Colecţia ISTORIE & POLITICĂ
Notă asupra ediţiei
Toate drepturile pentru tipărirea acestei ediţii aparţin în exclusivitate
EDITURII MACHIAVELLI DIRECTOR - FONDATOR Praf. univ. dr. STELIAN NEAGOE
Bucureşti-1, B-dul Banu Manta nr. 22
ISBN 973-96599-9-21
Au trecut peste trei ani şi jumătate de Ia publicarea volumului 7 din însemnările Zilnice ale lui Constantin Argetoianu. în acest interval de timp am tot fost întrebaţi: „pe când volumul următor?" Tuturor le-am mărturisit tristul adevăr: „din cauza lipsei fondurilor băneşti nu ştim când vom putea edita volumul 8 (anul 1940), pregătit pentru tipar încă din anul 2004".
Volumele 2-7 le-am tipărit în doar 350 exemplare fiecare tom, din teama de a nu rămâne în stoc cu sute de exemplare, aşa cum s-a întâmplat cu volumul 1.
Chiar cu tirajul drastic redus, achiziţionarea de către cititori s-a făcut anevoios, aşa încât nu ne-am putut baza nici pe modicile sume încasate din difuzarea volumului 7, spre exemplu. în fapt, chiar şi cu aceşti bani abia îţi poţi achita cheltuielile cu volumul pus în vânzare.
Nu este mai puţin adevărat că am sperat să găsim înţelegere şi sprijin cu vreo sponsorizare oarecare; din păcate nimeni dintre cei care pot prin lege sa sponsorizeze activităţi cultural-ştiinţifice n-a schiţat vreun gest în acest sens.
Nu ne scuzăm şi nici nu acuzăm. Am dorit doar să constatăm întârzierile cu anii a publicării scrierilor politice argetoiene.
Dată fiind această neplăcută experienţă, suntem îngrijoraţi şi avem temerea că nu vom putea duce Ia bun sfârşit întregul proiect din care mai sunt de editat doar două volume: 9 (anul 1941) şi 10 (anul 1942, căruia îi ataşam perioada 1 ianuarie-2 februarie 1944). Cum am mai spus şi altă dată, din nenorocire însemnările Zilnice din întreg anul 1943 s-au pierdut cu desăvârşire, iar caietele nr. 59 şi 60, ce cuprindeau lunile februarie, martie şi parte din luna aprilie 1944 — până la plecarea precipitată în străinătate a lui Argetoianu — sunt rătăcite prin cine ştie ce fonduri arhivistice de Stat sau private; există doar un caiet abia început, ce cuprinde însemnările din primele zile ale lunii aprilie 1944.
Volumul 9 este şi el în faza de „bun de tipar", la volumul 10 se lucrează — însă după toate probabilităţile vor zace în portofoliul Editurii Machiavelli ani în şir, dacă cineva dintre cei cu dare de mână nu îşi va oferi sprijinul pentru acoperirea cheltuielilor tipografice necesare acestor ultime doua volume din opera unui inegalabil scriitor politic român, singurul care a ambiţionat să dea scamă în posteritate de trecerile şi petrecerile lumii româneşti din anii războiului de reîntregire naţional-teritorială.
Consecvent şi conştiincios, Argetoianu a panoramat cu har şi cu miez viaţa publică românească întinsă pe aproape o sută dc ani: 1871-1944. Istoria poli-
6 NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI
tică a României are în Memoriile şi însemnările Zilnice ale boierului de la Breasta de Dolj, o sursă pe cât de documentată, pe atât de singulară şi de importantă.
Câteva rânduri, acum, despre volumul 8 din însemnările Zilnice pe care reuşim, în fine, prin sacrificii personale, să le facem să vadă lumina tiparului.
De la început trebuie să menţionăm, că sunt şi în acest volum două caiete manuscrise lipsă în toate fondurile arhivistice în care au fost depozitate: fosta Arhivă a CC al PCR, Cabinetul de Manuscrise al Bibliotecii Academiei Române, Arhivele Naţionale ale României.
Prin urmare, avertizăm cititorii că vor avea dezamăgirea să constate lipsa însemnărilor din perioada 22 iulie-24 octombrie 1940. S-au păstrat caietele manuscrise nr. 27-29, ce acoperă intervalele de timp 1 ianuarie-21 iulie şi 25 octombrie-31 decembrie 1940.
Erau vremurile în care Europa şi Asia fuseseră prinse în războaie crâncene, în Europa Apuseana, armatele germane înfrângeau rezistenţa trupelor franceze, invadau Belgia şi Olanda, înaintând adânc în teritoriile franceze, în drumul spre Canalul Mânecii şi debarcarea pe ţărmurile Angliei. Parisul fusese ocupat, Fuhrerul Adolf Hitler poza victorios lângă Turnul Eiffel. Guvernul rezistenţei franceze cedase locul unui Guvern ce avea ingrata misiune de a trata condiţiile de armistiţiu cu ocupantul; un Guvern de sacrificiu, încredinţat mareşalului Petaine.
A doua Putere a Axei, Italia, pândea pofticioasă momentul prielnic pentru a intra în război, prin atacarea Franţei căzute.
în îndepărtata Asie, Japonia ducea de ani de zile un război ciudat cu China, pe care reuşise să o dezbine din interior, prin confruntările dintre cele două Guverne rivale.
Totodată, în Europa de Nord, Finlanda uimea lumea întreagă prin dârza opunere în faţa agresiunii imperialiste a URSS.
Cum evenimentele s-au acutizat, fronturile de luptă au intrat într-o nouă dinamică. Germania — după ce s-a înţeles cu Uniunea Sovietică asupra împărţirii Poloniei — şi-a îndreptat trupele şi înspre ţările scandinave, ocupând Danemarca. Sovieticii, nelâsându-se mai prejos, „au supus paşnic" Ţările Baltice.
Armata franceză, încercuită, aproape nu mai conta şi de aci defecţiunea apărută în cadrul alianţei franco-engleze. Din teama, zice-se, de a nu deveni pradă de război în mâinile germanilor, englezii au procedat la distrugerea în mare parte a capacităţii de luptă a armatei franceze, iniţiativă unilaterală ce era cât pe aci să ducă la deteriorarea iremediabilă a raporturilor dintre cei doi Mari Aliaţi.
Dincolo de ocean, Statele Unite ale Americii asistau precum spectatorii Ia teatru, Preşedintele Roosevelt era preocupat mai mult de campania pentru propria-i realegere la Casa Albă. Când şi când, americanii întrajutorau cu armament şi muniţie eroica armată finlandeză, promiteau sprijin material Alia-
NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI 7
ţilor, în momentele de mare criză — însă nu arătau nicio disponibilitate pentru intrarea efectivă în război. în fond, pregăteau aceeaşi tactică precum cea la care recurseseră în anii primului război mondial: sosirea pe fronturile de luptă „la spartul târgului" şi obţinerea maximului de beneficii în dauna Statelor beligerante vlăguite într-un război lung şi devastator.
Era, de asemenea, un timp în care relaţiile dintre două mari State imperialiste diametral opuse ca ideologie — Germania şi URSS — funcţionau în baza unui tratat atipic, care până la urmă era sorocit să eşueze într-o confruntare care pe care.
Mussolini la Roma ţinea opinia publică în priză, alimentându-i psihoza intrării iminente în război, alături de Hitler, vehiculând mari pretenţii teritoriale în Franţa, în Balcani şi aiurea.
Zguduiri puternice se petreceau în Imperiul Britanic. Premierul moderat şi şovăielnic Chamberlain lăsase locul dinamicului Winston Churchil. Londonezii erau ţinuţi sub presiune de raidurile avioanelor de bombardament germane. Aviaţia engleză, la rândul ei, cauza pierderi materiale şi umane prin bombardarea marilor oraşe germane. De o parte şi de alta a Canalului Mânecii, armatele inamice stăteau în espectativă, pregătite pentru marea confruntare. Hitler însă întârzia declanşarea acţiunii, iar englezii profitau de răgaz pentru a-şi spori capacităţile de luptă.
într-un astfel de context internaţional sumbru, marcat de răz"boaie ce ameninţau din zi în zi să capete caracter mondial, România se zbătea în neputinţa de a ieşi din dilema: Aliaţii ori Axa. Iniţial s-a încercat periculoasa politică de balansare între cei doi poli de putere ai momentului. Curând s-a constatat că trecutele „garanţii" ale Aliaţilor nu mai puteau funcţiona. într-un târziu s-a renunţat cu nonşalanţă la ele, în schimbul încercării stângace a unei apropieri de Germania socotită invincibilă. Numai că reorientarea politicii externe a prins contur destul de târziu, abia după ce Germania deja „dăduse liber" la ciopâr-ţirea României Mari — mai întâi Rusiei Sovietice, apoi Ungariei şi Bulgariei.
Tăvălugul rapturilor teritoriale a trecut peste ţara atât de greu întrupată la 1918. Basarabia şi Nordul Bucovinei au fost ocupate de URSS, Nordul Transilvaniei de Ungaria, Sudul Dobrogei de Bulgaria — prin ultimaturi şi arbi-traje-dictat instituite de „dreptul forţei", împotriva „forţei dreptului".
în zadar au fost repetatele întruniri ale Consiliului de Coroană, în care până la urmă — în lipsa oricăror alte oportunităţi viabile — se ajungea la consemnarea cedărilor impuse silnic de Statele imperialiste, revizioniste şi revanşarde.
Pe planul politicii interne lucrurile nu stăteau nici ele mai bine. Maimuţă-rirea totalitarismelor mussolinian şi hitlerist n-a dus decât la apariţia unor surogate ridicole şi, evident, ineficiente. Luându-se în cele din urmă act de eşecul prezumţiosului Front al Renaşaterii Naţionale — creat ca urmare a loviturii de Stat de la 10 februarie 1938 — s-a sărit „din lac în puţ", prin înfiinţarea Ia repezeală a Partidului Naţiunii, pus sub conducerea nemijlocită a Regelui Carol al H-ea, partid ce s-a dovedit de îndată a fi încă un avorton politic,
8
NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI
expiat odată cu regimul de dictatură regală, în vara pătimirii noastre din anul 1940.
Argetoianu era Consilier Regal când din senin a trăsnit cu „ultimatumul Molotov". I-a fost dat să ocupe funcţia de ministru de Externe în săptămânile pline de disperare când s-a nevoit cedarea de teritorii istorice naţionale către Rusia Sovietică.
Nu avem însemnări Zilnice după data de 21 iulie şi până la 25 octombrie 1940. Şi astfel, nu ştim în ce fel a consemnat Argetioanu toate tevaturile legate de dictatul de la Viena, în urma căruia ne-au fost smulse alte părţi de provincii istorice româneşti la graniţele de Vest şi de Sud ale României.
Tot astfel, nu avem opiniile autorului asupra crizei politice din primele două săptămâni ale lui septembrie 1940, soldată cu abdicarea Regelui Carol al Il-ea, în favoarea fiului său Mihai I, şi cu instituirea Statului Naţional Legionar prezidat de generalul Ion Antonescu, devenit adevăratul Conducător al Statului şi al Guvernului.
Avem, din fericire, însemnări consistente despre alte două-trei mari evenimente petrecute în perioada 25 octombrie-31 decembrie 1940: cutremurul de pământ din noiembrie care a produs un veritabil şoc, îngrozind populaţia bu-cureşteană din rândul căreia au fost multe victime, nemaivorbind de însemnatele pagube materiale; vendeta legionară de la fine de noiembrie, culminată cu uciderea celor 65 de foşti demnitari carlişti, deţinuţi în închisoarea Jilava, şi cu asasinarea lui Nicolae lorga şi a lui Virgil Madgearu. Constantin Argetoianu însuşi a fost la un pas de a fi împuşcat de legionari — peripeţii oribile pe care n-a fost în stare să le aştearnă pe hârtie decât după trecerea a şase săptămâni de zile, timp în care a reuşit să-şi revină din spaimă şi din dezgustul faţă de cele prin care avusese să treacă. Sfârşitul anului 1940 îl găsea pe Argetoianu îndurerat pentru soarta hărăzită ţării sale, plin de tristeţe şi de deznădejde în faţa ororilor războaielor pe cale să bulverseze rosturile întregii omeniri.
însemnările Zilnice sunt înserate în acelaşi mod în care autorul lor ne-a obişnuit deja. Radiografia documentată şi minuţioasă a mersului conflictelor armate de pe continente. Zugrăvirea în tonalităţi pe cât de grave pe atât de acide a vieţii politice interne româneşti, cu protagonişti din toate clasele sociale, de la simplul plugar al cărui avut era veşnic diminuat de intemperii, şi până la Suveranul falit.
Forţa portretistică a lui Constantin Argetoianu apare acum şi mai viguroasă, datorită dramatismului epocii şi tragi-comedianţilor reliefaţi prin derizoriul în care-şi bălăceau ifosele de profeţi absoluţi într-o lume atât de relativă.
Un an 1940 al contrastelor marcate: focul războaielor ce pârjolea totul în cale, pe de o parte, pe de altă parte puhoaiele apelor ieşite din matcă şi devastând tmda oamenilor de peste anotimpuri.
stelian neagoe
1940
2 ianuarie 1940. „O victorie aduce alta". După ce a cucerit Ardealul de Crăciun, Regele Carol s-a dus sa cucerească Dobrogea de Anul Nou. De data asta platitudinile au fost rezervate „crainicilor" de la Radiofonie; presa a fost ceva mai moderată. Au fost evocaţi Mircea cel Bătrân, toţi Voievozii şi până şi poetul Ovidiu — dar nu s-a mers până a se spune că această scurtă vizită (de la orele 9Vz la 13'/2) a schimbat mersul Istoriei Mondiale. Nici nu s-a definit comoda deplasare ca un act eroic. De ce, cu prilejul acestor vizite, nu stă Majestatea Sa puţin mai mult şi nu vizitează trupele de-a lungul graniţei aducând fiecăruia cât de mic dar şi un cuvânt de îmbărbătare? Ce a fost mai ciudat, e că a adus la Constanţa şi pe nunţiul Papal care şi-a prezentat acolo felicitările Corpului Diplomatic. Cei din jurul Regelui au explicat ca o idee genială a Majestaţii Sale această deplasare a hiretiselilor de Anul Nou, căci a permis să nu se convoace întreg Corpul Diplomatic şi să se pună alături, unii cu alţii, reprezentanţii Puterilor beligerante. Poate că ar fi fost mai simplu să rămână Tâtărescu la Bucureşti şi să vie Nunţiul să-1 roage sa transmită Majestaţii Sale felicitările colegilor săi. în fine — aşa am avut la Constanţa un discurs al nunţiului Cassulo şi altul al preşedintelui Gută — un fel de „Cassoulet de Poiana" („Iahnie de fasole de Poiana"), dacă le-am băga pe amândouă în aceeaşi oala...
în schimb Regele a vorbit foarte bine şi foarte frumos. A spus ce trebuia să spună şi nimic mai mult. A insistat asupra faptului că înarmarea noastră este cu totul definitivă, că suntem doritori de pace, dar hotărâţi să ne apărăm ce e al nostru nu prin dispoziţiunile tratatelor, ci prin hotărârile de la Alba lulia, de la Cernăuţi şi de la Chişinău.
O lecţie pentru Gafencu, prezent acolo şi care în ultima vreme prea a pus înainte clauzele unor tratate cam perimate, orice s-ar zice, şi nu voinţa popoarelor şi dreptul de autodeterminare, veşnic vii...
Vorbise foarte frumos Regele şi în ajun, la miezul nopţii, la Radio. Regele vorbeşte întotdeauna bine — păcat că faptele nu corespund mai niciodată vorbelor...
La Bucureşti am avut Te Deum la Patriarhie şi apoi ne-am dus în faţă să felicităm pe I. Prea Sfinţitul Nicodim. Aşa sta pe program. La
10
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
11
Mitropolie, eram numai eu, ca singurul Consilier Regal prezent. Nis-tor, cel mai vechi ministru a venit să mă întrebe cum procedăm, căci Tătărescu nu îi lăsase nici o instrucţie, nu îi spusese nimic. Am convenit împreună să nu spunem noi nimic, să treacă toţi cei prezenţi prin faţa popii şi să-1 felicite şi după ce vor fi trecuţi toţi, popa să ia cuvântul şi să exprime urările tuturor celor prezenţi, pentru ţară şi pentru Rege. Aşa s-a şi făcut, dar amicul Nicodim a pus picioarele în toate străchinile. A vorbit de război şi a despărţit oamenii în două: cei fără frică de Dumnezeu, care au gonit credincioşii din biserică, cei care nu se închină Atotputernicului ci lui Wotan, cei care nu respectă nici proprietatea, nici familia, nici dreptatea — şi cei care luptă împotriva lor. Dumnezeu va pedepsi şi prăvăli pe cei dintâi, dând izbânda celor buni. A şi dat-o: cei răi sunt deja învinşi. Noi, românii nu putem sta decât alături de oamenii cu frica lui Dumnezeu, şi să ne ţină Dumnezeu pe Rege care înarmează ţara şi pregăteşte armata pentru ceasul de luptă... şi aşa mai departe. Ne uitam unul la altul şi ne gândeam: ce moaşă-sa a păscut până acum idiotul acesta de nu-şi dă seama că sunt lucruri care nu trebuiesc spuse în gura mare? Am convenit cu membrii Guvernului să se dea ordin la cenzură să nu lase să treacă nimic...
Regina Elisabeta mi-a trimis de Anul Nou un frumos „coupe-pa-pier" de baga şi argint, însoţit de următoarele rânduri:
„Urările pentru 1940 sunt nenumărate şi fără desluşire, dar cele pe care ţi le trimit pornesc din adâncul inimii, înzestrate de o prietenie veche şi sinceră. în acelaşi timp îţi trimit această mică amintire care, stând pe masa-ţi de lucra, aş dori să fie o dovadă statornică de recunoştinţă pe care o port celui care mi-a fost întotdeauna <un vrai ami>".
Ce deosebire cu cuvintele seci pe care mi le trimitea în fiecare an frate-său, Regele, nu mi le-ar mai trimite!
Nemţii au vrut să înece şi vasul „Tacona", vasul auxiliar al cuirasa-tului „amiral Graf von Spee" — dar autorităţile din Montevideo au prins de veste şi l-au schestrat. Nemţii chiolălăe...
Statul nostru Major e informat că trupele ruseşti înşirate de-a lungul Basarabiei au fost toate retrase. Probabil că au fost trimise spre Finlanda unde lucrurile merg tot mai prost pentru sovietici. în ziua de 31
decembrie s-a terminat o mare bătălie care ţinea de 3 zile, în sectorul Suomisalmi. Ruşii au fost cu desăvârşire bătuţi şi respinşi în dezordine aşa încât încercarea lor de a se îndrepta spre golful Botnic a dat greş. Cu acest prilej armata roşie a pierdut vreo 15 000 de oameni, iar finlandezii au capturat 27 de tunuri, 11 tancuri, 2 automobile blindate, 150 camioane automobile şi 4-500 de căruţe încărcate cu provizii.
Şi pe celelalte fronturi ruşii dau înapoi. Admirabila rezistenţă a finlandezilor ţine mai departe...
Rezidentul din Cernăuţi, Flondor, povesteşte că membrii Comisiei sovietice care a tratat la Cernăuţi reluarea traficului feroviar între noi şi Galiţia s-au arătat ca tâmpiţi faţă de uşurinţele noastre de viaţă. Nu le venea mai ales să creadă că toate cele expuse în prăvăliile de comestibile erau la libera dispoziţie a publicului... După terminarea negocierilor, agenţii noştri de poliţie au văzut cum aceşti nenorociţi delegaţi au fost arestaţi îndată ce au trecut graniţa ca să nu povestească ce au văzut în România...
Moscova şi-a rechemat ambasadorul de la Roma, după manifestaţiile Italiei în favoarea Finlandei şi împotriva bolşevismului. Şi Guvernul italian a rechemat îndată ambasadorul său de la Moscova...
Italia nu renunţă la antisemitism. Fascismul socoteşte că bolşevismul este un fenomen de origine iudaică şi trage consecinţele urii sale împotriva comunismului.
A ars palatul Cancelariei Papale. Nu pot desprinde din telegrame dacă este faimosul şi splendidul palat „della Cancelleria" de pe Corso Vittorio Emmanuele sau un alt palat din Cetatea Vaticanului. Ar fi păcat dacă ar fi palatul construit după planurile lui Bramante, unul din cele mai frumoase şi mai clasice edificii ale Renaşterii...
Starea catastrofală continuă în Anatolia. Viscolul, ploile torenţiale şi inundaţiile împiedică lucrările de salvare în localităţile încercate prin cutremur. Cu mari greutăţi au fost scoase până acum de sub dărâmături peste 40 000 de cadavre. Bieţii turci...
12
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
13
O adevărată comedie se joacă cu Tănase, afară din scena. Sâmbătă s-a spus că a murit de pneumonia care-1 trântise la pat. A doua zi, duminică, decesul a fost dezminţit — dar mulţi spuneau că a murit totuşi şi că faptul se ascunde ca să se poată vinde biletele la Cărăbuş, de sărbători. Alţii afirmau că nu numai că n-a murit, dar că n-a fost nici măcar bolnav, şi că totul a fost înscenat ca să se mişte sufletele bune şi să-1 scape iarăşi de faliment, cum l-au mai scăpat după ce i-a ars o parte din recuzite... Cu Tănase nu se poate şti niciodată: e în stare să moară făcând o piruetă comică!
Tănase e sărac lipit pământului deşi câştigă bani buni. Dar mărturiseşte el singur: „Am un cusur, deschid cu doi valeţi..." — şi mai toate paralele şi le pierde la poker...
3 ianuarie. Acţiunea de ajutorare a Finlandei pusă de Anglia şi Franţa la cale face mai mult rău decât bine nenorocitei ţări. Căci mare ajutor, ajutor real, nu îi poate da nici Franţa, nici Anglia. Dar Germania în schimb, care până aci sta cel puţin neutră în conflictul ruso-fin-landez, începe să se teamă ca nu cumva anglo-francezii să izbutească să organizeze baze militare în ţările scandinave şi de acolo să creeze un nou front împotriva ei. Această teamă de un nou front, e una din cele mai mari griji ale Germaniei. Din cauza ei, nemţii îşi accentuează acum politica în favoarea ruşilor şi îi vor ajuta împotriva Finlandei. Vor trimite tehnicieni şi ofiţeri să înveţe pe mujici cum să facă războiul... Vai de Finlanda în cazul acesta!
în mesajul său către poporul bulgăresc, Kiosseivanov a.declarat o dată mai mult, categoric, că Bulgaria nu va intra în război şi că înţelege să-şi realizeze revendicările prin pace şi negocieri prieteneşti. Bulgaria nu se va amesteca în actualul război (până va şti de ce parte va cade victoria!!).
A murit ardeleanul Victor Deleu. E primul ardelean pe care l-am auzit vorbind, în 1917, la Iaşi, de pe piedestalul statuii lui Cuza, în piaţa Unirii. Venise cu voluntarii ardeleni, din Rusia, era în uniformă şi a vorbit frumos. Tânărul ofiţer, atât de talentat şi plin de avânt, ne-a încântat şi l-am crezut om de mare viitor politic. Cine vorbea pe atunci de un Mihai Popovici, de un Severdan, de un Severbocu şi de atâţia
alţii care au ajuns miniştri! Toata lumea vorbea numai de Deleu. Deleu n-a ajuns însă la nimic, şi iată că a şi murit...
Dunărea a îngheţat de tot (azi termometrul arată -10°) şi navigaţia s-a închis. Bucuria nemţilor... căci va trebui să-şi mai strângă cureaua cu vreo două găuri...
Americanii au protestat energic la Londra împotriva vizitării şi confiscării curierilor americani destinaţi Germaniei, pe vasele neutre şi chiar americane. Totuşi englezii par a nu voi să revină asupra măsurii pe care se mărginesc să o explice.
Se pare că concediul ambasadorului englez la Moscova va fi mai lung. Ambasadorul se află la Londra şi nu se va înapoia la post până ce raporturile dintre Anglia şi Soviete nu vor fi clarificate. Şi poate să se clarifice raporturile dintre ambele ţări în aşa mod, încât dl ambasador să nu se mai înapoieze deloc la post. Să de Dumnezeu!
4 ianuarie. Un nou cutremur a umplut de groază Asia Mică. De data asta epicentrul a fost la Yozgat, ceva mai la Vest ca prima dată. Victime omeneşti au fost mai puţine dar case dărâmate destule.
Inundaţiile din partea apuseană a Anatoliei fac de asemenea ravagii mari. Numai râul Sakaria a luat mai bine de 5 000 de case lăsând oamenii fără adăpost.
O adevărată catastrofa naţională. Ruşii şi nemţii trebuie să se bucure...
Mesajul cu care Roosevclt a deschis noua sesiune a Congresului e de frumoasă ţinută şi interesant. Roosevelt afirmă că nimeni în America nu vrea să bage un soldat în război, dar dacă America nu vrea să se lase târâtă în război, ea nu se poate dezinteresa de el şi trebuie să facă toate eforturile pentru restabilirea păcii. Economicul tuturor ţărilor se află în stare de strictă interdependenţă şi ruina unora atrage după dânsa adânci tulburări în domeniul celorlalţi. Roosevelt a încheiat arătând ce a făcut de la izbucnirea războiului până azi. Mesajul lui Roosevelt a avut succes şi a fost bine primit de majorităţile Congresului.
14
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
.15
Agenţia Ştefani explică pentru ce ambasadorul italian Rosso a fost rechemat de la Moscova şi pus în concediu. Măsura a fost luată ca răspuns la plecarea noului ambasador sovietic Gorelkine, care, sosit la Roma cu scrisorile sale de acreditare, a plecat cu ele, fără să le mai prezinte, în urma manifestărilor antisovietice italiene.
Chestiunea Finlandei provoacă mare nervozitate la Berlin, unde lumea ca şi cercurile oficiale se găsesc între imboldurile sufleteşti naturale, favorabile Finlandei, şi datoria politică care împinge spre Rusia aliată. Tendinţa generală e ca chestiunea să fie pusă pe alt teren. Nemţii spun că oriunde se va ivi un soldat englez sau francez, acolo e inamicul împotriva căruia Germania va lupta. Atitudinea Reichului faţă de Finlanda va depinde prin urmare de ajutorul pe care îl va primi din partea anglo-francezilor. Până acum Germania n-ar fi intervenit în conflictul ruso-finlandez...
Ger mare în toată ţara. Termometrul variază între -10° (Bucureşti) şi -20°. O sumă de nenorociţi au fost găsiţi îngheţaţi. N-am avut aşa frig de mai mulţi ani.
Toate nenorocirile dau peste Gr. Manolescu-Strunga, care atâţia ani a abuzat de noroc. După ce a fost pus la domiciliu forţat, după ce — iertat — a fost exoflisit totuşi din FRN, iată că i s-au aprins şi băile de la Strunga... Or fi fost asigurate — observa un râu-voitor...
A ars şi vechiul schit de la Peştera Ialomicioarei, o duioasă amintire pentru toţi clienţii Sinaiei, care s-au plimbat pe acolo. Cu frigul acesta cumplit se înteţesc şi focurile.
Văzut ieri pe Urdăreanu într-o chestiune privitoare la interesele Jockey-Clubului şi cu acest prilej am vorbit şi ceva politică. Recunoaşte că lucrurile nu merg, regretă mult plecarea mea (se face) şi m-a întrebat cum s-ar putea ameliora lucrurile. I-am spus răspicat că atât timp cât vor fi două Guverne, nimic nu va merge. Regele să-şi ia toate răspunderile dictaturii. Să suprime postul de prim-ministru. Să fie el şi Rege, şi prim-ministru şi şef al FRN-ului. Să întrunească o dată pe săptămână pe miniştri şi să le dea instrucţiuni pentru coordonarea lucrărilor. Să-şi numească unul, doi, trei secretari generali — doi sau trei urdăreni, dacă unul nu ajunge — dar să renunţe la un aşa-zis şef de Guvern, care nu
poate face nimic, între miniştrii care nu-1 ascultă şi Rege care îi calcă atribuţiile. Dacă Regele vrea să aibă un locţiitor, pentru zilele de guturai, să numească un vicepreşedinte în persoana celui mai vechi ministru sau a altui caraghios. Urdăreanu mi-a spus că va raporta Regelui sfaturile mele şi că e sigur că au să-i placă: M-a întrebat dacă Constituţia nu s-ar opune la o asemenea procedură. I-am răspuns că întru nimic.
Dar un lucru nu i l-am spus: .că dictatură pentru gheşeftari, nu se poate...
Eu am părăsit desigur „puterea" fiindcă nu aveam nici una şi fiindcă două Guverne, din care unul pe deasupra mea, nu-mi conveneau. Dar nu încape îndoială că şi Regele a fost încântat să se scape de mine. M-am întrebat multă vreme de ce. Astăzi sunt convins că „lipsa de fluid" între mine şi Suveran era datorită faptului că simţea în mine un adversar ocult al tuturor gheşefturilor şi porcăriilor pe care Camarila le pune la cale în folosul material al Majestaţii Sale...
5 ianuarie. Fost ieri la cinematograf şi m-a impresionat „jurnalul". Pe rând: atac şi bombardamente japoneze în China; exerciţii de tir, de bombardament şi de apărare antiaeriană în Statele Unite; bombardamente la Helsinki şi în Finlanda; exerciţii de tir antiaerian pe coasta germană a Mării de Nord... Un infern! A înebunit lumea întreagă; o boală de distrugere a năpădit peste toate popoarele — cum o să ieşim din această stare de lucruri?
Când mă gândesc la viaţa liniştită pe care am dus-o până la vârsta de 44 ani (1914) nu-mi vine sâ cred că tot eu am trăit acele fericite vremuri; îmi pare ca-mi aduc aminte viaţa altuia, trăită de mult, de veacuri... Cât conta viaţa unui om pe timpurile acelea!
Csaky plecat în concediu în Italia; va întâlni pe Ciano pentru un schimb de vederi. După câte se afirmă din Roma, politica ungară e de perfect acord în acest moment cu cea italiană: „satu-quo" în întreg Bazinul dunărean.
Din Finlanda veştile sunt tot bune şi reiese din ele că armata rusească nu face cinci parale. Un batalion sovietic s-a predat finlandezilor, în întregime, după ce şi-a ucis toţi ofiţerii. Aviaţia rusească c
16 CONSTANTIN ARGETOIANU
slabă, pe când cea finlandeză lucrează cu efect împotriva trupelor inamice.
Mis Unity Mitford, fiica lordului Readdesdale şi amorează dezamăgită a Fuhrerului s-a înapoiat în Anglia după ce s-a vindecat. îndată după intrarea nemţilor în Polonia, mis Unity a încercat să se sinucidă, dar n-a murit. Acum i s-a vindecat rana, dar tot ţicnită a rămas.
In Germania s-a creat „conducerea supremă a întregii Economii de Război" şi s-a încredinţat lui Goring. Până aci, îndrumarea economică militară era distinctă de cea civilă. Amândouă îndrumările s-au reunit acum în mâinile lui Goring, care avea deja conducerea părţii civile şi executarea planului de patru ani. Goring va fi ajutat de vechiul său colaborator Koerner şi de generalul Thomas, specialist în aprovizionările militare. Dr. Funk va rămâne ministrul Economiei şi guvernatorul Reichsbank-ului, şi va înlocui pe Goring în caz de absenţă. Ministerul Economiei, ca şi Banca, vor fi mai departe organe de execuţie.
Această generalizare a acţiunii lui Goring în materie economică e o nouă dovadă a greutăţilor în faţa cărora se află Germania.
Gerul s-a muiat, termometrul s-a urcat la 5-6 grade sub zero. La noi, în Oltenia, zăpada e de 40-50 centimetri, în Muntenia mai mică şi în Moldova nu e aproape deloc. Gerul a făcut multe victime — de n-ar mai veni iar...
S-a răspândit vestea că von Papen va fi rechemat de la Ankara şi numit la Roma. De la Ankara se telegrafiază că nu se ştie nimic despre aşa ceva.
Inundaţiile Guadalquivirului au ajuns în provincia Sevilla la catastrofă. Sute de case au fost distruse, oameni şi vite înecaţi. Şi Mansana-rezul a ieşit din albie şi a produs mari stricăciuni în împrejurimile Madridului.
Olcovski, vulpoi bătrân, îmi face confidenţe politice. Ştie el, că Guvernul Tătărescu nu va mai ţine mult. „De ce"? — întreb eu —
însemnări zilnice, 1940 17
«Fiindcă lamandi e nerăbdător" — răspunde Olcovski... In realitate îimandi n-are nici o trecere — nerăbdător poate că e Regele, care cu UI1 lamandi poate să-şi facă toate mendrele, şi pe acelea pe care nici chiar un Tătărescu nu i le poate satisface. Până acum Regele nu îndrăznite să-şi bată joc de opinia publică până la gradul unui lamandi — dur poate că formula mea, cu un simplu vicepreşedinte, să-1 ajute...
Caragea, consulul nostru general la Berlin, e în concediu la Bucureşti şi povesteşte prăpăd din Germania. Privaţiunile au ajuns la extrem, lumea suferă nespus şi e ahtiată de pace. Popularitatea lui Hitler e redusă la nimic, dar în patriotismul lor, ca să scape ţara de dezastrul unei înfrângeri totale, nemţii se strâng totuşi în jurul lui. Caragea povesteşte că în ultima conversaţie pe care Hitler a avut-o cu Burckhardt, comisarul S.D.N.-ului la Danzig, înainte de a ataca Polonia, acesta a prevenit pe Fiihrer că anexarea Danzigului la Reich ar însemna nu numai ruina oraşului care nu trăia decât din comerţul cu Polonia — dar şi război imediat, cu această ţară. Hitler a râs şi deodată un ţipăt strident a ieşit din gura lui şi s-a aruncat ca un nebun asupra feresterei şi a început sa muşte perdelele... Burckhardt privea înmărmurit. După câteva secunde Fiihrerul s-a calmat, a revenit la masă şi a reluat conversaţia... La ieşire, secretarii lui Hitler l-au întrebat pe Burckhardt dacă a fost mulţumit de audienţă. Burckhardt a povestit tot ce s-a întâmplat şi unul din aghiotanţi a murmurat: „Pentru prima dată n-a prevăzut..." — şi a tăcut. Din aceste cuvinte Burckhardt a tras concluzia că Fiihrerul suferă de atacuri epiliptoide, dar că le presimte şi evită să vadă lumea în momentele de criză. S-a povestit şi după întrevederea cu Cham-berlain în septembrie 1938 la Berchtesgaden, că Hitler ar fi avut un asemenea acces, dar atunci s-a aruncat pe canapea şi a muşcat perna în loc de perdele şi Chamberlain a crezut că face teatru şi a blamat o atitudine care nu era demnă de un gentlemen...
De la un epileptic la un nebun deosebirea nu e mare — şi acum putem pricepe mai bine multe din câte s-au întâmplat...
Se spune că englezii trimit avioane peste Germania şi aruncă cartele de alimente şi de efecte perfect falsificate, încurcând astfel toate socotelile „economilor" germani! încă o fromă bizară a războiului actual: războiul cu cartelele!
18
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
19
6 ianuarie. Bobotează cu ploaie! Termometrul arată circa 0 grade. Cerul posomorât, parcă ar fi suflet de muscal, dar mai bine aşa decât gerul de acum câteva zile...
Demisie neaşteptată a lui Hore Belisha din Guvernul englez. Belisha era ministru de război din 1937. Telegramele sosite nu lasă să se întrevadă încă cauza acestei demisii. Belisha şi Chamberlain au schimbat scrisori prin care declară că nici un dezacord n-a existat între ei. Atunci de ce s-au despărţit? Pentru Anglia, pentru prestigiul ei, prezenţa unui ovrei în fruntea Apărării Naţionale era regretabilă. Din acest punct de vedere demisia lui Hore Belisha e binevenită. în locul lui a fost numit Sir Oliver Stanley, ministrul Comerţului, iar în locul acestuia a fost numit Sir Andrew Duncan, un mare industriaş din afară de Parlament. Şi titularul de la Ministerul Informaţiilor a fost schimbat: în locul lordului Mac Millan a fost numit dl John Reith.
Csaky a ajuns la Veneţia. Ciano - grăsunul a pornit din Roma aseară ca să-1 întâlnească. Presa străină, dar mai ales cea italiană fac o gălăgie de nepriceput în jurul acestei întrevederi: S-ar crede că Ungaria e împărăţia rusească, de pe vremuri. Şi Ungaria şi Italia cred că pot înlocui adevărata putere prin zgomot...
Finlandezii au pătruns pe teritoriul rusesc şi luptele au loc acum la 25 de kilometri de graniţă. Linia Murmanskului a fost distrusă în mai multe locuri — ştirea se confirmă oficial — aşa încât transportul trupelor sovietice spre Nord şi aprovizionarea, sunt compromise. Toate atacurile ruseşti, din zilele trecute au fost respinse.
După informaţii din izvor finlandez, noul comandant al trupelor sovietice, Gregori Stern n-ar fi ovrei, ci finlandez. Numele lui adevărat ar fi Georg Mattson şi s-ar fi născut în Marienhann, în insula Aaland. Părinţii lui trăiau în Finlanda până acum câţiva ani şi erau cultivatori înstăriţi. încă un renegat...
Noi cutremure foarte uşoare au fost resimţite în Anatolia, fără să producă stricăciuni. în acelaşi timp au fost înregistrate uşoare zguduituri şi la noi în ţară, în judeţul Muscel.
Restricţiile populaţiei civile în Germania sunt groaznice. Până şi tnerete au ajuns la cartelă, 4 pe săptămână de om. Untul, 63 de grame pe săptămână, pentru mâncat şi gătit. Cafea, ceai, cacao — ioc. Dimineaţa se recomandă „Deutscher Thee" (ceai nemţesc), un fel de amestec de izmă, de trifoi şi alte ierburi — o oroare. Peşte aproape deloc. Ouă, 60 pe lună, din care de obicei 58 sunt stricate şi trebuie aruncate.
Chiar cu cartelă, femeile trebuie să facă coadă ceasuri întregi. Toată lumea blestemă... în gând!
Kronprinţul a fost aclamat la Potsdam. A doua zi primarul oraşului „a dispărut" — iar Prinţul a primit ordin să nu mai iasă din casă...
8 ianuarie. Colocontronsis a luat obiceiul să ne părăsească de fiecare sărbătoare. De Crăciun s-a dus la Oradea şi la Cluj, de Anul Nou la Constanţa, alaltăieri, de Bobotează s-a dus la Chişinău. Platitudinea comentariilor gazetăreşti cu privire la aceste eroice etape e în scădere. Se vede că urletele mele după plimbarea la Oradea şi Cluj au avut efect. Mă întreb totuşi cine poate fi salahorul de la Universul care scrie: „Ostaşii înşurubaţi pe glie" (mai întâi, onorabile, se zice însuru-paţi nu înşurubaţi!) şi „se aud puternice armonii de alarmă!" (la sosirea Regelui) — ca să nu citez decât două perle.
Lăsând la o parte latura de vicleim a acestor deplasări, orice om de bun simţ nu poate decât să aprobe intenţia Regelui ca şi cuvântările pe care le ţine. Au fost toate bune — ultima la Chişinău excelentă. Prezenţa Regelui în Basarabia, afirmarea energică şi solemnă a drepturilor noastre, consensul tuturor minorităţilor prin glasul reprezentanţilor lor — au trebuit să contribuie toate la liniştirea spiritelor peste Prut, alarmate prin toate câte s-au întâmplat în ultimele luni — şi să dea de gândit muscalilor. Dacă nu sunt mulţumiţi cu rahatul pe care-1 mănâncă la graniţa finlandeză, să poftească pe Nistru...
A murit ieri-seară Gr. Trancu-Iaşi. Despre dânsul am spus odată că e singura broască care a izbutit să se umfle cât un bou. Dar o boală nă-praznica îl slăbise în ultima vreme de nu mai era de recunoscut. Armean simpatic — lucru rar — Trancu-Iaşi, cu toate micile lui cusururi, era un om cumsecade şi n-avea decât prieteni. Dumnezeu îl crease contabil şi eu ministru în 1920. A fost cel dintâi ministru al Muncii. „Ca fost prim-ministru... al Muncii" — avea obiceiul să spună el în zilele de specială umflătură...
Să-1 ierte Dumnezeu şi să-i fie ţărâna uşoară.
20
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
21
Motivele demisiei lui Hore Belisha n-au fost încă date în vileag şi chiar la Londra se discută asupra lor. Pare că nu sunt de ordin politic. Belisha a declarat că le va expune în faţa Parlamentului.
în jurul întrevederii Csaky-Ciano de la Veneţia, presa internaţională şi diferitele posturi de radio fac mare zgomot. Intră în metodele ungureşti ca şi în cele italiene să zăpăcească opinia publică prin declaraţii şi comentarii ca să înşele lumea şi să o facă să creadă în puterea fiecăruia din aceste State mediocre. Se pare că subiectul conversaţiei, de astă dată, a fost pe lângă apropierea maghiaro-iugoslavă, o împăcare între unguri şi noi. Pericolul comunist şi poziţia luată de Italia împotriva Moscovei, a împins pe Ciano să netezească calea între Budapesta şi Bucureşti. Noi dorim ca încercarea italienilor să reuşească, dar să nu-şi închipuie că ei sunt arbitrii lumii. La Radio de la Roma s-a anunţat că dumnealor domnii Ciano şi Csaky discută la Veneţia „Fruntariile României" — Să ne ierte: fruntariile României nu depind nici de dl Ciano, nici de dl Csaky, nici de amândoi împreună.
Din Finlanda tot ştiri bune. Pe tot lungul frontului lor, finlandezii sunt stăpâni pe situaţie şi împing operaţii cu forţe uşoare şi rapide pe teritoriul sovietic. Un general finlandez, din regiunea Petsamo, a fost dovedit spion —- s-au găsit asupra lui bani şi documente ruseşti — şi imediat împuşcat...
Regele a decorat pe Ottescu (Nicu) cu Mare Cordon al Coroanei României. Pe lângă această ştire, Ottescu îmi mai aduce una buimăcitoare: Titulescu a înebunit de-a binelea şi a fost internat. Ştirea o ţine de la Ionel Christu, nepotul lui Titulescu. Acesta a vizitat pe Titulescu luna trecută, cu prilejul mergerii sale în Italia şi a fost impresionat de starea în care a găsit pe fostul mare om. O stare de beatitudine, o stare de prostraţie extraordinară! Locvacele om de odinioară nu mai putea lega două vorbe...
9 ianuarie, marţi. O telegramă laconică din Paris anunţă că Dala-dier şi-a frânt piciorul. Nici un amănunt afară de unul: că primul ministru nu şi-a întrerupt ocupaţiile...
In Statele Unite s-a votat un nou credit de 1 300 000 000 dolari (vreo 400 de miliarde lei!!!) pentru sporirea marinei de război. Noi de când ne înarmam pe capete, de 2-3 ani, am cheltuit cu totul mai puţin de 50 de miliarde! Vai de sărăcia noastră.
Aşa-zisa libertate valutară organizată de Bujoiu a dus lira engleză la 2 000 lei şi dolarul american la 600 lei (cursurile de azi). Napoleonul de aur se vinde cu 4 000 lei...
Ziarele de azi aduc vestea unei mari victorii finlandeze. La Suomi-salmi, sovieticii au fost complect învinşi, au pierdut o divizie întreagă, 102 tunuri şi 42 de tancuri... Pe toate celelalte părţi ale frontului ruşii au fost respinşi cu pagube.
Germania a oprit tanzitul de arme şi avioane italiene destinate Finlandei, probabil după cererea Moscovei... Reichul declară că a adoptat în conflictul ruso-finlandez o atitudine „de strictă neutralitate". Oprirea transporturilor italiene şi chiar sechestrarea unora din ele au făcut cel mai prost efect la Roma şi la Milano. Că raporturile dintre Reich şi Italia se răcesc din ce în ce, o mai dovedeşte şi faptul că întâlnirea de la Veneţia dintre Ciano şi Csaky, în jurul căreia italienii fac atâta zgomot, a trecut aproape nebăgată în seamă în presa germană. Fără să se dea acestei întrevederi o importanţă mai mare decât are, nu e mai puţin adevărat că de pe urma ei rezultă o dorinţă de pace din Sud-Estul european clar exprimată — şi că, ca atare, ea n-ar fi trebuit să lase pe nemţi indiferenţi. Dar s-a cam strâmbat faimoasa „Axă de oţel".
Opinia publică începe să ceară în Franţa din ce în ce mai mult ruptura relaţiilor diplomatice cu Rusia. De-ar putea ajunge chiar la război... Am fi scăpaţii
în Londra se discută încă în jurul demisiei lui Belisha şi nu se cunosc încă cauzele exacte ale acestei demisii. După gazetarii englezi din Bucureşti, aceste cauze nu sunt de ordin politic. Plecarea lui H. Belisha ar fi fost determinată de neînţelegeri de ordin organic cu generalii mai vechi, care n-au aprobat toate reformele ministrului de Război. Unii
22
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
23
din aceşti gazetari se întreabă dacă remanierea Cabinetului englez nu înseamnă un avans făcut Germaniei pe calea păcii, oricât de inverosi-mil ar părea lucrul. într-adevăr, nemţii au declarat că nu vor sta de vorbă cu englezii, pentru pace, cât timp un ovrei va fi în fruntea armatelor britanice — iar pe de altă parte, atât Sir Oliver Stanley, care a înlocuit pe Belisha, cât şi John Reith, noul ministru al Propagandei sunt foşti germanofili notorii. John Reith avea portretul lui Hitler deasupra biroului său şi încă azi vorbeşte cu respect de Fuhrer... Şi când te gândeşti că până ieri acest domn John Reith era preşedintele B.B.C.1, şi că azi e ministrul Propagandei Imperiului... Nu numai la noi sunt toate anapoda!
Se anunţă inundaţii dezastruoase nu numai în Anatolia — dar şi în Spania şi Portugalia. Tajoul, ca şi Guadalquivirul au înecat nenumărate localităţi. Pagube mari şi victime omeneşti. Cu tot gerul, care de ieri s-a înteţit din nou, şi la noi a început Dunărea să facă mici farse şi să se reverse — tocmai din cauza sloiurilor ca împiedică apele să curgă spre Mare.
De la Externe, aflu că starea lui Titulescu ar fi disperată. Interpretând medical ştirile primite, am impresia că e mai mult vorba de un delir decât de demenţă. între altele, Titulescu nu mai vrea să-şi vadă nevasta. A fugit de la hotel Subreta (St. Moritz) cu un medic, în alt hotel. Gurânescu telefonează de la Berna că medicii de la Saint Moritz cred într-un deznodământ fatal repede, în 10-15 zile. Dacă aceste ştiri se confirmă, nu poate fi vorba decât despre o carenţă complectă a funcţiilor glandulare, cu intoxicaţie consecutivă a centrelor nervoase. Săracul Titulescu! Până acum n-a fost internat, nici măcar într-un sanatoriu. Azi-dimineaţă a plecat Christu (Ionel) la Saint Moritz.
Gafencu mă pune la curent cu rezultatele misiunii lui Victor Anto-nescu la Roma. Antonescu a fost trimis ca să pipăie pulsul şi să obţină informaţii precise — dacă se putea — cu privire la atitudinea Italiei faţă de Rusia, faţă de noi, faţă de Balcani.
Misiunea lui Antonescu a fost foarte secretă, nu suntem mai mult de doi sau trei la curent cu ea. La Roma, conform instrucţiunilor primite,
' British Broadcoasting Company — o federaţie semioficială a tuturor întreprinderilor de radioemisiune, cu industriile lor anexe, din Anglia.
Antonescu s-a dat drept un turist, un turist de vază bineînţeles, fost ministru de Externe şi a cerut să vadă pe Ciano în dorinţa — a spus el — de a duce ceva informaţii Guvernului şi Regelui său.
Ciano 1-a primit şi Antonescu 1-a întrebat, faţă de repetatele declaraţii ale Italiei —- că se va interesa de afacerile din Balcani — care sunt formele sub care Italia plănuieşte să concretizeze acest interes. Dacă Rusia ne va ataca, ne va da Italia ajutor? Va contribui dânsa în acest caz, ca să ne asigure pacea pe celelalte graniţe şi să împiedice să fim atacaţi pe la spate? Ciano a mărturisit că nu poate răspunde în mod precis la aceste întrebări până nu vorbeşte cu Ducele...
După 3 zile a chemat pe Antonescu şi i-a spus că e autorizat sa-i facă următoarele declaraţii:
1) Dacă România ar fi atacată de Rusia, poate conta pe tot sprijinul Italiei. Ceea ce Italia a făcut în Spania împotriva bolşevismului nu e nimic pe lângă ce e hotărâtă să facă în România, România fiind ultimul zăgaz de oprire a bolşevismului în Europa. Armament, aviaţie, voluntari -— ne va da de toate.
2) Să nu avem nici o teamă de un atac pe la spate. Italia ne garantează că nu va avea loc. Prin atac pe la spate se înţelege Ungaria —-căci de Bulgaria are grijă Turcia.
Ciano a adăugat că ne recomandă să fim cât se poate de dârji faţă de Rusia şi a repetat încă o dată să fim siguri de concursul Italiei. Guvernul italian, foarte bine informat, îşi dă seama că România e punctul de rezistenţă împotriva comunismului sovietic, că e singurul Stat necontaminat de bolşevism şi că dispune de forţe suficiente — dacă este ajutat — ca să reziste armatei roşii. Despre aceasta Ciano a dat informaţiile cele mai deplorabile şi a înmânat lui Antonescu un memoriu militar, asupra situaţiei armatelor sovietice, ca să fie remis Regelui nostru.
Ciano ne sfătuieşte să nu ne aruncam în braţele Germaniei „care e prea tare" (o - ironie!) şi ne-ar putea înăbuşi.
Gafencu crede că vom începe sa primim armament italian chiar din primăvara asta...
Regele a fost atât de încântat de declaraţiile lui Ciano, încât 1-a invitat la Bucureşti... Gafencu socoteşte că s-a cam grăbit, dar tot ce a putut obţine de la Rege a fost să nu fixeze ministrului italian o dată şi să lase la discreţia lui alegerea ei.
Atitudinea Italiei a permis Regelui să vorbează cum a vorbit la Chişinău. Ciano a mai spus lui Antonescu că trebuia să meargă la Budapesta, dar că Ducele a schimbat părerea şi a invitat pe Csaky în Italia. De aci întâlnirea de la Veneţia, care văzută prin prisma ştirilor aduse de
24
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
25
Antonescu de la Roma ia pentru noi un aspect cu totul diferit decât cel ce mi se înfăţişa numai prin prisma informaţiilor de gazetă.
Dacă Antonescu n-a visat şi dacă ştirile aduse de dânsul sunt exacte, apoi ni se ia o piatră de pe piept.
Cu turcii, atât de încercaţi prin cutremur şi inundaţii, raporturile noastre continuă să fie excelente şi nu încape îndoială că îi vom avea alături de noi, într-un eventual atac al ruşilor. E foarte probabil chiar ca să înceapă turcii prin a ataca pe ruşi, căci altfel pentru ce i-ar înarma francezii, pentru ce ar fi masat francezii trupe la Beirut?
După informaţiile Iui Gafencu până acum n-au fost aduşi la Beirut mai mult de 100 000 franco-africani. Dar foarte multe cadre şi armament, pentru încadrarea şi înarmarea trupelor ce vor veni de la primăvară înainte.
Din Anglia nu avem încă precizări.
La ultima sa venire în Bucureşti, Tilea a adus „un mesagiu" din partea lui Halifax, pe care 1-a stors ministrului englez înainte de a părăsi Londra, deşi avea instrucţiuni să nu insiste. Halifax spune în mesajul său că evident garanţia dată României de către Anglia era generală şi fără rezerve, dar că Guvernul britanic nu-şi dă seama cum ar putea ajuta România în situaţia actuală, căci nu ştie ce ar face Turcia în asemenea caz, şi nu e sigură că Italia... Gafencu a răspuns ca să se lase Turcia şi Italia pe seama noastră. De la mesajul lui Halifax au trecut 6 săptămâni şi în acest răstimp, iată că graţie finlandezilor s-au pronunţat şi Italia şi Turcia!
Bine, bine, bine — să răsuflăm puţin şi noi căci cine ştie ce ne va mai cădea pe cap!
Gafencu îmi spune că Tătărescu ar vrea o alianţă mai precisă cu turcii. Dl Gafencu e de părere să lăsăm lucrurie cum sunt — Pactul Balcanic şi interesele Turciei însăşi faţă de ruşi şi de bulgari sunt legături suficiente. Un nou pact ar putea stârni furia nemţilor şi să-i determine să se asigure de resursele noastre economice. Pare câ şi Regele e de părerea lui Gafencu.
Se pare că situaţia lui Tilea la Londra e foarte zdruncinată. Nu ascultă de ordinele primite de la Bucureşti şi a plictisit pe Halifax, care nu-1 mai poate vedea în ochi.
Gafencu a primit ştiri suplimentare de la Titulescu, via Berna. Rinichii sunt prăpădiţi — va să zică uremie şi delir uremie... într-o ultimă criză a căzut şi nenorocitul şi-a frânt o claviculă. în nebunia lui are o idee fixă — vrea un copil, şi fiindcă nevastă-sa nu poate (!!) să i-1 dea,
vrea să o repudieze. Biata femeie nu mai ştie unde să se vâre de ruşine. E o nenorocire, mai mult decât o ruşine...
10 ianuarie. De ieri Rusia ne-a atacat cu un crivăţ glacial. Azi-di-mineaţă la orele 6, termometrul arăta -17 grade... De la Constanţa se vesteşte că pe mare suflă o furtună îngrozitoare. Motonava „Basarabia" a sosit în port cu 8 ore întârziere. Dunărea a îngheţat tun. Prăpăd...
Chamberlain a rostit un important discurs la Mansion House, în care arată câ războiul n-a început încă nici pe pământ, nici în aer — ci numai pe mare. Efectele şi rezultatele războiului trebuiesc prin urmare judecate numai pe mare, şi pe mare Anglia arc toate motivele să fie satisfăcută. Primul englez citează cifre şi arată prin ele că Anglia nu a pierdut in aceste 4 luni nici a 100-a parte din tonajul ei comercial, pe câtă vreme comerţul maritim german a fost desfiinţat. Chamberlain crede că anul 1940 va fi hotărâtor pentru război. Anglia nu urmăreşte distrugerea Germaniei, cum pretinde Hitler şi oamenii lui, ci numai să o împiedice să mai tulbure pacea. Numai nemţii vorbesc de distrugerea Angliei şi de distrugerea Germaniei, ca respective scopuri de război, şi o fac probabil ca să mai ridice moralul poporului, atât de deprimat.
Primul ministru britanic a mai vorbit despre formidabilele pregătiri ce se fac în vederea începerii războiului aerian şi terestru, despre nenorocirile Turciei aliate (pe care Anglia împreună cu Franţa o vor ajuta) şi despre piciorul lui Daladier. Cuvântare măsurată dar importantă care a făcut efect şi la Paris şi la Washington.
Finlanda merge înainte. Finlandezii au nimicit până acum 3 divizii sovietice şi au capturat un enorm material de război. Se crede că ruşii au pierdut în ultima vreme numai, peste 100 000 de oameni. E puţin probabil ca situaţia să se schimbe, căci topografia teatrului de război nu permite desfăşurări de mase. Rămâne de văzut dacă finlandezii vor putea rezista valurilor succesive de atac...
Rapoartele lui Radu Cruţescu de la Berlin, continuă să fie pesimiste, între altele, dânsul semnalează ca niciodată bisericile nu au fost aşa pline în Berlin. Sunt pline de gem, sunt pline în toate zilele; afluxul lumii către ele impresionează; Cruţescu trage concluzia din acest fapt,
26
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
27
că nemţii nu mai au nădejde decât în Dumnezeu. O altă concluzie care ar putea fi trasă, e că nu mai ascultă de Hitler, care i-a scos din biserici ca să-i ducă la Wotan...
în Franţa a început o adevărată acţiune de epurare împotriva comuniştilor. Sunt scoşi de pretutindeni, din Cameră, din primării, din şcoli... în fine!
Poliţia a pus mâna pe întreaga organizaţie a cerşetorilor din Bucureşti. Cerşetoria ajunsese o adevărată plagă în ultima vreme. Nu mai putea cineva ieşi în stradă iară să fie asaltat. Eu m-am întrebat deseori, cum de poate fi atâta mizerie într-un oraş bogat ca Bucureştii... Iese acum la iveală că cerşetoria era organizată în oraşul nostru, ca o adevărată mafie. Avea un şef, pe Tănase Burdujan, „cocoşatul olog cu căruciorul", un simulant de primă forţă. Dânsul şi cu soţia lui Ioana (cu un picior de lemn), împreună cu un consiliu de administraţie, domneau asupra lumii cerşetorilor împărţită pe căprarii, cu şefi de posturi, cu controlori, cu tot dichisul. Posturile bune raportau mai bine de 1 000 lei pe zi. Burdujan e om cu avere, cu fermă lângă Bucureşti, cu mai multe rânduri de case la mahala, cu taximetre pe piaţă, cu camion automobil. Să felicităm pe dl Rodrig, prefectul, că ne-a scăpat de această plagă...
Frigul excepţional de care ne bucurăm nu e un privilegiu românesc. Duciuc, ambasadorul sârbilor, îmi spune că pe Coasta Dalmaţiei termometrul a coborât până la -17°. Ce o fi zicând palmierii şi cele plante plăpânde?
// ianuarie. Frigul continuă şi e chiar în creştere. Dc-a lungul malului, Marca Neagra a îngheţat. La Iaşi şi Cernăuţi termometrul a coborât până la -30°. în Basarabia şi prin Moldova, o sumă de oameni au fost găsiţi îngheţaţi.
La Roma a nis ca niciodată şi ziarul francez Exceisior publică o fotografie senzaţională: domni şi doamne în costum dc sport fac ski pe piaţa Sfântului Petru, acoperită de zăpadă.
La Bucureşti temperatura sc menţine cam la -20°.
Finlandezii continuă să reziste eroic dar la Sallo, unde ruşii au reînceput să atace cu o vigoare neconstatată până aci (poate influenţa noului comandant general Stern?), au dat de greu...
Un aviator finlandez a dat o lovitură foarte frumoasă. A aşteptat până a venit o escadrilă sovietică asupra oraşului Helsinki, s-a înălţat pe un avion sovietic capturat de către finlandezi şi amestecându-se cu avioanele ruseşti s-a înapoiat cu ele spre baza rusească de unde porniseră. Aviatorii sovietic nu şi-au dat seama de prezenţa inamicului printre ei, fiindcă pierduseră 2-3 avioane în luptă, aşa încât la înapoiere erau încă sub numărul de la pornire — cu finlandez cu tot. Nestânjenit astfel de nimeni, finlandezul s-a coborât până la 50 de metri şi a lăsat o serie de bombe incendiare pe hangarele şi aparatele ruseşti... Sovieticii au fost aşa de buimăciţi, încât nici n-au tras asupra îndrăzneţului aviator care s-a înapoiat nevătămat la baza lui finlandeză... Ca fapt de război e de toată nostimada.
Informaţii din ziarele străine vor să arate că la Veneţia, în conversaţiile avute cu Csaky, Ciano ar fi declarat că Italia va sprijini revendicările teritoriale ungureşti. Nu ştiu ce va fi vorbit Ciano cu Csaky şi ce i-o fi spus ca să-1 domolească — dar ştiu că lui Victor Antonescu i-a vorbit foarte cuminte: „Cunosc stările din Transilvania şi îmi dau seama că, dacă ar trebui să cedaţi oriunde teritorii Ungariei, ar trebui să daţi Ungariei, pentru un ungur trei români — ceea ce nu se poate. Dar n-âţi putea da undeva un colţişor de pământ, la o graniţă o rectificare mai mult simbolică?" Antonescu a răspuns cum trebuia, că e la mijloc o chestie de principiu: să nu dai niciodată, căci nu ştii unde te opreşti. Ciano a surâs şi n-a mai insistat.
Un mic conflict diplomatic — primul de la începutul războiului — s-a ivit între Germania şi Italia pe chestiunea furniturilor de război destinate Finlandei, expediate din Italia şi oprite în'Germania. Germania n-a răspuns încă la protestul Italiei.
Un comunicat german ne informă că mai multe avioane engleze au fost atacate de trei avioane germane, deasupra coastei germane a Mării Nordului, şi că trei avioane engleze au fost doborâte pe când avioanele germane n-au suferit nici o pagubă.
28
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
29
Un comunicat englez relatează această luptă dând rezultate exact contrare celor date de germani. Pe cine să credem?
Mosciski cu fiica au ajuns la Friburg în Elveţia şi s-au instalat acolo. Germanii nu ne-au mai plictisit cu chestiunea plecării lui din România, pe care au încasat-o. Dar polonezii se poartă prost; noi le-am dat, chiar şi ofiţerilor, libertate de circulaţie prin ţară şi ei se folosesc de această libertate ca să treacă graniţa şi să meargă în Franţa să se înscrie în legiunea poloneză. Astfel a evadat zilele trecute generalul X, fost şef al Statului Major polonez. Când vor afla nemţii, au să ne înjure rău...
Liciu, faimosul prim-preşedinte al Curţii de Apel din Bucureşti, a fost condamnat, după cum se ştie, la 8 luni închisoare, la Roman, pentru omor. Apelul trebuia judecat la Curtea din Iaşi. Dar Liciu a cerut strămutarea procesului, pentru legitimă suspiciune. într-adevăr, toţi ma-gistraţii care trebuiau să-1 judece la Iaşi, fuseseră ad-hoc înaintaţi de ministrul lamandi care jurase pieire lui Liciu... Curtea de Casaţie a găsit cererea întemeiată — ce palmă pentru lamandi — şi a mutat procesul la Curtea din Galaţi.
Ieri, Consiliul la Banca de Credit. S-a aprobat bilanţul pe anul 1939. De când e Banca de Credit n-a avut bilanţul gata la 10 ianuarie. Nici măcar Ia sfârşitul lui februarie — de obicei prin martie. Bilanţul se prezintă cu totul altfel ca pe vremea lui Kaufmann. E un bilanţ sincer, cinstit şi cu notabile economii, deşi au fost sporite lefurile funcţionarilor în cursul anului. E meritul lui Cancicov care s-a înhămat la o treabă grea, dar a reuşit pe deplin.
12 ianuarie. Revista Schwarze Korps, organul oficios şi în general bine informat al S.S.-urilor naziste, anunţă noi impozite şi noi restricţii în Germania. Asupra veniturilor e vorba să se pună un impozit care să meargă până la 95%. „Războiul cel vesel"!
Finlandezii au respins toate atacurile sovietice. Un corespondent de război suedez povesteşte lucruri interesante de pe front. Nu e adevărat
că trupele ruseşti aduse împotriva finlandezilor au fost trupe de adunătură. Aşa de pildă Divizia 44, identificată şi decimată, a fost multă vreme dată ca o divizie model, şi la serbările din octombrie de la Moscova a defilat ca atare. Aviaţia rusească s-a arătat sub orice aşteptare. Din cele 1 000 avioane aduse pe front, numai 450 au funcţionat (modele Străine) cum trebuie, şi din ele finlandezii au doborât 200... Piloţii sunt slabi. Cu toate bombardările lor, nici un obiectiv militar finlandez n-a fost atins. Mecanicii nu ştiu să adapteze motoarele pentru temperatura scăzută ce domneşte pe teritoriul de război. Carburantul şi uleiurile sunt de calitate detestabilă...
Cu prilejul plecării ministrului bulgar Kirov din Bucureşti, Gafencu a oferit diplomatului transferat obişnuitul dejun. La sfârşit, ministrul de Externe a ţinut o călduroasă cuvântare pentru înţelegerea româno-bulgară şi pentru strângerea cât mai mult a raporturilor şi a prieteniei dintre ambele ţări. Kirov a răspuns în acelaşi sens. Cuvântarea lui Gafencu a fost foarte bine primită la Sofia şi comentată cu prietenie de către gazetele bulgăreşti.
Ieri a trecut prin România, venind de la Moscova, ministrul bulgar al Finanţelor, Boilov. De la graniţa bulgărească a trimis Guvernului român o telegramă de mulţumiri pentru modul cum a fost primit şi tratat pe pământul României, cu care Bulgaria vrea să întreţină raporturi de pace şi de prietenie.
înţelegerea Balcanică se va întruni la Belgrad în zilele de 2 şi 3 februarie.
Un nou cutremur catastrofal — deşi mai limitat ca ce! dintâi — a avut loc în Turcia, în regiunea Eski-Schehir. Ministerul de Interne turcesc publică cifrele oficiale privitoare la seismele trecute: 25 000 morţi, 8 000 răniţi, 30 000 case dărâmate...
A treia zi de ger cumplit. La Cernăuţi a fost un frig siberian, -37°! La Bucureşti azi frigul s-a mai domolit, -14° în loc de -18°. Crivăţul s-a potolit. Barometrul, nemaipomenit, la 800!
13 ianuarie. Roosevelt a rugat membrii Congresului să studieze mijloacele practice de a veni în ajutorul Finlandei. Deocamdată Guver-
30
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
31
nul federal ar fi hotărât să şteargă datoriile Finlandei către Statele Unite.
Se zvoneşte de asemeni că Germania ar fi dispusă să-şi propună mediaţiunea pentru încheierea păcii între Rusia şi Finlanda. Această încercare de mediaţiune ar fi bazată pe dorinţa Germaniei de a împăca capra cu varza, adică pe Stalin şi pe Mussolini, cel puţin pe terenul raporturilor lor cu Berlinul. încetând războiul din Finlanda, Hitler socoteşte că ar putea rămâne aliatul lui Stalin fără a pierde prietenia Ducelui. Pe de altă parte, campania din Finlanda absoarbe toată activitatea Sovietelor şi le pune în imposibilitatea de a organiza aprovizionarea Germaniei, aşa cum ar vrea nemţii. Totuşi despre intenţiile Germaniei nu se ştie nimic pozitiv şi sunt chiar unii la Berlin care cred că o intervenţie ar fi eu atât mai inoportună cu cât prestigiul Rusiei aliate ar suferi mult din încheierea unei păci acum.
Fapt ciudat este că Germania nu a recunoscut Guvernul comunist al lui Kussinen şi continuă raporturile sale cu Guvernul legitim din Helsinki. Chiar zilele trecute a acordat exequatorul cerut de acest Guvern pentru numirea unui consul la Essen.
Se pare că pe frontul finlandez, sovieticii pregătesc o nouă ofensivă, tot în direcţia Şalla. Noi contingente au fost chemate în acest scop. Până atunci, finlandezii vor mai captura sau distruge probabil încă o divizie rusească, pe care au tăiat-o de bazele ei de aprovizionare situate pe teritoriul sovietic la Est de Salla.
Porcăria de Rusie continuă ofensiva ei de frig împotriva Europei. La noi suflă de aseară din nou crivăţul şi e prăpăd. Deşi termometrul nu arată decât -14°, oamenii plâng aproape de suferinţă. Cei care intră la mine sunt stacojii la faţă, cu nasul şi cu urechile îngheţate... Valul de frig s-a întins asupra Europei întregi. La Berlin sunt -23°, la Triest -10°. Lagunele Veneţiei au îngheţat de tot. Zăpadă şi ger în Sudul Italiei. La Atena viscol şi frig. La Vilna s-au înregistrat -41°, ceea ce nu s-a văzut încă.
Şi pe când în Europa murim de frig, la antipozi oamenii mor de cald. La Buenos Aires sunt 36° de căldură şi 80 de persoane au fost internate în spital...
Se zice că aceste extraordinare perturbaţiuni climaterice sunt datorate unor noi pete apărute în Soare... O fi.
în Iugoslavia s-a decretat o nouă lege electorală: sufragiu universal, direct, secret şi obligatoriu — fără restricţiile de până acum. Totodată
8e pregăteşte pentru zilele acestea o vizită triumfală a Principelui Regent la Zagreb. Ziarele croate salută cu entuziasm acest eveniment, şi până şi Macek pare împăcat. Numai de ar ţine...
în Franţa, Guvernul a propus un proiect de lege prin care se retrag mandatele tuturor comuniştilor aleşi în Cameră, în Senat şi în celelalte adunări publice elective. Proiectul a trecut deja prin comisia Camerei şi a fost admis cu unanimitate.
Voievodul Mihai a cedat diurna sa de Senator pe decembrie şi ianuarie (30 mii lei) pentru înzestrarea armatei. Un gest frumos: şi-a luat băiatul pâine din gură!...
Ziarele aduc vestea câ un avion englez a realizat o viteză de 1 000 km pe oră. Să aşteptăm confirmarea.
14 ianuarie. Gerul continuă în Europa şi insolaţiile în Argentina. La noi a mai scăzut ceva frigul, în schimb s-a înteţit în Occidentul Europei. La Piatra Neamţ s-au închis trei zile şcolile; pe căile ferate s-au suspendat multe trenuri - oamenii mor de frig. Aşa o iarnă năpraz-nică n-am avut de mult. Se pretinde că la Cernăuţi termometrul s-ar fi coborât până la minus 40 grade...
Costicâ Angelescu îmi explică toată greutatea situaţiei, parcă n-aş cunoaşte-o. Este evident că aşa nu mai merge. Pentru că mi-am dat seama că nu mai merge, am întocmit cu Mitiţâ Constantinescu un proiect de decret, care a rămas însă proiect şi până azi. E ciudat cum un om atât de inteligent ca Bujoiu a putut să se înşele cum s-a înşelat. Sistemul lui de liberă negociere a 70% din devizele importante — de liberă negociere legată dc un permis de import care nu se dă — e mai rău decât cel mai coercitiv sistem. Graţie lui a scăzut lira la 800 lei, dar fictiv, pe hârtie. Se oferă livra la acest preţ, dar nimeni nu o poate cumpăra şi după 15 zile nenorociţii dc detentori sunt obligaţi să-şi cedeze deviza Băncii Naţionale pe 685 lei — căci aşa dispune legea. Aşa încât, pentru plăţile curente în străinătate s-a creat o nouă bursă neagră în care livra a ajuns la 2 000-2 400 lei! Până şi zlotul insistent, a ajuns în
32
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
33
această bursă neagră la peste 3 lei! Când toată economia este dirijată, nu e posibil ca o singură ramură a ei să scape de sub îndrumarea şi controlul Statului. Desigur că trebuie să tindem spre libertatea economică, dar cu întreg aparatul economic, nu numai cu o ramură a lui.
Singura soluţie este: toate devizele la Banca Naţională, distribuirea lor după anumite norme la preţuri fixe, suprimându-sc clearing-urile. Ar trebui pusă la bătaie şi o parte din aurul Băncii Naţionale, stocul nostru metalic ne mai servind la nimic deoarece leul nu mai este convertibil.
Bătrânul inginer Panaitescu pe care l-am însărcinat, pe când eram ministru al industriei, cu ancheta de la Riînma şi care a descoperit toate hoţiile de acolo, vine să-mi spună că a mai descoperit şi altele. Toate actele de concesiune ale societăţilor foste ungureşti, „Ruda 12 Apostoli" (actualmente „Mica"), „Marginea" (fabrică de oţet din Banat) şi „Ti-tan-Nâdrag-Călan" ar fi false. L-am sfătuit să aducă descoperirile sale la cunoştinţa ministrului Economici Naţionale... Puteam face altfel?
Telegrama de la Helsinki anunţa că sovieticii au hotărât să aducă pe frontul de la Sudul şi Nordul lacului Ladoga, 20 de divizii şi 2 000 dc tunuri... Vai, vai!
Germania a ridicat interdicţia pentru transporturile de armament italian destinate Finlandei. După ce a capitulat în faţa Rusiei, acum capitulează şi în faţa Italiei...
Anglia a acordat un nou credit de 25 milioane lire sterline, Turciei. O compensaţie pentru nenorocirile încercate în ultima vreme de a-ceastă ţară „amică şi aliată". Cutremurele nu s-au terminat încă. Mai slabe şi mult mai puţin dezastruase ca la început, continuă şi azi...
Posturile de radio din Anglia, din Roma, din Budapesta, din Stock-holm, din Sofia — au dat ştirea unei întâlniri între Regele Carol al Tilea şi Prinţul Regent Paul al Iugoslaviei — întâlnire ce ar fi avut loc la graniţa celor două ţări, cu prilejul vânătorii regale de la Timişoara şi Arad. Ba unele posturi au dat şi amănunte povestind că ambii Şefi de Stat s-au întâlnit la Vârşeţ şi că de acolo au plecat amândoi la Banloc, la Regina Elisabeta. în realitate n-a avut loc nici o întâlnire şi toată această senzaţională informaţie a fost întemeiată pe o eroare a jidăna-şilor — reporteri din Timişoara. La această vânătoare, care a avut loc marţi, miercuri şi joi din săptămâna încheiată ieri, Regele a poftit între alţii pe contele Paul (Poly) Palffy, un semi-nebun pe care l-am cunos-
CUt pe vremuri la Viena, dar care nu s-a schimbat de atunci, deşi au trecut mai bine de 30 de ani. Paly Palffy, căsătorit pentru a 4-a oară cu O domnişoară de Vilmorin (ce pretinde că coboară din D-ra de La-vallicre), Paly Palffy care a devenit cetăţean slovac (!) şi se plictiseşte într-un castel de lângă Bratislava, a venit să petreacă câteva săptămâni la Bucureşti. Cum e unul din cei mai cunoscuţi trăgători din Europa, Regele I-a poftit la vânătoare, i-a dat cifra Sa şi 1-a tratat cu toate onorurile, aşezându-1 la dreapta lui şi luându-1 cu el în trăsură. Jidanaşii văzând pe Rege cu „un prinţ" străin în trăsură, au întrebat cine este şi n-au reţinut probabil decât numele de Paul, socotind poate că celălalt nume era de împrumut, ca să ascundă personalitatea Regentului Paul. In a treia zi de vânătoare, Georges Lakcman şi Georgcs Plagino au plecat la Banloc unde erau invitaţi la altă vânătoare — şi jidanaşii au mai făcut o confuzie...
Ministrul nostru de Externe a dat o dezminţire, dar nu pricep de ce au dat-o numai ziarelor străine. în cele româneşti n-a apărut nimic, deşi toţi românii au prins de la posturile străine ştirea falsă...
Ilustrul Macek a dat un interviu unui corespondent al Agenţiei noastre Rador, în care spune că alianţa Iugoslaviei cu România este esenţială politicii iugoslave şi că nimic nu o va clinti. Că nimic nu o va clinti, cred şi eu — e de văzut însă până la ce punct va fi eficace. Desigur până ne vor ataca ruşii sau nemţii... Atunci?
15 ianuarie. De pe frontul finlandez nu sunt astăzi veşti prea importante. Mici ciocniri de patrule şi avanposturi. în schimb vin ştiri senzaţionale din Rusia, prin Talin. Kaganovici, comisarul Aviaţiei, ar fi fost împuşcat, ca pedeapsă pentru falimentul armei acrului pe front. Ar fi fost de asemenea împuşcaţi Jdanov, guvernatorul Leningradului, generalul Merejkov - şeful garnizoanei aceluiaşi oraş şi Lerevianski, fostul ministru al Sovietelor la Helsinki.
Principele Rene de Parma, fratele mai mic al împărătesei Zita şi al Principelui Sixt de Bourbon, s-a angajat ca voluntar în armata finlandeză şi a părăsit deja Parisul. Prinţul e în vârstă de 43 ani.
Frigul s-a domolit mult, dar pişcă încă. Ca să-şi bată joc de noi, Universul publică în fiecare zi, în prima pagină, buletinul insolaţulor din Argentina...
34
CONSTANTIN ARGETOIANU
Toate trenurile suprimate din cauza gerului au fost restabilite (Circulaţia e din nou normală).
Prinţul Paul şi a sa consoartă Olga, au fost primiţi ieri la Zagreb cu mare entuziasm. Această vizită trebuie să pecetluiască împăcarea dintre croaţi şi sârbi, după cum o spune însuşi Macek în căldurosul discurs de primire pe care 1-a rostit la sosirea perechei princiare. Cu atât mai mult cu cât Prinţul Paul a folosit prilejul vizitei sale pentru a promulga o lege specială electorală pentru Banovina Croaţiei.
Un nou val de panică asupra Belgiei şi a Olandei, dar mai ales asupra Belgiei. Starea de alarmă a fost proclamată în regiunea Liege-ului, toate concediile şi permisiile militare au fost revocate, contingente noi de rezervişti au fost concentrate.
în Olanda, măsurile luate în Belgia au provocat multă îngrijorare şi s-au luat şi acolo măsuri suplimentare de apărare. Un Consiliu de Miniştri, prezidat de Regina Wilhelmina, a fost întrunit. Un comunicat rezumă astfel hotărârile luate: „Criza nu va găsi Olanda nepregătită". Formula similară celei de la Bruxelles: „Belgia veghează asupra securităţii sale".
La Londa, măsurile luate de Belgia şi Olanda, au impresionat şi sunt viu comentate. Totuşi, în Anglia nu se crede într-o intenţie imediată de atac din partea Germaniei.
A murit, după lungi suferinţe, Manda Murgăşanu, născută Gigurtu. Biata Manda ajunsese ca o ţigancă cu ghioci — dar în tinereţea ei a fost fată foarte frumoasă. Rea dc muscă, se ţinuse în timpul războiului, la Craiova, cu ofiţeri nemţi. Când ne-am înapoiat de la Iaşi, pe toate zidurile Bucureştilor am văzut afişat cu litere mari: „Manda sub nemţi". Era titlul unei reviste la Alhambra!! Biata Manda!
In Japonia, Guvernul Abc şi-a dat demisia care a fost primită. Deşi se aştepta un Guvern al Prinţului Konoyc, s-a încercat unul cu generalul Plata, care n-a reuşit însă. în cele din urmă a fost însărcinat cu formarea noului Cabine? amiralul Yonai, fost ministru al Marinei în ultimii doi ani. Se zice câ amiralul Yonai este adversar hotărât al unei alianţe cu Germania. Criza a fost provocată dc neînţelegerile dintre
însemnări zilnice, 1940
35
elementele militare şi civile asupra directivelor politice şi a războiului din China. Pe acest din urmă teren, mai există o rivalitate şi între armată si marină...
16 ianuarie. Măsurile de înfrigurată apărare luate de Belgia şi Olanda produc enervare la Berlin. In cercurile oficiale naziste se pretinde că nimic din partea Reichului nu justifică aceste măsuri care n-au putut fi luate decât pe baza instigărilor franceze. Anglo-francezii vor să prezinte Belgia ameninţata ca să aibă un pretext să o ocupe în scop de apărare. într-un asemenea caz Germania va fi la faţa locului înainte de adversarii săi. Să nu fie această acuzare adusă Franţei tocmai un pretext pentru a acoperi un atac german asupra celor două ţâri neutre?
Cutremur şi la Palenno — dar incomparabil mai slab ca cele din Anatolia. Totuşi câţiva răniţi şi un mort.
Statele Unite au pus în construcţie un avion uriaş: 70 tone greutate, 62 metri lărgime de aripi, 11 200 kilometri rază de acţiune fără ravita-liere...
Presa bulgară e de o neobişnuită amabilitate faţă de noi... încă un succes al eroismului finlandez!
Oraşul Shizuoka, situat la 300 de kilometri de Tokio, a fost în bună parte distrus printr-un incendiu. Au ars 8 500 de case şi 50 000 dc persoane se găsesc fără adăpost.
Amiralul Yonai şi-a constituit Guvernul, cu Arita la Externe şi generalul Mata, exponentul revendicărilor armatei, la Război. Guvernul se prezintă ca o formaţiune de coaliţie şi este bine primit de toate grupările politice japoneze. Amiralul Yonai este considerat ca adversar al unei alianţe cu Germania şi Italia şi ca favorabil Puterilor democratice. Din această cauză Guvernul său este bine văzut şi în Statele Unite ale Americii.
Primit vizita d-lui Joshisuke Aikawa, preşedintele „Manchuria Industrial Development Corporation", pe care însărcinatul cu afaceri al
36
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
37
Japoniei mi 1-a prezentat ca „le Malaxa du Japon"!! Malaxaua Japoniei vine de la Moscova, unde n-a stat decât câteva zile, dar pare să fi fost convins de binefacerile comunismului, căci mă pune la un examen serios şi-mi cere sâ-i demonstrez pentru ce suntem împotriva comunismului. Deşi mă plictiseşte să o fac, căci părerile Malaxalei japoneze îmi sunt indiferente — mă execut.
Dl Marcel Pilct-Golaz a fost ales Preşedinte al Confederaţiei Elve-tice pe anul 1940. Ce simplă şi admirabilă organizaţie, cea elveţiană! O Adunare Naţională, care reprezintă totalitatea poporului; un Sfat al Statelor, care reprezintă cantoanele confederate; un Consiliu federal, compus din 7 membri care guvernează. Fiecare membru al Consiliului federal este şeful câte unui Departament, cum se numesc ministerele în Elveţia. în fiecare an, unul din membrii Consiliului este ales Preşedinte de către colegii săi, dar continuă să îndrume mai departe şi afacerile Departamentului său. Consiliul federal nu e responsabil faţă de adunările legislative. în această adevărată democraţie nu există vot dc încredere şi vot de blam. Nu există nici competiţii: de obicei consilierii federali sunt realeşi, la expirarea mandatului lor. Şi fericită ţară în care sunt numai 7 miniştri!!
După ştirile care ne vin din Ţările Baltice, în Rusia Sovietică se procedează la „o purificare" serioasă, în cadrele armatei. în afară de împuşcările pe care le-am însemnat aci, se execută pe capete ofiţeri superiori şi inferiori făcuţi răspunzători de dezastrele din Finlanda. După ce că n-au cadre instruite, sovieticii mai decimează şi pe cele pe care le au! De s-ar putea ucide toţi, unii pe alţii!
_ Vremea a înebunit de tot. Pe când la Dolhasca se înregistrează minus 36 de grade, la laşi termometrul s-a urcat la plus 5 grade' Şi la Bucureşti s-a încălzit: termometrul oscilează între -10 şi -5.
Mi se rupe inima. Dl Victor Alboteanu a fost arestat, în urma anchetei făcute de controlorul de Stat Tcodorescu la Ministerul Propagandei. Dl Victor Alboteanu, fost şef de cabinet al escrocului Eugen Titeanu, este unul şi acelaşi cu dl Victor Alboteanu care îşi permitea, în otreapă (gazeta) zisului Titeanu, articole ironice la adresa mea şi la adresa po-
liticii mele economice. De obicei escrocii sunt împăciuitori şi obsec-vioşi; asta era obraznic. E de necrezut ce porcării a făcut la Propagandă: falsuri, delapidări, şperţuri. Nu se poate să nu fie tras în urmărire şi Titeanu, vădit complice...
' S-a deşteptat şi dom' Mihalache şi a dat preşedinţia Senatului în
judecată pentru îndepărtarea sa de la exercitarea mandatului de senator de drept. Spre deosebire de dom' prezident Maniu, dom' ministru Mihalache n-a dat în judecată şi Preşedinţia Consiliului de Miniştri, aşa încât mă voi judeca singur cu el.
17 ianuarie. Parlamentul englez s-a redeschis ieri şi Hore Belisha a venit la Camera Comunelor să explice pentru ce a părăsit Guvernul. N-a explicat nimic. A fost şi este de perfect acord cu Chamberlain şi cu toţi ceilalţi miniştri. N-a avut nici un diferend cu nici un general şi s-a înţeles perfect cu toţi comandanţii unităţilor mari şi mici ai armatei. Atunci de ce a plecat? A recunoscut dreptul primului ministru de a-şi remania din când în când Cabinetul în vederea unui maximum de randament. După dânsul a luat cuvântul Chamberlain şi a repetat exact aceleaşi lucruri. Un deputat din opoziţie a pretins că Belisha a fost sacrificat curentului antisemit, care a început să se accentueze, mai ales în armată... Ar fi o explicaţie.
în Japonia nu pare că va fi o schimbare totală de orientare în politică externă, dar o încercare de apropiere faţă de Statele Unite şi de Anglia, menţinându-sc totuşi principiile dc absolută independenţă. Ministrul de Externe Arita a făcut totuşi o declaraţie senzaţională^ „Pactul Anîi-Komintern, cu Germania şi cu Italia, e mai solid ca oricând!"
Tătărescu a poftit la el pc membrii de la „Păreri libere". Cu câteva zile înainte aceiaşi domni fuseseră invitaţi la un dejun cu Ghelmegeanu dc către Dorel Dumitrescu. Scopul dejunului — ca şi al consfătuirii dc la Tătărescu — era să determine pe cei dc la „Păreri libere" să activeze în FRN Declaraţiile lui Ghelmegeanu au fost primite cu surâsuri şi sfaturile lui cu indiferenţa pe care o impunea marea mediocritate a sfătuitorului...
La Tătărescu s-au adunat Aznavorian, Bentoiu, C. Tâtâranu, Dorel Dumitrescu, Alexandrini, Patrulius, Şerbescu şi alţii „ejusdem fa-
38
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
39
rinae". Guţă-Trâmbiţă le-a ţinut un logos în trei puncte şi patru mişcări prin care le-a explicat că de acum înainte, politică nu se va mai face decât în cadrul F.N Cu Partidul Liberal s-a sfârşit. Cine din domni vrea să mai însemneze ceva, să „activeze" în Front. Dintre cei prezenţi mai toţi erau înscrişi în Front, dar de formă, cu gândul la ziua de mâine când se vor găsi iar în caşcavalul liberal. Astfel stând lucrurile, cuvintele lui Guţă-Trâmbiţă n-au provocat nici un entuziasm. Din mijlocul consternării generale a luat cuvântul Tătăranu (care n-a uitat că Tătărescu n-a putut să-1 ridice nici măcar la rangul de subsecretar de Stat) şi a vorbit cu curaj, subliniind trădarea Tătărescului faţă de ideea, de tradiţia şi de fiinţa Partidului Liberal. I-a reproşat apoi „excesul de supunere faţă de Rege", ca să nu zică slugărnicie. Aci Tătărescu 1-a întrerupt şi a spus că Partidul Liberal e debitorul Regelui care 1-a menţinut 4 ani la putere şi i-a mai dat apoi o alegere, pe care a pierdut-o.
„E vina d-tale dacă am pierdut alegerile în decembrie 1937! Nu trebuia să pui pe caraghiosul de Franasovici la Interne şi pe hahalera de Sassu la Justiţie! Nu trebuia să te cerţi cu Dinu Brătianu!..." au urlat băieţii. Şedinţa s-a sfârşit „fără nici o concluzie".
Mă întreb: ce importanţă au domnii de la „Păreri libere" ca să li se dea târcoale??
Victor Antonescu a stat de vorbă cu Blumenfeld, dar din câte repetă Blumenfeld, se vede că nu i-a spus nimic esenţial despre vizita sa la Roma, pe care n-a tâinuti-o — şi atâta tot.
Antonescu s-a arătat însă foarte pesimist asupra zilei de mâine. Se vede că din călătoria sa de la Roma a prins gust să se mai vadă o dată în treabă. Căci pesimismul său, aşa cum îl mărturiseşte, este legat de personalul pe care-1 foloseşte Regele. „Cu cine arc să se prezinte Regele la pace, dom'le? — întreabă Victoraş — cu Tătărescu? Pierdem partida — Tătărescu e un ambiţios fără scrupule, nelipsit de inteligenţă, dar gol! Regele c foarte prost sfătuit, aşa nu merge, dom-le. De ce a plecat Argetoianu? El avea cel puţin idei, şi cu toate greutăţile putea face ceva... " Blumenfeld a avut impresia lămurită că Victoraş vrea ceva. Vrabia mălai visează!
In cartea galbenă franceză „Documents diplomatiques 1938-1939" se găseşte sub nr. 232 (pag. 254) o telegramă foarte interesantă pentru noi, pe care dl Couloudre, ambasador al Franţei la Berlin, o trimite d-lui Bonnet, în ziua de 24 august 1939. Dl Couloudre telegrafiază că
după amănuntele pe care le-a aflat cu privire la Pactul încheiat în ajun (23 august) de către Germania şi Rusia, cele două ţări au convenit nu numai să hotărască între ele, cu excluderea oricărei alte Puteri, soarta Poloniei — dar încă şi rezolvarea tuturor problemelor relative la Europa Centrală şi Sud-Orientalâ.
Citez textual urmarea telegramei: „Din zvonurile care circulă, pare să rezulte câ, se consideră aci, Pactul germano-sovietic trebuind să aibă drept primă consecinţă împărţirea Poloniei.
Din spusele atribuite secretarului de Stat Lammers, Berlinul şi Moscova ar fi hotărât să-şi stabilească frontiera comună pe Vistula. Rusia va primi un porto-franco la Danzig.
După alte zvonuri, Polonia va fi redusă la rolul de Stat-tampon; Lituania va juca acelaşi rol şi va recăpăta Vilna.
Provinciilor din Boemia şi Moravia li se vor acorda o anumită independenţă şi vor servi pentru aşa-zisa punte de legătură între slavism şi germanism.
Reichul şi Rusia Sovietică vor revizui de asemenea de comun acord frontierele Statelor Baltice şi ale României..."
Toate previziunile lui Couloudre au trecut de atunci pe ecranul realităţilor, deşi unele din ele n-au putut fi complect înfăptuite. Să sperăm că în această categorie va intra şi previziunea referitoare ţării noastre...
îmi aduc aminte că la noiembrie s-a împlinit abia anul de când Goring mi-a spus: „Graniţa noastră e pe Nistru; vom veni să vă apărăm, de veţi voi sau nu..." Cum se schimbă punctele de vedere, în problemele cele mai esenţiale, când sunt în funcţie de oportunism!
Primit ieri vizita lui Ghigi, ministrul Italiei, cu care am stat dc vorbă asupra politicii noastre. La plecare mi-a anunţat că am fost decorat cu Ordinul Sfinţilor Mauriciu şi Lazăr, în gradul de Marc Cruce. Mi-a mai spus-o o dată Puricelli la Milano, în martie anul trecut şi de atunci n-am văzut nimic. Nu c vorbă, nu i-am dus nici lipsa! Ghigi îmi spune că are brevetul şi că aşteaptă insignele (el zice: „bijuteria"!!) ca să-mi remită totul deodată. Şi mulţumesc, cum am mulţumit şi lui Puricelli -— şi să întoarcem pagina.
Puricelli a fost numit conte. Pass, vecinul şi rivalul său în „onoruri", trebuie să moară de necaz!
18 ianuarie —- Pentru cc?
Pentru cc se zice: fumează ca un şarpei Fiindcă pc zidurile bisericii balaurii vârsau foc, fiindcă în iconografia mai veche şerpii erau totdea-
40
CONSTANTIN ARGETOIANU
Însemnări zilnice, mo
41
una reprezentaţi cu limba scoasă, o limbă subţire ce le ieşea din gură ca o ţigară...
Pentru ce se zice: până în pânzele albei Fiindcă la ţară se albesc în spălaturi succesive ţesăturile de in şi de cânepă şi se merge cu albitul după hărnicia femeilor; unele merg până ce pânza devine albă ca zăpada — de aci expresia citată...
Pentru ce se zice: prea de oaie'} Oaia e un animal esenţialmente gregar, de aci reputaţia de a fi prost. Unde merge o oaie merg toate, şi nu e chip să le mai opreşti — intră sub roţile căruţelor sau automobilelor, dacă au pornit să treacă peste o şosea. S-a mai dat încă o explicaţie acestei expresii:prea de oaie, bazată pe argumente de... miros, şi a dat-o răposatul Bogrea, protopopul ardelean atât de bun cunoscător al ascunzişurilor limbii române. Bogrea pretindea că expresia prea de oaie vine de la bacii români de peste munţi, care dormeau totdeauna împreună cu oile lor prin târle, şi că mirosul greu al acestora îi urmăreau pretutindeni şi le servea chiar de termen de comparaţie, când dau de ceva prost...
Iscusinţa, dar şi fantezia părintelui Bogrea era marc. Astfel explica el cuvântul „Zotecuşte"! cu care salută ţărănimea în jurul Albei lulii, ca o contractare şi o alterare a cuvintelor latine: „Domnul cu tine!"' cu care se întâmpină clericii catolici locali. O fi...
Intre Rusia Sovietică şi ţările scandinave a avut loc un schimb de note interesant. Interesant, nu prin faptul că Sovietele au protestat împotriva atitudinii antiruse manifestată pe toate tărâmurile de către opinia publică din acele ţâri, atitudine — zicea madam Kollontai — incompatibilă cu starea de neutralitate, dar prin faptul că pentru prima dată, în răspunsul lor, ţările scandinave iau poziţie pe faţă, în numele intereselor lor, împotriva intereselor sovietice... Prăpastia se sapă din ce în ce între ţările nordice şi grupul ruso-german. Ţările scandinave pot fi trecute deja în sfera de influenţă engleză...
Pe frontul finlandez luptele continuă pe un frig boreal, ce nu s-a mai văzut, spun informatorii locali, de 35 de ani. Finlandezii resping toate atacurile. Luptele mai violente par a avea loc înspre Salla. După telegrame din Stockholm, bestiile ar începe să se retragă de prin toate punctele unde au atacat Finlanda.
Negocierile economice germano-sovietice tot nu sunt terminate, deşi alianţa a fost semnată de 5 luni şi războiul durează cam tot de
atâta. Telegrame anunţă că zilele acestea ambasadorul Ritter va pleca la Moscova să semneze convenţia definitivă. Definitivă? Pare că asupra proiectului stabilit, Direcţiunea Planului Economic (Goring) nu e deloc de acord cu Ministerul Afacerilor Străine...
Pare câ intenţiile Germaniei, în ce priveşte atacul Belgiei, au fost serioase. Anglo-francezii pretind că numai atitudinea lor hotărâtă a împiedicat pe nemţi să înainteze. Inverosimil, căci nemţii îşi închipuiau bine de la început că anglo-francezii vor sări în ajutorul Belgiei — prin urmare nu asta i-a oprit, dacă intenţie de atac a fost... Dar poate că, totuşi, n-a fost nici o intenţie?
Roosevelt a adresat un mesaj Congresului prin care lasă Adunărilor Legislative hotărârea privitoare la ajutorarea Finlandei, precum şi modalităţile acestei ajutorări.
Congresul, ca şi Preşedintele, sunt dependente de opinia publică — toată favorabilă Finlandei. Trecând mâna Camerelor, Roosevelt a vrut să se apere de bănuiala că ar vrea să atragă America în război alături de Aliaţi — şi să facă act de democraţie fără nici un risc.
Cele două mari legi ale Guvernului Tătărescu — legea pentru numirea în funcţiile publice şi reforma FRN-ului. Pe cea dintâi Tătărescu mi-a trimis-o prin Portocală, ministrul lui, care mi-a şi expus-o. Pe cea de a doua, dl Giurescu mi-a trimis-o într-un plic, cu o cartă. Legea numirii funcţionarilor e o lege de principiu; principiul (examen şi numiri numai prin primele trepte) e bun, rămâne de văzut cum se va aplica acest principiu.
Reorganiza FRN-ului e fără interes. Organizaţia a fost omorâtă din prima zi. Acum, toate schimbările sunt inutile... Nu învie morţii!
Ceea ce Bujoiu n-a putut să-mi facă, cu toate insistenţele mele, a fa-cut-o Costică Angelescu: a înfiinţat un comisariat general al Petrolului. Când petrolul a devenit principalul obiect al schimburilor, pe baza cărora făurim politica noastră externă, era admisibil ca comerţul acestui produs să fie lăsat liberei negocieri? Guvernul trebuie să fixeze cât petrol vindem Germaniei, cât Italiei, cât Franţei sau Angliei etc. Bujoiu n-a fost contra, dar voia să introducă măsura pe care i-o ceream, în
42 CONSTANTIN ARGETOIANU
Legea comerţului exterior pe care a tot frecat-o şi pe care n-a putut să o ducă până la promulgare, căci a fost redactată alandala...
19 ianuarie. Deşi idcea FRN-ului vine de la mine, deşi organizarea lui s-a făcut după schema mea (decapitată ce e drept), deşi am fost unul din crainicii Frontului în decembrie 1938 (zi în care s-a pornit la organizare prin trei întruniri ţinute la Cluj, Chişinău şi Craiova — a-ceasta din urmă prezidată de mine) — dumnealor domnii Tătărescu şi Giurescu mi-au făcut abia alaltăieri-scară cinstea să-mi trimită proiectul de reorganizare al Frontului. Şi nu mi l-au trimis pentru a-mi cere avizul, ci pentru a lua textul lor la cunoştinţă. Aseară a fost convocat Directoratul la Preşedinţia Consiliului, tot aşa, pentru a lua cunoştinţă, căci nici o observaţie nu s-a îndrăznit (decât de mine) şi mamc-lucii au ridicat labele, după cum li se dăduse în prealabil ordin... M-am dus şi eu la această şedinţă ridicolă, nu ca să obţin ceva, dar ca să fac anumite rezerve şi constatări, care să rămână cel puţin în amintirea celor prezenţi.
După o scurtă expunere a lui Giurescu — care a subliniat modificările introduse: câte un preşedinte la circumscripţiile de periferie, peste cei 3 secretari (la comună, judeţ, ţinut); un preşedinte, 3 vicepreşedinţi, 1 secretar general şi 3 primi-secretari la centru, o vagă alegere (care tot desemnare este) pentru numirea demnitarilor Frontului dc la comună până la ţinut (inclusiv) — Tătărescu, care prezida, a întrebat dacă cere cineva cuvântul. Tăcere mormântală. Nimeni ncavând nimic de spus (!), am cerut eu să vorbesc.
Am arătat că F.R.N.-ul a pornit greşit. Că a făcut cum zice francezul „o pornire greşită". Un partid nu se poate alcătui decât în jurul unei ideologii sau a unui om, care să inspire încredere maselor. Frontul nostru arc o ideologie (stârpirea abuzurilor de partid, suprimarea rotativei, întărirea puterii regale, sprijinirea unei guvernări de ordine şi de autoritate ctc.) — dar această ideologie nu este accesibilă maselor. în lipsa unei ideologii, trebuia un om. Acesta nu putea fi decât Regele. Regele trebuia de la început să fie şeful Frontului cum e şeful Armatei, cum c şeful Guvernului. Am spus-o şi am propus-o de atunci. în discuţiile mele cu Căline seu (pe atunci ministru dc Interne) si cu Urdăreanu, amândoi au admis punctul meu de vedere. Regele a şovăit, şi-a amânat răspunsul şi în cele din urmă a refuzat categoric — făcâmdu-ne totuşi o concesie: aceea de a nu numi nici preşedinte, de a nici nu prevedea măcar în regulament o asemenea demnitate. Suveranul pretindea câ lipsa dc preşedinte trebuia să însemne pentru întreaga opinie publică,
însemnări zilnice, 1940 43
că rolul de preşedinte îl asumă El, fără să poarte titlul... Opinia publică n-a priceput nimic şi FRN-ul a rămas o organizaţie pe hârtie, fără viaţă şi fără răsunet în mase. Cele 2-3 încercări de reînviere au dat greş şi nici nu putea fi altfel... Reorganizarea actuală nu va da nici un rezultat. Fie că sunt 3 secretari generali şi un ministru în fruntea Frontului, fie că un preşedinte şi 3 vice, în plus de secretari — tot o mâncare de peşte. Acelaşi lucru se poate spune pentru parodiile de alegeri de la comună, judeţ şi ţinut... Frontul va rămâne mai departe o organizaţie moartă şi fără chiag...
Am demonstrat apoi că FRN-ul trebuie să devină o organizaţie trainică în împrejurările de faţa, fiindcă n-avem altă soluţie politică. Am amintit că acum 10-12 ani, într-o cuvântare la Cameră, am arătat, spre mirarea tuturor, că pe terenul economic nu avem de-a face cu o criză, adică cu o stare patologică şi vremelnică, a cărei vindecare s-ar putea căuta, ci cu o stare nouă economică, normală şi ea, derivând din noile raporturi stabilite de împrejurările belice şi postbelice — o stare pe care nu trebuie să o combatem, ci căreia trebuie să ne acomodăm. Concluziile mele au fost primite atunci cu un surâs. După câţiva ani, toată lumea a fost de părerea mea...
Aş vrea să mă înşel, dar azi mă văd nevoit să constat că o normali-tate nouă se stabileşte, şi pe terenul politic. Pe terenul economic mi-au trebuit 10 ani ca să o constat — pe cel politic, 5 luni mi-au fost dcajuns. Noua normalitate politică poate fi definită: stare de război, cu un minimum de lupte înarmate, şi cu un maximum de lupte economice. în afară de scurtul incident polonez, şi de îndepărtatele lupte fino-rusc — ţările Europei nu se mai tem azi de război, ci de pace. Pentru război s-au aranjat oamenii să nu-şi facă prea mult rău; dar când se gândeşte la pacea viitoare, fiecăruia îi face rău. Nota de plătit va fi formidabilă. Unii vor plăti cu jertfe de pământ, de populaţie — alţii se vor vedea pe deplin minaţi în toate întreprinderile lor. Gândeascâ-se cineva la lichidarea războiului din 1914-1918, ca să-şi dea seama ce va fi lichidarea actualului război în care toată lumea a intrat cu povara celui precedent încă în spinare... De frica păcii, războiul acesta va ţine încă mult, şi trebuie să ne adaptăm condiţiilor de trai de astăzi...
Dar poate cineva concepe în condiţiile de azi, când toate puterile ţării, când toate voinţele trebuiesc mobilizate pentru apărarea graniţelor — poate cineva concepe rivalităţi politice, lupte de idei şi de partide? Desigur nu. Şi iată câ existenţa unui front unic devine o necesitate... Ca FRN-ul sâ fie însă un organism viu, trebuie ca M. Sa Regele sase pună în fruntea lui. După cum e în fruntea Guvernului şi a Arma-
44
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
45
tei. Nu e admisibil că numai îndrumarea resorturilor sufleteşti să fie lăsată din mână de cel ce conduce tot restul...
Am mai vorbit aşa —■ şi am conchis că atât timp cât Regele nu se va pune în fruntea FRN-ului, acesta va rămâne un organism mort... un organism pe hârtie...
După cuvântarea mea, ca şi înainte de ea — nimeni nu s-a înscris la cuvânt. Fie că adunarea de slugi se temea de stăpân, fie că „chestiunea" nu interesa pe nimeni... Niţel din una, niţel din alta...
Victor lamandi a căutat să apere în câteva cuvinte Guvernul Căli-nescu de învinuirea de inacţiune ce i s-a adus; Malaxa, galben ca un căcat nemistuit a întrebat dacă uniformele rămân (asta-1 interesa pe el!); iar Tătărescu, după ce a spus că va raporta M. Sale observaţiile mele, a declarat proiectul adoptat (!!!) şi a ridicat şedinţa.
Deşi am simţit pe când vorbeam că toţi mă aprobau, unul din peştii prezenţi n-a îndrăznit să mi-o spună, chiar după şedinţă. Ba aproape nu îndrăznesc să-mi întindă mâna, de frică să nu se raporteze Stăpânului... Erau acolo o droaie de miniştri. Rare ori am văzut aşa nulităţi cocoţate în posturi considerate până acum ca „înalte" — dar care nu mai reprezintă astăzi nimic... în ce hal ne-a umilit banda de străini — de la Ho-henzollem la Malaxa — care a pus mâna pe biata noastră ţară! O, laşitate românească!!!
Titulescu, sosit la Paris, e mai bine. Dovadă mai mult că a fost o criză de uremie, cu delir — şi nu demenţă.
Cât va putea ţine ameliorarea şi cât va putea fi ţinut în viaţă, e altă chestiune. Se zice că abia venit în fire ar fi dat prin gazetele din Paris dezminţiri cu privire la boala lui şi că ar fi telefonat lui Urdăreanu, în-trebându-1 după o scurtă conversaţie: „Ei, mă, sunt nebun, ce zici?" Nu ştiu ce a zis Urdăreanu...
Telegramele de azi anunţă că ruşii s-au retras de la Salla, în regiunea căreia lupte înverşunate au fost duse zilele dm urmă. Ruşii s-au retras ca să nu fie încercuiţi şi fiindcă nu mai puteau ţine piept vrăjmaşului pe frigul cumplit ce domneşte pe acolo. La Nikky, în Finlanda mijlocie, s-au înregistrat 56 grade sub zero! Se zice că pierderile ruşilor la Salla întrec 40 000 de oameni, morţi, răniţi şi prizonieri! E o strălucită victorie pentru finlandezi!
Frankgurter Zeitung anunţând că Petsamo şi regiunea de Nord a Finlandei constituie una din principalele revendicări ale Sovietelor;
Agenţia TĂSS dă o dezminţire oficială acestei informaţii şi afirmă că niciodată Rusia Sovietică n-a revendicat Petsamo, nici regiunile învecinate... Simptomatic!
în Riksdagul suedez mare şedinţă consacrată politicii suedeze faţă de conflictul ruso-finlandez. Mare manifestaţie în favoarea Finlandei. Ministrul de Externe, Gunther, a declarat că „fiind hotărâtă să-şi păstreze neutralitatea, Suedia regretă că n-a putut face tot ce ar fi dorit pentru a ajuta Finlanda..." Fostul ministru de Externe, Sandler, a protestat viguros împotriva acestei politici prin care înţelegerea nordică a fost sfărâmată în dauna Statelor scandinave şi în favoarea Rusiei...
Primit vizita lui Franasovici, în treacăt prin Bucureşti. Foarte interesat (săracul!) de ce se petrece pe aici, politician nărăvit, trăieşte încă sub sugestia vechilor patimi. Se declară fericit la Paris, departe de tot „putregaiul" nostru politic! Cine vorbeşte! Plânge pe Tătărescu, care nu va putea rezista mult. Mă întreabă de ce am părăsit „puterea". Alunec — nu e Franasovici omul confidenţelor mele.
îmi dă şi câteva ştiri interesante de la Paris. Pentru moment, nu e vorba de un front oriental, sau de o intervenţie anglo-franceză fie pe la noi, fie spre Kaucaz. A fost planul şi marota lui Weygand. Englezii n-au vrut însă să audă de aşa ceva şi au declarat că, dacă francezii vor să organizeze un front ofensiv în Orient, ei nu vor contribui cu un om sau cu un şiling. Francezii au cedat. Weygand a întrebat atunci dacă Aliaţii vor interveni în cazul unui atac german sau rus împotriva României. Răspunsul a fost categoric si afirmativ. Weygand, pe baza hotărârii Comandamentului aliat, a primit însărcinarea să pregătească forţele necesare unei acţiuni de ajutor, în cazul unui asemenea atac, devenit din ce în ce mai improbabil, dealtfel. Până acum nu sunt concentrate la Bey-routh decât 3 divizii franceze.
Dovada dezorganizării şi incapacităţii ruseşti, făcută de finlandezi, a schimbat cu totul atmosfera politică în Occident. Slăbiciunea dovedită a ruşilor a determinat hotărârea atât de categorică a Aliaţilor să ne vină eventual în ajutor — de unde până acum o lună se arătau plini de rezerve. Acţiunea împotriva comuniştilor din Franţa a fost determinată şi ea tot dc dovezile de slăbiciune dovedite de ruşi. De unde până în decembrie, Franasovici alerga după Suritz, ambasadorul Sovietelor în Franţa, ca să afle câte ceva asupra intenţiilor Moscovei, acum Suritz se ţine dc el ca să afle ce vor Aliaţii. „Ce intenţii au cu noi?" — „De ce
46 CONSTANTIN ARGETOIANU
sunt supăraţi?" — „Noi n-avem nici un pact secret cu Germania" — şi câte altele de acest fel, sunt întrebări şi afirmări zilnice pe care sovieticul le face ambasadorului nostru. întreaga orientare politică s-a schimbat, în Franţa, în Anglia, în Italia şi până şi în Germania — toată lumea ia atitudine făţişă împotriva Sovietelor". „Şi în Turcia, şi până şi la noi — ca să nu mai vorbesc de Ungaria — e acelaşi lucru" — am adăugat eu... Trăiască Finlanda!
Lui Franasovici i s-a telefonat azi-diminează de la Paris, că Titulescu care se află încă în hotel Ritz, a început iar să aiureze... Franasovici crede că ar trebui internat într-o casă de sănătate, să nu ne facă o boroboaţă!
Nou cutremur în Anatolia meridională, în regiunea vilaietului Nig-dc: vreo 80 de morţi şi 260 de răniţi. Aliata şi amica noastră Turcia e supusă la grele încercări...
Din datele mărturisite de o parte şi de alta rezultă câ Anglia a pierdut până acum 3 submarine — iar Germania vreo 35...
Poftit de d-na Tătărescu, lorga a ţinut o conferinţă la Crucea Roşie, în care n-a făcut decât să înjure pe Giurescu. Cenzura n-a lăsat să se reproducă nimic, ceea ce a înfuriat şi mai mult pe nebun, care spurcă pe Tătărescu şi mă laudă pe mine... Am ajuns şi în bunele graţii ale paranoicului — vai de mine! D-na Tătărescu e dezolată...
Curtea de Casaţie a respins ieri recursul lui Max Auschnit şi a admis pe al Parchetului. Auschnit făcuse recurs împotriva ordonanţei de trimitere în judecată. Parchetul, împotriva hotărârii Tribunalului care declarase câ actul de depunere în gaj personal a titlurilor aparţinând „Reşiţei" (faimoasele 18 milioane depuse la Cepi) era supus prescripţiei. Semne rele pentru judecata definitivă, în ce priveşte pe Auschnit...
într-un cartier din Nordul Londrei, Waltham Abbey, a sărit în aer o fabrică dc muniţii. Formidabila explozie — ale cărei cauze nu sunt încă cunoscute — a fost resimţită la mai bine de 10 kilometri. La faţa locului, 5 morţi şi 30 de răniţi. Pagube enorme.
însemnări zilnice, 1940 47
Muzicalia:
Există în Bucureşti o pereche cunoscută de toţi, perechea Rădu-lescu-Baumann. El cântă, la clavecin, ea din gură cu o frumoasă voce dc contralto. împreună fac muzică de cameră şi sunt în relaţii cu toate saloanele muzicale. Separat, d-na Rădulescu născută Baumann, cântă şi la Operă. După Erna Berger, faimoasa cântăreaţă berlineză, a cântat şi d-na Rădulescu la Ateneu aceeaşi bucată de muzică, iar criticul răguşit Ciomag a îndrăznit să spună câ Erna Berger a cântat-o mult mai bine. întâlnindu-1 d-na Rădulescu 1-a apostrofat: „Dacă nu mi-ar fi frică să-mi mânjesc mâinile, ţi-aş trage două perechi de palme!" Ciomag pretinde că în stare de război (??) nu poate provoca la duci pe Rădulescu, ,y/ a reclamat cazul lui Costicâ Mânu, preşedintele Asociaţiei Muzicii de Cameră! Costică Mânu, care tremură de umbra lui, a înnebunit şi ci, nu ştie cum să iasă din încurcătură şi consultă pe toată lumea... O notă veselă în tristeţea vremurilor!
20 ianuarie. Citesc în Universul că Puricelli a fost nu numai făcut conte, dar încă şi cu titlul pompos de conte di Lumnago. Lumnago este numele proprietăţii lui Puricelli, pe o înălţime ce domină lacul Varese şi în jurul căruia se desfăşoară o minunată panoramă a Alpilor. La Lumnago are Puricelli faimoasele sale sere cu orhidee şi garoafe!
Legea prin care deputaţii comunişti sunt scoşi din Cameră a fost votată şi dc Cameră şi de Senatul francez. Numai să nu se realeagă aceiaşi comunişti; corpul electoral francez c aşa de păcătos...
A murit şi amiralul Coandă, fratele mai mic a! generalului... Nu era lucru mare de el, dar e încă o figură simpatică a Bucurcştiului cc nu mai e, care se duce...
21 ianuarie. Afacerea Auschnit, misterioasa afacere Auschnit ale cărei resorturi profunde nici până astăzi n-am putut să le descopăr, s-a complicat cu două intervenţii diplomatice şi cu o mică escrocherie a prietenului Tătărescu.
Fosta fabrică dc puşti din Brunn (Zbroiovska sau aşa ceva), înghiţită de Hcrmann Goring-Werkc, poseda dc pe vremea cehă un însemnat pachet de acţiuni „Reşiţa". Aceste acţiuni au fost ridicate şi depuse în Anglia şi în Franţa şi în ambele ţări au fost sechestrate la începutul
48
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
49
războiului ca bunuri inamice. Nemţii, ca să-şi scape acţiunile, le-au cedat lui Malaxa şi au cerut, pe baza legii Auschnit, să fie anulate şi să se emită duplicatele cuvenite, exact cum s-a procedat cu acţiunile puse în gaj de Auschnit.
Termenul sorocit de Tribunalul Ilfov pentru pronunţare a fost 17 ianuarie, prin urmare, după lege, termenul de opoziţie expira în seara de 14 ianuarie. Thierry a fost la Tătărescu şi a reclamat energic în numele Guvernului francez care urma să fie deposedat de titlurile sechestrate. Tătărescu a rugat pe Thierry să retragă opoziţia făcută la tribunal, an-gajăndu-se el să amâne toată afacerea până se va găsi o soluţie amiabilă. Thierry a primit, a restras opoziţia şi a mai scris o scrisoare lui Tătărescu în ziua de 14, amintindu-i făgăduiala lui. Hoare, ministrul Angliei, a făcut şi el un demers pe lângă Tătărescu, dar mai tardiv, pare-se în ziua de 14 ianuarie. Şi lui Hoare Tătărescu a făgăduit acelaşi lucru. Ministrul Angliei n-a avut însă încredere în Tătărescu, pe care-1 ştie mincinos şi a însărcinat pe Alex. Ottulescu să facă opoziţie la tribunal în numele Angliei. Cu toate făgăduielile date, Tătărescu n-a făcut — sau mai bine zis n-a putut face nimic, căci tribunalul a anulat în ziua de 17 ianuarie titlurile depuse la Paris şi la Londra şi a ordonat emiterea duplicatelor. Thierry şi Hoare sunt furioşi, se declară escrocaţi şi fac mare caz de această afacere. Hoare a mers până a spune că va întreba Londra dacă nu e cazul să părăsească Bucureştii... Şi totuşi, e vina lor, a miniştrilor străini, dacă lucrurile nu s-au întors altfel, cum doreau ei. De ce s-au dus la Tătărescu şi nu s-au dus la Malaxa? Nu ştiu ei că Ţara românească a fost arendată grecoteiului, ca o simplă moşie boierească, pe vremuri?
De câteva zile lumea nu vorbeşte decât de „evenimentul covârşitor" anunţat de Chamberlain în ultimul său expozeu, eveniment care va schimba toată situaţia, va pune capăt războiului şi va împiedica războaiele viitoare. De la aceste senzaţionale declaraţii, comentate pretutindeni, n-au mai venit altele să le confirme. Nici ieri, în cuprinzătorul său expozeu de la Leeds, Halifax n-a făcut nici o aluzie la ele.
De arme noi se vorbeşte, dar de partea nemţilor. Se zice că au început să construiască submarine „de buzunar", un tip foarte redus ca dimensiuni, manevrat numai de doi oameni, dar greu de detectat şi de atins căci se poate coborî până la 650 metri adâncime pe când submarinele normale nu trec de 100. Aceste submarine „de buzunar" ar putea fi construite într-o lună şi 60 de şantiere ar fi ocupate în momentul de faţă, în Germania, cu construcţia lor. Germania ar plănui un atac masiv
cu sute dc asemenea vase, împotriva Angliei. De altminteri tipul acestor submarine nu e nou. Vase identice au fost deja construite în Japonia, şi nu pare ca Japonia să fi distrus lumea cu ele... în tot cazul nu e probabil că la aceste noi arme sa se fi gândit Chamberlain când a anuţat sfârşitul războiului în favoarea Angliei...
Destindere în Belgia şi calm complect în Olanda. Se pare că alarma din ultima vreme a fost provocată de ştiri inexacte sau de dorinţa Guvernului de a obţine mai cu uşurinţă (e vorba de Belgia) sporirea mijloacelor de apărare...
Finlandezii susţin că aviaţia rusă consumă zilnic 2 milioane litri de benzină pe frontul finlandez, deoarece toate operaţiunile ei se fac în masă, prin cooperarea a peste 400 de avioane la câte o acţiune. Aprovizionarea pentru o asemenea consumaţie va deveni tot mai dificilă din cauza greutăţilor de transport.
Posturile radiofonice transmit câ luptele de pe frontul finlandez au continuat ieri şi alaltăieri toată ziua. în împrejurimile lacului Ladoga, din cauza gerului prea aspru, luptele au fost mai slabe. Pe ziua de ieri 450 de avioane sovietice au zburat deasupra Finlandei. Şase din aceste avioane au aruncat 150 de bombe. Ziarul italian Popolo di Roma cuprinde scene dramatice de pe frontul finlandez, descrise de corespondentul său. întregul câmp unde s-au desfăşurat ultimele lupte a fost acoperit cu cadavre îngheţate, care din cauza gerului n-au putut fi ridicate, în rândurile soldaţilor ruşi domneşte nemulţumirea şi neîncrederea.
Din italia se pretinde că s-ar fi înscris până acum 5 000 de voluntari pentru Finlanda. Pe de altă parte ziarul olandez Algemeen Haudelsblad din Amsterdam crede a şti că trupe italiene au fost admise pe teritoriul Ungariei în vederea unei eventuale apărări împotriva unui atac sovietic sau german. Ar fi trupe italiene chiar în Budapesta, dar consemnate în cazărmi, ca să nu fie văzute! Aceste ştiri sunt probabil de domeniul fanteziei şi nu le înregistrez decât fiindcă sunt simptomatice cu privire la starea opiniei publice..
Ziarul Timpul (îndrumat de Gafencu, proprietarul lui) află din Londra câ revista Komintern din Moscova, organ oficial al organismului comunist purtând acelaşi nume, a publicat în ultimul său număr o notă
50 CONSTANTIN ARGETOIANU
cu privire la România. Nota confirmă că articolul apărut în decembrie1 a fost datorat unei erori (!!!) şi că el nu exprimă nici părerea Guvernului sovietic, nici pe aceea a Partidului Comunist şi că el nu era nici măcar conform directivelor revistei Komintern. Rău trebuie să meargă lucrurile în Rusia, ca să se facă asemenea retractări...
Clodius, de astă dată însoţit de noua lui soţie (şi mai urâtă, zice-se, ca cea de înainte), e din nou la Bucureşti pentru câteva zile. A venit ieri la mine să-mi prezinte pe Neubacher, noul plenipotenţiar economic instalat la noi. O experienţă similară făcută cu un domn Neuhăuser ar fi dat excelente rezultate la Belgrad şi nemţii încearcă acum acelaşi lucru la Bucureşti. Neubacher e un austriac simpatic şi a fost până acum primarul Vienei...
Nu mai văzusem pe Clodius de când am demisionat din fruntea Guvernului şi diplomatul german mi-a mărturisit câ lucrurile mergeau mai bine sub mine, între Germania şi România. Cuvântul era cuvânt, pe când acum... Berlinul mă regretă mult, adăuga Clodius.
Am explicat lui Clodius că în ultima vreme s-au schimbat multe, dar că în raporturile noastre cu Germania, două lucruri au contribuit la încetinirea schimburilor între ţările noastre:
1) iarna grea, care a îngheţat Dunărea şi a încetinit transporturile;
2) informaţiile pe care le avem azi şi pe care nu le aveam acum două luni, că Germania ne-a „lăsat" faţă de Rusia...
Clodius a protestat energic în ce priveşte această a doua afirmaţie a mea. El pretinde că Germania a făcut tot ce a putut, şi a reuşit, să liniştească Rusia cu privire la revendicările ei asupra Basarabiei...
„Poate acum, de când Finlanda a făcut dovada dezorganizării şi slăbiciunii Rusiei, dar la început, când aţi semnat în august 1939 convenţia cu Moscova" — am răspuns cu — „ne-aţi abandonat cu totul. August 1939!! îmi aduc aminte dc conversaţia mea cu Goring la Berlin, în noiembrie 1938, şi de afirmarea acestuia că graniţa Germaniei e pe Nistru — şi mă întreb dacă puţin seif respect n-ar fi cerut o atitudine mai puţin contradictorie în limita unui singur an..."
Clodius părea plictisit de dreptatea observaţiei mele şi m-a asigurat din nou de atitudinea amicală a Germaniei. Am avut impresia că după cele întâmplate în Finlanda, atitudinea Germaniei s-a schimbat mult faţă de Rusia. De unde trăiau şi ci, ca şi noi, ca şi toţi, în teroarea puho-
' Articol care a făcut marc vâlvă şi prin care se precizau intenţiile Rusiei de a ocupa Basarabia...
însemnări zilnice, 1940 51
iului rusesc şi se supuneau la toate sugestiile Moscovei, acum au început să ridice capul şi să zică: nu.
Fabricius a fost chemat telegrafic la Berlin şi a plecat aseară. Clodius pretinde că a fost chemat împreună cu alţi reprezentanţi ai Germaniei din străinătate, în vederea instrucţiunilor generale pe care Ministerul de Externe obişnuieşte să le dea periodic. Cum a circulat însă cu persistenţă, de 3 zile, zvonul că Germania va obţine de la Rusia — fie şi numai provizoriu — să ocupe Galiţia şi să stăpânească linia ferată Cernăuţi-Lemberg, mă întreb dacă chemarea lui Fabricius la Berlin nu e în legătură cu această chestiune... Germania, pentru care transporturile din România prin Galiţia constituie o problemă de cea mai mare importanţă, ar obţine teritoriile meridionale din vechea Polonie, în schimbul'concursului cerut de Soviete în Finlanda. Nemţii ar trimite ofiţeri şi cadre care să îndrumeze bestiile moscovite şi poate chiar material de război...
Pilder (Dresdner Bank), sosit şi el de la Berlin, povesteşte cum căile ferate au ajuns în Germania la limita puterilor de funcţionare. Toată industria şi tot potenţialul Germaniei de muncă fiind îndreptat dc ani de zile spre înarmarea ţării, căile ferate au fost lăsate la o parte şi azi se răzbună. Nu mai sunt locomotive bune şi linia s-a slăbit rău. Unde e perfecta funcţionare a căilor ferate din 1914-1916, când înaltul Comandament plimba trupele cu uşurinţă de pe un front pe altul! Acum, orice transport a devenit o problemă...
Plecat marţi seara de la Berlin, în loc să ajungă a doua zi dimineaţa la ora 8/2 în Viena, Pilder n-a sosit decât la 6/2 seara... Nici o călătorie nu mai poate fi fixată dinainte: trenurile pleacă sau nu, nu se ştie niciodată.
Altfel Pilder e optimist. Crede în pace! Fiihrerul e gata că constituie o Cehie şi o Polonie independente! Ce mai vor englezii? Vor o Cehie şi o Polonic după planul lor, nu după al lui Hitler... şi atât ajunge pentru ca pacea să nu se încheie...
Suarez (cunoscutul autor al amintirilor asupra lui Clcmanceau şi al altor cărţi bune) care a fost la noi şi pe care l-am primit cu bunăvoinţă, mă dă de gol în revista pariziană Vu. Face din mine un calomniat şi mă declară francofil sincer. Şi cc spune despre mine mai spune şi despre români în general. Şi noi care ne căznim să salvăm faţada şi să părem prieteni cu nemţii ca să trecem râul — ne-a dat de gol franţuzul! „Cui foloseşte" Şi se zice că franţuzii sunt oameni deştepţi...
52
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
53
Senatorul american Borah a murit alaltăieri. Borah era cel mai înverşunat campion al izolării Americii şi avea mare influenţă asupra Congresului fiind şi preşedinte al Comisiei Afacerilor Străine'la Senat. In dorinţa lui de a se amesteca în afacerile Europei, Roosevelt n-a avut mai mare adversar decât Borah. încăpăţânatul bătrân era alesul unui milion şi jumătate de cow-boys şi fermieri. După sesiunile Parlamentului, Borah se reîntorcea la alegătorii săi şi explica cow-boy-lor politica externă şi tainele ei...
Paderewski, marele pianist polonez, a declarat că nu va mai cânta la pian până cc independenţa Poloniei nu va fi restabilită. Săracul...
Gregori Gafenko a plecat vineri seară sa se întâlnească la graniţă cu Tzintzar Marcovici, ministrul de Externe iugoslav. întâlnirea a avut loc ieri la Vârşeţ, în Banatul sârbesc. Ambii miniştri au vrut să ia contact şi să se pună de acord înainte de deschiderea Conferinţei înţelegerii Balcanice care se va întruni la Belgrad în ziua de 2 februarie. Băiatul nostru de la Externe şi ţânţarul de la Beograd au folosit bineînţeles prilejul pentru a face „un tur de orizont". Nu încape îndoială că toate problemele ce agită lumea întreagă au încăput în orizontul de la Vârşeţ. Soluţiile le-a dat deşteaptă Esmee, zisă şi Nouchette (Gafencu) — dansând o rumbă. Sârbul a rămas cu gura căscată...
Întreg Guvernul, cu Tătărescu în frunte şi cu Vaida Voievod, colac peste pupăză, s-a transportat la Cluj unde a ţinut ieri „o adunare gospodărească" la care au participat Rezidentul local, prefecţii, parlamentarii etc. „Da — sau — nu" a caracterizat scopul întrunirii, lapidar, după obiceiul premierului: „N-ara venit pentru a vorbi, ci pentru a înfăptui..." După ce au înfăptuit câteva ceasuri, obosiţi, s-au înapoiat toţi miniştrii la Bucureşti. Ideea acestor întruniri n-ar fi rea, dacă ar fi oamenii care le alcătuiesc mai serioşi. Am văzut ce au dat în trecut, sub marea guvernare de 4 ani a aceluiaşi dom' Gută... întrunirea de la Cluj a dovedit însă un lucru: perfecta inutilitate a postului de Rezident...
Una bună a lui Iorga. După cum se ştie, e la cuţite cu Giurescu, pe care nu-1 poate vedea-n ochi. La ultima şedinţă a Academiei, Giurescu, care e membru corespondent, prezent mai devreme s-a aşezat din nebă-
gare de seamă pe scaunul ocupat de obicei de către Iorga. Sosind şi paranoicul şi văzând scaunul său ocupat, a fulgerat pe îndrăzneţ — iar acesta pricepând greşeala săvârşită, s-a sculat repede să facă loc academicianului Fute-Vânt. Dar acesta, spre bucuria celor prezenţi, a exclamat: „Şezi, şezi, domnule, curul meu sau curul dumitale e tot una — la cap e deosebirea între noi!" Au râs toţi, afară de Giurescu, nenorocitul!
A murit şi Olga Gigurtu, văduva generalului. Cu dânsa dispre ultima contemporană a mumă-mi, şi ca atare moartea ei mă doare... Avea multe cusururi, dar a fost o personalitate şi a zbârnâit mult la Craiova între anii 1880 şi 1910. Deşteaptă, cu spoială de cultură, se amesteca în toate ca şi surorile ci. Dintre fetele Bălcescu era totuşi cea mai echilibrată. De câţiva ani, îi slăbiseră facultăţile intelectuale, căci suferea de scleroză progresivă. A murit câteva zile după fiicâ-sa Manda, şi poate că această nenorocire a contribuit să determine şi sfârşitul vieţii sale, care nu mai ţinea decât de un fir...
A lăsat câteva amintiri bine scrise despre viaţa socială din Craiova de acum o jumătate de veac.
Lui fiu-său Ionel, nu i-a fost ministeriatul cu noroc: în 15 zile a îngropat pe soacră-sa, o soră şi pe mamă-sa...
Pleacă toţi bătrânii... Din generaţia părinţilor mei n-a mai rămas nimeni; am luat noi locul lor, până să plecăm şi noi...
Florian Marinescu, contabilul nostru de la Jockey-Club, care este şi administratorul bunurilor Regelui, îmi povesteşte ingrigăria de la Palat, unde nu mai este de trăit. Mitocanul Stavăru-Boul, cocoţat prefect al Palatului, încurcă toate şi ţine toate firele intrigilor, care merg până la Urdăreanu. Marinescu se aşteaptă la un mare Krach, cât de repede...
22 ianuarie. Toate pachetele, toate scrisorile, toate gazetele care ies din Anglia sunt controlate. Numai la Londra în biroul Cenzurii lucrează peste 3 000 de funcţionari. „Războiul este un lucru frumos".
Agenţia „Havas" difuzează o ştire după care Mussolini ar fi întrebat pe Hitler — nu se precizează dacă telefonic, prin telegraf sau prin mijlocirea unui trimis special — despre ţelurile de război ale Reichului în Baltică şi în Balcani. Ducele ar fi adăugat câ, în cazul în care
însemnări zilnice, 1940
55
54
CONSTANTIN ARGETOIANU
Reichul ar favoriza o expansiune sovietică în aceste direcţii, Italia se va vedea nevoită să revizuiască politica ei externă; parcă n-ar fi revă-zut-o deja — şi încă de două ori, de la izbucnirea războiului.
Berlinul ar fi răspuns că în conflictul ruso-finlandez, Germania înţelege să păstreze o desăvârşită neutralitate, iar în ce priveşte Balcanii vrea linişte şi pace, fie şi numai ca să se poată aproviziona mai departe din aceste regiuni...
Pe de altă parte, Guvernul Reichului dă cea mai categorică dezminţire informaţiei răspândită de presa franceză privitoare la o înţelegere nouă gennano-rusă, în virtutea căreia Sovietele ar ceda Germaniei, Galiţia în schimbul unui ajutor în Finlanda.
Nemţii sunt foarte plictisiţi de izolarea tot mai marc a Germaniei în opinia publică mondială din cauza simpatiilor unanime de care se bucură Finlanda şi a legăturilor Reichului cu Moscova infamă.
în ziarele de azi o altă ştire senzaţională: Germania ar fi trimis agenţi în străinătate ca să prepare o ofensivă pentru încheierea unui armistiţiu pe baza evacuării Poloniei şi Cehiei... Pare inversosimil.
iarăşi (azi-dimineaţă -7°) şi astfel s-a întins un polei pe care oamenii şi vitele alunecă şi îşi rup picioarele...
Conferinţele chino-japoneze din jurul Anului Nou par să nu fi dat rezultate, fiindcă condiţiile puse de japonezi pentru o împăcare au fost găsite inacceptabile de chinezi. Luptele între cele două părţi au reînceput, mai violente şi mai nemiloase ca oricând...
23 ianuarie. Alaltăieri seară, duminică, a avut loc o masă cu poker la Urdăreanu. Prezenţi pe lângă Majestatea Sa Regală, Măria Sa Duduia, perechea Malaxa, alţi zei minori ai Camarilei şi... dl şi d-na Bujoiu!! încă o iluzie pierdută; am crezut până azi că Bujoiu era un băiat curat! Pfui, pfui! Masa şi „partida" au durat de la ora 6 seara la ora 4 dimineaţa. Pentru oamenii cumsecade Palatul nu c accesibil şi e natural să fie aşa de vreme ce Regele îşi petrece viaţa cu escrocii lui familiari. Ce o fi căutat un om cinstit printre ei? Căci dacă nu mai pot socoti pe Bujoiu om curat, îl socotesc totuşi încă cinstit...
Se comunică din Helsinki că alaltăieri, sâmbătă a fost cea mai grea zi din câte a avut de îndurat nenorocita Finlanda. Neputincioşi pe pământ, sovieticii şi-au dat drumul din aer. Peste 300 de avioane au bombardat toată ziua principalele oraşe. Ruşii atacă întâi cu bombe luminoase care nu se sting îndată şi lămuresc astfel locurile asupra cărora avioanele lasă apoi să cadă bombe incendiare şi destructive. Numai la Abo ar fi fost astfel distruse vreo 800 de case. Stricăciunile materiale au fost îngrozitoare, dar victime omeneşti foarte puţine: se vorbeşte de mai puţin de 10 morţi şi de vreo 100 de răniţi în total...
Pe frontul Careliei, finlandezii au respins toate atacurile ruseşti şi au capturat material de război. Avioanele finlandeze au bombardat cu succes bazele aeronautice ruseşti, distrugând multe avioane...
Crucişătorul englez „Granville" a fost scufundat. Au pierit vreo 8 oameni, 73 sunt dispăruţi (?) — restul până la 118 salvaţi. „Granville" e al 5-lea crucişător de acelaşi tip ( 1 485 tone deplasare) scufundat de la începutul războiului.
Vreme oribilă în toată Europa. în Ungaria viscol nemaipomenit. La noi, ieri, termometrul s-a urcat până la +1°, apoi către seară s-a coborât
Un comunicat oficial german ne informează că Ribbentrop a primit pe un comerciant danez, anume Plesz Schmidt, care i-a oferit un plan pentru încheierea imediată a păcii. îndată ce a luat cunoştinţă de acest plan, Ribbentrop — adaugă comunicatul — a expulzat pe Schmidt. Fapt ciudat nu e că Ribbentrop a primit pe Schmidt, căci danezul pare un om încăpăţânat şi după cum a ajuns la ministrul de Externe german ajunsese înainte la cel englez — dar s-a crezut util să dea un comunicat cu privire la vizita primită. Dar cine ştie ce dedesupturi o avea această vizită...
Fiindcă vine vorba de dedesupturi, Pilder mi-a spus — cu totul confidenţial, zicea el — că negocieri de pace sunt în curs prin mijlocirea lui Roosevelt. Cercurile din apropierea Fuhrerului sunt destul dc optimiste cu privire la mersul acestor negocieri care au întâmpinat însă o neaşteptată opoziţie din partea Vaticanului. Papa ar dori o schimbare totală dc regim în Germania, şi pentru a-1 împăca, Roosevelt ar fi acreditat un prieten intim al său pe lângă dânsul... O fi? Dea Dumnezeu să fie!
Până sa se ajungă la pace, telegramele agenţiilor ne aduc vestea că Franţa a comandat 6 500 de avioane în Statele Unite şi că Anglia vrea să comande material de război în America pentru suma frumuşică de 1 miliard de dolari...
56 CONSTANTIN ARGETOIANU
Ziarele berlinieze scriu asupra temei: „Germania nu mai are nevoie de comerţ maritim", şi speră să descurajeze Anglia prin asemenea constatări...
O nouă ediţie portativă, pentru soldaţi, a cărţii lui Hitler, Mein Kaumpf a ieşit de sub tipar. Cu această ediţie, numărul exemplarelor tipărite până acum a ajuns la 5 000 095. Cel mai mare succes de editură din lume şi din toate timpurile! Bună afacere pentru nenea Adolf. Şe zice însă, că tot câştigul lui, îl dă pentru operele de binefacere ale partidului...
Finlanda a publicat o carte „albastră şi albă" cu toate documentele privitoare la negocierile Finlandei cu Rusia, pentru a dovedi că condiţiile impuse dc Soviete ar fi însemnat sfârşitul independenţei finlandeze...
Revista de propagandă engleză Free Europe, care ni se trimite probabil fiindcă o plătim, publică în ultimul său număr două articole semnate, unul de Coste Todorov, reprezentant al Bulgariei la S.D.N., altul de Balcanicus, care probabil e tot Todorov, sau un alt „ov" oarecare — articole în care suntem înjuraţi rău, în care se spune fără înconjur că armata noastră e cea de pe urmă şi incapabilă să reziste singură împotriva nimănui, că sprijiniţi pe alţii şi pe noroc am despuiat popoarele vecine de pământurile lor...
Sub Cenzură, asemenea articole apărute în Anglia, nu pot decât să ne facă plăcere... Sau poate că bulgarii au dat mai mulţi bani decât noi?
Sub titlul Injurii nemeritate, Iorga a scris în Neamul Românesc de ieri un excelent articol de punere Ia punct. Are şi Fute-Vânt zilele lui...
„Grazio", un transatlantic italian, a ars între Barcelona şi Genova, fără să dea de o mină nici să fie torpilat. Li s-a părut italienilor că războiul nu trimite la fund destule vase? „Grazio" s-a scufundat după ce toţi pasagerii au fost salvaţi. N-au pierit decât câţiva oameni la maşini în momentul exploziei care a provocat incendiul. „Grazio" făcea cursa din America de Sud la Genova şi deplasa cam 12 000 de tone.
Ţările nordice şi Olanda au afirmat din nou nestrămutata lor hotărâre de a rămâne neutre. Singurul ajutor pe care ţările scandinave îl pot
însemnări zilnice, 1940 5 7
da Finlandei, în afară de aprovizionările compatibile cu tratatele, e o acţiune cât de intensă pentru pace...
{'£• Duminică a fost viscol mare în Oltenia şi în regiunile dinspre raun-
11 te. Zăpada a venit de la Vest, din Banat. Maşinile pornite din Bucureşti * •* spre Sinaia n-au putut ajunge la Ploieşti şi au trebuit aduse pluguri de
-* zăpadă ca să fie degajate, căci viscolul le închisese şi calea de întoar-
- cere. Pe când ningea la o distanţă de 20 kilometri, în Bucureşti străzile
se dezgheţau şi se îngheţau la ioc, ca să-şi frângă lumea picioarele... Teribilă iarnă!
Când o citi lumea peste 50 de ani — dacă o mai citi ceva — diti-rambele tuturor gazetelor la adresa Regelui şi le va compara cu înfăptuirile Majestaţii Sale, o să se sperie de platitudinea şi de slugărnicia noastră manifestată, pe un ton şi mai hiperbolic, în cuvântările şi în actele oficiale. Orice s-ar zice, suntem un popor fără suflet, şi bine face Hohenzollernul câ îşi bate joc de noi.
Ca toţi robii, nu îndrăznim unul să ne ridicăm împotriva acestei batjocuri, dar şi printre robi poate să mocnească focul sub cenuşă...
Ca să mai râdem:
Era pe vremea ultimului Guvern liberal; Andreescu-Rigo, o puş-lama ce scotea o foaie de şantaj, Avangarda şi câştigase ceva bani, se războia în Sectorul de Verde cu Matak şi voia să-1 scoată din Primărie. Izbutise să facă o sciziune în Partidul Liberal local şi ţinea întruniri, într-o zi, faţă de o sălişoară plină a exclamat: „... Şi domnilor, am fost la Roma şi am văzut pe Mussolini pe balcon aclamat de mii de oameni... Ducele m-a zărit, şi cum m-a zărit mi-a strigat: «Rigo, tot pungaşul ăla de Matak e primar la Verde»?"
Alta, mai recentă.
Escrocul de Alboteanu (actualmente în puşcărie), pe vremea gloriei sale, cumula funcţiile de director la Propagandă cu cele de gazetar internaţional. Cum nu ştia să scrie, lua de la Cenzură gazete străine interzise şi traducea articole la noroc. Se vede că într-o zi căzuse pe o gazetă germană sau germanofilă care spurca pe Roosevelt. Scribul căruia Alboteanu dicta, şi care era un prieten, îl întrerupe: „Nu crezi, dom-le Alboteanu, că tocmai acum când te ridici nu e bine să te cerţi cu Roosevelt?" — „Ai dreptate, a răspuns ilustrul, şterge"...
58 CONSTANTIN ARGETOIANU
Nevastă-mea a prânzit ieri-seară la Cosăceicu, cu Malaxa care a întrebat-o: „Nu cumva n-a venit preşedintele (ăla eram eu) din cauza mea? Am avut zilele trecute o discuţie cu dânsul şi mi-a spus: «între concepţia d-tale, d-le Malaxa, de a vedea lucrurile şi a mea, sunt o mie de leghe», şi poate s-a supărat pe mine." Nevastă-mea i-a răspuns că habar n-are dacă sunt sau nu supărat pe dânsul, dar că desigur nu el m-a împiedicat să vin, căci nici nu ştiam de prezenţa lui la această masă — şi dacă n-am venit, e că nu merg nicăieri. Malaxa a fost apoi toată seara de o amabilitate greţoasă faţă de soţia mea, căreia a sfârşit prin a oferi... un cal dc curse.
Or, eu n-am vorbit mai mult de trei cuvinte cu Malaxa, dc doi ani de zile... Cum a putut spune chiar nevestei inele o asemenea minciună? Nu -şi da seama că mi-o va repeta şi că în cazul acesta rna voi simţi silit să-1 consider drept nebun?
Se vede câ în bolnăvicioasa lui patimă aie năluci şi aude voci. Ceea cc l-a făcut să creadă că sunt „la o mie de leghe'1 de dânsul e probabil atitudinea lui Pavlu în afacerea Auschnit, singurul lucru caic-1 mai interesează pc lume. Pavlu a fost numit de mine comisar al Guvernului la „Titan-Nădiag", şi este devotatul meu. Probabil că Malaxa e convins că Pavlu n-a putut să se dea de partea lui Auschnit decât cu consimţământul dacă nu cu îndemnul meu. în realitate lucrurile s-au petrecut aşa. Pavlu a venit să-mi spună că i se oferă un onorariu important ca avocat, dacă consimte să ia apărarea lui Auschnit (era la începutul afacerii) —- şi mi-a cerut un sfat. l-am spus că trebuie să aleagă: ori comisar a! Guvernului la Titan, ori avocat al lui Auschnit — alegerea însă să o facă el cântăiindu-şi interesele. Nici un alt sfat, nici o altă indicaţie n-am dat lui Pavlu, căci afacerea Auschnit nu mă interesează. Am convingerea că Auschnit nu e uşă de biserică, deşi găsesc că procedura împotriva lui trece de limitele omeniei. Au fost doar toţi prieteni, şi o apă — pană acum... Cât despre ce gândeşte sau nu gândeşte Malaxa despre mine, nici capul nu mă doare. Eu i-am găsit merite şi calităţi şi l-am apărat întotdeauna până acum. Vrea să se pună pe alt teren faţă de mine? Primesc cu plăcere.
Giurescu convocase ieri-seară la ora 6 pe reprezentanţii presei să le vorbească de noua organizare a FRN-ului. Cum a aflat tătărescu, s-a făcut că nu ştie şi a convocat el presa la amiază, rugând la telefon pe Giurescu să ia parte şi el la şedinţă. Tătărescu a explicat gazetarilor noul ritm al Frontului şi le-a declarat solemn că de acum înainte „Frontul se confundă cu însăşi tara..."
însemnări zilnice, 1940 5 9
Seara la ora 6, Giurescu, furios, s-a mulţumit să spună gazetarilor că îi chemase sa ia contact personal cu ei şi i-a rugat să nu mai scrie nimic prin foile lor despre această şedinţă ratată.
Miercuri, 24 ianuarie. Dejunat ieri la Tătărescu cu Urdăreanu care mi-a comunicat ultimele ştiri venite de la Titulescu. Sunt caraghioase în tristeţea lor. Acum se ştie tot: nimic din ce s-a crezut, nici demenţă nici uremie. Dar totuşi nebunie. Nu se ştie cine, ce doctor, şi-a făcut păcate cu el, şi i-a recomandat injecţii de Pantocen (sau aşa ceva), ca să-1 îmbărbăteze, recomandându-i să facă 3 injecţii pe săptămână. în loc dc 3 injecţii pe săptămână, Titulescu s-a pus să facă 10-12 pe zi. Şi le face singur; şi-a făcut o provizie formidabilă de fiole, două-trci geamantane pline şi se înţeapă toată ziua, căci pe lângă drăcia cu hormoni, îşi mai injectează şi un stupefiant, al cărui nume Urdăreanu nu şi-1 mai aducea aminte. Rezultatul acestui fantastic tratament a fost o supra-excitare generala glandurală şi a centrelor nervoase erotice. I-a crescut omului penisul, cel puţin în aparenţă, din cauza stării de continuă con-gestionarc probabil; a început să-i crească şi barbă — barbă de care nenorocitul e nespus de mândru şi a ajuns să nu se mai gândească decât la copularc. Se aruncă pe toate femeile care îi ies în cale şi când găseşte o ocazie se screme şi cade leşinat, dar convins câ va merge din cc în ce mai bine şi că în curând îşi va ajunge ţelul, şi va face copii, căci ăsta este visul. Deocamdată se mulţumeşte cu scandalul. Iese pe culoarele hotelului în care stă şi aleargă după bone. Deunăzi a făcut scandal directorului de la Riz şi a urlat fiindcă la toate etajele hotelului erau sluj-nicuţe drăguţe, numai la etajul lui babe bătrâne... Când a sosit d-na Ple-niceanu (sora d-nei Titulescu, o damă în vârstă) şi a intrat în camera lui, Titulescu s-a repezit spre uşă, a zâvorât-o şi apoi s-a aruncat pe biata femeie şi a încercat să o violeze, urlând: „Te-a adus Catcrina (ne-vastâ-sa) ca să fii metresa mea, da metresa mea!" Şi pup-o, şi strânge-o în braţe! D-na Pleniceanu a trebuit să lupte, ca să scape...
A dat şi divorţul: cel puţin aşa ne-a informat Tătărescu, l-a introdus chiar ieri la Tribunalul Ilfov, prin Raicoviceanu. întâi s-a adresat lui Micescu, care a refuzat — apoi lui Saşa Silbermann-Roman, care a refuzat şi el. în fine, Raicoviceanu a primit. Să vedem cc se va alege şi şi cu divorţul acesta. Deocamdată dl Titulescu ar trebui internat într-un sanatoriu. Era şi părerea lui Tătărescu şi a lui Urdăreanu...
60
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
61
Jocuri inocente A, E, I, O, U
Sunt cele cinci vocale fundamentale în rând alfabetic. Succesiunea lor a fost pe vremuri interpretată astfel:
„Austriei îi este dat să stăpânească întreaga lume" sau mai exact:
„Austria va fi ultima în lume"
Austria a avut parte şi de alte devize latine. Cea mai cunoscută e: „Alţii poartă războaiele, tu fericită Austrie căsâtoreşte-te!"
Preşedinte al FRN-ului a fost numit Vaida. S-a ales dintr-adins un ardelean, ca răspuns la toate pretenţiile afişate de Ungaria asupra Transilvaniei. Din 3 vicepreşedinţi s-a numit numai unul: Tătărescu.
Secretar general a fost desemnat Giurescu, iar prim-secretari: pentru agricultură Cornăţeanu, pentru industrie Bujoiu şi pentru intelectuali Victor Moldovan (!!!). N-am nimic de zis, dacă n-a vrut să primească Regele, Vaida sau altul totuna e. Vaida e chiar poate mai bine ales decât altul — dar FRN-ul tot cadavru rămâne...
Pentru vicepreşedinţi pare că a fost ceartă mare. Regele a voit să numească pe Tătărescu, pe Victor lamandi şi pe Istrate Micescu. Pe Tătărescu fiindcă era prim-ministru şi ca să dea şi liberalilor o satisfacţie, pe Victor lamandi ca complice al omorurilor, iar pe Istrate Micescu ca să împace pe cuzişti şi pe foştii gogişti, care au început să mârâie... Cu mare greutate Tătărescu a obţinut să se amâne cele două numiri şi să rămână deocamdată singur vicepreşedinte...
Deşi dejunasem la dânsul, Tătărescu mi-a făcut aseară la ora 6 o lungă vizită. M-a pus la curent cu ultimele înfăţişări în politica externă, unde, fără să se fi întâmplat nimic senzaţional, lucrurile merg foarte mulţumitor. Cu Tzintzar Marcovici, întrevederea lui Gafencu a fost foarte cordială; iugoslavii merg pe linia dreaptă şi nici o notă discordantă nu se va auzi la Belgrad cu prilejul sesiunii înţelegerii Balcanice. Dar iugoslavii mărturisesc mari dificultăţi, prinşi cum sunt între Italia şi Germania... Turcii merg strună; cu Ungaria ameliorare sensibilă. Cu Anglia-Franţa şi cu Germania toate în regulă. Rusia, prinsă în Finlanda, a muiat-o de tot.
Tătărescu prevede mari dificultăţi pe terenul economic, pentru noi, şi înăuntru şi în afară. E de acord cu mine că regimul actual al devizelor e deplorabil şi că trebuie schimbat. L-am întrebat de ce nu l-a
schimbat până acum, căci găsise tot pregătit de mine; a scăpat-o prin tangentă, după obiceiul lui şi mi-a declarat că îndată ce s-o scula Mitiţă din pat (e bolnav de o criză de ficat) va da drumul decretelor. Ca şi mine socoteşte împrumutul lansat de Mitiţă o tâmpenie — dar l-a găsit în curs de executare şi mă întreabă de ce l-am autorizat eu. Eu? Nici n-am ştiut de dânsul. L-a hotărât şi lansat Guvernul de la Palat. Eu n-am putut decât să trag consecinţele, pe lângă altele multe, şi să plec. Vorbim de problema preţurilor, de tarifele transporturilor, de petrol. Aci Tătărescu îmi comunică că englezii vor să scadă cât pot producţia noastră, pe când nemţii vor să o mărească — şi e la mintea omului, căci englezii nu ţin deloc să ne cumpere scump petrol ca să nu-1 dăm nemţilor. Tătărescu crede totuşi, şi are dreptate, că trebuie să sporim producţia noastră ca să putem da nemţilor şi obţine în schimb armament. Dar nu trebuie nici să supărăm pe englezi, căci alături de ei vom juca finala... Trebuie manevrat cu tact, şi pentru această manevră un Comisariat General al Petrolului este indispensabil. Tătărescu îmi mulţumeşte câ am avut ideea sa-1 creez — şi eu îi mulţumesc că l-a putut înfiinţa.
Mai vorbim de multe. De armament; merge, pe cât se poate, cu sărăcia noastră. Mai trebuie 35 miliarde, îndată, peste investiţiile făcute. Speră o sporire de credit în Anglia; restul: rotativa.
Vorbim administraţie — fără să ne punem de acord. îmi comunică numirile la FRN care mă lasă indiferent. Eu mi-am spus formula mea; în afară de preşedinţia Regelui, nici o alta nu poate să învie Frontul...
Convenim o strânsă colaborare între Guvern şi Consiliul Superior Economic. Tătărescu vrea să vină săptămâna viitoare să ia parte la o şedinţă şi să îndemne pe miniştrii economici la un contact mai des cu Consiliul. Numai să se ţină de vorbă...
E aproape hotărât ca Parlamentul să se deschidă la 15 februarie şi că sesiunea să ţină vreo trei luni. Tătărescu nu crede că Regele să vrea o schimbare în alcătuirea birourilor. Dacă o vrea, locul meu e la dispoziţie. Cu cât mă voi libera mai mult, cu atât mai fericit voi fi...
Ieri dimineaţă a fost la mine dl Fetzer (Fritz). Dl Fetzer a venit cu Pilder să se plimbe, căci — spune Pilder — e prietenul lui. De fapt Fetzer este „consilier ministerial" în Ministerul Marinei şi om de încredere al marelui-amiral Roeder, care joacă un rol din ce în ce mai însemnat în Germania şi a ajuns aproape rivalul lui Goring. Am impresia că Fetzer este „un ochi" al lui^Roeder, pe care şeful l-a trimis la Bucureşti să vadă şi să raporteze. înainte de a părăsi Bucureştiul, a
62
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
63
venit să stea puţin de vorbă şi să mă întrebe dacă am o dorinţă de transmis la Berlin. După ce i-am expus punctul nostru de vedere, pacific şi defensiv, i-am conturat pretenţiile noastre faţă de Germania, şi am conchis cu o singură cerere: asigurarea siguranţei noastre faţă de Rusia... Am adăugat, că mai înaintasem ca prim-ministru, o cerere identică, prin Gerstenberg, lui Goring — dar că nu primisem nici un răspuns. E drept că era înainte de dovada dezorganizării Rusiei şi a incapacităţii ei militare, date pe frontul finlandez... Fetzer mi-a făgăduit că va raporta conversaţia noastră amiralului... Pleacă fără să fi văzut pe nimeni din Guvern. N-a luat contact decât cu mine „ca prieten apreciat al Germaniei" (!)...
Moare lumea pe capete; nu numai la noi. A murit Giuseppe Motta, fost de 5 ori Preşedinte al Confederaţiei Elvetice; a murit Otto Wolff, faimosul industriaş din Essen, la vârsta de 59 ani — şi a murit şi Prinţul Cristofor al Greciei, ultimul frate al Regelui Tino. Pentru acesta din urmă, Curtea noastră a luat doliu...
Finlandezii au respins toate atacurile sovietice la Nord de lacul La-doga. Comunicatul finlandez arată că într-o săptămână ruşii au aruncat aproape 7 000 de bombe asupra oraşelor şi diverselor localităţi din Sudul Finlandei, dar n-au ucis decât 18 persoane şi rănit 109. în schimb, pagubele materiale sunt foarte mari...
Se vorbeşte de o mediaţie a Estoniei pentru încheierea păcii între Rusia şi Finlanda, dar ştirea nu e încă confirmată.
Frigul excepţional din anul acesta continuă să bântuie în toată Europa şi în America de Nord. în Statele Unite au murit până acum 257 de persoane îngheţate. La Berlin s-au închis case, birouri au licenţiat funcţionari, şcoli au dat vacanţe din cauza lipsei cărbunilor. Ceea ce mai dovedeşte cât de insuficient a ajuns serviciul transporturilor în Germania. S-au suprimat trenurile de permisionari de pe front. Spre marea nemulţumire a combatanţilor — spre a se transporta cărbuni... Şi n-au trecut decât 5 luni de la începutul războiului...
25 ianuarie. O unitate finlandeză a văzut plutind în aer şi îndrumând-o un înger alb cu arma în mână. A fost o vedenie colectivă căci
mai bine de 600 oameni jură că au văzut îngerul... Şi în 1914 pe frontul franco-german, trupele franceze au avut o astfel de viziune, cunoscută sub numele de „îngerul de la Moris". Iluzie sau nu, legenda îşi face drumul şi dă prilej de mare îmbărbătare trupelor convinse că Dumnezeu însuşi le duce, prin trimişii săi, la victorie.
De pe fronturile finlandeze veştile sunt aceleaşi. Ruşii sunt pretutindeni respinşi, cu pierderi mari — în schimb bestiile atacă violent cu . aeroplane. De data asta s-au înverşunat împotriva spitalelor. Pierderile finlandezilor nu par însă însemnate.
în Canada, Guvernul a interzis exportul unei cantităţi de 1 milion tone grâu, destinat Rusiei Sovietice.
Crucişătorul uşor englez „Exmouth" a fost torpilat şi se pare că întreg echipajul (130 oameni) a pierit în valuri.
S-a scufundat lovindu-se de o stâncă la intrarea portului Sebenico (Adriatica) şi torpilorul iugoslav „Lubliana", unul din cele 4 torpiloare sârbeşti... au pierit mulţi oameni.
Ieri, din ordin, s-a serbat „Unirea", adică toate unirile noastre, cu mare tambălău la Mitropolie, prin bresle, în judeţe. Intenţia era să se arate străinătăţii cât suntem de uniţi. Mai era nevoie? Nu pe tema unirii sau dezunirii noastre revendică vecinii bucăţi din trupul nostru — ci bazaţi cu totul pe alte argumente. Dar aşa suntem noi, ne bucurăm de orice prilej de vorbărie şi de argumentare uşoară.
Aseară, a avut loc la Palat recepţia decoraţilor cu Ordinul „Ferdi-nand", la care n-am luat parte fund singurul om politic mai însemnat nedecorat cu acel ordin. Eu n-am făcut nimic pentru unire, dimpotrivă am lucrat contra; aşa crede Regele Carol, care a lucrat, el, atât, pentru întregirea neamului (la Odessa, cu Zizi Lambrino). Pentru unire au lucrat Ghiţă Mironescu fugarul, Tabacovici gheşeftarul şi Stârcea... Eu mă consolez cu gândul că nici Nicu Filipcscu, nici Lucaci, nici Ionel Brătianu, nici Take lonescu, nici Delavrancca n-au avut ca şi mine cinstea să poarte pe buric panglica pângărită prin sudoarea atâtor escroci ai „ideii naţionale"...
Regele a introdus aseară două mode noi: a ţinut un discurs patriotic şi a citit pomelnicul „cavalerilor" decedaţi în cursul anului, după care asistenţa a păstrat un minut tăcerea...
64
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
65
In urma conferinţei de la Tsiug-Tan s-a constituit sub oblăduirea japonezilor un Guvern naţional al Republicii Chineze, cu reşedinţa în Nanking. în fruntea acestui Guvern a fost ales Wang-Cing-Wei.
împotriva acestui Guvern protestează al lui Ciang-Kai Shek, mareşalul, care guvernează din Ciung King părţile Chinei necotropite de japonezi, cu care duce război crâncen mai departe. Ciang-Kai Shek anunţă chiar o mare victorie asupra japonezilor... Guvernul din Ciung-King este singurul recunoscut de Anglia şi de Statele Unite şi, lucru ciudat, deşi e de culoare aproape comunistă, nu recunoaşte cesiunea Manciuriei, pe când Guvernul nou din Nanking, colorat naţionalist, o aprobă... Dar aşa merg lucrurile în lume, cam anapoda...
Ieri la dejunul Miliardarilor am pariat cu Giurescu, pe o masă bună, că nici peste 6 luni FRN nu va fi înviat şi că pe baza actualei organizări, tot organizaţie moartă va rămâne...
Radio-Londra dă în fiecare seară la ora 10,30 o emisiune în limba română. Aseară, după ce a comentat cu amabilitate aniversarea Unirii, Radio-Londra s-a ridicat destul de tare împotriva decretului prin care s-a creat un Comisariat General al Petrolului, şi a declarat ca inadmisibil ca societăţi create cu capital englez sau francez să fie silite să furnizeze petrol Germaniei. Englezii nu pricep situaţia. Preferă ei oare să vină germanii să ne ocupe şi sa ia tot petrolul nostru, în loc de cincimea pe care o iau azi? După câte ştiu Anglia nu e favorabilă creării unui front de luptă la noi. Atunci?
Kiosseivanov, primul ministru bulgar a acordat trimisului special al ziarului Tan (turcesc) un interviu asupra atitudinii politice a ţării sale.
Declaraţiile preşedintelui de Consiliu al Bulgariei pot fi rezumate în următoarele patru puncte:
1) Politica Bulgariei are drept unic scop menţinerea păcii.
2) O neutralitate absolută va asigura o asemenea pace.
3) întreţinerea de bune raporturi cu toate Statele vecine.
4) O dreaptă şi amicală reparaţie a erorilor politice făcute faţă de Bulgaria în trecutul recent.
Bulgaria nu vede absolut nici un folos pe care l-ar putea trage de pe urma unui război. Nu numai că Bulgaria a rămas neutră în cursul actualului război, dar ea nu înţelege nici să facă greutăţi vecinilor ei.
„Dorinţa noastră comună" — a spus dl Kiosseivanov — „este ca Balcanii să fie feriţi de focul dezastruos care arde departe şi de care că-minurile noastre trebuie să rămână ferite cu orice preţ".
Cu chestiunea petrolului se cam încurcă lucrurile. Zarvă mare în presa engleză. Corespondenţii de ziare americani au fost întrebaţi aseară telefonic de jurnalele lor, cum a putut lăsa România să se facă atâta larmă pe această chestiune în foile apărute în Londra. Corespondenţii au pus chestiunea Ministerului Propagandei, care, luat de scurt n-a ştiut ce să spună, şi a făgăduit un răspuns pentru azi-dimineaţă... Nu ştiu cc le va spune Radian azi, dar ştiu că s-a telegrafiat lui Tilea un comunicat liniştitor şi explicativ, pe care să-1 publice. Vom vedea mâine efectul...
26 ianuarie. Englezii au oprit în plin ocean pachebotul japonez „Asama Maru" care transporta tineri germani ce mergeau să-şi îndeplinească acasă datoriile militare. Din cauza acestei percheziţii s-a născut un incident diplomatic între Anglia şi Japonia, incident ce a mers tot înveninându-se şi a ajuns la o stare de tensiune dezagreabilă între cele două State. La Tokio sunt manifestări de stradă — dar şi englezii sunt dârji şi nu se lasă...
A murit la Craiova Nicu Popp, fiul mai mare al lui N.T. Popp. Un prost, dar plin dc ambiţie şi prezumţios, a zbârnâit mai mult în viaţa lui şi a fost pe primul plan în viaţa oraşului său natal. Sportiv din snobism a întemeiat în tinereţe Jockey-Clubul din Craiova, a cărui viaţă a fost efemeră. Politician, a întemeiat o gazetă zilnică, Doljul, care n-a trăit nici ea decât câţiva ani. Căsătorit cu d-ra Aurelia Bragadiru, a divorţat după 20 de ani de căsnicie, dar a pus în lume o „Prinţesă", pe A.S. Jeana, soţia lui Nicu Mavrocordat-Dângcni. La sfârşitul vieţii a căzut în beţie, s-a însurat cu bucătăreasa lui şi i-a făcut 4 copii. A trăit degeaba şi a irosit o avere mare...
Regele a fost ieri la Regimentul 1 Pionieri, cu Voievodul, cu Tătărescu, cu cei trei miniştri ai Apărării Naţionale. Serbare camaraderească — daruri reciproce... Regele a ţinut o cuvântare patriotică în care a spus câ pe lângă înzestrarea annatei, a doua condiţie esenţială,
66
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
67
ca să ne putem apăra hotarele, este o mobilizare morală... Păcat câ n-a fost de faţă şi Malaxa...
Ruşii au dezlănţuit un nou atac puternic la Nord de Ladoga. E cel mai puternic atac, de la începutul războiului sovietico-finlandez. Totuşi, forţele finlandeze au respins toate atacurile ruseşti. Care e cheia minunii? Sunt finlandezii supra-oameni şi sămânţă dc croi — sau sunt bestiile moscovite sub orice închipuire de păcătoase?
Ghigi mi-a adus „bijuteria" şi o scrisoare de la Ciano, care îmi anunţă decorarea mea cu Marea Cruce a Ordinului Sfinţii Mauriciu şi Lazăr. Ghigi cere scuze pentru întârzierea datorată numai duratei formalităţilor. Şi răspund că „nu-i nimic". De la martie până în ianuarie următor, nu e într-adevăr o întârziere mare...
27 ianuarie. Zile de enervare. Englezii şi francezii, care de mai multă vreme deja dau semne de supărare, au izbucnit cu prilejul legii Comisariatului Petrolului, în care au văzut cu drept cuvânt o încercare de înstăpânire a Statului asupra societăţilor petrolifere, o încercare menită să stăvilească politica de compresiune a producţiei pusă la cale de societăţile mari în mâna anglo-franco-americanilor (70% din producţie) —- o încercare în fine în favoarea nemţilor. Şi au şi anglo-francezii dreptate. Ei zic: Cum? Vă garantăm oficial graniţele ţării împotriva Germaniei şi oficios împotriva Rusiei, vă furnizăm armament şi materii prime — iar dvs. furnizaţi benzină nemţilor şi aeroplanele şi submarinele germane care ne bombardează graniţele şi vasele pe mare se mişcă cu petrol şi benzină din România? Asta nu se mai poate...
Noi răspundem: preferaţi să vie nemţii să ne ocupe şi să ne ia tot petrolul şi tot grâul? Faimoasa sabotare a exploatărilor dc petrol, pe care suntem gata să o facem în caz de război, nu face două parale. Tehnica de azi ar permite Germanici să repună în 6 luni şantierele în producţie şi pentru 6 luni, stocurile Reichului sunt suficiente. Lâsaţi-ne să Ic dăm cât Ic dăm şi să ne strecurării până la momentul oportun, când veţi fi mulţumiţi să găsiţi o armată română înzestrată cu tot cc îi trebuie şi intactă... Unii pricep, alţii nu, şi dc aici frecături dezagreabile. Grele zile şi grea politică!
Ca să mai calmeze nervii Londrei şi Parisului (nu numai câ ne atacă radiodifuziunile franceze şi engleze, dar chiar şi ziarele şi pana şi Le
Temps pe care totuşi îl ajutăm să trăiască; şi ca să dovedească (?) că Comisariatul Petrolului era mai mult creat pentru reglementarea distribuţiei interne a petrolului şi a derivatelor sale, Guvernul s-a hotărât să creeze pe lângă Preşedinţia Consiliului un „serviciu al aprovizionării" însărcinat să coordoneze măsurile diverselor departamente economice şi să raţionalizeze distribuirea materiilor de consumaţie, materiilor prime la industrii şi a combustibilului pentru toată lumea — şi a băgat toate comisariatele precedent create în acest serviciu. Şi pe lângă Comisariatul Petrolului se va mai crea şi al metalurgiei şi al combustibilului şi poate încă şi altele — şi toate vor fi subordonate noului serviciu al Aprovizionării, care, deşi dependente dc Preşedinţia Consiliului, va avea în fruntea lui un ministru, dc fapt pe dl Radu Portocală... Sc pare câ ideea acestui serviciu vine de la armată, care l-a cerut Regelui şi Regele l-a impus Guvernului. Era vorba întâi să se creeze un minister — apoi s-a renunţat la această idee (erau deja şi aşa prea multe departamente) şi s-a înfiinţat numai un serviciu. Dar se mai zice că, în caz de război, acest serviciu va fi imediat transformat în minister şi încredinţat armatei.
Noul serviciu va cuprinde un personal foarte redus. Toată organizaţia producţiei rămâne la Ministerul Economiei Naţionale, transporturile la Comunicaţii şi raţionalizarea producţiei agricole la Agricultură. Noul serviciu va supraveghea numai distribuirea producţiei, ca să fie mai raţională şi va coordona măsurile militare (cumpărări, aprovizionări, rechiziţii) cu cele civile precum şi pe ale diferitelor autorităţi civile între ele.
Concepţia nu e rea. Rămâne de găsit omul. Căci o lege cât de bună, dacă nu e un instrument în mâinile unui om destoinic, nu face parale. Poate să fie Portocală „omul care ne trebuie", iar dacă n-ar fi el poate că se va găsi un altul. Până acum în toate posturile de comandă, nu s-a găsit unul. Dea Dumnezeu să fim mai norocoşi dc acum înainte...
Icri-dimineaţâ ne-au venit 4 legi la Consiliul Superior Economic şi ni s-a cerut avizul până la amiază. Chiar pentru legea „Serviciului Aprovizionării" ni s-a cerut avizul în 48 de ore. Am fost ieri la Tătărescu şi am protestat. S-a hotărât să ni se lase timpul necesar pentru discutarea proiectelor şi redactarea unui aviz bine cumpănit. A convenit şi Tătărescu că sistemul adoptat de către miniştri dc a trece legile în 24 de orc, fără sâ fie serios studiate nici măcar dc către serviciilor departamentelor, necum de către Consiliul Legislativ şi de către Consiliul Superior Economic — e deplorabil.
68
CONSTANTIN ARGETOIANU
Însemnări zilnice, 1940
69
S-a răspândit ieri şi alaltăieri cu insistenţă zvonul că nemţii s-au înţeles cu ruşii şi ocupă Galiţia până la graniţa noastră. Informaţii culese, zvonul vine de la faptul că s-au văzut uniforme germane la graniţa dinspre Orăşeni. In realitate este vorba numai de paza trenurilor cu aprovizionări germane trecute de la noi în Galiţia. Bestiile de ruşi devalizau aceste trenuri şi nemţii au obţinui de la Moscova să-şi păzească avutul. Cum trenurile se înmulţesc zilnic pe acea linie, trupă destul de numeroasă şi un Stat Major corespunzător au fost instalate prin gări. De aci confuzia... Ruşii au mers cu sălbăticia până să bea benzina, dând găuri vagoanelor-cisterne...
reri-seară la ora 5 s-a ţinut un Consiliu de Miniştri. Un comunicat în 12 puncte ne informează câ s-au rezolvat într-o oră şi jumătate toate problemele economice ce-şi aşteptau de atâta amar de vreme soluţia... Să ne bucurăm! Sa ne bucurăm mai ales că întreg Guvernul a plecat după Consiliu, la Chişinău ca să fericească, azi, colonia noastră Basarabia...
Ungurii au suprimat 2 trenuri directe cu noi, din 3 câte erau. Se invocă frigul şi zăpada. O fi, căci pretutindeni trenurile circulă cu greu. Simplonul care vine din Iugoslavia, fără să treacă pe teritoriu unguresc, soseşte în fiecare zi la Bucureşti cu 5-6-7 ore întârziere. Totuşi...
Anglia a trimis Japoniei răspunsul său cu privire la reclamaţia făcută după oprirea şi percheziţia vasului „Asama Maru". Japonezii de partea lor au interzis companiilor de navigaţie japoneze să mai îmbarce bărbaţi de naţionalitatea beligerantă, fără o viză specială a autorităţilor nipone. Pentru a se evita incidente neplăcute în viitor, căci cel actual pare pe cale de aplanare.
Finlandezii au respins definitiv atacul ruşilor la Nordul lacului Ladoga şi urmăresc pe inamic. încercarea de a întoarce pe la Miazâ-zi, linia Man-nerheim — inexpugnabilă — prin atac de front — a dat astfel greş. Sovieticii au suferit mari pierderi. O nouă mare izbândă pentru finlandezi...
Din iugoslavia ştirile nu sunt prea bune, din nou. împăcarea dintre croaţi şi sârbi n-ar fi decât aparentă. Religia joacă un rol mare. între
catolici şi ortodocşi, deşi sârbi dc fapt şi unii şi alţii, nu se poate arunca o punte serioasă.
Pare că se lucrează la alcătuirea unui Stat catolic cuprinzând Ungaria, Croaţia şi Slovenia, şi că Sf. Scaun şi chiar şi Italia n-ar fi străini la aceste uneltiri. Noul Regat ar fi să fie oferit lui Otto de Habsburg sau unui principe italian. Acum se spune că ar fi şi Prinţul Paul, Regentul, printre candidaţi... Poate să fie multă fantezie în aceste informaţii culese de Ministerul Propagandei noastre, dar fapt este că în ziua în care Prinţul Paul şi Prinţesa Olga şi-au făcut intrarea în Zagreb, o foarte ciudată manifestaţie lealistă a avut loc la Belgrad. în acea seară, la o reprezentaţie obişnuită a Operei au asistat Regina Marioara şi minorul Rege Petru. Cum au intrat în sală, ofiţerii şi generalii, care veniseră în număr, deşi nu era nici reprezentaţie de gală nici praznic, s-au ridica în picioare şi au aclamat îndelung, şi cu tâlc, pe Rege şi pe Regina Mamă... ca un răspuns la aclamările croate adresate în aceeaşi clipă Prinţului Paul.
îmi sosesc ştiri din Italia de la Farinacci, Gobbi, Varenna & C°. Sunt nemulţumiţi câ în toate ultimele cuvântări ale Regelui Carol al Jl-lea n-au citit nici un cuvânt amabil la adresa Italiei. O decepţie după atitudinea amicală a Italiei faţă de noi. O notă foarte apropiată (asemănătoare) reiese din ancheta făcută de Radian la Roma, prin trimişi speciali care au luat contact cu conducătorii presei italiene, cu Gayda în cap. Toţi s-au arătat foarte favorabili României, dar au declarat, că date fiind prea desele schimbări de Guvern în România (şi deplorau plecarea mea, ca prieten recunoscut al Italiei), nu mai au încredere în declaraţiile oamenilor politici români, şi vor un angajament din partea Regelui. Au explicat atitudinea Guvernului italian faţă de revendicările ungureşti pe care nu le-am aprobat niciodată decât în principiu şi fără vreo specificare care să angajeze viitorul — ca un mijloc de a conserva influenţa Italiei asupra Guvernului de la Budapesta — dar că nu poate fi vorba de nici o ciuntire serioasă a României...
Trimişii lui Radian au mai adus de la Roma impresia câ raporturile dintre Italia şi Bulgaria s-au răcit mult, de când Guvernul din Sofia a început să cocheteze cu Moscova. Italienii par să considere chiar Bulgaria ca un teren pierdut...
Am cerut lui Gafencu să propună Regelui decorarea lui Puricelli (are Coroana României din 1927...) şi a lui Farinacci. Mi-a făgăduit. Dacă n-ar uita...
70
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
71
Banditul de Gavrilă Marinescu s-a înapoiat din străinătate. Tot comerţul tremură la ideea că omul ar putea fi reînscăunat. De când a plecat şi a venit Modreanu. nici un prăvăliaş n-a mai fost tulburat. Nu era zi sub Gavrilă în care să nu calce un comisar prăvăliile şi să ceară câteva sute de lei pentru bilete de teatru, de concerte, de baluri — toate fictive, numai biletele şi leii erau reali. La orice act cc trebuia să scoată comerciantul de la Comisariat sau de ia Poliţie, alte sperţuieli, cărămizi, chete etc. Şi peste acestea toate mai veneau amenzi şi când comerciantul întreba pentru ce, i se răspundea că nu se ştie, că aşa e ordinul de executare.
Argumentul câ cu aceşti bani s-a clădit Prefectura Poliţiei nu e valabil, căci tot materialul cădirii a fost luat cu japca, iar munca a fost contribuţia nenorociţilor de arestaţi, de multe ori închişi pe meserii, tocmai ca să muncească pe gratis la clădire... în schimb, pc lângă Gavrilă care a strâns o avere de nabab, s-au îmbogăţit toate liftele din jurul lui. Am însemnat deja aci pe unii din aceşti sperţari. Azi mi se vorbeşte dc unul Eustaţiu Constantincscu, suh-şef la Circulaţie, mofluz până ieri, care şi-a măritat acum fata şi i-a dat 2 milioane zestre, o casa şi un automobil — plus câ mai întreţine alt copil în Anglia „la educaţie" şi că trăieşte ca un boier...
28 ianuarie. Chestiunea cu petrolul se complică. Anglia a oprit, pc ziua de ieri, expediţiile de armament şi de materii prime destinate României. E probabil că Franţa va face la fel. Parc că anglo-francezii ar mai admite să livrăm Germaniei ce nc-am angajat să-i livrăm prin con-veţia din primăvara 1939 — dar nu mai mult. Ceea cc a înfuriat pe englezi sunt trei lucruri: 1) neaprobarea contractelor de cumpărare pc termen de un an1 încheiate cu societăţile petrolifere cu capital englez; 2) înfiinţarea Comisariatului Petrolul cu drept dc control asupra determinării producţiei, comprimată dinadins în societăţile sub influenţa Londrei şi 3) anularea acţiunilor depuse la Londra de fabrica Zbro-iovska (din Briinn).
In ce priveşte această afacere, Sir Reginald Hoare a trimis chiar un raport foarte dur în care conchidea că beneficiile acestei escrocherii au fost împărţite între Rege, Urdăreanu şi „Reşiţa" (citeşte Malaxa). Raportul a fost trimis în urma unei vizite făcute la Palat de către ambasadorul Franţei, Thierry, care a făcut pe Urdăreanu atent asupra faptului
1 Anglia a încheiat un contract cu „Astra" pentru cum-părarea întregii producţii pe 1940 şi cu „Steaua Română" pentru jumătate producţia — contracte foarte avantajoase şi pentru societăţi.
câ primul ministru Tătărescu îşi dăduse cuvântul de onoare că drepturile Franţei şi Angliei vor fi respectate şi că anularea acţiunilor nu se va face. Urdăreanu ar fi răspuns: „Dl Tătărescu nu avea calitatea, ca prim-ministru, să-şi dea cuvântul de onoare într-o afacere care nu-1 privea!" Doamne, Doamne, din ce am scăpat!
Toată Europa nu se ocupă decât de noi, la radio, prin gazete, cum poate. La Berlin suntem natural susţinuţi şi presa germană se indignează împotriva presiunii pe care o exercită Anglia asupra noastră. Cercurile conducătoare ale Reichului aprobă înfiinţarea Comisariatului Petrolului şi au tactul să declare că această înfiinţare e o măsură de ordin intern, pentru asigurarea unei mai bune distribuţii a derivatelor petrolifere pe teritoriul românesc, şi nu priveşte exportul. De altminteri, adaugă nemţii, România va înfiinţa în acelaşi scop de distribuire mai raţională şi un comisariat al metalurgiei şi altul al textilelor...
Această bunăvoinţă' faţă de noi nu împiedică Germania să se dea împotriva neutrilor în general şi să-i ameninţe cu fulgerele ei, fiindcă — zicea ea — ţările neutre nu respectă principiile neutralităţii. Principalul reproş pe 'care Reichul îl face neutrilor, e câ nu au protestat împotriva blocus-ului Germaniei şi că au mers la Societatea Naţiunilor. Cine mai participă la adunările S.D.N.-ului, afirmă presa Reichului, se alătură în fapt dc inamicii Germanici... Aceste ameninţări împotriva neutrilor nu constituie decât o atitudine simetrică faţă dc violentele ieşiri ale lui Churchill şi ale presei engleze împotriva celor care ajută Germania (am primit şi noi, mai ales noi, porţia noastră).
Churchill a ţinut un al doilea discurs, la Manchester, oficial, dar de data asta nu s-a ocupat de neutrii şi s-a mulţumit să îmbărbăteze pe englezi, să le arate că, cu toate pagubele suferite, Anglia rămâne stăpâna mărilor, şi să-i asigure dc izbânda finală...
Ghcron Netta a fost numit comisar general al Petrolului. Banca Naţională pretutindeni, căci Ghcron Netta, deşi secretar general (unul din 4) la Economia Naţională, e omul Băncii şi al iui Mitiţă.
în ultima vreme s-au încercat apropieri între Guvern şi foştii naţio-nal-ţârănişti rămaşi în afară dc FRN Primul contact l-a avut Ghelmegeanu cu d-rul Lupu, dar rezultatul a fost nul, căci Ghelmegeanu a început prin a reproşa violent lui Lupu atitudinea ţărăniştilor dc la schimbarea regimului şi până azi. Lupu s-a enervat, a declarat că nu venise să i sc facă un proces, ci ca să caute o platformă de apropiere şi
72
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
73
a plecat, fără să mai discute nimic. O altă întrevedere a avut-o Urdăreanu cu Mihalache — ministrul Palatului a încercat să demonstreze d-lui Cămaşă cu bibiluri că noua organizare a FRN-ului permitea o apropiere a foştilor ţărănişti de Front. Şi a pledat în sensul unei concentrări a tuturor forţelor politice în jurul Regelui. Mihalache a găsit reformele FRN-ului insuficiente şi argumentele favoritului slabe — şi a rămas la părere, dar fără violenţă.
După întrevederea sa cu Ghelmegeanu, d-rul Lupu a făcut o propunere Guvernului. Senatorii dc drept naţional-ţărănişti să fie lăsaţi să vină la Senat fără uniformă şi ei se obligă să citească o declaraţie prin care ar aproba politica externă a Regelui şi s:ar declara gata, în caz de pericol, să dea tot concursul lor Coroanei. în ce priveşte chesiunea uniformei, argumentul lui Lupu e că Regele nu s-a pronunţat încă asupra acestei afaceri şi poate să o facă acum (se înşeală. Regele s-a pronunţat, promulgând Legea electorală) — iar Senatul nu-şi poate face din ea o chestiune de amor propriu, fiindcă n-a luat el iniţiativa hotărârii de excludere, ci n-a făcut decât să aplice o lege pe care n-a votat-o.
Propunerea lui Lupu a fost înaintată Regelui, care nu s-a pronunţat încă. Cred exclus însă ca Regele să intre în vederile lui Lupu...
De altminteri ţărăniştii sunt departe de a cânta la fel. Mihalache şi Madgearu s-au îmblânzit mult şi nu mai unnează pe Maniu decât „â contre-coeur". Lupu, hărţuit de datorii şi de nevoi, ar voi o apropiere cât mai grabnică de Guvern şi de... buget. Cu prilejul serbării de la 24 Ianuarie, Maniu hotărâse că nici unul din decoraţii partidului să nu meargă la Palat, în semn de protestare pentru deţinerea lui Leucuţia şi Ilie Lazăr, amândoi decoraţi cu Ordinul Ferdinand — şi totuşi doctorul Lupu şi mulţi alţii au fost...
Deşi nu s-au sfârşit — tot vin valuri noi de ruşi —- luptele de pe frontul finlandez, la Nord de Ladoga, au slăbit mult.' Sovieticii par descurajaţi şi epuizaţi... Finlandezii le-au luat în ultimele lupte peste 100 de care de asalt şi material mult, de tot felul.
Guvernul, transportat la Chişinău, a fericit ieri Basarabia. Au venit toate lichelele regimului şi fiecare a cerut, în numele Basarabiei şi al Moldovei, câte un ghelir. Aşa de pilda, Nicu Carp a ajuns şi el sfetnic al Guvernului, a cerut să se autorizeze tăierea pădurilor peste „posibilităţile" legale, ca să nu ducă populaţia lipsa combustibilului, în realitate ca să-şi vândă el lemnele de la Ţibăneşti... Şi aşa fiecare.
Din fericire Guţâ a avut o frază lapidară: „Azi Prutul nu mai desparte, azi Prutul uneşte..." O reproduc toate ziarele. încât costisitoarea călătorie tot a fost cu folos...
29 ianuarie. Vâlva în jurul petrolului românesc continuă în străinătate. Poate câ explicaţiile noastre să fi liniştit Guvernele, dar gazetele şi posturile de radio se arată încă foarte îngrijorate de soarta noastră. Situaţia n-ar fi poate atât de grea pentru noi dacă n-ar fi cele 800 tunuri antiaeriene pe care ni le propun nemţii în schimbul unei sporiri a cotei de petrol...
După ziarele elveţiene şi informaţiile italiene, Germania ar fi renunţat pentru moment la petrolul rusesc, inaccesibil şi s-ar fi aruncat cu toată furia asupra petrolului din Galiţia şi din România.
Din comunicările posturilor străine de radio ar rezulta câ în alegerile care au avut loc acum în Rusia pentru sovietele muncitoreşti, comuniştii ar fi fost înfrânţi mai pretutindeni, mai ales la Moscova. Candidaţii independenţi ar fi avut mai multe voturi. Dar candidaţii independenţi, nu sunt şi ei tot comunişti?
în ziarele româneşti n-a apărut nimic despre aceste alegeri.
Iarna aceasta s-a lăsat pretutindeni cu un frig teribil. De mult n-a fost o iarnă atât de grea. Nu mai vorbesc de Finlanda, unde oamenii, adică ruşii, se găsesc îngheţaţi şi înfipţi în zăpadă ca stâlpii, dar în Anglia termometrul a căzut pe alocuri până la -28° şi Tamisa a îngheţat. Asemenea lucruri nu s-au mai văzut de la 1814...
în Danemarca, frigul a pricinuit adevărate dezastre şi aproape în toate ţările Europei a tulburat adânc transporturile şi aprovizionările...
Presa germană şi cea filo-germană din ţările vecine afirmă din nou ca Reichul păstrează o atitudine de perfectă neutralitate faţă de conflictul ruso-fmlandez. Convenţia de chearing dintre Germania şi Finlanda care expirase zilele acestea a fost prelungită: cea mai bună dovadă a bunelor raporturi dintre cele două ţari.
Aceste informaţii se dau ca răspuns la ştirile împrăştiate de posturile dc radio ruseşti, după care Germania ar fi ajutat Rusia împotriva Finlandei... Cine minte?
74 CONSTANTIN ARGETOIANU
Svetcovici, primul ministru iugoslav şi ministrul său de Finanţe Giuteci era să fie striviţi într-un accident de cale ferată pe când se îna-poiau de la Zagreb la Belgrad. Trenul lor s-a ciocnit cu un tren de marfă, în staţia Ruma. Amândoi miniştrii au scăpat cu uşoare contuzii.
Vladimir Mavrocordat vine din Italia unde a luat contact cu multă lume, în diferite oraşe. Impresiile lui:
1) Nimeni nu vrea război; 2) Dacă totuşi Italia ar trebui să intre în luptă, nimeni nu vrea împotriva Franţei. Germania e urâtă pretutindeni, mai ales în armată. Volpi a mărturisit lui Mavrocordat că lumea afacerilor e încântată fiindcă Franţa şi Anglia au făcut şi fac multe comenzi în uzinele italiene, care pot astfel să-şi procure materii prime şi să câştige mult. Tot Volpi a mai spus lui Mavrocordat să n-avem nici o grijă de unguri, căci nu-i lasă Ducele să ne facă o boroboaţă. Toate forţele Italiei sunt îndreptate împotriva comunismului, care din nenorocire — pretinde Volpi — face progrese în Iugoslavia unde lucrurile de altminteri nu merg deloc. Mavrocordat a avut impresia că în cazul unei descompuneri a Iugoslaviei, Italia s-ar împăca destul de bine cu Dalmaţia...
Holul de la Athenee Palace s-a transformat între orele 5 şi 7 în club politic. Acolo mişună toţi răsuflaţii politici de ieri, împarte dreptate şi urlă doctorul Lupu, împuşcă câţiva franci „prietenii" de pe vremea ghelirurilor de partid rămaşi desculţi. Căci la Athenee Palace — şi nu numai între orele 5 şi 7, ci toată ziua — e şi bursă de afaceri. Acolo, la bar, pun nemţii la cale toate afacerile lor... Zilele trecute a fost chef marc, s-au împărţit păhărele ia toţi galoşarii hgniţi, în semn de bucurie „câ se terminase" cu afacerea floarea soarelui, adică a unei societăţi (Solagra — Societate anonimă română) pentru exploatarea oleaginoasei cu acelaşi nume constituită pc modelul Societăţii „Soja". Omul influent pc lângă „mânerii" nemţi c Ştefan Tătărescu, „der Hcrr Bru-der", cum îl numesc teutonii...
30 ianuarie. Cu privire la incidentul anglo-român referitor la anularea acţiunilor româneşti sindicate şi depuse de Zbroiowska la Londra, am primit ieri informaţii suplimentare din izvor sigur.
După ce Sir Reginald Hoare a depus protestul său la Afacerile Străine, l-a chemat Urdăreanu la telefon „sâ-i explice". Se vede că Urdă-
însemnări zilnice, 1940 75
reanu nu cunoaşte părerea oamenilor cinstiţi asupra „celor care explică" şi pe care Nicu Filipescu socotea nimerit să-i trimită înp.m. Dar abia începuse Urdăreanu să explice şi Hoare l-a întrerupt cu cuvintele: „Eu sunt ministrul Angliei, eu am cerut explicaţii Guvernului responsabil al României, al cărui răspuns îl aştept, şi n-am nevoie de explicaţii suplimentare din partea unui Domn..." şi i-a închis telefonul.
Se zice câ Urdăreanu e fiert şi că toată banda e foarte plictisită de turnura pe care a luat-o afacerea Auschnit. Mai ales cavalerul Jaretierei — care nu vrea să se strice cu englezii...
Lumea nu ştie ce să mai născocească, şi cel mai inverosimil zvon se răspândeşte cu iuţeala fulgerului. Astfel, nu e om care să nu întrebe: E adevărat că se mai face o nouă expropriere? E adevărat câ se ştampilează biletele de bancă ca să li se reducă valoarea? Bineînţeles că nimeni nu se gândeşti nici la una nici la alta. în fine, Guvernul s-a hotărât să publice comunicate de categorică dezminţire.
între Japonia şi Anglia sunt tratative în curs şi se pare că se vor sfârşi printr-o înţelegere. Bunăvoinţă e şi de o parte şi de alta.
Şi în Anglia se cere un minister al Coordonării Economice...
Daladicr a ţinut ieri-seară la radio o bună cuvântare. Are incontestabil darul clarităţii în expunere şi vorbeşte cu mult bun simţ, fără să cadă niciodată în patos şi în exagerări dc ordin sentimental sau politic. La adresa neutrilor şi a petrolului românesc — nimic.
Procesul Auschnit la Tribunal a fost sorocit pc ziua dc 16 februarie.
Procesul intentat de Ion Mihalache Senatului (chestiunea uniformei) a fost amânat. La sfârşitul lui februarie se judecă la Casaţie recursul lui Maniu, care nu vrea să poarte nici el uniformă, dar nici să depună jurământul cerut de lege.
Din informaţii primite de la Londra rezultă câ Anglia ar declara imediat război Rusiei, dacă Suedia l-ar declara în prealabil. Dacă ruşii ne-ar ataca pe noi, atitudinea Americii ar depinde dc atitudinea Turciei.
76
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
11
Deşi ungurii cheltuiesc nebuneşte pentru propaganda lor, pare că simpatiile englezilor pentru dânştii au scăzut mult. Corespondentul meu recunoaşte că Tilea se agită mult şi că ar fi reuşit să creeze o atmosferă bună pentru România în lumea parlamentară...
31 ianuarie. Cu prilejul aniversării preluării puterii de către Partidul Naţional Socialist, Hitler a urlat aseară aproape două ceasuri la „Sport Palast" în Berlin. Tot alea şi tot alea, dar spuse cu multă vervă şi cu o incontestabilă putere de sugestie. A făcut istoricul înfăptuirilor naziste, apoi trecând la război, a declarat cum cauza izbucnirii lui e faptul că Anglia şi Franţa cu o populaţie ceva mai mare de 40 milioane fiecare poseda cea dintâi 40 milioane kilometri pătraţi, cea de a doua 9 milioane — pe când Germania cu 80 milioane locuitori posedă numai 600 000. A recunoscut prin urmare implicit că Germania a dezlănţit războiul... Hitler a mai declarat, referindu-se la inactivitatea de pe frontul de Vest, că Comandamentul german ştie cât s-a înmulţit şi cât s-a perfecţionat înarmarea franco-engleză în aceste 5 luni iniţiale de linişte ale războiului, dar că francezii şi englezii nu ştiu cu cât s-a mărit în acelaşi timp potenţialul german... El, Hitler, poate afirma în faţa poporului că ce s-a făcut în 7 ani nu e nimic pe lângă ce s-a pus la punct şi s-a desăvârşit în aceste 5 luni... (ovaţii, delir etc).
Discursul lui Hitler neconţinând nimic nou care să poată influenţa asupra mersului războiului, n-a făcut nici o impresie, nici la Paris, nici la Londra. Şi probabil nici aiurea...
Radu Irimescu sosit din America vine să ne vadă. A făcut călătoria cu pachebotul italian „Rex", New-York-Neapoli (8 zile). La Gibraltar au fost opriţi dc englezi şi invitaţi să intre în port unde „Rex" a fost reţinut 8 ore. Toată lumea a fost perchiziţionată şi toată corespondenţa ridicată spre a fi cenzurată şi reexpediată mai departe pe cale de uscat — chiar corespondenţa pentru Italia. Pentru ca italienii să se supună fără urlete şi protestări la asemenea vexaţiuni incompatibile cu legile internaţionale, e că sunt bine plătiţi sau răsplătiţi dc Anglia...
Statele Unite, de pildă, nu primesc acest control şi după protestarea pe care au adresat-o Angliei, negocierile merg greu şi nu se ştie încă cum se vor sfârşi.
Irimescu povesteşte totuşi că în Statele Unite unanimitatea opiniei publice este pentru anglo-francezi şi pentru ajutorarea lor. Nimeni nu vrea însă ca Statele Unite să fie atrase în război — nimeni afară de
Roosevelt, care ar fi câştigat pentru o intervenţie, dar, deşi după Constituţie hotărăşte el de^pace şi de război, nu poate să facă nimic împotriva opiniei publice. înainte de război, Bullit, ambasadorul american la Paris, ţinând seamă numai de ideile şi de părerea lui Roosevelt a mers cam departe şi a împins cât a putut Franţa şi Anglia în conflict „Acum trebuie o decantare". Ajutor cât de mult, dar numai atât şi încă şi ăsta „dat cu bani gheaţă".
Americanii erau pozitiv informaţi, spune ministrul nostru, că ruşii, dacă ar fi terminat în câteva zile cu Finlanda, s-ar fi îndreptat înspre noi, nu numai pentru Basarabia, dar ca să treacă peste noi până la Strâmtori. Că în acest scop s-ar fi înţeles cu Germania să ocupe Ţara românească până la Carpaţi... Rezistenţa finlandeză ne-a scăpat. Nc-a scăpat şi fiindcă s-au răsturnat complect lucrurile. De unde până acum o lună dictau ruşii — dictează acum nemţii. Şi e cu totul altceva...
Tratativele dintre Anglia şi Japonia s-au încurcat iarăşi. Japonezii cer, ca cei 21 dc germani ridicaţi de pe vasul „Asama Maru" să fie predaţi autorităţilor nipone. Englezii până acum refuză... Iar chestiunea de prestigiu, de o parte şi de cealaltă...
Câteva cifre pentru lămurirea potenţialului Angliei şi Franţei cu privire la cheltuielile de război:
La Banca Angliei şi ia a Franţei sunt 5 milioane de kilograme de aur, cu alte cuvinte aur în valoare de 5 miliarde 600 dc milioane dolari; totalul plasamentelor engleze în străinătate se urcă la alte 3 miliarde dolari, în titluri care aduc un venit de circa 200 milioane livre (jumătate din aceste plasamente sunt în Statele Unite ale Ainericii) — adică cam 200 miliarde lei!
După cum se vede creditul Angliei în străinătate şi mai ales în Statele Unite e încă solid!
Finlanda continuă să reziste eroic. Toate atacurile ruseşti continuă să fie respinse. Dar câtă vreme va mai putea rezista această mână dc oameni?
La recepţia de la 24 Ianuarie, Regele a primit foarte bine pe Lupu. Apropiindu-se dc cl i-a spus: „Cc mină bună ai, Doctore!" — „Şi rău!
78 CONSTANTIN ARGETOIANU
foloseşte la ceva (Tot răul e spre bine) — i-a răspuns Lupu — de când sunt şomer am vreme să mă odihnesc şi-mi merge mai bine..." — „Dar de ce eşti şomer?" — Păi ce să fac, să vin în Front?" — „Desigur" — „Nu se poate Sire, fiindcă sunt democrat. Şi apoi, aşa ca democrat mai fac eu cât fac, dar în Front m-aş demonetiza, ca Vaida, care nu mai are nici 100 de oameni cu el!" Regele a râs. D-rul Lupu i-a spus mai departe că-1 iubeşte. „Ştiu..." a punctat Regele. Continuând, doctorul a complimentat pe Suveran pentru politica externă pe care o face şi împotriva căreia nu e nimic de zis. Dar această politică nu s-ar potrivi cu cea internă, căci Anglia şi Franţa nu admit regimurile totalitare. „Dar n-avem regim totalitar în România", a întrerupt Regele. Lupu a pretins câ nu putea explica în două minute punctul său de vedere şi a întrebat pe Rege dacă i-ar acorda o audienţă. „Cere-o..." a răspuns Regele.
1 februarie. Prinţul Stahremberg, fostul vicecancelar şi agitator naţionalist austriac şi comandant al Heimwehrului, a fost primit în armata franceză cu gradul de locotenent.
Senatul din Washington studiază propunerea Guvernului de a înfiinţa embargo-ul asupra mărfurilor destinate Japoniei, ca răspuns la atitudinea neamicală a Comandamentelor militare japoneze faţă de interesele americane în China şi a insuficienţei măsurilor de îndreptare din partea Guvernului din Tokio.
Comisia afacerilor străine mai studiază, pe lângă acest proiect, şi concretizarea măsurilor de ajutor pe care Guvernul Statelor Unite vrea să le ia în favoarea Finlandei.
Abia ieri au început să sosească ziarele franceze cu chesiunea petrolului românesc. Ocupăm în toate foile locul de onoare şi înfiinţarea Comisariatului General al Petrolului a făcut mai multă vâlvă decât merită, în ziarele noastre de azi, ministrul Economiei Naţionale încearcă să pună lucrurile la punct. Spune şi el ce poate...
Dar ce să spună? E Comisariatul creat ca să împiedice pe anglo-francezi din societăţile mari să saboteze producţia? Are el ca altă menire decât să asigure îndeplinirea angajamentelor cu Germania şi să împiedice monopolizarea producţiei de către Anglia? E păcat că englezii şi francezii nu pricep că nu putem face altfel pentru moment.
însemnări zilnice. 1940 79
Dinu Arion vine să-mi spună că e pozitiv informat că din ordin de Sus, s-a procedat la o anchetă asupra averii lui Malaxa; că cu această anchetă a fost însărcinat Mecu, omul Băncii Naţionale, actualmente unul din secretarii generali ai Ministerului Economiei Naţionale. Arion pretinde că nu-mi poate lămuri izvorul informaţiei sale, dar ca e un izvor de toată încrederea... Ştiind ce ştiu despre raporturile Regelui cu Malaxa, nu pot crede un minut în exactitatea informaţiei — o notez totuşi fiindcă cu Regele nostru te poţi aştepta la toate. Cine ar fi putut presupune acum un an încă, că Auschnit va ajunge unde e... Ar zice cineva că Regele îi umple pe rând, pe toţi, ca să-i stoarcă apoi mai bine... Poate că o face în interesul obştesc şi că va sfârşi prin a vărsa milioanele stoarse în tezaurul public, sub o formă oarecare...
2 februarie. înainte de a pleca la Belgrad, amicul Saracioglu a dat un interviu prin care lămureşte câ Turcia nu e neutră, ci numai nebeligerantă (fonnula italiană). Acest interviu a încurcat grozav pe junele Gafencu care va prezida întrunirea înţelegerii Balcanice de la Belgrad (e anul României) şi îşi pregătesc, cu picioarele în apă caldă, un discurs de deschidere pe tema neutralităţii Statelor Balcanice, până dincolo de neutralitate! Dar nu numai că s-a dus dracului discursul, dar s-au mai încurcat şi muzicile, aşa încât de ieri domneşte teama că la Belgrad va ieşi o cacofonie...
' Interviul buclucaş al lui Sarcioglu n-a fost publicat în nici o gazetă românească. De ce?
Radian a venit să mă vadă din partea lui Vaida şi a lui Tătărescu. Amândoi se bat pe locuri la FRN şi fiecare ar vrea să poată opună celuilalt, din când în când, câte un candidat de-al meu — Vaida ca să scadă numărul liberalilor, Tătărescu pe al vaidiştilor! Cu cc se ocupă caraghioşii ăştia! „De ce nu propune Conu Costică", „Conu Costică «s 'en font» " — dar ca să lc fac plăcere am autorizat pe Radian să propună şi să susţină în numele meu pe cine o vrea, unde o vrea...
De la cuconetul nostru:
Tânărul Constantin Djuvara a fost prezentat zilele trecute într-un salon al Principesei Woroniecka, cx Adina Take lonescu. înfumurată şi proastă cum c a început să îngâne: „Dju, Dji, Djc... cum aţi spus?"— „Dju-va-ra, a apăsat tânărul, care sc vede că e deştept căci a adăugat:
80 CONSTANTIN ARGETOIANU
„Dar dumneavoastră Doamnă, nu sunteţi Prinţesa Mavrocordat?"* „O! De ce?"— „Fiindcă sunteţi tot atât de spirituală ca dânsa!"*
Ieri-dimineaţâ au fost resimţite trei cutremure la Bucureşti, al căror epicentru a fost calculat la o distanţă de circa 700 kilometri. Să fi fost în Anatolia sau în Grecia?
După Rosenberg, care se ocupa cu afacerile băneşti ale propagandei habsburgice în Austria, a murit acum şi baronul Wiesner, şeful politic al legitimiştilor din fosta Monarhie dunăreană...
în chestiunea petrolului anglo-francezii s-au mai calmat. Presa germana ne susţine „tematic". Cum e mai râu...
3 februarie. Luat aseară masa la Legaţia Germaniei şi stat mult de vorbă cu Fabricius care mi-a povestit despre conversaţiile sale de la Berlin, unde a fost chemat de curând împreună cu reprezentanţii Germaniei în Balcani, la o conferinţă. Din cele discutate la Berlin rezultă o atitudine a Germaniei foarte interesantă pentru noi. Germania începe să-şi dea seama că Rusia nu e o afacere pentru dânsa. A semnat în august trecut tratatul de la Moscova mai ales ca să împiedice pe anglo-francezi să semneze dânşii unul, dar şi în nădejdea de a avea în Rusia un izvor nesecabil de materii alimentare şi de materii prime. Or, în a-ceastă din urmă privinţă, deziluzia este complectă. Sabotarea transporturilor româno-germane în Galiţia, în ultima vreme a dovedit de ce sunt capabili muscalii. Chiar dacă Germania ar organiza — şi i-ar trebui minimum doi ani pentru aceasta — producţia şi transporturile în Rusia, nu e deloc sigur că Moscova să nu-i închidă graniţa tocmai când îi vor fi nevoile mai mari. Germania îşi mai dă seama câ o legătură prea strânsă cu Rusia, i-ar atrage antipatia lumii întregi, mai ales de când au început luptele cu Finlanda.
Pentru toate aceste motive, Germania a revenit la vechea ei politică de a nu permite Rusiei să se întindă prea mult şi de a ne ajuta pe noi, care putem să-i procurăm — şi îi procurăm — o aprovizionare mult mai sigură.
1 E vorba de Jeana Mavrocordat, născută Popp — o gâscă bine cunoscută ca atare.
însemnări zilnice, 1940 81
In consecinţă, s-ar fi hotărât la Berlin să nu se îngăduie nici un atac Rusiei împotriva noastră. Căci acum nemţii vorbesc ruşilor de sus. Dar nu numai atât: Germania vrea să ne dea nouă siguranţa că nu vom fi atacaţi, ca să ne permită să desconcentrăm contingentele noastre şi să Ie lăsăm la muncă pentru obţinerea unui maximum de producţie. Fabricius pretinde că se caută formele. Germania nu ne poate garanta pe faţă împotriva Rusiei cu care e aliată şi caută o formulă de garanţie comună a graniţelor noastre în care ar intra şi Rusia şi Italia.
Interesant e că pentru prima dată mi-a repetat de trei-patru ori: „n-aveţi nici o grijă de Rusia, nu veţi fi atacaţi!" După Fabricius, m-au luat pe rând în primire Neubacher şi Schmidt (Herman Goring Werke) şi amândoi mi-au vorbit la fel...
Berlinul a răspândit o ştire pe care ar avea-o din Suedia şi anume că Aliaţii ar trimite în ajutorul finlandezilor o armată de 100 000 polonezi... Chiar Berlinul socoteşte că numărul e exagerat, dar se ridică cu violenţă împotriva principiului şi declară că, dacă Aliaţii trimit trupe în Finlanda ca să creeze un nou front în nordul Europei, vor lua şi germanii — rămaşi până acum neutri în conflictul ruso-finlandez — măsurile necesare ... Să nu fie la mijloc o înscenare care să pregătească tocmai o intervenţie germană în Finlanda?
Joia trecută s-a dezlănţuit în Carelia o ofensivă rusească de o violenţă ce a întrecut pe toate câte s-au desfăşurat până acum. Se pare că noul general rus, Stern, a inaugurat o nouă metodă de atac, mult mai inteligentă. Totuşi ofensiva a dat greş, şi finlandezii au respins toate atacurile pricinuind mari pierderi ruşilor...
Conferinţa înţelegerii Balcanice a început ieri la Belgrad. Animaţie mare. Audienţe succesive la Prinţul-Regent Paul. Mese. Din cât se spune şi se telegrafiază, pare că sunt toţi de acord şi solidari... Să aşteptăm sfârşitul ca să ne bucurăm.
Ce se întâmplă cu împrumutul înzestrării e un adevărat scandal. Agenţii fiscali merg din prăvălie în prăvălie, din casă în casă şi ameninţă oamenii silindu-i să subscrie cât au şi cât n-au. La mahala, oamenii sunt porniţi pe bătaie... Aşa e când dai treburile pe mâinile proştilor...
82
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
83
In Statele Unite, în vederea alegerii preşedinţiale — fixată pentru toamna viitoare — toţi candidaţii posibili se leapădă unul după altul de orice intenţie, cât de depărtată, de intervenirc în război. Azi a fost rândul lui Hoover, ale cărui declaraţii au fost înregistrate de presa lumii întregi...
Duminică, 4 februarie. Icri-dimincaţă am avut vizita lui Gavrilă Marinescu, înapoiat din străinătate. Gavrilă este acum omul meu, mă iubeşte (amor subit, ca guturaiul), o spune la toată lumea. A părăsit Guvernul odată cu mine, a plecat cu oamenii cinstiţi, căci nu putea sta cu pungaşii — zice el. Din voiaj mi-a trimis cărţi poştale cu câteva linii — călduroase, dar puţine, căci nu se putea altfel. Acum vine să-mi istorisească, el...
„Domnule Consilier Regal" — începe amicul Gavrilă — „v-a mâncat şi îndrăznesc să zic, ne-a mâncat Urdăreanu căci totul în ţara asta sc învârteşte în jurul p...i iui Urdăreanu şi p-z...i Duduci1. Ea c nebună (iupâ cl, şi i-a făcut toată cariera. într-o zi iu care băuse un pahar prea mult, ini-a mărturisit, mie, că nimeni n-o regulează ca Urdăreanu. Noaptea, când sc culcă Regele cu ca, părăseşte patul şi sc duce la Urdăreanu... E ca o căţea după el... Nu ştiu dacă Regele ştie; poate nu ştie, sau se face că nu ştie — poate ştie, şi lac chiar figuri în trei... sunt toţi atât de depravaţi încât sunt în stare de orice. Regele nu există, c un slab; când nu face ceva cc au hotărât ei doi, Duduia strigă ia el şi-1 înjură de a sc aude dc afară; Regele surâde, îi sărută mâna şi îi spune: lartă-mâ, maică!
Dacă ca e o curvâ fără ruşine, el, Urdăreanu e un peşte fără obraz, dar deştept şi mincinos. A uitat de unde a ieşit măgarul, parcâ-1 văd şi acum ofiţeraş pudrat la uşa mea, ciupind un sutar dc aici, un sutar dc colea, l-am dat şi cu, i-am dat pc ia Automobil Club unde făcea pc samsarul Iui Collin.... Tot ăla e, numai puţină spoială peste murdăria dc ieri. Bine i-a spus Kcrciu la Eforie: Mă, cum te zgârie puţin cineva, dă
de solzi... Peşte, peşte, domnule Consilier -Regal -.....- dar peşte arţăgos.
Când s-a amorezat Duduia de Kcrciu şi Urdăreanu a fost dat afară, s-a dus la Paris şi acolo a spus lui Grigore Filipcscu că a plecat dc la Pala: de dezgust, fiindcă nu mai putea să vadă imoralitatea din jurul lui! Ei, care fura cu lingura mare şi coţăia zi şi noapte pe Duduia! Filipescu l-a întrebat: îmi vorbeşti numai mie confidenţial, sau ca să se ştie? Iar el,
' Reproduc cuvintele lui Gavrilă în toată trivialitatea lor căci ia materie dc documentari* Irebuie sa fim exacţi.
scârba, a declarat că n-are nimic de ascuns... şi atunci Filipescu a umplut redacţiile gazetelor cu destăinuirile porcului...
N-a trecut anul şi s-a împăcat cu Duduia, care l-a adus iar la Palat căci nu se poate lipsi de p..a lui — şi l-a adus cu galoane mai multe şi mai obraznic. Cu Duduia l-a împăcat... Auschnit! Cum s-a stricat căruţul, nu ştiu nici eu, dar e la mijloc o porcărie de alcov. Ştiu că odată Urdăreanu a dat la Auschnit peste o străină, care i-a plăcut şi a ademenit-o la el acasă. Lupeasca care stă peste drum a aflat şi s-a dus ca o furie noaptea peste ei! Străina — i-am uitat numele — a fugit în cămaşă, cu părul vâlvoi şi a dus-o poliţia la hotel! Domnule ministru, ăştia sunt saltimbanci (sic) sunt în stare de orice când îi apucă... Să fie asta? Să fie câ i-a fost Duduii teamă de d-na Auschnit, căci plăcuse Regelui (s-a vorbit şi despre asta), să mai fie altceva? în tot cazul mai este Malaxa. Malaxa e întotdeauna înţeles cu Duduia şi cu Urdăreanu cu care împarte câştigurile. Domnule ministru, când s-ar afla o dată lucrurile, nu mai scapă unul, nu mai scapă nici Regele — şi-mi pare rău. Oamenii care ştiu, au socotit: două miliarde a înghiţit Malaxa de la Stat în avansuri şi din două miliarde n-a investit decât 600 de milioane, restul s-a împărţit cum trebuia... Şi mă face pe mine pungaş! Eu care n-am nimic, săracii de mine! M-a înjurat Regele câ am cumpărat trei mânji pc când eram ministru al Ordinii Publice! Vai de cele 13 milioane de fonduri secrete, a căror cheltuială lunară era angajată şi justificată până la un franc! Să vă spun cu cum a fost cu caii: a venit Moruzi la mine, generalul, şi mi-a spus: «Mă Gavrilă, ai făcut treabă pe unde ai fost, ai pus sporturile atletice pc cale bună, vino şi la noi că nu merge; cu sunt bolnav, să fii succesorul meu!» Şi mi-a propus să cumpăr mânjii că nu e nevoie să-i plătesc numaidecât. M-am lăsat ademenit, căci îmi place să muncesc şi am cumpărat mânjii pe datorie. Ştiţi cine mi-a plătit? Mi-a plătit Kupferberg (parcă aşa i-a zis), proprietarul fabricii dc ciorapi «Adesgo», pe care-1 ajutasem la naturalizare (pe gratis?) şi care nu ştia cum să-mi manifeste recunoştinţa Iui... Eu să fur, domnule ministru? Am luat, am pus taxe, am încasat amenzi, am cerut, am cerşit — dar ca să fac din Poliţie ce am făcut. întrebaţi oamenii: când m-am dus la Auschnit să-i cer o reducţie pentru calorifer (8 milioane!), Auschnit mi l-a dat gratis, dar mi-a spus: «Mă, Gavrilă, le ştiu nevoiaş, îţi dau caloriferul gratis dar ţi—1 facturez şi tu încasezi factura»1. Am protestat şi m-am dus drept la Prefectură unde am lăudat în gura mare generozitatea lui Auschnit...
1 Interesant. Uşă de biserică mai era şi Max Auschnit. Nu mă mai miră câ a ajuns la secret, la Văcăreşti...
84
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
85
Dar să revin la Malaxa. Malaxa e duhul rău al Regelui; e foarte deştept, dar tot atât de fricos. De obicei Urdăreanu şi Duduia pregătesc pe Rege, şi când soseşte Malaxa, Regele îl întreabă: «Tu ce gândeşti?» Şi Malaxa aprobă natural totdeauna ce au spus cei doi mahcri, care de fapt, în chestiunile de bani mai ales, sunt creaturile lui. Malaxa a găsit în pornirea Duduii şi a lui Urdăreanu (care n-a putut niciodată suferi pe Auschnit) un prilej bine venit să despoaie pe Max pe ieftin şi să-i ia acţiunile lui la „Reşiţa", căci la atât s-au gândit la început. Mai târziu Malaxa n-a fost pentru închiderea lui Auschnit, fiindcă e fricos şi s-a temut să nu i se întâmple şi lui odată tot aşa... Şi are să i se întâmple, să n-aibă el grijă!
Şi cum C...1 Duduii e buricul României, şi cum afacerea Auschnit a devenit principala preocupare a celor trei fraţi de cruce — iată că afacerea Auschnit a mai devenit şi pivotul în jurul căruia se învârteşte întreaga politică românească...
Domnule ministru, nu ştiu de ce ai plecat de la Guvern, dar ştiu că Urdăreanu a fost încântat şi că a făcut tot cc a putut să tc învrăjbească cu Regele... Nu era sigur de d-ta în afacerea Auschnit... De două, trei ori Regele m-a întrebat: ce spune Argetoianu de Auschnit? Şi am răspuns: ce să spună, nu spune nimic... Pe mine m-au curăţat fiindcă nu sunt un porc ca ei şi n-am vrut să muşc dintr-un nenorocit care mi-a făcut numai bine, şi mie, şi Poliţiei...
M-au dat la o parte ca pe un câine, fără să ţină socoteala de toate serviciile câte le-am făcut acolo Sus, tuturor. M-au acuzat că am furat şi au pus pe incapabilul de Modreanu, un dobitoc, să mă controleze. Căci nu mai întrebuinţează decât proşti ca Modreanu sau oameni ieşiţi din dancinguri ca Dombrowski, şi cu ăştia au să sc cureţe, la rândul lor. Au pretins că mă amestec mai departe în Poliţie, şi m-au trimis în străinătate! în ce să mă amestec? în tărâţa lui Modreanu dat afară de la primăria din Timişoara, pentru că încurcase tot? Ei şi cinste! îţi vine rău! Ştiţi dumneavoastră că Armând Călinescu îşi dăduse demisia la 12 septembrie, fiindcă nu mai putea rezista presiunilor lui Urdăreanu şi lui Malaxa care puneau în fiecare zi, un gheşeft la cale? Au avut îndrăzneala să spună câ trebuia să plec fiindcă o destindere era necesară şi eram eu, omul omorurilor din septembrie. Eu? Eu n-am făcut decât sâ execut ordinul Regelui. Am primit ordin să curăţ până seara şi pe asasinii lui Călinescu şi pe cei de la Râmnicu Sărat şi câte trei de judeţ. Am cerut răgaz, să mai pot lua oamenilor câte o declaraţie, să se mai poată alege printre cei vinovaţi. S-a refuzat. Au fost prefecţi care n-au avut culpabili dc desemnat, căci toţi cei bănuiţi mai serios fuseseră concentraţi şi trimişi prin alte garnizoane, şi au împuşcat inocenţi! Vă
citez cazul de la Braşov, pe care l-am cunoscut... Domnule ministai, s-au omorât mulţi oameni degeaba, numai din cauza hienei de Urdăreanu care înnebunea pe Rege, de frică pentru pielea lui... care tot o să plesnească! De câte ori nu le-am spus, să stăm de vorbă cu oamenii, căci îi putem întoarce... N-au vrut; eu am ascultat de poruncă! M-au învinuit câ tolerez în Poliţie oameni care s-au îmbogăţit... Domnule ministru, cu oameni care nu se îmbogăţesc voiau ei să ucid fără sentinţă??"
îl ascultam, îl ascultam, îl ascultam — şi mă minunam cum Dumnezeu dăduse limbă unuia din complicii bandei care a pus stăpânire pe ţară şi o jupoaie..., căci nu e Gavrilă mai breaz ca Urdăreanu sau Malaxa. Aceeaşi şleahtă... Dar e plin de ură. Am impresia câ o să i-o coacă lui Urdăreanu — dacă nu s-o împăca cu el...
Gavrilă, la plecare, mi-a cerut voie să mai vină.
E omul meu...
Nemţii au construit un nou tun uriaş, de două ori mai puternic ca „Berta cea mare" din timpul războiului trecut. „Berta cea mare" fusese numit astfel în cinstea d-nei Bcrtha Krupp; noul tun a fost botezat „E.mmi cea mare", în cinstea graţioasei d-ne Emmi Goring... „Emmi cea mare" e lung de 36 de metri, trage obuze de 280 mm şi bate la 250 kilometri... Viteza iniţială a obuzului e de 1 800 metri pe secundă; ajuns în stratosfera parcurge 200 kilometri cu o iuţeală de 1 200 metri pe secundă, apoi cade aproape perpendicular, la o distanţă de 250 kilometri de punctul dc plecare... Omul e o bestie — dacă poate inventa asemenea orori...
De la Belgrad, nimic important. Pare că asistăm la solemnele şi inutilele manifestări de pe vremuri ale Micii înţelegeri defuncte... Cc spun sau nu spun reprezentanţii României, Iugoslaviei sau Greciei n-are nici o importanţă. Ce să spună: pace, solidaritate, rahat... Mai important e ce pot spune turcii, fiindcă au pe englezi şi pe francezi în spatele lor — dar turcul n-a vorbit încă... sau cel puţin nu ne-a sosit încă discursul său. Natural, mese, recepţii., reclamă de presă.....- toate cu profuziune. Vax!
Englezul Ernest Bevin, secretarul Sindicatului Transporturilor din Marea Britanic a rostit un discurs şi a propus fuziunea imperiilor englez şi francez! Ea această nouă si neaşteptată alcătuire politică s-ar putea lipi, după dl Bevin, şi Belgia, şi Olanda, şi chiar Italia. Iată Statele
86
CONSTANTIN ARGETOIANU
Însemnări zilnice, 1940
87
Unite ale Europei schiţate! Sindicatul Transporturilor engleze are un om de geniu în fruntea lui. Un om de geniu, dar restul oamenilor sunt proşti şi nu vor să asculte de el...
A murit, la Geneva, Henri Spies care trecea de cel mai talentat poet elveţian. Nu ştiu de ce noţiunile de poet şi de elveţian îmi par incompatibile...
Ziarele ilustrate reproduc o mitralieră rudimentară, suedeză găsită de ruşi pe câmpul de bătălie de la Poltava şi conservată până azi în Muzeul militar de la Leningrad. Hotărât, nimic nou sub soare...
Agenţia DNB publică un comunicat prin care aduce la cunoştinţa publică că linia ferată Cernăuţi-Lemberg care trece prin Galiţia ocupată de ruşi, funcţionează perfect, şi că sute dc vagoane cu mărfuri sunt îndrumate zilnic din România în Germania, pe această cale. Comunicatul e menit să facă plăcere Sovietelor, de aceea nu se spune nici o vorbă despre însoţirea trenurilor de către militari germani...
Deputatul Saito a provocat mare scandal nu numai în Camera japoneză, dar şi în toată ţara, punând chestiunile: când se va încheia pacea cu China? care sunt scopurile de război ale Japoniei? Opinia publică japoneză e atât de enervată încât aceste simple chestiuni au dezlănţuit furtună. Saito a fost exclus din partidul guvernamental şi va fi dat afară şi din Cameră... Dacă majoritatea e încă dc partea războinicilor, trebuie să fie şi multă lume pentru pace, căci altfel simpla intervenţie a lui Saito n-ar fi avut atâta răsunet. Sunt şi în Japonia multe lucruri putrede...
De pe zidurile Romei.
Se ştie că la Roma sunt trei animale scare: acvila legiunilor, lupoaica lui Romulus şi Remus şi gâştele Capitoliului. Iată definiţia lor: Acvila e rapace, Lupoaica e lacomă, Gâscă e Starace"!1
Starace e secretarul general al Partidului Fascist.
5 februarie. S-a terminat şi conferinţa caraghioşilor dc la Monte-Carlo — pardon de la Belgrad, şi au dat şi un comunicat. Prin comunicat, trag limbi în dreapta, trag limbi în stânga, îşi trag între ei, trag vecinilor — şi le trag şi în vânt. Interesant ar fi fost dacă cele 4 State ar fi proclamat: Suntem solidari, formăm un bloc, cine va ataca pe unul din noi ne va atace pe toţi şi vom răspunde toţi. Aşa da, era ceva. Nu numai că nu s-a spus nimic în acest sens, dar întreg comunicatul şi toate cuvântările nu sunt decât un imn înălţat păcii, ceea ce trebuie tradus aşa: nu ne atacaţi, pe fiecine din noi, căci sc destramă imediat înţelegerea noastră! Un neputincios, sau patru la un loc — tot o mâncare dc peşte e. în comunicat nu sc pomenesc cuvintele dc neutru şi dc neutralitate — probabil ca să-1 poată semna şi turcul care din neutru a devnit „nebeligerant".
Discursul lui Sărăcâgioglu e scurt, dar suficient: Turcia rămâne credincioasă prietenilor ei şi vrea pacea cu toată lumea. înţelegerea Balcanică a fost prelungită pc 7 ani — e şi ăsta un rezultat — şi viitoarea şedinţă a fost fixată la... februarie 1941!
Şnapanii presei, veniţi în număr la Belgrad şi bine plătiţi fac o gălăgie enormă în jurul acestei conferinţe cu rezultat nul şi o preamăresc în gazetele din toate ţările... Peste trei zile nimeni nu va mai vorbi de ea — decât Gregory (Gafencu), Nuşctei, seara în pat cu mâna pe mapa-mondă...
Ducele a dat instrucţiuni pentru expoziţia de la Roma care sc va deschide în mai viitor. Ziarele italiene au primit însă ordin să scrie cum cuvintele pacifice rostite dc Mussolini nu înseamnă pentru Italia o neutralitate fără sfârşit... Italia reaminteşte cu acest prilej lumii întregi că
nu c neutră, ci nebeligerantă.....pentru moment! Alţi caraghioşi şi ma-
caronarii mei!
6 februarie. O conferinţă ceva mai importantă ca cea dc la Belgrad s-a întrunit la Paris: este a 5-a întrunire a Consiliului Suprem al Aliaţilor. Au participat primii miniştri, miniştrii dc Externe, ai Acrului, Armatei, Aprovizionării etc. — dintr-o parte şi alta, precum şi generalii cu comandamente mai importante. S-au hotărât masuri noi pentru asigurarea unei cât dc strânse colaborări militare şi civile între cele două ţâri beligerante.
Haimanalele presei continuă şi astăzi să zăpăcească lumea prin comentarii şi reportaje privitoare la băşinăria de la Belgrad. S-ar putea
însemnări zilnice, 1940
89
88 CONSTANTIN ARGETOIANU
crede că acolo s-a hotărât soarta lumii. Audienţele d-lui Gafenko, declaraţiile d-lui Tzintzar, vânturile aromatice ale d-lui Metaxas, telegramele de mulţumire ale d-lui Sârăcăcioglu umplu coloane întregi. în Universul de azi-dimineaţă sunt şi poze. Una reprezintă pe colonelul Gregory citind comunicatul în mijlocul gazetarilor cu capete de şalăi. Printre ei, placidă, faţă de bou a lui Victor Cădere, lipită pe hârtie ca un timbru vechi moldovenesc — dar fără valoare. Cu astfel de caraghioşi sa ieşim noi din încurcătură?
Se putea altfel? Linia de fortificaţii săpată la graniţă a primit numele de „linia Regele Carol al II-lea"! Slugărnicia militarilor nu se putea lăsa mai prejos de a civililor...
După câte aflu, a avut unul o idee inteligentă (cine o fi ăla), ideea de a săpa un canal paralel cu frontiera ungurească, ca să oprească tancurile. S-au construit şi bazine de alimentare. Nu ştiu dacă canalul a-cesta va opri vreun tanc, dar în tot cazul va servi pentru irigaţii şi va apăra împotriva inundaţiilor... „Tot răul e spre bine".
Stocul de aur al Statelor Unite se urcă actualmente la 18 miliarde dolari — adică două treimi din tot aurul din lume... Frumos drum a făcut în 3 veacuri această colonie de sclavi, de bandiţi şi de desculţi — rebutul Europei aruncat cu dispreţ peste mare...
Din Finlanda se anunţă un nou mare succes: Divizia a 18-a rusească a fost nimicită, ca acum câtva timp a 44-a. Prada de război pare a fi de astă dată mai mică, dar efectul moral e enorm.
Se pare că şi în aer, mica aviaţie finlandeză a paralizat cele 5 000 de avioane cu care sovieticii se laudă că ar fi pornit în război. Probabil că 5 000 sunt pe hârtie, „după moda rusească", dar că în realitate sunt mult mai puţine. Până acum finlandezii au pierdut 15 avioane, dar au doborât vreo 300...
Victor lamandi continuă să înjure pe Tătărescu în gura mare. Prietenii lui — are şi el prieteni! — vestesc pretutindeni că Guvernul e pe ducă şi că „vine" lamandi. Date fiind legăturile de sânge pe care lamandi le-a înnodat cu Coroana, lumea, proastă, crede. Tătărescu, care pretinde ca lamandi îi scade autoritatea (!!!) a reclamat la Palat... Urdă-
reanu a convocat pe delincvent şi în numele Regelui i-a făcut aspre observaţii. „Pardon — a replicat lamandi — întrucât priveşte înjurăturile, ele sunt justificate. Curn? Noi care am combătut Garda de Fier şi am distrus-o cu riscul vieţii noastre, să ne vedem izgoniţi şi înlocuiţi tocmai prin domnul care prin incapacitatea lui i-a dat viaţă? E aşa ceva de neînţeles, e aşa ceva de monstruos, încât numai mort am să tac! Iar întrucât priveşte zvonurile despre venirea mea la putere, nu eu le răspândesc, le răspândeşte lumea, fiindcă lumea şi zice: dacă l-au făcut pe lamandi Consilier Regal, e că au vrut să-1 pregătească pentru viitoarea şefie de Guvern — şi cum actualul Guvern nu poate să meargă, lumea trage consecinţele naturale..."
Se vede că Urdăreanu şi-a zis că lamandi a înnebunit şi n-a mai insistat, dar l-a rugat să plece în străinătate, să lase pe Tătărescu în pace să fericească ţara şi pe Malaxa. „Dacă aveţi bani de dat, plec, de ce nu?" a răspuns lamandi şi s-a dus să bea o ţuică...
Coriolan Tătaru vine să-mi spună că lumea e foarte nemulţumită în Ardeal cu noua organizaţie a FRN-ului. Vaida caută să-şi facă partid şi nu vrea să numească în demnităţile Frontului decât pe partizanii săi, adică pe foştii. Tătărescu pe de altă parte caută să bage liberali, urâţi de toată lumea. Mai e şi fobia lui Vaida pentru tineret. „Generaţiile de ieri" sunt singurele care contează pentru fratele Alexandru. Tineretul ardelean e pe punctul să se organizeze în afară de Front -şi să aştepte omul care va libera ţara de insuportabila gaşcă care o stăpâneşte azi... Ce sâ-i faci, fiecare după capul lui.
Miercuri, 7 februarie. Ruşii continuă să atace şi finlandezii continuă să respingă atacurile cu mari pierderi pentru sovietici. Luni, numai pe frontul de la Nord de Ladoga au pierdut 22 de tancuri. Ce c mai interesant, e că şi în aer, unde până acum muscalii erau stăpâni, încep să domine finlandezii. O adevărată minune — dar cât va putea ţine? Ca valurile mării bat în apărările finlandezilor valurile bestiilor, nesfârşite...
S-a zvonit zilele acestea despre o mediaţie germană. Zvonul a fost stârnit dc chemarea ministrului Reichului în Finlanda, la Berlin. Ştirea se dezmite însă, categoric, în cercurile politice germane...
Un deputat maghiar, Avajana (!?) a interpelat în Parlamentul unguresc asupra persecuţiei la care sunt supuşi cei mai vechi locuitori din
90 CONSTANTIN ARGETOIANU
Transilvania (adică ungurii!!!) din partea românilor... Drept răspuns, Universul publică documente secrete dinainte de 1914 din care reies nu numai persecuţiile puse la cale de unguri împotriva românilor, dar şi — ceea ce este mai interesant — constatarea că în Ardeal populaţia românească e în covârşitoare majoritate... Actele publicate de Universul n-au fost până acum date în vileag şi sunt de o mare importanţă.
Deşi informaţiile publicate de nemţi cu privire la stările din Indii trebuiesc socotite ca tendenţioase, parc totuşi că lucrurile nu stau tocmai bine în cea mai însemnată colonie engleză, căci Vice Regele, într-o lungă convorbire avută cu Gandhi a propus în numele Imperiului, pentru Indii, o Constituţie prin care întreaga peninsulă ar fi ridicată la rangul de Dominion — Gandhi a refuzat, declarând că nu Anglia trebuie să hotărască asupra soartei Indiilor, ci Congresul...
Probabil că nu se va ajunge la nimic.
în Iran (fosta Persie) şi în Afganistan se procedează la înarmări febrile. Atât la Teheran cât şi la Kabul temerea dc un posibil atac al ruşilor, pornit spre Indii, e mare. Ambele ţări se vor rândui de partea Angliei. Un atac rusesc este însă puţin probabil...
Masă mare oferită ieri la Athenee-Palace, de Ghigi, ministrul Italiei. O noutate (pentru mine): vermut alb. După masă, stat mult de vorbă cu Tanrider, ambasadorul turcesc. Mi-a confirmat că în cazul unui atac arsese, Turcia va fi imediat alături de noi cu toate forţele sale. O declaraţie în acest sens, oficială, a fost făcută Guvernului românesc. Idiotul de Gregory (Tremarello) mi-a tăinuit-o. A uitat javra ceasurile grele în care venea la mine să-1 îmbărbătez. Aşa sunt lichelele: curte cât eşti tare şi mare — apoi spatele! Am să-1 văd şi pe ăsta cu botul în praf, cum m-a învrednicit Dumnezeu să-1 văd şi pe Titulescu, lichea şi el, dar totuşi de altă anvergură...
8 februarie. Germania favorizează agitaţia ucrainenilor în vederea constituirii unei Ucraino independente. Ruşii, după ce au ocupat părţile rutene din Polonia, au arestat pc toţi conducătorii politici ucraineni, pe câţi au putut pune mâna. Cei care au scăpat, au fost adăpostiţi în Galiţia ocupată de nemţi. La Berlin s-a constituit un birou politic ucrainean.
însemnări zilnice, 1940 91
care funcţionează sub ocrotirea autorităţilor Reichului... Aşa aliaţi mai rar!
Guvernul, adică Mitiţă, vrea să pună o taxă pe exportul anumitor produse, al căror preţ a crescut enorm, de la declararea războiului an-glo-francez-german. Aşa de pildă petrolul, al cărui preţ s-a întreit. în acest scop s-a pregătit un proiect de lege cu un singur articol, un proiect de lege de depline puteri, prin care se dă Guvernului dreptul să înfiinţeze taxe, pentru orice produse, prin jurnal al Consiliului de Miniştri. Proiectul a alarmat pe toţi producătorii, dar a speriat mai ales pe agricultori — care observă cu drept cuvânt că exportul grâului se bucură încă de prime de export. A fost o vie discuţie în Consiliul Superior Economic asupra acestui proiect — mai toţi voiau să dea un aviz defavorabil. Am obţinut totuşi un aviz favorabil, explicând că nu putea fi vorba de taxe de export pentru articole care se bucurau încă de încurajarea primelor, că nevoile înzestrării apărării naţionale sunt atât de mari încât Ministerul de Finanţe trebuie să găsească bani chiar cu riscul de a ne ruina pe trei sferturi — şi că, ca să găsească bani trebuie să dăm Guvernului deplinele puteri cerute. Le-am aprobat, amintind însă în „avizul" nostru că principial suntem contra taxelor de export şi câ le aprobăm numai pentru vremurile excepţionale în care trăim, în care trebuie să sacrificăm orice interes ca să salvăm graniţele ţării...
Regele a acordat lui N. Lupu audienţa cerută. îl primeşte mâine, dar azi primeşte şi pe Mihalache care a cerut şi el audienţă. Nu cred că rezultatul acestor audienţe să fie nici înscrierea lui Mihalache şi Lupu în FRN — nici înscrierea Regelui în Partidul Ţărănesc... Dar poate că cei doi rebeli vor mai informa pe Majestatea Sa asupra stărilor de lucruri din ţară, pe care Regele le vede prea exclusiv prin ochelarii domnului Urdăreanu.
Mihalache şi Lupu au fost împreună şi la Patriarh să pledeze pentru episcopia din Râmnic (Vâlcea). Şi eu sunt pentru reînfiinţarea ei. Patriarhul a promis concursul său, şi a mai promis câ da episcopiei din Curtea de Argeş, judeţul Muscel (azi în eparhia Mitropoliei Bucureşti) pentru ca această episcopie să poată ceda la rândul ei judeţul Olt celei din Vâlcea. Cheltuiala reînfiinţării episcopiei din Râmnic n-ar trece de 2 milioane lei pe an...
Se vorbeşte de un complot împotriva Regelui, organizat în Iugoslavia şi descoperit zilele trecute. Autorii complotului ar fi gardiştii refu-
92
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
93
giaţi în străinătate... Se mai zice ca unii din ei ar fi şi trecut graniţa noastră, că ar fi fost prinşi şi împuşcaţi la Timişoara... Dacă şi Ghelmegeanu a apucat-o pe calea executărilor fără judecată, apoi e prost de tot. Sângele cheamă sânge — de câte ori să o spunem?
Ştiri din Stockholm par a dovedi că finlandezii încep să fie obosiţi de continuele atacuri ruseşti şi că bestiile ar fi izbutit să pătrundă într-o parte a liniei Mannerheim. Pe de altă parte, chiar mareşalul Manner-heim recunoaşte într-un interviu dat revistei franceze Match, că Finlanda nu va putea rezista indefinit puhoiului şi că are nevoie de ajutoare... E drept, comunicatul finlandez de azi-dimineaţă nu confirmă ştirile pesimiste din Stockholm, care pot să fie şi tendenţioase...
Peter Barnes şi James Richards, doi irlandezi condamnaţi la moarte ca părtaşi la atentatul de la Coventry, au fost spânzuraţi ieri în închisoarea din Birmingham.
Dintre bestiile irlandeze, care terorizează Anglia de doi ani dc zile, sunt cele dintâi trimise pe lumea mai bună. în Irlanda s-a decretat doliu naţional în urma acestei execuţii — în schimb la Londra şi în Anglia toată lumea s-a declarat mulţumită. Oamenii se înţeleg greu între ei...
Presa din Berlin, din Roma şi din Moscova publică comentarii favorabile cu privire la Conferinţa din Belgrad şi declară câ Germania, Italia şi Rusia au tot interesul să fie pace în Balcani. Cu atât mai bine...!
Amiralul Păiş a fost numit preşedinte al „Ligii Navale", în locul defunctului amiral Coandă. După ce trepăduşul de Paul Teodorescu a refuzat demnitatea, ca fiind prea ocupat...
Vineri, 9 februarie. Contele Mikeş a văzut pe Istrate Micescu, cu prilejul nesfârşitului său proces. Ministrul Justiţiei i-a spus că Guvernul se schimbă şi că Tătărescu pleacă. Halal ministru! Şi bietul Tătărescu se întreabă cine întreţine în public convingerea că Ministerul (Guvernul) e pe ducă...
„Prezidiul" FRN-ului ţine în toate după-amiezile şedinţe la Cameră pentru numirea şefilor de ţinuturi şi dc judeţe. E un bâlci scârbos... ca pe vremea electorală. Se bat pe locuri, mai ales vaidiştii şi cuziştii. Cum spurcă tot bietul nostru Rege! O să vedem huliganii lui Cuza bătând şi ucigând pe evrei în nordul Moldovei şi în Bucovina, în numle unui partid de Stat şi al Regelui !!! Tătărescu se amestecă cât mai puţin în această porcărie, spre disperarea multor liberali. Nici ţărăniştii din Guvern nu dau ghes. Lupta se dă între lichelele lui Vaida între ele şi cu cuziştii şi foştii gogişti... Singurul care mai caută să ţină piept puhoiului de derbedei e Giurescu. Dar ce poate face un om singur? Vaida e o jucărie în mâinile partizanilor săi...
în Camera Comunelor a avut loc predica săptămânală obişnuită a lui Chamberlain. Tot alea şi alea...
Tot în Camera Comunelor, cu prilejul discuţiei referitoare la un ajutor de dat polonezilor refugiaţi în ţări străine, subsecretarul de Stat la Foreign Office, Butler, a adus călduroase mulţumiri României pentru neprecupeţita asistenţă şi larga ospitalitate acordată polonezilor.
La Camera Lorzilor, lordul Snell, leaderul laburiştilor a întrebat Guvernul asupra politicii ţărilor balcanice. A răspuns lordul Stanhope că politica balcanică e afacerea ţărilor balcanice, dar că Conferinţa de la Belgrad a dovedit că aceste ţări sunt animate de un excelent spirit de solidaritate în pace şi în neutralitate...
Foc mare la Fălticeni. Au ars vreo 15 case, mai toate evreieşti...
Ştirile mai pesimiste de ieri, cu privire la rezistenţa finlandezilor, venite din Stockholm, sunt dezminţite azi, Finlandezii rezista perfect. Puternica ofensivă sovietică dezlănţuită în Carelia şi la nord de Lado-ga, care durează de 7 zile, n-a putut înregistra un succes... Ruşii sunt respinşi pretutindeni cu mari pierderi. Ceea cc cer finlandezii acum e armament, şi pare că primesc, mult. Comandorul Dam (ajutorul ataşatului militar francez în România) mi-a afirmat ieri câ englezii au trimis cel puţin 150 de avioane de bombardament, cu care finlandezii au bombardat centrele de ravitaliarc ruseşti şi Kronstadul. Până acum şi dc la înccptul războiului, ruşii ar li lăsat în mâinile finlandezilor 600 tancuri, 300 avioane (cu cele distruse), 200 tunuri grele, 1 300 mitra-
94 CONSTANTIN ARGETOIANU
liere, 600 autocamioane. Au mai fost distruse 3 vase mici de război şi un submarin... Să le ajute Dumnezeu finlandezilor...
Daru mi-a spus ieri că francezii n-au oprit comenzile destinate României şi că întârzierea livrărilor militare e datorită faptului că Aliaţii vor să înarmeze întâi armata turcească, pe care o înzestrează pe capete...
Mare vâlvă în Europa. La Paris, poliţia a făcut o percheziţie în stil mare la Reprezentanţa comercială a Rusiei Sovietice. S-au deschis toate sertarele, toate casele şi s-a ridicat un enorm material. Pare că acolo era centrala întregii propagande comuniste... S-au făcut descinderi şi la dl Evstratov, girantul Reprezentanţei, şi la toţi funcţionarii acasă. A fost un fel de asalt, şi cartierul întreg a fost o zi întreagă sub stare de război. Mulţimea a manifestat ostil faţă de Soviete... Cât s-au schimbat lucrurile, din zilele de glorie ale frontului popular!... Suritz, ambasadorul Sovietelor, a protestat energic şi a cerut restituirea actelor ridicate; a fost însă trimis la plimbare. Până la ruperea relaţiilor Franţei cu Rusia nu mai e decât un pas... La Berlin, toată presa urlă, acuză Franţa că a călcat legile neutralităţii (!) şi câte şi mai câte. Sprijin moral — dar atât. Germania trebuie să fie încântată, căci cu cât se îndepărtează Rusia de Franţa şi de Anglia, cu atât se leagă mai strâns de ea. Şi pentru noi e bine. Dacă s-ar ajunge la o declaraţie dc război între an-glo-francezi şi sovietici, ar fi şi mai bine. S-ar fixa şi poziţia Italiei şi soarta noastră finală...
Fostul secretar al Sovietelor la SDN, Sokolin rămăsese la Geneva şi după ce Rusia s-a retras din Societatea Naţiunilor. Guvernul Federal l-a expulzat din Elveţia... După cum se vede bolşevismul şi bolşevicii sunt apreciaţi pretutindeni...
De câtăva vreme acţiunile IRDP se urcă întruna. De la 150 au ajuns la 700 lei. Societatea e submediocră ca administraţie şi cu un pasiv mare, dar produce totuşi vreo 40 vagoane de petrol pe zi.
Explicaţia urcării acţiunilor stă în goana dintre nemţi şi anglo-fran-cezi după petrolul nostru. Germania, după acordurile din primăvara trecută, intrase în tratative cu Creditul Minier şi se ajunsese la o înţelegere în sensul câ Creditul Minier şi un grup german (Deutsche Bank)
însemnări zilnice, 1940 95
să constituie o societate nouă pentru exploatarea şi rafinarea petrolului, fiecare parte aducând în noua afacere câte 200 milioane lei. Nu ştiu pentru ce negocierile cu Creditul Minier s-au rupt şi nemţii au luat atunci Petrol-Blokul, ca rafinărie şi au pus ochii pe Societatea Petrolul Românesc, ale cărei concesiuni trebuiau să servească ca câmp de aprovizionare pentru rafinărie. Nemţii au încercat să ia opţiuni de la principalii acţionari ai acestei societăţi (dr. Angelescu etc.) prin persoane interpuse, toţi români, nu germani. Fratoştiteanu, directorul general al Petrolului Românesc, a crezut că opţiunile se iau pentru contul „As-trei", care se află în proces cu Societatea Românească şi că englezii vor să pună pc această cale mâna pe societatea lui şi să stingă procesul în favoarea lor. S-a dus la Banca Naţională, la Mitiţă Constantinescu, la cine a putut şi a urlat că străinii care posedă deja cele mai mari exploatări în ţară vor să pună mâna şi pe această ultimă rezervă românească. Rezultat: Stoicescu, delegatul Băncii Naţionale la Creditul Minier, care cunoştea pe cei ce umblau după Petrolul Românesc a chemat pe Ober-wind, reprezentantul Germaniei în afacerile de petrol şi l-a rugat, în numele Guvernului român, să renunţe la acţiunile Petrolului Românesc, această societate şi Creditul Minier urmând să rămână sută în sută societăţi româneşti. Germaniei, Guvernul a oferit concesiuni noi (?) şi i-a dat drumul să se înţeleagă cu orice altă societate în afară de cele două. Pe de altă parte Creditul Industrial a împrumutat 70 de milioane Creditului Minier, cu care acesta a cumpărat cât a putut din acţiunile Petrolului Românesc. Nemţii, galanţi, s-au declarat gata să asculte sugestiile primite, au renunţat la Petrolul Românesc şi la orice speranţă de înţelegere cu Creditul Minier şi şi-au îndreptat năzuinţele spre IRDP. Dar au intervenit atunci francezii, prin Wanger, şi ca să împiedice pe nemţi să acapareze IRDP-ul, s-au pus şi ei să cumpere acţiuni de-ale acestei societăţi şi iată cum s-au urcat cursurile cu de 3 şi 4 ori valoarea reală a hârtiilor...
Banca Naţională şi-a publicat bilanţul pe 1939: 500 milioane câştig la 600 milioane capital! Frumoasa afacere. Şi publicate sunt numai beneficiile licite... Sau mai bine zis legale!
Ştirea audienţei lui Mihalache pentru ieri nu era exactă. Nici n-a cerut audienţă. Regele primeşte însă azi pe dr. Lupu, după cum îi făgăduise pe jumătate la 24 Ianuarie.
96
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
97
Văzut pe Tătărescu. I-am comunicat cele spuse mie vinerea trecută de Fabricius cu privire la pericolul rusesc şi dorinţa Germaniei de a ajunge la un act care să ne convingă şi pe noi că nu mai avem de ce să ne temem din partea Rusiei. I-am reprodus şi conversaţiile avute în aceeaşi seară, la Legaţia Germaniei, cu Guido Schmidt şi cu Neubacher. Tătărescu a fost foarte interesat de câte i-am spus, căci faţă de dânsul Fabricus (pe care l-a văzut ieri) a fost mai puţin categoric. I-a spus că situaţia s-a schimbat mult, ca pericolul rusesc s-a îndepărtat, că Germania a lucrat mult în favoarea noastră etc, dar n-a mers până la planul unui act de garantare gennano-italo-rus. Am fost de acord cu Tătărescu că probabil nu era autorizat să vorbească oficial cum a vorbit cu mine în particular — şi am mai fost dc acord că Italia nu va semna în conjunctura actuală un act alături de Rusia Sovietică. „Nici alături de Germania" a adăugat Tătărescu, şi cred ca are dreptate. Mi-a mulţumit pentru informaţia adusă, un homme averti en vaut deux — şi mi-a vorbit de greutăţile prin care trece. Germanii cer tot mai mult petrol, iar englezii cer să nu le dăm deloc. Acum francezii se arată mai înţelegători şi englezii mai intransigenţi, tocmai invers de ce era la începutul războiului. Prohibiţia de export în România a fost ridicată şi în Franţa şi în Anglia. Englezii tratează cu noi, vor să ne dea credite şi materiale, armament şi devize americane — tot ce voim numai să restrângem partea Germaniei de petrol...
Cu Italia bine — dar să nu-i silim să se pronunţe împotriva Ungariei, pe care nu vor să o piardă. Cu bulgarii de asemenea bine. Kiosseivanov a spus lui Saracacioglu că Bulgaria ar fi chiar gata sa meargă cu noi şi cu turcii în cazul unui atac sovietic, rămânând să se înţeleagă cu noi după război... E prea frumos, trebuie să fie o porcărie la mijloc... Şi cu ungurii s-au îndulcit mult relaţiile... în rezumat un moment de răgaz. Ruşii şi-au ridicat toate trupele de pe lângă graniţa noastră şi le-au dus la dracul...
Tătărescu mi-a spus că Parlamentul nu se va deschide decât la 1 martie, fiindcă nici bugetul, nici legile pe care vor să le treacă prin Cameră şi Senat nu sunt gata.
Au renunţat la legea „Serviciului Aprovizionării" care nu va mai fi promulgată, şi bine au făcut, căci ar fi fost un continuu conflict cu Ministerul Economiei Naţionale — în schimb se creează un Minister al schimburilor care va avea ca titular pe Christu, de la Externe. Alegere excelentă. Tătărescu va veni cu legea, marţi sau miercuri, la Consiliul Economic şi va profita de acest prilej ca să asiste la şedinţă. L-am rugat să aducă şi pe miniştrii economici; mi-a promis.
Vorbind despre FRN i-am arătat îngrijorarea mea faţa de invazia cu-ziştilor antisemiţi. Mi-a spus să nu am nici o teamă. Nu le dă nici un
ţinut. A. C. Cuza ceruse Ţinutul Prutului pentru el; ca să-1 îndepărteze, Regele a hotărât că nici un Consilier Regal să nu ia ţinut sau judeţ. Pre-şcdinţiile ţinuturilor au fost împărţite astfel: Timişul — Silviu Drago-mir; Oltul — I. Gigurtu (!!); Bucegii — M. Ghelmegeanu; Marea — M. Ralea; Dunărea — Victor Slăvescu; Prutul — Petre Andrei; Nistrul
— Istrate Micescu; Suceava — Gh. Vântu; Mureşul — N. Şerban; Someşul — Iuliu Moldovan; Bucureştiul — Costică Angelescu.
Cuziştilor nu se vor da decât trei judeţe: Bălţi — Gh. Cuza; Tighina
— D. Topciu şi Baia — V. Prelipceanu. Prea mult şi atât.
Cercurile guvernamentale răsună de succesele trâmbiţate de Gafencu cu prilejul Conferinţei de caraghioşi de la Belgrad.
Astfel se spune că Iugoslavia era hotărâtă să saboteze conferinţa şi că Gafencu a obţinut ca Tzintaro să-şi schimbe atitudinea. într-adevăr mare succes!
Apoi, câ toţi veniseră Ia Belgrad hotărâţi să obţină de la România „sacrificii" ca să împace pe unguri şi pe bulgari, şi că Gafencu a obţinut ca turcii, sârbii şi grecii să consimtă la integritatea teritoriului nostru... Ce noroc!
Nu tăgăduiesc câ Gafencu a făcut figură bună la Belgrad. Gafencu face totdeauna impresie bună, când se găseşte fără Nuşeta. Tăgăduiesc însă orice iniportanţă internaţională întâlnirii de pârliţi cunoscută sub numele dc înţelegerea Balcanică.
10 februarie. Faptul însemnat al zilei este trimiterea subsecretarului de Stat Sumner Wellcs „în misiune", în Anglia, Franţa, Germania şi Italia. Dl Sumner Welles e însărcinat de Roosevelt „să studieze situaţia" în aceste patru ţări şi să raporteze direct Preşedintelui „impre-siunilc" sale, care nu vor fi comunicate decât secretarului dc Stat Cor-dell Huli. Ştirea oficială din Washington adaugă că dl Sumner Welles nu e însărcinat cu nici o încercare de mediaţie şi că n-are de-pline puteri ca sa trateze. Nu încape însă îndoială — şi importanţa pe care toată presa Europei o dă acestei misiuni o dovedeşte —- că călătoria lui Welles e în legătură cu ideea unei încercări de mediaţie, pc care Preşedintele Roosevelt o pregăteşte de mai multă vreme1.
Dl Sumner Welles nu va merge nici în Rusia, nici în Finlanda. Dar Statele Unite vor căuta un contact cu principalele State neutre interesate mai de aproape la terminarea ostilităţilor. Cu toate atuncea...
1 A se vedea pag. 55 a acestor „însemnări".
98 CONSTANTIN ARGETOIANU
Ionel Christu a depus ieri jurământul, ca ministru de Stat deocamdată, până la crearea Ministerului Schimburilor. Probabil că s-a căutat astfel să i se lase lui organizarea noului Departament. Presupun câ serviciile existente pe lângă Ministerul Economiei Naţionale şi pe lângă Banca Naţională vor fi trecute la Ministerul Schimburilor. Costică An-gelescu şi Mitiţă Constantinescu trebuie să fie încântaţi...
Pare totuşi că în Finlanda ruşii atacând în masă au izbutit să pătrundă în linia Mannerheim, la Hotinen, în sectorul Summa — dar că au fost imediat alungaţi şi siliţi să se retragă pe primele lor poziţii... Chestiunea unei nesfârşite rezistenţe a finlandezilor se pune serios...
Bieţii oameni mai au un nenoroc: scrie în favoarea lor putoarea de Pertinax, piază rea cunoscută...
Ieri, două şedinţe secrete la Camera Deputaţilor din Paris. S-au discutat ă fond problemele apărării naţionale şi atitudinea împotriva comuniştilor.
Ziarele noastre publică o informaţie cu litere groase prin care se anunţă că în Franţa s-a recurs la cartele ca să se evite risipa alimentelor într-o vreme în care consumaţia e sporită şi producţia diminuată din cauza concentrării oamenilor... Informaţia are toate aspectele unui comunicat pregătitor pentru măsuri de restricţie ce ar urma să se ia şi la noi...
Turcii au concediat pe toţi tehnicienii germani care lucrau în fabricile şi uzinele a căror producţie e legată de apărarea naţională. Nervozitate şi nemulţumire marc la Berlin, din această cauză...
S-a răspândit zvonul că Ungaria nu mai permite nici un tranzit de mărfuri spre România fără autorizaţie specială, informaţia este inexactă: permisele speciale sunt necesare, ca în toate ţările, numai pentru transporturile de arme şi muniţii. De altminteri aceste permise se dau fără greutate.
Ne civilizăm întruna: un autobuz a intrat în strada Romană în prăvălia unui croitor, sfărâmând uşa şi zidul. Maşina derapase pe polei... Ca la Paris sau la Londra...
însemnări zilnice, 1940 99
Fabrica de artificii „Golden State" de la Los Angeles a făcut explozie. Geamurile au fost sparte şi oamenii au fost răniţi până la o depărtare de 15 km. Din nenorocire nici un „star" cinematografic n-a fost ucis...
Primele legi care vor fi prezentate Parlamentului vor fi legea breslelor şi legea pentru ajutorarea familiilor concentraţilor, lipsite de mijloace. Aşa a hotărât Consiliul de Miniştri în şedinţa sa de ieri.
11 februarie. Prin crearea Ministerului Schimburilor, Ministerul Economiei Naţionale a fost redus aproape la^ce era mai înainte, pe când era Ministerul Comerţului şi Industriei. întâlnind pe S., după a-ceastâ capitis diminutio, Costică Angelescu l-a întâmpinat: „Ei, îţi place cum i-am lucrat? Am scăpat de toate belelele!" Şi lumea care se aştepta la demisia lui, după certificatul de incapacitate ce i s-a dat! Oamenii cu obraz subţire devin din ce în ce mai rari!
în Monitorul Oficial a apărut un Statut de organizare a baptiştilor, în fine! Un act de dreptate faţă de oameni credincioşi şi cumsecade pe care Biserica Ortodoxă i-a urmărit şi persecutat cât a putut. Mă miră câ I. Nistor a îndrăznit să contrasemneze un asemenea decret şi-1 felicit. Bărboşii noştri pravoslavnici trebuie să fie furioşi...
Pa baza legii de depline puteri, promulgată zilele trecute, s-au şi pus taxe de export pe principalele noastre produse. Taxele variază de la 5 la 25% ad valorein. Pe lemne 5%, pe seminţe 25%, pe petrol şi derivate 13%) (aceste articole plăteau deja 12% aşa încât ajung şi ele la 25%). Economiceşte e un dezastru — dar ce sc putea face faţă dc prăpastia înarmării care înghite tot... Mama lor, lui Hitler şi lui Stalin...
Radian a venit ieri şi mi-a povestit toate intrigăriile şi lucrăturile ce se fac cu prilejul numirilor la FRN. Nimeni nu e mulţumit. Cele mai mari dificultăţi sunt cu ţinuturile Timiş şi Olt. Nimeni în Oltenia nu vrea să admită pe Gigurtu, care, după spusele lui Radian, ar fi împărţit bani ca să ajungă „şef de ţinut"! Mai întâi a vrut să fie la Mureş, unde sunt minele societăţii „Mica", dar ardelenii nu l-au primit... în Oltenia,
100
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice. 1940
101
unde n-a pus piciorul de când s-a născut şi unde toată lumea-1 cunoştea ca simplă secătură cu noroc, nimeni nu va primi (dintre oamenii cu cât de puţină vază) să lucreze cu dânsul.
Bănăţenii dc asemenea nu vor să audă de Silviu Dmgomh, fiindcă e ardelean. Ura bănăţenilor împotriva ardelenilor e mai mare ca oricând. Titus Popovici subsecretar de Stat şi liberal de la Lugoj declară că mai bine ar primi pe Sever Bocu sau pe Caius Brediccanu, vrăjmaşii săi politici de totdeauna — decât pe Silviu Dragomir!
In fine Istrate Micescu e foc, fiindcă nu i s-au dat decât două judeţe, Tighina pentru Topciu şi Muscelul pentru el însuşi. Supărat fiind, a refuzat şi Ţinutul Nistrului a cărei preşedinte i sc dăduse de asemeni. în locul lui a fost numit doctorul Petre Cazacu... La Muscel se caută om.
Toţi gogiştii sunt furioşi, fiindcă nu li s-a dat mai nimic. Tilică loa-nid urlă cât îl ţine gura fiindcă nu i s-a dat Mehedinţii, atribuiţi filosofului grânar Gh. lonescu-Siseşti...
Nebun cum e, Micescu face dealtmintcri scandal şi în Guvern. Pretinde — cu drept cuvânt — că Codurile promulgate de lamandi, au fost promulgate de un analfabet şi cere imediata lor revizuire. Mai ales pentru Codul civil — în a cărui materie Micescu e o incontestabilă autoritate — adevărate aberaţii au fost puse în lumină.
Acţiunile lui Micescu par a fi scăzut şi la Palat. S-a aflat că înainte de a fi ministru ar fi îndrăznit" să declare, după cc a văzut dosarul afacerii, câ Max Auschnit e nevinovat şi „curat ca lumina zilei". Această declaraţie a fost aflată abia acum, căci dacă ar fi fost cunoscută mai înainte, niciodată n-ar fi ajuns Micescu ministru. Căci în România de azi totul se învârteşte în jurul afacerii Auschnit. Afacerea Auschnit a ajuns să fie singura preocupare a trinităţii care domneşte peste ţară, Regele, Malaxa şi Urdăreanu. Căci, pupăză peste colac, Lupeasca nu e decât un simplu instrument în mâna celor doi din urmă... Nimic nu se mai rezolvă, nici o numire nu sc mai face decât în vederea condamnării lui Auschnit. Se pun două întrebări:
Cum a putut ajunge această ţară într-un aşa grad de abjecţie ca să tolereze un asemenea regim?
Ce poate fi între cei trei bandiţi şi al patrulea, Auschnit, ca să fi provocat o asemenea ură dc moarte?
Despuierea ovreiului? Dar omul a dat tot, de ce-1 mai urăsc, dc ce l-au mai închis, de cc vor să-1 condamne?
Afacerea Auschnit va fi misterul domniei Regelui Carol ai Il-lca. în tot cazul, într-o aşa stare de ignomenic n-am fost niciodată, nici pe
vremea lui Puiu Dumitrescu. Atunci se făceau simple gheşefturi, dar nu s-a mers niciodată până la actele inchizitoriale dc azi, şi nu s-au confundat interesele Statului cu afacerile dinastice. Mai era puţină ruşine — acum nu mai c nici una...
Şi când mă gândesc că trebuie să le înghiţim toate, fiindcă rău e cu El, dar mai rău ar fi fără El — mai ales acum când suntem împresuraţi numai dc duşmani care stau la pândă...
Transmiterea însărcinărilor. Ex-Sa Gafencu a trimis o lungă telegramă - - pc care o publică - lui Sărăcăgioglu pentru a-i transmite preşedinţia înţelegerii Balcanice, pc ziua dc 9 februarie. Ce i-o fi mai transmis, pc lângă această anuală şi onorabilă preşedinţie? Un baton de ciocolată, un fez dc alviţă, o cutie de rahat? Sau un papuc al Nuşetei? Gravă problemă...
Misiunea lui Sumner Welles constituie principalul subiect de conversaţie din Europa întreagă, şi c viu comentata în presa tuturor ţărilor. Numai la Berlin cu ceva mai multă discreţie, din calcul, dar sc publică încă o dată cele două baze pe care singure Germania a hotărât să negocieze pacea: să nu se mai vorbească dc o Polonic cum a fost — şi să nu sc discute protectoratul german asupra Bocmiei şi Moravici...
La Paris şi la Londra sc afirmă dc asemenea intransigenţă dar se salută cu bucurie iniţiativa americană...
Aceasta iniţiativă e bine primită, dc asemeni, în Italia, la Sfântul Scaun şi în toate ţările neutre...
Să aşteptăm sosirea d-lui VVcles...
La Paris, şi ieri, înainte şi după amiază, au mai fost şedinţe secrete !a Cameră. La sfârşit s-a votat o moţiune de încredere în Guvern, cu lozinca: „Război până la victorie". Moţiunea a fost semnată de toţi şefii de grupuri, şi a întrunit unanimitatea voturilor, în număr de 534.
în Finlanda, ruşii atacă straşnic în Carclia şi afirmă chiar câteva succese pe care finlandezii le dezmint. Reiese însă din chiar comunicatele finlandeze câ rezistenţa s-a îngreunat. Bestiile vin în număr din ce în ce mai mare...
Sovieticii declară că vor fi nevoiţi să ceară Statelor Baltice noi garanţii dc neutralitate — adică noi baze militare — în cazul în care Pu-
102 CONSTANTIN ARGETOIANU
terilc occidentale vor extinde teatrul operaţiunilor lor până în Finlanda...
Primind o delegaţie a „Tineretului american", Preşedintele Roosevelt a declarat pc faţă că toate simpatiile sale merg către poporul finlandez. Nădejde americane cu privire la o evoluţie pacifică a dictatului bolşevic s-au năruit. Ajutorarea Finlandei nu însemnează totuşi că Statele Unite vor ieşi din neutralitatea lor...
Până acum, Sovietele n-au reacţionat faţă de percheziţiile de la Paris, şi s-au mulţumit cu protestul din prima zi, al ambasadorului Suritz...
12 februarie. „La Candelora" nu minte. A ieşit soarele în ziua de 12 februarie şi s-a întors iarna, feri a nis toată dimineaţa iar în partea dc răsărit a ţării a suflat un viscol îngrozitor. în Basarabia s-au găsit oameni morţi, sub zăpada troienită. La Chişinău s-au rupt firele electrice şi au fost mai multe accidente de persoane, din care unele mortale. Viscolul a suflat cu putere până dincoace de Râmnic. La Bucureşti azi-di-mineaţă -7°.
Ştirile din Finlanda sunt iarăşi toate favorabile finlandezilor. Nu numai că atacurile ruseşti au fost respinse pretutindeni, dar patrule finlandeze au putut pătrunde în spatele trupelor sovietice şi distruge numeroase convoaie cu muniţii şi provizii.
Ministrul dc Externe finlandez declară câ nu are cunoştinţă de nici o încercare de mediaţie a vreunei mari Puteri (aluzie la Germania) şi că Guvernul din Helsinki nu a cerut nici unei Puteri să intervină în conflict. Finlanda, care a rezistat singură Sovietelor două luni şi jumătate, e cu atât mai sigură să reziste de acum înainte, de când primeşte ajutoarele solicitate de S.D.N. ...
Poliţia americană a descoperit un vast plan de sabotare a comenzilor militare engleze şi franceze în Statele Unite. Planul, conceput la Berlin, urma să fie executat de agenţi şi tehnicieni germani camuflaţi în lucrători prin diferitele uzine americane. Planul a fost descoperit la timp şi nu va avea urmări.
însemnări zilnice, 1940 1 03
Misiunea lui Welles continuă să fie la ordinea zilei. Gtinther, ministrul USA la noi, care se întoarce din Italia unde a vorbit cu ambasadorul Statelor Unite înapoiat de la Washington, povesteşte că Welles e într-adevăr însărcinat ~— deşi nu pe faţă — cu o misiune de mediaţie şi că sunt speranţe să reuşească, deoarece schimburile de vederi pregătitoare au fost favorabile... Tot din Italia, Griinther aduce impresia că situaţia noastră faţă de Rusia s-a îmbunătăţit sută în sută...
Deşi Germania e în stare de război, concursurile internaţionale de sporturi de iarnă de la Partenkirchen au avut loc ca de obicei, cu participarea francezilor, englezilor şi finlandezilor în minus. Am participat şi noi şi ne-am făcut de râs, ca mai totdeauna. Mai bine stam acasă.
în audienţa pe care i-a acordat-o Regele, dr. Lupu a cerut desfiinţarea imediată a FRN-ului şi îndepărtarea lui Urdăreanu. Cel puţin aşa Sra lăudat în holul de la Athenee Palace, urlând în gura mare. Nu încape îndoială că Regele se va executa fără întârziere...
V. V. Tilea nu se lasă: a tras un dejun lui Chamberlain, la care au asistat şi ambasadorul Franţei şi al Belgiei. Poftise ce e drept şi pe italian, ca să mai neutralizeze atmosfera. Ar trebui acum să invite şi Radu Cruţescu, la Berlin, pe Goring. Goring e boier mare şi probabil că n-ar primi invitaţia Valahului...
13 februarie. Anne-Marie Callimaki s-a înapoiat de două zile de la Londra şi ne povesteşte de pe acolo. Călătoria de la Paris la Londra şi vice-versa, de unde era în vremurile bune o plimbare de nimic, a devenit acum un adevărat „voiaj" şi ţine o zi, două sau trei... Peste Mânecă, o singură linie Boulogne-Folkestone, şi vapoarele — unul singur pe zi într-un sens şi în altul — nu circulă decât 20 de zile pe lună, fără să se spună în ce zi nu trec. Dacă călătorul are nenorocul să cada peste o zi în care nu sc trece, trebuie să aştepte 24 dc orc la Boulogne sau la Folkestone. Dar afară de aceasta mai sunt şi alte cauze dc întârzieri. Ceaţa, marea prea agitată (care poate să rupă minele de pe linia Dover-Calais şi să le împingă spre vest, ordinele Amiralităţii, capriciul autorităţilor locale — sunt tot atâtea motive dc amânare a pornirii vapoarelor. Pe calea aeriană, avioanele pleacă sau nu pleacă — uneori nu pleacă 2-3 zile, fiindcă sunt silite să zboare foarte jos, sub nori, înalţi-
104
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
105
mile fiind exclusiv rezervate avioanelor militare — şi foarte jos e foarte des ceaţă. Când pleacă, nu se ştie pe ce aerodrom se coboară fie în Anglia, fie în Franţa. Formalităţile de plecare şi dc trecere dintr-o ţară într-alta sunt nesfârşite. Vize pc paşaport, permis special militar dc trecere, declaraţia banilor posedaţi (nu sc mai poate ieşi din Anglia decât cu maximum 19 livre şi din Franţa cu cel mult 2 000 franci) şi câte şi mai câte. Deşi ambele ţări sunt unite pe hârtie, în ce priveşte măsurile economice şi monetare, restricţiile şi greutăţile de tranzit între ele sunt mai mari decât între Franţa şi ţările neutre de pe continent...
Anne-Marie a făcut călătoria Paris.....Londra cu avionul şi a trebuit să
meargă trei zile de-a rândul la aeroport: într-o zi n-a avut actele în regulă, într-alta n-a mai avut Ioc în singurul avion care pleca — a treia zi în fine a putut să plece. La înapoiere, aeroplanele nc mai circulând din cauze diverse, trei zile, a plecat din Londra la ora 9 seara, a ajuns la Folkenstonc la ora 11lA, s-a îmbarcat imediat, dar vaporul n-a pornit decât a doua zi la ora 10%. A sosit la Paris la ora 8 seara, făcând astfel 23 de ore de la Londra la Paris... Helene Morand (născută Chrisso-vcloni) a stat 48 de ore pe vapor, la Boulognc, căci odată îmbarcat, călătorul este considerat ca ieşit din Franţa — respectiv din Anglia — şi nu mai poate coborî pe uscat...
între Calais şi Dover este aşezată o perdea de mine ancorate la diferite adâncimi prin care nu se poate trece; în plus, nenumărate vase mici de război patrulează tot timpul între cele două coaste. Curentul Canalului fiind de la Est spre Vest, minele flotante (inamice) nu pot peregrina în direcţia Vest-Est, aşa încât înspre ieşirea în Atlantic, englezii se mulţumesc cu o patrulare continuă care să împiedice submarinele să treacă. Cu acest sistem de apărare anglo-fancezii n-au avut până acum nici un accident de semnalat pe linia Folkestone-Bou-logne...
Ca atmosferă generală, contrariu stărilor din 1914, calm complect la Paris şi enervare destul de mare la Londra. Liniştea Parisului se explică prin faptul că războiul nu e purtat pc teritoriul. Franţei, că lupte nu sunt, nici incursiuni cu aeroplanele, astfel încât francezii, în afară de restricţii foarte limitate şi de întunericul străzilor noapte nu suferă de război. Dimpotrivă, toate pierderile pe mare şi veşnica ameninţare a Londrei de a fi bombardată, exasperează pe englezi. Dc data asta, dacă războiul ar continua în acelaşi ritm, francezii ar putea spune că se vor bate „până la ultimul englez". în consecinţă, Anne Mărie a putut să constate „mult mai multă simpatie pentru pace" în Anglia decât în Franţa — în cercurile „mondene" bineînţeles. Enervarea englezilor împotriva războiului se mai datorează şi faptului că toate obiceiurile lor
au fost răsturnate şi că efortul războiului apasă mai greu decât oriunde asupra cetăţeanului. Impozitele au ajuns să ia 17/4 şilingi din fiecare livră de venit. Oameni din cei mai bogaţi au trebuit să plece din casele lor, fiindcă nu mai puteau face faţă cheltuielilor. Anne Mărie citează pe lady Cunard, multimilionară, care s-a mutat într-o cameră de hotel, pe ducele de Wesminster care s-a retras la ţară şi a pus „de închiriat" pe casa sa din Londra ca să nu mai plătească colosalul impozit pe locuinţe, pe lord Lloyd care s-a instalat la Winston Churchill etc. etc. Serile la Londra sunt îngrozitoare. E o negură absolută şi pe lângă „black out-ul" londonez, întunericul Parisului pare o iluminaţie... Accidentele sunt atât de numeroase încât au pierit la Londra din cauza întunericului aproape tot atâţia oameni decât pe mare... Căci la lipsa oricărei lumini1 se mai adaugă la Londra şi ceaţa... Şi cu toate astea, niciodată nu s-a mâncat atât de bine, la Paris şi la Londra, şi nu s-a chefuit atât în dosul obloanelor trase...
în Anglia, ca şi în Franţa de altminteri, regimul e dictatorial. Cheamberlain face ce vrea şi îşi schimbă miniştrii cum n-au mai fost niciodată schimbaţi în Anglia. îşi bate chiar joc de ei. Pe fostul ministru al Propagandei, lordul Mac Millian, l-a scos sub pretext că nu putea, ca lord, să ia parte la dezbaterile Camerei Comunelor şi l-a înlocuit cu unul care nu era nici deputat în Camera Comunelor, nici lord!
Pe Hore Belisha l-a schimbat din cauza nemulţumirii armatei, e sigur. Hore Belisha „a vrut să împingă spre stânga o organizaţie proastă de dreapta". Ofiţerii urmau să nu mai fie aleşi decât dintre oamenii ieşiţi din front. Toate tradiţiile militare engleze, bune, rele, erau răsturnate. Numise inspectori civili care să controleze pe front starea sanitară a trupelor, hrana şi curăţenia lor. Dispreţul lui faţă de „marii generali" mersese până a primi „în pijama" pe generalii Gort şi Gamelin... Nu mai mergea... Mai era şi faptul că era ovrei. „De altă naţionalitate" ziceau englezii disciplinaţi...
După Anne-Marie, Anglia decide astăzi tot şi Franţa a ajuns să fie „singurul Dominion" adevărat fidel al Coroanei Britanice... Directivele Angliei sunt însă departe de a fi stabile, aşa încât şi politica de război până la nimicirea Germaniei ar putea să se schimbe într-o bună zi. De unde englezii s-au opus şi au făcut să se renunţe la planul lui Weygand de atac asupra Kaucazului, acum tot englezii vorbesc despre necesitatea creării unui front oriental, şi au început să-1 pregăterască serios... Rusia e foarte prost văzută în cercurile engleze, şi toată lumea e
' Semnalele pe străzi au fost reduse la simple cruciuliţe, roşii, verzi sau galbene, care abia se văd. Lămpile de buzunar nu pot fi îndreptate decât în jos, spre trotuoare, şi ca să intri într-o casă, nimereşti întâi în trei uşi greşite...
106
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
107
convinsă că războiul va trebui îndreptat şi împotriva Sovietelor. Noi, după câteva zile de supărare (afacerea petrolului) suntem iarăşi bine văzuţi. Tilea a lucrat bine, dar cine a contribuit mai mult să restabilească situaţiunea noastră ar fi fost Cancicov1, care a explicat ce vrem şi ce urmărim — şi a avut darul să convingă...
Ministerul de Finanţe a primit următoarea denunţare: JDomnule ministru,
înţelegând a beneficia de dispoziţiile legilor fiscale, devizelor şi apărării patrimoniului public2 am onoarea a vă aduce la cunoştinţă următoarele:
In strada Dionisie nr. 19 se află Direcţia generală a Uzinelor Malaxa, în fruntea acestor uzine, de la fundarea lor, se află dl ing. N. Malaxa. Acesta, sub diverse forme, s-a sustras de la plata impozitelor, cifrei de afaceri etc. întrebuinţând diferite sisteme de contabilizare.
Evaziuni fiscale: Pentru camuflarea diferitelor beneficii care în decursul anilor de la 1930 până la 1939 luna octombrie au atins suma de lei 388 000 000 — s-au operat în conturile de fabricaţie diferite posturi fictive, operaţiunile fiind înregistrate cu textele: „Spese diverse", „Cheltuieli cu personal", „finisaj" (?) etc, „cheltuieli de reprezentare", „complectarea operaţiunilor de fabricaţie", „diferenţe de curs" etc. Toate aceste înregistrări sunt acoperirea sumelor ridicate de dl ing. N. Malaxa, pentru care acesta nu a plătit nici un fel de impozit. Evidenţa acestor sume se află trecută într-un registru personal al d-lui Malaxa, care se află închis în biroul său de la adresa de mai sus. Operaţiunile sunt trecute în majoritatea lor de către d-ra Hulubei, care poate da toate lămuririle necesare pentru luminarea acestor operaţiuni.
Personal am văzut o situaţie extrasă de pe acest registru.
Tot sub forma de diferenţă de curs, a fost înregistrată în aceeaşi perioadă in diverse conturi creditoare şi de fabricaţie suma de lei 955 000 000, — din care 900 000 000 lei au fost trecuţi în străinătate şi formează depozite personale ale d-lui ing. Malaxa. Aceste operaţiuni sunt trecut în acelaşi registru al d-lui Malaxa. în cazul când registrul acesta nu va fi găsit, posed fotografia unei situaţii a acestor sume scrisă la maşină şi purtând însemnat cu creionul roşu. însemnări făcute de dl ing. Malaxa, personal.
1 Amicul Cancicov nu mi-a vorbii de o misiune la Londra; poale câ i s-a dat după ce a plecat. Acum pricep de ce s-a întâlnit cu Kaufman la Londra şi nu la Paris... 1 L vorba de prima acordata denunţătorilor.
Devize: în cursul anilor 1929-1930, dl ing. N. Malaxa a scos afară din ţară suma de / 300 000 000 lei, sub următoarele forme:
 creat conturi creditoare fictive în valută forte, prezentând declaraţiile cerute de lege, deşi aceste plăţi erau cu totul fictive, d-sa având un interpus în străinătate care pe hârtii cu antet al unor firme fictive întreţine corespondenţă de justificare a posturilor creditoare, din conturile respective. Toată corespondenţa se află depusă în trei dosare, care în ziua de 3 octombrie au fost transportate acasă la dl ing. Malaxa, unde au fost închise într-un <safe> din biroul său. Dosarele au fost aduse acasă la dl Malaxa de către d-na Likovesky.
în biroul d-sale personal, de la domiciliu, în care nu are voie să intre absolut nimeni, se află dosare cu corespondenţă din care se pot cunoaşte băncile din oraşele Londra, Lyon, Zurich şi Berna, unde sunt depuse depozitele în valută ale d-lui ing. Nic. Malaxa.
Verificându-se cantitatea produselor fabricate ieşite din fabricile Malaxa, cu cantitatea materialului brut şi semifabricat importat, şi pentru care s-au acordat devizele respective, se va vedea o diferenţă ce atinge suma de Iei 620 000 000, pe aceeaşi perioadă de timp. Aceste devize au fost aprobate pe baza unor duble facturi şi documente prezentate spre aprobare de Uzinele Malaxa.
Posed documente fotografiate, pe care, în cazul când, din diferite motive nu se vor găsi registrele arătate mai sus, sau concluziile raportului de expertiză ar suna altfel decât cele arătate mai sus, prezentate fiind vor dovedi realitatea celor afirmate mai sus şi reaua credinţă a celor ce vor fi desemnaţi să ancheteze acest caz.
Pe baza prevederilor legilor arătate la începutul prezentei, înţeleg să beneficiez de prima ce se acordă denunţătorului în cazurile arătate mai sus şi sper că în timpul cel mai scurt se va da curs prezentei.
în cazul când nu se va da curs prezentei, ţinând seamă de interesele mele în această chestiune, voi trimite o copie de pe prezenta M. S. Regelui, primului ministru şi tuturor miniştrilor, procurorului general al Curţii de Casaţie, procurorului general al Curţii de Apel Bucureşti şi primului procuror al Tribunalului Ilfov — şi sper câ pe această cale voi găsi dreptate.
Rezerv trimiterea unor copii după prezenta tuturor ziarelor din Capitală şi provincie1. Cu deosebită stimă
(ss) I. D. Dumitrescu
Calea Griviţei 235"
Inutil să mai spun câ muşamaua naţională a fost întinsă asupra afacerilor simpaticului exponent al bandei, care în schimb va fi probabil
1 A uitat omul Cenzura!
108
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
109
decorat cu „Cununa de Spini", decoraţia „intimă" a ■Majestaţii Sale. Mitiţă Constantinescu a şi primit, vinerea trecută, această înaltă (!) distincţie. Fiindcă a pus denunţul la dosar?
Un nou acord economico-comercial a fost semnat la Moscova între Germania şi Rusia Sovietică. Negocierile acestui acord au început la 28 septembrie, după vizita lui Ribbentrop în Rusia. Pentru a se ajunge la un rezultat, au fost multe tratative. A fost Ritter la Moscova, a fost o misiune sovietică la Berlin. Acordul pare a fi de o importanţă capitală, căci prin el se reglementează participarea Germaniei la reorganizarea economică a Rusiei şi exportul materiilor prime ruseşti în Germania...
Pare că Arcizewski, care s-a purtat atât de bine faţă de greutăţile provocate prin adăpostirea polonezilor refugiaţi în România, aplanând toate numulţumirile de o parte şi de alta, a fost iertat de Gmuvernul din Angers şi că va pleca la Paris. Cel puţin aşa mi-a spus contele Tar-novski, braţul său drept în ultimele luni... E primul colaborator al lui Beck iertat de Guvernul polonez din Franţa...
Roosvelt a avut ieri o lungă conferinţă cu Bullit, ambasadorul Statelor Unite la Paris, în prezenţa lui Cordell Huli, iar azi va primi pe Kennedy, ambasadorul american în Londra, tot în prezenţa lui Huli. Amândoi ambasadorii vor pleca imediat la posturile lor, cu instrucţii.
Misiunea Welles continuă să facă obiectul comentariilor presei engleze şi franceze. Un fir de pesimism leagă toate aceste comentarii, căci după declaraţiile lui Daladier, lui Churchill şi lui Frieck în Germania — beligeranţii par hotărâţi să ducă războiul până la capăt...
Un mare transport dc trupe australiene şi neozeelandeze a sosit în Egipt. Se zice că până azi un asemenea convoi de vase încărcate cu soldaţi n-a mai străbătut mările... Anthony Eden, ministrul Dominicanelor a fost trimis dinainte la Alexandria să salute ostaşii Imperiului, şi a ieşit întru întâmpinarea lor, în largul mării. E probabil că aceste trupe sunt destinate Siriei şi viitorului front oriental...
în Statele Unite, senatorii Norris şi Pitmann (preşedintele Comisiei afacerilor străine) au propus să sc decreteze un „embargo" general
pentru toate comenzile Rusiei şi Japoniei. O măsură a sentimentelor americane pentru aceste două ţări...
Dl Penev, prefectul de la Varna a venit să facă o vizită oficială d-lui colonei Gorski, prefectul de la Bazargic. Bulgarul a fost primit cu mari onoruri şi cu căldură. în curând colonelul Gorski îi va restitui vizita la Varna. Şi se mai îndoieşte cineva de frăţia de crace bulgaro-română?
Noua iarnă s-a întins jjeste toată Europa şi încă mai rău ca la noi. La Budapesta sunt -20°. In Iugoslavia moare lumea de frig. Acelaşi lucru în Italia, Franţa, Anglia şi Germania. în Basarabia şi în nordul Moldovei liniile ferate, înzăpezite, sunt întrerupte. La Bucureşti să fim fericiţi cu -5°!
în Finlanda presiunea rusească e din ce în ce mai mare în Carelia... Bestiile anunţă succese. Finlandezii le dezmint însă, dar ce e drept cu gura cam pe jumătate. Puhoiului nu poate rezista nimeni indefinit.
Am numărat în Universul la pagina programelor: în Bucureşti sunt 13 teatre şi 58 de cinematografe principale. Şi toate pline. Şi să n-aibă Bucureştii un milion de locuitori? Se poate?
Blumenfeld vine cu havadişurile lui. Schwetz a fugit, Schwetz a plecat fără bagaje, s-a suit în tren şi a şi ajuns la Paris. Paşaportul şi vizele îi fuseseră pregătite din vreme de Legaţia engleză. „Bine, dar cine c Schwetz?" — întreb eu. Schwetz e reprezentantul lui Zbroiovska în Bucureşti. Presiuni mari au fost făcute asupra lui ca să retragă el însăşi acţiunile „Reşiţa" şi „Cugir", sindicate şi depuse la Londra de el. Presiunile au fost exercitate dc banda Malaxa şi de Guido Schmidt, actualmente omul lui „Hermann Goring-Werke". Schwetz a fost ameninţat până şi cu arestarea şi cu un „regim Auschnit". Schwetz a refuzat însă şi a fugit cu ajutorul englezilor.
Chestiunea cu acţiunile depuse la Londra de Zbroiovska s-au încurcat de altminteri rău. Englezii nu admit anularea titlurilor şi emiterea unora noi, decât pc baza însăşi a legii excepţionale promulgate în noiembrie. în acea lege sc precizează însă că operaţia nu poate fi făcută
110
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
111
decât în favoarea unor proprietari de acţiuni români... Deşi Tribunalul a pronunţat, din ordin, anularea titlurilor şi emiterea unora noi în favoarea lui „Hermann Goring Werke", Guvernul a oprit, de teama Legaţiei engleze, redactarea şi publicarea sentinţei... Pe de altă parte, ca să regularizeze lucrurile (!!!) banda a cerut nemţilor să vând titlurile Statului român, sau consorţiului Malaxa... Guido Schmidt a lăsat ieri la Micescu o notiţă cu condiţiile sale, pe care Blumenfeld a putut să şi-o procure şi mi-a adus-o în copie. Iată aceste condiţii:
„l)Tratative pentru vânzare sunt posibile numai după eliberarea sentinţei;
2) Lichidarea tuturor intereselor („Reşiţa", acţiuni şi ipoteci, „Cop-şa Mică").
3) Preţul să fie acela care corespunde cu plăţile făcute la timpul său: S-au plătit:
328 255 acţiuni „Copşa Mică - Ciugir" 393 750
160 000 acţiuni „Reşiţa" 250 000
Ipoteca „Reşiţa":
Dobânzi şi dobânzi de întârziere
a acestei ipoteci până la
15.1.1940 (netto)................................................ 54 937
Total: 698 687
17 600 acţiuni „Reşiţa" din noile
emisiuni a 500 lei bucata................................... 8 800 000
(Pentru plata ipotecii, atât capital cât
şi dobânzi şi dobânzi de întârziere a fost
convenită paritatea de 140 sh 2 egală cu 1 unce aur).
4) Fixarea unui curs al livrei st. (circa 1 600 lei) care să corespundă realităţii.
5) Plata în lei la predarea acţiunilor care sume să fie întrebuinţate pentru exporturi din România în Germania şi pentru investiţii în România".
Abia plecase Blumenfeld de la mine şi comme par hasard mi-a venit o lege la Consiliul Economic prin care se scutea de orice formalitate plata în devize din depozit propriu1, pentru cumpărarea de acţiuni de ale întreprinderilor interesând apărarea naţională.
Nici până azi n-au apărut numirile preşedinţilor de ţinuturi la FRN. Intrigârii şi greutăţi mari. Aflu că Micescu a fost curăţat de la Nistru
Multe devize în depozit propriu mai trebuie să aibă handa, daca poate plăti 698 687 livre!!!
prin acţiunea concomitentă a lui Tătărescu şi a lui Petre Andrei, licheaua de la Instrucţie, javră favorită a Regelui pentru moment. Andrei a alarmat pe Rege asupra pericolului de a da un ţinut cuzist şi antisemit pe mâna nebunului, care cine ştie la ce dezordine ar fi putut să provoace, odată ieşit din Minister. Iar Tătărescu s-a plâns că, deşi prim-ministru şi vicepreşedinte al Frontului, nu i s-au dat decât două ţinuturi, Suceava şi Dunărea, şi încă şi astea cu titulari foarte dubioşi în ce priveşte influenţa lui — pe când s-au dat o sumă de locuri ţărăniştilor (de fapt trei). Şi aşa a ajuns Cazacu, după recomandarea lui lamandi, în locul lui Micescu. Dar cu Cazacu, Tătărescu a dat de altă belea, căci Cazacu e vrăjmaş de moarte cu Inculeţ... Rar a fost înjurat un om de liberali, cum e înjurat Tătărescu acum... Pentru şefiile judeţelor se luptă la cuţite. E o adevărată porcărie... Ce fericit sunt că am ieşit din tărâţe...
După audienţa la Rege şi după ce a răsuflat câteva minute la Athenee Palace, doctorul Lupu s-a dus la Badea Spânu, un prieten al lui Mihalache, unde-1 aştepta tot areopagul naţional-ţărănesc. Cineva prezent mi-a raportat cu precizie povestirea doctorului.
Lupu a declarat Regelui că reia firul convorbirii întrerupte în seara de 24 Ianuarie. în seara aceea, Lupu felicitase pe Rege pentru curajul său, curaj care nu fusese răsplătit. Căci — complecta el acum —cc a urmărit Regele?
Regele a urmărit 4 lucruri:
1) Să dea stabilitate Guvernului, prea des schimbat din cauza necesităţilor de partid. Or, de la instalarea dictaturii, de la înlăturarea partidelor, şase Guverne s-au succedat in mai puţin de doi ani! Prin urmare primul scop n-a fost atins.
2) Să oprească puhoiul dc legi pc care regimul democratic îl revărsa asupra ţării. De când cu noul regim, ritmul de promulgare al legilor a crescut însă în mod înspăimântător, încât nici profesionişti nu sc mai recunosc în noianul de legi ce apar zilnic, lată câ nici al doilea scop n-a fost atins.
3) Să purifice atmosfera morală în administraţia generală şi locală. Or, nici acest scop n-a fost atins, căci se fură acum dc sus până jos, de zece ori mai râu decât înainte. Se fac afaceri cu sute dc milioane beneficii şi se şperţuieşte, până la ultimul aprod. Şi la acest punct, Lupu a remis Regelui o lungă listă dc pungăşii cunoscute lui — şi altora. Regele s-a uitat pe listă şi s-a încruntat.
4) Să provoace o unire sufletească prin creare FRN-ului şi portul unei uniforme care să măgulească amorul propriu al cetăţeanului.
112
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
11.3
Acest scop a fost şi mai puţin atins, căci în Front nu s-au înscris oamenii de voie ci de nevoie, iar uniforma nu o poartă decât funcţionarii, încolo nimeni.
După ce a rezumat astfel falimentul încercărilor regale, Lupu a încheiat (după multe dezvoltări, bineînţeles) cu constatarea că toată lumea iubeşte pe Rege (?!) că toată lumea e de acord cu fondul politicii lui, dar că nimeni nu e de acord cu forma acestei politici.
Pentru un zăpăcit cum e, Lupu a expus lucrările cum sunt şi cu o claritate de mirare...
în concluzie a propus Regelui desfiinţarea FRN-ului, ca să vină toată lumea în jurul lui. Aşa de bine a convins pe Rege, încât acesta înainte să strângă mâna de plecare doctorului, i-a spus: „De ce nu veniţi să vă înscrieţi toţi în FRN?" Lupu era să-1 înjure. S-a mulţumit să-i spună: „Aiasta nu se poate, Sire!" Vorba veche a lui Lascăr Catargiu...
După istorisirea lui Lupu s-a încins o discuţie între fruntaşii adunaţi la Badea Spânu. Maniu a subliniat că audienţa lui Lupu fusese inutilă, aşa cum o prevăzuse dânsul şi că acţiunea „partidului" împotriva regimului trebuie dusă cu dârzenie crescândă... Mihalache l-a întrerupt, a observat câ audienţa nu fusese inutilă deoarece se stabilise un contact preitenesc între Rege şi un fruntaş al „partidului" (Regele rugase pe Lupu să mai vină) şi a declarat ritos:
„Domnule Maniu, nu mergem cu dictatura, nu mergem cu Frontul Renaşterii Naţionale — dar atât tot. încolo nu facem nici o greutate Regelui în momente în care ţara luptă pentru existenţa ei..."
— „Daria Belgrad, sunt informat" — a replicat Maniu — „că Gafencu a cedat Cadrilaterul..."
— „Domnule Maniu, te rog nici în glumă să nu spui aşa ceva..."
— „Dar noi ardelenii, în Ardeal..."
— „Domnule Maniu, d-ta poţi vorbi în numele Ardealului, dar atunci faci politică regionalistă, nu politică naţional-ţărănistă..."
Sindrofia s-a spart într-o atmosferă cam rece...
Lupu a mai povestit că a cerut Regelui mai multă propagandă românească în străinătate. „Ştiţi, Sire, că în politică socotesc pe Iorga ca un caraghios, dar de propagandă în străinătate ar fi bun..." Regele a întâmpinat: „De ce Iorga, n-ar fi bun şi Giurescu?" — „Giurescu, Sire — a răspuns Lupu — are fiţuicile lui tată-său, pe când Iorga le are pe ale lui..."
Când a coborât de la Rege, Lupu a întâlnit pe Balif, care i-a spus: „îmi pare bine să te văd aici; ar trebui să vii mai des... E tare nevoie să veniţi aci cât de mulţi, şi cât de des!"
14 februarie. De ce ne era teamă pare că se va întâmpla — Finlanda să ajungă la limita rezistenţei sale... Din ştirile încă nu bine lămurite, reiese că ruşii au pătruns în ziua de 11 februarie în linia Mannerheim şi că până azi au ocupat 32 de posturi blindate, instâpânindu-se pe întreg materialul de război aflat în acele posturi. Deşi ştirile ruseşti sunt precise, finlandezii dezmint succesele sovietice şi afirmă că au recucerit cele mai multe din posturile pierdute... Pe de altă parte se anunţă că moralul trupelor ruseşti, decimate de scorbut, ar fi prost... Până în opt zile vom fi lămuriţi. Ruşii atacă în Carelia cu 12 divizii. După telegramele din Moscova, trupele sovietice nu sunt comandate de generalul Stern, care s-ar afla în Extremul Orient...
Acordul ruso-german ocupă întreaga presă europeană şi a scos de la ordinea zilei misiunea americanului Welles. La Berlin nu se dau încă în vileag amănuntele acordului, al cărui conţinut e încă secret. Acordul este însă considerat ca un instrument de mare eficacitate împotriva blocadei englezeşti, asigurând în viitor aprovizionarea Germaniei cu materii prime.
Vorbit ieri în treacăt cu Sir Reginald Hoare care mi-a spus că neînţelegerile anglo-române sunt pe cale de aplanare. Chestiunea petrolului n-a fost la început destul de bine lămurită şi a supărat la Londra. Explicaţiile ulterioare (?) au mai liniştit. Şi afacerea Zbroiovska, pretinde Floare, e pe cale de „tassare" (?). Cu atât mai bine. Asupra misiunii Welles, e pesimist. Crede şi el că la Londra, crearea unui front oriental e la ordinea zilei...
Interesant: Hoare pretinde că demonstraţia incapacităţii ruseşti, în războiul cu Finlanda, a mers prea departe, fiindcă a dat Rusia pe mâna Germaniei...
Iarnă cumplită pretutindeni. în Olanda, -24°. în Ungaria nenumăraţi morţi cauzaţi de frig; oameni îngheţaţi pe şosele...
Pe Marea Neagră suflă o furtună care a paralizat întreaga navigaţie...
Pungaşi au pătruns la Constanţa pe motonava Transilvania şi au furat toată argintăria din cambuză, în valoare de 300 000 lei. Pe linia Ploieşti-Vălenii de Munte s-a furat material de cale ferată în cantitate
114
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
115
mare. Faţă de gheşeftarii şi sperţarii noştri din Bucureşti, aceşti curajoşi rău-făcători apar simpatici...
J 5februarie. Dejunat ieri cu Giinther, ministrul Statelor Unite, care mi-a vorbit despre misiunea lui Sumner Welles. Diplomatul american pretinde că trimisul lui Roosevelt a fost însărcinat să trateze cu marile Puteri europene un acord privitor la stările de după războil!! şi nimic mai mult. Dczarmament, limitarea fabricaţiilor de război şi toate bazaconiile pe care pacifiştii n-au izbutit să le impună după 1919. Statele Unite urmăresc de pc acum organizarea păcii — când toată lumea vorbeşte de 4, 5 şi mai mulţi ani de război! Dl Giinther vorbeşte evident din ordin, dar prea e de oaie şi prea ne cred proşti, domnii americani. Ca să organizezi pacea trebuie întâi să încetezi războiul... Prea s-au făcut multe pregătiri în jurul misiunii lui Welles, pentru ca ea să fie menită să ducă numai cuvântul lui Roosevelt despre ce va fi sau nu va fi, într-o vreme îndepărtată, când onoratul domn nu va mai fi desigur Preşedintele unei mari Puteri... Formula unei călătorii de informaţii era mai inteligentă şi salvgarda tot atât de bine amorul propriu al lui Roosevelt în caz de insucces...
Giinther mai are naivitatea să creadă că nemţii ca şi franco-englezii nu bombardează cu avioanele oraşele dinapoia frontului şi populaţia civilă, fiindcă le-a cerut-o Roosevelt şi că beligeranţii, de o parte şi dc alta, nu vor să indispună pe americani! în realitate oraşele şi populaţia civilă au fost menajate până acum de ambele părţi ale frontului, de frica represaliilor. O să vadă Roosevelt şi Giinther câtă seamă ţin beligeranţii dc opinia americană, din acest punct de vedere, îndată ce se va înteţi războiul. Giinther pretinde că tot pentru a nu nemulţumi opinia publică americană, n-au bombardat până acum finlandezii Leningradul şi alte localităţi ruseşti dindărătul frontului. Aci poate să fie ceva, căci finlandezii se sprijină mult pe ajutorul american şi atacurile sălbatice ruseşti împotriva populaţiei civile dezarmate din Finlanda au contribuit mult la vrăjmăşia ce se dezlănţuie de câtăva vreme în Statele Unite, în toate straturile sociale, chiar printre muncitorii cei mai de stânga, împotriva Rusiei. .Mişcarea de opinie în Statele Unite e atât de serioasă în această privinţă, încât în Camera Reprezentanţilor de la Washington, moţiunea Mac Cormick, prin care se propunea suprimarea Ambasadei de la Moscova din buget, era să fie votată, cu toată opunerea Guvernului, mai prudent decât opinia publică în materie dc raporturi internaţionale. Moţiunea Mac Cormick a avut pentru ea 105 voturi, şi contra - -
numai din motive de disciplină politică — 108. Trei voturi deplasate şi ruptura era gata...
Nu va fi uşor pentru nemţi să obţină petrol din Rusia. Deşi producţia rusească a crescut în ultimii ani de la 14 la 30 milioane tone pe an, exportul rusesc de petrol şi derivate a scăzut în aceeaşi perioadă de la 4 milioane tone sub 1 milion. Ruşii au motorizat tot ce au putut şi mai ales în agricultură motorul a înlocuit pretutindeni animalele de tracţiune, dispărute odată cu desfiinţarea gospodăriilor individuale ţărăneşti şi înlocuirea lor prin colhozuri şi sovhozuri. Pentru cele 3 milioane de tone pe care le cer germanii pe an, Sovietele ar trebui să renunţe să mai cultive Siberia...
Şedinţă solemnă ieri la Consiliul Superior Economic. Dl Gută Tătărescu ne-a cinstit cu prezenţa d-sale. E pentru prima oară câ un prim-ministru vine să ia parte la Consiliu. Vizita lui Tătărescu e urmarea converaţiilor noastre şi a dorinţei primului ministru de a strânge cât mai mult legăturile între Guvern şi Consiliu, în vederea unei rodnice colaborări.
Am deschis şedinţa cu câteva cuvinte de mulţumire în care am subliniat greutatea vremurilor şi am arătat că Consiliul, ca orice organ ce vrea să nu moară, trebuie să se adapteze împrejurărilor. Creat pentru alcătuirea unor planuri de normalizare economică pe termen lung, Consiliul trebuie să se mărginească azi să îmbrace în cele mai nimerite forme economice măsurile excepţionale şi de expedient pe care lupta pentru existenţa ţării le impun Guvernului. Am mai adăugat că în lipsa Parlamentului, Consiliul mai are şi menirea de a uşura răspunderea miniştrilor prin solidarizarea lui cu hotărârile lor şi am rugat pc onorabilele Excelenţe să vină cât de des printre noi.
Tătărescu a luat apoi cuvântul, ne-a acoperit cu flori, pe toţi şi pe mine în parte şi a declarat câ vrea să colaboreze „intim" cu Consiliul pentru sporirea producţiei. Pe acest punct l-am întrerupt cu observaţia că producţia roadelor anuale ale pământului trebuie sporită cât de mult, dar că producţia exploatării rezervelor care nu sc refac, din sânul pământului, trebuie exploatată cu prudenţă, căci aceste rezerve constituie şi patrimoniul generaţiilor de mâine. Cu alte cuvinte să o împingem în domeniul agriculturii, dar să o lăsăm mai moale în al minelor...
După ce şi-a sfârşit Tătărescu cuvântarea, am procedat la examinarea proiectului de lege pentru înfiinţarea Ministerului Comerţului Ex-
116
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
117
terior, care a trecut cu uşoare retuşări. Au fost de faţă toţi miniştrii economici, afară de Mitiţă Constantinescu, care, după câte mi-a spus Costică Angelescuj economistul naţional, e furios fiindcă noul Minister i-a luat aproape toate atribuţiile în materie de schimb şi de valută... Au asistat la şedinţă şi R. Portocală şi noul ministru Ion Christu, pe care îi invitasem. Prin noua lege a devenit membru de drept al Consiliului şi ministrul Comerţului Exterior şi nici nu se putea altfel. Costică Ange-lescu părea încântat că a rămas ministru, că a scăpat de bucluc şi că a fost lovit Mitiţă. „I-a dat Regele Cununa de spini ca să-1 consoleze de amputaţia pe care i-a fâcut-o" — rânjea simpaticul Cadrilaterist... Ce oameni mici!
Secretar general al noului Minister a fost numit Emil Marian. Greşeală. E om cinstit, dar fără concepţie şi i-c frică până şi de umbra lui. Mecu, omul devizelor, a rămas la Ministerul Economiei Naţionale. De ce?
Dl Sumner Welles părăseşte America luni, pe transatlanticul italian „Rex". Să vină sănătos.
Hecatombă pe Oceanul Atlantic. Mai multe vapoare mari, de peste 10 000 de tone au fost scufundate de nemţi. Englezii de partea lor au scufundat două submarine germane...
Ştirile din Finlanda sunt încă contradictorii. Ruşii anunţă succese, ce e drept mai puţine ca ieri — iar finlandezii le dezmint şi afirmă că au reluat cele câteva poziţii pierdute în dârzele lupte ce se duc în Ca-reîia de două săptămâni. Ce e sigur, e că rezistenţa finlandezilor nu e încă înfrânta... dar vin ruşii, vin mereu.
O telegramă anunţă ca un fapt de importanţă doborârea „avionului negru", un avion sovietic condus dc un semiturbat care zbura la mică înălţime şi prăpădea lumea şi vitele cu mitraliera...
16 februarie. Finlandezii rezistă... Dar cu greu. Ruşii atacă cu trupe încontinuu reînnoite şi cu tancuri de 70 tone. Se pare că în sectorul Summa al liniei Mannerheim, sovieticii au ocupat poziţiile din linia l-a.
dar au suferit pierderi enorme. O sumă de aeroplane ruseşti au fost doborâte. Lupte grele, şi zilnice.
Teofil (Sidorovici) a sosit la Roma cu reprezentanţii „Strajei Române". Primit la Triest cu alai şi la Roma în gară de autorităţile italiene şi române, Teofil a căzut în braţele lui N. Petrescu-Comnen şi aceste două mari suflete româneşti au trăit un moment de emoţie. Ce am face noi fără Teofil? Şi fară nenea Nae Comnen?
Criză în Bulgaria. Ministerul Kiosseivanov a demisionat. Cauza: neînţelegeri interne, în special între primul ministru şi ministrul Agriculturii, Adrianov. Regele Boris a primit demisia Guvernului şi a însărcinat cu formarea noului Cabinet pe profesorul universitar Filov, până acum ministru al Instrucţiei Publice. Pentru Externe a chemat pe Po-pov, ministrul Bulgariei la Belgrad. Se crede că noul Guvern se va forma chiar azi. Nici o schimbare în politica externă. Păcat că pierdem pe Kiosseivanov, om de încredere, şi care luase câteva angajamente importante, în ultima vreme faţă de Sărăcăcioglu. Va trebui să o luăm din nou. Kiosseivanov a declarat că se retrage din viaţa politică, ceea ce dovedeşte că e supărat, prin urmare că criza a venit pe neaşteptate — deşi se certau în Guvern de 15 zile, de la alegeri...
Goring a pronunţat ieri un mare discurs (adică lung...) la Radio. Toate merg bine în Germania. Nimeni nu moare de foame (numai de frig). Germania stochează materii prime în depozite sigure şi bine păzite. Anglia pe fundul marilor... în discursuri sunt nemţii foarte tari. Să-i vedem şi la fapte.
Olanda a protestat energic la Berlin împotriva scufundării vaporului „Burgerdijk", torpilat fără cercetare pe bord, deşi venea dintr-un port neutru (America) şi era îndreptat înspre alt port neutru (Olanda). Nemţii au răspuns că aşteaptă raportul comandantului submarinului care a torpilat vasul. Alte două vase. unul norvegian, celălalt danez, au fost scufundate ieri în aceleaşi condiţii...
Comisia afacerilor străine a Senatului american a amânat proiectul Pitmann referitor la supunerea mărfurilor destinate Japoniei reglemen-
118
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
119
tării unor măsuri speciale de „embargo". Pitmann a declarat câ totuşi moţiunea se va trece în sesiunea actuală a Senatului.
Scandal la Viaţa Românească. Această revistă moştenită de M. Ra-lea şi de P. Andrei de la C. Stere, era condusă în ultima vreme de C. Vi-şoianupe spezele Ministerului Propagandei. Un oarecare Catz, expulzat din Franţa ca comunist, a publicat în ultimul număr un articol în care lauda pe ruşi şi înjură pe finlandezi. Numărul a fost confiscat şi Vişoianu silit să demisioneze. Coloratura de extremă stângă a celor doi miniştri (Ralea şi Andrei) apare din ce în ce...
în Franţa comuniştii sunt urmăriţi pretutindeni. Condamnări până la 5 ani închisoare, pentru simple acte de propagandă. Vreo 25 de cehi care lucrau într-o uzină au fost arestaţi, şi vor fi probabil expulzaţi.
Ţigănia e din ce în ce mai mare la FRN. Vaida, omul cu pipa, de o slăbiciune nespusă. Recomandasem la Tecuci pe G. Apostoleanu, după care ar fi trebuit să alerge — au numit o secătură ţărănistă, pe V. Beldie. La Dorohoi, la Botoşani, cuzişti parşivi. O să fie o frumuseţe: pogromuri organizate de FRN în numele Regelui! în Ardeal nu vor să admită decât ardeleni. A fost ceartă mare pentru Hunedoara, unde Costică Bârsan a băgat capitaluri mari şi avea pretenţii şi mai mari... S-a numit un vaidist necunoscut! Sunt încântat că nu m-am amestecat în această tărâţă.
17 februarie. Academia Română a comemorat ieri solemn 100 dc ani de la naşterea lui Titu Maiorescu. A venit şi Regele şi a spus zece cuvinte. Discursul comemorativ l-a ţinut discipolul Maestrului, 1. Pe-trovici. Academicienii au inaugurat cu acest prilej uniforma pe care le-a dat-o şi lor Vodă: frac negru cu broderii de verdeaţă. Se putea să fim noi mai prejos ca alte ţâri! Oameni n-avem, dar fracuri să fie! Sufletul lui Maiorescu, atât de formalist, trebuie să fie mulţumit pe lumea cealaltă.
Toată viaţa lui, Maiorescu a fost proslăvirea tipicului. Eforturile lui au dus la crearea unui tip intelectual care a predominat în straturile noastre culte mai multe decenii şi ai cărui ultimi reprezentanţi sunt Pipi Negulescu şi Jiji Petrovici...
Titu Maiorescu, ca caracter, ca ambiţie, şi ca seninătate a fost un fel de Goethe al nostru. Un Goethe cu ţăcălie dar fără Faust, fără Ifigenie şi fără teoria culorilor. I-a lipsit Weimarul şi... Italia.
Procesul Auschnit a început ieri în faţa Tribunalului Ilfov.
Numai în preajma Parisului (comunele suburbane) au fost anulate 162 de mandate comuniste în consiliile comunale. Merg bine franţuzii...
Finlanda continuă să reziste...
Trei torpiloare comandate de noi la Portsmouth în Anglia, au fost botezate: „Viforul", „Vijelia" şi „Viscolul". S-a strâmbat Tilea la ele şi au alunecat toate în apă... Cu aceste 3 vase, Marina noastră s-a îndoit şi a devenit formidabilă. Fiecare torpilor are 25 metri lungime şi un echipaj de 8 oameni.
Guvernul bulgar a fost reconstituit, conform prevederilor, cu Filov în frunte. Noul prim-ministru a făcut presei declaraţii din care reiese că nimic nu s-a schimbat în politica Bulgariei, care urmează mai departe linia păcii, a neutralităţii şi a înţelegerii cu toată lumea.
Vâlvă mare în presa noastră în jurul vizitei lui Teofil la Roma. Teofil fund sluga Regelui, nici nu se putea altfel. Dar pare că şi la Roma caraghiosul a fost luat în serios, căci l-au primit Ducele şi Regele, i s-au oferit mese prezidate de câte un ministru şi nu i s-a dat nici un picior în c.r!
18 februarie. Maniu a redactat un memoriu prin care critică politica noastră externă. După ce laudă pe Rege pentru îndrumările sale, atacă violent pe Gafencu care ar fi zădărnicit planurile Regelui (!!!) Şi ar fi pierdut Cadrilatcrul la Belgrad. Adusese deja această învinuire ministrului nostru de Externe în consfătuirea naţional-ţărânistâ ţinută după audienţa d-rului Lupu la Rege. Maniu cerc să renunţăm la neutralitate,
120
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
121
să ne declarăm pentru moment şi noi nebeligeranţi şi să pregătim intrarea noastră în război alături de Aliaţi. N-am putut să-mi procur încă textul exact al acestor declaraţii asupra cărora presa noastră este bineînţeles mută. Se spunea ieri câ Maniu a fost chemat la Parchet şi se vorbea chiar de eventuala lui arestare.
Dacă presa noastră este mută, telegramele din străinătate (pe care le primim confidenţial) vorbesc. Iată conţinutul unei note a Agenţiei Ştefani cu data de 17 februarie:
„Bucureşti, ora 9,45. Fostul preşedinte de Consiliu de Miniştri, luliu Maniu, şeful Partidului dizolvat Naţional Ţărănesc, care de multă vreme ducea campania împotriva noului regim din România, a publicat la 14 februarie în presa străină o declaraţie împotriva politicii externe a României.
în această declaraţie, dl Maniu afirmă că recenta Conferinţă de la Belgrad a fost o trădare a intereselor româneşti, că politica urmărită de dl Gafencu este în gravă contradicţie cu politica Majestaţii Sale Regelui (!!!) şi că, în sfârşit, trebuie restabilit în România regimul democratic în înţelegere cu democraţiile occidentale, alături de care România trebuie să fie gata să se bată în caz de război.
în urma acestei declaraţii, fostul preşedinte de Consiliu a fost invitat ieri seara să apară în faţa Tribunalului Militar al Corpului II de Armată, pentru a-şi clarifica atitudinea.
Cum acţiunea sa este socotită ca periculoasă pentru interesele Statului, dl Maniu va fi supus unei urmăriri penale. Faptul a produs impresie enormă la Bucureşti" (Nici o impresie, căci până azi nimeni nu ştie despre toate cele relatate mai sus).
Vizita lui Teofil la Roma, continuă să facă vâlvă în presa românească, în cea italiană şi chiar în celelalte ţări ale Europei. Mulţi ar putea sa creadă că ceea ce se subliniază în presă este apropierea dintre Italia şi România, simbolizată prin trimiterea reprezentanţilor Străjeriei Româneşti la Roma. Eu unul cred că ceea ce a impresionat lumea, e întâlnirea marelui om de Stat român cu Mussolini şi cu Papa. Căci Teofil a fost şi la Papa...
Malaxa e pe „seletă" — cel puţin în gura lumii. Denunţul lui Dumitrescu, împărţit oamenilor în copie a provocat un val de ură şi de înjurături la adresa magnatului industriei române, pe care nimeni nu-1 poate suferi. Nervos cum e, şi bolnav de ficat, tipul s-a pus la pat. Prie-
tenii — cine n-are prieteni — spun că se face bolnav ca să nu fie silit să depună la procesul Auschnit, unde nu îndrăzneşte să dea ochii cu fostul său tovarăş, cu atât mai mult cu cât tovarăşul se apără atât de minunat, încât iese basma curată în ochii celor care asistă la proces. Dezgustător, cu privire la acest proces, e că preşedintele completului duce dezbaterile cu o vădită parţialitate, în speranţa unei înaintări, iar presa venală insultă pe inculpat fără ruşine, pe când cenzura interzice orice informaţie sau apreciere favorabilă osânditului dinainte...
Se vorbeşte de o posibilă călătorie a Regelui în Italia, călătorie pe care ar pregăti-o la Roma marele om de Stat Teofil. Nu-mi vine să cred.
Pare câ Gh. Alexeanu, profesor universitar şi Rezident Regal al Bu-cegilor, va intra rău în acţiunea deschisă împotriva administraţiei Fondului Religionar din Bucovina.
Ancheta preliminară care se face a fost îndreptată împotriva mitropolitului Visarion Puiu, pe care Regele vrea să-1 scoată din Scaun, fiindcă e cam ţicnit, ghişeftar şi s-a dat cu gardiştii. Dar iată că pe lângă Puiu mai iese vinovat şi Alexeanu, care, în calitate de consilier juridic al Fondului, a încheiat o convenţie cu zisul Fond, prin care se obliga să urmărească o serie de procese ca şi pierdute ale Fondului, pe preţul cesiunii unei treimi din valorile reclamate, în caz de câştig — şi câ în lista afacerilor putrede ar fi băgat, în înţelegere cu mitropolitul, şi o serie de procese însemnate în care dreptul Fondului şi solvabilitatea pârâtului nu făceau nici o îndoială... Alexeanu ar mai fi comis şi o serie de abuzuri şi de nedelicateţe în calitatea sa de Rezident, mai întâi la Cernăuţi, apoi la Bucureşti... Călinescu vroia să-1 facă ministai! A avut mâna fericită şi mucenicul Armând, protectorul junelui Lobci!
Regele a subscris 10 milioane la împrumutul pentru înzestrare; Voievodul Mihai - 2 milioane iar personalul Palatului - 2 milioane şi 17 mii lei. Se vede că au sângerat pe Malaxa, căci Auschnit şi Kauf-mann s-au dus şi Aristide Blank „nu mai marşeaza"!
A apărut Legea de organizare a Ministerului Comerţului Exterior şi numirea lui Ionel Christu ca ministru. încă un faliment în perspectivă...
122
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
123
Popov, noul ministru de Externe bulgar a făcut şi el declaraţiile cele mai liniştitoare. Vrea pacea şi bună înţelegere cu toţi, mai ales cu vecinii. Va continua politica lui Kiosseivanov...
în Germania, Ministerul Filov are o presă bună. Ziarele insistă asupra caracterului pacific al noului Guvern, iar despre Filov se reaminteşte că este membru al Academiei de Ştiinţe din Prusia şi doctor al Universităţii din Berlin.
Senzaţie mare, atât în Germania cât şi în Anglia, face urmărirea crucişătorului auxiliar german „Altmark", în apele teritoriale norvegiene, de trei vase de război engleze. Vasul „Altmark" transporta 55 de ofiţeri şi 220 de marinari englezi şi se strecura dc-a lungul coastelor Norvegiei, ca să ajungă într-un port german. Somat să se oprească de vasele britanice, s-a refugiat în fiordul Joessing, unde englezii l-au urmărit şi au luat prizonierii fără să scufunde vasul german. Protestări violente la Berlin, protestări mai puţin violente, dar protestări şi din partea Norvegiei, în Anglia mare entuziasm — cu atât mai mare cu cât săptămâna trecută marina regală a scufundat 5 submarine germane. Săptămână rea pentru nemţi...
Sumner Welles a părăsit ieri New Yorkul, pe transatlanticul italian „Rex". Odată cu el a plecat şi Myron Tailor trimis de Roosevelt ca reprezentant personal pe lângă Papa. Roosevelt a plecat să se odihnească, în mare, pe un vas al Flotei americane.
Sărbătorirea centenarului lui Maiorescu, de alaltăieri, vineri, la Academic, a avut ca epilog un articol al lui Iorga în Neamul Românesc Paranoicul, care nici mort nu iartă pe Maiorescu că l-a judecat cum merită şi mai ales că a ştiut să facă şcoală şi el nu, îşi varsă — deşi cu sfială — veninul. Gestul unei javre care ridică laba şi se uşurează pe trunchiul unui bătrân copac...
Finlandezii rezistă... dar mărturisesc că ruşii au ocupat unele poziţii din prima linie Mannerheim. Din informaţiile Statului nostru Major rezultă că 14 divizii ruseşti luptă în Carelia cu 3 divizii finlandeze...
Mareşalul Mannerheim a lansat totuşi un manifest optimist prin care afirmă că finlandezii nu mai luptă singuri, că au primit şi primesc
în fiecare zi ajutoare... Pare că mai ales francezii au trimis material de război foarte util şi eficace...
Nici până azi n-au fost redate circulaţiei toate liniile înzăpezite... De-ar fi barem ultima zăpadă anul acesta!
întâlnit ieri pe Vaida. I-am mulţumit pentru amabilitatea cu care au primit recomandările mele la FRN. Am cerut şi eu 5 locuri, la judeţe, pentru băieţi de prima ordine. Mi s-au refuzat toate! S-au numit numai epavele vechilor partide! Vaida sc scuză şi se declară amărât şi neputincios, îl speculează Tătărescu şi ţărăniştii! Acum îl ameninţă şi A. C. Cuza, că iese cu toţi ai lui din Front, fiindcă nu li s-au dat destule locuri deşi li s-au dat vreo 7! Păcat şi de falimentul FRN-ului, care c asigurat!
Primit o scrisoare de la Victor Alboteanu, din închisoarea Văcăreşti. Dl Alboteanu este scribul lui Titeanu care ironiza în gazetele escrocului activitatea mea la Consiliul Economic. Prins cu mâna în sac, la Propagandă, a fost dat pe mâna justiţiei. Idiotul îşi închipuieşte că am cerut eu să fie urmărit, şi îmi cere iertare, pe trei pagini... Pc lângă că e escroc, mai e şi prost. Parcă de el îmi arde mie! N-am contribuit cu nici o vorbă la urmărirea lui. Am să i-o scriu...
19 februarie. Finlandezii au fost siliţi să părăsească prima linie Mannerheim şi să se retragă pe a doua... Ni se strânge inima la toţi...
Incidentul „Altmark" se agravează, scriu ziarele. Adică cc? Va declara Germania război Angliei?!
în Norvegia îngrijorare cu privire la soarta neutrilor. O mărturiseşte ministrul de Externe norvegian, Koht, într-o cuvântare ţinută la Tronthjem.
Un val de frică pare că trece peste lumea oficială. Fel de fel de zvonuri se susură la ureche, poliţiştii aleargă din colo încoace, la Minis-
124
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
125
terul de Interne e mobilizare, posturile militare de pază au fost întărite şi înmulţite pe la autorităţi. Până şi la Consiliul Superior Economic ni s-au trimis jandarmi... Să fie teama de Maniu, de grădiştii reînviaţi, de avocaţii lui Auschnit? Sub o dictatură poliţistă condusă de oameni terorizaţi prin propria lor conştiinţă te poţi aştepta la toate caraghioslâcurile. Natural, prin ziare nu transpiră nimic...
în schimb, citim în Paris Soir din 13 februarie, în prima pagină, următoarele:
Mai întâi 8 linii de titluri: „Pe malurile Dunării O explozie distruge bateriile româneşti care apără Porţile de Fier Santinela trage:
unul din autorii atentatului cade! E un neamţ!" Şi apoi textul:
„Londra, 12 februarie (prin telegraf). Explozia cauzată de agenţii germani şi care a distrus bateriile de pe malul românesc, pe Dunăre, a făcut să apară teama că printre planurile Reichswcrhrului (armatei germane) (!!) se află şi unul al invaziei României pc Dunăre, telegrafiazâ corespondentul lui Daily Express la Bucureşti.
Până ieri seara, duminică, scrie confratele nostru, ştirile, privitoare la această explozie, au fost riguros suprimate de autorităţile româneşti. Se poate spune acum că a avut loc la Orşova, la câţiva kilometri în amonte de Porţile de Fier, unde Dunărea curge într-un defileu îngust. Este singurul sector al Dunării apărat de baterii.
Toate tunurile au fost distruse şi trei soldaţi români ucişi. Câteva minute după explozie o santinelă interpela un om care fugea în întuneric. Cum necunoscutul nu sc oprea, gradianul (?) a tras şi i-a omorât. Necunoscutul a fost identificat, este un neamţ".
O ştie Parisul, o ştie Londra, şi noi nu ştim nimic!
S-a făcut bilanţul exact al cutremurelor din Anatoiia: 32 741 de morţi, 9 404 de răniţi...
întreaga presă europeană continuă să sc ocupe dc mişcările eminentului om dc Stat Teofil Sidorovici, demnul reprezentant al trinităţii Po-
pescu-Urdăreanu-Malaxa, care domneşte astăzi peste poporul românesc şi îl stoarce mai rău decât pe timpul fanarioţilor.
Ieri, adunarea generală la Banca Naţională. S-a trecut cu făţărnicie şi cu minciunile dincolo de limitele permisului.
Pe cine vor aceste sinistre puşlamale să înşele? Cei de azi văd, şi cei de mâine vor şti să citească... Atunci? Sinistre lichele!
Dl Gh. Leon, excroc cu pretenţii, a fost ales director şi dl Mecu, om cumsecade dar prost, cenzor, în locul lui Leon. Băicoianu a rămas în fine pe dinafară. S-a reales şi Costin Stoicescu...
Centenarul lui Maiorescu a fost sărbătorit ieri unde şi cum trebuie - la Universitate. Au vorbit, rectorul Stoicescu în numele Universităţii, profesorul Caracostea în numele Facultăţii de Litere şi Mircea Djuvara în numele foştilor elevi al maestrului...
Turma FRN-ului a fost adunată ieri la Cameră, preşedinţii ţinuturilor la un loc cu ai judeţelor. La ţinuturi s-a mai făcut o schimbare: Portocală, la Galaţi, în locul lui Slăvescu, care n-a primit. Şefii judeţelor: o jale. întrunirea searbădă. Nici o vlagă. A vorbit Vaida, ca dc obicei, alandala. A încercat Tătărescu în zadar să înfierbânte adunarea prin câteva cuvinte calde. Au mai vorbit Giurescu şi luliu Moldovan, ca şi cum n-ar fi vorbit. Faliment înainte de a se deschide tarabele...
Primit prin generalul Bengliu (?), comandantul Jandarmeriei, o lungă spovedanie scrisă în puşcărie de tânărul Milcovcanu. Nenorocitul speră să pot face ceva pentai graţierea lui... Cc? Urdăreanu nu vrea să ştie de aşa ceva...
20 februarie. Cercurile politice sunt adânc tulburate. Toată lumea urlă împotriva regimului, împotriva lui Tătărescu, şi cc e mai grav împotriva Regelui. Dacă n-ar fi starea dc război care ne ameninţă şi faţa de care fiecine îşi mai pune frână pornirilor, justificate sau nu, aş zice câ ne aflăm cu adevărat într-o stare prercvoluţionară. în toate cercurile mai ridicate e o încordare mare, iar în jos, în rândurile poporului, o nemulţumire cum n-a mai fost dc mult...
Printre cauzele imediate ale încordării dc sus:
126
CONSTANTIN ARGETOIANU
Însemnări zilnice, 1940
127
1) Scumpirea traiului şi o dată cu ea sporirea dărilor directe şi indirecte, precum şi a angaralelor, între care împrumutul benevol pentru înzestrarea annatei a exasperat în cel mai înalt punct;
2) Convingerea intrată în public, şi pe care nimeni şi nimic nu i-o va mai scoate din cap, că Regele asociat cu Malaxa şi cu Urdăreanu jefuiesc ţara şi trimit capitaluri în străinătate. în această privinţă procesul Auschnit a pregătit calea, denunţul lui Dumitrescu (cu privire la matrapazlâcurile neurmârite ale lui Malaxa), răspândit în toată ţara în sute de exemplare, a umplut paharul...
3) Acţiunea de subminare, de fiecare zi, a fruntaşilor fostelor partide dizolvate care se întrunesc regulat, unii sub preşedinţia lui Dinu Brătianu, alţii sub a lui Maniu sau a lui Mihalache şi pun la cale pe de o parte tot ce se poate pune împotriva regimului — iar pe de alta propaganda cea mai activă pentru a convinge lumea că s-a sfârşit cu el, şi că în scurtă vreme partidele îşi vor recâştiga atotputernicia;
4) Modul tâmpit cum s-a alcătuit organizaţia FRN-ului pe ţinuturi şi pe judeţe:
5) Lipsa oricărei consideraţii pentru actualul Guvern şi pentru conducătorul lui. împotriva lui Tătărescu s-au dezlănţuit în special liberalii care îl înjură cum n-a fost încă înjurat om politic în România.
Iar pentru nemulţumirea de jos:
1) Continuele şi prelungitele concentrări;
2) Rechiziţiile;
3) Brutalităţile agenţilor fiscali şi şperţuiala exercitată de micii funcţionari;
4) Lipsa oricărei posibilităţi de intervenţie sau de cerere de ajutor, deoarece parlamentarii şi şefii electorali, care mai înainte serveau nenorociţilor drept organe de recurs, n-au fost înlocuiţi prin nimic — iar cei mari de azi nu primesc pe cei mici...
Duminică la Cameră s-a lăsat urât de tot — dar bineînţeles nu s-a publicat nimic prin gazete. Mai întâi Gheorghe Cuza a venit să declare că toţi cuziştii se retrag din Front. Dânşii au înţeles să li se dea în bloc nordul Moldovei, nordul Basarabiei şi Bucovina; de vreme ce li s-a dat numai câteva judeţe răzleţe, nu le primesc şi pleacă. Şi s-au dus, a alergat după ei Giurescu, a alergat Vaida, nimic n-a folosit, nimic nu i-a oprit... G. Cuza a mărturisit unui prieten al meu că ei nu intraseră în FRN decât ca să-şi păstreze organizaţiile pentru ziua apropiată în care Frontul se va desface.... Dacă era însă vorba să piardă cele mai bune organizaţii, mai bine rămân pe dinafară, cu propaganda clandestină,
care va prinde cu atât mai mult cu cât FRN-ul va deveni foarte curând odios...
După „chestia" cu cuziştii s-au mai ivit şi altele. Preşedintele de la Storojineţ s-a prezentat în aşa hal, încât Giurescu l-a eliminat „stanţe pede" şi a rămas locul vacant..
S-au depus la birou acte prin care se dovedea că 6 din noii şefi sunt alcoolici învechiţi, iar alţi 11 din ei clienţi ai Parchetului... Mergem bine cu regenerarea!
La „ceaiul" politic din urmă, de la Dinu Brătianu, nu s-a vorbit decât de lichidarea Frontului. Unanimitatea celor prezenţi a hotărât să se ţină „cadrele" gata pentru organizarea din nou a partidului. Tătărescu a fost tratat de laş, de nătâng, de trădător. Dinu a reamintit câ în vizita pe care i-a făcut-o după chemarea lui la Guvern, Tătărescu i-a spus: „Peste 3 săptămâni nu va mai fi Front al Renaşterii Naţionale şi vom fi din nou toţi laolaltă!"...
Cu Maniu „era să fie lată". Ghelmegeanu a fost ieri la mine şi iată cum mi-a povestit că s-au întâmplat lucrurile. Declaraţiile d-lui prezident n-au fost date sub formă de interviu; Dl prezident le-a redactat pentru uzul valahilor, dar a chemat reprezentanţii presei străine şi le-a comunicat textul, pe care unii au izbutit să-1 transmită gazetelor lor. Textul conţine cam cele pe care le-am însemnat deja mai sus.
Vineri seară la ora 8, un comisar Regal s-a transportat la domiciliul lui Maniu şi l-a poftit să vină să dea explicaţii şefului Parchetului Militar. „Domnule Comisar, bine că aţi venit la timp — a întâmpinat Maniu — vedeţi, am pus şoşonii să mă duc să iau masa cu prietenii la Cina; decât să faceţi scandal acolo, mai bine mă ridicaţi în linişte, la mine acasă..." A cerut apoi voie să ia cu dânsul pe Buteanu, secretarul său... „Cine ştie "poate să fie nevoie să-mi aducă câte ceva...", a mai adăugat dl prezident, făcând aluzie la o posibilitate de arestare... Deşi comisarul l-a liniştit, asupra acestui punct, Buteanu a însoţit totuşi pe şef. interogatoriul a durat până la orele 11, după care Maniu s-a dus la Cina unde-1 aşteptau prietenii.
în interogatoriul de vineri scară, Maniu a fost foarte blajin, a lăudat politica externă a Regelui şi discursul său dc la Chişinău şi n-a atacat decât pe Gafencu, dar pc acesta violent. A doua zi, sâmbătă, a trimis însă un supliment de declaraţii, scrise, prin care complecta depoziţia
128
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
129
din ajun în sensul că întindea asupra întregului regim, inclusiv Regele, învinuirile aduse lui Gafencu... Marc emoţie în Guvern şi până Sus... Regele a vrut să se deschidă imediat acţiune penală împotriva delincventului; unii miniştri au propus să se dea chestiunea pe faţă, să se publice declaraţiile lui Maniu, să se discute şi să se dovedească că conţinutul lor nu era prielnic intereselor României... Miniştrii s-au străduit şi s-a amânat rezolvarea chestiunii pe azi. Azi s-a ajuns în fine la o soluţie mai cuminte. Mâine va apare un decret-lege în virtutea căruia, orice publicaţie, sub orice formă, imprimată, scrisă la maşină, scrisă cu mâna (oricare ar fi modul ei de împrăştiere), care nu va fi trecută prin cenzură, va fi declarată clandestină şi autorul oricărei scrieri clandestine va fi pasibil de închisoare până la 2 ani, de amendă şi de pierderea oricărei funcţii publice sau particulare precum consiliile de administraţie (o atenţiune specială pentru liberali). Maniu va primi un avertisment, de data asta, şi incidentul actual va fi închis. Pe viitor, dacă mai scrie, va fi însă închis, el...
Cu explozia de la Orşova a cărei ştire a fost publicată de Paris-Soir, Ghelmegeanu mi-a dat cuvântul său de onoare că totul a fost inventat, şi că n-a fost nimic. După câte ştiam şi eu, nu avem nici o baterie, nici ia Porţile de Fier, nici la Orşova, nici în Cazane...
Ghelmegeanu mi-a mai spus că e aproape gata să încheie un acord cu câţi au mai rămas din şefii de organizaţii ai Gărzii de Fier, cu cei care au scris la Bunavestire şi la alte foi. Toţi aceştia vor semna „o spovedanie" prin care se vor lepăda de Crezul lor şi vor adera la FRN. După care se va acorda o amnistie generală. Eră să întreb: „Şi celor care au fost împuşcaţi?" l-am remis şi petiţia lui Milcoveanu. Se va rezolva la amnistie... Numai să dea Negru Vodă amnistie... Dacă se va opune P.U.M.? [P. = Popescu = Regele Carol al II-lea; U. = Urdăreanu; M. Malaxa]
Regele Gustav al Suediei, jucătorul de tenis, a întrunit Consiliul de Miniştri şi a făcut declaraţii solemne de neutralitate în numele Suediei. O participare la războiul fmo-rus ar atrage Suedia în războiul mondial contrariu intereselor acestei ţări pe care ar mai pune-o o asemenea eventualitate şi în neputinţă de a mai ajuta Finlanda nici atât cât o ajută astăzi. Declaraţiile Regelui Gustav fac să se prevadă care va fi şi hotărârea finală a ţărilor nordice ce se întrunesc într-o conferinţă în zilele de 24 şi 25 februarie.
Finlandezii n-au fost demoralizaţi prin pierderea primei linii Mannerheim. Ei s-au instalat pe o nouă linie bine fortificată, tot de la mare la lacul Ladoga, dar mai aproape de Vyborg. Comunicatul finlandez anunţă o mare victorie la nord-est de lacul Ladoga, unde divizia a 18-a rusească a fost complect distrusă. Ruşii ar fi lăsat 18 000 morţi pe câmpul de bătaie (pare cam mulţi) şi un bogat material de război. Pe de altă parte presiunea rusească în Carelia ar fi slăbit, trupele sovietice care atacă de 17 zile având nevoie de repaus. Admirabila rezistenţă finlandeză e încă departe de a fi înfrântă...
Pe lângă preşedinţia Consiliului din Franţa s-a creat o nouă Direcţie pentru coordonarea serviciilor menite să garanteze securitatea materială şi morală a naţiunii. Această Direcţie va trebui să aducă la cunoştinţa Guvernului toate doleanţele justificate ale publicului, doleanţe ce ar putea fi satisfăcute — şi să explice totodată cetăţenilor pentru ce anumite măsuri împovărătoare şi chiar vexatorii, impuse de împrejurări, trebuiesc primite şi suportate în interesul comun al izbânzii finale... în fruntea acestei Direcţiuni a fost numit consilierul de Stat Delfan.
Un asemenea Serviciu sau Direcţie ar trebui să se înfiinţeze cât mai neîntârziat şi la noi. „Un paznic al moralului francez" a fost numit noul director de la Preşedinţia Consiliului francez; de ce n-am avea şi noi unul?
Abs, Neubacher, Pilder au fost opriţi în drum spre noi, de zăpezi şi intemperii. Avionul cu care venea Pilder, pornit de la Budapesta, a ajuns până deasupra Aradului şi s-a întors înapoi. Mâine sosesc toţi.
Toţi domnii aceştia, care vin cu instrucţiuni noi de la Berlin, vor să constituie de mult proiectata Societate de Import-Export germano-română. Radu Cruţescu, care i-a precedat la Bucureşti, mi-a spus că vor să mă numească pe mine preşedinte. Nu ştiu însă dacă voi primi... Pe de altă parte ştiu că Guvernul nostru ar voi să mai amâne înfiinţarea acestei societăţi ca să nu se supere iarăşi englezii împăcaţi azi pe trei sferturi.
Din câte am aflat de la ai mei, de la Bancara, domnii vin pentru constituirea zisei societăţi, dar mai vin şi pentru altceva. Le trebuie lei, ca să plătească tot ce cumpără de la noi şi vin să ne ofere devize în schimbul acestor lei. Da, devizei Când s-a declarat războiul, la 1 septembrie, Germania a rămas cu un cont activ în Anglia, în Franţa, în Sta-
130
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
131
tele Unite etc. Anglia şi Franţa au sechestrat bineînţeles activele germane, în ţările neutre însă ele au rămas disponibile,, dar în Statele Unite, spre exemplu, inutilizabile, din cauza stăpânirii mărilor de către englezi. Germania vrea să utilizeze acum aceste disponibilităţi la noi...
Cecropid îmi povesteşte toate intri gării le dintre nemţii din Bucureşti. Misiunile lor, grupate pe lângă Legaţie, au ajuns să cuprindă un număr de agenţi ce trebuie să dea de gândit Guvernului nostru, căci domnii de la Berlin nu se ocupă numai de furniturile Statului german dar şi de nazism. Noroc pentru noi că nu se înţeleg şi se mănâncă între ei. Clodius, vrea cu tot preţul locul lui Fabricius şi şi-a pus la Bucureşti ca agent pe Neubacher care a fost astfel desemnat de Ribentrop, iar nu de Goring, deşi reprezintă interesele economice ale Reichului. Goring a vrut să numească pe Guido Schmidt, dar faţă de propunerea Ministerului de Externe n-a insistat, ca să nu jignească partidul, căci Neubacher e sută în sută omul partidului şi Ribbentrop l-a ales tocmai ca să nu-1 poată refuza Goring. Dar în realitate, la Bucureşti, nu e nici Guido Schmidt omului lui Goring; omul lui Goring a fost, este şi va rămâne Gerstenberg... La Berlin lupta între Goring şi Ribbentrop e mai acută ca oricând şi toţi iniţiaţii socotesc că până în 3-4 luni Ribbentrop va fi curăţit... în toate aceste intrigării ar fi loc de jucat o partidă frumoasă pentru Guvernul românesc...
Procesul Auschnit continuă. Deocamdată jurisconsulţii petrec, ridicând incidente. Preşedintele duce interogatoriul după un carnet în care Malaxa a însemnat întrebările de pus... Condamnarea e sigură.
Fost ieri la Micescu să-1 consult asupra cazului lui Safran, ales şef rabin, şi prin urmare senator de drept, deşi nu are decât 30 de ani. Ca şi mine, e şi el de părere că trebuie admis în Senat, deşi nu are încă 40 de ani, limită care după lege nu se poate aplica decât senatorilor aleşi.
Cu acest prilej Micescu mi-a povestit ce păţeşte cu Codul Civil cel nou, redactat alandala şi care intră în aplicaţie pe ziua de 1 martie. Or, aşa cum e, nu se poate aplica. Prevede, de exemplu, că nici o vânzare nu se mai poate face fără transcriere în cartea funduară şi în vechiul Regat şi în Basarabia nu există carte funduară. Admite dreptul Statului de preemţiune la păduri, fără termen (!) aşa încât nu s-ar mai putea vinde o pădure. Introduce dreptul cercetării paternităţii fără limită, aşa încât dezorganizează familia. Toate năzbâtiile comunistului Lady au
fost introduse în Cod. Regele — spune Micescu — nu vrea însă să revină asupra promulgării din ambâţ, şi ca să o sfârşească o dată cu unificarea codurilor. Caută o formulă ca să împace pe Rege. îi dau următoarea: se amână aplicarea Codului de Comerţ şi Codului Civil pentru coordonarea lor. Formula îi place, o va supune azi Regelui.
Ora 6 p.m. Decretul-lege împotriva publicărilor clandestine a apărut azi-dimineaţă. Pe lângă cele notate ieri, decretul mai cuprinde şi domiciliul obligatoriu, până la un an pe bază de jurnal al Consiliului de Miniştri.
Decretul e reprodus în toate gazetele şi însoţit cu declaraţii foarte bune făcute de Tătărescu. Sunt simple, precise, fară lâudăroşcnii, fără gargarisme de fraze. O dată a nimerit-o şi Tătărescu.
L-am întâlnit azi şi l-am felicitat. Mi-a spus că pregăteşte 30 de camere la Tismana şi că va începe cu familia lui Maniu, cu Boiteştii şi alţii, ca să izoleze pe dl Iuliu. Dacă dl Iuliu va continua însă, îl va ridica şi pe d-sa...
Miercuri, 21 februarie. înfrângerea ruşilor la nord de Ladoga apare mai importantă din ceas în ceas. Pe lângă divizia a 18-a sovietică care a fost nimicită, ar mai fi încă o divizie aproape pierdută. Finlandezii au luat 100 care de asalt, 78 de automobile, 58 de tunuri şi nenumărate puşti, mitraliere, muniţii şi aprovizionări. Planul de învăluire rusesc pare să fi dat greş. Presiunea în istmul Careliei a scăzut şi întreg efortul sovietic se îndreaptă acum spre Vyborg, care e ameninţat...
Incidentul cu vasul „Altmark" continuă să fie obiect de discuţie. Germania vrea să profite de dânsul pentru a face presiune asupra neutrilor de la Nord şi a-i determina să aleagă între cei doi beligeranţi. Chamberlain, în Camera Comunelor, a dovedit reaua credinţă a norvegienilor care nici n-au vizitat vasul „Altmark", cât a stat în Beţgen, şi dreptul englezilor de a fi procedat cum au procedat, faţă de carenţa autorităţilor norvegiene.
Camera Deputaţilor franceză, în unanimitate, a anulat mandatele celor 60 de deputaţi comunişti, declaraţi în principiu decăzuţi de la drepturile lor prin legea specială votată acum câtva timp.
132
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
133
Cincizeci de ofiţeri englezi au sosit la Adrianopol însărcinaţi să refacă fortificaţiile din această regiune, fortificaţii autorizate prin înţelegerea turco-bulgară de la Salonic. Totuşi, această activitate specială turco-britanică nu trebuie să încânte pe prietenii noştri de la Sofia...
Dintre refugiaţii polonezi la noi, 150 de femei şi 100 de copii au fost porniţi în Algeria. Printre copii sunt mulţi care şi-au pierdut şi tatăl şi mama... E o jale. Oribil lucru e războiul. Cum mai poate dormi liniştit Hitler?
22 februarie. „Legea pentru protecţia naţională", care a fost pusă în vigoare în Turcia, a fost primită în unele ţări cu îngrijorare şi socotită ca o măsură pregătitoare pentru intrarea Turciei în război. Pare însă că legea nu urmăreşte decât coordonarea unor măsuri interne menite să asigure mai bine apărarea ţârii.
Mai gravă pare situaţia în ce priveşte Rusia, care pe zi ce trece se apropie mai mult de momentul în care va fi silită de împrejurări să intre în conflagraţia europeană. Astfel, întreaga presă moscovită — care nu publică nimic fără autorizaţie — e dezlănţuită împotriva Angliei şi a Franţei, pe care le acuză de complicitate cu Finlanda. Cu Statele nordice, Rusia caută de asemenea ceartă: 7 avioane sovietice au bombardat un sat suedez lângă Torneo. Suedia a protestat energic la Moscova, dar fără rezultat...
în Finlanda nimic senzaţional pe ziua de ieri. S-ar părea că ambii beligeranţi, istoviţi, îşi îngăduie câteva clipe de odihnă...
Ministrul nostru de Finanţe a plecat ieri la Sofia să întoarcă vizita făcută la Bucureşti de către ministrul de Finanţe bulgar, Bodjilov, în noiembrie 1938. Era şi timp. Mitiţă a plecat prin Bazargic, şi la Obo-rişle, graniţă bulgărească, a fost întâmpinat de şeful protocolului, dc secretarul general de la Finanţe şi de alţi demnitari bulgari veniţi de la Sofia „espre" (anume). Un tren special i s-a pus la dispoziţie şi presa bulgărească îl salută ca pc un Rege.
Tot aşa e primit şi Teofil, care se plimbă prin Italia şi vorbeşte... (Vai dc noi!). întoarec-te în mormânt, umbră a lui Kogălniccanu, căci
au ajuns Mitiţă şi Teofil să te înlocuiască! Firma „La 3 Regi1 şi o Curvă" e bine reprezentată în străinătate, nu e vorbă!
Regele a consimţit la amânarea aplicării codurilor (Civil, Comercial şi de Procedură) până la 15 septembrie. în raportul lui Micescu, hotărârea e motivată pe încurcăturile cu cartea funduară şi pe necesitatea coordonării acestor coduri între ele şi cu Constituţia nouă (argumentul meu).
Mai toată lumea e convinsă câ decretul-lege cu publicaţiile şi comunicările scrise clandestine n-a fost făcut contra lui Maniu, ci pentru a apăra pe Malaxa de învinuirile gen Dumitrescu — ceea ce nu e exact. Decretul a fost provocat de ieşirile lui Maniu; că vine şi în favoarea lui Malaxa, e o fericită întâmplare. Poate numai câ această prielnică consecinţă să fi biciuit zelul lui Ghelmegeanu, devenit creatura lui Malaxa, care l-a impus2 la Interne.
Curăţirea Franţei:
Cachin, singurul senator comunist, a fost exclus şi el din Senat. Dintre deputaţii excluşi, 8 au fost daţi în judecată pentru înaltă trădare. Printre aceştia e şi Duclos...
Instalarea lui Christu ca ministru al Comerţului Exterior a avut loc alaltăieri prin transmiterea serviciilor de la Ministerul Economici Naţionale, la noul Departament. Christu şi Costică Angeîescu s-au acoperit reciproc cu lauri şi s-au lăudat unul pe altul. Mai puţine laude, domnilor, şi mai multă treabă...
Regele s-a pus pe poker! De două ori pe săptămână au acum loc la Palat partide omerice, la care au fost poftiţi şi Stârcea şi nepotul său Niculiţă, ca să fie jumuliţi...
în jurul „croisiere-ei" Preşedintelui Roosevelt, care a plecat cu crucişătorul „Tuscaloosa" să sc odihnească pc marc, c marc fierbere în
1 Carol al 11-lea, Urdăreanu şi Malaxa... plus „dama"! - Informaţie greşita: pe Ghelmegeanu l-a impus Mortizov.
134
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
135
presa americană, ca şi în Anglia şi în Franţa. Se atribuie Preşedintelui cele mai machiavelice planuri, se spune că se va întâlni în largul Oceanului cu trimişi englezi, francezi şi chiar italieni! întrebat înainte de plecare, Roosevelt care e un mucalit, a răspuns că pleacă să se odihnească, dar poate şi pentru anumite afaceri... Atât a fost de ajuns!
In America, ideea unei a treia candidaturi a lui Roosevelt, la Preşedinţie îşi face drum şi începe să fie privită ca probabilă, şi cu sorţi mari de izbândă...
Şi ideea unei posibile intervenţii a Americii în război, în scop de a-i pune capăt, începe să câştige aderenţi. Multă lume leagă de altminteri o a treia preşedinţie a lui Roosevelt cu politica de intervenţie împotriva căreia unanimităţile de acum o lună nu mai sunt atât de compacte...
Din cauza frigului care continuă şi a lipsei de combustibil, multe teatre din Berlin au închis. S-au închis şi fabrici, chiar din cele care lucrează pentru armament. La reclamaţiile ce se fac, autorităţile răspund: n-am adus noi gerul şi zăpada!
Vineri, 23 februarie. Tătărescu mi-a adus ieri plăcuta ştire că impozitele se vor mări prin noua lege bugetară, cu 6 miliarde. Se vor spori cotele... Primul ministru va face mâine seara, prin radio, un călduros apel la toţi contribuabilii, ca să suporte şi acest sacrificiu pentru înarmarea ţării. Nimic de zis, dar cum vor face cei mici, ca să nu moară de foame?
Mitiţă e formidabil, Mitiţă e diplomat, Mitiţă a curcerit Bulgaria. Primit la Sofia cu gară împodobită cu alai, cu miniştri, o ţine într-un chef. Finanţul Bodjilov i-a oferit o masa mare, numai cu domni în -ov. După masă au vorbit, el şi Mitiţă. Ghiveci economic, presărat cu piperul amiciţiei tradiţionale (!) dintre cele două popoare. S-a vorbit mult de ferry-boatul de la Ramadan. De acum înainte putem să nu mai avem nici o grijă despre partea Bulgariei... Dacă aş fi Regele, aş trece pe Mitiţă la Externe şi pe Gafencu la Finanţe. Ar câştiga mult Finanţele...
Celălalt mare diplomat, Teofil, a obţinut la Roma o pagină din Mes-sagero pentru marele Rege Carol, cu poze.
La ameninţările Germaniei împotriva neutrilor, prilejuite de incidentul „Altmark", Anglia şi Franţa răspund cu alte ameninţări adresate aceloraşi neutri, a căror situaţie devine, cum se vede, din ce în ce mai plăcută. Un important Consiliu de Miniştri ţinut la Paris a hotărât câ discuţiile juridice trebuiesc părăsite şi că Puterile aliate vor trece la fapte. Dacă Norvegia şi Suedia, ţări de altminteri foarte simpatice, nu sunt în măsură să-şi apere neutralitatea împotriva Germaniei, vor apăra-o Anglia şi Franţa...
Conferinţa ţărilor nordice se va deschide mâine la Copenhaga şi va ţine două zile.
Zăgazuri de gheaţă, cum nu s-au mai văzut în acea regiune, s-au îngrămădit pe Dunăre în dreptul satului Cârna (Dolj). Din cauza acestui obstacol de neînvins, apele Dunării s-au ridicat în amonte cu 5 metri în 3 ore, au trecut peste diguri şi au inundat — zice-se — 10 000 de pogoane semănate, până înspre Rast. Sunt şi case distruse şi inundate. Un dezastru fără precedent în acele regiuni.
Ruşii continuă să năvălească şi finlandezii să reziste. E o adevărată epopee pe care acest mic popor o scrie cu sângele său...
Noi înzâpeziri, în Moldova şi în Basarabia, pe liniile secundare. Azi, 23 februarie, termometrul arată ~7°!
De când a început procesul Auschnit, P.U.M.1 nu mai doarme şi nervozitatea lui a ajuns la extrem. Nici unul din cei 3 asociaţi nu mai e abordabil. Tătărescu nu mai ştie cum şi de unde să ia poruncile şi e disperat...
Iorga face cataractă. Cu un ochi nu mai vede deloc şi celălalt curge. Bine că s-o fi oprit de scris — vor zice unii. Aş! Dictează Catincâi şi fetei mai mare, care îşi blcsteamă ceasul când s-au născut...
1 P.U.M., adică Popescu Urdăreanu Malaxa.
13 6 CONSTANTIN ARGETOIANU
S-a hotărât: Parlamentul se va deschide luni, 4 martie.
24 februarie. Enervarea provocată printre beligeranţi şi în ţările nordice de incidentul provocat prin abordarea vasului „Atlmark" de către englezi, în apele teritoriale ale Norvegiei neutre, e departe de a se potoli. De o parte şi de alta se merge până la teama încurcării Norvegiei şi chiar a Suediei, în război — şi fiecare aruncă vina asupra adversarului. Norvegia se teme de complicaţii ca de dracul şi vrea să supună cazul Curţii Internaţionale de la Haga. Dar când vorbeşte tunul, ce să mai caute glasul unei neputincioase adunături de pârliţi?
Din America se comunică că Roosevelt n-a luat încă nici o hotărâre cu privire la a treia sa candidatură. De luat, o fi luat-o el, dar nu o spune...
în Finlanda, ruşii au făcut ce au putut ca să ia Vyborgul pe ziua de ieri, a 22-a aniversare a întemeierii armatei roşii. Neputând lua Vyborgul şi celebra astfel „o mare victorie", sovieticii s-au mulţumit să publice necontrolabile statistici prin care dovedesc că fabricile lor produc astăzi cu 43% mai mult armament ca în 1938.
După unele ştiri s-ar părea că în Finlanda ar fi început dezgheţul. Dacă nu e „o alertă falsă", dislocarea gheţurilor de pe lacuri va fi de mare ajutor finlandezilor. Avioanele auxiliare trimise de italieni, de francezi şi de englezi au pennis acestora să treacă la atacul avioanelor ruseşti, care sunt doborâte în număr mare, în fiecare zi. Să sperăm că finlandezii vor putea măcina încă multă vreme trupele sovietice.
Asistat aseară la reprezentaţia lui Fotino, actorul craiovean care-şi sărbătoreşte 30 de ani de teatru. S-a jucat „Prostul", de Fulda. Piesa ca piesa, şi jocul ca jocul. Amuzantă era sala, căci Fotino plasase lojele sale la „vedete". De o parte eram eu, Nistor ministrul Cultelor şi Sa-doveanu [Ion Marin], Dombrowski, Modreanu, prefectul Poliţiei şi Gavrilă Marinescu etc. — de alta Maniu cu Mihalache, Stelian Popescu, Costache Lupu cu dl Hudiţă etc. Ostile stau faţă în faţă şi marama d-nei Mihalache fâlfâia ca un steag... Maniu mi-a părut foarte îmbătrânit şi obosit, Mihalache încărunţit. Şi el şi madame Mihalache au făcut burtă. Se vede că le merge bine cu Opoziţia...
însemnări zilnice, 1940 1 37
25 februarie. Guvernul turcesc a publicat un comunicat prin care dezminte orice concentrare de trupe la graniţa rusească, spre Caucaz.
Ziarul Pravda, din Moscova, publică pe de altă parte un articol oficios prin care se afirmă că Sovietele nu au nici o intenţie agresivă în Orientul Apropiat... „Embrassons-nous, Folleville!"
După comunicatul finlandez, ruşii au fost respinşi pretutindeni, în istmul Careliei ca şi la nord de Ladoga, cu mari pierderi pentru ei, în oameni şi material — după cel rusesc, armata sovietică ar fi înregistrat mai multe succese...
Hitler a vorbit ieri la Munchen şi Chamberlain la Birmingham. Ambii conducători au brodat şi de data asta pe temele cunoscute. Chamberlain nu e niciodată violent, dar Hitler care mai totdeauna este, de data asta n-a fost. Chamberlain a declarat că Anglia şi Franţa vor continua războiul până vor obţine de la Germania garanţii că pacea nu va mai putea fi tulburată şi că libertatea şi drepturile fiecărei naţiuni, mare sau mică, vor fi respectate.
Hitler a făcut din nou istoricul trecutului şi a găsit în această privinţă o formulă bună: „tratatul de la Versailles a distrus numai faţada Germaniei; în dosul acesteia, poporul a rămas intact, cu toate năzuinţele, cu toate drepturile şi cu toate forţele lui". Fiihrerul şi-a încheiat cuvântarea, menită să celebreze a 21-a aniversare a întemeierii Partidului Nazist, prin asigurarea că Germania nu va fi redusă în sclavie (!) şi prin nădejdea că Providenţa va proteja mai departe poporul german. Ne apropiem de acel „Domnul e cu noi!! al disperării formulat de Wilhelm al II-lea.
Vorbind ieri cu Pilder (din nou la Bucureşti) despre cele ce se cred la Berlin cu privire la o posibilitate de pace, în legătură cu misiunea Welles, bancherul berlinez mi-a mărturisit şi de data asta mult optimism. Dânsul crede că sorţii de pace sunt în proporţie de cam 65%. Cam aceasta ar fi, spune el, şi proporţia dată la Londra de Lloyd. în schimb la Paris se" crede câ momentul negocierilor cu Germania n-a sosit încă. Dar şi Pilder e convins că, dacă pacea nu se încheie până începe într-adevăr războiul, şi dacă acesta se dezlănţuie pe frontul occidental, apoi ani de zile nu se va mai putea vorbi de negocieri...
138
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
139
Legaţia Amerieii din Bucureşti publică un comunicat în doi peri: pe de o parte dezminte că Welles ar veni ca să propună formule de împăciuire, pe de alta mărturiseşte că Roosevelt a luat anumite contacte în vederea opririi războiului...
Pilder îmi afirma ieri cu toată tăria, că Roosevelt ştie exact condiţiile în care Germania ar fi dispusă să încheie pacea şi că aceste condiţii nu exclud anumite concesii...
Noul regulament al Comisiei Europene a Dunării consfinţeşte suveranitatea deplină a României la gurile fluviului. în conformitate cu Convenţia de la Sinaia din 1939, fondurile şi aurul (!) Comisiei au fost remise autorităţilor româneşti competente să le primească.
Principesa de Piemonte a născut o fetiţă căreia i s-a dat numele de Măria Gabriela.
Cuceritorul Bulgariei, Mitiţă Constantinescu-Talleyrand s-a înapoiat ieri în Capitala sa. Valahii i-au făcut o primire triumfală în Gara de Nord; a fost de faţă şi Gafencu care îşi regăsise memoria'.
Cuceritorul Teofil Sidorovici-Cavour nu s-a înapoiat încă din Italia, îndată ce va sosi şi el, amândoi Eroii noştri vor fi sărbătoriţi cum merită.
Sumner Welles a fost primit la Napoli de un delegat al lui Ciano şi Myron Taylor de unul al secretarului de Stat papal. Welles n-a vrut să facă decât o singură declaraţie: „Sper că voi îndeplini misiunea mea repede şi bine..." De la Napoli a plecat la Roma unde va sta puţin. Cu Italia „va sta de vorbă" după cc va fi vizitat Berlinul, Londra şi Parisul. Asupra misiunii sale, circulă în America nu mai puţin de 8 ipoteze oficioase — cel puţin aşa le-a numărat corespondentul ziarului englez News Chronicie.
Conferinţa Statelor nordice dc la Copenhaga s-a terminat şi comunicatul final publicat rezumă astfel activitatea ei: 1) S-a trimis un salut frăţesc guvernamental Finlandei şi Islandei (şi Islandei, pentru ca salutul trimis numai Finlandei să nu apară ca un act dc solidarizare prea strânsă cu „unul din beligeranţi" (!!!); 2) S-a reînnoit hotărârea de strictă neutralitate, dar s-a manifestat dorinţa încetării ostilităţilor între Finlanda şi Rusia şi respectării integrităţii şi independenţei Finlandei; 3) S-a protestat împotriva războiului maritim şi a modului cum beligeranţii interpretează legile neutralităţii.
Primul ministru al Suediei, Hansson, a declarat „că neutralitatea Suediei nu înseamnă nici egoism, nici inerţie". Suedia nu vrea să fie atrasă în războiul european şi socoteşte că poate ajuta mult mai bine Finlanda rămânând neutră, decât printr-o participare directă la ostilităţi.
26 februarie. Ieri dupâ-amiază adunarea generală anuală la Jockey-Club. Am fost reales vicepreşedinte pe patru ani, împreună cu Barbu Catargi. Lume multă.
Seara masă colegială de 80 de tacâmuri. S-a încins un poker de nebuni: la ora 11, când am plecat eu, Bâzu Cantacuzino pierdea deja 550 mii lei, Urdăreanu 250 mii. Niculiţă, nepotul lui Stârcea, câştiga 600 mii... Justificarea comunismului...
Zilele trecute, mergând pe jos de la el de acasă la Minister, Gafencu a alunecat pe gheaţă şi a căzut, lovindu-se la cap. S-a ridicat totuşi şi a mers mai departe până la Minister; ajuns acolo însă, nu şi-a mai adus aminte de nimic, nu ştia unde era şi cine era şi nu mai recunoştea pe nimeni. Această stare de amnezie a durat două ore, după care, din nenorocire, Gregori şi-a regăsit memoria şi Nuşela.
în ultimul discurs a! lui Chamberlain de la Birmingham se subliniază faptul câ Primul Britanic n-a vorbit de integritatea Poloniei şi a Cehoslovaciei, ci numai de „independenţă pentru cehi şi polonezi" iar despre Austria nimic. Această moderaţie se interpretează ca menită să nu îngreuieze negocierile lui Sumner Welles...
Două avioane germane de vânătoare au zburat deasupra Olandei. Unul peste Utrccht, şi a fost gonit dc artileria antiaeriană — celălalt peste Brabantul de Nord şi a provocat o luptă din care avionul olandez, urmăritor s-a ales cu avarii. Guvernul olandez a protestat energic la Berlin, dar probabil că va rămâne cu protestul...
140
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
141
Ştirile de pe frontul Careliei au început să fie foarte contradictorii... Ruşii înaintează foarte încet, dar înaintează. Situaţia Vyborgului pare serios ameninţată...
27februarie. Se împlinesc azi doi ani de la promulgarea Constituţiei noi... Regimul cel nou a dat multe rezultate bune, dar şi ce dezamăgiri... Noi am făurit un instrument de care Regele să se slujească spre folosul ţarii, dar nu spre al lui Malaxa, cu participare la beneficii a Majestaţii Sale... şi a celor mai apropiaţi de Majestatea Sa.
în Statul Illinois (U.S.A.) au loc primele alegeri pentru desemnarea candidatului democrat la viitoarea competiţie prezidenţială. Prin faptul că Roosevelt a primit să i se pună candidatura la aceste alegeri preliminare se dovedeşte că a primit de fapt sa candideze pentru o a treia oară la Preşedinţia Statelor Unite. Din ştirile ce vin din America se pare că are toţi sorţii să reuşească.
Dl Sumner Welles a fost primit succesiv de Ciano şi de Mussolini. Ducelui i-a remis un mesaj autograf din partea Preşedintelui Roosevelt.
Asupra convorbirilor dintre cei trei auguri nu s-a comunicat nimic. Dl Sumner Welles a declarat numai că a fost primit cu mare cordialitate şi că a ieşit mulţumit de la Mussolini. Să dea Dumnezeu să iasă aşa şi de la Hitler...
Mr. Myron Taylor a fost primit de către cardinalul Maglione şi azi va prezenta scrisorile sale de acreditare Papei.
Inevitabilul se apropie. Ştirile din Finlanda sunt îngrijorătoare. Năvălind în mase tot mai mari, ruşii par a străpunge istmul Careliei, de-a lungul mării... Chiar finlandezii mărturisesc ca au pierdut fortul important şi insula Koivisto, de lângă coastă şi că Vyborgul e bombardat neîncetat. Putea-vor opune trupele lui Mannerheim o rezistenţă serioasă în spatele primei lor linii dc apărare şi câtă vreme? Soarta Finlandei parc pecetluită, e o chestiune dc timp. Va rămâne insă în istorie o înălţătoare epopee trăită şi o naţiune care a fost în stare să facă astfel de minuni nu poate să piară...
Mr. John Lugoşianu, ginerica de la Stelian Popeşte, sc produce. Chemat de Asociaţia Presei Române din Basarabia, a ţinut o confe-
rinţă, cu mare succes — zice Universul. Subiectul: „De la pacea armată la război..." Candidatură la un portofoliu. De ce nu? Lugoşianu se încadrează de minune într-un regim Urdăreanu-Malaxa...
Un vânt de nebunie a suflat în noaptea de duminică spre luni asupra liniştitului Jockey-Club. Partida de poker despre care am pomenit mai sus a ţinut până la ora 8 dimineaţa, mai cu icre moi, mai cu curcan rece şi tot timpul cu şampanie. Niculiţă a plecat cu 570 mii lei câştig, Urdăreanu s-a refăcut şi a mai câştigat 200 mii lei. Marii pierzători au fost Bâzu Cantacuzino cu vreo 500 mii lei şi nenorocitul de Solacolu (ginerele lui Mărie Ghika-Negulescu) care a pierdut 600 000 lei...
în tot oraşul se vorbea ieri despre înlocuirea lui Radian, la Propagandă, prin Stoica, ambasadorul nostru la Ankara. Până azi ştirea nu s-a adeverit, dar cred că Radian are plumb în aripi...
28 februarie. Nemţii, veniţi să negocieze un nou avans în lei pentru finanţarea cumpărăturilor germane, au întâmpinat ieri un refuz din partea lui Mitiţă Talleyrand. Ei au propus să ne împrumute un stoc de devize olandeze şi de aur pe baza căruia Banca. Naţională ar fi putut să emită circa un miliard şi jumătate lei (pe care să îl pună la dispoziţia comisiilor de cumpărături ale Reichului). Mitiţă a răspuns cu drept cuvânt că un împrumut de devize, numai în vederea sporirii circulaţiei, deja prea mare, nu-1 interesa. Dacă ar fi fost vorba de o cesiune s-ar mai fi putut sta de vorbă...
Se vede câ nemţii — Abs, de la Deutsche Bank şi Pilder de la Dresdner — se aşteptau la un refuz, căci nu s-au supărat şi pleacă mâine ca să se înapoieze în curând cu noi instrucţiuni.
Abs şi Pilder au venit să mă vadă şi mi-au spus lucairi foarte interesante despre război. Ei pretind că după declararea războiului, până la începutul lui septembrie, s-a încheiat între Anglia şi Franţa pe de o parte şi Germania de alta o înţelegere în virtutea căreia: 1) să nu se bombardeze oraşele cu avioanele; 2) să se lase supuşii fiecărui Stat beligerant aflători pc teritoriul inamic să se înapoieze în patria lor; 3) să nu sc confişte sau lichideze în nici una din cele 3 ţări bunurile inamice. De fapt, nici o bombă germană n-a căzut până acum pe teritoriu englez sau francez, după cum nici o bombă franceză sau engleză n-a fost lăsată pc teritoriul german.
Abs mi-a mai spus că toate vasele germane, de război sau de comerţ, au ordin să nu sc predea inamicului, şi daca nu pol să sc afunde.
142 CONSTANTIN ARGETOIANU
„Graf von Spee" n-a mai dat luptă şi s-a scufundat de-a dreptul,///Wcc/ nu mai avea muniţii şi nu mai putea trage nici o lovitură de tun. „Graf von Spee" costase 1 80 milioane mărci, adică mai bine de 7 miliarde lei (noi vrem să echipăm întreaga noastră armată cu 30 miliarde, când o singură unitate a marinei germane costă mai bine de 7!). E îngrozitor câţi bani — şi prin urmare câtă muncă se pierd într-un război!
Cambrun publică în Revue des Deux Mondes interesante amintiri de pc vremea războiului, din zilele pc care le-a petrecut în 1916-1917 la Petrograd. Cu acest prilej citează o judecată profetică a lui Nisard, foarte inteligentul, şi spiritualul ambasador francez pe lângă Sfântul Scaun, la începutul veacului. Nisard spunea, cu 15 ani înainte dc războiul din 1914 şi cu 40 dc ani înainte dc cel din 1939: „Pacea Europei se bazează pe un mormânt rău crăpat: Polonia... " Bătrânul colaborator al revistei La Vie Parisienne vedea departe...
Negocierile Angliei cu Japonia, privitoare la incidentul pricinuit prin abordarea vaporului „Asama Maru" şi ridicarea tinerilor nemţi în drum spre Germania s-au încheiat printr-un acord: Anglia va remite Japoniei pe toţi rezerviştii germani capturaţi pe zisul vas.
Circulă cu intensitate noi zvonuri de mediaţie germană în conflictul ruso-finlandez. La Berlin, totuşi, ele se dezmint, deşi mai puţin energic ca până acum.
Sumner Welles va începe turneul său cu Berlinul, unde va sosi la 1 martie după ce se va opri azi şi mâine în Elveţia. Din Roma a plecat aseară. La Paris domneşte mare scepticism în jurul misiunii sale. La Berlin, comentarii multe dar pronosticuri puţine.
Senatul Statului New York, întrunit la Albany, a votat o moţiune prin care se cere o lege federală împotriva posibilităţilor unei a treia candidaturi consecutive la Preşedinţia Republicii Federale... O lovitură a republicanilor împotriva lui Roosevelt...
însemnări zilnice, 1940 1 43
A murit pictorul Toniţa. Avea talent, dar n-a ţinut ce promitea acum 20 de ani...
Ionel Christu a adus ieri noua lege a regimului schimburilor, în faţa Consiliului Economic. Discuţie aprinsă şi inutilă, dar Bujoiu a vrut să justifice regimul său, împotriva evidenţei. Noul regim e conceput pe baza fixării cursului devizelor străine. E o încercare teoretic bună, în practică stânjenită prin convenţiile pe care le avem cu unele ţări, în special cu Anglia. In tot cazul, politica comerţului exterior şi reglementarea devizelor au fost luate din ghearele Băncii Naţionale şi date noului Minister — şi e bine.
Ne-a sosit şi o misiune economică italiană pentru „strângerea schimburilor" între cele două ţări... De mult ce o să ne „strângă" toţi din toate părţile nu vom mai rămâne cu nimic. Războiul nu se duce pe fronturi, se duce economiceşte în ţările neutre, şi înaintea tuturor la noi. De, de ce ne-a dat Dumnezeu şi petrol şi grâu, şi lemne... Din nefericire ne-a dat şi proşti şi lichele...
în fruntea delegaţiei italiene este simpaticul d'Agostino, până mai ieri directorul Băncii Comerciale Italiene în Bucureşti, ajuns acum om mare în Italia. După ce a fost pus în fruntea schimburilor (devize) cu străinătatea, Ducele l-a cocoţat director general al Băncii Comerciale la Milano...
Aseară, masă mare cu 100 de tacâmuri la Externe. Vechea clădire a Ministerului (Palatul Sturdz.a) intră în dărâmare pe ziua de 15 martie şi Gafencu a hotărât să-şi ia rămas bun de la ea, prin două prânzuri oferite corpului diplomatic şi înalţilor demnitari. Unul a avut loc aseară, cu francezii, englezii, finlandezul şi o parte din neutrii, cea de a doua, cu nemţii şi ceilalţi neutrii va avea loc mâine.
După masă, Tătărescu m-a luat în cabinetul ministrului, să-mi explice că are mari dificultăţi cu Ministerul Propagandei. Regele s-ar plânge că propaganda în străinătate nu e făcută cum trebuie şi că cenzura, în ţară, lasă de dorit. La observaţiile pe care lc-a făcut lui Gafencu şi lui Ghelmegeanu, cel dintâi a răspuns că propaganda în străinătate trebuie pusă sub direcţia Ministerului de Externe, care duce răspunderea tuturor raporturilor ţării în afară— iar cel de al doilea că nu
144 CONSTANTIN ARGETOIANU
se poate concepe o despărţire între Poliţie, Siguranţă şi Cenzură. Acest punct de vedere pare că a fost primit de Rege, şi-1 împărtăşeşte până la un oarecare punct şi el, Tătărescu. E vorba prin urmare să se desfiinţeze Ministerul Propagandei şi să se treacă presa străină la Externe, presa internă la Preşedinţie (poate un subsecretariat special) şi cenzura la Interne. Mi le spunea toate fiindcă voia sa se înţeleagă şi cu mine, Radian fiind reprezentantul meu în Guvern. Am întrerupt imediat: „Radian nu e reprezentantul meu în Guvern. N-am cerut şi n-am nici un reprezentant în Guvern. Pe Radian l-a desemnat Regele şi după ce l-a desemnat te-a trimis să mi-o spui, ca să-mi facă plăcere. Prin urmare, Regele l-a făcut, Regele îl poate desface şi eu nu am nimic de zis!" Tătărescu a învârtit-o atunci şi mi-a declarat că vrea el să cazeze pe Radian în Guvern în alt post (?) fiindcă ţine la el şi nu vrea pe de altă parte să schimbe coloritul Guvernului (???). L-am asigurat, că, dacă politiceşte chestiunea nu mă interesează, personal aş^ fi foarte mulţumit, ca prieten, să nu fie prea diminuat Radian... în sfârşit, Tătărescu a conchis că Radian trebuie să rămână în Guvern (mă întreb unde şi cum), şi că toată chestiunea se va tranşa azi în audienţa sa la Rege.
Aşa stă chestiunea cu Radian. Blumenfeld (informat probabil de Ghelmegeanu) venise să-mi spună alaltăieri că sare Radian şi că va fi înlocuit prin Stoica (!), ambasadorul de la Ankara. Astfel dată, vestea era, cum se vede inexactă.
Tătărescu mi-a cerut şi părerea mea cu privire la o bună organizare a propagandei în străinătate. I-am explicat ca indiferent de organizare, fie că propaganda ar fi pusă sub îndrumarea cutărui sau cutărui Departament, nimic nu se poate face fără bani. Dacă poate obţine un credit de 500 milioane sau 1 miliard de lei (ce e 1 miliard? O sută de mii de livre...) să încerce ceva, dacă nu să o lase în pace. Cu pardesiu la braţ şi cu pălăria în mână, nu poţi obţine nimic, nici de la gazetele din Paris, nici de la cele din Londra sau de aiurea. Toate lichelele presei sunt,de cumpărat, şi numai de cumpărat. Ungurii n-au făcut pe puterea mare ca noi, cu ambasade şi cu tunuri, dar au pus la bătaie muniţia cu care se cuceresc toate democraţiile...
Una bună a lui Vaida. Poftit la masă la Externe pentru mâine, a venit aseară, la ora 9 fară 5. „No, am venit în seara asta, fiindcă mâine plec, şi nu pot veni joi!" Capul lui Gafencu şi al protocolului! I s-a explicat cu toată politeţea că era imposibil să se modifice în ultimul moment plasamentul unei mese de 100 de persoane... A priceput, dar
însemnări zilnice, 1940 1 45
s-a supărat. A plecat şi a spus că nu vine nici joi! Tot neciopliţi, fraţii de „ghincolo"!
29 februarie. Văzut ieri pe Cancicov, înapoiat din străinătate. L-am întrebat ce cap a făcut Kaufmann când a dat de el şi dacă, nu s-a ruşinat de milioanele şterpelite la Mediaş. Pare că nu; omul n-a pierdut încrederea în sine care l-a caracterizat întotdeauna şi a tratat cu Cancicov de la egal la egal şi s-a tocmit ovreieşte. A recunoscut că „operaţiile" de la Mediaş, n-au fost legale, dar n-a dat nici o explicaţie pentru întrebuinţarea sumelor, deşi a pretins că au fost ridicate în folosul Băncii... A întrebat pe Cancicov dacă era convins de buna lui credinţă, sau nu. în caz că da, era gata să stea de vorbă, în caz contrar, nu. Cancicov care venise la Londra „să recupereze", iar nu să facă scandal i-a dat satisfacţia morală (!) cerută. Tratativele n-au mers prea greu, căci Cancicov aflase în Elveţia că „iubitul" Oskar întemeiase acolo un mic „sediu" pentru administrarea averii sale, evaluată de oamenii de afaceri din Zurich la circa 15 milioane franci elveţieni, şi când i-a dat pe la nas cu numele „sediului", Kaufmann a muiat-o de tot. A consimţit repede să dea 31 de milioane „pentru repararea erorilor făcute" şi pentru a veni în ajutorul Băncii de Credit şi 6 milioane pentru casa din strada Călăraşi. A consimţit de asemenea să se reducă pensia pe care Banca i-o garantase prin contract, de la 5 milioane pe an la 1 080 000 (90 000 lei pe lună, destul de frumos pentru un coţear) şi să fie plătită în lei în loc de dolari).
Mă întreb pentru ce a cumpărat casă în Bucureşti, şi ce va face cu ea, căci nu-1 văd revenind printre noi...
Chestiunea Kaufmann a fost astfel reglată şi terminată, fară scandal pentru Bancă, şi poate câ e mai bine aşa.
Cancicov mi-a povestit lucruri interesante de la Londra, unde pretinde că n-a avut nici o misiune oficială (e om discret), dar unde a putut da lămuriri care au contribuit la destinderea raporturilor dintre Anglia şi noi care se încordase în vremea din urma.
Supărarea englezilor n-a fost pricinuită numai de crearea „Comisariatului Petrolului"; crearea acestui comisariat a fost numai picătura de apă care a umplut paharul. Guvernul român informase pe cel britanic, că pe baza convenţiilor noastre ne obligasem să furnizăm petrol Reichului în proporţia de 25% din totalul exportului nostru. Era o proporţie rezonabilă pentru un regim de neutralitate şi Londra o acceptase, cu atât mai mult cu cât, producţia marilor noastre societăţi fiind sub
146
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
147
influenţa anglo-franco-americanâ. Guvernul englez spera să poată reduce cantitatea de petrol pe care o livram Germanici reducând totalul producţiei noastre. Instrucţiuni în consecinţă s-au şi dat societăţilor „Astra", „Steaua Română", „Columbia", „Româno-Amcricană" etc. Cu câtă mirare am aliat într-o bună zi câ sondele „Stelei" dc la Ţintea, care trebuiau să ne inunde, nu dau aproape nimic... Mi-a dat Angot explicaţii tehnice, dar n-am priceput nimic...
Mai târziu, englezii au aflat că pe lângă proporţia de 25%, mai garantasem nemţilor şi un plafon anual dc 1 300 000 tone. Asta i-a înfuriat. Căci toate planurile lor de reducere a producţiei generale de petrol ca să reducă valoare celor 25% destinate Germaniei nu mai făceau cinci parale. Guvernul român a fost acuzat de făţărnicie, bine că n-au zis escrocherie, şi criza a izbucnit în momentul creării Comisariatului în care s-a văzut (cu drept cuvânt) un organ menit să provoace sporirea producţiei ţiţeiului... Şi s-au oprit toate transporturile spre România.
Guvernul nostru a început cu explicaţiile şi Cancicov a fost trimis la Londra (deşi nu o mărturiseşte) să pună punctele pc i. Explicaţiile au fost de altminteri cam încurcate... Că nu s-a ascuns nimic englezilor, că plafonul de 1 300 000 tone corespundea în momentul încheierii convenţiei cu 25% din producţie, câ... că... câ... în fine s-a mai lămurit că Comisariatul era menit mai mult să regleze distribuţia internă decât să provoace sporirea producţiei sau câ conţingenlezc exportul...
Deşi a negat orice misiune, Cancicov - cel -- Discret mi-a mărturisit că a văzut pe toţi conducătorii economiei britanice la mese organizate de Tilea, la Legaţie. Şi cu acest prilej mi-a mai spus câ Tilea şi-a creat o foarte buna situaţie la Londra. Cu ministrul Comerţului îşi zice pc nume, cu Dalton, viitorul ministru laburist de Externe şi un mare prieten al României, e în relaţii de strânsă prietenie. Cu Van Sittard, cu Montagn Normann, cu tot tineretul politic, c în termenii cet mai buni. Pe Cancicov l-a impresionat Dalton care cunoaşte bine toate afacerile Orientului European, pricepe greutatea situaţiei noastre şi a asigurat pc Cancicov câ va da tot sprijinul unei politici engleze favorabile României. Tot cl a spus lui Cancicov câ Parlamentul a fost ostil creditului de 5 milioane de livre ce ne-a fost acordat şi că dânsul a întors opinia colegilor săi în favoarea noastră. „în politică, toate se bazează pe încredere — a adăugat Dalton — şi noi pricepem câ dc multe ori dumneavoastră nu sunteţi liberi să faceţi ce aţi vrea, dar nu zdruncinaţi încrederea noastră în ţara dumneavoastră, şi toate sc vor sfârşi cu bine..."
La mesele lui Tilea, fiecare cum venea găsea o foaie informativă în care erau însemnate vârsta, funcţiile prezente şi trecute, lucrările etc. fiecăruia dintre comeseni... Acest mod „comercial" dc a trata până şi
întâlnirile cu caracter necomercial a încântat pe Cancicov şi probabil că l-a dispus atât de bine în favoarea ministrului nostai la Londra...
în altă ordine de idei, Cancicov a avut impresia, la Londra ca şi la Paris, că încercările de pace n-au pentru moment sorţi de izbândă. Şi englezii şi francezii sunt hotărâţi să ducă războiul până la sfârşit... Până la sfârşitul Europei?
Deschiderea Parlamentului hotărâtă pentru luni, 4 martie, a fost amânată pc joi, 7 ca să permită Guvernului să promulge prin decret legea schimburilor, promulgare ce nu se va putea face până sâmbătă, din cauza unor neînţelegeri în sânul Guvernului. La Delegaţia Economică de ieri, Gigurtu şi Slâvescu s-au ridicat cu „energic" împotriva proiectului lui Christu. Amândoi sunt mai ales potrivnici unei noi devalorizări a leului prin adausul noii prime proiectate, la cursul actual (pentru fixarea preţului livrei la 850 lei). Pe de altă parte, Regele şi Tătărescu care nu pricep nimic în aceste probleme sunt încă nehotărâţi... Cum nu ar fi elegant să sc promulge o lege prin decret în ajungul întrunirii Corpurilor Legiuitoare, s-a amânat deschiderea lor cu câteva zile.
înainte de deschiderea Parlamentului va avea loc un Consiliu de Coroană (Consilieri Regali), probabil marţi sau miercuri, în care Gafencu ne va face o expunere a situaţiei internaţionale, în raport cu interesele noastre.
Refuzul lui Mitiţă de a primi aur nemţesc pentru deschidere de noi credite n-a scăpat nici pe Abs nici pc Pilder, căci nici unul nici altul nu aprobau propunerea ce fuseseră însărcinaţi să facă. Ei zic cu drept cuvânt câ, dacă Germania începe să ofere aur, aur va cere toată lumea. N-a fost însă şi părerea lui Neubacher care a plecat furios dc la Banca Naţională şi a declarat că nu se mulţumeşte cu răspunsul lui Mitiţă, că va pune chestiunea pe tărâmul politic şi va merge la Gafencu, la Tătărescu şi până la Rege. Temperamentul agentului nazist a fost mai tare ca orice raţionament...
Mitiţă a refuzat aurul şi devizele, dar n-a refuzat să examineze necesitatea unui nou credit de acordat Germanici, când creditul actual va fi epuizat (ceea ce nu este cazul).
Daladicr a mai întrunit o dată aproape unanimitatea Camerei: 450 de voturi, contra 1 — pe chestiunea Cenzurii şi a îndrumării presei. în
148
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
149
Franţa aceste chestiuni sunt foarte gingaşe şi speculate mult în cercurile politice; votul Camerei e prin urmare cu atât mai semnificativ şi dovedeşte că Ministerul Daladier e foarte solid. Să nu cadă mâine...
Aseară, masă mare de 76 tacâmuri, dată de Ghigi la Clubul Miliardarilor, în cinstea delegaţiei economice italiene. Ne-am înfrăţit până la ora 12...
/ martie. Reofik Saydam, primul ministru turc a dat declaraţii categorice cu privire la politica turcească faţă de Soviete: nimic nu s-a schimbat în vederile Guvernului dc la Ankara, dc şase luni; acum ca şi atunci, Turcia nu are nici cea mai mică pornire să atace Rusia, după cum e de presupus că n-are nici Rusia vreo intenţie să atace Turcia...
Vorbe goale... dar cu rost.
Dl Cordell Huli, secretarul de Stat, a tăcut declaraţii ca să explice că misiunea lui Sumner Welles şi a lui Myron Taylor nu e în legătură cu un proiect de pace imediată. Statele Unite urmăresc numai să împiedice ca la pace — când o fi — forţele autarhice şi totalitare să nu obţină preponderenţa... Şi pentru asta merge Sumner Welles la Roma şi la Berlin? Şi pentru asta a fost acreditat Taylor pe lângă Papa? De când e Vaticanul buricul autarhiei? Mai bine tăcea dl Cordell Huli...
Parlamentul va fi deschis joi, 7 martie.
Războiul: bugetul Franţei pe 1939 se lichidează până acum (13 luni) cu un deficit de circa 123 de miliarde franci, din care numai 80 de miliarde reprezenta credite de război propriu-zis. Restul, 43 de miliarde, e un deficit al bugetului ordinar...
Prin decret-lege au fost luate o serie de măsuri care reglementează tot: preţurile, deschiderea şi închiderea restaurantelor, vânzarea cerealelor şi a tuturor materiilor prime etc. Ca în Germania. S-au mai pus şi impozite noi...
A murit fostul Preşedinte al Republicii Austriece, Michael Hai-nisch, bătrân simpatic care a fost şi la Breasta cu prilejul Congresului
Internaţional de Agricultură din 1929. A murit la Gloggnitz, în vârstă de 82 de ani.
Aseară a doua masă la Ministerul de Externe — şi ultima în Palatul Sturza, condamnat la dărâmare...
Plasament alandala: ministrul Danemarcei înaintea ambasadorului Iugoslaviei, şi alte anomalii.
Mutra de un cot pe care o face Tătărescu şi starea lui de deprimare se datoresc faptului că Regele i-a exprimat adâncă nemulţumire. Nemulţumire înainte de toate pe chestiunile economice. Regele a primit mai multe memorii în care se zugrăvea starea de exasperare a producătorilor, mai ales a agricultorilor.
Doleanţele acestora din urmă au impresionat mult pe Vodă, deja enervat prin informaţiile primite despre vertiginoasa creştere a impopularităţii sale... Tătărescu s-a justificat spunând că el nu e competent în problemele economice, că a stimulat cât a putut pe miniştrii economici fără să poată obţine nimic de la ei... Mitiţă Constantinescu întrebat de Rege i-a spus câ vor fi poate şi miniştrii economici de vină, dar că înainte de toate primul ministru Tătărescu nu pricepe nimic... Cu mine toate mergeau pe strună, pricepeam tot, cunoşteam toate problemele economice şi financiare şi ştiam să iau o hotărâre. Tătărescu nu ştie... Regele a înghiţit în sec, şi n-a mai spus nimic. Mitiţă, care a povestit lui Blumenfeld scena, i-a mai pus în curent şi cu ultima încurcătură pe care i-a fâcut-o Gută, cu nemţii. Vorbind cu Fabricius şi acesta cerân-du-i ca valoarea mărcii să fie sporită cu 10 lei, dom' Gută i-a răspuns: „Ai dreptate, am să vorbesc cu ministrul de Finanţe...!" Când a aflat Mitiţă, era să-i vină rău şi s-a dus numaidecât cu demisia la Rege... De-abia a scăpat din încurcătură...
Dar Regele nu e nemulţumit numai cu inacţiunea Guvernului pe terenul economic. El mai socoteşte că Guvernul nu face nimic ca să-1 apere dc acuzaţiile zilnice ce i se aduc, de înjurăturile cu care c suduit, pentru fiecare impozit sporit, pentru fiecare om concentrat, pentru fiecare vită rechiziţionată. Cu alte cuvinte sc plânge câ nu este acoperit („tu ai vrut-o, Georges Dandin!"). Pe acest punct, Tătărescu s-a scuzat invocând lipsa sa dc autoritate asupra Cenzurii şi asupra propagandei interne... „Ia-o!" — i-a răspuns Regele, astfel, din vorbă în vorbă s-a ajuns la desfiinţarea Ministerului Propagandei şi la trecerea serviciilor dc presă la Preşedinţia Consiliului...
150
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
151
Ieri la procesul Auschnit, mare scandal. Procurorul a anunţat câ Malaxa nu va putea depune deoarece a fost silit să plece la Londra unde este chemat la un arbitraj, „din vina domnului de acolo, din boxă". Avocaţii apărării au protestat cu gălăgie mai întâi asupra faptului că Ministerul Public scuză absenţa unui martor pe câtă vreme această sarcină e de competenţa exclusivă a reprezentantului părţii. Ce? Dl Malaxa este o instituţie publică, un factor constituţional — de poate dispune astfel de Ministerul Public? Apoi împotriva acuzaţiei aduse lui Auschnit, de acelaşi reprezentant al Ministerului Public... în sală, incidentul a provocat agitaţie şi rumoare marc; toată lumea înjura pe Malaxa. Ca să nu vină la proces, Malaxa s-a (acut întâi bolnav şi a trimis un certificat al d-rului Lupu (internistul) din care reieşea că nu va putea părăsi patul 14 zile". Deodată lumea află că dl Malaxa a plecat la Londra, deşi nu putea părăsi patul... Cum rămâne cu certificatul d-rului Lupu? A plecat la Londra (sau sc preface că a plecat la Londra), ca să nu i sc poată trimite un judecător acasă, să-i ia depoziţia... Frică mai îi e de lumina zilei! Ce bandit!
2 martie. De ieri au început restricţiile şi cartelele în Franţa. Pâinea nu se va mai vinde decât pe bază de cartele. Dc două ori pe săptămână cofetăriile vor fi închise. Aperitivele au fost suprimate. Şi benzina nu se va mai vinde decât pe bază de cartele, ca şi pâinea. Restricţiile n-au fost hotărâte din cauza lipsei, ci pentru evitarea risipei, pentru disciplinarea populaţiei şi pentru egalizarea distribuţiei între diversele straturi ale populaţiei. Publicul a primit noile măsuri cu bunăvoinţă, dându-şi seama că erau necesare pentru organizarea victoriei". Populaţia Parisului se dă chiar, ca de obicei, la glume pe socoteala cartelelor şi a suprimării aperitivelor. în Germania sc va exploata mult însă necesitatea la care a ajuns şi Franţa de a impune cartelele, necesitate la care n-a ajuns niciodată în războiul din 1914...
Steinhardt, ambasadorul Statelor Unite la Moscova, a fost poftit la un mare dejun pe care Molotov l-a dat în cinstea lui. Masa a ţinut 3 ceasuri, ă la russa. Se afirmă că Stcinhard a sfătuit pe Molotov să intervină pentru o pace dreaptă între URSS şi Finlanda. Se spune că şi Germania şi Suedia ar fi dispuse să încerce o mediaţie între cei doi beligeranţi — dar această veste n-a fost încă nici confirmată, nici dezminţită, la Berlin şi la Stockholm.
Sumner Welles a sosit ieri dimineaţă la Berlin şi înainte de amiază a şi avut o întrevedere cu Ribbentrop. Welles nu e considerat ca oaspete oficial; deşi e primit cu mari onoruri, steagul american n-a fost ridicat pe hotelul Adlon, unde e găzduit.
întrevederea lui Welles cu Ribbentrop a ţinut mai bine de două ore. Deşi vorbeşte perfect englezeşte, Ribbentrop n-a vrut să vorbească decât nemţeşte, aşa încât toate întrebările şi răspunsurile sale au trebuit să fie traduse dc interpretul Schmidt prezent la convorbire. După-a-miază, Welles a avut altă convorbire cu subsecretarul Weiszsăckcr. Azi va vedea pc Hitler şi mâine pe Goring, care dă în cinstea sa o serbare intimă la Karmhal). Pe Goebbcls nu-1 va vedea... ca să nu piardă vremea.
La Berlin, vizita lui Welles a produs multă excitare. Cercurile germane sunt însă mute asupra convorbirilor care au avut loc. Din cercurile americane a mai răsuflat câte ceva. Astfel se pretinde că Ribbentrop ar fi rezumat scopurile de război ale Reichului în unica pretenţie de cucerire a spaţiului vital necesar poporului german.
In câte felii se desparte acest spaţiu vital, o fi spus-o Ribbentrop lui Welles, dar în public nu se ştie, deşi se ghiceşte...
Ribbentrop ar fi ameninţat în acelaşi timp cu o ofensivă pe frontul dc Vest, cum n-a mai văzut lumea. Se zice câ Germania a preparat care de asalt automate, care merg fără să fie conduse de nimeni şi pline cu materii explozive îngrozitoare. Aceste care sunt menite să sc izbească de fortificaţiile liniei Maginot, să facă explozie acolo şi să distrugă tot. Ca în poveşti!
Presa portugheză subliniază succesul împrumutului nostru pentru înzestrarea armatei. Bine câ a ajuns să fie un succes, cel puţin în Portugalia!
Cădere, ambasadorul nostru la Belgrad, în treacăt prin Bucureşti, a venit să-mi povestească despre stările din iugoslavia. Sunt proaste de tot. Tensiunea dintre sârbi şi croaţi e din cc în cc mai marc. Programul lui Macek nu mai c'considerat suficient dc demagogii din spatele lui. Acum aceştia cer o armată croată deosebita dc cea sârbească. Şi nu sc ştie ce mai vor încă, dar e probabil că nu sc vor opri niciodată în revendicările lor ca să nu-şi piardă situaţiile politice personale. Nemţii fac o propagandă deşănţată pe tot teritoriul Croaţiei şi al Sloveniei, în scopul Regalului iugoslav.
152
CONSTANTIN ARGETOIANU
Însemnări zilnice, 1940
153
Pe de altă parte, tot în Slovenia şi de-a lungul coastei Dalmate, au început să lucreze italienii susţinuţi de popii catolici, care, de când Vaticanul s-a împăcat cu Quirinalul, au devenit cei mai vajnici susţinători ai lui Mussolini şi ai ambiţiilor italiene asupra coastei de răsărit a Adriaticii. Dacă la aceste tulburări interne se mai adaugă şi prezenţa albanezilor la graniţă, a albanezilor pe care îi organizează italienii şi care stau de veghe la mai puţin de 100 kilometri în linie dreaptă de Belgrad — situaţia Iugoslaviei apare precară de tot. Şi ca să facă faţă la această situaţie, nimeni. în politica sârbească nu mai există un Pa-sici, sau un Rege Alexandru care să vadă departe şi să îndrăznească. Singurul către care sc mai îndreaptă privirile, deşi e cu mult sub nivelul oamenilor de mâna întâi, este generalul .Icfcovici, fostul prim-ministru şi comandant al Gărzii... Generalul .Icfcovici tace însă şi aşteaptă. Aşteaptă majoritatea (majoratul) Regelui Petre (peste un an şi jumătate) şi speră să poată interveni atunci, cu prilejul unei noi Domnii, care n-ar fi legată de concesiunile făcute dc Regele Paul, care, după cum se vede, n-au dat rezultatele aşteptate.
întrucât priveşte politica externă, Cădere crede că Iugoslavia se va menţine pe linia ei actuală şi tradiţională, cât timp şi în măsura în care dubla presiune germană şi italiană îi vor lăsa libertate de hotărâre şi de mişcare...
Domnul Costică Angelescu ne-a trimis o lege, la Consiliul Economic, ieri la ora 3 cu rugămintea să dăm imediat un aviz căci azi e ultima zi în care se mai pot semna decrete-legi, Regele ncadmiţând să se promulge decrete în ajunul deschiderii Parlamentului. Tocmai pentru a mai permite câteva promulgări s-a amânat deschiderea Parlamentului de la 4 la 7 martie...
Legea lui Angelescu răscoleşte însă toată organizarea producţiei, introducând controlul Statului nu numai în toate întreprinderile industriale şi comerciale, dar până şi în exploatările agricole cele mai mici. în fapt, legea e menită să introducă controlul Statului în exploatările de petrol şi ca să se arunce praf în ochii englezilor şi francezilor, s-au înecat drepturile Statului în această ramură a economiei naţionale în tot felul de altele care n-au nici un rost. Parcă englezii şi francezii ar fi orbi sau proşti!
Consiliul a dat un aviz favorabil. După ce a declarat că o asemenea lege, de o importanţă capitală în dezvoltarea economiei noastre naţionale, nu poate fi examinată într-o singură şedinţă — Consiliul a arătat ca principalele dispoziţii ale legii, cu foarte puţine excepţii, sunt dezas-
truoase şi nu vor putea fi aplicate fără o revoltă generală. E destul să citez un articol în virtutea căruia agricultorii sunt obligaţi să semene în fiecare an cel puţin atât cât au semănat în anul precedent (dar dacă plouă întruna, ca în toamna trecută?) şi dacă nu o fac, primarul (11) poate lua posesiune de pământ şi semăna el (!!!) în contul proprietarului^.] S-a crucit şi Tătărescu când i-am vorbit, pentru a protesta despre acest articol! Să sperăm că legea va fi revizuită înainte de a fi promulgată!
Duminică, 3 martie. Intru azi în al 70-lea an... Lumânarea s-a tăcut muc, şi în curând se va sfârşi fitilul. Cum o vrea Dumnezeu. Deocamdată Dumnezeu mi-a dăruit o zi de primăvară cu soare, foarte bine venită după 3 zile de ninsoare şi de viscol... A douăzecea iarnă anul acesta...
Sumner Welles a vizitat ieri pe Hitler. întrevederea, cu interpret şi în prezenta lui Ribbentrop, a durat o oră şi un sfert. înainte de a pleca, Welles va mai întâlni odată pe Ribbentrop care îi va remite o scrisoare pentru Roosevelt din partea lui Hitler. Până ieri, Hitler trata pe Roosevelt de inamic public nr. 1, acum îi scrie. Consecvenţa nu este o însuşire a Fuhrerului. Despre cele vorbite — secret. Dar presa germană e plină de ameninţări la adresa franco-englezilor şi cercurile oficiale declară că armata aşteaptă numai un ordin pentru a declanşa „ofensiva de nimicire". Intimidare a inamicului ca garnitură pentru propunerile făcute lui Welles, sau necaz faţă de intransigenţa celor din Londra şi Paris? Una sau alta şi poate şi una şi alta...
Oprirea transporturilor de cărbuni germani destinaţi Italiei a început ieri. Englezii au oprit şi au întors la Rotterdam, patru vase italiene în drum spre Genova. De fapt nu e o măsură nouă, ci încetarea unei toleranţe excepţionale acordată cu termen. în noiembrie, amiralitatea engleză a meunoştinţat lumea întreagă că nu va tolera pe mare nici un transport de marfă germană, chiar încărcată pe un vas neutru. în acelaşi timp, amiralitatea a făcut cunoscut Italiei câ excepţional, va tolera câteva luni transporturile de cărbuni ce îi erau destinate, în aşteptarea încheierii unei Convenţii comerciale anglo-italiene. Termenul a expirat acum şi Anglia a revenit la ce consideră dânsa dreptul comun. Convenţia anglo-italiană nu s-a încheiat încă, dar se spera că se va încheia în curând.
154
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
155
Măsura Guvernului englez, lucru ciudat, n-a produs o reacţie fulgerătoare în Italia, aşa cum s-ar fi putut aştepta date fiind obiceiurile fasciste. Foarte calmă, presa italiană ia act de cele întâmplate — cel puţin deocamdată — şi speră câ negocierile anglo-italiene vor fi repede încheiate. Ziarele dezmint totodată intenţia Guvernului italian de a se aproviziona cu cărbuni în America: ar fi mult prea scump, pentru posibilităţile Italiei. Atitudinea supusă şi binevoitoare a Italiei dovedeşte din două una: sau câ Anglia a plătit-o deja bine ca să tacă — sau că frica de un conflict prelungit care să o lipsească dc combustibil sperie pe cei din Roma. în acest din urmă caz s-ar dovedi în ce strictă dependenţă e Italia de Anglia. Şi erau oameni, printre macaronari, gata să declare război Marii Britanii!
Papa Pacelli împlineşte astăzi 63 de ani, şi unul de când s-a urcat pe tronul pontifical. Te Deum la catedrala Sf. losif, Ia care ar trebui să mă duc, căci sunt decoratul Vaticanului. îi iert însă.....- să mă ierte şi ei!
Ziua de ieri a fost o zi neagră pentai aviaţia belgiană. Trei aparate belgiene au fost atacate deasupra Luxemburgului de un aparat german care a doborât două din ele. Alte trei avioane belgiene au căzut pe diferite aeroporturi indigene distrugându-se şi ucigând piloţii sub sfărâmăturilor lor. Aviaţia belgiană pare mediocră, ca noroc cel puţin...
Finlandezii trăiesc zile grele. Ruşii atacă în masă, cu tunuri grele şi cu o aviaţie numeroasă — în Carelia cel puţin. Faţă de această puternică ofensivă, trupele finlandeze s-au retras pe o a treia linie de rezistenţă care trece totuşi încă la est de Vyborg. Ruşii (dar ruşii nu se jenează să mintă), ruşii anunţă o însemnată pradă dc război lăsată de finlandezi în retragerea lor.
Pe când lucrurile merg cam prost pentru prietenii noştri în Carelia, la nord-est de lacul Ladoga situaţia e cu totul alta. Finlandezii iar au bătut rău pe ruşi, nimicind o brigadă, luând peste 100 care de război, puşti, tunuri, camioane şi aprovizionări...
Din Statele Unite se anunţă că a plecat primul transport de voluntari pentru Finlanda. De n-ar ajunge prea târziu şi dc ar fi mulţi...
A apărut decrctuî-lcge cu noul regim al schimburilor. Din câte am putut constata dintr-o repede citire a textelor nu s-a schimbat nimic din
cele conţinute în proiectul prezentat Consiliului Superior Economic. S-a ţinut numai seamă de cele câteva observaţii de detaliu făcute de Consiliu. Odată cu decretul-lege au apărut şi trei jurnale ale Consiliului de Miniştri prin care se stabilesc normele de aplicare ale legii, supri-mându-se şi primele la export înlocuite prin a doua primă valutară la schimbul devizelor. Vom avea prin urmare de mâine, livra la 850 lei...
N-a apărut însă legea lui Costică Angelescu pentru intensificarea producţiei, lege alandala pe care a trebuit să o trecem vineri seară prin Consiliul Economic, într-o singură şedinţă, când ne-ar fi trebuit zece ca să o examinăm serios! N-a apărut nici legea pentru desfiinţarea Ministerului Propagandei, nici convocarea Corpurilor Legiuitoare pentru joi. Pentru aceasta din urmă Tătărescu îmi spusese că va apare azi. Poate că s-a amânat din nou convocarea...
Avem ca oaspete în mijlocul nostru pe dl Wedgwood Benn, deputat în Camera Comunelor şi unul din cei mai proeminenţi laburişti. Dl Benn ne va face o conferinţă mâine-seară, la care nu mă voi duce, şi va fi sărbătorit, tot mâine, de asociaţia „Amicii Angliei" printr-un dejun la Clubul Miliardarilor, la care voi lua parte.
Ca propagandă, decât pe onorabilul Benn, mai bine ne-ar trimite Anglia o taipă de „fete" să ne mai facă să uităm de necazuri. Cu teoria şi cu vorba, să ne mai slăbească!
Luni, 4 martie. Tatăl „de la" Duduia a fost înmormântat joi şi sâmbătă (alaltăieri) a fost bal la Palat, pentru Voievodul Mihai. Se duc toate tradiţiile de familie, de aşa „ginerică" să ferească Dumnezeu pc oricine! Doliu la Curte nu s-a luat, în ziua înmormântării, steagul de la Palat n-a fost pus în berna; mă întreb atunci pentru cc s-a mai vorbit în avizul mortual publicat în Universul despre familiile înrudite?
Spre ruşinea noastră, la înmormântarea bătrânului tartan au fost o sumă de ofiţeri şi de magistraţi, pe lângă escrocii casei inconsolabilei (!) Antigone. Dacă ar fi fost prieteni, n-aş avea nimic dc zis — fiecine poate să aibă prieteni. Dar nu erau prieteni, erau lichele şi javre, tip Pascu de la Curtea de Apel, care căutau sa prindă o numire sau o avansare şi făceau pe cioclii ca să câştige favoarea târtancei.
Ginerică a trimis o coroană (nu pc cea de oţel) şi pe Urdăreanu. Iar sâmbătă seara a prezidat la danturi. Serata de la Palat a fost foarte reuşită. Au fost poftiţi numai băieţi şi fete până la 25 dc ani. Nici părinţii
156
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
157
care au adus fetele n-au fost lăsaţi să intre. Din generaţia mai coaptă n-a asistat decât Regele şi Regina Elisabeta. — Piftie. S-a petrecut până la ora 2lA dimineaţa... Să sperăm că pe lumea cealaltă au petrecut şi umbrele celor masacraţi de Majestata Sa în septembrie...
La Paris s-a înfiinţat „Centrul de Studii pentai Politică Străină" al cărui scop e sa contureze de pe acum aspectele Europei, mai ales Europei Centrale şi Orientale, de după război. în comitetul acestui „Centru" au primit să ia loc d.d. Charlcty, fostul rector şi amicul lui Iorga, Camille Bloch (fără jidan se putea?), Hcnry Bonnet, Mariio. Seydoux, toţi profesori iluştri, de Margerie, ambasador etc. Acest „Centai", ca şi „Roxal Institute of Extern Affairs", cu care stă în legătură, nu c decât o instituţie camuflată a propagandei ungureşti. „Centrul" trebuie să dovedească, dinainte, că drepturile naţionalităţilor sunt mofturi, pe lângă cele istorice, interpretate şi astea în interesul cauzei. Revista „Centrului" intitulată Politique Etrangere s-a şi pus pe lucru. Şi Charlcty cel puţin., ca să nu mai vorbesc de ceilalţi, s-a declarat totdeauna prietenul nostru... Confuzia domneşte pretutindeni, chiar în cele mai lămurite suflete...
Italia a protestat la Foreign Office împotriva împiedicării transporturilor de cărbuni germani dc la Rotterdam la Genova. Protestul nu e însă violent şi în cercurile engleze se pretinde că incidentul va fi repede aplanat.
A protestat şi Belgia la Berlin împotriva atacării avioanelor belgiene deasupra teritoriului belgian. Nemţii au răspuns că avioanul lor s-a crezut încă deasupra teritoriului Franţei şi că a luat avioanele belgiene de tip englez drept avioane engleze. Guvernul Reichului a tăcut scuze d-lui Davignon, ambasadorul Belgiei la Berlin.
Bilanţul primelor 6 luni de război, publicat de nemţi, înregistrează 285 avioane franceze şi engleze doborâte... Nu c păcat dc oameni şi de parale? Care a fost rezultatul? Nul.
Un deputat laburist1 a făcut o violentă ieşire în Camera Comunelor împotriva războiului şi a declarat că Anglia nu trebuia să se bată pentru
Deputatul Charles Cay/er.
alţii. A treia zi a fost găsit ucis, la el acasă. Servitorul său, care îi sărise în ajutor, a fost ucis şi el... „Intelligence Service" a învăţat, de la „odioşii nazi", cum să opereze. Bineînţeles că ucigaşii n-au fost găsiţi...
Jupan Safran a fost instalat ieri, în prezenţa ministrului Cultelor şi a altor autorităţi, ca şef Rabin. Până la sfârşitul săptămânii îl facem şi senator.
Dl Ciomacov, noul ministru al Bulgariei, a sosit în Bucureşti.
Adunarea generală a Societăţii Comunale a Tramvaielor a fost anul acesta agitată. La prima convocare, duminica trecută, n-a venit prima-ail, care se vede că nu primise încă instrucţiunile lui Malaxa pentru alegerile în Consiliu. Ieri, primarul a venit cu ordinele necesare şi adunarea s-a ţinut. Trei consilieri ieşiseră la sorţi. Voicu Niţescu, N. Să-veanu şi Manolescu Strunga; Voicu Niţescu a fost reales (e de ai lui Vaida), iar în locul celorlalţi doi au fost numiţi Victor lamandi şi Nicu Penescu (omul lui Mitiţă), potlogar vestit. Din eroare a fost apoi cooptat din Consiliul generalul Balif, căci e om cinstit. Probabil că Palatul vrea sâ-1 pună preşedinte în locul lui Pantazi...
La Gaz-Metan a intrat în Consiliu, Malaxa. La Astra-Vagoanc, Comitetul se compune din Malaxa, Vidrighin şi Bursan! încetul cu încetul selecţia se face pretutindeni. Crema escrocilor va îndruma în curând tot şi toate în buna ţară a lui Hiibsch!!
E iarăşi frig. Zăpadă şi viscol mare în Basarabia... Iarna asta nu se mai sfârşeşte...
5 martie. Prosperitate românească: industria petrolului, pe spinarea căreia se fac aproape toate plăţile în străinătate, c supusă prin noile taxe la un supliment dc impozite în valoare totală de peste 6 miliarde lei! Numai „Steaua Română" va avea de plătit anul acesta, peste ce a plătit până acum, frumuşica sumă de 530 milioane lei! Şi suntem ţară cu noroc! în aceste sume nu sunt cuprinse sumele impuse de curând sub formă de împrumut forţat. Alt miliard!
158
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
159
Germanii s-au pus pe investiţii mari la noi. La Giurgiu construiesc o fabrică pentru extragerea uleiurilor vegetale, fabrică care va fi gata să funcţioneze în martie. Undeva (nu s-a ales încă locul) în regiunea Dunării de Jos se va construi o mare uzină pentru fabricarea celulozei din trestie şi apoi a lânii, din celuloză. Alte mari investiţii sunt în studiu, investiţii ce se vor face în tovărăşie cu societăţile Petroşani şi Mica... în fine, în Basarabia se va da anul acesta o mare extindere culturii de soia...
Toată această activitate dovedeşte că nemţii nu se tem de un atac al ruşilor şi de un război, în părţile noastre. îmbucurător.
Ieri s-a constituit o comisie la Preşedinţia Consiliului, cu mare solemnitate, pentru pregătirea legilor şi măsurilor necesare menite să pună de acord organizaţia noastră de Stat cu noua Constituţie. După doi ani s-ar părea că a sosit vremea, dar mai bine mai târziu ca niciodată. Armonizarea salariilor. Statutul funcţionează, cumulul de funcţii, organizarea Preşedinţiei Consiliului, simplificarea şi unificarea serviciilor publice, coordoanrea funcţionării ministerelor — sunt problemele pe care Comisia le va ataca imediat. Comisia a fost pusă sub preşedinţia lui Ottescu. încă o satisfacţie pentru mine? Să nu se sfârşească şi cu Ottescu ca şi cu Radian...
Comedia cu Ministerul Propagandei a luat ieri o învârtitură neaşteptată. Blumenfeld a venit să-mi aducă „ultimele ştiri" de sorginte oficială. Ministerul Propagandei nu se mai desfiinţa. Regele nu acceptase propunerile lui Tătărescu de împărţeală a zisului Minister, deşi dl prim se dusese la Palat cu decretul gata semnat (de dânsul). Ministerul Propagandei rămâne, numai că în locul lui Radian se numea Giurescu. Se suprima în schimb Ministerul Frontului, iar la al Propagandei se adăuga un subsecretariat încredinţat lui Stoica. Giurescu îşi da şi demisia din Secretariatul general al Frontului. La Propagandă urma să se ocupe el de propaganda în străinătate, iar Stoica de cea internă (probabil fiindcă vine de la Externe!).
După Blumenfeld a venit Radian, de la Tătărescu, şi mi-a confirmat cele spuse de Blumenfeld, cu o retuşare logică. Propaganda internă (presa, radio etc.) se da în sarcina lui Giurescu şi cea externă în a lui Stoica. Giurescu rămânea secretar general al Frontului, ideea Regelui fiind să canalizeze propaganda internă şi îndrumarea presei prin FRN Cum sc vede Regele n-a renunţat la marotele lui...
Tătărescu a cerut demisia lui Radian care a dat-o... Până mâine se va veni poate cu o altă formulă, căci cea de ieri nu s-a cristalizat nici azi în decrete Regale de numiri...
Toată criza de la Propagandă se termină astfel prin simpla înlocuire a lui Radian. Bietul Radian n-a avut noroc. în cinci luni de zile a fost jumătate vreme bolnav şi restul timpului n-a avut concursul nimănui, ca să facă ceva!.
Dar în tot acest răstimp, n-a făcut cel puţin gafe, şi a împăcat de minune capra franco-engleză cu varza nemţească, şi au fost zile când n-a fost uşor... Eu n-am putut interveni în favoarea lui. Nu cerusem Rcglui să-I numească (fiindcă nu cerusem şi nu cer nimic), aşa încât mă găseam afară din joc. E cazul să se spună pentru amicul Radian: Domnul a dat, Domnul a luat! îi va rămâne şi lui amintirea că a fost 5 luni dc zile ministru plin!
Dar cum rămâne cu Tătărescu, care mi-a făcut acum 4 zile teoria agregării propagandei la Departamentele care deţineau serviciile complementare? Cum rămâne cu obrazul lui, după ce mi-a spus că totul era hotărât şi ca Regele aprobase?
Pe Stoica se pare câ l-au adus la Propagandă (cam din cal măgar), fiindcă nu mai putea sta în diplomaţie: s-a încurcat cu o dactilografă, a făcut scandal, şi a dat hârtie de divorţ...
După câte spune Radian, Tătărescu pare opărit. „Ce o să fac acum cu Iorga, când va afla că Giurescu e în fruntea Presei? Ce o să fac cu Gafencu, care vrea morţiş să ia propaganda externă, care se înţelegea cu d-ta dar nu se va înţelege cu Stoica?" Şi bietul Prim îşi frângea mâinile...
în oraş, circulau ieri cu insistenţă zvonurile şi altor schimbări în Guvern. Se vorbea de plecarea lui C. Angelescu, lui Ralca, lui Andrei. Sc mai spunea că Malaxa a hotărât înlocuirea lui Ilcus prin generalul Glatz şi desfiinţarea Ministerelor înzestrării şi Aerului. în locul lui Slă-vescu şi al generalului Paul Teodorescu ar fi numiţi doi subsecretari la Ministerul Apărării Naţionale... Malaxa ar fi hotărât să înlocuiască şi pe generalul Ţenescu, la Statul Major, prin secătura de Mihail...
încetul cu încetul încep să pătrund secretul regimului: ce nu pricepeam până acum mi se lămureşte bine. Dar până cc nu voi avea probele certe, după care mă zbat de trei luni, nu voi mărturisi cc gândesc — prea este oribil...
Legea pentru „Activarea producţiei şi pentru controlul preţurilor", faimoasa lege a lui Angelescu a fost promulgată azi. O bună parte din
160
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
161
modificările propuse de Consiliul Superior Economic au fost admise şi introduse în textul promulgat.
Finlandezii rezistă cât pot, dar nu mai pot aşa mult. Ruşii tot blegi, dar mulţi. Vyborogul n-a fost încă luat... Se tot vorbeşte de mediaţie — dar nimic până acum.
Un astronom italian a demonstrat că pământul va fi făcut ţăndări în ziua de 23 martie 2 540. Ce precizie! E probabil că nu voi mai fi viaţă la acea dată...
Ultima zăpadă a căzut enorm, în nordul Moldovei şi Basarabiei şi în Bucovina. Sunt locuri unde zăpada viscolită a trecut de 3 şi 4 metri înălţime. Mai toate liniile secundare din ţinuturile de miază-noapte ale ţării sunt întrerupte.
Dejunat ieri cu Wedgwood Benn. Bătrân simpatic dar banal. Rar am văzut un englez vorbind aşa bine franţuzeşte. Aproape fără accent...
Duminică seară iar a fost partidă mare la Jokey-Club şi a ţinut până la ora 8 dimineaţa. De data asta a fost o singură victimă: Mihail Sturdza care a pierdut 600 000 lei... Marele câştigător a fost Ştefan Vâleanu, pârlitul.
6 martie. Vasele „Vifor", „Vijelia" şi „Viscol" au ajuns la Paris venind din Anglia. Sunt „torpiloare de buzunar" de un tip nou, cu tonaj redus. Foarte repezi (fac 80 kilometri pe oră), lungi de 24 metri. Sunt înarmate cu tunuri, mitraliere şi aruncătoare de torpile şi de bombe. Sunt excelente vase de luptă împotriva submarinelor. De la Paris, cele trei vase vor fi duse prin canale la Marsilia, de unde vor relua marea. La Paris, vasele noastre au fost obiectul curiozităţii publice; Exc. Sa dl ambasador Franasovici a cinstit cu posteriorul său banchetele unuia din ele şi s-a plimbat de la Auteuil la Bercy şi înapoi...
Controlul vaselor cu cărbuni germani destinaţi Italiei este în plină funcţionare. Patru vase au fost conduse ieri într-un port englez. Din di-
feritele telegrame sosite, chiar din cele de la Berlin, rezultă că nici Italia, nici Anglia nu vor da o prea mare amploare acestor incidente. La Londra ca şi la Roma se spera că se va stabili o repede înţelegere între ambele State.
A apărut în fine azi numirea lui Giurescu în locul lui Radian, şi a lui Stoica ca subsecretar de Stat. Stoica e trecut în decret ca ministru plenipotenţiar, nu ca ambasador. Mă împac cu ideea că n-a fost la Ankara decât ambasador de contrabandă...
Dinu Brătianu a fost în audienţă la Rege, căruia i-a înmânat un memoriu. Conţinutul? Tot aia şi aia... Neică Dinu a declarat Regelui că el şi ai lui — n-a îndrăznit să zică „Partidul Liberal" — nu vor face Guvernului şi regimului nici o greutate cât va ţine războiul. Vor intra „în adormire", cum se zice în jargonul masonic scump iacobinilor. Regele l-a poftit din nou în Front, pe Dinu — şi Dinu a refuzat, din nou. Omul e obosit şi plictisit. Plictisit: fiul său al doilea s-a căsătorit cu o ji-doavcă („Lupeasca noastră", cum se spune în familie), continuând astfel seria căsătoriilor neautorizate, inaugurată de băiatul mai mare care a luat o dactilografa. Rămâne ca al 3-lea (căci mai e un al 3-lea) să se căsătorească cu o negresă...
Văzut ieri pe Thierry, ambasadorul Franţei. Vorbit cu el de multe, şi de ale noastre şi de ale lor. El se declară plin de încredere în politica Regelui; cunoaşte şi punctul la care vrem să ajungem şi drumul pc care trebuie să-1 parcurgem până la acel punct — zice el...
Graţie lui, după câte spune, Franţa nu ne-a plictisit în ultimele incidente provocate de Anglia cu privire la organizarea Comisariatului Petrolului şi la convenţiile de livrare cu Germania. Guvernul francez n-a făcut nici o aluzie lui Franasovici la această chestiune, nici el Guvernului din Bucureşti. De altminteri, Daladier nu cerc decât un singur lucru României în materie de petrol: distrugerea exploatărilor şi rafinăriilor în caz de pericol de ocupare din partea nemţilor...
Thierry mi-a mai citit pasaje interesante din rapoartele diplomatice franceze de la Moscova. După aceste informaţii, situaţia Sovietelor ar fi din cele mai rele. Foametea a început în mai multe provinciii, nemulţumirea şi teroarea au ajuns la limitele lor, iar întreg regimul economic şi industrial, inaugurat cu atâta încredere acum câţiva ani, a dat fali-
162
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice. 1940
163
tnent. Motoarele existente se strică cu zecile şi cu sutele în fiecare zi, şi altele noi le înlocuiesc cu greu. In aviaţie, fabricaţia s-a coborât la 5 avioane pe săptămână... Bravo, bravo!
După Thierry, Rusia e azi incapabilă să mai încerce un atac...
După rapoartele de la Moscova, Thierry îmi citeşte şi părţi din rapoartele lui Francois Poncet, de la Roma. Fleacuri, diplomaţii... Poncct nu pricepe că italienii sunt oameni fini şi câ mânuiesc şantajul ca nimeni pc lume! Nici un pericol din partea Italiei, cum pare a crede dl Poncct. Italia nu va intra în război alături dc Germania cât timp va exista o Franţă şi o Anglie...
Am vorbit si despre turci. Entuziasm (din partea lui Thierry). Teorie nouă: în Mcditerana nu poale exista decât o mare Putere —- ori Italia, ori Turcia. România, ca şi Franţa, ca si Anglia, are tot interesul să fie Turcia...
Thierry adoră pc Rege: „Si datorez atâta recunoştinâ1, că dacă regimul său s-ar schimba şi dl Maniu ar câştiga partida (???) „aş cerc imediat rechemarea mea..." Să ne ferească Dumnezeu dc Maniu, să nu pierdem pe Thierry!
7 martie, Ieri-seară dc la ora 5 la ora IVi nc-am jucat la Palat sub preşedinţia Regelui, dc-a Consiliul de Coroană. Au. fost dc faţa mareşalul Prezan, mai verde ca oricând, Mironescu şi dr Angelescu, blegi ca întotdeauna, Vaida, Tătărescu, Văitoianu, Iorga, veninos ca dc obicei, Cuza, mai odihnit şi cu. Prezenţi de asemenea Gafencu care trebuia să facă expozeul pentru care eram convocaţi şi Urdăreanu ca să citească comunicatul (ceea ce ar fi putut face si cameristul de la uşă). Gafencu nc-a citit foarte frumos o foarte clară şi frumoasă dare de scamă a evenimentelor diplomatice petrecute dc astâ-toamnâ şi până acum şi a arătat cum s-a desfăşurat acţiunea noastră politică faţă de beligeranţi şi de celelalte Puteri. Asupra politicii noastre externe nu pot decât să. repet cu acest prilej câ a fost perfect condusă şi că nu s-a făcut nici o greşeală, în deosebire — marc — cu politica noastră internă.
Nou, n-am aflat lucru mare. Gafencu n-a făcut decât să confirme iot ce ştim asupra desfăşurării evenimentelor, desfăşurare notată deja, în principalele ei puncte, în aceste caiete. Expozeul său a dezvăluit totuşi câteva poziţii importante, pentru mine încă necunoscute:
1) După întrevederea cu Csaky de la Veneţia, Ciano a chemat pe Bossy (ministrul nostru la Roma) si i-a confirmat toate cele spuse
' A rămas ambasador la Bucureşti numai după insistenţele Regelui la Paris.
înainte lui Victor Antonescu. Ciano a găsit în Csaky un om foarte înţelegător al intereselor europene care cer Ungariei să pună revendicările sale (la care nu renunţă) pe planul al doilea. Ungaria şi-a luat obligaţia sâ nu atace România în cazul în care ar fi atacată de Rusia. Bossy a întrebat dacă, în acest caz, nu s-ar putea încheia un pact de neagresiune între Ungaria şi România, întrebare la care Ciano a răspuns categoric nu, „din cauza opiniei publice ungureşti domolită pc terenul politicii interne numai prin fluturarea continuă a revendicărilor externe..."
Bossy a mai întrebat atunci, faţă de cine îşi ia Ungaria angajamentul de a nu ne ataca, faţă de noi, sau faţă de Italia? Răspunsul lui Ciano a fost categoric şi de data asta: „Faţă dc Italia". Ungaria s-a angajat faţă de Italia să nu mişte, cu următoarele rezerve, care ar anula angajamentul ci: a) sâ nu sc procedeze la masacrări dc unguri în Ardeal (!!!); h) sâ nu se formeze un Guvern bolşevic în România (!); c) sâ nu sc abandoneze Basarabia şi sâ nu sc dea nimic Bulgariei fină luptă (!!).
Ciano a declarat din nou lui Bossy ca italia va fi cu toate forţele ci alături de România în cazul unui atac din partea Rusiei Sovietice...
2) La Belgrad s-a convenit cu turcii sâ sc ia contactul între Statul lor Major şi al nostru pentru stabilirea unui plan de coordonare a operaţiunilor celor două armate.
3) Molotov a chemat acum o lună pe Davidcscu (ministrul nostru ia Moscova) şi i-a exprimat dorinţa Sovietelor dc a avea cât se poate dc bune raporturi cu. România, l-a mai spus câ Sovietele vor numai cât mai repede un ministru la Bucureşti — dar până acum nu !-au numit. Davidcscu a zugrăvit audienţa sa ca foarte mulţumitoare.
După expunerea lui Gafencu, Regele a cerut părerea Consilierilor. Prezan a povestit o istorioară din 1916 şi alta din 1920 ca sâ dovedească •— ceea ce toată lumea ştia......- că ruşii au pretenţii asupra Basarabiei. Iorga a spus câ nu trebuie sâ ne încredem prea mult în vorbele altora şi a descris pe Filov (noul prim-ministru bulgar) ca un vrăjmaş al românilor, împotriva cărora ar fi şi scris. Cuza a cerut să mergem cu nemţii împotriva ruşilor (Regele l-a întrerupt prin cuvintele: dar crezi câ vor merge cu noi contra ruşilor? întrebare la care Cuza a răspuns câ crede...) Tătărescu a cântat din trâmbiţă un „morso" de bravură iar ceilalţi bâlbâiţi au îngânat câteva cuvinte neînţelese. Vaida a adăugat felicitări pentru Gafencu — la care Iorga a observat că (îal'encu şi Guvernul nu au nici un merii fiindcă politica externă a făcu t-o Regele...
Eu mi-am permis două observaţii, după ce am aprobai tot ce se făcuse şi o politică la a cărei îndrumare am contribuit şi eu cât de puţin. O primă observaţie privitoare la bulgari. Aceştia au declarat, cu fiecare prilej, că nu vor lăsa trupe străine să treacă peste teritoriul lor. Dccia-
164
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
165
raţiile au fost totdeauna făcute în urma unor conversaţii dintre ei şi turci în care era, ce e drept, vorba de un eventual atac rusesc. Pentru noi e însă indiferent dacă bulgarii vor lăsa pe ruşi să treacă după ce vor fi trecut peste noi; interesant ar fi de ştiut dacă cumva bulgarii n-ar împiedica şi pe turci să treacă înspre noi ca să ne ajute împotriva sovieticilor... Am cerut să se ia contact cu Turcia pe această chestiune, şi în înţelegere cu Ankara să se discute cu bulgarii şi să se ajungă la precizări...
A doua mea observaţie a fost privitoare la politica noastră faţa de Rusia. Pace, pace cu Rusia, e o lozincă ademenitoare dar trebuie să ne gândim şi la ziua de mâine. Dacă nu se pune azi, chestiunea Basarabiei se va pune mai târziu, dar odată se va pune, între Moscova şi noi. Pericolul cel mare ar fi să ne aflăm singuri faţă de Rusia şi acesta ar fi cazul după război, când odată pacea încheiată nimeni n-ar mai tulbura-o ca să vină în ajutorul nostru. Părerea mea ar fi deci să căutăm sa încurcăm Anglia şi Franţa într-un război cu Rusia la care sâ participăm şi noi, cu toate şansele de a tranşa chestiunea Basarabiei în favoarea noastră. Faptul câ Franţa şi Anglia au înarmat Turcia cum au înarmat-o şi încadrat-o, că concentrează armate la Beirut, în Palestina şi în Egipt — dovedeşte că ideea unui război cu Rusia nu e străină Puterilor occidentale: să batem fierul cât e cald.
Gafencu mi-a răspuns că pe ambele chestiuni pe care le-am ridicat e de acord cu mine...
Din ştirile oficiale, dar confidenţiale, primite zilele trecute, pacea între Finlanda şi Rusia părea iminentă; prin mediaţia Suediei ea trebuia să se încheie până la sfârşitul săptămânii. Ştiri sosite ieri, în momentul când s-a deschis şedinţa Consiliului de Coroană, arată că totul a căzut baltă. Condiţiile ruşilor corespundeau unei adevărate capitulări din partea finlandezilor. Condiţiile păcii fiind astfel inacceptabile pentru Finlanda, războiul va continua...
Welles Sumner a sosit la Paris, unde a fost întâmpinat cu mare prietenie dar fără nici o încredere în misiunea lui.
Radian a predat ieri lui Giurescu Ministerul Propagandei. A început, în cuvântarea sa, prin laude la adresa Regelui şi a lui Tătărescu şi prin mulţumiri. Mulţumiri pentru cc? Pentru că l-au dat afară fără ma-
niere măcar? Giurescu şi ceilalţi abia au pomenit numele lui. Şedinţă penibilă pentru prietenul meu Alecu, cel puţin după darea de seamă publicată în ziare...
Francezii „reevaluează" încă o dată aurul de la Banca Franţei. E formula elegantă adoptată de toţi cei care sunt siliţi să coboare cursul monedei lor. Prin această operaţie, aurul Băncii care valora până acum 97 miliarde franci, va valora de aci înainte 114 miliarde... Cu diferenţa se va acoperi datoria Statului la Bancă, dinainte de război (cam 20 miliarde).
Circulă cu persistenţă zvonul că lui Procopiu, secretarul general de la Finanţe, i s-ar fi furat 22 milioane lei (inclusiv bancnote străine în valoare de 6 milioane lei) de sub saltea!!! Procopiu e unul din cei mai buni funcţionari de la Finanţe. E drept că „s-a cam vorbit" despre el, cum se vorbise pe vremuri şi de Fianu, cel mai bun funcţionar de la Domenii şi care a sfârşit prin sinucidere... Procopiu ar fi comis imprudenţa să denunţe furtul la Poliţie... Dosarul s-ar afla la Tătărescu. Amicii lui Procopiu sunt indignaţi, vorbesc de înscenare şi de calomnie şi povestesc că unei cumnate a lui Procopiu i s-ar fi furat o valiză cu bijuterii, de unde zvonul... Faină cumnată mai are şi amicul Procopiu, cu valize pline de bijuterii...!
Vineri, 8 martie. Ieri la amiază, pe o vreme îngrozitoare, pc zăpadă şi pe viscol, s-au deschis cu obişnuitul alai Corpurile Legiuitoare. De când sunt n-am pomenit aşa ceva. De obicei, până acum, Corpurile Legiuitoare s-au deschis toamna, înainte de zăpadă, sau, chiar când excepţional au fost deschise iarna (după alegeri noi, ca în 1914), au fost scutite de viscol. Ieri de abia am putut să ajungem în Dealul Mitropoliei, nu se vedea la doi paşi şi automobilele aluneacau şi derapau, dc nu puteau înainta...
Pe uşile deschise la sosirea Regelui, viscolul împingea zăpada spre Sala Paşilor Pierduţi, unde aşteptam înşiraţi. Regele luase sc vede zăpadă pe tălpi, căci în momentul când să-mi dea mâna (eram, ca Preşedinte al Senatului, în capul rândului dc miniştri, spre uşă) a alunecat şi cât pe aci să-mi cadă în braţe... Semn râu pentru noua legislatură? Sau pentru el?
Regele a citit Mesajul cu mai puţină vioiciune ca de obicei; aplauzele parlamentarilor au fost şi ele mai slabe, deşi destule. N-a fost însă
166
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
167
acea „ameţeală" de slugărnicie şi de platitudine care caracteriza entuziasmul majorităţilor de până aci. Tătărescu, tot posomorât — transformat din gornist în cioclu. Urdăreanu nedormit1, ceilalţi curteni fără chef.
Mesajul a fost de o banalitate covârşitoare. L-ar fi putut redacta primul uşier de minister venit. Singura frază care a impresionat a fost următoarea: „Guvernul meu va putea să îndeplinească misiunea pe care i-am încredinţat-o, având asigurate toate condiţiile de stabilitate şi continuitate necesare pentru executarea unui program de durată".
Un răspuns la zvonurile zilnice de schimbare dc Guvern şi de concediere dc miniştri, zvonuri repetate cu atâta insistenţă încât au sfărâmat şi picul de autoritate pe carc-l mai avea Guvernul Tătărescu, şubred din naştere în această privinţă. Dar un Guvern cu „certificat"', iată totuşi ceva nou, chiar la noi. Guverne cu „condicuţă", am avut destule .....— dar cu „condicuţă" şi cu „certificat dc viaţă" în acelaşi timp, e desigur o noutate.
După şedinţa solemnă, Regele a mai stat de vorba cu miniştrii şi cu noi, Preşedinţii. Vorbind despre revizuirea Regulamentelor, s-a arătat cam refractar. Vor trebui totuşi rectificate, căci aşa nu pot merge, cum sunt, pline dc contradicţii şi dc dispoziţiuni absurde.
Micescu mi-a dat prilejul unei observaţii interesante. Regele e foarte strict în avansarea miniştrilor la decoraţii. Le dă întâi Marele Cordon al Coroanei, apoi clasa l (cu lentă) a Stelei, iar nu Marca Cruce a acestui ordin. Aşa a procedat cu Mitiţă Constantincscu, cu Io~ ncscu-Siseşti, cu Ghelmegeanu, cu lamandi etc. Cu Micescu, care poseda Cordonul Coroanei dc la proclamarea Constituţiei, n-a urmat ordinea ierarhică şi i-a dat de-a dreptul Marea Cruce a Stelei, cu care se furiandisea ieri, spre necazul celorlalţi. Faptul în sine nu e interesant şi n-ar fi meritat poate să fie însemnat, dacă n-ar fi fost explicaţia;
Micescu a organizat procesul şi condamnarea lui Auschnit ...... şi
Malaxa l-a recompensat pe loc (în afară dc ce-i va fi dat „de la mână la mână").
După amiază am fost ales din nou Preşedinte al Senatului, prin unanimitatea senatorilor prezenţi. Vicepreşedinţi, secretari, chestori, au fost aleşi tot cei din anul trecut, „aranjându-se" puţin rezultatul buletinelor depuse în urne...
1 Jucase pana la ora 8 dimineaţa poker la C'ostandake, poker ia care Bâzu ("antacuzino a pierdui peste un milion de lei...
Am mulţumit Senatului în câteva cuvinte, subliniind intenţia Maturului Corp de a păstra linia continuităţii...
Mediaţia Suediei în conflictul ruso-finlandez a fost pusă la cale printr-o cerere a Sovietelor, care au trimis în acelaşi timp şi un ultimatum Finlandei. în cererea lor dc mediaţie, pe baza acestui ultimatum, ruşii cereau Finlandei:
1) înlocuirea Guvernului actual printr-un Guvern simpatic Sovietelor;
2) Dezarmarea complectă a Finlandei;
3) Finlanda să cedeze Rusiei: întregul istm al Careliei inclusiv Vy-borg, tot teritoriul de la Nord-Est de la lacul Ladoga, inclusiv Sorta-vala, partea nordică a Laponiei inclusiv Petsamo, baza Han Goc şi întreaga peninsulă cu acelaşi nume.
După ce a chemat la Stockholm pe ministrul dc Externe finlandez Tanner, Guvernul suedez a trimis ia Helsinki un reprezentant special al Regelui Gustav. îndată cc dl Tanner s-a înapoiat de la Stockholm, cu trimisul Regelui, s-a ţinut un marc Consiliu finlandez, şi s-au respins propunerile moscovite. Răgazul acordat Finlandei prin ultimatumul rusesc expiră în noaptea dc azi spre mâine...
Guvernul Daladicr a avut un nou succes în faţa Camerei. După dezbateri privitoare la politica agricolă a Statului, încrederea în Guvern a fost votată de unanimitatea celor 517 deputaţi prezenţi.
în Anglia, ţara controlului parlamentar, s-a votat pentru Ministerul Aerului un buget simbolic dc 100 000 livre, ca să nu se dea în vileag sumele astronomice şi secrete destinate apărării antiaeriene. La cc fundamentate schimbări de doctrină şi de tradiţii n-a împins pregătirea războiului fără cruţare cc ameninţă civilizaţia occidentală!
Totalul vaselor scufundate dc la începutul războiului reprezintă un volum dc 1 944 957 tone... Faţă dc asemenea pagube, stă mintea în loc.
Vasul englez „Queen Elizabcth", perechea lui „Quecn Mary", (85 000 tone) terminat abia acum în şantierele de la Glasgow a străbătut Oceanul (fără pasageri) şi s-a adăpostit la New York, alături de „Quecn
168
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
169
Mary" şi de transatlanticul frncez „Normandie". Valoarea acestor vase e atât de mare, încât au fost puse la adăpostul aeroplanelor, şi submarinelor, pe tot timpul războiului...
Există în Italia un premiu de 50 000 lire ce se dă în fiecare an unui scriitor străin. Acest „premiu San Remo" a fost atribuit anul acesta de către o comisie prezidată de Bottai, ministrul Instrucţiunii Publice — compatriotului nostru profesorul Alexandru Marcu. Am aflat astfel şi noi despre existenţa lui...
Am întrebat ieri pe Mitiţă Constantinescu despre afacerea Procopiu. Era indignat. Nişte borfaşi s-au introdus într-adevăr la Procopiu şi i-ar fi furat câteva ţoale fără valoare. Inamicii lui Procopiu, şi are mulţi, căci nu poate satisface pe toţi cei ce vin să-i ceară ceva, au inventat pe de-a întregul istorioara cu cele 22 milioane şi au răspândit-o cât au putut. Aş vrea să fie aşa, căci Procopiu îmi e simpatic, dar... vorba francezilor: „calomniaţi, calomniaţi, va rămâne întotdeauna ceva" — tot nu sunt pe deplin convins, căci prea se afirmă, până în anturajul lui Tătărescu (Condu Săulescu, directorul său de cabinet) că cele date drept zvonuri sunt adevărate...
9 martie. Toată ziua de ieri au circulat zvonuri contradictorii cu privire la pacea dintre Finlanda şi Rusia. După unele ştiri Finlanda respinsese propunerile sovietice, după altele le primise. Se mai spunea că Mannerheim plecase la Stockholm, să trateze. Azi-dimineaţă se lămuresc câteva precizări: Finlanda n-a acceptat condiţiile ruseşti, dar nici nu le-a respins; Mannerheim nu a plecat la Stockholm, dar au plecat d.d. Paasikivi (care a condus la Moscova negocierile din octombrie) şi Vaion Vaionmann (fost ministru); Moscova declară câ condiţiile de pace publicate de ziare nu sunt cele exacte şi că condiţiile propuse nu au formă de ultimatum. Prin urmare posibilităţi de negociere sunt deschise, şi pare că ele au şi început.
E probabil că de la Stockholm d.d. Paasikivi şi Vaino Vaionmann vor merge la Moscova.
în Suedia, unde domneşte teama unei extinderi a războiului, opinia publică e pentru împăcarea dintre ruşi şi finlandezi, cu condiţia ca independenţa Finlandei să fie respectată. în Gennania de asemeni mare străduinţă pentru ajungerea la o înţelegere, fără de care executarea planurilor germane economice în Rusia e aproape imposibilă.
In Franţa şi în Anglia domneşte un spirit de intransigenţă. Aceste doua Puteri au trimis până acum în Finlanda 323 avioane, 600 de tunuri, un milion de obuze, granate, mitraliere, puşti antitanc, 40 milioane cartuşe (cifre oficiale) şi se declară gata să trimită mai departe şi din ce în ce mai mult — numai ca Finlanda să nu iasă învinsă din conflict şi Rusia victorioasă.
în Italia, lucru ciudat, se observă o uşoară schimbare de atitudine. De unde până acum italienii au ajutat pe finlandezi şi s-au declarat gata să intre în luptă directă cu Sovietele — acum au mai muiat-o, sfătuiesc pe finlandezi sâ încheie pace căci nu vor putea învinge o Putere mare ca Rusia.
Ba se scrie chiar în presă, că Italia ar putea revizui politica ei faţă de Soviete... Toate astea de pe urma celor câteva nenorocite vapoare încărcate cu cărbuni germani destinaţi Italiei, sechestrate de englezi... S-ar fi prăpădit pământul dacă s-ar fi dat mai departe drumul cărbunilor aşteptaţi de italieni... Pentru un câştig de nimic, britanicii au compromis din nou raporturile lor cu Italia. Ziarele din Roma şi-au dat drumul şi afirmă că, dacă e vorba să plătească cărbunii cu devize, îi vor lua din America, dar nu din Anglia... Pe când raporturile italo-britanice se încordează, Ribbentrop a plecat la Roma... să întoarcă vizita lui Ciano. Multe prostii mai fac şi prietenii noştri de pe malurile Tamisei.
Curtea de Casaţie a admis ieri recursul lui Maniu (chestiunea Senatului). L-a admis pe motivul că Curtea de Apel care a judecat astă-vară (şi a respins cererea lui Maniu) a fost prost constituită. A admis recursul şi a evocat afacerea pe care o va judeca în fond la 12 aprilie. Deşi procesul nu e pierdut, şi va fi probabil chiar câştigat de Stat la 12 aprilie, efectul sentinţei de ieri va fi dezastruos pentru regim. Maniu se va lăuda în tot Ardealul, până la 12 aprilie cel puţin, că Justiţia e de partea lui... După şedinţa Senatului m-am dus la Cameră în speranţa să găsesc pe Istrate Micescu care mă asigurase încă alaltăieri dimineaţă că totul e aranjat la Casaţie... Nu l-am găsit, dar am găsit pe Tătărescu şi pe Ghelmegeanu: erau fierţi. Tătărescu mai era enervat şi prin haha-lerismul lui Vaida, care în două zile n-a fost în stare să-şi aleagă birourile. Joi s-a ales el şi a ridicat şedinţa; ieri balotaj pe toată linia şi în loc sa fixeze şedinţă azi ca să termine cu constituirea birourilor, a anunţat pe marţi viitoarea şedinţă! Şi ministrul Finanţelor aşteaptă cu bugetele şi nu va mai avea decât câteva zile ca sâ le treacă prin Cameră şi Senat! La Cameră, e mai rău ca pe vremea celei mai deşănţate demagogii — Ghelmegeanu îmi spunea ieri: „în asemenea condiţii de anarhie nu pot
170
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
171
să-mi mai iau răspunderea liniştii în ţară; cer să devin iar tehnician..." Toată încurcătura de la Cameră a făcut-o ieri Gigurtu, ca să scoată vicepreşedinte pe urdurosul de Stan Ghiţcscu, pe care Goga l-a făcut ministru spre ruşinea lui şi a ţării... Dacă membrii Guvernului se pun să lupte împotriva Guvernului însuşi, apoi putem ajunge departe...
Mitiţă Constantincscu a depus ieri la Cameră Bugetul pe 1940/41 şi vreo zece legi anexe... Totalul bugetului: 35 miliarde — afară de fondurile speciale pentru înarmare... Vai dc noi — dar ce să-i faci? Să blestemi pe Hitler!
La Senat, s-a citit ieri proiectul dc Adresă, remarcabil prin scurtimea lui: Raportor I. Botez, de la iaşi, Regulamentul cerând 3 zile libere de la distribuirea proiectului de Adresă, pentru începerea discuţiei şi neavând altceva la ordinea zilei, am fixat viitoarea şedinţă pe marţi. Iorga a cerut un concediu de 30 zile. I s-a acordat cu plăcere, deşi şi-a rezervat dreptul să ia cuvântul la Adresă, cu tot concediul său.
La Academia Română, Râducanu Ion a comemorat ieri pc Adam Smith (150 ani de la naşterea sa). Dacă Adam Smith ar fi putut bănui o asemenea nenorocire, cu siguranţă câ ar fi renunţat să scrie...
10 martie. Marc vâlvă în toată Europa înjurai tratativelor de pace din Finlanda şi Rusia. Ţările scandinave se tem să nu fie atrase fără voia lor în război, dacă pacea nu s-ar încheia. Anglia şi Franţa par a dori continuarea războiului şt întinderea lui în nord, spre a determina o acţiune a blocului germano-rus în această direcţie. In asemenea împrejurări, Anglia şi Franţa ar veni efectiv în ajutorul Statelor Nordice şi un nou front de război s-ar stabili. Pentru noi, „ar fi bine", căci s-ar îndepărta primejdia din Sud.
Germania face toate presiunile posibile şi asupra Statelor Nordice şi asupra Finlandei, şi. asupra Rusiei pentru încheierea pâcti, căutând să atragă şi Italia în această acţiune. In caz dc succes, Germania ar lăsa Italiei tot meritul mediaţiei sale.
Oficial, Suedia afirmă că n-a fost supusă la nici o presiune şi câ n-a exercitat nici dânsa vreuna, fie asupra Finlandei, fie asupra Rusiei. In media ţia ei, Suedia vrea să se ştie că n-a jucat decât rolul unui cutii de scrisori şi că n-a făcut decât sâ transmită propunerile primite.
Din Finlanda, veştile sunt contradictorii. Se pare însă că majoritatea finlandezilor, cu Mannerheim în frunte, e pentru o pace onorabilă, chiar cu preţul câtorva concesii.
Deşi nu s-a comunicat nimic oficial în acest sens, e sigur câ negocieri directe între Soviete şi Finlanda au început la Moscova şi câ condiţiile puse de ruşi sunt departe de a fi atât de grele cât s-a spus la început. In două, trei zile vom 11 lămuriţi...
La Paris, ţelurile de război aliate au fost expuse în 5 puncte d-lui Sumner Welles, de către primul ministru Daladier.
Ele ne sunt transmise prin următoarea telegramă:
„Paris, 9 martie. în cercurile politice pariziene se afirmă câ dl Daladier a rezumat d-lui Sumner Welles, ţelurile de război ale Angliei şi ale Franţei:
1) Aliaţii socotesc că nu este posibilă încheierea unei păci atâta vreme cât există în Germania un regim naţional-socialist;
2) Pacea este imposibilă fără restabilirea unei Polonii şi a unei Cehoslovacii independente;
3) Germania trebuie să dea garanţii solide şi concrete că nu se va mai face vinovată de agresiune;
4) Numai după victoria Aliaţilor se va putea discuta planul unei cooperări economice europene;
5) Numai după complecta reorganizare a Europei şi crearea unui sistem de pace permanentă se va putea examina proiectul dezarmării
Trecerea Mânecii începe să nu mai fie sigură... Vaporul „Domala", 8 441 de tone, a fost scufundat de către un aeroplan gennan aproape dc coastele engleze, la limita Mânecii cu Marea Nordului. Scufundarea a fost de altminteri o porcărie din partea nemţilor căci vaporul „Domala" transportă de la Anvcrs în Anglia supuşi englezi autorizaţi de Reich sa reintre în patrie. Din vreo 300 câţi erau, 108 s-au înecat...
Incidentul cu vapoarele italiene încărcate cu cărbuni germani s-a aplanat. Anglia a dat drumul vapoarelor reţinute, cu încărcătură cu tot şi vapoarele care mai sunt în încărcare la Rotterdam vor putea trece şi ele şi transporta cărbunii în [talia -— dar Italia la rândul ei se obligă să nu mai trimită alte vapoare la încărcare. Din acest incident va rămâne
172
CONSTANTIN ARGETOIANU
Însemnări zilnice, 1940
173
însă un resentiment adânc în Italia, împotriva Angliei, cu posibile repercusiuni în politică...
Noul ministru al Propagandei a fost mai practic ca predecesorul său Radian: a dat pe toţi paraziţii plasaţi acolo de Titeanu afară, şi a numit oameni de-ai lui. Cel puţin aşa nu va fi sabotat. A mai convocat ieri şi pe toţi corespondenţii gazetelor străine — o gloată — şi le-a făgăduit că vor primi zilnic informaţii inedite... în fine şi-a luat ca şef de cabinet pe escrocul Frasin Munteanu, fiul lui Munteanu-Râmnic (căcat) —-omul lui Iorga. Să trăiesc să văd şi pe Giurescu la braţ cu Iorga?
A murit Numa Frumuşanu, fratele lui Titu, de veselă memorie. Nu-ma n-a avut duhul lui Titu, dar în schimb a avut mâna mai lungă...
Frigul continuă. Azi-dimineaţâ -10°. Până să se topească zăpada, să se mai zvânte pământul, vor trebui încă câteva săptămâni. Semănăturile vor fi începute cu o lună întârziere, şi din nenorocire mai trebuiesc împlinite şi lipsurile de semănătură de astă-toamnă... Ne ameninţă şi inundaţiile, dacă zăpezile se vor topi repede cum e foarte posibil, căci căldura se lasă la noi deodată.
Ieri adunarea generală la Banca de Credit. Am prezidat-o eu, şi la sfârşitul şedinţei am adus laude lui Cancicov, care, într-adevăr, a scăpat Banca de la pieire. Dacă mai sta un an Kaufmann, gata era...
11 martie. în fine începe să se încălzească! De ieri până azi 10 grade diferenţă! Ieri la ora 5 dimineaţa termometrul marca -10, azi la aceeaşi oră +2 grade.
Un comunicat oficial finlandez aduce la cunoştinţă că au început negocieri directe între Finlanda şi Rusia, deja de câtva timp, în vederea încheierii păcii. Aceste negocieri, spune comunicatul, au putut fi începute mulţumită mediaţiei Suediei. O delegaţie compusă din d.d. Risto Ryti, preşedintele Consiliului finlandez, Paasikivi (ministru), generalul Rudolf Walden şi deputatul Vamo Vaionmann, a plecat miercuri
seară, 6 martie, la Moscova. Finlanda, adaugă comunicatul, e gata, acum ca şi mai înainte, să încheie o pace onorabilă care să nu atingă independenţa ei.
Moscova e până acum mută.
De la Londra vine ştirea că Rusia nu va acorda negocierilor decât un termen limitat, care va expira în cursul săptămânii acesteia.
Până să se facă pace, dacă se va face, nemţii s-au şi înţeles cu ruşii să organizeze exploatarea minelor metalice din apropiere de Petramo, toată regiunea din jurul acestui oraş fiind în mâna moscoviţilor. Ingineri germani ar fi şi pornit la faţa locului.
Reacţia Suediei şi Norvegiei, în stadiul actual al conflictului ruso-finlandez, nu e identică. Deşi nici suedezii, nici norvegienii nu vor război, cei din urmă se arată mai intransigenţi faţă de Soviete ca cei dintâi, fiind mai la adăpost de un atac bruscat rusesc. Astfel, primul ministru norvegian a declarat, într-o cuvântare publică, că ţara sa înţelege sa păstreze o neutralitate integrală şi cu orice preţ —- pe când Moştenitorul Tronului suedez a pronunţat cuvinte mai în doi peri la înmormântarea colonelului Dayssen, căzut ca voluntar pe front mulţumindu-sc să, spună frumos: „Cauza Finlandei este cauza noastră!"
Senatorul Pittman, preşedintele Comisiei Afacerilor Străine a Senatului Statelor Unite, a ţinut o cuvântare la Radio în care a declarat că după înapoierea lui Sumner Welles, Statele Unite vor propune un armistiţiu de 30 de zile pentru a permite neutrilor să găsească o formulă de împăciuire între beligeranţi. Neutrii ar fi stânjeniţi în propunerile lor dacă acest armistiţiu ar fi respins.
Despre vizita lui Ribbentrop la Roma, Guvernul italian a dat un comunicat în care se spune numai că ministrul german a avut o convorbire cu Ciano, alta cu Ducele — şi că conversaţiile vor începe din nou azi.
La Londra se crede că Hitler se aşteaptă, în urma vizitei lui Ribbentrop la Roma, ca Italia — rămânând mai departe nebeligerantă — sâ declare că susţine politica germană actuală.
Se mai afirmă că Ducele ar fi primit din partea Fiihrer-ului garanţia scrisă că Rusia nu are intenţii agresive nici in Noră, nici în Sud-Estul Europei. Hitler l-ar fi asigurat în acelaşi timp câ nu a încheiat alianţă militară cu Rusia.
Odată înlăturata primejdia extinderii războiului în Finlanda — spun englezii — Hitler crede că va putea convinge lumea şi îndeosebi pe dl
174
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
175
Sumner Welles, că numai o pace de compromis ar putea scoate Europa din impasul actual.
Ziarele engleze afirmă că scopul călătoriei d-lui Ribbentrop la Roma ar fi să ceară Italiei să ia parte la o acţiune germano-rusă împotriva Marii Britanii. între Berlin şi Roma ar ti existat divergenţe cu privire la războiul din Finlanda.
Acum Fiihrerul ar fi convins că tensiunea a slăbit şi că Italia ar putea să susţină sforţările Germaniei faţă de Rusia, pentru restabilirea păcii cu Finlanda.
Mitropolitul Blajului şi episcopii uniţi din Ardeal au fost primiţi de Papa, „ad Urnind'' („la Roma11). Papa Piulică, care s-a pronunţat — ca sâ facă plăcere lui Mussolini — pentru o revizuire a Tratatelor, a vorbit acum cu dragoste de România, de români şi de petrol. A luat-o de la Traian şi a mers până în zilele noastre, urându-ne pace. Despre integritatea graniţelor noastre însă, nici vorbă.
Prelaţii români mi-au trimis o carte poştală cu semnăturile lor, din catacombele San Callisto...
Generalul Negruzzi, bărbosul, a scris o scrisoare în calitatea sa de comisar al Guvernului la „Reşiţa", prin care afirma că urmărirea lui Auschnit constituie o infamie. Pentru această faptă ar fi primit un milion lei, în mână. Scrisoarea a fost citită în instanţă şi a făcut senzaţie. A doua zi Negruzzi a fost înlocuit la „Reşiţa" prin... Nicu Ottescu! Norocul lui Ottescu!
Lupta pentru scoaterea lui Visarion Puiu din scaunul mitropolitan al Bucovinei continuă. După ancheta făcută la Fondul bisericesc din Cernăuţi, administratorul inginer, Constantincscu, a fost arestat. Or, mitropolitul „se ţine" cu nevasta lui Constantinescu, şi, furios, a început să facă prostii. Urlă şi înjură Guvernul şi deocamdată a refuzat sâ constituie Fondul „parte civilă" la procesul intentat Iui Constantincscu...
Marţi, 12 martie. Ne aflăm la punctul hotărâtor al războiului. Pe de o parte negocierile de la Moscova vor da o întorsătură definitivă conflictului ruso-finlandez -— pe de alta vizita lui Ribbentrop la Roma va fi probabil determinantă în evoluţia acţiunii de pe frontul occidental.
Oficial, de la Moscova, nu se ştie încă nimic precis. Ieri, atmosfera era foarte favorabilă pentru încheierea pacifică a tratativelor. Faptul că Moscova a intrat în negocieri cu Guvernul finlandez dovedeşte că Rusia a renunţat la tactica de a nu recunoaşte în Finlanda decât Guvernul comunist Kuussinen — ceea ce constituie, dată fiind mentalitatea sovietică, un pas considerabil înapoi. Se pare că celelalte pretenţii ale Moscovei au fost mult reduse. Acum se află că în momentul în care s-a adresat Suediei pentru, o mediaţie, Rusia încercase deja să pună în mişcare o intervenţie engleză. Condiţiile de pace propuse prin ambasadorul Maiski Guvernului britanic au fost însă de aşa natură încât acesta a refuzat să le transmită Guvernului finlandez.
Se pare că în Anglia perspectiva unei păci ruso-finlandeze e privită cu oarecare nemulţumire. Ieri a avut loc o dezbatere destul de vie în Camera Comunelor. Răspunzând la o întrebare a majorului Attlec, Chamberlain a declarat că Anglia şi Franţa sunt gata să ajute mai departe Finlanda, şi dacă aceasta va cere, cu toate mijloacele, ce stau acestor două Puteri la dispoziţie. întrebat mai departe dacă un asemenea ajutor ar constitui o declarare de război Rusiei, Chamberlain s-a arătat rezervat şi a răspuns „că încă nu ".
Despre vizita lui Ribbentrop Ia Roma nu s-au publicat, de asemenea, până acum, decât orariile vizitelor schimbate între ministrul Reichului şi oficialităţile Quirinalului şi Vaticanului. Este cert însă că vizita lui Ribbentrop la Roma trebuie să urmărească ţeluri dc cea mai mare importanţă. Din unele izvoare ar rezulta că Italia pregăteşte un plan dc pacepe care-] va remite d-lui Sumner Welles la trecerea sa prin Roma, în drum spre Napoli unde se va îmbarca pentru America. La Paris şi la Londra sc crede că Germania c în plină ofensivă de pace, socotind că momentul sfârşitului ostilităţilor dintre Rusia şi Finlanda ar fi favorabil unei asemenea încercări, cu atât mai mult cu cât prezenţa lui Summer Welles în Europa c şi ea o încurajare. Cercurile politice franceze şi engleze sunt însă foarte sceptice cu privire la această încercare, care, socotesc ele, va da greş, Germania ncînţclegând să sc supună cerinţelor anglo-francezc, care sunt ireductibile...
Vizita lui Ribbentrop la. Vatican ar fi avut dc scop reglarea situaţiei clerului catolic din Polonia...
Procesul Auschnit s-a sfârşit ieri. Sentinţa va fi dată poimâine, joi... în legătură cu acest proces, circulă tot felul de zvonuri în oraş, zvonuri care trebuie primite cu toată rezerva, ca toate zvonurile.
176
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
177
Se spune astfel că Regele a citit regulat notele stenografice ale dezbaterilor procesului şi că ar fi fost înmărmurit de câte a aflat. Ar fi aflat astfel, între altele, că Malaxa şi Urdăreanu l-au indus în eroare şi că au abuzat de încrederea lui (!!)... Rezultatul descoperirilor regale, ar fi fost noi instrucţiuni date acuzării care a şi pus multă apă în vin, în ultimele şedinţe. Ba chiar, pretinde Blumenfeld, Aznavorian, avocatul părţii civile, ar fi propus un armistiţiu avocaţilor lui Auschnit... Dovezile aduse de aceştia (din care cenzura n-a lăsat sa răsufle nimic în presă) despre aprobarea tuturor operaţiunilor efectuate de Auschnit, de către Malaxa — aprobare consemnată în scris, ar fi impresionat adânc nu numai Tribunalul, dar chiar şi pe Rege... Aş vrea să fie aşa, căci mi s-ar lua o piatră de pe piept dacă aş putea constata că Regele n-a fost în toată această afacere un complice, ci un indus în eroare...
Pe de altă parte se spune că faţă de schimbarea de sus, Malaxa e desfiinţat. Nici vorbă de deplasare la Londra. E închis în casă şi nu vede pe nimeni, prăbuşit. A circulat zvonul câ s-a sinucis. Alţii spun că e într-o stare de nervi care apropie nebunia, alţii că e în ultimul stadiu de uremie. Se poate să fie zvonuri răspândite de amicii lui Auschnit, ca să creeze atmosferă în preajma sentinţei... Se poate să fie şi ceva adevărat... Vom vedea joi, după sentinţă...
Un nou val de frig, cu viscol şi zăpadă s-a abătut asupra Basarabiei, în regiunea Chişinaului şi a întrerupt comunicaţiile. In Bucureşti de alaltăieri soare şi căldură, parcă ar fi sosit primăvara...
Asistat ieri-seară la reprezentaţia Teatrului Naţional: se juca „Magda" lui Suderman, marele succes de acum 50 de ani, în care au strălucit pe rând Agata Bârsescu, Sarah Bernard şi Duse. Excelentă reprezentaţie, cum nu se poate mai bună. Soţia lui Sadoveanu, remarcabilă — ca şi Storin şi ceilalţi. Ce deosebire cu ultima reprezentaţie de acum trei luni, a unei piese a lui Shaw, care a fost o nenorocire...
„Magda" marchează toată evoluţia morală a generaţiilor noastre în ultimii 50 de ani. Azi, subiectul acestei piese nu mai poate fi înţeles... Am făcut drum mult de atunci...
13 martie. Pacea s-a încheiat la Moscova între Rusia şi Finlanda! în momentul când scriu aceste rânduri, mai lipseşte încă ratificarea Dietei finlandeze, dar această ratificare nu e îndoielnică...
Din punct de vedere material, Finlanda iese mai prost din război decât cum ar fi fost fară război, căci pierde istmul Careliei, inclusiv Vyborgul şi încă câteva teritorii în marginea lacului Ladoga conservând ce e drept Petsamo şi accesul la Marea Arctică. Din punct de vedere moral însă, situaţia actuală nu se compara cu aceea pe care ar fi avut-o Finlanda fară război. Dacă într-adevăr Guvernul din Helsinki s-ar fi supus fară rezistenţă ultimatumului moscovit, soarta Finlandei ar fi fost identică cu a celorlalte ţări baltice; incapabilă să opună o rezistenţă Sovietelor, Finlanda ar fi devenit o anexă a Rusiei, o ţară sub protectorat trecută pe lista clientelei comuniste. Astăzi, după epopeea pe care a scris-o în Istorie, Finlanda şi-a asigurat independenţa fie şi cu preţul câtorva sacrificii teritoriale.
Pacea ruso-finlandezâ are dedesubturi. Daladier a destăinuit ieri în Camera Franceză, că încă de la 5 februarie Anglia şi Franţa hotărâseră să trimită trupe în Finlanda, pe lângă armamentul şi muniţiile pe care le-au trimis. Un corp de 50 000 oameni era gata de îmbarcare într-un port francez, iar în Anglia se pregătise un corp şi mai numeros. Această adevărată armată nu se putea pune în mişcare decât pe baza unei cereri finlandeze. Finlanda n-a cerut însă trimiterea unei armate de ajutor. Problema s-a mai complicat încă prin faptul că Norvegia şi Suedia au declarat că.se vor opune cu forţa la trecerea oricăror trupe prin teritoriul lor. Suedia a adăugat că mai bine va rupe şinele de pe liniile ei ferate decât să lase o armată străină să treacă... Probabil că.din cauza acestor atitudini intransigente ale Suediei şi Norvegiei, a renunţat şi Finlanda la ajutorul trupelor franco-engleze... Câteşitrei ţările nordice nu voiesc cu nici un preţ să fie atrase în conflictul european. în această privinţă sunt de acord cu Rusia, căci probabil tot teama unei extinderi a războiului a hotărât şi Sovietele să renunţe la trei sferturi din revendicările sale şi să încheie repede pacea cu Finlanda.
Pacea aceasta, dacă nu e un succes direct al Germaniei — deşi Berlinul a intervenit cu multă insistenţă la Moscova pentru aplanarea conflictului — e aproape un insucces pentru Aliaţi. Aşa cum se învârtise lucrurile, prin trimiterea de armament şi de bani, Aliaţii luase sub ocrotirea lor cauza finlandeză. Iată însă câ Finlanda, ne mai încrezându-se în sprijinul final al Angliei şi al Franţei după păţania Poloniei, s-a dus la o tranzacţie...
Eşecul a fost înregistrat şi în Franţa şi în Anglia, şi explicaţiile lui Chamberlain şi ale lui Daladier în Parlamentele lor, nu au alt scop decât să atenueze o impresie rea în opinia publică. La Paris, ziarele au început de câtva timp să înjure pe suedezi în mod atât de trivial, încât
178
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
179
ministrul Suediei a fost silit să intervină şi să protesteze... Probabil că va scădea, în Occident şi entuziasmul pentru finlandezi...
Pentru Germania, pacea finlandeză e de o importanţă capitală, în schimb, cât timp Rusia era agăţată în război, organizarea ei economică şi furniturile de materie primă arvunite de nemţi erau anevoioase de adus la îndeplinire. Acum se schimbă lucrurile...
Pentru noi, e greu de precizat dacă pacea va avea sau nu o consecinţă. Pe de o parte, ce e drept, Rusia îşi recâştigă libertatea de acţiune şi ar putea sâ se îndrepte împotriva noastră. Pe de alta însă, nu încape îndoială că, după cele păţite în Finlanda, dacă am fi atacaţi, Anglia, Franţa şi Turcia vor sări imediat în ajutorul nostru — şi tocmai un război cu aceste ţări este ceea ce Rusia vrea cu orice preţ să evite... Şi mai e şi Germania, care se va face luntre-punte, numai să împiedice un război între noi şi ruşi...
Dar toate sunt posibile şi viitorul nu e al nimănui. Cine va trăi va vedea ce se va mai întâmpla. Să-i fie Domnului milă de noi...
în cercurile noastre diriguitoare se ştia de câteva zile că pacea se va încheia între Rusia şi Finlanda. O telegramă a iui Franasovici, de alaltăieri, ne-a adus deja informaţii precise cu privire la enervarea Franţei şi la mirarea ei că Finlanda nu cere ajutor.
Despre vizita lui Ribbentrop la Roma, continuăm în schimb să nu ştim lucru mare. Ea a fost brusc hotărâtă. După telegramele lui Cruţescu şi lui Bossy, cu 24 de ore înainte, de plecarea ministrului nu sc ştia nimic la Berlin, şi nici la Roma. Nu încape îndoială că această vizită e legată de problema păcii generale şi s-ar părea că întrevederea de la Vatican, nu a fost, în această privinţă, neglijabilă.
Raporturile noastre cu turcii de bune ce sunt, devin afectuoase: după mărturisirea ambasadorului Tanriocr am trimis până acum în Turcia pentru refacerea satelor distruse de cutremur, câteva milioane lei şi material lemnos în valoare de alte zece milioane. Acum, din iniţiativa Regelui, se pregăteşte un proiect de lege pe baza căruia vom lua asupra noastră construirea unui sat model în atât de încercata regiune din jurul oraşului Erzindjan,
în locul lui Stoica, ca ambasador ia Ankara, va fi. trimis Victor Antonescu — dacă va primi, căci n-a fost întrebat până acum. E numai o
intenţie a Regelui, pe care Gafencu mi-a destăinuit-o sub pecetea secretului. A ajuns şi Victoraş Lată-Rău, om de nădejde...
Ieri s-a depus la Senat proiectul de lege pentru ajutorarea familiilor concentraţilor nevoiaşi. în fine...
Tot la Senat a început ieri discuţia la Adresă. Ne-a ucis dl loan Ioan...
La Cameră s-au ales vicepreşedinţii şi chestorii rămaşi în balotaj. Vicepreşedinţii s-au ales Voicu Niţescu şi... Stan Ghiţescu. Cu Vaida, demagogia veche începe să scoată părul prin căciulă, în Dealul Mitropoliei. Pc lângă alegerea lui Ghiţescu, mai avem de înregistrat pe ziua de ieri citirea unei comunicări de la tribună, când regulamentul Camerei interzicea formal această publicitate şi nu permite decât comunicările scrise depuse la birou pentru a fi transmise ministerelor. încetul cu încetul o să ne înapoiem iar la vechile deprinderi...
14 martie. Ieri la Senat, la discuţia Adresei, era să înnebunesc. Cum pot oamenii sa fie atât de inconştienţi? A citit dl Mircea Bădărău un ceas şi un sfert, o peltea agricolă-economică, fără interes...
Apele Dunării au început sâ.se reverse. în curând se vor umfla şi celelalte. Cc ne mai aşteaptă?
Ziarele de azi publică tratatul de pace dintre Rusia şi Finlanda, precum şi un protocol anexat tratatului. N-am nimic dc schimbat la aprecierile melc dc ieri.
Tanner, ministrul de Externe finlandez, a vorbit ieri ia Radio, frumos şi cu demnitate. „Am arătat drumul popoarelor mici, pe care se rezistă pretenţiilor dictaturilor". A mai lămurit ministrul de Externe finlandez, că ţara lui a trebuit sâ se închine în faţa Destinului din lipsă de efective. Dacă Suedia ar fi venit în ajutorul Finlandei, sau dacă cel puţin ar fi lăsat trupele aliate să treacă, situaţia ar fi fost cu totul alta. Finlanda a negociat în amănunte ajutorul englez şi francez; dacă nu l-a cerut formal, a fost din cauza opoziţiei Suediei dc a lăsa trupe străine să treacă pe teritoriul ei. In concluzie, Tanner a declarat câ Finlanda sc va reface, că armata ei este intactă, şi câ nimic nu va doborî curajul poporului finlandez, care în suferinţele lui seculare a cunoscut nenorociri mai mari fără să piară...
180
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
181
La Paris, ca şi Ia Londra, impresia este adâncă. Poporul finlandez se bucură de toată simpatia, în schimb Suedia şi Guvernul suedez sunt obiectul dispreţului general. Times scrie: „Dl Giinther, ministrul de Externe suedez a spus: «Cauza Finlandei este şi cauza Suediei... Prin urmare odată cu Finlanda a fost înfrântă şi Suedia...» Presa franceză şi cea engleză socotesc că întreaga peninsulă Scandinavă a căzut acum în „spaţiul vital" germano-ms... O judecată cam exagerată, datorită necazului...
Se zvoneşte că faimosul Kuusinen, şeful aşa-zisului Guvern finlandez comunist recunoscut de Moscova, ar fi fost executat de ruşi, sub învinuirea că ar fi dat informaţii greşite asupra stării de spirit din Finlanda...
Se zice că Italia va începe negocieri pentru încheierea unui tratat de comerţ cu Rusia... După violentele ieşiri împotriva comunismului şi a Sovietelor, după asigurările date nouă câ lupta din Spania n-a fost nimic pe lângă ce va pune la cale Italia în cazul în care ne vor ataca ruşii — această ştire e cam neaşteptată. în atitudinea Italiei faţă de Rusia, s-a operat însă cu certitudine o schimbare din momentul în care Anglia a oprit vasele cu cărbuni destinate Italiei, şi mai ales după vizita lui Ribbentrop. Să fi asigurat acesta pe Duce că ruşii nu vor păşi la nici un atac spre Occident, adică spre România? Se poate şi asta.
în tot cazul, după încetarea războiului finlandez, şi eliberarea forţelor sovietice agăţate de patru luni pe graniţa lor de nord, după incontestabila evoluţie a politicii italiene faţă de Moscova —- cerul nostru s-a înnourat din nou...
Mă mângâi cu convingerea câ ruşii nu vor consimţi cu nici un preţ să se încurce într-un război european cu Franţa şi cu Anglia, ceea ce azi ar fi desigur cazul dacă ne-ar ataca pe noi. După ştirbirea de prestigiu suferită la nord, Aliaţii n-ar mai putea suferi una la sud. Şi ca sa vina la noi, anglo-franco-turcii n-au nevoie să treacă prin Suedia, şi Marea Neagră e la dispoziţia lor...
într-o întrunire ţinută la Londra, la Caxton Hali, întrunire provocată de interesele Indiei Orientale, bătrânul Michael Odwer, fost guvernator al Pendjabului, a fost ucis printr-o împuşcătură de revolver, de către un indian. Are şi Anglia greutăţi şi încă mari, cu Imperiul ei colonial...
15 martie. Senatul francez a ţinut o şedinţă secretă ca sâ plângă asupra destinului Finlandei. Mai bine o ajuta cât a fost vreme. La Paris „s-ar fi
hotărât" să nu se mai lase germano-ruşilor iniţiativa — şi succesul — acţiunilor de război, în detrimentrul prestigiului Puterilor democratice...
Armăsarii ţârilor baltice se întrunesc la Riga ca sa discute asupra „adaptării" acelor ţări la noile condiţii determinate prin tratatul de pace fino-rus.
Armăsarul Giinther, ministrul de Externe al Suediei a rostit un voluminos discurs ca „să explice" atitudinea Statelor scandinave faţă de războiul din Finlanda. Degeaba explică: va rămâne în Istorie că Berna-doţii au trădat încă o dată. Se vorbeşte de un tratat de garanţie şi de apărare, între ţările nordice. Acum nu mai are nici o importanţă şi Moscova declară chiar, câ nu se opune unei asemenea înţelegeri, cât timp va păstra un caracter defensiv. Dacă un tratat de asistenţă mutuală ar fi fost semnat între Statele nordice acum 4 luni, e probabil că Rusia n-ar fi atacat Finlanda. Bine că nu l-au semnant, căci atunci ne atacau ruşii pe noi...
în Statele Unite, indignare mare împotriva Rusiei şi a „Statelor agresoare". S-a declarat chiar un „embargo moral" (!!) faţă de URSS. Nu s-a hotărât însă dacă acest „embargo moral" va fi transformat într-un „embargo material". Laşitatea omenească este mare...
Preşedintele Kallio a publicat un manifest plin de demnitate, adresat poporului finlandez. în fraze simple, Preşedintele reaminteşte că în cursul veacurilor, Finlanda a mai pierdut Vyborgul — dar Vîborgul tot finlandez a rămas...
Şi Mareşalul Mannerheim a adresat un ordin de zi armatei, prin care constată că armata finlandeză a rămas intactă şi neînvinsă, dar că ţara a trebuit să accepte un tratat oneros faţă de imposibilitatea de a se ţine indefinit piept, fără ajutor străin, atacurilor unei Puteri covârşitoare ca număr... în ordinul sau de zi Mannerheim mulţumeşte Scandinaviei, Franţei, Angliei şi Italiei pentru materialul trimis şi aduce omagiul Patriei celor căzuţi eroic pentru apărarea ei. Mareşalul mai precizează că în aceste 4 luni de lupte 1 500 tancuri şi 700 de avioane ruseşti au fost distruse sau capturate. Ruşii au pierdut peste 200 000 de oameni, iar finlandezii nici 15 000...
Bugetele şi cele 10-12 legi complementare au fost votate ieri la Cameră, fără modificare, după o discuţie care a durat — pentru toate — o zi. Ministerul de Finanţe tâindu-mi nişte sume în bugetul Senatului m-am dus ,1a Cameră să le restabilesc. Spre nenorocul meu am căzut la
182
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
183
jumătatea discursului lui Mitiţă şi a trebuit să înghit timp de 30 de minute figurile de retorică ale fostului trepăduş de la Comitetul Agrar. Bugetul din anul acesta e un buget de ananghie; trebuie să ne sângerăm ca să facem faţă, pe cât putem pericolului din răsărit. Bine. Dar sâ o facem fără fraze şi fără minciuni. Să tăiem din carne vie şi să nu ne plângem. Atât. Dar să facem dintr-o operă de nevoie o operă de artă — e inconştienţă sau îndrăzneală. Cu lovituri de pumni în piept şi în masă (la un moment dat s-a răsturnat şi paharul de apă peste dosare), Mitiţă a vorbit cum nu cred că se mai vorbeşte nici la Montevideo. N-a lipsit nimic: platitudine la adresa Regelui, inepţii economice şi minciuni pe terenul financiar şi monetar au fost învăluite în sosul celei mai deşănţate demagogii şi celei mai goale frazeologii. Caţavencu a fost întrecut cu mult. Flanşneta a turuit cu acea facilitate a prostului bun de gură. în treacăt arn cules câteva perle: „Frontierele de la periferie", „am să vă dcstăinuiesc cele 3 mari izvoare dc avuţie a ţării: agricultura, comerţul şi industria...", am alcătuit un buget uman (!!!)" etc. etc. Şi ca minciună de frunte: „Ministrul de Finanţe n-a fost complicele guvernatorului Băncii Naţionale şi a împiedicat inflaţia!" (adică cum? guvernatorul Băncii Naţionale voia inflaţia?) O spune fără ruşine ministrul de Finanţe care a sporit într-un an circulaţia monetară de la 25 la 50 de miliarde lei... că a trebuit să facă inflaţie e altă chestiune; dar de ce să spună câ n-a făcut?
Imbecilii din Cameră au fost şi sideraţi de elocinţa clănţăului, şi au cerut afişarea discursului! Iar hahalera de Vaida a încheiat cu cuvintele: „Să mi te ţie Dumnezeu!" Ce scârbă, cc scârbă — şi cât de jos am ajuns!
Cu prilejul vizitei melc la Cameră, Vaida mi-a spus că nu vrea pe Victor Moldovan ca secretar general la FRN şi câ a cerut pe Cădere (!) sau pe doctorul loncscu-Siscşti în locul lui Giurescu... Azi-dimineaţâ citesc în gazete că a fost numit Victor Moldovan. Armonia domneşte în sferele celeste ale FRN-ului!
Auschnit a fost condamnat ieri la 6 ani închisoare şi la vreo 200 milioane (n-am adunat toate sumele) despăgubiri către „Reşiţa" şi către Stat...
Tribunalul a fost compus clin: Traian Nicorcşleanu, preşedinte — G. Petrescu, judecător şi Vintilă Bănescu, procuror. Sâ reţinem numele acestor lichele: până în 6 luni vor ajunge consilieri la Casaţie...
Până acum, am avut în ziare rubrica gerului şi a zăpezii; dc azi înainte s-a deschis aibrica inundaţiilor. Au început în Basarabia, în Ba-
nat, şi de-a lungul Dunării. De o sută de ani nu s-ar fi văzut apele Dunării la nivelul celor de acum.
Malaxa vrea să pună mâna şi pe „Metrom" şi pe „Vulcan", societăţi în care majoritatea acţiunilor sunt în mâna lui Mişu Shapira. Voiajul din urmă al lui Tancred Constantinescu la Paris, n-a avut alt scop decât să obţină o opţiune de la Shapira în favoarea „unui grup român". Grupul român, e toată banda (P.U.M.)... Liberalii au început să se teamă şi pentru Banca Românească şi pentru „Letea" — apetiturile P.U.M.-ului fiind mari...
16 martie. Chamberlain a împlinit 71 ani. Şi se ţine bine. Dar e cam lent la hotărâri. Cu dânsul deciziile pripite sunt excluse — dar nu se iau nici la timp. A se vedea cazul cu Finlanda...
leri-dimineaţâ a murit Nae lonescu. Suferea de inimă. Se pusese la pat acum trei zile; n-avea decât 49 ani. Ambiţios de clasă mare, foarte inteligent şi fără nici un scrupul, făcuse planuri mari odată cu Restauraţia şi izbutise să câştige desăvârşita încredere a Regelui în primii ani ai Domniei noi. Steaua sa a apus după asasinarea lui Duca. Arestat, pus în libertate, cu toate punţile spre Palat rupte — Nae s-a lăsat dus de curentul legionar, şi fără să fie înscris formal în Garda de Fier (unii spun câ n-a vrut Codreanu; el pretindea că nu voise el) a fost târât în toate nenorocirile ei. Prăbuşirea planurilor sale de ascensiune i-a dat o lovitură morală care l-a pus în stare dc inferioritate faţă de încercările fizice ca regimul domiciliului forţat, deţinerile în penitenciare şi prin sanatorii de mâna a doua şi a treia — şi toate Ia un loc au zdruncinat adânc sănătatea sa. Boala sa de cord, necăulată, a făcut progrese mari si deznodământul s-a produs ieri...
imaginaţia oamenilor care nu văd în aceste vremuri agitate şi de constrângere decât prăpăstii în jurul lor, a îmbrobodit numaidecât un sfârşit cât sc poate de natural. Punând moartea lui Nae în legătură cu tratativele duse dc Guvern cu rămăşiţele Mişcării Legionare, s-a povestit pretutindeni că omul fusese ucis. Ministerul de Interne, ca sâ pună capăt zvonurilor a trimis o comisie de medici iegişti şi dc reprezentanţi ai Parchetului la domiciliul defunctului şi rezultatul anchetei
comisia a constatat că moartea a fost numai consecinţa bolii de cord --• s-a fost publicat azi-dimineaţă în toate ziarele...
184
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
185
Dar zvonul public nu s-a mulţumit cu asasinarea lui Nae lonescu. Câte nu s-au spus şi nu se spun despre cele întâmplate în ultima săptămână cu prilejul împăcării regimului cu grădiştii... Unii spun că Nae lonescu a fost primit în audienţă de Rege, pe baza acestei împăcări şi solicitat să intre în Guvern!!! Că Nae n-ar fi primit, că ar fi vorbit verde cu Regele, că în locul lui s-ar fi oferit un portofoliu lui Manoilescu! Alţii povestesc că Nae a refuzat să semneze actul de contriţiune impus gardiştilor, invocând în sprijinul refuzului său faptul că n-a fost niciodată gardist, şi că nu e nici acum... Faţă de acest refuz, Guvernul ar fi ameninţat pe Nae cu retrimiterea la domiciliul forţat, şi în cele din urmă l-ar fi ucis...
Nimic din toate acestea nu e adevărat. Guvernul n-a cerut lui Nae lonescu să semneze alături de gardişti. Regele nu l-a primit în audienţă şi nici un portofoliu n-a fost propus nici lui, nici lui Manoilescu. Moartea lui Nae lonescu a fost banală: a mâncat prea mult la Continental, a zăcut trei zile în pat şi a murit în braţele Celei Delavrancea (Lahovari)...
Moarea lui m-a durut. Mi-a fost simpatic. A zice că mi-a fost prieten ar fi prea mult — dar câţiva ani de zile a fost amestecat în politica mea şi mi-a rămas o amintire plăcută din colaborarea noastră.
^ De când se dăduse cu gardiştii contra Regelui, aproape nu l-am mai văzut. Să-1 ierte Dumnezeu pentru câte a făcut şi el!
Ghelmegeanu e încântat. A dus în fine la bun sfârşit marea operă a împăcării regimului cu Garda de Fier. Se pune de la sine întrebarea: dacă s-a ajuns la împăcare, de ce nu s-a ajuns înainte de omorurile rituale care au însângerat — în ipoteza de azi, degeaba — ţara?
In realitate nu s-a ajuns la nici o împăcare, şi totul e farsă. Ciurucurile Gărzii au semnat o adresă de pocăinţă îndreptată către Rege şi un apel „către camarazi" (mai sunt şi alţii în afară de cei care au semnat? Parcă ni se spusese că Garda de Fier a fost desfiinţată?), apel redactat cu grija de platitudine scârboasă. Or, adevăraţii gardişti, conducătorii Mişcării Legionare, au fost în parte ucişi şi în parte au trecut graniţa şi s-au refugiat în Germania. Dintre cei semnaţi pe actele publicate azi-dimineaţa de toate gazetele, dacă ar fi 3-4 din vechea organizaţie. Restul sunt arivişti, înscrişi în ultimul moment, după succesul din alegerile lui Tătărescu din decembrie 1937 — arivişti doritori să ajungă pe aripile avântului legionar unde nu putuseră să ajungă cu căruţele vechilor partide politice. Nişte şmecheri...
Cei ascunşi în Germania, cei câţi ori mai fi, ascunşi prin oraşele şi satele noastre nu se vor împăca. Vor profita însă de libertatea ce se dă astăzi tuturor şi de amnistia ce se va da mâine, ca să reînceapă, clan-
destin, acţiunea lor... Că şmecherii pocăiţi reţinuţi prin lagăre sau prin închisori, nu puteau să fie deţinuţi perpetuu, nici scoşi din viaţa publică şi din posibilitatea de a-şi câştiga o pâine, e adevărat. Dar nu trebuia dată reaşezării lor în viaţa normală, o importanţă prea mare, cum s-a făcut astăzi. Trebuiau oamenii chemaţi individual şi repuşi individual în circulaţie cu înştiinţarea că la prima recidivă vor fi desfiinţaţi... Fără măcar ca această operaţie să fie cunoscută de marea mulţime. Aşa începusem eu în octombrie...
S-a făcut enorma greşeală sase trateze cu ei în grup, reînchegându-se astfel un organism politic care fusese desfiinţat şi care nu va avea de acum înainte altă preocupare decât să se răzbune împotriva celor care l-au făcut sâ treacă prin adevărate furci caudine.
S-a tratat şi s-a mers până a se primi condiţiuni, condiţiuni care nu s-au publicat, dar care au fost aşternute în scris, şi care sunt următoarele:
1) Desfiinţarea lagărelor legionare, autoritatea având suficiente mijloace de supraveghere, iar încadrarea în ritmul vieţii de Stat făcân-du-se mai uşor în libertate decât în lagăr.
2) Amnistie atât pentru pedepse cât şi pentru procesele în curs, majoritatea lor având la bază fapte de minimă importanţă şi stingerea lor creând mai uşor mediul prielnic pacificării depline a spiritelor.
3) Până la amnistie, dacă aceasta ar mai necesitat timp, stingerea proceselor în curs şi ameliorarea traiului celor din închisori.
4) Anularea deciziilor de suspendare din funcţiile publice şi reintegrarea funcţionarilor de orice fel în situaţia avută anterior.
5) Reprimirea în şcoli şi universităţi a celor eliminaţi din cauza Mişcării.
6) Faptul de a fi legionar să nu mai fie o piedică la obţinerea oricărei funcţii de Stat sau particulare şi la exerciţiul profesiilor inclusiv comerţul.
7) Dispoziţii către autorităţile în subordine pentru încetarea oricărei şicane sau prejudecăţi faţă de foştii legionari.
8) Rezolvarea problemei celor aflători în străinătate, dându-se posibilitatea reîntoarcerii lor în ţară.
9) Pentru cei decedaţi: eliberarea actelor de deces, posibilitatea de a fi îngropaţi în cimitire, de a avea o cruce creştinească la cap şi de a li se face serviciile religioase de către familiile lor.
10) Ajutorarea familiilor celor decedaţi; acordarea de pensii întregi urmaşilor funcţionarilor publici — rente viagere pentru urmaşii celor care nu au fost funcţionari.
11) Suspendarea vânzării bunurilor legionare până la o nouă examinare a problemei.
186
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
187
12) Achitarea de către Stat a debitelor cooperativelor legionare, debite provenite din faptul lichidării lor forţate. Toate aceste condiţii au fost primite.
De observat că prin admiterea punctului 6 se recunoaşte implicit dreptul de a fi legionar — iar că prin admiterea punctelor 9, 10, 11 şi 12 se face un fel de „mea culpa", contra căruia n-am decât atât de zis: mai bine nu se omorau oamenii şi nu se lichida averea lor...
Deşi aceste condiţii n-au fost publicate, ele sunt cunoscute şi în jurul lor se face mare zarva şi e mare fierbere. Maniu şi ai lui se agită, evreii chiolălăiesc, iar oamenii dc bun simţ sc întreabă nedumiriţi: pentru ce s-au făcut execuţiile sumare, care au indignat ia vremea lor pe toţi cei care nu-şi pierduseră mintea?...
Cea mai bună dovadă că pocăirea legionarilor (câţi au rămas) nu e sincera, e că, pe lângă documentele oficiale publicate azi, am mai primit fiecare din oamenii de seamă ai ţării şi următorul manifest clandestin:
„ Către Studenţimea Română. Camarazi!
Sunt ani de când tineretul universitar este prigonit şi ucis pentru linia sa naţionalistă, creştină şi dinastică.
De ani, tineretul universitar — în totalitatea lui legionar — îşi plăteşte marele său tribut de sânge, de jertfe şi moarte.
De aceea, astăzi, acest tineret are drept la cuvânt, astăzi când Mişcarea Legionară se află aproape pe culmea biruinţei sale1, astăzi când Mişcarea Legionară a izbutit sa rupă toate zăgazurile, să nimicească toate uneltirile şi să înfrângă toate duşmăniile ajungând sâ convingă pe M.S. Regele de toată loialitatea şi credinţa sa sfântă.
Acum când parte din foştii conducători legionari au fost chemaţi în Capitala ţării spre a )i se comunica voinţa şi hotărârea M.S. Regelui de a se pune capăt valurilor de ură şi prigoana ce s-au abătut cu atâta cruzime asupra noastră, cuvântul nostru este următorul:
Suntem mulţumiţi dc faptul câ M.S. Regele s-a convins cătoaie informaţiile ce le-a avut despre Mişcarea Legionară au fost cele mai mari infamii, au fost cele mai odioase calomnii ce s-au spus vreodată.
Acum când se încearcă o destindere si o împăcare a sufletului românesc, studenţimea noastră cere cu iot respectul M.S. Regelui să definitiveze măsurile de îndepărtare a tuturor elementelor care suni o piedică în realizarea dorinţei M.S. Regelui şi a ţârii întregi.
Asemenea elemente care au defilat cu pumnul strâns sub flamurile steagului roşu, nu pot nici să ne cheme, nici să ne ofere loc sub steag şi lângă Tronul M.S. Regelui, nouă celor care am suferit şi am fost
! Sublimat du mine.
martirizaţi pentru steag şi pentru Tron. Asemenea elemente care ne-au umplut trupurile şi sufletele cu răni, care ne-au ucis conducătorii, nu pot să ne ofere iertare nouă celor ce nu am greşit niciodată, şi nu le putem îngădui sâ ne batjocorească morţii noştri sfinţi, aşezându-i alături de trădătorii de neam şi de ţară.
Asemenea elemente de discordie şi anarhie să fie înlăturate, fiindcă nici ei nu au încredere în noi, nici noi în ei.
O singură şi reală împăcare nu se poate face decât atunci când cei alungaţi peste graniţa de furia ucîgaşă a duşmanilor noştri şi ai ţării, când cei retraşi în şanurile tăinuite ale Mişcării Legionare, când cei aruncaţi fără judecată în funduri de închisori uitate — îşi vor putea spune cuvântul lor hotărât românesc. Şi acest îucru nu sc poate întâmpla decât atunci când cei care sunt purtătorii de cuvânt ai M.S. Regelui vor fi din acei care sâ se bucure atât de încrederea M. Sale Regelui cât mai ales de încrederea noastră.
Facă Dumnezeu ca în acest ceas mare pentru neamul românesc să sc găsească drumul cel bun pentru pace şi unire.
Centrul Studenţesc Legionar."
în aceste rânduri se găseşte spiritul şi dârzenia legionară, nu în peltelele semnate la Ministerul de Interne şi date publicităţii.
Curentul legionar n-a încetat o clipă să-şi facă drum în minţile tineretului nostru. Înăbuşit pe cât s-a putut prin forţă, el nu mai avea însă pe cine să-1 îndrume. Mi-e frică, că singurul rezultat pe care-1 va obţine Ghelmegeanu, e acela de a da din nou curentului posibilităţi legale de propăşire şi de organizare...
Sâ dea Dumnezeu să ma înşel.
în şedinţa secretă pc care a ţinut-o Senarul francez s-a votat sub forma de moţiune „un salut la adresa poporului finlandez... Şi la noi în Senat a vrut senatorul Nic. Miclescu să propună o asemenea moţiune; l-am rugat să renunţe la proiectul său, căci cu un „salut" mai mult nu era să se procopsească Finlanda, dar se putea supăra tenebroasa şi puternica noastră vecină, cu care trebuie sâ trăim în pace...
Sumner Welles a sosit la Roma, venind din Londra şi Paris. A fost primit dc Regele Italici. Marţi se va îmbarca spre New York. Adio şi la revedere...
Parlamentul, finlandez a ratificat cu 143 dc voturi contra, tratatul de pace cu Rusia Sovietică. în toată Finlanda jalea c mare. Cât au fost
188
CONSTANTIN ARGETOIANU
Însemnări zilnice, 1940
189
voinţele încordate în luptă, oamenii nici nu s-au uitat la prăpădul caselor şi gospodăriilor lor. Acum s-au pus pe plâns...
Preşedintele Dietei a rezumat, în momentul votului, amărăciunea tuturor: „Finlanda a trebuit să încheie pacea fiindcă a fost lăsată singură..."
Se dezminte ştirea executării lui Kuussinen. Nu numai că n-a fost executat, dar va fi numit Preşedintele Sovietului care va guverna Republica Careliei, căci Sovietele vor crea sub numele de Carelia, un Stat finlandez comunist.
Din Berlin vine ştirea că Reichul, fără sâ fie entuziast de idee, nu se va opune creării unei alianţe defensive nordice şi va privi dezvoltarea evenimentelor în simplu spectator, cum a făcut şi până acum în conflictul ruso-finlandez (!!!) Germania pare foarte mulţumită câ Danemarca nu va intra în noua alianţă care va cuprinde numai Suedia, Norvegia şi Finlanda — dacă se va face.
Se vorbeşte foarte mult de lărgirea Ministerului francez. S-ar crea un minister al Propagandei şi Daladier ar renunţa la ministerele lui (Afacerile Străine şi Apărarea Naţională), rămânând numai preşedinte al Consiliului.
Faimosul Cotnăreanu (Leon), soţul dotai al d-nei Coty, „dija" consul general la Nisa, a fost numit şi la Monaco, în aceeaşi calitate.
Cu lipsa lor de tact, nemţii au aranjat o reprezentaţie cu invitaţii filmului lor oficial „Cucerirea Poloniei şi distrugerea armatei poloneze", uitând că am fost aliaţii Poloniei, nu contra lor — dar aliaţi. Regele furios împotriva lui Giurescu care a autorizat filmul, era să-1 demisioneze. A trimis pe Gafencu la Fabricius să-1 roage sâ înlocuiască filmul „Poloniei" prin altul. Fabricius, jenat şi el, a intervenit la Berlin, dar degeaba. Se vede că Hitler vrea să ne arate ce s-ar întâmpla cu noi în cazul în care... Astfel, stând lucrurile, s-a dat ordin ca nici un ofiţer român sâ nu se ducă la reprezentaţie, şi Regele ne-a trimis vorbă, celor oficiali, să nu mergem nici noi. N-aveam de altminteri nici o intenţie... Sunt proşti, nemţii!
Se anunţă inundaţii, mari pretutindeni. Asta ne mai lipsea...
Ieri-seară mare recepţie de la ora 7 la ora 10 la Ambasada Franţei în cinstea comedianţilor de la Teatrul francez. Am fost şi eu, să nu se zică...
Lume nebună, mâncare bună, băutură excelentă. Dintre comedianţi, am văzut pe Schachmann, zis Yonnel şi m-am fotografiat cu madame Mărie Bell!
Dragoste şi frăţie —- ca acum 20 de ani...
De afacerea Auschnit, două zile după condamnare, nu mai vorbeşte nimeni. Deşi lumea simte o mare nedreptate la mijloc, şi o afacere colosală pusă la cale de P.U.M., indiferenţa e generală. Mai întâi fiindcă lumea nu se mai miră de nimic. Apoi fiindcă crede câ condamnarea nu e definitivă şi că nu e decât un mijloc de presiune. în fine fiindcă Auschnit e jidan şi nu e simpatic... Un singur regret pe toate buzele; de ce n-a fost condamnat şi Malaxa! Ca şi cum partea cea mai eficace al P.U.M.-ului ar putea fi condamnată sub domnia bunului plac al ace-luiaş P.U.M.!!!
Duminică, 17 martie. Zilele acestea s-au semnalat mai multe incidente destul de grave la frontierele ruso-japoneze. Cel din urmă în insula Sahalin. Patrule ruseşti au încălcat graniţa şi au tras în patrule japoneze. Mai mulţi soldaţi japonezi au fost ucişi sau răniţi. Japonia pare a da o mare importanţă incidentelor. Unde ar fi norocul să se declare un război între Soviete şi japonezi! Dar prea ar fi frumos; să nu ne legănam cu asemenea nădejdi!
Suedia primeşte în principiu alcătuirea unei alianţe defensive şi fără spirit de revanşă, latre cele 3 State nordice (Norvegia, Suedia, Finlanda) —- rămânând sâ studieze amănuntele la momentul oportun. Probabil că idealul celor de la Stockholm ar fi o alianţă fără nici un fel de obligaţie de a înfrunta un război...
Azi se inaugurează cu mare tămbălău la Belgrad, Camera de Comerţ iugoslavo-românâ. Christu şi numeroşi delegaţi din Bucureşti au sosit de ieri la Belgrad unde s-au dat deja mese, s-au rostit deja discursuri şi s-au decorat reciproc miniştrii. Ca pe vremea bună a lui Titu-
190
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
191
lescu şi a Micii Înţelegeri. Nu e degeaba Christu ciracul lui Titulescu. Noua Cameră 11U Vet face râu nimănui, chiar dacă nu va face nici un bine. Principalul ci scop au fost discursurile de ieri, şi decorările. Scopul a fost atins...
Cu un alai mai redus, şi în prezenţa unor personalităţi de ordin secundar, dl Victor Moldovan a fost instalat ieri secretar general al FRN-ului. A prezidat Vaida, cel care nu-1 voia pe Moldovan, şi în cuvântarea sa a subliniat că era regretabil ca doi ardeleni să fie în fruntea FRN-ului. Se va putea astfel ridica obiecţie dc regionalism, deşi el, Vaida, respinge orice acuzare de acest fel... Lipsă totală de avânt, iată rezumatul şedinţei. Cu Giurescu, cu Moldovan, cu Bentoiu şi cu generalul Georgcscu P. ar fi fost şi greu să sufle vânt de însufleţire.
Ca urmare la „împăcarea" cu gardiştii, 114 „persoane" (aşa spune comunicatul oficial) au fost eliberate din lagărele de concentrare — pe ziua de azi.
La Bârlad, în Covurlui, la Brăila — mari inundaţii. în Banat, în nordul Moldovei şi Basarabiei — poduri luate, linii ferate întrerupte...
O conferinţă a „Misiunilor Străine" se ţine actualmente la New York. Regina Wilhelmina şi Preşedintele Roosevelt au schimbat cu acest prilej lungi telegrame prin care îşi mărturisesc străduinţele lor dc a readuce pacea printre oameni. Şi această manifestaţie intră în cadrul în care Preşedintele Statelor Unite şi-a aşezat activitatea de mediator în conflictul european. Numai să ajungă să-i convingă pc încăpăţânaţii, care, pentru a salva un prestigiu distrug tot...
La Paris se vorbeşte foarte serios de remanierea Guvernului. Personalitatea lui Daladier nu e pusă însă în discuţie, şi dacă se va alcătui un nou Guvuern, tot sub preşedinţia sa se va face. Sunt două curente: unii ar voi lărgirea Ministerului în sensul pe care i-am notat ieri — alţii restrângerea lui la câteva personalităţi necontestate şi în care poporul francez ar avea o desăvârşită încredere. Un moment s-a crezut că, capitularea Finlandei putea să răstoarne Guvernul, cu Daladier cu tot.
Dar în şedinţa sa secretă, Senatul, după ce a omagiat eroismul finlandez, a votat primului ministru o desăvârşită încredere. Camera Deputaţilor care sc întruneşte marţi, va vota şi ea, cu aceeaşi unanimitate, încrederea în Daladier. Chestiunea remanierii, în vederea consolidării Guvernului, rămâne însă deschisă.
Luni, 18 martie. Bum! Bum! Ieri dupâ-amiază, Mussolini însoţit de Ciano şi Hitler însoţit de Ribbentrop, au plecat cei dintâi din Roma, cei din urată de undeva din Germania, ca să sc întâlnească pe Brenner. Ducele se va înapoia imediat după întâlnire — care va avea loc azi-di-mineaţâ — la Roma ca sâ mai prindă pe Sumner Welles înainte de îmbarcarea sa... Atât spun agenţiile telegrafice, dar importanţa evenimentului nu scapă nimănui şi este evident ca convorbirea dintre cei doi dictatori se va învârti mai mult în jurul păcii decât în jurul războiului1.
Pentru public, şi pentru noi străinii, ştirea acestei întrevederi a explodat ca o bombă. întrevederea n-a fost totuşi hotărâtă pe neaşteptate, ci pregătită cu prilejul vizitei lui Ribbentrop la Roma, dar ţinută secretă. Vom vedea ce va da...
Pc când Hitler sc pregătea de drum ca sâ întâlnească pe Mussolini, 14 avioane germane au atacat baza navală engleză de la Scapă Flow. După nemţi, 3 vase dc linie şi un crucişător au fost avariate — după englezi, numai 1 vas, şi încă uşor. O bombă a căzut în mijlocul satului Bridge of VVhait; 5 persoane au fost ucise şi mai multe vile incendiate. O altă escadrilă germană a bombardat bazele aeronautice engleze dc la Stromness, de la Earthouse şi de la Kirkwall. O a treia escadrilă, în fine, a atacat la nord-est de Scoţia vasele „Redehail", „Mirelle" şi Avoude" pe care le-ar fi avariat uşor. Ceea ce este extraordinar, e că toate avioanele germane s-au întors nevătămate la bazele lor. Sau englezii erau beţi, sau apărarea antiaeriană sc dovedeşte neputincioasă faţă de atacurile avioanelor. într-un caz şi într-altul, pronosticul nu e îmbucurător pentru Anglia. Dacă englezii nu s-au putut apăra împotriva a 14 avioane, ce vor face când vor veni peste ei, 500 sau 5 000?
în tot cazul, pe ziua de ieri s-a înregistrat primul atac german pe teritoriu! Angliei. Convenţia din septembrie parc prin urmare denunţată, cel puţin din partea Germaniei. Faptul că n-au fost atacate decât centre militare (bomba din satul Bridge of Whait a căzut acolo din
' Cc eroare!   - nota adăugată la recitirea acestor însemnări.
192
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
193
greşeală) şi că atacurile n-au fost date decât cu puţine avioane ar dovedi că încercarea de ieri a fost mai mult un avertisment menit să întărească propunerile ce probabil vor ieşi din convorbirea lui Hitler cu Mussolini... în evoluţia războiului trăim ceasuri importante. Reacţia Angliei e aşteptată cu nerăbdare...
Finlanda nu demobilizează şi a început construirea unei noi linii de fortificaţii pe graniţa ce i s-a fixat. Suedia, ruşinată, contribuie cât poate la repararea dezastrelor pricinuite de război şi ajută Finlanda cu parale şi cu materiale de tot soiul. în Anglia, o bună parte a presei critică cu vehemenţă atitudinea britanică faţă de conflictul ruso-fmlandez. E cert că Aliaţii, Anglia mai ales, trec printr-o serie neagră... Nimic nu e însă pierdut. Dar strivirea Germaniei apare ca o posibilitate din ce în ce mai depărtată...
Tătărescu a cântat ieri-seară la Radio. Omul acesta nu pricepe că un şef de Guvern trebuie să vorbească scurt, în câteva formule precise şi concise. Nimeni n-ascultă sau nu citeşte o nesfârşită peltea de lucruri cunoscute şi arhicunoscute... „Să rămânem uniţi pentru a fi tari şi tari pentru a fi noi înşine", „sângele strămoşilor", „înfrângerea robiilor din trecut", „problema păcii", „acţiune de veghe", „nevoile oştirii", „zăpada care a copleşit năpraznică ogoarele noastre" — sunt formule şi postulate, care, diluate într-o nesfârşită enumerare plictisesc pe oricine. Tătărescu nu e prost — de ce nu pricepe?
A murit ieri-dimineaţă şi Iancu Brezeanu, actor şi beţiv împărătesc. Nu ştiu de ce ajunsese la celebritate, căci era un talent mediocru. La Sinaia, i s-a ridicat chiar un bust, probabil de către tovarăşii săi de pelin. Fiind la Guvern am pus să-1 dea jos. Acum iar l-am văzut ridicat pe soclul său...
A murit în Suedia şi cunoscuta scriitoare Selma Lagerlof, la vârsta de 81 ani. A scris romane plicticoase dar remarcabile şi a fost distinsă cu Premiul Nobel.
Lângă staţia Zalanka, în Iugoslavia, un tren de persoane s-a prăbuşit într-un râu cu apele umflate, şi 80 de persoane au pierit înecate. In
Italia, lângă Roma, un avion cu călători s-a răsturnat în momentul aterizării. Sunt 2 morţi.
După o splendidă duminică de primăvară, timpul iar s-a răcit, azi. Termometrul arată 0°. în Suedia a căzut la -12° şi în unele locuri, chiar
la-27°.
Nae lonescu a fost înmormântat ieri la Bellu. Mi se spune că a fost foarte, foarte multă lume. în schimb, ziarele n-au avut voie sâ publice despre defunct decât notiţe succinte, de 3-4 linii... Bietul Nae a murit oropsit, dar chiar cei care nu-1 stimau foarte mult au vărsat o lacrimă pe mormântul lui, de ura celorlalţi...
Marţi, 19 martie. Mussolini şi Hitler s-au întâlnit ieri-dimineaţă în gara Brennero. Trenul lui Mussolini a sosit la orele 9,30 — al lui Hitler la orele 10,10. Ningea ca în toiul iernii. întrevederea, la care au asistat şi Ciano şi Ribbentrop, a durat 2 ore şi jumătate. Domnii au luat apoi dejunul împreună, tot în trenul lui Mussolini, şi după dejun cele două trenuri au pornit înapoi, unul spre Berlin, cu Hitler şi Ribbentrop — celălalt spre Roma cu Mussolini şi cu Ciano.
Despre întrevedere şi cele vorbite nu s-a dat nici un comunicat, cel puţin până acum. La Berlin însă domneşte mare fierbere în cercurile politice şi în presă şi nu se discută decât despre cele ce s-au putut hotărî pe culmea Brennerului. Toate celelalte au căzut pe planul al doilea. La Ministerul de Externe din Wilhelmstrasse se caută vădit să se diminueze importanţa întrevederii dintre cei doi conducători, care n-ar depăşi limitele unor consultări naturale între capii de guvernământ a două ţâri aliate. Discreţia cu care a fost pregătită întâlnirea, conjunctura momentului şi faptul că cele discutate nu se dau în vileag, aţâţă însă curiozitatea oamenilor şi ipotezele circulă.
în cercurile bine informate se crede că convorbirea dintre Hitler şi Mussolini a avut înainte de toate drept scop, întâi, ultimele propuneri de făcut lui Sumner Welles, în legătură cu pacea — şi al doilea situaţia în sud-estul Europei. Se specifică chiar, în ce priveşte situaţia din sud-estul Europei, că Germania vrea să convingă Italia să semneze împreună cu Rusia o convenţie de garanţie a „statu-quo-ului", cu condiţia unui angajament de neagresiune faţă de Germania şi Rusia din partea ţărilor din centrul şi răsăritul Europei...
în legătură cu acest proiect se pune o foarte apropiată vizită pe care Ribbentrop ar urma să o facă la Moscova şi o altă vizită a lui Teleky la
194 CONSTANTIN ARGETOIANU
Roma, care va avea loc zilele acestea. în fine se mai spune că Germania mijloceşte un pact de neagresiune între Turcia şi Soviete, pact pe care în anumite condiţii (garantarea păcii în Balcani) Ankara ar fi dispusă să-1 semneze.
La Paris se socoteşte că întrevederea Hitler-Mussolini n-ar fi decât primul pas pentru începutul noii ofensive de pace pe care Reichul vrea sa o pornească. Cum însă e foarte probabil că Mussolini n-a putut impune lui Hitler un alt program de pace decât cel pretins de Reich, importanţa întrevederii ca şi a ofensivei de pace e socotită ca foarte scăzută, de întreaga presa franceză, şi de asemeni de cea engleză.
Totuşi, agenţia Reuter (engleză) a anunţat ieri că o întrevedere între Daladier şi Mussolini, la Genova, pentru azi sau mâine, nu este exclusă. Ce e drept, ştirea a fost imediat dezminţită de la Paris... Să aşteptăm...
Ieri s-a încheiat la Senat discuţia Adresei. Din cele 28 de discursuri pronunţate anul acesta la tribună — lăsând la o parte scurtele declaraţii ale minorităţilor, n-a fost decât unul bun, al lui Iorga, cu care s-a închis seria. Iorga a avut ieri o zi bună, n-a pus picioarele în străchini şi a vorbit cu însufleţire şi cu bun simţ. A salvat cinstea Senatului. Gafencu, care a răspuns în numele Guvernului şi se străduia de opt zile cum sâ vorbească fară să spună nimic — a reuşit pe deplin. Raportorul I. Botez, de la Iaşi, a fost nul, dar şi scurt. Bine că s-a sfârşit şi această plictiseală a Mesajului...
Raidul avioanelor germane la Scapă Flow a pus din nou în discuţie posibilităţile de luptă între arma aeriană şi bateriile de apărare terestre şi maritime. în Germania se face mare caz de succesul obţinut prin demonstrarea vulnerabilităţii flotei şi teritoriului englez. Dc observat însă câ o escadrilă engleză a străbătut întreaga Germanie, până la graniţa polono-rusă şi s-a înapoiat nevătămată la baza ei. Ar fi putut bombarda, în drum, nenumărate oraşe germane. în concluzie, pare demonstrat, că apărarea antiaeriană nu e eficace, oriunde. Pe de altă parte e evident, că prin bombardamente aeriene o ţară poate fi nenorocită dar nu cucerită. Atunci?
Primul ministru bulgar Filov a vorbit întocmai ca predecesorul său Kiosseivanov. Şi el vrea pacea şi numai pacea, şi el constată că rapor-
însemnări zilnice, 1940 195
turile Bulgariei cu toţi vecinii săi sunt foarte bune, că relaţiile cu România s-a ameliorat — şi el vrea revizuirea tratatelor numai pe cale paşnică. Cum asta, nu spune.
Finlandezii au hotărât să construiască trei noi oraşe cu numele de Vyborg (Viipuri), Hangoe şi Somosalvi în locul celor cu aceleaşi nume distruse de război şi cedate Rusiei. în aceste trei oraşe noi se vor muta locuitorii evacuaţi din oraşele cedate.
Ruşii au început să construiască în Carelia, între mare şi Ladoga o linie „Voroşilov" pentru apărarea graniţei sovietice...
Inundaţii mari, în toate părţile joase ale ţării. Mai ales de-a lungul Dunării pagubele sunt imense. Zâpoare de gheaţă au umflat apele în dosul lor şi acestea au trecut peste diguri, ba în unele locuri au spart chiar digurile... O mulţime de proprietari sunt ruinaţi. Când vine una vin toate... Ieri-dimineaţă 18 martie a nins ca la Bobotează...
Afacerea „Rimma", una din cele mai mari porcării ale vremurilor, a fost clasată.
La trecerea mea pe la Ministerul Industriei în 1938, am numit o anchetă. Inginerul Panaitescu şi Mecu au dovedit culpabilitatea administratorilor, care au delapidat averea Statului. în clasarea afacerii văd mâna spurcată a lui Malaxa. Malaxa se pregăteşte să înghită tot avutul „Rimmei", şi se vede că vrea să scape pe predecesorii săi de puşcărie... In lumea industrială e o indignare generală...
20 martie. Presa din toate ţările continuă să se ocupe de întâlnirea dictatorilor de pe Brenner. Nimic sigur nu se ştie despre cele vorbite şi hotărâte între Hitler şi Mussolini, o mărturiseşte chiar Chamberlain în expozeul său din faţa Camerei Comunelor. Tot felul de ipoteze circulă. La Berlin se dă o importanţă covârşitoare celor hotărâte pe Brenner. în Italia comentariile sunt foarte rezervate: clopotele din Berlin şi din Roma nu sună la fel. In Germania se crede că convorbirea dintre Fiihrer şi Duce a avut mai mult de obiect sud-estul Europei şi garantarea păcii în actualul „statu-quo", de către Germania, Italia şi Rusia.
New York Times publică condiţiile de pace pe care Germania le-ar fi făcut cunoscute lui Sumner Welles. Condiţiile sunt enumerate în 11
196
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
197
puncte, pentru noi acceptabile, căci prin ele se menţine în sud-estul Europei situaţia de azi — dar incceptabile pentru Anglia, Franţa, Polonia şi Cehoslovacia. La Berlin se dă o categorică dezminţire ştirii publicate de New York Times,calificată chiar de mistificare.
Se zice că Fuhrerul va convoca Reichstagul pentru a expune în faţa lui hotărârile luate la Brenner.
Chamberlain a făcut un nou expozeu în faţa Camerei Comunelor. Nimic senzaţional. A acoperit cu flori Finlanda. A declarat că atacul asupra bazei navale de la Scapă Flow n-a constituit un fapt atât de senzaţional cum a fost interpretat de unii: 20 de bombe au fost aruncate, din care una a lovit un vas secundar al Marinei — nici un vas de linie n-a fost atins, iar vasul lovit n-a suferit decât avarii neînsemnate...
A mai declarat, ca de obicei, că Anglia e sigură de victoria finală şi că va lupta cât va trebui ca să-şi atingă ţelurile de război...
La Paris şi la Londra se vorbeşte cu insistenţă de remanierea Guvernelor celor două ţări aliate. Remanierea se va face până în Paşti. La Paris, probabil prin lărgirea Ministerului — ia Londra prin restrângerea lui. Şi într-o ţară şi în alta opinia publică e nemulţumită. Pe când Hitler continuă să înregistreze succese, Aliaţii, în complectă inacţiune, nu parvin să înscrie pe răbojul lor decât decepţii... Prăbuşirea Finlandei cere ţapi ispăşitori...
Inundaţii, inundaţii pe toate văile ţării... Dc-a lungul Dunării, de-a lungul Prutului, prăpăd curat...
Joi, 21 martie. Lovitură de teatru: dc unde ne aşteptam la o simplă remaniere a Ministerului Daladier, telegraful ne aduce vestea demisiei sale şi a întregului Cabinet. Metodele democraţiilor se pierd în negura tuturor fanteziilor; repetatele voturi unanime de încredere pe care le-a recoltat Daladier în ultima vreme au dus la căderea lui. De unde până ieri nu putea presupune un alt om în fruntea Guvernului Franţei, astăzi se vorbeşte de zece alţii dar de el, nu.
Pc Daladier l-a mâncat Finlanda. Ca şi opinia publică, Camera a fost enervată dc „score-ul" meciului ce sc joacă în care echipa germană înseamnă într-una puncte, iar echipa franco-cngleză nici unul. După
şedinţa secretă de alaltăieri de la Camera Deputaţilor, Daladier a cerut vot de încredere şi încrederea i-a fost acordată cu 245 voturi contra!, dar cu 300 de abţineri. Faţă de această situaţie, Daladier a remis ieri-dimineaţă Preşedintelui Republicii demisia întregului Cabinet. Preşedintele Lebrun a primit demisia şi după ce a consultat pe preşedinţii Camerei şi Senatului, a însărcinat cu formarea noului Guvern pe Paul Reynaud, ministrul de Finanţe în Cabinetul Daladier.
La Paris, ca şi în Anglia, opinia publică socoteşte că războiul e dus prea moale şi câ toate iniţiativele sunt lăsate Germaniei. Schimbarea de Guvern de la Paris trebuie interpretată ca o dorinţă a Parlamentului — care în această privinţă oglindeşte perfect opinia publică — de intensificare a războiului. Nu e exclus ca la Londra să se întâmple ce s-a întâmplat şi la Paris...
Paul Reynaud a început negocierile sale, căci vrea să constituie un Guvern de uniune naţională, mergând de la Blum până dincolo de Louis Martin. Până acum a întâmpinat refuzul lui Daladier, care n-a primit să conducă mai departe Departamentul Apărării Naţionale, pretextând nevoia de odihnă... Reynaud va da azi Preşedintelui Republicii răspunsul său, dacă poate sau nu să constituie noul Guvern.
La Berlin, demisia lui Daladier n-a impresionat, deşi criza este judecată sub adevăratul ei aspect: o dorinţa de înteţire a războiului...
Aviaţia engleză a atacat baza navală germana din insula Sylt de lângă coasta Schleswigului. A fost răspunsul britanic la atacul german de la Scapă Flow. Raidul englezesc a reuşit tot aşa de bine ca cel nemţesc. Escadrila de atac n-a pierdut decât un singur avion, şi a bombardat cum a vrut baza, pricinuind mari stricăciuni şi incendii — după versiunea engleză, mai puţine după cea germană. Interesant este de constatat, că şi de partea germană, apărarea antiaeriană s-a dovedit tot atât de neputincioasă ca cea engleză... Două crude experienţe... Moralul englezilor a venit însă la loc, după acest incontestabil succes al aviaţiei lor.
La Berlin se aşteaptă evenimente foarte importante, senzaţionale. Ambasadorul sovietic Schwartze a zburat la Moscova pe neaşteptate: se zice ca se prepară fie o vizită a lui Goring şi a lui Ribbentrop în Rusia — fie una a lui Molotov în Germania. Aceste vizite ar fi în legătură cu întrevederea dictatorilor de pc Brenner şi evenimentul senzaţional
198
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
199
semnalat ar fi un act de o covârşitoare importanţă cu privire la sud-estul Europei, act la care ar participa Germania, Italia şi Rusia...
După un atac violent împotriva inerţiei Guvernului în războiul fino-sovietic, Hoare Belisha şi-a dat demisia şi din preşedinţia grupării na-ţional-liberale din Camera Comunelor...
Agenţia TASS dezminte ştirile privitoare la o aprobare sau la o indiferenţă sovietică faţă de plănuitul tratat defensiv al ţărilor nordice. Agenţia TASS afirmă, dimpotrivă, că Sovietele ar considera o alianţă între Norvegia, Suedia şi Finlanda ca îndreptată împotriva lor şi Agenţia mai adaugă, că o asemenea alianţă ar fi incompatibilă cu tratatul de pace ruso-fmlandez...
Ieri la Senat, discuţie generală asupra bugetului şi a legilor care îl însoţesc. Discuţia s-a desfăşurat în limitele obiectivitătii şi s-a ridicat la un nivel mult mai înalt ca discuţia la Adresă. Au vorbit 12 oratori şi mai toţi au adus obiecţiuni legitime şi observaţiuni interesante. Azi după-amiază vor vorbi raportorul N. Penescu şi dom' Mitiţă Finanţul.
Curtea de Casaţie, care evocase fondul procesului lui Maniu împotriva hotărârii Preşedinţiei Senatului1, l-a judecat alaltăieri marţi şi a amânat pronunţarea sentinţei pentru miercurea viitoare. Se vede că Guvernul a intervenit ca să se pronunţe mai repede, şi Curtea s-a executat dându-şi hotărârea ieri. Maniu a fost ras — pe motivul câ decizia Preşedintelui Senatului nu poate fi asimilată cu un act administrativ, şi că prin urmare nu e susceptibilă de anulare pe cale de contencios administrativ...
La Cameră, discuţia la Adresă nu se mai sfârşeşte. Şi cum să se sfârşească când hahalera de Vaida întrerupe într-una pe oratori, comentează declaraţiile lor, şi face şi el un discurs suplimentar, o dată, de două, de trei ori pe şedinţă. Şi fac două şedinţe pe zi, dimineaţa şi după-amiaza...
' Prin care „domnul Prezident" a fost exclus din Senat pe toată legislatura, deşi senator de drept, fiindcă n-a vrut să îmbrace uniforma FRN şi să jure.
Inundaţiile se întind, deşi vremea rece de trei zile a mai oprit topitul zăpezilor. Şi Ialomiţa a ieşit din matcă şi a distrus tot...
Vineri, 22 martie. Criza de guvernământ din Franţa s-a terminat ieri prin formarea unui Minister Paul Reynaud. Daladier a rămas ministru al Apărării Naţionale şi Chautemps vicepreşedinte al Consiliului. Reynaud a luat şi Ministerul Afacerilor Străine, iar la Finanţe în locul lui a fost numit Lamoureux. Mandel a rămas la Colonii. De Monzie la Lucrări Publice şi Transporturi. S-a creat un nou Minister al Informaţiilor şi Propagandei (Frossard). O droaie de subsecretari. în total 34 de miniştri şi de subminiştri.
Se zice că, căile Domnului sunt necunoscute — tot astfel recunoscute sunt şi ale Democraţiei! Până ieri Daladier era omul indispensabil care cristaliza în jurul său toată încrederea Franţei. La Cameră şi Senat unanimităţi. Deodată, din frunte a fost trecut la coadă... Cât va dura „trecerea" lui Paul Reynaud? Mister... Căile Democraţiei sunt nu numai necunoscute, dar încă şi „insondabile"!
Evenimentele din Finlanda, consecinţă a metodelor de pasivitate cu care a fost condus războiul, au determinat retragerea lui Daladier. Va putea Paul Reynaud sâ schimbe ritmul războiului? Se pretinde că — şi o pretinde şi el — noul prim-ministru a fost comparat cu Churchill, în Anglia, şi deşi mai puţin, e totuşi un impulsiv şi el. întrebat de gazetari asupra intenţiilor sale, a răspuns ieri răspicat: „Voi face ce a făcut Cle-manceau. Aş face război. Ministerul meu se compune exact din atâţia miniştri ca şi al lui Clemenceau..." O fi, dar nu e de ajuns: lipseşte Cle-menceau...
De la Berlin se telegrafiază că săptămâna sc va termina în linişte. Ştirile sosite ieri şi alaltăieri cu privire „la un eveniment senzaţional", ar fi fost simple zvonuri. Totuşi — cc e drept nu din Berlin — noi informaţii par a confirma vizita lui Molotov în capitala Reichului, vizită cc ar urma să aibă loc în timpul vacanţei Paştelui (catolic).
Presa berlineză afirmă că un convoi a fost atacat de avioanele germane în Marea Nordului, nu departe de Scapă Flow şi că mai multe vase englezeşti, de război şi comerciale, au fost scufundate.
Un comunicat dezminte energic această ştire, inventată pe de-a întregul şi menită să atenueze efectul atacului asupra bazei navale germane de la Sylt.
200
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
201
In Anglia, Parlamentul a luat vacanţa până la 2 aprilie. E probabil că remanierea Guvernului nu se va face decât după vacanţă, şi se spune că Guvernul va fi redus. Această reducere ar părea în contrazicere cu metoda adoptata în Franţa, unde Guvernul a fost sporit. Contrazicerea e numai aparentă, căci în noul Guvem Reynaud s-au creat două comitete, un comitet de război şi un comitet economic, amândouă restrânse, care de fapt vor avea îndrumarea celor mai importante Departamente în mână.
în Guvernul Paul Reynaud au intrat socialiştii (dar nu şi Blum) — n-au intrat însă reprezentanţii grupurilor de dreapta, fiindcă n-au fost mulţumite de modul cum s-a înjeghebat Ministerul. Paul Reynaud a trebuit astfel să renunţe la alcătuirea unui Guvem de uniune naţională pe care l-ar fi dorit.
Se pare că cu prilejul ratificării tratatului cu Finlanda, care e în curs la Moscova, Sovietele mai cer câteva petice de pământ, ca să-şi asigure -poziţii strategice. Guvernul din Helsinki a demisionat, dar cel care-1 va înlocui va trebui să primească şi acest nou sacrificiu... Când eşti mic şi singur...
Sovietele declarându-se împotriva unei alianţe a ţărilor nordice, a întors şi Germania foaia, şi de unde la început se declara indiferentă faţă de noua formaţie defensivă, acum se ridică împotriva ei...
Ieri şedinţă nesfârşită la Senat. Ne-a pisat Penescu, raportorul bugetului şi apoi un ceas şi un sfert ne-a cântat Mitiţă din toate strunele patriotismului ca să ne dovedească cât de genială era opera sa. Băiatul are o mare, o deplorabilă facilitate de elocuţiune, dar la dânsul trilurile şi gargarismele vocale ţin loc de argumente. în loc să ne spună pe şleau că a fost nevoit sâ pună mâna în toate buzunarele ca să strângă banii necesari apărării naţionale, a vrut să ne demonstreze că a ridicat o operă financiară raţională...
După ce a sfârşit, un complice a cerut — ca la Cameră — afişarea discursului. Ca să nu mă las mai prejos decât Vaida, i-am adresat şi eu câteva cuvinte de mulţumire pentru hapul amar pe care mi l-a dat pe gât.
Au urmat 13 voturi (buget şi legi anexe) din care am ieşit tâmpit...
La Cameră, harababura continuă. Discuţia la Adresă nu s-a terminat încă. Vaida răspunde la întreruperi în locul interpelatului, şi mai ros-
teşte astfel două-trei discursuri pe şedinţă. Ieri a reclamat împotriva cenzurii, împotriva României (ziarul FRN-ului), împotriva lumii întregi! Şi ăsta reprezintă Ardealul, reprezintă ritmul nou al FRN-ului, reprezintă ultima nădejde a ţării! A ţării lui Htibsch!
23 martie. Ieri după-amiază am prezentat Majestaţii Sale din partea Senatului, cu alaiul obişnuit, Adresa de răspuns la Mesajul Tronului. Ajunşi la Palat, Marele Voievod Mihai a venit şi a luat loc, ca senator în mijlocul delegaţiei Maturului Corp. O inovaţie protocolară...
La citirea Adresei mi s-a întâmplat ceva fără precedent în analele parlamentare. Am avut imprudenţa să nu examinez în prealabil textul frumos caligrafiat pe care mi l-a remis Olochovski la plecarea de la Senat; când, citind cu ifos, am ajuns la ultima pagină am constatat cu stupoare că sfârşitul lipseai Fără să mă tulbur am improvizat această ultimă parte, prefăcându-mă că citesc! Nenorocirea era că nu citisem înainte Adresa, nici nu ascultasem, în Senat, când a citit-o Botez raportorul! Dar lucrurile au mers strună, şi dacă n-ar fi fost Botez autorul, sâ mă controleze, şi dacă n-aş fi fost nevoit să cer lui Urdăreanu înapoi Adresa ca să o complectez — nimeni n-ar fi ştiut despre neplăcuta improvizare, căci nimeni n-ascultă ce se citeşte în asemenea ceremonii şi nimeni din câţi îl citiseră nu-şi mai aducea aminte de text!
Regele a fost foarte amabil cu senatorii şi a schimbat câteva cuvinte cu fiecare. Cu mine a stat mai mult de vorbă: nu băgase de seamă substituirea, căci mi-ar fi spus-o. In tot cazul nenorocită întâmplare: şi cum se putea sâ fie altfel — venisem la Palat cu un popă în trăsură, cu patriarhul!
Abia constituit şi primit cu multă simpatie şi mulţumire de opinia publică — Ministerul Paul Reynaud s-a şi poticnit. S-a poticnit la Cameră. Monsieuer Paul, care a început cu aere de Clemenceau era să o sfârşească repede ca Gribouilla, în lac... într-adevăr, prezentându-se ieri la Cameră, după ce a citit o scurtă declaraţie pe tonul „Fac război", a cerut un vot de încredere. încrederea i-a fost acordată dar numai cu 169 voturi, contra 156 şi 111 abţineri. Adică 269 de o parte, 267 de alta...
Uşurinţa franţuzească, care-şi permite jocuri politice în momente în care existenţa însăşi a ţării e în joc, a impresionat rău în ţările neutre, chiar în cele prietene, care nu pricep că răsturnat de Reynaud în înţelegere cu socialiştii, Daladier a vrut să se răzbune cu sprijinul celor 111
202 CONSTANTIN ARGETOIANU
radicali care s-au abţinut. Nu prin asemenea metode se poate restabili prestigiul Franţei, ştirbit prin succesele — fie şi discutabile — înregistrate de Germania de la începutul războiului. Faptul a fost înţeles până şi în Anglia aliată, care şi-a amânat remanierea ministerială ca să nu sublinieze prin analogia aparentă a gestului, greşeala franceză. Păcat...
Negocierile noastre cu italienii — e vorba de negocieri de ordin economic — s-au sfârşit cu bine. Cu bine, adică fără supărare, păruială şi ruptură — câ numai bine pentru noi nu s-au sfârşit. Pezevenchiul dc d'Agostino ne-a strâns cât a putut. A trebuit să cedăm pe toată linia şi să primim un curs mult mai ridicat al liretei (cam cu vreo 30%) pentru cumpărăturile italieneşti la noi. Ce era să facem? Trebuie să plătim bunăvoinţa celor mai mari şi mai puternici ca noi, ca să ne scăpăm ţara intactă. Vom izbuti sâ o scăpăm? Dacă da, nici un sacrificiu nu va fi fost prea scump.
Frankfurter-Zeitung publică azi un lung articol asupra temei ..Sud-Estul European" socotit în centrul interesului cercurilor politice din Berlin, în urma întrevederii de la Brenner dintre Hitler şi Mussolini.
în ce priveşte pericolul unui atac din partea unei mari Puteri asupra Statelor mici din acea parte a Europei, ziarul subliniază că în aceste State a existat mai înainte teama unei posibilităţi de agresiune din partea Rusiei, dar ca această îngrijorare trebuie să sc liniştească deoarece apariţia Rusiei pe câmpul Sud-Est european se desfăşoară în cadrul procesului de reorganizare a Europei.
Frankfurter-Zeitung mai arată ca esenţial faptul că între cele trei mari Puteri vecine ale „Spaţiului Sud-Est European" şi anume între Germania şi Italia, şi Germania şi Rusia există un acord. Statelor din Sud-Estul European ii sc atrage atenţia că se pot simţi mult mat sigure cât timp între marile Puteri cc le sunt vecine nu există certuri ce ar putea fi lichidate în detrimentul ţărilor mici.
Se creează astfel o formulă nouă: Sincronizarea politicii italo-ger-mano-ruse în Sud Estul Europei.
Date fiind legaturile presei, în Germania, cu Guvernul, o atenţie specială trebuie dată acestui articol din Frankfurter-Zeitung.
Sc pare că negocierile gcrinano-italiene (Brenner) şi germano-rusc (Molotov 3a Berlin) tind la menţinerea „statu-quo-ului" în întreg Sud-Estul european.
însemnări zilnice, 1940 2 03
Vizita lui Ribbentrop la Belgrad, anunţată de presa italiană, se dezminte categoric la Berlin.
în telegrama adresată Reginei Wilhelmina cu prilejul Congresului „Christian Foreign Service", de la New York, Preşedintele Roosevelt a spus textual: „Numai triumful idealurilor de Dreptate, de Fraternitate, de Bunătate şi de Credinţă va asigura o pace durabilă. Pacea nu va fi durabilă dacă naţiunile mici vor fi osândite să trăiască în teama puternicilor lor vecini".
Declaraţia aceasta a lui Roosevelt a fost publicată cu litere mari de toate gazetele franceze şi engleze...
Madgearu a fost osândit la domiciliu forţat şi expediat la mănăstirea Bistriţa. Nu-i mai tăcea gura... Cleanţa-cleanţa împotriva regimului, împotriva tuturor măsurilor ce se luau, împotriva Regelui... Acum în urmă ţinea conferinţe la el acasă şi anunţa sfârşitul regimului şi al Domniei... La Bistriţa se va răcori, şi va mânca păstrăvi...
Azi-dimineaţă la Palat, unde am asistat la remiterea Adresei Camerei, am avut satisfacţia sâ reamintesc lui Ghelmegeanu că d-sa a fost unul din cei care au urlat mai mult când am spus lui Madgearu, în 1921, în plină Cameră, să mă pupe... unde se ştie. Cum se întoarce roata lumii! Ghelmegeanu a fost cirac şi slugă plecată la Madgearu — şi acum îl trimite la puşcărie! Deşi n-am nici o simpatie pentru Madgearu, mai bine aş vrea să fiu în pielea lui decât în a lui Ghelmegeanu...
Malaxa a plecat într-adevăr în străinătate, s-a dus la Paris sase înţeleagă cu Edgard Auschnit, care a luat cu el toate actele compromiţătoare pentru el Malaxa, pentra Duduia, pentru Urdăreanu şi mai ales pentru Rege. în schimbul acestor acte, Malaxa va oferi lui Edgard revizuirea condamnării lui Max, în Apel. Pare că toţi aceşti escroci n-au nici o încredere unul în altul. Malaxa spune: da-mi actele şi vei fi achitat — iar Max răspunde: achită-mă şi îţi dau actele!
Duminică, 24 martie. încetul cu încetul sosesc şi informaţiile de la Paris. Sc pare că votul Camerei n-a fost determinat, faţă de Guvernul Reynaud, numai de jocul politicii meschine. în Franţa s-ar fi format un
204
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
205
curent puternic pentru pace — curent a cărui existenţă fusese semnalată încă din octombrie-noiembrie prin telegramele lui Franasovici. O bună parte a poporului francez nu pricepe războiul acesta care nu e dus pentru apărarea Franţei ci pentru scopuri ce apar din ce în ce mai nerealizabile. Annata, în tranşee, pe de altă parte, se enervează în lipsă de lupte, care singure oţelesc voinţa soldatului. Soldatul se plictiseşte şi mârâie. Natural câ mulţi francezi sunt însă de o părere contrară şi vor războiul până la nimicirea Germaniei (!!) Căderea lui Daladier, mai mult decât intrigilor de culise, ar fi datorită acestui antagonism. Daladier s-a arătat slab şi cu inclinaţii înspre curentele pacifiste, deşi nu le mărturisea. Paul Reynaud a fost şi este partizanul războiului total şi până la sfârşit... Blum şi socialiştii la fel. Louis Marin, Flandin şi prietenii lor înclină pentru pace... Acest antagonism explică şi formarea Ministerului Reynaud şi compunerea lui, şi lozinca pe care a adoptat-o — şi în fine şi votul care a avut loc la prima ciocnire între noul Guvem şi Cameră...
Miercuri, 27 martie. De sâmbătă seara m-a apucat un acces de gută — primul de astă-vară. Cura de la Eforie şi-a menţinut efectul şapte luni. Foarte faimos. Şi l-ar fi ţinut mai mult, dar ultima vreme, uitân-du-mi de boală, am făcut abuzuri mari alimentare, am ţinut-o în icre proaspete şi în şampanie — şi acum icrele şi şampania se răzbună.
Gafencu vine sâ mă vadă. îl întreb ce mai e nou. „Cc să fie? Am ajuns la preţ mare. Germania e în plină desfăşurare de putere şi de farmece pentru a obţine de la Rusia şi de la Italia, sub o formă oarecare, o garanţie a „statu-quo-ului" în Sud-Estul Europei. Sud-Estul Europei, suntem mai ales noi. Germania vrea sâ taie iarba de sub picioare Franţei şi Angliei, în politica lor balcanică şi să nu ie mai lase nici un pretext de intervenţie. După ce Nordul a fost eliminat ca şi câmp posibil dc luptă — izbutind sâ elimine şi Sud-Estul Europei şi dat fiind câ pe frontul de Vest o decisivă nu e dc presupus, nemţii socotesc că s-ar apropia foarte mult dc ţelul pc care-! urmăresc: o pace de compromis. Negocierile nemţilor cu prietenii lor merg însă greu. Italienii sunt de acord asupra fondului, dar nu asupra formei fiindcă n-ar vrea să semneze nimic alături de ruşi; ruşii s-ar împăca cu toate formele, dar nu prea vor sâ se angajeze asupra fondului... Ştiri contradictorii au circulat după întrevederea dc pe Brenner, s-a spus câ Ribbentrop va merge la Moscova, apoi ştirea s-a dezminţit şi s-a anunţat sosirea lui Molotov la Berlin -— dar şi aceasta a fost dezminţită ieri de Agenţia TASS. Reichul
socoteşte că ministrul său de Externe a fost de două ori la Moscova şi că ajunge: acum e rândul d-lui Molotov să se deranjeze. Dar de când au încheiat pacea cu finlandezii, ruşii au început iar să se lase greu... în tot cazul, pentru moment, nu pare să fie pentru noi nici un pericol din partea Sovietelor care nu vor cu nici un preţ să intre în războiul european, ceea ce ar fi cazul dacă ne-ar ataca. Cuvântarea de ieri la Radio, a lui Paul Reynaud şi declaraţiile lui Saracioglu nu lasă nici o îndoială asupra acestui punct".
Gafencu mi-a mai repetat şi explicaţia însărcinatului cu afaceri sovietic de la Roma asupra fobiei manifestate de Guvernul italian faţă de Moscova: grija de a nu pierde simpatiile Spaniei, Portugaliei, Americii de Sud, Elveţiei... O fi, dar eu cred că mai mult grija de a putea manevra faţă de Germania, determină politica Ducelui în ce priveşte Sovietele.
Corespondentul Agenţiei Reuter, un anume Moritz-Loewell, supus englez, a fost expulzat zilele trecute şi a trebuit să părăsească România în 12 ore. Loewell telegrafiase la Londra că Germania ne trimisese un ultimatum de pe urma căruia Tătărescu demisionase şi că un Guvern Vaida era în formaţie. De la Londra ştirea a fost difuzată prin toate posturile dc radiodifuziune amice sau neutre... Interogat, anglo-jidanul a afirmat că obţinuse informaţia direct de la Legaţia germană (!!!) Expulzarea lui Loewell a indispus foarte mult pe englezi, fiindcă faţă de greşeala evidentă a tipului, ei se oferiseră să-1 recheme imediat — dar Guvernul nostru a preferat calea expluzării. Gafencu părea şi el indispus, căci prin acte de acest fel se îngreunează şi sarcina lui. Cu acest prilej mi-a făcut o destăinuire grava — pentru el — - spunându-mi: „A fost iar la mijloc codiţa intrigantului ăla, care nu mai încetează de a excita pe unul contra altuia..." Intrigantul ăla e Urdăreanu; apoi dacă aşa au ajuns lucrurile, atunci zilele lui Gafencu la Ministerul de Externe sunt numărate. Mi-o spusese deja Cancicov foarte legat în momentul dc faţă cu Urdăreanu, mi-au mai spus-o şi alţii, dar n-am vrut să o cred. Vom vedea...
Dacă englezii sunt nemulţumiţi de expulzarea lui Lewell, germanii în schimb sunt încântaţi: un englez şi un ovrei — „coup double". Presa şi posturile lor de Radio ne laudă iară restricţie, ne socotesc rupţi dc Aliaţi si ne garantează toate fericirile alături de „Axă"... Niciodată pre-
206 CONSTANTIN ARGETOIANU
sa germană n-a fost atât de asigurătoare faţă de noi — şi se ştie ce legături există în Germania între presă şi Guvern...
De la Roma, unde primul ministru ungur Teleky a petrecut sărbătorile Paştelui, se telegrafiază că întrevederile pe care le-a avut cu Ciano şi cu Mussolini n-au dus la nimic senzaţional...
Se dezminte pe de altă parte „importanta convorbire ce ar fi avut loc între Teleky şi Charles, însărcinatul cu afaceri al Angliei, conversaţie speculată de cercurile filo-maghiare. Teleky şi Charles s-au întâlnit la golf şi au schimbat câteva vorbe de politeţe. Dacă Charles era beat, nu e nici un pericol sâ fi spus prostii... altfel, nu se ştie...
A murit, aproape centenar, marele fizician Branly, părintele transmisiunii undelor, fără fire. în 1890 Branly a izbutit să transmită cuvinte, fără fir, prin emisiune, la 20 de metri. în 1899, Marconi a izbutit prima transmisiune peste Canalul Mânecii... Branly a fost nu numai un mare savant, dar încă şi un sfânt...
Duminică s-a întemeiat „din ordin", Asociaţia culturală româno-ja-poneză. Preşedinte I.Gr. Perieţeanu — în comitet, Băgulescu şi o serie de chinezi (în materie). Am fost numit şi eu membru de onoare...
Madgearu Virgilică, trimis să se răcorească la mănăstirea Bistriţa, a fost suspendat şi din învăţământ, pe ziua de 22 martie.
Declaraţiile de guvernământ făcute de Paul Reynaud, ca prefaţă a politicii de război dus „cu înverşunare", în numele căreia a preluat succesiunea lui Daladier, au impresionat mai mult prin tonul decât prin conţinutul lor. Oricum ar fi, majoritatea opiniei publice franceze a crezut într-o schimbare de metode şi a fost mulţumită de noua îndrumare. De aci zvonul că cererea de rechemare a ambasadorului sovietic la Paris era preludiul noii politici şi că va fi urmată de o ruptură a relaţiilor diplomatice între Franţa şi Rusia. Un comunicat al Guvernului francez pune lucrurile la punct şi lămureşte că deocamdată poziţia „oficială" a Franţei nu s-a schimbat. Guvernul francez a cerut la Moscova rechemarea lui Suritz fiindcă acesta telegrafiase în alb Sovietelor felicitări
însemnări zilnice, 1940 2 07
pentru pacea încheiată cu Finlanda, felicitări al căror text a fost considerat la Paris ca jignitor pentru Franţa. Telegrama fiind în alb, Guvernul a luat cunoştinţă prin cenzură de textul ei. Cererea de rechemare a fost motivată pe faptul câ „dl Suritz. nu se mai bucură de încrederea Guvernului Republicii". Sovietele au răspuns că nu văd în telegrama d-lui Suritz nici o jignire faţă de poporul sau de Guvernul francez, dar dc vreme ce acesta nu mai are încredere în dl Suritz, Guvernul sovietic „îl descarcă de funcţiunile de ambasador la Paris pe care le ocupa". O formulă în doi peri, care nu cuprinde termenul „rechemare", ca să nu se pună chestiunea unei înlocuiri. De la Moscova se pretinde, că fără cererea chiar a Franţei, dl Suritz ar fi fost poftit la Moscova, deoarece ambasadorul Naggiar e în concediu de la începutul războiului şi Franţa nu mai c reprezentată decât printr-un însărcinat cu Afaceri, în Rusia.
Comunicatul francez lămureşte că nu c vorba de o ruptură a relaţiilor dintre cele două ţâri, dar că Rusia, dacă voieşte să beneficieze mai departe faţă de Franţa şi Anglia dc avantajele (?) neutralităţii, trebuie să rămână într-adevăr neutră...
S-a interpretat dc unii la Paris că şi chemarea lui Francois Poncet dc la Roma era în legătură cu o schimbare de politică şi s-a adăugat că noul Guvern nu era. deloc mulţumit de acţiunea ambasadorului Franţei în italia. S-a spus câ nu era o chemare, ci o rechemare. S-a dezminţit însă oficial şi acest zvon. Poncet a fost chemat — şi nu rechemat -— de noul ministru de Externe numai pentru consultări, cum a fost chemat şi Bargeton, ambasadorul din Belgia, şi cum vor fi chemaţi pe rând şi alţi reprezentanţi ai Franţei în străinătate.
Ziarele berlinezc sunt foarte sobre în comentariile lor cu privire la vizita lui Teleky la Roma. Ele sc mulţumesc sâ reproducă articole din presa italiană, subliniind hotărârea dc pace în Sud-Estul Europei, hotărâre pc care aţâţărilc democraţiilor occidentale (zic nemţii) nu vor izbuti să o slăbească... De vizita lui Molotov la Berlin nu sc mai vorbeşte însă, aşa încât se parc că o acţiune în trei (Germania-Italia-Rusia) n-ar mai putea fi pusă la calc. Germania lucrează însă pc terenul diplomatic, şi la Roma şi la Moscova, pentru a-şi ajunge scopul: îndepărtarea influenţei franco-englezc din Sud-Estul Europei prin liniştirea spiritelor din România mai ales, în ce priveşte un eventual atac rusesc...
Zvonul că Anglia nu va. mai respecta neutralitatea apelor Norvegiei a fost dezminţit la Londra. Faţă de nerespeclarca acestor ape de către
208 CONSTANTIN ARGETOIANU
unităţile germane, Anglia a hotărât însă să facă poliţia lor... Adică tot aia!
Pe coastele asiatice ale Mării Negre s-a văzut o auroră boreală. în acelaşi timp fenomene magnetice au tulburat toate aparatele de navigaţie aşa încât în cursul nopţii de alaltăieri spre ieri, multe vase care se îndreptau spre Bosfor şi-au pierdut calea... La Constanţa şi de-a lungul coastei noastre, fenomenele magnetice au fost însoţite de un val de căldură. Termometrul s-a ridicat ieri până la 22-24° grade, la umbră.
Procesul Auschnit, în Apel, a fost sorocit pentru ziua de 5 aprilie. Probabil că i s-a urât lui Malaxa în străinătate, sau poate că îi trebuie şi presiunea termenului ca să ducă la bun sfârşit „afacerile" în curs... de discuţie... cu Edgar Auschnit!
Au început semănăturile în toată câmpia Dunării. Doctorul Măldă-rescu, de la Craiova, îmi spune că grânele n-au ieşit aşa bine din iarnă, cum se spera. Le-ar trebui o ploaie! Dar atunci ce facem cu semănăturile? Urâtă meserie mai e şi agricultura...
29 martie. Hotărârea Aliaţilor de a face poliţia apelor teritoriale scandinave a provocat mare agitaţie în cercurile politice din Berlin. Acestea protestează împotriva învinuirii aduse Germaniei că nu respectă regulile neutralităţii în acele ape, învinuire luată ca pretext de Aliaţi pentru intervenţia lor. Adevăratul motiv al acestei intervenţii este o încercare de a împiedica transporturile de materii prime din Norvegia şi Suedia în Germania. Dacă hotărârea luată de Aliaţi se va aplica, extinderea războiului spre Nord este inevitabilă. Deocamdată, presa berlineză ameninţă Norvegia cu toate fulgerele Reichului. Guvernul norvegian este acuzat de complezenţă faţă de Anglia, şi chiar de complicitate cu „bandiţii" de la Londra! „Dacă Norvegia vrea război, îl va avea!" — Iată lozinca Berlinului...
Consiliul Suprem de război al Aliaţilor a ţinut a şasea sa şedinţă la Londra. în fruntea delegaţiei Franţei a fost salutat cu vorbe măgulitoare Paul Reynaud. în jurul acestei şedinţe, presa engleză ca şi cea
însemnări zilnice, 1940 209
franceză fac larmă mare. „E cea mai importantă şedinţă a Consiliului din câte au avut loc până acum" — scriu ziarele din Paris ca şi cele din Londra.
Din comunicatul publicat reiese într-adevăr:
1) Obligaţia luată de cele două ţări aliate de a nu încheia pacea decât împreună (până acum un asemenea angajament nu fusese oficial luat), şi de a duce războiul până ce securitatea Angliei şi a Franţei vor fi pe deplin asigurate;
2) Hotărârea de a interveni în apele teritoriale scandinave în scopul de a împiedica pe germani să nesocotească legile neutralităţii;
3) Afirmarea că Franţa şi Anglia nu se vor da la o parte de la apărarea „statu-quo-ului" în Balcani, în cazul în care ar fi pus în primejdie.
După cum se vede şedinţa de la Londra a fost de data asta de o importanţă care depăşeşte măsura, şedinţelor de acest soi, căci din hotărârile ei reies pentru prima dată scopurile comune de război ale Angliei şi ale Franţei, care le publicase până acum numai fiecare în parte — şi mai rezultă şi posibilitatea extinderii războiului în Nordul şi în Sud-Estul Europei, posibilitate mărturisită şi ea pentru prima dată în comun.
în comunicat se mai vorbeşte şi de „pacea de la Moscova" (pacea ruso-finlandeză) cu o acreală care va da de gândit ruşilor, atât de hotărâţi şi ei sâ nu intre în războiul european şi să rămână cu forţele lor nemăcinate până la încheierea păcii...
„Vijelia", „Viforul", şi „Viscolul", cele trei torpiloare de buzunar ce ne vin din Anglia, au sosit la Avignon... Peste câteva zile vor înfrunta marea... De nu s-ar îneca!
La Florenţa, ploaie de nisip roşu! La Siena de asemenea. Se crede că ar fi nisip de prin pustiile Africii, adus de vânturi. Un uşor strat roşiatic a acoperit toate lucrurile... Aşa ceva nu s-a mai văzut în Italia...
Sumner Welles a sosit în America şi a prezentat lui Roosevelt raportul său. în cercurile guvernamentale din Washington se socoteşte că sorţii unei păci repezi sunt foarte reduşi.
Ambasadorul Angliei la Ankara şi miniştrii englezi din Sofia, Atena, Belgrad şi Bucureşti au fost chemaţi la Londra, pentru o consfătuire. A fost chemat şi ambasadorul din Roma. Pe de altă parte se vor-
210
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
211
beşte stăruitor la Paris de numirea lui Laval — un prieten al lui Mussolini — ca ambasador al Franţei în Italia. Aceste deplasări şi noua numire, sunt puse în legătură cu intenţia Aliaţilor de a se afirma mai energic în Balcani, în înţelegere cu Italia.
A apărut ordonanţa lui Dombrovski privitoare la restricţiile alimentare. Miercurea şi vinerea nu se va mânca carne de vacă, de porc şi de oaie în Bucureşti. Nici în restaurante, nici în casele particulare. Marţea şi joia, oribilul abator nu va funcţiona... Când vor renunţa oamenii definitiv la came?
Mi se aduce un pamflet al propagandei germane, intitulat Paris-Noir (!!!) E o contrafacere a ziarului Paris Soir, redactată şi ilustrată cu destul duh!
Citesc în momentul de faţă amintirile lui Ghensi, „Cinquante ans de vie a Paris". Sunt plicticoase, căci autorul s-a învârtit printre oamenii cei mai puţini simpatici din acel „Tout-Paris" snob şi antipatic din jurul vedetelor politicii radicale şi al celor de pe scenele subvenţionate. Amănunte despre o sumă de oameni care nu interesează. Dar şi informaţii inedite despre acţiunea lui Galieni în timpul războiului, despre intrigăriile din acele vremuri. Prea mult despre Gambetta şi anturajul său, despre Pedro Gaillhard şi balcâzele de la Operă.
Despre Vcrlaine, judecată sumară şi insuficientă. Ghensi nu pricepe cât de mare poet a fost acest nenorocit, deşi citează următoarele două versuri, admirabile:.
„lată fructele, florile, frunzele şi ramurile,
Şi iată inima mea care nu bate decât pentru dumneata".
Aproape nimic despre Clemenceau — se vede că l-a plesnit — şi prea mult despre toţi ovreii din politică şi de prin teatre!
30 martie. După ce câteva săptămâni nu s-a vorbit decât de el, nu se mai aude nimic despre Titulescu. Divorţează, nu divorţează — e nebun, nu c nebun, nu se mai ştie nimic...
In Consiliul dc Miniştri de ieri s-au hotărât cotele de ajutor pentai familiile concentraţilor nevoiaşi, de la 600 lei pc lună (Bucureşti) la
300 (în comunele mrale). Rămâne de văzut care va fi criteriul după care se va stabili categoria „nevoiaşilor", căci la ţară şi la mahala sunt toţi pârliţi.
După câte aflu concentraţii se înapoiază la sate, fie în concediu, fie câ sunt desconcentraţi, cam otrăviţi la suflet. Pe jumătate bolşevizaţi, pretind, sub pretext că au drept la ajutor, ca alţii să le facă muncile, dar ei stau cu braţele încrucişate. De acelaşi spirit îndărătnic sunt animate şi muierile râmase la vatră. E o stare de lucruri care ar trebui supravegheată, să nu iasă încurcături, ca în 1907...
De la Washington se afirmă că Sumner Welles n-a dus şi n-a adus propuneri de pace. Misiunea lui, pur informativă, va duce la o înţelegere mai bună între USA şi statele Europei. Iar materialul pe care l-a adunat va fi folosit la momentul oportun, când va suna ceasul păcii...
O complicată mărturisire că dl Welles n-a găsit unde să sădească ramura de măslin cu care pornise în Europa...
Ambasadorul britanic la Moscova nu se va întoarce deocamdată la post, dar Anglia nu va rupe relaţiile diplomatice cu Sovietele. Va rămâne faţă de ele în aceeaşi situaţie ca Franţa.
Valul de căldură a determinat ieri şi alaltăieri o puternică şi timpurie furtună care a suflat mai ales în Răsăritul ţârii. Cum focurile iernatice nu erau încă bine stinse prin gospodăriile oamenilor, nenumărate incendii întreţinute şi sporite de vânt s-au întins şi au distrus sute'de case şi de acarete, mai ales în judeţele Ialomiţa, Constanţa, Brăila şi Botoşani. O pacoste de un soi nou, necunoscută până acum la noi... Bucuriile vin toate deodată!
Şi doctorul Lupu era să fie trimis să pescuiască păstrăvi la Bistriţa... Un colonel de jandarmerie din laşi s-a prezentat la el, la Arsura în Fălciu, unde domnul doctor venise sâ se mai răcorească în casa părintească. „Cu ce te pot servi, domnule colonel?" — „Nu e vorba să mă serviţi d-voastră, domnule doctor, am venit sâ vă spun eu ceva..." Şi da-i. Să se astâmpere, să-şi ţină gura, să numai clevetească împotriva regimului, căci altfel va păţi ca Madgearu. în cele din urmă, colonelul a cerut lămuriri asupra participării doctorului la o întrunire de „răzvra-
212
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
213
tiţi" ce a avut Ioc Ia Bucureşti după internarea Iui Madgearu. Lupu s-a pus la masă şi a scris un lung memoriu. Aci două versiuni: a lui Cos-tache Lupu, fratele, care pretinde că doctorul a făcut un dârz rechizitoriu împotriva regimului poliţist şi că a încheiat cu declaraţia că n-are nimic personal de mărturisit „Poliţiei", deoarece „a spus Regelui tot ce avea de spus" — şi alta a Ministerului de Interne, unde se afirmă că Lupu a negat toate învinuirile ce i se aduceau şi s-a declart cu totul supus legilor şi regimului...
31 martie. împlinesc azi opt zile de pat. Abia mi-a trecut un acces de gută, a venit altul... Scriu ca vai de mine, cu caietul proptit pe o perină... Ieri am început un tratament cu unde scurte; pare că-mi face bine.
Cuza a luat cuvântul la Senat, la legea colonizărilor, ca să protesteze împotriva Consiliului Superior Economic şi a mea personal, ca preşedinte al acestui Consiliu, fiindcă în avizul nostru cerusem să se înlocuiască în lege calitatea cerută de „etnic român" prin cea de „cetăţean român", pentru beneficiarii legii. Cererea noastră se întemeia pe consideraţia că în vremurile actuale nu era nimerit să mai aţâţăm nemulţumiri minoritare, Ministerul Agriculturii, stăpân pe aplicaţia legii, putând în fapt rezerva numai românilor etnici loturilor de colonizare. Bătrânul Cuza nu putea evident pierde un prilej să mai sune o dată din trâmbiţa sa. Senatul a aplaudat ieşirea naţionalistă a bătrânului luptător, dar n-a mai aplaudat deloc când trâmbiţa a început să sune laudele lui Hitler... Cum nu mă aflam în Senat, incidentul n-a avut urmare. M-am înţeles azi-dimineaţă cu Gafencu să obţină de la Ionescu-Siseşti să-1 lase şi el să cadă în cuvântarea pe care o va rosti în şedinţa de mâine, (căci abia mâine se isprăveşte discuţia legii). Când duşmanul stă cu armele încărcate la graniţă, orice pretext de conflict trebuie evitat. Asta o pricepe oricine, afară de pătimaşi de teapa lui Cuza...
Ţârcovnicul Molotov a făcut în faţa Sovietului Suprem moscovit o lungă expunere a politicii externe ruseşti. Spiritul pacific sovietic, conflictul cu Finlanda şi pacea care a urmat, raporturile economice cu Germania, încercările de provocare anglo-francczc -— au făcut pc rând obiectul unor disertaţii searbede şi făţarnice. Pentru noi, e interesant că pentai prima dată un reprezentant oficial al Sovietelor a pus pe faţă
chestia Basarabiei şi a raporturilor Moscovei cu România. După ce a vorbit de pactele de neagresiune încheiate de Rusia cu Turcia şi cu Iranul, dl Molotov, continuând expunerea raporturilor ruseşti cu ţările de la Sudul Republicii, a declarat că cu România, Sovietele n-au încheiat pact de neagresiune, din cauza Basarabiei, a cărei anexiune Sovietele n-au recunoscut-o niciodată. Dl Molotov a adăugat că Sovietele n-au avut şi n-au intenţia să rezolve această chestiune pe cale militărească şi că prin urmare relaţiile dintre Rusia şi România sunt şi rămân paşnice...
Aceste declaraţii ale lui Molotov au impresionat adânc opinia publică românească, căci, deşi ştiam noi toţi ce ne coc ruşii, nu avusesem până acum dovada oficială a pretenţiilor moscovite. Acum o avem. în fapt, declaraţiile lui Molotov nu schimbă cu nimic situaţia: bănuiam noi că Moscova va aştepta un prilej favorabil ei pentru a pune chestiunea Basarabiei, acum o ştim, şi atâta tot. Ruşii nu ne vor declara război cât timp vor risca sâ se încurce în acelaşi timp şi într-un război balcanic şi prin urmare european. E mai probabil câ vor aştepta pacea generală ca să pună chestiunea. Dacă atunci marile Puteri europene vor fi istovite şi neputincioase, situaţia noastră va fi rea — dacă marile Puteri vor mai fi încă în picioare, vom vedea...
Am impresia că sovieticii vor mai mult să ţină chestiunea Basarabiei deschisă, pentru orice eventualitate şi pentru orice şantaj posibil, şi că pentru moment nu există într-adevăr pericol din partea lor.
Dl Molotov a mai explicat că dacă Sovietele nu mai au un ministru ia Bucureşti, cauza este incidentul însărcinatului cu afaceri Butenko1 care a dispărut în toamna anului 1938, incident care n-a fost încă lămurit!!
Ziarele noastre de azi-dimineaţă publică o lungă informaţie, un fel de comunicat neoficial, dar vădit redactat de Ministerul nostru de Externe, prin care se răspunde afirmaţiilor neexacte ale d-lui Molotov, arătându-se câ avem chiar două dacă nu trei pacte de neagresiune cu Rusia: pactul Kellog din .1928, pactul de întărire a acestuia (Varşovia, 1929), în cc ne privea pc noi, pe Estonia, pe Letonia şi pe Soviete — şi pactul de definiţie a agresorului (din Londra 1933) prin care se recunosc posesiunile teritoriale din acel moment al Statelor semnatare... Toate acestea lc ştiu şi ruşii, dar c bine să le amintim că noi nu le-am uitat...
1 După plecarea lui Ostrovski. însărcinatul cu afaceri Butenko a dispărut din Bucureşti, dela-pindând şi o sumă însemnată de livre sterline aparţinând Sovietelor. S-a (acut o anchetă la care a luat parte şi reprezentantul Sovietelor din Praga, ancheta care n-a dat nici un rezultat. Sovietele au rămas cu convingerea că autorităţile române au favorizat fuga diplomatului escroc. Butenko, după ce a sosit în Italia, s-a predai Ducelui, care a speculat destăinuirile lui în politica sa anti-sovietică....
214
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
215
La Berlin se comentează favorabil declaraţiile lui Molotov faţă de noi — în sensul că ele îndepărtează orice pericol momentan de război. Presa germană adaugă câ, cât timp va exista prietenie între România şi Germania, nu va fi nimic de temut pentru noi din partea ruşilor...
Presa germană ar trebui să mai adauge: şi cât timp va fi Germania puternică şi prin urmare ascultată la Moscova!
Azi se inaugurează cu mare solemnitate Camera de Comerţ româ-no-iugoslavă. Sârbii ne întorc politeţele făcute cu prilejul inaugurării Camerei iugoslave-române la Belgrad. Ne-au trimis pe Andreş, ministrul lor de Comerţ şi pe primarul Belgradului. Şedinţa de inaugurare de azi trebuia să o prezidez eu. M-am scuzat, fiind în pat — ca şi la diferitele mese şi recepţii date în cinstea oaspeţilor noştri, care au venit cu duiumul.
Hotărârea noastră (Camera a şi votat legea) de a clădi un sat nou în Asia Mică încercată de cutremur a produs o excelentă impresie în sferele turceşti.
Noul Guvern central al Chinei, alcătuit sub influenţa japonezilor şi sub preşedinţia lui Wang-Cing-Wei, s-a instalat la Nanking şi a publicat un foarte atrăgător program de muncă şi de pace.
Guvernul chinezesc din Ciung-King protestează împotriva noului Guvern, şi diplomaţii săi acreditaţi pe lângă Puterile străine cer ca „uzurpatorii" din Nanking să nu fie recunoscuţi...
1 aprilie. Luni. Promoţiile de ofiţeri, care urmau să termine şcolile în iunie, au fost înaintate excepţional acum, în vederea eventualelor necesităţi de complectare a cadrelor. Tinerii sublocotenenţi, de toate armele, au depus ieri jurământul în faţa Regelui, care cu acest prilej a răspuns indirect lui Molotov câ România e gata să facă faţă oricărui pericol... Noua promoţie de ofiţeri a primit numele de „promoţia Regele Ferdinand".
Guvernul Naţional din Nanking şi cel vechi din Ciung King au intrat în lupta diplomatică deocamdată. Ce e nostim e că tocmai Guver-
nul instalat de inamic — cel din Nanking — poartă numele de Guvern naţional, iar cel într-adevăr naţional din Ciung King e învinuit de a fi vândut strănilor. Guvernul care se constituise la Peking (tot sub protecţia japonezilor) s-a transformat în „Consiliul Chinei de Nord".
Statele Unite ale Americii au declarat deja că nu vor recunoaşte Guvernul din Nanking.
Reichul a publicat o carte albă ce conţine o serie de rapoarte şi documente menite să dovedească că ambasadorii Statelor Unite mai ales Bullitt, de la Paris, au împins cât au putut la declararea războiului. Despre Bullitt aş putea mărturisi şi eu şi declaraţiile lui de acum un an se găsesc la locul cuvenit în aceste însemnări.
Publicaţia germană a fost făcută în scopul sâ producă zâzanie în America şi să ridice opinia publică împotriva lui Roosevelt şi a agenţilor săi, tocmai în ajunul alegerilor prezidenţiale şi a zădărnici astfel o posibilă a treia candidatură a actualului Preşedinte. Scopul n-a fost însă atins şi întreaga opinie publică americană, dimpotrivă, s-a ridicat împotriva „calomniilor" germane cu atât mai multă furie cu cât şi-a dat seama că nu toate actele din cartea albă puteau fi considerate ca falsificate...
Rezultatul ieşirii germane a fost astfel diametral opus celui urmărit. Nemţii au fost totdeauna lipsiţi de dibăcie şi de tact.
Ieri, mare concurenţă româno-iugoslavă pc terenul fotbalului. S-au jucat 3 meciuri, 2 la Bucureşti şi 1 la Belgrad. Echipele cele mari, la Bucureşti, au făcut partidă nulă (3:3), echipa „juniorilor" iugoslavă a bătut pc cea română (2:0) — tot la Bucureşti — iar echipele B, care s-au întâlnit la Belgrad s-au ales cu 0 pentru România şi 1 pentru Iugoslavia. O singură victorie putând fi şi darul întâmplării, putem zice că echipele ambelor ţări s-au clasat la egalitate.
2 aprilie. Cartea albă germană continuă să fie discutată cu aprindere în Apus, până în America. Documentele publicate fiind ridicate din arhiva Ministerului dc Externe din Varşovia, Potocki de la Washington şi polonezii din Paris le declară false... Bullitt şi Kennedy, ambasadorii din Paris şi Londra, protestează şi ci...
Pc de altă parte, secretarul de Stat Cordell Huli declarând în treacăt că politica lui n-a corespuns si nu corespunde cu a ambasadorilor USA
216
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
217
din Paris şi Londra — admiţându-se ca documentele publicate n-ar fi apocrife — presa germana caută să pună în contradicţie pe zisul Cordell Huli cu şeful său Roosevelt...
Din încordata polemică reiese tot mai mult solidarizarea politicii Statelor Unite cu Anglia şi cu Franţa. Toată presa americană şi cercurile politice, cu excepţia celor neînsemnat de puţini germanofili, înjură pe nemţi. Dacă asta a urmărit Guvernul din Berlin, apoi a reuşit pe deplin...
Cu privire la noul Guvern chinez din Nanking, Cordell Huli a declarat că constituirea lui e în flagrantă contrazicere cu tratatul celor 9 Puteri, şi că în consecinţă USA nu 1 va recunoaşte. Guvernul japonez a declarat în schimb că „Japonia nu va putea colabora cu ţările care nu vor recunoaşte Guvernul din Nanking", şi a explicat că acest Guvern constituie singura încercare viabilă de a pacifica China. Cine e contra lui dovedeşte că vrea să întreţină războiul...
Statele Unite au început mari manevre în Oceanul Pacific, spre insulele Hawai, manevre la care vor particpa 130 vase de război, 500 avioane şi 43 000 oameni...
Se dezminte ştirea publicată de presa germană după care Anglia ar fi cerut Turciei autorizaţie de trecere prin Strâmtori pentru flota aliată în vederea stabilirii unui blocus al coastelor ruseşti. De la Ankara se observă că în conformitate cu tratatul din Montreux o asemenea autorizaţie nici n-ar putea fi acordată câtă vreme Turcia va rămâne neutră. E drept că de curând ministrul de Externe turc a declarat că Turcia nu e neutră, ci numai „nebeligerantă"...
Din Paris se telegrafiază — în legătură cu chemarea lui Francois Poncet — că toţi reprezentanţii Franţei în Europa vor fi chemaţi pe rând, noul Guvern dorind să seinformeze asupra posibilităţilor franco-engleze.
Confederaţia Sovietelor s-a înmulţit cu un Stat nou, al 12-lea: Republica Carelo-Finlandeză, care s-a constituit şi a fost admis în „uniunea" republicilor sovietice (URSS). Să-i fie de cap!
Comentariile expunerii lui Molotov: Rusia Sovietică ar fi putut cuceri întreaga Finlanda, dar n-a făcut-o, ci s-a mulţumit să asigure apă-
rarea Leningradului şi a Murmanskului, lăsând Finlandei întreaga ei independenţă internă şi externă, după cum această îndoită independenţă a fost lăsată şi Statelor Baltice care continuă să trăiască liniştite... Aceste lucruri frumoase le spun gazetele din Moscova şi Berlin ca să dovedească că Sovietele sunt esenţialmente pacifice şi nu urmăresc cuceriri... Probabil ca să întărească „pacea" vor să pună mâna şi pe Basarabia...
Dom' Gută Tătărescu a făcut „o inspecţie inopinantă" în Ţara Moţilor... Vechile obiceiuri demagogice... Din această inspecţie „inopinantă", Ţara moţilor s-a ales cu reparaţia casei lui Avram lancu...
Incendiile continuă din cauza vântului şi a frigului care opreşte pe gospodari să-şi stingă focurile. Peste o sută de case din satul model Fărşari la 12 km de Silistra, au ars cu tot ce era pe lângă ele... Satul Fărşari e primul sat model construit de coloniştii macedoneni.
S-a stins în fine focul de gaz metan care ardea lângă Mediaş, din vara anului 1933. De şapte ani, ca o flacără de vulcan, focul lumina noaptea la zeci de km. Valoarea gazului astfel irosit se urcă la zeci de milioane... Toate încercările de stingere au dat greş, până la aceasta din urmă. Succesul stingerii e datorat unui inginer Popovici, care a muncit din noiembrie până la sfârşitul lui martie, dar în fine a izbutit.
Ziarele franceze cu data de 30 martie sosite azi ne aduc textul comunicatului de la Londra, dat cu prilejul celei de-a 6-a întruniri a Consiliului Suprem de Război aliat.
Comunicatul este publicat sub titlul Declaraţia solemnăfranco-bri-tanică şi partea lui esenţială e următoarea: „Guvernul Republicii Franceze şi Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord se angajează mutual, sâ nu negocieze, nici să încheie armistiţiu sau tratat de pace, în timpul acestui război, decât de comun acord.
Ele se angajează să nu discute clauzele păcii decât după un acord complect între ele, asupra condiţiilor necesare, pentru a le asigura respectiv garanţiile efective şi durabile ale securităţii lor.
Ele se angajează, în sfârşit, sâ menţină, după restabilirea păcii, comunitatea lor de acţiune în toate domeniile atâta timp cât ea va fi
21 8 CONSTANTIN ARGETOIANU
necesară pentru apărarea securităţii lor şi pentru reconstrucţia, cu concursul altor naţiuni, a unei ordini internaţionale care să asigure în Europa libertatea popoarelor, respectul dreptului şi menţinerea păcii". Pentru noi, ca principiu, e foarte bine. Rămâne de văzut aplicarea.
Blumenfeld povesteşte câ Victor Antonescu — vechiul confident al francezilor — i-ar fi spus că Thierry e pe punctul să ceară transferarea lui, deoarece e personal prea recunoscător Regelui Carol ca sâ se lase târât într-o situaţie în care ar avea de combătut politica Maiestăţii Sale...
Nu corspunde cu starea de spirit pe care am găsit-o eu la Thierry, în ultima noastră întrevedere. Dacă informaţia lui Antonescu e totuşi exactă, atunci aveam o dovadă mai mult câ Thierry e stăpânit numai de nervii lui. Căci n-are motiv să se plângă de politica pe care o urmăreşte Majestatea Sa...
Afacerea expulzării ziaristului Lowell nu e terminată încă. Englezii nu se lasă. Reuter a cerut o anchetă. Ancheta a dovedit că nu Loewell a trimis telegrama încriminată, fiindcă n-a trimis nici una. Deştepţii noştri au obiectat că a trimis-o din Sofia (de la Bucureşti la Sofia prin curier). Ancheta oficială provocată de englezi a dovedit însă că nici de la Sofia, Loewell n-a trimis nimic. Acum deştepţii nu ştiu pe unde să scoată cămaşa. Se zice câ Loewell va fi autorizat să revină pentru 10 zile în ţară — unde şi-a lăsat bagajele şi nevasta — şi apoi va pleca, el, de bună voie...
Afacerea Procopiu (Finanţe) despre care nu se mai vorbea, după dezminţirile oficiale din toate părţile, revine la ordinea zilei. „E totuşi ceva..." („Nu iese fum fară foc"...) Iată ce mi se spune acum din izvor destul de sigur:
Amicul Procopiu e însurat, dar mai are şi o damă, şi vrea sâ divorţeze de legitima lui şi să ia, poate, dama. De câtva timp închisese sculele nevestei, care de fapt erau ale lui, într-o casetă, şi în altă casetă închisese banii numerar agonisiţi cu sudoarea frunţii sale. Prin urmare casete — nu saltea sau saltele. într-o bună zi (mai mult într-o zi rea) casetele au dispărut. Procopiu n-a stat un moment la îndoială: casetele fuseseră şterpelite sau de legitimă, ca să sc asigure dc „avutul comun" şi să-şi asigure viitorul.....- sau de ilegitimă, doritoare să-şi asigure o arvună în vederea viitorului contract.
însemnări zilnice, 1940 2 1 9
Procopiu a ţipat, s-a tocmit şi cu una şi cu alta, a încercat „să se împace" cu ele. Nici un rezultat... Atunci a reclamat la Poliţie pentru furtul sculelor numai, ca să împiedice vânzarea lor şi în acest scop a trebuit să dea o descripţie amănunţită a giuvaerelor dispărute. Prefectul Modreanu, care, fenomen de necrezut în regimul de azi, e un om cinstit, a fost impresionat de descripţia primită şi a chemat un expert care a evaluat sculele, după descripţie la 4-5 milioane lei. Modreanu s-a întrebat cum un funcţionar, fie el şi înalt, a putut realiza o asemenea sumă, şi la ziua sa de lucru a supus cazul Majestaţii Sale... Regele s-a mirat şi el şi a pus să se facă o anchetă. Ancheta e în curs... Mitiţă, care nu vrea să piardă un colaborator atât de preţios capabil sâ scoată bani din pământ, înăbuşă cât poate afacerea. Nu se ştie până acum care va fi rezultatul anchetei...
Miercuri, 3 aprilie. Discursul săptămânal de ieri al lui Chamberlain, la Camera Comunelor, a fost aşteptat cu nerăbdare în nădejdea că va lămuri planurile de înteţire a războiului, fixate în ultimul Consiliu Suprem. Din acest punct de vedere discursul premierului britanic a fost o decepţie, căci n-a spus nimic mai mult decât se ştia de pe urma comunicatului publicat cu prilejul faimoasei şedinţe. Intre rânduri se poate însă pricepe că înteţirea războiului se va manifesta înainte de toate prin intensificarea până la extrema limită a blocus-ului maritim.
Se poate pune aci întrebarea — şi şi-au pus-o mulţi, chiar în Anglia şi în Franţa1 — la ce serveşte blocus-ul maritim al Germaniei dacă căile ei terestre rămân deschise? Gennania nu mai poate importa nimic pe mare, dar poate importa, dacă nu tot ce vrea, în tot cazul ce îi trebuie, prin Italia, prin Iugoslavia, prin România, prin Rusia. Pe de altă parte blocus-ul şi contrablocus-ul maritim aduc enorme pagube neutrilor, Angliei şi Franţei. Aliaţii nu vor putea constrânge Gennania prin blocus-ul maritim. Trebuie găsit altceva — sau dacă nu să se încheie pacea...
După cuvântarea lui Chamberlain, a luat cuvântul şeful opoziţiei „megior" Alttee care şi-a exprimat mulţumirea asupra hotărârii luate de Consiliul Suprem cu privire la continuarea colaborării cu Franţa şi după război.
1 Articolul generalului Duval în ultimul număr din Revue des Deux Mondes e foarte interesant, în această privinţă.
220
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
221
Camera franceza s-a redeschis ieri. Guvernul Reynaud n-a fost răsturnat. De altminteri n-a fost nici un vot.
Am găsit un american care să pledeze pentru noi. Profesorul Mo-seley, de la Universitatea Corneli (?) a scris în revista Foreign Affairs un articol intitulat: „Drepturile României asupra Basarabiei". Argumentele cunoscute. Bine şi aşa, tot e ceva...
Generalul Weygand a dat un interviu. „Ştiu că Germania e gata să dea lovituri în jurul ei. Unde va încerca să lovească, vom lovi imediat şi noi. Avem în Siria tot ce ne trebuie pentru o intervenţie repede..."
Generalul a adăugat că dânsul este comandantul forţelor franceze în Siria şi nimic mai mult. Armata turcească e comandată de mareşalul Ceaşmak — iar forţele engleze din Palestina depind de Comandamentul britanic din Egipt.
Discuţiile în jurul cărţii albe germane continuă, mai ales în America unde au pătruns şi în Parlament. Senatorul democrat Reynolds a cerut numirea unei comisii în faţa căreia să fie chemaţi ambasadorii Bullitt şi Kennedy precum şi subsecretarul de Stat Surnner Welles spre a fi ascultaţi. O cerere identică a fost făcută în Camera Reprezentanţilor de către deputatul Fisch (cel cu propunerea de armistiţiu de la Oslo, cu prilejul conferinţelor interparlamentare...).
Secretarul de Stat Cordell Huli a declarat.presei că deşi s-a încheiat pace între Finlanda şi Soviete, „embargo-ul" moral, în materie de armament, trebuie menţinut mai departe împotriva Rusiei.
Cu toată temperatura scăzută (de trei zile, între + 3° şi + 5°) inundaţiile continuă. Nistrul şi Prutul au ieşit din matcă şi au cotropit locurile joase de lângă albia lor. Floare la ureche pe lângă dezastrele din Iugoslavia...
Cecropid la mine. Pe lângă Clodius a venit şi Pilder. Printre nemţi domneşte o anarhic complecta. Vor lei, ca sa poată face cumpărări masive de cereale, dar nu se mai înţeleg nici între ei asupra metodelor de a şi-iprocura.. Unii propun sporirea valorii markului, alţii cer credite
de finanţare, alţii nu mai ştiu nici ei ce mai cer. Neubacher, deşi adus şi prezentat de Clodius ca omul lui, nu se mai înţelege cu el. Guido Schmidt, cântă şi el cântecul său. în total harababură... La urma urmei tot în spinarea noastră se vor sparge toate...
Joi, 4 aprilie. Ministerul Chamberlain a fost remaniat. Deşi poziţia lui Sir Neville era identică cu a lui Daladier, englezul a scăpat cu o remaniere şi a rămas în fruntea Guvernului. Deosebire de moravuri şi de tradiţie politică...
Lord Chatfield, ministrul Coordonării, a demisionat şi a ieşit din Guvern. Alt ministru al Coordonării n-a fost numit, dar Winston Churchill, rămas Prim Lord al Amiralităţii va prezida „un comitet de coordonare" compus din miniştrii resorturilor militare şi navale. Kingsley Wood, ministrul Aviaţiei, a trecut la Sigiliul Privat şi în această calitate va prezida un „comitet de coordonare economică" — iar în locul lui a fost numit Sir Samel Hoare. La principalele portofolii — Finanţe, Interne, Externe, au rămas foştii miniştri. Numeroase schimbări la Departamentele secundare. Politiceşte, aspectul Cabinetului a rămas acelaşi.
Revista hebdomadară I'îllustration a reprodus pe coperta numărului său din săptămâna trecută o fotografie reprezentând pe Paul Reynaud în Cabinetul său de la Finanţe, stând de vorbă cu Sumner Welles — fotografie în care se vede pc peretele Cabinetului ministerial o hartă a E^uropei. Acelaşi clişeu a fost reprodus şi de alte foi ilustrate franceze. Harta de pe peretele lui Reynaud a ridicat însă o furtună în Ungaria, în Bulgaria şi în Gennania şi natural a ţinut isonul protestărilor şi Italia. Toate aceste ţări au văzut în harta cu pricina proiectul Aliaţilor de împărţire a Europei după război. în realitate, harta este o hartă a Europei de înainte de război. Cehoslovacia, Polonia, Germania nu se arată pe dânsa reconstituite, ci aşa cum au fost înainte de modificările de graniţă din 1938 şi 1939. Reproducerea fotografică nu e nici măcar exactă: fotograful a întărit uncie trascuri de fluvii, altele de graniţe încât unele confuzii sunt vizibile. Astfel, Dunărea pare a fi devenit graniţa Ungariei spre Nord.
Dc aci urletele patrioţilor dc la Budapesta care declară că „nu vor ceda nimic" din teritoriul pc carc-1 ocupă azi. Tot e bine că în loc „să ceară", ungurii afirmă azi „câ nu vor da"!
Vâlva pe care o face acest incident ridicol, arată pc de o parte nesiguranţa zilei dc mâine, pe de alta starea dc enervare în care a ajuns lumea...
222 CONSTANTIN ARGETOIANU
Parisul a dat dezminţirile cele mai categorice în ce priveşte „inten-ţiunile" ce s-au atribuit Guvernului francez prin publicarea acestei hărţi... Budapesta tot nu s-a liniştit încă...
Paul Reynaud a trimis prin radiofonie un mesaj Statelor Unite — mesaj prin care explică poziţia Franţei faţă de ideea păcii şi de ideea unui echilibru european postbelic bazat pe înţelegere şi pe libertate economică... Interesantă de relevat afirmaţia că pacea nu se va încheia la masa verde ci pe câmpul de bătaie...
1. Gr. Perieţeanu, vicepreşedintele Senatului, a fost brusc expediat la Londra. Nici n-a avut vreme să vină să mă vestească... Se zice că a fost chemat, sau trimis, de Malaxa (după cum se admite că ilustrul Ma-her e la Londra sau la Bucureşti, căci nu se ştie...) pentru un proces pe care i l-ar fi intentat Cepi, sau Pepi, sau altă societate din ale lui Auschnit — sau poate chiar Westminister Bank...
Misterul continuă să planeze asupra tuturor acestor afaceri nemaipomenite...
Se zice câ Guvernul polonez din Angers vrea să dea în judecată (în faţa cărei instanţe?) pe Smigly Rydz, pe Beck şi pe generalui Skla-dovski (fostul prim-ministru) pentru nepregâtirea ţării de război şi pentru abandonarea Poloniei pe când luptele erau încă în curs...
Cenzura franceză a oprit răspândirea acestei ştiri, care n-a fost însă dezminţită.
Primele alegeri în Partidul Democrat pentru desemnarea delegaţilor care vor participa la alegerea Preşedintelui Republicii au avut loc în Statele Wiscontin şi New York şi rezultatul lor a fost o majoritate zdrobitoare pentru Roosevelt. Prezentarea şi a treia alegere a actualului Prezident par de pe acum certe. Afară numai dacă evenimente neprevăzute nu vor schimba cu totul conjunctura politică actuală...
Secretarul de Stat Huli a declarat deputatului Fissh că nu autorizează pe ambasadorul Bullitt să apară în faţa unei comisii de anchetă parlamentară. D-sa a adăugat că dl Bullitt a dezminţit cuvintele ce i
însemnări zilnice, 1940 2 23
s-au pus în sarcină prin cartea albă germană, şi că Secretariatul de Stat a aprobat această dezminţire.
ieri am ieşit din casă, după 12 zile de pat şi de odihnă, la care m-au osândit două accese subintrante de gută. Am dejunat la Clubul Miliardarilor şi am prezidat şedinţa de Senat...
Cei 44 de foşti deputaţi comunişti francezi daţi în judecată pentru câ au contravenit la legea prin care Partidul Comunist a fost dizolvat în Franţa au fost condamnaţi — unii în lipsă — la 4 şi 5 ani de închisoare, şi unii din ei şi la amenzi.
Unde sunt zilele Frontului Popular!
Pilder, în treacăt prin Bucureşti pentru două zile, a fost ieri la mine. Ca director al afacerilor lui Dresdner-Bank în străinătate ştie multe. A văzut de curând şi pe Fiihrer şi pe Ribbentrop. El afirmă că Fiihrerul nu vrea să facă război cu Franţa şi nici cu Anglia şi că din ordinele lui nu se săvârşeşte nici un atac atât pe teritoriul francez cât şi pe cel englez. Hitler şi Ribbentrop îşi dau seama de pericolul rusesc şi vor să evite prăbuşirea Europei. Am întrebat: atunci dc ce au început războiul? Pilder a părut cam jenat de întrebarea mea şi mi-a mărturisit că crede că atât Fiihrerul cât şi Ribbentrop n-au crezut că Anglia se va mişca, în ajutorul Poloniei...
Pilder mai crede că şi azi (mi-a spus-o deja cu prilejul ultimei sale vizite) că se lucrează serios pentru o înţelegere, că Roosevelt e complect câştigat la această idee, şi că pacea va veni peste câteva luni, fără ca războiul să se înteţească până atunci. Chiar dacă anglo-francezii vor pune stăpânire pe apele scandinave, Hitler tot nu va reacţiona. Cum? am întrebat eu, dacă flota britanică ar face poliţia apelor scandinave, Hitler nu va face nimic? Nimic — a fost răspunsul categoric al interlocutorului meu.
Pilder mi-a mai spus lucruri foarte interesante în domeniul economic, Blocus-ul e foarte sensibil Germaniei. Pe căile de uscat, deschise Germanici, nu se poate importa serios decât din România. Din Rusia, nu sc importă nici un sfert din cât sc importă de la noi. Ruşii pun rea voinţă şi sabotează convenţiile lor cu Germania. Politiceşte vor şi mai puţin să se angajeze cu Berlinul. Hitler a încercat să pună la cale un pact dc neagresiune faţă dc noi, şi la Brenner s-a tratat chestiunea „te-
224
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
225
meinic". Nu e exact că Mussolini nu vrea să semneze alături de sovietici (pretinde Pilder) — ruşii nu vor să semneze nimic: vor să-şi păstreze libertatea acţiunilor lor... Revenind la cele economice, după ce mi-a vorbit de Rusia, Pilder a trecut la celelalte ţâri neutre din care Germania şi-ar putea procura materii prime şi alimente. Aceste ţări — Scandinavia, Elveţia, Italia, Iugoslavia nu pot însă furniza lucru mare, fiindcă pe de o parte ele nu produc cele necesare Germaniei iar pe de alta propriul lor import este contingentat de Aliaţi şi redus la necesităţile locale. Astfel, importul Germaniei din aceste ţâri a scăzut enorm şi de unde la începutul războiului Germania era debitoare faţă de ele, acum e creditoare căci a trimis foarte multe mărfuri manufacturate şi maşini în speranţa unui import care nu s-a realizat. Astfel, Pilder mi-a citat cifre: în Elveţia, Germania are un disponibil de 60 milioane franci elveţieni, în Suedia de peste 70 milioane coroane suedeze. „Am ajuns — a adăugat Pilder — să fim ţară cu devize disponibile!" Azi toată economia Germaniei e bazată pe România. Iată de ce raporturile dintre cele două ţări trebuie sa fie excelente, întrucât priveşte intenţiile Germaniei...
Cu privire la negocierile actuale dintre noi şi nemţi, pentru găsirea „leilor" necesari tranzacţiilor germane, Pilder e sigur câ se va găsi o soluţie... E vorba acuma să se negocieze din disponibilul Germaniei în Suedia, şi să se transforme coroane suedeze în lei româneşti, prin savante viramente...
Cele spuse de Pilder în această privinţă corespund cu afirmaţiile făcute mie ieri de Christu, că nu e vorba de sporirea cursului mărcii...
Pilder pleacă azi, dar revine la 20 aprilie (adunarea generală a Societăţii Bancare).
Cercurile financiare şi cafeneaua — până la un punct şi lumea politică — sunt încă la noi sub „emoţia" discursului lui Molotov. La bursă, toate efectele au scăzut. Au scăzut ce e drept şi din cauza noii taxe de 2% pusă asupra tranzacţiilor, taxă al cărui efect real e de 6 şi de 8% căci aceleaşi titluri trec prin mai multe mâini în aceeaşi zi.
în ce priveşte discursul lui Molotov, nu pricep „emoţia". Discursul lui Molotov n-are nici o importanţă. Ce spune sau nu spune un bolşevic, sau mai mulţi bolşevici — e egal cu zero. între Rusia şi noi situaţia e clară. Politica Sovietelor a evoluat în ultimii ani şi din comunist şi pacific Statul rusesc s-a transfonnat pe îndelete într-un Stat imperialist şi de pradă. în programul actual al Moscovei e cuprinsă şi re-
stabilirea vechilor graniţe ale Imperiului ţarist (cel puţin). Pe baza acestui program ruşii pretind şi vor Basarabia noastră. Dacă am fi numai noi şi ruşii pe lume, soarta Basarabiei ar fi lămurită: un popor de 20 milioane nu poate rezista unui popor de 200. Dar cât timp nu vom fi singuri, ruşii nu ne vor ataca. Ruşii nu vor să intre în războiul european. Toată politica lor e sâ rămână cu forţele lor intacte până la sfârşitul conflictului şi să împingă pe de altă parte războiul până la istovirea Puterilor occidentale. Şi atunci, la pace să vină cu pretenţiile lor...
Dacă războiul se va termina fără distrugerea Germaniei, Franţei şi Angliei — n-avem nimic de temut din partea Rusiei — dacă nu, atunci nu numai noi, dar Europa întreagă va fi la cheremul Moscovei. Ce spune sau nu spune Molotov astăzi, e fară importanţă...
Politica pc care o face Rusia, e exact şi politica pe care o face Italia. E nostim că făcând aceeaşi politică, cele două dictaturi nu se înţeleg... Şi Italia e hotărâtă să aştepte cu forţele ei intacte istovirea beligeranţilor şi atunci, când nimeni nu va mai putea opune vreo rezistenţă lăcomiei ei să ceară realizarea tuturor dezideratelor sale.
Ca şi Rusia, Italia are interes să dureze războiul cât de mult, dar fară dânsa. Cât aud de mediaţia Ducelui pentru pace, îmi vine sâ râd...
Vineri, 5 aprilie. în şedinţa de ieri a Senatului am avut puţin teatru. S-au deşteptat pentru o clipă boierii din somnul cel de moarte şi paşnica incintă s-a animat. Incidentul a fost provocat de Nicuşor Miclescu şi de Aurică Vlad, care au luat cuvântul în chestiune personală. în şedinţa de marţi (eu nu eram de faţă), cu prilejul discutării proiectului de lege pentru ratificarea decretelor-legi, cei doi senatori sus-numiţi au protestat împotriva numărului exagerat de legi promulgate prin decret în timpul vacanţei de Crăciun a Parlamentului. In răspunsul său, Istrate Micescu a gafat: în loc să aducă argumente oarecare în favoarea decretării legilor, a pretins că senatorii numiţi1 n-aveau dreptul să se ridice împotriva iniţiativei regale de legiferare. Miclescu şi Vlad au protestat pe loc, în aprobarea întregului Senat, şi ieri au cerut cuvântul în chestiunea personala ca să lămurească chestiunea. Miclescu a fost foarte bine; deşi e departe de a fi un orator, a vorbit ca un om cinstit şi de bu-nă-credinţâ, cum e. Vlad deşi sifilitic terţiar, paralitic general şi diabetic, n-a spus prea multe prostii, şi a amintit de monarhismul său de pe vremea războiului, când agenţii boşofili din Bucureşti veneau în Ardeal să facă propagandă pentru detronarea Regelui Ferdinand. Mi-
' Şi Miclescu şi Vlad sunt senatorii numiţi.
226
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice. 1940
227
clescu, amintind că a început să facă politică sub Regele Carol I, alături de Carp, a avut o formulă bună: „Pe vremea aceea Guvernul acoperea pe Rege, acum s-au răsturnat toate şi miniştrii vor să se acopere cu Regele..." In treacăt a mai plesnit pe Micescu, dureros. Nenea Istrate a avut o zi rea; de altminteri începe să se ramolisească: înainte de discuţia personală, în cursul discuţiei asupra legii chiriilor, adormise pe banca ministerială.
în răspunsul său a tăiat fire de păr în patru, a explicat că a spus că n-a vrut să spună, a dat înapoi. Incidentele mai vii au fost însă provocate prin două întreruperi: a ministrului Portocală în cursul cuvântării lui Miclescu şi a ministrului lichea Andrei în cursul cuvântării lui Vlad. In slugărnicia lor s-au ridicat împotriva cuvântătorilor sub pretext că încălcăm art. 50 din Regulament care interzice punerea Coroanei în discuţie. I-am pus în două cuvinte pe fiecare la loc arâtându-le că poliţia şedinţei îmi aparţine numai mie, şi că de altfel oratorii n-au pus Coroana în discuţie, ceea ce n-aş fi tolerat.
Cearta a avut un epilog în Comisie, după şedinţă, unde dl Portocală, al cărui mandarinat politic e de dată recentă, şi-a permis să exclame: „Senarul s-a purtat astăzi în mod ignobil, ar merita sâ fie dizolvat, sau cel puţin trimis acasă pe o lună..." Senatul aplaudase într-adevăr foarte zgomotos pe Miclescu şi deloc pe Micescu... Dacă aş fi fost de faţă aş fi chemat la ordine pe dl ministru — dar n-am fost. Incidentul mi s-a raportat aseară târziu. Azi-dimineaţă am pus lucrurile la punct cu Tătărescu, care a dezaprobat pe cei doi miniştri, pe Portocală şi pc Micescu şi mi-a făgăduit câ le va face observaţiile cuvenite. în ziare a apărut in extenso răspunsul lui Micescu şi nimica din cuvântările lui Miclescu şi Vlad. Ba despre Vlad s-a spus chiar că a luat cuvântul Ia legea chiriilor!
Biroul publică dezbaterile în Monitorul Oficial, şi de această publicare e răspunzător. Pentru cc apare sau nu apare în gazete, e răspunzător Guvernul, cu Cenzura lui...
După telegramele din Londra, remanierea Guvernului Chamberlain nu e decât un prim pas pc calea unei adevărate lărgiri a Ministerului. Deocamdată n-a intrat nici un laburist, schimbările în echipă n-au fost determinate decât de consideraţii tehnice şi de ordin personal. Din punct de vedere al stabilităţii de direcţiune, ţările democratice se arată în stare de inferioritate faţade cele totalitare. La Berlin se judecă remanierea ca lipsită de marc importanţă; caracteristica ci este sporirea dc influenţă a lui Churchill, cel mai dinamic orn politic englez, care. deve-
nind preşedintele Comitetului de coordonare al războiului, ia poziţie de adevărat îndrumător al Guvernului.
La Londra s-a întemeiat „The English Comercial Corporation Led", o societate anonimă menită sâ dezvolte reaţiile comerciale cu România, Iugoslavia, Ungaria, Bulgaria şi Turcia. Toate acţiunile au fost subscrise de Ministerul de Finanţe iar în consiliul de administraţie figurează cele mai importante personalităţi din City. Se pun mari speranţe pe activitatea acestei societăţi pentru captarea Statelor neutre din Sud-Estul Europei...
De data asta Malaxa a fost reperat: Şoneriu a vorbit cu el la gară alaltâieri-seară — pleca la Londra cu Perieţeanu şi alţii. Vasâzică până acum s-a ascuns în Bucureşti. Afară numai dacă n-a fost în străinătate, s-a întors şi a plecat iarăşi alaltăieri.
P.U.M. e în apogeul agitaţiei. Procesul Auschnit reîncepe astăzi, la Curte. Radu Pascu, primul preşedinte ieşit din bideul Duduii, va intra în şedinţă ca să asigure condamnarea...
Ca rezultat al vizitei sale în Bucureşti Bure a început în L 'ordre o campanie împotriva Ungariei. E inadmisibil, susţine dezinteresatul gazetar, ca miniştrii francezi să patroneze asociaţii şi întreprinderi maghiare, când Ungaria s-a declarat pe faţă pentru revizuirea tratatelor şi când contele Csaky, ministrul de Externe de la Budapesta afirma că reconstruirea Cehoslovaciei, unul din scopurile de război ale Franţei, n-ar fi de dorit... Bine că şi pe parale, mai vorbeşte cineva şi în favoarea noastră, la Paris.
Cu toate explicaţiile Parisului, presa germană continuă să discute chestiunea cu „harta" din biroul lui Reynaud şi blamează pe Sumner Welles care a avut indelicateţea sâ se lase fotografiat în faţa acelei hărţi, ca şi cum ar fi aprobat planurile anglo-franceze de împărţire a Europei!!!
6 aprilie. Condamnarea celor 44 de foşti deputaţi comunişti a făcut cea mai bună impresie în Franţa. Cu toate măsurile luate până acum,
228
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
229
comuniştii n-au încetat propaganda lor defetistă, şi stând mereu în legătură cu agenţii Internaţionalei a IlI-a moscovite, otrăvesc sufletele. De acord cu opinia publică, Guvernul a hotărât şi decretat noi măsuri: dreptul de percheziţie la orice oră din zi şi noapte, mutarea concentraţilor din lagărele din jurul Parisului, în Africa de Nord şi pedeapsa cu moartea pentru cei internaţi în aceste lagăre care s-ar dovedi vinovaţi de complicitate în distribuirea manifestelor şi broşurilor comuniste...
Măsurile contra comuniştilor vin cam târziu, dar bine câ au venit. S-a calculat că Guvernul Blum, care a fost de fapt în mâna comuniştilor a costat economia franceză frumuşica suma de 218 miliarde franci...
Numirea lui Churchill în fruntea Comitetului apărării naţionale continuă să fie viu comentată la Berlin. Presa germană crede că în curând Churchill va înlocui pe Chamberlain ca prim-ministru. Nu e probabil, date fiind moravurile şi tradiţiile britanice ca soarta Imperiului să fie dată pe mâna unui impulsiv ca Churchill.
în cercurile autorizate franceze şi engleze se vorbeşte de o alianţă permanentăIntre Franţa şi Anglia. Unii vorbesc chiar de o fuziune, de o federaţie cel puţin, a ambelor State, cu un Parlament comun. Pentru ca Germania să înţeleagă că de aci înainte o putere mai mare ca a ei va sta în calea oricăror proiecte de expansiune şi de cotropire ale regimurilor totalitare.
în polemica privitoare la harta din cabinetul lui Paul Reynaud a intrat şi Sumner Welles care a declarat oficial că niciodată în conversaţiile sale din Paris, ca şi din Roma şi Berlin de altminteri n-a fost vorba de vreo hartă şi că nici nu-şi aduce aminte sâ fi văzut una în cabinetele ministrului de Finanţe francez. Dacă a fost una — după cum fotografia pare a o dovedi — atât de puţină importanţă i-a dat diplomatul american, încât nici n-a băgat de seamă existenţa ei.
Pe de altă parte Paul Reynaud a convocat pe reprezentanţii ziarelor străine la Ministerul de Finanţe, le-a arătat harta incriminată şi i-a pus să constate că era o harta veche, dinainte de anexarea Austriei şi că liniile în culori trase cu mâna pe dânsa, reprezentau hotarele Statelor astfel cum fuseseră modificate dc evenimente. în fotografia incriminată,
fantezia fotografului care a făcut retuşările a schimbat sau a îngroşat unele linii fără nici o intenţie sau criteriu politic.
S-ar zice că Alah vrea să-i pedepsească pe turci pentru alipirea lor de Aliaţi. După îngrozitoarele cutremure care au ruinat ţara, au început acum inundaţiile în proporţii catastrofale. Toate văile Anatoliei sunt sub apă...
Duminică, 7 aprilie. Suflă furtuna ca pe mare, fulgueşte şi termometrul abia s-a ridicat la + 2 grade...
Anglia şi Franţa au trimis note identice Suediei şi Norvegiei pentru clarificarea raporturilor acestor ţări cu beligeranţii, pe terenul neutralităţii. Conţinutul notelor e încă ţinut secret, dar după declaraţiile făcute în ultima vreme, atât de conducătorii Guvernului britanic cât şi de ai Franţei, se poate lesne pricepe ce poate însemna această „clarificare". Franţa şi Anglia înţeleg ca Gennania să nu mai beneficieze de apele teritoriale, ale Norvegiei mai ales. Monnet, ministrul blocus-ului se află la Londra pentru coordonarea măsurilor ce se vor lua de Aliaţi.
La Berlin^demersul franco-englez era aşteptat şi n-a produs prea mare emoţie. în cercurile oficiale se declară că Germania nu se va pronunţa decât după ce Suedia şi Norvegia vor fi răspuns şi vor fi luat poziţie, faţă de presiunea exercitată asupra lor de către Anglia şi Franţa. La Stockholm nu se dă în vileag conţinutul notelor aliate, dar se afirmă că Guvernul suedez va răspunde cât de repede, nu fără a se fi consultat însă în prealabil cu cel norvegian.
După câte se pare, Aliaţii înţeleg înteţirea războiului mai ales prin măsuri de presiune şi de coerciţie exercitate împotriva neutrilor. Probabil că va veni repede şi rândul nostru: noua societate de Import-Ex-port, creată la Londra n-are alt scop, desigur.
In provincia Amasia, din Anatolia, 30 de sate au fost inundate şi 200 000 de oameni au rămas fără adăpost...
Chinezii din Ciung-King anunţă succese militare împotriva japonezilor pe care i-au silit să se retragă spre Nanking.
230
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
231
Dejunat ieri la ambasadorul Greciei, Collas, cu Ciomacov, noul ministru al Bulgariei. Omul se prezintă bine şi elegant, e însurat cu o englezoaică foarte nostimă. Mâncătorii de praz s-au civilizat — nu mai există balcanici...
Au sosit în Bucureşti 9 ofiţeri şi 21 subofiţeri din aviaţia italiană ca să încadreze şcolile noastre de pilotaj şi să înveţe pe piloţii noştri să mânuiască aparatele cumpărate în italia. Au fost primiţi cu multă căldură, de toată lumea.
Contele Puricelli mi-a trimis o invitaţie la Fiera di Milano (12-27 aprilie). Aş vrea să mă duc, dar nu ştiu dacă voi putea...
S-a inaugurat ieri în localul fostei Legaţii cehoslovace din strada Vasile Lascâr, „Institutul German pentru Ştiinţă". Scopul mărturisit: contribuţie la înţelegerea paşnică între cele două popoare. Scopul real: propagandă — sub toate formele. în fruntea institutului a fost pus profesorul Gamillscheg, cunoscutul specialit în limbi romanice, din Berlin. Dl Gamillscheg vorbeşte perfect româneşte, a scris despre noi şi ne iubeşte. De nu ne-ar năbuşi cu dragostea...
Ziarul moscovit Pravda publica un lung articol pentru a dovedi forţa Imperiului Britanic care dispune de cea mai însemnată parte a materiilor prime din lume. După înjurăturile adresate până acum Angliei, această preamărire din partea Sovietelor merită sâ fie subliniată...
Luni, 9 aprilie. Agenţia Reuter comunică din Londra: „Ofensiva diplomatică si economică a Aliaţilor, care este actualmente în desfăşurare, se manifestă în 3 direcţii:
1) Notele adresate Guvernelor suedez şi norvegian cu privire la intenţia Aliaţilor de a intensifica blocada.
2) Conversaţiile dintre d.d. Monnet şi Cross menite să strângă blocada.
3) începerea, luni (azi) a conversaţiilor dintre lord Halifax şi miniştrii Angliei în Balcani.
Este probabil că Norvegia şi Suedia vor răspunde la notele britanice.
Este sigur că aceste note nu conţin clauze de intimidare, notele având caracterul unei declaraţii a drepturilor britanice şi de apărare a acestor drepturi în legătură cu încercările Germaniei de a folosi apele scandinave drept drum pe care sâ scape de blocadă.
D.d. Monnet şi Cross au căzut de acord sa astupe unele din găurile controlului contrabandei şi să coordoneze chiar mai strâns ca până acum mijloacele aliate pentru exercitarea controlului.
Când miniştrii britanici în ţările balcanice vor începe luni conversaţiile lor la Londra, ei vor putea — pe baza societăţii E.N.C.O., recent creată de Guvern — să discute cum poate fi îndrumat comerţul cu Balcanii pentru ca el să folosească cât mai mult Aliaţilor şi cum pot fi îndreptate orice produse vitale din această regiune către pieţele Aliaţilor, împiedicând astfel Germania să prelungească războiul.
Conferinţa va avea de examinat şi probabilitatea reînsărcinării d-lui Schacht de către dl Hitler de a stăvili aceste eforturi aliate. Nu este probabil că această eventuală reînsărcinare să neliniştească prea mult pe membrii conferinţei de la Londra. într-adevăr, Aliaţii dispun de bani şi de organizaţie şi sunt hotărâţi să atragă o tot mai importantă parte a comerţului ţărilor balcanice. Nici un «vrăjitor financiar», oricât de abil ar fi el, nu poate rezista unei presiuni serioase cu o monedă blocată şi cu tocul drept singură armă.
Ministrul Aprovizionării şi ministrul Războiului Eonomic sunt tot atât de mult interesaţi în conferinţa diplomaţilor britanici din Balcani cât este şi Foreign Office. Miniştrii britanici din Balcani vor coopera la o întreprindere care depăşeşte cu mult cadrele diplomaţiei, aşa cum era înţeleasă înainte".
Pe de altă parte corespondentul ziarului olandez Telegraf, din Berlin, scrie:
„In cercurile politice germane se declară că orice concesiuni făcute dc neutrii blocadei constituie un ajutor dat Aliaţilor. Germania stă dc veghe şi aşteaptă să vadă care vor fi reacţiile Suediei şi Norvegiei la notele franceză şi engleză.
Războiul pare a continua să sc desfăşoare pe plan diplomatic.
Situaţia continuă a se prezenta confuză. Ofensiva diplomatică începută de Germania acum trei săptămâni nu a dat până acum rezultate pozitive. Scopul principal al întrevederii de la Brenner, care a fost realizarea unei apropieri între Moscova şi Roma a fost mult stânjenit prin ultimul discurs al d-lui Molotov".
După două zile dc crivăţ, ieri-dimineaţă nc-am deşteptat în plină iarnă. Toată ziua a nins, ca în ajun dc Crăciun. Deşi în Bucureşti termo-
232
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
233
metrul nu s-a coborât sub zero grade, zăpada a căzut atât de abundentă încât seara un strat de zăpadă de vreo 5-10 centimetri s-a întins pe tot oraşul. La munte a fost mai rău: termometrul a căzut până la - 8 , iar între Sinaia-Predeal-Braşov zăpada căzută s-a ridicat până aproape de un metru înălţime... Cum a fost şi viscol, o sumă de automobile au rămas înzăpezite între Sinaia şi Timiş. Trenurile n-au mai putut circula în acea regiune.
în schimb Dunărea creşte într-una. La Severin a trecut peste cheiuri, a înecat podul căii ferate de peste Topolniţa şi a întrerupt linia între Simian şi Severin. De-a lungul fluviului, până la cotul Galaţilor, sute de hectare de semănături au fost distruse.
în Iugoslavia peste 15 000 de oameni sunt fără adăpost. Cataclismele nu s-au năpustit numai asupra Europei: furtuni groaznice sunt semnalate şi în America de Nord, în Statele Unite.
Vânturile continuă şi ele să provoace pagube mari: la Fălticeni au ars alte 30 de case de jidani (au mai ars tot atâtea şi mai mult, acum câtva timp!), iar la Giurgiu internatul Gimnaziului industrial.
Ca urmare la demersurile Crucii Roşii s-a efectuat primul schimb de prizonieri civili şi militari, între Franţa şi Germania. Un prim transport de 120 de prizonieri germani au sosit la Geneva. în total vor fi schimbaţi mai multe mii.
Guvernul chinezesc din Nanking a hotărât să nu recunoască nici un tratat pe care l-ar fi semnat sau l-ar semna Guvernul mareşalului Ciang Kai-Şek după 30 martie 1940.
în procesul fraudelor de la Fondul Bisericesc din Bucovina va fi compromis şi rezidentul regal din Bucureşti, Alexianu. Mi s-a adus o copie de pe procesul verbal nr. 4/1938 al Comitetului de Direcţie al Fondului prin care se pun sume însemnate la dispoziţia lui Alexianu — pe atunci, consilier juridic al Fondului — atât ca recompensă pentru dânsul cât şi ca „provizie pentru şperţ" de împărţit la Bucureşti... Şi fostul director al Capsului, Petre loan, pare că va fi tras la răspundere. Dar poate că se vor face toate muşama — după obiceiul pământului. Sunt atâţia hoţi care s-ar putea descuraja...
Se povesteşte că Citta Davila, romanticul personaj exclus de la cetăţenia română, care se însurase de curând cu o domnişoară frumoasă
din Cannes, a fost părăsit de nevastâ-sa, tot în condiţii romantice. „Tânăra pereche" (dacă se poate spune) se legase cu actorul Francen, bătrână puşlama şi tânără vedetă de cinematograf. într-o seară s-au dus câteşi trei la Cazinoul din Monte-Carlo. Pe la orele 11, Davila, obosit, s-a înapoiat acasă iar d-na şi Francen au mai rămas „să-şi încerce norocul". D-na Davila nu s-a mai înapoiat însă deloc acasă şi a scris soţului un bileţel ca sa-1 prevină că a plecat cu Francen. Francen este căsătorit — se zice însă că va divorţa ca să se însoare la rândul său cu „domnişoara de la Cannes"...
9 aprilie. Zarvă mare: anglo-francezii au minat apele teritoriale ale Norvegiei, şi vase de război aliate au pătruns şi au patrulat în ele. în acelaşi timp, Agenţia Reuter a dat publicităţii nota Aliaţilor adesată Guvernelor din Oslo şi Stockholm, notă ţinută secretă câteva zile pentru a se înlesni aşezarea minelor. Minele au fost aşezate cu o repeziciune extraordinară: într-o jumătate de zi.
Norvegia a protestat solemn împotriva încălcării neutralităţii ei şi a cerut îndepărtarea imediată a minelor. Literatură... pentru a îmblânzi pe nemţi şi a-i reţine de la o acţiune împotriva coastelor norvegiene. în Suedia enervare mare, dar până acum fără reacţiune.
Aliaţii explică în nota pe care au adresat-o Statelor scandinave, că hotărârea lor a fost dictată de atitudinea Germaniei care a nesocotit continuu, de la începutul războiului, toate regulile neutralităţii şi toate angajamentele convenţionale, atât împotriva beligeranţilor cât şi împotriva neutrilor. Dată fiind neputinţa Norvegiei de a impune Germaniei respectarea apelor ei teritoriale, Anglia şi Franţa şi-au luat asupra lor această sarcină.
Norvegia nu trebuie să privească intervenţia Aliaţilor ca un act ina-mical faţă de dânsa, dimpotrivă — încheie nota.
La Berlin, deocamdată se scuipă jăratec prin diferitele posturi de radiofonie şi se explică că această „scandaloasă călcare a legilor neutralităţii, cum s-a mai văzut" (decât din partea Germaniei?) dovedeşte slăbiciunea Angliei...
La Paris şi la Londra, entuziasm pentru actul de bărbăţie săvârşit, ca şi cum s-ar fi câştigat o mare bătălie...
Conferinţa diplomatică de la Londra a început ieri. Ambasadorii britanici din Roma şi Moscova, miniştrii din Bucureşti, Budapesta, Belgrad, Sofia, Ankara şi Atena au ţinut o lungă şedinţă sub preşedinţia
234 CONSTANTIN ARGETOIANU
lordului Halifax. Azi vor fi primiţi de primul ministru şi de ministrul Comerţului.
Şedinţă animată la Consiliul Superior Economic ieri după-amiază. Duel pe marginile politeţei între Ralea şi Bujoiu. înţepături crude. în cele din urmă am hotărât să mărginim avizul nostru la aspectele economice ale legii.
în prealabil se ţinuse o şedinţă la FRN, cu membrii biroului. S-a convenit să se înmormânteze legea la Cameră, în Comisie (cu consimţământul de „Sus" luat de Tătărescu). Ralea nu ştie nimic însă şi e plin de încredere în soarta proiectului său. Dat fiind că a primit modificări esenţiale şi anume: suprimarea dreptului Consiliului Superior al Breslelor de a edita legi (cu simpla aprobare a unui jurnal al Consiliului de Miniştri), scoaterea Camerelor profesionale din bresle, menţinerea sindicatelor şi asociaţiilor agricole existente, suprimarea dreptului breslelor de a face operaţiuni lucrative -— legea, astfel emasculată n-ar mai prezenta nici un pericol. Dar şi, nici un folos...
Italia a început să se aprovizioneze cu cărbuni din Anglia... Vine vrabia la mălai!
Curtea de Apel din Galaţi a achitat pe Liciu, condamnat la 8 luni închisoare de Tribunalul din Iaşi. Se putea ca un escroc cu legături simandicoase să rămână osândit în ţara lui Hubsch?
Zăpada căzută duminică s-a topit mai toată ieri. Pe Bărăgan, totuşi trenurile n-au putut circula 12 ore.
La Severin, Dunărea creşte încontinuu şi nivelul apelor a ajuns cu 9 metri peste cota normală. Dacă vor conţinu să mai crească, circulaţia trenurilor, chiar cu transbordare nu va mai fi posibilă. Insula Ada Kaleh e ameninţată să dispară sub valuri...
Miercuri, 10 aprilie. Bucurcştiul a fost adânc zguduit ieri de evenimentele petrecute în Nordul Europei. Telegramele se urmau cu atâta repezeală încât aproape nu puteau fi urmărite...
Se vorbise de posibilitatea unui atac german împotriva ţârilor scandinave încă de astă-iarnă, şi mai ales după încheierea păcii ruso-finlan-
însemnări zilnice, 1940 2 3 5
deze, dar nimeni nu credea în realizarea unor astfel de ameninţări: încercarea părea prea îndrăzneaţă. Belgia şi Olanda se credeau mult mai ameninţate, dar vorba românului, unde dai şi unde crapă...
Berlinul pretinde că invazia Danemarcei şi Norvegiei sunt un răspuns la minarea coastei norvegiene efectuată alaltăieri de anglo-fran-cezi — dar această justificare nu face cinci parale căci o expediţie efectuată în condiţii atât de perfecte nu putea fi improvizată în câteva ore şi a trebuit să fie lung pregătită, aşa încât se poate spune dimpotrivă că minarea franco-britanicâ a coastelor norvegiene a fost motivată de teama Aliaţilor de o debarcare germană, despre pregătirea căreia probabil că aveau informaţii precise.
Şi atunci nu se pricepe cum a putut flota engleză să lase să treacă vasele germane spre Bergen, Trondhjem şi Narvik?
Succesul moral e mare, căci Germania a demonstrat câ are iniţiativa războiului, că este stăpână să facă ce vrea pe Marea Nordului şi că execută repede hotărârile luate. Dar lovitura are şi consecinţe de ordin material, asigurând o bună parte din revitalizarea Reichului cu alimente şi cu materii prime, mai ales cu minereurile din Scandinavia.
La noi, deprimare mare. Toată lumea îşi dă seama că rândul nostru va veni, mai curând sau mai târziu. înstăpânirea asupra resurselor Ţărilor de Nord va fi fără doar şi poate complectată cu înstăpânirea asupra resurselor Ungariei, României, Iugoslaviei. Odată stăpână peste toate aceste ţări, şi cu ce mai ciupeşte de la ruşi, de la elveţieni şi de la italieni, Germania va putea rezista Aliaţilor aproape indefinit...
Pe când Germania îşi organizează astfel rezistenţa şi „face efectiv război", Aliaţii se mulţumesc cu discursuri, cu comunicate, cu voturi de moţiuni prin Camere şi cu crize ministeriale... Din ştirile ce sosesc din Paris şi din Londra, pare câ o zăpăceală totală domneşte printre Aliaţi. Nu ştiu ce să facă, cum să o dreagă, ce să înceapă... Reynaud şi Daladier au zburat la Londra şi au convocat Consiliul Suprem de Război! Guvernele aliate au declarat că vor veni în ajutorul Norvegiei — dar cum? Şi când?
Un moment, am crezut ieri că anglo-francezii au lăsat pe nemţi să treacă şi să ocupe Norvegia ca să justifice ocuparea Belgiei şi Olandei de către trupele lor. Ştiri oficiale din Anglia şi Franţa ne informează astăzi că nici nu se gândesc la aşa ceva. Guvernul din Londra şi cel din Paris urmăresc — şi bine fac — atragerea Statelor Unite în război; această politică n-are însă sorţi de izbândă decât prin menţinerea Aliaţilor pe un teren strict legal faţă de o Germanie care-şi calcă toate an-
236
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
237
gajamentele. O ocupare anglo-franceză a Belgiei şi a Olandei ar potoli imediat indignarea provocată în America prin actul de brutalitate săvârşit de Germania faţă de Danemarca, de Norvegia şi de Suedia...
Războiul a intrat de ieri într-o fază nouă. Acum ne dăm seama despre ce au vorbit Hitler şi Mussolini, sus pe Brenner... Să vedem ce ne aduce ziua de mâine...
Situaţia Suediei nu e încă clară. Se pare ca va rămâne neutră. Germania o va lăsa neutră — dacă se va da complect supusă.
în Norvegia, pare că luptele jiu fost destul de serioase şi că nemţii au suferit pagube însemnate. în tot cazul, norvegienii şi-au salvat onoarea necapitulând de la prima somaţie...
Era să o păţim şi noi, dând un pretext de intervenţie Germaniei. Patruzeci de marinari englezi s-au îmbarcat, mai jos de Sulina, pe şlepul „Termonde" (proprietate englezească) cu tunuri, mitraliere şi o mare cantitate de dinamită, pe care le aduseseră cu ci pe un vas britanic ce trecuse prin Dardanele cu învoirea turcilor. Expediţia era menită să urce Dunărea, până la Porţile de Fier şi acolo — se zice — să facă sâ sară în aer lucrările canalului şi să-1 astupe, ca să nu mai poată trece şlepurile germane; alţii spun că voiau să atace convoaiele încărcate cu marfă cumpărată de nemţi. Oricum ar fi acest „coup de main" ne-ar fi pus într-o frumoasă situaţie faţă de Germania. Din fericire şlepul englezesc — generalul Ucuş' îmi spunea ieri că ar mai fi fost însoţit dc alte două — a fost oprit la Giurgiu, „contrabanda descoperită" a fost confiscată şi marinarii englezi trimişi acasă. Ai noştri pretind că au descoperit ei „afacerea". Eu cred câ au descoperit-o agenţii germani care mişună în porturile noastre şi că „ai noştrii" nu numai că n-au descoperit nimic, dar câ au fost chiar oarecum complici cu „îmbarcarea" de la Sulina. Un vag comunicat al Guvernului a adus ieri incidentul la cunoştinţa publicului, dar fără să spună nimic, căci e vorba în el numai „de o încărcătură ce nu corespundea declaraţiilor vamale la intrarea în ţară".
Ministrul Apărării Naţionale.
Odată cu lovitura germană, Parisul a aflat şi moartea arhiepiscopului său, cardinalul Verdier. O mare figură a Bisericii şi o mare personalitate politică s-a dus... Vaticanul, ca şi Franţa, sunt în doliu.
A nins iarăşi la Cernăuţi şi e frig ca iarna. Inundaţii pretutindeni. Nu se poate semăna... Ce o fi vrând Dumnezeu cu noi?
Ataşaţii militari din Berlin au fost poftiţi să viziteze cu deamă-nuntul linia Siegfried. Ca să se convingă ţările neutre câ nu poate fi străpunsă...
11 aprilie. De ieri pe la amiază trăim sub emoţia luptelor navale de pe lângă coastele scandinave. Situaţia e încă confuză, dar după ultimele ştiri pare că avantajul ar fi de partea engleză. Nemţii au pierdut două crucişătoare mari, pe când britanicii două mici. Dar luptele sunt încă în curs. Una din ele s-ar da lângă insulele Pater Noster, nu departe de Goteborg (Suedia). Ceea ce ar dovedi că flota engleză a răzbit prin Categatt. După telegrame din Londra, 600 de avioane şi un corp de debarcare ar fi în drum spre Norvegia. Ar exista şi un proiect de ocupare a Islandei şi a insulelor Feroe, considerate ca ţări ocupate de inamic deoarece aparţin Danemarcei care s-a supus Germaniei.
în urma acţiunii, energice întreprinse de Aliaţi pe coastele Norvegiei, depresiunea dc la Londra şi de la Paris a făcut din nou loc nădejdilor şi optimismului... Manifestaţii ca cele din Downing-Strcet, cu mii dc oameni care strigau în faţa locuinţei primului ministru: „Unde e flota engleză?" — n-au mai fost semnalate. în Parlamentul englez, ca şi în cel francez, declaraţiile d-lor Chamberlain, Halifax şi Paul Reynaud au fost primite cu încredere. De semnalat — pentru noi — afirmaţia iui Halifax că atacul URSS.-ului împotriva Poloniei şi Finlandei nu va fi uitat.
Nici atitudinea Guvernului norvegian nu e foarte clară. Nemţii au numit un Guvern germanofil la Oslo, prezidat de un caraghios, Quiss-îing, şeful naziştilor norvegieni (!?). Dar nici comandamentul german nu-1 ia în serios (e probabil că Guvernul Quisling va avea în Norvegia aceeaşi soartă pe care a avut-o în Finlanda Guvernul Kuussinen) şi tratează cu Regele şi cu Guvernul legitim refugiat întâi la Hamar şi plecat şi dc acolo. Pe de altă parte norvegienii luptă pretutindeni împotriva forţelor năvălitoare, în unele locuri se anunţă chiar succese şi pare că unul din crucişătoarele mari germane a fost scufundat în fiordul de la Narvik de bateriile dc coastă norvegiene.
238
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
239
Situaţia politică a Norvegiei, ca şi rezultatele luptelor navale, nu se vor lămuri decât peste o zi sau două...
Rusia a făcut din nou, prin gura lui Molotov, declaraţii de neutralitate desăvârşită. Se pare ca la Moscova, ofensiva germană spre Nord să nu prea fi încântat pe conducătorii politicii Sovietelor...
Suedia, până acum, e neutră şi neatacată de germani, care sunt hotărâţi să nu pună chestiunea suedeză decât după ce vor fi rezolvat problema ocupării Norvegiei.
Afacerea şlepurilor englezeşti de la Giurgiu face obiectul comentariilor aprinse în toată presa europeană, mai ales în cea germană şi în cea italiană. Ziarele din aceste ţări umflă enorm incidentul şi pun în paralel „călcarea neutralităţii" din partea Angliei, pe coastele Norvegiei (aşezarea minelor) şi pe malurile Dunării. Ziarele germane afirmă că 42 de şlepuri trase de remorcherele „Britania", „Danubian Shell nr. 2", „King George", „Scotland", „Lord Byron" şi „Albion" au încercat să urce Dunărea ca să atace convoaiele germane. O adevărată flotă, după cum se vede!
In realitate n-au fost decât două şlepuri remorcate de un remorcher. Gafencu mi-a dat următoarele amănunte asupra afacerii:
încărcarea şlepurilor s-a făcut în largul Dunării, în afară de Sulina. Dunărea fiind un fluviu internaţional, conform convenţiilor de navigaţie, autorităţile noastre nu puteau să nu acorde tranzitul spre Ungaria pe baza declaraţiei vamale făcute conform Regulamentului. Marfa conţinută în lăzi a fost declarată părţi de automobile şi piese de rezervă cu destinaţia Budapesta. După ce şlepurile au plecat pe Dunăre la deal, un denunţ a fost făcut autorităţilor noastre. Acestea nu puteau însă opri convoiul pe firul apei internaţionalizat şi dacă şlepurile nu s-ar fi oprit, din imprudenţă, în portul Ramadan, ar fi trecut mai departe. Odată oprite în apele teritoriale româneşti, autorităţile noastre au intervenit şi încărcătura a fost confiscată pe baza legilor vamale, iar marinarii englezi au fost expediaţi prin Constanţa.
Gafencu pretinde că soluţia dată de noi a satisfăcut pe nemţi — cum să nu-i fi satisfăcut? — şi în acelaşi timp şi pe englezi, ceea ce îmi pare mai dubios...
Scopul expediţiei n-a putut fi stabilit, englezii au pretins că transportau armament pentru Ungaria!!!
Fostul ambasador sovietic la Paris, Suritz, a trecut prin Bucureşti, în drum spre Moscova. De ce a trecut prin Bucureşti, nu se ştie, poate fiindcă era drumul mai uşor. O misiune specială la noi n-a avut, căci n-a luat contact cu nimeni, deşi Gafencu i-a dat să înţeleagă prin Koku-liev ca ar fi voit să-1 vadă. Pare de altminteri că dl Suritz e în dizgraţie şi nu e exclus să facă cunoştinţă cu pivniţele GPU-ului...
Gafencu părea ieri destul de îngrijorat despre partea Rusiei. Sovieticii mârâie, fac tot felul de reclamaţii, ca şi cum ne-ar căuta nod în papură... După câte spunea ministrul nostru de Externe, şi autorităţile noastre civile şi militare fac prostii. Astfel, trupele de pe graniţă trag într-una focuri de puşcă spre Rusia. Reclamaţia sovietică transmisă Statului Major a primit singurul răspuns „că soldaţii fac exerciţiu cu arma..."
La sosirea lui Suritz, Poliţia a pus un cordon la gară şi n-a lăsat să treacă pe nimeni, nici chiar pe însărcinatul cu afaceri Kokuliev. Mai mult: acesta vrând să forţeze cordonul a fost arestat!
Sunt cu toate astea convins că ruşii nu ne vor ataca. Ei vor cere Basarabia, la pace — şi n-ar încerca să o ocupe înainte decât dacă nemţii ar ocupa, ei, restul ţării. Sâ ne ferească Dumnezeu!
Procesul faimoşilor fraţi Cernăianu, vestiţi pentru matrapazlâcurile lor, mai ales pentru cele puse la cale cu complicitatea, sau graţie slăbiciunii fostului episcop Vartolomeu al Râmnicului, s-a terminat ieri prin condamnarea avocatului la 1 an închisoare şi achitarea popii... Mai pezevenchi din doi e popa — dar Justiţia noastră!
în Bucovina şi la Chişinău ninge iarăşi şi s-a întors iarna! în regiunea noastră pare că ne îndreptăm totuşi spre primăvară.
Iorga zănatecul a fost doborât alaltăieri de un automobil, pe Şoseaua Jianu. S-a spus că ar fi fost grav rănit. M-am dus ieri să-1 văd, ca să-1 împac şi cu Senatul, căci sc supărase din cauza unei convocări stupid transmise. Având nevoie azi de prezenţa a două treimi din senatori pentru luarea în consideraţie a noului proiect de Regulament, am intervenit la Ministerul de Interne ca domnii senatori să fie rugaţi, prin prefecţi, săbinevoiască a veni la şedinţă. Prefecţii au trimis senatorilor o
240
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
241
fiţuică prin care le puneau în vedere „să se prezinte la Senat din ordinul Ministerului de Interne!" In loc să-şi dea seama că nu putea fi la mijloc decât o prostie a subalternilor (cum au făcut ceilalţi senatori), paranoicul s-a pus să fulgere şi să trăsnească...
Vizita mea a avut darul să-1 liniştească de tot, căci e foarte sensibil la orice act de politeţe. Am putut constata cu acest prilej cât e de solid: deşi bara de apărare a automobilului s-a îndoit răsturnându-1, nu s-a ales decât cu contuzii — nici o fractură, nici o rană...
M-a plimbat prin tot Institutul lui, mi-a arătat biblioteca şi colecţia de orori aşezate în vitrine, prin saloane. Mi-a cerut cărţi vechi de la Senat. I le-am făgăduit, a fost încântat... Mă adoră!
Şoacăţii publică un buletin informativ pe care ni-1 trimit, buletin tendenţios şi prost ca orice publicaţie de propagandă. în ultimul număr buletinul se ocupă de noua societate engleză pentru comerţul extern şi spune: „Tranzacţiile acestei societăţi sunt mai degrabă măsuri de război pe tărâm economic. însă orice Guvern neutru care ar susţine măsurile de război ale unui Stat beligerant îşi violează prin aceasta neutralitatea ".
Ameninţare sau bluff?
Consiliul de Miniştri a hotărât ieri reorganizarea Cenzurii. Presa a fost convocată aseară de Ghelmegeanu şi libertate a fost dată gazetarilor să critice obiectiv (??) actele administrative şi măsurile Guvernului de ordin nepolitic (??).
Destindere sau capitulare?
Vineri, 12 aprilie. Toată ziua de ieri Bucureştiul a fost în fierbere. Ceas cu ceas soseau telegramele, din tot felul de izvoare, dar nici unul oficial — şi zvonurile cele mai impresionante se răspândeau.
Pe la amiază Narvik-ul, Oslo, Bergen erau necucerite de englezi. Flota britanică trecuse strâmtorile şi o mare luptă navală era în curs, mai la vale de Goteborg... Transporturile germane de trupe şi de muniţii erau tăiate, corpul expediţionar din Norvegia nimicit şi câte şi mai câte. Blumenfeld ştia, din izvor sigur, de la Legaţia Angliei, că Aliaţii vor ocupa Suedia...
Din citirea telegramelor de azi-dimineaţă reiese concluzia „ca trebuie s-o laşi mai moale". Situaţia se prezintă încă confuză, ştiri precise, oficiale, nu sunt, dar din tot complexul informaţiilor apare că avantajul e de partea Aliaţilor şi că germanii s-au cam aventurat cu expediţia lor în Norvegia. Englezii n-au luat nici Narvik, nici Oslo — de parcă norvegienii au recucerit Bergen.
De reţinut declaraţia precisă făcută de Paul Reynaud în Senat: primul ministru francez a afirmat că de acum înainte Germania nu va mai putea căpăta minereuri din Scandinavia — şi ca în luptele navale în curs, din 22 de nave scufundate, 18 sunt germane şi 4 aliate.
Deocamdată situaţia este încă confuză şi trebuie aşteptat. Un singur lucru s-a lămurit şi este important: Norvegia a refuzat să se înţeleagă cu Germania şi s-a declarat în stare de război cu ea. O proclamaţie semnată de Guvern şi aprobată de Regele Haakon şi de Storting a împrăştiat poporului norvegian această atitudine. Printr-o altă proclamaţie adresată tuturor ţărilor străine, Norvegia protestează împotriva ne-justificatei agresiuni germane şi se declară în stare de război, alături de Alianţă...
în Suedia, îngrijorare, nedumerire şi — pentru moment — neutralitate. Două vase cu trupe germane care s-au refugiat într-un port suedez (prin urmare englezii au trecut strâmtorile, cu toate dezminţirile germane?) au fost dezarmate.
Parlamentul nostru se va închide spre sfârşitul săptămânii viitoare şi se va redeschide după 15 mai.
Bătrânul Cuza a luat ieri cuvântul la Senat, la Legea învăţământului industrial. Deşi în vârstă de 83 ani, a vorbit aproape un ceas, frumos, cu şir şi cu duh. Cu prilejul a două-trei întreruperi, a plesnit pe ministrul Andrei, ca în zilele lui bune. Moşul e admirabil în vigoarea lui juvenilă, cu toţi anii pe care îi poartă pe umeri, cu toată boala care l-a încercat acum un an...
Abia s-a sfârşit cu „expediţia" engleză pe Dunăre, că ne-a sosit alta, de data asta franţuzească. Ghelmegeanu mi-a spus ieri la Senat că s-au luat măsurile necesare pentru ca această nouă încercare să se termine
242 CONSTANTIN ARGETOIANU
în aceleaşi condiţii ca cea dintâi. Totul se ţine secret şi nu se dă nimic la gazete. Guvernul se teme ca nu cumva nemţii să ceară să facă ei poliţia Dunării.
Ironia lui Winston Churchill (din cuvântarea lui la Camera Comunelor): „Era indicat ca Gennania să se arunce întâi asupra Danemarcei; nu e nici un an de când a încheiat cu această ţară, şi nu numai cu această ţară, un pact de neagresiune...".
Sâmbătă, 13 aprilie. Deşi situaţia nu e încă lămurită, acţiunea fiind încă în curs de desfăşurare, se pare că, pe vastul câmp de lupte din Nord, avantajul trece din ce în ce mai neted de partea Aliaţilor. Zvonuri multe, ştiri oficiale puţine, cele germane vizibil tendenţioase. Corpul expediţionar german, din Norvegia, pare să fie tăiat pe mare de bazele lui, comunicaţia între Germania şi Norvegia nemaifâcându-se decât prin aer. E cel puţin ce afirmă comunicatul de ieri-seară al Amiralităţii britanice care pretinde câ un enorm câmp de mine a putut fi aşezat din dreptul coastei olandeze şi până la Baltica în dreptul coastei suedeze. E cel mai vast câmp de mine care să se fi instalat vreodată. Acest zid de mine nu e menit numai să taie comunicaţia Gennaniei cu Norvegia dar şi să împiedice unităţile flotei germane din larg şi din fiordurile norvegiene să mai poată reveni la bazele lor şi să scape astfel flotei engleze la pândă...
Pare confinnat că englezii au ocupat Bergen (o mărturisesc şi nemţii) şi că au început să debarce trupe care au şi luat contact cu forţele norvegiene în plină mobilizare. O altă debarcare a Aliaţilor pare în curs de desfăşurare lângă Narvik. Se zice câ norvegienii au distrus o bună parte din linia ferată Narvik-Suedia, linte cc servea la transportul minereurilor suedeze.
în Norvegia sunt două Guverne. Cel oficial, cu Regele şi al lui Quisling, instalat de nemţi la Oslo. Cu Guvernele din Oslo nu merge decât o mâna de oameni, mica gaipare naţional-socialistâ existentă înainte de lovitura germană. Tot poporul norvegian a rămas credincios Regelui, Guvernului legal şi libertăţilor tradiţionale ale acestui neam de oameni dârji... mobilizarea se face pretutindeni destul de repede. Rămâne de văzut dacă vor putea sosi şi anne şi muniţii, din Anglia sau din Suedia...
însemnări zilnice, 1940 2 43
Suedia a declarat solemn că rămâne neutră, dar Guvernul din Stok-holm ia toate măsurile de precauţie pentru rezistenţa armată, în cazul în care neutralitatea declarată ar fi călcată.
Avioane engleze au bombardat o gară în Schleswig-Holstein şi nemţii fac mare caz de acest fapt. Ar fi primul caz de bombardare „a unui obiectiv nemilitar" în acest război şi această iniţiativă — zic nemţii — ar putea da loc la represalii şi la o schimbare totală în tactica aeriană germană de până acum...
Tătărescu a depus ieri la Cameră noul proiect de Lege a breslelor şi cu acest prilej a declarat că Guvernul nu e zorit, că roagă Camera să-1 discute cât mai pe larg, să-1 studieze în comisie pe îndelete şi să-i aducă modificările pe care le-ar socoti oportune. Guvernul vrea ca legea să iasă dintr-o adevărată colaborare între Parlament şi Guvern... „O înmormântare de clasa I"...
La Senat (n-am fost prezent, fiind ocupat la Consiliul Superior Economic), Cuza a reclamat la sumar împotriva modului cum a fost reprodusă în România, oficiosul FRN-ului, cuvântarea sa din ajun. La sfârşit Cuza a întrebat: „Mai sunt eu în Frontul Renaşterii Naţionale, sau nu? Şi dacă nu, atunci unde sunt?" Anibal Teodorescu, care prezida, i-a răspuns: „Dacă nu eşti în FRN, nu eşti nicăieri!"
Aii Kadri, reprezentantul turcilor din insula Ada Kaleh, a venit să-mi arate fotografii impresionante: tot Ostrovul e sub apă, de la o casă la alta se circulă cu luntrea. Nimeni nu-şi aduce aminte să fi crescut vreodată Dunărea atât. Şi tot mai creşte... L-am trimis lui Tătărescu, să le dea ajutorul necesar.
Parlamentul a votat o lege (la Senat prezida dr Tanăsescu şi eu n-am ştiut nimic de ca) prin care s-a modificat art. 78 al Legii de expropriere în sensul că indemnitatea de expropriere a bunurilor aparţinând membrilor familiei regale să poată fi achitată prin darea în plată a unor bunuri ale Statului de o egala valoare (!!) pe baza unui Jurnal al Consiliului de Miniştri.
Oamenii ăştia sunt nu numai fără ruşine, dar şi imprudenţi. Nu sc gândesc ei că va veni odată ceasul socotelilor? Legea a fost făcută „pentru valorificarea" cocioabelor expropriate în str. Sf. Ionică şi în str.
244
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
245
Câmpineanu, pentru amenajarea Palatului Regal (prin urmare tot pentru ei). In schimbul cocioabelor Majestatea Sa şi Principesa Ileana vor primi pe gratis pământ bun de-al Statului român, de-a lungul Dunării... Să ne trăiască!
Ce e mai nostim e ca legea n-a fost prezentată de Guvernul Majestaţii Sale, ci propusă, din iniţiativă parlamentară!!!
Văzut ieri pe Mitilineu, consilierul Legaţiei noastre din Moscova, venit la Bucureşti într-un scurt concediu. Mitilineu povesteşte lucruri interesante şi liniştitoare din raiul lui Stalin.
După dânsul — şi e un băiat inteligent care ştie să observe — situaţia noastră faţă de Rusia s-a îmbunătăţit sută în sută în comparaţie cu ceea ce era astă-toamnă, la începutul războiului. De unde atunci raporturile reprezentanţilor noştri cu Comisariatul Afacerilor Străine sovietic erau foarte încordate — acum s-au destins de tot. De unde în cercurile diplomatice din Moscova un atac rusesc împotriva noastră era considerat ca probabil astă-toamnă, acum toată lumea este de acord că un asemenea pericol nu mai există. Mitilineu invocă părerile cercurilor diplomatice fiindcă sunt singurele din care se poate afla ceva, căci străinii — inclusiv diplomaţii şi mai ales diplomaţii — n-au dreptul să stea de vorbă cu muscalii. Orice moscovit surprins în conversaţie cu un străin e arestat şi condamnat la 5 ani de Siherie.
Diplomaţii acreditaţi pe lângă Soviete nu vor comunica cu nici un funcţionar, nu pot intra în nici un Minister afară de al Afacerilor Străine. Când se prezintă unul chiar la Afacerile Străine, trebuie să se legitimeze la poartă, apoi este condus la şeful Protocolului, care la rândul său îl pune în contact cu. ministrul (comisarul) sau cu directorul pe care diplomatul doreşte să-I întâlnească. Şeful Protocolului arc instrucţiuni foarte severe în această privinţă şi tremură şi de umbra lui, căci doi predecesori ai săi au fost... împuşcaţi. Şefii de Misiuni ajung din când în când până la Molotov, afară de Schulcmburg (ambasadorul german) care poate lua contact şi cu ceilalţi şefi de resort şi chiar cu Stalin, cu care ceilalţi ambasadori şi miniştri nu dau ochi niciodată.
în lumea diplomatică, mai toate informaţiile se obţin prin nemţi, care mişună. Misiuni şi paramisiuni, consilieri tehnici şi agenţi ai Berlinului au împănat Rusia şi răsar în fiecare colţ de stradă la Moscova. Şi ei toţi sunt de acord că nu există pentru moment pericol dc atac pentru noi, din partea ruşilor. Ruşii n-au decât o grijă, sâ nu fie atraşi în război şi se tem ca de dracul de un conflict cu turcii, cu francezii şi cu englezii. De aici şi schimbarea lor de atitudine faţă de noi. Davidcscu,
care a văzut pe Molotov după discursul său, a ieşit de la dânsul cu confirmarea acestor impresii optimiste, în ce priveşte relaţiile noastre. Molotov i-a repetat că vrea pace cu noi, că chestiunea Basarabiei s-o regla odată şi odată paşnic şi a adăugat că dacă a vorbit cum a vorbit a fost fiindcă trebuia să o facă, dat fiind auditoriul său de „austrieci" şi de analfabeţi ce trebuie „ţinut sub presiune". Mitilineu ca şi Davidescu împărtăşesc cu totul părerea mea că, chestiunea Basarabiei nu se va pune decât la pace. La pace va începe războiul nostru... o mai spun o dată.
Din impresiile de alt ordin pe care ni le aduce Mitilineu mai culeg câteva. Din punct de vedere politic intern, situaţia lui Stalin e tare. Cu toate greutăţile vieţii, cu tot regimul poliţist, nu există reacţie împotriva regimului, deoarece oamenii n-au cunoscut altul mai bun şi nu pot să compare. Din străinătate nu pot afla nimic, căci limbi străine nu se mai învaţă, toţi ştiu numai ruseşte şi emisiunile străine pe bulgăreşte, pe sârbeşte sau chiar pe ruseşte, emisiuni pe care ruşii le-ar putea pricepe sunt sistematic acoperite prin emisiuni moscovite de aceeaşi lungime de undă. Stalin e stăpân absolut peste tot şi Molotov e executorul său credincios. Nici o altă personalitate politică nu ridică capul, afara de Jdanov, preşedintele Sovietului din Leningrad, care este chiar desemnat ca succesor al lui Stalin, în caz de moarte a acestuia. Jdanov a determinat atacul împotriva Finlandei şi era să-şi piardă situaţia — şi capul — în ceasurile grele în care Rusia înregistra numai dezastre pe front. Dar după încheierea păcii, şi-a recâştigat toată influenţa şi situaţia. Voroşilov, un simplu ministru de Război, n-are nici o situaţie politică şi nici trecere în armată.
Armata c dezorganizată. E bine echipată, e bine înzestrată cu arme şi muniţii, dar e lipsită dc cadre şi de spirit ofensiv. Bună pentru apărarea regimului în interior, nu constituie un instrument de cucerire sau de luptă cu forţe organizate. încă un argument pentru menţinerea păcii...
Nu este exact câ oamenii pe stradă au aspecte famelice sau de mizerie. Fiecine are ce mânca şi veşminte convenabile dar mediocre, prost tăiate şi murdare. Aspectul general pe stradă, în teatre, prin localuri publice e impresionant prin uniformitate: toţi bărbaţii poartă şapcă şi haine la fel şi la.fel de prost întreţinute — toate femeile, o bluză, o fustă şi o basma pe cap. Aşa stau la răscruci, aşa se prezintă la operă, în primele locuri, scuipând seminţe de floarea soarelui... Nu exista printre ruşi, „domni" şi „doamne" — ci numai „mujici"...
Nici o viaţă socială, nici un local.de petrecere afară de teatre (excelente) şi de cinematografe (infecte). Străinii, chiar diplomaţii, nu pot merge la operă, care este minunată, decât pe bază de cerere formală şi
246 CONSTANTIN ARGETOIANU
personală prin notă verbală adresată şefului Protocolului. Tot aşa nici un străin nu poate călători decât pe bază de autorizare (chiar şi diplomaţii acreditaţi), autorizare ce se obţine de altminteri uşor prin birourile „Inturistului". Pe oriunde merge străinul e totdeauna filat de un agent al GPU-ului. Chiar la Afacerile Străine, chiar Molotov, nu primeşte pe un diplomat decât în prezenţa unui martor, adică un agent care se dă drept interpret, dar în realitate este un spion. Frumoasă viaţă! Nu există localuri de noapte sau de petrecere. în schimb, se vinde vodcă pretutindeni şi oamenii beţi cad pe strada. La Poliţie există un serviciu de camioane care adună de pe trotuare pe cei căzuţi...
Mai toate bisericile, mai ales cele mici, au fost redeschise, căci din cele mari, multe au fost destinate altor scopuri, ca de pildă catedrala Sf. Isac din Leningrad devenită „muzeu anti-religios"!
Bisericile ortodoxe sunt de două feluri, unele închinate vechiului cult, altele unui cult nou, „împăcat cu bolşevismul"; în aceste biserici se pomeneşte înaintea tuturor numele lui Stalin! în general, generaţiile tinere, educate de sovietici, nu merg la biserică şi nu cred în nimic...
La Leningrad, casele şi palatele se prezintă urât, toate sunt destrămate, afară de Palatul de lamă şi de Muzeul Ermitage, foarte bine întreţinute. Muzeul Ermitage este intact şi i s-a adăugat ca anexă întreg Palatul de lamă în care s-au adăpostit toate colecţiile particulare găsite la Petrograd şi în regiunea de Nord a Rusiei.
Fostul Minister de Externe (le palais du Pont aux Chantres), fostul Stat Major (pe piaţa Palatului de lamă), ca nişte rămăşiţe neutilizate ale trecutului, au început să se mineze. Tot aşa şi multe alte clădiri. Un oraş nou, cu locuinţe standardizate e în construcţie la Sudul Leningradului, spre fostul Tsarskoe-Selo.
La Moscova e criză marc de locuinţe. Oamenii stau câte doi, câte trei şi câte patm într-o odaie. S-a construit totuşi mult. Dar populaţia oraşului a crescut enorm şi a ajuns la 4zi — 5 milioane de suflete...'
Transporturile mizerabile. Uzinele construite în virtutea planului cincinal sunt în bună parte dezorganizate şi maşinăriile stricate.
Faţă de germani nici un entuziasm. Ruşii se ţin strict de obligaţiile pe care le-au luat dar nu înlesnesc în nimic eforturile nemţilor. Dar când pot să saboteze, mai şi sabotează.
Abia azi am putut să-mi procur textul declaraţiilor lui Maniu şi lui Dinu Brătianu, adresate în februarie de fiecare, partizanilor lor. Fiind de interes mediocru, le trec la anexe...
însemnări zilnice, 1940 2 47
Din cauza concentrărilor, din cauza măsurilor fiscale şi a sporului de impozit — din tot felul de cauze — începe să se simtă criză în micul comerţ. La Percepţia de Galben erau ieri 400 de cereri de închidere de prăvălii, de rezolvat... Mai ales prăvălii de la periferia Bucureştilor...
Epilogul „destinderii" faţă de Mişcarea Legionară.
După ce s-a terminat (?) cu cei din ţară, doi emisari gardişti — din cei aşa să zicem împăcaţi, au fost trimişi la Berlin să împace şi pe cei 300 de refugiaţi din Germania. Emisarii s-au înapoiat. Legionarii din Gennania au declarat că aprobă tot ce au semnat tovarăşii lor de credinţă din ţară, dar au refuzat sa se înapoieze, probabil fiindcă n-au încredere într-un Guvem reprezentat la Interne prin dl Ghelmegeanu şi la Justiţie prin dl Micescu. Emisarii au fost primiţi aseară la Palat într-o lungă audienţă de Excelenţa Sa domunul Urdăreanu („Ernest, vino încoace!")1.
Cum pentru moment „ideea mare" a Domniei e împăcarea cu gardiştii, nu e exclus sa sară din posturile lor şi ministrul de Interne şi ministrul de Justiţie.
Un bun cunoscător al psihologiei P.U.M.-ului spunea acum câteva zile câ Micescu a fost numit Dregător al Dreptăţii, numai ca să nu-1 angajeze Auschnit ca avocat, şi că îndată ce se va termina procesul lui Max va fi dat afară... Probabil după cc va fi trecut şi de hopul Casaţiei...
Francezii de pe Dunăre au fost opriţi chiar la Sulina. Pretextul lor fiind că veniseră să ia (ca să le ducă unde?) şlepurile franţuzeşti aflate prin porturile noastre. Guvernul i-a oprit la Sulina şi le-a oferit să le remorcheze el şlepurile până la gurile Dunării... Neavând încotro, francezii au primit — toate transporturile N.F.R.-ului au fost oprite pentru trei zile şi şlepurile duse la Sulina. Unde vor rămâne sub paza francezilor?
Luni, 15 aprilie. Petrecut ziua de ieri la Brcasta. Vreme urâtă: cerul înnorat şi frig. Pe jos noroi, dc nu puteai circula.
O zi posomorâta de noiembrie. Nimic n-a înverzit încă. Singure, tă-mâioarele în plină floare pun o notă de nădejde în priveliştea disperată
' Aşa grâcşte Regele la telefon, de câte ori i se cere sâ ia o hotărâre!!!
248
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
249
a parcului. In casă, sobele dârdâiau, dar culoarele rămase gheţărie miau dat pe loc un guturai straşnic... încolo, la noi câmpul e bun şi însămânţat — în contrast cu ce am văzut de la Piteşti până la Bucureşti: o jale.
Pe când eu ma înguturăiam la Breasta, la Bucureşti soseau veştile marilor succese britanice din mările Nordului. La Narvik, scufundarea celor 7 crucişătoare germane de către cuirasatul „Warspite", ajutat de câteva unităţi mai mici, e mai mult decât un succes, e o adevărată victorie navală. Pentru prima oară în acest război, Gennania e nevoită să se retragă de pe un teritoriu cucerit.
Norvegia a cerut ajutorul unui corp expediţionar englez şi se pare, după câte mi-a telefonat Tătărescu, că chiar azi va începe o debarcare aliată în stil mare, la Narvik. Forţele norvegiene se concentrează şi ele şi vor fi aprovizionate cu muniţii din Anglia.
Pe de altă parte, trupele germane din Norvegia au fost complect tăiate de bazele lor în urma barajului supravegheat de submarine pe care englezii l-au aşezat în Marea Baltică. Aşezarea acestor mine constituie un alt mare succes al flotei britanice şi dovedeşte că marina germană nu mai e în stare să se opună la nici o operaţie a inamicului. Nu numai că Germania e acum tăiată de Norvegia dar întreg traficul ei în Baltică e paralizat. Nu numai prin Narvik, dar nici prin Lule (Suedia) nu se vor mai putea face transporturi de minereuri spre coastele nemţeşti...
în asemenea momente critice pentru ţara lui, generalul von Falken-horst, comandantul trupelor de ocupaţie germane din Norvegia, găseşte nimerit să ameninţe cu desfiinţarea poporului norvegian dacă nu se va supune ordinelor sale...
Pe câmpul de operaţii din Nord, situaţia începe să se lămurească în favoarea Aliaţilor. Două-trei zile şi vom fi lămuriţi de tot...
în Belgia, în Olanda, în Ungaria, mare fierbere. Regimul german fiind un regim de prestigiu, în fiecare din aceste ţări domneşte teama că faţă de insuccesele din Scandinavia, Reichul să nu caute succese în alte direcţii. Teama Belgiei şi Olandei este legitimă şi naturală — panica Ungariei (căci la Budapesta după câte ni se telefonează e o adevărată stare de panică) e însă mai greu de înţeles. Guvernul maghiar socoteşte probabil câ ocuparea Slovaciei şi a Ungariei s-ar putea face mai
lesne ca a Belgiei sau Olandei, pe care Aliaţii le-ar putea imediat ajuta, pe când flota engleză n-ar putea veni până la Budapesta. Apoi, ocuparea ţărilor dunărene ar apropia Germania de România, pentru orice eventualitate.
La Bucureşti am găsit oarecare îngrijorare faţă de atitudinea Italiei, care a început să se râţoiascâ şi chiar, după unele informaţii, să-şi mărească contingentele sub arme şi să trimită trupe în Albania.
Ieri, Radio Roma a emis chiar unele declaraţii sfidătoare. între altele, speakerul ne-a adus la cunoştinţă că evenimentele petrecute în Danemarca şi Norvegia trebuie sâ dea de gândit tuturor şi că italienii s-ar putea deştepta şi ei într-o dimineaţă în sunetele gorniştilor — „dar", adăuga blânda voce, „nu vor fi sunetele goarnelor străine, ci ale trompetelor italiene care vor chema la arme!".
Eu nu cred însă nici o intenţie belicoasă a italienilor, dar aşa sunt ei lăudăroşi şi hotărâţi sâ strige „prezent", la fiecare cotitură a evenimentelor...
De altminteri, Radio Paris a răspuns imediat la această ieşire italiană, afirmând că flota germană nu mai constituie azi o ameninţare pentru Aliaţi şi că escadrilele engleze şi franceze sunt libere şi gata să pornească în alte mări pentru apărarea drepturilor celor două ţări, dacă ar fi ameninţate „de către prieteni prea tulburenţi"!
Ieri, organele de conducere FRN, ale ţinutului Olt şi ale judeţelor oltene, s-au întrunit la Craiova într-o conferinţă — mai întâi între ele, apoi împreună cu reprezentanţii autorităţii publice. Slujbă la catedrală, discursuri, banchet, n-a lipsit nimic. A fost oarecum instalarea lui Gi-gurtu ca preşedinte la Ţinut al FRN-ului. Ca la toţi proştii, s-a urcat şi ăstuia neaşteptata ridicare, la cap. A venit însoţit de Stan Ghiţescu, de Murgăşanu, de o sumă de rable moştenite de la aventura gogistă. A venit cu tren special, a pus să-i întindă covor roşu la gară şi să se pavoa-zeze oraşul cu steaguri şi ghirlande...
Şi totuşi, dacă la Bucureşti Gigurtu e Mica — la Craiova a rămas Nimica !!!
încetul cu încetul toate se află. E o chestiune de răbdare. Voi ajunge să descurc cu vremea şi misterioasele iţe care leagă atât de strâns pe cei trei protagonişti ai P.U.M.-ului.
Sâmbătă, întâmplător, Bursan m-a făcut să ghicesc un mic căpătâi de fir. Vorbindu-mi de Auschnit în treacăt, omul de încredere — adică
250 CONSTANTIN ARGETOIANU
de afaceri — al lui Mitiţă Constantinescu mi-a spus: „De, dacă n-a avut încredere dl Max1 şi a cerut ca garanţie o scrisoare de Sus care să fie depusă în mâinile lui Gavrilă Marinescu... "
Mulţi naivi au crezut că Gavrilă fusese sacrificat din cauza pungăşiilor sale, sau fiindcă prea fusese compromis în asasinatele gardiste; în realitate a fost dat afară fiindcă Auschnit avusese încredere întrânsul şi-1 desemnase drept chezaş al executării făgăduielilor P.U.M.-ului. Acolo, în jurul lui Auschnit sunt de căutat — şi de găsit — cadavrele care leagă strâns pe Popescu de Malaxa şi pe Malaxa de Urdăreanu...
16 aprilie. Pe vremea tinereţii mele, pe când cercetam la Paris tot felul de şcoli (!), ştirea că „englezii au debarcat" nu ne făcea nici o plăcere, nici nouă, nici prietenelor noastre... Anunţată ieri la Radio, ne-a încântat!
Comunicatul Amiralităţii engleze confirmă astăzi dimineaţă debarcarea forţelor aliate la Narvik şi „în alte localităţi ale coastei norvegiene". Narvikul a fost ocupat de englezi. Germanii au fugit spre graniţa suedeză.
Aliaţii declară ca, în cazul în care germanii ar intra în Suedia, ei vor ocupa imediat rutele suedeze, înaintând la Narvik.
După comunicatul german, cu toată rezistenţa norvegienilor, trupele generalului von Falkenhorst înaintează spre graniţa Suediei. Nu se ştie cu ce intenţii, faţă de această ţară. Dat fiind că englezii sunt stăpâni pe mare, situaţia acestor trupe e din cele mai precare...
Multă discuţie în jurul liniei minelor pe care Amiralitatea engleza afirmă că le-a aşezat de-a lungul Skagerratului, Katcgatului, Beltului Mare, Beltului Mic şi pe o linie dreaptă în Marca Baltică până în faţă de Memel. Se întreabă lumea cum au putut să aducă la faţa locului şi să aşeze un număr atât de considerabil de mine. Dacă au facut-o englezii, merită admiraţia noastră. Un francez priceput îmi spunea ieri că nu crede în realitatea acestei linii.
Anunţând aşezarea ei, Amiralitatea engleză, atât de respectuoasă faţă de legile şi angajamentele internaţionale, a vrut numai să prevină pe neutrii că vasele lor riscă să fie torpilate în acea regiune.
Comunicatul englez sosit azi-dimincaţă dă lista vaselor germane distruse în utimele 10 zile. E o adevărată hecatombă. După cifrele Amiralităţii jumătate din flota germană ar fi scufundată...
1 Cu privire la o tranzacţiune la care se ajunsese — -Auschnit să dea acţiunile şi RU.M.-ul sâ-i garanteze încetarea oricărei urmăriri.
însemnări zilnice, 1940 251
Oricum ar fi, cu toate ştirile contradictorii, nu încape îndoială că Aliaţii au încălecat situaţia, pe câmpul de bătaie din Nord...
Delegaţia economică a Guvernului nostru a hotărât pe ziua de ieri prohibiţia exportului grâului, în vederea recoltei proaste ce se anunţa, toată ţara fiind sub apă.
Din America, Roosevelt a ţinut un mare discurs electoral, fără să-şi mărturisească totuşi candidatura. Probabil că aşteaptă să se mai pronunţe şi alte State în favoarea lui. In discursul său nu vorbeşte decât de binefacerile păcii şi arată că cele două Americi se bucură de pace fiindcă n-au planuri imperialiste şi respectă libertatea fiecăruia. Ceea ce nu este cazul pentru anumite State din Europa care încearcă să cotropească pe vecini, în numele unei ideologii tiranice şi rasiste...
Miercuri, 17 aprilie. Operaţiunile de debarcare aliate în Norvegia fiind în curs, Amiralitatea engleză a încetat să mai dea ştiri şi nu va comunica decât rezultatul final al operaţiunilor.
Nemţii profită de lipsa de ştiri engleze ca sa răspândească ei cele mai fanteziste informaţii. Comunicatele germane umflă pierderile britanice, nu vorbesc de cele nemţeşti, neagă debarcarea Aliaţilor, laudă armata germană care continuă să fie stăpâna pe Norvegia de Sud.
E cert că Aliaţii sunt în curs de debarcare, dar nu se ştie exact unde. Despre Narvik, Reynaud a afirmat în Senat că e în mâna englezilor, deşi germanii pretind că tot ei îl au în stăpânire. Totul se va lămuri în câteva zile.
Cert e că Guvernul Quisling a demisionat şi că în locul său a preluat administraţia o comisie a înaltei Curţi de Justiţie, conform Constituţiei norvegiene, care prevede această măsură în cazul în care Guvernul legitim al ţării este împiedicat să-şi exercite atribuţiile. Această comisie va lucra în spiritul Guvernului Regal, refugiat la graniţa Suediei.
Schimbarea de la Oslo numai în avantajul Guvernului german nu e. După declaraţiile oficiale făcute de Paul Reynaud în Parlamentul francez, nemţii au pierdut în 8 zile de lupte navale 30% din vasele lor de linie, din care unele au fost scufundate, altele grav avariate, 20% din crucişătoare (scufundate), 25% torpiloare scufundate şi 15% torpiloare avariate. Daca bilanţul este exact, Berlinul n-are cu ce să se măgulească...
/
252 CONSTANTIN ARGETOIANU
Guvernul britanic a anunţat oficial ocuparea insulelor Ferroe, posesiune daneză. Ocuparea s-a făcut cu consimţământul guvernatorului local, deşi acest consimţământ n-ar fi fost necesar, dat fiind că Danemarca se află sub stăpânire inamică.
Ziarele italieneşti înjură care mai de care Anglia şi laudă acţiunea germană. Această mobilizare a presei pare însă a fi singurul ajutor pe care Ducele îl dă prietenului său Hitler. Toţi cei care vin din Italia spun că întreaga opinie publică e împotriva unui război cu Franţa, încă şi mai mult ca acum un an, când am putut pipăi eu pulsul acestei opinii, la Milano.
O viziune â la Edgar Poe:
Comitetul de daune însărcinat cu cercetarea familiilor celor concentraţi şi lipsiţi de mijloace, a dat într-o magherniţă din Herăstrău peste un spectacol îngrozitor. într-o odaie neîncălzită şi fără pardoseală, pe pământ bătut, patru copii lăsaţi în voia Domnului: mama, de meserie spălătoreasă, văduvă, plecase să câştige câţiva lei, să cumpere pâine pentru toţi. Plecase de dimineaţă... într-o albie, un al cincilea copil, de câteva luni, mort. Cei patru copii vii se jucau cu cel mort, ca şi cu o păpuşă... Oribil, oribil!
De ieri s-a mai încălzit vremea. Azi a apărut soarele. Să vină primăvara? N-o mai crede nimeni!
Joi, 18 aprilie. România e salvată. Ziarele de azi-dimineaţă ne aduc vestea numirii domnului Jean Mihalache ca Consilier Regal... încă unul care făcea pe grozavul şi care s-a supus...
Pe lângă steagul nostru tricolor (frumos nu e, dar reprezintă totuşi o tradiţie) mai avem de ieri încă unul: Steagul muncii! O uşoară alunecare spre stânga. Tot sistemul nenorocit al compromisurilor care a adus şi pe Mihalache, plin dc venin, nepocăiî, în sfatul Regelui.
Universul are un articol bun în fruntea gazetei, prin care critică înfiinţarea acestui nou steag...
însemnări zilnice, 1940 253
Ieri a trecut la Senat o lege prin care se lămuresc atribuţiile de Poliţie în porturile noastre şi se întăreşte autoritatea căpitanului portului. Pe de altă parte la Belgrad, într-o şedinţă a reprezentanţilor României, Bulgariei, Iugoslaviei şi Ungariei în Comisia Internaţională a Dunării s-au fixat reguli de Poliţie pentru navigaţia pe fluviu cu caracter internaţional. Arme, muniţii, materiale obliterante (ciment, piatră etc.) sau explozive nu vor mai putea fi transportate pe Dunăre decât pentru uzul Statelor riverane...
Toate aceste măsuri au fost luate ca consecinţe ale loviturii încercate de englezi împotriva Porţilor de Fier, încercare zădărnicită la Giurgiu, prin confiscarea materialelor importate de marinarii britanici.
Paul Teodorescu mi-a spus ieri că nu au părăsit încă ţara toţi marinarii debarcaţi la Giurgiu. Unii din ei sunt şi acum la Brăila şi fac gălăgie...
în schimb, francezii se poartă foarte bine. Se pare chiar că n-au avut intenţiile ce li s-au atribuit în primul moment. Ei au venit cu un vas purtător de cabluri, pentru repararea cablului Constanţa-Constantino-pol, reparaţie cerută de noi. E drept că au cerut şi ei să adune toate şlepurile franţuzeşti din porturile noastre ca să le ducă la Bosfor, şi este iarăşi drept câ pe o mare foarte liniştită şlepurile pot fi remorcate — totuşi traversarea unei mări rămâne pentru asemenea vase o încercare îndrăzneaţă. E prin urmare de înţeles că cererea francezilor de a-şi concentra şlepurile la Sulina să fi nedumerit la primul moment autorităţile noastre. Francezii au fost însă foarte mulţumiţi de soluţia Guvernului român de a le aduce şlepurile la gurile Dunării — de unde natural concluzia ca n-au avut intenţii rele cu privire la navigaţia pe fluviu însuşi...
Consiliul de Miniştri de ieri a hotărât, în legătură cu măsurile de poliţie luate pe Dunăre, un control mai sever al străinilor aflaţi pe teritoriul României, precum şi prohibiţia oricărui act de propagandă incompatibil cu neutralitatea. Această din urmă măsură a fost provocată prin reclamaţiile lui Thierry împotriva propagandei nemţeşti care într-adevăr ne inundă cu broşuri şi cu foi volante în care nu numai câ faptele sunt denaturate, dar încă Franţa şi Anglia insultate în modul cel mai trivial. Să vedem dacă se vor supune domnii nemţi...
Alaltăieri şi ieri mare vâlvă la Senat cu prilejul Legii de ratificare a concesiunii masivului păduros Pipirigu-Răşca (judeţul Neamţ) către o societate germano-românâ înfiinţată pe baza acordurilor noastre cu Germania din primăvara anului 1939. Au luat cuvântul generalii; gene-
254 CONSTANTIN ARGETOIANU
ralul Sichitiu a rostit o foarte frumoasă cuvântare. în fond, generalii şi cei care s-au ridicat împotriva concesiunii n-aveau dreptate dar coarda patriotică e lesne de pus în mişcare... Până în cele din urmă s-au convins toţi şi legea a fost votată cu numai 6 voturi contra...
Ionescu-Siseşti era însă fiert; se pusese în cauză până şi cinstea lui personală!
Inundaţiile continuă. Apele au făcut mari stricăciuni, din nou în judeţele Brăila şi Tulcea. Dunăre ca anul acesta nu s-a mai văzut să-şi aducă aminte nici cei mai bătrâni!
Vineri, 19 aprilie. Avem şi noi victoriile noastre: Ianis Mihalakis s-a predat, fără arme, dar cu bagaj, Majestăţii Sale. Majestatea Sa 1-a numit Consilier Regal. Ce e cucerirea Norvegiei pe lângă cucerirea Topo-lovenilor!
Campania începută de astă-toamnâ în septembrie, a fost dusă după toate regulile tacticii şi strategiei de către generalissimul Urdăreanu (Ernestică) şi a fost încununată cu deplin succes. Ţoapa se va îmbrăca în uniformă de Consilier Regal şi va veni să depună jurământ la Senat. Vom introduce în noul regulament, care e aproape gata, un alineat care să permită senatorilor de drept excluşi sa facă „mea culpa" şi să vină să lingă unde au scuipat! Te pomeneşti că vine şi Maniu?
înainte de a se preda, ţoapa a fost la Cluj, să „vorbească cu Maniu" şi a trecut şi pe la Bistriţa să vadă pe Madgearu. Se zice că Maniu n-a spus nici da, nici nu secundului său, a tăiat o mie de fire în patru, a fost pentru şi a fost contra şi s-a abţinut... Madgearu care nu urmărea decât eliberarea lui, a împins pe Mihalache cât a putut în braţele Regelui...
Alaltăieri, Regele 1-a primit pe Mihalache în audienţă, şi 1-a uns sfetnic al său. Gurile rele pretind că Guvernul n-a ştiut nimic despre negocierile duse şi că a înghiţit noduri... Nu ştiu de Tătărescu, dar Ghelmegeanu trebuie să fie foarte îngrijorat de portofoliul său.
Odată cu capitularea sa, Mihalache a cerut eliberarea lui Madgearu şi a^obţinut-o.
In opinia publică nedumerire. Nimeni nu pricepe această dictatura cu compromisuri. Toată lumea e de acord că Mihalache s-a dezumflat; de unde reprezenta ceva, nu mai reprezintă nimic. Eu zic, că dacă e vorba de dezumflare, apoi ca să-1 dezumfle, Regele a trebuit întâi să-1 umfle pe nenea Mihalache. Şi asta a fost greşeala... Vrea să distrugă partidele, şi cum dă unul din foştii lor conducători semne de moarte, îl învie...
însemnări zilnice, 1940 2 5 5
Şi asta se numeşte destindere.
Dictatură cu destindere! Destindere pricep — şi am sfătuit să se facă — dar faţă de curentele vii şi potrivnice, nu faţă de epavele fostului regim, aruncate de valuri la mal!
Pentru a-şi explica (?) decapitarea, Mihalache adresează o scrisoare publică lui Maniu prin care declară că n-a renunţat la nimic, nici la ideile, sale, nici la prietenii săi... Atunci de ce îmbracă haina Regelui???
Scrisoarea e de o platitudine dezgustătoare. Cine săvârşeşte un act urât, mai bine ar face să tacă. în politică mai ales, explicaţiile sunt totdeauna inutile.
Ca sâ mai devalorizeze numirea lui Mihalache, Regele a numit Consilier Regal şi pe Victor Antonescu, slugă credincioasă. Când a definit situaţia noastră politică în 1917 prin cunoscutele cuvinte: „că e lată rău", Victor Antonescu şi-a pus fără să ştie, sub Regele Ferdinand I, candidatura la înalta demnitate la care a ajuns astăzi sub Regele Carol alll-lea!
Destinderea merge strună. Pe lângă Mihalache cu suita sa, au mai fost împăcaţi şi gardiştii. Meritul acestei operaţiuni strategice nu revine însă numai generalissimului Ernest, ci şi căprarului Ghelmegeanu. Caraghioşii sunt convinşi că au desfiinţat Mişcarea Legionară, tocmai când a început să renască pretutindeni... „Băieţii" au^semnat tot ce li s-a cerut, numai să fie liberi să „lucreze" cum ştiu ei... împăcarea a fost pecetluită printr-o audienţă pe care Regele a acordat-o ieri lui No-veanu, lui Gârneaţă (!) şi altor cinci foşti gardişti. Foşti? N-aş fi vrut să privesc în sufletele acestor 7 legionari când stau în faţa celui ce a ucis atâţia tovarăşi nevinovaţi ai lor...
Se pune o chestiune de înaltă moralitate: dacă trebuia să se ajungă la o împăcare, de ce s-a început cu vărsare de sânge şi cu scârboasele exhibiţii de pe vremea şi de după moartea lui Călinescu? Când se putea canaliza Mişcarea, în 1936, în 1937 —- Regele n-a vrut-o şi o vrea acum, când nu se mai poate? De ce? De ce? De ce?
Ieri s-a răspândit zvonul în Bucureşti că Moruzov, cunoscutul poliţist, a fost ucis. Informaţii luate la Tătărescu îmi dovedesc că zvonul era fals. Moruzov e încă în Germania unde a fost trimis să convingă pe gardiştii refugiaţi acolo şi se înapoiază peste două zile în Bucureşti.
La Berlin încep să se cânte mai în surdină victoriile din Norvegia... Un colonel, von Eichhorn, de la Statul Major al Ministerului de Război
256
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
257
ar fi scris un articol de critică asupra campaniei din Norvegia —- fapt pentru care ar fi fost arestat şi împuşcat în închisoarea de la Moabit. Ştirea este însă din izvor francez... în cercurile politice germane se dă multă importanţă discursului ministrului britanic Cross, în care se văd semnele unei posibile ocupări a Suediei din partea Angliei. Nemţii se tem şi de o.ocupare a Belgiei de către Aliaţi...
în Norvegia nimic important. Corpurile expediţionare germane şi Aliate n-au luat încă contact. Englezii continuă însă să fie stăpâni pe mare. Măsurile luate pe Dunăre de cele 4 Puteri riverane au mulţumit foarte mult Guvernul german.
Italia continuă să facă zarvă, fără să sperie pe nimeni. Ba da, pe noi!
Ieri a fost la Bucureşti o adevărată zi de panică. Toţi idioţii mă întâmpinau cu întrebarea: „Merge rău? Ne atacă?" „Cine, idioţilor?"
Panica n-a fost numai pricinuită de rodomontandele Italiei, dar şi de ştirile tendenţioase răspândite de Anglia prin Radiofonie, ştiri după care un atac al Germaniei împotriva noastră era iminent!
Ba, domnii de la Legaţia engleză au mers până a sfătui pe supuşii britanici să părăsească ţara!!! Miss Kenny, a noastră, s-a înapoiat acasă speriată...
E un fapt, că Aliaţii vor cu tot preţul să ne vâre în război cu nemţii, n-a sosit însă ora noastră...
Fostul primar Mateescu şi întreg consiliul său comunal au fost daţi în judecată, pe baza Legii patrimoniului public, fiindcă ar fi consimţit la scăderea redevenţelor pe care Cazinoul le plăteşte Comunei Sinaia, de la 1 800 000 la i 300 000 lei. Condamnaţi la Tribunal şi în Apel, acuzaţii au fost achitaţi în Casaţie. Primesc acum o adresă din partea primarului actual care se plânge că Ministerul de Finanţe a redus această redevenţă de la 1 300 000 lei la o sumă derizorie. Cauza, primarul nu o cunoaşte, dar v-o spun eu: d-na Lupescu e asociată lui Littmann în exploatarea Cazinoului şi a Palace-hotelului...
Micescu intentase un proces unui client al său pentru plata unui onorar de un milion de lei. Procesul era sorocit, şi între timp Micescu a fost numit ministru de Justiţie. în loc să ceară amânarea judecăţii până ce nu va mai fi ministru, a silit pe magistraţi să condamne pe pâ-
rât... Ce moravuri! Dar când s-a mai pomenit un escroc dovedit în fruntea Ministerului de Justiţie?
Indiile Neerlandeze sunt la ordinea zilei. Ministrul de Externe din Tokio a declarat că Japonia nu se dezinteresează de ele şi că, în cazul în care Olanda ar intra în război, de, s-ar interesa şi japonezii de soarta lor. Atât a fost de ajuns pentru ca Statele Unite să se şi vadă în război cu Imperiul Soarelui care Răsare. Deocamdată, în aşteptarea obuzu-rilor de 1 000 de kilograme, viitorii beligeranţi se împroaşcă cu declaraţii şi cu discursuri.
Conferinţa miniştrilor plenipotenţiari, englezi din Sud-Estul Europei s-a terminat şi excelenţele lor vor părăsi Londra. După declaraţiile lui Chamberlain în Camera Comunelor, lozinca dată de Guvern agenţilor săi ar fi „menţinerea păcii".
La o întrebare pusă primului ministru, daca Anglia ar da ajutor unui stat atacat în Sud-Estul Europei, acesta a răspuns evaziv. Ipocrizii. în realitate Anglia atât aşteaptă, un front nou în Balcani... pe spinarea noastră!
Găsesc în hârtiile mele un extras din discursul lui Hitler rostit în 1937 — acum trei ani — în faţa Reichstagului: „Orice legătură contractuală germană cu Rusia bolşevică actuală ar fi pentru noi de-a întregul fără valoare. Ar fi de neînchipuit ca soldaţii germani naţional-so-ciaiişti să-şi poată vărsa sângele într-o îndatorire de asistenţă, pentru protecţia bolşevismului. Pe de altă parte, nici noi n-am voi sâ primim ajutor din partea unui stat bolşevic. Căci mă tem că orice popor ar primi un asemenea ajutor şi-ar pregăti propria sa pieire ".
Sunt lucruri care se uită, dar care nu-şi pierd din savoarea lor...
Sâmbătă, 20 aprilie. în băltoaca politică, „împăcarea" lui Mihalache continuă să agite mocirla. încetul cu încetul ies la iveală amănunte nostime. Pare că Tătărescu a fost în curent cu negocierile şi că le-a chiar înlesnit.
El ar fi acela care, la începutul săptămânii, ar fi dus pe Mihalache de-a dreptul la Rege, la acea faimoasă audienţă în care Regele ar fi spus modârlanului: „Domnule Mihalache, am nevoie de ajutorul
258
CONSTANTIN AROETOIANU
însemnări zilnice, 1940
259
d-tale!". Modârlanul s-a zbătut, a invocat argumentul cu „rezerva ce trebuie păstrată pentru viitor" şi altele — dar în cele din urmă s-a predat. Pare că Tătărescu a împins pe Mihalache, ca prin influenţa lui să scape de „echipa" ţărănistă (cu Ghelmegeanu în cap) moştenită de la Câlinescu şi cu care nu e nimic de făcut, dar pe care Regele nu vrea să o sacrifice. Miniştrii, ca şi Vaida (deşi preşedinte al FRN-ului) n-au ştiut nimic despre lovitura ce se pregătea în umbră; echipa ţărănistă pe care Mihalache, dar mai ales Madgearu o urăşte de moarte — e fiartă şi convinsă că Madgearu nu se va lăsa până ce Mihalache nu va obţine înlocuirea ei.
Nu iartă armeanul pe belferii care de doi ani de zile se uită de sus la el şi se lăfăiesc în automobilele statului, pe când el aleargă în praf şi noroi. Nu trebuie uitat că zişii belferi erau clasaţi „în partid" cu o sută de trepte sub Madgearu...
Cred că „echipa morţii" s-a emoţionat pe gratis căci împăcarea Regelui cu Mihalache nu înseamnă şi influenţă din partea acestuia asupra suveranului, care cu greu va găsi mutre pe placul lui mai arătoase ca Andrei, Ghelmegeanu şi Gafencu... .
Mihalache a fost la Cluj, la Maniu, după prima sa întrevedere cu Regele. Maniu a ascultat explicaţiile subşefului său, n-a aprobat pasul pe care-1 hotărâse, dar în cele din urmă i-a dat binecuvântarea. în acea întrevedere s-a hotărât schimbul a două scrisori. Despre a lui Mihalache am vorbit ieri. Răspunsul lui Maniu, publicat de ziarele de azi-di-minează, sună astfel:
,Jubite domnule Mihalache,
întrucât Consilieratul Regal cu care ai fost distins1 nu te obligă la altceva decât la exprimarea sinceră a convingerilor d-tale, când ele vor fi cerute, numirea d-tale de Consilier Regal nu poate influenţa asupra legăturilor personale şi ideologice ce ne unesc.
Primeşte te rog, asigurarea deosebitei mele stime şi prietenii.
Iuliu Maniu"
Scrisoarea e dura şi răsună ca o pereche de palme pe obrazul mo-dârlanului. Publicarea ci cu 24 ore întârziere se datoreştc faptului ca aşa cum o adusese Mihalache de la Cluj era nepublicabilă.
Scrisoarea începea cu consideraţiuni asupra devotamentului domnului Iuliu faţă de Rege, dar şi cu aspre critici la adresa politicii dusă de Suveran — şi se sfârşea cu constatarea că dl Ion Mihalache rămânea membru credincios al Partidului Naţional Ţărănesc. Mihai Popovici a
1 Ar fi putut să zică „destins"!
fost expediat la Cluj şi a obţinut suprimarea pasajului iniţial şi schimbarea frazei cu „Partidul Naţional Ţărănesc" în fraza subliniată în textul lui Maniu reprodus mai sus.
Se zice că Maniu nu e prea nemulţumit să se fi scăpat de Mihalache, că Mihai Popovici — care a făcut pe samsarul între Mihalache şi Maniu — e mulţumit şi că Madgearu e încântat fiindcă vede de pe acum în veninoasa sa imaginaţie cadavrele rivalilor săi.
Dar e unul care înjură şi scuipă, e dr. Lupu, care voia tocmai să joace el rolul lui Mihalache, rolul de „canalizator" al ţărănismului (??) spre coroană şi care se vede distanţat de ţoapă... S-a oferit el lui Vodă în ultima sa audienţă, dar Vodă a preferat ţoapa şi doftorul a rămas cu botul pe labe...
Se vorbeşte în oraş şi de „proxima" numire a lui Dinu Brătianu ca Consilier Regal. Fapt este că va fi primit azi în audienţă. Mie, numirea lui mi-ar face plăcere; e un om cumsecade, şi, vorba francezului: „cu cât sunt mai mulţi nebuni, cu atât se râde mai bine".
Şi „împăcarea" cu gardiştii a supărat rău „echipa lui Călinescu". „Cum, spun ei, de doi ani de zile am lovit, ne-am compromis, am fost coadă de topor — şi acum Regele vine şi se împacă cu vrăjmaşii noştri şi ne dă pradă lor? Exagerează echipa, Regele nu îi dă pradă, Regele nu s-a pus sub papucul epavelor legionare... împăcarea cu gardiştii rămâne ca un act întârziat în politica Regelui, prin urmare ca o greşeală. Putea să se împace cu ei înainte de omorurile săvârşite, nu după.
Din informaţiile pe care le am, totul dovedeşte că legionarii care au semnat actele de supunere nu sunt pocăiţi, ci au vrut numai să-şi recâştige libertatea de mişcare şi pentru asta au semnat tot ce li s-a cerut.
în audienţa pe care le-a acordat-o, Regele a spus că n-ar fi trebuit niciodată să mărturisească: „s-au făcut greşeli de o parte şi de alta", „am fost greşit informat", „n-am provocat eu (!!!) omorurile săvârşite", şi altele!
Pe greşită informaţie nu se întemeiază ordine de execuţie barbare — şi acestea odată săvârşite, nu se aruncă vina pe alţii, fără nici o necesitate!
„Băieţii" n-au ieşit entuziasmaţi de la Palat, cu toate declaraţiile lor ditirambice de devotament. Ce se va mai întâmpla, vom vedea...
Pare că internarea lui Madgearu, la Bistriţa a fost făcută de Ghelmegeanu care avusese vânt că ceva se învârteşte cu Mihalache şi a voit să
260
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
261
rupă punţile între Fustanelă şi Palat... Dar a dat greş şi n-a izbutit decât să înteţească furia lui Madgearu.
Madgearu trebuia să fie eliberat abia mâine. Dar Mihalache a obţinut un ordin direct al Regelui, prin Urdăreanu şi Madgearu a fost pus imediat (joi) în libertate.
De asemenea, cu lagărele de concentrare, unde se mai aflau câţiva legionari, ordinul de desfiinţare generală a pornit tot de la Palat. în timpul audienţei gardiştilor, Regele, la cererea „băieţilor" a chemat pe Urdăreanu, şi i-a poruncit să transmită pe loc ordinul de liberare, la Ministerul de Interne.
Regele a spus „băieţilor" că se va sprijini de acum înainte pe ei (!!!) şi a primit mai toate condiţiile puse de dânşii şi pe care le-am enumerat ia timp...
Parlamentul a fost închis ieri. Se va redeschide probabil la 15 mai. Eu plec mâine în Italia de Nord, pentru două săptămâni. Ieri-dimineaţă am avut o şedinţă a Comitetului însărcinat cu revizuirea Regulamentului Senatului. Merge. Vom introduce un articol care sâ permită şi revenirea senatorilor de drept pocăiţi — tip Mihalache...
Ne-am prăpădit: domnul ministru Radu Portocală a suspendat audienţele sale până după Paşti...
Guvernul Paul Reynaud, ca şi al lui Daladier, a fost întărit în Cameră printr-un vot unanim de încredere...
Starea de asediu a fost proclamată în Olanda. Primul ministru a declarat că Ţările de Jos, fanatic neutre,™primesc ajutorul nimănui şi că starea de asediu e motivată de nevoi interne, nu de pericole externe. Se vede că pe chestiunea ajutorului nu e unanimitate.
Arita, ministrul de Externe japonez a făcut noi declaraţii ca sâ explice pe cele dintâi, cu privire la Indiile Neerlandeze. Japonezul a declarat câ Japonia înţelege ra respecte „stătu quo-ul" şi că n-a vorbit de intervenţie decât pentru cazul în care alţii ar interveni... în Statele Unite, emoţia nu s-a calmat, şi cei cu răspundere vorbesc dârz...
Atitudinea Norvegiei se clarifică din ce în ce. Tot poporul se ridică împotriva invaziei germane şi se pregăteşte de luptă mâna în mână cu
englezii. Primele defecţiuni, primele aşa-zise trădări (Narvik Trondjem) par a fi fost datoare în mare parte ordinelor contradictorii venite de la Oslo, unde nemţii pusese mâna pe Radio şi Telegraf şi induceau garnizoanele în eroare.
S-au convins şi germanii că au tot poporul norvegian împotriva lor şi au gonit din Berlin pe ministrul Norvegiei cu tot personalul legaţiei. Diplomaţii norvegieni au fost transportaţi în Suedia.
Roata se învârteşte:
Stoiadinovici, care domnea peste sârbi acum un an, a fost arestat. I s-a făcut şi o percheziţie serioasă. Motivele n-au fost încă date în vileag...
Miercuri, 24 aprilie. Milano.
Sosit la Milano alaltăieri-seară, luni 22 la ora V/a seara, cu un sfert de ceas întârziere. Am plecat din Bucureşti cu Simplonul, la 10 dimineaţa, duminică. Trenul nostru a fost al doilea care a trecut pe la Şi-mian-Severin fără transbordoare. Dunărea era enormă şi nu reintrase încă în matca ei, dar nu mai ameninţa terasamentu! liniei ferate.
Prin Banat, am trecut acum un an cam la aceeaşi epocă; totul era înflorit, lanurile se întindeau verzi şi pe dealuri zăpada florilor de pruni, de meri şi de peri încânta privirile. Anul acesta aspectul câmpului şi al arborilor e încă iernatic — totul e întârziat cu o lună. De la Bucureşti până la Severin, grânele nu sunt cine ştie ce, dar totuşi promit o recoltă şi cu un timp prielnic chiar foarte bună — de la Orşova înainte însă este o jale. Pe atât de mănoasă câmpie, de la Caransebeş la Timişoara grânele sunt aproape distruse, mai mult de trei sferturi sunt degerate.
Cam aceeaşi stare am constatat-o a doua zi de dimineaţă în Croaţia şi mai târziu în toată provincia Veneţiei, în acel Veneto cultivat ca o gospodină. Parcelele de grâu se înfăţişează ca nişte covoare mâncate de molii — se vede mai mult pământ decât verdeaţă. De când sunt n-am văzut aşa ceva în Italia. Afurisita iarnă a prăpădit tot. De la Ve-rona spre Milano, câmpul stă mai bine, dar încă submediocru. Va fi un an deficitar de grâu, pretutindeni.
Am avut un deosebit noroc ajungând la Milano numai cu 15 minute întârziere. Şoneriu şi Giurescu au sosit acum opt zile, cel dintâi cu 12, cel de-al doilea cu 18 ore întârziere, iar aseară Christu, ministrul Comerţului nostru Exterior, a sosit la 12 noaptea în loc de ora 7 seara...
262
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
263
Dejunat ieri la d'Agostina (directorul Băncii Comerciale) cu mai mulţi italieni. Lumea e mică!
In programul meu era înscrisă — dacă timpul îmi va permite — o vizită la Vila di Maser (lângă Asolo, nu departe de Treviso), construită de Palladio şi una din cele mai frumoase opere a marelui arhitect. Zugrăvită de Paolo Veronese (frescele sunt în excelentă stare), vila aparţine fiicei lui Volpi, despărţită de principele Ruspoli. Or, la masa lui d'Agostino am dat de cealaltă fiică a lui Volpi, cotesa Cicogna pe care nu o cunoşteam (pe Marina Ruspoli am cunoscut-o în ţară, când a venit cu tată-său în 1933 şi a asistat la serbările semicentenarului Pele-şului).
Cotesa Cicogna e nostimă; mi-a plăcut mai mult ca sora sa.
Ieri după-amiază făcut o vizită senatoailui Conţi, preşedintele Băncii Comerciale. Stă peste drum de biserica Santa Măria delle Grazie, biserică în dependinţele căreia se află Cina cea de taină, zugrăvită de Leonardo da Vinci. Conţi şi-a făcut avere în întreprinderi de electricitate; soţia sa o persoană foarte cultivată e născută Contesă Casaţi. Conţi a avut în viaţă o mare pasiune: biserica Santa Măria delle Grazie pe care a restaurat-o pe spezele lui, cu mult gust. A consolidat cupola, a salvat ce s-a mai putut salva din afrescul lui Vinci şi a descoperit în diferitele săli ale Chiostrului mai multe zugrăveli din cele mai interesante. Nepotul său, arhitectul Portaluppi, care a condus restaurarea bisericii (asupra căreia a scos şi un frumos volum cu fotografii, pe care unchiul îl distribuie vizitatorilor mai importanţi), a restaurat şi completat în stilul Renaşterii minunata casă a lui Conţi. Această casă se ridică, zice-se în via lui Leonardo da Vinci. Prin stil e în tot cazul legată cu construcţiile din jurul bisericii Vinciane. O splendidă gradină continuă „il cortile" cu arcade ce dau pe stradă. Din locuinţa senatorului, vizitatorul are pe de-o parte priveliştea cupolei Sântei Măria delle Grazie, pe de alta grădina tăiată şi amenajată „â la francaise". Casa e plină de opere de artă, picturi, sculpturi, porţelanuri şi mobile contemporane cu Messer Lionardo. Am petrecut un ceas plin de mulţumire în acest adevărat muzeu, în care pedanteria şi îmbulzeala obiectelor sunt eliminate.
Fost şi la bătrânul Poss. Casă banală de om bogat, dar o numeroasă colecţie de opere ale lui Canaletto, dintre care unele dintre cele mai bune. Goucourt spunea, mi se parc, că bogăţia unei colecţii se poate măsura după operele lui Canaletto, pe care le posedă. în acest caz, colecţia lui Poss poate fi considerată ca foarte bogată. Totuşi, în afară de
Canaletto, n-am dat peste lucru mare. Conţi n-are decât un singur Canaletto, dar... s-a cam grăbit de multe ori şi Goncourt în aprecierile sale artistice.
Locomotiva lui Malaxa, la târgul de mostre, exercită curiozitate generală şi are mare succes. E o namilă de maşină, copiată de pe tipuri americane, destinată trenurilor de marfă şi care poate trage 200 de vagoane încărcate! Nu văd economia, căci trebuie să coste cât 4 maşini obişnuite (care trag 50 de vagoane) şi combustibil trebuie şi el de patru ori mai mult... Ca să fie adusă la Milano, namila a provocat greutăţi mari: iugoslavii au refuzat să o tranziteze, căci le-a fost frică ca nu rezistă liniilor lor şi a trecut să fie adusă prin Ungaria şi Austria. în unele tuneluri a trebuit să se scoată sârmele electrice, ca să treacă monstrul! Mă întreb de când avem noi terasamente aşa solide, căci mi se spune că s-au comandat 60 de locomotive de acest fel... Dacă maşina lui Malaxa nu e mai economică ca cele vechi, în schimb ne va prăbuşi podeţele şi ne va strica liniile ferate... Dar ce vrea Malaxa, în ţara românească e sfânt...
Fost aseară la Scala. Se dă „Manon" cu Gigli şi Mafalda Farero. Voci frumoase, dar reprezentaţie mediocră...
Din Norvegia şi de pe frontul de Vest nici o ştire interesantă ieri şi alaltăieri. Aliaţii continuă să debarce în Norvegia, nu spun în ce locuri şi până acum n-au luat contact cu nemţii, care se fortifică în partea de Sud a ţării.
Ziarele franceze povestesc că arestarea lui Stoiadinovici şi a fratelui său — căci a fost arestat şi fratele — ar fi în legătură cu anumite complicităţi pe care fostul pnm-ministru iugoslav le-ar fi întreţinut cu Berlinul. Stoiadinovici ar fi întreţinut o corespondenţă cu Hitler (?), corespondenţă găsita şi confiscată cu prilejui percheziţiei făcute la dânsul, din care rezultau planuri pentru întinderea „protecţiunii germane" în Nordul Balcanilor. Pentru nemţi, Stoiadinovici ar fi fost un fel de Quisling în rezervă, pentru momentul în care Germania nemai-având cu ce plăti importurile sale din Iugoslavia s-ar fi năpădit asupra ei...
264
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
265
Fraţii Stoiadinovici ar fi fost arestaţi în momentul în care se pregăteau să fugă în Germania, cu un avion pus de nemţi la dispoziţia lor. Ei au fost internaţi în localitatea Rubnik, la Sud de Belgrad, fiindcă jur-îm-prejur nu există posibilitate de aterizare pentru avioane.
Le Temps se ocupă pe lung de negocierile începute între Iugoslavia şi Rusia pe terenul economic şi se întreabă dacă nu cumva, de pe terenul economic, negocierile nu vor aluneca pe cel politic. Anglia şi Franţa au hotărât să controleze importurile ruseşti din America deoarece, pe la Vladivostok s-au introdus cantităţi mari de molibden şi de aluminiu destinate Germaniei. O escadră anglo-franceză va evolua în acest scop în Pacific.
25 aprilie. Azi, e la târgul de mostre „Ziua diplomaţilor". Toţi şefii de misiuni, ale căror ţări sunt reprezentate la „Fiera", au sosit de ieri de la Roma. A venit şi Bosie (Bossy) al nostru. A venit puţin şi pentru Christu, ministrul Comerţului nostru Exterior, poftit la Milano nu se prea pricepe pentru ce.
Bosie e nedumerit asupra politicii italiene. L-am liniştit sfătuindu-1 să nu piardă din vedere aceste două adevărate axe ale politicii lui Mussolini:
1. hotărârea de a nu fi atras în război şi 2. hotărârea de a nu renunţa la revendicările fonnulate. Consecinţă: amânarea oricărei acţiuni până la lămurirea situaţiei de forţe ale beligeranţilor.
Bosie îmi povesteşte că însărcinatul cu afaceri sovietic a venit să-1 întrebe cu insistenţă pentru ce România nu intră în vorbă cu Moscova, care nutreşte acum pentru noi cele mai bune sentimente. „Findcă e între noi chestiunea Basarabiei, pe care a pus-o în cuvântarea sa tovarăşul Molotov..." a răspuns foarte bine Bosie. Muscalul a insistat, explicând că chestiunea Basarabiei se poate aranja, că e mai mult o chestiune de amor propriu pentru Rusia, care n-a fost consultată când i s-a luat această provincie... Şi omul a adăugat că Sovietele s-ar lipsi de Basarabia, dacă România i-ar acorda câteva baze militare, cum i-au a-cordat Statele Baltice... La riposta lui Bosie că România nu poate discuta nici o revendicare de ordin teritorial, diplomatul sovietic a răspuns că, şi fară asemenea puncte de sprijin, Rusia ar fi gata să se înţeleagă cu România. Faţă de insistenţa colegului său, ministrul nostru l-a întrebat dacă a fost însărcinat sau autorizat să-i vorbească. Rusul a spus că nu, dar că poate telegrafia la Moscova pentru a cere o autorizare în toată regula.
Bosie a observat că ar fi mai bine să se numească un titular la Legaţia din Bucureşti şi că acesta ar putea sta de vorbă cu ministrul nostru de Externe...
Intervenţia rusului e ciudată, dar interesantă. Bosie a transmis conversaţia la Bucureşti.
Dl Christu, însoţit de văru-său, Logadi (secretar general la ministerul său), de văru-său Nenişor şi de alţi veri a venit de la Bucureşti cu vagonul său. Asta e scârbos la neamurile lui Titulescu: cum le dai un deget, cum apucă mâna întreagă şi se urcă în copac, adică în vagon special. Nu putea dl Christu să călătorească ca toată lumea, sau să stea acasă? Când nu mai ştim de unde să scoatem banii, asemenea cheltuieli inutile sunt criminale...
Revăzut azi-dimineaţă Santa Măria delle Grazie. E poate ce^e mai interesant la Milano. Aruncat o privire în „cortile" în casa Conţi. încântător...
în această casă au fost celebrate „sposaliziile" (căsătoria) fiului ducelui Storza (Ii Moro) cu o Principesă din Danemarca. Armele casei Storza şi casei regale daneze se văd încă pe căminul bibliotecii lui Conţi... Amintiri ilustre la fiecare pas, în acest oraş în care s-a jucat o bună parte din drama europeană între secolele XV şi XVII.
Ieri-seară, masă mare oferită de d'Agostino şi de Banca Comercială inie, lui Christu şi parlamentarilor români în turneu pe aici. Masă bună la hotelul „Principe de Savoia"; păcat de banii cheltuiţi...
După masă, filme patriotice şi malaxiste la pavilionul românesc, în prezenţa autorităţilor italiene. A trebuii să merg şi eu, cu ceata. M-am culcat la 12 VI
Dejun oferit ieri la Puricelli. Profuzie de flori, garoafe formidabile. Garoafele lui Puricelli sunt celebre. Le-a adus speţa din Franţa, de la un horticultor celebru şi a plătit pentru câteva rădăcini 50 000 lire italiene, pe vremea când livra avea valoare de aur. Are un contract cu clauză penală: dacă dă el, Puricelli, o rădăcină cuiva, trebuie să plătească autorului francez, o amendă de 100 000 lire, iar acesta la rândul lui trebuie să plătească o amendă identică lui Puricelli, dacă mai vinde cuiva în Italia din butaşii săi...
266
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
267
E un senator, pe aici, pe la Milano, al cărui nume îmi scapă, care rivalizează cu Puricelli, pe chestiunea garoafelor gigantice albe, dare care se străduieşte în zadar să ajungă la tipul produs de serele din Lum-nago. Rivalul lui Puricelli, speră totuşi să ajungă pe cale de selecţie la rezultatul urmărit...
Văzut ieri la Expoziţia trienală macheta noii străzi care duce la Roma, de la ponte Sant'Angelo la Sfântul Petru. Sunt oameni care mi-au spus ca suprimarea celor două Borgo — Borgo Vechio şi Borgo Nouvo — s-a făcut în dauna perspectivei Basilicei. Sunt oameni care nu ştiu ce spun. Noua perspectivă e minunată, m-a prins dorul să mă duc să o vad...
La trienală erau şi machetele noii gări din Roma, a Expoziţiei internaţionale din 1942, a Pieţei Domului din Milano cu proiectata ei refacere şi multe altele. Această secţie a edilităţii e cea mai interesantă din toate secţiile expoziţiei. Nu ştiu de ce locul de onoare s-a dat Ungariei. Noi suntem lângă Franţa. Expoziţia noastră, ca şi a Franţei şi a Germaniei, vecine, este mediocră, a Ungariei, cu toate sforţările, nu e mai bună.
Submarinul englez „Thetis", care s-a scufundat în faţa Liverpool-ului în ziua de 2 iunie 1939, a fost scos la suprafaţa, reparat şi repus în serviciu. N-aş vrea să fiu dintre oamenii care au fost din nou rânduiţi să se închidă într-însul...
Ziarul Le Matin anunţă că 74 de comunişti au mai fost arestaţi şi alţii puşi în urmărire.
Vineri, 26 aprilie. Ieri, mare dejun oferit şefilor de Misiuni veniţi de la Roma pentru „Fiera", de către Ricardi, „ministrul Comerţului şi al Valutei". Acest Ricardi e deştept, dar vulgar. Un „pungaş" necioplit, prototipul omului împins din spate de vânturi prielnice. Am stat mult de vorbă cu el. Mi-a reamintit că a fost în Bucureşti, trimis de Duce să spună Regelui că România poate conta pe Italia, într-o luptă împotriva Rusiei. El ar dori raporturi cât de intime între ţările noastre; ar vrea o înţelegere politică, definitivă şi strânsă, nu tocmeli comerciale, pe mai mult sau mai puţin petrol, pe o oca de bumbac sau o oca dc spanac. Aşa
vrea şi Ducele; Guvernul italian lucrează în acest sens (?) şi mă roagă şi pe mine să susţin în România o asemenea politică de cordială înţelegere. Odată înţelegerea politică făcută, înţelegerile economice vor veni de la sine... I-am atras atenţia că teoria lui e exact teoria pe care am făcut-o lui Farrinacci acum un an, tot aici la Milano, dar că, de atunci dacă nu s-a realizat lucru mare între Italia şi România pe terenul politic, vina nu e a noastră: a lăsat-o moale, Roma. Gestul de solidarizare cu noi faţă de Rusia ameninţătoare a fost primul gest inteligent al Guvernului fascist, în ce ne priveşte. E un bun început...
în cele din urmă Ricardi mi-a spus: „Dvs. sunteţi o ţară neutră răstignită între nemţi şi anglo-francezi. Fiecare din beligeranţi vă cere petrol şi vă mai cere să nu daţi adversarului. De ce n-aţi refuza petrolul dvs. şi unora şi altora? Daţi-ni-l tot nouă, care suntem şi noi neutri şi trimiteţi şi pe germani şi pe francezi şi englezi sâ-1 cumpere de la noi. Noi putem rezista mai bine şi în schimb vă putem furniza tot ce vă furnizează şi Germania şi Franţa şi Anglia!"
Aici vroia să ajungă mascalţonele „care nu are importanţa pe care şi-o da", după cum zice francezul! Am declarat că ideea era excelentă şi că vom reflecta: eram la el acasă, ce era să-i spun? De trei ori în cursul zilei de ieri, deşteptul a revenit asupra propunerii sale...
Au grozavă nevoie de materii prime; la dejun am fost plasat la stânga lui Ricardi, iar Francois Poncet, ambasadorul Franţei la dreapta lui, aşa încât am auzit, fară să vreau, tot ce vorbeau între ei. „Materii prime, materii prime", a fost leit-motivul italianului. Francois Poncet de-clarându-i că Aliaţii sunt foarte mulţumiţi de furniturile (armament) Italiei, Ricardi s-a'plâns că în schimb flota engleză împiedică încărcături cu materii prime să ajungă până în porturile italiene sub pretext că Guvernul italian ar putea reexporta unele mărfuri în Germania.
Ministrul „per gli Scambi", a declarat că era o ofensă pentru Italia, să se bănuiască aşa ceva şi că nimic din ce se importă nu se exportă în Germania. „Să punem zece la sută şi să nu mai vorbim!" a replicat Francois Poncet — dar Ricardi, jignit în amorul său propriu de italian a început să urle şi să devină grosolan... Am văzut momentul când era să se încurce. Noroc că la masă se făcea mult zgomot, aşa încât incidentul n-a fost observat decât de vecini...
La sfârşitul mesei s-a ridicat mascalţonele şi a spus câteva cuvinte amabile, sau cel puţin amabil intenţionate la adresa tuturor participanţilor străini la „Fiera". înainte de masă, mi se propusese mie să răspund, socotindu-se că poziţia mea de preşedinte de Senat îmi dă dreptul la această cinste. Am lămurit că ambasadorii, reprezentând persoana Şefilor de Stat, au pasul înaintea tuturor şi că Francois Poncet
268
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
269
avea dreptul la dreapta gazdei — şi la scuipătoare. Francois Poncet, deştept al dracului, a vorbit scurt şi foarte elegant, bătându-şi joc de italieni şi obligându-i totodată să-1 aplaude. „Târgul acesta dovedeşte — a spus franţuzul — că deşi Italia n-are decât apă şi munca braţelor fiilor săi, e în stare totuşi să rivalizeze cu cele mai bogate ţări..." Brava, brava — au strigat italienii, faţă de această laudă, fără să-şi dea seama că franţuzul definise sărăcia lor... cu apă şi cu braţe, e greu să duci un război!
Dacă acum în neutralitate, Anglia împiedică aprovizionarea Italiei, ce-ar putea fi în caz de război? Cine va furniza Italiei materiile prime? Germania?1.
După dejun am avut o lungă conversaţie cu Francois Poncet. Nu e atât de pesimist cât îl arătau fragmentele din rapoartele sale pe care mi le-a citit Thierry. Sau poate că s-a mai schimbat. E perfect de acord cu mine că italienii nu se vor mişca, până ce războiul nu va fi dovedit, fără posibilitate de eroare, de ce parte va fi victoria. Oamenii cu răspundere sunt împărţiţi: revendicările Italiei fiind toate împotriva Franţei şi a Angliei, unii ar vrea victoria Germaniei; alţii dîndu-şi seama că Germania victorioasă ar veni la Triest şi ar paraliza Italia, ar prefera o victorie anglo-franceză, care să dea Italiei câteva din satisfacţiile cerute, ca preţ al unui concurs de ultimă oră...
Poncet mi-a povestit cum a ajuns Ciano la „Coliarele" Ordinului Anunziadei. Când a fost trimis astă-toamnă la Salzburg, Ciano a fost primit foarte rău. Şi Hitler şi Goring nu s-au sfiit să trateze de „paiaţă", de „caraghios", de „personagiu perimat", pe Regele Victor Emmanuel, a cănii hotărâre Ciano o invocase ca sâ explice nemişcarea Italiei împotriva Franţei şi a Angliei. Ciano a declarat net, câ nu putea permite ca „Regele său" să fie astfel tratat şi a rupt conversaţia. Nemţii au alergat după el şi cu greu l-au adus să mai stea de vorba cu ei.
înapoiat la Roma, Ciano a fost decorat de Rege, „din îndemn propriu", cu supremul ordin.
Francois Poncct nu poate suferi pe italieni, „sunt nişte puşlamale, nu poţi conta pe vorbele lor..." Nu-i poate suferi, fiindcă n-a reuşit pc lângă ei. Pe cât fusese de popular la Berlin, pe atât s-a clasat de impopular la Roma. Fie câ a sosit în Italia într-un moment neprielnic, fie câ n-a ştiut cum să ia pe macaronari, fapt este că a dat kix şi aşteaptă din zi în zi să fie înlocuit. Francois Poncct nu face excepţie decât pentru un singur italian: Regele „e un mare senior"... spune el şi e convins că mai bine ar abdica decât să facă război Franţei...
' Da. S-a dovedit ulterior câ Germania era în stare sâ facă acest efort.
Tot ieri după-amiază, am fost la Oreno, nu departe de Monza, să luăm ceaiul la dl Podesta, al Milanului, don Gian Giacomo Gallarate Scotti. Oreno e un sat, în jurul castelului; acesta aduce mult cu Mal-maison şi trebuie să fi fost clădit cam în aceleaşi vremuri. Alură Regală, mobile „empire" de toată frumuseţea, patru candelabre minunate
— portretul străbunicului în uniformă de general austriac cu Marele Cordon al ordinului Măria Tereza şi cu Lâna de Aur... Don Gian Giacomo (poartă două nume, dar în schimb numai un braţ, căci pe cel stâng l-a lăsat la Libia) e fratele mai mic al Principelui de Molfetta şi soţia sa, femeie de rară distincţie, e născută Mocenigo, Contesă de Soranza, de la Veneţia. în dosul castelului un parc de toată frumuseţea şi atât de mare încât se confundă la orizont cu Alpii... Lume multă, prea multă. Am revăzut pe Contele de Torino, flăcău baccelit, pe care nu-1 mai întâlnisem din 1904, de la Cacia alia Volpe din jurul Romei. A.S.R. a binevoit a-şi aduce aminte de mine... vorba vine! Era de faţă şi Ducesa de Genova, care se înfăţişează ca o slujnicuţă fără foc şi prin urmare plicticoasă...
Ziua de ieri a fost supraîncărcată, căci am mai avut seara, masă mare la „Continental", oferită de Christu, care m-a rugat să o prezidez cu el şi apoi ne-am mai dus la Scala, poftiţi de Podesta. N-am ajuns în patul meu decât la orele 1Vi.
La masă, care a fost anostă, au luat parte Ricardi, prefectul, perechea Gallarate Scotti şi încă vreo 20. Gallarate Scotti ceruse sâ vină cu nepoata lui şi mă bucuram nespus să revăd pe divina Contesă Boro-meo, pe care o cunoscusem acum un an. Spre marea mea decepţie, nepoata din anul acesta n-a fost Contesa Boromeo, ci o Contestă Sforza
— sau o Prinţesă — în tot cazul o jerpelitură anemică şi anostă, ce făcea reverenţe la toată lumea...
La Scala am văzut „Maristella", o operă nouă a unui compozitor Pietri din insula Elba — rudă cu familia Pietri din Paris, de origine cor-sicană. Maristella e o operă destul de banală,^ după formule moderne. Noroc ca am sosit la sfârşitul primului act... în antract, am fost poftit în salonul prefectului, unde am fost prezentat A.S.R. Ducelui de Ber-gano, un roşcovan mărunt, redus ca fizic şi bâlbâit ce abia putea să îngâne câteva cuvinte; se zice că c un om foarte cumsecade — dar timid. Signora dl prefect Marziali se înfăţişează în schimb cu multe ifose şi nu e urâtă: se zice că a fost bucătăreasă...
Luni, 29 aprilie, Veneţia. Vineri 26, după ce am terminat rândurile de mai sus, am plecat cu automobilul la Como, împreună cu doamnele
270
CONSTANTIN ARGETOIANU
Însemnări zilnice, mo
271
Şoneriu şi Gobbi. Vizitat oraşul. Simpatic. Apoi am cumpărat mătăsuri la Moretti şi la ora 1 ne-am întâlnit cu. d. d. Şoneriu, Gobbi, Gatorno tatăl şi Gatomo fiul, Valaperta, la pavilionul Golfului de Montorfano — golful depinde de Vila d'Este şi este admirabil instalat şi întreţinut. Masă de toată bunătatea... Ne-am mai plimbat pe malul occidental al lacului, dar ne-a prins ploaia şi ne-am înapoiat la Milano unde am luat masa la „Tantalo". Şoneriu a adus două cutii de icre şi am făcut-o lată...
A doua zi dimineaţă, sâmbătă 27 aprilie, la 9,50 am părăsit Milano, plin de recunoştinţă pentru ceasurile fără grijă petrecute şi la ora 12'/2 am ajuns la Verona unde am descins la hotelul „Colomba d'Oro" (excelent şi foarte curat) — hotelul de Londres et Royal Deux Tours, la care trăsesem în 1900, nemaiexistând...
După 40 de ani împliniţi, Verona mi-a dat aproape aceleaşi senzaţii, ceva mai împlinite astăzi, ca pe vremea tinereţii. M-a minunat mai puţin „Piazza della Signoria" (devenită Piaţa Dante), dar am priceput mai bine splendoarea bisericii San Zeno Maggiore, cea mai frumoasă arhitectură romanică din Nordul Italici. Statuia ecvestră de pe mormântul Scaligerului Can Grande, îmi scăpase la prima mea oprire în Verona; greşeală mare, căci e o minune şi poate fi pusă alături de Colleone de la Veneţia şi de Gatamelata de la Padova...
După ce am petrecut o zi şi o seară de neuitat la Verona — duminică dimineaţa am plecat la Vicenza. Am trecut de zeci de ori prin gara Vicenza de la răsărit spre apus şi de la apus spre răsărit şi împiedicat de vrăjmăşia conjuncturilor, n-am putut niciodată să mă opresc. A fost un vis al meu să văd acest oraş al lui Palladio şi sa verific pe Goethe. în fine, mi-am văzut visul cu ochii şi n-am fost dezamăgit. Palladio trebuie considerat ca cel mai mare arhitect pe care 1-a dat Renaşterea. Iar Vicenza e o minune de piatră. Aproape toate casele se prezintă pe planuri nobile şi cele câteva zeci de palate particulare sau de edificii publice sunt o încântare pentru ochii iubitori de frumos...
Acolo, la Vicenza, trebuie trimişi tinerii arhitecţi să se obişnuiască cu perfecţiunea liniilor şi a proporţiilor... Sunt străzi în care casă lângă casă, fiecare portal sau fiecare faţadă te prind şi nu te mai lasă să pleci...
Am plecat totuşi, ca un nenorocit de craiovean născut în barbarie şi în orori cu jale în inimă. O oră şi un sfert mai târziu, trenul mă debarca la Veneţia, unde nici o comparaţie, chiar inconştientă, nu mai e posibilă, aşa încât Craiova mea nu mi-a mai stat în cale.
Am sosit de astă-dată pe o zi glorioasă de primăvară, aproape de asfinţitul soarelui. Am lăsat gondola să mă ducă la Danieli de-a lungul
Canalului Grande... Era aşa de frumos încât nu-mi venea să cred că Buzăul şi Râmnicul Sărat puteau exista pe acelaşi pământ, şi că, undeva, oamenii se omorau între ei „pentru spaţiul vital"... ultima invenţie a troglodiţilor din miază-noapte.
Trecând pe dinaintea palatelor pe Canal Grande, am priceput de-a binelea toată semnificaţia frescelor lui Tiepolo pe care le văzusem cu trei ceasuri înainte la Vicenza, pe zidurile vilei Valmarana şi pe care le găsisem, în minunata lor prospeţime, fără legătura cu viaţa dimprejur. Tiepolo era veneţian şi n-o putea uita nici o clipă, chiar în faţa pri-veliştei severe de la poalele munţilor iberici...
Marţi, dimineaţa, 30 aprilie. Ieri-dimineaţă, după ce am trecut pe la poştă să văd dacă nu mă rechemau cumva neplăcerile, mai repede, la Bucureşti — şi după ce am constatat că nu, rn-am dus de-a dreptul la San Giovanni e Paulo, să fac, ca de obicei, prima mea vizită lui Colleone. L-am regăsit cum l-am lăsat, vreau să zic că nimic nu s-a schimbat în sentimentele mele faţă de această formidabilă operă de artă...
Minute de emoţie în biserică. Era goală şi splendidă, cânta orga, probabil pentru morţii de pe pereţi, călări sau întinşi pe sarcofagiile lor... un moment de sufletească înălţare.
Dupâ-amiază am fost la Torcello. Neavând altă posibilitate, am luat vaporaşul care face excursia Murano-Burano-Torcello. O jumătate de oră la muzeul de sticlărie şi altă jumătate de oră la fabrica de idem tot din Murano — 40 de minute la Burano, ca să vadă boii dantelele, miau stricat tot cheful — deşi nu m-am coborât din vapor, aşa încât am sosit la Torcello obosit şi rău dispus. Poate din cauza asta, Santa Fosco, care mi-a plăcut altă dată până la încântare şi pe care o socoteam ca unul din cele mai reuşite giuvaeairi^ale arhitecturii, nu mi-a mai plăcut deloc. Fiecare zi cu impresia ei... în schimb, vecina ei, Santa Măria Assunta, care până aci mă lăsase rece, m-a interesat mult. E drept că de 10 ani, de când n-am văzut-o, s-au făcut lucrări multe şi s-au pus în evidenţă straturi dc afreseuri vechi bizantine sub cele existente deja, vechi şi ele:
Aceste zugrăveli, ca şi porţiunile descoperite la San Zeno Maggiore la Verona sub zugrăveala existentă dovedesc şabloanele bizantine, utilizate exact ca în bisericile noastre. La noi arta s-a oprit la şabloanele bizantine şi n-a mai făcut nici un progres, pe când în Italia...
272
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
273
Miercuri, 1 mai. Ploua şi e frig. Prima zi urâtă în această călătorie, în care, mulţumesc lui Dumnezeu, că toate au mers din plin. Toate, până şi cele mai mici lucruri, s-au potrivit...
Ieri, zi bună la Padova. Am alergat după impresiile mele de acum 40 de ani şi am regăsit bună parte din ele. Deşi s-a mărit destul, Padova nu s-a schimbat, cel puţin în aspectele ei caracteristice. Pe Giotto l-am găsit cum îl ştiam. Uitasem complect zugrăvelile lui Mantegno, de la Eremitani. Frumoase, dar— ... zweite Klasse...
Gattamelata! Dacă n-ar fi Colleone. la Veneţia, monumentul lui Donatello ar fi cel mai frumos din lume. Să-i punem deopotrivă, şi pe unul şi pe altul, cum au fost şi în viaţă şi să-i proclamăm fericiţi pe aceşti doi geniali, ce apar mai mari după moarte, mulţumită miracolului artei!
Luat masa la Sturione după recomandaţia romanului lui Dauli, „la Ruota" şi mâncat de minune, cum rar se mănâncă în Italia.
Nu mai ştiu nimic despre cele ce se întâmplă pe fronturi. Ziarele italieneşti publică numai ştirile tendenţioase nemţeşti — se vede că astfel, prin presă, îşi plăteşte Ducele datoria sa de aliat faţă de Germania — iar ziarele franceze sau engleze sunt rare. Din câte se poate citi între rânduri, se pare că nimic decisiv nu s-a întâmplat încă în Norvegia (unde nemţii stau totuşi pentru moment mai bine, fiind mai numeroşi). Despre triumfuri germane, cum exaltă tnacaronarii mici succese locale, nu poate fi vorba...
Nici din ţară nu mai ştiu nimic. N-am primit nici o scrisoare şi am defius sâ mi se trimită ziare. Un Temps vechi — de opt zile — îmi aduce informaţia că noul acord româno-german (un acord complementar) a fost semnat. Când am plecat eu, era gata să fie iscălit. Nu conţine nimic nou, câteva puneri la punct, pentru o mai uşoară executare a tranzacţiilor şi atâta tot...
2 mai. Italia, ţară dulce: de când am sosit la Milano, mă lovesc la fiecare colţ de stradă mai frecventată de un vânzător de bilete de loterie „perla lotteria di Tripoli". Toţi fără excepţie, au afişat şi urlă cât pot: „ultimele ore ale loteriei!" La Milano, ca la Verona, ca la Padova, ca la
Veneţia! De zece zile, această „ultimă oră" n-a mai sunat încă şi e probabil că vor trece multe alte zile până să sune...
Anul trecut, în cele 10 zile petrecute în Italia, impresia care mi-a rămas din conversaţiile cu unul şi cu altul, din cele auzite în jurul meu, din cele văzute şi simţite — a fost, deşi eram încă în pace, că toată lumea nu se preocupa "decât de război şi că nimeni nu vroia să-1 facă, mai ales împotriva Franţei.
Anul acesta, deşi tunul bubuie în vecini, italienii nu par sâ se mai preocupe de război, nu că sunt siguri că au scăpat de el (cine poate fi sigur dc aşa ceva astăzi?), dar fiindcă chestiunea nu-i mai interesează şi-i apasă altceva mai greu. // apasă sărăcia. Cunosc de mult Italia, niciodată mizeria nu mi s-a înfăţişat ca acum. Sus, toată lumea e îngrijorată — jos, toţi mor de foame. Nu te poţi opri nici un minut pe stradă fără ca o umbră famelică să-şi ofere ceva de vânzare, sau, când n-are cc, vinde serviciile sale. Se vede pe faţa oamenilor că sunt nemâncaţi, în prăvălii, nimeni. De altminteri, prăvăliile îşi lichidează stocurile vechi şi nu mai aduc nimic nou. Restaurantele goale; goale şi hotelurile. Nu se mai vede un străin, afară de câţiva nemţi răpănoşi. Numai trenurile sunt pline de gem, dar toată lumea călătoreşte gratis cu biletele organizaţiilor fasciste şi aleargă din oraş în oraş, după „soldi" şi mâncare.
Mistica fascistă nu mai învăluie tot, ca mai înainte. Cămăşi negre aproape nu se mai întâlnesc pe stradă. Portretul lui Mussolini, pe la vitrine şi pe ziduri în mare scădere, aproape nu se mai vede. Ducele şi fascismul continuă să constituie pavăza politică a italianului, dar nici unul nu te mai pisează cu ea, ca odinioară. Am vorbit cu multă lume, nimeni nu mi-a pomenit de Mussolini sau de fascism. Vădit, lumea e obosită de regim şi toate discursurile sonore şi toată frazeologia goală a sistemului nu mai impresionează pc nimeni.
Dar pericolul mare pentru Italia, în momentul de faţă este sărăcia. Dacă Ducele nu va găsi o formulă, care să dea cel puţin iluzia pâinei zilnice, lucrurile pot să se strice...
La Milano, fierberea „Târgului." nu mi-a permis să măsor golul lăsat dc străini. La Verona, la Vicenza, la Padova şi aici la Veneţia, e jale şi pustiu. La hotel „Danieli": câteva camere numai sunt ocupate, restaurantul a fost mutat jos în fumoar şi se uită oamenii la un bacşiş ca la o minune...
274
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
275
în toate ţările neutre merge greu, fiindcă toate trebuie să se pregătească pentru ziua de mâine şi să ia măsuri pentru orice eventualitate de atac — dar în ţările care trăiau de pe urma străinilor şi în care turismul procura o pâine unei bune părţi a populaţiei e un adevărat dezastru. Dacă în Italia, unde mai există şi alte motive de sărăcie, în afară de lipsa turismului, mizeria se întinde ca o boală, în Elveţia, care n-a cunoscut sărăcia până acum, începe să se simtă o jenă destul de accentuată atât în socotelile particularilor cât şi în ale Statului şi ale cantoanelor. Ziarele italiene anunţă că Guvernul federal a hotărât să legifereze o impunere pe capital care va merge de la 1 V2% la 4'/2%...
Vizitat ieri biserica San Marco şi Palatul Dogilor. Falnică putere a mai fost şi Veneţia. în acest colţ, între San Marco şi Palatul Ducal, inima ei moartă mai bate încă. Veronese şi Tiepolo au făcut mai mult pentru faima Republicii decât amiralii şi condotierii care au adunat aici în lagune jumătate din averea lumii...
3 mai Petrecut dimineaţa de ieri la Frari şi împrejur. Fiind sărbătoare (ascensiunea) am dat la Frari peste o masă mare (cum să traduc gradi messe, grosse messe, Missa Solemnis). Sub boitele imensei biserici glasurile şi orga iau o amploare supraomenească... Staţiune prelungită în faţa tripticului lui Giov. Bellini, în care n-am mai găsit încântătoarele senzaţii de mai înainte. Mă tâmpesc oare, sau mi se rafinează simţurile?
Repede raită prin „Scuola di Sao Rocco" — ansamblu decorativ impresionant, dar nimic mai mult.
înapoindu-mă la „Danieli" să dejunez, am renunţat în ultima clipă la mâncare şi am luat la ora 12 Va vaporul care pleca la Chioggia. Minunată excursie: 2 ore dusul, 2 ore întorsul şi 3 ore la Chioggia— la orele llA am fost înapoi la „Danieli" şi m-am aruncat pe ce am găsit în restaurant.
Forfoteala italienilor e de necrezut. Până şi vaporul pentru Chioggia, cetate moarta, era plin. Şi ce lume! întotdeauna s-a călătorit greu în Italia, dar ca acum niciodată. Nu voi uita multă vreme aspectul compartimentului meu, după plecarea din Milano. O tânără pereche, ca o caracatiţă neagră, se giugiuleau şi se pupau în faţa mea, apoi caracatiţa a scos unelte dintr-o tăgârţă şi a început sâ-şi pilească unghiile şi să-şi taie pieile pe care mi le sufla în nas. Pe când tăia, junele, un unsuros îi
băga degetele după ceafă, pe gât şi îi susura cuvinte de amor, la ureche, în dreapta mea, „o cucoană!" rupea dintr-un sandwîch ca un tigru dintr-o ciozvârtă de carne, firimiturile le aduna în poale şi după ce a terminat şi-a ridicat fustele până mai sus de genunchi şi s-a dus să le scuture la cabinet. în faţa ei, soţul, un nespălat, vorbea într-una în dialect milanez, sorbea dîntr-o sticlă şi oferea din când în când sticla şi doamnei cu firimiturile dar, se vede că dezgustată, aceasta a refuzat într-una... Şi eram în clasa I!!!
De la Veneţia la Chioggia n-am avut şedinţe de unghii, dar urlete, chiote, tot felul de porcării comestibile înghiţite... Noroc că a fost vremea frumoasă şi că am putut sta tot timpul afară pe punte, la dus ca şi la întors.
Chioggia nu mai este azi decât un oraş de pescari, dar un oraş de aproape 30 000 locuitori. Fiind sărbătoare, toate vasele pescarilor erau în port de-a lungul celor două braţe ale lagunei, care limitează oraşul şi îl sprijineau astfel prin pădurea lor de catarge şi de velarie strânsă... Aşezată de secole sub influenţa şi îndrumarea Veneţiei, Chioggia, a-proape neschimbată, se înfăţişează şi astăzi sub pecetea Serenisimei. Câteva palate frumoase, câteva biserici, un turn lângă Dom (cu care, dacă am avea unul în toată ţara noastră ne-am putea mândri) câteva poduri peste canale pe care le încalecă cu aceeaşi graţie ca cele din Veneţia — constituie un decor pentru traiul unei populaţii de oameni izolaţi, care şi-au format până şi un grai al lor, un dialect pe care nu-1 înţeleg nici veneţienii. Oraşul ca plan are forma unui schelet de peşte: o arteră centrală, largă şi bine întreţinută, Corso Vittoria Emmanuele, pe care dau o serie de ulicioare, fetide, perpendiculare pe ea şi paralele între ele.
Femei urâte. Din cauza sărbătorii ieşise toată populaţia pe stradă: n-am văzut nici o damă simpatică. Plimbarea pe lagună, între Veneţia şi Chioggia e plăcută, dar ce dezolaţie de-a lungul limbii de pământ pe care o urmăreşte vaporul.
în afară de Alberoni, cu plantaţie deasă şi bine reuşită, nici un pom, nici la Malamocco, nici la San Pietro in Volta, nici la Pellestrina. De ce?
Singur cum sunt, n-am altă cale de informaţie decât gazetele italiene. Din ele reiese — sunt toate filogermane — că pentru Aliaţi lucrurile merg prost în Norvegia. Telegramele nemţeşti spun chiar că englezii au fost aruncaţi în mare, ceea ce pare exagerat. Cert este că n-au putut opri forţele germane în înaintarea lor spre Trondhijem. Se pare că
276
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
211
debarcarea Aliaţilor a fost pripită, prost pregătită şi insuficientă ca forţe de uscat şi ca forţe aeriene (această din urmă lipsă mai greu de înţeles). Se mai pare că marina britanică nu c stăpână pe Strâmtori şi pe Marea Baltică cum s-a spus şi că trupele şi aprovizionările germane tot mai pot ajunge în Norvegia. Ca organizaţie, pare că şi de astă dată nemţii au bătut pe Aliaţi. Rămâne de văzut cum rămâne cu strategia... în ziarele franceze şi engleze, care sosesc aici, informaţiile din Norvegia sunt foarte reduse, se vorbeşte de bombardările lagărelor germane de către aviaţia britanică, dar se mărturiseşte că inamicul n-a putui fi oprit. în cele franţuzeşti mai ales, multă nervozitate, pe cât a lăsat cenzura să treacă... Abia la Bucureşti voi putea şti tot adevărul.
3 mai, amiază. Plouă cu găleata de azi-noapte. Am făcut „un tur" la Academia de pictură (încântat de sala lui Giov. Bellini) şi o staţie mai prelungită la San Marco. Frumoase linii, deşi nu se apropie de ale Sfintei Sofii. Capitelele coloanelor corintiene şi ornamentele gotice adăugate nu se împacă cu ritmul Bizanţului... Impresie adâncă totuşi...
întâlnit prin colonadele Pieţei San Marco pe Penescu, pe Olchovski şi toată banda parlamentarilor români, care, de la Milano se dusese la Florenţa unde au stat până aseară. Sunt în panică; au auzit la nu ştiu ce Radio că italienii vor ataca pe iugoslavi (probabil un Radio englezesc!) şi sunt grăbiţi să se înapoieze la Bucureşti. Deşi nu cred că italienii să încerce încă o lovitură asupra Dalmaţiei (au parte de pustiurile pietroase!) m-am abţinut de la orice încurajare a simpaticilor mei compatrioţi, care se încadrează mai bine între Mizil şi Tirohileşti decât în Piaţa San Marco...
Duminică, 5 mai. Ultima zi la Veneţia... Vreme frumoasă. Pe jos, m-am dus azi-dimineaţă să mai fac o vizită prietenului Colleone... Cât pe aici era să-1 trădez şi să-1 pun pe Gatamelata în locul lui, în dragostea mea. Dar nu; rămân credincios lui Colleone. Opera lui Verrochio e mai vie ca a lui Donatello. Dacă aşa cum stă calul Iui, Gatamelata ne înfăţişează o minune de echilibru static — Colleone întrupează acţiunea vijelioasă în mersul ei, acţiune ce nimic nu este în stare să i se împotrivească... Nimic, nicăieri, niciodată n-a putut să se apropie măcar, în artă, de aceste două nepieritoare monumente ecvestre.
Inapoindu-mă la Santi Giovanni e Paula, am intrat în muzeul de antichităţi instalat într-o parte din „Libreria" de pe Piazzeta şi în câteva saloane din Procuraţiile cele noi. Nu-1 vizitasem niciodată: mediocru — submediocru chiar.
Icri-dimineaţa am făcut o lungă vizită la San Lazzaro, insula armenilor. Câţiva oameni de treabă, trăiesc acolo într-un sat încântător, la umbra unui cedru centenar, printre cărţi şi hrisoave ce le amintesc o patrie dispărută de sute de ani...
Pe vremuri, insula servea de lazaret pentru ciumaţi. Doispsprezece călugări armeni, conduşi de Manuc, fiul lui Petre din Sivas —- botezat Manuc, dar mai cunoscut sub numele de Mekhitar (consolatorul), goniţi de urgia turcilor au ajuns în 1715 la Veneţia şi s-au pus sub oblăduirea Serenisimei. Trecuţi la ritul catolic, cei 12 armeni se bucură şi de oblăduirea Papei şi obţinură de la Serenisimă, în 1717, închirierea insulei San Lazzaro. Mekhitar construi conventul său pe carc-1 termină pe la 1740 şi fonda ordinul Mekhitariştilor. Insula, şi tot ce e construit pe dânsa, aparţine azi Ordinului care a cumpârat-o în 1834. Superiorul şi vreo trei călugări m-au primit cu multă afabilitate, mi-au vorbit de lord Byron (care a stat acolo câtva timp) şi de lorga (! care a oferit bibliotecii câteva cărţi de ale lui.) Superiorul mi-a dăruit două volume, imprimate la ei, în mănăstire.
Marţi, 7 mai. Plecat duminică la ora'4 din Veneţia, am sosit ieri-seară la ora lO'/i în Bucureşti. De la gară m-au întâmpinat capete consternate. Din cele ce mi s-au spus pe drum până acasă şi acasă, am constatat odată mai mult acea psihoză proprie vremurilor de război: panica. Bucureştiul şi România întreagă sunt într-adevăr, din nou, în stare de panică — şi panica e provocată de astă dată de Italia!! De Italia care va ataca sau Grecia, sau Iugoslavia, sau Franţa, nu se ştie, dar de atacat va ataca sigur! Şi când mă gândesc că în Italia oamenii se temeau dc noi, să nu atacăm noi Ungaria şi Germania (!!!) ca să facem pe placul Aliaţilor! Am liniştit lumea cât am putut, şi am reuşit. Din nenorocire cercul contactelor mele este restrâns...
Am fost înspăimântat dc starea câmpului de la graniţa noastră şi până la Bucureşti. înainte de graniţă, între Chichinda Mare şi Jimbolia, la dreapta şi la stânga liniei ferate, lanurile sunt acoperite de apă — parcă trecea trenul prin lagunele Veneţiei.
în Banatul nostru, apă mai puţină, dar grâul jerpelit. Semănăturile de primăvară, în parte nefăcute, iar ce s-a semănat n-a ieşit încă, din cauza frigului. Ce e mai întristător însă c starea grâului: recolta va fi
278 CONSTANTIN ARGETOIANU
sub — submediocru. In Oltenia grâul se prezintă ceva mai bine, iar de la Olt încoace spre Bucureşti începe din nou jalea... Mi-e frică câ nu numai nu vom avea ce da nemţilor, dar nici ce să mâncăm noi, valahii...
Miercuri, 8 mai. Au avut dreptate, ziarele italiene să publice numai ştirile germane cu privire la campania din Norvegia. N-au avut dreptate să se bucure şi să terfelească pe Aliaţii care în cursul secolului al XlX-lea au făcut unitatea Italiei, dar au avut dreptate sâ publice ştirile fiindcă corespundeau adevărului... E trist pentru englezi şi pentru francezi, dar campania lor în Norvegia, pe care au început-o cu atâta vâlvă — distrugerea flotei germane la Narvik, tăierea legăturilor maritime între Germania şi Scandinavia, declaraţia ritoasă a lui Paul Reynaud („minereurile suedeze nu vor mai ajunge în porturile inamice") — s-a terminat cu un complect fiasco. Cei 25 000 oameni debarcaţi în Norvegia centrală au trebuit să fie reîmbarcaţi în grabă şi au lăsat şi ceva material pradă nemţilor... Au mai rămas trupe la Narvik care caută să pună mâna pe oraş, până acum necucerit şi apărat de câteva contingente germane. Vor reuşi?
în dezbaterile parlamentare care au început ieri la Londra, şi sunt în curs, Chamberlain a mărturisit că Norvegia meridională şi centrală (până la Trondhijem) au rămas în mâna nemţilor. Criticile aduse Guvernului în Camera Comunelor sunt aspre. Chamberlain răspunde cu seninătate, că pierderile Angliei nu sunt mari şi că voinţa de victorie integrală este intactă, atât în Anglia cât şi în Franţa... A recunoscut însă şi nenea Neville că prestigiul Aliaţilor a suferit o lovitură grea...
Ar fi putut sâ spună că la începutul războiului din 1914 germanii alergau spre Paris: acum aleargă spre Polul Nord — situaţia este prin urmare mai bună, acum ca atunci...
Pe mine nu mă impresionează chestiunea de prestigiu, mă impresionează — şi încă adânc — faptul că cele întâmplate în Norvegia dovedesc forţa de rezistenţă a nemţilor, puterea lor militară şi dacă pe de altă parte se ţine seama de voinţa de victorie, de faimoasa voinţă de victorie a Aliaţilor, concluzia naturală e că războiul va ţine mult, foarte mult. Cred că până în cele din urmă vor învinge Aliaţii, fiindcă cei cu 3 milioane în buzunar vor învinge pe cei cu 3 lei — dar în ce hal vor fi învinşii şi învingătorii, iar noi singuri, singurei faţă de Rusia cu puterile intacte...
Cecropid, care vede regulat pe nemţi, îmi spune câ aceştia ar voi cu tot chipul să evite o nouă iarnă de război. Că scopul lor e să dovedească până la toamnă, invincibilitatea lor, pe terenul militar şi să obţină ast-
însemnăr1 zilnice, 1940 2 79
fel de la Aliaţi, pace onorabilă de compromis... Nici nemţii, şi cred că nici englezii şi francezii, nu vor să ajungă la pace istoviţi şi să fie astfel siliţi să treacă prin furiile ruşilor şi italienilor. Cecropid crede, chiar din câte a vorbit cu nemţii, că vechea idee hitleristă a unei colonizări germane în Răsăritul Europei, e departe să fie uitată...
Pentru noi, esenţialul nu e cine va învinge. Esenţialul e să învingă repede — sau pacea, dacă e vorba de o pace de compromis, sâ se încheie repede, să avem alături de cine să stăm de vorbă cu ruşii...
Dar dacă ceea ce spune Cecropid e adevărat, că nemţii n-ar mai putea ţine o iarnă — atunci pacea până în toamnă ar fi exclusă, căci situaţia din Gennania nu poate să nu fie cunoscută şi Aliaţilor şi ei se vor ţine dârji... Cum o învârteşti, tot rău iese...
în Turcia, unde „succesele" aliate din Norvegia trebuie să fi impresionat, a fost proclamată starea dc asediu. Cu acest prilej am aflat, cu mirare, că nu fusese proclamată până acum...
Se află acum că pe la mijlocul lui aprilie, scrisori au fost schimbate între Regele Gustav al Suediei şi Hitler, scrisori prin care se făgăduia pe de o parte şi se garanta pe de alta o complectă neutralitate a Suediei. Cred că după „succesul" expediţiei aliate în Norvegia, şi după procedeele fulgerătoare, dovedite de nemţi la îndemnâna lor— suedezii vor avea grijă, să nu iasă cu un pas din neutralitate. Se vorbeşte deja la Stockholm de întreţinerea raporturilor comerciale cu Germania, prin porturile Ţărilor Baltice...
Nemţii au făcut — şi fac încă mare caz de conversaţia telefonică pe care ar fi surprins-o (cum?) între Paul Reynaud şi Chamberlain. Conversaţia ar fi avut loc la 30 aprilie — se precizează chiar ora: 20 şi 10 — şi s-ar fi învârtit în jurul „misiunii" încredinţate armatei Weygand. Chamberlain ar fi cerut ca totul să fie gata până la 15 mai, iar Reynaud ar fi răspuns câ Weygand nu poate fi gata înainte de 20, din cauza anumitor pretenţii turceşti (!!) De la Paris şi de la Londra se dau cele mai categorice dezminţiri cu privire la această conversaţie telefonică „plăsmuită pe de-a întregul".
9 mai. Dezbaterile asupra conducerii războiului, şi mai ales asupra campaniei din Norvegia, au continuat şi ieri în Camera Comunelor şi
280 CONSTANTIN ARGETOIANU
s-au încheiat printr-un vot de încredere în Guvern: 281 voturi pentru şi 200 contra. Dat fiind zdrobitoarea majoritate din Cameră a Partidului Conservator, votul este simptomatic. Se crede că Chamberlain va rămâne în capul Guvernului, dar că va proceda la o remaniere. Se vor face noi propuneri opoziţiei, să intre în Guvern. Partidul Laburist va refuza colaborarea sa unui Guvern în frunte cu Chamberlain.
După eşecul din Norvegia s-au dat puteri nelimitate de control asupra conducerii războiului onorabilului Winston Churchill. Laburiştii au primit rău această numire şi major Attlee, în cuvântarea sa de marţi a făcut o aluzie la ea zicând: „Guvernul e compus din bătrâni şi din rataţi!" Winston Churchill are dreptul să figureze în ambele categorii!
Restricţiile din Anglia: pentru prima oară de când a fost întemeiat (1792) ziarul Times a fost nevoit să-şi reducă formatul... Nu mai sunt tradiţii, nici în Anglia!
Pe când la Narvik viforniţa împiedică pe Aliaţi să izgonească pe cei câţiva nemţi debarcaţi acolo, şi sâ pună mâna pc oraş — la Namsos, autorităţile germane inventariază prada de război. Trupele aliate au părăsit destul material, în precipitata lor retragere...
Psihoza războiului sc întinde ca o pecingine. Azi, în ziare, nu mai e vorba de atacurile Italiei asupra Balcanului, nici de Sud-Estul Europei — ci de Olanda. Două armate au pornit din centrul Germanici înspre frontierele Olandei: o afirmă presa şi agenţiile americane. Olanda e în stare de alarmă, trupele aliate de la graniţa Belgiei se mişcă etc. De la Berlin, cele mai categorice dezminţiri.
După anumite telegrame s-ar părea că Aliaţii au oferit garanţia lor Iugoslaviei, pentru integritatea fruntariilor. Presa din Berlin subliniază faptul că Guvernul iugoslav n-a dezminţit ştirea...
Curtea de Apel din Bucureşti a dat ieri sentinţa în afacerea Auschnit (dezbaterile procesului sc încheiaseră acum 15 zile). Curtea a respins
însemnări zilnice, 1940 281
apelul inculpatului, ca şi pe al Ministerului Public şi a menţinut sentinţa tribunalului...
Ieri au fost arestaţi 40 de remizieri clandestini, după o descindere a justiţiei în galeriile Blanduziei, bursa neagră a devizelor şi a comerţului cu aurul.
Se vorbeşte iar cu insistenţă despre lucrările de făcut în oraşul Sf. Gheorghe, al Dunării, braţul Sulina devenind din ce în ce mai neapt pentru navigaţie. De când ar fi trebuit începute aceste lucrări!...
Vineri, 10 mai. Zi de fericire naţională, păcat că ea cade într-o vineri. Lichelele din jurul Regelui caută să scadă în fiecare an importanţa Zecemaiului şi să o prepingă asupra Optiunielui. Şi Regele, sensibil cum e la toate linguşirile, primeşte cu plăcere toate propunerile în acest sens. Anul acesta, sub pretext că armata c pe fronturi (?) s-a redus parada la câteva unităţi şi defilarea a fost transferată de la Cotroceni pe Piaţa Palatului. Nici Te Deum la Mitropolie, nici dejun la Palat, nici nimic. Vom vedea dacă la 8 iunie se vor reduce în aceeaşi proporţie manifestările de tot soiul, sorocite pentru acea zi măreaţă...
Comentariile engleze privitoare la dezbaterile din Camera Comunelor ne sosesc abia azi. Reacţia presei şi a opiniei publice dovedesc o mare enervare. Din câte mărturiseşte chiar agenţia Reuter — oficioasă — o schimbare de Guvern pare probabilă. Se vorbeşte de un Cabinet Halifax, de un Cabinet Lloyd George, dar mai ales de un Cabinet Winston Churchill. S-ar dori ca noul Guvern sâ fie un Guvern naţional. O simplă remaniere a Cabinetului Chamberlain parc acum insuficientă. Criza se va dezlega săptămâna viitoare. Parlamentul a luat vacanţă până la 21 mai.
Evenimentele din Londra sunt viu comentate la Paris şi la New York. în ambele centre...
Pe când scriam rândurile de mai sus (e ora 8 Vi dimineaţa) mă cheamă Dim. Ghika la telefon să-mi spună ca nemţii au atacat Belgia şi Olanda... După trei minute mă cheamă Sărăţeanu, de la Radio, să-mi confirme că trupele germane au trecut în Luxemburg şi Olanda, până
282
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
283
acum în Belgia nu — Goebbels urlă la Radio... Prima mea impresie: un pas decisiv spre lămurire —- reacţie puternică în America.
Să vedem acum rezistenţa militară a Aliaţilor: lupta se dă pe acest nou front în condiţii egale... Mi-e frică însă de aviaţia germană, care pare sensibil superioară celei Aliate...
Mă duc la paradă, cu inimia strânsă — şi nu mai scriu nimic pe ziua de azi...
11 mai. Ieri la paradă, umbra tragicelor evenimente din Apus, se întinde peste toţi şi peste toate. „S-au bombardat Parisul şi Londra", „pardon, nu e Parisul şi Londra, ci Lyon şi gura Tamisei", „nemţii au pus mâna pe stăvilarele olandeze şi au împiedicat inundarea", „olandezii au dat drumul zăgazurilor şi ţara e sub apă" — erau fraze ce săgetau din toate părţile şi se încrucişau. Ne era la toţi inima cât un purice, parcă ceea ce se întâmpla nu era urmarea naturală a războiului şi n-ar fi trebuit să se întâmple deja din septembrie trecut. Ne obişnuisem cu războiul latent pe frontul de Vest şi credeam ca va ţine tot aşa. Prins în treacăt pe lângă mine, Gafencu îmi povesteşte că Radu Cruţescu a telegrafiat joi de la Berlin. „Aici se afirmă în toate cercurile că germanii vor ataca mâine România; prin urmare mâine dimineaţă va avea loc atacul împotriva Olandei". Gafencu adaugă că Regele a făcut mare haz de perspicacitatea agentului nostru de la Berlin şi i-a dat o notă bună.
întrebat la repezeală, Gafencu îmi mai spune că dinspre Rusia (teama mea) lucrurile nu stau rău pentru moment, pentru noi. Am luat întâlnire pentru azi, cu el şi cu Tătărescu, să mă mai pună la curent şi cu ce ştiu ei...
Chamberlain şi-a dat demisia şi Churchill a fost numit în locul lui. Toţi ceilalţi miniştri au rămas la posturile lor, pentru o zi sau două. Refacerea Guvernului, în care vor intra şi laburişti şi liberali sadea (nuanţa Lloyd George) va fi un fapt împlinit azi sau mâine. Partidul Laburist a votat o moţiune prin care declară ca-şi va lua răspundera guvernării într-un Cabinet prezidat de altcineva, decât Chamberlain. Se crede că în noul Cabinet vor intra Attlee cu vreo 4-5 laburişti şi Lloyd George. Chamberlain a vorbit la Radio si a declarat că si-a dat demisia ca să se
poată constitui un Guvern naţional. După ce şi-a explicat politica în câteva cuvinte, fostul prim-ministru a cerut unirea tuturor în jurul noului conducător al destinelor Angliei...
La Paris, Guvernul s-a complectat cu Louis Marin şi cu Ybarne-garay iar mai toţi subsecretarii de Stat au demisionat. Se vorbeşte de un Guvern naţional sub preşedinţia lui Herriot...
Pe cât e de demnă declaraţia Belgiei către Germania, pe atât e de nedemnă a Germaniei către victima sa. Reichul pretinde că forţele sale au trecut graniţa ca să apere neutralitatea Belgiei împotriva Angliei şi a Franţei! Aceeaşi declaraţie o face Guvernul german şi faţă de Olanda, adăugând un lung memoriu menit să demonstreze (!!) că, de la începutul războiului şi până azi, Olanda a călcat în continuu regulile neutralităţii!! ! Evident că simţul ridicolului lipseşte nemţilor.
Inutile sforţări pentru a justifica, faţă de opinia publică universală şi mai ales faţă de America, odiosul atentat săvârşit şi împotriva dreptului ginţilor şi împotriva celei mai elementare morale: ce au făcut belgienii şi olandezii ca să se reverse asupra lor urgia unui război ivit între alţii?
Prin cele trei atentate săvârşite împotriva Norvegiei, Belgiei şi Olandei, unul după altul, Germania a izbutit să devină odioasă lumii întregi, lumii civilizate cel puţin, ca să lăsăm Rusia de o parte. în Statele Unite, emoţia e mare, căci acolo nu se uită declaraţia ministrului de Externe japonez Arita: „Dacă Olanda va intra în războiul actual, Japonia nu va rămâne indiferentă faţă de situaţia Indiiior Neerlandeze..."
întrebat de gazetari, pe care i-a primit în delegaţie, Roosevelt ar fi spus: „nici o schimbare a posibilităţilor Statelor Unite de a rămâne în afară de război..." Aceste cuvinte cam ambigue ale conducătorului Statelor Unite sunt tălmăcite în diverse sensuri. Opinia generală e că mai devreme sau mai târziu şi Statele Unite şi celelalte ţări neutre vor fi atrase în război...
Voroşilov nu mai e comandantul Armatei Roşii. A fost numit comisar al poporului şi vicepreşedinte al Sovietului Suprem. O înaintare? Sau o îndrumare spre pivniţele GPU-ului şi spre gloanţele de revolver? în locul lui a fost numit generalul Timoşenko, comandantul Corpului din Kiev.
Ieri la paradă, prietenia lui Iorga faţă de mine era înduioşătoare. Nu mai puteam scăpa de el. Mi-a făgăduit teza de doctorat, de la Leipzig
284
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
285
sau nu ştiu de unde, pe care vrea să o caute şi să o găsească, fiindcă nu mai sunt exemplare în comerţ. M-a întrebat lung de Veneţia şi a trebuit să-i descriu cu amănuntul — amănunte exterioare, căci înăuntru n-am fost — Casa Prinţului Nicolae, de lângă Santa Măria de la Salute şi câte toate din italia!
Victor Moldovan purta ieri noua ţinută a FRN-ului. Simplă şi fără farfasticuri, e foarte reuşită. De ce nu s-a adoptat aşa ceva de la început şi s-a batjocorit lumea cu scârba de uniformă pe care o purtăm de un an şi mai bine?
Statuia lui Ferdinand va fi aşezată în marginea Şoselei Kiseleff, în locul ocupat azi de Colonade. In Piaţa Victoriei, dată fiind asimetria străzilor care se întâlnesc în acele răscruci, nu s-a putut găsi un loc cumsecade. în faţa monumentului se va amenaja o esplanadă care va merge până ja Vila Brâncoveanu (din strada Jianu) pe care a cumpărat-o Primăria. îmi pare bine de această cumpărătură: s-a scăpat o grădină frumoasă osândită să fie parcelată.
Cred că hotărârea luată cu monumentul Regelui Ferdinand nu e rea — dar de monument şi de Ferdinand ne arde nouă acum?
12 mai. Breasta. Ieri, pe neaşteptate s-a schimbat Guvernul — adică nu s-a schimbat nimic. La ora 12 Tătărescu a dat demisia Cabinetului; Regele a primit demisia şi a însărcinat tot pe Tătărescu cu formarea noului Guvem. Gută s-a dus acasă să dejuneze şi să tragă un somn şi la ora 7 seara noul Minister depunea jurământul. De unde se vorbea cu insistenţă de mazilirea lui Ghelmegeanu, lui Giurescu şi a generalului Ilcuş, au rămas câteşitrei în noua formaţie, ba generalul llcuş cu un Minister în plus, căci i s-a dat şi interimatul Ministerului Aerului şi Marinei. Au ieşit Micescu, Costică Angelescu, Nistor şi generalul Paul Teodorcscu. La Justiţie a fost numit Bentoiu (!!), la Economia Naţională, Cancicov şi la Culte, Ciobanii, din Basarabia. Celelalte departamente au rămas cu titularii lor.
Că Regele a vait să schimbe câteva, din slugile sale, treaba lui. înlocuirea de la Economia Naţională şi întrucâtva cea de la Justiţie (unde un gheşeftar mai cu ruşine a luat locul unuia fără nici o ruşine) sunt chiar bine venite —- dar n-am priceput pentru ce comedia cu demisia întregului Guvern. într-un regim autoritar, miniştrii pot ti schimbaţi individual, o chestiune de Cabinet nu se poate pune. Mi-a explicat ches-
tiunea Tătărescu pe care l-am văzut aseară înainte de a părăsi Bucureştii. S-a vorbit prea mult zilele şi săptămânile trecute ba de un Guvern Mihalache, ba de un Guvern Argetoianu, ba de un Guvem naţional, aşa încât autoritatea Guvernului Tătărescu, puţină câtă era, începuse să o mănânce câinii. Tătărescu s-a dus la Rege şi i-a spus „Sire, dacă Majestatea Ta doreşte să rămân, trebuie să îmi dea o dovadă de încredere care să-mi asigure minimul de autoritate indispensabilă în vremuri ca cele prin care trecem. Eu pun demisia mea la dispoziţia Majestaţii Voastre. Dacă Majestatea Voastră vrea să îmi dea o nouă însărcinare. Dacă nu vrea, eu plec cu inima uşoară..."
Regele a primit demisia şi i-a dat lui Gută satisfacţia ceruta. Să nu fie semn rău...
Schimbările ministeriale ar fi fost dictate Regelui de următoarele preocupări: la Annată o unificare de comandament — un singur ministru şi trei subsecretari de Stat (Marină, Aer, Armată de uscat); la Culte, posibilitatea de a se introduce un basarabean în Guvem; la Economie, necesitatea de a se pune un om mai destoinic în fruntea unui departament care va fi organizat pe baze cu totul noi, corespunzătoare stărilor de criză prin care trecem.
Cu tot succesul noului său Guvem, Tătărescu n-avea aerul încântat. Plângându-mi-se de tot ce trebuie să îndure mi-a spus: „Să aprinzi dimineaţa şi seara o lumânare la biserică că ai scăpat «de acolo...»" „N-am nevoie să aprind, fiindcă'eu am preferat să plec, decât să înghit!!!"
De pe frontul belgo-olandez nici Tătărescu, nici Gafencu nu ştiau mai multe decât ce ştiam noi toţi din telegramele gazetelor.
Se pare că de data asta nemţii nu intră în Belgia ca în unt, cum au intrat în 1914... Numai după câteva zile vom fi ceva mai lămuriţi. Ce e sigur, e că efectul produs în America de mişelescul atac împotriva Olandei, Belgiei şi Luxemburgului e enorm. Jumătate din dmmul pentru intrarea Statelor Unite în război a fost făcut într-o zi...
Dacă nemţii nu ajung la Paris, ultima lor sfidare a opiniei publice universale va rămâne de neînţeles.
La Breasta, unde sunt de azi-dimineaţă, e o feerie. Până acum n-a plouat prea mult, dar ar trebui să se sfârşească cu descărcarea norilor: de la Paşti plouă într-una. Parcul e o frumuseţe. Şi grâul la noi e bun...
14 mai, Bucureşti. Nemţii nu mai intră în Belgia de data asta ca în unt — dar intră. Aseară, sosind la Bucureşti, am aflat câ au luat Licgc-ul...
286
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
287
Au trecut lângă Liege şi peste Canalul Albert, astfel încât prima linie de apărare a Belgiei este străpunsă. înaintează şi în Olanda, cu toate inundaţiile olandezilor... O mare bătălie e în curs, de la Mosela până la Marea Nordului, poate cea mai mare bătălie din câte a cunoscut lumea, bătălie la care iau parte câte 2-3 milioane de combatanţi, de fiecare parte. Deşi balanţa pare a înclina de partea germanilor, situaţia nu se va lămuri decât peste câteva zile...
Regina Wilhelmina, Principesa luliana cu Principele consort şi copii ei au părăsit Olanda şi au sosit la Londra, unde Regele George a primit augusta şi nenorocita familie la gară...
Camera Comunelor a fost convocată ieri pentru prezentarea Cabinetului Churchill aproape complectat. Churchill s-a aşezat lângă Chamberlain (numit lord preşedinte al Consiliului) şi a fost lung aplaudat. Noul prim-ministru a explicat Camerei că şi-a îndeplinit prima parte a misiunii ce îi fusese încredinţată alcătuind un Cabinet naţional de război, în care sunt reprezentate toate partidele. Churchill a făcut apoi viguroase declaraţii afirmând că singurul program al Ministerului, în fruntea căruia se află, e de a face războiul, războiul integral, până la victorie. Atlee şi Greenwood fiind intraţi în Guvern au răspuns în numele Partidului Laburist... asigurând pe Churchill de tot concursul prietenilor lor politici. în favoarea Guvernului a vorbit şi Lloyd George. La sfârşitul şedinţei Camera a votat în unanimitate o moţiune de încredere în Guvern şi s-a amânat până la 21 mai.
în Italia, deşi au avut loc manifestaţii destul de violente împotriva Aliaţilor la Roma şi în câteva oraşe din provincie, nu se crede la o intrare imediată în război. Manifestaţiile par a fi fost puse la cale de agenţi fascişti, din ordin şi protesturile au fost îndreptate împotriva controlului naval englez, prea aspru. Automobilul lui Loraine, ambasadorul Angliei a fost mâzgălit cu inscripţie lipsită de curtenie, iar la ferestrele Palatului Farnese s-a urlat. Cred că e mai mult o acţiune de şantaj din partea lui Mussolini şi o luare de poziţie în furtună. Şi a-ceastă chestiune se va lămuri în câteva zile.
Cu toate că Aliaţii au coborât trupe în coloniile olandeze din Antile şi din Insulele Sondei, japonezii n-au mişcat până acum. Pentru Antile, japonezii au declarat chiar că ocuparea Aliaţilor „nu e în contradicţie
cu refuzul Olandei de a încredinţa apărarea coloniilor sale unei Puteri străine". Când a făcut Guvernul olandez această declaraţie era vorba de un protectorat american asupra lndiilor Neerlandeze...
în America (Statele Unite) atmosfera pare a se schimba zilnic în favoarea unei intervenţii în conflictul european. în acest sens au început să scrie multe gazete importante şi să vorbească oameni de Stat cu răspundere. Ultimele cuvântări ale lui Roosevelt şi ale lui Cordell Huli, bine trecute prin ciur, lasă să se vadă şi ele, o asemenea intenţie...
Cu toată schimbarea atmosferei pacifice din Statele Unite, situaţia generală se poate rezuma astfel: încă nedisperată pentru Aliaţi — e strălucită pentru germani, care au iniţiativa acţiunii pe toate fronturile...
Din ultimele ştiri oficiale ce mi se comunică acum, rezultă că Olanda e pierdută. Anglo-francezii n-au putut ajunge până acolo şi bieţii olandezi luptă singuri: soarta lor e hotărâtă... şi iată nemţii la mare, în faţa Angliei!
Visarion Puiu, mitropolitul Cernăuţilor, a priceput în fine şi şi-a dat demisia care a fost primită. încurcat rău în afacerile Fondului Bisericesc din Bucovina, nu e exclus să tragă după el şi pe Nistor şi pe rezidentul Alexianu. Acesta din urmă nici n-ar fi cetăţean român — pretind adversarii lui — ci armean din naştere, s-ar numi Hurmuz Alessan şi şi-ar fi schimbat numele fără nici o îndeplinire a formalităţilor legale.
Despre Nistor se zice că s-ar fi făcut o percheziţie la el (?) şi că rezultatul acestei percheziţii n-ar fi străin de debarcarea sa din Minister...
15 mai. Ieri a fost ziua Italiei şi zi de mare spaimă la Bucureşti. După telegramele sosite de la Roma, lucrurile se înteţesc în aşa mod încât nu mai părea altă soluţie posibilă decât războiul. Pe la amiază, se răspândise chiar ştirea că flota italiană ocupase Grecia, sau cel puţin câteva porturi din Grecia. O adevărată panică a cuprins piaţa, căci fiecare român îşi zicea că după italieni se vor mişca ruşii şi poate că şi nemţii se vor îndrepta înspre noi...
288
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice. 1940
289
Ştirile războinice din Italia şi posibilitatea unei debarcări din partea lor în Grecia câştigau cu atât mai multă valoare cu cât se spunea că Aliaţii hotărâseră sa debarce şi ei la Salonic, să împingă pe turci să atace Dodecanezul şi să treacă ei înşişi cu forţele lor din Egipt în Libia şi din Tunisia în Tripoli. Pe de altă parte, manifestaţiile puse la cale de Guvern în toată Italia împotriva controlului naval, ajunseseră la un grad de violenţă ce cu greu mai putea fi domolit. Mai veneau peste toate acestea, ştirile de înfrângere a Aliaţilor în Belgia, cele despre mobilizarea Elveţiei, cele despre mobilizarea Ungariei...
La Roma, violenţele ajunseseră până la atacuri neaşteptate: lordul Hardwicke fusese pălmuit într-un local public fiindcă aruncase de pe masă un manifest care înjura pe englezi...
Pe mine, subita atitudine belicoasă a Italiei, m-a mirat foarte. Sunt abia opt zile de când am părăsit Veneţia şi lăsasem o ţară disperată de sărăcie, hotărâtă pe pace, incapabilă să intre în război. Pentru Italia, războiul ar însemna imediata tăiere a comunicaţiilor cu Etiopia prin închiderea Suezului, imediata sistare a importului materiilor prime, imediata bombardare a oraşelor de pe coastă şi din apropierea coastei...
Şoneriu, sosit duminică seara, a venit să-mi comunice cele vorbite de Puricelli cu Musso lini, y'oî'a trecută. Era ce e drept înainte de intrarea nemţilor în Belgia şi Olanda, dar era în ajunul acestor operaţiuni şi nu se putea ca Mussolini să nu ştie de ele... Ducele a declarat categoric lui Puricelli că Italia nu intră în război, că dânsul e convins de victoria germanilor, că totuşi războiul ar putea să mai dureze şi nu trebuie. Dacă cumva războiul n-ar fi terminat la toamnă, atunci va vedea dacă nu va fi cazul să intervină şi Italia... Şoneriu adăuga că sâmbătă la amiază, când a părăsit Milano, totul era liniştit...
Şi totuşi, mărturisesc că, deşi nu mai pricepeam nimic, am avut şi eu ieri impresia că Italia a pornit războiul...
După amiază m-am mai liniştit. Mi-a telefonat Collas1 că primise o comunicare oficială din partea ministrului Italiei prin care acesta afirma că Italia nu are nici o intenţie de a ataca Grecia sau de a debarca trupe în Grecia — dar că, îndată ce altă sau alte Puteri ar pune piciorul pe teritoriul elin (aluzie la debarcarea de la Salonic) Italia va pătrunde şi ea cu flota ei în porturile greceşti, pentru a apăra neutralitatea Greciei!
Către seară şi în timpul nopţii au venit ştiri mai liniştitoare. Am rugat pe Şoneriu să telefoneze lui Puricelli. Şoneriu a vorbit întâi la
1 Ambasadorul Greciei.
Milano, cu Gobbi, care, deşi din banda germanofilă a lui Farinacci, i-a spus că în nordul Italiei e linişte şi că nici un ordin de concentrare sau de mobilizare nu s-a dat. Pe Puricelli 1-a prins chiar la Roma şi de la dânsul a aflat că război nu se face, dar că Guvernul încurajează pe faţă manifestaţiile contra Angliei şi Franţei pe motivul controlului naval...
Azi-dimineaţă cred că încep să văd clar în jocul Italiei (cred...). Ducele a urmărit prin manifestaţiile sale războinice două scopuri: să îngrijoreze Franţa şi să o împiedice să transporte trupe din sectorul graniţei italiene spre Nord — să intimideze Anglia şi să o aducă să facă concesiuni pe terenul controlului naval... Germania n-are interes să atragă Italia în război; Germania are interes să-şi procure materii prime printr-o Italie neutră, nu să se vadă ea silită să mai dea din stocurile sale macaronarilor... Germania are interes să facă din Italia o sperietoare, nu să o aibe pe braţe, într-un război în care nu are nevoie nici de braţele, nici de armele ei...
Statele Unite au promis Italiei concursul lor pentru aprovizionarea cu materii prime — ori comisia lor continuă să lucreze la Roma, netulburată. E şi asta un semn că n-ar fi pericol de război din partea Italiei, căci Statele Unite au pus o condiţie esenţială pentru ajutorul lor: liniştea desăvârşită în bazinul Mediteranei. Dar mai ştii? Omenirea a intrat în zodia nebuniei şi toate sunt posibile...
De pe frontul belgo-olandez ştirile sunt favorabile nemţilor. Olandezii au încetat orice acţiune de apărare. Olanda se poate considera ca şi cucerită. Guvernul olandez s-a refugiat şi el în Anglia şi de acolo a ordonat încetarea rezistenţei, devenită inutilă. în Belgia, forţele bel-go-aliate s-au retras pe linia a doua de rezistenţă, în dosul Liege-ului... In Franţa, forţele germane au ajuns la linia Maginot...
Englezii au intrat în mari emoţii: pentru prima oară, de când există alergările de cai în Anglia, au fost suprimate toate cursele... A fost suprimată de asemenea „săptămâna engleză" (week-end). Toată lumea e la lucru de luni dimineaţă şi munceşte până sâmbătă seara. Nemţii au ajuns în faţă, pe coasta Olandei...
Cruţescu, dovedit chiar dc nemţi ca boşofob, a fost rechemat de la Berlin şi trimis ambasador la Ankara, post refuzat şi de Victor Anto-
290
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
291
nescu şi de Micescu. La Berlin, a fost numit Nindi Romalo, germanofil notoriu şi deştept. Vorbeşte bine nemţeşte. Numire bună. Radu Cruţescu trebuie să fie încântat şi el, căci îi plac posturile orientale...
Numirea lui Romalo a fost făcută peste capul lui Gafencu, care s-a plâns lui Lupu Costake, văm-său, de situaţia lui pe care o simte precară...
La cele două concerte date de „Filarmonica" din Berlin, sâmbătă seara şi duminică dimineaţa, aproape nu s-au vândut bilete... Cu toată umplutura, au rămas multe loji şi locuri goale. Nici o personalitate oficială, nici o vedetă mondenă, din corpul diplomatic numai ungurul Bardossy. Nici măcar ministrul Italiei... Fabricius şi conducătorii nemţi au fost foarte amărâţi de această manifestaţie vădită de ostilitate faţă de „spiritul" nemţesc...
Vaida e foarte supărat de debarcarea lui Costică Angelescu, omul lui. Tătărescu l-a poftit duminică la masă şi a căutat să-1 împace, dar n-a izbutit...
Mari prefaceri se vor înfăptui la Ministerul Economiei Naţionale şi la Armată, zilele acestea. E vorba de o coordonare a producţiei şi de alta a apărării naţionale. Cancicov lucrează la cea dintâi, generalul Paul Teodorescu la cea de a doua. Vom avea un comisariat general al Industriei cu Malaxa în frunte (!) altul al Agriculturii condus de Vax, altul al Aprovizionării condus de generalul Scărişoreanu (alt Vax!) şi aşa mai departe...
La Armată — secret — se vorbeşte de plecarea lui Slăvescu care ar fi pus într-o situaţie de dependenţă ce nu-i convine...
Toate numirile din urmă au fost făcute direct de Rege. Tătărescu nici n-a fost consultat...
Se zice că Rusia ne propune o perfectă neutralitate, dacă primim să dăm ajutor Iugoslaviei în cazul unui atac din partea Italiei. Adică sâ ne sleim forţele împotriva Italiei, şi când ne vor ataca apoi ruşii să n-avem nici măcar ajutorul aviaţiei Ducelui... Frumoasă politică ar mai fi!
Diculescu:
Colonelul aviator Diculescu a fost chemat telegrafic din provincie. Cum a sosit, s-a prezentat la generalul Stoicescu, care a luat telefonul
şi a anunţat generalului Paul Teodorescu: „A sosit Diculescu!" — „Vino cu el la mine!" a răspuns Teodorescu. Cum au intrat cei doi ofiţeri la el, Paul Teodorescu a luat telefonul şi a raportat lui Tătărescu: ,',A sosit Diculescu!" — „Vino cu el la mine!" — a fost răspunsul şi de data asta. Paul şi Diculescu s-au dus la Tătărescu care a telefonat numaidecât la Palat: „A sosit Diculescu!" — „Vino imediat cu el la Majestatea Sa!" s-a răspuns.
Regele a primit numaidecât pe Tătărescu şi pe Diculescu (era ora 12 noaptea) şi adresându-se acestuia a spus: „Contez pe d-ta ca să pui la punct aviaţia noastră...
— Să trăiţi Majestate, dar la Ministerul Aviaţiei sunt 4-5 generali, iar (cu) nu sunt nici măcar propus pentru gradul de general, cum să le dau eu ordine?
— Ma reprezinţi pe mine, vei da ordine şi te vor asculta...
— Să trăiţi Majestate, dar eu n-am de unde sa cumpăr avioane şi n-am nici parale...
— Vei veni la mine, vei lucra numai cu mine. Te voi învăţa eu de unde să cumperi avioane şi îţi voi da şi parale. Vei lucra numai cu mine, ai înţeles?"
Şi toate astea în faţa primului ministru, care asculta ca un idiot şi nu zicea nimic... Dictatură, nu?
Cine o fi acest „colonel" Diculescu pe care Regele îl pune acum în capul bucatelor şi ce extraordinare însuşiri o avea?
Şi daca le are şi cei 4-5 generali de la Aviaţie nu le au — atunci de ce nu sunt ei coloneii şi Diculescu general?
Sau poate că Diculescu e numai prieten cu Malaxa sau cu coaforul, sau cu şoferul lui Malaxa?
Dictatură, nu?
16 mai. Italienii continuă cu muzica. Sunt plicticoşi. Ei ştiu bine că, chiar de ar voi să facă război, nu i-ar lăsa Germania, căci ar trebui sâ îi întreţină din stocurile ei de materii prime, în loc sâ mai ciupească ceva din importurile italiene pe care Anglia le tolerează azi mai ridicate decât se crede. Ei ştiu bine că nu vor porni la război, dar ţipă. După ştirile de ieri, bandele lui Mussolini au ţipat şi în faţa Legaţiei Elveţiei (!) şi în faţa Legaţiei iugoslave.
Toate manifestaţiile acestea sunt făcute numai de militanţi fascişti, din ordin şi de studenţi. Publicul neplătit şi necomandat de pe străzi nu participă la asemenea mascarade, fiindcă vrea pacea, nu vrea războiul.
292
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
293
El aclamă frenetic pe Principele de Piemonte. Acesta a sosit la Roma alaltăieri, de la Napoli şi de la gară, s-a dus direct la Palazzo Venezia la Mussolini. A stat trei sferturi de oră cu Ducele care la plecare l-a însoţit până la automobilul său. De la Palazzo Venezia s-a dus la Quiri-nal, şi-a luat soţia (care se afla de câteva zile în Roma), s-a plimbat cu ea în tot oraşul, apoi s-a dus la gară şi a plecat cu dânsa la Napoli înapoi.
Pe tot parcursul la Palazzo Venezia, la sosire şi la plecare, publicul a aclamat cu cel mai cald entuziasm perechea princiară. Ducele n-avu-sese vreme să-şi adune bandele în Piaţa Venezia, căci nu fusese prevenit de vizita Prinţului...
Se vede că e un cuvânt de ordine, căci, ca şi la Roma şi la Berlin se manifestă împotriva Elveţiei, a Iugoslaviei, a Greciei. La Berlin nu se merge până la insulta ministrului Confederaţiei pe stradă, dar se scrie în gazete că Elveţia şi-a călcat neutralitatea... Axa vădit vrea să terorizeze ţările mici.
In parte a şi izbutit, căci Elveţia a proclamat mobilizarea generală, iar Ungaria a mobilizat două corpuri de armată înspre graniţa Germaniei şi a Slovaciei. Ungurii explică că elementele mobilizate sunt recrutate din ţinuturile nou alipite şi că sunt încorporate pentru prima dată în armata maghiară, spre a se familiariza cu spiritul acesteia (!!).
Ştirile de pe frontul franco-german nu sunt încă lămurite. O mare bătălie e în curs de-a lungul Meusei, de la Namur până mai jos de Se-dan. Nemţii au iniţiativa atacului. Tot ce se poate spera mai bun pentru franco-englezi, e să reziste.
Capitularea Olandei e un fapt de covârşitoare importanţă.
Germania va putea organiza de acum înainte cu mare uşurinţă, dc pe coastele Olandei, raiduri aviatice şi dc submarine împotriva Angliei...
Cucerirea Olandei a pus în evidenţă o nouă întrebuinţare a aviaţiei. Prin paraşutişti, prin transporturi de trupe, de muniţii şi de aprovizionări, nemţii au putut prinde forţele neerlandeze între două fronturi şi să le silească sâ capituleze.
Faimoasele inundaţii prin care Olanda spera să se apere de o invazie s-au dovedit fără eficacitate. Deşi n-am nici o competenţă în materie, ţin minte câ încă din 1931 şi 1932, în Consiliile Apărării Naţionale, am emis părerea că armatele acrului vor determina soarta războaielor şi că greşim dând armamentului terestru o importanţă mai mare ca celui aerian.
Generalii mi-au răspuns cu dispreţ şi până acum în urmă (pe când eram prim-ministru) unul din ei mi-a afirmat „că tot infanteria este regina bătăliilor". Totuşi, nu numai în Olanda, dar şi în Belgia, şi împotriva francezilor, tot aviaţia germană prin superioritatea ei determină sensul succeselor...
Ziarul Vaticanului Observatore Romano a fost interzis pe teritoriul Italiei! Fiindcă nu ţipă împotriva Aliaţilor şi dă informaţii obiective asupra mersului războiului.
Ieri au fost mari manifestaţii la Roma, împotriva Papei. Se vorbeşte tot mai mult despre proiectul de mutare a Sfântului Scaun în Portugalia — în cazul în care Italia ar intra în război...
Rusia îşi bate joc de lume şi face pe neutra. Ziarele moscovite se ridică împotriva Italici şi propovăduiesc Statele balcanice să rămână neutre. Rusia Sovietică va înlesni prin toate puterile ei această atitudine. Ce ascunde acest pacifism, vom vedea mai târziu. Moscova nu poate rămâne indiferentă şi liniştită faţă de succesele Germaniei...
în Statele Unite şi în amândouă Americile, agitaţie din ce în ce mai mare şi evoluţie vădită spre participare la război... Interesant câ mişcarea se intensifică şi în America de Sud...
Un nou post de emisiune radiofonică pe unde scurte, foarte puternic, a fost inaugurat ieri. De acum înainte postul.Bucureşti va putea fi auzit în lumea întreagă. Mare fericire...
Dl Victor Alboteanu, domnul care-şi permitea articole ironice la adresa mea, în 1938, în foile spurcăciunii de Titeanu, a fost destituit ieri din postul cc ocupa încă la Ministerul Propagandei. Dl Alboteanu e dat în judecată şi candidat la câţiva ani de puşcărie...
Vineri, 17 mai. Ieri pc la orele 13,00, sirenele au început să urle. Alarma apărării antiaeriene a speriat lumea... Se zice că 3 avioane germane au trecut fără autorizaţie peste noi. Recunoaştere spre Salonic?
294
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
295
S-ar fi şi tras asupra lor... Oficial, incidentul s-a negat şi un comunicat ne-a informat aseară că a fost vorba de o punere la punct a aparatelor de alarmă. Ciudată punere la punct a tuturor aparatelor în acelaşi minut...
O zi de mare enervare, dar de data asta justificată, a fost şi ieri. Centrul de gravitate al îngrijorărilor noastre s-a mutat din Italia în Franţa, pe frontul Meusei. -De dimineaţă, s-a răspândit ştirea că nemţii au străpuns linia Maginot la Sedan. Apoi, că formidabilele atacuri germane au determinat în acea regiune un intrând de vreo 15 km. Pe la amiază, telegramele anunţau că francezii ar fi restabilit situaţia la Sedan, dar că presiunea cea mare se exercită la Nord de Namur... către seară, Agenţia „Havas" afirma că linia Maginot e intactă şi n-a fost străpunsă nicăieri. Totuşi, la Radio, Paul Reynaud mărturisea că „nemţii au reuşit să deschidă o pungă pe care trupele noastre se luptă s-o închidă".
Zvonurile şi ştirile cele mai contradictorii circulă, cum e şi natural, în realitate, cea mai mare şi mai îngrijorătoare bătălie din câte a cunoscut lumea e în curs, cu modificări de conturare a frontului din zi în zi şi chiar din ceas în ceas. Ce e sigur, e că iniţiativa în luptă o au nemţii. Francezii şi englezii buimăciţi la început de năvala germană, par că rezistă mai bine.
Soarta Europei şi a lumii depinde de rezultatul acestei gigantice bătălii: dacă nemţii trec peste linia Maginot au câştigat războiul, dacă nu trec, l-au pierdut...
După ultimele telegrame, atmosfera în Italia s-a mai liniştit. Convenţia de schimburi cu Statele Unite a fost semnată şi transatlanticul „Conte di Savoia" şi-a luat drumul spre New York. Se atribuie o mare importanţă plecării acestui transatlantic. Alarmiştii pretind că au primit ordine să nu se supună controlului englez. Englezii, întrebaţi dacâ-1 vor opri cu forţa, ar fi răspuns că desigur. O posibilitate de conflict mai mult...
Roosevelt a trimis miercuri un mesaj secret lui Mussolini, mesaj în jurul căruia presa din toate ţările face zgomot mult.
Nu se ştie ce cuprinde mesajul Preşedintelui şi nu se va spune decât după ce se va primi răspunsul Ducelui. Continui să cred că Italia nu va intra în război...
Se zice totuşi că italienii din Turcia ar fi primit instrucţiuni să plece. Instrucţiuni identice ar fi primit şi americanii din Italia...
Roosevelt a cerut Congresului un credit de 1 200 000 dolari pentru înarmări şi autorizaţia de a ridica numărul avioanelor şi hidroavioa-nelor la 50 000...
Ziarele americane au început să vorbească pe faţă de intrarea Statelor Unite în război; se presupune că în mesajul său Roosevelt a prevenit pe Mussolini despre o asemenea eventualitate.
Mari lupte se dau şi în China. Armata chineză anunţă un mare succes în valea fluviului Han, unde o armată întreagă japoneză ar fi fost nimicită. Se vorbeşte de 3 000 de care luate sau distruse, de un enorm armament...
E cert că Japonia nu parvine să lichideze campania chinezească şi că întâmpină mari greutăţi. Poate din această cauză a lăsat-o mai moale pe chestiunea Indiilor Neerlandeze. Purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe din Tokio a anunţat ieri, că Japonia consideră că prin debarcarea forţelor anglo-franceze în coloniile olandeze cu consimţământul Guvernului neerlandez, statu-quo-ul nu s-a schimbat şi că nici o intervenţie japoneză nu va avea loc. Bine că e şi aşa.
în Iugoslavia îngrijorarea creşte. S-au luat măsuri de control al străinilor, s-a închis graniţa spre Ungaria, se discută mobilizarea generală. Consiliul de Miniştri a făcut ieri declaraţii categorice de neutralitate...
Ieri a fost inaugurată, cu mare solemnitate, la Bucureşti şi la Sofia, linia de aviaţie organizată de societatea noastră „Lares" între capitalele celor două ţări.
S-a dispus verificarea autorizaţiilor de apariţie a ziarelor şi a revistelor noastre. Măsură bună, dacă s-ar retrage autorizaţia tuturor foilor de şantaj care mai apar încă...
Procesul mitropolitului Gurie în instanţă în faţa secţiilor reunite ale Curţii de Casaţie, a fost amânat pentru 20 iunie — pentru numire de experţi. Ar fi bine ca acest scandal să se sfârşească odată...
18 mai. Ieri am putut să-mi dau seama cât suntem legaţi de Franţa, dc cultura franceză, de toată ideologia franceză.
296
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
297
Dezastruoasele ştiri venite de pe front ne-au intrat ca un cuţit în inimă. Fără raţionament, instinctiv, prosteşte, ni s-a părut că nemţii n-au străpuns frontul francez, ci pe al nostru... Cine ştie dacă pentru noi o victorie germană, garantându-se împotriva Rusiei, n-ar fi mai bună. Totuşi resimţim înfrângerile Franţei ca pe ale noastre. N-am dormit toată noaptea... Azi-dimineaţă ziarele îmi aduc vestea că a căzut şi Bruxelles-ul în mâinile nemţilor şi că Guvernul belgian s-a refugiat la Ostende. Reîncepe tragedia din 1914, dar de data asta nemţii nu vor mai face greşelile de atunci, care i-au dus la Marna...
Din puţinele ştiri directe ce ne vin de pe câmpul de luptă ne putem da totuşi seama cât de îngrozitor a devenit războiul. Carele de asalt şi pisălogeala aeroplanelor macină tot. Aproape nu mai există răniţi — spitalele înapoi sunt goale. Cine cade nu se mai ridică. Răniţii sunt striviţi de care, ce trec peste cadavre în goană... E un infern! Doamne, Doamne, la ce a ajuns sâ slujească inteligenţa omenească! Să fie sfârşitul lumii?
Jimmy Mironescu dejuna liniştit la Capsa. Năzuros cum este, a ciopârţit un biftec şi l-a dat înapoi. Un neamţ, aşezat la o masă alături a observat pe nemţeşte: „Ce porcărie să-şi bată aşa joc cineva de mâncare, când în alte ţări moare lumea de foame!"
Jimmy, care se vede câ era cam băut, s-a sculat şi a cârpit neamţului două palme. Lucru de mirare, neamţul n-a ripostat, dar Fabricius a scris lui moş Ghiţă Mironescu o scrisoare „de reclamaţie". Moş Ghiţă a răspuns cu bunul său simţ, că oricât ar vrea să ridice pe fiu-său, nu-1 poate ridica până la rolul de factor reprezentativ al României şi câ nu înţelege să se amestece în această scabroasă afacere de palme date, dar nerestituite...
Jimmy e un zevzec, dar simptomatic este că toată lumea s-a bucurat de palmele pe care le-a tras neamţului...
Oamenii lui Vaida pretind că fratele Alexandru s-a retras la Cluj supărat foc. Supărat de cele întâmplate în ziua de 11 mai cu parodia de criză ministerială. Vaidiştii povestesc că Vaida a fost chemat pe la 3-4 mai de Rege care i-a vorbit de constituirea unui Guvern naţional sub preşedinţia lui şi l-a însărcinat chiar să înceapă „conversaţiuni" în a-ceastă direcţie. Vaida s-ar fi înţeles cu Tătărescu (?) căruia i-ar fi oferit
vicepreşedinţia Consiliului şi ar fi atacat chestiunea cu Mihalache, iar pe Ionel Pop, omul lui Maniu, l-a şi angajat ca ministru. Era pe punctul să vină la mine (zic ciracii lui) când a izbucnit bomba cu refacerea Ministerului Tătărescu... „Cum rămân eu cu oamenii cu care am vorbit?" — a întrebat Vaida, şi a plecat la Cluj.
O fi, dar mă întreb dacă în toată această afacere, „Regele" n-a fost pur şi simplu — Urdăreanu.
Despre mazilirea lui Micescu (eu nu mă întreb de ce l-a dat afară, ci de ce l-a numit...) mi se spune că, pe lângă potlogăriile pe care le făcea, ea a fost provocată printr-o declaraţie imprudentă pe care a făcut-o fostul logofăt al Dreptăţii într-un cerc indiscret. Dânsul ar fi spus „că acum nu-i mai pasă de nimic căci are o ipotecă asupra Regelui: afacerea Auschnit. Fără dânsul, Auschnit n-ar fi fost condamnat, căci nu exista nici un motiv legal...".
Declaraţia a fost raportată la Palat de Antoine Bibescu, o cutră bine cunoscută...
Marţi, 21 mai, după-amiază. Sfântul Constantin! Până la moartea scumpei mele mame, a fost pentru mine ziua de bucurie a anului! Ziua ei... De când m-am înapoiat din străinătate (1913) în afară de anii pribegiei (1917 şi 1918) am petrecut-o regulat la Breasta, printre flori şi verdeaţă. în ultimii ani, rămas singur, am făcut dintr-însa o zi de reculegere şi de evocare a trecutului. Anul acesta, am trăit ceasurile din Breasta, cu inima strânsă. Sunt de duminică dimineaţă lângă mormântul dragilor mei dispăruţi. Am sosit pe ploaie şi pe noroi; e frig — focul dârdâie în sobe... Deşi sunt însoţit de fiica mea, de prietena mea Mărie Mirea, de credinciosul Filip — deşi am găsit aici pe nepoţelele mele Yvona şi Dina, vesele ca două păsărele, e nespus de trist. Mi se bate inima nu numai pe ruinele vieţii mele, dar încă şi pe ruinele unei lumi întregi...
Am vrut să mă izolez câteva zile şi ştirile străbat greu până la mine; aflu totuşi ce n-aş mai fi vrut să aflu: pe rând Bruxelles-ul, Anvers-ul, Namur, Rethel, Maubeuge, St. Quentin, Laon au căzut în mâinile nemţilor. Franco-englezii nu pot opune nicăieri rezistenţă forţelor germane. Azi nemţii merg spre mare — mâine vor fi la Calais şi vor putea bombarda Anglia... La Paris trebuie sa fie panică, căci s-a schimbat Guvernul deşi Paul Reynaud a rămas preşedinte al Consiliului. Dar a trecut
298
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
299
de la Externe la Război, Daladier a luat Externele, Mandel Internele iar mareşalul Petain a fost numit vicepreşedinte al Consiliului... S-au schimbat şi generalii: Gamei in a fost trimis acasă, Weygand a fost numit comandantul armatelor aliate, iar generalul Giraud comandantul armatelor din nordul Franţei...
Italia va comite mare felonie: după discursul lui Ciano ţinut ieri în Piaţa Domului în Milano, nu mai încape îndoială că intră şi macaro-narii în luptă, să-şi ia partea lor de pradă... Doamne, Doamne, nu mai e dreptate pe pământ?
Mâine dimineaţa voi fi înapoi în Bucureşti: voi căuta să las la Breasta toată partea sentimentală a firii mele şi mă agăţ de faptul că victoria germană asigură cel puţin ţării mele securitate din partea Rusiei. Nu?
Miercuri, 22 mai. înapoiat la Bucureşti. înfrângerea francezilor se transformă în dezastru. Starea de primejdie e mărturisită de însuşi Paul Reynaud, în faţa Senatului... Se aşteaptă o minune ca să mai salveze ce e de salvat. Şi toţi, la Paris sunt cu ochii la Weygand şi la Petain. Ce pot face doi oameni, când armata şi poporul au pierdut încrederea?
Campania nemţilor e fără precedent în istorie. A întrecut şi loviturile napoleoniene, căci cadrul şi rezultatele sunt cu totul altele! Hitler s-a urcat pe un piedestal de pe care numai trăsnetul poate să-i doboare...
Presiunea Italiei se exercită tot mai neruşinată...
Horia Sima şi Pătraşcu, doi dintre teroriştii gardişti cei mai periculoşi, amestecaţi în uciderea lui Călinescu, au fost arestaţi duminică. Amândoi se refugiaseră în Germania şi toate ademenirile pentru a-i aduce în ţârâiau fost zadarnice. Ce i-a adus acum, nu ştiu. Intenţia unui nou atentat? îi va fi împins Germania la noi ca să facă plăcere Regelui? Deocamdată nu ştiu...
Dezastrul ploilor şi frigului s-a mai potolit. Ieri a fost frumos şi azi c frumos şi mai cald...
Am aflat de la Miclescu (secretar general la Telefoane) ce a fost cu alarma apărării antiaeriene de joia trecută. Generalul Orăşami, care co-
mandă la Ploieşti, ceruse colonelului de la Câmpina să dea ordin la biroul telefonic local să satisfacă cererile de comunicare militare cu precădere. Colonelul dc la Câmpina, în cazon, n-a mai vorbit de precădere, ci a dat ordinul simplu să nu se mai dea comunicări civililor. Biroul s-a executat. Cum a ajuns la Bucureşti ştirea că Câmpina nu mai comunică nimic fiind ocupată de inamic (!!!) — nu se ştie, dar a ajuns şi Bucureştiul, fără să mai controleze a dat cunoscuta alarmă...
23 mai. Icri-dimineaţă s-a răspândit în Bucureşti zvonul că generalul Gamelin s-a sinucis. Vestea, pornită de la Marele nostru Stat Major, nu s-a confirmat încă oficial, dar a produs mare impresie. Comunicatul german informa în acelaşi timp că generalul Giraud, numit de câteva zile comandant al forţelor franceze din Nord, a fost făcut prizonier. Comunicatul dă chiar amănunte: generalul înaintând într-o recunoaştere fără escortă, pe terenuri ce le credea ocupate de trupele franceze, a căzut peste un detaşament motorizat german, căruia a trebuit să i se predea. Confirmarea franceză nu avem încă nici cu privire la acest fapt.
Tot ieri-dimineaţă a venit şi ştirea că oraşele Arras şi Amiens au fost reluate de francezi...
Fulgerătoarea înaintarea germană a fost realizată de unităţile motorizate, aşa încât oraşele cucerite sunt încă slab ocupate de inamic şi pot fi destul de uşor recucerite. Manevra germană a fost foarte îndrăzneaţă şi, dacă francezii ar fi avut o rezervă strategică între front şi Paris, toate aceste grupuri motorizate înaintate ar putea fi azi culese... Dar francezii n-au avut o asemenea rezervă şi nemţii au ştiut-o...
Azi pe tot frontul nu se semnalează nimic important. Probabil că poziţiile se „tasează" pe de o parte şi pe alta. Cele vreo 30 de divizii anglo-belgo-olandeze prinse între Escaut şi Mare caută să apere, după unii, Ostenda şi Coasta — după alţii să răzbească înspre Sud şi să se unească cu grosul armatei franceze. Acestei încercări i s-ar datora recucerirea Arrasului...
Guvernul Weygand, după o inspecţie pe front, ar fi declarat că, dacă Franţa poate ţine o lună de zile situaţia, e salvată — dar de, aici e chestiunea: putea-va „ţine" o lună de zile?
Italia, prin atitudinea ei, enervează lumea întreagă — că va face marele şantaj, o vedem cu toţii dar ne întrebăm dacă va mai adăuga şi un
300
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
301
act de supremă laşitate... Pe de altă parte, aşa e politica, bazată pe realităţi; nimic de zis.
Până să intre în război, Regele-împârat a mai spurcat o dată Ordinul Anunciadei scuipându-1 pe pieptul lui Goring. L-a prostituat de atâtea ori în ultima vreme (Ribbentrop, Ciano etc.) încât o dată mai mult... Vanitosul de Goring trebuie să fie încântat...
în Anglia, s-a votat într-o zi — ieri — şi s-a promulgat o lege prin care se acordă Guvernului depline puteri pentru a lua măsurile necesare privitoare la muncă şi la producţie... Proiectul a fost prezentat în Camera Comunelor de Attlee, laburistul... Dacă un englez din 1840 s-ar scula din mormânt, n-ar mai recunoaşte Anglia...
Ghelmegeanu mi-a povestit ieri amănuntele arestării lui Sima şi Pătraşcu. Au intrat amândoi clandestin, prin graniţa despre Iugoslavia. Surprinşi de un post de grăniceri, Pătraşcu a tras şi a ucis un soldat. După ce au fost arestaţi,||celaşi Pătraşcu a sărit de la etaj, ca să scape şi şi-a fracturat două coaste. Se află acum internat la Spitalul din Ora-viţa. Pe lângă fracturi mai are şi o hemoragie internă... In Iugoslavia au mai fost arestaţi doi complici ai lui Sima; cu toţii veneau în ţară în vederea unui atentat de săvârşit la 8 iunie. în sacurile celor arestaţi a fost găsită ecrazită şi diferite unelte necesare perpetuării proiectatei crime... Şi acestora au trimis d. d. (Jrdăreanu şi Ghelmegeanu emisari în Germania, sâ-i poftească în România „în pace şi onor"!
Despre Visanon Puiu se povesteşte că demisia i-a fost primită fără să ştie că a dat-o... S-a găsit în nu ştiu care arhivă o demisie pe care o dăduse în 1938, demisie ce nu fusese rezolvată şi pe care o uitase... Şti-indu-se cu musca pc căciulă, I.P.S.S. n-a protestat şi a cerut numai să i se pună la dispoziţie casa pe care Fondul Religionar din Cernăuţi a construit-o la Piatra Neamţ, ca şi casă de repaus pentru mitropolit, şi sa i se plătească regulat leafa până la lichidarea pensiunii sale... Guvernul a primit cu plăcere „condiţiunile" oropsitului prelat... Se zice că Visa-rion a mai fost acuzat şi de „conspiraţie" (!) cu străinii! Când a venit puhoiul polonez peste Bucovina, Visarion, care fusese camarad de studii în Rusia cu Stalin, a propus lui Călinescu să sene fostului său
coleg şi să intre în vorbă cu el. „Scrie-i repede!" a fost răspunsul fostului prim-ministru.
Scrisoarea a rămas fără răspuns, dar acum se ridică împotriva fostului mitropolit ca un act de trădare! Ţara lui Hiibsch!
Pe ziua de ieri toate concediile concentraţilor au fost suprimate şi noi contingente de rezervişti au fost chemate.
Tătărescu a fost ieri la mine. Mi-a comunicat că Regele a hotărât, întâi, să nu mai serbeze ziua de 8 iunie şi zece ani de domnie — al doilea să nu mai convoace Parlamentul, deocamdată. N-am putut decât să aprob fără rezervă ambele măsuri, faţă de situaţia internaţională. Serbările de 8 iunie ar putea fi suprimate pentru vecii vecilor; iar Parlamentul n-ar putea decât să încurce Guvernul, căci ce s-ar putea spune azi reprezentanţilor ţării?
Dar Tătărescu nu venise să-mi comunice numai aceste hotărâri, nici să-mi vorbească despre situaţia din Franţa asupra căreia nu are nici el date mai precise decât cele pe care le culegem şi noi din telegramele mai mult sau mai puţin oficiale. Venise să-mi mai spună ceva. Regele şi Guvernul socotesc că a sosit momentul să ne apropiem mai mult de Italia, să cunoaştem planurile ei pentru Balcani şi să ne asociem lor, dacă, cum ne-a asigurat de atâtea ori Guvernul din Roma, nu sunt îndreptate împotriva noastră — ajutând pe Duce să le realizeze. Pentru această nouă etapă a politicii româneşti, s-ar dori Sus, un contact direct cu Mussolini. Pe când Tătărescu vorbea, muream de frică să nu vrea să mă trimită la Roma... am oroare de asemenea misiuni cu mâna întinsă. Dar nu; venise numai să mă roage să aduc pe Puricelli aici, urmând ca Regele să însărcineze pe milanezul nostru cu un mesaj Regal şi special pentru Duce... Am primit cu plăcere — şi cu un „uf!" — să scriu lui Puricelli şi am convenit despre următoarea procedură: Tătărescu să invite pe Puricelli să vină pentru o chestiune de drumuri, iar eu să anexez o scrisoare prin care sâ-i spun să vină imediat în intereseul ambelor ţări şi să-1 fac să priceapă că e vorba de altceva... Scrisorile noastre vor fi trimise printr-un curier special la Milano; tot demersul va fi ţinut secret, nici Bossy (de la Roma) nu va fi pus în cunoştinţă. Regele, Tătărescu, Gafencu, eu şi Puricelli vom fi singurii care să ştim. A rămas ca Tătărescu să mai pună azi la punct chestiunea cu Regele şi vom vedea dacă mai e vreme de făcut ceva până la intrarea (??) Italiei în război...
302
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
303
Am găsit pe Tătărescu foarte deprimat. A recunoscut cu mine câ numai o minune a lui Dumnezeu mai poate trece victoria de partea Aliaţilor. Frica lui, „covorul verde" — frica lui, dar totodată speranţa lui, căci se bizuia pe trecerea sa faţă de Aliaţi — s-a dus şi ea dracului. După „dictatul" de la Vcrsailles din 1919, vom avea acum „dictatul" lui Hitler şi faţă de acesta atuurilc lui Gută sunt cam egale cu nimic.
Mi-a confirmat că suprimarea concediilor şi concentrarea suplimentară de ieri e în legătură cu aducerea trupelor ruseşti spre graniţa noastră şi cu mobilizarea ungurească. Tătărescu se temea ca nu cumva ruşii să nu profite de faptul că germanii erau cu mâinile prinse în Apus şi să nu facă vreo trăsnaie împotriva noastră. Eu unul nu cred, fiindcă petrolul nostru e şi mai indispensabil Germanici acum, şi Germania nu poate rămâne indiferentă faţă de noi. Dacă nc-ar ataca ruşii cred că Germania s-ar vedea nevoită să oprească operaţiunile din Franţa şi să execute un „Blitz-Krieg" împotriva noastră ca să ne ocupe înaintea ruşilor. Dar după succesele lor din urmă, nemţii trebuie să aibă destulă trecere la ruşi ca să-i ţie pe loc şi să-i împiedice să ne atace... Cum o vrea Dumnezeu!
Scrisoarea Regelui către Tătărescu prin care cere să sc renunţe ia serbările de la 8 iunie a apărut în ziarele de azi-dimineaţă, după cc a fost dată ieri seara la Radio.
Din scrisoare reiese că Majestatea Sa renunţă cu regret să nu se sărbătorească minunăţiile înfăptuite în ultimii 10 ani: e un sacrificiu pc care îl impune vrăjmăşia vremurilor...
Aş fi vrut ceva mai multă smerenie şi mai multă căldură — dar ia-o de unde nu e!
Vineri, 24 mai. Ploile n-au stat; mai dă în fiecare zi câte o stropi-tură, dar s-a încălzit bine vremea. Tot e ceva...
Ştirile de la război sunt confuze, dar victoria continuă să fie în lagărul german. Ieri după-amiazâ veniseră ştiri mai bune dc pe frontul francez. Se anunţa că trupele prinse în Belgia Occidentală atacaseră spre Sud frontul german şi că aveau şanse să-1 străpungă pe la Arras şi să se unească cu grosul armatei franceze la Sudul teritoriului, azi ocupat de nemţi. Azi-dimineaţă aflăm că germanii au respins acest atac, că au trecut ei prin liniile inamice şi că au ocupat Boulogne...
Armata tăiată şi izolată în Belgia n-ar cuprinde decât 6 divizii franceze (ar fi deja ceva, dar nu încă un dezastru) restul până la 20 de divizii fiind trupe engleze şi belgiene. La Statul nostru Major însă se crede că 60% din carele de asalt franceze au fost trimise de Gamelin cu aceste nenorocite 6 divizii. O asemenea pierdere ar fi un dezastru, dar e greu de crezut că cu aşa dc puţine divizii să fi fost trimise atâtea care...
Nenorocirea Aliaţilor a fost că toate aceste unităţi de tancuri ca şi avioanele încolţite în Belgia între Excaut şi mare n-au avut benzină ca sâ poată porni cât au fost germanii încă în mişcare şi sâ taie înaintarea lor. N-au putut să pornească spre Arras decât după cc au fost revitaliate prin Ostende...
La Paris trebuie sâ domnească mare depresiune, dacă a ajuns Guvernul republican să meargă cu Lebran în frunte la Notre-Dame, să implore protecţia divina... S-au dat de asemenea ordine să se facă pretutindeni rugăciuni publice pentru salvarea Franţei...
De la Londra şi dc la Paris sc dezminte sinuciderea lui Gamelin, pe care nemţii o afirma însă. Despre capturarea generalului Giraud, Aliaţii nu o confirmă, dar nici nu o dezmint.
Tătărescu a venit să-mi comunice ieri că, faţă de eventualitatea precipitării evenimentelor (intrarea Italiei în război) ce nu e de exclus, Regele a hotărât să intervină pe lângă Puricelli telegrafic prin Bossy. E soluţia pe care o propusesem şi eu, întâi, dar Tătărescu nu voia să mai bage şi pe Bossy în secret. N-a mai fost astfel nevoie de scrisoarea mea către Puricelli. Rămâne dc văzut dacă prietenul nostru va putea părăsi Italia zilele acestea...
Din tot ce ne vine din Italia, din cc sc spune şi nu se spune acolo, din certificatele de devotament pe care Mussolini Ic adună de la toate asociaţiile, de la industriaşii prin gura lui Volpi, de la universitari prin declaraţiile rectorilor, de la academii şi dc la corporaţii — rezultă că ceva se plămădeşte şi că Ducele a înfrânt o dată mai mult Casa Sa-voia...
Nu m'-ar mira să ne deşteptăm mâine, poimâine cu Italia în război... înfrângerea Aliaţilor şi-a făcut efectul. Dc unde macaronarii nu voiau
sâ audă dc război acum o lună -.....iata-i acum aproape în jurul Ducelui
care mănâncă foc...
304
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
305
încotro vor porni italienii? împotriva Franţei prin Alpi, împotriva Iugoslaviei prin Dalmaţia? Eu cred că vor dezlănţui războiul în Africa, prin Libia împotriva Egiptului, prin Tripolitana împotriva Tunisiei... După ce, prin marina lor vor fi ocupat baze solide din Grecia.
Să meargă unde or vrea, numai împotriva Iugoslaviei nu, căci în acest caz se vor dezlănţui şi ungurii şi ne vom încurca şi noi... Dar vor lăsa nemţii pe unguri să pornească împotriva noastră, ameninţaţi sau chiar atacaţi de ruşi?
Ruşii, ruşii... n-am dormit toată noaptea, tot cu gândul la ei. La început, succesele Germaniei în Franţa m-au liniştit: nemţii luând comanda nu vor lăsa pe ruşi să vină peste noi, că doar sug la ţâţele noastre şi cine e nebun să lase pe altul să-i omoare vaca? Dacă ar pierde petrolul nostru, nemţii ar rămâne la cheremul ruşilor... Dar m-am gândit azi-noapte că ar mai fi şi altă posibilitate: ruşii să profite de fapul că nemţii sunt încleştaţi pe frontul occidental ca să se instaleze în Basarabia, fără să treacă Prutul, ştiind bine că domnii de la Berlin nu vor face moarte de om decât pentru petrol şi că Basarabia nu-i interesează prea mult...
O să mai încurce lucrurile şi Italia, căci şi ea are nevoie de benzină...
Suntem în mâinile Domnului...
Dar trebuie să considerăm chestiunea Basarabiei ca pusă...
Pe când ne vin ştiri că trupe ruseşti înaintează spre graniţa noastră (precauţie sau intenţie de atac?) dl Kukoliev inenarabilul însărcinat cu afaceri al Sovietelor ne invită la cinematograf pentru marţi, 28 mai, în noul palat al Legaţiei, construit pe Şoseaua Kiseleff. Dovadă că până marţi moscoviţi nu ne vor ataca, afară numai dacă Kukoliev nu ştie nimic! Dar n-ar fi trimis Moscova filmul...
La Roma avem presă bună. Regele a asistat la deschiderea expoziţiei organizate de Institutul nostru şi toată presa publică articole de laudă la adresa noastră... Se vede că nu ne-au pus gând rău.
Şi Japonia începe să se mişte — şi acolo sunt tendinţe către o pace repede cu China: Indiile Neerlandeze, Indochina etc. sunt prăzi preţioase care aşteaptă... Dacă ar fi prevăzut englezii ce îi aşteaptă! Dar cum puteau să prevadă ce n-a prevăzut nimeni? Ei trebuiau însă să ştie.
Marele colegiu electoral a fost convocat pentru zilele de 11, 12 şi 13 iunie, când se vor alege, în ordine: episcopul Huşilor, episcopul Timişoarei şi mitropolitul Bucovinei.
Ieri la masă la Clubul Miliardarilor, Madgearu mi-a povestit pentru ce a fost arestat. La o conferinţă a citat din Colbert o scrisoare adresată lui Ludovic al XlV-lea care începea astfel: „Votre Majeste a augmente ses richesses au depens du peuple en conquerant Ies Flandres, l'Alsace etc". (Majestatea Voastră şi-a mărit bogăţiile în dauna poporului cucerind Flandra, Alsacia etc.)
Fraza a fost imediat adusă la cunoştinţa Regelui, dar fără cuvintele subliniate care explicau sensul celorlalte... Regele furios a dat imediat ordinul de internare. Madgearu declară că nu 1-a scos de la Bistriţa împăcarea Regelui cu Mihalache. Mihalache nici n-a pus condiţia acestei eliberări. A dat ordin de eliberare chiar Regele, după ce a constatat graţie intervenţiei lui Cancicov1, că fusese indus în eroare. Madgearu e convins că Ghelmegeanu i-a făcut figura şi-1 înjură de mamă...
Destinderea:
Şe arestează din nou gardişti pe capete, în legătură cu complotul Sima-Pătraşcu. Ieri au fost arestaţi, tatăl Codreanu, Noveanu şi alţii... Cum au putut să creadă domnii de la Interne că legionarii puteau iscăli cu sinceritate declaraţii prin care călcau în picioare tot crezul lor politic şi moral? Dl Ghelmegeanu s-a dovedit un ministru de Interne uşuratic.
Radian îmi povesteşte din impresiile cu care Dragu a revenit de la Paris, unde a stat trei săptămâni. Dragu a fost secretar general la Ministerul Propagandei sub Radian şi a fost apoi numit consilier de presă la Paris. Dânsul spune că, cu cine a vorbit la Paris, 1-a sfătuit să cedăm ungurilor oraşele de pe graniţa de Vest şi bulgarilor Cadrilaterul. De notat că aceste sfaturi erau date înainte de ofensiva germană. Situaţia noastră era aproape pierdută la Paris şi dacă ar fi câştigat Aliaţii, ne-ar fi cerut sacrificii mari. Propaganda ungurească în schimb câştigase tot
' Cancicov a povestit Regelui, între altele, că acuzarea adusă lui Madgearu că complotează cu gardiştii e ridicolă. Madgearu a venit la dânsul, Cancicov, şi 1-a rugat să prevină la Palat: că toată destinderea cu Garda era o farsă, că slăbiciunea lui Ghelmegeanu n-a făcut decât să învie şi să galvanizezc Mişcarea Legionară şi că in curând vor începe din nou atentatele. Madgearu a mai spus lui Cancicov că Maniu era foarte îngrijorat de recrudescenţa mişcării gardiste în Ardeal.
306
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
307
terenul pe carc-1 pieduscm noi: un corp voluntar de 5 000 de unguri .se înrolase pe frontul franţuzesc şi o societate de propagandă maghiarâ-franceză, prezidată de Laurent-Eynac, da mese zilnice în cele câteva restaurante ungureşti din Paris... Trebuie să fie cam fierţi ungurii, azi, dc a fi pontat pe cartea franţuzească şi s-au învârtit bine lucrurile pentru noi...
Pare că s-a renunţat la schema dc reorganizare a Ministerului Economici Naţionale pe trei comisariate generale.
Schema, cu grafice şi cu formule magice o concepuse Malaxa şi Regele o adoptase imediat. La început erau trei comisari-supremi, ce depindeau direct dc preşedintele Consiliului, numit şi el comisar suprasuprem. Aceşti trei comisari supremi (agricultura, industria şi creditul) urmau să-si aibă reprezentanţii lor în toate ministerele şi să hotărască activitatea fiecărui departament. De fapt, Ministerul Economici Naţionale era suprimat şi redevenea un simplu Minister al industriei şi Comerţului, ca mai înainte. Regele s-a entuziasmat dc planul acesta al lui Malaxa, dar Tătărescu n-a vrut să audă dc răspunderea supra-supremâ ce i sc arunca în spinare, ca să-şi frângă şalele. A obţinut, cu greu, dar a obţinu, ca sarcina să treacă asupra lui Cancicov care a primit de voie, de nevoie. Ca să se răzbune asupra lui Malaxa, Tătărescu a propus Regelui pe Malaxa ca comisar suprem al industriei — la Agricultură, Cancicov a propus pc Alimâneşteanu (Dumitru) şi ia Credit pc George Creţeanu. Cum a auzit Malaxa că c vorba sâ fie scos din culise şi din întuneric şi pus să lucreze la lumina zilei, căci Regele sărise dc încântare pe propunerea lui Tătărescu, a schimbat macazul şi a convins pc Suveran că proiectul său cu cei trei comisari nu era bun...
Acum Cancicov caută altă soluţie si pretinde chiar câ a găsit-o deoarece trebuie să vină să ne-o expună azi la Consiliul Superior Economic. 1
Toate aceste amănunte mi le-a dat Dumitru Alimâneşteanu, omul dc mare încredere al lui Cancicov...
Zvonuri pesimiste, dar evident false sau cel puţin exagerate, despre arestarea lui Micescu. Să fi furat portofelul lui Urdăreanu? îl ştim escroc, dar nu pick-pocket...
1 Şedinţa s-a amânai, căci Cancicov a fost doborât de o criza de rinichi ■ boala Ini cronicii - - şi silit sâ se pună în pat, în repaus complect.
Se mai zice că în scurtul timp cât a fost ministru a furat ca în codru. Ar fi împământenit, el naţionalistul, 800 de ovrei contra plată însemnată şi peşin, ar fi delapidat fondul timbrului de ajutor al Baroului, ar fi agonisit o moşie, ar fi... ar fi... cât şi mai câte. îl vom vedea în curând prim-ministru...
25 mai. După ultimele comunicate, pe ziua de ieri, nimic senzaţional pe frontul din nordul Franţei şi vestul Belgiei. Nemţii înaintează încet pe toate direcţiile. Au luat oraşul Gand. Pe coasta franceză, comunicatul german afirmă câ Boulogne e în mâinile nemţilor şi că armatele lor sunt la 20 kilometri de Calais — iar comunicatul francez dezminte şi declară Boulogne încă în mâinile franco-englezilor... şi nemţii mărturisesc greutăţi şi pierderi mari.
Fasciştii englezi, cei mai însemnaţi dintre ei, au fost arestaţi. A înregistrat astfel şi Anglia o victorie...
"în Italia, ceva mai multă linişte. Se vorbeşte chiar de negocieri ita-lo-franceze privitoare la măsurile blocus-ului.
Orchestra filarmonică din Berlin, care a dat săptămâna trecută două concerte în Bucureşti, a trebuit să contramandeze concertele pe care trebuie să le dea la Belgrad, de teama unor manifestaţii ostile.
Ne-am purtat mai bine noi...
La Moscova a nins... De ar putea să le îngheţe maţele într-înşir..
Ieri razii mari printre gardişti. Se pare câ au trecut mai mulţi dintre teroriştii din Germania graniţa iugoslavo-românâ şi Siguranţa e alarmantă.
Un lucru e sigur; s-a dus dracului destinderea...
Duminică, 26 mai. în marca bătălie ce se dă de 15 zile în Flandra, în Artois, în Belgia, superioritatea desăvârşită a germanilor se afirmă într-una. Dacă potenţialul celor două armate ar fi egal, armata germană din Artois aventurată până la mare între grosul trupelor franceze la Sud şi grupul anglo-franco-belgian la Nord — ar trebui să fie tragică. De fapt însă ea domină situaţia şi azi probabil că trupele nemţeşti vor intra în Calais...
308
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
309
De la Berlin se anunţă că câmpia din nordul Franţei şi din Belgia e virtual sfârşită şi că un viitor apropiat va arăta în alte direcţii, că Germania n-a făcut încă uz de armele cele mai perfecţionate şi mai distrugătoare de care dispune...
Poate sa fie şi numai intimidare. Pe când nemţii se fudulesc cu forţa lor, francezii şi englezii se roagă la Dumnezeu şi afirmă că se vor bate până vor câştiga războiul...
Bossy telegrafiază din Roma că Puricelli va sosi la Bucureşti, probabil miercuri sau joi, după ce va vedea pe Mussolini. Bossy mai spune că la Roma convingerea victoriei Germaniei e absolută şi că intrarea Italiei în război e afacere de zile...
Pentru prima dată raiduri de aviaţie germane au ucis oameni paşnici în Anglia. Emoţia e mare în populaţia britanică care n-a cunoscut până acum ororile războiului, căci de la descinderea normanzilor, nici un picior vrăjmaş n-a mai călcat pământul mândrei insule...
Sir Samuel Hoare, personalitate politică însemnată, a fost numit ambasador al Angliei la Madrid. Numirea a făcut senzaţie, mai ales în cercurile spaniole, şi dovedeşte câtă importanţă acordă Cabinetul din Londra mişcărilor Spaniei...
Ambasadorii Germanie şi Italiei au fost primiţi la Moscova de Mo-lotov. Presupun că au vorbit şi de noi şi sper că au obţinut de la reprezentantul lui Stalin să ne lase în pace.
Gafencu, pe care l-am găsit ieri lichefiat, ca de obicei, mi-a spus totuşi ca el crede că ne-am putea înţelege cu ruşii, cedându-le părţile de Nord ale Bucovinei şi Basarabiei, locuite de ucraineni şi poate ceva pe lângă Cetatea Albă. N-a fost numai o idee de vânt, căci.mi-a mai spus că lorga ar fi aprobat o asemenea tranzacţie şi m-a întrebat ce cred eu despre dânsa şi clacă n-ar fi lapidat în ziua în care ar semna o astfel de cesiune. I-am răspuns că eu aş fi încântat dacă n-am pierde mai mult din Basarabia şi chiar Basarabia toată, că aş vrea să scăpăm de Cetatea Albă şi Budache. Pentru lapidare, am observat că o asemenea hotărâre n-ar putea fi luata în spinare numai de el, ci de toţi oamenii cu răspundere din tară.
Totul depinde însă de nemţi. Dacă nemţii sunt victorioşi şi vor să ne ajute, putem să păstrăm şi toată Basarabia. Gafencu pretinde că nemţii sunt foarte rezervaţi faţă de dânsul pe chestiunea rusească, mai ales Fabricius. Eu cred că e o politică: să ne ţină cu frica de ruşi în sân ca să obţină, ei, de la noi, tot ce vor în schimbul bunelor lor oficii la Moscova. Cu mine nemţii sunt mult mai deschişi, chiar Fabricius al lui Rib-bentrop, şi mă asigură că n-avem nimic de temut de la ruşi...
Ducici, caraghiosul ambasador iugoslav, a fost rechemat la iuţeală şi trimis la Madrid. în locul lui a fost numit Avacumovici, fostul consilier de Legaţie, al cărui nume a fost pomenit de multe ori în aceste „însemnări". Avacumovici e un excelent diplomat, un amic al României, dar cam pisălog.
Simplonul a fost provizoriu suprimat în Franţa. Din cauză de economii, fiindcă nu mai erau pasageri, spune comunicatul...
Ieri la amiază, mare serbare a norocului. Adunare genenrală la „Mica", urmată de un dejun de 60 de tacâmuri la Clubul Miliardarilor. Gigurtu era în al 7-îea cer, şi în faţă de Anişoara-Mascotă, mai năduşită ca oricând. Pentru Murgăşanu care a prezidat adunarea şi masa, a fost o zi mare...
Tot ieri, dar după-amiază Caramfîl ne-a plimbat cu vaporaşele lui, de la Snagov la Tâncăbeşti şi astfel s-a inaugurat noua lucrare a U.CB.-ului prin care s-a adus lacul Snagov până la Şoseaua Naţională Bucureşti-Ploieşti.
La debarcader, în frumosul restaurant „La trei stejari" (care în realitate sunt trei ulmi bătrâni), ni s-a oferit o gustare copioasă cu ficâţei şi cârnâţei. Venise multă lume, printre care dl Costinescu, Buşilă, Ghelmegeanu, Giurescu, prefectul de Poliţie Modreanu, primarul Dom-brovski şi alţii.
La Snagov, s-au construit deja multe vile şi priveliştea e de toată frumuseţea. Când se vor amenaja şi malurile lacului până la Tâncăbeşti şi se vor planta — tot acel colţ suburban al Bucureştilor, va fi un mic paradis. Peste vreo 50 de ani..
3 10 CONSTANTIN ARGETOIANU
27 mai. Comunicatele de pe fronturi germane şi franceze sunt cam contradictorii. Unii pretind că au intrat în Calais, ceilalţi că nu. Pare totuşi că cercul de fier se strânge în continuu în jurul forţelor Aliate izolate în Nord şi că soarta lor este pecetluită...
Numeroase aeroporturi au fost bombardate de nemţi în Anglia. La Londra se iau în grabă măsuri de opunere împotriva unei eventuale debarcări germane. Generalul Ironside, până aici şeful Statului Major General englez, a fost numit comandantul forţelor apărării interne. în locul lui, la Statul Major, a fost numit generalul JDill.
Ziarele engleze scriu că generalul Weygand este mulţumit de situaţia apărării. „Se mulţumeşte cu puţin" — e cazul să fie spus.
La Florenţa, Farinacci a urlat ieri că toată Italia e alături de Germania şi a enumerat toate plângerile Italici împotriva Franţei. Din ştirile care sosesc din Italia, din manifestările puse la cale în toate oraşele, din măsurile luate de Guvem — ar reieşi că intrarea macaronarilor în război e o chestiune de zile, dacă nu de ceasuri.
Şi totuşi, se anunţă dc la Roma că negocierile anglo-italiene privitoare la controlul maritim sunt aproape încheiate spre satisfacţia celor două părţi. E foarte probabil că Italia va intra în război, dar şi un enorm şantaj, magistralmente. regizat, nu e exclus...
Petrecut ziua de ieri (duminică) în afară de Bucureşti. Dejunat la Sinaia (cu: fiică-mea ginere-meu, Mărie Mirea şi perechea Filip) fost apoi la Predeal, iar la întoarcere la Snagov şi la mănăstirea Ţigăneşti — pe care n-o văzusem niciodată. Mai bine n-o vedeam. Nicăieri oroarea pravoslavnică, totala lipsă de imbold a românilor pentru frumos, nu e mai patentă. Nimic pentru plăcerea ochilor, nici arhitectură, nici zugrăveală, nici privelişti naturale... oroare, oroare, oroare!
La înapoiere spre Bucureşti, admirăm animaţia de la „Trei Stejari", noul local al U.CB.-ului, la Tâncăbeşti.
Mărie Mirea, care e prietenă cu băicoienii de Tâncăbeşti, îmi face genealogia urâtului. E fiul unei doamne Severineanu, sora bătrânului Luca Niculescu, vestitul toptangiu. Erau două surori, inteligente, destul de frumoase, elegante şi distinse — mai ales pentru treapta lor. Le mergea vorba că erau fiicele lui Vodă Bibescu şi această nobilă filiaţie le da ifose de boierie... Totuşi, una a luat pe băcanul Penopol, iar cealaltă pe marghitanul Severineanu. Penopolii au făcut avere, au cumpă-
iNSEMNĂRI ZILNICE. 1940 31 1
rat dc Ia Filitti moşia Tâncăbeşti şi neavând copii au înfiat pe nepotul lor C. 1. Severineanu, pe care l-au trimis la studii în Germania şi care, după ce s-a transformat în C. I. Băicoianu, a devenit director şi edec la Banca Naţională. La moartea lui Penopol, a moştenit moşia Tâncăbeşti.
28 mai. în Artois şi în Belgia maritimă luptele sunt îngrozitoare. Un infern de fier şi de foc. Nemţii vor să isprăvească cu armata aliată înconjurată şi împinsă spre mare... Ei anunţă că au ocupat Calais şi că au străpuns liniile anglo-belgiene la nord dc Mcmis. Aliaţii pretind că Calais e încă în mâinile lor. Agenţia Rcuter mărturiseşte însă că „în cercurile din Londra bine informate situaţia din nordul Franţei c socotită ca „agravată", după luptele de ieri.
Italia continuă cu zdrăngâneala de război. După corespondenţii ziarelor engleze şi franceze se crede că va intra în război pe la jumătatea lui iunie, poate înainte. Totuşi, acordul cu Anglia privitor la controlul ac;val s-a încheiat şi a fost parafat. Din Belgrad se telcgrafiazâ că în cercurile politice de acolo acest eveniment a fost salutat cu uşurare şi că o destindere acnerală în Mediterana nu poate să nu fie consecinţa Iui...
O mai întinsă mişcare în diplomaţia franceză a atins şi pe Thierry care a fost schimbat cu Peyronton: Thierry merge la Bucnos Aires în locul acestuia, iar Peyronton vine la Bucureşti în locul lui Thierry. 11 văd plecând pe dl Thierry iărâ nici o părere de rău. A fost un prieten exigent pentru noi, iar d-na Thierry, născută Rotscbikl, o pisăloagă...
Viadimir d'Ormcsson a fost numit ambasador pe lângă Sf. Scaun.
Ultimele zile dc emoţie pe care le-am trăit sub ameninţarea unui eventual atac rusesc sunt în mare parte datorate machiavelismului prietenilor noştri germani. Ei au răspândit cât au putut veşti peste veşti — despre relele intenţi moscovite. Fabricius şi oamenii lui adăugau că Germania face ce poate pentru a linişti Moscova, pentru a împiedica un atac pe care conducătorii dc la Berlin l-ar deplora cel dintâi — dar că puterile nemţeşti suni limitate şi că Fuhren.il nu se poate strica în momentul de fată cu Stalin...
312
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
313
Sâmbătă, am găsit la Externe pe Gafencu şi pe Creţeanu fierţi. Părerea mea că nemţii jucau teatru ca să ne terorizeze şi să ne siiească astfel sâ le dăm tot ce ne cer în schimbul protecţiei lor — i-a lăsat reci. Nu voiau să creadă. Eu unul eram convins că, contrariu celor ce spuneau, nemţii făcuseră la Moscova toate demersurile necesare ca să împiedice o eventuală acţiune ce ar fi putut răsturna toate planurile lor. Căci sunt convins că pentru nimic în lume Germania n-ar abandona ruşilor petrolul şi grâul românesc.
Ieri seară am revăzut pe Gafencu: „Ai avut dreptate — mi-a spus el — nemţii au venit să-mi spună că aranjează ei cu Moscova, dar m-au întrebat care va fi preţul intervenţiei lor!!... Am răspuns lui Fabricius că în această chestiune Germania poate să fie cu noi, contra noastră, sau indiferentă şi că eu aş dori să ştiu care din cele trei poziţii a fost adoptată de Guvernul german, ca să pot îndrepta şi eu în consecinţă politica română...
Am răspuns astfel la întrebarea lui printr-o întrebare şi am evitat un răspuns în chestiunea preţului pe care mi l-a cerut..."
Gafencu mi-a mai spus că vrea să înceapă negocieri directe cu ruşii (cred că a şi început) sau poate prin americani şi că speră să ajungă la o înţelegere fără sacrificii teritoriale...
Ruşii ar cere numai un pact de neagresiune, reciproc. De la deprimarea de sâmbătă, Gafencu trecuse la un optimism exagerat...
Cancicov s-a prezentat ieri Ia Consiliul Superior şi a vorbit un ceas ca să explice necesitatea decretului-lege prin care se conferă puteri dictatoriale Ministerului Economiei Naţionale în toate domeniile producţiei şi schimburilor. N-a fost amuzant decât în momentul în care şi-a bătut joc, lăudându-1, pe Mitiţă Constantincscu, pe care nu-1 poate suferi. Savu şi Oţoni, prezenţi, vor fi raportat fiecare cuvânt lui Mitiţă, aşa încât războiul între Finanţe şi Economie se va înteţi, pentru binele ţării. Oameni mărunţi, toţi domnii pe care îi întrebuinţează Majestatea Sa...
Să vedem ce ispravă va face şi noul dictator al pâinii şi al mezelurilor...
Aurul nostru de la Banca Naţională plus aurul polonez, pe care îl avem în păstrare, au plecat spre America. De frica Moscovei, care ne-a mai înghiţit o dată aurul...
Deşi Berlinul şi-a dat agrementul şi Romalo a fost numit ministru în Germania, se pare că aflându-se despre ascendenţa Seculici a noului diplomat, cercurile politice nemţeşti au început să se strâmbe şi nu se ştie ce primire se va face Wilhelmstrasse ducelui Nindi... Că grand-papa Seculici era tartan botezat, nu încape nici o îndoială.
Pe când scriam rândurile de mai sus mi se comunică ştirea că Regele Belgiei s-a predat împreună cu toată armata sa. Ştirea a fost comunicată la Radio, la Paris, de însăşi Paul Reynaud care ar fi adăugat că Regele Belgiei a înfăptuit gestul său fără să consulte, fără să prevină măcar înaltul comandament aliat, şi numai din propria lui autoritate. Aseară se spunea că atacul germanilor împotriva frontului belgian era neomenos de violent... Se vede câ oamenii n-au mai putut rezista şi că Regele Belgiei a vrut să împărtăşească soarta lor...
In sine, predarea belgienilor nu este cine ştie ce, căci armata lor era osândită la pieire şi se ştia bine că azi sau mâine nemţii vor fi sfârşit cu ea. Dar faptul rediţiunii, cu Rege cu tot, e demoralizator şi poate influenţa şi asupra trupelor engleze şi franceze, în toate sectoarele. Să nu înceapă debandada generală...
Nemţii au câştigat războiul, orice se va mai întâmpla...
29 mai. Pe ziua de ieri nu s-a vorbit până şi în Bucureşti decât cu „trădarea" Regelui Belgiei... Ce trebuie să fi fost şi să fie încă în Franţa şi în Anglia!
încep sa vină amănunte asupra acestui act covârşitor mai ales prin semnificarea lui morală. Regele Leopold nu s-a hotărât brusc; şi-a cumpănit actul zilei întregi, a adus zbuciumul său sufletesc la. cunoştinţă miniştrilor săi, Guvernelor aliate şi generalului Blanchard, comandantul suprem al armatelor din Belgia şi nordul Franţei. Decizia capitulării a fost luată de Rege în urma unor lungi convorbiri cu generalii belgieni, convorbiri ce au avut loc în după amiaza zilei de luni. Guvernele de la Paris şi Londra s-au străduit să obţină ca Regele să amâne pentru o săptămână hotărârea sa, însă Leopold III a refuzat să mai lase sânge belgian să se verse inutil.
Bruscul zbor al lui Paul Reynaud la Londra şi al primului ministru belgian Pierlot, acum trei zile1 — ştirile date luni de Reuter asupra agravării situaţiei în Nordul Franţei erau în legătură cu iminentul gest
1 Vineri şi sâmbătă.
314
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
315
pc care Aliaţii îl aşteptau din partea Regelui. Ultima întrevedere între Leopold şi generalul Blanchard ar fi fost dramatică. Trupele belgiene ocupau frontul de luptă de la estuarul Escaut-ului până la Armenticres, aşa încât defecţiunea lor a deschis drumul nemţilor spre Ostende, Dun-kerque şi Calais.
Avangardele germane au intrat ieri dimineaţă în Bruges. Capitularea a fost hotărâtă^marţi dimineaţă (ieri) la orele 4 şi a fost comunicată la orele 4,15 înaltului comandament german, cu care Cartierul general belgian era deja în contact de două ore prin comandamentul german de Ia Gand.
La Paris „trădarea" Regelui Leopold a făcut o impresie adâncă. Guvernul belgian şi preşedinţii corpurilor legiuitoare refugiaţi în Franţa s-au întrunit, au declarat hotărârea Regelui ca neiegalâ şi au decis, în numele poporului belgian, pe care de azi înainte îl reprezintă legal, în împiedicarea Suveranului prizonier de a guverna, război până ia capăt alături de Aliaţi.
O nouă armată se constituie în Franţa, dintre refugiaţii belgieni, armată care va purta stegurilc Belgiei, alături de trupele franceze şi engleze. Conform Constituţiei belgiene, Consiliul de Miniştri şi-a asumat Regenţa. Sediul Guvernului belgian a fost hotărât la Poiticrs.
în Germania şi în Italia, gestul Regelui Leopold este justificat prin grija Regelui de a nu sacrifica inutil armata şi populaţia civilă. în acel nenorocit colţ de pământ care mai rămăsese Belgiei sc refugiaseră peste 2 milioane de oameni ce se încurcau cu trupe în debandadă (zic nemţii, dar contestă franco-englezii) oamenii şi trupe supuse zi şi noapte celui mai infernal bombardament... Un act de disperare şi de slăbiciune — un act cuminte, iată definiţiile ce sc dau dc o parte şi de cealaltă a baricadei, defecţiunii Regelui Leopold...
In lumea întreagă această defecţiune este însă mai mult judecată cu severitate. Alături de „Regele cavaler" Albcrt I, fiul său Leopold va rămâne „le Roi dc la pietre figurc" (Regele care a făcut impresie proastă).
Omul n-avea sămânţă de erou, dar faţă dc suferinţele pe care a trebuit să le îndure, cred că e nedrept să t se arunce piatra fiindcă n-a consimţit să mai sacrifice mii de viţei unei cauze pierdute...
S-a vorbit mult ieri despre posibilitatea unei păci apropiate. Cel puţin a unei păci separate a Franţei. Nemţii o nădăjduiesc. Ei spun că ;' jcî mania nu va cerc tuci un sacrificiu teritorial Franţei, şi nici dc altfel
Italiei, un regim special în Tunisia, egalitate de drepturi la Suez şi Dji-bouti... Se zice că sunt oameni la Paris care-şi dau seama că războiul e pierdut, că în faza actuală s-ar mai putea încheia o pace onorabilă, dar că mai târziu, după ce va interveni şi Italia şi Germania va ocupa toată Franţa, condiţiile de pace ar deveni mult mai grele. Se vorbea ieri de un Minister Laval-Flandin, care să semneze pacea...
Toţi francezii n-au uitat că sabotarea păcii din 1919 se datoreşte Angliei şi lui Lloyd George, şi că, dacă nemţii au putut să cotropească din nou Franţa, i-au adus de mână englezii care după război au favorizat toate revendicările germane împotriva Franţei...
Să se descurce acum Anglia cum va putea, zic mulţi printre francezi...
Şi mai sunt şi comunişti, mulţi, care vor pacea, dincoace de Mânecă...
Totuşi, cât vor fi la Guvern Reynaud-Daladier-Mandel, de pace nu se va putea vorbi pc faţă, în Franţa.
Păcat. Ar trebui să se facă pace toţi şi englezii. Un război dus până la absurd nu va restabili situaţia celor învinşi azi, dar va mina lumea întreagă...
Cu toate urletele războinice de la Paris şi de la Londra, eu sper într-o apropiată pace. Nu se poate ca inteligenţa şi bunul simţ să nu învingă până la sfârşit...
Fost ieri la Legaţia Sovietelor. Caraghiosul de Kukoliev ne poftise la un film, pentru inaugurarea noului palat de la Şosea... Palatul e frumos, ţinut în linii simple, cu un lux însă de amănunte neaşteptat într-un lăcaş sovietic. O seric de anticamere duce la o imensă sală de recepţie. La cele două capete alte saloane în care fuseseră instalate două bufete bogate. Paralel cu sala de recepţie, o sala de cinematograf transfor-mabilă în sală de banchete!
Lume destulă dar nu prea multă. Guvernul aproape tot, dar tară Tătărescu, care nu ştiu de ce n-a venit. Blumenfeld pretindea că plânge acasă asupra defecţiunii Regelui Leopold. Dintre membrii corpului diplomatic, nemţii şi neutrii. Francezii şi englezii lipseau cu totul. Am rugat şi pc nevastă-mea (până acum ireconciliabilă cu Sovietele!) sâ vină; s-a supus. De ce să ne punem râu cu oameni care ne pot face, ei, atâta rău? Am revăzut acolo cu emoţie toată gazetăria târtănească, dispărută din circulaţie şi care nu se mai vede nicăieri...
Fabricius şi toţi nemţii fericiţi, dar cam jenaţi. îşi dau oamenii seama câ cu tot succesul lor opinia publică românească nu e cu ei, şi acest fapt îi acreşte. Sc simte în tot cc spun.
316
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
317
Kukoliev e interesant pentru noi în acest moment. E prea prost ca să aibe păreri personale, şi de altminteri Sovietele nu i le-ar îngădui — aşa încât ce spune el nu poate fi decât ecoul celor ce-i parvin, pe o cale sau pe alta, de la Moscova. El spune (mi-a spus-o mie şi i-a spus-o lui Ralea) că Rusia n-are pretenţii teritoriale, faţă de noi şi că Basarabia e numai un pretext de discuţie pentru a ajunge la o înţelegere. Ce înţelegere? Rusia vrea pace. Ea ne va scăpa de război, cum a scăpat de război şi Suedia. Pentru că e pacifică, pentru că vrea pace, ne va cere să încheiem nu un pact de neagresiune, astea sunt fleacuri, ci un pact de asistenţă mutuală. Atât spune Kukoliev... Ceea ce nu spune e că, probabil, ca să ne poată garanta şi mai bine pacea, ca să poată sări şi mai lesne în ajutorul nostru (asistenţă mutuală...) Rusia ne va cere câteva puncte de sprijin, câteva puncte în care să întreţină forţe sovietice gata să răspundă la orice alarmă... Aici e buba.
Oricum, se pare că şi pesimistul Gafencu e de această părere — fie că au intervenit germanii la Moscova, cu un veto de atingere în ce priveşte vaca lor cu lapte, fie că ruşii nu vor să se încurce în operaţiuni militare — pericolul de război cu Rusia s-a îndepărtat deocamdată, pentru noi...
Se pregăteşte reluarea relaţiilor diplomatice între Iugoslavia şi Soviete. Misiunile circulă deja între ambele ţări... Au ajuns muscalii la preţ.
Numirea lui Nindi Romalo la Berlin şi a lui Radu Cruţescu la Ankara au apărut în Monitor.
După ce a fost numit Consilier Regal, Ion Mihalache a trimis un copios memoriu Regelui prin care lămurea că nici ce a fost nu mai poate să mai fie, dar că nici ce e azi nu poate să dureze.
în acelaşi timp, dom' Mihalache cerea Suveranului o audienţă... Suveranul n-a răspuns, Mihalache e furios şi spune în gura mare ca, dacă lucrurile nu se schimbă până într-o lună, îşi va da demisia din demnitatea de C.R.
Câteva zile în urma lui Mihalache a trimis şi dom' Maniu un memoriu Regelui, dar fără să ceară audienţă. în memoriul său dom' Maniu preciza că Ardealul e expus sa fie smuls României şi că o înţelegere cu Rusia (!) e singura noastră salvare...
Fiindcă vine vorba de Ardeal, mi se spune că domnii de la Statul Major fac prostii pe acolo. Prostii nu numai faţă de minoritari, dar şi faţă de românii uniţi. îi bagă pe toţi într-un sac şi-i consideră ca trădători.
Ce să mai zicem de mitropolitul Sibiului, Bălan, care a declarat într-o cuvântare publică, că cine nu e ortodox în România, e împotriva Regelui!!!
Şvabii din Banat nu mai vor să primească ofiţeri în cvartir, faţă de insultele ce comandanţi locali îe-au adresat...
S-au luat măsuri de o severitate excepţională pentru circulaţia din zonele petrolifere. Nici un străin nu se va mai putea apropia de schele, de rafinării, de depozite. Alarma a fost dată de nemţi care pretind că englezii au trimis oameni să distrugă toate exploatările noastre. Să ne ferească Dumnezeu! Fără petrol am înceta să devenim interesanţi şi ne-ar lăsa nemţii pradă ruşilor...
Joi, 30 mai. Aliaţii au luat în fine Narvik-ul. Şi doua oraşe din vecinătate. Succes tardiv care nu compensează dezastrele suferite în Belgia şi în Nordul Franţei. Succes inutil, căci pe câmpul de bătaie din Flan-dra, nemţii pot aduna mai mult fier decât le-ar fi putut furniza minele din Scandinavia în zece ani. Succes relativ, căci o mână de nemţi a rezistat efortului combinat franco-englez timp de două luni...
Toate comunicatele, toate cuvântările, toate declaraţiile franceze şi engleze se termină cu formula: „până la victoria definitivă asupra inamicului". Ştiu că moralul poporului trebuie susţinut, dar sunt formule şi formule... Cea adoptată de Aliaţi face efectul unei glume sinistre, în lumina evenimentelor de fiecare zi...
Prinţul Wilhelm, fiul mai mare al Kronprinzului, a fost ucis în Flan-dra şi înmormântat în Potsdam cu mari onoruri militare... E al doilea prinţ al familiei imperiale ucis în război: asta-toamnă, în Polonia, a fost doborât prinţul Oskar...
în fine, s-au luat măsuri de poliţie pentru urmărirea alarmiştilor şi răspânditorilor de tot feluri de zvonuri false. Numai de s-ar executa cum trebuie ordonanţa dată ieri.
318 CONSTANTIN ARGETOIANU
Măsurile de pază, în regiunile petrolifere, au fost înteţite. E teamă mare de un act de sabotaj pus la cale de Aliaţi ca să lipsească pe nemţi de petrolul românesc...
Ploile care au căzut iarăşi cu nemiluita marţi şi ieri au produs mari stricăciuni la căile ferate, în părţile muntoase ale ţării. în Oltenia, după ştiri, pare să fi plouat mai puţin. Ne-om aduce aminte, sub toate privinţele, de anul 1940!
Vineri, 31 mai. Ieri la amiază a murti brusc Jean Callimachi. Bolnav de câţiva ani de angină de piept, nu se mai căuta deloc în ultima vreme şi abuza dc mese bune şi fuma ca şi cum nu l-ar fi pândit moartea. Am avut câteodată impresia că-şi căuta sfârşitul... Foarte mândru de numele şi de casa lui, n-a putut suferi prăbuşirea din jurul său. Fiul unic, mort la Atena într-un accident absurd, 1-a tras spre mormânt, în care l-au împins de la spate ncvastă-sa prin viaţa ei destrăbălată şi fiică-sa devenită pur şi simplu o curvă. Cu moartea lui Callimachi s-a închis ultima casă boierească primitoare din Bucureşti. Cele două nebune, mama şi fata vor toca la repezeală şi averea lor şi cea rămasă de la Callimachi care le-a lăsat-o...
Pentru mine, se duce un prieten. De dânsul şi de casa lui sunt legate nenumărate amintiri ale vieţii mele, în ultimii 20 de ani...
Am ajuns „persona grata" şi la ruşi! Nu numai nemţii dar şi muscalii mă vor în fruntea Guvernului. A spus-o Kukoliev lui Ralea şi lui Blumenfeld, după cum la nemţi au spus-o şi Fabricius şi Gerstenberg lui Cecropid. Ralea, comunicându-mi cele spuse de muscal, a adăugat că era şi părerea lui. La cinematograful de la Legaţia sovietică s-a aşezat lângă mine şi mi-a făcut declaraţii de amor. Omul nu vrea să fie surprins de evenimente... Din nenorocire îşi pierd toţi timpul: m-or avea nemţii, m-or vrea naşii, m-o vrea Ralea — nu-i vreau cu pe ci, pe nici unul, fiindcă cu Regele Carol nu e nimic de făcut. încearcă omul o dată, nu de două ori...
In Guvern pare a fi mare enervare, mai ales în cercurile lui Tătărescu. Se vede că simte omul că trebuie să facă acum. loc unuia care să aibă încrederea Berlinului şi va mai fi aflat şi el că ecoul Moscovei, Kukoliev, a spus deunăzi: „Rusia vrea să se înţeleagă cu România, dar
însemnări zilnice, 1940 319
nu se va putea nici odată înţelege cu Tătărescu. Cu Mihalache poate, cu Argetoianu desigur...".
Enervarea Guvernului mai poate să fie datorată şi dificultăţilor interne, într-adevăr Mişcarea Legionară e în plină recrudescenţă şi încercările dc sabotaj străine au devenit ameninţătoare.
Un manifest anonim, cu portretul lui Zelea Codreanu şi cu data de 16 mai, a fost răspândit în toată ţara, manifest prin care se recomanda legionarilor să stea liniştiţi căci ziua izbândei finale se apropie. Mai toţi gardiştii „destinşi" au început să se regrupeze convinşi că nemţii vor impune Garda dc Fier la Guvern!!! De confruntat cu convingerea că teroriştii veniţi de peste graniţă şi arestaţi au fost trimişi de nemţi să provoace tulburări la noi!!! Speranţe absurde de pe urma izbânzilor germane hrănesc şi rataţii mişcărilor naţionaliste. Strigoi de ai politicii vechi ca Nichifor Crainic, Manoilescu, Gheorghe Cuza, Tilică loanid şi alte javre se întrunesc aproape zilnic, beau şi pun ţara la cale în vederea „proximei" lor guvernări! Oricât ar fi de puţin serioase aceste manifestări, ele îngrijorează oameni ca Tătărescu şi Ghelmegeanu care se tem până şi de umbra lor.
Poate şi mai mult însă preocupă Guvernul încercările de distrugere a instalaţiilor noastre petrolifere ce par a fi urmărite de agenţi străini, mai ales englezi. S-au găsit explozibile şi unelte de distrugere la asemenea venetici arestaţi în jurul schelelor. La Brăila şi la Sulina au fost descoperite zilele trecute două vapoare bătând pavilionul Statului Panama, în realitate vase engleze, încărcate şi ele cu material de distrugere. Probabil că aceste vase mai urmăreau şi blocarea Dunării la Porţile de Fier. Măsuri de o severitate aproape exagerată au fost luate împotriva tuturor străinilor ■— dar primul ministru şi ministrul de Interne trăiesc cu frica în sân...
Legea armonizării salariilor a trecut prin Consiliul de Miniştri. După câte-mi spune Cancicov, e complect ratată. Ea nu va mulţumi pe nimeni şi ne va costa 4 miliarde de lei. în Consiliul de Miniştri erau consternaţi. Mitiţă Constantinescu a mai slăbit cu zece kilograme. Deşi sunt la cuţite, Cancicov şi Mitiţă au fost de data asta de acord. Dacă n-ar fi făgăduit-o Regele prin Mesajul de deschidere al Parlamentului, legea ar fi căzut.
320
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
321
Aflu de la Statul Major că nemţii ar fi concentrat 18 divizii în Mo-ravia şi Slovacia. Ca să împiedice pe unguri (în cazul unei năzbâtii italiene împotriva Iugoslaviei) sâ se mişte? Ca să ţină pe ruşi în respect faţă de noi? Chi lo sa... (Cine ştie...).
Ca răspuns la aceasta concentrare de forţe, ruşii ar transporta trupele lor de la Odessa şi de la Nistru, la Nord, spre graniţa ungaro-polo-neză. Tot cam atâtea divizii... Joc de război, sau exerciţii igienice?
Neubacher mi-a făcut ieri o lungă vizită. N-am prea priceput de ce, căci n-a venit să-mi ceară nimic, nici să-mi spună ceva special. „Plec poimâine la Berlin pentru câteva zile şi am venit să vă văd înainte de plecare!" De luni de zile uitase de existenţa mea; a mai fost de atâtea ori la Berlin şi n-a mai venit să mă vadă „înainte de a pleca". Să fie a-ceasta vizită în legătură cu dorinţa „lor" de a mă vedea iarăşi în fruntea Guvernului? Tot ce se poate; ei nu pot şti câ „dorinţa lor" e zadarnică...
Şi dl Neubacher s-a deschis faţă de mine — ceea ce nici unul din ei nu o face faţă de Gafencu şi de Tătărescu — şi mi-a declarat că Berlinul consideră interesele Germaniei comune cu ale României şi că ştie de la Ribbentrop că nu trebuie să avem nici o teamă de ruşi... Mi-a confirmat şi concentrarea diviziilor nemţeşti din Moravia...
Am vorbit de război. Din ce ştie el de la Berlin, Hitler nu vrea să se vrăjmăşeasca de moarte cu francezii, şi nu va porni împotriva Parisului. O ocupare a Parisului ar fi o umilire a Franţei pe care francezii n-ar uita-o niciodată. Parisul şi Franţa nu sunt obiective urmărite de germani care nu vor reacţiona spre Sud, decât dacă vor fi atacaţi. Tot efortul nemţilor se va concentra împotriva englezilor. Neubacher consideră războiul câştigat. Trupele germane vor debarca în Anglia şi o vor constrânge la pace. Nu crede într-o pace separată cu Franţa, deşi toata lumea în Germania ar dori-o, dar francezii sunt prea cavaleri ca să lase Anglia „în Sticli" (în situaţie grea). Mi-a vorbit cu dispreţ de Italia şi de lăcomia italienilor. Flitler face tot ce poate ca să nu-i atragă în război, dar lui Neubacher îi e frică că vor da năvală... Hitler se ocupă de acum cu organizarea unei păci economic planificate, care să pună Europa în măsură să lupte cu concurenţa celorlalte continente şi să o învingă...
Ne-am despărţit prieteni, dar fără să pricep pentru ce a venit...
Consiliul de Miniştri belgian s-a întrunit sub preşedinţia lui Pierlot şi a redactat următoarea hotărâre: „în numele poporului belgian şi
având în vedere art. 32 din Constituţie, Consiliul de Miniştri constată că Regele fiind în puterea invadatorului se află în imposibilitate de a domni («de regner»)."
Până unde a căzut prestigiul Angliei: Agenţia rusă TASS informează că Guvernul sovietic declină să primească misiunea lui sir Stafford Cripps, hotărâtă la Londra. Dacă Guvernul britanic are ceva de comunicat celui din Moscova, n-are decât sâ o facă prin sir William Seeds, ambasadorul său. Sau dacă sir William nu mai are încrederea Guvernului englez, acesta poate numi un alt ambasador şi chiar pe sir Stafford Cripps... Londra s-a supus şi a cerut agrementul pentru Cripps, care plecase deja spre Moscova, ajunsese la Atena şi va aştepta acolo decizia lui Stalin... Cripps e un simpatizant al comunismului şi al Sovietelor şi englezii aşteaptă mult de la el...
Negocierile acordurilor comerciale dintre Iugoslavia şi Soviete s-au terminat şi acordurile vor fi semnate zilele acestea la Belgrad. Din telegrame nu rezultă însă câ raporturile diplomatice dintre cele două ţări vor fi reluate. Bizar...
Ducici a fost decorat de plecare cu Marele Cordon al Stelei României şi ales membru de onoare al Academiei Române... Ca să ne reamintim de vremurile vechii prietenii cu bieţii sârbi...
Ruşii au trimis o notă cam aspră Lituaniei, din cauza „răpirii" (!) câtorva ofiţeri din garnizoanele sovietice. Lituania a numit o comisie de anchetă. Se speră ca conflictul va fi aplanat, dar Gennania a declarat de pe acum că de s-ar agrava ea nu sc va amesteca în afacerile Rusiei...
Primenirea morală:
Dl Teofil Sidorovici, cu degetul în gură până la numirea d-sale în fruntea Strajei Ţării, a cumpărat o casă frumoasă pentru uzul d-sale şi un imobil de raport în central Bucureştilor... să înveţe străjerii de la el...
A murit pe front şi un prinţ din familia regală engleză: Frederick of Cambridge.
322
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
323
In America agitaţia pe tema războiului e din ce în ce mai mare. Foarte mulţi politicieni, din Partidul Democrat ca şi din cel Republican se pronunţă pentru participarea Statelor Unite în marele conflict. Contra, s-au pronunţat Lindbergh, Ford şi Hearst (cel cu trustul ziarelor). Trei vedete, dar nu vedete politice. Roosevelt manevrează şi se ocupă mai mult de alegerea lui. Odată ales, e foarte probabil că se va da de partea Aliaţilor, dacă va mai fi rămas ceva din ei...
Marţi seară, Mitiţă Constantinescu a acordat 50 de audienţe Ia Ministerul de Finanţe, de la orele 20 la orele 2 dimineaţa. Pe ministrul Olandei 1-a primit la ora 23,40... Teatru, ca să arate cât e de ocupat şi cum îşi sacrifică ziua şi noaptea în serviciul Statului şi al Regelui. Ce caraghios!
Sâmbătă, 1 iunie. Jumătate din Camera şi din Senatul belgian s-a întrunit ia Limoges şi s-a solidarizat cu Guvernul Belgiei veştejind actul Regelui Leopold „care va duce singur răspundere lui în faţa istoriei". Jumătate dc Parlament a mai constatat că exista pentru Regele Leopold, „o imposibilitate juridică.)-/ morală dc a domni" — Guvernul nu invocase decât imposibilitatea de fapt...
Italia vrea Corsica, Spania vrea Gibraltarul — să nu vrea Albania Londra, că ne-a luat dracul!
Decretul privitor la deplinele puteri conferite Ministerului Economiei Naţionale a apărut în Monitorul de azi: Guvernul pune aceste măsuri excepţionale la adăpostul aprobării Consiliului Superior Economic, al cărui aviz e publicat in-extenso, îndată după decret. Servim şi noi la ceva...
Vâlvătaie mare de partea Italiei. Deşi sunt oameni importanţi la Roma şi la Milano, care pretind încă că Italia nu va intra în război, totul indică că va intra. Demetrio, consulul nostru la Triest sosit la Bucureşti de câteva zile, pretinde că populaţia e consternată şi se întreabă cum are să trăiască după începerea ostilităţilor şi a blocadei.
Demetrio povesteşte că, în ajunul plecării sale din Triest, el şi familia lui au avut 3 scrumbii de împărţit — şi nimic altceva...
Din câte se şoptesc în cercurile italiene informate, pare că cel puţin în ultima vreme Ciano ar fi fost cu totul contra unei intrări în război şi că lucrurile au mers până la hotărârea lui Mussolini de a-1 scoate din Guvern şi de a-1 numi guvernator al Libiei, în locul lui Balbo, ca sâ-1 facă să ia răspunderea războiului. Putoarea Edda, fiica Ducelui şi soţia lui Ciano, a leşinat la picioarele lui Mussolini, a urlat şi a ţipat şi a salvat situaţia lui bărbatu-său. Căci la situaţia lui bărbatu-său, şi indirect a ei, mai ţine încoronata damă...
Se zice că pornirile pacifice ale umflatului ministru de Externe sunt în mare parte datorate raporturilor sale cu fiica lui Charles Roux, fostul ambasador francez pe lângă Vatican şi actualmente secretar general al Ministerului de Externe francez, în locul lui Leger care a fost limojat zilele trecute...
D-ra Charles Roux s-a căsătorit la Roma cu un principe del Drago, dar se ţine — o ştie toată lumea — cu Ciano...
Se crede în general că Italia va intra în război săptămâna viitoare şi va începe prin ocuparea insulei Corfu, ca să împiedice pe englezi să-şi creeze o bază la intrarea Mării Adriatice. Va urma apoi un atac împotriva Egiptului sau a Tunisiei, sau împotriva ambelor ţâri. Pare că am avut dreptate şi că, dacă se va declanşa războiul italian, va fi un război african.
Couloudre a fost numit ambasador al Franţei la Berna. Numirea acestui important diplomat într-un post relativ secundar în timpuri normale, arată câtă importanţă dau francezii Elveţiei în împrejurările de azi. Unii spun că misiunea lui Couloudre ar fi să întreţină dârzenia helveticilor şi să-i împiedice să lase pe nemţi să se unească prin ţara lor cu italienii. Să n-aibe nici o grijă căci elveţienii sunt hotărâţi să primească cu tunul şi cu puşca pe oricine s-ar aventura pe teritoriul lor. Alţii cred că Couloudre a fost trimis la Berna, într-un post înaintat pentru eventuale contacturi cu nemţii pe chestiunea unei păci separate... A pune o asemenea intenţie în seama Guvernului francez actual e curată nebunie.
La dejunul de adio, dat ieri la Ministerul de Externe lui Thierry, acesta ar fi spus că nu merge la Buenos Aires unde a fost numit şi că şi-a dat demisia...
Csaky, ministrul de Externe al. Ungariei, semnează în „Buletinul bilunar al partidului de guvernământ", editat în Budapesta, un articol
324
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
325
intitulat „Pacea în Europa Orientală". Articolul e de un pacifism neaşteptat. Csaky face pe europeanul, declară interesele Ungariei strâns legate de ale Germaniei şi de ale Italiei şi existenţa ei în funcţie de rolul pe care-1 joacă în bazinul dunărean. Ministrul maghiar e convins că pacea nu va fi tulburată în ţările carpatice. Chiar dacă s-ar auzi focuri de puşcă aiurea, în Ungaria va domni pacea... S-au cuminţit boierii, sau ştiu de frică? De frica Berlinului, care caută între Dunăre şi Carpaţi grâu, porumb şi petrol — şi nu vrea să se încurce cu revendicările idioate ale unor idioţi.
Bătrânul leu britanic primeşte palme: după Moscova, Roma! Cum s-au schimbat vremurile! Pe când la Londra se afirma că negocierile anglo-italiene privitoare Ia reglementarea controlului naval ajunseseră la termenul lor şi la un rezultat satisfăcător — Guvernul italian le-a rupt, brusc.
încă un semn că hotărârea de război a fost luată...
Duminică, 2 iunie. Dictatură comică: Majestatea Sa ne-a dat ieri o reprezentaţie neaşteptată. Iată cum s-a desfăşurat piesa:
Actul 1. La Ministerul de Externe. Radu Cruţescu, ambasadorul nostru la Ankara sosit vineri seară de la Berlin, sta pe la amiază de vorbă cu Alexandru Creţeanu şi cu Gafencu, care-I sfătuiau sâ nu plece imediat la post şi să mai stea câteva zile în Bucureşti, să se sature.
Actul 2. La Gigurtu acasă. Gigurtu sta de vorbă cu Murgăşanu şi discuta afaceri de ale Societăţii „Mica" când l-a chemat cu telefonul la Palat. „Ce o mai fi vrând?" a spus Gigurtu şi l-a rugat pe Murgăşanu să-1 aştepte, că probabil nu-1 vor reţine mult. într-adevăr, după o jumătate de ceas, Gigurtu s-a înapoiat, cu faţa pleoştită: „Sunt ministru dc Externe..." Nici el, nici Murgăşanu — care mi-a povestit scena, nu pricepeau...
Actul 3. La Palat. Macovei, de la C.F.R., a depus jurământul de ministru al Comunicaţiilor, în locul lui Gigurtu numit la Externe în locul lui Gafencu demisionat. S-a anunţat în acelaşi timp câ Gafencu va fi numit ambasador la Ankara. S-a cerut şi agrementul.
Cruţescu va fi numit secretar general la Externe şi i s-a făgăduit „o Legaţie bună" cât mai curând...
Rolul mişcării c lămurit. Prin numirea iui Gigurtu, Regele a dat nemţilor un germanofil notoriu şi supus la Externe — dar numind un germanofil de speţă bovină, Regele mai socoteşte că evită orice iniţiativă îndrăzneaţă la acel departament, pe care dc acum înainte Palatul îl
va avea complect în mână. Să nu se înşele Regele în socotelile lui, căci sunt şi boi cu iniţiativă...
După obiceiul lui, una la dreapta şi una la stânga, Regele, după ce a dat nemţilor un gaj prin numirea lui Gigurtu, a dat numaidecât altul Aliaţilor prin numirea lui Gafencu la Ankara, căci prietenia lui Gafencu cu turcii e notorie, ca şi sentimentele sale aliatofile.
Rezultatele mişcării de ieri: nemţii indiferenţi la numirea lui Gigurtu, pe care-1 ştiu că lucrează numai cu picioarele, dar nemulţumiţi de numirea lui Gafencu la Ankara.
Italienii, furioşi, de această numire.
Aliaţii consternaţi de înlocuirea lui Gafencu, printr-un boşofil...
Excesul de abilitate îl omoară pe bietul nostru Rege...
Ce să mai zic de numirea lui Macovei? E domnia lui Malaxa, în plin mers. înlocuirea lui Gafencu prin Gigurtu va deschide apetitul nemţilor, în curând vor cere înlocuirea lui Tătărescu. Nu m-ar mira să văd pe Gigurtu şi prim-ministru. Regele are o slăbiciune pentru boi...
Săraca Ţară românească!
Cruţescu îşi trimisese bagajele şi mobilele direct de la Berlin la Ankara! Acum trebuie sâ le oprească la Constantinopole şi să le aducă pe mare la Bucureşti! Cu aceeaşi repezeală cu care a făcut mişcarea ieri, Regele ar fi putut să o facă acum 10 zile şi să evite situaţiile caraghioase pe eare le-ă creat... Vântul sufla deja atunci în favoarea nemţilor şi lumea ar fi priceput. Ce nu pricepe lumea — nici azi — e de ce Majestatea Sa nu întrebuinţează în serviciul politicii sale decât proşti şi excroci...
Fierbere mare pretutindeni, în ajunul intrării Italiei în război. La Paris s-a ţinut un Consiliu Suprem aliat, la care au luat parte pe lângă francezi, Churchill, Attlee, generalul Dill şi alţii. în oraşele Italiei freamăt, deprimare şi sărăcie. In Statele Unite discursuri pentru şi contra intrării Americii în război. în Spania manifestaţii antibritanice şi cererea Gibraltarului (sir Samucl Floare va avea de furcă cu pretenţiile spaniole...) Roosevelt dezminte ca ar fi intervenit acum în urmă în Italia pentru pace. URSS dezminte şi ea ca ar fi propus Ungariei să-i garanteze graniţele. Zăpăceală şi încurcătură pretutindeni...
Weygand ar porpune, după telegramele engleze, reorganizarea armatei franceze şi sporirea elementelor motorizate spre a le putea opune
326
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
327
forţelor similare germane. Cam târziu... E o reorganizare ce ar fi trebuit să fie întreprinsă acum 5 ani...
Săptămânile ce vin vor fi decisive. Dacă Germania trece peste liniile defensive franceze de la dusul râurilor Somme şi Aisne a câştigat războiul. Dacă nu, dacă războiul de mişcare se transformă într-un război de poziţie, 1-a pierdut — orice ar face Italia...
Ieri au început la Belgrad şedinţele conferinţei economice a înţelegerii Balcanice. A deschis dezbaterile dl Tzintzar printr-un discurs pe care nu l-am citit. Rahat! E destul să spun că România e reprezentată prin Tabacovici, ca să subliniez importanţa acestor discuţii...
Joi a fost o rupere de nori în judeţul Turda. Apele s-au urcat în unele văi până la 8 metri şi patru sate au fost distruse. în acelaşi timp o grindină cât oul s-a năpădit asupra judeţului Mehedinţi. în împrejurimile oraşului Severin, viile, arborii au fost distruşi şi oameni şi animale au fost răniţi şi ucişi. Prăpădul s-a întins şi peste o parte din Gorj. La Craiova ploaie mare fără grindină. A inundat pivniţele în mahalalele de jos.
Am primit la Senat o circulară din partea FRN-ului. Membrii Frontului vor trebui de acum înainte să se salute între ei, dar pe categorii (!!!) Astfel, parlamentarii, unii pe alţii... Am transmis fiecărui senator o copie de pe circulară...
Fost azi-dimineaţă la gară pentru plecarea lui Thierry. Nu m-aş fi ostenit pentru Thierry, dar m-am dus pentru ambasadorul Franţei şi bine am făcut căci printr-un oribil act de laşitate, Guvernul n-a fost reprezentat de nimeni... A fost Gafencu, dar Gafencu nu mai este ministru de ieri. De la Externe, Creţeanu, Grigorcea şi Stănescu (protocol); atât ar mai fi lipsit să nu vină nici funcţionarii de Ia Externe. Zevzecul de Thierry a sosit cu 4 minute înainte de plecarea trenului — ce zăpăcit şi el. Toţi francezii şi englezii de seamă din Bucureşti prezenţi. Foarte puţini români. Pe lângă laşitatea noastră, congenitală, mai era şi faptul că perechea Thierry nu era deloc simpatizată. M-am fotografiat cu Thierry, ca să fac venin lui Fabricius...
Gafencu cu care am schimbat două vorbe la gară mi-a părut foarte plictisit. El pretinde că n-a mai vrut cl să rămână la Externe (!!!), fiindcă prea se mergea repede spre Germania.
El nu e contra unei politici dc apropiere cu Berlinul, dar mai cu demnitate. Tătărescu vrea să meargă „olteneşte" (e propria lui expresie, după câte spune Gafencu, adică să nu se încurce, să se arunce în braţele nemţilor ca să nu-1 arunce aceştia din Guvern... Plecarea sa, adăuga Gafencu, era poate necesară şi înlesnea o politică mai intimă cu Germania, dar înlocuirea sa prin Gigurtu e deplorabilă. „Gigurtu — Gafencu vorbeşte — înseamnă steagul alb al capitulării înfipt la Ministerul de Externe... " Or, nimeni nu ne-a cerut să capitulăm. Gafencu pretinde că Fabricius regretă chiar plecarea sa... Aici cred că se înşală, căci telegramele sosite de aseară, de la Berlin, ca şi de la Roma, comentează în modul cel mai călduros schimbarea înfăptuită la Ministerul nostru de Externe. Gigurtu e prezentat ca un „eminent om de Stat" (!!!), a fost colaborator al lui Goga şi prin urmare antisemit şi ca un prieten intim (!!!) al lui Goring! Nemţii au aerul să creadă, în comentariile lor, că cu instalarea caraghiosului la Ministerul de Externe, întreaga politică românească s-a schimbat de pe făgaş! Ce pâpuşârie mai e şi toata politica asta...
Puricelli vine, dar mai întârzie. N-a vrut sa vină decât cu aprobarea Ducelui. Această aprobare a primit-o prin Ciano — dar acesta i-a cerut să mai amâne cu câteva zile plecarea sa, ca să poată duce la Bucureşti un mesaj oficial de cea mai mare importanţă... lată ştirile pe care mi le trimite printr-o scrisoare adusă de Berea, o secătură din diplomaţia noastră.
Ruperea negocierilor anglo-italiene a fost urmată de ruperea negocierilor franco-italiene — şi aşa s-a făcut un pas mai mult spre război, din partea Italiei. Totuşi, cu toate apelurile de rezervişti, cu toate proclamaţiile belicoase, cu toată atitudinea ameninţătoare a Ducelui — toate nădejdile de pace nu sunt încă pierdute. Dar sunt puţine...
3 iunie. Prietenii lui Gafencu pretind că demisia lui — care a surprins lumea neiniţiată ca o lovitură de teatru — s-ar datora exclusiv iniţiativei fostului ministru de Externe. Gafencu s-ar fi dus sâmbătă la ora 11 dim. la Tătărescu şi i-ar fi spus că nu mai merge (?) şi că e ferm ho-
328
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
329
tărât să plece. A rugat pe primul ministru să obţină aprobarea Regelui chiar în acea zi. Tătărescu a observat că Regele reînnoise ministrului său de Externe, încrederea sa, cu câteva zile înainte şi a rugat la rândul său pe Gafencu să renunţe la demisie. Acesta a persistat. Tătărescu s-a dus la ora 12/4 la Palat, cu demisia. Şi Regele ar fi respins-o mai întâi — dar faţă de încăpăţânarea lui Gafencu, raportată de Tătărescu, a primit-o. A urmat numirea lui Gigurtu. Gafencu n-a cunoscut decât la ora 1 Vi hotărârea Regelui când a aflat din gura lui Tătărescu intenţia M. Sale de a-1 trimite la Ankara. Aşa se explică că la ora 1 a mai putut vorbi cu Cruţescu despre plecarea acestuia la turci.
Toată istorioara asta îmi pare literatură. Care a fost faptul determinant ce a impus lui Gafencu ieşirea lui „instantanee" din Guvem? A fost un gest al Regelui în direcţia Berlinului pe care să nu-1 fi putut înghiţi? Nu. Atunci? Cred — şi, după conversaţia avută ieri la Curse cu Urdăreanu, aş putea zice că sunt sigur — că Gafencu a fost scos şi câ gestul a fost făcut sub influenţa directă a lui Urdăreanu. Dacă ar fi plecat de bunăvoie, Gafencu n-ar face capul de un cot pe care-l face...
Ieri la Derbi, Regele a venit vesel parcă-ar fi câştigat el bătălia din Flandra... Cu o jumătate de oră înaintea lui, cam odată cu mine a sosit Urdăreanu şi a venit să-mi ceară părerea asupra schimbării de la Externe. I-am spus scurt: „Ştii foarte bine că de la începutul războiului am susţinut că singura grijă a României trebuie să fie Rusia şi că politica noastră trebuie să se alinieze cu cei care ne pot ajuta împotriva barbarilor de la Răsărit. Dacă până în ultima vreme mai putea fi un echivoc, azi lucrurile s-au lămurit — şi oricât ne-ar durea inima de francezi, trebuie să fim alături de nemţi, care singuri ne mai pot apăra de muscali. Aşa fiind gestul de apropiere de Berlin, pe care îl reprezintă înlocuirea lui Gafencu printr-un germanofil, îmi pare potrivit. N-aş fi ales pe Gigurtu, dar asta c altă chestiune — fără importanţă. Ceea cc nu pricep e numirea lui Gafencu la Ankara, care anulează tot efectul înlocuirii sale la Externe... „— Chiar dacă se explică că e trimis acolo ca să împiedice pe turci (!!) să intre în război?" — «Copilării», am răspuns numaidecât, cum vrei să împiedice Gafencu pe turci să facă ce le dictează interesele lor? Şi apoi, în politică explicaţiile nu fac cinci parale. Ştiu că nemţii, şi mai ales italienii, sunt furioşi de numirea lui Gafencu..."
Urdăreanu bea lapte. Mi-am dat imediat seama cât îl urăşte pe Gafencu. „Da, a continuat el, şi trimiterea lui Gafencu la Ankara va putea să facă pe germani şi pe italieni să creadă ca ne-am bătut joc până acum de ei..." Urdăreanu m-a strâns apoi de braţ şi la ureche: „De ce
nu spui şi Regelui toate astea?" — „Fiindcă nu mai vorbesc politică cu Majestatea Sa. Şi-a luat singur răspunderea faţă de ţară şi faţă de istorie, face cu dvs. ce vrea şi pe noi oamenii cu cap şi cu experienţă ne-a dat la o parte. Foarte bine. Dacă va reuşi, va fi un Rege mare. Dacă nu va reuşi, va plăti oalele sparte..." — „Dar nu v-a chemat fiindcă nu toţi vorbesc ca d-ta şi cine ştie unde ne-am fi dus... " — „Să ne cheme pe toţi împreună, să-şi aducă fiecare argumentele... Cântecele din ghitară nu vor rezista expunerii realităţilor ". Urdăreanu a insistat să vorbească chiar acolo cu Regele că numirea lui Gafencu mai putea fi înlăturată etc. şi că va aranja el ca Regele samă întrebe. I-am replicat că era inutil, că-1 autorizasem să repete Majestaţii Sale ceea ce-i spusesem, dar că eu, Regelui, nu-i spun nimic.
Regele a fost faţă de mine de o amabilitate cum n-a mai fost de mult. Şi ăsta începe să mă iubească. Am evitat însă orice vorbă politică. Am vorbit despre Jockey Club, despre încasările lui, despre masa care urmează sâ o dăm în ziua premiului regal, după recolte, despre ploaie, despre Flandra, despre toate — numai despre politica noastră, nu. A încercat ei dc vreo două-trei ori — dar nu s-a prins. La un moment dat s-a vârât Urdăreanu între noi şi a invocat părerea mea în chestiunea Ankara (o avea la inimă!). M-am mulţumit să spun: „Sire, am spus lui Urdăreanu punctul meu de vedere în această chestiune, şi-1 rog să-1 raporteze Majestaţii Voastre..." şi am trecut la alt subiect.
Regele a aflat câ aş fi ajuns om popular printre ruşi, că am fost foarte „anturat" la recepţia Legaţiei sovietice — „Da, Sire — am răspuns eu — am ajuns popular şi printre comunişti, ceea ce n-aş mai fi crezut în viaţa mea..." — „Lasă, că e bine!" a replicat Regele şi s-a pus pe râs!
Sunt singurele vorbe politice pe care le-am schimbat cu Majestatea
Sa.
Regele a fost cam plictisit că n-a câştigat Derby-ul. începe să fie ambiţios! N-a felicitat pe Schwartz (câştigătorul) adus conform tradiţiei în loja Regală, decât „du bout des levres" (din vârful buzelor). Ca să-i facă plăcere, jidanul i-a făgăduit că va câştiga şi derby-ul din anul viitor!
în loja Jockey-Clubului, Gigurtu venise să primească entuziaste felicitări. In lipsa lor, se plimba în faţa scaunelor, ca un bou jenat. Nc-a cinstit cu prezenţa şi dl Ghelmegeanu. Regele nu i-a adresat cuvântul, aşa încât a jucat rol de personaj mut, făcând concurenţă Voievodului, pe acest teren.
330 CONSTANTIN ARGETOIANU
înainte de Derby, ia ora 3'/i, au loc funeraliile lui Callimachi. M-am dus un moment. Toată boierimea românească era acolo... şi o profun-ziune de flori. Sub pretext că trebuie să treacă Regele la curse la ora 4/4, cortegiul a fost ţinut aproape un ceas pe loc (Regele n-a trecut decât la ora 5) în curtea lui Callimachi. Ruşine!
Războiul:
In Flandra, cercul german în jurul Dunkerque-ului se tot strânge. Se pare că anglo-francezii cu toate bombardările germane au parvenit să evacueze cu 4/5 din efectivele lor din Flandra. Un succes relativ. Un succes în mijlocul dezastrului... E probabil că azi-mâine Dunkerque-ul va fi ocupat şi cl de trupele germane care vor stăpâni astfel toată coasta de ia Abbevillc, la graniţa germană, peste Belgia şi Olanda.
Pe de altă parte, se anunţă că avioane germane au bombardat portul Marsiliei unde au înecat două vapoare mari şi au stricat linia ferată Lyon -Marsilia. Ce are să fie când o mai veni şi aviaţia italiană... Biata Franţă, cu frumuseţile ei!...
Associated Press din Statele Unite afirmă că în zilele ce vin Germania şi Italia vor face propuneri de pace. Dacă aceste propuneri nu vor fi acceptate, Italia va intra în război.
In Italia preparativele febrile pentru război continuă. Ansaldo, cunoscutul publicist de la Telegrafo, (ziarul lut Ciano) a adresat prin Radiodifuziune un discurs armatei, discurs prin care precizează revendicările italiene: Corsica, Tunis, Sucz şi Gibraltar- Gibraltarul pentru Spania. Ciudat: a uitat Malta, Savoia şi Djibouti...
Principele de Piemont a sosit în regiunea Torino, fund comandantul forţelor de la graniţa franceză. Soldaţii I-au aclamat...
Numirea lui Gigurtu a făcut impresie rea, în mai toate cercurile politice. Chiar în cele germane c primită cu un surâs...
4 iunie. Senzaţionalul pe ziua dc ieri îi reprezintă bombardarea Parisului prin avioane. E prima, în acest război. Un număr de 83 de bombe au căzut asupra Parisului propriu-zis şi 977 asupra zonei suburbane;
însemnări zilnice, 1940 331
6 imobile au fost dărâmate în incinta oraşului, provocând 8 morţi şi 37 răniţi. Bilanţul suburbanelor e de 98 de imobile, 54 de morţi şi 95 de răniţi. Nemţii pretind că n-au atacat decât aerodromul de la Issy-les-Monlineaux, ceea ce nu corespunde cu adevărul, căci bombe au căzut în mijlocul Parisului. O bombă a căzut chiar în curtea casei în care ambasadorul Statelor Unite, Bullit, dejuna cu Laurent-Eynac, ministrul Aerului, şi a explodat cu un zgomot infernal. O a doua bombă a căzut pe acoperişul aceleiaşi case şi din întâmplare n-a explodat. Bullit şi Laurent-Eynac au scăpat astfel ca prin minune.
Francezii fac mare caz de pericolul la care a fost supus ambasadorul Statelor Unite, în speranţa să emoţioneze America. Roosevelt a telefonat lui Bullit şi a cerut amănunte... De la Londra se pretinde că bombardarea Parisului constituie represaliile nemţilor faţă de bombardarea intensă a Ruhr-ului, unde oraşul Essen ar fi suferit rău, şi a Ham-burgului...
Operaţiunile în jurul Dunkerque-ului sunt aproape pe sfârşite. Ultimele unităţi transportabile anglo-franceze au fost îmbarcate şi probabil că ultimul petic de pământ din acea nenorocită regiune va fi ocupată de nemţi fără întârziere. Şi astfel s-a sfârşit prima fază a războiului din Franţa...
Faza a ddua, şi cea decisivă, va începe probabil imediat. Până săptămâna trecută se credea că nemţii îşi vor îndrepta toată acţiunea lor spre Anglia unde ar fi încercat chiar o debarcare şi că frontul francez urma să rămână liniştit. Aşa spunea şi Neubacher, joia trecută. Acum se zice că Statul Major german nu se mai gândeşte la o debarcare în Anglia şi că forţele nemţeşti vor căuta să răpună întâi pe cele franceze. Se vorbeşte de o trecere prin Elveţia, de o conlucrare pe valea Rhonului cu forţele aviatice italiene şi despre câte şi mai câte.
Frontul actual germano-francez se întinde de la Abbeville la frontieră lângă Montmedy, trecând prin Amiens, la Sud de Peronne, de St. Quentin şi de Laon şi la Nord de Rethel. Această linie se află situată mult mai la Nord ca aceea ce a reprezentat maximum de înaintare germană în 1914. Oamenii care vin din Berlin — între alţii Cruţescu — pretind că daca Aliaţii ar putea rezista pe această linie numai o lună, Germania ar fi pierdută din cauza situaţiei interne... De atâtea ori mi s-a vorbit de situaţia internă din Germania încât eu unul nu mai cred în ameninţările prăbuşirilor dinăuntru... Soarta războiului se va decide tot pe front şi repede...
332
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
333
Italia îşi continuă palinodiile ei. Marele Consiliu fascist ieri, Consiliul de Miniştri azi. Se zice că vom afla în fine ce vrea. Marele Consiliu, după ce a evocat nedreptăţile Aliaţilor, faţă de Italia în 1919 şi sancţiunile, s-a declarat solidar cu orice hotărâre a Ducelui...
Toate aparenţele sunt că mascalzonii se vor arunca în spatele Franţei îngenunchiate. O porcărie se plăteşte întotdeauna. Vor sfârşi şi italienii prin a simţi cizma nemţească în ceafa lor...
Sir Reginald Hoare a fost ieri la mine, mai mult ca să afle decât ca sa spună. Şi ce ar fi putut spune? L-am liniştit cât am putut pe chestiunea numirii lui Gigurtu, care îl îngrijorase mult. I-am explicat că nimic nu era schimbat, că Regele continua mai departe să fie ministru de Externe, că numirea lui Gigurtu nu era decât puţin praf în ochi aruncat nemţilor1.
Sir Reginald mi-a afirmat că c pozitiv informat despre succesele aviaţiei engleze care provoacă mari pierderi şi mari tulburări în dosul frontului german. El pretinde că proporţia pierderilor e de 1 avion britanic pentru 4 germane şi că peste 1 000 de avioane nemţeşti ar fi fost distruse (sunt vreo 10 000!) şi că din ce în ce superioritatea aviaţiei britanice asupra celei germane se va accentua...
In ce priveşte Italia, Hoare nu părea prea impresionat de intrarea ei eventuală în război. Pare convins că superioritatea anglo-franceză în Mediterana, în nordul Africii şi pe celelalte coaste meridionale e vădită...
Şoneriu vine să-mi spună că Lloyd-ul care suspendase asigurările în Mediterana le-a reluat pe ziua de azi şi că i s-ar fi spus că totul e liniştit şi că nu sc va declara războiul (???)...
Thyerry s-a înapoiat! Telegrafiase vineri la Quai d'Orsay că pleacă şi cum până duminica dimineaţă nu primise nici un răspuns a conchis ca „qui ne dit rien, consent" (cine nu spune nimic, consimte) şi s-a urcat în tren. După cc a plecat, a sosit însă o telegramă prin care i se cerca sa rămână la post până la sosirea iui Pcyrouton. Cum acesta vine de Ia Buenos Aires. Parisului i-a fost teamă câ nu va mai putea trece dacă Italia ar intra în război şi n-a vrut să lase ambasada din Bucureşti
' Telegramele (le azi-dimineaţâ de la Berlin spun câ in cercurile politice germane nu se acordă mare importanţă numirii lui Gigurtu care n-a înlăturat suspiciunile existente...
pe mâna unui însărcinat cu afaceri. Telegrama Ministerului de Externe francez a fost trimisă după Thierry şi l-a prins înainte de a ajunge la Timişoara...
Thierry s-a urcat la Timişoara în trenul care pornea spre Bucureşti, unde a sosit ieri, disperat şi cu 5 ore întârziere din cauza inundaţiilor din Oltenia — căci ne-a prăpădit Dumnezeu cu ploile...
Gafencu a predat ieri Ministerul de Externe lui Gigurtu. Să fi vrut să fie ironic? In tot cazul a spus de succesorul său că e înzestrat cu „cele mai alese însuşiri de inteligenţă şi de patriotism".
în răspunsul său, Gigurtu a pretins — lucru de necrezut — că are un program!!! Mai aproape de adevăr a fost când a declarat că va lucra „sub înaltele îndrumări ale Majestaţii Sale"... A vorbit şi Macovei la înscăunarea sa la Comunicaţii. Mai bine tăcea...
Nimic nu e nou sub soare. Ziarele au descoperit o gravură din 2 iunie 1803 reprezentând o montgolfieră botezată „Thiloriera" (o fi plănuit-o un domn Thilorier?) menita să transporte 3 000 de oameni în Anglia... Şi n-ar fi costat decât 300 000 franci!
Pare cert ca numirea lui Gigurtu n-a supărat, dar nici n-a încântat pe nemţi. Pe ei nu-i interesează miniştri căci ştiu că nu sunt decât slugile lui Vodă. Ei urmăresc o declaraţie, un gest, o atitudine a Regelui care să fixeze lămurit poziţia României în sfera de interese a Germaniei. Ca să evite o asemenea declaraţie sau atitudine a lui, Regele aruncă Gi-gurţi în gura lupului — dar lupul pare că nu se mulţumeşte cu atât...
în lumea noastră politică agitaţia mare şi scârboasă pe tema aceasta a cerinţelor germane... Vaidiştii vor să împingă pe această cale pe Vaida la putere. Sever Dan a şi plecat la Cluj cu Madam von Coler, poftita de Vaida la ţară sâ-i arate boii lui...
Cum pot oamenii să se coboare până acolo? Aş 11 murit de ruşine sâ mă fi adus străinii în fruntea Guvernului vreodată! Ştiu câ acum nemţii m-ar voi pe mine. Dacă cumva Regele m-ar chema, refuzul meu ar fi categoric, numai din această cauză, fară sâ mai am nevoie să invoc şi alte motive dc ordin politic şi personal, între mine şi Majestatea Sa...
334
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
335
Puricelli a telefonat că soseşte vineri seara cu Simplonul — acum a venit Berea1. A mai telefonat că situaţia este gravă, dar că deocamdată nu poate fi vorba de începerea ostilităţilor...
El vine cu autorizaţia Guvernului italian şi pare-se cu ceva în traistă...
Berea, care se afla la Milano când a capitulat Regele Belgiei, povesteşte că din câte a auzit, Mussolini a fost foarte perplex dacă trebuie sau nu să aprobe gestul lui Leopold. L-a aprobat, ca să nu se strice cu Hitler, dar şi-a dat seama că în acel moment a aprobat şi dreptul unui Rege de a dispune de soarta armatelor...
5 iunie. Pamfil Şeicaru, Radian, Cecropid care sunt bine cu nemţii au venit să-mi raporteze ce se gândeşte şi se spune în cercurile acestora. Schimbarea de la Externe e departe sa-i fi mulţumit. Nu dau mare importanţă numirii lui Gigurtu, care prin el însuşi, deşi c un prieten, nu reprezintă lucru mare. Nemţii n-au nici o încredere în Tătărescu şi nu pot suferi pe Mitiţă Constantinescu, pe Ghelmegeanu şi până la un punct şi pe Cancicov. Ei pretind că Guvernul actual n-a executat convenţiile cu Germania decât cu sila, scuzându-se pe lângă Aliaţi şi pândind momentul când să se poată arunca asupra Germaniei. Germania vrea o colaborare sinceră şi de încredere cu România şi, dacă aceasta s-ar putea realiza, ar fi gata să ne garanteze pacea şi graniţele noastre ca să putem demobiliza şi munci cu folos. Omul care le-ar inspira o încredere desăvârşită aş fi eu...
Am spus şi lui Şeicaru şi lui Radian şi lui Cecropid că din nefericire nu sunt disponibil, fiindcă pe de o parte nu vreau să fiu „omul nemţilor" — iar pe de alta nu mai pot colabora cu Regele Carol sub tutela lui Malaxa şi controlul lui Urdăreanu...
Aş mai primi să fiu „omul nemţilor" dacă prin acest sacrificiu aş putea salva ţara — dar vechilul lui Malaxa niciodată.
După Şeicaru, nemţii socotesc că numirea lui Gigurtu a fost ultima încercare a lui Tătărescu de a se crampona de Guvern şi sunt convinşi că ea nu va servi la nimic.
Dunkerque e în mâna germanilor care anunţă 40 000 prizonieri şi o mare pradă de război. Cu căderea Dunkerque-ului s-a încheiat o fază a
1 Berea s-a logodit cu d-ra Winfried Nielsen, o nepoată a lui Puricelli care zice-se ar fi chiar fiica lui naturală... Cum o fi ajuns Berea până la d-ra Winfried? o să mi-o spună.
războiului. Din ştirile din urmă rezultă că a doua fază va începe, aproape cu certitudine, printr-un atac violent german împotriva frontului francez. Atacul masiv al avioanelor nemţeşti asupra Parisului nu c decât un preludiu la acest atac. La acest atac masiv al forţelor germane aeriene, aviaţia anglo-franceză a răspuns şi ca cu un atac masiv în valea Rinului şi spre est până la Osnabruck şi Dortmund.
Ieri a avut loc la Consiliul de Miniştri la Roma, după care se aştepta de atâtea zile, cu înfrigurare, declaraţia Italiei dc război. Dc zece zile presa italiană a înnebunit lumea cu 4 iunie... Consiliul a avut loc, dar... n-a ieşit nimic. Parturiunt montes, nascitus ridiculus mus\ (s-au ostenit munţii şi s-a născut un biet şoricel).
Comunicatul Guvernului anunţă că Consiliul a examinat legile curente...
Pe de altă parte se telegrafiază de la New York, că transatlanticele italiene, carc-şi suspendaseră cursele lor, îşi anunţă plecări regulate la diferite date din întreaga lună iunie... La Londra şi la Paris, în schimb, se dă intrarea Italici în război ca sigură. Priceapă-i dracul pe prietenii noştri mascalzoni, că cu nu-i mai pricep!
Camera Comunelor a ţinut şedinţa ieri şi Churchill a pronunţat un marc discursj un discurs patetic în care a mărturisit dezastrul suferit, dar totdeodată şi încrederea lui în viitor. în total au fost evacuaţi prin Dunkerque şi alte porturi 335 000 englezi şi francezi, ceea ce constituie un marc succes, căci nu s-au pierdut decât 30 000 de oameni (nemţii zic 40 000). Acest succes n-ar trebui considerat totuşi ca o victorie, căci, adaugă Churchill „cu evacuări nu se câştigă un război!"
Primul ministru englez a insistat asupra meritelor aviaţiei aliate, afirmând că la 1 avion aliat căzut au căzut 4 germane. Flota a avut pierderi neînsemnate, în total 40 de mii de tone, vase mici, din care numai 20 000 britanice — pierderi neînchipuit de mici pentru o operaţie ca aceea care s-a efectuat sub focul intens inamic. Churchill a adus omagiile sale apărării oraşului Calais, care somat să se predea, a rezistat 4 zile cu o mână de oameni şi a permis astfel trupelor engleze să se îmbrace la Dunkerque. Apărarea Calais-ului va rămâne în istorie un episod de glorie pentru armata franceză şi cea engleză.
Churchill a mai mărturisit pierderea a aproape întregului material de război al armatei dc Nord: peste 1 000 de tunuri, toate vehiculele dc transport., toate carele dc asalt. Pentru „trădarea" Regelui Leopold a
336
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
337
avut cuvinte crude... De notat în peroraţia lui o frază ciudată: vorbind de hotărârea britanică de a duce războiul până la sfârşit şi până la victorie a strigat „vom lupta dacă va fi nevoie chiar singuri, până ce lumea nouă va veni să scape lumea veche..."
Johnson, viceministrul Apărării Naţionale din Statele Unite, a ţinut un discurs în care a spus că America nu va putea evita să intre în războiul din Europa şi că trebuie să se pregătească...
„Luna cărţii" a fost deschisă ieri, fără prezenţa Regelui. De mirare.
Tot ieri (sau alaltăieri?) a început şi aşa-zisa săptămână a Restauraţiei, în fiecare zi şi chiar de doua ori pe zi, câte un îmbuibat al regimului va preamări la Radio cei 10 ani de domnie ai Regelui Carol al II-lea şi va cânta gloria Suveranului... Cum nu îi e greaţă?
Ploile continuă. Dezastru. De data asta ne-a nimerit şi pe noi în Oltenia, între Strehaia şi Butoeşti (valea Motrului) linia ferată Cra-iova-Severin a fost inundată şi întreruptă. Pe toate văile Mehedinţiului curg puhoaiele şi strică tot. La Breasta s-a inundat tot ce se poate inunda. Peste 100 vagoane de semănături sunt pierdute. La Craiova, pivniţele de prin cartierele joase au fost din nou inundate... Doamne, Doamne, nu ne-ai pedepsit destul cu războiul?
Borsenzeitung din Berlin scrie că Italia trebuie să menţină pacea în Balcani. Sub nici un pretext pacea din Balcani nu trebuie compromisă — insistă foaia berlineză...
Blumenfeld intră pe uşă şi-mi aduce două telegrame. Una relatează manifestul lui Hitler către poporul german prin care preamăreşte victoria din Flandra şi anunţă începutul unei noi ofensive a armatelor din aer şi de pe pământ — cealaltă conţine comunicatul francez de la orele 11 Vi. germanii au dezlănţuit o violentă ofensivă între Amiens şi Laon..."
începe actul al doilea al tragediei.
Joi, 6 iunie. Azi e sărbătoarea înălţării... dar sufletele noastre nu se înalţă deloc. Nu pot — sub greutatea nenorocirilor şi îngrijorărilor care ne strâng inima. In Apus luptă lumea cu focul — în Centrul şi în Răsăritul Europei cu puhoiul de ape. S-a supărat rău Dumnezeu pe noi...
In Franţa lupta e în toiul ei. începută ieri-dimineaţă la ora 4, ultimele ştiri care ne-au venit sunt de aseară, ora 11. Până la acea oră nimic decisiv nu s-a comunicat, de o parte şi de alta. Nemţii au atacat în mai multe puncte, pe întinsa linie care merge de la Abberville la Mont-medy. Pare că deocamdată francezii rezistă şi că în general ar fi respins atacurile germane, toate punctele de sprijin ale apărării rămânând în mâinile lor... O impresie exactă a luptelor nu se va degaja însă decât peste o zi sau două.
Italia continuă să ameninţe, să mobilizeze şi să nu mişte. Cu cât se desfăşoară palinodiile Ducelui, cu atât mai mult mi se impune în minte faptul că italienii n-au luat nici o precauţie pentru adăpostirea tezaurelor lor de artă de prin muzee şi biserici, pentru apărarea arhitecturilor şi a monumentelor lor publice, faptul că n-am văzut nicăieri nici la Milano, nici la Verona, nici la Vicenza, nici la Padova, nici la Veneţia un tablou deplasat sau un sac de nisip aşezat lângă o coloană. Statele care au prevăzut intrarea lor în război, Franţa, Anglia, Belgia, Germania, au procedat la operaţiuni de adăpostire cu luni şi luni înainte de începerea ostilităţilor, căci aceste operaţiuni sunt lungi şi anevoioase. Nu e posibil ca Italia care întreţine cultul tradiţiilor ei artistice şi care trăieşte din turism să-şi dispreţuiască comorile ei de artă până a le sacrifica... Atunci? N-ar rămâne decât ipoteza că Ducele n-a avut nici odată intenţia de a intra în război şi că tot zgomotul pe care-1 face e menit să fixeze la graniţa Italiei un însemnat număr de divizii franceze şi în Marea Mediterana flotele aliate... în această ipoteză — zilele ce urmează ne vor arăta dacă e întemeiată sau nu — Italia nu va lipsi să revendice la sfârşitul războiului partea leului, în victoria germană care se desenează în momentul de faţă cu atâta intensitate...
Nu ştiu dacă în legătură cu frontul sau nu, Ministerul Paul Reynaud a demisionat. O telegramă laconică ne anunţă faptul şi ne previne că probabil tot dl Paul Reynaud va fi însărcinat cu formarea noului Guvern... Ce zbucium, în scumpa noastră Franţă!
Prăpădul apelor contiuă, mai ales în Oltenia. Jiul a ieşit din matcă cum n-a mai ieşit de la 1897. De la Filiaşi la Dunăre e o mare. Nici
338 CONSTANTIN ARGETOIANU
nu-mi vine să mă duc până la Craiova să văd ce stricăciuni mi-o fi făcut la Breasta. Linia Filiaşi-Severin c tot întreruptă; stricăciunile făcute de puhoaie între Prunişor şi Butoeşti n-au putut fi încă reparate.
în Bulgaria, o nemaipomenită furtună cu grindină a devastat câmpia dintre Balcani şi Dunăre, distrugând tot în calea ei... în Iugoslavia, potopul ca şi la noi, a făcut şi face daune imense...
Şi nu e nici un semn că cataractele cerului să se închidă. Plouă, plouă şi e frig...
Discursul lui Churchill e foarte comentat. Sinceritatea lui e condamnată de unii. Eu găsesc că a avut dreptate să spună lucrurile pe şleau. Poate că ar fi făcut mai bine să dea cifrele pierderilor fără să le aprecieze urmările. Calificarea sa ca „un uriaş dezastru militar pentru Alianţă" a luptelor din Flandra, a servit mult nemţilor în propaganda lor... E bine să fi sincer şi curajos, dar nu e bine să fii prea impulsiv...
Peyrouton nu mai vine la Bucureşti, a fost renumit înalt comisar în Tunisia, post pe care 1-a ocupat deja înainte dc a fi trimis la B.ucnos Aires ca ambasador. Rămâne la noi Thierry, a cărui transferare în Argentina a fost anulată. La Moscova va fi numit Labonne.
Fiirher-ul a ordonat să se sune clopotele 3 zile şi să fâlfâie steagurile 8 zile pe toate casele în semn de recunoştinţă pentru victoria din Flandra, „cea mai mare din câte a cunoscut istoria (?)".
■Narvik-ul a fost bombardat şi luat de Aliaţi. Acum e zilnic bombardat de nemţi. Şi toate pe spinarea norvegienilor care se întreabă probabil ce vină ispăşesc în momentele de faţă...
Nemţii se plâng că avioane elveţiene au atacat avioane germane — din care au şi doborât unul — deasupra teritoriului francez. Elveţienii se plâng că nemţii au aruncat bombe pe teritoriul federal... Tonul de la Berlin este însă ridicat: să nu se pregătească o trecere a trupelor germane peste Elveţia, în Franţa Centrală?
însemnări zilnice, 1940 3 3 9
Japonezii anunţă şi ei începutul unei noi ofensive în China. Chinezii pe de altă parte pretind că au atacat pe japonezi şi că aceştia stau rău... Nebunie pe toată faţa pământului...
„Codul funcţionarilor publici" (legea armonizării salariilor) care trebuie „mussai" să fie promulgat pe ziua de 8 iunie, a fost supus ieri examenului comisiilor reunite de legislaţie ale Camerei şi Senatului. Probabil ca să i se dea puţin prestigiu, căci toată lumea îi atacă dispoziţiile. Natural, comisiile n-au schimbat nimic şi au votat proiectul aşa cum a fost prezentat de principele d'Orange (dl Radu Portocală). Aştept ca să fie publicat, sâ-1 citesc şi eu.
7 iunie. De miercuri dimineaţă ofensiva nemţească în Franţa e în plin toi. După două zile de lupte înverşunate, rezultatele nu sunt încă lămurite. Nemţii afirmă că au străpuns linia Weygand în mai multe locuri şi că înaintează. Francezii recunosc că, care de asalt în mic număr au trecut în dosul frontului, dar afirmă la rândul lor că aceste care ne-fiind urmate de alte trupe — căci acestea au fost oprite —- nu reprezintă nici un pericol: ele ar fi fost chiar distruse. Bătălia este numai Ia începutul ei — rezultatele nu vor putea fi constatate decât după câteva zile. Cert e că germanii au iniţiativa operaţiunilor şi că dispun de o mare superioritate de avioane şi de care de asalt. Francezii sunt singuri: englezi îşi mărturisesc absenţa lor de pe câmpul de luptă...
Totuşi aviaţia britanică e foarte activă la spatele inamicului. Oficial se anunţă incendierea fabricilor lui J. G. Farben din Ludwigshafen: focul se vede de la graniţa franceză. Se confirmă bombardarea Essenu-lui, Dortmundului, Hamburgului şi Mtinchenului. Paul Reynaud în declaraţiile lui radiodifuzate de aseară previne pe nemţi că pentru fiecare bombardare de civili în Franţa se vor executa imediat represalii în Germania...
Remanierea Cabinetului francez se explică prin necesitatea unei mai mari coeziuni şi prin faptul că Daladier începuse să enerveze opinia publică care vedea într-însul pe drept sau pe nedrept autorul moral al dezastrelor suferite până acum... Se pare că opinia publică e mulţumită cu schimbarea şi cu noul Guvern. Cu atât mai bine...
[talia a declarat apele sale teritoriale, până la o distanţă de 12 mile de la coastă, ca periculoase, ceea ce înseamnă că a aşezat sau că aşează
340
CONSTANTIN ARGETOIANU
Însemnări zilnice, mo
341
mine. Vasele străine nu mai pot intra în porturile italieneşti decât cu autorizaţia autorităţilor militare...
Puricelli soseşte astă-seară cu Simplonul. Tătărescu are obiceiul să sară dincolo de cal: a trimis pe Şoneriu cu vagonul său ministerial sâ-1 primească la graniţă. Foarte exagerat şi inutil. Eu nu mă voi duce nici măcar la gară să-1 primesc. Pentru duminică seara, Tătărescu a pregătit o masă în cinstea italianului, la care m-a poftit şi pe mine „ca sa vorbim în cerc restrâns". N-am avut încotro, am primit şi am renunţat să merg la Breasta, cum plănuisem, să-mi văd dezastrele inundaţiilor cu ochii...
Cu inundaţiile e prăpăd mare. De zeci şi zeci de ani nu s-a văzut aşa ceva. Pe Valea Jiului 10 000 de hectare de semănături sunt sub apă. La Breasta mi-a luat podul din parc peste Brestuica. A doua oară în 50 de ani. O pagubă mare şi tăierea proprietăţii în două. Şi plouă, plouă. Aceleaşi dezastre ca în Dolj sunt înregistrate în Gorj, în Mehedinţi, în Râmnicul Sărat, în Tecuci, în Tutova etc. An de pacoste, pe tot pământul!
Cancicov a făcut o largă expunere asupra planului său de lucru la Ministerul Economiei Naţionale. A spus lucruri bune şi a fost sincer. Sâ sperăm câ va fi lăsat să facă ceva: până acum Ministerul Economici Naţionale a avut 58 de titulari în 32 de ani!
Cancicov a vorbit în termeni foarte câiduroşi de Consiliul Superior Economic şi de persoana mea... îi voi mulţumi astăzi la inaugurarea „Lunii Bucureştiului"...
Pe când scumpa Franţă piere sub bombardamentele barbarilor, găsesc printre hârtiile mele următoarea însemnare din 1934: Les meilleurs restaurants de France: (Cele mai bune restaurante din Franţa) Macon, Hotel de 1'Europe (Burtin)
Boivy (chateau) 4 kilometres de Roannc (ancien antiguaire a Nancy) decouvert par de Dion
Vienne (Isere), hotel des Pyramides (Excedent)
Le seul bon cris de Suisse: La Glacier Sion
(â l'hotel des Bergues â (Geneve) reserve de la Rochefoucault)
Sâmbătă, 8 iunie. Ştirile de pe frontul francez sunt succinte, de o parte şi de alta. Se pare că germanii fac uşoare progrese, dar că francezii rezistă. Weygand a adoptat un nou dispozitiv de luptă: lasă sâ treacă tancurile pe care le distruge apoi în spatele frontului şi după trecerea carelor de asalt astupă gaura cu infanterie pe care o opune infanteriei inamice...
Francezii rezistă... toată chestia e cât vor putea rezista? De la englezi nu mai au decât ajutorul aviaţiei, iar o bună parte din armata lor e înşirată la graniţele Elveţiei şi Italiei. După ştirile din Berlin s-ar părea câ obiectivele nemţilor sunt mai mult Rouen şi Havre, decât Paris — pentru moment cel puţin...
Italienii n-au intrat încă război, dar continuă cu ameninţările, cu pregătirile şi cu toată muzica lor obişnuită de o lună. Ordine au fost date tuturor vaselor italiene de comerţ să nu mai circule şi să se refugieze în porturi neutre...
Guvernul şi populaţia din Canada au adus telegrafic la cunoştinţa generalului Cort că sunt cu toate puterile lor alături de armata britanică...
Ducele de Windsor, care era ofiţer de legătură (!) cu armata franceză, şi-a dat demisia din postul (!) său.
Gaxatte a republicat articolul lui Weygand din Revue des Deux Mondes, apărut în 1937, prin care generaiissimul de astăzi prezice tot ce s-a întâmplat, locul pe unde nemţii vor invada în Franţa, tancurile, colaborarea aviaţiei superioare, inutilitatea liniei Maginot etc.
Omul care a prevăzut aşa de bine, a fost însă lăsat la o parte: era clerical şi nu era republican. Se zice că pentru indiscreţia sa, Gaxotte ar fi fost arestat... Arestat pentru că a publicat un articol al generalissimului, iată unde au ajuns în Franţa! Şi-au pierdut bieţii oameni capul!
Tot din Franţa vine ştirea că Rauschning, autorul volumului „Hitler m-a dit", a fost arestat ca spion germanVA Se pare că zisul volum în care Fiihrer-ul era prezentat ca un nebun şi ca un prost, fusese scris cu complicitatea Guvernului german şi publicat pentru ca autorul lui să câştige încrederea francezilor şi să-i poată spiona mai bine!!!
în Statele Unite s-a hotărât să se vină în ajutorai Aliaţilor prin cesiune de arme americane, dc arme ale armatei americane zise învechite.
342
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
343
Se vor da astfel 600 000 de mitraliere, puşti, tunuri. Se zice că se vor trimite chiar aeroplane şi vase de război, dacă va fi nevoie. Roosevelt a adus pe compatrioţii săi la lozinca: să dăm Aliaţilor de toate, numai un corp expediţionar nu! Nici n-ar putea, căci până să-1 pregătească se va fi şi sfârşit războiul...
Mittelhauser a fost numit comandantul armatelor din Siria în locul lui Weygand.
Regele Suediei a mai semnat o proclamaţie de neutralitate absolută... Dar mai adaugă în proclamaţia sa că o adevărată neutralitate nu se va putea garanta nimănui decât după încheierea păcii. Cum se pare, Gustav V nu are în venele sale numai sânge de al lui Beraadotte, ci şi de al lui La Palisse.
Peyrouton, care trebuia să vina la noi ca ambasador, şi-a luat postul de la Tunis în primire şi a adresat tunisienilor un apel călduros şi patriotic cerându-le să îşi strângă rândurile în jurul Franţei...
Cu prilejul aniversării de azi, de 10 ani de domnie, Hitler a adresat Regelui o caldă telegramă de felicitare...
Franco a decorat pe Ribbentrop cu Colanul Ordinului Eliberării şi al Săgeţilor (ce o fi aia?) şi pe Muti, secretarul general al Partidului Fascist din Italia, cu Marele Cordon al aceluiaşi ordin.
Ieri s-a inaugurat „Luna Bucureştilor" în prezenţa Regelui. Atmosferă deprimată...
în alte ţări se creează grade în armată şi se fac înaintări după război, dacă e cazul să se recompenseze merite incontestate. La noi recompensele se dau dinainte, şi cui se dau!!! S-a creat pe ziua de azi gradul de general de armată (!) şi s-a dat lui... Uasievici! O singură conso-laţie: dacă a fost numit Uasievici generalissim e că, cu siguranţă, nu vom avea război...
Armată n-avem, dar vom avea de acum înainte generali de brigadă, de divizie, de corp de armată şi de armată!
Generalii Florescu şi Motaş ieşind la pensie (erau consideraţi ca cei mai buni generali ai noştri, de ce nu i-a ţinut peste limita de vârstă?) Uasievici a fost numit în locul lui Motaş, comandantul grupului de armate din Răsărit, iar generalul Corniţoiu în locul lui Florescu la Vest. în locul lui Uasievici care comanda una din armatele lui Motaş a fost numit generalul Ciupercă. Tătărescu pretinde că dacă cumva, Doamne fereşte, am ajunge la război, toţi aceştia vor fi înlocuiţi prin tineri, azi generali de brigadă sau colonei, excelenţi, dar cărora nu li s-a dat încă comanda ca să nu tulbure ierarhia în timp de pace (!!!).
Ei lucrează însă efectiv la organizarea viitoarelor lor comandamente, fiind numiţi şefi de stat major pe lângă actualii comandanţi...
Azi, adică la noapte, se mai mobilizează 8 divizii, ca să răspundem mobilizării aproape complecte a Ungariei şi concentrărilor recente de trupe de la graniţa noastră de Nord-Est...
S-a promulgat azi-dimineaţă noul Cod al funcţionarilor publici, cu armonizarea salariilor. N-am avut vreme să-1 citesc, dar dintr-o aruncătură de ochi am putut constata ca avem 408 000 funcţionari (!) că prin noua lege tipurile de salarii se reduc de la 773 la 52 şi că în administraţie lefurile cele mai mici de 2 900 lei se ridică la 4 000.
Duminică, 9 iunie. Ştirile de pe frontul francez, întrucâtva contradictorii dar cu date, de o parte şi de alta, ce se pot îmbina înseamnă o luptă lentă dar continuă înaintare a nemţilor. Francezii declară că rezistă dar mărturisesc „retrageri strategice". Se pare că cea mai îngrozitoare bătălie din toate timpurile s-a dat ieri şi alaltăieri între râurile Bresle şi Oise, unde germanii au aruncat 20 de divizii proaspete şi 4 000 de tancuri... Francezii pretind că frontul lor n-a fost străpuns, dar că a trebuit să se reconstituie mai înapoi... Afara de o minune, o redresare franceză nu mai e posibilă, mai ales dacă va intra şi Italia în foc...
Toate actele Guvernului italian sunt de aşa natură încât intrarea italiei în război pare sigură. Dacă totuşi amicul Mussolini joacă teatru, cum cred mulţi şi cum mai cred încă şi eu, cu toată evidenţa contrară — atunci îl joacă de minune. Astfel Ciano a chemat pe Francois Poncet şi pe ambasadorul Angliei şi lc-a spus că Italia de fapt se consideră în stare de război, şi că probabil are cinstea să-i vadă pentru ultima oară
344
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
345
(Francois Poncet a povestit lui Bossy această întrevedere, Bossy a tele-grafiat ştirea la Externe şi Tătărescu mi-a spus-o mie). Cu toată precizia acestei declaraţii reprezentanţii Franţei şi Angliei sunt încă la Roma... Pe de altă parte, la Paris (telegramă Franasovici) ambasadorul italian Guariglia şi-a făcut cuferele şi aşteaptă ora plecării...
Trimiterea cvasilimitată de material de război Aliaţilor, din partea Statelor Unite a fost primită foarte favorabil de opinia publică americană. Presa de peste ocean începe să scrie că Statele Unite nu sunt neutre ci aliate nebeligerante ale Angliei şi Franţei. Dacă Franţa ar putea ţine numai 6 luni, America intră în război, cum o fi reales Roosevelt. Dar credinţa generală e că nu va putea ţine...
Din toate centrele Europei vin ştiri că pacea e asigurată în Sud-Es-tul Europei. Să ne ajute Dumnezeu!
Demisia Ducelui de Windsor din postul ce ocupa de ofiţer de legătură se dezminte oficial. Ducele e cu armatele franceze pe front...
Paul Reynaud a chemat pe Franasovici şi i-a vorbit de sus. I-a spus că e treaba Regelui şi a Guvernului român să dea sau să nu dea Germaniei benzină şi mâncare — o chestiune în care Franţa n-are calitate sa se amestece — dar că, campania sistematică ce s-a întreprins pentru distrugerea influenţei franceze asupra opiniei publice româneşti, campanie ce n-are scuza necesităţilor de apărare a existenţei Statului românesc — e o infamie. Guvernul francez face Guvernul român răspunzător de această acţiune... Săracii francezi... nu văd ei în ce hal au ajuns şi le mai vine să ameninţe? De altminteri pe nedrept, căci toată suflarea românească e cu ei şi nimeni nu duce „o campanie împotriva unor stări sufleteşti atât de naturale..."
Ziua de 8 iunie s-a petrecut ieri în relativă linişte. Dimineaţă am avut Te Deurn la Patriarhie. La ora 12,50 am fost la Palat să prezentăm felicitări Majestăţii Sale: Consilierii Regali (lipseau lorga, Cuza şi Vâitoianu), Guvernul, înaltul comandament. Tătărescu a ţinut o cuvân-
tare din care părea să rezulte că România a fost creată în ultimii 10 ani, cuvântare banală şi recitată cu glas de trâmbiţaş, după obiceiul delincventului... A vorbit scurt şi frumos şi generalul Ilcuş — Guvernul a oferit Regelui un cap de Christ, zice-se de Greco (?), iar oştirea un buzdugan de aur, oribil ca toate buzduganele româneşti. Suveranul a răspuns prin câteva cuvinte, ne-a strâns mâna şi am coborât cu toţii la masă. Masă infectă. Carnea era aşa de tare încât nici n-am putut să muşc în ea. Pentru prima dată Regele şi Voievodul au apărut cu Marele Colan al Ordinului de Hohenzollern, cu atât mai bătător la ochi, cu cât ţinuta era de serviciu, fără decoraţii. Bloncos şi urât, colanul nemţesc se lăfăia pe pieptul odraslelor de la Sigmaringen ca un omagiu depărtat adus tancurilor germane din Flandra şi Artois... Această delicată atenţie n-a fost remarcată decât de câţiva iniţiaţi, care cunoşteau ordinul... De ruşine, am ţinut constatarea pentru noi, fără să o mai împărtăşim şi altora...
La masă a asistat şi Regina Elisabeta, cu Scanavi care poartă acum uniforma Curţii...
După masă, Regele şi Elisabeta au făcut cerc şi ne-au ţinut până la ora 4. Elisabeta mi-a spus cu mulţumire că nemţii au recunoscut arhiducelui Anton calitatea de „erzherzog von Oesterrich" (arhiduce al Austriei) şi-1 tratează în consecinţă. Nu mai e „gefreiter Anton Habsburg" (caporalul Anton Flabsburg) şi aruncat într-un tanc... O politeţă a lui Hitler pentru Regele Carol. Din acest punct de vedere m-a bucurat...
Elisabeta mi-a părut foarte împăcată cu o victorie germană... Mi-am adus aminte de vremea când urla pe uliţele laşului, în ianuarie 1918, pentru Franţa şi pentru Misiunea franceză...
Ileana, cu copiii, vine să se instaleze la Banloc... „Să mai mănânce şi ea", a încheiat Elisabeta.
Cu Regele am vorbit numai politică externă. Vede şi el cu părere de rău cum se prăbuşesc Aliaţii şi pare convins că trebuie să ne înţelegem cu nemţii, cu italienii, cu ruşii... Eu i-am spus răspicat: „Sire, nu mai putem sta cu fundul pe două scaune..." E de acord. în ce priveşte pe ruşi mi-a confirmat că ne trimit un ministru. El ar vrea să trimită la Moscova pe Gafencu, dar nu imediat, fiindcă acum nimeni nu poate vorbi, nu cu Stalin, dar nici măcar cu Molotov. Nu primeşte decât pe Scfiulemburg şi pe ambasadorul Statelor Unite. „Trebuie întâi să deschidem uşa, sper că noul ministru sovietic sau nemţii ne vor ajuta, după ce uşa va fi întredeschisă, voi trimite pe Gafencu — am vorbit deja cu el..." Din cuvintele Regelui trebuie să conchid că Gafencu nu mai merge la Ankara. Atunci, acolo Cruţescu. Regele m-a întrebat dacă
346 CONSTANTIN ARGETOIANU
am văzut pe Puricelli (a sosit vineri seara). Cum nu-1 văzusem ieri-dimineaţă decât un moment (abia aseară la Tătărescu am stat mai mult de vorbă cu el) i-am spus că l-am zărit, că i-am strâns mâna, dacă n-am vorbit cu el. Pe Puricelli, Regele îl va vedea mâine...
Puricelli a sosit vineri seara, mi-a făcut ieri-dimineaţă o scurtă vizită şi am stat cu el mai mult dc vorbă, seara, la Tătărescu. Primul ministru a dat în cinstea italianului o masă fără dame, la care în afară de mine mai poftise pe Ghigi, pc Cancicov, pe Gigurtu, pe Christu, pe Macovei, pe Giurescu, pc Gafencu, pe Al. Creţeanu, pe Şoneriu. Masă bună, excelentă.
Ce bine am făcut că n-am chemat eu pe Puricelli, că am prevenit pc Tătărescu că nu mai era atât dc influent ca mai înainte, că i-am sfătuit să-1 cheme ei, prin Bossy! Amicul meu Puricelli mi-a dat de data asta o mare decepţie. Nu ştie nimic şi mâ întreabă pc mine despre ce va face Italia! El crede că Italia nu va intra în război, ar fi prea ruşinos, aşa ceva ar putea sâ o facă un Farinacci, nu un Mussolini! Nimeni, afară de Mussolini, de Rege, poate de Ciano şi de principele de Piemont nu ştie ce ne va aduce ziua de mâine! Dar de Italia, de noi, Puricelli nici nu vrea să vorbească; are o idee fixă, sâ scape Franţa! E mult mai impresionant, mai prăpădit, mai nenorocit, decât toţi francezii pc care i-am văzut! Dacă ar fi el însuşi francez nu s-ar putea înfăţişa altfel... îmi strângea mâna, se uita în ochii mei şi buzele tremurând îmi susurau; „Spune-mi, ce putem face pentru Franţa? N-ar putea face ceva Regele Carol? E prea târziu, c prea târziu!" Noi l-am chemat să vorbim dc afacerile noastre şi ale Italiei — el îi dă zor cu Franţa! Despre marea misiune care l-a făcut să întârzie, despre cc i-a spus Ciano sau Mussolini — nimic! Poate e şi ăsta un actor şi nu se va deschide puţin decât mâine cu Regele!
Ieri, la Palat şi scara la el, arn stat mult de vorbă cu Tătărescu. S-a dat cu nemţii până în gât. „Mi se rupe inima de francezi. Au fost proşti, englezii n-au făcut nimic ca să întâmpine războiul. Războiul l-au câştigat nemţii. Trebuie sâ ne salvăm ţara..."
E convins câ c foarte bine văzut dc nemţi (!), că a ajuns să. aibă încrederea lor (!); le-a dat 2 000 000 tone de petrol pe an în loc dc ! 300 000, cât nc obligau convenţiile, ic-a dat tot cc au cerut, ic-a dat pc Gigurtu! Se crede stăpân pc situaţie, e plin dc nădejde, dar şi dc teamă. Crede ca
Însemnări zilnice, 1940 347
vom scăpa cu faţa curată, dar greu. Aducându-mi aminte că-mi spusese la Paris că nu se teme atât de război, cât de masa verde, de conferinţa de pace, l-am felicitat că a scăpat de această grijă, precizând: „Acum nu se va mai discuta la masa verde, acum va veni rândul dictatului lui Hitler..." — „Te înşeli, a replicat el — sunt pozitiv informat că Schacht pregăteşte un statut economic, social şi politic al Europei care va fi discutat şi se prepară chiar, la Berlin, 80 de apartamente pentru delegaţii diferitelor Puteri...!"
Şi Gafencu e convins câ e om de încredere al nemţilor. Cu trei zile înainte de a fi „demisionat" a venit la vărul său Lupu Kostaki şi i-a spus: „Je crois que je suiş sympathique aux allemands!" (cred că sunt simpatic nemţilor).
Iluziile sunt bune, dar nu totdeauna. Sunt în tot cazul de prisos, pentru un ministru de Externe...
Serbarea „Restauraţiei" a avut o presă bună în străinătate. Activitatea Regelui Carol a fost lăudată pretutindeni. Am ajuns şi noi ţară importantă... pe hârtie, pe hârtia de maculatură!
Ieri la masă, la Palat, Victor Antonescu a povestit o anecdotă nostimă despre Clemenceau. Tigrul „s-a ţinut" o viaţă cu Madame d'Aul-nay. Cu timpul au îmbătrânit cu toţi şi Clemenceau şi m-rae d'Aulnay şi d'Aulnay. Acesta, după ce a fost scos la pensie (în cele din urmă fusese ambasador la Berna), a murit. Ca să-1 încurce, un adversar politic a întrebat pe Clemenceau, ce zicea despre această moarte. Dar Clemenceau a răspuns imediat: „Oh, moi, il y a longtemps que j'avais mis non drapeau en berne!" Autentic.
10 iunie. Telepatie. Ieri toată ziua am fost deprimat ca niciodată, fără nici un motiv fizic sau moral, căci ca sănătate mă simţeam bine, iar ca stare sufletească ar fi trebuit să mă simt vesel deoarece mi-am petrecut vremea printre tineri, la două nunţi. Tocmai seara am avut explicaţia stării mele. Eram la masă la Gigurtu — a dat şi el o masă în cinstea lui Puricelli! — când a venit feciorul să cheme pe Urdăreanu la telefon. După câteva minute, favoritul Regelui s-a înapoiat şi cu mutra lui de cioclu ne-a spus: „A început evacuarea Parisului. Cei de la Quai d'Orsay au şi plecat. A început exodul corpului diplomatic. Franaso-
348
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
349
viei pleacă încă în seara asta... Nemţii înaintează şi sunt aproape de Rouen..." Am tăcut toţi 12 câţi eram; ne-a trecut pe toţi un fior rece.
Numai Gigurtu rânjea ca un bou. Am priceput şi rostul depresiunii , mele; presimţisem dezastrul...
Sâmbătă şi ieri atacul nemţilor s-a întins pe tot frontul. Au aruncat 100 de divizii în luptă şi care şi avioane şi iar care... Francezii nu mai pot ţine piept şi dau înapoi, dar în ordine. Probabil că Parisul va fi ocupat până în câteva zile...
Weygand a dat un ordin dc zi plin de demnitate, dar printre fiecare linie se citeşte disperarea... ( *
Parisul meu, Parisul meu! Doamne, de ce m-ai învrednicit să văd i această ruşine şi această infamie?
Mascalţonii continuă să se răţoiască, să ameninţe, să anunţe intrarea lor în război — dar nu mişcă. Le trebuie un cadavru, ca să se arunce pe el, ca hienele? Deocamdată îşi complecteaza dosarele şi scriu despre pierderile suferite de ţara lor din cauza blocadei. Dacă intrarea italienilor în război ar putea determina pacea cu Franţa, aş dori sâ-i văd intraţi mai iute. N-am nici o milă de englezi: tot ce se întâmplă e vina lor: ei au sabotat pacea din 1919 după ce Germania fusese îngenunchiată, ei au permis lui Hitler să se înarmeze, ei au stat cu braţele încrucişate şi n-au construit nici avioane, nici tancuri, când ar fi putut să aibă de 10 ori mai multe ca Germania. Dar de Franţa mi se rupe inima. Când mă gândesc la toate splendorile trecutului care vor fi măcinate cu tunurile şi cu avioanele, pe acel binecuvântat pământ, mă prididesc lacrimile. Cine a zis: „orice om civilizat are două patrii, pe a sa şi Franţa" — a avut dreptate. O simt acum...
Eleganţă germană: iată porcăriile pe care le răspândesc agenţii nemţi în tot Bucureştiul:
LEGENDA: Marea Britanic
Năduf Pâcur Scara: 1 englez la 6.000.000 sclavi
sau Totul la canal
Nă Duff Cooper
sau
(cu pâr) De ce o bâgaşi pe mânecă
Ieri am avut trei nunţi. Dimineaţa pe a lui Berea cu blonda d-ra Niel-son — apoi pe a lui Hodoş cu fata lui Leni Golescu, în fine, după-a-miază, la Tătărescu acasă a Iui Alexandru Romanescu cu Brina Bellu.
Naşii lui Berea, Cancicov, cu a sa Georgctă, au oferit un mare dejun la Clubul Miliardarilor. Era şi Malaxa. l-am spus bună ziua, dar am re-
350 CONSTANTIN ARGETOIANU
fuzat să stau de vorbă cu el. Prea e escroc şi prea şi-a luat nasul la purtare... Aş vrea să trăiesc destul până sâ-1 văd în puşcărie...
Prăpădul ploilor continuă. Rău ne pedepseşte Dumnezeu. Prin Oltenia ne-a mai lăsat. Ieri a turnat peste Bucureşti. Ca o consolaţie îmi zic: mai bine să cadă apă decât să cadă bombe...
Platitudine: dl Portocală a ţinut ieri o prelegere asupra legii armonizării salariilor pe care a numit-o: un dar regesc.
Miercuri, 12 iunie. Marca trădare, marele act de laşitate s-a comis! Mascalţonii au intrat alaltăieri seară în război. M-am înşelat... Ceea ce am luat drept teatru menit să acopere o derobadă de la un tratat semnat într-un moment de supărare, era teatru destinat să acopere cu zdrenţele multicolore ale comediei oroarea unei ruşinoase tragedii... Mussolini a împins poporul italian, numai pentru satisfacerea ambiţiei sale personale, la un act de necinste pe care nimic nu-1 va putea şterge de pe fruntea naţiei sale. Iată italienii asmuţiţi ca hienele pe la spate, împotriva trupului de martiră sângerândă al Franţei, al Franţei care a făcut unitatea Italiei, al Franţei latine strivită sub cizma barbarilor. Toate se plătesc şi Dumnezeu va răsplăti aceatâ faptă cum merită!
Declaraţia de război a fost făcută alaltăieri şi anunţată de Mussolini de pe balconul Venezia, la orele 16. Nimeni nu se aştepta, cel puţin la noi. Ministrul Italiei, Ghigi ne-a poftit în ajun, duminică, la o masă pentru luni seara. N-ar fi făcut-o dacă ar fi avut vreo bănuială despre cele ce trebuiau să se întâmple, căci la masa lui, pe care nici măcar n-a decomandat-o, facem toţi capete de un cot... Ghigi mi-a mărturisit că n-a aflat decât la orele 15 conţinutul declaraţiilor lui Mussolini de la ora 16... La orele 18, Puricelli era la mine, venise să-mi povestească cele vorbite cu Regele.1 Nu nu numai că nu ştia nimic, dar era încă convins că Italia nu va intra în război. Trebuie să mărturisesc că seara, la masă, nici el, nici Ghigi, nu înfăţişau mutre încântate. Să fi citit pe feţele noastre adâncul nostru dispreţ?
Deşi telegramele de agenţie şi presa germană exaltă intrare Italiei în război, Cecropid mi-a povestit ce s-a petrecut luni dupâ-amiază la Le-
1 Conversaţie tară mare importanţă, căci vizita lui Puricelli la Bucureşti e mai mult sau mai puţin ratată. Regele se aştepta sâ-i aducă ceva din partea Ducelui, iar Puricelli a venit sa ducă ceva la Roma din partea Regelui.
ÎNSEMNĂRI ZILNICE, 1940 351
gaţia germană, unde a fost de faţă la reprezentarea unui film cu vederi dc pe front. La orele 17 (la Roma orele 16) Fabricius a deschis Radio ca să audă onorabila asistenţă declaraţiile Ducelui, anunţate de două zile, ca foarte importante. Abia anunţase Mussolini intrarea Italiei în război şi Fabricius a închis Radio, ca să dea drumul filmului, ca şi cum acesta n-ar fi putut fi întârziat cu 20 minute pentru un eveniment de o asemenea importanţă... Printre nemţii care mişunau acolo, un singur comentariu: „ce vor zice ruşii?" — Şi nici un entuziasm. Aceasta este adevărata stare de spirit şi în Germania...
De la masa lui Ghigi am plecat direct la gară, căci hotârâsem dc sâmbătă să petrec ziua de ieri la Breasta. Călătoria mi-a fost otrăvită prin ştirea sosită lui Giurescu în timpul mesei că trupele italiene ocupaseră deja Menton, pe Coasta de Azur. Ştirea a fost dezminţită chiar ieri-dimineaă. Azi aflăm că primul atac italian a fost dat împotriva insulei Malta, bombardată fără mare efect de avioane macaronare. în schimb R.A.F. din Egipt, a bombardat cu efect serios bazele militare italiene din Libia.
Regele Italiei, în calitate de şef suprem al armatei, a plecat într-un cartier general oarecare şi a dat o proclamaţie cam peltea, poporului său. Se vede că omului îi e ruşine de ce face şi mai alesde faptul că s-a predat cu mâinile şi picioarele legate lui Mussolini. în rivalitatea care se desenase în ultima vreme între Casa Savoia şi Duce, acesta a câştigat partida. Casa Savoia s-a plecat, dar n-a amuţit, ci cântă partitura fostului rival... Sc zice că la acest „reviriment" în Casa Savoia a contribuit şi atitudinea Guvernului francez faţă de Regele Leopold al Belgiei. Declararea acestuia ca „trădător", eliminarea sa din Legiunea de Onoare şi aproape de pe Tronul Belgiei, a schimbat atitudinea pereche t Piemonîe, şi chiar pc a Regelui... Puricelli mi-a spus ca şi Regele nostru (Carol) a fost indignat de cele petrecute cu Regele Belgiei; cum se vede există o solidaritate a Tronurilor mai puternică la oamenii aceştia decât orice alt sentiment.
italienii continuă să iacă teatru şi după intrarea lor în război. E în sângele lor, nu e nimic dc făcut! Regele a numit pe prim-mareşalu! Italiei (!) Benito Mussolini (care până acum n-a condus în război decât o căprarie) comandant al tuturor trupelor italiene de pe pământ, din aer
şi dc pc marc.......- şi pc toate fronturile. Mareşalul Mussolini a confirmat
pe mareşalul Badoglio ca şef de Stat Major al înaltului comandament. Miniştrii vor merge cu rândul pc front şi vor îndeplini funcţii militare, timp de 6 săptămâni. Ciano a şi plecat cu prima echipă. Principele dc
352
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
353
Piemont comandă armata de Vest; cum şi-a luat comandamentul în primire, a şi telegrafiat cu supunere Ducelui, semnând „Generalul Um-berto di Savoia". Ducele a răspuns „generalului de Savoia" că e mulţumit de dânsul! Şi toate aceste palinodii umplu coloanele ziarelor şi nimeni nu râde — dar nici nu plânge...
De pe frontrul francez, ştirile arată că presiunea germană tot împinge linia franceză înspre Sud. Această linie a ajuns acum la 45 km de Paris. Se pare că francezii vor să-şi facă efortul cel mare pe linia Se-na-Marna, linia ce ar trece prin Paris, sacrificat astfel „furiei teutonice, în nădejdea indignării lumii întregi, faţă de sacrilegiul unei asemenea distrugeri, dacă nemţii ar îndrăzni să o săvârşească... De altminteri. Parisul e aproape evacuat. Ieri a apărut ultimul jurnal în Paris, o foaie de informaţii... Fumul pe care incendiile bombardărilor suburbane l-au răspândit, acoperă tot oraşul cu o ceaţă atât de intensă, încât pe Sena nu se vede de la un pod la altul. Ca şi cum mândra cetate se învăluie ca să-şi ascundă supremul sacrificiu al frumuseţii şi al demnităţii sale. Dar nu se poate: Parisul nu va pieri — sau va pieri şi omenirea...
Nimeni nu poate lupta peste puterile sale. S-a poticnit şi Norvegia. Cel puţin Regele, familia regală şi primul ministru au căutat să scape faţa, părăsind ţara şi declarând în manifestul lor că renunţarea Norvegiei la luptă se face cu asentimentul Aliaţilor „siliţi să-şi concentreze forţele aiurea" şi că vor lupta mai departe şi ei, pe alte fronturi, pentru independenţa Norvegiei...
Justiţia belgiană nu e mai presus de a noastră. Cu prilejul unui recent proces a calificat de neconstituţională atitudinea Guvernului refugiat în Franţa şi a dat dreptate Regelui Leopold... Are, se vede şi Belgia Iamandii şi Miceştii ei.
Ziarele noastre au publicat în ziua de 8 iunie ştirea telegramei trimise de Hitler, Regelui nostru. Cele de azi ne aduc la cunoştinţă şi o telegramă de urări cordiale din partea Regelui George al Angliei... Neutralitatea? Mai avem noi mutră de aşa ceva?
Luni-dimineaţa am fost să primesc la gară pe monsignorul Korosec, preşedintele Senatului iugoslav. Cu acest prilej, Avacumovici, noul
ambasador iugoslav care vine de la Madrid mi-a vorbit în termeni foarte pesimişti despre situaţia din Spania. Acolo lucrurile sunt departe de a se fi normalizat. O bună parte din populaţie o constituie „prizonierii", partizanii regimului republican; sute de mii de oameni sunt închişi şi scoşi din puşcărie numai ca să fie puşi la lucrări de interes obştesc. Familiile sunt împărţite după cum norocul a apucat pe unii sau pe alţii din membrii lor la Burgos sau la Barcelona... Ură de moarte nu numai între albi şi roşii, dar chiar printre albi, care se subdivid în mai multe grupări. Franco face echilibristică pe o funie întinsă, dar toată lumea se întreabă câtă vreme va reuşi să se strecoare între atâtea patimi aprinse...
Toţi spaniolii urăsc pe italieni. Avacumovici cita această lozincă: „Vrem Gibraltarul, dar decât să fie al italienilor, mai bine să fie al englezilor!" Iar Puricelli, care a fost şi el în Spania, pretinde „că italienii să fie mulţumiţi dacă spaniolii nu le vor cere până şi plata pământului în care soldaţii lui Mussolini au fost îngropaţi!"
Roosevelt a ţinut un mare discurs la Universitatea Virginia de la Charlottcville, după intrarea italienilor în război. Un mare blam la adresa acestora, tot ajutorul Aliaţilor, dar încă nici un pas decisiv pentru o eventuală schimbare a politicii Statelor Unite de neutralitate... Londra şi Parisul (!) în nădejdea zilei de mâine se mulţumesc şi cu atât. Berlinul şi Roma fulgeră şi ameninţă!
Albania a declarat război Franţei şi Angliei! Egiptul a rupt relaţiile economice cu Italia. Ocupat cum e de trupele engleze care au şi. pornit la ofensivă spre Libia, nu încape îndoială că va intra şi el în război. Mai importantă va fi hotărârea Turciei. Pentru noi ar fi bine să stea liniştită, sâ nu provoace indirect prin acţiunea ei eventuală, tulburări în Balcani. Tătărescu îmi spunea azi, că din ştirile primite ar rezulta că Turcia, deocamdată nu sc va mişca...
Escrocul dc Mihail Manoilescu caută pe orice cale o reabilitare. S-a declarat germanofil şi a ţinut două conferinţe (mă întreb pe ce limbă, pe franţuzeşte? căci nemţeşte nu ştie) la Berlin şi la Viena, conferinţe în care a preamărit nazismul şi a oferit România Germaniei, pe un taler. Toate în speranţa ca nemţii să-l aducă la putere! Nu c vina lui. E vina cui l-a lăsat sâ treacă peste graniţă şi nu l-a împuşcat...
354
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
355
La alegerea de ieri, a episcopului Huşilor (s-a ales Leu, episcopul Argeşului), alegere la care n-am asistat, deoarece eram la Breasta, dl Lupu a înjurat de mamă, în incintă, pe Negură, de la Vaslui. Acesta l-a tratat apoi de beţiv şi de pungaş... Şi dl Lupu era să fie numit zilele trecute Consilier Regal...
De altminteri, Regele n-are mâna fericită cu alegerea Consilierilor Regali: a numit pe Mihalache, care în schimb nu s-a desistat de procesul intentat Statului pentru admiterea sa în Parlament ca senator de drept — aşa cum se înţelesese -— ci dimpotrivă, la ultima înfăţişare (acum câteva zile) a mai adăugat o acţiune la procesul său. Un Consilier Regal în proces politic cu stăpânirea, iată o dictatură sui generis...
Ghelmegeanu face mare caz de faptul câ Popp Jancsi, nepotul favorit al lui Maniu a trecut la FRN semnând o peltea de supunere Regelui, alături de 30-40 de derbedei fără nici o vază în Ardeal. Ghelmegeanu crede că a distrus astfel pe Maniu! Săracul! Cum spunea foarte bine Vaida, la dejunul de la Palat, Maniu canalizează nemulţumirile, care sunt mari. Când nu va mai fi Maniu, va fi altul care le va canaliza, şi tot „aceeaşi treabă" va fi! Decât să se alerge după capul lui Maniu, mai bine s-ar reduce numărul nemulţumirilor, prin ceva mai multă omenie...
Ducele a aranjat plecarea ambasadorilor inamici cu eleganţă. A pus un tren de lux la dispoziţia francezilor şi un transatlantic „II conte Rosso" la dispoziţia ambasadorului britanic şi a tuturor englezilor care vor fi debarcaţi la Lisabona sau în alt port neutru după cerere...
13 iunie. Pe ziua de ieri, punctul nevralgic a fost Turcia. Nu sc ştia dacă, după intrarea în război a Italiei, nu va intra automat şi ca. Apropierea războiului de noi şi posibilităţile dc complicaţii în Balcani nu ne puteau lăsa indiferenţi. Se anunţase că un Consiliu de Miniştri întrunit la Ankara va hotărî în după-amiaza de ieri soarta Turciei. Consiliul n-a avut loc, dar în ziarul Olus a apărut un articol oficios prin care sc arată câ Turcia nu caută nici o sporire dc teritoriu, dar nu înţelege nici sâ piardă o palmă dc pământ. Ea va lua deci o atitudine defensivă şi nu va intra în război, decât ca sâ se apere...X)?1.
La Moscova s-a examinat situaţia după intrarea Italiei în război şi luându-se act că, prin declaraţiile lui Mussolini cu privire la Statele
vecine, pacea în Balcani nu e ameninţată — Sovietele socotesc că siguranţa lor nu este atinsă şi câ nimic nu impune o schimbare în politica rusească... Uf!
Ungaria afirma oficial că n-a concentrat, nici n-a trimis trupe la graniţa românească... Uf!
Pe frontul francez, nemţii continuă să înainteze. Rouen şi Reims au fost ocupate. Sena a fost trecută între Rouen şi Pontoise. Marna a fost atinsă între Chateau-Thierry şi Epernay. Parisul e la 20 km de front...
Linia Frontului în seara zilei de 12 iunie
Se zice că Gamelin, hotărât, nu s-a sinucis. în schimb Cot, fostul extremist şi ministru al Aerului, ar fi fost împuşcat pe front, de câţiva ofiţeri aviatori. Leon Blum ar fi trecut în America, iar Daladier ar fi fost debarcat fiindcă voia pace separată... De spus se spun multe, dar câte or fi adevărate?
După nesfârşite tergiversări — va pleca Gafencu, ba rămânea Stoica, ba rămânea bun numit Radu Cruţescu — în fine s-a hotărât: ambasador la Ankara va fi acesta din urmă şi va părăsi Bucureştiul peste 2-3 zile.
358
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
359
De fapt, politica lui Roosevelt a fost foarte abilă. El a izbutit să aducă naţia lui, atât de ostilă unei participări la războiul european, nu numai la o alianţă morală cu Anglia şi cu Franţa, dar şi la o susţinere cu armament, ce n-ar fi putut fi mai viguroasă dacă Statele Unite ar fi intrat în război. în plus, sub pretext de apărare, Roosevelt a obţinut credite enorme care l-au pus în măsură să mobilizeze o armată considerabilă care va fi gata la acţiune îndată după alegerea prezidenţii iii Azi, nu mai încape îndoială că Roosevelt va fi reales. Politica lui a fost foarte îndemânatică, nu e nimic de zis... E mai tare ca toţi, în America.
Paul Reynaud a trimis un mesaj Preşedintelui Roosevelt, prin care cere ajutorul Republicii de peste ocean. Mesajul e redactat în termeni înduioşători, dar ce umilinţă pentru Franţa...
Războiul italian e până acum negativ. Au făcut să sară podul de la Ventimiglia, probabil de frica unui atac al crupierilor din Monte Carlo. Bombardamente aeriene... Italienii anunţă că au bombardat şi distrus lumea întreagă. în realitate, au primit şi ei ceva bombe, la Torino, la Milano, în Abisinia, în Libia şi chiar în Roma...
Telegramele anunţă într-una: „Ducele a numit pe generalul cutare sau cutare"^ „Ducele a hotărât", „Ducele în sus, Ducele în jos" — oare Regele — împărat (şi Rege al Albaniei) nu mai există?
Telegramele din Roma ne informă că italienii vor să se folosească de război pentru a recupera de la francezi Villa Medici cu grădinile ei, palatul Farnese Trinita de Monti (sacra) etc. Pentru palatul Farnese, italienii au primit însă în schimb „hotel de Doudeauville" la Paris. Dar sunt printre ei unii care cer şi restituirea tablourilor şi operelor de artă luate de Franţa din Italia la începutul secolului al XlX-lea... Vae Victis\
La Roma continuă exodul diplomaţilor. După reprezentanţii Franţei şi Angliei, au plecat şi ai Norvegiei, ai Olandei şi ai Belgiei care s-au raliat la Guvernul din Franţa...
A murit mama lui Malaxa. Să înceapă o eră de nenorociri pentru cel mai mare escroc al Orientului? Dea Dumnezeu. Alimăneşteanu (Dumitru) a făcut o socoteală că avansurile Statului făcute fabricilor lui Malaxa, inclusiv „Astra" şi „Reşiţa", se urcă la peste 5 miliarde lei. în
schimb furniturile livrate de Malaxa sunt aproape nule, căci fie tunuri, fie care, fie ori ce o fi, toate sunt aproape gata, dar le lipseşte câte ceva care le face inutilizabile. Şi acel ceva, câte un lucru de nimic, nu poate fi fabricat de Malaxa şi din străinătate nu mai vine... Cu toată această ploaie de milioane, Malaxa c aproape falit. Alimăneşteanu, care-i cunoaşte bine situaţia, pretinde că, dacă l-ar lăsa Regele din braţe, gata ar fi. Dar iată, Regele nu-1 lasă din braţe...
Ruşii ne-au cerut agrementul pentru Lavrentiev, actualmente ministrul Sovietelor la Sofia şi negociatorul înţelegerii economice cu Iugoslavia. Agrementul a fost dat numaidecât. Se vorbeşte acum de trimiterea lui Ralea ca ministru la Moscova.
Ieri, tot Bucureştiul nu vorbea decât de demisia lui Tătărescu. Despre plecarea lui, nu se mai îndoia nimeni. Ca succesor eram desemnat cu (!!) şi — ce cinste pentru mine — Gigurtu...
Natural, criza a fost numai în imaginaţia oamenilor. Totuşi cred că zilele lui Gută sunt numărate...
Gigurtu mi-a confirmat încă o dată că există o cerere de răspuns adresată Regelui, la o anumită întrebare pusă de Goring. Asupra întrebării însuşi n-am putut insista căci mă descopeream faţă de Gigurtu, care mi-a spus că răspunsul n-a fost dat încă complect, presupunând că ştiu despre cc este vorba... Regele n-ar fi răspuns decât la o parte (presupun în legătură cu neutralitatea noastră), iar la rest ar fi răspuns verbal Gigurtu... Eu cred că nemţii nu se vor mulţumi cu atât, deşi Gigurtu pretinde că Fabricius a fost încântat (!) de răspunsul lui...
Din informaţiile melc rezultă că nemţii cer de la noi fapte, indiferent de cine ar fi la Guvern. în Tătărescu n-au încredere, dar ei nu vor cere înlocuirea lui.
Rămâne ca România să decidă dacă vrea să intre în legături mai strânse şi de încredere cu Germania...
Turcia ne-a-enervat şi ieri. Pare că acolo lucrurile nu sunt încă lămurite şi că o intrare în război n-ar fi încă exclusă. Turcii sunt credincioşi cuvântului dat — c câteodată şi asta o nenorocire...
360
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
361
La Palat şi în Serai a fost săptămâna trecută mare enervare. Sfânta familie îşi expediase imensele bogăţii pe care le poseda în safe-urile din Paris şi din Londra, în America şi ştirea a venit că vaporul pe care le încărcaseră fusese torpilat... Regele a fost ca nebun; nimeni nu mai îndrăznea să-i iasă în cale — înjura pe Urdăreanu şi trăgea picioare în fund lui Buchmann... în fine a sosit o telegramă liniştitoare; vaporul fusese atacat şi uşor avariat, dar toată încărcătura fusese salvată...
Maimuţa: imitând formula italiană, Spania a declarat că în actuala fază a războiului este „nebeligerantă" — nu neutra. îi stă în gât Gibral-tarul şi a început să emită pretenţii asupra vechilor colonii spaniole, pierdute de sute de ani... Să nu ne mirăm dacă va cere şi Argentina şi Peru şi Chile...
în Camera maghiară a avut loc o puternică manifestaţie de dragoste pentru Germania şi Italia, dragoste încălzită prin nădejdea recuperării provinciilor pierdute, în cazul unei victorii a Axei. Nădejdile să nu rămână nădejdi...
Ieri a avut loc alegerea mitropolitului Bucovinei. Contrar obiceiurilor, alegerea s-a făcut cu luptă. Guvernul propusese pe Partenie Cio-pron, episcopul Armatei. S-a aflat însă că candidatura aşa-zisului Cio-pron fusese inventată de Sidorovici şi susţinută de Guvern din ordin de Sus. Atât a fost de ajuns pentru ca voturile să meargă cu duiumul spre Tit Simedria şi Nicolae al Oradei.
La primul scrutin, Simedria a întrunit 69 dc voturi, Ciopron 43 şi Nicolae 20. Majoritatea absolută fiind de 86 s-a declarat balotaj. La al doilea scrutin a fost ales Simedria cu 103 voturi, Ciopron rămânând cu 40. Simedria e o lichea. Dacă a fost ales, e că colegiul electoral a vrut să dea o palmă unde trebuia... Grozavă are să fie răfuiala, când va veni. Se grămădesc urile...
Sâmbătă, 15 iunie. Nemţii au intrat ieri dimineaţă în Paris... Cum nu mi se usucă mâna scriind aceste cuvinte? Le scriu şi nu-mi vine să cred. Toate au mers aşa de repede încât nici n-am putut să ne dumirim şi să ne dăm seama de realităţi... La 10 mai, dimineaţa, germanii au atacat Belgia şi Olanda. O lună şi patru zile mai târziu, adică pe ziua
de ieri, erau stăpâni pe Olanda şi Belgia, pe tot nordul Franţei, inclusiv Parisul, pe coasta mării, până la Havre...
Mintea omului urmăreşte cu greu tot ce înseamnă aceste cuceriri...
Nemţii la Paris... Oricâtă milă mi-ar fi de bieţii francezi, nu mă mişcă atât nenorocirea lor, căci au meritat-o în bună parte. Umilirea prestigiosului oraş îmi spurcă însă toate amintirile tinereţelor mele, toată dragostea mea pentru vechile ziduri pe care le-am iubit cu patimă şi care au însufleţit în mintea mea tot trecutul de glorie al ultimelor veacuri...
Tot acest Paris, al trufiei Luvrului şi Tuilleriilor, al liniştei Luxemburgului, al vechilor hoteluri, al castanilor de la Saint-Cloud, al perspectivelor miraculosului Versailles — mi le spurcase deja motorizarea vieţii şi decăderea intelectuală şi morală a poporului partizan, de la războiul cel mare încoace. Cizmele nemţeşti tropăind rue de la Paix şi pe Champs Elysees strivesc ultimele amintiri care mă legau de locurile în care mi-am plămădit sufletul. E pentru mine o nenorocire mai mare decât pentru mulţi francezi. Simt că am murit pe jumătate.
Nemţii n-au întâmpinat nici o rezistenţă în faţa Parisului, care a putut astfel fi scutit de o parţială sau totală dărâmare... Trupele lui Hitler (!) au găsit străzile goale. Toate prăvăliile închise şi lumea rămasă în oraş, închisă prin case. Totuşi, mai târziu, se zice că ar fi avut loc o manifestare ostilă la Hotel de Viile, căci au început să lipsească aprovizionările, Parisul fiind tăiat de centrele sale de revitaliere. Nemţii nu s-au atins de Paris, dar au făcut să sară în aer toate fabricile de muniţii şi armament din zona suburbană. Se zice, de asemenea, că după manifestaţia de la Hotel de Viile, populaţia ar fi devastat un număr însemnat de prăvălii din centrul oraşului...
Ştirile de pe front sunt dezastruoase. Havre a fost ocupat la o extremitate a liniei; la cealaltă au început atacuri masive îndreptate din Sarre asupra linie Maginot. Pe Marna, nemţii au ocupat Vitry-le Francois şi înaintează vertiginos. Miroase a dezastru. Comunicatul german anunţă că a treia fază a campaniei din Occident a început şi că va fi urmărită până la distrugerea armatei inamice.
Guvernul francez mutat întâi la Tours, s-a refugiat la Bordeaux. Pare că se ridică glasuri multe pentru încheiere de pace. Se crede că printre ele ar fi şi al lui Petain. Se vorbeşte de adevărate mişcări populare pentru încetarea războiului. Un mutilat de război francez a urlat la un post de Radio, probabil german, că cei care au târât Franţa în război sunt criminali şi că soldatul francez nu trebuie să se mai bată...
362
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
363
Umilitul apel pe care Paul Reynaud l-a adresat Statelor Unite pare a fi un semnal de alarmă: dacă nu mă ajutaţi, sunt silit sâ mă predau... De o pace separată a Franţei pare a se teme şi Anglia; declaraţia de solidaritate britanică radiodifuzată în lumea întreagă, apelul Reginei Angliei aseară îndreptat către femeile franceze — par să fie simptomele acestei temeri... Statele Unite au răspuns: „Vom face tot ce este cu putinţă ca să ajutăm Franţa..." — adică nimic, sau aproape nimic. Şi ce ajutor va putea da Anglia? Avioane şi încă... Vae victis, vae victisl...
Tangerul a fost ocupat de spanioli... Cu învoirea Comisiei Internaţionale, spun cei de la Madrid — cu învoirea lor spun francezii... statutul internaţional continuă sa fie în vigoare. Spaniolii pretind că n-au ocupat milităreşte Tangenţi decât pentru garantarea neutralităţii sale.
Pe când nemţii şi francezii se bat, italienii trag comunicate. Şacalii s-au mărginit până acum la încercări...
Cu Egiptul, Italia a pretins până acum că e pe picior de pace, deşi toate avioanele engleze care au bombardat Cirenaica au decolat de pe teritoriul egiptean. Din telegramele de azi rezultă câ ministrul Italiei la Cairo şi întreg personalul Legaţiei au părăsit Egiptul.
Turcia continuă să se zbată, dar se parc că cauza păcii e câştigată, cel puţin pentru moment...
Guvernul din Nanking (sub influenţa japonezilor) a cerut Puterilor europene beligerante sâ evacueze din concesiunile internaţionale contingentele lor de trupe. Se pare că la Şanghai o înţelegere ar fi intervenit între englezi, francezi şi italieni (!) pentru organizarea rezistenţei împotriva exigenţelor chino-japoneze...
Postul dc agent telefonist la primăria din Paşcani (Moldova) devenind vacant se publică un concurs, în Monitorul Oficial, pentru obţinerea lui. Pentru acest post retribuit cu 1 800 lei pe luna se cer la examen cunoştinţe înşirate pe o coloană întreagă a Monitorului. Candidaţii trebuie sâ fie licenţiaţi (!!) sau cel puţin bacalaureaţi, sa posede cunoştinţe dc geografie, dc istorie, de literatură     să posede codul pena!
şi toate legile de organizare a Statului, şi statistica IV. Ce statistică, domnule primar? Dl primar e un partizan al selecţionării funcţionărilor, nu glumă! Ţara lui Hubsch, domnule...
Blumenfeld, care s-a împrietenit cu ruşii, îmi povesteşte de la ei. Lavrentiev, noul ministru acreditat la Bucureşti, vine cu mâinile pline de ramuri de măslin. Desigur, Moscova, vrea să preia în Balcani influenţa deţinuta până acum de Anglia şi de Franţa, prăbuşite. Dar la acest rezultat vrea sâ ajungă nu numai prin metode pacifice, dar încă asigurând pacea în Balcani. Chestiunea Basarabiei, care se va aranja ea odată, nu poate da loc la acte de ostilitate faţă de România din partea Sovietelor, care nu înţeleg să zdruncine întru nimic situaţia şi forţa României pe care Rusia contează ca pe un s tăvi Iar al unei exagerate întinderi a Germaniei către Sud-Est...
Sâ fie numai aşa...
Blumenfeld mai pretinde că ruşii nu admit decât un singur om la Guvern în România — şi acela aş fi eu!!!!!
Expediat azi-dimineaţă pe Korosec, cu un vagon special...
16 iunie. Ruşii au ocupat Lituania. Iată „surpriza" pe care ne-au rezervat-o ziarele de azi-dimineaţă. O adevărată surpriză nu e, căci la ceva ne aşteptam. De mai bine de 10 zile, Moscova a căutat şi a găsit nod în papură Guvernului din Kaunas, ca să ajungă la o întărire a garnizoanelor ruseşti dc pc graniţa germană. Lituanienii au fost învinuiţi că au molestat în unele garnizoane soldaţii lui Stalin, că au negociat pacte militare cu Estonia şi cu Letonia etc. şi un ultimatum le-a fost trimis, care a expirat ieri, 15 iunie. Guvernul din Kaunas a primit condiţiile celui din Kremlin şi trupe masive ruseşti au ocupat diverse localităţi lituanc, întinzând imperiul militar moscovit asupra unei ţări rămase pe hârtie independentă... Et nune erudiminil... (Şi acum sâ luăm aminte).
Evenimentele din Lituania sunt pentru noi mai importante şi mai îngrijorătoare decât cele de pe frontul francez...
Drapelul german a înlocuit drapelul francez pe edificiile publice din Paris şi pe castelul din Vcrsaillcs, în care „s-a săvârşit aişinea dictafu-
364
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
365
lui din 1919". Germanii au pus o gardă de onoare la soldatul necunoscut şi la invalizi, la mormântul lui Napoleon. Komandantura a organizat şi o ceremonie, undeva în Paris, în onoarea soldaţilor francezi căzuţi în război. Trupele germane au o purtare exemplară faţă de populaţia civilă... Din fiecare măsură luată apare dorinţa germană de a nu se vrăjmaşi de moarte cu poporul francez...
De pe front ştirile sunt deplorabile pentru francezi. Linia Maginot a fost străpunsă la primul atac pornit dinspre Sarre (pentru ce or mai fi cheltuit francezii 150 miliarde franci pentru aceste uriaşe şi inutile lucrări?) şi Metzul şi Nancy sunt ameninţate. Verdun a fost ocupat la repezeală... Fortul Vaux, eroicul fort Vaux din 1916 n-a rezistat nici două zile...
Până şi italienii înregistrează succese şi încă pe mare: crucişătorul italian „Calatafimi" a atacat şi a scufundat crucişătorul britanic „Ca-lypso"...
în Franţa, deprimarea şi descurajarea par să fie mari. Un Consiliu de Miniştri adunat aseară la Bordeaux a ţinut o lunga şedinţă, care va mai ţine în continuare şi azi-dimineaţă... ieri au circulat cu intensitate zvonuri de pace separată din partea Franţei. Se spunea chiar — din izvor american — că Weygand şi Petain erau de partea lui Lebrun pentru o grabnică încheiere a păcii, la care numai Paul Reynaud şi Mandel se opuneau... Se pare totuşi că aceste zvonuri erau false şi că francezii vor să ducă războiul până la istovire... S-ar fi hotărât o scurtare a frontului pe linia Loire-ei, în jurul masivului Central şi până la Alpi de va fi cu putinţă, iar de nu, până în valea Rhonului... Oribil, oribil, oribil!
Ziarele de azi-diminează publică doua documente de cea mai mare importanţă, interviul lui Hitler, dat ziaristului Wiegand, corespondentul trustului american Hearst, şi răspunsul lui Roosevelt la apelul lui Paul Reynaud.
Cu toate violenţele de limbaj proprii lui Hitler, interviul Fiihrerului este extrem de interesant. Din el reiese grosso-modo că Germania urmăreşte o pace în cadrul următoarelor condiţii: 1) Nici un amestec în afacerile Americilor; 2) Nici o intenţie de distrugere a Imperiului Britanic, ci numai acomodarea lui la interesele păcii europene şi la le-gitimile drepturi dc viaţă ale Germaniei (restituirea coloniilor etc); 3) Instaurarea unei păci durabile în Europa pentru care consimţământul nesilit al tuturor popoarelor dc pe continent va fi necesar...
In răspunsul pe care Roosevelt îl dă lui Reynaud, Preşedintele Statelor Unite afirmă că va trimite tot materialul de război, arme şi muniţii, pe care-1 va putea îmbarca, pentru a permite armatei franceze să lupte mai departe pentru apărarea libertăţilor populare care nu sunt numai ale Franţei ci şi ale lumii întregi.
Aceste transporturi vor fi intensificate din săptămână în săptămână şi vor dura cât timp armata franceză va continua să combată.
Roosevelt adaugă că Statele Unite nu vor recunoaşte nici o cucerire sau încălcare de teritoriu săvârşită prin violenţă...
E prima declaraţie de solidarizare oficială cu Aliaţii venită de peste Ocean. în America şi în Londra a făcut vâlvă mare; în Franţa ea soseşte prea târziu şi în momente prea grele ca să mai poată stârni entuziasmul...
în Turcia se manifestă pentru Aliaţi — dar se menţine starea de „nebeligerantă" ca şi în Spania... La cete două capete ale Mediteranei, poftele sunt deschise dar prudenţa veghează...
Blumenfeld îmi povesteşte că „verişoara" lui, care e şi „verişoara" d-nei Lupescu — o domnişoară Lucia Bogen, fiica doctorului Bogen de la Iaşi — a venit să-i spună că Duduia e disperată fiindcă simte că Regele se îndepărtează de ea, probabil sub influenţa nemţilor şi a agentului lor, Urdăreanu. De trei săptămâni, Urdăreanu n-ar mai fi călcat la ea şi de 6 nopţi Regele n-a mai adus-o la Palat... S-or fi certat la poker! N-am nici o grijă, îi împacă Malaxa şi „Turcul va plăti"... „Turcul" suntem noi.
Şoneriu vine dc la Ralea să-mi spună că marţi, miniştrii „juni ţărănişti" vor face un demers pe lângă Rege, spre a-i declara să nu mai pot sluji cu Tătărescu şi că mă vor cere pe mine! Unde am ajuns!!! De altminteri n-am nici o grijă: miniştrii ,juai-ţăranişti" nu vor face nici un demers, şi, dacă l-ar face, Regele îi va trimite la plimbare pe ei, nu pe Tătărescu. Ce s-ar face Malaxa fără Tătărescu?
Luni, 17 iunie. Situaţia dc pc front, care se conturează din ce în ce ca un dezastru, a dus la schimbarea Guvernului francez, Reynaud a demisionat şi s-a constituit un nou Minister sub preşedinţia bătrânului
366
CONSTANTIN ARGETOIANU
mareşal Petain, cu Weygand ca vicepreşedinte şi ministru al Apărării Naţionale. în noul Minister nu mai figurează Mandel (înlocuit la Interne, prin Marquet, primarul oraşului Bordeaux) dar în schimb figurează Laval, la Justiţie, omul păcii. Aşa cum e constituit noul minister, pare menit să încheie pace separată... Că într-acolo se îndrumă Franţa, o arată şi faptul câ, după telegramele Reuter şi Havas, trei Consilii de Miniştri au discutat ieri răspunsul lui Roosevelt pe care probabil nu l-au găsit suficient, căci el a servit de pretext demisiei lui Paul Reynaud. Ambasadorul Angliei şi Guvernul englez dc legătură au fost în contact constant cu Guvernul francez, toată ziua de ieri şi la Londra s-au ţinut consfătuiri şi Consilii de Miniştri... Până mâine vom fi lămuriţi.
Pe front, lucrurile au ajuns aproape la debandadă. Verdunul a fost ocupat într-o singură zi, linia Maginot a fost străpunsă într-un singur atac, Langres a fost luat din fugă, avangardele motorizate au ajuns până la Dijon. Armata franceză e sleită şi pare a nu mai dispune nici de muniţii, nici de care, nici de aviaţie la înălţimea cerinţelor. Rhinul a fost trecut şi nemţii sunt astăzi din nou în Alsacia. Trupele franceze sunt prinse de o parte în regiunea Vosgilor, între armatele germane care înaintează din Alsacia şi cele care coboară la Sud de Langres — iar de alta cele din regiunea Metzului, între coloanele care au străpuns linia Maginot şi cele din Argonne...
. ., ...w........
Situaţia aproximativă de pe teatrul de operaţiuni occidental până în seara de 16 iunie
însemnări zilnice, 1940
367
Situaţia aproximativă de pe teatrul occidental de operaţiuni până în seara de 16 iunie.
La Paris, graţie disciplinei exemplare de care dau dovadă trupele germane, viaţa a început să redevină cvasinormală. Ordinea este încredinţată sergenţilor de oraş şi jandarmilor francezi. Până şi factorii poştali au reînceput să circule...
în populaţia Parisului, germanii pretind câ au găsit un profund resentiment împotriva Guvernului francez şi a englezilor, care au forţat mâna Franţei, silind-o să intre în război...
Dar cc sunt toate astea pentru noi pe lângă ştirile ce ne vin din Răsărit. După Lituania, Sovietele au ocupat milităreşte ieri şi Letonia şi Estonia, cărora le-a trimis ultimate în genul celui înmânat Guvernului din Kaunas. Se zice că ocuparea acestor trei ţări ar fi datorată faptului că Moscova ar fi descoperit o înţelegere încheiată între ele şi Germania... De aici şi toate diviziile trimise pe frontul Poloniei şi al Prusiei Orientale...
Să dea Domnul să fie aşa şi să nu fie pur şi simplu planul Sovietelor de a recupera vechile graniţe ale Rusiei, căci în acest caz, vine rândul nostru... Mi-e inimia cât un purice. Cu ce va veni în traistă noul ministru al Moscovei? Nu-mi vine totuşi sâ cred că Germania ne va abandona cum a abandonat Statele Baltice. E petrolul nostru la mijloc...
Ieri, Premiul regal, ia curse. Regele ne-a anunţat în ajun că vine, dar ieri la amiază s-a decomandat. Prin simpatie cu dezastrele franceze, din cauză de diaree după veştile din Rusia — sau numai ca să-şi petreacă duminica liniştit la Scroviste?
Musiu Urdăreanu a poftit la masă sâmbătă seara, în Palatul Excelenţei Sale, promoţia dc ofiţeri dc cavalerie din 1915, promoţie din care face parte. Regele a cinstit pc marele său om şi pe camarazii lui cu înalta Majestaţii sale prezenţă. După masă, a stat de vorbă cu fiecare ofiţer în parte şi i-a încântat pe toţi. Din nefericire nu erau mulţi şi armata e marc şi mârâie...
Sindrofia a ţinut până la ora 3 dimineaţa, cu abundente libaţiuni...
368
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
369
Marţi, 18 iunie. Printr-o fericită inspiraţie, am primit să petrec ziua de ieri (a doua zi de Rusalii) la ţară. Plecat la ora 10 dimineaţa, am dejunat la Florica unde mă invitase Dinu Brătianu — am fost apoi la Goleşti şi am sfârşit prin Costeşti (lângă Titu) la doctorul şi Ivona Bu~ rilleanu. Mulţumită acestor deplasări şi a îndepărtării de Bucureşti am aflat cu târâita apăsătoarele ştiri din Franţa, din scumpa noastră Franţă, prăbuşită fără vină şi martirizată pentru generozitatea pornirilor ei. Primeam ştirile pe care le zbârnâia aparatul de Radio în pridvorul de la Florica sau în salonul de la Costeşti şi tot nu ne venea să credem... încetarea luptei, depunerea armelor, cerere de armistiţiu — toate impuse de Germania învingătoare, în mai puţin de o lună şi jumătate... Mintea şi puterea de închipuire a omului sunt depăşite...
De fapt, îndată ce am aflat de demisia lui Reynaud şi înlocuirea Ministerului său printr-un Guvern Petain, mi-am dat seama că pentru francezi lupta se sfârşise... Apelul bătrânului mareşal, către poporul francez e mişcător şi înfiorător. Ce a trebuit să sufere „omul de la Ver-dun", punând semnătura lui sub asemenea cuvinte de umilinţă care au trebuit să-1 ardă ca focul...
Ministerul Petain nu s-a constituit aşa cum a fost anunţat icri-dimi-neaţă. Laval (ca şi Flandin şi Bonnet care fuseseră solicitaţi) a refuzat să intre în Guvern, în locul său la Justiţie a fost numit primul preşedinte al Curţii de Casaţie, Fremincourt. A refuzat şi primarul Marquet, Internele şi a fost înlocuit prin Pommaret, ministrul Muncii şi al Lucrărilor Publice în Ministerele Daladier şi Reynaud. A intrat în schimb în Guvern Chautemps, ca vicepreşedinte, iar generalul Weygand a rămas numai ministru aî Apărării Naţionale.
De unde ieri se vorbea de încetarea luptelor de o parte şi de alta şi se anunţase că de la ora 24 nu se mai trăsese un foc — azi se află că luptele n-au încetat, ca Germania consideră cererea franceză ca o cerere făcută numai cu titlu informativ şi că până acum nu exista nici un armistiţiu...
în realitate, francezii nu se mai bat, fiindcă nu se mai pot bate. Met-zul a capitulat, Besancon şi toată regiunea până la graniţa elveţiană au fost ocupate, aşa încât încercuirile despre care însemnasem teama ieri, sunt astăzi fapt îndeplinit...
Nemţii se joacă cu francezii ca pisica cu şoarecii — nu c demn, nici frumos...
Mussolini a părăsit Roma aseară la ora 20,30 ca să se întâlnească „undeva"' cu Hitler. în întâlnirea de azi-dimineaţă, între cei doi dicta-
tori se va pecetlui soarta Franţei... Să vedem dacă ghicesc: i se va cere Corsica, Tunis, Djibouti, drepturi la Suez, mandatele încredinţate în 1919 şi... flota de război...
Anglia a declarat oficial că continuă lupta. Churchill după cuvinte de adâncă compătimire pentru Franţa aliată, care va renaşte din cenuşile ei, revendică în vorbe frumoase, pentru Anglia, onoarea de a duce singură lupta pentru salvarea libertăţilor omenirii... Va putea?
Vizita de ieri la Goleşti mi-a strâns inima. Suntem ţara destrămării. Nimic nu ţine. în ce hal am găsit toate aşezările Goleştilor! Nu mai câlcasem pe acolo de 40 de ani...
Casa aproape prăbuşită, intră în ea şi locuieşte cine vrea şi cum poate; cele două case de la poartă (în cea din dreapta, când intri, a fost arestat Tudor Vladimirescu...), complect minate, fără uşi şi ferestre. Parcul devastat, fără împrejmuire; câţiva brazi centenari, câţiva arbori umbroşi mai există încă. Serele şi dependinţele dărâmate. înecat de bălării, mormântul lui Alexandru Golescu Albul (unde a fost îngropat în 1837 şi Alexandru Racoviţă, nepotu-său) părăsit de oameni, c în paza Domnului şi a vitelor care pasc împrejur... Şi mai există Goleşti şi Racoviţeşti! Nemernicii!
Şi biserica e într-un hal fără hal. Şi e interesantă, şi veche de 300 de ani. Ce păzeşte Comisia monumentelor istorice?
19 iunie, rtalienii sunt formidabili. Agenţii lor au umplut ziarele de aseară şi de azi-dimineaţâ cu călătoria tirumfala a Ducelui până la Miinchen. Flori de-a lungul drumului, nemţi hipnotizaţi şi extaziaţi prin gări, Hitler în genunchi la Miinchen, nimic nu lipseşte. Citind, s-ar crede că Mussolini a învins în Belgia, în Olanda şi în Franţa, că Germania e la cheremul lui şi că el va hotărî soarta Europei! Ce sinistre puşlamaîe!
Ducele a sosit la Miinchen ieri după-amiază la orele 15. Consfătuirea între cei doi „imperatori" a avut loc dc la ora 16 la ora 18, şi apoi fiecare a plecat în trenul său, unul spre Sud, celălalt spre Nord.
Un comunicat oficial ne informează că Fuhrerul şi Ducele au căzut de acord asupra condiţiilor de impus Franţei, dar nu ni le spune...
370
CONSTANTIN ARGETOIANU
Din uncie informaţii ar părea să reiasă că nemţii şi italienii nu vor încheia pace separată cu Franţa, de la care vor cere o simplă capitulare, până la pacea generală. Această capitulare necondiţionată a tuturor forţelor de pe pământ, din aer şi de pe mări, francezii nu o vor primi, aşa încât ocuparea Franţei de către forţele germano-italiene va merge mai departe. După unele ştiri însă, germano-italienii ar fi decişi să se oprească pe un front care ar merge de la Gurile Loirei la Marea Me-diterană şi să nu mai supună restul Franţei devenit inofensiv, la prăpădul războiului...
Pe front luptele continuă... Armata franceză încercuită în Alsacia a încercat să scape înspre Langres, dar încercarea a fost zădărnicită de forţele germane, care au făcut 20 000 de prizonieri. La Orleans lupte înverşunate. Nevers şi Le Creusot, au fost ocupate de nemţi...
Agenţia Reuter publică oficial, că în ziua de 16 (duminică seara) ambasadorul englez în Franţa a propus Guvernului Republicii o „uniune" între cele două ţări, cu un singur Guvern, cu un singur Parlament, cu un singur Tezaur şi cu o singură voinţă şi cu o singură armată..., o propunere de disperare şi de ultimă oră, menită să împiedice defecţiunea Franţei... Pare că Guvernul din Bordeaux, buimăcit, n-a dat nici o urmare ispititoarei propuneri...
Cu tot pericolul de moarte ce ameninţă democraţiile, Statele Unite par a se îndepărta tot mai mult de ideea unei participări directe la război. Nu prea merge omul cu plăcere la pagubă! Roosevelt pare să o lase şi el mai moale, căci se apropie alegerea! Material de război pentru Anglia şi Franţa din belşug (şi e ceva şi asta) dar — atât.
Ungurii au ţinut şedinţă la Camera lor, în care au pupat pc toate feţele pe nemţi şi pe italieni. Tcleky a declarai că nedreptatea de la 1919 a fost ştearsă de pe faţa pământului şi că tratatele de la Versailîes, Trianon şi St. Germain sunt desfiinţate... Groful s-a văzut la Braşov, din nou! Nemţii şi până ia un punct şi italienii, au primit cu oarecare răceală manifestările delirante ale maghiarilor. Trebuie recunoscut că coborâtorii hunilor sunt foarte dinamici...
însemnări zilnice, 1940
371
Situaţia aproximativă de pe teatrul de operaţiuni francez până în seara de 18 iunie
Churchill a propunţat ieri în Camera Comunelor un discurs într-adevăr impresionant. De o mândrie sălbatică, de o încredere în destinele neamului său care nu pot lăsa rece pe nimeni, cuvântarea primului ministru britanic va avea mare răsunet. Cu toate nenorocirile de astăzi, recunoscute, purtătorul de cuvânt al poporului englez declară solemn că Anglia va lupta până la victorie, că va ajunge la această victorie şi că va minuna lumea prin modul cum îşi va îndeplini datoria faţă de civilizaţia omenirii... Oricum ar fi, oamenii care nu-şi pierd capul în momente ca cele de azi, sunt rari. Să-i salutăm cu tot respectul...
372
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
373
S-au luat de către Ministerul Economiei Naţionale măsuri excepţionale pentru aprovizionarea armatei cu grâu (?), o blocare pe judeţe, o distribuţie mai raţională la unităţile de trupă şi s-a stabilit un preţ maximal de 57 000 lei vagonul, preţ onorabil dar pe care agricultorii îl găsesc prea mic... Pentru lemne, toţi silvicultorii de prin birouri au fost trimişi la pădure să taie copaci. Dar cu ce se vor transporta lemnele tăiate, mai ales la distanţe mari?
Luat aseară masa cu Kukoliev (însărcinatul cu afaceri sovietic) şi cu Ghelmegeanu. O masă combinată de Blumenfeld, care pretinde că sunt omul popular la sovietici... Sub pretext că cu sosirea lui Lavren-tiev o eră nouă începe în raporturile diplomatice dintre Rusia şi România, am căutat să explic muscalului tot interesul Sovietelor de a avea o Românie la gurile Dunării, căci altfel, dacă ar dori ele sâ pună mâna pe aceste guri, s-ar ciocni cu Germania, care nu va permite niciodată ca o porţiune atât de importantă a Dunării să încapă sub control rusesc. Singurul, mijloc de a evita războiul cu Gennania e, pentru Rusia, o Românie — tampon la gurile Dunării. Noi nu voim acolo nici pe ruşi, dar nici pe germani şi o prietenie între noi şi Rusia ar putea crea acesteia o situaţie economică privilegiată.
Ghelmegeanu a aprobat tot ce spuneam eu, dar Kukoliev, care se exprimă greu în franţuzeşte şi care se teme, nu s-a prea avansat. Singura lui afirmare constantă e că Rusia nu ne cere nimic şi că pe chestiunea Basarabiei ne vom putea înţelege. Crede câ Lavrentiev va veni (vine de la Moscova) cu instrucţiuni pe care el le speră favorabile. Singurul lucra care l-am priceput de la muscal — în ipoteza că e în curent cu intenţiile Kremlinului — e că „ruşii vor deocamdată pace cu noi" şi că le e frică de nemţi... Concentrările lor de la graniţa germană o dovedesc.
Am convenit cu Ghelmegeanu şi cu Kukoliev sa întemeiem o asociaţie culturală amicală ruso-românâ (!!!) şi să înlesnim pe cât. se va putea misiunea lui Lavrentiev, în ipoteza că e o misiune de pace şi de prietenie...
Ieri-dimineaţă Consiliul de Miniştri cu comunicat enumerând o sumă de realizări programatice la care Guvernul a hotărât sâ sc înhame. Scopul acestui comunicat e sâ întărească situaţia Guvernului, adânc zdruncinată. Toată lumea dă pe Tătărescu dernisionar, deşi el săracul se agaţă cât poate de putere! Zvonurile de schimbare îşi trag mai toate
obârşia din cercurile germane şi gennanofile — dar nu încă din cele oficiale, căci când se vor amesteca şi astea...
Cu tot comunicatul asigurător de ieri, aseară Ghelmegeanu (la masa lui Kukoliev) vorbind nu mai ştiu despre ce măsură pe care vrea să o ia, adăuga: „dacă voi mai fi ministru..." Şi ca Ghelmegeanu vorbesc aproape toţi miniştrii...
20 iunie. Zi tragică ieri la Bordeaux. Nemţii au transmis Guvernului francez, prin ambasadorul Spaniei, răspunsul lor la cererea de încetare a ostilităţilor. Francezii sâ numească plenipotenţiari, cărora li se vor comunica condiţiile de armistiţiu — „â prendre ou â laisser" (nu încape tocmeală) — întocmai ca în 1918 la Rethondes, sistem Foch-Weygand... Deşi despre condiţiile înseşi nu se ştie încă nimic, secretul hotărârilor de la Munchen fiind bine păstrat. Consiliul de Miniştri francez a decis să trimită plenipotenţiarii ceruţi şi i-a desemnat...
în acelaşi timp, ca să se împace cu sufletul lui, mareşalul Petain a cerut trupelor franceze să apere mai departe cu îndârjire teritoriul francez...
Germanii, care nu s-au oprit în avântul lor, înaintează însă mereu spre Sud şi Sud-Est. Jumătate teritoriul Franţei este azi ocupat de inamic...
Mascalţonii înjură Franţa la pământ, prin porcăriile lor de gazete. Ginta Latină ne-a dat de ruşine: jumătate a mâncat bătaie pe front şi jumătate dă pilda celei mai ignobile laşităţi... Ne-au încălecat germanii!!
Japonezii au început să zbârnâie în jurul Indo-Chinei. Sub cuvânt că vor să apere statu-quo-ul economic din acele părţi ale Asiei şi-au pus candidatura la o eventuală succesiune... Nu şi-au dat nenorociţii de englezi şi de francezi seama că în acest război, pe lângă rest, mai riscau să piardă şi imperiul lor asiatic?
Roosevelt anunţă o lege prin care se va institui în USA serviciul obligatoriu. Nu militar, ci de toate. Tinerii cetăţeni americani vor fi obligaţi să se devoteze un an intereselor obşteşti, în orice ramură a activităţii publice — prin urmare şi în armată.
374 CONSTANTIN ARGETOIANU
Aflăm prin comunicatul oficial al Curţii Regale, că Majestatea Sa a primit ieri în audienţă pe dl prof. Horia Sima. Domnul profesor este gardistul refugiat, în Germania, socotit ca cel mai periculos terorist, arestat acum câteva săptămâni la intrarea lui clandestină în ţară. De la puşcărie la Palat...
Se pune întrebarea: când a avut Regele dreptate, când i-a împuşcat ca pe nişte câini, sau azi când îi primeşte în audienţă? O uşoară contradicţie nu poate să nu fie constatată. Şi mai e încă ceva: au învins nemţii... Nu suntem oare şi noi Gintă Latina?
Ce e mai nostim e că domnul profesor Sima e condamnat la 16 ani puşcărie, în lipsă (pentru „delictele" sale politice) şi că în momentul de faţă nu e încă liberat, ci reţinut la Inspectorul de Poliţie Nichi Ştefa-nescu, acasă. Aşa încât se poate zice: de la puşcărie la Palat! Am ajuns şi noi ca pe vremea lui Milan Obrenovici, în Serbia!
Vineri, 21 iunie. în Franţa nemţii înaintează vertiginos. Au ocupat Brest, Nantes, Lyon... Pe de altă parte, au mai străpuns linia Maginot aproape de Wissembourg şi luptând împotriva armatei franceze încercuită în Alsacia, au ocupat Strassbourgul „oraş german" precizează comunicatul nemţesc.
Bordeaux a fost bombardat, cu un mare număr de victime. Guvernul francez a părăsit oraşul, ca să-l poată declara deschis şi feri astfel de bombardamente — spune comunicatul francez...
Asupra negocierilor armistiţiului se ţine mai departe secret şi asupra clauzelor impuse şi asupra locului unde au avut loc.
Plenipotenţiarii francezi: generalul de armată Huntziger (şeful misiunii), dl Leon Noel, amiralul Le Luc, generalul Parisot şi generalul aviator Bergeret plecaţi de miercuri cu un avion special vopsit în alb (!) au negociat ieri toată ziua şi au trebuit să se înapoieze ieri-seară sau azi-dimineaţă la Bordeaux. Despre condiţii nu se ştie nimic, dar se crede pretutindeni că ostilităţile vor înceta astăzi sau mâine. Mareşalul Petain a cerut şi italiei încetarea ostilităţilor. Guvernul italian a răspuns ca cel german, cerând numirea plenipotenţiarilor. Această ştire dovedeşte că germanii nu tratează decât partea lor de pace, lăsând pe italieni să-şi precizeze singuri pretenţiile lor...
Din informaţiile Guvernului nostru, după câte-mi spunea ieri Tătărescu, italienii ar fi mai puţin exigenţi ca nemţii şi că ar căuta să împiedice distrugerea complectă a Franţei... Vom vedea.
în ultimul său discurs radiodifuzat, mareşalul Petain spune: „Mai slabi decât acum 22 de ani, avem astăzi mai puţini prieteni, avem prea
însemnări zilnice, 1940 3 75
Situaţia frontului în seara de 20 iunie
puţini copii, prea puţine arme şi prea puţini aliaţi. După victoria noastră de atunci, dorinţa de câştig şi de plăceri a înăbuşit spiritul de sacrificiu. Toţi au cerut mai mult decât au dat, s-a căutat să evite orice efort...
Astăzi a venit nenorocirea. Am fost în mijlocul vostru în zilele dc glorie şi voi rămâne cu voi şi în aceste zile întunecate. Staţi alături de mine. Lupta rămâne aceeaşi: este vorba de Franţa, de pământul ei şi de copiii ei"!
Mişcătoare şi sincere cuvinte!
376
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
377
A mai fost însă ceva: a fost deşănţata propagandă comunistă şi slăbiciunea politicienilor care au tolerat-o. încep într-adevăr să vină acum ştiri care lămuresc nemaipomentiul dezastru al armatelor franceze, din primul moment. Unităţi întregi au făcut defecţiune, cântând „Internaţionala". Se zice că defecţiunea Regelui Leopold a fost pricinuită înainte de toate de această stare de lucruri... Trei regimente vizitate pe front de Regele Angliei l-ar fi primit cu „Internaţionala" şi pe el. Se spune că până şi generali erau infectaţi de comunism şi se şopteşte numele lui Corap, cel care a lăsat pe nemţi să treacă la Sedan. O fi?... Vom afla toate, mai târziu. Sunt însă şi oameni competenţi care pretind că dezastrul francez n-a fost pricinuit decât de masele forţelor germane motorizate...
Lavrentiev a sosit. Nu ştim ce ne aduce. Ieri la dejun, la Clubul Miliardarilor, Kukoliev întrebat mi-a răspuns enigmatic: „Si lui venu, lui apporter bonnes choses, puisque venu..." (de vreme ce a venit, e pentru a aduce lucruri bune).
Tătărescu, prezent şi el la dejun, părea liniştit pe chestiunea rusească, „fiindcă Molotov a primit pe Davidescu, i-a surâs şi l-a poftit să şadă" (repet textual cuvintele lui Tătărescu) „de unde până acu, când îl primea din joi în Paşte, îl ţinea în picioare, îi întindea două degete şi se uita încruntat la el!" în ce hal am ajuns, ca un prim-ministru al ţării, să vorbească astfel fără să-i crape obrazul de ruşine...
De când nemţii au sfârşit atât de repede în Franţa, teama mea de un atac rusesc a scăzut foarte mult. Ruşii ştiu şi ei că de ne-ar ataca, Germania ne-ar apăra cu toate forţele ei — ca să-şi apere propria lor aprovizionare cu petrol şi cu bucate. Ruşii au ajuns acum să se teamă ei dc un atac german şi pentru o asemenea eventualitate au băgat până acum peste 500 000 de oameni în Ţările Baltice şi mai grămădesc şi trupe în Polonia la graniţa Germaniei... Repezeala loviturilor din Occident a stricat toate planurile lui Stalin. El aşteaptă desigur ca trupele germane să fie toate angajate pe frontul franţuzesc şi încleştate acolo, ca să dea drumul atacului său. Acum însă c prea târziu, Sovietele au pierdut momentul...
Iniţiativele geniale: Frontul Renaşterii Naţionale va fi. transformat azi-mâine în partid. Asta o ştie toată lumea (afară dc Vaida). Dar ceea ce nu ştie toată lumea, e că Regele se va proclama şeful noului partid.
Asta n-o ştim decât foarte puţini. Tătărescu mi-a spus că din cauza aceasta Vaida n-a fost prevenit. N-a fost presimţit nici el, Tătărescu. Regele a pretins să fie o iniţiativă personală a sa, în care Guvernul să nu aibă amestec... Bentoiu a lucrat toată noaptea la Statutele noului partid, după ce s-a cerut la Legaţia germană statutele Partidului Nazist, ca să fie copiate...
Azi-dimineaţă a apărut un nou decret de amnistie de care vor beneficia şi ultimii condamnaţi politici. Milcoveanu şi Budişteanu vor ieşi în fine şi ei din puşcărie. Mai toţi cei care au fost ucişi după asasinarea lui Călinescu (vorbesc de cei închişi la Râmnic) n-au avut conştiinţa mai încărcată ca aceşti doi protagonişti ai legionarismului — dar au avut mai puţin noroc...
Sima, după câte mi-a spus Ghelmegeanu, a fost deja amnistiat prin precedentul decret...
Ghelmegeanu „mi-a mai explicat" rostul audienţei lui Sima. Mai întâi Sima a dovedit că nu a fost amestecat întru nimic (!!) în diferitele acte de terorism săvârşite de legionari. E un mieluşel nevinovat. N-a intrat în ţară clandestin ca să organizeze atentate, ci ca să-şi mai vadă prietenii şi neamurile, de care îi era dor. Apoi, de când a fost arestat, s-a convins că numai lângă Rege e bine şi abandonând tot ce a adorat până acum s-a aruncat în braţele lui Urdăreanu... Audienţa cu comunicat a avut de scop să sc aducă la cunoştinţa întregii Mişcări Legionare (mai există vreuna?) că unul din principalii ei conducători a trecut de partea stăpânirii...
Foarte frumos. Mi-am permis sâ fac însă lui Ghelmegeanu următoarea observaţie: „Acum un an Majestatea Sa împuşca pe gardişti — acum îi primeşte în audienţă. Trebuie sâ admitem că fie acum un an, fie acum, Majestatea Sa a greşit. Şi trebuie sâ mai conchidem că a greşit acum, căci ar fi teribil de tragic să conchidem că a greşit când a curmat atâtea vieţi nevinovate!" Prietenul Ghelmegeanu care nu se preocupă decât de portofoliul său, a dat din umeri...
Ieri, mare dejun la Clubul Miliardarilor. Marc, fiindcă ne-a cinstit cu prezenţa lor dl prim-ministru Tătărescu, d-nii miniştri Ghelmegeanu, Cancicov, generai ficus, dl Stelian Popescu, Lugoşianu şi o droaie de foşti şi viitori miniştri. Membri mai de rând ai Asociaţiei căscaserâ gura şi mă întrebau dacă s-a întâmplat un eveniment extraordinar, si dacă s-a format un Guvern naţional...
378
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
379
Deşi toată lumea îl consideră pe ducă, ba unii chiar demisionar, Tătărescu s-a arătat mai puţin copleşit şi deprimat ca zilele trecute. Adevărul este că în orice ţară din lume un Guvern în situaţia Guvernului lui Tătărescu ar fi plecat de mult. Asociaţia de afaceri Rege-Ma-laxa-Urdăreanu-Tătărescu e însă atât de strânsă încât ţine contre vents et marees (contra vânturilor şi mareelor).
Alaltăieri-seară, miercuri, s-a petrecut în plină şedinţă a Consiliului de Miniştri o scenă pe care mi-a povestit-o Christu, ministru prezent, scenă care zugrăveşte în ce hal de anarhie a ajuns Guvernul. Faţă de nevoia de bumbac atât de mare, de imposibilitatea de a mai importa din Egipt, zisul Christu a cerut Consiliului mijloacele necesare ca să cumpere un stoc ce i se oferea din Irak. Pentru aceasta îi trebuiau 450 milioane lei. Mitiţă Constantinescu a scăldat-o şi în cele din urmă a declarat „că va supune chestiunea Consiliului Băncii" — un mijloc de a clasa cererea. Christu a insistat şi a spus că banii trebuie până în trei zile, căci altfel pierde marfa. A. intervenit atunci Tătărescu, care a aprobat cererea şi a adăugat „ Ordon ministrului de Finanţe să găsească suma". Atât a fost de ajuns lui Mitiţă ca să sară ca ars, să declare că n-are ordine de primit de la nimeni şi să facă procesul guvernării de 4 ani a lui Tătărescu, căruia datorăm toate lipsurile de azi şi starea în care ne aflăm...
A început să strige Tătărescu, a continuat să zbiere Mitiţă şi ca să curme scandalul cel dintâi s-a sculat şi a plecat trântind uşa...
Deşi Mitiţă a declarat alaltăieri seara că, după ce s-au certat ca lăeţii, cei doi servitori devotaţi ai lui Malaxa s-au împăcat şi s-au... pupat.
in momentul de a părăsi Clubul Miliardarilor, Tătărescu mi-a spus că trebuie să mă vadă peste trei zile. De ce trei, nu ştiu. I-am răspuns că afară de duminică şi dc luni când voi fi la Breasla, sunt la dispoziţia sa.
Avakumovici, noul ambasador iugoslav, care vine de la Madrid, povesteşte că de când a izbucnit războiul, în septembrie trecut, mareşalul Petain (ambasador al Franţei în Spania) se arăta foarte îngrijorat. Avakumovici 1-a întrebat într-o zi dacă era pesimist asupra soartei războiului, „le ne suiş pas pessimistc — a răspuns mareşalul —je suiş lucide..." (nu sunt pesimist, sunt lucid).
Farinacci, care dc când Italia a declarat război face pe grozavul şi a câştigat efectiv enorm în influenţă, a pus pe ai lui să telefoneze lui
Şoneriu ca să afle ce se petrece în România şi pentru ce Tătărescu mai este la putere. Şoneriu i-a trimis un raport scris, prin Valaperta care a plecat tocmai ieri la Milano. Fără să mă întrebe, Şoneriu a aşternut acolo „drepturile mele la Guvern". I-am spălat capul. Să mă ferească Dumnezeu! E un fapt însă că nemţii şi italienii şi chiar ruşii mă vor, ca să nu mai vorbesc de români. Din fericire pentru mine nu mă vrea Malaxa şi astfel n-am nici o grijă: departe de mine paharul răspunderilor şi oroarea situaţiei...
D.d. Stimson şi Knoxvparlamentari republicani notorii, au intrat în Ministerul lui Roosevelt. în lumea anglo-saxona şi aiurea, se dă o mare importanţă faptului, interpretat ca o adeziune a unui grup important de republicani la politica Preşedintelui. Se vorbeşte chiar de Guvern de coaliţie. Candidaţii republicani la Preşedinţie declară însă că nu poate fi vorba de coaliţie şi că d. d. Stimson şi Knox n-au angajat decât răspunderea lor proprie... De notat că cei doi republicani au săvârşit gestul lor în ajunul ţinerii conventului care urmează să desemneze candidatul partidului lor la Preşedinţia Republicii...
în Egipt încurcături. Armata britanică îşi are bazele ei pe Nil, iar Regele Faruk şi Guvernul egiptean n-au nici o pofta sa intre în război cu italia. Cred şi eu. Dar ce va ieşi din acest conflict? Ce poate face Egiptul cu cele 3 regimente ale sale de negroizi?
Fabricius, întâlnit ieri la recepţia Aristiţei Ghika, mi-a afirmat că până într-o lună e gata şi Anglia. „So meint es der Fuhrer, und der Fuh-rer irrt sich nie..." (Astfel crede Fiihrerul şi Fuhrerul nu se înşalâ niciodată) Ce sâ-i spun? Până acum a fost cam aşa...
Dl Vasile Stoica, numit subsecretar de Stat la Propagandă odată cu formarea Cabinetului Tătărescu, a rămas liniştit la Ankara. Scandalagiul nebun n-a vrut să plece. în fine l-au scos de acolo şi ieri a părăsit Turcia ca să facă loc lui Cruţescu plecat şi el tot ieri, la post...
Sâmbătă, 22 iunie. Ciudat — drama petrecută la Rethondes, în pădurea dc la Compiegnc, dramă înscenată cu atâta artă — şi cu atât ve-
380
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
381
nin — de Hitler şi de oamenii săi, nu m-a emoţionat. Ce deosebire cu sentimentele care m-au scuturat în 1918, cu prilejul încheierii armistiţiului de atunci! Erau într-adevăr atunci două lumi care se ciocniseră şi la Rethondes se prăbuşise ultimul val de despotism medieval. Năzuinţele neamurilor oprimate şi chemate la viaţă izbucniseră într-un zguduitor imn de recunoştinţă... Astăzi, o răzbunare individuală sau colectivă, o parodie a forţei brutale care nu atinge simţirile, o înjosire a unei nobile naţiuni care a meritat poate o pedeapsă pentru uşurinţa ei dar şi recunoştinţa omenirii pentru tot ce i s-a dat — a omenirii din care nu se poate exclude nici Germania...
Condiţiile puse de germani trebuie sâ fie foarte complicate, căci nici până azi (sunt orele 10) nu se cunoaşte rezultatul negocierilor din istoricul vagon.
Nemţii au hotărât să ducă la Berlin — după ce se vor termina negocierile armistiţiului — şi vagonul şi piatra comemorativă de la Rethondes, dar vor lăsa pe loc statuia lui Foch...
înaintarea nemţilor spre Sudul Franţei s-a mai domolit, probabil în legătură cu negocierile annistiţiului.
Francezii au sărit în aer tunelul de la Valorbe, care lega Elveţia cu Franţa, pe ruta Simplonului... Zvonul răspândit ieri şi alaltăieri despre strămutarea Guvernului francez de la Bordeaux la Bayonne nu s-a adeverit. Deocamdată Guvernul a rămas la Bordeaux — un semn că armistiţiul se va încheia...
Seria de decretc-legi prin care Frontul Renaşterii Naţionale a fost înlocuit prin „Partidul Naţiunii" — „partid unic şi totalitar" — sub conducerea supremă şi directă a Regelui, a fost trâmbiţată aseară la Radio şi publicată azi-dimineaţă în ziare.
Luând preşedinţia partidului, Regele consfinţeşte punctul meu de vedere din toamna anului 1938, când l-am rugat cu atâta insistenţă, să se pună în fruntea FRN-ului, în conformitate cu schema pe care o pregătisem şi care a servit de. bază organizării Frontului. Regele n-a vrut atunci în ruptul capului. Acum vrea! E pentru mine un mare succes: de obicei ideile mele sunt adoptate şi sabotate de alţii — după 5 până la 7 ani de la expunerea lor; de data asta n-au trecut nici doi ani!!!
Despre crearea noului partid am observat următoarele: 1. Un partid (un parti, cine Partei) (o parte) e o parte dintr-un tot şi prin urinare noţiunea âo. partid nu e compatibila cu calificativul „unic".
Un partid cere să mai fie şi altul, concurent. Trebuia deci conservată noii formaţii titulatura de front.
2. Nici „al naţiunii" n-ar nici un succes, fiindcă nu desluşeşte nimic.
3. Numirea lui Urdăreanu ca şef de Stat Major e scandaloasă şi condamnă noua formaţiune la sterilitate de la început.
4. Toate penalităţile edictate pentru cei care nu se vor înscrie sau vor sabota noul partid dovedesc câtă nădejde pun promotorii în entuziasmul pe care îl va provoca „Partidul Naţiunii". Sub ordinele domnilor Urdăreanu şi Malaxa...
Cum n-am fost nimeni chemaţi să ne dăm părerea, declinăm şi răspunderea pentru succesul noii formaţiuni. Ea constituie o mărturisire a falimentului FRN-ului. Sâ nu vină peste doi ani o altă formulă să mărturisească falimentul „Partidul Naţiunii"...
Cu toate sentimentele mele de îndoială asupra viitorului noului partid, a trebuit sâ trimit ca preşedinte al Senatului o caldă telegramă de felicitare Regelui... Aşa e soarta mea, să gândesc una şi să fac alta, ca să-mi apăr pâinea cea de toate zilele...
Ministrul american de Război, Woodring, a demisionat în semn de protest pentru slăbirea forţei de apărare a Statelor Unite prin trimiterea de material de război, din stocurile armatei, Angliei. Demisia lui Woodring şi înlocuirea sa prin republicanul Stinson, ca şi numirea lui Knox la Ministerul Marinei, fac o vâlvă enormă în Statele Unite şi pot să compromită alegerea lui Roosevelt... Vedremo.
La Lisabona s-a inaugurat o rafinărie de petrol întemeiată de Schein şi de cei de la „Redevenţa", rafinărie construită şi îndrumată de ingineri români, sau „rumuni", nu se ştie. Pangal a asistat la inaugurare şi a înregistrat un succes de prietenie portughezo-română...
Se zice că Stoiadinovici a fost scos din domiciliul forţat şi numit prim-ministru... Oficial nu s-a anunţat încă nimic...
Am telegrafiat felicitări şi lui Urdăreanu, pentru gradul de şef de Stat Major pe care l-a căpătat. Telegrama mea arc următorul text: „Felicitări cordiale, pentru dumneata şi pentru mine"! Aluzie la propunerea mea din 1938... Blumenfeld a venit dc altminteri să-mi spună ca
382 CONSTANTIN ARGETOIANU
Ghelmegeanu declară tuturor că formula cu Regele — şef, e formula mea...
Azi la amiază, Urdăreanu a depus şi jurământul de ministru de Stat, căci 1-a făcut şi ministru... Acum pricep tot: azi 1-a făcut ministru, peste scurta vreme îl va face prim-ministru pe scumpul său Ernest! Vom trăi şi înjosirea asta! Toate bune — dacă scapă ţara, dar ce ruşine!
25 iunie. în lipsa mea din Bucureşti — am petrecut două zile la Breasta — s-a învârtit pământul. în afară, s-a semnat armistiţiul între Franţa de o parte, Germania şi Italia. Ostilităţile au încetat azi noapte, la ora 1,35... Umilirea Franţei este complectă, sfâşietoare pentru toţi cei care s-au hrănit în cursul vremurilor din comorile ei sufleteşti.
Nu pot pricepe cum o ţară atât de înzestrată dc Dumnezeu şi un popor atât de dârz au putut ajunge în câteva săptămâni la o asemenea prăbuşire... Şi mă tem că pacea va fi şi mai oribilă ca armistiţiul...
„Pe frontul intern", abia acum începe lumea să-şi dea seama de radicala şi revoluţionara schimbare de regim pecetluită prin transformarea FRN-ului în Partidul Naţiunii. Când mi-a spus joia trecută Ghelmegeanu: „s-a adoptat programul dumitale" — n-a făcut aluzie, cum am crezut, la propunerea mea din toamna 1938 (Regele şef al Frontului), ci la sfaturile pe care le-am dat Regelui în momentul în care mi-am dat demisia din postul de prim-ministru.
E drept că am spus atunci Regelui că nu se poate merge cu două Guverne, cel de la Palat şi cel de la Preşedinţia Consiliului, că era mai bine să nu mai numească un prim-ministru (cel mult un vicepreşedinte al Consiliului pentru nevoile protocolare) şi să prezideze el Consiliul de Miniştri, luându-şi un ajutor, un şef de Cabinet, un secretar general sau aşa ceva. E drept de asemenea că i-am spus: „la-ţi unul, doi sau trei Urdâreni" — înţelegând să-şi ia pe lângă dânsul „băieţi" care să-1 ajute în sarcina sa de „Fiihrer & Kanzler"(conducător şi cancelar). Dar niciodată n-am înţeles să facă din Urdăreanu primul demnitar al ţârii şi să-1 cucuţeze pe el în locul primului ministai. Nu ştiu dacă locul de prim-ministru va fi desfiinţat (de patru zile nu se mai vorbeşte de Tătărescu, ci numai de Urdăreanu) sau dacă va fi menţinut şi demonetizat, în tot cazul am intrat în „era Urdăreanu" şi asta n-a fost sfatul meu. Nu puteam eu să mă gândesc la înălţarea unui individ ţâşnit din lăturile alcovului, bun de întrebuinţat în umbră, dar nu de pus în lumină...
însemnări zilnice, 1940 3 83
Tipul, e direct inconştient. Pus să vorbească la Radio, duminică seara, a vorbit ca Napoleon de pe Pyramide, cu un ifos, cu nişte apăsări de accente cu totul nepotrivite. Efectul a fost dezastruos; lumea care 1-a văzut ridicându-se dintr-un ţucal, e indignată. De teamă, nimeni nu spune nimic — şi cei care ar fi gata să spună, tac şi ei ca să nu mai îngreuieze situaţia internaţională a ţării, deja destul de grea... Dar când câte toate s-or sfârşi, Doamne, Doamne, ce răfuială!
Pe lângă discursul hitlero-napoleonian al lui Urdăreanu, am avut duminică seara stupefacţia să auzim la Radio pe dl Horia Sima care a spus: „Ordon tuturor elementelor legionare să se înscrie în Partidul Naţiunii..." Dl Sima e acelaşi domn Sima care a fost arestat acum 15 zile, care a mărturisit că a participat la uciderea lui Armând Călinescu şi care a jurat să răzbune pe Corneliu Zelea Codreanul
Cum pot să creadă „bidetiştii" d-nei Lupescu că toţi aceşti legionari cu ura în sân şi cu setea de răzbunare în gură sunt sinceri când vin să se înscrie în partidul Regelui? Printre primii înscrişi figurează Ion Zelea Codreanu, tatăl lui Corneliu... Sunt pozitiv informat că legionarii au primit să se înscrie în noul partid, numai ca să se poată mişca în libertate şi legalitate.
în rezumat, Regele a dat ţara pe mâna lui Urdăreanu şi pe el însuşi pe mâna legionarilor...
Nu acestea au fost sfaturile mele. Acum, să scoată cămaşa pe unde o şti...
Ziarele de ieri şi de azi sunt pline cu portretele lui Urdăreanu, cu biografia lui Urdăreanu, cu laude la adresa lui Urdăreanu, cu enumerarea marilor sale însuşiri! Unde e Tătărescu? a intrat sub pământ, sau 1-a acoperit umbra lui Ghelmegeanu?
Spicuiri din cuvântarea de alaltăieri a Noului Mare OM:
„Stăpânit numai de sentimentul de legătură cu pământul Ţării... (a uitat de Lapommeraye, tata-moşul asasin?)
... hotărât fiind a-mi face datoria, toată datoria, cu orice sacrificiu al persoanei mele...".
„Fără ură, fără părtinire (!!), cu sufletul deschis dar cu fermitate voi lucra din răsputeri pentru a împlini legea supremă de care vorbea Ma-jestatea Sa Regele1 în cuvântarea de ieri seară spunând: „Legea supremă care trebuie să ne călăuzească este Salvarea Patriei2, salvarea Ei prin mijloace eroice."
1 Colegul său.
2 Cine ameninţă „Patria* în afară de inamicii din afara? Şi pe aceştia nu-i va răpune nici Partidul Naţiunii, nici Regele Carol, nici Regele Ernesl, nici Horia Sima!
384
CONSTANTIN ARGETOIANU
Însemnări zilnice, mo
385
Biata ţara lui Hiibch, la ce încercări e supusă, ca cobaii în laboratoarele de biologie!
Birourile „Partidului Naţiunii" au fost instalate în vechiul Minister al Afacerilor Străine (Casa Sturdza). Acest imobil, care stă ca o tumoare pe faţa noului Minister, trebuie dărâmat. Să fie şi existenţa noului partid vremelnică, ca a localului care 1-a adăpostit?
între Churchill şi mareşalul Petaine au fost schimburi de vorbe acre, prin Radiodifuziune ... Nu m-ar mira ca Franţa să arunce toată vina dezastrului asupra Angliei şi ca de aci înainte drumul celor două naţiuni să se despartă... Va depinde şi de Hitler, dacă va şti să menajeze Franţa la tratatul de pace, şi să o câştige împotriva Angliei... Deocamdată pare că mergem la două Guverne franceze, din care unul la Londra. Sau cel puţin în Anglia, un corp expediţionar francez. Se zice că generalul de Gaulle — dezavuat la Bordeaux — ar fi la Londra în fruntea unui corp de 300 000 de oameni. De unde i-o fi luat?
O consecinţă a dezastrelor aliate e scăderea prestigiului lui Roosevelt, care se dedese dat, personal cel puţin, de partea Aliaţilor ... Se zice că şansele sale de realegere ar fi scăzut mult...
Cecropid a văzut pe Fabricius şi pe Gerstenberg, înapoiat zilele trecute din Berlin. Ei nu par foarte încântaţi de revirimentul din România. Nemţii nu ne cer vicleim, ci două lucruri: claritate şi continuitate în politica noastră. Goring a trimis Regelui un mesaj (despre care am mai vorbit), mesaj prin care se cerea Majestăţii Sale să renunţe negru pe alb, adică în scris, la garanţiile acordate de Anglia şi de Franţa. Regele a căutat să scape prin tangentă, numind întâi pe Romalo la Berlin şi dându-i o scrisoare de recomandaţie către Goring. Berlinul s-a declarat nesatisfăcut; atunci Regele a numit pe Gigurtu la Externe. Şi acest gest fiind judecat insuficient, Regele a însărcinat pe Gigurtu să dea un răspuns verbal. Berlinul continuând să reclame slova regală, Regele a păşit la „legionarizarea" personalului politic românesc, sub înaltele Sale Auspicii... Dar, după câte spune Cecropid, nemţii continuă să ceară slova Regelui şi vor în România, în politică, claritate şi continuitate... Până şi negocierile ce par a se agăţa cu Rusia îi supără şi unii din ei
se întreabă dacă Regele nu continuă cumva cu dublul joc de până acum...
Şi Fabricius şi Gerstenberg au spus lui Cecropid, că singurul om în care ar avea încredere, aş fi eu. Din nefericire, pentru ei, eu nu sunt gardist...
Au început să curgă ukazurile semnate „din ordin" de dl şef de Stat Major. Printr-o decizie de azi s-a hotărât ca ovreii să nu fie primiţi în noul partid...
Consiliul de Miniştri trebuia să se transporte alaltăieri, duminică, la Cernăuţi, să fericească Bucovina pe loc. Sâmbătă seara, transportul Menajeriei s-a contramandat... Să se fi dezgustat Tătărescu de tot sau nu mai are voie să facă act de guvernământ?
La Ministerul cel vechi de Externe, în noul local al Partidului Naţiunii se amenajează un birou pentru Rege ca şef al partidului...
Au înnebunit cu toţii...
O întrebare; care o fi azi starea sufletească a văduvei lui Armând Călinescu şi a văduvei lui Zelea Codreanu?
Pentru ce? Pentru ce? Pentru ce? Pentru ce acest oribil joc cu revolverele şi cu pangliccle celei mai grosolane farse?
Gardiştii vor începe acum scria parastaselor... în fiecare judeţ. Şi nimeni nu va înţelege pentru ce oamenii au fost împuşcaţi astă-toamnă în numele unor idei exaltate şi recompensate acum...
Se zice că Gavrilă Marincscu va fi dat în judecată; Victor lamandi, favoritul de ieri, se ascunde în gaură de şarpe; generalul Argeşanu mai râde ca un bou, dar inima îi e cât un purice...
Câte o să mai vedem.
Un gardist de seamă a spus prietenului meu C: „Regele e acum prizonierul nostru..."
Principesa luliana a trecut Atlanticul cu cele 2 fiice ale sale şi s-a instalat la Otta'wa, în Canada. Am progresat: de la „Les Rois en Exil", romanul lui Alphonsc Daudet, am trecut la „Les Rois en Fuite". Cine va scrie romanul lor?
386
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
387
Gerstenberg a spus lui Cecropid ca atacul Angliei, cel mai îngrozitor şi înverşunat atac din câte a fost vreodată, va începe zilele acestea...
Iugoslavia şi Rusia au reluat raporturile diplomatice întrerupte de la întronarea Sovietelor. Miniştri plenipotenţiari au fost numiţi la Belgrad şi la Moscova...
Ovreii sunt în transe. în Franţa caută toţi să fugă în Spania, cu scule, cu devize, cu aur, cu nimic — cu ce pot. La graniţa spaniolă e o învăl-măşală de nedescris. S-ar fi arestat şi patru domni care s-au legitimat ca secretarii lui Paul Reynaud, dar care duceau cu ei documente politice de cea mai mare importanţă şi care ar fi îngreunat sarcina mareşalului Petain. Oamenii au fost arestaţi şi documentele sechestrate...
Să mai vorbesc de ovreii noştri, săracii? Ordonanţa de azi, semnată de Cotoi, principele păcii1, în calitatea sa de şef de Stat Major al PN-ului, i-a osândit pur şi simplu la moarte prin inaniţie...
Blumenfeld a venit azi la mine descompus, ca şi doctorul Katz care mă îngrijeşte cu atât devotament... Mama lor, tuturor Cotoilor prinţi care persecută pe simpli Cotoi fără vină!
Miercuri, 26 iunie. Armistiţiul franco-italian a ieşit mai puţin aspru decât mă aşteptam. Mă aşteptam la pretenţii de ocupare a întregii coaste mediteranice a Franţei, a Tunisiei, a Algeriei, a Siriei şi a altor puncte africane. Nimic din toate astea; o simplă demilitarizare a zonelor din dreptul fronturilor, pc o adâncime dc 50-100 de kilometri, în teritoriul francez...
Pc cât au fost italienii de relativ moderaţi în pretenţiile lor, pe atât au plictisit lumea cu laudele pe care şi le-au tras şi cu fanfaronade de nemaiîntrecute victorii la care s-au dedat până în ultima clipă a ostilităţilor. Dacă n-ar fi venit armistiţiul, cele mai formidabile fortificaţii din lume ar fi fost înfrânte în câteva zile, Alpii ferecaţi prin care nimeni nu s-ar fi gândit să treacă vreodată ar fi fost luaţi în fugă şi tricolorul italian ar fi fâlfâit pe Valea Ronului... Şi toate astea fiindcă francezii
1 Prostie. Mi-am adus aminte de Godoy, Prince de la Paix. favoritul Regelui Spaniei Carol şi el, dar al IV-lea!
i-au lăsat să înainteze cu câţiva metri în ultima zi a luptelor... Italieni scumpi, scârboşi macaronari mai sunteţi!
în Camera Comunelor, Churchill a vorbit ieri despre evenimentele din Franţa şi a făcut câteva destăinuiri. Paul Reynaud, faţă de înaintarea inamicului şi de stările din armata franceză a pus Guvernului britanic întrebarea dacă e dispus să dezlege pe cel francez de obligaţia de a nu încheia pace sau armistiţiu decât împreună. Churchill a răspuns nu, dar a autorizat pe Reynaud să adreseze un apel de ajutor Statelor Unite... După răspunsul sosit din Washington, Guvernul francez a comunicat celui englez câ acest răspuns era nesatisfăcător. Atunci Churchill a autorizat pe Reynaud să întrebe pe nemţi în ce condiţii ar fi dispuşi să înceteze ostilităţile, fiindcă bineînţeles toate unităţile navale franceze s-ar refugia în prealabil în porturi englezeşti şi ar fi puse la dispoziţia Amiralităţii britanice... Churchill a şi plecat spre Bordeaux să se înţeleagă mai de aproape cu Paul Reynaud, dar pe drum a aflat că acesta demisionase. Guvernul britanic consideră pe cel din Bordeaux ca un Guvern prizonier al nemţilor. Churchill nu ştie ce raporturi va mai putea avea cu dânsul „prin gratiile de fier", în tot cazul Anglia nu va uita poporul francez şi-1 va salva din sclavie, după ce va învinge pe Hitler (paşte murgulc). Guvernul britanic va susţine orice încercare franceză de a lupta împotriva inamicului comun (aluzie la Guvernul francez înfiinţat în Londra de către generalul de Gaulle) şi în această privinţă Churchill a anunţat de mulţumire că coloniile franceze nu vor recunoaşte armistiţiul şi vor lupta înainte. Cred că Churchill se înşală. Poate că în Maroc, generalul Francois sa ia atitudine de răzvrătit, încolo nu...
Hitler a ordonat ca steagurile să fâlfâile 10 zile şi clopotele să sune 7 zile, în toată Germania, în semn de bucurie pentru marea victorie hărăzită de Dumnezeu nemţilor...
Windsor-el mititel cu ducesa lui a şters-o din Franţa. Valurile îl poartă ca şi pe Paul Reynaud şi pe Mandel (zice-se) spre malurile Angliei...
Cotoi, principele Păcii, a dat instrucţiuni speciale la Radio pentru pronunţarea numelui său. Nu cumva sâ sc zică Urdăreanu, cum am pomenit cu toţii, ci Urda (a deschis)-rianu!
388
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
389
Nimic mai caraghios decât paţachinele de la Radio belindu-şi gura ca să pronunţe numele lui Cotoi, după ordin, căci numele lui Cotoi e proslăvit de dimineaţa până seara.
Ieri, la orele 13, Majestatea Sa şi-a primit Guvernul întreg, venit să-1 felicite pentru „marele act". Tătărescu i-a tras un discurs după reţeta lui, vorbe goale înşirate, fără miez şi fără sens. Regele a răspuns mai simplu, dar a avut prostul gust să vorbească de morală... în faţa lui Cotoi, şi cu Malaxa şi cu Duduia la spate — orişicum, Sire...
în Belgia, deputaţii naţionalişti flamanzi au cerut darea în judecată a membrilor Guvernului Pierlot, fiindcă au dezlegat pe soldaţi şi funcţionari de jurământul prestat Regelui — şi a parlamentarilor care au părăsit ţara şi s-au întrunit în ţară străină.
Irina Sturdza a fost aleasă ieri preşedinta Crucii Roşii. Acum câteva luni, Regele a cerut să fie dată afară din comitet fiindcă era gardistă... s-au schimbat vremurile...
Joi, 27 iunie. Văzut ieri pe Tătărescu. Face în pantaloni. Se teme că acum, cât mai sunt încă nemţii prinşi în Occident, în Anglia, vor veni şi ruşii şi ungurii şi bulgarii cu „notele lor". Se teme mai puţin de unguri pe care îi ţin nemţii în mână, dar mai ales de ruşi... care au şi început să zboare deasupra teritoriului nostru. Au trecut şi peste Cernăuţi şi s-a tras asupra lor.. Nemţii sunt foarte rezervaţi şi Fabricius ar fi recomandat multă prudenţă şi „înţelegere" cu ruşii, pe orice preţ, căci acum Germania nu poate nimic, dar că mai târziu va putea îndrepta lucrurile...
Am arătat lui Tătărescu că nu împărtăşesc temerile lui şi că declaraţiile lui Fabricius mă miră căci nu corespund informaţiilor racle. Temerile: ungurii şi bulgarii nu ne vor ataca nici nu ne vor felicita tară învoirea Germaniei şi a Italiei; ruşii fac şi ei în pantaloni faţă de germani, fiindcă ştiu că Germania poate oricând îndrepta o sută de divizii împotriva lor aşa încât zborurile peste teritoriul nostru sc explică prin grija de a şti dacă au sosit nemţii la noi.1 Declaraţiile: Fabricius spune
' Zborurile ruseşti mai au probabil .şi alt scop. Nou! ministru l\avreniie\ a fost impresiona; în călătoria sa de incrările de fortificaţie şi de numărul de trupe din Basarabia. Cum ruşii ne consideră acum ca flancul drept a! armatelor germane, probabil că au vrut să-şi dea seama, după raportul lui Lavrenuev, de situaţia dintre Nistru şi Prut.
una lui Tătărescu şi alta mie. Din câte mi-a spus el mie, din câte mi-a spus şi Neubacher şi din comunicările făcute de Gerstenberg lui Cecropid rezultă că dimpotrivă nemţii nu vor să ne apropiem de ruşi şi să ne înţelegem cu ei — şi mai rezultă că în caz de pericol o armată germană suficientă, ca să bage pe ruşi în draci, e disponibilă. Am adăugat — şi atât mi-am permis în direcţia punctului nevralgic al politicii noastre, în acest moment — că probabil nemţii vorbesc cu fiecare după încrederea ce le inspiră interlocutorul lor.
Tătărescu a sărit pe ocazie ca să-mi declare că are toată încrederea nemţilor, că are cele mai bune relaţii cu ei, că lc-a propus o alianţă intimă şi definitivă pe baza unui Memoriu în care a invocat toate argumentele istorice începând cu 1883... „Şi ce ţi-au răspuns?" — l-am întrebat eu. „Nimic, încă..." mi-a răspuns cu naivitate uşurat Gută...
Din politica externă am trecut la cea internă. Am fost amândoi de acord că FRN-ul dăduse faliment, că ideea mea iniţială cu Regele în frunte fusese cea bună, că o simplă înlocuire a lui Vaida prin Rege nu era posibilă şi că pentru şefia Suveranului, trebuia o formulă nouă. Am fost asemenea de acord că persoana lui Urdăreanu nu putea fi discu-tată:de vreme ce se recurgea la Vodă, era natural ca acesta să-şi ia ca ajutor pe cine vrea el, pe omul său de încredere. Că ar fi fost mai bine ca Emest să nu facă pe Napoleon, e altă chestiune asupra căreia am fost iar de acord. Asupra celui de-al treilea punct esenţial al schimbărilor politice din săptămâna trecută, asupra cucuţarii Gărzii de Fier în capul bucatelor n-am mai fost de acord. Eu am lămurit că învierea Gărzii e o mare greşală,/?e care nu o cer nici nemţii. Aceştia cer numai un lucru: ca simpatizanţii lor din prima oră să nu mai fie împuşcaţi, — dar de acolo până la pupături e o distanţă!
Tătărescu a pretins că mai bine era ca acest curent viu, orice s-ar zice, să fie canalizat de Rege. Am replicat că toţi oamenii aceştia veneau să se alăture dc Rege fără nici o sinceritate şi numai ca să se poată mişca şi să poată lovi în linişte. „Cum vrei să cred eu — am conchis —- în sinceritatea unui Ion Zelea Codrcanu în fruntea pocăiţilor, când ştie că Regele i-a ucis doi fii?"
Tătărescu pretinde că nu se va da un roi prea important gardiştilor. Poate uo Subsecretariat sau doua, în caz de remaniere, poate pe ici pe colea o prefectură. Despre dizolvarea Corpurilor Legiuitoare (!) nu e vorbă...
Cum aflasem de dimineaţă că Mihalache şi dl Lupu sc solidarizează cu Maniu şi nu intră în Partidul Naţiunii, am întrebat pc dl prim-ministru cum rămâne cu dl Consilier Regal Jcan Mihalache, de două ori
390
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
391
răzvrătit, şi împotriva Partidului Unic şi împotriva Senatului, cu care e în proces... Tătărescu mi-a adus atunci la cunoştinţă că Mihalache îşi dăduse demisia din sarcina de Consilier Regal1...
Am mai fost de acord cu Tătărescu că s-a mers prea departe cu ovreii în reglementarea admiterii în noul partid. Nimic şi nimeni nu cerea în ţara noastră crearea a două categorii de cetăţeni, pe care nici Constituţia nu le încuviinţează. Decretele trebuie astfel interpretate: ovreii nu vor putea face parte din consiliile de administraţie şi din comitetele de direcţiune ale colegiilor sau corpurilor constituite. Vor putea fi impiegaţi şi chiar directori de întreprinderi şi exercita profesiile liberale...
După ce am pus mai mult sau mai puţin ţara la cale, Tătărescu mă întreabă dacă aş primi sâ intru într-un Guvern lărgit, prezidat de oricine (eufemism ca să nu spună că de el), Guvern menit să acopere răspunderea Regală, care nu trebuie lăsată să se expună singură furtunilor ce pot să vină, căci el, Tătărescu nu crede că vom putea scăpa fără sacrificii, acolo unde chiar argumentele etnice sunt împotriva noastră... A-ceasta era chestiunea pe care voia să mi-o pună, când mi-a cerut la Clubul Miliardarilor să mă vadă peste 3 zile.
Am răspuns foarte simplu că n-am nici o ambiţie de Guvern, că doresc să rămân ce sunt, dar că n-aş putea refuza concursul meu — fie şi într-un loc de prefect — dacă acest concurs ar fi menit să aducă un cât de mic folos ţării mele... Mulţumit, Tătărescu a întrebat: „Nu pleci din Bucureşti zilele acestea?" — „Nu".
După Tătărescu am văzut pe Cancicov. Nu pricepea nimic (deşi e un prieten al lui Urdăreanu) din toată bulversarea politică din zilele trecute. Considera mai ales pactul cu Garda de Fier ca o mare greşeală. Despre Tătărescu mi-a spus că minte de câte ori deschide gura. Guvernul nu mai are nici o autoritate, nici chiar asupra funcţionarilor din ministere. E anarhie peste tot. Cancicov mi-a dat o dovadă despre această anarhie, cuvântarea radiodifuzată ţinută chiar ieri de dl dr. Si-mionescu, preşedintele „generaţiunii naţionaliste din 1922" (!!), abia contopit în Partidul Naţiuni şi al Majestaţii Sale, care a urlat 20 de minute cerând plecarea imediată a Guvernului dc epave ale trecutului şi înlocuirea lui prin „aşii" naţionalismului integral. „Plecaţi, căci a venit rândul nostru!" Iată lozinca acestor domni, difuzată pe socoteala Statului!
In ce priveşte „orientările pentru vremuri excepţionale" pe care le elaborează Consiliul Superior Economic, m-am pus repede de acord cu ministrul Economiei Naţionale...
Agenţia Reuter anunţă dă d.d. Hcrriot, Leon Blum şi Paul Boncour sunt în Anglia. Despre Blum se spusese că fugise în America.
Hoover a ţinut o mare cuvântare la Congresul Partidului Republican, în care a declarat câ Aliaţii, în speţă Anglia, trebuie ajutaţi materialmente de Statele Unite, cât se poate mai intens — dar fără a compromite America în război.
Candidatura lui Hoover a făcut mari progrese — iar şansele lui Roosevelt sunt în scădere. Repercuţia dezastrelor asupra celui care, orice s-ar zice, a încurajat războiul prin atitudinea sa publică...
Repatrierea polonezilor de la noi e în plin curs. Până acum am scăpat de peste 3 500 .... De ne-am vedea scăpaţi de toţi, că numai buclucuri ne fac...
De ce a pierdut Franţa războiul... iată un subiect asupra căruia începe să se scrie şi să se vorbească din locuri competente. Petain, mareşalul, a vorbit ieri la Radio. Cauza înfrângerii a fost înainte de toate ideea greşită că se poate combate cu aurul din bănci şi cu blocada inamicului în locul efectivelor, armamentului şi a artei de a întrebuinţa şi efectivele şi armamentul... Lipsa de efective a fost datorată în Franţa lipsei de natalitate. Aceasta a scăzut în 10 ani de la 1 300 000 (circa) la 600 000 şi ceva...
Ca Petain vorbeşte şi Weygand... şi mulţi alţii...
Fabricius a telegrafiat la Ankara lui Papen „că individul trimis de România în Turcia" (Radu Cruţescu) n-a avut buna-cuviinţă să-i facă o vizită la trecerea sa prin Bucureşti, deşi venise de la Berlin...
Decretul prin care s-a primit această demisie a şi apărut în ziarele de azi.
392
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
393
Sâmbătă, 29 iunie. De alaltăieri, joi seara, sunt iarăşi „la maşină", adică nu mai sunt om...
Joi dimineaţă la orele 11, mă pregăteam să ies din casă, când telefonul m-a chemat: Palatul Regal; eram poftit la „un Consiliu de Miniştri", la orele 12,20...
N-am mai ieşit şi m-am întrebat ce putea fi. Să fi fost o urmare a propunerilor lui Tătărescu, făcute totuşi în mod atât de vag, de a intra în Guvern? O presupunere, care nu-mi părea totuşi verosimilă, căci înainte de a mă convoca la un Consiliu, m-ar fi chemat Regele să „mă convingă", sau ar fi venit Tătărescu să-mi mai vorbească... Să fie ruşii? Să ne fi făcut o boroboaţă? Mi s-a strâns inima...
M-am îmbrăcat în uniformă şi la orele 12 am plecat la Palat.
La Palat fusese aranjată o masă mare în sala Tronului, pentru Consiliu. Cum am ajuns sus am dat dc Ghelmegeanu: „Ce e?" — l-am întrebat. Era mai galben şi mai descompus ca de obicei... Mi-a susurat: „Ruşii..." — „Bine, dar ce?" — „Ultimatum..." Mi s-au tăiat picioarele... •
încetul cu încetul, ne-am strâns cu toţii. Eram toţi Consilierii Regali, afară de Vaida1, de Cuza, de mareşalul Prezan şi de Văitoianu. Mihalache, prin demisia lui din ajun, a scăpat de răspundere... Mai erau prezenţi şi toţi miniştrii, şi generalul Ţenescu, şeful Statului Major.
La ora 12/2 a sosit Regele. Nu era abătut deloc. Regele a expus în trei cuvinte scopul convocării: hotărârea răspunsului de dat ultimatumului Guvernului sovietic şi a dat cuvântul lui Tătărescu care ne-a povestit cele întâmplate: Davidescu, ministrul nostru la Moscova chemat de Molotov şi înmânarea unei note prin care ni se cerc restituirea Basarabiei întregi şi cesiunea părţii de Nord a Bucovinei locuite de ucraineni, conform unei hărţi pe care a anexat-o notei.
Davidescu a neglijat să ne definească linia de demarcaţie cerută în Bucovina de ruşi, aşa încât la început şi până ieri când am primit lămuririle cerute de mine, ne-am legănat cu nădejdea că această linie în cel mai rău caz ar fi trebuit sa urmeze Prutul şi să ne lase Cernăuţiul...
Ultimatumul rusesc ne da termen până la orele 12 noaptea (în acea zi de joi (ora 11 la noi). în caz de neacceptarc, acţiune militară a doua zi...
După expunerea lui Tătărescu, care ne-a mai spus că sondajele în vederea unui ajutor posibil din partea Germaniei şi Italiei fuseseră negative, Regele care deschisese şedinţa cu cuvintele: „Ne găsim în unul din momentele cele mai criticie din câte ne-am găsit dc foarte mulţi ani
' La şedinţa de seară a participat şi Vaida, sosit de la Braşov.
şi v-am chemat pentru a vă cere sfatul...", a chemat pe rând la vorbă pe cei prezenţi. Dau aici, în două cuvinte, părerile celor de faţă în ordinea în care le-au exprimat.
întâi a vorbit Mironescu. Pentru respingerea ultimatumului şi declararea de război, dacă armata e în măsură să se bată cu ruşiiV.l
Pentru a lămuri acest din urmă punct, Regele dă imediat cuvântul generalului Ţenescu. Acesta arată cu cifre şi date în mână că armata nu poate sâ reziste ruşilor, de 6 ori mai numeroşi, cu divizii motorizate, cu tancuri grele, cu o aviaţie de 6 ori mai mare (numai pe frontul nostru). Planul nostru a fost sâ rezistăm numai timpul necesar pentru sosirea unui aliat...
Iorga. Pe cât a fost Mironescu de scurt, pe atât a fost Iorga de lung. Invectiva contra pregătirii armatei. S-a cheltuit mult ca să nu avem nimic. Să ne batem totuşi, pentru onoare. Or muri câţi or muri — cei care vor scăpa şi vor mai trăi, vor cunoaşte vremuri mai bune... Respingerea ultimatumului ruşinos şi război...
Dr. Angelescu. Respingerea ultimatumului şi război.
Argetoianu. Eu declar ritos câ sunt contra unui război cu Rusia. A începe un război cu Rusia, cu riscul de a fi atacaţi din spate de unguri şi de bulgari, ar fi o nebunie. Nu ne putem bate singuri. Trebuie în toată această afacere să hotărâm în înţelegere cu Gennania. Dacă Germania ne sfătuieşte să primim ultimatumul, să-1 primim. Dacă, cum nu mă îndoiesc, Germania va câştiga războiul, ea va avea tot interesul să reîntregească România, aceasta cu atât mai. mult cu cât nu mă îndoiesc că războiul actual se va termina cu unul între Germania şi Rusia.
Esenţialul pentru noi e sâ nu ne distrugem armata degeaba contra Rusiei, care ne va înfrânge şi ne va lua îndoit; să facem partea focului, să ne retragem, sâ ne păstrăm armata intactă ca sa ne apărăm împotriva ungurilor sau bulgarilor, contra cărora ne putem bate cu succes. Concluzie: să protestăm, contra abuzului de forţă, dar să primim condiţiile Sovietelor, oricât de dureroase ar fi...
Balif. Respingere şi război.
Victor lamandi. Idem.
Victor Antonescu. Şi aşa, şi aşa. Să nc batem, dar numai puţin. Un ceas pe zi?
Ciohanu. Respingere şi război. Silviu Dragam ir. Idem. Traian Pop. Idem.
Gigurtu. Pentru primirea ultimatumului.
Christu. Răspuns simplu: „Sunt de părerea d-lui Argetoianu".
Dr. Hortolomei. Respingere şi război.
394
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
395
Cancicov. „Sunt de părerea d-lui Argetoianu". Slăvescu. Primirea ultimatumului. Ralea. Idem.
Gri Ilcuş. Idem. Nu ne putem bate. Giurescu. E de părerea d-lui Argetoianu. Bentoiu. Pentru primirea ultimatumului. Portocală. Idem.
Ghelmegeanu. E de părerea d-lui Argetoianu.
Mitiţă Constantinescu. (Regele îi dă cuvântul spunându-i: „Mitiţă, fii scurt...!"). Vorbeşte de coordonate, spune prostii inutile şi conchide la primirea ulimatumului.
Andrei. Primirea ultimatumului.
Macovei. E de părerea d-lui Argetoianu.
Urdăreanu. Face pe farsorul. Demnitatea Regelui nu-i permite să primească o umilire fără să reacţioneze. Să mobilizăm şi să cerem să tratam...
Tătărescu. Expune că frontul pe care ne rezemam s-a prăbuşit şi că altul nu a fost ridicat în loc... N-avem altă soluţie decât să ne plecăm — dar să încercăm să mai îmbunătăţim condiţiile.
Tătărescu mai informează Consiliul că Regele s-a adresat personal Germaniei şi Italiei şi că se aşteaptă răspunsurile...
Se hotărăşte să se trimită la Moscova, ca răspuns ultimatumului, o telegramă prin care să se întrebe despre locul şi data la care plenipotenţiarii noştri se vor putea întâlni cu cei sovietici...
Regele se ridică, dar ne declară convocaţi în permanenţă. Să plecăm fiecare pe acasă şi să aşteptăm să fim rechemaţi.
Atitudinea mea în Consiliu a impresionat şi a raliat majoritatea...
Toată dupâ-amiâza de joi am stat acasă, tâmpit, incapabil să scriu o slovă. Prieteni mulţi au venit să raa vadă, toţi au aprobat atitudinea mea.
Am fost rechemat la Palat la ora 9. Răspunsurile Germaniei şi Italiei sunt negative. Nu pot să intervină. Vor interveni însă la Budapesta şi la Sofia ca să menţină acolo linişte. Tătărescu citeşte textul telegramei trimise pe 4 căi la Moscova, ca să ajungă înainte de expirarea termenului ultimatumului.
Pentru cazul în care răspunsul nostru ar fi judecat insuficient, reîncepe discuţia de la amiază ca să se hotărască dacă admitem o capitulare pur şi simplu. Se repetă mărturisirile de la prima şedinţă cu următoarele schimbări: Mironescu, Balif şi Urdăreanu trec de partea noastră, a celor care cu inima sfâşiată primim ultimatumul. La această şedinţa de seară asistă şi Vaida, sosit de la Braşov, care e şi el de părere să primim ultimatumul...
După şedinţă, Regele ne opreşte pe Vaida şi pe mine şi ne roagă succesiv, cu lacrimile în ochi, să nu-1 lăsăm singur şi să intrăm în Guvern, Vaida fără portofoliu, iar eu la Externe. Vaida primeşte. Sunt silit să primesc şi eu — un refuz în asemenea împrejurări ar fi fost un act de laşitate şi un abandon al ţării mele. Pun o singură condiţie: să fiu lăsat să fac politica mea, care va merge până la o alianţă cu Germania... Condiţia e primită... Aşteptăm, Tătărescu, Vaida şi cu mine, la Palat, să treacă termenul ultimatumului ca să vedem dacă nu cumva ruşii atacă.. Suntem buimăciţi... Vaida, Sidorovici (la Propagandă, în locul lui Giurescu! !!) şi Nistor, tară portofoliu şi eu, depunem jurământul... La orele 1,20 nici o ştire de atac — în schimb o telegramă de la Moscova. Răspunsul nostru declarat insuficient. Ni se enumera o serie de condiţii care trebuie primite până a doua zi, vineri la amiază...
Consfătuire cu Regele: le primim. Telegramă la Moscova, de data asta semnată de mine. Mă culc la ora 4'zi dimineaţa...
Vineri la ora 11 am luat Ministerul în primire.
La orele 16 Consiliul de Miniştri unde fac o scurtă dar emoţionantă expunere a situaţiei şi complectez informaţia miniştrilor cu cele întâmplate din ajun — după ridicarea şedinţei de seară a Consiliului de Coroană — şi până atunci.
La orele 17 la Consiliul Superior Economic — transmit preşedinţia lui C. Angelescu, vicepreşedinte.
La orele 18 primesc pe Fabricius şi pun primul jalon al unei ere noi. E încântat. La orele 19 primesc pe Lavrentiev cu Kokuliev — oribil — şi le cer permisiunea de mergere la Odessa pentru delegaţii noştri în comisia specială ce se va întocmi în acel oraş.
Azi-dimineaţă la ora 11, la Palat. întâi singur, apoi cu Tătărescu. Cer Regelui să se gândească asupra unui plan politic pentru viitor. Trebuie să prevedem toate ipotezele faţă de cererile posibile ale Ungariei şi ale Bulgariei. Regele e de acord şi ne cere o renunţare formala la garanţiile anglo-franceze. Reticenţe din partea lui Tătărescu. Aprobare fără rezervă din partea mea. Nu ne aduc nici un folos şi stau ca un grăunte de nisip în ochiul Berlinului. Convenim să fac declaraţia de renunţare cu prilejul expozeului din Parlament, căci Camera şi Senatul au fost convocate pe ziua de azi, dar şedinţă va fi amânată pe luni, 1 iulie. Pe Fabricius îl voi preveni însă în aceeaşi zi de sâmbătă.
La orele 17 Fabricius la mine. Ca gaj al celor spuse de mine în ajun îi dau vestea renunţării la garanţii. E foarte mulţumit.
Informez şi pe Ghigi, care s-a prezentat la mine, după Fabricius. Amândoi îmi dau ştiri liniştitoare despre cele ce se petrec la Budapesta şi Sofia.
396
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
397
Totuşi la orele 19 Vi Bardossy vine cu o falcă în cer şi una în pământ să-mi ceară explicaţii despre mobilizare, idioata de mobilizare. Nota pe care mi-o lasă fiind cam seacă, îl rog să treacă mâine după răspuns...
Duminică, 30 iunie. Evacuarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord şi ocuparea nenorocitelor provincii se face cu încurcături, cu frecături, cu ciocniri între ruşi şi noi, în mijlocul jalei şi a neputinţei... Bat într-una depeşe la Moscova, dar fără mare folos.
Din nenorocire chiar şi ai noştri se poartă rău... Soldaţii basarabeni fug de la tunuri, aruncă armele şi se duc acasă... Nu vor să treacă Prutul în Vechiul Regat!
Bardossy la mine azi-dimineaţâ la ora 10. L-am împăcat — dar i-am remis o notă tot atât de seacă ca a lui. I-am cerut sa înceteze atacurile presei ungureşti împotriva noastră. Mi-a promis, dacă încetează şi articolele antimaghiare în ziarele noastre. Am făgăduit la rândul meu.
Fabricius la mine azi dupâ-masă. Ordine au fost date de Berlin la Budapesta, să se astâmpere. Din toate ştirile ce-mi sosesc de ieri, pare că putem conta pe pace, pentru moment şi dinspre Bulgaria şi dinspre Ungaria. De Ungaria nu mă tem câtă vreme nemţii vor avea nevoie de petrol, căci drumurile petrolului românesc trec prin ţara ungurilor. De Bulgaria iarăşi nu mi-e frica să se mişte cât timp ştiu că turcii le vor sări în spinare dacă ne atacă. Şi deocamdată turcii ne-au declarat şi la Ankara şi la Bucureşti, că se ţin de clauzele Pactului Balcanic...
Singura mea teamă sunt şi rămân tot ruşii... Numai să nu ne mai ceară ceva... Şi aci tot nemţii şi petrolul ne vor scăpa.
Am hotărât cu Tătărescu să amânăm pe poimâine, marţi, şedinţa Comisiilor parlamentare de politică externă la Cameră, ca să ic facem să cada mai aproape de sfârşitul ocupării Basarabiei şi Bucovinei de Nord. Să nu se zburlească muscalii dc ce s-o spune ia Cameră şi să se răzbune asupra a lor noştri pe care îi au în mână.
Tătărescu crede că trebuie să refacem Ministerul, cu clemente simpatizante cu Germania şi simpatizate de Germania... Atunci cel dintâi care trebuie să plece ar fi el...
Din Basarabia ne vin şi ştiri întristătoare. Soldaţii basarabeni părăsesc tunurile, în artilerie şi aruncă puştile, în infanterie, ca să plece acasă şi să nu treacă Prutul.
Pretutindeni ovreii se conduc foarte prost, pun focul, devalizează şi omoară chiar.
Se zice că la Chişinău a fost numit primar deputatul nostru Bivol — ispravnic la Bălţi, Leanca şi la Chişinău, Mâţă.
Mă miră. La Cernăuţi a fost numit primar un jidan. Pricep. Fabricius e furios, căci mai ales nemţii au fost molestaţi de jidani...
Luni, J iulie. M-au lăsat să dorm, ca să aflu azi-dimineaţă atacurile bandelor ungureşti dintre Halmei şi Sighet, Vreo zece pichete româneşti au fost atacate aseară între orele 10 şi 1 după miezul nopţii. Câteva pichete au fost arse; în unele locuri ele au fost cucerite de unguri — pretutindeni au fost însă reluate de români. Printre comitagii se semnalează şi soldaţi. Raportul Statului Major vorbeşte de aruncătoare de mine, de mitraliere, într-un loc chiar de tunuri! Vreo 60-100 de unguri au rămas pe teren, morţi şi răniţi. Avem şi noi pierderi, dar neînsemnate (?).
Am protestat imediat la Budapesta. Am chemat pe Fabricius şi pe Ghigi, le-am povestit cele întâmplate şi le-am declarat lămurit că, dacă ungurii caută război, război vor avea şi imediat. Reprezentanţii Germaniei şi Italiei au părut foarte impresionaţi şi au plecat să telegrafieze la Berlin şi ia Roma...
Cu câteva minute înaintea lor a sosit la minister domnul Bardossy cu o notă prin care îmi semnifică că explicaţiile date de Guvernul român cu privire la mobilizare erau insuficiente. L-am primit bine... Se făcea că nu ştie despre cele petrecute azi-noapte. I-am arătat că astea erau la ordinea zilei, nu mobilizarea noastră.
Şi pe frontul Cadrilatcruîui au fost incidente între câteva pichete, dar fără victime omeneşti. Enervare pretutindeni, explicabil. Ministrul Bulgariei înţelegător şi amabil a telefonat îndată la Sofia şi măsuri au fost ordonate pentru ca asemenea incidente să fie evitate...
Balbo a fost ucis în aer. S-a spus întâi că în luptă. După ultimele telegrame sc pare că a fost un accident căci au fost 9 persoane ucise cu
398 CONSTANTIN ARGETOIANU
dânsul; aeroplanul care îi purta pe toţi a căzut în flăcări... Am trimis pe Creţeanu să prezinte lui Ghigi condoleanţele Guvernului.
Ghiţă Cruţescu a telegrafiat aseară că subsecretarul de Stat unguresc de la Externe, vorbind de nebunii care cer Transilvania, a afirmat că oamenii cu scaun la cap se mulţumesc cu 50% din aceste cereri...
Partidul Naţiunii face azi un călduros apel la solidaritatea poporului românesc. în manifest sunt lucruri bune şi sunt spuse cum trebuie — păcat câ totul e semnat de „Fleur-de-bidet" — am numit pe dl Ernest Urdăreanu...
De azi înainte toate localurile de petrecere, restaurantele, teatrele, cinematografele vor trebui să fie închise la orele 23. Cine va răspândi zvonuri alarmante, ştiri necontrolate etc, oriunde, chiar în localuri închise, ca cluburile, va fi trimis la lagăr de concentrare...
Guvernul francez a părăsit Bordeaux. Preşedintele Republicii şi Guvernul s-au stabilit la Clermont-Ferrand.
Chamberlain a vorbit la Radio şi a declarat că Anglia se va bate până la victorie şi câ nici un englez nu admite pacea înainte...
Aşa nu poate să meargă.
Regele a chemat aseară pe Fabricius să-i spună că vrea numaidecât alianţă militară cu Gennania... Acum s-a deşteptat! Fabricius i-a spus că va transmite dorinţa Majestaţii Sale, dar că trebuie să prevină de la început pe Rege că de o solidarizare a Germaniei împotriva Rusiei, nu poate fi vorba acum...
Azi-dimineaţă la ora 8 Urdăreanu a telefonat lui Fabricius, după rezultat!!! îmi povestea neamţul şi-mi plesnea obrazul de ruşine...
Bineînţeles, aceste demersuri fără ştiinţa mea... Dacă i-a cuprins Sus, diareea, în aşa hal, să-şi aleagă un ministru de Externe în haznaua lor; eu nu pot duce faţă de opinia publică răspunderea prostiilor pe care le comite zilnic banda neagră (mobilizarea, lepădarea tardivă a
însemnări zilnice, 1940 3 99
garanţiilor engleze, atacurile în presă împotriva vecinilor şi ovreilor etc).
O explicaţie devine indispensabilă, cu consecinţele ei...
Marţi, 2 iulie. Budapesta nu urlă, nu reclamă, după cum mă aşteptam după cei 100 de paladini răpuşi de grănicerii noştri. Csaky pretinde că nu s-a întâmplat nimic... Se vede că intervenţia germana a fost puternică. Csaky a mai spus lui Cruţescu că are greutăţi cu opinia publică din Ungaria, că va fi interpelat, că nu va răspunde etc. Şi a adăugat, că de ce nu răspundem la invitaţia făcută prin Iugoslavia şi Italia, să negociem în doi. Răspund: înainte de toate fiindcă nici o invitaţie n-a fost făcută nici prin Italia, nici prin Iugoslavia... Csaky a chemat pe Bardossy la Budapesta, ad informandum...
Se poate zice că incidentul de pe graniţa ungurească „a fait long peu" (a tărăgănat).
Incidentul cu bulgarii aplanat cu uşurinţă. Găsit multă bunăvoinţă la Sofia.
Ieri la ora 6 Consiliul de Miniştri. Am declarat solemn că o îndrumare nouă începe în politica externă: România renunţă la garanţiile anglo-franceze din 13 aprilie 1939. Comunicat. Efort enorm, ediţii speciale. Toată lumea aprobă alăturarea de Germania...
înapoiat acasă, în pat, sir Reginald Hoare mă prinde eu telefonul. E furios, mă înjură — îl rog sâ se calmeze, şi-1 poftesc azi la ora IOV2 la minister. A venit, l-am împăcat.
Am văzut apoi succesiv pe Avakumovici (încântat — ne-am apropiat de politica sârbească), pe turcul, mulţumit şi el căci astfel a scăpat şi Guvernul sau de dandanaua Dardaneleîor (libertatea eventuală, cu supărarea Rusiei, a flotei engleze pentru un eventual sprijin al nostru!!! Inverosimil, după câte s-au întâmplat!) Văzut şi pe grecul Collas, mulţumit şi el...
Am spus balcanicilor: „Rien n'est change de notre cote panni Ies hommes ce n'est que la rapoort des hommes, avec Ies dieux qui sont changes! Et ce n'est pas de notre faute s'ii y a en tine revolution dans l'Olyrnpe!" (Nimic nu s-a schimbat din partea noastră în privinţa oamenilor, s-au schimbat numai relaţiile oamenilor cu zeii. Şi nu e vina noastră dacă a avut loc o revoluţie în Olirnp).
Halul în care sunt generalii noştri e îngrijorător. Au venit să ne spună că trebuie să sară în aer toate podurile de pe Prut, fiindcă ruşii
400
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
401
vor să treacă în Vechiul Regat... Şi speriaţi ne-au povestit că ne ceruseră capul de pod de la Galaţi, că comandantul nostru refuzase, că atunci tancuri sovietice s-au precipitat şi au trecut podul. La ieşirea din pod, primul tanc a fost doborât de artileria noastră, că tancul astfel căzut a barat şoseaua şi celelalte s-au oprit. Ruşii au deschis un foc de artilerie, la care am răspuns şi noi. Tancurile ruseşti s-au îndepărtat atunci spre Nord, ca să manevreze şi să coboare de-a lungul Brate-şului... Atacuri similare s-ar putea produce şi la celelalte poduri, că prin urmare trebuie să le aruncăm în aer. Discuţie mare s-a încins între noi şi cu greu am putut obţine, noi civilii să nu se arunce în aer decât podul de la Reni...
Azi-noapte la orele 1,40 o telegramă de la Odessa a început să-mi lămurească situaţia şi azi de dimineaţă rapoarte complementare au lămurit-o de tot. Telegrama comunica un proiect de convenţie pentru evacuarea Basarabiei, pc baza căruia trupele ruseşti trebuiau să ajungă la Prut ieri la orele 14, — în contradicţie cu prima convenţie în virtutea căreia această linie nu trebuia atinsă de ruşi decât astă-searâ. Delegaţii noştri refuzau să semneze această nouă convenţie şi cereau instrucţiuni.1 Rapoartele complementare lămureau că pe baza noilor propuneri propuse la Odessa, ruşii ceruseră să ocupe capul de pod dinspre Reni şi că ai noştri refuzaseră pe temeiul vechilor instrucţiuni... Faimosul tanc doborât se repezise să ocupe capul de pod dinspre Reni şi fusese doborât pe malul sâng al Prutului. Lupta s-a închis apoi pentru apărarea acestui cap de pod. Ruşii n-au încercat niciodată să treacă Prutul şi podul a fost aruncat în aer degeaba...
Neubacher la mine. A petrecut ziua de ieri la Galaţi, unde s-a dus cu avionul ca să treacă de acolo în Basarabia, să se ocupe de nemţi şi de investiţiile nemţeşti. Ruşii l-au rugat să nu vină în Basarabia decât după termenul fixat pentru întreaga ocupare a ţinutului (astă-seară la ora 12 noaptea). Neubacher s-a supus şi s-a înapoiat ieri-seara târziu la Bucureşti, urmând să replece mâine joi, ca să-şi îndeplinească misiunea. Fiind însă la Galaţi, s-a plimbat în tot oraşul într-un automobil cu fanion german. S-a răspândit zvonul că „un ministru german" a sosit în oraş şi prestigiul german, spunea cu mândrie Neubacher, e atât de mare, încât toată panica a dispărut ca prin încântare, ovreii ţanţoşi şi ucrainenii, care aşteptau zgomotos repatrierea, au amuţit şi au intrat în
' Li s-a telegraiiat că nu mai era cazul să semneze nimic, deoarece evacuarea Basarabiei era terminată.
gaură de şarpe... Până şi ruşii dincolo de pod s-au astâmpărat, căci Neubacher s-a dus cu fanionul său până pe linie... Neubacher pretinde că nu este nici un pericol ca ruşii să treacă Prutul...
Azi la ora 4, şedinţă la Senat. A prezidat Anibal Teodorescu. Eu eram pe banca ministerială. S-a observat un minut de reculegere şi s-a ridicat imediat şedinţa în semn de doliu.
Am fost primit cu multă, multă căldură de senatori, dar toţi înjurau pe Tătărescu şi ce este mai grav, pe Rege. Simptomatic: dacă aceasta este atmosfera printre senatori, toţi numiţi de Rege şi care până acum o lună sc tăvăleau în praf la simpla enunţare a numelui Suveranului, ce trebuie să fie în cercurile mai puţin dependente de Sus şi în straturile poporului.
îngrijorător, pentru M.S. ...
Mareşalul Petain şi Guvernul francez vor întruni Adunarea Naţională pentru votarea unor noi legi constituţionale. Se zice că se va conserva Statului forma republicană, dar că se va da Executivului drepturi mult mai mari şi că se vor îngădui libertăţile exagerate, care au dus Franţa în halul de azi...
O nouă nebunie a Regelui. Fără să mă întrebe nici pe mine, nici pe Tătărescu, nici pe Vaida, a trimis pe Victor Moldovan la Berlin, să obţină o alianţă militară grabnică?]] E de necrezut, dar e aşa! Am aflat lucrul prin însuşi Victor Moldovan care a venit să-mi ceară sfaturi şi să mă întrebe cu cine să vorbească!!! Ce sâ-i spun? „Mergi d-ta prin cafenele, fă cunoştinţe şi caută să vorbeşti bine de România, dar să nu te pună dracul să vorbeşti de alianţa militară, că ai de-a face cu mine!" Moldovan a rămas nedumirit...
Azi la miezul nopţii se termină tragedia evacuării şi ocupării Basarabiei. Mâine la amiază mă voi prezenta Regelui, îi voi spune „ma fason de penser" (modul meu de a gândi) şi-mi voi da demisia. Am trecut liopul, pot să plec. Cu omul acesta nu e nimic de făcut!...
Vineri, 5 iulie. Sunt liber de răspunderi directe... dar nu şi de griji! Iată cum s-au petrecut lucrurile: miercuri seara, între orele 7 şi 8 ne-am întrunit din nou la Externe, Tătărescu, Vaida şi cu mine să discutăm
402
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
403
asupra situaţiei. Cu Tătărescu mai vorbisem eu. El recunoştea că nu mai poate merge. Eu am mărturisit că vârsta şi sănătatea mea nu mi-ar permite să-i iau, eventual, succesiunea. Şi nu mă atrăgea nici oribila sarcină de a prezida la sacrificiile teritoriale ce ne vor mai fi desigur impuse şi nici perspectiva de a colabora cu un Rege de care nu mă mai leagă nimic. Ei zicea că în afară de mine nu vede pe nimeni, şi că, el ca să-mi uşureze sarcina, ar primi să fie vicepreşedinte al Consiliului sub mine... Rămăsese să mai vorbim...
între timp, situaţia noastră a fiecăruia se lămurise. După cele întâmplate la Cameră1 şi la Senat, Tătărescu ne-a declarat câ nu mai putea tărăgăna: trebuia să lase altuia locul... Vaida a replicat numaidecât că dacă nu-şi dă Tătărescu demisia şi-o dă el, şi a scos o hârtie gata scrisă din buzunar. Demisia era întemeiată pe nesocotirea sa şi a Ardealului prin trimitrea lui Moldovan la Berlin — o aflase şi dânsul — şi pe faptul că escrocul Vornic (cel cu bornele lui Aurel Dobrescu, condamnat) fusese numit de Urdăreanu mare redactor al ordinelor şi manifestelor semnate de dl şef de Stat Major al Partidului Naţiunii...
Am declarat la rândul meu că fixasem ziua de joi pentru o răfuială cu Majestatea Sa din care foarte probabil urma să iasă demisia mea.
Am convenit sâ renunţăm, Vaida la demisie şi eu la răfuială şi sa meargă Tătărescu chiar în acea seară la Palat, cu demisia întregului Guvern.
Ne-am dus fiecare la treburile noastre şi să ne culcam. Ieri-dimineaţă iau Universul şi citesc cu mirare demisia lui Urdăreanu din postul de şef dc Stat Major (!) al PN-ului şi numirea lui Gigurtu în locul lui... M-am întrebat: aruncare dc lest şi dizgraţie pentru Urdăreanu, sau pregătire pentru un Guvern Gigurtu? Această a doua ipoteză era cea adevărată...
Trebuie să adaug că miercuri seara, pc când deliberam cu Tătărescu şi Vaida, a venit Fabricius pentru o chestiune secundară în realitate, cred eu, ca să-mi spună că sosise răspunsul dc la Berlin, la chestiunea pusă de Rege duminică cu atâta indiscreţie şi cu atâta insistenţă: răspunsul era da, dar cu condiţia să ne înţelegem întâi cu Ungaria şi cu Bulgaria şi să dă/n răspunsul până azi vineri, la amiază... Nu era un ultimatum dc război, dar unul de alianţă militară, în speranţa probabil ca să spunem nu şi sâ scape astfel de plictiseala cererii noastre, care în conjunctura actuală nu convenea deloc Guvernului german... Mărturisesc câ n-am fost prea tare impresionat: nu mă mai îndoiam de mult
1 In şedinţa dc miercuri de ia i'arasrâ erau să izbucnească toţi deputaţii împotriva iui...
câ trebuie să cedăm ceva şi Ungariei şi Bulgariei, şi socoteam că era mai bine să tratăm acum cât timp Gennania avea nevoie de petrolul nostru, decât după sfârşitul ostilităţilor când Germania n-ar mai fi avut aceleaşi interese în România şi pentru menţinerea păcii pe drumul petrolului sfânt... Primisem pe Fabricius într-un mic Cabinet şi mă rugase să nu spun nimic lui Tătărescu şi lui Vaida (ştia că erau la mine) căci trebuia să comunice întâi răspunsul Berlinului la Palat... Nici n-am spus nimic, aşa încât destăinuirea lui Fabricius n-a influenţat hotărârile noastre. Dar ştirea de la Berlin a influenţat adânc Sus şi a contribuit cred mult la hotărârea de panică luată de Rege.
M-am îmbrăcat şi la ora 8/2 Tătărescu mi-a telefonat că merge la Palat şi că de acolo vine la mine. A şi venit pe la ora 9Vi şi iată ce mi-a povestit. Fusese seara în ajun şi expusese Regelui motivele pentru care se vede silit sâ dea demisia Guvernului. Regele a mai vorbit de posibilitatea unei remanieri1, dar şi-a dat repede seama câ nu mai era nimic de făcut şi a primit în principiu demisia, spunând lui Tătărescu să vină a doua zi la ora 9 (adică ieri, joi) şi-i va da un răspuns definitiv, câ vroia să se mai gândească. A adăugat că, dacă îi va primi definitiv demisia, va merge la un Guvern de extremă dreaptă, germanofil sadea.
Tătărescu a mai stat sâ-1 convingă ca ar fi o greşalâ, dar Regele s-a închis în sine însuşi şi n-a mai spus nimic.
„Când am plecat de la Palat — povestea Tătărescu — am avut impresia că va face un Minister numai cu Garda de Fier..." ... Când s-a înapoiat la ora 9 dimineaţa, Regele a spus lui Tătărescu că îi primeşte demisia, să strângă Consiliul şi să vină la orele 11 cu hârtia oficială. A adăugat că s-a hotărât să formeze un Minister prezidat dc Gigurtu (!!!) cu un general ca vicepreşedinte, cu trei gardişti: Sima, Noveanu şi Dă-nulescu — cu Leon la Finanţe, cu mine la Externe (!) şi încolo numai generali... A rugat pc Tătărescu să-mi ceară să rămân la Externe, ca un serviciu personal — şi gata. Ascultam şi nu-mi venea sâ cred. Minister prezidat de Gigurtu, de acelaşi Gigurtu socotit opt zile înainte incapabil să fie ministru de Externe — cu acelaşi Gigurtu pe care Legaţia gennană îl caracterizase om de a 7-a mână şi dc numirea căruia nu se încântase deloc! Şi din puţoii din Garda de Fier să facă miniştri!
Şi toate acestea când ţara era în convulsii şi inamicii ne pândeau pe trei graniţe! înnebunesc! Tătărescu pretinde că Regele nu se culcase toată noaptea, că era istovit, şi că nu era nimic de făcut. Ba mai adăuga: „Să firn mulţumiţi că e Gigurtu şi nu e Sima..."
1 Tot ce povesteşte Tătărescu trebuie primit cu rezervă, căci mitomania lui e îndeobşte cunoscută...
404
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
405
Am rugat pe Tătărescu să spună la ora 11 când va merge cu demisia că nu putea fi vorba de acceptarea mea.
Pentru mine nu erau decât două soluţii, una bună şi una rea. Cea bună: un Guvern cu reprezentanţii tuturor curentelor noastre politice, cu oamenii experimentaţi ai ţării. Propuneam în fruntea acestui Minister (un fel de ministru gen mareşal Petain) pe mareşalul Prezan şi mă angajam — dacă această formulă ar fi primită — să aduc consimţământul lui Dinu Brătianu şi al lui Maniu * (Pe care aceştia l-au şi adus în persoană Regelui, câteva ceasuri mai târziu) şi să conving Legaţia germană să primească pe Prezan cu aceeaşi favoare cu care a primit în Franţa pc Petain. Căci cu toate ultimatele pe care le primim, cam la Guverne de capitulare am ajuns şi noi...
Situaţia cea rea era multiplă, era orice Guvern de panică. Din acestea, Regele a ales pe cea mai rea: una care fără să satisfacă pe nemţi, va provoca pe ruşi şi va demoraliza ţara. în acel moment, mărturisesc că nu-mi închipuiam încă că va ieşi şi mai râu, cu un Priboianu, samsar veros, la Armament, cu un Manoilescu la Externe, cu un Stan Ghiţescu în P.M. ...
La ora 10Î4 Tătărescu ne-a întrunit pe miniştri şi ne-a anunţat oficial demisia Cabinetului.
La ora 11 a dus demisia la Palat.
La ora 12Vi vreo 12 oameni politici cu Maniu şi Dinu Brătianu în frunte au depus la Palat un Memoriu prin care arătau că Regele duce ţara la prăbuşire.
La ora 13, semnatarii Memoriului au fost aduşi la Palat, aşa cum au fost găsiţi, în vestoane şi în dril şi au fost primiţi în audienţă colectivă (ceea ce nu s-a mai întâmplat niciodată). Au fost acolo, pe lângă Dinu Brătianu şi Maniu, dr. Costinescu, Stcîian Popescu, Madgearu, Mihai Popovici, Chirculescu şi alţii. Au vorbit numai Dinu Brătianu şi Maniu. Dinu Brătianu a fost mai puţin violent în forma ca Maniu, dar sc spune că mai dârz. Regele schimba feţe-feţe. La sfârşit şi Brătianu şi Maniu au declarat că erau la dispoziţia Coroanei, pentru un Guvern naţional. Roşu ca un rac, Regele a răspuns de sus, că era tot atât de bun român ca dânşii, că n-avea nevoie de sfatul şi de colaborarea lor şi că era hotărât să lucreze cu generaţiile tinere. Oamenii au plecat de acolo consternaţi, conştienţi că cu acest om nu mai era nimic de făcut... Nici nu le-a strâns mâna...
La ora 414 m-am dus la Regina Elisabeta, care-mi comunicase dimineaţa la ora 10, prin Scanavi, că vrea să mă vadă. M-a ţinut un ceas, de vorbă în trei, ca, „Sandi" şi eu. Am putut constata o dată mai mult că
întreaga familie e în panică. Mi-a mărturisit că mă chemase ca să mai afle cum stau lucrurile, căci cu frate-său nu poate vorbi nimic, e veşnic Urdăreanu între ei — şi să-mi ceară un sfat, căci nu vrea să se lase să fie ucisă pe loc...
Am încurajat-o, dar nu i-am ascuns că pericolul anarhiei interne e mare şi că frăţiorul ei face tot ce poate să ducă ţara de râpă... A recu-noscut-o şi dânsa. Am spus atunci mai departe că are o datorie, să meargă să vorbească răspicat cu Regele. Să-1 vestească că e ceasul al 11 -lea ca să-şi scape Coroana şi capul. Toate straturile sociale, de la cele rurale până la cele intelectuale din oraşe — oamenii de dreapta ca şi cei de stânga, toţi se ridică astăzi împotriva Regelui. Nu mai are cu dânsul decât pe Urdăreanu, pe Buchmann şi pe Malaxa... Dacă vrea să mai scape să facă repede un Guvern de unire naţionale şi să se descotorosească de Camarilă, „die Klicke", cum zic nemţii, căci de scăpat tot n-o scapă, dacă nu o va băga el în puşcărie, o va băga-o Berlinul... Elisabeta mi-a promis că va face demersul pe care i-1 cer, dar că n-are multe şanse să reuşească. „Să-mi împac cel puţin conştiinţa" a încheiat ea...
Guvernul a depus ieri jurământul la orele 15, dar nu tot. Hans Otto Roth nu-1 depusese încă azi-dimincaţă la ora 10, când a venit să mă întrebe ce să facă. Părea disperat: „Ăsta e Guvern, domnule ministru?" repeta omul într-una. Era convins că nu poate ţine nici o săptămână, ce să se mai facă de râs, intrând într-însul... Roth nu e om să vorbească de unul singur --- dacă vorbea aşa, e că trecuse pe la Fabricius şi simţise vântul care sufla la Legaţia germană... Ştiu prin Cccoprid, că nemţii nu sunt deloc încântaţi de noua formaţie. Ei ar fi voit un Guvern serios, care să facă politică alături de dânşii, nu un Guvern de caraghioşi. Eu unul am sfătuit pe Hans Otto Roth să primească, atât ar mai lipsi ca singurul neamţ din Guvern să dezerteze...
Mi se spune că şi gardiştii n-au vrut să intre în Guvern şi că au primit cu sila. Printre legionari e un curent teribil împotriva Regelui. Dinu Arion şi G. J. Mânu au fost însărcinaţi să mi-o spună...
Nu pricep pentru ce darea de seamă a şedinţei comisiilor de politică externă ale Parlamentului, de marţi, a fost din nou reprodusă în ziarele de azi-dimincaţă (evident din ordin) reducându-se cuvântarea lui Tătărescu la câteva rânduri, dar publicându-se în schimb, in extenso, cuvântarea lui lorga, o parte din cuvântarea lui Ciobanu şi aproximativ cuvintele melc dc la sfârşitul şedinţei. Ba pricep: lorga a spus: „Regele
406
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
407
care n-a vrut pacea", iar Ciobanu „sub conducerea înţeleaptă a Regelui etc." Unde am ajuns, să alergăm după certificate! Dar eu n-am spus nimic despre Rege — atunci de ce şi cuvintele mele de disperare?
Senzaţional: flota engleză a atacat şi bombardat pe cea franceză, în rada din dreptul oraşului Oran (Algeria)! Să vedem Franţa în război cu Anglia, lată ceva la care nu s-ar fi aşteptat nimeni. Surprinderea a fost mare şi în Anglia. Churchill a căutat să justifice în faţa oamenilor acest atac explicând că flota franceză nu va putea fi lăsată la discreţia Guvernului german... în Franţa, indignarea e mare.
Guvernul Gigurtu a pus ovreii în panică. înapoindu-mă ieri de la Regina Elisabeta am găsit acasă pe dl Katz în lacrimi: cerea nevesti-mi adăpost pentru el şi nevastă-sa. După un sfert de ceas a venit şi Blumenfeld, cu figura descompusă să mă roage să-i primesc în depozit 500 000 lei, pe care să îi dau soţiei sale, în cazul în care dânsul ar fi ucis... Am liniştit şi pe Katz şi pe Blumenfeld, dar nu dau cinci parale pe soarta lor...
în cele opt zile de tortură prin care am trecut, chemasem pe prietenul meu Wily Otto Roth (fostul preşedinte comunist al Republicii de la Timişoara!) pe Otto Roth pe care-1 scosesem din puşcărie în 1920 şi care de atunci mi-a rămas devotat — ca să mă ajute faţă de comunişti. Misiunea lui încheindu-se odată cu a mea, am vrut sâ-i răsplătesc serviciile: n-a vrut să primească un ban, cu toată insistenţa mea, şi deşi c om sărac. Mai sunt şi oameni cinstiţi şi de inimă, dar atât de puţini...
Sâmbătă, 6 iulie. Franţa a rupt relaţiile diplomatice cu Anglia... Războiul acesta nu seamănă cu nici unul din câte au fost: rapiditatea rezultatelor şi varietatea întorsăturilor sunt de uimit! Aştept să intre în curând în război o altă pereche de aliaţi: Germania şi Rusia!
în Franţa domneşte acum o adevărată dezlănţuire împotriva Angliei şi a englezilor făcuţi răspunzători de toate dezastrele suferite. în Germania în schimb se face tot ce se poate pentru o apropiere cu opinia publică franceză... S-a sfârşit cu „Entente Cordiale" — ne îndreptăm spre o alianţa cel puţin economică, franco-germanâ...
A cincea carte galbenă germană destâinuieşte documente găsite în Franţa din care reiese câ un atac asupra regiunii petrolifere ruseşti din Caucaz (Baku) era gata pregătit. Atacul trebuia să pornească din Siria şi sâ se efectueze pe calea aerului... Această destăinuire a produs emoţie mare în Rusia, în Germania şi la noi, căci ea confirmă toate informaţiile noastre privitoare la un plan de distrugere sau cel puţin de sabotare a exploatărilor noastre de ţiţei, plan pus la cale de englezi. Aşa încât furia lui Floare împotriva expulzării unui număr de englezi — m-a înnebunit în ultimele zile ale martiriului meu — se explică.
Văzut pe Tătărescu. Guţâ pretinde că caraghioşii de la Guvern erau să facă una lată ieri. Voiau să aresteze pc profesorul Petre Constanti-nescu-Iaşi (comunist notoriu) şi vreo mie de alţi comunişti şi să-i trimită în lagâail de concentrare... Tătărescu aflând prin Ghelmegeanu ce se proiecta, s-a dus la Urdăreanu şi a obţinut revocarea măsurii. Atât mai trebuia ca să ne punem bine cu ruşii şi să-i provocăm să treacă Prutul...
Tătărescu a văzut şi pe Gigurtu şi l-a sfătuit să cheme pe Lavrentiev şi să-i spună câ ce a fost a fost, şi că acum vrem să trăim în prietenie (!) cu Rusia. Gigurtu î-a chemat ieri seară pe muscal şi i-a vorbit cum trebuie. Şi Lavrentiev a declarat că Rusia vrea sâ trăiască în prietenie cu noi...
Regele îl va primi azi la ora 2, ca să-şi prezinte scrisorile de acreditare...
Urdăreanu a spus lui Tătărescu, că trebuia un Guvern ca acesta ca sa se uzeze (!!!) şi că în curând se va face Guvernul care trebuie (!!!!). A mai spus că Regele trebuia sâ se adreseze celor tineri fiindcă cei bătrâni nu-1 iubesc... Săracul, dacă ar şti cât îl iubesc cei tineri!
De la Ministerul dc Externe german ni s-a cerut o hartă etnografică a Transilvaniei şi a Ţârilor Crişuiui... Desigur în legătură cu nota ultimă...
Aflu precizări asupra acestei note: deşi sosită miercuri scara, ca nu a fost remisă Regelui de către Fabricius decât joi dimineaţa... Până acum nu s-a răspuns...
Cât c de agreat Guvernul actual de nemţi, o dovedeşte faptul câ nici până acum n-a depus jurământul Hans Otto Roth. Iu schimb, probabil
408 CONSTANTIN ARGETOIANU
că Bubi Priboianu a şterpelit deja câteva milioane la înzestrarea Armatei...
Ieri la ora WA am predat Ministerul de Externe lui Manoilescu. Publicitara puşlama a adus fotografi, aşa încât am trecut la nemurire alături de ea...
Roosevelt a ţinut o conferinţă nu ştiu unde şi a dezvoltat cele 5 puncte esenţiale ale viitoarei păci, aşa cum crede dânsul că ar trebui încheiată. Aceste puncte sunt:
1. Eliberarea de teamă — prin urmare dezarmare;
2. Libertatea presei;
3. Libertatea religioasă;
4. Libertatea exprimării gândirii.
5. Punerea la adăpost de nevoi.
Mai sunt cum se vede, utopişti în lume. Şi încă la posturi de răspundere.
Gardiştii îmi trimit vorbă prin Medrea (unui din conducătorii lor) că vor cere un nou Guvern, cu mine în frunte şi cu G. Brătianu la Externe. Altfel vor pleca din Guvern. Şi Regele care conta atât pe ei...
Duminică, 7 iulie. Aseară a vorbit la Radio blegul de Gigurtu. Ascultai şi nu-ţi venea să crezi. Gigurtu — România! O asemenea bătaie de joc, şi să nu poată nimeni face ceva, fiindcă tot ce s-ar face, s-ar sparge în capul nostru! Trebuie să suportăm tirania gheşeftarilor, şper-ţarilor şi proştilor — de frica anarhiei! Grozav, grozav ne-ai pedepsit, Doamne!
Mă poartă gândul înapoi şi-mi zic: dacă în 1934 Guvernul Avcrescu s-ar fi făcut, chiar aşa prost cum ieşise în cele din urma, cu siguranţă că o alianţă cu Italia s-ar fi realizat (pe acest punct eram de perfect acord cu Averescu) şi poate că toate s-ar fi schimbat. Ne-ar fi luat Italia pe noi în braţe, în loc să ia Ungaria, căci până în 1934 între România şi Budapesta nu se zămislise încă nimic serios... Au ştiut „Aliaţii", Anglia şi Franţa ce au făcut când au torpilat combinaţia noastră.-.
însemnări zilnice, 1940 4 09
Noveanu, ministrul gardist (la Inventarul Public!) a venit azi-dimi-neaţă la mine. „N-am venit la dvs. ca ministru ci ca elev..." — au fost primele sale cuvinte. Ei nu renunţă la nimic din crezul lor, n-au făcut nici un compromis, n-au vrut să intre în Guvern şi sunt buimăciţi de a se vedea miniştri... Nici unul din ei n-a uitat miile de morţi jertfiţi de o tiranie care vrea sa se pună acum la adăpostul unui curent pe care 1-a persecutat atât de groaznic. Ei sunt conştienţi de ridicolul Guvernului actual, suferă de anumite promiscuităţi şi-şi dau seama că căruţa nu va putea merge. Ei ştiu bine că Regele vrea sa compromită Mişcarea prin participarea reprezentanţilor ei într-un Guvern de faliment. Dar Regele se înşaîă; dacă dânşii, miniştri gardişti, s-ar încurca în acţiunea lor, Mişcarea i-ar repudia pur şi simplu şi ar merge mai departe pe calea însângerată de atâtea jertfe. Au primit să intre în Guvern fiindcă li s-a spus că s-au obligat să servească Coroana1 şi că e ordinul Regelui să fie miniştri... Dar ca să se vadă ce miniştri sunt, Noveanu mi-a povestit că râspândindu-se ieri zvonul că vor să demisioneze din Guvern, au fost înştiinţaţi, că în acest caz vor fi imediat închişii] Nu pot face un pas fără să fie urmăriţi de agenţi... Cu trei zile înainte de a-i face miniştri, Poliţia îi căuta ca să-i aresteze!!!
Ei mă vor pe mine în capul Guvernului, n-au încredere decât în mine — eu sa fiu dascălul lor...
Bieţii băieţi!
Noveanu mi-a cerut voie să vină mai des „să mă consulte". L-am autorizat cu plăcere, căci e inteligent şi simpatic... Şi mişcarea lor are cel puţin meritul de a fi sinceră şi cinstită...
Parlamentul a fost închis ieri, prin decret. Pentru ce a făcut, mai bine nu-1 deschidea... Dar poate să fi deschis puţin ochii Regelui, copleşiţi încă de urdori.
Hitler se înapoiază la Berlin „după campaniile Norvegiei, Belgiei, Olandei şi Franţei" — şi i se pregăteşte o intrare triumfală. O merită şi nemţii ar fi ingraţi dacă nu l-ar primi ca pe unul din marii eroi ai omenirii...
în Franţa nu se mai vorbeşte decât despre atacul flotei engleze, la Oran. După ruperea raporturilor diplomatice cu Anglia, amiralul
' Când cu destinderea...
410
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
411
Darlan, şeful marinei franceze, a dat un ordin de zi în care vorbeşte despre laşitatea atacului britanic şi despre „asasinatele" de la Oran. între francezi şi englezi ura s-a deşteptat mai violentă ca pe vremea bătăliei de la Azincourt.
Flotele se bat între ele: cea engleză a mai scufundat un vas francez, crucişătorul „Frondeur", în apele Cretei — iar cea franceză a bombardat şi atacat Gibraltarul... Căci nemţii care au acum aliaţi în francezi, au dezlegat Guvernul francez de obligaţia de a-şi imobiliza şi dezarma flota în porturile sale...
De la Vichy vin ştiri tot mai neaşteptate! Pare că noile legi constituţionale ce se pregătesc vor fi atât de orientate spre dreapta încât se va decreta şi acolo un singur partid totalitar...
Să nu facă greşeala noastră: dictatura nu e posibilă fără dictator. E drept că ei n-au pe Urdăreanu şi pe Malaxa.
8 iulie. Ciano a sosit ieri-dimineaţă la Berlin şi se dă o mare importanţă acestei vizite în care vor fi confruntate punctele de vedere germane şi italiene, cu privire la Europa Centrală şi Sud-Esticâ.
Sper că Italia îşi va da seama de primejdia care o ameninţă. Planul comunismului rusesc este acum vădit. Comunizare în Bulgaria pe capete, idem în Iugoslavia. Cu ajutorul curentului panslavist, devenit şi comunist, Sovietele vor căuta să cuprindă prin Bulgaria, Iugoslavia, Polonia, Slovacia şi Cehia, jumătate din Europa... România şi Ungaria singurele State ne-slave din partea locului, vor fi supuse cu armele în mână... Pe la noi şi pe la unguri, armatele sovietice vor înainta până la Adriatica şi în inima Europei. Ce va face Italia atunci ameninţată şi de curentul comunist din straturile muncitoreşti ale propriului său popor'? Italia trebuie să-şi dea seama că aici în Sud-Estul Europei două mari Puteri luptă pentru hegemonie: Rusia şi Germania. Nu e de ajuns să dea concurs Germania, împreună cu ea trebuie să se lămurească un plan de acţiune imediată, altfel totul este pierdut. Să domolească pe tâmpiţii de unguri, să ocupe eventual (prieteneşte, prin înţelegere), Iugoslavia, România şi Ungaria — şi cu toţii să pornim împotriva Răsăritului...
între Franţa şi Anglia deşi în drept există numai o rupere a raporturilor diplomatice, de fapt există stare dc război. Bombardarea vaselor
franceze staţionate la Mers-El-Kebir (lângă Oran) a scos pe francezi din sărite şi vechea ură ancestrală a ieşit la suprafaţă...
Cum era şi natural după un astfel de dezastru, conştiinţele francezilor au început să se frământe în toate direcţiile. Dacă mareşalul Petain sfătuieşte în public pe compatrioţii săi să se roage la Notre Dame de Lurdes, sunt şi numeroase iniţiative care împing spre extremă stângă... Javrele Pertinax, H. Kerillis şi dna Tabouis (!!) au fost puşi în urmărire şi mandate de arestare au fost lansate împotriva lor. Mulţu-mescu-ţi Doamne că m-ai lăsat să trăiesc până să văd pe Pertinat şi pe m-me Tabouis în puşcărie! Dreptatea tot vine! Cât m-au înjurat aceste doua javre!
Kerillis mi-e indiferent, n-am avut nimic de împărţit cu el...
Mai puţin simpatică e condamnarea generalului de Gaulle (în lipsă) la patru ani închisoare pentm nesupunere la o ordine şi incitare la rebeliune... Generalul de Gaulle e promotorul „diviziilor blindate" (Panzer-Divizionen) pe care Franţa le-a tratat cu dispreţ, dar pe care Germania le-a adoptat şi mulţumită cărora a învins... „nul n'est prophiete en son pays"... (nimeni nu e profet în ţara lui).
Dl Lavrentiev şi-a prezentat sâmbătă scrisorile de acreditare. Ceremonia a avut loc la orele 14,00 când străzile sunt goale şi nici o informaţie n-a fost publicată prin gazete...
Tot sâmbătă a fost respins şi recursul lui Max Auschnit de către Curtea de Casaţie. A rămas omul condamnat la 6 ani puşcărie, pe degeaba...
A avut toate nenoroacele: judecata în Casaţie a coincis cu capitularea noastră în faţa Germaniei antisemite — puteam noi să ne supărăm stăpânii prin achitarea unui jidan, fie şi pe trei sferturi nevinovat?
Miercuri, 10 iulie. Petrecut ziua de ieri la Breasta... Din ziua morţii mamei mele n-am mai petrecut acolo o zi atât de neagră. Vedeam ruşi şi comunişti pretutindeni, revoluţie la noi, numai prăpăd. La această stare sufletească a contribuit şi ce adusesem eu cu mine de la Bucureşti şi ce am găsit la Breasta: parcul pustiit de ploi, terase şi muchii surpate cu copaci bătrâni cu tot, recolta mizerabilă, via stricată de peronosporă, bălţi pretutindeni, ţânţari cu duiumul, tuşea măgărească în casă şi rîumai lume necăjită.
412
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
413
Am fugit de acolo aseară, fără nici o părere de rău, ceea ce nu mi s-a întâmplat până acum...
Guvernul-dezastru continuă să-şi bată joc de ţară şi de lume, sub auspiciile Majestaţii Sale.
Generalul Antonescu a fost arestat şi dus nu ştiu unde, ieri, fiindcă a vorbit pe şleau.
Sima gardistul, a demisionat din Guvern; în locul său a fost numit Radu Budişteanu, o secătură afiliată la mişcarea lui Zelea Codreanu după succesul electoral de sub al doilea Minister Tătărescu. (decembrie 1937). Condamnat la 9 ani puşcărie şi închis la Râmnicu Sărat a scăpat de împuşcare după asasinarea lui Călinescu, prin protecţia lui Gavrilă Marinescu! Bietul Clime, bietul Tell — şi câţi alţii — dacă ar fi avut şi ei un protector astă-toamnă, ar fi acum miniştri, prin graţia ucigaşului lor însuşi...
Până în cele din urmă Plans Otto Roth n-a intrat în Guvern, ei, ca şi toţi nemţii considerând „combinaţia" falită şi ridicolă (acelaşi semn al realităţilor a determinat şi gestul lui Sima).
Gigurtu a fost la A.C. Cuza să-i ceară colaborarea şi participarea în Guvern. Cuza i-a răspuns verde, nu — fiindcă: 1) Persoana primului ministru era lipsită de orice autoritate! 2) Compunerea Guvernului era ridicolă; 3) Prezenţa anumitor persoane într-insul dovedeşte că aceleaşi interese de afaceri şi de gaşcă predomină...
Ghelmegeanu a venit alaltăieri la mine sâ mă întrebe: „Crezi că Regele mai poate suporta încă o ocupaţie a teritoriului — căci ştiu că vor mai fi" Ara răspuns: „Depinde cine o fi înjurai lui. Cu un Guvem Gigurtu nu, cu un Guvern de unire naţională în care ar fi reprezentate toate curentele inclusiv Maniu, cred că da". A fost şi cl de acord cu mine că Guvernul actual trebuie să facă loc unui Guvern mai reprezentativ pentru opinia publică... N-a spus-o, dar am avut impresia lămurită că se gândea la un Guvern Argetoianu, cu cl la Interne...
Dc la Madgearu: Regele a oferit lui Dinu Brătianu demnitatea dc Consilier Regal, după scrisoarea prin care şeful fostului Partid Liberal autoriza pe ciracii săi să sc înscrie în Partidul Naţiunii. Propunerea a fost comunicată lui Dinu prin colonelul Rusescu la telefon (!) iar Dinu a răspuns: „Te rog a spune Majestaţii Sale să nu se gândească la aşa
ceva, căci n-aş putea primi. îmi iau în schimb angajamentul să nu vorbesc nimănui de propunerea d-tale, aşa încât sa nu fie nici o supărare pentru Rege...!" Şi nici n-a vorbit cu nimeni, Dinu Brătianu, despre propunerea ce i se făcuse. Regele a făcut o aluzie la dânsa în audienţa comună din 4 iulie, şi aşa s-a aflat lucrul; Dinu a povestit apoi, în amănunte, lui Maniu, ce se întâmplase...
Mi se spune că n-a fost arestat numai generalul Antonescu, dar şi Sima care face naveta între puşcărie şi Guvem, ca sârbii pe vremea Regelui Milan... în frumos hal am ajuns!
Puricelli a sosit sâmbătă seara, sub pretextul contractării lucrărilor pentai şoseaua internaţională Italia-România prin Iugoslavia. înainte de a veni la mine, duminică dimineaţa, văzuse pe Ghigi, ministrul său. Cum Puricelli îşi manifestase dorinţa să vadă cât mai repede pe Rege, Ghigi i-ar fi spus să o lase mai moale cu Regele, căci situaţia sa e lichidată şi zilele sale numărate...
Puricelli mai pretinde că faţă de mişcările comuniste, care iau o mare extindere în Iugoslavia, nu e exclus ca Italia să ocupe milităreşte Dalmaţia (pe care nu o vor mai da înapoi) şi Croaţia.
Date fiind mişcările comuniste concentrice, în Iugoslavia, Bulgaria şi Rusia — şi panslavismul care serveşte de aluat acestor mişcări — singura soluţie ar fi ocuparea Ungariei, României, Iugoslaviei şi Bulgariei prin trupe germano-italiene în calitate de aliate, venite să apere ordinea şi liniştea în zisele ţări şi primite ca atare cu bunăvoinţa...
Pamfil Şeicaru a fost primit luni dimineaţă la Preşedinţie de Gigurtu. Ţiganul a înjurat ţigăneşte pe dl prim şi urla atât de tare încât îl auzeau oamenii de afară: „Cum ai îndrăznit să-ţi iei o răspundere pe care nu eşti în stare sâ o porţi...", „cum ai îndrăznit să bagi în Minister leprele consorţiului de afaceri de la Palat?...", „ce, crezi ca are să te sufere naţia, cu adunătura d-tale de escroci şi de proşti?...", „sâ pleci numaidecât şi să faci loc lui Argetoianu, căci e ai lui, nu al d-tale, ai pricepui?..." — şi câte de acelaşi soi... Şeicaru urla, dar Gigurtu vorbeşte încet, aşa încât răspunsurile nu s-au auzit... Ţiganul pretinde că omul „Micâi" n-a răspuns nimic... Poate câ exemplul dat cu generalul Antonescu şi cu Sima va mai închide fleanca lui Şeicaru. Regele trebuie să-şi dea însă scama că nu mai poate închide gura lumii şi să nu
414
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
415
dea Dumnezeu să mai piardă din pământul ţării, de braţ cu Gigurtu şi cu Manoilescu, cu Urdăreanu şi cu Malaxa lângă el...
Lavrentiev n-a fost primit sâmbătă la ora 2 (când străzile sunt goale) după cum stăruisem eu, ci luni la ora 3 !4. O poteră întreagă de soldaţi împingea lumea cu patul puştii şi o gonea de pe Calea Victoriei, speriată, ca să nu vadă alaiul reprezentantului Sovietelor... De ce le facem toate pe dos?
Sir Reginald Hoare a oferit un dejun cu şampanie, la Cina, celor 17 petrolişti englezi expulzaţi după cererea Marelui Stat Major. Dejunul a avut loc vineri (englezii au plecat sâmbătă) şi sir Reginald s-a cam cherchelit, căci dejunul a ţinut până la orele 5.
Regele a asistat ieri-seara la ora 7 la sfeştania localului Partidului Naţiunii (palatul Sturdza, fostul Minister de Externe), sau al „Mutua-lităţii Cadavrelor"... Apoi „a lucrat" cu dl şef de Stat Major Gigurtu. Nici în aceste vremuri tragice nu s-a săturat Majestatea Sa de vicleim?
Azi se întruneşte Adunarea Naţională Franceză la Vichy pentru a vota o nouă îndrumare constituţională. Se va vota mareşalului Petain depline puteri pentru a alcătui noi legi constituţionale care să vină în ajutorul muncii, familie şi patriei. Noile legi vor fi apoi supuse numai ratificării Adunării Naţionale. S-a ajuns să se evite astfel discuţii asupra amănuntelor, din care nu s-ar mai fi ieşit. Ieri, Camera şi Senatul franceze au examinat, fiecare în parte, textul deplinelor puteri ce se vor da mareşalului, text prezentat Parlamentului de către Laval. Textul a fost votat aproape cu unanimitate, în ambele Adunări.
Teieky şi Csaky au plecat la Berlin, unde au fost chemaţi. Probabil ca să fie „puşi la punct" în ce priveşte pretenţiile lor faţă de noi, şi să li se deschidă ochii asupra pericolului comunist. Să li se fi făcut şi o mică aluzie la o eventuală ocupaţie? Cred că n-ar fi fost rău...
11 iulie. în bănci, era ieri mare enervare. Se da ca sigur că toate disponibilităţile pe care le avem în Anglia vor fi blocate de Guvernul
britanic, ca represalii pentru trecerea noastră spectaculară şi fără mare folos — acum — de partea Germaniei. Pare că numai Banca Naţională are un activ la Londra în valoare de peste 1 Vi miliard lei...
Se vorbeşte mult şi de cedarea intereselor britanice în societăţile noastre petrolifere către Soviete... Deşi ştirea nu are un caracter de autenticitate, e posibil să fie adevărată. Englezii ar împinge astfel pe ruşi împotriva nemţilor pe terenul petrolului românesc. Pentru noi ar fi catastrofal, afară numai dacă lovitura englezilor ar împinge pe nemţi în război împotriva sovieticilor...
Arestarea lui Sima nu se confirmă. în schimb a lui Antonescu face multă vâlvă. Se zice că generalul ar fi fost dus la Bistriţa...
Puricelli n-a cerut încă audienţă Regelui, a văzut însă pe Urdăreanu căruia ar fi lămurit mirarea Guvernului italian faţă de palinodiile noastre guvernamentale. N-a pronunţat numele meu, dar spune că-şi rezervă să vorbească de mine Regelui şi să-i arate decepţia italiană faţă de plecarea mea de la Externe. Să fie italienii mâhniţi, dar să fiu eu liniştit... pe cât se poate în momentele acestea...
Regele a primit o delegaţie de basarabeni condusă de Inculeţ şi alta de bucovineni condusă de Nistor. Fusese convocat şi Şoneriu, şeful Partidului Naţiunii din Dorohoi, ca să reprezinte acest judeţ ciopârţit şi el. Regele a spus vorbe bune la toţi, dar nu le-a dat mari nădejdi. Lui Şoneriu i-a spus să ia contact cu generalul Aldea înapoiat de la Odessa şi care discută cu Legaţia sovietică de aici, noua graniţă a Bucovinei şi a judeţului Dorohoi...
Ziarele de azi-dimineaţâ ne aduc la cunoştinţă că ne-am retras de la Societatea Naţiunilor. Iarăşi un gest inutil — ca denunţarea garanţiilor britanice — căci S.D.N. de fapt nu mai există. Ce e mai trist, e că dăm năvală în lagărul Axei nu numai Iară să fim poftiţi, dar chiar farâ să ştim dacă suntem agreaţi... O politică mai demnă şi mai dibace ne-ar fi dus poate la rezultate mai bune...
Fapt e că ieri şi alaltăieri s-a discutat şi hotărât la Miinchen soarta noastră, nu numai în lipsa noastră dar chiar fără să ştim ce s-a hotărât... Au fost acolo Hitler, Ribbentrop, Ciano şi reprezentanţii ungurilor ca să-şi pledeze cauza, nu ca să judece. Dar noi n-am fost prezenţi ca să
416
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
417
apărăm pc a noastră. Nu suntem prezenţi nicăieri... La Berlin avem pe Nindi Romalo, pe care Hitler nu l-a primit încă şi care anunţă ca un mare succes că a fost în fine primit de Ribbentrop...
Ne judecă la Miinchen, cum au judecat tot acolo în 1938 pe cehi... Să nu avem şi noi soarta, lor!
^ La Vichy, Adunarea Naţională a ţinut ieri o şedinţă secretă. Nu se dă nici un amănunt încă. Petain va fi însărcinat cu promulgarea noii Constituţii, care va fi supusă, pare-se unui plebiscit. Se zice că Lebrun va demisiona, că mareşalul Petain va fi numit în locul lui şi Laval în locui mareşalului...
Cecropid e convins că Regele se joacă cu Garda de Fier pentru a acoperi noile ciuntiri pe care va trebui să le semneze în favoarea Ungariei şi a Bulgariei. Regele va zice: am făcut tot ce am putut pentru a îndupleca Germania, am adus până şi Garda de Fier la putere, dar nici ea n-a fost în stare să obţină nimic... Şi după ce va semna noua ciuntire a teritoriului românesc, va da afară din Guvern pe gardişti şi va reîncepe cu prigonirea lor... Numai să fie în măsură sa mai prigonească pe cineva.
Cecropid mai povesteşte că nemţii de pe lângă Legaţia germană nu pricep de ce Regele nu se adresează direct lui Hitler, cum a fâcut-o Regele Gustav al Suediei. Prîntr-o acţiune directă, pretind acele cercuri, s-ar obţine mult mai repede şi mult mai bine rezultatele ce se urmăresc cu atâta trudă pe căi piezişe sau indirecte...
Gardiştii mai însemnaţi, în frunte cu Noveanu, s-au solidarizat cu Sima şi au semnat un act prin care declară că un Guvern hibrid ca cel actual nu poate face faţă situaţiei. Prin acest act, legionarii se plâng câ ai lor continuă să fie persecutaţi, că elementele de stânga (pro-comu-niste) continuă să fie favorizate şi cer ca să se mobilizeze sufleteşte naţia pentru a rezista la noi încercări de mutilare a teritoriului român, pe care dânşii nu o admit cu nici un preţ. Actul, semnat de conducătorii Mişcării, a fost remis lui Gigurtu cu rugămintea să fie înmânat Regelui...
Abia scrisesem aceste rânduri, şi iată o copie de pe actul gardiştilor, pe care mi-o trimite Noveanu, şi pe care o transcriu:
„Domnule Preşedinte al Consiliului,
în faţa demisiei d-lui Horia Sima, stăpâniţi de aceleaşi sentimente de dragoste faţă de Rege şi patrie, declarăm că ne solidarizam în întregime cu punctele de vedere exprimate în textul demisiei şi anume:
Pe plan intern, privim cu cea mai mare îngrijorare procesul de bolşevizare crescândă a ţării1, cu consimţământul tacit al autorităţii, în vreme ce atitudinea de duşmănie faţă de foştii legionari continuă.
Pe plan extern, ne opunem cu toată energia acelei concepţii de dedare şi resemnare în faţa primejdiei de a smulge alte teritorii din trupul ţării.
Suntem pentru o uriaşă mobilizare a întregului neam românesc în vederea bătăliei frontierelor.
Suntem convinşi că Guvernul în forma lui eterogenă de astăzi nu poate să facă faţă situaţiei grave în care se află ţara şi dorim un Guvern sincer naţionalist strâns unit în jurul Majestaţii Sale, Regele Carol.
în faţa acestor situaţii de fapt, facem apel la înaltul simţ şi patriotism al Excelenţei Voastre ca să găsească soluţia cea mai potrivită pentru Ţară şi Tron." (Urmează semnăturile, care pe copia ce mi s-a trimis nu sunt reproduse. E semnat numai Noveanu).
Nichifor Crainic (lvan Dobre) are îndrăzneala să publice telegramele pe care lc-a schimbat cu colegul său italian, Pavolini, ministrul Propagandei. La lunga şi slugarnica telegramă de frăţie supusă pe care a trimis-o Crainic, Pavolini răspunde cu două rânduri în care mulţumeşte pentru sentimentele exprimate... Radian pretinde că Crainic a telegrafiat şi lui Goebbels, dar că acesta nici nu i-a răspuns...
La dejunul de la Clubul Miliardarilor, Macovei, ministrul Comunicaţiilor, îmi spune că generalul Aldea i-a raportat câ în cele din urmă sovieticii se împrieteniseră cu el la Odessa, şi i-au. oferit chiar un banchet la plecare. Toţi i-ar fi spus câ Rusia e satisfăcută cu ocuparea Basarabiei, pe care o vor uni-o cei de la Moscova cu Republica Moldovenească, că dc acum. înainte Sovietele nu mai au nici o pretenţie împotriva noastră şi că vor sâ trăiască în pace şi în prietenie cu noi... Aceeaşi frază, de pace şi prietenie a fost introdusă în înţelegere cu Moscova, în discursul lui Lavrentiev la prezentarea scrisorilor sale de acreditare Regelui...
1 Legionarii pretind câ aceasta acţiune ar fi dusă de Andrei, Ralea şi Ghelmegeanu şi ar avea de scop o apropiere de Soviete...
418
CONSTANTIN ARGETOIANU
Ruşii au mai declarat că sunt gata să ne dea toate depozitele noastre, câte au mai rămas peste Prut, în schimbul materialului rulant feroviar corespunzător reţelei locale...
De la Berlin — Miinchen nu se ştie nimic oficial. Pe căi lăturalnice a transpirat însă că a fost un duş rece pentru unguri. Nemţii vor pace în Balcani, pentru moment şi orice tulburare a apelor a fost interzisă ungurilor, cărora s-a mai spus că rectificările de frontieră nu se fac în bază de urlete ci de argumente etnice şi economice... Să fie aşa?
în tot cazul prima zi mai liniştitoare, de două săptămâni...
Curtea de Casaţie respingând recursul lui Max Auschnit (erau peste 20 de motive valabile de casaţie: tristă magistratură!), acesta a rămas definitiv condamnat la 6 ani închisoare. Ieri, a şi fost îmbrăcat în straie vărgate, urcat într-o dubă şi trimis la Doftana... Câtă ură şi cât venin în sufletele bandei ca să maltrateze aşa pc cel ce juca poker cu Regele acum un an, şi-i umplea pe toţi cu daruri şi parale! Care c secretul acestei implacabile uri?
12 iulie. Adunarea Naţională de la Vichy a votat, cu 569 voturi — contra 80, depline puteri mareşalului Petain pentru promulgarea noilor legi constituţionale. Ultimul Parlament al celei de-a Ill-a Republici şi-a trăit ultima şedinţă... Un regim ce nu va fi regretat de nimeni...
De altminteri, ştirile din Franţa nu sunt prea lămurite. După unele din ele, mareşalul Petain ar fi luat asupra sa funcţiunile de prim-ministru şi de Preşedinte al Republicii, care după noua Constituţie vor fi împreunate. După alte ştiri, Preşedintele Lcbrun n-ar fi dat încă demisia şi intenţionează numai să o dea. Baudoin, ministrul francez de Externe, declară într-un interviu dat unui ziar american că Franţa va rămâne o democraţie, şi că Parlamentul va continua să existe pe bazele sufragiului universal...
Comunicatul dat după întrunirea de la Miinchen nu spune mare lucru, dar între rânduri se poate citi — şi comentariile ziarelor germane şi italiene confirmă acest punct de vedere — că pretenţiile ungureşti au primit o lovitură grea. Se pare că grofii au fost puşi cu botul pe labe, deşi li s-a dat câte o floricică dc pus la ureche. Germania vrea linişte pentai moment în Sud-Estul Europei şi în Balcani şi a spus-o răspicat ungurilor. S-a mai adus la cunoştinţa lui Teleky şi a lui Csaky că toate
însemnări zilnice, 1940 4 1 9
diferendele din Centrul şi Sud-Estul Europei vor fi arbitrate la timpul oportun de către Germania şi Italia şi că pacea va trebui să fie o pace echitabilă, care să nu lase uri în urma ei. Grofii s-au înapoiat la Budapesta şi după sosirea lor au vorbit de primirea care li s-a făcut, de gentileţea şi de prietenia germană — dar n-au spus un cuvânt despre faimoasele lor revendicări... Au adăugat însă că poporul trebuie să fie liniştit şi disciplinat şi că nu trebuie să se vorbească prea mult... Stăpânii sunt prea ocupaţi cu războiul cu Anglia, vor coborî printre sălaşele ungureşti mai târziu...
Pentru moment, presa germană şi italiană, care cum se ştie nu scrie decât din ordin, n-are decât o lozincă: nici o lovitură de teatru în Sud-Estul Europei...
Universul pledează în prima pagină pentru Partidul Naţiunii şi pentru iubitul nostru Suveran pc care poporul român îi confundă în aceeaşi dragoste...
A uitat pe domnul inginer, şef de Stat Major, ministru preşedinte...
Cecropid îmi povesteşte că Fabricius pe care 1-a văzut astăzi e furios. E furios pe Rege, c furios pc Urdăreanu, e furios pe Guvern. Socoteşte că a fost înşelat cu constituirea Guvernului Gigurtu, incapabil să facă faţă situaţiei şi că Regele vrea să înşele Germania, continuând să joace pe două tablouri. Aici se înşală el, căci Regele nu mai joacă pe două tablouri şi ar fi în stare să pupe şi posteriorul lui Hitler şi al lui Goring (şi chiar pe al lui Fabricius, dacă i-ar permite Urdăreanu), ca să fie luat de Berlin în cârcă... Toate palinodiile sale n-au decât un scop, să-şi scape întâi Tronul, apoi gaşca. în Germania însă, poziţia lui sc strică din ce în ce. D-na Fabricius spunea zilele trecute Martei Bi-bescu că Fuhrerul ar fi calificat pe Regele Carol de „ein internationaler Hohenzollern".
Legaţia germană crede că zilele Ministerului Gigurtu sunt numărate, dar regretă schimbările prea dese de Guvern: „n-are cu cine sta de vorbă şi abia anunţă la Berlin o numire, că alta se face..."
Iar lumea se întreabă ce nebun duce destinele noastre faţă de contradicţiile la care asistă: uciderea nelegiuită a gardiştilor pentru a face din ei, după câteva luni, miniştri; numirea lui Urdăreanu ca şef de Stat Major al Partidului Naţiunii pentru a-1 scoate după 15 zile şi tot aşa cu numirea lui ca ministai (în Cabinet); scoaterea lui Gigurtu din Ministerul
420
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
421
de Externe ca incapabil şi numirea lui opt zile mai târziu ca prim-ministru... şi câte altele.
în cercurile intelectuale, în burghezie, în popor — toată lumea înjură pe Rege de-1 spurcă... Dacă se va pune şi Gennania pe faţă împotriva lui, nu va mai fi de scăpat...
în seria contrazicerilor: arestat marţi şi dus la Bistriţa, generalul Antonescu a fost pus ieri în libertate. Toată lumea se întreabă: dacă l-a arestat, de ce i-a dat drumul — şi dacă i-a dat drumul ca nevinovat, dc ce l-a arestat?
Arestarea s-a făcut din ordin direct al Regelui; o nouă serie de oameni se ridică acum împotriva lui...
Marta Bibescu mi-a făcut o lungă vizită aseară. Să fiu în ajun de a revedeni fără voia mea ministru? M-a luat dracul, căci femeia are antene sensibile...
înainte de a veni îmi scrisese:
,JDragul meu mare Vornic,
Nu sunteţi decât dumneavoastră, sau mai degrabă sunteţi dumneavoastră.
A luat masa aici1 ieri-seara acela cu care luaţi dejunul în dimineaţa aceasta. Acul busolei se îndreaptă spre dumneavoastră. Aş dori să vă vorbesc diseară sau mai degrabă sâ vă ascult. Ies din oficina mea dc aviatori rătăciţi pc la ora 7 şi jumătate. Doriţi sâ trec pe la dumneavoastră? Doriţi să vă iau să luaţi masa de seară aici? în orice caz simt nevoia dc a atinge colacul de salvare2, adică mâna dumneavoastră.
Marlhe Bibesco"
Din viu grai a adăugat că numai eu pot scăpa ţara şi pe Rege. Ţara ca ţara, dar pe Rege cum să-1 scap, dacă nu vrea?
Sâmbătă, 13 iulie. S-au lămurit lucrurile şi în Franţa: „Nous Phi-lippe Petain, marechal de France, assumons Ies functions dc chef dc i'etat" (Noi Philipe Petain, mareşal al Franţei nc asumăm funcţiile dc şef al Statului), iar drăguţul, dc Lebrun Albcrt, „s-a eschivat" pc portiţa mică...
• Mogosuaia. Musafirul ia care sc face aluzie ora Puricelli. 2 i;il
Mareşalul a vorbit şi la Radio şi a anunţat că legile constituţionale vor fi schimbate pentru a se scuti puterea executivă de tirania electoratului, pentru a se favoriza familia şi natalitatea, pentru a se proteja munca cinstită. Franţa va fi guvernată de 12 miniştri, în fruntea fiecărei provincii va fi un guvernator. Până la alegerea unui Parlament după normele noi, va funcţiona actualul, dar nu va fi convocat decât la cererea mareşalului...
Guvernul francez se va instala la Versailles, în plină zonă ocupată. Prefacerile din Franţa şi acţiunea mareşalului Petain sunt pe deplin aprobate la Berlin. Petain şi-a asumat funcţiile lui Thiers după 1870 şi întrucâtva şi pe ale lui Hindenburg după prăbuşirea Germaniei.
Deşi oficial nu s-a primit încă nimic, din ştirile lăturalnice dar mai ales din comentariile presei italiene rezultă clar că Mtinchen a însemnat o chemare la ordine a Ungariei. Atât ziarele din Roma-Milano cât şi cele din Berlin apasă asupra faptului că pacea trebuie menţinută cu orice chip în bazinul dunărean şi în Balcani. Nemţii subliniază că Germania nu întreţine şi nu încurajează nici o tendinţă ostilă împotriva nici unui Stat din Sud-Estul Europei, câ o pace de dreptate trebuie să domnească pretutindeni, iar Gaida scrie în Giornalde d'Italia, câ oricât s-ar supăra ungurii, graniţele din Valea Dunării nu vor fi schimbate...
Radio-Budapesta, care ne înjura în fiecare zi, a amuţit de când s-au înapoiat Teleky şi Csaky de la Mtmchen. în fine, avem un moment de răgaz în care ne vom putea ocupa de frontul nostru intern. Acolo, situaţia e direct îngrijorătoare...
în legătură cu întrevederea pe care am avut-o în ziua de 4 iulie cu Regina Elisabeta, Scanavi a venit ieri să-mi spună că miercuri a avut ioc o lungă convorbire între cei doi fraţi încoronaţi. Elisabeta a vorbit pe şleau, a arătat frăţiorului Carol toate greşelile pe care le-a făcut de când s-a urcat pe Tron, i-a reproşat că s-a înconjurat numai cu lichele şi cu escroci şi câ s-a îndepărtat tot mai mult de oamenii cumsecade şi care îi puteau da un sfat bun. „Ai ajuns sâ fii urât de ţara întreagă şi nu poţi sta pc Tron, decât fiindcă eşti fiul Regelui Ferdinand..." Elisabeta a continuat că tot râul vine de ia gaşca celor 3 nemernici care stau în jurul lui şi guvernează ci, printr-însul. Când a numit pe Urdăreanu, pe Malaxa, pc Lupeasca ----- Regele a sărit în sus şi a început să urle: „Nu-i adevărat, nu-i adevărat!" Elisabeta nu s-a tulburat şi a demonstrat ma: departe dreptatea cauzei pe care o apără. „Daca vrei, să-ţi mai scap-
însemnări zilnice, 1940
423
422 CONSTANTIN ARGETOIANU
Coroana, scapă-te întâi de cei 3 «nemernici»..." Carol n-a mai sărit, şi până în cele din urmă i-ar fi spus soru-si: „Ai poate dreptate..." Elisabeta nu s-a lăsat şi a trecut pe rând în revistă ultimele greşeli: inconsecvenţele, formările de Guverne alandala, ridicarea oamenilor dispreţuiţi de toţi etc. A vorbit mult şi despre greşelile în politica externă în care a acuzat pe Rege că a stat prea mult timp sub influenţa lui Gafencu (?) Elisabeta pretinde că Gafencu era plătit de Anglia şi că Legaţia Germaniei din Bucureşti posedă clişeul unei chitanţe privitoare la bani încasaţi de fostul nostru ministru dc Externe de la englezi...
Scanavi pretinde că Regina a fost formidabilă, că a scuturat şi a zguduit adânc pe frate-său. Când a fost vorba dc mine, Carol a spus că „eram prea dârz"! în ce priveşte Guvernul actual, soarta lui pare pecetluită... Vom vedea în curând dacă într-adevăr Elisabeta a izbutit să schimbe ceva în conştiinţa acestui dement. Căci Regele Carol prezintă fără îndoială toate stigmatele unei demenţe larvare...
O zi proastă pentru „bandă" a trebuit să fie ieri, căci comunicatul Curţii ne informează că Regele a primit pe colonelul Gerstenberg, care nu poate suferi pe Urdăreanu, „diser Herr U", cum îl numeşte neamţul. De aproape un an, Urdăreanu a împiedicat pe Gerstenberg să ajungă până la Rege, ponegrindu-1 şi afirmând că omul lui Goring lucrează pentru detronarea Majestăţii Sale... Să fie în scădere acţiunile lui „Herr U"? Nu cred, dar panica e mare şi ne agăţăm de fiecare pai ca să scăpăm de înecare... Tot nu va scăpa...
Contrar celor ce mi s-au afirmat oficial, generalul Antonescu n-a fost pus încă în libertate: e tot închis la mănăstirea Bistriţa...
Noveanu, ministrul gardist, a fost azi-dimineaţâ la mine. Ei toţi sunt contra Ministerului Gigurtu, contra Regelui (fără să o prea spună) şi vor o schimbare. Viitorul Minister l-ar vrea cu mine în cap. Le e frică de un Guvern Manoilescu. Cred şi le-am spus-o că un Guvern Manoi-lescu ar reprezenta sfârşitul domniei Regelui Carol — ar fi un Guvern Protopopov, exact.
Duminică, 14 iulie. Pentru prima dată, în timpurile moderne, nu va fi recepţie la Ambasada Franţei, dc 14 iulie. Lucrurile sc pricep de la
sine, ce şi-ar putea spune bieţii oameni? Va fi numai un requiem la Catedrala Sf. losif, fără invitaţii, pentru odihna sufletelor celor căzuţi...
Din confidenţele celor mici: şi în casa Malaxa ar fi intrat panica, astfel se spune că mesele zilnice, cu chef, la care asista şi d-na Lu-pescu, au încetat; că servitorii au început să ridice tonul faţă de cucoană, de coconită şi de coconaş. Furnizorii încep să ceară cu insistenţă achitarea conturilor: Gisele, croitoreasa, a făcut gălăgie cerând să fie achitată imediat — socotelile dnei şi drei Malaxa erau demne de ale unor Regine... A început să simtă şi Malaxa şi să se simtă şi în jurul său, că prăbuşirea se apropie...
Decretele lui Petain („Nous Philippe Petain, marechal de France") (Noi, Philippe Petain, mareşal al Franţei) sunt trei: printr-unul mareşalul îşi asumă funcţiile de şef al Statului, prin al doilea îşi conferă dreptul de legiferare, de numire a miniştrilor etc, iar prin al treilea menţine actualul Parlament, până la alegerea noilor Camere, dar îl amână sine die, rezervându-şi numai lui dreptul să-1 convoace.
Noul Minister s-a format: vicepreşedinte Laval dintre vechii politicieni, Pietrj (probabil ca corsican), Marquet spiţerul radical din Bordeaux şi Ybarncgaray. Unii din tehnicienii fostului Guvern au rămas şi în cel nou.
Urmând sfătui meu, mitropolitul Olteniei, Nifon a telegrafiat Guvernului că Craiova oferă găzduire Universităţii din Cernăuţi... Un drum deturnat ca să ajungem la o Universitate în Craiova. Rămâne să bat fierul aici, dar din nenorocire n-am cu cine vorbi, Guvernul actual fiind pc ducă...
leri-dimineaţâ a avut loc un parastas la Mitropolie pentru odihna sufletelor legionarilor ucişi. L-au cerut şi l-au obţinut legionarii vii. Ca să-şi scape Vodă faţa, s-a anunţat parastasul ca privind „pe naţionaliştii şi pe soldaţii căzuţi pentru ideea naţională şi apărarea hotarelor". în realitate, parastasul a fost al legionarilor. Au fost toţi câţi au putut fi prezenţi şi întreg Guvernul afară de Manoilescu care n-a participat de frică să fie huiduit de legionari. A oficiat Patriarhul... De faţă au fost şi familiile celor asasinaţi...
424 CONSTANTIN ARGETOIANU
Nu era mai bine să nu fi fost omorâţi degeaba atâţia oameni?
Cu tot parastasul de ieri-dimineaţă, Sima a fost arestat seara şi dus şi el la domiciliul forţat. Cauza: insistenţele puse pe lângă colegii săi să demisioneze din Guvern, intransigenţa sa legionară (nici o împăcare cu asasinii) şi un nou memoriu de protestare împotriva guvernării actuale, trimis Regelui.
Oricum, Majestatea Sa prea se joacă cu oamenii, aruncându-i din puşcărie în Guvern şi din Guvern în puşcărie... Pare că nu vrea să-şi dea seama că s-a schimbat ceva şi se agaţă de ce a fost... Va fi greu să-1 aducem pe iubitul nostru Suveran pe calea dreaptă a datoriei sale monarhice...
întâlnit ieri la Pescăruş pe Hans Otto Roth: „Eşti ori nu eşti ministru, domnule?" — l-am întrebat. „Nu sunt" — a fost răspunsul său, şi mi-a povestit că 1-a chemat Gigurtu să-i spună din partea Regelui mirarea Suveranului că într-un Stat totalitar un ostaş nu se supune la ordinul Şefului. Roth a protestat, observând că n-a primit nici un ordin, dacă Şeful vrea, să-i dea ordin şi va vedea atunci ce va face. Sunt şi ostaşi dezertori... Şeful n-a vrut să mai încurce lucrurile şi nici un ordin n-a mai fost dat...
Tot la Pescăruş, am întâlnit şi pe Fabricius, care m-a luat la o parte să-mi spună că situaţia internă îi pare gravă, şi că vrea să-mi vorbească. Am convenit să ne întâlnim zileîe astea...
Simptomatic: licheaua de Nichifor Crainic a vorbit alaltăieri la Radio şi n-a spus un cuvânt despre Rege...
O măsură tâmpită: toţi medicii evrei din serviciul Statului şi al asigurărilor sociale au fost scoşi. Câţi oameni de treabă îşi pierd pâinea şi câţi bolnavi rămân fără îngrijiri. Dar Popescu crede că prin asemenea măsuri îşi recâştigă popularitatea în ţară şi îşi câştigă bunăvoinţa Berlinului! Nenorocitul!
Direcţia Poliţiilor şi Siguranţei, Jandarmeria şi Prefectura Poliţiei Capitalei, până acum independente între ele, au fost contopite. Măsură bună.
însemnări zilnice, 1940 4 25
15 iulie. Noveanu la mine „să mă informeze şi să mă consulte". Cei trei gardişti rămaşi în Guvern (Noveanu, Budişteanu şi Bidianu), sfă-tuindu-se şi cu prietenii lor din afară de Minister, au hotărât să demisioneze. Motivele ar fi următoarele: persecuţii, brutalizări, arestări chiar printre legionarii din Moldova de Nord şi Bucovina sub pretext dc înăbuşire a antisemitismului; neţinerea în curent a Guvernului cu nici un act dc guvernământ, nici un decret-lege nediscutându-se în Consiliul de Miniştri; lipsa oricărei coeziuni sau înţelegeri măcar reciproce între membrii Guvernului; lipsa acestuia de autoritate faţă de străinătate, mai ales de nemţi, astfel încât nici un avantaj pentru ţară nu e de aşteptat nici din punctul de vedere al unui eventual sprijin german.
Cei trei muşchetari vor să ceară azi audienţă Regelui, împreună şi să-i expună motivele pentru care sunt hotărâţi să demisioneze, demisia însăşi urmând să fie înaintată lui Gigurtu mâine. Dându-mi aceste informaţii, Noveanu mi-a cerut şi sfătui meu.
I-am răspuns că o schimbare de Minister în ritmul existent nu mă interesează. Dacă prin demisia lor se va ajunge la un Guvern Manoilescu sau Străchinescu, în locul lui Gigurtu, puţin îmi pasă. Ceea ce mă interesează pe mine e o schimbare de regim. Să înceteze să fie două Guverne. Guvernul nr. 1 (Regele, Urdăreanu şi Malaxa) să hotărască tot şi Guvernul nr. 2 să ducă numai răspunderea legală a actelor săvârşite — e o metodă poate plăcută şi folositoare pentru gangsterii de Sus, dar pe care ţara n-o mai vrea. Am adăugat că probabil demisia lor va crea o criză şi că mi-era frică că vor fi înlocuiţi prin cuzeşti şi că Guvernul Gigurtu va merge mai departe. O criză trebuie preparată. Eu unul n-aş putea intra în joc decât după ce aş lua contact cu ministrul Germaniei să văd la ce ne putem aştepta de acolo.
Mareşalul Petain o ia ca Hitler... Printr-un decret nou a instituit pe Laval succesorul său, în cazul în care dintr-o cauză sau alta ar fi împiedicat să-şi exercite mandatul dc şef al Statului. Dacă ar dispare şi Laval, miniştrii ar alege pe succesorul lui. Petain a hotărât în acelaşi timp să mute reşedinţa Guvernului la Versailles, dacă Germania va consimţi să libereze teritoriul acestui oraş, precum şi cartierul ministerelor, din Paris.
Berliner Boersen Zeitung ale cărei legături cu Ministerul de Externe german sunt cunoscute, publică un foarte interesant articol din
426
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
427
care reiese că sferele de influenţă între Germania şi URSS au fost delimitate1 şi că viitoarea pace va fi astfel întocmită încât ţările mici să fie mulţumite (rămâne întrebarea: care?) aşa încât armamentul lor costisitor şi iluzoriu să nu mai fie necesar... Articolul încheie prin părerea că înlocuirea etalonului aur prin etalonul munca va suprima orice rivalitate între State, fiecare popor, sărac sau bogat, putând înfăţişa acelaşi potenţial de muncă... Lume nouă!
Churchill a lansat prin Radio un manifest îndreptat către populaţiile Imperiului şi către poporul Statelor Unite. După câteva vorbe de prietenie la adresa Franţei prăbuşite în luptă, premierul britanic explică că Anglia trebuie să se asigure de armele tovarăşului căzut, ca nu cumva să le folosească inamicul... Penibila operaţie a fost săvârşită. Anglia nu păstrează decât prietenie pentru Franţa pe care o va restabili în toate drepturile şi în toată puterea ei, ca să mai îndrumeze omenirea, ca şi în trecut, pe căile libertăţii omeneşti... Această ofensivă victorioasă a Angliei, Churchill o prevede pentru... 1942! Până atunci, lupta va fi grea, încheie sir Winston.
Cred şi eu!
Marţi, 16 iulie. Fabricius a venit ieri să stea de vorbă cu mine... Am fost repede de acord că Regele a ajuns, prin abilităţile sale ca să-şi salveze gaşca, la o situaţie imposibilă. Asemenea de acord că frontul intern este acum punctul nevralgic la noi. în cc priveşte fronturile externe, Fabricius m-a asigurat că ruşii s-au oprit, câ nu este nici un pericol sa treacă peste Prut, că angajamentele lor sunt formale faţă de Germania. Că la urma urmelor, Germania va trebui să sc răfuiască şi cu Rusia, Fabricius o crede, dar pentru un moment şi până nu va lua o iniţiativă Fiihrerul în această direcţie, Sovietele nu vor provoca un dezastru pentru ele. Puterile Axei au domolit pe de altă parte atât Ungaria cât şi Bulgaria. Rămâne frontul intern; România are răgaz ca să-şi rezolve problemele sale constituţionale. Am fost iarăşi de acord cu Fabricius că nenorocirea Regelui Carol, nenorocirea care se răsfrânge şi asupra ţării, e gaşca din jurul Suveranului, în special trinitatea Urdăreanu, Malaxa şi d-na Lupescu.
M-am deschis faţă dc neamţ şi i-am mărturisit că nu văd decât un singur mijloc de a ne scăpa de Camarilă: Germania să impună un pre-
I Probabil o aluzie la delimitarea clin august 1939, când s-a încheiat înţelegerea între ambele Puteri...
şedinţe de Consiliu, unul şi nu altul, iar acesta să pună condiţia îndepărtării definitive a lui Urdăreanu şi a lui Malaxa şi provizorie a d-nei Lupescu (până la încheierea păcii). Numai aşa s-ar putea obţine un rezultat. Eu aş primi, ca să-mi scap ţara, să joc rolul de călău... Dar operaţia nu s-ar putea face decât cu injoncţiunea Germaniei de a mă numi pe mine (sau pe altul, eu mă ofer, dar nu ţin de loc să joc acest rol şi mă ofer fiindcă nu văd pe altul...) Fabricius mi-a spus că nu crede că Guvernul german să vrea să se amestece atât de direct în hotărârile Regelui Carol; Berlinul socoteşte că Regele Carol nu se va mai putea menţine pe Tron şi nemaiavând nici o încredere în el, vrea să lase lucrurile să fermenteze şi să ajungă unde trebuie...
Am recunoscut şi eu că cea mai bună soluţie ar fi o abdicare a Regelui Carol, dar cum să-1 aducă la o asemenea soluţie? Eu cred ca va renunţa la tot şi la Urdăreanu, şi la Malaxa şi la Duduia — mai repede decât la Coroană... Fără să-mi răspundă direct, Fabricius m-a întrebat ce aş vedea în locul lui Carol... I-am răspuns că tot mai cred câ putem scăpa pe Carol, dar dacă nu, tot regim monarhic şi am aruncat în discuţie numele Principelui de Hessa (ginerele Regelui Italiei). Am constatat că numele aruncat de mine a făcut o deosebită plăcere ministrului Germaniei, ca şi cum l-ar fi aşteptat...
în concluzie, Fabricius mi-a spus că va comunica la Berlin ideea mea. A adăugat însă că ar fi bine ca gardiştii să-i dea un pro-memoria în care să facă propunerea unui Guvern de oameni cumsecade (cu mine în cap), în care să figureze şi ei, dar fără să fie ei îndrumători, ci elevi meniţi să înveţe pentru mâine, arta de a guverna.
Ministrul Germaniei nu pricepea pentru ce a format Regele un Guvern atât de ridicol şi neviabil ca Guvernul actual. „Guvernul Tătărescu — zice cel — cu dumneata la Externe, era de o mie de ori mai bun. Aceste continue schimbări de Guvern fac efectul cel mai prost şi eu nu ştiu ce explicaţii sa mai dau la Berlin..." A revenit apoi asupra chestiunii Camarilei şi m-a întrebat dacă nu puteam pune eu condiţia, fără injoncţiunea de numire a Berlinului. „Pricepi d-ta, dacă-i cerem ceva, trebuie să-i dăm în schimb ceva — şi noi nu vrem să-i mai dăm lui, nimic..." Şi a început să-mi povestească pentru a nu ştiu câta oară că de la asasinatul lui Codreanu, după vizita la Berghoff, Hitler a pierdut orice simpatie şi consideraţie pentru Rege... Regele face acum prostii după prostii şi vrea să recâştige simpatiile Fuhrerului prin mijloace cu totul neapropiate situaţiei. „Astfel — continuă Fabricius — a cerut acum în urmă să vadă pe Fuhrer! Am trimis cererea, dar nu cred că răspunsul să fie favorabil... Fiihrerul e ocupat pentru moment numai cu ofensiva contra Angliei...
428
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
429
Şi arestarea lui Antonescu a supărat mult pe nemţi. Nu era omul lor, o ştiau — dar ei vad în această arestare dovada că Regele n-a schimbat nimic în metodele sale. A fost de ajuns ca un om să se ridice împotriva „elicei", ca sa fie băgat în puşcărie...
„Apoi, vezi, domnule — i-am răspuns eu — pentru ce-ţi cer eu constrângerea germană: altfel m-ar băga şi pe mine în puşcărie, dacă i-aş pune ca condiţie pentru formarea unui Guvern, îndepărtarea gangsterilor ce-i sunt scumpi..." Fabricius a râs, m-a părăsit foarte îngrijorat şi a rămas să ne mai vedem.
E şi el de părere (mă mir) că ar trebui să începem imediat negocierile cu Ungaria... şi cu Bulgaria. Ce mai aşteaptă... De m-aş mai fi băgat şi eu în această tărâţă... Poate s-o încăpăţâna Regele — dar în cazul ăsta îl curăţă nemţii. Nu mai am nici o îndoială asupra acestei eventualităţi, după conversaţia mea de azi cu Fabricius...
Noveanu a fost aseară la mine să-mi spună că au cerut audienţă la Rege şi că azi îşi dau demisiile câteşitrei miniştrii gardişti...
I-am spus să facă un pro-memoria cu propunerea unui Guvern format sub preşedinţia mea de câţiva oameni cu vază (G. Brătianu, Ga-roflid, Mehedinţi şi alţii) cu doi-trei dintre dânşii — şi sâ-1 dea lui Fabricius.
Se va face chiar azi...
Dl Stelian Popeşte publică azi un al treilea articol dintr-o seric, în Universul său, cerând să se stabilească răspunderi le... Dl Stelian uită, sau se face că nu ştie, că răspunderile sunt pe Tron... Cenzura n-a spus nimic.
Ce c mai simptomatic, e că în ultimul Consiliu de Miniştri s-a hotărât să nu se mai publice portretul Regelui prin gazete, ca să nu se irite opinia publică...
Noul Guvern francez a fost primit favorabil şi în Germania şi în Italia. Nu mai se spune însă cum este primit şi văzut în Franţa...
Paranoicul a deschis ieri cursurile lui de la Vălenii de Munte, in discursul său de inaugurare a declarat că el şi Regele au fost contra cedării Basarabiei — dar că alţii au cedat-o. Ce porc! Până şi în momentele de
nenorocire ale ţării, numai vanitate şi slugărnicie rămân încuibate în sufletul lui. Trei perechi dc palme şi un picior în fiind, iată ce ar merita...
Ieri a început la Chicago congresul Partidului Democrat. Candidatura lui Roosevelt pare asigurată...
Lui Antonescu nu i s-a dat drumul până azi. E tot la Bistriţa, unde mănâncă din cazanul trupei de frică să nu fie otrăvit.
Miercuri, 17 iulie. Urdăreanu e la Sanatoriul Elias... Luni a venit să mi se spună că după o scenă violentă între Rege şi „Ernest" („tu m-ai adus aici...!"), Regele şi-a plesnit favoritul cu o cravaşa atât de violent, încât i-a tăiat faţa!!! Favoritul a trebuit să fie transportat la Elias, unde i s-a cusut faţa! Acest basm arată în cc stare de supraexcitare bolnăvicioasă a ajuns opinia nostră publică... Informaţii luate, Urdăreanu e într-adevăr la Sanatoriul Elias de trei zile din cauza unui foarte dureros atac de gută care a prins atriculaţiile lombare ale coloanei vertebrale... Poate să fie puţină gută diplomatică, căci Urdăreanu care e deştept şi simte că a devenit odios, s-a dat mult în umbră de două săptămâni, să-1 mai uite lumea. în umbră, nu e de ajuns, trebuie să plece de tot, să se ducă în p.m. ...
Ghelmegeanu a fost ieri la mine. Să se găsească în treabă. Nu-şi dă omul seama că e ars la nemţi... A venit să stea de vorbă cu mine, căci îşi dă seama şi el că criza internă e extrem de acută. „Ce să mai vorbim degeaba, nemţii nu-1 vor pe Rege...", mărturiseşte şi el.
Ghelmegeanu a rămas în bune raporturi cu Urdăreanu şi cu Malaxa şi e bine văzul: şi de Rege. Natural că nu m-am deschis faţa de dânsul; m-am mulţumit să-i spun că singura şansă a Regelui de a-şi păstra Coroana e de a înceta cu platitudinile faţă de germani, platitudini dispreţuite şi la Berlin şi la Legaţia Germaniei din Bucureşti, şi de a forma un Guvern de demnitate care să cuprindă elementele cele mai respectate şi mai cu vază din straturile noastre conducătoare. E şi formula lui. Vizita la mine a fost numai ca să vadă dacă aş vrea şi aş fi în stare să constitui un asemenea Guvern, şi ca să-şi pună şi candidatura lui la un porto fol...
Răspunsul meu a fost categoric: dacă sc găseşte unul mai bun ca nune sunt gata să dau acestuia unu! tot concursul meu; dacă nu se ga-
430
CONSTANTIN ARGETOIANU
Însemnări zilnice, mo
431
seşte, sunt gata sa mai fac sacrificiul bătrâneţilor mele şi să iau potirul amar în mână — cu o condiţie: să pot face ceva. Condiţiile acestui „să pot face ceva" (înlăturarea clicii) nu i le-am spus, căci el e hotărât să lucreze în sensul prevederilor mele tocmai prin Camarilă... Din conversaţia cu Ghelmegeanu am reţinut că toţi cei de la Palat îşi dau seama de sentimentele nemţilor pentru Rege. I-a spus-o pe şleau Urdăreanu, de aici panica de Sus...
Ghelmegeanu mi-a povestit cum au fost ucişi Zelea Codreanu şi nicadorii (cei compromişi în asasinatul lui Duca). Ca ministru de Interne, Ghelmegeanu a făcut o anchetă asupra faptelor şi iată ce a aflat:
Călinescu a chemat pe generalul Bengliu şi i-a spus că trebuie „terminat cu zişii indivizi. Bengliu n-a protestat dar a cerut 3 zile ca să „găsească o formulă tehnică" (!!!) pentru executarea oamenilor... A doua zi Călinescu l-a rechemat: „Numaidecât!" — „Dar nu pot aşa iute!" — a replicat generalul. „Trebuie — a fost răspunsul lui Călinescu , — altfel cade Guvernul!" Va să zică ca să nu cadă Guvernul, au fost ucişi 14, în afară de orice prescripţie legală! „Cade Guvernul" mărturisire preţioasă că iniţiativa masacrului venea de Sus... Bengliu s-a executat şi a executat şi iată cum: gardiştii au fost aşezaţi într-unui din moto-carele deschise ale Poliţiei destinate transportului sergenţilor de oraş, motocare prevăzute cu bănci transversale şi paralele. Pe o bancă au fost aşezaţi condamnaţii, pe banca din dosul lor jandarmii şi aşa şi mai multe rânduri. S-a pornit noaptea pe întuneric de la Râmnicul Sărat, s-a spus gardiştilor că sunt transportaţi la Jilava pentru revizuirea procesului lor, ca să stea liniştiţi. La un moment dat, între Ploieşti şi Bucureşti, plutonierul de lângă şoferul primului automobil — căci erau mai multe automobile de escortă pline de jandarmi — a ridicat o lanternă: era semnalul masacrului. Imediat, jandarmul din spatele fiecărui legionar a aruncat peste capul acestuia un laţ şi a început să strângă... în câteva clipe toţi legionarii au fost sugrumaţi...; apoi a urmat înmormântarea la Jilava... Oribil, oribil, oribil... Şi toate se plătesc!
Nu este adevărat că s-a suprimat pensia (50 000 lei pe lună) doamnei Călinescu, dar este adevărat că s-a ridicat placa comemorativă de pe locul unde a fost ucis dictatorul Annand...
Wagner la mine. Descurajat ca orice francez. Vizita lui n-are alt scop decât să se văicărească şi poate, crede şi el, nenorocitul, că voi fi scful Guvernului de mâine... Francezii tot rău informaţi...
Blumenfeld pretinde a şti că Guvernul pregăteşte un decret prin care ovreii vor fi supuşi următoarelor măsuri:
1. Toate naturalizările se vor anula, afară de cele individuale trecute pe vremuri prin Parlament.
2. Evreii care vor părăsi ţara vor fi supuşi la un impozit de 40% din averea lor;
3. Toţi evreii vor trebui să poarte un rotogol galben la haină, în semn de distincţie;
4. Nici un ovrei nu va mai putea ocupa o slujbă publică, la Stat, comună, judeţ sau la întreprinderile particulare.
Se vede că e şi Blumenfeld în panică!
Guvernul japonez prezidat de Yonai a demisionat. Criza, neaşteptată, s-a produs în urma demisiei ministrului de Război Hata. Suntem în faţa unei mişcări militare care tinde la stabilirea unui regim totalitar şi în Japonia. Se crede că viitorul prim-ministru va fi prinţul Konoye.
La Congresul din Chicago, agitaţie; se lucrează pentru proclamarea candidaturii lui Roosevelt la primul scrutin şi dacă se poate în unanimitate. Huli, secretarul de Stat, a renunţat la candidatura pentru vicepre-şedinţie. Diseară, senatorul Barklcy, va ţine o mare cuvântare şi a fost însărcinat de Roosevelt să aducă Congresului răspunsul său cu privire la candidatura care i-a fost propusă...
Marcel Diat publică un articol în L'Oeuvre prin care demonstrează că Camera n-a votat declaraţia de război, ci numai anumite credite militare, specificând limpede că votarea acestor credite nu înseamnă o ratificare anticipată a declaraţiei de război. A doua zi după declararea de război a Angliei, Guvernul francez a declarat şi el război Germaniei, fără a mai consulta Parlamentul... Istorie, şi încă istorie veche!
Dl Manoilescu se crede Talleyrand şi dă recepţii. A dat una luni (în vechiul local ai Ministerului de Externe) la care a poftit pe şefii de Misiuni ai ţârilor victorioase şi pe simpatizanţii lor — şi alta marţi la care a poftit pe învinşi şi pe neutrii stricţi. La ambele recepţii au fost invitaţi şi au asistat toţi membrii Guvernului. Madamele Manoilescu şi Gigurtu (fosta privighetoare a Banatului devenită prepeliţă grasă) au făcut onorurile, cu graţia lor neîntrecută...
432
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
433
Ziarul lui Korosec din Lubliana scrie că România n-a ştiut să amalgameze sufletele popoarelor care convieţuiesc în hotarele ei, că românii sunt pretutindeni o minoritate — afara de Vechiul Regat -— şi că România Mare e pe cale de descompunere.
îmi pare rău de mesele pe care le-am dat lui Korosec acum câteva săptămâni şi de toate amabilităţile noastre. S-a terminat, după câte se vede şi cu prietenia sârbească. De altminteri, ofiţerii iugoslavi care serveau în regimentele noastre, ca şi cei români detaşaţi pe lângă unităţi iugoslave — au fost rechemaţi...
Ofensiva germanilor împotriva Angliei, marea ofensivă, tot n-a început încă. Până să vina, sc bombardează de o parte şi de alta oraşele, se scufundă vase de război şi vase comerciale — se omoară lumea degeaba...
Cei trei miniştri gardişti au dat ieri demisia, în mâna Regelui. Regele a refuzat-o, sub cuvânt că peste câteva zile Guvernul se va schimba. Aşa zic ei... Numai să nu se schimbe Guvernul în mai rău! Am ajuns să cred că cea mai rea soluţie e totuşi cea mai bună căci grăbeşte schimbarea totală de regim. Cu Regele Carol nu-mi pare să mai fie ceva de făcut...
18 iulie. Moscova duce o acţiune infamă, zi dc zi, prin Radio. Posturile sovietice informează lumea întreagă despre binefacerile civilizaţiei cu care copleşeşte Basarabia ţinută 20 de ani de noi sub obrocul obscurantismului şi sub călcâiul barbariei. Dispensare, şcoli au ieşit de 15 zile din pământ; tractoarele ruseşti au fost zvârlite peste lanurile boiereşti împărţite acum, de ruşi, ţăranilor, ca şi cum reforma agrară atât de radicală, înfăptuită de noi, n-ar fi existat. Propaganda rusească vrea să prezinte cucerirea Basarabiei ca o eliberare, când în realitate ea este o robire... Postul de la Moscova a avut neruşinarea să vorbească ieri de sanatoriul de la Bugaz prezentându-1 ca înfiinţat acum de ruşi şi tot aşa despre spitalele rurale create de noi. Ca operă adevărat rusească, am aflat ieri că la Vâlcov, primul act al administraţiei sovietice a fost distrugerea hotelului turistic, abia inaugurat anul trecut... Multe am păcătuit noi, dar le plătim cu prisosinţă...
Nemţii sunt indignaţi pe sârbi. în ziua de 14 iulie, ministrul Franţei la Belgrad (rămas un aderent al Guvernului de Gaulle, din Londra) a
convocat pe ai săi la cimitirul militar, unde s-a desfăşurat o paradă la care au luat parte un mare număr de generali, de ofiţeri şi miniştri. Gestul a trecut limitele unui act de elegantă recunoştinţă şi a avut un caracter politic cu atât mai pronunţat, cu cât sentimente ostile au fost manifestate cu prilejul unei recente serbări germane. De pus în legătură cu marele curent panslavist de apropiere de Rusia Sovietică, care se dezvoltă din ce în ce. Ziarele din Berlin n-au lăsat să treacă aceste fapte, fără să le sublinieze cu necaz şi ameninţări...
în Japonia, prinţul Konoye a fost însărcinat cu constituirea noului Minister. Prinţul a primit, dar a pus condiţie să se înţeleagă cu armata, care vădit, duce azi politica japoneză...
Butler, subsecretarul Foreign Office-ului întrebat în Cameră despre garanţiile unilaterale date României, a răspuns că de vreme ce România s-a lepădat de aceste garanţii, Anglia nu se mai ţine legată de ele...
Informaţii oficiale britanice vorbesc de o armă teribilă inventată de englezi, un fel de tun-tnitralieră numit „Pompom multiplu", cu care au fost înarmate toate vasele amiralităţii. Dacă englezii socotesc că vor câştiga războiul cu „Pompom" apoi slabă nădejde...
în cercurile'militare de la noi se vorbea ieri cu insistenţă că germanii au renunţat la debarcarea în Anglia şi că vor bloca coastele Angliei, distrugând totodată porturile, fiind siguri că vor înfometa mândra insula...
De unde războiul a pornit cu planul blocării Germaniei, iată după câteva luni sc ajunge la blocarea Angliei...
Senatorul Barklcy a adus Congresului din Chicago mesajul lui Roosevelt: Preşedintele n-are nici dorinţa, nici intenţia de a se prezenta
pentru o a treia oară alegerei -......dar membrii Congresului sunt liberi
să desemneze pe cine vor. Barkley a făcut apoi, în aplauzele Congresului, elogiul lui Roosevelt. Atitudinea lui Roosevelt e comentată în sensul că Preşedintele ar vrea sa fie proclamat prin aclamaţii candidat la viitoarele alegeri. Adversarii Iui din Congres au pus însă imediat alte 4 candidaturi, aşa încât va fi probabil, totuşi, un vot. Desemnarea lui Roosevelt pare însă sigură.
Alegeri au avut loc pentru Dietele din Lituania, Letonia şi Estonia. Listele comuniste au întrunit marea majoritate a voturilor, aproape
434
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
435
unanimitatea. După plecarea nemţilor din aceste ţări şi „învăluitoarea prietenie" a Moscovei, nici nu era altceva de aşteptat...
Italienii fac mare caz de bătălia navală pe care au dat-o zilele trecute în Mediterana. Ei pretind că au avut un mare succes deoarece au împiedicat flotele britanice din Alexandria şi din Gibraltar să se unească. Englezii însă pretind că succesul a fost de partea lor, căci ar fi distrus o bună parte din unităţile italiene. Deşi nimeni nu se poate încrede în cuvântul italienilor, pare că de astă dată dreptatea e de partea lor...
Preşedinţia Consiliului publica un lung comunicat prin care arată măsurile luate în favoarea agriculturii prin deconcentrarca unui anumit număr de oameni şi restituirea de vehicule, de tractoare, de vite etc. Comunicatul e lung şi confuz, din el reies antagonisme între civili şi militari. Am impresia că ce se dă cu o mână se ia cu cealaltă. Se zice câ Guvernul ar fi decis sâ fixeze preţul grâului nou la 75 000 tei...
Poftit ieri de Gigurtu la un dejun dat la Pescăruş în cinstea lui Puricelli. Mai erau acolo: Leon, Macovei, generalul Mihaii, Strat — dintre miniştri. Toţi, cu Gigurtu în frunte păreau încântaţi: de ce, Doamne? Că sunt miniştri? Oribilă naţie!
Şi Ralea a fost ieri la mine. Mi-a vorbit ca Ghelmegeanu. Şi el vedea situaţia ca foarte încurcată. De acord să scăpăm de Rege, dar — zice cî — o vacanţă a Tronului ar da loc imediat la lupte între extrema stânga şi extrema dreaptă şi ar duce ţara la anarhie, iar aceasta la o ocupaţie germano-rusă... Ce putem face noi? Să privim cum ne dă Majestatea Sa gata...
Vineri, 19 iulie. Răspunsul lui Hitler la nenorocita cerere a Regelui Carol dc a-1 vizita a sosit: cum rnă aşteptam c negativă, dar interesant este câ sc întrebuinţează şi în acest răspuns formula adoptată cu prilejul răspunsului la cererea dc alianţă militară: înţelegeţi-vă întâi cu ungurii şi cu bulgarii. Nu cunosc încă textul exact al răspunsului, dar ştiu că a emoţionat adânc, Sus. Răspunsul a fost remis ia Palat, ahkăieri-searâ, miercuri, într-un plic închis pc care l-a transmis Fabricius.
Şi atunci s-a întâmplat ceva nemaipomenit. Urdăreanu fusese transportat de la Sanatoriul Elias în cabinetul său de lucru dc la Palat unde
i s-a pus un pat', pe care zace întins. Regele, Gigurtu şi Manoilescu s-au întrunit în jurul lehuzei şi aşezaţi pe scăunele au sorbit cuvintele lui Cotoi, Prince de la Paix! Soarta Ţârii hotărâtă de Rege în tovărăşia unui prost, a unui escroc, la căpătâiul patului unui alt escroc care mai este şi un peşte — iată în ce hal de prăbuşire morală şi politică am ajuns.
înalta consfătuire a durat dc la ora S'/i la ora 11 seara. Victor Moldovan care s-a înapoiat de la Berlin, trebuia să replcce ieri-dimineaţă cu avionul, dar a fost oprit. Dânsul a venit să mă vadă ca să-mi povestească că la Berlin a stat de vorbă cu „oamenii" partidului de mâna a doua şi a treia prin care nu se poate bineînţeles obţine nimic, dar de la care se pot afla multe. Toţi l-au întrebat dacă Regele Carol mai este pe Tron, şi se mirau de răspunsul afirmativ dat de Moldovan... Această atmosferă ostilă din cercurile naziste bcrlinezc se explică numai prin hotărârea Fuhrerului dc a schimba Dinastia românească şi această hotărâre lămureşte şi răspunsurile date de Hitler cercurilor Regelui nostru, şi faptul că Romalo nu a fost primit încă să-şi prezinte scrisorile sale de acreditare, şi atitudinea foarte dârzâ a lui Fabricius care mi-a vorbii pc şleau, întrebându-mâ ce cred că se poate „pune" în locul regimului actual... Moldovan crede că nemţii ar fi descoperit la Paris documente oficiale din care duplicitatea politicii Regelui Carol rezultă lămurit. Toate acestea Moldovan le-a raportat Regelui... Când i-a spus câ a fost întrebat dacă Regele a „demisionat" (e chiar expresia lui Moldovan, care probabil ignoră termenul dc „abdicare"), Majestatea Sa s-a emoţionat, s-a roşit şi a cerut amănunte cât de multe. Moldovan nu pricepea pentru ce a fost oprit sâ replecc la Berlin, căci trebuia să negocieze o întrevedere a Regelui cu Hitler (!!) şi obţinuse chiar o scrisoare de recomandare a lui Fabricius pentru consilierul de Legaţie Luther (!!) I-am explicat eu, câ probabil misiunea sa devenise inutilă...
Impresia generală cu care s-a înapoiat Moldovan de la Berlin e că România se bucură de simpatie, dar Regele de nici una — şi câ nimeni nu pricepe desele schimbări de Guvern de la noi şi fanteziile Majestaţii Sale în materie de constituire dc Ministere...
Alte amănunte n-am. Ieri la parastasul de la Cotroceni, Manoilescu a cerut să mă vadă. i-am spus că sunt în Bucureşti până discară — dar până acum nu mi-a dat semn de viaţă, fapt pentru care mă simt inconsolabil.
1 Cu boala lui Urdăreanu sc face mister: întâi s-a vorbit despre gută ia şira spinării, apoi de sciatica, acum se spune câ ar avea două coaste frânte! în cc accident nu se ştie, dar se ştie că > s-au comanda! cârje, ca sâ poată sâ umble!
436
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
437
Ieri, 18 iunie, aniversarea de 2 ani a morţii Reginei Măria; s-a făcut un parastas aproape clandestin la biserica de la Cotroceni... Nici un aviz, nici o încunoştinţare a publicului. De obicei aceste parastase, în primii ani după moartea lor, s-au făcut şi pentru Regele Carol I şi pentru Regele Ferdinand şi pentru Regina Elisabeta — şi chiar pentru Regina Măria anul trecut — la Curtea de Argeş. Pentai ce ne-am ascuns capul în cenuşă anul acesta? Fiindcă Sus, se trăieşte în panică, în frica piciorului în fund, care vine... şi asta e trist, infinit de trist!
La Galaţi, explozie serioasă la uzina electrică: mai mulţi morţi şi pagube multe. Accident sau mână criminală, adică comunistă?
Din Cernăuţi vine ştirea că administraţia oraşului e în mâna unei comisii mixte sovietico (rusă)-germană, membrii nemţi ai Comisiei fiind necomunişti şi desemnaţi de Reich...
Congresul democrat de la Chicago a ales la primul scrutin, ca candidat la preşedinţia Republicii pe Roosevelt cu 946 de voturi. Farley a avut 72 de voturi, Garner 61, Tydings 9. A avut şi Cordell Huli 5 voturi. Roosevelt n-a fost proclamat cum ar fi vrut prin aclamaţii unanime — a avut totuşi o majoritate zdrobitoare şi se poate declara satisfăcut. A fost însă discuţie mare. După rezultat, s-au ridicat şi destule ziare contra, iar unii membri marcanţi ai Partidului Democrat.........au demisionat
şi au trecut ia republicani. De mult nu s-a pus în America atâta patimă într-o luptă prezidenţială şi vom mai avea multe ciocniri de înregistrat până la noiembrie. Alegerea lui Roosevelt parc însă asigurată...
Divizia Brandenburgului şi Berlinului a făcut o intrare triumfală în capitala Rcichului. Trupele au trecut prin Brandcnburger Thor pe Un-ter den Linden, iar inefabilul Goebbels, trâmbiţa partidului, a răsunat la toate posturile de Radio... Fuhrcrul n-a fost prezent la această marc sărbătoare a armatei germane.
Şi Reginald Hoare şi personalul Legaţiei engleze n-au luat parte la recepţia lui Manoilescu dc marţi. Ziarele noastre publică azi un comunicat al Legaţiei prin care ni sc aduce la cunoştinţă că ministrul britanic zace bolnav de gripă, dc opt zile şi sc vede prin urmare împiedicat
să-şi exercite funcţiile. Foarte bine — dar restul personalului, e şi el bolnav de gripă?
Mi se raportează că bătrânul Cuza a fost la Gh. Brătianu să-1 întrebe dacă ar primi să fie vicepreşedinte şi ministru de Externe într-un Guvern format de dânsul, Cuza. Cuza ar fi spus lui Brătianu că / s-ar fi sugerat de la Palat o asemenea formulă, sau una cu Ion Zelea Codrean tatăl (!!!!) ca vicepreşedinte! în faţa acestei alternative, Brătianu a fost foarte măgulit, a mulţumit şi a sfătuit pc Cuza să sc adreseze numaidecât lui Zelinski! Deşi nu cred că sugestia să fi venit de la Palat, numai faptul că o asemenea formulă să poată fi dată în vileag, dovedeşte că toţi românii şi-au pierdut capul.
Prinţul Konoye a format un Minister cu militari, cu marinari, cu oameni de ai acestora...
Două tabere dc „Hitler junge" săseşti s-au format în judeţul Dâm-boviţa şi au fost vizitate cu deferentă dc autorităţile noastre. Mergem bine...
Guvernul francez a promulgat un decret în virtutea căruia numai cetăţenii francezi de origină vor mai putea ocupa funcţii publice. Prin „francez de origină" sc înţeleg cei care coboară dintr-un tată cetăţean francez — aşa încât marca majoritate a ovreilor vor continua să funcţioneze mai departe...
Tot politica de pripeală: mi.se spune că Manoilescu pleacă deseară la Berlin. Să nu sc întâmple să nu-1 primească Ribbentrop: ar fi o palmă ncmeritată pc obrazul nostru. Călătoria lui Manoilescu e probabil un act de disperare care s-a hotărât miercuri-seara la căpătâiul lui Cotoi, Prince de la Paix. Faptul că n-a plecat aseară şi ca pleacă astă-sea-ră, mă face să sper că s-a obţinut ieri la Berlin, audienţa cerută...
Regele a primit ieri în audienţa pe Frau von Colier, pe care a refuzat să o primească până acum. Regele se agaţă de cc poate. Aşa e omul când se îneacă.
438
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
439
Duminică, 21 iulie. De ieri-dimineaţă la Breasta. feri, deşi a fost Sf. Ilie, a fost o zi frumoasă şi liniştită. Parastasul scumpei mele mame, al 6-lea... A venit să slujească, fără să-1 rog, mitropolitul Nifon, de la Craiova. L-am oprit la dejun, pe dânsul, pe primarul Craiovei, general Vasiliu şi pe ajutorii lor...
Bre! Radio Moscova a proclamat ne larg drepturile noastre asupra Ardealului îutemeindu-se în argumentarea sa pe o hartă etnică ungurească din 1913. Pc baza acestei hărţi -- spune Moscova — avem drept la tot teritoriul pc care-1 ocupăm, şi încă mai mult.
Pare, din câte aflu, câ Sovietele, după cc ne-au ciuntit, vor să trăiască în pace cu noi şi că nu au alte pretenţii. Cel puţin pentru moment. Gafencu va pleca în curând la Moscova, în misiune specială. Regele l-a primit ca să-i propună misiunea, misiune care a fost agreata şi de moscoviţi. Gafencu dorea această misiune, mi-a spus-o pe când eram ministru de Externe. El zice că cunoaşte bine pc Scliulemburg şi crede că ar putea face treabă, cu ajutorai acestuia.
Discursul pronunţat de Hitler în faţa Reichstagului îmi soseşte in extenso în Universul. L-am citit. Un discurs bun, abil şi măsurat. începe prin a face bilanţul politicii naziste dinainte dc război, politică prin care Gennania a încercat sâ restabilească poziţia Reichului în Europa şi în lume, pc căile paşnice. încercarea n-a reuşit din cauza opunerii Angliei. Deşi făcut „ad usum causac", acest bilanţ e destul de obiectiv. A urmat bilanţul războiului: campaniile din Polonia, Norvegia, Belgia, Olanda şi Franţa — simplu, fără fanfaronade, dar cu conştiinţa meritelor armatei germane pc care a dcclarat-o intactă şi mai tare ca la începutul războiului. Cu acest prilej, distribuţie de premii: Goring a fost numit Reichsfeklmareschall şi vreo 6 generali printre care un Witzlcben, Feldmarschalli. Goring a mai fost numit şi Mare Cruce (?) al Crucii dc Fier...
Hitler şi-a încheiat discursul său printr-o propunere de pace Angliei, propunere principială, iară nici o lămurire de condiţii sau de pretenţii. Acest punct al propunerii de pace, ca sâ nu sc mai omoare atâta lume degeaba, ca să nu sc mai distrugă tot ce tehnica războaielor de astăzi distruge, a fost în realitate unicul scop pentru care a hiat Fuhreru! cuvântul şi a avut un marc răsunet în lumea întreagă, judecând după primele telegrame sosite. Mai ales în America, efectul a fost neaşteptat...
Gestul lui Hitler a fost foarte abil. Dacă Anglia va refuza pacea, dânsul va putea să purceadă la un război de exterminare —- dosarul său va fi în regulă. Fiihrerul va putea într-adevăr spune mai târziu că prăpădul n-a fost dezlănţuit de el...
Sâ mai reţinem din discursul lui Hitler, afirmarea bunelor relaţii dintre Gennania şi Rusia şi mai ales constatarea că sferele de influenţă dintre ambele puteri au fost delimitate. Din această constatare reiese într-adevăr că nu avem sâ ne mai teme de o nouă înaintare a Rusiei spre Occident, adică peste Prut...
Generalul englez ironside, comandantul suprem al armatei britanice, a fost înaintat mareşal. Nemţii au creat mareşali după victorie — enulczii înainte...
Nindi Romalo a fost în fine primit dc Hitler, după 6 săptămâni de aşteptare. Şi-a prezentat scrisorile Fuhreru lui odată cu miniştrii Uru-guaiului şi Chilclui, sau aşa ceva. Ne-am cam obişnuit să înghiţim.
Jugurtha, Regele numizilor, şef dc Stat Major al Partidului Naţiunii şi prim-ministru al României (!!) a plecat la Mamaia, să petreacă un weck-end Ia Rex împreună cu „Mami"'', cu Fabricius şi cu Ghigi, ca să pună Europa la cale şi sâ scape România dc Urdăreanu...
Ambasada Franţei la Londra şi-a închis porţile. A plecat şi însărcinatul cu Afaceri. Paul Morand (cunoscutul scriitor care rămăsese încadrat în corpul diplomatic, deşi în disponibilitate de mulţi ani) a fost numit agent de lichidare a diferitelor măsuri în Anglia...
O lungă tradiţie dc prietenie între cele două lumi carc-şi găseau expresia în farmecul atât dc iurudit sub atâtea raporturi, din Londra şi din Paris — a luat sfârşit... Dar ce a mai rămas în picioare din lumea şi din concepţia lumii dc ieri? Noi cei care am cunoscut fericirea dc a trăi înainte de 191.4, nu ne putem obişnui cu ce e şi mai ales cu ce vine...
Ooaiii.-iii (ihuuiu
440
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
441
Vineri, 25 octombrie. Ca să se facă mai atractivă ruşinoasa exhibiţie a locuinţei Lupeascăi, s-au înşirat pe mese fotografii ale diverşilor prieteni ai „favoritei" şi pe fiecare fotografie s-a pus o etichetă cu numele celui de pe poză. Fostul nostru ministru la Moscova, Ciuntu, s-a dus şi el să viziteze „spelunca" (ciudată curiozitate...) şi pe o masă a descoperit portretul unui ofiţer cu eticheta: „N. Tabacovici". Dar nu era Tabacovici. Ciuntu, prieten bun cu acesta, a chemat un legionar din cei care erau de pază şi i-a explicat eroarea. Nedumirit, legionarul a tras fotografia din ramă să vadă dacă nu era ceva scris în dos... Şi în dos s-a găsit: "Â ma cousine et amic" — şi semnat „Friedrich de... Hohen-zollern"!!! Portretul botezat „Tabacovici" era portretul verişorului Ma-jestăţii Sale, de la Sigmaringen, în uniformă de general român de vânători de muntel
Bietul Tabacovici, toată viaţa lui a alergat după mărimi, iată-1 acum ajuns şi general şi Prinţ!...
Dedicaţia Prinţului de Hohenzollern" Â ma cousine" ar dovedi că izvorul unei căsătorii clandestine între Carol şi Lupeasca, zvon pe care nu l-am crezut niciodată întemeiat, ar fi totuşi adevărat. Mai ştii... Făţărnicia fostului Rege era atât de mare...
Şi îstrate Micescu a păţit-o cu „expoziţia" Lupescu. între altele s-a expus o reproducere după „Le Baiser" de Rodin, cu eticheta: „Furat dc îstrate Micescu din succesiunea fratelui său şi oferit Domniţei, cu tot devotamentul". îstrate urlă: n-a furat nimic din succesiunea fratelui său, cu care de altminteri era certat. După moartea acestuia, s-au vândut de către executorii testamentari un număr de obiecte; grupul lui Rodin a fost cumpărat de Chefneux, dc la Roma, şi revândut de această dată lui Malaxa, care 1-a dăruit Duduiei... Toate acestea, Micescu le-a înşirat într-o notiţă de protestare şi a trimis-o spre publicare, la ziare. Cenzura a oprit însă publicarea ei... Micescu a cerut audienţă lui Antonescu, care î-a primit şi. 1-a împăcat...
„Bine informaţii" m-au asigurat — fiindcă e vorba de Lupeasca — că ultimul ei „beguin" a fost Logadi, cu capul lui de catâr dresat. De necrezut, dar pare că e aşa...
Auschnit, care deja se afla Ia Văcăreşti şi foarte bine tratat, va fi mutat la un Sanatoriu... Revizuirea procesului său e sigură. Norocul lui că a fost persecutat de regimul trecut. Dacă ar fi continuat să fie un favorit, cum fusese, l-ar fi curăţat legionarii în cinci minute... Malaxa trebuie să fie inconsolabil că nu 1-a lăsat în pace sub Carol şi Urdăreanu!
Vojen, deşi a fost primit cu un oarecare alai la Roma, nu pare să fie foarte bine văzut de italieni. înainte de a pleca, legionarii i-au oferit o masă, la care au poftit şi pe Ghigi. Ministrul Italiei s-a scuzat însă, şi a trimis pe al 2-lea secretar al Legaţiei... Răceala italienilor s-ar datora faptului că Vojen, pe timpul pribegiei sale, ar fi lucrat la Berlin în biroul de Informaţii al Ministerului de Externe, şi macaronarii îl consideră ca un agent'al nemţilor... L-a lucrat probabil cât a putut şi cutra de Manoilescu, inconsolabil de pierderea postului de la Roma, care i se făgăduise...
înapoiat la Bucureşti, Manoilescu a dat un interviu scârbos de platitudine şi faţă dc Italia fascistă şi faţă de România legionară. România legionară i-a dat cu piciorul; nu ştiu cu cc şi unde i-or fi dat italienii... Escrocul pretinde că el a aranjat vizita generalului Antonescu ia Roma... Dacă o fi aşa, cu atât mai râu pentru generalul nostru...
Radu Ghinea, legionar, a fost numit ministru la Madrid, în locul lui Freci Nano, repus la locul lui într-un frigorifer. Până acum, d-na Ghinea a fost dactilografă la Telefoane, în serviciul lui Andrei Nano, frate cu Fred... Roata se învârteşte!
Fabricius e încântat de numirea tânărului C. Greceanu la Berlin. Aşa, toate negocierile dintre Germania şi noi, vor rămâne în mâinile sale, pe când un ministru român cu autoritate sau cu trecere, la Berlin, ar fi putut să îi facă concurenţă... Ca sâ-şi tragă spuza pe turta lui a făcut, tot ce a putut ca să nu fie numit G. Brătianu, ci Romalo — pe vremea Regelui Carol — iar acum, să nu fie numit Vaier Pop (om fără autoritate, dar cu trecere) ci Greceanu...
Legionarii ar fi furioşi că nu pot clinti pe Gafencu de la Moscova. Se zice că ruşii nu vor să primească alt ministru, or că îl susţine la Berlin şi Schulemburg care s-a împrietenit cu dânsul şi se serveşte de el, pe lângă ruşi şi pe lângă... englezi!
Beck a încercat să fugă din România cu un paşaport, englezesc. A fost prins la... Calafat, şi adus înapoi la Bucureşti. Din ordinul nemţilor, căci noi...
Generalul Antonescu a făcut o vizită inopinată la Obor, unde a vizitat târgul şi instalaţiile comunale. A găsit numai murdărie, dezorganizare şi hoţii. O spune fără înconjur printr-un comunicat publicat de ziarele de azi dimineaţă. Ordine severe au fost date autorităţilor corn-
442 CONSTANTIN ARGETOIANU
petente să remedieze imediat această stare de lucruri şi să dea afară pe vinovaţi... Să o vedem şi pe asta...
Regina Elena şi Regele sunt, după câte se spune, foarte supăraţi fiindcă generalul Antonescu nu le mai dă bani decât cu linguriţa... Aşchia nu sare departe de pom, şi se vede că Mihai a moştenit arghirofilia de la tatăl său şi poate... şi de la mama sa, de lăcomia căreia m-am izbit în 1931...
însemnări zilnice, 1940 4 43
De aniversarea naşterii sale (care mi se pare câ a fost ieri) Regele Mihai a primit călduroase telegrame de felicitare de la Hitler şi de la Prinţul-Regent Paul al Iugoslaviei. Telegramele şi răspunsurile sunt publicate în gazetele de azi...
Ca lumea să-şi dea seama câ mai avem un Rege, ziarele mai dau seamă de vizita pe care a făcut-o ieri, împreună cu Regina Elena şi cu generalul Antonescu, la Spitalul Colţea. La plecare, Regele a dăruit Eforiei 200 000 lei, iar generalul 100 000...
După întâlnirea lui Hitler cu Laval la Eontaincbleau, Fiihrerul a avut ieri alta cu mareşalul Petain. După câte se spune, Guvernul dc la Vichy n-ar fi aşa de maleabil precum s-a crezut în chestiunea unei cooperări cu Germania împotriva Angliei. Pare că şi Spania ar rezista şi câ vizita lui Hitler la Hendaye ar fi avut drept scop sâ se obţină de la Franco ce nu se putuse obţine dc la Suncr la Berlin şi la Roma...
Nemaipomenita rezistenţă a Angliei şi nervozitatea Reichului faţă de neputinţa sa de a constrânge Imperiul Britanic, par să fi pus pc mulţi pe gânduri...
Roosevelt a rostit primul din cele 5 discursuri electorale pc care a hotărât să le dea drumul înainte de alegerea prezidenţială. în acest prim discurs, după ce arată cu cifre ameliorarea economică rezultată din aplicarea planului său, declară ritos că Statele Unite nu vor trimite un soldat în război, decât dacă ar fi atacate.
In război, nu este însă nevoie numai de soldaţi...
Un decret-îege calcă în picioare testamentele Saftci şi Zoei Brân-coveanu şi dispune câ dc azi înainte Aşezâmintele Brâncoveneşti vor fi administrate de doi efori, din care unul, medic ales din personalul Spitalului şi numit dc Guvern, va avea toata răspunderea gestiunii. A! 2-lea efor, desemnat de patriarh (subînţeles, din familiile înrudite cu testatoarele) nu va avea decât dreptul de control asupra colegului său... Pe nimeni nu lasă „câinele roşu" în pace!!
Sâmbătă, 26 octombrie. ST. Dumitrul S-a mutat şi secelat! Mi sc
telefonează de la Breasta că plouă bine de aseară. Prima ploaie, de la sfârşitul lui iunie!
în urma inspecţiei făcute de generalul Antonescu la Obor, a avut loc ieri o consfătuire la Preşedinţia Consiliului de Miniştri, în care s-au luat o serie de măsuri pentru asanarea administraţiei comunale a Capitalei. S-a hotărât în acelaşi timp ca negustorii şi intermediarii ce s-ar face vinovaţi de speculă şi de ridicare nejustificată a preţurilor să fie închişi într-un lagăr de concentrare!!
Chestiunea preţurilor poate fi rezolvată. Preţurile nu variază conform legilor cererii şi ofertei decât în ipoteza unei monede libere şi convertibile şi a unui comerţ tot liber. Cu economia dirijată şi cu o monedă fictivă şi convenţională, Statul poate determina şi fixa preţurile. Exemplul ni-1 da Gennania, unde preţurile n-au variat de ani de zile. Ne trebuie, pe lângă Misiunea militară germană şi o comisie economică, cu consilieri tehnici la fiecare departament — altfel ne ducem dracului...
Comisia românească, prezidată de subsecretarul de Stat Demetriuc, de la Ministerul Economiei Naţionale, comisie însărcinată sa semneze noile acorduri cu Gennania, a plecat în fine ieri la Berlin. Condiţiile acordului au fost deja mai mult sau mai puţin stabilite prin intermediarul lui Neubacher, care a negociat în numele nostru! Căci aşa am ajuns! Cred totuşi că Neubacher ne-a apărat mai bine decât ar fi putut-o face ai noştri, căci neamţul îşi dă perfect scama că nu trebuie omorâtă „vaca cu lapte"...
în Ardealul nostru, ca şi în cel furat de unguri, funcţionează câte o comisie mixtă germano-italianâ, pentru anchetarea samavolniciilor şi ororilor comise. De fapt, numai ungurii sunt vinovaţi de fărdâlegi; la noi nu s-a întâmplat nimic. S-au numit însă două comisii, adică şi una ia noi, în spirit de. echitate, şi ca sâ se dovedească adevărul. Nemţii se poartă foarte bine în ambele comisii; aflu însă câ fraţii noştri maca-ronarii, se poartă ca nişte porci şi s-au dat de partea ungurilor...
444
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
445
Faţă de o asemenea atitudine, fără să mai vorbim de faptul sfâşierii Ardealului datorat cel puţin pe jumătate Italiei, lumea nu pricepe rostul călătoriei generalului Antonescu la Roma. Cu toate loviturile pe care le-am primit, facem politica Axei şi o facem sincer, ca să nu pierdem şi ce ne-a rămas. Dar atât ajunge; să mai mergem să ne mai şi ploconim la Roma şi la Berlin, e ceva exagerat. Generalul putea foarte bine invoca imposibilitatea lui de a părăsi în aceste momente teritoriul României, pentru a evita o nouă umilinţă... Opinia publică condamnă unanim hotărârea luată şi mergerea Conducătorului Statului român să se închine călăilor noştri...
Ministerul Agriculturii a hotărât să scoată oamenii la munca câmpului şi în zilele de sărbătoare, sub cuvânt că semănăturile sunt întârziate, îşi va mai face regimul de drag, la sate, unde deja nu este iubit deloc...
Trupurile celor 32 de legionari ucişi din lagărul dc concentrare dc la Vaslui au fost transportate la Predeal unde vor fi înhumate mâine, duminică, alături de trupurile celor omorâţi la Miercurea Ciucuiui. Nimic de zis. în interesul ţării, ar fi însă ca regimul legionar să se ocupe mai puţin cu trecutul şi mai mult cu viitorul.
O marc mişcare a fost făcută în Serviciul diplomatic francez. Mai toţi miniştrii şi ambasadorii vechi au fost înlocuiţi, prin oameni tineri şi noi. La Bucureşti, în locul lui Charveriat, care nici nu şi-a luat postul în primire, a fost numit un domn Trucllc...
Şi nemţii din Dobrogea, după cei din Basarabia, vor fi mutaţi îu Germania. Ştirea a produs nelinişte: nu cumva Reichul s-ar gândi să abandoneze Rusiei şi Dobrogea? Volkischer Beobachter publica un articol liniştitor prin care explică că acest transfer dc populaţie (minimal ca număr) dovedeşte prietenia între ambele ţări (Germania şi Româniţi) care îşi execută în cea mai perfectă înţelegere programul îor etnic, care este identic.
Nu pot crede că Germenia sa abandoneze vreodată Rusiei Dobrogea, căci ar fi să îi abandoneze definitiv gurile Dunării şi să paralieze
România, cea mai bogată colonie a Reichului... Şi apoi mai sunt şi garanţiile, faimoasele garanţii de la Viena...
Preţul eliberării lui Lobei — adevăratul preţ, căci s-a mai vorbit şi de altele: d-na Călinescu a dat fostului favorit memoriile lui Armând şi fostul favorit le-a predat Guvernului... Din memorii — mai mult nişte notaţii zilnice — îipsesc însă foile relative la uciderea lui Codreanu. Umblă acum toţi cu limba scoasă după ele...
Generalul Olteanu îmi spune că generalul Argeşeanu e tot la Jilava, deşi nu a fost pus — încă — în urmărire. El pretinde că n-a ştiut nimic despre omorurile din septembrie. Gavrilă Marinescu declară însă că a ştiut, că ia Cotroccni, el, Urdăreanu, Regele şi Argeşeanu au urmărit ceas cu ceas telegramele care anunţau execuţiile din judeţe... Nu trebuie uitat ca, dacă Argeşeanu a fost prim-ministru titular în septembrie 1939, în momentul masacrelor', a mai fost şi interimar în momentul uciderii lui Zelea Codreanu, în 1938...
Regele Leopold prizonier: nemţii i-au tot cerut să constituie un Guvern compus din oamenii lor, dar Majestatea Sa a tot refuzat declarând că se considera „prizonier de război" şi nimic altceva. A capitulat fiindcă francezii nu sc băteau, şi n-a putut altfel şi a cerut să fie tratat ca un general prizonier. Comandantul german dâudu-şi scama că nu poate convinge pe încăpăţânat, 1-a ridicat de la Laeken şi 1-a internat într-un castel din Ardem2...
Presa germana ca şi cea franceză face mare vâlvă în jurul întrevederii dintre Fiihrer şi mareşalul Petain. Acesta a fost primit de Hitler în trenul său, în mica gară de la Montoire de pe teritoriul Franţei ocupate. Deşi cel mai desăvârşit secret se păstrează în jurul acestei întrevederi, comentariile îşi fac drumul (prin urmare autorizate de cenzura Reichului) şi caută să stabilească ca Dictatorul german urmăreşte acum înainte de toate noua organizare a Europei, din punct de vedere politic şi economic, pentru a putea opune Angliei Continentul unit şi condus dc o singură voinţă... Pentru aceasta, pacea, şi înţelegerea cu Franţa
1 Daci voia să se desolidarizeze dc omeniri Tăcute (ara ştiinţa lui, cum pretinde dânsul, trebui» să-şi dea demisia imediat după ce ie-a aflat, imediat Ceea ce n-a faci!!! Şiiie dovedită inai târziu inexactă. Rcgcie ii rămas ia Laeken.
446
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
447
sunt indispensabile,căci cu Grecia, un simplu ultimatum va fi de ajuns, şi atât a mai rămas Axei de cucerit în Europa: Franţa şi Grecia...
în Franţa, multă înclinare spre o înţelegere cu Germania. Dar se pare că mai sunt greutăţi de învins...
Herriot, bănuit câ a rămas credincios prieteniei cu Anglia, ar fi fost luat de la Lyon (unde exercita de atâţia ani funcţiile de primar) şi internat cu domiciliul forţat într-un castel din centrul Franţei...
Roosevelt rosteşte în fiecare zi un discurs, în seria celor cinci făgăduite alegătorilor săi. Subiecte diverse, cu un singur scop: încurajarea Angliei şi trezirea americanilor...
S-a hotărât câ comuniştii nu vor fi admişi la vot, pentru alegerea prezidenţială...
Războiul a devenit un război pur aerian. Comunicatele, de o parte şi dc alta, înregistrează exploziile, dar nu lămuresc nimic. Fiecare parte sc declară sigură de ziua de mâine...
Oameni bine informaţi, de partea germană, pretind că Hitler consideră războiul ca terminat, nu se mai preocupă dc el şi nu se gândeşte şi nu lucrează decât la planul de reorganizare al Europei...
Naşte întrebarea: atunci de ce pregătesc nemţii noi fronturi, în Orient şi în Spania? Dacă războiul e terminat, de ce trec, masiv, trupe germane, zilnic, peste Dunăre?
Sunt şi oameni care pretind că războiul a fost definitiv pierdut de Germania. Exagerează şi ăştia, evident.
Duminică, 27 octombrie. Un decret-lege, promulgat acum câtva timp, a dispus sechestrarea averii celor care s-ar deda, în străinătate, la uneltiri împotriva siguranţei Statului. Acest decret a fost aplicat ieri Alteţei Sale Serenisime Principesa Anne-Marie Callimachi, instalată la Londra de unde vorbeşte o dată pc săptămână valahilor, de la un post de radiodifuziune. întreaga ei avere, casele de la Şosea, imobilele, moşiile au fost puse sub sechestru. Nu s-a lăsat fiicei sale, Pussy, decât folosinţa averii moştenite de la tatăl său Jean Callimachi. Nobila Pussy, după o sene de aventuri scandaloase, trăieşte acum cu Mociorniţâ1 la
' Acum câţiva ani junele Mociorniţâ argăsea pieile tatălui său. împrejurările 1-au transformat în milionar.
Măneşti. Mociorniţâ, care o ştie curvă, o închide cu cheia, când pleacă de la Măneşti...
Tot ieri, a fost blocată şi declarată indisponibilă, averea Băncii Blank (ce a mai rămas) şi a lui Aristide Blank (ce mai are în ţară, adică foarte puţin). în legătură cu desfiinţarea Discomului şi cu revizuirea portofoliului putred...
Regele Mihai a primit felicitări şi de la Regele Gcorge al Angliei care a trimis un aghiotant, în acest scop, la însărcinatul nostru cu Afaceri din Londra.
Regele Angliei ar fi trimis şi un mesaj „de încurajare" mareşalului Petain. I-ar fi trimis unul şi Roosevelt. Amândouă mesajele ar fi sosit bătrânului mareşal tocmai în momentul în care se întâlnea cu Hitler în vederea unei înţelegeri...
Acţiunea diplomatică a Fuhrerului în Apusul Europei continuă să fie obiectul comentariilor tuturor cercurilor politice.
Deşi oficial nu se dă nici o lămurire asupra acestei acţiuni, deşi presa din Berlin a încetat să se ocupe dc dânsa, parc din ce în cc mai cert că scopul întrevederilor lui Ffitler cu Franco, cu Laval, cu Petain a fost realizarea unei imediate reorganizări economice şi politice a Europei. Pentru realizarea acestui plan, o înţelegere deplină cu Franţa şi cu Spania sunt indispensabile. Vom vedea foarte curând dacă scopul a fost atins. Dacă n-a fost, şi nu va fi atins, nu sc va mai vorbi dc întrevederile care au avut loc, şi atâta tot.
ba Roma, fără să fi amuţit ca la Berlin, presa este foarte rezervată. S-ar părea că Guvernul italian c mai puţin convins dc avantajele minunatului plan...
Cercurile noastre politice pun călătoria generalului Antonescu în legătură cu proiectele lui Hitler şi pretind că cu prilejul revizuirii hărţii Europei mi sc vor retroceda în Ardeal câteva din judeţele răpite. Legionarii merg până a a fi mia că ni sc vor retroceda 6 judeţe! Să îi audă Dumnezeu, dar cine poate crede aşa ceva — pentru moment cel puţin?
Presa engleză şi cea americană tratează planurile Fuhrerului în „utopii", şi înjură...
448
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
449
Radio-Londra ar fi anunţat că Urdăreanu e în drum spre Anglia. Să fi scăpat de la Sitjes? De necrezut. Dar cum sa poată zbura spre Anglia? Poate s-a făcut păsărică?
Planul economic de patru ani, a cărui executare a fost încredinţată lui Goring, a ajuns la termen (1936-1940). Fiihrerul a încredinţat lui Goring aplicarea unui nou program economic, pentru următorii 4 ani...
Au sosit la Bucureşti delegaţii Germaniei, Italiei şi URSS-ului pentru alcătuirea unei noi Comisii Internaţionale menite să controleze navigaţia Dunării maritime. în locul fostei Comisii Europene. In ce priveşte Dunărea până la Brăila, negocierile de la Viena, din septembrie, au dus la alcătuirea a două comisii de riverani, una pentru cursul fluviului până la Brăila, alta pentru Porţile de Fier.
Lewis, şeful mişcării sindicaliste din Statele Unite, s-a pronunţat pentru candidatura lui Wilikie. A lansat chiar un manifest prin care declară că va părăsi preşedinţia sindicatelor, dacă nu va fi ales Wilikie. Totuşi, se afirmă că marea majoritate a sindicaliştilor a rămas credincioasă lui Roosevelt.
în Statele Unite, un negru a fost pentru prima oară înălţat la rangul de general. Roosevelt vrea să-şi asigure prin acest gest, care a făcut senzaţie, voturile negrilor. Sunt 12 milioane de negri în USA ...
A murit faimoasa contesă Larisch, cunoscuta matracucă de pe vremea Arhiducelui Rudolf. Era fiica Ducelui Ludwig in Bayern (fratele împărătesei Elisabeta) şi a actriţei Mcndel, căsătorită morganatic cu Ducele. Foarte inteligentă, dar fără scrupule, contesa Larisch a jucat un rol mare în cercurile aristocratic austriace. A scris vreo două volume de amintiri, unul consacrat verişoarei sale împărăteasă, cu atât mai infam cu cât a fost publicat după prăbuşirea Habsburgilor, din a căror milă autoarea a trăit...
Valurile încep să sc liniştească, deşi ovreii continuă să fie molestaţi. Preşedintele „Uniunii Naţionale a Studenţilor Creştini" publică un apel
adresat camarazilor săi, în care le arată că ocuparea samavolnică a căminelor, boicotarea anumitor profesori şi maltratarea studenţilor evrei nu sunt compatibile cu demnitatea şi cu morala legionară. Măsuri aspre vor fi luate dacă asemenea incidente s-ar mai întâmpla.
Luni, 28 octombrie. Se lămureşte din ce în ce mai mult dispozitivul Axei pentru continuarea războiului. Cucerirea Angliei dând greş, campania italiană împotriva Egiptului dând şi ea greş, s-a hotărât acum, nu mai încape îndoială, un dublu atac în Mediterana1, german şi italian, îndreptat cu siguranţă împotriva Egiptului şi Suezului şi foarte probabil împotriva Gibraltarului. Atacul spre Egipt, prin Peninsula Balcanică şi Anatolia s-a precizat din momentul în care au început să curgă trape nemţeşti prin România peste Dunăre. Transporturile de trupe sunt din zi în zi mai intense. Trec trenuri încărcate, unul după altul, spre Giurgiu şi spre schelele din Oltenia...
Se pare că atacul împotriva Greciei e iminent: ziarele de azi sunt pline de „incidente" pe graniţa dintre Albania şi Grecia. Oile s-au ridicat bineînţeles ele, împotriva lupilor, şi Agenţia Ştefani relatează cu indignare atacuri greceşti în contra posturilor albaneze, înspre Goritza. Grecii afirmă însă că nici un incident nu s-ar fi petrecut pe graniţă, că s-ar fi auzit focuri dc arme pe teritoriul albanez, dar că nici un măslinar n-ar fi trecut graniţa. Toate degeaba: soarta Greciei e pecetluită
Nu m-ar mira ca Germania odată ajunsă în Egipt, să procedeze la cucerirea treptată a întregii Africi. Negocierile cu francezii n-au avut probabil alt scop. Cucerirea Africii! înstăpânirea pc o parte a Asiei cu ajutorul japonezilor! Hitler s-ar profila pe peretele Eroilor Omenirii mai mare ca Napoleon, şi aproape de Gengis Kan!
Dacă acest plan va reuşi — în ipoteza că l-ara ghicit — Germania şi Italia nu vor mai putea fi constrânse dc Anglia oricât ar rămâne ca stăpâna Mărilor. Problema spaţiului vital şi a materiilor prime, ar fi rezolvată, pentru Axă..
Se anunţă inundaţii catastrofale şi în Nordul Italiei... S-a supărat Dumnezeu rău de tot pe oameni...
1 i,a recitire las aceste informaţii eronate, ea şi altele mai departe, fiindcă oglindesc starea noastră de spirit în momentul dat. si posibil.tăţile noastre de informaţie sub un regim de tăinuire...
450 CONSTANTIN ARGETOIANU
Guvernul publică un comunicat prin care lămureşte că în interesul siguranţei Statului, măsuri speciale au trebuit să fie luate împotriva polonezilor aflători pe teritoriul nostru. Aluzie la Beck, înainte de toate. Beck a fost internat în garsoniera posedată de Gavrilă Marinescu în blocul de la biserica Albă (imobilul Lahovari-Zănescu). Această garsonieră fusese sechestrată în momentul arestării lui Gavrilă... O bună parte din polonezii secundari vor fi reexpediaţi în Polonia germană, prin îngrijirea nemţilor...
Se vorbeşte de demisia ministrului de Externe francez Baudoin. Să nu fie de acord cu Petain, pe chestiunea înţelegerii cu Germania?
Cu privire la această înţelegere, Cordell Huli. a declarat că, dacă s-ar desăvârşi, ea ar constitui o gravă ameninţare pentru Statele Unite, şi că în acest caz s-ar pune problema dacă Guvernul din Washington ar mai putea tolera posesiuni franceze pe coastele Americă de Sud şi în An ti le, adică pe flancul forţelor federale...
Şansele de realegere ale lui Roosevelt sunt în continuă creştere...
Ieri a avut loc, în prezenţa generalului Antonescu, reînhumarea victimelor legionare de la Vaslui. Ceremonia a avut loc în gara şi în cimitirul de la Predeal. Lume oficială şi legionari mulţi...
Întâlnit ieri pe Bănescu, preşedintele Comisiei de anchetă care cercetează omorurile legionarilor sub fostul regim. Povesteşte că nici cel mai înfricoşător român poliţist nu poate da o idee despre ororile şi cruzimile ce s-au comis. Ancheta va mai dura 2-3 luni. Are de cercetat 2000 de păcătoşi din care n-a terminat până acum decât cu vreo 30... Gavrilă Marinescu şi Bengliu sc pun pe terenul că n-au nici o răspundere, câ n-au fost decât organe de transmisiune a ordinelor primite! Argeşeanu pretinde că n-a ştiut nimic! La confruntare cu Gavrilă a rămas însă cam buimăcit, când acesta i-a spus: „Dc ce minţi domnule funde mai c respectul ierarhic!), n-am venit cu în cabinetul d-ta!e să-ţi cer sâ dai ordine să sc sape o groapă la Jilava, căci vin 14 morţi (!!!)?" Jenat, Argeşeanu a răspuns că n-a ştiut despre cine era vorba, că a crezut că erau 14 morţi oarecare, scăpaţi (!!) din puşcărie!!!
Partea imorală, în toată această afacere, c că principalii vinovaţi au fost lăsaţi sa treacă peste graniţă, şi câ nu vor plăti pentru ei, decât cei secundari...
însemnări zilnice, 1940 45 1
Automobil-Clubul a eliminat din sânul său pe Urdăreanu, pe Gavrilă Marinescu şi pe Bengliu, sub cuvânt că au fost trimişi în judecată pentru crimă...
La Jocky Club, nu avem decât pe Urdăreanu. Camarazii mei, consultaţi de mine ieri, au fost de părere că numai o condamnare ar constitui elementul infamant care ne-ar permite eliminarea lui... Sau un ordin precis al Guvernului, cum a fost pentru legionari, sub Călinescu...
Radu Cruţescu, înapoiat de la Ankara, de unde a fost rechemat, a fost poftit zilele trecute la Ambasada turcească, Sufî Tanrioer urmând să-i remită un dar-amintire din partea Preşedintelui inonu. Cruţescu s-a dus la Ambasadă, şi Tanrioer a desfăcut în faţa lui un pachet ce conţinea un mare portret al Preşedintelui... „Ce frumos! Dar ce amabilitate! Sunt adânc mişcat..." Şi câte altele a lăsat Cruţescu sâ cadă de pe buzele lui... Pe cartonul portretului era şi o dedicaţie: „Să o citim" — a propus Tanrioer... Şi au citit: „Excelenţei Sale, bunului meu prieten Stoica!" Capul lui Cruţescu şi al lui Tanrioer! Poate că va primi mai târziu şi Cruţescu portretul lui — deocamdată, zăpăcitul de Tanrioer, confundase pe „fostul" ambasador la Ankara cu „fostul-fost"!
Lucâ Sturdza, ministrul nostru dc Externe a spus fratelui său Costă-chel: „Nu-ţi vorbesc ca ministru dc Externe, ci ca frate, şi-ţi afirm câ până la Paşti ni se vor retroceda Ardealul şi Bucovina, şi vom fi în război alături de germani, cu Rusia... " Pare câ Luca Sturdza a rămas tot simpaticul ţicnit pe care l-am cunoscut...
Ministerul de Externe, abia mutat în noul său local, se remută în cel vechi, păstrând din cel nou pentru birouri parterul şi etajul 4. In etajele 2 şi 3 se mută Preşedinţia Consiliului, până se va termina aripa nouă a Palatului Regal. în palatul Cantacuzino, sediul actual al Preşedinţiei, vor fi instalate „Misiunile germane", altfel zis „Komandantura", căci vom avea una, ca pc vremea lu Mackensen... Palatul Sturdza nu va fi dărâmat decât după cc Preşedinţia se va instala în Palatul Regal...
Neubacher ar fi spus în cursul unui dejun într-o casă română, că „poporul românesc e un popor de slugi" („ein Dicnstvolk..."). Indignată, Elisa Brătianu a vrut să-i trimită o scrisoare „cum ştie ca". N-a
452
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
453
trimis-o, însă, căci a fost împiedicată de prietenii ei. Şi bine a făcut, căci cu siguranţă cuvintele lui Neubacher i-au fost răstălmăcite. Neubacher e un sincer fdo-român (spre deosebire de Fabricius) şi-mi dau seama de ceea ce a spus în realitate, căci mi-a făcut şi mie teoria lui. După dânsul ţăranul român trebuie ridicat la conştienta propriei sale demnităţi, căci azi ei este exclusiv în slujba altora care-l exploatează, şi are o mentalitate slugarnică. „Ein Dienstvolk" în slujba altor clase româneşti, nu în slujba nemţilor, curn a priceput Elisa. E o nuanţă...
Incident penibil ieri la curse, unde din întâmplare, şi pentru pruna dată în anul acesta, m-am dus şi eu. Un individ s-a apropiat de Costică Mânu şi 1-a acuzat că i-a furat „un instrument topografic", şi i-a cerut să i-1 dea înapoi... „înapoi", ar putea fi deviza lui Costică, ale cărui „sentimente" invertite sunt bine cunoscute... Scandal; lumea s-a adunat, a venit şi comisarul de poliţie. „Domnul a fost ia mine, au fost şi alţii, nu ştiu care din ei, dar unul mi-a furat un instrument popografic
— pardon topografic — şi cine mi 1-a luat trebuie să rni-1 dea înapoi..."
— „Ştii cine e domnul?" a întrebat comisarul pc popograf. — „Nu ştiu", a răspuns tipul. „Cum, domnul vine la d-ta şi nu ştii cum îl cheamă?" Mânu schimba feţe, de deodată s-a răstit la el: „Dobitocule, obrăzniciile, cum îndrăzneşti..." — „Domnule, a replicat ţaţa, nu-ţi permit să-mi vorbeşti aşa, sunt legionar..." A sărit atunci unul care-i însoţise pe comisar şi 1-a întrebat: „Eşti legionar? Lcgitimeazâ-tc, căci eu reprezint aci Mişcarea Legionară..." Tipul n-a putut să se legitimeze, şi atunci adevăratul legionar 1-a luat de ceafă şi cu un „haide la Prefectura Poliţiei să dai socoteală de cuvintele d-îalc" — i-a ridicat şi a plecat cu el...
Penibil, penibil. Tot c putred la noi...
Incidentul a avut mulţi martori şi până seara istorioara a făcut deliciile cercurilor „stricate" din Bucureşti...
Portretul lui Tabacovici dc la Lupeasca nu era a lui Fridcrieh de Ho-henzoliem, cum s-a povestit, ci al lui Friedcrich de Hohenlohc (tot var cu Regele, dar prin mame), faimosul „Driedi", împuşcă-franc, care pentru câteva parale semna orice... Nu ajunsese el într-o vreme, să servească lui Heftcr dc secretar?
Mă miram şi eu, căci ştiam pe Hohcnzollern rău cu Lupeasca --fapt pentru care se şi răciseră raporturile sale cu Regele Carol...
Ora 2 p.m. Ceea ce se bănuia de mult, ceea ce mă aşteptam să se întâmple, după cum am însemnat-o mai sus — s-a întâmplat: trupele italiene au intrat în Grecia.
O ediţie specială de gazete, apărută la amiază, ne aduce la cunoştinţă că în urma incidentelor de îa graniţa dintre Albania şi Epir(!!!), Italia a trimis azi-noapte la ora 3 un ultimatum Greciei, ultimatum al cărui cuprins nu e încă dat publicităţii, dar pe care Guvernul din Atena trebuia să-1 primească în interval de 3 ore, până la ora 6 dimineaţa. Guvernul grec a respins acest ultimatum, şi la orele 6 azi-dimineaţâ trupele italiene au trecut graniţa...
Regele Greciei a semnat un manifest adresat poporului elen, iar generalul Metaxas a declarat că grecii îşi vor apăra ţara până la ultimul om. Vorbe frumoase, dar atât. Grecia va fi îngenunchiată fără greutate.
Deocamdată nu se ştie mai mult. Axa continuă să-şi aducă programul la îndeplinire, fără şovăire. Greutăţile vor începe abia cu Turcia.
Sc zice că Hitler şi Mussolini se întâlnesc astăzi la Florenţa...
Marti, 29 octombrie. Lovitura dată de Axă Greciei, e viu discutată în cercurile noastre politice şi trebuie să notez că opinia publică nu e deloc favorabilă Italiei, cu tot acel „bounage de crane" al regimului în cunoscutele direcţii. Ultimatumul italian, publicat astăzi nu conţine decât afirmări neîntemeiate ce caută să dovedească, fără să parvină, că Grecia a călcat legile neutralităţii în favoarea Angliei. Ultimatumul e lung, prea lung, şi cere Greciei baze strategice pentru forţele italiene menite să apere independenţa Greciei ameninţată de Marea Britanie! în documentul remis dc ministrul Grazii generalului Metaxas sc afirmă că Guvernul italian nu va ocupa, aceste baze decât până la sfârşitul războiului...
Grecia a răspuns ultimatumului prin mobilizarea generală...
iugoslavia declară că va păstra cea mai deplină neutralitate, faţă de noul conflict. Asemenea şi Turcia se declară neutră. De noi să nu mai vorbim. Unde e „înţelegerea Balcanică" şi ameninţările ci? Nu se mai vorbeşte de ea, o dovadă mai mult a valorii pactelor artificiale întemeiate pe vorbe, pc comunicate şi banchete...
în Bulgaria, bineînţeles, mulţumire şi aşteptare plina de nădejde: le va mai cădea bulgarilor o bucăţică în gură...
Macedonenii noştri sc agită, şi s-au întrunit ieri sub preşedinţia lui Papanacc, subsecretarul de la Finanţe. Acesta a afirmat că Guvernul nostru a făcut demersuri le necesare pentru protecţia românilor din Te-salia...
454 CONSTANTIN ARGETOIANU
Sa mulţumim lui Dumnezeu că am scăpat cum am scăpat din vâltoarea evenimentelor: ar fi putut să fie şi mai rău şi mai definitiv. Acum, pe masa de operaţie e Grecia, iar Iugoslavia aşteaptă, în sala de anestezie...
Ducele şi Fiihrerul s-au întâlnit ieri la Florenţa şi au ţinut două conferinţe la palazzo Veechio. între ele, au mâncat şi au ascultat un concert la palazzo Pitti („la musique adoucit Ies moeurs"). La prima conferinţă au asistat şi Ciano şi Ribentrop; la a doua n-au participat decât Mussolini şi Hitler.
Nimic din cele discutate n-a fost dat publicităţii. Ca de fiecare dată, un comunicat laconic, e comentat de presa italiană şi de cea germană în sensul că evenimente mari vor urma schimbului de vederi dintre cei doi conducători ai Axei.
E probabil că întrevederea a fost provocată prin dorinţa Fuhrerului de a pune pe Duce în curent cu tratativele pe care le-a dus cu Franco, cu Laval şi cu Petain — ca urmare a celor hotărâte la Brenner — şi de a fixa cadrul viitoarelor operaţiuni militare.
în ce priveşte tratativele cu Franţa, trebuie să fie greutăţi, căci presa germană a adoptat o ţinută foarte rece faţă de Guvernul din Vichy. Ziarele din Berlin subliniază că Franţa a provocat războiul, că l-a pierdut şi că trebuie sâ plătească. Se lasă totuşi de înţeles că Guvernul francez se găseşte faţă de un moment prielnic pentru o posibilă îmbunătăţire a condiţiilor de pace. Şi vorbind de pace adaugă, ca nu poate fi vorba decât de o pace de fapt —pacea de drept neputându-se încheia decât la sfârşitul războiului... Presiunea Berlinului asupra Guvernului francez apare astfel evidentă...
Deşi în sferele franceze domneşte oarecare optimism, trebuie să fie greutăţi mari de învins şi acolo, căci altfel nu se explică înlocuirea lui Baudoin la Ministerul de Externe prin Laval — fapt îndeplinit ieri. Baudoin rămâne ca subsecretar de Stat pe lângă vicepreşcdinţia Consiliului, al cărui titular continuă să fie Laval...
Vom vedea ce vor mai aduce zilele care vin...
Un „Witz" berlinez:
„Warum ist est Dunkel în London? — Weil der Fiihrer auf dem Brenner sitzt!"
însemnări zilnice, 1940 455
Un comunicat al Casei Regale ne informează că la masa de la 25 octombrie (ziua de naştere a Regelui) a asistat şi Regina Elisabeta... A fost prima ei întâlnire cu Regina Elena, de la faimoasa palmă...
Se continuă cu publicarea telegramelor de felicitare primite de Regele Mihai, azi a venit rândul Regelui Victor Emanuel, Regelui Bo-ris şi al împăratului Japoniei. De ce această publicitate? Sub Regele Carol se publicau telegramele de felicitare pentru lovitura de Stat din februarie '38 — acum, o serie mai modestă, dar totuşi plictisitoare pentru opinia publică...
în Porunca Vremii alaltăieri o pagină întreagă pentru preamărirea „eroului legionar" Prinţul Alexandru Cantacuzino. Cel puţin aşa spune titlul, iar subtitlul sună: „Cum a a murit Prinţul". în realitate, afară de o mică scrisorică a lui Alexandru Cantacuzino, nu e vorba din tot articolul decât de Didina. Articolul a fost dictat de ea, e stilul ei, sunt apucăturile ei. Această speculare a unui fiu mort dc către mama lui, e oribilă. Didina a înnebunit de tot; vorbeşte de un triptic: ea, fiul său Alexandru şi Napoleon Bonaparte, şi vorbeşte de casa ei din Calea Victoriei ca de „citadela în care în cursul veacurilor s-au desfăşurat gloria şi tradiţiile neamului cantacuzinesc". în realitate, casa ei a fost construită de Grigore Olănescu, cumpărată de Nababul, şi n-a adăpostit decât graţiile Marucăi Cantacuzino, pc timpul lui Mişu, şi osânza Didinei...
Porunca Vremii de ieri, publică un violent articol împotriva lui Aristidc Blank şi îi cere restituirea „banilor furaţi". Scris de seniorul Prundeni, articolul nu e rău, dar a călca un cadavru în picioare nu e lucru frumos...
Conferinţa pentru alcătuirea unui Statut al Dunării maritime şi-a început ieri lucrările sub preşedinţia lui V. Pella. Prezidând Pella, nu se puteau începe lucrările fără discursuri. După cuvântarea lui (peltea) s-au ridicat pe rând reprezentanţii Statelor prezente, neamţul, italianul şi rusul. Discursul reprezentantului Sovietelor a fost foarte paşnic...
Avut ieri-seară o lungă conversaţie cu profesorul Panaitescu, fiul vechiului meu prieten, inginerul Panaitescu. Am ţinut să-i vorbesc în tripla lui calitate dc gardist cu influenţa, de director al noului ziar legionar Cuvântul şi dc rector a! Universităţii Bucureşti — ca să-mi des-
456
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
457
care conştiinţa — şi am arătat marile greşeli pe care regimul le săvârşeşte dezorganizând producţia economică a ţării şi altoind o revoluţie economică inutilă şi periculoasă pe revoluţia politică impusă de împrejurări. I-am spus tot ce aveam pe suflet. A părut că pricepe şi că aprobă punctul meu de vedere, dar mi-a făcut importanta declaraţie că partea economică a guvernării nu priveşte Mişcarea Legionară şi a fost lăsată complect pe seama generalului Antonescu.
A recunoscut şi el că echipa economică a Guvernului e cu totul insuficientă...
Aflu azi, că generalul Antonescu şi Horia Sima ar fi făcut o lungă vizită, sîmbătă seara, lui Cancicov... Să fie cu o intenţie de schimbare la Ministerul Economiei Naţionale? Cancicov e mai bun ca Leon, dar nu e nici ei „omul care ne trebuie", cum zice lorga.
Nu există decât o soluţie: o Misiune economică germană, care să ne înveţe cu un consilier tehnic la fiecare Minister, cum să trecem hopul. Şi să aducă pe Schacht să facă un plan financiar...
Am spus-o lui Panaitescu...
Miercuri, 30 octombrie. Italienii înaintează în Grecia. Au bombardat cu avioanele lor portul Patras, stabilimentele militare de la Tatoi şi cele din preajma canalului de Corint. Grecia a făcut apel la ajutorul Angliei, care a şi răspuns că îi dă tot ce poate: apărare navală şi a-vioane...
Cu prilejul aniversării Republicii turceşti am fost ieri la Ambasadă, la recepţie. Erau acolo în păr, şi în uniforme, toţi membrii Legaţiilor germana şi italiană, ceea ce m-a bucurat, căci am văzut în această manifestaţie dovada că un atac din partea Axei nu e iminent.
Vorbit acolo cu Gerstenberg, inteligentul ataşat ai Aerului şi confident a! lui Goring. El pretinde că Germania nu va ataca Turcia, că trapele trimise în Bulgaria sunt acolo în scop defensiv, în vederea unui posibil atac al turcilor — şi ca să desăvârşească „curăţirea Peninsulei Balcanice de influenţa engleză" (aluzie la Grecia). Declaraţia de neutralitate a Turciei a satisfăcut pe deplin Axa, care nu va provoca un conflict cu această Putere. Gerstenberg susţine şi el teza, deja auzită, că Hitler consideră războiul ca terminat (!!) prin eliminarea influenţei Angliei din Europa Continentală. Singura lui grijă este acum să organizeze Europa, o Europă noua, din punct de vedere politic şi economic. Politicul bazat pe echitate, iar .economicul pc neatârnarea Europei dc
celelalte continente. Toate întrevederile şi ultimele lui călătorii nu urmăresc alt scop. „Hitler, spune Gerstenberg, nu e un aventurier, un cuceritor, un om care să nu se gândească la ziua de mâine. Dimpotrivă, numai ziua de mâine îl preocupă. După ce va fi organizat Europa nouă, şi va putea opune Angliei blocul ei, dânsul e convins că şi Imperiul Britanic îşi va da seamă de inutilitatea războiului, şi va încheia pacea..." La întrebarea mea dacă nu cumva Fuhrerul se gândeşte la cucerirea Africii, ca să-şi mărească spaţiul vital şi să-şi procure materii prime — Gerstenberg a răspuns: „Hotărât nu. Spaţiu vital? Materii prime? De ce Africa? E Rusia mult mai aproape...". Ne-am strâns mâna, şi ne-am despărţit.
Vom vedea. Deocamdată ce e sigur e că Axa, şi în special Germania, are iniţiativa, atât în ce priveşte operaţiunile dc război, cât şi acţiunea diplomatică. Iar Anglia parează cu greu loviturile pe care le primeşte...
Telegrame, telegrame! Generalul Antonescu a telegratiat lui Mussolini pentru a 18-a aniversare a marşului asupra Romei — şi Preşedintelui Inonii pentru aniversarea întemeierii Republicii turceşti. Pentru aniversarea marşului, a telegrafiat — ca să se afle în treabă — şi Sturdza (Lucă) lui Ciano şi dl subsecretar de Stat Constant lui Pavolini...
O serie de magistraţi militari au fost scoşi din armată: toţi cei care sub regimul trecut, au instrumentat împotriva Gărzii de Fier. Măsura exagerată, căci oamenii erau gata să instrumenteze şi împotriva adversarilor Gărzii de Fier, patronii lor de ieri...
Şi sporturile au fost legionarizate. Uniunea Federaţiilor Sporturilor Române a fost dizolvată; atribuţiunile şi averea ei au fost trecute asupra „Organizării Sporturilor Române", preluată de Mişcarea Legionară, în fruntea acestei organizări a fost pus Stroici, cunoscut ca „gu-rist" şi „chanteur mondain"...
Din cauza evenimentelor din Balcani, cursele vaselor Serviciului Maritim Român, au fost suspendate. Chiar cursele motonavelor pc linia Constanţa-Constantinopoîe. Deocamdată, cei puţin.
458 CONSTANTIN ARGETOIANU
Joi, 31 octombrie. Italienii au început să înainteze în Epir. Primele obiective către care se îndreaptă sunt sate locuite de români. Regele Greciei s-ar fi adresat Regelui Victor Emmanuel cerându-i ca Atena să nu fie bombardată. Regele Italiei ar fi da un răspuns favorabil.
De la Berlin se telegrafiază că germanii aprobă acţiunea Italiei, dar nu se vor amesteca în conflict. Operaţiunile împotriva Greciei au loc în sectorul italian al războiului, după cum operaţiunile împotriva Danemarcei, de pildă, au avut loc în sectorul german. Nu este exclus însă ca Bulgaria să intre şi ea în acţiune, având revendicări de valorificat împotriva Greciei...
Deşi amănuntele ultimelor întrevederi ale Fuhrerului continuă să fie ţinute secrete, cele petrecute cu prilejul întrevederii sale cu mareşalul Petain încep să se lămurească. La Berlin, în anturajul Ministerului de Externe se afirmă că atât Laval cât şi Petain au recunoscut victoria politică şi morală a Germaniei care îi dau dreptul să îndrumeze viitoarea organizaţie politică şi economică a Europei — şi au recunoscut că Franţa a provocat şi declarat războiul şi câ prin urmare trebuie azi să plătească.
Pe de altă parte mareşalul Petain a dat şi el prin radiodifuziune câteva lămuriri asupra întrevederii sale cu Hitler. Mai întâi a declarat că întrevederea nu i-a fost impusă (se vede că aşa s-a spus în unele cercuri franceze) ci a fost liber acceptată de dânsul. Apoi a cerut compatrioţilor săi să nu fie nici prea optimişti, nici prea pesimişti şi a lămurit mai departe că Franţa trebuie de acum înainte să renunţe la politica ei trecută şi să primească o leala colaborare cu învingătorul... A afirmat — fără să dea nici el alte amănunte — că aceasta este politica lui şi a încheiat prin declaraţia „că a vorbit până astăzi ca părinte, dar vorbeşte acum ca un şef."
Un comunicat al Guvernului dezminte ştirea dată dc Radio-Buda-pesta cum ca fostul senator Gyarfas ar fi propus generalului Antonescu alcătuirea unei comisii mixte româno-ungare pentai aplanarea conflictelor din Ardeal, şi ca generalul ar fi refuzat...
Un decrct-lcge fixează lista civilă a noului Rege Mihai: 40 milioane pentru dânsul si 7 pentru Regina Fdena... Economii, economii...
însemnări zilnice, 1940 4 5 9
Colonelul Filitti, fostul aghiotant care a însoţit pe Rege până la Sitjes, ne-a dat ieri la Club câteva informaţii interesante asupra exodului regal. Ne-a confirmat şi dânsul asaltul de la Timişoara; până la graniţa Spaniei vagoanele au călătorit cu toate geamurile sparte — prin pereţii vagoanelor n-a străbătut însă nici un glonţ. Trenul regal, de la graniţa noastră la cea spaniolă, era compus din două vagoane saloane, un vagon restaurant, un vagon plin cu bagaje, şi trei vagoane platforme pe care erau încărcate 3 automobile. Că vagoane cu bagaje au fost plumbuite la graniţa noastră şi înapoiate la Bucureşti (s-a spus...) e o poveste. A fost plumbuit vagonul cu bagaje, dar pentru tranzit prin diferitele ţări până la graniţa spaniolă... Sosit la Barcelona, şi devenit oaspetele generalului Franco, Regele şi-a ales singur Sitjes ca rezidenţă, şi i s-a pus în vedere că poate să se stabilească oriunde în Spania. Nu e adevărat că era reţinut la hotel, la Sitjes. Hotelul era păzit de agenţi, şi aceştia aveau şi ordinul să-1 urmărească, pe Rege, în plimbările sale, ca să-l apere de vreo eventuală neplăcere. De fapt însă, cât a stat Filitti, la Sitjes, Regele n-a ieşit din casă, aşa încât n-a avut prilejul sâ circule sub escortă...
Sitjesul e un vechi oraş spaniol, din cele mai pitoreşti. Uliţe strâmte dar curate, case vechi caracteristice, biserici interesante din nenorocire însă toate devastate, ca şi în Barcelona şi în toate oraşele care au fost ocupate de roşii. Greco, la sosirea lui în Spania, a trăit 7 ani la Sitjes, unde a lăsat o suma de opere. Cele din biserică au dispărut, dar muzeul local conţine o serie de tablouri de ale marelui pictor, foarte puţin cunoscute.
La Barcelona, aproape nici o casă n-a fost distrusă, ci numai portul, care în cea mai mare parte n-a fost refăcut. în schimb Madridul e plin de ruine. Filitti a fost şi la Madrid; s-a dus cu trenul, 14 ore, într-un sleeping aşa de murdar încât n-a putut să se debarce...; de la Madrid s-a înapoiat la Barcelona cu aeroplanul, în 2 ore.
La Barcelona, şi în toată Catalonia, e ordine, Franco e popular, dar populaţia e bolşevizată în atitudinile ei. Agenţii de poliţie propuşi la paza Regelui, stăteau lălăiţi în jeţuri, şi nu salutau pe nimeni din anturajul Regelui. Filitti a crezut la început că era o atitudine specială faţă de dânsul, şi era chiar jignit. Văzând însă că aveau aceeaşi atitudine şi faţă dc Guverantorul General al Cataloniei, care a venit într-o zi în vizită la Rege, s-a consolat. Notă caracteristică: nimeni în Spania nu vrea război, erau toţi disperaţi de plecarea lui Serrano Suncr la Berlin, dar aveau toţi încredere în Franco care îi va scăpa de această pacoste.
Viaţa în Spania foarte scumpă. Pensiunea Ia Sitjes — cameră şi mâncare — revenea la 5 000 lei pe zi, de cap. Sărăcie lucie. Nimic de cumpărat. Prăvăliile goale. Nimic de mâncare. La Sitjes au trăit numai
460
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
461
cu produsele mării: languste, peşte, scoici — dar acestea în abundenţă. Carne cu totul excepţional şi legume mai deloc.
Filitti povesteşte de asemenea cât au fost de impresionaţi de aspectul Franţei meridionale, pe care au străbătut-o de la Modane la graniţa spaniolă. Totul mort. Nici o mişcare, de o parte şi de alta a liniei ferate. Impresia unei ţâri pustiite, nu se vedeau nici oameni, nici animale. Gările goale şi ele. Nu mai există trenuri directe, ci numai locale. Cine vrea să meargă de la graniţa spaniolă la cea elveţiană trebuie să schimbe de 7-8 ori trenul şi în loc de 6 ore să piardă 3-4 zile... Şi în Spania trenurile merg greu. Toată lumea călătoreşte cu avionul. între Lisabona şi Anglia circulă zilnic un avion, de asemenea între Barcelona şi Roma. Filitti, la înapoierea sa în ţară a luat această linie şi a zburat în 5 ore de la Barcelona la Roma...
Cifre sigure: aflu că Germania a intrat în război, în Polonia, cu 7 divizii motorizate; acum are 27 şi continuă să sporească numărul lor.
Regele Carol nu mai e la Sifjes. De acolo, s-a dus în apropiere dc Sevilla, şi acum e la [e spaţiu alb în mss.j, mai aproape de graniţa Portugaliei. Radio Londra a anunţat că Regele Carol a cerut, prin mijlocirea ministrului Statelor Unite la Lisabona, intervenţia lui Roosevelt pe lângă generalul Franco ca să obţină libera trecere în Portugalia... Nu se ştie dacă ştirea este întemeiată, dacă Roosevelt a intervenit, şi dacă ex-Regele Carol a obţinut să treacă graniţa spaniolă. Nu se ştie — adică noi, cei neiniţiaţi nu ştim, nici ce s-a întâmplat cu Urdăreanu. Nu ştim dacă a fost extrădat, dacă a fugit, cum s-a spus, în Anglia, sau dacă este tot pe lângă Regele Carol.
Fabricius a dat însă ieri o veste neaşteptată lui Cecropid: Pangal ar fi fost numit de ex-Regele Carol şambelanul său, şi nu se va mai înapoia în ţară... Mi-au căzut braţele, vorba francezului; nu pot crede aşa ceva, deşi afirmaţia lui Fabricius a fost categorică... Sa o văd şi pe asta!
Dacă ştirea e adevărată, ar însemna că Urdăreanu nu mai e pe lângă ex-Rege. în câteva zile vom fi lămuriţi...
Radio-Londra de aseară a dat următoarele condiţii de pace impuse de Hitler lui Laval şi Petain:
Cedarea Alsaciei către Germania, a departamentului Alpcs Ariti-mes: a Tunisiei şi a unei părţi din Algeria către Italia; a unei părţi din
Maroc către Spania. Restul imperiului colonial francez (mai puţin In-do-China cedată Japoniei) ar fi pus sub protectorat germano-italo-fran-cez. în fine, flota franceză ar fi imediat reînarmată împotriva Angliei şi în schimb Germania ar elibera prizonierii de război francezi... Laval ar fi primit aceste condiţii, dar Petain încă nu... Toate acestea le spune Radio-Londra...
Păstorel Teodoreanu îmi trimite carta lui de vizită cu următoarele stihuri:
„Italienii sunt subţiri Şi război ei fac aşa: Cartierul... undeva Şi annata... nicăieri!"
Vineri, 1 noiembrie. Italienii vestesc că au pătruns pe teritoriul grecesc până la o adâncime de 90 kilometri. Telegramele străine, mai ales cele de la Berlin, prezintă situaţia cu un oarecare optimism, încă: o înţelegere între cele două ţări beligerante n-ar fi imposibilă, în ceasul de faţă, cu preţul unor mari schimbări interne, în Grecia. Adică abdicarea Regelui George...
Turcii nu vor mişca, dacă nu mişcă bulgarii. Regele Boris a declarat că Bulgaria rămâne neutră şi Berlinul afirmă că neutră va rămâne. Cum Bulgaria e împănată de trupe germane, afirmarea nemţilor e decisivă.
Pe de altă parte, Papen însoţit de mai mulţi funcţionari geraiani a sosit aseară în Bucureşti, venind dc la Ankara. Papen trebuia să plece de la Constanţa direct la Berlin, cu avionul. Din cauza vremii rele a fost nevoit să ia trenul şi să se oprească la Bucureşti peste noapte, unde a fost primit la gară dc Fabricius şi găzduit la Legaţie. E puţin probabil că plecarea lui Papen să constituie „un exod". E mai probabil că merge la Berlin purtător de propuneri şi de planuri pentru viitor...
Ieri, am avut o lungă conversaţie cu Ervin Antonescu, la Banca de Credit. I-am expus şi lui greşelile pe care regimul le săvârşeşte. E într-adevăr o mare greşeală -.....ara mai spus-o — sa îngreunezi revoluţia
politica săvârşită sub presiunea împrejurărilor, printr-o revoluţie economică pe care nimic n-o impune, dimpotrivă. Se dezorganizează tot, şi se sărăceşte ţara într-un moment dc mare criză. Am dezvoltat pc lung aceste idei şi Antonescu a fost de perfect acord cu mine şi mi-a fagâ-
462 CONSTANTIN ARGETOIANU
duit ca va vorbi cu Sima şi cu Mişu Antonescu. Am adus apoi în discuţie panica produsă prin nesfârşitele călcări de domiciliu ce se fac de haimanale, de nechemaţi, în numele Legiunii, şi am recunoscut că cei de Sus fac ce pot ca sa stârpească răul. Oamenii sunt însă terorizaţi şi nu îndrăznesc, de frică, să reclame când vin bandele şi le devastează domiciliul. Am sfătuit să se dea un comunicat categoric, şi să se indice numerele de telefon unde victimele pot cere ajutor.
Azi-dimineaţă a şi apărut un comunicat semnat de Horia Sima, foarte categoric, şi s-au dat trei numere de telefon prin care autorităţile poliţieneşti pot fi chemate în ajutor. Să sperăm câ şi sfaturile mele pe terenul economic — mult mai importante pentru o încercare de normalizare relativă a traiului — vor fi ascultate...
Journal de Geneve publică un foarte judicios articol sub titlul La perplexite de la Russie. Autorul se întreabă ce va face Rusia, faţă de ultimele hotărâri ale Axei. Moscova poate alege între trei formule:
1) Să se alăture de Axă mai departe, cu posibilităţi de mici câştiguri;
2) Să se ridice împotriva Axei, ca să ajute Anglia că continue războiul;
3) Să rămână neutră şi să aştepte sfârşitul. Soluţiunea nr. 1, n-ar satisface în întregime apetiturile imperialiste ale Sovietelor şi n-ar exclude mai târziu o răfuială cu Gennania în Europa şi cu Japonia în Exremul Orient; soluţiunea nr. 2 ar fi plină de riscuri —Journal de Geneve conchide prin urmare că Rusia va adopta soluţia nr. 3, până îi va veni apa la moară, prin istovirea beligeranţilor actuali. Ziarul genevez crede, şi mulţi cred ca dânsul, că admiratul şi cel din urmă învingător al războiului nu va fi Hitler, ci Stalin...
Miniştrii Economiei s-au întrunit ieri şi au luat mai multe hotărâri, care nu cred că vor îmbunătăţi sensibil situaţia. Nu există nici plan de coordonare, nici posibilităţi de coordonare, cu toată înfiinţarea Ministerului zis al Coordonării.
Ca un exemplu al pripelii măsurilor luate poate servi hotărârea reluării construcţiilor publice, unde lucrul a fost brusc oprit acum două luni, numai fiindcă fuseseră puse la cale de regimul trecut... Acum îşi dau toţi seamă de imensele pagube pricinuite atâtor ramuri de activitate prin această oprire necugetată...
Un decret-lege nou se ocupă azi de sabotajul economic! Şi prevede că acest sabotaj va fi pedepsit cu închisoare până la 25 de ani! Dar, pentru Dumnezeu, cine sabotează la noi? Sunt fabrici care nu mai lu-
însemnăr1 zilnice, 1940 4 63
crează fiindcă n-au materii prime, altele fiindcă li s-a descomplectat personalul, altele fiindcă au fost dezorganizate prin atâtea măsuri nesăbuite luate. Numai cu o continuă ameninţare de puşcărie nu se poate guverna o ţară...
în legătură cu numirea lui Pangal pe lângă Regele Carol, Puiu Filitti, care nu ştie nici el nimic, mărturiseşte însă câ Regele a văzut pe zisul Pangal, la Sitjes. Filitti, plimbându-se prin Barcelona, a dat peste un automobil cu fanion românesc, şi informându-se a aflat că era maşina „d-lui ministru Pangal". A dat şi de Pangal care i-a spus că era în dnim spre Lisabona. Filitti l-a invitat să vină să dejuneze la Sitjes, ca sâ mai distreze pe Rege, care va fi încântat să vadă un român. Pangal a primit, deşi îmi spusese mie, înainte de a pleca, că nu vrea să dea ochii cu fostul Suveran.
Prin urmare, când Fabricius a spus lui Cecropid că Pangal a văzut pe Regele Carol, a avut dreptat. Sâ fi avut dreptate şi alaltăieri, când i-a spus că Pangal a devenit şambelanul ex-Rcgelui, şi că nu sc mai înapoiază în România? Dombrovski1, întrebat ieri de mine, nu ştia nimic...
Laval a făcut declaraţii presei la Paris şi s-a declarat optimist, cu privire la înţelegerea dintre Franţa şi Germania. Probabil câ condiţiile de pace date dc Radio-Londra nu sunt exacte...
Arhiducesa Ileana a trimis o sută mii lei Ajutomlui Legionar — donaţie pentm care a primit recunoscătoare mulţumiri...
Vreme rea în Iugoslavia; ploi enorme, inundaţii — pagube imense.. Probabil că de acolo ne vine şi ploaia care ţine dc la începutul săptămânii. Agricultorii, care sc plângeau până ieri de secetă, se plâng acum de prea multă ploaie...
Cumnatul lui Pangal.
464
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
465
în momentul în care Lobei (fostul şef de cabinet al lui Călinescu) a fost pus sub cercetare, i s-a luat şi automobilul. După câteva zile un legionar a mers la el şi i-a spus că pentru 20 000 lei îi obţine el restituirea maşinii. Lobei a dat banii şi legionarul i-a adus automobilul.
A mai trecut câtva timp, şi într-o zi Lobei a primit vizita a patiu legionari ce însoţeau un individ legat la cap. „E adevărat — au întrebat legionarii pe Lobei — că acest individ v-a cerut 20 000 lei şi că i-aţi dat?" — „E adevărat. I-am dat" — a răspuns Lobei. Legionarii i-au numărat imediat 20 de bilete de o mie şi au adăugat: „Domnul şi-a primit pedeapsa...". îi tăiaseră urechea...
Sâmbătă, 2 noiembrie. Ziua morţilor; e o zi tristă şi ceţoasă, cum e şi inima noastră...
Legea „Sabotajului" publicată ieri a speriat lumea. Din conţinutul articolului relativ la „sabotajul financiar" (!!) reieşea că orice sumă de bani găsită în sertarul, în casa, în safe-ul cuiva, sau chiar în cont curent la o bancă putea fi considerată ca tezaurizată şi scoasă din circulaţie şi, ca consecinţă, confiscată. Toţi deţinătorii de numerar sub o formă oarecare, s-au repezit la bănci, la safe-uri, au scos paralele din sertare şi au năvălit la bursă să cumpere titluri. Toate valorile au făcut un salt enorm, dar cu totul artificial, în sus...
în toate casele a fost o zi de panica. Panica, e atmosfera sub care toţi trăim sub actualul regim. în fiecare zi o lovitură... într-o asemenea atmosferă nu se poate guverna.
Măsura cu „tezaurizarea" mai era şi stupidă, fiind antieconomica. Pentru motive cunoscute, emisiunea noastră monetară a fost sporită în doi ani de la 25 la 65 miliarde: singurul corectiv al acestei inflaţii era tocmai tezaurizarea. Dacă s-ar arunca toţi banii în circulaţie, cererea ar creşte în aşa fel încât toate preţurile s-ar urca imediat şi o nouă scumpire a traiului ar urma.
Se vede că a văzut şi Guvernul că a comis o greşeală: regulamentul legii, apărut astăzi pune lucrurile la punct, definind tezaurizarea şi categoriile de cetăţeni ce nu vor fi supuşi controlului... Dc ce numai măsuri pripite?
Telegramele ne dau astăzi discursul preşedintelui Inonii, în faţa Parlamentului turcesc. E un discurs precis şi curajos. Preşedintele subli-
niază, fără ocol, alianţa Turciei cu Anglia şi prietenia ţării sale cu Sovietele. Prevede că războiul va fi lung, subliniază hotărârea poporului turcesc de a-şi apăra libertatea şi integritatea teritoriului. Singura concesiune făcută Axei, e declaraţia lămurită, că Turcia în starea ei de ne-beligeranţa nu va ataca pc nimeni şi nu va pune nimănui la dispoziţie baze navale sau aeriene... Se vor mulţumui nemţii cu atât? Vom vedea reacţia Berlinului...
Nu încape îndoială că călătoria lui Papen e în legătură cu situaţia din Turcia şi cu hotărârile de luat. Ambasadorul Reichului, după o noapte petrecută la Bucureşti, a plecat ieri cu avionul la Berlin...
De pe frontul italo-grecesc, ştiri puţine şi stagnaţiune. Italienii înaintează încet, sub cuvânt că vremea e oribilă, că plouă într-una, şi n-au umbrele. într-adevăr, întreaga Peninsula Balcanică e sub puhoaie de apă. Din Herţegovina, din părţile dc jos ale Muntenegrului, clin Albania se anunţă adevărate catastrofe pricinuite de ape... S-a supărat Dumnezeu, rău de tot...
De pe frontul anglo-german, nimic senzaţional: obişnuita contabilitate dublă de avioane doborâte şi de incendii provocate...
Constantin Gane, cel cu „Vieţile de Domniţe", vechi legionar, a fost numit ministru la Atena. Petrescu-Comnen, Gurănescu şi Rădulescu-Mchcdinţi au fost puşi în disponibilitate.
Ieri a fost deschiderea oficială a cursurilor în Universităţi. La Bucureşti, a rostit un discurs rectorul Panaitescu şi a vorbit şi un student. Vorbe frumoase pentru vremuri noi. Să aşteptăm şi faptele... A asistat şi o delegaţie de studenţi din Germania. Acum nimic nu se mai face la noi fără nemţi...
Delegaţia de studenţi germani va merge şi la laşi, care a fost proclamat „oraşul Mişcării Legionare", în amintirea acţiunii iniţiale întreprinse acolo acum 19 ani de Corneliu Zelea Codreanu...
Ziua de 8 noiembrie (arhanghelul Mihail) va 11 sărbătorită în toţi anii la (aşi, dc întreaga Mişcare Legionară, arhanghelul Mihai! fiind socotit ca patronul Mişcării...
Azi a apărut un decrct-lege privitor la revizuirea întregului corp profesoral de la Universităţi şi Şcolile Superioare. Comisii speciale, compuse din delegaţii Facultăţilor şi Şcolilor Superioare vor examina situaţia fiecărui profesor din multiplul punct de vedere al însuşirilor sale ştiinţifice, pedagogice, morale şi politice şi vor dispune eliminări, mutări, schimbări de atribuţii sau confirmări în post. Catedrele sau
466
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
467
funcţiile devenite vacante, nu vor mai fi ocupate decât prin concurs de ordin ştiinţific...
Intenţii bune, dar ce perturbări, ce nemulţumiri, ce urlete în perspectivă!
Sunt mulţi profesori care au fost numiţi ilegal, mai ales în ultima perioadă a domniei Regelui Carol. Nimeni nu se va plânge de eliminarea lor. Dar sunt alţii care vor suferi desigur nedreptăţi pe care nu le-au meritat. Ce să-i faci: aşa suflă vântul, şi suflă tare...
Mi se spune câ şi d-na Titulescu a vorbit pentru noi, de la Radio-Londra. Nu ştiu dacă c adevărat; în acest caz însă, am fi duşi sâ credem că şi Titulescu ar fi în Anglia, şi că s-ar expune, eroic, bombardamentelor germane...
Manucurista Linica povesteşte despre Gavrilă Marinescu, pe care l-a cunoscut ofiţer Iară frac. Mi-a mai povestit ea dc pe vremea când cumnatul său Ştefânescu ţinea restaurant şi Gavrilă venea să joace poker cu zisul Ştefânescu şi cu alţii, şi trişa. Azi-dimineaţă îmi povesteşte cum venea şi „tapa" pe rând chelnerii cu câte un pol... într-o zi s-a încins şi bătaie...
Pavlu' pretinde că s-a cerut lui Auschnit „tine rancon" de 2 miliarde lei, ca să i sc dea un paşaport cu vize în regula până în America... Auschnit a fost transportat lunca trecută la Sanatoriul Sf. Vincent de Paul, unde Dan Pcrieţcanu, directorul general al Societăţii „Reşiţa", ar fi stat cu c! dc vorbă trei ceasuri. Auschnit a declarat câ nu arc atâta avere, că nu poate dispune decât dc părţile lui, pe care le arc în diferitele societăţi şi întreprinderi pe care le-a condus, că c gata sâ abandoneze tot ce are în România, dar câ cerc revizuirea procesului său. Răspunsul său a fost considerat ca un refuz, şi a doua zi a fost retran-sferat la Văcăreşti. Basm, sau adevăr? Pavlu e un om cinstit, dar poate şi el fi indus în eroare. Cine poate şti? întreaga afacere Auschnit c atât de fantastică, încât toate sunt posibile...
Vizita lui Puricelli, venit pentru greutăţile pc care le întâmpină cu contractul lui dc şosele...
1 Adminislraior-delegat la Titats-Nâdrag".
El crede că războiul se va termina în curând, printr-o pace de compromis, în interesul superior al lumii, războiul nu trebuie sâ se termine printr-o prăbuşire a Angliei. Axa să nu ajungă decât „la o rază de victorie" (sunt propriile lui expresii) — altfel extremiştii, în Germania ca şi în Italia, ar da mâna cu comuniştii... Puricelli crede, că în Italia, dacă cumva s-ar întâmpla ca Mussolini să dispară, s-ar institui imediat un Guvern militar, sub auspiciile Coroanei, şi chiar cu asentimentul marii majorităţi a fasciştilor... „Ar fi de ajuns — spunea Puricelli — cinci carabinieri, doi la Milano, unul la Torino şi doi la Roma, pentru o asemenea schimbare de regim..." în gura unui italian, asemenea cuvinte au un sens adânc...
Azi soseşte Clodius în Bucureşti, pe neaşteptate. Neuratli şi ai lui, care trebuiau sâ plece la Berlin, nu mai pleacă. Să fie venirea lui Clodius justificată numai de tratativele economice? E un fapt, că nemţii nu sunt mulţumiţi de regim, în special de iniţiativele lui economice. Să fi fost trimis Clodius „sâ dea sfaturi"? Vom vedea...
N-a plecat Neurath, dar în schimb a plecat la Berlin Medrea şi alţi câţiva legionari din apropierea lui Sima... între legionari şi general Antonescu scârţâie... Puricelli îmi vorbea azi-dimineaţă de „schimbări în Guvern", zvonuri pe care le-a cules probabil în anturajul lui Ghigi, sau poate de la Ghigi însuşi...
încurcătură, încurcătură... Sâ nu o plătim cu capetele noastre...
Adânca filosofic a ţăranilor noştri: Nicu Ottescu a fost la ţară, în Vlaşca, şi a stat de vorbă cu un grup de săteni pe care i-a întrebat ce zic despre schimbarea de regim. Unul din ei a răspuns: „De, domnule! Mai bine foamea celor sătui, decât foamea celor flămânzi!"...
Admirabilă formulă...
Duminică, 3 noiembrie. Războiul italo-grec stă pe loc. Fie din cauza vremii rele, fie pentru altceva, italienii nu prea înaintează. Acest altceva ar putea fi o supunere a grecilor la ultimatumul primit. S-ar părea că ceva se fierbe la Atena. Noi nu ştim însă, căci nici măcar comunicatele greceşti nu au dreptul să apară la noi... Aşa s-a putut publica câ italienii au înaintat 90 de kilometri în Epir, când în realitate au înaintat cu 9...
468
CONSTANTIN ARGETOIANU
ÎNSEMNĂRI ZILNICE, 1940
469
Ciano şi Ribbentrop se întâlnesc din nou, azi-mâine. De data asta se întâlnesc la fazani, la o vânătoare în pădurile Sudeţilor. Sosirea lui Pappen în Germania pare în legătură cu această întrevedere. Discursul lui înonii e foarte puţin comentat la Berlin. Se ia act de declaraţiile repetate de alianţă cu Anglia şi se constată că poziţia internaţionala a Turciei nu s-a schimbat. Discursul n-a mulţumit, desigur, sferele politice germane...
La Berlin se comentează mai mult un articol al lui Weygand, publicat într-o revistă din Maroc, un articol prin care generalul subliniază că onoarea Franţei nu-i va permite să cedeze nici o palmă de pământ. Presa berlineză constată că comandantul forţelor franceze din Africa e în contrazicere cu mareşalul Petain şi cu Laval care au recunoscut înfrângerea Franţei...
impresie mai bună a făcut la Berlin interviul acordat de Bonnet, primul de când a părăsit Ministerul de Externe. Bonnet afirma că numai o înţelegere leală a Franţei cu Germania poate asigura pacea de mâine. In acest scop Germania un trebuie să facă greşala pe care Franţa şi Anglia au faout-o în 1919 şi să impună învinsului o pace prin „diktat". Bonnet mai reaminteşte că şi Fuhrerul a declarat că nu vrea să umilească Franţa şi conchide că politica iui Petain e cea bună. O înţelegere definitivă între Franţa şi Germania ar mulţumi şi Statele Unite şi ar contribui la o apropiere între marea democraţie americană şi Germania...
Până acum, cheltuielile impuse Franţei prin ocupaţia germană sc urcă la 50 miliarde franci...
Fierberea provocată de alegerea prezidenţială în Statele Unite e Ja apogeul ci, căci alegerea are loc poimâine, marţi. După telegramele pe care le primim noi - - sursă axistâ - - şansele lui Roosevelt ar ti în descreştere şi ar sta faţa de ale lui Wilikie ca 5 la 4. Vom fi lămuriţi miercuri...
Ziarele noastre au fost iar lăsate să polemizeze cu ungurii care continuă să ne înjure. Radio-Budapesta revme asupra propunerilor Gyar-fas, iar Guvernul nostru dă un nou comunicat prin caro arată că stă pc punctul dezvoltat în memoriul remis de Vaier Pop Guvernului ungar. Nu noi tulburăm apele, nu noi comitem fărădelegi şi orori. Ungurii trebuie să priceapă că, daca vor să trăiască în pace cu noi, trebuie să în-
ceteze cu persecuţiile împotriva românilor. La Cluj nu mai e un român; 40 000 de oameni au fost expulzaţi. Oraşul e ca şi mort, prăvălii multe sunt închise, preţurile au ajuns nebune. înşişi maghiarii cei mai aprigi sunt consternaţi de starea lucrurilor...
Pe ziua de ieri generalul Antonescu s-a ocupat cu porumbeii. Un decret-lege ne învaţă cum să-i creştem şi cum să-i îngrijim. Când se va hotărî oare Măria Sa să dea drumul şi porumbelului cu ramura de măslin în cioc?
De două zile tot Bucureştiul e răscolit prin decretul împotriva stocării aprovizionărilor. Decretul c destul de larg în ce priveşte cantităţile permise, dar vizitele domiciliare supăra lumea. Sc zice că legionarii ar fi fost şi la generalul Văitoianu (are două fete măritate cu evrei...), căruia generalul Antonescu, aflând ce s-a întâmplat i-ar fi făcut scuze personale. N-am putut controla exactitatea faptelor...
Luni, 4 noiembrie. Fost ieri după amiază şi luat seara masa la Afumaţi, Ia Negroponte. Prin satul Afumaţi mai trecusem, dar la Negro-ponte nu fusesem niciodată. Casă foarte simpatică pe dinăuntru, darpe dinafară şi primprejur, nici un farmec. Zona suburbană spre Afumaţi, fără să fie mai urâtă ca altele, pare ursuză, nu ştiu pentru ce. Ieşind prin bariera Moşilor, m-am simţit prididit de aceeaşi deznădejde care mă copleşea acum 50 dc ani, când ieşeam din Paris pe barierele din spre Nord, spre St Denis. Şi iară să vreau mi-am simţit inima strânsă...
Generalul Antonescu, ca să-şi mai atragă simpatiile legionarilor, a vorbit aseară la Radio despre Zelea Codreanu Căpitanul şi despre acţiunea lui. (Din cuvântarea sa reţin următoarele cuvinte: „nu trebuie să surpăm, ci să înălţăm ". Numai să se conformeze toţi acestei înţelepte lozinci...
Şi Luca Sturdza a vorbit. Ministrul nostru de Externe a dat un interviu italienilor. Cum era să vorbească Lucâ Sturdza? Aşa cum ne aşteptam toţi să vorbească, şi aşa a şi vorbit! Un imn de proslăvire îndreptat către Berlin şi Roma......iar politica externă a României n-a intrat pc căile mântuirii, decât odată cu dânsul... Amin.
470
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
471
Negocierile pentru noua alcătuire a Comisiei Maritime a Dunării merg greu. Sovieticii au venit cu o bombă: au propus ca Comisia să fie compusă numai din membrii României şi ruşi... Germania era cât pe aci să primească, dar ordine de la Berlin au pus lucrurile la punct. Probabil că venirea lui Clodius nu e străină de soluţionarea acestei probleme. Nemţii rămân pe poziţia lor iniţială: Comisia să se compună din reprezentanţii României, Germaniei, Italiei şi Rusiei. Probabil câ aşa va fi; ruşii au făcut o încercare de torpilare a planurilor germane, dar până la urmă se vor supune...
Ziarul francez Le Moniteur, ale cărui legături cu Laval sunt cunoscute, combate cu vigoare curentele opuse unei cooperări cu Gennania, ceea ce dovedeşte că toată lumea nu este de acord în Franţa cu politica Petain-Laval.
Emisiunile radiofonice engleze şi toate cele aşa-zise „anti-naţio-naliste" au fost puse la carantină de Guvernul din Vichy, printr-un de-cret-lege. Ele nu vor mai putea sâ zbârnâie deocamdată în localurile publice — până să vină rândul şi aparatelor particulare.
Baudoin, fostul ministru de Externe, nu a fost numit subsecretar de Stat la vicepreşedinţia Consiliului, ci secretar de Stat, adică ministru plin — aşa încât nu poate fi vorba de nici o retrogradare...
Goring adresează un călduros apel muncitorimii germane pentru noul plan economic de patru ani, după ce enumera minunile săvârşite în perioada expirată. Reichnnarschalul cere nemţilor dragoste şi încredere în Fiihrer — şi sacrificii...
Sâmbătă-seara Roosevelt a ţinut al cincilea şi ultimul său discurs electoral. A trâmbiţat că năzuinţa lui a fost şi va fi să ţină America în afară de război — şi războiul cât mai departe de America... A treia lui candidatură o justifică prin necesitatea de continuitate politică, în mijlocul furtunii...
Pe frontul italo-grec, mişcare puţină. Italienii nu înaintează, sau înaintează greu. Englezii au ocupat, sau sunt pe punctul de a ocupa Creta, unde va fi şi ultimul refugiu al Regelui George şi al Guvernului generalului Metaxas...
Primit ieri vizita lui de Metz, de la „Steaua Francoise", sosit alaltăieri cu avionul, cu voia nemţilor, via Wiesbaden. De Metz a venit cu un avion german care, din cauza cetii, n-a nimerit aeroportul de la Bâ-ncasa, şi a aterizat forţat între Afumaţi şi Ştefăneşti. Avionul e rupt; copiii Negroponte îmi povesteau ieri-seară câ au fost să-1 vadă şi se miră cum cei dintr-însul au scăpat cu viaţă...
De Metz n-a venit pentru afacerile „Stelei"; mai mult, nemţii i-au interzis să se ocupe de ele. A venit ca să obţină petrol românesc pentru Franţa. Germania ar pune trenuri-cisterne la dispoziţia „clientei" sale... De Metz a văzut pe Leon, dar nu crede sâ ajungă la ceva. Francezii n-au multe mijloace de plată, şi ar voi ca o parte din preţ să meargă în plata vechilor datorii româneşti în Franţa... Leon a declarat însă că vechile datorii nu mai există, şi că petrolul pc care l-am dat Franţei ar trebui plătit integral... Dacă nu se va ajunge la un rezultat direct între Franţa şi noi, vor lua petrolul nemţii şi-I vor ceda francezilor!!...
întrebând pe de Metz dacă ştie ceva despre o eventuală cesiune a acţiunilor „Stelei" aparţinând grupului francez, mi-a spus că a fost o întrebare din partea nemţilor, care au vmt să cumpere o parte din acţiunile „Stelei" şi „Columbiei" aparţinând acelui grup, dar câ apoi Berlinul a lăsat afacerea sâ cadă1...
Despre Paris, de Metz povesteşte lucruri triste... Lipsa de toate, dar mai ales dc combustibil: parizienii vor duce o iarnă grea. Au cartele, dar drepturile de pe cartele sunt greu valorificate, căci ofiţerii şi soldaţii germani fac o teribilă concurenţă francezilor. Marca e valorificată 20 de franci, aşa încât autohtonii nu pot sa lupte cu musafirii lor... Lipsa dc benzină, dc ulei, de cauciucuri face circulaţia automobilelor aproape imposibilă; afară de ofiţerii nemţi, lumea nu mai circulă decât cu bicicleta şi în metrou. Nemţii sunt peste tot locul; prăvăliile, sălile de spectacol câte mai sunt, străzile — sunt pline numai de uniforme germane. Parizienii stau în casă şi tremură, şi nu mai ies decât dacă sunt siliţi... O deznădejde generală a cuprins pe toţi...
Din prietenii de la „Steaua", Meny şi ai lui, Mercicr, Champin şi fiii săi sunt la Paris. Cei doi din urmă foarte îmbătrâniţi, foarte deprimaţi, trăiesc retraşi... Salem cu toţi ai săi au trecut în America... Câte schimbări?
Marţi, 5 noiembrie. Se împlinesc azi 90 de ani de la naşterea scumpei inele mame. Aproape în fiecare an, dc la moartea ei, am petrecut această zi dc reculegere lângă mormântul său... împrejurările politice,
1 Au cumpărat numai acţiunile „Columbiei".
472
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
473
comisiile de anchetă, mă pun în neputinţă să îndeplinesc anul acesta obişnuitul meu pelerinaj... Gândul meu este însă la Breasta, şi la tot trecutul nostru...
Lungă conversaţie, ieri, cu un bun cunoscător al situaţiei internaţionale, şi în special a Germaniei. Nu mi s-a arătat prea optimist. „Germania — spunea el — a început războiul pe baza unui program de dominaţie mondială („Weltbehenschung"), program care s-a prăbuşit prin neaşteptata rezistenţă britanică şi prin solidarizarea Statelor Unite cu Anglia. S-a trecut apoi la un program mai restrâns, care nu mai cuprindea decât înstăpânirea, prin organizare, a Europei. Şi acest program este însă pe punctul de a da greş, din cauza rezistenţei Franţei, care, deşi învinsă, refuza până acum a încheia pace, în condiţiile ce i sc oferă... Fuhrerul intră acum într-o a treia etapă, şi mai restrânsă din punctul de vedere al ambiţiilor sale, etapă caracterizată prin formula Sud-Estul, Germaniei. Dar şi pentru aducerea la îndeplinire a acestui program minimal, Germania va întâlni mari dificultăţi, pe care i le va pune în cale Rusia. I ie pune deja: cuvântarea lui Înonii, atât de precisă şi de tăioasă, de o ţinută atât de hotărâtă, nu se poate explica decât prin-tr-o fagăduială de susţinere a Sovietelor. Moscova ar fi mers sincer cu Germania dacă aceasta i-ar fi garantat Strâmtorilc. Cum Germania nu i le poate însă abandona, Rusia, în continuarea logică a politicii sale, inclinâ acum balanţa spre Anglia, ca să facă războiul să dureze, şi prin el să ajungă la mistuirea forţelor europene... Ieşirea Sovietelor, cu prilejul Comisiei Dunării, c un simptom al politicii ruseşti... Situaţia Germaniei, în contradicţie cu aparenţele, începe să devină grea..."
în contradicţie cu pesimismul interlocutorului meu, citesc azi o telegramă a Agenţiei TASS din care reiese că Sovietele au respins o re clamaţie a Angliei, care a protestat la Moscova împotriva alcătuirii noii Comisii a Dunării fără prezenţa şi consimţâmântuî Imperiului Britanic. Anglia a pretins că era o călcare a neutralităţii din partea Rusiei. Rusia răspunde că numai ţările riverane şi cele apropiate au dreptul să îndru-meze navigaţia la Gurile Dunării... lată. Sovietele iar de acord cu teza susţinută de Reich...
Pe mine unul, un program german mărginit la Sud-Estul Europei mă satisface pc deplin, şi nu mă îndoiesc că Germania îl va putea realiza chiar împotriva Rusiei...
Clodius, Fabricius, Neubacher — au petrecut ziua de ieri la Predeal, cu generalul Antonescu. Vor fi discutat şi chestiunea Dunării şi pro-
blemele economice şi financiare în curs de rezolvare între Germania şi România — dar desigur că au examinat şi situaţia noastră internă, ajunsă la o fază critică. Aşa nu mai merge, îşi dau seamă şi nemţii, după toate informaţiile mele. Un popor nu poate trăi şi munci (asta interesează mai mult pe nemţi) într-o stare de panică şi de nesiguranţă şi sub regim de fanteziste experimente economice şi politice...
Până acum a fost cel puţin linişte, liniştea deprimării — dar iată că elementele subversive încep să se agite. Alaltăieri, duminică, a avut loc o ciocnire sângeroasă la Obor. Nu se spune ce a fost: ziarele de azi se mărginesc să anunţe moartea legionarului Niţă Chirică, căzut la datorie. Unii spun că lupta s-a dat între legionari şi comunişti, alţii între două tabere de legionari. Indiferent: sângele a curs, sunt mai mulţi morţi şi răniţi. Armata a intervenit şi a tras...
Au început să circule, cu insistenţă, ştirile despre o schimbare radicală de regim, sau cel puţin despre o „modificare" a lui, impusă de nemţi... Tot oraşul, ieri, era plin de fel de fel de zvonuri: Cancicov va fi numit la Finanţe, Manoilescu la Economie, G. Brătianu la Externe... Până şi numele meu era dat la Interne!!! Toate după cererea nemţilor...
Pare aproape sigur că ceva se fierbe, şi că nemţii sunt foarte nemulţumiţi de situaţia actuală... Socotesc că nu e decât o soluţie: să rămână regimul actual (cu schimbarea lui Leon, dar nu Manoilescu!) şi să se numească un consilier tehnic german la fiecare departament...
Locul de întâlnire, la vânătoarea din Boemia, între Goring, Ciano şi Ribbentrop e ţinut secret, probabil de frica aeroplanelor engleze. Nici o indiscreţie nu s-a făcut nici asupra scopului întâlnirii, dacă e un scop precis. Mai probabil e că se vor discuta toate problemele războiului la ordinea zilei.
Se vorbeşte iarăşi şi de o vizită a lui Molotov la Berlin... Zvonul nicinu se confirmă, nici nu se dezminte...
în schimb se dezminte categoric de la Berlin, că Germania ar fi făcut noi propuneri de pace...
La Berlin, dc altminteri, toată lumea nu e preocupată decât de alegerea lui Roosevelt, pe care nemţii o cred compromisă...
Englezii anunţă oficial că au debarcat în Creta. De fapt, contingente britanice au debarcat deja de mult acolo...
Ştirile ce ne parvin nouă, cel puţin din Statele Unite, arată situaţia electorală, în ajunul votului, ca foarte nesigură. Agenţiile socotesc că o mică majoritate este totuşi asigurată iui Roosevelt şi democraţilor.
474
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
475
Odată cu Preşedintele se realege întreaga Cameră, o treime din Senat, şi un mare număr de guvernatori de State... Din cauza diferenţei de oră, nu vom cunoaşte rezultatele decât mâine spre amiază.
Regele a primit preşedinţia de onoare a Jockey-Clubului, a Automo-bil-Clubului, a Societăţii Scriitorilor Români şi a câtorva alte societăţi...
Un nou regulament al Ordinului „Mihai Viteazul" a fost promulgat. Capul Ordinului rămâne Regele, dar cel mai înalt în grad printre decoraţi, sau cel care ocupă cea mai înaltă funcţie în Stat, va fi preşedintele activ al asociaţiei Ordinului...
Ungurii continuă cu expulzările românilor. Un transport de 600 de pribegi, dintre care unii bătuţi şi răniţi, a sosit alaltăieri la Arad...
Deştepţii de la Coordonarea Economică:
Ca să poată face un plan de raţionalizare a traiului şi a face faţă şi cerinţelor nemţilor, s-a făcut un inventar, cu proces-verbal în regulă, a bucatelor aflate în magaziile agricultorilor — şi deocamdată s-au blocat în magazii produsele găsite. Nimic de zis — ca să faci un plan, trebuie să ştii pe ce baze îl faci. Acum trei zile, au venit însă agenţii prefecturilor şi au pus peceţi pe uşile magaziilor! Tocmai în momentul semănăturilor!
Am reclamat la Ministerul Agriculturii şi la al Economiei Naţionale, şi ieri peceţile au fost ridicate la Breasta... cu scuze!
Anarhie la Prahova:
Fabrica de postav Dorobanţul a fost ocupată de legionari care au dat tot personalul afară şi au declarat „ca fabrica e a. muncitorilor". De vineri seara şi până azi, n-au putut fi evacuaţi...
Legionarii an ocupat şi viile de la Valea Călugărească şi refuză să le predea refugiaţilor pe care Ministerul de Interne i-a trimis să le lucreze (e vorba de viile expropriate de la evrei...).
Ieri la ora 6 am fost să expun „luminile mele" (aşa s-a exprimat preşedintele Sbârcea în convocarea telefonică pe care mi-a adresat-o) ia
Comisia pentru cercetarea portofelului putred, în special cel vărsat de defuncta Bancă Blank. Am spus ce am ştiut. Comisia foarte curtenitoare. Mi-a cerut să pun şi în scris lămuririle pe care le-am dat. Ce plictis...!
Regele continuă să înveţe. Profesori universitari îi fac cursuri. Cum e însă Rege şi major, buletinul Casei Regale nu vorbeşte „de lecţii", ci de audienţe.
Joia trecută, a fost rândul lui Alexandru Otetelişanu. Regele 1-a întrebat ce este Suveranitatea unui Stat şi după lămuririle primite a continuat: „Domnule profesor, cum rămâne cu Suveranitatea unui Stat, când e ocupat de trupe străine, chiar venite fără intenţii inamicalc?" Şi cum Otetelişanu se cam încurca în răspunsul său, Regele 1-a întrerupt: „Domnule profesor, m-am gândit la... Danemarca!" — Şi noi care credeam că Mihăiţâ nu e deştept!
Anecdota mi-a fost povestită chiar dc Otetelişanu...
Gh. Brătianu a spus lui Şoneriu, că generalul Antonescu ar fi început din nou „să vorbească" cu dânsul despre o colaborare pe baza formulei abandonate în preziua constituirii „Statului Legionar". Dacă e adevărat, dacă Brătianu n-a visat, confidenţele lui ar constitui o confirmare a zvonurilor de remaniere ministerială care circulă.
Pe de altă parte, din toate părţile îmi vin ştiri despre nemulţumirile nemţilor... Ce ne mai aşteaptă?
Miercuri, 6 noiembrie. De ieri, lumea întreagă are ochii aţintiţi asupra Statelor Unite, caji cum de rezultatul alegerii prezidenţiale va atârna soarta războiului. în America e o fierbere nemaipomenită; sume enorme se irosesc în pariuri. Primele ştiri sosite până azi-dimineaţă par a da o uşoară majoritate lui Roosevelt — dar e luptă grea.
în realitate, asupra războiului, alegerea nu va avea o mare înrâurire. Statele Unite sunt o ţară de opinie publică; nimeni nu poate merge împotriva curentului. în America curentul este bine stabilit pentru o ajutorare cât se poate de eficace a Angliei, dar pentru neparticipare efectivă la război. De va fi Roosevelt, de va fi Wilikie, asta va fi şi mai departe politica Statelor Unite.
Din comunicatele de azi, chiar din cel italian, rezultă că Grecia rezistă în mod neaşteptat. Comunicatul grecesc anunţă că trupele elene
476
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
AII
au pătruns în Albania, iar cel italian vorbeşte numai de bombardări aeriene efectuate... Că la urma urmelor italienii vor război, nu încape îndoială, dar comparaţia între cuceririle fulgerătoare germane în Polonia, în Belgia, în Franţa şi bătaia pe loc a italienilor în Grecia, dă o slabă idee despre forţa ofensivă a trupelor lui Mussolini...
Instrucţia în afacerea Titeanu a fost terminată şi dosarul a fost trimis la Parchet pentru trimiterea în judecată... Când mă gândesc cât de obraznic şi de închipuit era acest nenorocit în ultimii ani, şi când îl văd acum terfelit, îmi e milă de el, oricât de păcătos ar fi...
Banca Comercială Română, care deşi „Română" aparţinea francezilor şi belgienilor, a fost cumpărată de nemţi şi anume de Deutsche Bank. E o lovitură pentru Banca de Credit, care spera să sc înţeleagă cu Deutsche Bank... Şi întrucâtva şi pentru Bancara mea, căci nu va mai fi singura bancă germană în România. E drept că e loc şi pentru doi...
Se pare că negocierile de la Predeal au avut de scop principal tot chestiunea valorificării mărcii. Generalul Antonescu nu vrea să audă, cu drept cuvânt, de o sporire a preţului mărcii, în Ici. Nu ştiu la ce concluzii s-a ajuns. La urma urmelor vom face cc vor vrea nemţii, căci suntem în mâna lor.
Din toate părţile mi se confirmă că germanii sunt foarte nemulţumiţi de regim. Ieri se vorbea cu insistenţă despre înlocuirea lui Leon prin Cancicov...
Ervin Antonescu mi-a mărturisit că conducerea legionară e foarte preocupată de infiltrarea comunistă în rândurile gardiste. S-a creat o miliţie legionară specială, compusă din vechi elemente de încredere, şi înarmată cu revolvere şi mitraliate, menite că cureţe „mişcarea" de tulburătorii veniţi de la comunişti. Anume mahalale din Bucureşti, şi Ploieştiul, au ajuns sub teroarea acestor transfugi.
Numai de nu s-ar întrebuinţa mitralierele şi împotriva oamenilor cumsecade.
in Cuvântul de ieri, un articol în care sunt înjurat şi tratat dc asasin de către un scrib cu numele dc Andrieş. Insensibil la atacuri, m-am bucurat chiar de acest atac: se vede că tot mai însemnez ceva în această ţară...
Un „Witz" nemţesc:
La Berlin se spune că tot au câştigat ceva nemţii de pe urma ofensivei ratate împotriva Angliei: în loc de o epopee naţională, au acum două — adică pe lângă „Niebelungen — Lied" mai au şi „Niegelun-gen1 — Lied"!
Un comunicat al Guvernului ne anunţă că Regele, Regina Elena şi generalul Antonescu vor asista la serbarea Sfântului Mihail... la Iaşi. Programul solemnităţilor de poimâine, fixat pentru biserica Mihai Vodă (unde trebuia să meargă Regele şi Antonescu) a fost modificat în consecinţă. Recepţia de la Palat a fost suprimata. Oficial, se spune că e un omagiu pe care familia regală şi generalul vor sâ-l aducă Mişcării Legionare, care-şi comemorează solemn, vineri, la Iaşi, obârşia... în realitate s-a căutat sâ se evite încurcăturile cu primirea diplomaţilor la Palat, şi a şefilor de Misiuni militare germane... Momentul de faţă nu e prielnic pentru asemenea recepţii...
Joi, 7 noiembrie. Roosevelt a fost ales cu marc majoritate. Cea dintâi telegramă de felicitare a primit-o de la contracandidatul său, Willkie. Partidul Democrat s-a asigurat prin alegerile de ieri şi de o majoritate compactă în Camera Reprezentanţilor şi în Senat.
Ziarele americane care au combătut pe Roosevelt, recunosc marea victorie a acestuia şi declară că, deoarece poporul american s-a pronunţat, toţi trebuie să se strângă în jurul Preşedintelui şi să-1 ajute să apere interesele vitale ale Uniunii şi ale omenirii...
Să sperăm ca cea dintâi încercare a lui Roosevelt va fi să obţină pacea... Dacă vrea, cred că ar putea să-o obţină...
Faţă dc rezultatul alegerilor de peste ocean, presa germană ca şi cea italiana „fout boune figure â mauvaisjcu" şi schimbând tactica de până acum pretind că menţinerea lui Roosevelt în fruntea Statelor Unite nu interesează decât politica locala americană şi rămâne fără influenţă asupra mersului războiului...
Presa engleză exultă...
Pare că armata italiană cc operează la graniţa Albaniei spre Epir a fost încercuită de greci şi se găseşte într-o poziţie foarte critică, nepu-
1 Nicgdungen - niciodată - reuşit...
478
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
479
tând nici măcar să se retragă. E un neaşteptat succes pentru greci. Italienii, în comunicatele lor, ascund situaţia dezastruoasă în care se află, de frica unei reacţii dezagreabile în opinia lor publică. Aci în Bucureşti, nemţii pe care i-am văzut îşi freacă mâinile şi sunt încântaţi. Ei ştiu bine că totul se va sfârşi cu Grecia conform programului stabilit, dar le pare bine că italienii au fost puşi cu botul pe labe. Se zice că italienii, n-au mai putut trimite provizii trupelor lor încercuite decât prin paraşute, dar majoritatea acestora ar fi căzut în liniile grecilor...
Serbarea de mâine la laşi se pregăteşte cu alai mare. Au sosit ieri două foarte numeroase delegaţii a Partidului Naţional-Socialist German şi a Partidului Fascist Italian. In afară dc aceste două delegaţii, vor mai merge la Iaşi şefii Misiunilor militare germane, miniştrii şi ataşaţii militari ai Axei. După cum se vede ne-am „integrat" de tot...
Nimic de zis, numai să se termine toate cu bine...
Un decret-lege a modificat Codul Penal. Darea şi luarea de mită a fost transformată din delict în crimă, şi pedepsită cu 3 până la 10 ani de „închisoare grea". Ce o să devină românul fără sperţ şi fără sperţari?
Odată cu Clodius (sosit sâmbătă şi replecat ieri-dimineaţă) a sosit şi prietenul nostru Langenhahn care povesteşte că în noaptea de 1 spre 2 noiembrie a avut loc un teribil atac aerian asupra Berlinului. Aeroplanele engleze au sosit în două serii, şi au făcut stricăciuni mari. Dar nu sunt atât stricăciunile cât enervarea publicului, care dau de gândii Guvernului. Neamţul suportă greu alarmele, refugierea prin subterane, zgomotul şi lumina cu care aparatele aruncate de englezi îneacă obiectivele bombardate. Aceste aparate luminoase sunt lăsate cu paraşute, pun 8 minute până la pământ şi ajung complect consumate, aşa încât nemţii n-au putut să le afle încă secretul.
Să vedem ce ne va povesti Cecropid care a plecat alaltăieri la Berlin şi se înapoiază la începutul săptămânii viitoare.
Vineri, 8 noiembrie (Sf. Mihail). Ieri a fost aniversarea revoluţiei bolşevice din Rusia, şi Guvernul s-a temut — avea informaţii în acest sens — de mişcări comuniste mai violente şi la noi. Măsuri dc eventuală represiune au fost luate. Iscoade dc legionari înarmaţi au cutreie-
rat toată noaptea cartierele suspecte şi armata a fost consemnată în cazărmi. Nu s-a întâmplat însă nimic...
Un scurt decret-lege modifică pe cel precedent relativ la societăţile anonime. S-a mai dat o lună răgaz pentru refacerea consiliilor de administraţie, dar nu s-a sporit nici numărul membrilor în consiliile mari de la 7 la 10 cum era vorba, şi nici de la 2 la 4, cum s-a spus, consilii din care fiecare are dreptul să facă parte. O concesie din partea generalului Antonescu nici nu era de aşteptat — îl îneacă veninul...
Deşi mai lipsesc câteva rezultate, se ştie acum că Roosevelt va dispune de peste 468 delegaţi, contra 60-70, pentru finala alegerii prezidenţiale, în ce priveşte numărul voturilor, Roosevelt întrece pe Wilikie cu peste 4 i/2 milioane glasuri...
Radu Polizu, peştele, a fost arestat. Se ştie că după uciderea lui Duca s-a dus la Poliţie, a înjurat pe cei trei ucigaşi, i-a lovit şi a tras chiar o lovitură de revolver împotriva unuia din ei, rănindu-1. Acum plăteşte pentru gestul pe atât de inutil cât de laş, pe care 1-a făcut în 1934 sub oblăduirea lui Gavrilă. Marinescu...
Se zice ă Guvernul spaniol refuză să extrădeze pe Urdăreanu. Mi-a spus-o Mociony, dar ştirea nu e încă oficial confirmată...
S-a aflat unul din depozitele de bani ai Regelui Carol în străinătate. Un extras de cont, sosit prin poştă, arată că fosta Majcstate are un credit de circa 700 000 dolari (exact 692 de mii şi câteva sute) la Chase-Bank din New York. In lei, suma face vreo 400 milioane. Bună afacere să domneşti peste o ţară bogata şi... supusă!
Mcstrovic, care a fost la Bucureşti pentru ridicarea monumentului Regelui Ferdinand, a povestit Elizei Brătianu că vaporul iugoslav care a adus porfirul destinat monumentului, din Spania la Split1, a fost oprit
' E de necrezut, dar piatra piedestalelor monumentelor regale (Carol şi Ferdinand) a fost adusă din Spania! Pe mare până la Spiit şi cu drumul de fier de 'a Split la Bucureşti! Câte zeci de milioane irosite, când România e plină de pialra!
480
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
481
de 13 ori în Mediterană, pentru legitimare şi control. De fiecare dată de către un vas britanic. Vase şi control italian, nicăieri... Ajuns în canalul Otranto, vaporul sârbesc a văzut un submarin ieşind din valuri lângă el... în fine o unitate italiană — şi-a zis căpitanul iugoslav! Dar şi submarinul era englezesc!
Cineva comentând această istorioară faţă de Gino Quaranta, trimis la noi cu un pol pe zi ca să facă atmosferă, — acesta a replicat: „Ei, ştie Ducele ce face... Să ne riscăm flota cu englezii, ca să nu mai avem nimic de opus germanilor la sfârşitul războiului, şi să ne şterpelească Mediterană?..."
Autentic şi... delicios!
Cu prilejul a două comemorări — nu mai ştiu care — Mitiţă Con-stantinescu ne-a trimis, foştilor miniştri de Finanţe, câte un „etui" cu şase monede de aur bătute la Monetăria noastră. Nimica tot; le-am aruncat într-un sertar, şi acolo au rămas. Un decret-lege al generalului Antonescu ne obligă să le restituim. Ce meschinărie! Noroc că nu le-am dăruit şi eu mai departe — de unde le-aş fi luat astăzi? Şi aş fi intrat în puşcărie, căci cu puşcărie ameninţă dulcele general pe cei care nu vor „restitui"... înţeleg pedeapsă (!) pentru cel care a dat, dar pentru cel care a primit? Ce? Era să le arunc în obrazul nenorocitului de Mitiţă?
De pe fronturi, nimic special. Situaţia neschimbată...
Toata Curtea şi Guvernul, cu tutorii noştri nemţi şi cu musafirii noştri italieni au plecat aseară la Iaşi. Legionarii vor să facă din Iaşi un fel de Miinchen al Mişcării lor...
Radian a avut o mai lungă conversaţie cu generalul Vasiliu, comandantul Jandarmeriei. Şi generalul i-a mărturisit că lucrurile nu merg. Din rapoartele sale rezultă nu numai lipsa oricărui curent, la ţară ca şi prin oraşe, pentru regim, dar că se manifestă chiar sentimente de ură. între generalul Antonescu şi legionari, mai mult decât frecături; nu mai există, reciproc, nici o încredere. în Mişcarea Legionară însăşi, mai multe curente care se vrăjmăşesc. Şi nemţii sunt foarte neliniştiţi. Garda le-a dat decepţii mari, iar după dânşii, generalul Antonescu merge prea departe cu masurile dc răzbunare. Starea de panică nu convine
nemţilor. Dezorganizarea Poliţiei şi Jandarmeriei prin ancheta asupra omorurilor de sub fostul regim, care a fost împinsă prea departe, nelinişteşte şi ea cercurile germane...
După generalul Vasiliu, se merge la o ocupare germană mărturisită. Sunt deja (afirmăgeneratul) 9 divizii germane în ţară. Himmler, omul de încredere al lui Hitler şi faimosul poliţist e de 8 zile la Braşov, şi lucrează... Vasiliu crede că aşa nu poate să mai meargă. Sau impun nemţii pe Antonescu, sau pe legionari (şi unul şi alţii secondaţi de personalităţi cu experienţă pe terenul economic), sau iau dânşii totul şi pe faţă în mână... (Asta ar fi cea mai bună soluţie...).
Tot de la Radian aflu că iubita noastră Frau von Colier e de mai multe săptămâni în Sleitele Unite unde a fost trimisă să lucreze împotriva lui Roosevelt...
A şi reuşit! Sincere felicitări!...
Sâmbătă, 9 noiembrie. Comemorarea şi Serbarea de ieri, la Iaşi, pare să fi fost bine organizate, şi impunătoare. Cuvântările lui Sima şi generalului Antonescu excelente. Generalul a evocat suferinţele îndurate în Iaşi de Regele Ferdinand şi a urat Regelui Mihai să ajungă şi el la clipele de izbăvire, ca şi bunicul său — şi a rostit aceste cuvinte în faţa miniştrilor Axei...
Păcat că a fost lăsat să vorbească şi vechea puşlama de Zelea Codreanu tatăl... Cei care l-au ascultat la Radio pretind că era cherchelit. în tot cazul a pus picioarele în străchini şi a vorbit alandala...
Universul de azi-dimineaţă, în fruntea dării sale de seamă citează următoarele cuvinte din cartea lui Corneliu Zelea Codreanu, Pentru Legionari:
„Dragostea nu poate aduce nici tiranie, nici împilare, nici nedreptate, nici răzvrătire sângeroasă, nici războire socială. Ea nu înseamnă niciodată conflict..."
Dc şi-ar aduce aminte şi generalul Antonescu şi conducătorii de azi ai Mişcării Legionare, aceste frumoase cuvinte...
De subliniat, în cuvântarea lui Sima, declaraţia de încredere şi de supunere faţă de generalul Antonescu. Avea nevoie să o spună, ca răspuns la anumite curente ce-şi fac drum în Mişcare?
Regele n-a deschis gura. Ar fi fost bine sa fi spus şi dânsul ceva...
Mâine se vor deschide la Sibiu cursurile Universităţii din Cluj. Vor asista la această solemnitate şi generalul Antonescu şi Sima. Sc zice că
482 CONSTANTIN ARGETOIANU
generalul Antonescu va pleca apoi în Italia. In timpul scurtei sale absenţe, puterile de „Conducător al Statului" vor trece asupra întreg Consiliului de Miniştri, iar nu asupra vicepreşedintelui Consiliului...
Ieri după amiază m-am pomenit cu Ciudin, alarmat (?!). „Vin, în legătură cu sinuciderea lui Blumenfeld (Scrutător)..." Nici nu aflasem despre această sinucidere... Ciudin mi-a povestit că Blumenfeld făcea însemnări zilnice în care, pe lângă altele, consemna toate conversaţiile sale cu diverşii oameni politici pe care îi vizita... Fiindu-i frică de o percheziţie a încredinţat caietele sale unui nepot dar din întâmplare, primul percheziţionat a fost chiar nepotul, şi caietele au fost luate... Ciudin pretinde că Blumenfeld s-ar fi sinucis fiindcă nu putea sâ suporte ideea că „secretele" (!!) oamenilor politici care au avut încredere în el, să ajungă din vina lui, în mâinile Guvernului! Nu ştiu ce o fi cu alţii, dar în ce mă priveşte pe mine, dacă Blumenfeld n-a însemnat decât ce i-am spus eu, apoi n-am nici o grijă! Eu cred că era altceva la mijloc, daca fatalele caiete au provocat într-adevră sinuciderea nenorocitului... Blumenfeld, în calitatea lui de ovrei şi de democrat, ura Garda de Fier. Poate va fi scris în mărturisirile sale că uciderea lui Zelea Codreanu, şi a altora a fost binevenită, şi va fi regretat chiar că n-au fost ucişi mai mulţi... Ştiu eu? Era în perfectă comuniune de idei cu Călinescu, cu Ghelmegeanu, cu Andrei — cu tot grupul trecut de la ţărănişti la Camarilă... în această ipoteză, se va fi sinucis, de frică sâ nu fie trecut înainte de moarte prin grele chinuri... Mai avusese el o dată de simţit mâna legionarilor...
Blumenfeld era o canalie, dar foarte inteligent; un informator preţios, căci pătrundea pretutindeni... în această calitate de informator l-am primit şi eu, deseori, dar bineînţeles îl lăsam pe el sâ vorbească... în ultima vreme n-a mai venit pe la mine. La cea din urmă vizită pe care mi-a făcut-o, mi-a părut foarte deprimat şi mi-a spus chiar că se gândeşte la sinucidere. Credincios, în adevăratul înţeles al cuvântului, n-a fost decât lui Stere, şi de la moartea acestuia, luase înfăţişare de orfan... Dispariţia lui se încadrează în vremurile în care trăim; în stările de azi un om ca e! nu mai avea nici un rost în viaţă... şi s-a dus!
Polizu (Radu) a fost pus în libertate. Cineva care ba văzut îmi povesteşte că e prăbuşit... L-au ţinut 16 orc în picioare! Un peşte în picioare, şi încă 16 ore, iată ceva de neînchipuit! A fost pus în libertate, dar nu scos din urmărire... Gestul de „voinicos" pc care l-a săvârşit
însemnări zilnice, 1940 4 83
după moartea lui Duca — fără nici un risc momentan — îl va costa probabil scump...
Ieri la orele 14 şi ceva, din nou un cutremur... dar mult mai uşor. Institutul Meteorologic pretinde că a fost de gradul 4. Dar ne-a tras la toţi o spaimă, căci ne-a fost frică să nu fie urmat de altul mai tare... Dar n-a fost.
Pe fronturi nimic important. între nemţi şi englezi continuă bombardările aeriene. Agenţiile Axei pretind că Parlamentul englez a fost mutat din Londra într-o localitate necunoscută, ceea ce ar fi indiciul unei hotărâri de evacuare a Guvernului întreg provocată prin succesul bombardamentelor germane... Ştirile britanice nu pomenesc însă despre aşa ceva...
Tot Agenţiile Axei mai anunţă câ starea sănătăţii lui Neville Chamberlain s-a înrăutăţit mult...
Roosevelt a întrunit Consiliul Apărării Naţionale şi i-a cerut autorizarea să livreze Angliei 12 000 aeroplane noi. O spun telegramele de la Berlin — care mai lămuresc, că în schimb, De Valera a declarat Irlanda definitiv neutră, aşa încât teritoriul irlandez nu va putea adăposti baze militare engleze, aeronautice sau navale. Şi telegramele din Berlin consideră acest succes al Axei ca o compensaţie de egală valoare, faţă de noul gest inamical al Statelor Unite...
Pe de altă parte, cererea Cabinetului din Washinngton privitoare la garantarea securităţii vapoarelor ce ar transporta cetăţeni americani repatriaţi din Irlanda în Statele Unite — a fost refuzată de Guvernul german sub cuvântul că aceste vapoare, contravin instrucţiunilor generale ale amiralităţii Reichului, trec „prin zona de război..."
Pe frontul greco-italian, statu-quo. Italienii pretind că nu pot înainta „fiindcă în Grecia, şoselele sunt proaste!" în schimb, aviaţia italiană bombardează ce poate. Grecii afirmă că au distrus sau capturat din nou, un însemnat material de război italian...
Papen s-a întors la Ankara. Vizita sa în Germania n-a fost lungă...
Duminică, 10 noiembrie. Sunt de la ora 4 în picioare, cuprins de oroare, şi nu parvin să mă liniştesc... La ora 4 fără un sfert a început sâ se mişte casa, să trosnească în încheieturi... Deşteptat, am văzut pe fereastră mai multe văpăi, şi în acelaşi timp, în mijlocul bubuiturilor am
484
CONSTANTIN ARGETOIANU
ÎNSEMNĂRI ZILNICE, 1940
485
avut senzaţia netă că cade casa pe mine. Dar casa s-a ţinut bine; au căzut obiectele de pe mese, unele rame din perete — şi tencuială din tavan şi de pe ziduri... Nu ştiu cum a trecut, dar a trecut. Am aprins şi m-am sculat. Toată casa era plină de zob, şi în toate odăile, vase sparte şi nesparte, hârtii, fel de fel de lucruri pe pardoseală... Nevastă-mea, Dinu1 şi toate femeile din casă urlau şi se boceau. Şi peste ele căzuse zobul. Am scăpat cu puţin: tencuială căzută, ziduri plesnite dar nevătămate, ţigle şi cărămizi de pe acoperiş căzute în curte. Un coş cam ameninţă, dar rezistă...
Abia ne liniştisem puţin, a început telefonul să zbârnâie. Prietenii voiau să ştie dacă scăpasem... Am aflat că imobilul „Charlton" dc pe Bulevardul Brătianu se prăbuşise, omorând o sumă de lume... Trebuie să mai fie şi altele...
Cutremurul de acum câteva săptămâni a fost cel mai tare din câte am trăit, dar pe lângă cel de azi, n-a fost nimic. Cel de azi, a fost într-adevăr catastrofal -— pentru prima dată în Bucureşti şi în România s-au prăbuşit case...
E ora 8, sunt 4 ceasuri de când a trecut groaza peste mine, şi tot nu m-am liniştit...
Pentru mari păcate trebuie să ne pedepsească Dumnezeu, de ne dă tot ce ne dă dc suferit... Eu unul, am încrucişat braţele, şi nu mă mai apar... Dea peste mine ce o vrea Domnul, se vede că aşa mi-a fost scris sa sfârşesc viaţa...
Ziarele dc azi-dimincaţă ne anunţă fără alt comentariu, că dl Cancicov a fost numit ministru al Economiei Naţionale în locul d-lui Lcon, demisionat. De înlocuirea lui Lcon, dovedit cu lotul incapabil, şi anume cu Cancicov, s-a vorbit mult zilele din urma. Miercuri, la „Steaua Română", am sfătuit pc Cancicov să nu primească căci curăţirea e sigură in conjunctura de azi — şi am avut impresia că nu va primi. Totuşi...
Bine că s-a dus 'dracului Lcon. Cancicov tot are mai mult bun simţ...
Odată cu Caii k ov, a fost numit subsecretar dc Stat, tot la Economie, un anume IV<. i .. Cine o fi? Presupun un legionar, ca să compenseze numirea Ilu v n>ru: >\...
Călătoria lui Moiotov In Berlin c oficial continuata dc Agenţia D.N.B.
Copilul lui !ou '..alvov.iri $• a! iyt Pigpy LconiJa.
Ministrul de Externe sovietic va întoarce astfel vizita pe care i-a făcut-o Ribbcntrop la Moscova, şi va răspunde în acelaşi timp invitaţiei ce i-a fost adresată de Guvernul Reichului...
Nimic bun pentru noi nu va ieşi din această vizită, mi-e teamă...
Pc fronturi, nimic nou. Obişnuitele bombardamente aeriene pe cel anglo-gcrman —- iar pc cel italo-grec, italienii anunţă şi ei bombardamente, iar grecii... că au luat 150 prizonieri.
în schimb, vorbărie multă. Churchill a vorbit la banchetul Lord-Mayor-ului şi a exprimat nădejdi de victorie. Dacă Anglia nu poate lua încă ofensiva, e că înarmarea ei e de-abia în anul al doilea... Dar până la 1939 ce au făcut? Primitl-engiez a făgăduit ajutor Greciei, în limitele posibilităţilor. Tot discursul lui Churchill e pe o strună cam pesimistă, spre deosebire de cele ţinute până acum. E drept că darea de seamă publicată de ziarele noastre e transmisă de Agenţia Ştefani...
Fiihrcrul a vorbit şi el la întrunirea foştilor luptători ai revoluţiei na-ţional-socialistc. Foarte dârz. Germania vrea să trăiască în pace, să se dezvolte în pace, dar pentru cucerirea acestei păci — nici un compromis nu va fi primit dc Rcich, astăzi stăpân pe situaţie. O pace de compromis, n-ar fi decât un armistiţiu... Are şi Hitler dreptate.
în line şi Rdoscvclt a rupt tăcerea după alegerea sa. A vorbit presei americane. A declarat că nu are nici o cunoştinţă despre un proiect dc mediaţie pentru pace din partea Statelor Unite... Şi a mai spus că 50% din fabricaţia de război americană trebuie să meargă în Anglia... Toate bune, cum sc vecie.
Luni, 11 noiembrie. Uucurcştcnii au trăit ieri o zi dc groază. Nici azi nu ne-am liniştit dc tot; şi cura să ic linişteşti? Cu câteva minute înainte de a scrie aceste rânduri, un nou mic, foarte mic cutremur... o codiţă a celui dc ieri, dar care n-a mai stricat nimic. Şi aseară la ora 11.45 a mai fost unul, tot neînsemnat. Oricum, oricât dc neînsemnate sunt aceste mişcări, după tot cc am văzut ieri, ele pun nervii într-o stare de încordare insuportabilă... A trebuit să ajung la 70 de ani, ca să-mi dau seama că mai uşor trece omul prinţ r-o boală grea decât printr-un cutremur...
Catastrofa a fost mu li mai teribilă dc cum am crezut ieri, după cc a trecut peste capul meu...
Pc lângă prăbuşirea celor 12 etaje ale imobilului Charlton, s-au mai dărâmat şi o scamă dc case, dc biserici efe inlie orele 10 şi 12 am făcut
486
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
487
ieri o raită prin oraş. O jale... Pe toate străzile, cărămizi de la coşurile căzute. Pe ici, pe colea câte o casă strivită sub acoperiş, câte un colţ dărâmat, cărămizi şi pietre sărite de nu se ştie unde... Pe Calea Victoriei, pietroaie mai mari decât mine căzute din friza hotelului Continental, altele şi mai mari din părţile superioare ale palatului Poştelor. Orologiul şi postamentul de piatră de la Palatul de Justiţie prăbuşite pe treptele exterioare ce duc la Sala paşilor pierduţi. Aproape toate imobilele mari „lezardate". Ministerul de Externe, cel nou, plesnit de sus până jos. Imobilul din Calea Victoriei în faţa străzii Berthelot, gata să se prăbuşească. Bisericile Popa Tatu şi Schitu Măgureanu, pe lângă care am trecut, pe jumătate doborâte...
Toate spitalele sunt pline de răniţi, cu sutele. Şi morţi mulţi. De sub Charlton, unde se lucrează cu înfrigurare, s-au scos până acum 45 de morţi. Trebuie însă sâ fie mulţi, căci erau peste 20 de apartamente locuite şi dintre locatari vreo 4-5 numai nu se aflau în casă. Se povestesc lucruri înspăimântătoare: de sub moloz, probabil din subsoluri s-armai fi telefonat încă ieri la amiază după ajutor... O fi? Echipele germane, cele dintâi la faţa locului , au lucrat cu un devotament şi cu o pricepere demne de toată lauda. Până aseară nu se putuse însă ajunge la subsoluri, prin enormul morman de dărâmături.
Se spunea ieri că prăbuşirea se datora faptului că betonul armăturii edificiului a fost de proastă calitate: antreprenorul Schinde ar fi întrebuinţat var hidraulic în loc de ciment... Se mai spunea că unul din fraţii Schinde s-ar fi şi sinucis. Arhitect al imobilului a fost George Cantacuzino...
Cutremurul a fost resimţit, dar mai slab, în toată Bulgaria şi până în Italia, de o parte — până la Moscova, de alta. La noi, cele mai încercate localităţi, afară de Bucureşti au fost Ploieştii, Câmpina, Buzău, Râmnic, Focşani şi Galaţi. Focşani, mai ales. Panciu ar fi ras. Satele Bărcăneşti, Pucheni, Româneşti — pe şoseaua Bucureşti-Ploieşti ar fi distruse. Pagube mari şi la Băicoi. Mai mici la Sinaia, Predeal, Braşov. La Titu gara ar fi prăbuşită. Oficial se dă ca foarte atinsă Mănăstirea Dealul (liceul) de unde toţi elevii şi profesorii au fost evacuaţi...
Ieri, toate trenurile au fost oprite, până la inspecţia lucrărilor de artă— poduri, tuneluri etc. — şi această oprire a încurcat şi mai mult lucrurile...
Doamne, doamne, crunt ne mai pedepseşti! Ce an, anul 1940!
La înapoierea sa la Berlin, Clodius s-a oprit o zi la Arad, însoţit de noul nostru ministru în Germania, Greceanu. Probabil că a vrut să vadă halul românilor expulzaţi de unguri din părţile Ardealului pe care le-au luat în stăpânire. De ne-ar fi de folos... Să nu plătim tot noi oalele sparte...
Neville Chamberlain a murit... L-a doborât cancerul de care suferea, dar probabil că toată inima rea pe care i-au făcut-o evenimentele a contribuit la accelerarea procesului său morbid... A fost un om cumsecade, dar n-a ştiut să prevadă în politică, sau, dacă a prevăzut, n-a făcut ce trebuia ca să le întâmpine... Mă gândesc la înarmarea Angliei, pentru care s-a pierdut atâta timp...
Molotov a părăsit ieri Moscova, şi a luat drumul Berlinului. La gară l-au dus pe lângă înalţi funcţionari sovietici şi reprezentanţii Axei, printre care Gafencu. Schuleinburg a plecat cu dânsul. Agenţia D.N.B. comunică că plecarea lui Molotov a produs o adâncă emoţie (?) în opinia publică sovietică (?) E pentru prima oară că preşedintele Consiliului Comisarilor şi comisar special la Afacerile Străine părăseşte Rusia. La Berlirj se face mare caz de această vizită care înseamnă, după presa german, spulberarea tuturor ştirilor tendenţioase, din izvor britanic, despre o schimbare în politica rusească şi despre o slăbire a legăturilor dintre Soviete şi Reich...
Ieri au fost deschise la Sibiu cursurile Universităţii clujene. Generalul Antonescu a rostit şi aci un toarte bun discurs. Dar cine l-a ascultat, deşi a fost redat la Radio... Eram toţi cu inima strânsă şi gândurile noastre siderate de catastrofa pe care o trăisem...
Printre victimele scoase de sub ruinele Charltonuhu a fost identificată şi d-na Bălaşa Djuvara, văduva lui Trandafir...
Infiltraţia comunistă în rândurile legionare e tot mai accentuată. Canin fii îmi povesteşte cum li s-au luat demisiile, de la U.C.B. şi Societatea de Gaz, sub presiunea unor muncitori de la U.C.B. conduşi de unul Nicolau şi îmbrăcaţi toţi în cămăşi verzi — dar comunişti sadea...
488
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
489
Antonescu şi Sima sunt hotărâţi să cureţe mişcarea de comunişti, dar se pune întrebarea: vor reuşi? Caranfil raportând cele întâmplate la U.C.B. lui Antonescu — generalul a dat acest senzaţional răspuns: „Dacă vor merge tot aşa, nu mai avem decât ocupaţia germană... ". Zic şi eu...
Aşa cutremur n-a mai fost în Bucureşti de la 1802, când s-a răsturnat turnul Colţei... Dar pe vremea aceea nu erau „blocuri" şi coşuri de 20-30 de metri, la fabrici şi la caloriferele edificiilor publice...
Coşul caloriferului dc la Palatul Regal, ca şi cele de la fabricile din jurul oraşului s-a prăbuşit. în interiorul Palatului de Justiţie, daunele sunt mari. Un luminator s-a dărâmat sub presiunea unui coş căzut pc cl tocmai în sala de Consiliu a Secţiilor unite. în alte săli, a căzut lustrul, au fost stricate mobilele..
La Ministerul de Industrie (fosta casă Vcrnescu), crăpături în zid atât de adânci, încât localul trebuie să fie evacuat. Ministerul Coordonării se va muta în localul Adunării Deputaţilor...
Pavlu soseşte de la Craiova şi-mi spune câ şi acolo s-au prăbuşit case şi au fost câţiva morţi. La Breasta, crăpături prin ziduri, căderi de tencuieli — în total stricăciuni fără mare importanţă...
Asemenea la Sinaia, după câte mi se telefonează, n-ar fi fost stricăciuni grave...
Marţi, 12 noiembrie. Şi ziua dc ieri, ca şi ziua dc duminică, a fost o zi de groază. Nu izbutim să nc liniştim. La fiecare camion care trece pe stradă, mi se pare că începe iar cutremurul... Către seară, având nevoie să mă duc la Banca Naţională, de la mine de acasă până în Lipscani şi de acolo la Jockey-Club, a trebuit sâ fac cu automobilul ocoluri peste ocoluri, şi am pus o jumătate de ceas numai de la Bancă la Club... Mai toate străzile sunt barate; blocuri de piatră, bucăţi dc zid, coşuri, ameninţă să cadă peste trecători... Blocul, de dimensiunile lui Charlton şi el, din colţul Bulevardului Take lonescu şi strada Atena, a fost evacuat, fiind gata să sc prăbuşească... De duminică dimineaţă până luni dimineaţă (ieri) au mai fost înregistrate la Observator 8 cutremure, dintre care 3 mai sensibile duminică la ora 12 fără un sfert şi la ora 7 scara, luni dimineaţă la ora 8,35... Cel mai puternic, cel de luni dimineaţa n-a trecut însă de gradul 3...
Centrele care au fost mai rău încercate sunt Bucureştii, Valea Prahovei, Focşani şi Galaţi. La Câmpina, aproape toate casele au fost vă-
tămate; la Panciu n-a mai rămas una în picioare. Se zice că fraţii Apos-toleanu, care se aflau acolo la via lor, au scăpat cu viaţa dar răniţi...
Numărul total al victimelor nu e încă stabilit: de sub molozul de la Charlton se scot în continuu cadavre... Nu se mai speră nici o salvare, de sub mormanul de ruine. Beciurile, în care probabil că duminică dimineaţă mai erau încă oameni vii, au fost în parte înecate de apă (s-au spart ţevile) iar în parte distruse de foc căci s-a aprins şi rezervorul de păcură ce alimenta caloriferul...
D-na Djuvara a fost găsită cu capul zdrobit şi cu pântecele deschis: în braţe strângea o perină în care se aflau 3 milioane lei numerar, câteva scule şi titluri... Cum este exclus să fi avut timpul să-şi adune avutul, e probabil că dormea pe el, cum fac mulţi avari — şi avariţia d-nci Djuvara era cunoscută... Avocatul Stoenescu (invalid de război) a fost găsit încă viu, dar a murit după câteva ore la spital... Până ieri se scoseseră de la Charlton vreo 70 de morţi...
Numărul victimelor, în toată ţara, se urcă la mai multe sute de morţi şi la peste o mie de răniţi; numărul exact nu va putea fi cunoscut decât după o zi sau două...
Parchetul a audiat ieri pe cei doi fraţi Schinde (antreprenorii blocului Charlton) şi pe arhitectul G. N. Cantacuzino. Nici unul n-a fost încă arestat, după cum se zvonise ieri...
Spcctacolelp au fost suprimate pe trei zile, până joi. Toate sălile vor fi examinate şi nu se vor redeschide decât în măsura în care vor fi constatate ca nepericuloase pentru public.
Trenurile au reînceput să circule, dar sosesc cu mari întârzieri...
Curtea de Casaţie anunţă că şedinţele ei sunt suspendate pentru câteva zile, până se vor face reparaţiile necesare...
Generalul Antonescu a afişat un scurt dar călduros apel prin care caută să îmbărbăteze lumea. Greu...
în străinătate — opinia publica c adânc emoţionată de nenorocirile noastre, până şi Camera din Budapesta a votat o moţiune de simpatie, „în numele solidarităţii omeneşti"!
Deşi s-a spus că generalul Antonescu nu mai pleacă la Roma, călătoria sa a fost confirmată ieri în Consiliul de Miniştri. Conducătorul Statului va sosi în capitala Italiei la 13 noiembrie, adică poimâine, însoţit dc Lucă Sturdza. Interimatul preşedinţiei Consiliului îl va deţine Floria Sima, al Ministerului Apărării Naţionale generalul Petrovicescu.
490 CONSTANTIN ARGETOIANU
iar al Externelor Mihai Antonescu. Puterile de „Conducător al Statului" trec asupra întregului Consiliu.
Molotov soseşte azi la Berlin, unde va fi primit cu mare alai. Asupra scopului vizitei, domneşte cea mai mare rezervă, dar presa germană subliniază importanţa evenimentului, care confirmă perfecta înţelegere dintre Reich şi Soviete... Numai de nu ne-ar mai cădea o cărămidă pe cap...
O telegramă de la Washington ne informează că dl George va fi numit preşedintele Comisiei Afacerilor Străine a Senatului american în locul faimosului Pittman, şi cu acest prilej aflăm că zisul Pittman a decedat... George, deşi democrat, nu pare a fi din apropierea lui Roosevelt, aşa încât acesta va mai trăi zile plăcute, ca pe vremea decedatului.
Se vorbeşte de criză în Anglia şi în special de demisia lui Halifax. E drept că ştirea e dată de Agenţia Ştefani...
Grecii anunţă succese în Epir. Comunicatul elen vorbeşte de înfrângerea şi împrăştierea Diviziei a 3-a Alpină, cu amănunte... S-ar fi capturat cu acest prilej un numeros material de război şi prizonieri... Să fie aşa? E fapt că italienii nu vorbesc decât despre bombardamentele lor, iar asupra operaţiunilor militare tac...
Oricare va fi soarta lor finală, nu încape îndoială că grecii scriu o frumoasă pagină în istoria lor naţională.
Miercuri, 13 noiembrie. Generalul Antonescu a plecat aseară, cu tren special la Roma. Cu dânsul au plecat Sturdza, subsecretarul Propagandei Constant, Mânzatu directorul general al Radiofonici şi alţii. La gară a fost însoţit de tot Guvernul şi dc miniştrii Axei. în tren s-a suit şi Ghigi, ministrul Italici. Horia Sima a citit înainte dc plecare o mica cuvântare prin care, pe lângă laude aduse lui Mussolini şi generalului Antonescu, a subliniat solidaritatea Mişcării Legionare culbon-ducătorul Statului... Ca să taie aripile pescuitorilor în ape tulbure... Generalul va sta la Roma cinci zile.
însemnări zilnice, 1940 491
Pe fiecare zi se constată tot mai mult întinderea dezastrului provocat de cutremur. La Charlton se lucrează zi şi noapte, şi nu se poate ajunge până în fundul acestui iad. Nici o nădejde nu mai e să se mai găsească cineva în viaţă. Din subsol, unde focul nu poate fi stins, se ridică aburi ca dintr-un vulcan... Obiecte, mobile frânte, covoare şi din când în când un cadavru ies la iveală...
Nenumărate imobile din Bucureşti au trebuit să fie evacuate. Blocuri şi case ameninţă cu prăbuşirea. Circulaţia prin oraş a devenit foarte grea: nu e stradă care să nu fie întreruptă şi interzisă pe câte o bucată din parcursul ei. 1
Panciu c complect distais. Epicentrul cutremurului a fost stabilit în munţii Vrancei, iar linia principală a cataclismului merge din Vrancea până la Galaţi...
Regele a vizitat ieri şantierul de la Charlton şi punctele cele mai lovite ale Capitalei. Apoi, împreună cu Regina Elena a cercetat spitalele şi răniţii...
Din toate ţările au sosit condoleanţe. Fiihrcrul a telegrafiat Regelui Mihai. Lumea trăieşte în panică; fiecare îşi zice: „Ce va fi de va mai veni un cutremur! Nu va mai rămâne casă în picioare!" Şi în asemenea împrejurări, regimul ne dă în fiecare zi la cap. Vom mai cunoaşte noi oare vremuri liniştite?
Pe ziua de azi următoarele decrete: unul relativ la căsătoriile funcţionarilor cu femei etnic străine — căsătorii ce sunt interzise; unul relativ la imobilele urbane părăsite (?), „spre a fi păzite" (!!); unul privitor la uneltirile împotriva ordinii stabilite în Stat, cu închisoare de la 5 la 15 ani...
Presupun — şi sper — că acesta din urmă a fost promulgat în vederea acţiunii hotărâte împotriva mişcării comuniste devenită foarte periculoasă prin infiltrarea ei în Mişcarea Legionară...
Victor Medrea, directorul general al Presei, a fost numit „Şeful Protocolului Legionar". Nu pricep bine...
Molotov a sosit ieri-dimineaţă la Berlin unde a fost primit ca un suveran, cu gara Anhalt decorată, cu steaguri, cu armată, cu tot dichisul şi tot alaiul. A fost găzduit la palatul Bellcvuc. înainte de dejun a avut o lungă convorbire cu Ribbentrop, după dejun una şi mai lungă cu
492
CONSTANTIN ARGETOIANU
ÎNSEMNĂRI ZILNICE, 1940
493
Hitler... Despre ce a venit să trateze la Berlin nu se ştie încă. Probabil că a fost invitat în vederea planului de reconstrucţie al Europei şi mai ales pentru discutarea problemelor de ordin economic. Că s-a vorbit şi se vorbeşte şi politică, nu încape îndoială — dar pe acest teren presupun că Sovietele vor rămâne rezervate ca şi până acum. Să aşteptăm sâ răsufle ceva... din cele discutate între actualii stăpâni ai lumii...
După Agenţiile Ştefani şi D.N.B., la Londra ar fi fierbere mare. Churchill ar fi hotărât o încercare disperată la Moscova, încercare împotriva căreia s-ar fi pronunţat Halifax, de unde zvonurile despre demisia sa... încercarea ar fi şi fost făcută dc Cripps, pe lângă Kremlin, zilele trecute şi n-ar fi dat nici un rezultat... Descurajarea ar fi marc la Londra, pretind Agenţiile Axei...
Pe de altă parte, Roosevelt a ţinut primul său discurs, după realegere, cu prilejul aniversării Armistiţiului din 11 noiembrie -— aniversare, care, fie zis în treacăt, n-a mai fost celebrată anul acesta decât în America — Roosevelt a ţinut primul său discurs după realegere şi n-a făcut decât literatură... Nimic precis, nimic din cc sc aşteaptă în Anglia.
De aci, şi mai multă deprimare pc malurile Tamisei, pretind Axiştii...
Italienii dezmint înfrângerea Diviziei a 3-a Alpina, şi pretind din contra că trupele acestei unităţi înaintează cu vigoare în Epir... Totuşi, din toate comunicatele reiese că războiul e dus momentan într-un ritm mai încetinit. Să fie obosiţi toţi beligeranţii?... Unde e norocul!
Joi, 14 noiembrie. Toată viaţa Bucureştilor e încă sub apăsarea oribilei catastrofe. Mormanele dc cărămizi şi dc zoburi, pc aproape toate străzile, închiderea multora din ele din cauza clădirilor care ameninţă sâ cadă, tragicul spectacol de la Charlton, care nu sc mai sfârşeşte, ştirile din ţară ce aduc tot mai multe amănunte despre cele întâmplate — dar mai presus de toate zilnicele mici cutremure contribuie să menţină o atmosferă dc groază... Nimeni nu e sigur dc ziua de mâine şi nimeni nu mai are capul Ia nimic... Eu stau cu acoperişul desfundat şi cu trei coşuri dărâmate. Am pus mâna pe zidari, pe cărămizi - - dar n-am var... Şi fiecare cu păsul său...
Deocamdată ne plouă condoleanţe din toate ţările. Ziarele dc azi publică şi telegrama lui Hitler către Regele Mihai, şi răspunsul acestuia
în care se arată toată recunoştinţa noastră pentru ajutorul dat de trupele germane...
Să ne ajute Dumnezeu!
Ieri am avut un cutremur uşor la ora 7,46 dimineaţa şi altul dc gradul al 3-lea la orele 18,57, seara...
Teatrul Naţional a fost atât dc zdruncinat încât a fost închis şi va
trebui reconstruit. Bătrâna construcţie, aproape centenara şi-a trăit viaţa. A fost închisă şi Opera Română (Teatrul Liric, de lângă Cişmigiu). De când trebuia închisă! E de mirare că nu s-a prăbuşit toată, ci numai o parte...
Iată Bucureştii fără teatre mari. Nici o pagubă... Dar şi Ateneul a fost serios zdruncinat, şi nici acolo nu sc vor mai putea ţine şedinţe. Orchestra Filarmonicii e în căutarea unei săli pentru concerte. Nu va găsi uşor, una.
Cei doi fraţi Schinde, Schustcr şi încă doi nemţi care au construit blocul Charlton au fost interogaţi şi arestaţi. Arhitectul George Cantacuzino a fost şi el chemat la instrucţie, dar n-a fost arestat şi pare că va scăpa, căci se zice câ de vină n-ar fi fost planurile, ci modul cum s-a
executat construcţia.
Până aseară sc -cosescrâ dc sub dârâmănturile dc la Charlton 98 de
morţi...
l'âsioicî Todorcunu, ultimul locatar al imobilului, care a scăpat numai prin deprinderile lui dc boem ce-1 ţin tot departe de casă, e sin-guta! buc«.»ri>îean rămas vesel căci a mai găsit un prilej să binecuvânteze darul sau dc beţie... Ieri spunea: „Mai bine beat mort, decât mort beat..." şi adăuga: „morţii cu morţii, şi vii cu... viile!"
Zâzanie mare şi serioasă printre conducătorii regimului...
Mai întâi între generalul Antonescu şi Legiune. Generalul nu are nici o încredere în Legiune, şi Legiunea în General. înţeleg prin Legiune masa legionarilor, căci cu Sima şi cu colaboratorii săi, Generalul c de perfect acord. Apoi, masa Mişcării pare a nu mai fi de acord cu Sima... Pc lângă disidenţa lui Noveanu şi Bidianu, a mai intrat acum în joc Moş Zagreb, adică bătrânul Zclca Codrcan'u. Sosit luni de la laşi
494 CONSTANTIN ARGETOIANU
s-a instalat la sediul Mişcării (strada Imprimeriei), s-a declarat reprezentantul lui fiu-său, Căpitanul, pe pământ, şi a numit o serie de adversari ai lui Sima în cele mai înalte grade ale Legiunii... între alţii şi pe părintele Dumitrescu-Borşa, unul din vechii tovarăşi ai Căpitanului, până acum ostil (chiar dacă nu pe faţă) lui Sima şi legionar cu mare vază printre camarazii săi... Se zice chiar că părintele Dumitrescu este cel care mână în acţiunea lui pe moş Zagreb... în urma acestei intervenţii a bătrânului Codreanu, mari certuri s-au ridicat în sânul Mişcării... La acestea se mai adaugă şi acţiunea elementelor dizolvante comuniste şi a haimanalelor intrate în Legiune şi nerăbdătoare de gheliruri. Duminică şi luni a fost agitaţie mare în jurul sediului legionar din strada Imprimeriei. Se povestesc de tot felul: un legionar comunist ar fi împuşcat pe altul, un automobil necunoscut ar fi trecut prin faţa sediului şi din el s-ar fi tras cu o puşcă mitralieră: doi legionari ar fi căzut morţi. Se mai vorbeşte de un grup de legionari, necunoscut şi el, care ar fi încercat să pună mâna, tot luni, pe Ministerul de Justiţie şi să taie telefoanele, dar a fugit în faţa gărzii Ministerului, alarmată de portar...
Se mai povesteşte că bătrânul Codreanu, cu doi fii ai săi, vestiţi că ai lui Sima vin să-i aresteze, s-au pus în genunchi în faţa icoanei'Arhanghelului Mihail, poziţie în care nimeni n-a îndrăznit să pună mâna pe ei. Despre alt zvon, bătrânul Codreanu, cu băieţii lui, a fost arestat aseară... Mişcarea lui nu e însă de dispreţuit fiindcă în dosul ei se ascunde părintele Dumitrescu-Borşa, luptător cu multă trecere în Legiune...
Şi văduva lui Corneliu, d-na Lileta, ar fi intrat în dans, susţinând altă disidenţă, e a lui Ciorogariu...
Şi Neagoe Flondor e supărat. A scris o demisie din funcţiile de comisar la Reşiţa, de o nebună obrăznicie, a trimis-o lui Antonescu şi a plecat cu „Leni"1 şi copil, la Sibiu... Rioşanu, rămas fără Leni urlă şi spumegă şi înjură pe Flondor, „cu care trebuie sfârşit"...
Şi nemţii sunt foarte nemulţumiţi...
De la instrucţia omorurilor de legionari săvârşite sub fostul regim, se spune că singura atitudine demnă e a lui lamandi.
Deşi închis la Jilava, nu e deloc speriat. Pe când toţi ceilalţi au o atitudine lamentabilă, lamandi declara că a ştiut tot, că a aprobat tot, că dacă ar trebui să reînceapă ar face acelaşi lucru şi că nu are decât un
1 Leni c soţia lui, născută Grigorcea...
însemnări zilnice, 1940 495
regret: că n-au fost ucişi toţi legionarii... A impresionat până şi pe judecători! lamandi şi demnitatea — iată ce nu s-a aşteptat nimeni! Câte mai trăim şi mai vedem şi noi!
Colonelul Romniceanu, mareşalul Palatului, a fost numit adminis-trator-sechestru al bunurilor fostului Rege Carol şi al bunurilor Casei Regale, până la sfârşitul anchetei care descurcă potlogăriile de la Palat, şi partea fiecăruia, inclusiv Statul...
Numirea unui administrator-sechestru a fost făcută după cererea Băncii de Credit, al cărui acţionar majoritar e fostul Rege. Acţiunile fiind blocate, nimeni nu putea exercita drepturile lui. Pe baza numirii sale ca sechestru, le va exercita de acum înainte colonelul Romniceanu...
Molotov pleacă azi din Berlin. Presa germană dă o importanţă covârşitoare vizitei sale iar cea italiană declară că, cu prezenţa şefului Guvernului sovietic în capitala Germanici, s-a dat ultima lovitură Angliei, exclusă din organizarea noilor rosturi ale Europei.
Asupra celor vorbite sau hotărâte la Berlin, se păstrează un secret absolut. Până acum nu s-a dat măcar un comunicat, şi nu se ştie dacă se va da... De nu s-ar fi hotărât ceva pe spinarea noastră...
Şocariciu era omul de nădejde al lui Sima. Terorist şi rău, îl pusese în fruntea poliţiei legionare din Bucureşti. Alaltăieri alergând cu un automobil în goană spre Ploieşti, in cine ştie ce urmărire, a ieşit cu maşina din şosea la o curbă. Maşina s-a făcut praf, cei doi tovarăşi ai săi au fost omorâţi iar el, Şocariciu, a avut ambele picioare rupte. Au trebuit să fie amputate. E o pierdere importantă pentru Sima...
Cei care ascultă Londra la Radio, povestesc:
Ieri ia Camera Comunelor, în mijlocul entuziasmului general, Churchill a citit raportul Amiralităţii din care rezultă că escadrilele de avioane engleze au atacat escadra italiană dc unităţi mari, în rada de la Tarant. Din 9 mari cuirasatc, 6 au fost scufundate... E un succes nesperat pentru britanici, care mărturisesc că au pierdut foarte multe avioane în lupta pc care acestea au dat-o „în picaj". Numai 2-3 avioane s-au înapoiat la bazele lor. Aceste pierderi, spun englezii, sunt larg compensate prin faptul că puterea ofensiva a flotei italiano a fost nimicită...
496
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
497
Tot Londra dă comunicatul grecesc în care se lămureşte că întreaga armată italiană, compusă din 1.0 divizii, e în retragere... In fruntea ei era a 3-a divizie de Alpini, de un an în Albania, şi prin urmare aclima-tată^— totuşi ea a fost mai întâi încercuită şi apoi distrusă...
în ziarele noastre dc două zile nu mai apar comunicatele greceşti şi engleze. în schimb, cel italian, vorbeşte de bombardări cu avioanele, dar, strategic, despre frontul grecesc......- nimic.
Ştirile engleze, prinse prin Radio, par să descrie astfel o situaţie reală...
Generalul Antonescu nu va găsi la Roma o atmosferă prielnică pentru încercările sale — şt e păcat. Singura noastră nădejde rămâne Germania, care ne-a garantat solemn graniţele noastre, aşa ciuntite cum sunt...
Vineri, 15 noiembrie. Văzut ieri pe Medrca care mi-a povestit „evenimentele" petrecute la sediul Mişcării Legionare şi la Ministerul de Justiţie. A fost o încercare de „putsch" în miniatură dar în toată regula, cu automobile, cu puşti mitraliere şi tot dichisul. Asaltatorii erau însă puţini şi legionarii credincioşi stăpânirii şi preveniţi la timp, au putut înfrânge uşor pe răzvrătiţi. Lovitura a fost încercată nu luni, cum. mi se spusese, ci marţi, chiar în ziua plecării generalului Antonescu... Cuvântarea lui Horia Sima la gară a fost consecinţă a celor întâmplate şi „soluţionate" până în preajma plecării generalului. Sima n-a avut alt mijloc de a mărturisi perfecta lui solidaritate cu Antonescu...
în toată această afacere bătrânul Zelea Codreanu a fost, pretinde Medrca, manevrat de alţii, de popa Dumitrescu-Borşa mai ales. Moş Zeiea Codreanu va fi internat la o mănăstire. Preotul Dumitrescu-Borşa, Cio-rogaru, Dumitrescu-Zăpadă şi alţi 16 legionari complici ai acestora vor fi eliminaţi din Legiune, şi judecaţi. Horia Codreanu (frate cu Corne-liu) n-a făcut niciodată parte din Legiune în care chiar Căpitanul n-a vrut să-1 primească.
O serioasă acţiune dc „epurare" a fost întreprinsă în Mişcarea Legionară. Nu numai foştii comunişti, dar şi orice clemente dubioase vor fi eliminate. Deja s-au îndreptat multe. Legionarii au fost scoşi din Poliţie şi nu mai au drept sâ calce pe la oameni... Poliţia legionară nu mai
are competenţe decât în diferendele dintre legionari......     zice Medrca.
Studenţii vor trebui să reintegreze şcoala. Aparatul de Stat va fi aparatul de Stat, şi Legiunea Legiune... Dea Dumnezeu!
Am lămurit şi eu lui Medrca, ca sâ. spună lui Sima, că un Guvern nu poate dăinui fără consensul general.....- şi că acest consens lipseşte ac-
tualului regim din cauza revoluţiei economice inutile adăugată la revoluţia politică...
Medrea, care este directorul Presei, şi în legătura cu nemţii m-a asigurat că zvonurile ce au circulat cu atâta insistenţă în zilele acestea, despre o revendicare a Moldovei din partea ruşilor (vizita lui Molotov la Berlin) nu sunt întemeiate, şi câ garanţiile germane privitoare la integritatea garanţiilor noastre sunt mai solide decât oricând...
Despre vizita lui Antonescu la Roma, mi-a povestit că s-a făcut după insistenţa italienilor, care au cerut (şi obţinut de la nemţi) prioritatea (!!!), Generalul se va înapoia la Bucureşti şi va merge la Berlin la 22 noiembrie...
Medrea mi-a confirmat înfrângerile italienilor şi mi-a mai povestit că nemţii sunt plini de ironie faţă de italieni de care îşi bat joc (Medrea vine de la Berlin), că Just, noul ataşat militar german la Bucureşti, a trimis un raport la Statul său Major prin care demonstra că Bucovina şi ţara Secuilor sunt indispensabile pentru apărarea Moldovei; câ Moldova e plină de trupe germane...
înainte de a mă părăsi, directorul general al Presei noastre mi-a destăiunit că Pamfil Şeicaru e curăţat, că Curentul nu mai trage decât 15 000 exemplare pe zi şi că ţiganul nu îndrăzneşte sâ se mai înapoieze la Bucureşti... A aşteptat pe Antonescu la Roma, ca să sc pună sub protecţia lui...
Ieri la ora 16,38 a mai fost un cutremur dc gradul 3. Lucru dc necrezut, eu nu l-am simţit, deşi scriam la biroul meu în acel moment...
Pc când la noi scoarţa pământului trosneşte, aproape la antipode, în Statele Unite furtuni catastrofale nenorocesc lumea. Agricultura a suferit pagube formidabile, şi ar fi şi vreo sută de morţi.
Ieri a fost arestat şi G. Cantacuzino, arhitectul, (autorul planurilor blocului Charlton). Tribunalul a confirmat, chiar ieri arestarea, cu toată mişcătoarea pledoarie a lui Emil Otulescu...
Din Spania se anunţă câ Urdăreanu a fost arestat, şi că va fi extrădat.
Informaţiile cercurilor palatiste erau prin urmare inexacte... Un eveniment plin dc consecinţe, căci în procesul său e foarte probabil că Urdăreanu sc va acoperi cu autoritatea Regelui Carol...
498
CONSTANTIN ARGETOIANU
întâlnire ieri cu Cancicov la Ministerul lui. L-am găsit destul de deprimat. Deşi a primit postul de ministru al Economiei Naţionale pe baza unui program precis şi după insistenţele generalului Antonescu — cum şi-a luat Departamentul în primire au venit sovietele legionare să îi discute îndrumările şi să încerce să îi impună pe ale lor... Cancicov s-a arătat dârz, dar mărturiseşte şi el că nu ştie dacă va putea sta... în nici un caz nu se va supune injoncţiunilor lui Dan Rădulescu, preşedintele Comitetului legionar de planificare, care pe lângă planuriîe sale a venit să îi impună... pe toţi pungaşii daţi afară de la „Rimma"! „De unde vor fi adunat atâtea capete patibulare — adăuga Cancicov — să îi vezi, au toţi aerul scăpaţi din casa de nebuni sau din spitale..."
M-am pus de acord cu Cancicov asupra Consiliului „Stelei". El ar voi sa rămân şi la Banca de Credit, dacă, cum crede, numărul Consiliilor din care poate cineva face parte se va spori la 3 sau 4. Vom vedea...
Generalul Antonescu a fost primit la Roma cu alai şi cordialitate. Drapele, vizite, mese, întrevederi. Asupra acestora nu s-a comunicat încă nimic.
înfrângerile italiene, care par certe, au trebuit totuşi sa imprime recepţiei o notă tulburătoare...
Comunicatul de azi italian, tratează de fanteziste ştirile englezeşti referitoare la operaţiunile de la Tarent, şi adaugă că se vor da lămuriri exacte asura lor îndată ce se va putea,,. Aproape o mărturisire...
Radio-Londra de aseară anunţă alte succese navale britanice: o serie de submarine (multe) şi de contratorpiloare scufundate... Collas, ambasadorul Greciei, a povestit tot aseară că nu i sc mai transmitea comunicatul grecesc (despre publicarea lui în ziare, nici vorbă), dar că i se telefonase de la Atena că grecii au făcut 12 000 prizonieri, că au . înaintat în Albania, că englezii au distrus bazele navale italiene de pe coasta orientală a Adriaticii şi că sunt stăpâni asupra Canalului de Otranto. Aprovizionarea trupelor italiene din Albania ar fi devenit imposibilă. Comunicatul italian nu spune nimic despre operaţiunile din Albania, ci numai că a fost schimbat comandamentul... E şi asta o mărturisire...
Molotov a părăsit Berlinul. Nici un comunicat. Presa spune numai că înţelegerea a fost deplină. Poate îmi va aduce ceva Cecropid, care a sosit aseară din capitala Reichului...
însemnări zilnice, 1940 4 99
A apărut azi un decret prin care se hotăreşte demobilizarea generală. Se menţin însă concentrările şi rechiziţiile... Lumea nu pricepe. Lucrul e însă foarte simplu. în caz de mobilizare, tot comandamentul Armatei se împarte pe diferite etape, şi anume dispoziţii legale intră în vigoare. Prin demobilizare anumite formaţiuni şi comandamente se desfiinţează şi, reintrându-se în normal, se fac mari economii...
încorporarea contingentului nou a fost amânată pentru o dată ce se va fixa. Pretextul: cutremurul a deteriorat un mare număr de cazărmi...
Sâmbătă, 16 noiembrie. După câte aflu din sferele Ministerului de Externe, chestiunea Moldovei nu s-a pus nici un moment la Berlin. Au inventat-o pe de-a-ntregul născocitorii noştri de ştiri false, alarmiştii şi ovreii. La Berlin s-a tratat cu Molotov, pe lângă problemele economice, cele privitoare la Extremul-Orient şi la o expansiune către Meso-potamia şi Golful Persic. Pentru un motiv sau pentru altul, secretul e încă oficial păstrat asupra negocierilor. Ruşii au dat un comunicat scurt, prin care constată comunitate de vederi între cele două Puteri, cu privire la toate chestiunile examinate...
Agenţia TASS mai dă o dezminţire afirmaţiilor americane, după care Japonia ar fi oferit Sovietelor jumătate din Indii (!!) în schimbul Siberiei Orientale. Nici o propunere n-a fost făcută de către japonezi, Rusiei — afirmă TASS...
Mareşalul Keitel a avut o întâlnire cu mareşalul Badoglio, la Inns-bruck. După ştirile de la Berlin, nu este exclus să se fi discutat despre operaţiunile din Albania... Pare că situaţia Italiei este acum centrul preocupărilor germane. După informaţiile ce ne sosesc, vizita lui Molotov a ieşit din cercul interesului obştesc, nimeni nu mai vorbeşte despre ea pe Unter den Lindcn, ceea ce ar putea da de gândit asupra rezultatelor obţinute: nu este exclus ca acordul să nu fi fost atât de deplin, între cele două Guverne...
La Roma, generalul Antonescu a făcut presei declaraţii excelente şi curajoase: n-a ezitat să sublinieze şi nedreptatea ce ni s-a făcut cu Ardealul şi hotărârea noastră de a nu abandona nimic din drepturile noastre...
Preşedintele Roosevelt a respins demisia lui Bulitt, ambasadorul Statelor Unite la Vichy; omul care duce o mare răspundere în declanşarea războiului prin încurajările pe care le-a dat Franţei, a rămas pe loc, ca să mai încurce şi pe viitor lucrurile...
500
CONSTANTIN ARGETOIANU
Însemnări zilnice. 1940
501
Printre multe alte cusururi am şi pe acela de a nu asculta la Radio. Dacă aş fi ascultat discursurile ţinute în ziua de 8 noiembrie la Iaşi, mi-aş fi dat seamă că acolo, în fala Regelui şi a lui Antonescu, iar nu la sediul din strada Imprimeriei, s-a proclamat bătrânul Zelea Codreanu „reprezentantul fiului său pe pământ" — câ acolo la Iaşi „a numit" o serie de băieţi în înaltele comandamente ale Legiunii, şi a afurisit pe conducătorii actuali... A doua zi în ziare, discursul lui moş Zagreb a fost redat cu totul altfel şi nici una din nebuniile lui n-a mai apărut...
„Putsch-ul" a fost mai serios decât s-a crezut în primul moment. S-a descoperit la cei răzvrătiţi ordine scrise de ucidere, în care erau înscrise şi victimile (începând cu Horia Sima si vreo 12 la număr) şi numele celor însărcinaţi cu executarea. în urma acestor descoperiri, unii din cei arestaţi şi puşi ieri-diminerţă în libertate, au fost arestaţi din nou aseară... Lupta, în sânul Mişcării Legionare, e acum pe viaţă şi pc moarte. Nemţii de la Legaţie urmăresc pas cu pas evenimentele; e probabil că cele ce se întâmplă vor precipita hotărârile privitoare la o eventuală „ocupaţiune" germană...
La Berlin sc discută pe faţă „forma" acestei ocupaţiuni... Sc zice ca nu se va crea un „Protectorat" românesc, ci un „Inspectorat"... Va fi bineînţeles ocupată şi Ungaria şi sc va crea un „Zollvereim" între cele trei State, la care se va adăuga probabil şi Bulgaria şi Iugoslavia. Sc va ajunge astfel la „spiritualizarea" graniţelor din sud-estul Europei, rcali-zându-se unul din visurile lui Titulescu...
Berlinul a fost din nou atacat masiv de aeroplane britanice în noaptea de miercuri spre joi. Pagube mari n-au fost înregistrate însă. Avioanele engleze nu pot lua încărcături prea mari, aşa încât efectele bombardamentelor lor nu sc pot compara cu ale germanilor asupra Londrei.
Cecropid, care a petrecut câteva zile la Berlin, povesteşte că „alarmele" sunt mult mai neplăcute ca „bombardamentele". Toată lumea trebuie sâ coboare în adăposturi ca să sc apere mai ales împotriva schijelor dc obuze trase de artileria antiaeriană şi care cad pretutindeni...
Tot prin Cecropid am aflat că Frâu von Colier nu s-a mişcai: dc fa Berlin şi n-a fost nicidecum trimisă în Statele Unite. Informaţia mea, culeasă dc la gazetarii străini din Bucureşti, fusese greşita...
Azi-dimineaţă s-a publicat şi comunicatul grecesc, deşi înregistrează uşoare succese împotriva italienilor... Situaţia nu parc să sc fi îmbu-
nătăţit pentru aceştia, pc frontul albanez, iar pe de altă parte, englezii le bombardează serios bazele militare.
Dar şi avioanele germane au revărsat prăpădul asupra Angliei. Peste 500 de avioane nemţeşti au bombardat oraşul Coventry şi fabricile sale...
Georgescu-Cocoş a venit să-mi povestească nenorocirile lui Iorga. Toate clădirile lui de la Vălenii dc Munte s-au prăbuşit mai mult sau mai puţin din pricina cutremurului. Casa lui de locuinţă a fost cel mai greu atinsă, era sâ fie sugrumaţi şi el şi coana Ca ti nea... Au trebuit sâ sc mute într-o casă ţărănească, din mahalaua Vălenilor, de unde bietul fost semi-zeu trebuie sâ alerge în fiecare dimineaţă, la distanţă mare, să-şi facă treburile într-un garaj, pe un ţucal. Dc ruşine, îşi goleşte apoi singur oala, şi o şterge cu foi... Nici tiparniţa nu mai poate funcţiona, căci zidurile sunt aşa de crăpate încât n-ar mai suporta vibraţiile motorului... Bietul paranoic, lipsit deja de toate funcţiile şi ghelirurile lui, decăzut din situaţia de profet al Neamului, mai cad şi zidurile pe el!... Să fie o Dreptate, pe pământ? Oricum mi-c milă dc cl; Cocoş pretinde cti nu va rezista la toate nenorocirile ce-i cad pe cap...
Medrea îmi povesteşte despre lamandi. Nu c adevărat că atitudinea lui e trufaşă şi câ sc laudă cu ce a făcut şi că regretă câ nu s-au stârpit legionarii pe o scară mai mare... E drept însă că nu se arată umilit ca ceilalţi. Şi spune: „Toată nădejdea mea este în dreptatea legionară..." Frumos şi atât!
Despre Urdăreanu, situaţia lui ar fi exact următoarea: spaniolii, primind cererea română de extrădare l-au arestat şi examinează procedura. N-au dat până acum un răspuns. O greutate ar fi câ, Convenţia noastră dc extrădare cu Spania n-a fost încă ratificată de noi — şi dacă s-ar ratificat acum, ar 11 greu de aplicat cazului Urdăreanu pentru care ratificarea ar fi avut acrul sâ fie făcută... Mai e şi latura „politică" a învinuirilor ce sc aduc fostului ,factotum" a! fostului Rege... Nu se poate şti încă care va 11 hotărârea Guvernului spaniol..
Oroarea cutremurului.
Pc fiecare zi se adâncesc crăpăturile în cele mai multe casc. în Universul dc azi suni 4 coloane pline de evacuările ordonate, de dărâmările sau reparaţiile impuse, pc zilele dc ieri şi alaltăieri...
502 CONSTANTIN ARGETOIANU
Şi ieri s-au mai simţit scurte şi mici ondulaţii terestre şi lumea trăieşte tot sub groază. Specialiştii pretind că de data asta prăbuşirea a fost enormă — s-a înregistrat până în Noua Zeelandă — dar foarte a-dâncă, spre norocul nostru. După domnii de la Observator, prăbuşirea straturilor s-ar fi petrecut la o adâncime de peste 100 de kilometri...
La Charlton se scot morţi într-una... Pare că s-a ajuns în fine la etajele inferioare şi la subsol... Cadavrele se scot descompuse...
Cazarea tuturor evacuaţilor întâmpină mari greutăţi. Se rechiziţionează tot ce se găseşte. Ieri-seara a fost rechiziţionat şi Jockey-Clubul. Sper să-1 scape Rioşanu...
Duminică, 17 noiembrie. Ziarele publică un comunicat al Observatorului Astronomic prin care ni se vesteşte că „pământul se linişteşte" şi că oscilaţiile ce se mai înregistrează (am simţit una şi azi-noapte, ia ora 11 1/2) sunt din ce în ce mai rare şi mai slabe. Comunicatul e menit să combată panica care se agaţă de tot ce poate; aşa de pildă ieri, oamenii simpli mai ales erau înspăimântaţi de o predicţie a lui Petrache Lupu, faimosul Petrache Lupu de la Maglavit, care pretinde că mai vine un cutremur mare...
S-o fi liniştit pământul, dar noi oamenii nu ne liniştim.
Şi cum să ne liniştim, când pe lângă cele ce ni le trimite Dumnezeu, nu e zi în care să nu primim o lovitură de la vremelnicii noştri stăpâni. Parcă n-aş fi avut destul cu toate anchetele, cu toate impunerile, cu toate pierderile pe care mi le pricinuiesc legile nebuneşti decretate, cu toate ameninţările pentru ziua de mâine, ce rezultă din anarhia de azi — mi-au mai căzut ieri două belele pe cap care mi-au otrăvit sufletul: rechiziţia Jockey-Clubului şi ocuparea localului Asociaţiei Marii Industrii şi Finanţe (Miliardarii). Rechiziţia Jockey-Clubului, dezagreabilă, a fost cel puţin făcută cu forme legale -- la Miliardari, ocupare pur şi simplă de către legionari fără nici o formă...
Graţie lui Rioşanu, am scăpat Jockey-Clubul. Pentru Miliardari, deşi mi s-a făgăduit imediata evacuare, până azi-dimineaţă nu s-a făcut încă nimic. Au intervenit şi nemţii de la Legaţia germană (solicitaţi de Witzleben) la Sima, care a făgăduit masuri drastice şi repezi, şi totuşi, domnii legionari sunt încă stăpâni pe local, de unde au dat toţi oamenii noştri afară... Vom vedea ce se va petrece azi...
Mai toţi Suveranii şi Şefii de Stat au trimis călduroase telegrame Regelui Mihai, cu prilejul nenorocirii noastre. Ziarele le publică azi-dimineaţă...
Pagubele sporesc pe zi ce trece. în fiecare zi noi construcţii sunt evacuate. Până la sfârşit pierderile noastre se vor ridica la miliarde. Şi
însemnări zilnice, 1940 503
cupola Ateneului trebuie doborâtă şi refăcută. Noua Şcoală de Război de la Cotroceni, inaugurată cu atâta mândrie acum un an, e crăpată şi ea. Blocurile de lângă Biserica italiană şi de lângă Charlton sunt şi ele gata de prăbuşire...
Din provincie, din unele locuri vin ştiri tot mai dezastuoase; înspre Moldova, cele mai frumoase conacuri, ca Sihlea (Ghika), Slobozia (Suţu), Ţigăneşti (Cincu), Soleşti (Rosetti), Ţibăneşti (Carp), Geoseni (Jurgea), Buftea (Ştirbei) şi altele sunt ruinate. La Câmpina, unde mai toate casele au suferit, frumoasa vilă Hamilton („Steaua Română") e prăbuşită...
Regele a vizitat ieri Mizilul şi Buzăul, oraşe printre cele mai încercate...
Ieri s-au deschis mai multe teatre şi cinematografe, după ce comisii tehnice au constatat soliditatea lor. Se vor deschide pe rând cele care vor fi constatate în bună stare...
La Charlton, operaţiunile de deblocare continuă; s-a ajuns la parter şi s-au scos până acum 116 morţi. în subsol trebuie să mai fie mulţi...
Generalul Antonescu a părăsit ieri Roma. înainte de a pleca, a dat presei un mesaj ditirambic prin care exaltă Italia şi fascismul. Amintind cuvintele lui Mazzini şi ale lui Crispi care pretindeau că italia va minuna lumea dacă va găsi un om care să o conducă -— generalul Antonescu exclamă: „Acest om providenţial, Italia 1-a găsit. Şi el este cu atât mai puternic cu cât este ieşit din brazdă! (?)." Nu ştiu dacă aceste exagerări vor fi apreciate şi la Berlin -- dar cc ştiu e că toţi nemţii cu care am vorbit zilele acestea sunt dezgustaţi de italieni şi îi consideră ca un balast greu de dus în spinare...
Ultima zi a iui Antonescu la Roma, a fost consacrata Papei şi Vaticanului. Conform protocolului...
Nemţii sunt tare nemulţumiţi de tot ce sc întâmplă la noi. Regimul legionar le c o mare decepţie. Cred că foarte curând vor lua ei direcţia afacerilor noastre în mână... Rezultă clar din tot ce raportează Cecropid de la Berlin, din tot ce mi-a spus ieri Kruge de la J. G. Farben, din confidenţele făcute dc Hofrnann1 mai multor prieteni români faţă de care n-a ezitat a califica regimul de „San-Wirtsohaft"!
' Directorul presei germane !a Legaţia din Bucureşti.
504 CONSTANTIN ARGETOIANU
Cu prilejul a celei de-a 2060 (!!!) aniversare a Dinastiei Imperiale Japoneze, Hitler a telegrafiat Mikado-ului un mesaj prin care, în afară de felicitări cuvenite, recunoaşte Japoniei rolul de conducătoare a Asiei...
Cordell Huli rămâne secretar de Stat şi în noua etapă a Preşedinţiei lui Roosevelt...
Schimbare de Guvern în Egipt. Prin urmare zbucium şi acolo... între frica de război şi englezi...
Iar nu s-a permis azi publicarea comunicatului grecesc... La Radio-Londra de aseară s-a dat că grecii au capturat 100 de tunuri, mii dc puşti şi de mitraliere şi mari cantităţi dc muniţii...
Celelalte comunicate publicate, dau obişnuita contabilitate de bombardări şi de avioane doborâte...
Seranno Suner a plecat iar la Berlin... Gibraltarul?
Aflu că Clubul Tinerimii şi Clubul Agricol au fost rechiziţionate (legal) pentru găzduirea familiilor din imobilele evacuate... Putea-vorn salva Jockey-Clubul până în cele din urmă?
Liciu, faimosul Liciu, se răzbună acum împotriva lui Victor lamandi, care pretinde el, i-a deschis pe nedrept acţiune de omor... lamandi nu face cinci parale, dar Liciu şi mai puţin. Pe cel căzut, tabără însă toţi...
feri, ovreii au primit două lovituri. Una cu totul nedreaptă şi tâmpită, prin care se interzice medicilor evrei să îngrijească pe creştini — alta prin care evreii sunt eliminaţi din toate întreprinderile, din toate societăţile. Pentru aplicarea acestei din urmă măsuri se dâ cel puţin un termen, până la 31 decembrie 1941. Până atunci...
Luni, 18 noiembrie. Generalul Antonescu soseşte astăzi dimineaţa, venind direct de la Roma. Şi dânsul şi însoţitorii lui au tras de la Postu-
însemnăr1 zilnice, 1940 5 05
mia (graniţa italiană) telegrame de recunoştinţă pentru memorabila primire ce li s-a făcut. Toată această călătorie n-a fost decât teatru. Că-îătoria serioasă, va fi la 22 noiembrie, la Berlin...
Asociaţia „Pro Transilvania" a fost recunoscută joi persoană morală, iar sâmbătă seara a fost dizolvată prin decizia Preşedinţiei Consiliului...
întemeiată de Maniu şi ai lui în scopuri de propagandă politică, m-am mirat de hotărârea Tribunalului de joi. Mi se spune că procurorul a făcut imediat recurs şi că hotărârea Preşedinţiei Consiliului a intervenit fiindcă s-ar fi aflat că recursul urma să fie respins. Se mai spune că Ilie Lazăr, trepăduşul lui Maniu ar fi fost arestat în legătură cu aceste uneltiri ale lui Maniu şi că dl Prezident Julius ar fi fost înştiinţat că i-ar putea veni şi lui rândul...
Invazia dc la „Miliardari" s-a sfârşit cu bine. Banda care pusese stăpânire pe local era condusă de un anumit Zagănescu, condamnat deja de trei ori... Au venit ieri la faţa locului şi Sima şi Rioşanu. Ordine au fost date. Banda lui Zagănescu a fost dizolvată şi pedepsită, iar aseară tot ce furaseră (în valoare de peste 300 000 lei) a fost adus înapoi... Ce anarhic! Rioşanu m-a asigurat că un nou regulament al Poliţiei e gata şi că legionarii nu vor mai putea invoca atribuţii poliţieneşti. Pe de altă parte un triaj serios este în curs — în legătură cu diferitele „mişcări" notate în paginile precedente—.şi că haimanalele vor fi excluse din Legiune... Să dea Dumnezeu! în ce priveşte „curăţirea" de sus a Mişcării, se aşteaptă sosirea lui Antonescu pentru aplicarea măsurilor radicale ce s-au proiectat... S-o vedem şi pe asta!
Stricăciunile cutremurului din 10 noiembrie apar tot mai numeroase. Imobilele continuă să fie evacuate, în Bucureşti, cu zecile. E un dezastru. Şi mănăstirea Căldăruşani, vechea ctitorie a lui Matei Basa-rab a fost pe jumătate dărâmată...
La Charlton, lucrările continuă. O mare macara, ce poate ridica 7 tone deodată, a fost instalată. Se scot într-una morţi de sub dărâmături. Oribil...
Aproape toate „blocurile" sunt atinse. Sc procedează la un examen amănunţit. Multe vor trebui să fie doborâte...
506 CONSTANTIN ARGETOIANU
Doua istorioare care zugrăvesc anarhia morală a timpurilor: Prima:
Un caraghios, care se intitulează „cuţo-valah adică macedonean" şi legionar din 1935, a înaintat ministrului Comunicaţiilor o petiţie prin care cerea ca restauratorul Poenaru din Gara de Nord să fie dat afară ca liberal, iar restaurantul să îi fie dat lui „căci avea aptitudini serioase pentru comerţ" (!!!). Petiţia era apostilatâ „pentru executare"de un „Comandant al Bunei Vestiri! (!!)." Ministrul, în loc să o arunce la coş, a trimis-o la C.F.R. „spre executare"! Direcţia generală C.F.R., terorizată, a trimis-o mai departe, tot „spre executare", la Direcţia Mişcării, de care depind restaurantele din gări... Aceasta neîndrăznind să o respingă — a trimis-o şi ea la Contencios... Restauratorul Poenaru plăteşte o chirie de 500 000 lei pe an, are contract pe 5 ani, şi obligaţia să facă refaceri şi reparaţii în valoare totală de 1 800 000 lei! în plus, ţine perfect restaurantul! Contenciosul a avizat că nu există nici un motiv juridic de reziliere al contractului, dar că totuşi el ar putea fi anulat pe baza decretului-lege recent care prevede asemenea anulări faţa de contractele oneroase pentru Stat... Maccdoneanul-legionar nu s-a gândit însă un moment să dea mai mult decât actualul chiriaş: el nu vrea sâ dea nimic!!! Nu se ştie ce hotărâre va lua ministrul!!!
A doua:
Simpatica Toutou Georgescu (soţia capelmaistrului Gogu Geor-gescu) a fost printre intimele d-nci Lupescu. Prin protecţia ei a scos pe bietul Nona Ottescu de la Operă şi a pus pe bărbatul său în locul lui... Prezentă la toate chefurile Duduiei, organiza şi ea la dânsa, la ferma de lângă Bucureşti chefuri pentru favorită...
întâlnind acum câteva zile pe Fabricius, a avut îndrăzneala sâ-1 întrebe cum de au lăsat nemţii să fugă pe Lupeasca odioasă...
— „En effet — a răspuns ministrul Germaniei — ou aurait peut-etre pu l'arreter â une de vos receptionsi..."
Toutou „n'a pas demande son reste"!
Comunicatul grecesc n-a apărut nici azi-dimineaţă... italienii au mâncat din nou papară! După comunicatul radiodifuzat ieri-seară la ora 11, de la Atena, şi ascultat în casa Negroponte, grecii au înfrânt pc toată linia pe adversarii lor. Dacă ar fi lăsaţi în dos italienii ar fi repede alungaţi din Albania şi aruncaţi în marc! Comunicatul italian vorbeşte „de atacuri şi contraatacuri", fără nici un amănunt - - şi dc bombardări cu avionul...
însemnări zilnice, 1940 5 07
Deşi foarte mândru de succesele greceşti, Collas, întâlnit ieri, nu-şi face nici o iluzie asupra soartei ţării sale, fiindcă ştie că Germania nu va putea lăsa pe italieni bătuţi şi va interveni...
Dar prestigiul Italiei s-a dus — s-a dus mai ales faţă de germani, care vor dicta de acum înainte voinţele lor, simpaticilor macaronari!
Acum începem să pricepem şi rostul vizitei lui Antonescu la Roma şi ditirambele lui la adresa „marei Italii"! Puţină reclamă, pentru popor, pentru aliaţi, pentru restul lumii... Copilării! Lumii, îi vorbeşte Londra, şi Londra nu sc jenează sâ spună adevărul!
Blum, Daladier şi generalul Gamelin, care până acum au fost numai cu domiciliu forţat — au fost arestaţi pentai a fi judecaţi...
Laval face naveta între Paris şi Vichy şi duce tratative strânse cu nemţii. Păţaniile italienilor vor înlesni probabil aceste tratative...
Forţele „Franţei Libere", cum îşi intitulează de Gaulle Guvernul, după ce au cucerit acum câtva timp Libreville, pe coasta occidentală a Africii, au pus mâna şi pe Port-Gcntil, al doilea oraş al Gabonului. Se pare că garnizoanele franceze din Libreville şi Port-Gentil s-au predat fără luptă... De Gaulle e stăpân pe tot Gabonul...
Trupe chinezeşti au pătruns în Indochina. Forţele franceze le-au respins însă, dincolo de graniţă...
Journal de Geneve din 8 noiembrie, publică o informaţie din care reiese câ Regele Carol ar fi declarat autorităţilor spaniole că este căsătorit cu d-na Lupescu. Căsătoria ar fi fost celebrată acum câţiva ani în Londra.
Că fostul Rege face şi spune ce poate ca sâ nu fie despărţit de Lupeasca, nu încape nici o îndoială. Eu nu cred însă în povestea căsătoriei. Dacă ar fi fost căsătorită, nu se lăsa Lupeasca de căruţă şi ar fi pretins soţului ei altă situaţie decât aceea de curvă regală, şi slab cum era de îngeri, „soţul" ei i-ar fi acordat tot ce ar fi cerut...
Oameni destul de bine informaţi pretindeau ieri că Spania nu va acorda extrădarea lui Urdăreanu... Mai bine ar fi: prea ar fi mare scandalul dacă Urdăreanu va fi silit să vorbească, ca să se apere...
Marţi, 19 noiembrie. Generalul Antonescu înapoindu-se ieri, cu Lucâ Sturdza, diferitele interimate ale înlocuitorilor lor au încetat. S-a ţinut ieri un Consiliu de Miniştri în care s-a hotărât cum se vor repara
508
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
509
stricăciunile cutremurului. Credite speciale au fost acordate în acest scop mai multor instituţii chemate să facă faţă cheltuielilor necesitate de localurile publice şi de locuinţele oamenilor nevoiaşi...
Asupra vizitei de la Roma, generalul a făcut miniştrilor o dare de seamă, dar nu s-a publicat nimic...
în cercurile noastre politice se subliniază două fapte: întâi că telegrama de condoleanţe a lui Hitler, pentru dezastrul cutremurului, a fost adresată Regelui Mihai, iar nu lui Antonescu — al doilea, că la diferitele mese oferite generalului la Roma, nu s-a ţinut nici un discurs...
Era şi greu să se vorbească despre înfrângerile din Epir...
Axa e în fierbere. Ciano a părăsit Roma duminică seara şi a sosit ieri-dimineaţă la Salzburg, unde a găsit şi pe Serrano Suner. întrevederi cu Ribbentrop, apoi cu Hitler la Berchtesgaden. Acolo a venit pe neaşteptate (pe neaşteptate pentru noi) şi Regele Boris al Bulgariei. Conciliabule, palavre.......- toate secrete. Nu încape îndoială că toată această
tevatură a fost provocată de situaţia foarte grea a Italiei în Epir şi Albania, întrevederile de la Fuschl şi Berchtesgaden nu pot fi decât o urmare a întâlnirii generalilor dc la Innsbruck. Prezenţa lui Boris ar întări presupunerea că se plănuieşte ceva prin Bulgaria — a lui Serrano Suner, că se va încerca ceva spre Gibraltar. în legătură cu ocuparea Tangerului de către spanioli, azi fapt îndeplinit...
Cum Ciano a plecat aseară cu Ribbentrop la Viena, se vorbeşte şi de posibilitatea întrunirii unei Conferinţe Sud-Est Europene (??) în acel oraş, conferinţă la care ar lua parte, pe lângă ţările afiliate Axei, şi Bulgaria şi Iugoslavia.
Pc de altă parte, Berlinul comunică că prezenţa lui Boris la Berchtesgaden, unde nu mai venise din 1937, n-ar avea alt scop decât să clarifice situaţia Bulgariei şi să dea o dezminţire informaţiilor engleze care pretind că această ţară ezită şi nu şi-ar fi fixat încă atitudinea faţă de beligeranţi... Sunt şi glasuri care pretind că Conferinţa de la Viena, dacă va avea loc, nu va fi decât o urmare naturală a negocierilor dc la Berlin cu Molotov, şi că va servi ia o punere la punct a raporturilor din Răsăritul Europei...
Azi se publică comunicatul grecesc, deşi conţine ştiri de noi succese împotriva italienilor. De ce se publică azi, şi zilele trecute, nu? Mister.
Cu prilejul aniversării aplicării sancţiunilor (!!!) Mussolini a rostit un mare discurs în care a exaltat forţele şi menirea Imperiului italian, ca să ridice probabil moralul poporului — şi a afirmat că Grecia va fi sfărâmată...
A murit Louis Louis-Dreyfus, miliardarul şef al firmei mondiale de cereale cunoscută de toată lumea. Ca şi tatăl său, a fost consulul nostru general la Paris multă vreme. Era anost, dar foarte influent în lumea radicală, şi filoromân...
Generalul Argeşeanu, colonelul Gherovici (fostul comandant al închisorii Jilava) şi Radu Pascu (fostul procuror general), până acum numai la dispoziţia „Comisiunii de cercetare a omorurilor legionare", prezidată de Bânescu — au fost arestaţi ieri.
Procedura de revizuire a proceselor care au dus la condamnarea lui Corneliu Zelea Codreanu, va începe la 29 noiembrie în faţa Comisiei speciale prezidată de primul preşedinte al Casaţiei, Lupu.
Ziarele de azi publică raportul Comisiei de anchetă referitor la prima condamnare în procesul de calomnie intentat Căpitanului de lorga...
Ieri, au venit să rechiziţioneze şi Automobiî-Clubul, care până aci scăpase, pentru Radiofonic. Sc pare însă că localul nu le convine...
Bânescu a povestit lui G. Duca (de la Casaţie) că Urdăreanu n-ar fi fost arestat în Spania în vederea extrădării, ci pentru că ar fi încercat să fugă.. S-ar fi îndreptat spre Gibraltar, unde voia să se strecoare şi de acolo să plece mai departe sub protecţie engleză... A fost însă descoperit şi arestat fiindcă Guvernul spaniol se obligase să nu lase pe Regele Carol şi suita sa să părăsească Spania. Asupra extrădării, autorităţile spaniole nu s-au pronunţat încă...
Dombrovski mi-a povestit ieri o lungă conversaţie pe care a avut-o cu Neubacher. Sunt amândoi foarte prieteni, şi au făcut duminică, alai-
510
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
511
tăieri, o vânătoare împreună, după care Dombrovski a reţinut pe neamţ la masă, la ferma lui din Buciumeni.
Au stat târziu, şi la un păhăruţ de vin, Neubacher i-a spus multe...
S-a arătat înainte de toate foarte nemulţumit de regim. îşi dă seama că nu există nici un curent pentru Mişcarea Legionară şi câ nemulţumirea generală este justificată de nesăbuitele măsuri economice ce se iau. Continua ameninţare a proprietăţii, a întreprinderilor industriale şi tâmpită războire cu ovreimea nu sunt deloc aprobate de nemţi. Ei au făcut deja serioase obiecţii şi dacă lucrurile vor merge tot aşa, Germania va interveni cu toată greutatea ei. Garda de Fier şi generalul Antonescu au dezamăgit mult la Berlin... Anumite proceduri, ca cea întrebuinţată împotriva lui Caranfil, la U.C.B. şi la Compania de gaz au indignat chiar.
„Se vor îndrepta însă toate" — spunea Neubacher. „Şi în Gennania a fost aşa la începutul nazismului. Fiihrerul a lăsat pe nebuni să-şi în-cure caii. Dacă i-ar fi oprit din primul moment n-ar fi făcut ce au făcut şi n-ar fi dat lui Hitler prilejul să pună mâna pe toată îndrumarea Mişcării, în aplauzele întregului popor german... Aşa şi la dvs. Lăsaţi pe nebuni să-şi dea arama pe faţă, vom interveni noi la timp...".
Cum Dombrovski se mira că tot ce e cu experienţă, cu competenţă, cu scaun la cap a fost pus la o parte şi duşmănit, ca să se lase soarta ţării pe mâinile unor copii, fie şi bine intenţionaţi, dar neputincioşi — Neubacher l-a întrerupt: „Lasă, că vine iar rândul oamenilor cu experienţă..."
Despre italieni, Neubacher a vorbit cu un desăvârşit dispreţ. A recunoscut că au mâncat o serioasă papară, şi se bucura, fiindcă sunt nesuferiţi şi stau în calea Fuhrerului, în realizarea planurilor sale de reconstruire a Europei. Hitler i-a sfătuit să nu se încurce în campania din Epir, dar Ducele n-a vrut. „Cum? a spus el, voi germanii sâ cuceriţi Polonia, Danemarca, Norvegia, Belgia, Franţa, sâ faceţi Blitz-Kriege şi noi nimic? Avem şi noi dreptul să arătăm cc putem şi să ocupăm Grecia în câteva zile...". N-au ocupat Grecia, a observat Neubacher, dar au deschis englezilor poarta acestei ţâri şi le-au pennis sâ creeze baze navale şi aeriene în insulele greceşti. Rezultatul c câ avioanele britanice vor putea acum bombarda Italia în isihie, de unde până aci trebuiau sâ vină tocmai din Cipru sau dc la Alexandria...
Sub un aspect, înfrângerea italiană îl plictisea pe Neubacher, căci ea reprezenta prima victorie serioasă engleză în acest război... La întrebarea Sui Dombrovski dacă Germania va sări în ajutorul Italiei, Neubacher a răspuns că crede că nu, căci ar fi o lovitură grea dată prestigiului italian. Italia trebuie să termine singură campania începută contra unei ţări atât de reduse în mijloacele ei ca Grecia... E poate opinia lui Neu-
bacher — eu cred însă, că fără ajutorul nemţilor, lucrurile s-ar încurca greu...
Neubacher făcea mare haz de succesul repurtat de Antonescu la Roma: ar fi obţinut şi o Misiune militară italiană, pe lângă cea germană! Va veni o Misiune navală (!) şi alta aeriană] „Ce să vă înveţe — mârâia Neubacher — să fugiţi?"
Războiul va fi lung, ofta neamţul şi vorbea cu mare respect de îndârjirea englezilor şi de calităţile aviaţiei britanice. A explicat lui Dombrovski că avioanele engleze care bombardau Berlinul veneau tocmai din Scoţia, căci aviaţia germană a distrus toate aeroporturile din sudul Angliei... Totuşi efectele bombardării britanice asupra Berlinului nu sunt de neglijat: au izbutit să enerveze adânc populaţia... Neubacher cita cazul soţiei lui Goring, care a părăsit Berlinul şi s-a mutat cu copiii ei la Viena...
Radio-Belgrad pretinde ca 6oo de soldaţi italieni cu 150 de tancuri au trecut frontul şi s-au predat grecilor...
A murti azi-noapte Ion Inculcţ. A murit brusc, dc cord, la vârsta de 56 dc ani... Douăzeci dc ani a fost omul reprezentativ al Basarabiei, şi cu siguranţă cel mai inteligent, din câţi ne-au venit de peste Prut. Despre însuşirile şi scăderile lui morale am scris destul în Amintirile mele şi în aceste însemnări. îl pierdem cam o dată cu ţinutul pe care îl întrupa... Să-i fie ţărâna uşoară, e tot ce pot spune în faţa sicriului său...
Miercuri, 20 noiembrie. Universul de azi publică în prima pagină, sub titlu! „Lupte înverşunate pe teatrul dc operaţiuni din Grecia", o dare dc seamă a celor întâmplate zilele trecute; dare dc scama din care înfrângerea italiană iese lămurit şi confirmată de chiar comunicatele italiene. Articolul se termină prin reproducerea afirmaţiei lui Mussolini, în ultimul sau discurs: „De va ţine războiul 2 luni sau 12, Grecia va fi sfărâmată. De altminteri, Ducele a avut grijă în acelaşi discurs, să aducă la cunoştinţa lumii că în Epirul muntos nu poate fi vorba de un „Blitz-Kreig" (!!), ci dc o campanie anevoioasă şi lungă... Dc câte ori iau armele în mâna, italienii n-au. noroc!
Ieri, Suphi Tanrioer, ambasadorul Turciei, mi-a făcut o lunga vizită. Ca sâ afle de la mine    dar ce putea afla? Şi cl socoteşte că planifica-
512 CONSTANTIN ARGETOIANU
rea economică şi politică a Europei e principalul ţel al tuturor conferinţelor provocate de Axă. Impresia lui e că la Berlin întrevederea cu Molotov n-a prea dat rezultate... Ruşii se arata foarte rezervaţi faţă de toate propunerile germane. Moscova continuă politica ei de a înteţi războiul între ce numeşte ea „Statele capitaliste" şi în tot cazul o Germanie puternică la graniţele ei, o Germanie stăpânind tot spaţiul dintre Baltică şi Marea Neagră, nu-i convine deloc...
Tanrioer constată o continuă răcire a raporturilor dintre cele două ţări, cu toate declaraţiile oficiale contrare. Ceea ce se întâmplă la Bucureşti cu negocierile relative la organizarea Comisiei Dunării, e tipic. Ruşii n-au primit nici o sugestie din partea nemţilor, şi până acum, tot aceştia sunt nevoiţi să cedeze, şi sunt furioşi, şi nu se jenează să o spună... Turcul vede des pe Lavrentiev şi pe cei de la Legaţia Sovietelor: ura cu care aceşti reprezentanţi ai Moscovei vorbesc de Germania şi de nemţi este impresionantă...
Despre negocierile de la Berlin n-are nici Tanrioer informaţii precise, dar crede că s-a cam vorbit despre toate, şi că la înţelegere nu s-a ajuns aproape asupra nici unei chestiuni...
Turcii vor rămâne neutri, cât timp nu vor mişca bulgarii. Dacă bulgarii atacă pe greci, vor porni şi turcii război... Turcia nu are decât un vrăjmaş: Italia...
Una nostimă a lui Neubacher: „Mihai Antonescu (ministrul Justiţiei) e Urdăreanul generalului Antonescu!"... Aşa e.
Ribbentrop şi Ciano n-au sosit la Viena decât ieri după amiază. Azi sunt convocaţi Teleky şi Csaki. Ai noştrii — generalul Antonescu şi Sturdza (!) — vor fi „marinaţi" la Berlin, la sfârşitul săptămânii. Aflu că pleacă la Berlin şi Cancicov, cu Antonescu...
La Viena ca la Salzburg, la Berlin ca la Berchtesgaden a fost şi va fi vorba de toate, dar în special de „Europa de mâine" scumpă lui Hitler...
Amicii noştri: bulgarii au interzis limba română în Cadrilater... Biata limbă română!...
Lewis, preşedintele Sindicatelor muncitoreşti din Statele Unite, şi adversar neînduplecat al lui Roosevelt, şi-a dat demisia, după cum se angajase în cazul unei realegeri a inamicului său...
însemnări zilnice, 1940 513 In locul lui a fost ales I. Murray, partizan al lui Roosevelt..
Printr-un decret apărut astăzi, s-a înfiinţat „Creditul Naţional Agricol", prin transformarea Binagului (Banca pentru Industrializarea şi Valorificarea Produselor Agricole). Noua instituţie va avea un capital de 1 miliard lei (Binagul avea unul de 500 milioane) şi va putea sconta efecte la Banca Naţională cu o dobândă de 2%. Transformarea Binagului inutil într-un Credit Agricol ieftin este fericită; numai să se găsească oameni care să facă treabă...
Joi, 21 noiembrie. S-au lămurit rosturile tevaturii conducătorilor Axei, chemărilor şi întâlnirilor din ultimele zile. Ieri Fiihrerul a sosit la Viena şi în faţa lui, ungurii au semnat adeziunea lor la „Pactul Tripartit", încheiat între Germania, Italia şi Japonia la 27 septembrie 1940. Deja faptul că tratatul îşi conservă numele de „pact tripartit" arată că Ungaria, ca şi cei care vor veni după ea, nu sunt primiţi în asociaţie cu parte egală, ci pc un picior dc inferioritate. Această situaţie mai este subliniată şi printr-un articol al protocolului semnat ieri, în care se specifică că, în cazul în care, în conformitate cu art. 4 al „Pactului Tripartit" s-ar discuta chestiuni interesând Ungaria, reprezentanţi speciali ai acestei ţări vor fi admişi la deliberări...
„Pactul Tripartit" a fost încheiat „în vederea împiedicării extinderii războiului, în vederea restabilirii păcii şi în vederea unei reconstrucţii naţionale politice şi economice a Europei". Neputând ajunge să-şi realizeze imediat planul unei Europe reînnoite, aşa cum o vede el, din cauza greutăţilor pe care le-a întâlnit în calc (Franţa-Italia, Rusia), Hitler în nerăbdarea sa a vrut cel puţin să-şi afirme hotărârea printr-un gest şi astfel a găsit formula cu „adeziunea la pactul tripartit". La prima adeziune a fost constrânsă Ungaria şi s-a dat semnăturii ei o importanţă neobişnuită. A venit Hitler în persoană la Viena, a adus şi pc Ciano şi pe ambasadorul Japoniei din Berlin, pe Ribbentrop şi pc Keitel bineînţeles — şi a dai mese şi recepţii, transformând un fapt divers într-un eveniment mondial...
Mâine vom semna şi noi la Berlin, cu mare alai, acest „pact tripartit" şi după noi vor semna şi alţii, pe rând, desigur Bulgaria, poate .Iugoslavia etc. şi aşa cel puţin, dacă n-a ajuns încă la scopul său final, Hitler va fi jalonat totuşi calea pe care vrea să păşească...
514
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
515
Generalul Antonescu pleacă azi-dimineaţă la Berlin. însemnând în foile precedente că trebuia să plece la 22 mă înşelasem: la 22 trebuie să fie sosit în capitala Germaniei...
Deşi a fost invitat numai dânsul cu Sturdza, mai ia cu el pe Cancicov, pe Iaşinschi (ministrul Sănătăţii), pe Papanace, pe Constant, pe Medrea — droaie de oameni, 14 în total. Aşa e românul, îi place sindrofia. Afară de Medrea, niciunul din „voiajori" nu ştie nemţeşte. Pe Iaşinschi îl ia ca să-1 domolească nemţii în chestiunea ovreiască...
Pe ziua de azi următoarele două decrete-legi:
1) Se transformă Creditul Industrial în Creditul Naţional Industrial — numai ca să scoată pe toţi cei de acolo şi să înlocuiască pe Victor Slăvescu printr-un domn Pascu;
2) Se constituie „Consiliul de Patronaj al Operelor Sociale" şi se numeşte un Comitet compus din următoarele 4 dame: d-na general Antonescu, d-na Horia Sima, d-na Elena Corneliu Codreanu şi d-na Ve-turia Goga. Cum a intrat Veturia în Almanahul de Gotha al Mişcării, nu ştiu. Mă bucur însă că în acest Almanah, n-a fost băgată şi Didina Can-tacuzino. Trebuie să turbeze... Numai să nu ne muşte!
A murit părintele Moţa, ilustru prin paternitatea sa, căci e tatăl eroului legionar cu acelaşi nume, fost cumnat al lui Corneliu Zelea Codreanu...
L-am văzut pentru ultima oară la Consiliul de Coroană întrunit ia Palat, în noaptea Arbitrajului...
Nu era bătrân şi moare de pneumonie. Era un om cumsecade şi cu scaun la cap...
Herr von Ritgen mi-a făcut ieri o lungă vizită. Trimis la Legaţia din Bucureşti în Serviciul Presei, c dc mai bine de doi ani în mijlocul nostru şi cunoaşte perfect stările noastre...
Am examinat împreună situaţia regimului, şi am fost de acord asupra tuturor punctelor. Nebuniile, pc tărâmul economic mai ales, îl speriau şi pe dânsul Deşi a fost un mare simpatizant al Mişcării Legionare, deşi dansul a făcut legătura între Legaţia gentiaisâ şi Garda dc Fier (şi o mai face şi azi), mărturiseşte că regimul a dat mari decepţii nu numai românilor, dar şi la Berlin. E în curent cu iot, dar absolut cu tot cc sc petrece.
Mi-a făcut o declaraţie sensaţională: „Deutschland ist beschlossen einzugreifen!" („Germania e hotărâtă să intervină"). Căci aşa nu mai merge... După Ritgen, două schimbări trebuie imediat aduse la îndeplinire: pe terenul economic, desfiinţarea comisarilor — pe terenul politic, desfiinţarea poliţiei legionare... Şi apoi toate măsurile vexatorii, anchete, procese, regim impozitiv pentru ovrei — lăsate să cadă sau revizuite. în ce priveşte partea economică. Neubacher a obţinut de la Berlin depline puteri şi trimitere de specialişti care să încadreze pe români...
Ritgen, care este prietenul lui Neubacher, regretă că acesta n-are depline puteri şi pentru partea politică. Fabricius e slab — zice el — şi nu pricepe situaţia, la în braţe un regim şi se prăbuşeşte cu el. Aşa a lucrat cu Urdăreanu până în ultimul moment; aşa se dă acum pe mâna legionarilor fără nici un discernământ. Ar fi bine ca de partea românească să se vorbească cu el des, şi să i se aducă la cunoştinţă tot ce se întâmplă, căci este influenţabil... Ritgen adaugă că probabil directivele politice, în România, vor trece din ce în ce mai mult asupra generalului Hansen... Eu i-am spus că singura noastră nădejde, ca să scăpăm de anarhie, sunt ei, nemţii... A convenit şi el că Germania are nu numai datoria, dar şi interesul ca economia românească să nu ajungă la faliment, şi ca ordinea să fie păstrată neatinsă...
Ritgen mi-a mai spus că văzuse chiar ieri pe Mişu Antonescu şi că ministrul Justiţiei a recunoscut că decretele-legi referitoare la Societăţi, că şi cele referitoare la situaţia ovreilor au nevoie urgentă să fie revăzute. Nemţii socotesc că problema ovreiască nu trebuie rezolvată decât după pace, şi că pentru moment ei trebuie lăsaţi să muncească în linişte.
Din vorbele lui Ritgen am înţeles că Cancicov a fost numit prin influenţa lui Neubacher, că numirea lui a fost rău văzută în lumea legionară, dar că Nubacher îl va susţine „envers et contre tous".
Ritgen mai crede ca Medrea va fi însărcinat cu reorganizarea Legiunii din care trebuiesc eliminate elementele subversive şi haimanalele care s-au infiltrat în Mişcare dc la septembrie încoace...
Complectare a celor spuse de Ritgen:
Abia plecase acesta de la mine şi a venit Alimănescu să-mi povestească că: Medrea i-a spus că poliţia legionară va fi suprimată şi că el, Medrea, va fi numit subsecretar de Stat la Interne (în locul numitului Biriş care a încurcat tot) şi însărcinat cu „curăţirea" Mişcării...
Pe dc altă parte, telegrame dc la Berlin, publicate în ziarele de azi-dimineaţă, anunţă, că, deoarece „rândurile Mişcării Legionare au fost foarte rărite prin prigoana vechiului regim" (aceasta, este formula gă-
516
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
517
sită pentru justificarea unei noi intervenţii germane), o Misiune economică se impune paralel cu cea militară. Apoi asta vrem şi noi!
Desfiinţarea poliţiei legionare parc că a şi început, la Bucureşti...
Mihai Popovici a venit azi-dimineaţă sâ mă vadă şi mi-a povestit cele întâmplate cu „Pro Transilvania". Ideea iui Maniu a fost sâ creeze un organ de propagandă în favoarea reîntregirii Ardealului, organ în afară dc orice scop politic intern (pretinde Popovici...) şi întru nimic îndreptat împotriva Germanici. Propagandă documentară, în toate ţările, dar tocmai şi mai ales în Germania. Maniu a fost la generalul Antonescu şi i-a expus planul său. Acesta a aprobat cu singura rezervă sâ vadă Statutele şi să propună eventual unele modificări. Cu acest prilej Maniu ar fi întrebat pe Antonescu dacă nu crede că ar fi bine ca fostele partide — şi vorbea în numele partidului său — sâ tic lăsate să îşi reconstituie cel puţin cadrele, deoarece nu sc ştie cum se pot întoarce evenimentele şi ţara poate sa mai aibe nevoie de o rezervă. Generalul a aprobat şi această cerere, cu condiţia sâ nu se treacă la nici o acţiune publică, să organizeze Comitete dc cadre, dar numai la Centru şi în capitalele de judeţe, şi în nici un caz la sale, unde ciocniri cu legionari ar putea fi de temut...
Maniu a comunicat lui Dinu Brătianu rezultatul întrevederii sale cu Antonescu şi l-a rugat să ia şi dânsul contact cu generalul, ca sâ vadă dacă îi vorbeşte la fel. Dinu a delegat pc Ghcorghe Brătianu, care a văzut pe Conducătorul Statului: şi lui, i-a vorbit exact ca iui Maniu...
In acelaşi timp, Antonescu a cerut sâ vadă şi pe Mihalache, şi a repetat şi acestuia cele spuse tui Maniu...
După opt zile, pc baza acestei autorizări. Sordid a întrunit la Sighişoara, la ci acasă, Comitetul naţionai-ţârănesc din Târnava Mare. Poliţia a venit şi a împrăştiat oamenii şi toţi au fost daţi în judecată şi judecaţi la Craiova (?!), unde Serdici a fost condamnat la 5 000 Ici amendă, iar ceilalţi achitaţi...
Maniu a hotărât atunci să convoace Comitetul Central a! partidului, în Bucureşti, şi ca sa nu aibu neplăceri, a prevenit Poliţia, adăugând ca făcuse convocarea pc baza autori/arii principiale date dc generali;! Antonescu. Totuşi, Poliţia a interzis întrunirea — iar a doua zi a apărut decretul prin care orice acţiune politică, afară dc Mişcarea Legionară, era interzisa sub aspre sancţiuni...
S-a pretins câ acest decret fusese dat împotriva încercărilor de d'si-deuţâ din însăşi Mişcarea Legionară... Dar :»u fost <!c fanî suprimate >i
libertăţile acordate înainte dc Conducătorul Statului. Dat fiind spiritul reghnului, cu mă întreb cum putuse să le dea...
în cc priveşte „Pro Transilvania", se cunosc cele întâmplate. Cu toată aprobarea prealabilă a generalului, cu toată aprobarea legală a Tribunalului — Asociaţia a fost dizolvată prin decret-lege. Popovici pretinde că a fost ordinul nemţilor, deşi Gh. Brătianu avusese grijă să explice lui Fabricius că acţiunea proiectatei Asociaţii nu era întru nimic îndreptată împotriva Germanici... Fabricius nu fusese convins însă, şi obiectase, că o asemenea iniţiativă ar putea sâ încurce lucrurile. Nici chiar faptul câ Gh. Brătianu, cu cunoscutele sale convingeri filo-ger-manc, era vicepreşedintele Asociaţiei, n-a dezarmat pe reprezentantul Germaniei — care probabil a cerut dizolvarea...
întâmplarea că dizolvarea a fost decretată sub interimatul lui Horia Sima, ardelean, a supărat foc pc transilvăneni, şi i-a îndepărtat şi mai mult de Mişcarea Legionară...
Glume bucureştene:
— Care e activitatea legionarilor? Dezgroapă morţii şi dezbracă vii...; --- Pentai cc au intrat românii în Axă?
Ca să nu aibă ce mânca ca în Germania, ca sâ nu se bată ca în Italia şi ca să se certe ca în Spania...;
-Din România Mare, Regele Carol a dat Estul, Manoilescu Vestul şi generalul Antonescu, restul...;
— Cine poartă pene şi nu c cocoş? Cine poartă puşca şi nu c soldat? Cine merge de-a îndărâtele şi nu c rac? (italianul..,).
Vineri, 22 noiembrie. Generalul Antonescu cu suita sa n-a plecat ieri-dimineaţă, cum am crezut, ci miercuri seara. Nu ştiu pentru ce, plecarea sa a fost ţinută secretă în sensul că n-a fost dată la jurnale, sau mai bine zis. Cenzura a scos-o în cursul nopţii dc miercuri spre joi, din zaţuri. Sa fi fost teamă dc un atentat pe drum până la graniţa? Trăim într-un regii» dc mister, şi nu putem nici măcar ghici gândurile stăpânilor...
Vestea câ generalul a plecat cu 12 ori întârziere a fost provocată prin tevatura de ieri-dimineaţă de Ia Gara Băneasa, de unde a plecat în-ti-adevăr cu alai cineva, dar nu generalul Antonescu, ci Regina Elena. Regina merge la Florenţa, să-şi destindă câteva săptămâni nervii...
518
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
519
Abia ieri la amiaza, Radio, şi seara ziarele, ne-au informat despre plecarea generalului. Ca să nu fie plecarea la Berlin mai prejos ca cea spre Roma, Horia Sima a ţinut şi miercuri seara o scurtă cuvântare (devine acum o tradiţie) pe care a încheiat-o urând generalului „drum bun şi reîntoarcere de biruitor" (sic). Pe cine să biruie? Pe Hitler? Pe toţi nemţii? Pe el însuşi? Alt mister...
Telegramele de azi-dimineaţă ne informează că la Berlin întreaga presă se ocupă de sosirea generalului şi îi dă o importanţă mare, probabil ca să umfle şi importanţa „pactului tripartit" pe care Conducătorul Starului Român îl va semna, şi care e menit să înlocuiască deocamdaă „marele plan" de reconstituire a Europei Noi...
Telegramele D.N.B. ne mai aduc la cunoştinţă că generalul a sosit ieri la Bruck, la graniţa Reichului şi că a fost primit acolo de Şeful Protocolului, Dornberg, şi de colonelul von Mantenffel în numele armatei germane... Onoruri speciale — adaugă Agenţia D.N.B. ...
La Berlin, Antonescu cu suita va sta 2 zile. Va fi găzduit la palatul Bellevue şi Hitler va da un dejun în cinstea lui, iar Ribbentrop un „diner". Duminică dimineaţa, misiunea română va pleca spre Bucureşti, unde va sosi luni seară...
Se zice că săptămâna viitoare, primul ministru bulgar şi ministrul său de Externe vor sosi şi ei la Berlin, tot pentru semnarea „Pactului Tripartit". După ştirile din Berlin, cu Iugoslavia nu s-ar fî luat încă contact într-un asemenea scop. Se vede că Iugoslavia rămâne să fie în prealabil ciopârţită. Până acum, numai noi am fost puşi la punct...
Nici azi n-a fost publicat comunicatul grecesc. Cel italian vorbeşte de bombardări aeriene, pretutindeni, iar despre frontul grecesc o linie: „trupele noastre au rezistat la atacurile inamice"...
Se vede că iar au avut grecii succese...
în Anglia, bombardări teribile — mai ales în regiunile industriale...
Sesiunea Parlamentului englez a fost deschisă printr-un Mesaj Regal citit de Rege. Mesajul e scurt şi prin el se afirma că Anglia va continua războiul până la salvarea libertăţii lumii...
în Camera Comunelor, Churchill a afirmat că Guvernul este satisfăcut dc măsurile luate în Egipt, unde forţele britanice vor face faţă fără grijă invaziei italiene... Guvernul britanic dă dc asemenea tot sprijinul
posibil rezistenţei greceşti, a cărei importanţă nu-i scapă, pentru viitoarea dezvoltare a războiului...
Mareşaul Petain a făcut declaraţii presei, prin care a reamintit că Franţa a fost înfrântă şi că trebuie să plătească în consecinţă. Mareşalul cere tuturor francezilor să nu uite prin ce au trecut...
Banditul Berilă a scăpat în ziua cutremurului. Transportat în acea noapte cu mai mulţi „camarazi" de la Brăila (unde fusese judecat) la Adjud, s-a folosit de zăpăceala cutremurului ca să scape din vago-nul-dubă... Berliă a fost însă prins şi arestat, ieri, la Slatina.
Unul care ştie să se învârtească: Petre Dragomirescu, de la Iaşi. După ce s-a înţeles, pe rând, cu toate Guvernele de la război încoace — după ce a fost averescan şi liberal, iată-1 acum numit decan al Facultăţii de Drept din Iaşi şi sub regimul legionar...
Ieri, între orele 6 şi 8 seara, a avut loc o mare procesiune religioasă, cu racla Sfântului Dumitru, care a fost plimbată de la Mitropolie la Sf. Gheroghe şi de acolo peste bulevarde şi cheuri înapoi la Mitropolie. O lume nebună, cu lumânări în mână, cerând protecţia sfântului împotriva cutremurelor... în fruntea procesiunii, natural, Didina Cantacu-zino — fetidă fetiţă...
Două ore, circulaţia a fost paralizată în inima Bucureştilor — dar nimeni n-a protestat, căci toată suflarea românească nu mai arc încredere decât în Dumnezeu şi în Sfinţi...
Sâmbătă, 23 noiembrie. Pământul nu se linişteşte încă; în fiecare zi sc mai înregistrează câte un mic cutremur. Pe unele Ic simţim, pc altele nu şi sunt numai înregistrate de aparate. Dar toate aceste mici zguduiri ale pământului sc răsfrâng asupra zidurilor deja dezgrădinatc de cutremurul cel mare din 10 noiembrie. Cea mai marc parte din clădirile Bu-curcşliului sunt atinse; ziarele publică în fiecare dimineaţă liste nesfârşite dc casc ce urmează să fie evacuate spre a fi întărite sau dărâmate. După blocul Gălâţescu (colţ Bulevard cu strada Atena), a fost evacutat şi urmează să fie doborât enormul bloc clădii pe locul lui Mişu Phe-rcckydc (Bulevard şi strada Vasilc Conta), blocul de lângă biserica italiana, şi probabil şi cel construit dc Malaxa (Bulevard colţ cu str. CA.
520
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
521
Rosetti) — şi altele... Lumea trăieşte tot cu groaza în sân şi cu ochii la tavan, să le prindă ameninţările...
De la Berlin nimic important. Greceanu a fost primit ieri dimineaţă în audienţă de Hitler, ca să-şi prezinte scrisorile de acreditare. Fiihrerul a primit apoi pe Vaier Pop, care se află încă la Berlin în misiune specială...
După dejun a primit pe generalul Antonescu şi a stat cu el de vorbă 3 ore şi jumătate — spun depeşele...
Despre ce s-a vorbit sau făcut, nu s-a dat încă nici un comunicat...
Ervin Antonescu, membru secundar a! ilustrei dinastii, dar bine informat căci în calitatea sa de ministru desemnat la Budapesta, îşi petrece viaţa la Externe — mi-a destăinuit ieri nădejdile regimului. Germania, foarte plictisită de rezistenţele pe care le întâlneşte la Varşovia, a propus Sovietelor un schimb — anume ruşii să preia fosta capitală a Poloniei cu regiunile învecinate (inutilizabile pentru nemţi) şi să dea Reichului Lembergul, Galiţia Meridională şi Bucovina. Pentru Germania schimbul ar fi de o importanţă capitală, căci ar câştiga o cale de comunicaţie suplimentară spre România, iar pentru noi ar rezulta din el reîntoarcerea Bucovinei şi Nordului Moldovei la matcă.
Guvernul spera ca toate să fie terminate până la sosirea lui Antonescu la Berlin, astfel încât Conducătorul Statului sâ sc înapoieze la Bucureşti cu acest dar împărătesc... Pare însă că ruşii n-au consimţit la schimb, căci nu văd nici o ştire în telegramele dc azi care să ne încurajeze în nădejdile noastre... Chestiunea a fost tratată şi cu prilejul vizitei lui Molotov, şi rămăsese ca un răspuns definitiv sâ fie dat de Moscova...
Cum o să deschidă Sovietele o cale nouă nemţilor spre graniţa lor? E copilăresc. Şi mai au şi argumentul că regiunea Varşoviei c locuită de polonezi, pe când Galiţia aproape numai de ruşi (ruteni)...
Să aşteptăm — dar să nu uităm câ suntem în serie neagră...
Hitler a dăruit 10 milioane de lei pentru victimile cutremurelor noastre... Mai bine ne da Bucovina!
Ieri la amiază, s-a sinucis Sidorovici, fostul comandant al Străjii Ţârii şi favorit ai Regelui Carol. Din nimic, numai cu uniforma în spinare, a fost ridicat de fostul Rege ia înălţimi pe care nu le visase nici el, dar şi-a pierdut capul... Comandant al Străjii, cu grad de ministru, trecutul regim plănuia sâ facă din cl un şef de Guvern, după curii arn notat-o în aceste însemnări...
Incorect, Sidorovici adunase o frumoasă avere pe care n-a putut-o justifica în faţa Comisiilor de anchetă... în momentul în care trebuia să fie arestat, şi-a pus capăt vieţii cu un glonte...
în cursul zilei de ieri s-a mai produs şi altă dramă. Mai mulţi legionari au fost tocmiţi şi plătiţi ca sâ scape de la Jilava pe Gavrilă Marinescu şi pe generalul Argeşeanu. Complotiştii au venit la Jilava cu o dubă, să ia pe preveniţi şi să-i ducă la instrucţie. Nu cunosc amănuntele şi nu ştiu cum au fost descoperiţi. Ce ştiu e că doi legionari compromişi s-au sinucis, sau au fost sinucişi (nu ştiu bine), iar un al treilea a fost legat în curtea din dos a Prefecturii Poliţiei de „stâlpul infamiei", cu o placardă pe piept pe care stă scris! „Trădător"!! Ca în Evul Mediu!
Cele întâmplate la Jilava au impresionat adânc conducerea Mişcării Legionare... în fine văd şi şefii Mişcării Legionare unde a dus recrutarea tuturor derbedeilor, primiţi fără nici o selecţionare, de la septembrie încoace.
Până la desfiinţarea poliţiei publice legionare, şi la reorganizarea ei ca poliţie internă de partid, s-a oprit deocamdată orice înscriere şi orice confirmare a celor recent înscrişi...
Se zice (dar cine poate şti?) că legionarii ademeniţi să scape pe Gavrilă şi pe Ghiţă Ostaşul ar fi primit 5 milioane lei...
Ziarele nu suflă un cuvânt despre cele întâmplate, deşi sute şi mii de oameni au defilat ieri în curtea Poliţiei în faţa nenorocitului legat de „pilor"!
Secătura de Pârvu Boerescu s-a descoperit camarad de clasă cu generalul Fîansen! Au fost împreună, şi camarazi de bancă în nu ştiu ce şcoală militară din Germania! Pârvu şi viitorul stăpân politic al României (?) îşi zic „per tu"! O sâ se folosească şi de asta, nenea Pârvu!
Prigoana ovreilor duce la rezultate diametral opuse celor urmărite. Astfel la Braşov, principalele firme ovreieşti supuse „românizării" au trecut în mâinile... saşilor! Din ale ovreilor mai puteau odată românii sâ le scoată, dar din ale saşilor!
Mi s-a citai astfel celebra firmă Neumann (croitorie, mode etc.) şi alte trei ale căror nume nu le ţin minte, toate preluate de şasi. La Braşov
522
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
523
e fierbere mare... Legionarii se instalează acum în prăvăliile ovreieşti ca să împiedice pe saşi să le preia... Dar Braşovul, să nu uităm, e plin de armată nemţească...
Grecii continuă să bată pe italieni. Aceştia mărturisesc în comunicatul lor de azi că au evacuat Goritza şi că trupele lor „se reformează pe o linie nouă" — cunoscuta formulă austriacă, din 1914-1918...
Cu logica care caracterizează Cenzura noastră, s-a dat azi drumul şi la comunicatul grecesc, din care aflăm pe lângă înaintarea armatei elene şi capturarea unui destul de însemnat material de război, printre care 15 tunuri, şi anume 7 grele de asediu...
în schimb, italienii înregistrează o mare victorie în... Sicilia. Vice-mareşalul forţelor aeriene britanice din Mediterană, Boyd, a fost silit să aterizeze, din cauza unui defect de motoare, şi a fost capturat cu însoţitorii săi!!!
Circulă zvonuri despre înlocuirea lui Alexandru Otulescu, la Banca Naţională. Otulescu e bolnav şi obosit, şi pare a nu fi la înălţimea postului de guvernator. Se zice că va fi înlocuit prin Manoilescu (!) susţinut de nemţi, sau prin Corneliu Georgescu, subsecretar de Stat la Colonizări, sau aşa ceva.
Duminică, 24 noiembrie. Deşi alaltăieri s-a împlinit o lună de la prima zguduire puternică (22 octombrie), ieri pe la orele 5(17) am mai avut un cutremur, foarte scurt dar destul de tare. Observatorul Astronomic îl califică de gradul 3-4. în public enervarea e mare şi se citează cazuri multe de depresiune nervoasă. Unele merg până la acte de nebunie, şi la sinucidere precum a fost în cercul meu de cunoştinţe cazul căpitanului în retragere Zossima.
Pe ziua de ieri evenimentul de scamă e adeziunea noastră la „Pactul
Tripartit", săvârşită în mod solemn la Berlin de către generalul Antonescu. Ceremonia semnăm iii a avut loc în Palatul Reichului, în prezenţa lui Ribbentrop şi a tuturor demnitarilor germani şi români calificaţi să fie prezenţi. Nuanţă puţin măgulitoare pentru noi: Pubrerul n-a
fost de faţă, deşi solemnitatea a avut loc în Palatul său... Pentru unguri, s-a deranjat să vină dinadins la Viena, ca şi Ciano de altminteri... în trenul Axei, suntem pasageri de clasa a Il-a. în toamna anului 1938 ni s-a oferit un vagon-salon; vina cui e, că n-am ştiut să profităm de el? Fuhrerul n-a asistat la semnătura noastră; în schimb a trimis o telegramă de prietenie Regelui Mihai...
Cu obişnuita noastră megalomanie, am taxat, la Radio şi în gazete, adeziunea noastră la „Pactul Tripartit", ca un eveniment istoric epocal. îmi amintesc că în 1938, septembrie, acelaşi Radio şi aceleaşi ziare au taxat tot de istoric şi epocal un biet discurs ţinut la Cernăuţi de Victor lamandi, prin care vestea înfiinţarea unui partid unic (FRN-ul care a urmat)...
în realitate politica aceasta de adeziune solicitată la „Pactul Tripartit" acoperă o înfrângere — Fuhrerul a pornit acum o lună şi mai bine la o acţiune de reconstruire definitivă politică şi economică a Europei, reconstruire ce trebuia să încununeze victoriile germane. întâlnirile cu Mussolini (Brenncr), cu Petain şi Laval, cu Franco, cu Molotov n-au avut alt scop. Acţiunea n-a izbutit însă, din cauza Franţei şi a Rusiei, cu care Fuhrerul n-a putut să ajungă la rezultate pozitive... Adeziunea la „Pactul Tripartit", pact de înţelegere numai, pentru o îndrumare spre o nouă alcătuire a Europei şi a Asiei, e menită să arunce praf în ochi, şi să ascundă maselor în aşteptare adevărata situaţie... Fromula „in-quietude â terme" îşi găseşte şi aci aplicarea...
Cu privire la aceste adeziuni la „Pactul Tripartit", citesc în ziarele de azi o dezminţire interesantă de notat. United Press din America a publicat o informaţie în care se afirma că Ungaria a aderat la Pact în înţelegere cu Guvernul de la Moscova şi după sfatul lui. Deşi o asemenea informaţie putea fi lăsata să treacă fără să fie relevată, Agenţia sovietică TASS îi dă o dezminţire categorică... Ca să facă plăcere Berlinului, probabil!
Nici azi nu se publică la noi comunicatul grecesc. Radio-Londra informa aseară că urmărirea trupelor italiene în retragere, de către greci, continuă... în schimb, comunicatul italian consacră o linie situaţiei de pe frontul albanez, arătând că noua linie de apărare a armatei „imperiale" se întăreşte...
Ziarele macaronarilor continuă să facă mare tămbâlau în jurul capturării vicemareşalului Boyd şi pretind că au găsit asupra lui documente de o importanţă covârşitoare...
524
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
525
Comunicatul german afirmă că Coventry nu mai e decât un maldăr de ruine, iar englezii pretind că au distrus uzine importante din Ruhr şi pe Rin..
Din Franţa se vesteşte câ Puanx, guvernatorul Siriei, va fi înlocuit prin Chiappe, fostul prefect de poliţie. Chiappe este socrul lui Carbuc-cio, proprietarul ziarului Gringoire, care susţine politica mareşalului Petain...
în cercurile politice berlineze se vântură ideea unei noi Societăţi a Naţiunilor, constituită pe baza adeziunii la „Pactul tripartit". Acest nou S.D.N. „ar înlocui vorbăria de la Geneva prin fapte" şi ar avea sediul său la Viena...
Până acum, Hitler şi Mussolini au protestat cu energie şi împotriva pactelor în general şi împotriva instituţiei dc la Geneva... lată-i acum pe cei doi dictatori pc urmele lui Titulescu şi ale lui Beneş... „Plus ca change, et plus c'est la meme chose!"
Roosevelt a numit pe amiralul William Leahy, ambasador ia Vichy în locul lui Bullit. Radio-Londra socoteşte că Roosevelt a ales un amiral ca să arate că îşi acreditează ambasadorul mai mult pe lângă persoana mareşanului Petain, decât pe lângă neputinciosul Guvern francez...
în vilaetele occidentale turceşti s-a proclamat starea de asediu. S-au luat de asemenea măsuri de precauţie „prebeliec" în ce priveşte circulaţia automobilelor şi consumaţia benzinei...
Acum câtva timp s-a răspândit ştirea că germanii evacuează în Franţa locuitorii francezi din Lorena. N-am vnit să notez în caietele mele aceste ştiri grave, până. să n-am confirmarea lor. Astăzi, faptul mi-a fost oficial confirmat de Fabricius... Mctzul va deveni un oraş nemţesc! „Poor France!"
Lucrările de curăţire la Charlton sunt aproape terminate... Bulevardul va fi redat circulaţiei săptămâna aceasta...
Luni, 25 noiembrie. Cu prilejul împlinirii a 13 ani de la moartea lui Ionel Brătianu, a avut loc ieri un parastas la biserica Amzei, şi o pomenire la monumentul defunctului. Până acum, parastas şi pomenire s-au făcut la Florica — dar anul acesta liberalii au vrut să arate Bucureş-tiului că mai există, şi sâ manifesteze oarecum pe terenul politic. Deoarece am făcut parte din ultimul Minister al defunctului, m-am dus şi eu. Nu era lume prea multa, dar asistenţa mi-a făcut o penibilă impresie. Deşi n-au trecut decât câteva luni de când toţi aceşti oameni erau în fruntea bucatelor, mi s-au înfăţişat ca o adunare de stafii, ca nişte epave ale unui regim dispărut de veacuri... Şi totuşi, câte ambiţii inutile erau zugrăvite pe feţele unora din cei prezenţi... Dinu Brătianu făcea pe Şeful, fiii^câ era Şeful partidului. Gheorghe Brătianu poruncea şi el, ca fiu al celui mort — dar nici Lia Brătianu nu se lăsa mai prejos, ca văduvă de fost Şef... După parastas am trecut în grădina Casei Brătianu, la Statuia cioplită de Mestrovic, unde doctorul Angelescu şi studentul Tudor Trancu urmau să ţină scurte şi patriotice cuvântări. După ce am strâns multe mâini, am plecat tiptil prin Victor Emmanuel, discursurile pc frig (ca şi pc cald) neconstituind pentru mine nici o atracţie. Pe când mă îndepărtam, a venit după mine Şoneriu să-mi spună că un comisar de poliţie s-a prezentat lui Angelescu şi a interzis în numele Guvernului cuvântările...
Se vede că s-au tocmit însă cu stăpânirea, căci după câte citesc azi în Universul, şi Angelescu şi studentul Trancu şi-au rostit discursurile... Şi e bine câ le-au rostit. Dc ce numai noi n-am avea voie să ne spunem păsurile şi să ne mărturisim nădejdile?
Eliza Brătianu n-a fost de faţă, căci a asistat la parastasul celebrat la aceeaşi oră la Florica.
Din partea Guvernului, nici un reprezentant, probabil ca să nu se supere nemţii... Greşeală.
Pământul, cu toate aparenţele de liniştire, pe care ni le dă de câteva zile, e tot în fierbere. Din satul Mierla, de lângă Vălenii de Munte (Prahova) se semnalează importante alunecări de teren. Vreo 8 gospodării au fost distruse şi vreo 30 altele au trebuit sâ fie evacuate... Din Căpriori (Dâmboviţa) se semnalează zgomote puternice din adâncime, iar Mircea Solacolu îmi povestea că ieri-dimineaţă la ţară a auzit urlete ca de tunet prelungit fără să le poată determina direcţia... De sâmbătă la ora 6 p.m., n-am mai simţit nici un cutremur, în schimb s-a înregistrat unul destul de puternic în Iugoslavia, la Belgrad, cu epicentrul la 170
526 CONSTANTIN ARGETOIANU
kilometri de acest oraş. De pe urma acestui cutremur nu se semnalează însă nici o stricăciune.
Generalul Antonescu cu suita sa a părăsit ieri-dimineaţă la ora 10,20 Berlinul. A fost dus la gară de Ribbentrop. înainte de plecarea misiunii româneşti, Lucă Sturdza a dat un interviu. Renegarea trecutului — ploconire şi recunoştinţă faţă de Germania. Platitudine inutilă...
A aderat şi Slovacia la „Pactul Tripartit". Semnătura a avut loc ieri la Berlin, cu ceremonial ceva mai redus ca al nostru (a lipsit dejunul cu Hitler). Semnătura ungurilor s-a îndeplinit cu ceremonial de clasa I, a noastră cu unul de clasa a Il-a, a slovacilor cu unul,de clasa a Ifl-a...
Grecii continuă să înainteze şi să împingă pe italieni în retragere.
Nemţii bombardează masiv oraşe englezeşti. Southampton a fost atacat de 250 avioane, deodată.
Bombardează şi englezii. Au lăsat bombe şi asupra Marsilliei (!!) şi asupra porturilor coastei franceze de Nord, de la Brest până la Dun-kereque.
Despre cele întâmplate la Jilava nu se cunosc până acum exact decât pedepsele suferite: două sinucideri şi o expunere la stâlpul infamiei. Încolo, diferite versiuni. Am înregistrat una, cea cu planul de evadare. O altă versiune ar fi că legionarii mituiţi s-au mărginit să aducă haine şi accesorii de costumare destinate lui Gavrilă şi lui Zeciu (iar nu lui Argeşeanu). Bănescu, preşedintele Comisiei de anchetă mi-a mărturisit ieri la parastasul lui Brătianu că nici el nu e în curent cu ce s-a întâmplat şi crede că n-a fost decât „transmitere de corespondenţă", ceea ce după dânsul nu constituia un delict, căci nici unul din acuzaţi nu e la „secret"...
Totuşi, trebuie să fi fost ceva mai grav, dată fiind asprimea pedepselor...
Brutalitatea vremurilor:
Doctorul Porfiriu, român rămas în Silistra şi proprietarul unor case în oraş şi al unei vii în afară de oraş, a fost atacat de o bandă de bulgari şi crunt bătut. Toate reclamaţiile lui, la autorităţile locale au fost zadarnice...
însemnări zilnice, 1940 5 27
Disperat, bietul om a trecut Dunărea şi s-a refugiat în România. Probabil că asta voiau şi bulgarii...
Societatea culturală ASTRA şi-a ţinut ieri adunarea la Sibiu. A luat parte şi Maniu — dar cuvântarea sa, dacă a ţinut una — şi nu se poate să nu fi ţinut — nu este nici măcar menţionată în dările de seamă ale ziarelor!
Ziarele reproduc alte cuvântări, probabil pieptănate de Cenzură, căci sunt toate moderate, ca formă şi ca fond.
Se mai reproduc şi telegramele adresate Regelui, generalului Antonescu, lui Sima şi ministrului Brâileanu. în nici una din ele nu se vorbeşte de „mişcare legionară", ci numai de „curent naţional"...
Collas a primit ştirea oficială că un regiment italian a trecut şi s-a predat la iugoslavi, care l-au dezarmat, şi că oraşul Argirocastro a fost ocupat de greci...
Din izvor german se află acum şi rostul bombardării aeriane a Mo-nastirului (Iugoslavia) de către italieni, efectuat din eroare, cum s-a spus după săvârşirea lui. Pare că n-a fost eroare, ci că bombardamentul a avut de scop să oprească trupe italiene pornite să se predea în Iugoslavia... După un protest din partea Belgradului, şi scuze din partea Italiei, incidentul a fost înăbuşit cu grija...
Dona Marta Bibescu a avut neplăcerea unei percheziţii legionare la Mogoşoaia, percheziţie datorită probabil legăturilor ei cu Lupeasca... Legionarii au venit cu directorul general al Siguranţei Ghica în frunte, au stat de dimineaţa până seara la ora 5, au cercetat peste tot, dar s-au purtat foarte bine şi n-au luat decât 2-3 scrisori...
Ţin faptele de la Brâncoveanu, care s-a mutat cu familia în dependinţele de la Mogoşoaia1 şi a fost prezent la operaţie...
Victor Slavescu e indignat împotriva lui Cancicov şi a lui Creţeanu care nu l-au prevenit măcar despre transformarea Creditului Industrial
şi despre exoflisirea lui. A afla? dimineaţă din jurnale ca Creditul In-
! Vila iJrâncmsRinu din Şoseaua jlanu a foi-l vânduta Dancii Coraerciaie, şi <ie estre aceasta Pnmăriei Bucureşti..
528
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
529
dustrial fusese transformat prin decret şi câ în locul lui fusese pus Paşcu, un fost elev al său... Nici Banca Naţională, care avea 8 miliarde angajate în Creditul Industrial, n-a ştiut nimic despre cele întâmplate...
Mi se spune câ poliţia legionară a fost desfiinţată, cel puţin la Bucureşti, pe ziua de sâmbătă. Somată să părăsească etajul al patrulea de la Prefectura Poliţiei, unde se instalase, n-a vrut. Ministad de Interne Petrovicescu a fost însărcinat, după acest refuz, cu evacuarea forţată a domnilor poliţişti amatori. A arestat pe Stângă, şeful lor1 şi a dat pe ceilalţi afară „mânu militari"...
Legionarul expus la stâlpul de infamie (afacerea Jilava) se numeşte Drăgulănescu şi avea grad de comandant legionar...
Marţi, 26 noiembrie. Generalul Antonescu s-a înapoiat aseară de la Berlin. Miniştrii Cancicov şi Sturdza au mai rămas probabil în străinătate, căci interimatele la Ministerele lor se menţin — şi nu cred să-şi fi dat demisia.
Despre rezultatele mai amănunţite ale vizitei continuăm să nu ştim nimic, în afară de declaraţia generalului câ se întoarce de la Berlin cu încrederea Fuhrerului şi a poporului german în destinele ţării noastre...
Regele Mihai a răspuns, printr-o călduroasă telegramă, urărilor pe care i le-a adresat Hitler cu prilejul semnării „Pactului Tripartit".
Primul ministru şi ministrul de Externe bulgari nu vor mai merge la Berlin. Bulgaria nu va adera pentru moment la Pact. De la Berlin se anunţă oficial, că „prima fază" a adeziunilor s-a terminat... Poate că s-a renunţat la adeziunea Bulgariei spre a se evita complicaţii eventuale în raporturile cu Turcia — nu de dragul turcilor, ci de al ruşilor...
Situaţia de pe frontul greco-italian este acum centrul preocupărilor, la Berlin. Cercurile politice germane socotesc câ Reichul nu se poate considera în război cu Grecia, deoarece oficial nici Italia n-a declarat încă război Greciei. Totuşi, Grecia trebuie sâ priceapă consecinţele atitudinii ei, că Germania consideră Anglia exclusă din afacerile Europei şi cine merge cu Imperiul Britanic nu poate fi considerat decât ca inamic comun al Puterilor Europene...
1 Care înlocuise pe Socariciu, grav rănit într-un accident de automobil...
De pe frontul din Albania aceeaşi situaţie: grecii înaintează, sunt la 20 kilometri Vest de Goritza şi pretind câ fac prizonieri şi iau material însemnat de război... Italienii nu neagă avansul grecesc, afirmă însă că n-au pierdut, ca material de război, decât sârmă ghimpată... La Roma se vorbeşte de pregătirea unei noi expediţii în Albania...
Ambasadorul sovietic la Berlin a fost schimbat. în locul lui Schwar-ţev a fost numit Dekanosov. Această numire, dată fiind importanţa politică a tovarăşului Dekanosov, e interpretată în Germania ca o dovadă de strângere a raporturilor dintre Reich şi Soviete...
Mâine, miercuri vor fi deshumate rămăşiţele lui Zelca Codreanu şi ale tovarăşilor săi de suferinţe. Osemintele vor fi depuse la biserica Sf. llie Gorgani şi sâmbătă vor fi înmormântate solemn la Casa Verde a legionarilor. Toată săptămâna aceasta a fost decretată săptămână de doliu pentai Legiune, iar sâmbătă va fi zi de post negru pentru legionari...
Lumea găseşte că legionarii abuzează de parastase şi de înmormântări. Se poate răspunde: c vina lor dacă au fost omorâţi atâţia?
în Iugoslavia, pe valea Savci, inundaţiile au luat un ritm catastrofal. Zeci dc sate au fost cuprinse de ape, şi pagubele sunt enorme. Au pierit vite şi oameni, s-au prăbuşit case şi s-au distrus zeci de mii de hectare dc recolte... S-a supărat rău Dumnezeu pc noi!
Miercuri, 27noiembrie. în cercurile politice se comenta mult fraza rostită de generalul Antonescu, la coborârea sa din tren, drep răspuns urărilor lui Sima de bună sosire. Generalul a spus: „România va merge la biruinţă. România va avea drepturile ei!" Unii susţin că asemenea declaraţii n-ar fi trebuit fi făcute, dacă s-a obţinut ceva la Berlin, şi cu atât mai puţin dacă nu s-a obţinut nimic... Guvernul fiind mut1, toate ipotezele sunt permise. Din atitudinea generală a oamenilor regimului, din puţinul pe care l-am aflat pe căi lăturalnice, dar mai ales din deprimarea vădită a cămăşilor verzi — parc a reieşi că singurul rezultat obţinut la Berlin e o punere la punct a metodelor actuale româneşti de guvernare... Cred că o radicală schimbare în aceste metode a fost hotă-
1 E atât de mut, încât nici măcar rămânerea lui Cancicov la Berlin, pentru încă câteva zile, n-a fost dată în vileag...
530
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
531
râtă. Această schimbare mi-a fost de altminteri confirmată aseară de Neubacher şi de Hofmann, fără să mai reamintesc că mi-o anunţase deja, săptămâna trecută, Ritgen...
E simptomatic, că articolele ditirambice, publicate după înapoierea generalului de la Roma, lipsesc cu totul după înapoierea sa de la Berlin... Se publică numai schimbul de telegrame între Antonescu, Hitler şi Ribbentrop, pe de o parte — între Regele Victor Emmanuel (care a felicitat şi el pe Regele nostru pentru semnarea „Pactului Tripartit") şi Regele Mihai, pe de alta...
Ieri-seară au reînceput mesele săptămânale la Asociaţia Finanţei şi Marii Industrii. In ultimele luni, Asociaţia a trecut prin mari încercări. Evenimentele care s-au succedat de la septembrie au pus în chestiune până şi existenţa ei. M-am întrebat daca sub un regim care urăşte şi persecută tot ce a fost, „Clubul Miliardarilor" nu va fi „expropriat" într-o bună dimineaţă prin decret — şi ca să nu provocam o asemenea măsură, l-am ţinut închis...
N-am fost „expropriaţi" prin decret, dar după cum ara însemnat-o în paginile precedente, am fost aproape „expropriaţi" de fapt de o bandă de legionari...
Ca să apăr prestigiul instituţiei, şi ca să ies de altă parte din marasmul în care ne aflam, am hotărât să redeschid ieri-scară porţile Clubului, şi să pun această redeschidere, oarecum, sub protecţia stăpânilor noştri, germanii. Am rugat pe Neubacher să ne facă o conferinţă înainte de masă, şi am poftit şi pe toţi cloncanii dc la Legaţia şi dc pe lângă Legaţia germană. Foarte gentil, Neubacher a primit, şi ue-a făcut o interesantă prelegere asupra „Ideii Europei Centrale între anii 1918 şi 1940".
Au răspuns la invitaţia mea Fabricius, generalul Hansen, Hofmann, Kluggist, colonelul Just (ataşat militar), Ritgen şi alţi vreo 10 nemţi din jurul lor. Cei câţiva miniştri şi subsecretari de Stat poftiţi n-au putut veni din cauza Consiliului de Miniştri adunat la aceeaşi oră... A venit însă din partea legionarilor Medrea (în cămaşă verde) şi Dan Răduieseu, planificatorul ...
A fost un succes: la masă au luat parte 135 de persoane, ceea ce nu s-a mai întâmplat la Asociaţie ...
Sper că am asigurat, pentru câtva timp cel puţin, existenţa Clubului.Vom avea dc- acum înainte în fiecare săptămână o masă colegială, iar din două în două săptămâni, şi câte o conferinţă. Pc cea viitoare, ne-o va ţine Dan Răduieseu...
La masă, am avut pe Neubacher în dreapta şi pe Hofmann în stânga. Amândoi n-au făcut decât să înjure toate nebuniile regimului, pe cele economice bineînţeles... Hofmann.
Miercuri 25 decembrie. Crăciun.
Astăzi se împlinesc patru săptămâni, de când am fost brusc întrerupt în semnările mele şi am văzut moartea cu ochii... De atunci, mi-a fost cu neputinţă să mai scriu un rând. Am trăit cu inima strânsă, fără să pot pricepe pentru ce am fost osândit la moarte de oameni cărora nu le făcusem decât bine...
Reiau azi condeiul, să încerc să aştern pe hârtie cele întâmplate, pe care nici până în ceasul de faţă nu le pot desluşi pe deplin. Poate că voi putea să o fac mai târziu, dacă Dumnezeu îmi va mai da zile.
Să ne înapoiem la miercuri 27 noiembrie. Era cam ora 8 'zi dimineaţa, poate ora 9, scriam liniştit la biroul meu, cu lampa aprinsă căci era o zi întunecoasă. Deodată — uşile camerei mele de lucru erau deschise — văd năvălind în hol pe Filip extrem de agitat, perorând şi gesticulând şi însoţit dc doi inşi necunoscuţi.
„Am găsit pc dumnealor la poartă şi vor cu tot preţul să vă vorbească..."
Filip vorbea repede şi cu emoţie, ca şi cum ar fi dat de dracul... Eau doi tineri, îmbrăcaţi sumar, dar fără bluză verde, din care unul şchiopăta1 şi părea să fie mai mult „asistentul" celuilalt. Foarte politicoşi, cei doi tineri au înaintat spre biroul meu şi cel care nu şchiopăta mi s-a adresat cu următoarele cuvinte: „Domnule Argetoianu, s-a întâmplat azi-noapte ceva foarte grav la Jilava; viaţa dvs. nu este în siguranţă şi am venit să vă rugăm să ne urmaţi la Poliţie, căci numai acolo putem să garantăm că nu vi se va întâmpla nimic. Veţi petrece câteva ore într-un fotei confortabil, până se vor linişti lucrurile..." Am întrebat ce se întâmplase la Jilava. N-au vrut să-mi spună; „ceva grav"... atât am putut scoate de la ei. Am întrebat mai departe pe cel care vorbise, dacă avea un mandat împotriva mea, şi în ce calitate venea la mine. S-a legitimat ca „comisar al poliţiei legionare", mi-a spus că n-avea un mandat pro-priu-zis, dar că era în interesul siguranţei mele să îl urmez la Poliţie.
Eram nedumerit, între timp sosise şi Alimănescu din faţă2 — şi dânsul şi Filip au început să se certe cu legionarii şi să le declare că nu
1 Acesta s-a prezentat drept „comisarul" Malcasian — şchiopul nu s-a prezentat dar am aflat apoi că ar fi fost Dragomir, şeful garajului de la Prefectura Poliţiei...
2 Instalasem pe Alimănescu în casa din faţă pe care o aveam cu chirie până la aprilie viitor.
532
CONSTANTIN ARGETOIANU
Însemnări zilnice, 1940
533
mă vor lăsa să plec. Socotind că tovarăşii lor erau în minoritate, alţi trei legionari ce fuseseră lăsaţi afară la automobil (o splendidă limuzină nouă cu număr din Suceava — după cum am putut constata la plecare) au intrat în anticameră, unde până la sfârşitul scenei au jucat rol de personaje mute — şi de rezervă.
Pe când Alimănescu şi Filip se certau cu cei doi legionari, a ieşit sus în galerie şi nevastă-mea, atrasă de zgomot, şi dându-şi seamă de ce se petrece, a telefonat repede lui Rioşanu. Acesta era în baie1, şi a răspuns: „Cum? după ce s-a întâmplat azi noapte?" (făcea şi cl aluzie la evenimentele de la Jilava, pentru mine încă tot necunoscute). Rioşanu a spus nevesti-mi să nu plec, câ se îmbracă şi vine numaidecât la noi...
Era uşor dc spus dar greu de făcut. Cei doi legionari erau cât se poate de politicoşi — trebuie să o mărturisesc — dar tot atât de insistenţi pentru îndeplinirea mandatului lor. Timpul trecea repede, Rioşanu nu putea sosi la timp, era evident. Soţia mea tot ţipa „nu tc duce, nu te duce..." şi disperată a chemat din nou la telefon pc Rioşanu. Acesta a răspuns sâ vin cu legionarii la cl, şi a cerut să vorbească cu „comisarul". Se vede câ i-a spus acelaşi lucru şi lui şi dl. Malcasian a consimţit printr-un „bine" în doi peri. Apoi, întorcându-se spre mine a pronunţat cu dispreţ numele lui Rioşanu, adăugând cu ironie: „11 cunoaştem pc dl Rioşanu, sc amestecă în toate, apoi când sc întâmplă ceva, se spală pe mâini şi pune toată vina pe noi, legionarii..."
Dl Malcasian mi-a făcut după aceasta o propunere: să-i dau în scris că nu am nici o pretenţie pentru apărarea vieţii melc, şi că orice mi s-ar îmtămpla, Mişcarea Legionară nu poartă nici o vină... Dacă le-aş da o asemenea scrisoare la mână, ei n-ar mai avea nici o pretenţie şi aş putea sâ rămân acasă şi să mă păzesc singur. Nu ştiam cc să fac. Nevastă-mea, Filip şi Alimănescu tot strigau sa nu plec — • şi era cât pe aci să scriu scrisoarea, ignorând masacrul dc la jilava şi cu conştiinţa curată, neputând un minut să-mi intre îu cap ideea că Garda de Fier ar 11 în stare să îmi facă un râu, mie, care fusesem simpatizantul ei şi care făcusem tot ce făcusem sub vechiul regim ca să ocrotesc Mişcarea -m-am hotărât însă până îa cele din urmă să merg cu legionarii la Rioşanu şi să iau ultimele hotărâri acolo. Am ieşit cu dânşii, şi cum era si automobilul lui Filip la poartă, m-am urcat în el. Alimănescu s-a pus la volan, cu m-am aşezat lângă dânsul, iar Filip în fund. Au sărit imediat şi cei doi legionari (comisarul şi şchiopul) lângă Filip - şi cum am pornit, au scos revolverele, le-au îndreptat spre Alimănescu şi l-au forţat astfel, în loc să o apuce la stânga prin Amiral Urseanu spre Rioşanu
1 Rioşanu petrecuse noaptea !.-. Jilava si sc înapoiase acasă sâ fac* o baie.. de destindere.
(Calea Dorobanţilor), să o ia drept înainte prin Victor Emanuel spre Poliţie... Alimănescu protesta, Filip urla — cu greu i-am făcut să tacă, şi am rugat pe Alimănescu să meargă la Poliţie...
După cum nu ştiam ce se petrecuse la Jilava, nu ştiam nici ce era la Poliţie. Cu Zâvoianu, prefectul Poliţiei, avusesem pe vremuri relaţii bune şi îi făcusem chiar câteva servicii. Ideea de a mă pune sub ocrotirea Prefecturii îmi părea chiar foarte nimerită. Numai după ce am ajuns la Poliţie, mi s-au deschis ochii!
La Poliţie, platforma cea nouă era plină de automobile, iar când am pătruns pe uşa care da pc această platformă, am intrat în plină revoluţie...
Intrarea, scara, culoarele mişunau, de legionari; un freamăt de tropote, de voci năbuşite din care ieşeau din când în când. ţipete de protest, câte o interpelare, câte un protest... Cei care ne aduseseră ne-au croit drum prin mulţime, spre uşa unui birou şi m-au despărţit de Filip şi dc Alimănescu, cu toate opunerile lor. Uşa biroului era însă închisă. A venit un domn şi m-a întrebat cum mă cheamă. „Argetoianu", am răspuns cu. „Ce profesie?" a continuat domnul. „Nici. una" — iar la a-ceastă replică, domnul, amabil, care se făcuse că nu ştie cine sunt, a lăsat să cada: „încă un tâlhar care intrighează împotriva noastră". Până aci, toţi fuseseră foarte politicoşi faţă dc mine. Domnul, cine o fi fost, cu o mustaţă si o ţăcălie roşie a fost dc altminteri singur dc felul său, căci toţi cei cu care am mai venit, în contact după dânsui, nu s-au abătut de la cea mai corectă atitudine, trebuie sâ o mărturisesc. Uşa în faţa căreia mă aflam neputând fi deschisă, am fost dus în alt birou, încăpător, în care la două mese stau faţa în faţă doi chestori (legionari) iar pc o canapea şi pe scaune, în şir, Gigurtu, generalul Ilasievici, Ghelmegeanu, doctorul Marinescu (fostul ministru al Sănătăţii) şi fratele său, colonelul Victor Marinescu. Am fost poftit sâ stau şi eu. Uşa salonului era închisă cu cheia, şi de câteori bătea cineva la uşă, unul din chestori se ducea, deschidea şi parlamenta cu cel de afară, apoi închidea uşa la loc. După câteva minţite a fost adus şi Gută Tătărescu... Sonor cum c din lire, a vrut sâ ne facă un discurs dar unu! din chestori i-a rugat să nu comunice cu noi, iar pe noi, să păstrăm o discretă tăcere... până vine dl prefect.
Am aşteptat mai bine de o jumătate dc oră, până a venit un domn fercheş, cu un pardesiu „pepite" în spinare, care, după cc ni s-a prezentat ca dl. Biriş, secretar general al Ministerului dc Interne, în cuvinte foarte politicoase s-a scuzat câ am fost deranjat şi ne-a rugat sâ avem încă puţina răbdare. Au mai trecut vreo zece minute, şi dl Biriş a venit iarăşi sâ ne roage să-1 urmărim în cabinetul prefectului. L-am urmat.
534
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
535
unul după altul, în coloană. Eu, din întâmplare, eram primul după dânsul. Abia pornisem, Biriş s-a întors către mine şi mi-a spus: „Veţi avea o plăcută surprindere1. în cabinetul prefectului, în loc sa dăm de Zâvo-ianu, am găsit pe Sima. Conducătorul Mişcării Legionare ni s-a înfăţişat într-o stare de extremă tensiune nervoasă. Palid, alb aproape ca hârtia, îi tremurau buzele, şi vorbele îi ieşeau pripite, ca gloanţele din-tr-un revolver. Cum a văzut pe Gigurtu şi pe Uasievici le-a spus: „Dar dvs. ce căutaţi aci, duceţi-vâ acasă..." Gigurtu şi Uasievici „ne se le sout pas fait dire deux fois" şi au plecat îndată. Lăsând apoi pe fraţii Marinescu la o parte, Sima ne-a luat pe Tătărescu, pe Ghelmegeanu şi pe mine într-un colţ, şi ne-a sfătuit să părăsim imediat ţara „pentru câtva timp". Eu ascultam, tâmpit, şi continuam să nu pricep. Dar până să întreb „pentru ce" trebuia să ne expatriem, a luat cuvântul Tătărescu şi a întâmpinat că nu se putea pleca aşa, cu una, cu două, că trebuia paşaport, că trebuiau vize, că mai trebuiau şi devize... Pe când discutam şi cu Sima, care ne întrebase între altele, şi dacă avusesem neplăceri de suferit din partea legionarilor, întrebare la care am răspuns cu toţii că cei ce veniseră să ne ridice se purtaseră foarte bine cu noi — pe când discutam cu Sima, s-a deschis o uşă în fund şi a apărut Zăvoianu, şi mai palid, şi mai nedormit, şi mai zăpăcit decât vicepreşedintele Consiliului. Acesta s-a precipitat spre „domnul prefect" (!!) şi au început să discute amândoi, foarte animat, dar pe şoptite. Cum erau departe de noi, n-am auzit nimic, dar am avut impresia că Sima se străduia să convingă pe Zăvoianu să facă sau să nu facă ceva... Pe când vorbeau încă, a făcut Rioşanu irupţie în birou, şi de la uşă, văzând pe Sima: „Ah, bravo Sima, eşti aici!". Apoi, întorcându-se spre noi: „Am venit să vă iau să vă duc acasă!" „Hai veniţi! Vom vedea mai târziu ce e de făcut!" Ne-am luat ziua bună dc la Sima, şi în naivitatea noastră am mulţumit şi lui Zăvoianu şi am pornit cu Rioşanu care a ieşit în fruntea noastră şi cu doi agenţi a dat la o parte mulţimea ce forfotea în anticameră şi astfel am ajuns în două minute iarăşi pe platformă. Aici ne-am urcat repede în două automobile — în al lui Rioşanu, el, Tătărăscu, Ghelmegeanu şi cu mine, într-un al doilea, fraţii Marinescu.
Pe drum, şi de la Rioşanu au început lămuririle... Am aflat astfel că în cursul nopţii, la Jilava, după dezgroparea osemintelor lui Zelea Codreanu şi a tovarăşilor săi de suferinţă, legionarii prezenţi uciseseră, cu focuri de revolver, pe toţi deţinuţii arestaţi de Comisia prezidată de Bănescu (anchetă asupra omorurilor din noaptea de 29/30 noiembrie
1 Biriş era omul lui Sima. Atitudinea lui. în evenimentele pe care le povestesc aci a fost foarte corecta şi amicală chiar — deşi cred că nu nutrea omul multă simpatie pentru noi.
1938), 64 la număr, printre care generalul Argeşanu, Gavrilă Marinescu, lamandi, general Bengliu etc. Am mai aflat că noi fuseserăm ridicaţi ca să fim şi noi judecaţi la repezeală de un tribunal revoluţionar, întrunit la Poliţie şi prezidat de Zăvoianu, apoi executaţi în beciuri. Rioşanu a adăugat că nu ne putea duce acasă, ci la Ministerul de Interne, unde ne ruga să stăm câteva ceasuri, până se vor linişti lucrurile...
Aduşi la Interne pentru câteva ceasuri, am stat acolo şase zile... Abia acolo, în biroul lui Rioşanu, am priceput prin ce trecusem, şi m-am prăbuşit sufleteşte... Nu atât de spaima pericolului prin care mă strecurasem — şi care nu mi se înfăţişase decât după ce mă aflasem la adăpost — cât din pricina răsturnării întregului meu rost politic...
Până atunci, cu toată părerea de rău pentru greşelile comise, simpatia care mă legase în trecut dc Mişcarea Legionară nu fusese înăbuşită... Şi faţă de tot ce făcusem pentru gardişti sub fostul regim, eram în drept să'socotesc că şi conducătorii Mişcării nutreau pentru mine simţăminte de prietenie. Scuzele lui Sima după incidentul din septembrie de la Sinaia, atitudinea mai multor fruntaşi legionari şi chiar a generalului Antonescu mă întăriseră în această idee... Şi iatâ-mă deodată într-un sac cu inamicii Mişcării şi cu profitorii vechiului regim si osândit la moarte... Cădeam de sus!
Cum? Eu care am tratat cu Zelea Codreanu şi cu Zizi Cantacuzino împăcarea între Mişcarea Legionară şi Regele Carol, eu care n-am făcut parte din Guvernele asasine, cu care am protestat cu cea mai scârbită revoltă contra omorurilor, eu care am salvat dc la moarte şi din lagăre câţi am putut, eu care am un dosar întreg de emoţionante scrisori de recunoştinţă din partea legionarilor şi a neamurilor lor — eu, să ajung să fiu pus pe o linie cu lamandi şi cu Gavrilă Marinescu?
Dar ce să rnă mai mir? N-am ajuns tot eu şi în faţa comisiunilor de anchetă, deşi n-a fost ministru mai cinstit ca mine — deşi (cu tot cât am câştigat în Consiliile dc Administraţie) averea mea a mers tot diminuând şi mă găsesc astăzi cu 15 milioane datorii ipotecare...
Dar'cc să mai zic; naţiunea şi-a pierdut drepturile ei — suntem în plină anarhie, morală şi materială.....
Vineri 27 decembrie. Reiaţi condeiul cu silă; nu mai am nici o poftă să scriu. Vreau însă să închei acest caiet...
La anul cc vine, daca Dumnezeu îmi va mai da zile, voi vedea de va mai fi cazul şi de voi mai fi în stare să duc mai departe aceste însemnări...
Reiau dar finii celor întâmplate la 27 noiembrie ca s-o sfârşesc. Toată ziua am petrecut-o în biroul lui Rioşanu, la Minister, tâmpiţi şi
536
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
537
nedumeriţi. După sosirea noastră, după o jumătate de oră a fost adus de la Poliţie şi Ralea, şi a mai venit să se pună la adăpost şi Bentoiu, ameninţat şi el. Rioşanu, care ne salvase dc la moarte, ne-a îngrijit mai departe ca un tată, ne-a servit un excelent dejun rece de la Capsa1, în sala cea mare a Ministerului, unde am luat şi masa de scară, tot dc la Capsa, împreună cu cei doi ofiţeri ai Gărzii, cu Marinescu, şeful de cabinet al generalului Petrovicescu şi cu d.d. Stoia şi Ştefanescu, şi ei de la cabinetul Ministerului — şi din care cel dintâi (Stoia) trebuia să ne trădeze în cursul nopţii...
Toată după-amiaza am petrecut-o în mijlocul ştirilor alarmante sau mai liniştitoare pe care nu le aduceau pe rând Rioşanu, Mânzatu sau Borşan (cei doi şefi de cabinet ai lui Alecu) — şi nevestele noastre autorizate să ne vadă... Pe nevastâ-mea a adus-o chiar Rioşanu, şi mai către seară a venit o a doua oară cu fiică-mea... Ce emoţie! Au venit şi Filip şi Alimănescu, şi am aflat astfel că nu li se întâmplase nimic, căci fuseseră ameninţaţi şi ei...
Pe când eu unul stam pleoştit într-un jeţ şi căutam să despic absurditatea situaţiei mele; pe când ceilalţi făceau fel de fel de planuri cum să-şi salveze viaţa — pe când Tătărescu, incorigibil, ne făcea discursuri sonore şi vorbea de Poiana, de pandurii şi de carabinele lui — Rioşanu se ocupa de siguranţa noastră...
Cine ar fi crezut vreodată că simpaticul Rioşanu, bun numai de petreceri, să se reveleze nu numai ca un adevărat erou, dar şi ca un organizator de frunte! în acele zile teribile, în care toţi îşi pierduseră capul în Guvern, până şi generalul Antonescu (ameninţat şi el, ca şi Sima, de altminteri) — numai Rioşanu a rămas cu sânge rece şi a organizat rezistenţa împotriva extremiştilor Mişcării, şi înfrângerea lor!
Toată ziua de miercuri, ca şi joi a doua zi, plecarea noastră imediată din ţară, a fost lozinca generaîâ. Rioşanu ne-a pus pe Radovici, un funcţionar de la Interne, la dispoziţie ca să nc facă paşapoartele — şi pe de altă partea ne-a cerut să ni se facă acasă valizele, noi urmând să mergem direct la la Minister la gară.
Anticipez: de unde miercuri trebuia sa plecăm peste graniţă, a doua zi, joi, sau cel mai târziu vineri, chestiunea plecării noastre s-a tot diluat — şi până azi, 27 decembrie, tot n-am plecat, niciunul...
1 A doua zi, mai dumeriţi, am cerut să nu ni se mai întindă masă în sala cea mare, ci sâ ni se aducă o mâncare mai simplă, de la restaurantul Gării dc Nord, în biroul lui Rioşanu, transformat în „sală comună" pentru noi. Alături de biroul lui Rioşanu era un mic cabinet, cu o privată, o casă de fier, un spălător şi o canapea. Acolo primeam pe rând soţiile şi vizitatorii noştri —■ acolo am petrecut eu, pe canapea, prima noapte, noaptea tragică, pe care o descriu mai la vale...
Ni s-au dat pe rând mai multe explicaţii: ba că nu sosiseră valizele1, ba că nu se luaseră măsurile de siguranţă până la frontieră etc. etc. In realitate, generalul Antonescu n-a vrut să ne dea drumul, fie că se temea de reacţiile unora din noi în străinătate, fie că nu voia să mărturisească prin expedierea noastră că nu ne poate păzi, fie că voia să ne ţină la dispoziţia diferitelor Comisiuni de anchetă în faţa cărora eram chemaţi...
Până miercuri seara nici unul din noi nu se dumirise bine; eram toţi ca tâmpiţi faţă de neaşteptata pacoste ce ne căzuse pe cap, aşa încât tot ce nu era noi, ne lăsa indiferenţi. Către seară, am aflat că Madgearu şi lorga dispăruseră de acasă, dar nu am dat prea mare importanţă ştirii, căci nu ne-am închipuit un moment că ar fi putut fi urmăriţi, Madgearu mai ales...
Abia a doua zi joi am aflat oribilul adevăr...
în noaptea de miercuri spre joi, am mai văzut o dată moartea cu ochii... Ne întâlnisem cum putusem, îmbrăcaţi cum eram, pe fotelele şi canapelele din biroul lui Rioşanu şi din biroul alăturat al şefilor de cabinet. Eu mă culcasem pe dormeza din cabinetul de toaletă, şi cu tot gâlgâitul closetului, adormisem — căci eram istovit de nervi. Pe la ora 4 dimineaţa, îmi bate Tătărescu la uşă şi îmi spune: „Scoală-te, căci îmi pare că vin camarazii peste noi..."
Sar în picioare şi trec dincolo. Pe sală voci — nu multe — bătăi în uşă, şi rugăriiinte să deschidem... Clonţa, chestorul care se închisese cu noi, a crăpat uşa şi a închis-o repede: recunoscuse pe doi din cei mai cunoscuţi ucigători, pc camarazii Şocariciu şi Găină... cu ei era tânărul şi blajinul Stoia, care în ajun la masă se indignase de cele întâmplate şi se bucurase de salvarea noastră... Toţi trei erau cu revolvere...
După zece minute de bătaie în uşă şi de somaţiuni dc deschidere, cei din afară au încercat să forţeze intrarea, dar n-au reuşit, căci uşile groase de stejar, nu s-au clintit. Un moment dc tăcere şi a zbârnâit telefonul... Vocea lui Stoia: ne chema din biroul vecin (biroul lui Biriş) ca să ne convingă sâ deschidem. Mai întâi a căutat să ne ademenească, apoi a început cu ameninţările. Şapte câţi eram, nu aveam un revolver: ei aveau trei automate — soarta noastră, dacă am fi deschis, ar fi fost pecetluită...
Am început să negociem pe rând la telefon, Ralea, Tătărăscu şi eu căci ne chemau pe unul după altul ca să ne convingă sâ dechidem. Am sfârşit prin a le spune că vom deschide, numai să ne lase să ne îmbrăcăm (deşi eram îmbrăcaţi), că nu era rea-voinţâ din partea noastră dar că primisem consemnul să nu deschidem nimănui, şi câte şi mai câte.
1 Trebuia să mergem toţi în Italia, Tătărescu ar fi preferat Belgradul, dar nu i s-a aprobat.
538
CONSTANTIN ARGETOIANU
însemnări zilnice, 1940
539
Căutam să câştigăm timp, căci de la alt telefon vestisem Comandamentul Militar Central despre cele ce se petreceau şi cerusem ajutor... Asaltul (căci au mai venit să împingă în uşi) şi palavrele noastre au durat 25 de minute. în cele din urmă ni s-au dat 2 minute ca să deschidem, iar de nu vom deschide ni s-a spus că vor sparge uşa cu topoarele... Am cerut 5 minute; pe când ne tocmeam, un zgomot de motoare pe piaţă ne-a dat să înţelegem că sosiseră ajutoarele cerute... „Dar dacă or fi dimpotrivă, de ai lori" — a observat Tătărescu... N-au trecut două minute şi am fost nu numai dumiriţi, dar şi salvaţi... Căpitanul An-dreescu, un vlăjgan simpatic, plin de curaj şi de optimism, s-a prezentat la uşa noastră... Venise cu două tancuri şi cu un pluton de soldaţi într-un camion... Cum au simţit că urcă soldaţii scara, cei trei muşchetari au şters-o, pe o poartă dosnică...
Mai târziu, dimineaţa, am aflat amănuntele atacului îndreptat împotriva noastră... Se făcuse greşeala să nu se pună gardă decât la uşile exterioare, şi acestei gărzi nu sc dase consemnul să nu lase să intre pe nimeni, oricine ar fi. La poarta din dos a Ministerului, pe unde au intrat, Stoia s-a legitimat ca funcţionar ai Departamentului şi a fost lăsat să treacă cu cei doi tovarăşi ai săi... Ce s-a petrecut apoi, a rămas cam confuz... Comandantul gărzii pare că dormea, şi nimeni nu s-a dus să îl scoale, iar Marinescu, şeful dc cabinet al lui Pctrovicescu, în paza cui fusesem lăsaţi, a dat bir cu fugiţii (frică sau complicitate?), mulţumin-du-se să ne telefoneze din depărtare: „Nu deschideţi!"
îndrăzneala acestui atac în însuşi localul Ministerului, a făcut vâlvă mare... în urma unei anchete imediate, Stoia şi Ştefânescu1 au fost destituiţi — dar Stoia a fost numit a doua zi şeful organizaţiei legionare din judeţul Constanţa... Marinescu a scăpat, susţinând că plecase după ajutor... în locul pichetului de gardă, au fost aduse joi dimineaţa 3 companii cu mitraliere, sub comanda unui locotenent colonel ajutat de 2 maiori, de 3 căpitani şi de alţi ofiţeri! Căci Rioşanu a venit să ne spună că nu ne dă drumul acasă, cum fusese vorba, şi că ne organizează un dormitor mai confortabil.
Ni s-au adus dormeze, noi am adus rufe de acasă, şi am fost instalaţi în cele trei odăi ale contabilităţii Ministerului, sus la etajul al 2-lea. Toate culoarele au fost ocupate mililăreşte, cu consemnul să se tragă, de la ora 8 scara înainte, împotriva oricui n-ar fi însoţit dc unu! din ofiţerii gărzii.
1 Un coleg al lui Stoia, ia cabinetul lui Pctrovicescu, caic mâncase şi el cu noi seara îu ajun, dar a cărui prezenţă, noaptea, in Minister, n-a fost dovedită...
Norocul nostru a fost că nu fusesem instalaţi de miercuri seara în camerele de sus. Căci aceste camere sunt despărţite între ele şi de culoare prin uşi cu geamlâc, prin care ucigaşii puteau da buzna cu uşurinţă, şi chiar trage în noi, fără să intre, prin geamuri...
După cum miercuri dimineaţă am scăpat fiindcă am avut norocul să fim duşi la Poliţie, de unde ne-a ridicat Rioşanu1, miercuri noapte spre joi, am scăpat fiindcă am avut iarăşi norocul să fim lăsaţi în cabinetul aceluiaşi Rioşanu, în loc să fim instalaţi „mai comod"(!!) pentru noapte, în birourile Contabilităţii...
De ce atârna viaţa unui om! De două ori în 24 de ore, Rioşanu ne-a salvat de la o moarte sigură...
Tot aşteptând paşapoartele şi învoirea de plecare, am petrecut 6 zile la Ministerul de Interne... Ce au fost aceste 6 zile, în care abia am putut să ne spălăm sumar şi să ne primenim, ce au fost aceste 5 nopţi dormite ca vai de noi, îmbrăcaţi pe jumătate şi cu inima strânsă — nu o mai pot spune aci...
Situaţia noastră la Ministerul de Interne nu mai era tenabilă. Noi, enorma gardă pe care prezenţa noastră o impunea, vizitele necontenite pe care le primeam — totul contribuia să dea Ministerului un aspect de puşcărie... Apoi între noi, ne enervam unii pe alţii, prin veştile colportate şi aduse fiecăruia prin familiarii săi.
în fine, luni 2 decembrie, plecarea noastră în străinătate devenind tot mai problematică şi lucrurile mai liniştindu-se, Roşianu a hotărât să ne ducă acasă, punând casele noastre sub pază bună. Cum nu putea însă păzi prea multe case, s-a convenit ca Tătărescu să ia la el pe Ghelmegeanu, eu pe Ralea, iar fraţii Marinescu sâ fie găzduiţi la Inspectoratul Jandarmeriei.2
Şi astfel, luni seara, la orele 8 mi-am reintegrat domiciliul, cu mare emoţie. Mi-am găsit casa păzită de 39 de jandarmi, comandaţi de sublocotenentul Voinescu3. Santinele în jurul casei şi în casă... Şi de atunci trăiesc aşa. Prizonier voluntar, primesc prieteni şi prietene — dar n-am ieşit din casă. Aşa m-a sfătuit şi mă sfătuieşte Rioşanu, salvatorul meu -— şi, ce să fac? îl ascult...
1 Madgearu şi Iorga n-au mai fost duşi la Poliţie, ci direct la locul martiriului lor...
2 Bentoiu ne părăsise după noaptea zbuciumata de miercuri spre joi, socotindu-se mai in siguranţă la o prietenă legionară, iar fraţii Marinescu până în cele din urmă n-au fost duşi In Jandarmerie, ci la doctorul acasă.
3 După câteva zile, postul a fost redus la 20 oameni, sub. It. Voicescu, lt. Calma, loc. ItndcwHi şi sub. lt. Mihăescu, au făcut cu rândul, fiecare câteva zile.
540
CONSTANTIN ARGETOIANU
Nu-mi vin în fire şi nu pot să pricep... Eu care n-am nici o vină în prigoana legionarilor; eu care m-am pus luntre-punte ca să-i scap sau să le îmbunătăţesc situaţia; eu care am făcut ce am putut ca să-1 împac pe Zelea Codreanu cu Regele Carol şi care m-am despărţit de fostul Suveran fiindcă nu voia să se înduplece la politica mea — să ajung proscrisul lor!!!
La toate mă aşteptam, dar la asta nu!
Proscris politic, şi urmărit în faţa diferitelor comisiuni de anchetă — eu care am administrat banul Statului cu scrupulozitate, care am rămas omul cinstit cunoscut ca atare de toată lumea!! N-am făcut parte nici din guvernele de prigoană a Mişcării Legionare, nici din guvernele de pricopseală ale Camarilei. Atunci de ce toată năpasta pe capul meu?
Nu pricep, nu pricep...
Şi nedreptatea morală ce mi se face, mă deprimă şi mă roade, şi simt cum îmi subţiază firul vieţii...
Cât va mai ţine această stare de lucruri? Rioşanu mă asigură că toate se îndreptă spre bine...
Să dea Dumnezeu să fie aşa...
Luni 30 decembrie. Nu mai am nici o poftă de scris... Mă simt atât de singur şi dezlegat de restul lumii! Trecutul e mort, şi nu pot contura încă cadrul viitorului!...
închei aici însemnările mele. Dacă voi mai fi pe lumea asta, şi dacă voi mai avea ceva de scris — voi deschide un nou caiet ■— când voi reintra printre cei vii, dacă voi mai fi vreodată în rândul lor,..
(Urmează volumul IX, 194!)
INDICE*
nume de persoane
Abs - 141, 147. d'Agosfino — 143, 202, 262, 265.
Alboteanu, Victor —36, 123, 293.
Alimănişteanu,   Dumitru —
306, 358, 359. Andrei, Petre --97, 111, 159,
226, 259. Angelescu, C. dr. — 95, 162,
393.
Angelescu, Costică ■—- 31, 41, 97,98,99, 116, 133, 152, 155, 159, 284, 290.
Antonescu, Ion — 412, 413, 428, 442, 443, 456, 469, 472, 475, 477, 480, 487, 490, 496, 498, 507, 514, 516, 517, 518,
526, 527.
490.
Antonescu, Mihai Antonescu, Victor -.....- 22-24,
263, 178, 179, 218, 255, 289,
347, 393. Argeşanu, Gh. — 385, 445, 509,
521.
Arion, Dinu — 79, 405.
Auschnit, Edgard — 203, 208.
Auschnit, Max — 46-48, 58, 75, 79, 83,84, 100, 109, 121, 124, 126, 130, 150, 166, 174-176, 182, 189, 203, 208, 222, 227, 247, 249, 250, 280, 297, 411, 418.
Aznavorian Hurmuz, P. — 167.
Balif, Ernest — 1.12, 157, 353, 394.
Beldie, V......- 118.
Bcntoiu, Aurclian — 190,284, 394.
Blatik, Aristide — 121, 447, 455.
Blum, Lcon — 355, 391. Blumentcld, Klement — 38,
109, 110, 144, 149, 158, 176, 218, 240, 315, 318, 363, 381, 386, 406, 431, 482. Brătianu, Constantin (Dinu) —
38, 126, 127, 161, 246, 259, 368,404,412,413, 516,515.
* întocmit dc Sanda Cincâ şi Veronica 1 rtodc.
542
CONSTANTIN ARGETOIANU
Brătianu, Gheorghe — 437, 441, 475, 516, 517, 525.
Brătianu, Ion I. C. — 63.
Bossy, Raoul — 162, 16.3, 178, 264, 265, 301, 303, 308, 344, 346.
Budişteanu, Radu — 412. 425. Bujoiu, Ion — 21,31, 41, 55, 60,
143, 234. Burdujan, Tănase — 26.
Canciov,    Mircea    — 28,
106,145-147, 172, 205, 284, 290, 305, 306, 319, 334, 340, 346, 349, 394, 456, 484, 512, 514, 515, 527, 528.
Cantacuzino, Grigore — 455.
Caracostea, Dumitru — 125.
Carol I, rege al României — 226, 422.
Carol al II-lea, rege al României — 9, 10, 14, 15, 17, 19, 20, 23, 24, 32, 33, 38, 42-44, 55, 57, 60, 61, 63, 65, 67, 69, 70, 72, 77-79, 82-85, 88, 89, 91, 95, 97, 100, 103, 107, 111, 112, 116, 118-121, 125-128, 130, 133, 134, 140, 143, 144, 147, 149, 152, 156, 158, 159, 161-166, 176, 178, 179, 184, 186-188, 201, 203, 218, 219, 244, 247, 254, 255, 257-260, 281, 282, 284, 285, 290, 291, 296, 297, 301, 302, 304, 306, 314, 306, 319, 328, 329, 332, 336, 345, 346, 347, 351, 360,
383, 385, 388, 389, 392, 395, 398, 401, 403, 404, 405, 409, 412, 413, 416, 417, 422, 426, 432, 434, 435, 440, 442, 445, 452, 459, 460, 463, 507, 517, 520, 523, 540.
Catargiu, Barbu — 138.
Catargiu, Lascăr— 112.
Cădere, Victor — 88.
Călinescu, Armând — 42, 44 84, 121, 255, 258, 259, 298 300,383,385,412, 430.
Cecropid, Dinu — 1.30, 220 278, 279, 318, 334, 350, 385, 386, 460, 463, 478.
Chamberlain, Austin — 17, 18 25, 37, 48, 49, 93, 103, 105 131, 137, 139, 175, 177, 1,83 195, 196, 226, 228, 237, 257, 278-282, 286, 483, 487.
Christu, Ionel — 20, 22, 98,116 121, 133, 143, 147,, 189, 190 261, 264, 265, 269, 346, 378 393.
Churchill, Winston — 71, 105
108, 221, 226, 228, 242 280-282, 286, 325, 335, 338, 371, 387, 495.
Ciano, Galleazo — 15, 18, 20 21, 23, 27, 66, 139, 140, 162 163, 169, 173, 191, 193, 206 168, 198, 300, 323, 327, 343, 346, 410, 415, 454, 457, 468 473, 508, 512, 513.
Ciupercă, Nicolae — 343.
Clemenceau, Georges — 199, 201, 210.
INDICE — nume de persoane
543
Clodius, Karl — 50, 51, 130, 220, 221,467, 472, 478, 487. Codreanu-Zelea, Corneliu —
183, 305, 319, 383, 385, 412, 430, 465, 469, 509, 535, 540.
Codreanu-Zelea, Ion — 437, 493, 494, 496.
Constantinescu, Mitiţă — 31, 61, 71, 91, 95, 98, 108, 116, 132-134, 141, 147-149, 166, 168, 170, 182, 198, 200, 219, 250, 312, 319, 322, 334, 378, 394, 480.
Constantinescu, Tancred — 183.
Cornăţeanu, Nicolae — 60.
Creteanu, Gheorghe — 306 312, 316, 324, 326, 346, 398 527.
Cruţescu, Radu — 25, 103, 129 178, 282,-289, 290, 324, 331 345,355,379,391,398,451.
Csaky, Istvan ----- 15, 18, 20, 21
23, 27, 162, 1.63, 227, 323 324,399,414,418,421,512. Cuza, A. C. — 12, 93, 97, 123 162, 163, 212, 219, 221, 241 243, 344,412.
Daladier, Edouard — 20, 147, 148, 161, 167, 171, 177, 188, 190, 191, 194, 196, 197, 199, 201, 204, 206, 221, 235, 260, 298, 315, 339, 355, 368.
Davidescu, Gheorghe -........163.
Deîeu, Victor — ■ 12, 13.
Dobrowski, Victor — 136, 210, 309, 509.
Dragomir, Silviu — 97, 100, 393.
Duca, I. G. — 183. Dumitrescu, Puiu — 101.
Elisabeta, regina— 10, 32, 156,
345, 404, 406, 421,422.
Fabricius, Wilhelm — 51, 80,
81, 96, 130, 149, 188, 290, 296, 309, 312, 315, 318, 326, 327, 351, 384, 385, 395, 398, 402, 419, 426, 428, 460, 461, 463,472,515,517, 524,530.
Ferdinand I, rege al României — 22.5, 255, 284.
Filipescu, Nicu — 63, 75.
Filitti, Puiu — 311, 459, 460, 463.
Flondor, lancu — 11. Franasovici, Richard — 38, 45,
46, 161, 178, 204, 344, 347. Franco Francisco -— 523.
Gafencu, Grigore — 9, 22-24, 29, 49, 52, 60, 69, 79, 87, 88, 97, 101, 112, 119, 120, 127, 128, 134, 138, 143, 144, 147, 159, 162—164, 179, 188, 194, 204, 205, 212, 238, 239, 258, 282, 285, 290, 301, 308, 312, 316, 320, 324-329, 333, 345,
346, 347, 355, 422, 438, 441. Gamelin, Maurice — 298, 299,
303.
Ga ne. Constantin — 465.
544
CONSTANTIN ARGETOIANU
INDICE — nume de persoane
545
Ghelmegeanu, Mihail — 37, 71,
72, 92, 97, 127, 128, 133, 143, 144, 166, 169, 184, 186, 203, 240, 241, 247, 254, 255, 259, 284, 300, 305, 309, 319, 329, 334, 354, 372, 377, 382, 383, 392, 394, 412, 429, 430, 434, 444, 482, 544, 534.
Ghigi, Pellegrino — 39, 66, 90, 148, 350, 351, 395, 398, 413, 467, 490.
Ghiţescu, Stan — 170, 179, 404.
Gigurtu, Ion — 97, 99, 147, 170, 249, 309, 324, 325, 327, 328, 329, 330, 332, 333, 334, 347, 348, 356, 359, 384, 393, 402, 403, 407, 408, 412, 413, 414, 416, 419, 425, 434, 533, 534.
Giurescu, C. C. — 41, 42, 46,
52, 58, 60, 93, 112, 126, 127, 158, 159, 161, 164, 165, 172, 182, 188, 190, 261, 284, 309, 346, 351, 394, 395.
Goebbeis, Joseph — 151, 436.
Goga, Octavian — 170, 327.
Goring, Hermann — 16, 39, 41, 50, 61, 62, 81, 103, 109, 110, 117, 130, 151, 197, 268, 300, 327, 356, 359, 384, 422, 438, 470, 473,511.
Gunther, Christian — 180, 181.
Gurănescu, Alexandru — 22, 465.
Halifax, Edward — 24, 48, 230, 234,237,281.
Hitler Adolf — 17, 22, 25, 26,
30, 51, 53, 56, 76, 99, 132, 137, 140, 151, 153, 170, 173, 174, 188, 191-196, 202, 212, 216, 231, 236, 252, 257, 263, 268, 279, 298, 302, 311, 320, 336, 338, 348, 364, 369, 387, 415, 419, 425, 438, 442, 454, 468, 492, 508, 522, 523, 524.
Hoare, Reginald —- 48, 70, 74, 75, 113, 198, 332, 436.
Hoare, Samucl — 308.
Hoover, Herbert — 391.
Hore, Belisha — 18, 20, 21, 22, 37, 105.
Hudiţă, Ion — 136.
Huli, Cordel — 108, 148, 215, 216, 220, 222, 287, 504.
lamandi, Victor —■ 17, 28, 44,
60,88,89, 111, 157, 166,385. IIcuş, Ion — 159, 284, 345, 394. Ileana, principesa — 244, 345. Inculeţ, Ion — 111. Ionescîi, Nae — 183, 184, 193. Ionescu, Take — 63. Ionescu-Siseşti, Gh. — 100,
166, 182, 212, 254. lorga, Nicolae — 46, 52, 53, 56,
112, 122, 135, 162, 163, 170,
172, 194, 239, 344, 357, 393. Irimescu, Radu — 76.
Kaufmann, Oscar — 28, 121,
145, 172. Kiosseivanov, Gheorghi — 12,
64, 65, 96, 117, 122, 194.
Lazăr, Uie — 72. Lebtun, Albert — 197. Lucaci, Vasile — 63. Lupescu, Elena — 82-84, 100,
155, 203, 227, 256, 388, 421,
426, 427, 440, 452, 506. Lupu, Costache — 136, 212,
290, 347. Lupu, N. dr. — 71, 72, 74, 77,
78,91,95, 103, 111, 112, 119,
150,211,212, 259.
Madgearu, Virgil — 72, 203, 206, 211, 212, 254, 258, 259, 260, 305, 404, 412.
Maiorescu, Titu — 118, 122,
125.
Malaxa, Nicolae — 44, 48, 55,
58, 66, 70, 79, 83-85, 89, 100, 106, 107, ilO, 120, 121, 125,
126, 128, 130, 131, 133, 140, 141, 150, 157, 159, 166, 176, 183, 189, 195, 203, 208, 222, 227, 250, 263, 290, 291, 306, 325, .334, 349, 359, 388, 405, 414, 421,423,427, 429, 440.
Manoilescu, Mihail — 184, 319, 353, 404, 414, 431, 435, 437, 517, 522.
Manolescu-Strunga, Gr. — 14, 157.
Maniu, Iuliu — 37, 72, 75, 112, 119, 120, 124, 126-128, 131, 133, 136, 162, 169, 186, 198, 246, 254, 255, 258, 259, 297, 316, 354, 404,516.
Marinescu, Gavrilă — 70, 82,
85, 136, 250, 385, 445, 450, 466,479,521,535.
Mavrocordat, Vladimir — 74.
Micescu, îstrate — 59, 60, 92, 97, 100, 110, 111, 130, 131, 133, 166, 169, 225, 226, 247, 256, 284, 290, 297, 357, 440.
Miclescu, Nicuşor — 187, 225, 226, 298.
Mihai, voievod al României — 31, 65, 121, 155, 201, 345, 443, 447, 458, 492, 502, 508, 528, 530.
Mihalache, Ion — 37, 72, 75, 91, 95, 111, 112, 126, 136, 254, 255, 257-260, 285, 297, 305,316,319,354,516.
Milcoveanu, Şerban — 125, 128.
Mironescu, G. G. — 63, 162, 296, 393, 394.
Mitilineu, lancu — 244, 245.
Mocsony-Stârcea, I. — 479.
Modreanu, Rodrig — 70, 84, 136, 219.
Moldovan, Victor — 60, 182, 190, 284.
Molotov, V. M. — 150, 163, 197, 199, 202, 205, 207, 212-214, 216, 224, 225, 231, 238, 244, 245, 264, 308, 345, 473, 491, 495, 508, 523.
Moruzi, George — 83.
Mussolini Benito — 30, 53, 57, 87, 120, 140, 152, 174, 191-195, 202, 206, 210, 224, 236, 264, 273, 286, 288, 291,
546
CONSTANTIN ARGETOIANU
INDICE — nume de persoane
547
292, 294, 295, 301, 303, 308, 322, 334, 343, 346, 350, 368, 369, 453, 457, 467, 490, 511, 523, 524.
Neubacher, Hermann — 129, 130, 147, 320, 331, 356, 389, 400, 401,443, 451,472, 509, 510, 515, 530.
Nicodim, patriarh — 9, 10.
Nistor, Ion — IC, 99, 136, 284, 287.
Niţescu, Voicu — 157, 179.
Olcovski — 16, 17.
Ottescu, Nicolae .— 20, 158,
174, 467. Otulescu, Alex. — 44, 522.
Pangal, Ion — 463. Papen, Franz von — 16. Pătrăşcanu, Lucreţiu — 305. Penescu, N. — 157^ 198, 200. Perieţianu, AL — 227. Petrescu-Comnen, N. — 117,465. Pilder — 51, 55, 61, 129, 137,
138, 141, 147, 220, 223,224. Poncet, Francois — 267, 268,
343,344. Pop, Ionel — 297 Pop, Vaier — 441, 468. Popescu, Stelian — 125, 136,
404.
Popovici, Mihai — 12; 259, 404,
516,517. Portocală, Radu — 41, 67, 116,
125, 226, 260, 339, 350, 394.
Prelipceanu, V. — 97. Prezan, Constantin — 162, 163. Procopiu, L— 165, 168 Puricelli — 47, 69, 265, 266,
301, 303, 308, 334, 340, 346,
350,351,467.
Radian, Al. — 79, 99, 141, 144,
158, 159, 161, 164, 172, 305,
^34. 417, 480. Ralea, Mihail — 97, 118, 159,
234, 316, 318, 394, 536, 537,
539.
Reynaud, Paul— 197, 199, 200, 201, 203-206, 208, 220-222, 227, 228, 235, 237, 241, 251, 260, 279, 294, 297, 298, 313, 315, 337, 339, 344, 362, 364, 365, 366, 368, 386, 387.
Ribbentrop, Joachim von — 55, 108, 130, 151, 153, 169, 173-175, 178, 180, 191, 193, 197, 203, 204, 223, 300, 309, 320, 342, 415, 416, 437, 454, 468, 473, 485, 508, 512, 513, 522.
Ricardi — 266, 267, 269.
Romalo, Nindi — 290, 313, 316, 356, 384, 416, 439, 441.
Romniceanu, Mihail — 495.
Roosevelt Franklin D. 13,29, 41, 52, 55, 57, 77, 97, 102, 108, 114, 122, 133, 134, 136, 138, 140, 142, 153, 190, 203, 209, 222, 223, 251, 283, 287, 294, 295, 325, 342, 344, 357, 358, 365, 366, 370, 373, 446,
447, 448, 460, 470, 473, 475, 477, 479, 483, 490, 492, 499, 512.
Saracioglu, Siikrii — 87, 101,
117,205. Sassu, Vasile — 38. Săveanu, Nicolae — 157. Sidorovici, Teofil — 117, 119,
121, 124, 132, 134, 138, 321,
395, 521. Sima, Horia — 297, 300, 305,
374, 383, 413, 415, 417, 456,
467, 489, 493, 494, 495, 518,
527, 534. Slăvescu, Victor —97, 125, 147,
159, 290, 394, 527. Stalin I. V. — 30, 99, 244-246,
300, 308, 321, 345. Stere, Constantin — 118. Stoiadinovici, Milan — 263,
264, 381. Stoica, Vasile — 141, 144, 158,
159, 161, 178, 379. Sturdza, Mihail (Lucă) — 160,
451,457, 469, 489, 507.
Şeicaru, Pamfil — 334, 413. Şoneriu, Ion — 227, 261, 270, 288, 340, 346, 379, 415, 475.
Tabacovici, Nicolae — 63, 440, 452.
Taylor — 139, 140, 148. Tătaru, Coriolan — 89. Tătărescu, Gheorghe — 9, 10,
16, 17, 24, 37, 38, 41, 42,
44-48, 52, 58, 59-61, 65, 67, 71, 73, 79, 88, 89, 92, 93, 96, 111, 115, 123, 125-127, 131, 134, 135, 143, 144, 147, 149, 153, 155, 158, 159, 162-166, 168, 169, 184, 192, 205, 217, 226, 234, 243, 248, 254, 255, 257, 258, 282, 284, 285, 290, 291, 296, 297, 301, 302, 303, 306, 315, 318, 319, 320, 325, 327, 328, 334, 340, 343, 344, 346, 349, 357, 359, 372, 376, 378, 383, 388-390, 392, 394, 395, 396, 401-404, 407, 412, 533, 534, 536, 537. Teleky, Pal — 414, 418, 421, 512.
Teodorescu, Paul — 36, 159,
253, 284, 290, 291. Thierry, Adrien — 48, 70, 161,
162, 218, 253, 268, 311, 323,
326, 332, 333, 338. Tilea, V. V. — 24, 65, 103, 106,
119, 146. Titeanu, Eugen — 36, 37, 123,
172, 293. Titulescu, Nicolae — 20, 22, 24,
44, 46, 59, 90, 189, 190, 211,
265, 466. Topciu, D. — 97. Trancu-Iaşi, Gr. — 19.
Ţenescu, Florea — 159, 393.
Urdăreanu, Ernest — 14, 15,
42, 44, 53, 55, 59, 70-72, 74, 75, 82-85, 88, 89, 91, 100,
548
CONSTANTIN ARGETOIANU
103, 125, 126, 128, 138, 141, 155, 162, 166, 176, 203, 205, 247, 250, 254, 255, 260, 297, 300, 306, 328, 329, 334, 381, 382, 387, 390, 394, 398, 405, 414, 419, 421, 429, 430, 435, 440, 445, 479, 509.
Vaida Voievod, Al. — 52, 60, 78,
79, 89,93, 118, 123, 125, 126, 144, 157, 162, 163, 169, 179, 182, 190, 198, 200, 205, 258,
290, 296, 297, 344, 354, 357,
377, 395,401,402. Văitoianu, Arthur— 162, 469. Visarion, Puiu, mitropolit —
121, 174, 287, 300. Vişoianu, Constantin — 118.
Welles, Sumner — 97, 103, 113, 114, 116, 122, 137, 138-140, 142, 148, 151, 164, 170, 173-175, 187, 191, 193, 195, 209,211,220, 221,227, 228.