ÎNVĂŢĂTURA LUI ARCHIRIE, CUM ÎNVĂŢE PRE NEPOTU-SĂU, PRE ANADAN, DE TOATE ÎNVĂŢĂTURILE1 5 Adecă eu, Archirie, învăţaiu pre nepotul mieu, pre Anadan, nepot de soră, întru zilele lui Sănagrip-împărat den Ţara Dorolui. Şi era Archirie prea înţeleapt şi boiarin mare la acel împărat. Şi Domnu i-au dat feciori de trupul său, ce luă pre nepotu-său, pre Anadan, şi-l hrăni tot cu miiare şi cu pâine albă şi cu vin bun. Şi-l crescu, şi-l învăţă carte de besearecă, şi începu a-1 învăţa mândrii frumoase şi înţelepciune şi minte mare să aibă. Şi zisă2: ,,[F]ătul mieu, A[n]adane, întâi, să nu faci negoţ cu boiarii, nice să cumperi marhă de fura/, căce că vei pierde bucatele tale. JEătul mieu, Anadane, pre tată-tău şi pre mumă-ta să-i cinsteşti; să nu-i blastămi, că nu-ţ va da Dumnedzău feciori, nici-ţi va da bucate cu / blagoslovenie, nice vei împlea bine. 6iv Fătul mieu, Anadane, cine va3 grăi cu rău cătră tine, tu cu blândeţe cătră dânsul să grăieşti şi să-i răspunzi cuvânt bun, că omul năprasnic curund răspunde omului cuvânt rău, iară apoi să căiaşte şi-i pare rău. Fătul mieu, când vei sluji la domnu şi va fi nebun dom-nu-tău, iară tu să nu-i zici că easte nebun, ce să faci zisa lui, deci, ver fl miluit de dânsul. 1 Peste - o pată de cerneală. *$• 2 3ncb; altă lecţiune zis. -v- 3 Secvenţa cineva scrisă iniţial: hiiba, apoi copistul a adăugat interliniar: ne. 158 ARCHIRIE ŞI ANADAN Fătul mieu, nici să fii foarte vorovitoriu înnaintea dom-nu-tău, nici grabnic, că vei greşi. ' Fătul mieu, şi la zile mari să mergi la besearecă şi mai vârtos dumineca. Fătul mieu, unde vei vede omul plângând, acolo să mergi, să-l mângâi şi să-i aduci aminte că va muri şi el. Fătul mieu, când veri hi om mare, tu te pleacă înnaintea oamenilor. Fătu/ mieu, şi mâniia nu ţ-o vărsa curund, că apoi-ţ va părea rău şi nu ve4 pute folosi. 62r Fătul mieu, ţine-ţ mâna de rtuşag şi de. ucide//ri de om şi limba de cuvint&-jeale; şi te fereaşte de curvie şi mai vârtos de muiarea curyă cu barbatu, că-ţ va mânca capul. Fătul mieu, Anadane, de om înţelept să asculţi ce va învăţa. ' ‘ " Fătul mieu, nici să sapi groapa altuia, că apoi tu ver cădea într-însa. Fătul mieu, când vei vrea să faci vreo tocmală bună sau vrun lucru bun, să socoteşti foarte bine întâie cum va cădea apoi. Fătul mieu, pă omul înţelept, de-1 veri învăţa, el te va asculta, iară nebunul, macar cu toiagul l-ai bate, nu şti nemică. Fătul mie, să nu iai camătă cu aslam, că camăta cu aslam orbeaşte ochii omului şi-i va piiarde sufletul. Fătul mieu, mai bine sluga direaptă şi bună decât fratele nebun şi rău, şi îndărăpnic. Fătul mieu, mai bine să zacă omul o boală grea decât să lăcuiască cu muiarea rrea. Fătul mieu, toate să dai şi să-i arăţi muierii, iară minte să nu o dai, nici să o arăţi. H Alte lecţiuni: vc, vc. ARCHIRIE ŞI ANADAN 159 Fătul/ mieu, când vei să grăieşti cu domnu-tău, să aibă 62' cuvântul trei porţi: o poartă la inimă, alta în grumazi, al treile în gură, şi de-aciia să grăieşti, că cuvintul, daca-l la? din gură, nu-1 poţi agiunge nice calul, nice cu ogarul, nice cu şoimul, ce, câtu-1 grăieşti, aşa treace. Fătul mieu, omul înţelept să-l miluiaşti şi să-l socoteşti, că Dumnedzău pre tine va milui. Fătul mieu, cându vei avea un vecin rău, socoteaşte-1 şi-l cinsteaşte, că Dumnedzău pre tine va milui şi el nu-ţ va pute faceTrău. Fătul mieu, să te fereşti de cuvânte sprenţare, să nu-Je grăieşti fară ispravă şi mincinoase, că miciuna cadenţa plumbul în fundul apei, iară apoi iase ca frunza în faţa apei şi-/ ştiu toţi. Fătul mieu, mai bine să porţi pietri cu înţeleptul, decât să şezi la mase cu nebunul. Fătul mieu, cine te va lovi de o parte de faţă, iară tu să întoarci şi ceaealalte faţă de parte5. Fătul mieu,// cine va arunca în tine cu piiatră, tu aruncă 63r cu pâine într-însul, că piatra să va întoarce la dânsul, iară pâine va- veni la tine. Fătul mieu, cine-ţ gândeşte rău, tu gândeşte lui bine, că Dumnedzău va fi cu tine. Fătul mieu, mai bine înţeleptul să te bată, decât nebunul să te cinstească. Fătul mieu, când mergi la casa omului, nu şedea mult, că apoi te va goni. Mai bine să-i paie rău că te-ai dus, decât să-ţ caute rău că şezi6. Fătul mieu, noaptea să nu mergi fară arme, nici în cale, / că nu ştii ce te tâmpină. 5 Secvenţa faţă de parte pentru parte de faţă. 6 Iniţial: uietuii; ulterior, al doilea iu a fost corectat în 3. 160 ARCHIRIE ŞI ANADAN Fătul mi[eu], în cale să nu mergi fară pâine, tot să aibi pâinea ta, să nu te nedejduieşti pre d[ă]sagii altuia, că poamele în sânul [altuia] să zdro[bă]scu şi putredescu7. Fătul mieu, cându-ţi spune omul învăţătură bună, ca şi când ai bea nişte apă bună dintru fântină reace, aşa easte învăţătura cea bună“. 63v Eu, Archirie, învăţaiu toate înţelepciunile pre nepo- tu-mieu,/ Anadan, şi gândim să-l duc la Sanagrip-împărat să slujască. Şi-l duş şi-l curteniiu la domnu-mieu şi grăiiu dom-nu-mieu: - Să slujască nepotu-mieu, Anadan, la dumneata, că eu sânt bătrân şi el easte tânăr, iară pre mine mă vei ierta şi mă vei lăsa să mă duc să mă odihnesc la casele meale. - Pasă de te odihneşte la casele tale, iară cânau-ţni vei trebui, eu te voiu chema. Iară nepotu-tău boiafin'mare va fi la mine. Şi să închină Archirie şi-ş luo zua bună de la împăratul şi să duse. Şi şedea8 acasă de să odihniia [la] casele sale. Iară Sanagrip-împăratu pusă pre Anadan logofatu mare în locul [lu]i Archirie. Şi era preacredincios la împăratul. Iară Anadan gândi rău unchiu-său, lui Archirie, şi tot socotiia cum va face să piiarză pre unchiu-său, pre Archirie, şi să fie volnic pre satejejui şi pre bucatele lui, şi pre casele 64r lui. Ce şezu de scrise ^arte) minciunoase şi // o pecetlui cu peceate împăratului şi o trimise9 Ia Archirie. Şi aşea zise în carte: „Eu, Sanagrip-împărat, scriu la tine, Archirie, pace şi sănătate, la nedejduinţa mea. Alta-ţi fac ştire: în ce ceas vei vedeafcarte mea, iară tu să te scoli 7 Iniţial: ntfTpAecKtf; ulterior, primul e a fost adăugat deasupra rândului. După acest cuvânt, urmează tun );ie wk. 8 lUAA'k. 9 Iniţial: Tpnamite; ulterior, al doilea t a fost corectat în c. Şi zisă împăratul: ARCHIRIE ŞI ANADAN 161 de acolo cu toată ţara mea,.cum vei putea mai tare şl curund ca să vii la mine că ne împresură oastea grea turcească.“ Şi, dacă văzu Archirie cartea împăratului, el crezu. Şi îndată strânse oastea mare foarte şi purceasă la împăratul Sănagriptu, ca să-i fie într-agiutoriu. Şi deca să apropiară oştile lui Archirie, iară Anadan văzu şi mearse la împăratul şi pârî pre unchiu-său, pre Archirie. Şi zise: - Doamne, împărate, ştii Mă[riia ta că unchiu-mie]u Archirie s-au rădicat cu oaste mare spre capul Măriii tale să 'te prinză şi să te ucigă şi să puie el alt împărat? Iară împăratul zise: - Oare poate să fie aşea? Iară Anadan zise: - Caută de vezi oştile lui. Şi căută împăratu// şi văzu oştile viindu cătră cetate. Şi 64v să spământă împăratul foarte rău şi nu ştiia ce să va face. Şi zisă2: - Cum vom face, logofeate? Vezi că vine unchiu-tău cu oaste spre mine. Anadan zisă2: - Doamne, mearge-voiu eu la dânsul şi-l voiu mângâia cu vcuvinte)bune şi dulci şi- voiu aduce viu la Măriia ta. împăratul zise: • De-1 vei aduce, mai mare boiarin decât tine şi mai de :j:inste)nu va fi altul la mine. Şi să dusă Anadan înainte unchiu-său, lui Archirie, şi zise: - De bine ai venit, părintele mieu, şi sănătate de la împăratul şi bine-i [pare]10 împăratului că ai venit; şi au zis 10 Cuvânt scris într-o porţiune în care hârtia a fost deteriorată de acţiunea corosivă a cernelii; el este restabilit după decupajul lăsat de cerneală pe hârtie. 162 ARCHIRIE ŞI ANADAN să mergi singur cu mine şi să laşi oştile pre loc şi să grăiţi [amândoi c]u" împăratul. Şi crezu Archirie şi marse amândoi cu Anadanu la împăratul şi lăsă oştile pre loc. Şi întră la împăratul şi să închină şi începu a~ întreba pre împăratul de sănătate. Şi aciiaşi 65r începu a-i zice împăratul// lui Archirie: - Bine12 easte aşea, Archirie, că vii cu_oaste spre mine să mă scoţi din împărăţie?-Crez, tu ai fost€r.ezut>la tată-mieu; şi la mine încă ai fos^ boiarin mare şi mai crezut şi mai cinstit decât toţi boiarii, iară tu vrusă? se-m13 mănânci capul14 mieu, ce vei mânca capul tău. ' Iară Archirie nu putu răspunde domnu-său nemică, numai ce zise: - Nu ştiu nemică, Doamne! Şi începu nepotu-său, Anadan a-1 pedepsi: - Bătrânit-ai şi minte ţ-ai pierdut, de nu poţi răspunde domnu-tău nemică? Şi zise împăratul: - Anadane, jiudecă-/ că ţi-i unchiu şi-i eşti nepot! Anadan zisă: - Jiudecat easte, Doamne! Să-i tai Măriia ta capul şi să-l delungi trei sute de coţi d[e trup]11. [Şi]10 zise împăratul într-acela ceaj armaşului celui mare: - Ia-1 şi să-i tai capul! Iară armaşul luă-115 pre Archirie şi- - lăgă şi-I scoase afară. Iară Archirie zisă: - Frate, ştii, oarecând ţ-am făcut mult bine, adu-ţi aminte! 11 Pasajul inclus între paranteze drepte este scris într-o porţiune în care hârtia a fost deteriorată de acţiunea corosivă a cernelii; el este restabilit după decupajul lăsat dc cerneală pe hârtie. 12 ghiia. 13 Iniţial: CA\h; ulterior, e a fost adăugat deasupra rândului. ^ 14 Kk’nfc'Ah. IS rtV Ah; altă Iecţiune: luăn-l. ARCHIRIE ŞI ANADAN 163 Iară armaşul zise: - Ştiu, frate./ Ce dar cum voiu face, că cela ce nu face 65v zisa împăratului cu(cjipul plăteşti. Aşijderea să roagă Archirie armaşului: - Pasă la împăratul şi zi aşea: „Cinstite împărate, roagă-se Archirie Măriei tale să-l laşi să-l duc la casele lui; acolo să-i taiu capul, să-l slujască popii lui şi giupâneasa lui să-/ plângă, şi roabele lui. Şi trupul lui să-l îngroape acolo, iară capul lui să-l aduc16 la Măriia ta“. Iară armaşul ascultă pre Archirie şi să dusă la împăratul şi zise cumu-izisăse Archirie. Iară împăratul îl lăsă şi zise: - Să-l duci şi capul să-l aduci la mine. Armaşul luă pre Archirie şi-l dusă la casele sale. Şi deaca-1 duse, la casele lui, Archirie, el avea,un tâlhariu [...] foarte bine lui Archirie. Şi să roagă Archirie armaşului să taie capul tâlharului, că-1 ţine de mulţi ani în temniţe, şi să-l ducă la împăratul, căci că-ş sămăna la chip acel tâlhariu cu Archirie. Şi facu armaşul cumu-i// zise Archirie şi tăie capul 66r tâlhariului şi-l duse la împăratul. Şi-l văzu împăratul şi crezu ca să fie capul lui Archirie. Iară pre Archirie îl băgă la o taină mare şi adâncă şi-l ştiia numai giupâneasa lui. Şi-l hrăniia într-ace taină şi nime nu ştiia. Iară deaca auzi Faraon-împărat din ţara Eghipetului că au perit sveatnicul lui Sanagrip-împărat din Ţara Dorulu17, eluş scrise cărţi şi trimise soli18 Faraon. Şi aşea scrise în * A A cărţi: „Eu, Faraon-împărat, scriu la tine, Sanagripe-Impărate. Alta dau ştire: în ce ceas vei vedea cartea mea, iară tu să-mi trimiţi meşteri să-m zidească cetate nici în ceriu, nice pre pământ. Şi de sârgu să-m răspunzi cuvintelo7- ceal[or] [...]. 16 17 Iniţial: Aopoi'tf; M, adaugă chendima deasupra ultimei slove. 18 Slova o scrisă peste o alta, probabil te" sau t. 164 ARCHIRIE ŞI ANADAN [...] face cumu-i învăţătura mea, eu la tine voiu veni şi te voiu sparge din cuiubul tău sau să-mi trimiţi dajde cât oi ceare eu“. • ' . . A Şi mearseră soli la Sănagrip-Impărat şi-^ deadere soliia • •' A şi-£ închinară cărţile de la Faraon-Impărat. Şi strânse Sana-/ 66v grip-împărat toţi sveatnicii lui cei mari şi cei mici din toată ţara; şi auziră toţi cum spuseră cărţile de la Faraon-Impărat. Şi zise împăratul Sănagrip: - Ni, acmu, boiarilor, cum vom face şi cum vom trimite la Faraon să ne slujască slujba? Ei toţi să sculară în picioare şi ziseră: - Cine era de vrea isprăvi slujba aceasta, Măriia ta l-ai tăiat pre Archirie înţeleptul. Deci, Doamne, aicea easte nepo-tu-său, Anadan,'şi la dumnealui au lăsat învăţătură bună şi mândră frumoase19. Să-l pofteşti Măriia ta să vie aicea de faţă. Şi zise împăratul: - Ni, Anadane, acmu cum vom face aceasta? Zise Anadan: - Nu ştiu, Doamne! împăratul zise: - Ascultaiu de tine şi pierduiu pre unchiu-tău [...]. Acmu iară armaşul cel mare [...] de zise aşea din gură: - împărate, dară de ar hi acmu viu, ierta-l-ai? împăratul zise: - Ierta-l-voiu; şi cine-1 va aduce, cu bun dar dărui-l-voiu. 67r Şi să dusă armaşul şi-l scoase din groapă pre Archirie.// Şi era părul lui Archirie20 până la brâu şi unghile lui era ca de vultur. Şi-l duse împăratul, şi-l văzu împăratul, şi-l cunoscu şi-/ întrebă: - Tu eşti Archirie? 19 Secvenţa mândră frumoase pentru mândrie frumoasă. 20 dpKHp'iA. <>■ ARCHIRIE ŞI ANADAN 165 Răspunse Archirie: - Eu sânt. Şi-i zise împăratul: - Pasă, Archirie, pasă la feredeu de te spală şi te îmbracă şi vino la mine. El zise: - Doamne, să-m laşi vreame să odhnesc vro 15 zile, să mă dezmetecescu, iară de-aciia-ţ voi griji grija şi să fii fară de grijă. Şi să bucură împăratul foarte şi lăse pre Archirie să odihnească. Şi de-aciia mearse la împăratul şi îi spune împăratul ce i-au trimis de la împăratul Faraon, tot. Şi iarăş zise Archirie: - Doamne să-m dai doisprăzeace vulturi şi doisprăzeace şoimi din şoimărie. _ Şi-i deadere tot ce cerşu.) Şi-£ luo Archirie zua bună de la domnu-său şi să duseTia împăratul Faraon den ţara Eghipetului. Şi să închină la Faraon de la Sănagrip-împărat. Şi-l văzu Faraon pre Archirie şi-l întrebă: - Cine eşti tu? Archirie21 zise: - Sânt mâ/nat, cinstite împărate, din Ţara Dorului să 67v facu o cetate nice în ceriu, nice pre pământ. Zise Faraon: - Pă un gânscariu ca tine au mânat la mine? Archirie22 zise: - Cine va sluji slujba domnu-său cu dreptul şi-i va isprăvi slujba nu va fi gânscariu, ce mare om va fi acela şi va fi mai cinsti/ decât toţi înainte tuturor, şi credincios va fi. Şi zise Faraon: - Să-mi faci o fune de năsip, să-m legu mânzii. 166 ARCHIRIE ŞI ANADAN Archirie 22 luo un sfreder şi sfredeli păreatele casei şi deaderă razile soarelui pre gaură şi zise: - Doamne, strânge-ţi funea, iară de-ţ va mai trebui, îţ voi mai face. Şi zise Faraon: - Să-m faci cetate nice în ceriu, nice pre pământ. Şi facu Archirie hamuri şi înhămă [şoimii şi vulturii] şi băgă un cucon mic în nişte racle de brad şi-l învăţă, când va fi sus, să strige cu glas mare. Cuconul aşea să zică: „Adu var şi cărămidă!“. Şi înhămă vulturii în raclă, unde era cuconul 68r şi le arătă// carne într-o ţapă. Şi zburară vulturii după ţapa cu came cu raclele şi să suiră sus cu cuconul. Şi strigă atunce cuconul: - Aduceţi var, şi cărămidă aduceţi, că meşterii stau fară lucru. - Şi auzi împăratul şi toţi boiarii lui. - Doamne, eu am adus meşteri, iară Măriia ta să aduci şi să trimiţ argaţi23. împăratul zise: - Cumu te cheamă? El zise: - Archirie. Mainte ştiia Faraon, ce au zis că easte tăiat. Şi cuconul plecă ţapa cu carne în gios şi căzură vulturii pre pământ, pre came. Şi ieşi cuconul şi mearse la Archirie. Iară Faraon zise: - Archirie, să-m spui cui mă potrivescu eu. - Soarelui. - Boiarii miei? - Razile soarelui. 23 dprt\dUH- ARCHIRIE ŞI ANADAN 167 El zise: - Dară ce easte un copaci cu 12 ramuri şi pre un ram câte patru [cuiubure]10, şi într-un cuiub câte 7 oao: unele negre, altele sânt albe. Arch-irie zise: - Un copaci easte anul, 12 ramuri - 12 luni sânt într-un anu; 4 cuiburi - 4 săptămâni sânt într-o lună; 7 oao - 7 zile într-o săptămână: ceale negre easte noaptea, ceaie/ albe - zua. 68v Şi zise Faraon: - Blagoslovit să fie Archirie. Şi-l cunoscu şi-l întrebă de toate treabile şi-l trimise la domnu-său cu daru. Şi mearse Archirie20 la domnu-său, la Sănagrip-împărat, şi să închină cu slujbă de la Faraon. Şi-l dărui domnu-său cu dar mare. Şi deade Archirie darul armaşului celui mare ce l-au scos. Iară Archirie20 cerşu pre nepotu-său, Anadan. [...] pre mâna lui Archirie, unchiu-său. Şi-l legă, şi-l duse Archirie la casele lui; şi-l începu a-1 bate cu toiage de comu; şi-l bătu până zise Anadan: - Nu mă ucide, părintele mieu, să-ţi fiui. comis la cai. Archirie20 zise: - Ba, fătul mieu, că tu ai fos/ ca-oarecând cându-şi legă omul măgariul cu funi rea şi să dezlegă [măgariul] şi fugi, iară lupu-1 întâmpănă şi zise: „Bună cale, măgariule!“, Iară măgariul zise: „Să nu fie bună calea mea! Fie bună cale stăpânu-mieu, că mă legă cu funi rea, că tu mă vei mânca acmu.“ Şi iară zise Anadan: - Nu mă ucide, părintele mieu,// să-ţi fiu păcurariu la 69r oile tale. Dară Archirie zise: - Ba, fătul mieu, că tu eşti ca lupul când învăţa carte. Şi zise'dascalul: „A, b, v, g“. Lupul zise: „La mieluşei, la iezi“. 168 ARCHIRIE ŞI ANADAN Dascalul zise: „Că rău zici“. Lupul zise: „Pascale, înva-ţă-mă24 carte mai tare, că se apropie ^apreale') de pădure“. Şi iară zise Anadan: - Nu mă omorî, părintele mieu, să-ţi fiu purcariu la porci. Archirie zise: - Ba fătul mieu, că tu ai fost ca un pomnu pre ţărmurile apei. Deci, câte poame face, toate pre apă să duce. Aşea fu şi învăţătura mea. Pre acela învăţaiu şi necăiurea n-au fosf. Şi iară zise Anadan: - Nu mă ucide, părintele mieu, că ce veri vrea aceea-ţ voiu face. - Ba, fătul mieu, că tu ai fos/ ca lupu/ când merge pre urma oilor, iară păcurariu/ zise: „Ce mergi [pre urma oilojr, lupule?“. Iar lupu/ zise25: „Doru-mă ochii, ce mi-i Ieacu/ pravu/ oilor“. Iar lui nu-i pe era voia de ace/ leac, ce-i era voia să apuce vreo oaie să mănânce. Aşea şi tu, fătul mieu, nu ţ-au fosf destu/ de învăţătura mea, ce tu ai vraf să-mi tai capu/ mieu, ce a/ tău ca/7 ţi-i tăie. Şi-/ bătu până muri şi să svârşi. Amin. ■' a 24 .{.BdUbMA. 25 3H; altă Iecţiune: zisă.