S' B1BL10TECR MESERIRSÜLÜI ... ; J “f I Nr. 1 I R I. APOLZAN UNELTELE DE MANĂ s= DELA LEMNĂRIT = ; PARTEA PRIMĂ I. RÂNDELELE. II. DĂLŢILE. III. FERESTRAELE. H jl I r.. U#Ju5^ r r Dedic modesta mea lucrare Domnului VICTOR TORDftSIRNU prezidentul reuniunii meseriaşilor din Sibiiu în semn de veneraţie. Cuvânt înainte. Lei 24 Iunie 1900 am fost ales notar al vReuniunii sodalilor români din Sibiiuu. In timpul de mai bine de patru ani şi jumătate, cât am ocupat funcţia aceasta, mi s’a dat prilej să mă introduc binişor în vieaţa meseriaşului, în general luată: să-i cunosc părţile bune şi cele rele, bogăţia şi sărăcia ei. Nu odată s’a întâmplat, că venind câte un meseriaş să între în şirul membrilor Reuniunii, îşi spunea meseria nemţeşte ori ungureşte, un fapt, în care erau reoglindate referinţele, între cari un astfel de meseriaş crescuse. Aproape toţi meseriaşii suntem eşiţi din casă ţărănească, unde foarte puţin se vorbeşte despre meserii. Iar mulţi dintre noi au învăţat meseria la măestri, la cari se vorbia aproape numai limbă străină, şi în urmă, cum suntem începători pe terenul meseriilor şi cum numirile româneşti sunt încă puţin răspândite, meseriaşii aceştia nu aveau de unde să le cunoască. Şi dacă chiar le cunoşteau unii, nu aveau siguranţă pentru a se putea folosi de ele în societate. 4 Cuvânt înainte Dar dacă s’a întâmplat, ca unii meseriaşi să nu cunoască nici numirea meseriei în limba proprie, apoi mai puţin puteau să cunoască numirile uneltetor, de cari unelte zilnic se folosesc în ocupciţiunea lor. Căci astea — dupăcum m7am putut convinge — nu erau şi nu sunt cunoscute nici oamenilor de carte dela noi. Abia doar unor cercuri de meseriaşi din România, unde se cultivă în şcoalete de meserii. Adeseori am fost întrebat din partea membrilor amintitei reuniuni de numirea românească a cutărei sau cutărei unelte. Din aceste împrejurări a izvorît ideia, a cărei realizare în parte, e broşurică aceasta. Împrejurările astea mi-au arătat lipsa de a aduna şi răspândi numirile noastre ale uneltelor dela meserii. Şi astfel m’am pus pe lucru, adunând mai întâiu numirile uneltelor, ce se întrebuinţează la meseriile lemnăritului. Prin unii membri ai reuniunii am adunat numirile nemţeşti, cari sunt mai răspândite, apoi pe cele maghiare şi în urmă pe cele româneşti, din cartea „Curs practic de lemnărit“, de D. Popescu (Bucureşti). Se ’nţelege, că n’am izbutit să adun toate uneltele de mână, totuşi însă mi-a reuşit să adun o parte destul de însemnată, uneltele cele mai răspândite. Cuvânt înainte 5 Nu nîam mărginit însă numai la adunarea numirilor, ci am explicat — întrucât mi-au îngăduit izvoarele de cari m-am folosit — scopul şi părţile constitutive ale acestor unelte, luând de ajutor mai midte cărţi de specialitate nemţeşti cum şi cartea amintită pe pagina anterioară. Ba am petrecut însuşi prin ateliere pentru a acoperi încă linele lipsuri, ce le constatam. Numirile maghiare le-am supus examinării On. Direcţiuni a muzeului tehnologic din Budapesta, iar cu privire la numirile româneşti, am cerut şi bunăvoinţa dlui D. Popescu, profesor şi şef de ateliere la şcoala superioară de arte şi meserii din Bucureşti. Mi-am dat dar toată silinţa,, ca să scot lucrarea cât se poate de exactă. Ţin însă să spun, că am stat departe de gândul, de a scrie o carte de specialitate, ci am urmărit numai scopul de a răspândi numirile româneşti delà unelte. Ilustraţiile (clişeurile, chipurile) sunt luate din cataloagele ilustrate ale unei din cele mai mari şi mai renumite firme din Sibiiu: Carol F. Jickeli, care pe lângă multe maşini, ferării şi unelte are spre vânzare şi uneltele cuprinse în lucrarea aceasta. Dl Dr. Gctrol F. Jickeli mi le-a pus cu deosebită bunăvoinţă la dispoziţie. Tuturor celor ce mi-au oferit ajutorul lor le exprim şi la locul acesta midtămita mea. 6 Cuvânt înainte Astfel am îndeplinit o lucrare din un ram cd literaturii, care la noi nu e aproape de loc exploatat. Lucrarea aceasta însă numai atunci îşi vet câştiga însemnătatea, de care — după a mea părere — e vrednică să fie împărtăşită, dacă cei chemaţi se vor folosi de ea şi vor învăţa ceeeace pot învăţa din ea. Încredinţez deci lucrarea mea dragostei lor! * Spre a înlesni intrarea acestei lucrări în casa meseriaşului, pentru care în primul rând este menită, m’am hotărît să o scot în forma de faţă, cu preţ mai eftin, sub titlul „Biblioteca meseriaşului. Lipsa unei „Biblioteci pentru noi meseriaşii şi aşa era de mult simţită. Fără îndoială, că înţeleg o bibliotecă, care să prezinte meseriaşului material din vieaţa lui şi pentru vieaţa lui. Sibiiu, Octomvrie 1908. Autorul. 14 il \p\ 1 ■ ■ ■ U I. Rânbelele. Nemţeşte: Die HobeL Ungureşte: A gyaluk Rândelele sunt unelte (instrumente, scule) cu cari se dă lemnului anumite forme prin cioplirea de aşchii. Cu ele se îndreaptă, curăţă, fazonează şi netezesc suprafeţele lemnului, drepte ori încovoiate. Sunt diferite rândele, atât ca formă cât şi ca mărime, dupăcum urmează. I. Cioplitorul. Nemţeşte: Der Schrobhobel (se mai chiamă Schărfhobel, Sc-hrobbhobel, Sohropphobel, Schrothobel, Schrubbhobel, SchrupphobeJ, Schurfhobel). Ungureşte: A nagyologyalu. Cu rândeaua aceasta se cioplesc aşchii groase. îndeosebi se întrebuinţează la cioplirea lăţimii şi grosimii lemnelor, a căror parte rămasă dela semn e mai mică şi nu e de lipsă să se taie cu ferestrăul. Părţile cioplitorului sunt: corpul (n* Hobel-kasten, u. tok) cu mâner, ferul (cuţitul, n. Eisen, u. gyaluvas) şi peana (icul, n. Keil, u. ek). Corpul şi peana sunt de obiceiu din lemn de carpen, iar ferul e din oţăl. Ferul e mai îngust decât * 11. = nemţeşte; -u. = ungureşte. 8 I. Kândelele la celelalte rândele, 24—36 milimetri, iar tăişul e încovoiat (rotunzit). Peana serveşte pentru înţepenirea ferului. Este însă cioplitor, la care peana este înlocuită prin un mecanizm, cu care ferul se strânge mai bine şi mai exact. Figura de mai sus (1) arată un cioplitor, al cărui fer este înţepenit în corp cu peană. 9 I. Rândelele 2. Fâţuitorul simplu. Nemţeşte: Der Schlichthobel. Ungureşte. A simitogyalu. Fig. 2. Cu rândeaua aceasta se dă faţă lemnelor, cari mai întâiu au fost cioplite şi îndreptate cu cioplitorul. Se mai întrebuinţează şi la făţuirea lemnelor de brad, la cari nu se foloseşte cio- 10 I. Rândelele plitorul, dupăce lemnăria de brad de obiceiu e netedă şi tăiată în mărime (dimenziune) regulată. Se compune din aceleaşi părţi ca cioplitorul. Ferul însă are tăiş drept şi e mai lat, cam de 50 milimetri. Figura 2 înfăţişază un făţuitor simplu. 3. Făţuitorul duplu. Nemţeşte: Der Doppelhobel. Ungureşte: A fodovasugyalu (a kettosgyalu). Făţuitorul duplu ciopleşte aşchii fine. Cu el se curăţă şi netezesc lemnele, dupăce mai Fig. 4. întâiu au fost lucrate cu cioplitorul şi făţuitorul simplu, ba şi dupăce lucrarea a fost încheiată. Are aceleaşi părţi ca cioplitorul. Ferul însă e duplu, adecă deasupra tăişului se pune o placă mică de oţăl mişcătoare, numită clapă, de care se loveşte aşchia când este tăiată şi de care vine apoi împinsă de pe faţa lemnului. Prin aceasta se I. Rândelele 11 împedecă aschiarea lemnului când taie ferul, şi tăiarea şi curăţirea lemnului se poate face netedă şi uniformă, dupăcum trebue să se facă. In figura 4 se vede un făţuitor duplu. 4. Oblitorul (gealăul). Nemţeşte: Der Raubankhobel (die Raubank). Ungureşte: Az eresztogyalu. Serveşte la îndreptarea (oblirea) lemnelor mai mari şi la potrivirea lemnelor mai lungi, când vin încleite. Fiind rândeaua aceasta lungă, cu atât mai bine şi mai sigur se poate face dreaptă (oablă) şi uniformă suprafaţa lemnului. Oblitorul se compune din corp, fer şi peana. Kste mai mare decât celelalte rândele. Are lungime de 60—70 centimetri şi lăţime cam de 70 milimetri. Ferul e simplu sau duplu, adecă este oblitor simplu şi oblitor duplu (n. Schlicht-si Doppel-Rauhbankhobel, u. simito-şi fodovasu (kettos) eresztogyalu). Mânerul e pus la partea dinapoi a corpului. Pe paginile 8 şi 9 (figura Hi se află ilustraţia unui oblitor duplu. 5. Gura de broască. Nemţeşte: Der Gesimshobel (Simshobeb. Ungureşte-A pârkânygyalu. Se întrebuinţează pentru a curăţi şi lămbui (»fălţui«, n. Falzen) lemnele în unghiuri drepte si oblice. Are aceleaşi părţi. Se deosebeşte de celelalte rândele prinjxceea, că e îngustă şi înaltă. 12 I. Rândelele Ferul se află aşezat în corp mai drept ori mai pieziş, şi e duplu ori cu urechi. Tăişul cuprinde întreagă lăţimea tocuhii (partea din jos a rân-delei), iar aşchiile ies prin laturi afară. Figura 5 e ilustraţia unei guri de broască,