asemenea pact, ce mai rămâne din înţelegerea Balcanică? S-a dus dracului şi ea... Roosevelt se zbate din ce în ce mai violent pentru abrogarea sau modificarea legii neutralităţii. După ce a căutat să se înţeleagă cu clon-canii Senatului, acum încearcă să „capaciteze" pe rând, la Casa Albă, pe deputaţi. După telegramele de azi, pare că Parlamentul e aproape câştigat, cu toate manifestările publice ale Iui Ford, ale lui Lindbergh şi a altor vedete de cinematograf—şi că Roosevelt va cere chiar depline puteri de promulgare pentru toată durata războiului. Să o vedem şi pe asta! La Berlin sunt foarte supăraţi de înaintarea ruşilor de-a lungul Carpaţilor fiindcă Germania a pierdut astfel pe de o parte terenurile petrolifere din Galiţia (pentru petrolul care a mai rămas!) — pe de alta legătura directă feroviară cu noi (aceasta, e ceva mai serios). Ştiri şi zvonuri: Franţa ar consimţi fostului Guvern polonez (?) un împrumut de 600 milioane de franci (probabil veste întârziată...). Wilna ar fi să se dea, cu consimţământul ruşilor, Lituaniei. Generalul Franco a amânat „sine die" vizita sa la Roma. Transatlanticul „Rex" refuză să îmbarce nemţi, la New York. Pretextul: să nu aibă dezagremente din partea vaselor engleze de război... Londra spune: „Ruşii nu vor permite nemţilor să se apropie de gurile Dunării". Şi cred englezii că ne fac plăcere, cu o asemenea ştire? Alexandru Zamfirescu a rămas de căruţă, la direcţia protocolului. La Haga va fi trimis Dianu! Radio Moscova a difuzat şi azi-noapte „stricata neutralitate a Rusiei faţă de România". Numai că ruşii nu se prea ţin de vorbă. Urdăreanu mi-a spus ieri că s-a intervenit serios pe lângă Germania „să ne aranjeze cu Rusia". Intervenţia la Berlin e justificată — pretindea Urdăreanu — prin faptul că Germania ne-a împiedicat să ne apropiem de Moscova, repetându-ne ani de zile „că orice apropiere de ruşi ar însemna din partea noastră un act inamical faţă de Reich". Reichuî a luat însă Sovietele în braţe şi noi am rămas caraghioşi. ÎNSEMNĂRI ZILNICE. 1919 159 Blumenfeld a fost azi-dimineaţă la mine să-mi spună că miniştrii s-au întrunit aseară la Gafencu şi că au fost în unanimitate pentru un Guvern Argetoianu. Danke schon... Tot Blumenfeld mi-a mai spus (şi mi-a confirmat faptul şi Radian) că azi-noapte ar mai fi fost executaţi pe tăcute o serie de gardişti arestaţi ieri, printre care şi Sergiu Lecca... Un călător venit cu automobilul din Germania prin Belgia la Paris — scrie Pciris-Soir — ar fi văzut între Colonia şi Aachen, lipite afişe mici cu următoarele versuri*v „Mai bine un împărat în împărăţia cerurilor, Decât ticălosul de la Berchtesgaden!" Neplăcut pentru Hitler... 25 septembrie. Ieri zi grea, pentru un om de 68 de ani... Un ceas şi jumătate în picioare la Ateneu, pe jos de la Ateneu la Gara de Nord şi apoi la Curtea de Argeş de la gară sus pe deal, la cimitir. Şi tot timpul în mundir cu tinichele şi cordoane. Am sosit îa Ateneu pe ploaie, dar norocul nostru a fost că ploaia a stat şi am ajuns la Gara de Nord uscaţi. La Curtea de Argeş a fost chiar o vreme foarte frumoasă... Sosit la Ateneu am aflat din gura lui Gavrilă Marinescu noua ecatombă; au fost ucişi vreo 350-400 de gardişti tot aşa fără judecată. Printre ei Clime, Alexandru Cantacuzino, Teii — toţi închişi la Râmnicul Sărat şi prin urmare cu totul nevinovaţi... Mi se spusese deja în ajun că mai fuseseră ucişi şi expuşi doi nenorociţi la Ploieşti şi alţi doi la Bacău şi Costandache îmi povestise că şoferul său văzuse trei inşi împuşcaţi şi întinşi în faţa primăriei, la Fieni — dar nu-mi puteam închipui un asemenea măcel. Mai muît, Radian îmi comunicase că din informaţiile culese de el, cei de la Râmnicul Sărat nu fuseseră atinşi... Mi s-a făcut părul măciucă şi n-am mai fost în stare să spun un cuvânt lui Gavrilă, a cărui stare de beatitudine şi de inconştienţă m-a înspăimântat şi ea... Iorga, care sosise la Ateneu cu c...l în sus a apucat de braţ pe Sidorovici şi a început să-l ocărască fiindcă scosese copiii pe ploaie şi-i aliniase de-a lungul străzilor, pe unde urma să treacă cortegiul. Sidorovici i-a spus scurt: „Domnule Consilier Regal, eu execut ordine — aşa am primit ordin, aşa am făcut...", şi i-a întors spatele. Furios, zănaticul s-a apropiat de mine şi nu rn-a mai slăbit cu confidenţele. Tot ce se întâmplase era o ruşine. Nimeni nu va avea curajul să ia succesiunea Guvernului scăldat în sânge, Regele e condamnat la Argeşanu pe viaţă, şi câte şi mai câte. Indignarea lui era provocată de 160 CONSTANTIN ARGHTOIANU uciderea fără judecată şi de expunerea celor 9. Când i-am adus la cunoştinţă tot ce se întâmplase după executarea asasinilor lui Călines-cu, când a aflat despre uciderile în masă a atâtor nenorociţi cu culpabilitate dubioasă — a înlemnit. De unde-mi spusese că merge la Curtea de Argeş, după slujba de la Ateneu a dispărut. Unii spuneau că s-a supărat fiindcă nu s-a uitat Regele la el, alţii fiindcă nu l-au pus sâ vorbească. Nu ştiu cine pretindea că se ofensase fiindcă nu-1 aşezase stăpânirea pe unul din caii care trăgeau afetul... Ceremonia a fost scurtă şi discursurile reduse la cinci: Patriarhul, primul-ministru, eu (ca preşedinte al Senatului), Vaida în numele Camerei şi Vâlcovici în numele F.R.N.-ului. Discursul patriarhului a fost o nenorocire. Lung, prost, de o trivialitate de expresii şi de imagini de neînchipuit. A vorbit de „dobitoace*4, de boi, de jivini şi a comparat lupta dintre Călinescu şi vrăjmaşii săi cu lupta dintre doi câini care se bat pe un ciolan; „dar vine lupul şi cei doi câini lasă cearta şi se aruncă amândoi asupra lupului*4. A fost un dezastru. Argeşanu,, Vaida şi Vâlcovici au fost banali dar scurţi. Numai cuvântarea mea a plăcut şi a fost găsită de toată lumea potrivită împrejurărilor. Chiorul între orbi... De la Curtea de Argeş la cimitir a trebuit să ţin şi eu o panglică. Am urcat dealul cu greu, dar l-am urcat. De sus din cimitir, e o privelişte minunată asupra văii Argeşului şi a munţilor; priveliştea e atât de încântătoare încât plăteşte oboseala suişului. Acolo, sus, a mai vorbit un pseu-doţăran, tipul agentului electoral de pe vremea partidelor, omul lui Călinescu probabil, unul Niculescu-Lungu. A vorbit prost şi lung, nu de-geaba-1 cheamă Lungul. După el, au spus câteva cuvinte cuviincioase doi reprezentanţi ai minorităţilor, un ungur şi un neamţ şi a încheiat şedinţa Gafencu cu câteva cuvinte improvizate. A vorbit frumos şi emoţionant, dar la sfârşit s-a zăpăcit şi spre stupefacţia celor de faţa a adresat mortului un viguros: „să trăieşti!44 S-a mirat şi el de vorba care-i scăpase şi după câteva secunde de ezitare a încercat să o dreagă: „Să trăieşti în amintirea noastră!44 Ziarele, bineînţeles, n-au înregistrat pauza... La dus spre Curtea de Argeş, Slăvescu m-a luat la o parte să-mi spună că-1 chemase Regele în ajun să-l consulte şi pe el asupra situaţiei şi că a spus Regelui că nu era decât o soluţie: Argetoianu, şi repede. Am mulţumit lui Slăvescu de măgulitoarea propunere şi i-am explicat de ce nu puteam primi răspunderea situaţiei... Ghelmegeanu, Ralea, Gafencu — rând pe rând au făcut aluzii la soarta ce mă aşteaptă. în fine, într-o lungă convorbire, la înapoiere, Tătărescu mi-a explicat că numai eu puteam „salva ţara44 şi că era de datoria mea să primesc. Toţi politicieni de rând care nu se gândesc decât la ei şi vor să mă cureţe aruncându-mâ într-o aventură disperată. Afară de Slăvescu, care cred că ţine la mine şi are încredere în mine... 161 ÎNSEMNĂRI ZILNICE. 1939 Blumenfeld a fost azi la mine şi mi-a povestit cum a fost desemnat Argeşanu ca prim-ministru provizoriu. După asasinarea lui Călinescu, Regele a convocat la Cotroceni pe lamandi, pe Mitiţă Constantinescu, pe Gafencu, pe Ralea, pe Ghelmegeanu şi pe Andrei. Pentru ce numai pe aceştia Dumnezeu ştie. Poate că pe ceilalţi nu i-a găsit. Şi Ralea şi Andrei au sosit mai târziu, mult după ceilalţi. La sfat a asistat şi Urdăreanu. Cele ce urmează, Blumenfeld le ţinea de la Ghelmegeanu. Regele a cerut întâi părerea lui lamandi. Acesta a făcut o scurtă expunere a situaţiei, a arătat că Regele nu trebuie să se dea învins şi să schimbe regimul, nici chiar echipa şi că cel mai indicat din ei ca să ia locul lui Călinescu era Gafencu. El, lamandi — şi crede că şi ceilalţi colegi — va primi pe Gafencu ca conducător şi se va supune îndrumărilor lui. Gafencu a luat numaidecât cuvântul şi a refuzat net locul ce i se oferea, arătând totdeodată că cel mai indicat ca să ia locul lui Călinescu (în Guvern, nu la morgă) era lamandi. lamandi a sărit ca ars şi a refuzat cu energie un post pentru care nu era indicat: avea prea multe vrăjmăşii. Ghelmegeanu, interpelat, a declarat că fără să fie vorba de o schimbare de regim, ar trebui încercată o destindere, că bineînţeles ei, miniştrii, se vor supune la hotărârile Regelui, oricare ar fi ele — dar că aceste hotărâri n-ar putea fi luate la repezeală, şi că el, Ghelmegeanu, ar fi de părere să se constituie numai un Guvern tranzitoriu, cel definitiv urmând să fie alcătuit după câteva zile... La cuvântul „tranzitoriu44, Regele care aproba din cap tot ce spunea Ghelmegeanu, a întrerupt: „Nu tranzitoriu, provizoriu..:44 înţelegând să arate astfel că nu putea fi vorba de o schimbare de regim... Regele, după ce a terminat Ghelmegeanu a conchis că formula unui Guvern provizoriu era cea mai bună, că pentru a prezida un asemenea Guvern nici lamandi, nici Gafencu nu erau indicaţi şi a sugerat numele lui Cancicov. Când a auzit Mitiţă de Cancicov, a îngălbenit şi şi-a dat drumul. A vorbit mult, dar a reuşit să înlăture pe rivalul său de Finanţe... Mitiţă a sugerat, la rândul său, că date fiind împrejurările şi provizoratul însărcinării, un general ar fi cel mai indicat, un general oaricare ar fi el, un general pe care l-ar desemna Regele... S-a vorbit o clipă de Gavrilă Marinescu dar s-a abandonat ideea iţnediat, căci Gavrilă prea ar fi descoperit pe Rege — şi s-a trecut la Balif. Aprobare. S-a trimis după Balif, dar acesta n-a putut fi găsit... Intre timp Urdăreanu a propus pe Argeşanu, care a mai fost prim-mi-nistru interimar în timpuri grele (când a fost decretată pedeapsa cu moartea). Argeşanu a fost acceptat cu entuziasm şi astfel a ajuns Ghiţă 162 CONSTANTIN ARGETOIANU Soldatul prim-ministru al Ţarii Româneşti... ca să ucidă fără milă şi fără scrupule... Varşovia rezistă încă, scăpând cinstea Poloniei care s-a prăbuşit o dată cu Rydz Smigly. Rezistenţă inutilă dar onorabilă şi frumoasă. Tot restul Poloniei e aproape ocupat fie de nemţi, fie de ruşi. Se zice că ruşii au dat drumul ucrainenilor să devasteze şi să ardă toate proprietăţile. Generalul Fritsch, care a fost comandantul întregii armate germane, a căzut în faţa Varşoviei. Fritsch fusese scos din fruntea armatei din cauza unor învinuiri de pederastie. Constatându-se că acuzările fuseseră calomnioase, Fritsch a fost reabilitat şi numit şef onorar al unui regiment de artilerie. Cum s-a declarat războiul a cerut să plece cu regimentul său — în fruntea căruia a găsit o moarte glorioasă... Gamelin a declarat lui Tătărescu că Germania a pierdut războiul înainte de a-l declara. Pe ce se bazează generalisimul francez în afirmarea sa, nu ştie nici Tătărescu... Mussolini care n-a mai vorbit de mult, a luat cuvântul la Bolonia şi a ţinut un discurs moderat. Italia nu-şi pierde din vedere interesele sale şi va interveni când va fi momentul, ca să le apere. Comentând acest discurs, presa germană înclină a crede că acest „moment66 va corespunde cu încheierea păcii... Primarul Verdunului a trimis o telegramă de călduroase felicitări primarului Varşoviei. Numai că peste Verdun inamicul nu a trecut. Dinu Brătianu a trimis o lungă şi călduroasă telegramă doamnei Călinescu, în care subliniază marile însuşiri ale defunctului. Maniu, Madgearu şi Mihalache n-au trimis nimic, deşi Călinescu le-a adus ani de-a rândul voturi multe, din Argeş. La ultimele alegeri, a ieşit chiar cel dintâi pe ţară, în partidul său. Nici un naţional-ţărănist n-a asistat la funeralii. Câtă patimă politică... Telegrame de condoleanţe au venit de pretutindeni, până şi din America. N-am văzut nici una, nici din Germania, nici din Italia. A telegrafiat în schimb Molotov... ÎNSEMNĂRI ZILMCE. 193 9 163 26 septembrie. De aseară, la Sinaia, pentru 24 ore. Ne-am deşteptat azi cu Valea Rea şi munţii de la Stână în sus, albi de zăpadă. A fulguit ceva între ora 7 şi ora 8 până şi în grădina noastră. 27 septembrie. înapoindu-mâ aseară de la Sinaia am înaintat cu greu pe şosea între Ploieşti şi Bucureşti: şire nesfârşite de automobile poloneze staţionau de-a lungul drumului, stânjenind circulaţia. Matak, căpitan mobilizat, şi alţi câţiva ofiţeri puneau ordine în coloane. Erau de toate: camioane militare — mai ales camioane militare — turisme, ambulanţe, autobuze, ofiţeri, soldaţi, civili, femei, copii — o jale. Materialul militar mi-a părut cam avariat şi modele vechi... Chamberlain a hotărât să facă în fiecare săptămână un expozeu în faţa Camerei Comunelor ca să pună la punct problemele în discuţie şi în curent pe d.d. parlamentari cu politica Guvernului şi cu mersul războiului. în cuvântarea sa de ieri a răspuns indirect şi invitaţiei la pace făcută de Hitler şi discursului lui Mussolini de la Bolonia. Chamberlain a declarat încă o dată ritos că Anglia şi Franţa nu vor încheia pace până nu vor aduce Germania la neputinţa totală de a mai tulbura liniştea Europei. Puterile occidentale vor ajunge la acest rezultat prin dezorganizarea economică a Germaniei. Germania posedă însă stocuri însemnate de materii prime aşa încât pentru constrângerea ei va trebui timp: războiul va dura mai mulţi ani... Chamberlain a mai explicat prăbuşirea forţelor poloneze prin atacul ruşilor. Luată între două focuri, armata polonă n-a putut rezista. Primul-ministru britanic a încheiat afirmând din nou perfecta înţelegere dintre Anglia şi Franţa şi lăudând atitudinea şi iniţiativele lui Mussolini. Ducele a crezut că era mai bine ca Polonia să se amputeze singură de o parte a teritoriului său decât să sufere ororile războiului şi ale unei duble ocupaţii. Guvernul Angliei nu este însă de acord — ca şi opinia publică engleză — cu această părere. Saracioglu e la Moscova. Probabil că a fost chemat nu numai pentru afacerile Turciei, dar pentru raporturile Rusiei cu întreg Balcanul „nous y compris66. De altminteri şi noi şi grecii, şi sârbii l-am însărcinat — după câte mi-a mărturisit Gafencu — să „pipăie64 terenul la Moscova, în ce ne priveşte. Telegramele de azi anunţă că a fost poftit şi Ribbentrop şi că trebuie să sosească chiar azi la Moscova, cu avionul. Neue Ziiricher Zeitung totdeauna bine informată publică în numărul 164 CONSTANTIN ARGKTOIANU său de ieri ştiri neliniştitoare pentru noi. După gazeta elveţiană, Sara-cioglu ar fi fost chemat pentru trei chestiuni: 1) Reglarea definitivă a neutralităţii turceşti; 2) Reglementarea trecerii prin Strâmtori pentru ca Marea Neagră să nu mai fie accesibilă decât riveranilor; 3) Tatonări la Bucureşti, prin turci, pentru a se vedea dacă România n-ar fi dispusă să cedeze de bunăvoie Basarabia Rusiei (!!!)... Prezenţa lui Ribbentrop la Moscova nu poate fi decât bună pentru noi. Trebuie să înregistrăm că Radio Tiraspol ar fi dat azi-noapte ştirea că Sovietele numesc un ministru la Bucureşti şi dat fiind că postul e vacant de mai bine de doi ani, această ştire este întrucâtva liniştitoare... Pe de altă parte, Saracioglu, căruia i s-au dat mari onoruri la Moscova, a poftit pentru mâine la dejun la Ambasada turcească pe reprezentanţii înţelegerii Balcanice, împreună cu un membru marcant al Guvernului sovietic... Alarma este totuşi mare în Cernăuţi şi în Basarabia... Hurmuzaki s-a refugiat la Bucureşti cu argintăria familiei, proprietarii din Bucovina şi din Basarabia fug şi ei de graniţa rusească. Se spune că Guvernul nostru ar fi ordonat evacuări de acte publice din Cernăuţi şi din unele oraşe din Basarabia; dacă s-a făcut, greşala ar fi mare, căci panica e gata... Presa franceză şi cea engleză aduc elogii lui Mussolini. Străduinţele sale pentru pace sunt apreciate cu bunăvoinţă, deşi pacea nu se poate încheia decât după prăbuşirea Germaniei (şi victoria complectă a ruşilor?). Interesant este tonul cu totul schimbat, în ziarele din Paris şi din Londra, cu privire la Italia şi la Mussolini. Schimbare ce se poate de altminteri constata şi în presa italiană faţă de Franţa şi de Anglia... Şeicaru îmi aduce vestea că Sidorovici a fost la Ioaniţescu (D.R.) şi i-a anunţat că el Ioaniţescu va fi numit preşedinte al Consiliului. Câte o notă veselă în jalea vremurilor... Ştirea publicată despre demisia lui Moscicki şi înlocuirea sa prin Paderewski e dezminţită prin agenţia Pat (polonă). Şi totuşi se plă-nuieşte aşa ceva. Ca să putem scăpa de Guvernul polonez pe care suntem nevoiţi să-l internăm la noi, după legile neutralităţii, e vorba să se aranjeze o demisie antedatată de pe vremea când zisul Guvern era încă pe teritoriu polon. Gafencu negociază chestiunea şi cu polonezii de la Slănic şi cu nemţii căci înainte de toate nu trebuie să ne punem rău cu aceştia... 165 : ÎNSEMNĂRI ZILNICE. 1939 Mi se spune că generalul Vasiliu, primarul Craiovei, a oferit o masă mare lui Smigly Rydz... Nu era momentul. Nouă piloţi polonezi şi-au luat zborul pe trei avioane mici de bombardament şi au debarcat în... Scoţia! De frică omul devine erou! între Estonia şi Rusia era să fie bucluc. Ministrul estonian Selter care se afla la Moscova a plecat repede la Talin cu avionul. Kremlinul s-a supărat foc fiindcă Estonia a lăsat un submarin polonez să plece din portul Talin, după ce şi-a reparat avariile şi s-a ravitaliat. Afacerea e pe cale de a fi aranjată, dar alarma a fost mare în Estonia. Rusia terorizează tot estul Europei... graţie lui Hitler! Consiliul de Miniştri francez a hotărât ieri dizolvarea Partidului Comunist... Câte s-au schimbat din zilele Guvernului Blum, când Partidul Comunist se înstăpânise pe toate comenzile Statului francez. Se discută încă decăderea mandatelor parlamentare comuniste, dar e probabil că vor fi anulate. Prefecţii vor înlocui pe toţi primarii comunişti care nu se vor supune decretului de dizolvare. Milan Hodza, slovacul, fostul prim-ministru cehoslovac s-a stabilit la Paris unde va lucra cu Osuski pentru învierea Cehoslovaciei, în caz de victorie a anglo-francezilor. Beneş lucrează la Londra... Cu începere de la 8 octombrie trenurile internaţionale îşi reiau prin Italia orarul normal, la toate graniţele... Germanii dezmint ştirea franceză a unor atacuri aeriene reuşite la Friedrichskaffen (uzina Zeppelin de pe malul lacului Constanţa) şi la Kiel. Nici o bombă n-ar fi fost aruncată asupra acestor două localităţi. Englezii dezmint la rândul lor ştirea germană a unei mari bătălii navale ce ar fi avut loc în Marea Nordului şi despre care Amiralitatea britanică n-a primit nici un raport... Tunurile noastre antiaeriene aduse din Anglia sunt excelente. Dacă ştiu ai noştri să le mânuiască e altă chestiune — dar ce e mai grav e că 166 CONSTANTIN ARGETOIANU n-avem muniţii pentru ele. Slăvescu mi-a mărturisit că primul transport de muniţii va porni din Anglia la 2 octombrie. Dacă va pleca... şi fără muniţii nu numai ca tunurile nu servesc la nimic, dar nici nu pot fi servanţii şi ofiţerii exersaţi cu ele... De necrezut! Gavrila a tras o circulară funcţionarilor de sub ordinele sale, de la Ministerul de Interne. Se declară executorul testamentului „marelui om“ (nu numai al gardiştilor şi bănuiţilor împuşcaţi) şi cere tuturor „onestitate şi urbanitate". Pe buzele lui Gavrilă aceste două cuvinte nu prea sunt la locul lor. în ce priveşte pe Călinescu, începe să se cam exagereze cu „marele om“; băiat bun şi inteligent, cinstit şi destoinic — tocmai nu era „un mare om“ fiindcă-i lipsea şi concepţia şi mijloacele de a schimba ritmul lucrurilor... Se vorbeşte să i se ridice o statuie; dacă are una Pake Protopopescu de ce n-ar avea şi el — dar totuşi nu face. Ne-am mai civilizat, de la Pake Protopopescu... 28 septembrie. întâlnit ieri pe Gigurtu (la Clubul Miliardarilor) înapoiat de la Berlin. Aduce de la Goring următoarea veste liniştitoare: „Cât timp vom fi noi (adică germanii) prieteni cu ruşii, România n-are să se teamă de nimic...“ Atât mi-a spus. A rămas să vină să mă vadă să-mi povestească tot. Şi băiatul şi fata lui Casasovici, băiatul inginer şi fata licenţiată în nu ştiu ce, au fost arestaţi, în ultima razie de gardişti. Didina Cantacuzino e sub pază; porţile închise, nimeni nu mai poate intra la dânsa. Aflu acum că Didina a ajuns la cuţite cu Lilica Săulescu, ultima ei prietenă, care o înjură de o spurcă. Cauza: să scoată pe Didina de la Ortodoxie, stăpânirea a ordonat o anchetă financiară şi cum ancheta a dovedit mari nereguli, Didina a aruncat toată vina asupra Lilichi... A fost împuşcată şi Ioana Cantacuzino (familia Cantacuzino a dat astfel doi mucenici). Ioana Cantacuzino, o semiturbată era sora lui Zizi Cantacuzino. A fost succesiv căsătorită cu Gogori Carp şi cu inginerul Perşu... Dintre toţi intelectualii Gărzii, arestaţi, n-au scăpat decât Milcovea-nu, Radu Budişteanu şi Nae Ionescu. Toţi ceilalţi au fost împuşcaţi. Familiile lor sunt sub strictă pază, nu pot comunica cu nimeni şi se vorbeşte de confiscarea averilor lor. Şi chiar de „curăţire" până la al şaptelea neam... S-a cerut şi rechemarea lui Prat y Soutzo, ministrul Spaniei. Asasinii lui Călinescu au mărturisit înainte de a fi împuşcaţi că erau în relaţii cu şoferul Legaţiei Spaniei şi că printr-însul primeau subsidii. Banii cu care au cumpărat automobilul fatal, i-ar fi avut de la Prat... ÎNSEMNĂRI ZILNICE, 1939 167 Milcoveanu a scris o foarte frumoasă scrisoare Regelui, scrisoare care l-a scăpat de Ia moarte... în familiile celor împuşcaţi, o jale de ne-descris. Nu m-ar mira ca d-na Claudian, mama lui Teii, să se sinucidă... Varşovia a capitulat... După comunicatul polonez, oraşul nu mai e decât un morman de ruine... Nemţii vor intra mâine în fosta capitală a Poloniei. Germanii afirmă că o escadrilă de 20 avioane a atacat o escadră engleză în Marea Nordului şi că un vas purtător de avioane şi un cuirasat de linie ar fi fost atinse şi chiar scufundate. Englezii de partea lor confirmă atacul, dar declară că nici un vas n-a fost atins şi că bateriile britanice au doborât trei avioane germane... Cum se vede, războiul se duce şi cu metodele demagogice — fiecare minte cât poate. Intre Rusia şi Estonia se îngroaşă gluma: Sovietele cer Estoniei o bază navală şi privilegii economice. Negocierile în curs. Ribbentrop, la Moscova, va avea de spus probabil şi el cuvântul său. Ribbentrop a sosit la Moscova cu 38 de persoane, experţi şi specialişti. Până acum raporturile dintre Germania şi Rusia au fost reglate prin comisii militare. Polonia fiind cucerită, aceste raporturi trec acum în seama civililor. Miniştrii de Externe turc şi leton fiind şi ei la Moscova, e probabil că se vor lua hotărâri importante. Ba din Berlin se anunţă chiar că vor fi senzaţionale... De am scăpa, noi, cu faţa curată... Regele îşi consultă miniştrii. Ieri a fost rândul lui Ralea. Acesta a povestit lui Şoneriu (cu care e foarte legat) audienţa sa. Regele cerân-du-i părerea, Ralea a cerut să nu se schimbe regimul, înainte de toate —- o schimbare de regim în momentele actuale însemnând o diminuare a autorităţii Coroanei. Regele a fost de acord şi a declarat lui Ralea că Guvernul va fi menţinut, fără şovăire, pe baza F.R.N.-ului. întrebat asupra persoanei de pus în fruntea Guvernului, Ralea a recomandat pe Iamandi. L-a recomandat, spune el, fiindcă avea o datorie de recunoştinţă faţă de dânsul (Iamandi l-a făcut ministru) şi fiindcă ştia că Regele nu-1 va primi, şi că recomandarea lui se reducea astfel la o simplă politeţe. Regele într-adevăr a dat imediat la o parte numele lui Iamandi („nu e vremea să ne gândim la promovări^) şi a pus lui Ralea chestiu- 168 CONSTANTIN ARGETOIANU nea pe şleau: pe care din Consilierii Regali îl credea mai apt pentru şefia viitorului Guvern? La această întrebare, Ralea a declarat imediat: „Răspunsul, Sire, nu e greu de dat: nu există decât unul singur, Arge-toianu" — şi a făcut elogiul meu. Regele a aprobat şi a adăugat: „Şi Argetoianu mai este încă şi energic, cu dânsul ordinea nu va fi tulburată. Din câte a spus Regele, Ralea a plecat de la Cotroceni cu convingerea că hotărârea Suveranului era luată... 4 octombrie. Se împlinesc mâine opt zile de când n-am mai avut răgazul să scriu un rând în aceste însemnări — şi se împlinesc opt zile de când am depus jurământul... Ceea ce am prevăzut întotdeauna s-a întâmplat. Cât timp aş fi putut face ceva Regele nu mi-a încredinţat puterea. Acum, că cuţitul a ajuns la os mă cheamă... Am rezistat cât am putut; am capitulat însă faţă de neputinţa în care mă aflam de a recomanda Suveranului pe altcineva. Nimeni afară de mine nu putea inspira în acest moment şi încredere în ţară, şi încredere la Berlin, Paris, Londra şi Roma. Cu inima sfrânsă am primit o însărcinare pe care toţi predecesorii mei au primit-o cu avânt şi entuziasm... M-am dus seara la Cotroceni, la jurământ — ca la înmomântare. Joi 28 septembrie la amiază am fost chemat la Cotroceni şi a doua oară la ora 5 1/2. La amiază a fost şedinţă de rezistenţă; seara după capitulare, pentru „înţelegere66 şi formarea Cabinetului. Am lăsat pe Rege şi pe Urdăreanu să facă ce au vrut din mine; mi se părea că toate se sfârşiseră, că nimic nu mai avea nici o importanţă. Parcă mă simţeam iar la Iaşi, în ianuarie 1918, strâns cu uşa din toate părţile. De data asta însă nu mai erau nemţii civilizaţi care ne ameninţau, ci ruşii sălbatici. Depresiunea mea se va înţelege lesne: am format Ministerul în momentul în care aşteptam din ceas în ceas, ştirea că ruşii au trecut Nistrul... Gândul meu nu se oprea o clipă la palinodiile pe care le săvârşeam la Bucureşti, pironit cum eram asupra dezastrului pe care-1 întrevedeam. Imaginea tuturor locurilor scumpe distruse, a mormintelor profanate, perspectiva unor tribulaţii nesfârşite şi a unui sfârşit tragic — mi-au amărât ceasul cât a ţinut jurământul celor 26 de miniştri1 care compun Guvernul meu. Regele ne-a spus câteva cuvinte sub apăsarea deprimantă a momentului. I-am răspuns şi eu în aceeaşi notă — şi am plecat acasă să ne culcăm. Eu n-am dormit toată noaptea. Şi am trăit aşa până sâmbătă, când veştile au început să fie ceva mai liniştitoare. Teama mea cea mare era ca nemţii să nu mai aibă nici o trecere la Moscova şi să se supună la toate cererile ruseşti. Când am Doi: Ottcscu şi Giurescu, absenţi din Bucureşti, au depus jurământul a doua zi. 169 ÎNSEMNĂRI ZILNICE, 1939 citit că linia de demarcaţie ruso-germană fusese dată înapoi spre •răsărit, în dauna ruşilor, am răsuflat. Vorbisem lung cu Clodius, cu Gerstenberg (ataşatul Aerului), cu Fabricius — îmi raportase Gigurtu cele văzute şi auzite de el la Berlin — şi ştiam că nemţii ne vor apăra din răsputeri împotriva ruşilor ca să-şi rezerve pentru dânşii resursele ^României, dar mă întrebam: căt vor putea şi ce vor putea? Ceva mai liniştit prin toate telegramele primite din care rezultă că nemţii tot mai puteau, am plecat sâmbătă seara la Sinaia, să petrec o ■duminică liniştită. Dar peste noapte, iată demisia lui Moscicki şi a Guvernului polon şi constituirea unui nou Guvern la Paris. Agitaţie la Berlin. Fabricius plecat şi el la Azuga să căsătorească pe Stoelzer (consilierul său de Legaţie)1 a fost rechemat în grabă la Bucureşti unde a deşteptat la ora 2 noaptea pe Gafencu ca să-l întrebe cum s-a întâmplat. Gafencu (cu care eram înţeles, căci ştiam amândoi — ca şi Regele — de lovitura ce se plănuia), a răspuns că e surprins şi el de ce s-a întâmplat... Scandal mare, raportat la Sinaia prin zece telefoane succesive — în fine s-au liniştit lucrurile... Am băgat pe Ottescu în Minister ca să am un om cinstit la Interne; pe Radian la Propagandă ca să dau o satisfacţie unui vechi şi devotat cirac; pe Filip ca subsecretar la Preşedinţie fiindcă e mâna mea dreaptă şi nu vreau să fiu stângaci. încolo am primit pe cine a vrut Regele, care a pătrat mai tot Ministerul vechi. Pe Titeanu l-am scos eu, fiindcă prea era lichea, pe popa Nae l-a scos Regele ca inutil. Era să sară şi Băran (de la Interne), dar Regele l-a menţinut ca să nu supere pe Vaida, căci Băran e omul lui. Cu prilejul constituirii Guvernului am constatat că Urdăreanu e la cuţite cu Gavrilă Marinescu şi cu Guşti. Pe Guşti îl va mânca uşor. între el şi Gavrilă mă întreb care pe care... Gavrilă e furios şi face mutre fiindcă i s-au luat Internele şi i s-a creat un departament nou al Ordinii Publice. Se urcase scroafa în copac. Regele şi-a dat seama că prezenţa lui Gavrilă la Interne ar fi fost dezastruoasă faţă de opinia publică, pe când la Poliţie şi la Siguranţă îl înghite lumea... De când am depus eu jurământul nu s-a rfiai ucis un om. Am dispus modificarea codului de justiţie militară pentru introducerea unei proceduri repezi — şi toată lumea va fi de acum înainte judecată. Interviul pe care l-am dat vineri, 29 septembrie şi apelul pe care l-am citit luni seara, 2 octombrie, la Radio au avut un răsunet imens. 1 Stoelzer s-a căsătorit cu o aristocrată austriacă, o contesă Hamoncourt. 170 CONSTANTIN ARGETOIANU Toată lumea e mulţumită, adânc mulţumită, mult mai mulţumită decât mine. Nenumăratele telegrame şi scrisori pe care le primesc — atât de multe nu s-au văzut niciodată, spun oamenii de la Preşedinţie — o dovedesc. Mai toate încep prin „ne-am liniştit44, „am răsuflat44, „ne-aţi dat răgazul să muncim44 şi aşa mai departe. De fapt eu nu am fost adus la Guvern prin popularitate, de jos în sus, dar popularitatea mi-a venit ca un dar preţios, în clipa când numele meu a apărut în fruntea Guvernului. Sunt din mărturisirea tuturor omul situaţiei; grea sarcină pe umerii mei. Cu atât mai grea cu cât e dublă; pe cea internă o voi duce eu cum trebuie — dar cu cea externă ce mă fac, căci aci toate iniţiativele sunt în mâinile altora... Un lucru e cert: de azi înainte Coroana e acoperită. De la moartea lui Duca, Regele a rămas descoperit. Tătărescu, Goga, Patriarhul, Căli-nescu au fost fantezii regale, simple persoane interpuse ale Suveranului. Din acest punct de vedere am intrat iar în normal: de acum înainte cei nemulţumiţi nu vor mai înjura pe Rege, mă vor înjura pe mine, fiindcă eu exist. Exist chiar atâta încât cineva a dat o formulă nostimă: „Pe numele lui Argetoianu a fost plebiscitată într-adevăr politica Regelui!44 O altă formulă bună: „Unui Guvern de teroare succede un Guvern de autoritate!44 Dar despre toate acestea să vorbească alţii — mie mi-e silă să le scriu. Apelul meu la unire a avut un mare succes literar. Să vedem dacă va avea şi unul practic... Primit ieri succesiv pe toţi şefii de misiuni acreditaţi la Bucureşti. Banalitate... însărcinatul cu afaceri rusesc, un zevzec — foarte pacific. Azi, la dejunul Clubul Miliardarilor, mare succes. M-au sărbătorit toţi, căci toţi erau încântaţi, afară de Madgearu... 6 octombrie. Polonezii refugiaţi în Craiova ameninţă să ucidă pe Rydz Smigly. Pricep şi eu. Ca să-l scap am dispus să fie transferat, cu familia lui şi cu 4 aghiotanţi, la Dragoslavele în vila defunctului Patriarh Miron. La Dragoslavele nu sunt polonezi... Ieri, Iamandi a fost chemat la Palat şi i s-a cerut să promulge în 24 de ore articolele din noul Cod de Comerţ1 referitoare la adminis- 1 Cod a cărui promulgare a fost fixată pentru ziua de 1 ianuarie 1940. Însemnări zilnice, I9i9 171 traţia societăţilor anonime. „Seraiul11 vrea numaidecât aceste articole ca să sugrume pe Max Auschnit, devenit inamic public nr. 1. Până să se promulge zisele articole, „pretenul11 de ieri a şi fost chemat la Parchet şi interogat pe chestiunea cunoscută de la „Reşiţa11, şi pe câteva altele. Toată înscenarea are de scop să îngenunche pe Max şi să-l silească să vândă „în condiţii acceptabile11 consorţiului Malaxa-Casa Regală, pachetul său de acţiuni „Reşiţa11... lamandi a venit la mine cam plictisit. I-am spus ca primesc promulgarea prealabilă a ziselor articole, dacă se promulgă în textul amendat de către Consiliul Superior Economic şi de către Comisia specială de la Ministerul de Justiţie (prezidată de Gigur-tu). Aşa s-a făcut. Pe mine mă preocupă textul promulgat, nu scopul promulgării: înţeleg să nu-mi bag nasul în afacerile Seraiului... Lungă întrevedere cu Radu Cruţescu pe care l-am chemat de la Berlin. E foarte pesimist asupra dezvoltării lucrurilor în Germania. în public depresie mare. Nici chiar victoriile din Polonia n-au însufleţit pe nimeni, căci nimeni nu crede în victoria finală. Cei mai optimişti cred numai în puterea defensivă a Reichului. Nazismul a pierdut sută în sută. Lumea tace, dar fiecare om îndată ce se încrede în interlocutorul său, critică şi face tot felul de planuri de schimbări posibile care să aducă pacea. Goebbels e în plină dizgraţie. L-au lăsat să vorbească ca şă nu se zică că l-au împuşcat. Căci începuse să se creadă... Pe generalul Fritsch, toată lumea e convinsă că l-au împuşcat. Era singurul nume ce se pronunţa ca înlocuitor al lui Hitler şi se gândeau mulţi la el. Versiunea dată că a căzut în fruntea regimentului său e falsă, căci regimentul său se află pe frontul de vest pe când moartea sa a fost anunţată pe frontul de est... Restricţiile de tot felul, dar mai ales cele alimentare, apasă greu. Oamenii mor de foame, literalmente. Cruţescu socoteşte că situaţia nazismului e disperată şi a Germaniei, proastă. Părerea ministrului nostru la Berlin e cu atât mai interesantă cu cât până acum câtăva vreme dânsul era cel mai convins apologist al hitlerismului şi al forţei germane. Cruţescu afirmă că Guvernul german n-a ştiut nimic nici despre intrarea ruşilor în Polonia, nici despre ofensiva Moscovei împotriva Statelor baltice. Când le-au aflat, au fost ca trăsniţi. Călătoria lui Ribbentrop la Moscova, şi a celorlalţi misionari germani, militari şi civili, n-au avut de scop decât ajustarea — pe cât s-a putut — a celor întâmplate. Mai ales de pierderea liniei ferate Lemberg-Cemăuţi, sunt nemţii inconsolabili... Faţă de noi, faţă de purtarea noastră, Berlinul e încântat. Vor face tot ce vor putea ca să păstreze România neatinsă de ruşi — dar cu 1 7 2 CONSTANTIN ARGETOIANU armele nu ne vor ajuta (în cazul unui atac sau al unei încălcări eventuale) fiindcă nu sunt în măsură să o facă: Afară de Ribbentrop care e un nebun, toţi cei din anturajul lui Hitler, cu Goring în frunte, îşi dau seama că au fost păcăliţi de ruşi dar nu se putea face altfel... Hitler a fost convins — de Ribbentrop, geniul său rău — că englezii şi francezii nu vor intra în nici un caz în război, după încheierea Pactului de neagresiune germano-sovietic — şi pe temeiul acestei convingeri a atacat Polonia... Cruţescu a avut mai multe convorbiri cu noul ambasador sovietic Schwartzev, care după câte se pare e un personaj foarte influent la Kremlin. Schwartzev i-a vorbit în termeni foarte amicali despre noi şi despre intenţiile Sovietelor faţă de noi şi l-a rugat să uzeze de dânsul pentru o apropiere între ambele ţări. La observaţia lui Cruţescu că chestiunile de acest fel se tratează mai bine direct, Schwartzev i-a răspuns: „Bineînţeles, dar te rog să mă întrebuinţezi şi pe mine, şi nu vă veţi căi...“ Interesant. Pesimismul lui Cruţescu mi-a amărât sufletul, căci marele nostru sprijin împotriva Rusiei, tot Germania rămâne... Lucrat azi-dimineaţă cu Slăvescu, ministrul înzestrării Armatei. De când e el acolo, s-au făcut minuni. Cu toate câte se spun avem armament Avem armament complect pentru 15 divizii, cu ceva lipsuri pentru alte 15 şi în constituire pentru 10 ultime divizii. Ne lipseşte însă artileria antiaeriană şi antitanc. Adică avem prea puţine unităţi. Până în februarie vor fi complectate şi aceste lipsuri. Pe lângă cele 16 miliarde plătite anul acesta, Slăvescu mai are nevoie până la sfârşitul anului bugetar de 5 miliarde... Le vom găsi. Am semnat azi la ora 1 înţelegerea cu minoritatea ucraineană din Basarabia şi Bucovina. în împrejurările internaţionale de azi e un succes. Mitiţă Constantinescu şi Bujoiu erau să se ia de păr. I-am împăcat. Am împăcat de asemenea şi pe Gavrilă Marinescu, inconsolabil de pierderea Ministerului de Interne. L-am împăcat dându-i 2 milioane mai mult pe lună la Ordinea Publică, milioane de altminteri justificate prin desfăşurarea măsurilor necesitate de împrejurări... ÎNSEMNĂRI ZILNICE. 1939 173 7 octombrie. Conferinţă cu Ghelmegeanu, general Ilcuş, Mitiţă Constantinescu şi Bujoiu: problema trannsporturilor. Din cauza concentrărilor s-a sistat tot transportul mărfurilor. Trebuie cât de repede revenit la o normalitate fie şi cu restricţii. Am convenit să se dea drumul la un mare număr de vagoane. îngrijorarea noastră trecând de la graniţa de vest la cea de est, trupele sunt în mişcare în acelaşi sens. Până la 14 octombrie mişcarea trebuie să fie terminată. De la acea dată înainte se vor libera un mare număr de vagoane şi vor înceta trenurile Speciale militare. Serviciul mărfurilor se va putea relua în proporţie de circa 70%... Schiţat asemenea planul de dublări şi construcţii noi urgente, cerute de apărarea naţională şi de traficul cu Germania. De găsit vreo 2 miliarde pentru viitoarele 6 luni... Conferinţă agitată, apoi, cu Mitiţă şi cu Bujoiu cu privire la constituirea fondului de rulment pentru cumpărările nemţilor, consimţit de Bujoiu (ultima convenţie cu Clodius) fără consultarea ministrului de Finanţe. I-am pus cu greu de acord. Mitiţă Constantinescu şi Banca Naţională ne vor da soluţia până poimâine-seară, luni. Danielopol a examinat pe Beck şi pe ministrul Roman. Starea lor nu ekte aşa de îngrijorătoare. Vor sta în căutare şi odihnă, mai departe, la hotel Aro, la Braşov. Soldaţii polonezi se poartă prost. La Calafat au insultat ofiţerii noştrii, şi s-au răzvrătit. Asemenea şi la Câmpulung. Se vor instala lagăre de concentrare unde se vor închide cei recalcitranţi. Vizitat pe rând zilele trecute pe domnii Consilieri Regali prezenţi în Bucureşti. La Mironescu vizită banală; mi-a vorbit de situaţia lui: tftoare să rămână decan la Drept deşi e atins de limita de vârstă. Nu se poate, dar nu i-am spus-o lămurit... Cu dr Angelescu convorbirea n-a fost mai distractivă. Tătărescu afabil, volubil, inteligent şi veşnic preocupat de dânsul, mi-a promis tot concursul şi se înregimentează, ca şi Mironescu şi Angelescu, în serviciul Regelui, fără rezerve. Pe Iorga l-am văzut ieri, o halima. N-am putut plasa în trei sferturi de oră 20 de cuvinte. Cum n-aveam nimic să-i cer, l-am lăsat să vorbească. M-a pisat pe lung cu guvernarea din 1931-1932, care, dacă etc. % fi putut dura 4 ani, şi ar fi fost mai bine, şi n-ar fi fost ce a fost. A păşit apoi la trecutul imediat: Regele e un om încântător, Urdăreanu e pn om încântător, Călinescu era un om încântător — dar câteşitrei şi-au bătut joc de el! Plin de oroare pentru execuţiile care s-au făcut, va sta la 174 CONSTANTIN ARGETOIANU o parte, nu cere nimic, nu se va amesteca în nimic, nu va face greutăţi nimănui. Dar de ce e lăsat Hefter „canalia aceea“ să facă apologia lui Hitler, când el, Iorga, se abţine să facă pe a lui Gamelin? Cu desăvârşire apolitic, afirmă că singurul vrăjmaş al României e Germania — Rusia nu contează (!!!). A spurcat în înjurături pe Vaida fiindcă la Consiliul de Coroană din martie1 a declarat că nu trebuie să ne batem şi că Hacha a avut dreptate să facă ce a făcut. Cu mine s-a certat, s-a împăcat, s-a certat iar şi s-a împăcat iar — totul fără importanţă, chestiuni personale, secundare. Cu Vaida nu va mai vorbi cât va trăi... A spus bine, mult bine de Urdă-reanu şi de Iamandi (pe care-1 maltrata încă, acum câteva luni) fără să-şi dea seama că faţă de ultimele executări poziţia sa era diametral opusă de a celor doi sfetnici ai Regelui. E mulţumit de prezenţa mea în fruntea Guvernului, fiindcă dacă n-aş fi fost eu ar fi fost Vaida, sau Tătărescu, sau un alt călău (!!!) şi mai rău... A atacat violent pe Ţenescu, care e un bulgar şi-l cheamă Tzenov şi care l-a indignat la înmormântarea lui Călinescu spunându-i că n-avem armată şi că nu ne putem bate... Balif îi ţinea isonul. Indignat de spusele celor doi generali, a părăsit ceremonia şi nu s-a mai dus la Curtea de Argeş, nici la gară (tronc Mariţo!). A mai spus, a mai spus, a mai spus.,, a-bia am putut să mă rup de el. Ne-am părăsit însă în termeni excelenţi — cât pot fi de excelenţi, între Iorga şi oricine. L-am întrebat la plecare dacă avea nevoie de ceva: mi-a răspuns, răspicat: „N-am ne-vo-ie de ni-mic!“ Am aflat abia seara că ciupea 100 000 pe lună din fondurile secrete... Am văzut şi pe Patriarhul. M-am înţeles cu el pe chestiunea Mitropoliei din Craiova şi mi-a promis tot concursul ca să vindecăm pe popi de politică. Va convoca Sf. Sinod pentru a îndruma acţiunea. Mă iubeşte. Ne înţelegem bine. Iamandi mi-a adus ieri un decret-lege prin care se înăspresc pedepsele, în diferitele legi pentru apărarea ordinii sociale şi în Codul Penal. Se întinde pedeapsa de moarte şi sub 18 ani, până la vârsta de 15. Cerut de Rege. Am dat consimţământul meu, cu condiţia ca să ia Regele angajamentul să comute pedeapsa pentru minorii între 15 şi 18 ani, în muncă silnică. S-a primit. Această înăsprire e cerută ca o sperietoare, căci se împing minorii la acte de violenţă şi chiar la omoruri deoarece până acum ei nu erau ameninţaţi decât de pedepse minimale. Am trimis pe Radian în Bucovina şi pe Comăţeanu în Basarabia să calmeze spiritele şi să potolească panica creată de prezenţa ruşilor înarmaţi la graniţă. 1 La care eu n-am asistat, fiind în străinătate. ÎNSEMNĂRI ZILNICE, 1939 175 9 octombrie. Petrecut ziua de ieri la Breasta. Zi de noiembrie, tristă şi ploioasă. înainte de dejun ploaia mi-a lăsat totuşi răgazul să mă cobor la moară şi să văd ce a ars. A ars tot catul de sus, cu maşinăriile. Paguba e cam de 5 până la 600 mii lei. Incendiul a avut loc chiar în noaptea când am depus jurământul ca prim-ministru. Unii au vrut să vadă aci mâna vrăjmaşilor mei politici. Prostii! Nici nu ştiau la Breasta în acel moment că formasem Guvernul. Focul a fost pus de concurenţii morari din împrejurimile Craiovei, căci moara noastră din Breasta mergea zi şi noapte... Lucrat azi-dimineaţă cu Regele. Merge bine, căruţa nu scârţâie. Hotărât suspendarea „Serviciului SociaU, marota lui Guşti, care costă prea multe milioane acum când tot banul trebuie să meargă la apărarea naţională. Trecut România ca organ al F.N.R.-ului, urmând să apară de acum înainte sub îndrumarea acestuia. Transferat pe Rydz Smigly, ameninţat la Craiova să fie ucis de polonezi, la Dragoslavele în vila fostului Patriarh. Regele-mi spune că e pozitiv informat că mitropolitul Visarion Puiu, al Bucovinei, un megaloman ţicnit, s-ar fi pus la dispoziţia nemţilor ca în caz de ocupare a României să administreze el Bucovina... Până să fie nemţii, a fugit dl Puiu de frica ruşilor, încât a trebuit să-l aduc cu ordin expres înapoi la Scaun. Regele e de părere să provocăm un incident cu el şi să-i primim demisia, căci are mania să o tot dea. Sunt de acord cu Majestatea Sa. Cenzura-mi trimite două articole ale lui Iorga, proaste. într-unul sunt înţepături la adresa mea. Le-am dat drumul: îi vor face mai mult rău lui decât mie. Davidescu, noul nostru ministru a fost primit cu multă amabilitate la Moscova, de Molotov şi de subsecretarul său Potemkin. Toate ştirile sunt concordante: pentru moment, pericolul rus e oarecum înlăturat. 10 octombrie. Pus ieri-seară la punct chestiunea fondului de rulment prevăzut în ultimele noastre acorduri cu Germania. Soluţia propusă de B.N.R. diferă de cea prevăzută în acord, dar se încadrează în statutele Băncii, pe când cea dintâi nu. Am primit soluţia lui Mitiţă şi nemţii sunt mulţumiţi. Guvernul Sikorski-Stronski-Zaleski numit la Paris de Preşedintele inpartibus Rackiewisz a hotărât să organizeze 3 divizii pe frontul fran- 176 CONSTANTIN ARGFTOIANU cez, divizii alcătuite din emigranţii şi fugarii poloni. Guvernul din Paris se arată foarte ostil celui vechi, mai ales faţă de Beck şi de Rydz Smigly. Daily Express şi Daily Sketch din Londra, în numerele lor din 7 octombrie publică în prima pagină, cu portretele Regelui Carol şi al meu, ştirea unui atentat împotriva noastră: 200 de persoane ar fi fost arestate, printre care şi o doamnă Argeşeanu (!!!) care a încercat să mă otrăvească pe minei O fi soţia lui Ghiţă Soldatul, numit ieri „Comandantul oraşului Bucureşti'4, un fel de guvernator, o maimuţărie după postul de „gouverneur de la viile de Paris44. De câtva timp, englezii propagă cele mai alarmante ştiri despre noi. Pentru ce? Franasovici raportează de la Paris căm curentul pacifist, în Franţa, nu e de dispreţuit. în afară de comunişti, un grup destul de însemnat de pacifişti naţionali, dacă nu se gândesc la o acceptare pură şi simplă a propunerilor de pace germane, socotesc totuşi indispensabil a le lua în discuţie. Acest grup înglobează bună parte din personalul politic francez şi anume: — foarte mulţi senatori; — numeroşi deputaţi, adică — afară de comunişti — socialiştii de nuanţă Paul Faure, neosocialiştii în frunte cu Marcel Deat, o parte din radicali şi tot grupul Flandin; — dintre miniştri: Bonnet, de Monzie, Pomaret şi într-o măsură chiar Reynaud, Dautry şi Besse. Ofensiva pacifistă şi defetistă a comuniştilor jenează însă considerabil acţiunea pacifiştilor naţionalişti şi o domolesc. Lupta împotriva comuniştilor e în plin. Partidul Comunist dizolvat a încercat să renască sub numele de „parti des ouvriers et des paysans44 (formula moscovită). Şi acest partid a fost imediat dizolvat şi 34 de deputaţi foşti comunişti au fost arestaţi... Unde sunt vremurile „frontului popular44? Prat mi-a trimis un lung memoriu în care se apără de acuzarea de gardism. O fi cum zice el, dar nu-1 mai vrea Regele. Trebuie sa plece. îl octombrie. Daladier a ţinut ieri la Radio un prea frumos discurs. Frumos ca ţinută, ca omenie, ca logică simplă. Fraze simple fără subîn- ÎNSEMNĂRI ZILNICE. 1939 177 •ţelesuri şi fără zorzoane. A impresionat cu siguranţă mai mult ca tot teatrul sub care-şi ascunde Hitler paranoicele sale manifestări. Costică Angelescu a fost numit vicepreşedinte al Consiliului Superior Economic. Ca să-l numesc vicepreşedinte a trebuit să modific legea de organizăre a Consiliului şi m-am folosit de acest prilej ca să introduc în lege obligativitatea consultării Consiliului pentru toate fiegile şi regulamentele cu caracter economic. Costică Angelescu mă va 'înlocui cât timp voi fi înhămat la preşedinţia Consiliului de Miniştri. Primit ieri seară, in corpore, pe consilierii controlori de pe lângă Preşedinţia Consiliului. Le-am explicat menirea lor, pe care n-au priceput-o până acum. Şi n-au priceput-o nici predecesorii mei care i-au întrebuinţat pentru anchete şi diferite misiuni, ca pe nişte inspectori sau Controlori de ordin superior. Le-am lămurit că misiunea lor nu era centrifugă ci centripetă; că nu trebuia să aştepte ca Preşedinţa să le încredinţeze misiuni pe bază de reclamaţii sau informaţii primite — ci că trebuiau, ei, să zgândăre neregulile şi potlogăriile, să le determine şi să raporteze Preşedinţiei cele găsite. Le-am spus: „Dvs sunteţi ca nişte vânători, în veşnică căutare după vânat — şi vânat de felul celui după care alergaţi dvs, e destul în ţară!"" Le-am mai făcut şcoală, şi am să le mai fac, şi sper să pun la punct acest important serviciu de supraveghere pe care Regele, într-un moment de bună inspiraţie, ni l-a pus la îndemână. în audienţă azi-dimineaţă la Rege. S-a hotărât definitiv suspendarea Serviciului Social. Regele mi-a cerut să dau toată atenţia la Aviaţie, unde pare că lucrurile lasă mult de dorit. La Armată, echipamentul trebuie sporit cu orice sacrificii. Mulţi soldaţi sunt goi... Regele mai doreşte să impunem vieţii bucureştene un standing de demnitate şi de măsură în petreceri — în consecinţă am hotărât împreună să dispunem închiderea „boitelor"4 la orele 2 dimineaţa (eu am propus ora 1, dar Regele a fost mai larg) şi să se dea imediat afară orice client s-ar găsi în stare de ebrietate. Stabilimentele care nu se vor conforma acestor dispoziţii, sau le vor călca, vor fi închise. Telegramă interesantă de la Stoica, de la Ankara. Ruşii vor să închidă strâmtorile, oricare ar fi împrejurările, flotelor engleză şi fran- 178 CONSTAN TIN ARGTTOIANU ceza. După tratatul de la Montreux, Turcia are dreptul să închidă Strâmtorile în caz de război, sau chiar dacă dânsa n-ar fi în război, beligeranţilor. Această clauză comportă însă*o excepţie: Strâmtorile nu pot fi închise flotelor beligeranţilor îndreptate spre Marea Neagră sau din Marea Neagră, în ajutorul unei Puteri atacate şi împotriva agresorului. Dar şi aci o rezervă: pentru ca clauza să joace Turcia trebuie să fi participat şi dânsa, într-o formă oarecare, la pactele de asistenţă puse în mişcare. în proiectul de pact anglo-turc, ca şi în cel franco-turc se vorbeşte „de statu-quo balcanic'4. Ruşii ar dori ca această clauză balcanică să dispară din zisele pacturi. Altfel n-au nici o obligaţie ca turcii să semneze şi cu ei, şi cu englezii, şi cu francezii. Dar să revin la telegrama lui Stoica. Ambasadorul nostru la Ankara informează că turcii sunt foarte enervaţi de tărăgănelile de la Moscova, unde Sărăcăcioglu e reţinut de aproape 15 zile, dar că ei nu vor renunţa niciodată la clauza cu pricina. Pentru noi chestiunea e de o importanţă capitală, căci de menţinerea clauzei balcanice în tratatele Turciei cu puterile occidentale depinde posibilitatea unui ajutor din partea acestora, în cazul unei agresiuni a Rusiei... Gafencu a telegrafiat lui Stoica îndemnându-1 să afle conţinutul exact al pactelor cu Franţa şi cu Anglia, pacte al căror text precis nu-1 cunoaştem. Vom vedea dacă turcii vor putea rezista presiunii ruseşti. Sovietele au şi trimis trupe multe spre Caucaz, ca demonstraţie... Pe când Estonia, Letonia şi Lituania s-au supus injoncţiunilor de la Moscova, Finlanda refuză să se supună şi face pregătiri de apărare împotriva ruşilor. Oraşele Helsinki şi Vâborg au şi fost în mare parte evacuate. Dacă Rusia nu va ataca Finlanda, dovada va fi făcută că nu poate sau că nu vrea să dezlănţuie o ofensivă militară chiar împotriva unui adversar cât de slab. Să vedem... La Berlin, discursul lui Daladier, fără să încânte, e comentat cu bunăvoinţă şi în marele lor dor de pace nemţii vor să citească printre rândurile primului-ministru francez dacă nu un consimţământ formal cel puţin o tendinţă de apropiere de punctul de vedere german. La Berlin, ca şi aiurea, se aşteaptă declaraţiile lui Chamberlain de azi, căci ele vor da măsura tensiunii dintre cele două grupuri beligerante. Martha Bibescu vine să mă întrebe dacă ar face bine să invite la dânsa pe generalul sir Reginald Stors, fost comandant al trupelor en- 179 ÎNSEMNĂRI ZILNICE, 1939 gleze în Palestina — un personaj ascultat în cercurile diriguitoare din Londra. Am răspuns că da, că aş fi încântat să stau de vorbă cu un englez inteligent şi să-i explic pericolul bolşevic. Şoneriu vine şi el să mă întrebe dacă vizita lui Farinacci şi a lui Riccardi (ministrul Schimburilor cu Străinătatea) ne-ar face plăcere. Cum să nu! Să vină! Pezevenghiul de Liciu1 fost prieten cu Iamandi, şi actualmente vrăjmaş de moarte al ministrului de Justiţie a venit la Filip „să-i spună el cine e Iamandi...64 între altele i-a destăinuit dedesubturile urmăririlor înscenate vara trecută (1938) împotriva „Stelei Române66 şi mai ales a lui Osiceanu. Totul ar fi fost ticluit între Iamandi şi Dorel Dumitrescu, bunul său prieten, în scopul de a pune pe acesta în locul lui Osiceanu. Vasilescu Valjean n-ar fi jucat în toată afacerea rolul de căpetenie pe care i l-am atribuit eu; a fost numai un instrument în mâinile lui Iamandi care i-a poruncit să bage cu orice preţ „Steaua66 şi în special pe Osiceanu în afacerea Cagero. Toată chestiunea nu s-a liniştit decât după ce Iamandi aflând că Palatul pusese „veto66 pe numirea lui Dorel, n-a mai insistat. (De confruntat cu vizita lui Dorel întrebându-mă dacă am vreo obiecţie împotriva unei eventuale numiri a lui, cu curtea pe care mi-o facea în acea vreme, cu propunerea sa de a interveni pe lângă Iamandi ca să înăbuşe afacerea etc.). * Sondat prin Urdăreanu asupra cadoului ce i-ar face plăcere, din partea Guvernului, pentru aniversarea sa (16 octombrie) — Regele şi-a exprimat dorinţa de a poseda autoportretul lui Luchian, preţuit cam vreo 500 000 lei şi aflat în posesia d-nei lonescu Quintus, din Ploieşti. Mi-a venit cam rău când am auzit suma — dar ce să-i fac. Trimit mâine pe Filip la Ploieşti să tocmească şedevrul. 13 octombrie. Discursul de ieri al lui Chamberlain, ca răspuns al „ofertelor66 lui Hitler e pretutindeni comentat. Discursul e conform aşteptărilor. Primul-ministru englez, ca şi Daladier, socoteşte propunerile Germaniei ca insuficiente. Anglia nu va lăsa cu nici un preţ soarta Poloniei în mâinile Germaniei şi ale Rusiei. Nici chiar pe a Cehoslovaciei. Discursul lasă totuşi o portiţă pentru eventuale negocieri de pace. 1 Fostul prim-preşedinţe al Curţii de Apel din Bucureşti, dat în judecată pentru omor involuntar. 180 CONSTANTIN ARGETOIANU Discursul lui Chamberlain a fost primit cu satisfacţie de toate cercurile engleze, mai puţin de Lloyd George şi ai lui. Lloyd George a mai accentuat într-o nouă cuvântare, convingerile sale pacifice. La Paris nu se poate spune că a fost primit cu entuziasm, dar a fost aprobat de majoritatea oamenilor politici. Curentul pacifist e incomparabil mai tare ca în Anglia. La Berlin, discursul e comentat cu calm, dar cu ură. Dorinţă mare de a deschide portiţa menajată de Chamberlain în zidul englezesc. Nemţii sunt ahtiaţi după pace; nu vine unul la mine fără să mă întrebe ce mai ştiu asupra intenţiilor Angliei şi Franţei... O asemenea mentalitate dovedeşte o mare slăbiciune, ce nu e încă mărturisită, dar ce e confirmată între altele prin obrăznicia Rusiei... Punctul nevralgic al momentului îl reprezintă raporturile dintre Finlanda şi Moscova. Finlanda nu se supune injoncţiunilor Rusiei, ca Estonia, Letonia şi Lituania — şi se pregăteşte de război. Dacă Sovietele dau înapoi şi nu atacă Finlanda dau şi ele dovadă de imposibilitatea în care se află de a susţine o acţiune ofensivă. Şi în acest caz, se urcă acţiunile noastre... După ştirile care sosesc, mai mult indirect decât direct, pare că negocierile lui Sărăcăcioglu la Moscova au ajuns la un rezultat şi că semnătura unui pact rjiso-turc e iminentă. Rămâne de văzut rezultatul... în Consiliul de Miniştri de ieri-seară s-a hotărât „demarajul4" F.R.N.-ului pentru 1 noiembrie, cel mai târziu. Regele doreşte însă să pornim mai iute. Vom porni luni 16 curent, de ziua Majestăţii Sale. După-amiază va avea loc o întrunire a Frontului la Aro, în care se va citi manifestul Frontului (redactat de Giurescu, bunişor) — câteva discursuri, cu mine în frunte, natural, apoi o delegaţie la Rege. Marţi-di-mineaţă vor apare decretele cu numirile tuturor secretarilor de ţinuturi şi de judeţe — iar România va apare pentru prima dată ca „organ al F.R.N.-ului"4. Toţi secretarii se vor răspândi apoi în ţinuturi şi în judeţe pentru a organiza F.R.N.-ul până în ultimul sat, conform statutelor. Manifestul Frontului va fi difuzat şi la Radio, luni seară... Făcut o lungă vizită lui Dinu Brătianu. L-am găsit îmbătrânit şi obosit, cu degetele noduroase şi cu părul năduşit... Fără să-i vorbesc de politica internă, i-am expus aşa cum e situaţia externă şi faţă de situaţia tragică în care ne aflăm, i-am cerut concursul, ÎNSEMNĂRI ZILNICE. 1939 181 cum îl cer tuturor. Nenea Dinu nu s-a arătat dârz, mai mult lasă-mâ să te las, şi mi-a mărturisit că nu vede ce concurs ar putea da Regelui care a arătat în toate împrejurările că n-are nevoie de dânsul. Şi a început să-mi înşire toate istorioarele ca să sfârşească cu debotezarea uliţelor din Bucureşti (ce purtau numele succesivilor Brătieni) şi cu expoziţia de la luna Bucureştilor unde au fost expuse articolele lui Eminescu îndreptate împotriva lui Ion Brătianu cel bătrân... în cursul povestirii sale mi-a spus şi un lucru de care m-am minunat: că hotărâse să se înscrie în F.R.N. la întemeierea lui, dar că n-a făcut-o fiindcă nu o făcuse nici Maniu şi că n-a vmt să-l lase singur afară din Front. Era mai bine să fie doi, ca o contrapondere... Mi-a mai spus că dezaprobă execuţiile sumare care s-au făcut după uciderea lui Călinescu căci „sângele cheamă sângele44 şi că socoteşte că şi azi s-ar mai putea constitui un Guvern naţional pe baze democratice, care ar fi mai bun ca regimul actual. Pentru ce nu mi-a spus... I-am dat pe la nas cu „con-siljeratul regal"4 şi am simţit că n-ar zice nu. Mare deosebire în tonul şi în înţelesul cuvintelor sale cu scrisoarea trimisă Regelui săptămâna trecută. Scrisoarea a fost probabil scrisă de Gheorghe Brătianu, arţăgosul... A rămas să ne mai vedem. N-am mare nădeje în el. E bun de pus în spirt... Polonezii sunt insuportabili şi ne înnebunesc. Nimic nu-i satisface şi nu vor să priceapă că neutralitatea ne impune anumite datorii... Şi nemţii de partea lor sunt prea exigenţi, şi ne sâcâie întruna... 16 octombrie. De ieri s-a instalat din nou toamna românească. Vreme de toată frumuseţea, soare şi cald. Petrecut o duminică minunată la Sinaia. înapoiat la ora 8 seara. La ora 9 şedinţa Directoratului F.R.N.-ului pentru aprobarea manifestului Frontului ce va fi lansat astăzi. Discuţie aprigă între Mitiţă Constantinescu şi Giurescu care inserase în manifest propuneri prea demagogice, în ce priveşte anumite măsuri fiscale, taxe de succesiuni şi sporuri de salarii. Dreptatea de partea lui Mitiţă. S-au modificat paragrafele respective din manifest. Preşedintele Roosevelt a transmis Sovietelor, prin ambasadorul său la Moscova, un mesaj prin care Statele Unite îşi exprimau nădejdea că independenţa Finlandei nu va fi atinsă. E un demers fără precedent, pentru prima dată Statele Unite se amestecă direct în afacerile Europei. 182 CONSTANTIN ARGFTOIANU Acest demers pe de o parte, rezistenţa dârză a Finlandei pe de alta a mai îmblânzit pe muscali. Sunt semne ca conflictul dintre (J.R.S.S. şi Finlanda nu va izbucni. Pe lângă simpatia de care se bucură finlandezii în America, mai sunt şi interese comerciale în joc. New Yorkul a făcut mari investiţii în ţara lor. După ultimele ştiri se pare că Rusia dă înapoi — dar cu Moscova nu se ştie niciodată ce se poate întâmpla a doua zi. Dovadă tărăganeala negocierilor ruso-turce. De trei săptămâni Sărăcăgioglu e ţinut ostatic în dependinţele Kremlinului. De nu ştiu câte ori pactul a fost gata sa fie semnat, pentru ca totul să reînceapă. Ieri s-a anunţat că totul s-a terminat cu bine — adică cu bine, vorba vine. Turcii au sfârşit prin a se supune ruşilor şi au primit închiderea Strâmtorilor (pe hârtie...). Sărăcăgioglu şi-a luat ziua bună de la ambasadorii Angliei şi Franţei şi actul trebuia să fie semnat Ia ora 12. Ajuns la Kremlin cu condeiul în mână, turcul a aflat că Stalin punea noi condiţii — nici mai mult nici mai puţin decât renunţarea din partea Turciei la pactele cu Anglia şi cu Franţa... Plouat, ministrul lui Indnu s-a înapoiat la ambasadorii celor două ţări şi tratativele au reînceput, cu cerere de instrucţii la Ankara etc... Vizita lui Riccardi pare aranjată. Pentru Farinacci, Varenna (care a telefonat lui Şoneriu) telegrafiază că o scrisoare particulară (adică neoficială) din partea mea ar face măre plăcere amicului. O scrisoare în care fără să-l poftesc propriu-zis i-aş spune că aş fi bucuros să-I revăd şi să reiau cu el conversaţia de astă-primăvară de la Milano... I-am trimis scrisoarea dorită. Nicu Costinescu a venit să-mi ceară ca Barbu Ştirbei să nu fie considerat ca absenteist, din punctul de vedere al impunerilor, deoarece nu stă în străinătate de plăcerea lui. Până acum n-a fost supus la impozitul întreit, pe baza unei decizii ale mele din 1931, reînnoită de Madgearu şi de Cancicov. Mitiţă a schimbat foaia... Ca să revenim la ce a fost, nu ştiu ce va zice Vodă... Bugetul Angliei a fost ridicat la o sumă de livre ce echivalează cu 350 miliarde de franci francezi, peste 1 500 de miliarde de lei... Cifre ÎNSEMNĂRI 711.NI CE. 1919 183 astronomice, care, dacă n-ar ti oficiale, n-ar putea fi crezute. Ca şi în 1914 Anglia înscrie toate cheltuielile ei de război în bugetul ordinar... Ruşii au ridicat şinele, pe o distanţă de 200 de metri, pe linia de la graniţa noastră la Lemberg — ca sa arate simbolic ca orice transporturi din România în Germania sunt oprite pe această linie. Hitler poate fi mulţumit, noii săi aliaţi se poartă bine... Crucişătorul „Repulse" a fost torpilat. E al 3-lea vas mare englezesc scufundat de la începutul războiului. „Courageons“, „Royal Oak“, „Repulse“ au fost distruse pe rând de submarinele germane. Dacă lucrurile vor merge în acelaşi ritm şi războiul va dura câţiva ani, se curăţă flota engleză. Aflu prin Cecropid că nemţii au prins gust şi de banii noştri. Promptitudinea cu care le-am acordat finanţarea cerută de două miliarde îi împinge să mai ceară încă una suplimentară. în acest scop Fabricius a telegrafist lui Wohlthat sa vină la Bucureşti. Nu se ştie dacă va veni, dar dacă va veni şi ne va cere un nou credit, îl voi lega de furnizarea imediată a tunurilor antiaeriene cehoslovace, care stau neîntrebuinţate în remize. Faptul că germanii cer un nou credit de finanţare când cel dintâi e departe să fie epuizat şi transporturile sunt blocate, dovedeşte că vor să stocheze produse şi petrol în România, de frică să nu le cumpere Anglia. Probabil că Berlinul nu e foarte sigur de aprovizionările din Rusia... Pare că o mare ofensivă germană pe frontul de vest este pe punctul sa izbucnească... Veşti foarte bune de la Sofia. Filotti a văzut pe Kiosseivanov care i-a declarat formal, că orice s-ar întâmpla, Bulgaria va rămâne neutră faţă de noi. Ea-şi menţine revendicările sale dar nu voieşte sa le realizeze pe calea armelor, ci numai prin bună înţelegere pentru ca apoi nimic să nu mai tulbure raporturile de prietenie între ambele ţări... Şi dinspre Rusia veştile sunt mai liniştitoare. Kalinin şi Molotov au primit pe Davidescu, care şi-a prezentat scrisorile de acreditare şi l-au [ 84 CONSTANTIN ARGETOIANU asigurat de bunele intenţii ale Sovietelor care vor să trăiască iii pace şi buna înţelegere cu România. La Berlin, ambasadorul Italiei a spus reprezentantului nostru că ţine de la Ribbentrop ca România n-are să se teamă de nimic din partea Rusiei... Aceleaşi asigurări le-a dat Maiski, ambasadorul Sovietelor la Londra şi lui Tilea... Pentru moment ne stre-curăm, cum se vede. Thierry, ambasadorul Franţei mi-a trimis cele 9 volume ale monumentului „Encyclopedie Universelle” însoţite de o foarte amabilă scrisoare. „Nu preşedintelui de Consiliu, ci prietenului limbii şi culturii franceze, îmi permit sa-i ofer această lucrare”, l-am răspuns şi eu cu aceeaşi căldură. Suspendarea Serviciului Social a avut un răsunet extraordinar. Parcă s-ar fi luat din nou Plevna! Toată lumea e fericită! Primesc felicitări din toate părţile. Fostele partide, adică oamenii care se mai ţin de ele consideră această hotărâre ca un adevărat act de destindere politică. Până şi Iorga a declarat că dacă mai săvârşesc un act sau două de acest fel toată lumea va fi cu mine! Iar el, recunoscător „ca I-am mâncat pe Gusti“, nu mă va mai ataca de aci înainte! Câtă patimă! Dar nici n-am văzut om mai antipatizat ca Guşti. E o uşurare generală căci Guşti şi ai lui au plictisit pe toţi, de sus şi până jos. în schimb, fostul favorit al Regelui e fiert şi şi-a pierdut capul. în urma trecerii localului „Serviciului Social” la Ministerul F.R.N., Guşti a dat ordin la ai lui să ia tot mobilierul şi să-l ducă la Fundaţiile Regale. A trebuit să opresc mutarea cu jandarmii. Reclamaţie la Palat — dar Urdăreanu era de veghe şi plângerea n-a ajuns până la Rege în sufletul căruia tot a mai rămas un pic de indulgenţă pentru omul care i-a făcut atât de rău în opinia publică. După ce s-a închis Serviciul, adunătura de derbedei pe care Guşti o strânsese acolo a început să cânte „cântece de moarte” cu colorit gardist — Gavrilă ieşise din sărite, i-a împrăştiat pe toţi şi vrea să-i aresteze! Adânc emoţionat Guşti a invitat pe Filip la el. Filip l-a găsit descompus la faţa, bâlbâind, disperat. El care..., el care... şi a început să enumere toate actele sale de devotament faţă de Rege şi de prietenie faţă de mine... Ce n-a priceput Guşti e că a pornit cu piciorul stâng şi că a sabotat o prea frumoasă iniţiativă a Regelui... Contacte cu Belgradul, cu Roma, cu Sofia, cu Budapesta în vederea înfiinţării unui bloc al neutrilor. Merge greu. Thierry a spus lui Gafen- ÎNSEMX KI ZILNICI:, 19.19 185 cu că Franţa ar vedea cu plăcere un bloc balcanic pentru garantarea neutralităţi, dar nu unul mai întins sub auspiciile Italiei, care, orice s-ar zice, a rămas încă fie şi numai formal în alianţa Germaniei... Gafencu i-a explicat că o grupare sub conducerea Italiei nu s-ar putea alcătui decât în sensul unei absolute neutralităţi şi că departe de a aduce Statele balcanice alături de Axă, ar contribui să îndepărteze Italia de politica ei de până acum... „C’est une maniere de voir — a răspuns Thierry — et je la communiquerai â Paris! Avut sâmbată-dimineaţa conferinţă cu Gafencu, la Rege — cu privire la negocierile lui Sarăcăgioglu la Moscova. Am exprimat părerea că ce va semna sau nu va semna turcul cu ruşii n-are nici o importanţă. O semnătură tuşească nu face nici o ceapă degerată. Cu sau fără pact ruşii şi turcii vor face ceea ce va conveni mai bine intereselor lor. Pactele n-au valoare decât întrucât se suprapun intereselor reale ale fiecăruia. Oricât ar închide turcii Strâmtorile pe hârtie, vor da drumul flotelor engleze, dacă aşa îi vor povăţui interesele lor. Şi oricât s-ar fi obligat să le lase să treacă, nu le vor lăsa în caz contrar. Soarta noastră faţa de Rusia va depinde de echilibrul de forţe din Europa şi de puterea ofensivă a Sovietelor... Regele a fost complect de acord cu mine. Şi Gafencu, dar mai puţin convins, căci este otrăvit de prejudecăţile sale profesionale şi încă sub influenţa diplomaţiei neputincioase. Filip a avut întrevederi cu Max Auschnit şi cu Valjean. Auschnit i-a expus chestiunea lui, cum stă în realitate, ca să ştiu şi eu. Totul ar fi o înscenare ca să dea acţiunile sale de la „Reşiţa“. Nu cere nici un ajutor de la mine căci se poate apăra singur. Deocamdată se apără fără să recurgă la arme neleale — dar să nu fie silit să vorbească, căci nu va fi bine de cei de Sus... Are impresia că cei de Sus au priceput, şi că au lăsat-o mai moale... Valjean a vorbit cu ură de Iamandi, care l-a torturat (!!), s-â servit de dânsul ca de un instrument, obligându-1 sa ia în afacerea „Steaua“ o atitudine contrară „conştiinţei*4 (!!) sale, numai ca să ajute pe Dorel Du-mitrescu să ia locul lui Osiceanu. După Valjean, Iamandi e un om periculos, gata de orice. Lui îi e frică să nu-I omoare! Mititelul! într-un cuvânt, Valjean n-a făcut decât să confirme tot ce a spus Liciu lui Filip... 17 octombrie. Serbările de ieri pentru aniversarea Regelui şi „de-marajul** Frontului Renaşterii Naţionale au decurs cât se poate de bine. Ne-a ajutat şi vremea. A fost o zi de soare, o zi de vară. După Te De- 186 CONSTANTIN ARCJETOIANU umul de la Mitropolie, cele câteva minute pe trepte în aşteptarea defilării trupei au fost de-a dreptul penibile — sub dogoritul soarelui. Lângă mine sta lorga încântat de suprimarea Serviciului Social (nu poate suferi pe Guşti) şi lângă dânsul Patriarhul. Această vecinătate nu l-a împiedicat să-mi spună cu glas tare: „Eih, dhrrragă, ai săvârşit o fapta mare. încă două-trei aşa, şi cei care-ţi sunt adversari (aceştia sunt, el\) se vor împăca cu d-ta. Dă cu măturoiul la Patriarhie, imbecilul acela de Nicodim, de unde l-au mai găsit...’* La aceste cuvinte m-am aplecat spre el şi i-am susurat în ureche: „Baga de seama, e lângă d-ta...“ — „Eih, şi? Să audă! Trăieşte în mijlocul unor porci, unor bandiţi, unor oameni de nimic...” şi aşa mai departe. Se vede că Patriarhul a priceput căci s-a mutat din ioc, lăsând locul său lui Tatărescu... Bietul lorga devine din ce în ce mai nefrecventabil... Tatărescu mă întreabă dacă primesc să dejunez Ia el săptămâna viitoare, cu „bătrâni liberali, de-alde dr Angelescu, Victor Antonescu, N. Săveanu etc.“. Am primit. Regele ne-a primit la orele 1 în salonul cel mare al Reginei Maria de la Cotroceni, pe Consilierii Regali şi întreg Guvernul mai puţin Comăţeanu care şi-a fracturat rotula, derapând cu automobilul, lângă Piteşti. Am adresat Regelui urări, scurte dar simţite, în numele tuturor şi i-am oferit portretul lui Luchian. Răspuns cordial. De obicei, întreg Guvernul e reţinut în asemenea ocazii la dejun; dat fiind însă că la Cotroceni nu mai există utilaj pentru mese mari, n-am fost reţinut decât eu. La dejun au luat parte demnitarii Curţii, eram în tot 18. La şampanie i-am mai tras un discurs şi am ciocnit cu Regele, la dreapta căruia eram aşezat. După masă, la Ateneu, a fost lată rău. Primit cu „onoruri” la intrarea din faţă am trecut şi m-am urcat între două rânduri de frontişti cu mâinile întinse şi care strigau „Sănătate!” Sala Ateneului gemea. Lume multă şi pe din afară. Cuvântarea mea a făcut impresie, nu numai în sală dar şi pretutindeni, fiind difuzată prin Radio. Legătura pe care am facut-o între mobilizarea materială care trebuia să preceadă şi cea morală al cărui soroc a sosit abia acum, lămurirea mea că întâi trebuia rânduită casa şi apoi deschise uşile — a prins. Era singurul chip de a explica pentru ce „am demarat” cu F.R.N.-ul abia acum şi nu imediat după întemeierea lui... Am anunţat ca toate numirile de^secretari vor apare imediat şi că toţi trebuie să pornească la treabă. însufleţire, în sală cel puţin. Cuvântarea lui Vâl-covici a fost deplorabilă, fiind arţăgoasă şi lipsită de tact. Ţăranul Niţescu a vorbit foarte frumos. Programul-manifest citit de Giurescu a fost ascultat cu atenţie. în fine, toate s-au sfârşit cu bine, pe un năduf ca în august. îmi curgea năduşeala şiroi... ÎNSEMNĂRI ZILNICE, 1939 187 De la Ateneu m-am dus să fac o vizită lui Cornăteanu, apoi acasă la duş. Seara muzici pe strada, defilări cu facle, artificii la Parcul Carol. Animaţie multă, voie bună, încredere. O zi bună. 18 octombrie. Ieri zi grea. Regele ne-a convocat la o şedinţă la Cotroceni care a ţinut de la ora 4 la ora 8. Prezenţi în afară de mine, din Guvern, Mitiţă Constantinescu, Gafencu, Slăvescu şi bineînţeles ministrul Armatei, general Ilcuş şi ministrul Aerului, general Paul Teo-dorescu — apoi generalii Ţenescu (şeful Marelui Stat Major), Ionescu Ştefan (comandantul armatei de Nord-Est), Florescu (comandantul armatei de Vest), Ciupercă (comandantul armatei de Sud) şi Ilasievici (comandantul armatei a 4-a, Tecuci-Galaţi). Au mai asistat şi generalul Motaş, inspector de armată şi Urdăreanu care a funcţionat ca secretar. Urdăreanu a dat pe rând citire rapoartelor întocmite de cei trei adjutanţi ai Regelui trimişi „să vadă“ la faţa locului starea trupelor pe fronturile de vest, de sud şi de nord. Citirea a durat 2 ore — răspunsul generalilor şi al lui Slăvescu alte două... Concluzia rapoartelor, dezastruoasă, mai ales în ce priveşte echipamentul, dar şi lipsurile cu privire la armament impresionante. Numai două lucruri îmbucurătoare: pretutindeni hrană bună şi suficientă — şi moralul trupei excelent. Generalii şi Slăvescu au negat şi combătut cu cifre multe din afirmaţiile aghiotanţilor, care se pare că au fost informaţi de unii ofiţeri prea pesimişti. Mai bine aşa. Dar din toată discuţia a reieşit, vădită, mizeria noastră în materie de echipament şi lipsa de armament antitanc şi antiaerian... S-a chibzuit asupra posibilităţilor şi a măsurilor de luat... După Consiliu, Regele m-a luat în cabinetul său şi mi-a făcut o scenă. S-a arătat inconsolabil de suspendarea Serviciului Social şi de exoflisirea lui Guşti. Exoflisire totală, căci Urdăreanu „silise“ pe Ma-jestatea Sa să ceară şi demisia lui Guşti de la Fundaţiile Regale. „Le petit" îmi telefonase de dimineaţă ca să-mi anunţe succesul sau şi să mă prevină că dorinţa Regelui era să nu apară încă demisia în ziare. Regele avea ochii plini de lacrimi, era ca un copil căruia i se stricase jucăria — sau poate că se gândea la „dojana“ ce-i sta înainte* 1. Furios, a încercat să-mi spună că trimiterea jandarmilor la Serviciul Social era un ultragiu adus lui, căci Fundaţiile Regale erau ale lui, că nu admitea întrebuinţarea forţei publice împotriva sa şi câte şi mai câte2... 1 Doamna Guşti e vară bună cu doamna Luposcu... 1 li minţise Guşti, căci jandarmii fuseseră trimişi la Serviciul Social, în strada Cobâlcescu, nu la Fundaţiile Regale. Fuseseră trimişi ca să împiedice ridicarea mobilelor şi dosarelor începută din ordinul lui Guşti... 188 CONSTANTIN ARGET01ANIJ Am lămurit Regelui că se supără degeaba. Dacă ar şti cât s-a bucurat lumea de suprimarea Serviciului Social şi de îndepărtarea acestei lipitori de Guşti nu i-ar mai ţine partea şi ar fi recunoscător celor care l-au îndrumat sa facă gestul. încetul cu încetul l-am consolat şi l-am împăcat. I-am spus că nici pentru o mare victorie n-aş fi primit atâtea felicitări câte primesc pentru suprimarea Serviciului Social. A fost pentru toată lumea o pacoste despre care nici eu nu-mi dădusem seama. Guşti e azi omul cel mai urât din Ţara Românească. Serviciul Social se amesteca în toate, stânjenea toate serviciile administraţiei. Personalul său, compus din oamenii cei mai nechemaţi, sub pretextul legăturilor directe ale Serviciului cu Regele, batjocorea lumea întreagă. Plătiţi gras, incapabili şi obraznici, domnii de la zisul serviciu transformaseră birourile lor în cuiburi de pricopseală. După închiderea Serviciului, toţi cei prezenţi au început sa cânte în cor cântece de moarte gardiste (de moartea cui?). A mărturisit-o şi Guşti, afirmând că „acel tineret avea nevoi sufleteşti de satisfăcut" (!!!). Şperţari, cu nevoi sufleteşti. în fine, Regele s-a calmat, mi-a spus că are demisia lui Guşti de la Fundaţii în buzunar, dar că mă roagă să nu o dau în vileag decât odată cu numirea înlocuitorului său... Am convenit, şi s-au împăcat lucrurile! Au sosit amănunte cu privire la scufundarea crucişătorului englez „Royal Oak". Vasul a fost atacat la ancoră, în golful Scapa Flow pe care amiralitatea britanică îl socotea la adăpostul oricărui atac inamic. E de nepriceput cum un submarin a putut sa se strecoare prin atâtea mine, prin atâtea plase şi alte aparate defensive. E o faptă care va rămâne însemnată cu litere de aur în analele marinei germane. A recunoscut-o şi Winston Churchill în Parlamentul englez... Ziua de ieri a fost iarăşi o zi de spaimă în cercurile aşa-zise informate şi care, cu toată Cenzura, iau cunoştinţă de toate depeşele străine. O telegramă de la Londra a agenţiei „Exchange Telegraph" a anunţat că Saracioglu a rupt negocierile de la Moscova în urma pretenţiei sovietice ca Turcia să accepte necondiţionat următoarele trei puncte: 1) recunoaşterea fără rezervă a împărţirii Poloniei de către U.R.S.S. şi Germania; 2) organizarea unui bloc balcanic sub conducerea Germaniei şi Rusiei; 3) România sa facă Largi concesii teritoriale Rusiei şi Bulgariei. Eu nu m-am prea speriat, fiindcă deja de mai multe ori această agenţie evreo-engleză a lansat ştiri pe atât de alarmiste pe cât de neexacte. Condiţiile sus-arătate nu corespundeau de altminteri deloc cu ÎNSEMNĂRI ZILNICI:. 1919 189 puţinul ce aflasem direct de la Moscova şi de la Ankara, şi indirect prin nemţi şi prin italieni. Am avut dreptate, căci după anchetă la Londra, am aflat azi că ştirea agenţiei „Exchange Telegraph" fusese făurită la Budapesta. Am mai aflat că cauzele ruperii negocierilor au fost cu totul altele şi anume constatarea inutilităţii lor. Ruşii refuzând să dea asistenţă Turciei în cazul unui atac al Germaniei (singurul Stat care împreună cu Italia ar fi putut eventual ameninţa Turcia) iar turcii ne fiind obligaţi de la început să ajute pe ruşi în cazul unui atac anglo-francez — un pact de asistenţă între ambele ţări s-ar fi înfăţişat fără obiect. Mai era şi clauza Strâmto-rilor, pe care ruşii voiau să le vadă închise împotriva oricui, pe când turcii nu puteau refuza trecerile stipulate prin pactul de la Montreux. Despre noi, despre Balcani, nu s-a tratat la Moscova. Saracioglu îşi rezervase sa atingă aceste chestiuni după semnarea pactului. Cum pactul n-a fost semnat, problemele noastre n-au fost discutate... Amănunte mai precise vom avea după înapoierea lui Saracioglu la Ankara, 19 octombrie. Una bună a lui Stârcea. Adică două. Regele a primit zilele aceste pe noii miniştri ai Slovaciei şi Chinei. Când a introdus pe slovac, Stârcea s-a fâstâcit şi a anunţat: „Ministrul Cehoslovaciei... ah, pardon, al Slovaciei..." Iar când a introdus pe chinez, i-a uitat numele: „Excelenţa Sa, Domnul..., Domnul..., Domnul... ministrul chinez!" Sabina Cantacuzino a organizat cu Universitatea ei Libera un ciclu de conferinţe asupra domniei Regelui Carol I. Duminică 22 octombrie trebuiau să se ţină conferinţe în flecare capitală de judeţ, iar de la 6 noiembrie înainte o serie în Bucureşti. Cum să vorbeşti de domnia Regelui Carol I fără să pomeneşti de răpirea Basarabiei şi de anexarea Cadrilaterului? Să le treci sub tăcere ar fi fost un act de laşitate — să le comentezi ar fi fost inoportun în împrejurările de azi. Am rugat pe Sabina să renunţe la conferinţe. N-a vrut Le-am interzis — dai ini-am aprins paie în cap şi Sabina mă înjura de mă spurcă! Asistat aseară la redeschiderea Teatrului Naţional. O piesă de Ber-nard.Shaw, infect jucată. Am adormit. Statele Unite au hotărât un supliment de cheltuială pentru armată, de 4 miliarde de dolari — circa 700 miliarde de lei. Binecuvântată neutralitate! CONSTANTIN ARCJIfTOLĂNII 190 Bietul Auschnit a fost frecat ieri 5 ceasuri la Instrucţie. Toată afacerea e o urâtă înscenare, pornita de Sus, după îndemnul lui Malaxa. Trist, trist... Regele a consimţit la dizolvarea comitetelor Societăţii Ortodoxe a Femeilor Române. Didina introdusese anarhia acolo. Mâine vom face decretul-lege. 20 octombrie. Turcii n-au semnat la Moscova, dar au semnat la Ankara ieri un pact tripartit cu Anglia şi cu Franţa. O clauza precizează ca Strâmtorile vor fi deschise flotelor anglo-franceze în cazul când cele două Puteri ar fi chemate să dea urmare garanţiei acordate României, pentru apărarea integrităţii teritoriului ei. Nemţii sunt furioşi. Pricep, dar ce nu pricep e că sunt furioşi pe noi. Or, noi n-am cerut garanţia celor două Puteri, şi n-am ştiut nimic de clauza înscrisă în pactul tripartit semnat ieri. Le va trece, că e vremea rece. Frica lor cea mare e nu cumva anglo-francezii să înfiinţeze un front contra lor la noi. Frică inutilă; am dat asigurări formale lui Fabri-cius că nu vom permite instalarea unui asemenea front. Prevăd însă plictiseli pe chestiunea aceasta. Propusă de mine, Regele a primit pe d-na Tătărescu în locul Didinei Cantacuzino în fruntea Societăţii Ortodoxe. A primit şi dânsa. Cu prilejul vizitei pe care le-am făcut-o, Guţă mi-a declarat că am pornit-o bine. Suprimarea Serviciului Social l-a încântat L-a încântat şi pe Vai-da care a scris în acest sens lui Şerban (de la Agricultură). Postul de Radio de la Daventry anunţă că Titulescu pleacă la Bucureşti „să-şi reocupe postul de ministru de Externe** (sic). Prin Radio, prin gazete, Titulică nu se lasă... Săracul! La Rege: îmi va lăsa mâna liberă pentru organizarea Frontului. A admis dizolvarea barourilor din Bucureşti şi Iaşi. A admis trecerea cadastrului de la Ministerul Justiţiei la Ministerul Inventarului. Idem convocarea Parlamentului între 15 şi 30 noiembrie. Voievodul Mihai va depune jurământul de senator. Nu se va alege preşedinte până la ianuarie. La ianuarie vom alege pe Patriarhul... Însemnări zii.nici:. /».to 191 21 octombrie. Aseară a venit Gafencu la mine, terorizat. îi făcuse o scenă Fabricius, convins că clauza din pactul tripartit turco-anglo-fran-cez în care se vorbeşte de „garanţiile date României şi Greciei” nu putuse fi inserata tara voia, ba chiar fără complicitatea noastră. Tot frica creării unui front anglo-francez pe teritoriul nostru. Fabricius a mers până a spune lui Gafencu că publicarea acestei clauze va pune în discuţie bunele noastre relaţii cu Germania, că el nu mai garanta nimic etc. Aproape ca ne ameninţa cu un război. Gafencu n-a putut să-l convingă ca totul s-a făcut fără noi şi fără măcar să cunoaştem dinainte textul pactului semnat. Am calmat pe Gafencu. După părerea mea ieşirea ministrului Germaniei nu era decât ori prostie, ori exces de zel local. Era la mintea omului că Anglia introdusese clauza, aproape împotriva dorinţei noastre (de aceea nici n-am fost preveniţi), nu de dragul nostru, dar ca o ameninţare împotriva Germaniei. Germania avea tot dreptul să se supere pe Anglia şi pe Turcia, dar pe noi nu, Ca noi beneficiam indirect de această clauză, e altceva. De altminteri, avusesem grijă cu câteva zile înainte sa afirm rituos lui Fabricius că România nu va consimţi la înfiinţarea unui front de război pe teritoriul ei. La pretenţia Iui Fabricius de a face noi o declaraţie de desolidarizare cu Anglia, Franţa şi Turcia — am însărcinat pe Gafencu să-i spună neamţului că noi nu putem face decât o singură declaraţie: o declaraţie de stricta neutralitate cum am mai făcut şi până acum. Vorbind cu Gafencu mi-a venit o idee. Nemţii sunt furioşi de incontestabilul succes înregistrat de anglo-francezi prin semnarea pactului tripartit şi se tem de crearea unui front nou în România. Să le dăm prilejul să ia o revanşă în ce priveşte succesul şi să scape totdeodată de grija frontului românesc. Să le propunem semnarea unui alt pact tripartit de neagresiune şi de asistenţă între noi, ei şi Rusia. Un asemenea pact, în care noi am juca rolul Turciei ar avea un răsunet şi mai mare ca cel semnat la Ankara. Dacă nemţii ar primi propunerea noastră am fi scăpat şi noi de grijă până Ia pace — dacă n-ar primi-o, le-am închide cel puţin definitiv gura. Regele, Ia care am fost azi-dimineaţa cu Gafencu a perfecţionat formula, într-un mod foarte dibaci, trebuie să o recunosc. Să nu propunem pact tripartit cu Germania şi Rusia, deoarece Germania e beligerantă şi noi suntem neutri şi neutrii care nu voim să ne colorăm. Să propunem pact tripartit cu vecinii adică cu ungurii şi cu ruşii, care nu sunt beligeranţi. Din punctul de vedere al siguranţei Germaniei ar fi acelaşi lucru, căci nu s-ar putea ataca de la noi Reichul decât trecând sau peste Ungaria sau peste Rusia, cum stau graniţele acum. Iar în ce priveşte siguranţa noastră, pactul Regelui ar avea aceleaşi efecte ca şi al meu. Am găsit ca şi Gafencu ideea minunată şi vom face tatonările necesare. 192 CONSTANTIN AIWPTOIANU Am avut dreptate aseară: ştirile sosite azi-dimineaţă de la Berlin indică mare supărare împotriva Angliei şi a Turciei, dar nu împotriva noastră. Fabricius a făcut exces de zel. S-au telegrafiat ample instrucţiuni lui Radu Cruţescu la Berlin, ca să ştie ce să spună acolo. Ca urinare la conservaţia mea de ieri cu Regele în care i-am cerut sa mă lase să organizez F.R.N. cum cred eu, Majestatea Sa a semnat azi-di-mineaţă decretele prin care Victor Moldovan şi G. Apostoleanu au fost numiţi secretari generali ai Frontului în locul lui Comăţeanu şi al lui Silviu Dragomir, prea preocupaţi cu ministerele lor ca să facă treabă la F.R.N. în Apostoleanu am făcut cred o alegere buna şi mi-am plătit şi o veche datorie faţă de dânsul. Comăţeanu, regăţean cumsecade, mi-a dat numaidecât demisia. Ardeleanul Silviu Dragomir a încercat să se tocmească — dar n-a mers. 23 octombrie. Ieri meci de fotbal. Prima echipă ungurească, cea mai bună din Europa, căci a bătut toate celelalte echipe — s-a măsurat cu echipa noastră naţională. Meci nul: 1 la 1. Sportivii noştri, cu Gavrilă Marinescu în frunte, sunt încântaţi... Branly descoperitorul principiului telegrafiei fără fir şi al radiofoniei a împlinit 95 de ani. Probabil fiindcă n-a vrut niciodată să asculte la Radio... 24 octombrie. Kiosseivanov, care a demisionat acum câteva zile, a fost reînsăicinat de Regele Bulgariei cu formarea Guvernului. Kiosseivanov a demisionat ca să-şi recompletecze Cabinetul în vederea viitoarei sesiuni a Sobraniei, faţă de care vechiul Guvern se înfăţişa cam slab. Regele Boris a consultat cu prilejul demisiei primului său ministru pe mai toţi oamenii politici bulgari cu vază. Toţi s-au pronunţat pentru menţinerea politicii actuale de strictă neutralitate. Vilna şi teritoriul său au fost cedate Lituaniei care a şi ocupat întreg ţinutul. în schimb ruşii au instalat două garnizoane pe teritoriul lituanian, amândouă în apropierea graniţei germane... încrederea domneşte după cum se vede între aliaţi... Se zice că lituanienii — bineînţeles fără să ştie ruşii — vor cere Germaniei ţinutul Suvalki şi Memelul. 193 ÎNSEMNĂRI ZILNICE, I9S9 Hitler a convocat la Berlin pe fruntaşii partidului şi pe principalii săi ambasadori din străinătate. Până acum, de câte ori a convocat un astfel de sobor, a urmat câte o lovitură senzaţionali.. Ce o fi plănuind acum? Se vorbeşte de o înteţire a războiului cu Anglia, de un adevărat blocus al Insulelor Britanice, blocus ce s-ar asigura prin submarine şi prin aeroplane... Ieri la ora 6, la Cameră, au fost întruniţi secretarii de ţinuturi şi de judeţe, ai F.R.N.-ului a căror listă a fost complectată de curând. Am ţinut o. cuvântare foarte reuşită, după părerea tuturor, lămurind că mobilizarea Frontului nu însemna ofensivă, cum greşit s-a spus, împotriva nimănui, ci acţiune de lămurire. Acţiune care nu exclude o destindere — dimpotrivă. S-a descoperit la Oradia Mare un important complot terorist, pus la cale din Ungaria — complot în care sunt implicaţi mulţi preoţi şi ale cărui fire merg până la episcopul Fiedler (catolic) un agent unguresc neruşinat. Dată fiind acţiunea noastră de apropiere cu Ungaria, care, deşi începută de curând a dat roade bune — n-am dat nimic în vileag. Dar instrucţia continuă şi nu poate fi înăbuşită, căci afacerea se prezintă urât de tot. S-au găsit dinamită, bombe, acte compromiţătoare la principalii arestaţi. S-au închis peste 60 de persoane. Episcopul Fiedler împinge maghiarismul său dincolo de limitele permise. A refuzat astfel intrarea tuturor candidaţilor şvabi în seminar, sub cuvânt că nu ştiu ungureşte! Am însărcinat pe Gafencu să atragă serioasă atenţie Nunţiului asupra acestui ciudat episcop! Şi consulul general maghiar din Cluj, baronul Bothmer, a fost prins într-o afacere de spionaj. Ungurii îşi fac de cap! 26 octombrie. Petrecut ziua la Breasta. Vreme de toamnă nespus de dulce. Inspectat lucrările de la cavou, zidul de despărţire dinspre sat — găsit totul în regulă, lucrările aproape sfârşite. Cred că voi avea linişte acolo... numai de n-ar veni ruşii peste noi... Alaltăieri-seară Gafencu era iar să moară de frică. De frica bulgarilor, de data asta. La graniţa Cadrilaterului, înspre Sarsânlar, a fost o L 94 CONSTANTIN ARG ETOIANU încăierare între comitagii şi jandarmi în care au fost răniţi grav trei jandarmi şi ucişi trei bulgari. Un bulgar, rănit şi el, dar uşor, a scăpat cu fuga. Ministrul Bulgariei a venit la Gafencu să povestească ca în realitate jandarmii noştri au ridicat 20 de bulgari din Sarsâqlar pe care i-au dus în pădure să-i împuşte — făcându-i scăpaţi. Un bulgar rănit a putut să scape (?) şi a povestit măcelul. Impresionat, ministrul nostru de Externe, convins că bulgarul avea dreptate, mi-a cerut la telefon să trimit pe ministrul de Interne (Ottes-cu) în anchetă ca să poată să arate la Sofia ca am dat incidentului toată importanţa şi că sancţiuni se vor lua contra celor dovediţi vinovaţi. Am declarat lui Gafencu că nu cred în cele spuse de ministrul Bulgariei, date fiind instrucţiunile pe care le-am dat jandarmilor^/ pe care ştiu că generalul Bengliu le-a transmis până la ultimul post de pază — dar că nu mă opun la o ancheta serioasă civilă. Am refuzat însă să trimit pe Ottescu deoarece jandarmii depind de ministrul Ordinii Publice, Ga-vrilă Marinescu cu care Ottescu e „în delicateţă". Gavrilă n-a iertat încă pe Ottescu că i-a luat jumătate ministerul; a trimite pe Ottescu să-i cerceteze oamenii ar fi să aprind focul în Guvern, ceea ce nu-mi convine. Am propus să trimit la Sarsântar pe August Filip; Gafencu a primit. După o jumătate de oră mi-a telefonat şi Palatul; şi Regele voia să trimit pe Ottescu. Am explicat şi lui Urdăreanu de ce nu-1 puteam trimite. Până în cele din urmă a priceput şi Regele că era mai bine să însărcinez pe Filip cu această misiune. Ieri a fost ziua de naştere a Voievodului Mihai. A împlinit 18 ani şi a devenit astfel major, senator de drept şi membru al Academiei Române. Acum să ne ferească Dumnezeu de-a binelea de moartea Regelui Carol; am rămâne pe mâna unui puţoi — un băiat foarte gentil dar un puţoi... Regele n-a vrut să se serbeze cu alai ziua Iui fiu-său. N-a fost Te Deum şi toate birourile au lucrat. Steaguri pe uliţe, articole biografice în ziare, o comemorare (sic) la Radio — şi atât N-a vrut nici măcar ca Guvernul să vina „in corpore" să felicite. Am fost numai eu la ora 13, i-am ţinut Prinţului un mic discurs şi i-am oferit în numele Guvernului doua jaduri" frumoase pe care le-am găsit la Djaburov (75 000 lei). La dejun, la care am fost reţinut, Regele a luat cuvântul şi a rostit un foarte mişcător şi frumos „speech". Ne-a mişcat. Numai pe Mihăiţă nu l-au mişcat nici cuvintele lui tată-său, nici ale mele, căci a tăcut tot timpul ca un peştişor... Să îi dea Dumnezeu noroc! ÎNSEMNĂRI ZILNICE. 1939 195 27 octombrie. La sosire la Crai ova m-au primit Irineu (locţiitorul de episcop de Vâlcea) cu popi — apoi au venit şi la Breasta a doua zi. Rezultatul a fost că automotorul nostru s-a oprit ieri-seară la gara Titu cu un defect ireductibil la motor... A trebuit să ne remorcheze o locomotivă până In gara Mogoşoaia... Sărăcăcioglu s-a înapoiat la Ankara. Stoica care l-a văzut telegrafi-ază că turcul este convins ca, temându-se de orice complicaţii războinice, Uniunea Sovietică nu va ataca România chiar dacă ar profita de un prilej favorabil pentru a pune în discuţie chestiunea Basarabiei. Dea Dumnezeu să fie aşa. Fran9ois Poncet a spus lui Comnen că daca România, Grecia sau Turcia ar fi atacate de oricine, armatele aliate ar debarca imediat în Balcani. La Londra, subsecretarul de Stat Cadogan a afirmat lui Tilea că Anglia va veni în ajutorul României dacă ar fi atacată chiar numai de Rusia. Sunt două afirmări interesante, căci până acum asemenea declaraţii nu ne-au fost făcute nici din partea Angliei, nici din partea Franţei. De la Berlin, de la ministrul de Externe, s-a confirmat pe de altă parte lui Radu Cruţescu că n-avem de ce să ne temem, căci ruşii nu ne vor ataca. Franasovici raportează de la Paris că ungurii fac o formidabilă propagandă în Franţa, prin toate mijloacele şi că această propagandă prinde. Cere să întreprindem şi noi ceva, în stil mare. De văzut... 28 octombrie. Am doborât şi citadela baroului din Bucureşti, unde, sub dictatura demagogică a lui Istrate Micescu se încuibase anarhie şi cele mai deplorabile apucături. Printr-un decret-lege am dizolvat toate barourile din ţară precum şi Uniunea avocaţilor, înlocuind comitetele alese prin comisii interimare. Legea barourilor va fi complect modificată. Autonomia avocaţilor nu se poate încadra într-un Stat autoritar. Am lăsat în fruntea Uniunii pe Perieţeanu dar în locul escrocului de Istrate Micescu am pus pe Anibal Teodorescu şi pe lângă el o serie de oameni cumsecade. CONSTANTIN ARGETOIANU 196 Filip înapoiat de la Sarsânlar confirmă în totul cele consemnate în rapoartele Jandarmeriei. Toate afirmaţiile ministrului Bulgariei sunt mincinoase. Gafencu tot nu e însă convins şi vrea sa dam câţiva jandarmi în judecată. Vom da poate pe cei care au lăsat pe unul din comitagii să scape... Ieri conferinţă de 2 ore la Cotroceni cu Regele, cu Gafencu, cu Stoica şi cu Cădere. Stoica ne-a făcut o lunga expunere a conversaţiei sale cu Saracioglu, după înapoierea acestuia de la Moscova. Motivul aparent al eşecului negocierilor turco-sovietice este refuzul turc de a accepta „clauza germana'4 şi de a da „clauzei ruseşti^ interpretarea ceruta de ruşi în vederea închiderii Dardanelelor, restrângând dispoziţiile Convenţiei de la Montreux. Motivul real al ruperii negocierilor este însă ezitarea ruşilor de a se lega acum, după ce au dobândit mari avantaje în Polonia şi pe ţărmul baltic — avantaje ce trebuiesc consolidate înainte ca războiul pe frontul occidental să fie deplin şi definitiv angajat. Uniunea Sovietelor ţine totuşi să aibă relaţii foarte bune şi amicale cu Turcia, Saracioglu nu a constatat la Moscova nici duşmănie faţa de România, dar nu a avut prilejul să discute relaţiile sovieto-române căci această chestiune era rezervată pentru a fi discutată după încheierea pactului de asistenţa... Stoica ne-a confirmat şi prin grai cele telegrafiate din Ankara, cu privire la lipsa de intenţii războinice din partea Moscovei împotriva noastră, şi notate mai sus. Dl Saracioglu a constatat totuşi la Moscova simpatie pentru Bulgaria şi tendinţa de a sprijini cerinţele ei şi desigur că se lucrează la o înţelegere între bulgari şi ruşi. Din acest fapt ar reieşi ca intenţiile ruseşti, deşi lipsite de agresivitate faţă de România, nu pot fi prea amicale în ce ne priveşte. In convorbirile cu dl Saracioglu, ruşii s-au interesat de chestiunea constituirii unui bloc al neutrilor. Din faptul că nu au manifestat nici o aprobare şi nici o dezaprobare faţă de acest bloc, se poate deduce că nu este privit în mod favorabil la Moscova. în concluzie, şi în ce ne priveşte pe noi cei din Balcani, Saracioglu a constatat că U.R.S.S. reia firul politicii ţariste... După un destul de lung schimb de vederi, fără să dăm o importanţă excesivă încercării, am hotărât cu toţii să sprijinim formarea unui bloc al neutrilor din Sud-Estul Europei, în care ar intra Italia, Iugoslavia, 197 fNSKMNÂItl ZU.N1CK. 19.19 Ungaria, România, Bulgaria, Grecia şi Turcia. Acest bloc al neutrilor ar avea prin definiţie o durata limitata, căci odată cu încheierea păcii nu mai există „neutralitate". Şi ar mai avea şi avantajul să nu prejudicieze asupra soluţiilor fmale, cum ar face-o de pildă „înţelegerea Balcanică" lărgită, care ar rămâne bazată pe garantarea graniţelor actuale şi în care prin urmare nici Ungaria, nici Bulgaria 11-ar intra. Atitudinea Italiei pare încă nehotărâtă. Semnarea pactului tripartit franco-anglo-turc a nedumerit-o, după cum reiese din informaţiile directe de la Roma — deşi de la Paris şi de la Londra mi se telegrafiază ca zisul pact n-a fost semnat decât după o prealabilă acceptare a Italiei... Supărarea Italiei s-a repercutat şi asupra noastră... După ce Fari-nacci îmi ceruse un cât de mic semn ca să zboare spre Bucureşti, după ce-1 făcusem — am primit ieri o scrisoare, foarte amabilă, nu e vorbă, de la dânsul prin care îmi explica ca „în momentele de faţă" nu poate părăsi Italia şi că va veni la Bucureşti mai târziu... Iată însă că Varenna a telefonat azi lui Şoneriu că iar s-au schimbat lucrurile la Roma şi că Farinacci (Rodolfo) va fi în ziua de 2 noiembrie la Bucureşti. Dacă s-ar putea pune în picioare, un bloc al neutrilor ne-ar asigura pacea — până ne-ar ataca unul din semnatari! Dar în fine, o încercare se poate face. Deocamdată ce e mai important pentru noi e ca atât Ungaria cât şi Bulgaria, par a fi foarte liniştite. Amândouă declară că nu vor să-şi valorifice revendicările decât pe cale paşnica. La Budapesta a apărut o revistă pe coperta căreia e zugrăvit portretul lulTeleki (primul-minis-tru unguresc) iar pe pieptul lui, în medalioane, portretul meu şi al lui Svetcovici (primul-ministru iugoslav). De remarcat că portretul meu este.atârnat în dreptul inimii lui Teleki pe când al lui Svetcovici e în dreptul portofelului şefului maghiar... La Sofia Kiosseivanov reîntronat a făcut lui Filotti declaraţii categorice de pace şi prietenie, iar recentul incident de la Sarsânlar n-a fost deloc exploatat de către presa bulgărească... Am avut ieri-dimineaţă o explicaţie cu Gavrilă Marinescu. îl simţeam ostil şi am vrut să o lămuresc. Am lămurit-o. Cred că de acum înainte va merge cum trebuie... 29 octombrie. Petrec duminica la Sinaia. Plouă de rupe pământul. Niciodată nu am văzut barometrul atât de jos: acul a ieşit aproape din cadran, la stânga... 198 CONSTANTIN ARG L-TOIANU Toate ziarele de azi publică în fruntea paginii întâi o ştire senzaţională. O copiez ad litteram: „Moscova 28 (Rador). Presa publică schimbul de telegrame dintre agenţia telegrafică sovietică „Tass“ şi agenţa „Reuter'V Agenţia ,,Tass“ a primit în ziua de 27 octombrie din partea agenţiei „Reuter“ din Londra o telegramă concepută astfel: „După o comunicare din Copenhaga, ieri-seara trupele ruseşti au pătruns in Basarabia. Rugăm confirmarea sau dezminţirea ştirii“. Agenţia „Tass“ a telegrafiat următorul răspuns: . „Comunicarea pe care aţi primit-o din Copenhaga nu este numai pur şi simplu o invenţie, ci şi o cinică provocare. Va rugăm să ne informaţi imediat din ce izvoare v-a sosit această ştire“. Agenţia „Reuter“ a răspuns agenţiei „Tass“ că ştirea pe care n-a publicat-o i-a sosit din Copenhaga care o avea din Amsterdam... E, de la începutul războiului, prima declaraţie categorică a Sovietelor cu privire la Basarabia... Şi e bună. Roosevelt a învins. Legea neutralităţii a fost modificată de Senat conform proiectului Pittman aprobat de Roosevelt. Bucuria e mare la Paris şi Londra... Consternare la Berlin. Sa n-aibă dreptate Papen care spunea acum câtva timp lui Stoica: „Statele Unite vor intra cu siguranţă în război contra noastră. Suntem deja în război economic cu ele..." Nimeni nu se aştepta ca lucrurile să meargă aşa repede, nici ca Roosevelt să aibă o majoritate atât de mare în Senat... 30 octombrie. Ziarele de azi-dimineaţă aduc vestea că Rusia ar fi pe punctul de a face o intervenţie pentru pace. Daca vestea e adevărată, e probabil că ruşii nu s-au decis la un asemenea pas decât în siguranţa că intervenţia lor nu va reuşi... şi probabil sub presiunea Germaniei. Berlinul pare că vrea pacea într-adevăr şi numaidecât. Mai ales de când cu votul de la Washington, dorinţa nemţilor de pace s-a înteţit, pacea a devenit pentru ei o adevărată obsesie... Cecropid a avut o lungă conversaţie cu Gerstenberg1 înapoiat de la Berlin şi a venit să mi-o raporteze. Semnarea pactului tripartit între Anglia, Franţa şi Turcia, spune Gerstenberg, a făcut o impresie catastrofică\sic) în cercurile diriguitoare ale Reichului. Nimeni nu vrea să creadă ca România a putut fi 1 Ataşat german al Aerului şt omul lui Go ring. 199 ÎNSEMNĂRI /.ILNICE. 19.19 numită în acel pact fără consimţământul ei. Aşa încât se socoteşte la Berlin ca România s-a pronunţat de partea anglo-francezilor... Această credinţă e întărită şi prin ştirea primită la Berlin despre vânzarea acţiu-f ni lor „Reşiţei" (aparţinând lui Malaxa (şi Regelui!!)) către un grup englez pentru suma.de 4 milioane livre sterline!!! Englezii au cumpărat astfel pe Rege şi pe omul său de încredere! Şi asemenea bazaconii sunt crezute de oameni serioşi! E probabil că „zvonul" despre vânzarea acţiunilor Iui Malaxa provine din operaţia transferului acţiunilor lui Max Auschnit asupra lui Malaxa (adică tocmai contrariul: Malaxa cumpără, nu vinde!) — acţiuni care se află depuse şi gajate la Westminster Bank! în asemenea condiţii, a continuat Gerstenberg, Germania se va vedea nevoită să-şi schimbe atitudinea faţă de România. Desigur, ea nu va exercita nici o presiune asupra noastră şi nici nu se gândeşte să ne atace — dar ne va lăsa să ne apărăm singuri în cazul unei agresiuni (din partea Rusiei, bineînţeles). Germaniei îi convine sa lase Rusia să facă ce o vrea în estul Europei şi să se arunce ea cu toate forţele sale spre Occident. Germania nu va mai face greşala pe care a făcut-o în 1914, de a-şi împărţi forţele... După război, în ce o priveşte, Germania va fi încă destul de tare ca să se aranjeze cu Rusia... Despre ceilalţi, să se învârtească cum vor putea... Până aci, atitudinea lui Gerstenberg era logică şi interesanta şi putea fi interpretată ca o hotărâre a Germaniei să-şi dea tot efortul pe frontul de vest şi în acest scop să ne caute nod în papură ca să ne dovedească dreptul ei de a ne abandona Rusiei. Dar după ce a lămurit această nouă atitudine a Reichului, omul lui Goring a continuat: „Evident dvs veţi hotărî cum veţi voi. Căci rămâne ca dvs singuri sa hotărâţi de ce parte vă veţi da, fără nici o presiune din partea noastră. Va sosi momentul când şi neutrii vor trebui să se pronunţe ca simpatizanţi fie pentru unii, fie pentru ceilalţi dintre beligeranţi. Dvs vă veţi pronunţa în toată libertatea. Daca vă veţi pronunţa pentru Anglia, cum pare că sunteţi pe cale, să vină englezii să vă apere contra ruşilor... Noi nu vom mai fi în măsură să o facem... “ Va să zică, onorate d-le Gerstenberg, tot ar mai fi o posibilitate sa ne apere Germania împotriva Rusiei: şi anume în cazul când nu ne-am da de partea Angliei... Să fie liniştit dl ataşat al Aerului, nu ne vom da de partea nimănui, vom rămâne neutri şi le vom da lor petrol — după ce Rusia va înceta să le mai dea. Ion Vlad Sturdza, fiul Iui Lucă Sturdza şi al lui Zoe Mavrocordat, e grav compromis în pregătirea atentatului terorist pus la cale astă-vară 200 CONSTANTIN ARGETOIANU împotriva Regelui. A dat bani, a făcut pe mesagerul între Germania şi România — pare să fi fost amestecat în toate, până şi în omorârea lui Călinescu... 31 octombrie. Cu toate cele povestite de Gerstenberg lui Cecropid, veşti bune sosesc de la Berlin. Ziarele cele mai importante preţuiesc lealitatea noastră şi modul cum înţelegem sa ne îndeplinim datoriile de neutri. Aceeaşi notă la Fabricius, care a venit să rhă vadă astăzi, şi care pentru prima data nu s-a plâns de nimic. Cred că ameninţările lui Gerstenberg au fost mai mult o încercare de dulce presiune, ca să le dăm şi mai mult decât le dăm. Franasovici raportează o interesantă conversaţie cu Couloudre. Dorind a avea o impresie precisă asupra atitudinii aliaţilor în cazul unui atac rusesc împotriva Reichului — dar nevoind a pune această chestiune direct — Franasovici a vorbit lui Couloudre despre greutăţile pe care le întâmpină cu livrarea comenzilor noastre militare, arătând că ar fi chiar în interesul aliaţilor să fim gata în vederea unui asemenea atac şi că ajutorul franco-englez ar fi mult uşurat prin aceasta. Recunoscând justeţea acestui punct de vedere, Couloudre a declarat că în cazul unei agresiuni a Rusiei, flota engleză şi flota franceză — trecând Strămtorile — ne-ar veni îndată în ajutor. Ieri de la ora 4 la ora 7 şedinţă la Cotroceni prezidată de Rege, pentru ultimele măsuri de organizare a F.R.N.-ului. Au luat parte, afară de mine, Giurescu (ministrul F.R.N.-ului), Vâlcovici, Victor Moldovan, Apostoleanu (secretari generali) şi Urdăreanu. S-a aprobat în principiu un buget de vreo 45 milioane anual şi o serie de directive propuse de Giurescu şi de mine. Vâlcovici a pledat pentru o autonomie complectă a F.R.N.-ului ca să fie el mai mare, şi să nu primească instrucţiuni de la Giurescu. Am arătat că aşa va fi, dar pentru moment, pentru pornire, iniţiativa Guvernului este indispensabilă — F.R.N.-ul fiind întemeiat de sus în jos, iar nu de jos în sus. S-a discutat pe larg şi încadrarea breslelor în Front, punându-se la punct în acest scop proiectul de lege al breslelor, cu care se zbate Ralea în faţa comisiilor parlamentare. 1 1 noiembrie. O sumă de miniştri au fost schimbaţi în Italia. A fost schimbat şi Starace, secretarul general al partidului fascist, de 8 ani. în 201 ÎNSEMNAR! ZILNICE. 1939 locul său a fost numit Ettore Mutti — „o energie nouă". Şi şeful Marelui Stat Major, generalul Pariani — cel care a negociat colaborarea militară cu Germania! — a fost înlocuit prin mareşalul Graziani, jumătate semit şi pus la o parte de Mussolini (repus în circulaţie de Rege şi de Principele de Piemont). Mişcarea, în fond, nu e decât o schimbare de echipă, schimbare de felul celor pe care Mussolini le-a mai efectuat, de mai multe ori în cei 18 ani de când domneşte asupra Italiei. Totuşi, numirea lui Graziani pare a indica o alunecare mai mult spre ideile „Casei Savoia“ şi prin urmare o deplasare politică spre Franţa. Un pact de neagresiune şi de asistenţă între Grecia şi Italia e pe punctul de a fi semnat. Tanto megliol Au început şi gazetele să vorbească despre proiectatul pact al neutrilor din Sud-Estul Europei. Comentariile sunt de diferite nuanţe, după ţări, dar încă toate, sfioase. Discursul lui Molotov de ieri n-a adus senzaţionalul aşteptat. Nici o alianţă militară cu Germania. Sovietele se declară alături de Germania în ofensiva acesteia pentru pace. Pace, pace, pace este lait motivul purtătorului de cuvânt al Moscovei — fiindcă ştie bine că pacea nu se va încheial Germania trebuie să fie încântată de ajutorul pe care bunul ei prieten Stalin i-1 dă! Ca să facă totuşi plăcere Iui Hitler, Molotov înjură cât poate Anglia şi Franţa „care comit crima de a continua războiul* —• şi de a voi să-şi.bage nasul în afacerile Poloniei, teren rezervat Rusiei şi Germaniei. Despre România nici o vorbă. E drept că nici despre Bulgaria. Indirect, dl Molotov ne face favoarea unei declaraţii liniştitoare: Sovietele vor pace şi linişte în bazinul Mării Negre — şi, tovarăşul mai- repetă pace cu toate ţările vecine amice. Cum nu suntem în stare de vrăjmăşie cu Moscova, să ne considerăm şi noi printre ţările amice... Potemkin a chemat ieri pe Davidescu şi i-a cerut să primim 124 ofiţeri şi 526 soldaţi cehoslovaci „care, după criza din martie trecut, trecuseră în fostul teritoriu polon actualmente ocupat de trupele sovietice şi care se găsesc adunaţi într-o localitate nu departe de frontieră**. Toţi aceşti cehi ar fi prevăzuţi cu documente de identitate sovietice vizate de ieşire. Potemkin a precizat lui Davidescu că o parte dintre ei CONSTANTIN ARGETOIANU 202 ar dori sa se stabilească în România, iar restul ar avea intenţia să se înroleze în legiunea cehoslovacă din Franţa!!! O, lealitate a aliaţilor tai, scumpă Germania! Lucrat azi-dimineaţă cu Regele, după ce am luat jurământul lui Goma. Chestiuni curente. Am schimbat numele gării Mogoşoaia (non sens) în cel de Băneasa, mai eufonic şi geograficeşte mai exact. S-a aprobat o pensie celor 20 de bătrâni memorandişti, supravieţuitori în mizerie ai unei epoci de avântate lupte. Am vorbit despre situaţia economică... şi despre Italia. leri-dimineaţă, ministrul Portugaliei mi-a înmânat Colanul şi Marele Cordon al ordinului Sânt Jago, unul din cele mai vechi — dacă nu cel mai vechi — din lume, căci a fost întemeiat la 1175. Colanul şi Marele Cordon se dau foarte rar; faptul mi-a fost confirmat prin mutra lui Mocsony care a îngălbenit de necaz, felicitându-mă... 2 noiembrie. Am fost de aocrd cu Gafencu să nu răspundem ruşilor nu, la cererea lor de trecere şi de găzduire a celor 124 ofiţeri şi 526 soldaţi cehi — şi să ajungem la acelaşi rezultat negativ pe căi dilatorii. Aseară mi-a telefonat însă ministrul nostru de Externe că, după ce aprobase textul de răspuns prin care se punea în vederea Sovietelor că tranzitul combatanţilor pe teritoriul nostru nu poate fi îngăduit şi că soldaţii şi ofiţerii cehi vor fi internaţi — Regele schimbase ideea şi ne cerea să răspundem pur şi simplu nu. Am rugat pe Gafencu să amâne răspunsul pe azi-dimineaţă, dorind a vorbi şi eu cu Regele. Toată noaptea m-am întrebat ce vor ruşii cu această cerere bizară şi insidioasă. Să introducă un pâlc de comunişti la noi, cu instrucţii să provoace tulburări pentru ca apoi să intervină? N-aveau nevoie de cehi, mulţumită Domnului au destui ruşi în Basarabia şi un nou Tatar Bunar nu le-ar fi greu de pus la cale. Iar o intervenţie în Basarabia ar fi mult mai justificată în favoarea unor elemente ruseşti, din partea Sovietelor, decât în favoarea unor elemente cehe... Să fi destinat pe aceşti cehi Bulgariei şi să vrea să-i treacă pe la noi? N-ar avea iar nici un sens, căci i-ar fi putut transporta direct pe mare la Vama. Nu mai rămâne în picioare decât ipoteza următoarei alternative: ruşii au vrut să ne strice cu nemţii dacă am fi primit să tranzităm pe cehi spre Franţa — sau cu francezii, daca refuzam... Oricum ar fi am ÎNSEMNĂRI ZILNICE, 1939 203 socotit că nu era politic sâ răspundem cu un nu sec la prima cerere directă pe care Sovietele ne-o fac. Am fost azi-dimineaţă la Vodă şi l-am convins să primească o formulă dilatorie mai încurcată, care sa reprezinte un refuz, fără să conţină cuvântul nu. Vom redacta telegrama azi şi o vom supune Regelui mâine-dimineaţa... Dezagreabil, foarte dezagreabil... Deputatul american Mac Cormack a cerut în Camera din Washington rechemarea ambasadorului Steinhardt de Ia Moscova, din cauza aprecierilor puţin măgulitoare rostite de Molotov asupra intervenţiilor Preşedintelui Roosevelt în afacerile ruso-finlandeze. Deputaţii americani au aplaudat viguros propunerea... Am primit o scrisoare din Stockholm de la vechea mea prietenă din Viena, Mimi Zucker Kandl-Szeps, născută Bachrach. Femeie foarte inteligentă, a izbutit sa se strecoare prin furtunile vremurilor... O credeam moartă de mult îmi pare bine că e în viaţă. îmi recomandă pe un alt fugar vienez care s-ar afla la Bucureşti, autorul dramatic Csokor, pe vremuri aplaudat laBurgtheater... îl voi căuta... Ieri la amiază a depus Goma jurământul de rezident Regal (Prut) la Cotroceni, în faţa Regelui, a mea şi a lui Ottescu. întâi i-a făcut şcoală Flondor şi l-a învăţat cum să se ţină, cum să se încline, cum să sărute crucea etc. Era o halima să vezi pe aceşti doi caraghioşi sideraţi fiecare de covârşitorul său rol, cum se învârteau în jurul mesei, în aşteptarea Regelui, ca şi cum noi n-am fi fost acolo... Pe ziua de ieri, Goma a fost un om fericit — mai ales că l-am poftit şi la Clubul Miliardarilor... 3 noiembrie• Dacă cererea Guvernului sovietic (trecerea cehilor) constituie pentru noi punctul nevralgic al zilelor acestea, în politica externă — căci nu ştim ce va urma acestei cereri — scumpirea bruscă a traiului, ridicarea subită a preţurilor constituie punctul nevralgic în politica internă. Am convocat alaltăieri pe miniştrii economici şi am avut o lungă conferinţă cu ei. Ieri-seară am consacrat aproape o şedinţă întreagă a Consiliului de Miniştri acestei probleme şi azi am cerut şi Consiliului Superior Economic să-şi dea avizul. 204 CONSTANTIN ARGETOIANU Cauze sunt evident multe pentru scumpirea traiului. S-au urcat preţurile fiindcă cererea e mai mare ca oferta, din cauza războiului. S-au îngreunat transporturile din pricina concentrărilor şi transporturilor militare. A cumpărat lumea pe capete şi a făcut provizii, de frică. Dar poate că cauza cea mai de seamă a fost eroarea ce s-a făcut în momentul schimbării regimului comerţului exterior şi al schimburilor, neprevăzându-se nici o etapă de tranziţie. Regimul s-a schimbat pe ziua de 1 octombrie: din acea zi Banca Naţională n-a mai dat devize comerţului — iar acesta n-a putut găsi mai nimic în comerţul liber deoarece devizele libere nu avuseseră timpul să intre în ţară. De aci o ridicare vertiginoasă a devizelor şi în consecinţă ridicarea preţului petrolului şi derivatelor sale — şi cerealelor. Suirea preţurilor acestor două produse de bază, a determinat ridicarea tuturor preţurilor şi scumpirea bruscă a traiului. Legea neutralităţii a fost votată la Washington şi de Cameră cu mare majoritate. Succesul lui Roosevelt e deplin — iar anglo-francezii pot să se bucure... Americanii, ca singur răspuns la atacurile lui Molotov, au publicat telegrama lui Kalinin din 19 aprilie 1939 prin care preşedintele Sovietelor mulţumea călduros lui Roosevelt pentru „nobila iniţiativă*1 luată ca să salveze pacea (mesajele către Hitler şi către Mussolini). Iniţiativa se repetă, cu prilejul conflictului dintre Rusia şi Finlanda — dar de data ăsta ea nu mai este pe placul sovieticilor. Nu e vina lui Roosevelt. în loc să ajungă la pactul de asistenţă ce se aştepta, negocierile dintre greci şi italieni n-au dus decât Ia un schimb de note prin care se constată că amiciţia dintre Grecia şi Italia a fost întărită. „Mieux vaut peu que rien“. Cina cea de taină la Guţă Tătărescu. Poftise 10 gladiatori liberali la dejun, cu dânsul 11 şi cu mine 12. Au fost acolo dr Angelescu, N. Să-veanu, dr Costinescu, Victor Antonescu, Inculeţ Vania, Vaier Pop, Al. Lapedato, Dovlecel Dimitriu, Cancicov şi Nişjor. Scopul dejunului: destindere. Scopul mărturisit, căci cel nemărturisit mergea ceva mai departe — la o mai intimă colaborare cu F.R.N. Toţi îşi dau seama că Regele nu va ieşi din formula Frontului şi vor să fie scoşi de pe lini- ÎNSEMNĂRI ZILNICE, 1939 205 ile moarte. Au vorbit mai toţi pe rând şi Tătărescu cel din urmă. Au brodat toţi pe tema: ce a fost n-are să mai fie — de acord — dar ce este nu poate să meargă mai departe. Ca să meargă trebuie Frontului animatori — dânşii — nu numai funcţionari în uniformă. Le-am spus că Regele îmi dăduse un mandat de destindere, dar nu şi unul de colaborare', că eram gata să solicit şi un asemenea mandat de la Majestatea Sa, şi că, dacă mi-I va da, voi fi la la dispoziţia lor pentru a discuta aplicarea principiului. Au fost foarte mulţumiţi şi mLau manifestat prietenia şi încrederea lor. Cu Călinescu n-ar fi mers — cu mine da. Nemulţumiţi de atitudinea provocantă şi tăioasă a lui Giurescu. Toţi au fost de părere căF.R.N. trebuie să aibă un conducător cu autoritate şi că de vreme ce Regele nu vrea să exercite în persoană şefia Frontului, să delege puterile sale primului-ministru, pe lângă conducerea Guvernului şi a Frontului. E o idee, căci conducerea Frontului este lipsită într-adevăr de unitate şi de autoritate. Cei 3 secretari generali şi ministrul Frontului nu se arată la înălţimea cerinţelor. Am mărturisit domnilor prezenţi că n-ar putea fi vorba de colaborare numai cu foştii liberali, ci cu foştii ţărănişti rămaşi şi ei pe linie moartă, sau în afară de Front, ca Mihalache. La Tătărescu, Cancicov m-a luat la o parte să-mi spună că a descoperit o adevărată delapidare la Banca de Credit, din partea lui Kauf-mann şi a câtorva complici. E vorba de 130 milioane... Unii din complici au şi restituit banii. Va veni să-mi povestească... Tot Cancicov mi-a mai spus că merge azi să vadă pe Nae Ionescu, „cu înaltă autorizare11. îmi va povesti şi ce a vorbit cu defunctul Tata Noe. 4 noiembrie. Jean Th. Florescu care tot oftează după Legaţia din Spania, a fost să vadă pe Filip şi i-a povestit următorul schimb de cuvinte dintre Rege şi el, cu prilejul ultimei serbări a decoraţilor Ordinului Ferdinand, în ianuarie trecut: Regele l-a întrebat „Ce mai faci, domnule Florescu?" — iar el a răspuns: „Am mult de lucru, Sire!" — „Da?" — „Da; treizeci de ani am lucrat să-mi fac un nume — acum trebuie să mă dau peste cap să distrug tot ce am făcut, să se uite, ca să fiu şi eu un om noul]“ Regele ar fi râs cu poftă. In ziua aniversară a întemeierii Republicii turceşti, duminica trecută, imnul turcesc a fost difuzat de diferitele posturi italiene, însoţit de 206 CONSTANTIN AKGlil'OlANU o urare de prosperitate pentru Turcia. Aceste amabilităţi au tăcut un excelent efect la Ankara, unde se vorbeşte din ce în ce mai mult de o apropiere între Italia şi Turcia. Guvernul grecesc, bine şi cu unii şi cu alţii, face sforţări mari pentru îmbunătăţirea raporturilor dintre cele două ţari. Dl Virgil Madgearu a fost poftit ieri la Parchet ca să dea explicaţii asupra continuelor sale ultragii şi ameninţări la adresa Regelui şi a Guvernului. Gura veninosului politician nu mai tace, într-adevăr. Cârâie ca o babă cloanţă. A fost adus de la via sa, de lângă Piteşti, şi pe drum era să moară de frică, convins că l-a luat să-l împuşte!! La Parchet a ajuns cu picioarele muiate. A făcut scuze, a cerut iertare şi a sfârşit prin a senina ca nu va mai deschide gura sa vorbească politică... Aşa va trebui procedat cu toţi clănţaii de cafenea, cu toţi oratorii de la urlătoarea avocaţilor... Legea neutralităţii a fost definitiv votată de Camera şi de Senatul american şi va fi promulgată astăzi. E un mare succes pentru Roose-velt, pentru Anglia şi pentru Franţa. Hitler trebuie să fie furios. Decretul de dizolvare al Comitetului ortodoxiei a apărut astăzi. D-na Tătărescu a fost numită prezidentă a noului comitet, iar doamnele A. Voinescu, Voiculescu, Herther, d-na Şerban, d-na Lovinescu membre şi părintele Nae Popescu membru, dacă îndrăznesc să spun aşa. Gata şi Didina, nebuna! Ofensiva împotriva speculei şi pentru ieftinirea traiului a început bine. Cred că în câteva zile ce se poate face—şi se poate mult — va fi făcut. încurajat de succesul repurtat de echipa noastră de fotbal împotriva ungurilor, Gavrilă Marinescu (care a ajuns mare protector al sporturilor) vrea să aducă şi echipa din Viena la Bucureşti. Regele ezită şi e mai mult contra, de teama vreunei manifestaţii ostile. Dânsul crede ca nu e bine să aducem echipe din ţările beligerante. Mă lasă totuşi pe mine şi pe Gavrilă să hotărâm cum vom voi, încât mă priveşte, cred că nu e nici un pericol de manifestaţie ostilă faţă de austrieci, care de altminteri sunt atât de puţin beligeranţi... 207 ÎNSEMNĂRI ZILNICE, IV3V 8 noiembrie. Sâmbăta, 4 noiembrie, am avut o lungă conversaţie cu Gerstenberg. A venit din partea lui Goring să-mi ceară un supliment (considerabil) de petrol. L-am rugat să zboare la Berlin şi sa spună din partea mea lui Goring că noi am dat Germaniei tot ce am putut în schimb, până acum, numai pe material de război. Nu dispreţuim valoarea acestui material, dar dacă nemţii vor şi mai mult petrol, să ne dea în schimb ce le cerem noi: tunurile antitanc şi antiaeriene polone sau cehoslovace. Gerstenberg mi-a replicat ca pentru tunuri antiaeriene Germania ar cere ceva mai mult, anume ca „prietenia noastră'1 să fie întărită printr-o „convenţie militară". Am rugat atunci pe omul lui Goring să se duca cât mai iute la Berlin şi să obţină două lucruri de la patronul său: pe de o parte tunuri antitanc şi antiaeriene („flak“ şi „pak“ — cum se zice în jargonul militar), iar pe de alta mediaţia Germaniei pentru o înţelegere cu Rusia... in schimb, eram gata să stau de vorbă şi pe chestiunea suplimentului de petrol şi pe chestiunea convenţiei militare... Am mai vorbit de multe, şi Gerstenberg a plecat de Ia mine plin de entuziasm. De nu s-ar înapoia de la Berlin, plouat... Ziarele de azi-dimineaţă ne aduc, în litere groase şi cu toate comentariile meritate, o veste senzaţională şi neaşteptată — cel puţin pentru momentul de faţă. Regele Belgiei şi Regina Olandei au adresat Fuhre-rului, Regelui Angliei şi Preşedintelui Lebrun o telegramă identică prin care puneau mediaţia lor la dispoziţia beligeranţilor, pentru încheierea unei păci durabile, înainte de înteţirea războiului pe frontui occidental. Până acum câteva zile, sugestia noastră transmisă Regelui Belgiei în vederea unei asemenea iniţiative fusese considerată ca inoportună şi prematură. Mai mult, nici la Bruxelles nu s-a ştiut pentru ce a plecat Regele Leopold cu ministrul său Spaak la Haga. O depeşă de la însărcinatul nostru cu afaceri din Belgia, arăta încă azi-dimineaţă că deplasarea Regelui nu era în legătură cu propuneri de pace... Secretul păstrat în jurul evenimentului şi precipitarea hotărârii luate fac pe mulţi să creadă că iniţiativa celor doi Suverani a fost determinată de frica unui atac bruscat german împotriva Belgiei şi Olandei. Cu atât mai mult că forţe importante germane au fost concentrate în Germania, spre graniţele celor două ţări neutre... Chiar dacă demersul n-a fost făcut în complicitate cu beligeranţii toţi sau cu unii din ei, nu se poate ca el să nu aibă un mare răsunet, căci dorinţa de pace e de netăgăduit în Germania, în Franţa şi chiar în Anglia. Să aşteptăm... 208 CONSTANTIN ARGETOIANU Pe un teren cu totul altul, ziarele de azi-dimineaţă ne mai aduc o veste senzaţională: Max Auschnit a fost arestat şi rechizitoriul dresat împotriva lui publicat. Spălătură de rufe murdare în Serai... Am stat trei ore ieri după-amiaza la Cotroceni şi nici Regele, nici Urdâreanu nu mi-au spus nimic. Mai bine aşa... Nu-mi place să mă amestec în ţărâţă. Poate că măsura luată de lamandi din ordin să fie cam drastică, dar Auschnit e vinovat... Lucru ciudat: efectul arestării, în public, a fost excelent. Şi-a zis lumea că nimeni în această ţară cinstită nu e cruţat (!!) şi că poţi trece uşor din cabina „Luceafărului" în alta mai puţin confortabilă la Văcăreşti... Pangal sosit de câteva zile de la Lisabona, via Paris, povesteşte că în capitala Franţei toată lumea vrea pacea. Din cercurile guvernamentale a aflat că, dacă ruşii ne-ar ataca, nici englezii, nici francezii nu ne-ar veni în ajutor. în contradicţie cu afirmările Iui Couloudre (faţă de Franaso-vici), cu ale lui Catogan faţă de Tilea şi cu ale lui Franşois Poncet (la Roma) faţă de Bossy. Cred totuşi că impresiile lui Pangal sunt cele juste... Petrecut ziua de 5 noiembrie Ia Breasta. O duminică tristă, pe întuneric şi ploaie, dar plină de duioşie pentru mine, căci era ziua de naştere a mumă-mii. A ars electricitatea toată ziua, aşa a fost de întuneric. S-a pus prima piatră â Palatului Administrativ (!) din Breasta, un palat ce ar fi fost mai la locul lui într-un oraş. Construcţia a fost hotărâtă de astă-pri-măvară aşa încât nu-i port eu vina... în cuvântarea scurtă pe care am ţinut-o am evocat legăturile mele cu pământul— care mă cheamă! încă o deziluzie: Cancicov a descoperit la Banca de Credit fraude mari în sarcina lui Kaufmann. E vorba de peste 100 de milioane. îl crezusem om cinstit... Ani de zile a alcătuit bilanţuri duble la fabrica de sticlă din Mediaş. S-au găsit vreo 14 milioane într-un safe la sucursala Băncii de Credit din Oradea — iar 96 milioane au fost ridicate de Kaufmann şi de dl Buhuşi şi în mică parte de Ehrenstein şi de Pauker (directorul contabilităţii). Aceştia doi au mărturisit. Pentru a se evita o amenda la fisc de peste 400 milioane lei (pe care ar trebui să le plătească Banca) afacerea va fi cocoloşită, dar banii vor fi restituiţi... Roosevelt s-a adresat prin Giinther (ministrul său la Bucureşti) Regelui Carol, „Ca cap de Stat la Cap de Stat", în favoarea lui Moscicki. 209 iS'SEMV.Mi /ii MCK. 193 9 Regele a răspuns ca şi el ar vrea sa-1 elibereze, dar sunt anumite forme de care trebuie să se ţină seamă. George Enescu a venit ieri la mine şi mi-a adus 100 000 lei pentru apărarea naţională. Un gest frumos. Am putut constata cu acest prilej că face un început de scolioză. Maruca îl aştepta afară, în automobil... Regele a dat 2 milioane şi 1/2 pentru cantinele şcolare, câte 250 000 lei de ţinut. Doctorii Ramon şi Le Meyer de la Institutul Pasteur din Paris au descoperit vaccinul tetanosului. Rămâne cancerul, tot fără vaccin... Francezii au scufundat un submarin care a eşuat apoi pe o plajă lângă Dunkerque. Marina franceză a făcut funeralii oficiale celor morţi. Sicriele lor au fost acoperite cu steagul roşu şi cu zvastica hitle-ristă. Discursuri... Tocmai cum au procedat şi nemţii cu aviatorii căzuţi la Karlsruhe. Ciudat război... Chestiunea cehilor a fost în fine reglată ieri la Cotroceni, cu Regele şi cu Gafencu. Adeverindu-se că cehii cu pricina n-au fost combatanţi în Polonia, am admis tranzitarea lor prin România. S-a telegrafia! în consecinţa la Moscova. Fost ieri la recepţia Legaţiei sovietice, pentru aniversarea instalării bolşevismului în Rusia. Ce am ajuns... Consolare: n-am fost singurul, erau acolo, pe lângă multă lume politică şi diplomatică şi reprezentantul Italiei fasciste şi al Germaniei naţionaliste... Oribile timpuri! Am intrat acolo cu inima strânsă, ca în 1918 Ia Buftea... Alfieri, fostul ministru al Propagandei italiene, a fost numit ambasador pe lângă Sf. Scaun în locul lui Pignatti di Custoza. Halifax a făcut ieri declaraţii importante la Radio asupra scopurilor engleze de război. Crearea unei Europe noi. Dar cu consimţământul 210 CONSTANTIN ARGfiTOIANU tuturor popoarelor, fiecare făcând de bună voie sacrificiile necesare jyentru stabilirea unei păci durabile. Ne aşteaptă zile plăcute... Azi de ziua Voievodului (Sf. Mihail) Te Deum la Mitropolie şi înscrierea la Palat, şi nimic mai mult. Komiftternul, care, după cum se ştie, n-are nimic comun cu Guvernul Sovietelor (!!!) a lansat un manifest în care înjură laolaltă Anglia, Franţa, Germania şi Ttalia, ca ţari capitaliste care fac războiul în urmărirea unor scopuri imperialiste... Ce să mai zicem noi, daca Berlinul nu zice nimic? Un viguros protest din partea Italiei prin pana lui Gayda. Italia rămâne intransigenta pe frontul antirus... Consiliu de 3 ore ieri la Cotroceni, pentru combaterea speculei (!). Am plecat de acolo^abătut faţă de atâta incompetenţă şi de atâta prostie. Regele a făcut proppneri utopice. Voi căuta să le pun la punct, de se va putea. De nu, sa demonstrez imposibilitatea realizării lor... A murit Neumann, mare specialist de nas, gât şi urechi — chemat deseori şi Ia Bucureşti. Părăsise Viena după Anschluss, şi se instalase în Statele Unite. Născut în 1873. A murit de asemenea şi Adolphe Max, dârzul şi popularul primar al Bruxellului, pe vremea marelui război şi a ocupaţiei germane. Azi-dimineaţă a apărut decretul-lege pentru înfiinţarea Mitropoliei Olteniei. Măcar atât va rămâne de pe urma mea... Deşi Anglia nu vrea să facă pace, lady Hoare, soţia ministrului britanic o seminebună urlă toata ziua după pace. Martei Bibescu îi spunea: „D-voastră care scrieţi, de ce nu scrieţi împotriva acestui război oribil?“ Se vede câ printre englezi numai nebunii sunt cu minte... 211 ÎNSEMNĂRI ZU.NK'f:, 1939 M-me de Ganay (ca şi soru-sa m-me de Behague1) aveau ca bunic un ovrei, numit Haber. Contesa de Ganay a povestit Marthei Bibescu ca acest Haber avea un frate care s-a ţinut cu ducesa de Saxe-Cobourg de pe vremuri, mama Prinţului-consort al Angliei, Albert. Prinţul Albert ar fi fost fiul natural al ovreiului Haber, fugit cu Prinţesa de Cobourg — mamă din Germania... Prinţul de Galles (Eduard al Vll-lea) considera pe Contesa de Ganay ca rudă. Picătura de sânge ovreiesc se regăseşte în actualul Duce de Kent — a cărui faţă semita e impresionantă... 9 noiembrie• Pare deja stabilit că motivul iniţiativei de pace luat de Suveranii Belgiei şi Olandei a fost numai frica unui ataC bruscat din partea Germaniei. Intr-adevăr, forţe masive sunt concentrate pe frontiera Reichului de vest, de la Colonia în jos, spre mare. Sunt aceste forţe menite numai să se opună unui eventual atac anglo-francez prin Belgia, cum spun unii? E mai probabil că e o masă de atac; o ofensivă germană împotriva celor două State neutre pare cu atât mai posibilă cu cât nici o dezminţire nu vine de la Berlin, dar în schimb ameninţări şi rodomontade războinice atât în ziare cât şi în discursuri... La Londra şi la Paris propunerea belgo-olandeză a fost primita cu simpatie şi deferenţă, acoperită cu flori şi cu... refuzuri de luare în considerare. La Berlin se declară că propunerea a fost torpilată înainte încă de a fî făcuta prin discursul lui Halifax care-şi bate joc de lume şi de drepturile Germaniei... Evident, încercarea Regelui Leopold a dat greş. Păcat, căci toată lumea vrea pace. Dacă se va înteţi războiul, dacă Germania va săvârşi imensa greşeală politică de a viola neutralitatea Belgiei şi a Olandei, sorţii păcii se vor îndepărta şi mai mult... Ziua de 9 noiembrie (aniversarea sângeroasei încăierări din 1923, în care au căzut primii „martiri6* ai nazismului) este sărbătorită în fiecare an la Miinchen de vechea gardă a lui Hitler în berăria Burgerbrăn, unde se adunau regulat, acum 15 ani, întemeietorii Partidului Naţional-Soci-alist. Ca şi în anii trecuţi, Hitler a luat parte şi anul acesta la comemorare şi a trântit aseară un discurs kilometric in care, după ce face din nou tot istoricul războiului din 1914, cu răspunderile lui, după ce preamăreşte ca de obicei puterile Germaniei şi ale noului regim — înjură de spurcă Anglia şi îi declară război de moarte... Nimic nou. Discursul dă însă impresia unei exasperări şi unei disperări care trece dincolo de efectul urmărit, se pune într-o ciudată lumină mentalitatea Ftihrerului... Al cărui ,.liotel44 din Paris a fost cumpărat pentru Ambasada română. 212 CONSTANTIN ARGETOIANU Mare incendiu ieri Ia rafinăria Teleajen (lângă Ploieşti) proprietatea „Societăţii Româno-Americane". Pagubele sunt de peste 30 de milioane. Arestarea lui Auschnit a provocat un val de popularitate în favoarea Regelui... Pătimaşă mai e lumea! Generalul Gavrilâ Marinescu a cumpărat duminica trecută, la vânzarea de yearlingi organizată1 de Jockey-Club, trei cârlani în valoare totală de 700 mii lei. A doua zi l-a chemat Regele şi i-a spălat capul, spunându-i: „Cum, abia ai ajuns în fruntea unui departament cu fonduri secrete şi ai şi cumpărat cai de curse? împuşcai francul până mai ieri, şi acum grajd de curse-ţi trebuie?" Şi dă-i, şi dă-i... A fost cât pe aci să-l dea afară din Guvem... S-a deşteptat cam târziu Majestatea Sa; lumea obişnuită cu cheltuielile şi cu fastul lui Gavrilă n-a fost cine ştie cum mirată de noua fantezie a favoritului... Adevărul e că acţiunile lui Gavrilă sunt în mare scădere, sus. Ca să împace pe Rege, zisul Gavrilă a trecut provizoriu caii pe numele lui Malaxa, un amic, ca să nu-i zicem un complice — care a primit să servească de data asta de manta de vreme rea. 10 noiembrie. Ieri-dimineaţă, cum mi-a venit ştirea atentatului de la Munchen, am telefonat lui Gafencu rugându-I să telegrafieze Guvernului lui Ribbentrop — şi lui Urdăreanu rugându-1 să sugereze Regelui o telegramă adresată lui Hitler. Pe la ora 12 1/2, tocmai când ma pregăteam să întreb pe Urdăreanu daca Regele a telegrafiat, m-a chemat Palatul, să mă duc imediat la Cotroceni. Am presupus că se iviseră ceva greutăţi cu telegrama lui Hitler şi am plecat plictisit Sosit la Cotroceni am găsit însă altă muzică. Telegrama lui Hitler plecase deja de mult. Dar sosise alta din partea Regelui Leopold al Belgiei, adresată direct Regelui Carol, prin care îi cerea să sprijine pe lângă şefii Statelor beligerante intervenţia de pace belgo-olandeză. „Te rog, dacă îţi este posibil, să sprijini pe lângă cei trei şefi ai Statelor beligerante intervenţia noastră pentru o pace justă şi durabilă". Sau aşa ceva. Transcriu din memorie. Regele ne chemase la sfat, pe Gafencu, pe Urdăreanu şi pe mine. Gafencu a fost contra unei intervenţii de felul celei cerute, deoarece Anglia şi Franţa îşi fixaseră deja poziţia. Ar fi 1 Jockcy Clubul a adus şi anul acesta 16 yearlingi din Franţa şi i-a vândut la licitaţie. Însemnări zilnice. >9w 213 fost să mergem înaintea unui eşec sigur... Urdareanu dimpotrivă a fost pentru o solidarizare cât de complectă cu gestul Suveranilor Belgiei şi Olandei. Am arătat că nu aveam nici un motiv să refuzăm cererea Regelui Leopold, că putem sprijini (,,appuyer“) fără teama de succes sau insucces un demers, care, oricare ar fi soarta lui, va fi primit cu simpatie de opinia publică atât în Germania cât şi în Franţa şi în Anglia. Am adăugat însă că nu trebuia să ne angajăm prea adânc, fiindcă n-am putea-o face fără a consulta pe tovarăşii noştri din înţelegerea Balcanică (mai ales pe iugoslavi care ar fi avut poate un cuvânt de spus) — consultaţie pentru care nu aveam timp1. Sfatul meu a fost ascultat şj s-a trimis, în alb, Regelui Angliei şi d-lor Lebrun şi Hitler telegrama cunoscută (publicată în ziare). Din ştirile de azi-dimineaţă reiese că gestul Regelui Carol a fost întâmpinat cu simpatie la Berlin, la Paris şi la Londra. De altminteri, reacţia Parisului şi Londrei faţă de intervenţia belgo-olandeză nu e atât de categorică pe cât se anunţase. Franţa n-a răspuns încă, dar va răspunde. Chamberlain, ieri, a vorbit în doi peri, a vorbit de dorinţa Angliei de pace, de oroarea războiului etc. Probabil că răspunsul Angliei şi Franţei va fi de astă-data negativ, dar cu forme: ideea păcii îşi face drum. Panică mare la Bruxelles şi la Haga. Belgienii şi olandezii socotesc un atac german iminent Aceeaşi impresie ne-o dau telegramele Iui Cruţescu de la Berlin... Dacă atac va fi, eu nu cred că Germania va ataca Belgia. Va ataca Olanda. Ca să lase pe franco-englezi să violeze Belgia, în ajutorul olandezilor — şi să aibă astfel tovarăşi de viol... nemţilor nu le trebuie Belgia, căci nu pornesc împotriva francezilor: vor coasta mării în faţa Angliei, şi Olanda le înfăţişează porturi mai bune decât Belgia... Linia Sniatin-Lwow e aproape gata reparată şi zilele acestea se va deschide transporturilor din România spre Germania. Făcut ieri după-amiază o vizită lui Fabricius. Condoleanţe pentru cele întâmplate, felicitări pentru scăparea lui Hitler. Ministrul Germaniei mi-a părut opărit; un om deznădăjduit. De altminteri, deznădăj- 1 Telegrama Regelui Carol trebuia să, ajungft la Londra înainte de declaraţiile lui Chamberlain anunţate pentru ora 17. 2 14 CONSTANTIN ARGETOIANU duite sunt şi informaţiile care ne vin din Germania — şi atentatul de la Miinchen e simptomatic. Ipotezele (germana) ca atentatul ar fi opera englezilor sau (anglo-francezi lor) a Poliţiei germane, sunt stupide. E nemulţumirea adâncă a maselor care s-au manifestat prin acest act disperat... Un discurs de nebun-disperat a fost de altminteri şi discursul Fiihrerului de alaltăieri-seară, în sala fatală... Auschnit a cerut să fie dus de la Văcăreşti Ia Palatul de Justiţie, şi vice-versa, cu maşina lui. S-a refuzat — duba comună. Nici măcar la un regim special n-au vrut să-l pună... Cine oare îl urmăreşte cu atâta ură? în Consiliul de Miniştri de aseară s-a hotărât o amnistie fiscală cu privire la toţi cei — şi sunt droaie — care nu făcuseră declaraţii la impunere, sau făcuseră declaraţii incomplecte. II noiembrie. în momentul de faţă punctul nevralgic, în Europa, e Olanda. Forţe mari germane stau la graniţa Ţărilor de Jos şi bieţii olandezi se întreabă cu înfrigurare ce le va aduce ziua de mâine. Deja o bună parte a ţării a fost inundată — dar aeroplanele trec şi peste apă... Ca acum 300 de ani privirile lumii sunt încordate spre gurile Rinului şi ale Meusei... împăratul Wilhelm şi-a construit doua posturi blindate, la Doom, unul pentru „împărăteasă4* — altul pentru el. De altminteri, dacă-1 va prinde Hitler nu-i va merge bine, judecând după soarta recentă a „Prinţilor**, în Germania. Naziştii, de frică probabil să nu provoace tulburări sau vreo schimbare de regim, i-au arestat pe toţi... Numai unul, prinţul George-Friedrich, al 4-lea fiu al Kronprintzului a scăpat, găsindu-se în Anglia la studii. Acum e în Olanda, la tata-moşu... Telegramele Regelui nostru au făcut cel mai bun efect în câteşitrei ţările beligerante. De ar putea ieşi ceva de aci, pentru pace... Au arestat şi pe Aronovici, directorul „Socometului**, societate însărcinata cu vânzările produselor „Reşiţei**. Lucru de necrezut dl Aronovici e om cu cazier judiciar, căci a mai fost condamnat acum câţiva ani, pentru escrocherie... 215 ÎNSKMNĂRt ZILNICI-, 1919 13 noiembrie. Petrecut două nopţi în tren şi ziua de ieri la Cluj, unde a avut loc prima mare întrunire a F.R.N.-ului de la reorganizarea lui. Succesul a fost deplin. Lume enorma venită din cele şapte judeţe ale ţinutului. Oraşul împodobit cu steaguri, cu covoare la ferestre, cu ghirlande — aşa cum nu se mai văzuse de mult. Ba unii spuneau chiar că nu s-a mai văzut niciodată. Până şi vremea ne-a ajutat: o dimineaţă ceţoasă s-a luminat către amiaza într-o zi tomnatică însorită. Razele soarelui n-au izbutit însă să topească de tot pânzele aburite aşternute peste poalele văzduhului, pânză din îmbrobodeala cărora oraşul nu s-a putut desface pe deplin... De sus, de la locuinţa lui Tătaru de pe deal, priveliştea era încântătoare. Primit la gară de rezident, de miniştrii sosiţi în ajun, de autorităţile militare şi bisericeşti (cu cei doi episcopi români în frunte) am pornit într-un automobil deschis până la teatru — trecând printre acalamaţiile mulţimii. în faţa teatrului, serviciu divin — apoi în teatru, întrunirea cu toată intelectualitatea Clujului prezentă. Megafoane transmiteau discursurile noastre în piaţa din faţa teatrului şi în cea din dos. Amândouă era pline de lume... După întrunire, defilare, tot în faţa teatrului. Defilarea a ţinut până la ora 2, când ne-am dus să mâncăm la Tătaru, miniştrii, cei doi episcopi şi Vaida. Vaida a fost nespus de gentil. A venit Ia gară să ma primească, a prezidat întrunirea, a stat toată ziua cu mine şi m-a dus seara la tren. E o natură leală şi deschisă. De aceea i se iartă — mult şi multe — între altele discursul de ieri, în care a cam pus picioarele în străchini... Am fost primit la Cluj ca un rege, cu onoruri quasisuverane şi am cunoscut în fine taina unei adevărate popularităţi. Şi-au dat oamenii deodată seama ca îi scăpasem de datorii... Acum 10 ani, o zi ca cea de ieri m-ar fi încântat. E însă prea târziu, am căscat de dimineaţă până seara, şi n-am cunoscut decât un singur sentiment: oboseala. „Şi apoi, lipseau femeile!!!44 înapoiat azi-dimineaţă în Bucureşti am găsit o chemare la Cotro-ceni, pentru ora 12, cu Gafencu. Regele a primit aseară o telegramă din partea Regelui Angliei, ca răspuns la intervenţia sa. King George transmite personal răspunsul dat Regelui Leopold şi Reginei Wilhelmina şi termină cu cuvintele: „Dacă-mi poţi face propuneri acceptabile din partea Germaniei (sau aşa ceva) le voi examina cu toată atenţiunea44. Regele nostru a crezut că aceste cuvinte i se adresau lui şi a socotit cu drept cuvânt că ele cereau o urmare. Mi-a fost uşor să-i demonstrez că cuvintele în chestiune făceau parte din telegrama adresată Regelui 216 CONSTANTIN ARGETOIANU Leopold şi că nu comportau, prin urmare, vreo obligaţie directă de intervenţie din partea noastră. Dat fiind interesul pe care-1 avem noi, însă, de a vedea pacea încheiată cu o zi înainte — interes mai mare ca al Belgiei sau al Olandei, care, prin oricâte suferinţe vor trece, îşi vor primi răsplata la pace, pe când noi cu ruşii în braţe... — am sfătuit pe Rege sa caute sa facă ceva. Cine ştie de unde sare iepurele. A fost şi Regele de acord. Gafencu, tot fricos, mai reticent. Urdăreanu a vorbit ca mine. S-a hotărât ca Regele să cheme azi pe Fabricius şi sa-i propună să meargă la Berlin să întrebe pe Hitler dacă nu are cumva o sugestie de făcut la Londra... 75 noiembrie. Fabricius a primit cu încântare propunerea Regelui şi a plecat ieri-dimineaţa cu avionul la Berlin. Clodius e de alaltăieri, luni, din nou în apele noastre. Cum nemţii au cerut sârbilor săptămâna trecută să-şi sporească furniturile de la simplu la dublu, mă cam temeam de vizita lui Clodius, cu atât mai mult că a sosit şi Dassler (şeful de la ,,Getreidestelle“) şi oamenii săi. Am rugat pe Cecropid să-l ia pe Clodius în primire, cum o sosi şi să-l descoase. Cecropid a petrecut toată noaptea cu omul nostru şi din pahar în pahar a aflat lucruri interesante. Mai întâi că nu venise ca să ceară un spor al tributului nostru, ci ca să pună o dată mai mult la punct schimburile deja consimţite între cele două ţari. Ceea ce-1 supăra mai mult (şi pe el!) era instabilitatea puterii de cumpărare a leului măsurată pe scara devizelor (livră, dolar etc.). li era indiferent — zicea dânsul — dacă marca valora 39, 40, 41 sau 42 de lei, dar ceea ce voia să ştie odată era cât putea cumpăra cu o marcă... Trecând la politica noastră Clodius a mărturist că Ia Berlin mai domnea oarecare îngrijorare asupra adevăratelor noastre intenţii. „Bine — i-a replicat Cecropid — după ce România v-a dat aceste două probe de sinceritatea neutralităţii sale, mărire la îndoit a capitalului de finanţare pentru cumpărările dvs şi declaraţia oficială a primului nostru ministru că nu vom tolera crearea uni front aliat pe teritoriul nostru — ce vreţi mai mult?“ Clodius a declarat că el nu vrea mai mult, că e convins, că a spus-o la Berlin, dar că a spus-o numai el căci noi nu suntem reprezentaţi în Germania. Cruţescu nu vede pe nimeni. Nici chiar pe el care nu e inaccesibil, nu l-a văzut de la 14 mai trecut... „V-ar trebui un om la Berlin care să intre pretutindeni, sa fie prezent în fiecare minut, să vă apere poziţia...“ Dar unde să-l găseşti? Desigur nu printre diplomaţii noştri. Vorbind mai departe, Cecropid a arătat ca Germania ne tot 217 ÎNSEMNĂRI ZILiVICK, 1939 cere favoruri dar în schimb nu ne prea face. „Germania — a încheiat Cecropid — trebuie să-şi dea seama de interesul ei de a avea la sfârşitul războiului o Românie tare şi bine înarmată împotriva Rusiei...-' Cum Clodius a declarat că subscrie cu amândouă mâinile această afirmare, Cecropid a profitat de prilej ca sâ-i vorbească din nou de artileria antitanc şi de artileria antiaeriană... „Apoi pentru asta am venit şi eu aci" — a replicat Clodius... în ce priveşte politica lor internă, Clodius a lăsat să înţeleagă că lucrurile nu merg în Germania... De o victorie suta în sută nu mai vorbeşte nimeni. Dar nici de o înfrângere sută în suta nu le e teamă. De ce le e teama e de tirania „partidului" nazist, care va deveni insuportabilă, dacă războiul va mai dura. Hitler e hotărât să se înţeleagă cu armata şi cu ajutorul ei să mai facă o purificare a partidului. „Purificare" complectă, fizică şi morala pentru unii membri, simplă aşezare pe linia moartă, pentru alţii. Ribbentrop ar fi printre aceştia din urma... — Pentru această operaţie Hitler se sprijină pe Goring, cu care e înţeles, şi care stă dinadins la o parte. Majoritatea conducătorilor armatei sunt însă încă de câştigat. Majoritatea lor e monarhistă şi Hitler contează pe Goring sa-i convingă... întrebat dacă nemţii vor începe în curând o ofensivă pe frontul de vest, Clodius a răspuns: „Da ce? Să aşteptăm ca America să îndoiască potenţialul armatelor aliate?" Luat masa aseară la sir Reginald Hoare, cu lord Lloyd, fost înalt Comisar al Angliei în Egipt şi actualmente lord şi preşedinte al lui „British Council", societate oficială pentru propaganda limbii şi culturii englezeşti, cu un buget de circa 400 milioane lei. Lloyd a venit în România „să vadă" cum stau lucrurile, bineînţeles fără nici o misiune oficială... Am vorbit de multe. Mi-a spus două lucruri interesante: 1) La întrebarea mea dacă garanţia engleza e valabilă'şi contra Rusiei sau numai contra Germaniei mi-a răspuns textual: „Lord Hali-fax m-a însărcinat oficial şă spun, dacă mi s-ar pune această întrebare, că garanţia joacă numai contra Germaniei, din cauza art. 3 ai pactului încheiat cu Turcia care exclude un război cu Rusia. Dar în pactul cu Turcia, a adăugat lord Halifax, mai e şi art. 5 care prevede că în cazul în care un Stat balcanic ar fi atacat Anglia, Franţa şi Turcia se vor consulta — şi în ce sens ar conchide aceste consultări vă las să ghiciţi, dar să nu mă întrebaţi şi să fiţi plini de încredere căci 2) de câteva săptămâni Anglia a început în fine să-şi dea seama de ce reprezintă pericolul rusesc pentru Europa întreagă..." 218 CONSTANTIN ARtil TOIANU De opt zile mâ străduiesc să pun în picioare măsurile necesare pentru stăvilirea scumpirii traiului şi mai ales pentru stabilizarea devizelor. Am impresia că sunt pe drum bun. Cu Regele merge însă greu... 16 noiembrie. Săptămâna trecută a fost o săptămână de mare excitare. Ataculgerman asupra Olandei, poate asupra Belgiei, era socotit ca iminent. înfrigurarea din Occident tulburase până şi climatul nostru politic, mărginit spre răsărit prin norii negri ce se adunau între Soviete şi Finlanda. Şi acolo o ofensivă era să izbucnească. Propunerea de pace belgo-olandeză părea mai mult menită să înteţească decât să liniştească lucrurile... Contrar tuturor aşteptărilor săptămâna aceasta este o săptămână de linişte relativă. Ofensiva din Occident n-a izbucnit, şi tensiunea de pe frontul de vest a făcut loc unei adevărate destinderi. S-ar părea că nemţii au revenit la planul lor de război de nervi, de război de uzură însoţit de puţine torpilări şi de raiduri aeriene inofensive pe coastele Angliei... între Rusia şi Finlanda negocierile au fost întrerupte „sine die“, Iară ca să pornească tunurile, de asemeni... Sunt foarte curios să văd cu ce se va înapoia Fabricius de la Berlin... Afacerea Auschnit continuă. Max cel roşu e tot la Văcăreşti urmărit de ura implacabilă ce porneşte de Sus — fără să se poată preciza dacă de la Rege, de la Urdăreanu sau de la Malaxa... Eu unul nu cunosc dedesubturile, căci n-am primit Guvernul decât cu condiţia ca masacrele efectuate şi procesul Auschnit să rămână în afară de competenţa şi de controlul meu... Avem doar dictatură: să-şi ia şi Regele răspunderile sale. Urmărirea lui Auschnit a fost primită cu entuziasm în cercurile naţionaliste şi antisemite şi a creat chiar Regelui o adevărată popularitate în aceste cercuri; în cercurile bancare-industriale, cu îngrijorare — iar în cercurile filosemite, cu consternare. Generalul Vârtejanul, amicul familiei Auschnit îmi spunea ieri: „E afacerea Dreyfuss românească: întâi se arestează şi apoi se caută probe“. Iar Nicu Ioanid, amicul tuturor ovreilor, repeta: „E afacerea colierului! Este sfârşitul Monarhiei!" Am impresia că toată lumea exagerează şi cei care au arestat pe Auschnit şi cej care-l apăra... Valjean (Vasilescu) mi-a adus din partea lui Liciu un lung memoriu. Memoriul cuprinde faptele bine cunoscute, cu următoarele adăugiri: Cei doi magistraţi care au confirmat mandatul de arestare al lui Liciu la Roman, au fost avansaţi a treia zi după confirmare; judele de instrucţie avansat cinci zile după darea ordonanţei, iar procurorul a fost ÎNSEMNĂRI ZILNICE. 1939 219 adus special din Bucureşti, pentru o săptămână, ca sa pună concluzii în chestiune. în închisoare, Liciu a fost culcat pe scânduri, cu un bec electric imens în tavan, ca să nu poată dormi. S-a făcut o lege speciala pe care Consiliul Legislativ a considerat-o neconstituţională şi care totuşi a devenit lege. Această lege prevede că ministrul poate ‘pune în disponibilitate un magistrat, îndată ce se deschide acţiune publică contra lui — indiferent dacă instanţele penale-1 achită în urma. Legea a fost declarată neconstituţională fiind cu caracter retroactiv. Liciu a făcut acţiune în contencios pentru reintegrare, pe motivul neconstituţionalitaţii legii. Iamandi ca să evite discuţia în secţiile unite ale Casaţiei a chemat pe avocatul lui Liciu şi i-a cerut sa retragă acţiunea în contencios, în schimbul cărui gest ministrul urma „să aranjeze1* achitarea lui Liciu la Roman şi să cumpere pentru minister un imobil al soţiei lui Liciu... Liciu a retras acţiunea, dar Iamandi l-a păcălit, deoarece la Roman a dat ordin de condamnare şi nici imobilul nu I-a cumpărat... Liciu e în apel la Iaşi, unde consilierii au căpătat cel puţin două grade fiecare de la Iamandi şi sunt oamenii lui de casă. Liciu e o lichea şi Auschnit nu face scump, dar procedee ca cele întrebuinţate din ură împotriva acestor doi foşti complici şi actuali ţapi ispăşitori ruinează teoria dictaturii. Dar ce să mai spunem după masacrele din septembrie... Reversul medaliei: Iamandi a plecat joia trecută la Iaşi cu un vagon ministerial. în vagonul dinainte şi în cel care urma fuseseră instalaţi jandarmi cu revolvere-mitraliere şi numai astfel păzit a putut ajunge logofătul Dreptăţii la Iaşi... Se raportase într-adevăr Siguranţei că 19 gardişti se ascunseseră pe linie, hotărâţi să tragă... 17 noiembrie. Radu Cruţescu telegrafiază de la Berlin: „Se pare că amânarea ofensivei, care fusese într-adevăr hotărâtă pentru data de 12 noiembrie şi în vederea căreia ordinele necesare fuseseră trimise până şi celor mai mici unităţi, este datorită obiecţiilor puternice de ordin militar ridicate de generalul von Brauschitsch în conferinţa ţinuta între Fiihrer şi şefii armatei cu două zile mai înainte. Va fi contribuit poate la această amânare şi tulburarea produsă de unele arestări efectuate în înaltul comandament drept consecinţă — reală sau poate anume voită — a atentatului de la Miinchen. Poliţia de Stat ar pretinde într-adevăr că toate firele anchetei duc înspre cercurile monarhiste şi militare şi până la Marele Cartier General. Nu trebuie exclus însă că 220 CONSTANTIN AIUiliTOIANU această neputinţă de a lua o hotărâre (?, sic) să nu fie decât aparentă spre a adormi vigilenţa adversarilor şi a ascunde mai bine momentul şi locul acţiunii proiectate, căci simplul bun-simţ arată fiecăruia că atât modificarea în timp a raportului de forţe cât şi situaţia interna impun Reichului căutarea unei cât de grabnice soluţii. Desigur, nu poate fi vorba deocamdată de o răsturnare a regimului. Numeroase indicii, inimaginabile acum câteva luni (inscripţii duşmănoase aşezate în fiecare noapte pe ziduri şi trotuare, numeroase efracţi-uni ale prăvăliilor vânzând portretul Fuhrerului şi distrugerea acestora, nemulţumirea crescândă şi din ce în ce mai puţin reţinută împotriva restricţiilor într-adevăr foarte apăsătoare), constituie, oricât, unele simp-tome destul de îngrijorătoare pentru ducerea unui război de lungă durată“... Fabricius nu s-a înapoiat încă de la Berlin, dar Ribbentrop a însărcinat pe Stoltzer să mulţumească lui Gafencu pentru demersul Regelui... Pentru ieftinirea traiului: A apărut azi decretul-lege modificator al legii speculei. S-au introdus măsuri mai eficace pentru combaterea ridicării nejustificate a anumitor preţuri. E o frână de suprafaţă, pusă în aşteptarea măsurilor „de fond“. S-au creat prin alt decret două comisariate generale, unul al aprovizionării — altul al combaterii speculei'. Cel dintâi va avea sarcina de a raţionaliza aprovizionarea Bucureş-tiului, a oraşelor în general, atât prin organizarea desfacerii produselor cât şi prin o mai nimerită îndrumare a transporturilor. Cel de-al doilea va trebui să coordoneze măsurile prevăzute în legea contra speculei şi să supravegheze aplicarea lor. Măsura esenţială însă, noul regim al schimbului, nu va fi luată decât peste două-trei zile, Mitiţă Finanţul.nefiind încă gata cu legea lui. Dolarul a ajuns astăzi la 505 lei !!!!... lamandi mi-a destăinuit ieri că toată înscenarea juridică împotriva lui Auschnit e menita să-l facă sa primească tranzacţia prin care cedează toate acţiunile sale de la „Reşiţa" „grupului român" în condiţiile 1 1 în fruntea aprovizionării a fost pus generalul Rom. Scărişoreanu cu intendentul general tiendcscu ca adjunct. Comisar general contra speculei a fost numit generalul Gcorgcscn de la F.RN. 221 ÎNSEMNĂRI ZILNICE. I9i9 cerute de acest grup. în fapt, Auschnit consimţise la această tranzacţie înainte de a fi arestat, dar a cerut în schimb o scrisoare prin care să i se garanteze că după ce va fi semnat va fi lăsat în pace — scrisoare care i s-a refuzat. Refiizându-i-se scrisoarea, a refuzat şi el sa semneze tranzacţia şi a doua zi a fost închis... Mi se mai povestise această istorioară dar nu vrusesem să o cred. Auzita din gura ministrului de Justiţie, ea câştigă caracter de autenticitate. Iamandi mi s-a văitat de meseria lui de coada de topor. De ce o face? Avut şi aseară masă de înfrăţire cu miniştrii. Atmosferă prietenoasă şi de încredere — excelentă. Prezenţi 18 miniştri şi subsecretari de Stat. 18 noiembrie. Fabricius s-a întors ieri de la Berlin — tot în zbor — cu sacul gol. Reicul, adică Hitler, nu vrea să mai ştie nimic de pace, nu are nici o sugestie de făcut — e hotărât pe exterminare. Războiul „total“ va începe neîntârziat pe frontul de vest... Şi totuşi oamenii vor pace. Fabricius s-a înapoiat însă galvanizat. „Nu visează decât bătălii". Gestul nostru a fost totuşi foarte favorabil interpretat şi Fabricius ne-a adus şi dânsul mulţumirile Fuhrerului şi ale lui Ribbentrop pentru intervenţia noastră. Cred ca am făcut bine ce am făcut şi ca în curând nemţii vor recurge ei Ia bunele noastre oficii pe lângă Anglia... Am avut azi pe m-me Colier, spioana germană, la dejun. Mi-a plăcut mult. E deşteaptă şi are o talie încântătoare... O mai văzusem o data la Gafencu, dar nu mă impresionase. Azi m-a impresionat... La dejun a fost şi Clodius venit la Bucureşti pentru aplanarea dificultăţilor ivite în trocurile noastre cu Gemania. Principala greutate o reprezintă diminuarea puterii de cumpărare a mărcii germane rămasă la 40 de lei pe când toate preţurile noaste au luat-o la goană în sus, după livră şi după dolar. Din toate părţile numai plângeri împotriva regimului schimburilor inaugurat la 1 octombrie. Până în câteva zile trebuie sa pun lucrurile la punct. Mitiţă va fi gata luni cu lucrarea lui. Să vedem cum" o îndreptăm... Clodius mi-a spus că a avut mai multe conversaţii cu Ribbentrop căruia i-a raportat declaraţiile mele privitoare la eventualitatea înfiinţării unui front anglo-francez în România. I-a raportat de asemenea şi despre situaţia noastră faţa de Rusia şi despre dorinţa noastră de a avea 222 CON STAN T1N AR< r KTOl ANU o garanţie serioasă din partea Germaniei. Ribbentrop a mărturisit lui Clodius că grija de căpetenie a Germaniei era să nu se strice cu Rusia, că in asemenea condiţii o intervenţie mai drastică a Berlinului la Moscova nu era cu putinţă, dar ca „diplomaticeşte" s-a intervenit cu fiecare prilej in favoarea noastră. „Oficial nu-ţi pot spune nimic în această chestiune, a adăugat Ribbentrop, dar în particular, şi prieteneşte, că România n-are nevoie să se teamă de Rusia. Căci ştiu că Rusia nu se gândeşte să atace România, cel puţin acum. Pentru mai tâiziu, am obţinut ca, în cazul în care Rusia ar avea ceva de pretins din partea României să ne prevină mai întâi pe noi Şi atunci vom avea totdeauna timpul să intervenim...1“ Clodius mi-a mai spus că toată lumea la Berlin, şi Ribbentrop, şi Goring, şi Hitler sunt încântaţi de noi... în ce priveşte armamentul polonez, mare decepţie. Ar fi puţin, prost şi avariat. Puşti de 18 calibre diferite, tunuri stricate, tunuri antitanc şi antiaeriene aproape deloc. Armamentul polonez a fost un mare bluff... Clodius speră totuşi să ne obţină tunuri antitanc din stocurile germane... Urdăreanu, care a avut şi el o lungă conversaţie cu Lloyd, mi-a raportat o ştire senzaţională pe care i-ar fi dat-o englezul — anume că Anglia ar fi încheiat o convenţie cu Italia prin care aceasta din urmă se obliga să nu lase submarinele să circule în Mediterana. Lui Urdăreanu nu-i venea să creadă, şi nici mie. Lloyd a povestit că două vase submarine fiind descoperite în apropierea Alexandriei, sub pavilion italian, amiralitatea britanică a întrebat telefonic Ia Roma care a răspuns că vasele nu erau italiene. Flota engleză le-a scufundat imediat (???). Regele l-a primit ieri pe Lloyd care i-a spus cam ce ne-a spus şi nouă, mie, lui Gafencu şi lui Urdăreanu. Faţă de dânsul, Regele a avut o violentă ieşire împotriva bulgarilor şi a Regelui Boris — cu revendicările cărora englezii ne tot plictisesc. Lungă vizită a lui Thierry cu tot felul de plictiseli. Nici o reclamaţie nu e justificată. I-am repetat din nou: „Facem ce facem; preferi să vezi România ocupată de nemţi şi să ne ia tot?“ 19 noiembrie. Se adevereşte că Italia şi Spania au intervenit pe lângă Germania în favoarea respectării neutralităţii Belgiei şi a Olan- 223 iNSKMNĂM 7.11. NICI-:. 19.19 dei. Demersul n-a fost făcut colectiv, cum s-a spus — ci separat. Sa fi contribuit şi aceasta intervenţie la amânarea ofensivei gemi ane ce fusese hotărâtă pentru duminica trecută? De la Bruxelles, Radulescu-Mehedinţi telegrafiază că se constată o oarecare destindere In Belgia. Cercurile din jurul Regelui şi Guvernului socotesc ca cu tot eşecul intervenţiei de pace belgo-olandeze, ulcea păcii a făcut câţiva paşi înainte. Şi la Bruxelles simt oameni conştienţi de pericolul bolşevic şi de rolul pe care numai Germania l-ar putea îndeplini întru apărarea Europei de flagelul moscovit. De la Bruxelles la Londra distanţa nu e mare; poate că se vor convinge în curând şi englezii. Franţa şi Anglia au hotărât înfiinţarea unui comandament general unic care sa hotărască asupra tuturor raporturilor economice dintre ambele ţări şi asupra acelora pe care cele două ţări, formând de acum înainte un bloc, vor avea să le întreţină cu restul lumii. S-a hotărât de asemenea, un comandament unic pentru aviaţia britanică şi cea franceză. Comandantul va fi probabil un englez, nu numai fiindcă aviaţia britanică e mai puternica, dar şi ca o compensaţie faţă de comandamentul general al operaţiunilor care este francez (Gamelin). Un preot irlandez, Father Manning din Cork, îmi scrie o scrisoare ca să-mi ceară un autograf. Au ajuns şi bieţii valahi la preţ. Gavrilă Marinescu îmi aduce vreo 10 scrisori interceptate ale Didinei Cantacuzino. Grafologic, scrisorile sunt oribile. Tot aşa ca stil — nu mai vorbesc de maltratarea limbii româneşti. Scrisorile denotă în plus că femeia e pe cale de a înnebuni. Ce a scos-o din sărite nu e atât executarea nenorocitului ei de băiat cât îndepărtarea ei de la Societatea Ortodoxă a Femeilor Române. Un câine încolţit n-ar căuta sa latre şi să muşte mai rău... Voiam sa-i dau drumul, dar nu e cu putinţă... Regele nu vrea! Morţi peste morţi: Mi se telefonează că a murit brusc generalul G. Moruzi. Suferea de inimă de câţiva ani. Deşi lipsit de caracter, a jucat un rol de la război încoace, mai ales în materie de sport, de creştere şi de alergări de cai... Nu va lăsa multe regrete. 224 CONSTANTIN AKCÎii lOIANU Tot brusc a murit ieri Niemerower, şeful rabin (cum se intitula el) şi reprezentantul cultului mozaic în Senat» Era un om cu carte şi cumsecade. Va fi mare ceartă în jurul înlocuirii sale. în fine, al treilea mort, cântăreţul Folescu de la Opera. Acesta s-a sinucis din neurastenie... Hacha, sinistrul, a vorbit la Radio. Mişcările cehe au luat în vremea din urmă, la Praga, aspect curat de rebeliune, Mai ales la Universitate. Şeful Poliţiei locale nemţeşti a fost chiar atacat cu revolverul, fără să fie atins. Autorităţile germane se împotrivesc mişcării cu brutalitate. După un comunicat oficial 9 studenţi au fost împuşcaţi şi Universitatea a fost închisă pe 3 ani. Treaba nemţilor şi să zicem, chiar dreptul lor. Dar ce se amestecă bătrânul Hacha în sângele conaţionalilor săi şi-i învaţă cum să se poarte ca să nu supere pe Fuhrer şi pe stăpânii săi de la Berlin? Ce rol scârbos! Primit o lungă peltea semnată luliu Maniu, „preşedintele Partidului Naţional Ţărănesc". Dl Maniu se crede dator cu un răspuns, cu un răspuns la invitaţia mea de la Cluj, adresată tuturor minorităţilor „etice" de a se înscrie în F.R.N. Dl Maniu-mi explică pe 6 foi mari de hârtie pentru ce d-sa şi partidul d-sale nu se pot înscrie în Front. Şi-mi înşiră toate principiile democratico-parlamentaro-sperţaro-consti-tuţionale care au făcut fericirea Ţării Româneşti, pe care toată lumea le vrea iarăşi întronate şi pe care regimul actual le neaga... Numai că adevărul este exact contrariul. M-am gândit un moment să răspund d-lui Maniu — sau să-l trag la răspundere pentru semnătura ca „şef de partid" — dar m-am răzgândit. Atâta vrea şi el, să se găsească în treabă, să nu-1 uite lumea sau să nu-1 ţină drept mort... Voi întreba mâine şi pe Rege, daca vrea să-l pună în urmărire — căci o putem termina o dată şi cu dânsul... 20 noiembrie, Ieri-dimineaţa, la Institutul de Cercetări Agricole, serbarea grâului. De Ia poartă până la scară erau înşirate gărzi ale F.R.N.-ului şi premianţii, pe ţară, dintre producătorii de grâu şi porumb. înăuntru, toate vedetele lumii agricole -— profesionişti şi agricultori. Mi s-a făcut o primire într-adevăr caldă— şi am răspuns şi eu printr-un discurs care a plăcut... 225 Însemnări zilnici:, /pjp Vasul olandez „Simon Bolivar“ s-a lovit de o mină în Marea Nordului şi s-a scufundat în câteva clipe. Din 400 de oameni câţi erau pe bord au fost salvaţi 310. Pe linia Berling-Hamburg, un blitz-zug s-a izbit de un tren de marfa, aproape de Spandau: 9 morţi şi 20 răniţi... Şi Etna s-a molipsit de nebunia oamenilor şi de câteva zile a început să erupă cu violenţă neobişnuită... Agenţia Ştefani dezminte că Guvernul italian ar fi intervenit pe lângă cel german în favoarea neutralităţii Belgiei şi Olandei. „E pur si muove...“ Meci senzaţional de fotbal, ieri, între cele două mai bune echipe germană şi română: Berlinul a selecţionat (din cei mai buni jucători) şi Bucureştiul idem. Animatorul acestui meci a fost Gavrilă Marinescu, veselul „tueur“. Românii au învins pe nemţi cu 1 la 0, marcând însă o continuă superioritate în joc. Delir! Seara, Gavrilă şi Dombrowski au oferit jucătorilor şi „sportfuhrerului“ von Schirach (venit dinadins de la Berlin pentru această întâlnire senzaţională) o mare masa, la Clubul Miliardarilor, cu lăutari şi cu danţuri. Beţia a durat până ia ora 4 dimineaţa! Vivat România! 21 noiembrie. Telegramele de ieri ne aduc veşti de scufundări de vase, în serie, în Marea Nordului. S-au scufundat şi vase engleze, dar mai ales neutre şi chiar unul italian. Abia a început să se potolească vâlva făcută în jurul scufundării vasului „Simon Bolivar" şi alte sute de victime au ispăşit nebuniile d-lui Hitler. Căci ne aflăm evident în faţa unei încercări de minare a întregii mări din jurul Angliei, pe care Germania o pune la cale fără nici un respect al convenţiilor internaţionale. Fuhrerul vrea să realizeze ameninţarea unui adevărat blocus comercial al Insulelor Britanice... „Auwi“ a vorbit. Prinţul August Wilhelm, unul din fiii Kaizerului, a fost pus să ţină un discurs ca să risipească zvonurile unei încercări de restauraţie monarhică. „Auwi“ a declarat că 10 Prinţi ai Casei de Ho-henzollern sunt pe front, că propriul său frate Oskar comandă un regi- 226 CONSTANTIN AKGICI'OIANU ment şi ca fiul acestuia, Oskar şi el, a fost ucis în faţa inamicului. A mai declarat că toţi Hohenzo Hernii sunt amicii regimului (dovadă că şi dânsul serveşte în administraţia Reichului) şi câ oricine se ridică azi împotriva lui Hitler se ridică împotriva Germaniei... Se mai adaugă la Berlin, că după atentatul de la Miinchen a avut loc, pentru prima oara, un schimb de telegrame între Kaizerul Wilhelm şi Fiihrer. Kaizerul a felicitat pe Hitler că a scăpat cu viaţa şi acesta i-a răspuns în modul cel mai călduros. Sunt iniţiaţi care cred a şti că în curând Wilhelm al II-lea îşi va muta reşedinţa din Olanda în Germania. Dar nu la Potsdam... 22 noiembrie. Stoica, vorbind cu von Papen la Ankara, l-a întrebat dacă crede că Germania este în stare să înfrângă Anglia şi Franţa: „nu“ — a fost răspunsul categoric al ilustrului diplomat german. Tot Stoica telegrafiază de la Ankara că Sovietele au întrebat pe turci dacă mai simt dispuşi să semneze un pact de neagresiune cu Moscova. Răspunsul turcilor a fost afirmativ, cu condiţia ca ruşii vor retrage condiţiile care au zădărnicit prunele încercări. Ziarele de azi-dimineaţă anunţa că autorul atentatului de la Miinchen a fost descoperit şi prins. El se numeşte Georg Elser şi ar fi fost arestat în momentul în care se pregătea să treacă graniţa elveţiană, la Kon-stanz. Comunicatele germane afirmă că acest Elser lucra în contul lui „Intelligence Service" şi că atentatul ar fi fost organizat de Otto Stras-ser — fostul hitlerist certat cu Fuhrerul şi refugiat în Elveţia... Csaki a făcut o expunere în Camera ungurească şi a vorbit ca un prost. A pus toate picioarele în străchini. Tocmai în momentul când e de acord cu noi să ajungem la o destindere între ambele ţări, tocmai în momentul în care ne cere — şi noi am consimţit — să reducem la un minimum schematic procesul teroriştilor descoperiţi în Oradea, tocmai în acest moment găseşte nimerit să ne spionă obrăznicii şi să declare „că caută să dezinfecteze atmosfera între Ungaria şi noi...“ Şi nu s-a mulţumit groful să ne zgândăre numai pe noi. Ca să facă plăcere Germaniei s-a ploconit faţa de Anglia şi de Franţa şi ca să satisfacă probabil pe Italia, marea prietentă a Ungariei, a făcut temenele şi Rusiei Sovietice... Noroc că noi urmărim interesele ţarii noastre şi nu ne luăm după toanele altora... Vom trece peste mitocăniile dlui Csaki, şi vom căuta t.vsEMKĂRr zn.Nicj-:. I9i9 227 mai departe sâ îmbunătăţim raporturile noastre cu Ungaria, în vederea liniştii generale... Criza latentă din Guvern s-a sfârşit astăzi prin demisia lui Bujoiu. Ministerul Economiei şi Ministerul Finanţelor sunt cele două roate pe care se sprijină căruţa Guvernului. Mitiţâ şi Bujoiu care se urăsc de moarte, duceau de luni de zile o luptă de fiecare ceas între ei. Lua unul o măsură, celălalt o sabota. La Consiliul de Miniştri, cum punea unul mâna pe un jurnal al celuilalt, îl ascundea de nu se mai găsea. Banca Naţională şi Ministerul de Finanţe ajunseseră să nu mai dea nici un concurs Ministerului Economiei. Comisiile rămâneau descomplectate şi nu puteau lucra... Buba s-a spart cu prilejul schimbării regimului comerţului exterior, la care m-am văzut nevoit să recurg, ca temei al încercării ieftinirii traiului. Libera negociere a 70% din devizele importate ca preţ al exportului — sau mai exact simpla perspectivă a acestei negocieri, căci ea nu trebuia să înceapă decât la 25 noiembrie, a perturbat adânc târgul schimburilor. Dolarul a ajuns la 510 lei!! Preţurile, natural, au ţâşnit în sus, atât pentru marfa importată cât şi pentru produsele şi marfa dinăuntru. Cu aprobarea Regelui am hotărât schimbarea regimului. La cel vechi nu mă puteam gândi să revenim, mai întâi din punct de vedere politic, nu se putea mărturisi eroarea făcută şi şterge pur şi simplu ce se făcuse în ziua de 1 octombrie. Apoi nu mai erau nici împrejurările aceleaşi. Defunctul regim cunoscuse raporturi internaţionale de pace — acum ne aflam în război. Şi cusururi avea destule şi fostul regim, Eu mă gândeam la un regim simplu şi arbitrar, în care fiecare deviză sa fie fixată la un preţ de... (aşa de pildă livra engleză la 800 lei), la cumpărare ca şi la vânzare. La o monedă fictiva ar fi răspuns astfel şi un preţ de schimb fictiv. Cum nu puteam însărcina pe Bujoiu cu studiul acestui sistem şi punerea lui la punct, căci Bujoiu nu voia-să audă decât de regimul său (cel de la 1 oct., cu 70% liberă negociere) am fost silit să însărcinez pe Mitiţă Constantinescu. Mitiţă m-a ţinut zece zile, cu studii, cu parastudii, cu incidenţe şi cu statistici —şi a venit în fine, alaltăieri, cu un studiu amănunţit şi a ipotezei propuse de mine şi a unei alteia propuse de el.  mea s-a dovedit ca avea un mare cusur: prin fixarea unui curs fix la toate devizele, forţat ar fi trebuit să stabilim unul mult mai mare pentru marca germană (faţă de preţul de azi) ceea ce ne-ar fi dus la mari pagube. Am convenit că sistemul lui Mitiţă (o noua primă de 38,86% pentru devizele ţărilor fără restricţii monetare, adică Elveţia, U.S.A., 228 CONSTANTIN ARGETOIANU Egiptul, Palestina, Danemarca, Olanda, Belgia, Norvegia, Suedia etc. — dar nu Anglia şi Franţa, cu care rămâneam la convenţiile actualmente în vigoare) era mai bun], şi l-am primit fără ezitare. Bujoiu, natural, nu l-a primit. O întrevedere între Mitiţa, Bujoiu şi mine, ieri, a fost acra. O a doua întrevedere azi-dimineaţă, a fost şi mai acră. La ora 12 Bujoiu a fost la Rege şi i-a expus punctul său de vedere pe care Suveranul nu l-a putut primi. Bujoiu a remis Majestaţii Sale demisia sa, şi mi-a adus şi mie o copie. I-am arătat cu câtă părere de rău mă despărţeam de el, dar că nu se putea altfel. Eu pricepeam situaţia lui, dar l-am rugat să priceapă şi dânsul pe a mea şi cred că a priceput-o... Cu prilejul acestei vizite de adio Bujoiu şi-a dat drumul asupra lui Mitiţa. Mi-a povestit că teza lui de doctorat la Paris a fost plagiată şi că unui din examinatori i-a aruncat-o în faţă, tratându-1 de falsificator care surprinsese buna-credinţa a colegilor săi, şi că, regreta că chiar dându-i nota cea mai proastă nu-1 putea împiedica să treacă... Trei români ar fi fost martori ai acestei scene şi Bujoiu mi-i poate aduce oricând. Mi-a mai povestit apoi că Tancred Constantinescu intrând într-o zi la Alecu Porcu, a găsit pe acesta dojenind pe Mitiţa:,,Am să te dau pe mâna Parchetului, măgarule, să te învăţ minte să mai iei mita!“ Tancred e gata să repete scena oricui1 (Cât plăteşte cuvântul lui Tancred?). Gaillac, în fine, ginerele lui Femic, n-a putut să-şi scape afacerea până ce n-a dat lui Mitiţa un comision de 3 milioane... „n’en jetez plus!“ în colonia nemţească care a devenit enormă, căci Bucureştiul e plin de misiuni şi paramisiuni economice, agricole, financiare, tehnice etc. s-a deschis război între trei cucoane: d-na Fabricius (soţia ministrului), d-na von Colier şi d-na von Winterfeldt. D-na Fabricius e prima damă oficială, d-na von Colier e deşteaptă, plină de farmec şi cumnată — sau aşa ceva — cu Himmler, faimosul conducător al Gestapoului, iar d-na von Winterfeldt (soţia reprezentantului Casei Wolf) se ţine cu Clodius, Excelenţă însărcinată cu negocierile economice dintre Germania şi noi. Fiecare damă are clanul ei şi dă-i! Cum se vede, ţigănia nu este un apanaj al românilor! Scufundările, în număr atât de mare, care s-au săvârşit pe toate căile Mării Nordului în ultimele zile, sunt comentate de întreaga presă europeană. Se vorbeşte de torpile magnetice, ca de o arma infernală şi nouă — arma cu care Hitler a ameninţat Anglia în discursul său de la 1 Nu c locul aci să intru în amănunte asupra acestor chestiuni. 229 ÎNSKMNÂm 7.U.NICF.. 19)9 Daiizig. Se mai spune că nemţii ar mai avea şi alte arme secrete, cu care ar fi siguri să împiedice aprovizionarea Angliei. Să aşteptăm... „ţa promet!“ Şi Kronprintzul Wilhelm a dat celui de-al Ill-lea Reich un certificat de legitimitate şi o mărturisire de credinţă... Evident, de buna voie! Fabricius a fost azi-dimineaţă la mine să-mi povestească vizita sa la Hitler. Fiihrerul a fost foarte mulţumit de spiritul care a dictat intervenţia Regelui nostru, dar după răspunsul Angliei şi al Franţei mai ales, Germania nu se mai poate gândi 1a pace, ci numai la război, până la nimicirea Angliei. Aci, la noi, în Sud-Estul Europei, Hitler vrea pace şi crede ca pace va fi, căci Germania nu o va tulbura niciodată şi nici ruşii. Singura teamă a Fii Fierului este ca nu cumva anglo-francezii sa nu vrea să creeze un „front Salonic4* pe undeva, cu complicitatea Turciei. N-ar fi imposibil ca cererea Rusiei de a relua negocierile cu Turcia să fi fost sugerată de la Berlin. Gafencu face eforturi disperate să pună în picioare un pact al neutrilor din Peninsula Balcanică, la care sa adere şi Ungaria şi Italia. „Cela ne fait de mal a persoime" — dar poate că mai cu folos ar fi să ajungem la ceva cu Rusia... Din nefericire Moscova continuă să se arate inabordabilă pentru noi, ceea ce dovedeşte ca n-are gânduri bune — căci numai cele rele se ascund... (în 23 şi în 24 şi în 25 nu am însemnat nimic m aceste foi...). „Et pour cause...4* ( Urmează volumul VIII, 1940 ) ADDENDA 17 august—22 decembrie 1936 Ediţie de George Trohani 1936 ...Cu toata lipsa de vrăjmăşie între oameni, mai prin toate satele prin care am trecut am văzut inscripţia: ..Die Juden sind hier uner = wiinschr (Ovreii nu sunt primiţi aici cu plăcere). Dar aceasta nu e vrăjmăşie, e hitlerism— şi hitlerism înseamnă la urma urmei tot armonie! Inscripţia e de altminteri pusă fără răutate, adusă de orăşeni, căci ruralii, am putut să o constat personal, nu sunt nici măcar antisemiţi. Un singur lucru nu-1 vor: războiul — fiindcă, repet, ruralii civilizaţi sunt oameni esenţialmente paşnici, şi ţin la viaţa şi la lucrurile lor. Şi fiindcă ţin la lucrurile lor sunt şi oameni foarte curaţi. Curăţenia este o a doua caracteristică a aspectelor rurale din ţările occidentale, din ţările germano-anglo-saxone mai ales. Nu numai că pe drumurile ce trec prin sate nu se vede o murdărie, nu se vede o hârtie aruncată — dar nici măcar vietăţi fără rost: nici câini, nici pasări, nici porci pribegi — nici copii mici tăvălindu-se în praf (care de altminteri s-ar căuta în zadar). Toată viaţa familiară se petrece în curţile oamenilor şi acolo în cea mai strictă ordine. Din privirile aruncate peste un gard sau printr-o poartă deschisă am putut să-mi dau seama de ordinea şi de curăţenia ce domnesc până în cea mai săracă gospodărie. în această armonizare morală a tuturor factorilor care joacă un rol în viaţa publică şi privată şi în înfrângerea dezordinii şi murdăriei sub toate aspectele lor, stă puterea şi prestigiul popoarelor într-adevăr civilizate. 18 august Jocurile Olimpice s-au încheiat alaltăieri la Berlin şi psihoza care cuprinsese poporul german a încetat. Steagurile întinse" peste toate străzile ca o boltă roşie au fost retrase, rotogoalele (cele 5 cercuri „olimpice") au dispărut de pe tenderele locomotivelor1, de pe tramvaie şi de pe geamurile prăvăliilor, radiofoanele s-au potolit şi ediţiile speciale nu mai tulbură liniştea nimănui. Germania a dat Jocurilor Olim-pice'pe care le-a găzduit anul acesta, un caracter ce nu l-au avut până acum. în locul unor competiţii sportive sau atletice, al căror răsunet nu depăşea cercurile restrânse închinate exerciţiilor fizice, Germania s-a 1 Tenderele tuttiror locomotivelor din Germania s-au plimbat 15 zile cu cercurile olimpice zugrăvite pc flancul lor. Pc umerii locomotivelor era lipită crucea incârligalâ. 232 CONSTANTIN ARCil- IOIANU priceput cu multă dibăcie să organizeze o competiţie de potenţial naţional, şi să transforme un concurs de ordin special într-o manifestare de putere etică şi etnică. Astfel cum s-a înfăţişat a 1 l-a Olimpiadă, sportul nu mai e sport ci o nouă religie care caută să supună omenirea. Sporturile s-au dezvoltat în Anglia, în jurul Universităţilor şi colegiilor în care tineretul căuta învăţătură şi găsea în exerciţiile fizice un compliment igienic şi distractiv de ordin secundar, pentru orele de recreaţiune. Obiceiurile contractate în şcoală au fost încetul cu încetul răspândite în toate straturile sociale engleze, dar locul lor de baştină a fost şcoala, şcoala englezească. Pe vremea tinereţelor mele, studenţii francezi îşi petreceau vremea liberă în cafenele jucând biliard sau cărţi, studenţii germani în localurile corporaţiunilor lor cântând „gaudeamus“, bând bere şi ciopârţin-du-şi obrazul în duele ridicole — numai studenţimea engleză juca foot-ball, hockey sau tenis. încetul cu încetul superioritatea regimului englez, mai ales întrucât priveşte întreţinerea sănătăţii, a fost recunoscută de toată lumea, şi sporturile au câştigat drept de cetate şi în afara de ţinuturile anglo-saxone. Cu sfială la început, cu pasiune tot crescândă mai târziu, tineretul din cele 5 părţi ale lumii s-a dedat tot mai mult culturii fizice şi exerciţiilor menite să dezvolte şi sa menţină puterea şi calităţile trupului. Astfel conceput, ca un complement al educaţiei cetăţeneşti, sportul merită toate încurajările. A face însă dintr-însul prin-ci.pala şi aproape unica preocupare a educaţiei tineretului, e o periculoasă aberaţiune. Spiritul sportiv, de care se vorbeşte atât, are părţile lui bune dar nu poate înlocui cultura intelectuală, mai ales în vremurile de înaltă dezvoltare tehnică în care trăim. Abuzul sporturilor a mai avut un rezultat diametral opus cu spiritul în care ele s-au născut: prin definiţia, şi prin regulile bine stabilite, sportul a exclus până acum meseria — or importanţa exagerată care s-a dat în vremea din urmă noţiunii recordurilor (noţiune de origine americană, ca tot ce e spurcat) a creat adevăraţi meseriaşi ai diferitelor exerciţii. Din acest punct de vedere Olimpiada de la Berlin s-a înfăţişat mai mult ca un circ cu diverse vedete, decât ca un concurs al diferitelor performanţe naţionale. Iată de ce reprezentaţia dată la Berlin n-a însemnat lucru mare din punct de vedere sportiv, oricât de paradoxală ar părea afirmarea. S-au distins ţările care au pregătit meseriaşii cei mai buni, câţiva specialişti care au renunţat la orice altă îndeletnicire în vederea tumbelor pe care urmau să le facă la Berlin, în numele unei naţiuni de cele mai multe ori cu totul străină de asemenea exerciţii şi metode. A reînviat, pe altă scenă, regimul gladiatorilor din vechime la care s-au adăugat şi gladia-triţele. Aşa se explică ca în această ultimă Olimpiadă, Anglia care rămâne, orice s-ar zice, ţara în care sporturile, în adevărata lor con- ÎNSEMNĂRI ZILNICE. I9J6 233 cepţie, sunt cele mai bine împământenite — n-a obţinut decât 4 medalii, pe când Germania a obţinut 33 şi Statele Unite 24 (graţie atleţilor negri). în afară de aceste consideraţii trebuie recunoscută puterea de orga-hizaţiune a Guvernului lui Hitler care a ştiut nu numai să împunâ lumii întregi falsul sau punct de vedere — fals în ceea ce priveşte concepţia noţiunii de sport, dar nu şi în ceea ce priveşte exaltarea spiritului şi prestigiului german — dar şi să comunice naţiunii germane întregi un entuziasm şi o solidaritate de gândire şi de acţiune, cum nu s-a mai văzut de la declararea războiului din 1914. în tot cazul, Olimpiada de la Berlin trebuie însemnată ca un eveniment de mare importanţă istorică. Aseară, între orele 5 şi 8 m-am dus pe jos la Friedberg şi m-am înapoiat tot aşa. Friedbergul e un orăşel foarte vechi — o casă de pe piaţa centrală poartă data clădirii sale: 1333 — cu un castel medieval (împrejmuit cu ziduri groase şi cu turle) şi cu o biserică cu ifose de catedrală. Biserica nu e interesantă, arhitectură gotică tardivă, construcţia concepută în stil mare şi terminată în sărăcie. Zidurile romantice ale castelului, cu iedera care se agaţă de ele, cu un „glaris“ transformat într-o minunată grădină, cu turleîe lor masive — formează în schimb un tablou cât se poate de atrăgător. Zidurile se ridică în jurul unui conglomerat de clădiri de tot felul, printre care un palat modest clădit în piatră roşie de un „Kurfîirst“ de Hessa, în care s-a născut Alexandra Feodorovna, ultima şi nenorocita împărăteasă a Rusiei, menită să moara asasinată tocmai în Siberia. După război, palatul a trecut în posesia Statului şi adăposteşte astăzi autorităţile circumscripţiei administrative, înainte de război, palatul din Friedberg a adăpostit însă de mai multe ori perechea imperială rusească, împărăteasa facându-şi în mai multe rânduri cura la Nauheim. Masseurul meu îmi povesteşte ca a întâlnit deseori pe Ţarul Nicolae, mergând singur şi pe jos de la Friedberg la Nauheim. Ce gânduri l-or fi purtat pe drumul pe care-1 calc şi eu acum? Probabil că nu se gândea la tragicul său sfârşit, ci mai mult să nu feş-telească bucheţelul de flori pe care desigur îl ducea scumpei lui Alex. Şi fiindcă m-am apropiat de capetele încoronate, trebuie să însemnez aci adânca emoţie ce m-a cuprins aseară la citirea scrisorii pe care Ana Boleyn a adresat-o din Tumul Londrei crudului ei soţ Hernie al VUI-lea în ziua de 6 mai 1536 (publicată în Albatross Book of En-glish Letters). E o minune de frumuseţe, de demnitate, de bunătate şi ar trebui să figureze în loc de onoare în toate antologiile. Deşi scrisă acum 400 de ani, e plină de un farmec viu, ca şi cum ar fi fost scrisă ieri. Din 234 CONSTANTIN ARGKTOIANU două lucruri una: sau scrisoarea n-a fost scrisă de dânsa, sau Ana Boleyn a fost o personalitate de înaltă intelectualitate — lucru puţin cunoscut până acum. 19 august. Ziarul Le Matin reproduce o fotografie luată cu prilejul plecării d-lui Leon Blum în concediu. Dl Blum pleacă cu automobilul, şi e prins în momentul când urma să se urce intr-insul, „preţ â monter en voiture ou Mme Leon Blum tient deja le volant'4. Am impresia că d-na Blum „ţine volanul" nu numai în automobil. Borcicele din Brăila pot fi mândre: iată pe una de a lor instalată în pantalonii lui Colbert, poate chiar sub patrafirul lui Rjchelieu. O mică compensaţie pentru neplăcerile impuse de Hitler neamului ales. Războiul civil din Spania, unde puterile se cam cumpănesc, unde o jumătate din ţară se bate cu cealaltă şi unde sfârşitul măcelului e greu de prevăzut — a pus pe pacifişti şi pe democraţii din Franţa şi din Anglia la grea încercare. Ei, care fac atâta zarva la Geneva pentru o lovitură de puşcă între două ţări, să nu intervină fiindcă ostilităţile se desfăşoară în limita hotarelor aceleiaşi ţări? Ce se face „umanitatea", şi daca „securitatea colectivă" nu e pusă la încercare, nu e oară pusă soarta „bolşevismului" simpatizat pentru moment, în mod atât de absurd, de cele două Mari Puteri Occidentale? Consideraţiuni la care se mai adaugă antipatia engleză principială pentru „mişcările de generali" şi pentru dictatură de orice fel şi grija Frontului Popular francez pentru so.arta celui din Spania. Franţa a şi luat iniţiativa unei înţelegeri internaţionale de neintervenţiune — aşa a numit-o fără să bage de seamă că merge împotriva principiilor de intervenţiune geneveze faţa de manifestările forţei brutale în conflictele dintre naţiuni. Scopul Guvernului francez a fost însă înainte de toate să împiedice o asistenţă a frontului naţionalist-spaniol, fie şi indirectă, din partea Italiei fasciste sau a Germaniei hitleriste. Iniţiativa Franţei a fost însă primită cu multe rezerve de Guvernele din Roma şi din Berlin, care s-au declarat — deşi cu întârziere — de acord asupra principiului de neintervenţiune, dar au pus anumite condiţiuni care complicau negocierile. Faptul, denunţat de ziarele naţionaliste franceze, că mai multe avioane „particulare" sunt gata să plece din Tours în ajutorul Guvernului comunist de la Madrid, şi mai ales expulzarea fostului ataşat militar spaniol pe lângă Ambasada din Paris, nu sunt de natură să accelereze tratativele diplomatice în curs. Maiorul Barraso, ataşat militar în Franţa îşi dedese demisia, după izbucnirea revoluţiei, fiindcă Guvernul spaniol îl însărcinase să cumpe- 235 ÎNSEMNĂRI ZILNICE. 1936 re avioane şi arme în vederea războiului civil, ordin pe care a refuzat să-l execute, conştiinţa lui nepermiţându-i să procure fie şi unui Guvern legal constituit, arme pentru uciderea cetăţenilor spanioli. Această atitudine cavalerească, şi care în tot cazul nu avea nici un caracter agresiv, mai ales faţa de Franţa, a fost răsplătită de Guvernul Blum printr-un decret de expulzare, comunicat maiorului Barraso, devenit simplu particular, cu injuncţiunea de a părăsi teritoriul Republicei în 48 de ore. Gestul ministrului de Interne Salengro (et en detail) a indignat cercurile naţionaliste din Franţa precum şi opinia publică din Italia şi din Germania. De pe linia frontului spaniol, nici o veste decisivă, zilele acestea. Masacre de o parte şi de alta; recordul ororilor pare totuşi să-l ţie trupele credincioase Guvernului. 21 august Am profitat de ziua de repaus de ieri ca să merg Ia Heidelberg. Până Ia vârsta de 65 de ani n-am avut alt contact cu acest ilustru centru de simţire şi de gândire germană, decât opereta Alt-Heidel-berg, fotografii prin reviste ilustrate, vederi prin filme şi ce am putut citi pe ici pe colea despre vechea Universitate, despre obiceiurile studenţilor, despre castelul ars şi despre cruzimea şi barbaria soldaţilor generalului francez Mâlac. De obicei locurile asupra cărora a lucrat mult imaginaţia decepţionează pe vizitator. Nu este însă cazul pentru Heidelberg şi am fost încântat de vizita mea. N-am putut însă să împărtăşesc indignarea Bacdecker-ului şi a nemţilor împotriva generalului Melac: aşa, în stare de ruină cum se află, castelul se înfăţişază mult mai frumos decât cum ar fi fost altfel şi se încadrează mult mai bine pe fondul împădurit, deasupra oraşului şi a Văii Neckarului. De altminteri starea în care se află pare datorită mai mult incendiului din 1746 decât brutalităţii contelui de M61ac. Faţadele rămase aproape intacte, din timpul Renaşterii, sunt frumoase şi interesante mai cu seamă în Germania unde nu se prea întâlnesc asemenea mărturii ale artei latine. în comparaţie însă, cu modelele înrudite din Italia şi din Franţa, decorul de la Heidelberg pierde mult. Are împotriva lui şi culoarea pietrei, roşie, ca mai toată care a fost întrebuinţată pentru palate şi pentru biserici pe Valea Rinului, culoare care nu se potriveşte cu omamentica Renaşterii — sau cel puţin nu suntem noi obişnuiţi cu ea. Jos, la poalele Castelului, oraşul e cât se poate de simpatic. Fără să te ţintuiască pe loc nici un edificiu, ansamblul place. îmi pare rău, că fiind în vacanţe mi-a lipsit atmosfera studenţească şi universitară, care face farmecul Heidelbergului. Atmosfera Goethiană, şi în anumite cartiere englezească,înrudită cu cea de la Oxford sau Cambridge. 236 CONSTANTIN ARCÎliTOIANU La dus (am făcut excursia cu automobilul) am mers prin Frankfurt, Darmstadt şi peste şoseaua care duce de a lungul poalelor Odenwaldu-lui, aşa numita „Berg-s1rnsse“, prin Zwingenberg, Auerbach, Bensheim şi Weiheim — iar înapoi, ne-am întors pe noua autostrada, dată în circulaţie acum un an, între Heidelberg •— Mannheitn şi Frankfurt. Darm-stadtul, prin care am făcut o raită cu automobilul mi-a părut puţin interesant. Schloss-ul e onorabil, masiv şi simplu, arhitectură de punere la punct din secolul al XVIlI-lea, a construcţiilor mai vechi. Şi încolo case, case şi iar case aliniate pe străzi impecabile — şi foarte multe grădini. Am văzut, şi am folosit pentru prima data, o „autostradă" adevărată, căci cele de la Napoli la Pompei şi de la Roma la Ostia cu care am făcut cunoştinţă în 1932 sunt numai „semi-autostrade“. O dublă pistă cimentată, una pentru dus şi alta pentru întors, despărţite complect printr-o şuviţă de gazon pe care s-au plantat arbori, şi care nu comunică de-a dreptul nicăieri între ele, aleargă prin câmpii şi prin păduri, nu atinge nici un sat şi nici un oraş şi trece peste sau pe dedesubtul şoselelor şi căilor ferate. Din când în când, staţii de acces şi de ieşire permit de fiecare parte comunicaţia cu localităţile învecinate. Ca să treci de pe o pista pe alta, ca să schimbi adică sensul mersului, trebuie să ieşi prin una din staţii, să treci peste sau pe dedesubtul autostradei, după'locuri, şi să reintri pe partea opusă. Fiecare pistă e împărţită în două printr-o linie albă sau neagră care spintecă drumul; cea din dreapta e destinată mersului vehiculelor iar cea din stânga serveşte pentru întrecerea maşinilor mai lente de către cele mai repezi, aşa încât nu e nevoie de nici un semnal şi uniformitatea drumului nu e nici măcar tăiată fie şi de zgomotul strident al claxoanelor. Maşinile merg, merg fără nici un obstacol în faţa lor, ca hipnotizate de linia mediană ce aleargă şi ea înaintea lor. Fiecare staţie e semnalată printr-un tablou albastru, pe care numele localităţii celei mai apropiate e înscris cu litere mari albe, aşezat pe dreapta autostrăzii, la distanţă de un kilometru. Apoi, la 600, la 400 şi la 200 de' metri de staţie, câte un par mare albastru taiat de 3, de 2 şi de o linie albă permit mecanicului să-şi modereze iuţeala dacă vrea să se folosească de zisa staţie pentru a ieşi de pe autostradă. Circulaţia devine astfel automată şi e de o monotonie cu atât mai dezagreabilă cu cât nesfârşita panglică albă de-a lungul căreia alergi sfârşeşte prin a te adormi. Şe citează cazuri de accidente datorate aţipirii conducătorului. Pentru distanţe mai mari, autostrăzile constituie un progres real al locomoţiei, în ce priveşte timpul (am făcut cei 90 de kilometri de la Heidelberg la Frankfurt într-o oră şi un sfert, cu o maşină foarte mediocră) şi se adaptează perfect întrebuinţării transporturilor automobile: am întâlnit astfel nenu- 237 Însemnări zilnice, iv.u mărate autocamioane imense care mai trăgeau după ele una sau două anexe, adevărate trenuri automobile, care n-ar putea circula pe obişnuitele şi întortochiatele şosele vechi sau trece prin localităţi îmbâcsite cu căruţe, cu vite sau alte obstacole. Dar din punct de vedere al turismului nu fac cinci parale; cu cât mai plăcut a fost dusul nostru, pe şosele animat, prin sate şi prin oraşe interesante, decât* înapoierea pe această pistă anonimă şi fără viaţa! Nu încape însă îndoială că autostrăzile vor deveni o serioasă concurenţă pentru căile ferate, care vor sfârşi prin a nu mai fi folosite decât pentru distanţele foarte mari, pentru care automobilul de turism şi autobuzul constituie mijloace de transport prea obositoare — şi pentru mărfurile prea voluminoase. Autostrăzile reprezintă o revoluţie în mijloacele de comunicaţie şi toate ţările se află în faţă necesităţii unor noi şi imense investiţii, 1a care nu ştii cum unele din ele vor face faţa. Căci preţul kilometric de construcţie al unei autostrade e imens; în Germania, care s-a pus în capul acestei perfecţionări a comunicaţiilor şi care va avea în curând gata o reţea de 9 000 de kilometri, fiecare kilometru costă circa 400 000 de mărci (aproape 20 milioane de lei!) 22 august Ziarele franceze care-mi parvin cu întârziere, povestesc strălucita primire care s-a făcut la Varşovia generalului Gamelin (generalisimul actual) şi anunţă cu satisfacţie foarte apropiata vizită a generalului Rydz-Smigly la Paris. Aceste vizite de generali sunt poate în legătură cu schimbarea de orientare politica a Poloniei, pe care mi-a semnalat-o în iulie Arcijewski'. Războiul civil din Spania continuă tot mai aprig, fără ca rezultatul final sa poată fi prevăzut. Nervozitatea e şi ea în creştere în celelalte State ale Europei, care încep să se împartă pe faţă în două, în State simpatizante cu „frontul popular", adică cu Guvernul comunist (sau sub controlul comuniştilor) din Madrid — şi State simpatizante cu- mişcarea naţionalistă şi prin urmare cu Guvernul Franco — Mola din Bur-gos. Italia fascistă declară prin presa ei că nu va admite niciodată instalarea unui regim comunist în Peninsula Iberică, iar în Franţa d-lui Blum se recrutează voluntari şi se strâng parale (prin subscripţie publica), în folosul Guvernului din Madrid. Negocierile convenţiei de ne-intervenţiune propusă de Franţa stau pe loc, fiindcă fiecare parte înţelege neintervenţia în folosul mai ales al unora din beligeranţi. 1 1 A se vedea pag. 1084 a acestor însemnări [în ediţia noastră, voiam ui 1 din însemnări Zii-rticefp. 409-4îi/, Poate sa însemne şi numai o nevoie de hani din partea Poloniei. 238 C ON ST A N TIN A R G BTO1A N U Fără să fie încă pericol de o conflagraţie generală, nu se ştie ce poate aduce ceasul. E la mintea omului că Italia şi Germania nu pot admite o bolşevizare a Spaniei care ar fi urmată de o bolşevizare a Franţei şi ar permite comunismului sa le atace din două părţi. Pe de altă parte, o înfrângere a Guvernului din Madrid ar însemna o lovitură grea pentru Guvernul „frontului popular"' din Franţa, aşa încât e probabil că şi acesta va face tot ce îi va sta în putinţă, pe sub mână, ca să ajute pe netrebnicii care n-au ezitat să îndrumeze spre prăbuşire frumoasa ţară de dincolo de Pirinei. Şi în această situaţie critică, Titulescu nu se mişcă şi-şi continuă concediul lăsând biata Europa fără cârmă. Sau poate că, în izolarea lui, pregăteşte planul unei împăcări generale? Desigur că Mussolini, Hitler, Stalin şi chiar Blum — Blum fără să mai vorbesc de Edenicul Antho-ny, îl aşteaptă cu înfrigurare, ca pe un Salvator. 24 august Folosit de ziua de repaus de azi (fără bae) pentru a vizita Marburg şi Giessen. Zi minunată, caldă şi senina. Din Marburgul istoric a mai rămas un castel al landgrafilor de Hessa, şi o biserică gotica închinată Sfintei Elisabeta, din aceeaşi familie. în vechiul castel care se ridică pe muchea dealului, şi în care JFilip cel Bun a adunat, în *1529, pe Luther, pe Zwingli, pe Melanchton şi pe alţi capi ai mişcării Reformiste — în vederea unei zadarnice încercări de împăcare cu Biserica din Roma — se fac reparaţiuni, aşa încât nu l-am putut vizita. Se zice că sunt săli frumoase. Se poate, dar judecând după faţadele clădirilor, nu cred să fie nimic foarte interesant. . Oraşul se ridică în semicerc şi în terase pe poalele dealului, la picioarele castelului şi a păstrat, cu ulicioarele lui abrupte, cu casele aşezate unele peste altele, tot pitorescul trecutului. în vale, între deal şi rîul Lahn se ridică biserica Sfânta Elisabeta care trece drept unul din cele mai importante monumente arhitectonice ale Germaniei. Terminată pe la sfârşitul secolului al XlV-lea, înfăţişează o mostră, rămasă intactă, a stilului ogival din acea epocă. Linii simple, omamenticâ cât se poate de redusă, alcătuiesc o operă interesantă, dar lipsită de vlagă şi de viaţă. Lipsesc dimensiunile şi proporţiile catedralelor din Franţa, precum şi toate acele accesorii de ordin plastic fără de care stilul gotic rămâne neînsufleţit. Monumentul nu dă impresia operei unor mari animatori ai pietrei cioplite, ci pare mai mult a fi realizarea unui proiect şcolar, întocmit cu respectul canoanelor de discipoli sârguitori. în biserica aproape goală —- a trecut valul Reformei peste ea — au mai rămas o serie de monumente funerare ale vechilor landgrafi, o capeluţâ din secolul al XlII-lea cu sarcofagul Sfintei iNSEMXÂRl Z1LMCC. 1936 239 Elisabeta şi racla de argint poleit în care s-au păstrat osemintele Sfintei. Racla e o operă însemnată, din acelaşi secol, şi trece drept cea mai bogată şi frumoasă lucrare a giuvaergiilor din acele timpuri. în comparaţie cu sicriul lui Tutankamon, din Cairo, e o operă barbara ce subliniază toată deosebirea concepţiilor artistice ale celor două civilizaţii. Marburgul de azi, în care au rămas încastrate dar moarte aceste rămăşiţe ale trecutului, nu mai trăieşte decât prin Universitatea locală care se ridica din mijlocul oraşului, pe poalele dealului, instalată într-o veche mănăstire Dominicană din care a mai rămas intactă numai biserica. Clădirea nouă, în stil ogival şi ea, aşezată pe steiul ei de piatră, înăbuşită de plantele agăţătoare care îi îmbrobodesc ferestrele, e de un efect minunat. Alături de Universitate, ceva mai sus, un „Rathaus’* vechi, interesant numai fiindcă e vechi. încolo, în tot oraşul şi la fiecare pas, numai institute speciale universitare, şi clinici. Până şi grădina botanică, îngrijită, bogată şi umbroasă e în centrul cartierului modern de la poalele dealului. Această atmosferă universitară lipseşte cu totul la Giessen, deşi există şi aci o Universitate veche. Dar a fost mutată în ultimele decenii, ca o anexă, la mahala, dacă se poate întrebuinţa această expresie orientală şi peiorativă pentru grădinile care constitue periferiile îngrijitelor oraşe germane. Giessen e un oraş comercial şi industrial, cu mari depozite militare fiind un „Knottenpunkt“ (un răscruci) al comunicaţiilor feroviare. Oraşul vechi — căci Giessenul e vechi şi a fost multa vreme capitala Hessei — e închis într-un inel de verdeaţă alcătuit de splendidul parc circular sădit pe locul dărâmatelor ziduri şi al şanţurilor, din care nu se mai vede nimic. în afara acestui inel se întinde oraşul nou, mahalale cum mi-am permis să spun mai sus. O vilă mai frumoasă ca alta, şi numai verdeaţă. în oraşul vechi, multe case neatinse din veacul al XV-lea şi al XVI-lea, dar nimic foarte interesant. „Schloss-ul“ devenit o cazarmă pentru batalioanele hitleriste, şi în parte un muzeu, e o clădire greoaie din secolul al XVI-lea pe sfârşite. într-o parte a parcului circular, încadrat de verdeaţa, statuia lui Liebig, monument mediocru, şi mai departe, tot pe linia parcurilor un teatru cu pretenţii, ca în fiecare oraş german ce se respectă. Giessen, care şi-a îndoit populaţia în câteva decenii, e oraş de viitor. 25 august. După Italia, a aderat şi Germania la propunerea franceză pentru încheierea unei convenţii internaţionale de neintervenţie în războiul civil din Spania. Se vede că şi Germania şi-a dat seama că ajutorul oficial sau în tot cazul oficios al Guvernului francez şi al Guver- 240 CONSTANTIN ARGETOIANU nului Sovietelor ar fi fost mai eficace pentru Guvernul spaniol decât al Reichului sau al Italiei pentru naţionaliştii de la Burgos. Şi apoi, ce e un petic de hârtieî Mai rămân atâtea căi deschise pentru ajutoarele clandestine! De o parte şi de alta, nu e vorbă. Ştirile din Spania sunt tot contradictorii sau incerte. Faptul că revoluţionarii n-au putut pune mâna pe Madrid din primele zile ale insurecţiei, când Guvernul se găsea nepregătit, nu e în favoarea lor. Timpul lucrează întotdeauna şi pretutindeni în favoarea Guvernului. La Moscova se dă din când în când câte o sinistră lovitură de teatru, care costă viaţa câtorva nenorociţi. Acum în urma s-a încercat un proces împotriva lui Troţki (refugiat în Norvegia), lui Zinoviev, lui Ka-menev1 şi a altor 13 complici ai acestora, acuzaţi toţi că au vrut să schimbe regimul şi să asasineze pe Stalin. Dezbaterile procesului au fost duse într-o atmosferă bizară, acuzaţii au mărturisit tot ce li s-a cerut (afara de Troţki, care a protestat din Norvegia, în scris), au renunţat la apărători, dar n-au lămurit nimic. în afară de mărturisirile lor, nici o probă n-a putut fi adusă împotriva acuzaţilor. Câteşi şaisprezece au fost condamnaţi ieri la moarte prin împuşcare ... Se pare că situaţia lui Stalin e mai puţin sigură decât ar părea de departe. Opoziţia grupată în jurul lui Zinoviev şi Kamenev câştigă teren, iar Stalin a trecut în defensivă, lată cum descrie reporterul unui mare ziar englez1 2 existenţa dictatorului roşu: „Stalin trăieşte retras în Kremlin ca într-o fortăreaţă. El e azi omul cel mai bine păzit din lume. Ar fi mai uşor să furi giuvaerele Coroanei în Tumul Londrei decât să te apropii de Stalin la o distanţa convenabilă pentru o lovitură de revolver. O adevărată armată de compatrioţi georgieni veghează în jurul lui. Apropierea oricui e semnalată. O reţea de fire încărcată cu electricitate la înaltă tensiune înconjură Kremlinul şi ameninţă pe orice nechemat ar vrea sa intre. Uşile apartamentului lui Stalin sunt fără clenţe şi se deschid şi se închid prin nişte resorturi comandate prin butoane electrice ce se află pe biroul dictatorului. Mai înainte Stalin se plimba cu plăcere prin Moscova; acum aproape nu mai iese din Kremlin, şi când iese, circulă într-un automobil blindat precedat de 3 automobile ale Poliţiei, urmat de alte 3 şi cu 12 motociclete de o parte şi de alta. Tot ce mănâncă e în prealabil analizat cu atenţie, deşi nu e servit decât de bucătarul lui 1 Numele adevărat al lui Kamenev e Rosenfcld, ai lui Zinoviev, Radomisselsky —> ovrei a-mândoi. 2 Sunday - Express. ÎNSEMNĂRI ZÎL MCE. 1936 241 georgian. Stalin pare foarte obosit şi abătut de toate aceste precauţiuni pe care e silit să le ia ca sa-şi apere viaţa'4. Sâ mai fie şi el plictisit, căci destul a plictisit pe alţii! Am lăsat instrucţiuni la Bucureşti sa nu mi se trimită nici scrisori nici gazete, ca sâ am o luna de odihnă în acest frumos şi liniştit Nauheim, aşa încât nu mai ştiu nimic din cele ce se petrec în România. Deschizând astăzi ziarul francez Le Matln, citesc următoarele telegrame sub titlul: L \Agitation en Roumanie: „Bucarest 24 Aout (Sud-Est1). — Hier apr£s midi, est arrive â Galatz M Oscar Stoinesco (?) secretaire general du groupement de la Croisade Roumaine, dont le chef, M Michel Stelesco fut assassine recemment, ainsi qu’on le sait, dans un hopital de la Capitale par des partisans de la Garde de Fer. M. Stoinesco qui avait ete salue â son arrivee par des membres de la Croisade Roumaine, s’aperşut alors qu’il etait parvenu dans le centre de la viile et qu’il etait suivi par des «Gardes de Fer». S'etant refugie dans la cour cTun immeuble, ceux-ci Vy rejoignirent et le blesserent grievement â coups de couteau et de matraque. Les repr6sentants locaux de la Croisade Roumaine avertis an hâte se rendirent sur place et râussirent ă arreter Tun des agresseurs nomme Popesco* 2, etudiant â Bucarest. M. Stoinesco a ete transporte dans un hopital de la Capitale". Şi alta: „Bucaresty 24 Aout (Tot Sud-Esf bineînţeles). — Menace de mort par une d£16-gation de la Garde de Fer qui s’est presentee ă son domi-cile et a lu une dâclaration dans ce sens â son epouse, M. Madgearu, ancien ministre des Finances et secretaire general du parti national-pa-ysan, a envoye au roi un telegramme, dans lequel il met sa vie sous la haute protection du souverain" Ce o mai fi şi asta? Prima telegramă o mai înţeleg, e un fapt divers fără importanţă — dar pe a doua o pricep mai puţin. Să fie amicul Madgearu care-şi face puţină publicitate? Tot dinMatin aflu ca generalul Samsonovici a sosit la Varşovia. Să îi fi dat voie Titulescu, în urma vizitei lui Gamelin în capitala Poloniei? Sau poate că s-au mai încălzit relaţiile noastre cu Beck de când Rydz Smigly s-a hotărât să facă „sluji44 la Paris. Toate se pot: poate să vedem şi pe Titulescu în braţele lui Beck, şi viceversa. [ Adică Mircca, alias Ilirscb, omul subvenţionat do Titulescu. 2 C e reci ama rea pen tm bi ată HI vi ra! 242 CONSTANTIN ARGETOIANIJ 27 august Prin urcarea serviciului militar de la 1 an la 2, decretată acum câteva zile de Hitler, Germania se va afla de ia anul viitor înainte în posesia unei armate active formidabile. Contingentul anual recrutat fiind de 500 000 oameni, totalul trupelor de primă linie va fi de 1 milion de oameni la care trebuie să se adauge: trupele de poliţie (shupo), formaţiunile hitleriste S.S. şi S.A. precum şi asociaţiunile „de sport aerian" — în total alţi 500 000 de oameni. Dacă se mai ţine seama câ toţi cetăţenii germani valizi sunt obligaţi să slujească 12 luni în „serviciul militarizat de muncă", în anul care precede chemarea lor în armată, se poate afirma că Germania a reintrodus de fapt serviciul de 3 ani şi ca dispune de 2 milioane de oameni sub drapele în timp de pace. Pretextul dat de Hitler pentru introducerea serviciului de 2 ani, e necesitatea de a face faţă înarmărilor Sovietelor. Reiese clar acum, că campania extrem de violentă dusă de presa germană în timpul din urmă împotriva comunismului şi comuniştilor şi împotriva propagandei acestora în ţările străine — avea mai ales de scop justificarea măsurii militare plănuite. în realitate, Hitler a căutat orice pretext ca să ridice potenţialul armatei germane fără prea multe proteste. De fapt, protest, n-a fost nici unul, nici măcar un ecou, din partea Franţei, al dezaprobării anodine pe care şi-o îngăduise acum un an, când Hitler a decretat serviciul militar obligatoriu. Numai presa, din toate ţările, comentează cu vivacitate evenimentul. Presa franceză dă cifre şi dovedeşte că Ia anul armata germană va fi cea mai puternică din lume. Presa engleză socoteşte măsura luată de Germania ca foarte gravă, dar nu vede nimic de făcut, violarea Tratatului de la Versailles fiind un fapt îndeplinit, demult. Presa poloneză e foarte îngrijată şi afirmă că măsura luată de Hitler anulează de fapt pactul decenal încheiat între Germania şi Plonia. Rezultatul final e că Hitler se află astăzi în capul unei armate mai tari decât a fost a împăratului Wilhelm şi rămâne de văzut ce va face cu ea. Cei 16 condamnaţi la moarte în procesul Troţki-Zinoviev-Kamenev au fost executaţi — afară de Troţki — în curtea închisorilor din Moscova. De la Oslo, Troţki ţipa: „Am datoria să răzbun una din cele mai mari crime din istoria lumii!" în gura complicelui lui Lenin şi al CEKA din 1917/1918, asemenea cuvinte nu sunt lipsite de farmec. Pe de altă parte se anunţă noi procese Ia Moscova, unde pare-se că Stalin şi oamenii lui vor sa se scape de toţi bolşevicii din prima oră, rămaşi cu mult prestigiu în partid — şi toţi împotriva regimului actual. i.\'StiM!VÂRl /.UNICE. 1936 243 Adeziunea Rusiei Sovietice la convenţia franceza de neintervenţie în Spania, adeziune pe care ziarele au anunţat-o ieri, va corespunde probabil la o trimitere de bani şi mai intensivă la Madrid, din partea Kominternului. întâmplător, citesc plin de mirare în Le Matin, vestea funeraliilor d-nei Juliette Adam care au fost săvârşite în ziua de 24 august la Caii ian, lângă Toulon. O credeam moartă demult, pe vestita întemeietoare a periodicului La Nouvelte Revue, pe femeia care între 1880 şi 1890 a ţinut deschis cel mai celebru salon literar din Paris şi despre care nu s-a mai auzit nimic de mai bine de douăzeci de ani. Trebuie să fi fost foarte în vârstă. Presa poloneză crede a şti că vizita pe care Regentul Horty a facut-o zilele trecute lui Hitler, la Berchtesgaden ar fi fost motivată de intenţia ungurilor de a reintroduce cât de curând serviciul militar obligator, în opoziţie cu prescripţiunile tratatelor în vigoare. Horthy ar fi vrut să ştie ce atitudine va lua Germania în cazul în care Mica înţelegere s-ar opune cu forţa la desăvârşirea proiectatei măsuri. Că Ungaria îşi sporeşte armamentul e un lucru cert; că ar vrea să reintroducă serviciul militar obligator, e probabil — şi de ce nu ar face-o când toata lumea calcă tratatele fără nici o sancţiune? Dar ce vor ungurii de la Hitler? Sa fie aşa de naivi încât sa creadă că Germania ar pune foc Europei şi ar risca un singur om de dragul lor? Dl dr Schacht, guvernatorul Reichsbank-ului şi ministrul Economiei Naţionale e la Paris, unde întoarce vizita pe care i-a fcut-o dl Labeyrie, guvernatorul Băncii Franţei. Acesta este pretextul călătoriei, în realitate Hitler caută o apropiere cu Franţa şi a trimis pe Schacht să stea de vorbă. Nu putea alege mai bine, Schacht e azi omul cel mai indicat, în Germania, ca să reuşească într-o asemenea misiune. Dar va găsi cu cine să vorbească? îl vor pricepe Blum şi Sub-Blumii înfeudaţi Moscovelor franceze de la Villette şi de la Pantin? 29 august. Vizitat ieri-dimineaţă Mainz, de unde, cu tramvaiul (20 de minute) m-am dus să iau dejunul la Wiesbaden. încântat de catedrala din Mainz, veche construcţie în stil romanic, restaurată de mai multe ori, din nefericire cu adausuri în stil gotic. Dar aşa cum e, im- 244 CONSTANTIN ARGETOIANU pune, şi proporţiile navei sunt măreţe şi reuşite. Biserica are particularitatea de a se înfăţişă cu 2 abside şi fără faţadă. Absida şi turnul care dau pe piaţă (Markt) sunt de toată frumuseţea, şi restauratorii au respectat vechiul stil romanic. Partea superioară a turnului, evident adăugată e cu totul inutilă, şi încurcă privirea degeaba. în interior sculpturi tumulare gotice, interesante, dar mai mult pentru specialişti decât pentru ochii oamenilor care caută numai frumosul şi armonia. Un ,,chios!ro“, în stil gotic tardiv, cât se poate de antipatic — dar din grădina pe care o îngrădeşte, priveliştea asupra catedralei e minunată. Un frumos palat, în stilul francez al secolului al XVlII-lea, al Ordinului Teutonic, uliţe strâmte în vechiul oraş cu culoarea lor locală, un „Schloss“ rămas de pe urma Kurfurstilor dispăruţi, amestecul rămăşiţelor vechi cu cel mai modem urbanism, Rinul care dă prestigiul său malurilor pe care le scaldă, „domul*1 care domină tot şi se zăreşte de pretutindeni — fac din Mainz un oraş interesant şi plin de farmec. Amicul meu Radovici m-a chemat la telefon de la Karlsbad ca să-mi dea veşti politice din ţară, crezând că mă interesează. Pasionat de politică, dânsul primeşte necontenit ştiri de la Bucureşti. Pare că ameninţarea lui Madgearu de către Garda de Fier — care se adevereşte astfel — şi telegrama adresată Regelui de viitoarea victimă, au încurcat iţele politice. Fapt este ca ilustrul Sasu, ministrul Agriculturii, abia sosit la Karlsbad, a fost rechemat telefonic de Tatărescu şi a plecat la Bucureşti — afirmă Radovici. N-am nici o grija: nu se va întâmpla nimic grav. Nimic nu poate clinti pe Tatărescu, în afară de bunul plac al Regelui, care ştiu că nu se va manifesta acum împotriva lui. Ce s-o fi petrecând în Rusia? în afară de procesul care s-a terminat cu masacrarea a 15 din cei 16 acuzaţi, nu ştim nimic. Pare însă ca se petrece ceva serios, şi că lucrurile nu s-au liniştit cu osândirea lui Zi-noviev, lui Kamenev şi a complicilor, mai bine zis a prietenilor lor. Ziarele de azi anunţă arestarea generalului Putna, ataşat militar la Londra. A fost chemată la Moscova şi soţia generalului, care a plecat din Anglia cu 7 cufere, însă a fost silită de membrii Ambasadei sovietice din Germania să le lase la Berlin, în seama lor. Gospodina Putna s-a supus, şi a continuat călătoria spre Moscova, fără bagaje. Curajoasă femeie! Campania electorală pentru alegerea Preşedintelui Statelor Unite fiind în toiul ei, candidaţii nu mai ştiu ce sa inventeze ca să atragă sim- 245 ÎNSEMNĂRI ZILNICE. IVi6 patiile alegătorilor. Bineînţeles că toate „bluff-urile" sunt îngăduite. Roosevelt, care se reprezintă, a găsit una bună. A anunţat că va invita — dacă va fî reales — pe Regele Eduard al VIH-lea, pe Preşedintele Lebrun şi pe d.d. Mussolini, Hitler şi Stajin, la o conferinţă menită să asigure pacea permanentă. Gluma e buna, dar ce cap va face bietul Lebrun alături de Mussolini, de Hitler şi de Stalin? Probabil ca va învăţa pe Eduard al Angliei să joace „belota". Generalul Rydz Smigly s-a şi anunţat în Franţa pentru ziua de 2 septembrie. Trebuie sa aibă Polonia nevoie mare de bani. 30 august Inamicii lui Stalin par să fi pătruns până în rândurile armatei roşii, şi acesta ar fi faptul care a motivat procedura sumară şi drastică în ultimul proces politic judecat (vorba vine) la Moscova. Corespondentul ziarului Daily Express ar fi aflat la Varşovia, că după o lunga conferinţă cu Stalin, şeful G.P.U.-ului ar fi primit împuternicirea să aresteze pe oricine ar bănui dânsul ca adversar al regimului. E vorba de o epurare generală a cadrelor sovietice, în stil mare, aşa cum nu s-a mai făcut până acum. Generalii Schmidt, Sapajnikov, Kuzneţzov şi Tulijn au şi fost arestaţi, şi multe ziare mai vorbesc şi de 7 000 alte arestări, printre soldaţi şi ofiţerii de toate gradele, bănuiţi să fi pus Ia cale un complot pentru uciderea Iui Voroşilov, şeful armatei roşii. în toate garnizoanele ruseşti au fost împărţite foi volante prin care se face apel la revoluţie şi în care se spune între altele: „Troţki, conducătorul vostru şi făuritorul Armatei e în surghiun, luptaţi pentru el! Răzbunaţi pe Zino-viev şi pe Kamenev!" Witzleben1 a sosit ieri la amiazi, pe neaşteptate, la Nauheim, să-mi facă o vizită. Vine cu automobilul de la Koln şi trece prin Frankfurt spre ţară. M-a plimbat cu Mercedesul lui şi cu şoferul Costică prin Hamburg şi prin Ober-Ursel până la Cronberg, loc minunat, o vale numai grădini şi vile. Castelul Friedrichshof, construit pentru împărăteasa Frederic la sfârşitul veacului trecut, e o construcţie bloncoasă şi ursuză; noroc că e ascunsă în mare parte de arborii bătrâni care o înconjoară. 1 lob von Wilzlcbcn, fost ofiţer prusac, fosl director ale sucursalei lui Dresdcncr-Bank în Bucuraii; actualmente unul din directorii Societăţii Bancare Române. CONSTANTIN ARGETOIANU 246 Ziarele din Frankfurt anunţă pentru mâine un Consiliu de Miniştri important la Bucureşti în care se va hotărî fie măsuri severe împotriva grupărilor extremiste (de dreapta), fie demisia Guvernului. 31 august. Deşi nu primesc nici o gazetă din ţara şi deşi mi-am tăiat pe cât se poate orice legătură cu Bucureştii, îmi pare că ghicesc de la distanţa dedesubtul piesei care s-a jucat în „serai-ul*‘ de la Sinaia, şi care se rezuma la debarcarea lui Titulescu — nimic mai mult şi nimic mai puţin. Ce nu cunosc, sunt dedesubturile dedesubtului: să fie o adevărată debarcare, şi Regele să-şi fi realizat astfel planul de mult urmărit de a se debarasa de singurul element recalcitrant din Guvern —■ sau să fie o abila manevră a lui Titulescu care să îi permită să facă parte, mai uşor, din viitorul Guvern? Nu voi putea lămuri situaţia adevărată decât după înapoierea mea în ţară şi mărturisesc că din depărtare ea nu mă pasionează deloc. Titulescu e un caraghios, şi Regele nu-mi inspiră multă încredere. într-o scrisoare datată din 28 august seara expediată cu avionul şi primită ieri, 30 august la amiazi, prietenul meu Filip îmi scrie: „în urma ultimei audienţe a primului ministru la Rege s-au ivit simptome de criză politică: toţi miniştrii au fost rechemaţi din concediu, iar Victor Antonescu şi Franasovici care se găseau în străinătate au anunţat că sosesc imediat în ţară. Criza se pare că a fost dezlănţuită de faptul că Guvernul — neluând măsuri împotriva gărzilor de dreapta — este ameninţat de naţional-ţarănişti cu organizarea gărzilor verzi, deci sunt posibile tulburări. O parte din Partidul Liberal cere Guvernului să ia măsuri energice pentru menţinerea ordinei. Se pretinde că nu există acord complect în Guvern asupra măsurilor care ar trebui luate. Luni1 ar urma să fie un consiliu de Cabinet care să decidă asupra a-cestor măsuri. Informaţiile sunt contradictorii. Se poate ca alarma să fie dată chiar de şeful Guvernului pentru a-şi asigura solidaritatea tuturor şi deci Guvernul să meargă înainte luând măsurile necesare pentru menţinerea ordinei, după cum nu este exclusă o schimbare de echipă sau chiar de regim. Cercuri din anturajul primului ministru spun că dacă liberalii rămân la putere, este foarte posibil să avem o schimbare la Externe. Naţional-ţâraniştii se folosesc de toate presiunile externe şi interne pentru a provoca acum criza de Guvern, fiind convinşi că formula de 1 In 31 august. ÎNSEMNAM ZILNICE. 19i6 247 dreapta sau de centru nu este încă închegată. Se fac în special presiuni de ordin extern în legătură cu contractele de armament. Din informaţi-unile ce deţinem se pare că naţional-ţaraniştii au Sus o situaţiune ceva mai bună şi cercurile lor conducătoare cred că ar putea profita de acest moment politic care li se pare favorabil. Nu se poate face nici o prevedere astăzi, etc. etc." Lucrurile — aranjate probabil dinainte — au mers însă mai repede decât îşi închipuia prietenul Filip, şi ziarul Le Matin din 30 august publică următoarea telegramă: „Bucarest, 29 Aoiit. M. Tataresco, president du Conseil, apres avoir ete reşu en audience par le roi â Sinaia et avoir preside un demier conseil extraordinaire1 de Cabinet a annonce qu’il avait presente au Sou-verain la demision collective du Gouvemement. Dans un communique â lapresse, M. Tataresco a declară: - Nous avons considere qu’il etait necessaire de proceder â un large remaniement du Cabinet et, dans ce but, j’ai prăsente ma demission au roi qui l’a acceptee et qui a bien voulu rne renouveler sa confiance en me chargeant de former Ie nouveau Gouvemement. Celui-ci sera con-stitue dans Ies vingt-quatre heures.“ Frankfurter Zeitung de azi-dimineaţă, în fine ne aduce vestea constituirii noului Minister, care a depus jurământul ieri duminică 30 august, şi care s-a alcătuit precum urmează: G. Tătărescu, prim-ministru — Inculeţ, ministru fără portofoliu şi vicepreşedinte al Consiliului — Iuca, la Interne — Victor Antonescu la Externe — Cancicov la Finanţe — Mircea Djuvâra la Justiţie — Vaier Pop la Industrie şi Comerţ — Franasovici la Comunicaţii — Nistor la Muncă — Sasu la Agricultură — general Paul Angelescu la Apărarea Naţională ■— dr. Costinescu la Sănătate — Iamandi Ia „Arte şi Culte" (?y — dr. Angelescu la Instrucţie — Lapedatu şi Negură, miniştrii fără portofoliu. Excluderea lui Titulescu din Guvern şi a lui Inculeţ de la Interne, iată tot scopul şi tot sensul remanierii. Celelalte rocade şi numiri nu prezintă nici o importanţa. Frankfurter Zeitung comentează cu un viu interes ieşirea lui Titulescu şi publică o telegramă din Paris în care se arată surprinderea şi nemulţumirea cercurilor politice franceze faţă de exoflisirea omului care se identificase întru atât cu politica franceză încât multă lume se întreba dacă reprezintă interesele unui Stat străin sau pe ale Franţei însăşi. Surprinderea a fost cu atât mai mare, cu cât s-a dovedit astfel că există şi altă Românie, care nu e câtuşi de puţin dispusă să se arunce în 1 2 1 ? 2 Minister nou! Intelectualii pe mâna unui beţiv analfabeţi 248 CONSTANTIN A KG L: TOIAN U braţele Sovietelor, ceea ce s-ar fi întâmplat desigur dacă Titulescu ar fi continuat să îndrumeze politica română, fie şi de la hotelul Ritz din Paris, sau de Ia St. Moritz, sau de pe Riviera franceză'1. Gazeta germana mai vede în concedierea lui Titulescu un avertisment dat Franţei ca să nu continue sa se dea cu mâinile'şi cu picioarele legate alianţei cu Moscova. Ca consolaţie, unele ziare din Paris scriu (tot după Frankfurter Zeitung) ca absenţa Iui Titulescu din fruntea Ministerului de Externe român, va fi de scurtă durată. Mai ştii! Titulescu, care se află pe Rivieră, a fost intervievat de un gazetar francez căruia i-a spus ca n-a aflat despre schimbarea de Guvern din România decât după ce aceasta a fost un fapt îndeplinit. „Foarte bine, a declarat Titulescu gazetarului, Guvernul român nu mai are nevoie de serviciile mele. E dreptul lui. Dar aş fi preferat să fiu pus în cunoştinţa despre aceasta înainte ca primul ministru să se fi debarasat de persoana mea“. Titulescu a mai declarat că-şi rezervă să vorbească mai târziu asupra proiectelor sale politice. în rezumat Regele şi-a făcut cheful, şi debarcarea lui Titulescu rămâne un lucru bun, şi o notă bună la activul Suveranului. Pentru Guvern, plecarea lui Titulescu e însă o mare slăbire, aşa încât, chiar dacă Regele a mai promis lui Tătărescu să-l mai ţie, nu cred că se va putea ţine de cuvânt. Dar i-o fi promis? în tot cazul, voi găsi în ţară-o situaţie schimbată, şi poate că va mai fi totuşi ceva de făcut. Vorba românului: nu ştii de unde sare iepurele. Bineînţeles că Tătărescu a dat un interviu sonor (reprodus în parte de Frankfurter Zeitung) prin care afirmă că nimic nu se va schimba în politica României, că Guvernul a devenit mai omogen şi că preocuparea lui esenţială e înzestrarea armatei, pe care o va urmări mai departe şi pentru care va cere un nou credit de cinci miliarde de lei. Nu lipseşte din interviu nici cupletul de mulţumiri adresate lui Titulescu pentru însemnatele servicii aduse ţării. „Le coup de pied de l’âne 1 septembrie. Urmare la povestea cu ... „Titulescu roşu“. Ziarele franceze au şi început, cu multă abilitate, campania pentru Titulescu. Ele publică următoarea telegramă a Agenţiei Sud-Est, datată de la Bucureşti dar evident dictată lui Mircea de Titulescu, la Cap Martin: ,jiucarest 30 Aout. Depuis la demiere1 demission de M. Titulesco, le Gouvernement s’etait engag6 formellement et publiquement (ba dedese chiar proces verbal la mână, amicului!) â pratiquer une poli-tique interieure compatible avec la politique exterieure defendue par 1 Acest Ja dcmidre demission'* e foarte bine adus ca să facă pc cititori să creadă, fără să o spună ritos, că şi acum, adică a doua oară a fost tot „demisie", iar nu „dare afară" 249 fNSKMNĂR/ \i( H. I 9.i6 M. Titulesco — et qui comporte la fidel ite aux alliances et le respect des traites1. En pratique on sait que l’agitation des extremistes et des racistes ger-manophiles* 1 2 a continu6 (!!!), qu’elle a amene l’assassinat de M. Steles-co, ancien depute (şi ar putea să se adauge: şi escroc) et Ies menaces de mort contre M. Virgile Madgearo, ancien ministre des Finances et secre-taire-general du parti national-paysan, ainsi que du docteur Lupu, ancien ministre de I’Interieur, egalement membre du parti national-paysan. Les nationaux-paysans avaient decide d’organiser en hă te Ies gar-des de defense paysanne, ce qui a porte au paroxysme (H) l’agitation politique. Une crise de Gouvemement est sortie qui â la stupefaction generale (stupefacţia a fost a d-lor Titulescu şi Hirsch-Mircea) s’est terminee non pas par un desaveu des elements que l’opposition (adică „l’opposition’1, toată opoziţia de azi a Guvernului, e reprezentată după jidanii şi jidăniţii de la Paris de Partidul NaţionalŢarănesc: abilă insinuare!) indiquait comme responsables de l’agitation ainsi creee dans le pays, mais par l’exclusion de M. TitulesCoi Celui-ci a ete tenu dans une ignorance complete de tous ces ăvenements jusqu’â samedi (29 Aout), tard dans la nuit, lorsqu’un telegramme qui lui flit envoye par le presi-dent du conseil le remercia des Services rendus et lui annon9a la forma-tion d’un ministere uniquement de membres du parti liberal. La censure ayant permis aux joumaux de donner, dans la soiree de samedi, ces details, Pagitation politique s’est encore accrue, car on a le sentiment qu’on se trouve devant un vaste complot (!!!) dont on ignore encore les fils mais qu’il est difficile de ne pas mettre en relation avec les evenements de la plus haute importance qui s’accomplissent au meme moment dans certains pays de I’Europe. (Care? Masacrele de la Moscova, sau masacrele, provocate tot de comunişti, din Spania?) L’ilorgnement de M. Titulesco serviră — aci puţin şantaj: — cer-tainement, d’Clement de polarisation de l’activite de tous les partis de l’opposition (cum? mai sunt şi altele, afara de al d-lui Mihalake?) fideles au regime constitutionnel et paxlementaire et fideles â la politique exterieure traditionnelle de la Roumanie." Ca să nu se lase mai pe jos ca „Sud-Est Hirsch“ — Agenţia Havas dă şi ea o telegramă, pe care presa pariziana o publică sub titlul tipărit cu litere groase: Une declaration de M. Titulesco •_______ r 1 Dar cine e contra unei asemenea politici în România? Cui îşi permit Titulesco şTHirsch-Mi roca să pună condiţii? 2 Escrocheria cu oşa-zisa german o li lie a grupărilor de dreapta reîncepe. Poate fi cineva contra mişcărilor noastre de dreapta, fie pentru că sunt mişcări, fie pentru că sunL de dreapta — dar a te ridica împotriva lor pe motivul legăturilor lor cu Germania, care n-au existat şi nu există, e o porcărie dc care numai un Titulescu şi slugoii Quai d’Orsay-uhii sunt capabili. Cine n-are alta armă, decât minciuna, nu poate izbândi până la sfârşit în nimic. 250 CONSTANTIN ARGETOIANU „Mec, 30 Aout. M. Titulesco qui est actuellement en villegiature â Cap Martin, sur Ia Cote d’Azur, a fait â propos du denouement donne liier soir en Roumanie, â la crise ministerielle, Ia declaration suivante: «Je n’ai appris la formation du nouveau Cabinet rbumain, qui est d’ailleurs compose de tous Ies anciens rainistres sauf moi, qu’apres que ce demier a ete constitue. Le nouveau Gouvernement n’a plus besoin de mes Services. C’est son droit. J’aurais prefere pourtant etre mis au courant de ses intentions avant, car ce n’est pas moi qui aurais embarrasse de ma personne qui que ce soit1. Je reserve tout jugement et toute mon action politique future.»" 0 telegrama „Radio'1 anunţa ca agitaţiune mare ar domni (vax!) în anume ţinuturi ale României: ,JBucarest, 30 Aout. Les nationaux-paysans ont donne des ordres ur-gents (alt vax!) pour la constitution immediate des gardes de dâfence paysanne, notamment dans les nouvelles provinces. L’agitation estpar-ticulierement forte en Transylvanie (s*o creadă mutu!) ou M. Maniu ancien president du Conseil mene une violente campagne (împotriva Iui Titulescu, după câte ştiam eu!) contre le Gouvernement et reclame Ie maintien de la politique exterieure traditionnelle de Ia Roumanie (adică împotriva comunismului şi a Sovietelor!) En Bessarabie, l’agitation compte un mort (prima victimă a lui Titulescu!), membre du parti national-paysan, dont le cadavre a ete trouve dans un champ (!). Dans les milieux officiels, on pense que pour faire face â la situa-tion, M. Tataresco conclura un accord avec le parti de M. Goga et la Garde de fer“ (adică cu „bosofilii11, in coda venenum!). Şi ca o concluzie, Hirsch cot Sud-Est mai dă o depeşă ca să lămurească opiniei publice franceze către ce abis alunecă România lipsită de dl Titulescu, cârmaciul ei providenţial: ,J3ucarest, 30 Aout. M. Mihalako (sic) chef du parti national-paysan a fait â la presse les d6clarations suivantes: — J’ai lu le communique que le premier ministre a donne. II precise que le but du remaniement est „de pouvoir parcourir la demidre ătape1*2. Politiquement, M. Tataresco veut dire que la derniere 6tape est Tendiqguement de l’anarchie cr^ăe par son gouvernement. Pour nous, l’explication est autre, il s’ag-it simplement de la position difficile de M. Tataresco devant les res-ponsabilites que son gouvernement a lui-meme encourues. 1 „Qui que ce soit*4, adică nici pe Rege, la care aluzia c directă. Ar fi fost mai abil din partea lui Titulescu să nu mărturisească „exoflisirca", să lase lucrurile încurcate şi impresia că divergenţele de politică externă bau împiedicat să mai facă parte din Guvernul Tătare seu. L-au furat însă nervii. - Interesa»!. Rămăne de văzut cât va dura ultima etapă. /jVi'fA/.V./HI ZILNICE. IV.U 251 Le debarquement, commodement prepare de M. Titulesco, ministre des Affaires Etrangeres, est une preuve suffisante du complot (!) ourdi â Bucarest. La formation du nouveau Gouvernement presente le re-gime d’une faşon plus sincere. Le parti liberal disparait totalement (??). Le gouvernement est completement sans base. Le parti naţional paysan fera tout son devoir envers te pays, la couronne et le regime constiturio/ific! et parlementaire. Norocul regimului nostru parlamentar, că mai sunt pe lume şi iţarii d-lui Mihalako! Reversul medaliei, ni-1 dă ziarul german Volkischer Beobachter, oficiosul lui Hitler, care publică în numărul sau de azi, sub titlul sugestiv 77-tulescu, derpolitische Intrigant, corespondenţa din Varşovia şi din Paris. Iată telegrama din Varşovia: „Varşovia, 1 septembrie. în cercurile politice poloneze, retragerea ministrului de Externe Titulescu a provocat nu numai mare surprindere, dar şi mare mulţumire. Părerea generală e că întortochiata politică a lui Titulescu, în întregul ei, a adus multe pagube ţării sale, şi a dus acum în urmă la reocuparea şi la reînarmarea Dardanelelor de către turci, şi la remilitarizarea în curs a Ungariei. Acestea sunt în prima linie cauzele căderii sale“. în general, personalitatea politică a omului care se lauda că a aruncat Franţa în braţele Rusiei, e aspru criticată. Caracteristic în această privinţă este „necrologul" pe care Kurjer Poranny, ziar guvernamental, îl închina fostului ministru de Externe român, şi în care se poate citi, între altele: „Dl Titulescu este una din apariţiile diplomatice cele mai inverosimile din timpurile de după război. Dacă într-adevăr politica sa a avut un fir conducător, acest fir nu pare a fi fost decât acela să încurce cât mai mult posibil garanţiile reciproce, ca la sfârşit să nu se mai descurce nimeni în ele. Dl Titulescu nu s-a preocupat niciodată de valoarea practică a acestei politici. S-a mulţumit să joace un rol important şi sa-şi satisfacă mania de a obţine efecte teatrale. Cea mai sensibilă lovitură primita de dl Titulescu e că a fost îndepărtat de lâ enormele fonduri de dispoziţiune ce le avea la îndemână ca ministru de Externe. Luxul fără de care d-sa nu credea până acum că poate trăi şi care-1 aşeza în rândul Nababilor Indieni, nu era deloc potrivit cu resursele economice ale ţarii sale. Mai există vreo naţiune — aşa se întreabă foaia poloneză — care să-şi poată plăti luxul unui asemenea diplomat —jongleur ca conducător al politicii sale externe?" Ziarul polonez mai lasă să înţeleagă că dî Titulescu nu va renunţa uşor la situaţia sa, şi conchide că, dacă d-sa nu va fi în stare să reintre în arena politică, aceasta va fi dovada că aliata română a Poloniei îşi aşaza politica sa pe baze noi.“ 252 CONSTANTIN ARCiliTOI.^NU Din Paris, şi sub titlul: îmbolnăvit la timp, Volkischer Beobachter publica următoarea depeşă: „Fostul ministru de Externe român Titulescu, care, de la încheierea negocierilor de laMontreux, se află pe Riviera Franceză, la Cap Martin — unde după cum se ştie a primit şi vestea excluderii sale din Guvern — s-a îmbolnăvit subit. Duminicâ-seara a făcut temperatură înaltă, aşa încât cei dinprejurul lui au fost foarte îngrijoraţi. Lin medic din Monte Carlo1 a fost chemat la patul bolnavului. Noul subsecretar de Stat la Afacerile Străine, Râdulescu (sic) a sosit de altminteri la Cap Martin, şi a descins într-un hotel." Şi acum să sfârşim — pentru moment — cu acest eveniment istoric, cu o notă românească. Am primit azi-diinineaţă o nouă scrisoare de la Filip care sună astfel: „Sunt în continuarea infonnaţiunilor de ieri1 2. Astăzi situaţia se precizează: din informaţiunile pe care Radian le socoteşte sigure, Guvernul va demisiona şi va fi remaniat sub următoarea formă: vor ieşi din Guvern Titulescu, Vaier Pop şi Inculeţ3. La Extrene va fi numit Victor Antonescu care va păstra şi interimatul Finanţelor. La Interne va fi numit probabil Iuca cu un militar ca subsecretar de Stat. Sensul acestor schimbări e următorul: Titulescu este scos. într-un moment în care iese foarte diminuat atât din cauza acţiunii sale personale dusă în străinătate împotriva Guvernului pe care l-a sabotat la contractele de armament, cât şi pentru celelalte motive cunoscute. Pentru ca scoaterea lui Titulescu să nu fie interpretată în străinătate ca o orientare spre dreapta a Guvernului sunt scoşi şi Inculeţ şi Vaier Ppp, consideraţi ca simpatizanţi ai dreptei atât în ţară cât şi în străinătate! Se desparte deci chestiunea Titulescu de problema mişcărilor de dreapta, ca sa nu se dea impresia că schimbarea lui Titulescu însemnează o noua orientare în politica externa. Tot în acelaşi scop, Minite-rul de Externe este dat lui Victor Antonescu, ale cărui legaturi cu Franţa sunt cunoscute şi care are mai multă independenţă faţă de actualele cercuri conducătoare din Paris (?). Se mai spune că în cazul când va demisiona şi Savel Rădulescu, va fi numit subsecretar George Fotino. Bineînţeles, pot surveni schimbări de ultima oră, însă în acest moment, aceasta este situaţia în ceea ce priveşte pe Titulescu şi pe Inculeţ.'4 Au şi survenit, modificările cunoscute, în alcătuirea Guvernului. Din toate câte preced, reiese limpede că ipoteza pe care o tăcusem în primul moment ca ieşirea Iui Titulescu din Guvern putea fi o manevră a lui ca să reintre mai uşor în viitorul Guvern, e nefondată. L-a exe- 1 Poate im crupier? 2 Această a doua scrisoare e din 29 august, ora 15, 11nculeţ şi Vaier Pop n-au ieşit din Guvern şi au fost numai schimbaţi din loc. Însemnăm zilnice, 1936 253 cutat Regele, pur şi simplu. în ce scop, nu voi putea să-mi dau seama decât după ce mă voi fi înapoiat în ţară. în tot cazul, recunosc că a fost o lovitură săvârşită cu curaj, şi o însemn la activul veleitarului nostru Suveran. Să fie pe cale să se vindece de boala lui? Asupra acestui punct îmi fac şi eu toate rezervele. Generalul Rydz-Smigly a fost primit cu mari onoruri, şi sărbătorit în Franţa, în vreme ce în Rusia Sovietele îşi dau poalele peste cap. Se masacrează comuniştii unii pe alţii, se masacrează soldaţii cu civilii şi soldaţii între ei. Situaţia la Moscova apare tulbure, steaua lui Stalin începe să pălească. Să-şi fi revenit în fire bunul simţ francez, şi vizita polonezului la Paris să însemne o nouă cotitură în politica europeană? Dea Dumnezeu, dar cu Blum în capul Guvernului îmi vine greu sa cred într-o orientare nouă a Franţei. 2 septembrie. Terminându-mi cu bine cura, adică cu 6 kilograme pierdute şi cu o stare a circulaţiei aproape perfectă, am părăsit azi-dimineaţă Nauheim-ul şi am luat drumul înapoi spre casă. Am luat însă pe cel mai lung, căci nimic nu mă zoreşte să mă întorc mai repede. Vreau să văd catedralele din Trier (Treves), Worms şi Speyer (Spere) pe care nu le cunosc, şi am început cu Trier. Urmând să schimb trenul Ia Frankfurt şi având un ceas de aşteptat, m-am plimbat pe Kaiserstrasse şi spre marea mea surprindere m-am întâlnit piept în piept cu ... Dinu Brătianu! E într-adevăr de necrezut că doi, singuri români să fie înti-un oraş atât de întins, şi dintre ei unul numai pentru un ceas, şi să se întâlnească. Semn indubitabil că Providenţa se ocupă de aproape de Valahi. La mirarea mea să-l găsesc pe trotuarele din Frankfurt, mi-a explicat că l-a adus la repezeala „o în-cuurcătuură“. Nevăstă-sa, care făcea o cură la Kissingen, a fost prinsă brusc de temperatura mare, până la 40 grade şi nici un medic .nu i-a putut da de rost, aşa încât, temperatura menţinându-se, domnul Dinu a fost chemat de urgenţă de la Bucureşti. Un specialist adus de la Frankfurt a diagnosticat malarie gravă. Didi Brătianu a fost internata în sanatoriul specialistului la Frankfurt, unde continuă să facă temperatură, dar mai scăzută, iar nenea Dinu aleargă după fetiţe — aşa încât toată lumea e în fine mulţumită, şi Didi, şi Dinu, şi specialistul. Iată încă un caz de contaminare gravă pe malul Mării Negre, complect infestat de malarie şi nimeni nu se mişcă. Poate că îmbolnăvirea soţiei şefului partidului, care mai e şi soră cu ministrul Sănătăţii, să pună în fine în mişcare autorităţile noastre sanitare. 254 CONSTANTIN AKGETOIANU L-am întrebat pe Dinu dacă a părăsit Bucureştii înainte de evenimentele de la sfârşitul săptămânii trecute; mi-a spus că nu, şi numaidecât, ca să nu cred că nu a fost consultat şi el: ,A fost Tătărescu la mine şi mi-a explicatLa observaţia mea că singura explicaţie valabilă e că l-a mâncat Vodă pe Titulescu, mi-a răspuns fără ezitare: „Apoi, da“. Şi a continuat: „Mi-a explicat Tătărescu, nu mai putea merge cu Titulescu. Nu numai că făcea politica lui personala, dar a ajuns să ne certe şi cu Polonia, şi cu Italia, şi acum in urmă şt cu Iugoslavia. Şi nu mai mergea nici cu Inculeţ, la Interne, căci — nu ştii? — e un om de nimic, un agent ordinar incapabil de o iniţiativă mai inteligentă, un şovăitor, şi a trebuit scos şi el.“ E amuzant de constatat cum îşi bate joc Tătărescu de bietul om, şi ce basme îi povesteşte! L-am lăsat să alerge după fetiţe, căci i se scurgeau ochii după ele. Şi m-am dus la gară. Rinul mi s-a înfăţişat de astă-dată în veştminte de argint. O uşoară ceaţă lăsa sa cadă peste tot ce se mişca, şi peste toate, văluri opaline care îndulceau contururile şi culorile, şi parcă mai stingeau şi zgomotele. Vremea posomorâtă influenţa probabil şi asupra ritmului mişcării, pe maluri şi pe apă, căci jucăria mi-a părut ceva mai liniştită în meşteşugită ei agitaţie. Pe cât e de agitată valea Rinului, pe atât e de liniştită valea Moselei. Pe apă, de la Koblenz şi până la Bully, unde linia părăseşte malurile râului, n-am întâlnit decât un vaporaş cu pasageri. Satele, de o parte şi de alta a apei, au aerul de aţipite într-o dulce beatitudine, iar prin gările în care am oprit, mişcare aproape nulă. Mosela şerpuieşte printre dealuri pietroase, destul de ridicate, cu coame împădurite şi poalele încărcate cu vii ce se urcă în terase zidite, foarte sus. Ca şi pe Rin, viile sunt admirabil cultivate şi de o uniformitate impresionantă. Vegetaţia viţei nu este însă foarte bogată, probabil din cauza terenului pietros, care dă şi acel gust special vinului, apreciat deja de pe vremea romanilor, dacă credem afirmaţiile poetului Ausoniu, în această privinţă. Apa curge atât de lin, încât pădurile şi viile se oglindesc într-însa şi îi dau o înfăţişare verzue de sticlă topită, pusă de Dumnezeu la îndemâna vinarilor. Podgoria Moselei e de 3-4 ori mai întinsă ca a Rinului, şi calitatea vinului e mult mai variabilă. La ora 4 şi 1/2 am sosit la Trier, oraş plin de lucruri vechi şi de viaţă nouă, şi am fost cât se poate de bine găzduit la hotelul Porta Nigra, în faţa monumentului cu acelaşi nume. 7 septembrie. Am sosit aseară în Miinchen. Raita mea prin Trier, Speyer, Worms şi Mannheim deşi s-a îndeplinit în cele mai favorabile tNSEMNĂRI Zlt.XiCi;. 19.16 255 condiţiuni, m-a obosit. Cura de la Mnnnheim mi-a făcut mult bine, mi-a luat 6 kilograme din spinare, dar n-a putut să-mi ia cei 65 de ani pe care cu ajutorul lui Dumnezeu îi port pe umeri. Trăsătura comună şi caracteristică a monumentelor din cele trei oraşe vechi prin care am trecut (Mannheimul e un oraş prea nou pentru a fî pus în rând cu ele), adică a bisericilor, căci monumente civile din vechime sunt puţine şi de ordin inferior — e lupta pe care toate au dus-o cu vitregia vremurilor. Catedralele (şi alături de ele, câteva biserici mai modeste, dar cât se poate de interesante din punct de vedere documentar) din TrieT, Speyer şi Worms au fost ridicate în secolul al Xl-lea şi al XH-lea în stilul romanic al epocii, şi concepute de artişti iscusiţi şi plini de vlagă, asa încât, dacă ar fi rămas intacte, cum au fost zidite, ar reprezenta astăzi, cu toată inferioritatea materialului, mărturii tot atât de însemnate ale acelor vremuri îndepărtate, ca bisericile din partea meridională şi din sud-vestul Franţei, sau ca cele din Italia. Dar nu numai oamenii „sunt sub vremi" cum zice bătrânul nostru cronicar, dar din nefericire şi clădirile. Şi veacuri de-a rândul toată a-ceastă regiune a Rinului şi a Palatinatului a fost o permanentă arena de lupte duse cu înverşunare şi cu cruzime. Rând pe rând, oraşele au fost prădate şi pe jumătate distruse de năvălitorii veniţi din Apus şi din Răsărit. Monumentele n-au avut însă să lupte numai cu barbaria năvălitorilor; au mai cunoscut şi nenorocirea incendiilor sporadice şi mistuitoare şi mai ales pacostea stăpânitorilor plini de bunăvoinţă care s-au trudit să Ie restaureze, să le mărească sau să le înfrumuseţeze. Pe admirabilul fond romanic s-au adăugat astfel eroarea gotică şi nebunia barocului din secolul al XVIII-lea. Măsura şi gustul acestui secol, care ne-a lăsat atât de interesante urme în arhitectura civilă, n-a priceput arhitectura religioasă. Şi nu e de mirare, căci i-a lipsit credinţa, şi prin urmare vlaga secolelor precedente. La aceste alterări de ordin neintenţionat, se adaugă opera dezastruoasă a restauratorilor din „oribilul secol al XDC-lea“ cum îl numeşte Leon Daudet. Sacrilegiile de ordin estetic datorite „profesorilor" şi specialiştilor din secolul trecut întrec cu mult stricăciunile datorite atacurilor brutale, fie ale oamenilor, fie ale focului. Trebuie o adevărată bătaie de cap, obositoare şi chinuitoare, oricui se căzneşte să dea lucrurilor, prin imaginaţie, aspectul lor primitiv. Din acest punct de vedere, catedrala de la Worms, cel puţin în ce priveşte aspectul ei exterior, face o excepţie. Se vede că a avut mai puţin de suferit, din partea elementelor şi din partea oamenilor, şi aşa cum este, se ridică încă în mijlocul oraşului, ca un minunat exemplu de pură arhitectură romanică, pe care cele câteva excrescenţe gotice de pe o latură şi de pe alta nu parvin să i-1 altereze. Catedrala din Speyer a păstrat şi ea intactă toata partea dinapoi, cu o absida de toată frumuseţea. 256 CONSTANTIN ARCibTOIANU O prelungire în partea dinainte, cu o banală faţadă, opera arhitectului Neumann din veacul al XVIII-lea, a necinstit-o însă pentru vecii vecilor — căci nimeni nu va îndrăzni să o doboare. Această prelungire, care strică proporţiile clădirii, mai are cusurul de a fi zidită din piatră albă, pe când tot restul bisericii e din piatră roşie, aşa încât efectul e şi mai dezastruos. Acest Neumann, care a lăsat opere atât de remarcabile în arhitecturile civile pe care le-a ridicat sau le-a restaurat, a comis o adevărată crima la Speyer, lucru cu atât mai ciudat cu cât intervenţia lui în restaurările din Mainz şi Trier a lăsat urmele unei inteligenţe estetice şi unui respect al trecutului care nu se prea întâlnesc în epoca lui. Covârşitor de impresionantă este biserica romanică subterană din Speyer, aşa-zisa criptă a catedralei, rămasă intactă, de o simplicitate şi de o măsură a liniilor de toată frumuseţea. Acolo se află încă mormintele împăraţilor din dinastia Hohenstaufenilor (vreo noua la număr) şi al Iui Rudolf de Habşburg, întemeietorul dinastiei sale. Din câteşitrele, cea mai falnică a trebuit să fie catedrala din Trier. A fost însă de atâtea ori refăcută, şi în zidurile ei au fost înregistrate atâtea epoci ale civilizaţiei noastre, încât masa arhitectonică care se înfăţişează astăzi trebuie descifrată ca o complicată partitură de muzică. Peste zidurile unei basilici, sau unui palat din vremurile Imperiului Roman s-a ridicat prima catedrală romanică, din care a rămas în picioare splendida absidă, bazele turnurilor şi cupolele. Peste dânsa, restaurările ulterioare, au aşezat pacostea unui gotic de mâna a doua, şi peste toate, oroarea barocului a adus nota lui de necinste laică şi uşuratecă, care strica tot. Câteşitrei monumentele, alături de care trebuie pusă catedrala din Mainz, constituie totuşi încă şi azi, cea mai preţioasă podoabă artistică a Germaniei, şi nu-mi pare rău de osteneala pe care mi-am dat-o făcând acest pelerinaj înainte de a închide ochii. O caracteristică de amănunt, dar interesantă, a celor trei catedrale din Mainz, Trier şi Worms e că faţadele lor au fost înlocuite încă din epoca romanică, prin abside, aşa încât accesul în biserică e lăsat în seama unor porţi neînsemnate, des-chi-se pe părţile laterale ale clădirilor. Să fi fost din frica neîncetatelor invazii, şi o intenţie de a ascunde, sau de a putea apăra mai bine intrările în biserică? Văzute din interior, cele două „choruri“, cu altarele lor pontificale faţă în faţă, Iasă o impresie ciudată fiind neobişnuită. Trierai e un oraş plin de pretenţii nu numai din cauza vechimei lui şi a fastelor sale istorice, dar şi din cauza monumentelor de pe vremea Imperiului Roman rămase încă în picioare, singurele pe tot teritoriul germanic. Dintre ele, numai faimoasa „Porta Nigra“ merită admiraţia noastră. Aşa-zisa Basilică, transformată în biserică evanghelică, chiar dacă cele patru ziduri ale ei ar fi de pe vremea împăratului Constantin ÎNSEMNARt ZILNICE. !9i6 257 — ceea ce pare dubios pentru întreaga construcţie — 11-ar fi decât o clădire banală romană şi n-ar însemna lucru mare, ca şi rămăşiţele ter-melor şi ale amfiteatrului, faţă de ce ne-a rămas de la romani pe teritoriul Italiei. Porta Nigra însă rămâne un edificiu fără pereche. Poartă dublă de cetate şi cazarmă cu trei caturi, Porta Nigra e singurul exemplar de arhitectură militară, aproape intact, de pe tot cuprinsul vastului Imperiu Roman, clădire după care putem judeca formidabila putere de cucerire şi de civilizare a romanilor. Formidabilă putere, ce n-a putut rezista însă mai mult de patru veacuri potopului barbarilor. în afară de interesul său tehnic, Porta Nigra se mai înfăţişează ca un monument de toata frumuseţea. Proporţiile celor două porţi cu arcurile lor perfecte, simplicitatea şi măsura celor trei rânduri de colonade boltite suprapuse, mărturisesc mâna unui arhitect experimentat, pătruns de armonia ritmului elenic. Cine ştie ce artist grec, exilat de la Roma în aceste ţinuturi depărtate, o fi schiţat planul acestui clasic monument! Se vede ca clădirea n-a fost complect terminată, căci blocurile din care sunt alcătuite coloanele şi bolţile n-au fost şlefuite şi egalizate şi aşteaptă încă de două mii de ani „le demier coup de main“. Vremea a dat însă pietrelor o patină neagră datorită ploilor, zăpezilor şi permanentei umezeli, o tonalitate specială ce nu se ^întâlneşte în monumentele din Grecia, din Italia şi din sudul Franţei. întregul monument pare învelit Îiîtr-un zăbranic de doliu, ca o mută protestare pentru exilul lui departe de malurile scăldate de soare. Lucru ciudat, acest sentiment de exil şi de izolare îl resimte încă şi azi, omul, la Trier, deşi azi Trierul se găseşte în centrul lumii civilizate, între Franţa şi Germania. Marile căi de comunicaţie între cele doua ţări ocolesc valea Moselei, trec pe la nord şi pe la sud, şi am avut în cele două zile pe care le-am petrecut la Trier impresia că sunt tăiat de restul lumii. Această izolare nu împiedică însă oraşul să fie plin de viaţa, de o viaţă locală foarte caracteristică şi nu-1 ţine câtuşi de puţin în loc. Trierul sporeşte din an în an, şi în jurul vechii cetăţi se ridică cartiere noi, după regulile urbanisticii celei mai modeme. Speyerul dimpotrivă, e un oraş aproape mort, în care totul a rămas nemişcat de decenii. Deşi aşezat pe malul Rinului şi prins în reţeaua intensei activităţi omeneşti care caracterizează această regiune, Speyerul se înfăţişează ca un focar stins din mijlocul căruia se ridică ca o protestare împotriva nedreptăţii vremurilor mândra lui catedrală. Ca atmosferă, şi de-a lungul multor străzi, Speyerul se aseamănă cu oraşele de provincie franceze mai bogate în amintirile trecutului decât în nădejdile viitorului. Cu totul diferit e Wormsul, care în opoziţie cu Speyerul, participă la frenezia oraşelor germane ce nu mai cunosc nici un obstacol în dez- 258 CONSTANTIN ARGETOIANU voi ta rea lor. în aceasta privinţă, tipic este însă Mannheimul, oraş fără tradiţii vechi, nici politice, nici culturale şi care a ajuns în câţiva ani să se prezinte ca o Capitala foarte populată, de o rara eleganţă şi frumuseţe. Fandat în secolul al XVIII-lea de Marii Electori Palatini, Man-nlieimul nu s-a dezvoltat însă decât în ultimele decenii şi azi a trecut de 500 000 locuitori. Cu planul său geometric, cu aleele sale umbroase, cu minunatele clădiri noi care se ridică pretutindeni, Mannheimul ar putea servi de model urbanistic Europei întregi. Ca şi cum ar fi ghicit dezvoltarea ulterioară a oraşului, Marii Electori au clădit aci — după distrugerea castelului de la Heidelberg — un „Schloss” imens şi inutil, căci după scurtă vreme s-au mutat la Miinchen. In acest „Schloss44, clădit după normele arhitectonice franceze din începutul secolului al XVIII-lea, şi cu mult gust, se adăpostesc azi muzee, expoziţii şi diverse administraţii publice, fără să parvie să-l folosească în întregime. 8 septembrie. Am regăsit Munchenul, după 25 de ani, aproape neschimbat în caracteristicile lui. Mişcare mai multă, căci de la 350 de mii, oraşul a trecut la o populaţie de 740 000 de suflete. O notă nouă touşi: nota Hitleristă. Dictatorul german şi-a început într-adevăr aci cariera sa politica, şi aci s-a născut şi a dat primele lui lupte Partidul Naţi-onal-Socialist. Hitler nu e un ingrat, şi-şi aduce aminte. Recunoştinţa lui s-a manifestat făcând din Miinchen un fel de Meccă a celui de al Iîl-lea Reich şi instalând aci postul de direcţiune al „Partidului14. Cartierul general al „Nazismului44 a fost instalat în două splendide palate de piatră albă ridicate la îmbucătura lui Briennerstrasse în Konigsplatz. Palatele, identice, opera arhitectului Troost, sunt de o rară frumuseţe în simplicitatea clasică a liniilor şi a proporţiilor lor. Puţin retrase de la stradă, pe flancul fiecăruia se ridică câte o platformă de piatra înconjurată de o simplă colonadă pătrată, platformă pe care simt aşezate în sarcofage masive rămăşiţele victimelor naţionaliste căzute în mişcarea de stradă din noiembrie 1923. Militanţi S.S. îmbrăcaţi în negru, cu arma la picior, stau nemişcaţi de veghe. Pe stradă, circulaţia vehiculelor e interzisă — iar în jurul sicrielor pelerinajul populaţiei şi a mai ales al străinilor e continuu. în totul ei, clădiri şi forfoteală de oameni, priveliştea e impresionantă. La Feldherrnhalle — loggia florentină din faţa Rezidenţei Regale — unde au căzut mucenicii din 1923 — s-a aşezat o placă neagră cu cuvenită inscripţie şi aci de asemenea stau de veghe permanentă câte doi militanţi din S.S. în uniforma lor neagră, iar toţi trecătorii salută cu mâna întinsă monumentul şi amintirea celor căzuţi... Prezenţa enormului număr de S.S. şi S.A. nazişti nu tulbura însă în nimic ritmul obişnuit al vieţii oraşului. Aceleaşi berării pline, şi aceeaşi 259 ÎNSEMNĂRI ZILNICE. 1936 minunată bere, aceiaşi străini şi turişti germani alergând dinîr-un muzeu într-altul, aceeaşi „Gemiithlichckeir care înrudeşte Miinchenul cu Viena şi face din capitala Bavariei unul din cele mai plăcute oraşe ale Europei. 11 septembrie. Orient-Expresul m-a depus ieri la amiazi la Sinaia. Şi astfel s-a încheiat plăcutul capitol al celor 35 de zile de vacanţă pe care le-am petrecut în Germania. Concluziile de ordin politic general la care am ajuns de pe urma acestei călătorii sunt următoarele: 1. Germania şi-a regăsit unitatea ei sufletească şi poporul urmează orbeşte îndrumările pe care Fiihrerul său, Hitler, i le dă, pe toate terenurile. 2. Regimul autarhiei financiare şi economice, la care Germania e nevoită să se supună din cauza situaţiei ei monetare, pare a da rezultate strălucite. Vioiciunea comerţului şi schimburilor interioare de mărfuri (judecate prin lumea care forfoteşte şi cumpără prin prăvălii, prin activitatea intensa a fabricilor şi uzinelor şi prin mişcarea enormă de pe căile ferate şi prin cursele camioanelor pe şosele) întrece cu mult ritmul operaţiunilor de acelaşi fel din celelalte ţări. Oamenii, din toate straturile sunt mulţumiţi, nu se vaită, au cu ce trăi — toţi — şi numai cei înstăriţi se plâng câteodată de impozitele prea mari pe care le plătesc. 3. E incontestabil că Germania pregăteşte o formidabilă armată. La anul, armata germană va fi cea mai puternică din Europa — cu mult. Germanii nu vor însă războiul, în nici o pătură a societăfii, şi au oroare de elr Se înarmează alţii să îi atace în clipa în care vor proceda la realizarea punctelor lor de program încă nedesăvârşite: unirea cu Austria, unirea cu Danzigul, soluţiunea problemei Coridorului polonez şi a regiunilor germane din Cehoslovacia. Spiritul militarist, spiritul de castă şi de parada, din vechea armata imperială nu mai există în cea nouă. Armata celui de al III-lea Reich nu mai are rigiditatea celei vechi, e mai suplă în mişcările şi în portul ei. Corpul ofiţeresc nu se mai recrutează din nobilime, ci aproape excluziv din burghezime. Capital, pentru sfârşitul de corp. 4. Deosebirea între dictatura din Germania şi cea din Italia e ca în Germania pe lângă dictator „există“ şi partidul, pe când în Italia nu. MuSsolini e totul, şi fascismul, ca organ de îndrumare sau de execuţi-une este o simplă garnitură a şefului care face din ea ce vrea. Hitler trebuie să conteze cu partidul său, care îl sileşte să calce câte-o dată cu stângul. Pe cât e astăzi de adoptat Hitler chiar de cei care nu sunt înscrişi în Partidul Naţional Socialist, pe atât e de urât partidul, die Par- 260 CONSTANTIN ARGETOIANU tei, de tot ce nu e militant într-însul, adică „profitori'1. Până în cele din urmă, chiar când se nasc neînţelegeri mai grave între Partei şi Fuhrer, tot acesta are ultimul cuvânt — dovadă evenimentele din 1935, în care s-a ajuns până la execuţia unui destul de însemnat număr de partizani. 5. Stăpânirea lui Hitler, bazată în realitate pe consimţământul Armatei, e populară şi popularitatea ei este datorită unei serii de factori, din care iată pe cei mai de seamă: a) Factorul „tineret". Regimul hitlerist dă educaţiei copiilor şi îndrumării morale a tineretului o importanţă cu totul excepţională. Copilul este luat în primire aproape de la ţâţă, în tot cazul de la prima clasă primară. îmbrăcaţi toţi la fel, (copiii) băieţii cu pantalonaşi negrii şi cu cămăşi cafenii — fetiţele cu fustuliţe negre şi cu bluze albe, copiii sunt supuşi în şcoală şi în afara de şcoală unei discipline de solidaritate naţională şi patriotică voios primită. în fiecare zi, sunt duşi în rânduri, pe plutoane şi companii în locul destinat pentru sporturi şi exerciţii fizice, ales de obicei la marginea oraşului sau satului. Trec prin străzile principale, cântând cântece naţionale, cu steagul în frunte şi când se poate şi cu o muzică sau o fanfară. Fiecare copil e mândru de uniforma pe care o poartă şi se simte o părticica cât de mică a marii organizaţiu-ni a „Partidului". Toţi copiii cresc astfel în cultul Iui Hitler şi al crezului naţional-socialist. De la 16-17 ani înainte, toţi tinerii care sânt pe sfârşitul liceului sau pe la facultăţi sau în şcolile superioare sunt înscrişi în A.S., aşa încât generaţiile ce vin sunt pe deplin identificate cu toate năzuinţele pe care Hitler le-a formulat în cartea lui Mein Karnpf. Multe puncte din programul iniţial al „Nazismului" au fost, cel puţin în aparenţă sau pentru moment, lăsate uitării de Fuhrer, din oportunitate politică. Tineretul însă n-a abandonat nici unul din aceste puncte în ideologia lui, aşa încât generaţiile noi se înfăţişează nu numai ca hitleriste, dar chiar ca supra-hitleriste. în afară de acţiunea şcolară propriu-zisă, prin călătorii şi excursii în comun, prin nenumărate „lagăre de vară" şi regiuni alese din punct de vedere sanitar — toate gratuite, călătorie şi întreţinere — spiritul de solidaritate al copiilor şi al tineretului e încontinuu excitat şi dezvoltat. Ca totul în Germania, această acţiune asupra tineretului e admirabil organizată şi nu lasă nimic de dorit din punct de vedere material ca şi moral. Aceste continue manifestări ale copiilor şi ale tinerilor, în văzul tuturor, determină prin repercuţiune o acţiune foarte reală şi asupra generaţiilor mai vechi: tinerii sunt îndeobşte cei mai buni propagandişti printre oamenii în vârstă, care îşi închipuiesc că întineresc asimilându-şi ideologiile generaţiilor mai noi. b) Un al doilea factor e presa, admirabil îndrumată pentru o zilnică şi impresionantă exaltare a „noului curs". Nici o notă discordantă; toate ÎKSEMNÂ1U IILNICE. !9}6 261 gazetele vechi odinioară conduse de ovrei, ca Frankfurter Zeitung sau Berliner Zeitung şi altele s-au supus, iar ziarele de extremă stângă au fost pur şi simplu suprimate. c) Un factor important de popularitate îl constituie indirect enormele lucrări publice întreprinse, clădiri, poduri, şosele refăcute, autostrăzi etc. — pe de o parte fiindcă au dat pâine la o sumă de şomeri lipsiţi de toate, pe de alta fiindcă au înlesnit comunicaţiile, au atras turiştii, prin urmare bani străini, şi au contribuit într-o buna parte la ridicarea prestigiului regimului, flecare cetăţean mândrindu-se cu incomparabilul utilaj naţional pus la punct în ultimii ani. d) Un al patrulea factor, foarte important, care a atras în cercul popularităţii lui Hitler şi a regimului naţional-socialist până şi pe cei mai hotărâţi adversari din primele vremuri, îl constitue rezultatele politicii externe naziste. Tratatul de la Versailles în petice, serviciul militar o-bligator reintrodus, armata reconstituită, remilitarizarea zonei Renane în ciuda întregii Europe, demnitatea şi prestigiul Reichului repuse pe treapta pe care erau înainte de 1914 — iată realizări pentru care tot germanul rămâne adânc recunoscător lui Hitler. Experienţa celor două regimuri care îşi împart azi ţările Europei a dovedit cu prisosinţă superioritatea regimului de dictatură zis şi naţionalist faţă de regimul democratic încălecat în cele mai multe ţări de influenţa comunismului. Italia, Germania şi Portugalia— fără să mai numărăm Turcia şi Rusia, dictaturi de ordin special — sunt azi singurele ţări guvernate, care ştiu ce vor şi care merg drept la ţinta urmărită. Spectacolul din Franţa e lamentabil, cel din Spania tragic, până şi Anglia aşezată pe tradiţiuni atît de puternice a dat în timpurile din urmă dovezi de şovăire şi de abdicare şi a fost înfrântă în mai toate străduinţele ei. Ţari ca Austria, Ungaria şi Polonia în care domneşte numai o semi-dictatură, parvin totuşi graţie ei, să se menţină mai bine decât alte ţări secundare supuse regimului parlamentar-democratic. Un singur faliment pe terenul dictaturii: al nostru. E drept că la noi avem dictatura şperţului şi a porcăriilor de tot soiul. 12 septembrie. Amicul meu Nae Chirculescu a venit să-mi zugrăvească starea de spirit de la liberali, după ultima remaniere ministeri-ala.Jn Guvern, în jurul Guvernului şi în partid nemulţumirea e generală. Inculeţ e nemulţumit fiindcă a fost scos de la Interne, adică de la manipularea fondurilor speciale. Era cât pe aci să fie scos de tot din Guvern: Tătărescu nu ignoră într-adevăr cât îl lucrase Inculeţ la Rege ca să îi ia locul; Dinu Brătianu nu-1 putea suferi, iar „partidul" era sătul până în gât de dânsul — aşa încât toţi „factorii politici" se puseseră de 262 CONSTANTIN ARGETOIANU acord asupra sacrificării şmecherului. L-au salvat „influentele oculte"' pe care ştiuse să le întreţie cu multa dibăcie. Căci atât a ştiut să facă de când e ministru de Interne. Influenţele oculte au putut să-l menţie în Guvern, dar nu la Interne, unde le făcuse prea de oaie. Simpatizant la un moment dat cu Garda de Fier, ca să îi câştige bunele graţii, inventase şi subvenţionase acum în urma „Stelismul", adică acţiunea gardistă paralelă în cap cu escrocul Stelescu. Cu banii Poliţiei şi cu ajutor comunist procurat prin Madgearu, Stelescu începuse să zbârnâie. Ca să taie scurt o posibilă concurenţă şi mai ales o supărătoare confuzie, adevăraţii gardişti au ucis pe Stelescu, au bătut pe Stoicescu şi au ameninţat pe Madgearu, pe dr. Lupu şi pe Inculeţ. Acesta încurcase lucrurile atât de bine menajând şi lovind pe rând pe gardişti, pe stelişti, pe studenţi, pe cuzişti, pe vaidişti şi pe ţărănişti, încât nu le mai putea descurca. Ca să-mi arate cat de zăpăcit şi de lipsit de autoritate era Inculeţ la Interne, Chirculescu îmi povesteşte una bună. în cursul instrucţiei procesului ucigătorilor lui Stelescu, a fost convocat de judecătorul instructor şi Comeliu Zelea Codreanu, ca informator, şi cum nu se prezentase, judecătorul emisese împotriva lui un mandat de aducere pe care Ministerul de Interne trebuia să-I execute. Zelea Codreanu se afla în tabăra gardiştilor de la Carmen-Silva şi un colonel de jandarmerie însoţit de un ofiţer şi de un subofiţer s-a prezentat Ia intrarea taberei, în care gardiştii l-au împiedicat însă să intre, întrebându-1 ce doreşte. Colonelul a răspuns că are un mandat de aducere de executat împotriva lui Zelea Codreanu — la care gardiştii au replicat că nimeni nu va intra în tabără decât peste trupurile lor: „Căpitanul" nu poate părăsi tabăra. Afacerea luând o întorsătură urâtă, colonelul s-a dus să telefoneze d-lui ministru şi să ceară instrucţii. , Au zis aşa?“ — a întrebat Inculeţ. ,Au zis!" — .Atunci dă-i dracului şi lasă-i în pace!" De notat, adaugă Chirculescu, că colonelul primise în ajun ordine foarte severe de la acelaşi Inculeţ, pentru îndeplinirea misiunii cu care fusese însărcinat. Dar Inculeţ nu e singurul nemulţumit din Guvern. Nemulţumit mai e Costinescu, care socoteşte scoaterea lui de la Industrie ca o dezavuare a politicii sale economice, şi prin urmare ca o capitis diminutio. Chirculescu îmi aduce un interviu apărut chiar azi în Argus în care Costinescu, apărându-şi politica lui de compensaţii, înjură de-1 spurcă pe Mitiţă Constantinescu, guvernatorul Băncii Naţionale, pe care îl face şi necinstit şi incapabil — creând astfel noi dificultăţi în Guvern şi în Partid, căci nu încape îndoială că junele Mitiţă va cere satisfacţie. Nemulţumit e şi d-rul Angelescu, căruia i s-au refuzat parale ca sa înfiinţeze gimnazii noi prin sate (!!!) şi care ameninţă cu demisia şi cu o mişcare a învăţătorilor! Nemulţumit e şi Sasu, căruia i s-au luat cele mai impor- ÎNSEMNĂRI ZILNICE, 1936 263 fante atribuţii, ca să fie date lui Negura, noul ministru fără portofoliu; nemulţumit e şi Nistor, retrogradat şi el ca să facă loc lui Costinescu (până s-ar putea vota o lege de Reparaţiune între Ministerul Sănâţăţii şi al Muncii). în afară de Guvern, supărarea e şi mai mare. Manolescu-Strunga căruia Tătărescu promisese formal un portofoliu, urlă pe toate potecile, mai ales fiindcă dl Gută şi-a bătut joc de el. Manolescu îi telefonase sâmbătă, să-l întrebe cum stau lucrurile cu dânsul şi primul-ministru îi răspunsese să treacă luni pe la el, că „lucrurile stau bine“ — iar a doua zi duminică a depus jurămîntul cu noul său Guvern, dar bine înţeles fără Strunga. Şi Leonte Moldovan ţipa, căci şi lui i se promisese un minister! Dar mai ales nemulţumit e tineretul din cauza ascensiunii prea repezi a lui Vaier Pop şi a numirii beţivului şi ignorantului de Ia-mandi la Culte. Şi mai sunt supăraţi tinerii fiindcă n-au fost numiţi subsecretari de Stat1 domnii Tătaranu, Alexandrini şi Fotino şi în locul lor rable ca Bârcă, Valaori, Bejan şi chiar Mihai Berceanu. La aceste cauze de enervare se mai adaugă în Guvern şi supără-toarea repercuţie a unui scandal de pederastie ce ar fi fost de curând descoperit şi în care sunt amestecaţi şi Vaier Roman, fostul subsecretar de la Justiţie şi Neagu, secretar general de la Finanţe. Concluzia lui Cnirculescu e că Guvernul, mai slab ca cel vechi, şi subminat din toate părţile, nu poate dura dincolo de octombrie. întâlnit pe Cădere, cu care am schimbat două vorbe în grabă. Va veni la mine să-mi spună multe. Deocamdată, la repezeală, îmi afirmă că una din cauzele mazilirii lui Titulescu a fost că s-a înţeles cu Pierre Cot ca o parte din armamentul comandat de noi în Franţa să fie trimis „Frontului Popular" în Spania. Prea e lată, şi nu-mi vine să o cred. Cădere e în toate fericirile — et cela se comprend. 13 septembrie. Interviul de ieri al lui Costinescu face mare vâlvă. Se spune că ministrul Sănătăţii l-ar fi dat într-un moment de mare supărare, fiindcă Vaier Pop (succesorul său la Industrie) ar fi anulat, după imboldul lui Mitiţă Constantinescu — care le cunoştea (şi era probabil gelos de ele) — trei permisuri de import prin compensaţie de pe Urma cărora Costinescu şi şeful său de cabinet Diaconescu au înca- 1 Odată cu miniştrii notaţi mai sus în aceste însemnări, mai fuseseră numiţi cu prilejul roma-merii şi următorii subsecretari de Stat: Externe: Victor Bădulescu, Interne: Bentoiu şi Barcă, Finanţe: D, Alimăneşteunu (fiul Sarmizei), Domenii: M. Berceanu, Armament: Bejan. Instrucţie: Luliu. Valaori şi Ştefănescu-Goanga (rectorul Universităţii Cluj), Aviaţie: Caranfil, Culte: Tiberiu Moşniu. 264 CONSTANTIN ARGETOIANU sat o sută de milioane (o fi şi mai puţin!). Negustorii cer acum banii înapoi — indetrae. O fi, n-o fi, nu ştiu — dar ceea ce ştiu e ca şi Costi-nescu, şi Mitiţâ sunt amândoi şperţari de soi. Cu Vaier Pop Ia Industrie va fi însă şi mai rău. Se vor arunca toţi ardelenii pe afaceri, şi aceia sunt de nesaturat. Frigul şi ploaia persistă. Chiar la Bucureşti, după câte mi se telefonează. Sunt 12 grade. Pentru 1 septembrie stil vechi e cu totul anormal. Prima „istorioară" care mi s-a povestit, o oră după ce mă coborâsem din tren, a fost senzaţionala demisie a generalului George Moruzi, Prinţ şi Inspector General al Cavaleriei. încă înainte de plecarea mea în străinătate, facându-se un loc vacant printre inspectorii de Armată, fusese numit generalul Prodan, comandantul Corpului II de Armată. Generalul Prodan e unul din cei mai proşti generali, din câţi avem. La prostia congenitală a Prodăneştilor, se adaugă o doză personală din cele mai vădite. Şi nu e numai prost, dar mai e şi lichea. A ajuns la corp de armată, şi la Corpul de Armată din Bucureşti prin platitudineîe soţiei sale, o putoare, care s-a gudurat cât a putut pe lângă d-na Lupescu, pe care a slujit-o cu umilinţă. Numirea lui a indignat toată armata, iar Moruzi, fiind mai vechi decât dânsul a protestat cu vehemenţă. Printr-un raport adresat Regelui, Moruzi arată că Prodan n-a putut ajunge general decât graţie indulgenţei lui, ca şef, şi că astăzi n-ar putea rămâne în armată într-o situaţie inferioară fostului său subordonat, că dacă prin urmare nu i se face dreptate, nu îi rămâne decât să-şi dea demisia. Regele s-a mulţumit să-pună pe raport rezoluţia: „Se primeşte demisia pe ziua de 1 septembrie". Şi aci începe scandalul. Invitat la Regimentul 4 Roşiori, care i-a remis un dar în amintirea trecerii lui prin acel corp, Moruzi a făcut un discurs atât de violent împotriva Regelui, încât Cenzura l-a tăiat mai mult decât jumătate. Bineînţeles nu violenţe directe care să poată da loc la sancţiuni militare, dar indirecte. „Nu regret plecând din armată decât pe camarazii mei, încolo nimic. Rămâneţi cu gândul la datoria voastră, şi nu vă plecaţi înaintea nimănui, mai ales înaintea celor care n-au ce căuta în armată şi respingeţi cu dispreţ influenţele femeilor“ — e una din frazele care mi-au fost citate. Majestatea Sa îşi face de drag în toate cercurile, nu e vorbă. Ofiţerii Regimentului 4 au ascultat smeriţi cuvintele lui Moruzi. 265 însemnări zilnice, 1936 16 septembrie. Duminica trecuta (13 septembrie) Stiliştii cuibăriţi în număr destul de mare în părţile muntoase ale judeţelor Neamţ şi Baia (Fălticeni) au Coborât spre Piatra Neamţ, să libereze câţiva conducători ai lor închişi în prevenţie în arestul local. Autorităţile, prevenite, luaseră masuri, însă insuficiente, aşa încât cordoanele de jandarmi opuse celor mai bine de 2 000 de manifestanţi armaţi n-au fost în stare să oprească puhoiul care s-a revărsat peste oraş, devastând şi spărgând geamurile. Abia în faţa puşcăriei, trupe de infanterie chemate în zor, au putut opri pe manifestanţi şi stăpâni situaţia dar numai făcând uz de arme, după somaţiile legale. Morţi şi răniţi destul de numeroşi. Jandarmi mulţi grav răniţi. Armata a putut pune mâna pe escrocul Glicherie, „episcopul Glicherie", cum îi spun stiliştii, conducătorul mişcării care se afla în fruntea manifestanţilor, travestit în femeie. Nu încape nici o îndoială că acest Glicherie e un agent comunist, plătit de Moscova, şi că mişcarea stilistă nu e decât o încercare comunistă de a tulbura satele noastre, încercare ce se încadrează în ofensiva generală pusă la cale de a IlI-a Internaţională în toate ţările în care a putut găsi un punct de sprijin. Front popular, antifascism, antirevizionism, stilism, nu sunt decât diferitele feţe sub care se ascunde rânjetul comunist. Şi » mai sunt oameni destul de orbiţi ca să nu vadă, şi să ajute fără să vrea / acţiunea de dezorganizare a Europei, pornită din Moscova! Graţie Cenzurii — stupidă şi de astă-dată — gravele ciocniri de duminică de la Piatra Neamţ au trecut aproape nebăgate în seamă de opinia publică. 17 septembrie. Din toate informaţiile culese de o săptămână de când m-am înapoiat în ţară, reiese că remanierea Guvernului n-a avut nici o semnificaţie politică internă şi că soarta Guvernului a rămas neschimbată: îşi trăieşte ultimele săptămâni. Remanierea n-a avut alt scop decât debarcarea lui Titulescu, pe care Regele a voit să o pună în seama Partidului Liberal şi a Guvernului Tătărescu, înlesnind astfel Suveranului formarea viitorului Guvern fără vedeta noastră internaţională. Tătărescu a profitat de ocazie ca să impună Regelui câteva avansări în partid, şi un „rappel â l’ordre“ d-lui Inculeţ, favoritul Camarilei, care-şi cam luase nasul la purtare. S-a constituit astfel unul din cele mai ridicole Ministere din câte a avut ţara româneasca. La Externe, Grigorcea, ministrul nostru la Budapesta1, a primit delegaţia de Secretar General „parce qu’il ne s’agit que de deux ou trois mois“ şi această mărturisită stare de provizorat sau mai bine zis „de fin de regime" se dă ca scuză pentru instalarea totalei incompetenţe a unui Cancicov sau a 1 A nu se confunda cu celălalt Grigorcea, zis „Kanzler‘\ ministru plenipotenţiar şi el. dar de o perfectă nulitate. 266 CONSTANTIN AKCiETOIANU unui Vaier Pop la locurile de comanda cele mai importante (Finanţe şi Industrie). Slabă scuză, tristă scuză, cum spunea Maiorescu. Ţinută în secret de Rege şi de Tătărescu. debarcarea lui Titulescu a fost o adevărată lovitură de teatru. Citta Davila, care se, afla la Cap Martin în acel moment, îmi povesteşte că în ajunul loviturii, Titulescu i-a arătat diferite telegrame ca să-i dovedească încrederea Regelui în el şi totala aprobare a politicii sale. în ziua loviturii, javrele de la Adevărul au telefonat la Cap Martin: „Domnule Titulescu, Guvernul Tătărescu demisionează, şi se reformează fără d-ta! “ — „Ce mă, aţi înnebunit? Cum să demisioneze Guvernul fără să ştiu eu?'1 şi Marele Om a trântit telefonul. După câteva ore, javrele au telefonat din nou: „Domnule Titulescu, Ministerul a demisionat şi s-a reformat fără d-ta!“ — „Vorbiţi prostii, lăsaţi-mă în pace!“ şi a închis din nou telefonul. Numai după ce Raicoviceanu a auzit la Radio compunerea noului Minister Tătărescu şi confirmarea depunerii jurământului, numai atunci Titulescu şi-a dat seamă de lovitura pusă la cale şi izbutită, şi s-a prăbuşit, în ţară, piesa s-a jucat altfel. S-a făcut mare tămbălau în jurul agitaţiilor provocate de diversele „garde“, verzi, galbene, negre şi albastre şi s-a explicat remanierea ca o necesitate de întărire (!) a Guvernului şi de înlocuire a lui Inculeţ la Interne, unde se cam făcuse de râs şi nu ştiuse să stăvilească violenţele, dintr-o parte sau alta. înlăturarea lui Titulescu a fost prezentată ca un eveniment secundar (!) determinat prin străduinţa de a da Guvernului un aspect mai omogen! Au fost Ia început proşti care au crezut, dar lumea s-a dumerit repede şi şi-a dat seamă ca remanierea n-a avut alt scop decât remanierea Iui Titulescu. 18 septembrie. înainte de a pleca la Montreux, Titulescu, vorbind cu un prieten, ar fi spus: „Le Roi possâde une merveilleuse intelligen-ce, mais c’est une intelligence qui a des trous: c’est un gruyăre!“ Prietenul era un prieten nesigur şi a făcut sa parvină butada, Regelui. După câteva săptămâni, „Gruyere-ul“ şi-a luat revanşa. Tataru (profesorul de la Cluj şi fostul subsecretar de Stat) a venit să-mi povestească o audienţă pe care a avut-o acum în urmă la Rege, în calitate de Preşedinte al Automobil-Clubului din Cluj — venise sa invite pe Suveran la cursa anuală de pe dealul Feleacului, care anul acesta va avea loc la 4 octombrie. Regele i-a cerut să-i spună cum stau lucrurile în Ardeal. Tătaru a căutat să evite un asemenea subiect prevenind pe înaltul său interlocutor că nu avea nimic plăcut de povestit. Regele l-a rugat să vorbească totuşi, şi să vorbească cu toată sinceritatea. Tătaru ÎNSEMNĂRI ZILNICE. 19i6 267 l-a pus atunci în curent cu toată propaganda Maniştilor împotriva lui, cum trimit agenţi din casă în casa cu o broşură care conţine discursul de la Vinţ şi altele, cum aceşti agenţi otrăvesc sufletele prin comentariile verbale cu care însoţesc distribuirea broşurilor, cum toţi se bucură de protecţia sau cel puţin de indiferenţa autorităţilor care lasă propaganda nestânjenitâ, dacă nu o încurajează chiar. Tătaru a mai spus Regelui ca această propagandă prinde şi că foarte mulţi ţărani vin să-l întrebe: „Ce mai face Regele, cu curva lui?“ Eu: — „Ai spus Regelui aşa?“ — Tătaru: „Să mă trăznească Dumnezeu dacă n-am spus textual aşa!“ Regele a părut foarte impresionat şi a întrebat pe Tătaru ce e de făcut. La răspunsul acestuia că numai un om cu mână de fier ar putea pune ordine în ţară, Regele ar fi răspuns: „Da, un om în genul lui Arge-toianu!“ A întrebat apoi pe Tătaru ce facem noi, dacă nu putem să ne înţelegem cu Vaida şi cu Goga. Tătaru a răspuns că numai eu aş putea da răspunsul la o asemenea întrebare. Concluzia Regelui ar fi fost „Mişcati-vă mai mult“. Lui Tătaru i-a părut că pentru viitoarea guvernare — despre actuala nu i-a spus nimic — Regele s-ar gândi la Vaida. Eu socotesc că numele lui Vaida a fost evocat de Rege mai mult ca să-l opună lui Maniu, după cele povestite de Tătaru — Qui vivra, verra. Ziarele aduc vestea naufragiului vasului lui Jean Charcot, „Pourquoi pas?“ pe coastele Islandei. Ar fi pierit tot echipajul, inclusiv Charcot. Nu-1 mai văzusem de pe vremea Salpetrierei, când eram amândoi studenţi în medicină, el mult mai înaintat ca mine. Mi-am propus deseori să-l revăd, dar n-am parvenit niciodată. Acum s-a sfârşit şi cu el, cum s-a sfârşit cu mai toate din timpul tinereţelor mele. Pangal îmi aduce din partea lui Prat (ministrul Spaniei) copii de pe notele pe care le-a trimis Ministerului nostru de Externe ca sa protesteze împotriva agrementului dat de Guvern pentru numirea unui domn Alomar ca reprezentant al Guvernului comunist din Madrid, la Bucureşti. Bietul Prat y Soutzo a trecut prin grele suferinţe. După izbucnirea războiului civil în Spania, neştiind de ce parte să se dea, fiindcă nu ştia de ce parte va fi victoria, Prat a fugit la Mamaia unde s-a instalat cu familia şi n-a mai vrut să audă de Legaţie, cu toate apelurile disperate ale secretarilor săi. Glumă a ţinut cât a ţinut, dar într-o buna zi a venit o telegramă de la Madrid prin care guvernul spaniol cerea d-lui Prat y Soutzo să se pronunţe în 24 de ore. Bietul om a căutat să scape prin tangentă răspunzând că „a fost totdeauna credincios Republicii şi că va continua să execute ordinele „Guvernului" fără să precizeze care Gu- CONSTANTIN ARGETOIANU 268 vern. Dar imediat după telegrama de la Madrid a venit alta de la Bur-gos, prin care Guvernul Provizor cerea şi el o mărturie de credinţă, adăugând ca în caz de neadeziune, funcţionarii vor avea să tragă toate consecinţele. După grea şi lungă cumpănire, Prat s-a hotărât pentru Burgos, ale cărui şanse îi s-au părut mai mari şi a telegrafiat ministrului de Externe de la Madrid: „Etant donnes Ies actes de barbarie et d’anar-chie commis par Ies troupes du Front Populaire, je prie Votre Exce-llence d’accepter ma demission" — şi în acelaşi timp a trimis Guvernului Provizor naţionalist complecta lui adeziune. Reacţiunea Madridului a fost simplă: pe de o parte a trimis lui Prat următoarea savuroasă depeşa: „Votre Excellence, elle est destituăe"! iar pe de alta a cerut agrementul pentru Senilor Alomar, om de litere şi socialist. Titulescu, care era încă ministru, s-a grăbit să intervină la Rege în favoarea candidatului Frontului Popular1 şi ultimul act al lui Mişa Arion, înainte de a părăsi Secretariatul General al Externelor, a fost să transmită telegrafic prin fărăfir, agrementul obţinut. Victor An-tonescu şi Guvernul actual sunt foarte plictisiţi de cele întâmplate, dar nu mai ştiu pe unde să scoată cămaşa. Prat face note şi rapoarte pline de bun simţ, dar inutile. Vom avea probabil doi miniştri spanioli. Rămâne de văzut cui va reveni „Legaţia". E probabil că Prat care o ocupă o va apăra cu forţa, şi că vom asista astfel Ia o luptă identică cu cea care s-a desfăşurat la Roma, în circumstanţe identice. 19 septembrie. Sunt de ieri la Breasta. O vreme divină, şi după gheţăria de la Sinaia mă lăfăiesc la soare cu o deosebită plăcere. Ziarele de ieri sunt pline de boala lui Titulescu. La început s-a crezut că era vorba de „o boală diplomatică" care să-i permită să stea la o parte şi să nu ia pentru moment poziţie nici în politica noastră internă, nici „împotriva cuiva". Pare însă că e vorba de ceva serios, chiar foarte serios. Leucocitemia, de care a suferit totdeauna în calitatea lui de insuficient glandular, a făcut, după ştirile publicate, progrese enorme. Cauza: malaria contractată pe plaja de la Eforie, unde a făcut băi de soare tocmai în vederea multiplicării globulelor sale roşii. Analizele făcute de un specialist de la Paris ar fi dat 1 200 000 globule1 2 la milimetru cub şi două transfuzii de sânge au fost executate de către alt specialist de la Innsbruck. Se poate ca Titulescu să se apropie de Sorocul existenţei lui. Insuficienţa glandulară generalizată nu îngăduie de obicei o viaţă mai lungă ca 40-45 de ani. Titulescu a ajuns la 58 de ani. Un 1 In alte ţări s-n tnrăgănil cu agrementul cerut. Pasia cu care Titulescu a-a pus în slujba comu-nismuhii şi a fronturilor populate dovedeşte şi ea o stare patologici 2 Normal: circa 5 milioane. Însemnări zilnice, 1916 269 record. în ultima noastră întrevedere (în vagon, în iulie, când plecase la Montreux) am fost speriat de înfăţişarea lui: întins pe pat semăna cu un cadavru pe o masă de disecţie. Figura lui părea modelată într-o masă de Gorgonzola — numai pete galbene şi verzui. Presa „democratică" pune starea lui Titulescu în legătură cu lovitura politică ce i s-a dat. Nici nu se putea altfel. Până acum nu se ştia însă că depresiunile nervoase scad numărul globulelor roşii din sânge. O descoperire nouă a doftorilor Honigmann, Bubi Brănişteanu şi Fertno. 21 septembrie. Venit în Bucureşti, chemat de afaceri personale. Ziarele dau ştiri foarte alarmante despre starea lui Titulescu. întâlnindu-1 pe calea Victoriei, Grigorcea (Kanzlerul) îmi spune că după telegramele sosite azi-dimineaţă, bolnavul ar fi pierdut cunoştinţa. 23 septembrie. Consiliul şi Adunarea Societăţii Naţiunilor ţin şedinţe de câteva zile dar dezbaterile de la Geneva nu întâlnesc decât indiferenţă în opinia publică de pretutindeni. Adunarea a ales preşedinte un american de Sud, apoi s-a ocupat cu chestiunea admiterii sau nead-miterii reprezentantului Abisiniei, de soluţia căreia Italia face să depindă prezenţa ei Ia Geneva. în loc să se pronunţe categoric într-un sens sau în altul (şi nu putea fi decât „într-un sens“, căci ce Societate a Naţiunilor ar mai fi şi aceea în care, pe lângă Germania, Statele Unite, Japonia şi Brazilia ar mai lipsi şi Italia!), Adunarea S.D.N. a călcat şi de astă-dată în străchini, hotărând că chestiunea mai trebuie studiată. Cum era de aşteptat, soluţia n-a mulţumit pe nimeni: italienii o socotesc jignitoare pentru prestigiul lor şi se abţin de la dezbaterile din Geneva, iar Neguţul a declarat că face apel la tribunalul de la Haga. Pe când Sedeneul se prăbuşeşte în ridicol la Geneva după însăşi mărturisirea presei iudeo-democratice, Titulescu luptă cu moartea la St. Moritz. Ospitalierul cer al Elveţiei se întinde asupra acestor două ilustre agonii. Chiar dacă vor putea ocoli şi de astă-dată sfârşitul, nici unul nici altul din muribunzi nu va mai plăti o ceapă degerată: sunt amândoi atinşi la mir. 24 septembrie. Loviură de teatru la Geneva: împotriva concluziilor comisiei de verificare (care hotărâse că „chestiunea mai trebuie studiată"), plenul Adunării a votat admiterea delegaţiei abisiniene, „pentru sesiunea actuală", rămânând ca la cea viitoare să se hotărască din nou. între tipicul pactului şi bunul simţ, S.D.N. a ales tipicul, silind astfel Italia la decizii care numai bine nu vor face prestigiului Genevei şi po- 270 CONSTANTIN AI«!KTOIANU sibilităţilor ei de reorganizare. După vot, atmosfera la Geneva a fost foarte deprimată; se aşteaptă toată lumea la retragerea Italiei din Ligă. Ameliorare sensibilă în starea lui Titulescu. Globulele lui roşii se înmulţesc repede spre fericirea „D-nei Titulescu, d-lor Savel Rădules-cu, Nenişor, Raicoviceanu şi Dumnezeu \ care vegheau cu toţii, după spusele jidanului Fermo, la căpătâiul „marelui om". Să fi fost toată boala numai teatru? Nu-mi vine sa cred. Un oribil accident s-a întâmplat ieri pe şoseaua Bucureşti-Piteşti. La 5 kilometri de Găeşti, automobilul în care se aflau tânărul arhitect Min-cu şi soţia lui, fata lui Gică Ştefănescu, s-a ciocnit cu altul. D-na Mincu a ramas moartă pe loc, cu coloana vertebrală ruptă, dl Mincu s-a ales cu un picior frânt, iar şoferul — ca şi cele două persoane din automobilul advers — n-au avut nimic. Tânăra pereche îşi celebrase căsătoria chiar ieri după-amiază, lăsase nuntaşii să petreacă şi pornise spre Câmpulung. Unii spun că accidentul a fost pricinuit de praf, alţii că şoferul ar fi fost cam chercheliţ, de la nuntă. Margareta Mincu era singurul copil al lui Gică Ştefănescu, o fată de o frumuseţe rară, de care se amorezaseră mulţi. Jalea părinţilor şi prietenilor e mare. 26 septembrie. Diplomaţii noştri: Cu prilejul vizitei ministrului prezident Stoiadinovici la Bucureşti, s-a distins Gurănescu, ministrul nostru la Belgrad. în momentul plecării lui Stoiadinovici, la gară, Gurănescu ţipa în gura mare că e sătul de Belgrad şi de sârbi, şi că vrea un alt post (ca cumnat al lui Franaso-vici-Camarilă, peştele îşi crede permis orice). Iugoslavii prezenţi făceau un cap. Grigorcea (Secretarul General) a căutat să închidă gura nebunului, dar acesta i-a replicat şi mai tare „Da, dom’le, mi s-a urât la Belgrad, vreau să fiu mutat la Praga!“ Incidentul a venit până la urechile Iui Stoiadinovici care n-a fost deloc mulţumit, cum lesne se pricepe, de nepoliticoasa ieşire a „diplomatului" român. Toderiţă Emandi, ministrul nostru la Praga nu s-a distins pe peronul unei gări, ci cu prilejul unei mese mari diplomatice la care ar fi declarat ritos că dl Beneş a ajuns Preşedinte al Republicii numai graţie lui. Prostia a supărat foarte mult pe Beneş care are capul (?) lui „moş Toderiţă". Al treilea diplomat român care s-a distins în ultimele săptămâni a fost Jean Th. Florescu, „Menistrul"1 nostru în Spania care demonstra la 271 ÎNSEMNĂRI ZILNICE. 1936 Karlsbad, în faţa unui auditoriu buimăcit că comuniştii reprezintă ordinea în Peninsula Iberică şi că generalii Franco şi Mola nu sunt decât nişte criminali anarhişti. Se vede că nulitatea corpului nostru diplomatic a pus pe gânduri şi Guvernul şi pe Rege. O mare mişcare se pregăteşte. Se va numi în fine un ministru la Londra, iar Laptew va trece ministru la Berna în locul lui Boerescu, pus la pensie. Vor mai fi rechemat: Emandi de la Praga, Vi-şoianu din Polonia, Jean Th. Florescu de la Madrid. Cădere ar dori să fie retrimis la Varşovia, dar lucrul nu e posibil după modul cum a fost rechemat, şi se crede că va fi numit la Viena, în locul Iui Brediceanu, rechemat. Vasiliu, va fi şi el rechemat de la Roma-Vatican. I se caută un loc. Titulescu hotărâse să-I trimită Ia Berna, dar acum acest loc destinat Iui Laptew, nu mai e disponibil Regele ar voi sa trimită pe Guşti la Berlin, dar informatorul meu (Grigorcea) socotea numirea imposibilă — Signora Guşti fiind ovreică (vară bună cu Alteţa Sa Lupescu). La Londra se caută un ministru. Va fi Comnen, dacă se va ajunge la cazarea Iui Guşti la Berlin. Poate şi Davila, care umblă cu limba scoasa după acest post. O greutate pentru această numire ar fi ca în Anglia (cel puţin sub domnia lui George V) nu se primeau şefi de misiune divorţaţi (influenţa puritană a Reginei Mary). E regretabil căci cred că Davila ar reuşi Ia Londra; un ministru bun în Anglia ar fi şi Grigorcea (nu Kanzlerul). Pangal a aflat că încrederea franţuzilor ar fi atât'de mare în noi încât nu vor să ne livreze tunurile comandate decât descomplectate. O singură baterie să fie complectată, de fiecare regiment (pentru instruirea oamenilor) iar pentru rest, câte o piesă secundară dar indispensabilă de fiecare tun să fie depozitată, după unii Ia Odessa (în păstrarea Soviete-lor!!), după alţii în Cehoslovacia. Se zice că una din cauzele demiterii lui Titulescu a fost ca n-a protestat împotriva unor asemenea jignitoare pretenţii, şi că a acceptat-o chiar. Chestiunea n-ar fi încă rezolvată; ea aruncă o ciudată lumină asupra raporturilor noastre cu „marea noastră aliată4*. Ziarele de azi publică că Titulescu e în afară de orice pericol. Globulele lui roşii sporesc vertiginos, dar teatrul continuă în jurul său şj Iancu Fermo tot mai umple doua coloane în Universul cu amănunte sa-nitare'şi sentimentale care nu interesează pe nimeni. 27septembrie. Aşteptata măsură — aşteptată de cei iniţiaţi — a devalorizării francului francez e în fine un fapt îndeplinit. Camerele au 272 CONSTANTIN ARCilîTOIANU fost convocate pe ziua de mâine ca să voteze textele necesare pentru reducerea valorii aur a francului cu 25 pana la 36%. Cifra exactă va fi fixată în cursul şedinţei de azi. E o concesie a bancarilor, prin urmare o înfrângere a lor. Devalorizarea mai însemnează, încă, că cuţitul a ajuns la os în Franţa, căci altfel nici băncile, nici reprezentanţii faimosului „bas de laine**, nici scrobiţii ortodoxiei capitaliste n-ar fi consimţit la o măsura pe care au repudiat-o cu cea mai mare energie până acum. Măsura vine însă prea târziu, şi disciplina monetară pe care a ştiut sa şi-o impună Anglia, când a devalorizat lira, nu va putea fi menţinută într-o ţara anarhizata ca Franţa, aşa încât toate rezervele sunt de făcut asupra consecinţelor acestei devalorizări. Interesantă e de relevat ipocrizia, veşnica ipocrizie a regimurilor democratice-ovreieşti: în lungile comunicate ale Guvernului francez, cuvântul devalorizare nu există şi toată operaţiunea e prezentată ca o ajustare monetară, consecinţă a unei înţelegeri economice între Anglia, Statele Unite şi Franţa în vederea normalizării (?) schimburilor internaţionale (!!!). Am savurat cu o plăcere specială alineatul prin care se anunţă că dobânzile ipotecare vor fi reduse la 5% şi că angajamentele de plată (poliţe) libelate în monedă străină sau aur sunt amânate în scadenţa lor până la un termen care se va fixa prin decret. Mi-am adus aminte de palinodiile d-lor Rist et consorţi din 1931 şi 1932 şi de variaţiunile lor asupra temei intangibilităţii creanţelor şi angajamentelor! Pe acele vremuri, eu eram „un bolşevic*4 şi bestiile de la Paris mi-au sabotat întreaga mea acţiune, prin slugile lor din Bucureşti. Plătim scump, azi, slugărnicia noastră după cum scump vor plăti francezii egoismul bancherilor lor şi prostia şi slugărnicia teoreticienilor din slujba acestpra. Citesc cu mare plăcere ultimul volum al lui Saint-Aulaire, „Geneve contre la paix“ apărut de curând. E plin de duh, şi de adevăruri. E o analiză inteligenta dar crudă a palinodiilor de Ia Geneva. Sunt ani de zile de când am botezat S.D.N.-ul „le Petit Caf6“; azi aş putea complecta că „c’est un Petit Cafe ou Ton ne sert que des consomations fre-latâes**. Instinctiv, n-am putut suferi Societatea Naţiunilor din prima zi a înfiinţării sale. Ea n-a servit decât ca punct de cristalizare a tuturor laşităţilor şi neputinţelor unei demagogii îmbătate de vorbe goale şi ca aparat de selecţiune pentru lichele şi profitori. Despre răsunătoarea, inutila şi searbădă elocinţă care a ilustrat tribuna de la Geneva, de la Vivia-ni şi până la Blum, trecând prin Briand şi prin Titulescu — Saint-Au-laire ne dă o excelentă şi lapidară definiţie: „La phraseologie est si briliante qu’elle n’est temie par I’ombre d’aucune pensee et si vide qu’elle ne contient pas meme des mensonges hormis ceux qui sont si obliga-toires qu’ils ne trompent plus personne.** 273 Însemnări zilnice. i9S6 Depeşele de azi-dimineaţă ne aduc vestea ca şi Belgia şi Elveţia vor proceda la devalorizarea monedei lor. Se crede că va urma şi Olanda. Probabil că „înţelegerea economică” cu Anglia şi cu Statele Unite constă în angajamentul acestor două ţări de a nu proceda pentru moment la o nouă devalorizare, căci dacă ar face-o şi ele, ca toţi ceilalţi, măsura bieţilor francezi ar însemna „un coup d’ăpăe dans l’eau” şi un sacrificiu monetar inutil pentru redresarea raporturilor economice, care ar rămâne neschimbate. în Spania, evenimentele par a fi pe sfârşite şi victoria naţionaliştilor împotriva comuniştilor asigurată. 28 septembrie. Mi s-au povestit următoarele două istorioare, care par născocite de un umorist macabru, dar care sunt adevărate. Realitatea întrece de multe ori în fantezia ei limitele pe care imaginaţia omenească nu le atinge decât cu sfială. Prima istorioară. Colonelul Pleniceanu1, cumnatul lui Titulescu, care a murit de curând, a cerut prin testamentul său să fie incinerat iar cenuşa să fie răspândită asupra Bucureştiului, dintr-un avion. Sosindu-i sorocul, văduva lui a executat prima dorinţă dar a ezitat în faţa celei din urmă. Titulescu a protestat cu energie, şi după un agitat consiliu de familie s-a ajuns la un compromis: cenuşa să fie răspândită peste un Ian de pe moşia defunctului de lângă Periş, şi nu cu avionul, ci mai modest, de la înălţimea mâinilor. D-na Pleniceanu a luat urna, şi alte bagaje, şi s-a dus cu trenul la Periş, dar din nenorocire a uitat borcanul cu cenuşă în tren. Ajunsă la conac, ia pe Pleniceanu de unde nu e. Telegrame, Prefectura Poliţiei şi Ministerul de Externe chemaţi în ajutor n-au ajuns trenul decât departe în Moldova. A doua zi a sosit în gara Periş ... un borcan cu şerbet de trandafiri, pierdut şi el probabil în tren de altă gos- 1 Colonelul Pleniceanu era un ora arătos, dar prost de da în gropi. Ceea ce nu-l împiedica sa fie cât sc poate de încrezut în el însuşi. Mai ales de când Titulescu devenise un personaj însemnat îşi închipuise şi dânsul că avea un rol dejucat, fiindcă soţia lui era sora mai mare a doamnei Titulescu (amândouă erau născute Burci) şi fiindcă înainte de a-şi fi organizat casa de la Şosea, Tioi-lescu trăgea la dânsul. Pe timpul Ministerului Vinii lă Brătîanu, Titulescu fiind deseori gripat sau răcit, mai multe Consilii dc Miniştri s-au ţinut în casa lui Plăniceanu, din strada Gogu Cantacuzi-no (fostă Polonă)- Reprezentanţii Legaţiilor şi ai Presei forfoteau de dimineaţa până seara în casa Colonelului care făcea onorurile cu acea mândrie caracteristică a prostului; talia lui, de altminleri zveltă, se încorda şi mai mult şi din barba lui căruntă şi pătrată sc desprindeau fulgere, ca din pumnul încleştat al lui Zcvs. Mason convins, ajunsese la gradul 33 dar a făcut greşala sa urmeze disidenţa lui Sadoveanu- L-am crezut om cinstit, am aflat însă după moartea Iui că în timpul războiului, la Iaşi, făcuse un fals în acte publice şi dobândise moşia debil, o ni lui său Mumuianu. Mar-ghilomanist credincios, conul Alecu îl introdusese la Jockey-Club unde „pozele" lui aristocratice aveau darul sa facă pe mut ti să stiradă. 274 CONSTANTIN ARG I'TOJANU podinn. Borcanul cu cenuşă n-a mai fost găsit niciodată, şi iată cum musafirii d-nei Pleniceanu au degustat multă vreme rămăşiţele polcovnicului Sever cu cate un pahar de apă rece. A doua istorioară. O guvernantă elveţiană, d-ra Steline a trăit 50 de ani tn România în familia Vârvoreanu din Craiova, unde a crescut toti copiii copiilor, şi la bătrâneţe s-a dus să-şi sfarşeasda zilele acasă în Elveţia. Fie că se dezobişnuise de viaţa prea metodică a patriei sale, fie câ-şi lăsase inima la noi, gândul ei era tot la România aşa încât a lăsat cu limbă de moarte să fie incinerată şi ea, iar cenuşile să fie trimise în ţara dorului ei. După ce a murit, familia a incinerat-o, conform testamentului găsit, şi tot conform acestuia au hotărât sa trimită cenuşile în România. Dar cui şi cum? S-au hotărât pentru d-na Călinescu născută Vârvoreanu de care defuncta era legata prin atâta vreme de convieţuire şi fiindcă trimiterea cenuşilor omeneşti peste graniţă e tot atât de complicată ca trimiterea unui cadavru, moştenitorii s-au gândit sa pună rămăşiţele guvernantei într-0 cutie de cacao şi să o expedieze la Bucureşti fara altă formalitate. D-na Călinescu a rugat pe fraţii Vrăbiescu să îi scoată cutia de cacao de la vamă. Fraţii Vrăbiescu, cei doi gemeni, care trăiesc împreună şi sunt foarte strânşi la pungă, au hotărât să dij-muiască această cutie de cacao care le cădea din cer, şi a doua zi dimineaţa a fost sărbătoare în casa lor. La prima linguriţă şi-au dat ei seamă că cacaul lor n-avea gust de ciocolată, dar au aplicat vorba românului despre calul de dar şi cacaului, şi fără să cerceteze mai departe şi-au sorbit fiecare ceaşca. Un examen mai minuţios al conţinutului cutiei din partea bucătăresei a împiedicat singur pe d-şoara Stăline să nu fie înghiţită, ceaşcă după ceaşcă, de foştii ei elevi. . Cum se vede, incineraţia, pe lângă atâtea avantaje, are şi ea cusururile ei. 29 septembrie. Vorbind cu C. despre Saint-Aulaire, cu prilejul ultimului şi incisivului său volum („Geneve contre la paix44), prietenul meu îmi reaminteşte „un mot a Pemporte piece44 al fostului ambasador. Pe când se afla acreditat la Londra, ministru al Afacerilor Străine englez era lord Curzon, cunoscut pentru morgă atitudinii lui: păşea maiestuos, cu umerii daţi înapoi şi cu capul ridicat în sus. Puţină lume ştia însă că această atitudine, care nu corespundea sufletului nobilului lord, era datorită unui accident din copilărie: primise la Eton, jucându-se, o lovitură în şale care îi înţepenise pentru totdeauna şira spinării. Saint-Au-laire explica caracteristica atitudine a lordului Curzon în cuvinte puţine, dar plastice: „II lui a suffi d’un coup de pied au derri&e pour lui donner de la dignite pour toute la vie!44 E de priceput că cu asemenea formule, neastâmpăratul diplomat nu putea prinde rădăcini nicăieri. ÎNSEMNĂRI ZILNICE. 1916 275 4 octombrie. Breasta. Un frig excepţional de 4-5 zile, A nins în Iugoslavia, pe coastele Dalmaţiei şi în Ungaria pe lângă Budapesta. Se zice ca ar fi nins şi la noi, în Dâmboviţa şi prin Bucovina. Facem foc, ca iarna. Primesc o scrisoare de la Martha Bibescu din Londra. între altele aceasta amuzantă dar exactă formulă: „L’Angleterre regarde tomber le franc et brfiler FEspagne. Elle ne fait que ca depuis Philippe II." Numai că lucrurile s-au mai schimbat de atunci; s-a inventat cuvântul „solidaritate" şi o naţiune nu mai cade singură. în fine devalorizarea francului cu o treime e un fapt îndeplinit. După o serie de amendamente (relative la măsurile de precauţiune în vederea decalajului preţurilor) şi după două plimbări de la Cameră la Senat şi de la Senat ia Cameră, legea specială a fost votată şi promulgată. Bineînţeles nu e vorba de „devalorizare" ci de ajustare, nu e vorba de o măsură de expedient faţă de dezastrul exporturilor ci de un aranjament monetar între Statele Unite, Anglia şi Franţa (probabil în favoarea celor dou dintâi?). E ciudat cât de uşor se îmbată bieţii francezi cu vorbe, dar de la distanţa noi întrebăm: pe cine cred că înşală? Amuzant: citesc într-un ziar serios că înţelegerea monetară dintre cele trei ţări sus-po-menite n-a făcut obiectul unei converiţiuni scrise şi semnate, fiindcă un gentlemen s agreement are mult mai multă valoare (sic) decât un act scris! Că tratatele se calcă, o ştim cu toţii; de unde ia economistul nostru ™ căci e un economist — siguranţa că cuvântul dat n-are aceeaşi soartă? Elveţia şi Olanda au devalorizat şi ele în aceeaşi proporţie. Prima consecinţă pentru noi: marasm pe piaţă cerealelor din cauza scăderii preţurilor. Negura-le Guvernului sunt mobilizate în vederea măsurilor de luat pentru apărarea valorificării producţiei agricole. Aşteptăm măsurile. în Spania, cercul naţionaliştilor în jurul Madridului se strânge. La Burgos s-a constituit Noul Stat Spaniol, şi în fruntea lui a fost pus ca şef al Statului, generalul Franco. Transmiterea puterilor din partea Preşedintelui Juntei Provizorii, generalul Cabanellas, către generalulFran-co s-a făcut în mijlocul unei mari însufleţiri. La ţiremonie asista şi generalul Mola. Inginerul Ciulei, bănuit de omorul Titei Christescu, a fost judecat de juraţi, şi achitat în unanimitate, alaltăieri. Lipsa de probe, prezumţi- 276 CONSTANTIN ARGETOIANU uni cu sau fără temei şi multă patimă, mai ales din partea instrucţiei, au dus la rezultatul pe care toată lumea l-a aşteptat. E pur şi muove — a spus Galilei! Universul de azi-dimineaţă anunţă încetarea din viaţă a d-nei Lucia Buzdugan, văduva fostului Regent. Până să ajungă bărbatu-său Regent, fusese o femeie foarte cumsecade şi la locul ei, cu alte cuvinte nu o cunoştea nimeni. înălţarea soţului ei îi zăpăcise capul. In 1928, pe când eram ministru al Agriculturii îmi trimitea prin aghiotantul lui Buzdugan scrisorele de recomandaţie pe care le semna „Lucie“, ca o regină. După moartea d-lui Regent îşi făcuse cărţi de vizită astfel libe-late: „Mme Vve du Regent Buzdugan". Autentic. Moartea ei însemnează o economie de 60 000 de lei pe lună pentru Stat. într-adevăr, când pensiile foştilor Regenţi (Sărăţeanu şi Patriarhul Miron) au fost suprimate din iniţiativă parlamentară, văduva Buzdugan a fost uitată, şi uitată şi cu pensie a rămas. 5 octombrie. Le gaffeur: Victor Antonescu, transformat în diplomat peste noapte, o face „lată rău“ la Geneva unde se pare ca sesiunea S.D.N.-ului nu a luat încă sfârşit. Vorbeşte, dă banchete escrocilor presei internaţionale şi interviuri. A dat acum unul ziarului Le Figaro prin care clasifică raporturile noastre internaţionale în modul următor: , Alianţa noastră cu Franţa constituie baza politicii României. Recentele hotărâri ale conferinţei din Bratislava au dovedit acţiunea ferma a Micii înţelegeri (!). Mă voi strădui să strâng şi mai mult (?) legăturile politice dintre cele 3 ţări ale acestei înţelegeri. La fel în ce priveşte relaţiile dintre Statele înţelegerii Balcanice. (Bravo! dar cum rămâne cu Strâmtorile?) Ştiţi ca avem o alianţă cu Polonia (delicios!); Pun mare preţ pe scoaterea în evidenţă a clauzelor acestui tratat, (Aci e lată rău; ce va zice Moscova amică şi protectoare?) Cu marele nostru vecin (sărut mâna!) care este Uniunea Sovietică vreau să dezvolt şi mai mult relaţiile de bună prietenie. (Ce va zice Polonia, cea cu clauzele?) Cu Italia de asemeni (?) avem bune relaţii culturale şi economice (!!!) Relaţiile noastre cu Germania sunt bune". Admiraţi această scară „degresiva" a sentimentelor noastre politice! Daca mai suntem nevoiţi să jucăm într-o horă fără lăutari, şi să conţi- Însemnări zilnici:, i9u 277 nuâm politica altora în loc sa facem pe a noastră, de ce să o strigăm în gura mare. Declaraţiile ritoase ale d-lui Victor Antonescu ne-ar putea jena mâine; sau poate n-au nici o importanţă, dată fiind personalitatea care le-a făcut? Titulescu a tras cu piciorul. Depeşele anunţă iminenta decapitare a lui Litvinov. E de necrezut, dar pare că un puternic curent antisemit s-a ivit şi în Rusia Sovietică şi forţează mâna lui Stalin, silindu-1 să se despartă de toţi ovreii. Bieţii jidani trec printr-un ceas rău pretutindeni. Dl Finkelstein, zis Litvinov, era fără îndoială cel mai inteligent dintre miniştrii de Externe din Europa, şi a învârtit ani de zile pe colegii săi după degete. Pe Titulescu'cel dintâi. Sovietele se vor resimţi de lipsa lui. Cu atât mai bine pentru noi. Naţional-ţărăniştii au ţinut ieri o întrunire la Satu Mare la care au participat Mihalache, Maniu şi natural Mihai Popovici. O întrunire şi câteva discursuri mai mult sau mai puţin nu însemnează nimic şi n-aş fi notat aci întrunirea de duminică dacă la sfârşitul ei nu s-ar fi trimis 3 telegrame din care cel puţin 2 n-aveau nici un sens. Una a fost trimisă şefului Partidului Agrar ciocoslovac, şi aceasta avea sens, căci era un răspuns la o telegramă de felicitări (fără sens) dată de ciocosvlac preşedintelui întrunirii. Cele două fără sens au fost, una adresată lui Hogea de la Praga (Mr. Hodza, prime Ministre), un tovarăş de lanţ al lui Maniu de pe vremea ungurilor — şi alta lui Titulescu, „de admiraţie pentru glorioasele lui înfăptuiri4'. Care? DI Jules Maniu a vorbit la întrunire mai „naţionalist" şi mai „valahicus" ca fratele Alexandru Vaida. A-tunci de ce sunt certaţi? Fiindcă nu se înţeleg pe blidul de linte? Telegrama dată lui Titulescu a trebuit să facă o plăcere deosebită M.S. Regelui. 7 7 octombrie. Gombos, primul ministru al Ungariei, a murit alaltăieri în sanatoriul Witelsbach de lîngă Munchen. Suferea de un cancer la rinichi, şi era condamnat de câtva timp. De mai bine de două luni, interimatul preşedinţiei fusese trecut lui Daranyi, şi tocmai fiindcă moartea titularului era iminentă nu se schimbase Guvernul. Ungaria pierde cu Gombos un şef de Guvern îndrăzneţ, dinamic şi înverşunat în revendicarea postulatelor naţionale maghiare. Născut în 1886, ofiţer tânăr în timpul războiului s-a aruncat în politică după pace şi a fost ales preşedinte al mai multor asociaţiuni naţionaliste. Deputat în 1920, ministru în 1930 şi prim-ministru în 1932 în locul lui Bethlen. Era un devotat CONSTANTIN ARGETOIANU 278 al lui Horthy, şi contribuise mult pe vremuri, la împiedicarea Regelui Carol de Habsburg sâ pună mâna pe Tronul Ungariei. Nu ne putea suferi. Să îi fie ţărâna uşoară. Cu o procedură sinceră şi elegantă, Italia a devalorizat şi ea iireta, cu 40%, mărturisind faptul şi explicându-1 prin devalorizarea principalelor devize străine. Pe lângă măsurile cuvenite pentru menţinerea preţurilor interioare, Mussolini a mai lansat şi un mare împrumut „pentru punerea în valoare a noilor cuceriri şi pentru consolidarea economiei naţionale*'. Posesorii de bunuri imobiliare sunt obligaţi să subscrie câte o suma reprezentând 5% din valoarea acestora. Numai la Milano s-au subscris peste 7 miliarde de lire. Euviva H Duce\ Consiliul nostru de Miniştri s-a întrunit, s-a consfatuit şi a publicat un comunicat prin care Guvernul aduce Ia cunoştinţa boborului ca nu este cazul să se devalorizeze şi leul. Cred şi eu! Devalorizarea nu este o doctrină, este o măsură — şi este 6 măsură a cărei oportunitate nu poate fi examinată decât într-un complex de alte măsuri la care-guvernanţii noştri nici nu se gândesc. De fapt, scăderea preţurilor cerealelor, petrolului şi lemnelor la export, va fi compensată prin scăderea preţului materiilor prime şi semifabricate şi a mărfurilor importate. Cum industriaşii şi comercianţii sunt însă nişte şmecheri, stăpânirea trebuie să ia măsuri pentru apărarea agricultorilor, care vor fi altfel, şi de astă-dată, victimele conjuncturii noi. 12 octombrie. Ieri, duminică frumoasă de toamnă. Pe când, cu Patriarhul şi cu episcopii în frunte, toţi ahtiaţii de publicitatea Universului sărbătoreau fără ruşine pe Stelian Popeşte în Arenele Romane (reclamă et... circenses!), proclamându-1 „mare român" — am fost cu prietenii mei din Craîova, dimineaţa, la Valea Standului şi după amiază la Livezi. Lume multă, primire caldă, entuziastă chiar—- oamenii m-au luat pe sus — şi natural vorbărie multă. Am putut constata o dată mai mult ravagiile sifilisului, paludismului şi politicianismului! Cu tot anul bun, foarte bun chiar, sărăcia e mare şi plugarii nevoiaşi şi nemulţumiţi. în ce hal am găsit şoseaua naţională Craiova-Calafat! După podul Jidanului, la Podari, era să ne înnămolim.. Ceea ce nu împiedică pe Tătărescu să trâmbiţeze că a refăcut şoselele! ÎNSEMN J HI ZILNICE. 1936 279 Ziarele de ieri aduc vestea loviturii lui Schuschnigg. S-a proclamat dictator în Austria, a dizolvat Heimwehrul şi toate formaţiile paramilitare şi a redus astfel — pentru moment — la neputinţa pe Starhemberg. O dictatură mai mult în Europa. Naţionaliştii spanioli merg bine, dar încet. 13 octombrie. înapoiat la Bucureşti — după 15 zile de izolare la Breasta unde am tăiat arbori ca să croiesc alei noi, unde am redactat „expozeul** pe care-1 voi citi la congresul Partidului Agrar la I noiembrie şi un mic capitol din Memoriile mele, — găsesc un frig neobişnuit în această vreme a anului. Un frig cu atât mai neplăcut cu cât caloriferul meu e stricat şi nu-mi pot încălzi casa. Zvonurile ziarelor despre numirea lui V. Stoica la Londra, pe care de la distanţă le judecam ca o glumă de prost gust, erau întemeiate. Deşi lucrul pare de necrezut, s-a cerut agrementul Guvernului englez pentru numirea bădăranului de la Sofia în postul de reprezentant al României, pe lângă cea mai aristocratică Curte â Europei. Stoica în „culo-te scurte şi ciorapi de mătase!4* Pare că Regele Carol, căci el a cerut această numire, a pierdut nu numai orice urmă de bun-simţ, dar până şi orice ruşine. Stoica nu are nici o calitate care să-l impună la o avansare precipitată, peste capul altora mai vechi. O rupe pe franţuzeşte şi pe englezeşte (a petrecut doi ani în America) şi jonglează cu solegismele şi cu barbarismele, dar acest curaj nu compensează o totală lipsă de cultură: E însă la picioarele d-nei Lupescu, şi această însuşire înlocuieşte cu prisos pe toate cele ce s-ar cere unui diplomat obişnuit, neiniţiat în riturile Camarilei. Mi se spune ca Regele ar fi declarat „că un fiu de ţăran ardelean va face bine la Londra, faţă de deşănţata propagandă pusă acolo la cale de unguri!** Divină inconştienţă! împotriva magnaţilor maghiari atât de apropiaţi sufleteşte de snobismul englez,' fiul de cioban iobag — cu care lorzii şi bogătaşii din Citty nici nu vor cata-dixi să stea de vorbă! Am auzit că Stoica — care nu roşeşte de tată-său, şi aceasta e o notă bună — se plimbă cu uh portret al bătrânului, în ţinuta lui de „baci**, Cojocul de oaie întors şi căciula de oaie ţurcană vor impreşiona desigur adânc pe prietenii Principelui Festătics. Se poate însă — izbândă de ultimul minut al bunului-simţ — ca totuşi această scandaloasă numire să nu se facă. Am uitat toţi într-ade-văr palmele pe care Stoica le-a aplicat în 1929, în anticamera Iui Maniu Iui Antoine Bibescu. Or se întâmplă că soţia lui Ant. Bibescu, Eliza-beth, născută Asquith, să aibă în acest moment o situaţie privilegiată pe 280 CONSTANTIN ARGETOIANU lângă Guvernul englez din cauza prieteniei sale intime cu Leon Blum. Elizabeth Bibescu face legătură între Downing Street şi primul ministru francez în care Anglia, lucru ciudat, şi-a pus toată încrederea: Poate să aibă dreptate englezii, căci cine ştie dacă după Blum, nu vor veni comunişti sadea, în Franţa. Dacă la trecerea momentană de care se bucură Elizabeth Bibescu se mai adaugă şi formidabila ei putere de clanţăneala, ca şi a mamei sale vitregi Margot Asquith, una şi mai şi — oricine poate să-şi dea seamă de ce aşteaptă la Londra pe tânărul pugilist Stoica. Uitaseră toţi, la Palat şi la Ministerul de Externe, incidentul Bibescu-Stoica, dar şi l-au adus aminte acum, după ce a venit agrementul de la Londra, şi se pare ca ezitarea e mare şi că toată afacerea a rămas în suspensie. Eu cred că numirea tot se va face; e prea mare prostia ca să nu şi-o însuşească, cu încăpăţânare, iubitul nostru Rege. 14 octombrie. Ţara negrilor: De câteva zile a sosit în ţară, poftit de Martha Bibescu, lord Londonderry cu soţia şi cu fiica. N-ar fi nimic de zis, dacă lucrurile s-ar fi oprit aci. Lord Londonderry e un caraghios. Descendent al faimosului lord Castlereagh, imens de bogat, a fost toată viaţa lui un trepăduş, în politică mai ales. Amic intim al împăratului Wilhelm al Il-lea â fost şi înainte şi după război, şi chiar pe timpul războiului, cel mai agitat germanofil din Anglia. Se zice că numai prietenia lui Ribbentrop cu dânsul a împins pe junele cirac al lui Hitler la Ambasada din Londra. Fără să se poată da mare importanţa vizitei lui Londonderry la noi (în Anglia n-are nici o trecere), prezenţa lui la Bucureşti şi la Sinaia putea să fie interesantă, dar atât tot. N-aş fi obiectat nimic dacă toţi românii cu care ar fi venit în contact l-ar fi primit cu politeţe, dar de aci la platitudinile ce s-au făcut e o deosebire mare. Vagon special de la Bucureşti la Lugoj, unde Regele a întrerupt manevrele să-l primească; tren special de la Lugoj la Sinaia (unde o vânătoare-1 aştepta la Posada); tren special, vapor special, ministru special, excursie specială în Delta Dunării. Bietul Londonderry n-a fost de când e el „â pareille fete". De la noi merge în Ungaria, la Festetics, invitat Ia vânătoare şi acolo. E probabil că „nobilul Iord“ şi „nobilul magnat“ vor face haz mare împreună de sperietura valahilor faţă de vizita unui „european'1 de vază. Ca şi cum ar fi venit un „alb" într-o ţara de „negrii"! Măsura nu se dobândeşte pe calea civilizării, decât la ultima etapă. A murit, de pe urma unei congestii cerebrale, profesorul Vallaori, om cumsecade şi simpatic, tovarăşul de „muncă" al doctorului Ange- Însemnărizjlnice, ivi6 281 lescu, care cu prilejul ultimei remanieri a izbutit să-l ridice la rangul de subsecretar de Stat. Vallaori era tatăl unei fete frumoase, căsătorită cu Metaxa. După ce acesta a ajuns la o situaţie frumoasă în Anglia şi Statele Unite, ca cântăreţ de operetă (câştiga milioane cu glasul lui) a divorţat, iar frumoasa lui soţie s-a recăsătorit cu un american bogat. Trăieşte, ca şi fostul ei soţ, în America. Pangal îmi povesteşte că a văzut pe Dinu Cesianu înainte de plecarea lui la Paris, unde s-a întors, după nunta fetei sale cu fiul lui Taba-covici. Cesianu i-a mărturisit că pleacă dezorientat ca niciodată. N-a putut să afle nimic de la Rege, mai butonat ca oricând. Impresia lui, dar numai impresia, căci Regele nu i-a spus nimic, e că Guvernul va mai dura, poate până în primăvară. Eu cred că va ţine mai mult De ce l-ar schimba? Am putut constata că clădirea Palatului creşte, Majes-tatea Sa nu duce lipsă de nimic, şi ia drept bune toate minciunile lui Tătărescu. în discursul pe care l-a făcut cu prilejul încheierii manevrelor, ieri, a acoperit cu laude Guvernul „care-şi face datoria!41 Apoi devalorizarea monedelor din Occident a făcut o gaură în „depozitele speciale44 din Franţa şi din Elveţia — cum s-ar găsi un Guvern mai „bun44 ca să o astupe? Această devalorizare a francilor a dat naştere la scene de operetă — dar de tristă operetă. S-au repezit „depozitarii44 să-şi scape avutul (?). Madgearu, Gavrilă Marinescu (cu depline puteri) şi alţii mai obscuri au şters-o de zor spre Ziirich şi Paris. Săracii — ca simpatice victime şi ce nedreptate pentru ei! Alţii mai prevăzători şi-au luat măsurile la timp. MihaiPopovici, ramolit, n-a resimţit încă toată cruzimea loviturii. 16 octombrie. Ziua Regelui. Deşi mă aflu la Sinaia, mă abţin de la orice gest de cordialitate. Am dat o telegramă, din Bucureşti cu un minimum de cuvinte. Ziarele străine sunt pline de discursul Regelui Leopold şi comentează cu aprindere hotărârea Belgiei de a reveni la politica ei de strictă neutralitate dinainte de război. în delirul măririlor din 1918, mica Belgie încheiase o convenţie militară cu Franţa şi-şi luase nasul la purtare. Remilitarizarea Renaniei, de către Germania, a readus pe belgieni la simţul realităţilor. S-au hotărât să denunţe convenţia militară cu Franţa, să nu mai ia parte la nici un Locamo şi să ceară garanţia neutralităţii ei tuturor puterilor vecine, fără să fie şi dânsa garantă. Francezii se strâm- 282 CONSTANTIN ARGETOIANU bă, faţă de hotărârile de la Bruxelles, Germania e încântată, Anglia; nu e nemulţumită iar Geneva — les-Blum se mira de defecţiunea Belgiei faţa de blocul antigerman. Pe când Europa se preocupă de schimbările politice ce se plăma-dese, noi hiritisim pe marele nostru Rege, iar Marele Nostru Rege nu se gândeşte decât la viitoarea plimbare ce va face cu beţişorul său de mareşal, în Cehoslovacia. Două concepţii politice: ia Atena, Guvernul a dat agrementul sau la numirea unui ministru spaniol naţionalist; la Praga dl Beneş a dat afară din Legaţie pe însărcinatul cu afaceri „rebel** şi a instalat pe cel comunist. Şi se zice că dlBeneş e inteligent. Titulescu continuă să fabrice globule roşii, a ajuns la 3-400 000 — dar lumea nu mai vorbeşte de el. 18 octombrie. Văzut ieri un moment pe Victor Antonescu. Mi-a spus că cu tot agrementul cerut şi dat, numirea lui Stoica la Londra a căzut în apă: a triumfat bunul simţ, să ne felicităm. La Londra va fi numit Grigorcea (actualul Secretar General). Zevzecul de Stoica a socotit că cel mai sigur mijloc să grăbească numirea sa la Londra era să se facă imposibil la Sofia şi în acest scop a trimis mai multe telegrame în alb la Bucureşti, în care înjura Guvernul pe lângă care era acreditat. Antonescu a profitat de ocazie, a arătat telegramele Regelui, iar acesta a renunţat la trimiterea unui „buclucaş** în Anglia. Naţionalii şi ţărăniştii sărbătoresc azi în Arenele Romane zece ani de la fiiziunea lor. Nimic de zis. Dar e de zis ceva la manifestul către ţară pe care-1 publică şi prin care făgăduiesc poporului român realizarea tuturor fericirilor: au uitat cei 4 ani de guvernare de pomină, în care au făcut tocmai contrariul de ce spun în manifest. Acum două zile a murit Alexandrina Balş („la perruche**). Pe vremea războiului, la Iaşi şi la Odessa, o acaparase cu totul Belle-Helena cu fiicele ei. „La cousine** nu ieşea din vorba lor şi le făcuse testament. Mă întreb dacă a mai lăsat ceva, căci probabil Belle-Hellenele au moştenit-o de vie. 283 ÎNSEMNĂRI Zlf.NK'E. 1936 19 octombrie* Asistat ieri la vânzarea yaerliugilor şi mânjilor aduşi de Jockey-Club din Anglia, ca sa vină în ajutorul proprietarilor de cai. Eram decişi să-i vindem sub preţ, în pagubă, tocmai ca să venim în ajutorul micilor proprietari, dar n-a fost chip, căci au venit Malaxa, Kar-mitz şi Schwartz şi au licitat ca nebunii. Malaxa a dat 350 mii de lei pe un mânz, 200 de mii pe altul. Spre deosebire cu Karmitz şi cu Schwartz mai modeşti şi mai la locul lor, „donatorul'* Camarilei s-a înfăţişat cu fumuri de parvenit şi cu o obrăznicie în atitudini care chema palmele. A cumpărat vreo 7-8 cai, ca să-şi refacă grajdul' şi pe când supralicita, tot spunea să-l audă toţi: „Aci nu trebuie chilipir. Cine vrea să aibă cai de curse sa dea parale multe!*' După ce s-a sfârşit vânzarea, ne-am dus să vizităm noile boxe pe care le construim într-un colţ al hipodromului. „Cât vă costă?*1 m-a întrebat Malaxa. ■— „Un milion şi ceva" — “Ce e un milion? Un pol! Eftin.“ Era să-l şi cârpesc. înainte să părăsească hipodromul, ne-a oferit un premiu de 100 mii lei pentru duminica viitoare. Nu puteam să-l refuz, căci aş fi păgubit pe nenorociţii de proprietari, care deja trag pe dracul de coadă. Despre modul cum câştigă parale Malaxa, mi-a povestit Grigorcea o interesantă întâmplare. Pe când era încă ministru la Budapesta a venit Ganz să se plângă de procedeurile româneşti. Direcţia C.F.R.-ului i-a refuzat o ofertă de vagoane pe preţul de un milion de lei bucata, pentru a da după câtva timp comanda lui Malaxa, cu 5 milioane vagonul, comandă pe care Malaxa a trecut-o lui Ganz pe preţul stabilit de acesta, iar diferenţa de 4 milioane de vagon a fost împărţită între Malaxa şi tovarăşii lui de afaceri... D. îmi povesteşte cele văzute cu ochii lui, vara aceasta la Monte Carlo. Radu Polizu pierdu-se vreo 150 000 franci la ruletă, şi, curăţat, se consola citind gazete la soare. Vota Blank nepricepându-i durerea, s-a hotărât el să intervină. A declarat iubitei ca situaţia în care se aflau nu mai putea dura, că ar fi luat-o de soţie dacă dânsa n-ar fi avut un copil de la altul (!!), că o iubeşte, dar că nu vede altă soluţie decât despărţirea. Scandalul era prea mare, etc. etc. Plânsete şi disperare din partea Votei — tristeţea pe faţa lui Polizu. A doua zi, lacrimile Votei au secat, figura lui Radu s-a înveselit, şi banii au început să curgă din nou pe masa verde. Vota se executase cu o noua sumă. Ieri, la Arenele Romane, naţional-ţarăniştii au făcut lui Maniu farsa să-l aleagă preşedinte al întrunirii. Aşa încât a fost silit nu numai să as- 1 Acum câţiva ani Malaxa înfiinţase un grajd dc curse, în combinaţie cu Bnbi Diamantesai, dar supărându-sc pc acesta, a desfăcut tovărăşia şi a dăruit grajdul - adică caii — Regelui!! 284 CONSTANTIN ARGETOIANU culte în picioare Imnul Regal şi oraţiile adresate Regelui, dar încă să citească telegrama omagială expediată la Sinaia, Se zice că Mihalache a pus la cale această mică lovitură ca să pedepsească pe Juliu pentru atitudinea avută la ultima şedinţă a Delegaţiei Permanente a partidului, în acea şedinţă Maniu ar fi spus că a luat cu mare mulţumire cunoştinţă de faptul că dl prim-ministru cununase în Gorj 70 perechi de ţărani care trăiau în concubinagiu, că astfel dl prim-ministru a vrut să reamintească cât.de imorală e starea de concubinaj, atât din punct de vedere social şi naţional cât şi din punct de vedere religios — dar că era păcat că asemenea convingeri nu erau împărtăşite şi mai sus de dl prim-ministru. Apoi, povestind cele petrecute la Blaj cu prilejul serbării Astrei, Maniu s-a declarat foarte prost impresionat de Voievodul Mihai, care a scos în cursul ceremoniei o ţigaretă din buzunar şi a început să filmeze, în prezenţa ministrului Instrucţiunii. Acesta dedese o circulară ca să oprească elevii de liceu (printre care e înscris şi Voievodul) să filmeze. Gestul Voievodului constituia o nesocotire, fie a ministrului, fie a ordinelor sale şi în tot cazul era o dovadă de rea-creştere. Dar ce poate să înveţe un copil — a continuat Maniu — când de dimineaţa până seara nu are în faţa ochilor decât „icoana viţiilor şi nepăsării". Costăches-cu, impacientat, a părăsit şedinţa şi n-a venit nici la Arenele Romane. Cum se vede armonia e deplină la naţional-ţărănişti. Citta Davila, care a câştigat ceva parale speculând la bursa din New-York, mi-a spus ieri că e în tratative cu Graur şi Pauker ca să cumpere Dimineaţa şi Adevărul. Ar fi vorba să scoată din pungă vreo 30 milioane — restul pe datorie. Am felicitat pe amicul meu Citta pentru cele 30 milioane pe care le posedă, dar l-am sfătuit să nu se încurce cu gazetele. Azi-dimineaţă a fost la mine Blumenfeld, reparat prin 3 luni de căutare şi de plimbare prin străinătate. A venit să-mi spună ce lucruri frumoase a văzut şi să mă informeze despre reorganizarea Adevărului şi Dimineţei. Pauker, Graur şi Labin vor pleca, se va numi un director „arian" şi se vor concedia o bună parte din gazetarii actuali, mai toţi o-vrei. El, Blumenfeld, nu va mai scrie, dar va rămâne ca un „spiritus rector" ca să desăvârşească reformarea ziarului şi să pună 1a cale noua lui îndrumare. Despre tratativele cu Davila, am putut constata că nu ştia nimic, şi nu i-am spus nici eu nimic. Amuzant e, că în ipoteza vânzării gazetelor, lui Davila, cel dintâi care ar urma să zboare ar fi Blumenfeld! Aşa mi-a spus-o cel puţin dulcele Citta. ÎNSEMNĂRI ZILNICE, 1936 285 Blumenfeld mi-a mai povestit că a văzut pe Tatărescu care i-a lăsat impresia că acum nu mai aleargă el după Rege şi după putere, dar că Regele şi puterea aleargă după el! I-a spus că el, Tătarescu, a frânt satele lui Titulescu, împotriva dorinţei Regelui, că el, Tătarescu s-a debarasat de Inculeţ şi de Vaier Pop, tot împotriva Regelui — că el, Tată-rescu, în fine e stăpân absolut actualmente asupra Partidului Liberal! Am explicat lui Blumenfeld că în chestiunea Titulescu, Tatărescu se încarcă cu o răspundere pe care nu o are, pentru a acoperi pe Rege, iar în ce priveşte celelalte afirmaţiuni, că pe Inculeţ l-a mâncat prostia şi lăcomia lui, şi că soarta Partidului Liberal se va hotărî abia în opoziţie. Am fost însă de acord cu amicul Scrutător că M. Sa îşi sapă groapa, cu Guţă în braţe. Jidănaşul Hirsch, băiat frumos, deştept, ofticos şi escroc, care sub numele de Mircea şi cu banii lui Titulescu, ai Sovietelor şi ai franţujilor duce Ia Paris Agenţia „Sud-Est“ — a oferit o masă gazetarilor de la Geneva. La şampanie, tânărul Mircea-Hirsch a luat cuvântul şi în fraze balanţate a făcut istoricul luptei globulelor roşii cu globulele albe în sângele lui Titulescu „Era la un moment să învingă albele, dar roşiile nu s-au lăsat, şi până în cele din urmă, tot roşul a învins şi ne-a conservat pe Titulescu în viaţă, ca să mai înregistreze şi pe alte terenuri alte victorii roştiV' Vorba francezului, on n ’est trahi quepar Ies siensl 23 octombrie. Din misterele Seraiului: Aflu dintr-un izvor demn de încredere adevăratul motiv care a determinat concedierea celor doi „educatori*4 ai Voievodului Mihai, generalul Grigorescu şi colonelul Palăngeanu'. Se zvoniseră fel de fel de lucruri, unele mai neplăcute decât altele pentru Rege şi anturajul său. Ba că amândoi ofiţerii fuseseră prinşi cu afaceri veroase în seama lor, ba că Voievodul şi un coleg al lui de clasă strigaseră în auzul d-nei Lupescu , jos jidanii**, ba că şi Grigorescu şi Pălăngeanu întreţineau o corespondenţă secretă cu Principesa Elena şi că complotau împotriva Regelui. Adevărul pare a fi mult mai puţin tragic. într-o zi, Voievodul Mihai însoţit de Palăngeanu ar fi întâlnit pe Lorentz, arhitectul Palatului şi vărul d-nei Lupescu şi i-ar fi strigat, jumătate în glumă: „Ce mă jidane, numai de tine dau toată ziuâ!“ Pălăngeanu ar fi făcut imediat Prinţului observaţiile cuvenite, la care acesta ar fi răspuns: „Da, sunt antisemit** şi i-a arătat o svastică 1 1 Cele două jupânese ale Voievodului au fost îndepărtate cam brusc, acum câtva timp. în locul generalului Grigorescu (fiul „eroului4' Eremia) a fost numit comandorul Fundăţeanu, un băiat de zahăr, inteligent şi corect, cu mult mai nimerit pe lângă Prinţ decât prostul de Grigorescu. 286 CONSTANTIN ARCKTOfANU înfiptă sub reverul hainei. „Sunt antisemit ca şi voi, căci şi voi tot ca mine gândiţi dar n-aveţi curajul să o spuneţi. Eu o spun, să vedem ce o să-mi poată face Z". Lorentz a reclamat cazul Regelui şi Voievodul a fost pedepsit cu 5 zile „iară automobil" (!!!) iar cei doi mentori ai lui mutaţi în garnizoane îndepărtate. Lucrurile nu s-ar fi terminat însă aci, şi să dea Dumnezeu să fie aşa. Balif, care ţine locul de Mareşal, om cinstit şi care nu se sfieşte să vorbească Regelui verde, ar fi intervenit în chestiune. Ar fi arătat Suveranului că lumea vorbeşte deja de mult de favoarea acordată unui neînsemnat arhitect, căruia s-au dat pe mână zeci de milioane fără control şi care a fost în plus numit — lucru fără precedent — printre demnitarii Curţii, toate numai fiindcă este varul d-nei Lupescu. Că satisfacţia dată jidanului pe pielea a doi ofiţeri stimaţi va fi foarte adânc resimţita de întreg corpul ofiţeresc, că dl Lorentz în fine nu merită nici o consideraţie fiindcă e un om necinstit şi a furat ca în codru din sumele alocate pentru refacerea Palatului. Balif ar fi arătat Regelui facturi însemnate plătite unor firme fictive. Regele ar fi fost foarte impresionat, şi a declarat lui Balif că n-a bănuit necinstea lui Lorentz, dar că în faţa evidenţei, va lua măsurile cuvenite. Lorentz va fi dat afară de Ia Palat, iar Grigorescu şi Pălăngeanu vor fi numiţi în posturi importante — toate acestea după înapoierea Regelui de la Praga. Vom vedea ce se va întâmpla, dar grozav aş dori să fie aşa.- De mai bine de un an de zile mă munceşte fără să îndrăznesc să o mărturisesc, bănuiala că Regele e complice în toate potlogăriile care se săvârşesc în jurul sau. E de nepriceput altfel cum nu vede ceea ce toată lumea vede, şi cum nu ia măsuri în consecinţă. Ar fi pentru mine o mare uşurare să mă conving că într-adevăr „n-a văzut" şi că cel puţin în ce priveşte banii publici a rămas cu mâinile curate. Trâmbitaşul Tătărescu a fost expediat în excursie pe Dunăre până la Belgrad. Pare că iar e neînţelegere în solida „Mica înţelegere". De data asta prilejul neînţelegerii îl da vizita Regelui la Praga. Drotoşul de Beneş vrea să mai facă dintr-însa o piatră de granit aşezată la temelia edificiului bătut de valurile furtunii. Kâmil Krofia, caraghiosul de la Externele cehoslovace, a şi tras ieri un expozeu calificat de „admirabil" de presa plătită, în care exaltă o politică al cărei faliment nu vrea să-l vadă, şi în laturile căreia vrea să încurce la 28 octombrie şi pe Regele nostru. Consultaţia la Belgrad a fost dezastruoasă pentru drotoş. Să sperăm că Regele va avea la Praga cel puţin atât curaj cât a avut Regele Leopold, când a declarat — acum câtva timp — că Belgia trebuie să facă politica ei, nu a altora. ÎNSEM.XĂRI /II. SUL. IV i6 287 25 octombrie. în legătură cu cele însemnate mai sus despre „misterele Seraiului’1: colonelul Palăngeanu a fost numit aghiotant Regal o-norific, cu dreptul de a purta cifra Regelui. Un început de satisfacţie şi de reabilitare. 26 octombrie. Sfântul Dumitru. Zi posomorâtă şi fără soare. Di-seară plec la Paris, pentru o şedinţă importantă a Consiliului de Administraţie „Steaua Româna" (petrol). Vor să mă aleagă preşedinte, loc rămas vacant de la demisia lui Ştirbei în 1930. Ieri am petrecut ziua — o zi splendidă de vară — în judeţul Tecuci. Sosit în ajun, am luat masa şi ani dormit la Ţigăneşti, la d-na Nestor Cincu, soacra şi mătuşa prietenului meu George Apostoleanu, şeful judeţului Tecuci. Instalaţie luxoasă de fost proprietar mare. Casă cu etaj şi cu multe odăi, silozuri monumentale de zid pentru sute de vagoane de cereale, casă pentru administraţie făloasa, dependinţe, acareturi şi toate rosturile clădite sau înfiinţate cu drag de pasionatul de pământ ce eră Nestor Cincu, şi care toate, poartă acum doliul lanurilor şi ogoarelor pierdute din cauza reformei agrare. întrunire în comuna Lieşti, bună. Dejun la dl Gheorghiade, la Şerbăneşti; conacul lui Gheorghiade e pe linia fostelor forturi Nămoloasa-Galaţi. Tunurile au fost luate în 1916 şi duse la Turtucaia. Forturile înseşi au fost aruncate în aer de ruşi, cu dinamită, în timpul războiului. Au mai rămas cupolele blindate, dar şi ele plesnite. Şi perdelele de salcâmi!... Câţi bani irosiţi, din sarăcia noastră! D-nâ Gheorghiade e soră lui Paul Prodan. Congresul radical-socialiştilor, ţinut la Biarritz sub preşedinţia lui Daladier a însemnat prima notă discordantă în armonia „frontului popular”. Radical-socialiştii au luat poziţie împotriva exceselor comuniste. Moscoviţii au făcut scandal în comisia de coordonare a eforturilor tinzând Ia neintervenţie în afacerile spaniole. Au făcut scandal, şi au ieşit din comisie. Se crede că gestul e destinat mai mult să dea o satisfacţie militanţilor de la Moscova, decât să însemneze un început de ajutorare mai efectivă a. comuniştilor din Spania. Moscova ştie că pe terenul intervenţiei în Spania n-ar putea concura cu Italia, care n-ar ezita, la rândul ei, să ajute pe naţionalişti. CONSTANTIN ARGETOIANU 288 Am aflat ieri câ lorga' ar fi trimis o scrisoare Regelui, ameninţându-l că îi restituie toate decoraţiile (ce gluma! Iorga nu da niciodată nimic înapoi, nici chiar o palmă, când din întîmplare o încasează!) dacă nu destituie imediat pe Rosetti-Balănescu. Regele ar fi declarat că dl lorga „prea vrea să terorizeze pe toată lumea ', şi a refuzat până acum să se execute. Dar, în schimb, a apărut un nou volum al lui Arghezi, în editurile Regale, tras pe hârtie specială cu cifra Regelui (cei doi C încârli-gaţi) în filigrană. înapoindu-mă aseară de la Tecuci, am făcut drumul cu Armând Călinescu care mi-a făcut deschideri în vederea unei colaborări la Guvern cu naţional-ţarăniştii. I-am răspuns că pentru mine nu există chestiuni personale şi că dacă ne putem pune de acord asupra unui program de guvernământ, n-am nici o obiecţie împotriva unei colaborări. A rămas să ne mai întâlnim după înapoierea mea de la Paris. Comnen, ministrul nostru la Berlin, în concediu la Bucureşti, a venit să ma vadă. E şi el, ca toată lumea, înmărmurit de unitatea sufletească pe care hitlerismul a ştiut să o impună poporului german. Mi-a povestit cât a impresionat pe toţi străinii extraordinara înscenare a congresului de la Numberg. A fost teatru, dar totul a fost întocmit de mână de maestru. Şedinţa de seară a dat prilej unui spectacol minunat. Deodată toate lămpile s-au stins, muzicile au tăcut şi nenumărate proiectoare şi-au aruncat razele vertical în sus. Liniile paralele întâlnindu-se la infinit, rezultatul a fost o boltă de foc peste imensul amfiteatru în care stau aliniaţi şi nemişcaţi mai bine de un milion de oameni. Din rândurile superioare ale tribunelor au început să se coboare mii de purtători de steaguri hitleriste şi flamurile roşii păreau sub reverberaţia reflectoarelor, adevărate flăcări şi văpaia înaiiţta spre tribună în tăcerea generală scandată de ropotele ritmice ale cizmelor ce bateau în cadenţă. Moment de emoţie, chiar pentru simplii spectatori, străini de fanatismul militanţilor. Comnen mi-a mai povestit cât de mulţ a crescut încrederea în Hitler după lovitura de astă-primăvară cu remilitarizarea Renaniei. Toţi în anturajul lui Hitler au fost contra, Neurath ministrul de Externe, convins că Franţa şi Anglia vor reacţiona cu energie a implorat pe Fiihrer să nu 1 lorga e furios împotriva „Fundaţiilor Regale1 11 şi în sjpecial împotriva lui Alexandru Ro-setti-Bălanescu, directorul editurilor Fundaţiei, fiindcă a tipărit „Istoria Românilor" a lui Ghirescu şi acum în urmă operele lui Arghezi, fără să (ină seamă că aceşti doi autori sunt vrăjmăşiţi de moarte dc poligraful de la Văleni, lorga iartă cu atât mai puţin pe Al. Rosetti-Bălănescu, cu cât a-cesta a fost elevul său. iNSKMN.iRi ZILNICE, 193 6 289 înfrunte consecinţele unei asemenea reacţii. Generalul Blomberg, sigur şi el că Franţa va răspunde ruperii tratatului prin trecerea graniţei cu o armată pe atunci cu mult superioară celei nemţeşti, şi-a declinat orice răspundere. Schacht în fine a început să urle, că un asemenea act de nebunie ar însemna ruina totală a Germaniei. Până şi Goring şi Goebbels au fost contra. Hitler i-a adunat pe toţi într-o seară să le mai ceara o dată sfatul. După ce i-a ascultat pe toţi şi i-a lăsat să arate pericolul întreprinderii, Hitler fără sa răspundă la nici un argument, s-a sculat, a pus sfârşit şedinţei şi a dat scurt ordin lui Blomberg să dispună trecerea trupelor peste Rin, pentru a doua zi, la orele 12. Consternare generală. Ordinul a fost însă executat, dar timp de două zile a domnit la Berlin o atmosferă de panică. Depeşele de la Paris şi de la Londra erau aşteptate şi urmărite ceas cu ceas, cu aceeaşi emoţie ca în preajma unui război. Comnen îşi reaminteşte că a doua zi seara, a luat masa la generalul von RuhSţstedt, ajutorul lui Blomberg şi ca îngrijorarea era încă pe feţele tuturor. Se ştie ce succes a însemnat pentru Germania gestul lui Hitler şi ce insucces pentru Franţa şi pentru Anglia lipsa oricărei reacţii. De atunci toată lumea, dar absolut toată lumea a început să creadă în steaua lui Hitler. 28 octombrie. Plecat la 26 octombrie seara din Bucureşti, am ajuns azi-dimineaţă la ora 9 1/2 la Paris. Călătorie plăcută, alături de d.d. I. Mi-tilineu, Nae Ştefanescu, Savescu, Ossiceanu şi dr Dumitrescu-Brăila (toţi membri în consiliul „Stelei Române'1) dar mai mult în „tete â tâte11 cu Saint-Auiaire, adică cu cartea lui Geneve contre la paix, plina de vervă, de venin şi de bun-simţ. Ziarele franceze care mi-au căzut în mână pe drum sunt pline de senzaţionalul divorţ al d-nei Emest Simpson, „ţiitoarea“ Regelui Eduard al VUI-lea al Angliei. Ziarele ilustrate dau fotografii ale d-nei Simpson, în pantaloni, pe plajele Adriaticei, împreună cu Regele Eduard; şi adaugă că, după ce va divorţa, aventuroasa americancă se va cununa cu Regalul său amant. Tot după ziare, scandalul pare enorm, în Anglia. Pe mine m-a bucurat, căci aventurile puternicului Rege al Marei Britanii, împăiat al Indiilor şi Suveran al Posesiunilor de peste Mări, mai aruncă ceva umbră asupra aventurilor Regelui nostru care încetează sa fie singura vedetă încoronată a rubricelor scandaloase. 30 30 octombrie. Ieri şedinţa Consiliului de Administraţie al „Stelei". Am fost ales în unanimitate preşedinte al Consiliului Societăţii. Discurs cald al lui Champin, relevând activitatea mea politică şi dinamis- 290 CONSTANTIN ARGKTOl A NU mul de care am dat totdeauna probă. Am răspuns cum se cuvenea, cu dragoste pentru petrol, pentru Franţa şi pentru cei prezenţi. Azi, dejun de 24 tacâmuri la Ritz, pentru sărbătorirea alegerii mele. Din nou discursuri. Văzut pe Marioara Ventura, cu care am stat un ceas de vorbă în noua ei locuinţa de la Neuilly (150 rue Peronnet). Casa drăguţă, cu un sfârc de grădina — mobilată simplu şi cu gust. Ventura e ecoul lui Paul Boncour, în politică bineînţeles. E ciudat cum multe persoane inteligente în Franţa nu văd nici o posibilitate de îndrumare spre dreapta. De altminteri trebuie să recunosc că dacă partidele de stânga franceze sunt odioase, cele de dreapta nu sunt mai simpatice în sterilitatea acţiunii lor. Nu e destul să serveşti „principii" respectabile, ily a encore la maniere. Ventura — prin urmare Boncour — e convinsă ca Guvernul Blum va cădea în curând şi că după dânsul va veni un Guvern radical (probabil cu Chautemps în frunte), fără socialişti, dar cu sprijinul acestora în Cameră. Un asemenea Guvern ar avea majoritate în Parlament, dar o majoritate mică, şi va fi în mâna lui Blum şi a socialiştilor. Ventura mai e convinsă că războiul (Franţa — Germania) e inevitabil, şi că probabil va izbucni în primăvara. Mentalitate ciudată şi din alt punct de vedere: e convinsă că pentru moment patriotismul în Franţa e monopolul comuniştilor (!!!) — iar pe de alta parte pretinde ca armata e necontaminată de spiritul sovietic. Trebuie să recunosc, că de când sunt la Paris, mi-am modificat şi eu părerea în ce priveşte pericolul comunist în Franţa. De departe, prin prisma ştirilor de tot soiul şi a ziarelor de dreapta, totul îmi părea pierdut, mai ales la Paris. La faţa locului constat ca le diable n ’est pas şi noire. Desigur Franţa a alunecat mult pe panta extremismului de stânga, mai ales pe aceea a demagogiei şi a supralicitării electorale, dar nu e încă nici o ţară bolşevizată nici o ţară în pericol de imediată revoluţie. O reacţie a opiniei publice e încă posibilă — şi se pare că nu e exclusa. De vizita Regelui la Praga nu se prea vorbeşte aci. Tăcerea ascunde o nemulţumire. Discursurile schimbate nu dovedesc o dezvoltare a Micii înţelegeri în sensul întinderii obligaţiunilor de asistenţă, cum ar fi dorit Beneş să fie, ci „tout au plus" o menţinere a unui statu-quo, care apare cu atât mai şubred cu cât are neîncetat nevoie să fie confirmat. Aci în Paris, multă lume consideră România pierdută pentru Franţa, cum pierdută este Belgia (pe faţă) şi Iugoslavia (pe nefaţă). Pentru prima data nu s-a vorbit de Franţa, în discursuri oficiale Klein-antan-tiste —• în schimb s-a vorbit de Germania, cu moderaţie şi politeţe. Ca preşedinte al „Stelei Române", am avut norocul să păşesc cu dreptul: am obţinut de la grupul franco-englez sa reducă dobânda dato- iNSEMHÂRl /.//. K.ICE, 1 9.1 fi 291 riilor băncilor româneşti de la 4% la 1,1/2%. Am impresia că şi francezii, şi englezii şi românii sunt mulţumiţi de mine. 31 octombrie. Primit azi vizita lui Puiu Dumitrescu. Deştept, povesteşte cu haz, e o grădină. Deşi Regele nu vrea să audă de el — nu l-a mai primit de când l-a dat afară, contrariu zvonurilor puse în circulaţie la Bucureşti -, el, Puiu ^ontinuă sa-1 iubească şi e amărât de prostiile pe care le face (Regele). Amicul Puiu-mi mărturiseşte că e „curăţat", a mâncat toţi banii pe care-i adunase — procesului lui tată-său dar mai ales Ella, l-au costat scump. Acum trăieşte din expediente, graţie aceleeaşi Ella care l-a vârât într-o lume de milionari şi de miliardari, de la masa cărora cad frimituri multe. Face orice meserie. „Sunt în stare să vând şi Tumul Eiffel, lui Hitler, numai să se prindă!" Locuieşte la hotel Georges V (!), cel mai scump din Paris. Ta comisioane la toate cum-pările americancelor pe care le cunoaşte. El şi cu Ella sunt intimi cu Mss. Simpson, amica Regelui Angliei, care se joacă cu banii, şi de la care cade mult. tmi spune că Regele Eduard a telefonat „personal" la 2-3 giuvaergii mari din Paris ca să deschidă un cont nelimitat d-nei Simpson. La fiecare cumpărătură câştigă şi Puiu ceva. Poate se laudă, dar e fapt că trăieşte la Paris, şi bine — deşi e curăţat. Crede ca Regele Eduard se va însura cu dama. Să 6 vedem şi pe aceasta! După Puiu a venit Bacher. „Toute la lyre", după cum se vede. Alt gen de escroc. E omul lui Pfeiffe care e omul Statului Major. Tripo-tează în politică, dar îi merge mai greu ca lui Puiu. E bine informat. Consideră pe Blum căzut, dar socoteşte viitorul încărcat de nori. Pretinde ca Statul Major ar dori o mişcare comunistă ca să o înăbuşe în sânge, şi în 24 de ore. Din trupele cantonate la Paris, 65% ar fi negrii şi marocani, oameni siguri şi foarte dispuşi să tragă cu mitraliera în albi. Asupra lui Weygand: - Eu: Nu crezi în posibilitatea unui Guvern Weygand, de concentrare naţională? - Bacher: Imposibil mai întâi fiindcă e belgian! - Eu: Cum? - Bacher.Dn sigur, e fiul fostului împărat al Mexicului, Maximilian, şi af Charlottei, împărăteasa nebună ... -Eu: Nu se poate! - Bacher: E un lucru ştiut de toată lumea. E fiul lor legitim, dar naşterea lui a fost ascunsă, fiindcă dintr-un împărat împuşcat şi o prinţesă nebună nu putea ieşi decât un degenerat!!! 292 CONSTANTIN ARGETOIANK Mi se spusese de mult că Weygand era considerat ca fiul natural al Regelui Leopold al II-lea. Iată-1 acum fiu legitim de împărat, şi Arhiduce austriac! O fi sau n-o fi? Francezii au avut totdeauna o slăbiciune pentru tot ce e extraordinar. Filiaţia regească a lui Weygand îi atrage, după cum i-a atras acum câteva săptămâni personalitatea — dacă de personalitate se poate vorbi —istericei spaniole Dolores Ibarruri, zisă „La Passionaria", care în demenţa ei revoluţionară după ce a expus, legat, un biet călugăr pe o piaţă din Barcelona, s-a repezit pe dânsul şi i-a sfâşiat bere-gata cu dinţii. 1 noiembrie. Duminică, vreme posomorâtă. M-am dus la Musee Carnavalet dar I-am găsit închis. M-am plimbat în vechiul cartier du Marais, şi am revăzut cu plăcere vechile uliţe şi la place Royale (des Vosges), neschimbate de două secole. Intrat la Notre-Dame unde am dat peste o slujbă pontificală, celebrata de cardinalul Verdier. Orga şi corul în atmosfera de reculegere care domnea sub dumnezeiasca boltă m-au mişcat adânc. M-au prididit lacrimile şi gândul mi s-a dus către scumpii mei dispăruţi. Un tur în Cartierul Latin. L-am regăsit tot atât de odios, cum îl lăsasem. Şcoli şi cafenele. Studenţii aproape toţi circulă fără pălărie şi cu pantaloni largi, adevăraţi şalvari. Mă întreb pentru ce şalvarii largi? Capul gol, îl pricep: e menit să mai aerisească creierul nenorociţilor închişi toată ziua, mai ales prin cafenele — dar şalvarii? 3 noiembrie. Petrecut ziua de ieri la Versailles. Am avut norocul unei minunate zi de toamnă şi sub lumina soarelui parcul deşi pe jumătate despuiat nu evoca nici o idee tristă. O armonie atât de desăvârşită, o tradiţie atât de glorioasă mărturisită de fiecare piatră şi de fiecare pom, exclud de altminteri orice gând de întristare. Aci la Versailles, lumea nouă cu cortegiul ei de zgomot şi de perfecţionări tehnice n-a pătruns încă. Nimic nu s-a schimbat, şi am retrăit clipele tinereţelor mele ... Marele discurs al lui Mussolini, la Milano, anunţat ca un punct de plecare pentru o nouă politică europeană, a decepţionat întrucâtva. E mai mult un proces al trecutului, al tuturor greşelilor trecutului, decât un plan pentru o politică nouă. Că nici una din marile Puteri nu ştie ce vrea, că Societatea Naţiunilor e falimentară şi că cu greu ar putea fi îndrumată pe cale mai sănătoasă. — Sunt lucruri cunoscute, şi repetarea lor devine banală. Lumea vrea altceva, desigur, dar nici Mussolini 293 ÎNSEMNĂRI ZILNICE. 1936 nu pare să-şi fi ales încă drumul. Declaraţia câ „Ungaria e marea mutilată a Europei44 e nedreaptă, căci Ungaria a fost redusă exact la teritoriul ei etnic. în tot cazul asemenea declaraţii nu pot Înlesni o apropiere între noi şi Italia. Păcat. în saloanele din Paris se povestesc lucruri de necrezut despre Regele Eduard al Angliei. La Ragusa, coborându-se de pe yachtul lui, înconjurat de damele care-l însoţeau, a fost întâmpinat de autorităţile locale în redingotă şi cilindru. în loc sa se îndrepte spre ele, Regele a tăcut o voltă bruscă, s-a apropiat de un zid şi a dat drumul unei trebuinţe cu atât mai imperioasă, cu cât era după băutură. Autorităţile iugoslave n-au găsit însă gluma de gustul lor. La Corfu, autorităţile greceşti s-au suit pe bord, iar tânărul Eduardo le-a primit... în pielea goală. La Viena alerga prin prăvălii nu numai cu Mss Simpson, dar încă şi cu mama acesteia, o mitocancă fără cusur. întâlnind într-o prăvălie o prietenă din America, baba s-a repezit la dânsa: „Oh, darling, dă-mi voie să-ţi prezint pe Rege!'4 Apoi întorcându-se spre Rege a început să strige: „David, David1, vino iute încoace să te prezint doamnei!44 Vie-nezii, din prăvălie, care recunosc pe Rege, erau înmărmuriţi! Toate astea n-ar fi nimic pe lângă un fapt care mi s-a afirmat ca riguros exact. într-o seară, acum de curând, la Londra, Regele a intrat cu d-na Simpson la Prunier (sucursala celui din Paris, situată în St James Street). Restaurantul era plin. Personalul recunoscând pe Rege a căutat să-i facă loc. Dânsul şi cu dama s-au aşezat însă fără jenă pe două tabu-rele înalte, la taraba barului. în sala, o mirare şi o consternare generală: aşa ceva nu se mai văzuse niciodată. Regele şi dama, jenaţi şi ei de tăcerea şi de atmosfera care-i înconjura, au consumat şi au plecat. în societatea şi în cercurile guvernamentale din Londra purtarea Regelui a început să enerveze pe toţi, şi se vorbeşte de o abdicare silită şi de proclamarea Ducelui de York ca Rege. E de neînchipuit cum într-o vreme când Monarhiile trebuie să se strecoare cu atâta greutate sub loviturile ce le vin din toate părţile, să se găsească descreieraţi care să compromită o tradiţie seculară de dragul unei curve sau unui pahar de vin. Noi, românii tragem cel puţin un folos din porcăriile Regelui E-duard: presa străină nu se mai ocupă de ale Regelui Caid! Şi când mă gândesc că acum 30 de ani, alt Eduard, faimosul (Prinţ of Wales),,Prince de Galles" (mai târziu Eduard al VH-lea) era tratat de „desfrânat" şi de „monstru" fiindcă supa din când în când în cabinet particular cu câte o vedetă a teatrului sau a saloanelor! Când compar actele lui cu ale strănepoţilor săi, îmi dau seamă de cât am coborât pe panta destrăbălării şi a devalorizării generale. 1 în familie, Regele Angliei nu e chemat Eduard, ci David, al doilea nume al lui. 294 CONSTANTIN AROETOIANU 4 noiembrie. Roosevelt a fost reaJes Preşedinte al Statelor Unite cu o majoritate zdrobitoare, nemaipomenită până acum. Lumea merge spre oamenii dinamici, spre oamenii care fac ceva, fie bun, fie rău — numai ceva să fie —- şi fuge de „deliberativi4' şi de „consultativi", care nu se hotăresc niciodată la nimic. în dinamismul lui, deşi de multe ori a dat greş, stă tot succesul lui Roosevelt în ultimele alegeri. Din câte mi-a spus Elena Văcărescu, nu încape nici o îndoială ca toata boala lui Titulescu a fost datorită unui tratament intens cu „Dinytra", o specialitate americana care topeşte grăsimile şi deshidratează ţesuturile dar distruge şi inima. Miocarditele sunt aproape inevitabile după acest afurisit tratament. Dacă s-o fi ales şi Titulescu cu o miocardită, atunci va fi greu să se mai întremeze. 7 noiembrie. Plecat joi seara 5 noiembrie din Paris, am sosit azi la amiazi în Bucureşti. La Sinaia m-a întâmpinat prietenul Filip, ca sa-mi anunţe devalorizarea leului decretată azi-dimineaţă. în realitate e vorba de o ajustare, căci leul a fost devalorizat în ziua în care Banca Naţională a încuviinţat cumpărarea devizelor cu o primă de 38% peste valoarea legală a leului. Devalorizarea e de 40% şi ca să arunce praf în ochii oamenilor — de ce? —■ mascată: în loc să se devalueze pur şi simplu leul şi să se reducă pur şi simplu valoarea lui de la 3.12 (centime aur) la 2 centime, s-a făcut o revalorizare a aurului din stocul Băncii Naţionale a cărui valoare a fost trecută de la circa 111 000 lei kilogramul la 155 000. Rezultatul e acelaşi, dar operaţiunea e încurcată — totul ca să se mai poată adăuga o minciună la atâtea altele: Guvernul declară într-adevăr, sus şi tare, că n-a devalorizat leul!!! Ziua de 5 noiembrie a fost pentru mine o zi tristă: cât a trăit mumă-mea am petrecut-o totdeauna cu dansa (era ziua ei de naştere) şi de când s-a prăpădit, la mormântul ei. împrejurările m-au îndepărtat anul acesta de Breasta... La gară, la Paris, a venit să stea de vorbă cu mine Cesianu (Dinu) sosit chiar în dimineaţa aceea, după o lunga călătorie pe mare. A pus 17 zile de la Constanţa la Marsilia. în ţara nu-i văzusem. După înapoierea mea din Germania, am stat mult la ţară, apoi în treacăt pe la Bucureşti şi pe la Sinaia, caile noastre nu s-au încrucişat. L-am găsit de- îks/:m\!âri zi/.Mci:. /9i6 295 primat şi dezorientat. E şi el dezgustat de tot ce vede în jurul Regelui. Şi nu speră nici el în nimic mai bine. Mi-a spus lucruri oribile: pentru refacerea Palatului Regal s-au ordonanţat până acum 450 milioane' (!!!) din care „onorariul"4 lui Lorentz (care a găsit jumătate Palatul gata!) s-a ridicat la 30 milioane lei, transformaţi toţi de Banca Naţională în franci francezi pe cursul de 6,50 — când în bursa liberă erau 12 şi 13! Cesianu mi-a confirmat că Balif a pus piciorul în prag şi a cerut o anchetă Regelui, dar nu mi-a confirmat şi istorioara cu Prinţul Mihai. Balif ar ft cerut anchetă numai pe baza bănuielilor pe care le avea, despre toate învârtelile verişorului Duduei. Ancheta a fost făcută de Petre Antonescu şi de Nenciulescu şi rezultatele au fost deplorabile. Amicul Cesianu este însă sceptic asupra sancţiunilor Regale. Tot dânsul mi-a confirmat cele ce-mi spusese deja Lăzeanu1 2 cu privire la comenzile noastre militare în Franţa. Deşi devalorizarea francului s-a tăcut tocmai pentru ca industria franceză sa poată concura pe celelalte, deşi Guvernul francez a declarat „coram populo'" că valoarea de cumpărare a francului rămâne neschimbata, furnizorii francezi ne-au cerut majorarea preţurilor (la contractele încheiate) cu diferenţa devalorizării şi şperţarii noştrii au primit'.!! Mitralierele Hotsckiss au fost plătite atât de scump încât administraţia franceză a dispus facerea unei anchete, iar generalul Gamelin ar fi spus: „Les roumains ont donc achete des mitrailleuses en or?“ Cesianu îmi spunea cât de fericit e câ n-a fost amestecat în nici una din aceste faimoase comenzi, în care s-a furat ca în codru — şi ca să avem marfa proastă. Am lăsat pe confidentul Regelui disperat, pe peronul aburit al Gării de Est. ' Călătoria mea la Paris a fost scurtă dar rodnică. M-am ales cu preşedinţia „Stelei Române"" şi cu o viziune foarte netă despre cele ce se petrec în Franţa. M-am convins că pericolul cel mare, acolo, nu e de ordin politic, ci de ordin financiar. Că politiceşte terenul este subminat de extremiştii din stânga nu încape nici o îndoială; o rezistenţă pe acest teren este însă încă posibilă şi chiar probabilă, dată fiind reacţia opini-unei publice, până şi în rândurile radicale, şi armata de negri cantonată în jurul Parisului. Situaţia financiară îmi pare însă disperată. Anul aces- 1 Refacerea Palatului a început sub Guvemuj Vintilâ ftrătianu. La idcia că. ar putea costa peste 100 de milioane, nici Vintilă, nici eu nu putcain dorini do ciudă şi dc grijă! 2 Lăzearuj, secretar general la Finanţe, Sftnbscu de !u Tutuc şi Romancscu sunt de mai multe săptămâni la Paris, unde „negociază'* zadarnic reducerea cuponului,/w cure nu-l putem plăti. întâlnind pe Lăzeunu i-am spus că asemenea chestiuni m sc negociază. Se pune creditorul în faţa unui fapt îndeplinit, printr-un comunicat, cuin a făcut Brazilia. Lăzcanu îmi da dreptate, dar adăuga: „Cu cine să foci o politică de hotărâri şi de răspundere?11 296 CONSTANTIN ARGETOIANIJ ta deficitul bugetului a fost de 20 miliarde de franci şi a fost acoperit prin cele 20 de miliarde dobândite prin operaţia devalorizării. Bugetul viitor se anunţa de pe acum cu alte 23 miliarde deficit: cu ce va fi acoperit acest gol? Impozite nu se mai pot pune fiindcă maximul a fost deja atins, împrumut nu se mai poate face fiindcă n-ar mai subscrie nimeni, după experienţa ultimului împrumut — ratat de altminteri — urmat la scurt interval de devalorizarea negată prin însuţi prospectul împrumutului. Rămâne o a doua devalorizare. Dar după aceasta va veni o a treia, şi o a patra — „et puis la debâde“, Francezul suportă orice, numai să-l atingi la pungă nu. Ce va da falimentul financiar? Răsturnarea regimului actual de mijloc, sigur — dar apoi: extrema dreaptă, sau extrema stângă? Devalorizarea franceză a fost făcută în cele mai deplorabile condiţi-uni. Cea engleză a reuşit fiindcă englezii au început prin a face economii masive (au redus bugetul Ia aproape cu 50%), prin a-şi echilibra bugetul şi numai apoi au procedat Ia devalorizare, ca o măsură economică. Francezii şi-au îndoit bugetul (aşa-zisele sporuri de ordin social), l-au lăsat dezechilibrat, şi au recurs la devalorizare fără nici o pregătire, ca la un expedient de trezorerie, pentru a umple golul din casă. Consecinţele celor două metode: în Anglia ordine şi prosperitate şi nici o şovăire monetară de la 1931 până azi; în Franţa, două luni după devalorizare, toate merg prost şi se vorbeşte de o nouă devalorizare. în Anglia, nici un preţ n-a crescut — în Franţa s-au scumpit toate. în Anglia, de pe urma devalorizării numai foloase — în Franţa, numai ponoase. 11 noiembrie. Azi se întruneşte la Viena conferinţa miniştrilor de Externe ai Italiei, Ungariei şi Austriei, în ziarele noastre de ieri se anunţa cu ifos „ca faţă de atitudinea dârză a Micii înţelegeri, chestiunea restaurării Habsburgilor nu va fi pusă la Viena“. Nu va fi pusă, desigur, dar nu din cauza „atitudinii dârze“ a Micii înţelegeri, ci fiindcă restaurarea Monarhiei în Austria nu convine nici Germaniei nici partizanilor Anschlussului din Austria. Naţionaliştii spanioli au intrat în Madrid de duminică, dar trebuie să-l cucerească stradă cu stradă; luptele sunt grele şi stricăciunile ce se fac, enorme. Alaltăieri, în ziua de 9 noiembrie, ţinut congresul anual al Partidului nostru Agrar. Expozeul meu în faţa congresului a avut răsunet în opinia ÎNSEMNĂRI ZILNICE. 1936 297 publica. La banchet am spus între altele, vorbind despre ieşirea lui Mussolini de la Milano, în favoarea Ungariei („marea mutilată**), ca „era o lacrimă pioasă pe mormântul unui câine fidel!“ Lumea a râs şi şi-a uitat de supărare. în lipsa mea din ţara, Pangal a avut o lungă conversaţie cu Thierry, noul ministru al Franţei pe care eu nu Lam văzut încă. Thierry a spus lui Pangal că are instrucţiuni cu totul diferite de ale predecesorilor săi, şi anume de a nu se mai înfeuda lui Titulescu (cred şi eu!) sau unui singur partid (cum s-a făcut până acum). După cum a fost menit să schimbe macazul politicii franceze în Grecia1, aşa mărturiseşte surâzând noul ministru francez că e menit să o facă şi în România. Faţă de actualul Guvern, Franţa nu poate să aibă decât o atitudine amicală şi de încredere, dar nu încape îndoială că zilele Cabinetului Tătărescu sunt numărate. Făcând cu Pangal examenul diferitelor posibilităţi de succesiune, Thierry părea destul de bine orientat. Excludea orice posibilitate de formaţie naţional-ţarănistă. Se temea de o formulă Vaida sau Goga (!) pe care Ie declara cât se poate de antipatice Franţei. Dintr-una într-alta a ajuns la o formulă Averescu-Argetoianu şi a întrebat pe Pangal dacă ar fi posibilă. Pangal i-a răspuns că desigur, că în 1934 se ajunsese a-proape până la realizarea ei dar că, între altele, fusese torpilată în ultimul moment şi cu ajutorul d-lui de Ormesson. Thierry a replicat că n-ar mai fi cazul acum, şi a început să mă laude pe toate tonurile, să spună ca sunt omul în care Franţa are încredere (!!) şi câte şi mai câte! Pangal i-a ţinut isonul şi nu s-a sfiit a spune că mai iute decât o formulă Averescu-Argetoianu ar vedea realizabilă o formulă Argetoianu fără Ave-rescu. Thierry a mai vorbit şi de o formulă Mironescu-Argetoianu, dar după câte spune Pangal, nu vedea nici o posibilitate de guvernare fără mine la cârmă. Cum se învârteşte roata lumii! Eu, persoana gratissima a unui ministru francez, şi încă a unuia pe care nu-1 cunosc, de unde până aci fusesem considerat ca francofob fiindcă simţeam şi vorbeam româneşte! Thierry a conchis faţă de Pangal, că cea mai nimerită formulă pentru viitorul Guvern ar fi una cristalizata în jurul meu, şi că dânsul va lucra pe cât va putea, în favoarea unei asemenea soluţii. Azi, aniversarea proclamării independenţei Poloniei. Generalul Rydz-Smigly a fost proclamat Mareşal, adică stăpân al ţării, după propria 1 Pană la sosirea lui Thierry la Atena, politica franceză se sprijinea in Grecia mim;n pe Veni-zclos şi pe vcnizclişti. Thierry, urinând instrucţiunile Parisului, a luat contact şi cu monarhiştii şi pretinde că ar fi contribuit mult la reîntronarea Regelui Georgc. 298 CONSTANTIN ARGETOIANU mărturisire a Preşedintelui Republicei, Moscicky. Totdeodată i s-a schimbat şi numele din Rydz-Smigly în Smigly-Rydz (!!). Smigly înseamnă în limba polonă „iute**. Mi se comunică de la Externe că s-a semnat decretul pentru Gri-gorcea la Londra şi că s-a cerut agrementul pentru Radu Cruţescu la Sofia şi pentru Alexandru Zamfirescu la Varşovia. Mitropolitul Visarion, al Bucovinei îmi trimite o telegramă de felicitări „pentru admirabila expunere politică făcută zilele acestea”. Curajos prelat! O notă bună pentru Sfântul Sinod, în care se găseşte cel puţin un ierarh ce nu se sfieşte să calce pe piciorul Guvernului. 14 noiembrie. Petrecut zilele de ieri şi alaltăieri la Breasta pe o vreme încântătoare. Am putut circula de dimineaţa până seara în haină. Prin aburelile pământului, razele soarelui păreau că învie pentru o clipă pădurile pe jumătate moarte şi despuiate şi în liniştea imensităţii simţurile nu mai percepeau decât contrastele de lumină şi umbră. Tăcerea era desăvârşită, pe pămînt şi în văzduh, şi sufletul fărâmiţat al firii mă pătrundea din toate părţile. Era aşa de frumos încât m-am despărţit cu greu de scumpele mele orizonturi, ca să ma afund din nou în cloaca de la Bucureşti. La Bucureşti am găsit ziarele pline de cele petrecute la Viena: în conferinţă tripartită italo-austriacă-maghiâră, Austria şi Ungaria — cu aprobarea Italiei — au adus la cunoştinţa lumii ca îşi reluau drepturile ce le ridicaseră tratatele de la Trianon şi St Germain şi au proclamat dreptul de egalitate pentru înarmarea lor. Evenimentul nu se prezintă ca ceva neaşteptat, după atâtea nesocotiri ale tratatelor — era însă interesantă de notat reacţiunea S.p.N.-ului şi a Micii Neînţelegeri. Reacţia Genevei — cea cu tratatele înregistrate — a fost bineînţeles nulă. A Micii înţelegeri care de ani de zile ne-a plictisit cu rodamontadele ca („nu vom permite, măsurile noastre sunt luate, nimic fără voia noastră, vom mobiliza imediat etc. etc.), e şi mai tipică, în materie de nemărtu-risită neputinţă: în fiecare trei ţări ale înţelegerii, telegraful ne anunţa că comunicatul de la Viena „a fost primit cu rezervă”. Admirabil!!! Câtă larmă ca să ajungi la un asemenea rezultat! 299 ÎNSEMNAM ZILNICE, 1936 Prin Decret Regal, s-a înfiinţat astăzi un Minister al Aerului şi al Marinei. Un Minister al Marinei ne lipsea! E interesant de însemnat cum aceşti apărători ai regimului constituţional-parlamentar îşi bat joc de Parlament şi promulgă decrete-legi în ajunul deschiderii Camerelor. Zilele acestea s-a legiferat astfel, fără nici un control, în cele mai importante ramuri economice (modificarea legii minelor, devalorizarea leului etc.) 15 noiembrie. Camerele, prorogate de la 15 octombrie, se deschid astăzi. Nu mă duc, m-ar apuca scârba. Germania a denunţat ieri clauzele Tratatului de la Versailles prin care un regim internaţional fusese impus navigaţiei fluviale pe teritoriul Reichului. Cum era de aşteptat — suntem în serie — Franţa a reacţionat numaidecât prin propunerea unei note de protest de depus la Berlin de Puterile interesate. Un comunicat al Ministerului de Externe (al nostru) ne informează că încă din 1933 Mica înţelegere a consimţit în principiu la dreptul egalităţii de armament pentru Austria şi Ungaria, cu rezerva unei înţelegeri prealabile între Statele interesate şi asigurării securităţii (!!!) Statelor Micii înţelegeri! Rezerve şi note de protestări, iată singurele arme care au mai rămas în arsenalul genevezilor de toate neamurile. 16 noiembrie. Mesajul de deschidere a Parlamentului n-a fost, ieri, mai puţin searbăd ca de obicei. Într-însul se oglindeşte satisfacţia farsorului de Tătărescu de a ne fi umilit aproape 4 ani prin guvernarea lui, cea mai ruşinoasă din câte a avut să sufere ţara românească. Un paragraf special pe care Regele l-a citit cu un „patos" special, apăsând asupra cuvintelor, cere tuturor românilor să pună capăt învrăjbirilor şi să se unească toţi pentru apărarea intereselor supreme ale neamului, ameninţate. Pentru unire suntem cu toţii, dar nu în jurul curvăriei şi a şperţului. Universul scrie că absenţa mareşalului Averescu, a mea, a lui lu-nian şi a lui Gh. Brătianu de la ţirimonia de ieri, a fost remarcată şi comentată. Ceartă mare între guvernamentali pentru preşedinţia Senatului. Guvernul şi direcţia partidului vor să aleagă pe Alex. Lapedatu, ca să dea o satisfacţie ardelenilor, totdeauna pe atât de exigenţi pe cât sunt de pu- 300 CONSTANTIN ARGE TOIANU turoşi. Dimitriu surdul, nu vrea însă să audă nimic, şi îşi menţine candidatura. Micile neplăceri ale regimului de partid. Văzut ieri pe Grigorcea, noul nostru ministru la Londra şi actualmente încă Secretar General al Ministerului. El crede ca zilele lui Ce-sianu la Paris sunt numărate şi că favoarea de care s-a bucurat până a-cum acesta pe lângă Rege e mult scăzută. Urmând a se înainta acum miniştrii plenipotenţiari clasa a IlI-a la m.p. cl. I, Regele a cerut lista pe vechime şi s-a oprit la Cesianu pe care nu l-a înaintat, deşi o asemenea avansare ar fi fost naturală pentru şeful unei Legaţii de importanţa celei din Paris. îmi explic acreala lui Cesianu pe peronul gării din Paris şi de ce mi-a spus de mai multe ori că pusese postul său la dispoziţia Regelui. Una bună. Caius Brediceanu trimitea, cât a stat la Viena, informaţii particulare lui Maniu, şi numai lui Maniu. Astfel în ultima vreme, aflând de la prietenii lui, portarii şi Kammerdienerii de la Ballplalz, că la conferinţa tripartită de la Viena se va pune chestiunea dreptului egalităţii de înarmare, Caius s-a grăbit sa transmită vestea d-lui Jules. Acesta alarmat a cerut să vadă pe Victoraş Antonescu ca să-i comunice senzaţionala ştire. întâlnirea a şi avut loc, şi ziarele democratice n-au lipsit să vorbească „de o conferinţă de 8 ore (!!!) pe care dl Maniu a avut-o cu un înalt demnitar“. Victoraş, pus la curent pe cale particulară de cele ce urmau să se întâmple la Viena, s-a dus fiirios la Ministerul de Externe şi a început să urle împotriva lipsei de informaţii oficiale. Grigorcea a arătat atunci lui Victoraş raportul lui Brediceanu care se lăfăia pe masa ministrului, dar pe care ministrul nu-l citise. Se întâmplase că secretarul Legaţiei din Viena trimisese Ministerului în copie raportul pe care Brediceanu îl adresase lui Maniu! Şi astfel onoarea diplomaţiei româneşti a fost salvată! Scanavi, sclivisit şi tras prin inel, vine la mine într-o chestiune particulară. Cu acest prilej uni spune că cel care a cumpărat acţiunile ziarelor Adevărul şi Dimineaţa ar fi Malaxa; că tot Maîaxa ar fi cumpărat majoritatea acţiunilor „Astra vagoane" (o fi?) — că tot Malaxa şi-ar fi asigurat monopolul motorizării armatei, înfiinţând aci în Bucureşti sucursala Ford (al cărui conducător ocult este) şi înţelegându-se de altă parte cu Skoda, întrega afacere urmând să fie făcută cu una din aceste două firme sau cu amândouă (o fi?). E un fapt cert că oferta Mercedes-Benz, de trei ori mai ieftină ca a firmelor precitate, nici n-a 301 ÎNSEMNA RI ZILNICE, 193 6 fost luată în consideraţie. Daca lucrurile sunt aşa cum le povesteşte Scanavi, Malaxa devine inamicul public No 2, inamicul public No 1, rămânând Aristide Blank, care având primul cuvânt la Lupeasca, are pe cel din urma, în toate chestiunile, la Rege. 19 noiembrie. leri-dimineaţâ a venit Săveanu la mine; face ocolul şefilor de partide în vederea serbărilor pe care le pregăteşte pentru a 18-a aniversare a alipirii Ardealului. E vorba de mari solemnităţi pentru zilele de 1 şi 2 decembrie, solemnităţi la care au fost invitaţi şi parlamentarii iugoslavi şi cei cehoslovaci. Şedinţe festive, mese, concert cu Enescu, inaugurarea Arcului de Triumf. Pentru şedinţa festivă am fost de părere să nu vorbească decât preşedintele Camerei şi Guvernul, iar nu câte unul de fiecare partid. Universul de ieri-dimineaţă anunţă rechemarea lui Cesianu de la Paris şi numirea lui în postul de ministru al Curţii Regale. în locul lui Cesianu s-ar ft cerut la Paris agrementul pentru Frânasovici. Dacă ştirea e adevărată, şi pare că e, înseamnă că prevederile lui Grigorcea (consemnate câteva pagini mai sus) s-au realizat mai repede decât credea. Salengro, ministrul de Interne al Franţei, învinuit de a fi dezertat la inamic în timpul războiului, s-a sinucis. L-a mâncat ziarul Gringoire care a dus împotriva lui o campanie înverşunată, şi pare-se justificată. Italia şi Germania au recunoscut Guvernul spaniol naţionalist şi au trimis însărcinaţi cu afaceri Ia Burgos. Ocuparea Madridului de către forţele generalului Franco merge încet. Oraşul trebuie cucerit casă cu casă. 20 noiembrie. Regele George a omorât şi pe Papanastasiu. De,un an de când e pe tron, a curăţat pe toţi şefii de partide, începând cu Venize-los şi cu Condylis. E cea mai practică metodă de a înlătura dificultăţile. Marele Consiliu Fascist întrunit la Roma şi-a terminat şedinţele fără ca Mussolini sa mai fî luat Ungaria şi revizionismul în braţe. E un progres. 21 21 noiembrie. înlocuirea lui Cesianu la Paris prin Franasovici s-a dezminţit. Informaţia fusese dată ziarelor de fraţii lui Dimitriu-Dovle- 302 CONSTANTIN ARGETOIANU cel, exoflisitul preşedinte al Senatului. într-adevâr acum câtva timp Regele ceruse lui Franasovici sâ meargă la Varşovia1 şi acesta refuzase. Tatârescu mai insista pe lângă dânsul să primească, şi tocmai într-o zi în care se găsea şi Dimitriu de faţă în biroul Preşedinţiei. Franasovici plictisit a refuzat din nou şi a adaugat: „Dacă ar fi la Paris aş mai înţelege, dar la Varşovia" ... Deşi cuvintele lui Franasovici au căzut în urechia unui surd, Dovlecel şi-a adus aminte de ele când a văzut că nu-şi mai poate păstra fotoliul prezidenţial de la Senat, şi a cerut lui Tatârescu să-i promită Ministerul Comunicaţiilor, în cazul în care actualul titular ar trece în serviciul diplomatic. Tâtărescu, care ştia că nu riscă nimic, a promis — iar familia Dimitriu a expediat imediat pe Franasovici la Paris ... Văzut ieri pe Averescu. L-am găsit foarte îmbătrânit. Nimic interesant. 1 23 noiembrie. Se vede că Regele a intrat în anul morţii: a început sa facă politeţe. Alaltăieri sâmbătă-seâra a convocat o serie de invitaţi să asculte pe celebrul pianist BrailovSki. Ne-a cântat numai Chopin cu o dexteritate aproape înspăimântătoare. Bietul Rege nu o nimereşte însă niciodată: dacă nu primeşte, îi înjură lumea fiindcă nu primeşte, dacă primeşte, îl înjură cei care n-au fost poftiţi. De fapt, nu-mi prea dau seama care pot fi criteriile pe baza cărora M.Sa îşi selecţionează musafirii. în afară de Guvern (şi nu toţi miniştri), de Miniştrii străini, de câteva personalităţi mondene dar nu din cele mai alese, de o serie de funcţionari miraţi şi ei că se găsesc acolo, cu damele, Regele nu invitase din foştii miniştri decât pe mine, pe Jean Mitilineu, pe Cămărăşescu, pe Goga şi pe Guşti, şi încă pe acesta din urmă în categoria oamenilor de casă. Cei nepoftiţi s-au supărat; veşnic nemulţumitul lorga a izbucnit chiar. Cei de la Palat mi-au povestit că în ajun dl Profesor a telefonat ca sa spună că se miră că nu şi-a primit încă invitaţia. Transmisă Regelui, reclamaţia lui Fute Vânt a primit răspunsul cuvenit: Regele nu se lasă terorizat şi va invita pe dl lorga la rândul lui. „Ei, domniile, eu nu sunt om de rând, în ţarrra aceasta!" a urlat paranoicul şi a trântit telefonul. Regina Maria părea foarte afectată de ştirea morţii nepotului ei, fiul Infantei Beatrice, ucis în preajma Madridului. Ştirea se şoptea însă numai la ureche, pentru a se permite seratei să se desfăşoare până lâ sfârşit. Asista la recepţie, pentru prima dată şi Prinţul de Wied, cu cei doi copii ai lui. Mi s-a spus că s-ar fi naturalizat româiji, ca să-şi poată păs- 1 Regele mersese până a oieri Jui Franasovici — lucru de nccreoit — su siea la Varşovia ca ministru Stat în misiune Specială! ÎNSEMNĂRI /.ILNK'K. 303 tra Fântânelele. Dintre diplomaţi lipsea Ostrovski, ministrul Sovietelor, în schimb a fost prezent Poklewski, care împlinea In acea zi 50 de ani de serviciu diplomatic. înainte de a intra în sala cea mare, Regele l-a chemat intr-un salon alături şi l-a decorat cu Ordinul pentru Merit, zicându-i: „Fiindcă nu mai ai Suveran, dă-mi voie mie să-mi aduc astăzi aminte de credincioasele d-tale servicii'1. Apoi l-a sărutat. Poklewski era mişcat până la lacrimi. Hotărât, Regele a intrat în anul morţii. Vorbit cu Regele politică externă. E şi dânsul foarte îngrijorat de probabila carenţă — fie şi temporară — a Franţei şi se teme să nu rămânem în aer. Dar socoteşte că „nu trebuie să ne aruncăm în braţele celorlalţi". Pentru moment, politică curat românească, de expectativa, cu o notă mai apăsată faţă de alianţa cu Polonia. Cuminte. Dar Regele vorbeşte totdeauna cuminte — numai nu „face" cuminte. Petrecut ziua de ieri la Constanţa. Vânt tare, şi cam rece. Congres splendid, organizaţia lui Teodorescu-Valahu e azi organizaţia noastră cea mai tare. Profitat de ocazie pentru a răspunde apelului „la unire" făcut de Rege în mesajul de deschidere al Parlamentului. Am declarat orice unire imposibilă în jurul mincinosului de Tătărescu şi al Guvernului său de şperţari. Să ia Regele frânele în mâna, şi ne vom uni toţi în jurul lui. Seara am luat masa la restaurantul Venezia pejcare Titulescu l-ar fî declarat cel dintâi din Europa. Am mâncat într-adevăr extraordinar de bine. După masă am trimis o cartă poştală lui Titulescu, la Lugano, cu următorul conţinut: „Ai avut şi tu dreptate o dată: „Venezia e într-adevăr cel mai bun restaurant din Europa!" şi am semnat toţi, câţi ne adunasem acolo. 25 25 noiembrie. Regina a telefonat la Londra surorii sale Infanta Bea- trice şi a aflat astfel că fiul ei a căzut la Madrid, a fost doborât cu aeroplanul pe care-1 conducea. Aeroplanul în flăcări a căzut în zona stăpânită de naţionalişti; coipul tânărului Prinţ era complect carbonizat. A fost recunoscut de fratele mai mare, care luptă şi dânsul sub ordinele generalului Franco. Infanta a mai spus Reginei că Coti Zanescu, însăr-cinalul nostru cu afaceri în Spania s-a purtat admirabil tot timpul de când a început războiul civil. Fără să părăsească o clipă Madridul şi Legaţia, a salvat de Ia moarte o sumă de oameni. Cine ar fi crezut vreodată că în blegul de Coti să fie sămânţă de erou? Şi de la Externe mi s-a confirmat curajoasa purtare a lui Zănescu. Jean Tehaş Florescu (mi- 304 CONSTANTIN ARGETOlANU nistrul) a fugit din Madrid la prima alarmă, acum şase luni, s-a instalat la St Jean de Luz şi de acolo a trimis telegrame la Bucureşti, reclamând împotriva lui Zănescu care-şi permite să ia la Madrid iniţiative, fără să-l consulte. Ministerul i-a răspuns cum merita şi Jean Tehaş n-a-mai spus vorbă. Singura răzbunare a lui Zănescu a fost următoarea depeşa expediată Externelor: „Rog comunicaţi Excelenţei Sale Florescu câ i-am scăpat blănurile şi fotografiile Alexandru Zamfirescu pus la grea încercare — a trebuit să organizeze primirea ministrului sau Antonescu abia 12 ore după ce şi-a prezentat scrisorile de acreditare — a pronunţat în faţa Preşedintelui Mos-cicki un discurs în care s-a dat la hiperbole inutile. E un băiat inteligent, dar primul său pas la Varşovia a fost greşit. Din cronica puroiului: Acum câtva timp s-a ivit un conflict în „Societatea Surorilor de Caritate Regina Elisabeta“, societate prezidată de Regina Maria şi cpn-dusă de ani de zile — foarte bine, de altminteri — de Lili Fălcoianu. Două surori, două intrigante, au ridicat pe colegele lor împotriva d-rei Fălcoianu. Deşi dreptatea era de partea acesteia, deşi principiile cele mai elementare de guvernământ interziceau să se dea câştig de cauză celor doua răzvrătite, conflictul s-a termint prin eliminarea directoarei Lili Fălcoianu, din ordinul Regelui. Cele două surori răzvrătite erau într-adevăr prietene bune cu alte două rânduite cu serviciul pe lângă bătrânul Lupescu, tatăl Alt. Sale Seren. Duduia. Atât a fost de ajuns, şi prin Lupescu şi prin Lupeasca, Regele a fost pus în acţiune. Regina Maria spumegă. Şi fiindcă eforii Societăţii hotărâseră şi o pedeapsă disciplinară pentru cele două surori, Regele a cerut Reginei şi a obţinut de la dânsa numirea lui Donescu (primarul) ca al treilea efor, iar Do-nescu abia numit a anulat pedeapsa dată de eforii cei vechi! Cu prilejul discuţiei la Adresa am citit ieri în numele Partidului Agrar următoarea declaraţiune: „Partidul Agrar socoteşte prezenţa prelungită a actualului Guvern la cârma ţării ca o compromitere a intereselor naţionale şi aşteptând demisia lui, renunţa la discuţia inutilă a Adresei. Gata sa răspundă oricând Ia apelul Coroanei, pentru unirea tuturor, convins chiar că numai o asemenea unire ar mai putea îndrepta situaţia ÎNSEMNĂRI ZILNICE. 19 U, 305 disperată a economiei noastre naţionale şi anarhia morală în care ne zbatem — Partidul Agrar nu poate concepe însă o asemenea unire în jurul unui regim silnic şi falimentar, care dezbină în loc sa unească. Cu oameni noi şi cu un program sănătos şi prealabil precizat, Partidul Agrar este gata să aducă contribuţia sa neprecupeţită la opera de refacere, care ieşind din faza vorbelor goale va trebui sa intre, în fine, în aceea a realizărilor rodnice." Majoritatea a urlat, bineînţeles. Dar scurta mea declaraţie a făcut mai mult efect decât mă aşteptam, în opinia publică — ca şi discursul meu de la Constanţa, de altminteri. Azi-dimineaţă a venit la mine Stan-cu Brădişteanu, preşedintele Asociaţiei funcţionarilor publici, să-mi spună că acum toată funcţionărimea e alături de mine. 26 noiembrie. Ziarele de azi-dimineaţă publică textul convenţiei semnate ieri şi încheiate între Germania şi Japonia, pentru combaterea comunismului. Textul e cam vag şi vorbeşte de măsuri de luat prin comună şi ulterioară înţelegere. Singura îndatorire formală este comunicarea de informaţiuni, dintr-o parte şi din alta. Importanţa actului stă în intenţiunea părţilor de a crea un instrument în jurul căruia să vină sa se grupeze — dacă vor veni — Puterile naţionaliste de pretutindeni, în lupta lor împotriva tendinţelor comunizante, sau democratice. Semnarea tratatului e primită cu multa rezervă la Paris şi la Londra, şi cu oarecare indiferenţă la Roma. A murit pe neaşteptate, la Calafat, doctorul Viorel Popescu, inspector general sanitar al Olteniei, un om cumsecade şi bun funcţionar. N-avea nici 60 de ani. Gardiştii care au ameninţat cu moartea pe Madgearu şi pe dr-Lupu au fost condamnaţi la câteva luni de închisoare — în schimb, ajutorul de primar Vasilescu şi arhitectul Bolomei, condamnaţi în prima instanţa pentru vina lor în prăbuşirea tribunelor de la Cotroceni, au fost achitaţi de Curtea de apel. Victor Antonescu a fost primit la Cracovia cu mare alai. Onorurile acordate ministrului nostru de Externe, sunt în realitate palme pe obrajii lui Titulescu. Beck se răzbună cum poate, de tot ce a avut de suferit din partea fostului nostru mare european. 306 CONSTANTIN AKGIMOtANU Văzut pe Thierry şi stat cu el de vorbă un ceas. Inteligent. în curent. E hotărât să stea cât o putea la Bucureşti şi mi-a confirmat cele spuse deja lui Pangal cu privire la acţiunea lui politică. E hoţârât să dea tot concursul Regelui şi să nu se amestece câtuşi de puţin în politica internă. S-a declarat încântat că n-a mai găsit la Minister pe Titulescu, pe care nu-1 poate suferi. Indignat de o notiţă publicată de un ziar de la Paris, prin care era acuzat că nu luase încă contact cu „prietenii Franţei", adică cu naţional-ţărăniştii, mi-a mărturisit că nu va face nimic pentru a câştiga bunăvoinţa lor specială. Pricepe oroarea de comunişti pe care a constatat-o la Bucureşti, fiind el însuşi om de dreapta. L-am asigurat de bunăvoinţa noastră a tuturor dacă persistă în intenţiile sale de a nu se amesteca în politica internă a ţării şi dacă se va arăta — în opoziţie cu predecesorii săi — mai mult reprezentantul Franţei decât al creditorilor noştri.francezi. Vrem să fim trataţi în aliaţi, nu în muşterii, 27 noiembrie. Ieri la Varşovia s-au schimbat discursuri călduroase între miniştrii colonel Beck şi aviator Victor Antonescu. Din nefericire noi trecem de la un extrem Ia altul: Titulescu vorbea prea bine, iar Antonescu vorbeşte prea prost. Discursul Iui e un amestec de superlative de o monotonă platitudine şi de platitudini de o disperantă monotonie. Discursuri şi la Roma unde au vorbit cu paharul în mână Regele împărat Victor Emmannuel (Victor şi el) şi Regentul Horthy. în opoziţie cu discursul lui Mussolini de la Milano, cuvântarea Regelui Italiei a fost banală dar plină de tact; Regele a insistat asupra dorinţei de pace a tuturor şi n-a jignit pe nimeni. Serbările de la Roma şi Napoli au aşezat definitiv Ungaria în orbita Italiei. Luat masa ieri la Radovici cu Dem. Dobrescu, fostul primar. Vrea sa intre în Partidul Agrar, cu toţi ai lui. A rămas să-mi supună un program orăşenesc şi muncitoresc. 28 28 noiembrie. Vizita lui Victoraş la Varşovia s-a sfârşit printr-un comunicat în tradiţia lui Titulescu: principii generale cu un minimum de precizări — dar şi cu un minus de brio stilistic. Nu rămâne mai puţin adevărat că vizita lui Antonescu în Polonia marchează o reluare a intimităţii în relaţiile româno-poloneze. E păcat însă că s-a vorbit numai de strângerea relaţiilor culturale între ambele ţâri şi nu şi de crea- ÎXSEMNÂR/ y.ll.MCI-. 19Î6 307 rea unei zone france în portul Galaţi, căci aceasta ar fi strâns mai mult legăturile noastre cu Polonia decât o sută de vizite ale doftorului Ange-lescu la Varşovia. Ieri s-a terminat discuţia la Adresă la Cameră. O lungă declaraţie a Partidului Naţional-Ţarănesc în care se făgăduiesc ţării minuni, parcă onorabilii n-ar fi guvernat-o deja spre unicul beneficiu al d-lor Mirto, loaniţescu, Tilea şi Co. în numele Guvernului a răspuns dl Inculeţ, care a declarat că România e fericită, şi între altele — răspunzând la refuzul meii de a sta alături de ei — că o apropiere de mine nu i-ar face d-sale nici o plăcere. Uită licheaua că în primăvara anului 1931 a venit la mine (era în preajma demisiei Guvernului Mironescu) şi mi s-a oferit fără condiţie, gata să lase Partidul Liberal numai sa fie ministru şi să facă parte din formaţia ministeriala ce se pregătea. Ba mi-a mai promis că-mi aduce şi pe Nistor cu el. Şi eu am fost atunci acela care n-am avut nici o plăcere să stau lângă dânsul, de frică să nu mă buzunărească. Generalul Zizi Cantacuzino a plecat în Spania împreună cu 6 legionari printre care Alexandru Cantacuzino şi un popa. Delegaţia aceasta a Gărzii de Fier duce colonelului care a apărat Alcazarul din Toledo o sabie de onoare, după care toţi membrii ei rămân să lupte în rândurile „Falange i“—partidul fascist spaniol — în care au fost excepţional primiţi, de obicei voluntarii străini fiind vărsaţi în legiunea străină („Ban-dieira**). înainte de a părăsi Bucureştiul, Cantacuzino şi-a adunat tovarăşii de drum şi le-a ţinut următoarea scurtă cuvântare: „Mă, să-i f.. mama lui aceluia din voi care se va întoarce viu din Spania. Poate sa scap eu, că sunt bătrân, şi nu ma vor pune, te pomeneşti, în rândul întâi! Aţi înţeles?“ — „Am înţeles!“ — ,Juraţi să muriţi?“ — „Jurăm!** Până să moară, Franţa le-a refuzat viza paşapoartelor, aşa încât cei 7 eroi au fost siliţi să plece prin Germania şi să se îmbarce la Hamburg. Probabil ca la înapoiere vor putea trece prin Franţa. Aniversarea Unirei Transilvaniei se pregăteşte „di granda". în cadrul alianţelor noastre „indestructibile**. Franţa trimite pe generalul Mittelhauser cu mai mulţi ofiţeri, Cehoslovacia pe preşedintele Camerei şi Senatului cu 30 de parlamentari, Iugoslavia pe preşedintele Camerei cu alţi 30 de şperţari, iar Stelian Popescu pe Seişanu (Romu-lus). Masă (parlamentară) la Athânee Palace, masă la Externe, inaugurarea Arcului de Triumf, şedinţă solemnă la Cameră, ceaiuri la Legaţii — o să petrecem de minune! 308 CONSTANTIN ARGFTOIANIJ / decembrie. Ca răspuns rodomontadelor ungureşti şi glumelor revizioniste mussolmice, voinicoşii alianţelor noastre sfinte au pus la cale pentru azi o mare manifestare de solidaritate franco-sârbo-ceho-română. Pentru comemorarea celei de a 18-a aniversări a Unirii Ardealului cu noi, Parlamentele Cehoslovaciei şi Iugoslaviei ne-au trimis din sânul lor câte o delegaţie compusă din câte 30 de parlamentari şi condusă, pentru cehi de Malypetr, preşedintele Camerei, şi Sukup preşedintele Senatului — iar pentru iugoslavi de Chiriei, preşedintele Skupcinei. Şi fiindcă tot astăzi se inaugurează şi faimosul Arc de Triumf, a venit şi o delegaţie de ofiţeri francezi în frunte cu generalul Mit-telhauser. Acesta a fost probabil ales, nu fiindcă numele său începe ca Mitteleuropa, dar fiindcă a organizat după război eroica armată a dro-toşilor. în cinstea delegaţiilor s-a dat ieri după-am iazi un ceai la Legaţia cehoslovacă şi seara o recepţie la Legaţia Franţei. Bufetul vagmis-trului Şeba a fost excelent: pe lângă toate bunătăţile din lume, o excelentă şuncă de Praga, mici câmaciori naţionali şi o formidabilă bere de Pilsen ne-au transportat pentru câteva momente în lumea visurilor. în schimb, deşi d-na Thierry e născută Rotschild, bufetul de la Legaţia Franţei a fost mizerabil. Am cerut un pahar de şampanie, şi mi s-a răspuns că nu mai e! Iar ce era, era de lepădat, mâncare pentru câini! Şi când mă gândesc că „lapauvre Nadine44 avusese grija sa telefoneze nevestei mele „que tout sera fait par mon chef4, mă apuca groaza pentru masa pe care trebuie sa o luăm în ziua de 5 decembrie Ia ei! La recepţia de la cehoslovaci mi-am plătit o poliţă pe care o datoram lui Inculeţ — şi capul lui Victor Antonescu. Inculeţ făcea cerc, în jurul lui Vaier Pop şi vreo 7-8 cloncani liberali; m-am înaintat spre el şi cu surâsul pe buze: „Ce amice, n-ai avea nici o plăcere să stai alături de mine?44 — „Coane Costică, pe banca ministerială nu!44 Atât aşteptam şi eu ca sa continui: „Ia ascultă, amice, eşti rudă cu unul, Ion Inculeţ care a venit la mine în 1931 sa se lepede de partidul său ca să-l aşez pe banca ministerială alături de mine?44 Licheaua s-a fâstâcit, i s-au înroşit obrajii şi mi-a îngânat: „Alte vremuri... Coane Costică"... — „Da alte vremuri, nu ajunseseră încă lichelele unde au ajuns azi. Ascultă Incu-leţ, cu mine să o iei mai moale, să nu încep eu să vorbesc, că nu-ţi va place44, şi i-am întors spatele. Prietenii lui făceau un cap, dar râdeau pe dinăuntru. Lecţia a fost crudă dar n-a împiedicat pe zisul Inculeţ sa se apropie seara, la Legaţia Franţei, de mine şi să-mi spună: „Ce, Coane Costică, te-ai supărat pe mine?44 — „Supărat? Pe d-ta? Ar trebui să te iau în serios, şi ar fi greu. Ţi-am spus ce aveam de spus, şi gata." Am rămas preteni, cum zice Maniu. întâlnirea cu Victor Antonescu a fost mai hazlie: „Te felicit, dragă, de tot succesul pe care l-ai avut la Varşovia. Ai dovedit o dată mai mult 309 ÎNS EMN K / Z //. jV7 f7;'. / 9.î(5 ca bunul simţ poate face treabă mai serioasă decât inteligenţa!*4 — „Nu-i aşa?" mi-a răspuns Antonescu cu beatitudine, fără să priceapă că-l făceam prost. Azi-dimineaţă se inaugurează, în prezenţa Regelui, Arcului de Triumf. După amiază, şedinţa solemnă la Camera, deseară masă la Externe şi mâine dejun la Athenee Palace oferit de preşedinţii Corpurilor noastre Legiuitoare în cinstea delegaţiilor străine. Toate cu discursuri şi cu solidaritate pe mormântul tratatelor^Europa se va cutremura poate, dar Musso-^ lini va râ'HeTîesîgu'fde^'fectu 1 unei fraze pe care a aruncat-o în vânt şi căreia, adversari nedibaci i-au făcut o soartă pe care nu o merita. Preşedinţii Corpurilor Legiuitoare cehoslovace au venit cu daruri. Câte un pocal de cristal împodobite cu pajure şi fetiţe în costum pentru fiecare Adunare, câte un pocal mai mic tot de cristal, dar numai cu fetiţe — plin cu sare de Karlsbad — pentru preşedinţii noştri. Ca să nu fiu tratat de germanofil am luat patriotica hotărâre sa asist la toate solemnităţile. Am fost la cehi, am fost la franţuzi, mă voi duce la Cameră, mă voi duce la mesele de la Externe şi de la Atenee Palace. Numai la inaugurarea Arcului de Triumf nu mă duc, de frică să nu mă aleg cu o pneumonie ascultând cu capul gol mormăiala popilor în frig, şi diversele discursuri. îmi pare rău, căci Ia această ceremonie vor apare pentru prima oară cavalerii Ordinului Mihai Viteazul costumaţi. M.S. a hotărât într-adevăr ca zişii cavaleri să poarte de aci înainte o manta-pelerina albă, căptuşită cu violet, iar pe cap o căciulă mare albă cu o pană. Pe pelerină, în dreptul inimii, brodată şi mare de 25 centimetri crucea albastră a ordinului! Decoraţiile, uniformele şi costumele constituie o continua şi bolnăvicioasă preocupare a Regelui nostru. După ce a făcut de râs cu costume de operetă pe Buchmann, pe Urdareanu, pe Krainick şi pe ceilalţi gentilomi ai Curţii, s-a aruncat acum şi pe nenorociţii decoraţi în principiu pentru eroica lor purtare pe câmpul de luptă. Pelerina albă, cu crucea brodată, e o imitaţie după vechile ordine spaniole (Calatrava, Aviz) şi după ordinul teutonic (Deuts-chmeisterorden). Maj. Sa uită însă că aceste ordine erau ordine de castă, cu o organizaţie permanentă şi specială; însemnele lor nu erau decoraţii pentru răsplata meritelor ci semne distinctive ca şi uniforma sau mantaua, şi portul lor era bazat pe o veche tradiţie, respectată printr-un simţământ de pietate. Ordine pentru vitejie pe câmpul de luptă există în mai toate ţările, dar nimeni nu s-a gândit să complecteze printr-o manta împrumutată ordinelor medievale sau printr-o căciulă luată de pe capul ciobanilor, ţinuta soldaţilor pe pieptul cărora a fost cusută medalia bravilor. Dar ca la noi la nimeni! Aştept cu nerăbdare să văd pe Miha-lache sau pe Pamfil Şeicaru, cu tipul lui ţigănesc, în manta albă şi în căciulă cu pană! 310 CONSTANTIN ARGETOIANU Nu mă duc la sfeştania Arcului, dar am fost să-l văd ieri. Noul Arc e mult mai suportabil ca cel vechi. S-a pierdut caracterul fantezist, pe trei planuri de înălţime, conceput de Petre Antonescu, arhitect lipsit de orice inteligenţa artistică sau istorică. Liniile şi ornamentaţia.au fost extrem de simplificate. Păcat că au mai rămas capul Regelui Ferdinand şi al Reginei Maria, ieşite din două mici ferestruici. Platforma în jurul Arcului e mult prea strâmtă. Trebuie lărgită, şi pentru aceasta, lărgită şi piaţa. Nici aici, regimul n-a.putut să înlăture minciuna. Sub bolta Arcului sunt înscrise victoriile noastre: alături de Măraşti şi de Mărăşeşti au fost înşirate NeajIovul, Cema, Valea Jiului — înfrângeri de tristă amintire. Ma miră ca n-a.fost pomenită şi Turtucaia. Pe o parte a monumentului citesc inscripţia: „Regnante Carolo Secundo". Bine. Dar pe cealaltă parte e săpat: „Antio nono regni sui". Pentru ce? Cine e închipuitul care crede că poate suprima Istoria? 2 decembrie. Data fatidică — dai cine îşi mai aduce aminte de lovitura de Stat, de Napoleon al IlI-lea şi de Badinguet? Şedinţa solemnă de ieri de la Cameră a fost lungă şi plictisitoare. Am înghiţit 6 discursuri în „Kesketu" („Le liberte de nos p6“ a spus spre exemplu unul) debitate de cei 6 preşedinţi ai Corpurilor Legiuitoare ale celor 3 ţări. La sfârşit, într-o franţuzească mai buna — dar departe, totuşi, de a lui Titulescu —- a trompetat Tătărescu, după ce „convorbise" câteva minute pe româneşte cu morţii. Oratorii străini mi-au părut oameni cumsecade şi mediocrii. Unul din ei însă, Frantisek Sukup, preşedintele Senatului ciocoslovac trebuie să fie un straşnic demagog pe limba lui, dacă până şi pe Frantisek a speriat Camera. Cu plete albe aruncate pe spate, cu un cioc â la Basil Zaharof, cu pumnii succesiv ridicaţi spre cer, â invocat pronia cerească în favoarea celor trei popoare aliate şi a blestemat pe cei care ar îndrăzni să ne atace hotarele. în general tonul cehoslovacilor a fost al unor disperaţi, pe când al iugoslavilor a fost mult mai calm şi mai rezervat. Cehoslovacii au vorbit mai ales de alianţă şi de armată — iugoslavii numai de prietenie, şi bineînţeles de suferinţele trecutului. Manifestaţia a fost bună, adică binevenită. Provocărilor maghiare s-a răspuns printr-o declaraţie de solidaritate a trei ţari care însumează o populaţie de 50 milioane de suflete şi 5 milioane de combatanţi. Dar atât era de ajuns. Palinodiile d-lui Stelian Popescu şi întreaga agitaţie /Y.SF.MNAR! IU.NICK, 19.16 311 antirevizionistă sunt de prisos. Din naţionalism ca şi din patriotism nu trebuie făcută taraba pentru şmecheri. Regret că cei care au vorbit ieri nu au subliniat destul şi cu toţii (a spus-o Malypetr, preşed. Camerei cehoslovace) că revizionismul tratatelor din punct de vedere al schimbării hotarelor e o absurditate şi că nici o ţară n-a cedat niciodată şi nu va ceda un petec de pământ decât prin război şi că prin urmare „revizionism'' înseamnă provocare la război. Seara, masa de la Externe (78 de tacâmuri) a fost proastă, din fericire însă fără discursuri. Toată lumea plictisită, un singur om fericit: iorga. Acoperit cu tinichele, aluneca ca o fregată printre grupuri şi trăncănea din barbă tot timpul, în diferite limbi, aproximativ folosite. 3 decembrie. Ieri a fost ultima zi patriotică: masă mare oferită de Saveanu şi Lapedatu. Peste două sute tacâmuri, şi fapt neaşteptat, masă buna. Păstrăvi excelenţi, icre proaspete şi banane. După amiază, concert la Ateneu cu Georgescu şi cu Enescu. Absenţa lui Maniu de la toate serbările, deşi era în Bucureşti, mai ales cea de la Cameră, a fost viu comentată în cercurile politice. „Par-tidul“ trimisese după el la Cluj, şi-l adusese în Bucureşti aproape cu forţa. Dar abia sosit în Capitală, Maniu „s-a declarat” bolnav şi n-a mai ieşit din casă. în ziua de la Cameră, Mihalache a stat pe spinarea lui până după deschiderea şedinţei, dar fără să-I poată îndupleca. Mihalache a sosit chiar cu întârziere la Cameră gâfâind, şi plictisit, ca să-şi poată toată lumea da seama că „combătuse” din răsputeri. Ţărăniştii sunt furioşi fiindcă, cred ei, atitudinea d-lui Juiiu îi îndepărtează şi mai mult de viitoarea guvernare, pe care nu se gândeşte de altminteri nimeni să le-o ofere. Şi la Goga e zâzanie, între ai lui şi Cuzişti. Două ideologii diferite nu puteau merge alături fără să se ciocnească. Până şi în micul meu partid au început prietenii sa se certe. Invidii, gelozii şi antipatii personale. Am îiripăcat lucrurile pe cât s-a putut.. Inteligentul şi simpaticul Nae Ionescu mi-a făcut azi o lungă vizită. Nu-1 mai văzusem de asta-primavară. Am vorbit de toate, verzi şi uscate. Am fost amândoi din nou de acord că nu mai e nici o speranţă de pus în Regele Carol, cel puţin în iniţiativa-lui pentru o îndreptare a rosturilor noastre politice. Convingerea lui este că Regele este sub totala influenţă a d-nei Lupescu, noaptea, şi a lui Urdăreanu, ziua, — adică tot sub a d-nei Lupescu. O fi, dar părerea mea — i-am spus-o — e că mai periculoasă decât influenţa d-nei L. (în care nu cred atât, am expli- 312 CONSTANTIN ARCIiri'OIANU cat lucrul aiurea) e prezumţiunea şi megalomania Regelui, care se crede genial, vrea sa rezolve el însuşi tot, şi nu e în stare să rezolve nimic. Nae — care trece de la un exces la altul în analiza stărilor de la Curte — crede că Regele e satul şi de Lupeasca şi de Urdăreanu (omul ei) dar câ, terorizat, nu îndrăzneşte să ia nici o măsură împotriva lor, din contra, silit, face tot ce poate ca să-şi apere concubinajul, concubina şi pe „sufleţelul" acesteia. Astfel •— spune Nae — Regele ar fi trimis astă-primăvara pe Vaier Pop (pe atunci ministrul Justiţiei) la el să-l întrebe dacă nu s-ar putea ajunge la un „modus vivendi" între Palat şi Garda de Fier; fără să mai întrebe pe Zelea Codreanu, el ar fi spus lui Pop că singurul mijloc ar fi (căci ştia cât ţinea Căpitanul la această îndeletnicire) ca Guvernul sa lase pe gardişti să-şi organizeze taberele lor de muncă în limitele legilor comune şi fără recurs la măsuri violente şi excepţionale. Rezultatul a fost că taberele Gărzii de Fier au fost lăsate să lucreze în pace toată vara. Iscându-se incidentul din gara Sinaia, studenţii gardişti au fost maltrataţi şi ca răspuns, inculpaţii de la Târgu Mureş au pus înainte numele d-nei Lupescu. Atât a fost de ajuns pentru ca Regele, terorizat de d-na Lupescu înspăimântată, să schimbe pe Inculeţ şi pe Vaier Pop de la ministerele care au sub ocrotirea lor ordinea publică, punând la Interne un slugoi, pe Iuca, şi la Justiţie un caraghios, pe Djuvara. Aci raţionamentul lui Nae e cam slab, căci Inculeţ era şi mai slugoi ca Iuca, şi frica de gardişti ar fi impus la cele doua ministere oameni de mână tare, nu două secături; e mai probabil, cum am notat-o de altminteri la timpul său, că schimbarea la cele două ministere a fost determinată de ideea unei concesii faţă de curentele „democratice" şi germanofobe ca compensaţie pentru decapitarea tui Titulescu. Fapt e că taberele au fost împrăştiate, şi de atunci raporturile dintre Garda şi Palat s-au încordat, şi astfel au rămas până azi. Nae pretinde a şti că împotriva lui Urdăreanu (ca să se ajungă până la Lupeasca) s-a dezlănţuit un adevărat război în jurul Regelui. Balif şi toţi aghiotant» sunt hotărâţi să obţină capul lui Urdăreanu. La un moment era să-şi atingă scopul, şi numirea lui Cesianu ca ministru al Curţii Regale — hotărâtă şi apoi abandonată — ar fi pecetluit izbânda răzvrătiţilor. Dar şi data asta, influenţa d-nei Lupescu a fost mai tare. Am impresia că Nae amplifică şi exagerează. Nu văd pe Puiu Filitti răzvrătit împotriva d-nei Lupescu. în politică, Nae Ionescu nu vede clar ce va ieşi. în tot cazul prost. Singura influenţă serioasă asupra Regelui o are d-na Lupescu, şi în spatele ei lucrează Auschnit, pentru naţional-ţărănişti. Malaxa ar fi singurul care ar putea ţine cap lui Auschnit, dar politica nu-1 interesează câtuşi de puţin şi e prea ocupat „sa pună mâna pe tot în ţara româneas- ÎNSKMNÂRl '/.ILM1C1C. iV-î6 3Î3 ca". Regele ar vrea un Guvern prezidat de Vaida (nu de vaidişti, dar prezidat de Vaida) dar Vaida se lasă greu (crede Nae!). Un asemenea Guvern mar fi posibil decât cu mine (săracul de mine!) şi nu pare a încânta pe voievodul Vaida. „Regele s-a obişnuit să facă tot el singur, sa fie şi prim-ministru şi ministru de Externe, şi ministru de Război, şi prefect şi poliţai — cine ar putea primi în asemenea condiţii Guvernul?"4 daca într-adevâr Vaida a spus aceste cuvinte lui Nae — cum pretinde el — e semn că tot a mai rămas ceva dacă nu in capul, cel puţin în sufletul şefului Frontului Românesc, Nae lonescu îmi mai povesteşte una ,,latăv\ Nu ştiu până la ce punct pot sa-i dau crezare, dar o însemn aci fiindcă adeverită ar fi de o importanţă capitală. Asta-vară ar fi venit la dânsul (?) un trimis al Guvernului german să-l roage sa transmită Regelui următoarele: dacă România e gata să declare că nu va lăsa să treacă pe teritoriul ei nici o trupă rusească spre centrul Europei — după cum de asemeni n-ar lăsa să trecă nici o trupă germană spre Rusia, Germania ar investi imediat 30 de miliarde de lei în industrii pentru armament, în România (sumă rambursabila în 40 de ani cu o dobândă foarte mică) şi ar mai fi gata la rândul ei să garanteze integritatea teritoriului nostru actual Nae lonescu a transmis Regelui propunerea, şi Regele a răspuns (era după prăbuşirea lui Titulescu) că înainte de a putea da un răspuns trebuie să dreagă greşelile fostului ministru de Externe şi să restabilească relaţii cordiale cu Italia şi cu Polonia. Propunerea germană n-ar putea fi examinată decât în noiembrie. „Iată-ne în noiembrie, omul lui Hitler a venit iarăşi; am informat pe Rege: aştept răspunsul său!'" Să fie adevărat? Să mintă Nae lonescu, sau să aibă vedenii? Nenea Noe mi-a mai spus multe. între altele, că ilustrul Manoilescu a abandonat corporatismul (puţin rentabil) şi că se consacră acum automobilelor germane ca prezident al societăţii AutomobiUUnio (mult mai rentabilă), care i-a şi făcut cadou un splendid Porch, Nae se plânge că nimeni nu acuză pe Manoilescu, care a primit într-adevar un automobil gratis, să se fi vândut nemţilor şi că toata lumea îl acuză pe el, care şi-a plătit automobilul prin Banca Urbană (!!!). „Ce sa-i faci, l-am întrerupt eu, lumea e nedreaptă şi gurile sunt spurcate!" Mai interesantă a fost informaţia că Garda de Fier face enorme progrese în lumea muncitorilor. Mi-a dat şi câteva explicaţii asupra funcţionării „cuiburilor" pe care Căpitanul le are în mână, pe tot cuprinsul ţarii. Dejunat azi cu dr Angelescu şi cu Virgil Potârcă. Ne poftise Ange-lescu să ne pună în curent cu planurile lui privitoare la moştenirea Mihail. Deocamdată un muzeu şt o bibliotecă în casa mare Mihail din 314 CONSTANTIN AROI-T'OIANU Craiova, la care se va adăuga o sală de conferinţe şi de concerte pe locul fostului teatru Theodorini, pe care Ministerul Instrucţiei îl va dărui Fundaţiei Mihail — iar la Devesele (Romanaţi) o secţie a Institutului de cercetări şi experimente agronomice. La Cemele s^u la Drănic (Dolj) o şcoală practica de Agricultură. Am aprobat, şi eu şi Potârcă. Am mai hotărât toţi trei să întemeiem o Asociaţium pentru ridicarea Olteniei, (propunerea mea) în care să intre toţi fruntaşii vieţii publice olteni din naştere. Asociaţia să fie prezidata de dr Angelescu (propunerea lui Potârcă) iar Potârcă, ca mai tânăr să fie secretar general (propunerea mea). Am hotărât de asemenea să alcătuim un proiect de lege din iniţiativă parlamentară pentru crearea unei Mitropolii a Olteniei — idee pe care o urmăresc de mult. Toate vechile ţinuturi ale României întregite au o Mitropolie, numai Oltenia nu. Propusă de mine, ideea a fost primită cu entuziasm de Angelescu şi de Potârcă, care vor semna proiectul. Am hotărât să mergem toţi trei împreună la Craiova, în sărbătorile Crăciunului, să punem în mişcare opinia publică în favoarea unei deşteptări a vieţii regionale. Vom anunţa cu acesţ prilej programul de distribuire a fondurilor Mihail şi ne vom lega într-o acţiune de continuitate. în momentul de a închide însemnările mele pe ziua de azi, îmi vine ştirea că Regele Angliei a hotărât să se căsătorească cu Mss Simpson, şi să abdice în favoarea fratelui său, Ducele de York. Ministerul Bald-win ar fi demisionar. Aceste ştiri cer însă confirmare. 4 decembrie. Ştirile s-au confirmat. Gazetele de azi-dimineaţă sunt pline de „conflictul constituţional'4 ivit în Anglia între Rege şi Guvern. Dar cum trăim în ţara minciunii (şi cum mai e şi cazul delicat Popescu — madam Lupescu), conflictul e prezentat ca fiind provocat de o divergenţă de păreri între Rege şi Guvern asupra ajutorării minerilor şomeri din Wales (!) şi de refuzul Regelui de a primi cuminecătura în ziua încoronării (!!!). Acest din urmă motiv ar explica intervenţia arhiepiscopilor de Canterbury şi York (semnalată de gazetele noastre), dar cum rămâne cu numeroasele întrevederi dintre Rege, Regina Mary şi ceilalţi Prinţi ai Coroanei, înregistrate şi ele de gazete? Despre abdicare, nici o vorba. Atunci de ce e conflictul „constituţional44? Despre Mss Simpson şi despre căsătoria Regelui, iarăşi nici o vorbă! Adevărul este că Guvernul a cerut Regelui abdicarea, în cazul în care ar persista în hotărârile sale matrimoniale, că Biserica Anglicană a fost de acord cu cererea Guvernului, aprobată şi de celelalte partide din Parlament şi de Gu- 315 /AS fc.V/Ai A1/ //A fit CE. 1916 vernele Dom in ioanelor. Intervenţia Reginei Mame şi a fraţilor Regelui a avut de scop să hotărască pe Eduard al VIH-lea sa renunţe la putoarea de care s-a amorezat. Pare însă că intervenţiile toate au dat greş, şi câ Regele va abdica azi în favoarea Ducelui de York.. Ce trebuie să fie în capul unui om ca să renunţe la Coroana Angliei şi a Imperiului Britanic, la tot ce ar putea face în situaţia lui, de dragul unei târfe? Probabil că în capul ca şi în sufletul acestui degenerat nu e nimicr Tristă experienţă pentru regimul monarhic! începe să se vorbească iar de banii pe care îi ia Nae lonescu de la nemţi. în cursul conversaţiei pe care am avut-o ieri, Nae a protestat energic împotriva acestei acuzaţii. Mai întâi, el pretinde că nemţii nu dau bani. N-ar fi dat în România decât la doi oameni: lui Ştefan Tătă-rescu 1 milion (când farsorul a încercat crearea unui Partid Naţional-So-cial în România) şi d-rului Ilie Rădulescu, escrocul de la Porunca Vremii, care n-a primit decât 200 000 lei. Nae nu neagă că câştigă multe parale cu nemţii, dar nu de la nemţi. Face afaceri. De curând a făcut una cu Malaxa, care i-a raportat bine. Şapira îi oferise un beneficiu de 50 milioane (? Nae e câteodată poet) ca să o facă cu e|, dar dânsul a preferat să câştige mult, mult mai puţin, şi să aducă afacerea lui Malaxa de care îl leagă şi prietenia şi recunoştinţa (pentru serviciile din trecut). Nae se mai plânge că câteodată nemţii îl păcălesc; astfel, el ar fi acela care a pus la cale descălecarea lui I.G. Farben în România, şi după ce a muncit-o o vara întreagă, puternica Societate: din Germania l-a exoflisit şi a încredinţat reprezentanţa sa lui... Tilea! Ieri Ia dejun Potârca afirma că casa cea nouă a lui Tătarescu i-a fost clădită pe gratis de către antreprenorul Ioanovici, în schjmbul contractului pentru digurile de la Constanţa1. Tot Potârca povestea că frăţiorul Primului, Nolică Tătarescu e gata să cumpere şi moşia lui Nicu Pop, Padea din Dolj. Nu se înţeleg pentru un milion: Pop vrea 10 milioane şi simpaticul Nolică oferă numai 9. Toate le-aş fi crezut, dar că am sa văd pe Tătăreşti sub formă de milionari, nu! Coconetul e foarte excitat de evenimentele din Anglia. Duminică dejunăm la Cotroceni: voi petrece. Deocamdată am spus celor care trănca- 1 Am însemnat în altă parte cft acest contract ruşinos a fost semnat graţie influenţelor combinate ale doamnelor Ioanovici, Şeptilici şi Lupcsoij. E probabil ci Ioanovici a fost pus la contribuţie din mai multe părţi. Au luat şi „daniele", a luat şi Tătărescu. Prevăzătorul antreprenor a-vea de unde da! 316 CONSTANTIN AKUfcTOIANU neau în jurul meu: „Mulţumiţi lui Dumnezeu ca avem un Rege virtuos care nu se arată în lume cu târfe, nici nu cere sâ Ie ia de nevastă!'* Pangal a stat ieri doua ore de vorbă cu Mihai Popovici — conversaţie grea căci Popovici devine din ce în ce mai surd. După ce a făcut lui Pangal o oră de teorie pe tema politicii externe, ilustrul ardelean a trecut la capitolul politicii interne. Nedumirit şi el. A povestit lui Pangal că în audienţa pe care a avut-o acum o lună circa, a demonstrat Regelui că singurul mijloc de a face pe Maniu să renunţe la calea pe care a apucat — cale pe care el, Popovici o dezaprobă — era de a chema Partidul Naţional-Ţarănesc la putere. Se va dovedi atunci că teoria lui Maniu, cum că simpatiile d-nei Lupescu sunt precumpănitoare în politică, e falsă, şi dl Juliu va trebui să renunţe la o acţiune fără nici un rost. Altfel, se va dovedi că Maniu a avut dreptate şi poziţia lui în partid se va întări. Fratele Mihai a adăugat ca Regele părea sa aprobe raţionamentul lui (aşa face cu toţi). Şi Costăchescu a fost în audienţă, să spună Regelui că fratele Vaida venise să-l întrebe dacă ar intra într-un Guvern prezidat de dânsul Vaida, şi Costăchescu voia să ştie dacă propunerea fusese făcută după o sugestie venită de Sus. Regele ar fi surâs şi ar fi spus: „Astea sunt «tilisme» (adică idei de-ale lui Tilea). Nici o sugestie n-a pornit de la mine. N-am nici un angajament faţă de Vai-da“. Costăchescu a mers de la Palat la Mihalache şi l-a asigurat ca Regele nu e angajat cu Vaida. Acelaşi lucru i l-a spus Regele şi lui Mihalache în ultima lui audienţă. Mihalache a arătat Regelui că în partid sunt două tactici, a lui şi a lui Maniu; dacă Partidul Naţional-Tărănesc nu e adus la putere, va însemna că tactica (a lui Mihalache) a fost greşita, şi el, Mihalache va trebui să tragă consecinţele. Le va trage şi va demisiona din fruntea partidului, şi în locul lui va veni Maniu (vechiul şi cunoscutul şantaj). Regele ar fi răspuns că are toată stima pentru Mihalache şi că cunoaşte popularitatea Partidul N.Ţ. Acesta are toate drepturile să fie luat în consideraţie în momentul în care se va deschide criza, dar că nu se poate angaja faţă de dânsul (de Mihalache) cum nu s-a angajat şi nu se angajează faţa de nimeni. „Nu pot spune mai mult decât am spus lui Duca pe vremea lui Vaida, să aibă încredere în mine. Atunci Duca m-a crezut.** Mihalache a fost foarte mulţumit de această declaraţie a Regelui (o fi facut-o tocmai aşa?) şi a considerat-o aproape ca o fagăduială. Cu toate acestea, fratele Mihai nu părea foarte convins de chemarea lor Ia putere. După dânsul Regele nu e hotărât şi pregăteşte tot felul de formule. Manoilescu i-ar fi raportat că a ieşit din audienţa lui cu impresia că Regele se gândeşte mai ales la un Guvern prezidat de Vaida, din feiTO'W ZILNICE. 1016 317 care ar face parte mai multe personalităţi, şi bineînţeles şi dânsul! Popovici nu crede în formula Vaida, dar nu crede nici în posibilitatea unui Guvem naţional-ţârânesc pur. El socoteşte că baza trebuie sa fie naţional-ţăranistă, dar că de data asta partidul trebuie să vină ia putere in asociaţie, ca să deacel puţin aparenţa unei concentrări, dacă nu a unui Guvem naţional. în asociaţie, dar cu cine? Cu lunian nu se poate, căci demisionează a doua zi din partid şi el, Popovici, şi Madgearu, şi Lupu. Cu Vaida iar nu se poate, căci demisionează Lupu şi Maniu (sunt toţi porniţi pe demisii!). Numai cu Argetoianu se poate. „Te rog spune lui Argetoianu" — a continuat fratele Mihai — „că daca e şi el dispus să se înţeleagă cu noi, eu mă declar gata să fac trăsătura de unire între el, Mihalache şi Maniu. Aş face-o nu numai fiindcă sunt vechi prieten cu dânsul, dar şi fiindcă sunt convins că ar fi bine şi pentru el, şi pentru noi şi pentru ţară". E interesant că întâlnirea între Pangal şi Popovici fusese provocată de acesta din urma, cu siguranţă în singurul scop al acestei încercări de apropiere de mine. A doua încercare, după a lui Armând Călinescu. Planul naţional-ţăraniştilor e vădit: vor sa mă neutralizeze pentru împiedicarea oricărei formule de Guvem în afara de partide. Pangal s-a însărcinat să-mi vorbească şi sa aducă lui Popovici răspunsul meu. E probabil că voi intra în vorbă cu ei, dar rezer-văndu-mi toată libertatea de acţiune. 5 decembrie. La Londra statu-quo. în gazetele de azi-dimineaţă au început să se îngăduie ştiri mai precise: dorinţa Regelui de a se căsători morganatic, cererea sa adresată lui Baldwin de a se vota o lege autorizând contractarea unor asemenea căsătorii1, refuzul Primului englez, solidarizarea partidelor de opoziţie şi a Dominioanelor cu acest refuz al Guvernului. Pentru moment se negociază încă cu Regele Eduard: deznodământul crizei se anunţă pentru luni. Stelian Popescu, într-o manşetă cu litere de-o şchioapă în fruntea Universului, şi sub semnătura sa, protestează împotriva cenzurării ştirilor din Anglia, şi bate şaua ca să priceapă iapa. La Madrid, luptele continuă, teribile. Deşi naţionaliştii par a avea a-vantajul, înaintarea lor este foarte lentă. în Spania situaţia s-a schimbat cu totul: nu mai e un război civil între două facţiuni, ci un adevărat raz- 1 In Anglia nu exista căsătorie morganatică, aşa încât, cu orice rezerve ar lua Regele Hduard pc Mas Simpson, ar face dintr-însa o Regină a Angliei — soluţie pe care nu o primeşte nimeni. Legea din 1772 votată şi promulgata în favoarea căsătoriei morganatice a Regelui George ai Ill-Iea, nu se poate aplica în cazul de faţă, ea având un caracter personal şi statuând numai pentru cazul de atunci. 318 CONSTANTIN ARCil-TOIANlJ boi internaţional între două ideologii. De o parte au intrat în luptă mşii sovietici, de alta germanii şi italienii. Şi nu numai cu arme şi cu muniţii. dar şi cu oameni. Franţa, de frică să nu se încurce fără să vrea într-un război cu Germania şi cu Italia, stă în rezervă şi se mulţumeşte să autorizeze tranzite pe teritoriul ei şi recrutări de voluntari. Anglia stă în rezervă şi ea. Cu toate aceste rezerve, şi fără ca nimeni să o vrea, o nouă învâlmăşală generală ar putea izbucni. Aflu că conflictul între Biserica Anglicană şi Regele Eduard ar fi izbucnit duminica trecută şi ar fi fost pricinuit de prezenţa Regelui însoţit de Mss Simpson la serviciul divin de la Westminster Abbey. „Dea-nul“ (decanul) care oficia a oprit slujba şi a declarat că nu o poate continua în faţa unui Rege al Angliei care vine la biserică cu metresa lui. Scandalul a fost mare. Biserica engleză e inexorabilă faţă de soţii divorţaţi (Mss Simpson). Arhiepiscopul de Canterbury ca şi cel de York s-au solidarizat cu totul cu decanul de Westminster. „înde irae*‘. Daca în Anglia e cum e, ce sa mai zicem de mocirla în care se bălăbăneşte familia noastră Regală. Las la o parte toată porcăria dintre Rege şi Lupeasca, cel puţin aci mocirla fierbe „en vase clos“ şi se dă cât mai puţin pe faţă. Las, asemenea, la o parte viaţa amoroasă a Reginei Maria, de la Ştirbei şi până la Zwideneck — ca şi pe aceea a Reginei Elisabeta ce-şi da ochii peste cap, în braţele lui Scanavi. Dar cele ce se petrec în momentul de faţă cu Prinţul Nicolae au întrecut orice măsură. Maiorul Zapan, aghiotantul Prinţului, băiat simplu şi om dintr-o bucată, şi cinstit, a făcut zilele acestea confidenţe unui camarad de şcoală cu care a rămas în raporturi de intimitate şi de încredere. Zapan e speriat de ce vede şi de ce aude. Nicolae locuieşte singur la Cotroceni, dar la Snagov cu Valentina, pe care o aduce zilnic la dejun şi la cina în palatul mumă-si Regina, când aceasta nu e în Bucureşti. Sunt scene conjugale ca la mahala. Dar cu cine se ceartă mai ales Nicolae, e cu frate-său şi cu muma-sa. într-o zi Prinţul a venit turbat de la Regină; era roşu ca un rac şi spumega. „Ştii şi tu, Zapan, ca muma-mea e o curvă?" — „Nu ştiu, Alteţă Regală! “ — „Cum nu ştii? Nu ştii că s-a ţinut cu Ştirbei?44 — „Nu ştiu, Alteţă Regală!44 —- „Da, da, sunteţi toţi falşi, ştiţi şi nu vreţi să spuneţi! Să va fie ruşine! E o curvă! E o curvă!44 şi da cu toate cărţile de pământ. în altă zi, Zapan a asistat la o conversaţie telefonică cu Regele: „Da, 'eşti o canalie! Şi numai escrocii tăi au dreptul să trăiască în ţara asta! Ai să vezi! ai să mă ţii minte!44 Şi poc, cu telefonul pe masă. Asemenea scene sunt zilnice, deşi mai rareori cu /.vs/iAf.vj Ri /iL xu / v.;6 319 martori; de obicei se aud urlete din odaia în care e închis cu Doletina, căreia îi povesteşte cele întâmplate în familie, când nu o înjură chiar pe dânsa. $i toate sunt provocate prin cererile lui continue de bani. Deşi a moştenit o avere mare, e aşa de încurcat încât nu ştie încotro sâ dea cu capul. Şi putoarea îi cere în continuare parale. Paralele, acesta este mărul de discordie între ei toţi, şi mai este şi ura dintre Lupeasca şi Doletina. Afacerile lui Nicolae au fost luate tn mâna de Manolescu, care a părăsit armata numai să se consacre administraţiei bunurilor Prinţului, Colonelul Manolescu care era adjutant Regal detaşat pe lângă Prinţ, e şi nu mai e în armată. Poftit intr-o zi la Urdăreanu, a refuzat să meargă când a aflat că era sâ fie acolo şi A.S. Duduia. Atât a fost de ajuns pentru ca Regele să-l radă la examenul de general, la care nu l-a admis sa se prezinte sub pretext că nu avea un stagiu suficient la trupă. Manolescu s-a prezentat la Rege şi i-a spus că în faţa unui asemenea afront nu-i rămânea decât sa-şi dea demisia, şi a şi înaintat-o Regelui. Regele a luat demisia şi a pus-o în buzunar, fără să spună nici da, nici nu. De atunci Manolescu n-a mai pus uniforma, considerându-se demisionat, dar a încasat regulat leafa de colonel, după obiceiul pământului. Se zvoneşte că Ducele de York nu vrea sa primească succesiunea lui frate-său. Din cauza aceasta întârzierea în rezolvarea crizei. Se mai zice că în locul lui ar fi proclamată Regină mica Elizabeth, fata Ducelui, iar acesta ar accepta sarcina de Regent. Toate zvonuri neconfir-mate. Vom vedea luni. 7 decembrie. Dejunat ieri la Regina Maria, la Cotroceni. Deşi era SfiNicolae, nici o urmă a Prinţului Nicolae. Zwideneck mi-a confirmat că Prinţul e la cuţite cu mumă-sa şi că i-ar fî declarat că nu mai pune picioarele la ea decât cu nevastă-sa (Doletina) de braţ. Nicolae e turbat şi împotriva Regelui fiindcă nici unul nici altul nu vrea sa-i recunoască căsătoria (anulată de mine prin distrugerea registrului stării civile pe 1931 din comuna Tohan) şi sa primească pe „putores" Dolleti ca Principesă a României. Şi Elisabeta e acum certată cu Carol, fiindcă acesta nu „face-destul" pentru Scanavi! „Scheene Famiilie!" Elisabeta a început sâ construiască un mare palat lângă lacul Herăstrău, „ca sâ arate lui Carol cum se primeşte, şi că nu numai canalia de Aristide Blank ştie sâ organizeze o recepţie!!!*1 320 CONSTANTIN AROETOIANU Serie de audient© la Rege. Acum în urmă au fost în aceeaşi zi Miro-nescu, lunian şi Gh. Brătianu. Brătianu care nu fusese atâta vreme la Vodă, dar care între timp îl înjurase copios, a început „pour rompre la glace" prin a vorbi politică externă şi a raporta tot ce auzise în străinătate, la Paris, Bruxelles şi Berlin. Intrând apoi în politica internă, Regele a spus lui Brătianu că nu schimbă acum Guvernul dar că după Tată-rescu vrea un Guvern de uniune naţională şi a întrebat pe Brătianu dacă ar intra într-un asemenea Guvern. Brătianu a răspuns Regelui că dacă toate partidele vor fi reprezentate în acel Guvern (exceptând bineînţeles partidele caraghioase ca ale lui Jean Th. Florescu sau Gr. Fili-pescu), intră şi el. Dar a adăugat ca în vremurile de faţă nu crede formula fericită, admiţând că ar putea fi realizată. După dânsul, ceea ce ar trebui e un Guvern omogen şi de autoritate şi a recomandat Regelui un Minister Averescu în combinaţie cu dânsul şi cu mine. Regele, fără nici o apreciere asupra propunerii lui Gh. Brătianu, a replicat numai că, dacă nu va putea forma un Minister de uniune naţională, va alcătui un Guvern „de alegeri", ca să se pronunţe ţara şi să-şi aleagă poporul Guvernul pe care îl vrea. Cu lunian, Regele a tăcut numai politică internă. lunian a recomandat Regelui un Guvern de alegeri şi a avut impresia plecând de la Palat că Regele va recurge la un asemenea Guvern, pe care-1 va prezida Mi-ronescu şi în care vor fi reprezentate toate partidele. Despre audienta lui Mironescu n-am aflat încă nimic; probabil că nu e nimic de aflat. In tot cazul, ce e cert e că pentru moment nu se schimbă nimic. ■La Londra continuă negocierile cu Regele, într-o enervare crescândă a opiniei publice. Azi Ia ora 12 s-a anunţat prin Radio ştirea că s-ar mai da Regelui un răgaz ca să nu ia o hotărâre definitivă. Ca toţi oamenii slabi, de când a plecat târfa1 şi a rămas singur, pare că nu mai e aşa de hotărât. Nu e exclus să renunţe la damă şi să-şi păstreze astfel Tronul. Diseară Baldwin va face declaraţii în Camera Comunelor şi vom fi lămuriţi. 8 decembrie. Ieri-seară, toata lumea se aştepta la abdicarea Regelui Eduard. Baldwin anunţase că va face o comunicare la Camera Comunelor şi oamenii cei mai bine informaţi dedeseră acestei comunicări o importanţă senzaţională. Baldwin şi-a făcut comunicarea, dar ea n-a avut nimic senzaţional, căci n-a venit cu ştirea abdicării. Dl Prime-Minister l'lxpedintâ laCanncs /ASAMAÂRl'/JLAICC. IV.16 321 s-a mărginit să declare că Regele va lua o hotărâre în toată independenţa voinţei sale şi că pentm această hotărâre i-a dai răgazul necesar. Decepţie şi speranţe. Prestigiul Regelui e însă astfel de scăzut, încât fie numai pentru menţinerea autorităţii Coroanei faţă de negrii şi de supuşii cu turban ai vastului Imperiu, o abdicare a devenit inevitabilă. Dacă, pentru motive de oportunitate, Guvernul va ceda în atitudinea sa, impresionat de manifestaţiile „snob-ului" în sânul căruia Eduard al Vlli-lea se bucură de reale simpatii — prestigiul Coroanei britanice va suferi şi el foarte mult, şi cine ştie ce complicaţii va mai aduce viitorul. 9 decembrie* Dejunat ieri la Fabricius (ministrul Germaniei), cu colonelul Manolescu „factotonul’" Prinţului Nicolae. După dejun iru-a vorbit lung despre melodramele din familia Regală, Manolescu e deşănţat împotriva Regelui şi socoteşte pe Nicolae drept un excelent element care ar putea face numai lucruri bune dacă n-ar fi răstignit intre frate-său si „putoarea"' de Doletti, Cuvântul de „putoare"' e de data asta al lui Manolescu. Confidentul Prinţului mi-a confirmat că toată vrăjmăşia dintre cei doi fraţi e datorită numai opoziţiei Regelui împotriva unei căsătorii pe care, înainte de a se sui pe Tron,făgăduise să o sprijine, După ce a fost reîntronat, Regele şi-a tot amânat consimţământul şi a sfârşit în 1931 prin a spune lui Nicolae: „Pune-ma în faţa unui fapt îndeplinit, şi voi zice amin"". Cum a zis amin, Regele, după faptul îndeplinit, se ştie. Ceea ce nu se ştie însă, mi-a adăugat Manolescu, este că singurul motiv care a îndemnat pe Prinţul Nicolae, Regent să înlesnească revenirea lui Carol, a fost făgăduiala acestuia de a-i regla după dorinţă situaţia matrimonială. Preţioasă mărturisire! lata cum se face Istoria, sub dinastia noastră de curvari! „Vezi Măria Ta“ — ar ti spus Manolescu Prinţului, acum câteva zile — „dacă ai făcut d-ta o dictatură cu Argetoianu în iama lui 1930, n-ai fi acum în situaţia în care eşti, şi n-.am trai toţi sub dictatura d-nei Lupescu!" Manolescu facea aluzie la întrevederea mea cu Prinţul Nicolae, la Regina Elisabe-ta1, pe care-mi dau astfel seama că a cunoscut-o, şi în care Prinţul n-a vrut să se deschidă faţă de mine. Nimic de regretat de altminteri, căci în loc de atotputernicia d-nei Lupescu, am fi avut pe a d-nei Doletti, în Anglia lucrurile tarăgănesc. Pe ziua de ieri pare că Regele E-duard a câştigat teren şi că acţiunea iui Baldwin şi a Guvernului a mai slăbit Poate să fie şi o tactică din partea lui Baldwin, căci puşlamaua 1 Raportată în Amintirile melc, partea VI] | în ediţia noastră, volumul VÎ1I, p. 271-278J. 322 C ONSTANTIN ARGETOIANU de Eduard se dovedeşte a nu fi lipsită de popularitate. Faţă de enervarea generală, situaţia Regelui trebuie însă să se lămurească într-o zi sau doua. Sunt şi oameni care cred că junele Eduard va rămâne pe Tron şi ca va face din Mss Simpson o Regină a Angliei. Sa o vedem şi pe asta! Eu unul însă nu cred ca se poate. Ar fi un dezastru pentru noi. Dejunat la Lalla de Belloy (născută Bibescu), dejun execrabil cu măruntaie de iepure şi tumori hepatice în aspic, mai întârziat şi până la ora 2 din cauza Didinei Cantacuzino pe care a trebuit să o aşteptăm — dar împreună cu persoane bine informate despre cele ce s-au petrecut la Londra, de la care am aflat tot ce cenzura n-a lăsat să se publice — te întrebi pentru ce — în ziarele noastre. Criza a început prin comunicarea făcută de Rege lui Baldwin despre intenţia sa de a se căsători morganatic cu d-na Simpson. Baldwin n-a făcut nici (o) obiecţiune şi s-a mulţumit să spună Regelui: „Majestatea Voastră poate să se căsătorească cu cine vrea, dar morganatic nu. Căsătoria morganatică nu există în Anglia. Majestatea Voastră, căsătorindu-se, face automatic din soţia sa Regina Angliei." Regele, care nu şe aştepta la aşa ceva, a rămas perplex. Baldwin a mai adăugat: „Trebuie sa mai atrag atenţia Majestăţii Voastre asupra faptului că Biserica noastră oficială (the High Church) nu admite la sacramente femeile divorţate nici pe noul lor soţ. în asemenea condiţiuni, Majestatea Voastră nu se va putea împărtăşi, nici nu va putea fi «uns» la încoronare"; şi astfel, în mod abil Primiţi Ministru a pus alternativa între căsătorie şi încoronare, sau mai simplu între căsătorie şi domnie. De aci tot conflictul, cu toate peripeţiile cunoscute. 10 decembrie. Ziarul Le Moment de azi publică o fotografie instantanee luată la Legaţia Sovietelor după un dejun copios. E un grup de trei prieteni care se uită cu drag unul la altul, iar dedesubt, ca titlu, cuvântul „Intimites". Cei trei prieteni sunt Ostrovski ministrul Sovietelor, şi şeful propagandei comuniste la noi — Marele Vornic Inculeţ, şi boierul Grigore Filipescu, aşa-zisul şef al aşa-zisului partid Conservator. Despre Inculeţ nici o mirare, e la locul lui — Ia Interne, nu e. Dar ce să zicem despre boierul conservator? Dar la ce nu ne putem aştepta de la Grigoraş Sifilipescu? Nicu Greceanu mi-a povestit azi încă una nostimă. Adjudicatar a unei porţiuni de şosea ce se construieşte de la Silistra spre Constanţa, s-a ÎNSEMNĂRI ZILNICE. 1936 323 dus zilele acestea în judeţul Durostor să-şi rostuiască şantierul. L-a întâmpinat prefectul Taşcu Pucerea şi i-a cerut 2 milioane, ca să-i furnizeze piatră; cum Greceanu şi-a dat seama că nu era nici o vorbă de piatră ci numai de bani, a refuzat. „Cum - s-a răstit la el banditul, fratele Richard1 mi-a spus că 2 milioane, e partea mea!'4 Greceanu a persistat în refuzul său, dar e foarte plictisit fiindcă îşi dă seama câte neajunsuri poate sa-i facă un prefect, mai ales un prefect bandit şi liberal. Doux pays! ar fi zis Forain. / / decembrie. Melodrama de la Londra s-a terminat ieri prin abdicarea Regelui Eduard în favoarea lui frate-său, Ducele de York, şi printr-un frumos şi emoţionant discurs al lui Baldwin la Camera Comunelor. Bunul simţ englezesc şi puterea tradiţiei au învins. Principiul Monarhiei ereditare a primit însă o crudă lovitură. Cele ce s-au desfăşurat la Londra trebuie să fie un avertisment pentru Regele Carol şi o lecţie pentru politicienii nostrii. Ducele de York va fi proclamat Rege sub numele de George al Vl-Iea. Se stabileşte astfel, printr-un singur cuvânt, un program de cinste şi de omenie pentru noua domnie, în opoziţie cu scurta domnie precedentă. 12 decembrie. în mesajul adresat aseară „popoarelor Sale“ fostul Rege Eduard are inconştienţa să spună „ca nu putea duce greaua sarcină ce-i apăsa pe umeri fără sprijinul femeii pe care o iubeşte41! Citeşti şi nu-ţi vine să crezi! Noul Rege va fi proclamat astăzi. Ieri după-amiază şedinţa comisiei Afacerilor Străine la Cameră. Expozeul lui Antonescu, searbăd şi fără nici o notă nouă. Gh. Brătianu, naiv şi incomplect informat. După dânsul am luat cuvântul eu, arătând inutilitatea unor asemenea şedinţe. Am arătat chiar că ele pot fi dăunătoare, politica externă se face şi nu se discută între oameni necompetenţi şi neinfortnaţi. Am fost în vervă, şi scurta mea cuvântare a avut succes. Când, vorbind despre uzanţele parlamentare în ţările de democraţie integrală, ca a noastră, am spus că singurul drept al Parlamentului e să schimbe ministrul de Externe, daca nu mai are încredere în el, „după cum Parlamentul român a procedat astă-vară înlocuind pe dl Ti-tulescu prin di Antonescu44 — lumea a râs. Deşi am cerut mai multa discreţie, şi chiar închiderea şedinţei — d.d. A.C. Cuza, Goga, I. Miha- 1 Richard Franasovicu ministrul Comunicaţiilor ... 324 CONSTANTIN ARtiKTOIANU lache şi D.R. loaniţescu s-au dedat după mine la nesfârşite dizertaţii şi au pus picioarele în toate străchinile. Mai ales dl Mihalache-lţari, a criticat şi învârtit pe toate feţele demiterea lui Titulescu, ceea ce a trebuit să facă mare plăcere Regelui, cu atât mai mult că Tătărescu — în replică — a explicat foarte slab lovitura din august. Azi-dimineaţă, parastas pentru a 25-a aniversare a morţii generalului Mânu. Am fost să reprezint Jockey-Clubul, al cărui vicepreşedinte defunctul a fost multă vreme. Aristocraţia românească, cel puţin cea mai de aproape înrudită cu familia Mânu, mi-a părut „tare stafidită". 13 decembrie. Ducele de York a fost proclamat ieri Rege, sub numele de George a] Vl-lea. Entuziasm la Londra. Eduardo Simpson a părăsit ieri Anglia cu vaporul şi cu titlul de Duke of Windsor şi de Alteţă Regală. Nimeni la plecarea lui, quasi-clandestina, de la Ply-mouth. „Sic transit gloria'*... şi astfel s-au terminat toate încurcăturile pe care" inconştienţa unui degenerat le provocase. Totul reintră în ordine. „II n’y a qu’un Anglais de moins“. România Nouă de la Cluj, gazeta lui Maniu, publică în prima pagină un articol cu un titlu de o şchioapă: Abdicarea de la datorie. E vorba de Regele Eduard al Angliei, dar gândul autorului e vizibil pironit de alt Rege. Cenzura, care în ajun tăiase complect articolul de fond din aceeaşi gazetă (ce o fi fost într-însul?), a lăsat pe cel de azi sa treacă complect, deşi putem citi într-însul fraze ca acestea: „Divorţul este o stare familiară inadmisibilă de (sic) Biserică. Acolo unde au tronat Regine ca Elisabeta, Victoria, Alexandra şi Mary, nu se putea admite o doamnă, oricât de frumoasă, inteligentă şi graţioasă ar fi, care a fost de două ori divorţată. Căsătoria este sfântă pentru muritorii de rând, pentru ultimul cetăţean şi enoriaş. Deci cum n-ar fi sfântă pentru primul cetăţean al ţării? ... 1 s-a cerut în fond renunţarea care o acceptă benevol atâţia călugări din sânul Bisericilor, şi chiar mai puţin, i s-a cerut să renunţe numai la cutare persoană, în parantezăfie zis. străină chiar.... Regele care trebuia să premeargă în pildă de sacrificiu şi abnegaţie faţă de milioanele de cetăţeni simplii ai Imperiului, n-a ales calea aceasta. El a abdicat de la împlinirea datoriei şi a ales satisfacerea unei patimi trecătoare. A dat o pildă rea. Cu ziua de azi însă, numele lui va fi şters din şirul marilor oameni.'* Bon entendeur salut! 325 IN.LEMNARI ZILNICE. I9.i 6 Mocsonyi îmi povestea ieri-seară la club, indignat, că fiind poftit acum câteva zile la Max Auschnit, a găsit acolo întrunită toată banda profitorilor regimului: Gavrilă Marinescu, Franasovici, Malaxa, Urdă-reanu, în jurul d-nei Lupescu, toţi în jurul meselor de poker, jucând câte 10, 20 şi 30 000 lei pe o lovitură! în afară de sus-zişii, de sluga Lupeascăi Mic Catargi şi de câteva slugi ale Palatului, nimeni. „Eram singur şi jenat, în mijlocul bandiţilor — spunea Mocsonyi. M-au poftit şi pe mine la joc dar le-am răspuns că mijloacele mele nu-mi permiteau să iau parte la o asemenea partidă!" Urdâreanu — care trăgea pe dracul de coadă până la. „Restauraţie" — în pielea unui milionar, iată o privelişte neaşteptata; de altminteri aceeaşi observaţie s-ar putea face şi pentru toţi ceilalţi tovarăşi de petrecere, şi de afaceri, ai d-nei Lupescu, cu d-sa colac peste pupăză. Luând pe nemţeşte, Mocsonyi mă întrebă: „Wie lange wird das dauem?" — „Das wird sehr lange dauern, wir sind alle lauter Dreck" — nu m-am putut abţine de a-i răspunde. Dejunat azi la Capşa cu Cowles, marele Comandor al Supremului Consiliu din Statele Unite (obedienţa de sud) şi cu Remond, marele Comandor al Supr(emului) Consiliu din Franţa. Aceşti mari demnitari ai Masoneriei (ritul scoţian antic şi acceptat) sunt în drum spre Sofia, unde merg să întemeieze Supremul Consiliu bulgăresc şi s-au oprit câteva zile în Bucureşti. Remond mi-a dat neaşteptata ştire că Marele Orient din Paris, şi lojile dependinţe de el (nimic comun cu ritul nostru) au evoluat mult, au încetat sa se mai amestece în mod prea activ în politică şi că latura atee şi anticlericala, atât de accentuată în secolul trecut şi până la război în acele loji, s-a atenuat mult. Chiar dacă ar fi aşa, e cam târziu, şi răul imens pricinuit Masoneriei de acţiunea seculară a Marelui Orient din Paris, nu mai poate fi reparat printr-o pocăinţă în care nimeni nu va crede. 15 decembrie. Ziarele sunt lipsite de orice interes: Scandalul cu Regele Angliei s-a terminat, la Madrid naţionaliştii au îngheţat şi stau pe loc, Hitler, Mussolini şi Victor Antonescu nu mai spun nimic — noroc că războiul civil se înteţeşte în China, aşa ca în câteva zile vom avea iar ştiri senzaţionale. Mi se spune că domnul profesor Nicolae Iorga mă înjură pe toate potecile. Se vede că-şi tot aduce aminte „că el nu e el" şi că totuşi l-am 326 CONSTANTIN AKGKTOIANU făcut prim-ministru. „Eu care sunt eu'1 nu-i voi răspunde decât prin două citate din cartea celebrului fiziolog Al. Carrel (L ’homme, cet in-conmi\ care se aplică de minune dezordonatului nostru poligraf: Primo: „Des observations incompletes, hătives, le passage rapide d’une impression â â (sic) l’autre, la multiplicite des images, Vabsence de regie et d'effort, empechent le developpement de l’esprit.1* (pg. 142) Şi secundo: „Les grands savants sont toujours d’une profonde hon-netcte intellectuelle. Ils suivent la realite partout oii celle-ci les mene. IIs ne cherchent jamais ă lui substituer leurs desirs, ni â la cocher quand elle devient genante. L’homme qui veut contempler la verite doit etablir le calme en lui-meme. II faut que son esprit devienne comme l’eau morte d’un lac.“ (pg.162) 16 decembrie. Acum câtva timp s-a stins la Paris, Mărie Bengescu, sora lui George şi a lui Achile Bengescu. Bătrină de peste 80 de ani, căzută în extremă sărăcie, a murit de cancer la Hotel Dieu. Strane-poata-sa Zoe Băicoianu-Bengescu, care studiază sculptura la Paris şi e în treacăt prin Bucureşti povesteşte că ducându-se să o vadă câtăva vreme înainte de sfârşitul ei, muribunda i-ar fl spus: „Je suis ravie de m’en aller; j’adore la vie, j’aurais voulu encore vivre. Mourir dans la miscre, parmi des cuisinieres et des blanchisseuses, c’est affreux! Ce qui me console un peu, ce sont ies belies proportions de cette salle!“ Bătrâna „brocanteuse“ de mobile vechi şi obiecte de arta1 a murit după cum se vede într-o halucinaţie de estetism, cum a trăit de altminteri! Luat masa la lieber Oscar Kaufmann (masă excelentă) cu d-ra Hal-ban-Kurz din Viena, fiica lui Selma Kuiz, celebra primadonă. E simpatică şi seamănă puţin cu mumă-sa. Cântăreaţă şi ea, dar mai puţin înzestrată, a venit să dea două reprezentaţii Ia Operă (Rigoletto şi La Boheme). Mi-am adus aminte de vremurile când făceam curte la Viena mamei sale, pe atunci încă „domnişoară" ca să întrebuinţez un euftsm, şi am constatat o dată mai mult cât sunt de bătrân! 18 decembrie. Fost ieri la Cameră, prima oară în sesiunea actuală1 2, în speranţa să mai apuc o codiţă din bătaia din ajun. în ajun fusese scandal mare provocat de Ghiţă Pop (naţ.-tăr.) care a vorbit de „invazia 1 Despre Mărie Bengescu, in Amintirile mele partea I [in ediţia noastră, volwnul 1, p. 37-38] 2 Am mai fost o dată, dar nu în şedinţă publică, ci Ia Comisia Afacerilor Străine care s-a întrunit în sala bibliotecii. ÎNSEMNĂRI /II.NIC/:. 1936 327 răgâţenilor necinstiţi în Ardeal". Aceste graţioase cuvinte au fost răsplătite prin palme şi pumni pe care cavalerul Ghiţă le-a încasat de la adevăraţii români Robu şi Urziceanu. N-am avut noroc, căci n-a mai fost bătaie ci numai înjurături şi ameninţări. Am avut totuşi prilejul să aflu din gura apostolului Goga că mama lui Madgearu era născută Condocuris, aşa încât bucolicul Virgil, român neaoş, se prezintă ca produsul unei corcituri între armean şi grecoaică. Un prieten îmi spunea azi-dimineaţă — ca şi-ar fi făcut studiile gimnaziale la Varna, pe bulgăreşte, şi ca la liceul din Galaţi nu s-ar fi înscris decât în clasa a V-a. Se vede că lupta acestor seminţe etnice deosebite se răsfrânge asupra caracterului blândului economist! Manolescu-Strunga, care vine de la Berlin1 îmi povestea ieri la Cameră lucruri interesante cu privire la succesul planului cincinal în Rusia Sovietică. La masă la Comnen era şi secretarul Legaţiei noastre din Moscova, venit la Berlin să cumpere sonete electrice şi fire pentru localul Legaţiei, deoarece la Moscova nu se găseau! Faţa de mirarea lui Manolescu, Comnen i-a dat lămuriri complementare: „Duc lipsă de toate la Moscova. în fiecare săptămână trimit eu de toate lui Ciuntu (ministrul nostru pe lângă Soviete). Cele mai uzuale obiecte necesare traiului unui om obişnuit cu un cât de redus confort, nu se găsesc în Rusia. Faimosul plan de 5 ani pare să fi dat complectamente greş.“ Secretarul de 1a Moscova — un domn Popescu şi mai nu ştiu cum — descria viaţa de la Moscova sub culori atât de negre încât pe amicul Manolescu I-a prins mirarea cum de mai pot oamenii să reziste la atâtea privaţiuni. Emoţie mare printre ovrei. Din iniţiativă parlamentară s-a depus pe biroul Camerei un proiect de lege pentru revizuirea tuturor încetăţeniţilor de la 1919 încoace. Proiectul e semnat de deputaţi din toate partidele. A semnat şi lunian şi Fotino, vicepreşedintele Adunării. Fielder-man a fost azi-dimineaţă Ia mine să-mi explice proiectul. Pare că conţine clauze inchizitoriale inadmisibile. Va fi poate totuşi votat, fiindcă toţi şperţarii au găsit un exutoriu în „naţionalism", prin manifestarea căruia vor să-şi acopere potlogăriile. 1 Cu diverse afaceri in buzunar: înfiinţarea unor fabrici de bumbac din cânepă verde şi de stofe pentru haine, din sticlă. După noul procedeu german, pachetul de bumbac ar costa 130 lei în loc de 1 200.- Hainele de postav din sticlă au avantajul că nu ard. 328 CONSTANTIN ARGETOIANIJ Ieri la Cameră era mare vâlvă în jurul decretelor-legi pe care Guvernul vrea să le ratifice în bloc, prin votarea unui singur articol. E interesant de constatat câ Guvernul unui partid care s-a afirmat totdeauna, şi se afirmă încă apărătorul regimului parlamentar, încearcă să nesocotească astfel fără nici o jenă sau ruşine cel mai elementar drept al Adunărilor Legislative. Deputaţii naţional-ţâranişti păreau hotărâţi sa împiedice votul, făcând obstrucţie, până la luarea vacanţelor de Crăciun hotărâte pentru mâine-searâ. 19 decembrie. Citesc în cartea lui Carrel {L'homme. cet inconnu) următorul pasaj: „11 n’en est pas de meme du sens moral. Le milieu social actuell’ignore de faşon complete. En fait il Fa supprime. II inspire â tous l’irresponsabilite. Ceux qui distinguent le bien et le mal, qui tra-vaillent, qui sont prevoyants, restent pauvres et sont consideres comme des etres inferieurs. Souvent ils sont severement punis. La femme qui a plusieurs enfants, et s’occupe de leur education au lieu de sa propre carriere, acquiert la reputătion d’etre faible d’esprit. Si un homme a economise un peu d’argent pour sa femme et l’education de ses enfants, cet argent lui est voie par des financiers entreprenants. Ou bien il lui est enleve par le gouvemement, et distribue ă ceux que leur impre-voyance et celle des industriels, des banquiers et des economistes ont reduits ă la misere. Les savants et Ies artistes, qui donnent â tous la prosperite, Ia sânte et Ia beaute, vivent et meurent pauvres. En meme temps ceux qui ont voie jouissent en paix de 1’argent des autres. Les gangsters sont proteges par les politiciens et respectes par la police. Ils sont les heros que les enfants imitent dans leurs jeux, et admirent au cinema. Lapossession de la richesse est tout, et justifie tout.*‘ Aceste rânduri amare sunt inspirate ilustrului savant de tot ce vede în jurul lui, în Statele Unite. Ele se aplică însă, cuvânt cu cuvânt, şi stărilor din ţara noastră. După cum se vede, suntem şi noi în rândul lumii! Dejunat la Gafencu, între alţii cu Ghelmegeanu. Ca şi Armând Căli-nescu, nu vede salvare pentru „libertăţile constituţionale*4 şi pentru „ţara44 decât într-un front al partidelor agrare (ei, lunian, eu) în care bagă şi pe lorga (se vede fiindcă paşte iarbă şi mănâncă fan!). Am priceput că îşi dau în fine seama câ n-au nici o şansa să constituie viitorul Guvern, şi că caută să neutralizeze pe cât mai mulţi din cei care ar putea forma un Minister de personalităţi. Am convenit să mai stăm de vorba după vacanţele Crăciunului. hXSEMX.iltr/II.SHi:. 1936 329 20 decembrie. Pangal s-a înapoiat azi de la Sofia unde a petrecut câteva zile împreună cu Cowles (Marele Comandor al Masoneriei americane) şi cu Remond (Marele Corn. al Masoneriei franceze de rit scoţian) şi povesteşte lucruri interesante din Bulgaria. Cei trei crai ai Masoneriei de doctrină naţionalistă şi anti-atee (a nu se confunda, cum face atâta lume, cu Masoneria „Orientelor", anticlericala, ovreită şi de extremă stângă) au fost primiţi, de la primii lor paşi peste Dunăre cu mari onoruri. La Rusciuc le-au ieşit înainte prefectul, primarul şi fruntaşi ai oraşului care au dus pe oaspeţi la loja locală unde li s-a oferit o gustare. Pe drum spre Sofia, la Plevna, au fost întâmpinaţi în gară de alt prefect şi de autorităţile locale. în Capitală, în fine, au fost aşteptaţi de generalul Midilev, de ministrul Instrucţiei şi de o seamă de fruntaşi ai vieţii publice. Scopul călătoriei celor 3 mari demnitari masonici era întemeierea Supremului Consiliu Naţional al Bulgariei. Pangal a fost surprins de importanţa Masoneriei în viaţa politică bulgărească. Masoni nu sunt mulţi, în toată ţara nu sunt decât 600, dar aceşti 600 de fraţi sunt aleşi pe sprânceană, şi în regimul actual, au în mâna toate re-sorturile vieţii publice. Aşa se explică şi primirea quasioficială care s-a făcut celor 3 demnitari ai ordinului. Jumătate din miniştri, generalii cei mai de seama, şefii Legaţiilor din străinătate (printre ei şi Kovev, ministrul Bulgariei în Bucureşti) sunt masoni. Conducătorul lor este generalul Midilev, fost vicepreşedinte în precedentul Guvern, fost şef al Statului Major, „homo regius“ şi conducătorul actual al Comitetului Macedonean. Midilev a fost de altminteri numit Mare Comandor petru Bulgaria, iar Supremul Consiliu a fost alcătuit din 12 persoane, devotate generalului. îti afară de îndeletnicirile masonice, Pangal a avut o lungă conversaţie politică cu Midilev, al cărui rol n-a încetat a fi foarte important în Bulgaria. El a fost autorul loviturii de Stat cu Ghiorghiev, iar Guvernul actual pare a fi fost constituit de Rege în înţelegere cu dânsul, pentru a face faţa unor greutăţi de ordin intern. Midilev a informat pe Pangal, pe baza secretului masonic, că Guvernul actual va fi înlocuit în februarie printr-un Guvern Tzancov (mason şi el). Guvernul actual deşi guvernează fără Camera1, s-a arătat cam slab, şi de altminteri a fost" alcătuit numai ca un Guvern provizoriu; Guvernul Tzankov va fi Guvernul tare, care va desăvârşi reformele cerute de situaţie şi va duce cu dârzenie lupta împotriva comunismului, care ameninţa foarte serios să se întindă în Bulgaria. Pangal punând lui Midilev chestiunea dacă Regele Boris e învoit cu aceasta schimbare-, generalul i-a răspuns liniştit: „Vous savez, chez nous, le roi doit se soumettre ou se demettre!" 1 2 1 Trecând pe lângă clădirea Pariamentului, Pangal a întrebat pc Midilev ce era acolo. „E Camera, a răspuns generalul, dar acum c Ministerul de Interne! “ 2 Regele Boris, deşi nu e mason, c un mare şi real protector al Masoneriei după câte i-au spus toţi, la Solia, lui Pangal. 330 CONSTANTIN ARGlsTOJANU Acesta fiind personajul — chemat să-şi spună cuvântul sub viitorul Guvern Tzancov — declaraţiile lui nu sunt de aruncat la coş. Midilev s-a întins mai mult asupra politicii externe şi a mărturisit că poziţia Bulgariei era „intenabila"1. înfeudată Italiei după război, legăturile ei cu împărăţia lui Mussolini s-au slăbit, cu toată acţiunea Reginei Ioana, fiindcă alianţa cu Italia n-a dat poporului bulgar decât decepţii. încercuita de toate părţile prin înţelegerea Balcanică, Bulgaria a căutat o apropiere cu Iugoslavia — apropiere care n-a depăşit însă anumite limite, şi care în tot cazul nu poate fi operantă pentru aspiraţiile bulgăreşti. Bulgaria vrea înainte de toate', o ieşire la Marea Egee. Tratatele internaţionale i-au promis o zona francă la Dedeagaci, dar fagă-duiala n-a fost împlinită până azi. Graniţa bulgărească se opreşte la 18 kilometri de Mare, dar comerţul bulgăresc nu poate ajunge până la ea. Midilev ar dori stabilirea unui culoar, ca cel polonez, pentru a câştiga o ieşire liberă la Mare, indispensabilă ţarii sale de când Strâmtorile pot fi închise de turci. România având şi dânsa acelaşi interes, generalul Midilev ar dori din toată inima o înţelegere Polono-Româno-Bulgară. Pentru a încheia o asemenea înţelegere, Bulgaria ar fi gata să renunţe la toate pretenţiile ei asupra Dobrogei (??) şi să ofere avantaje culturale şi cultuale românilor din Bulgaria identice cu cele pe care le^am oferi noi bulgarilor din România. înţelegerea Polono-Româno-Bulgară n-ar împiedica, spune Midilev, nici Polonia, nici România să-şi menţină sistemul lor de alianţe actual, înţelegerea cu Bulgaria adăugându-se peste aceste alianţe. Generalul a adăugat că un pas important spre îndrumarea unei asemenea politici ar fi construirea ferry-boat-ului dintre Giurgiu şi Rusciuc, lucrare ce n-ar costa mai mult de 40 milioane de lei (câte 20 de fiecare ţară) şi ar constitui un început de strângere a relaţiilor dintre ambele maluri ale Dunării. Midilev s-a plâns mult lui Pan-gal de atitudinea lui Stoica, care, cât a stat la Sofia a vrut să întrebuinţeze „la maniere forte“. „Ţara mea e o ţară mică pe lângă a dvs—a încheiat generalul — dar are mândria ei, şi nesocotirea acestei mândrii nu poate duce Ia nimic bun“. Părea în curent cu activitatea mea în România, şi aştepta mult de la mine. Oricum, declaraţiile lui îmi par interesante — dacă vor duce la ceva pozitiv, rămâne de văzut. Qui vivra, verra. După spusele Iui Pangal, Cowles a plecat furios împotriva Regelui nostru, fiindcă nu l-a primit, deşi trecerea iritabilului şi influentului a-merican prin Bucureşti îi fusese anunţată5. „Eu care am fost poftit de 1 2 * 1 Dar „după toate"? 2 Nici Regele Boris nu l-a primit, dar era la Euxinogtad, lângă. Regina însărcinată şi în aştep- tarea unui Moştenitor al Tronului. ÎNSEMNĂM ZILNICE. 19.16 331 Regele Suediei, eu care am fost poftit de actualul Rege al Angliei în Scoţia'* (şi scotea scrisori din buzunar, pe care le arată), „eu, să nu fiu primit de Regele Carol, pentru care, şi pentru jidanca lui roşie am dus campanii în America — e o ruşine; pe care va trebui să mi-o plătească!Bătrânul a plecat amărât, şi Pangal nu exclude posibilitatea u-nei noi campanii de presă în Statele Unite împotriva iubitului nostru Suveran. Am însemnat pe ziua de 7 decembrie o serie de audienţe la Rege, printre care şi una a lui Ghiţă Mironescu. Omul meu de legătură cu moş Ghiţă fiind Pangal, şi acesta fiind ocupat cu vizita masonilor, apoi dus la Sofia — am aflat abia azi foarte interesantele amănunte ale acestei audienţe. Mironescu a chemat pe Pangal chiar a doua zi după audienţă, ca să-i spună şi să-l roage să-mi transmită următoarele: El nu s-a gândit să ceară audienţă, Regele i-a trimis vorbă să o ceară, şi apoi l-a invitat la dejun. La dejun era şi Guşti, aşa încât nu s-a vorbit politică. După dejun Regele a avut cu Mironescu o lunga conversaţie pe care vreau să o rezum în stil telegrafic. Ministerul Tătărescu ajuns la sfârşitul legislaturii. Schimbare. Regele ar dori un Minister de unire naţională, va încerca, dar ştie că nu se poate. Atunci Minister de concentrare, prezidat de Mironescu, cu Vaida şi cu Argetoianu. Dacă se poate şi cu Goga. Dacă Iunian şi alţii pot intra, cu atât mai bine (!!!). Esenţiali sunt însă numai Mironescu, Vaida şi Argetoianu. „Regis ex-pressis verbis!“ Mironescu la Externe, şi Argetoianu la Interne (presupun, ca salata să fie mai cu gust, că pe Vaida îl va pune la Finanţe!). Schimbarea pe la aprilie-mai. Dar poate şi mai devreme. întrebat de Mironescu daca se poate duce în ianuarie la Paris, Regele a răspuns: „Da. Dar să fii în februarie înapoi!** Exact ca acum un an pe aceeaşi vreme! Am convingerea că Regele a fost sincer faţă de Mironescu şi acum, şi acum un an! E drept că anul acesta M. Sa e cam încolţită prin sfârşitul legislaturii. Să se separe de lichelele care ne jefuiesc sub pretext că ne guvernează, nu-mi vine să cred! Oare fără Parlament, dar cu escroci, să se poată guverna mai departe? 23 decembrie. Cum se face politică la noi: Papacostea, confidentul lui Averescu şi prieten intim cu Tătărescu a fost la Pangal să-i spună că primul ministru i-ar fi comunicat confidenţial că Guvernul pleacă în aprilie, şi la întrebarea lui Papacostea dacă ştie cine îi urmează, i-ar fi adăugat: „Eşti bine cu Argetoianu?** — ceea ce n-a împiedicat pe acelaşi Papacostea să spună după câteva zile lui Cecropid: „Să ştii de la 332 CONSTANTIN ARCilTOIANU mine, Tătărescu nu pleacă; după Guvernul actual va veni altă formaţie, dar tot cu Tătărescu!" Pentru că Germania a luat anumite măsuri în vederea unei eventuale mobilizări — nu se ştie ce aduce ceasul — ziarele de azi sunt din nou pline de ştiri senzaţtionale. „Germania pregăteşte război" şi câte altele. Aflu prin Fabricius (ministrul Germaniei) ca venirea lui Schacht la Bucureşti e definitiv hotărâtă. Va merge întâi Mitiţâ Constantinescu la Berlin şi Schacht îi va întoarce imediat vizita la Bucureşti. Ambele vizite au fost sorocite pentru ianuarie, dar Fabricius crede ca ar mai putea întârzia ceva din cauza a două chestiuni care trebuiesc rezolvate în prealabil. Prima relativă la o serie de tancuri încărcate cu petrol pentru Germania şi pe care Banca Naţională nu le lasă să plece. Sforţările lui Fabricius la Ministerul de Industrie au fost fără rezultat, toată lumea fiind plecată în concediu de Sărbători. A doua chestiune e mai serioasă. Banca Naţională e de acord cu Berlinul să fixeze cursul mărcii între 39 şi 41 lei, dar dl Mitiţă mai cere şi o garanţie din partea Germaniei pentru stocul nostru de mărci în cazul — totdeauna posibil — al unei devalorizări legale a monedei germane. Asupra acestui punct Berlinul nu mai e de acord cu Bucureştiul. Fabricius crede totuşi ca vizitele vor a-vea loc, fiindcă le vrea Regele şi primul ministru — şi cu toate beţele în roate pe care le pune dl Mitiţă. Opunerea d-saie nu va putea însă decât să întârzie cu câteva săptămâni cele hotărâte. La propunerile Franţei şi Angliei pentru împiedicarea ravitalierii celor doi beligeranţi din Spania, generalul Franco a răspuns cum era de aşteptat, cerând garanţii pentru o egală aplicare a măsurilor. Controlarea porturilor şi vaselor ar împiedica orice transport de partea naţionalistă, pe când comuniştii care sunt încă stăpâni pe graniţa Pirineilor, ar aduce tot ce ar voi, oameni şi material, din Franţa simpatizantă cu acţiunea lor. Din ştirile ce vin, pare că comuniştii simt absolut stăpâni pe Guvernul din Barcelona, din care toate elementele socialiste, mai moderate, au fost eliminate. Se zice chiar că Preşedintele Republicii, Aza-na e închis la Monjuich. Generalul Zizi Cantacuzino, plecat acum o luna pe frontul lui Franco, cu 8 tineri din Garda de Fier „ca să arate cum se moare pentru o f'KSKMXÂRi /U. MCf-:. ! 0 16 333 cauză" s-a şi înapoiat, lăsând însă pe cei 8 tineri pe front. De unde înainte de plecare nu vorbea decât de sânge şi de moarte şi de cele 8 sicrie pe care le va aduce înapoi, acum spune că n-a fost niciodată vorbă de aşa ceva şi că misiunea lui personală a fost numai sa remită sabia de onoare colonelului M., gloriosul apărător al Alcazarului din Toledo. Bietul Zizi a fost toată viaţa lui un caraghios, şi aşa va muri, dar nu pe front, ci în patul lui. Pangal a rugat pe Nicu Condeescu să arate Regelui nemulţumirea lui Cowles pentru refuzul de audienţa pe care l-a îndurat. Totdeodată să spună Regelui următoarele: dacă Regele nu mai are încredere într-însul, Pangal' e gata sa părăsească direcţia Masoneriei române şi să lase locul altuia agreat de Majestatea Sa — dacă Regele socoteşte ca Masoneria româna e dăunătoare politicii Sale, să o spună, şi Masoneria nu va ezita să-şi închidă lojile. Nicu Condeescu a adus azi lui Pangal răspunsul Regelui. Regele a însărcinat pe aghiotantul său să spună lui Pangal ca încrederea Sa într-însul e neştirbită, şi că înţelege să-l întrebuinţeze în viitor, cum L-a întrebuinţat şi în trecut; întrucât priveşte Masoneria, nu poate fi vorba de dizolvare nici de închiderea lojilor, dar să o lase deocamdată mai moale. întrucât priveşte audienţele, le-a considerat inoportune în conjunctura actuală politică. Răspunsul Regelui a fost acela pe care-1 aşteptam şi pe care am prevenit pe Pangal ca-1 va primi. Regele căruia nu-i place sa înfrunte greutăţile şi preferă să se strecoare printre ele, ca toţi oamenii slabi, a acţionat în ultima vreme sub influenţa deşănţatei campanii pe care antisemiţii şi naţionaliştii de Tarabă o duc împotriva Masoneriei, şi mai ales a acţiunii Universului, care, în vrăjmăşia lui împotriva lui Mihail Sado-veanu (de când a luat direcţia Adevărului şi Dimineţii) s-a năpustit şi asupra Masoneriei, fără să-şi dea seama ca azi Sadoveanu este cel mai înverşunat duşman al Marii Loji Naţionale. Zeci de ani, Sadoveanu a fost unul din cei mai perfecţi şi zeloşi... 1 Nici pc Pangal, Rigole mi l-a ni imit, dc$i a cerut audienţii de mai bine de o luna. INDICE nume de persoane Alimăneşteanu, D. — 263. Andrei, Petre —161. Angelescu, C., dr. — 110, 173, 186, 204, 247, 262, 280, 307, 313. Angelescu, Costică— 177. Angelescu, Paul — 247. Antonescu, Petre — 295, 310. Antonescu, Victor — 189, 204, 246, 247, 252, 276, 277, 282, 300, 305, 306, 308, 322, 325. Apostoleanu, G. — 192, 200. Argeşanu, Gh.— 151, 153, 155, 159, 160,161, 176. Auschnit, Max — 10, 24, 26, 35, 72, 86, 89, 104, 120, 136, 171, 185, 190, 199, 208, 211, 218, 219, 325. Averescu, Alexandru — 297, 302, 320, 331. Balif, Ernest — 110, 161, 174, 286,295. Bădulescu, Victor — 263. Barcă, Vasile — 263. Beck, Josef — 50, 91, 143, 173, 176, 241,305, 306. Bejan, Petre— 263. Beneş Eduard — 157, 165,270, 282, 286. Bengiiu, Ion —194. Berceanu, Mihai — 263. Blank, Aristide — 90, 319. Blum, Leon — 145, 165, 234, 235, 237, 238, 243, 272, 280, 282, 290, 291. Blumenfeld, Klement — 102, 159, 161,284, 285. Bocti, Sever — 22. Boilă, Romul — 26. Bonnet, Georges — 11, 13, 18, 28, 83, 131, 176. Bossy, Raoul — 208. Brătlanu, Constantin (Dinu) 1. C. — 16, 19, 21,23, 24, 45, 162, 180, 181,253, 254, 261. Brâtianu, Dumitru — 48. Bratianu, Gheorghe — 23, 181, 299, 320. 336 CONSTANTIN AlUil- TOIANIJ Bl ătianii, Ion I. C. — 28, 29. Brâtianu, V in tilă I. C. — 28, 273, 295. Brediceanu, Cailis — 300. Briand, Aristide— 272. Budişteanu, Radu — 166. Bujoiu, Ion — 23, 49, 67, 154, 172, 173,227. Buzdugan, Gheorghe — 276. Cancicov, Mircea — 24, 26, 35, 41, 101, 119, 161, 182, 204, 208, 247, 265. Cantacuzino, Alexandru— 159. Cantacuzino, Gh. Gr. — 28. Cantacuzino, Gheorghe (Zlzi) — 332, 333. Carol I, rege al României — 23, 36, 189. Carol al II-lea, rege al României — 9, 15, 22, 29, 33, 34, 37, 44, 49, 51, 53, 59, 64, 66, 83, 86, 88, 89, 91, 103, 110, 120, 123, 128, 138, 146, 151, 155, 159, 167. 169, 173, 175, 176, 179, 184, 186, 187, 189, 191, 194, 196, 199, 202, 204, 208, 211, 218, 222, 227, 244, 246, 253, 261, 264, 268, 271, 277, 280, 284, 286, 288, 290, 293, 299, 302, 306, 309, 311, 314, 318. 323,330, 332, 333. Carp, Grigore —120. Catarg!, Mic — 325. Catargiu, Barbu — 117. Cădere, Victor — 196, 263,271. Călinescu, Armând — 8, 10, 20, 23, 33, 42, 51, 52, 54, 59, 64, 65, 66, 67, 80, 83, 99, 102, i 10, 121, 125. 128, 137, 150, 152, 154, 155, 160, 166, 170, 173, 181,200, 205, 288, 328. Cecropid, Dinu --52, 85, 127, 149, 150, 183, 198, 200, 216, 217, 331. Cesianu, Dinu — 42. 281, 294, 300, 301. Chamberlain, Austin — 11, 13, 17, 22, 25, 40, 46, 50, 75, 78, 87, 88, 93, 99, 119, 131. 156, 163, 178, 179, 180,213. Churchill, Winston — 8, 100, 188. Ciano, Galleazo — 7, 28, 30, 57, 58,61,64, 66, 68, 70, 72, 146. Ciupercă, Nicolae — 187. Clime, Gheorghe —159. Clodlus, Karl — 9, 11, 18, 20, 34, 149, 153, 154, 169, .173, 216,217, 221,228. Cndreanu-Zelea, Corneliu — 152, 155, 262,312. Condeescu, Nicu —333. Constantinescu, Mitiţâ — 49, 64, 66, 67, 119, 138, 161, 172, 173, 175, 181, 182, 187, 221, 227, 262, 264, 332. Constantinescu, Tancred — 228. Cornateanu, Nicolae — 186, 187’192. Costachescu, Nicolae — 29, 284, 316. Costinescu, Emil — 247, 262, 264. Creţeanu, Gheorghe— 35. Cristea Miron, patriarh — 276. Cruţescu, Radu — 171, 172, 192, 195,219,298. Csaky, Istvan — 70, 71, 72, 73. Cuza, A. C.— 1 11, 323. 337 /.VA)/CE nume de persoane Daladier, Edouard — 13, 24, 88, 91, 118, 131, 132, 156, 176, 178, 179,287. Davidescu, Gheorghe — 103, 116, 175, 183,201. Davila, Citta — 266,284. Delbos, Yvon — 131. Dinu, Simian — 38. Djuvara, Mircea — 247, 312. Dobrescu, Aurel — 21. Dobrescu, Dem. — 306. Dombrowski, Victor — 21, 225. Dragomir, Silviu — 192. Duca, I.G. —43, 170,316. Dumitrescu, Dorel— 179, 185. Dumitrescu, Puiu — 291. Eden, Anthony — 8, 100,238. Enescu, George — 21,209. Fabricius, Wilhelm— 112, 155, 169, 183, 190, 191, 200, 213, 216, 220, 229, 321,332. Ferdlnand I, rege al României — 33, 36, 205,310. Filip, August — 194, 196, 246, 247, 294. Filipescu, Grigore — 42, 320, 322. Filitti, Puiu —53,312. Flondor, lancu — 203. Florescu, Jean Th. — 205, 270, 271,303,320. Fotino, George — 263. Franasovici, Richard — 82, 84, "92, 121, 128, 176, 195, 200, 208, 246, 247, 301,302, 325. Franco Francisco — 30, 31, 32, 38,44,48,51,53,55,62,71,92, 158, 237, 271,275, 303,332. Gafencti, Grigore — 33, 59, 64, 75, 80, 83. 85, 98, 110, 121, 128, 159, 160, 161, 163, 164, 169, 178, 185, 187, 191, 193, 196, 202, 209, 212, 215, 220, 22, 229, 328, Gamelin, Maurice — 162, 174, 237. Garoflid, Constantin — 10, 119. Ghelmegeanu, .Vlihail — 36. 55, 57, 149, 160, 161, 173, 328. Ghiaţa, Petre — 119, 120. Ghica, Ion — 48. Gigurtu, Ion — 119, 166, 169, 171. Giurescu, C. C. — 168, 181, 186, 200, 205, 288. Goebbels, Joseph — 35,64, 139, 157, 171, 289. Goga, Octavian — 170, 267, 297, 302,311,323,331. Golescu, Alexandru — 48. Goring, Hermann — 9, 48, 50, 64, 75, 88, 96, 120, 128, 139, 166, 172, 198, 207, 217, 222. 289. Grigorcea, Gh. — 83,84, 91,92, 106. Gurănescu, Alexandru — 270. Guşti, Dimitrie -— 29, 149, 169, 184, 186, 187, 271,302, 331. Hacha, Emil — 224. Halifax, Edward — 13, 18, 47, 49, 50, 75, 97, 131, 156, 209, 211,217. Herriot, Edouard — 50. Himmler, Heinrich — 64. Hiiler Adolf—9, 12, 13, 15,25, 34, 35, 40, 50, 54, 57, 61,63, CONSTANTIN ARGLTOIANU 338 64, 66, 67, 72, 77, 78, 80, 83, 84, 86, 91, 93, 96, 98, 103, 107, 120, 124, 127, 130, 133, 136, 139, 144. 148, 153, 163, 171, 174, 177, 179, 183, 193, 201, 204, 206, 211, 214, 217, 224, 228, 233, 238, 242, 245, 251,259,280,288, 291,325. Hoare, Reginaid— 68, 155. Hodza, IVItlan — 165, 277. Horthy Mlclos — 92, 243, 278, 306. Huli, Cordel — 36, 37. Iaraandi, Victor— 161, 167,170, 174, 179, 185,219, 220,247. Ilasievlcl, Constantin - 187. Ilcuş, Ion - 151, 173, 187. Inculeţ, Ion — 204, 247, 252, 254, 261, 262, 285, 308,322. Ioaniţescu, D. R. — 164, 307, 324. Ionescu, Mae — 10, 166, 205, 311,315. Iorga; Nicolae — 21, 32, 33, 110, 156, 173, 174, 184, 186, 288, 302,311,325, 328. Iuca, Dumitru — 247, 312. Iunlan, Grigore — 21, 320, 328, 331. Kamenev, L. B. -- 240, 242, 244. Kaufmann, Oscar — 10, 13, 14, 15, 19, 24, 26, 35, 41, 58, 89, 101, 119, 120,205, 208,326. Kiosseivanov -— 15, 18, 27, 34, 37, 183, 192, 197. Krofta, Kămil — 286. Kuhn, Bela—14. Lapedatu, Al. — 204, 299. Laval, Pier re— 148. Lebrun Albert — II, 84, 92, 121,213,245. Lecca, Sergiu — 159. Litvinov, Maxim — 79. Lupescu, Elena — 10, 11,49,53, 89, 106, 187, 264, 286, 304, 311.314.316.318.321.325. Lupu, N. dr. — 21, 249, 262, 305,317. Madgearu, Vlrgil — 139, 162, 182, 206, 244, 249, 262, 281, 305, 327. Malaxa, Nicolae — 10, 14, 24, 35, 36, 49, 53, 72, 86, 89, 105, 171, 190, 199, 212, 218, 283, 300.301.312.315.325. Maniu, Iullu — 21, 23, 29, 32, 33, 42, 162, 224, 250, 267, 277, 279, 283, 284, 300, 308, 311,316, 324. Manoilescu, Mlhail— 313,316. Manolescu-Strunga, Gr. — 263, 327. Marla, regină a României — 32, 36,54, 303, 304,310,318,319. Marlnescu, Gavrilă— 133,135, 151, 157, 159, 161, 166, 169, 172, 184, 192, 194, 197, 206, 211,223,225, 281,325. Micescu, Istrate — 195. Mihai, voievod al României — 45, 49, 53, 190, 194,210,284, 285,286,295., Mihalache, Ion — 21, 29, 156, 162, 205, 251, 277, 284, 309, 311,316,323, 324. Milcoveanu, Şerban— 166, 167. INDICE - nutuv de persoane Mironescu, G.G. — 8.32,33,110, 156, 173,297, 307, 320, 331. Mirto, Eduard — 67, 307. Mitilineu, Iancu— 151. Mitilineu, Ion (Jean) — 117, 289, 302. Mocsony-Stârcea, I. — 189, 202,325. Moldovan, Victor — 192, 200. Molotov, V.M. — 78, 141, 162, 175, 183,201,203, 204. Moruzl, George — 264. Moscicki Ignazy — 143, 164, 169,208,298, 304. Moşoiu, Tiberiu —■ 263. Mussollnl Benlto — 22, 26, 61, 62, 64, 65, 72, 73, 80, 84, 87, 97, 100, 106, 122, 146, 162, 163, 201, 204, 238, 245, 259, 278, 292, 297, 301, 306, 309, 325. Nicodim, patriarh — 7, 15, 16, 152, 160, 174, 186. Nicolae, principe al României — 318,319, 321. Nlculescu, Oscar — 41. Nistor, Ion — 204, 247,263. Nlţescu, Volcu — 186. Osiceanu— 179, 185. Ostrovski, Andrei — 322. Osuski— 165. Ottescu, Nicolae — 67, 72, 168, 169, 194, 203. Otulescu, Emil — 90. Pangal, Ion — 13, 32, 36,52, 83, 208, 267, 280, 297, 306, 316, 329, 330, 331,333. 339 Papen, Franz von — 9, 12, 226. Perleţeanu, Al. — 36. Petrescu-Comnen, N. — 52, 195, 271,288, 327. Poncet, Franţois — 195,208. Pop, Ghiţă — 326, 327. Pop, Vaier — 204, 247, 252, 264, 266, 285, 308,312. Popescu, Stelian — 278, 307, 314,317. Popovici, Vllhai — 21, 277, 281, 316. Potârcă, Vlrgil —313. Poterakin, Vladlmir— 175. Prezan, Constantin — 21, III. Radlan, Al. — 125, 126, 128, 137, 150, 159, 169, 174,252. Radovici, Constantin — 244,306. Ralea, Mlhall —125, 134, 160, 161, 167. Răducanu, Ion — 9. Rădulescu, Iile — 315. Rădulescu, Savel —- 252, 270. Reynaud, Paul — 63, 124, 176. Ribbentrop, Joachim von — 57, 58, 64, 70, 78, 96, 120, 127, 128, 146, 163, 167, 171, 172, 184,212,217, 220, 222,280. Roman, Vaier — 263. Romniceanu, Mihail— 149. Roosevelt Franklin D. — 9, 14, 25, 29, 30, 36, 37, 43, 61, 80, 97, 136, 158, 181, 198, 203, 204, 206, 208, 245, 294. Rosetti-Bălanescu, AL — 288. Rydz-Smigly Edward — 130, 143, 157, 162, 165, 170, 175, 237, 241, 245, 253,297, 298. 340 (ONMANIIN aXf.I■ I < HAN!' Sassu, Vasile — 16, 19, 21. Samsonovici, N. — 241. Sadoveanu, Mihaii — 333. Sărăţcanu, Constantin — 276. Săveanu, Nicolae N. — 186, 204. 301. Sidorovici, Al.— 159, 164. Slâvescu, Victor— 8, 149. 160, 166. 172, 187. Stalin, I. V. — 128, 145, 153, 182, 201, 238, 240. 241, 242. 245, 276. Stelescu, Mihai — 241, 262. Stoiadinovicl, Milan — 270. Şeicaru, Pamfd — 309. Şoneriu, Ion — 13, 146, 147, 149, 150, 155, 167, 179, 182, 197. Ştefănescu, Nae — 14, 289. Ştefănescu-Goangă, FI. — 263. Ştirbei, Barbu — 182, 318. Tabacovici, Nicolae— 19. Tataru, Coriolan — 215, 266, 267. Tătâranu, Nicolae— 263. Tătărescu, Gheorghe — 42, 51, 82, 84, 92, 99, 110, 156, 160, 162, 170, 173, 174, 186, 190, 204, 244, 247, 248, 250, 254, 261, 263, 265, 266, 278, 281. 285, 286, 297, 299, 302, 310, 315, 320,324. 331.332. Teleki, Pal—71, 197. Teodorescu, Anibal — 16, 21, 33,42, 195. Teodorescu, Paul— 187. Thierry, Adrien — 184, 185, 222, 297, 306, 308. Tllea, V.V. — 9, 49, 119, 184, 195,208, 307,315. Titeanu, Eugen — 49, 83, 169. Tituiescu, Nicolae— 19, 21, 190, 238, 241, 246, 247, 248, 251.252, 254, 263. 265, 266, 268, 270, 271, 272, 277, 282. 285, 294. 297, 303, 305, 306, 310, 313, 323. Toncescu, Pascal — 117. Troţkl, Leon — 145, 240, 242. Urdăreanu, Ernest— 35, 36, 49, 52, 53, 72, 89, 104, 110, 146, 148, 151, 152, 161, 168, 169, 173, 179, 184, 187, 194, 200, 208, 212, 216, 218, 222, 309, 311,319, 325. Vaida Voievod, AL — 8, 110, 156, 160, 169, 174, 190, 215, 267, 277, 297,313,316, 331. Valaori, luliu — 263. Vâitoianu, Arthur — 32,33,110. Vâlcovici, Victor — 160, 186, 200. Victor Emmanuel, rege al Italiei — 80, 96, 97, 146, 306. Visarion Puiu, mitropolit — 7. Vişoianu, Constantin — 271. Voroşilov, K, E. — 88. Woglthat, Helmuth — 39, 40, 48, 125, 183. Zamfire seu, Alexandru — 158, 298,304. Zănescu, Alexandru — 32. Zfgre, Nicolae — 33. Zinovlev, G. E« — 240,242, 244. CUPRINS Notă asupra ediţiei {de Stei ian Neagoe).......... 5 Anul 1939 1 iulie - 22 noiembrie.......................... 7 Addenda 17-23 decembrie 1936............................ 231 INDICE - nume de persoane....................... 335