OVIDIU BÎRLEA
           ANTOLOGIE DE PROZĂ POPULARĂ EPICĂ
                * ★ *

v»
SNOAVE (ŞI BASME - SNOAVE)
IANOŞ SLUGĂ LA POPĂ
   Zîse c-o fost on sărac şî avş tri copii. Acuma, iei iera sărac şî n-avş n'imic. Şî copiii, după ce-o crescut o ţîră, hăl mai mare o zîs că să duce slugă. O porn'it să tomn'ească slugă la cin'e-va. S-o dus înt-alt sat mai d'epart'e d'e satu lor. Oa-men'ii îl întrebau că un'e mere. Iei spun'ş că vrea să să tomn'ească, să să baje slugă. Colo-n satul ăla iera şî popa. Da aud'e popa că vrş copilu să să tomn'ească slugă, îl k'eamă la iei.
   —     Vrei, copile, să t'e tom-n'eşt'i slugă?
   —  Vrşu, părint'e !
   —     No, bin'e, t'e tom-n'eşt'i la min'e.
   Or tomn'it simbrie că-i dă p-on an d'e zile oareşcare simbrie. Da popa spun'e la copil:
   —     Care ne-om mîn'ia unu pă altu, ăla n'e trajem tri curele d'in spate d'i pă piele,
   înt-on sat iera, la o casă, tri copii săras. Ăl mai mic iera Ianoş numele, da iei să zuca în cenuşă.
   Acuma iei, dac-or mai crescut, n-avş pă n'ime, o zîs că să duc sluji.
   Ăl mai mare o porn'it să să ducă <slugă, să baje slugă la sin'eva, ca să că-şt'ije şî iei. Trecîn, nu-ş găsş stăpîn, da înt-o comună mai apropiată, dă pi la om popă-acolo. Popa zîse:
   —  Un'e t'e dus, voin'ise?
   —  Să mă tomn'esc slugă !
   —  Vin'i la min'e !
   —  Vin, părint'e !
   —     No — zîse — uită-t'e — zîse — t'e tomn'es slugă — zîse — da aşş — zîse — că caren'e-om mîn'ia năint'e — zîse — ahăla — zîse — trajem tri piei d'i pă spinare, unu la altu — zîse. — Dacă mă mîn'i ieu — zîse — neint'e — zîse — traji tu
7
şî dacă t'e mîn'i tu, simbrie nu mai capeţ.
   No bin'e ! Acuma, popa, pă cin ved'ş că s-apropie să să-mplin'ească anu, spu-n'e la slugă:
   —     Du-t'e la cutare loc la plug că — zice — acolo vi-n'e preot'easa cu amiază-ţ şî-ţ aduce.
   Să duse şî ară. Trece a-miazăzu. î*una) sara, nu-i duse d'e mîncare n'imic. Sara vin'e acasă cu boii, şî-1 întreabă popa:
   —     Da cum o fost astăz, bine?
   Iei îi spun'e:
   —     Cum să fie bin'e, că m-ai ţînut tătă zua flă-mînd !
   Da popa zice:
   —  K'iar t'e-ai mîn'iat ?
   —     Cum să nu mă mîn'i, dacă mă ţîi tătă zua flămînd la plug!
   —     No, haida — zîse — să-ţ trag o curauă jos d'i pă spat'e, că d'e dgă t'e iert!
   Şî i-o dat drumu. S-o dus acasă. îl întreabă fraţî:
   —  Un'e-ai fost?
   Spun'e iei că:
   —     Am fost slugă la cutare popă ş-în loc să-m plă-
piei d'i la min'i d'i pă spinare, dacă t'e mîn'i tu, îţ trag io tri piei d'i pă spinare !
   Nq bin'e, s-o tomn'it copilu, iei s-o gîn'it că nu să mîn'ie. Da popa îl căzn'ş în tătă zîua: nu-i da d'e mîncare, îi da d'e lucru, nu-1 lăsa să să încălzască cîn iera frig. O năcăjît iei cîtva timp. Da flămînd, odată, ven'ind d'i la lucru, sara iera cam năcăjît.
   Da popa, corios, îse:
   —     T'e-ai năcăjît, voin'i-se ? — Cam pă cîn gătasă să i să gat'e-anu.
   Ce:
   —     Cum să nu mă năcă-jăsc, că tătă zua am lucrat az — ice — şî să stau flămînd !
   —     Doară nu t'e-ai mîn'iat?
   —     Ba — zîce — m-am mîn'iat — zîce — cum să nu mă mîn'i!
   —     Nq acuma — zîce — ai gătat-o cu mine!
   I-o tras tri piei, tri curăle d'i pă spinare şî i-o dat drumu, fără sîmbriie. Să duse-acasă şî spun'e:
   —  Uit'e ce-am păţît!
   Ăl mijlociu zîse:
8
t'ească, m-o tras o scoarţă d'i pa spat'e.
   Al doilea frat'e, ăl mijlociii, spun'e:
   —  Mă duc ieu slugă.
   Să duse iei slugă. Să duse pună la popa.
   —     Bună ziua ! — i-o dat la popa. Zise: — Nu mă tomn'eşt'i slugă ?
   —  Ba t'e tomn'esc.
   O tomn'it şî cu iei ca cu frat'ele lui. Pă cîn i să să-m-plin'ească anu, ca să nu-i plăt'ească, iară-1 mină la plug. îi spun'e că:
   —     Du-t'e, că vin'e cu a-miază-ţ preot'easa ş-îţ aduce.
   Da nu s-o dus n'ime cu mîncare pună sara. Sara, o ven'it acasă flămînd. întreabă popa:
   —  Bin'e-o fost astăz?
   Iei spun'e:
   —     Cum să fie bin'e? Tătă zua m-ai ţinut la plug flămînd — zise.
   —     Api — zise — t'e-ai mî-n'iat ?
   —     Cum să nu mă mîn'i, că mă ţii să-ţ ar tătă zua flămînd — zîse.
   —     N 9 — zîse"— avem tomn'eală: ţîie-ţ trag dşă scoarţe d'i pă spat'e, că t'e-ai mîn'iat.
   —     Ăă ! Tu ai fost amă-rî — zice — mă duc ieu — zîse — că — zîse — ieu nu mi-i frică1) — zîse — că mă mîn'i pă n'ime — zîse.
   Să duce şî iei. Da nu-j găseşt'e stăpîn n'icăurea. Pună cîn azunze la, tăt la popa ăla.
   —   Un'e te dus, voinise?
   Zîse:
   —     Mă dug — zîse — să mă tomn'es slugă la sin'eva — zîse.
   —   Nu vin'i la min'e?
   —   Ba — zîse — vin!
   —     Nq — zîse — uit'e — zîse — fasem tomn'eală — zîse — că — zîse — îs plă-t'es la an — zîse — îz dau simbrie — zîse — da — zîse — fasem o tomn'eală — zîse — că care n'e-om mîn'-ia năint'e — zîse — trajem tri curăl'e d'i pă spinare unu la altu — zîse.
   Bin'e! îi dă şî lui d'e lucru încoase, încolo, îi mai dă iei cîtva timp d'e mîncare, mai ved'e d'e iei ca să-i lucre. Lucra copila-şu, asculta, făsş tăt'e şlea. Da d'i la o vreme, popa, pă cînd gînd'ş iei că:
   l) Pov. schiţează, cu dreapta, un gest de nepăsare.
9
   I-o tras dgă scoarţă d'i pă spat'e.
   —     No — zîce — acuma pot să pleci.
   S-o dus acasă, nu i-o dat simbrie n'imica.
   L-întreabă fraţi:
   —  Da tu un'e-ai fost?
   Spun'e şi iei:
   —     Tăt la popa care-ai fost tu. Şi mie-n loc să-m dşie simbrie, m-o tras dgă scoarţă d'i pă spat'e.
   Frat'ele lor hăl mai mic iera un mucos rău. Zice:
   —     Pă voi v-o căzn'it popa, da — zice — mă duc ieu, să-l slujăsc ieu on an d'e zile.
   Da iei zic:
   —     Mucosule! Un'e t'e duci tu? Pă t'in'e t'e şi o-moare popa, nu t'e du !
   Iei zise:
--- Ba mă duc, io    nu 
şăd acasă; pă  min'e nu 
mă  căzn'eşt'e popa  ca 
pă voi.                 
   Să duse ş-întreabă d'in oamen'i:
   — Un'e şed'e popa? — a-colo pin sat'ele §lea.
   Să duce pînă la popa şî-i dă bună zua; popa-i mul-ţumeşt'e ş-îl întreabă că ce-i trăbă? Zise:
   «Acuma să împlin'eşt'e vremea, îl căzn'es şi pa-ăsta ! »
   Nu-i dă d'e mîncare, îl mînă la lucru d'in grău, îl ţîn'e d'ezbrăcat. O năcăjit copilu mult timp. Da odată îl mînasă să să ducă la pădure să-i strîngă lemn'e, să-i facă lucruri mari. Să duse copilu, fase. Da d'e mîncare nu-i dă n'imica *). Sara vin'e flămînd, ustăn'it. Popa nis habar n-are ca să-i dşe d'e mîncare, încă-i dă d'e lucru. Da zise cătă iei, zise:
   —  T'e-ai năcăjit?
   —     Da — îce — cum să nu mă năcăjăsc, că astăz tătă zua-am lucrat — zîse — t'e-am ascultat — zîse — şî mîncare — zîse — nu m-ai dat n'imica !
   —  DQr nu t'e-ai mîn'iat? âe:
   —     Cum să nu mă mîn'i ieu — zîse — pă asta? — zîse.
   —        — zise. — Acuma am gătat-o ! — zîse. — Avem tomn'eală — zîse — să-z trag tri curăle d'i pă spinare !
   *) întrerupere pentru schimbarea benzii.
io
   —    Io vreau să mă tom-n'esc slugă, dacă vrei să mă tomn'eşt'i.
   —    Păi — popa zise — mie-m trăbă slugă, da — zise — io fac tomn'eală cu tin'e.
   Păi iei zise:
   —Tomn'eală să-m plă-t'eşt'i p-on an d'e zile să t'e slujăsc.
   «Api fac o tomn'eală şî cu iei, ca cu hăialanţ. » Să-nţălejş bin'e popa cu co-pilu pună cin s-apropiasă sfîrşitu anului să-i plăt'eas-că, cin s-apropia să-i plă-t'ească.
   Traje şi lui tri curăle, ş-îi dă drumu. Bin'e. O slujit doi an'i d'e zile doi copii şî nu le-o plătit n'im'ica, ba i-o şî căzn'it popa! Mă, să duse-acasă:
   —     Mă — zise — am păţit-o şî ieu ca şî t'in'e — zise — cu popa — zîse.
   Năcăjîţ copiii ! Da âenu-şotcă-Ianoş:
   —     Mă — zîse — voi az fost amărîz — zîse — mă duc ieu !
   —     T'e dus tu la amaru să t'e mînse !
   —     Ba mă duc ieu — zîse — slugă — zîse — că voi — zîse — tăt nu cîştigaz n'imica, mă duc ieu — zîse.
   Să duse Ianoş. Nu-1 tom-n'şşt'e n'ime slugă, da azun-je la popa2).
   —     Un'e t'e dus, voin'ise-lule?
   —     Părint'e — zîse— să mă tomn'es şî io sluguţă la sin'eva ! — zîse.
   —  Nu vi la min'e?
   —     Ba vin — zice — dacă mă tomneşt'i !
   —     Hai la min'e — zîse — că t'e ţîn ieu slugă — zîse.
   —  Haidă !
2) Pov. tresare, pe scaun.
11
   —     N 9 — zîse — bin'e — zîse — uit'e — zîse. — Cum t'e k'iamă pă t'in'e?
   —  Ianoş!
   —     IJş ! Ianoş ! — zîse. — Ienăşuţu mn'eu ! — zîse — t'e tomn'eşt'e părint'ele slugă ! — zîse.
   îl tomn'eşt'e slugă, cu care sîmbriie, la an, zîse:
   —     Ţ-o plăt'eşt'e părint'ele — zîse — da — zîse — uit'e — zîse — avem o tomn'eală — zîse — că — zîce — care ne-om mîniia înăint'e — zîce — n'e tra-jem tri curăle d'i pă spinare—zîse.— Dacă mă mîn'ii ieu, îm traji tu miie, dacă t'e mîn'ii tu — zîse — îţ trag ieu ţîie !
   —     Pă bin'e, părint'e, ş-aşă3) ! — zîse. — Io nu mă mînii, se să mă mînii ieu ? — zîse.
   îi dă d'e lucru la copil încoase şî încolo, lucră co-pilu, ascultă, îi dă şî d'e mîncare.
   Da pă cînd s-apropia vremea ca să-mplin'ească anu:
   —  Ianoş — zîse.
   —  Da, părint'e !
8) Pov. tresare, pe scaun.
12
   —     Du-t'e — zice — cu vit'ele pă cîmp — zise — şî le paj — zise — că — zise — acolo — zise — ţ-aduc io d'e mîncare !
   —     Bin'e — zice — da să-m adus, părinte !
   —  Ţ-aduc !
   Să duce cu vit'ele pă cîmp, i le paşte p-acolo — avş şî uăi popa. D'e un'e să vină popa cu mîncare la iei ! Nu vin'e. Ved'e iei că trese d'e-amiazăz, trece în d'esară, nu vin'e popa. Iei s-apucă şî taie on berbec d'i-a lu popa, şî fase foc, şî frije, şî mîncă carn'e, cît s-o săturat, ş-aialaltă-o las-acolo 4). Să duse sara cu vit'ele şî cu uoile acasă. Popa vşd'e că berbecu nu-i, ise:
   —     Ianoş ! — ise. — Da berbecu un'e-i ?
   —     Apăi — zîse — l-am tăiat d'e l-am mîncat — zise — că — zîse — ai zîs că vin'i cu mîncare — ise — şî n-ai ven'it!
   —     Eei — zîse — apăi — zîse — i rău !
   Ice:
   —     Păi — zîce — doar nu t'e-ai năcăjit, părint'e ?
4) Pov. clatină din cap, a nepăsare.
13
   Cîn s-apropie să-i plătească, îi spun'e la copil:
   — Uită-t'e — zise — mî-n'e t'e dus la plug în cutare holdă şî ari acolo să-m gaţ holda d'e arat, că vin'e pre-ot'easa ş-îţ aduce d'e-a-mn'iază-ţ.
   Iş plugu şî boii d'imin'eaţa şî să duse la plug. Ară la amn'iază, preot'easa nu vin'e. Iei, dacă văzu că trece amn'iazăzu şî nu vin'e preot'easa, la capetu hold'ii opri boii, să uită pă drum şî ve-d'e că nu vin'e preot'easa. S-apucă şî taie plugu, şî rot'ilele, şî tînjala, şî face-on foc şî s-apucă şî taie on bou ş-îl beleşt'e şî frije carn'e, şî mîncă. Sara, să duse acasă cu on bou. Să duse la popa, ved'e popa că vin'e mima cu on bou.
   —     Nuu ! Se să mă năcă-jăsc !
   Se: — Doar nu t'e-ai mî-n'iiat ?
   —     Nuu ! — zîce — nu m-am mîn'iiat ieu — zîce.
   —   No bin'e !
   «Ă ! Stăi — ice — că—popa să gîn'ş — stăi — ice — că pintru asta t'e căzn'esc ieu pă t'in'e ! Iţ trag io tri piei d'i la t'in'e d'i pă spinare ! »
   Da astălaltă zî, îl mînă la plug. Dă plugu, boii şî:
   —     Du-t'e în cutare holdă — zîse — să ari — zîce — că la amn'iaz — ice — vin'e preot'easa — zîce —şî-ţ aduse d'e mîncare.
   —   Bin'e, părint'e !
   Iş plugu şî boii, să duse şî ară iei pînă la amn'iaz şî trese d'e amiaz — iei ara acolo — nu vin'e prio-t'easa, nu vin'e n'ime ! Nu vin'e n'ime în aretu lui. I?ş, se să gînd'eşt'e iei:
   « Stai, popo, că tu nu vin'i cu mîncare, da fac ieu ! »
   Să dă şî taie rot'ilele, taie plugu, îş fase foc. S-apucă şî belşşt'e on bou şî pun'e carn'e pă foc şî mîncă. Alalt-o las-acolo. Să duse sara cu on bou acasă, fără plug, fără n'imica.
14
   —     D-api — zîse — on bou un'e-i?
   —     Api — zîse — iacă vi-n'e p-asiia — zîse.
   —     Da — zîse popa, o crezut că vin'e bou — astăz cum o fost, bin'e o fost?
   Zîse:
   —  Bin'e.
   —     Da — zîse — n-ai fost flămînd ?
    Zîse:
   —  Nu, că am văzut
—   zîse — că preot'easa o a-vut lucru acasă, n-o ven'it
—   zîse — m-am apucat ş-am tăiat plugu, şî roti'lele, şî tînjala ş-am făcut foc ş-am tăiat pe Vînăt şî l-am mîn-cat.
   —     D-api — zîse — pintru Dumn'ezo, d'e şle-ai făcut ?
   —     Păi — zîse — d'-elea, dacă preot'easa o avut d'e lucru şî n-o putut vin'i, iacă i-am făcut bin'e.
   —     Api — zîse popa — io nu t’e-am tomn'it să tai boi
—  zîse.
   Păi iei îi spun'e:
   —     N'ic ieu n-am tomn'it să şăd flămînd — zîse.
   Da copilu l-întreabă:
   —     T'e-ai mîn'iat, părinte? — zîse.
   —     D-apăi — zîse — se-ai făcut, Ienăşuc?
   —     Ce să fac? părint'e — zîse — iacă ţ-am arat!
   —     Pă — ice — plugu ş-on bou un'e-i?
   —     Pă — zîse — plugu — zice -am făcut foc cu iei — zice — şî bou l-am tăiat — ice — d'e-am mîncat car-n'e — zîce.—Se să fac—zîce
—  almintrelea—zîce — că n-ai ven'it să-m aduj d'e mîncare. Dgr nu t'e-ai năcăjit, părint'e ?
   —     Nuu ! — zîce. — Nu m-am năcăjît!
   —     Apă — zîse — o t'e-ai mîn’iat, părinte?
   —     Baa ! Nu m-am mîn'iat.
   —     Nq bin’e — zîse — dacă nu t’e-ai mîn’iat, rămî-n’em ! — zîse.
   Slujăşt’e iei mai d’epar-t’e.popa zîse:
   —     Mă — zîse — cum să n'e scăpăm, noi d'e-ahăsta?
—  zîse. — Se ne fasem noi? —zîse. — Ahăsta — zîse — îi rău !
   Cumpără popa boi iară, fase car asiia, rînduială.
   «Pă asta nu-1 pot ieu căzn'i — să gîn'i iei — da tăt o să-l căzn'esc ieu. »
15
   Da popa să t'emş d'e tomn'eala la care o avş cu copk'ilu, zise:
   —  Nu m-am mîn'işt.
   —     No, dacă nu t'e-ai mî-n'iat, bin'e — zise. Acuma — zîse — să-m plăt'eşt’i — zise — să mă duc.
   Popa zîse, ca să-l căz-n'ească, zîse:
   —     Să mai tomn'im p-on an d'e zîle.
   Tomn'iră p-on an d'e zîle. Da copilu — avşa popa un cal slab^şî şk'iop:
   —  Să-m dai calu ăla mie.
   —* Ţ-îl dau.
   Rămîn'e slugă ş-a doilea an. Da popa se să facă?
   —     Auz — zîse — să n'e strînj vo dgă lemn'e d'in pădure să n'e aduci acasă.
   Pă iei zîse:
   —     Io cum să mă duc, doară nu ţ-oi aduce lemn'e-n cîrcă.
   Popa avea un naş acolo-n sat, bogat.
   —     Api — zîse — mă duc să iau caru şî boii lu nănaşu, t'e duci cu iei după lemn'e.
   Să duce ş-îi aduce caru şî boii d'i la nănaşu-so ş-îi dă drumu să să ducă-n pădure după lemn'e. Să duce acolo-nt-on d'eal-nt-o pă-
   —  Mă Ianăş !
   —  âe-i, părint'e?
   —     Mă — zîse — t'e dus tu — zîse — îm pădure — zîse — să n'i-adus — zîse — n'eşt'e lşmn'e !
   —     Mă duc, părint'e ! — zice.
   Prind'e boii la car şî să duse îm pădure: acolo înt-o pădure-adîncă, înt-on d'eal mare, cum ierau văi pă d'e lături, în vîrvu d'ealului. Pun'e boii acolo, şî iei s-apucă d'e tăiat d'e lemn'e, cu caru. ! vin'e on lup, s-apucă d'e-on bou să-l mînse.
   —     Mă — zice — se fas tu — zîse — cu bou ăla?
16

dure cu caru şî să bagă cu caru acolo-n pădure un'e o gîn'it că sînt lemn'e bun'e, şî opreşt'e boii acolo cu caru. S-apucă d'e tăiat d'e lemn'e. Vin'e onlup ş-îiiaon bou d'e la jug. Da iei zise:
   —   âe fas cu bou ăla, mă?
   —     Să-l mînc, că-s flă-mînd.
   —     Mîncă, numa să nu-ţ pară rău, că traji tu-n locu lui.
   Lupu zise:
   —     Lasă să-l mînc ieu — zîse — c-apu mai pun'i tu mîna pă min'e !
   S-apucă iei d'e tăiat, n-avu baiu. Lupu-1 mîncă şî să dusăT^Iei taie lemn'e. Vin'e on urs şî-i iş hălălalt bou.
   —     Ce faci cu ahăla, mă? — zîse cătă urs.
   —     Vreu să-l mînc, că-s flămînd.
   —     Mîncă-1, numa să nu-ţ pară rău, că traji tu-n locu lui!
   —     Să-l mînc ieu, că mai pun'i tu mîna pe min'e !
   Mîncă ursu ş-ahăla bou. Iei încă taie la lemn'e să pună pă car. Ursu s-o dus. Vin'e on drac şî ia o roată d'i la car.
   —  Il mînc şî ieu — zice
—   că mi-s flămînd.
   —     Bin'e, mă, mîncă-1 — zîce — io nu zîc să nu-1 mîns — ise — da tu traji în locu lui!
   Să gîn'i lupu:
   « Las să-l mînc ieu, că tu mai pun'i mîna pă min'e !
Ăă! »
   Bin'e ! D'estul că mîncă lupu bou şî să duse.
   Vin'e-on urs mai tîrzîu — iei tăt tăia la lemn'e încă. Tăia la lemn'e. S-apucă d'e bou ălalalt să-l mînse.
   —     âe faji, mă ? — cătă urs.
   —     Mînc şî io bou ăsta — zîce — că-s flămînd !
   Da iei ise:
   —     Bin'e, mă — zîse — da — zîse — nu pă urmă să traji tu în locu lui.
   —   Nuu ! — zîse.
   —     No bin'e — zîse — mîncă-1!
   «Mă — să gîn'i ursu — mai pun'i tu mîna pă min'e, numa să-l mînc ieu — zîce
—   că mie mi-i foame ! » Mîncă bou. Iei taie la
lemn'e, taie la lemn'e5), fase-o grămadă mare d'e
   *) Pov. ridică sprîncenele.
17
   —     Ce faci cu aia, mă? l-întreabă.
   Zîce:
   —  Să mă joc cu ig.
   —     Joacă-t'e, numa să nu t'e baji tu să ţîn'i acolo în lo cu iei!
   Pă iei zîse:
   —     S-o iau io, că mai pun'i tu mîna pă min'e !
   0 iq şî să duse cu iq înt-on vîrv d'e coastă ră şî-i dă pă coastă la vale. Cîn o fost în părău, o fost tătă doaje. Şî iei s-o dus. Iei încă taie la lemn'e ş-încarcă pă car cît pun'ea alţî pă tri cară. Şî beleşt'e o nuiauă, după ce-o-ncărcat caru şî face on tuturez, şî strîgă d'in gură cu iei. S-o adunat tăt'e jgvin'ele acolo ş-întreabă o lupoaică mare:
   -Ce vrei cu noi?
   Da iei arată pă lupu ăla:
   —     Uit'e, cu ăsta am treabă. li spun'e: — Un'e-i bou, mă?
   Zîse:
   —  L-am mîncat!
   —     No, dacă l-ai mîncat, bagă-t'e-n jug în locu lui.
   Da iei nu vrea să să baje-n jug şî-i dăd'e dgă cu biciu, să dusă lupu singur în jug. Zîse cătă urs:
lemn'e acolo. Vin'e un copil d'e drac şî scoat'e-o rotilă, o rgtă d'i la car.
   —   Şe faji, mă? — zîse.
   —      Mă zoc şî io cu rot'ila asta o ţîră.
   —      Mă — zîse — să nu strîs rot'ila — zîse — că — zîce^ — tu — zîse — ţîn’i în locu roat'ii — zîce — d'e car !
   « Aa ! mai pun'i tu mîna pă min'e — zîse — numa să mă...»
   Să duse dracu înt-o muk'e acolo un'i iera mai înaltă şî valea mai afundă şî dă la roată p-acolo la vale. Gînd fu roata în vale, praav să făcu, nu mai fu n'imic d'e iq ! Dracu să şî şt'earsă. Iei tăie la lgmn'e, strîns-o grămadă mare d'e lemn'e şî încărcă caru, cît pun'e alţî, n'ij d'e şşpt'e uori nu pun'ia atîta pă car cît pusă iei pă car ! Cîn fu gata, luo bisu şî pomn'i uodată. Cîn pomn'i, să strînsără tăz lupii acolo, grămadă lingă iei.
   Da ălalaltu sta acolo cam d'e-o lături.
   —      Hai, mă, hai 6) că — ice — cu ăşt'ialalţi n-am ieu
   «) Pov. cheamă, cu arătătorul drept.
18
   —  Un'e-i bou, mă?
   —  No—ise—l-am mîncat!
   —     No, bagă-t'e-n jug în locu lui.
   Da nu vrş să să baje. Mai ded'e dgă bisuri şî-1 băgă-n jug. Şî trîmbiţă odată iară cu tuturezu şî s-adunară drasii ş-îl întreabă o dră-coaică bătrînă:
   —  Se vrei cu noi?
   Zîse:
   —     Io cu ăla am treabă. Un'e-i rot'ila, mă?
   Zîse:
   —   S-o spart.17
   —     No — zîse — dacă s-o spart, ţîn'e colo d'e osiie.
   Ş-o luă cu iei cu bisu. D'e patru ori da pă boi şî de tri ori da pă roată:
   « Ho, Lupilă,
   haiţ, Ursîlă,
   ţîn'e, drase, d'e rot'ilă ».
   Da cîn ajunje acasă — a-colo iera sară — opri. Da popa:
   —   Na, că vin'e sluga.
   Iese ş-îl ved'e.
   —     Api — zîse — preot'ea-să, preot'easă ! — zîse. — A-re-on urs ş-on lup la car !
   Da zîse iei d'in drum:
   —     Popo ! IJaidă d'eşk'id'e vran'iţa să n'e băgăm cu caru.
n'imica — zîce — cu t'ine am d'e lucru. Hai încoas !
   —  Ee!
   —  Hai încoaci I
   Nu ven'i lupu şî-i trasă una cu bisu ! Zîse:
   —     Acolo în zug, un'e-o foz bou să t'e baji!
   N-avu lupu încătro, să băgă în zug. Mai pomn'i o dată cu bisu sî ven'iră
                   9 V
tăţ urşî, să strînsără grămadă acolo lingă iei. Da un urs şî sta acolo d'e-o lăture — iei îl şt'iş c-o mîncat bou.
   —     Hai, mă — zîse — tu ce stai acolo ? — zîce. —Vină încoase — zîse — nu şt'i c-ai mîncat bou d'e-aisea?
   —  Eaa ! — zîse — nu vin.
   Şî-i trasă şî lui una cu
bisu.
   —     In locu boului — zîse — să t'e baji la zug.
   Mai pomn'i o dată. Ven'iră atîţa copii d'e dras acolo ! H ăl ăl alt care-o lgt roata sta d'e-o lăture şî iei.
   —     Mă — zîse — tu nu şt'i c-ai luat roata?
   —     Ba şt’iu — ice — da s-o spart I
   —     Nq dacă s-o spart, hai ţîne!
   —   Nu vin ! — ice.
19
   Da popa zîse:
   —     Mai d'esk'idă-ţ-o şî dracu !
   Da dracu zîse:
   —     Api io nu pot, că trăbă să ţîn d'e-aic !
   No, s-o dus şî s-o băgat cu caru cu lemn'e-n ocol la popa. No, i-o d'esprins.
   —     Acuma, duse-vi-ţ, că popa fase alţî.
   Popa trăbuiş să cumpere boii şî să plăt'ească la nă-naşu-so şî roata.
   Da se să facă popa sa să skçpe d'e iei? Nu să poat'e scăpa. Zîse popa:
   —     Acuma să-ţ plăt'esc să t'e dus — zîse.
   Iei zîse:
   —     Ba nu mă duc — zîse — şăd să-m împlin'esc anu, să nu zîcă lumea că t'e-am căzn'it.
   Ii trasă şî lui on bici şî-1 pusă la rQtă.
   —      Nq, tu d’e-ais să ţîn’i.
   O Iuq cu iei pă drum cătă casă:
   —   Ho, Lupilă !
   haiţ, Ursîlă,
   ţîn'e, drase, d'e rot'ilă !
   Ţîn'ş dracu d'e rot'ilă.
   —      Ţîn, ţîn ! mînă tu nu-ma — zîce — că ieu ţîn d'e-aisea — zîce.
   Pun -azunsără d'i ru popa acolo la vran'iţă un'i să să baje la popa în ocol. Acolo:
   —   Ho, Lupilă,
   haiţ, Ursîlă,
   ţîn'e, drase, d'e rot'ilă !
   Da preot'easa iesă şî-1 ved'e cu on urs 7) şî cu on bou8) la car şî on copil ţîn'ş de osie în locu roţî.
—   Popa, popo ! — zîse.
   —   âe-i?
   Zîse:
   —      Uită-t'e ! — zîse — că sluga vin'e — ice — cu on lup şî cu on urs în locu boilor — zîse — şî — ice — unu ţîn'e d'e-o rçtâ — zîce —
—   nu-i o roată la car !
   —   I-auz !
   —   Da!
   7) Pov. ride. 8) Sic! — lup.
20
   —     Ei, bătu-1 Dumn'ezău şî Maica Precestă !
   D'estul că:
   —  Popo ! — zise — popo !
—    zise. — leş d'eşk'ide vran'iţa.
   Da popa zise, d'e năcaz zice:
   —     Da mai desk'idă-ţ-o şî dracu !
   Da dracu d'i colo:
   —     Apă — ice — că ieu nu pot — ice — că io ţîn d'e-ais — ise.
   Nq, să bagă cu caru.
   —   Nu-i n'imica — zîse. Să bagă cu caru în uocol.
   —  Voi duse-vi-ţ — zîce
—   că — ice — lşmn'ele le d'escarc io.
   Să dusără. Iei rămasă.
   —     Ei, săracu d'e min'e ! Se să fasem noi ? — popa şi preot'easa.
   —     Mă Ianoş ! — Avş o turmă d'e pors. — Mă Ianoş !
   —  Se-i? — zîse.
   —  Mă — zîce — acuma
—    zîse — n-ai se mai lucra alceva — zîce. — T'e dus la porci, caut d'e porci. Alseva se să mai lucri ?
   —  Duc ! Mă duc.
   lesă cu porsii acolo înt-on cîmp, înt-on vîrv d'e d'eal, un'e să afla ş-on tău acolo.
21
Porcii vrg mînca, sărasii, da iei da d'e un'e ! Tătă zua făsg instrucţie cu iei. Ca la cătăn'ie: on pisor sus, unu zos, o urek'e sus, una zos ! Şî-i învăţa ca la cătăn'ie cătan'ele, cum să să întgrcă ş-încgse, ş-în-colo, n-avg porsii vreme să mînse n'imica! D'i la o vreme slăbi sără porsii rău.
   Nq, popa avg şî capre, zise:
   —     Mă Ianoş — zîse — poţ tu — ice — să cauţ şî porsii, şî caprele — zîse — să le dus şî pă iele?
   —     Păi — zîse — d'i se să nu l'e pot? Dă-le la min'e, că le duc ieu.
   Eg ! Dusă şî caprele cu porsii. Tăt aia meserie le da, tăt aia învăţătură şî la capre ! Caprele umbla să mai fugă, da le trăjg cît'e una cu bisu, le strînjg grămadă şî le-nvăţâ^catăn'ie. On pisor sus, unu zos. Da înt-o zî, vin'e împărâtu şî tresg p-acolo pă drum, d'i un'eva tresg pă drum p-acolo cu căruţa. Ved'e-acolo că o grămadă d'e capre şi d'e pors stau acolo lîngă marjin'ea tăuiui, lîngă drum şî cînd ven'i împărâtu cu
22
căruţa, iei tăţ puşi ca căta-n'ele, rînd doi cu doi9) şî c-o urek'e sus, cu una zos, cu on pisor sus şî unu zos! şî îi făcură o dare d'e unoare lu împăratu cînd trecu cu caru p-acolo. împăratu ştă-tu în loc şî să mn'iră d'e iei că se, se armată are iei acolo în d'ealu-ăla ! Cînd o azuns acolo în sat, întriabă, zîse:
   —     A cui îs porcii şî caprele acolo?
   Spun oamen'ii:
   —   A lu popa.
   —     Mă — zîse — vrşn'ic slugă are — zîse — c-ahăia
—   zîce — şt'iu mai bin'e ca armata mş — zîse — să dşe sinstă, — zîse — încă d'-şlea n-am văzut d'e cîn sînt pă lume ! — zîce.
   Bin'e ! Da d'i la o vrşme, nu mai avş popa încătro, că iei tăz murş d'e foame, nu mai put'ş să mai facă n'imica.
   —     Mă Ianoş — zîce — se fas tu cu iei ?
   —     Apă — zîse — să ţî-i învăţ — zîse — că astşa — zîce — trăbă să-i ai — ice
—   învăţaţi — zîce.
•) Pov. subliniază, cu dreapta.
23
   Da auzîsă popa că să făcu-să un război acolo şî trăbuia să ducă cătan'e la război, acolo-n altă ţară strină. Da iei să duse la nănaşă-su
—  că nănaşă-su iera şî birău, primar' — zîse:
   —     Nănaşule ! — zîse. — Cum să mă scăp d'e iei
—   zîse — că ala-m prăpăd'e tăt — zîse — şî nu mai ră-mîn cu n'imica. Nu poţ cumva să-i dai drumu acolo la bătaia aia, să scăpăm d'e iei?
   No, să duse birău acolo la popa şî sţrîgă pă popa:
   —  Părint'e, părint'e !
   D'a popa şt'iş. Zîse:
   —     Aud, nănaşule, aud ! Da se ai cu min'e?
   —     Api — zîse — i-o poruncă mare — zîse — d'e la-mpăratu — zîse — ca să mîn'i şî dumn'etale sluga la războiu, să nu facă, că dă d'e potcă mare !
   —     No, bin'e, nănaşule, bin'e ! Da — zîse: Auz, Ia-
   —     Mă — zîce — mai la-să-i — zîce — să mai mînse.
   —     Las — ise — că mîncă iei — ice — cîn le dai d'e mîncare — zîce. — Acolo — zîce — merg — ice — să facem lucru — zîse.
   Da, bin'e. Să scorn'isă un război cu un împărat vesin şî trăbuia să mîn'e la război ugmen'ii. D'e-acolo d'in sat mîna care-i k'ema, nu mîna pe fiecin'e. Da popa să duse la birău — că popa iera nănaş la birău — zîse:
   —     Fin'e, fin'e ! — zîse. — Fă cumva cum ai put'ş — zîse — şî să mîn'i — ice — şî pă sluga nost — ice — da d'e s-o potopi dracului p-acolo — zîse — să n'e scăpăm d'e iei — zîce.
   Birău:
   —     Las că-1 mîn ieu — zîce — nănaşule !
   Vin'e birău strîgîn p-asi-ia:
   —     Mă ! — ice. — Tu t'e dus la cătăn'ie. Tu t'e duji la cătăn'ie. Tu t'e dus. Nănaşule, nănaşule ! — că-tă popa.
   —  Se-i, fine, se-i?
   —     A un'e — zîce — ţ-î sluga? — zîse.
24
năş — iera sluga — ce zîse nănaşu, birău? Trăbă să t'e dus şî tu acolo la bătaie.
   —    Ba — zîse — io nu mă duc — zîse — io se să mă duc !
   —    Api, cum să fas să nu t'e dus, că-i poruncă d'i la împăratu. Nu să poat'e să nu t'e dus.
   —    No — zîse — iacă mă duc, numa să-m dai mîncare.
   I-o dat d'e mîncare on sa^ d'e făină d'e mămăligă şî unu d'e brînză, şî căldare. Ş-o luat on cal d'e-a lu popa, care călărş popa pă iei. S-o dus pună acolo la bătaie un'e iera fruntu, cum zîc acuma. Ş-acolo, o pus zos, ş-o făcut foc, ş-o pus căldarea pă foc, să facă mămăligă, să mînce cu brînză. Da duş-man'ii care iera cuntra, puşca cu şareţ — nu avea cartuşe ca acuma. Da iei puşca şî vin'ş şîreţî eia pun-acolo la iei în foc. Iei zîse cătă iei:
   —    Mă ! Nu-mumpleţfocu şî mămăliga — zîse — d'e căcăreze d'e iepure, că mai tîrzîu nu şt'iu ce-o fi d'e voi !
   Iei rîd'ş:
   —    A, se să n'e fas tu noă? — zîse.
   —  I-ais, acasă — zice
   —     Spun'e-i să vină în-CQse — zîse — că-1 mîn la cătăn'ie, să să ducă la cătă-n'ie.
   —     Auzi, Ianăş, ce zîce birău ? — zîce.
   —  Se zîse?
   —     Că t'e mînă la cătăn'ie să t'e duj şî tu la cătăn'ie.
   —     Pă — zîce — dacă mă mînă, iacă mă duc ! — zîce.
   —     Ianăş — zîce — să t'e gaz — zîce — să t'e duj — zîce — că-i poruncă — zîse — d'i la împăratu să t'e duj la cătăn'ie.
   —     Bin'e — zîse — mă duc ieu — zîse.
   —     No, priot'easo — zîse — gată-i d'e mîncare — zîse — şî — zîse — bagă-i în sţraiţă — zîse — bin'e d'e mîncare lu Ianoş — ise — că acum vez, să duse şî iei să-racu — zîse — că trăbă să ascultăm — ice — porunca împăratului.
   Da pă iei nu-1 k'emasă n'ime, numa iei ca să sk^epe d'e iei, să să ducă, că nu să mai put'ş scăpa d'e iei. Ee, da gată priot'easa.
   —     Bagă — ice — bin'e d'e mîncare — zîce — dgră n'e
25
    O ales iei şîreţî d'i pin mămăligă şî i-o lăpădat. S-o apucat ş-o mîncat mămăligă cu brînză. Şî, după se s-o arăn'it, o luat calu lu popa d'e cgmă d'i la grumaz cu o mină, şî cu una d'e cgdă şî s-o apucat d'e duşman'i pună cîn i-o făcut tăt prav ! O gătat cu bătaia, s-o dus acasă. No, da calu înc-o murit. L-o luat în cîrcă, s-o dus cu iei la popa. O ajuns sara, ngpt'ea, acasă. L-o băgat acolo-n poiată la popa, mort, ş-în loc d'e pisgre, l-o propt'it cu patru bît'e. S-o dus în casă la popa. Da zîse popa:
    —  No, ven'iş, Ianăş?
    —  Ven'i — zîse.
    —  N-ai murit p-acolo ?
    —  Nu ! — zîse.
    —     Da calu — zîse — u-n'e-i?
    —     îl băgai în poiată. Du-t'e — zîse — şî dă-i seva d'e mîncare, că-i ustăn'it.
    Să duse popa şî tăt dă cu mîna pă cal, şî povestş cu calu, îl periş cu mîna. Da-n-torcînu-să pă lîngă iei, i-o bold'it om bît d'e ăla ş-o căzut calu pa popa şî i-o rupt on picior. No, popa o avut on socăn'el acolo, ş-aşă
scăpăm d'e iei — popa cătă preot'easă.
   Bagă priot'easa-acolo d'e mîncare prescuri, bagă una, bagă alta. Şî popa avş un cal frumos.
   —     Nq, Ianoş — zîse — acuma — zîse — să-ţ iei d'intră cai — da iei îi păr'ş rău d'e calu ăla ca să i-1 dşe — să-ţ iei d'intră caii ăşt'ia — zîse, — da — zîse — îl laş pă ăsta — zîse. 10)
   —     Baa ! părint'e, — zîse — k'iar pă ăsta-1 işu ! — zîse.
   —     No — zîce — iş-1, Ianoş, iş-1.
   Să gîn'i popa:
   « Acuma dacă mă scap d'e tin'e, nu-i bai că rămîn'e şî calu — zîse — da să mă scăp d'e tin'e ! »
   Să duse acold und'e iera războiu. Preut'easa-i băga-să brînză, slăn'ină, prescuri, făină şi căldarea. O zîs:
   —     Să-m baji, preut'easo, şî căldarea să-m fac mămăligă — zîce.
   S-apucă acolo şî făcu foc, şî pusă căldarea pă foc să facă mămăligă. Da armata
   10) întrerupere pt. schimbarea benzii.
26
cu picioru rupt, luptîndu-să, o dat la cal în cap şî striga d'e acolo: tulai!
   —    Se-i, părinte, se-i, pă-rint'e ?
   —    Bată-1 Dumn'ezău să-l bată, că căzu pă min'e ş-îm rupsă on picior.
   —    Apu — zise — se făcuş cu iei?
   —    Se să fac? Uit'e, dedei cu socanu-n cap.
   —    No, da-l-ai dracu — zise sluga cătâ popă — ieu — — zise — am bătut o trupă d'e armată cu iei — zise — şî — zise — nu l-am omorît, şî dumneta-1 omorîş acasă !
   No, popa şî cu picioru rupt, şî fără cal, trăi vo cît'eva zîle.
d'e cuantră, iei da acolo cu puşt'ile, făsş cu gloanţe-acolo şî ţîpa — cum iera d'in vremile vek'i — şerez d'-eia d'in puşcă, să băga la iei în căldare. Da iei i scot'ş ş-îi ţîpa d'e-acolo.
   —     Mă — zise — se tăt băgaz voi — ise — căcăreze d'e capră şî d'e iepure îm mămăliga mş — zice —că mai tîrzîu — zise — o să vă iş dracu pă voi!
   Da iei rîd'ş.
   —     Ha, ha !-şî da, da cu saret.
9    9
   Iei nis habar n-avu. Gătă mămăliga, i ţipă, mîn-că cu brînză, să ărăn'i. Luq calu d'e căpăstru şî d'e cgdă şî s-apucă d'e iei, pună cîn praf îacu d'in iei. Dacă gătă, nu mai avu cu sin'i să mai bat'e, Iuq calu în circă ş-o Iuq cu iei mereuţ cătă casă.
   I£, azunsă-nt-o sară, pă-nsărat acasă şî băgă calu în grajd'i ş-îl propt'i cu patru bît'e acolo în grajd'i, în poiată la popa. Da să duse în casă. Cîn îl văzu popa, înlemn'i.
   « Ii! Pintru Dumn'ezo ! — să gîn'i iei — da...
27
   —    Nq — zice — cum îi, Ianoş? — zice — ai ven'it?
   —     Ven'it, părint'e, dă să-i bată Dumn'ezo — zice — d'e-abia mă scăpai d'e iei — zice. — Da p-aia — zice — i saturai io d'e se nu-s să-tui iei ! — zise.
   I-o lăsat tăz mort p-aco-16. Impăratu auzîsă că iacă-tă iei o miruit, că Ianoş o bătut pă tăţ. Da zîse popa, zise:
   —  D-apăi — zîce — calu?
   Se:
   —     I-n grajd'i — zîce — dut'e, dă-i seva d'e mîncare, că-i ustăn'it ş-ahăla, — zîce — să mînce şî iei — zîce.
   Să duce popa acolo cu-o ţîră luminuţă la un limpaş acolo şî cam ved'ç slab. Să duce pîngă cal:
   —     Oo ! Săracu, bietu calu mn'eu ! Ce-i fi păţît tu p-acolo !
   Şî îl periia pă spat'e. Calu mort, d'e un'e să mai... Da ce fase popa, se nu fase, îi bold'eşt'e on bît d'e-ăla cu care l-o fos propt'it iei, cade calu p-om picior la popa, i rupe-om picior.
   —     Ii ! — strigă popa d'e-acolo — preot'easo, preu-t'easo, preut'easo !
28
   Să duse preut'easa:
   —  Se-i, se-i?
   Iacă cure şî Ianoş:
   —  Ce-ai făcut?
   Iei nu put'ş să-ş tragă pi-cioru rupt d'i su cal d'e-acolo.
   —     Pintru Dumn'ezo, să-racu d'e min'e ! Nq, îi ded'e — adă socanu — cătă preut'easa.
   Avş un ciocan d'e-acolo şî-i dşd'e cu iei d'e-acolo d'in vatră în cap la cal. Galu iera mort d'e mult. Da Ianoş ise:
   —     Nq aşă, da-l-ai dracului — zîce — că io omorîi o armată întreagă cu iei — zîce — şî nu l-am omorît pîn-aisa. Acuma — ise — 1-omorîş, popo, aici acasă — zîse.
   Nq, rămasă popa cu picio-ru rupt. Bin'e. Da popa cătă preut'easa:
   —     Ce să fasem noi, că d'e asta nu n'e mai put'em scăpa ! Ei, săracu de noi, nu mai avem n'imica acuma — zîse — tăt n'e pră-păd'i ahăsta, se să fasem? Cum sa n'e scăpăm noi d'e-aăsta ?
   Da-mpăratu trimesşsă vorbă acolo la solgăbirău,
29
la birău, că sin'e-i ahăla care o bătut armata dujma-nă, care-o fost cu iei? Ei, i şfiEişără iei: iacă sin'e-i.
   —     ^ — zise — să-l minat aic la min'e — zise — să văd — zice — că se uom îi.
   Să duse Ianoş acolo la-m-păratu. Să bagă-acolo, zise:
   —  leu sînt, dă-i dracului
—  zice — că tăt m-or băgat — zice — acolo — zice
—  căcărşză d'e iepure — zice — şî d'e capră în mămăligă şî m-o fos ciudă — zîce — m-am apucat d'i iei
—  zîce — că nu-i omorşm io k'iar pă tăţ, da aşă m-am apucat d'e iei, — zîce — şî i-am omorît — zîce.
   —     Bin'e — zîce. — Da — zîce — nu ies tu ahăla — zîce — care făsea instrucţie — zîse — cu caprele şî cu porsii acolo, în d'ealu ăla, la tău ăla?
   —     Ba — ice — io am fost acolo.
   —     Auz! — zîce — să vin'i aicia la min'e — zîce
—  că — zîce — io am o fată
—  zîse — să ţ-o dau după t'in'e şî să rămîn'i împărat aisa.
   —  Nuu !  — zîce — mă
dug la popa — zîce — că
30
   Cătă preot'easa zise:
   —  Ce să fasem, preot'easă
—  zîse — să n'e scăpăm de iei ? Că ăsta — zîse — nu n'e mai put'em scăpa d'e iei !
—  zîse.
   —     No, bine — zîse — să-l lăsăm pă iei aisea, şî noi să merem.
   —     D'irept ai tu — zîse popa — merem d'e-aici.
   S-o tomn'it iei să să ducă în cutare loc.
   —     Alceva nu n'e put'em lua, numa n'işt'e ţgle şî n'işt'e saci, şî merem.
   —     No — zîse — mîn'e îi dau să n'e strîngă lemn'e la pădure, şî noi n'e strînjem lucrurile, şî merem.
încă n-am gătat anu cu popa — zîce — să isprăvesc cu iei — ice. — Apăi, după-aia, zîce.
   No, s-o dus la popa nă-poie.
   —  Na cumu-i, Ianoş?
   —     Nq — zîse —- iacă n'i-mica — zîse — păi — zîse
—   io rămîn — zîce — aicea la dumetale, io nu mă duc d'e-ais !
   «Vai, şăracu d'e min'e !
—   să gîn'ş popa — hq d'e asta nu mă mai văd scăpat ! »
   Iei cu picioru rupt şî nu mai avş n'imica.
   Da odată zîse:
   —     Mă Ianoş ! — zîse. — Să t'e dus tu în pădure — zîse — să n'e mai strînji vo dgă lşmn'e.
   —     Mă duc, părint'e, mă duc !
   Da.
   —  Nq — zîse — să t'e dus.
   Iş toporu şî să fase iei a
ascuţî la topor p-asiia. Da popa cătă preut'easa:
   —     Preut'easo ! Acuma — zîse — ce poţ — zîse — bagă — zîce — înt-on sac n'eşt'e hain'e — zîse — şî înt-unu — zîse — iau io ş-înt-unu tu — zîse — şî
31
   Sî s-or dat d'imin'eaţa,
   9                      » 7
popa:
   —     Ianoş — zise popa cătă slugă — să t'e dus la pădure să n'e strînj vo doă lemn'e.
   Zîse:
   —  Bin'e, mă duc.
   —     No — zîse — iş-ţtopo-ru şî t'e du.
   O luat toporu şî s-o dus, o plecat. S-o-ntors acolo pi lingă casă. Pă cîn îşi strînj ş popa şî preot'easa la hain'e să le baje-n dăsaji — iera-nt-on sac n'işt'e ţoale băgat'e, şî sluga le scoat'e d'in fundu sacului şî să bagă-n sac, şî traje n'işt'e ţoale pă iei în sac. Popa cu preut'easa strînsără ţoalele şî umplură sacii, fără ca să şt'ie că iei îi în sac. Cîn fură plin'i sasii, zîse popa:
   —     Să merem, preot'easă, să nu vină cumva să n'e găsască iară acasă.
   Cotă popa care-i mai greu sa cu, să-l ieie iei. Ala iera mai greu care iera cu sluga, îl luă popa-n cîrcă, să dusă-ră tătă zua. Da să dusş pă drum tare, ca nu cumva să le dşie d'e urmă. Cîn în d'esară, ajunsără la o apă. Apa aia avşa dçâ d'espăr-ţîturi, on crac mai mic
luQm în sgâte — zîce — şî — zice — merem — zîce — că — zîce — noi tă nu n'e mai put'em scăpa d'i iei. Merem ş-îl lăsăm pă iei aicea, şî — zîse — noi porn'im.
   Să dă preut'easa şî strîn-je n'eşt'e hăinuţă d'i p-asiia se-o gîn'it iei că pot să ducă şî le bagă înt-on sac la popa, înt-on sac lui şî popa bagă şî evang'elia acolo în sac, ca s-o ducă cu iei, popa. D'estul că Ianăş i-auzî că se vreau iei să facă. Să duse şî s-ascun-d'e p-asiia şî, pună cîn dau iei a strînje p-acolo, iei să duce şî scgt'e hain'ile d'int-on sac şî să bagă în fundu sacului şî traje hain'e pă iei d'eas.upra. Şşd'e-acolo în sac. I£, după se gătară, asia, popa zîse:
   —     Ahăsta-i mai greu — zîce — asta-1 iau io ! — Iera Ianoş în fundu sacului — Asta-1 iau io !
   Zîse:
   —  Acuma să merem.
   Porn'iră. Să dug zua întreagă, pună sara. Cîn îi sara, azung acolo, la o ţîră apă. Trec pîn apa aia. Da iera apa cam măriseră o ţîră, tresş p-acolo. Da popa
32
d'int-ăl mare. Acuma, p-a-colo trecură pin apă, nu iera aşa mare. Da iei zise d'in sac, cîn iera acolo pîn apă:
   —     Ajută, popo, mai sus ! Ajută, că să udă evang'elia !
   Da popa cătă preut'easa:
   —     Auz cum zise sfînta evang'elie, că s-o ţîu mai sus^ să nu să ud'e !
   Ajunsără la cracu hăl mare d'e apă. Acolo nu mai putură, n-avş pă un'e să treacă, pănă s-o făcut zuă. Pusără jos şî strînsără ră-duri, hâscot'e, să doarmă acolo pănă d'imin'eaţa, şî şî făcură on foc mai mic acolo. După se făcură focu, zîse popa cătă preo+’easa, zise:
   —     Haidă, preot'easă, hai-da să mai strînjem v-o dgă rădiuri.
   O luară pîn sălcari să strîngă uscături. Sluga o ieşît d'in sac şî s-o pus lîngă foc. Popa îl ved'e d'i la o vreme. Zîse:
   —     Preot'easă ! — zîse. — Uit'e sluga lîngă foc, bată-1 Dumn'ezo să-l bată că n'e-o dat d'e urmă şî n'e-ajunsă !
—   zîse. — No, de ăsta nu n'e ved'em scăpat, numa ieu
—  zîse — langpt'e — zîse—
   tăt azuta d'e sac11) că iera greu. Da iei d'e-acolo:
      —     Sus, părint'e, sus ! — zîse — că să udă evang'elia !
      Da popa zîse:
      —     Auz — zîse — auz, preot'easo, cum zice sfînta evang'elie că s-azut mai sus d'e sac, că să udă 1
                                                               Trecură apa aia. Să duc, tă să duc. Azung la o apă mai mare. I£, acolo la apa r aia nu mai putură să treacă.
      —     Nq, acuma-i n'imica, preut'easă, d'e-ais nu mai put'em mere — zîse. — Da — zîse — să strînjem d'e-ai-sa — zîse — n'eşt'e rămi-guri — zîse — să fasem o ţîră foc, n'e culcăm ais pună d'imin'eaţă.
      Strînsără pe-asia se putură iei, făcură foc, aţîţară focu-acol6 şî să dşd'eră, preut'easa p-o parte, popa pă alta, p-acolo pin sălcari pi lîngă apă, să mai strîngă, ca să aibă vo douţă lemn'e d'e foc pă ngpt'e. Iei iese d'in sac şî să pun'e lîngă foc. Şed'ş în cur acolo lîngă foc. Iacă vin'e preut'easa. îl ved'e-acolo. Să duse p-aco-lo cătă popa:
      ll) Pov. ridică puţin din umărul drept.
33
pă iei îl pun'em pe lîngă apă şî tu d'e-o lăture şî io d'e alta d'e foc — zîse — şî cîn t'e-oi bold'i io la noapt'e, să t'e scoli — zîse — şî —zîse — unu-1 luăm d'e pisgre şî unu d'e cap ş-îl ţipăm în apă — zice.
   Să duseră la foc, la slugă.
   —     No — zîsă popa — ai venit, Ianoş?
   —     Ven'it, doară n-o să şăd singur, am ven'it şî io, doară-s sluga vost.
   —     Nobin'e — zîse. — No, acuma — zîse — tu t'e culs p-isea — zîse, i-o arătat locu lîngă apă—şî preot'easa p-a-icea d'incoace, şî io mă culc p-aicea — zîse.
   S-or culcat tăţ-tri. Cîn or adurmit, iei s-o sculat, sluga, ş-o luat pă preot'easa ş-o pus-o-n locu lui şî iei s-o culcat în locu preot'gsî. Şî cîn să pomen'e popa, bol-d'eşt'e pă slugă cu mîna:
   —  Preot'easo, preot'easo !
   Iei zîse:
   —  âe-i?
   —  Scglă-t'e, scglă-t'e !
   Iei să duse acolo şî ig preot'easa d'e cap, popa, şî zîse cătă slugă s-o ieie d'e picioare, şî dau cu ia-n apă. Dup-aseia, pun'e ră-
   —  Popo, popo !
   —  âe-i ?
   —     Pă — ise — uit'e Ia-năş — ise — i lîngă foc 12).
   —  I-auz !
   —  Da!
   —     Ei, bată-1 Dumn'ezo să-l bată — zîce — şî d'e-ala nu n'e mai scăpăm !
   Iei şed'ş lîngă foc acolo* Să duc.
   —     Api cum, pintru Dumn'ezo, Ianoş?
   —     N9 — zîce — m-ai lăsat, părint'e — zîse — pă min'e singur acolo, io după se să şăd acolo ? — zîce. — Io am ven'it şî ieu — ice — merg şî ieu cu voi — zîse.
   —  N9 bin'e ! No — zîse
—   şăz asi lîngă foc. Ai să mai strînjem noi, preot'easo — zîce — vo dgă rămi-guri — zîse — s-avem pă ngpt'e.
   —  Haidă.
   Să duc amîndoi p-acolo.
   —  Preut'easo !  — zîse.
Tu t'e culs d'e-o lăture, io mă culc d'e alta — zîse — şi lui — zîse — îi dăm loc
—  zîse — d'i cătă apă — zîse — şî la ngpt'e — zîse — cîn t'e-oi bold'i ieu — zîse
   12) Pov. ridică sprîncenele a mirare.
34
diuri pă foc, şî pun'e la rădiuri.
   Zise:
   —     Aşă, c-acuma n'e scă-parăm d'e iei.
   Da după se să fase lumină, ved'e că-i sluga cu iei la foc. Da zise popa:
   —     0, bată-t'e maica sfîn-tă, api tu ieşt'i, Ianoş?
   Zise:
   —  leu.
   —  Api preot'easa?
   —     Api preot'easa ai zis că s-o ţipăm în apă.
   —     No — zise — acuma îi gata ! — popa cătă slugă.
   Da sluga:
   —     Ba nu-i gata, trăbă să meri cu min'e să-m plăt'eşti.
   S-o dus acasă cu popa.
   —   No — zise — acuma
—   zîse popa — îţ dau tăt ce-i aicea ţîie.
   Da iei zîse cătă popa:
   —     Nu-m trăbă să-m dai n'imica, numa ce-am tom-n'it. Tu ai căzn'it fraţi mn'ei
—   zîse — ieu t'e-am căzn'it pă t'in'e. leu îm işu calu şî mă duc.
—  tu să t'e scoli şî să pun'i mîn'ile pă pisoare şî ieu pun mîn'ile pă cap, şî dăm cu iei în apă — zice — că almintrelea —zice — nu n'e put'em scăpa d'e iei.
   —  Bin'e !
   Iei i-auză d'i la foc — iei vorbş mereu — da iei i-auză se zîsea iei. Să duse popa cu preut'easa cu rămigur'le -acolo, scot iei seva d'e mîncarg, mîncă-acolo şî iei cu iei.
   —    N9, acuma dar să mîn-căm seva, Ianoş !
   —    Hai să mîncăm, părin-t'e !
   Cinară iei acolo. Popa ostăn'it, preut'easa ostăn'i-tă. Ianoş d'e-un'e să fie ustăn'it, c-o ven'it în cîrcă la popa! Da ise:
   —    No — zîce — uit'e — zîse — Ianoş — ise — io mă culc ici pă laturea asta, preut'easa d'incoaâe — zîse — şî t'e culs tu aisea.
   —  Bin'e, părint'e — zîse
—  pă un'e zîs dumeata, p-acolo mă culc.
   Să culcă Ianoş pi lîngă apă, d'e lăturea d'i cătă apă. Preut'easa d'e-o lăture d'e foc, popa d'e alta, să culcă acolo. Adoarme
popa şî preut'easa, Ianoş nu o adurmit aşă, că iei nu iera ostăn'it. Să scçlâ Ianoş mereuţ şî ia pă preut'easa ş-o pun'e d'i cătă apă, şî iei să culcă în locu preut'çsî. Popa să scçlâ înt-o nçpt'e, să pomen'e înt-o ngpt'e înt-o vreme şî bold'eşt'e cu picigr'le:
   —  Sç-i, se-i?
   —     Scçlâ-t'e sa dăm cu iei în apă ! — zîse popa.
   Scglă Ianoş d'i colo şî pune mîn'ile pă preut'easa şî popa jip ! cu ia în apă. Pusă popa rădiuri pă foc.
   —     Nq aşă — ice — c-a-cuma — ice — n'e scăpa-răm d'i iei ! — popa. Da pun'e rădiuri pă foc. Iacă ved'e că Ianoş i lîngă foc cu iei şî preut'easa o dat cu ia în apă.
   —  Eei, săracu d'e min'e !
—  popa — bătu-t'e Dum-n'ezău, Ianoş ! — zîse, — Apăi — zîse — ce făcuş ?
   —     Păi — zîse — dumn'-eata ai zîs — ise — să dăm cu ia în apă — ice — io am dat — ice — dac-ai zîs să dăm cu ia.
   —  No — zîse — acuma
—  zîse — i gata ! — zîse.
36
   Cîn o fost gata să por-n'ească d'i la popă, iacă vin'e nănaşu-so, birău, şî spun'e că sluga lui să meargă pînă la-mpăratu.
   —     No — zise — Ianoş, a-cuma să t'e dus pănă la-mpăratu.
   —     âe-are cu min'e — zise — să mă duc acolo ?
   Zise:
   —     Nu şt'iu ! Trăbă să t'e duci.
   Calu iera şk'iop. Apoi zise popa:
   —     Cu ăsta n-ajunji tu pînă la-mpăratu, că-i d'e-part'e — zise.
   Apă sluga zise:
   —     Oi ajunje cîn oi ajunje, dacă nu-1 iau d'e cgmă ca şî p-ălalalt.
   Mere cu calu şk'iop pin sat. Tăţ Qmen'ii zîsş cătă iei:
   —     Un'e t'e dus cu şk'iopu ăla? Cu ăla t'e dus la-mpăratu?
   Rămasă popa şî fără pi-sor, rămasă şî fără preut'ea-să, n-avu n'imica, că or perdut tăt ce-or avut.
   —     Nq — zîce — acuma, Ianoş — zîse — să faâ âe-oi vrş — zîse. — Mai am un cal — zîse — iei ş-ahăla — zîse — şî t'e dus un'e-i vrş — zîse.
   O luat Ianoş calu, s-o dus la-mpăratu.
   —     Nq — zîse — împăra-t'e — zîse — acuma am ven'it — zîse. — Acvma — zîse — se doreşt'i.
   —     Apă — zîse — să ră-mîn'i — zîse — Ianoş — aisea — zîse — la min'e — zîse — să rămîn'i împărat — zîse — aisea în locu mn' eu — zîse — c-am văzu că iej vren'ic uom — zîse.
   —     Bin'e — zîse — rămîn aisea.
   L-o căsătorit cu fata împăratului, ş-o rămas împărat în locu lui d'in âenu-şotcă — la popa i-o pierdut tăt se-o avut — ş-o rămas împărat în locu împăratului.
   D'e n-o fi murit, şî astăz trăişşt'e.
37
   Da iei, d'e năcaz, s-apucă ş-îl taie păstă bot o dată, îl tîrăie după iei. Gîn ieşiră d'in sat, zîse calu şk'iop cătă iei, zîse:
   —     No, stăpîn'e, acuma suie-t'e-n spat'e la min'e.
   Iei zîse:
   —     Apu tu cum să mă dus pă min'e şî nu t'e pot duce pă t'in'e?
   Iei o zîs:
   —     Cum t'e duc, aşa t'e duc. No — zîse — acum cum vrei să t'e duc: ca gîn-du, o ca vîntu ? — zîse.
   Să sui în spat'e la iei, să ţîpă d'e-a şk'ioapa d'e tri uori şî cînd fu a triia oară, atîta-1 izbi d'e sus, pă iei, d'e ajunjş cătă nori, cătă vin'e-ţîie. Da zîse iei d'e colo d'e sus:
   —     Acuma cum să t'e şprL jon'esc: cu spat'ele, o cu copit'ele?
   Da iei zîse:
   —     Acuma cum îi vrş, c-aşă-i voia tş.
   —     No — zîse — vină iară pă spat'ele mele. No — zîse — acuma, cîn gîn'eşt'i, tomna la-mpăratu ieşt'i.
   Cîn o gătat cu gîndu, o fost tomna la-mpăratu la poartă.
38
   —   No — zise împăratu
—   tu ieşt'i sluga la popa d'e m-ai bătut armata, d'e ai biruit războiu?
   Zise:
   —   leu ! — zise.
   —     No acuma — zise—se poft'eşt'i d'i la min'e să-ţ dau ?
   Zise:
   —   Io nu poft'esc n'imica
—   zise.
   —     Ba — zise — îţ dau jumătat'e d'in împărăţîia mea ţîie — zise.
   I-o dat jumătat'e d'e îm-părăţîie,s-o dus ş-o dus îş pă fraţi lui acolo ş-o rămas tăţ-tri la împăratu. Şî d'e n-o fi murit, ş-astăz trăiesc.
Culeasă de la Vinca Luca; Cerişor — Hunedoara, după dictatul povestitorului, în 31 dec. 1950, de O.B.; A.I.F., i. 11.274.
Pov. o ştie: « d'e cin ieram copil mic; pe la vit'e, d'e pe la n'işt'e bătrîn'i, şt'iş atunci mult'e po-veşt'i».
Ai mai povestit-o? « D'e mult'e uori, pe la lucru p-acolo; le-o plăcut». (Acuma n'e plăcu şî nQă — zice nora povestitorului.) Alţii o mai ştiu? « N-o şt'iu, nu cred». Povestitorului i-a plăcut « din copilărie cin am învăţat-o, cum o păcălit pă popa, că iei o fost săraci, api pă urmă o căpătat iei».
Culeasă de la acelaşi povestitor de
0. B. în 29 dec. 1951; transe. T.B.
C.B.,  O.B.; durata:    40';  A.I.F.,
1. 11.275 (mg 111).
Pov. o ştie: «d'e mult, d'i la moşu; şî moşu o şt'iut-o asta ». Alţii o mai ştiu? « Măi şt'işu d'in bătrîn'i, da d'in eşt'ia t'ineri nu baş şt'iu, nu baş s-ocupă cu iele, iei şt'iu alt'e poveşt'i. »
Ce ţi-a plăcut mai mult din poveste? «D'e Ianoş, c-o fost vren'ic d'e nu s-o măi lăsat să-l căzn'ească popa.»
39
Acest tip face parte din ciclul snoavelor al căror personaj principal e Păcală (Pepelea), varianta noastră fiind un basm-snoavă prin cîteva caracteristici: apariţia împăratului şi răsplătirea eroului prin moştenirea tronului; apoi calul năzdrăvan care îl aruncă în nori şi biciul omnipotent.
Se cunosc despre Păcală peste 112 variante — majoritatea din Transilvania — în care episoadele de snoavă se întreţes în chip felurit. Schullerus, la nr. 1332*, citează 16 variante. Prin extensiune, Păcală apare şi în alte tipuri de snoavă (de ex. în Pielea ghicitoare, Spuma de mare etc.), uneori chiar şi în basmul despre întrecerile cu dracul (zmeul) cel prost.
V. în continuare variantele: Poveste din lume, Popa şi Păcală, Păcală (cu Tîndalâ) şi Păcală. Motivul cu duşmanii ce nu-1 lasă să-şi facă mămăliga şi omorîrea lor cu calul apare şi în legendele despre Pintea V iteazu.
                    POVESTE DIN LUME {PĂCALĂ)
    Iera un popă. Ad'ecă, iera tri fraţ. Şî să dusără iei slugă. Să dusă unu pă drumţp-acolo, iacă-i işsă im popă cu barba roşie.
    —   Mă! Nu t'e baj la min'e slugă?
    —   Ba mă bag, că-s copil sărac !
    Să bagă la iei. ll duse popa acasă şî-1 mină la vas.
    —      Iot'e, mă !—Ii bagă în straită d'imin'eata o pită întreagă. — Iot'e: tu să mîns d'im pita asta, da să n-o însepi ! Da uit'e: care n'e năcăjim, îi trajem tri brezde pă circă. Dacă mă năcăjăsc ieu, îm traj tu miie, şî dacă t'e năcăjăşt'i, îţ trag io ţîie ! !
    —   Bin'e !
    Să dusă copilu. Duce p-acolo, caută d'e vas tătă zua. Cum să însep tu, şî să nu mîns? Vin'e cu pita acasă, sara. Cure popa cu o oală cu apă.
    —   Bea apă!
    —      Da dracu-s bş apa, că n-am mîncat n'imica az. Nu, n'imic !
    —   Spun'e-m: poat'e t'e năcăjîş?
    —   Ba, nu mă năcăjii!
    Mîn'e, şî mîn'e zî tă la fel. Vin'e copilu. Că iar cure apă să-i dş apă.
    —   Da-z bş dracu apa s-o baje în t'in'e, popă ! popa:
    —   T'e năcăjîş, mă?
    —   Ba!
    Mîn'e a treilş zî, iar aşş. Apăi să năcăjşşt'e.
    —   Apăi — zise — t'e năcăjîş?
41
    —      Ap ăi cum să nu mă năcăjăsc, cînd spui tu să mine d'in pită şî să nu însep ! Da ieu cum Iu mumă-ta să mine să n-o însep?
    îi trase tri brezde pă cîrcă, şî să, dăd'e cale. Să duse iei a căta casă, năcăjît. Să tîln'eşt'e cu frat'i-so ăl mai mic.
    —   Mă ! — zîse — ce ieşt'i năcăjît ?
    —      Mă, apă iacă am tras ... un popă tri brşzde pă cîrcă cu cuţîtu !
    —   Cum?
    —   Iot'e se făcui io.
    —      Mă, hai, mă, pună la vran'iţa lui — da tu să nu t'e înveşt'i — şî m-arată că un'i-i.
    Să duse ăla.
    —      Uit'e acolo, mă ! uit'e aco şad'e popa ! — mai d'e d'epart'e.
    Să bagă acolo omu, tocçn'e la poartă copilu.
    —   âe-i, măi copile?
    —      Vreau să mă bag slugă p-ais, dac-aş găsî. Nu şt'iţ un'eva? La popi d-ăşt'ia — ice — cam le trebă sluji.
    —      Mă ! Bas mie-m trăbă, că plecă unu d'e-aisa, şî n-am la vas.
    —      No, asta vreau şî ieu ! îs copil sărac — zîse — caut bin'e d'e vas, d'e minun'ea lumii ! — zîse. — Pună cînd, într-on rînd, în rînd, ai cît'e tri-patru vas, şî sins-şasă boi, aşa-z io, aşş-z d'e cu năroc la iele !
    —   Bin'e ! du-t'e !
    Pun'e popa:
    —       Uit'e, mă ! — zîse.—Da dacă t'e năcăjăş d'i seva, io-ţ trag tri brezdă pă cîr,că-ţ trag cu cuţîtu. Şî, dacă nu, să-m traji tu miie !
    —      Bin'e, ş-aia-i frumos! No vez? Aia-i gărănţie bună — zîse — că nu t'e mai laş hăla d'e hăla — ise — pună trăieşt'i ! Ascult hăla d'e hăla, nu t'e năcăjăşt'i ! Asta-m plase miie ! N-o me fost la d'-eşt'ia slugă, da — zîse — vreau să şed la dumn'eta, pună cîn avem o viiaţă amîndoi.
    —   Bin'e, măi copile ! Şî miie-m pare bin'e.
42
    li dşde-o pită d'imin'eaţa.
    —  Uit'e: tu să mîns d'in pita asta, da să n-o însepi !
    —  Bin'e !
    Să duse copilu după vas. Taie pita în doauă, şî mîncă miezu tăt. Şî vin'e năpoi. Cură cu n'işt'e beţe ş-încoardă pita iară, ş-o fase pită întreagă. Vin'e năpoi cu pita în straiţă. Caută popa: pă-i pita în straiţă! Cure cu apă.
    —      Bin'e făcuş — ice. — N-aveţ apă pă cîmp nis d'e loc, bată-vă Dumn'ezo ! Mîncai pită — zîse — m-ai dat — zîse — şî era să mă iç dracu di săt'e !
    —  D'e un'e-ai mîncat tu pită? Că ie-n straiţă !
    —     Ea ! leu, cîn îmi dai o pită, mînc două: aşş-m dă Dumn'ezo miie !
    —  Bin'i !
    —      Poat'e t'e năcăjăşt'e — ise — părint'e, că mîncaş pita-aia?
    —  Ai, da d'e un'e ! D'e un'e să mă năcăjăsc !
    Să duse în haia zî. Mîncă pita d'i tăt, nu-i mai duse n'iş coaja şî dă iei — iei avç o capră mică, o iadă — şî dă şî-n iadă, ş-o frije jumătat'e, ş-îi duse şî popii o ţîră. Curş popa cu apă cătă iei.
    —      Ai, azut'e-ţ Dumn'ezo ! Mîncai — zîse — d'in iada a mică — zîse — zumătat'e, şî ţ-adusei şî dumnitale. Şî pita o mîncai tătă, că ma avusei nişt'e copii. Tătă o mîncai pita, numa iada — zîse — m-adusei şî dumn'etale.
    —  Mă ! Apă cum ai tăiat tu iada? Mă, bată-t'e Dumn'ezo.
    —      Păi, nu, îm fu foame — zîse — că doar d'e-aia curi cu apă ! Că doară io după se să bçu apă? Dacă nu-m dai, nu mînc. Mă, pă — ise — pçt'e, pçat'e, t'e năcăjîş, părint'e, d'e iada? — ise — că fu frumoasă, numa nç — ici — miie iară-m fu foame.
    —  Ba nu mă năcăjii !
    Să duse, mă, în haia zî, îi dă pita. Mîncă iar tătă, taie ş-om viţăl. Vin'e năpoi. Cură cu apă, iară bş iei multă.
    —      No, acum beau — zîse — că făcui, mîncai viţălu ăl frumos a tău — zîce. — Doamn'e, se carn'e bună ! Hălelalt'e
43
dăd'ei — fură mulţ cîn'i la oi — dădei la cîn'i, că asară n-ai vrut să mîns ha d'i ied.
    —  Măi copile—ice—tu numa d'e faş minun'iuri d'in min'i!
    —  Ba pQt'i t'e năcăjîş?
    —  Da d'e un'e să mă năcăjăsc !
    Nu-1 mai mină la vas. Ii dă seva d'e lucru p-asi. Vin'e dumin'ica.
    —      Măi copile ! — zise. — Şăz tu p-asi p-acas, măi fas tu se poţ.
    —  Fac tăt'e hşlea se zis, dom părint'e !
    Vin'e dumin'ecă acolo, zise:
    —      Se să lucru? — zîcînd că pleacă popa la besşrică — se să lucru?
    —  Pă — zise — se lucră şî ăi uamen'i.
    —      No bin'e ! — zise. — Mă uit ieu p-asi şî, la vesin'i p-asi se lucră, pă lucru şî ieu, că ş'tiu să lucru, nu-m spun'i dumn'eta, lucru io ş-aşă !
    On vesin să socot'i acolo că oalele să susiră, să strice iei o ţîră ţîgla acolo — iertîn Dumn'ezo, fiincă atuns iera la lucru în hşlşa zile — să strice, să dş cu ţîgla zos. Mă, ded'e cu n'işt'e dărăbe jos. Să sui şî ăla a popii, şî traje cu ţîgla tătă în drum: o rupt, tăt o spart. Vin'e popa.
    —  Mă ! Apă tu se-ai făcut? — ise.
    — D'e lucră — ice — vecinu aci, m-ai zîs că să lucru ce lucră iei. îş strîcă casa, fase, zîc, şî stricai şî ieu a mea.
    —      O, pă da ăla o strîcă s-o tsit'ească iară, mă. Pă a noastă-i ngă !
    —      Pă se-i zîs:« să lucri se lucră vesin'ii »? Nu t'e-am întrebat cîn t'e dusăş la besşrecă?
    —      Mă, bată-t'e Dumn'ezo să t'e bată ! — ise. — Apă tu se-ai făcut?
    —  Pă aşă, se-o făcut vesin'i! Aşa-i zîs. Poat'e t'e năcăjîş?
    —  Ba nu mă năcăjîi.
    —  Bin'e ! n'is io nu-s năcăjit n'iş d'e rău !
    No bin'e ! duse, trese az, fase, tăt minun'i îi fase popii. In aia dumin'ecă:
44
    —   Uit'e, mă ! — zise.
    —   âe să lucru, dom părint'e, iară az ?
    —       Să-m fas un pod, să vin'i pă pod d'i la beserică pun-acas, cîn ies d'im besşrică.
    —   Bin'e, dom părint'e, fac !
    Plecă popa la besşrică. Iei să dusă în grajd. Avş popa acolo vo patru-sins vasi, doi-tri boi, cai, capre se iera. Prinsă a tăia la iele, şî întsind'e la piei pă drum: colş o bucată, colş alta, colş alta, colş alta, pun la biserică. Cîn iasă popa:
    —       No ies, părint'e — ise — că ţ-am făcut un pod, nu calci pă vatră pun-acasă.
    Să uită popa: tă piei d'e vas pă vatră ! Să duse acasă: tăt'e tăiet'e aco pin ocol, făcut'e d'e minun'e !
    —   Mă ! Apă tu d'i se ai făcut ?
    —   Păi ai zîs că să-ţ fac un pod, să vin'i pă pod pun-acasă
—   zîse. — Io-ţ făcui. D'in ce să fac? Lemn'e dracu găsi aica. Ei, da, da vin'i pă pod, nu t'e-nt'in'i pă pisoare !
    —   Mă, bată-t'e Dumn'ezo ! Pă îm tăiaş vasile tşt'e !
    —   Păi se să fac ? Apă nu ? Poat'e t'e năcăjîş, dom părint'e ?
    —   Ba ! Nu mă năcăjii !
    Se să facă cu iei? Ce să facă iei cu ăla?
    —       Mă ! — zîse, mai ţîn'e iei cît mai ţîn'e — mă — zîse. — Tu să t'e duci d'i la min'e !
    —       Nu mă duc, c-am zîs că-m viaţa întreagă şed'em amîn-doi, dacă n'e nărăvim.
    —       leu cum să mă nărăvesc cu t'in'e, mă — zîse —că tu-m fas tăt minun'iuri !
    —   E, minun'i ! — ice. — Nu-ţ fac minun'iuri — ice.
    Să dusă popa-ais pi la vesin'i şî unu:
    —    Ia, alt vesin asi — zîse — s-o prisin'it cu muişrea. Vin'e popa acas iară şî să mai socoat'e cu iei — ăia trăia
rău, vesin'ii ăia. Pă zîse cătă iei:
    —   Mă, se să mai lucru dacă t'e dus, dom părint'e ?
    —   Da — ise — ée lucră şî vesin'ii ăşt'ia, ăi năroz d'e-asi
—   ise — aia-i să lucri şî tu.
45
    Un vesin se să facă? O dat cu boata-n cap la o muiere, ş-o omorît muierea. Iei ded'e c-o boată în cap la preut'easă, ş-o omorî. Cîn vin'e popa acasă, preot'easa moartă !
    —   Se-i? Apă se făcuş, mă?
    —      Pă — ise — vesinu dşd'e în cap — ice — la — zîsă — că să lucru se lucră iei. Iei dăd'e-n cap la muiere ş-omorî. Dei şî ieu la preut'easa, să moară şî iş, c-aşă zîsăş !
    —   E, bătu-t'e Dumn'ezo ! Apă ieu se fac cu copilu ? — ise.
    —   Fă se vrei !
    Povesti cu copilu noapt'ea — să culcă iei înt-o casă, iei înt-o casă, iei într-alta.
    —      Vez ! Omorî mai pă mumă-ta, mă ! âe să fasem? Hai să ne dusem ! LuQm cărţile care-o mai frumoase, şî le băgăm într-on sac şî n'e dusem.
    Loă cărţile şî le bagă înt-on sac. Păcală aud'e că să pregă-t'esc iei, copilu, şî scoat'e cărţile dint-on sac, dac-adurmi, şî să băgă iei în sac, şî băgă n'işt'e cărţ păstă iei. Şi iei pleacă noapt'ea, să lase sluga în averea să, să, d'efin'itiv, şî iei să să pustin'ească, c-aco pă tăţi îi omoară iei, pă tăţ ! Cînd să scoală popa noapt'ea, scoală copilu, dă şî la copil ceva în cîrcă, puţîn minaje, mîncare, să iş pă cale, şî iei ia sacu cu cărţile în cîrcă.
    —      Mă ! — ise. — Tu băgaş, măi copile, cred că mai băgaş tu cărţi aiş, că-i foart'e grş !
    Iei iera iei în sac !
    Şî să duc cu sacu pună mai d'epart'e, tăţ, şî stă ei acolo lingă o apă, şî şăd acolo. Iei, popa, să mai duse s-aducă o ţîră apă la copil în seva uiagă.
    D'in sac cîntă: prind'e a cînta Păcală.
    —   Auzi, tată ! — zice. — Cărţile noaste cîntă în sac.
    —   Cum cîntă în sac?
    Zice:
    —   Dacă t'e dusăşi dumn'eta — ice — ieli cînta în sac.
    —   Hai să coutăm care cîntă mai frumos.
    Cînd caută, iacă iei acolo, copilu !
    —   Ee, bătu-t'e Dumn'ezo ! — ise. — Tu iar ieşt'i cu noi?
46
    —   Iară !
    —   Apă se să şt'im noi fase cu t'in'e?
    —   Io d'e t'in'e nu mă las ! Poat'e t'e năcăjîş?
    —       Ba, nu mă năcăji ! Hai să n'e culcăm tăţ aica în dunga apii.
    Să socot'iră iei:
    —       Să culcă, şî să dăm cu copilu — să socot'iră — şi să dăm cu asta în apă, că, dacă nu, nu scăpăm d'e iei !
    Să culcă iei d'i cătă apă, copilu întră în iei, popa d'incolo. Iei, atunsa, uoţu, să scglă şî dă cu copilu d'e cătă apă, şî să culcă iei lîngă popa, în cîrcă. Pînă cînd ie adurmit, să scoală popa ş-îmbumn'eşt'e copilu să să scoale ca să dş cu sluga în apă îl iau copilu . . .
    —   No — ise — scglă-t'e să dăm cu iei, c-adurmi.
    Să scgală, îl iş popa d'e cap, copilu d'e pisgrş, trag ţîp ! în apă, iei odat cu copilu.
    —   No, aşş-i că şî d'e ăsta scăparăm?
    —   No aşş-i — ice — că şî d'e copil t'e scăpai?
    —   Ei, bătu-t'e Dumn'ezo ! Apă dăd'ei şî cu copilu în apă?
    —   Pă ded'ei ! Pă pgat'e t'e năcăjîş? *
    —       Apă cum să nu mănăcăjăsc, mă, cîn făcuş tu mn'inun'e d'in avere, făcuş d'in muişre-o omorîş, omorîş copilu ! Acuma cu min'e se fasi?
    —   Pgt'e t'e năcăjîş?
    —   Cum să nu !
    —       îţi trag tri brşzde pă cîrcă, cum ai tras tu la frati-miu ! Şî du-t'e dracului să t'e omoară, popo !
    I-o tras tri brezde pă cîrcă, ş-apă s-o dus, s-o d'espărţît d'i popa.
    Şî atîta fu cu popa !
Inf. Săracii Moise; Poiana Răchiţelii— Hunedoara; culeg. C.B., 10 noiem. 1951; transe. C.B.; durata: 9' 30"; A.I.F., i. 11.234.
Povestitorul o ştie: « Tăt d'i p-acolo, d'in lume ».
                    « POPA ŞI PĂCALĂ »
    A fost odată, într-un sat um preot, care avş nevoie di-un argat. Avea prea multe treburi, avea şi niţel pămînt, avea şi vite, şi una şî alta, şi nu putea dovedi tuate iei numa cu prioteasa, amîndoi.
    Aşa ! A plecat, înspre tîrg acolo undeva, unde să găsească un uom, um băiat, ca să-i facă cît-um mic serviş, şti, să mai aibă de-ajutor. Mergîndă pă drum, să-ntîlneşte cu Păcală.
    —   Bună ziua !
    —   Bună ziua.
    —   Dă unde iej, măi băete?
    —      I£i — zice — sîn di diparte *) io: turna dă la marginea pămîntului.
    —   Cum, mă, aşa de departe? — zice.
    —   Da! Da ce-ai cu mine?
    —      Păî zice — ce să am cu tine ? Io aş avea nevoie di-un argăţoi aşa ca tine, de-um băiat pîn curte — zice — să-m facă cît-un serviş. Te pricepi?
    —      Vai de mine2) ! io tuate trebur'le. înham caii, înjug, pasc uoi, nu ştiu ce . . .
    —      Bun, mă băiete —- zîce. — Iej bun. N-am io — zice — cine ştie ce vite, neşte cai — zice — neşte bouleni, o văcuţă . . . Bun ! Ei, cum facem — zice — cum ne înţelegem noi ca să te iau argat, la mine ?
    —   Bine, părinte !
    —   Cită leafă-n cei ?
    Zice:
     x) Pov. clatină din cap. a) Pov. subliniază cu capul.
48
    —  îm dai atîtea parale !
    —  Şi pînă cînd?
    —      Păi — zice — uite, facem de-acuma — zice — condi-ţiunea — zice — ca să ştim — i-a spus Păcală, zice — io atîta stau la dumneata argat, pîn-o urla lupii-în casă 3) şi s-o mîrli caprele pă masă !
    Bietu popa a prinz bucuros.
    « Ăăi — zice — am să am un argat — zice — tuată viaţa mea ! Cum are să să mîrlească caprele pă masă, că io n-am nici-o capră? — zice — şi lupii cum să urle în casă? Să puate să intre lupii să urle în casă? Nu ! Gata ! »
    Ce să videţi ? ! Popa iera cununat de primar, din satu lui de-acolo. Acu, la um momen dat, primaru, naşi-so, a făcu dragoste cu prioteasa. Cîn şi cîn să mai ducea pă la ia Bietu popa nu ştia. Azi aşa, mîine-aşa... In fine ! Intr-una din zile, ce spune popa?:
    —      Măi băiete — zice — mîine mergem la vie-amîndoi. Am şi io um petec de vie, săpăm acolo, curăţim, nu ştiu ce. Gata! Să regulez trebur'le ce trebuie p-acia pă la graj şî plecăm dă dimineaţă.
    —  Bine, părinte.
    S-a scula dimineaţa, una-alta, a mîncat, a plecat, s-a duz la vie. Cînd a ajuns acolo, pă hoţ, primaru ţac,4) numa-decît acasă!
    Băiatu ştia tot, Păcală.
    —  Aaoleo, părinte ! — zice — io mă duc pînă acasă!
    —  La ce, mă băiete ?
    Zîce:
    —      Am uita să leg um bou — zice — unu l-am lega şi unu nu — zice — şi au să să-mpungă boii-n graj pînă ne-om duce noi.
    —  Gata! Du-te-acasă. Da să vi curînd.
    Cînd îl vede prioteasa pă la puartă, primaru iera în casă 5). Ce să facă? Unde să să pitească, unde?
    3) Pov. ţine dreapta ridicată.4) Pov. îşi ciocneşte palmele. •) Pov. îşi ciocneşte palmele.
49
    Ce:
    —      Hai colea îm bucătărie — zice — şi te-aruncă di pă cuptor acolo şi stai pitit6) după cuptor. Să videm io la ce-a venit iei acuma, lu-ntreb ieu, la ce-a venit acasă, la ce l-a trimez — zice.
    Gata, numadecît s-a dus primam şi s-a băgat după cuptor acolo, s-a ciujdit. Iacătă şi băiatu p-acolea pîn curte . . . Prioteasa-i iese înainte:
    —   Ce-i cu tine, mă?
    —      Ei—zîce—i ce-i cu mine ? Am venit şi ieu di pă treburi — zice — da doar nu viu, umblu digeaba di capu m'eu pă drum.
    —   La ce-ai venit?
    ■Ce:
    —      M-a trimes părintele să ba — avea neşte butuj dă ruată — ştiz dumneavoastră, căpăţîni d-alea numa strujite7) — oleacă, aşa cioplite — m-a trimes părintele — zice — să bag căpăţînele-astea de ruată după cuptor ca să să usuce — zice — să să puată lucra mai bine.
    —      Ei, da aldată nu puteai? — Togmai primaru iera după cuptor.
    Gata, băiatu numa înhaţă cîte-o căpăţînăşi tronc !8) după cuptor în capu primarului. Ăla niş pic nu zicea. După-aia, tronc ! tronc ! pîn le-a arunca pă tuate. Băiatu-ş ia poteca spre vie. Să duce-acolo la vie, nu spune nimic. Bietu primar a ieşit de după cuptor cu capu spart, zberţelit, vai de capu lui.
    —      Ce-i cu hoţu ăsta di băiat, fă, di unde 1-aveţ — zice — fă fină, fă, ce-i?
    —      Să-l arză focu — zice — că nu ştiu un l-a găsit popa — zice — uite, pă stradă. Ci că şade aij la noi pîn s-o mîrli caprele pă masă.
    —   Uuu ! Gr'eu !
    Gata, a plecat, s-a dus. După-aia, a vinit seara acasă, n-a fos nimic, n-a vorbit 9) nimini dă nimic, nu nimic, a mîncat, a băut. A doa zi, dă dimineaţă iar . . .
    6) Pov. subliniază, cu dreapta. 7) Pov. descrie cîteva cercuri, cu mîinile. 8) Pov. aruncă, cu dreapta. #)Pov. subliniază, cu dreapta.
50
    —       Hai, băiete ! — betu popa, pleacă cu băiatu împreună — faci trebur'le p-acia ce trebuie, nu ştiu ce, şi mergem.
    Cînd a ajuns acolo la locu dă muncă la sapă unde trebuia să lucreze, băiatu iar a pus un ginion 10 *).
    —   Auleo, părinte, trebuie să mă duc oleacă pîn acasă !
    —   La ce?
    Ce:
    —       Uite-am uita giţelu să-l înkiz dă la vacă, nu ştiu ce, şi suge pînă ne-om duce noi.
    —   Hai, du-te fuga !
    Cîn să duce-acasă, primaru iera iar-acolo n).
    -Ce să fac — zice — unde să mai mă pitesc acu di hoţu ăsta, că iar mă găseşte ?
    Prioteasa zice:
    —      Hai încoa, nasule — zice. — Am um butoi cu lînă — zice — şi te bag acolo în lînă, ş-acolo nu te găseşte.
    —   Bun !
    Numaidecît să, ţufuc ! iese-afară, să duce-acolo într-o k'imniţă unde iera lîna-m butoi, ridică lina, l-astupă bine acolo, iacătă si băiatu.
    —   Ce-i, mă — zice — la ce-ai venit acasă ?
    —       Ei — zice — am venit şî io la o treabă — zice — doar nu umblu digeaba pă drum !
    —   Haide, ce treabă ai?
    Ce: — M-a trimes părintele să h'ierb un cazan de apă să opărez lîna aia . . .
    —       Eei, da — zice — asta-i grija vuastră? — zice — asta-i grija mea.
    Zice: — Ia ascultă — zice — cocoană preoteasă, pe dumneata 12) nu te cunoz de stăpînă, io ştiu ce-am vorbit cu părintele.
    —   Haide, de !
                                               10) Pov. subliniază, cu dreapta. n) Pov. îşi loveşte palmele. 12) Pov. arată
înainte, cu dreapta.
51
    Numadicît a pus un cazan mare di h'ier pă foc, de tablă, dă-i cu mărăcini, dă-i cu paie, lu-nh'ierbîntă la iuţeală şi-ncepe-a turna cu cofa apă-m butoi. Tuarnă apă h'iartă-m butoi să opărească lina. Bietu primar, săracu, a stat ciujdit acolo, vai de capu lui! Cînd a — băiatu după Se-a turnat tot cazanu, a ieşit ş-a-ntins-o spre lucru unde s-a duz la popa. Cînd iese primaru de-acolo, mai mul muort.
    —     Ce să mai fac cu hoţu-ăsta ? — zice — că nu-i k'ip — zice — să scap de ăsta? în fine, lasă că — zice — pînă la urma urmii — zice — o să scăpăm noi de iei — zice — nasule, scăpăm de iei, că — zice — l-a păcălit şi pă popa — zice — asta nimic nu face.
    ţii bine ! Gata ! S-a dus ! Seara a vinit acasă preotu şi băiatu, şi-a mîncat şi s-a hodinit. A doa zi, iar la treabă. Cînd pleacă, rămîne preoteasa acasă, iar vine primaru. Iar şi băiatu, tac ! Unde să să mai pitească 13)-acuma?
    Zice: — Nasule, sui-te-m podu coteţii — zice — c-acolo doar nu s-o mai uita — zice — arde-l-ar focu di băiat.
    S-a suit numadicît îm podu coteţii la păsări acolo. Acolo găinaţ, păduk'i di găină, vai di capu lui! Băiatu cînd y'ine, zice:
    —  La ce-ai mai vinit, mă, acuma?
    —     Păi — zice — la ce-am vinit? — zice. —Tot, mai mer'eu 14) mă-ntrebi — zice — la ce y'iu, la ce mă duc. Am şi ieu treburi, primesc uordine de la părinte — zice — şi trebuie să le fac.
    —  Ei cum?
    Ce: — Uite, m-a trimez — zice, că iera, avea vo doă care de haraci pentru viie, ascuţiţ la amîndouă capetele — m-a trimez — zice — să iau haracii eştia dim ploaie de-aci să nu-i mai plouă şi să-i zvîrl îm podu coteţii.
    Ce să vedeţi? Bietu primaru în fund-acolo, băiatu cîn lua haracii15) şi cînd îi zvîrlea acolo, îl îngioldea pîn cap,
     “) Pov. loveşte palmele. 14) Pov. subliniază, cu stînga. 16) Pov. se răsteşte, cu dreapta.
52
pîn spate, pă unde-nnemerea, na, ci iei ţinea socoteală? ! Of ! I-a aruncat pă toţi şi-a plecat, s-a dus. După aia, să dă jos din coteaţă, bietu primar îngioldit, necăjit, în fine !
    —      Ce să mai facem? 16) Nu ie kip — zice — să mai scăpăm de ăsta. Ăsta mă omoară !
    —  Taj din gură, că nu te-omoară, nasule — zice.
    Pînă la um momen dat, a plecat iar la lucru, băiatu cu preotu. Ei, a rămas preoteasa acasă. Trecîndă pă stradă p-acolo o babă bătrînă care-o cunoştea mai dă mult, mai ştia cîte-o vrajă, mai nu ştiu ce, zice:
    —      Mm ! Mătuşă ! — zice. — N-ai putea dumneata să-mi procuri mie aşa, aşa — zice — uite-aş avea ceva.
    —  Ba poj, maică — zice.
    Ei ! Bun !
    Ce: — Ioţi-aduc neşte otravă într-o uală—zice—şi gata !17)
    însă baba ce să videţi? Ia iera în legătură cu Păcală, c-aşa-i vrăjitorile-astea. Ştie mai multe şi iele, nu numa una dQuă ! în loc să puie otravă în uală, a puz neşte miere curată, a puz lucruri bune, şi-a venit la preoteasă.
    Zice: — Uite, maică 18) — zice — astea, le-o pui îm mîncare — zice — şi imediat muare. Şi-ai să scapi19) di iei.
    Ce să vez? Aşa a făcut. Gata, cînd a venit seara, a venit preotu cu băiatu dă la lucru dă la cîmp. Numadecît preoteasa făcuse mîncare bună 20)-acolo, ca niciodată! Ei, le turnase din uală acolo mierea — ia a crezut că-i otrava, da s-a păcălit singură.
    Ei! Numadicît — da băiatu-i spune:
    Zice: — Părinte — zice — bagă di seamă, c-astă seară 21) găsim nişte mîncare ca niciodată-acasă. Mîncăm — zice — pîn ne-om sătura bine şi după ce mîncăm, ne facem morţ, ne dăm drumu 22) după scaune tronc, odată, şi nu mij di loc, că are să ne bage cucoana preoteasă su pat, nu faj nici-un
    la) Pov. duce dreapta în lături. 17) Pov. subliniază, cu dreapta. 18) Pov. întinde înainte dreapta. 1#) Pov. subliniază, cu dreapta. 20) Pov. subliniază, cu dreapta. 21) Pov. ridică arătătorul stîng. 22) Pov. arată spre dreapta, cu dreapta.
53
semn, pînă nu te-oi mişca io 23), să şti — zice — că alfel nu-i bine dă dumneata — zice.
    —   Bine, mă băiete.
    —   Ai să vezi24) ce n-ai văzut! — ice.
    Gata ! Cînd s-a dus seara acasă, s-a aşezat iei la masă, a-nceput a mînca. Mîncarea fuarte bună. Mănîncă iei, dă-i, să cinstesc . . .
    —      Brava, prioteasă — zice — mîncare ca asta nu cred c-ai făcut vreodată di cîn te-am luat ieu.
    —   Da — zice — aşa-i că-i bună?
    —   Bună !
    1$ ! La um momen dat, băiatu-j dă drumu după scaun: flionc !25) în nesimţire, jos. Gata şi popa. Tronc26) lingă băiat! Da prioteasa di colo:
    —      Aha ! H'ire-aţ ai cutăruia — zice. — Bine că v-am văzut aşa.
    Trage numadecît di iei, şi-i bagă su pat p-amîndoi şi după ce-i bagă su pat, îi aruncă27) o ţuală urîtă pă iei acolo. Numadicît iese-afară, că nu iera diparte naşî-su.
    —   Nasule, nasule, ia vino-ncoace.
    Ei, fuga ăla . . .
    —   Cum să fa:*
    —      Hai încoa 28) — zice — fără nici o grije — zice — nasule, acu să trăim noi şi să benketuim — zice.
    Numadicît v'ine nasu.
    Ce: Ia uite29)—a murit — zice. — A veni mătuşa Stanca — zice — cu doctoriile cari i le-am rugat-o io, i-am akitat. Ah, tu-le muma-n c. . . !
    Fuga, numadecît, primaru aduce-o damigeană cu vin, prepară şî preoteasa o găină30), pun şi mănîncă iei acolo. Aşa !
    —      E ! Hai, fină-m pat — zice — să ne mai drăgulim oleacă.
     as) Pov. admonestează, cu dreapta ridicată. 24) Pov. admonestează, cu dreapta ridicată. 26) Pov. se apleacă spre dreapta. 26) Pov. se apleacă spre dreapta. 27) Pov. aruncă, cu^dreapta. 28) Pov. cheamă, cu stingă. 29) Pov. arată înainte, cu dreapta. 30) Pov. subliniază, cu dreapta.
54
    Gata ! Numa, dim pat să mai plimbă iei31), mai bea, mai mănîncă. Zice:
    —   Iuite ce ie — zice — nasule. Io am să mă dizbrac —
—   zice — îm pielea guală — zice — şi mă sui aiş pă masă32)
—   şi tu — zice — te duj mai colo la uşă în colţu ăla33)
—   zice — şi orăcăi — zice — ca un lup aşa — zice — faj vocea lupului ca cum urlă iei, şi-n timpu ăsta — zice — ieu zbier ca o capră şi cînd te-i repezi de-acolo la mine, să-ţ înkipui că m-ai mîncat cu totu ! — zice.
    Gata, numadicît să dizbracă preoteasa, să suie pă masă, şi primaru să duce 34) mai într-un colţ şi-ncepe-a urla.
    —   Hau hauuu uuuuuuuuuu !
    —   Meeee ! Meeee ! — capra după masă.
    —   Hau hau-uuuuu !
    —   Meeee ! Meeee !
    Atunj băiatu di su pat imediat îl trage pă popa di pantaloni.
    —      Săi, părinte35), hai să ieşim afară de-aij — zice. — C-a urla lupii-n casă şi să mîrlesc caprele pă masă.
    Cînd a ieşit di su pat bietu popa şi-l vede pă primar în casă, primaru-a rămas îng'eţat 36) într-un colţ.
    —      Ei, părinte ! — zice. — Acu să spui io — zice — dumi-tale toată păţania dumitale.
    —   Ce, măi băiete ?
    Ce: — Uite hoţu ăsta37) de primar — zice — are de-a face cu preoteasa dumitale de-atîţa ani de zile.
    —   Ce vor-be . . . ? Să puate ?
    —   Daa !
    —   Păi cum, măi băiete, io n-am ştiu . . .
    —      N-ai ştiut — zice — da io am aflat tot — zice — uite de-atîtea uori di cît am vinit dă la viie, cînd am vinit de l-am găsi mereu aciia — zice. — Uodată — zice — s-a pitit
    81) Pov. mişcă dreapta din lături spre înainte. 32) Pov. pune stînga pe masă. 33) Pov. arată înapoi şi spre dreapta, cu dreapta. 34) Pov. arată înapoi, cu dreapta. 36) Pov. ridică brusc dreapta. 3e) Pov. duce dreapta în lături. 37) Pov. arată înainte, cu dreapta.
55
după cuptor, al doilea s-a pitit îm butoiu cu lină, al treilea s-a pitit îm podu coteţii.
    —   C-o h'i, c-o păţi, ce . . .
    —       Ce vorbesc iu minciuni ? Pi cîn ţ-am spart capu cu căpăţînele de ruată, şi cîn ţi-am turna apă h'iartă-m butoi, şi cîn te-am înţepa cu haracii — zice — nu şt'iu io ce-ai păţit ?
    1$ ! In fine !
    —   Ce să le fa, mă băiete ?
    —       Ce vrei să le faş, părinte, io nu zig nimic. Aşa. Mie-m dai — zice — şi mie ce-i crede-acolo o mică k'eltuială, c-acu mi s-a-mplinit38) contractu. Aşa am vorbi noi amîndoi, ies co . . .
   9
    —   Da, măi băiete, aşa !
    —   I£, ai văzut că a fost adivărat ce ţ-am spus ieu?
    Bietu popa, necăjit, numadicît pune mîna p-un ştreang,
leagă pă primar, leagă pă prioteasă şi trage-i, dă-i !
    —       I£ ! Acuma, băiete — zice — tu merji cu mine pîn sat. îi scuatem afară amîndoi — zice — puate să ridică vrunu să se revolte cineva.
    —       To satu, părinte — zice — nu poa să te dea jos cînd oi h'i io lîngă dumneata.
    —   Bun ! Haide !
    —       Da — zice — uite ce le facem ? îi luăm îm pielea guală, aşa cum sunt iei acu, nu le dăm voie să să-mbrace.
    Bun. I-a legat îm pielea goală.
    —   Şi să strige iei pă stradă.
    —   Cum să strige ?
    —       Cine-o face ca noi, ca noi să paţă ! Cine-o face ca noi, ca noi să paţă ! Şi noi îi plimbăm pîn la capu satului şi-napoi. Ş-atuncia venim acasă şi facem o beţie strajnică, şi-m dai leafa şi să ne vedem sănătoşi I
    Gata, i-a dus pîn la capu satului legaţi înfpielea guală şi striga, cînd primaru, cînd prioteasa:
      88) Pov. subliniază, cu dreapta.
56
    — Cine-o face ca noi, ca noi să paţă ! Cine-o face ca noi, ca noi să paţă !
    A venit cu iei acasă, i-a dezlegat, le-a dat drumu, a băut, a mîncat popa cu băiatu, s-a cinstit, i-a dat banii şi-a plecat. Apăi de-atunj n-am mai fost p-acolo. Ce-o mai h'i, Dumnezeu ştie, nu ştiu ce să s-o mai fi întîmplat.
Inf. Gh. M. Rădoiaş; Bătrîni—Teleajen; cules în Bucureşti în 19 martie 1956, de O.B.—C.B.; transe. T.B.; durata: 13' 30"; A.I.F., mg 1076 b.
Povestitorul o ştie: «Asta cînd ieram în război la 916, un ţigan mi le-a spus, ieram în Moldova, seara în cantonament».
Ai povestit-o? «Dai Păi dacă n-o povesteam, o uiţi. Am povestit-o cîn ieram pă la lucru, şî pe la stînă.»
                         PĂCALĂ
    Au fos doi gmeni: unu cu nume Păcală, şî-unu cu nume Trâdală. Omen'i săraci! Apoi, s-au gînd'i iei:
    « Oare cum am putş şî noi trăi în lume da-astă? Că nice ce mînca, nice ce purta, nic încolo, nic încolo...»
    Da Păcală s-o gîn'it aşş:
    « Oi lua un sac şî mă duc îm pădur'e 1), şî-m pădure să cul'eg nuc d'i cşle d'i copaci. Ş-oi mg în tîrg, ş-oi spun'e că-z nuci, şî le-oi vinde pe nevăzuta. Da! »
    Da Trăndală cum s-o gînd'i şî iei? — că n-o şt'iu, iei nu s-o văzu, n'i nu s-o cunoscut unu pe-alalt pînă mai tîrzîu. O mărs ş-o cules un sac d'e muşk'i d'e pe copaci, ş-o umplut on sac. Apîi, o lua sacu în spat'e — o fost un tîrg, cum ar h'i la noi, aşă, în apropiere 2). Păcală o lua nucile, o mărs pe-on drum dincolo de3), Păcală g'ing d'incgci, s-află la:
    —   Bună zua!
    —   Buna zua !
    —   Da un'e meri ?
    —   La tîrg !
    —   Da ce duc?
    —      Nişte lînă ! Da tu? — Trîndală cătă Păcală — da tu ce duci?
    —   Nişte nuci !
    —      D-apoi — ice — pi ce vrei a da lîna? — o zîs Păcală cătă Trăndală. —
    Zîce — dac-o spus Trăndală că lîna:
    —   Pe lînă ! — zîce.
    0 Pov. arată spre dreapta, cu capul. 2) Pov. subliniază, cu dreapta. 8) Pov. arată înainte, cu dreapta.
58
    —   N9, şi ieu vrşu a da lina — ice — pe nuci !
    —       Hop ! — zice — c-apăi să facem on tîrg 4) — zice — i gata tîrgu, numa, da numa şk'im pe şk'imb !
    —       Numa! Dă sacu încgce, şî ţ-oi da a mn'eu, şî t'e du în drumu tău 5) — zice — ş-apăi. . .
    No, n'i n-au cotat, nu, că în săc că ce are, ce-au? S-o lua şî sacu cela, s-o dus încolo 6), o fugit una d<?ă că i-a lua samă şî va cură după iei ! Apoi, o mărs ş-o d'ezlega Păcală sacu cela cu lîna: o văzu că-i mus d'e copaci!
    «Iii! Da ce mn'i-o pus aiesta mn'ie-aicea? No aiesta-i fecior toma ca şî min'e ! Hai, mă duc înapoi7) să mă aflu cu iei, că n'i-om fa tovarăş, că noi om păcăli amîndoi mai mul ca unu ! »
    Trăndală înc-o mărs ş-o d'eslega sacu cela cu nucile: o văzu că-s nuj d'e copaj d'e pădure !
    «Ău8)! G-aista-i toma frat'e cu min'e! că... Da nu n'e-am putu noi înţălş mai iut'e laolalt, să dăm mîna, să păcălim încălşte (?) o lumea».
    Hai, şi s-o dat unu după altu şî s-o tîln'it.
    —   Năroc bun, tovarăş !
    —   Năroc ! Da cum te afli?
    —   Bine ! Da tu?
    —   Şî io !
    —       No hai, încQ să dăm mîna laolaltă, şî să păcălim lumia mai d'ipart'e amîndoi!
    —   Bine ! Hai!
    S-o dus în sus, în gios, da amu-s şî flămînz. O văzut o femşe că sapă-aco la n'eşt'e curek'iu 9). S-o duz la femşia acea aco :
    —   Da ce-i aiesta? Ce fel'?
    —   Curek'iu !
    —   Hi ! Da ce curek'iu-i aiesta aşă ?
    —   Aşă-i curek'iu pi la noi.
                                                4) Pov. subliniază, cu dreapta. 5) Pov. subliniază, cu dreapta. 6) Pov. arată
înainte, cu dreapta. 7) Pov subliniază, cu capul. 8) Pov. se scarpină cu stînga
în cap. ®) Pov. arată înainte, cu capul.
59
    —   Că la noi nu-i aşa !
    —   Păi da cum?
    —      Ă, supt o brgzbă d'e curek'i să umbrg ciurda d'i la tri sate !
    —      Cum pgt'e h'i brgzba acgia10 *) aşă mare ? O ciurdă d'i la tri sate?
    —   Hă! N-ai văzu tu d'e-ale brgzbe !
    —   Ai! — zice !
    —   Păi dacă-i vrg — zice — ţ-om aduce sămînţă !
    —      Bine — ice femgia — ian s-aduceţi! Ng haidaţ în ca, că-s mînca grece, şî-s bg !
    Femgia, hai, s-o dus cu iei în casă şî l'e-o da d'i mînca şî d'e băut. S-o lua şî s-o dus.
    —   Ng — zîce — aducem sămînţă !
    Iei o mărs ş-o culg n'işt'e sămînţă d'i cg d'i ştgg'ie, ce samănă cu sămînţă d'e curek'iu. G'in:
    —   Ng ! Am adus sămînţă !
    —   Bin'e !
    —   Dragă, da o pune rară ! n)
    I-o da lucru, i-o tă pus pin ogradă, tătă ograda o-mplut cu sămînţă, cu d'i cg. Da, iei s-o dus. O g'init on uom acolo, după ci-o răsări sămînţă.
    —   Da ce ai sămănat?12)
    —      Că curek'iu ! I că ce mi-o spus, doi gmen'i şî mn'i-o adus sămînţă !
    —   Hă — zîce — nu cumva t'i-o păcălit grecin'e? — zîce.
    —   Nu şt'iu !
    —   Asta-i — zîce — sămînţă d'e ştgg'ie !
    —   Io nu şt'iu !
    Hai, o văzu că creşt'e şt'gg'ia13):
    Ia ce:
    —   Ng, amu-i ştgg'e !
                                               10) Pov. ridică mîinile, schiţînd volum mare. n) Pov. scutură, cu stingă.
12) Pov. arată înainte, cu' arăt. drept. 1S) Pov. schiţează creşterea, ridicînd
treptat dreapta.
60
    !£, păi, nu-i curek'i, nu-i! Ş-amu aceia o trecu înt-atîta. Da, Păcală o avut uo ugie, acasă. S-o dus acasă. Dacă s-o dus acasă, da o l'egat ugia cu o spargă lungă14) aşă, ş-o da drumu să ducă la păşune la, să pască gia. O mărs pi-un d'eal acolo, unde îmbla ig la păşune. O g'init on lup. Dac-o g'ini lupu-acolo — da lupu flămînd — zîce:
    —   Ce faci, ugie-aic ?
    —   Da că pasc !
    — Amu t'i-oi mînca — zîce — că-s tare flămînd !
    — Ba nu mă mînca — zîce — că-s a lu Păcală, şî te-a păcăli!
    « Hm » ! — să gîndg lupu cela la vgrbă, la cgiă. Să duce lupu. G'ine mîni.
    —       No, uaie — zîce — amu t'i-oi, că îz mor d'e fgme, nu şt'iu ce să mă fac !15)
    —       Ba nu mă mînca — zîce—sa lu Păcală-i vedg că t'e-a păcăli!
    Bine ! O mîncat gia. O rămas burduhgncel-glea acolo gios. Păcală o aşt'epta sara să g'ie ugia d'im pădure-acasă. Nu g'ine ! Dimineaţa, s-o dus colo să vadă că und'e-i uaia? O luat acolo aţa pănă unde-o mînca lupii16), o văzu că numa maţăle-ale s-acolo, bend'eaule-ale. Şî iei s-o băgat înt-om bend'eu d'e-ale, îm mâţă înt-alea acolo. Lupu o g'ini iară pe-acolo, că iară-o flămînzît.
    «O ! Că de-ar h'i ş-altă uaie, cum-o-aj mînca ! Da oi mînca bendeaule gstea, amu dacă-s aic ! »17)
    O mînca bendeaule cglea, Păcală o fos colo în igle. L'e-o-ng'iţî lupu şî pe Păcală'. Păcală, cum mîncat berd'ehaule cgle, o scos mîna pi co18) pe cur la lup, tă:
    —   Pă ieel! — la lup.
    Lupu tă fuge.
    —   Pă ieel !
                                   14) Pov. dă din cap. w) Pov. clatină din umeri. 1#) Pov. arată în lături,
cu dreapta. 17) Pov. subliniază, cu dreapta. 18) Pov. întinde dreapta în
lături.
61
    Iei tă fuge ! Tă cgtă-nnapoi, nu vgde pe nime, numa fuga, pănă ce l-o. . . atîta o fugi, pană să îmburda gios19), d'e osten'it. Ba încă-o sărit şî peste-un gard. Păcală cîn-o sărit peste gard, o pus mina20) pe-un par d'i ceia, şî s-o rup păru, apui o da cu păru 21) cu cela p'e lup, pa lungu spinării d'i colo ! Apăi o căzu lupu gios. Ng, o ieşî Păcală d’in lup afară, şî l-o băgat în sac, p'e lup. No, dac-o băgat lup-în sac, l-o lua d’e-a umăr, s-o dus. S-o dus acasă, ş-o cota n'işt'e lînă Păcală pe-acolo, ş-o uns cu aur22
—   nu ştiu cum aşa o feşt'id iei — şî s-o dus cu lupu, cu sacu.
    O mărs la un duomn. Dac-o mărs la un duomn, da-nt-grice oraş 23) ajunge.
    —   Da ce-ai, uomule, în sac?
    —   Um berbece cu lîna d'e aur !
    —   Vai d'e mine ! — zîce — cu lînă de aur?
    —   Da!
    —       Cum aşa? Nu mn'i-i da şî mn'ie să-m mîrliască uoile în ngpt'ea asta?
    —   Nuu ! Nu ţî l-oi da.
    —   Da ip ce?
    —       Că n-ai atîta să-m plăt'eş24) să-z dau io berbecele-aesta-nte uoile mn'itale ! Nu-ţ...
    —   Ba dă-n'i-1!
    Fa iei gce tîrg că d'ip cî şî cum, şî tîrguiesc.
    —       No da — zîce — aşa ţ-oi nepusti berbecele-ntre uoi, că d'e nu umblă aij lupi ! 25)
    —   Nu umblă ! — zîce că popa cela, domnu — c-avem
—   zîce — ca-aceia cîni că n'e-ar mînca tăs lupk'ii d'i pe lum'e !
    —   Ii biine ! — Păcală.
    Apă iară şî le zîce:
                                             19) Pov. subliniază, cu capul. 20) Pov. schiţează apucarea, cu dreapta.
21) Pov. schiţează lovirea, cu dreapta. 22) Pov. schiţează ungerea, descriind
cercuri cu dreapta. 2S) Pov. subliniază, cu dreapta. 24) Pov. subliniază, cu
dreapta. 26) Pov. neagă, cu dreapta.
62
    —      Berbecele nu-1 nepost între uoi, pănă la zgce-unsprăzgce ciasuri, c-aiesta nu vrea să vadă mn'işcîn26) un uom: nu-i place lui să vadă pe n'ime, c-apă nu n'ij mîrlg !
    —  Nu-i bai — o zîs domnu — cînd îi vrg tu !
    Gîn o foz gata să-s culce tătă lumia, şî domnu, şî tăţ, hăi ! s-o dus Păcală ş-o năpusti lupu colo între uoi. Apăi prinz lupu a omorî uoile ! Tă: bgg ! Alta-ncg, alta-nco... Da slujn'ica, ca di colo:
    —  Amu — ice — să mîrlg ş-a mg !
    —      Hî ! pgt'e ! Nu şt'iu, cum aşă — heilalţ, să grăiesc iei acolo, nu dorm.
    Ng, da bine ! Păcală ci-o făcu cîn o năposti lupu-ntre uoi, că lîna acg 27) cu, de aur, da o aninat28) pin zmiceli lgţilor, col pin vraniţă, şî iş, şî cgle, ca să vadă domnu dimineaţa că berbecele o fos cu lîna de aur, da iga că l-o sfîrt'ecat lupii, şî l-o omorît, ş-amu-i numa lîna. Iacă să ved'e cum, lîna lui cum o fost.
    Mg acolo:
    —  Aîî !
    Vgd'e că uoile-s tăt'e mgrt'e ! Păcală ş-îndeamnă a să pk'isa cu capu d'e tăte vran'iţele-ale pe-acolo, şî d'e pămînt, şî numa:
    —  Berbecele mn'eu, şî berbecele. ..
    Nu pgt'e n'ime n'imic grăi cu iei. Domnu tă vr'g să-l mîngăie:
    —      Lasă — zîce — că l-oi plăti, şî ţ-oi plăti atîta, numa nu mă năcăjî aici29).
    O,     iei numa cu berbecele lui ! Bine ! Ng, că s-o-mpăcat grecum apoi. Ii zîce:
    —      Mn'i-i da şî vo zece uoi şî mn'ie să beles şî io — ice — pk'eile.
    —   Belea ! 30) — o zîs domnu.
                                             28) Pov. subliniază, cu dreapta. 27) Pov. arată înainte, cu dreapta. 28) Pov.
schiţează aşezarea pe masă, cu dreapta, apoi cu stînga, repetat. 2#) Pov. se
scarpină în cap, cu dreapta. *°) Pov. subliniază, cu dreapta.
63
    Ş-o belit zece uoi. Nq, ş-o lua lîna, pk'ieile-alea în spat'e şî s-o dus cată casă, o să margă. O nuntă merş d'i la biserică — cum mş şî la noi cînd îi cunună popa pe-acolo — mş pe supt un d'ial acolo 31), nunta. Da văd nuntaşii—cum îs uamen'ii la nuntă, băut, şî cu coraj mare, şî ce-i? Ce-s iei? Nq bini ! Păcală colo:
    —   Da d'e un'e g'i, uomule, cu pk'eile, cu-ale?
    Colo pe deal32), pe cela, iera nişte pk'ietri d'e mal, albe.
    —      Ia — zice — acolo 33) pe deal atîta uaie mQrtă — ice — şî nu şt'iu cin'i le-o omorît, lupk'ii, o ce — ici — aco. Am beli vo zece vo pk'ei d'e-acolo — zîce — şî. . .
    —   D-apoi, nu-i n'ime-acol?
    —   Nu!
    —   Că merem şî noi! — o zîs.
    —   Putez mş — zîce — acolo 34) că beliţ !
    Nq c-apăi, nuntaşî ş-aceia, şî mn'irele cătă mn'ireasă:
    —   Hai şî tu !
    —      Io — ice — nu mă duc ! — ice mn'ireasa — pe-acol! Merez voi.
    Nq s-o dus şî mn'irele şî nuntaş, nănaşî, şî cu îs acolo. Da mn'ireasa o rămas cqIş. Păcală o mărs la mn'ireasă ş-o zîs cătă mn'ireasă:
    —   Da iibeş tu — ice — mutu ala? — zîce.
    —      Că cum îl poc iibi? — zîce — uă, DQmn'e ! — zîce.— D-api — ice — mama şî tata m-o silit, ci că are o av'ere mare, da !
    —      Nq haznă-ai d'e av'erea lui 35) — zîce — că io p-ăla nu-1 ţîi în casă înt-on cias cu mine !
    —      Ce să mă fac io? — o zîs iş — că nu mă poş scăpa d'i iei !
    —   Scăpu-t'e io, dacă vrei?
    —   Cum? 81 * *
                                             81) Pov. arată spre el, cu dreapta. 8>) Pov. se uită în sus şi spre dreapta.
•8) Pov. arată în lături, cu dreapta. 84) Pov. subliniază, cu dreapta. M) Pov.
subliniază, cu dreapta.
64
     —      Bin'e ! Dă — ice — cununa ta aij la mine, şî sugna, şî hainile tale 36), io ţî le-oi da a mşle, şî ia pk'ieil-şste, t'e du în drumu tău 37) cu iele.
     —  Bin'e-a h'i!
     Hai, mn'ireasa ţîpă di pe sîne tăt, şî ia Păcală, pe cap tăt'e, şî iei să pe sîne (?) şî... Cobor colo ceia d'i pi colo alţî t'icăruis la piciQre, altu ş-o lozi capu d'e pietri coborîn pe... G'ine cgle.
     Nga, amu mş mn'irele la mn'ireaz, da osten'it d'i tăt. Nq, mn'ireasa cătă iei:
     —  Da ce-i acolo?
     —      Dă-1, bată-1 încolo, încQ 38), că numa n'e-o arliţîit (?) că nu-i acolo mn'ic, numa-acolo pietri.
     —      Aşă! Dacă sîn n'ebun'i, umblat după n'ebun'ii ! Bin'e !
     Luă mn'irele mn'ireasa d'e mînă, şî — cum îi rîndu nost, cîn n'e cununăm aşş — şî s-o dus colo acasă la părinţ, nQ, o făcu nunta, şî o pus după masă, ş-o cinat. Nq c-apăi, dacă cină şî giucat, o molătuit cît o. . . D-api d'i la o vr^me, o zîs:
     —      Nq, să merem să n'e culcăm ! — o zîs mn'irele cătă mn'ireasă.
     —      Merem ! — o zîs. — D-apăi un'e n'e-om culca? Că îm pat, pe-acQlş-i 39) tă plin d'e uQmen'i, şî tă n'e fracă-acQle, şî...
     —  Păi nu şt'iu — ice mn'ireasa — mşrem îm pod !
     Hai s-o suit îm podu căsî. Colo în tindă, da o fost o cadă cu curek'i, plină; ş-um berbece: l-o pregăt'it uomu, că d'e nu-a agiunge carnea, da să h'ie d'e-nd'emînă-acol, să taie una dQuă40) să puie s-agiungă la UQmen'i, să-i uspetşze. Iei s-o suit îm pod. Amu mn'ireasa cum s-ar put'ş căra nij de pe-acolo, ş-amu mn'irele cum, or spus, da zice — să h'iţ cu iertare, c-amu oi zîce — zîce: 30
      30) Pov. duce dreapta la brîu. 87) Pov. arată în lături, cu dreapta. s8) Pov. subliniază, cu dreapta. 89) Pov. arată spre stînga, cu capul. 40) Pov. subliniază repetat, cu dreapta.
65
    —  leu nu m-am pk'işat! — mn'ireasa.
    —   Ng — ice mn'irele — nu-i bai dară !
    —      Mă duc şî mă pk'iş — zice — că nu mă cui păn d'imi-n'eaţă că da — ice — a pk'işă...
    —   Nu-i bai! Da tu nu me g'i înapoi!
    — Cum să nu g'iu? — o zîs mn'ireasa. — D'e nu cr'ez, ia funia cg41) cgle — o fost o lungă funie, cgia lungă-a carului — leagă ic d'e pk'icioru mn'eu — zice — că nu mă nij du afară, numa cgle în tindă — ice — m-oi pk'işa.
    Păcală o coborît di co d'im pod, ş-o mărs ş-o tras cada42) d'i colo, cepu d'i la cadă: jj, jî, ju ! colo mgrea d'i pe cureki, col în tindă. Mn'irele-aud'e d'i colo:
    —   Ii mă ! — ce — că bin'e să p. . . !
    D-apăi o auzî c-amu nu vojăg, că-amu o foz gătată43) d'in ton, di colo. Păcală, cînd o tras cepu, s-o rraz dorului, n-o fost acolo n'ime ! Iei ş-o l'egat funia cg d'i c... la berbece: colo, cum foz berbecele colo44), i-o lega funia cgia di c... că amu a tra mn'irele d'i colo. Dac-o foz mn'irele d'i co d'i-apucă:
    —   Hai amu !
    Coaie nu-i zîse n'ime n'imic. Iei o tăt trage de funie, păn ci-o agiuns berbece co la gura podului. Amu, colo zbiară ber:
    —   Bggg ! be !
    —   Ce, ce ?
    Aud ceia d'in casă cari jugcă:
    —   Da ce-i aic?
    —   Ia că berbecele îl tra nu ştiu cine-m pod !
    —   Da ce comed'ie?
    Ies d'i colo uamen'ii, berbecele, cum o-avun'işt'e cuarn'e mari, şî cam întunerec în tindă — altu dă cu uăk'ii d'i cuarn'e la berbece !
    —      Mă da ce comed'ie ? Dii, hăă ! Că ce mn'inun'i-o făcut aieştea aic?
    41) Pov. arată cu capul spre stînga. 42) Pov. schiţează tragerea, cu dreapta. 43) Pov. arată în lături, cu dreapta. 44) Pov. arată în lături, cu dreapta.
66
    —   Bine! No da ce faj, mă?
    —   Că i-om trag mn'ireasa mg !
    —      O săraci! — ce —că dacă-asta nu-i mn'ireasă, că-i um berbece !
    Bine ! Cobor tăs d'i colo, văd că-i berbece !
    —      Ai, măi, măi! — c-amu iară să află că — ala numa Păcală o h'i fost! N'i-o păcălit în tătă forma !
    Păcală, di colo, cînd o fugit din tindă, di la ton, o fost o mgră45) aco la o val'e. O mărs, colo, tăt pi-o fugă la mgră, cîsăin acolo, ş-o întrat în casă:
    —   Da ce-i baiu? — morariu cătă iei.
    —      G'iu să-s spui — zîce — că tătă nunta g'ine sât'e omgre, că nu şt'iu ce: vămuieş prea tare, o ce faj d'e... tătă nunta g'ine, şî... io am auzît că numa t'e-or omorî, n-or fa alcum ! Fuzi — zîce — du-t'e încătrova !
    —   Da un'i să mă bag? Ce să mă fac?
    —      Du-t'e — ice — şî sui-n lozu 46) în ceia aco la — iera o apă mare — sui în loz în cgia — zîce — ş-apăi şăz aco, că iei or g'in'i ş-or trg doară pe-acolea, uori ce or fa.
    Mărs s-o suit în loză, Păcală o mărs şî 1-o-mpins d'i co d'in loj în apă: s-o-nn'ecat. G'in nuntaşî d'i colo47). Amu, Păcală-i morar': colo pe la farină, k'ipăig pe-acolo, macină fărină. Măr nuntaşî:
    —   Sară bună — cătă morar.
    —   Sară bună !
    —   Da ce? — zîce.
    —   N-ai văzu pe nime pe-aic?
    —      Nu ştiu — ice — am on uom — ice — o sărit în apă: nu şt'iu că ce uom o fos d'e-o sărit în apă !
    —      Ng, bagu-1 în colo, bagu-1 încgce-amu, că numa iei o h'i sărit în apă-amu d'e frica ngstă !
    —      No bine ! Dac-o sărit, saie încolo, încgce ! — cum îs uamen'ii ciudoş.
    46) Poy. arată înainte, cu capul. 4C) Pov. arată înainte, cu capul. 47) Pov. arată în lături, cu dreapta.
67
     D-apoi iei să răfuiesc aşa-amu, cei mai tînări că n-o mînca de-asară, amu-i mai d'i cătă dzuă; da ce-ar h'i d'e mîncare. G-apu unu zice cea, unu hois.
     —       Da, mă ! om mg ş-om fura o giurincă, ce-are aic on uom48), io o şt'iu ! Fura giurnic-acg, şî mg la — o fost altă, mai o mgră mai în jos d'i la acg. — Om mere la mgră la as pustinie, şî om h'ierbe-acol, şî uom mînca !
     —   Bin'e f
     Păcală i-aude. Păcală, d'in sus în gios — ce s-o gînd'i colo — o mărs şî s-o şî băgat în coş49) la mgră la cea pustinie. Băgat în coşu morii. Ceia o mărs după jurincă, ş-o adus jun'inca şî-uo belit, o pus în căldări aco, alţî o făcu foc, alţî... cum îi, und'e-i socaci. Da dacă-i gata d'e belit:
     —   Ng-amu, da cu pk'iglea ci-om fa?
     —   Merem după palincă cu ig, că aic-i jîdu, n'e dă pălincă.
     Hai, o luat gce uol, o mărs după pălincă, o adus pălincă.
     —      Ng c-aic stăm amu, şî carn'ea h'igrbe, şî s-apropk'ie de gata.
     —   Mă! Da bendeaule-astea un'i să le-aruncăm?
     —      Aruncaţî-le colo în coş 50), i ca g'in'i grece, ş-a vgde-aicea că ce macină asta mgră: mâţă d'im marhă !
     Le-o arunca co pe Păcală ! Păcală colo în coş. Cînd o foz gata fiartă carn'e, şî pregătie masa51) cu uiejile, o pus d'im uoluri pălincă în uiagă, şî ng, vorbgu amu. Păcală ş-aruncat bendeaule cglea colo între iei:
     —      Eei! — zîce — giurincă mea !52) Az gînit că nu voi prinde cu ig ! — zîce — .. .tu-ăm mama ce v-o făcut pe voi amu !
     Haaide ! ceia53) tăs fuga care-ncătro ! Şî rămîne colo mîncaria şî băutura tătă ! No da fug tăţ, mănîncă Păcală bin'e, şî bea pălincă, cîtă rămîn'e să duce cu ig. Bin'e ! S-o dus tăs care-ncătro. Ng bin'e.
                                   48) Pov. arată înapoi, cu capul. 4#) Pov. arată spre dreapta, cu capul.
60) Pov. arată spre stînga, cu capul. 6l) Pov. schiţează pregătirea, cu mîinile
deasupra mesii. 52) Pov. se scarpină în cap cu stînga. e3) Pov. subliniază, cu
dreapta.
68
    Amu, d'int-ale tăte, Păcală ce să mai facă? S-o dus acasă. Dus acasă, da lasă- acolo om belet scris că cine, cum s-o-ntîmpla lucru. Bine. Să duce-acasă. Atunci, atunj, da, s-o dus la tovarăşu lui, la Trîndală, şî s-au dunat laolaltă. Şî s-o dus înt-o besgrică, ş-o furat banii d'e-acolo. Dac-o furat banii, s-o duz la o pădure-aşă 54) spre dzuă, că să nu-i ajungă dzua p'e cîmp. Băgat în pădur'e-acol. No, c-apîi iei s-o hotărît c-ar mînca grice da unu a mg în sat după mîncare. Pîi Păcală l-o mînat pe Trîndală, după mîncare. S-o dus ş-o aduz d'i mîncat, o fost aco.
    No, d-apîi în cg sară, l-o mînat Trăndală p'e Păcală. O mers şî Păcală. Apăi, ci-o mai făcu iei pe-acolo, ce n-o făcut, o mîncat. No, da amu, a triia uară, l-o mîna iară Păcală pe Trîndală.
    —   Amu, tu-i mg, mă! G'iniţ cu mîncare !
    Trăndală amu nu-1 află p'e Păcală un'e l-o lăsat !
    « Da un'e să h'ie?55) — s-o gîn'i Trăndală — unde să h'ie ? Amu, numa s-o ascuns !»
    Ştiut-o Trăndală că-i sacu-i gr'eu d'e ban'i şî nu-1 pgt'e iei duce ala. Da ş-o făcut on zbici-acolo, ş-o-nd'emnat a puşca pim pădur'e, tă:
    —   Cea, Bimbo ! Ho, Giurău, hoo ! !
    După iei cu zbiciu ! Ng, Păcală o-auzît ! Iei o dorit să g'iie o căruţă56) să puie sacu în car, să-l ducă pănă mai aprgpe d'e, d'e sat. Strîgat Păcală:
    —   Ho! Da cin'e ieşt'i?
    —   leu !
    —      Da nu mi-i duce un sac şî mie d'e-aiş păn-aco la, cu căruţ ?
    —   Ba duce-oi ! 57) Adă încg !
    O mărs Păcală ş-o lua sacu şî g'ine-acgle: nu mai vgd'e căruţ !
    —   Da — ice Trăndală — da d'i ce t'e-ai ascuns cu ban'ii?
    —   I£g ! am gîn'i că dad'e-oi scăpa ! — zîce.
    M) Pov. arată spre stînga, cu capul. B5) Pov. clatină din cap. 66) Pov. schiţează apropierea, cu dreapta. 67) Pov. afirmă, din cap.
69
    Bine ! Amu, ci-o mai făcu iei pi-acol pim pădur'e, ce n-au făcut, cred că s-au pierdu d'eolaltă iară. Şî Păcală s-o dus acas cu ban'ii — migiş tăt s-o dus. O mărs aca la femgie ş-o duz ban'i acolo, şî i-o da la femge îm primire, şî o mărs şî o săpat o grgpă în ţîntirim, lontru, ş-o acoperi pe d'easupra 58) cu scînduri, şî l-o băgat pe Păcală-acolo, şî l-o astupat, ş-o făcut aşă o înmormîntare d'easupra,59) cum ar h'i mormînt.
    Trăndală s-o dus şî iei, ş-o-ntrebat în sat că und'e şgd'e Păcală? — o şt'iu că d'in satu ala-i.
    —  Că ia — zîce — acolo ! — spus grce vecki.
    S-o mărs la iei :
    —  Da aici-i Păcală?
    —  Aici-o fost — zîce femgia — da amu o murit !
    —  O murit?
    —  Da!
    —      Oo, Dgmne — zîce — că ce preteni am fo 60) noi, şî. . . Da cîn 1-aţ îngropat?
    —  Ca acuma, nga !
    —  Da un'e 1-aţ îngropa? Hai şî mn'i-arată şî mn'ie !
    O măr femgia şî i-o arătat. Femgia s-o dus înapoi acasă, iei o rămas co: tă s-o văieta iei61) acolo d'intră femgie. Dacă s-o dus femgia, uo luat om par d'i cglea d'e cruce. Apoi, o-nd'emnat a da aco pe mormînt pe cela, ş-a răgni tă:
    —  Iuuu ! — colo, cum fă tauru.
    Păcală, colo-n pămînt, s-o temu c-amu la o.. . tauru o mărs şî l-a omorî, ha ! Strîgă d'i colo în gura mare:
    —      Cine-aude, cine n-aude, să g'iie, că mă omgră tauru ! Iei tă dă cu păru, cu cela, Trăndală. No da, Trăndală, d'i la uară, cătă iei:
    —      Da după ce te-ai băgat, măi, g'iu îm pămînt? — ice — k'iar dacă-i muri !
    —      Ă, mă! — ice — că de tine n'ic îm pămînt n-oi scăpa !
    68> Pov. schiţează acoperirea, cu mîinile. 6#) Pov. schiţează acoperirea, cu mîinile, scuturînd. 60) Pov. subliniază, cu dreapta. 61) Pov. subliniază, cu capul.
70
     Hai, ieşî d'e-acolo, să tomăsc în casă la Păcală, şî mai împărţit ban'ii aceia, şî s-o libăra, iei62) apoi d'iolaltă. Nq, c-apăi, Trăndală s-o dus înt-a lui triabă, Păcală-o rămas înt-a lui treabă 63).
     D-apîi, cum am spus mai năint'e, o fost om popă ş-o avut o vacă cu numele, s-o k'emat Barnole. Popa băga în tăt'e zile slugă: da numa înt-o zî iera unu slugă la iş, că îmbla cît'e dzşce hotară 64) vaca-nt-o zî. Apă omorş pe slugă cu tătu, lu-ng'iţa. D-apoi o-auzît Păcală că cum păţăs slugii la popa ! S-o dus colo la popa şî Păcală — n-o şt'iu popa, că cin'e-i— mş la popa. Da:
     —  Bună zua, părint'e !
     —      Bună zua ! D-apăi — zice — da d'e und'e vi? Cum, ce? — întreabă popa pe copil, p'e fecioru-ala.
     Zice:
     —      M-aş băga io d'e slugă-amu. .. — Apoi — zîce sluga cătă popa. Io — zîce — mă bag d'e slugă, da io trabă să ştiu cum mă bag d'e slugă !
     —  Bin'e — popa.
     —  leu — zîce — mă bag cu contrat da pe tri ani !
     —  Bine ! — ice popa — c-aşş-m placi şî mie, pe tri ai!
     —      Apoi — zîce — aşş om fa o l'egătură, un contrat — zîce — laolaltă, o l'egătură că în tri an'i de zîl'e car'i ne-om mîniş — zice — ala — zice — i s-a tăiş nasu ! Dacă ti mîniş dumeta, părint'e — ice — ţ-oi tăiş ieu nasu. Dacă m-oi mîniş ieu — zîce — mi-i tăia dumita mn'ie !
     —  B'ine ! — popa.
     No, bin'e-o făcut acol tîr şî îl mînă cu vaca.
     Vaca — i-o pus acolo, şrice palincă-n 65) straiţă — şî o şt'iu că n-ar'e vr'eme s-o bşi, după cum n-o avut n'ic eilalţ n'ic s-o mînînce pita — i-o pus colo. Aiesta, Păcală da o avut un fluier. L-o văzu popa, şi-o şt'iu că are fluier, că o spus sluga.
     Zîce:
                                   62) Pov. agită mîinile. 63) Pov. subliniază, cu dreapta. 64) Pov. subliniază
cu dreapta. 65) Pov. subliniază, cu mîinile.
71
    —      leu duG şî fluier, că-am vreme a fluera pe-acolo — ice — lîng-o vacă !
    —   Du-1! — o zîs popa.
    Zice: — Un scaun mi-ar trebui — zice — că tătă dzîua stau în picşr'e lîngă o vacă ! — zice.
    —      Iş scaun ! — o CQta popa un scaun 66) încă mai finum, să aibă p'i ce şădş, ce duce în spinări tătă dzîua !
    S-o lua şî s-o dus cu vaca, cu Barnolea la păşunat. Dac-o sosît acol la păşunat, la cîmp, pus sluga scaunu gios, ş-o lua fluieru ş-o dzîs ! Da i-ai giucat vaca 67), da o giucat tătă dzua, do pali (?) să rumpă ia un hir d'i iarbă, numa o giucat!
    Amu tomna în d'esară nu mai puat'e giuca vaca, ci-o cădzu gios !
    No amu dacă o cădzu gio, amu nu fluieră n'ij iei, da o lgt pălinca aceiş şi-o băut, d'in straiţă, ş-o m^i mîncat ceva ce i-o pus acolo d'i merind'e.
    Apoi o mărs aca cu vaca. Osten'ită, slabă vaca, nu dă lapti nimica.
    —   Da ce-i — zîce — cu vaca?
    —      Io nu ştiu 68) — zîce — ce vacă nebună — ce — că ieu am fluierat atît, da iş tăt o giucat! — ice.
    —   Ău ! Ce-o putu să h'ie, cum aia? No, bin'e !
    Mărs şî mîn'i. Mîn'i iară tăt aşş.
    Pi cşi dimineaţă, u mîna slugil'e să o mulgă, o-afla c-o peri vaca în grajd'i, Barnolea ! Me şî spun'e-n ca c-o peri vaca.
    —      No, da cum aşa ! Hă, Dgmne ! vacă ca aceia ! No, bin'e !
    No că-amu n-a avu ni ce da la slugă să ducă, da s-a duce acolo 69) a tăiş oggră, la arat.
    I-o dat patru boi, că să l-o mînat aco la, la arat. O mărs sluga. Zîce:
                                              66) Pov. se uită în stînga şi în dreapta: 67) Pov. subliniază, cu capul.68) Pov.
neagă, din cap. 69) Pov. arată spre stînga, cu capul.
72
    —      Meri numa naint'e, că — ice — mai tîrdzîu mg sluj-n'ica cu prîndzu !
    —   Bine !
    O mărs ş-o arat păn pe vremea prînzului sluga, o văzu că nu mai g'ine n'ime cu prîndzu. Iei o mărs ş-o lozit um bou în cap şî 1-u beli ş-apă o l-o fript cît o trebuit iei, şî l-o mîncat, şî li-o lăsat acolo gios !
    G'ine sara, popa o gînd'i că... l-a mînig precum. Hai c-un uol cu apă înăintea lui, să-i dgie apă cîn sosă. Sluga, cîn sosg cu-ap:
    —      Toman bine ! — ice — că-aşa mi-i de sgte — zîce — parcă nici apă nu-i!
    Hai, bg uolu cela mai tăt d'e apă. Bin'e, să duce-nlontru.
    —   Da — ice — um bou unde-i?
    —      D-apîi — ice — l-am omorît,70) că am fos tar'e flă-mînd, că voi n-aţ g'ini cu prîndzu !
    —   Hă, bată-t'e, aiesta, ng... !
    —   Dar nu te-ai mînia? Mînia-te-ai?
    —   Ba nu ! 71) — ice popa.
    —   Bin'e !
    Mg în casă şî-i dă d'e cină — cinează ce cinează. Dimineaţa iară mg la arat. Ng că-apăi iară-o zîs c-o mg cu mîn-car'e, n-o mărs. Iară-o omorî şî cela bou ! Amu numa doi-s !
    Da, g'ine sara iară.
    —   Da, unde-i cela bou?
    —       Că — zîce — n-az g'in'i cu mîncar'e — zîce — apă io oi l-am log'it în cap — dzîse — şî l-am beli, şî l-am mîncat, l-am mîncat! — zîce. — Da, nu#t'e-ai mîniat? — zici.
    —   Nuu ! — ice popa.
    Bin'e! Să duc lontru, dacă să dug lontru, ng numa cinează. In cg dzî mîră iară la arat, s-facă ce-a fa amu cu tăţ boii!
    Mg colo, dacă mg acolo, iei amu nu taie bou, că i-o, ba i-o duz d'e mîncar'e, să vadă ce-a h'i dacă i-o duce d'e
    70) Pov. se uită spre stingă. 71) Pov. neagă, cu capul.
73
mîncar'e? Nu o strica boii. Da o g'init orice lupk'i ş-o spîr-tecat um bou. Amu numa unu-i d'im patru !
    Păcală o prins lupk'ii cei patru, patru lupk'i o fo o prins cei patru lupk'i, la car, că iei să ducăcaru acasă 72), la popa, că iei nu l-a duce d'e-a umăr !
    I-a prins colo lupk'ii ceia, tus-patru, în căruţă.
    Nq bin'e ! Mş acolo, pe la um pod.
    Dacă mş, pe la um pod colo l-o aşt'eptat patru draci, să-l păcălească amu pe Păcală ! Ş-o tras cuiele 73) din capetu osiilor !
    Apoi Păcală i-o văzu, zice:
    —   Da ce-aţ făcut?
    —      E — ice — am trufăluit să-z luăm cuiu d'in capîtu osii — ice — da punem noi înapoi!
    —      Nu ! Numa băgaz dşgitu ! 74) Oricari, d'e nu, vă omor amu ! Numa dşjit bagă acolo, cuiu nu băga !
    No o băga dşgit acolo. Ce fă uosiia cît rota, tăt pk'isază colo-n cui.
    Tşt'e d'şg'ite-s numa sînge ! Sosş la popa-n vor; cu patru lupi şî patru draci ! Şî um bou !
    —   Da ce ai păţît?
    —      Iş-nc-o zîs ce-o făcut aişşt'ea şî incă ce ! Numa-n bagiocoră umblă—ice — cu min'e ! Bşn'e !
    Nq c-apăi, fos cum o fost75), o năpusti lupk'ii eia s-o dus, o rămas cu bou, cu cela.
    Apăi s-o grăit popa cu dgmna că:
    -Ce-a h'i cu noi?... Cu-aiesta, că-amu-aiesta n'e-a mînca d'i pe lume!?...
    —      Ăsta ar trebui nimicit precum ! — o spus amu, după ce-o năpustit dracii ceia76) şî lupii. — Ce-om fa? L-om arun-ca-n fîntînă pe slugă ! Om arunca clopotu de la besşrică-n fîntînă, şî pe iei l-om baga după cluopuot, sâ tragă cluopotu ! Câ iei trab să-l tragă dacă-i slugă !
                                             72) Pov. subliniază, cu capul. 73) Pov. schiţează scoaterea, cu dreapta. 7‘) Pov.
pune arăt. drept pe masă. ”) Pov. subliniază, cu dreapta. 79) Pov. subliniază,
cu dreapta.
74
    Ng, o aruncat clopotu dla besgrică cg mar'e acolo-n fîntînă, ng şî o dzî cătă slugă:
    —      No — zice — amu am bagat cluopotu aies mar'e l-o băgat curatoru aiesta — ice — că am audzît că dacă bagi clopotu dla besgrică — iera o sgcită mar'e — daca baj clo-potu-n fîntînă, g'in ploi!... Şî d'ipt acg o băgat clopotu amu — ice — i mg tu-n fîntîni că g'in curatorii tăţ — zîce — şî 1-ăs tra d'e-acolo ! Tu i-agiuta d'e-aco d'ed'esupt!
    —  Bin'e-o zîs sluga.
    S-o dus colo-n fundu fîntînii, gce fîntînă-adîncă.
    —  Ng — zîce — trageţ !
    Cgle-o tras d'e fune nu-ş cum l-o tras ş-apăi păn o fo d’easupra77) lui nu-ş cum şî or nepusti clopotu cela pe iei!...
    Na c-apăi... iei o dzîs că acolo da 1-o-întors clopotu pe dos. Ş-o rămas limba clopotui d'in afară, cum îi şî la turci ciucalău cela-n 78) vîrvu capului. D-apoi o ieşî cu clopotu afară.
    —      No — zîce — daa — cum — zîce — d'e n-as tra mai iute — zîce — ia. . . ?
    —  D-apă cum o fost acol în fîntînă, ce-o, cum?
    —      Bin'e — zice — mi-az dat o cujmă — zîce — atîta d'e scumpă cujmă, n-o dau pi tătă lumea !
    Bine !... Apoi s-o făcut supărat popa şî tăţ.
    Că amu o grăit cu armata, că l-or petrea acol, că l-or puşca acolo cu armat, să sk'gpe i cumva amu d'i iei.
    Păcală bine-o ştiut. Ş-apoi s-o făcut supărat şî-ncg şî-ncg, căt-o g'init uord'in d'i pl'ecarea lui la armata şî s-a dus.
    —  Nu-i bai — zice — că şi-alţî sînt acol, numai ieu îi h'i !
    Apîi i-o pu n'işt'e clisă mar'e-n straiţă, şî s-o dus no,
să ducă la răgămentu ala-acol.
    Cîn o mărs acolo o vădzut, acolo supt o cgstă răgămentu că-i acolo. Iei ş-o făcut foc colo să frigă slăn'ina cgia, cujma-i
                                               77) Pov. ridică dreapta în sus. 78) Pov. duce stînga la creştetul capului.
75
în cap 79), clopotu cela. Pus slăn'ina pe frigar'e şi o-nd'emnat armata a tra foc, a da acolo la iei, apă iei o striga80) d'i col d'i la foc:
    —      Măi — zice — da ce, sînteţi proşti, q ce gîndiz — zice —, ce-m stopiţ cuşma? — zice. — Nu sîntez voi vrşnic să-m ştopis cuşma, asta cuşmă!
    Vin încolo, mă, ceia tăt o tras ii.
    —   Pîi — ise — mă duc la voi să vă umuor pe tăţ !
    Iei tăt o tras ii. Iei o făcut on sbisi dint-Qrice cătur avş 81) vo tridzăş d'e ai, o fost căturu, l-o sucit. Şi s-o dus co la armata. Ş-aapi i-o pk'isat cu sbiciu cu cela, şi i-o omorî acol pi tăţ ! Nq că apăi amu g'ine-napoi la popa. Dacă g'in'e înapoi la popa, ca ma iar îi suparat popa, că:
    «Ce, Dgmn'e, a h'i, că iară. . .
    —   Da cum g'ini.
    —      O nu şt'iu — zice — ce armată n'ebună82) a fost c-aceia — ci — mn'i-o ştopit cujma — zice — şi m-an dus la ii şî i-am pisat acolo — zice — nu ştiu ce-i cu iei.
    —   Bin'e !
    « No d'e-âiesta nu n'e-om put'ea scăpa ! »
    O fuost o mgră care măcina, c-apoi o fost mgra drăcească, a dracilor. Şî-o măr că cine mer'ş la mQră-i macina pi uom, nu-1, nu măcinişu ! Nq, i-o făcut on măciniş di mălai di ceva şî l-o minat co la mQră, la cşia c-aceia l-or măcina şî pi iei şî numa acolo ii locu !
    —   Nq, i mg la mQră — zîce — că nu-i fărină !
    —   Mge !
    —   La mQră la acge-aco.
    —   Da!
    S-o dus aco la mgră şî cîn o întrat colo.
    —   Nq, da ce vrei?
    —   Ă — zîce — vreau să-m măcinat!
    —   Nq hai încQc ! 83) Sui, hai acolo !
                                            79) Pov. arată cu dreapta spre cap. 80) Pov. se uită spre stingă. 81) Pov.
subliniază, cu dreapta. 82) Pov. subliniază, cu stingă.83) Pov. subliniază, cu
capul.
76
    Dracii-o mărs ş-o pus mina pi iei să-l tşrn'e pi iei colo în coş, iei i-o turna pi tăz dracii şî i-o făcu fărină pe tăţ; i-o măcinat ! Ş-o adus on sac d'e fărină co la popa aca.
    —   Noa — zice — aic fărină ! Numa faceţ pită !
    —   Bine! Da cum o ai fos făcu?
    —       Nu şt'iu — ice — z morarii n'ebuni ş-aceia ! Că — zîce — nişte morari n'ebuni — ice. — leu mi-am făcu fărină io ! Nimic !
    —   Bine !
    No amu, îi mar'e blăstăm, că popa nici acu, nici, nij la m^ră, nij la război, nicăiri nu, n-ar'e mgrte !..
    Amu s-o plinit tri ani. D'espărţîie, c-amu la tri ai trabă să să ducă iei 84).*
    —       Apoi — zîce — cum n'e-om sămălui amu — dzîce — că-amu s-or plinit tri ani d'e cîn te slujăsc.
    —   Daa ! — zîci.
    —   Da cît mi-i plăti?
    —   Da cît cei?
    —       C-atîta ş-atîta ! Nuu-i baai 85) — cî d'e puţîn ! — o dzîs sluga. — La mini nu-i bai cît de puţîn !
    Hăă ! şî o făcut sămădaş, cîtu i-o dat, cît nu i-o dat şî ş-o luat sănătate bună ş-apoi s-o d'espărţî i.
    Am paşît pe-on cărbune şî n-am de unde spune mai mul !. . .
    La urmă da, o luat cujma cşia d'in cap:
    —       Na — zîce cătă popa — cujma asta ţ-o dau ţîie — zîce — napoi ş-o du ş-o pui acolo — ice — la, la bşsşrică, că nu-i a ta. As ţîpa clopotu-n fîntînă — zice — şî m-az băgat acol ş-az vru să mă uomorîţ şî nu şt'iu ce — zîce. — Du-1 clopotu şî-1 pune ăcolo, că nu-i a tău — zîce — şi i-a bşsQricii, ş-a comunii. Nu trabă păgubi bşsgrica. Ş-acuma ne despărţim ! — zîce. — Rămas bun !
     84) Pov. subliniază, cu dreapta. 86) Pov. subliniază, cu dreapta.
77
     — Ş-o da mîna laolaltă. Şî s-o lgt şî s-o dus sluga. Popa o rămas 86). Bucuriia popii c-apoi s-o scăpa di iei! — o sta tri ani!
Inf. Pop Ion-Turean; Gherla Mare, rn. Oaş; culeg. Al.A.—O.B. la 23.V. 19 53 ; transe. Al.A.—O.B.; durata: 28'30"; A.I.F., i. 14044 (mg. 318 b).
« D'e la părinţi pe-acolo, tă d'esfăcîn. (Era) P<?te de vo dzece ai. Gînd am ştiut de ş, merş mai ţîfră ! » (Vrea să spună atunci cînd o povestea curent, o spunea ca la carte !)
Obs. asupra înlănţuirii episodice: «Aestea aşş măr. Nu plătes nimic apoi. Nu-i d'estul! »
Motivul cu înecarea morarului şi sperierea nuntaşilor, motivul scoaterii clopotului din fîntînă şi cel despre turnarea dracilor în coşul morii nu apar în variantele indicate la varianta lanoş slugă la popă.
     8C) Pov. subliniază, cu dreapta.
                         «PĂCALĂ»
    Ei! ia să-ncep şî io, moş Dumitre, că dumeata nu ştiu ce tot faci pe-acolo ! Să înceb io o poveste care n-ai audzî de cîn Dumnedzău ţ-o crăpat uok'ii!
    O fost on sat cu nenţălggere, care niciodată nu s-înţă-legşu iei să-j bage um văcar acolo să îmbie la vaci! Ş-în satu-nt-acela, trăig un uom pi care-1 numg Păcală !
    Păcală iera săracu. O fos şî alţî săraci între iei. Iei s-o adunat acolo tot sătenii, ce-a făcut ? Dacă nu ş-o afla văcar, o dzîs c-or îmbla fieşticare cîte-o dzî la vaci: cum le-a vini rîndu x).
    Iacă îi vine rîndu şî lu Păcală ! Mgrge la vaci, apu iei săracu nu mînîncă lapte, numai ceapă, şî aiu, crumpei şî de-şstea socoteli, ş-apu iei să margă să-ngrijască de vacile sătenilor! Ce să g'indg Păcală:
    « Hai să-m fac şî io o vacă de lemn ! »
    După ce termină vaca, la o dzî, la dgu, cît lucreadză iei acolo pi ig, o scgte şî iei vaca, în drum; la văcariu care-o fost în dzîua înt-acş.
    — Ng ia, măi prgtine l 2) — dzîce — grij şî de-a mg vacă ! Că şî io am grijî de-a vgstă !
    Apăi pgrtă uomu vaca cg în spinare, îmblă-n stînga, îmbl-în dreapta după cgle vaci, d-apă l-apucă o ciudă, să înărvadză uomu de grgdză, dă cu vaca de pămînt3), o farmă tătă, colo pi la amn'iadzăz apăi scgte pk'ita din straiţă, slănină, frige la slănină la vacă !
    Apăi, sara, cînd g'in acasă, stă şî Păcală-m pgrtă, să-i g'iie vaca:
                                  l) Pov. subliniază, cu capul. 2) Pov. bate în masă, cu dreapta. 3) Pov.
încleaştă pumnul drept.
79
    —   Măi ciurdar ! da unde mi-i a mş vacă ?
    —       îm pk'. .. la mă-ta — ice — ! Apăi adă tu vacă g'ie, nu-m da mn'ie m^rtă de lemn, să ţî-o por io tătă dzîua-n spk'inare ! Tu pe-a mş-n spinare o-ai purtat?
    —       Nq lasă 4) — ice — că ti-oi învăţa io ! De vaca mş de lemn — ice — i da tu-a ta de carne ! Oi mulge io vaca, nu tu !
    —       Ai tu în curu mîne-ta, şî-n stînga, şî-n dreapta — uomu care-o fost la vaci.
    Iacă Păcală nu să lasă, îl dă în judecat!
    Mşrge la judecată, îl ciştigă pe om cu vaca. Şî-i dă şş frumoşel vaca lu Păcală şî o mulge iei !
    D-apăi uomu care- foz la vaci în dzîuă-nt-acş, avînd prş-tini mult în sat, avîn rude multe-n sat:
    —       Mă, nu ne lăsăm noi cu-ala aşş să ne păcălească, merem noi înt-o ngpte şî-i tăişm vaca şî o mîncăm !
    S-o hătărît iei aşş tăţ, hai să-i taie vaca !
    Să duc înt-o ngpt'e, taie vaca lu Păcală, îi lasă pk’iş-lşa pe işzle, şî- să duc cu carnea şî o mănîncă tăţ sătşnii.
    Ce să vedz, Păcală, nu să scglă iei dimineaţa mai iute, ce să scQlă femşiş, să duce-n greaj ca să dşie ceva de mîncare la vacă, şî să o mulgă, aude pe femşie că zbg'iară-acolo, aude pe femşiş că să năcăjăşte şî ţîpă în gura mare:
    —       Aoleoo ! 5) ne-o tăiad hoţî şî tîlharii, ni-o tăiad vaca acuma numa pk'işlea i-aici!
    Da Păcală audzînd-o să scglă.
    —   Ce-i, tu femşie ?
    —       De ! că — ice — ni-o tăiad vaca6), numa pk'işlş ni-o lăsat pe işzle !
    —       Ian taj tu ! Taji, nu fă larmă ! Taaj — dzîce — nu te năcăjî ! Lasă — zîce — c-om întoarce noi pe altă parte — dzîce—ş-om cîştiga noi — ice — cu vaca !
      iei pk'şlea di colo, prinde un pui de corb, să dă pe sate. Da iei o mai îmbla şî pîn-acglş pe sate... dă pi la un uom, da colo, uomu nu-i acasă, numa femşiş, întră în curte can
    4) Pov. ameninţă, cu arătătorul drept. 6) Pov. duce stînga la cap. ®) Pov. subliniază, cu stînga.
80
spre sară, să fă ase ca un coldăuş, şî că nu vede tare bine, şî cam bătrîn:
    —       Tu femşiş, nu mă-i lăsa de mas, să dorm aici în ngptea asta?
    —       Io te-aj lăsa — zîci femeie — da nu mn'i-i acasă băr-batu, ş-aşă...
    —   Apăi — ice — lasă-mă !
    Il lasă femşiş, g'ină şî bărbatu; da iei, pînă g'ină băr-batu, femeie pregăteşte colo o găină împlută, o pune la căpătîi patului, îndulcg o litără de palincă, o pune acolo-nt-o podişor, fă acolo-om blid maare de prăjituri, le pune ş-alş-nt-o dulap acolo, pe cînd g'ină uomu, ie s-o pregătit pentru aaltu uom..., că s-o ţînud ie cu altu, cu unu-o avut on drăguţ, şî s-o ţînut, ş-o gîndit că uomu a-ntîrdzîie şî... a g'ini cela, şî n-a g'ini bărbatu-nt-ace ngpte.
    Bun! G'ină bărbatu-acasă, s-aşadză la masă, cineadză:
    —   D-apoi cu năcăjîtu, cu-aiesta, ce-i?
    —   Apăi. .. nu ştiu dincătro-i.
    —   Da ce-ai acolo, moşule ? — cătă Păcală, uomu.
    Zîce: — Aiasta-i o gicitgre !
    —   Da dept cît g'iceşte o dată?
    —       Dept o sută bună ! — Iera pe-atunj, pe vremurli-ale zlot — dept o sută de zlot!
    —       Ng ian g'iceşte-mi odată — ice. — Gă-z dau o sută de zlot!
    Dă o dată cu pumnu 7), Păcală îm piele-n ce de vacă, în care iera şî puiu cel de corb.
    —   Crgmp ! — ice corbu.
    —   Da ce-o dzîs amu?
    —       O dzîs că să meri la căpătîi patului, că ieste acolo o găină împlută !
    O aduce uomu pe masă 8) me şî cgtă colo-o aduce pe masă, o pune pe masă.
    —   Da mai gîci-mi-i o . dată?
    7) Pov. loveşte cu pumnul drept în masă 8) Pov. schiţează aducerea, cu dreapta.
81
    —   Maai! Dept o sută bună îz mai gicesc o dată !
    Mai dă o sută, uomu. Mai dă o dată cu pumnu 9), Păcală, la pk'işle, la cş. Gorbu, cîn dă acolo:
    —   Crgmp !
    —   Da ce-o dzîs amu?
    —       O-s că să meri co la podişoru, că işste acolo o litără de palincă-ndulcită!
    Nq bine, o aduce ş-acş pe masă,
    —   Da mai g'ici-mi-i o dată?
    —   Maai! — dzîce — dept o sută bună !
    îi mai dă uomu o sută, mai dă o dată Păcală cu pumnu în pk'işlea cq de vacă, iară corbu di colo:
    —   Crgmp !
    —   Ce-o dzîs amu ?
    —       Să te duci în dulap, în cela, că işste um blid mare de prăjîturi.
    Le-aduce tgte pe masă, mănîncă tot împreună, cu femşia uomului, cu Păcală, da dimineaţa cîn să scglă:
    —       Măi — dzîce uomu, proprietariu căsî cătă Păcală — dept cît mn'i vinde tu mn'ie g'icitQrea asta?
    —   Dep tri sute bune !
    —   D-apă nu uoi da mai ieftină, nu ? îm pare cam scumpă !
    —   Nu — dzîce — că cu asta — ice — ciştij mult!10)
    îi dă uomu tri sute bune, să duce Păcală acasă, cu şasă sute de zlot, pe-o pk'şle de vacă. Pe cît colo, pe alea timpuri, iera şaptezeci, obzăci, o sută, o sută douăzăci de zloţi, o vacă prima ! n)
    —       Buun, cgtaţ, măi sătşni, — cătă sătenii care-o fost în satu lu Păcală — mn'i-aţ mîncat voi] vaca mea12), da pe o pk'işle de vacă io am scos — dzîce — şasă sute de zloţ !
    —       Hii! măi! — sătşn'ii să mn'iră acolo că cum, cu o vacă-i cît — ci — cu şeptezăci-opzăj de zloţ şî iei pe pk'işle o scos şasă sute ! •)
    •) Pov. loveşte în masă, cu pumnul drept. 10) Pov. subliniază, cu arătătorul drept. u) Pov. subliniază, cu arătătorul drept. 12) Pov. subliniază, cu stînga.
82
    Haai, tăţ gmenii a tăiş vaci, a-mbla cu pk'ei pi la tîrg, dă-n stingă, dă-n dreapta:
    —   Cit cşi, mă bădie, pe pk'işle ?
    —   Şasă sute !
    —       Bagă-o-m pk'... la mă-ta, da ce pk'işle-i cu şasă sute, că poz lua şasă părek'i d'e boi13) ! O pişle de vacă cei tu şasă sut ? Da cş-i cu uomu, cu-aiesta? Ce-i cu oamenii, cu-aieştia tăţ ?
    G'in oamenii acasă, cu pk'işile, ba la altu să-mpuţă-n spinare, ba altu-o zvîrle-nt-o şanţ.
    —       Măi, da ce să facem noi cu uomu, cu-aiesta, că-aiesta ne-o păcălit rău amu !14) Amu n-avem, mai n-avem bani.
    —       Hai mşrem la iei tuoţ înt-o nşpte şî ni cîcăm pe uşă ! Să-l facem de grgdză şî de mn'inune, că.. . alcum nu putem fa cu iei!
    Să dug iei tăs satşn'ii acolo, pun o scară deasupra uşi, daa să cacă tăţ acolo, pună-i grămadă de cîcat acolo pe uşă; — iei nu işsă din casă !
    Bun ! dimineaţa cin să scşlă — iei nu să pădză niciodată a fi, a ieşi din casă, iei întîie, ce tăt femşie. — Gînd deşkide uşa, dă cîcatu cela peste femşie colo, pute acolo de ţî-i grgdză15) di iei. D-aapăi strigă femşiş, cîtu-1 ţine gura:
    —       Uoo ! bărbate, că-aicea la noi nu ştiu ce-o făcut. Cîca-tu-s-o, o ce-o făcut16) de s-o-ntors pe mine, cînd am deştis uşa?
    —   Taaj, măi femşie — ice — nu fă larmă ! Da ci-i acolo?
    —   Dacă iacă ce, şî iacă !
    —   Taaj, nu fă larm !17)
    Pregătşşte iei acolo de un ton mare, adună di colo cîcatu, îl pune-n ton, îl leagă cu o faţă de masă acolo pi la gură 18) frumos, îi pune-acolo un steagu, şî să duce iei cu căruţa, cu cîcatu p'e sate, pe oraşă, pe unde şti iei c-a afla orice boieri maari, cu bani şî nu ştiu ce... !
    După ce să duce iei cît să duce, d-apăi înspre sară, unde-o tras, iei, Păcală, o traz la un gospodar' maare, la un boişr.
                                  13) Pov. subliniază, cu stingă. u) Pov. clatină din cap. 16) Pov. subliniază,
cu arătătorul sting. 16) Pov. subliniază, cu arătătorul sting. 17) Pov. subliniază,
cu arătătorul sting. 18) Pov. schiţează un cerc, cu mîinile.
83
    Apăi boigriu turna stătg pi colidor acolo:
    —  Bună sara, cucgne !
    —  Bună sara, drumaş ! Da-ncotro ?
    —  D-apăi... nij io nu ştiu 19) încătro aş apuca.
    —  Da ce port acolo?
    —      Bani împărătieşti! Şî — dzîce — nu ştiu unde m-aj băga cu căruţa ca să nu mn'i-i fure cineva peste ngpte, că pe mine mă şî omgră împăratu dacă îm fură bani!
    Zîce: — Tra la min'e-m vor ! Aij la mine 20) — zice — am cîni, am slugi, aiş poz lăsa liberi, nu ţî-i fură nimeni!
    Trage iei colo.
    —      Dgmn'i cocgne, d-apoi dacă mn'i-i fură21) mn'ie-n ngptea asta banii aigştie, pe mine mă omgră-mpăratu !
    —      Nu ti tgme de ţî-i fură — dzîce — io ţî-1 împlu 22) de taleri şî de galbini.
    «IJ-j gîndg Păcală — de-aieşti oameni îm trabă mn'ie ! »
    Bagă colo căruţa, prin slugii, desprind caii slugii boigriu-lui, îi bagă-n greajduri, îi grijăs bine, pe Păcală îl ig boigriu, îl duce la masă cu iei, bgu, mînîncă, să mulătuiesc, şăd iei pînă cam pi la dzgce-unspre, dguăsprădzăce ceasuri, să culcă. Da Păcală ce-j g'indg?
    « Mă, de nu-i dormi io o ngpte, nu mn'i-a fi nimn'ică ! »
    Da iei nu doarme pună sîmţă că boigriu doarme, greu. Şî dorm şî slugii acuma, igsă-ncetinel pe-acolo, îmbgrdă butoiu cela cu cîcatu din căruţa lui, mg şî ngposte 23) porcii boigriului, mînîncă porcii acolo socotel'le, şî să duce şî să culcă. Acu-ma-i fericit Păcală !
    Iei ce să culcă? Să culcă on jumat de cias, pgte on cias iară să scglă tă iei întîie. Apu cîn igsă-n curte şî vgde ca tonu din car îi îmburdat, apîi ţîpă-n gura mare cîtu-1 ţîn put'erile:
    —      Vaai de mine24), c-acuma pe mine mă omgră-mpă-ratu ! — şî fă acolo neşte zaigote, neşte ţipete, de Dgmne, că să-ngrodzăşte boigriu, s-apucă di pin somn:
     1#) Pov. subliniază, cu capul. 20) Pov. subliniază, cu dreapta. ai) Pov. subliniază, cu stînga. 22) Pov. bate în masă, cu dreapta. 2S) Pov. arată spre stingă, cu stînga. 24) Pov. subliniază, cu stînga.
84
    —   Ce-i acolo ? Ce-i ? — strigă.
    —       Dgmne că-amu mn'i-o furat banii şi-n ton mn'i s-o cîcat25) — ş-aşş !
    —   Taaj, nu fă larmă ! Taji — boişriu 1-înfrică pe Păcală,
    Nq ! odată pune slugii la dispozîţîie, duc tonu la vale îl
spală, îl curăţăsc frumos, de-ai putu să bşi apă din ton ( !), şî-1 aduc acasă, îl curăţăsc frumos, şî-1 şterg, şî să duce acolo unde i-o fost casăle lui cu banii, scot acolo taleri şî galbini, şî-i împle tonu lu Păcală plir cu bani, cu galbeni şî cu taleri.
    Să duce-i mulţămşşte frumos Păcală boişriului, şi să duce cu caru. Să-ntgrce pe altu drum şî g'ină cătă cas.
    Cîndu-i cîtă casă, dezleagă colo măsgia cş 26) de pe ton ş-îndeamnă iei cu mîna a-i ţurgălui din ton:
    —       Cotaz, măi săteni, băgaz voi p... -m mama vgstă, pe cîcatu vost — ice — ce bani... taleri şî galbeni adug io !
    Hai tăţ sătenii a cîca-n oale 27), în g'idere, în stînga, în dreapta, pi la pk'iaţ cu iei, pi la oraşă, pi unde-s mai mult gmeni:
    —   Măi, da ci port acolo ?
    —   Cîcat!
    —       Mînca-l-ai cu mă-ta şi cu tată-tău!... To cu cîcat îmblaz voi, mă?
    Dă-i bătaie, ba un poliţăr', ba un jăndarm acolo, dă bătaie la oameni ! Să-ntgrnă oamenii bătuţ, vai di capu lor ! Aruncă şî oalile, nu le mai trabă nici gle acuma, nij g'idere, nij nimn'ică; g'iu acasă.
    —       Mă, da ce-i cu omu, cu-aiesta, că-aiesta... aiesta nu-i nimică alceva, numai de omorît ? Mşrem la iei tăţ şî-1 omorîm !
    Hai tăţ sătşnii să duc acolo la Păcală să-l omgră, să vedzi.
    —   Da cum l-om omorî? — Iera prgstă lumea pe-atunc.
    ll bagă-nt-on sacu. Leagă sacu la gură şî-1 iau tăţ şî-1
duc la o vale acolo, apa-i mare !
    Ce să vedz ? Tos sătenii să duc acolo cu iei, iei uită să-j işii bote de-acasă; ca să aibă cu ce-1 omorî. Să duc tăs pîn acolo:
    20) Poy. subliniază, cu mîinile. 2e) Pov. scutură, cu stînga. ,7) Pov. subliniază, cu stînga.
85
    —       Măi, d-apă cum l-om omorî, ca să-l ţîpăm aşea28) ala a ieşî şî din apă? !...
    Hai tăz după bote, nu lasă nici unu colo să stgie strajă lingă Păcală, tăs să duc după bote, că l-o dus cam departe 29) la vale.
    D-apăi în timpu ala încît să duc după bote, g'ine-om păcurar cu ngşte uoi, cu om fluier:
    —   Du-lu-du ! du-lu-du ! pe-acolo.
    Da Păcală din sac:
    —   Io n-oi sta de bg'irău ! 30) Io n-oi sta de bg'irău !
    Da păcurariu tă s-apropie, să vadă că ce-i, că nu vgde-uom stîndînpicigre, vgde sacu ala colo, gios, pe ţărmur'li vălii; da Păcală, cîn simtă că să mai apropie, iară strîgă din sac:
    —   Io nu stau de birău ! Io nu stau de bg'irău !
    —   Da ce-ai dzîs, mă? — ice păcurariu.
    S-apropk'ie mai aprgpe:
    —       Şa — ice — că pe mine mă vrea-a mă pune de bg'irău la sat; şî nu vreau a sta, şî m-o adus ais să mă-arunce-n apă !
    —   Zî că stau io ! — ice păcurariu.
    —   No hai — ice — dezleagâ-mă şî te bagă-aici!
    G'ină păcurariu, dezleagă pe Păcală din sac, să bagă iei, îl leagă Păcală pe păcurar', ig bgta şî fluieru, şî fuge la uoi, şî s-întgrce pe după o culme de dîmb 31), după ce le-ntgrce pi colo, g'in sătenii colo, la sacu. Apă care cum g'ină: poc ! 32) uo, jîop !
    —   Măi, di că io stau de bg'irău !
    —       Da ...tu-z mama ce ti-o făcut, încă bg'irău ni-i h'i, nu ne-ai mîncat satu pun-amu ? Amu ţ-om da noi ţîie bg'irău !
    —   Măi, că stau io de bg'irău !
    —   Amu ţ-om da noi bg'irău !
    Apoi dă, care cum g'in acolo cu bota-n cap, în pk'icgre-m cuorp 33), unde nemeresc. Il omgră, flu-ştu ! 34) cu iei acolo-n apă: *
     *8) Poy. subliniază, cu stînga. 2#) Pov. subliniază, cu stînga. 30) Pov. neagă, cu capul. 31) Pov. schiţează întoarcerea, cu dreapta. 82) Pov. se răsteşte, cu dreapta. M) Pov. subliniază, cu mîinile. 84) Pov. aruncă, cu stînga.
86
    —   Nq ! Acolo ţ-î locu !
    Să-ntorc, să-ntorc tăţ acasă:
    —   No scăpat-am35) noi de Păcală!
    Ce să vedz? cîndu-i colo mai desară, Păcală:
    —   Du-lu-lu ! Du-lu-lu ! c-on fluier colo, din capătu satului.
    —      Nţ> — ice — cotat, măi săteni, băgaz voi p... -m mama vQstă — ice — că m-aţ ţipat în apă 36), da din apă — ice — ce stînă de uoi mi-adun io !
    —      Ni măi! bătu-tu-l-ar Dumn'ezău, iacă, ala şî din apă o-nturnat, şî cît am dat noi pi iei, că-am crezu că-i mort!
    Haai tătă lumea la apă colo să saie tăz să-ş aduie şî iei uoi!
    Sare unu, sari duoi... t4 sar unu cîte unu, da a avut şi-om popă acolo-n sat, înt-ala, s-o dus şî popa, s-o dus şî prot'easa, sar tăz, da popa rămîne la urmă; d-apî cîn sare popa, proteasa o rămaz măi la urmă, că ie o fost urma di tot! 37)
    —      Da — dzîce preot'easa cită popa — : afund, afund, părinte — ice — că-acolo-s ceale cornute !
    Atunş fluştuc ! şî iş după iei, ş-o rămas satu numai cu sîngur Păcală 38), şî cu o stînă de uoi.
    Apă aşş că... şî voi dragi ascultători, să nu vă luaz după Păcală, şî... să nu-1 batez, de-a fa iei o păcălitură, să-l lăsăm cu-acşiş, şî noi sa ni videm tăz de treburi.
Inf. Feier Nicoară al lui Timoc; Turţ, rn. Oaş; culeg. O.B.—Al.A.; la 26.V.1963; transe. Al.A.; durata: 18'30"; A.I.F., i. 14084 (mg 315 b).
Pov. o ştie: «am învăţat d'i pi la mojnegi, p<?t'e d'i la 14—15 an'i.» De cînd n-ai mai povestit-o? «nu o-am spus p<?t'e nic de 2—3 an'i». Pt. motivul cu pielea ghicitoare, v. varianta « cu ghicitoarea »; Motivul vinderii excrementelor nu apare în variantele indicate la Ianoş slugă la popa.
                                              3S) Pov. subliniază, cu dreapta. 3e) Pov. subliniază, cu dreapta. 37) Pov.
subliniază, cu_stînga. 88) Pov. subliniază, cu stingă.
                  ROMÂNUL LA COASĂ
    Să duce un om la popa să-i lucre, la CQsă, cosască, şî să-i dgie-un font d'e clisă pă zî dîr CQsă. Şî cosgşt'e şî popa, cosăsc împreună. Şî sara, cîn să termină zuua, igşe luna.
    —      IJi — zîce popa cătă om — atunce va fi zuua d'eplin — zîce — cîn va scăpăta ş-aista x) — zîce.
    —   D-apă ce-i ăsta? — zîce uomu.
    —      Aiesta-i frat'ele soarelui — zîce — ş-apoi cîndu-i, sca-pătă ş-aiesta, atunci-i zuua d'eplină.
    —      Nq, bin'e-i — uomu să-mvoigşt'e, cosgşt'e mai d'e-part'e. Are iei ideile lui, ceva. !£, mai cosgşt'e şî popa, c-amu să lgsă pă uom colo, şt'iig că n'ij uomu nu va lucra dacă nu va sta şî iei p-acolo: mai lucră, şî mai nu. Şi cîndu-i să, aprgpe să scapet'e luna:
    —      Nq, amu — zîce — mgm cătă casă — zîce popa — n'e-om culca — zîce — şî — ice — ţ-oi plăt'i.
    Ş-apoi pun'e fontu colo 2) să-i măsure-ntîi clisa şî... Uomu mg ş-aduce um bolovan şî zdup ! cu iei lîngă fontu popii.
    —   Pă ce-i aista?
    —   Aiesta-i 3) frat'ele fontului — zîce uomu.
    —   D-apăi cum?
    —   D-apăi şî sgrele-o avu frat'e — zîce.
    —* Păi cum?
    —      Pă — ice — dacă nu pui 4) — zîce — atita clisă aice să ducă şi pă frat'e, frat'ele fontului — zîce — atunj—zîce — aci-z dau cu ielu-n cap ! — zîce.
    0 Pov. arată spre stînga, cu arătătorul drept. 2) Pov. pune dreapta pe masă. 3) Pov. pune dreapta pe masă. 4) Pov. pune dreapta pe masă.
88
    Ş-apoi fu musai să-i dşie-atîta slăn'ină să tragă cu frat'ele fontului şî cu fontu. Atîta-i povestea.
Inf. Breanc Gheorghe; Cresuia—Beiuş; culeg. O.B.—D.T., în sept. 1961; transe. O.B.; durata: 2'; A.I.F., mg 1902 f.
Pov. o ştie « Tă d'i la oamen'i d'i la muncitori, cîn lucram îm pădure ». Ai mai povestit-o? «Tare dată, d'e d<?uă uori, aşa».
Are 4 variante din Moldova.
                   « ŢIGANU ŞI JUDICATORU »
    A fost odată într-un sat, puate kiar în ţara nuastră, unde locuieşte şi uameni, şi mai multe feluri dă uameni, şi fierari, şi una alta, ierau acolo în satu ăsta doi vecini, iei buni prieteni, una alta: Iiuon şi cu badea Giorge. Dă fapt, iei iera cam beţîh'i. Az, mîine, cînd şi cînd da ruată pă la prăvălie.
    într-o bună zi, s-apucă iei şi să-mbată strajnic, vin seara tîrziu acasă. Mergîndă pă drum p-întuneric-aşa, mai pîn noroi, mai una alta, ş-a mai adus iei aminte ba dă una, ba dă alta.
    —      Că tu mi-ai zis mie-ntr-o zi aşa, că tu mi-ai făcu mie aşa, că nu ştiu ce... In fine. Cînd s-a apropiat dă casele lor, cîn să să despartă unu dă altu 1), în loc să-j dea bună seara, nu ştiu ce, s-a lua la bătaie. Jap ! Dă-i ăla ! Dă-i badia Iiuon lu badia Giorge, dă-i şi badia Giorge lu badia Iuon. Truse ! Plusc ! Pînă la um momen dat, ca la oarce bătaie, unu rămîne bătut2) ! Aşa ! Ţiganu care iera vecin cu iei acolea, a auzit tuată mişcarea de la-nceput, tot. Dimineaţa, cîn s-a sculat, să duce la badia Iuon, că iera cu capu spart.
    —  Bună dimineaţa, bade Ioane.
    —  Bună dimineaţa, măi cumetre.
    —      Ce păţişi cu hoţu ăla az noapte ...tu-1 în c... pă mă-sa? Te-a bătut di ti-a omorît — zice. — Aşa ! Fă-i proces — zice — cumetre, că iu ştiu totul — zice — ş-ai să vezi — zice — să-l băgăm îm puşcărie — zice — că-i un hoţ badia Giorge.
    Bietu uom cînd a auzit, a prinz bucuros. Gata.
      J) Pov. subliniază, cu dreapta. !) Pov. subliniază, cu dreapta.
90
    —      Numadecît, s-mă pui martor pă mine — zice — da-mi iei, cînd om pleca la judicată, ai să iei ş-on clondir cu rakiu, să mai b'em pă drum.
    Bun ! îi face procez lu badia Giorge, badia Iiuon, om proces strajnic dă lovituri, dă bătaie. Pune ţiganu martor, ş!
    Cînd a venit ziua judecăţii, citaţii la inculpaz, la reclamant, martorului, toţ să duc la judicată. Cîn să duc acolo, la judicată, ce să vezi? S-aşază pă scaun3), ca-n fiecare sală dă judicătorie, lume-acolo multă, aştepta şi iei să le strige procestu. Strigă:
    —  Iiuon cutare, G'iorg'e cutare !
    —  Martoru: Fieraru cutare !
   Gata !
    —  Ei, vino-ncoa 4), măi ţigane.
Să duce la judicător acolo.
    —  1$ ! Ia zi după mine:
    « Jur în credinţa lu Dumnezeu să spui adevăru » — cum o h'i mai făcut iei, ca la oarce judicătorie. Âşa ! zice:
    —      Ia spune-mi tu miie — zice. — Ai văzu tu pă cutare — zice — dînd în cutare ?
    —      Apoi dă unde să văd 5), domnulea judicător — zice —că iera întuneric bezna — zice — de-z dideai cu deştele în uoki şi ploua de turna cu cofa — zice— nuaptea pă la mezu nopţii.
    —   Păi — zice — nu aşa.
    —      Da — zice — l-am auzit pă bietu nenea Iiuon răm-nindă şi pă hoţu-ăsta bufnindă-1 mereu şi trîntindă-1 şi rămnea săracu, betu...
    —   Mă — zice — io nu te-ntreb c-ai auzit: ai văzut ?
    —      Păi da dă unde să văd, domnule judicător, că iera întuneric bezna — zice — n-auzi odată, ori nu-nţeleji şi dumitale — zice — că nu să videa de loc. Da dacă am auzit ? !
    —      .. .tu-z mama ta dă puorc să-s.. .t — zice. — Păi io nu te-ntreb aicea c-ai auzit. Io te-ntreb c-ai văzut?
    —   N-am văzut, domle !
    3) Pov. arată, în lături, cu stingă. 4) Pov. cheamă, cu dreapta. 5) Pov. ţine dreapta deschisă pe genunche.
91
Şi să scoală judecătoru cam necăjit di colo, dă la scaun şi jap ! 6) doă palme 7) ţiganului.
    —     Ai, ieşi-afară de-aici, porcule. Aldată, aldată, să nu te mai iai după auzite. Să spui numa ce vez tu.
    Bietu ţigan, cam dă ruşinea uamnlor, cam dă frică, cîn să s-apropie să puie mina pă ivăr să iasă-afară, a scăpat o băşină, pîrţ ! Uuu ! Judicătoru-a auzit dă la scaun, di colo. Tuată lumea a-nceput a rîde în sală-acolo, nu ştiu ce. A făcut kief. Să scuală necăjit judicătoru să-ce fuga la ţigan şi-l soseşte.
    —  Ia stai, mă măgarule — zice. Să opreşte ţiganu.
    —      Da ce-ai cu mine, domnule judicător — zice — ce tot ai cu mine?
    —  Mă, ce, aic ie porcăria lu tat-tu ce vorbeş tu ? — zice ?
    —      Da ce mă faş porcărie? — zice.— Io sîn şi io un creştin cum m-a lăsa Dumnezeu.
    —      Cum — zice — măgarule — ice — de ce te-ai băşit aicea — ce?
    —      Da nu m-am băşit, domnulea judicător — zice.— Lasă-mă-n pace.
    —      Cum, măgarule — zice — de nu te-ai băşit — zice. — Nu te-am auzit io dă la scaun di colo — zice — că te-ai băşit aij ?
    D-apăi ţiganu numadicît pac ! pac ! dguă palme.
    —      Apăi n-ai spuz dumitale, că după auzite să nu să ia nimenea — zice ? — Acuma mi-ai spus că, na, să nu te iei după auzite.
    Şi jap şi ţiganu doă palme judicătorului şi di colea a işit pă-uşă afară 8) şi mină !
Inf. Gh. M. Rădoiaş; Bătrîni— Teleajen; cules în Bucureşti, 19 martie 1956 de O.B.—C.B.; transe. T.B.; durata: 5'; A.I.F., mg 1076 c.
La terminarea înregistrării, pov. observă: «ieu ce ştiu, spun, vorba aia: «p... mea de ţ-o trece, p. .. mea de nu ţ-o trece ».
Pov. o ştie: «asta nu ştiu 5ine mi-a mai spus-o». Cînd? «Nu aşa de mult: vo 10—15 ani».
Ai mai povestit-o? «Da».
                                              8) Pov. tresare. 7) Pov. loveşte palmele de 2 ori.8) Pov. subliniază, cu dreapta.
                    ŢIGANUL CU CAII POPII
    Ţîganu-o mărs s-o spoved'i la popa. Tă 1-o-ntrebat c-o luat, c-o furat, şî cît'e c-o făcut.
    —   Păi, am gînd'it — gînd'ş — am gînd'it numa!
    —       Gîndu-i una cu fapta. Cînd ai gînd'it, ai şî făcut. Tot una-i.
    —   Să pQt'e asta, părint'e?
    —   Da!
    —   Nq, păi, că să ppt'e, să pgt'e.
    O mărs sluga odată cu caii — ţîganu avea mălai în livadă 1), în grăd'ină — o mărs cu caii la apă şî i-o scăldat, că p-acolo-i iera trecerea. O trecut cu caii p-acolo şî sluga o rămas, o grăi cu altu 2), cu on uom. Şî caii păste gard s-o-nt'ins la păpuşoi3), să, ar mînca păpuşoiu, şî n-o mîncat.
    Ţîganu-o sărit pă cai şî i-o luat şî i-o dus şî i-o legat la iei în ocol. Sărit sluga:
    —   Da ce, mă? Că nu ţ-o mîncat.
    —      Nu-i slobod — zice. — O vru 4) să mănînce, şî gata ! Du-t'e după popa 5), io nu ţ-îi dau, du-t'e să vie popa.
    Nq, zin'e popa.
    — Păi, măi ţîgan'e, api cum d'e mn'i-ai înk'is tu caii?
    —       Aşş, părint'e ! D-api cum ai zîs dumn'eata cîn m-am spoved'it? Ai zîs că gîndu una-i cu fapta. Iei o gînd'it6)
      0 Pov. arată înainte, cu dreapta. 2) Pov. arată spre stînga, cu dreapta. 3) Pov. arată înainte, cu dreapta. 4) Pov. arată înainte, cu dreapta. 6) Pov. arată înainte, cu dreapta. •) Pov. arată înainte, cu arătătorul drept.
93
numa, da n-o mîncat, o gîn'it. Ai zîs că tot atîta-i, tare că mînîncă, tare că nu !
     I-o dat parale ţiganului şî ş-o scos caii.
Inf. Gherman Vasile; Rozavlea—Vişeu; culeg. O.B.—S.G.; în 8 mai 1962; transe. O.B.; durata: 1'; A.I.F., mg 2266 e.
Poc. o ştie «încă d'e mult, d'im băieţîie. »
Snoava e atestată în toată ţara, i se cunosc 7 variante similare (diferă doar amănuntele).
In catalogul Thompson (ed. 1961), tipul acesta (1804) este atestat numai în Franţa, Italia, Jugoslavia şi Cehoslovacia, apoi în Cuba.
MOŢII ŞI POPA
    Pă vremurile mai d'e mult, nu iera batoză pi la noi, ad'ica n'is pă alt'e locuri, că iera batoză rari. Mereau moţi d'e-aisa d'im part'ea Bradului d'i p-acolo, ven'eau moţi cu-mblăsiii la-mblăsit, cît'e-o grupă d'e cît'e patru, d'e tri, d'e doi, cum să hotărau iei d'e să strînzeau prşt'in'i laolaltă. Or plecat moţi cu-mblăsiii, d'eodată n'imer la um popă. Să duc moţi îm patru ş-îmblăt’esc îm patru în şură la popa. Şura largă, să pun moţî la-mblăsii, dau să meargă tip-tip, tip-tip ! Vin'e popa şî să uită la iei cum îmblăt'esc.
    —      Mă — zîce — băgaz d'e samă — zîce. Ise — un'e ră-mîn'e cît'e-on spic — ise — mai das cu-mblăsiii după iei d'e îl mai zdrobit. Nu lăsareţ—zîce —că, vez, bgmbele-s scumpe.
    —   Bin'e !
    Moţî lugră samă. Unu mai, o ţîră mai interesant — o sărit, cum o dat iei cu-mblăsiu, o sărit on spic la popa pă spat'e, s-o prinz la popa să spat'e. H ăl al alt o văzut şî, spicu la popa pă spat'e, jîîp ! cu-mblăsiu la popa pă spat'e. Popa:
    —   Nq, păi d'i se dai ?
    —      Apă — ise — acolo o fos spicu ! Dumn'eata ai zîs — ise — că să dau după spise, să nu rămînă spisele n'ebătut'e. Pă-1 bat şî la dumn'eta-n cîrcă.
   Aşg c-o foz bun bătut la popa-n cîrcă şî or lucrat la popa pă cum, cîn or terminat ş-o rămas cu, da popa bătut cu-mblăsiu.
    Aia o fost.
Inf. Oneşan Petru-Truc; Cerbăl—Hunedoara; culeg. O.B. în 20 iulie 1960 ; transe. O.B.; durata: 2'; mg 1722 c.
95
«ŢIGANII ŞI BARDA » *)
    A fost odată într-un sat un preot care, dă felu lui, umbla pîn sat cu botezu, cu dascăl, cu una alta, însă dă meserie iera cam hoţ. într-una din zile — mai pişcă di pîn casă cîte ceva ce-i vinea înainte acolo, ce videa că nu ie puz bine, îi da uordin dascălului şi băga-n dăsagi.
    Un fierar simţise treab-asta. Ce s-a gîndit fieraru? A ascuţit o bardă bine, a băgat-o-n foc, a făcut-o roşie. Cînd a văzut că ieste apruape să y'ie botezu să intre la iei în casă, numadicît a lua barda şi-a dus-o şi-a pus-o pă pragu uşii. Aşa. Şi intră r'epede în atelieru dă fierărie şi spune:
    — Părinte, duceţi-vă-n casă şi botezaţ. Că io am treabă şi nu-i femeia aciia.
    Gata ! Cînd a intra părintele la pragu uşii, barda iera pă prag, frumoasă, lustruită. A început a cînta:
         — In Iordan botezîndu-te tu, Duamne,
         Şterge barda, măi Stane !
    Stan, care iera cu dăsagii-n spinare, numadecît haş ! S-o bage-n dăsagi. Cîn să puie mîna pă ia, l-a fript, a scăpat-o jos...
         O ştersei
                                             şi mă fripsei ... tu-i măiculiţa iei!
    Fraţilor, vă rog să ne scuzaţi. Noi ciobanii ăştiia nu prea ştim să vorbim. Ce să faş cu ciobanii. Una ştie alta face. Să mănînce tot ce-i place,
         Să bea apă din izvuare,
     *) Pov. a anunţat greşit titlul care e, de fapt « Popa şi barda *.
96
          Să cînte din fluier tare Şi să duarmă la răcuare !
Auzi viaţă de trăit, s-ajunji cel puţin la noăzeji dă ani!
Inf. Gh. M. Rădoiaş; Bătrîni—Teleajen; cules în Bucureşti în 20 martie 1956 de O.B.—C.B.; transe. T.B.; durata: 2'; A.I.F., mg 1079 b.
Pov. o ştie: «de la un fierar dă la noi de-acolo — ie romîn; de mult, poa să fie vo 20 dă ani. Mi-a spus-o o singură dată şi ieu am ţinut-o minte ».
Ai mai povestit-o? « Da, pi la stînă, scoteam cîte-on tăciune şi ziăeam: — Na, bagă asta-n sîn, cum a băgat dascălu barda-nroşită în desagi!»
Snoava e atestată în toate provinciile, în 13 variante; în unele, numele dascălului e Stan, în altele Filip, iar formularea versurilor cîntate diferă de cea din varianta noastră.
NEVASTA ŞI POPA
    Ierasă într-on sat on flăcău, frumuşăl flăcău. Acuma, să-nsură; umblă şî iei şî capătă o puicuşgră iar frumQsă d'in-t-al sat.
    După ce trecu — trăiră împreună amîndoi on timp d'e vrgme — n'evasta porn'isă în poziţie. Făcu on copil la o bună vreme. La urmă, să dusă să meargă cu iei la molidvă, ven'i timpu-ăla care trăbuiş să ducă la şasă săptămîn'i, după obiceiurle ngste, la molidvă. însă iei n-avşu popă în sat, iera popa în altu sat. Ase, să dusă biata n'evastă, lug trgca susuq-ră—cum merem noi cu trgca—şi să dusă să-ntrebe la popa să-i facă molidvă. Pă ice popa cătă ig:
    —      Bin'e, îz fac molidvă, da — ice — dacă t'e culci înt-o ngpt'e cu min'e.
    Ig nu zîsă n'imic, lug copilu şî plecă mai d'epart'e. Să duce la al doilea popă, că iera în satu ăla tri popi, iera satu cam mare, cuprind'ş mai mult'e sat'e.
    Să dusă la al doilea popă, iară-aşă.
    —      Ci bin'e, îs fa molidvă numa dacă t'e culci înt-o ngpt'e cu min'e.
    Ig nu zîsă n'imic, lug copilu, să dusă la al triilea popă şî ăla tot la fel ice:
    —      Dacă tve culci înt-o ngpt'e cu min'e, îz fac molidvă, dacă nu, nu!
    Iş-ntgrce năpoi acas şi-i spun'e la bărbatu, ice:
    —      Măi bărbat'e, ioi ce zîsără popii. Zîsără că lor atîta li să căzu d'e cu plăcere d'e min'e şî spusă că num-aşă îm fac molidvă dacă mă culc cu iei.
    Bărbatu:
98
    —       Tu ! spun'e că io mă duc la mgră astară şî du-t'e iar să-z facă molidvă şi spun'e-le să vină. Să vină astară, că io mă duc la mgră, că io m-ascund un'eva.
    Iei s-o dus şî s-o ascuns. Ig să duce la molidvă. Ig copilu şî să duce la popa ăl d'inti, îi face molidvă, îi spun'e:
    —    Pă sară să vin'i.
    Şî cîn tărmină ăla cu molidvă, să duce la al doilea popă.
I făcu molidvă, i spun'e şi lui:
    —    Să vin'i pă sară!
    Da ig nu spun'esă d'i la unu la altu că ia pă tot îi k'eamă înt-aia sară.
    Să duse la al triilea popă să-i facă şî ăla molidvă, spun'e şî cătă ăla:   .*
    —    Să vin'i tot pă sară.
    însă bărbatu ierasă dus d'e-acasă. Cîn să făcu sară, să pomgn'e că aud'e pă cin'eva la uşă, n'evasta d'in casă. Iacă un popă întră în casă.
    —    Ng — ice — am venit, un'e.
    —    Bin'e c-ai venit, bine.
    —       Să pregăteş ceva mîncare şî d'e beut, c-apoi n'e îndrăgostim.
    Umblă ig, să făcu, încoaci, încolo, că pregăt'eşt'e mîncare. Cîn ig să pregăt'ească, aud'e la uşă iară bocăn'in.
    —       Vai, vin'e bărbatu! Un'e să t'e-ascund, domnu părint'e? Hai bagă-t'e pă buduroi.
    Pă urmă, întră hăla popă în casă:
    —   Ng — ice — să ne îndrăgostim.
    Iei prinsă co d'e ig să să-ndrăgostască, ia spun'e:
    —       Nu, trăbă să mîncăm ceva, să bem, ş-apoi n'e îndrăgostim.
    Pună umblă ig încoaci, încolg să facă mîncare, s-aud'e iar la uşă cineva. Ig:
    —       Vai, părint'e, vin'e bărbatu — ice — du-t'e bagă-t'e co pă buduroi.
    Bagă şî pă-ăla tot acolo.
    întră al triilea popă. Cum să dă cătă ig să să-ndrăgostgze.
99
    To la feli îi spun'e:
    —      Uită-t'e, trăbă să folosim ceva mîncare, beutură îna-int'e, apăi n'e îndrăgostim.
    Pună umblă iş iară, încoaci, încolş, să pregăt'ească, s-aud'e bărbatu la uşă.
    —       Vai, părint'e, vin'e bărbatu. Du-t'e, aruncă-t'e co pă căloi.
    Iei nu şt'iş că mai sîn doi acolo. Să bagă iei tot aco, popa. Bărbatu intră în casă, întreabă:
    —   Tu, găt'iş ceva d'e mîncare?
    Iş spun'e:
    —       Nu — ice — că n-au tăcut copilu şî nu putui să fac — aşă ş-aşă. Ice:
    —   Du-t'e pregăt'eşt'e ceva.
    —   Păi nu poci.
    —       Că musai. Du-t'e, fă focu colo pă vatră la cuptor acolo, la căloi că eu mă duc şî tai un purcel d'i la scrçfâ, si cinăm.
    îş:
    —   Nu pos să fac că n-am timp, şî nu poci.
    —   Lasă, să mă duc ieu.
    Să dusă bărbatu şî strînsă gozuri d-şlea rşle d'i pe-afară, paie, mai pleavă, una alta, şî făcu fum aco şî n'ecară popii d'e fum. Iacă să pomşn'e cu on popă, zdup ! aco pă foc, în go-zu ăla.
    —       IJşi — bărbatu — iot'e ce purcel gras am io aicia, ce grăsun — ice. — O să-l tai pă ăsta.
    Tăie capu la popă şî-1 băgă su pat. Dup-aia mai făcu, pică altu popă. Tăie şi p-acela.
    —   Hei, că altu grăsun mai gras şî mai frumos.
    Tăiş şi pe-ăla şi-l băga su pat. Dup-aia, mai făcu foc. Şî iară măi făcu, pică, pică şî al trielea popă. Tăie şi p-ahăla şî-1 băgă în casă, îl ţîpă în miljocu căşî.
    Ma îi spun'e:
    —       Acu — ice — să mai vină şi dracu să n'i-1 işş, că am d'estui aicea, ce să mai fac cu iei, să mai vină şî dracu să mai işş.
100
    Cîn găti vorba, iaca intră un uom în casă.
    —  Bună sară, măi uamen'i !
    I-or mulţămit.
    —  D-apăi ce facet?
    —      Dacă — iç ce — n'e necăjim aicea cu mortu ăsta ice — şî mă rugai d'e dracu, să vină să-l iş, d-apăi nu vin'e să-l iş.
    — Pă — ice — tomna ieu-s dracu, ven'i să-l iau.
    —  Pă bine, iş-1 — ice.
    —  Pă-1 iau, numa dacă-m dai copilu mie.
    Ice: — Io ţî-1 dau dacă mi-1 duci popa d'e-aicea, să nu-1 mai văd aie.
    Dracu luo pă popă în cîrcă şî să dusă cu iei d'eparte în n'eşt'e rîpi rşle şî ţîpă pă popă aco sî-ntçrce năpoi după copil, să i-1 dçe. Cînd ajunge dracu să să baje în casă co; uomu scoasă pă hăla popă, în miljocu căsî. Dracu cîn îl vşd'e:
    —  Iq păi — ice — popa iară-i aie.
    —      Apă — ice — io ce să fac, nu poci da copilu — ice — că nu l-ai dus. Vez — ice — că-i popa tot aia-a ven'it înaint'ea dumneata. Pe un'i-o ven'it, pe un'i-o ven'it — ice — mă mirai că să bagă înaint'e la dumeta în casă — ice — şî io cum să dau copilu dacă nu-1 duseşi, să ni-1 duci, iară, atuncea ţî-1 dau.
    Luo şî pă-ala popă. Dracu n-o şt'iut că-s atîţa popi aco, o^gîn'it că-i tă hăl d'intîi. Luo şî p-ăla şî-1 dusă măi d'epart'e în n'eşt'e munţ, în n'eşt'e rîpi. Il ţîpă. Cîn întçrce înăpoi, uomu scQsă pă hăla popă în miljocu căşî. Cîn să bagă d'iavolu în casă:
    —  Pă — ice — iară o ven'it ! Păi iară !
    —      Pă — ice — să-m dai copilu, că io ce să fac, nu poci să scăp d'e iei.
    —      Păi, nu ţî-1 dau pînă nu-1 duci, vez că l-ai, cum l-ai dus, nu l-ai dus — ice — să ved'e că l-ai pus aprçpe, d'e-aia o ven'it iară. Du-1 un'eva mai d'epart'e.
    Plecă cu iei iară şî-1 dusă mai d'epart'e în n'eşt'e munţ. Ven'in pă cale, bietu dascălu d'in comună o plecat, că făcş part'e înt-altu sat mai d'epart'e, învăţa copiii. Plecă să să ducă aco în satu ăla la şcoală, să tîln'eşt'e cu dracu în cale.
101
Dracu cîn îl ved'e, socoat'e că-i tăt popa ăla d'e-o fost aco la uomu ăla în casă, î Iuq în circă.
    —      Stăi, că ţ-arăt ieu ţîie, t'e-oi duce ieu măi d'epart'e şî d'e tri uori t'e-am dus pună sus şi tătd'eauna veniş iară, stăi!
    Luq pă dascălu în circă, da betu dascăl plînjş şi să jelş cin'e-i ăla d'e-1 Iuq. ll dusă pă dascăl şî mai d'epart'e şî-1 ţîpă pă n'eşt'e rîpi, şî-ntQrsă năpoi. Pună întQrsă dracu înăpoi, uomu-i spusă la muiere:
    —      Tu ! Tu spun'e că copilu i-al tău şi tu i-1 dai numa dacă-z pQt'e face on in'el d'im păru tău. I dai un păr să-z facă on in'el, atuncia-i dai copilu.
    Cîn vin'e dracu:
    —       No — ice — acuma vă scăpai d'e popa, acu să-m dat copilu.
    —       Da, io — ice — ţî-1 dau — uomu — întrabă femşa, că-i al iei.
    Ce: — leu numa aşă ţ-îl dau, dacă-m pot face on in'el d'in păru m'eu.
    Atuncea-i spun'e:
    —   Ba cum să nu.
    Dracu, prost, o gîn'it că-i pQt'e face.
    —   Iţ fac !
    Să dusă dracu, cîşt'igă iei o nicovală, căşt'igă un ciocan, cleşt'e, ce-itrăbă d'e meserie, şî s-apucă — ceru păru la iş — şi s-apucă aco cu păru, îl pusă pă n'icovală, şi-i da cu ciocanu. Ce să n'imeară iei păru !
    Păru subţire, n'i n-ajunje să să n'imeară între ciocan şî n'icovală. Să-ndoiş d'e vîrv în sus, să-ndoiş încolo, in'el nu să făcQ. Atuncia uomu-i spun'e:
    —      Măă ! Nu aşă — ice — prostule, să faci în'elu. In'elu să face la ferar' co pă n'icovală şî-îl căleşt'i în foc o ţîr, şî dup-aia pot şî-1 faci, a nu aşş !
    Să dusă cu iei la ferar. Acolo mai cercă şi-aco să mai bocăn'e la iei, ferariu-i spun'e:
    —      Ăă, ţî-s d'ejt'ele şî mîn'ile aşă lunj. Trăbă tăiat'e mîn'ile d'i pe-aicea, c-atuncia — ice — numa pot că să faci.
102
    Ii tăiş, ice:
    —   Na!
    Lăsă mîn'ile, le tăie ca să poată să facă mai bin'e-aco să lucre. După ce-i tăie mîn'ile bg'etu dracu rumasă fără, fără copil, că ţîpă păru în foc să să călească păru, să pştă să-l facă. Iei cîn l-o ţîpatvîn foc, păru a ars, ce să mai aibă d'e un'e-1 lua să mai facă in'el. O rumas apăi fără copil.
    Yin'e la uom năpoi:
    —   Nq, îm dai copilu?
    —   Pă — ice — nu mi-ai făcut in'el.
    Atuncea să făcusă zuă şî dracu o fujit ş-o rumas copilu omului.
Inf. Ilona Sînziana din Boşorod—Haţeg; cules de T.B. la Buc.. în 26.11.1951; transe. O.B.; durata: 9' 38"; A.I.F., i. 10912.
Snoavă cu elemente de basm (păcălirea dracului prost).
Motivul cu cei trei morţi (trei gheboşi), pe care purtătorul îi crede unul singur ce revine, apare în toată ţara, în 10 variante; cu puţine excepţii, cei trei morţi sînt preoţi.
Motivul despre imposibilitatea îndreptării firului creţ de către diavol apare în contextul altor 24 variante din toate provinciile ţării. Schul-lerus, la nr. 1175, indică 3 variante (omise de Thompson, în Types). In catalogul Thompson (ed. 1961), tipul despre cei trei gheboşi (1536 B) este atestat în toată Europa, apoi în India, China şi America.
                    TREI POPI LA O NEVASTĂ
    O n'evastă frumgsă să găsş întu sat. Şi iera-n satu-acela tri popi şi o vq iubi a tus-tri. Da iş nu-j d'esbina cred'inţa d'e bărbat, d'icît iei tă mereu o întreba. I£, să vorbşşt'e cu bărbatu.
    —      Lasă, că-i, îi supun'em noi pă popii şşt'ia odată, dacă umbli după min'e, d'e n'i mîntuim d'-ei.
    Cînd îi înt-o zuuă, pleacă bărbatu la oraş că iera-n aproape şi-ntrebă un soldat:
    —      Măi! Dacă vi la min'e-astară, t'e culj la min'e, t'e hărăn'esc bin'e şi-z dau vreo două sut'e d'e lei să-m faci on sărvici, că tu văd că iej voin'icu.
    —      Viu — zîce soldatu — după ce-nngptă — că iei — zuua, ia nu poş, pe-ci, să-m fac treaba.
    Mq la uom, după ce-nngptă. Şî iq vorbeşt'e cu popii, îi, pă unu-1 bagă-nto cămară1), pă unu-ntu cot'eţu, pă unu-nt-altă cameră.
    —      Ş-apu fişt'icare, la uara cîn voi k'ema io, va fi libăr, iţ ieşi2) şi iz vin'i la min'e la cameră. Că bărbatu nu-i acasă.
    Soldatu d'i colq ascunsu, bărbatu-nt-al loc ascuns, iq mq şi d'eşk'id'e um popă3). Vin'e la uşă-acela. Nq, l-apucă soldatu şi haide cu iei la Criş la apă, să dqie cu iei pă apă. Mq cu iei, dă cu-acela. Pă dn soseşt'e napoi.
    —   Dusăşi-1?
    —   Da ! D'e-acela mă mîntuii — ice.
Mş şî scloboad'e-altu.
    x) Pov. se uită la stingă spre cămara casei. a) Pov. pune arătătorul sting pe masă. 8) Pov. pune arătătorul sting pe masă.
104
     —      D-ind'e t'e-ai mîntuit, că iată-l-ai 4) iar înapoi la uşg — ice.
     —      D-apă că ţîpatu-l-am 5) — zîce — d'e-am crezut că nu mai vin'e pînă-i lumea — ice.
     —   Pă iară-i aci!
     Iar mg şi-l apucă şi p-acela, îl duce. Dă şi cu-acela. Vin'e napoi.
     —   Dăduş cu iei?
     —   Da!
Ig mg şî sclobgd'e celalalt. Vin'e la uşă cela.
     —   Dusăşi-1?
     —   Dusăiu.
     —      Păi bin'e, d'-ind'e-i ăsta la uşă dară? Că iată-1 înapoi la uşă — ice.
     —   Ăău ! 6) — iei apoi, ciudosu.
Iară să duce şi-l apucă p-acela apăi şi mg şi cu-acela şi dă pă apă cu iei. Şi p-atunci tomna să zărg d'e zuuă.
     Atunş tăln'gşt'e al popă cîn trece păstă apă, trecîn pă pod merg înt-un sat nu şt'iu 7) după ce treburi o avut iei. Ş-îl vedg-acela.
     —       D-apoi în ngpt'ea asta — zîce — tătă ngpt'ea tă cu t'in'e-avui d'e lucru ! T'e ţipai pă apă şî iară mei napoi ?
     Şi-apucă şi pă cela şi dă şi cela în apă8). Şi fu patru popi! Şi vin'e la om apăi şi-i dă ban'ii pă cît îi făgăduisă şi să duce-n treaba lui şi cu patru popi mîntuiţ, în loc d'e unu.
Inf. Buha Gheorghe; Cresuia—Beiuş; culeg. O.B.—D.T. în 28 sept. 1961; transe. O.B.; durata: 3'; A.I.F., mg 1918 b.
Pov. îşi aminteşte doar că o ştie « d'in tinereţe ».
                                                4) Pov. arată spre stînga, cu stînga. •) Pov. pune dreapta pe obraz.
•) Pov. duce dreapta la cap. 7) Pov. ridică mîinile. •) Pov. aruncă cu dreapta.
               « POVESTEA CU POPA ŞI CU DIACU »
    li bun ! Iera pi la noi pin comună, frate G'iţă, un popă sau preuot, cum îi zîceţ pe la dumn'evgstă? Amu cum vrei să-i spui, nQ, hai, ci-o mai întinde vorba !
    Popa nost, ce să vedzi, îi cam plăcea femeile. Ei, iera o comună aşă cam doi-trei kilometri di la comună di la care făcş sărvici, o pus uok’ii colo pe o nevastă fru-mgsă.
    «Aah! — popa să gîndg, cum ar-m-aş iubi io cu-acş. »
    Bine, întră în vorbă cu nevasta. Neveste-i zîcş Mărică şî bărbatu-său iera un uom gospodar', bun gospodar', şî iş ţînş mult la bărbatul iei. Ce să vedz, întră îm vorbă, da iera prieten bun şî cu diacu — pgte i-o plăcu şî la diacu femeile — întră în vorbă cu Marica. Popa, ce să vedz, avea un ţap pi-a-colo pin grădină, îl ţînusă cam bine, iera gras ţapu, bine, bun de mîncat! Unsuros, săuos acolo, ţapu. Apîi cîn vorbşşte-a dg-uară cu Mărica.
    —      Ce zîci, Mărică, cum ar fi socoteala de-aşă, cum ar fi pi dincgce?
    —      Bine — zîce Mărica — am putg ca pe mîni, dacă dumn'eta, părinte — zîce — ai aduce ţapu ăla să-l mîncăm, să ne vesălim, ş-aşă laolaltă.
    Bine, popa ş-o luat la inimă socoteala că nu o uita pe Mărică, ig ţapu, îl duce colo. Da Mărica, ce să spui, îi spune la bărbatu-său, lu Ion:
    —      Cgtă, Ioane, că popa are să g'iie cu ţapu ! Da cînd are să între pe vraniţă, tu pune mina pe ruda porşuorilor, apoi trage popii două-tri! Fuge iei atunş şî lasă ţapu, ş-atunc ne
106
rămîne ngă, şî-1 mîncăm noi1), nu ne mai trebuie săne-ncurcăm cu popa, şî să mă mai igi la bătaie, pe cînd îi lua pin iscgde şî-i afla că...
    Bine, iacă după vorbele ale, şî vine şî popa cu ţapu. întră-acolo pe vraniţă, să bagă în curte. Iacă Iuon igsă di pi după şură cu o rudă de-o porşuorilor: pgc ! poc ! la popa. Nic una, nij dgu, dă-i bătaie ! Fuge popa cîţu-1 ţîn picigrele, pierde şî pălăria 2) pe-acolo, fuge-acas. Gîn vine-acasă, aprgpe de casă, de cine dă cu uok'ii-ntîi? De dascăl, de diac, cum zîcem noi. Popa — uitasăm să vă spui — avg un cal de călărie, zîce cătă diac:
    —      Mă digce ! Uită ce-i socoteala cu mine: io am dus on ţap colo la Mărica, şî — zîce — ia ce gm păţît-o. Da ia vedz tu ce-i cu ţapu cu-ala. Ig calu mn'eu şî te du pîn-acolo, ca să nu te duş pe jos. Ii da o fugă răpide !
    Incalică diacu pe cal, să duce acolo. Da Mărica cam ştig ce gînd o să aibă popa.
    —      Cgtă zîce — cătă Iuon, cătă bărbatu-său — că acuma are să, să trimată popa pe diac, apoi — zîce — grij de rudă şî-i trage şî diacului vo cîteva, să rămîie şî calu !
    Iacă numai şî naşte şî diacu ! întră pe vraniţă. Cum întră pe vraniţă, Iuon pe după şură, cu ruda, apoi dă-i, dă-i ! Sare diacu jos de pe cal, tund'e-o la fugă ! Iuon pune mîna pe cal, pe frîu calului, îl bagă în grajd' ! Ei, acuma şî ţapu-i lîngă cal! Ţîne, fuge diacu cît îl ţîn picigrele, fără pălărie, apoi popa, ascuns şî pi di-ncgce, ca să nu-i igi sama preuteasa că-n ce fel de lucruri îmblă iei, Şî pi dincgce, şî pi dincolo, iacă dă cu uok'ii de diac.
    —      Ng — zîce — digce — încet aşg, şt'i ca să nu-i ige sama preuteasa, zîce — digce ! N-ai văzut — ice — cumva pe mghghg ?
    —      I£g — zîce — văzut-am — ice diacu — pe dracu să te ige — ice — că ihg-hg o rămas acolo ! — ice.
      0 Pov. subliniază, cu dreapta. a) Pov. subliniază, cu dreapta.
107
    Şî cam aşş o fos povestea cu popa. Acuma putem să plecăm la masă,
    dacă v-aţ aduz de-acasă; că uom cu uom aşş să-mbie, care are nas, nu viie !
Inf. Feier Nicolaie-Timoc; Turţ, r. Oaş; culeg. O.B.— Al.A., la 25.V.1953; transe. O.B.; durata: 5'; A.I.F., i. 14 088.
                  « FEMIA ŞÎ HAMANTU*
    A fost odată ca niciodată într-un sat, poate kiar din ţara noastră, o femiie; avia şi ia un om, un ţăran muncitor, săracu, iei nu trăia decît muncea pă la boieri mereu. Pleca primăvara şî vinea tuamna. Acu, femeia rămînea acasă1), mă rog, iera femiie tînără. La una, la un momen dat, şi-a găsit şî ia un hamant în sat. Ce să vez ? Al doilea an, uomu n-a vrut să să mai ducă la muncă, ce i-a spus?
    —      Femeie — zice — anu ăsta nu mai mă duc, că am trăit rău la hoţu-ăla de boier — zice. — Decît să mai sufer aşa — zice — mai bine stau acasă cum o da Dumnezeu.
    —      Ei, uomule, că n-avem cu ce trăi, că nu ştiu ce... I^i, nu să puate, te duci.
    —  Nu mă duc măcar ce-ar fi.
    Acu, femeia nu iera de muncă, da ia trebuia să mai vie-amantu 2) pă la ia. .. Ce să vez? Nu s-a mai dus săracu. într-una din zile ia să-ntîlneşte cu hamantu pîn sat.
    —      Fă — zice — dobitocu ăla al tău nu mai pleacă de-acasă niciodată, mereu îl ţi?
    —      Nu mai pleacă, mă — zice — da pos să vii şi cu iei — zice.
    —   Păi cum să viu ?
    —      Y'i frumos, intri-n casă. Pă iei îl culc la păr'ete 3) şi tu te culci la spatele m'eu 4) — zice — că patu-i dăstul dă mare.
    —   Şi nu simte ?
    —   Nuu simte! Cum să simtă?
    0 Pov. subliniază, cu dreapta. a) Pov. subliniază, cu stingă. 3) Pov. întinde dreapta în lături. 4) Pov. arată înapoi, cu stînga.
109
    —   Bun !
    Zis şi făcut... Ăla i-a^ părut o mie dă ani pîn s-a făcut seară. Cînd seara s-a făcut, bietu uom a mîncat cu femeia, s-a dezbrăcat, s-a desculţat...
    —   Hai să ne culcăm.
    S-a culcat. Iacătă şî hamantu mai tîrzîuor oleacă şi să suie şi iei îm pat, la spatele nevestii. Femiia să-ntoarce cu faţa la iei, a-nceput a vorbi, mă rog, că puate c-a mai făcut iei şi-alceva. La un momen dat, betu uom să pomeneşte şi iei şi vede că ie cam îndesat la păr'ete, nu putea să să mai sucească.
    —   Ce facem? — dă-te, fă 5), mai...
    Ce: — Un să mă dau, că cad jos.
    —      Cum, fă femeie — zîce — n-am loc di loc îm pat ieu?
    —   Cum n-ai ? — zîce — stai acolo, taj din gură.
    Iei numa bagă mîna6) pă sub ţoală pă la picioare şi-înce-pe-a dibui picioarile femeii. Cînd dincolo dă femeie, alte picioare! înnumără7) iei:
    —   Unu, doi, trei, patru, cin, şasă. Fă femeie — zîce
—   parcă-m pa la noi ar fi şase picioare.
    — Vai dă mine, uomule — zice — te-ai strica — zice — nu ma ies sănătoz la cap, ce, noi avem şase picioare ? — zice.
    —   Da, fă — zice — uite şase picioare, iete, întră...
    Ii! femeia, a mierlit-o8), zice:
    —      Mi-e şi frică să mai stau cu dumneata în casă pînă la ziuă. Dă-te jos9) dim pat.
    Femiia numadicît, strînje picioar'le frumos, îi face semn şî hamantului să să strîngă şi iei niţăl.
    —      Dă-te jos pă la capu patului10) p-acolo — zice — ş-aidez la gura sobii, să-z discînt oleacă di opăceală — zice
—   că ti-ai strica de tot, vorbeş prostii — zice — cu şase picioare, să puate? cum?
                                            6) Pov. mişcă din umeri. #) Pov. apleacă stînga jos, apoi o duce înainte.
7) Pov. ţine stînga jos, sub măsuţă, şi pipăie. 8) Pov. ridică stînga. •) Pov.
subliniază cu stînga. 10) Pov. subliniază cu stînga.
110
    Bietu uom11), numadecit sare jos dim pat, să duce la gura sobii. Ia, su pat avia o căldare care făcea mămăligă în ia. Trage12) numa de...
    —   Hai stai jos iş, pun-te-n genuk'e.
    S-a pus uomu-n g'enuk'e la gura sobii, sau cum s-a aşezat iei p-un scăunel, trage 12) căldarea care făcea mămăligă, iera de aramă, şi i-o pune-n cap.
    —      S-fi atent13) aij — zice — niş să nu mişti, că io-z descînt foarte frumos să-s treacă.
    Numadicît ia vătraiu de la gura sobii şi-ncepe a-i descînta:
    Cioca, cioca, ciocălău,
    Scuală, scuală, măi flăcău,
    Şi te du la locul tău,
    Că bărbatu-i fermecat,
    Şade cu căldarea-n cap. Arde-o !
    Gata, ăla numaidecît sare repede dim pat, iese pă uşă. Ţîşti! Şi mină ! Ei, îi ridică căldarea du pă cap şi-o bagă iar su pat.
    —   Ei, uomule, cum mai ţ-e?
    —      Aauleo, vai de mine 14) — zice — parcă m-am mai luminat oleacă.
    D-în adevăr, că iei cît stătusă cu căldarea în cap, stătuse ca-m pămînt!
    —   Ei, haideţi îm pat acu !
    Numadecît se duc îm pat amîndoi, ş-aşază frumos acolo.
    —   Ia-n numără picioarile.
    —   Unu, doi, trei, patru15)...
    —      Vezi, nu ţi-am spus io că nu ies sănătos la cap — zîce — n-ai ştiut ce vorbeşti? Bagă di seamă, că dacă înc-odată 16) să mai întîmplă aşa, apoi trebuie să-z descînt de mai multe uori — zice.
    n) Poy. subliniază cu stingă. ia) Pov. schiţează apucarea şi apropierea, cu stingă. 18) Pov. duce stingă la cap. 14) Pov. duce stingă la cap. 16) Pov. subliniază, cu stingă. 16) Pov. admonestează, cu arătătorul sting.
111
     Ş-am termenat-o !
Inf. Gh. M. Rădoiaş; Bătrîni—Teleajen; cules în Bucureşti, 19 martie 1956 de O.B.—C.B.; transe. T.B.; durata: 4'20"; A.I.F., mg 1075 b.
«Aia n-aţi avut-o. Aia o ştiu de la un unk'iaş dă la noi, trăieşte ş-acu ». De cîte ori ţi-a povestit-o? « Numa o dată. L-am avut vo două veri la oi — are vo 90 de ani şî ş-acum fa6e treabă. »
Cînd ţi-a povestit-o? «Dă dămult, aproape 20 dă ani.»
Ai mai povestit-o? «Da, mai la femei, la bărbaţi, mai mult cu băieţi vara acolo, că toată vara mă năcăjea; uneori le povestesc şi cin mulge, că atunci îi linişte ».
Snoava este atestată în toată ţara în 14 variante — unele cu alte formule de descîntec care de obicei lipseşte. în catalogul Thompson, (ed. 1961), tipul 1419 H este atestat în Finlanda şi Italia. Subiectul se află şi în Decameronul lui Boccaccio.
                       « CU CIURDARIU »
    S-o găta şî o fost aşg că s-o dus on uom la mgră. Femge-sa să ţîn'g cu ciurdariu. S-a duz la mçrâ, da cumu-i pi la mgră x) pe-acol, pe-acol să şt'iu tgt'e cine ce face, şî cum, pin comună. Na, cîndu-i odată, da zice femgia:
    —       Du-t'e, măi bărbat'e, la mçrâ — zice — că nu ieste fărină !
    Ia o foz vorbită cu ciurdariu să g'ie sara la iç. Da mg la mçrâ — da morariu o şt'iut că umblă ciurdariu la iei. Da iei, cum merge la mgră, şî pune sacu jos2), şi zîce, să pună să să şadă.
    —   Mă — zîce — apăi ce ?
    —       Apăi o zîs femgia — zice — că am timp cîn să mă duc acas — zîce — pînă dimineaţă, dacă să nu mă duc — ice — că poc să păşesc în ce urmă ră — zîce — şî nu şt'i ce să-ntîm-plă cu mine.
    —   Mă — zîce — da prost ieşti tu, mă ! — zîce morariu.
    —   Apă cum ?
    —   Mă — ice — la tine-i ciurdariu în casă.
    —   Du-t'e, măi !
    —   Ba-i la tine ciurdariu în casă, sigur !
    Nq bine !
    —       Hai şî na, sâ măcini ! 3) Să macini şi te du aca una-dçâ, că-i aco la tine ciurdariu în casă.
    Aşg şi face: mg şi macină, şi să ig şi să duce uomu acasă. Mgre-acasă, strigă la geam :
    —   Femgie ! descuie uşa ! l
    l) Pov. subliniază, cu mîinile. 2) Pov. schiţează aşezarea, cu stingă. 3) Pov. agită dreâpta.
113
    Nimic !
    —   Femçie ! descuie uşa !
    Nimic.
    Da zice ciurdariu d'i co:
    —   Auz, c-ala ti-i bărbatu — ice — meri d'escuie !
    Ce să fac amu?
    —   In tas tu — zice — şăz acolo îm pat.
    Da, cîndu-i odată, da zice:
    —   Măi femşie ! d'eşk'id'e uşa !
    —   Cine-i la jeam?
    D-apăi zîce.
    —   Că dgră io-z, bărbat'e !
    —       Meri, mă — zîce — că tu, că nu samănă 4) — zîce — pe vçce — zîce — că să h'i tu ! — ice — on uom car'le vrş să-j bată jocu de casa m'ş! Du-te-n drumu-ţ — zîce.
    —       Că tas, tu, că megiş, că doară mă cunoşt'i 5) că-z io — zîce — apăi cum ?
    —       A nu ies tu — zîce — că nu sameni ! Ai d'e io — ci — nu ieşt'i !
    —   Ba io-s, femçie, năposti-mă, că pk'iei d'è frig aie.
    —   Du-te, du-te îm...
    Intr-atîta timp, da zîce ciurdariu:
    —   D-apăi ieu — zîce — une să mă bag ?
    —       Hai — zîce — bagă-t'e su covată colş6) iç şez îm pat.
    Da — zîce — g'ine, îl mç şî-1 nşposte în cas:
    —   Tu şăz numa îm pat — zîce cătă ciurdar’.
    Nq, da g'ine.
    —       Mă — zîce — ţîpă iute jos 7) — ice — măcinişu pe laiţă şî hai t'e pune gios !
    —   D-apăi — zîce — ce?
    —       Hai — zîce — că tu, uornule, ai păşît în urma rç ! Ţ-am spus să şăz acolo — zise — la mgră să nu umbli nçpt'e? Că ce uită-t'e, na-t'e: amu şî graiu ţî să smint'i.
    4) Pov. subliniază, cu dreapta. •) Pov. dă mîinile în lături. fl) Pov. arată în lături, cu capul. 7) Pov. schiţează aşezarea, cu dreapta.
llâ
    Odată şi aduce şî pune 8) o covată mare pe bărbat. Şî iş d'e-acolo cu care umblă îm foc, şî-nd'eamnă:
    —   Duh necurat9)
    Scglă-t'e d'im pat
    Şi te du pe după carn'e
    Şî haide mîni sară iară !
    G-a mn'eu bărbat-ice
    Trabă săn'iat
    Cu nasu... cîndu-n cela, cîndu-n cela!—vorbe mai prgste, şî n-an vru să zîc.
    Ng aşa că ciurdariu să mai înt'ind'e îm pat, să mai — apăi zîce: Şî spăla obişlele 10) — zîce:
             Uiti-te rglele !
             C-a mn'eu bărbat — ice
             Trabă săniat dară
             Cu nasu dint-o hăzănie în cealaltă.
    Ng, să scglă ciurdariu cîtigan, mg şî-ş ia obg'iglile şî să-ncalţă, şî să duce. N9, dac-o ieşît ciurdariu afară, da zîce:
    —   Hg ! Femgie !
    —   Da!
    —   Auzît-am io pi la mgră d'e t'ine, auzît-am io purtaria ta !
    —   Ce purtare, uomule ? Ce ? Ce-s aigste d'i la t'in'e ?
    —      Da ! Hî ! hm ! Ştiu io ! Auzît-am io, hî! Că la tine umblă ciurdariu !
    —      Du-te femgie, du-te ! Ce mai vorbej de ale ? — femgia cătă iei. Ng lasă numa, că dimineaţă11) ieşi-oi io col la ciurdariu ala. Măi, ii ved'g tu ce fa io cu iei! N9 lasă !
    Igsă dimineaţa acolo în drum. Bărbatu cu vacile igse şi:
    —      Hei bărba d'e cîn'e ! Aşg ş-aşg cu mine ! Ce ai bai cu bărbatu mn'eu, mînca-ţ-ar — ice — pîntu jîos ?
    —      D-apăi că tu femgie ! Taci şi lasă ciurdariu împace 12) — ice — ce-1 ocărăşti toma aşş rău ? Du-t'e şî t'e du şî-z
                                            8) Pov. schiţează răsturnarea, cu dreapta. 9) Pov. subliniază, cu dreapta.
10) Pov. subliniază, cu dreapta. u) Pov. subliniază, cu dreapta. 12) Pov. lasă
stingă In jos.
115
vez de triabă ! Nu uocărî uomu — zîce — pe drum, t'e du în casă !
    Cu-aişstea am înterminat.
Inf. Bota Grigore; Turţ, r. Oaş; culeg. O.B. la 22 mai 1953; transe. O.B.; durata: 5'; A.I.F., i. 14064.
Pop. o ştie: «Am auzît ş-a£şe » (nu ştie de la cine). Ai povestit-o? «Povestit, d'e multe uori; rîd'ş, c-am spuş-o alfel de cum aiăi» (a omis «vorbele d'e ruşîn'e.»)
«Iera um brigadir, api n'e apucam la povestit unu la al tu, pi cît povesteam io, pi cît povestea iei. » « Gîn ieram mn'ic, apu auzam o dată, ieram gata! Alea mai iut'e le iei în mint'e. »
                      CU GHICITOAREA *)
    O fost on uom şî cu femgia şî femeia îmbla a secera pîn sat, la sapă şî pă tă locu umbla ig. Şî uomu o avut o văcuţă numa sîngură. Şî ii ducg bin'e cu popa şî cu crîzn'icu, cu d'iacu şî tăt i k'ema la masă aşă şî pă iei cît'eodată. D-amu iei omu zice:
    —       Tu femgie ! Cum să facem şî să-i k'emămx) şî noi odată, să facem o masă.
    —       Păi nu şt'iu — zice femgia — că io nu poş, că ng, umblu cu dguăzăj d'e lei pă dzî, d'e und'e să le k'em p-acg că le trăbă mîncare multă, şî băutură, şî tăt fgliu — zîce.
    Iei s-o dus înt-o dzî — femgia s-o dus în sat a secera — ş-o tăigt vaca! Numa acgia o avut-o. Pă cîn o ven'it femgia sara, vaca o fos tăigtă ş-acăţată pă cuie 2).
    —   Hai d'e min'e, tu femgie, ce-am păţît!
    —   Ce-ai păţît ?
    —   D-apă — ice — mn'i-o perit vaca, o fo musai s-o tai!
    —       Vaai d'e min'e şi d'e min'e, d-apăi cum? D-api amu io n-am văcuţă — amu nu aşa, amu nu pă d'incgce.
    Şî femgia supărată, şî zg'era şî.
    —       Api-amu, tu femgie ! Dacă o fost aşg — zîce — s-o vîjît aşg, om fa şî noi o masă — ice — ş-om k'ema pă popa, pă crîzn'ic, pă p-aceia, că n'e-o k'ema şî pă noi — zice — şî om fa şî noi o masă — ice — bună.
    No-api o făcut aşg. O vîndut d'in carn'ea-acg, o cumpărat horincă, o cumpărat fărină, ce le-o fo hiia. Ii, femgia n-o vrut a mînca n'ici-om mn'ez că o fo supărată 3).
    *) «nume n-are », zice povestitorul.
       Pov. face gest de chemare, cu dreapta. a) Pov. se uită sus. 8) Pov. subliniază, cu dreapta.
117
    —   Tas tu femşie că iar n'e-om fa rînd d'e vacă — ice.
    Da iei o belit vaca acş şî pk'şlea o boit-o pă ig, şt'i. Aşă,
şî o da ş-o băgat acolo cît'e goz, tăt'e boabe d'e mazăre, cît'e tăt'e-m pk'şle. Şî o pus-o să să uşt'e, uscată pk'şlea, şî-o uscat-o la sgre. Şî pun'e curăl'le şî gată. Şî femşia zîce:
    —   Ce dracu lucri tu cu pk'şlea acş ? — ice.
    —   Io m-oi fa o gîcitgre !
    —       Du-te dracului4) — zîce iş. — Ţ-îi fa tu o gîcitgre cu pk'şlea acş !
    —   Da — zîce — m-oi fa o gîcitgre, d'e vid'ş-ii tu !
    —   Tu gîn'eş că ţ-îi lua vacă cu gîcitgrea?
    —       Lua ! — ice. — I vid'ş că mn'i-oi lua. G-o zîc iasta pînă mn'i-oi fa rînd d'e ban'i şî mn'i-oi lua vacă — ice.
    Da o fo jmşkşr uomu-acela tare. Ga şî cum ar mş d'e-aicea-n (jiuleşt'i, o-n Şugătag, o fost grice om băutoriu jîp, ş-api bş cît'e-o dzî .şî ngpt'e, şî dguă dzîle bş acolo — şî iei o şt'iut5) cîn'ele-ez d'e om, că iş avş drăguţ femşia. Ş-api bş şî mînca acolo, şî — bărbatu iera la crîjmă, nu şt'iş n'imică. Cît că iei s-o dus cu — s-o dat ş-o pus d'e-acşle cît'e tăt'e-m pk'şle şî să duce, sosă — să duce aşă d'i la ojină, pleacă — şî pă sara agiunge aco la uomu-acela. Amu avş şăpt'e vaci6). Să duce la femşie:
    —       Tu femşie ! — ice — lasă — că ia iera cu drăguţu, frigş pit'e, făcş plăcintă, făcş mîncări d'e ii, ii să-ş petreacă7) iei laolaltă, num-amîndoi, c-amu bărbatu o fo duz d'i la ojînă ş-apă-amu ia o şt'iut c-amu n-a vin'i pănă mîn'e 8) o alaltă d'i la crîjmă, colo o băut, c-aşă o fo, băutor’.
    —   Lasă-mă d’e mas !
    —       Nu poj — zice — că mn'i-i bărbatu —zîce — a crîj-mă-a bş ş-a vin'i şî m-a bat'e — ice — nu poci! *).
    —       Tu femşie — ice — lasă-mă d'e mas, că io am o gîci-tgre tare bună.
    4) Pov. dă din cap. *) Pov. ridică arătătorul drept. •) Pov. subliniază, cu arătătorul drept. 7) Pov. subliniază, cu dreapta. 8) Pov. ridică arătătorul drept.
    *) întrerupere pt. schimbarea benzii.
118
    —      Duu-t'e dracului să t'e ige cu gîcitgre, că mn'ie nu mn'i iia d'e gîcitoarea ta — ice.
    Bărbatu-so o băut grecît o băut, dup-aia la crîjmă, da n-o foz bat. Tomna pă cînd igse d'i la femgie, şî i-o văzu că fac d'e mîncare, bărbatu zin'e horind 9) pă drum — ş-o foz lingă drum, o şăzut — vin'e tă horind.
    —  Ai, bătutu-l-o, no c-amu zin'e —ice.
    Amu nu şt'i ce să facă, und'e s-ascundă uiaga cu horinca-ndulcită, blidu cu plăcinta, ori t'igaia plină d'e carn'e friptă
—   o bagă la pk'icigrele patului. Aşa că iei vgd'e, omu cela că care pă und'e le pun'e. Şi iei drăguţu să bagă su pat — că n-apuca10) a fugi, c-amu zin'e bărbatu, să bagă-n ocol şî n-apucă a fugi n'icări. Nu pgt'e să fugă, l-a prind'e. Şî iei, igs— să fac că igse uomu — igse pînă griund'e, să-ntîln'g cu bărbatu femeii.
    —  Da und'e?
    —      Dacă — ice — am fost pîn la n'evasta asta să mă l'ese d'e mas şî nu vrg să mă l'gse.
    —   Da-n spat'e ce ai?
    —   Dac-o gfcitgre — zice — am !
    —      Aai! n) Hiia mn'i-i mn'ie d'e gîcitgrea asta — ice — că io tăt năcaz am — zice — cu femgia — ice — d'e vo tri ai d'e zîle — ice — tăt năcaz cu ig ! — i-o fo drăguţu iei, d'e tri ai d'e zîle umbla tăt după ig, ş-api tăt bg şî mînca şî iei d'e-acg o băut mai mult12). — Api mn'ie mn'i-i, haidă, haidă napoi cu min'e — ice — că culca t'e-oi io,13) n-ai grijă d'e-acg.
    Vin'e bărbatu să bagă-n casă api. Ig să pun'e-m pat, femgia.
    —      Igi! Vai! Igi! Vai! — să, amu-i bet'eagă rău. — Da ce pustia ai adus pă uomu acela aicea, că vez că io-z mai mgrtă d'e bet'eagă? — batăr că ig n-o fo bet'eagă14).
    —   Tas tu femgie, să vez că are-o gîcitgre tare bună — ice
—   şî — ice — că mn'i-a gîci grice ş-api vez tu că d'e tri ai d'e zîle tu, tă bet'eagă15) — zîce. *)
     *) Pov. arată înainte, cu arătătorul drept. 10) Pov. subliniază, cu dreapta u) Pov. se dă puţin înapoi. ia) Pov. ridică dreapta. la) Pov. ridică dreapta u) Pov. ridică dreapta. 16) Pov. arată înainte, cu arătătorul drept.
119
    Batăr, d'e und'e-o zin'it iei, ig tă bet'eagă să făcg, d'e und'e ving bărbatu, tă bet'eagă şî bet'eagă şî.
    —   Apîi ce-ai făcu d'i mîncare, tu femgie?
    —      Du-t'e-m pustie să t'e mînce, băutor' — zice — că tu numa îm îmbli tăt a bg pînă-i lumea şî pămîntu, şî io am lucru cu alt'ele gstg să le dau d'e mîncare, ş-atît'ea, ş-atît'ea.
    —      Apăi ce să fac — zice — că vez c-amu n-am şezu mult, n-am bău mult — zîce — nu, n-am şăzu mult — zîce. — D-api am adus pă omu-aiesta, că are gîcitgre bună, să văd că cum mn'i -a gîci, ce-i cu t'in'e — ice — d'e tri ai d'e zîle ?
    Aamu femgia o socot'it:
    « Bătutu-l-o Dumn'ezo, d-api d'e i-a spun'e aiesta grice ?» o gîn'it femeia.
    Cela-i su pat16), că n-o putut ieşî afară, drăguţu iei. Şî:
    —   Da făcut-ai grice d'e mîncare ? — ice.
    —      N-am făcut n'imn'ică, n'işt'e dzamă — cum o fript ii pecie, n'işt'e dzamă grecum o siert ii pecea ş-apă o pus-o să să frigă în unsgre o fost acolo-nt-grice oală su laiţă. — N'işt'e dzamă — ice — mn'i-am făcut, c-am gîn'it c-oi put'g sorg'i şî io grice — ice — că n-am pututX7) — zîce — mînca, că-z bet'eagă — zîce — mai mgrtă d'e bet'eagă — ice.
    Păi să duce uomu şî o cată ş-o adă, o cuştulg:
    —      Mă, d-api i bună, măi! Taci, că-i bună » — c-o fo unsă. Avg pk'ită d'e mălai, cum fac pî la noi, cocă-aşă d'i mălai.
    —   Apăi, măi omule, sorg'i-i tu dzamă d'e-acg ?
    —      Păi sorg'i-oi — zîce — că omu pă drum — zîce — ce n-a mînca — ice.
    Apă pun'e-nt-om blid şî prind a sorg'i d'in zama-ace şî cg şî cg. Iei pun'e pk'elea lîngă iei, aşălîngă iei18). Colo tăt scorţă-m pk'gle ggzele, că tăt o clăt'g 19), tă făcg, tă clăt'g aşă d'i iei. Cg şi tăt clăt'g d'e ig d'e-aşă.
    —      Ce zici ? — zîce cătă pk'gle, iei să fa că grăig cu ig, on hunsfut! — Api că — ice — că rîd'e d'e noi — ice — că
      le) Pov. arată înainte, cu arătătorul drept. 17) Pov. ridică arătătorul drept. 18) Pov. pune dreapta pe masă. 19) Pov. clatină cu dreapta.
120
colo la pk'icigrile patului o uiagă cu horincă-ndulcită şî noi
—   ice — nu bem — ice — numa mîncăm — dzîce — dzama asta — ice.
    Mgre omu colo şî dă d'e ig 20).
    —      Haai, mă, că bin'e-o gîcit asta ! Asta-i drep că-i gîci-tgre — ice.
    Femeia gîn'gi că o calcă-m pat: să-ntgrce pi d'i tă 'e lăturle, să ggmfe, screme d'e-acolo, să, cum o dat d'e uiaga-acg cu horincă-ndulcită şî caldă d'e-amu.
    Ng-apăi iau şî pun îm păhară şî bgu cît'e-om păhar şî:
    —   No vez că ce ţ-o spus? — zîce.
    Api mai bgu, mai bg cît'e-om pahar cela şî cela şî iară mai clăt'g 21) acolo d'e pk'gle-aşg, şî.
    —   Ce mai spun'e ?
    —      Hai, zîce că noi bem — ice — şî nu mîncăm carn'e friptă colo la, o t'igaie cu carn'e friptă — ice-i caldă, sier-bint'e-amu şî mîncăm — zîce — fără d'e carn'e — ice.
    Atunce omu cgtă la pk'icigrele patului, află t'igaia acolo cu carn'e friptă, caldă încă.
    —      Ng vez — zîce — cît d'e bin'e gîcg pk'glea asta? — ice. — Că n-o aş purta-o io-n spat'e — ice — d'eageaba — zîce
—   dacă am grice haznă d'e ig — ice.
    Pi mai stau, mai mînîncă carn'e d'e-acg.
    —      Hooo ! D-api zîce că noi mîncăm pk'ită d'e mălai şî la, colo la pk'icigrele patului22) ieste-om blid cu plăcintă
—   ice — caldă, mîndr^ şî albă ! — zîce — şî rîd'e d'e noi că mîncăm pită d'e mălai, şî plăcinta i-acglg — zîce.
    Să duce uomu, cgtă. Ooo ! Dac-acolo om blid d'e plăcintă, săracii, friptă-n unsgre şî bună, şî.
    —      Ng, aamu23) om mînca noi bin'e ! Amu sînt'em feciori! Tu femgie ! Scglă-t'e şî tu şî mănîncă.
    —      Du-t'e-m pustie să t'e mănînce, că mn'ie nu-m treabă ! Că nu aşg, că nu pă d'incgş, că nu pă d'incolo, — că mn'ie nu-m treabă să mănînc, că vez că-z mai mgrtă d'e bet'eagă.
    ao) Pov. ciocneşte palmele. 81) Pov. clatină, cu dreapta. 22> Pov. arată înainte, cu dreapta. 2S) Pov. dă din cap.
121
     Cela-i su pat! Ng-api b'gu iei cît b'gu şî mănîncă.
     —      Apă uită-t'e, măi omule — ice — ce t'e-am k'emat pă dumăta: văd că gîceşt'i. Ce păţăsc io cu femgia asta: d'e tri ai d'e zîle tă bet’eagă-i mai mult? — zice.
     —      Aapă că io ţ-oi spun'e24) — ice — că asta spun'e orice — zîce. — N-aş purta-o io-n sapt'e să nu spuie — ice.
     Apăi amu, cela i prgt'in25) cu drăguţu femgii, cela, omu aiesta, o d'e und'e l-o cunoscut şi n-o vru să să mănînce, că iei amu cum ar face ca să nu să bată, ca să nu-1 prindă?
     —      Apăi — zîce — dumata şt'i ce? Dumata ai pă dracu-n casă !
     Aamu, femgia eolo-m pat num-aşă să-mvîrt'e26)-ncgş ş-încolo, c-amu ce năcaz a si, amu s-or bat'e, ori s-or omorî, ori ce-a si? Da iesta hunsfut!
     —  Da cum am pă dracu-n casă?
     —      Păi d'e vo tri ai d'e zîle dumata tăt dracu ţ-î-n casă şî numa tă ţ-îz leagă femgia — ice. — Da io l-aş scgt'e — ice — da cu mare n'evoie — ice — şî cutămult'e— s-o făcu c-afumă cu grice bulgndre, cu tămîie, cu nu şt'iu cît'e tăt'e şî umbla aco pă su laiţă şî. — Apă — ice — cu n'evoie — ice. — Da şt'i ce? — ice. — Tă l-oi scgt'e, dacă mn'i-i da o vacă — ice, avg şgpt'e vaci — care mn'i-oi alege io d'in grajd'i. Dăm mîna27) amu şî dacă mn'i-i da o vacă d'in graj — zîce — pă d'imin'eaţă să sie-a mg, pi io scot pă dracu d'in casă — ice şî li-i vid'g că s-a duce — ice. O fo jmgkgr mare.
     Ng-api dau mîna şî:
     —      Iz dau28) o vacă — zîce — numa scgt'e — ice — să n-am năcaz mai mult, şî numa-1 scoat'e — ice.
     Api trăbă să margă dup-on hîrb, că pun'e cărbun'i, şî tăt afumă şî mere la cela.
     —       Mă! Iot'e-ai grijă că io oi zîce că să tragă lgmpa şî deşk'igă uşîle, tu atunci îţ ig guba-n cap şî o şt'erge !29)
     Tomna aşa o făcut. Că tăt o mărs ş-o d'escîntat.
                                  24) Pov. ridică dreapta. “) Pov. arată înainte, cu arătătorul drept. 2e) Pov.
schiţează rostogolirea, cu mîinile. ”) Pov. subliniază, cil dreapta. 28) Pov. subli-
niază, cu dreapta. 2#) Pov. arată înainte, cu dreapta.
122
    —       Ng, amu — ice — amu d'e-abg'ia ieşi — ice — da t'e feri 30) — zice — nu t'e, să nu t'e prindă cumva să t'e igg cu iei — zice — stăi d'e-o lăture — ice — acolo 31), numa să-l vez că-ţ merge.
    O traz lgmpa hăt bin'e. La cela o mărs.
    —       Mă ! Tu d'i-i vid'g c-o d'eşk'is uşile bin'e, îţ ig guba-n cap ş-o ştgrge plecat aşă pă su, şî t'e du-n treabă-ţ ! 32)
    Cătă cela zice:
    —       Mă, ai grijă: cînd a ieşi afară — ice — api-nk'id'e uşile iut'e 33) — ice — că să nu-ntgrcă napoi grecumva — ice — că vez că io l-am afumat — zice — cu cît'e-am şt'iut — zice — api mă t'em să nu-ntgrcă iară napoi, ş-api nu-1 pot scgt'e — ice — Dgmn'e feri! — hunsfut!
    Şî să dă şi fac aşg. Iei mgre cu hîrbu acolo, iei tăt afumă 34), tăt afumă şî cela d'eşk'ide uşile larg amîndguă, şî lgmpa o trage hăt bin'e, să nu vadă mai, ice:
    —   Să nu să vadă jîb, numa d'e-abg'elucă să vadă.
    Cela atunci d'i su pat igse şî ia guba-n cap 35) şî du-t'e pă sub, pîn.
    —       Ng uită-t'e36) — ice. — Vez-îl? Uită-t'e ni! Ni-l-ai că să duce? — ice.
    Apăi l-o hălit.
    —       No-nk'id'e uşile ! Da iut'e-nk'id'e, să nu-ntgrcă napoi, să să lege d'e dumata grecumva — zîce.
    Amu cela i-o părut bin'e că nu l-o prins să-l bată, o să facă grice şî n-o şt'iut că cin'e-i, n'ij d'icum.
    Femgia colo-m pat, Dgmn'e feri37) cît îi d'e bet'eagă ! Ng-amu o-nk'is uşîle şî tăt:
    —   Ng, amu-i bin'e !
    Ng amu mai bgu şî mănîncă iară şî tăt şî.
    —       Tu femgie ! Scglă-t'e şî tu, că şt'iu că ţ-a si maibin'e-amu om pk'ic, amu am scos pă dracu d'in casă.
                                           30) Pov. arată spre dreapta, cu dreapta. 81) Pov. arată spre stînga, cu
stînga. 3a) Pov. arată înainte, cu dreapta. 83) Pov.. ridică dreapta. 9i) Pov.
roteşte dreapta. 86) Pov. se apleacă puţin. 86) Pov. arată spre dreapta, cu
dreapta. 87) Pov. ridică arătătorul drept.
123
    Pîi să mai întQrce şî iş, să mai scglă în cur şî mai nu şt'iu ce şî mai bş şi iş um păhar d'e horincă-i pare bin'e că nu l-o prins pă cela !38). Iş n-o şt'iut că cum a fa iesta. Cela s-o dus 39) în treabă-ş atunci. Şî bşu şî mănîncă pînă d'imin'eaţă. D'i-min'eaţă-apăi să duce să-ş alea o vacă d'in grajd'i care-a vrea: a făta, o cu lapt'e, o cum, o iş d'e sk'it şî să duce cu ia acasă40), omu. Pă cîn sosăşt'e-acasă, femeia-i pare bin'e la femeie.
    —       Oo I Ucigă-t'e crucea, tu, c-ai vin'it — zîce — cu gîcitgrea ta d'e-ai gîcit o vacă ! — zîfie; amu atîta d'e bin'e-i pare la femşie, şî:
    —   Nq asta-i scumpă gîcitgre !
    —   Api ţ-an spus io că să nu si supărată.
Nq, ş-api d'e-acQlş apă o trăit iară păi, iară pă c-o avut vacă cu lapt'e şî n-o-mblat api omu să, n'ecări, numa cît o făcut rînd d'e vacă, apăi, şî n-o umblat cu pk'şlea altu.
Inf.: ChiraGbeorghe, Mara—Sighet; culeg.: O. B., în 20 noiem. 1961 transe. O.B.; durata: 12' 30"; A.I.F., mg 2016 b—2017 a.
« Am învăţat-o şî io d'i pîn alţî, d'e d'epart'e, d'e mult, înaint'e » (de primul război mondial). Cînd o povestea, «mai rîd'ş tăţ, că tomna aşş îi femeia».
S-a întimplat? «P$t'e c-a si fgstă, cum să nu ». * 88
Se cunosc alte 2 variante din Transilvania şi 2 din Moldova în care pielea aparent ghiceşte locul mîncărilor ascunse. (Schullerus, nr. 1380 VHP.)
St. Thompson în Folktale, p. 165> arată că acest tip este unul dintre cele mai frecvente în Europa şi Asia. De asemenea, tipul e întîlnit şi în Africa, iar prin colonişti a ajuns şi în America.
      88) Pov. arată înainte, cu arătătorul drept. ”) Pov. subliniază, cu dreapta. 40) Pov. subliniază, cu dreapta.
                           PĂCALA
(FEMEIA IUBEAŢĂ)
   A fost odată, pă timpurie vek'i un uom care iei toată viaţa lui numa cu golănia şi-a petrecut-o, iera uom sărac, iei muncea pă la boieri, să ducea pin Moldova, pă Bărăganu, n-avea cu ce trăi la iei acasă şi femia rămînea singură acasă. Mai găsea cît-un amant, mai nu ştiu ce; în fine, iei trăia cum putea.
   Intr-un an, ce s-a gîndit iei? Ii spune nevestii primăvara, zice:
   —     Fă femee — zice — m-am hotărît să mai stau şi ieu acasă, numa mereu, mereu, argat, argat, acu, m-am săturat.
   Ei, dac-a văzut femia că:
   —     Păi noi cu ce să trăim — zice — să stai acasă?
   —     Cu ce-om putea trăi, mai stau şi io acasă.
   A-început femia a să văita, a-început a să plînge, a început a să trînti că
« SPUMĂ DE MARE »
   A fost odată tot pă timpurii veki— c-atuncea să petreceau mai multe ca acuma, cu tuatele că iera lume mai puţină, da iera mai nentrodusă, nu iera aşa deşteaptă — un om şi-o femiie. Femiia, dă fapt ia mai prinsese un hamant. Acu nu ştia ce să facă ia1), şi cum să dreagă, ca să-l dipărteze pă bietu uom, să scape di iei de-acolea. Ia întodeauna să făcea bolnavă, să lega la cap, să văita, vai de capu iei! Pînă-ntr-una din zile îi spune uomului:
   —     .Măi uomule — zice — una. şî cu una face doă — zice. — Io am dat cu bobii ieri la leica Maria şi mi-a spus că pînă nu mi-i aduce spumă dă unde să bat mări-li-n cap, io nu mă fac bine.
   —     Vai de mine, nevastă, ce să facem?
   —  Te duci!
                                                                  l) Pov. subliniază, cu dreapta.
125
ia-i bolnavă, şi nu ştiu ce şi:
   —    Nu mă cauţi — şi toate zilele legată la cap... în-tr-o zi-i spune lu bietu Iuon:
   —    Mă Ioane — zice — io mi-am dat cu bobii ieri la leica Maria şi mi-a spus că pînă nu mi-i aduce spumă dă unde să bat mările-n cap, nu mă fac bine.
   —    Păi da cum, făi femie — zice -- io pă un să mă duc?
   —    Ei —zice — cum te-o-n-văţa Dumnezeu — zice. — întrebi şi dumneata — zice — pă unde-i drumu acolo la mare, şi mi-aduş spumă — zice — di mare di-unde să bat mărili-n cap. Alfel mor — zice — nu mă fag bine !
. Ce s-a gîndit iei săra.cu? Ca să nu-i muară nevasta, şi-a făcut o turtă mare, a băgat-o-ntr-o traistă în-tr-o dimineaţă ş-a plecat. S-a dus, a mers o zi, doă, noă, o lună, doă, trei. întreba pă undi-i drumu la mare unde să bat mărili-n cap, că nevasta lui ie bolnavă şi-aşa, şi-ncolo, în fine !
   — Pi cum să mă duc?
   —    Te duj mereu, intre-bîndă pă drum, pînă-i sosi acolo un să bat mărili-n cap, să mi-aduş spumă dă mare ş-atunj mă fac bine.
   Săracu, dimineaţa şi-a făcut o turtă mare, a bă-gato-n traistă şi-a plecat.
   S-a tot duz mereu. Ia imediat a făcut legături cu hamantu, ăla venea, gola-nu-n fiecare seară la ia cu mîncare, pîine, cu băutură, cu vin, cu ţuică, mîncau, petreceau, puneau lăutari. Şi iei tot mergea mereu, întrebîndă:
126
   Femia, după ce-a plecat iei de-acasă, numa s-a găsit cu hamantu şi vinea ăla în fiecare seară şi punea lăutari, şi să distra, şi mîn-cau, şi beau. Mergîndă iei înspre mare, să-ntîlneşte c-un unk'iaş, bătrîn. Cine erea ăsta unk'iaş? Iera Păcală.
   —    Un te duş tu, mă Ioane?
   —     Pă un să mă duc, măi moşule ? — zice. — Uite, nevasta mea ie bolnavă aşa, aşa — zice — şi i-a da lelea Maria cu bobii ş-a spus că pînă nu-i aduc io spumă de unde să bat mări-li-n cap, ia nu să poate face bine.
   —     A prost iej mă — zice. — Pă tu şti că nevasta ta acu bea şi mănîncă, mă, şi joacă cu amantu, mă?
   —     Ia taj, mă moşule, din gură — zice — că io am lăsat-o, săraca, legată la cap şi mai mul moartă — zice.
   —     Nu-i nimic. Mă—zice— vrei tu să vezi nevasta ta ce face? — Iei a rămas cam la-ndoială. — Dacă tu vrei să vezi nevasta ta ce face-acu, bagă-te-n sacu ăsta aici.
   —     Pînă la mare: mai ie mul pînă acolo, ca să iau spumă, să-i duc nevestii?
   Mergîndă iei pă drum aşa, să-ntîlneşte cu Păcală, un unk'iaj bătrîn.
   —  Bună ziua, moşule.
   —     Bună ziua, măi băiete. Da un te duş tu, mă?
   Zice:  — Io mă duc
—   zice — unde să bat mărili-n cap — zice — să iau spumă dim mare, că nevasta mea ie tare bolnavă —zice— şi mi-a spus că şi-a da cu bobii la leica Maria: pînă nu i-oi duce spumă dă mare, nu să face bine.
   —   Prost ies tu, mă!
—   zice. — Nevasta ta acu acasă bea şi mănîncă şi-i cîntă lăutarii.
   —  Vai de mine, moşule
—   zice.— An lăsat-o mai mul muartă, săraca.
   —     Taj din gură, mă, ies prost. Vrei tu să vezi ce face nevasta ta?
   Uomu s-a-ndoit oleacă.
   —  Hai!
   —     Mă — zice — dacă tu vrei să vezi ce face nevasta ta, bagă-te-n sacu ăsta 2) aici, da nu vorb'eş 3)
   2) Pov. arată înainte, cu dreapta. *) Pov. subliniază, cu dreapta.
127
   Scoate Păcală sacu de la subţioară şî-1 bagă-n sac...
   —    Condiţia asta ie: n-ai voie să vorbeş tu a cît-îi sta-n sac, pînă n-oi răsturna iu sacu cin te-oi da afară din sac, atunc vorbeşti; cit îi sta-n sac, nu spui nimic !
   Ia Păcală sacu de-a spinare şi mină, şi mină cu iei în spinare. Yine-napoi, drum lungu, pîn-a ajuns în satu lui. Cînd a ajuns în satu lui, a tras drept la casa lui la puartă. Cîn trage la puartă, pune şi iei sacu jos, îl reazămă dă gard... în casă cînta lăutarii; fe-mia-mbrăcată cu iia de sărbătoare, cu amantu, ploscă cu vin pă masă, găină friptă... Aşa !
   Iei, unk'iaşu, bate şi iei la puartă: cioc ! cioc ! cioc ! Cîn, ce să vezi? Iacătă că iesă femia din casă, legată-n g'iolban, iie pă ia frumoasă, spălată, împarfu-mată...
   —  Bună seara, nepoată!
   —    Mulţumim dumitale, moşule !
   Zice: — Nu mă prim'eş şi pă mine în noaptea asta să
pînă n-oi răsturna io sacu. Stai în sac aicia şi doar să fi atent să, s-auzi tu, da di vorbit, nu vorbeşti.
   —  Bun !
   îl bagă unk'iaşu-n sac, îl ia de-a spinare, şi să-ntuarce înapoi cu iei spre casa lui. Haidea ! Haidea ! Haidea. Merge, merge, zile-ntregi pînă-a ajuns la iei acasă. Cînd a ajuns la iei acasă — ier a seara. Ia în casă, venise hamantu, cu lăutarii 4), mîncare 4), găini tăişte 4), vin acolo, cutare, ce să vezi, nu vă puteţ înk'ipui. Unk'iaşu lasă sacu jos din spinare, la poartă — că ştia unde să tragă — numadecît şi-ncepe-a ciocăni şi-a striga:
   —     Măi nepuate ! Măi prietene !
   Iacătă femiia iese-afară din casă. Să duce fuga la puartă, legată-n g'iolban, frumos spălată, cu săpun d-ăla bunu5) di care să spală cucuanele...
   —    Bună seara, nepoţică — unk'iaşu-i spune.
   —     Mulţumim dumitale, moşule.
   4) Pov. enumeră, pe degete. *) Pov. duce stînga la obraz.
128
dorm şi io, că uite m-a apucat seara — zice — p-aci pă la dumneavoastră. E, sîn şi io un călător—zice — de departe...
   —     Păi — zice — stai oleac-aci, moşule, să mă du-cu-n casă să-treb bărbatu, să vedem ce zice bărbatu m'eu — zice — dacă vrea iei, că-i aci'
   Ia să duce numadecît în casă, k'iamă pă amant la uşă şi-i spune:
   —     Măi — zice — uite-aşa, aşa, un unkiaş — zice — cică să-l primim să doarmă acia.
   Insă amantu nu era suflet rău.
   —  K'iamă-l, fă, încoa
—  zice — săracu — zice — îi dăm şi lui o bucăţică dă pîine, um paar dă vin
—  zice — ce ştie iei rostu nostru — zice. — E, noi ne vedem de treaba noastră, ăsta-i călător...
   Să duce fuga femia la poartă !
   —    Hai, moşule, vino-n-coa!
   îşi ia unk’iaşu sacu de-a spinare.
   Da zice: — Ge-ai dumneata în sacu-ăsta aicea?
   —     Nu mă prim’ej —zice — dumeata — zice — şi pă mine, să dorm în nuaptea asta aciia?
   —     Păi — zice — da ci-i cu dumneata, dă un ?. ..
   Zice: — Iote, am şi io un sac cu sticle aicea, sîn sticlar d-ăia dă umblă pîn ţară cu sticle, cu pahare...
   —     Păi — zice — stai că mă ducu-n casă să-ntreb uomu, să vedem ce zice?
   Cîn să duce-n casă, întreabă hamantu:
   —     Mă — zice — ioite, asta, asta. — Da ăla iera suflet bun, nu iera k’iar rău.
   —     K’iamă-1, fă-ncoa — zice — ce parcă ştie iei rostu nostru? Ce i-ai spus?
   —     I-am spus aşa, că să-ntreb uomu.
   —  Gata!
   —     Hai încoa, mă moşule, la noi.
   L-a k'emat în casă în fundu sălii acolo 6).
   —  Pune sacu jos acolo.
   Betu unk'iaş a pus sacu
jos şi iei sta p-un scaun lîngă sac. Iei în casă-acolo,
   •) Pov. arată spre colţul odăii, cu dreapta.
129
   —  Am sticle, tată, pahare
—  zice — io asta-i meseria mea — zice.
   Bun! E, cînd a intrat unk’iaşu a intratu-n casă, a rămas în sală, iei nu l-a băgat în casă. A pus sacu jos într-un colţ acolo, i-a dat şi lui pîine, i-a dat rakiu, i-a dat mîncare-a mîncat. Insă femia-n casă cu amantu şi lăutarii cînta şi să distra.
   După ce-au termenat iei mîncarea şi băutura, num-a început să joace amîndoi pîn casă. Şî unk’iaşu să sculasă şi iei din fundu sălii şi venisă-n pragu uşii, să uita la iei. Da fimia, în jocu iei acolo cîn juca, a-n-ceput a strîga:
   Ce: — Hăp, hop, hop
—  zice —
   Că uomu mi l-am trimes la spumă di pă mare,
   Şi pă mine nici haia nu mă doare ! Hop, hop, hop !
—  şi juca într-una.
   Unk’iaşu să uita şi iei
dim pragu uşii la iei. Numa scşrdă femia dă unk'iaş, l-apucă dă, de-o mînă, şi hamantu dă mîna ailantă.
   —    Hai, mă moşule —zice— di joacă şi tu cu noi.
ia cu hamantu, la masă, bea, mînca, lăutarii cînta, să gîdileau, să ciupeau, mă rog, ştiz dumneavoastră ce face uaminii-n timpu ăla. Pă urmă, după ce s-a cam k'erfelit iei, s-a cam îmbătat — cum aj vrea să-nţele-geţ mai bine — a-nceput să juace amîndoi pîn casă — că le cînta doi lăutari şî iei jucau amîndoi pîn casă. Bietu unk’iaş, săracu, să sculase şi iei — mîncase şi iei, îi dăduse iei mîncare bună, rak’iu — să uita dim pragu uşî la iei, cum juca. Femiia numa a-nceput a striga:
   Ce: —Hăp ! Hăp ! Hăăp i Că:
   Uomu l-am trimez la spumă di mare
   Şi pă mine nici în p. . . nu mă doare !
   Hăp! Hăp! Hăăp!...
   Aşa! Da betu numa-1 zgărdează pă unk'iaş d-o mînică, zice:
   — Hai, mă moşule 7), di juacă şi tu ! Ce stai ca un prost acolea ?
   Numadicît s-a prins şî unk'iaşu-ntre iei, şi-a-
  7) Tov. cheamă, cu stînga.
130
   L-a prins şi pă iei între iei acolo şi num-a început şi unk’iaşu-a juca. Ce:
   —  Hop, hop, hop !
   Ia să dezleg şi iu sacu
   Să v-arăt pă dracu !
   Fuga, numa unk'iaşu să disprindă dintre iei, să duce-n fundu sălii, vine cu sacu şî-1 răstoarnă-n miljocu casii. Cînd iese şi Ion din sac. Ce:
   —    Ia uite, Ioane, nevasta ta ziceai că moare.
   Iii! Ion s-a skimbat, s-a negrit tot!
   —    Ce-ai spus tu, femie, că muori — zice — să mă duc, să ţi-aduc spumă di mare. E, moşule — zice — ajută-mi dumneata acuma să pui mîna pă iei să-i leg.
   I-a legat cu unk'iaşu fedeleş p-amîndoi, i-a bătu pîn la ziuă pînă s-a sătura di, i-a lăsa di urît. Dimineaţa, unk'iaşu şi-a luat bună ziua ş-apoi Iuon a mai rămas cu iei acolo. Ce-or h'i mai făcut ? A plecat şi ăla bătut neamţ ! Şi femea tot în socotelile astea n-a mai putu trăi ia cu uoki buni cît a mai trăit cu Ion. N-am mai fost pă la iei, acu nu
nceput şi iei a striga. Ice:
   —   Hăp ! Hăp ! Hăăp !
   Să dizleg şi iu sacu8),
   Să v-arăt pă dracu !
   Fuga numa unk'iaşu să
disprinde dintre iei, să du-ce-m fundu sălii şi ia sacu şi y'ine cu iei în casă şi-l apucă de fund, tronc ! ! 9) ăla-m miljocu casii.
   Ce: —Vezi, mă10) prostule? Nevasta ziceai că i-ai lăsat-o muartă ! Iaiuite cum juacă!
   —     Iii! T-on c... pă mă-sa. — O dată s-a-nh'iorat, săracu. — Ei — zice — măi moşule, acum să mi-a-jus să-i l’eg p-amîndoi.
   Numadecît a cătat o sfuară, i-a legat, şi-a pleca cu iei pîn sat şi i-a dus pîn la capu satului şi-ndărăt. Lumea să uita la iei. Jap ! Dă-i!
   —     Cine-o face ca mine, ca mine să paţă! Cine-o face ca mine, ca mine să paţă !
Inf. Gh. M. Rădoiaş; Bătrîni-Telea-jen; cules în Bucureşti, 12 martie 1959 de O. B. — C.B.; transe. T. B.; durata: 5'40": A.I.F., mg 1082 a.
   8) Pov. apucă cu dreapta. ®) Pov. ridică dreapta, schiţînd răsţjirnarea. 10) Pov. arată în lături, cu stînga.
131
ştiu ce-oi h'i mai făcîndă iei. Poate m-oi mai repezi-n-tr-o zi cînd oi fi disponibil, şi văd ce mai face.
Inf.i Gh. M. Rădoiaş, Bătrîni — Teleajen; cules în 21 noiem. 1951 deC.B.; transe.: T.B.; durata: 5'; A.I.F., i. 16 904 (mg 665 b). * I.
Inf. « Asta to du pă la Moldova o ştiam; foarte frumoasă asta »; Ai mai pov.? «Mai, mereu o povestesc pă asta; băieţi dă pă la stînă zice mereu:
—  A venit ăla cu spuma?
Că, şti, cin mulge, să face spumă. Băieţi:
—   Ia uită-te, ...t-o-n c... pe mă-sa, să te mai însori, mă? »
Snoava este una dintre cele mai răspîndite, fiind atestată în toate provinciile. Se cunosc 30 variante în care, de obicei, leacul presupus e spuma de mare (sau apa de mare, a Dunării). Mai rar apare apa de izvor, alimentele, merele de plop. Uneori, bărbatul e trimis la moară sau chiar la deseîntătoare, de unde aduce ibovnicul în lada cu deseîn-tece. De obicei, omul care îi destăinuie întîlnirile soţiei cu ibovnicul e un bătrîn, rar apare Păcală, nişte lăutari (sau un cimpoier), un spătar, un cerşetor, un cioban, chiar diavolul sau — cînd soţul e trimis la moară — morarul. Schullerus, la nr. 1380 III, citează 2 variante.
I. Muşlea în studiul Variantele româneşti ale snoavei despre femeia necredincioasă (continuat de Alte variante, publicat în Anuarul Arhivei de Folclor,. II, 195 — 216, III, 169—176) citează 43 variante (39 existente în Arhiva de Folclor din Cluj, din care a publicat numai două). Walter Anderson, în studiul monografic Der Schwank vom alten Hildebrand, Dorpat, 1931, bazat pe cercetarea a 188 variante — din care numai 3 româneşti —, crede că snoava a fost creată în Franţa de vreun jon-gleur al secolului al XV-lea, de unde s-ar fi răspîndit la spanioli, italieni, apoi prin Olanda la germani, apoi la slavi. De la ucraineni ar fi trecut la români (la Muşlea, lucr. cit., p. 199, 212). I. Muşlea subliniază că versiunea românească se deosebeşte de cele studiate de Anderson prin două elemente: spuma de mare — leac caracteristic în descîntecele noastre — şi prin complicele - lăutar, inexistente în materialele cunoscute ale altor popoare. I. Muşlea sprijină cu noi argumente ipoteza împrumutului de la ucrainieni prin zonele bilingve şi emite părerea — formulată ipotetic de Anderson — că de la noi ar fi trecut la sîrbi, sprijinindu-şi afirmaţia pe faptul că spuma de mare — inexistentă la alte popoare — se întîlneşte şi într-o variantă sîrbească.
                         SOŢUL ORBIT
    Odată iera-nt-on sat un uom cam bogatu şi iei iera căsătorit, copii n-avş x) d'e fel, n'imică, d'icît iei cu femşia lui.
    Şi cînd i-odată, zice uomu cătă femeie, ice:
    —       Tă mă mn'ir, mă — zice — am cît'e şapt'e-opt, ce, zece-cinsprăzece măji d'e grîu şî — ice — tă pită sclabă
—   cum zicem noi p-aic, pită — tă pită sclabă mănînc — zice
—   şî tă grîu clasa-ntiiş am şî io tă pită sclabă mănînc.
    Apoi ce spun'e iş — hoaţa d'e iş — pi ce spun'e ?
    —       Păi — zîce — io-z d'e vină? Morariu-i d'e vină, că sk'imbă făina !
    —       Da? Să-m baji înt-o săcuieţ să mă duc la mgră, să-i dau d'i gît cu morariu.
    Bin'e-i, bagă înt-o săcuieţ grîu şî merje la m^ră.
    —   Uită, mă, hai să vez grîu !
    Pun'e pă cîntar, cîntărşşt'e: are dguă ş cine d'e kilograme săcuieţu.
    —       Să mi le baj în coş să stau 2) pă loc să ved'em ce făină-m faci.
    —       Da ce-i, mă — zîce ăsta — ce ţ-o dat ţîi păstă cap acuma — zîce — d'e vi d'e mă critiş pă min'e-aici ?
    —   Uită aşa, aşă !
    —       Aha ! stai! Mă, tu iej zăpăcit d'i cap — spun'e morariu, hoţu, zîce. — Nu aşş, mă: n'evasta ta — zîce — mînîncă pupu fărin'ii — zîce — cu care nu şt'i tu3) ! Tu — zîce — mînînş coada şî ce rămîn'e d'i la grîu.
    —   Da?
    0 Pov. neagă, dînd din cap. 2) Pov. se uită înainte. 3) Pov. subliniază, cu stînga.
133
    —  Da ! Da dac-asculz d'e min'e, ai să umbli bin'e.
    —  Da? Imvaţă-mă atunci, să ved'em.
    Ce:
    —      Du-t'e cătă casă, imediat, şî te descalţâ şî t'e pune-m pat şî t'e culcă. Spun'e că mori şî « auă, auă, Dgmn'e, moriu, vai, vai ! » să vii ig după săcuieţ.
    Cînd îi odată, merje n'evasta după săcuieţ.
    —  Ce-i, mă, auzii că-i bolnav Ioan’ea?
    —  Fgrt'e rău !
    —  Cum?
    —  Uită-aşg.
    —  Măi, hoaţa d'e t'in'e, nu fi tu prgstă !
    —  Da cum?
    —      Du-t'e-acasă, ş-apoi t'e du pîn sat: cît'e găin'i afli tgt'e cu pgn'ele n'egre, n'ici una să nu fii 4) pă ia albă, atuncg tu le cumpără şî le du la iei să le mînînce — tu să nu mînj d'in igle, tot'g să le mînînce iei. D'e-amu păstă scurt timp 5), iei orbeşt'e, nu mai vede. Şî tu pos trăi mul şi bin'e cu cin'e vrei !
    A mea haidă, frat'e-acasă cu gura căscată imediat să vadă că ce igşe. Merje-n sat la vecina, cumpără o gîină.
    —      Iuanea mn'eu — ce — nu cumva pos să mînînc gare-ceva, ţ-am adus — ice — o, omor o gîină — nu spun'e ig că ce-i, zîce — dgră-i mînca gareceva.
    —      Da, omgră-m — zîce iei — da dac-oi mînca d'e-aia, că-i bună.
    Omgră ig gina acg n'eagră, cum spun'e morariu ş-îi dă să mînînce. Mînîncă astăz, mînîncă mîn'e, cîndu-i la o-a triia zî, zîce d'imin'eaţa — să făcusă ziuă aşă cam pî la uopt
—   zîce:
    —      N'evastă — zîce — nu cumva-i sară? — iei, di hoţ. Zîce:
    —  Dgmn'e apără, Ioan'e ! Da cum să fie sară, — zîce
—   c-acuma s-o făcu zuâ ?
      4) Pov. subliniază, cu stingă.6) Pov. arată înainte, cu stînga.
134
    Ce:
    —      Acuma nu văd: aşg cum ai pun'e la min'e p-obraz o pînză d'e-aia d'easă, num-aşg văd.
Zice ig, d'i să gînd'eşt'e:
    «Dgmn'e, bin'e-ai făcut ! Acuma d'e-aci-ncolo am să trăiescu. »
    Acuma ig prind’e vestea mai al dracului. Ban'i avg că iera bogătaşe. Haidă pîn sat, cumpără o cin-şasă gin'e să-i dş iar să mînce, cum o spuz morariu. Cîndu-i la vo tri patru zile:
    —   Nq, n'evasta mea — zice — acuma-i jale !
    —   Cum?
    —   Nu mai văd d'i fel ! 6), n'imic.
    —   N'imic?
    —   N'imic ! Cu uon cuvînt, n'imic !
Nq, mai stă iei p-aci o zî dQuă, ce şt'iu, cu iş. Şi iera pîn satu acela iera o apă mare, şt'i, grozavă, cum îi Crişu cîn plgie maare ! Zîce:
    — Ascultă ! D'icît sâ t'e mînş cu dracu cît îi trîi tu, că iej muiere tînără, mai bin'e — zîce — haidă cu min'e la apă ş-apoi —ice — CQtă-n stînga, în dreapta să nu t'e vadă cin’e-va, ş-apoi — zîce — dă cu min'e în mn'iljocu apii dracului, să pk'er 7) d'int-o dată — zîce — ş-apoi — zîce — d'e-acQlea-ncolo cin'e-ntreabă că ind'e-Iuan'ea, spun'e c-o măr după apă — zîce — ş-apoi n-o mai vin'it, o picat pă apă, mînat apa — zîce iei, hoţu, şî iei hoţ ! *).
    Atunce, îl iş a mg pă iei, l-ascultă şî îl ig d'e mînă şî hai cu iei păn la apă. Zîce:
    —      Pun'e-mă-nt-on locu d'e-ala ind'e-i mai mare vultQrea şî t'e du d'e min'e la o distanţă cam vreo trizăj d'e pas şî vin'e cu forţă grozavă şi dă-m min'e, nu c-aci 8) picu îm marjina apii şî iară mă ţîpă apa afară înapoi imedişt şî tă n-am murit.
    6) Pov. subliniază, cu stînga. 7) Pov. subliniază, cu stînga. 8) Pov. arată spre stînga, cu stînga.
    *) întrerupere pentru schimbarea benzii.
135
    îq mq la o distanţă — prostălaua nu şt'i n'imic ca bota — mq la o distanţă şî vin'e cu viteză d'e-aia grozavă să deie-n iei. Cîn să dqie iq în iei, iei face şq 9), iq trece-n apă în Dumn'ezău iei. Merje iq pă apă, nu iei. Pun'e mîna pă clop — pă pălărie, cum spun'em — ş-o iq pîngă apă în sus strîgîn:
    —  Tulai! Tulai, Dgmn'e — zîce — cin'e d'-in'e m-aud'e
—  ice — îm mînă apa muişrş !
    Un uom ara cu patru boi aci aprgpe d'e apă.
    —      Ce strîj, mă — zîce — că-z mînă apa muierea? Ce, tu mei în sus şî iq mq în jos — ice?
    —      Hşşi — zîce — şî io d'e mult d'i cîn am spus să nu margă colo 10) ş-o mărs colo — ice. — Cîn am spus să margă-n sus n) o mărsu-n jos — ice — api şi io, cînd o pk'icat pă apă
—   ce — iq mq-n jos, io mă ducu-n susu — ice — c-oi găsî în grabă — ice.
    Gata povestş.
Inf. Şora Vasile; Cresuia—Beiuş; culeg. O.B.—D.T. în 24 sept. 1961; transe. O.B.; durata: 4 + 1' 10" = 5'10"; A.I.F., mg 1884 b —1885 a.
De la cine o ştii? « Da ce mai şt'iu io d'i la cin'e? D'i pîn sat d'i p-aci. » Ai mai povestit-o? « Da, anu aiesta nu. Copiii » o cereau mai mult. S-a întîmplat oare? « D-apăi sigur că s-a fi tîmplat, doară cît'e fac muierile, da bărbaţi cît'e fac? »
Snoava este atestată în toată ţara în 13 variante. (Schullerus, la nr. 1380, citează 3 variante). în unele, amantul soţiei este omorît şi are pe alocuri soarta cadavrului ambulant omorît de mai multe ori. Motivul căutării soţiei înecate în susul apei apare în alte 4 variante din Muntenia şi Moldova.
în catalogul Thompson (ed. 1961), tipul despre femeia ce-şi orbeşte soţul (1380) este atestat în toată Europa (în Finlanda 103 variante), apoi în India şi Indonezia, sporadic în America. Subiectul e tratat şi în Panciatantra.
      •) Pov. se dă îndărăt, mutînd scaunul înapoi. 10) Pov. arată spre stînga, cu arătătorul drept. u) Pov. arată în sus, cu arătătorul stîng.
                   « TODEREL Şî VERONICA »
    Iera doi gospodăraş tineri într-on sat, şi-anume: Toderel şî nevastă-sa Veronica. Iei să dusără într-o zî la prăşit. Prăşind acolo cît'eva zile, într-o vrşm'e, trecş om ficior — sau băişt — fudul, frumos, bine-mbrăcat, pe drum. Veronica sa uită la iei şî zisă cătră Toderel:
    —      Mă ! — zice. — Ia uită-te — zice — ce ficioraş trşce pi drum ! — ce — cîtu-i d'e frumuşăl şî, parcă-i tras pintr-un inel, şî nu ştiu ce.
    Da iei n'is nu să uită. Mai lucră iei cît'eva zîle:
    —   Mă — ice — iar mai tr’ece aceala o data !
    Da iş tot îl giontşşte, zîce:
    —      Măi! Tu — zîce — n'ic n-ai coraj măcar să t'e uit la dînsu, sâ vez ce frumuseaţă d'i uom !
    —      I£, dă-m pace, Veronică ! Aista i-on drumeţ. Astăz m'şrge, mîne vine — zîce — ba k'iar şî-az nuapte — zîce
—   a mas k'iar în podu grajdiului la noi acas !
    N'evastă-sa să îngălbin'i deocamdată cîn a-auzît aşă, şî
peste vo uară-doau, ba că o doare la inimă, ba că-o doare la burtă, ba că o prins-o dur’ere de cap, şi că nu mai poat'e lucra !
    —      Vai, Veron'icâ dragă ! — zîce. — D-apăi să t'e dus tu acasă, şî să-s cat n'işt'e mediţîn'e pin doftori, pi uni-i putş m'ere pi la fărmăcii, sâ-ţ iei ceva, ca să t'e-ndrepţ. Că — zîce
—   ibu — zîce — finea tu iej bolnavă şî n-ai putut mînca la amn'iază — zîce — ieu d'i sară n'ij nu mai pl'ec acasă — zîce — ramîn, am mîncare pînă mîn'i.
    —   Bin'i!
    Iş îş luo o cîrjă îm mînă, şi plecă. Avea d'e suit aşa o culmi di dial pi drum, şî dup-acşi d'e coborît cam îm val'e.
137
Iei, după ci-a pl'ecat iş, să duce şî iei pin porumbu cela pînă la culmea dealuluix) ca să vadă cum m'erge ia mai diparti. Iş, după ci-o trecut în cşia parte îm vale, sarş ca un iepure, şî fug£ spre casă.
    « Aha ! — zîce. — Ia amu ţ-am găsît l'iacu ! »
    Bine. Să duce iş âcasă, d'iscuie uşa şî caută, iş iut'i parale Încoace, încolo, să duce. Cumpără ia n'işt'e făină, fase ia cîte plăsint'e, nuapt'ia atunci, cumpără băutură, a fript o găină, şî nu ştiu ce, ca s-aştiepte pi cela cîn vine să să culce îm podu grajdiului.
    Barbatu nev'estii, di pre on timp, după ci-o-ntunicat, vine şî să suie-m pod. Să şuii, şî stă acolo. Iş, după ce-a gătit toate d'i făcut, să duce şî iş pe-ntuneric, şî să duce-m pod, şî pe-ntuneric acolo, începe să pipăii2), încolo, încolo, tot pipăii iş, pînă ce dşte peste dînsu-âcolo.
    —      Ho ! 3) — zîce. — Cruce-n frunte, du-te-n cruce, că doar nu-i dracu pe icia !
    Da iş:
    —      Siii! Taci molcom — zîce — că să n-audă cineva ! Bine ! Zîce:
    —   Ce faci, Veronică?
Zîce:
    —      Vai, de cît'e uori am dormit aicea, şî tu n'iciodată n-ai vinit la mine pîn-amu !
    Ce:
    —   Nu-i bai nimică ! — zîce. — N-ai ceva de mîncat?
    Zîce:
    —   Am ! Vină în casă !
    Zîce:
    —   In casă?
    Şî grăiş mai încet, să n-audă vecinii.
    —       Cum să poat'e — zîce-aşă? Du-te, şî- adă aicea, cît oi putea să mânînc şî să b'şu ceva, că — zîce — tare sînt insătat.
      0 Pov. se uită în sus. 2) Pov. arată, pipăind cu mîinile. 3) Pov. tresare.
138
    Bine. Să duce iş, şî aduse una altă. Pînă ce mânîncă, pan nu-ş si, şopotin încet, zice iş cătră dînsu, zîce:
    —   Da— zîce — tu d'e un'i ieşt'i?
    Zîce:
    —   Ieu-s tocma d'in Turciia, d'in Ţara Turciască !
    —   Şî ce-ai făcut pe icea? •
    Zîce:
    —   Am avut ceva triabă pe la consulatu romînesc !
    —   Bine !
       Da zici, Toderel zîci:
    —   Da tu ai merge cu mine în Ţara Turciască?
    —   Vai de mine ! — zîce. — leu cu tini, mă duc şî-n iad !
    —      Bine — zîce. — Dar du-te în casă repidi, că nu-i timp, nu-i de-a pierde timpu, că-i pria tîrdzîu, şî să face dzîuâ. Du-te şî pregătşşte-ţ hain'ele, cît'e-s trebe, cele mai buni, şî să le pui într-on ţuhan, şî ceva de mîncat pi douu zîli, că — zîce — i cam diparti pîn-acolo !
    Bin'e, iş să duce şî pr'egătşşte tăt, tăt, tăt, pune în saci mîncare, pune haine, pune tăt, şî vine la dînsu. Tot o l'egat.
    —      Măi! — zîce. — Tu nu şti în vecini aicea uneva o rîjniţă di macinat făină di făcut, cît di cît, că — zîce — la nuoi în Turciia — zîce—i d<?uă sute de kilometări d'i la o moară la alta — zîce — şî-i tare greu ! Pîne ieste d'istulă, da — zîce — n-av'em cu ci-o măcina !
    Iş însă — iei ştiş c-avş o rîjniţă la casa lui. Zîce iş:
    —   Av'em !
    Ci:
    —   Du-te ş-o pune ş-aceia într-on ţuhan !
    Piatra acşi grş o pune n'evasta în ţuhan, şî zice:
    —      Asta iş-o tu, şî hainile tale — zîce — le duc ieu, şî mîncarea.
    Şî pl'ecă pe o potecă în deal ! 4) O puartă vo doau uare, uori cît, pim păduri, şî işsă-ntr-o poiană. Gîn o işît îm poiana-acşia, zîce:
     4) Pov. se uită în sus.
139
    —      Acuma stai, Veronică — zice — ieu mă duc pînă la graniţă să văd uni-s, pînă la pikete, să văd ce fac grăn'iţşrii, că — zîce — aicea-i cam greu d'e trecut.
    —   Bine !
    Iş, trudită5), cum a dus piatra acşia, vo dgu-uare în spate, acşia cîn aşt'eptîn acolo, a dormit. Iei a plecat d'i la dînsa şî s-a dus iară la uogor un'e lucra mai nainti. S-a culcat să tragă şî iei on somn, c-apăi, ca să puată lucra a doa zî.
    Iş a dormit pînâ ci au venit copiii d'in satu lor cu vitili la imaş. Da — ştiţ dumeavoastră cum — între vite, mai iera şî nişte cîni. Gînii, cîn a agiuns, o-nceput a lătra la dînsa. Iş s-a trezît 6), sa uita, vşde cîn'ii, şî v'şde şî copiii cari-i cunoştş. Sâ duce cătră copii:
    —      Mă copii! — zici. — Da ci facez voi aicea înŢaraTur-ciască?
    Ce:
    —      L'el'e Veronică! — zîce. — Da ce, dumn'eata iej n'ebună ? — zîce. — Doară nu-i aicea în Ţara Turciască, ci, dumniata nu cunoşt'i un'e ieşt'i?
    Da iş somnoroasă, mai fr’eacă uokiu7), mai să uită, v'ed'e că-i cunoaşt'e:
    « Măi! Mare măgar o fost aceala ! — zîce. — A dracului m-o înşălat! — zîce. — Vez? — zîce — io-s tot la noi aici. »
    Noa, îş iş băgaja acşia, fără să spuii la cin'eva ceva, amu iş şî hain'ele iei, şî mîncarea, şî rîjniţa-aceia cu dînsa, d'e-abg'iş sâ rupe f'emşia cărînd acas.
    V'ine-acasă, să-mvîrte încolo, să-mvîrte încolo, l'e pun'e-acşle toate la loc — acuma iera tîrzîu, trăbuia să ducă lu Toderel de mîncari8). Iş traista acş cu plăcintili, şî apuca la fugă pi drum să-i ducă lui. Cîn s-apropie di dînsu, gîfâin, d'i-abg'iş, abg'iş sufla, agiunge. Toderel nu mai aşt'iaptă să zîcâ iş «bună dimin'iaţa », ce:
    —      Hai mai rşpide ! — zîce. — Vai de mine ! — zîce. — De-atuncia veniam tocma din Ţara Turciascâ, şî tot veniam
    6) Pov. ridică din umeri. 6) Pov. tresare. 7) Pov. arată: se freacă la ochi, cu stingă. 8) Pov. subliniază, cu stingă.
140
mai iuti dicît cum vi tu! Pîn vinişi, gualâ burta di fuami!* 9)
    S-apropii iş mai aproape, zice:
    —   Poate mn'i-ai adus kiar plăcinti!
    Măi, cam bune g'ionturi i-o dat iei, însă mai mult n-a zîs nimica! A luat, s-o mîncat şî iei bine. Şî a întrebat-o, zîce:
    —       Cum ai pitrecut ? Măi, ci, cum ţ-o trecut cu boala ? Gi-ai făcut?
    —       G-am făcut asta, ş-am făcut acşia, ş-o mai vin'it o babă, şî m-a tras pi burta10) — zîce — şî mn'i-a trecut, ş-acuma am vinit — zîce — să lucrăm mai diparte.
    leu stăm într-o livadă-atunci, ş-am vădzut d'i pătăran'ia-acşe, şî cum o mîncat uomu plăcintili, da n-am cerut să-m dşie şî mn'ii, că mn'i-a fost foarte ruşîni!
Inf. Ţâmpău Toadcr; Fundu Moldovei, rn. Cîmpulung; culeg. O.B.—Al.A., la 19.III. 1953; transe. O.B.; durata: 13' 20"; A.I.F., i. 13225 (mg 218 b).
Inf. o ştie «to di pi cînd ieram băişt». N-a măi povestit-o.
Se mai cunoaşte o variantă inedită din Ţara Oaşului, cu desfăşurare identică.
                                               9) Pov. arată cu mîinile la pîntece. 10) Pov. arată cu mîinile la pîntece.
« CU-UN UOM SĂRAC »
    O fost un uomj Atîta o fo de sărac, de n-o avut după ce să bşe- apă. Da lui iera frică să iasă ngpt'ea afară singur. Tăt o mărs femşia, tăt o mărs. Cin o fost odată, l-o lăsat afară, 1-o-ncuişt afară. Dacă 1-o-ncuişt, iei ş-o luat on topor susu-uară, şi hai, s-o dus. D-apâi tă s-o dus. S-o dus aşă pi o şosă. Da mărgînd, o văzut, iera un lacu cu apă, şî-n apă iera trestie-cum îi spune la dumn'evgstă la acş? — trestie*). Acolo iera n'işte raţă sălbatice. Iei o aruncat cu toporu, că iera flă-mînd. O ginit că dade-a log'i vo raţă di colo. D-api o arunca, n-o tîlni nimică, celea o fugit, raţăle. Amu iei cum să să bage colo? c-o foz, lacu o foz mare. S-o dezbrăcat im pk'işlea gglă şi s-o băga după topor, să-l caute. D-apoi cin'eva o trecu pe drum şi i-o fura hainele. Pe cin o ieşit, o rămas im pk'işle guală. Ce să facă? Hai că s-o dusu, uomu nost, s-o dus, cum o putut, pim mălaie, pînă s-o apropk'işt în sat2). Cin o fostu-n sat, ş-o pîndit şi pe iş, şi pe CQlea, unde s-a băga, ba ij, ba cglea. Cum lasă muierile vara uşîle-n laturi, una, o femşie, s-o dus să mulgă vaca, o lăsa uşa-n laturi3). Colo o n'imerit, cum o mărs, că k'iar femşia n-o avu copii, n'iş bărbatu nu iera acasă, decît numa iş. Ş-o avut om pat, făcut aşă mare, şi iera aşternut pînă josu 4), nu să vedş su pat. Iei o, s-o băgat în casă, şi s-o băga su pat. Ş-o sta su pat. Femşia o avut on amant, logofătu satului: ci-o fi fost ala, asta nu ştiu. Adică un conducător a comunii.
    Nq pîi iş s-o apucat, o făcut mîncare, o aduz de băutură. Bărbatu o fo duz la tîrg uneva cu căruţa. Cînd o fost între
      0 Fov. îşi agită degetele dreptei. 2) Pov. subliniază, cu dreapta. 3) Pov. subliniază, cu dreapta. 4) Pov. schiţează volum, cu dreapta.
142
timp 5), cîn să-ş facă iei, să mînînce, să-ş. petreacă, hai, ş-aude năintea căsî, că la noi cînd oprgşte caii, zice: ho ! 6)
    —   Apu cine-o fi ?
    Femeia:
    —   Hai, că-i bărbatu !
    Ng un'e să-l bage? ll bagă su pat. Su pat dă peste celalalt acolo. Da iei s-o-nţăles 7) cîn l-o băga su pat.
    —      Măi ! Io — zîce — on pahar de vin, l-oi bg io, şî unu ţî l-oi da ţîie. Da să h'i atent aic.
    Da cela o auzî de su pat că cumu 1-i lor tîrgu. Hai cela o zîs cătă iei:
    —   Fă-te tu dincolo 8) !
    Să rămîie iei la-ndemînă ! Patu iera ca aicea 9), aşa la apropk'iere, la masă. Pă s-o băga cela dincolo, ş-o rămas iest îm pk'iglea gglă dincgc. Ng-apă o vinit bărbatu.
    —   Ei, ce bine, tu femeie—zî—că m-ai aşteptat cu tgte gata 1
    —      Pu că dgră — dzîce — am auzit de vecinu că nu-i, nu-i tîrg, că vii înapoi acasă !
    —   Bun !
    Ng-pîi s-apucă iei, mînîncă. Da bărbatu nu să uită10), cum îi omu, ce fă femgia. Ig bg un pahar, îi transpgrtă şî lui colo. Cela, îm pk'elea gglă, bg. îi mai dă şî lui să mînînce. Gînu-i odată:
    —   Măi! — zîce. — Şti cum îm vine să cînt?'
    —      Măi — zîce — nu cînta n), zîce — că-z dau haina de pe mine ! Numa să nu cînt ! Apă cum să cînte?
    Apîi, mai stă oleacă. Amu după ce mînîncă, bgu vin. Iară-i dă şî vin.
    —   Amu tăt atîta, io fluier o dată, uorce-a h'i ! 12)
    —   Măi, nu, că nu fluiera — zîce — că-z dau pantalonii !
    Ng, nu-i nimică. Amu nu fluieră. Mai stă oleacă. Iară-i
vine să, iară mai bg vin.
      s) Pov. subliniază, cu mîinile. 6) Pov. bate în masă, cu dreapta. 7) Pov. pune arătătorul drept pe masă. 8) Pov. arată înapoi, cu arătătorul drept. ®) Pov. arată spre dreapta, cu dreapta. 10) Pov. subliniază, cu dreapta. n) Pov. subliniază, cu stînga. 12) Pov. subliniază, cu dreapta.
143
     —   Amu — zice — tăt atîta, io o dat cînt!13)
     —       Nu cînta, că — zice — că mă d'ezbrăc şî-z dau ţîie tot.
     Nq amu, nu cîntă. Omu cu femgia, dacă, după ci-o mîn-cat, o cinat, o mîncat, hai s-o dus şî ş-o adăpa caii. Atunci, uşîle le-o lăsat iş anume 14), ca să pgtă ieşi cela afară. Cel îmbrăcat amu l-o lăsat pe celalalt în. casă, şî iei o ieşît afară, şî tunde-o ! Uomu o intrat în casă iară, n-o văzu că ce-i, cumu-i. Cela o rămas su pat15) mai departe-amu, logofătu, îm pk'işlea gglă în locu celuia. Cela s-o dus pe-afară, ni-ncgce, ni-ncolo, că iera tîrdzîu ngptea — aşă cum o fost asară cîn am fo io pe-aic. Hai, une s-a duce? Une-o văzu lumină, unde ti-i băga? Să duce colo, bate la geam16) !
     —   Cine ieşti?
     —   Io — zice— s om mare păscălitor ! — cum spune la noi.
     —   Bun ! — zîce uomu cela.
     —   Da lăsa-mn'i-i de mas?
     —       Cum de nu.! — zî. — Hai înlontru ! — uomu cela. Intră colo.
     —   Bună sara
     —       Bună sara ! Nq, apăi, tu, nevastă ! — zîce uomu. — N-ai ceva să dăm la uomu ăsta mîncare?
     —   Ba — zîce iş — mai işste.
     Nq, îi pune la uomu nost, şî mănîncă, şî îi mai dă vo dQuă pahară de vin.
     —       Apăi — zîce — uită-te: io, după cîd vă văd, dumn'e-vQstă — zîce — sînteţ Qmeni înstărit — zîce — da aveţ ceva lipitură la casă.
     Sî stau unu sî să uită cătă celalalt17).
     « Ci-o fi asta ? »
Da zîce:
     —   Ştis ce? Io d'ipt o plată bună — zîce — vă scap 18).
     —   Nq bun ! Da — zîce — cum?
                                   1#) Pov. subliniază, cu dreapta. 14) Pov. subliniază, cu mîinile. 15) Pov.
                                arată Înapoi, cu dreapta. le) Pov. arată înainte, cu arătătorul drept. 17) Pov.
subliniază, cu mîinile. 18) Pov. ridică dreapta.
144
    —       Pune-o —avş o glă mare de-gste, făcut de tablă, — o umple de apă, şî uo pune — zîce — pe sobă. Gînd a fierbe — zice — atunceni v-oi spune.
    Amu, iei povestesc.19) Pun oala şî fierbe. Cîn fierbe mai bine:
    —    Ng — zîce — viniţ încgci.
    Atunci, îi şî dă la uom on topor 20) îm mînă, şî unu la nevastă, şî deşkide uşîle-n laturi21). Atunceni, iei să ş-apucă cu uala, cu apă-acolo su pat: dă-i !
    —    Fuj, lipitură,
    Că te ard cu stropk'itură !
    Şî dă-i cu apă22) colo su pat, dă-i! Cela tă să-ntoarce cît să-ntoarce. Cîndu-i odată, tunde-o la fugă pe uşă !
    Şî, ş-apoi aşă l-o scăpat.
    Şî-i gata ş-asta.
Inf. Bălaş Ion; Raşca, rn. Oaş; culeg. O.B.—Al.A., la 31.V.1953; transe. O.B.; durata: 6'; A.L.F., i. 14109. (mg 326 b.).
La reproducere, inf. rîde, apoi spune: «no auzît-aţ, mă? »
'«Asta di la un frate a mn'eu. Nu prea o-am spus ».
Se cunoaşte o variantă bănăţeană unde Păcală vrăjitor alungă « nă-
pustul» pentru un car cu doi boi. Schullerus, la nr. 1380, II, citează
o variantă care aparţine altui tip.
     1#) Pov. subliniază, cu stingă. 20) Pov. oferă, cu dreapta. 21) Pov. arată spre uşă, cu stingă. 22) Pov. arată spre pat, înapoi, cu dreapta.
                 « O NEVASTĂ CU UN FECIOR »
    Aşă iera un fecior tare frumos, ş-o nevastă. Şî îmbla amîndoi la o fîntînă după apă — iera nu departe din vecini fecioru. Cîn s-aduna amîndoi la fîntînă, zîcg fecioru cătă nevastă, zîce:
    —   Cum am putg noi să h'im amîndoi laolaltă ?
    —   Biine ! — zîce nevasta. — Apoi — zîce — şti ce ? —
zîce nevasta.
       v . /
    —   Ce ? — zîce fecioru.
    — G'i astară la mine — zîce — şî — zîce — te baj — zîce — îm poiată. Apoi — zîce — stai acolo pînă cînd oi vini io.
    Apoi să duce fecioru-m poiată. Stă acolo, mult. Odată, nevasta o vrut să ştie că ce ideie şî-mvăţătură are fecioru, nu-i prostu, ca făcîndu-ş treabă cu iei, să nu ştie bărbatu. Femgie, să scoală cu spor' dim pat:
    —       Tu omule ! — zîce. — La noi îm poiată — zîce — igste-amu cine.
    —       Da cine să h'ie?1) — ice — că bg'ine — zîce — am înk'is io poiata !
    —   5, ba ieste ugrecine — ice — c-aud acolo ! — zîce. Uomu să scoală cîntigan (?) dim pat, pune mîna pe săcure
de pe scară, să duce colo-m poiată.
    —   Cine-i aici?
    —   Dacă io ! — ice fecioru.
    —   Da ce faci aici?
    —   Hgg ! — zîce. — I-om bai mare pe tine !
    —   Da ce bai?
      0 Pov. subliniază, cu capul.
146
    Fecioru o ştiut una-dguă să-i răspundă. Dzîce:
    —      Io asară — zice — în şăzătoare, cu mai muls feciori — zice — am făcut on rămăşag — zice — pe o litără de pălincă. Da — zîce — la rămăşagu-aiesta, îi g'ini — zîce — şî tu.
    —   Da ce rămăşag — zîce — ai făcut?
    —      Dacă — zîce — nişte feciori acolo o spuz — zîce — că tu ai patru marhă — zîce — ş-aij — zîce — nu să află numai tri: una, dguă, tri2) ! Că numai tri aflu io !
    —   Pă — ice — n-am numa — ice — doi boi ş-o vacă !
—   zîce uomu.
                                   Ha ! Ng vez ! Amu — zîce — i-am prins ! N9 — zîce —
—   nu-i bai că la adălmaşu-aiesta-i g'ini !
    —   G’ini — zîce uomu — numa mă k'iamă.
    Să duce fecioru.
    «Ai>... tu-z mama mă-ti de nevastă hunsută! Vez
—   zîce — cum m-ai păcălit ? » — iei aşă singur.
    —   Da cine-o fostu-m poiată? — zîce femgia.
    —   Dacă — ice — Petrea cela — ice — din vecini — zîce
—   a vecinului — zîce, aşa i-o zîsla fecior. — O făcut amu — ice
—   rămăşag — zîce — la clacă — ice — că noi, feciorii o-s că-avem patru marbă, şî iei o zîs că numa tri! Iei — zîce — le-o şt'iu 3) — zîce — da dipt acg le-o şî cîştiga — zîce. — O-s că m-a k'ema —ice — şî pe mine la aldămaj — zîce — cînd or bş.
    —   Vaai ! — ice. — N9 vez cîtu-i de bg'ine ! — ice nevasta.
    —   Da cum nu — ice — c-oi bş şî io pălincă — zîce. N9, s-adună-n 69 dzî la fîntînă iară fecioru cu nevasta.
    —      Aşă — ice — că m-ai păcălit ! D-apă — ice — cum am putg noi să h'im laolalt ? — la fecioru tare i-o plăcu nevasta !
    —      Şti ce ? — ice. — G'i astară — zîce — şî te baj — zîce — la mine-n cuptior — zîce — ş-apă io — zîce — după ce-a adurn'i iei — zîce — io — zîce — oi ieşî la tine !
    —   Bine-a h'i! — o zîs fecioru.
                             Să duce fecioru mai de cu bună uară şî fă jbgt ! în cuptior. Să bagă acolo. N'evasta, di la un timp — amu fecioru
                             2) Pov. enumera, cu arătătorul drept. 3) Pov. subliniază, cu stingă.
147
din cuptior de-abg'g o aştepta, n-o putu sta ! N-o avut tig-neală să stge în cupt'ior. Zice — tăt o scrumătit colo pin cuptior. Nevasta să scgl.
    —       Tu uomule ! — ice. — Noi avem grice — ice — în tindă, nu ştiu-n cuptior — zîce — uo-n tindă, o-n ce.
    —       I£h, dracu ! — zîce. — Mîţu cela — zîce — gioacă pe-acolo. Uorce şoarice !
    —       !£, nu să poate — ice — că-i mai mare zgomot ca de mîţ.
    —       Apoi — zîce — culcă-te4) — zîce — nu băga sama de-acglg.
   Iar-aude.
    —       Tu omule ! — ice. — Noi avem ugrice — ice — acolo în, în tindă.
    Odată şî mg ş-aprînde lgmpa, şî să duce-n tindă: nu-i nimn'ică pin tindă. Să duce-n napoi în casă. Iară cela din cuptior zgîrîie, colo uşa iera-ncuigtă, nu putg să iasă-afară. Amu, o fo musai să iasă-afară.
    —   Tu omule ! Noi avem ugrice !
    —       D-apă numa-n cuptior — ice — de na h'i — ice — că pe to locu-am cotat.
    Aprinde iară lgmpa, şî să duce şî cgtă-n cuptior. Apoi, şî vede colo în cuptior.
    —   Da ce faş tu, mă, aic?
    —   Hggg ! — zîce. — Aşa am păţît—ice—ca asară ! pretine
—   zîce — iară-am făcu — zîce — rămăşag cu feciorii — zîce
—   din şăzătgre — ice — că la tine-n cuptior — zîce — măr şasă pk'ite — ice — ş-aicea nu să află — ice — numai cinci
—   ice — una, dguă, tri, patru pk'ite 5) — ice — ş-on lipk'i !
—   ice — iară i-am cîştigat!
    —       Apă — ice — aşă-i — zîce-uomu. — Că — ice — aşă mn'i-am făcu cuptioriu — ice — să margă — zîce — patru pk'ite — ice — şî ş-on lipk'i — zîce — că-ala să coace mai iute — ice — şî mîncăm mai iute !
                                              4) Pov. subliniază, cu stingă. 6) Pov. enumera, spre dreapta, cu dreapta.
148
     —      Amu — zice — şî la asta adălmaş îi g'ini — zice — că iară i-am păcălit !
     —   G'ini-uoi! — zice uomu.
     Nq, i dă drumu, să duce fecioru.
     —      Iar-o păţît — ice — fecioru aşă — ice — cum o păţit asară cu marhăle.
     —      I, bg'ietu de iei — ice — a fa rămăşag — ice — pîn s-a strînge grecîte lităre de pălincă — ice nevasta.
     —   Da cum nu ? —ice. — Da şî io oi mş la iei — ice — să bgu.
     —   Da — ice — mă tem că m-oi duce şî io ! — ice nevasta.
     —   Apu — ice — hai!
     Apu cîndu-i odată, s-adună în cş dzî, iară la fîntînă cu nevasta.
     —      Iară m-ai păcălit! — ic-iel. — Da — ice — cum am putş noi — zice — să h'im noi — zîce — laolaltă?
     —       Bine — ice iş, ice — şti ce? Tomna — zîce — aşă cam pi la uopt ceasuri — zîce — şşpte uop ceasuri — zîce — pînă la nguă — zîce — să g'i — zîce — la noi — zîce — la cotez — zîce — şî să nepoz — zîce raţăle — ice — şî gîştele-afară
—   ice — şî să le log'ieşti şî să le găgăluieş pe-aco, să uo-apuş de pk'icigre — ice — şî să dai cu una-n stînga, cu alta-n dreapta— ice— c-apoi — zîce — tu-i g'ini la mine-n casă — ice— cînd îi vedş 6) işl că s-a da după raţă şî după gînşte să le prindă.
     Femeia atîta fă un fog de mare, ş-atîta-i de caldu-n casă, şî iş tă:
     —   Iîîîi ! Io mor de frig ! Io mor de frig, omule !
     —      Apă — zîce uomu — cum mori tu de frig — zîce — că io — zîce — pk'ei aij de cald !
     —   Io nu cred că ţ-î cald ! — o zîs iş, zîce. — Hai, ţîpă
—   ice — perini pe mine — ice — că io crăp de cald ! — nevasta. Şî iei o fo cald, da asta o fos problema din urmă.
     —   Io — zîce — pk'iei de frigu ! — o zîz nevasta.
Iei:
     —   Io — zîce — crăp de cald !
    6) Pov. arată spre dreapta, cu arătătorul sting.
149
    —  Nq — ice — ţipă gios cămaşa de pe tine dacă ţ-î cald.
    —      Apă — ice — musai de ţipat — ice — c-amu n-o poş tîrîi pe mine !
    Acolo iera focu-n casă de numai... nu putş să rezistşză căldura ! Uomu, odată ţipă hainele 7) gioz de pe iei, şî stă pin casă. Fecioru o obsărvat de-afară. Femşiş o luat cîtin-gănaş cămeşile şî le-o puz la capătu patului gios, ca să nu dşie iute de işle. Fecioru atunceni să-azvîrle co la coteţu găiniloru, şî la a raţăloru, la a gîştelor, le drumu-afară. Mai prinde de gîştele cşlea, de raţă, şî le găgăluiş. Femeia şî sare dim pat.
    —      Tu omule ! tu omule ! Ne duce-amu cineva raţăle şî gîştele ! Du-te iute !
    Uomu ţup afară — iera şî cam neauă. Fecioru jbot! în casă ş-încuie uşa. Uomu umblă după cş încoace, gîscă, după cş raţă-ncolo, tă le prinde, le bagă-n cotes şî le-nk'ide. Nq, dacă le-nk'ide, să duce la fereastă, să duce la uşă. Prinde de uşă: i-ncuişt!
    —  Tu nevastă ! că neposti-mă-n casă !
    Să scoală de colo ia.
    —  Da ciine-i? — zice.
    —  Dacă io-z ! — zîce.
    —  Pî cine ies tu?
    —  Că bărbatu tău !
    —      A mn'eu ‘ bărbat — ice i-m pat, culcat! — zîce. Tu — zîce — ai h'i rătăcită, sărace, pe-greunde.
    —   Ha nu — ice — c-aice şăd io !
    —   !£ — zîce — îi h'i rătăcită !
    « Ai, măi ! » Să uită uomu-n sus, în gios ! 8)
    « Apă — ice — am h'i rătăcită casa. Da mă duc io la nănaşu — ice — că iei m-a şti duce-acasă. »
    Amu-i şî frigu-m pk'şlea gglă. Fuge pe uliţă cu sporiu. Nănaşu iera tomna popa. Să duce la fereastă, ciocănş9) co la fereastă.
    7) Pov. aruncă, cu mîinile. 8) Pov. îşi roteşte privirea. •) Pov. loveşte, cu dreapta.
150
    —   Nănaş !
    —   Da ce-i, h'ine ? — zîce dgmna.
    —   Hai — zîce — şî mă du acas — zîce — că nu ştiu mş acasă.
    —   Uo, Dgmn'e — ice preuteasa. — Părinte ! — ice. —
—   ScQlă-te — zîce — una dguă — zîce — că o rătăcit h'inu
—   zîce — şî nu şt'ie mş acasă, Du-1 — zîce — acas !
    Nu iera departe de nănaşu-său. Nănaşu său, popa, apucă o viliveandră pe umere 10), şî să-ndeamnă:
    —   Nq, hai, h'ine ! — zîce.
    Şî să duce co la ferşastă, ciocănş la fereastă:
    —   Măi h'ină !
    —   Ce-i — ice — nănaş ?
    —   Dacă — ice — scglă — ice — că ţî l-am aduz — zîce
—   pe h'inu-acas.
    —       Ai di mine, nănaş — zîce — că h'inu-i aici-m pat — zîce. — Işn scoală-te, h'ine — zî — să te vadă nănaşu !
    —       M, m, m ! — uomu di colo, fecioru-amu. — Da ce-i, nănaş? — zîce.
    —       Tu — zîce — nănaş — ice h'ină-sa, zîce — a mn'eu — zîce — bărbatu-i aice ! — ice. — Tu nănaş — ice — mn'i-ai h'i adus — ice — pe dracu-acasă !
    Atunş şî ţipă popa uok'ii-n napoi11), şî vedş că-i împk'elea gglă: drumu la fuugă ! popa.
    Ş-apucă h'inu-său viliveandra de pe umere cu spori, şî fuge popa cît poate pe uliţă cătă casă ! Cîn dă colo, şî dă-n uşă 12).
    —   Da ce-i? — zîce dQmna.
    —       O, Doamn'e ! — zîce. — Doamnă — zîce — am duz — zîce — pe dracu acasă — zîce — la h'inu — zîce — şî h'inu iera culcat13) cu h'ina-m paat!
    Şî-i gata poveste.
Inf. Dubo Iacob; Racşa, rn. Oaş; culeg, O.B.— Al.A., la 31.V.1953; transe. O.B.; durata: 11' 10"; A.I.F., i. 14.167.
«Mai dincQce, de la o nevastă. O vru să păţască şî i$ aşa ! »
     10) Pov. schiţează tragerea pe umere, cu mîinile. n) Pov. se uită spre dreapta. 12) Pov. ridică stînga în sus. 13) Pov. subliniază, cu stingă.
                    « COPILU LA TREI LUNI»
    A fost odată într-un sat um burlac, un cioban, care apruape îmbătrînise flăcău. Ce s-a hotărît iei?
    « Ia să mă-nsor şi io — zice — nu mai stau aşa burlac mereu. »
    Gata ! A încercat în dreapta, în stînga să-z găsească şî iei o fată cam di seama lui. Ce să vezi? A găsit fată bună, că iera kiar însărcinată. Nu ma avea nevoie să mai munciască iei.
    După trei luni di zile, femiia a făcu copilu 1). Iei s-a vestit numa în sat, c-a făcut femeia lu ciobanu cutare-um băeat. Cum? Lu-ntreabă uo rudă-a lui:
    —  Mă — zice — femiia ta a făcut un copil ?
    —  Da — zice — um băiat frumos, strajnic.
    —      Păi — zice — da nu-i cu tine, mă — zice — că femeile — zice — face copiii la noă luni — zice — prostule, nu la trei luni.
    —  Cum, dragă? — zice. — Uite asta-i !
    —      Bagă di siamă — zice — că ies prea bleguz — zice — ia-o tu oleacă la rost, strînge-o niţel, barim cel puţin să spuie 2), cu cine-a făcu băiatu...
    Să duce-acasă iei cam necăjit. Nu prea să uita bine la femeie.
    —   Ce-ai, mă uomule, de iej necăjit?
    —      Fă, femeie — zice. — Uite ce mi-a spus mie leica cutare ? — zice — că copilu-ăsta n-ar h'i făcut cu mine, că trebuia să-l faj la noă luni — zice — nu la trei.
      0 Pov. îşi ciocneşte palmele. 2) Pov. subliniază, cu stînga.
152
    —        Ă, da prost ieşti, mă omule — zice. — Păi — zice — mă — zice — ia bagă tu di seamă3), h'i atent — zice — ce-z spui io ţiie-acu. Aşa ! — zice — ie trei luni 4) di cînd m-ai luat tu pă mine, trei luni de cînd ti-am luat io pă tine şi trei luni di cînd stăm amîndoi, s-a făcut noă luni.
    —        Aşa ie, fă nevastă. Vezi, femeile rîde di mine ca să-m bad nevasta. Ai dreptate. Las să ne trăiască băiatu.
    A plecat bietu uom sănătos la treabă-în dreapta în stînga şl s-a făcu băiatu mare şî s-a servi di iei.
Inf. Gh. M. Rădoiaş, Bătrîni—Teleajen; cules în Bucureşti în 19 martie 1956 de O.B. şi C.B.; transe. T.B.; durata: 2'; A.I.F., mg. 1077 a.
Povestitorul o ştie: «asta nu mai ţîu minte» (de la cine).
Ai mai povestit-o? «Da».
Snoava este atestată în toată ţara; se cunosc 13 variante similare. Schullerus, la nr. 1380 V, citează o snoavă. în catalogul Thompson, snoava (1362 A* *) este atestată în Finlanda, Germania, Grecia şi la noi.
     •) Pov. pune dreapta pe masa. 4) Pov. îşi împreună mîinile.
                   FEMEIA NECREDULĂ
     Odată iera un uom, aşă cum sîn şi ieu, şi pleacă la coasă — şt'iţ — pleacă la coasă şi zice — cosăşt'e, cosăşt'e uomu şî cîn vin'e sara zice:
     —      Auleo, spat'ile mele x) — zice iei — al dracului o fo iarba cgia, mă doare !
     —      Ce? — zice n'evasta a dracului — d'e ce? Tătă zua-m picigre t'e-ai stîngălit — zice — cu coasa d'e iş colg, d'i colg 2), colg, d'i colg, colg şi ce, acela-i lucru ? Ala nu-i lucru ! — zice n'evasta. Zice:
     —  Bin'e — iei — mă, dară — ice — tăt mă doare spat'ele.
     —  Ai să vez că şî io mă duc mîn'e !
     —      Da ? Bin'e-i face — spun'e iei. — Merem la cutare şî cosim trifoiu cela — zîce iei — şî la trifoi să cosgşt'e bin'e, şi, stă-m picigre, nu-i picat şi cosîm amîndoi împreună, da.
     Uomu mere ş-îj mai bagă un cosaş cătă iei.
     —      Mă! Ce şt'i tu ce? Numa noi doi şt'im: ieu mă duc nant'e, tu rămîi d'inapoi, muigrea o băgăm între noi, a mg. Io dau d'inant'e, tu dă d'inapoi. Cum a tiig ig, tgig ie, cum a put'g, da ig să viie.
     Merje-a mn'eu în sat ş-îj bagă un cosaş şî haidă, cînd îi d'imin'eaţa, zîce ig că trăbă să ţîpe porcii şi are să ţîpe vaca, şî. . .
     —  N'imică, lasă c-o ţîpa vecina 3). Coasa-n spat'e !
     I pun'e-a mn'eu coasa-n spat'e, tocu ij d'inapoi şi haidă ! — cum i-obicgiu pî la noi — dă-i drumu ! Hai la coasă.
      0 Pov. duce dreapta la spate. 2) Pov. arată spre stînga şl înapoi cu dreapta. *) Pov. arată spre stînga şi înapoi cu stînga.
154
    Merje colo-n ţarină, să pun'e, dă-i sâ margă, mînă sâ margă, dă-i, dă-i, dă-i, pînă cîn i cam4), cam pî la şapt'e ceasuri. Ice muierea:
    —       Măi — zice — ar trăbui să mă lăşi sâ mă duc — zîce — să ţîp puii ceia — zîce — că-s în coşară d'e-asară, ce drac or face, c-or muri!
    —       Lasă puii 5) la sgrta lor — zîce — n-or muri iei pîn-om vin'i noi. Gata-i imediat.
    Cîn i mai apoi:
    —       Măi bărbat'e — zîce — d-âpoi dacă mem acasă — ice — nu-i d'e prînz n'imic absolut dac-aj mş mai naint'e-oleacă.
    —       Nu, mşm odată tăţ ! Mîncăm n'işt'e clisă, n'işt'e ceapă, ieste acol la casă ce mînca. Bem, mîncăm n'işt'e lapt'e, şe. Nu-i n'imic.
    Dă dgară să n-o skşpe, şt'i? Da îi dă să margă ! Gata tri-foiu d'i coasă şî acu pleacă a tus tri. Iera cam pî la oara nguă, iera gata trifoiu, să duce pă cale. Vşd'e şi iş tri uamen'i înt-o hat cosînd. Zîce:
    —       Vai d'i iei, d'i cel d'in mijloc, că numa io şt'iu cum îs han'ele pă iei ! — zice iş. Pă d'inapoia iei, puţş ca halamu. . . şt'i, că işt'e d'inapoi nu o lăsat, cel d'inaint'e o dat sâ margă ! Ş-apoi iş n-o avut încătro, numa să-ş facă lipsa6) aci, n-o mai lăsat-o.
    Ş-apoi numa ia o şt'iut cum îi cel d'e mijloc !
Inf. Şora Vasile; Cresuia— Beiuş; culeg. O.B.—D.T., sept. 1961; transe. O.B.; durata: 2'35"; A.I.F., mg. 1887 b.
De la cine o ştii? « Da ce ştiu d'i la cin'e ! D'i la uamen'i d'i pă sat. Asta o fost, nu-i poveste. »
Unde s-a întîmplat? « In cutare sat, acolo cătă moţ, o aic la noi; în satu dumitale poat'e o fi festă? »
Ai mai povestito-o? «Nu şt'iu, nu cred.»
                                               4) Pov. se uită sus şi la dreapta cam pe unde ar fi soarele. 6) Pov. schi-
ţează gest de renunţare, cu dreapta. 6) Pov. subliniază, cu dreapta.
                       POPA ÎN BISERICA
    Un popă odată cîn să duce la biserică, spun'e cătă tăz oa-men'ii:
    —      Oamen'i bun'i şî poporen'i! — zice — să şt'iţ c-avem astăz — zice — o sclujbă — zîce — fgrt'e seriuasă şî — zîce —* să facez — zîce — cum oi face io şî să zîceţ cum oi zîce io.
    —      D-apăi face-om — zîce oamen'i — dac-om put'g şî dac-om şt'i.
    —   Arăta-oi io — zîce popa.
    Ş-apoi mgre popa p-aisx) cu t'id'şln'iţa tămîin pîm biserică şî avş n'işt'e cizme cu turgş cam larj popa şî sare n'işt'e jar d'in t'id'gln'iţă pă, pă tureacu cizmii în joz la popa ş-îl ard'e. Da popa începe şî dă d'im picigre, dă d'im picioare. Dă ugmen'ii d'im piciQre tăţ îm bisgrică. Da ce:
    —   Măi, da nu mă lovi! mă — zîce.
    —   Da nu mă lovi — cela2).
    —   D-apăi tu mă loveş pă min'e?
    —   Pă ista mă lovi pă min'e !
    Să-ncaieră colo tăţ îm bisşrică la, la ceartă ! Popa ce-a sâ face? Să pun'e popa pă burtă, dă cu jerunţî d'e pămînt să iasă jgrii 3) d'i pă tureacu cizmii. Să pun şî oamen'ii, dă şî oamen'ii, tăţ.
    —      Ng, asta, părint'e, nu-i treabă — zîce. — Uori faş sclujbă cu noi — zîce — ori ne laşi acasă — zîce uamen'ii cătă popa.
    a) Pov. schiţează cădelni^area, cu dreapta. 2) Pov. arată spre dreapta, cu dreapta. 3) Pov. arată înapoi, cu dreapta.
156
    Atăta-i, nu-i mai d'epart'e.
Inf. Breanc G-heorghe; Cresuia—Beiuş; culeg. O.B.— D.T. în sept. 1961; transe.: O.B.; durata: 1 '30"; mg. 1903 e.
« Asta-i k'iar d'i la un cantor am auzît-o. »
Ai mai povestit-o? « Poat'e că o dată, d'e dguă uori. »
S-a întîmplat? « şi poveste, io n-am fost acolo d'e faţă. Poveste. »
Se mai cunoaşte o variantă ce provine probabil din sudul Moldovei {nedatată).
                   « AŞA CAP, AŞA CĂCIULĂ »
    A fost odată ca niciodată tot pîn vekime, p-atunc că iera uamenii mai nentroduşi, mai proş cum să puate spune astăzi, pă romîneşte-adevărat.
    Un om avea doi boi buni. Făcea kirie cu iei, cîştiga parale frumuase, şi-ntreţinea familia, niciodată nu iera lipsă-n familia lui, dă mălai, sau dă sare, sau dă gaz, di iei îmbrăcat, încălţat şi iei, şi copiii, şi tot. Ce-1 povăţuieşte pă iei un uom:
    —  Bă — zice — tu mai multe parale cîştigi în alt fel.
    —  Cum, mă?
    —      Şî nij nu munceşti atîta. — Ce — vinzi boii ăştia şi-cumperi o purcia. Şi purciaua aia — zice — cît-oi trăi la tine, şapte, op zece ani, fată dă doă uori pă an sau kiar şi dă trei uori — hai cam dă două uori să zicem. Şi tu vinzi la purcei mereu şi tot faj la bani şi nu ştiu ce, şi nu muncej di loc — zice —că porcii vara stă-n noroi acolo, mai cu seamă cînd ie cald le zvîrli o căciulă di grăunţe-acolo într-un noroi şi iei tuată ziua rîmă-acolo, şi caută grăunţele şi tu duormi lingă marginea lacului.
    Ce s-a gîndit bietu uom?
    « Hai, mă, t-o-n c. . . pă mă-sa, să videm n-oi da-o mai bine ? Să fie mai bine ca pînă-acu ? »
    Gata ! Numadecît vinde boii, cumpără-o purcea. Fată purceaua vo şapte, uop purcei, vinde şi iei vo doi, trei, mai opreşte di prăsilă, mai nu ştiu ce. Mai, al doilea rînd iar fată purceaua, mai vinde din purcei, mai îşi cumpără-o opincă, mai îş cumpără o căciulă, mai nu ştiu ce. Ce să vezi, fraţilor? Dă Dumnezeu o bolejniţă, un guşter îm porş — cum iera pă tim-pur'le veki, nu iera mediş ca acuma, nu iera nimic— şi i-a murit
158
tos porcii cîţ i prăsise iei ! A rămas cu un grăsun. Ce iera să mai pierzi tu timpu, uom mare să păzeşti um purcel? Intr-o bună zi, ce s-a gîndit, săracu, cam necăjit aşa? Numadecît îl prinde pă porc, şî-1 taie. Şi-n loc să-l pîrlească, îi ia pielea, îl jupoaie pă porc, cum să jupoaie tuate animalele. După ce-1 jupoaie, pielea aia dă purcel, o argăseşte şi iei oliacă întrTO găleată—măcar cum argăsesc şi io diferite piei, pă la stînă în zier, nu ştiu ce — a argăsit-o şi iei oleacă, a ameţit-o niţel, ş-a dus-o la un cojocar şi şi-a făcut o căciulă din ia.
    —   Măi frate ! Nu prea-i elegal1), mă — zice.
    —       Nu — zice. — Din purcelu-asta îm faci-o căciulă, că n-am altă posibilitate.
    A făcut căciula, ş-a pus-o în cap. Mergea cu ea pîn sat. Ba în dreapta, ba în stînga, ba la Ploiej, ba la Bucureşti. Prietenii care — numa să-ntîneşte-ntr-o zi cu-m pretin care nu-1 mai văzuse 2) dă ani dă zile.
    —       Ce-i cu tine, mă? — zice — de umbli-n cap — zîce — cu căciul-asta de purcel ?
    —   Aşa cap, aşa căciulă 3) — zice.
    Şi de-atunci a rămas povestea puate că şi astăzi. Un uom care nu ştie să s-administreze, pate rău.
Inf. Gh. M. Rădoiaş; Bătrîni—Teleajen; cules în Bucureşti în 19 martie 1956 de O. B.— C. B.; transe. T. B.; durata: 3'07"; A.I.F., mg. 1078 c.
De la cine o şti? « păi de.. . da: de la un om de la noi odată, prăsise porci mulţi şi pe urmă a dat o molimă în iei, zicea:
— Tot aşa am păţit şi ieu ca ăla, .. .t-o-n c... pe mă-sa ! »
Pe cel care i-a spus-o îl chema « Ion Avram » care zicea:
« — A mai păţit unu aşa ca mine ». (A murit acesta.)
Ai mai povestit-o? «Da». * 17
Snoava este atestată în Muntenia şi Moldova, sporadic în Banat, în
17 variante. De obicei, personajele se ocupă cu negustoria de porci, doar într-o variantă căciula provine de la unica scroafă moartă. Schul-lerus la nr. 1415 citează şi o variantă ce aparţine acestui tip.
     O Pov. subliniază, cu dreapta. 2) Pov. subliniază, cu stînga. 3) Pov. admonestează, cu arătătorul drept.
                     « CIZMILE PĂ OPINCI»
    A fost odată ca niciodată, pă timpur'le veki cînd nu iera ca. astăzi maşini, trenuri, fel dă fel dă lucruri înlesnicioase care face uamenii cărăuşia, transporturi. Atuncea transpor-tur'le să făcea numai cu boii. K'iar io am pomenit, cînd vineau uamenii cu carăle-ncărcate cu l'emne dă la satu m'eu pînă-m Bucureşti, vindeau l'emnele şi d-aicea cumpărau mălai ş-alce-va şi mergeau iar la munte.
    Iera un uom strajnic. Boi buni la căruţa lui, încălţat bine iei, cizme-n picioare, niciodată nu iera ud. Mergea pă drum în căruţă, n-avea grije iei, boii mergeau singuri. însă boii lui erau cam bătrîni. Iei să gîndise mai înnainte, că să-i skimbe să-ş ia alţii mai tineri. Mergîndă iei aşa pă drum, să găseşte în călătorie cu al cetăţean, cu boi tineri, cu junei, cam nemvă-ţaţi. Acolo la o dijugătuare undi iei au dijugat, unde-au făcu conacu pentru iei, pentru boi — cum face ţăranii, puate că kiar şi astăzi — au stat dă vorbă-amîndoi. Ăla una, ăllant alta...
    —      Măi frate — zice — ieu, uite-aşa, am boi buni, însă sîn cam veki boii mei, îm trebe să-i skimb.
    —      Măi — zîce. — Dacă ne-nţelegem x), uite ce: îz dau io juncii şi-m dai mie boii. Aşa ! însă mai dai tu ceva, mai nu ştiu ce, nu k'iar cap pă cap.
    —   Bine, mă !
    S-a-nţeles iei să vă dea uomu boii, şi să mai dea o sută dă lei şi doă oca dă vin şi să ia juncii. Gata ! Zis şi făcut. A făcut aldămaşu, a da şi suta şi-a lua şi juncii. Ia juncii, dă la ăla şi-i mută la proţapu lui, şi-ăla-ş ia boii şi gata.
    0 Pov. subliniază cu mina dreaptă.
160
    —      Da — zice — uite ce-i, măi frate? — zice. — în dai şi cizmele — zice — că tu, cizmele-z gr'ele — zice — mai mergi oleacă şi pă jos cu juncii, nu ştiu ce, şi-z dau io opincile.
    Ce să vedes, fraţilor? Opincele iera d-ălea dă vacă şi îngăurite, numa găuri, intra apa pă unde nu-ţ înk'ipuiai. Bietu uom, săracu. Ăla numadicît să pune-n căruţă, înjugă boii şi-apucă dă vale 2), ş-ăllant, înjugă şi iei juncii ş-apucă către casă. Juncii nu mergea pă drum, beli-i-ar lupii. Din şanţ în şanţ ! Bietu om îmvăţat să meargă-n codirlă, doar să comande cea ! hăis ! nu ştiu ce, nu mai iera rost. Numadecît dac-a văzut ăla i-a spus:
    —  îi mai iei dă sfuară — zice — nu merg iei singuri.
    S-a da jos şi i-a lua di sfuară. Mergea pîn lacuri, pîn apă,
opincili intra apă în iele, noroi, îl umplusese juncii di noroi, şi-n cap iera plin di noroi. Cîn s-a dus acasă şî l-a văzut femiia întrîndă pă puartă cu neşte junei aşa mititei, iei, cu-opincil-şlea sparte, nu ştiu ce, plin di noroi, în fine. îl ia oleacă femeia la zor.
    —  Lasă-mă, fă femie, că — zice — z povestes mai tîrziu.
    Gata ! Dejugă şi intră-n casă. îi bagă pă junei în grajd.
Dup-aia — femiia cu nerăbdare. începe a-1 întreba, a-1 lua la zor :
    —  Ce-ai făcu?— zice.
    —      Uite-aşa, aşa, în dijugătuarea cutare, m-an găsit c-un hoţ, m-a păcălit. O fi juncii, nu-stu-mvăţaţ di loc. Ce să fac? Unde să, nu-1 mai găsesc p-ăla.
    Bietu uom, săracu, a venit seara, s-a culcat îm pat, însă nu să-nkidea uok'ii. Nu-i vinea să duarmă dă greşala care-o făcuse iei ! Şi-n timpu-ăsta, femeia dormea în al pat. Iei îm pat singur să căia şi să văita. Ce:
    —  Duamne, Duamne — zice
    Amărît ie uomu, Duamne, 3)
    Cîn să culcă şi n-aduarme.
      a) Pov. arată In lături, cu dreapta. *) Pov. dă din cap.
161
    Da femeia r'epşde dîm patu-ăllant numadecît s-a ridicat şi i-a spus, ce:
    — Amărît ai fost atunş,
    Cînd ai dat boii pă junei Şi cizmele pă opinci.
    Ardi-te-ar focu să te arză, prostu uamnilor.
    Api ci-o h'i mai făcut, Dumnezeu ştie, că n-am mai dat pă la iei!
lnf. Gh. M. Rădoiaş; Bătrîni—Teleajen; cules în Bucureşti în 19 martie 1956 de O. B.— C. B.; transe. T. B.; durata: 4', 10"; A.I.F., mg. 1078 b.
înainte de înregistrare povestitorul observă: «asta nu ie urîtă, asta ie frumoasă
Jnf. « Asta o ştiu dă la un cărăuş de la Teişani, ne găseam pe drum, şti, pe unde dejugam; ie dă mult, o fi vo 20 dă ani; ne povestea dă al tu cum o păţit unu; cum s-o h'i-ntîmplat nu ştiu. »
Ai mai povestit-o? « Da, şî pă la stînă, şi pă drum. »
« CU MIREASA NALTĂ »
     O fost odată ca n'iciodată. O fost o nuntă. Şî la nunta cşie, mărgîn cu mn'ireasa cătră casa mn'irelui. Acolo la casa mn'irelui iera o casă d'e-um băiet sărac într-o margin'e d'e sat. Mărgînd iei acolo, agiungîn la casă, mn'ireasa era înaltă, o fată înaltă, şî iq nu o vrut ca să să plşce d'e fel, numa-aşă dreaptă o stat.
     Acolo acuma tăt să, sta d'e sfat că cum să bage mn'irea-sa-n casă. Alţî zice că să-i taie capu, alţî ba că să-i taie d'im picişre, aşş, că nu put'eau n'ici într-on fel d'e k'ip să o bage-n casă. Iei îmblîn în sus, în gios, o tăln'it un uom, un rumîn. L-o kemat p-acela. Acela o mărs acolo şi o zîs că să-i dqie lui on kilogram d'e ţuică că îndată l'i-o bagă-n casă. Aşă că iei s-o învoit cu toţ nuntaşî şî i-o dat la romîn un kilogram d'e ţuică d'e-acşi bătrînă, d'e prun'e. Iei s-o, îndată s-o făcut d'inapoia mn'iresî şî i-o ars un dos d'e palmă d'e odată ş-o plecat capu şi o sărit pînă-n mijlocu casei. Toz băt'eau în pălni atuncea d'e părere d'e bin'e că o putut să bage mireasa-n casă.
Inf. Tupiţă Gheorghe; Mara— Sighet, 18.XI.1961; culeg.:  O. B.; transe.:
S. G.— O. B.; durata: 2'; A.I.F., mg 2003 a.
Pov. o ştie: « to d'int-o cart'e o şt'iu, d'e mult o şt'iu asta ».
Nu-şi aminteşte de cind n-a mai povestit-o; «cînva sara aşa am povestit-o ».
Snoava este atestată numai în Muntenia în 4 variante (în ultima variantă, primarul sfătuieşte pe tatăl fetei înalte să-i mai taie din picioare).
In catalogul Thompson, acest tip (1295 A*) este atestat numai în Danemarca şi Grecia.
« COPILU ŞI BORCANU »
    O fost odată ca n'iciodată, că d'e n-ar fi, nu s-ar pov'gsti.
    O fost o femgie ş-o avut un copil. Femeia asta o avu n'işt'e mn'iere d'e albin'e într-on borcan. Aşa că ig tăt îi da la copil ca să mănînce în tgt'e dzîlele cît'e-o linguriţă d'e mn'iere. Aşa că copilu, dacă s-o trecu mn'erea, iei tăt mai lingg, p-acolo pă la borcanu cu mn'ierea, şi cînd o fost odată cum s-o lingă iei d'e-acolo d'e pă fund. Şi-o *) băgat capu-acolo-m borcan şi tăt o lins mn'ierea. Şă că iei şî 1-o-ndesat cît o putut, capu, şî i-o mărs. Dup-acgia n-o mai putut să mai scgtă copilu capu şî i-o fost cald şi n-o putu să-l scgtă d'in borcan d'eloc. Acuma ce să facă? Să-i taie capu, sau ce să facă? S-o dus femgia şi-o strîns o mulţime d'e ugmin'i şi n'eamurî. Şî sta la vorbă.
    S-o dus un uom şi-o k'emat pă cel mai îmvăţat uom d'in sat, l-o k'emat acolo. Acela o fost Stan Păţîtu. Aiesta o fost cel mai îmvăţat uom d'in satu-acela. Iei o dzîs că o-ncon-giurat satu d'e tri uori. O foz la mgră, la rîjn'iţă şî iei îi cel mai învăţat uom d'in sat. Omu-aiesta o mărs acolo şî o dzîs că să nu-i taie capu la copil să-l omgră. O zîs că să-i aducă rgpid'e lui un ciocan c-odată i-1 scgt'e viu pă băiat. Şi-o luat un ciocan şi o dat una2) la borcan ş-odat-o sărit tăt ţanduri. Şî l-o scos pă copil afară.
Inf. Tupiţă Gheorghe; Mara — Sighet; culeg. O. B., 18. noembrie 1961; transe. O. B.; durata: 2'; A.I.F., mg 2004 b.
    *) Pov. schiţează vîrîrea, cu capul. *) Pov. loveşte cu pumnul drept.
164
Pop. o ştie « aşa d'e prin popor; nu d'e mult, cam d'e vro 2 an'i». Ai mai povestit-o? «mai, ş-în anu ăsta».
S-a întîmplat? « Întîmplat, 9 re un'e pîn <?reşcare sat».
Snoava e atestată în Muntenia şi Moldova în 7 variante. De cele mai multe ori, în locul copilului apare viţelul, (bivolul), uneori cîinele. Schullerus, la nr. 1285, citează o variantă.
în catalogul Thompson, acest tip (1294 A*) este atestat numai la noi.
« CUM O SCOS LUNA DIN FÎNTÎNĂ »
    O fost odată, ca n'iciodată.
    Da nu-i mult d'e-atunca mai d'i ieri, d'e-alaltăieri, d'e cînd îmbla purşcii-încălţaţ cu coj d'e nucă şî m'ereau dumin'ica şî-n sărbători şî iei la sfînta rugă. 0 fost o femşie car'e-o avut doi băiet. Băieţ-aieşt'ia, ngpt'ea, cînd o fost sărin ngpt'ş, iei o vădzut luna într-o fîntînă. Iei s-o apucat cu o găl'eată ca să sc<?tă luna d'in fîntînă. Şî, o scos-o afară. Acuma, mama băieţilor aieşt'ia, o femşi bătrînă, s-o dat şî o cumpărat on, o damijeană d'e ţuică. Şî l'e-o plăt'it un aldămaş la cîţ ugmin'i*) o trecut pă drumu-acela, tăt l'e-o da să bşie cît'e-on pahar 2) mar'e d'e ţuică.
    Cîn colo, o ven'it şî un nărod. Şî, femşia cînd o agiuns la iei, i-o pus şî lui um păhar d'e băutură. O dzîs:
    —       Na şî bş, măi băişt'e, că bş şî tu um pahar d'e băutură că — face — aiesta-i un aldămaş, că băieţ-aieşt'ia a mn'ei o scos luna d'im fîntînă cu găl'eata.
    Şî tgtă lumea i-o lăudat că-s n'işt'e băieţ harn'ici. Aşa că prostălău iesta, iei n-o vru să creadă. O dzîs nu, n-o făcu iei n'imn'ică 3) mar'e ispravă c-o scoz luna d'im fîntînă. O zîs că-s n'işt'e n'imernic şî nu, o zîs că:
    —       Dă, Dgmn'e, mint'e 4) şî la n'ebun'î — cînd o-nk'inat iei cu păharu cu băutură. O dzîs: — dă, Dgmn'e, mint'e şî la n'ebun'î.
    x) Pov. subliniază, cu dreapta. 2) Pov. apucă, cu dreapta. 3) Pov. face gest de lepădare, cu dreapta. *) Pov. subliniază, cu dreapta.
166
    Apăi băieţi ceia iera:
    — D-apăi cum zîş tu, măi prostule, că tu n'e faci pă noi n'ebun'i cin tătă lum'ea n'e laudă c-am făcut o faptă harn'ică şi bună, mar'e?
    O mărs la iei şi i-o arz vo cît'eva păln'i.
Inf. Tupiţă Gheorghe; Mara —Sighet; culeg. O. B., în 18 noiembrie 1961; transe. S. G. şi O. B.; durata: 3'; A.I.F., mg 2004 d.
Povestitorul o ştie «d'im popor, nu d'in cărţ, d'i pîn sat, d'in şezăt<?re, d'e vo 3 an'i».
« Am mai povestit-o io pîn sat şî astă iarnă». * 3
Snoava este una din cele mai răspîndite pe întreg cuprinsul ţării, fiind atestată în 28 variante. Schullerus, la anexa III, nr. 12 citează
3 variante (omise de Thompson în Types, unde tipul este atestat sporadic în Iberia, Franţa şi Grecia, apoi în America).
                   PROSTIA OMENEASCĂ
    O fost on uom. Acu ala o fos mai hiclean în lumea asta. Şî numa doi popi or fost atunsa pă lumea întreagă, n-o fos lume multă. Unu s-o dus într-o lăture, unu într-alta, nu s-or întîln'it yo tri an'i. Dup-aia, or întrebat unu după altu, s-or întîln'it iară. Unu cătă altu:
    —   Nq cum mai trăieş, frat'e?
    —   Mă — ise — io aş trăi bin'e, d'e n-ai fi şî tu — ise.
    Iei numa doi şî n-or încăput pă lumea asta, le-o fos că mîncă mai mult hăla ca hăla !
    Acu, un uom o fost omorîn pors pi la d'-eşt'ialalţ gmen'i, ăşt'ialalţ n-or fost şt'iin să-i facă. Iei n-o avut altă plată, numa slăina o fost a lui, şt'i, pielea, uomu s-o ales numa cu carn'ea. O strîns o grămadă d'e slăin'i. O avut muiere iar prgstă, c-aşa o fost lumea atunsa. Iei s-o dus la lucru, o lăsat slăina la muiere să-i facă curek'i, curek'i cu slăină. Muierea ce să şt'iie cum să fase? S-o dat, o doborît cu toporu vo cît'eva slăin'i, s-o dus aclo în ogradă afară, pă tătă varza d'e curek'i o pus dăraba d'e slăină. Iei, sara, cîn la cîn'ii d'i pin sat le-o puţît, s-or dus, ş-or mîncat slăina ! — iei — cînd vin'e sara, întreabă:
    —   Tu! Făcut-ai curek'i cu slăină?
    —       Ei — ise — io am făcut — ise — am tăiat, da or ven'it cîn'ii d'i pin sat şî l-o mîncat curek'iu !
    —   Păi cum?
    —       Pă — ise — iacă am pus p-aco pin ogradă pă tătă vear-za o, o dărabă d'e slăină.
    —       Ă ! Bată-t'e hăla, şî hăla ! Apăi — ise — n-o trăbuit să fas aşă, o trăbuit să-l tai tu şş mărunt — ise — să baji în oală.
168
     —  Păi n-am şt'iut — ise.
     —  Io t'e las şî mă duc — ise.
     Acu, s-o luat şî s-o dus. Ducînu-să, o văzut o comună aclo 1) înt-altă comună. S-o dus p-aco pin comuna aia. Aco, gmen'ii cîţ or fos d'in comună, tăţ la o şură aclo, cu muieri, cu copii, cu tăţ. Aclo, acolo, o fost o grămadă d'e nus, d'ejd'i-ocat'e, şî iei n-or avut al lucru d'e-on an d'e zîle, numa să le suie cu furca-n podu şurii. Şî d'e-on an d'e zîle, numa ce-or putut o nucă sui. Api d'e un'e stau işle în furcă !
     —  Măi gmen'i! D-apă se lucrat aisa ?
     Ise:
     —      Sercăm — ise — să suim nusile ăşt'ea, şî nu put'em — ise — d'e-on an d'e zîle — ise.
     —  No — ise — io vă învăţ pă voi !
     O lugt o şubă, ş-o pus nus pă şubă, ş-o zvîrlit2) cu iele în podu şurii.
     —      Ăă ! Apă — ise — aşa şî noi am fi putut fase, numa n-am şt'iut — ise.
     Nq, o lăsat, s-o dus mai încolo. Mai încolo, o văzut altă comună. S-o dus şî-n comuna aia. Acolo, or fos făcut o casă 3) ca cuptoriu, şă. A, da iei n-or şt'iut să facă cu fereşt'i, nu s-o foz văzîn în casă. Or fos curîn p-afară, altu cu bîta4), altu cu tîrşu, alta muiere cu straiţa, alta cu straiţa altu cu — altu uom cu pălăria, şt'i, să prindă5) zua, s-o baje aşă în casă, să să vadă în casă. Iei d'e un, d'e un'e să p<?tă prind'e zua s-o baje în casă?!
     —  Măi gmen'i! D-apă se lucraţ?
     —      Iacă d'e-on an d'e zîle tăt sercăm să băgăm zîua în casă, şî nu put'em !
     —      Mă ! — ise. — Io vă învăţ pă voi cum să fase să să vadă în casă!
     S-o dat omu ş-o luat on topor, ş-o tăiat aclo-n păr'şt'e, ş-o făcut fereastă, şî s-o văzut.
     O Pov. arată cu capul în depărtare. *) Pov. arată, aruncînd cu dreapta în sus. *) Pov. indică un spaţiu ocupat, cu dreapta. *) Pov. arată, aruncînd cu dreapta. 6) Pov. arată, ţinînd pumnul drept închis, bine strîns.
169
    —  Ă ! — ise. — Aşa şî noi am fi putut fase ! — ise.
    Dup-aia, o văzut altă comună. S-o dus ş-acolo. Un'ii or
umblat să facă o casă aşş, d'e bîrn'e 6). Care lemn'e or fos prea lunj, or fos dîn cu maiele în capet'e, să să înd'esă; care-or fost prea scurt'e, or fos prinzîn zşse-doisprăzşse boi la un capet7) doi la hălalalt 8), hăia or foz mînîn înco, hăia-nco, să înt'indă lşmn'ele.
    —  Măi gmen'i! D-apă se faseţ ais ?
    —      Iacă d'e-on an d'e zîle tă sercăm să, să sămănăm lem-n'ele, şî nu put'em !
    —  Mă !.. .
    Scule-or avut, numa n-or şt'iut. O luşt firezu, ş-o k'emat pă unu şî...
    —      Ăă ! Apă — ise — aşă şî noi am fi putut fase, numa n-am şt'iut! — ise.
    O-ntors năpoie la muiere iară, că tăt oamen'i proşt'i o găsît.
    Acu, o avut on copil. Copilu o fos d'e vo optsprese an'i. Acu, iei nu l-o bot'ezat, o crescut copilu p-aco pî la munţ, p-aclo la mară, p-aclo ca hăi sălbat'is, n'i nu l-or cunoscut tăt bin'e în sat. Acu, cîn o fos d'e opsprăzese an'i, s-o dus tată-so după iei să vină acasă, să să ducă acas, să vină la besşrică să să bot'şză, să-ş pună nume. S-o dus tată-so aco p-o vale, iei aclo înt-on vîrv d'e munt'e, o strigat:
    —  Măi tu, măă !
    Iei, d'i colo:
    —  Uu ! măă !9)
    —      Mă, hai gură în vale, hai t'e du acasă la besşrică să t'e bot'eză popa !
    —  Apă — ise — mîncă-să popa?
    —  Ba nu ! — ise — să-ţ pună nume !
    —  Apă — ise — stăi pună-m tai o bîtă — ise.
                                            6) Pov. schiţează cu dreapta un unghi. 7) Pov. arată în lături, cu stînga.
8) Pov. arată în lături, cu dreapta. •) Pov. rîde.
170
    Şî iei ca hăi sălbat'is, o crescut aclo la vit'e 10 *) pă munţ. Ng, o ven'it acasă, s-o dus colo la besgrică. Iei n-o măi fos d'e cînu-i lumea la besgrică, n'iz nu l-or cunoscut tăţ gmen'ii d'in sat ! S-o băgat clo în besgrică n). Gîn o ieşit popa d'in altar' cu căd'eln'iţa, şt'i, cu mina aşă 12), iei or înjănunţat, gmen'ii. Iei ce să jenuţgză ! O ven'it popa aşă cu, cu mîn'ile cătă iei. Iei s-o sprizon'it bin'e în pisoare: cum o dat una la popa una după cap, cum o doborît pă popa în vatră ! Omen'ii s-or prins a scula, şti, c-or fos în jenunţ — ş-aş fase cruse !13)
    Acu, s-o dus acasă. Tată-so, cătă iei:
    —  Mă — ise — bot'eză-t'e popa?
    —      Mă ! — ise. — Ieşi on hăla lung ca sacu *— şt'i, o fos cu patrafiru — un hăla lung ca sacu — ise — pistriţ ca dracu ! — ise.
    Mă ! cu-o haia galbănă — ise: care cum l-afuma — ise — cum îl doboră — ise. Iei ise: — Io mă întări d'e fire. Cum îi pusăi una după cap, cum îl pusăi în patru pisoare şî scosăi pă bieţi oamen'i d'i la iei !
    Iei o gîn'it că iei i-o doborît!14)
    După aia, bietu popă o zăcut. Cîn s-o trezit, o minat pă crîzn'icu să tgse la besgrică, sîmbătă sara. S-o duz crîzn'icu, ş-o tocat la besgrică, cam pă-nsărat, o lăsat uşa-aşă la t'indă d'eşk'isă şî s-o suit colo sus 15), să tokeză. O scrgfă o ven'it, s-o băgat îm besgrică, s-o dat scrgfa p-aclo pin... Iei, cîn s-o scoborît d'e-acolo, iei n-o băgat d'e samă că-i scrgfa aclo, 0-nk'i.s scrgfa aclo. S-o dus acas crîzn'icu. Dumin'ecă d'imi-n'eaţă, s-o sculat iară şî s-o dus să tgse la beserică, crîzn'icu. Cîn o crepat uşa,16) o dat să d'eşk'idă uşa, scrgfa grruu ! colo cătă iei ! Iei bărbăt'eşt'e o tras d'e uşă:
    «Ii! săracu d'e min'e, şî d'e min'e! D-apăi ce-i ala ? »
                                            10) Pov. rîde. n) Pov. arată cu capul înainte. 12) Pov. arată cădelniţarea,
legănînd, cu dreapta. 13) Pov. rîde. 14) Urmează snoava cu feciorul prost căsă-
torit, episoade «ruşinoase ». 15) Pov. arată în sus, cu capul. 16) Pov. schiţează
deschiderea, cu dreapta.
171
    Ş-o mai făcut cruse, s-o mai rugat. 0 crepat uşa iar mereu şî, să să uit'e că se-i aia? Cîn o crepat, scrQfa, — cîn o crepat uşa — scrQfa iară să fugă pă uşă-afară:
    —   Grruu !
    Iei iară o-nk'is uşa. S-o dus la popa.
    —       Păriint'e, părint'e ! Hai că nu şt'iu se-i la noi în bese-rică: cîn dau să mă bag, cîn vrş să să ţîpe după min'e. — ise. — Nu-i mare — ise — numa-i gura pă iş mare — ise.
    —   Apă cum aşa?
    —       Aşă ! — ise. — Nu-i num-atita — ise — şî gura mare pă iei — ise.
    Nq, s-o gătat popa, s-o dus pun la besşrică.
    —   No hai, crîzn'ise, înăint'e !
    —   Io nu merg ! — ice. — Să meargă părint'ele înăint'e ! Cîn o crepat popa uşa să să baje, scrQfa-odată s-o băgat la
popa pintră pisoare, — scroafa mare — ş-o luat scrQfa pă popa în spat'e:
    —       Sănătaat'e bună, crîzn'ise ! Spun'e cătă oamen'i că pă popa l-o luat dracu !
    Şî s-o ţîpat scroafa pintră un gard, ş-o rămas popa tăt tremurîn aclo.
    Nq, i gata.
Inf.: Crîsnic Mihai, zis Băbura, Cerbăl—Hunedoara; culeg.: O. B.—T. B. la 1.XI.1951; trănscr.: O. B.; durata: 10'; A.I.F., I. 11 153.
Povestitorul o ştie « am învăţat-o aşă d'in cap ».
Ai mai povestit-o? «măi povestit, rar, aşă».
Alţii o mai ştiu? « o mai şt'iu ». După înregistrare, adaugă.: « no aia aşa o fost, aia cîn o fos lume mai vşk’e ».
Episodul cu femeia proastă este unul dintre cele mai răspîndite în întreaga ţară, fiind atestat în 14 variante. Schullerus, la nr. 1384, citează 6 variante. Motivul punerii slăninei pe varza din grădină este atestat în alte 3 variante.
Episodul cu feciorul prost care omoară preotul în biserică este atestat în alte 3 variante din Transilvania şi Muntenia. Schullerus, la nr. 1838, citează o variantă.
FEMEIA PROASTĂ
   Un morar odată, avea prea gloată ,1a moară şi-şi trimete femia la tîrg cu doisprece saci dă porumb, cu căruţa cu cai.
   Femia, cînd a ajuns în tîrg, a tras căruţa acolo un să trage toată lumea; ia avia porumb foarte bun; vine un golan dîn toată lumea. Să suceşte, să-vîr-teşte pin tîrg, pîn căruţă; să duce la femeie:
   —  Bună ziua !
   —  Bună ziua !
   —  Cîte parale porumbu ?
   Doă sute — sau trei sute
de lei sacu, cum era atunci.
   Zice: — Eu nu m-aş îndoi de preţu dumitale — zice — porumb ai foarte bun, da n-am bani la mine, că vin dă la o lucrare, dă la fabrică. Ei, da dacă vrei, dă-mi-1 pă datorie şi dă azi într-o săptămînă ţi-aduc banii aici în tîrg.
   Femia i spune:
CU FEMEIA MORARULUI
   A fost odată într-un sat, puate kiar în ţara noastră, un om pricopsit care avea o moară dă foc. Aşa că iei, moraru-ăsta pă timpur'le-ş-lea, tot oimu cît s-aduna dă la muară iera al lui făcea ce vrea cu iei, iei întreţinea2) muara, iei cumpăra, iei vindea, n-avea nevoie de nime. Ducea în fiecare săptămînă porumb la tîrg. într-una din zile, a avut gloată la muară. Ce-i vorbeşte iei seara cu femiia ?
   —     Fă femiie — zice — mîine mai am ceva de reparat pă la muară, o s-avem şi căruţe multe, pierdem tîrgu. Nu pot să mă duc la tîrg.
   Da femiia-i spune, zice:
   —     Uomule, nu pierdem tîrgu, că mă duc ieu.
   —   Păi faş tu acolo?
   *) Pov. subliniază, cu dreapta.
   2) Pov. subliniază, cu dreapta.
173
   —    Păi, da în tîrg cum am să te cunosc ieu pă dumneata, atunci?
   —    Ca să fi sigur dă mine şi să mă cunoşti, îmi laşi şi şuba. Eu mă voi îmbrăca cu şuba ş-atunci dumneata tăragi dirept la mine.
   Femia, ca să nu mai trămure — frig era în tîrg—a vîndut numadăcît porumbu pă datorie doisprezece saci, dă şi şuba.
   —     Cum — zice — să nu fac ieu acolo? Fac treabă ca şî dumneata: trag căruţa 3) la rînd acolo, plătesc tacsă, cutare, cutare. . .
   —  Da, bun !
   Iei a prinz bucuros. Nu-madecît nuaptea pă la mie-zu nopţii—că trebuia să-n-carce căruţa nuaptea să fie la ziuă la tîrg — încarcă numadecît doăzeci dă saci în căruţă cu um băiat care-1 avea în curte. Dimineaţa, mai iera doo ceasuri pîn la ziuă, scoate caii din grajd, pune caii la căruţă. Gata !
   —    Sui-te, femeie-n căruţă, pă vîrfu sacilor. Ai grije. Fă — zice — ţi-e frig. Ia — să duce numadecît în casă băiatu, ş-aduce-o şubă mare, blănită pînă-m, călcîie. — îmbracă-te bine cu asta — zice — că n-ai, cu asta nu răceşti. Haide, mină caii la tîrg.
   Cum ajunge femeia la tîrg, trage şi ia căruţa la rînd cu uamenii acolo. După ce trage căruţa la rînd cu uamenii, plăteşte tacsă4) una, alta, vin cumpărători, în dreapta, în stînga. Ia
   *) Pov. întinde dreapta în lături.
   4) Pov. subliniază, cu dreapta.
174
avea marfă foarte bună: porum bun. Iacătă un golan, care iei n-avea nici un franc. Nu ştia cum să facă să găsească şi iei pă cineva să-nşale. Numadecît să dă pă lingă femeie.
   —     Porumbu cîte parale sacu ?
   —  Atîţ bani sacu.
   —     Uite că... io — zice — aj lua tot porumbu ăsta dă la dumneata, da n-am ridicat banii dă la o fabrică dă unde lucrez.
   —  Păi da cum să facem?
—  zice.
   Zice: — Uite, ai toată încrederea îm mine — zice.
—  Io iau banii5) marţ sau miercuri să face plata. De azi într-o săptămînă — iera sîmbătă -atunci — io sînt aici, în luocu-ăsta6) — zice
—  cu bani cu tot, şi-s predau banii — zice — şi n-ai nici o teamă.
   —     Cum să face, dragă, asta? — zice.
   —     Şî porumbu mi-1 iau acu.
   —     D-apăi — zice — cîtă lume ieste-n tîrg7) aicea
   *) Pov. subliniază, cu dreapta. #) Pov. arată înainte, punînd dreapta pe masă. 7) Pov. subliniază, cu mîinile.
175
Golanu-şi ia porumbu cu căruţa, şi şuba, şi să duce acasă sănătos.
   Iar femia, cîn să duce acasă, povesteşte morarului cum a făcut la tîrg. Morarul o şi ia la bătaie.
   — Lasă-mă, omule, că dă azi într-o săptămînă aduc şi banii, şi şuba, şi tot.
   Bun. A lăsat-o.
   Să duce la săptămînă femia. Să uită-n dreapta-n stînga: n-a mai văzut nimic. Vine-acasă, fără bani şi fără şubă. Iar îi mai trage
— zice — şi n-am să te cunosc !
   —     Ca să fi mai sigură, uite ce facem: în laşi şi şuba — zice. — Şi io mă-m-brac cu şuba, şi dumneata pui uoikii pă şubă8), că ie lucru dumitale-1 cunoşti.
   —     Gata. — Ia cînd a auzit aşa: — Aşa am să fac — zice. — Ca să nu mai tremur aicea, nu ştiu ce, mă duc acasă numadecît.
   Trage ăla numadicît, doă căruţe ţărăneşti, dim partea muntelui, aruncă doăzej dă saci dă porumb în căruţe, în fugă: — mînă, băiete! Pune şuba pă saci...
   « E !, asta-m trebuia mie !»
   Să duce-acasă, fuga cu porumb, cu şubă. Şi femeia-ntoarce caii spre casa morarului, fără nici um ban. Cînd ajunge-acasă, bagă caii-n grajd, nu ştiu ce. Moraru nu s-a dus repede s-o-ntrebe ce-a făcut ea. Seara, stîndî iei la masă, o-ntreabă:
   —     Fă, femiie —* zice — cum ai vîndut, cîz bani ai luat ?
   —     Ei — zice — cum am vîndut, am vîndut io, da
   8) Pov. ridică, stînga sus.
176
moraru un. toc de bătaie. N-avea ce să-i mai facă. Prăpădea şi femeia, prăpădise şi şuba.
   La un moment dat, vine iar moraru, îi spune:
   -—Fă nevastă, pune mina — zice — şi-m fă o turtă mare cît o lua traista asta — traista era dă vro trei, patru duble.
   —  Bine !
   Numadecît femeia face o turtă, o bagă-n traistă.
   —    Dar ce faci, omule — zice — cu traista şi cu turta ?
   —    Mă duc în toată lumea — zice — să videm dacă mai găsesc o femie proastă ca tine. •)
am dat în dator, n-am luat banii.
   —    Păi cum, fă — zice — da?
   —     Păi cum, da — ice — mi-aduce uomu banii sîm-băta viitoare — zice — mă găsesc cu iei în tîrg.
   —     Păi — zice — da tu-1 mai cunoşti, fă?
   —     ll cunosc — zice — că i-am lăsa şuba şi să-mbracă cu ia.
   —    Ooo ! Tu-z Dumnezeu 9) mă-ti — şi jap ! strakina cu fasole, cu ce era în ia şi tranc în capu iei!
   —  Ău ! Kiu ! Vai!
   Dă-i, sucită-îmvîrtită!
   —    Lasă-mă, uomule, nu mă omorî!
   —  Banii !
   —     Ce bani ? Mi-i aduce uomu.
   In fine, ce s-a gîndit bietu morar’ ?. ..
   «Ia s-o las pîn-o veni sîmbăta, să vedem, facem. »
   S-a dus numa sîmbătă femiia digrabă iar la tîrg, s-a sucit, s-a-mvîrtit10), în dreapta, în stînga. Să mai vază pă golanu care luase
                                                •) Pov. subliniază, cu dreapta. 10) Pov. clatină din cap.
177
                   porumbu? ! Adiio ! A venit acasă tot fără şubă.
                     —  Ce-ai făcu, femiie ?
                     —  Ce să fac !
                     —    Ei! ce să-z fac, fă femiie ? Să te omor — zice — intru-m puşcărie — zice. — N-am decît să pl'ec în toată lumea şi te las ca p-o proastă aiş să mori di fuame. Mîine de dimineaţă— a venit c-o traistă mare, cum, ca un sac di gară-aşa — îmi faci o turtă — zice — cît o-ncăpean) în traist-asta.
                     —  Păi di ce, uomule?
                     —    Io am să plec în toată lumea — zice.
                     —  Pi la ce?
                     —    Să vedem mai găsesc io vo nevastă pruastă12) ca tine? — zice.
                     —  E ! Hai pliacă, du-te !
                     Biată femiie s-a scula di
                   nuapte. A dat numadicît focu la cuptor, a făcut o turtă mare, a băgat-o mo-raru-n sac ş-a-apuca pe drum de vale.
                     —    Femiie, rămîi sănătoasă — zice. — Nu să ştie dacă mi mai videa tu pă mine. Di focu tău
                          n) Pov. ţine dreapta ridicată. 12) Pov. îşi împreunează mîinile.
178
   A luat turta ş-a plecat. Şi-a mers în dreapta, în stînga, a colindat toată ţara. Dormea unde-1 apuca seara.
   într-una din zile, l-apucă seara înt-un sat. Trage la o casă dă om, strigă:
   —  Măi neică !
   Iese o femie cam bătrînă.
   —  Bună seara !
   —  Mulţumim dumitale !
   —    Nu mă primeşti şi pă mine să dorm aci la dumneata ?
   —    Ba da, te primesc. Aş, sîn numa singură, da văz că eş şi dumneata om în ietate. Vino-ncoace, am un ficior şi-i dus la plug, nu vine seara.
   Omu intră numadăcît în casă. Femia-1 găzduieşte, îi dă mîncare, şi-l întreabă că dă unde ie. Moraru hoţ — îi spune că ie după lumea ailaltă *.
   Femiia imediat lu-ntrea-bă, că şi ea iera văduvă, îi murise omu dă vrun an dă zile.
   —    Nu cumva şti ceva şi de omu m'eu, dacă ieşti după lumea-ailaltă ?
—   zice — mă ducu-n tuată lumea să-m pierz urma.
   Ia a-nceput a plînge şi iei a plecat cu traista de-a-n spinare. S-a tot dus. Unde-1 apuca seara, dormia, spunea la minciuni mai multe ca mine. Dă în dreapta, dă în stînga, du-te-ncolo, pînă-n cît l-apucă sea-ra-ntr-un sat. Cînd strigă la o puartă, iese-o femiie, cam în ietate.
   —  Bună seara, leică.
   —     Bună seara, mulţumim dumitale.
   —  Sîn şi io un călător
—   zice — şi, uite, m-a apuca seara în satu dumneavoastră aici şi n-am unde dormi. Nu mă prim'eş să dorm şi?
   —     Ba — zice — te-aş primi. Văd că ieşti om în toate socotelile — zice — ai să fi uom cumsăcade, că io sînt numa singură — zice — io n-am uom. Şî băiatu — am un flăcău — ie duz la plug, nu vine-n tuate serile-acasă.
   —     Vai de mine — zice — pi io-st om strein, dragă. Io-z mulţumit — zice — să dorm şi pă prispă, numa să nu fiu în stradă, în miljocu drumului.
179
   —    Ba da, cum să nu ştiu, dragă — zice — sînt kiar la un loc cu iei, săracu. Mult o duce rău, că n-are nici de unele.
   —    O, păi — zice — să-ţ dau cîte ceva să-i duci şi lui, acolo.
   —    Da — zice — cu plăcere.
   Femia numadecît împa-ketează un rînd dă haine bune, ş-avea cîteva sute de lei, puse în fundu tronului care le luase pă-o pereke dă boi, i le dă, le bagă moraru în sîn, ia hainele şi turta ş-apucă pă drum.
   —  Vino-ncoace !
   L-a k'emat în casă. După ce îl bagă în casă, femia numadecît încrop'eşte13) pă la bucătărie p-acolo, face şî ia mîncare, măliguţă, una, alta...
   —  Hai să mîncăm !
   A mîncat amîndoi împreună . Mîncîndă iei împreună amîndoi, femiia lu-n-treabă. Zice:
   —    Da dă unde iej dumneata? — zice.
   —    Ee ! he ! — zice — lei-că ! — zice. — Io sînt di pă lume-ailantă !
   —    O hooo ! Di pă lume-ailantă ? !                 i
   —    Da — zice — după lumea ailantă şi mi-a mai da drumu, am mai vini şi io, mai mă duc p-acasă p-aic. Da mă duc iar îndărăt acolo.
   —  Vai de mine, dragă
—  zice. — Nu cumva şti şi de uomu m'eu?
   —  Sîn la un loc cu iei14)
—  zice. — Da o încurcă rău, săracu, că n-are nij de unele, da !
   —    Vaaleu ! — zice — bine că te-a adus Dumnezău
   18) Pov. subliniază, cu dreapta. l4) Pov. îşi ciocneşte palmele.
180
                                                                    Nu trece mult timp şi iacătă-i vine ficioru babii
în casa mea. Mîine de dimineaţă cîn îi pleca — zice — am să-z dau un rînd dă haine bune, puate că s-or h'i rupt alea care i le-am dat atunci. Da — zice — îz dau un rînd dă haine bune, noi. Şi-am vîndut o pereke de boi acuma — zice — am luat vreo op mi dă lei pă iei, îz dau şi banii-ăia, să-i duj lui acolo, să aibă şi iei, săracu, dă cît-un tutun, dă cîte-o keltuială.
   — Foarte mulţumesc — zice. — Io te servesc cît nu să mai poate.
   A dormit, săracu, nu, nu ştia cum să să-nkină la Dumnezeu, bietu morar, să să facă ziuă mai curînd ca să plece cu banii!
   Cîn s-a sculat dimineaţa, îi face femeia un ceai acolo, iei pregăteşte traista, aduce femeia un paket cu haine bune, scuate op mii dă lei din ladă şi moraru-i bagă-n k'imer15)... I£ ! Ş-apucă pă drum di vale. . .
   «Asta-m trebuia mie, ...tu-i crucea mă-si — zice. — Bine c-am găsit! »
   Nu mult după ce pleacă moraru cu banii şî cu haini-
181
    ls) Pov. duce dreapta la chimir.
dă la plug. Baba bucuroasă să-i spuie că a făcut o bravură lu fi-su.
   —    Maică — zice — cînd ai şti ceva tu !
   —  Ce, mamă?
   —     Az noapte a mas un om aci la noi — zice — car iera după lumea ailantă.
   —     Ce, mamă, te-ai stricat, eşti nebună ?
   —     Nu — zice — el mi-a spus că e de la un loc cu tat-tu — zice — şi i-am dat un rînd dă haine, şi i-am dat şi ceva parale, banii de i-am luat pă boi să-i ducă lui tat-tău acolo.
   —  Vai dă mine, mamă !
   Ala s-a necăjit; scoate
numadecît un cal dă la ham, încalecă pă iei.
   —  Şi-ncătro a apucat?
   —     A apucat pă drum dă vale, maică.
   Fuga! Moraru care să ştia cu musca pă căciulă, să tot uita înapoi cîn şi cîn. Vede că vine în urma lui un cal în galop şi cu prafu după iei.
   «Ei, ăsta după mine vine ! »
   Imediat svîrle paketul în nişte buruieni, să-ntoarce înapoi la o fîntînă. Lîngă
le, iacătă băiatu16) dă la plug ! Biată babă, cînd dis-kis porţile-acolo, pînă sî bage băiatu caii-n grajd, ia nu ştia dă bucurie17), că să-i spuie băiatului c-a făcu şi ia o faptă bună.. .
   —  Maică — zice.
   —  Auz, mamă !
   —  Cînd ai şti tu ceva !
   —  Ce să ştiu ?
Ce: — A mas az nuapte un uom dă la noi — zice — după lumea-ailantă!
   —     Ă, puate că te-ai strica, mamă — zice — parcă nu ştiu cum ai h'i, iej nebună! Ce, y'in oamenii după lume-ailantă aic?
   —     Da — zice — mi-a spus că ie la un loc cu bietu tat-tu — zice — şi i-am dat un rînd dă haine — zice— şî banii care i-am luat pă boi, şi...
   —     Ooo !18) — cîn a-auzit băiatu dă bani a-nceput a-n-jura, şi...
   —     Şi-ncătro a luat-o?—zice.
   —     A luat-o pă drum di vale19) — zice.
  16) Pov. îşi loveşte palmele. 17) Pov. îşi freacă mîinile. 18) Pov. duce stînga la cap. 1#) Pov. arată spre stînga, cu stînga.
182
fîntînă ce să vezi ? Iera o salcie plecată. Să reazimă cu spatele în salcie, cîn soseşte flăcău lingă iei.
   —  Bună ziua, moşule !
   —  Să trăieşti, nepoate !
   —  Dă mult stai aici?
   —    Oleou, moşule, dă cînd ieram tînăr — zice.
   —    Păi, da ce faci dumneata aici ?
   —    Ce să fac, tată, uite m-a pus nişte hoţi dă oameni să ţin salcia asta în spinare, să nu cază în fîntînă.
   —    O ! N-ai văzut — zice — un unkiaş ?
   —    Alio, tată — zice — dă cîte ori trece hoţu ăla p-aici ! îl cunosc ca p-un cal breaz.
   —  1 ! moşule !
   —    Dumniata nu-1 găseşti, nepoate; da dă-mi mie calu — zice — şi imi-diat vin cu iei.
   Gata, băiatu sare jos după cal.
   —    Dumneata rămîi în locu m’eu aicea să ţii salcia, să nu cază în fîntînă.
   S-aşează băiatu lîngă salcie. Unkiaşu îi spune:
   —  Împinge răzbit!
   Iar moraru a încălecat pă cal, s-a dus repede şi a
   —  Oo!
   Numadicît scuate un cal dă la ham, şi-ncalecă pă iei. Iei mergîndă pă drum, hoţu dă morar, să ma uita înapoi, şi cînd şi cînd... Cînd numa, vede-um praf pă drum înălţat:
   «Ei — zice — tu-1 în c... pă mă-sa, ăla după mine y'ine ! Ce să fac ? »
   Numadecît în dreapta şo-selii, iera o fîntînă, şi-o salcie cam plecată, cam strîmbă. Să duce fuga r'e-pede şi aruncă paketu-n neşte buruieni îm porumb, să-ntoarce înapoi la fîntînă, să reazămă cu spatele dă salcie . Stă niţel, cîteva minute, iacătă băiatu cu calu.
   —  Bună ziua, moşule !
   —    Mulţumim dumitale, nepoate.
   —    Măi moşule — zice — te-ntreb ceva, da să-m spui adevăru.
   —  Gata, tată, imediat
—  zice — io-st-om bătrîn şi nu minţ.
   —  Bun.
   —  IJi, dă-te jos după cal
—  zice — ca s-avem timp să tainim.
   —    Măi moşule — zice — di mul stai dumneata aici ?
183
luat paketu, şi banii, şi mină!
   Băiatu a stat cîteva zile acolo, tot împingînd în salcie. Trecea oameni pă drum.
   —     Fugi, bă prostule, că ăla te-a păcălit. Ăla ţi-a luat şi banii, şi cal, şi tot.
   Cînd a ajuns moraru acasă, a dat un kiot la poartă.
   —     Nevastă, deskide poarta. Bună ziua, bine te-am găsit sănătoasă.
   —   Să trăieşti, bărbate.
   —     Ei, să şti că — zice — am găsit neveste mai proaste ca tine şi oameni mai, mai proşti. Uite ce-am adus !
   Atunci au rămas toţi bucuroşi.
lnf. Gheorghe Rădoiaş; Bătrîni — Teleajen; culeg. Boia, la Bătrîni în 2 iunie 1950; transe. T. B.; durata: 6'; A.I.F., fg. 11442—3. x). întrerupere pt. schimbarea cilindrului.
   —     Di mul, tată — zice — di cînd ieram tînăr.
   —   Păi di ce ?
Ce: — Uită, m-a pus nişte uameni — zice — să ţiu sal-ci-asta bine, să nu cază-m fîntînă — zice — uite: că ia ie cam veke şi k’iar să mişcă — zice.
   —     Măi moşule — zice — iote ce s-a-ntîmplat la casa mea az nuapte. A vănit, aşa, aşa un hoţ...
   —     ll cunosc io pă hoţu-ăla — zice. — De cîte uori nu trece p-aici!
   —     Măi moşule — zice — îz dau dumitale ce mi-i cere.. .
   Ice: — Io acu y'iu cu iei — zice — da să-m dai calu — zice —c-alfel pă jos, cum?
   —   îz dau calu, moşule
—  zice — să-ţ.. .
   —   Aşa ! Uite numadicît
—   zice — discalică-te după cal şi iu iau calu, da dumneata — zice — să fi atent20) — zice — că dacă cumva îţ slăb'eş spinarea să cază salcia-n fîntînă, puşcăria ne mănîncă p-amîndoi
  *°) Pov. arată spre dreapta, cu dreapta.
184
— zice — că io aşa am depus condiţiunile-aici.
   — Bun — zice — lasă că io sînt mai ţeapăn ca dumneata. Cînd am rezema spatele 21), io o ţiu — zice — nu-ţ fie nici-o tiamă.
   Gaţa, unk'iaşu s-aruncă pă cal. Numadecît mai face cîzva metri înainte, ş-arun-că um băs care-1 avea îm mînă şî trage şî legătura 22) de porumb ş-o pune denă-inte pă şaua calului, şî mînă! Şi mînă, şi mînă!
   Insă flăcău-a rămas lingă fîntînă împingîndă-n salcie, ca nu cumva să cadă salcia-n fîntînă. Moraru fugea cît îi lua sufletu calului. Nu-1 lăsa din galop. Din cînd în cînd, să mai uita înapoi şi-ş înk'ipuia că nu cumva să vie băiatu dipă iei. Bietu băiat, prost ce iera, a stat acolo vo trei, patru zile, împingea mereu în salcie, aştepta, credea că vine unk'iaşu să-i aducă banii, şî haine, şî una şî alta. Nimic! Aşa!
   După vo trei, patru zîle, vine tot un om diştept şi
                                                                21) Pov. mişcă din umeri, aple-cîndu-se puţin pe spate. 22) Pov.
apucă, cu dreapta.
185
bea apă din fîntînă. Şi-i povesteşte băiatu ce s-a-n-tîmplat cu mă-sa, cu bani, cu haine...
   —     Proz mai iej, mă ! Du-te, mă — zice — că ala-i Păcală, huoţu care ţi-a luat şî banii, şi cal, şi tot. Du-te-acasă şî vez-îz de treabă.
   A plecat bietu băiat necăjit, plîngîndă, s-a dus acasă la mă-sa văitîndu-să.
   Moraru cînd a ajuns acasă cu cal şî cu haine şî cu bani, cînd a intrat pă puar-tă, a şi dat un k'iot dă bucurie:
   —  Iii ! Hîioo !
   Atuncea tuată curtea s-a
pus îm mişcare — c-avea servitori. Iese şi femeia nu-madicît năintea lui. Să dis-calică după cal.
   —     Luaz hainele şi pu-neţî-le bine, bagă calu-n grajd — o ia pă femiie ş-o bate pă spinare:
   —     Femeie ! — zice. — Fi veselă, că m-ai văzut iar. Am toată încrederea — zice — că n-ai fost tu a pruastă. Am găsit femei mai proaste ca tine, şi uameni mai, mai proşti, le-am luat haini, şi bani, şi
186
                                    cal, şi-acu.. . nu-m pasă dă iei!
                                           Inf. Gh. M. Rădoiaş; Bătrîni — Teleajen; cules în Bucureşti în 1^ martie 1956 de O. B. —C. B.; transe. T. B.; durata: 10'45”; A.I.F., mg 1075 d.
                                           La sfîrşitul înregistrării, pov. relatează : « la tîrlă mă-ntreba: „măi nene, de unde mai şti tu atîtea? Ia mai spune-ne“ ». Pov. o ştie «am uitat dă la cine; cîn ieram pă la Moldova, aşa ceva, la lucru, la um boier la gară la Tutova, 8 veri: me-ream primăvara şî veneam toamna».
                                           Ai pov.? «nu, foarte rar». De ce? « păi de ! Trebuia să pierd dîn timp, nu po să spun un bazm aşa lung în timpu lucrului ». Asta ce e, basm? «Nu ştiu cum, hai să-l punem bazm, povestea ie mai scurtă».
Snoava despre femeia proastă la tîrg este răspîndită în toate provinciile, i se cunosc 8 variante, iar motivul trimiterii de bani şi obiecte răposatului de pe cea lume prin călătorul şiret e atestat în alte 6 variante din toată ţara în care de obicei păcălitorul îi ia şi calul celui care îl urmăreşte. Schullerus, la nr. 1540, citează 4 variante.
A. Aarne, în studiul monografic Der Mann aus dem Paradiese in der Literatur und im Volksmunde, Helsinki, 1915 (F.F.G. nr. 22), afirmă că versiunea vesteuropeană a tipului e mai veche decît cea esteuro-peană, fără să încerce vreo ipoteză în legătură cu locul de origine şi migraţie (la Krohn, Ubersicht, p. 157 — 9, care e de părere că şi acest tip ar proveni din India).
                       FECIORUL PROST
    Aşş că mai d'emult, oamen'ii nu umbla pin scoale. Oamen'ii-o fos n'emvăţaţ. Uamin'ii, daa, nu prş ştiş carte. Nu şti§ ce-i l'egile.
    Odat s-o-ntîmplat c-o rămas tri copii orfan'i, d'e tată; numai cu mă-sa. Aşş că-apoi, iei, dac-o rămas orfan'i d'e tată, s-o afla iei tri sărîndici, unu-o fost în vrîsta d'e şasăspră-zece an'i, unu-o fost în vrîstă de patrusprăzece an'i, unu-o fost în vrîstă d'e doisprăce an'i; cel mai micu.
    No da bun! Băieţî ce-o făcut? S-o aflat că iei nu stau bine la mă-sa ! Rabdă fgme la mă-sa ! Iei nu pot să stşe pe-acgle. Iei s-o duce de sărvituori!
    Dacă cum or m§ ? Cînd o ieşît d'in voru mîn'e-sa d'e-acasă, ia tus tri d'iodată, s-o aflat că iei or mş a-nvăţa mesării; car'e ce-a şti.
    Aşe că-apăi unu, cel — şî iei, la grecîtva timp, la cinci an'i d'e dzîle 1), să să tîln'ească la un puţ peste vale; în capă-tu comun'ii.
    Aşa că-apăi ce-o făcut? Băieţî, cel mai mari s-o dus d'e sărvitori, înt-orice sat mai d'eparte. Cel de mijloc, de patuspăzece an'i, ala o mărs a-nvăta d'e o mesărie d'e-astalîs. Cel mai mic băiat, iei s-o-aflat că n-a munci! Iei a-nvăţa de tălhariu ! Cum îi, ia a fura !
    Bun ! Ase că băetu cel mai mare, ca n'envăţat iei h'iind, o mărs înt-o comună mai d'epart'e, ş-o aflat on stăpîn. Iei o slujî la stăpînu cela timp de on an de zîle. Aşş că-apoi la o an de dzîle — da iei n-o legat simbrie cu stăpînu că d'ep cît îl
      U Pov. subliniază, cu dreapta.
188
slujşşt'e, ce i-a da stăpînu, ce-a vrea iei ! La un an d'e zîl'e — la Sîngiorgi cînd s-o-mplin'it — i-o dat stăpînu-su simbria la băiat, un acu; d'e-şste d'e cusut2).
   Aşş că băiatu o gîn'i că cine şti că ce marfă scumpă o găsit iei. Că nu şt'iş preţu acului, bg'ietu băiat ! L-o dus acu-m mină 3). Hai c-amu iei a fugi la maică-sa; şi l-a arăta că cită simbrie are iei amu d'i-un an d'e zile !
   G'iind iei p'e drum, cu-acu-m mină, da o g'ini pănă în capătu comun'ii lor; cînd o fost în capătu comun'ii, acolo să trezăş la o crîşmă.
    Ce vşd'e co la crîjmă? Vşde tri căruţă încărcat'e cu fin. Cei tri gmin'i o fos duş în crîşmă, ş-o-apuca cît'e-um pahar d'e ţuică4). Da băiatu ce să gînd'ş?
    « A vai ! M-aş duce şî io în crîjmă, da-i sîmbria-n mină la mine. Dacă m-or vedea aceia, ş-oi cşre şi io om pahar d'e ţuică să-m dşie5), or cşr'e simbria asta, cini ştie-apăi, io rămîi fără sîmbrie de-on an de zîl'e ! No o dau io ! Da de-i căpăta şî io um pahar de ţuică, bine, de bine dau oaminii ăştia care-s untraţ acolo !? Da nu mă duc cu iş-n crîjmă ! »
    Da ce-o făcut băiatu? D'im mină cu acu, cu cela, ţup ! pe car 6), pi cel de fîn ! sus. Şî întră în crîjmă.
    Omenii ceiş ci-o fos cu fînu, beau cît'e-om pahar d'e ţuică, şî iesă-afară, în treaba lor să margă mai d'epart'e; pi cîn s-o-nd'epărtat formă cam la vo... o sută d'e pas, işsă băiatu, vşde că să duc căruţăle, cu fînu !
    —  Stăi, unk'iule — ice băiatu ! — Stăi, unk'iule — ice.
    —  Hoou — oprea uomu.
    —  Stăi!
    —  Da ce-i, măi n'epoat?
    —      Stăi că mn'-i simbria d'e-o an d'e dzîle — ice — acolo pe caru dumn'itale ! — ici.
    Stă omu-n loc:
    —  Vai d'e min'e ! *)
                                         *) Pov. subliniază, cu dreapta. 8) Pov. se uită în palma stingă. 4) Pov. ridică dreapta sus. 8) Pov. se uită în palma stingă. •) Pov. aruncă cu dreapta.
189
    Mg acolo, suie pe căruţă; crgd'e că ie ceva portof'el7) cu ban'i; ş-alceva...
    —  Da ce-o foz mă n'epoa?
    —      Apăi simbria mg ! D'e-un an d'e dzîle — ice — acolo pe caru 8) dumn'itali! — cătă uom.
    Ng bun ! Dacă mge vuorba, tă uomu cela, şti, om de-o-menig, cgtă, cgtă, tăt atît, d'esleagă fînu ! Il scutură fin cu furca tăt, tă tăt, mîn tă pe drum. Tă-tă-tă d'e-amînţ îl face.9) Cgtă. Măi, nu-i nicări! N-află portof'el, n-află nimica simbrie, und'e să fie simbrie, Dgmne păzăşt'e ! Aşg că:
    — Ng, mâi n'epoa — ice gazda carului — ng, măi n'epoa
— ice — nu t'e şt'iu ce simbrie ai avut — ice — da amu spui — ici că doar — ici — şi acu, dac-o h'i — ice — şi încă ce l-am h'i găsită !
    —      C-apăi toma ac o şi fost — ice. — Ac o şi fost ! — băiatu cătă stăpînu carului. — Ac o şi fost!
    —      Bagu-t'e şi pe tini-m p... mă-ti — zice — cu acu tău ! Apă ce ţipi tu — ce — acu — ce — n fînu meu cari trebi să-l hrăn'esc iu cu vitele !
    No c-apăi ci-o şt'iu iei d'e al'e, da.
    No că-apoi, o-ncărcat fin apoi. Şi băiatul ş-o văzu d'e treabă, ş-o g'ini băiatu. O g'init băiatu acasă.
    Cînd întră acas la mama lui îlu-ntreabă mă-sa cglg:
    —      Ng, dragu mamii — ice — da: slujît-ai — ce — o an de zile? — ascultă la mîni-sa. — Da slujît-ai — ce — o an de zile?
    —* Slujit !
    —  Da — ice — und'e ţ-î sîmbriuţa d'e-o an d'e zile?
    —      Că-apăi, mamă — ice — io simbrie — ice — io am dăbănit — ice — fromgsă sîmbriuţă — ice — da — ice — o an ţipat pe on car d'e fin — ice — ş-apăi — ice — uomu ala — ice — o scuturat şi caru ala d'e fin pi tă locu — ice
—   şi nu-1 mai aflat!
                                                7) Pov. subliniază, cu dreapta. •) Pov. se uită. în sus #) ’ Pov. schiţează
răsfirarea, cu dreapta.
190
    —  Da ce simbrie ţ-o dat ?
    —      Mn'i-a dat, mamă — ice — on acu ! D'e-anu-aiesta on ac.
    —      O ! gura mamii — ice mă-sa — că ce, dip ce nu l-ai pus tu pe ala — ice — în clopuţ cgle10 *) — ice — să-l an'in'i — ice — să g'ini cu iei acăsucă — ice — că n'e h'i bun noau-ala — ice — că iacă toma — ice — n-am — ice — ac în casă !
    No! hai băiatu ce-a face? Să ia apuoi, şî mg şî slujă la stăpîn. Mai slujă încă o-an d'e zile; iar la stăpîn. No că apăi-amu la un an de zile, iar amu-z doi împliniţ, amu ce să facă stăpînu cu băiatu, ce să-i dgi de sîmbriie? Aşg că-apoi la doi an'i de zile, da avig gazda ala a lui un h'ier d'e-gstea a plugului, su pat aşg, ruginos11).
    Aşg că-apăi ig stăpînu-său h'ieru cela şî i-1 dă la băiat d'e simbrie pe cel al doile an !
    « Ai mă ! Ei! Că-amu 12) — să uită băiatu la iei — că-amu: uită-te, cela o fost o ac. Amu ăsta cît d'e mare dărap d'e h'ier am io d'i-iest an amu ! Vez dac-am slujî bin'e ? Cită simbrie am io ? »
    S-o uita la h'ier. Da iei ş-o adus aminte pă cuvintele mîne-sa, că cum o zîs că să puie sîmbrie-n clop 13), şt'i! Ig şî pune h'ieru cgla de plug cgle după pana clopuţului !
    Şî g'ină băiatu-aşg, şt'i-n căpăţîn cu iei, şt'i, pe cărare 14) încă că-i aşa ca cu on struţu !
    Da ce să-ntîmplă? coconu, g'iin pe, pe cărare, pe drum, cum a g'ini ş-a da d'e dorg, încgci cătă sat, ce să-ntîmplă cu băiatu? Că băiatu daa i sgt'i. Hai băiatu la o baltă, hai bg apă. Şî să pl'eacă gios 15), să bgie apă, iei o uitat că ce ari ielu-n clopu ! Cîn s-o pleca să bg apă, h'ieru ţup ! d'i cgle d'e după pana dopului ş-o pk'ica 16) colo-m balta-cg. Baltă-adîncă ! Numa să uita că cum... h'ierbe apa după iei.
    Gataa ! i şî făr d'e a sîmbrie, n-are ! D'e doi an'i! !
                                            10) Pov. duce dreapta la cap, schiţînd vîrîrea. n) Pov. subliniază, cu
dreapta. 12) Pov. se uită în palma dreaptă. 18) Pov. duce dreapta la cap.
u) Pov. clatină din cap. “) Pov. apleacă puţin capul înainte. 16) Pov. schiţează
căderea, cu dreapta.
191
    Bun, dacă ce să facă, g'ine acasă la mă-sa iară.
    —   Mamă, an slujit ş-aiesta an !
    —   Da und'e ţ-î simbria?
    —- C-apăi, mamă — ice — uită-t'e — ice — amu — ice — n iesta an — ice — an dobăn'it — ice — un dărap de h'ier mai mare — ice — ca acu, ş-apăi l-am pusu-n clop — ice — cum ai zis dumn'eta — ice — cătă mine, şi — ice — cînd am băut apă, iei a pk'icat17) — ice — d'e după clop d'i la mine — ice — şi — ice — înt-o baltă cu apă.
    —   Da ce-o fost?
    —   Un h'ier de plug, mamă !
    —       Ai, dragu mamii — ice mă-sa — ş-ala ne h'i bun 18) noau, că iacă numa h'ier dacă-am h'i avut — ice — luam scîndură — ice — şi plaz — ice — şi făcşm d'e plug ! Şi ieram şi noi — ce — plugari! — mă-sa cătă băiat. — Ioo ! n-o fos bin'e, dragu mamii — ice — o trebuit — ice — că dacă-ai avut tu h'ieru ala — ice — la ala-i fă gaură cglş să pun'i — ice — cuile 19) — ice — să l'egi cu aţucă — ice — h'ieru, şî-1 trage după tin'e, nu-1 pui — ice — n clop !
    Bun, băiatu după vgrbile mîne-sa, hai că să ig şî mg şî mai slujea al triil'ea an. La al triilea an, să gată stăpî-nu-său, că vgd'e că băiatu, voin'ic, o lucra, nu-i vorbă, n-o avut nimic; ce face stăpînu-său? li dă, la a trilea an, îi dă o viţg de gste d'i-o an, simbrie la băiat.
    Nq, că-apăm băiatu cînd capătă, la al triilea o g'iţă, viţălucă d'e gste 20) frumgsă d'i-on an, amu ce-a fa, cum a fa, ce-a h'i. Hei, măi! băiatu o l'eagă pe g'iţălucă cu o funie di cgia d'e grumadz, şî-încă puni-o bît'icuţă cgle-n capătu buo-t'ii, şî prinde şî tra viţălucă 21) după sîne. Da iei nu să uită-n-dărăptu, la g'iţă că g'ine, nu g'ine; iei tă g'iie — cum iera ş-aic u-mvăţător, Pasca Petre, că ducg g'ialgga, şî cîn să ducg n'eaua, apoi iei o trăgg şî pin tină 22), că iei iera tare. Iei tă tra g'iţaua după sîne pînă-acas la mă-sa.
                                   17) Pov. schiţează căderea, cu dreapta. 18) Pov. arată înainte, cu dreapta.
1#) Pov. arată, cu dreapta, pe degetul mare sting. 20) Pov. arată înainte, cu
dreapta.21) Pov. duce mîinile la spate. 22) Pov. subliniază, cu dreapta.
192
    Gîn sosă cu i§ la mă-sa, la mă-sa acasă, amu g'iţaua-i trecută 23), i perită, belită pk'işlea di pe-ai d'i pe, gată tătă. N-are piele ! Mg cu ig, cum iacă ng zîcgu bătrînii pe timpu cela amu-s o sută dguzăj de ani. Mg cu ig acolo, în casă, în tindă, ţup ! cu viţaua acolo24), su scară-uo arunc-acolo, ş-api întră în casă, la mă-sa.
    —   Mamă ! amu iei sîmbria mg d'e ăst-an !
    Să bucură. Să bucură şî mă-sa ! aprind'e lampa, mg colo-n tindă, vgde că îi viţăluca cg colo, da-i perită !
    —      Da dragu mamii! — ice. — Cum o fos viţaua asta — ice — cînd — ice — ţî o dat stăpînu-tău, g'iie-o fost i, uo aşa ţî-uo dat?
    —      Ba — ice — g'iie-o fost, mamă — ice — da — ice — n-o g'ini după mine — ice. — Apîi — ice — n-o am lăsat de-a mînă. Am g'ini cu ig — ice — cum o vrut, aşa o g'init !
    Bun !
    —      Igi ! dragu mamii — ice mă-sa — h-o fost treabă să faş tu aşă ! Dacă ţ-o dat uomu cela25) — ce — g'iţaua, i-ai pus funiceaua aic în grumaz o fost trabă — ice —- să igi gce bît'icuţă — ice — ş-apă să, să dai — ice — d'inapoi26), ş-o g'init — ce — alăturea cu t'in'e. Ş-o adcgi păn-acasă, şî iacă n'i-era bună nouă — ce-ice — că av'em şî noi — ice — văcuţă — ice — ca şî alţ gmeni!
    Ce să gîndgşte băiatu, ce nu sa gîndgşte, hai merge al patrălea an. Iar to la ala stăpîn, a slujî. Mai slujă ş-a patră-lea an. Da acuma băiatu o fost în vrîstă de doăzăj de ani, d'e optusprăzgce, optîsprăzece aşa, o douzăj de an'i. Da băiatu o fos cam şmgker. Cî ce-o fos prostu. Iei avg, stăpînu-său, şî orice fet'işgră; aşg ca-n vrîstă d'e vo şasăsprăzece an'i. Iei s-o-ntelegut şî cu fet'işgră stăpînului.
    Aşg că-apăi cînd o fost d'i la o gră da, o vădzu stăpînu-să că băiatu sluga, da să, că-nţălgge cu fata !
    Da iei, ce să facă, amu la a patrulea an d'e slujbă, iacătă-i cgtă stăpîn-său şi-i dă fata27), d'e simbrie. S-o duc-acas.
    a3) Pov. subliniază, cu dreapta.24) Pov. aruncă spre dreapta, cu dreapta.aB) Pov. subliniază, cu stingă.28) Pov. loveşte cu palma dreaptă.27) Pov. subliniază, cu capul.
193
    Bunu ! Băiatu îş aduce-aminte cum o zîs mă-sa, dacă-i dă fetiţa, că trabă legată cu funicş sîmbriş, ş-apă i-a da cu bît'icuţa d'inapoi28), şt'i, că să margă-aşş — ice — că să mîn simbria acas ! Băiatu să — cum işsă afară — să puie-o aţucă la fet'işgră-n grumaz, şî ia un răscuraş d'e botă, apăi hai cu fetiţa pîn-acasă, dă-i ! Hăi, dă-i, dar ! Ş-o adună d'im botă pîn-acas. IJ, ş-înc-o zîs mă-sa şî asta că « po să ţipi g'iţăluca — ice — s-o h'i dus la işsle-n grajd — dzîce — nu să uo-aduci su scară-n tindă! »
    Iei ş-o adus aminte cum o zîs mă-sa 29), da, că la işsle-n grajd, să duce sîmbriie ! Da !
    Iei să duce cu g'iţaua, cum sosăşte-acasă, amu bg'iata fată, pe cît g'inş pe gios, pi cît g'inş pe sus, căd'ş amu cît îi g'ini, pe cîn sosa acasă, cu iş, ţup ! cu fetiţa colo-n poiată. Und'e-o zîs mă-sa 30) să ducă simbria.
    Ţîpă pe fetiţă colo-m poiată, şî g'ini la mă-sa-n casă.
    —   Nq, mămucă, amu, m'ni-i aici sîmbriş, şî d'i iest an !
    —   No buun, dragu mamii!
    Hai, mă-sa aprind'e lampa, bucurgsă, merge col la poiată, vşde fetiţa 31) cş co la işzle l'egată ! Da încă o ţîpat încă ş-om braz de fîn pe fetiţă ş-o, i-a da nut'reţ, şt'i, să mănînce la, la simbrie.
    Să uită mă-sa la fetiţă, la cşia.
    —       Ai d'e min'e, dragu mamii — ice — că asta — ice — n-o fos viţă, că asta ţ-o dat ia Dumnezău de sgţă ! N-o trebui s-o duş la işzle şi, şî fărîmată 32) şî şî zdrobită, şî belită la g'ş-nunk'e tătă, săraca — ice. — Trebie s-o aduci în casă la noi — ice — că asta — ice — n'e-a h'i bună nouă, că n'e-a h'i d'e sărvitgre; a h'i — ice — o noră !
    Aşă că-apoi o iş mă-sa apăi pe fetiţă ş-o duce-n casă,, ş-apă-i dă d'e lucru mai departe la fetiţă.
    Bun, ce să-ntîmplă după acş? Trăiez laolaltă33) on an, doi d'e zîle. Co găzdăluiesc şî iei cum şt'iu iei laolaltă. La vun
                                   28) Pov. loveşte cu dreapta. 2B) Pov. arată înainte, cu arătătorul drept.
80) Pov. subliniază, cu dreapta.31) Pov. se uită la dreapta şi duce dreapta înainte.
82) Pov. subliniază, cu dreapta. 33) Pov. subliniază cu capul.
194
an-doi de zile, pgte, să află că iei mg-m prgt'in'i la socru, gin'eri cu fata amîndoi. Mg ii-m prgt'in'i.
    Aşg că-apă iei să duc îm prgt'in'i, da ig să pregăt'gşt'e cu o zî mai iut'e, face-un cupt'ior d'e plăcint'e, împle o găină, aşă ca să.aibă d'e drum34) pîn la tată-său. Iei n'ij nu şt'i n'imică d'e ale, nu-i vorbă !
    Nq că-apoi, să pregătes dimineaţa, şî-j împle d'esagii, şî-i dă lui de-a umăr, puni pe umăru lui35), da ig să duce nainte. Da iei d'inapoiă iei. Mîărg, mîărg, pe drum— bună-mi-te cum ar me de icia pe la Hăgiumaş cgle, cum ar mg şî fecioru mn'eu me la cuscra, la socru-so la Văsălicu.
    Colo cînu-i în vălcg în cg— la în cga a Mitrgii — da nu iera pod atunci; amu igste pod. — Hai că acolo-i neşte apă.
    Şî iâptă iei îm pas bun'i36), da iei nu pgt'e crăci, fecioru d'intr-odată, da pk'iatră n-are să păşască, da iei îş ig o plăcintă d'i coal'e ţup ! cu ig colo-n apă ! Şî păşă pi ig 37), că iei iera-ncălţat cu n'eşt'e opk'inj d'e turiag nguă, şî n'gşt'e obg'gle, n-o vru să păşască colo-n t'ină, să-nt'in'e.
    Nq bun, nu zîce nimic ! Ig-i înainte să to duce pin, col cătă... Baronu susu.
    Acolo iară să—la ieşt'ea, la Văsîi lu Părn'icuţ. Iară nişte tină. Mai iş iară o iesta, o plăcintă, mai ţîpă ş-acolo în t'ină. Şî păşască cu pk'icioru-n t'ină ! ?38) Dgmn'e ferşşt'e !
    Nq ! cîn mai trş acolo cătă Ionu T'ioplean, iară mai găsă n'şşte t'ină. Mai ţîpă ş-a triilş plăcintă ! No că-amu cum mg colo cîtă G'iorg'e-a Sîmii, la G'iorg'e-a Sîmii, da şî igsă un cîne d'im vor !
    —  Haam-haam ! — căt-iel. — Haam-haam !
    Da iei d'i cgle:
    —  Da-ţ-oi da-ţ-oi! Da-ţ-oi da-ţ-oi.
    Şî bagă mîna col'e-n d'esagi, şî scgt'e găinuţa39) cg împlută ţup ! 40) cu ig jos( ?).
      3*) Pov. subliniază, cu dreapta. 3S) Pov. aşează dreapta pe umărul sting. 3a) Pov. arată înainte, cu dreapta.37) Pov. calcă uşor, cu piciorul drept. 38) Pov. subliniază, cu dreapta.39) Pov. duce dreapta la piept. 40) Pov. aruncă, cu dreapta.
195
    Iş nainte. N'i nu să uită de ale ! No, şî dacă-z desagii-năpoi.
    Dac-apăi amu, cînu-i mai în sus, işra acolo um pîăr mai an — măi N'ică, tu şt'ii-1, nu şt'iu a cui o fos păru ala, d'in sus. Ţup ! D-amu ia colo-i căldură mare, da, să şî pun colo-a hod'in'i.
    Aşş că-apoi iei hodine su păru, da ice muierea cătă iei:
    —   Tu uomule, ian — ice — coat — ice — desagii ceia, că
—   ice — om îmbuca oleacă că păn-ce sosim încă la tata noi da i mult bugăt.
    Da iei ice:
    —   Da ci-i mînca — ice — că — ice — n-ai ce !
    —       Cgtă — ice — acolo de-o pus — ice — vo tri plăcinte, şî ş-apăi — ice — le-om mînca amu — ice — de răpide.
    —       Da ! — ice iei cătă iş — : Da nu şti — ce — colo unde-o fos tina acş — ice. — Da — ice — le-am ţîpat 41) — ice — că n-am putu păşi în tină, c-upk'incile — ice — cîtu-s de mîndru-ncălţat!
    —       Ş-apăi — ice — le-om mînca — ice — plăcint'ele acşlea ! A-şş că-apoi...
    —       Da — ce — de unde să ţî o dau? L'e-am pus— ice — n tină 42).
    —       O sărace, sărace ! d-apă-aşă de năcăjit ieş tu — ice — n-ai putu sări peste apă cum am sărit şî io ? — ice — ai ţipa tu plăcintile bune !
    —   Nă! gata, le-am dat, ce să fac?
    —   Cgtă — ce — găina acş batăr, că — ice — am băgat
—   ice — pk'ită nt-acş şi-apă om mînca — ice — şî.. . gglă43)
—   ice — fără de plăcinte.
    —       Ce găină ! — ice cătă iş. — Da nu şti — ice — că cînii cela — ice — din vor, cîn sosii la G'iorg'ea Sîmii — ice — da o-s că să-i-o dau lui — ice. — Ş-apăi — ce — o am da lui, la cine !
                                              41) Pov. se uită la dreapta. 42) Pov. subliniază, cu dreapta. 43) Pov.
subliniază, cu dreapta.
196
    —      Ooo ! săracu de mine 44) — ice femeia — tu — ice — ies tă d'e minun'i — ice — cu-a tal'e lucruri, sărace ! Da mă — ice — bagă tu samă — ice cătă iei — că-amu — ice — om mş la tata ! On sosî — ice — acas 45). Da nu cumva — ice — să faş tu — ice — de minun'i, că tu — ice — ies flămînd rău ! Gînd îi mş la tata ! Să mînş — işe — prea multu. Şî — ice — om mş noi — ice — acolo — ice — ş-apăi — ice — n'e-om pune la masă—ici—n'e-a pune tata—ice —d-apăi — ice—tu—ice—tu mîîncă, mîîncă — ice cătă iei — pînă ţî-i fa —ice—cu pk'icioru ! 46) Gîn te-oi atinge io cu picioru — ice — pe tine, tu atunci lasă lingura-n gios c-atunci să şti că-i bogăt.
    Bun ! Iei asculta d'e muişre mult; asculta mult ce spuni muişrş; să-ncredş.
    Aşş că măr colo la socru-său, numai ce-i vşde socru-său i-îmbrăţoşază şî-i sărută, şî-i pun'e pe-amîndoi la masă, hîăă ! G-apăi cş colo scot băuturi, scot mîncări, carne friptă, varză împlută, d'e tăt fşliu băuturi; bun ! bşu cît'e om paar d'e ţuică. Da ce-i? Pe cîndu-i d'e-a mîncare, da iera uşile d'eşk'isă 47). Şî stă, iesta, socru-su — da av'ş un ţînc d'i iej d'i căţăi, ce-s mititei care îmblă puţli pin casă. Aşă că-apoi căţălu cela da g'ini pe su masă cgle mn'irosînd, să ş-agiunge d'e picioru băiatului48). Iei o crezut că femşia fă, îi fă cu picioru că să nu mînînce, cum o avut vgrba, mărgînd. Iei cînd o agiuns la picior, gata 49) ! Şî pun'e lingura pe masă, mai mul nu-i treabă lui.
    Da-1 cert'esc tăţ; şî socru-său, şî sgcră-sa, şî... tăt:
    —   Omule, mănîncă ! Ce.. .
    Lui nu-i trabă, şî nu-i trabă ! Gata !
    Iş mănîncă, iş ţîpă-n sîne cum trabă.
    Hă, că-apoi, iei rămîn'e, bg'ietu, flămînd ! Ng, că mai grăies, mai povestesc păn-d'esar, amu cînd g'ie vrşme d'e aprînz lampa şî-i ngpt'e, da-i sară, da cînd îi giie că să margă la dormitor să culce.
                                 44) Pov. clatină din cap. 4fi) Pov. subliniază, cu capul. 46) Pov. calcă, cu
stîngul. 47) Pov. arată cu dreapta spre uşă. 48) Pov. arată spre picior, cu dreapta.
49) Pov. loveşte în masă, cu dreapta.
197
    Măr cu femşiş colo la dormitor, să culcă. Da cum iera obi-ceaiu atunci că iera cupt'ioarăl'e 50) la noi, şti, în tindă, cum să zice, ie acolo patu lor. Mărg, culcă-n pat. Da iş cătă iei nQptş, dacă să slobod să culce:
    —       Tu omule — ice — dip ce n-ai mîncat tu — ice — la tata, cît d'e bune mîncări 51) ă fost acgle d'e gustgsă, şî tu
—   ice — n-ai mîncat n'imn'ic !
    —       Că — apăi — ice iei — n-am mîncat, femşie — ice — că şt'i că cum o fos vgrba ngstă — ice — pe drum, c-ai zîs — ice — că să nu mînc numa pănă ce-i fa tu cu pk'icioru.
    —   Dică nu te-am agiuns io cu pk'icioru — ice !
    —   Da cine m-o agiuns?
    —   Căţălu — ice — te-o agiuns !
    —   Io nu şti di iei, că numa o sîmţît. .. că m-agiunge ceva.
    —   Căţălu te-o agiuns !
    Nq c-amu căţălu-i căţăl, da ce să făcu? Iei îi flămînd, şî gata, vasăle-s aşăzat'e. 52)
    —       Da, tu omule — ice cătă iei — amu dacă ies flămînd, du-te — ice — cgle pi cuptior — ice. — Sînt nişte oale crîciovane53) — cum iera pe timpu ala atunci, iera nişte oal'e di-este de lut, crîciovane, mari! Şî — ice — işste acolo
—   ice — nişte vardză împlută. Ş-apă iş-z de-acolo — ice — şî mînîncă varză de-acş — ice.
    Da iei s-o sculat dim pat. Scobgră iei, mş la cupt'ior, drept, că-i iera pe cupt'ior d'e h'iut acolo oale şî cu vardză, da o fos cu carne friptă.
    Da, să iertat ce voi spune, o fos fătată şî o mîţă tri pui — pă-aşa cum işste, n<? !
    Da iei să gată d'i CQlea şî tăt k'ipăiş 54) ngpt'e pe-ntu-neric şî bagă mîna-n oală-n cşia, şî dă d'i-um pui d'i cşia, ţup cu iei în gură. Şî-1 îng'iţă! Mai p'ipăiş. Mai iş şî celaltu.55) ll îng'iţă şî pi cela ! Ş-aşş c-află şî pi cea a triilş 56). Dă c-apăi, înc-iel nu-i sătul bun! Mai k'ipăiş. Dă şî d'e mîţă57). Lgp
                                   60) Pov. ridică dreapta sus. 60 61) Pov. subliniază, cu dreapta. 62) Pov. subliniază,
cu dreapta. 6S) Pov. subliniază, cu dreapta. 64) Pov. pipăie, cu dreapta. 6S) Pov.
apucă, cu dreapta. 69) Pov. apucă, cu dreapta. 67) Pov. apucă, cu dreapta.
198
cu iş-n gură, şî cu miţa ! Da miţa colo d'e ţipă co, da, cormaţ ! pe grumadz la iei ! Nq, culcă, amu a h'i prea mul, 58) amu nu-i n'imică mai mul, ce şste. Iq să culcă. Da ice cătă iei iş:
    —      Da — ice — aflat-ai tu — ice — curek'iu-ăla şî carnea cşia — ce — aflat-o-ai — ice — acolo — ice — n glă ?
    —      Aflat-am — ice — amu ce-am aflat — ice cătă femeie — da — ice — nu ştiu —ice — col cum o fost — ce — carnea cqîq — ice — că — ice — ce mai d'in urmă — ce — o am mîncat — ice — c-o făcu: cormaz ! pe grumaz la mine !
    —      O ! Bată-t'e blăstămu tău — zîce cătă iei. — Tu pgt'e-ai mîncat — ice — mîţa cş cu pui!...
    —      Io — ice — nu şt'iu ce-am mîncat — ice iei — că n-o, n-am văzut, c-o fost întunşrecu !
    No ş-apăi culcă-t'e mai d'epart'e.
    Şî să culcă. Apă dorm ca formă d'e un giumătat'e d'e gră, la o giumăta de gră da-n nd'eamnă iei apăi.
    —   Haa ! Haa ! — Că-amu ii sşte. Că amu ar bea apă.
    —   Da und'e işste apă? Că ar bg.
    —       Du-t'e — ice femgig — colo — ice — n cămară în cgie — ice — la tata — ice — că — ice — apă — ice — amu pe-aici nu ieste, da — ice — du-te acolo igste-um buton'i — ice — cu vin —ice. — Ş-apăi — ice — îi videra aci-nt-on cun'i 59), ig videra — ice — şî nepgste-o videră — ice — d'e... ielu-i trăbuig aşg, că iei cîn nu mînca, nu mînca, dapu cîn mînca apăi iei nu ştig cît îi trebie lui — şti, ca Gruia lu Novac.
    Nq că-apăi mgrge iei colo-n cămară, da ! Să duce, deş-k'ide. Dacă k'ipăig acolo-ntungric, k'ipăig60), k'ipăig, dacă nu dă de videră. D-acu dă cu, d'e ceva... sîtă, sau ciur, sau ce-o fost, un ciur. îl ig ce ig, iei crgd'e că-i videra ! Ig ciuru colo, şî-1 şî pun'e su ton, şî sucq d'e cepu 61).
    Vîîj ! g'inu d'i colo pin ciuru ! Da iei cu d'şgetu tăt a-t'ingea pe limbă. Cum să udă. Tăt atinge 62) pe limbă. Acq o fost băut, pîn-o mărs tăt g'inu d'in tonu cela.
                                 58) Pov. subliniază cu dreapta. ••) Pov. arată înainte, cu arătătorul drept.
80) Pov. se uită la stînga, ridicînd dreapta sus. 61) Pov. răsuceşte, cu dreapta,
în jos. °2) Pov. pune arătătorul drept pe limbă.
199
    1$ ! Că încă nu s-o sătura iei d'int-ala, mai găsş şî altu buton'i, n'epgsti şî pi cela.
    Aşş că-acuma-i tătă pivniţa aia, cămară cşiş i plină d'e vin. Nq amu n-are ce63), mşre-n napoi la femşie. Da ice fimşia:
    —  Aflat-ai ceva — ice — acol d'e băut ?
    —      Că-aflat-am, femşie — ice — da — ice — nu şt'iu cum o fo — ce — vid'era acş — ice — c-o fost — ice — cu gaură
—  ice — tăt cum am nepustit, tăt o curs ! Şî tăt s-o dus — ce— vinu — ce — pi gios. Acuma—ice—pănă-n glezne 64) şli — ici.
    —      Iooi, săracu d'e min'e, omul'e ! Ce-a fa tata, că tata ni omorî dimineaţă cîn să scglă ! după lucru ce l-ai făcut!
    Nşcă-apoi, du-te — ici — acolo-napoi. Sînt acolo — ice — doi saci65) cu cşruşă. Ş-apăi — ice — şi ceruşa acş — ice — cu saci-i desleagă şî ţipă ceruşa 66) acşi — ici — pe-acolo, cî d'e s-a scula tata — ice — să nu dşi — ice — d'e vinu acela
—  ice — aşă mult acolo. Răşt’ie-1 pe-acol — ice — pin vinu ala !
    Hai să iş să duce iei înapoi acolo, cum i-o spus femşia da ! Mergş co, drept că-a fost d'e fost aco, o fost dară, saci cu cenuşă. Da... uomu acela67) o fost fşst toma duz lamgră ! Ş-avş şî doi saci d'e făină picluită. Ş-avş şî unu cu tărîţăle acolo. Şş că iei bătăcind pi colo după ceruşă, da nu şt'iu ce-o dat, că iei o şî dad de saci, di ceia cu făina cş picluită, şî deslega sacu, vuuv !68) cu iei pi colo pin pivniţă, pin cămară, pin vin pin cela, că încă-i pare că încă-i pş moale, 69) mai iş şî cela sac. Yup ! şî cu cela pi colo ! Nu şt'i iei că ce-i. A, scutură 70) încă sacu bin'e, colo, să să zvint'e.
    Ng să iş să duce napoi:
    —  Da scuturat-ai tu, aflat-ai, măi?
    —  Aflat-am — ice — da — ice — nu-ş că fu tare prăvşsă
—  ice — că să ţînş d’eolaltă — ice — ceruşa-acş — nu ştiu ce ceruşă ai mă-ta aşă !
                                              63) Pov. subliniază, cu dreapta. 64) Pov. duce dreapta spre genunchi.
66) Pov. arată înainte, cu arătătorul drept. fl«) Pov. împrăştie, cu dreapta.
67) Pov. subliniază, cu arătătorul drept. 68) Pov. schiţează împrăştierea, cu
mîinile. 6#) Pov. calcă, cu picioarele. 70) Pov. scutură, cu dreapta.
200
    —       T'i-o bătut blăstămu — ice — că tu pgt'i că-ai ţipat — ice — sacii cei cu făină !
    —       Da ce ştiu — ice — ci-o fost în iei? Nu-ş ci-o fost!
    Hai că igse cu vedere, mg colo, vşde fărina-acg tătă acolo pin vin pin cela !
    —       Vai d'e min'e — ice — cu cin'e trabă să mine zîlile mşle. N'iş nu şăd 71) — ice — să n'e-agiungă tata, la dzuă, Dgmn'e fereşt'e ! Da mşrgem acas!
    Aşş că iei viin cătă casă, ş-o adus aminte d'e vgrba cin s-o d'espăţît,72) cu fraţi, că iei la cine an'i, patru-cinci an'i d'e dzîle cel mult, să să tîln'ească la podu d'e după sat, la vale.
    Aşş că-apă iei viind atunci, dimineaţa, didş răpide, da, să duce drept la pod73), aco und'i-o fo vgrba cu fraţi, să tîln'ească.
    Ei, col la pod, stau um pic, g'ină frat'i-său cel d'e mn'ijloc.
    —   Bună dzua,74) frate !
    —   Bună dimineaţa !
    —   Dimineaţa bună !
    —       Da ce-i, cum ai petrecut? Cum, ce meseri-ai îmvăţat? ce-ai făcut?
    —       Că-apoi io an slujit, d'ept-un an, d'eptu-n h'ir, d'ep-tu.. . ia ş-aşă mai depart'e-n sus.
    Cela spun'i că iei o-nvăţat la meserie d'e-astălîş, şt'i fa uş, şt'i fa făreşti, da cum.
    G'ină şi cel mai mn'icu. Amu iei n-are ce să spuie, că iei n-o-nvăţa nimic75), nij de-astăluş, nij de nimica. Iei s-o-mvă-ţat a fura; tîlhariu !
    Ng, dacă amu ceia flămînz, şi cela şi iesta. Da iei, cel mai mn'icu, în vorbile loru, văd pi un cioban 76) pe cărar'e, că vin'e cu om berbecu, d'e la stînă.
                                  71) Pov. subliniază, cu dreapta. 72) Pov. subliniază, cu arătătorul drept,
7S) Pov. subliniază, cu capul. 74) Pov. ridică dreapta în sus. 76) Pov. subliniază,
cu dreapta. 7e) Pov. arată înainte, cu arătătorul drept.
201
    Da ice cel mai mn'ic:
    —      Ved'ez voi — ce — b'grbecu-ala 77) — ice — ? Dacă sin flămînz — ice — noi l-om mînca pe-ala — ice — amu d'imi-neaţa !
    Da cei:
    —      Măi! Cum punt'em să mîncăm? Că-aşa nu-i mină d'e uom? Cum put'em să mîncăm berbgcile-ala?
    —      Că apăi, l-om mînca — ice cel micu. — L-om mînca — ice — noi — ice !
    Haşş c-apoi s-apropk'ie d'e pod, cobanu cu berbşcile, trgce peste pod, da băiatu cel mai micu să duce pin depărtare, dupăneştecorcuri78), fuge înaintş cobanului! Şî băiatu av'ş-o om briceagu d'e-şste mari, şî-1 ţîiş-nt-o t'eacă aşş cum sâ ţîn'e bagn'eta 79).
    Ce face băiatu? Mergi mai în d'epărtare d'e, d'e coban cu uoricîzva pas, iei şî n'ipgste t'eaca gios80), t'eaca cuţîtului.
    D'e-acQle mşrge mai încolo, iar vo dou-tri sut'e d'e pas, rişposte cuţîtu — cum zicem noi — briceaga. Şî iei să ş-îndesă pi-un corci81). Şî stă acolo.
    Cobanu g'in pe cărar'e, să uită, vşde teaca 82) cşe, d'e cuţît, colo d'e briceagă, da, gios.
    « Ai, măi, ce fromgsă de teacă i-aiasta. Da să videm că ce mi-i bună 83) ! Că dacă n-am cuţît! — cătă iei — nu mi-i bună de nimic ! »
    Să uit la iq. « Păi... ce mn4-i bună? Nu o iau, că n-am cuţît! »
    Bun ! Mşrgi cu berbecile, iară vo dou-tri sut'i de pas, ş-află cuţîtu 84).
    « Vai d'e-o min'e — ice. — Amu dacă loam — ice — teaca, amu am şî cuţît — ice. — Ei! că ce băiad ieram io ! Că-avem şî teacă, ş-avem şî cuţît!
                                             77) Pov. arată înainte, cu arătătorul drept. 78) Pov. arată înainte, cu
dreapta. 7#) Pov. subliniază, cu dreapta. 80) Pov. arată în jos, cu dreapta.
81) Pov. arată spre stînga, cu dreapta. 82) Pov. se uită în jos. 83) Pov. neagă,
cu capul. 84) Pov. subliniază, cu dreapta.
202
    Haşş că-apoi, şî mş şî l'eagă bărbăcuţu d'e un corci85) cu aţuca cu cşia, cobanu, şî să-ntQrce napoi86) după teacă. Lasă cuţîtu acolo ! Amu 1-afla-l-a iei, lingă berbeci!
    Să-ntQrce napoi sa viie după teacă. In terminu cîn vine iei după teacă, cel d'e pă corci sare, iş cuţîtu 87) şî taie funiia la berbşce, hai88), cu iei pe ponor în gios.
    Pe cîn vine cobanu cu t'eaca, amu nice cuţit, nici berbece. Iei să-ntorsşsă colo-nt-o ponQru, şî dă cuţîtu la grumaz, la berbece, şî-1 taie, şî k'iamă pe fraţ:
    — Nq hai să mîncăm !
    Cela, cobanu o mărs fără berbece, şi iei s-o ospatat bin'e d'im berbşcile cobanului, după mint'ea celui mai tînăr. Cei mai bătrîn'i89) n-o cîştigat nimic !
Inf. Ghele Dumitru; Turţ, rn. Oaş, culeg. O. B.— Al. A. la 26.V.1953; transe: Al. A.; durata: 33'50"; A.I.F., I. 14.079 (mg. 317).
Pov. o ştie: «la Italia o-am învăţat, în ştelung, de la Stan Văsîi a lui Grigor d'in Turţ, o rămas în Rusîia».
Episodul cu prostul care le face toate pe dos este unul dintre cele mai răspîndite, fiind atestat în toată ţara în 22 variante. Motivul cu comportarea în casa socrilor este atestat numai în 2 variante din nordul Moldovei (una licenţioasă), iar prostul ce nu mai mănîncă după ce îl calcă pisica, în altă variantă. Motivul final — furtul prin lăsarea unor obiecte pe drum — apare în 2 variante.
Schullerus, la nr. 1696, citează 5 variante.
St. Thompson, în Folktale, p. 195, presupune că tipul despre prostul care le face pe dos (Aa. Th. 1696) ar fi de origine budistică chineză. E frecvent în Europa, Asia şi Africa, iar prin colonişti a ajuns şi în America.
                                          85) Pov. subliniază, cu dreapta. 88) Pov. schiţează întoarcerea, cu dreapta. ®7) Pov. schiţează tăierea, cu dreapta. 88) Pov. ridică dreapta. 89) Pov. sub-
liniază, cu dreapta.
         «UN FECIOR CU FEMEIA LUI»
    Odată iera un uom şî iei avea un fecior şi îl căsătorşşt'e. Şi după ce căsătorşşt'e fecioru — iera cam tolomac d'e capu fecioru — şî-j iş o fată — iei iera bogătaş — ş-îj iş o fată cam frumoşică, da iera săracă rău. Gîndu-i odată, bunu-nţăles, zice fata cătă bărbatu-său, zice:
    —      Ar trăbui să merem pă uspăţ la mămica — că nu iera d'intr-on sat — şi mergem pă d<?uă zile.
    —   Bin'e !
    După ce pleacă ii d'e-acasă, mai pă cale spre mămica, zîce iş cătă bărbatu-său, zice:
    —      Ascultă, mă ! Nu cumu-i traba ta: după ce t'i-i pun'e la mîncare, nu mîncă cît un cal, mai puţin ! Gîn t'e-oi călca io pă picior, nu mînca ^ mai mult.
    Aia iera obiceiu lui, că, cu mîncare lada asta 2) plină vînt! Dobitgcă d'e-acşia.
    Bunu-nţăles, ajunje la mămica, ce şt'iu io ce, cam d'i sară. Face mămica acolo mîncare şî să pun a mn'ei la mîncare, dguă linguri bagă-n mn'eu în gură, că să sui pisica pă picior la iei şî iei nu mînîncă mai mult. Rggă muierea:
    —   Mai mînîncă, mă, mai mînîncă !
    —   Nu-m trabă 3), că-s sătul, mulţam aşş. . .
    Nu mănîncă mai multu. Flămînd, lehuit, n'emîncat d'e ieri! Iei gînd'eşt'e dacă că l-o călcat femeia şî nu mînîncă mai mult. Gînd îi d'e sară — ba ce ngpt'ea pî la nguă, ce şt'iu io cînd — hai să să culce. Căsuţa iera mică, nu-ncăpeau tăţ în
     0 Pov. neagă, cu capul. 2) Pov. se uită la lada din dreapta lui. 3) Pov. neagă, cu capul.
204
casă, bag-acolo-nt-on grajd — iera vara — înt-o pod'ei4), cum spun'e la noi. Zice:
    —  Aolşo, Dgmn'e, flămîndu-s !    — zice iei — ce să
mîncu ?
    —      Du-t'e — zice iş — că are mama n'işt'e boţ rămaşi de-asară d'e la noi şi-s pus togmai lingă camen'iţă acolea 5) p-o laviţă jos, lingă camen'iţă înt-o blid.
    Să duce iei. Colş iera la mamă-sa, cum iera mai d'e mult pi la noi, v-am mai povestit, camen'iţă d'e-ale mari, şt'i, d'e gard, urît'e, put'şi şed'ea uomu după iq 6) d'incolo — colo iera tri pui d'e mîţ a mîn'e-sa — puişsă miţa aci, după camn'iţă, acolş rămăsşsă. Mere iei la-ntun'eric, cum nu-i lampa aprinsă, dă cu mina pă colo 7), pă dincoacea, găsQşt'e puii cei d'e miţă şi-i mîncă, pa tut'e tri. Merje-n pod'ei la iq. Zice:
    —  Mîncaş, mă? — zice iş.
    —      Mîncaiu ! Da dracu şt'i ce boţ avu mă-ta aşş, că marsă tă mn'eunînd pă gît im vale.
    —      Hău, fire-ai a dracului8) — zice iq — c-ai mîncat puii mamii cei d'e miţă !
    —      Da cum dracu să-i mine, mă, că d'e-acolea i-am luat d'e ind'e-ai spus tu.
    —  G-acolea o fo şi puii 1
    Nq, gata-i, nu-i n'imică mai mult. Mai stă iei oleacă, mai stă.
    —  Ai — ice — cum m-o rup set'ş ! Aj bş n'işt'e apă.
    —      Du-t'e — zice — că are mama — zice — cum t'e baj în tărnaţ 9) şi t'e baji în t'indă, işstă cofă — zîce — colq p-o laviţă, cu apă, şî bq.
    Merje-a mn'eu dăngălău — şî colo-n t'indă avş mă-sa un cad mare cu n'işt'e mşră acre, să facă oţăt pă iarnă — mq a mn'eu, coată p-aic, pî colş, să-ndoaie-n cad, n-ajunje cu buzăle n'iş cum. Atuncea află cepu ăla d'e d'esupt la cad, traje
                                          4) Pov. arată la dreapta, cu dreapta. •) Pov. pune dreapta pe masă. *) Pov.
                                      arată spre jumătate la dreapta, cu dreapta. 7) Pov. pune dreapta pe masă.
8) Pov. ridică dreapta. •) Pov. arată spre dreapta, cu stingă.
205
cepu d'in cad, phu ! cură apă-acg 10) d'in cad, uoţătu pă colo pîn t'indă pînă-n jerunk'e. Merje la iq-m pod'ei.
    —   Băuşi apă? — zîce ig.
    —       Băui — zîce — dracu şt'i cît-apă fu ia în cofă, că fu multă.
    —   Doară nu tu cumva vărsaş uoţătu mamii pîn t'indă?
    —   Dracu şt'ie — zîce — da-i pînă-n jerunk'e !
    —   O, fire-ai a dracului, tolomac mai iej, mă ! — zîce.
—   Ng, acuma şt'i ce-i d'e făcut? — zîce cătă iei. — Acuma — zîce — să n'e luăm valea, să nu n'e găsască mămică aci la d'imin'eaţă cu ruşin'ea cît-ai făcut, sa mgrem dracului !
    Să igu a mn'ei d'i colg, haidă să iasă. Cîn ies pă uşa uliţî
—   cum ai ieşî pî icg n) — iq zîce d'i icg, cum îi obiceiu:
    —   Traje uşg ! — d'e s-o-nk'igă.
    Văvălău d'inapoi, bărbatu, o iq în spat'e, uşg, şî haidă ! Iq nu mai înapoi. Zîce:
    —   Haidă mai tare ! — spun'e ig, ig iera nant'e. Ce:
    —   Cum dracu să viu mai tare, că-i gre uşg !
    Zîce:
    —       Uo, fire-ai al dracului, tu luaş uşg mamii în spat'e I Acuma n-o mai arunca, c-om duce înapoi.
    Haida, haida, haida, haide pîm pădure, haida, haida. Zîce:
    —       Ind'e să mai mqm noi acuma — zîce iei — io — ice — pîm pădure rătăceş ngpt'g.
    —   D-apoi şă n'e culcăm aici12) — ice iq.
    Haidă atuncg găseşt'g-um focu, acolo-nt-o pădure zăreşt'e un foc mare. Mq la focu: la foc nu-i n'ime, numa foc grozav ! Şî pă foc iera o căldare d'e-astea — cum v-am povestit mai naint'e ven'in pă drum şi, ca la uoi cu dguă capre — şi căldarea aij la mijlocu focului, plină d'e apă. Şi la foc nu-i n'ime. Aci în dunga focului iera um brad. Zîce iei:
    —       Hai să n'e suim în bradu ăsta, ca să vid'em cin'e vin'e la focu — zîce iei.
    10) Pov. ridică stingă. n) Pov. arată spre dreapta spre poarta gospodăriei, cu dreapta. 12) Pov. arată în jos, cu mîinile.
206
    —   Haidă ! Da dacă n'e ved'e? — spun'e ig.
    —   Pîi dacă n'e ved'e, sînt'em bun'i văzut, şi ce?
    Să suie a mn'ei îm brad, amîndoi, pînă cînd îs acolo 13) îm vîrvu bradului. Cînd i-odată, tgp ! doisprăzece uamen'i la focu, cu uo vită, cu om viţăl d'e ăsta d'e marhă roşie. Num-o-dată viu, odată-i dă-n cap, traje pk'glea d'i pă iei, pău colo-n căldare, dă-i să margă şi, şed la foc să fiarbă carn'g. Iei îm brad14). Zîce:
    —   Al dracului — zîce — m-aş pişg !
    —       Ce dracu faj, mă? că avu dracu haznă pă noi, dacă t'i-i pişg tu cg, măi, d'e coată-n d'eal15) şî n'e ved'e, gata ! să n'e-o-mgră pănă-i lumg !
    —   N-am ce face ! Tă mă pij io-n han'e.
    Hai, să pişă-a mn'eu pă pgla bradului, p-acolo16). Zîce eşt'ia d'e jos, ce:
    —       Alduieşt’ş-o Dgmn'e — zîce — că ce rauă mare pică I I grozavă — zîce — raua !
    Ng, o-nterminat. Cînd îi mai apoi, zîce:
    —   Acuma-i d'e făcut rău !
    —   Cum?
    —   Mă-ntrece-n han'e !
    —       P-amu raua, spusă, că la acela-i pusă nume că-i, uită-a-şă, da acuma ce faci amu ?
    —       Păi — zîce — n-am ce face ! Numa una d'in dguă făcu !
    Odată lapădă a mn'eu pantalon'ii jos şî dă-i sâ margă !
    Zîce:
    —       Nu faceţ foc mare — zîce unu — mă ! Că s-o-ntopit răşina pă brad şî pică josu şî n'e ard'e han'ele ! — zîce unu.
    Gata ! îi bin'e, ş-asta o trecut. Cîndu-i mai năint'e:
    —       Na — zîce iei d'e icea — io nu mai ţîu uşa-n spat'e c-o scăp !
    —   Amu avu dracu 17) să igig pă noi, cîn skep tu uşg !
    ]3) Pov. se uită în sus. 14) Pov. se uită în sus. 15) Pov. se uită în sus. 16) Pov. arată înainte, cu dreapta. 17) Pov. subliniază, cu dreapta.
207
    Tuncş n-are-ncătro, cînd îi odată, scapă uşş: mînă jiip ! colo pă căldarea cq cu carn'ea, a mn'eu; tekerzşşt'e, ... tu-i morţi18), tăţ, nu mai rămîn'e n'ici unu la căldare.
    Să scoboră a mn'ei d'im brad, flămînd iosagu cela n'emîn-cat d'e tri zîle-acuma, să pun'e la căldare ş-o mîncă tătă, pînă-i lumq ! Nu şt'iu mîncat-o n'evasta dguă bucături o tri, iei o suflă tătă19).
    — No — ice — acuma put'em pleca, c-amu poci duce uşa — ice.
    Şi-i gata povestş.
Inf. Şora Vasile; Cresuia— Beiuş; culeg. O. B., D. T., în 26 sept. 1961; transe. O. B.; durata: 6'45"; A.I.F., mg. 1926 b.
De la cine o şti? « Da ce şt'iu io d'e und'e? Omul cît trăieşt'e, cît dracu umblă ! »
                                         18) Pov. pune dreapta pe umărul stîng. 1B) Pov. pune dreapta pe umărul stîng.
                      FEMEIA LENEŞĂ
    Ierasă odată o femşe lengsă cari nu voiş iş să lucre şi mintă pă bărbat:
    —      Uită-t'e, bărbat'e, io am să stau acasă să torc, să fac hain'e, să n'e-mbrăcăm, nu pot mere la munca cîmpului cu t'in'e, însă tu t'e duci singur, munces şî singură — ice — io trăbă să stau să torc.
    Iş stăt'ea acasă, nu voia să muncească, să culca. Durmş, sau ce şt'iu io ce făcş cit iera zuă. Cin fu co d'i cătă primăvară, bărbatu o întrabă:
    —      Tu femeie, tătă vara ai stat acas şî tgtă iarna, un'e ţi torsura care-ai tors-o tu pă vară şî pă iarnă ?
    —   Păi — ice — pe ciia, măi bărbat'e, pe ciia, ic uită-t'e.
    Arăduiasă pă iş una într-una să spună un'e-i torsura. Iş
spun'e:
    —   Păi n-am timp acuma — ice — să ţ-o arăt.
    D'i la on timp, iei văzu că nu are tors n'imica. Să pusă, să înţăleasă cu on vecin să vină s-o bată.
    —   Dar cum s-o batem? — ice.
    —      Uită-t'e, tu vecine. T'e faci jendar, vorbeş ca jăndarii şî ieu mă duc s-o bag înt-on sac şi tu vin'i cîn o bag ieu în sac, după ce-o bag şî t'e-apuci cu bşta d'e iş — caut un'e-s torsurle să-ţ arăt'e şî dacă nu are torsuri, s-o bat.
    Iei să duce şî spun'e:
    —      Nq, să vin'i, vecinule, că io-acu mă du şî-i spun că vin jăndarmii.
    Să duce la muiere şî-i spun'e:
    —      Tu, tors-ai ceva? Uită-t'e, i-ispecţie pin sat, la muieri la care nu au tors n'imica, să-ş aret'e jirebile, care cît or
209
lucrat, numa cît-or lucrat d'e-on an. Tu dacă n-ai ceva, mai bin'i spun'e. Dacă n-ai tors, n-ai muncit n'imic, spun'e, c-atunci t'e-ascund înt-on sac, ce să fac cu tin'e, că tu, t'e bat jăndarii d'e t'e rup.
    —      Păi... am tors io cît am tors, da, n-am tors atîta, măi bin'i bagă-mă în sac.
    O băgat-o în sac ş-o pus-o cu sacu după sobă. Vecinu vin'e făcut în formă d'e jendar şî întreabă:
    —   Un'e-i muieri? Muieri un'e-i? Un'e-i muieri?
    —   Domnule, n-am muişre.
    —      Nu să pQt'e. Spus d'i la primărie că iestă muieri. Un'e-i muieri ?
    Iei să duce, caută înco, caută înco, dă d'e sac după sobă.
    —   Aicea muieri ? ce iestă aic ?
    —   Cucuruz, domnule, cucuruz.
    —   Nu să pQt'e, iestă muieri.
    Văzu că-i muierea aco, trasă sacu jos şi s-apucă cu boata. Dă-i, dă-i, dă-i! Da betu bărbat:
    —      N-o măi bat'e, domnule, că n-o putut să tQrcă c-o foz bolnavă, c-a toarce iş, n-o mai bat'e.
    Da ăla dădş cu bota în sac.
    —   Las-o, domnule, n-o mai bat'e.
    —      Nq spun'e la iş să tQrcă d'e-acum năint'e, să muncească, nu mai şşd'e şî doarmă, să tQrcă, d'e nu, iar bat/em la iş.
    Să duc jîndarii şi iei scQt'e muierea d'in sac şî-i spun'e:
    —      Tu, să munces d'e-acu naint'e. Să munces. Că dacă nu, nu-i bin'e. Iar t'e bat.
    Iq iar îi spun'e:
    —      Măi bărbat'e, du-t'e tu la holdă, că io am să munces d'e-acu naint'e, torc.
    Ce să toarcă iş, numa i-o tors on fus.
    Dup-aia, cîn fu d'i cătă primăvară ca să să sk'şpe d'i iei, spune:
    —      Măi bărbat'e — ice — acuma trăbă să stai şi tu acasă să pîrluim jirebile.
210
    —      Da, stau, cum să nu — ice. — Numa să-mi arăt ce-ai tors, trăbă să ai ceva tors acuma, d'e doi an'i d'e zile d'e cin tăt torci, trăbă să ai ceva.
    Ice: — Bin'e, mă, stai acasă să le pîrluim.
    Ig n-o fost tors d'ecît on fus. Ig cîlţî aşg n'etorş fuigre — cum le-avem noi — şî le duce şî le pun'e în pîrlău şi pun'e numai jirgbea-aia cari ai d'e-on fus aco d'esupra, şi-i dă o boată mare la bărbat, li spun'e:
    —      Tu să stai ai lingă casă şi dac-o trece vo cigră păstă casă, să şt'i că n-am haznă d'e ce-am lucrat, că să fac jire-bile tgt'e cîlţ iară.
    Iei spun'e că are grijă.
    —   Ng, am grijă.
    Cîn fu pă urmă, scăpă o cioară păstă casă. Da să începe a să văita:
    —      Vai d'e min'e ! Am scăpat o cigră păstă, păstă casă. O trecut cioara.
    —   Ce-i, mă, ce-i ?
    —   Uită-t'e, o trecut cioara păstă casă.
    —      Vai, trăzn'i te-ar Dumn'ezo, apăi ce haznă d'e lucru mn'eu d'e doi an'i d'e zîle d'e muncesc ieu? Ş-acuma să făcură jirebele tgt'e cîlţ !
    Să dusă focată-aci, scgt'e cîlţî d'i pîrlău, ş-arată la bărbat.
    —      No, uită-t'e ! Uit'e ce hazn-am avut d'e munca mg, uit'e că nu mai iestă n'imic.
    Aia care-o fos tgrsă, jirgbea-aia d'e-on fus, aia o lugt-o şî o spălat-o, şi cîn fu la Paşt'i, haidă să să-mbrace şi iei să să ducă la biserică. Cu ce să să-mbrace? N-avgu n'imic să să-mbrace. Pă bărbat o nvăluit cu aţa-aia, aşă pi după cap şi pintră picioare şî l-o nvăluit cu aţa, ş-o spus:
    —      No, tu ieşt'i îmbrăcat, t'e duj la biserică să iei paşt'i. Da io cum oi mere?
    —   Pă — ice — io cum să te duc ?
    —       Şt'i ce? Te du şi ig but'e aia mare d'in pimiţă şi bagă-mă în but'e, şi astupi la gură, numa-m laş cît să-m scot capu
211
afară; şî pun'e but'ea pă car, şî mă duj la biserică să iau paşt'i.
    —   Dară cum să mă duc — ice — dacă n-am hain'e ? Atuncea, să dusă bărbatu şi luo caru, şi pusă but'ea pă
car, şî pusă muierea în but'e, ş-o astupă aco, şî plecă cu caru în d'imin'eaţa d'e Paşt'i spre biserică. Să tîln'i cu nănaşi-sa pă drum.
    —      A, vai, dragă finule, pă un'e plecaşi tu astăz cu caru în zua d'e Paşt'i?
    —      Pă, uită-t'e, plecai cu amărîta asta — ice — nu are cămşşă, n-are nici-o haină — ice — ş-o băgai în but'e, iot'e pă min'e mă-mbrăcă — ice — o tors şi ia o ţîr, mă-mbrăcă, da — ice — ia n-avu cu ce, şi cotai s-o bag în but'e.
    Da ia strigă dim but'ş:
    —   Mină, mă, mînă ! ce stai cu toţi golan'ii d'e vorbă ?
    —      Apăi, finule, nu ven'irăţ la min să vă dau o cămşşă — ice — c-avşm io o cămşşă pînă iş Paşt'i.
    —   Da mătăsîtă-i cămşşa? — răspunde iş d'in but'e. Atunca nănaşî-sa spun'e, ice:
    —   Io. . . nu-i mătăsîtă, işstă aşş cămşşă cum o port şi
ieu.
    —      Ia mînă, mă, mînă ! Nu sta cu toţ golan'ii d'e vorbă pă drum.
    Ş-apă iş o spus cătă nănaşî-sa că-i golană, c-o avut cămeşă, da iş n-o avut, iş o fost îmbrăcată c-o fost în but'e-ai ascunsă, cu but'ea-n circă. Aş§ sînt'em şî noi care nu muncim.
Inf. Ilona Sînziana din Boşorod— Haţeg; cules de C. B. la Bucureşti în 2.III.1951 ; transe. O. B.; durata: 6'17"; A.I.F., i. 10958 (mg. 130 b).
Inf. o ştie? «Asta o şt'iu di pi la ai noşti. Tata o păcălea pe mama. El spunea că o bagă-n sac. »
Snoava e atestată în toată ţara; motivele se întreţes diferit. Se cunosc 14 variante (motivul prefacerii tortului în cîlţi revine în 7 variante). Schullerus, la nr. 1405, citează 4 variante.
               « BOTA CU APĂ »
    A fost odată într-un sat un flăcău. Ii venise şi lui vremea să sâ-nsoare, ca la toz băieţi, k'iar iera trecut iei, trecuse dă treizej dă ani. A-ncercat în dreapta, în stînga, căuta şi iei o fată mai bunişuară, cu niţel rost, cu-oleacă dă avere, nu ştiu ce. In fine ! Care iera mai pricopsită-oleacă, iera mai pretenţioase, mai coconoase, mai nu ştiu ce. Să duce şi iei la una din iele. Să-nţelege cu fata să logodească să facă nuntă. Gata !
    —   în cutare zi, facem logodna.
    S-a dus seara acolo, cum era obiceiu la ţară la iei, cu-ali-mente, cu băutură, nu ştiu ce, cu niamuri, să facă logodna. In timpu-ăsta, înăinte de-a lucra iei logodna acolo, cum să lucrează la ţară la noi, ce-i spune fata?
    —      Măi băiete — zice — uite ce ie: m-an gîndit să-s spui ceva. Mai înăinte de-a face noi asta, căsătoria asta amîn-doi, io am să-z raportez ceva, ca nu cumva mai tîrziu să-m bagi ginioane, să spui că nu ştiu ce.
    —   Da, dragă — zice — raportează.
    Ce: — Oiţe ci ie? Io, întodeauna dimineaţa cîn mă scol, în fiecare zi mă leşii, mă piaptăn şî am şi di obicei de mă scol cam tîrziu, să nu cumva să ai mă vo pretenţie că nu ştiu ce.
    —   Bine — zîce.
    Iei iese-afară oleacă cam supărat, să mai răcoreşte niţel, să mai suceşte, să mai învîrteşte. Nu să-ndura să-o lase, că fata avea oleacă de avere. Vine înapoi în casă, repede. Ce-i spune iei fetei? *)
     *) Pov. dă din cap.
213
    —      Dragă — zice — nu mă supăr nijdecum, ce mi-ai spuz dumneata, motivele dumitale, alea nu-i motive — zice — dă supărare că te... Mie-mi pare bine să te k'epteni, să te leşii, să fi frumuasă — zice. — Dup-aia alerg ieu.
    —  Bun !
    —      Da — zice — uite ce ie: am şi io un obicei — zice — şi vreau să ţi-1 spui de-acuma — zice — ca să nu ne certăm.
    —      Gata, dragă2). — Ia a prinz bucuros, că are şî iei cusur, şi nu poa să-i bage vină iei. Zice: — Ce cusur ai dumeata ?
    Ce: — Am şi io un cusur.
    —  Ei, ia spune-mi să-l auz acuma.
    Zice: — Uite, cusuru m'eu care ieste: totdeauna3) — zice — cînd beau apă pă nemîncate, înnebunesc.
    —  Vai de mine — zice — cum înebuneş ?
    —      Nu — zice — înnebunez de tot — zice — da vine-o zăpăceală 4) peste mine-aşa, şi nu ştiu ce fac — zice — nu văz-înăintea mia nimic, nu nimic, şi mă ţine-aşa zece5), doă, cinsprezece minute şi-m trece.
    —      Da ! Aia nu-i nimica, dragă — zice — ce? Nu mă supăr — zice.
    Ia, proasta, n-a băga de seamă. Gata ! A făcu nunta, tămbălău, petrecere-acolo, ce să vezi, apăi kiuiam io şi jucam, mamă Doamne, să mă h'i văzut, rămîneai trăznit 1
    Bun ! S-a termenat nunta. A trecut iarna. Ia în fiecare dimineaţă, să scula tîrziu, să leşia, să pieptăna, răsărea soa-r’le. Pîn să să mai ia di triabă, pînă nu ştiu ce. în fine ! Nu prea-i convinea băiatului, pentru că venea primăvara după iarnă şi-i vinea timpu muncii şi una alta, şi avea de sapă, iera musai să te scoli di nuapte. Gata ! într-una din zile, iei îi spune:
    —      Femeie — zice — io mîine să şti mă scol de nuapte şi mă du la sapă. Tu mai faş şi tu p-acia cîte ceva, ce mai trebuie pă la vacă, pă la boi, pă la grajd. Ai grijă ! Şi mi-aduj di mîncare acolo.
    *) Pov. subliniază, cu dreapta. •) Pov. ridică stingă. 4) Pov. subliniază, cu dreapta. •) Pov. subliniază, cu dreapta.
214
    —  Gata ! Bine, uomule !
    Iei s-a scula dimineaţă colea-n zori cin cîntă ciocîrlia — can cînd bagi uoile la uşe-aşa, ştiz dumneavoastră, cam pă-ntune-r'ic oleacă. Numadecît, caută sapa-m k'imn'iţ-acolo, îm poiată, bota cu apă pă sapă şî mînă la sapă, pă cîmp.
    Femiia s-a scula după ce-a răsări suarele. Pînă s-a leşiiat, pînă s-a k'eptănat, pînă a făcut di mincarea, uamenii mîncase de prînz. S-apropia ceasu doosprezece. La iei nu mai y'inea, nu mai vinea nimeni cu mîncare. Aştepta şi iei să y'ie cineva, da să tot uita mereu în calia iei. Gîn dă Dumnezeu c-o vede venindă. Ia să spălase frumos, să primenise, îmbrăcată cu tulpanu bălan pă cîmp, cu mîncarea în spate-acolo, una-alta. Cînd s-a — iei îi trăgea vîrtos cu sapa — cînd s-a apropiat di iei aşa cam la zece-cinsprezece metri, bota iera în faţa lui, s-a dus fuga la botă ş-a-ngiţit di vo doă trei uori apă din ia, femiia să uită la iei. Cînd a pus femia masa colo să dezlege să-i puie să mănînce, iei a vinit r’epede şi-a sărit în capu iei şi dă-i ! Trage-i! Puf!6) Dă-i cu pumnu, dă-i pă driapta, dă-i pă. . .
    —  Au ! Kioleu ! Vai dă mine !7) Au, lasă-mă, uomule !
    Iei nu vorbea nimic, hoţu, tăcea din gură, dăcît o trăznea.
    —  Aul'eo ! — Cînd a crezut ăl că-i ajunge, a lăsat-o.
    —      Aauleo, vai de mine, uomule, că m-ai omorît, uomule ! Ardi-te-ar focu — zîce — nu ţi-e milă di mine ?
    —  Vai de mine, nevastă — zice — tu ai fos, fă?...
    —  Pi da nu ma?...
    Ce: — Uite: vezi c-am îngiţit apă dim botă — zice — şi-a venit zăpăceala peste mine — zice. — Nu ştiu ce-am făcu di loc !
    Biată femie, săraca, a stat plîngîndă p-un rozor acolea, iei a mîncat, a băut, şi-a lua hîrburle ş-a plecat acasă. în fine, iei a rămaz la sapă. A săpa pînă seara. Siara a vinit acasă, a găsit mîncare făcută, a mîncat. Şi-a aranjat vitile pă la grajd, nu ştiu ce. Aşa !
    —  Ei! Mîine mă duc la sapă iar — zice. •)
                   •) Pov. se răsteşte, cu dreapta. 7) Pov. loveşte genunchiul, cu stînga.
215
    Gata ! A doa zi, s-a scula di dimineaţă, sapa şi-a luat-o dă unde-o pusese, bota a aruncat-o cu apă pă sapă şî mînă la sapă.
    Femiia a rămas îm pat; n-a simţit cînd s-a scula de lingă ia. La um momen dat, să trezeşte şi femiia dim pat: cin să pomeneşte, uomu nicăieri * 8).
    « Ei! A pleca la sapă Iiuon al m'eu. Ooleo, vai de mine, fuga! »
    Nij n-a mai g'isat ia di leşie şi di k'eptine şî de ceva, nimic ! Fuga după apă, fuga după l'emne, aruncă tuciu di mămăligă, pregăteşte-acolo ce puate şi ea mai r'epede, pune la o traistă, ia dăsagii de-a spinare şi mînă ! A uitat, săraca, să şi să-mbrobodească, cu capu gol a plecat. Iiuon îi trăgea mereu cu sapa. Ce? Nu venise niş prînzu ! Gata ! Ia fuga ca să-n-apuce alţii înăintea iei, cu demîncarea, pă cîmp, să nu mai întîrzie ca ieri. Cînd o vede Iuon:
    « Hătu-mi-z crucea mă-ti ! — ce. — Vezi că te-ai îmvăţa minte?» Cîn s-a apropiat di iei ca la vo cinşpe dooj dă metri, fuga numa Iuon înspre botă, că să mai bia apă iar. Da biată femie:
    — Stai, uomule 9) ! Stai, nu mai bea apă, că iar înnebuneşti. Stai di mănîncă-întîi, ş-api să bei apă ! Să nu te mai văz nebun !
    « Ee — zîce — aşa te-mvaţă ! »
    E ! De-atunci încoace, triaba s-a-ndreptat. N-a mai foz nevoie nij de una, nij de alta, femiia s-a da pă brazdă, ca tuate femeile.
Inf. Gh. M. Rădoiaş; Bătrîni—Teleajen; cules în Bucureşti, în 29 martie 1956 de O. B.— C. B.; transe. T. B.; durata: 7', 25"; A.I.F., mg. 1077 c.
('Asta o ştiu mai dincoăfce, de la un cioban de la Rîncezi; o fi vo 20 de ani. »
Ai mai povestit-o? « Da ».
Snoava este puţin răspîndită, fiind atestată numai în 2 variante în care bărbatul simulează nebunia în casă, nu pe cîmp.
     8) Pov. îşi ciocneşte palmele. •) Pov. ridică dreapta.
« PIELEA FERMECATĂ »*)
    A fost odată într-un sat în ţara nuastră pă timpurii vek'i, um băiat, un flăcău. I-a veni şi lui timpu să să căsătorească. Iei n-avea nij mamă, nij tată. Ce s-a hotărît iei?
    « Pă cin să trimet? N-am dicît să încerc şi io pîn sat. Să mă duc la neică Stan, la neică Bran, să videm nu mi-o da fata în căsătorie? »
     Gata!2) Băiatu iera gospodar, harnic, muncitor, să scula de dimineaţă. Găseşte la un om în sat o feţişoară fru-moşică cum îi plăcea lui, însă fata iera cam puturoasă.
    —       Gata — zice. — Io ştiu că ai car cu boi — zice — că iej, ai niţăl pămînt, că iej băiat harnic — zice — îm place să te iau, da — zice — uite ce? Io te-ntreb de-acuma, ai vo servitoare — zice — vo fată, ceva ca să-m dea ajutor şi mie la treburi?
    Iei, băiatu, cînd o auzit dă servitoare, a stat oleacă şi s-a gîndit.
    —       Dragă — zice — io n-am servitoare — zice — că n-am obijnuit la tatăl meu să avem servitori, una-alta, da — zice — io am alceva — zice — am un lucru foarte...
    —   Ge-ai?
    Zice: — Io am o piele — zice. — Şi face toate treburle.
    —   Cum, să poate asta ?
    —       Da — zice. — I-acolo — zice — în casă la mine o piele-a-şa, aşa, stă mototolită, şi cînd îi comanz, gata, ia. N-ai nevoie niş să te dai jos dim pat.
    —   Bun. — Ia cînd a auzit dă asta, i-a prins bucuros.
                                   *) înainte de a începe, pov. observă despre titlul piesei: „mai lezne zic aşa“.
2) Pov. subliniază, cu dreapta.
217
    « Eei, asta-i di mine ! — zice — să stau ca o cucoană, în vîrfu patului şi pielea-m face tuate treburle. »
    Gata ! A făcut nunta 3) acolo, tîmbălău, lăutari, băuturi, rak'iu, atunj m-am şi-mbătat ieu. După ce s-a trecu nunta, s-a dus mireasa acasă cu băiatu acolo la iei, una-alta. A trecut o zi, doă, noă, iei să ducea, ba cu caru-n dreapta, ba în stînga. Cînd vinea acasă, femiia lui: numa în vîrfu patului. Pînă la o vreme mai făcea iei cîte ceva, mai nu ştiu ce. într-o bună dimineaţă cînd pleacă, să uită la piele:
    —       Piele ! — zice. — Uite-te-ncoace 4). Dacă şi diseară găsesc tot aşa, apoi vai de capu tău — zice — ce-i păţi cu mine — zice. — Tot, diseară cînd oi veni, să h'ie gata. Mîn-care, tot, una-alta, apă caldă, la graj rînit 5), lemne tăişte, uoile-ngrijite, adăpate ! Bun !
    A işit-afară ş-a plecat. S-a dus cu caru unde-a avut iei nevoie. Cînd a vinit seara, femiia nu făcuse nimic ! Ia a aşteptat ca să să dizmototolească pielea, să iasă să curăţe, să facă, să dreagă, pielea-a sta grămadă. Cînd a venit omu seara: nimic ! Casa rece, mămăligă nu, nimica nu, pielea sta mototol acolo di pă uşă. Cînd să uită, bietu uom:
    —   Cum — zice — să puate ?
    —       Da, dragă. Fi-ţi-ar pielea a cutăruia — zice — că nu-i bună de nimic — zice. — Oiţe că nu făcut nici, nici absolut, nici-o mişcare de-acolo !
    — Să puate, fă femiie? ...ti-ar crucea mă-si de piele!
— zice. — Las că-i arăt io iei acu. Ia dă-te jos dim pat.
    S-a dat femia repede jos dîm pat şi iei venisă de-afară c-o
scurtătură mai lung-oleacă ca un resteu, în mînă. Numadicît să dă jos dim pat, ia pielea di colo, pielea iera di-o uaie jumulită, o piele, mortăcine. Ce iera să facă pielea? O ia şi i-o-ntinde frumos pă spate, femeii.
    —   Aşa ! — zice. — Apucă binişor 6) — avea doă picioare.
—  Apucă cu mîinile 7) — zice — şi strînje bine picioarle, să 8
      8) Pov. subliniază, cu dreapta. 4) Pov. întinde arătătorul drept înainte. •) Po\. subliniază, cu dreapta. 6) Pov. duce mîinile la umăr. T) Pov. duce mîinile la umăr.
218
n-o scapi — zice — că să-i trag o bătaie — zice — .. .tu-i crucea mamii iei — zice — să mă pomenească şi mort!
     Gata ! Cînd începe a-i trage cu bastonu, jap ! dă-i, tup !
     —  Au — beată femie —au !
     —  Taji! di ce ţipi, fă?
     —  Păi — zice — di ce: aoleo, cum mă doare !
     —      Păi — zice — da di ce te duare, că io n-am nimic cu tine — zice — io pielea o judic, .. .tu-i crucea mamii iei. Ţine bine — zice — să nu cumva să scapi pielea din spinare, s-o regulez acuma — zice — să fac.
     —  Aoleo — biată fimie... dă-i! truse ! dă-i, ce să ma...
     —      Laas-o, uomule, că m-ai omorît, h'i-ţi-ar pielea a cutăruia! Lasă-mă-m pace 8) — zice — cu pielea ta — zice — că am să fac io di azi înainte tot ce trebuie.
     Gata ! A lăsat-o dim bătaie, aruncă pielea din spate-acolo numadicît. A doa zi dimineaţa uomu-a plecat. Ce să facă biata femie, di necaz a luat pielea ş-azvîrlit-ola cîini, ş-a-nceput cu capu gol, cu mînecile sumese, în dreapta, în stînga după to ce trebuea pîn curte, pă la vite, pă la bucătărie. Cînd a venit uomu seara, tuate ierau strună ! a)
     —      Ei, nevastă, bravo tu ! Ai încoa să te cinstes — iei veni-să şi iei c-un kilogram dă vin. Au pus masa, au mîncat acolo, s-au cinstit. Apăi de-aici înainte 10) treburle-au mers strună.
Inf. Gh. M. Rădoiaş; Bătrîni—Teleajen; cules în Bucureşti, în 19 martie 1956 de O.B. —C.B.; transe. T. B.; durata 3' 10"; A.I.F., mg. 1075 e.
Povestitorul o ştie: «to dă la unu dă la Rîncezi; cioban, da! Du pă la, ie v-o 20 dă ani, dî pin 934—35, aşa ceva. »
Ai mai povestit-o? « Nu prea des aşa, ş ! »
« Io şti de ce nu le-am uitat? Că băieţi sara la stînă mă punea să le spun, ieu le-am repetat mereu. » * 8 *
Snoava este una dintre cele mai răspîndite, fiind atestată în toate provinciile în 17 variante. Uneori, obiectul fermecat nu este pielea, ci biciul, măciuca, mantaua sau traista. Schullerus, la nr. 1370, citează 5 variante.
                                            8) Pov. subliniază, cu dreapta. •) Pov. subliniază, cu dreapta. 10) Pov.
subliniază, cu dreapta.
                   « PATIMA CARE-AM PĂŢÎT-0 IO » (.PATIMA LUI SORA VASILE)
     Da ! Odată, ieram aşş băieţăl cam d'e vro şapt'eşpe-optuşpe an'i şi ieram cu bătrînu, cu tata, la stînjîn'i îm pădure, la metri, cum spun'em noi. Şî lucrăm vo tri săptămîn'i d'e zile şî facem noi acolo vro şaizăj d'e metări, ce şt'iu, amîndoi şî zîce bătrînu cătă min'e:
     — Ng, dragu tat'ii, acuma t'e duj după ban'i.
     După ban'i, plecam mai d'epart'e, nu aci vin'ş cu ban'ii — cum vin'e astăz îm pădure— acolo înt-o comună1), Rămeţ îi spun'e. Cîn îi sara, io, m-am sui şî io pă tren acolo şî mă duc după ban'i şi io, ca copil mai mic, mai ruşinos, stau mai la urmă io, ce să, nu mă-nkep io acolo, c-acolo iera bărbat şî, ş, k'iar dacă vrşm să mă-ng'esuiesc, nu-ncăpşm d'e alţî, că iera mai tari d'icî min'e la jeam. Şi mă duc colo şi io şi stau, stau. Phe! pî cînd îm dă mii ban'ii pî la uara zşce nşpt'ş. Amu io, un'e-a umblînd în satu cela, nu cunoşt'şm pă n'ime, n-avşm prşt'in'i pă n'ime, «mă duc la prşt'inu mn'eu sa mă culc. »
     Atuncş cînd îm dă ban'ii, « pi colş ind'e drac sa mă culc acuma? » mă gînd'ez io d'i icş copil aşş, «in'e să mă culc io acuma? Ce?» Cam frig, iera tgmnă. Haidă-n stînga, haidă-n dreapta, n-o foz lumină la n'ime, numa să văd lumină la cin'eva, că mă bagu-n casă. Cînd i-odată, trec aşş acolo pîng-o mpră, iac-aicş — şt'i că morile are un fel d'e la fundaţie jios2), şî jamurile la işle îs făcut'e d'im bătrîn'i, blocuri d'e-alea sclăbuţe, numa om picuz d'e ok'iuţ3) — iac-aicş puţînă lumină.
     0 Pov. arată spre stînga, cu capul. 2) Pov. arată în jos, cu mîinile. 8) Pov. duce mîinile la ochi.
220
     «Ai să mă bagu ! D'e mă lasă să mă culcu, nu-i bai, d'e nu mă lasă, şt'iu ieşi afară napoi. »
     Mă bagu-n casă. Gîn să zic « bună sara », nu-i nim'e-n casă.
     «Ce Dumn'ezo a fi ! Acuma dacă iez d'e-aici afară, pçt'e că morariu acuma vin'e 4) şî mă ved'e ieşin d'in casă d'i la iei ş-în casă nu-i n'ime, şi-m trajş-on toc d'e bătaie, ş-im iş şi ban'ii ! K'iară bin'e sînt ! » mă gînd'ez io.
     Hai sa nu ies — fricos — nu ies afară. Mă sui îm podu morii. Im podu morii mă gînd'esc:
     « Dacă stau aci lipit 5) d'i-um păret'e, pQt'e că vin'i iei cu lampaşu să-ndălui mçra — că mçra sta — să-ndălui mçra, ce şt'iu io, pă çreceva bucat'e, să macin'e uomu, şî mă ved'e ş-îm dă o bătaie. Hai sa mă bag io colo-n coş, ind'e bagă iei bucat'ele, colo, d'e pică la roată, colo la ăsta, ai sa mă bag io. »
     Mă bag colo-n coş. Colo — obiceiu pî la morile nçste — ieste nişte aţă — şt'i — d'e ţîn'e coşu pă loc. Nq, io, cu blînd'eaţa, cîn mă bagu-n coş, m-alipui colo, da mă bag mereuaş, cît'in'el aşş, m-alipui colo în coş şî stau aci. Nu stau ca numa cam cinj minut'e pînă numa-aud : hm-hm-hm-hm-hm vorbind doi oamen'i. Sămălesc:
     « Aie o vin'i ! »
     Atunci, văd că să d'eşk'id'e uşa la moară, să bagă-aicş: un uom şi c-o muiere, doi laolaltă. Nq, să duc d'incolo în casă 6) dară, aie iera localu morii, d'incolo în casă în camera lui.
     După ce să bagă iei colo în casă, io icş, aci7) vizavi d'e moară, în părşt'e, iera un jeam micuţ, mititel aşş, nu să ved'ş pă iei, numa sclab. Şi ii vorbin colo că ce şt'iu io ce:
     — Cît am fo io pîn armată şî tu cu cin'e-ai triit bin'e? — ş-aşş, ş-încolo — şî mi-arîţ oareceva, şî — ç.
     Mă pun'e nevoia şî pă min'e d'i colo, d'in coş8) şi mă-nt'in şi io pă jeam să ved'em ci-i arîtă? Că io uitai d'e ma-aint'e
                                 4) Pov. se uită la stingă. 5) Pov. se uită la stingă. 6) Pov. arată spre
dreapta, cu capul 7) Pov. arată spre dreapta, cu dreapta. 8) Pov. arată înainte,
cu arătătorul sting.
221
păn-amu că să rupe aţîle la coş. Mă-nt'ind 9) şî io hudub aşg păstă coş să ved'em pă jearn că ce-i arîtă, atunş să rupe aţîle-amîndguă şî mi pău ! colo un'e cură fărina, păstă cap 10), în lada-acg d'e cură fărina. Cgia să-mbgrdă-n n'evoi cu min'e-nt-o part'e, coşu pă colo pîm mQră, că ielu-i ca un triung'i făcut, nu-i d'e-a rgta, brru ! pî colo-ncoacea haidă-n colo. Morariu cînd aud'e:
    — Dracu-i! Ăsta îi dracu ! u)
    Odată o ig d'i colg, frat'e, şi dă-i drumu, morariu cu moră-riţa — ad'eca cu muiera acg — o şt'erje pă uşă şî du-t'e ! Rămîi io sîngur acolo.
    « Nq — sămălesc — făcui o bgcană ! Acuma ce făcu? Acuma că să-ntor iei napoi, îm traje-on toc d'e bătaie, d'e nu mă şî omgră ! »
    Ies d'i colg ca um perpelit şi ieu şî o igu la fugă, hait! Acuma nu mă mai culc n'icări12).
    « Acuma mă duc pă drum — sămălesc — pîn-oi oarin'eva oarceva căpiţă — cun spun'e pî la noi — d'i fîn, d'i paie oarceva să mă pui acolo să mă culcu. »
    Haidă, haidă, haidă, haidă, pînă cînd i-acolo, pă la un loc, dusgsă-amu cin'eva d'e-acolo fîn zuua şi rămăsgsă ca un fund d'i fîn, aşg 13) ca un car d'e fîn rămăsgsă, şi iera larg acuma. Mă sămălesc:
    « Aici, dacă mă poc şuii să mă culc aic păn la d'imin'eaţă. C-aj mg io pă drum mai naint'e, mă t'em că mă-nhaţă ceva lupi şi mă mîncă. Da mă culc aici. Bin'e — ice — că n-oi muri io d'i frig în ngpt'ea asta. »
    Igu un perpelic d'e-aci, o proptă d'e-aia la căpiţă şi mă sui, abg'ia, abg'ia — pic d'e-o dQuă uori jos şi iară mă sui — mă sui abg'ig pă căpiţă şî mă pui colo şî mă culcu.
    Numa ce mă pui io jos, aci să mă culc14) — cum înk'isă domn'işgra uăk'ii — înk'id şî io uăk'ii aci olecuţă, num-aud d'e loc: •)
      •) Pov. apleacă corpul înainte. 10) Pov. schiţează răsturnarea, cu stingă. ") Pov. subliniază, cu dreapta. 12) Pov. subliniază, cu stingă. 13) Pov. schiţează volumul rotund, cu mîinile. 14) Pov. închide ochii.
222
    —       O-do-do-do-do-do-do-do-do — aci su cap, aci d'i vale d'e min'e su pod/ină, la căpiţă, vorbind aci.
    « Ce drac — sămălesc — cin'e vorbeşt'e ? Ce ie ?»
    Zice iş cătă iei:
    —       Dacă îi fi oarecumva, facem oareşeva şi — ice — îndă-luiesc grgsă, oarecumva cu doba — zîc — ce şt'iu io cum, cin'e-1 ţîn'e?
    — Cel d'i sus ! — ice iei, ad'ică io ! Io am fo mai susu. Pă min'e mă pun'e sărăcia nu să tac d'in gură, sâ nu zîc n'imică, sâ dorm mai d'epart'e, io colo traba mş, mă-nt'ing şî io să vid'em cin'i-z oamen'ii, io zîc că:
    —       Ţîn'ş-l-a dracu ! — zîc io d'i colo, că — ice — că l-oi ţîn'ş io, nu? Io am fo mai sus d'icî iei.
    Du-t'e d'i colş ! Io mă scoborîi apăi cu uăk'ii plin'i d'e somn — ca domn'işgra m-aint'e — şî fiu ! înt'ind'e-o !15)
    Şî gata povşstş !
Inf. Şora Vasile; Cresuia— Beiuş; culeg. O. B.—D. T.; în sept. 1961; transe. O. B.; durata: 6'; A.I.F., mg. 1898 a.
Pov. explică: « îi poveste ia, da io am păţit . Gin ieram cam d'e 17 — 18 an'i, asta io am păţît-o. »
N-a mai povestit-o pină «ia acuş. »
Se cunosc numai 4 variante din Banat şi Hunedoara, sub aceeaşi formă autobiografică, care au comun cu varianta noastră numai motivul ultim (de la şira cu paie).
     lă) Pov. ridică dreapta.
                    PĂŢANIA DE LA PLUG
    Cîn ieram copilaş, mă duc cu tata la plug. Ne dusem la plug, arăm înt-o holdă. Tăt strigă pă min'e să mîn la boi, io tăt minam ca un copil.
    —      âea, Rşnd'ea — măi Ioan'e — hai, Bodor, măi Ioan'e ! Io ziceam, da mai mereu:
    —   Hai, Mişca, cea, Bodor !
    A, pă urmă, ia tat-un bruş d'e pămînt şî-m ţipă după cap. Io mă duc d'e-an creşt'et. «A — mă gîn'i ieu — d'e se să mai ar'io cu t'in'e? Mă duc ! Mă duc la unu cari nu măbat'e, mă duc slugă ! »
    Am lugt-o d'e-acolo d'i la plug şi m-an duz pună-n Runcu-Mare. Acolo, găsi o muişre — să or făcu sara. — Văzui o muiere mulgîn vasile.
    —   Măi copile! Un'i t'e duci?
    —   Mă duc să mă bag slugă !
    —      Apăi vină la min'e — ice. — Te duj la soră-mea slugă — ice — că n-are sin'e-i cota vasile.
    —   Ba vin !
    A, mă bag acol.
    —   Apă nu ies flămînd ?
    —   Ba-s flămînd !
    —   Nq hai să-z dau seva să minei!
    Mă duse acol şî-m pun'e on blid, şi bagă lapt'e dint-on bădîn'i mar'e 1)-acolo, d'imică mălai, şi-n dă să mine. Io mine, iş să duse să mulgă vasile, să mai mulgă. Io, pă-ormă, gătai lapt'ele, va mai mînca, da nu mai fu ! Pusăi blidu clo 2)
    0 Pov. schiţează conturul unui volum mare cu amîndouă mîinile. a) Pov. arată In lături, cu dreapta.
224
un'e l-o puz ig, loai bădîn'iu cu lapt'e să bag colo. Eram însins c-o aţă 3), ş-aţa dăbălată la min'i d'inaint'e, o ajuns pă laviţă. Acu, cîn am puz bota cu lapt'e pă laviţă, am pus-o pă aţă. Cîn am lugt blidu să mă duc cu lapt'ele, am traz d'e botă ş-o picat în vatră: tiip ! la min pă picioar'e ! M-o umplut d'e lapt'e pă piep, pă pisoare, pă foaie, pă tăt locu ! Muierea vin'e la urmă:
    —   Ei, săracu d'e min'e, am mai vărsat lapt'ele !
    Io na-ţ-o pă uşă, fug ! Trec păstă punt'e ş-o ieu la fugă, mă duc. Se să fac? Un' să mă duc acuma? Am loat-o pin sat în sus. Mă duc pun-am ieşit d'in Runc. Acolo, an dat înt-o pădure: « O ! acuma un'i să mă culc? » Că mi-era urît, ba-n iera frică, mă mîncă joavin'e ! Am găsit un lemn cu doi cras, mă duc să mă sui în iei, aco-ntă crasii 4) aia, să mă culc. Cîn m-am duz şî m-an suit în lemn, lemnu butură ! M-am slobozît în butură şî m-am culcat acolo, nu m-o mai văzut n'ime. Am adurmit. S-o făcut ziuă. Cîn s-o făcut zuă, aud doi oamen'i vorbind pim pădure:
    —       Mă!—ise. — leş aco d'en sus d'e t'in'e, d'e la lemnu-ăla mar'e — ise — c-acolo-i d'e, ala-i bun d'e scoc d'e mgră !
    Iese ăla acolo. Bî, bî! cu muk'ea-n lemn.
    —   Mă — ice — i bun, că-i butură !
    —   Ng — ice — hai, haidă să-l tăiem !
    Vez, apucă cu topgr'le: ti, tip ! tip ! Or luat firezu, loară firezu, pusără: harş ! harş ! Io m-aplecai jos, să băga făina d'e firez la min pă guleru cămeşi. Cîn, pică lemn'u — prr ! tip! în vatră ! 5) Io ard'icai capu. Cîn ard'icai io capu, iei mă văzură:
    —   Iot'e dracu 6) ! Iot'e dracu ! Iot'e dracu !
    Atunsa, o loară fuga, du-t'e, or lăsat străiţîle cu mînca-re-aco, topoară, firez, tăt, or lugt-o la fugă. Io mă scol d'e-aco şî iau străiţîle cu mîncar'e, ş-o iau dosu în sus. 8
       8) Pov. arată la brîu, cu mina dreaptă. 4) Pov. arată înainte şi în sus, cu mîna dreaptă. #) Pov. arată, schiţînd căderea, cu mîna dreaptă. a) Pov. subliniază surpriza, ridicînd mîna dreaptă.
225
    Mă duc pună-n Poiană7)—ba mă mai pun în cur, mai mînc. Cîn ajung în Poiană, mă bag slugă la un uom, altu uom. Mă ia şî-m dă n'eşt'e patru boi, îm bagă-o darabă d'e mălai, ba brînză şi ma duse aco p-on leş înt-o poiană.
    —      No — ise — să coţ d'e boi. Aic ies. Pă sară să vin'i cu iei acas.
    No, an şezut io co, mîncat, m-an — iera fîntînă — am beut apă, m-am culcat, am adurmit. Cîn m-am pomen'it, iar ieram flămînd. Iar m-an sculat ş-am mîncat. Io d'e boi nis habar n-am avut. Cîn m-an culcat, boii nu-s ! M-an sculat, să făsea sară. No cu se mă duc acas? Că io nu mă pos duce, boii nu-s ! An loat-o d'e drum pă d'eal în zos să vin cătă Soset. Boii n-am mai avut bai8) d'-ei, cu straiţa lui cu tăt, cu tăt!
    Vin în Socet. Mă bag la unu acolo şî mă culc. D'imin'eaţa o iau d'e drum, hai, hai, hai ! Cătă casă. Acasă n-am putu să vin, că m-o fos frică d'e tata, că m-a băt'ş.
    M-an duz în Arăn'eş slugă. M-an băgat la unu d'e-i zisea Gaiţă, slugă. Avea o fată mare şî d'imin'eaţa — mă culc sara la ei — d'imin'eaţa:
    —      Mă — muierea lui cătă iei — mă, bătrînule — ice. — Mere copilu la plug, o fata, o car'e?
    —   Ba — ice — copilu !
    —       Mă — ise — mere fata, că copilu nu şt'iu put'ş-o mîna boii, nu poţ ara. Copilu — ice — îl mînăm cu nevasta ăstora la uoi.
    —   No, meargă !
    O ! părer'ea mea ha bună că nu mă duc la plug, mă duc Ia uoi ! Mă duc la uoi. N'evasta iera văduvă şî iş — mai iera n'eşt'e păcurari p-aco — tăt să juca cu ia aco, ba cîn o lăsa ăia, ia umbla după cusut. Ia tăt:
    —   Du-t'e, măi copile, abat'e-le. Du-t'e, măi copile, abat'ele.
    Tă m-an duz. D'i la o vreme, m-am năcăjît.
    —   No nu ţî le mai abat. Abat'e-ţî-l'e tu !
    7) Satul Poiana Răchiţelii, vecin cu Runcu-Mare şi cu Socet, în raionul Hunedoara. 8) Pov. subliniază nepăsarea, cu mîna dreaptă.
226
    M-an num-ales uoile d'e-o part'e şi m-am luat cătă-o pădur'e 9) aşş d'e jos erea cu iarb. Băgai aco înt-o marjin'e o ţîră poeniţă-aco, şî feregă. Mă dau să-n fac foc, că mai iera frig, şi uoile pîngă min 10) — vo doăsprese uoi. Dăd'ei foc aco, şi bătu un vînt, şî feregă multă, uoile pin feregă, luo fere-ga foc ! Dacă luă feregă foc — uoile pin feregă — ajunsă para la uoi în lînă. Să strînjea lîna pă uoi tăt aşş n), şî rusă ! Io na-t'e după uoi să le scot d'i pin feregă. Cîn le-an scos, iera tăte roşii ca porsii, ca vulpea ! Iau uoile şî şed cu uoile p-aco, tăt pă un'e nu mă ved'ş n'ime, pună sara. Sara, o iau cu uoile, da pingă drum 12), d'epart'e d'e drum, nu pîngă, să mă vadă — vin'e sin'eva să mă vadă pingă drum.
    Dacă stăpînu-o ven'it d'i la plug!
    —  Tu ! Da n-o ven'it copilu cu uoile?
    —  Nu !
    Treabă n'evasta, a vesinului:
    —  Un'e-i copilu?
    —      Apăi — ice — o ales uoile — ice — şi n-o mai vrut cu min'i !
    —      Ei, bată-1 Dumn'ezău ! Ala s-o dus cu uoile-ncătrova — ice — şî nu n'e, nu-1 mai găsîm nis pă iei, nic uoile !
    O loat-o pă drum, după min'e. Mă tîln'es cu iei aco, mă ved'e cu uoile pă d'in sus d'e drum.
    —   Măi copile, ăla cu porcii !
    —   âe-i?
    —   Nu văzuş on copil cu uoi?
    —   Nu!
    No, apă s-o luat uomu, să dusă pă drum. Io băgai uoile-n drum şî mă duc pîn la stăpînu-acasă, le bag în uocol. Io na-t'e d'e drum ! Ş-am ven'it pînă acas.
    Acasă, mă duc la fereastă să văd a noş ce fac în casă? Iacă iei sinau. Işsă mama d'in casă şi dă un dărap — avşm •)
     •) Pov. arată înainte, cu mîna dreaptă. 10) Pov. arată, schiţînd apropierea cu un gest mic, cu mîna dreaptă. n) Pov. arată, crispînd palma dreaptă în formă de ghem. 12) Pov. arată, schiţînd un gest de ocolire, evitare, cu mîna dreaptă.
227
un cîn'e — îi dă un dărap d'e mămăligă, io la fereastă. Gîn'ele o sîmţît că io-s acolo. Mînca şî să hărăea cătă min'e:
    —    Hîrr ! hîrr !
Da mama:
    —       Mă ! — ice. — leş cu lampa, eu nu şt'iu se-i la noi în tîrnaţ !
    Io d'i colo — işsă cu lampa:
    —    Mă 1 Da sin'e-i ?
    Io:
    —    leu !
    încă mă pun pă plîns !* 13)
    —    Aaa !14)
    —    Apă tu ieşt'i, Ioan'e?
    —    Io!
    —    No, bin'e c-ai ven'it ! Hai în casă !
    Mă bagă mama în casă: părer'ea lor a bună, că am ven'it 1
Inf. Oneşan Ion, zis Şavăr; Cerbăl — Hunedoara ; culeg.: T. B.—O. B., la 28 oct. 1951; transe.: T. B.; durata: 9'; A.I.F.,i.11095.
Snoava este atestată numai în Banat şi Hunedoara în 4 variante în aceeaşi formă autobiografică, cu mai multe motive felurit combinate.
                                                 13) Pov. duce mîna dreaptă la ochi, simulînd ştergerea lacrimilor. 14) Pov.
imită plînsul.
           LEGENDE (ŞI SNOAVE - LEGENDE)
                     DRACU ŞI UOMU
    S-o grăit odată on uom cu dracu să margă-a fura porci. Pî l-o k'ema dracu pă uom.
    — leu — zice — m-oi duce, da d'e mn'i lăsa mn'ie tăţ tăţ or si cu coada-ncovoiată. Şî care n-a si cu coada-ncovoiată, acela să sie a tău.
    Apîi omu o şt'iut bin'e că porcii tăţ îs cu coada-ncovoiată, o socot'it că s-a duce şî i-a fura, că tăţ i s-or vin'i lui. S-o dus ş-o furat porcî d'i la oarecît'eva cot'şţă, vro zece porci şî n-o foz numa unu cu coada ruptă, acela o fost a draculi ce-o fo cu coada ruptă.
    Pă cînd i colo la-mpărţaşt'ină, îi numără porcii: cela-i cu coada-ncovoiată, cela-i încovoiată, pînă la nguă, a zecea-i cu coada ruptă. N-o putut dracu d'e poznă. D'e-atunci îmblă după oamen'i d'e cînd 1-o-nşălat cu porcii, amu-i înşală şî iei apîi pă oamen'i cu mai mult'e.
Inf. Dunca Maria; Rozavlea—Vişeu; culeg. O.B.— S.O.; în 8 mai 1962; transe. O.B.; durata: 1'; A.I.F., mg. 2264 d.
Pov. o ştie « d'im bătrîn'i şî asta».
231
                    POVESTEA LUI BENEŞ
    O fost odată on uom care să tsema cu numele Beneş; atîta d'e sărac şî d'e năcăjit — că iei sta pe-on munt'e-acolo, umbla după boi, după mărhăi, ş-avş numa o colibă. Cit îmbla după boi, după mărhăi, avea şî iei o hăin'iţă, mînca d'e-acolo, cîn nu, trăiş-nt-o mizerie ş-înt-o sărăsie mare, şî să tă căina, cu soţia lui, şî cătă fisor:
    —      Cum n-aj vrş io să h'iu, uit'e domn'ii sia cumu-s pi la oraşă, cum să preumblă pin fiacăre, cum beu şî mînîncă la mşsă, şî noi stăm aisea-m munt'e, înt-o colibă în năcaz ş-în scînt'ei, ş-în fum...
    Intr-o sară, o apărut on domn.
    —      Măi Beneş ! Se t'e, tăt năcăjăş tu şî ies tu aşa amărît şî năcăjit, că dgră şî tu pot să h'i ca aseia !
    —      Ai, Dgmn'e ! D-apă cum poci io s-agiung ca asiia?
    —      Io, uită-t'e, io-s dracu şî dacă tu mn'i t'e predai mn'ie, io-ţ fac tăt'e poft'ile tale, cît vrei să trăieşt'i.
    —   Aj vrş să trăiesc două sut'e d'e ai.
    —   Două sut'e d'e ai îi trăi.
    —      Aj vrş să am on castel şî io, frumos, care să. . . şî să am acolo băutură, şî mîncare, şî hain'e frumgsă.
    —   Tăt ţî să fase se zîâ !
    —      Ş-apă-aj vrş să am on fiiacăr cu doi cai d'e-asiia şî să mă preumble, şî io să mă şpaţîresc şî pe munt'e, şî pe sat'e, şî pin oraşă, ş-apoi iară să vin, să am acglea mşsă-nt’insă cu băutură şî cu mîncare.
    —   Aşa ţî s-a fase ! Da mn'i t'e dai mn'ie?
    —   Mă dau !
232
    Iei s-o-mvoit, Beneş şî cu soţîia, că să să dşie n'ecuratuli. Fisoru — care-avea on fisor d'e opsprăzese an'i — asela i-o părăsit, iei n-o vru să să dgie n'ecuratuli. Zise:
    —      Io dacă vă dat aşa, io pl'ec d'intre voi, mă duc ş-oi trăi cum am trăit. M-oi băga slugă, oi fase, io vrşu să h'iu în şt’irea lu Dumn'edzău, d'e dracu mă l'eapăd.
    Aşă că iei trăbuiş să fac-on contract. Ng-amu cum să facă? Beneş nu şt'ig scrie, n'iş femeie-sa ca să_iscălească. O aduz dracu o bucată-aşa d'e pămînt şî l-o frămîntat frumos cu apă şî l-o făcu ca o cărămn'idă, ş-o zîs cătă Beneş:
    —      Ng, Beneş, tu pui palma d'i-asta part'e, şî io pun palma pi d'i iasta part'e-aisea, fasem on contract.
    —  Bin'e !
    Aşa o făcut. O făcut contract şî n'ecuratu o luat cărămn'i-da susuuară şî s-o dus.
    —  Ng, tăt'e ţî s-or fase.
    Mint'enaş un'e-o fos coliba lu Beneş, s-o făcut on castel frumos, c-o-s că iera pi gios numai marmură. Mgsă-nt'insă acolo, aşt'ernut'e cu mîncări, fripturi, pîn'e albă, zin roş. Mint'enaş i-o sosit hain'ele, rînduri d'e rînduri d’e hain'e domn'eşt'i. O ţîpat zdrşmţele şî straiu sel rău, s-o-mbrăcat domn'şşt'e ş-apoi o sosit mint'enaş om fiiacăr cu doi cai suri şî potcoziţ cu potcoave d'e-aur. O mîncat, o băut, ş-apoi s-o suit îm fiiacăr, ş-apoi o luat-o d'e-a lungu: pe munţ, pe sat'e, pin oraşă, pi un'e-o vrut iei cît o dorit. Ş-apă l-o adus acasă şî iară iei să petresg, bg, mînca, îi vin'g alt rînd d'e hain'e, să-m-brăca alfel, iară vin'g a doua zî trăsura. Ş-aşa c-o trăit viaţă două sut'e d'e an'i — castelu lu Beneş, acolo o şt'iut tătă lumea, o şt'iut tăţ cioban'ii.
    D'int-o bună zî cîn s-o-mplin'it două sut'e d'e an'i, numa n-o mai văzut altu castel, n'iş pe Beneş, nu s-o mai cunoscut numai, n'iş urmile lui. Odată îmblînd cioban'ii aşa pe munt'e, o văzut o-s c-o crepătură-acolo mare, mare ! Şî s-o uitat acolo în crepătură asgia în gios să vadă că se-or vid'g? Acolo o văzut pe Beneş cu femgia. O zîs că săpa acolo cu lopată, cu socan, tot săpa şî lucra, şî dracu iera înapoia lui c-on scorbas:
233
cîn nu merş, nu vrş, mai îngădui^ d'im pas să nu lucre, dracu-i tot scorbăsş. Şî iei ap-o spus la um păcurar, zise:
    — leu îs Beneş ! âe-am făcut ieu, să nu mai facă n'ime, să nu să mai vîndă n'ecuratului. leu aisea s-îm muncă sîln'ică pe vşsii vşsilor.
    Şî cu asta apă s-o terminat. Ciobanu-asela apă-o spus mai d'epart'e cum o fost.
Inf. Precup Maria; Leşu— Năsăud; culeg. C.Z. în 12 noiembrie 1957 în Bucureşti; transe. O. B.; durata: 4'30"; A.I.F., mg. 1232 f.
Pov. o ştie « mn'i s-o povestit tata bătrîn. El o fost din Măgura Ilvii. El poate că tot d'i la .»
Muntele Beneş e în munţii Rodnei. Se povesteşte prin Leşu.
într-o altă variantă năsăudeană asemănătoare, legenda e localizată la muntele Beneş pe care l-ar fi cumpărat omul cu banii primiţi de la diavol. Pe vîrful muntelui, Beneş şi-ar fi construit un castel cu aceiaşi bani unde ar fi trăit 300 de ani, conform pactului cu diavolul.
                        DOI FECIORI BEŢI
    Zise c-o fost odată d'e d'e mult doi fisori, o petrecut împreună la făgădău. După se o petrecut, s-o cam îmbătat, o zîs:
    —      Ng-amu un'e merem? Merem acasă, o merem în şădzătgre ?
    —  Ba hai merem în şădzătQre.
    Pi un'e trăbuiş să margă în şăzătgre, iera un drum can ung, trăbuiş d'e cungiurat. Zîse:
    —      Hai tresem — că iera un drum pin ţînţîrim — hai tre-sem pin ţînţîrim mai d'e-a dreptu.
    —  Bin'e !
    Aşa o făcut: o trecut pin ţînţîrim. Cum iera iei beţ, să-m-ptsşd'ecă d'e-o cruse. Ptsică unu şî dă cu nasu d'e pămînt, îj zdrobşşt'e nasu. Iei, d'e mîn'ie, zîse — dă cu pk'isoru-nt-om, mormîntu-asela un'e iera crusea:
    —      Noa — zîse — mă ! Sin'e ies tu acglea îngropat îm mor-mîntu-aiesta, dacă nu-i h'i mîn'e sară cu min'e la masă să mîncăm amîndoi d'int-om blid, să t'e zvîră pămîntu, să nu t'e primască, pînă-n naltu seriului să t'e zvîră !
    Şî cu astă vorbă o plecat în şăzătQre. Acolo în şăzătore s-o petrecut, or giucat, cum îi dat'ina fisorilor ş-a fet'elor, ş-apoi o plecat acasă, fără să-j mai amint'iască că se-o grăit iei cîn o foz bat d'e-o mărs în şăzătQre.
    Cîn o fost a doua sară, d'e-o gătat mama fisorului şina, ş-o pus-o pe masă, o-audzît numa la uşă: cioc, cioc.
    —  Da !
    Şî ved'e că să d'eşk'id'e uşa: da sin'e întră în casă? On fisor mare, galbăn ca seara, îmbrăcat cu hain'e cum îmbrăci mortu, îm pk'isgre cu şăluari d'e pînză.
235
    —   Bună sara !
    —   Sara bună !
    Fără ca să-l poft'ească sin'eva, ş-o aşăzat după masă.
    —      Nç — zîse — hai, poft'eşt'e, c-ai zîs că să mîncăm amîndoi d'int-om blid. Io — zîse — ţ-am ascultat cuvîntu cum ai zîs, io nu po să calc cuvîntu, c-ai zîs că să nu mă pri-mască pămîntu. Aşa c-am vin'it.
    S-o dus fisoru ş-o mîncat, cam spărişt, cam tăţ s-o spă-riştu-să în casă, tăţ o-nlemn'it d'e spaimă. O mîncat, n-o avut se fase.
    —      Nq uit'e cçlea: dacă ieu ţ-am asculta cuvîntu cum m-ai poft'it, ş-am vin'it, aşa trăbă să vi şî tu cu min'e !
    —      Păi fă bin'e lasă-mă, că nu poci mere, că. .. Fă bin'e iartă-mă dac-am greşit.
    S-o ruga părinţî, s-o rugat siia fraţ.
    —      Oo ! Nu să pçt'e ! Dacă ieu am vin'it d'i pi sşia lume, tu cum să nu poţ mere d'i pi iasta lume ? Ii musai să vi cu min'e.
    N-o avut se să facă. O ieşit afară. După se-o ieşît afară, l-o petrecut şî părinţi, şî seia fraţ — o ieşît cu lampa, că iera-n-tun'erec, ca să vadă. Gît o ieşît afară, nu l-o mai văzut: n'is l-o mai văzut pi sel mort, his o mai văzut pi sela ziu. Şî d'intr-o dată aseia s-o trezît înt-o grădin'ă atîta d'e frumçsâ !
    In grăd'ina-acşia iera fel d’e fel d'e pomn'i şî fel d’e fel d'e peri şî d'e meri: altu-mflçre, altu atuns să cosş. O mîndren'ie aşa cum nu să mai pçt'ç p'e pămînt. Iera o fîntînă frumçsâ-acolo îm mn'ijlocu grăd'in'ii, ş-asupra fîntîn'ii iera um păr cu n'işt'e pere-atîta d'e frumçsâ, şî galbin'e, şî dulci ca mn'şrea. O zîs mortu cătă sela zih:
    —      Nq — zîse — uit'e cçlea: d'e ţ-î fçme, iş pere d'-şstea şî mînîncă. D'e ţ-a h'i set'e, bç apă d'in fîntîna asta, ş-apoi dacă nu mai ai ce fase, culcă-t'e.
    Şî sela o plecat.
    —   Io — zîse — mă duc la triaba mş.
    După se-o plecat sela, fisoru o luat pere d'e-aselea, o mîncat : atîta d'e bun'e ! Dup-asçia i-o fo sşt'e, o băut apă, n-o avut se să facă, s-o da şî s-o-nt'ins a umbră şî s-o culcat. Ş-o durn'it.
236
    Odată înt-on timp, s-o strezît că vin'e sela ş-îl hurducă, mortu.
    —   Scglă-t'e, Larign'e, scglă-t'e !
    Să d'eşt'eaptă sela.
    —   Hai — zise — se-am durn'it!
    —   Ai durn'it bin'e: şa-i c-ai durn'it bin'e?
    —   Vai, bin'e-am durn'it.
    —   Da — ise — şt'i tu cît ai durn'it?
    —   D-ap-oi h'i durn'it vo două-tri seasuri.
    —   O sută d'e ai ai durn'it!
    —   Vai d'e min'e: o sută d'e ai! Nu să pgt'e !
    —   Ba atîta ai durnit.
    âela n-o crezut.
    —       Ng — zîse — uit'e: vrei să mai stai aisea, să mai dorn'i să mai?
    Zîse:
    —   Vreu !
    —       Ng — zîse — io mă duc iară-n treaba mg, tu rămîi mai d'epart'e—zîse.
    Iar o-s c-o mîncat fisoru pere, iar o băut apă, s-o mai preumblat pin livada asgia frumgsă, ş-apoi o zîs că s-o pus iară-a umbră — o mai stat acolo, s-o mai uitat — s-o-nt'ins iară a umbră su păr şî iar-o durn'it on somn. Şi iară-nt-on timp o ven'it asela mort şî l-o sculat.
    —   Măi Larign'e ! Scglă-t'e !
    S-o sculat.
    —   Durn'it-ai bin'e?
    —   Fgrt'e bin'e !
    —   Da şt'i tu cît ai durn'it?
    —   Oi mai h'i durn'it două-tri seasuri.
    —       Ai mai durn'it o sută d'e ai. Amu ai două sut'e d'e ai durn'it'e.
    N-o vrut să creadă n'iş ca cît. S-o mai preumblat iei amîndoi tot pin livada sgia, s-o uitat. Gînta păsăr'le care d'e care mai frumos. Şî iar-o vin'it, o zîs că, la păr, ş-o zîs:
237
    —      Nq — zîse. — D'e vrei să t'e duc pi sşia lume, bin'e, d'e vrei să mai stai ais să mai bei, să mînîns, să dormi, io t'e las.
    —      Mai stau ! Mai stau să mai mînînc pere d'e çz bun'e, c-apă un'e m-oi duse, şt'iu că d'e şstea pere n-oi mai mînca ves, şî să bşu apă d'e az bună.
    —      Nq — zise — rămîi mai d'epart'e, io iară mă duc la triaba mş.
    O mîncat pere, o băut apă, s-o pus şî s-o mai culcat on somn. Cîn o vin'it a triia uară sela, mortu, d'e l-o sculat:
    —  Nq — zice — cum ai durn'it, LariQn'e?
    —      Foart'e bin'e ! Vai, aşa on somn dulce n-an durn'it îm viaţa mş !
    —  No-amii şt'i tu cît ai mai durn'it?
    —  D-ap-oi mai h'i durn'it vo dQuă-tri seasuri.
    —      Ai mai durn'it înc-o sută d'e ai ! Amu ai tri sut'e d'e ai d'e cîn ai pleca d'e-acasă.
    —  Nu să pQt'e !
    Zîse:
    —      Uit'e CQlea: dacă vrei să stai ais, rămîi aisea pentru tăd'eauna, c-aisea n-ai n'is-on lucru, n'is o grijă, staimînînj, bei, t'e petres aisea, t'e d'istrez tătă viaţa ta. Dacă vrei să t'e duc acasă — zîse —uită-t'e-acolo un'e-o fost casa ta părinţască, n'iş nu mai asamănă, n'iş nu mai ieste n'is naţie d'e oamen'i, acolo-s altă naţie d'e Qmen'i, i şk'imbat tăt, şî pămîntu, n'iş nu-i mai cunpşt'e satu tău cum o fos cîn ai plecat şî cum îi amu cîn 1-i vid'ş !
    Iei n-o vrut să creadă n'iş ca cît.
    —      Nu şî nu ! Vreu să mă dus acolo d'e un'e-am plecat, pe pămîntu părinţăsc.
    —  Haida, că t'e duc.
    Numa-o dată s-o gîn'it şî, ei, o spus aşa mortu — ca să nu uit — zîse:
    —      Uită-t'e, io t'e duc pi seia lume, da să baj d'e samă: sin'e t'e-a-ntreba că un'e-ai şezut pînă-n t'impu-aiesta d'e
238
tri sut'e d'e ai, şî se-ai făcut, cu se-ai trăit, tu numa Ia asela să spui care s-a apuca că t'e-a-ngropa, t'e-a-mmormînta, la alcin'eva să nu spui.
    —  Bin'e, aşa oi fase.
    O zîs că numa o dată apar şî s-o trezit, să şi trezăsc acolo d'i la locu d'e und'e-o plecat. Dr'ept lucru, c-acolo un'e-o fost casa tătîn'e-so şî un'e-o fost, nu s-o mai cunoscut, n'ise sat, nis, o-s că iera oamen'i grăiş-n altă limbă, n'is nu grăiş limba acşia cu care s-o născut iei, care-o grăit iei cu părînţî lui.
    « Hai d'e min'e şî d'e min'e, da se să mă fac? »
    Iei o-s că iera atîta d'e frumos la faţă, ş-atîta d'e tînăr şî d'e von'ic, şî o faţă aşa arăta cum n-ar h'i trăit pe pămîntu-aiesta. Tăt îl întreba oamen'ii:
    —  Pă un'e-ai trăit tu d'e tri sut'e d'e ai? Un'e-ai fost?
    —      Apă un'e-am fos, nu poş spun'e, numa la asela sin'e s-apucă că m-a-ngropa.
    S-o dat ş-o cătat pi la sfat să vadă a găsî seva registre pi la popk'i pe-acolo pin cataloagele-aselea. Ş-ar h'i dat d'e veste că d'e tri sut'e d'e an'i ar h'i fost cutare şî cutare şî ar h’i aflat pe-aselea timpuri c-o fost aseia oamen'i atuns pe-acolo.
    Ş-o-s că l-o tsemat preuotu d'in comuna aseia, zîse:
    —      Uită-t'e, să-n spui mn'ie, că io — zîse — t'e-oi îmormîn-ta , că io-s popă, io t'e-oi îngropa — zîse — şî dacă să-ntîmplă seva, ş-aşa.
    Ş-o-s că s-o pus amîndoi pe scaun, popa d'e-o part'e, fisoru d'e-o part'e, ş-o-nseput a-i spun'e, d'e cum o pl'ecat la crîşmă, cum o fost în şăzătgre, cum o vin'it mortu la masă, cum l-o dus, cum o stat iei acolo-nt-o grădină frumQsă, tăt-tăt. Ş-o-s că d'i se poveste, bătrîn'ş. D'i se povestea, tot bătrîn'ş; şî tot bătrîn'ş. Aşa, cîn o terminat povestea, atîta o foz d'e bătrîn, o-s că numa s-o lăsat înt-o part'e — n'ij vid'ş, nis, aselea bătrîn'eţe l’e-o avut ca on om d'e tri sut'e d'e an'i — o-s că numa s-o lăsat înt-o part'e, ş-o fos şî mort !
239
Şî popa apoi s-o apucat şî 1-o-ngropat, c-aşa i-o fost, aşa s-o apucat, le-o fost povestea.
    Şî cu asta s-o sfîrşît.
Inf. Precup Maria; Leşu—Năsăud; culeg. C. Z. în 12 noiembrie 1957 în Bucureşti; transe. O. B.; durata: 9'45"; A.I.F., mg. 1232 h.
Pov. o ştie «tata mn'i-o povestit-o. Eram băiată. Tgte el mn'i le-o spus.»
Această legendă e atestată sporadic la noi în două variante. Ea e înrudită cu tipul Aa. Th. 470, cunoscut şi sub numele de legenda lui Don Juan. St. Thompson în Folktale, p. 147 — 8, arată că acest tip apare în Europa în formă literară încă pe la începutul sec. al XlII-lea şi e frecvent în colecţiile de exemple folosite de preoţime; ca naraţiune orală e frecvent în apusul şi nordul Europei.
             «CÎND S-O FĂCUT DRUMU PE DEALU NEAMŢULUI»
    Gîn s-o făcu drumu pe D'ealu N'eamţului înspre Măgură şî Rogna, s-o strîns, aşa o dat prestaţie pe tăt'e sat'ele ca să iasă oamen'i mult la drum, fşt'e şî fisori, bărbat, ca să mun-sească, să facă on drum aşa pe d'eal, încîrjobat, să pgtă îmbla cu carăle, cu căruţă, ş-aşa. Cum iera mulţime multă, într-o zî la amn'iaz, on fisor d'in Rogna Vşk'e d'e noăsprăzese ai, o văzut că vin'e numa o vijelie-aşa d'e vînt învîrt'inu-să, învîrt'inu-să, ş-o scos on fisor d'intre popor d'e-acolo şî to l-o, to l-o răd'icat în sus, l-o rîd'icat, l-o răd'icat, l-o răd'icat, pînă nu l-o văzut, numa ca pe-o pasăre. Ş-apă s-o dus. S-o dus în sus, s-o dus, s-o dus, s-o dus. Aşa că, pînă la o stâncă. La o stâncă o d'eşk'is — două zîn'e l-o luat — o d'eşk'is o uşă ş-acolo în stâncă iera o casă frumgsă — iera numa marmură — şî mşsă frumgsă cu băutură şî cu mîncare. Şî acolo mai iera um moş bătrîn, spun'ş că-i d'e o sută d'e an'i acolo în cas-asşia un'e. . . şî dzîn'ile — asşlea două dzîn'e — o-ntsis uşa şî s-o dus. S-o dus mai d'epart'e. După se-o rămas numa bătrînu şî cu fisoru asela, i-o spus:
    — Măi băişt'e ! Dacă vrei tu să nu stai ca min'e-aisea, să t'e canon'ească zîn'ile, tu să nu grăieş tri dzîle n'imn'ic ! Da n'is să mînîns, da n'is să bei, atuns t'e-or duse înapoi, c-or gîn'i că ies mut, şî muţ nu le trăbă. Că, uit'e, tot aşa am fos şî ieu băişt d'e vo opsprăzese an'i, cîn m-o luat d'i la uoi şî m-o adus aisea, şî iacă-z d'e-o sută douăzăj d'e ai, mă tsinuiesc: vezî-m-ai că-s moj bătrîn şî aşa cum mă vez, după se vin işle, mă fac tînăr d'e opsprăzese ai, mă-mbracă în hain'e d'e fisor, şî trăbuie cu işle să le gioc şî să le distrez în tăt'e
241
feliur'le. Şî Dumn'ezău şt'ie — ice — cîn oi muri ieu, cîn m-or lăsa çstea să mor.
     Aşa că mint'enaş, cam la vo două-tri seasuri, o-s c-o sosit zîn'ele: care d'e care mai frumQsă, şî mai gătat'e, şî mai îmbrăcat'e, şî după se-o sosit, l-o preţuit pi iei tăt:
     —  No aiesta-i care l-am adus, uit'e.
     —  Da ! Aiest !
     L-o cătat — o-s că l-o d'ezbrăcat îm ptselea goală pe fisor şî s-o uitat la iei, s-o uitat la hain'e. Zîse:
     —  Hain'ele çstea — zîse — nu-s lucrat'e d'in zilele noste
—   că iele au zîle care noi nu lucrăm în zîlele lor, cît'e tri zile înt-on an — se — în zîlele nçste nu-s lucrat'e, da — zîse — băiştu-i curat. Aiesta-i băişt curat, îi bun d'e noi pentru că n-o avut at'ingere n'iş c-o femçie.
     Bin'e ! Da amu l-o-mbdzişt să mînînse la masă: n-o vru să mînînse ! Să bşie, n-o vrut uor se-o făcut cu iei, iei numa s-o cîntat, într-una o plîns şî n-o vrut, absolut să, uor se-o zîs s-ascult'e d’e iele.
     —      Vai d'e min'e ! D-apă-aiesta să ved'e că i mut, aiesta nu pQt'e grăi. Mut nu n'e trăbă.
     L-o lăsat apă acolo la o part'e şî s-o dat pe moşn'iagu şî i-o adus on clop d'i sela cu păun'i, ca pi la Mocod, ş-om pk'ep-tar' cu cănas, subote crşţă. Şî 1-o-mbrăcat şî l-o făcu pe moş-n'iag d'e opsprese ai, s-o pus la masă, o mîncat, ş-o băut cu içle, ş-apă o dzînă bătrînă o-s c-o luat o set'eră, ş-atîta d'e mîndru cînta d'in setéra-asçia ! Ş-apă pe moşn'iag l-o luat între iele: ş-apă sărituri, şî ponturi o-s că se sărş şî moşn'iagu, şî băt'ş îm pint'en'i ! Ş-atîta o giucat şî s-o d’istrat pînă s-o săturat içle. După se-o gătat, pă moşn'iagu iar-o rămas la triaba lui.
     —  No — amu — zîse — se faseţ cu mutu? Aiesta-i mut
—   zîse — aiesta n-avem ce să faseţ cu iei. Luaţ-îl ş-îl duseţ înapoi d'e un'e 1-aţ adus !
     Şî iară o-s că l-o luat aselea dçuâ zîn'e. Şî l-o luat şî l-o dus la tri zîle apă Lo dus şî l-o lăsat iară acolo: l-o văzu numa că să cobçrâ, să cobiră, ca cum să cobor amu paraşut'ile
242
şstea, şî l-o lăsat acolo iară-ntre popor d'e un'e l-o luat. Ş-apoi 1-o-ntrebat, 1-o-ntrebat că:
    — Un'e t'e-o dus? Şî se-ai văzut? Şî se-ai făcut? — şi iei o spus:tăt o spus că ie i s-o-ntîmplat şî se-o văzut, şî se-o păţît, da n-o mai trăit, numa pîn-a dgua zî, fisoru o murit.
    Şî o-s că l-o constatat medicu că i-o răsit sîngele d'in spaimă. Ş-aşa s-o-ntîmplat cu, cu fisoru asela d'i la Rogna Vşk'e.
Inf. Precup Maria; Leşu—Năsăud; culeg. C. Z. în 12 noiem. 1957 în Bucureşti; transe. O. B.; durata: 4'30"; A.I.F., mg. 1232 g.
Povestitoarea o ştie « d'i la tata bătrîn. Gîn ieram ieu băiată. Asta o fost realitate. El o fost fisor d'e vo 18 ani cînd o lucrat la drumu asela (tata bătrîn) la dealu. Neamţului. Vo 120 de ani de cînd s-o făcut drumu. »
Intr-o variantă bănăţeană se povesteşte despre un copil răpit de iele care l-au luat la joc şi l-au paralizat, fiind salvat de fratele său mai mare.
                        CĂRĂUŞUL
    In anul o mii noau sute şî opt, a fost o sşcită fgrt'e mar'e şt nu s-a pr§ făcut nici porumbu şî nici fînu.
    Aşş c-au plecat n'işt'e uomen'i sa cumper'e fîn, a cincilş ori a şesălea sau a zşcil'ea sat; uni-uor putş găsi.
    Pl'ecînd ii vro zşci-doispr'edzşci cărăuş laolaltă, pi-on drum, unu fuma cu pipa şî n-avş fuoc. A vadzut fuoc la uo casă, o lăsat boii pi tovarăşî lui sâ pl'şci mai nainti, încet, şî iei sâ bagă să şi-aprindă pipa. Cum şi-a aprins iei pipa, a uitat d'e cărăl'e şî d'e boii celorlalţ şî d'e-a lui. Aprins să taie l'şmn'e, a prins să mătur'e, sâ car'e, s-aducă-aducă-apă acolo la n'evasta cşiş, şî s-a prins d'i gospodăria ii. A rămas acolo !
    A trăit acolo vo dzşce sau cinspr'edzşce ani, cu nevasta acşiş.
    Odată nevasta a fost bolnavă grav, a adus iei pi pr'eutu, a spoved'it-o, a pricestuit-o şi iera aprgp'e d'i moart'e. înna-int'e d'e-a muri, baba îi spuse lui, dzîci:
    — Uit'i-am o cănită cu nişte l'egum'e, aicea îm vatra focului — zîci — dac-oi muri ieu, asta s-o pui la capul mieu, în mormînt!
    In fine baba, după scurt timp, a murit. Iei s-a dus pi la pr'eutu, pi la primării, pi la cantur, a vorbit cu tot c-a murit baba, şî cşiş şî s-a decis în car'e dzî s-o îngruap'e.
    Bine, aşa-a făcut! A vin'it pr'eutu, şî mai mulţi uamen'i d'in sat, şî gropari şî au luat-o, şi au dus-o spr'e ţînt'irim.
    însă avşu de tr'ecut piste-o baltă, mar'e, şî pi car'e işra numai punţ di scînduri, aşş p'e apă ! A trecut, cum a trecut, bg’ietu uom, tot a trecut pist'e baltă, şî după ce-a trecut şi-a adus aminti că a uitat cănită cu l'egumili cşle, în cupt'ior !
244
    Şî întoarsă rşpid'e, fără să spui cuiva ceva, i-a lăsat să pl'şce şî iei să-ntoarsă înnapoi şî vin'e-acasă şi-apucă cănită. Apucă căn'iţa şî iei că, rşpid'ili să-agiungă; cîn a trecut pi-o punţi pişti balta cşie, ş-a lun'icat, a cadzut gios şî s-a spart căniţa !
    Cînd s-a spart căniţa, iei să tr'edzşşti căn d'i pi altă lum'e x) şî şi-a adus aminti di carăl'e cu boii ! în fini, a uitat d'i casa une-a trăit iei acei vo dzece-doispr'edzece- an'i, a işît pi drum, şi-a-nceput să-ntr'şbe pi uamini câ: departe-a tîlnit atîţa şi-atîţa cărăuş car'e mergş după fîn ?
    Măi! Nime nu ştii ! Dă încolo, dă-ncolo, într'eabă iei pi un'e-ntr'eabă, nu ! Merge-acasă, la dînsu înnapoi, şi-l într'eabă nevastă-sa:
    —       Măi — dzîce — une-ai fost tu vo doispredzece- ani — dzîci — di n-ai vin'it ? — Ci — iga: boi-o vin'it acasă d'e-atunce — dzîce — aişt'ea-s a triil'ş par'ek'i d'i boi — dzîci — i-an vîndut, an cumpărat alţî — dzîce — şî tu n-ai mai vinit!
    —       Bini ! Da nu ţ-a spus tovarăşii mn'ei un'e-an rămas ieu?
    Dzîse: — Nu mi-a spus n'ime n'imică !
    Şi după-acşiş s-a dat iarăşi de gospodăriia lui, să lu-cr'edze mai d'ipart'e. leu i-am spus, dzîc:
    —       D-apîi d'i ce n-ai cşrut kibrituri la ceilalţ? câ sa nu t'e bagi pi la căş după cărbuni?
    Şî-atîta-i !
Inf. Toader Ţîmpău; Fundu Moldovei, r. Cîmpulung; culeg. Al. A.— O. B., la 19.III.1953; transe. Al. A.; durata: 4'20"; A.I.F., i. 13226.
Povestitorul o ştie: «to d'in vek'i ».
Această pretinsă întîmplare este repovestită de M. Sadoveanu în « Crişma lui Moş Precu ».
      ) Pov. răsuceşte stingă.
                  VlNĂTOAREA DE MISTREŢI
    A fost odată o vînătgre d'e mistreţ aicg la noi la locu numit Tălpaşu. S-o duz dguăzăj d'e vînători acolo şî s-o culcat în locu numit Bălinţăl, care-ntră iei îi d'espărţş d'e Tălpaş valea Iadului. Şi după ce s-a culcat, adurmit tot pînă-ntr-unu, ala n-a dormit. Şi ceva voce d'e finţă s-a auzît strîgîn d'im Bulzu Bălinţălului:
    —      Surată—zîce—păzşşt'e-ţ turma—zîce—că dQuăzăj d'e-vînători—zîce—or vin'it intenţionat—zîce—ca să-z distrugă turma mîn'e d'imin'eaţă — zîce — acolo ind'e ieşt'i adipostit.
    —      La să viie — zîce ceala d'incolo, cşia finţă, cin'e-o hi fgstă, nu şt'iu — că — zîce — le dau porcu care am mai mare — zîce — şî mai, mai cu trofeu — zîce — ş-îl trimit la cel mai mare vînător — zîce — şî — zîce — cîn va fi porcu mort, şî vînătoriu va muri — zîce.
    Apăi, d'imin'eaţă să scglă, apăi încep iei cu uiejile cu palincă. Da ăla d'e-auzîsă, nu bş n'imică 1), nu, nu-i place să glu-mască, nu-i place să rîdă, nu-i place să vorbească şî iei spun'e că mşrje cătă casă. Nu merje la vînat, c-o-auzît ceva şî. Apăi, nu-i spun'e că ce-o, nu vrş să spună la ceialalţ ce-o auzît. Şî după ce lu-mbată cu pălincă şî nu-1 las pîn nu bş, i să sclo-bgd'e şî lui curaju ş-începe şî bş şî iei şî pălincă, ş, şî apucă să povăstească. Atunş spun'e iei că:
    —  Iacă — zîce — ce-am auzît astă ngpt'e.
    —      Ei — zîce ciialalţ, vînătoriu cel mai mare — lasă — zîce — nu cred'e 2) tu-n d-asta. Asta — zîce — n-o să fiie şî nu-i ad'evărat.
     0 Pov. neagă, dînd din cap.a) Pov. schiţează gest de renunţare, cu dreapta.
246
    Să duc şî vînează. Şî trimit'e porcu la vînătoriu cel mai mare şi-l omgră pă porcu. Cîndu-i porcu mortu — avş n'işt'e colţ, mare 3) porcu — şi să suie pă iei cu picigrele vînătoriu cel mare şî zîce:
    — Vez — zîce — cum am murit? — zîce. — Vez că n-am murit, vez că o minţit — zîce.
    Şî cum, ce face iei, cad'e şî cad'e togmai cu part'ş 4), cu part'ea stingă pă colţi porcului şî să bagă colţu-m vînătoriu ş-acglş mgre pă porc 5) d'easupra. Ş-atunş ş-or dat iei sama că ce-or auzît atunj ngpt'ş o fost ad'evărat.
    Atîta-i povestea.
Inf. Breanc Gheorghe; Cresuia—Beiuş; culeg. O. B.—D. T. în sept. 1961; transe. O. B.; durata: 3'; A.I.F., mg. 1903 f.
«Io am auzî d'i la vînători bătrîn'i, însă cîn s-o fi-ntîmplat adşia, ieu nu şt'iu. » Unde? «Pă Valea Iadului. Locurile a6şle le şt'iu io p-acolo. » •)
     •) Pov. arată, desfăcînd palma.4) Pov. duce stînga la coasta stingă.6) Pov. pune dreapta pe masă.
                     « CU FATA PĂDURII »
    O fost um păcurar'. S-o băgat la un gazdă, la un gospodar' la uăi. Şî păcurariu o-avut drăguţă. Şî iei numa singur o şăzut la uăi. Ş-apoi vin'ş Fata Pădurii în tăt'e nopţ şî-1 striga să margă — avş doi cîn'i la uăi, rîăi, nu să put'ea apropia n'ime — şî tăt îl striga. Iş n-avş grija lui — să margă-n colibă-le, n-o putut, că tăt-o sfîrt'ica cîn'ii. Ci-o făcut iş? S-o dus şî s-o dus în sat — ad'ică cînd o adus stăpînu-so d'e mîncare cu calu, o zîs că să-i aducă o cîzmă.
    —   Api ce ţ-î bună?
    —   Am n'evoie ieu d'e i§, d'e cizmă.
    I-o adus o cîzmă. Şî după ce i-o adus cîzma—acş o fo iarna — cum hrăn'ea uăile, apă iera fund'eix), şî o pus cîzmă pă fund'ei, sara. Iei ş-o făcu d'e cînă şî o cinat, şî s-o culcat. Auzît cîn'ii-nt-o vr'eme bătîn, bătîn în tăt'e lătur'le.
    Amu iei o şt'iut că vin'e iş. O vin'it iş, da nu s-o putut apropk'ia d'e cîn'i.
    —   Măi Dumn'i, măi Dumn'i ! Măi Dumn'i !
    —   Da ce-i?
    —   Hai să nu mă muşt'e cîn'ii.
    —   Da ce-s treabă?
    —   Hai, să nu mă muşt'e, că mă duc la t'in'e.
    —       Nuu ! Du-t'e-acolo 2) pă fund'ei şî t'e-ncalţă, că ai, ţ-am adus cîzme.
    Iş s-o dus pă fund'ei şî s-o-ncălţat cu cîzme, o băgat amîn-dguă pk'icioarele-n cîzmă. Ş-apăi a iei pk'icioare, după ce lebagă-n cizmă, nu le mai poat'e scoat'e. Şî prind'e-a răgn'i
      0 Pov. nivelează, cu dreapta. 2) Pov. arată spre stînga, cu arătătorul drept.
248
acolo, ş-a ţîp—c-amu nu mai poat'e m'ere. Şi iei o mărs la iş, ş-o avut um fel d'e brăcinar d'i pîn, d'i la ceva femeie d'e pîm poale 3)—că numa aşa o poat'e prind'e — ş-o prins'o, ş-o legat-o. I-o tăişt — că şş s-o tragă cizma, n-o putut, fără o tăişt cu cuţîtu 4), o tăişt turiacu, l-o crepat şî o scos cizma. Ş-o adus-o la furca colibg'ii ş-o legat-o d'e furca colibii.
    Hm, amu ce să facă cu iş? N-o poat'e-apăra n'ij d'e cîn'i, cîn'ii tăt pă iş; iei tăt dudăiş cîn'ii. No, toma c-o vin'it gazda— amu iei o fost dat la uăi 5) d'e mîncare —ş-o vin'it stăpînu-so d'e i-o aduz d'e mîncare cu calu. Şî cîn s-o apropk'işt stăpînu-so cu calu-acolo ş-o văzut pă Fata Pădurii aco l'egată, o lăsat calu 6) şi tund'e-o la fugă !
    —  A măi Dumn'i !
    —  Da ce-i ?
    —  Da cîn'e-i aicea?
    —      Nu t'i t'eme, nu, că-i drăguţa mş ! Nu ţ-a fa nimn'ic, că-i legată.
    —      Legată-i la dracu — zice — cu o aţă supţîre — ice — o-a rumpe.
    —  Nu t'i t'eme !
    O luat-o, o lăsat pă stăpînu-so 7), zîce:
    —      Amu na-ţ-o ! — zîce. — Cîn îi mere-acasă, na-ţ-o ş-o du în sat, ş-o du popii, s-o ducă la biserică.
    —  leu s-o duc? leu nu o duc, feri Dgmn'e ! Nuu !
    —  No-apăi şez dumn'eata aij la uăi, c-oi duce-o ieu.
    —  Api io şed, da io n-o duc.
    Ş-o dus-o iei. O dus-o, ş-o dus-o la popa. Popa cîn o văzut-o:
    —  Da ce comed'ie-i asta?
    —      Părint'e — zîce — am prins pă Fata Pădurii az ngpt'e. S-o duci la biserică.
    Iş prind'e-a răgn'i, prind'e-a răgn'i, prind'e-a ţîpuri, să n-o ducă-m biserică.
      8) Pov. subliniază, cu dreapta. 4) Pov. taie în direcţie oblică, cu dreapta. 6) Pov. arată spre stînga, cu dreapta. 6) Pov. ridică dreapta. 7) Pov. subliniază cu arătătorul drept.
249
    — Nu mă duceţ îm besşrică, că n-oi avç triabă cu n'iam d'i n'iamu vost8), cît a fi lumea vşj numa-m besşrică nu mă duceţ ! Năpustiţî-mă !
    Ş-o năpustit-o şî s-o dus 9). Şî-i dusă ş-în zua d'e astăz, n-o-am mai văzut altu.
                                             Gata.
Inf. Gherman Vasile; Rozavlea—Vişeu; culeg. O. B.—S. G. în 9 mai 1962; transe. O. B.; durata: 5'; A.I.F., mg 2274 b.
Pov. o ştie « d'e la un uom d'in Cuhç, ş, hăt d'e mult ».
Cînd s-a întîmplat? « d'e mult. Asta-i drept, nu-i minciună; la oi s-o-n-tîmplat. »
Apariţia Fetei Pădurii sub formă de iubită e cunoscută şi în alte legende din Ţara Oaşului, dar cu altă desfăşurare. Procedeul de a o prinde cu o singură cismă apare şi în unele variante ale basmului, «Omul de flori» («Cu capul de flori»), tipul A. Th. 502.
      #) Pov. ridică dreapta. #) Pov. subliniază, cu dreapta.
               «FATA MARE, GERU ŞI CĂLDURA »
    Pă timpur'le veki, cum o h'i fost atuncea nu prea ştiu bine, însă dim poveşti am auzit şi ieu, că mergeau uodată împreună pă drum, trei uameni: cine iera? Geru, Căldura şi Vîntu1). Aşa ! Mergîndă iei pă drum, în toate părţile, să-ntîl-neşte o fată cu iei, care i-a cunoscut cine sînt iei. Şi cînd a trecut fata pă lîngă iei, ce le-a spus fata? zice:
    —  Io v-aş cunoaşte pă dumneavuastră.
    Bun ! Uamenii i-a dat bună ziua fetei. Fata în loc să le mulţumească «mulţumim dumneavoastră» a zis alfel:
    —  Mulţumim la unu din dumneavuastră.
    Uamenii au plecat înăinte. Şi fata, în partea-ailantă. Mergîndă iei la vo cîzva paşi, a-nceput a să lua la ceartă.
    —  Cui a mulţumi fata, mă?
    Ăla: — Mie !
    Ăla: — Mie !
    Ăla: — Mie....
    Iei să certau, nu ştiau cui a mulţumit. Numadecît:
    —  Hai îndărăt s-o prindem.
    S-a-ntors îndărăt după fată şi-a sosit-o.
    —  Ia stai, fă fetică !
S-a opri fata.
    —      Stai aicea lîngă noi să ne povesteşti tu noă acu, cui ai mulţumit tu? C-ai spus că n-ai mulţumi la toz, numa la unu.
    —  Da — zice. — Numa la unu am mulţumit.
    —  Cui ai mulţumit?
2) Pov. întinde înainte dreapta.
251
    Ce: — Io am mulţumit Vîntului.
    —   Păi de ce ?— zice — numa Vîntului, să puate?
    —           ! — ce — lasă ! — Căldura-i spune. — Ai să vezi tu la vară cînd oi vini io şi ti-oi arde — zice — cu căldura mea cea puternică — zice.
    —   Nij nu-m pasă — zice — numai vîntu să mi-adie !
    Pă urmă numa o ia ălant, cu Geru:
    —      Aasă — zîce — c-o să vie iei iarna şi te iau io-m primire cu, ti-oi, te-ngieţ pă drum !
    —      Nijdecum2) io nu voi îngieţa, pă drum — zice — numa vîntu să nu bată !
    Şi-aşa fata a ştiut cui mulţumeşte !
Inf. Gh. M. Rădoiaş; Bătrîni—Teleajen; cules în Bucureşti, 20 martie 1956, de O. B.— C. B.; transe. T. B.; durata: 2'20"; A.I.F., mg 1080 a
Inf. De la cine o ştii? « Dă la mama mea o ştiu, dă mic. »
Ea de la cine? « N-am întrebat-o ».
Ai mai povestit-o? « Da ! ».
Tipul este atestat în toată ţara în 31 variante, în genere unitare (la Schullerus, lucr. cit., nr. 829 VII, apare o variantă). Intr-o variantă hunedoreană în locul gerului apare luna, iar în alta — probabil mol-doveană — soarele înlocuieşte căldura.
2) Pov. neagă, din cap.
            «POVESTEA LUI ALECSANDĂR MAC EDO N »
    Mama lu Macedon n-a avut copii, pîn ce-a mărs tatăle lu Alecsandor la războiu. Gînd a plecat tatăle lu Alecsandăr la război, i-a spus:
    —      Uită, dragă soţîia mş: pînă-acu mn'i-ai fo soţîie. leu plec la război: pă cîn viu înapoi d'i la război şi nu t'e-oi afla împovorată, ţ-oi tăiş capu cu sabia.
    A pleca la război împăratu şi ia a rămas acasă mîhn'ită. Dă-i îri sus, dă-i în gios, d'i la on vrăjitor' la alta, d'i la um păscălar' la altu*): n'ici unu nu-i şt'i ce-i spun'e n'imic. Iera d'e fapt un astronom bătrîn care făcş călindare şi iera un uom ven'it nu şt'iş n'ime d'e und'e, da uom îmvăţat, bătrîn.
    Intr-una d'in dzîle dzîce o femşie cătă-mpărăt'easă—o vecină a iei — că:
    —     N-ai mărs la astronomu ăsta ce-i la noi în oraş, da d'e-acela ţ-ar spun'e că ce să faci.
    Iş să grăbş, că iera vremea scurtă, că pă cîn zin'e, d'e n-o află-mpovorată, împăratu ce-a zîs, îi taie capu.
    A mărz la stronom cu patru frăici a iei, ş-a-ntrebat:
    —  Bună zua, unk'şşule !
    —  Să trăiască dşmna regină !
    —      Nu şt'i dumn'eata ceva întîmplare, şî ceva lucruri, pentru-aşş ş-aşş ceva?
    —     Ba şt'iu, da nu vin'i cu n'ime, vină mîn'i simplă numa, şî ţ-oi spun'e.
    A plecat împărăt'easa şi a vin'it în cşie dzî numa iş, fără d'e frăicile care îmbla. Atunci i spun'e-aşa:
    0 Pov. clatină din cap.
253
    —      Uită — dzîce — pă sara cutare să nu pui santin'ele pă strada principală, n'ij nu-ncuig uşa, n'ij nu t'i t'eme, batăr ce-a mş spre dumn'eata, c-apoi — zice — vei rămîn'g împo-vorată. Da să nu spai, batăr ce-a mg.
    Nu i-o spus că: oi mg io, om vîj bătrîn să să facă, că cum, că iera ruşîn'e, da cu mint'ea a face. Ig o dzîs:
    —   Bun !
    A plecat şî s-a dus. Iei mai naint'e povestg şî scrie în călin-dare:
    «M-oi duce d'e-aij bătrîn ş-oi întgrce tînăr înapoi».
    A plecat astronomu la-mpărăt'easă pă sara denumită îmbrăcat cu pk'gle d'e urs şî cu aripk'i d'e vultur. Şi-a mărs acolo şi s-a pus pă ig şi-a rămas împovorată. A vin'it înapoi, s-a puz la locu lui şi-a făcut iară lucru cum făcea mai naint'e.
    împărăt'easa tot vin'g mereu aco la iei şi să-mbucurase că i-a lungit dzîlele, că-mpăratu, dacă nu iera aşă pă cîn vin'g, îi tăiş capu.
    Pă cîn vin'e-mpăratu, bucuros, amu-ntreabă:
    —   Nq ce-i cu t'in'e?
    —   Fgrt'e bin'e ! 2)
    —   Nq ce-i cu tin'e: ies gravidă?
    —   Da!
    —   Nq să şt'i că ai viaţă. Da d'e und'e şi cum?
    —   Ia d'i la moşu cutare, ce-i astronom.
    —      Nq acela l-om k'ema şî om fa um bal mare, că n'e-a făcut bucurie la casă.
    A strînz regii şi-mpăraţî şi-a făcut um bal. Pă astronom l-a pus în frunt'eamgsî ca un naş. După ce-a băut şi-a mîncat, a dzîs:
    —   Moşule ! Să şt'i că vei fi şî nănaşu copilului.
    —      Bun ! să trăiască măiestat'ea sa ! Dacă pă min'e mi-s k'ema şî d'e naş, atuncea trebe să mă k'eme înălţata-mpără-t'easă înaint'e d'e-a k'ema pă mgşă cîn vor vin'i durorile.
    —   Bun !
a) Pov. dă din cap afirmativ.
254
    S-a dus astronomu la loc şi-a lucrat pînă la timpu k'emat. Cîn a vin'it strînsorile pă ig, l-a k'emat pă iei întîi.
    A zin'it astronomu şi-a dzîs:
    —  De-i fată,
              să să nască-ndată.
    D'e-i fecior, oprită sarcina pînă la timpu cu ceasu d'e aur.
    S-a oprit că nu-i fată, nu naşt'e. I-a trecut durorile pînă la timpu hotărît. Cînd a foz la ceasu d'e aur, a născut un fecior. Bucuria lor ! A vin'it, l-a k'emat împăratu acolo, a făcut al bal, o botegiun'e mare, şi i-a pus numle Alecsandru. L-a purtat puţîn cu cociuţia, cu fraica-aşg, şi la urmă-a îmbiat copilu-m picigre, l-a luat astronomu lîngă iei şi l-a purtat pînă cînd iera la şcglele d'e liceu. Pă cînd iera la şcglele d'e liceu, băigtuiera mărişor şî îmvăţa d’i la — iera la itaj, la al doilea itaj — a luat astronomu că s-a plin'it viaţa lui şi-a cet'it păscălia d'espre viaţa lui, cum iera. îm păscălie iera pus că:
    « Mgrt'ea mg va fi d'e mîna unui copil a meu ».
    Copilu a luat pă-mvăţător', pă bătrîn şi a gînd'it — iera aprgpe d'e mărz la gustare:
    « Nu t'e-or mai vid'g feciorii tăi ! »
    L-a luat şi-a dat cu iei d'i pă fereastă-n stradă şi-a murit. Copilu-a mărs acasă la gustare. Mama lui să uita la iei că i s-a şk'imbat faţa: odată rîd'g 3), odată ca uomu cîn face ceva, nu iera clar la mint'e.
    —  Alecsandore — mă-sa — ce-i cu t'in'e ?
    —  Bin'e-i, mamă !
    —  Pă cum: odată rîz, odată şg, odat. . .
    —      Auz, mamă — zîce — a cet'it — dzîce — astronomu, îmvăţătoriu iesta a mn'eu păscălia, că va si moart'ea d'e mîna feciorilor lui, şî io am dat cu iei d'i pă fereastă în stradă.
    —  Ai, dragu mamii, n-ai făcut bin'e. Ala ţ-î tată, mă !
    —  Dgră nu, mamă?
*) Pov. tresare.
255
    —  Ba păi da ! — zice.
    A mărz l-a prins, l-a strîns, 1-a-ngropat şi l-a aşădzat ca p-on tată. Alecsandăr, după ce-a crescut, a pl'ecat la război şi-a mobilizat armată şi-a pl'ecat şi-a bătut lumea-ntreagă.
    Cînd a agiuns la o ţară a uneia împărăt'easă văduuă, iera fecioru iei la război dus şi-Alecsandăr Macedon i-a dat agiutor la băigtu iei, şt'iin că-i ultima ţară. La urmă vrgme, o rămas armata lu Macedon toată în ţara împărăt'esî ăşt'ia. Şi iei a trecu cu calu pînă pă cîmpu raiului. Cînd a agiuns acolo, a strigat ingerii precarovimi:
    —      Ho, înălţat'e-mpărat'e, Alecsandore, nu trece ! Că la mulţ regi şi-mpăraţ le-a rămas gsăle-aici, şi muls cai vit'ej s-a n'emn'icit. Nu t'e băga, că arz cu foc. T'e-ntgrce înapoi c-ai bătu lumia-ntriagă, şî vei fi împărat pînă-i trăi, t'e du şî bg apă d'i la izvoru vieţi şi nu vei muri veci !
    Ei, să afle-amu 1 Da nu pot'e n'ime mg pîn-acolo. Atunci a mărs şi-a adăpat calu şi iei n-a băut d'int-acea, a băut apă muritoare, da calu l-o adăpat, pă Ducipal. A-ntors înapoi cu calu pînă la un lac — ad'ecă la o mare. Acolo iera un drac cu o pălugă, cu o prăjină d'i cg d'e-a umăr.
    —   Und'e mergi, drace?
    —   Mă duc, Alecsandăre, pînă-m fundu iadului.
    —   Mă, du-mă şi pă min'e-acolo.
    —- T'e duc, da dacă laş calu-aici, Alecsandore-mpărat.
    —   Hai, las calu 4).
    —   Ng, sui pă prăjina asta şî t'e duc.
    L-a dus pînă-m fundu iadului. Cîn l-a dus pînă-m fundu iadului, a văzut pă socru-său, pă Darie-mpărat legat d'e-o scorbură — cum ar şi legat aici d'e-on ciutac îm pădure, uscat — şi-l mînca um bălaor, şi iară să facg înapoi. Atunci îl întriabă socru-său:
    —      Ei, Alecsandore-mpărat'e ! Tu ierai ca um profet, ca om sfînt, şi şi tu ai agiuns aici?
    —   Nu, n-am murit — dzîce — am vin'it să văd cum i-aici.
4) Pov. dă din cap afirmativ.
256
    —      Măi, mari lucruri5) ţ-o arătat ţîie Dumn'edzău — zice — că ieu tare rău mă k'inuiesc. Să spui la frat'e-mn'eu, la cutar'e -mpărat să nu facă ca min'e ! Că mă mînîncă um bălaur — da-i spun'ea atunci o gad'ină — şi iară mă fac înapoi la loc pă vremea mîncării. K'in prş greu. Ce fa fica mq Rosanda?
    —   Face bin'e, că iq soţîia mq şî comandă toată lumea.
    —   Cum, tu ai agiuns k'iar viu în iad ?
    —   Da, da ! Nq bun, să trăiţ !
    Şi-a plecat. A vin'it, l-a aduz dracu pînă la cal, şi-a-ncăle-cat pă Ducipal, şi-a agiuns la-mpărăt'easa văduuă d'e mas.
    —   Bună dzua, dQmnă-mpărăt'easă !
    —   Să trăieşt'i, Alecsandore-mpărat'e 1
    —   Am vin'it să poposăsc la dumn'eata o ngpt'e.
    —   Da ! Bun ! Intrat şî vin'it şi luat cina.
    A gînd'it împărăt'easa:
    «Bin'e-ai vin'it, cu tă vit'eşîgu tău, că pă mîn'i ţ-oi lua capu gios cu sabia » — că iera mai vit'ează iq ca iei, c-avq o sobă făcută d'e limbg'i d'e k'iperiu: şi d'e n-ai băut, acolo cîn t'e-ai culcat, t'e-ai îmbătat. Pînă nu t'e scglă, nu t'e scoli, dacă t'e-ai pus la hod'ină.
    A cinat şî s-a dus la camera d'e k'iper' — d'e lemn d'e k'iper' — şî s-a culcat. A durn'it. Mai pî la mn'iazănQpt'e, iară vin'e băiştu iei d'i la război.
    —  Nq, bună sara, mamă !
    —   Să trăiej, dragu mamii. Nq, cum ai îmbiat cu războiu?
    —      Taare bin'e, mamă, c-am mn'iruit io războiu. Că und'e-o fo mai greu, mn'i-o agiutat Alecsandor împărat şî mn'i-a făcut om bin'e.
    —      Apăi i-aij dQrme-n soba ngstă d'e lemn d'e k'iper', io-i tai capu d'imin'iaţă.
    —      Oo, mamă !6) Acela om nu ie pentru mQrt'ea: ala ie un om ca sfînt, ca um profet! Ala om trebe cinstit bin'e că-i aic şi m-a aşt'eptat, să-i dăm şî noi barem om prîndz pentru facerea d'e bin'e ce n'e-a făcut, k'iar mie.
6) Pov. dă din cap afirmativ. #) Pov. neagă, dînd din cap.
257
    Aşş că l-a lăsasă-a durn'i pînă la op ceas. La op ceas a mărs împărăt'easa şî l-a k'emat la prîndz — nu i-a taişt capu, da d'e nu vinş fecioru iei, îi tăiş capu.
    Armata lu Alecsandor Macedon tătă o fo logod'ită cu fet'e d'e-acolo, că iera n'işt'e femei fgrt'e frumgsă, şî nu mai mărg n'ime înapoi — şi-mpărăt'easa avş veste, şi iera o bucurie la iş că pîntru-acş-a a vru să-i işş capu ca să rămîie macedo-n'en'ii tot acolo d'e gin'eri, şi iş ar si fg ca nănaşa lor.
    A trecut timpu. Ăsta a prînzît, a stat, a vorbit şi-a mulţă-mit unu la altu, şi-a plecat Alecsandor la plecare. A dzîs împărăt'easa:
    —      D'ejaba, Alecsandăre-mpărat'e, amu vi-i întgrce sîngur înapoi. Numa amu şt'iu că nu stă n'ime înaint'e 7) d'e război, că-amu ai călcat tgt'e ţările, da armata-z rămîn'e p-aici.
    5, iei încalecă pă cal şî scgt'e cornu, şî suflă-odată-n corn şî face-adunarea, şî vin tot pînă-ntr-unu. Cînd a vin'it, a spus:
    —      Ng, să trăiască măiestat'ea sa, am bătut lumea-ntreagă, da înapoi noi nu-nturnăm, că-am logod'it cu mn'irşsă d'e-aici şi n'e-aşedzăm aici.
    —      Ei, da, copiii mei, cu pieptur'le d'e-aramă ! Put'eţ să rămîn'eţ, da nu v-az lua rămas bun cînd aţ plecat d'i la a ngstă dulce ţară şi mamă. Mama ngstă ie una mamă care n'e-a făcut, da ţara ngstă ie mama în care n'e-a da Dumn'ed-zău pîn'ea d'e tgt'e dzîlele, acşie ieste mamă. Noi cînd am plecat la război, n-am credzut c-om agiunge să facem nunţ şî să logod'im, am crezut că vom muri cu toţi, şi ieu ca împărat, da voi ca ţărşn'ii şî săt'en'ii mei, aţ fos pruncii cu pieptur d'e-aramă. Vi-ţ întgrce înapoi şi vi-ţ lua bun rămas d'i la dulcea ngstă mamă, ş-oi vin'i şi ieu ca naş şi vi-z nunt'i şi-z rămîn'ş ş-îz găzdălui !
    Tăz le-a ţîjn'it lacrămn'ile d'in ok'i şi-a rămas mn'irşsăle. A plecat. Pă cînd a agiuns îm Macedon'ia ugstea, cel mai prim a lui fşjn'ic a dzîs — s-a băgat îm pălat întîie şi-a pus
7) Pov. dă din cap.
258
d(?uă păhare d'e vin, şî otrava d'i-ndămînă 8), ca poprica la socăciţă.
    —      Alecsandore împărat'e, să vi pînă-m pălat, că am ceva să-ţ povestesc.
    A intrat im pălat şi i-a spus:
    —      Dă-m ţara mn'ie, Macedon'ia, ca să fiu ieu împărat pă dînsa.
    —      Ei, da, prşt'in'e şî a mn'eu prim fgjn'ic: dac-ai plecat în război împărat, împărat pot să fi! Da cin'e şi-ar da mama dulce şi să-ş işg o maşt'ihă: nu ere că ieste acela băiat! leu, dac-am plecat împărat, împăratu Macedon'ii mă k'iamă. Dacă dumn'eata ai mărs ca împărat în război, atunş poft'im îz dau ţara ! Dacă ieşt'i, primu fşjn'ic ai fo a mn'eu, rămîi tot fgjn'ic.
    —  Atunj — zice — hai să bem vinu ăsta.
    —      îz dau d'in ţările luat'e, uoricare ţară, da nu asta, şî fi împărat, o ce-i vrş.
    —      Atunj hai bem vinu iesta — zîce — că nu i-acş ce-am gînd'it.
    Cînd a luat vinu şi-a băut, iei l-a popricat cu otrava şi l-a băut, şi-a murit. Da n-a murit pă loc, făr a dzîs atît:
    —  D'ejaba mn'i-a fo vit'ejîia !9)
    Atunş cel al doilea fşjn'ic a lui a sărit şi-a tăişt a un cal burta în dguă la iei şi-a luat pă Alecsandăr, şî l-a băgat pînă-m brîu în cal. Ş-atunci Alecsandăr a spus care ţări cum să fie, şî şi-a da viaţa. Da a trăit pînă-a cuvîntat, dgăsprăzece ceasuri.
    Galu lu Alecsandor, Ducipal, cînd a văzut că domnu lui l-a omorît primu fşjn'ic, a ieşît şi-a dzîs:
    —      Ai omorît pă stăpînu meu, da şi tu nu mai trăieşt'i altu !
    Cînd a pus copita pă iei, numa pravuri l-o aruncat! Şi s-a dus calu şi-a trecut în stugu mării pînă la sfîrşîrea lumii, nu l-a scgt'e n'ime. La sfîrşirea lumii, atunş să va naşt'e un drac d'int-o fată d'e drac — n'eavînd lucru cu dracii, cum a
8) Pov. duce dreapta la buzunarul drept. •) Pov. dă din cap.
259
născut Cristos — şi-atunci a scçt'e pă Ducipal afară. A-ncăleca pă iei şi-a vin'i calu ala, d'e-ar put'ş să nu să spaie d'e apă, să saie cîn pleacă, o ved'e cît un şşrpe, da pă cîn o agiunz la iş, s-o lăţit, că nu vrş Dumn'edzo să viie, că tot poporu d'e-aij l-ar n'imn'ici calu ala.
     Atunj la jud'ecată a mere fecioru născut d'im fată fecişră fără avîn treabă cu ceva, şi-a scşt'e calu, pă Ducipal, şi-a vin'i aici şi-a îmbla un an d'e dzîle după Ilie proroc. Şi-a Iu Ilie calu-i potcozit cu colţi înaint'e10).
     Dzîce, la un an d'e dzîle s-or tîlni între doi munţ şi-a tăiş capu Iu Ilie d'i pă calu Iu Alecsandor dracu şî s-a aprind'e d'in sîngele lui lumea-ntreagă.
                                  Gata.
Inf. Puţ Petru; Deseşti—Sighet; culeg. O. B. în 27.XI.1961; transe. O. B.; durata: 20', 30"; A.I.F., mg 2075 g— 2077 a.
Pov. o ştie din auzite : « O cet'ea d'in cart'e un uom bătrîn d'i la noi d'in Şugătag — avşm vo 11 ani. N-am auzi t-o numa o dată d'in cart'e. N-am povesti d'in i§ ; mai d'e §ste d'e rîs povestçm. » Nu a mai auzit nici pe alţii povestind Alexandria.
Figura legendară a lui Alexandru Macedon se oglindeşte în 29 variante provenite din toate provinciile ţării care relatează anumite episoade din ciclul vieţii lui. Unele din acestea sînt un reflex oral al celebrului roman, Alexandria, altele sînt creaţii orale. Cîteva din variantele amintite insistă asupra naşterii lui în împrejurări neobişnuite (1 var. mold.) asupra faptului că nu i s-a dat voie să intre în rai (2 variante din Muntenia). în alte 4 variante se arată că numai Ducipal a băut apă vie; acesta s-ar afla în ostroavele mărilor (3 variante) sau în munţi (1 var. argeşeană) de unde se va întoarce la sfîrşitul lumii. Episodul cu împărăteasa văduvă precum şi motivul despre omorîrea astronomului nu apar în variantele citate.
l0) Pov. arată, ducînd mîinile înainte.
                    LEGENDA BORNELOR
    Hai să zîc şî iu !
    După cum am auzit de la batrîni, zise c-o fost aisea primii locuitori, unu Dorn'ea, da numele nu l-am ştiut, numa Dornea o fost, l-o k'gmat pă iei. Asela Dornea, igra iei, de domnitorii ţării care igra pe-atuns, iei igra anume pus ca să-aducă predz din Ţara Ungur'ească de pe un'e iera cu războaiele, domnitorii. Şi s-o tîmplat şi-o avut Ştefan-Voivod o bataie cu ungurii. Şî iei o fost şî iei acolo şi s-o-ncarcat cu predzi, da iei o-avut mai mulţi sub dînsu, n-o fost singur, o sută d'e oa-men'i au fost.
    Şî iacă s-o-ntîmplat şi-o, cu predzi de la unguri şî s-o aşadzat ais, nu s-o mai dus să l'e ducă-nnapoi la scaunu ţării, la Suseava; s-o aşazat pi văile-astş, iara păduri, iera locuri puşti, i-o ven'it lui mai bine să stş-aicea cu tăţi cîţi i-avea iei. Da iei avea şi fimei, asi.
    Iacă d'e la o vr'şme, o ven'it o răzmirişti mare, o venit tatarii pin ţară, o pradat iară, pănă pe la Vamă, mai la d'eal, pănă-n Sadova. O pradat la Suseava tăt, s-o dus înnapoi iară cu predzi, i-o-alungat domnitoriu ţării. Nu mult după asşia s-o liniştit oleacă, iacâtă să fase-o cumatriie mare la Vamă. Acolo o lgt parte şî domnitoriu ţării, voivodu Ştefan. Apei de-acolo o ven'it la cumatriie care dincotro, o-auzît că-i domnitoriu ţării-acolo, fieşticare cu-o jalbă: altu că i-o pradat vas, altu că i-o ars gospodariia, altu că i-o omorît barbatu fimeile, altă, diferite jalbe. E, şadzîn iei acolo — avea vin la masă, ospătau, beau — şădzîn iei acolo, iacă vine şi-un uom frumos îmbrăcat muntenşşt'e, d'e-acolo îl cunoştşu oleacă pe la Vamă, îl cunoştş tăt'e ăle de-acolo sine iera iei, că ven'ea după
261
provizii. Hai, l-o pus în capu mşsî colo, alăture-aproape de domnitof, l-o pus în capu mşsî, o-nseput a să jalui.
    —  Da tu d'e un'e ieşti? — întreabă domnitoriu.
    El zise: — Şî ieu am venit aisea să videm, la cumatrii, ca fieşticare sătean ! Din plînjerile oaminilor cun tot să plîn-jea ii că — aşea cun v-an spus mai nainte — iacă zîse:
    —     Băi oamen'i bun'i, se să vă fac? — iera domnitoriu blajin — dac-aş gasî ieu pe sineva să va deaie pierderile dumneavoastră, să va deaie: vii, izlaz, l-aş ierta de ori se ar fi făcut iei, orise oţîie, orise bandiţîie. . .
    Atunsea-nkină pahar dulse cu domnitoriu:
    —     Ei, să trăieş, mariia-ta ! Ieu s-asela pot să^dau sin-sute de mioare tăte oak'eşe de cîte-on ok'i, şi-o sută de gioncane, tăte.
    —  Apăi sin'e ieşti dumneata?
    Se: — leu ma numesc Dornea ! Ieu am fost şi-am pradat din Ţara Ungurească, cînd ai avut bataie cu ungurii. Ieu an luat prăzi de-acolo şî n-am mai trecut cu iale, am umblat comis la y'ite, la cîte-am luat predz, am stat pîm pădurile-a-stea pe la Dorna.. .
    Eah ! Domnitoriu şi-aduse cuvîntu că l-iartă de orise-o făcut, orise bandiţîie.
    —  Se :
— Bine ! Atunji dă şi iacă ieu ţ-oi da moşîile sşle a tale să hiie !
    —  Bine, mariia-ta, ţ-mulţămesc !
    O dat mîna cu oamenii de la cumatriie — iera şi Rareşiţa-acolo, iera ibovnicu lui Ştefan voivod. O dat mîna cu toţi, zîse :
    —  Iactă să şti că-z dau uric a tale s-fiie pamînturile-ăstea !
    Bine-o mulţamit sela, o zîs şî bodaprosti, cum iera pe
timpuri, şî vine-nnapoi şî vine cu oameni de-acolo şi dă y'itele aşş cum s-o ţînut d'e vorbă. Gîn o da y'itele oamenilor iară o fost foarte mulţămiţi, iei s-o dus on scaun la Suseava, aşş cum i-o fost vorba cu domnitoriu să-i dşie uric, să-i dşie locurile-astea lui. S-o dus şi i-o dat domnitoriu, o ţînut socot'eală.
262
    După asşie o venit în Cîmpulung, iei o făcut acolo — că iera un fel de vornisiie — o făcut întăritură şi-acolo, şi-o venit aisea, şî o dat drumu la tăţi aseia care-i avQ sub stăpînirea lui — avea o sută de oameni — şî care cum i-o fost porecla, aşş i-o ramas şî nume satului, cum işra pe vremuri. Şi s-o aşazat tăţi pe-aisea şi-o trecut aşş cu bine, da iei iera şî cam izgoniţi din diferite revoluţii, din diferite războaie, s-aşazasă pe-aisea pim pădurile-astea, da o ramas, • şi iei o făcut toate seale.
    După aseie s-o manat aşş, o trăit oamenii cu turme de y'ite, cu... —iera o familii mare în Vatra Dornii, le zîsş Bisilisi — şi iera unu la noi în Şaru Dornei, îi zîsş Sercăoi. Şî Sercăoiu sela o luat o fată de-a Bisilisilor, că n-avea fesori, ca să aibă parte barbat'ească, s-o perdut samînţa lor.
    După aseie-o rămas uricu la Sercăoi, n-o avut cui îl da aseia că rămăseasă la Diţili, şî de la Bisilisi si-o rămas la Sercăoi. Sercăoi sela — un ie astăz bisşrica din Şaru Dornii, iei o avut treizăs de fălsii de loc cu casa lui.
    Şî o fost o primăvară rş, uo bejăniie, foamet'e de fîn ! Iei s-o dus cu y'itele — c-avş y'ite multe, avea la sin-şasă sute de oi, şi fo sută de y'ite mari — s-o dus cu y'itele la ţară, s-o dus la leş, la leş s-o dus pe apa Bahluiului — pe-acolea-iera can codri şi iera cam locurile balporose-aşş, işra bine de păscut oile iarna.
    Ei, după asşie, vine de la scaunu ţării acolo nişte boişri:
    —  Măi omule, de une ieşti tu cu y'itele-astea ?
    —  De la munţi, dîn colo — amu-i zîsş Dorna !
    —  Da cum paşti tu pe-aisea, cum?
    —  N-aven fîn acolo la deal, am venit pe-aisea, de, de.
    —      Da cu se drept, cu si drepturi aveţi voi pe locurile-aselea pe-acolo?
    —      Şi s-avem? Avem act, uric de la domnitori, de la Ştefan sel Mare !
    —  Da un'e v-i uricu-asela?
    Se: — le-acasă, c-asela nu-1 purtăm cu noi — zîse — în ladă-acasă.
263
    —     Măi omule, tu vină la anu viitor şi nu-ţ lă nimica pentru y'ite, şî dacă vii şî ne-adus actu-asela noauă, să şti că to-deauna vi în tet anu, cu y'itele gratuite, une vrei tu să te dus!
    —  Bine !
    Vine uomu-acas — s-o desprimavărat, vine cu y'itele-acasă; după se-o venit cu y'itele-acasă, pe-ormă iară s-o dus, s-o ţînu de vorbă.
    Să duse iară — iei avea pamîntu şî di sşia parte de graniţă, amu nu mai avea cu se-şi ţîn'ea y'itele tăte. S-o dus să stei de vorbă cu boiarii. Cîn colo, să duse, să ţîne la Iaşi, vine, iacă vine boierii, da l-o kiemat iei, 1-o-ntrebat pe boieri:
    —     Da cum te kieamă pe dumn'eata? — o loat şî uricu-n sîn.
    Se: — leu îs Balş !
    —  Şi se fas?
    Zîse: — leu îs vestiernicu ţării şî ieu cun vrei dumneata — zîse — numa să-m dai actu-asela se-l-ai de-acolo ca să-l prifac! — Da iei îş puseasă-n minte să puie mîna pe moşiile-astea, cum era rămase dincoase de hraniţă.—Bun !
    —  Da — zîse — mn'i-1 daţ înapoi !
    —  Ţî-1 dăăm, cum nu ?
    Scoate moşneagu actu din sîn şî-1 dă la boier, boişriu pleacă, să duse da... tă de-au zîs că:
    —     Une vrei, du-te cu oile. Du-te pe la Hîrlău, du-te pe la... une vrei, paşunează oile, nu te opreşte niminea!
    Cîn colo, vine primavara uomu cu oile-acasă, cîn colo, să viie-acasă, iacătă vorbă că-i scoate pe uameni de-aisea, din părţîle astea. Oamenii:
    —     Cum? C-avem act, c-avemn uric, c-avem, cum să ieşîm noi de-aisea?. . . i-cărnită-i susită, dă-ncoase, dă-ncolo, nu să dau oamenii ieşî. Nu s-o dat ieşîţ, da iei s-o dus înnapoi pi gios în patru dzile, la scaunu ţării, s-o dus şî se:
    —  M daţ actu !
    —  Se act, omule? Se? Un'e? Se act?
264
    Iei de scîrbă o venit înnapoi, şî o dat pamîntu biserisii şi-o făcu biserica un'e-i astăzi în Şaru Dornii; şî pămîntu az îi, cu-asela act îi. Şî oamenii-au rămas aşg.
    Boierii nu i-o lăsat în pase pe oameni. Că:
    —      Să iasă, şi să iasă, cu se drepturi stapînesc iei locu-rile-aisea ?
    Dă-ncoase, dă-ncolo, oamenii n-o vrut, o ven'it de vo cît'eva ori arnăuţ de la leş, n-o vrut oamenii de frica lor:
    —  Hai să trimitem o seată de tătari!
    Trimet o seată de tătari, de-acolo de la leş, da igra unu la Broşteni, îi zîse Tată lu Andrei Lungose, nu ştiu cum îl kiema, e, iei venş-n giumata de seas din Broşt'eni în Dorna; venea de-a-dreptu peste dealuri, pe la Grui.
    Cîn o venit tatarii la Broşteni să-i scoată pe oameni de-aisea...:
    « Cu se drepturi stapînesc iei aisea ? » iacătă iei o pleca moşneagu-nnainte, si-o venit pi gios şî le-o spus la eştia din Dorna:
    —  Măi, pregătiţî-vă că vin tătarii! Să vă scgtă de-aise.
    Şî s-o pregătit care cu se-o avut: cu puşti cu crşmene
altu cu topoară, altu cu coasă, altu... Şi-o venit şî s-o sfătuit ii şi-o tăiat bradzî aşea în, pe din doauă ca cînd ori veni — şi-o kitit bolohani — ca cîn or veni pi dealurile-astea să-i să — avea un sîngur drum, iera pe la Grui, atuns nu işra drumuri ca cum az — îi pe la Grui, şî venea pe-aisea pe dealu Ortoii şî coborea isea-n Ortoaie, şî aisea işra vatra satului, cum işra satu sela.
    Iacătă le-o ieşît unu Bigin o fost, unu Tăoanu, o fost de pe Neagra vo cîţva oameni, o mai fost neşte popk'i, o fost unu Ianovisi Ţarigradeanu — iei îi zîsş Ianovisi, da Ţaregrad'eanu i-o zîs, că iei s-o dus cu bani la Costantinopol de-o plătit locurile-astea.
    Şi-o venit şî cîn o agiuns la on deal — îi zîse Spaima, de-atuns îi zise Spaima, aisea ieste la Gorhane-i spune — cîn o agiuns hanu — o venit cu vo doaozăs de tătari şi-o agiuns, o scos plosca din traistă si, zîse:
265
    —      De-amu pînă n-oi bea dintr-o tivă de dornean, nu ma duc înnapoi de-aisea !
    Da cînd — iei s-o dat jos de pe cal, că ii mînca pe cai şi bea pe cai, n-avea voie să deaie jos, iera datina lor aşea
—   cînd o scos colo plosca să toarne-n pahar să-nkine colo, că a să-i bată pe dorneni, numa Bigiu i-o tras de-acolo de di la deal dintr-o. . . i-o tras şi-o căzut gios hanu, oamenii — cum işra sişlalţi pe gios tătari, o năruit bradzî peste dînşii, şi-o pk'icat bradzî peste dînşî-acolo le-o fost moartea. Unii
—   i-amu i-a lu Petea Sofroniia, acolo o fost unu Bigiu, unu batrîn, George Bigiu — ei după asşia haide, o loat pe popk'i:
    —      Numaidecît să veniţi — i-o dat on fel' de legat — numai cu se drept să stapînesc oameni-aisea !
    Şi s-o dus popk'ii la leş, pe gios — îmbla-n patru dzîl'e — şî iera tursii stapîni pe timpurle-aselea, şî o rămas de la turs, dacă oameni nu să dau de-aisea să cumpere pamîntu de la Balş. Şi s-o-nvoit aşea să-l cumpere. O fost îm plată opspre-zşse mi de galbini, o fost tete Dornele-astea, s-o-nvoit aşea. Şi-o venit înnapoi popk'ii care-o fost delegaţi cu cîţva oameni de la Neagra Şarului, şî, hai să strîngă ban'i de la oameni, da bani d'e un'e să strîngă ? O făcut tot cu tursii contrate dornşnii teţi, cu Neagra Şarului, cu Paltenişu cu tăt, să cumpere pădurile şî cu banii di la păduri să plătească lui Balş, să-i plătească lu Gostică Balş, să-i plătească moşiia. Şî o trimăs Balş d'e la leş pe-on jacut — c-aşea să kiema asei se-ncasa bani: jacut să kiema, şî asei se ira loa banii ţării şî — să strîngă banii... Şi-o fost on grec. Şi-o strîns bani. Şi s-o dus cu banii la naiba, în Gresia, no măi s-o dus să plătească la. . . A doile-o trimăs altă armată de sernăuţi. O trimăs să scoată pe oameni de-ais, oamenii n-o vrut să iasă, iar o ieşit cu topoa-ră, nu s-o dat, s-o dus pe gios, i-o legat cu funile, s-o dus la leş — iera atuns domnitor Sturza, mai tîrzîu. Şi:
    —      Oameni buni cum o ?. . . O spus iei istorîia lui Sturza, domnitoriului, amu agiunsease la scaunu ţării — şî s-o-nvoit şî le-o dat şî Sturdza seva bani, şî a doilea să facă contra de turse... şi-o plătit a doilea pamîntu — să numeşte la noi
266
răscumpărare. Şî Sturdza o dat act la dornşni să fiie buni stăpîni, să nu-i mai năcăjască nimeni în veaţă-aşa o ramas pînă-n zilele noastre astădz; asta-i pi scurt.
Inf. Sidor Ilăgătiş; Cozăneşti—V. Bornei; culeg. C. P. la Cozăneşti, 6.XII.1951; transe.: Al. A.; A.I.F., i. 14467 (mg 81).
Ştefan cel Mare — alături de Al. I. Guza — se oglindeşte în cele mai numeroase legende cu caracter istoric şi toponimic. Se arată în acestea că o mulţime de alte sate ar fi fost întemeiate prin contribuţia marelui voievod: Avrămeşti, Mărişeşti, Gristeni, Rădeni, Bibireşti, Bîrseşti, Branişte, Broşteni, Brusturi, Bulbuceni, Gavadineşti, Găneşti-, Comă-neşti, Prodăneşti, Găputeşti, Conţeşti, Deleni, Dobrovăţ, Ciuru, Leţcani, Oşeşti, Pihnea Veche, Dărmăneşti, Dragomireşti, Vinderei, Ipoteşti, Ţepu, Negriţeşti, Spineşti, Budeşti, Păuleşti, Nistoreşti, Bîrseşti, Spulber, Perchiu, Păişeni, Stroieşti, Vîltoeşti, Vultureni, Tăvădăreşti.
                         CU PINTEA
    Aşă o fost o bătrînă — moaşă-mea mn'i-o spus că o rămas — o fost o babă orecînd şî baba acgig — pruncii ii o fo moş ş-o mai fos două rînduri de bătrîni, ş-apoi o fos tată-său ş-aceig trăig, şî d'i pe trupu ii, piglea erea coborîtă fodră aşă-ndoită pînă la gerunk'i. N-o purta hain'e pe iş !
    Şi cînd o adus-o pe mama ii de mn'ireasă atunceni în casă, pe-acşie n-o fo cunoscînd-o, o fo şădzînd, n-o şt'iut c-o are şî pe bătrîna acşiş. Şi-atunceni o ieşit şî iş-m pragu x) ciielaltă casă mn'ică,şî s-o uitat. Atunce mireasa o şî căzut gios d'e spaimă cîn o văzut pe babă, acşia, aşă o fo de mn'inune !. . .
    Şî acşiş babă, car'e l-o cunoscut pe Pintg, pe timpurle-ale, cîn o fos Pintea Viteazu, o spus că-acş l-o cunoscut*
    Cîn Pintea o fost grecînva purcar' acolo la, pe holte, şî pădziş porcii, şî la viile — unde-s acuma viile Oraşu Nou, acolo unde să k'iamă romîneşte Dealu Mare, aşă să dzîce-acuma, aşă s-o dzîs atunci, pe timpur, c-o fost a nost 2), a Răcşî acol — atunceni o fost o babă car'e-o ştiut multe meşterii 3) de-alş. Pintru ce i-o tă grijît o scrgfă şî i-o dus. acasă, o spus c-o fost on fecor tar'e voinicu.
    O spus:
    — Io, măi, aşă t'e-oi meşteri pe tine, că în tine n'i-mn'ică n-ar'e să prindă !
    Ş-apoi l-o meşterit: că nime să nu-1 pgtă nis să-l puste, nij nimică, numai cu grîu de primăvară, da pi supsuuara stîngă !. . .
                                  O Pov. arată spre uşă, cu dreapta.2) Pov. arată spre el, cu dreapta. 9) Pov.
subliniază, cu dreapta.
268
    Ş-apoi aşş că iei o avut pe dealuri, aice d'i la Racşă şî pi la Baia Mare, patruzăj de feciori care i-o ţinut, şî iei o fost comîndantu lor.
    Aşş c-o avut, cin o fost odată stătu on război, împăratu, cum o fos pe ale vremi, s-o zis. Ş-apoi iei atuncia o pl'ecat şi iei la război cu, cu fecorii lui.
    Şî iei, cîn s-o adus — atunce nu să bătş, numai din lănci şî din săbii, din săcuri, car'e cum o putut, aşă o fos răzbQiele. Iei, cu-a lui fecori, numa s-o uita cşle uQste tătă trupa 4) o bătut cşialalţ.
    Şi-apăi împăratu — tăţ o fos voin'ici îm faţă, dară put’ere cum o avu Pint'ea, n-o avut nici unu! O spus că iei: vrş să-l vadă pe Pintea Viteazu. Să-i deie lui on canceu de apă, pe plăcu !
    Atunceni iei o mînat p'e unu fecor dintre-a lui, i-o dus. Nu i l-o, nu i-o plăcut! O mîna pe altu, nu i-o plăcut. O mîna pe altu; aşş că pînă ce i-o mînat pe toţ, pe cei patruzăci. Acuma zîce:
    —  îm vină şîriu.
    Atunceni iei cum să-i ducă? O lugt o pk'iatră de mgră^x şî o pus pe palmă5), ş-o pus canceu pe pk'iatră. Şî s-o dus şî i-o dat apă!
    Atunceni împăratu o luQt canceu, şî-o băut.
    —  Pintru-acşie an vrut sa te văd, că tu ieşti Pintş ?
    —  leu ! — dzîce.
    —      Ga să te cunos — dzîce — şî-z dau, dip ce m-ai agiu-tat la războiu-aiesta ce vi cşre !
    —      leu acşiş-ţ cşi — dzîce —: ca să-m dai mn'ie munţî să locuiesc pi ii, şî nime să nu mă băntăluească.
    —  Să şti, de astăz înăinte, sunt a tăi!
    Şî i-o dat! Da iei coboriş la oraşă, mai tar'e la Baia-Mare. Aşş că boierii d'i la Baie-Mar'e, tă nu iera liniştiţ că l'e lua bani, ducş la iei unde-avş bănci. Boierii ş-au făcut, s-au înţăl'es, cu soţîiş lui — adică nu iera soţîie, că iera ca o curvă, aşă o ţînş: ne, necăsătoriţ.
     4) Pov. subliniază, cu dreapta. 6) Pov. duce palma dreaptă înainte.
269
    Că o-a lua iei, cela boigr, numai să-i, să-i spuie cum îi put'grea Pintii. Şî un'e-i? şî cum îi stă lui mgrtea?
    Iei de putgre spune că, aşg cum i-o dat Dumn'edzău, da mgrtg lui, pi supsugra stingă ! Pe nicări nu pgte să-l puşt'e, şî nis pe-acolo, numai cu grîu de primăvară !
    Aşg că boigrii, cîn Pintea mergg, s-o duz la Baie, o pus paznici, să vadă cîn vină. S-o suit p'e-on zîdu-nainte, ca iera înaintea unuig pod, care vină-acolo peste-o apă. Şi-au lugt ceva podgle la pod, ş-atunceni, s-au suit acolo, altu-o aruncat cu mînurl'e, altu o prins o pk'işg năintea lui. Atunceni, Pintea o rădicat mîna că ce-j bat giocu? Daru, ş-atunceni cel di su puod, iute l-o puşcat pe supsuara stîngă !
    Ş-atuncg Pintg au luat toporu, ş-au da cu iei înt-o, în ceva pk'iatră, acolo-m Baie, şî au murit!
    După on timp după ce-au murit iei, lăcaşurle lui iera-m pămînt în hot, fgrte adînc, care şî astăz să găseşte în Conja. Care k'iar şî io aigste povestesc, am fost: peste triizăci d'e, d'e meităre d'e-afund, am fost în gaura lui ! Şî nu-i rînd d'e băgat mai afund !
    Atunceni, au povestit cineva că o rămas ceva bani mulţ acolo d'e iei, d'e Pinte. Aşg că la un timp, n'ime nu s-o găsît, numai baba-acgie care o fost aşă voin'ică, care o spus despre iei. Ig o fos tînără pe ale vremi. Ig s-o găsît, şî s-o dus acolo — acgig care n-o purta hain'e pe trup, acum la bătrîneţă, numa aşg d'in pk'igl'e.
    S-o dus şî s-o băgat acolo. Acolo ce vădzură? Om moş bătrîn, şădg la o masă, şî cu o pipă, şî fuma.
    S-acolo iera tri căz d'e ban'i: una iera de aur, sî una de
    * ' >
argint, şî una de-aramă.
    Ş-atunceni să uita la moş, moşu nu dzîsără n'imn'ică !
    Ii luară, adunară o zadiie, cît putg ig să ducă ! Da dzîce:
    —  Duj, dragu bătrînului?
    —  Ducu !
    —  Numa să şti să-i folosăşti !
270
    Acuma ig cum îi uomu,... ca gospodariu, să gîndg la avgre, la bogăţîie, să şî gîndgşte că cum ş-a face bogăţîie ? Acuma că-are atîţa ban'i!
    Apăi dacă nu-i, nu i-o ştiut să-i, să-i conducă, atunceni o trecut on timp. O prin a lua avgre cu ii. O trecut on timp, vgde că vină om berbece, ngptg, marţ sara, la iş la fereastă şî strîgă:
    —   Dormi, nevastă? — Numai ig iera acasă în timp.
    —   Ba nu duorm !
    —      Adă ban'ii, cîţi i-ai dus, înapoi, că d'e nu, nu-i bine de tine ! De n-aduşi banii, să mn'i-aduci tri prunci care-s feciori care-z născuz d'in dzua d'e Staulile Florii! Pe-aceig, să mn'i-i aduci ! Ş-atunceni cgle tri căz d'e ban'i tgte sunt a tal'e !
    Atunceni, ş-apîi te gîndgşte !
    Acuma, ig să gîndgşte:
    « K'iar soru-sa i-avg pruncii acei».
    Să gînd'gşte, umblă, p'i la preuoţ, p'i la mai învăţaţ, ce să dzîcă? Şî-ntreabă de gmeni: da-uor pruncii acei pe tri căz de bani? Fieştecare capătă cîte-o cadă d'e ban'i!
    O ieşît d'in hotărîrl'e d'e gmen'i, că să nu-i dgi!
                               . Acuma, pe cîn o fost la o săptămînă, o g'init iarăberbşcşle.
    Acuma, spusără:
    —   Aduj banii, sau nu-i ăduci?
    —   I-aducu !. ..
    Aşă că-n cşiş dzî, luară ban'ii toţ şî care iera stricat, o i-o k'eltuit6), îi poltăluişşt'e, să fie atîţa, şî de-acelaş fşl', şî să duce cu i.
    Moşu şăd'ş la masă pe cîn sosşşt'e-acolo, şşd'e la masă, şî-i pusără-acolo.
    —   Nq ! Aşă-i — ice — ce ţ-an spus că nu i-i şti folosî?
    —   Mn'i-ai spus. D-apîi cum să-i h'iu folosit?
                             Zice: — Dip ce — dzîce — n-ai da la gmin săraci. Dip ce n-ai plătit — dzîce — slujbe la besşrică? Aşg că giumătate
«) Tov. subliniază, cu dreapta.
271
banii, tăt pe giumate o trăbui să-i dai la săraci, şî să h'i plătită, şî cu ceialalţ te-ai putu folosi!
    —      Acuma — ice — îm duc dară — dzîce — că aşă oi face !
    —      E, acuma t'e du 7) pînâ ce puoz — dzîce ! — Da ieu să te-nvăz ? — dzîce. — Dip ce n-ai ştiut atunc ?
    Aşă-n spusără bătrîna că orecîndu-n, îm pimniţa cea a Pintii, care iera, iera o uşă de fieru; şî lîngă uşa acşia iera o fîntînă care tă purta iş apă cînd iera tînără acolo, şî c-al, al lor o fost pămîntu acolo8), adică dealu pingă pimniţă. Şî d'i la fîntînă încolo, iera o uşă de fier. După ce-ai deşk'is uşa acşiş, işra alt, să-mpărţîiş, şî iera altele tri uş de fier.
    Şî ieu am agiuns, can în triză şî doi. Vinş o om pi la mine că nu şti io de pimiţa Pintii, că iei vrş să între acolo ? S-o-nteresa şî nime nu-i ştiş să-i spuie. Ieu, după cum o povestit, ş-am fos mn'ic, şî cum mn'i-o spus bătrîna, an ştiut că în ce locu: că iera dîrmâ pămîntu.
    Şî m-an dus acolo, cu acşi doi Qmeni, ş-am muncit acolo dQu dzîle drept în gios, şî-am n'imerit k'iar acolo unde-o fost alea tri uş.
    Şî d'e la alea tri uş, ni-am bagat pe una, cam vo... triizăj de meitîre pînă la patruzăci. Iera f<?rte mare întunecime şî n-am avut becuri, că nu, noi n-am avut, iera-nt-alte părţ, da n-am avut noi... Cu nşşte fgnţă de-alş care umblă îm băi. Ş-apoi iera dîrmată, d'e-acgle-ncolo, şî n-am putut să ne băgăm. Am băgat o rudă de vo... dzşce meităre încă, ş-am mai vădzu că işste. Şî iera frundză de fag, acolo în iş.
    Şî ne mai spusără, pe cum cungştem şî noi, iera o piatră mare cam de vo, aprgpe de tri meităre d'e lungă, şî d'e dguă şî ceva d'e lată, acş iera scris pe iş iera-nsămnat, log'it toporu Pintii şî scris acolo, şî făcut'e scară, şî multe sămne-acolo. Şî spusără Qmeni mult că încă bătrîn'ii, o-ntors cineva, o vru să rădic că-i scris acolo pe, pe cşiş parte că acea o
7) Pov. su bliniază, cu dreapta. 8) Pov. subliniază, cu dreapta.
272
fos pi dincolo. Că « cine m-a-ntgrce i-a îmbla bine ! » Şî cine-uo-ntors, o fos scris pe dincolo: «Mulţămescu! că m-aţ întors, că m-am urît pe de-acgig parte ! »
    Ş-o terminat!
Inf. Sabo Vasile; Racşa, rn. Oaş; culeg. O. B. — Al. A., la 31.V.1953; transe: Al. A.; durata: 12'10"; A.I.F., i. 14142.
Povestea o ştie «d'e la o mătuşă, d'e 77 — 78 d'e an'i o fost; io ieram băiat mn'ic d'e vo 6—7 an'i».
Se cunosc despre Pintea Yiteazu 26 variante din Transilvania — mai ales din nordul ei — şi din Moldova nordică în care se relatează unele întîmplări din viaţa lui — şi unele denumiri toponimice legate de activitatea lui haiducească — mai cu seamă sfîrşitul său tragic. Unele legende arată că invulnerabilitatea — cu restricţia cunoscută — i-a fost dată de sf. Ilie, sau de diavol, numai o variantă din Zărand precizează că l-ar fi fermecat la naştere o babă să poată fi vulnerabil numai prin grumaz (mărul lui Adam). în alte 2 variante din Ţara Oaşului se menţionează că Pintea l-ar fi ajutat pe împărat la război — de aceea i-ar fi îngrijit mormîntul. O variantă maramureşeană precizează că el şi-ar fi ascuns comorile sub masivul Gutîi. în genere, variantele — ca şi balada lui — arată că l-ar fi trădat ortacii lui, pe cînd 7 variante (din nordul Moldovei şi al Transilvaniei) precizează că ibovnica ar fi fost trădătoarea secretului vulnerabilităţii. Motivul cu uciderea lui pe pod în urma provocărilor înscenate nu apare în variantele citate.
                 LEGENDA SATULUI MERIA
     Hm ! Hm ! Api uor fost şapt'e huoţ la un luoc. Ş-atuns, iei or, fiecar'e huoţ o-avut on magar'; şî pă magar' o-avut fie-car'e doi burduş cu ban'i. Ş-atunsea cîn or ven'it — iei zua or fos durmin, şî noapt'ea o fos furîn d'i pa comun'i, d'i pa sat'e: pieptar'e, laibere, cojise, sizme, bocgns, pălării, cum spun'em noi, fel d'e fel d'e lucruri ş-or strîns ca să aibă se vind'e şî să aibă se purta şi iei.
     Ş-aşa, s-o-nseput rasboi — spun'eau atunsa potsire, nu spunea răsboi, potsire; ş-atunsa, poliţia n-o fos k'emîn-o poliţie, o fos k'emîn-o haidus. . . haidus, plgişş. Şi iei, vazîn că s-apropii d'i dînşî, ş-or făcut socot'eala că să părăsască d'e-acolo d'i la vîrfu-ăla1), locu-ăla aco să-l părăsască, să caut'e altu mai adepostit, să nu-i găsască n'ime, să nu-i găsască potsira aea. Ş-aşa, s-or dus, împreună cu măgării eia cu ban'ii ş-cu oalile care-or avut iei, pînă la peşt'eria la Piscu — spun'e Cl'eanţu lu Mihai, aşş-i spun'e.
     Acolo, gasîn peşt'er'e-aia mar'e pintru şapt'i persoan'e, şî pintru marfa care-or avut-o iei, s-or aşăzat acol. Ş-acolo, o fost om străjşr' crescut d'i la pămînt 2) d'irept pă lângă peatră în sus, pînă în vîrfu pietrii. Ş-atunsa, uş-aea — uşa la peşt'er'e — n-o fost lingă pămînt, o fos la miljocu pietrii peşt'ire-aia. Atuns, iei s-or gîn'it cum să facă ca să poată intra îm peşt'er'e ? Iei s-or pus, or tăiat aşă cu sacur'ea 3) şî d'esupra, şî d'id'isupt, ş-o făcut urmă în străjer; ş-acolo în urm-aea, or bătut un fel' d'e, d'e l'emn, ca să să-ş facă locuinţa-aco. Atunsa, prinzînd feliu ăla d'i cui, s-or suit
                                      0 Pov. arată înainte spre sud — cu arătătorul drept. 8) Pov. schiţează
                                  creşterea cu arătătorul drept. 3) Pov. arată un loc precis, cu arătătorul drept.
274
pîn-acolo la peşt'er'e, ş-acolo or intrat în peşt'ere. Ş-atunsa, un'i di zos or fos dîn la ei d'i sus 4) marfa care-or avut-o, ca s-o clăd'ească în peşt'er'e: butoaie goale, burduşî eia cu ban'i, căldări d'e-aramă, oal'e d'-estia — cum spun'em noi — cu două toart'e d'e pamînt. Ş-acolo în butoaie ş-în căldări ş-în oal'e, or băgat ban'i 5) — aur ş-arjint o fost atunsa pă timpuri ban'ii. Şî atunsa s-or aşăzat, s-or apucat măi d'e-part'e iar pă sat'e. Şî, văzîn că vin'e pot'ir'ea mai îndarăptu lor iară, cum să facă iei, ca s-astupe-acolo, să nu cunoască n'ime peşt'er'e-aea un'e-o fost iei lăcuit.
    Atuns, s-or pus ş-or dat, un'ii pămînt, un'ii muşk'i şî-un'ii piatră, ş-or cledzit, or astupat gaur-aea6) aco în uşa peşt'erii. Ş-atunsea, s-or coborît zos, ş-or tăiat străjşriu d'-ingă pămînt, l-or doborît în vatră. Ş-atuns, iei or parasît peşt'er'ea d'e-aco. Ş-aco la mn'iljocu peşt'erii, la mn'iljocu uşî, zîse c-or bătut on cui de fier, da mare cuiu — ca cumu-i unu d'-eşt'ea, ca la car — ca să cunşscă, în căzu 7) că s-o mai put'ş întoarse — nu i-o n'imisi razboiu — ca să şt'ie în se d'irecţie o fos uşa la peşt'ere, ca iei să-ş poată loa se or avut iei aco iar înapoi.
    Ş-aşa n-or mai putut să mai vină înapoi. Şi s-or parasît, s-or stîns, ş-aşă. Ş-o rămas unu, a şapt'ilea o rămas. Şî ala-o orbit pă urmă. Ş-atuns iei s-ar fi ♦dus pî la tîrguri, şt'i, pî la tîrguri mari ; şî s-o puz la capetu podului, ca să-l mn'iluiască uomen'i 8) cu ban'i. Ş-atuns o spus — unu o prins a spun'e la uamen'i, că s-ascult'e uamen'ii cari-o fi d'i la Meria şi d'i la Luncă, că un'i-or lăcuit iei, şi se-or lăsat iei d'e un'e-o părăsît. Şî sin'e-o zgod'i acolo, ş-o sparje-acolo 9), peşt'ere-aea un'i-or fost iei, comun'il'ea vor fi bun'e pă ves, cu aur ş-arjint. Şi cîn o întră pa uşa peşt'erii, să nu fie frică, că-i făcut pa butoiul d'e cătă uşă 10) îi făcut şşrpe d'e seară, şî şşrpele-ăla, cîn ved'e pă sin'eva, i făcut ca să umfle, să sufle,
                                             4) Pov. arată în sus, cu mîna dreaptă. 5) Pov. schiţează vîrîrea, cu mîna
dreaptă. 6) Pov. schiţează astuparea cu mîna dreaptă, cu palma întoarsă în sus.
7) Pov. subliniază, cu arătătorul drept. 8) Pov. subliniază, cu dreapta. •) Pov. arată
în depărtare, cu capul. 10) Pov. schiţează un gest circular, cu arătătorul drept.
275
să facă frică la uom, ca să nu ia n'ime ban'ii eia d'e-acolo şî comoar-aia car'e-o fost acolo.
    Ş-atunsa, iei, o rămas n) vorba aia d'efinitiv; şî bătrîn'ii or prins-o ş-or ţînut-o mint'e, şî n'e-or spus-o noaă. Şî-aşa noi d'e-acolo şt'im să put'em să spun'em. Apăi, c-o fi aşa, n-o fi, numa vorba aşa a rămas d'in vetsimea moşîlor: că sine-o zgod'i acolo peşt'eria să spargă, va găsî ban'i, pieptare, cojo-ase, sizme, bocgns, fel d'i fel d'i îmbrăcăminţ, şî ban'ii. Ş-aşa vez, străjeriu ăla ş-acuma să cunoaşt'e puţîn la pămînt12), un'e-o fost iei crescut lîngă piatră.
                   Gata-i.
Povestită de Lupulescu Avram, zis «Crîznicu », 55 ani, stînjenar şi agricultor, ştie citi şi scrie, cît a învăţat în armată. Nu are repertoriu de poveşti.
culeg. O. B.— T. B. în 5 iunie 1952; transe. T. B.; durata: 7'; A.I.F.i. 11.388 (mg. 97 a).
Legenda o ştie « d'i la moşu şî d'i la tata ».
Crezi că aşa o fost? « Io aşa cred, după spusa bătrînilor c-aşa o fost».
Legendele despre pretinse comori ascunse sînt numeroase. Ele sînt atribuite unor personaje istorice: Darie, Decebal, Constantin, împăratul Ţîţînă, apoi Negru-vodă, voevodul Bella sau unor haiduci, hoţi, călugări, fugari etc. Aceste comori ar fi păzite de diavoli, uriaşi, zîne, vultur, balaur, sau chiar de căpitănia hoţilor, etc. Aproape întotdeauna comorile sînt inaccesibile, cei ce se încumetă să le ia sau nu izbutesc din cauza dificultăţilor «tehnice», sau sfîrşesc tragic. In chip excepţional se pretinde că unii ar fi ajuns la ele şi s-ar fi îmbogăţit. V. şi varianta noastră despre comorile haiducului Pintea («Cu Pintea»). Intr-o legendă din nordul Moldovei se arată că ar fi existat şi acolo un pom lîngă o peşteră pe care o mînă întinsă desenată arată locul comorii din peşteră.
      “) Pov. subliniază, cu arătătorul drept. 12) Pov. indică un loc precis, cu dreapta.
                      POVESTIRI
                      « PAŢÎMA MEA »
    Apă ieu, în naşt'erea mş, cîn am născut, am născut înt-o iarnă foart'e grea. Cîn io am născut, tata mn'eu iera mort d'i patru lun'i. Ieram micut'el, m-avşm o soră care iera încă d'i doi an'i. Tata mn'eu s-o dus la cărbun'i, şî s-o dat ş-o căzut on cal pă iei ş-o murit în apă: atît-am auzît ieu d'i iei, alt'-şlea nu-am cunoscut. K'iar atunse, trăieşt'e mama încă doisprăzăce an'i, şî moare şî iş. Şî mă iş aisea — iera un pădurar, şofai i zîcşm atunsea — şî mă iş la iei slugă.
    Mă duc slugă, şi şed cîtva. Spun'e pădurariu, zîse:
    —      Uit'e, mă ! Şez tu cu min'e,* şî ieu t'e dau pă t'in'e la o şcoală, şî t'e duc cu min'e, să-mveţ şî tu seva.
    —   I£, păi fac io aşă ! — zîc cătă iei.
    Cîn pleacă iei, nu-m măi plase. Io mă dusşm, mic, mă dusşm în suferinţ, mă mîna după apă, zăpada mare: plînjQm, după apă, pînă cîn ieşşm năpoi.
    « Apă — io zîc — numa slugă n-oi şed'e ! — mă gînd'i ieu. Mă duc, o fac alt'e norozî, da, asta* nu şăd slugă ! »
    Mă du la iei înt-o sară:
    —   Domnu Keşoş !
    -Se?
    —   leu numa slugă n-oi mai şed'ş !
    Nu-mplin'isăm un an.
    —   Pă şez, mă, să-mplin'eşt'i anu !
    —   t£ş, nu şşd slugă !
    —   P-acu se vrei tu, mă?
    —   Mă duc şi ieu, alt crid'it să bşu.
    Plec d'i la iei, vin, vin acasă — ieram d'e unsprezese an'i. Auzîm îm Vadu Dobri că să porn'eşt'e, o porn'it o mină
279
— iera porn'ită d'i pi mai naint'e — aud că bagă copii acolo. Mă duc şi ieu. Mă duc7 d'i unsprezese an'i, mă duc aclo să m-angăjşză şi pă min'e. Da mă şî-ngăjă. Mă duc, mă duc la G'elari, îm fac actele, întorc năpoi, mă bag la mină. Aclo iera un fîrnal, o topitură d'i piatră. Alejşm c-un ciocănuţ mic piatră, az, mîn'e, poimîn'e. N'imic, am lucrat înc-aclo pînă în optsprăzşse. In uoptsprăzese — ad'ică a-m paisprezese — s-o porn'it bătălia, în patrusprece. S-o oprit cuptoarele, s-o oprit tăt. N'i-o dus la Iuj (?) pă tri lun'i, tă ţîn mint'e. M-am dus şî io, sărmanu d'i min'e. N'i-o dad năpoi, am ven'it la G'elari. Am lucrat vo cît'eva lun'i. Am venit la marmure şî m-am dus la-armată — ieram d'i şşpt'esprezese an'i. Mă duc oblu-n Vena. In Vena se-i? Io, mic, prost, şşi, sin'e vorbeşt'e cu noi, noi? Numa n'emţăşt'e ! Ei, caut să-mvăţăm şî noi. învăţăm n'emţeşt'e, ca noi cătăn'ie ! Da şed'em numa vo şasă săptămîn'i la Vena, şi n'e-mbracă şî pă noi, să n'e-mbrşse, să n'e ducă la bătălie. Ei, mai dă şî mie — mă k'iamă la măgăzîn — îm dă hain'e, îm dă tăt-şlea. Da ieu să le iau: cum să le iau? Le pusăi şi io înt-on ţălţ, şî le luai în cîrcă, şî le dusăi. Trebia să le pecătăm noapt'ea, tăt şî le luom în cîrcă şî d<?ă sut'e sinzăc d'e pătroan'e — şî pîn la ac, dacă-i vorba, tăt'e hşlea. Aclo, zîc io:
    —       Stai, domnule serjent — ad'ică iara ţuţfilăr — stai, domnule ţuţfilăr, să mă duc — dă-m voie să mă duc — pună în piaţă, aicea la o boltă, să-m iau on sac.
    —   Ci să faci tu cu sacu, mă?
    —       Pă io un'e să le leg astea tşt'e? Le bag înt-on sac şî le iau în cîrcă, dacă le-oi put'ea.
    —   Măăi! — Să pusă iei pă plîns — avş copii.
    —   Lasă, măi Săracule — zîce — că ţ-î le peketez ieu !
    Le legă tăt'e: una d'i-o lăture d'i rusac, una d'e aia — iera
un rusac d'i pşle — pun mi le-ncărcă tăt'e. I£, mă băgai io su iei: se să pos arăd'ica ! Răd'ici pă mama dracului ! Arîd'ică iei sus.
    —   Mă, cu astea să mă duc io pun la bătălie ?
    —   Cu aşt'ea ! — zîce.
280
    —  Io numa aşt'ea nu le-oi duce !
    —      Apăi musai, mă ! Tu nu şt'i se-i cătăn'ia, num-ai vo patru săptămîn'i, se-i d'e...
    —  Apă să am o sută d'e an'i, astea tă nu ţ-î le pos duse !
    Apă cîn porn'irăm, noapt'ea porn'im. Ia marşu, marş,
în doăzăş şî doi, să plecăm la Italia. Nq, luom, plecăm. Io se să le poş duse ! Avçm şî ieu, da io mai zîceam cătă iei — o d'e-aia, o mască în cap d'i ţălt.
    —  Apă — zîc — asta, cîn porn'es d'e-aic, o lapăd.
    —  Mă ! — ise. — Să n-o lapez, mă ! Tu ai potcă.
    —  Nu !
    Plecăm pă drum. Pîn la gară, o şî lapăd, n-o mai duc. Măi ţîp io o lopată, mai ţîp io on săpon'i, avçm, ţîp tăt, se-o păţi aia păţăsc ! Da nu le put'eam duse. Mă duc. Aclo, n'e pun'em tăţ, n'e pecătă. D'imin'eaţa, cîn să face zuă, n'i-s tăt încărcat, sî plecăm.
    Se să fie? Nu n'e duse la Italia, că n'e duse în Gărpaţ. Io t'inăr, mă ! Apăi n'e coboară d'i pă tren, ş-o ia cu noi pin n'işt'e muşuroaie, pin n'işt'e văi, pi n'i-t'e, noapt'ea ! Nu auzai on lainăt — cum zîse atuns — o batărie năint'ea noastă, şî n'ş-auzş cîn d'in cîn, da nu tăd'euna, d'i su mandră. Şî noi n'e dusçm, încă auzşi to hodorong! hodorong!: câd'çu. Io prind a lăpăda. Lapăd ş-o părş d'e păpuci — iera noi — ţîp aia. Lapăd şî aia nu trebi s-o las, da io, prost, ţîp tăt aclo, ş-o vçd'e.
    Cîn azung să mă prezint aclo, întru: iac-on uom, unu Poiană G'iorg'e, care az să trăieşt'e — put'em,* dac-am fi, şed'em şî cu iei d'e poveşt'i. Cîn m-aud'e — aud tătî:
    —  Mă ! d'in se judeţ ies, mă? — Ăla:
    —  D'in se jud'eţ, d'in se jud'eţ?
    Aud pă unu:
    —      Mă! D'in jud'eţu Hun'edoara nu-i n'ime aie? — da mereuaş, uşor, nu iera iertat să vorbeş tare.
    Cîn, atuncia 1-aud pă unu:
    —  Io-s d'in jud'eţu Hun'edoara. Mă, nu-i n'ime aicea?
    Zîc:
281
    —   leu !
    Vin'e omu:
    —   Un'e-i, mă, un'e-i? — mereu aşa — un'e-i?
    Apă ajunje aclo la noi.
    —       Mă ! Tu d'e un'e ieşt'i, mă, dacă ieşt'i d'in jud'eţu Hun'edoara?
    Zîc:
    —       To nu, dacă ţî spun, tă nu şt'i ! — zîc — d'in Poiana Răk'iţălii.
    —       Mă ! — zîse. — Ieu-s d'in Poiana Răk'iţălii. Tu sin'e ies, mă, d'in Poiana Răk'iţălii, dar a cui ies?
    —   Mie-m zîc, io-s a Guţulen'ii.
    —       IJşş, tu ies, măi Moise? Şi tu ai ajuns aie, copil mic, sî ieşt'i aie la bătălie?
    -şn
    —   Măi, se să fasem cu t'in'e, mă, să t'e iau io cu min'e ?
    Iei şăzusă-aclo ngă lun'i, şî noi i şk'imbam.
    —       Păi — zîc — acuma io se fac io, un'i să merg cu dum-n'eta? Io-s ais.
    —       Lasă, mă ! — ise. — Şez tu ais la cupasiu ăsta, da să nu t'e mişt'i d'i ais — iera noapt'e — ca să t'e pos io ved'ş.
    Să duse iei mai d'epart'e şî găsăşt'e pă a lor compan'ie — iera un strajămeşt'er, noi iară-avem unu, Răcioc — şi vin'e — ş-îl găsăşt'e — şî vin'e la min'e cu iei.
    —       Uit'e, măi copile — zîse — măi copile ! — cătă min'e. Ai tu seva ban'i?
    —   Am ! — zîc. — Am vo douăzăş d'i coroan'e.
    —       îmi dai mie numa tri — zîse — ş-apă meri cu Poiană înăpoi ! Mă ! Numa — ise — ţîpi hain'ili d'i pă t'in'e tăt'e !
    Adusă un săracu, un sărmanu ş-îl îmbrăcă nou, ş-îl lăsă în locu mn'eu, săracu ! Şî mă-mbrăcă în hain'e rçle, măi tăt'e păduk'i — da io n-am şt'iut că-s păduk'i ! Da cîn, tu, mă-ncălzîi bin'e, prind'çm la hçlă d'i pă min'e, numa ţîpam afară ! Ei, săracu d'e min'e. Mă ! mai bin'e d'e va şed'ş cu hain'ele çlça, zău dacă nu !
282
    Plecai pă drum năpoi, noapt'ea şî ven'im pînă la altu-n-to vale. Ş-aco n'e pun'e, zise, să fasem d'imin'eaţa. Da n'e-ascund'em — ş-atuns ira irăplan'e pă sus. Pă pun'e la şirez cu paie, şî dă-t'e cu caii, şî păn s-o făcut ngpt'e. Porn'im iară, şî ven'im pănă în oraş, pănă-nt-on oraş, Debin. Ş-aclo, n'e bagă aclo, şî n'e scaldă, şî n'e pun'e la rînd, n'e tund'e, şî tăt, n'e pun'e în rînd. Şi şed'em aclo tri săptămîn'i. După tri săptămîn'i, iei heia cari iera slabi, Săracu — că io nu ieram slab încă — iei să t'it'iră şî iei, şî hai să-i ducă iar la bătălie înăpoi, să să ducă cu iei la Italia. Atunsea vin'e on lainat la min'e — on sublocotinent, cum îi zîc, atuns lainăt i zîsş — şî vin'e. Da vin'e pi la tăţ. Zîse:
    —  Uit'e, mă ! Care mereţ cu min'e?
    Da iei nu cut'eza să meargă, pintru că-i lua la şturmbata-lion, şî şt'ig, da ieu, mai prost, zîc, cîn ven'i la min'e:
    —  Mei cu min'e, mă?
    —  Merg !
    Tăţ:
    —      Ei, bată-t'e Dumn'ezo, prostule, mă ! Tu, no-apăi t'e duse la şţurmbatalion şî t'e-omoară mediat !
    —  Nq — zîc — coa să mor io odată !
    Lug bătrîn'i şî t'in'eri, bătrîn'i şî t'in'eri d'i tăt, numa-aia lua. S-adunară lîngă iei.
    —  Mă ! — ice — şt'i tu cart'e puţînă ?
    —  Numa d'e-abg şt'iu.                 *
    —      Ng, numa d'e-abg — ice. — Cum t'e k'iamă pă t'in'e, mă?
    —  Săracu Moise.
    —      Ei, Săracu ! Ai să-z pun'em ţîie povgara. Uit'e aicea: meri cu min'e.
    Să dusă, tăt după iei mă dusăi. Nu să mai aleasă d'in compan'ie — ad'ică d'in bătălionu nost, drites batalion — numa şasă, atîta putu scoat'e. Atunsea întoarsă năpoi d'in nou îndărăpt ! Zîse cătă min'e:
    —      Uit'e-aic: îţ iei d'e-aisea care vrei, pună fas ngăzăci d'i ugmen'i.
283
    —  A ! — zîc — io asta n-o fac î
    —  Ba-i iei !
    —  Bin'e.
    —      Numa mis ca t'in'e, şî bătrîn'i cu mustşţăle mari: numa d'-eia s-aleji.
    Nq, mă duc. Mă duc cu iei. Iei năint'ea mş, io năpoia lui, şî pun'em mîna:
    —      Tu mei cu noi — numa zice — ies afară ! Vrei, nu vrei, tu mei cu noi, ies afară !
    Cîn gătarăm, numa unu m-avşm. Avşm unu d'i cătă, aie d'i cătă Poplaca, Vinţan Micol şî zîsş în floieră, o cu vrană, o fără vrană, zîcş numa pă fugă ! Im plăsş d'e iei că zîse.
    Zîc :
    —      Uit'e, aie numa unu îm mai trăbă, da dacă-m dai pă unu care zîc ieu.
    —  Care vrei tu, ala ţ-îl iş.
    Mă duc la Vinţan.
    —  Mei cu noi, mă?
    —  Merg !
    Mearsă cu noi. N'e luă d'e-acolô şî n'e dusă năpoi. N'e dă năpoi, n'e-o dus la un batalion. La batalion, n'e-mbracă tăs n'egri.
    —  Mă ! O se fase cu noi?
    —  Pă-ameţala ! Ne duse la dracu !
    N'e dşd'e n'işt'e — iera băn'et'e-atuncea lat'e, d'i şturm-băn'et'e d'-çlea-sî ne-mbracă, şî n'e sui pă tren, şî du-t'e ! Şî pusă — nu-avşm n'is-on grădat cu noi — Vinţan, ăla micu — şt'ia fçrt'e bin'e cart'e — îl pusă comăndant d'i ştrămport. Şî n'e Iuq în samă — io pîngă iei — şî n'e suim la tren, şî du-t'e ! Dguă zîle şî dgă nopţ.
    Cîn n'e pomen'im, n'e pun'em în Slăvon'i, în gran'iţă cu sîrbii — iera sîrbii gran'iţa vçk'e. Şî n'e pusă la post, îm post. Cîn azunsărăm acolo la o gară, în Slăvon'ia, n'e-opreşt'e şî n'e pun'e. N'e pun'em noi jos tăţ — noi i comandam, io cu băla, ieram ca mai mare virior — şî-i pun'em tăţ la rînd — nu şt'işm se să fase — şî vin. Cîn, iacă vin: vin patruzăci
284
d'i ploton'eri — cum iera atunci — tăţ pluton'eri. Unu, comandant năint'ga lor, şî iei după iei, în dgă rînduri. Şi-i întgrsă în faţa ngstă tăţ. Ng, hăla unu — d'i cît fost iei la Beserica Albă — iera mai bătrîn pluton'ier, ala le comănda.
    —      Ng — cătă iei — pun'e, luaţ d'i Ia flanca d'ireaptă fiecare doi.
    Ş-îj lua fiecare doi.
    —  Tu, doi!
    Şî să ducg.
    —  Drum bun ! Tu, doi! Drum bun !
    Păn n'e gată. Cîn fu gata:
    —  Tu rămîn'i cu min'e. Care măi vrg?
    —■ Vinţan Micol !
    —  Ng, meri cu min'e? N'e mai trăbă unu.
    —  1$, pă numa ie, lasă-i dracu !
    N'e dăm şî n'e sui p-on tren mic, şî n'e-am dus pînă la un cănton. Un'e n'e-am dus la un cănton? Ira pă grăn'iţă căbin'gt'e făcut'e tăt la — pun'em, la vo, o mie d'i, la un kilometru — era făcut'e. Şî, dup-aia, la zgse, ira un căbin'et mare, aclo, să ţîn'g cănţălaria. Şî n'e dusă-acolo. Aclo, şezurăm, pună cînd să făcu... Auzirăm, înt-o miercuri sara, să duc tăt'e posturile. Io cîn mă duc aclo, încă mai găsăsc un căprar', găsăsc om fruntaş, şî încă patru soldaţ. Aclo, n'e pun'em zos. Iei mă ia cu iei. Şî trese, trese-o vară, pună toamna. Toamn-auzîm, să mînăm pă iei să să ducă îm^)ătrulă. Cîn să duc, pă, la pătrulă — să ducea la Dun'ere — se să mai vină ! Sara, mercuri sara. Şgd'e iei, şgd'e iei la proban — ş-acuma fac proban. Dă tăt făcg drumu, să vină pi la post, jindarii— iera cu pşn'e mari aic îm pălărie, ca la Ungaria. Şî nu măi vin sara. Zîce:
    —  Du-t'e, Săracule, şî vez.
    —  Un'i să mă duc?
    —      Ia du-t'e în drum, şî t'e uită pă şosă — ice — nu vin ăia, mă? D'i se nu vin? Trăbă să fie o tîmplare.
    Nu-i n'imic ! Să duce la tălifon, dă pă tălifon la Dun'ere, că-i — aclo-i mînasă, pî la cantonu şasă — nu-s.
285
    —   Nq, mă — ice. — Prind'e: nu prind'e !
    Dă: nu mai poat'e vorbi.
    —   âe-i?
    Strigă la un boier' îm faţa noastă, care lucra cu uamen'i la pustă pintru stat. Ise:
    —   Măi, Antoan'e, mă !
    —   Se?
    —      Ia dă tu pă tălifon d'e vez prind'e-a tău la Dun'ere — zice — la cănton ? Că nu mai vin soldaţi mei — ad'ică cătanele mşle, c-aşa zîsea atuns — şi se bai au ?
    Să duse ăla.
    —      Mă! —ise.— Nu prind'e n'ic a mieu: c-a mieu nu prind'e.
    —   Cum?
    —   Nu ! Nu prind'e n'ic a mieu.
    Atunci avç un geizăr d'-esta pă ştrec, adusçm tă d'i la boieriia aia, dusş grîu, se făsş, cu ven'it — tăt d'i la popor
—   şi dusç la bătălie.
    Zice:
    —      Iş du-t'e la şofer' şi iç geizăru, şi pun'e-m văgon'et, şi să ducă cu Săracu pun-aclo, să vadă se-i.
    Gin mă duc aclo — şi iei, ăla — mă duc ieu — iau io arma şi mă duc aclo cu ăla, şi mă sui în, ca să plec la Dunăre
—   ira vo sinzăs d'e kilometri. Acolo, cin azung aclo, cin azungem, mă ! o n'egură n'eagră d'i cătan'e ! Şi puşcă în sus, fac minun'i.
    —   Mă, se-i ais ?
    Vin'e unu cătă min'e cari mă cunost'ç — mai ven'isă vara la consed, tă d'in satu ăla d'in Slăvon'ia — şi vin'e la min'e.
    —   âe-i cu t'in'e, mă? — zice. — Acumadu-t'e-acasă — zice
—   că bătaia s-o gătat !
    —   Cum ?
    —      Aşă ! Nu mai ieste bătaie pă veci ! Zice. — O puşcat pă Tisa Pista — zice. —S-o-nk'eiat bătaia, tătă lumea să duce-acasă.
286
    A noşt'i s-or dus, s-o suit pă văpor, s-o dus, n-o măi întors năpoi, le-o dat, cuferile, o lăsat, tăt n'e-o lăsat. Ce să facem? Tăt după geizăru ăla, tăt dă mereu, mereu, mereu, me geizăru pă... Iei puşca, ira bşţ, tătă lumea, iera vo d$Q sut'e d'e uamen'i — că şî d'in deferint'e comun'i, numa d'in comuna aia, încă tăt comun'i: iera apă, pusă la rînd, pă străz, mai mult'e comun'i — şî să strînsăsă tăt. leu mă sui cu ăla mereu, da tăt mereu, ca să nu zîcă că nu n'e ducem pîn la iei. Dă ăla dup-on scapet şî dă ala drumu, şî să duc.
    Cîn azung acasă, n-am găsit ploton'eriu — ad'ică cum zîc, tizemeşt'er.
    —   Uit'e, mă ! Iot'e, şi — că nu mai iestă bătaie !
    —   Oare ruja?
    Ira aia, ruja aici, în cap, iera Carol bătrîn. Pusă slova lui Ferd'inant. Mă luară, da io tăt mă ţîpam s-azung s-o luom. Ira. . . Mere şî şoferiu — iera un copilandru aşă — ice:
    —   Auz ! Aşă-i — ice. — Atîta lume vin'e năpoi !
    —       Mă ! Cum vin'e năpoi ! Mă, dă-o dracului ! — zîse. Zise — se să fasem?
    —   Uit'e, nu-i minsună, nu-i n'imic !
    Mă, ascultă iei, ies-afară. Strigă pă boieru ăla pă domnu ăla. Iese şî iei în stradă, aci în drum, ş-ascultă. Aud puşcîn.
    —   Mă ! — zice. — D'irept are copilu, nu-i glumă ! — zîse.
    Apă şt'eaptă. Aşt'eaptă, aşt'eptăm aci tăt. N'e dusem
— avçm o slujn'ică aclo la postu cari ira, n'e fase d'i şină. Mîncăm, şî zîc cătă iei:                                      ^
    —       Uite-ais: io mă duc şî ieu. Cum s-o dus ş-şialalţ, io mă gat să mă duc.
    Ice:
    —       Mer şi ieu, dacă-i vorba, da stai o ţîră — zice — şî cină.
    Şezîn aci, iei să dusă la boier', io mă dusăi aclo, îm dçt'e slujn'ică mîncare, nu şt'iu se, şî ven'i şî iei. Ice:
    —       Ascultă, Săracule ! Noi, aşă, noi mem şî noi d'imin'eaţă. Ved'em soart'ea ce-o fi, şî soarta care. . . n'e dusem şî noi d'imin'eaţă, şî nu t'e lăsa tu d'i min'e.
287
    —  Bin'e ! Da — zîc — io mă gat.
    Iei să lasă, să lasă pă — iera mai în comn'ie on divan — să lasă pă divanu-ăla, şî ven'i slujn'ica şî povestş cu iş. Auzim o maşină, un motor ven'in. S-o oprit tomna d'i ru căsarma noastă. Gîn s-oprisă, cobor vo dQăzăş d'e ins d'in iei, şî prind a puşca în fereşt'i — aveam on gang cuiat — prr ! prr !
    Şî strigă unu şk'iop care, d'i fapt, aşă şî ira: iei să tîn'ç cu muierea lui — şî iei ven'isă. Nu mai put'ş iei fase n'imic cîn ven'ş la consed, că — ca uomu — ăla iera ploton'er' şî-1 băjucurş. Aşş, cîn l-o văzut, strîga tijemeşt'eru ăla:
    —      Tu-ţ aia ş-aia a tq ! N'e bem, puva — în limba lor şî rumîn'eşt'e. Puşcă, d'i sar, tăt'e n'e sparg fereşt'ile. Ei hăla sçre. Cum s-o aflat. Sçre tăţ şî să, aclo în dosu căsărmilor — adică în comn'ie — ş-o Iuq gol. Io, cîn dau, prind io — io, ca uomu: îm părş rău să-m las çlea, zîsăi să mai scot ceva ş-ieu din cufăr să mai iau — cîn dau să mă ţîp pă fereastă, mă prind'e şî mă traje năpoi. Im traje un rînd d'i pălmi păstă cap !
    « Ei, Săracu ! »
    Vin'e alţî noi:
    —  Mă ! Nu da, mă, în iei ! — ice — nu-i d'e vină iei !
    Tăt şk'iopu da. Apă mă traje înăpoi, apă vin'e hăla,
mă iq cu buna:
    —      Uit'e-aisea ! Stei o ţîră cu noi, şî n'e dai d'imin'eaţă în samă aisea tăt, şî t'e dus. Te dus — zîse. — Lasă, că ţara ngstă — ice — nu t'e spăriia, copile — ice — nu t'e bat'em noi, numa t'e-am bătut să nu fuji !
    —  Bin'e !
    Şşd năcăjît. Da sçd tăt gata. Apă mediat să-nformşză aclo — cum o fost atunsea — să-nformşză d'intră iei, d'ică d'i să fac — s-o făcut şî p-aisea, d'i s-or pus ca grădis — să ţînă rînduială. S-o făcut iei aşa o ekipă, nu mai lăsa să facă rçle şî d'-şlea, că-z d'e-a lor, averea lor, hai, să pusă iei aco.
    D'imin'eaţa, n'e sculăm d'imin'eaţa, şî d'imin'eaţa să strîng ais, vin'e primariu — cunoşt'eam pă primariu — vin'e iei.
288
    —      Lasă, mă, copilu ăsta. O fost ăla, on copil mai bun, nu n'e-o făcut n'imic, nu cu cîn'i, nu cu n'imic, iei n'e-o apărat cît o putut, săracu. Şî n'ic ploton'griu n-o făcut nu şt'iu ce minun'iuri — zîce — da — zise — asta-i copil. Uit'e-ais ! — cătă min'e. — Dai tu în samă aisea la min'e, la pri-mariu, că mă cunoşt'i, ai şezut cu noi aisea dgă lun'i. Dai tu tăt în samă aisea, eventariu. Şt'i tu d'i iei ?
    —   Şt'iu ! — zîc.
    Mă bag în pimiţă. Scosărăm d'e-aco — aveam lucrur'le nQşt'e — am avu patruzăş şî şasă d'i lăz d'i moniţie, am avut, pentru că la noi iera club, şî dăd'ei în samă tăt. Luară d'i la noi, luară paturi, luară cearceafuri, luară tăt. Şî mai avgm noi rest, făcut pintru iei, o maşînă, o sobă d'e-asta d'e pecătat a slujn'isii; o lugsăm noi, om porc: îl luasem noi; tri sas d'i făină: i luasăm noi, şî găin'i d'-gşt'ea/nu iera trecut'e, nu iera în, iera a ngşt'e.
    —      Şî ce faci tu cu iele-asta, copile, cu lucrur'le cari să află n'einventar'?
    Zîc:
    —      Mn'ie nu-m trăbă n'imica. Atît: io să-m das calea să mă duc.
    —      Nq stai, mă, stai aicea ! Iz dăm noi calea să t'e dus, nu t'e coastă pă t'in'e. Cui dai tu astea ? Cui cinsteşti tu astea ? Noi, nu vrem să-z cinsteş tu, mă — zîse — la cin'e vrgi tu !
    Iera slujn'ica. Zîc:
    —      Maşîna, io zîc, d'in part'ea mg, s-o dat la Rozi, să daz lu nani Rozi. Am luat-o noi, da io vrgu s-o cinstez, că-i muigre săracă, ş-are o fată, şî coa să să peketgze şî ia cu ia.
    —   Se mai dat ?
    —      Iacă tăt cît să ţîn'e d'e maşînă: laboşe, cît'e sîn, tăt'e-aclo. Mediat tăt, se vrei tu.
    Luară a lor, i-arătară tăt — k'emară p-aia — i-o arătară acolo:
    —   Mă ! Ţiie, ţîie, ţîie, tăt 1
    —   Se fas cu hăi doi porci, mă?
    —   Rămîn la copii săraci, la uoamen'i care-s măi săraci.
289
    —   Cui? Măi şt'i tu săraci p-aic?
    —   Şt'iu !
    Io le spun'gm, că io, dacă şezusem acolo, cunoşt'gm gmen'ii:
    —   Cutare, şî cutare, şî cutare...
    Ice:
    —       Tăt la omu fain ! Trăiască împărţîn ! Rămîn'i aşă, măi copile !
    Ng, pîn-o da tăt'-glea !
    —       Ng — zice — şt'i ce? âe-ai tu, cari-i lada tg — ice — care-i ?
    Arătai io.
    —       D'in tăt'e lăzile, ce găseşt'i — da să nu iei, numa cit poz duse — şî să-z baji în rugzac, ş-îz luom tăţ « sănătat'e bună », t'e petrecem, t'e duci la gară.
    —   Bin'e !
    Io caut.
    —   Apă alea a cui-s ?
    Zîc io:
    —      Or plecat aşă ca dumn'evgstă şî n-or mai ven'it năpoi.
    —   Care-i a lu ploton'eriu?
    Zîc:
    —   Asta !
    Int-asta, cît am şăzut singur, am cotat ieu, şî—că k'eile-o rămas pă measă — ş-am luat două sut'e şaizăci şî dgă d'e coroan'e, i băgasem io la min'e. Cotai io, cotai la serjentu. A lu serjentu-o avu vo zece coroan'e, i scosăi pă measă. Scosăi d'i-aclo cît i aveam ca o cătană ce-avg în cămara lui.
    —       Ng — zise — ban'ii eşt'ia — ice — îi iei la t'in'e, ş-aşt'ea ban'i. Mai ai ban'i la t'in'e?
    Zîc:
    —   Am !
    —   Cît ai la t'in'e?
    —   Vo tri sut'e d'i coroan'e.
    M-avgm io, măi cu-alu strajămeşt'eru, să strînsăsă.
290
     —     Nq, îi iei tăţ la t'in'e. Ş-îţ iei d'e-aici o părş d'e sizme, care vrei: o a lu ploton'eriu, o care vrei tu, şî păpus, şî t'e dus acasă.
     —     Ng da — zîc io — cum mă duc d'e-ais fără n'ici-on d'irept? O să m-oprescă sin'evă pă drum.
     —     Nu t'e-opreşt'e n'ime ! Merg io cu t'in'e pîn la gară, şî d'i la gară, t'e sui la maşină, şî t'e duci.
     Cîn azunjem la maşină să mă sui — mai iram mai mult, porn'iră — gata ! rupsă lin'ia d'i fir pă part'e stîn-gă şî...
     —  Nu vă put'ez duse !
     Bin'e ! Întoarcem năpoi în sat, mai mulţ, nu numa ieu. Eei, săracu d'e min'e ! O luom pă cîmp, hai! Şî n'e răzveţîm, n'e lăsăm hăla d'e ăla, ş-apucăm — io-apuc cu on ţigan, d'i la Turnu Severin — ş-o luom pă pisoare. Am ven'it trei săptă-mîn'i, pună la Dun'ere, la Beserica Albă. Acolo, n'e-o trecut on ţigan păstă Dunăre, pă g'iaţă — ira zoiuri — şî tresşm d'i pă zoi pă zoi. Aşş n'e-o trecut, pînă-o trecut d'e-aia lăture, şî i-am dat o coroană, ş-am trecut, ş-am ven'it păn la Beserica Albă. D'e-acolo, n'e-am suit pă tren — numa d'e-acolo — ş-am ven'it la T'imişoara, şî Lugoj, am ven'it Făjet, Poiana Răk'iţşlii.
     Azung, d'e-am venit numa în azunu Crăciunului. Atunci, vin acasă, încă mă-mvaţă — io şî t'inăr — pi la goană. Că găsăsc aici on ungur la noi: tomna aic ira căsîle, un'e-aţ dumn'eavoastă la funiculariu ăla, la căs. Ira iei d'i pază, o fost aic. Ei, cîn mă vşd'e iei:
     —  Iot'e, Moise, iară.
     Pusese — am plecat amîndoi, şî iei, da iei o fost reviţăr la lin'ie. Dăm noi:
     —  Hai, mă, la vînătoare !
     Io avşin n'işt'e, sizmele-şlea d'i la ăla, strîmt'e, frumoase, făcut'e. Le luai în pisoare, trăsăi n'işt'e tolobon'i d'e-a noşt'i d'-eşt'ia groş. Şî n'e dusem la vînătoare.
     —  Ă ! n-am puşcă !
     —  Lasă, o luom d'e-aic.
291
    Că tăt'e puşt'ile s-aflasă — vez, atuncea în vrajbă, tă natu are puşcă — av§ tăz puşt'i p-aic. Iau d'e-aic d'in bătrîn'i on vesin. Mere-un pădurar', doi pădurari. M-dau şî mie o puşcă cu cap. Mă duc-aco la vînătoare. Spun'e:
    —  Mereţ la iazuri.
    Audp-aco pi la vale că strigă la min'e:
    —  Ţîn'i-t'e, mă ! Ţîn'i-te, ţîn'i-t'e, mă !
    Iacă vin'e on porc mare, cu uok'ii pă min'e. Mă uit. Vin'e şî stă, să uită la min'e ! Io trag: nu să slobozi puşca aia cu cap. Trag cu aia Deven'i: nu să sloboad'e. Apucă porcu cu fuga p-aco în vale, să duce.
    «Ăi — zîc — tu-ţ aia ş-aia a tş ! »
    —  Mă ! A cui i puşca?
    Iera unu Trucă.
    —  Tu-ţ aia ş-aia a tş, cu puşcă cu tăt.
    Auzii d'i la vale d'i min'e-acolo p-om pădurariu — pă unu, tata la unu — zos aisea: pac ! pac ! Nq, porcu să dusă. Cur aclo la bătrîn. Bătrînu ira bătrîn: ira d'i vo, cam — măi bătrîn ca min'e — ira d'e vo şaizăc d'e an'i. Iau puşca d'i la bătrîn, ş-o iau p-acolo în vale, du-t'e 1 Cîn azung aco mai d'i la um părău, îm vale, iacă porcu mn'eu 1-azunje un căpău: ţîn'e d'i iei, mai să luptă cu iei. Dau şî puse, omor porcu — îl lovisă bătrînu o ţîră înt-on picior — da io dau cu plumb, şî moare porcu. Il luom, ven'im acasă, strînjem tăt. Cum să-l duâem? Hai să-l dusem noi pă lojă, c-aşă ira atunci. îl ducem aşă în trei, trajem d'i iei tăt. Tunăm într-on părău, ven'im cu iei şî tăt patru ven'im — luom cît'e boate-ş ven'im cu iei. Apa iera zoită, frig la Crăsun. îl pun patru ins pă — n'e pun'em: odată patru, odată patru-1 dusem — şî trec, să treacă păstă apă. Punt'e nu să ved§. Şî noi, io mai d'inăpoi.
    —  Ia mă — zîc — voi meieţ ca hei d'in călindar !
    Şt'i că ira t'ipărit, cu porcu, în călindar 1 Să rupsă g'iaţa cu iei, să dusă îm mumă-sî porcu-aco în apă ! D'e-abia i-am scos d'e-acolo. Trajem d'i iei, ven'im pîn-acasă, fălos toz bin'e, mă ! Aisea ţînea unu crîjmă, unu Sărăpet, n'e băgăm la iei. Că încă lăsăm porcu în drum, co-n drum, să mai miră
292
tăţ la iei — că mai ira o ţîră păn-astară — co să miră d'e iei:
    —  Mă ! se porc omorîră ahăşt'ia !
    Ven'im acasă, fasem ais, bem tăţ, ven'im împărţîm porcu.
    N9, trese az, trese mîn'e. E 1 ieu iram la sorî-mea — soră m-aveam — săracă. Ia făcusă pintru iş, io cătană. Tăţ ailalţ copii să-mbrăca, io mă-mbrăc cu dracu: n-am n'imic ! Numa dracu. Mă, apă io-s sărac d'i tăt!
    —  Tu, sorî-mea ! Pă dăm şî mie d'i la...
    —      D'i un'e? Pă d'e un'e? N-avem, iot'e-am făcu pintru min'e, şî...
    Iera o babă aicea, pă scamnu asta — da nu ira căşile şşt'ea, alta casă ira — mă du la baba. Ira soră cu mama — mama murise — şî baba ira, avea unu şk'iop, Poiană Mihai, o fost în Bozn'ia, atunc măi, năint'e, opt an'i o cătăn'it, şt'ia tri limbi. Vin aic la iei.
    —  Moşule ! Moşule !
    -Ce?
    —      Dă-m şi mie ceva să mă-mbrac, on laibăr a metale. Mi-i ruşin'e să mă duc aşş zdremţos — zîc — şî ieu — zîc. — Uit'e-i, la Crăsun, mă duc şî io aşă şvab-ntră hăia copii.
    —  Vină, unk'iule, la min'e ! — Poiană Mihai.
    Im dă un laibăr d'-ela mare, făcut larg — aşă umbla atunci, nu umbla cu căputuri ca noi — i put'şi băga capu pă un'i baj mîna ! Tă-ntr-ăşt'ia tolobon'i tra şî papuci — avşm io cizmele şlea — trag io pă, fălos şî io ! — merg şî io-ntră iei. N-are pălărie bătrînu. Iau o pălărie popească — îm dă bătrînu: avea o pălărie cu peşă, băga pipa — ira nşă.
    Bătrînu zîce:
    —      Ia-o ! Ieu iau ha vek'e, ia cu peş: ai, fălos ! pun o peană în pălărie. Mă du şi ieu acolo pi la zoc, pi la eia. Păi dă în stînga, dă în d'ireapta. Tăţ măi fălos, tăz bogaţ, tăs făcş. Io n-am n'imic! Măi, se să fac, mă, bată-vă Dumn'ezo !
    Nu n'imic ! Io, ca omu, îm iau o puşcă: acum puşcă tăt îm trăbă. Da mă duc ais la unu, şî o puşcă bună. Iau o puşcă
293
— pă vreme-aia atuns i dau şept'esprese coroan'e pă puşcă — puşcă bună. Iau puşca, fălos cu puşc-aia. Merem p-aicea. Aicea, baba asta cari ira aicea:
     —       Uit'e, mă ! Io, dacă îm dai tu miie seva, io fac contrat aisea p-avere, pă pămîntu ăsta.
     —   Pă io ce să-z dau? Ameţala să t'e lovească, babă! Iera o haia cîrnă.
     —   Dacă nu, o dau lu frat'i-to !
     Avşm un frat'e.
     —   Dă-o lu frat'ile !
     Frat'ile ira numa d'i pă tată. Apă mere, trese. Io nu-m dau sama d'e-avere, îm dau sama să mă duc după dos...
lnf. Săracu Moise; Poiana Răchiţelii—Hunedoara; culeg. C. B., la 12 noiem. 1951; transe. O. B.; durata: 45'; A.I.F. I. 11.248.
   POVESTIRE DIN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL
    In războiu d'in o mie nguă sut'e patrusprăzece, s-o făcut o mobilizare. Ş-aşa că io m-am zgod'it om d'e dgăză şî ob d'e an'i. Am porn'it la bătaie. Şî n'e-am dus, n'e-am dus pă frunt ş-am şăzut pă frunt patrusprăzece lun'i d'e zîle. După patrusprăzece lun'i d'e zîle, m-o răn'it pin uok'iu-ăl sting pin cap, ş-am picat mort, adica amurţît. M-o luat sanitarii şî m-or dus înt-on işpitar' ş-acolo an stat zece zîle amorţit. După zece zîle, or fost aco n'işt'e tunuri d'e pază a işpitariu-lui ş-or puşcat după-on airoplan a dujmanului. Şî pin puşcă-turile-elea m-am trezit. Cîn m-an trezît, am foz băgat aco înt-on işpitar, da am fos pă o salteauă aşa zos. Cîn am sărit, am luat salteaua-m braţă şî m-am dus pintră paturi în uşă. Cîn am fos să ies pă uşă, m-am întîlnit cu on ungur şî m-o-ntrebat ungureşt'e că unde merg? Io am spus că:
    —  Nu şt'iu un'e merg!
    —  Hovq mez mggan?1)
    —  En nem tud hovţ> mez !2)
    —  N<? g'erş viso ! 3)
    Mă k'emă năpoie, să-ntorc năpoie. Mă dusă şî pusăi salteaua zos şî mă-ntreabă că mă dgre capu şî ce mai şt'iu io asiia. Zîc:
    —      Nu ieste un rumîn aisa, că io nu şt'iu bin'e ungureşt'e — zîc — să vorbes rumîn'eşt'e ?
    —  Ba ieste.
    Tuns ven'i on rumîn şî ded'e mina cu min'e.
    —  Servus, frat'e, t'e-ai sculat?
') Unde mergi dumneata? 2) Nu ştiu unde merg! 3) Vino înapoi.
295
    —  Sçrvus ! Sculat !
    Da io nu şt'iam că ée sculat îi ala, că io n-am şt'iut d'e un'e-am azuns acolo, n'ij n-am şt'iut un'e mi-s. Vorbin cu ahăla, ven'i altu.
    —  Sçrvus, frat'e, t'e-ai sculat !
    —  Sculat !
    —      Domnule — zîc — văd că ies seva mai mare — văzui că ăla-i seva domn, zîc — se-i aisea d'e nu să vçd'e? Numa ieu nu văd ais, o tătă lumea nu vçd'e ?
    —  Apăi — ise — nu şt'i ?
Zîc:
    — Io nu şt'iu — zîc — m-oi fi tăiat, m-oi fi lovit, m-oi fi... Da-m părerea mş iera că îz mort ş-îs pă haia lume, aşa-m suna mie-n cap.
    —      Apăi — ise — adă-ţ amint'e: n-ai plecat odată d'e-acas, ţ-ai luat rămaz bun d'i la hei d'e-acasă?
    Atunj mă gîn'i, cum plecăm noi ais cătă N'edçra la dru-mu-ăl d'e merem cătă N'edçra şî m-adusăi amint'e că m-am luat rămaz bun ais în cîmp d'i la muiçre şî m-an duz la bătaie.
    —    — apă — zîc io-s uorb d'i la bătaie.
    —     Da — ice — vez că şt'i? — ăla o fost on doctor, ce — vez că şt'i ?
Zîc:
    —  M-adusăi amint'e !
    —  Apă flămînd ieşt'i ?
    —  Flămînd !
D'e loc mînă pă unu şî m-adusă o şaică cu mîncare — cum an zîz noi atunsea pă vremea aia — n'işt'e găluşt'e cu carn'e-aşă cu-aluaturi d'-çstea şî cu carn'e. O mîncai şezîn în pisçre.
    —  Apă — ise — mai mîncare-ai ?
    —  Mai mînca !
    Tunz mai mînă şî mai m-adusă o porţîie d'e cafei, ş-o coarnă, o jamnă. Mîncai ş-ahaia. Da va mai mînca !
    —  Mai mîncare-ai ?
296
    Atuns mn'i să făcu o ruşîn'e că mîncai cît doi Qmen'i, să mai mine. Zîc:
    —  Nu mai mine acuma — zîc — n-aj mai mînca.
Aşş că:
    —  Nq — ice — culcă-t'e zos, că mîn'e meri d'e-ais.
    M-o pus pă strujac şî, dacă m-am pus pă strujac, io, unu să văita că mçre-acolô, iară răn'it. Mie-m ven'isă că i-am dat —■ cum zîsçm noi la ban'i atuns — zçée zloţ la ahăla să mi-i şk'imbe, şî nu mi i-o mai dat. Tăt zîsçm că să-m dşiş ban'ii. Zîcîn aşa, am adurmit. Cîn m-am pomenit — o fost unu d'e-ais d'e cătă, d'i la Vin'erea, Iiuon i-o foz numele.
    —  A se-i, On'eşan ? Ala d'i i-ai dat tu ban'ii, o murit.
    —      Apă dac-o murit, şî io mor, da cum rabdă iei d'e lume, şî io răbd d'e ban'ii eia.
    Aşş că am adurmit iară. N-am şt'iut n'imic pîn d'imi-n'eaţa în haia zî, cîn o fi fost, or ven'it doi ins şî m-or luat d'e-o mînă — unu d'e-o mînă, unu d'e alta — şî m-or suit p-om motor şî m-or trimez d'e-acolo — da or trimez mai pă mult, nu numa pă min'e, numa vez, o ven'it ştramporţu.
    Dacă m-o suit pă motor, mă durş capu, nu put'şm să stau pă motor-acolo am fos cu jărman'ii, pă motor. Da n'e-o fi duz d'epart'e, că n'e-o dat d'e mîncare. Io nu put'çm să mînc, că iera tri rînduri d'e paturi aşa unu pă altu, numa put'çi să stai în dungă, o pă spat'e. âe să fac? Da nu, ştişm io n'emţăşt'e, da cum să d'imise pita în cafei, nu st'içm. Io asç nu-1 put'şm mînca. Cerui la iei pita ş-îi dăd'ei şaica, şî dimicai ieu. ţi, atuns văzu că se vreau io, o dimică ş-apoi atùnê am putut-o mînca cu lingura. Tătă aşă m-o luat şî m-o dat, pîn-am azuns înt-alt oraş. Cîn am azuns acolo, m-o pus pă pat. Se să vez acolo? Tăt ven'ç n'eşt'e dQmn'e-acolo şî, să mă lçge, se şt'iu io se vrş să facă cu min'e — tă bîzăia la min'e-acolô. Io mi s-o făcut o âudă. Am prins a le sudui, că ée-au cu min'e, şî se.
    —  I£a, vă bat, vă hăla.
    Ăla strîgă pă min'e:
297
    —   Da se-i, On'eşan?
    —      Da — zîc — n'eşt'e curve d'e dçmn'e — zîc — nu şt'iu se tăt au cu — n'işt'e curve d'e muieri nu şt'iu ce au cu min'e, tăt bîzăie la min'e.
    IJç, altu isş:
    —   Tu d'e un'e-1 cunoş pă-ala, mă?
    Icş:
    —      O fos cu min'e în Sclon'ic în işpitar' ş-am fos cu patu lingă iei, şî vez c-acuma-i, îi şî uorb, şî şî norozçst'e.
    Io atunsa mă gînd'i:
    « Eei, săracu d'e min'e, Domn'e ! Şî uorb, şî nărod ! » M-am susit — să iertat — pă folç şî m-am pus pă plîns. Tăt am plîns aco pîn-am adurmit, n-am mai şt'iut n'imica.
    M-or luat şî m-or duz la maşînă şî m-or suit pă marşînă şî m-or dus în Ţara N'emţască, înt-on işpitar, înt-on oraş d'e i-or zîs Iegăndorf. Acolo, an şăzut şasă lun'i. D'e-acolo, am scris cart'e-acasă, şî m-o făcut d'e-aisea serere şî m-o trimes în Vena. D'im Vena nu m-o primit, m-o trimes îm Pesta, că orbii d'in, ad'ica răn'iţî d'in Ard'eal şî d'in Ungaria or fost îm Pesta, şî hăi d'in Austria or fost îm Vena. M-o adus ăla pînă-m Pesta ş-îm Pesta m-o ţînut on an şî sçpt'e lun'i. Da, aco să-nvăţăm să lucrăm.
    —      Io nu mai lucru, io am lucrat pîn-am fos sănătos, acuma uărb nu mai, se să lucru? Io om orb ce să lucru? Nu pos să lucru n'imic.
    —      Apă avem noi aisea un fçl d'e mesăriie care pot să lucre şî uărbii. Şî uomu, pintu-aia să nu t'e superi că îmveţ mesăriie, că pintu aia, tăt capeţ pinzie, da, vez, trăbă să-z baz on gînd în cap, c-om ban căşt'igat d'e mîna tç îl folosăj mai bin'e ca ăla care-1 capeţ d'e pinzie, că pinzia o capeţ lunare, da dacă fas cu mîna seva fas zîln'ic.
    —      Domnule, io nu fac n'imica pînă-m das calea să mă duc acasă, că io d'e-atuns d'in nguă sut'e patrusprăzese am plecat d'e-acasă — ş-atunsea iera pin şasprăzeş — şi io păn mă duc acasă, nu vreau să-mvăţ n'imic, n'ij nu fac n'imica.
298
    —      Apăi meri! T'e duz la domnu obîrlainăt acolo, şî fase, şî t'e duz la urlâv pa ob zîle.
    Mă duc la obîrlainătu, zîce că io acu am ven'it, nu-m dă urlâv. No, n-am ce să mai fac. Am spus cătă altu care-o foz mai bătrîn d'e acolo.
    —      Mă — ice — lasă, că sînt n'eşt'e dgmn'e ais — ise — alea zîc « Iggzggtongg'iceagoş » 4) şî cîn vin glea, spun ieu, ş-atunsea — ise — alea-z dau.
    Cîn o fost în haia zî, or vin'it dgmn'ele glea şî o ven'it aco la cănţălarie, hăla m-o luat şî m-o dus, c-o şt'iut rîndu aco la cănţălarie. M-am cerut urlâv la ahglea, consed cum zîc acu. D'e loc, pînă sara, m-o şî făcut şî sara la nguă seasuri, m-o şî trimez la tren. Am ven'it — m-o dat în samă pă tren la călăuzi eia care-s pă tren şî ăia m-or adus pînă-n N'edgra. In N'edgră, am găsît o muiere d'in G'elari şî m-an legat d'e ig ş-am ven'it în oraş la um birt acolo — avem noi om birt aco care trăzgm aco-i zîseam «la Ţucărbgrti». Acolo tăd'euna iera gmen'i d'e la noi. An găsît o babă d'e-aisea, numa o babă an găsît acolo, d'e la noi. Ng, an şăzut acolo pîn d'imin'eaţa. D'imin'eaţa, o ven'it om poliţgr d'i la casa oraşului şî or spus că iac-o ven'it on uom orb d'i la âerbăl, şî n-are sin'e-1 duse-acasă — baba aia nu mă put'g duse.
    —      Apăi să-l adus, babo, la noi la cănţălarie la casa oraşului, că îi fasem rînd d'e-acolo să ducă cu car d'e foş-pont — da avgm io ş-în scris d'im Pesta, şt'i, să mă ducă cu car d'e foşpont.
    Vorbin acolo cu căpitanu oraşului, iacătă zî:
    —      Domnule căpitan — zîc — igste-om poştar d'i la noi d'e vin'e cu poşta az — cum o foz zoia, cred că — şî ăla vin'e zoia după poştă — zîc — întrebaţ la poştă, n-o fi acolo.
    întreabă la poştă, spun'e c-acu-i poştariu d'i la Serbăl ais. Haiducu d'i la casa oraşului o mai găsît pă unu d'e-aij d'in sat, o adus şî p-ahăla. Ăla vin'e şî dă mîna cu min'i şî vorbeşt'e cu min'i şî nu-1 cunoscu.
     4) Domnul director.
299
    —    Mă, da sin'e ieşt'i ?
    —    G'iorg'e !
A iei o foz ven'it d'in âerişor aisea zun'ere. Io mă gîn'ii la gmen'i d'e-a noşt'i, d'e iei m-am zoitat.
   — Mă — ise — z G'iorg'e Ban.
Atuns îl cunoscui. Zisă căpitanu oraşului.
    —    Da — ice — t'e legi să-l dus acasă?
    —    Ce-1 duc, să şt'iu că-1 duc ş-în circă.
    In N'edgra n-o mai foz n'is-o căruţă cu cai, n-o avut şî cu sin'i să mă trimeată. M-o dus pă măşînă păn la Găvăjd'iie, d'e la Găvăjd'iie am ven'it pă zos.
Inf. Oneşan Alexandru—Şendeâ din Cerbăl—Hunedoara; culeg. O. B. în 19 iulie 1960; transe. O. B.; durata: 12'45"; A.I.F., mg 1720 b.
                   POVESTIRE DESPRE FRONT
    M-o puşcat, m-o rînit. Am pk'ica gios ieu. Apăi, da ! apăi o pk'icat fehomnogiu x): o zîs:
    —   Meneg hatro şg tuz mgni, lelegeni cgps meg eter 2) — ice.
    Atunci şî iei o căpătat. S-o-mburdat în gios. Apăi, o
strigat:
    —   Sanites ! Sanites 1
    Ş-apăi saniteţî i-o jăbăluit de bani mai nainte, apăi i-o legat. Apăi io, io m-am tras pînă-n decung, apăi m-o legat pi la mină 3) cu-orce cîrpe de-ale, fetişuri, ş-apăi m-an traz apăi aşă pe pîntece îm patru picigre, pin decung. Şî am coborî gios tă-tă-tăt t'ină, şî sfîrticat aşă şî, ceia o ţîpurit pe-acolo şî s-o văietat pe-acolo pe gios. Care l-o legat mai iute, o trăit ş-o g'ini cu mîna legată-n grumadz, care nu l-o putu lega iut'e-o murit acolo d'e frig, o-ng'eţat, c-o foz neaua mare pînă-m brîu, şî frig mare. Apăi am g'init la hirplaţ, apăi, departe sub neşte dealuri. Apăi o spus că dzîce, un căpitan, cătă fiuor-voş, zîce:
    —   Aiesta, domnule fiorvoş 4) — zîce — iei s-o spus puşcat.
    —   Da cum?
    —   Tătă mîna-i plină de prav.
    —      Ng spală-1 bine — ice — cu tri ape — ice — şî ticăzuig pravu şî-1 adă la mine.
   Apăi, l-o spălat cu tri ape, apăi l-o cotat 5) răgămenţorvoş apoi:
    —   Da de-i de-aiesta de-a nos prav 1
                                            l) Locotenentul. •) Mă duc înapoi — şi dacă poţi să te duci, primeşti încă o
                                       dată să mănînci iarbă. 3) Pov. arată spre mîna dreaptă. *) Medic şef. *) Pov.
se uită la palma stîngă.
301
    —  Ba nu ! — ice căpitanu cela.
    —      D-apăi — zice — cum te-o puşcat aşă de-aprgpe? Ce ies? mgg'iar VQg'i?
    Nu dzîc nimnica.
    —  Daici?
    Nu dzîc nimic.
    —  Ruti ?
    Nu zîc nimic.
    —  Mă ! Rumîn iej ?
    —  Rumîn ! — dzîc.
    —      D-apă cum te-o puşcat aşă de-aprgpe — ice — ţî plină mîna de...
    —      Da cum nu m-a puşca — zîc — că m-o minat în şturm — c-am fos şturmpat alion—ne-o minat în şturm di pîn la iei, apă o fo tri şformuri de rus aşă de des ca degetele 6). Apăi numa n-o vrut iei să mă puste, c-o putu mg om mn'ilion de glgnz-m mine. Da o puşca ş-în sus, ş-îm pămînt, şî cum o putut.
    D-apăi unu din flanc, aşă ca di colo 7), din latu, din şfgrm, o socoti că mi-a da peste ţăg'ia puştii. Cîn am sosît la ii, cum fo culcaţ în neauă, ni s-o scula patru îm pk'icigre, ş-o lăsat puşt'ile giosu-n neauă, s-o scula ş-o ţinu mînur'le-aşă 8), cu spatele cătă mine. Atuncea s-o-ntQrce grecare şî mă străpunge cu grce bagnetă. L-am alăn'it cu puşca aşă la ca, la curu lor. Da unu ca d'i colo o socotit.
    —  Io-i dau una peste ţăg'ia puştii! Rgp !
    Atunci o şî sărit ţgg'ile d'i la puşcă tătă de-a mînă, numa capătu patului 9) mi-o rămas şî iş dinapoi. Atunci-am sîmţît că mg ca o frigare d'e foc pin dggetele-aigste.
    —  Io-io-io-io-io !10)
    Şî m-am îmburda gios. Ş-am umbla cu mîna stîngă după ţăgile de de ribolderului şî le-an descăţa de imberşung, şî l-am ţîpa de pe mine, că iera plin borneu de propeticuri. L-am ţîpat gios11) ş-am ţîpurit. Fihomnogiu:
                                 6) Pov. alătură palmele. 7) Pov. arată spre dreapta, cu dreapta. 8) Pov.
ridică mîinile în sus. 9) Pov. schiţează cum se rezema, în stînga, proptit în ceva.
10) Pov. agită dreapta. u) Pov. arată spre stînga, cu stînga.
302
    —      Du-te — ice — înapoi, de te poţ, să nu capez mai o dată!
    Cîn gată de grăit, să ş-îmbgrdă şî iei. Ş-apoi ţîpure-acolo. Apăi io m-am tras în decung.
    —      Mereţ, măi, unu — zîc — la fihomnoj, iacă-i puşcat pint-amîndguă pk'icigrele, şî ies tă sîngele din iei.
    —      Să h'ie şî tata — ice — nu mă duc, nu scot capu, că — ice—m-or, mn'i-a sări capu — ice — dac-oi scoate capu din decungu.
    Dzîc:
    —      Nu ! să şî dug ruşî. Că cînd am fo pe ţărmur'le decun-gului să mă-mburd12) în decung în cap, am ţîpat uok'ii înapoi, ş-am văzu că s-o scula ruşî tăs, s-oo dus pe poiană-ncolo, cătă răsărit, cătă ii. Dzîc: — Să duc ruşî !
    —  Nu cred io ! — ice.
    Muri homnogiu. Ng g'ini pînă-i lumea, c-o ieşi sîngele din iei, iei n-o cutezat a ieşî iute din decungu.Dac-o ieşît din decung apăi i-o jăbălui de bani, co la jăburi că care cîz bani are. Strînz banii aceia de grgză. Da ! Apă uo murit acolo, că şî care-o vu trăi, c-o ieşî sîngele, tă l-o scos frigu tă sîngele din iei. Apăi, dacă ne-am dat, bolnag'i aşă, cu halubele tăt'e fripte, în damf, cum am nimeri di colo di pin tină, di pin Cărpaţ. Apăi tăs forn'oş — ş-aşă, cu halubele tăte zbîrcite, şî tină, şî, arsă, da. Apăi, colo, în Cgşa, ne-o ş-adus vo cîteva cară de haine nguă. Ău, c-alea n'e plac ! Tare mîndre halube ! N'e-o-mbrăcat. D-apîi ce-om fa apoi? Apăi ne-mbrăcăm noi. IjlŞ ! După-amiadzădz, apăi după halube, şî g'in vo cîteva care de puşti di cele cu uon glonţ, neşte hornuri, neşte pari mari, da tare grgsă la ţăg'ie, şî lungi, cu uon cocoş13). Hop !
    —      Ng ! Tăt omu să prindă-o puşcă s-o puie la capătu patului în cui.
    —      Da cum-oi prinde-o, că nu mă poş niş încălţa, cu uo mînă, cu una nu poş umbla de...
                                 12) Pov. se apleacă spre stînga. ia) Pov. schiţează tragerea înapoi a cocoşului,
cu degetul mare drept.
303
    —      Păi nu trabă să pus cu iş, numa s-o ai la capătu patului14).
    —  Nu-m trabă 1 Nu prind.
    Nq apăi strîgă-altu, apăi c-acela:
    —      D-apă io cu om pk'icior, că nu mă poşîn dQuă bot'e 15), în furci — îmblă cu işle susuuori — io poş purta puşcă? Că nu, nu-s numa cu om pk'icior, nu mă poj duce.
    —      Că nu trabă să pus cu iş, numa să o-ai la capătu patului!
    Nu iş nime puşcă. Bin'e. Pune postu lingă işle. Mîni dimineaţă, haida o grămadă de doftori, cu motoru. Stau la capătu bărăcilor — amu-n tri bărăci — ne strigă pe nume.
    —  Nq, d-apăi di ce n-ai prins tu?
    —      Da cum-oi? Nu poş, că niş încălţa16) nu mă poş, că-s cu uo mină.
    —      D-apăi că nu-i hşli să pus cu ie, numa să uo ai acol la capătu patului în cui.
    Dac-apăi... nQ, şi pe tăţ aşă, pe n'ime nu-1 iş, că nu pQte, uo nu-i bun, şi cu pk'icior, şi cu mina. Nq, şi să duc. Amu luăm cîte-on h'ier de-alea şi ne dă un strajămeşter cîte-o cură la iş, şi uo acîţăm curaua d'e iş, şi uo pun'em la capătu patului17).
    —  Pi! Bată-t'e Dumn'edzo, spurcată !
    Ne-o acîţăm la capătu patului. Şăd acolo, şăd acolo vo tri zîle. Nqq ! Ş-avem ştire la meazăngpte.
    —  Fşl, şmbşrşk ! Fşl ! Tşişş fşlsşrşlni ţQC-pQC !18)
    —  Io-io-io-io-io 1
    Ne sculăm. Dacă altu nu-ş pQt'e lua borneu, io trăbă să-i mai agiutăm, altu. Altu nu-ş pQte duce puşca, trăbă să i-o ducem altu-afară. Pe cîn ieşîm afară acolo-s vo dQăză ş-optu de treni în uliţă tăte-ncărcate cu helmezîş, cu propet'ic, ce trabă. Acolo-i banda cea mare, a, ca la noi, fedeaule cşle, steaguri, zaslău pataliuonului. Strîgă ezrşdeşu:
                                           14) Pov. arată spre stînga, cu stînga. 1#) Pov. duce mîinile spre subţiori.
                                      le) Pov. arată spre picior, cu stînga. 17) Pov. schiţează rezemarea, cu stînga.
18) Sus, oameni, sus, cu tot echipamentul.
304
    —      IJlşio sazod ! ţjllore ! Maşodic sazod 1 Utan Harmodic: Utan I Ngg'igdic: utan!19)
    Noi atunş ne fa, punem tăz dup-olaltă, Harmodic la noi...
    —  Zaslogiere ! iobrg nis !20)
    Ţipăm capu la iei, n'e uităm după iei. Şî să duce pin la capăt. Gîndu-i la capăt:
    —  Zasoloi! Indu-i21) !
    Vum ! Vum ! Vu-vu-vum ! Tri-li-igi, dai-dai! cu fedeaule şî cu trîmbg'iţele ! Şî haida, ştiopk'ii-n cîte-n dguă bot'e 22) şî, nq şî ceia cu mînur'le cu ketişu-n grumadz, puşca de-a umăr, aşă ca um par, că care cum o pgt'e, ducă-o cum o-a duce. Haidă pînă-n Cgşa la geizăş în oraş !
    Pe cîn sosîm în mn'ijlocu oraşului, hai că tă-tă-tăt geizăşu i-nstruţa cu frunză d'e gorun şî cu flori. Acg-i-agust.
    —  Fgl!
    Suflă trîmbiţaşu: Fgl, salgni!23)
    Suim sus acolo triză ş şasă, patruzăj, cîţ încăpem înt-o vagon. Cîn săm gata, suflă conddctoru uodată şî sus, fel de min'e, haidaa! Haida ! o dzî ş-o ngpte pîn la Pgş. La Pgşt, cîn sosîm a dgua dzî dimineaţa, ne-aşteaptă cu cavei. Bem. Coborîm giosu, n'e dau cavei în ciaice, şî bem. Suim sus iară.
    —  Fgl, salgni!
    Ng, o şî ig-n giosu. Ng amu merem la Italia, merein la Italia. Dzîc:
    —      leu v-oi spune de-om mg la Italia, că—dzîc—om mg pingă Dunăre-n gioz, de nu — dzîc — de nu merem pingă Dunăre-n gios, apîi — dzîc — om mg la Sîrbg'ia, de-om da hois.
    Numa cîn săm în capătu Peştului, o şî pîrăie hois g'eiză-şu-ncg... 24)
    1#) Compania întîia! înainte! Apoi compania a doua! Apoi compania a treia ! Apoi compania a patra ! ao) Pov. întoarce capul spre dreapta cu o mişcare zvîcnită: — Batalion, pentru onor spre stînga! ai) Companie, înainte marş! *•) Pov. duce mîinile spre subţiori. 83) îmbarcarea ! a*) Pov. arată spre dreapta, cu dreapta.
305
    —  - q i Amu — dzîc — merem în Sîrbg'ia.
    Şî ne-o dus în Sîrbia apoi. Cînd am fost, ei, iară-o dzî ş-o ngpt'e pînă la Sava, la Zimon, lîngă Belgrâdu sîrbului, acolo ne-o puz giosu. Acolo o foz gata vaporu, on vapor mare mn'i-nunat. Că podu cel de h/ier o fo spart, bombăluit, tăt o sărit 25). Ne-o pus pe vapor apăi tăt'e dguză şî uop de trene, şî dgăspre-ce sut'e d'e ugmeni, um patalion, on zaslogi de cotune, şî ne-o trecutu-m Belgrad, duminecă sara. Ş-o fost, mîni dimineaţă, o foz luni, o fost glşo septgmbgr. Ş-am avut plată d'e bani, dzece zlot buni, tăt fecioru.
    —  Hă măi, d-apăi pe cîtă vreme-avem?
    Ng apăi spune-om fehomngg'i.
    —  Aieştia — zîce-s numa-s pe zece zîle.
    Apăi tare bine, că nu căpătăm pe zece zîle, numai şgptezăj de griţari în ţară-aic; acolo umbla un zlot de tătă dzua, dac-am trecutu-n Sîrbg'ia.
    Ng apăi, mînem acolo pin, în lăcaşuri nu-i n'ime, numa oraşu puşti. N'ime ! Niş cotună, nic sîrbi26), nij domn'i, n'iş n'ime. Ng, apăi mînem acolo. Apăi dimineaţa ne sculăm — cgia o fo sîmbătă sara — da duminecă dimineaţă ne sculăm. Căpătăm cavei şî merem pin uoraş pi la bolduri. Tăte-s deşk'ise boldur'le pline de neggţă şî... Apîi igste încă-unu d'i la noi, apăi tăt alg kiskineauă, zadie, că — ice — cînd a g'in'i acasă, a duce la femgie.
    —      Lasă-le — zîcu — n sărăcie, că nu-z vez casa şohan ! Lasă-le — zîcu-m.
    Stă căpitanu.
    —  Da ce faj măi Mălan?
    —      I£, c-apăi, domnule căpitan, că mn'i-a — c-o fo căpitanu din Timn'işoara, de rumîn. — C-apîi, domnule căpitan, că mn'i-aleg — dzîce — că tare mîndre pănuri-s — ice — că mn'i-oiduce-acasă la femeie—ice—de kişkineu şî de zadie—ice.
    —      Ho, Dgmne, Dgmne, sărace ! — ice — că niş propeticu cîtu-1 ai îm bornei — ice — nu li-iduce 27) ice — ai grijă ! ş-ala
                                îB) Pov. subliniază, cu stingă. 2e) Pov. subliniază, cu stingă. *7) Pov. neagă,
dînd din cap.
306
li-i ţipa gios — ice. — Da nu umbla cu dracu, cu cîrpe ! — IeL — N-a mai poz lua de-acgle — ice — tăt'e valu^*'le-şlea, că nu te-apără nime, da — ice — nu li-i duce, ce li-i arunca pin oraş.
    Aşa uo şî fost. Tătu le-o dus, tă le-o dus în vo cinşprşce zîle. Cîn o fo la cinsprşce zile, o descătărămat borneu şî uo aruncat pe gios. Şî dim pk'ita care-o avut şî dint-alte halube, că nu-am pututu mş, c-o fo t'ină pînă-m brîu28), aşă că-n Sîrb-g'ia nu-s pk'etrite drumur'le, numa de-o lat de late. Da pin tină, c-o fo fgstă nişte ploi tare mari, aşş grşle ploi — grşle cum o fost dzîlele-şste dguă. Apă uo fost umblată cu torşagu muls. de-a noş cu sărsagu, c-o trecut înainte, de i-o fugări pe sîrbi. Apă o g'initu-napoi. Pî tăs-tă-tăţ iera t'ină, şî caii să băga pînă-n sk'inare.
    Nq apăi nişte căpitani de-acei de husari:
    — Ho i Ho i oreg — ice. — Oz oreg — dzîce moşu nost, căpitanu nos, c-o fos căpitan, şzrşdşşu de răzărvă-o fost, de şşptezăj de ai. Da uo agiutat iei, nu i-o fo musai să h'ie, da uo agiutat iei la ţară, că perisă ofiţîrii, ş-apă o socot'it că uo avu cinste, or avş cinste şî iei, iera şî sîmbrie mare.
    Ş-apăi tăt am mărs în tridzăj d'e dzîle. Pîn-am sosît la Ujîţa acolo d'i cătă Alban'ia. Apă la trizăj de dzîle, cînd o fo pe la unspredzece dzîle, patruzăj şî şasă o fo mort d'in dru-mu-ala care-o fo mai hodini, mai grei29) gmeni. Pu care-am fo mai săci, mai işori, acei-am rămaz, da numa-m patru pk'icigre-am ieşît-afară. Ş-acolo ne-o adus cu-on, cavei cu condirele să bem, pin opton'eaiuri pi-unde-am fost. Ş-apă ia d'i la vo optu zîle, apăi am prins a mai îmbla ş-îm pk'icigre, ş-aşă. Ş-apăi, apăi ni-o dat slujbă-apăi. Ş-apu am umbla pi la căs apăi, pe sate, a scrie iosaguri, marhă, cine ce are, pînă la găini şî gîşte: vacă, boi, porci, uăi, cai, capre. Am scris cine cîte are. Ş-apăi le-o rup tîrgu, lun'i şî vin'eri. Ş-apă bg'iraiele d'i la tăte satele dint-o uoraş, în tătă săptămîna, de dgu-ori o trebui să h'ie-acolo, duminecă-o trebui să h'ie-acolo, după
     28) Pov. duce stînga la brîu. 29) Pov. subliniază, mişcînd din umeri.
307
porunci, gioi să h'ie-acolo. Luni o fo tîrgu, vin'eri-o fo tîrgu, în tătă femeia o căpătat o ţîduliţă că i-o trimăs d'i la craisco-mîndo o ţîdulă că tu s-aduie doi boi la tîrgu pe luni. Iesta ş-aduie o vacă30), iasta s-aduie o giurincă. Ş-aşş că — nu că n-ai d'e vîndut, că dacă nu ai boii, numa la furcă-i duce I G-o spîndzurat, înt-on an de dzîle tăt o spînzurat! Care n-o ascultat poruncile, numa l-o tras sus la furcă. O fost acîţaule în capătu oraşului.
    Nq apă, o g'ini la tîrg, apîi dipt o vacă i-o dat tri zloz buni, dib doi boi şşpte sloz buni. Ş-apu o strîns gulile, mîna la om munte-a Stat'iborului, o fo munte-mpărătes tare mare, că dac-ai suit acolo pe vîr apîi cîtu-i lumea ai văzut cu uok'ii! tăt, tăt, tă poiană-o fost. Pă uo strîns gulii acolo. Ş-apă de-acolo o trimăs la geizăş cînd o fo hi, apăi o trimăs încQ la Peşt, apă o trimăs la Italia, la Rusia, unde-o fo hei d'e carn'e. Acolo i-o tă strîns la muntele-ala. Ş-api aşş că am păstrat acolo apăi tri ai şî şasă luni.
Inf. Feier Ion; Racşa, rn. Oaş; culeg. O. B.— Al. A,, la 4 iunie 1953; transe. O. B.; durata: 20'; A.I.F., I. 14100 (mg 319 a).
     80) Pov. subliniază, cu dreapta.
              POVESTIRE DIN TIMPUL RĂZBOIULUI
     în nguă sut'e patrusprăzgce, cîn o fo mobilizarea Ungarii — a ţării Ungarii — atuncia io n-am fo trecut patruză şî doi d'e ai — am foz numai pastă patruză şî unu. Io m-am dus acolo la ţara un'e n'e-o k'emat pă toţ. Ş-am avut o muigre frumoasă, şî săracă, n-o avut n'imica, numa io trăiam cu lucru mn'eu şî cu lucru iei. Dară ia — io an zîs cătă ia:
     —      Ng, acuma n'e ducem păntru ţară să luptăm: pîntru cin'e să lucru ? Pentru t'in'e, o pentru ţară ? I frumgsă ţara, o-i frumgsă tu?
     Ia o zîs că:
     —  Să lucri păntru min'e, ca-s frumgsă.
     Io am lucrat pentru ia c-o şi frumgsă. M-am dus acolo-m bătaie. Am luptat cu toat'e ţările, care un'e n'e-o poruncit. M-am dus ş-am făcut isprava. Aşa dară, sclujbaşî care-o rămasu-n ţară d'inlontru, jăndarii, şî bg'irău, şî notarăşu.şî domn'ii — a mea muigre o fo frumoasă, c-am luat-o numai pentru că-i frumoasă, şi dară iei o acăţat-o la lucrur'le sclabe, pentru că ia o gîn'it, ia s-o lăsat la iei: şî la ăla, şî la hăla, cum o zîs lumea, s-o-acăţat. Aşa dară, io odată stîn om cred'incios în lume, c-am gîn'it că ia nu să... cu n'ime, numai cu min'e. Acuma, ieu am vin'it d'i pă urlav d'i-acolo, d'in conced, puşcat pîm pk'icioare. Iei, bată-i Dumn'ezău lor, le-o păru rău d'e min'e c-am vin'it d'i-acolo, că iei îm... muierea frumoasă, şî cumsăcad'e acold. Da dac-o ...nu iera n'imica triaba. Cîn am vin'it acasă, am dat încă d'e-on jăndar', on şăf, care iei poat'e c-avea muiere, o şt'i-1 dracu că cum avea, că io am fost în zîlele scurt'e, ce-i în comună? Da iei — an Az\> d'e iei, nu şt'iam că cine — culcat p-o laiţă, iei cu capu-n
309
sus, ia cu capu-n jos, pk'icioarele le rîd'icase unu păstă altu — da ieu am crezut că k'iar s-o... bată-i Dumn'ezo ! Am vin'it acolo ş-am văzut că iei o făcu lucru ăla, iei mă iau încă pă min'e la răzbat'ere: hggp, că să nu-m bat muierea ! M-or luat pă min'e-atuncea cîn am vinit cu vejmint'ele-n spat'e, cu păduk'ii pă min'e, şî nu şt'iu ce, şî m-or duz la post. Şî acolo am avut noroc cu on şăf, ăla m-o sclobozît să-n spăl păduk'ii d'i pă min'e, să viu acasă.
    Cîn viu acasă, muiere nu-i, foc nu-i, gaz nu-i!
    « O omoară-t'e dracu, da un'e ies tu ? »
    Am avut doi boi, nu le-o dat n'ime d'e mîncare, nu le-o da n'ime nutreţ, mă duc să-m dau boii şî gata treaba !
    «Ăăău, vai d'e capu mn'eu, asta-i lume d'e plată, o-i lume d'e dobîndă?»
    Ama ce să fac io aicea? Că domn'ii mn'i-o dus muişrea, bată-i Dumn'ezău sfîntu, la lume rătăcită.
    Şî apăi io aşa am fost pînă-n zua d'e astăz.
Inf. Barb Todor; Bîrleşti— Cîmpeni; culeg. O. B. în 17 iunie 1950; transe. O. B.; A.I.F., fg 11485—6 a.
                               «riRsu»
    în o mie noă sute treize şi şase ieram baj la um proprietar din satu m'eu. Acest propietar cumpărase de la mojnenii din Kiojdu Mic um munte cu numele dă « Mălîia ».
    Neram dus acolo primăvara cu vite, cu uoi, cu vas, cu cai, cu tot ce trăieşte pe lingă stînă: şapte, uopt uameni personal sau cîţ om h'i fost noi, puate kiar şi zece, însă cîini ţiu minte perfect dă bine c-aveam doisprezece. Ce să vezi? Cum ne-am dus acolo, ligiuoi sălbatici, ca-m pădure: în dreapta, în stînga, însă dă stînă nu să puteau apropia din cauza cîinilor. Mai tîrziu, apruape de Sîmpietru, noi aveam în cireada vacilor um buhai, care iera dă vo tri sau patru ani. Buhaiu ăsta nu s-astîmpăra. Iei umbla şi pă la alte cireduri dă vas pă munţi. Să ducea nuaptea în dreapta, în stînga. La um momen dat s-a-întîlnit cu ursu-ntr-o nuapte şi l-a omorît. Dimineaţa, în spune un cioban cînd am băgat oile la uşă:
    —      Măi nea Giorge — zîce — io az nuapte am auzit un bou orăcăindă.
    —   Cum, măi Dumitre ?
    Ciobanu ăsta purta numele dă Dumitru Lupu din comuna Rîncezi.
    —      Da — zice — am auzit um bou, o vită orăcăind az nuapte.
    Imediat cînd ne-am uitat acolo în cireada boilor unde trăia juncu, juncu lipsea. în fine ! Ce să facem? Ciobanii a mîncat, a plecat cu uoile, că dimineaţa nu prea sîn liberi1).
    *) Pov. ezită la titlu: întîi propune « Păţania cu ursu », apoi observă: „aicea
(la microfon, n.c.) îi spun « Ursu» şi pă asta mi-aduc perfect aminte“.
    0 Pov. subliniază, cu dreapta.
311
Pînă să vie uoile la namiezi, io am văzut vo trei, patru cîini care venise la tîrlă, murdali pă bot, plini dă băligău. Să dusese cîinii şi mai mîncase şi iei din hoit acolo. Vine uoile la namiezi, mulgem uoili, le povestesc io la ciobani, ba şi iei mai îm povesteşte mie2) c-a mai văzut cîti-un cîine aşa sătul, mîncase carne. După ce mulgem uoile, dau k'iag la lapte, mîncăm, ce mă înţeleg io cu ciobanu-ăla care iera mai mare ca tot ?
    — Măi Dumitre, hai să dăm ruată p-aci pă izvuarel-şstea, pă su brazi încolo, încolo, puate gă găsim ceva din juncu. Gata ! Zis şi făcut. Am lăsa la tîrlă nişte băieţi unu care cunoştea fuarte bine, care l-am avut cinci ani mînător. Astăz să găseşte la firmă la Urziceni, la Siuon.
    Laz băiatu la stînă, îi dau în grijă să-nkege laptele dacă, să-l strîngă pă lapte dacă să-nk'iagă şi-o iau cu Dumitru Lupu p-um plai, urmărindă neşte cîini care să duceau la hoit-acolo. Iei înăintea mea, că iera mai tînăr ca mine, şi io în urma lui. Haida, haida, haida, haida.
    Iei era la vro zece metri înăintea mea. Cînd am ajuns îm plai şi cînd ne-a văzut ursu, ursu care durmea lîngă juncu unde îl omorîse pă june, rîcîisă alături dă june, numa sîngele-1 supsese dîn iei, şi dormea lîngă iei. Cînd ne-a văzut ursu, s-a ridicat în doă picioare şi-a-nceput a orăcăi! Ciobanu m'eu, Dumitru Lupu, n-a mai vănit înspre mine, şi-a da drumu dă-o cuastă păn neşte tîrşari şi nu l-am mai văzut. Io ieram mai bătrîn, nu puteam să fug ca iei. M-am întors repede înapoi, p-aceiaşi cărare pă unde urcasem şi ursu, în urma mea, tipa, tipa, tipa, tipa, la iei ca um măgar cînd ie-ncărcat cu samar.
    Am mers, am mers, însă iei tot mergea mereu, s-apropia de mine ! Dim mersu-ăsta m-am opri şi m-am lipit lîngă un fag groz, mare care-apruape nu-1 puteai cuprinde niş trei uoameni aşa grosime-avea. M-am dat imediat cu spatele la fag şi cu toporu-m mînă care l-aveam. Doi cîini strajnici care nu m-au părăsit, iei au stat totdeauna lîngă mine. Cînd m-am uitat la urs, s-a oprit şi ursu, n-a mai vinit 3) înspre mine, *)
     *) Pov. subliniază, cu dreapta. •) Pov. arată spre stînga, cu dreapta.
312
şi-am dat repede, imediat gură la cîini, clinii dacă-a văzut că io îi îmbărbătez, s-a repezit unu dîn iei ş-a zmuls o gură di păr din spatele curului dă la urs. Atuncea ursu-a-început a orăcăi şî n-a mai înăintat spre mine. Gata 1
     —  Ţure şî pune mîna pă iei!
     Iei s-a mai sucit, s-a mai învîrtit şi şi-a luat poteca înăpoi unde iera juncu omorît. D-acolea io am plecat şi-am luat-o pe cărare dă vale p-um plai, dă-i, dă-i, să mă las îm vale unde iera o gîrlă cum, care să numea apa Mălîii.
     Acolo apruape dă gîrlă mă-ntîlnes şî cu ceilanţi ciobani care-i aveam pă la vas, pă la sterpe, cu vo şapte, uopt cîini.
     -Ce-ai făcu, nea Giorge? Ce-ai păţit?
     —      N-am făcut nimic — zic — ursu nu s-a putut, putut apropia dă mine c-am avut cîinii ăştia 4) lingă mine.
     —  Hai îndărăt!
     —      Mă, io nu mai merg îndărăt, că voi fugit, şi mă lăsat singur pă mine şi, cine ştie ce să-ntîmplă.
     —  Hai îndărăt cu noii
     Gata ! M-am întors îndărăt cu iei. Gînd ne-am dus acolo, ursu-a simţit gălăgia, a lua juncu şi l-o tîrît cinze-şaizeci de metri, la muk'e. Gata, numadecît l-an scurtat cu cîinii. Dac-a văzut că cîinii-i dă ruată şi hălămaiu care-1 făceam noi, şi-a da şi iei drumu di cuastă, apăi l-am, am lua juncu şi-am scoborî dă vale cu iei, i-am lua pielea, şi-am păstrat-o şi-am dat-o acolo unde trebuia.
     Asta am păţit-o ieu, n-am auzit-o dă la nimenea. Vă dovedesc cu uameni care i-aveam acolo, că trăies şi astăzi mai toţ, ş-aşa să-ntîmplă cu uorce urs cînd te-ntîlneş cu iei îm pădure, cînd iei omuară-o vită, ie fuarte necăjit cînd dai peste iei!
Inf. Gb. M. Rădoiaş; Bătrîni—Teleajen; cules în Bucureşti 20 martie 1956; de O. B.—C. B.; transe. T. B.; durata: 5'; A.I.F., mg. 1080 b. *)
Inf. a păţit-o «în 1936 ».
Ai mai spus-o? «Am mai spus aşa la cîte-on om, da n-am spus aşa cum trebuie.»
     *) Pov. arată înainte, cu stînga.
                  PĂŢANIA CU BALAURUL
    Adică să spun că kestiunea ce mi s-o-ntîmplat.
    Aşă că o fost ngptea un pericol mare de plgie, şti. S-o dus tăz boii dim vatră, dorului. Şî s-o făcu dzuă. Dacă s-o făcu dzuă, am aduna boimea dim vatră. Dac-o aduna dim vatră, a mărs un kilometru jumate de... distanţă de, de vatră, şti, de unde-o stad boii ngpte 1). Aşă că o fost patru Qmeni, o-ncărcat o furcă de-asta de fîntînă, ş-o grindă. Şî m-o strigat şî pe mine, să le-ajut a o, a o pune pe tileagă, şti2). Şî iei zî cătă mine:
    —  Mă, Yăsîle, mă ! Nu bei o gură de palincă?
    —     Mă, nu beau, c-am mînca neşte mămăligă-acuma. De-al-tă dată, da!
    —     Hai, mă, bş o gură, nu ţ-a h'i nimnică pe mămăligă.. . mşrge o gură !
    Şti, că n-avş multă, o juma de palincă. Mă du şî iau o gur di palincă di cş, da numa aşă cam... un sfer de păhar 3) cum ar fi. Aşş că:
    —  No — zîc — mă duc ! Noroc !
    —  Noroc !
    Boii iera acglş 4). Au mărs după neşte g'iţăi de g'ibol ş-întornu. Da o fost o ciştă, un lemn îmburdat, aşă cum îi masa asta, n-o fos k'iar aşă mare cigta acş, şti, de făcu de dgge de-astea, de tonuri, să facă. Ş-o tăiat cîtva din iei. Gîn mă duc acolo, vez c-oi merge-acolo — că iera rouă mare, iera iarba pîn-aice 5) pornită. Aşă că cîn mă duc colo la lemn să
      0 Pov. subliniază, cu dreapta. 2) Pov. subliniază, cu capul. 8) Pov. subliniază, cu dreapta. *) Pov. arată înainte, cu dreapta. 6) Pov. duce mîinile la brîu.
314
fac ţîgare, avpm o bondă pe mine 6) aşă, de az de piple cum îi ş-aiesta. Aşă că, io şî văd col pi ciptă, pi cp, c-o fos tăiată di pingă pămînt, cipta, lemnu,şti. Vădg'iţălu ăla-ntins acolo, o foz de dpu metăre mai bine de mare.
    «Ce-i aiesta7), mă?» Mă mn'inunez io acolo.
    Mă ducu. Văd că deşk'ide un uok’î cătă min'e — uok'iu aiesta 8) — aşă ca cum are g'ibolu. Np nu-i nimica. Mă ducu vo douăzăj de paş di iţi, strig pi ceia, să viie şî cela să-l vadă că ce-i aiesta. G'in ceia, şî-1 văd, şî iei tăţ.
    —   Mă — zîc — ce facem cu iei ? Omorîmu-1, lăsămu-1 ?
    —       Aiesta-i bălauru cela di Şugătag — da io nu ştiu une-o fos Şugătagu, nic acuma nu ştiu Şugătagu unde-i, cătă price izvor mare-acolo.
    —       Bun — zîc — mă, met şî-m tăiez dpuă rude 9) de car-păn, da — zîc — nu aşa: numa rude, aşă — zîc — nişte rude că — zîc — le poc cuprinde bine 10) cu mîna.
    Aşă că să duc ceia, şî:
    —   Mă, nu te lega tu de iei, mă !
    —   ]$, ia merez voi şî tăipţ rudele !
    Şî taie rudele. Cum îmi taie rudele, îmi aruncă ruda cîtu-i de-aic în gardu cela11) acolo, şî să iau la fugă, şî fugu. Şî des-prin caii din ham, şî ips-afară dim pădure pe păşunile pe-a Rîmeţîlor, iei.
    Mă duc colo, cînu-i dau, am vru să-i dau în cap — în cap am vru să-i dau întîi, cătă ciuturi, cătă pe iasta margine cum ai mp de-aicî12) acolo pănă pi cela capăt, toma acolo o fuz gura 13) pe capu ala acolo.
    Aşă că odată, îi trăznez cu păru aij după cap 14) un la de mînă, n-o fostu-n capu. Că-n cap am vru să dau, da nu ştiu cum o mărz din viteză păru, şî n-o dat în cap. Io am crezu că dac-oi da în cap, lîngă tînla ciptii, i-a tăia acolo bărbia, aşă iera capu !15) Avpa o gură ascuţîtă. Gîn trăznesc-
    6) Pov. prinde vesta, cu dreapta. 7) Pov. arată înainte, cu stînga. 8) Pov. duce stînga la ochiul drept. •) Pov. subliniază, cu dreapta. 10) Pov. apucă, cu stînga. ”) Pov. arată, cu stînga, spre gardul de peste drum. 12) Pov. arată spre masă. 13) Pov. arată, cu dreapta, înainte. 14) Pov. îşi loveşte ceafa cu stînga. 16) Pov. schiţează volumul, distanţînd mîinile la circa 40 cm.
315
odată-n iei, sare d'e vreo op metăre, ngă metăre o zece metăre aşă de susu în aier. Gîn dă gios, cu pîrg'ia pi iei 1 Dau acolo pi iei pînă cîn n-o mai (?) aşă mult, o uară jumate am da pi iei. Aşă că, nu pos să-l omor 1 Tă dau pi iei aşă, dau cum aj da pe-o ileu16) d’-esta a couaciului: atîta iera d'e tare.
    Aşă că tă-tă-tă l-am farmat, şt'i, aşă cum fărmi măru cela ce-1 bătuci, unu de altu, numa aşă, l-am, l-am putut, i-am fărmat aşă uasăle-n iei. Şî i-am băgat pîrg'ia pe gură pgt'e-o fost atîta, pîrg'iş17) ! Ş-apoi nu am putu să o scot la iei din gură pîrg'ie, pîn nu l-am tras, pînă nu l-am tras cîtu-i de-aiciuca la Nemeş. Acolo o ieşit pîrgia di la iei din gură. Tătă, tătă o ieşit surcele 18), din gura lui.
    Şî am mai da pi iei, cam vo zece minute, ş-apoi o g'ini Nicoară aiesta a lu Ciorbă19) după boi, bătrînu-aiesta şî cu fecioru Măţanului, atunj nu iera însurat încă nu i-o foz luată fata înc-atuncenică, acuma-s şşpte ani de-atuncenică în vara asta.
    Ş-aşă l-am omorît. Şî dacă l-am omorît, şî dacă l-am omorît, am fos nebun tri uare20). Ş-am avu năro cu N'icgră, cu NicQră cu-aiesta, am avu năroc. Că tă m-am duz vo patru kilometăre, pe-o, pe un drum. Tă m-am dus, n-am ştiut nimic, s-o-nvîrtit lemnele cu min'e ia aşă21) nică, ia rgtă. Nu ştiu, nu ştiu! — numa aşă că am foz nebun tri uare-aşă formă. Ş-ap-o gini Nicoară ăsta a lu socru, ş-apu ăsta m-o, m-o adus apoi înapoie. Ş-o, o sta lemnele de-mvîrtit, nu s-o mai îmvîrtit, ş-o stad lşmnele-n loc şî m-an pus şi io gios 22), apoi, dup-acş. Apoi am văzu că-i Nicgră, apoi 1-âm cunoscu pe Nicgră că cine-i.
    Nq, şî gata!
      le) Pov. loveşte repetat, cu stînga. 1T) Pov. arată, distanţînd mîinile, la circa lm. “) Pov. arată, cu dreapta. ") Pov. arată în lături, cu stînga. ao) Pov. răsuceşte stînga. M) Pov. descrie cercuri, cu stînga. ”) Pov. schiţează, aşezarea, cu stînga.
316
Inf. Ignat Yasile, 38 ani; Turţ, rn. Oaş; culeg. O. B. la 27.V.1953; transe. O. B.; durata: 6'30"; A.I.F., i. 14097.
Faptul s-a întîmplat « acuma-s 7 ani. O venit şăfu de post, şî Hurezan ăsta, să işe unsore da s-o-mputît. Api a fost brigadşru.»
Era lung «d'e 2 metri; şî io m-am mn'irat. N-o vru să între nic săcurea-n solţî lui!» Unde? «îm pădurea d'e la Livada».
Inf. e bouarul satului, «d'e 7 an'i acolo*.
ANEXE
                   NOTE MUZICALE
41. „POVESTEA CU CENUŞOTCĂ”
                           102. PĂCALĂ
                                        111^ FEMEIA ŞI HAMANTU”
Cio-câ do - ca        ci o- că ^ - fcu           te du la Io - cu tiu
Scoa-H scoa-lă        măi fia — câu 'Că bir - ba-tu-î fer-mc - cat
Şa - de cu căi - da - rea-n cap.
Notate de Em.C.
GLOSAR *)
                   Acăr — ori, măcar
                   acăstauă — spînzurătoare
                   adătui, a — a îndemna, a cumpăni
                   adimant — diamant
                   aieri, a — a răci, a aerisi
                   ajuta, a — a ridica
                   andălui, a — a porni
                   arvune — copac
                   aspăsa, a — a apăsa
                   astalîş, astăluş — tîmplar.
                   Balparoase — răcoroase başag — stînă
                   bădîni — hîrdău, putină de lemn băntălui, a — a alunga bătăci, a — a bîjbîi, a moşmondi belceu — leagăn bele — bale
                   bendeu, pl. bendeauă — intestin benocu — binoclu
                   berdehane, burduhence — măruntaie
                   berjă — birjă, trăsură
                   bibilon — biberon
                   bicaş — piatră albă
                   bitanc, bitang — derbedeu
                   bituşă — cojoc *)
                      *) Nu au fost consemnate decit cuvintele — sau sensurile — inexistente în « Dicţionarul limbii române moderne », Buc., 1958.
323
                    bîciu — ţap bîgni, a — a bîigui
                    boanţă, bumbăreaţă — organul scroafei
                    bocîcea — bocanc
                    bolohoange — clopote, zurgălăi
                    bucşă — bufnitură
                    bugăt — mult, tare
                    burgăndăi — sfecle furajere.
                    Camiţă, camniţă — vatră deschisă pe care se făcea focul, căloni căloi, căloni — camiţă, vatră deschisă pe care se făcea focul căndălău — sobă
                    căşiţa podului — culee, capătul podului cătunuşag — armată căzal — stog
                    chert — menajerie, grădină zoologică
                    chetom — absolut, chiar
                    chibără — chivără, « ca o pălărie făcută »
                    chilav — schilod
                    chipoc — pipă mare
                    chirili, a — a găuri, a sfredeli
                    chischineu — năframă
                    chişbirău — subprimar
                    cigăli, a — a scărpina
                    cioflînca, a — a şchiopăta
                    ciont — os
                    ciopîrtar — prăjină
                    cioroboaie — vase de lemn
                    ciripă — ţiglă
                    ciucalău — moţ, ciucur
                    ciujdit — ghemuit, amărît
                    ciuncaş — pisc
                    cîsăi, a — a sufla greu
                    cîtigan — încet
                    coardă — sabie
                    cobă — găină
324
                              colătră — plita coldăuş — cerşetor colop — pălărie
                              comis — monedă veche de argint
                              condire — bidoane
                              corci — tufă, tufiş
                              cor coi, a — a sforăi
                              costruş, costruşă — mînz, mînză
                              coscodzi, a — a cînta ca cocoşul
                              coştei — coteţ
                              coţoburle — bordeie
                              cuduştrei — cîteşitrei.
                              Da de — poate damf — abur
                              dăbălat — dăbălăzat, liber, atîrnînd
                              dătilin, detilin — separat
                              decung — adăpost militar, tranşee
                              de hoghi — da de unde
                              dejugătoare — loc de popas al cărăuşilor
                              de ru, de rupt — în dreptul
                              dipt — pentru
                              dîr — pentru
                              îdrje — bîtă
                              dîrji, a — a ciomăgi
                              dodbloţ — rotund
                              domnar — boier, domn mare
                              droange — zurgălăi, clopote
                              durdure de pădure — duh, spirit de pădure
                              durjuli, a — a strica, a răsturna.
                              Ezredeş — colonel.
                              Fărmuşuri — firimituri fedeauă — talgere feleli, a — a garanta
325
                              fercheş — chipeş fest — puternic, tare feştoacă — ciomag fetişuri — fîşii de pansament fihomnoj — locotenent fiorvoş —medic locotenent fişcarăş — avocat
                               fişcăi, fîşcîi, a — a şuiera, a fluiera
                               fîrnal — furnal
                               fodră — creţuri
                               font — 0,5 kg.
                               fontă — lampă de mină
                               fotac — şef, supraveghetor
                               fotag — vijelie
                               fraică, pl. frăici, frăi — doică, servitoare fundei — aşternut de paie, claie începută.
                               Gat — butoi, cadă găzdăcie — bogăţie
                               geme — partea dinainte a coşului carului
                               gheizăr — drezină
                               gheizăş — tren
                               ghialoagă — sanie
                               ghidicanie — animal
                               ghioacă — coajă tare
                               ghiolban — tulpan
                               grăpsa, a — a zgîria
                               grosuri — grinzi, butuci
                               gugula, a — a dezmierda
                               gujbă — cujbă, nuia răsucită, gînj
                               guleş — ciurdar
                               gulie — ciurdă de boi.
                               Halam — closet halube — haine hascote — vreascuri
326
                              hăizaş, heizaş — acoperiş hălămai — hărmălaie hăîi, a — a zori
                              hăşcău — pungă din băşică de porc
                              heli, hie — nevoie, lipsă
                              herbecă — sufertaş
                              hetan — prăjină
                              hidurea că — fiindcă
                              hir — veste
                              hiretic — nervos, rău
                              hirplaţ — post de prim ajutor
                              hîrbături — firimituri
                              hîrhăit — slab, prizărit
                              hoagă — animal, sălbăticiune
                              hoisă — către stînga
                              hopătaie — vîlvătaie
                              hot — adăpost (?)
                              huc — complet, absolut
                              huliganie — pasăre de pradă
                              hunsfut, hunsut — şiret, viclean
                              huret — urale.
                             laba — geaba iagă — sticlă
                             iepta, a se -- a-şi lua avînt inde, ine — unde imberşung — centură, curele iştalău — grajd.
                               îmbueci, a se — a deveni buiac, zburdalnic
                               îmbulzit — încovrigat, strîns
                               împărţaştină — împărţire
                               îndălui, a — a porni
                               înhîi, a — a dărîma
                               întăbula, a — a testa averea imobilă.
327
                                 Jap — moşneag jigărănii — animale jopsît — necăjit.
                                 Lainăt — sublocotenent lehuit — lihnit leşui, a — a pîndi leveleu — izlaz, imaş leveş — supă
                                 Mcăi, a — a licări, a străluci
                                 limorat — lămurit
                                 lioliucă — lelică
                                 logodi, a se — a se lega
                                 lomuri — crengi uscate, vreascuri
                                 lupărie — groapă, cursă pentru lupi.
                                 Mară, marhă, mărhăi — vite marod — bolnav măligar — făcăleţ
                                 mămănoaie — zmeoaică, diavoliţă măsoaie — faţă de masă mehei — hamei
                                 miercăni, a — a scînci, a geme
                                 mighiş — totuşi
                                 miran, mirean — pămîntean
                                 mîţîţăl — mititel
                                 mîţogoian— pisoi, motan
                                 modrăşi, a se — a se mîzgăli
                                 moloşag — petrecere
                                 mulătui, a — a petrece, a chefui
                                 muşini — chibrite.
                                 Năpusti, a — a slobozi, a lăsa nemoţănie — neam, rudenie obîrlainăt — locotenent odor — curte
328
                            oferă, a — a oferi optoneaiuri — cantonamente orvoş — medic oşti, a — a ospăta.
                            Palţău — baston, bîtă
                            pănăta, a se — a se plînge, a se văita
                            peţanie — peţire
                            pititel — pitic, mic
                            pîrlui, a — a opări cu leşie
                            poc — pachet
                            pocălui, a pocoli, a — a împacheta
                            poclet — proclet, blestemat
                            poltălui, a — a sorta, a potrivi
                            popiros, popchiro — hîrtie
                            poprică — ardei
                            posomant — fir, fireturi
                            pradoş — mîndru, orgolios
                            preminteni — pămînteni
                            prepelit — prăpădit, jigărit
                            prepeliţar — prepelicar
                            probălui, a probi, a — a proba, a încerca
                            pustă — moşie.
                            Raşpău — pilă, raşpăl rădiuri, rămiguri — vreascuri răstui, a — a rostui reţept — reţetă ruguci, a — a înţepa.
                            Şalăi — oaspeţi sălcari — zăvoi de sălcii sălui, a — a da sălaş, ospitalitate -sămăli, a — a socoti scand — scaun
                            scăpărămînturi, scăpărminte — amnar şi iască
329
                                schit — frînghie
                                scopot — bucată, interval de timp
                                scrumăti — a zgîria
                                sînţît — asfinţit
                                smînat — slab, palid
                                socăciţă — bucătăreasă
                                şpagat — sfoară
                                stâncă — stîncă
                                stăruit — înstărit
                                stîngăli, a — a tîndăli
                                stopi, a — a scuipa
                                strajămeşter — plutonier
                                străjer — stejar
                                strujac — saltea de paie
                                stug — ostrov
                                sucui, a — a obişnui.
                                Şareţi, şireţi — alice
                                şăluari — obiele
                                şcătuie — cutie
                                şişorca, a — a mişca
                                şişili, a — a linişti repetînd silaba şi
                                şofai — pădurar
                                şotăr — piatră sfărîmată pentru pietruit
                                şprung — avînt
                                şpur — copil din flori
                                ştiup — bucată, surcea
                                ştrămport — transport
                                şturmbatalion — batalion de asalt
                                şutica, a se — a se întuneca
                                şuticală — întunerec.
                                Tambă — batjocură tălpită — oprită, iezită / tănear — grajd
                                tecări, a — a se suci, a se învîrti
330
                             techerzi, a — a fugi, a rătăci
                             techergheu — derbedeu, pungaş
                             tenchi — cucuruz, porumb
                             tersală — ţesală
                             tic — vas de lemn
                             ticăzui, a — a alege
                             tidelniţă — cădelniţă
                             tijemeşter — plutonier
                             timzui, a — a chinui
                             tistaş — curat
                             tînghie — chindie
                             tîrlîlîi, a — a zice din fluier
                             todomană — protest
                             tog — ogor
                             toloboni — călţuni, ciorapi de postav
                             tolomac — prostănac
                             ton — butoi
                             troc — troacă, albie
                             trufălui, a — a glumi
                             tuturez — corn, trîmbiţă de coajă.
                             Ţălt — cort, foaie de cort ţingâlui, a — a ţiui ţîbric — chibrit ţîpuri, a — a ţipa, a striga ţuhan — ţuhal, sac mare ţuţfilăr — sergent.
                             Ungoiauă — încărcătură, umplutură de puşcă
                             uioş — laibăr
                             ulitur — uliu
                             umbreană — mreană
                             urlav — concediu
                             urzoape — curele, legători.
                             Vatră — pămînt; pe vatră — pe jos vădui, a se — a face copii din flori
331
       I
                         văgaj — pîrîiaş văndălău — vagabond vedezlit, vădăslit — vînătoare viliveandră — reverendă virior — supraveghetor vîji, a se — a se întîmpla vîlvaş — năzdrăvan vor — curte.
                         Zaslău — steag
                         zăhăstrii — sihăstrii, pustietăţi
                         zănat — fire
                         zberţelit — zgîriat
                         zdronconi, a — a zdrîncăni
                         zgadină — gadină, monstru
                         zgăiba, a — a zgîria
                         zgîrni, a — a dibui, a ivi
                         zgromodi, a se — a se mişca, a se scutura
                         zîmbat — jimbat, strîmbat
                         zmetie — prăjină
                         znamănă — pocitanie, mititel
                         zurvă — alergătură, agitaţie
                         zvîrgoli, a se — a se întoarce de pe o parte pe alta.
LISTA ALFABETICĂ A POVESTITORILOR *)
                        B al aş Ion. Porecla: a lui Iacob lu Gavrilă. Satul: Racşa. Comuna: Oraşul Nou. Raionul: Oaş. Vîrsta: 47 ani. Ştiinţa de carte: patru clase. Avere, categorie socială: ţăran în întovărăşire (Toz — preşedinte Toz). Ocupaţia principală: agricultura. Date principale biografice, deplasări : localnic. In Bucureşti «de cîn am fost de 17 ani, vo şapte luni. Apoi am mai mărs iară». (La tramvai, la zidărie, salahor). Armata în Dorohoi (1928 — 29). Apoi în Constanţa un an (1930) la cai, vizitiu. Apoi «la meitări» la Brezoi, Reghinu Săsesc. Patru ani la Ilba la pietrărie (1934—38). Localităţile şi ocaziile la care a povestit: «Pîn armată am mai spus şî ieu şî am mai şî audzît. Pîn sat cîteodată la desfăcat aşă, şî tgmna cu vitele. Eu am ştiut multe la şădzători». Observaţii: Povesteşte apatic; temperament flegmatic. Repertoriu mic; preferă snoavele.
                        Culeg.: Al. A., 31. V. 1953.
                        Barb Todor. Porecla: Todor d'i la uliţă. Satul: Mogoş-Bîrleşti (r. Cîmpeni). Vîrsta: 78 ani. Ocupaţia: agricultor, 19 jugăre (fînaţ şi pădure majoritatea). Ştiinţa de carte: « dracu şt'ie cît'e clase, vo doă, o tri». Deplasări: cu războiul «pîn Galiţia, pîn Rusîa (prizonier), pîn Ungaria, pîn Cehoslovacia p-acolo ». La tîrgurile din regiune «la ţară» (Valea Mureşului). Observaţii: Foarte bun povestitor de lucruri picante, -fără pereche în comună. Nu are repertoriu de poveşti tradiţionale, ci povesteşte întîmplări — reale, şi mai cu seamă, cu multe adaosuri născocite — sub formă autobiografică.
                        Culeg.: O. B., 17.VI.1950.
                        Bărboi I. Dumitru. Porecla: «Nea Mitică; asta ie toţi care-m zîce, şî pe la pădure şî pe-aici». Satul: Bughea-de-Sus. Comuna: Bughea-de-Sus. Raionul Muscel. Vîrsta: 65 ani (n. *)
                        *) Informaţiile trebuie raportate la data culegerii, indicată la sfîrşitul fiecărei fişe.
333
                    1889 —mai 8). Ştiinţa de carte: «patru clase primare, da învăţate în oraş, nu aicea, că ţîneam de oraş atuncea». Ocupaţia principală: «muncitor forestier dă cîn m-am pomenit. Dă la vîrsta dă şaisprezece ani numai în pădure am lucrat, în toate părţîle». Ocupaţii anexe: «Nu mai am nimic; asta ie prima bază a mea». Date principale biografice, deplasări: «Pănă-n război (1916) pîn prejur, p-aicea. 1911 — 18, concentrarea, războiu pă la Olt, pîn Moldova (Oituz, Vatra-Dornei); după război am lucrat pînă pîn 26 pă dosu Dîmboviţii şi pă Bratia, şi Rîu Tîrgului; 27 — 28 pă Rîu Tîrgului, pînă-n 30. Pă 31 am plecat la Banat, la Reşiţa, to forestier la corhânit in principi u, ieu mă ocup mai mult la canaluri. 32 — 50, pă la Reşiţa (vo doi-trei ani la Armeniş). După 50 pîn Moldova, la Mînăstirea Neamţului ». Localităţile şi ocaziile la care a povestit: «pîn sat nu prea, fincă ieu viu în sat cîte o săptămînă or doao în principiu; da la cabane şi la b â r â c i cam în zîle dă sărbători, or cînd erea timpuri rele de nu puteam munci». Repertoriu nu prea remarcabil: 12 piese, majoritatea basme nuvelistice. A citit relativ mult. Nu e atras de fantastic, pentru care nu are înţelegere suficientă, în schimb e preocupat de naraţiunile cu caracter realist de gen aventuros. Tendinţă de a şti naraţiuni necunoscute de alţii. Limbaj colorat, familiar cu neologismul, deşi stilul său e destul de inform.
                        Culeg. Al. A., 1.XI.1956.
                        Bota Grigor. Satul: Turţ; rn. Oaş. Vîrsta: 68 ani. Ştiinţa de carte: 7 clase primare în Turţ. Ocupaţia principală: agricultura. Ocupaţii anexe: «am fos pădurar d'e control, 22 d'e an'i, după ce-am vinit d'in America». Date principale biografice, deplasări: băştinaş din Turţ, la lucru în St. Unite, 7 ani în fabrică, « am mărs în 912 ». La tîrguri, Satu-Mare, Baia-Mare, Negreşti. Localităţile şi ocaziile la care a povestit: « şî pe-acolo pi la Statele Unite, şî pe la armată, şî pe-aic la d'isfăcat în t?tă sara cîn d'isfăcam numa to după mine umblau, cî ce nu des-făcam, numa să şed acoloN la priveghi, la şezători «numa cu poveşti ne acupam ». Plată? «la noi nu-i plată, numa pîntru petrecere, să treacă timpu ». Observaţii: Repertoriu mediu, în parte alimentat de lectură. Atras de scenele umoristice, redă cu destul dramatism conflictele dintre personaje. Narare vie, colorată şi caldă.
                        Culeg.: O. B. la 25.V.1953.
                        Breanc Gheorghe. Porecla: a Tilii. Satul: Cresuia. Comuna: Curăţele. Raionul: Beiuş. Vîrsta: 60 ani. Ştiinţa de
334
                     carte: 4 clase elementare în sat. Ocupaţia principală: pădurar « 30 d'e an'i», acum e pensionat « d'in 1957 ». Ocupaţii anexe: « munca cîmpului, plugărit, coasă, sapă. Nu mai mărg la pădure». Date principale biografice, deplasări: băştinaş. Armata la Oradea şi Dumbrăveni. Concentrat la Marghita şi R.-Sărat. « Am fos la Remeţ, am lucrat pînă m-au pus pădurar, vo 20 d'e an'i, la I.F.E.T. ». A umblat prin satele învecinate. Localităţile şi ocaziile la care a povestit: La Remeţ (Aleşd),
                      «aici numa tăt am ascultat». «La priveg'i nu mă duc, nu-m place. » Observaţii: Povestitor mijlociu. Repertoriu mic. Povesteşte cu plăcere şi cu talent ceea ce ştie bine şi i-a plăcut. Preferă snoavele şi povestirile vînătoreşti.
                         Culeg.: O. B. în 27.IX. 1961.
                         Buh a Gheorghe. Porecla: a Honului. Satul: Cresuia. Comuna: Curăţele. Raionul: Beiuş. Vîrsta: 61 ani. Ştiinţa de carte: nu a frecventat şcoala «fără şcglă, nu iera pîntru noi. Şt'iu f<?rt'e puţîn, numele meu». Ocupaţia principală: muncitor forestier « d'e-acolo mi-am cîştigat pîn'ş ». Ocupaţii anexe: agricultor — crescător de vite în gospodăria proprie. Muncitor ziler de ocazie. Date principale biografice, deplasări: Băştinaş «şî moşii d'e-aci-s ». Pe front în Italia, apoi încorporat în armata română la Oradea. Concentrat în 1939 — 40 Dridu— Bucureşti. La lucru «la Rămeţ, d'e cîn am fo d'e 12 an'i pină-n prezent cînd nu s-o oprit, şi la Finiş». Localităţile şi ocaziile la care a povestit: «Cîn am avu timp, in'e-o fost populaţie multă, cu ortacii nppt'ea » la Rămeţ, la priveghiu în sat «cîn am fost». Poveştile le-a învăţat «d'in oamen'i, d'in cîţ am prins. Io şî la armată, d'int-o dată am prins. în zădar m-ar fi bătută, da tăt nu put'eam uita. Care-am avut mai bună plăcere d'e işle» le-a învăţat. «La tînăreţe are mai bună plăcere, ş-atunce să uită după jocuri şî bancuri. » A învăţat din plăcere « pe tpt'e cît'e lş-am învăţat». Ai adăugat? « oare in'eva, in'e nu s-o vîjit bin'e, am mai adăogat oarecare cuvînt. N-am adăgat laolaltă, numa dac-o fost oarecare cuvînt ruşinos, l-am skimbat ca să nu fie de ruşine ». P o v. o bucată «tot la fel în tpt'e uorile, nu minţăsc ieu o dată într-om fşl, o dată-ntr-altu, tot aşş cum ieste iş». Oamenii il consideră «nu mă suduie, ii mă cer să le spun — c-amu n'i somn— ice. Nu-m trabă n'imic pîntru a5şia — că nu fumez, palincă multă nu bşu». Observaţii: Bun povestitor — introduce elemente noi, nuvelizînd. Predilecţie pentru snoave. Vestit în sat ca creator de versuri. Face jurnale versificate, uneori la cererea sătenilor.
335
                    Repertoriu destul de întins: 37 piese, din care 17 snoave, 16 basme propriu-zise. Preocupat de sublinierea preceptelor morale care se desprind din naraţiuni.
                        Culeg.: O. B., 28.IX.1961.
                        Chir a Gheorghe. Porecla: Burian. Satul:            Mara. Co-
                    muna: Deseşti. Raionul: Sighet. Vîrsta: 73 ani. Ştiinţă de carte: «n-am învăţat d'e fel clasă, c-am fos slugă. Am şt'iut io scrie numele mn'eu ş-aşă puţîn». Ocupaţia principală: agricultura — creşterea vitelor în aceeaşi gospodărie cu ginerele său. Ocupaţii anexe: muncitor forestier şi ziler la « drumuri. Cu pădurea mai mult.» Date principale biografice, deplasări: Băştinaş. Front la Galiţia, prizonier 2 ani pînă-n Siberia — apoi voluntar 1 an de zile (a luptat la Mărăşeşti). La pădure «v-on an », apoi în munţii Gutîiului. Localităţile şi ocaziile la care a povestit: «Pîn Rusîia am auzît mai mult'e poveşt'i. Am stat vo 5 mii, înt-o biserică turcească, api tăt feliu d'e limbg'i — am şt'iut bin'e ruseşt'e, ungureşt'e puţîn, n'emţeşte' cît'e-o vorbă». A povestit« cîn d'esfăcam porumb pî la vecin'i »; în colibe; am spus bugăt'e, un an cu săpînţen'i». Observaţii: Foarte bun povestitor, repertoriu întins, mai cu seamă basme fantastice. Cunoaşte 32 piese, din care 10 basme. îi place să insiste asupra aspectelor care îl atrag. Repetiţia e un procedeu folosit mai frecvent decît la alţi povestitori. Participă cu naivitate la întîmplări povestite. înfăţişează cu talent situaţiile dramatice sau comice.
                        Culeg.: O. B., 20.XI.1961.
                        Condrat Vasile. Porecla: Cămara. Satul Rozavlea. Raionul: Vişeu. Vîrsta: 47 ani. Ştiinţa de carte: 4 clase elementare în sat. Ocupaţia principală: agricultor — creşterea vitelor. Ocupaţii anexe: muncitor forestier, cioban. Date principale biografice, deplasări: Băştinaş. Armata la Arad, Oradea-Mare, «la front n-am fost». La lucru la Dorna «la but' in* la Vişc 4 luni, la tunel la Salva-Vişeu. Localităţile şi ocaziile la care a povestit: «Pîn b ut' i n, pîn armată, am şî cîntat doin'e. în armată în dormitor sara numa-n poveşti». în sat «la d'es-făcat porumb şî la preveg'i n-am prş spus, mai mult ascultam ». Cîntă şi cu buciumul la morţi în sat, apoi Şieu, Săcel, Ieud şi Leordina. Observaţii: Repertoriu destul de întins: 31 piese (16 basme, 15 snoave). Memorie impresionantă. Preocupat de amănunte, ritmul naraţiunii nu e suficient de alert. Stil de tranziţie între cel tradiţional şi cel de cărturar sătesc.
                        Culeg.: O. B., 7.V.1962
336
                      C ris nic Mihai. Porecla: Băbură. Satul: Cerbăl. Comuna: Cerbăl. Raionul: Hunedoara. Vîrsta: 72 ani. Ştiinţa de carte: «nu şt'iu, cîn am foz io în copilăria mea, nu ierau şcoli, iacă n'imica ». Avere, categorie socială: «n-am, numa muierea, că io mi-s d'i la Runcu-Mic». Ocupaţia principală: cioban « pun-acuma, da iacă am slăbit, nu mai poci n'ic uoile, că pă hăl bătrîn nu mai pun'e n'ime sama». Ocupaţii anexe: agricultor — soţia lui are vreo « 3 iugăre numa». Date principale biografice, deplasări: născut în Runcul-Mic-Hunedoara venit «d'e 40 d'e an'i», s-a însurat în Cerbăl. Orfan de la 16 ani, intră servitor în satele vecine, fiind pus cioban la oi. în 1914 mobilizat trei ani pe front în Galiţia şi Serbia, se întoarce rănit şi se căsătoreşte cu o văduvă. în anii din urmă a fost iarăşi cioban în sat. Ţ i - a plăcut la oi? « plăcut, am apucat la iele, m-o fos drag d'e işle, că mai tă la uăi am stat». De ci nd ai în o ăţat poveştile? «apă am învăţat d'e mic d'e vo şasprăzece an'i, api d'int-unu am învăţat una, d'int-altu alta, api s-or adăugat mult'e ». De la front? « Şî d'i p-acolo, ş-am spus io la alţî, un'e-am avut răgaz d'e am stat pă loc». La oi? «învăţat şî la uoi că la uoi le-am învăţat cîn am fos acolo pi la armată ». La şezătoare? «n-am învăţat, numa am spus ieu ». Din c ă r ţ i? « ba n-am învăţat, tă d'in cap ». C în d ai' povestit întîi? « cam d'e şasprăzese, la uăi, la ortac am spus, ş-apă cîn am auzît cît'e unu ş-api io am băga d'e samă, şî le-am învăţa d'in cap, şî dacă nu şt'iu cart'e, unu şt'ia cît'e una, alta cît’e doă, ş-aşă ». D e cît e ori? « alta dint-o dată o-nvăţam, că ieram uşor la cap, alta nu băgăm tăt'e vorbele d'e samă, pot'e că iera mai grea d'e spus ». C îte ai ştiut? « apă m-am zăuita d'e işle, ş-alta n-o şt'iu întreagă, da aprppe la o sută ere că; d'e popi şt'iu mai mult'e, tă cam a lor îs, ş-a ţîgan’ilor». Preferi? «d'-estea care ţ-î mai şod, d'e rîz, da şî d'-elealalt'e, îi bine dacă şt'i mai d'e mult'e ». Ai povestit? a) «la uoi aşă cătă ortas am spus »; b) la priveghiu «am spus d'e mult'e uori, or ven'it după min'e acasă anume, numa în anu ăsta n-am spus — altu s-omora d'e rîs, altu spun'ş să mai spun, şî cîn mă-ntîlnşm cu iei la d<?ă tri zîle, tăt pomen'ş ce-am spus ». Plată? « nu-m dau n’imica, îm mai dau dohan asia»; c) la şezătoare « d'e vo 10 — 15 ori am spus aic, da la priveg’i am spus mai mult». Observaţii: Socotit de sat cel mai bun povestitor. Mare repertoriu de snoave, e măscăriciul satului, un fel de povestitor profesionist. Grupează snoavele pe un subiect comun. Povestitor rutinat, cu formule închegate.
                     Culeg.: O. B., 5.XI.1951, Cerbăl—Hunedoara.
337
                        Drulâ Petre. Satul: Albeşti. Comuna: Albeşti. Raionul: Muscel. Vîrsta: 51 ani. Ştiinţa de carte: 5 clase primare la comuna Văgiuleşti. «N-am nici-un fel de pămînt, am avut un hectar, l-am da la fată, casa şi locu casei mai am ». Ocupaţia principală: paznic forestier « pî la o cabană p-acolo». Ocupaţii anexe: «acasă cu gospodăria, cîn vin p-acasă ». Date principale biografice, deplasări: De fel din Oltenia din Văgiuleşti-Mehedinţi, stabilit la Albeşti «d'e 20 de ani » prin căsătorie. «Iem am servici la penitenciare din 29 pînă-m 46 (1946) (sergent de poliţie). înainte de 1929, acasă cu munca cîmpului; armata la Timişoara, nu a fost pe front. Din 1946 muncitor forestier la Nehoiu, Petroşani, Reşiţa, Rodna-Veche. Localităţile şi ocaziile la care a povestit: « Pe unde mă duceam, pe la pădure unde mă duceam». In sat? «n-am povesti, că n-am avu cînd, n-am prea fos pe-acasă». Observaţii: Repertoriu mare: 36 piese (20 basme, 16 snoave). Memorie puternică. Slabă putere de dramatizare, narare informă. Limbaj colorat, cu numeroase neologisme.
                        Culeg.: O. B., 1.XI.1956.
                        D ub o lacob. Porecla: a lu Timohie. Satul: Racşa. Comuna: Oraşul Nou. Raionul: Oaş. Vîrsta: 33 ani. Ştiinţa de carte: « una ! » (clasă) « Numele numa, nu ştiu alt! » Ocupaţia principală: «cu plugăritu, cu aşste ». Ocupaţii anexe: «la metări am mai fost». Date principale biografice, deplasări: «la metări pin dealurile noaste din sus de sat». Localităţile şi ocaziile la care a povestit: «pe-aici pin sat numa. La şădzători; cîn am desfăcat mălaiu; pi la vite ». Observaţii: Povestitor talentat. Dramatizare bogată prin inflexiunile vocii (gesturi reţinute, discrete). Vocabular modernizat. Participă cu căldură la evenimentele povestite. Vădită putere de sugerare şi de evocare. Expunere curgătoare, stil colorat, de o epicitate lirică.
                        Culeg.: Al. A., 31.V.1953.
                        D un c a Maria. Porecla: Maria N'eamţului — «o ven'it stră-moşu mn'eu d'i la şcoală îmbrăcat n'emţeşt'e .» Satul: Rozavlea. Raionul: Vişeu. Vîrsta: 63 ani. Ştiinţa de carte: « n'ici una, numa d'i la copii cum o mers la şcoală, acuma scriu şî io ». Ocupaţia principală: agricultura — creşterea vitelor «cu lucru d'e mînă ». Ocupaţii anexe: la lucru «n-am foz n'icări, numa cît am lucrat acasă». Date principale biografice, deplasări: Băştinaşă. «N-am fos plecată n'icări, numa la Siget şî Vişău cunosc — amu am fos la Cluj cu Salvarea .» Localităţile şi ocaziile la care a povestit: în sat «numa aşa la tors, la copii; la
338
                    d'esfăcat n-am povestit, la secerat am povestit cît'e-ntîmplări, numa amu la întovărăşire, rîd'şm tăţ, în pârtie». Observaţii: Repertoriu mediu — 22 piese — alcătuit exclusiv din naraţiuni scurte, mai cu seamă snoave şi basme despre animale. Povesteşte vioi, cu multă participare, cu un accentuat dramatism, în manieră infantilă. Scenele sînt vii, pline de prospeţime.
                       Culeg.: O. B., 8.V.1962.
                       Dur oi Iancu. Orig. Bughea-de-Sus. Raion:              Muscel.
                    Vîrsta: 64 ani (n.    1892, martie, 21). Ocupaţia principa-
                    lă: «muncitor la piatră». Date biografice, deplasări: «Cam dă la 16 ani, am plecat la muncă: pă la Olt, la Argeş, unde găsam, la păduri, pănă m-a loat militari. Doao-trei luni, să iei un ban !»1914: plecat în armată (Bucureşti, Reg. 2 Vînători).
                       «Cu războiu... în Ardeal, păn la Cincu-Mare şi ne-am retras. S-a rupt fronturile. De aci, la Sinaia am căzut prizioner la nemţi, în Germania (pe Rin). Am vint în 1919, după 2 ani şi 8 luni .» Apoi a intrat într-o bandă de hoţi. « M-am predat sîngur. M-am dus la poliţîie, la Cîmpulung. Acolo ăm dat de-un comisar, băiatu unuia dîn Şk'ei, la care fusasărăm argat mai nainte vreme. Cîn m-a văst c-am venit, a zîs: — « Bine ai venit, mă Iancule ! Bine ai făcut că te predai sîngur. O să iei puţîn. Ăl mult un an ! S-a judicat procesu şi mi-a dat, domle, zece ani ! Pănă în 1929 am făcut puşcărie la Mărgineni! Cînd am scăpat d-acolo, m-am pocăit. M-am loat dă muncă grea, unde-a fost mai greu, la piatră, la orce muncă »... Ocazii de povestit: «La-nk'isoare mai povestiam. Aici, în sat, între preteni, sara, mai mult iarna mă k'iamă, vine la mine: — Hai, mă nea Iancule»... Repertoriu mare: 27 basme fantastice, unele foarte lungi. Memorie foarte fidelă, după cum se poate vedea şi din variantele paralele. Preferă basme fantastice, nu cunoaşte snoave, pe care pare chiar a le dispreţui. Mare putere de interiorizare: cînd povesteşte, se cufundă în lumea basmelor şi trăieşte soarta personajelor. Ritm larg în povestire, cu pauze în debitare, pare că s-ar gîndi la alegerea cuvintelor, dar în realitate trăieşte cu putere emoţiile sugerate de faptele povestite. Dese aluzii la contemporaneitate, mai cu seamă la experienţa lui grea din lagărul de prizonieri din Germania.
                       Culeg.: Al. A., la Bughea-de-Sus, în 9.X.1956.
                       Feier Nicolae. Porecla: Nicoară a lu Timoc. Satul: Turţ. Comuna: Turţ. Raionul Oaş. Vîrsta: 47 ani. Ştiinţa de carte: « 2 clasă, am învăţat şî cu cărţ d'e poveşt'i, şî cu una, altă».
339
                    Ocupaţia principală: agricultor. Ocupaţii anexe: rotar, a învăţat singur « ce-am aflat di la unu la altu ». Date principale biografice, deplasări: băştinaş din Turţ. Au fost 11 fraţi la părinţi, inf. fiind cel mai mic. Localităţile şi ocaziile la care a povestit:
                    «la d'isfăca d'e porumb, pi la şezători, clăci, ba să-ntîmpla d'e mult'e uori şî la nunţ, pe drum în călătorie dacă t'e-ai dus un'eva. Mă cunosc şî copiii, şî pin alte sate.» A învăţat poveştile din copilărie de la 13 — 14 ani, multe din cărţi. «Mie alea mi-o plăcut mai bine, cu Gruia lui Novac, cu zmei, cu balauri, astea care t'e-ai t'emut cînd le-o spus altu.» Observaţii: Repertoriu mic, dar deosebit talent dramatic de relatare. Socotit de sat cel mai bun povestitor, obişnuieşte să spună snoave şi balade în adunările de sărbătoare ale oamenilor. Povesteşte cu oarecare ostentaţie, mîndru de talentul său şi cu o rutină desă-vîrşită.
                       Culeg. O. B., 25.V.1953.
                       Feier Ion. Porecla: «n-am». Satul: Racşa. Comuna: Oraşul Nou. Raionul: Oaş. Vîrsta: 76 ani. Ştiinţa de carte: «nu ştiu, că n-am umblat numa o dzîuă la şc<?lă, c-am spart o numărătoare şî mn’i-o fos frică că mă bat'e ». Ocupaţia principală: «numa cu plugu, cu c<?sa şî cu sapa, cu pămînt». Ocupaţii anexe: «n-am fos n'icări. O mărs apoi cilezî la metări pănă ce s-o-nsurat.» Date principale biografice, deplasări: bunicul venit din Bîrsana—Maramureş «o fos vo sută d'e ai d’e-atunSi, moşu aic s-o născut»; la lucrări nu a plecat. 4 ani «în război la Carpaţ, în Sîrbg'ia » (1914) rănit în Carpaţi. La tîrguri «Sîget, Teceu, Săgmar, Baia, Jîbou». Localităţile şi ocaziile la care a povestit: «nu, nu că am şt'iut cart'e, numa aceia care-s cărturari şt'iu poveşt'i. Io şî d'e-am auzît, le-am uita, c-am fos tă cu cilez mulţ, 6 şî tăţ trăiesc, 4 ficiori şi d<?ă fşt'e. Nu m-am ocupat şohan cu i$le, c-am fos sărac, că care-i gazdă şî mai trufăluiş.» Observaţii: Nu are repertoriu dar e un admirabil povestitor de întîmplări şi scene văzute.
                       Culeg.: O. B., 4.VI.1953.
                       F ier a r u Emilian. Porecla: « a lu Arten'ie ». Satul: Floreni. Comuna: Dorna Cîndreni. Raionul: Vatra Dornei. Vîrsta 42 ani. Ştiinţa de carte: «sins » clase primare în Cîndreni. Avere, categorie socială: « proletar, am 7 ari». Are 4 copii (o fată căsătorită, unul lucrează la fabrică, are 2 mici acasă). Ocupaţia principală: zidar, « cu zîdărie ». Ocupaţii anexe: « oleacă di muzică — la contrabas — d'e vo 24 d'e an'i». Date principale biografice, deplasări: la lucrări numai în hotarul comunei. A
340
                     circulat prin tîrgurile regiunii. Localităţile şi ocaziile la care a povestit: «pi la vesin'i, prşt'in'i, pi la şezători» apoi «la pădure, la lucrări iarna aprppe în fiecare sară». Părinţii: tatăl « munsitor d'e pădure şî plutaş, nu era muzicant». Ştia poveşti?
                     «da, o ştiut mult'e: dacă nu ştie • 200 d'e poveşt'i, nu şt'ia n'is una», mama « şt'iş poveşt'i, d'i la tata, să strînjş uamen'ii la noi şî poveste, că tata n-avea vreme să n'e spună n<?uă, să duce la muncă». Copilărie. Poveştile le-a auzit fiind copil «la pădure, mă duseam cu tata, mie-m plăce, d'i la 10 — 11 an'i, făceam mîncare în colibă, cîn am fos mai mare lucram cu dînsu», seara povesteau. «Iera mulţ muncitori înt-o colibă, iera cît'e 20, iei să cam hotără în sara asta spun'e unu, în sara ailaltă altu ». — « Să spun'e că-n coliba-n care nu să spun poveşt'i, întră dracu, aşa spun'e bătrîn'ii. Iei nu să culca pănă nu spun'e unu o poveste » (inf. Buzilă Procopie, 52 ani, din Poiana Negrii). Inf. Fieraru confirmă: «da, da, aşa iera, obiseiu bătrîn’ilor». Cîte o dată? « cît’e două poveşt’i, iera poveşt’i lunji ». Se repeta? «nu, tăt alta. Şî mie mi-i urît a spun'e tăt o poveste.» « O singură dată dacă-o auzam, o şt'iam. » De la armată « vo 3 — 4, nu mai mult'e sara în dormitor. » Din cărţi? « mi-o căzut mult'e cărţ.» Acuma? «k'iar mai am acasă. Acolo sunt poveşt'i fain'e. » A învăţat «vo 3—4». Preferă «d-estea vek'i îm plac mai mult (fantastice) d-estea d'e copii nu-m plac (poveşti animale). Snoave? «îm plac ş-astea, îm plac cîn le-ascult». Plată? «luam, în armată, luam ţigări, să strînjş cîte 60 — 70 d'e ţigări, fumam o săptămînă», acasă «nu! pierd'ere d'e timp». Păreri conţinut. Adevărate? «ş, nu! minsun'i— fantazîi mai bin'e » completează inf. Buzîlă Procopie «tăt'e-s minsun'i, şi pî la oamen'i p-acasă cît spun, numa minsun'i, asta numa să treacă timpu ». Snoave? «cu popi, astea poate să fie ad'evărate». Observaţii: Povestitor rutinat, povesteşte cu uşurinţă. Repertoriu întins de basme; predilecţie pentru aventura din basme; cel mai bun povestitor din sat. Cunoaşte 37 piese, aproape toate basme fantastice (1 snoavă, 3 basme animale) în afară de alte 8 basme învăţate din cărţi. E unul dintre puţinii povestitori care cunosc basme cu episoade comune (Balaurul din fîntînă, copiii persecutaţi de vitregă, Strîmbă lemne şi Sfarmă piatră, Pipăruş, Păcală). Memorie uimitoare, nu e atras de naraţiunile scurte şi comice, deşi ştie să pună în lumină umorul cu care învăluie unele personaje. Uneori pare desprins de situaţiile din basme, cu slabă participare, poate ca urmare a mentalităţii ridicate de acuma în contrast cu vremea cînd a învăţat poveştile. Uneori, scenele realiste capătă prepon-
341
                    derenţă; neologismul revine des. Stilul nu e destul de personal, de o culoare imprecisă.
                       Culeg.: O. B., 12.III.1953.
                       F Uimo n Vasîi. Porecla: Pustean. Satul: Turţ. Comuna: Turţ. Raionul: Oaş. Vîrsta: 64 ani. Orb de la vîrsta de 8 ani. Ştiinţa de carte: « am fost un an la uşc<?lă, da am învăţat puţîn ». «Am şî lucrat la cît'i-on uom am tăiat lemn'e cu firezu, la d'isfăca d'e porumb la pmen'i ». Date principale biografice, deplasări: băştinaş. Nu a plecat la lucru la alţii, a fost numai la Satu-Mare la spital şî la tîrg. Localităţile şi ocaziile la care a povestit: «aşş pi la pmen'i la d’isfăcat d'e porumb, <?re£e pi la palinci, o pi la tors cîn să strîng femeile ». Plată? « mai dădş ţuică, g'in, pă-m dădş ban'i, oarece tutun». Observaţii: Repertoriu destul de modest, în care predomină basmele. Ritm de povestire monoton, calm. Stil fără culoare deosebită.
                       Culeg.: O. B. In Turţ la 25.V.1953.
                       Ghele Dumitru. Porecla: a lu Grigor. Satul: Turţ, rn. Oaş. Vîrsta: 61 ani. Ştiinţa de carte: 4 clase primare în sat. Ocupaţia principală: agricultor. Date principale biografice, deplasări: băştinaş, «la războiu în Rusia pănă m-am răn'it, la spital la Viena, şî dup-aăşia la Italia, 11 lun'i, pe frontu rusăsc 2 săptămîn'i, prinsoner în Rusia, 3 an'i d'e zîle ». Localităţile şi ocaziile la care a povestit: «la d'isfăca povestim ad'ese, da aişrlea nu, şî la copii, da numa la d'isfăcut, că n-avem timp ». Observaţii: Repertoriu mic, în schimb povestit cu mult talent. Situaţiile sînt înfăţişate cu mult dramatism. Coboară realitatea contemporană în naraţiuni, permanentă tendinţă de localizare. Ritm larg de povestire, stil viu şi colorat, plin de umor.
                       Culeg. O.B., în 26.V.1953.
                       Gherman Vasile. Porecla: G'erman. Satul: Rozavlea. Raionul: Vişeu. Vîrsta: 72 ani. Ştiinţa de carte: «apă n-am făcut d'ecît tri clasă» în Şieu, de unde este originar. Ocupaţia principală: agricultura-creşterea vitelor. Ocupaţii anexe: dogărit (inf. e greu suferind de reumatism, nu poate umbla decît pe lîngă casă, se ocupă cu mici reparaţii de vase de lemn). Date principale biografice, deplasări: originar din Şieu, venit prin căsătorie în Rozavlea. La lucru: Petroşani, Brezoi, Bucovina, « am foz musai să mă duc c-am fo sărac ». Localităţiile şi ocaziile la care a povestit: «am ştiut pînă am fo tînăr, da amu le-am uitat». Observaţii: Repertoriu mic, dar vădit talent de
342
                    povestitor. Posedă bogate resurse de dramatizare — inclusiv gesturi frecvente şi variate — cu putere de interiorizare. Personajele sînt învăluite într-o atmosferă caldă, vibrantă, stilul e sprinten şi miezos.
                        Culeg.: O. B., în 8.V.1962.
                        Gir b e a Ion. Porecla: Gîrbuţ. Satul Vălcău-de-Jos. Comuna: Vălcău-de-Jos. Raionul: Şimleu. Vîrsta: 74 ani. Ştiinţa de carte: «n'ici una, n'ici o clasă, c-o fos şc<?lă ungurească, ş-api pă noi nu n'e-o-mvăţat. Nu şt'iu scrie numa numele mn'eu.» Avere, categorie socială: ţăran colectivist. înainte de colectivizare «am fos sărac», ţăran sărac. Ocupaţia principală: «cu munca cîmpului, cu plugărit, lucrător dă pămînt». Ocupaţii anexe: «n-am fos la alt'e cele ». Muncitor agricol ziler «cît'e 6 piţule am avut la zuă şî apă rece ». Date principale biografice, deplasări: Băştinaş; 7 ani servitor la un evreu din sat. Armata în Sibiu, pe front în Galiţia la Tirol, «la tălien'i». N-a mai plecat din sat decît la tîrguri: «Şimleu, Crasna, Nuşfalău, Zălav, la Orad'e, la Cluj la clen'ică, am dus o fată acolo ». Localităţile şi ocaziile la care a povestit: «numa aic în sat, la d'esfăcat, la sfărmat dă cucuruz, sara cîn n'e k'ema cît'e-om vecin ». Iii armată? «nu prş, numa am1 ascultat p-acolo că ce poveşti n'e spun'e ». Observaţii: Cel mai talentat povestitor din sat. Repertoriu destul de modest — 11 piese, aproape toate basme propriu-zise, dar redat cu mult talent. Iscusit în redarea dramatică a situaţiilor, mult simţ pentru umor. înconjoară personajele pozitive cu multă căldură sufletească. Mimică şi gesturi bogate şi variate.
                        Culeg.: O. B., la 4.X.1962.
                        I lo n a Sînziana. Porecla: Jana Bălăjoiului. Satul: Boşorod. Comuna: Boşorod. Raionul Haţeg. Vîrsta 41 ani. Ocupaţia principală:   agricultura — creşterea vitelor. Ocupaţii anexe:
                     muncitoare agricolă cu ziua «şî pă sat, ş-înt altu sat, da acuma nu mai poci aşa pleca», avînd soţul bolnav. Date principale biografice, deplasări: Orfană de la 12 ani de ambii părinţi, e crescută de un cumnat, iar de la 18 ani s-a întreţinut singură ca muncitoare zilieră în sat şi în satele vecine, la toate muncile agricole «io aram d'i la 14 an'i înaint'e ». La 20 ani se căsătoreşte cu un plugar din sat care moare după 5 ani de T.B.C. Se recăsătoreşte cu alt consătean, întors de pe front cu un picior degerat. Din 1931 a intrat în «Oastea Domnului» şi de atunci nu a mai cîntat, nici n-a povestit decît rar. Localităţile şi ocaziile la care a povestit: «şî la vit'e, şî la d'esfoiat d'e cucuruz,
343
                      şî mai la copilaş sara să n-adoarmă, că noi ven'im tîrziu. Am spus la clacă, la şezătoare, la vit'e. Am şt'iut 117 d'e poveşt'i: aşă cît d'e mică, şî elea le-am socot'it tăt'e. » Din acestea n-a mai ştiut decît 62, deoarece secta îi interzicea cîntatul profan şi povestitul. Cele mai multe le-a învăţat de la tatăl ei, «doară d'e-atuncia le am hăl mai mult'e; mergea la ospeţe şî la petreceri şî spun'ea la poveşt'i şî cînta». «Poveşt'ile, cîntările, elea-s mai frumoase pă lume. Aşa cîn mă dau şî povestesc, api uit năcazurile. Cîn n'e cură sudorile pă faţă, mai uităm şî d'e ostăn'eală, şî d'e foame». A început să povestească altora «d'i pî la zece, unsprece » ani. Povesteşte «care să potriveşt'e. Văd omu că lucră, api-i spun: uită cum o făcut ţîganu. Dacă nu şt'i omu 6e să facă, api io i-o d'escurc cu povestea. Ce să zîcă: — tu ieşt'i ca ha d'e şt'i toat'e poveşt'ile. Altu rîd'e — da nu m-o ocărît n'ime. Mă uit şî io: cîn îi trist, îs şî io tristă, cîn îi vesel, api-i spun şî io d'e Păcală. Mă k'iamă anume la clăci să le povestesc, da nu m-am dus, că le-am părăsit, m-am făcut mai tristă. Dacă le povesteam, îm da vinars şî mîncare... doar gura zîce, gura ia plată ». Preferă « ha cu copiii orfan'i, un'e-am fost şî io orfană, ş-am avut copii orfan'i; io şi rîd, şi plîng, ca Păcală k'iar». A citit şî cîteva cărţi cu poveşti — Creangă, Cătană — din care a învăţat unele, «da mn'ie mni-o fost drag să le-aud aşa bătrîn'eşt'i, nu cumu-s în cart'e, noi le spun'em aşa oblu. Ia să fi d'eopart'e s-asculţ la noi, nu aicea-ntră domn'i, n'e cad'e cu ruşîn'e ». Are o foarte bună memorie. Fire puţin obişnuită, socotită în sat puţin «ţicnită». E plină de curiozitate, vrea să înveţe toate. Foarte emotivă, plînge şî rîde repede. Trăieşte basmul din plin, mereu face comparaţii cu situaţiile din basme şi snoave, încît uneori pare absentă din lumea reală.
                          Culeg.: O. B. în 1.III.1951, la Bucureşti.
                          Lăscuş Mihai. Porecla: Pihuctăr. Satul: Cerbăl. Comuna: Cerbăl. Raionul: Hunedoara. Vîrsta: 72 ani. Ştiinţa de carte: « Apă la op clasă. Apă carte an ştiut bin'e, mn'i-o plăcut cart'ea apă ca min'e-n comună nu şt'ie nime. » Ocupaţia principală: agricultor. Ocupaţii anexe: «Pă vremuri an fost la vere, miner. Numa pot acuma cîştiga cu pălmele. Vo sinzăs d'e an'i an lucrat la verg. T<?tă viaţa am lucrat». Date principale biografice, deplasări: «An fost pi la Săvîrşîn cată Banat la făcut de metăr, şi la tunat de metări, la Brezoi, la fel pin prejurime şi-n Valea Bradului, apă la calea ferată de la Petroşan'i în jos. La Cîmpina-n jos pă Prahova-n
344
                    jos, Moreni, Sinaia. La Valea Runcului, că numa cu avera nu t'e poţ ţîn'e. Numa o dată dă mană, o dată nu dă.» Observaţii: Bun povestitor. Tot timpul povestirii gesticulează, ia parte activă la desfăşurarea acţiunii. Luminat la cap şi cu ştiinţă de carte care i-a deschis mintea. Umblat mult prin lume, şi la lucru, şi în timpul războiului. Spune basme ca să distreze femeile cînd lucrează şi să nu adoarmă. Nu crede în poveşti decît ca mijloc de a descreţi fruntea oamenilor. Povestirea foarte curgătoare, logică şi suculentă. Repertoriu mic — 4 piese — cuprinde basme despre animale; basme propriu-zise şi snoave. Naraţiunile se încheagă într-o succesiune strînsă şi logică, cu faptele clar conturate. De multe ori, propoziţiunile sînt eliptice, completate prin expresia « şi ăsta ».
                       Culeg. T. B. în 2.XI.1951.
                       Lup ul eseu Avram. Porecla: Crîzn'icu. Satul: Meria. Comuna: Lunca Cernii. Raionul: Haţeg. Vîrsta: 55 ani. Ştiinţa de carte: «n-am n'is-una, am învăţat aşa puţîn în armată», poate ceti şi scrie. Ocupaţia principală: stînjenar. Ocupaţii anexe: agricultor «numa acu io-s bătrîn». Date principale biografice, deplasări: la stînjeni «în toat'e părţile »; la front în Italia 2 ani şi 8 luni; la secere la Banat şi Haţeg,' la tîrguri « Haţeg, Hun'edoara, mai d'epart'e nu m-am dus. » Nu are repertoriu de poveşti.
                       Culeg.: O. B. în 11.VI.1952.
                       M i c ud ă I. D. Ion Ion. Porecla: « Ciurel — aşa l-a pole-crit pe tata ». Satul: Cîndeşti. Comuna: Albeşti. Raionul: Muşcel. Vîrsta: 67 ani. Ştiinţa de carte: 4 clase «în Albeşti, la noi nu iera şc<?lă ». A avut 3 copii (3 fete căsătorite). Ocupaţia principală: lucrător forestier şi pensionat de la munca forestieră. Ocupaţii anexe: agricultură, creşterea vitelor în gospodăria proprie. Date principale biografice, deplasări: băştinaş din Cîndeşti. Armata. Războiul 1916 — Bran — Moldova; în 1919 la Drajna lucrător; la lucru la păduri, la Argeş, Brătioara, Văcaria, «mai mult aici la Plaiu Lung» (în hotarul satului) — de la 12 ani. Localităţile şi ocaziile la care a povestit: «pî la lucru îm băracă sara — cîn sînt odihnit le spui. » Cîte ai ştiut? «da cine le mai ţîne mint'e la ietatşa mea.» Acasă? «le mai spui cîte-o palavră, cîte-om bazm. » Repertoriu mijlociu: 17 piese (11 basme şi 6 snoave). Atras de naraţiunile mai scurte şi cu caracter mai realist. Chiar basmele mai lungi le schematizează reducîndu-le proporţiile. Preocupat de latura morală a nara-
                   ţiunilor. Povesteşte precipitat, cu gesturi bogate şi nervoase. Stil caracterizat prin vivacitate, economie şi formulări abrupte, frecvent la povestitorii munteni.
                       Culeg.: O. B. la 30.IX.1956.
                       M ic ud â Gh. Nicolae. Porecla: a lu Simion. Satul: Albeşti. Comuna: Albeşti. Raionul Muscel. Vîrsta: 20 ani. Ştiinţa de carte: cinci clase. Ocupaţia principală: «pănă acuma am fos la pădure, la forestier. De cînd eream de paisprezece ani. Conţinu am fost.» Date principale biografice, deplasări: «am stat în Banat un an de zîle la Reşiţa, la pădure (1949 — 50); pă la Armeniş cîteva luni; la Peatra Neamţ—Tg. Neamţ—Slănicu Moldovi; pîn Reg. Autonomă Mag'iară, la Topliţa, cîteva luni. Pe la Zăvoiu (pă la Caransebeş), pă la Brezoi; p-aci, p-aproape, pă la Rîuşor. » Localităţile şi ocaziile la care a povestit: «peste tot. O dată cu nişte oamen'i; altădată cu alţii. Le-am spus aşa ca să n-audă de doao ori una; şi în sat cînd ne-am adunat pe-aci mai mulţi băieţi.» Buni povestitori? «ăsta Drulă, mă contram cu iei, că iei spune mai frumoasă, ieu că spun alta mai frumoasă». « Cam toate le ştiu cîte le ştie iei.» «Ne contram la colibă acolo, iei a fost gardian.» Repertoriu destul de întins: 32 piese, majoritatea basme propriu-zise, din care multe învăţate din cărţi (Ispirescu mai cu seamă). Povestitor în fază de formare, mimică şi gesturi destul de sărace. Limbajul e viu, colorat, neologismul abundă. Memorie puţin obişnuită şi curiozitate vie. Povesteşte cu curaj şi cu vivacitate.
                       Culeg.: O. B., Al. A., la Albeşti în 28.X.1956.
                       Morar Vasile. Porecla: a lui Văsîi. Satul: Racşa. Comuna: Oraşul Nou. Raionul: Oaş. Vîrsta: 49. Ocupaţia principală: «la pămînt, şî la stînjăni, cum poci.» Date principale biografice, deplasări: «pi la Bucureşti la lucru, zîdar; pi la Ploieşti, la metri la Răstoliţa, p'e la Predeal. Aşa am stat cîte o lună, două, tri.» Cu armata, Alba lulia, Fălticeni (1 an), Cărei, Cehul Silvaniei; cu războiul la muncă. Localităţile şi ocaziile la care a povestit: «Pîn armată. Mai mult cînd am fo de activ. La lucru sara-n colibă. (In sat) t<?mna cîn desfăcam mălai mai povestiam.» Observaţii: povestitor sfătos. Bogată dramatizare prin dialoguri şi gesturi. Vorbeşte rar (puţin peltic).
                       Culeg.: Al. A. în 3.VI.1953.
                       Oneşan Alexandru. Porecla: Şend'ea. Satul: Cerbăl. Comuna: Cerbăl. Raionul Hunedoara. Vîrsta 66 ani « d'in 85 născut». Ştiinţa de carte: «învăţat aşa puţînă, numa pî la
346
                     armată, aic n-am umblat la şcQlă, că tata o fos cumnat cu dascăru, n'e-o pus la lucru, la mult'e.» Avere, categorie socială: «aşa vo două iugăre^ aşă seva, şî arătoriu, şt pă-şunat», plus pensia de invalid de război. Ocupaţia principală: agricultura-creşterea vitelor: «cu plugu, cu vit'e». Din 1915 e orb şi de atunci face munci auxiliare, pe lingă gospodărie. Ocupaţii anexe: «Am fost şî la uoi vo 3 an'i, şî la vere vo 4 an'i, după ce-am ven'it d'in cătăn'ie. » Date principale biografice, deplasări: la lucru: a) la mina Ghelari (2 ani), la mina Arăneş (2 ani); b) la muncile agricole sezoniere «pă ţară: luam în part'e; merşm şî îm pîn'e: zăse săseram lui, una noă» prin satele Batiz, Munerău, Ruşi; c) la tîrguri: la Haţeg, Hunedoara, Dobra, Ilia, Brad, Băiţa; d) armata în Tg. Mureş; pe front în Galiţia (3 luni), Italia (1 an). Localităţile şi ocaziile la care a povestit: A povestit în sat şi prin armată. Poveştile le-a învăţat « apă aşa d'i la 10 an'i pînă pe la 20 », după această vîrstă « m-am ocupat cu alt'e greutăţ mai mari, n-am mai avut timp d'e poveşt'i, m-am însurat». Poveştile le-a auzit prin sat, «şî p-acolo pi la armată £e-oi mai fi învăţat... Atunci m-or plăcut tăt'e, d'e-aia le-am învăţat, da acuma nu-m mai place n'ici-una. » Observaţii: Bun povestitor, cu o dicţiune clară, stil curgător şi închegat, cu multe aluzii la realitatea contemporană lui. Repertoriu mic — 12 piese — din toate speciile naraţiunilor în proză, afirmă că a uitat multe de cînd nu se mai ocupă cu poveştile. .
                         Culeg.: O. B. la Cerbăl, în 1.XI. 1951.
                         Oneşan Ion. Poreclă: Şavăr. Satul: Cerbăl. Comuna: Cerbăl. Raionul: Hunedoara. Vîrsta: 61 ani. Ştiinţa de carte: « Nu ştiu, n-or foz şcoli pă timpurl-elea să fasem şcoală, pă d'ealuri n-or ven'it învăţătorii. » Ocupaţia principală: agricultor « cu economia pămîntului, munsitor, de pămînt». Ocupaţii anexe: «Nu mai fac n'imic, că nu sîn capabil, că-s şi bolnav, nu mă ie nime la lucru nicăiri». Date principale biografice, deplasări: «M-am născut în 1890 august într-al-optelea. An fost la Ploieşti la stînjeni, la Brezoi iară stînjeni, la Rîu Vadului, tot metări. Am fost pă ţară pă păin'e în mult'e locuri. Am fost opt an'i armată în Sibiu şî în războiu mond'eal pin Galiţia, Polonia. » Localităţile şi ocaziile la care a cîntat: «Am spus poveş pe un'e meream la lucru şi în armată, sara l'e spu-n'eam, că aveam timp. Tăt pă un'e-am fos la lucru sara cîn nu put'eam durmi făseam colibă şi ne dam în vorbă şî spun'em poveş. » Observaţii: Povestitor cu mult umor. Gen de om mu-
347
                     călit, cu intonaţii în voce care punctează momentele mai dramatice din povestire. Repertoriu mic — cîteva snoave şi o legendă — cu preferinţe vădite pentru snoave, mai cu seamă pentru cele în formă autobiografică.
                        Culeg. T. B., la Cerbăl, în 6.XI.1951.
                        Oneşan Petru. Porecla: Truc. Satul: Cerbăl. Comuna: Cerbăl. Raionul: Hunedoara. Yîrsta: 60 ani. Ştiinţa de carte: patru clase elementare. Ocupaţia principală: agricultor. Ocupaţii anexe: dulgheria («păntru casă şî la ocazii aşa cum o fost cu moarta asta»). «Numa cînd vin'e vesinii pă la min'e. » Date principale biografice, deplasări: «A, pă ieu am fost pîn şasă ţări» sărac, de mic, orfan, prizonier în războiul 1914 — 18 în Siberia 6 ani şi 7 luni. A lucrat la Petroşani în mină, la Lupeni la lemne. A fost la Sibiu, Alba Iulia, Haţeg, Hunedoara. Localităţile şi ocaziile la care a povestit: Unul din informatorii lui Bela Bartok. «Pe la şăzători, da d'e mult. La strînsură, la preveg'e... da n-am fost d'e mult.» La copii, «în lagăr, la fisori ». Observaţii: Personalitate puternică. Serios, cu judecată sănătoasă. Sfătos şi foarte bun povestitor de întîmplări reale. Limbaj colorat şi vocabular bogat. Are o experienţă bogată de viaţă şi face mereu legături cu povestirile pe care le spune. Repertoriu mic — 11 piese scurte — în care predomină basmele despre animale şi snoavele pe care le povesteşte însă cu multă sagacitate şi mai ales într-o formă închegată, deplin rotunjită, atît pe plan stilistic, cît şi al gesturilor şi al intonaţiei. Atras de latura educativă a poveştilor. Se poate spune că nota distinctivă a repertoriului său e claritatea: în compoziţie, în limbajul colorat şi plastic, în ritmul potolit al narării.
                        Culeg.: C. B., în 30.X.1951.
                        Paşcă Ana. Saţul Gherţa Mare. Comuna: Turţ. Raionul: Oaş. Vîrsta: 7 ani. Ştiinţa de carte: «clasa întîie». Ocupaţia principală: elevă. Observaţii: Repertoriul în formaţie. Povesteşte inform, în maniera copiilor.
                        Culeg.: Al. A., la 26.V.1953.
                        P etr i c Ion. Porecla: Ionu Costîn'esî. Satul: Breb. Comuna: Ocna Şugatag. Raionul: Sighet. Vîrsta: 73 ani. Ştiinţa de carte: 4 clase elementare în sat. Ocupaţia principală: agricultura şi creşterea vitelor, «cu munca». Ocupaţii anexe: « zîuaş am foz bugăt p-aci şî pî la S'iget şî pî la mină la Petroşeni». Date principale biografice, deplasări: «La mină la Petroşen'i 7 ani, în
348
                     armată 7 an'i la n'eamţ la Brim şî la Leucea.» De doi ani e paralizat în jumătat'ea stingă* a corpului, de aci şi o dificultate în vorbire. Localităţile şi ocaziile la care a povestit: a povestit în sat, prin armată «şî p-acolo ». Observaţii: Repertoriu mijlociu — 27 piese — de snoave şi basme animale. Preferinţă vădită pentru naraţiunile scurte şi hazlii. Putere de dramatizare a situaţiilor simple.
                         Culeg.: O. B. în Breb, la 5.V.1962.
                         Poanta Nicolaie. Porecla: Pocăitu. Satul: Cerişor. Raionul: Hunedoara. Yîrsta: 46 ani. Ştiinţa de carte: 4 clase primare « aisa în sat ». Ocupaţia principală: agricultura — creşterea vitelor: « cu plugăria ». Ocupaţii anexe: miner «în tăt anu, ca ţîganu. Şî cîn vin'ea vremea lucrului, am ven'it acasă. Numa 5 an'i am lucrat conţinu, la Hun'şdora şî Govăjd'ia. » Cantor la biserica satului, « nu capăt n’imic, că-s prea bătrîn ». Date principale biografice, deplasări: Băştinaş. La lucru la combinatul Hunedoara, la mina de talc din sat (8 ani). « D'e 3 an'i n-am mai mers la mină, că mi-am rupt o mînă, nu mai pot lucra d'e-atunci, am penzie. » La stînjeni: Brezoi (9 săptă-mîni), Leşnic (6 săptămîni), Ghelar (7 săptămîni). Armata: « consentrat numa, la Tg. Jiu, că am fost dispenzat d'e activ ca susţinător' d'e familie». Localităţile şi ocaziile la care a povestit: Nu a povestit decît în sat şi la stînjeni, seara în colibă. Poveştile le-a învăţat « d'i pi la uzină, şî pî la bătrîn'i, d'i la Jugăn'eanu, venise d'i la înk'isoare, p-acolo sîn mult'e poveşt'i, că şăd. D'i pi la stînjen'i iară, dam sara în colibă, api tătă nppt'ea ». A cetit multe cărţi cu poveşti, cu basme versificate, pe care le-a uitat în parte. Observaţii: Repertoriu activ mic: 8 piese (7 basme şi 1 snoavă). Povestitor plin de vervă şi umor, exagerat de volubil. Aduce o mentalitate nouă în urzeala realistă a basmelor. Scepticism faţă de veracitatea basmelor, pe care le dispreţuieşte, considerîndu-le ca o pură distracţie « cîn ai vreme d'e pierdut». Stil de cărturar sătesc, pe alocuri tributar sistemului fonetic local.
                         Culeg.: O. B., 29.XII.1950.
                         Pop Ion. Porecla: Turean. Satul: Gherţa Mare. Comuna: Turţ. Raionul: Oaş. Vîrsta: 78 ani. Ştiinţa de carte: «N-am umblat de loc. Numele, slab aşş nu prş păliticos ! » Ocupaţia principală: «de plug.» «Nimica, numa plugar, lucrător de pămînt. » Date principale biografice, deplasări: «fost la America; în doisprece m-am dus eu. în paisprece am g'init (Canada: Vancover; numa acolo am fost. Am făcut drum nou de s-o
                      făcut căs noi, sat nou. Şî la popir (fabrică de hîrtie). Cu războiu: la Italia la Tirol. » Rănit în spate de grenată. Localităţile şi ocaziile la care a povestit: «Pi la războaie, pe la şpitaluri; sara la dăsfăcatur mălaiur, în tinereţe. N-am povestit aşş ! IJste poveşti nu le po spune-n tă minuta !» Observaţii: Povestitor cu temperament. Dinamic, realist. Dramatizare bogată. Unele confuzii ce provin din lipsa unui exerciţiu susţinut. N-a povestit de multă vreme, dar e recunoscut în sat ca om bun de sfat. Repertoriu mediu: 19 piese (10 basme, 6 snoave, 3 basme animale). Ritm larg, debit molcom în povestire. Naraţiunile sînt pătrunse de o anumită sfătoşenie. Situaţiile sînt cumpănite din pragul unei bogate experienţe. Unele scene sînt pline de un umor cald şi potolit.
                         Culeg.: Al. A., în 23.V.1953.
                         Pop Toader. Porecla: Tincu. Satul: Săpînţa. Raionul: Sighet. Yîrsta: 43 ani. Ştiinţa de carte: 4 clase elementare în sat. Avere, categorie socială: ţăran colectivist, înainte ţăran mijlocaş. Ocupaţia principală: cantonier «pă drum» în zona Săpînţa. Ocupaţii anexe: agricultura — creşterea vitelor. Date principale biografice, deplasări: Băştinaş. Localităţile şi ocaziile la care a povestit: In armată «n-am şt'iut n'imn'ic ungureşt'e, cu unu rumîn am fost». A povestit numai « acasă, cu copiii ce-am mai mult». Poveştile le ştie din copilărie de la bătrîni de la stînă şi de la tatăl său. Observaţii: Repertoriu mijlociu: 19 piese, din care 10 basme, 6 snoave, 3 basme despre animale. Talent remarcabil de povestitor, ştie să dramatizeze situaţiile, să reliefeze personajele. Povesteşte atrăgător, cu fineţe şi pătrundere.
                         Culeg.: O. B., în Săpînţa, la 15.V.1962.
                         P recup Maria. Porecla: Maria lu Pavel Precup. Raionul: Năsăud. Satul: Leşu. Vîrsta: 31 ani. Ştiinţa de carte: 6 clase primare. Deplasări: « Am fost pînă cam pe la Cluj, aşa, pe la Bistriţa, pe la Năsăud, âtîta» (trecător) în satele vecine trecător. Observaţii: Este o bună cîntăreaţă, cunoscută şi în afara ţinutului în urma concursurilor echipelor de amatori. Nu s.-au cules poveşti decît incidental, deoarece unele aveau şi cîntece în cuprinsul lor.
                         Culeg.: I. C., 24.IX. 1935.
                         Prundeanu Garofina. Satul: Fundu Moldovei. Comuna: Fundu Moldovei. Raionul: Cîmpulung. Yîrsta: 49 ani. Ştiinţă de carte: «un an şi vo doauă luni». Date principale biografice,
350
                     deplasări: Dorna, Cluj, « cînd a fost copilă mică am fost şi la Suceavă. In trecere. Cînd am fost copilă am fost slujnică tri luni de dzîle la Dorna. » Localităţile şi ocaziile la care a povestit: « noi întreolantă. Nu aşe de multe ori, rar. » — Observaţii: Povestitoare stăpînă pe repertoriu. Participă la acţiunea povestită. Stăruitoare în dramatizări. Sinceră, fire deschisă. Repertoriu mijlociu, parte învăţat din cărţi. Nararea e uneori greoaie, stilul destul de inform.
                         Culeg.: Al. A., Fundu Moldovei, la 18.III.1953.
                         Puţ Petre. Porecla: Şuşău. Satul: Deseşti. Comuna: Deseşti. Raionul: Sighet. Vîrsta: 77 ani «născut d'in 84». Ştiinţa de carte: «n-am umbla la şc<?lă d'e fel, numa la mn'ei». Avere, categorie socială: «N-am avut pămînt, io am trăit cu meseria profesiun'ii d'e miner, şî la pădure ». Ocupaţia principală: muncitor ziler prin sat. Date principale biografice, deplasări: Născut în Satşugătag, căsătorit în Deseşti. în 1914 a plecat în armată unde a stat 7 ani, 1 an pe front în Galiţia, 6 ani prizonier în Rusia (Kiev, Tambov). La lucru la minele din Totobanya, Petroşani (la 18 ani), apoi prin sat şi satele vecine. Localităţile şi ocaziile la care a povestit: « In lagăr cînd am fost la Tambov» (ştie şi ruseşte), apoi în sat «pi la d'esfăcat, tpmna» apoi «pi la uoi, cînd ieream copil mic, mă şîlş păcurarii să spun ». La pădure «spunem cît'eodată acolo ». Observaţii: Bun povestitor. Foarte întins repertoriu de poveşti deţinînd pînă acum primatul: peste 85 piese (43 snoave, 28 basme, etc.). Rutină desăvîrşită; dicţiune de bătrîn. Povesteşte în ritm larg, lent, în aparenţă monoton, dar cu putere de interiorizare. Preocupare permanentă pentru reliefarea umorului.
                         Culeg.: O. B., la 25.XI.1961.
                         Rado i a§ M. Gheorghe. Porecla: «nici un pic — o parte din iei îm mai zice şi ,,ba£iu“ ». Satul: Bătrîni. Raionul Teleajen Vîrsta: « 67 dă ani la 3 octombre-i împlinesc». Ştiinţa de carte: «am vo tri clase» în sat. Ocupaţia principală: «vara to la stînă » b ac iu «ieu tot singur sînt şi c-um băiat». Ocupaţii anexe: «iarna ce mai pot pe lîngă casă, da nu prea cîştig, mă mai ajută băieţii ». Date principale biografice, deplasări: băştinaş din sat. « Prima dată am fost în Moldova în 1903 — aveam 14 ani, la Giţă Rădulescu, am sta vo 4 ani — un an la Săce-leanu şi 8 ani la Bîrlad la căpitanu Fiotă », toţi moşieri — în 1916 «am plecat cu mobilizarea — am fost pă front. Dup-aia puneam porumb la cîmp pă lîngă Ploieşti, mai lucram cu caru la pădure. Din 1932 am intrat baciu.» Localităţile şi ocaziile
351
                     la care a povestit: « Le spuneam unde mă găseam, şî la pădure, şi la stînă, şi pe drum, pe unde ne găseam. La pădure cîn lucram cu palmele, la Mîneci vo 3 ani stăm cîte 2 — 3 luni făceam şi treburile mele », în armată? « mai povesteam cîte-odată» în Moldova? «povesteam ş-acolo, mai mult acolo, că ne-adunam mai mulţi». In tren? «nu». Preferinţe. Poveşti cu zmei, balauri « nu şt'iu n'ici una, ioite, şi de-am avut ocazie, n-am fost atent. Nu ştiu cum s-a făcut, că n-am putut să prinz nici una. » Nici în tinereţe? « nu, păi dacă le-aş fi ştiut de-atunci, le-aş şti ş-acuma ». De rîs (snoave) «adică mai scurte, nu ştiu cîte am ştiut; cred c-am mai uitat». De ce ţi-au plăcut? «le prindeam mai repede pe astea, şti, c-aveau cuvinte mai puţine ». In cît timp învăţai una? «dacă o auzeam o dată, gata, nu mai era nevoie ». Tehnică de povestit. Cînd le spui cum ţi le aminteşti? «păi sau văd ceva care nu-mi convine şi s-ar lega cu povestea aia, sau ştiu ieu cum ». Cînd ţi le cer anume? « Atuncea, da. De egzemplu, dac-ai spune dumneata: ia spune-m p-aia, atunci o spun numaidecît.» Cîte povesteşti o dată? «e, păi nu spuneam mereu, e, rar, de doă tri ori pe lună dacă spuneam. Spuneam două, trei, mai multe nu, că vara-i noaptea mică şi dacă-i ţi de tain, dimineaţa nu-i poţi scula.» O spui la fel? «dacă n-o spui cum e, le-ncurci şi nu le mai ţi minte. » Adăogi la celelalte poveşti? «unde mai poţi să pui, mai pui, unde nu poţ, nu mai pui. Care şîn mai scurte, poţ să pui una la iele, cît îţ vine-n cap, 2 — 3 cuvinte, sau strofe, cum să numeşte iele.» Aprecierea satului: «ba-m mai spune cîte unii: « mincinosu ăla, ascultaz voi la mincinosu ăla ». «Nu-m zfce-n faţă, da aşa-m zice: ce-ascultaz voi la mincinosu ăla?» Observaţii: Excelent povestitor de snoave. Mare putere de actualizare: detalii locale numeroase. Raportare permanentă la întîmplările din viaţa obişnuită. Neobişnuită dramatizare prin mimică, dar mai ales prin intonaţiile şi timbrul vocii. Naraţiunile au părţile esenţiale — îndeosebi replicile — într-o formă închegată, plastică, vie. Are un întins repertoriu de snoave: 52, la care se adaogă şi 2 basme. A creat şi o snoavă cu replică picantă (Moşul la Bucureşti). Personalitate remarcabilă, atras de comicul snoavelor. Povesteşte scenele fără perdea — abundente în snoave — cu naturaleţă desăvîrşită. Stil pe deplin format, vioi şi nervos, vădit personal.
                        Culeg.: O. B., în Bucureşti la 20.III.1956.
                                                               Sabo Vasile. Porecla a lu Vasîi. Satul: Racşa. Comuna: Oraşu Nou. Raionul: Oaş. Vîrsta: 40 de ani. Ştiinţa de carte:
352
                    «n-am fost la şcoală. Da k'iar numele meu am fost silit să-l învăţ. » Ocupaţia principală: agricultura — creşterea vitelor. Ocupaţii anexe: dulgher — lucrează la construcţii şi mai cu seamă la căzi mari. Muncitor forestier. Date principale biografice, deplasări. Băştinaş. Armata la Oradea; concentrat la Zalău, Şimleu. A lucrat la butoaie şi construcţii prin satele învecinate din Ţara Oaşului. Muncitor forestier în munţii Oaşului şi Maramureşului. Localităţile şi ocaziile la care a povestit: Prin satele vecine, seara după munca de dulgherie. «Numa tă ieu am ştiut mai multe poveşti.» în armată «spuneam poveşti prin dormitoare aşa sara şî dumineca cînd era răpaos ». La exploatările forestiere «spunşm sara aşş. Eram cîte patru într-o colibă. Oriunde am mărs, ca mine n-o ştiut nime. » Poveştile le-a învăţat acasă de la vecini, şi de la tatăl său şi mai cu seamă de la bunica «aşş la desfăcat de păpuşoi. Mpşa ne tă spun'ea. N'e ţînea cu poveşti.» «Mn'i-o .plăcut poveşt'ile. De-aceea le-am ştiut învăţa». Constituţie robustă, meşter foarte priceput. E calm, ponderat, leneş în mişcări. Fire enigmatică, independentă, încăpăţînată, veşnic zîmbitoare. Nu a vrut să spună de unde ştia poveştile. Repertoriu mare — aproape 40 de piese — majoritatea basme fantastice. Socotit de sat cel mai bun povestitor. Memorie puternică. Povesteşte într-un ritm lent, calm, cu dese pauze în debitul frazelor. Emotiv, participă cu căldură la evenimentele povestite, se înduioşează la scenele culminante, ceea ce denotă o mare putere de interiorizare.
                       Culeg.: Al. A., în 4.YI.1953.
                       Sâracu Moise. Satul: Poiana Răchiţele. Comuna: Cerbăl. Raionul: Hunedoara. Yîrsta: 52 ani. Ştiinţa de carte: o clasă elementară. «Nu m-o dus n'imeni la o şcoală, c-am fos copil sărac.» Ocupaţia principală: muncitor la compresor. Mina de fier Vadul Dobrii. Date principale biografice, deplasări: Orfan de mic. « D'e mic am lucrat la mină. Ieram d'e doispse an'i. Am fos pin multse locuri. La Italia, la Vena. La Bănat am fost pădurar'. Tăt Bănatu-1 cunosc. Pe la Bucureşti, Ploieşti. Pună în Constanţa. Vezi, am fos şi cîrciumar'». Localităţile şi ocaziile la care a povestit: «vezi, tsiner, pint-o strînsură, pin preveg'e. Şî la cît'e un copil, da cît'e una. Pi la mină ne mai glumşm. Am lucrat puţîn la pădure. Mai spun'em. N-am mai spus d'e mult. La vînătoare spun'şm alte helea.» Observaţii: Temperament nervos. Vorbeşte cu mare uşurinţă. Improvizează repede şi curent, li place să povestească şi trăieşte
353
                    atmosfera creată. Foarte bun povestitor, humor sui generis. Repertoriu mijlociu — 26 piese (1 basm animal, 10 basme propriu-zise, 15 snoave) — pe care le-a învăţat mai cu seamă în Petroşani în timpul stagiului militar (1922 — 23) de la un bătrîn paznic la mină. Şi-a notat poveştile într-un carnet pe care nu l-a găsit. Aport creator în conturarea detaliilor. Vînător pasionat, presară naraţiunilor cu multe elemente vînătoreşti. Uneori atitudine ironică faţă de eroii principali ai basmelor, înclinat spre umor, ştie să reliefeze amănuntul care provoacă ilaritate. Stil plin de intimitate, cu multe interpelări familiare, deseori abrupt, cu tresăriri şi izbucniri violente. De aci unele fisuri, unele treceri brusce în frazele sale.
                        Culeg.: C. B., la Poiana Răchitele, In 7—12.XI.1951.
                        S ăr acu Viorel. Satul: Poiana Răchiţelii. Comuna: Cerbăl. Raionul: Hunedoara. Vîrsta 24 ani. Ştiinţa de carte: 6 clase. Ocupaţia principală: agricultor. Ocupaţii anexe: «pi la lşmn'e. După vit'e ». Date principale biografice, deplasări: « Hun'edoara, în Bănat: Făget, pi la Caransebeş, D'eva, Ilia, Simeria. N-am stat; numa aşă după treburi. Haţeg în copilăria mea păn a mă duse în armată. Cu armata: Ploeşti, Braşov, Bucureşti, Piteşti, Constanţa.» Localităţile şi ocaziile la care a povestit: «p-acas, la şăzători, p-aco cu băeţî, sara, nppt'e, aşă cînd avem timp. Mai mult'e d'e la tata am auzît şî d'ela ăsta JosanMihai, vesinu. (I mort). In armată dac-am spus cam d'e vo d<?uă ori. încoaz cătă liberare unu spun'ş un banc, altu altu.» Observaţii: povestitor neformat. Memorie bună. Limbaj pe alocurea pestriţ, modernizat (sub influenţa celor doi ani de armată). Monoton, puţin dinamic. Crede sincer în elementele fantastice ale povestirilor sale. Tendinţă spre consideraţiuni cu caracter explicativ şi social. (Liberat de la armată în cursul culegerii noastre. Vine în sat după doi ani de la plecare). Repertoriu mijlociu — 17 piese (7 basme, 4 snoave, 2 legende).
                        Culeg.: Al. A., în Poiana Răchiţelii, la 10—12.XI. 1951.
                        Seceleanu Ristea. Satul Bughea-de-Sus. Comuna: Bughea-de-Sus. Raionul Muscel. Vîrsta: 60 ani (n. 1896 iulie 5). Ştiinţa de carte: « nici una » ! Ocupaţia principală: « muncitor şi pă la pădure, şi pă la beton armat; deferite; orce-m iese-nainte.» Date principale biografice, deplasări: născut în Purcăreni (Muscel). «Mă duceam pă la Bucureşti, pîn Piteşti. La Bucureşti, vo trei ani de zîle. D-acolo am plecat la armată. în Piteşti, lunar, săptămînal, la binale. Cu războiu, pîn toată Moldova, pîn Ardeal
354
                   (1916 — 22). Dîn 23 am venit aici (în Bughea), m-am căsătorit. Am mai avut un frate căsătorit aici, ş-o soră, ş-aşa m-am pus la cale, şî m-am căsătorit aici. Am fost în multe părţ, da mai mult ca trei luni niciodată. La pădure numa şî numa. După liberare (1923 — 6) am făcut serviciu poliţii aici în Gîmpulung, sărgent dă stradă. Am băgat dimisie că nu mai mă lăsa nevasta, socru-meu. Pă urmă, am stat un an cu boii şî căruţa. Mi-a murit un bou, pă urmă am plecat la muncă cu toporu: Banat (1927/8); Piatra Neamţ (1929/30) (cu antreprenorii din Lereşti); Cernatu, lîngă Braşov (1930/31); 31/2 la Tg. Neamţ; 34/5, la Piteşti, ca fierar de beton armat şî pănă azi aparţîu tot de instituţia aia.» Ocazii de povestit: «cînd sînt la lucru, mă pune oamenii; cînd sînt acasă, iarna, mă pune băieţî. Cînd şădşam, dă iera timpu rău. » Observaţii: Repertoriu mijlociu: 15 piese, din care 13 basme fantastice. Memorie bună, predilecţie pentru fantastic, deşi amănuntele le percepe în chip realist, din cercul experienţei lui. Expunere cursivă, cu foarte numeroase gesturi. Limbaj viu şi colorat, cu mare putere de caracterizare, stil limpede şi abrupt, tipic muntenesc.
                      Culeg.: O. B. şi Al. A., la Bughea-de-Sus în 8.X.1956.
                      Spinu George. Porecla: a lu Niculai. Satul: Dorna Cîn-dreni. Comuna: Dorna Cîndreni. Raionul: Vatra Dornei. Vîrsta: 71 ani. Ştiinţa de carte: «şesă, pe-atuns aşş să umbla». Ocupaţia principală: agricultor, cu gospodăria. Ocupaţii anexe: «20 ani am fost agent veterinar » (1927 —1947). Date principale biografice, deplasări: Viena—Budapesta—Praga etc. Prin toată ţara. (Pi la Braşov, Constanţa nu.) Localităţile şi ocaziile la care a povestit: «pin armată; pi la hramuri; şî pi la nunţ, da mai puţîn; pin casă. Pi la hramuri sel mai mult, stai sara-aşa. » Observaţii: Spirit vioi, jovial. Povesteşte cu haz. Ar fi un foarte bun povestitor dacă n-ar avea un tic nervos (bîlbîit uneori) Repertoriu mijlociu — 16 piese — cele mai numeroase fiind snoavele. Ştie multe poveşti şi din cărţi (a citit Gruia lui Novac, Genoveva, Alexandria, apoi pe Alecsandri, Creangă, etc.) Atras de naraţiunile scurte, îndeosebi de snoave. Nu cunoaşte basme fantastice lungi. Limbaj vioi, influenţat pe alocuri de limba literară.
                      Culeg.: Al. A., la Dorna Cîndreni, în 13.III.1953.
                      Stan Toader. Porecla: Florian. Satul: Săpînţa. Raionul: Sighet. Vîrsta: 42 ani. Ştiinţa de carte: 4 clase elementare în sat. Avere, categorie socială: ţăran în gospodăria colectivă din sat. Ocupaţia principală: agricultura — creşterea vitelor. Ocupaţii anexe: muncitor forestier. Date principale biografice,
355
                    deplasări: Băştinaş. La lucru: Dorna, Piatră Neamţ (o lună şi ceva). în 1956 a suferit un accident la pădure — fractura bazei craniene — şi a suportat două operaţii, din care cauză e şi şchiop. Localităţile şi ocaziile la care a povestit: «Pîn armată, pî la muncă, în sat cît'eodată». Mai mult a povestit «după cum cerea populaţia: — măi, să auzim o povşste. » Observaţii: Repertoriu mijlociu: 15 basme, 8 snoave, o legendă. Memorie rară. Fantasticul e strîns împletit cu detalile realiste luate din contemporaneitate. Basmele fantastice sînt puternic nuvelizate. Povesteşte tăios, cu emfază uneori, convingător. A citit mult, ceea ce nu a rămas fără influenţă asupra mentalităţii şi repertoriului. Limbaj modernizat, aproape livresc, stil specific de cărturar sătesc contemporan.
                       Culeg. O. B., la Săpînţa, în 15.V.1962.
                       Ş o r a Yasile. Porecla: « Pit'eruţă aşa o spus bătrîn'ii». Satul: Cresuia. Comuna: Curăţele. Raionul: BeiUş. Yîrsta: 54 ani. Ştiinta de carte:« n'imic; puţîn aşă, mătăcălesc oarecum ». Ocupaţia principală: muncitor forestier, meşter lemnar «cu scări». Ocupaţii anexe: agricultura — creşterea vitelor, muncitor ziler de ocazie. Date principale biografice, deplasări: Băştinaş. Armata: Cluj, Oradea, Turda, Piteşti. La lucru «pi la Rămeţ, pi la Fin'iş. La Rămeţ vreo 15 an'i cîn am fos copil mit'it’el». Cu scări: Arad, Timişoara, Ciacova, în fiecare an. Localităţile şi ocaziile la care a povestit: «p-aic pîn satu, pî la lucrări pî la Rămeţ mai mult» la armată « am spus că li place !». Poveştile învăţate «da cin'e mai şt'ie d'e und'e !» Tatăl inf. « nu pre şt'i§ » (ceilalţi inf. l-au indicat ca un foarte bun povestitor). învăţată «o dată! Dac-ascult d'i două ori, numa t'e călmăceşt'e d'e cap». Preferă? «io n-am avu bai, habar n-am avu». De ce ai învăţat? «Ce ştiu io dă ce? Am fo bun d'i cap, bun di tiorie ». Poveştile le-ai modificat? «nu, n-ai ce modifica, că dacă n-ai auzît, n-ai d'e un'e lipi». Creat din nou? «Da d'e un'e, c-abg'ş şt'iu cîtu-i de dpuă uori doi». Plata pentru povestit? « Da n'imică ! Să ruga oarecin'eva să n'e spună, să n'e treacă d'e somn ». Observaţii: Cel mai talentat povestitor din sat. Povesteşte cu mult dinamism, foarte dramatic. Foarte rutinat în expunere, nu are şovăiri. Totul e vivace la el. Repertoriu bogat: 37 piese, din care 18 basme propriu-zise, 15 snoave, 4 basme despre animale. Povestind, sugerează o atmosferă de vis sau de lume reală învăluită în umor. Puternică putere de evocare a situaţiilor şi a personajelor.
                       Culeg.: O. B., la 29 IX.1961.
356
                       Tupiţâ Gheorghe. Porecla: « a Şk'iopului». Satul: Mara Comuna:    Deseşti. Raionul: Sighet. Vîrsta: 40 ani. Ştiinţa
                   de carte: 7 clase elementare în sat. Ocupaţia principală: agricultura, crescător de vite. Date principale, biografice, deplasări: Armata la Sighet. La lucru la I.F.E.T. « pă rîu la noi». La tîrg la Ocna Şugătag, Sighet, Baia Mare. Localităţile şi ocaziile la care a povestit: «Num-aicea-n sat». A povestit «la d'esfăca porumb şî pin şăzători, pi la fşt'e ». Observaţii: Talent dramatic mai puternic de cum apare în naraţiuni. Repertoriu mijlociu — 18 piese — în care predomină snoavele (15). Nu e atras de fantastic, din basme nu a reţinut decît o schemă foarte rezumativă. Ritm lent, molcom în narare, povesteşte cu oarecare timiditate şi reţinere.
                       Culeg. O. B., în 19.XI.1961.
                       Ţ i mp ă u Toader. Satul: Fundu Moldovei. Comuna: Fundu Moldovei. Raionul: Cîmpulung. Vîrsta:         71 ani. Ştiinţa de
                   carte: «şasă clasă» în sat. Avere, categorie socială: «Am vo 3,50 ha, ad'ică 4 c-o bucată d'e pădure ». «Tătă am cumpărat-o din lucru.» Ocupaţia principală: miner pensionat. «Am lucrat la mină din anu 1908 — 1914, apoi 1917 — 1920; 1920 — 1927 la depozitul de scînduri din sat, apoi 1927 — 1952 la mină.» Ocupaţii anexe: creşterea vitelor — agricultura. « Cîn am venit acasă de la mină, am lucrat ce mi-a trăbuit. » Date principale biografice, deplasări: orfan de părinţi la 14 ani, slugă la unchi chiabur de la vîrsta de 14 la 20 ani, cînd a plecat la armată. « După ce-am venit din armată — 1907 — m-am însurat, m-am băgat la mină» (1908 — 1914) în Fundu Moldovei. In 1917 — 1920 la mina Iacobeni, apoi 1927 — 1952 la mina lacobeni şi Fundu Moldovei. Localităţile şi ocaziile la care a povestit: «la vite cînd ieram mai mulţ copii, pin colibg'i la vite » La mină « nu. Că omu după ce-ncepe a lucra, să tă socoate că-i trăbă cutare, api îi sar acelea d'in cap» (poveştile). Observaţii: Repertoriu destul de modest: 12 basme şi snoave. Aplecat spre umor, preferă naraţiunile cu caracter realist. Puţin intimidat de microfon, povesteşte totuşi cu rutină, într-un limbaj colorat. Degajă simpatie pentru personajele pozitive.
                       Culeg.: O. B., la 17.III.1953.
                       V in c a Luca. Porecla: « Luca bătrînu ». Satul: Cerişor. Comuna: Govajdia. Raionul: Hunedoara. Vîrsta: 64 ani. Ştiinţa de carte: 4 clase primare « aicea-n comună». Ocupaţia principală: miner—pensionat în 1943. «Lamina G'elari» a lucrat acolo «39 d'e an'i», apoi la «Mineralia» 5 ani (1946—1951).
357
                    Ocupaţii anexe: agricultor-crescător de vite. Cantor la biserică — fost preşedinte «la compresorat 29 d'e an'i.» Date principale biografice, deplasări: născut «aiă; am avut 2 surori». De la 14 ani a intrat la mina Ghelari. Armata: Orăştie; pe front 1 an şi 7 luni; rănit, a stat în spital mai bine de doi ani. înapoiat ca invalid a reluat munca la mina Ghelari. A lucrat «numa la mină ». La tîrguri: « D'eva, Hun'şdpra, Haţăg, aierlea n-am fost». Localităţile şi ocaziile la care a povestit: «La vit'e, d'e 11 — 12 an'i, pună la 14 an'i; şî m-am acupat şî în sărbători cîn am fos la vit'e şî d'e-atunăea-ncoaci. » La mină nu a povestit, « numa pă cale dacă mai aveai timp, da la mină dacă mai aveai vreme d'e cît'e-o glumă». Acasă a mai povestit nepotului la insistenţele acestuia. Observaţii: Foarte bun povestitor. Ritnf larg în povestire. Preocupare de detalii realiste: nuveli-zează basmele. Emotiv, participă la întîmplările narate. Creator în limitele episoadelor, prin contemporaneizarea situaţiilor. E sceptic cu privire la veracitatea poveştilor, nu ştie dacă s-au întîmplat: « api aia nu şt'iu io, da cît'e o întîmplare aşa iera să mai adăoga ceva, da aşa iera». Repertoriu mic, alcătuit din 9 piese, din care 7 basme propriu-zise. Deşi afirmă că îi plac deopotrivă toate speciile «şî cu zmei, şî cu ţîgan'i, şî cu îm-păraţ, şî cu popă, d'e tă feliu », se vede totuşi că preferinţele lui merg către basmele propriu-zise pe care le povesteşte cu multă participare sufletească, scăldîndu-le fie într-o duioşie caldă, fie într-un umor potolit.
                       Culeg.: O. B., în 30.XII.1951.
                       Zmaranda Petre. Porecla: «zis şi Petre Onica de sub Grezie». Satul: Bughea-de-Sus. Comuna Bughea-de-Sus. Raionul: Muscel. Vîrsta 72 ani (n. 1884, februarie 19). Ştiinţa de carte: « nu ştiu dă loc. Dacă mă duceam, ieram şî ieu dat dracului, că ieram curios, n-am fost bolînd, da s-a răpus părinţî, s-a prăpădit.» Ocupaţia principală: «cu mături, cu coşuri. Da acuş nu mai poci, fuge toporu, c-am îmbătrînit.» Date principale biografice, deplasări: Născut la Mihăieşti, dar venit în Bughea de 50 de ani. «Părinţî mei transilvăneni, de la Poiana Mărului. Mama d-aici. Am fost la lucru pînă-n Rucăr. leu am lucrat acasă. N-am fost ieu la păduri. Dacă fac coşuri şi hălbii, mă duc cu iele pă Vlaşca. Nu negoţ, viaţă ! Pune viaţă, palme, nu negustorie. Om muncitor. Am fost pînă la Slatina, Graiova, pîn sate. Caracal, Roşiori, Alexandria, Turnu Măgurele, Bucureşti, Giurgiu. Dîn Ploeşti n-am mai fost. La Ploeşti am stat 9 săptămîni la metri, la pădure. O dată
358
                   am fost.» (In Ardeal nu.) Pînă la Dîmbovicioara. Localităţile şi ocaziile la care a povestit: «Aici, la mine acasă, da-n alte părţi ieu n-am vorbit. în casă la mine, vecinu, un copil. Sara, cînd ne-adunam după la lucru.» Observaţii: Repertoriu mic: 11 basme pe care nu le-a povestit de multe ori, din această cauză multe sînt prezentate schematic. Povesteşte cu mult umor şi degajare, îi place să insiste asupra situaţiilor neobişnuite din basme. Stil abrupt şi vivace.
                      Culeg.: O. B. şi Al. A. la Bughea-de-Sus, în 6.X.1956.
                      Zio tar Gheorghe. Satul: Fundu Moldovei. Comuna: Fundu Moldovei. Raionul: Cîmpulung. Vîrsta: 46 ani — născut în 1908. Ştiinţa de carte: «nu ştiu acuma învăţ alfabetu la alfabetizare». Avere, categorie socială: «casă şi 33 d'e ari, căpătată d'e la stat», împroprietărit în 1946, «cînd s-o dat t'itlur'le». Ocupaţia principală: «vara cu zîdăria, lucrez aşă clandestin, flotant». Ocupaţii anexe: «iarna cu munca, la-n-cărcat vaguane, d-şstea.» Date principale biografice, deplasări: născut în Fundu Moldovei, căsătorit, are 5 copii între 19 şi 5 ani. Armata în Bălţi, Roman, Bacău. La lucru la Vatra Dornei «o vară la zidărie ». La tîrg « La Cîmpulung şî la Dorna, atîta ». Localităţile şi ocaziile la care a povestit: în sat a povestit «acasă, acolo, vecinii, atît, în comună nu ştiu nici-unu că io ştiu poveşti». « La plotonu fics (în Fundu Moldovei) am spus vo cît'eva poveşt'i să nu stau d'ejeaba. » La lucrul «la lucru nu. îm părş bine să viu sara să mă hodinesc.» în călătorii? « nu ». La clăci? « nu, la noi nu să desface păpuşoi, că-i munte ». Părinţii: Tatăl «de-acolo din Fundu Moldovii, să ocupa cu fierăria. Ştiş poveşti, da n-am învăţat de la el c-o murit pe front, în 1917, ieram ieu d'e vo 8 an'i.» Mama: « d'e la Ilişeşt'i ». Ştia poveşti? «da; învăţat vo şşpt'e-opt poveşt'i, povest'ş frumos ». A preferat «povestea cu Drăgan Cenuşă, ci că iera faină, mn'i-era şî mn'ie dragă s-o-mvăţ». A învăţat poveşti « avşm vo 12 ani. Întîi ş-întîi am învăţat povestea de la mama cu Drăgan Cenuşă.» De la mamă-sa a învăţat 7 — 8 poveşti. De la Ion Mn'ergeş-Fornai a învăţat povestea «cu Lint'ea Vit'eazu; cu Grind'eie, de vo 4 ani». De la «fratele meu care ieste mort povestea cu Ştalda şi povestea cu Hop şî tare. De la sora mea Tiţa — are 59 ani — în sat amu şşd'e, povestea cu K'ipăruj Y'it'eaz, şî cu Măi ce nu şt'iu ce, cu Viteazu d'e apă, atîta am învăţat d'e la dînsa. De la nişt'e mojn'egi d'in Ard'eal — d'e la un mojn'eag d'in Ard'eal, o dorn'it o nppt'e la min'e, povestea cu Oft'ş — (umbla cu sît'e d'e mătasă d'e
359
                    vîndut). » Din carte « povestea cu Harap Alb, m-o citit-o n'evasta mş — şî povestea cu Bujorel — atît». A învăţat pe următorii: «băieţi acasă; vecin'ii nu-s povestari, li-i drag s-ascult'e, da nu le stă capu să-mveţe o poveste ». Din copii, Marcu (14 ani) «o-nvăţat vo 3 — 4 poveşti de la mine. Alţî nu, cumnatu ştie, da n-are talent ca să spuie iei. » Creator de basme. 1) «cu Constantin şî cu Sevestica» — «cîn az foz dumn'eavgstă pi la min'e (martie 1953) v-am spus-o ş-aţ scris-o ». A creat-o « am stat vo dpuă nopţ, d'i la capăt am început-o, am spus-o sîngur întîi, în gîndu mn'eu, şî la vo cît'eva zîle le-am spus-o şî la vecini tare ». Ai luat din vreun basm? «nu » elemente? « d'ecît comănacu care l-o luat Costant'in di la iad, to dintr-o poveste, că sînt mult'e poveşti cu comănacu ». «Asta am făcut-o mai întîi». De ce? «Ca să mai şk'imb poveştile, să nu spun tot acele, alţî care ştiu cart'e cît'e nu fac, poiezii, şî io să nu fac o poveste din capu mn'eu?» Vecinii ce-au zis? «întrebat d'e und'e ştiu: am spus c-am învăţat d'e und'eva, numa n'evasta, băieţî şî cumnatu o ştiut c-am făcut-o d'in capu mn'eu. S-o mn'inunat mult cum am făcut aşa o poveste d'in capu mn'eu». La ceilalţi de ce ai ascuns? «nic nu m-o întrebat şî nic nu le-am spus ». Aprecieri? « îm place, nu şt'iu dumn'eavpstă dacă vă place.» Ai modificat? «n-am înşk'imbat. n'imn'ică, ce să înşk'imb ». Observaţii: Creator de basme. Foarte talentat povestitor cu vădită predilecţie pentru eroic. Povesteşte impetuos, cu patos; dramatizează situaţiile, ştie să acomodeze detaliile realiste la locul potrivit. Mai stăpîn pe repertoriul învăţat din copilărie. Improvizează uneori. A mai creat — în afară de Constantin şi Sevestica — încă alte 4 basme, din care unul uitat (Floricica de pe mare). Acestea nu au cizelarea celor învăţate în copilărie şi povestite de multe ori, sînt mai neînchegate ca construcţie epică şi mai neartistice ca formă. Memorie puternică, înclinare vădită pentru fantastic. Nu ştie nici o snoavă^şi nici nu îl interesează. Crede că întîmplările din basme s-au petrecut aievea acum vreo 3000 de ani. Repertoriu mare: 33 basme fantastice, în afară de cele uitate din care îşi mai aminteşte fragmente. Stil caracteristic de povestitor moldovean, cald şi evocator, plin de efecte dramatice, din' care nu lipseşte umorul estompat. Limbă aleasă, arhaic moldovenească, frecvente expresii închegate în formule. Pe alocuri pătrunde şi neologismul cu obiectele civilizaţiei moderne pe care le desemnează.
                        Culeg. O. B., în Bucureşti, la 15.11.1955.
360
INDICE DE LOCALITĂŢI ŞI REPERTORIU
                       I,  Muntenia
                       Regiunea Ploeşti Raionul Teleajen Satul Bătrîni
                       Povestitorul Râdoiaş Gheorghe Basme propriu-zise:
                            86. Flăcăul credincios
                            93. Copilul orfan (Băiatul şi turcul)
                       Snoave:
                           100. Popa şi Păcală
                           104. Ţiganul şi judecătorul
                           107. Ţiganul şi barda
                           111. Femeia şi amantul
                           114. Păcală (Spuma de mare)
                           119. Copilul la trei luni
                           122. Aşa cap, aşa căciulă
                           123. Cizmele pe opinci
                           128. Femeia proastă (Cu femeia morarului)
                           132. Bota cu apă
                           133.    Pielea fermecată Legende:
                           143. Fata mare, gerul şi căldura Povestiri:
                           152. Ursul Regiunea Argeş Raionul Muscel Satul Albeşti Povestitorul Drulă Petre Basme propriu-zise:
                            57. împăratul cu trei fete Povestitorul Micudă Nicolae Basme despre animale:
                             5. Ţapul babei şi-al mătuşii
361
                     Basme propriu-zise:
                         43.    A fost odată un împărat şi avea trei copii Satul Bughea-de-Sus
                     Povestitorul Bărboi Dumitru Basme propriu-zise:
                         51. Cu doi fraţi
                         82. Cu dascălul Gheorghe
                         85. De cînd umbla Dumnezeu cu Sf. Petre pe pămînt
                         97.    Cu Nicolaie Povestitorul Duroi Iancu Basme propriu-zise:
                         18. Un om bătrîn şi o femeie aveau doi copii. (Ion Taler)
                         39. Un unchiaş a făcut un copil la 80 de ani (Copilul ursit să-l ia vîntul turbat)
                         40. Cu un fecior
                         44. Cu un băiat, ce a petrecut în viaţa lui
                         54. Şoarecele, piţigoiul, vulturul
                         55. Cu un popă
                         56. Cu un împărat 59. Cu Cazarchina
                         72. Tot cu zmei-cu-mpărat şi cu zmei (Fata măritată cu diavolul şarpe)
                       • 77. Cu un împărat Povestitorul Seceleanu Ristea Basme propriu-zise:
                         64. Cu Munte Yînăt 66. Bîţ-Bobeică Povestitorul Zmaranda Petre Basme propriu-zise:
                         21. Tei Legănat Satul Cindeşti Povestitorul Micudă Ion Basme propriu-zise:
                         35. Cînd a băgat ţiganul draci în tabachere 75. Omul care a tăiat 99 de popi 88. Omul beţiv
             ÎL Transilvania
                  Begiunea Hunedoara Baionul Haţeg Satul Boşorod
362
                            Povestitoarea Ilona Sînziana Basme propriu-zise:
                                 69. Povestea cu breana
                                 79.     Povestea norocului Snoave:
                               108.  Nevasta şi popa
                               131. Femeia leneşă Satul Meria
                            Povestitorul Lupulescu Avram Legende:
                               147. Legenda satului Meria Oraşul Hunedoara Satul 'Cerbăl
                            Povestitorul Crisnic Mihai Basme propriu-zise:
                                 62. Miţa năzdrăvană 89. Omul la tîrg Snoave:
                               127. Prostia omenească Povestitorul Lăscuş Mihai Basme propriu-zise:
                                 71. Doi fraţi
                            Povestitorul Oneşan Alexandru B-asme despre animale:
                                 6.       Povestea cu şoarecii Povestiri:
                               149. Povestire din primul război mondial Povestitorul Oneşan Ion Snoave:
                               135. Păţania de la plug Povestitorul Oneşan Petru Basme despre animale:
                                 3. Vulpea şi ariciul Basme propriu-zise:
                                 73. Popa bărdaş Snoave:
                               106. Moţii şi popa Satul Cerişor
                            Povestitorul Poanta Nicolaie Basme propriu-zise:
                                 34. Băiatul la şcoala diavolului 49. Vulturul rănit Povestitorul Vinca Luca
363
                           Basme propriu-zise:
                              48. Peana de vultur
                              61. Cenuşotcă Snoave:
                              98.     Ianoş slugă la popa Satul Poiana Răchiţelii Povestitorul Săracu Moise Basme propriu-zise:
                              26.     Povestea balaurului Snoave:
                              99.  Poveste din lume (Păcală)
                           Povestiri:
                             148. Paţîma mea Povestitorul Săracu Viorel Basme propriu-zise:
                              27.     Miia Ion Regiunea Ranat Raionul Oraviţa Satul Ticvaniu Mare Povestitorul Ivan Ioan Basme despre animale:
                              16. Cocoşul moşului Regiunea Crişana Raionul Reiuş Satul Cresuia
                           Povestitorul Rreanc Gheorghe Basme despre animale:
                              13.     Cu ţînţarul Snoave:
                             103. Românul la coasă
                             121. Popa în biserică Legende:
                             141. Yînătoarea de mistreţi Povestitorul Ruha Gheorghe Basme despre animale:
                                7.     Iepurele şi broaştele Basme propriu-zise:
                              37. Doi fraţi
                              52.  Feciorul în căutarea norocului
                              80.  Cu sărăcia
                              83. Dumnezeu cu sf. Petru cu cei trei flăcăi
                              91. Bogatul şi săracul
364
                             95.  Norocul şi mintea
                             96.      Dreptatea şi strîmbătatea Snoave:
                            109.     Trei popi la o nevastă Povestitorul Sora Yasile Basme despre animale:
                               4. Mîţul şi vulpea Basme propriu-zise:
                             45.      Soţia şarpe 63. Omul cu trei feciori 70. Lupul cu capul de oţel 94. împăratul şi inelul fermecat Snoave:
                            115. Soţul orbit 120. Femeia necredulă 130. Un fecior cu femeia lui
                            134.     Paţîma care-am păţît-o eu Raionul Şimleu Satul Vâlcău-de-Jcs Povestitorul Gîrbea Ion Basme propriu-zise:
                             32. Cu Măzăran Văsălică 36. Cu cătana Regiunea Cluj Raionul Cimpeni Satul Rîrleşti Povestitorul Rarb Todor Povestiri:
                            151. Povestire din timpul războiului Raionul Năsăud Satul Leşu
                         Povestitoarea Precup Maria Legende:
                            137.  Povestea lui Beneş
                            138.  Doi feciori beţi
                            139.     Cînd s-a făcut drumul pe Dealu Neamţului Regiunea Maramureş
                         Raionul Oaş Satul Racşa Povestitorul Ralaş Ion Snoave:
                                                                                                      117. Cu un om sărac Povestitorul Dubo Iacob
365
                      Basme propriu-zise:
                          68. Un om sărac cu carul Snoave:
                         118. O nevastă cu un fecior Povestitorul Feier Ion Povestiri:
                         150. Povestire despre front Povestitorul Morar Vasile Basme propriu-zise:
                          31. Fata de împărat care a rupt 7 perechi de bocanci la joc Povestitorul Sdbo Vasile Basme despre animale:
                           2.       O babă şi un moş cu un cocoş 17. Un moş şi o babă aveau un cocoş Basme propriu-zise:                                     >
                          33. Cu un fecior sărac 50. Cu un om sărac şi cu boierul 60. Cu doi împăraţi Legende:
                         146. Cu Pintea Satul Gherţa Mare Povestitoarea Paşcă Anuţa Basme propriu-zise:
                          78. Fratele şi sora cu mama vitregă Povestitorul Pop Ion Snoave:
                         101.    Păcală Satul Turţ
                      Povestitorul Bota Grigor Basme propriu-zise:
                          76. împăratul Verde şi împăratul Roşu Snoave:
                         112. Cu ciurdarul Povestitorul Feier Nicolaie Snoave:
                         102. Păcală
                         110.    Povestea cu popa şi cu diacul Povestitorul Filimon Văsîi Basme propriu-zise:
                          81.     Cu chiaburii şi cu săracii Povestitorul Ghele Dumitru Snoave:
                         129. Feciorul prost
366
                          Povestitorul Ignat Vasile Povestire:
                             153. Păţania cu balaurul Raionul Sighet Satul Breb
                          Povestitorul Petric Ion Basme despre animale:
                                9. Lupul şi iapa
                               14.     Zapisul animalelor Satul Mara
                          Povestitorul Chira Gheorghe Basme propriu-zise:
                               28.     Voinic de codru 42. Cu floarea Snoave:
                             113. Cu ghicitoarea Povestitorul Tupiţă Gheorghe Snoave:
                             124.  Cu mireasa înaltă
                             125.  Copilul şi borcanul
                             126.     Cum a scos luna din fîntînă Satul Deseşti
                          Povestitorul Puţ Petru
                          Basme propriu-zise: 67. Sărăcuţ Pătru
                          Legende: 144. Povestea lui Alexandru Machedon
                          Satul Săpînţa
                          Povestitorul Pop Toader
                          Basme despre animale:
                                1. Vulpea şi ursul 10 Cu un moş şi o babă 12. Cu un om care l-a scăpat vulpea de urs Povestitorul Stan Toader Basme propriu-zise: 74. Cu limba animalelor Raionul Vişeu Satul Rozavlea Povestitorul Condrat Vasile
                          Basme propriu-zise: 58. Povestea lui Harap Alb Povestitoarea Dunca Maria Basme despre animale:
                                8.  Şoarecele de sat şi de cîmp 11. Baba şi oul
                               15.     Musca şi purecele Legende: 136. Dracul şi omul
367
                      Povestitorul Gherman Yasile Snoave: 105. Ţiganul cu caii popii Legende: 142. Cu Fata Pădurii
                   III. Moldova
                   Regiunea Suceava
                      Raionul Cîmpulung Satul Fundul Moldovei Povestitoarea Prundeanu Garofina Basme propriu-zise: 87. Dracul şi .oile Povestitorul Ţimpău Toader Snoave: 116. Toderel şi Veronica Legende: 140 Cărăuşul Povestitorul Zlotar Gheorghe Basme propriu-zise:
                         19. Cu o capră şi cu un costruş şi cu cinci animale
                         20. Drăgan Cenuşă
                         22. Cu Odolean, feciorul boldeicuţei
                         23. Cu Petrea Făt-Frumos, şteblă de busuioc, născut la miezul nopţii
                         24. Cu Busuioc Verde
                         29. Viteazul de apă
                         30. Constantin şi Sevestica
                         38. Nucul de aur
                         41. Povestea cu Cenuşotcă (Cenuşotcă)
                         46. Cu grindeia
                         47. Cu Hat prinţ
                         53.    Măi ce nu ştiu ce Raionul Vatra Dornei Satul Cozăneşti Povestitorul Hăgâtiş Sidor Legende: 145. Legenda Domelor Satul Dor na Cindreni Povestitorul Spinu Gheorghe Basme propriu-zise:
                         90. Bîrnuşca
                         92. Patru ţin pe opt Satul Floreni.
                      Povestitorul Fieraru Emilian Basme propriu-zise:
                         25. Rudolf
                         65. Trei capre albe
INHALTSANGABE DER MĂRCHEN
<»
Tiermărchen

                                    FUCHS UND BĂR (Aarne — Thompson, 1, 2)
    Ein Fischer kehrt mit einem Schlitten voll Fische heim, findet einen Fuchs, der sich tot stellt, und wirft ihn auf den Schlitten. Der Fuchs beginnt, die Fische einen nach dem anderen hinunterzuscharren, springt dann ab und făngt an zu fressen.
    Der Bar kommt dazu, und der Fuchs macht ihm weis, daB er die Fische in dem nahen See gefangen hat, indem er den Schwanz ins Wasser lieB. Der Bar steckt den Schwanz in den See, der Frost iiberrascht ihn, und als er den Schwanz herausziehen will, reiBt er ab.
    Der Bar trifft den Fuchs und will ihn toten. Diesem gelingt es, ihn zu besănftigen, indem er ihn auf eine Hochzeit mitnimmt. Dort gliickt es ihm, sich unter den Tisch zu steh-len und sich an Knochen giitlich zu tun. Sobald der Bar kommt, bemerken ihn die Găste und verjagen ihn.
    Wieder trifft er den Fuchs und will ihn toten. Dieser besănftigt ihn noch einmal und nimmt ihn in eine Miihle mit, damit sie sich an Mehl sattfressen. Der Fuchs ergattert sich etwas Mehl, aber der Bar gerăt in die Treibriemen des Motors und kommt um.
                       EINE ALTE, EIN ALTER UND EIN HAHN
                                   (A., Th., 20 und 2010 I.A.)
    Die Alte hat eine Henne, die Eier legt, und der Alte einen Hahn. Der Alte verlangt vom Hahn, daB auch er
371
Eier lege, doch der antwortet jedesmal ,,Morgen !“ Wiitend fangt er den Hahn und bindet ihn mit einem Faden, um ihn zu schlagen. Der Hahn zerreiBt den Faden und lauft, zusammen mit der Henne, davon. Es schlieBen sich ihnen nacheinander ein Hase, ein Fuchs, eine Ziege und ein Wolf an. Sie betreten das Haus eines Raubers. Da sie hungrig sind, beschliefit der Wolf, daB der gefressen werden soil, bei dem die Geschichte aufhort. Er beginnt die Namen auf-zurufen, vom Wolf bis zur Henne. „HaBlicher Nameu, sagt er und verschlingt sie. Das Spiel wiederholt sich mit dem Hahn, dem Hasen, der Ziege und dem Fuchs.
                          DER FUCHS UND DER IGEL (A., Th., 33, 105 *)
   Der Fuchs briistet sich, er hatte einen Sack und einen Brotsack voll Lxigen zur Hafid. Der Igel hat nur eine. Sie kriechen in eine Wolfsgrube, wo sie sich an Fleisch satt-fressen, so daB sie nicht mehr herauskonnen. Der Igel gibt vor, der Bauch tue ihm weh, und bittet den Fuchs, ihn mit der Schnauze zu kneten. Er kugelt sich zusammen, der Fuchs sticht sich in die Schnauze und wirft ihn ohne zu wollen hinaus. Nun bittet der Fuchs, der Igel moge ihm zeigen, wie er aus der Grube entkommen kann, und der Igel rat ihm, sich tot zu stellen. Der Mensch kommt, wirft den Fuchs am Schwanz hinaus und dieser verduftet.
                         DER KATER UND DER FUCHS
                                   (A., Th., 103)
   EinZigeuner kauft sieben Taschenmesser mit Holzgriffen als Spielzeug fur seine sieben Kinder. Nachdem das Eisen verrostet, reihen die Kinder sie an eine Schnur auf und binden diese einem Kater um den Hals. Der Kater erschrickt,
372
lauft in den Wald und kriecht in eine Fuchshohle. Er gibt sich als Kaiser der Katzen mit sieben Schwertern am Hals aus und vermahlt sich mit der Fiichsin. Diese briistet sich vor dem Wolf, dem Baren und dem Lowen, sie hatte den Kaiser der Katzen geheiratet. Diese verlangen ihn zu sehen und verstecken sich: der Wolf unter die Blatter, der Bar auf den Baum und der Lowe ins Gestrauch, damit sie den Kater um so besser fangen konnen.
    Die Fiichsin tritt mit dem Kater auf. Dieser sieht, wie sich die Blatter vom Atem des Wolfes bewegen, meint, es ware eine Maus, springt hinzu und kratzt den Wolf an der Nase. Der nimmt ReiBaus, der Kater erschrickt und rettet sich auf den Baum, wo der Bar sitzt. Der wirft sich, wie er den Kater auf sich zukommen sieht, hinunter und platzt. Der Schwanz des Lowen verheddert sich im Gestrauch und er reifit sich ihn aus, damit er fliehen kann.
                              DER BOCK DER ALTEN (A., Th., 103 D*)
    Ein altes Ehepaar hat kein Eigentum. Der Alte verdingt sich als Knecht bei «einer Sennhiitte und erhalt einen Bock, den er schlachtet. Der Bock entflieht mit halb abgezogenem Fell und dringt in einen Fuchsbau ein. Er bedroht den Fuchs, daG er ihn schlachten wiirde. Der Fuchs nimmt ReiBaus. So geschieht es auch dem Hasen, dem Wolf und dem Bar. Die Grille jedoch fiirchtet sich nicht, zum Bock in die Hohle zu kriechen.
                       DIE GESCHICHTE MIT DEN MAUSEN
    Zwei Mause finden eine NuG, streiten um dieselbe und schlagen sich schlieGlich darum. Der Fuchs als Richter gibt jeder eine Halfte der Schale und iGt selbst den NuGkern auf, als Lohn fur die Teilung.
373
                           DER HASE UND DIE FROSCHE (A., Th., 70)
    Der Hase halt sich fur das furchtsamste Tier und will sich in einem See ertranken. Wie er die Frosche aus Angst vor ihm ins Wasser springen sieht, merkt er, daB nicht er der Furchtsamste ist und verzichtet auf den Selbstmord.
                           DORFMAUS UND FELDMAUS
                                     (A., Th'., 112)
    Die Feldmaus prahlt vor der Dorfmaus mit ihren gesam-melten Vorraten. Die Dorfmaus erwidert, sie besaBe mehr, und ladt die Feldmaus ein, ihre Vorrate zu besichtigen. Sie fiihrt sie auf den Aufboden und zeigt ihr alles; und zu alle-dem, sagt sie, hatte sie auch noch einen Kaiser. Hierauf macht sie sich zu den Vorraten auf dem Feld auf und laBt die Feldmaus auf dem Aufboden, die sogleich von Kaiser Katze gefangen wird.
                            DER WOLF UND DIE STUTE
                                    (A., Th., 122 J)
    Der hungrige Wolf erblickt ein Ftillen und fragt die Stute, was es kostet. Die Stute erwidert, der Preis sei auf ihrem Huf geschrieben, und als der Wolf nahertritt, um zu sehen, erschlagt sie ihn.
                    VON EINEM ALTEN UND EINER ALTEN (A., Th., 130, siehe A., Th., 210)
    Zwei Alte besitzen eine Katze, die fur sie das Essen kocht. Eines Tages verschuttet die Katze das Essen, und der Alte haut sie auf den Boden. Im Glauben, sie sei tot, wirft er sie auf den Mist.
374
    Nachdem die Katze sich langsam erholt, zimmert sie sich einen eisernen Wagen zurecht, spannt vier Mause davor und zieht in die Welt hinaus. Auf dem Weg schlieBen sich ihr ein Krebs, ein Ei, eine Nadel und ein Hahn an.
    Sie kehren in der oden Teufelsmuhle ein. Der Krebs versteckt sich in die holzerne Wasserkanne, die Nadel ins Handtuch, das Ei ins Feuer und der Hahn hinter die Tiir. Die Teufel sehen das Feuer, bekommen es mit der Angst zu tun und schicken einen, der blind und lahm ist, um nach-zusehen. Sobald er sich dem Feuer nahert, zerspringt das Ei und schleudert ihm gliihende Kohlen ins Gesicht. Er briillt, man hatte ihn mit dem Geschiitz erschossen und lauft zur Wasserkanne. Der Krebs schneidet ihm die Finger ab. Der Teufel wehklagt, man hatte, ihm die Finger mit der Schere abgeschnitten. Er geht, um sich am Handtuch abzuwischen, da sticht ihn die Nadel, und er meint, man hatte ihn mit der Gabel durchstochen. Der Hahn schlagt ihn mit den Flugeln, die Katze schiittet ihm kochendes Wasser ins Gesicht und die Mause auf dem Aufboden schreien, sie kamen mit Stocken gelaufen.
                            DIE ALTE UND DAS EI
   Die Alte rôstet ein Ei in der heiBen Asche auf dem Herd. Der Wolf meint, sie brate einen Hammel, kriecht zum Fenster hinein und nahert sich dem Feuer, aber das Ei explodiert und blendet seine Augen mit Asche. Er lauft zur Wasserkanne, doch zwickt ihn dort ein Krebs. Ein Mauslein piepst und jagt ihm Angst ein. Auf dem Flur zerkratzen ihn die Hiihner. Der Wolf erzahlt nachher den anderen Wôlfen, die Alte hatte ihn mit Asche geblendet, ein Bock hatte ihm die Horner in die Nasenlôcher gerannt, ein Mensch hatte ,,Hi-he-haltet-ihn“ geschrien, etliche Füchse hatten ihn mit dem Eisenrechen gekratzt und ein Bock hatte geschrien, er setze den Stiel in seinen Hammer, um ihn zu schlagen.
375
                   VON EINEM MENSCHEN, DEN DER FUCHS VOR DEM BĂREN RET TETE
                               (Siehe A., Th., 154*)
   Der Mann făhrt mit dem Ochsenwagen in den Wald um Holz. Der Bar will ihm die Ochsen fressen. Der Mann bittet ihn, ihm die Ochsen zu lassen, er wolle ihm dafiir ein junges Rind von zu Hause bringen. Auf dem Heimweg erzăhlt er dem Fuchs, was ihm widerfahren ist. Der verspricht ihm, ihn vom Băren zu befreien, wenn er ihm eine Henne geben wolle; er solie nur auf seine Fragen antworten. Der Mann kehrt also um unter dem Vorwand, er fiirchte, die năherkommenden Jăger erschossen ihm die Ochsen. Der Fuchs fragt ihn von weitem, mit wem er spreche. Der Bar rât ihm zu antworten: ,,Mit einem Baumstamm!“ Da sagt ihm der Fuchs, der Baumstamm miisse auf den Wagen geladen werden. Der Bar steigt in den Wagen. Er miisse mit der Kette gebunden werden. Der Bar lăBt es mit sich geschehen. Er miisse mit dem Hebebaum geknebelt werden. Der Bar lăBt auch dies mit sich geschehen. Die Axt miisse man in ihn hineinhauen. Der Mann haut die Axt in den gebundenen Băren und totet ihn, făhrt mit den Ochsen nach Hause und gibt dem Fuchs zwei Hennen.
                                  VON DER GELSE
                                     (A., Th., 157)
    Eine Gelse fliegt in die Hohle eines Băren hinein und beginnt, den Băren zu stechen und an seinem Ohr zu summen. Der Băr droht ihr den Tod an und versucht sie zu erhaschen, doch gelingt es ihm nicht. Die Gelse hoit andere Gelsen herbei und diese beginnen den Băren zu plagen, bis er, ohn-măchtig, die Gelse um Verzeihung bittet. Diese lobt das Menschenblut vor dem Băren; es sei das beste, nur daB der Mensch auch den Băren zwischen den Fingern zerdriicken konne. Der Băr bildet sich ein, er sei tapfer, und will mit
376
einem Menschen streiten. Sie sehen ein Kind (das ein Mensch werden soli), dann einen Alten (der ein Mensch war). Da kommt plotzlich der Forster mit Flinte und Săbel. Der Bar stiirzt sich auf ihn. Der Forster kann nicht erst die Flinte in Anschlag bringen, sondern mu£S den Săbel ziehen, mit dem er dem Băren die Ohren herabhaut. Der Bar gibt Fersengeld, der Forster brennt ihm eine Ladung kleinen Schrots auf den Pelz.
                        DER RECHTSBRIEF DER TIE RE (A., Til., 200)
    Der Herrgott gibt den Brief mit den Rechten aller Tiere dem Wolf in die Hănde. Der Wolf gibt ihn dem Hund und der Hund der Katze. Bei einer Balgerei mit den Kindern springt die Katze libers Feuer, und der Brief, den sie unterm Schwanz bewahrte, fălit ins Feuer und verbrennt. Seither belit der Hund stăndig: ,,Brief her, Brief her!“ und die Katze antwortet ihm, die Haare străubend: ,,Verbrannt!“
                             DIE FLIEGE UND DER FLOH
                                     (A., Th., 282 B*)
    Der Floh verteidigt sich, er ware so klein und verkiim-mert, weil er mit der Naşe nur in der Haut der Menschen stecke. Die Fliege redet sich aus, ihre Augen seien deshalb so hervorgequollen, weil sie viel lache, wenn sie sich den Menschen ins Gesicht setze und diese sich ohrfeigten.
                                DER HAHN DES ALTEN
                                      (A., Til., 715 B)
    Ein Alter besitzt einen Hahn, und eine Alte eine Henne. Der Alte verlangt von der Alten ein Ei, doch wird ihm zur
377
Antwort, er solle seinen Hahn schlagen, damit er auoh Eier lege. Nach vielen, vielen Schlagen, verspricht der Hahn dem Alten, ihm die Reichtumer des Kaisers zu bringen.
    Auf dem Weg verbiindet der Hahn sich mit einer Biene, einem Fuchs und einem Wolf, die er sich der Reihe n'ach in den After steckt. Der Kaiser steckt sich ihn in die Hose, um ihn mit einem Wind zu toten, doch laBt der Hahn die Biene ]os, die sticht den Kaiser und rettet ihn. Der Kaiser wirft den Hahn unter seine Hahne, aber der Hahn des Alten laBt den Fuchs frei, der sie alle totbeiBt. Nun wirft ihn der Kaiser unter seine Pferde. Der Hahn des Alten laBt den Wolf heraus, der sie alle reiBt. SchlieBlich wirft ihn der Kaiser in seine Schatzkammer, und der Hahn verschluckt den ganzen Reichtum.
    Er kehrt zum Alten zuriick und speit das ganze Geld des Kaisers vor ihn aus. Nun verlangt die Alte ein Geld-stiick vom Alten, aber er gibt ihr den Rat, ihre Henne zu schlagen. Die Henne aber bringt nur Lumpen und Schmutz nach Hause. Vor Arger schlagt die Alte sie tot und verspeist sie zusammen mit dem Alten.
                          EIN ALTER UND EINE ALTE HATTEN EINEN HAHN
                                 (Siehe A., Th., 2034)
    Der Hahn verspricht, Holz zu holen, wenn man ihm die FuBe vom Morast reinigt. Die Alte lehnt ab, der Alte lehnt ab, sie zu priigeln, der Hagedorn, den Alten zu stechen, die Ziege, den Hagedorn zu fressen, der Wolf, die Ziege zu ver-schlingen, die Flinte, den Wolf zu erschieBen, die Maus, die Flinte zu zernagen. Nur die Katze hort auf den Hahn und stiirzt sich auf die Maus, diese auf die Flinte, die Flinte richtet sich auf den Wolf, der Wolf stiirzt sich auf die Ziege, diese auf den Hagedorn, der Hagedorn auf den Alten, der Alte auf die Alte und diese putzt dem Hahn die FiiBe.
                                                            Eigentliche Mărchen
                                       ION TALER
                                    (A., Th., 300, 315, 832)
              (Zwei Yarianten, von derselben Person im Abstand von einem Monat erzahlt. Die zweite Variante ist stellenweise erweitert.)
    Ein verwitweter Fischer heiratet von neuem. Da er nicht mehr als vier Fische fangen kann, zwingt ihn die Frau, seine beiden Kinder aus dem Hause zu entfernen. Er lalit sie bei einem Verwandten, kann aber jetzt nurmehr zwei Fische fangen.
    Die Kinder wachsen heran, verdingen sich als Diener und ziehen dann in die Welt hinaus. Der Junge fertigt sich aus dem Haar seiner Schwester einen Bogen an, und beide leben von der Jagd. Sie besteigen eine Felsenhëhe und gelangen zum Palast der Drachen. Diese kommen überein, die beiden zu vergiften. Der Junge bemerkt das Gift und schüttet es in das Essen der Drachen. Er weigert sich, vor den Drachen zu essen, und diese krepieren allé auBer dem Koch, der entflieht. Spâter kehrt er in der Gestalt eines schônen Jiinglings zuriick und gewinnt das Herz des Màd-chens. Um ihren Bruder loszuwerden, rat er ihr, sich krank zu stellen und Fuchsmilch zu verlangen. Der Bruder bringt ihr die Milch, verschont aber die Füchsin und diese warnt ihn. Beim zweiten Mai bringt er Wolfs- und beim dritten Mal Bârenmilch. Auf Anraten der Bârin spielt der Junge auf der Flôte, und die Tiere des Waldes führen einen wilden Tanz auf. Dann schenken sie ihm je ein Junges und raten ihm, die Flote zu blasen, wenn er Hilfe braucht. Der Drachen rat seiner Schwester, ihm ein Bad zu bereiten, damit er ihm den Kopf abhaue. Der Junge sieht sich dem schwertbe-
381
wehrten Drachen ausgeliefert und verlangt, noch einmal die Flote zu spielen. Die Tiere des Waldes stiirmen herein und toten den Drachen. Der Junge steckt seine Schwester in ein FaB, und dann stellt er sie auf einen Baum, den Vogeln zum FraB, und zieht davon.
    Er ubernachtet in einem Haus, wo er erfahrt, daG ein Drache iiber den einzigen Brunnen herrscht, der einmal im Jahr Wasser fur einen Menschen gibt, und daG gerade der Kaiser an der Reihe ist. Ion Taler holt mehrere Male Wasser mit den holzernen Wasserkannen. Am zweiten Tag geht er wieder zum Brunnen und schlaft im SchoG der Kaisers-tochter ein, durch deren Unachtsamkeit ihm ein Pfeil verloren geht. Dann tdtet er den Drachen, ruft mit der Flote die Tiere des Waldes herbei, damit sie ihn fressen, nachdem er ihm die Spitzen der Zungen abgeschnitten hat. Dann macht er sich auf, seine Schwester zu suchen, und sagt dem Madchen, es solle drei Jahre auf ihn warten. Das Heer des Kaisers behauptet, es hatte den Drachen selbst getotet. Der Kaiser beschlieBt, seine Tochter mit einem feigen Zigeuner zu verheiraten. Das Madchen ist einverstan-den, wenn man ihm erlaubt, sich drei Sachen zur Aussteuer machen zu lassen. Im ersten Jahr laGt sie sich ein einzig-artiges Kleid, mit alien Blumen draufgestickt, machen, im zweiten Jahr ein Hemd ohnegleichen. Nach drei Jahren wird Hochzeit gehalten. Der Held kehrt bei demselben Wirt ein, wo die drei Sachen gemacht wurden. Der Fuchs geht auch auf die Hochzeit, das Madchen zieht ihn neben sich, und drei Kissen springen unterm GesaB des Zigeuners weg. Dann kommt der Wolf, und andere drei Kissen springen weg, ebenso beim Erscheinen des Baren, so daG der Zigeuner-brautigam schlieBlich auf die blanken Dielen zu sitzen kommt. Bevor die Alte weggeht, gibt der Held ihr den Ring, die Ohrringe und das Taschentuch des Madchens, damit sie es ihr iiberbringe. Das Madchen verrat sich, aber der Held fahrt mit der Kutsche neben dem Kaiser her und zeigt ihm die Zungenspitzen des Drachen. Eine neue Hochzeit wird gehalten.
382
                         VON DER ZIEGE, DEM BARSCH UND FUNF ANDEREN TIE REN (A., Th., 300)
    Ein Bojare befiehlt seinem Verwalter, ihm fiinf Tiere zu bringen: vier zum Schlachten und das fiinfte, das Fohlen, zum verkaufen. Ein barmherziger Diener, der armste von alien, flieht mit den fiinf Tieren. Eines Tages miissen sie bei einer Alten iibernachten, der es an Wasser mangelt, weil ein Drachen alles Wasser in seinem See eingesammelt hat und nur fur den Preis eines Tieres Wasser herausgibt. Der Diener lehnt es ab, dem Drachen eines seiner Tiere zu geben, und zieht auf die Weide. Erzengel Michael und die heilige Freitag hauchen seinen Tieren Wunderkrafte ein. Das Schaf holt aus seinem Ohr einen reichgedeckten Tisch hervor. Dann machen die Tiere sich zum See auf und toten den Drachen.
    Der Diener zieht mit seinen Tieren weiter und tritt als Knecht in den Stall eines Kaisers ein. Die Tiere schicken ihn zum Kaiser, er solle schwere Aufgaben von ihm zu losen verlangen. Der Kaiser befiehlt ihm, aus einem Gebirge eine geackerte und besate Ebene zu machen. Die Tiere bitten Gott um Hilfe, und das Gebirge verwandelt sich in eine besate Ebene. Dann verlangt der Kaiser von ihm, den Drachen zu toten, der ihm die Tochter zu stehlen versucht. Die Tiere ver-steinern den Drachen samt seinem Hofe durch die Kraft ihrer Gedanken. Der Kaiser tragt ihm seine Krone und seine Tochter an, der Diener nimmt aber nur die Krone und schlagt die Tochter aus, weil sie aus einer anderen sozialen Kategorie stammt und nimmt sich das armste Madchen zur Frau. Als Kaiser hilft er den Armen.
    Die Tochter des Kaisers trachtet ihm nach dem Leben und schickt ihn zu einer Alten, damit sie ihn aushorche, worin seine Krafte bestehen. Nachdem sie erfahrt, daB nur die Tiere wunderkraftig sind, enthauptet sie ihn. Die Tiere erwecken ihn durch Beten zum Leben und bringen dann die ganze Familie des Kaisers um. Der Diener wahlt seine Minister und Wurdentrager nur aus seinem Stand.
383
                    DRĂGAN CENUŞĂ (A., Th., 300 A, 301 A, 328 A *, 513)
    Die Drachen stehlen Sonne, Mond und Sterne und die Augen eines Kaisers. Die beiden groBten Sohne ziehen aus, um sie zuriickzuholen, verwickeln sich aber in Hăndel in einem Wirtshaus und werden zuriickgehalten, weil sie kein Geld haben. Der kleinste, Drăgan Cenuşă (cenuşă: Asche), der nur in der Asche saB, nimmt die Kleider und die Waffen, die sein Vater als Brăutigam getragen hat, sowie die Stute, die Kohlenglut friBt, und macht sich auf, nachdem seine Mutter ihm einen Fladen aus Asche als Wegzehrung gebacken hat. Er lost seine Briider aus dem Wirtshaus mit Gulden, die er dem Ohr des Pferdes entnimmt. Bei der kupfernen Briicke totet er, wăhrend seine Briider schlafen, den Drachen und befreit die Sterne, die an den Himmel zuriickkehren. Bei der silbernen Briicke t5tet er den Drachen mit dem silbernen Pferd und befreit den Mond. Bei der goldenen Briicke verlangt er H;lfe von seinen Briidern. Er kămpft mit dem Drachen mit dem goldenen Pferd bis Mittag, als ihn ein Rabe, dem er mehr Leichen verspricht als der Drache, ihn mit kaltem und den Drachen mit warmem Wasser besprengt. So wird der Drache getotet und die Sonne befreit. Die vor Angst gestorbenen Briider erweckt das Pferd durch seinen Hauch zum Leben. Dann macht sich Drăgan Cenuşă allein zur Mutter der Drachen auf, verwandelt sich in eine Maus und stiehlt das Schăchtelchen mit den Augen seines Vaters, kehrt zu seinen Briidern zuriick und macht sich mit diesen auf den Heimweg. Die Mutter der Drachen schickt zuerst ein Mădchen aus, sich als Apfelbaum an den Weg zu stellen, dann ein anderes, sich in einen Brunnen am Weg zu verwan-deln, und zaubert schlieBlich einen gewaltigen Hunger und einen gewaltigen Durst der drei Briider herbei. Drăgan Cenuşă aber macht jedesmal beizeiten ein Kreuz mit dem Schwert und Apfelbaum und Brunnen werden zu Blut. Dann schickt er seine Briider mit den Augen seines Vaters nach Hause
und schickt sich an, die Verfolgung der Drachenmutter abzuschiitteln. Er kommt zu Marcu Armănaşu, der ihm nach Auftrag eine Stahlkammer und eine 99 Zentner schwere, rotgluhende Kugel macht. Die Drachenmutter kommt an und darf zuerst durch ein Loch mit halbem Auge in die Kammer hineinsehen, dann wird das Loch erweitert, daB sie mit einem ganzen Auge, dann mit zwei Augen hineinsehen kann. Zum SchluB darf sie den Kopf hineinstecken und da stoBt ihr Drăgan die gliihende Kugel in den Rachen, und die Drachenmutter birst.
    Zum Dank folgt Drăgan Cenuşă Marcu Armănaşu, um um die Hand der Tochter des Grxinen Kaisers anzuhalten, die Marcu eines Hahnes wegen nicht hat rauben konnen. Auf dem Weg schlieBt sich ihnen Scharfauge an, der horen kann, wie der Hafer wăchst, und sehen, was auf der anderen Welt geschieht, der Wind, der einen Stock weiter schleudern kann als der Raum reicht, und Gelsenschiitze, der einen Vogel jenseits der Sonne treffen kann, sowie Baumebrecher, Immer-durst, Nimmersatt und Klirrfrost. Klirrfrost fiihrt sie zum Griinen Kaiser, indem er das Meer zufrieren laBt. Der Kaiser weist ihnen eine Kupferkammer an, die er durch ein blase-balggeschiirtes Feuer gliihend machen laBt. Klirrfrost zaubert aber eine Kălte herbei, daB sich liberali drei Klafter dickes Eis ansetzt. Gelsenschiitze spiirt, daB die Magd an der Tur horcht, Klirrfrost laBt ihre Hand und ihr Gesicht an die Turklinke anfrieren. Der Kaiser gibt ein riesiges Mahl mit viel Essen und viei Getrănk, das Nimmersatt und Immerdurst allein verschlingen. Die zehn miissen einen Wettkampf aus-tragen: wer das Sieb voll Wasser bringt und dabei die Erde umkreist, ist Sieger. Der Wind gewinnt. Darauf laBt der Kaiser sie mit einem alten Weib um die Wette laufen: Sieger, wer zuerst mit einem Krug Wasser ankommt. Die Alte ver-lockt den Wind, ihr die Haare zu kraulen und schlăfert ihn mit einem Drachenknochen ein. Scharfauge sieht, was sich zugetragen hat, Gelsenschiitze schieBt mit einem Pfeil den Knochen weg. Der Kaiser gibt ihnen seine Tochter und beglei-
385
tet sie bis auf das zugefrorene Meer, das Klirrfrost auftauen lăBt, nachdem sie ubergesetzt haben, und so ersaufen Kaiser und Kaiserin.
    Drăgan Cenuşă zieht allein weiter und ubernachtet bei einer Alten, die kein Wasser hat, weil der einzige Brunnen von einem Drachen beherrscht wird, der sich das Wasser mit Menschenleben bezahlen lăBt. Eben ist die Tochter des Kaisers an der Reihe. Drăgan Cenuşă totet den Drachen, schneidet sich dessen Zungenspitzen ab, schickt das Mădchen nach Hause und befiehlt ihm, auf ihn zu warten.
    Er gelangt zu der Hiitte, wo Ellenbart der Spannenlange einkehrt und ihm das ganze Fleisch aus der Briihe wegfriBt. Drăgan făngt ihn und klemmt ihm den Bart in eine gespal-tene WeiBbuche ein. Ellenbart reiBt die Buche aus und flieht in die andere Welt. Drăgan verfolgt die Spur der Buche und laBt sich an einem Lindenseil hinunter in die schwarze Welt. Hier gibt er sich als Musikant aus und bekommt ihren Kaiser, den Spannenlangen mit dem Bart in der Buche zu Gesicht. Die Teufel versprechen ihm viele Waggons Geld, wenn er den Kaiser vom Baum befreit. Drăgan enthauptet ihn und flieht. Er schiittelt am Seil, aber oben ist niemand mehr, ihn hinaufzuziehen. Er hort die Jungen eines Greifen zetern, weil der Drachen sie verschlingen will. Drăgan Cenuşă bittet, sie ihm zu schenken. Die Jungen machen einen Floh aus ihm und zeigen ihn ihrer Mutter, die ihn verschlingt, und ihn krăftiger, als. er war, ausgibt. Drăgan bittet sie, ihn in die weiBe Welt zu schaffen, und nimmt als Wegzehrung fur den Greifen je hundert Wagen Fleisch, Brot und Făsser Wein mit. Als seine Vorrate ausgegangen sind, schneidet er sich drei Stiicke Fleisch von der FuBsohle und vom Knie ab,, um den Hunger des Greifen zu stillen.
    Er holt seine Frau vom Kaiser, indem er sich mit den Zungenspitzen ausweist, und kehrt zu seinem Vater zuriick. Seine Schwăgerinnen vergiften aus Eifersucht seine Frau. Drăgan zieht aus, das Leben ohne Sterben zu suchen. Ein Greis halt ihn an, gibt ihm einen Stock und einige Schafe in
386
Obhut und befiehlt ihm, sie nicht in den Wald hineinzulassen, in dem sich der Hollenschlund befindet. Ein Vogel laBt im Flug drei Federn wie die Haare seiner Frau und drei Bluts-tropfen wie die Wangen seiner Frau fallen. Dragan laBt die Schafe mit dem Stock allein und kehrt nach Hause zuriick, wo er nur nocb einen riesigen NuBbaum vorfindet, in dem er fur immer verschwindet.
                             LINDENHÔLZCHEN (A., Th., 301 B)
   Ein armer Mann hat keine Kinder und ihm traurnt, das mit nach Hause zu bringen, was er auf dem Weg findet. Er findet ein Stiick Lindenholz, seine Frau wiegt es in der Wiege, und aus dem Holz wird ein Kind, Lindenholzchen genannt. . . Als dieser ein Haus bauen will, stoBt er auf Baumebrecher, den er im Kampf besiegt, und sie werden Kreuzbrüder. Ebenso geschieht es mit Felsenklipperer und Triibewasser. Sie machen der Reihe nach den Koch, aber EllengroB iBt ihnen das Essen weg. Lindenholzchen fangt ihn und klemmt ihm den Bart in einen Baumspalt. Dieser reiBt den Baum aus und flieht. Lindenholzchen und seine Kameraden folgen ihm und Lindenholzchen laBt sich an einem Bastseil in die andere Welt hinunter. Er gelangt zum Hofe des EllengroB, dessenTochter verliebt sich in ihn und sie beschlieBen, ihren Vater zu toten. Das Màdchen verwandelt ihn in einen Floh und versteckt ihn bei sich. Nachts verwandelt er sich in einen Menschen, enthauptet ihren Vater, tôtet Erdnabel und nimmt auch dessen Tochter und Bruder Gelsenschütze mit. Er versucht, mit ihnen durch das Loch, durch das er gekommen ist, wie-der hochzusteigen. Die Màdchen werden hinausgezogen, aber dann werfen seine Kreuzbrüder einen Mühlstein hinunter, um ihn zu toten. Seine Frau, die inzwischen entbunden hatte, haben sie zur Magd gemacht und gezwungen, mit einem Jagdhund aus demselbenNapf zu essen. Lindenholzchen
387
wird Knecht bei einem blinden Kaiser, dem er die Ziegen hiitet. Er spielt Flote, veranlaBt die Elfen, die Hande in einen Baumspalt zu stecken und zwingt sie auf diese Weise, die Augen des Kaisers zuriickzuerstatten. Dann steigt er auf den Birnbaum, der vor dem Kaiserhof steht, und fliegt in der Nacht der Auferstehung bis zu seinem Bruder, vor das Tor Baumebrechers. Dort sieht er sein Kind als Schweine-hirt, wie es den Hintern einer Sau kiissen muI3, damit sie in den Stall hineingeht. Er gibt sich als Getreidehandler aus, enthauptet alle und wird Herr liber die Wirtschaft.
                    MIT ODOLEANU, DEM SOHN DER BOLDICUTA (A., Th., 302, 303)
    Ein Kaiser erlaBt ein Gebot, demjenigen die Halfte seines Reiches zu geben, der die Kaiserin von Unfruchtbarkeit heilt. Ein Fischer fangt einen Goldaal, auf dem geschrieben steht, daB derjenige, der die zu Pulver verriebenen Schadelknochen des Fisches iBt, Kinder haben wird. Die Fischerfrau zwingt ihren Mann, dies dem Kaiser mitzuteilen, und dieser holt sie an seinen Hof. Von dem in Kaffee gelosten Pulver kostet auch die Magd Boldicuta, und den Rest trinkt eine alte Stute aus. Die Kaiserin und die Magd bringen je einen Jungen mit goldenen Haaren zur Welt, und die Stute wirft ein Fullen mit goldenem Fell. Der Sohn der Magd ist viel gescheiter und braver, so daB der Kaiser ihn toten will; er aber, der mit ubernatiirlichen Kraften begabt ist, erfahrt es, und zieht in die Welt. Vorher sagt er seinem Bruder, daB er ihn suchen solle, wenn es ihn in die rechte Seite steche, weil er dann tot sein wiirde. Bei einer Briicke wird er von einem Helden in die Erde geschlagen. Sein Bruder kommt mit dem Wunder-pferd, das den Helden totet und den Sohn Boldicutas aus dem Erdinnern rettet und ihn wieder lebendig macht. Der Bruder zieht nach Hause, und Boldicutas Sohn wandert weiter. Auf dem Weg trifft er ein spinnendes Madchen, dem er sagt, er
388
habe vergessen, ihr die Spindel zu bringen. Er gelangt dann zu einem Kaiser, wo es stets Nacht ist, weil eine Alte die Him-melslichter gestohlen hat. Er zieht aus, die Alte zu suchen und diese verwandelt ihn in einen Stein. Der Bruder kommt wieder mit dem Pferd und zwingt die Alte, den Yersteinten lebendig zu machen und die Himmelslichter freizugeben. Der Kaiser verheiratet seine Tochter mit dem Bruder. Nach einiger Zeit wird der Sohn Boldicuţas von einem Drachen getotet. Der Bruder kommt noch einmal mit dem Pferd und zwingt den Drachen zuerst, den Sohn Boldicuţas lebendig zu machen, dann totet er ihn. Der Sohn Boldicuţas zieht weiter zu der Tochter des Odoleanu, die er spinnend getrof-fen hatte. Er halt um sie an, ihr Vater schneidet ihn zwei Mai in Stiicke, doch das Mădchen macht ihn jedesmal lebendig. Beim dritten Mai schleudert er ihn in die Tiefe der Erde. Nachdem sie den Sohn Boldicuţas heraufgeholt und als Vogel in ihrem Busen versteckt hat, versucht sie, von ihrem Vater zu erfahren, worm seine Krăfte bestehen. Der sagt ihr, daB seine Kraft in einem See von Sauermilch und in 24 Hornissen liege ; er fàhrt ihr aber mit einem Taschentuch über die Nase, und sie vergiBt ailes. Der in einen Vogel verwandelte Jüngling merkt sich’s aber, geht zum See, totet den Drachen, holt die 24 Hornissen heraus und bringt Odoleanu um. Dann heiratet er dessen Tochter.
                MIT HELD PET REA, BASILIEN KRAUTSTENGEL,
                     DEM UM MITTERNAÇHT GEBORENEN
                              (A., Th., 302, 304, 723 *)
   Ein Kaiser hinterlăBt seinen Sohnen bei seinem Tode, im Sinăugebirge zu jagen, und wem es gelingt, der soil die Führung des Reiches übernehmen. Nachdem sie ihren Vater begraben haben, ziehen die drei Sôhne in das Sinăugebirge. Die jüngeren Brüder schîafen, der atteste halt Wache. Die Buschmutter erscheint, wirft ihm drei Haare zu, damit er seine Hunde băndigt und einen Ring für seinen Finger,
389
dann totet sie ihn, begrabt ihn in der Feuerstelle und ver-schwindet. In der nachsten Nacht ergeht es dem mittleren Bruder genau so. Der jiingste, Petrea der Held, wirft die Haare und den Ring ins Feuer, schlagt der Buschmutter den Speck iiber die Augen, weil sie die Krote zum Speck in die Pfanne gelegt hat, und sie erblindet. Er laBt die Alte von den Hunden bewachen und zieht aus, Feuer zu holen. Auf dem Weg fesselt er Mezila-Mitternacht und Zorila-Morgendammer und gelangt zu dem Feuer, das von 24 schlafenden Drachen bewacht wird. Er befreit Erdquick, der an einen Pfahl gebunden war. Petrea riihmt sich, die Eier unter der Elster wegzustehlen, ohne daG sie es merkt, und es gelingt ihm. Die Drachen bitten ihn, ihnen zu helfen, die Tochter des Griinen Kaisers zu rauben, da ein Hahn die Wachter immer von feme aufweckt. Petrea totet den Hahn mit einem PfeilschuG, dann zwangt er sich als erster durch ein Loch und enthauptet die nachkommenden Drachen alle bis auf einen, der mit einem halben Kopf davonkommt. Er totet das an der Nase des Kaisers saugende Schwein, die an der Nase der Kaiserin saugende Schlange sowies die an der Brust der Tochter saugenden Hunde und lost auf diese Weise den Zauber, der alle drei bedriickt. Petrea schneidet die Zungenspitzen der getoteten Drachen und Tiere ab, kehrt zum Gehoft der Drachen zuriick, das er in einen Apfel verwandelt und einsteckt, befreit Zorila und Mezila, zwingt die Buschmutter, seinen Briidern das Leben wiederzugeben, und befiehlt den Hunden, sie aufzufressen.
    Nach einer Woche gehen alle drei zum Griinen Kaiser zum Fronabend. Als die Reihe an ihn kommt, erzahlt Petrea sein Erlebnis und zeigt auch die Zungenspitzen. Der Kaiser bietet ihm seine Tochter an, doch er gibt sie seinem groBeren Bruder. Auf dem Weg zur Trauung versteinert der Drache mit dem halben Kopf den Hochzeitszug und entfuhrt die Braut. Petrea zieht davon, verwandelt sich in einen Greis und verdingt sich als Hirte bei einem Pfarrer, dessen Schafe keine Milch geben. Der Pfarrer verbietet ihm, auf einem
390
bestimmten Gebirge zu weiden, damit ihn der Drache nicht auffriBt. Petrea treibt die Schafe vom Gebirge zum SiiB-milchsee, wo sie trinken, bis sie satt werden. Aus dem See taucht eine Sau auf und greift Petrea an, doch springt sie in den See zurück, weil ihr niemand beisteht. Er trifft auf dem Gebirge seine Schwàgerin, die er aber nicht erkennt. Am zweiten Tag ergeht es ihm ebenso. Am dritten Tag schickt der Pfarrer seine Tochter Casandra, um ihn zu belau-ern. Er ringt mit der Sau, diese ruft den Drachen zu Hilfe, doch der erscheint nicht. Petrea bittet Casandra, ihm einige Bissen Essen und ein Glas Wein zu geben. Nachdem er sich gestârkt hat, wirft er die Sau nieder ; aus ihr hüpft ein Frosch hervor und aus dem Frosch eine Wachtel. Diese schlitzt er auf und holt die 24 Hornissen heraus. Dann fordert er vom Pfarrer seinen Lohn — einen zerrissenen Zwerch-sack — und macht sich zum Drachen auf, der krank zu Bett liegt. Er zieht vor dessen Haus und gibt sich markt-schreierisch als guter Arzt aus ; der Drache ruft ihn hinein und verspricht ihm zwei Wagen voll Gulden. Petrea làBt die Hornissen etwas lockerer, der Drache flihlt sich besser und gibt mit dem Schwert dem Hochzeitszug das Leben wieder. Darauf totet Petrea die Hornissen, der Drache stirbt, und aile kehren heim ans Steuer ihres Reiches.
                              G R ÜN-BASILIENKRA U T
                                     (A., Th., 302)
    Ein Kaiser zieht mit seinen drei Sohnen ackern. Die Drachen entführen die drei mit Essen hinausgeschickten Madchen eins nach dem andern. Der alteste Sohn zieht aus, sie zu suchen. Bei einem Gestüt reicht ihm ein Alter eine brennende Hanfstrahne und fordert ihn auf, damit die Hürde zu umkreisen; aber auf halbem Weg brennt die Stràhne ab, und er erhalt den guten Rat umzukehren. Er zieht trotzdem weiter und gelangt zu seiner grossen Schwester, wo ihn der
391
Drache mit einem Knochen totschlăgt. Dem mittleren Sohn geht es auch so. Nun zieht der jiingste, Griin-Basilienkraut, aus und hinterlăBt den Daheimbleibenden, daB man seine Spur an dem Basilienkraut verfolgen kann, das darauf wachsen wird. Es gelingt ihm, mit der Hanfstrăhne zu fliehen, so daB die Pferde des Gestiits erfrieren. Er erschlăgt den groBten Drachen mit einem Knochen und macht dessen Hof mitsamt seiner Schwester zu einer goldenen Birne. Auch den zweiten Drachen erschlăgt er und verwandelt dessen Hof in einen goldenen Apfel und den Hof des dritten in einen silbernen Apfel. Er gelangt zu dem verlassenen Gehoft eines Drachen, kămpft mit einer Kaiserstochter, die die Drachen verjagt hatte, besiegt sie und nimmt sie zur Frâu. Dann macht er aus den zwei Ăpfeln und aus der Birne drei Hofe und lăBt seine Schwestern dort, er aber băut sich ein Haus am Meeresufer.
    Der Kaiser, Griin-Basilienkrauts Schwiegervater, will seine Tochter zuriickholen und schickt eine Alte mit einem von ihr gebauten Schiff aus. Die Alte umgarnt die Tochter und hoit sie um den Preis des halben Kaiserreiches zuriick. Griin-Basilienkraut dringt auf Gedankenwegen bis zu ihr und raubt sie. Die Alte verwandelt sich in eine Bettlerin, kommt zu ihm, stiehlt ihm sein Schwert, in dem seine Krăfte stecken, und wirft es ins Meer. Griin-Basilienkraut stirbt und das Mădchen wird wieder zu ihrem Vater zuriick-gebracht.
    Griin-Basilienkrauts Vater merkt, daB der Ring schwarz geworden ist und zieht aus, seinen Sohn zu suchen. Die geflohenen Drachen helfen ihm, und der kleinste Drachen hoit das Schwert vom Meeresgrund herauf. Griin-Basilien-kraut schenkt dem Drachen seinen Hof und hoit seine Gattin zuriick. Der Kaiser schickt Windstieber aus, Griin-Basilien-kraut umzubringen und die Tochter selbst zur Frâu zu neh-men. Windstieber hat die Eigenschaft, wieder zusammenzu-wachsen, nachdem er zerstiickelt wird. Nun enthauptet sich Griin-Basilienkraut selbst. Die Drachen stehen seinem Vater
392
bei, ihn mit Hilfe von totem und lebendem Wasser wieder lebendig zu machen. Griin-Basilienkraut gibt sich als Musik-virtuose aus und tritt in die Dienste seines Schwiegervaters, der ihn uberaus lieb gewinnt. Eines Tages lăBt er seinen Ring in den Morgenkaffee seiner Frau fallen, trifft sich mit ihr und rat ihr, in Erfahrung zu bringen, worin die Krăfte Windstie-bers bestehen. Diese sagt ihm zuerst, sie bestunden in einem Besen, dann in einem Torpfosten, schlieBlich in einem See, in einer Hornisse und in 24 roten Knopfen. .Grun-Basilien-kraut totet die Hornisse, gewinnt die Knopfe und maoht Windstieber den Garaus. Dann kehrt er mit seiner Frau auf seinen Hof zuriick.
                                     RUDOLF
                           (A., Th., 302, 301 A, 518, siehe 576 D *)
    Ein Kaiser ernennt einen Fischer, der viel Glück hatte, zum Minister und ladt viele Menschen zu einem Mahl ein, um dies Ereignis zu feiern. Der Fischer wird aufgefordert, die nôtigen Fische zu fangen; es gelingt ihm aber diesmal nicht, und er will sich umbringen. Da erscheint der Teufel im Gewand eines Stàdters und verspricht ihm Glück, wenn er ihm das Unge-wuBte von zu Hause verspricht. Seine schwangere Frau bringt das Kind Rudolf zur Welt. Mit zwei Jahren geht er zur Schule. Auf dem Weg findet er einen Krückstock, dann ein Buch, aus dem er bis zum 9. Jahr lernt, in dem er die Schule absolviert. Dann kommt der Teufel und holt ihn. Rudolf schlâgt ein Kreuz mit dem Krückstock und liest aus dem Buch vor. Der Teufel, der ihn auf dem Rücken trug, lâBt ihn fallen und macht sich davon.
    Ein greiser Fàhrmann nimmt ihn zu sich. Hier bleibt er bis zu seinem 20. Lebensjahr, dann schickt der Alte ihn über den Glasberg zu heiraten. Er stattet ihn mit Bergschuhen aus und mit einem Stock zum Besteigen des Berges. Dann reicht er ihm ein Flàschchen mit einem Trank, der ihm über-
393
menschliche Krafte verleiht. Jenseits des Berges findet er ein verlassenes SchloB, wo er iBt und trinkt. Nach einigen Tagen fuhrt ihn sein Weg zur Weltschonsten, die hier mit einem Draohen lebt, und die ihm rat weiterzuziehen. Rudolf zieht weiter. Auf dem Weg stoBt er auf einen verwundeten Lowen, den er mit dem Wasser aus dem Flaschchen, das ihm der Alte gegeben hat, heilt. Als Entgelt laBt der Lowe ihn von seinem Speichel trinken, was ihn gewaltig starkt. Etwas weiter heilt er den gebrochenen FuB einer Krahe, sie gibt ihm dafur eine Feder, mit deren Hilfe er sich in jeden beliebi-gen Vogel verwandeln kann. Rudolf verwandelt sich in einen Vogel, und nachdem der Drache weg ist von zu Hause, kehrt er zur Weltschonsten zuriick, rat ihr, sich krank zu stellen und den Drachen im Hause zuriickzuhalten. Am nachsten Tag setzt sich Rudolf, in einen Vogel verwandelt, auf einen NuBbaum im Hofe des Drachen. Dieser fangt ihn und sperrt ihn in ein goldenes Vogelbauer. Zieht der Drache aus, verwandelt sich Rudolf wieder in einen Menschen, kommt heraus und kost mit der Weltschonsten. Nach einigen Jahren entschlieBt er sich zu fliehen. Der Drache laBt das Bauer offen, er fliegt auf den NuBbaum und kann nicht mehr gefangen werden. Nun dringt er in die Weltschonste zu erf ah -ren, worin die Krafte des Drachen liegen. Dieser antwortet ihr, daB sie im Torpfosten bestiinden. Sie schmuckt denTor-pfosten, dann aber meint der Drache, daB sie in den Schindeln des Daches lagen. Die beiden bekranzen den Dachstuhl. Bei seiner Heimkehr gesteht der Drache, daB seine Kraft in seinem Bruder liegt, in diesem ein Schwein, im Schwein eine Ente und in dieser 12 Eier mit 12 Wurmern in einem See am Ende der Welt.
    Rudolf geht fiinf Jahre, dann noch drei Jahre bis er zu dem See gelangt; hier verdingt er sich als Knecht bei einem Bauern. Er weidet die Schafe heimlich auf den Kupfer-, Silber- und Goldfeldern des Drachen, kampft mit ihm und besiegt ihn, weil ihm die Tochter des Wirtes zu essen und zu trinken gibt. Er schlitzt den Drachen auf, dann das Schwein, die Ente
394
und tôtet 11 Würmer. Darauf kehrt er zur Weltschônsten zurück. Der Drache ist erkrankt, Rudolf tôtet ihn und lebt mit der Weltschônsten. Er verschiebt die Hochzeit bis nacli dem Wiedersehen mit seinen Eltern. Sie gibt ihm ihren Ring, um ihm zu helfen, verbietet ihm aber, sie zu erwàhnen. Er findet seine Eltern bei der Pflaumendôrre des Kaiserhofes, baut ihnen einen Palast und zwingt den Kaiser, seinen Vater wieder Minister zu machen. Weil er nicht sagen will, wo er gewesen ist, gibt ihm der Kaiser einen Trank, er vergiBt ailes und verrat das Geheimnis. Da kommt die Weltschônste und nimmt ihm den Ring weg. Rudolf will sich umbringen, aber der Teufel will ihn nicht mehr aufnehmen und nimmt ihm das Schwert weg. Er begegnet einem Haufen von Teu-feln, die sich um einen Krückstock, mit dem man ailes versteinern kann, um Schuhe, die einen tragen, wohin man will, und um einen Mantel, der einen unsichtbar macht, streiten. Rudolf schickt sie ins Gebirge und rat ihnen, um die Wette zu laufen. Demjenigen, der zuerst ankommt, wird er den Mantel geben, dem zweiten die Krücke, dem dritten die Schuhe. Er versteinert sie, bevor es dazu kommt. Auf dem Weg der Gedanken gelangt er zur Weltschônsten, die gerade Hochzeit feiert, weil die 8 Wartejahre um sind. Die Weltschônste erzàhlt den Hochzeitsgasten das Beispiel mit dem Schlüssel. Sie hat den alten verloren, einen neuen gemacht, inzwischen aber den alten gefunden: welchen soil sie behal-ten? Aile meinen: den alten. Also heiratet sie Rudolf.
                         DIE GESCHICHTE VOM DRACHE N
                             (A., Th., 303 A, 513, siehc 1920)
    Ein armer Fischer rettet den Teufel vor dem Wolf. Als Belohnung tragt der Teufel dem Fischer ah, mit seiner Hoff-nung zu ihm zu kommen. Der Arme kommt mit seiner Frau. Wahrend er schlàft, verwandelt sich der Teufel in einen hübschen jungen Mann, überzeugt sie, ihren Mann zu tôten
395
und mit ihm zu fliehen. Der Teufel week! den Mann auf, und dieser sieht die Frau mit erhobenem Beil vor sich stehen. Am zweiten Tag kommt er mit der Hiindin; die lafit den Teufel nicht heran und der Teufel gibt ihm einen Sack voll Geld. '
   Der Arme geht mit seinen beiden Brlidern auf die Jagd. Die Frauen verstecken ihnen die Feuerstahle, damit sie schneller heimkehren. Der alteste Bruder erspaht ein Feuer von einem Baum, geht hin und findet einen Drachen. Das Untier verlangt eine unerhorte Geschichte von ihm, weil der Mann aber keine kennt, zieht es ihn mit dem Schweif ans Feuer. Dem mittleren Bruder ergeht es auch so. Der kleinste erzahlt ein Liigenmarchen: bei ihrer Hochzeit schicken seine Eltern ihn zur Miihle. Diese graste auf dem Hiigel. Der Muller ruft sie herbei und treibt sie mit Axthieben an ihre Stelle — sagt’s und schlagt dem Drachen das Haupt ab. Die Bruder sind zornig und der alteste wiinscht seine Frau tot zu finden, der mittlere mochte seine mit hundert Kindern wiedersehen, wahrend der jiingste sich wiinscht, sie mochte ihn mit einem Haufen Pfannkuchen erwarten. Ihre Wiinsche gehen in Erfiillung.
   Der mittlere flieht, als er so viele Kinder sieht. Spater zwingen diese ihre Mutter, ihnen zu sagen, wo ihr Vater ist, finden und zwingen ihn, hundert Madchen fur sie ausfindig zu machen. Er trifft Leute an, die am Weihnachtstag pflugen; weil sie fiinfzig Madchen haben. Zu Ostern findet er andere, die arbeiten miissen, weil sie hundert Madchen haben. Er macht Verlobung im Namen seiner Sohne. Der jiingste bleibt zuriick, um das Haus in Ordnung zu halten und rat den anderen, sich nur dort hinzusetzen, wo auch der Esel sich hinsetzt. Auf dem Riickweg beachten sie die Weisung nicht, der Teufel wirft sie in ein Verlies und will sie nur freilas-sen, wenn sie ihm ihre Hoffnung abtreten. Sie nehmen an, im Glauben, die Hiindin sei damit gemeint, von der ihr Vater ihnen erzahlt hat. Der jiingste zieht zum Teufel, nachdem er seine Braut versteinert hat, indem er sie etlichemal unterm
396
Arm hindurchwirft. Auf dem Weg trifft er Erddurst, der vor einer Miihle trinkt. Fur einen Sack Geld von den Dorfbe-wohnern nimmt er den Durst mit. Etwas weiter trifft er Erdhunger, der die Furchen verschlingt und nimmt auch ihn mit. Der Teufel schickt ihn zu einem Kaiser, um um dessen Tochter fiir ihn zu werben. Der Kaiser stellt ihm die Bedin-gung, seine ganze Habe zu verschlingen. Erddurst und Erdhunger essen und saufen den Kaiser arm. Dieser fordert dann, eine goldene Eisenbahnlinie bis zum Teufel zu bauen. Der Jiingling macht auch das, fiihrt allezum Hof des Teufels und beansprucht die gebrachte Braut fur sich. Nach-dem der Teufel nicht einwilligt, entschlieBen sich der Held und seine Genossen, den Teufel zu toten. Der Held schmiedet einen 99 Zentner schweren Hammer, mit dem er den Berg breit schlagt, Durst ergieBt daruber ein Gewasser, groBer als der Mieresch, in dem der Teufel und sein Hof untergehn. Dann trennt sich der Held von Erddurst und Erdhunger, nimmt die Kaiserstochter und kehrt zu der versteinerten Braut zuriick, die er zur Frau nimmt. Die Kaiserstochter aber gibt er einem verwitweten Bruder. Ihre Sippschaft griindet ein Dorf.
                                            Mil A ION
                                        (A., Th., 303 A, 313 A)
(Gehort von seinem Vater; siehe Variante Die Geschichte vom Drachen,
                                              Nr. 26.)
    Drei arme Bruder beschaftigen sich mit Fischen und Jagen. Der mittlere wird vom Teufel geweckt. Dieser schilt ihn, weil er in seinen Gewassern fischt; er verspricht ihm aber einen Sack Geld, wenn er mit seiner Hoffnung zu ihm komme. Der Mann nimmt seine Frau mit. Wahrend er schlaft, verwan-delt sich der Teufel in einen schonen Mann, iiberzeugt sie, ihn zu nehmen und ihren Mann zu toteii. Die Frau nimmt das Beil, der Teufel weckt den Mann und fordert ihn wieder auf,
397
mit seiner Hoffnung zu kommen. Am nachsten Tag lauft ihm eine Hiindin nach, die den Teufel nicht heranlafit, und dieser gibt ihm einen Sack Geld.
    Da die drei Briider standig auf die Jagd ziehen, verstecken ihre Frauen ihnen die Streichholzer, damit sie abends nach Hause kommen miissen. Der grofite erblickt von einem Baum ein Feuer, geht hin und findet eine Schlange, die einen Menschen beim Feuer halt. Die Schlange will ihm kein Feuer geben, bis er nicht eine von niemand gehorte Geschichte erzahlt. Da er keine kennt, kommt er neben den andern ans Feuer. Dem zweiten Bruder ergeht es genau so; der dritte aber erzahlt ein Lugenmarchen. Mit sechs Jahren heiraten seine Eltern und schicken ihn zur Miihle. Diese ist gerade im Griinen auf dem Hugel, der Muller droht ihr mit dem Beil, der Erzahler zeigt wie—und schlagt der Schlange den Kopf ab. Die beiden anderen sind zornig; der alteste mochte seine Frau tot vorfinden, der mittlere die seine mit hundert Kindern und der jiingste mit einem Haufen Pfannkuchen. Alles trifft genau so ein.
    Der mittlere lauft von zu Hause fort, aber die hundert Kinder finden ihn und schicken ihn aus, damit er um hundert Madchen freie. Am Weihnachtstag trifft er einen Menschen an, der arbeitet, weil er fiinfzig Madchen hat. Zu Ostern sieht er einen anderen arbeiten, weil er hundert Madchen hat. Er macht Verlobung im Namen der Sohne. Der grofite Sohn bleibt zu Hause und unterweist sie, auf dem Weg nur dort zu halten, wo der Esel sich hinlegt. Sie befolgen die Weisung nicht und befinden sich plotzlich hinter einer eisernen Mauer, die die alte Teufelin um sie gezogen hat. Diese will sie freilas-sen, wenn sie ihr dafiir das Beste aus ihrem Hause geben. Sie willigen ein, in dem Glauben, dafi es die Hiindin sei. Der grofite der Sohne kommt zu der Alten, nachdem er vorher seine Braut in einen Stein verwandelt hat, indem er sie unter dem A.rm hindurchwirft. Er mufi einen Wald unipfliigen und der Alten am Morgen die fertiggebackenen Fladen bringen. Die Tochter der Alten treibt alle Teufel mit der Peitsche
398
zusammen und laBt sie die Arbeit verrichten. In der folgenden Nacht muG er.die Bienen auf dem Felde hiiten und sie alle zuriickbringen. Die Tochter der Alten schickt um jede Biene einen Teufel und holt sie alle zuriick. Die beiden fliehen, spucken aber vorher ins Bett, ins Zimmer und vor die Tiir, damit die Spucke an ihrer Stelle antwortet. Der Drachen der Alten verfolgt sie; sie aber verwandeln sich in einen Weingarten und seinen Hiiter; dann in eine Schenke und einen Verkaufer. Beim dritten Mai verfolgt sie die Alte selbst. Das Madchen wirft den Kamm hinter sich und der verwandelt sich in einen Wald, dann die Biirste, die zum Felsen wird und schlieGlich die Kette, aus der ein dichtes Geholz entsteht. Sie verwandeln sich in einen See und in ein Entenpaar. Der Enterich befolgt den guten Bat des Mad-chens nicht, hebt den Kopf aus dem Wasser, und die Alte stiehlt ihm die Augeri. Das Madchen folgt ihr heimlich nach, und als die Alte einschlaft, stiehlt es ihr die Augen. Dann kehren sie beide heim, er macht seine ehemalige Gattin wie-der lebendig, gibt sie einem inzwischen verwitweten Bruder, und alle grunden sie ein Dorf.
                                HELD DES WALDES
                                     (A., Th., 304)
    Ein Mann geht mit seiner Frau in den Wald, und sie finden nicht mehr zuriick. Sie zimmern sich eine Hiitte, aber nach einem Jahr stirbt der Mann. Ubers Jahr wird die Frau schwanger. Gott und der heilige Petrus taufen das Kind Held des Waldes und schenken ihm ein Gewehr und ein Schwert fiir die Zeit, wo er Baume ausreiBen kann. Nach einem Jahr schultert er das Gewehr, nimmt das Schwert, zieht aus und gelangt auf das Feld der Schafherden des Kaisers. Die Hirten erschrecken vor ihm, als sie ihn mit einem ausgerissenen Baum auf der Schulter daherkommen sehen. Er erfahrt, daG die Drachen taglich zehii Schafe
399
nehmen. Held des Waldes kopft einen Drachen, nachdem er erfăhrt, daB er noch zwei Briider und eine Mutter hat. Am năchsten Tag tôtet er den Drachen mit vierzehn Hăuptern, am dritten den mit fünfzehn; das Blut steigt ihm bis liber die Bundschuhe. Am vierten Tag kopft er die sechzehn Hăupter der Drachenmutter. Der Kaiser besteht darauf, daB er seine Tochter heiratet, und Held des Waldes besteigt den Thron.
                            DER HELD DES WASSERS
   Ein Kaiser, der nur Schl'echtes getan hat, tut zuletzt etwas Gutes, indem er eine Briicke liber das Meer baut. Davor stellt er zwei Wachen auf mit dem Auftrag, alle Vorlibergehenden auszuspionieren. Einer der Vorlibergehenden ist bei alien verschuldet, ein anderer will im Bette des Kaisers schlafen und ein dritter mit der Kaiserin. Dieser verrat auch, daB im Meer ein Fisch lebt, dessen Leber Geisteskrafte enthalt. Der Kaiser laBt den ersten hangen, den andern in seinem Bett unter einem an zwei Haaren hangenden Schwert schlafen. Dem dritten setzt er zwei Kannen Wasser aus verschiedenen Brunnen vor, und dieser kann sie nicht voneinander unter-scheiden. Der Kaiser ordnet an, den Fisch zu fangen, und gibt die Leber seiner Frau. Sie kann auch im zwolften Monat ihr Kind nicht zur Welt bringen; es wachst ihr ein Eisenring urn die Hiiften, und das Kind weint. Erst als sie ihm Abrunca zur Frau zu geben verspricht, schweigt es und kommt zur Welt.
   Mit acht Jahren fordert das Kind, was ihm versprochen wurde und zieht mit dem Hochzeitspferd seines Vaters hinaus. In einem kupfernen Wald reiBt er sich ein Blatt ab. Es kommt ein kupfernes Pferd, das das Pferd des Helden in die Erde sinken macht, daflir aber kann er sich auf dieses schwingen, das mit ihm in die Llifte jagt und dann in die Tiefe der Erde. Das kupferne Pferd gibt ihm einen Zaum, mit dem er es
400
herbeirufen kann. Im silbernen und goldenen Wald ergeht es ihm ebenso. Sie kommen zu einer Briicke, wo sich sein Pferd in einen Knochen verwandelt und mit den drei Zaumen unter die Briicke gelegt wird; der Held des Wassers verwandelt sich in einen neunjahrigen Jungen und verdingt sich bei Abrunca. Nach drei Tagen fahrt Abrunca auf die Hochzeit einer Base. Der Held schiittelt den kupfernen Zaum, schwingt sich auf das herbeigeeilte kupferne Pferd, jagt an Abrunca voriiber und holt einen Vorsprung von drei Tagen heraus. Auf der Hochzeit tanzt er nicht mit ihr, und sie kehrt traurig zuriick. Nach einer Woche zieht Abrunca auf die Hochzeit eines Vetters; der Held iiberholt sie mit dem silbernen Pferd. Auf der Hochzeit tanzt er wieder nicht mit ihr, und sie kehrt gekrankt heim. Abrunca zieht ein drittes Mai auf die Hochzeit, diesmal zu einer Nichte. Der Held iiberholt sie mit dem goldenen Pferd. Die Kochin lehrt sie, mit ihm zu tanzen und ihm Wachs ins Haar zu kleben, um festzustellen, ob er ihr Diener ist. Nach der Riickkehr sucht sie und findet das Wachs. Sie ladt alle Kaiser zur Hochzeit ein, aber der Held gibt sich nur auf das Drangen der Gaste zu erkennen und heiratet Abrunca.
                           CONSTANTIN UND SEVESTICA
(Zwei Varianten von derselben Person in einem Abstand von zwei
                                    Jahren erzahlt.)
    Ein Mădchen gebiert zwei uneheliche Kinder, Constantin und Sevestica. Bald stirbt ihre Mutter und als Waisen leben sie von der Barmherzigkeit der Menschen. Der liebe Gott und der heilige Petrus lassen ihnen ein Brot auf dem Tisch, das nie ausgeht. Eine Hăsin, eine Wolfin, eine Bărin, eine Tigerin und ein Elefant schenken Constantin je ein Junges, Gott und Petrus machen ihm noch ein Geschenk, und zwar einen Ring und ein Ei, die sowohl ihm als auch den Tieren Zauberkrăfte verleihen. Der Hase findet ein Schwert und einen Kniittel,
401
denen Wunderkrâfte innewohnen. Sevestica erhâlt eine wunder-krâftige HaselnuB geschenkt. Aus dem Ei kommen drei eiserne Menschen hervor, die sie mit Essen und Trinken versorgen.
    Der Kaiser gibt ihnen den Befehl, sich zu Hofe zu stellen; sie lehnen ab ; dann schickt er sein Heer, das sich aber ange-sichts der drei eisernen Menschen entsetzt zuriickzieht. Die beiden Kinder stellen sich doch dem Kaiser, der ihnen den Thron anbietet, sie aber schlagen ihn aus. Trotzdem wird der Kaiser ihr Vasall. Sie kehren ins Dorf zuriick, dann streifen sie durch die Walder.
    Wahrend sie unter einem Baum rasten, erklingt plôtzlich eine herrliche Weise, aber niemand ist zu sehen. Der Hase warnt vor Gefahr. Vom Baum steigt ein Greis, der die drei eisernen Manner in Steine verwandelt, doch schlâgt ihm das Schwert Constantins den Kopf ab. Der Kopf rollt davon, und sie gehen auf die Suche nach ihm. In einer Schlucht gelangen sie zu einer Hohle. Der Hase befiehlt den drei Eisenmannern, aus einem Kloster ein Kreuz und Weihwasser zu holen. Durch die Hohle gelangen sie in die Hôlle, bespritzen die Teufel mit Weihwasser und versengen sie. Constantin verlangt vom Hollenfiirst den abgeschlagenen Kopf. Der Kopf wird vom Meeresgrund heraufgeholt und Constantin übergeben. Er verlangt die Schlüssel des Hôllen-tors und die Tarnkappe. Nachdem er ailes bekommen hat, vernichtet er den Kopf und zieht weiter.
    Er tritt in die Hiitte eines Drachen, setzt sich auf eineri verzauberten Stuhl und wird zu Stein. Die Tiere machen Sevestica unsichtbar, diese tritt in die Hiitte ein und merkt, was geschehen ist. Es erscheint der Bruder des Drachen. Dieser bittet den Drachen, Constantin lebendig zu machen, damit er mit ihm spiele. Sevestica rat ihm, die Tarnkappe aufzusetzen. Constantin wird auch unsichtbar, schlàgt die Drachen mit dem Kniittel tot. Dann geht er auf die Suche nach Kaiser Piricot.
    Er ermordet die drei Brüder des Drachen nacheinander in ihren Hiitten. Dann gelangt er zum groBten Drachen, der
402
im 99. Stockwerk wohnt. Auf Constantins Befehl machen die drei Eisenmănner ein groBes Feuer. Der Drachen kommt heraus, sieht niemand, wird aber mit dem Kniittel auf den Kopf geschlagen und getotet, nachdem Constantin erfăhrt, daB Şurlan, der Diener des Draohen weiB, wo Kaiser Piricot lebt. Constantin zieht in Begleitung von Şurlan zum Hofe des Piricot. Er tritt allein ein mit der Tarnkappe auf dem Kopf und dem Hasen auf der Schulter. Piricot ist ein vierjăhriges Zauberkind. Er geht in den Keller, wo der Held aus der schwarzen Welt in Ketten liegt, weil er um die Hand von Piricots Tochter angehalten hatte. In einem Nebenzimmer befinden sich die Krăfte Piricots in Form eines Golddrachen. Piricot geht auf die Jagd, Constantin enthauptet den in einen Mann verwandelten Drachen. Piricot kehrt zuriick, Constantin zwingt ihn, zu gestehen, daB seine Tochter in einem Turm steckt. Das Mădchen rat ihm, ihren Vater, der sie gepeinigt hat, umzubringen. Er befreit auch den Helden aus der schwarzen Welt und sie werden Kreuzbruder. Constantin heiratet Piricots Tochter, und der Held heiratet Sevestica.
               DIE KAISERSTOCHTER, DIE SIEBEN PAAR SCHUHE BEIM TANZ ZERRISSEN HAT
                                  (A., Til., 306, 518)
   Die Tochter eines Kaisers zerreiBt sieben Paar Schuhe pro Nacht. Der Kaiser verspricht demjenigen einen groBen Lohn, der erfahrt, wo sie die Nacht verbringt. Ein armer, vor Elend verzweifelter Mann entschlieBt sich, sie zu hiiten. Der heilige Petrus schenkt ihm einen Beutel. Wahrend er sie verfolgt, kommt er in einen goldenen Wald, der rauscht, als er einen Zweig abbricht. Dasselbe geschieht im kupfernen und silbernen Wald. Die Teufelsdrachen setzen das Mad-chen in einem Boot iiber ein groBes Wasser. Er lauft verzwei-felt am Ufer entlang auf der Suche nach einem Boot und
403
hort drei Teufelskinder streiten um einen Stab, der verstei-nern kann, ein Paar Schuhe, die einen gedankenschnell wohin man will tragen und eine rote Tarnkappe, die einen unsichtbar macht. Der Arme schickt sie ins Gebirge mit dem Versprechen, sie demjenigen zu geben, der zuerst ankommt. Inzwischen aber versteinert er sie. Dann gelangt er zu dem Tisch, an dem die Kaiserstochter sich amusiert, macht sich unsichtbar und iBt aus ihrem Teller. AnschlieBend tanzt das Madchen sieben Tanze und zerreiBt sieben Paar Schuhe. Der Arme entwendet auch von den Speisen aus der Kiiche. Dann machen sie sich auf den Riickweg und er langt vor ihr an. Am Morgen erzahlt er dem Kaiser alles und zeigt ihm auch die Speisen und die abgebrochenen Zweige. Er erhalt eine Million Gulden und richtet sich eine groBe Wirt-schaft ein.
                         MIT ERBSEN-VÂSÂLICÂ (Siehe A., Th., 312, 413)
    Die hundert Sohne einer Witwe gehen pflügen. Der Teufelsdrachen stiehlt zuerst die àlteste Tochter, dann die 99 Schwestern, die das Essen hinausbringen, und zieht die Furche bis zu sich nach Hause. Die Brüder ziehen aus, ihre Schwestern zu suchen. Sie gelangen zu einem Kuhhirten, der sie verwarnt, daB sie nur dann züm Drachen gelangen, wenn sie 99 gebratene Ochsen, 99 Backofen voll Brot essen und 99 Fasser Wein trinken. Die Jünglinge konnen nicht einmal einen Ochsen essen, gehen aber doch weiter. Ein Schafhirte verwarnt sie, daB sie 99 gebratene Bocke usw. vertilgen müssen. Sie konnen keinen einzigen Bock verzehren. Ein Gestütswàchter rat ihnen, sich auf den Hengst mit 99 Herzen zu schwingen, sie aber erschrecken und laufen davon. Beim Drachen speisen sie, unter der Bedingung, sich mit den Knochen auf den Kopf zu schlagen. Der Drache tôtet sie aile.
404
    Ihre Mutter verschluckt eine Erbse, die selbst an ihrem Busen keine Ruhe findet, und bringt ein Wunderkind zur Welt, Erbsen-Vasalica. Als er beim Spiel erfahrt, daB er Briider und Schwestern gehabt hat, quetscht er seiner Mutter die Briiste mit dem Grundbalken und zwingt sie, ihm zu sagen, wo seine Geschwister sind. Er nimmt die Kopftucher und die Perlen seiner Schwestern und macht sich auf, sie zu suchen. Auf dem Weg verschlingt er die 99 Ochsen, die 99 Baokofen Brot, die 99 Fasser Wein, 99 Bdcke usw., schwingt sich auf den Hengst mit 99 Herzen und reitet dreimal um die Erde herum. Nach dem letzten Ritt stirbt das Pferd. Die alteste Schwester erkennt ihn an den Tuchern und Perlen. Er speist mit dem Drachen; keiner kann den andern mit den Knochen uberwaltigen. Sie ringen miteinander, und bevor er ihn umbringt, erfahrt er vom Drachen, daB seine Briider urid die 99 Schwestern tot in Kisten liegen und daB er sie mit dem Auferstehungsgras und dem Auferstehungswasser aus dem Nebenzimmer leben-dig machen kann. Nach der Wiederbelebung ziehen alle zusammen nach Hause.
    In einem Wald machen sie Halt; die Briider binden Erbsen-Vasalica an einen Baum; er reiBt ihn aus und kommt nach ihnen zu Hause an, dann zieht er in die Welt.
    Auf dem Weg trifft er ein Madchen, das seinen Bruder beweint, der auf dem Totenbett liegt. Dieser war ausge-zogen, die Weltschonste zu finden, hatte in einem Wald gerastet, und der Walduhu hatte ihm zwei Herzen gestohlen. Vasalica nimmt sein Gewehr und zieht los. An jenem Ort angekommen, wirft er die drei Ketten ins Feuer, die der Walduhu vom Baum heruntergeworfen hat. Er fesselt ihn, zwingt ihn, die Herzen des Kranken zu zeigen, verschlingt 99 gestohlene Herzen aus dem Versteck und mehrt so seine Krafte, dann totet er ihn. Die beiden gestohlenen Herzen tragt er dem Kranken zuriick, dieser gesundet, und Vasalica zieht auf die Suche nach der Weltschonsten. Er stoBt auf einen blutgefarbten FluB, erfahrt von alten Leuten, daB
405
ein Drachenweib im Krieg mit jedem Schlag der Webstuhl-lade bundert Soldaten erzeugt und daB man sicb ihr nur zu Mittag nâhern kann, wenn sie ihre Zâbne wetzt. Vâsâlicâ handelt danach und tôtet sie. Dann zieht er zur Weltschôn-sten weiter und findet sie, in einem Milchsee badend. Er folgt einer Weisung, nicbt hinter sich zu schauen, wenn er ihre Kleider stiehlt, nicht, und sie verwandelt ihn in einen Hirsch mit 99 Geweihen. Ein alter Mann schlagt ihn mit dem Schwert an den Hinterkopf, und er wird wieder Mensch. Beim zweiten Mai befolgt er die Weisung, aber auf dem Weg bringt ihn Titicot um, weil er ihm nicht ausgewichen ist.
                        MIT EINEM ARMEN JÜNGLING
    Ein Armer bekommt zuletzt 101 Kinder. Allé verdingen sie sich als Knechte, und jeder verlangt im ersten Jahr als Lohn eine Jungsau, im zweiten eine Hiindin, und im dritten ein Fohlen. Dann entschlieBen sie sich, bei der Teufelsmutter um die Hand ihrer 101 Mâdchen anzuhalten. Die Teufelsmutter bindet ihre Pferde an, gibt jedem ein soldatisch gekleidetes Mâdchen und laBt sie zusammen schlafen, auBer dem kleinsten, der allein schlafen muB. Ihn weckt das Pferd auf und rat ihm, allé ihre Pferde an die leeren Krippen zu binden. Die Teufelsmutter schlagt die Kôpfe ihrer eigenen Pferde an den vollen Krippen ab. Das Pferd rat ihm, die Hüte seiner Brüder auf die Kôpfe ihrer Mâdchen zu tun. Die Teufelsmutter schneidet aile Kôpfe mit den Hüten ab, d.h. die Kôpfe ihrer Tôchter. Auf den Rat des Pferdes ziehen aile Brüder fort, nur der kleinste bleibt zurück und wacht, bis die Teufelin einschlâft, und stiehlt dann die Kiste mit dem Mâdchen, das ihm bestimmt war. Die Teufelin folgt ihm beritten. Das Pferd des Helden stampft bodenlose Gewâsser aus seinen Hufen, das Pferd der Teufelin speit Flammen aus seinen Nüstern, um den Weg zu trocknen. Sie kann ihn nicht einholen und kehrt um.
406
    Der Kleine kann die Kiste nicht aufsperren. Deshalb kehrt er zuriick, um die Schliissel zu stehlen. Das Pferd zau-bert einen groBen See hervor, verwandelt den Helden in einen Enterich und sich selbst in eine Maus und stiehlt die Schliissel. Er holt das Madchen aus der Kiste und heiratet sie.
    Der Kaiser will ihm das Madchen wegnehmen und schickt ihn aus, die 9 wilden Stuten und ihren Hengst zu holen. Das Pferd rat ihm, es in neun Biiffelhaute zu kleiden und sie mit Harz zuzukleben, er selbst soil sich in eine Grube verstek-ken. Der Hengst beginnt mit dem Pferd zu kampfen und beiBt in die Biiffelhaute. Als er merkt, daB er das Pferd nicht besiegen kann, werden sie Kreuzbriider. Die Stuten folgen dem wiehernden Hengste nach. Der Kaiser befiehlt dem Helden, die Stuten zu melken, die Milch zu kochen und darin zu baden — und wenn er dann davonkommt, wird er seine Frau behalten. Das Pferd erzeugt einen groBen Morast, blast eine solche Kalte durch die Niistern, daB der Morast sogleich gefriert und die Stuten sich nicht riihren konnen, so werden sie gemolken. Das Pferd blast in die heiBe Milch hinein, daB sie gerade gut zum Bad ist. Der Kaiser will auch baden, aber er stirbt im Kessel mit der heifien Milch.
         DER JUNGE IN DES TEUFELS SCHULE (A., Th., 325)
    Ein Mittelbauer fiihrt seinen einzigen Sohn in die Stadt zur Schule. Auf dem Weg treffen sie einen Professor, der den Jungen annimmt und nur hundert Silbergulden pro Jahr verlangt. Nachdem er weg ist, verschwinden Schule und Professor, im nachsten Jahr, als er um den Jungen kommt, taucht die Schule wieder auf. Der Junge erscheint und bittet ihn, noch ein Jahr bleiben zu diirfen, da er nicht genug gelernt habe. Nach dem zweiten Jahr wiederholt sich die Szene, und nach dem dritten bittet ihn der Junge, ihn nicht mehr zu lassen, weil er sich jetzt befreien kann. Der Vater erfahrt, daB sein Sohn in der Schule des Teufels war und gelernt hat,
407
sich in jedes beliebige Tier zu verwandeln. Er verwandelt sich in ein goldenes Hiindchen und ein Bojar gibt viel Geld fur ihn. Er lauft ihm aber nach kurzer Zeit davon und kehrt zu seinem Vater zuriick. Nachdem das Geld ausgegangen ist, verwandelt er sich in ein Pferd, das nicht seinesgleichen hat und sagt seinem Vater, soviel Geld zu verlangen, als sein Gewicht betragt. Nur der in die Gestalt eines Bojaren gefah-rene Teufel kann das Pferd kaufen. Der Teufel verwandelt sich in einen Soldaten, der Junge in eine Taube, die, vom Soldaten verfolgt, in das Gemach einer Kaiserstochter fliichtet. Das Madchen will ihn fangen; er aber verwandelt sich in eine Spinne. Nach zwei Wochen tritt er in der Gestalt eines schonen Junglings hervor, und das Madchen verliebt sich in ihn. Der Teufel erscheint als Musikant auf ihrer Hochzeit und verlangt seinen Lohn, allein von der Kaiserstochter. Der Junge rat dem Madchen, was es tun soli und er verwandelt sich in einen Ring an ihrem Finger. Der Teufel bittet sie um den Ring, sie stellt sich zornig und wirft den Ring fort, worauf er sich in Maiskorner verwandelt. Der Teufel wird zum Hahn und beginnt die Korner aufzupicken. SchlieBlich wirft das Madchen drei Korner auf den Hahn, aus diesen wird ein Fuchs, der dem Hahn den Kopf abbeiBt, und die beiden leben gliicklich.
                        WIE DER ZIGEUNER DIE TEUFEL IN DIE TARAKSDOSE STECKTE (A., Th.} 330 A)
   Gott und der heilige Petrus wandeln auf der Erde und lassen ihre Esel von einem Schmiedezigeuner beschlagen, der jede Bezahlung von sich weist. Petrus fliistert ihm zu, das Paradies zu verlangen, der Zigeuner aber wiinscht sich nur die Kraft, jeden festnageln zu konnen, den er will. Er bannt einen Teufel an einen Stuhl und befreit ihn nur, nachdem er ihm zwanzig Lebensjahre mehr zugesichert hat. Ein anderes Mai halt er den Teufel auf dem NuBbaum fest,
408
bis er ihm wieder zwanzig Jahre gibt. Beim dritten Mai steckt er alle Teufel, die ihn holen kommen, der Reihe nach in eine Tabaksdose. Advokaten und Richter bestiirmen den Zigeuner, die Teufel freizulassen, da sie sonst nicht haben, wovon zu leben. Die Teufel holen aber auch ihn.
                                MIT DEM SOLD AT EN (A., Th., 330 B.)
    Ein alter Soldat wird vom Militàrdienst entlassen und erhâlt als Sold drei Zwanziger und drei Kreuzer. Auf dem Weg bittet er Gott, ihm seine Eltern noch am Leben zu lassen. Gott und der heilige Petrus beschlieGen, seine Gûte auf die Probe zu stellen, und Petrus verwandelt sich dreimal in einen Bettler. Der Soldat gibt ihm jedesmal je einen Zwanziger und einen Kreuzer. Petrus fragt ihn, was er sich wünsche. Der Soldat verlangt nur Gesundheit, eine Pfeife, die nie ausgeht, einen Stock, um sich darauf zu stiitzen, und einen Beutel, aus dem nichts mehr herauskommen kann, was er hineinsteckt. Ailes findet er auf dem Weg.
    Er gelangt zur Schenke eines Juden, die nachts von den Teufeln heimgesucht wird. Der Soldat verlangt eine Flasche Schnaps, ein Spiel Karten und drei Kerzen. So wie sie kommen, steckt er die Teufel nacheinander in den Beutel. Um herauszukommen, schlieGen die [Teufel einen Vertrag, daG sie die Schenke für immer meiden werden, und nach einer guten Tracht Prügel werden sie freigelassen.
    Der Soldat gelangt in eine Stadt, wo der Kaiser in eine Schlacht ziehen muG und die Teufel ihn nicht über eine Brticke hinüberlassen. Sie stürzen die Kutsche mit dem Kaiser in den Abgrund und versprechen ihn nur dann herauszuholen, wenn er ihnen das iiberlaGt, was er in letzter Zeit bekommen hat. Der Kaiser vergiGt, daG seine Frau schwanger ist, und leistet das geforderte Versprechen. Der Soldat verlangt vom Kaiser einen Vater und eine Mutter, wie er sie friiher gehabt
409
hat und verpflichtet sich, dafiir das Kind zu retten. Der Kaiser holt zwei alte Leute, mit denen der Soldat zufrieden ist. Dann bleibt er allein im Zimmer des Kindes mit einer Flasche Schnaps, drei Kerzen und einem Spiel Karten. Nachts steckt er die Teufel wieder alle in den Beutel und laBt sie nur frei, nachdem sie einen Vertrag unterschreiben, in dem sie auf den Sohn des Kaisers verzichten.
    Nach ein paar Jahren kommt der Tod ihn holen. Der Alte bittet ihn, ihn noch leben zu lassen, doch der Tod laBt sich nicht erweichen und wird in den Beutel gesteckt. Der Soldat laBt ihn frei, nachdem der Tod ihm verspricht, ihn erst dann zu holen, wenn er altersschwach sein wird. Nach einem Jahr wird der Soldat schwacher und schwacher und stirbt am Ende, aber nur nachdem er sich beim Kaiser ausbedungen hat, daB man ihm seinen Stock, seine Pfeife und seinen Beutel in den Sarg legt. Auf der anderen Welt kommt der Soldat vor das Tor des Paradieses, der Posten aber schickt ihn zur Holle. Hier verstecken sich die Teufel, daB er niemand zu Gesicht be-kommt. Da ihn der Posten nicht ins Paradies hineinlaBt, steckt er ihn in den Beutel und tritt ein. Gott lobt ihn fur seine Taten, nimmt ihm die Gegenstande ab und befreit den Posten.
                                  ZWEI BRUDER
                                       (A., Th., 332)
    Die Weingarten zweier Briider, eines armen und eines reichen, grenzen aneinander. Ein Hagel vernichtet die Trauben des Armen, wahrend die des Reichen nicht den gering-sten Schaden nehmen. Fassungslos zieht der Arme mit dem Rest der Trauben in die Welt, in der Absicht, sie demjenigen zu schenken, der ihm sagen kann, wie das vorkommen konnte. Er trifft Gott, dem er die Trauben nicht gibt, weil Gott nicht gerecht ist. Dann trifft er den Tod und schenkt sie ihm, weil er unparteiisch ist. Der Tod gibt ihm ein Taschentuch, mit dem er alle diejenigen heilen kann, denen er den Tod zu Fiifien sitzen sieht.
410
   Der Arme heilt einen reichen Bojaren und erhalt zwei Sâcke Geld dafiir. Der reiche Bruder horcht ihn aus, und auf den Rat seiner Frau stellt er sich krank, um dem Armen auf den Zahn zu fühlen. Der kommt und sieht den Tod zu Hâupten seines Bruders stehen und prophezeit ihm, daG er sterben wird. Die anwesenden Eingeweihten brechen in ein lautes Gelàchter aus, aber der Reiche stirbt.
                          DER GOLDENE NUSSBAUM (A., Th„ 401, 468)
   Ein Kaiser hat einen goldenen NuGbaum, von dem er sich aber keine Nüsse nehmen kann. Er làGt bekanntmachen, daG er demjenigen seine Tochter geben wird, der ihm Nüsse und Blatter von diesem Baum bringt. Der Sohn einer Witwe macht sich sechs winzige Axte aus Nahnadeln und steigt auf den Baum. Im Wipfel findet er ein Hàuschen, in dem drei Feen wohnen. Er verliebt sich in die jüngste Fee, und die anderen zwei verlassen sie. Im Hause geschieht ailes von selbst. Der Jüngling bringt seine Mutter, die das Tabu ver-letzt, indem sie im Hause zu arbeiten beginnt. Darauf ver-wandelt sich seine Frau in einen Vogel und zieht zu einem Neige- und einem Lehnebirnbaum. Nach drei Tagen steigen der Jüngling und seine Mutter auf die Erde hinunter, die Zweige kônnen die Frau nicht mehr tragen und sie fâllt sich zu Tode. Der Jüngling bringt dem Kaiser Nüsse und Blatter, schlagt aber Tochter und Krone aus.
   Er zieht davon. In einem Wald bittet ihn eine Ziege, sie nicht zu toten, off net einen Fels und bewirtet ihn mit allerlei Speisen. Dabei vernimmt er, daG er glücklich sein wird, wenn er es drei Tage und drei Nâchte dort aushalt. In der ersten Nacht hebt er die Augen nicht vom Buch auf und widersteht alien Versuchungen, und in der Früh wird die Ziege bis zur Halfte ein Madchen. Am dritten Tag wird die Ziege ganz Màdchen und gleichzeitig ersteht eine ganze Stadt wieder:
411
Eine Alte hatte Mădchen und Stadt verzaubert. Beide steigen in einen Wagen und fahren dreimal um die Stadt herum. Da erscheint eine Alte, die ihm einen Apfel anbietet. Er schlăgt den Rat der Kaiserstocher in den Wind und nimmt den Apfel, teilt ihn, und die Stadt wird zu Stein und das Mădchen zur Ziege. Diese sagt, daG die Stadt sich erst dann wiederbeleben wird, wenn er zumNeige-und zum Lehnebirn-baum gelangen kann.
    Der Held zieht weg, und in einem Wald trifft er drei Teufel, die sich um einen Zauberhut, der unsichtbar macht, einen Mantel, der einen an das Ziel seiner Gedanken fiihrt, und um die Schuhe, die alles, woran man denkt, in Fels verwandeln, zanken. Der Held schickt sie auf den Gipfel, um alles dem ersten, der ankommt, zu geben und versteinert sie. Er gelangt nach Hause, wo ihn zuerst sein Kind und dann seine Frau bemerkt. Dort herrscht ein Drachen, der dreihun-dertsechzig Mădchen in Pfauhennen verwandelt hat. Der Drache will ihm Frau und Kind zuriickgeben, falls er sie erkennen solite. Er erkennt sie an dem abgemachten Zeichen. Sie gelangen zu der versteinerten Stadt, die wieder lebendig geworden ist. Wiedert făhrt er in einer roten Kutsche dreimal um die Stadt herum, und es erscheint die Alte mit drei Ăpfeln. Der Held totet sie mit einem PfeilschuG, kehrt dann zu seinem Haus zuriick und baut sich einen Palast, der auf einem HtihnerfuB stehend, sich nach der Sonne dreht.
DAS KIND, DAS DER RASENDE WIND NEHMEN SOLLTE
                                        (A., Th., 401 A)
(Zwei ahnliche Varianten von derselben Person im Abstand von einem
                                        Monat erzahlt.)
    Zwei alte Leute haben ein Kind, dem eine Schicksalsfee voraussagt, daG mit 9 Jahren der Rasende Wind es holen wird. Der Alte beklagt sich beim Kaiser und dieser erbaut
U2
einen Palast mit 99 Klafter tiefen Kellern, in deren unter-stem das Kind in Sicherheit gebracht wird. Im 9. Jahr erhebt sich ein starker Wind, der den Palast verweht und den Jun-gen in das Rasende Gebirge entftihrt. Ein Alter rat ihm, sich neben einen Steinblock zu legen und zu schweigen. Um Mit-ternacht tritt ein Madchen aus dem Block hervor und ver-sucht, ihn zu bestricken; da es ihr nicht gelingt, kriecht sie in den Stein zuriick. In der zweiten und dritten Nacht wie-derholt sich das Vorkommnis. Das dritte Madchen darf er bei Tage betrachten. Am dritten Tag geben ihm die drei Madchen ein Taschentuch, das neben den Steinen geschwenkt, sie in Hauser und Palaste zuriickverwandelt — das verzau-berte Reich wird lebendig. Er heiratet eines der drei Madchen, eine Kaiserstochter.
    Er hat Heimwoh und kehrt nach Hause zuriick. Seine Mutter wirft die Zauberpeitsche ihrer Schwiegertochter ins Feuer; darauf zieht diese in die Welt und hinterlalJt ihm, sie auf eisernen Bundschuhen zu suchen. Der Jiingling macht sich auf die Suche. Er lernt auf der Hirtenflote, auf der Mundharmonika und auf dem Akkordeon spielen und lebt vom Musizieren. Eines Tages hort er die Teufel im Vorbei-fliegen spielen; er spielt auch, die Teufel kommen zu ihm und dingen ihn, mit ihnen auf einer kaiserlichen Hochzeit fur ein Viertel des Reiches aufzuspielen. Nachdem die Hoch-zeitsgaste ihn einmal horen, verschmahen sie die andern und diese platzen vor Arger. Bevor sie zur Trauung gehen, trifft er die Braut, seine gewesene Frau, die ihn erkennt. Die Braut gibt vor, der Schliissel ihrer Lade sei ihr verlorenge-gangen und sie gehe nicht zur Trauung, bis sie nicht einen anderen Schliissel habe. In der Kirche verkiindet sie, sie habe den alten Schliissel gefunden, und stellt den Hochzeits-gasten die Frage, welchen sie behalten solle. Alle raten ihr zu dem alten Schliissel, sie nimmt ihren friiheren Mann, und es wird eine neue Hochzeit gefeiert.
413
                                    MIT El NE R FLÛTE (Siehe A., Th., 401 A)
    Ein armer Junge kommt in einen Hafen, arbeitet als Lauf-bursohe in einem Laden und verdient viel Geld. Er siedelt in die Stadt über und eroffnet groGe Kaufhâuser. Die Kaisers-tochter verliebt sich in ihn; sie heiraten, aber nach kurzer Zeit stirbt sie. Nachts bleibt er bei der Toten in der Kirche und weint an ihrem Sarg. Da verlôschen die Kerzen, und er sieht ein Buch. Wenn er es dreimal liest, erfâhrt er, wird die Tote auferstehen. So wird seine Gattin wieder lebendig, und sie ziehen in ein anderes Land. Er kehrt um, das Wunder-buch zu holen, findet aber bei seiner Rückkehr seine Frau nicht mehr vor. Er heilt die Tochter eines Kaisers und bittet sich die Hilfe des Kaisers in der Not aus. Seine Frau hat sich in einen General verliebt. Nun verlangt sie, daG man ihn umbringt, und der General führt ihn zum Galgen. Seine letzte Bitte ist, noch einmal aus dem Buch zu lesen; inzwi-schen kommt der Kaiser mit einem Heer und tôtet die beiden.
                     ASCHENPUTTEL (A., Th., 403, 510, 780)
(Zwei Varianten von derselben Person in einem Abstand von zwei
                                     Jahren erzàhlt.)
    Aschenputtel, die Tochter eines Alten, sitzt den ganzen Tag über in der Asche. Ihre Stiefmutter schikaniert sie stàndig. Eines Tages, wàhrend sich die Stiefmutter in der Kirche befindet, schenkt ihr ein Hahn der Reihe nach eine NuG, eine HaselnuG und eine zauberkràftige ErdnuG. (In der zweiten Variante bringt ihr der Vater, was er auf dem Weg findet: eine NuG.) Auf den Rat des Hahnes befiehlt sie der NuG, sich zu ôffnen, zieht die darin liegenden kupfernen Kleider an und geht in die Kirche, wo sie der Sohn des Kaisers sieht. Am zweiten und dritten Sonntag zieht sie silberne, bzw. goldene Kleider an. Das Madchen sagt der Stiefmutter,
414
dafi auch sie den Engel in der Kirche gesehen habe und zwar von der Torspitze, vom Scheunendach und vom Giebel des HauseSi Wiitend trăgt die Stiefmutter diese ab.
    Am dritten Sonntag rat der Hahn dem Madchen, einen Schuh auf der Schwelle der Kirche zuriickzulassen. Dem Kaiserssohn răt eine Alte, die Schwelle der Kirche mit Harz zu bestreichen. Als er den Schuh hat, durchstreift er das Land, um seine Besitzerin zu finden. Der Hahn verrăt, da6 Aschen-puttel von ihrer Stiefmutter unter dem Aschentrog versteckt gehalten wird. Da ihr der Schuh pa!3t, nimmt der Kaiserssohn sie an den Hof seines Vaters mit und heiratet sie.
    Eifersiichtig und beleidigt, geht die Stiefschwester zum Hof und verdingt sich als Magd. Sie wirft ihre Schwester in den Brunnen. Aus dem Brunnen wăchst eine Weide. Ein Sohn des Kaisers, der die Schafe hiitet, macht sich eine Flote daraus, und spielt darauf die Weise: „Spiele, Junge, nicht zu laut, denn mein Herz tut weh.u Es spielen darauf nachein-ander die Stiefschwester, ihr Mann und die Stiefmutter die Weise: ,,Spiele, Feindin, nicht so laut. . .“ Aus Ărger haut die Stiefschwester die Flote auf die Erde, und die verwandelt sich in die wahre Frau des Kaiserssohns. Die Morderin wird an den Schwanz eines wilden Hengstes gebunden, und der Sohn des Kaisers feiert wieder Hochzeit mit der Tochter des Alten.
                               MIT DER BLUME (A., Th., 407)
    Einem Mann bleibt von alien Kindern nur ein Madchen am Leben, dem die Schicksalsfeen auftragen, bis zu seinem achtzehnten Lebensjahr das Haus nicht zu verlassen. Mit siebzehn Jahren geht sie auf einen Ball zu einem Onkel in der Nachbarschaft. Ein Drachenjtingling tritt ein, tanzt mit ihr und halt um ihre Hand an. Er verspricht, in drei Tagen zur Verlobung zu kommen. Das Madchen, ein Zauberkind,
415
weiG, was ihm bevorsteht, sagt seinen Eltern, daG es nachts sterben wird, und verlangt, durch die Hinterwand des Hauses und libers Feld zu Grabe getragen zu werden. Als die Drachen zur Verlobung kommen, erfahren sie von der Tiir und vom Fenster, daG die Tote nicht durch sie hindurchgefiihrt wurde. Ebenso antwortet auch das Friedhofstor.
   Nach drei Jahren wăchst aus dem Grabe des Mădchens eine Blume. Einem Kaiser traurnt, daG diese Blume seine Frau sein wird. Er zieht in das Dorf. Nur der Kaiser kann die Blume brechen, sein Kutscher nicht. In der Nacht sieht der Kutscher, daG die Blume sich in ein Mădchen verwandelt, und erstarrt vor Staunen. Der Kaiser glaubt es nicht und will ihn hăngen lassen; ein alter General aber rat ihm, selbst zu wachen. Er ertappt sie, und sie beschlieGen zu heiraten. Sie warnt ihn davor, in die Kirche zu gehen, weil sie geraubt werden wird. Der Kaiser stellt das ganze Heer auf Wache, der Drache aber kommt als Wind und entfuhrt sie an seinen Hof. Der Drache zieht in den Krieg und lăGt sie unter der Obhut seiner Mutter zuriick. In seiner Abwesenheit bringt seine Frau zwei Wunderkinder mit goldenem Haar zur Welt. Als der Drachen nach Hause kommt und seinen Streitkolben vorauswirft, werfen ihn die Kinder weit hinter ihn zuriick. Dann toten sie den Drachen und seine Mutter und kehren in die Stadt ihres Vaters zuriick, wo sie in einem Hause iiber-nachten. Als sie horen, daG sich beim Kaiser die Leute zum Maisschălen versammeln, wo jeder eine Geschichte erzahlen muG, gehen sie hin und erzahlen ihre Geschichte. Der Kaiser erkennt sie, nimmt seine Frau und fiihrt alle an seinen Hof.
                          ES WAR EINMAL EIN KAISER,
                            DER HATTE DREI KINDER
                                    (A., Th., 408)
    Die beiden ăltesten Sohne eines Kaisers sollen heiraten, der jiingste kann nicht heiraten, wegen seiner schlechten Taten. Eine alte Frau gibt ihm drei Niisse mit dem Hinweis,
416
sie bei einem Brunnen zu offnen und jeder eine Kanne Wasser und ein Stuck Brot zu geben. Er macht sich auf den Weg, hort aber nicht auf den Rat der Alten und offnet eine NuB, aus der eine Fee herauskommt. Sie stirbt aber, weil sie kein Brot und kein Wasser erhalt. Die zweite stirbt aus demselben Grund. Die dritte Fee bleibt am Leben und wird seine Frau. Er kehrt heim, um die Hochzeit vorzubereiten, und laBt die Fee auf einem Baum neben dem Brunnen. Da kommt eine Zigeunerin, holt die Fee aus dem Baum und tauscht ihre goldenen Kleider mit denen ihrer Tochter, dann sticht sie ihr eine Nadel in den Kopf. Die Fee verwandelt sich in zwei Fischlein, die in den Brunnen schliipfen. Die Tochter der Zigeunerin steigt auf den Baum und wird vom Sohn des Kaisers heimgefiihrt. Die Diener fangen die beiden Fischlein, und die Zigeunerin dringt darauf, sie zu toten. Eine Magd wirft eine Schuppe weg, und daraus wachst ein goldener NuBbaum. Auf das Drangen der Frau laBt der Kaiser ihn fallen. Ein Span fallt auf den Weg und eine Alte hebt ihn auf. Wenn die Alte nicht daheim ist, verwandelt sich der Splitter in ein Madchen, das im Hause Ordnung halt.
    An einem Abend erzahlt das Madchen bei Hofe ihre Ge-schichte. Der Kaiser totet die Zigeunerin und heiratet die Fee.
                       WAS EINEM BURSCHEN IM LEBEN WIDERFAHREN 1ST
                                (Variante zu Nr. 43)
    Ein armer Junge zieht in die Stadt und verdingt sich als Laufbursche in einem Geschàft. Nach einem Jahr macht er einen eigenen Laden auf, dann verkauft er ailes und zieht in die Welt. Er kommt in ein Reich, dessen Kaiser ihm die Regierungsgeschafte übertràgt.
    Eines Tages auf der Jagd, lockt ihn der Teufel in Gestalt eines Hasen iiber die Grenze bis in sein Reich, wo er ihn
417
gefangensetzt. Er verspricht dem Burschen die Freiheit, wenn er ihm das Lorbeermădchen bringt. Der Held lauert dem Mădchen auf und kiiBt es, als es um Mitternacht aus dem Lorbeerbaum hervortritt. So nimmt der Lorbeerbaum es nicht mehr zuriick, und er bringt es dem Teufel, der ihm die Freiheit wiedergibt. Am Hof des Kaisers angelangt, kehrt er auf dessen Rat um, um das Lorbeermădchen zu heiraten. Ein Reh tăuscht ihn und lockt ihn in sein Reich, wo er zu altern beginnt. Er gelangt schlieBlich zum Lorbeerbaum, der ihm den Weg zum Teufel zeigt, ihn aber warnt, daB der Teufel ihn umbringen werde. So geschieht es auch: der Teufel zermalmt ihn und das Mădchen bleibt ewig in seiner Gewalt als Kochin des Teufels.
                       FRAU SCHLANGE (A., Th., 409 A *, 465, siehe 465 C)
    Ein armer Witwer mit sieben Kindern ist genôtigt, den Stier eines Bojaren zu stehlen, um nicht Hungers zu sterben. Das Gericht entscheidet, ihn zu enthaupten, aber der kleinste Sohn sagt, daB es kein gerechtes Kopf um Kopf sei, denn wenn der Vater stürbe, stürben auch sie. Der Richter spricht ihn frei und will den Jungen zu sich nehmen, ihn nimmt aber der Bojar und schickt ihn zusammen mit seinem Sohn in die Schule. Die anderen Brüder nimmt er als Diener an semen Hof. Der Sohn des Armen, der den Spitznamen ,,Heilige Gerechtigkeitu erhălt, ist intelligenter und schôner und zieht sich auf ein anderes Gut des Bojaren zuriick, um nicht mit dessen Sohn zu rivalisieren.
    Eines Morgens hort „Heilige Gerechtigkeit“ nicht den geringsten Lărm und meint, man habe ihm seine Reichtiimer gestohlen. Er reitet weg, und nach drei Tagen trifft er Gott als Hirten dreier Schafe zwischen etlichen Felsen. Gott er-klârt ihm, daB sein Schwiegervater ailes weggenommen hat, um ihm eine gleichwertige Aussteuer zu geben, und zeigt
418
ihm den Weg zu ihm. Nachdem er drei Tage mit seinem Schwiegervater verlebt hat, bringt dieser ihm die Braut: eine Riesenschlange in einem groBen FaB, das nur das Pferd mit sieben Herzen tragen kann. Bei einer Rast auf einer Lichtung geht er um Wasser, und als er zuriickkehrt, findet er ein vollstandig ausgestattes Zimmer vor. Er erwacht nachts, findet ein unvergleichlich schones Madchen neben sich und wirft ihre Schlangenhaut ins Feuer. Sie warnt ihn, daB er einmal fur sie sterben wird. Als sie in die Kirche gehen, blicken aller Augen auf sie. Der Sohn des Bojaren verlangt von seinem Vater, ihm die Frau seines Stiefbruders zur Frau zu geben. Der Bojar verstandigt sich mit einigen Bojaren-Advokaten, und sie stellen ,,Heilige Gerechtigkeit“ drei liber-natiirliche Aufgaben. Erstens soli er aus einem Wald ein bestelltes Feld machen und in der Friih zwei darauf geerntete Maiskolben bringen. Seine Frau fuhrt alles in der Nacht aus. Zweitens soil er aus dem Kalb des Kalbes einer trachtigen Kuh, beide in einer Nacht gekalbt, ein Gulasch machen und vorsetzen. Die Frau macht auch dieses. Drittens soil er von Gott einen Laib Kase und einen Topf gekochte Schafmolke holen. Gott gibt alles, verlangt aber, daB der Bojar ein Gulasch bringt vom Kalb eines Kalbes, beide in derselben Nacht gekalbt. Zwei Henker werfen den Jungen in die Rubenreibe, aber Gott kommt hin und macht ihn wieder lebendig. Weil der Bojar das Gulasch nicht stellen konnte, wird er zer-schmettert: Gott brennt seine Hauser nieder und laBt Gras dariiber wachsen.
                               MIT DER G RUN DEL
    Ein alter Mann fiittert taglich die Fische am Meeresufer mit Maisbrei. Er schiitzt eine Grundel vor dem Stein eines Kindes, und zum Dank sagt ihm der Fisch, er solle drei Tage hintereinander mit einem Sack kommen, denn er wolle ihm einen Klumpen Gold, Perlen und Diamanten geben.
419
Am dritten Tag springt die Grundel in die Holzkanne des Alten und verlangt, in einen EGnapf getan zu werden. Nach einem Jahr verwandelt sie sich in ein schones Mădchen, macht aus den drei Klumpen einen Hof und einen Garten aus Gold, Perlen und Diamanten und etabliert sich als ihre Tochter.
    Sie schickt ihre Fotografie in 24 Lander. Es melden sich viele Freier, unter ihnen auch ein Bauernsohn. Das Mădchen zieht diesen vor und verleiht ihm ubernaturliche Krăfte: er verwandelt sich in eine Taube, schneidet sich den Kopf ab und wird wieder lebendig. Die 24 abgewiesenen Prinzen erklaren ihnen den Krieg. Ihr Mann lăBt sich in den See hinter dem Haus sinken, steigt 99 Meere hinunter und findet dort Menschen aus Gold, Perlen und Diamanten, die um ihren toten Kaiser und dessen Tochter, die in eine Grundel verwandelt wurde und verschwunden ist, trauern. Er verspricht ihnen die Tochter des Kaisers zu bringen, wenn sie ihm ans Licht helfen. Er kommt aus dem Meer heraus, kehrt zu seiner Frau zuriick und bereitet sich fiir den Krieg vor. Nachts trăumt ihm, daB er mit Hilfe des Kreuzes, das er trăgt, siegen wird, wenn er eine Zwiebel mit zwei Stiickchen Brot verzehrt. Auf dem Schlachtfeld denkt er ans Kreuz und das ganze Heer wird zu Stein. Die 24 Prinzen ergeben sich und bleiben seine Vasallen, er aber kehrt zuriick, nachdem er das Heer wieder lebendig gemacht hat.
    Seine Frau bringt ihm ein Kind mit goldenen Haaren zur Welt. Dann ziehen sie durch 99 Meere in ihr Geburtsland, wo sie den Sohn als Herrscher zuriicklassen und auf die Erde zuriickkehren.
                             MIT HAT-PRINZ (A., Th., 425)
   Ein Kaiser hat drei Tochter und fragt sie einmal, was er ihnen aus der Stadt mitbringen soil. Die beiden groBeren wollen Kleider, die kleinste ein NuBbaumblatt, das allein singt. Auf dem Riickweg bietet ihm ein Unsichtbarer das
420
NuBblatt an, wenn er ihm das gibt, was ihm zuerst in den Weg kommt. Der Kaiser nimmt an, doch kommt ihm als erste seine kleinste Tochter entgegen. Er fiihrt sie an jenen Ort, und das Madchenwird unsichtbar; siewird an die unter-irdischen Hofe des unsichtbaren Hat-Prinzen gefiihrt, der noch 6 Jahre unter der Erde zu wohnen hat, aus Angst vor einem Drachenweib. Nach einem Jahr bekommt sie ein Kind und kehrt fur einige Zeit zu ihren Eltern zuriick. Nach dem dritten Jahr, als sie mit dem vierten Kind schwanger geht, enthiillt sie ihren Eltern, wie gliicklich sie mit dem Hat-Prinz ist und erhalt von ihrer Mutter eine Kerze, damit sie ihn einmal wahrend er schlaft sehen kann. Sie tut es und wird ohnmachtig vor so viel Schonheit. Er scheltet sie dafiir, weil sie ihm dadurch drei Viertel seiner Krafte geraubt hat, und zieht fort aus Angst vor dem Drachenweib. Er laBt sein groBtes Kind bei seiner altesten Schwester, die ihn und seine Frau schlagt. Die zweite macht es auch so und behalt das zweite Kind, ebenso die jungste, bei der das dritte Kind bleibt. Dann ziehen beide Gatten fort. Der Mann sieht eine Wolke nahen und verwiinscht seine Frau, daB sie nicht gebaren kann, bis er nicht die Hand auf ihren Leib legt. Die Wolke nimmt ihn mit, sie aber macht bei dem heiligen Mond Halt, der ihr eine goldene Gabel gibt, bei der heiligen Freitag, die ihr ein Kopftuch schenkt, das selbsttatig naht und beim heiligen Sonntag, der von einer Haubenlerche erfahrt, wo Hat-Prinz mit dem Drachenweib wohnt. Der heilige Sonntag gibt ihr auch eine goldene Gluckhenne mit vier Kiiken.
    Die Frau gelangt zu jenem Hof und bleibt beim Brunnen stehen, mit der goldenen Gabel am Giirtel. Als das Drachenweib durch eine Dienerin erfahrt, daB die Gabel der Frau fur eine Nacht bei Hat-Prinz feil ist, kauft sie sie. Hat-Prinz gibt sie eine schlafwirkende Speise, sodaB er ihre Rufe nicht hort. Die zweite Nacht verbringt sie fur das goldene Tuch bei ihm, wieder ohne gehort zu werden. Am Tage darauf enthiillt ein Hirte dem Prinzen, was vorgefallen ist, und rat ihm, nichts mehr zu essen. Die dritte Nacht erkauft sie sich
421
mit der goldenen Gluckhenne. Er hort sie, und sie bringt zwei Kinder mit goldenen Haaren zur Welt. Hat-Prinz fangt das Drachenweib und kocht es in einem Pechkessel. Dann kehren sie zu ihrem Hof zuruck, holen auf dem Weg die drei Kinder von den drei Schwestern ab und ziehen zu den Eltern des Madchens, wo sie auf der Erde weiterleben.
                                     ADLERFEDER (A., Th., 449)
              (Zwei Varianten von derselben Person im Abstand von drei Jahren erzahlt; unterscheiden sich nur im Detail; episches Schema gleichbleibend.)
    Ein armer Mann zieht in den Krieg. Wahrend seiner Abwe-senheit findet sich seine Frau einen Geliebten, mit dem sie die ganze Habe verpraBt, einschlieBlich der beiden Ochsen. Eines Tages fahrt ihr Mann mit den Ochsen des Nachbarn in den Wald, findet einen Vogel mit gebrochener Schwinge und verbindet ihn. Der Vogel schenkt ihm eine Feder, mit der er bloB dreimal, nach Osten gewandt, das Kreuzeszeichen zu machen braucht, um jeden beliebigen seiner Wiinsche erfiillt zu sehen; er rat ihm aber, dieses Geheimnis zu bewah-ren. Der Arme verschafft sich zuerst Kuhe und einen Wagen (nur in der 1. Variante), dann ein Hauschen mit allem was dazu gehort. Der Liebhaber dringt in seine Frau nachzu-forschen, woher ihr Mann Geld hat. Nachdem dieser ihrer Bitte widersteht, stellt sie sich todkrank und bringt ihn dazu, es ihr zu sagen. Er versucht, sie mit der Feder wieder gesund zu machen, aber es gelingt ihm nicht. Nachdem er ihr das Geheimnis anvertraut hat, tut sie, als ob sie durch die Feder gesund geworden ware (nur in der 1. Variante). Auf den Rat des Lieb-habers stiehlt sie die Feder und verwandelt den Mann in einen Hund. Weil sein Heulen sie stort, verstummeln sie ihn (1. Variante) und wollen ihn umbringen (2. Variante); er entlauft in den Wald. Dort hort er zwei Vogel miteinander
422
sprechen. Der eine verlangt vom andern, den Mann zu erlosen, der andere macht dem Mann den Vorwurf, das Geheimnis nicht bewahrt zu haben; sie entschlieBen sich aber, ihn in eine Katze zu verwandeln und raten ihm, die Feder zu steh-len. Er geht nach Hause; eines Nachts verkriecht er sich im Haus und stiehlt die Feder. Auf den Rat des Vogels (1. Variante) nimmt die Katze die Feder zwischen die Krallen und verwandelt sich in den Menschen. Der geht nach Hause, verwandelt seine Frau und ihren Liebhaber in Ochsen, die er den Leuten aus dem Dorf unentgeltlich zur Arbeit iiberlaBt.
                DER VERWUNDETE ADLER (Von derselben Person gehôrt, die auch Adlerfeder erzahlt hat.)
   Die Frau eines armen Mannes hat einen Geliebten. Der Mann trifft im Wald einen von einem Jàger verwundeten Adler und verbindet ihn. Der Adler gibt ihm eine Feder, mit der er ailes verwirklichen kann, was er sich ersinnt, nur muB er das Geheimnis der Feder bewahren. Unglàubig, ersinnt sich der Mann, in einem Baumstumpf Geld zu finden und findet auch. Er richtet sich eine ausgedehnte Wirt-schaft ein.
   Auf das Dràngen des Geliebten stellt die Frau sich krank, um ihrem Mann das Geheimnis seines Reichtums zu entreiBen. Sie stiehlt die Feder und verwandelt den Mann mit Hilfe des Geliebten in einen Hund. Dieser hort zwei Adler — den Adlerkônig und die Adlerkonigin — am Rande des Waldes darüber sprechen, daB er ihren Rat nicht befolgt hat. Auf ihr Dràngen verwandelt ihn der Adler in eine Katze und rat ihm, die Feder zu stehlen und dreimal mit der Feder im Maul in eine Quelle zu tauchen, wenn er wieder Mensch werden will. Der in eine Katze verwandelte Mann stiehlt die Feder, wird Mensch und verwandelt die beiden in einen Ochsen bzw. eine Kuh, die er alien aus dem Dorf gratis zur Verfti-gung stellt.
423
              MIT DEM ARMEN MANN UND DEM BOJAREN (A., Th., 460 A, 830 C, siehe 532 *)
    Ein armer Diener eines Bojaren hôrt in der Kirche, daB Almosendem Geber vierfàltig vergolten werden und gibt seine einzige Kuh dem Bojaren. Als er merkt, daB ernichts dafür bekommt, geht er zu Gott. Der Bojar tràgt ihm auf, den lieben Gott zu fragen, weshalb er so reich sei. Auf dem Weg bittet ihn ein armer Mann zu fragen, weshalb er nicht sterbe, und ein Birnbaum, weshalb seine Birnen abfielen. Er hôrt zwei Màdchen, die auf einem groBenÂhrenfeld arbeiten, sagen, daB sie die Arbeit beenden werden, wenn ihnen Gott hilft, wahrend zwei andere, die nicht mehr viel Arbeit haben, meinen, sie würden auch ohne Gottes Hilfe fertig werden. Ein Fisch setzt ihn über einen groBen FluB mit der Bedingung, den lieben Gott zu fragen, weshalb er der einzige Fisch darin sei. Driiben sieht der Mann zwei schone Ochsen. Er gelangt zu Gott, der ihm Stricke gibt, die Ochsen zu binden und ihm erklart, daB der Bojar, sein Herr, seinen Reichtum verlieren und der Arme bald sterben wird, daB unter dem Birnbaum ein Eimer Geld glüht, die Màdchen mit der vielen Arbeit den Weizenschnitt beenden und die beiden anderen ihn nicht beenden werden, der Fisch aber nicht mehr allein im Flusse sein wird, wenn Menschen darin ertrinken.
    Der Arme kehrt mit den Ochsen heim, und als er ein Kilometer weit jenseits des Flusses ist, verkiindigt er, was er gehôrt hat. Darauf steigt der FluB so hoch, daB er ihn fâst vom Rücken der Ochsen herunterspült. Die Màdchen schnei-den noch immer Weizen, der Birnbaum liegt entwurzelt da, und der Arme ist gestorben. Der Bojar will den Worten seines Dieners nicht glauben. Er trachtet nach dessen Ochsen und bietet ihm mehr und mehr, zuletzt sogar allé seine Och-senherden. Da sein Anerbieten abschlàgig beantwortet wird, beklagt er sich beim Kaiser. Ein Minister ràt ihm, den Diener vor die Wahl zu stellen, daB seine Ochsen entweder in einer Nacht ailes Heu des Bojaren fressen und ailes Wasser der
424
Talmulde saufen, oder ihm weggenommen werden. Am Morgen ist das ganze Heu aufgefressen und das ganze Wasser gesoffen. Er befiehlt dem Diener, an einem Tag aile Acker zu pflügen, und setzt sein ganzes Hab und Gut dagegen. Die Ochsen pflügen und eggen bis abends ailes. Der Bojar muB ailes dem Diener geben und bleibt arm wie eine Kirchenmaus.
                              MIT ZWEI BRÜDERN (A., Th., 460 B)
    Ein Mann hat zwei Sôhne. Ion, der groBere, ist fleiBig, Gheorghe, der die Schafe hütet, ist faul und überlàBt allés dem Dienstgesinde. Ion heiratet, bringt es aber nicht weit und fordert sein Erbteil. Er laBt Schafe und Rinder von anderen hüten und in kurzer Zeit gehen sie ein. Gheorghe wird reicher. Ion borgt von ihm 10 Gulden und zieht in die Welt, um die Schicksalsfeen zu fragen, warum ihm ein solches Schicksal beschieden ist. Auf einem Gebirge sieht er viele schône Rinder, die von einem spinnenden Màdchen behütet werden: es ist das Glück Gheorghes. Als er erfàhrt, daB sein Glück im Tal sei, geht er hinunter und findet eine schâbige Alte. Diese weist ihm den Weg zum Palast der Schicksalsfeen und rat ihm, nicht zu sprechen, sondern dasselbe zu tun, was die Frau dort tun wird.
    Hier findet er eine reiche, in Luxus gekleidete Dame und einen mit Leckerbissen beladenen Tisch. Um Mitternacht hort er, wie sie weissagt, daB allé in dem Augenblick gebo-renen Kinder so reich werden sollen wie sie. Am zweiten Tag erwacht er in einem anspruchslosen Heim; die Dame ist Geschâftsfrau in der Vorstadt. Sie essen ein einfaches Mahl und in der Nacht bestimmt sie den Neugeborenen den Reich-tum des vergangenen Tages. Am dritten Tag erwacht er in einem eingefallenen, elenden Haus; die Fee ist eine magere, schâbige Bàuerin. Er iBt Maisbrei mit Brennesseln und gràbt
425
den ganzenTag liber im Garten. In der Nacht bestimmt sie fur die Neugeborenen die Armut dieses Tages. Da begreift er, daG er an einem solchenTage geboren wurde, kehrt heim, und wird Verwalter des Gutes seines Bruders.
               DER JUNGLING AUF DER SUCHE NACH DEM GLUCK
                                   (A., Th., 460 B)
   Ein Jtingling zieht in die Welt, um sein Gluck zu suchen. Ein alter Mann schickt ihn in den Wald zu den sieben Jling-lingen, die einen Balken behauen, damit er ihnen helfe, aber ohne ein Wort zu sprechen. Nachts legen sich alle hungrig in einen Stall, wo es sie beregnet. Gegen Morgen bringen sieben Madchen den Schicksalsfeen, denn diese sind es, die Nachricht, daG in der Nacht 3600 Kinder geboren wurden. Diese verhangen liber die Kinder das Schicksal, das sie in dieser Nacht gehabt haben.
   In der zweiten Nacht flihrt sie der Zufall auf eine Hoch-zeit und sie bescheiden den Neugeborenen soviel UberfluG wie auf dieser Hochzeit. Am dritten Tag sagen sie ihm, er solle nicht mehr versuchen, da das bei der Geburt bestimmte Schicksal nicht geandert werden kann.
                        HE, WAS, ICH WEISS NICHT WAS
                               (A., Th., 465 A, siehe 402)
   Ion, der Schafhirte eines Kaisers, findet einen Drachen in einer H5hle und gibt ihm zu trinken, so daG er anschwillt und von dort herauskommen kann. Zum Dank flihrt ihn der Drache nach Hause zu seinen Eltern und rat ihm, sich von ihnen die Schachtel vom Rauchfang zu erbitten. Zuerst wird seine Bitte abgelehnt, dann erhalt er die Schachtel aber doch mit dem Ratschlag, sie bis nach Hause nicht zu offnen. Eine Weile halt er das Verbot, doch auf einem Feld offnet er sie, und zum Vorschein kommt ein Hof mit Rinderherden
426
und Dienstgesinde. Er beklagt sich, daB er die Herde nicht sammeln kann, der Drache kommt und treibt sie zusammen. Auf dem Weg erreicht ihn die Tochter des Drachen, die man ihm zur Frau gegeben hat. Zu Hause baut er Palàste und Wirtschaftsgebâude, in die er Reichtümer anhàuft. Nach drei Monaten verwandelt sich die Drachentochter in ein wunderschônes Mâdchen. Wâhrend sie schlàft, wirft er ihre Drachenhaut ins Feuer. Sie prophezeit ihm, daB er wieder Diener des Kaisers und sie dessen Frau werden wird.
    Als der Kaiser von ihrer Schonheit erfàhrt, kürt er sich Ion zum Diener. Eine Alte lehrt den Kaiser, von Ion zu verlangen, daB er aus einem Gebirge ein bestelltes Feld mâche, und ihn zu tôten, wenn es ihm nicht gelingt. Seine Frau stoBt ins Alphorn, die Tiere der Erde versammeln sich und vollbringen das Wunder. Eine andere Alte rat dem Kaiser, den Diener auf die schwarze Welt zu der bësen Alten um Striegel und Kamm zu schicken. Eine dritte beschwàtzt ihn, Ion auszuschicken, damit er ihm Ile, was, ich wei/i nicht was, geh weg, der Teufel wei/i was, komm her, ich wei/i nicht was bringe. Seine Frau gibt ihm ein Handtuch, auf das ihr Name gestickt ist, dazu zwei'Enten aus Holz und schleudert ihm einen Apfel auf den Weg voraus, damit er ihm nachgehe, bis nach drei Jahren die beiden Enten Eier legen zum Zeichen, daB sie sich wieder treffen werden, und zieht davon. Sie baut sich irgendwo in der Ferne ein Kloster.
    Ion macht sich auf die Suche nach seiner Frau. Er gelangt zu einer ihrer Schwestern, die ihn zu einer anderen Schwester schickt, die auch nichts von 77e, was weiB und ihn zur dritten sendet. Diese erfàhrt von einer lahmen Haubenlerche, die bei He, was, ich wei/i nicht was getanzt hatte, wo er wohnt, und beauftragt die Lerche, ihren Schwager hinzuführen. Sie führt ihn zu einem Baumstumpf und notigt ihn, da zu warten. Ein Drache kommt und stoBt mit dem FuB an den Stumpf, worauf sich eine Tür offnet und er He, was Essen und Gesang verlangt und abzieht. Ion tritt auch ein, verlangt Essen, Getrànk, Klage- und Tanzlieder und fordert ihn auf
427
mitzukommen. He, was ist so groB wie eine halbe Zigarette und liegt in einem Teller. He, was verspricht mitzugehen, wenn Ion ihm so viei Geld gibt, als er tragen kann. Beide kehren zum Kaiser zuriick. Es wird ein Ball gegeben und II e, was spielt drei Tage und drei Năchte ununterbrochen zum Tanz auf, bis alle tot umfallen. He, was nimmt kein Geld an und kehrt nach Hause zuriick. Ion zieht seine Frâu holen und gelangt am Ostertag zu ihrem Kloster. Die beiden Holzenten werden lebendig und legen zwei rote Eier. Die Frâu entdeckt ihn, und beide kehren zum Hofe des Kaisers zuriick.
                     DIE MAUS, DIE MEISE UND DE R ADLER
    Nach einem Krieg zwischen Mausen und Meisen bleibt ein'groBer Adler übrig. Ein Mann, der in den Wald um Holz gekommen ist, wird vom Adler gezwungen, ihn nach Hause zu führen. Er verlangt ihm der Reihe nach die Jungkuh und die Ochsen zum FraB, dann nimmt er ihn auf den Riicken und fliegt mit ihm zu seinen Eltern. Der Vater des Adlers schenkt ihm seinen Stab, mit dem man jeden Angreifer versteinern kann, der Mann aber fordert einen Ring, der ihn ernâhrt. Er baut sich einen Palast, der Kaiser aber schickt ihn Ich weifi nicht wo, ich weifi nicht was zu holen. Mit Hilfe des Ringes gelangt er zu Ich weifi nicht wo; hier findet er tanzende Màdchen vor. Auf den Rat des Ringes tritt er in den Reigen und tanzt mit ihnen bis abends. Als er wegzieht, folgt ihm Ich weifi nicht wo nach und baut ihm ein groBes SchloB. Wàhrend eines Krieges verpflegt er ein ganzes hungriges Heer. Auf die Bitte eines Generals gibt er ihnen den Ring sowie Ich weift nicht wo und bleibt arm. Nach Kriegsende verlangt der General auch noch für jeden Soldaten eine Frau, aber Ich weiji nicht wo nimmt den Ring, kehrt zu seinem Besitzer zurück und macht ihn* reich.
428
MIT EINEM POPEN
                                       (A., Th., 510 B)
    Ein Pope hat eine Tochter, die ihrer Mutter wie aus dem Gesicht geschnitten ist. Seine Frâu stirbt und er trăumt davon, nur diejenige zu heiraten, die seiner Frau aufs Haar gleicht. Der Pope sucht, findet aber keine solche Frau und ein Traumbild sagt ihm, er solie seine Tochter heiraten. Zuerst getraut er sich nicht, aber nachdem er dreimal dasselbe ge-trăumt hat, halt er um die Hand seiner Tochter an. Diese ver-langt ihm drei nuBschalengroBe Anzlige: je einen aus Kupfer, Silber und Gold. Der Pope lăGt sie machen, sie aber flieht in den Wald. Etliche Holzfăller machen ihr einen Anzug aus Holz, der sie vor den Tieren schiitzt. Das Mădchen gelangt auf eine Insei, steigt durch ein Loch hinunter und trifft dort Affen. Sie drillt sie wie beim Militar, kehrt mit ihnen nach Hause zuriick und totet ihren Vater. Dann verlăfit sie ihre Heimat und hiitet die Schweine des Kaisers. Sie zieht ihre Brautkleider an und macht den Sohn des Kaisers verliebt. Seine Mutter rat ihm, ihr auf den Schuh zu treten, daB sie ihn zurlicklaBt. Er folgt ihr und streift dann mit dem erbeu-teten Schuh durchs Land. Er pafit nur der Schweinehirtin, und sie nimmt er zur Frau.
                                MIT EINEM KAISER
                                      (A., Th., 514)
    Ein Kaiser lacht mit dem einen Auge und weint mit dem anderen, weil er nur drei Tochter hat und niemanden in den Krieg schicken kann. Die groBte Tochter legt Solda-tenkleider an und zieht hinaus. Der Vater stellt sich ihr in Gestalt eines Wolfes in den Weg; sie erschrickt und verzichtet auf ihr Vorhaben. Der zweitgroGten geht es auch so. Die dritte fiirchtet sich nicht vor der Schlange, in die sich ihr Vater verwandelt, und setzt ihren Weg bis in das bewuGte Kaiser-
429
reich fort. Man tut sie Wache stehen, und die Tochter des Kaisers verliebt sich in sie. Zum SchluG weist ihr der Kaiser den Posten am Fenster seiner Tochter zu, damit sie mitein-ander sprechen konnen. Die Tochter des Kaisers entschliefit sich, sie zu heiraten. Da die Liebe unvollstàndig ist, will die Tochter des Kaisers sich scheiden lassen. Ihr Vater schickt den Schwiegersohn mit einem Brief und neun Pferden weit weg. Sie gelangt in die Wüste, wo sie auf den Rat der Hündin Solange nicht mit dem Drachen spricht, bis sie nicht aile Zwerchsâcke aufgeladen hat. Nachts wechselt sie auf den Rat der Hündin den Giftbecher aus, und der Teufel fallt tôt hin.
   Auf dem Rückweg verirrt sie sich in der Wüste, findet ein Weihbrot und ein Glas Wein, führt sie sich zu Gemüte und zieht davon. Als der Einsiedler seine Speise nicht mehr vorfindet, flucht er dem Ràuber, dalî er sein Geschlecht wech-sle. Sie kommt als Mann zu ihrem Schwiegervater zurück, und nun ist auch die Tochter des Kaisers zufrieden.
                    DER KAISER MIT DEN DREI TÔCHTERN (Siehe A., Th., 514)
    Ein Kaiser hat nur drei Madchen und ist traurig, weil er einen Jungen ein Jahr lang als Geisel zum Roten Kaiser schicken muG. Die groBte Tochter macht sich auf, schreckt aber vor ihrem Vater im Barenfell zuriick. Die zweitgroGte verhalt sich genau so. Eine alte Frau rat der kleinsten, mit den Brautigamkleidern, dem Schwert und dem Hochzeits-pferd ihres Vaters auszuziehen. Das Pferd ist arg herunterge-kommen, aber es weicht nicht von der Stelle. Sie hat keine Angst vor ihrem Vater.
    Am Hofe des Roten Kaisers bereitet sie das Essen besser zu als die anderen Kaiserssohne und wird Kochin. Die nei-dischen Kaiserssohne sagen, sie habe sich geriihmt, Datteln aus den Garten des Baren zu holen. Mit Hilfe des Pferdes
430
bringt sie die Datteln. Dann wird verbreitet, sie habe sich gerühmt, den Hengst von den wilden Stuten aus der Sahara herbeizuschaffen. Das Pferd laBt sich von ihr in eine Büffelhaut einnăhen und befiehlt ihr, sich eine Schlinge zu machen. Dort kămpft das Pferd mit dem Hengst, sie wirft ihm die Schlinge um den Hals und bringt ihn. Dann wird angegeben, sie hătte sich gerühmt, totes und lebendes Wasser zu bringen von der Stelle, wo die Scheitel der Gebirge zusam-menstoGen. Auf den Rat des Pferdes nimmt sie das Wasser, wăhrend die Gebirge ihre Mittagspause halten, aber eine Stimme verflucht sie, sie solie ihr Geschlecht wechseln. Dann wird sie verklagt, sich gerühmt zu haben, den Urochs mit dem Stern auf der Stirn zu bringen. Auf den Rat des Pferdes lauert sie in einer Grube, bis er einschlăft, schlăgt ihm den Kopf ab und springt in die Grube zurück, wo sie bis Sonnen-untergang warten muB, daB der Urochs stirbt.
    Das Jungenmadchen gibt nun seinerseits an, die Kaisers-sohne hătten damit wichtig getan, daB sie auf einem bren-nenden Heuschober sitzen und Mărchen erzăhlen kônnten. Sie sterben allé, das Jungenmadchen aber kehrt nach Hause zurück und erbt den Thron seines Vaters.
                    DIE GESCHICHTE VOM WEISSEN MOHREN (A., Th., 400, 516, 530, 531)
    Ein Kaiser hat einen Birnbaum, dessen Birnen nachts von drei Vogeln mit eisernen Schnabeln gebrochen werden. Die zwei grôGten Sôhne konnen sie nicht fangen. Eine alte Frau rat dem jüngsten, nicht zu schlafen und einen Vogel zu fangen. Eine Maus bietet sich für eine Brotkrume an, ihn wach-zuhalten. Wenn er am Einschlafen ist, zwickt sie ihn in die Nase und so gelingt es ihm, einen Vogel zu fangen. Als er ihn ins Haus trăgt, verwandelt er sich in die Weltschônste, und sie legen sich zusammen schlafen. Eine Dienerin schnei-det ihr eine Locke Goldhaare ab. Die Weltschônste wird
431
zornig und sagt, daB sie nur dann wieder seine Frau sein wird, wenn er das Glasgebirge iiberschreitet. Sie verwandelt sich in einen Vogel und fliegt davon.
    Ein anderer Kaiser verlangt einen Sohn dieses Kaisers zum Mann fur seine Tochter, die Weltschonste. Der alteste Sohn macht sich auf, sein Vater hangt sich ein Barenfell um und vertritt ihm den Weg; der Sohn steht von der Reise ab. Genau so geht es auch dem mittleren. Eine Alte rat dem jiingsten, sich das Pferd, das Kohlenglut friBt, auszuwahlen sowie die Kleider und das Schwert, die sein Vater als Brau-tigam getragen hat. Nachdem er sich das schlechteste Pferd genommen hat, zieht er los. Er fiirchtet sich nicht vor dem Vater im Barenfell. Dieser rat ihm, sich vor dem Rotbarti-gen und dem Bartlosen zu hiiten.
    In einem Wald bietet ihm ein Bartloser seine Begleitung an. Er weist ihn zweimal zuriick, aber beim dritten Mai nimmt er ihn an, weil der Bartlose ihm einredet, daft dort nur seinesgleichen leben. Bei einem Brunnen mit einer Leiter bringt er den Kaiserssohn dazu hinunterzusteigen, dann schlieBt er den Brunnen und zwingt ihn zu schworen, daB sie die Rollen tauschen werden. Er nennt ihn den WeiBen Mohren.
    Sie gelangen zum Hof des Roten Kaisers. Der Bartlose schickt den WeiBen Mohren in den Lowengarten nach einem Edelstein, den er dort gesehen hat. Bei seiner Riickkehr bekommt der WeiBe Mohr Schlage, weil er nicht schneller gekommen ist. Als der Bartlose ein goldenes Hirschgeweih sieht, schickt er den WeiBen Mohren um den Kopf des Hirsches. Der enthauptet den Hirsch mit Hilfe des Pfer-des und bringt ihm den Kopf. Er wird wieder wegen Ver-spatung verpriigelt. Dann totet das Pferd den Bartlosen und entlarvt den Betrug.
    Nach der Hochzeit kehren sie zu seinem Vater zurtick in Begleitung ihres Traupaten, Rauber von neun Landern. Der Traupate beschlagt die Pferde mit zwolf Zentner schweren Hufeisen und verbindet den Hochzeitsgasten die Augen, bis
432
sie über das glaserne Gebirge steigen. Nahe am Gipfel wollen sich einige die Augen aufbinden, und die Pferde fallen in die Knie. Unterdessen ist die Mutter des WeiBen Mohren gestor-ben, und sein Yater hat wieder geheiratet. Die Stiefmutter bereitet ailes zu ihrem Empfang vor, vergiftet aber das Essen und die Brücke. Ràuber von neun Lândern meidet die Brücke, gibt das Essen den Schweinen und verbrennt die für das Brautpaar bereitstehenden Kleider. Da allé unzufrieden sind, erzahlt er, daB die Brücke und das Essen vergiftet waren, und wird langsam, von unten nach oben zu Stein.
   Die Weltschonste bringt ein Wunderkind zur Welt. Ein-mal traumt den Eltern, daB ihr Traupate lebendig werde, wenn sie das Kind über den Stein heben. Sie nehmen beide das Kind, es fallen drei Tropfen Blut auf den Stein, und Ràuber von neun Lândern wird wieder lebendig.
                               MIT CAZARCHINA (Siehe A., Th., 516)
    Der Sohn eines Kaisers nimmt die Tochter eines anderen Kaisers zur Frau. Die Frau kann nicht gebăren, bis der Kaiser nicht dem Băren einen Flecken Landes schenkt. Einmal zieht der Kaiser auf eine Versammlung und laBt seinen Sohn Ionică als Stellvertreter zuriick, nachdem er ihm verbietet, einen bestimmten Schliissel zu gebrauchen. Der Sohn beach-tet das Verbot nicht und offnet die entsprechende Tiir: er findet die alten Register des Staates. Darunter ist auch die Fotografie eines Mădchens. Sobald er sie ansieht, wird er ohnmăchtig. Er bricht nach dem Gut des Băren auf, totet ihn und zieht weiter. So gelangt er zu einem leeren SchloB, wo das Essen fertig aufgetragen auf den Tischen steht, dann zu einem Wald, neben dem ein Riese schlăft — Meute vom Feld. Ihn hindert ein Drachenweib, das nach dem Kampf immer auf dem Eckstiick eines Morsers flieht, auf ein SchloB zum Essen zu gehen. Das Drachenweib kommt, die beiden
433
kămpfen, dann verfolgt sie Ionică auf seinem Pferd liber drei Zollămter mit drei Mădchen hinweg. Bei dem jiingsten Mădchen stellt er das Pferd unter. Sie erzăhlt ihm, daB das SchloB des Drachenweibs von Flammen umgeben sei und daB man nur mit dem Zauberboot hindurchkonne, mit dem die Tochter des Drachenweibs ihnen Wolle zum Spinnen brăchte. Sie belehrt ihn, die Fasser mit totem Wasser auszu-schiitten und von dem lebendigen Wasser zu trinken, um sich zu stărken. Ionică folgt ihrem Rat, totet das Drachenweib, kehrt mit ihrer Tochter zuriick und totet auch diese. Das Eckstiick des Morsers nimmt er zum Beweis fiir Meute vom Feld mit, wohin er auch die drei Mădchen bringt.
    Sie horen groBen Lărm von Ciudă (Neid) de Obilă, der die Pferde beim Pflugen antreibt. Er verabreicht Ionică eine solche Ohrfeige, daB er ohnmăchtig wird, und schafft ihn nach Hause. Seine Sklavin verrăt Ionică, worin die Krăfte ihres Herrn bestehen, nachdem ihr Herr sie zuerst an der Naşe fiihrt und sagt, sie bestunden in dem Torpfosten, dann in einem Schwert, das in einem tiefen Keller liege. Ionică findet in dem Keller hunderte versklavte Mădchen. Er totet Neid, nimmt seine Sklavin, die gewesene Frâu des Meute vom Feld, und gibt sie diesem zuriick.
    Er selbst zieht auf die Suche nach seiner Frau aus dem Bilde und rastet bei einem Brunnen inmitten eines trookenen Feldes. Hier fordern ihn zehn Teufel zum Kampf heraus und versprechen ihm Mangalina, die Blumenkaiserin, wenn er siegt. Er gewinnt den Kampf und wird im Aufzug mit dem Essen zu ihr hinaufgefahren. Oben erfăhrt er, daB Gazarchina starker ist als er, und macht sich auf, sie zu suchen. Er gelangt zu einer Stadt, deren Rând menschenleer ist, weil alles Volk ins Zentrum gestromt ist, um Brot zu kaufen, aus Angst vor Cazarchina, die alles aufiBt, was sie findet. Ionică făngt sie, priigelt sie und lăBt sie erst frei, nachdem sie geschwo-ren hat, seine Sklavin zu sein. Er folgt ihr verstohlen nach, bis sie spurlos in der Erde verschwindet. Er findet den Griff eines Deckels, hebt ihn auf und steigt die Treppen hinunter.
434
Er findet sie nackt, besitzt sie, schreibt auf einen Zettel, daB er mit ihr geslindigt habe, und zieht fort. Sie erreicht ihn und erzahlt ihm, daB sie verzaubert wurde, in ihrem Zustand zu leben, bis jemand mit ihr stindigt, ohne daB sie es merkt. Zum Dank will sie neun Jahre seine Sklavin sein. Eines Tages lommen die Teufel zum Essen in der Absicht, ihn zu toten. Cazarchina totet sie alle, wăhrend sie im Aufzug zu ihm hinauffahren. Mangalina will sich mit ihm trauen lassen. Ionică lăBt durch sein Pferd einen Pfarrer holen, den er dann mit der Fotografie zu seinem Vater schickt. Als dieser hort, daB Ionică liber ein Jahr kommen wird, richtet er eine Schlange ab, ihn zu toten, und steckt die Kai-serin ins Gefăngnis, damit er die Schwiegertochter zur Frau nehmen kann. Auf dem Heimweg erfahrt Cazarchina von zwei Tauben, was in die Wege geleitet wird. Nachts karnpft sie mit der Schlange und ruft Ionică zu Hilfe, weil sie allein nicht mit ihr fertig wird. Dann will Ionicăs Vater ihn mit dem Schwert umbringen, sie aber kommt ihm zuvor und wird angeklagt, ihren Herrn umbringen zu wollen. In der Kirche erzahlt Cazarchina, was sie von den Tauben gehort hat; am Ende ihrer Erzăhlung wird sie zu Stein. Ionică totet seinen Vater, befreit seine Mutter. Seine Frau bringt ein Kind zur Welt mit einem Zettel, auf dem geschrieben steht, daB Cazarchina mit Hilfe des Blutes dieses Kindes wieder lebendig gemacht werden kann. Sie schneiden dem Kind den Kopf ab, und die Blutstropfen machen Cazarchina wieder lebendig. Sie setzt den Kopf des Kindes wieder auf den Rumpf und erweckt es zum Leben.
                             MIT ZWEI RAISERN (Siehe A., Th., 516 B)
     Drei in ihrer Armut verzweifelte Kinder sind bereit, auch vom Teufel Geld zu leihen. Der Teufel hort es und gibt ihnen einen Hut voll Geld mit der Bedingung, libers Jahr zu erraten,
435
woraus er einen Stuhl und ein Bett gemacht hat. Der heilige Freitag rat dem Kleinsten, sich unter den Galgen zu legen, weil die Teufel hinkommen werden und er sie belauschen kann. Diese erscheinen als Raben, und der Betreffende sagt, er habe den Tisch aus der Hirnschale und das Bett aus den Rippen Ions des GroBen gemacht. So lost der Kleinste das Ratsel und wird zum Lohn dafiir in ein Gebirge geschickt. Dort trifft er den heiligen Freitag; dieser gibt ihm einen Pfeil, mit dem er Vogel jagen kann. Als Jagdhunde nimmt er einen Adler, einen Fuchs, einen Wolf und einen Baren. Diese ent-schlieBen sich, ihm die Tochter des Roten Kaisers zur Frau zu gewinnen. Der Wolf und der Bar spannen sich ins Joch, der Fuchs fiihrt sie an den Hornern, und so pfliigen sie neben dem Hofe des Kaisers. Die Leute versammeln sich, um das Wunder zu sehen. Als auch die Tochter des Kaisers erscheint, raubt der Adler sie. Fuchs, Wolf und Bar fliehen.
    Eine Alte bietet sich dem Kaiser an, das Madchen zuruck-zubringen, wenn er ihr ein hohes FaB und zwei Goldapfel gibt. Sie geht damit an den Rand des Waldes und ruft das Madchen zu sich. Sie lafit es einen Apfel wahlen, und das Madchen betritt zu diesem Zweck das FaB, die Alte ver-schlieBt das FaB und fiihrt das Madchen an den Hof zuriick. Bei den Eltern ist das Madchen sehr traurig. Der Adler lauert ihm standig auf. Als sie die Erlaubnis erhalt, im Garten spazieren zu gehen, raubt er sie und fiihrt sie zu seinem Herrn. Der Kaiser schickt die Alte diesmal mit drei Apfeln nach ihr aus. Die Tiere lauern ihr auf und fressen sie.
    Da sammelt er ein Heer und nahert sich dem Gebirge. Er schickt einen Boten aus, der das Madchen zuriickverlangt, ihr Gatte aber weist ihn ab. Der Adler sammelt alle Adler, der Fuchs, der Wolf und der Bar alle Fiichse, Wolfe und Baren der Welt. Als das Heer an den FuG des Gebirges gelangt, entsetzt es sich vor den vielen Tieren; die Adler bombardieren es aus der Luft mit Steinen. Der Kaiser entschliefit sich, dem Paar den Thron zu iiberlassen und es zu seinen Erben zu machen.
436
                                   DER ASCHENBUB (A., Th., 530)
(Zwei Varianten von derselben Person; die erste nach dem Diktat des Erz&hlers aufgeschrieben, die zweite nach 4 Jahren auf Tonband aufgenommen. Das epische Schema ist dasselbe, hie und da sind die Charakterzeichnungen und die Beweggriinde der Handlungen ver-
                                        schieden.)
    Drei Waisenkinder bebauen das vaterliche Feld mit Wei-zen, vor dem Schnitt aber weidet ihn regelmaGig jemand ab. Die beiden altesten Briider legen sich auf die Lauer, aber sie konnen nichts fangen, weil sie einschlafen. Der jiingste, Aschenbub, fangt mit Hilfe einer Maus hintereinander eine Koppel kupferner, silberner und goldener Pferde, die ihm je einen Zaum geben, damit er sie freilaBt.
    Der Kaiser lafit im Land die Nachricht verbreiten, daB er demjenigen, der die Krone von einem hohen Pfahl herun-terholt, zu seinem Thronerben machen und ihm seine Tochter ziir Frau geben wird. Es versammelt sich eine groGe Men-schenmenge, auch die Landsleute und di<3 Briider Aschenbubs, niemand aber kann mit dem Pferd die Krone erreichen. Aschenbub schiittelt den kupfernen Zaum, es erscheint ein kupfernes Pferd, das ihm kupferne Kleider mitbringt, und er zieht an den Hof. Im Vorbeigaloppieren streift er die Krone fast, verschwindet und kehrt heim. Den verwun-derten Briidern erzahlt er, er habe alles von der Hohe des Schweinestalls aus gesehen, und diese reiBen ihn ab. Am zweiten Tag kommt er mit dem silbernen Pferd, beriihrt die Krone mit den Fingern und kehrt heim. Er erzahlt, daB er vom Scheunendach zugesehen habe, und die Briider reiBen die Scheune ab. Am dritten Tag kommt er mit dem goldenen Pferd, nimmt die Krone, bringt sie heim und ver-steckt sie in der Asche. Er prahlt, er habe vom Dachfirst des Hauses zugesehen, und die Briider kleiden auch das Haus ab.
    Der Kaiser schickt Geheimboten ins Land, die Krone aufzuspiiren, und sie finden sie in Aschenbubs Asche. Der
437
Kaiser ist aber mit seinem Schwiegersohn nicht zufrieden, und als ein Krieg ausbricht, schickt er ihn, sicli mit dem benach-barten Kaiser zu schlagen. Aschenbub ruft das kupferne Pferd, das iiber das feindliche Heer faucht, so daB die Soldaten umfalien. Am zweiten Tag kommt er mit dem silbernen Pferd und versteinert das ganze Heer. Am dritten Tag nimmt er das goldene Pferd, und der feindliche Kaiser bittet auf den Rat seines Sohnes um Frieden und tragt die Halfte seines Reiches sowie seine beiden Tochter Aschenbub fur seine Briider an, die iiber den gewonnenen Teil herrschen. Aschenbub kehrt zu seinem Schwiegervater zuriick.
                              DIE WUNDERKATZE (A., Th., 545)
             (Zwei Varianten, von derselben Person im Abstand von einer Woche aufgenommen, eine nach dem Diktat des Erzahlers, die andere auf Tonband. Dasselbe epische Schema; die erste viel armer an Ein-zelheiten und Dialogen.)
    Der Sohn des WeiBen Kaisers ist in bitterste Armut gera-ten, weil er nichts arbeitet. Die Katze — sein einziges Gut — macht sich auf, um fur ihren Herren um die Tochter des Griinen Kaisers zu werben. Sie liigt, daB ihr Herr nicht kom-men konne, weil er sehr beschaftigt sei mit der Jagd. Der Kaiser verlangt, daB sich der Freier vorstelle.
    Auf dem Weg findet die Katze hundert hungrige Hasen, bringt sie dem Griinen Kaiser und sagt, ihr Herr habe sie geschickt. Das Heer erschreckt, und der Kaiser glaubt wieder, daB der Freier tiichtiger sei als seine Tochter, und will ihn sehen. Die Katze trifft hundert hungrige Wolfe, bringt sie dem Griinen Kaiser und sagt, sie seien ein Geschenk ihres Herrn. Dieser will wieder den Freier sehen. Die Katze bringt ihren Herrn nahe an den Hof, steckt ihn unter eine Briicke, geht dann zum Kaiser und sagt, sie seien von Raubern aus-geraubt worden und hatten auch keine Kleider mehr auf
sich. Der Grime Kaiser gibt ihm reiche Kleider und einen goldenen Wagen. Dann wird Hochzeit gefeiert.
    Die Eltern der Braut begleiten das Paar nach Hause. Die Katze geht dem Zug voran, gelangt zu einer Kuhherde und iiberredet die Kuhhirten zu sagen, die Herde gehore dem Sohn des WeiBen Kaisers. Dasselbe wiederholt sie mit Ochsen-hiitern. Als die Katze zu etlichen Riesen gelangt, macht sie ihnen angst, man wolle sie mit Kanonen erschieGen, sie soil-ten sich im Stroh verstecken. Dann ziindet sie das Stroh an, die Riesen verbrennen, und das Paar bleibt Herrscher iiber deren Anwesen.
                        DER MANN MIT DEN DREI SOHNEN
                                     (A., Th., 552)
    Ein Mann verheiratet seine drei Sohne; diese ziehen mit den Wagen zu ihren Schwiegereltern mit der Weisung, nie-manden aufzuladen. Auf dem Heimweg erbarmt sich der jiingste eines Mannes, der in einem Sumpf steckt, und steigt aus, um ihm herauszuhelfen. Der Mann springt in den Wagen und macht sich unsichtbar mitsamt dem Wagen und der Frau. Der Vater der drei hat ihre drei Schwestern nachts durch das Fenster an drei Unbekannte verheiratet. Der jiingste Bruder zieht in die Welt, und in einem Wald stoGt er auf die alteste Schwester, die mit dem Krahenkaiser verheiratet ist. Dieser hat den Drachen mit der Frau vorbeiziehen horen und schickt ihn zu seinem Schwager, dem Rabenkonig. Der hat ihn ebenfalls nur gehort und schickt1 ihn zu seinem Schwager, dem Adlerkaiser. Dem hat der vorbeirasende Drache die Armee verstreut, aber er zeigt ihm den Weg. Auf dem Weg rettet er einen Wolf mit gebrochenem FuG vor den Hunden, einen Fuchs mit gebrochener Pfote und einen Fisch, der von den Krebsen verfolgt wird. In einer Miihle findet er seine Frau beim Kleiderwaschen. Er raubt sie und flieht, der Drache aber verfolgt sie und jagt ihm die Frau ab.
439
   Der Mann gelangt zu einem SchloB mit Menschenkopfen auf Pfahlen gespieBt, wird Knecht bei einer Frau, die ihm nachtsiiber eine Stute mit einem Fohlen zum Huten anver-traut. Er schlaft ein und bleibt ohne Stute. Da erinnert er sich des Wolfes, und der sagt ihm, sie habe sich in ein Schaf mit einem Lammchen verwandelt, und bringt sie ihm. In der zweiten Nacht holt der Fisch sie vom Meeresgrund herauf. In der dritten verwandelt sich die Stute in eine Gluckhenne mit Kucken und setzt sich auf den Herd ihrer Mutter. Der Fuchs steigt zu den Huhnern auf den Aufboden und scheucht sie auf, die Frau steigt hinauf, ihn zu verjagen. Inzwischen tritt der Mann ein, legt der Henne den Zaum an, und sie verwandelt sich in Stute und Fohlen. Dann wahlt er das muckenvollste Pferd, das wunderkraftig wird, wenn man es mit Glut flittert. Damit raubt er die Frau und flieht. Das Pferd des Mannes iiberzeugt das Pferd des Drachen, seinen Reiter abzuwerfen und ihm zu helfen. So gelangen sie nach Hause.
                            MIT DEM BLAUEN BERG
   Die Drachen rauben die drei Tochter eines Kaisers, dann die Kaiserin, die eben einen Sohn geboren hatte. Die drei Jungen erfahren schlieBlich, was vorgefalien ist. Der groBte Junge macht sich auf, ftirchtet sich aber vor seinem Vater in einer Barenhaut und kehrt um. So ergeht es auch dem zweiten. Der jungste zieht mit den Hochzeitskleidern, dem Hochzeitspferd und dem Brautigamsschwert des Vaters hinaus. Das Pferd wahlt er mit einem Becken voll gluhender Kohlen nach drei Versuchen aus. An der goldenen Briicke schreckt er vor seinem Vater in Gestalt einer Schlange nicht zuriick. Auf dem Weg trifft er Gott als Greis, der ihm rat, kein vergiftetes Brot aus einer Backerei zu essen, kein vergif-tetes Wasser aus einer Quelle zu trinken; auf der Blumenwiese aber, weissagt er ihm, wird er es bereuen, wenn er eine Blume
440
abreilit, oder wenn er keine abreilît. Als er eine Blume abreiGt, verwandeln sich allé anderen in Soldaten und umzingeln ihn. Er totet sie aile mit dem Schwert. Unter einem Baum findet er den schlafenden Riesen Blauer Berg, der mit den FüGen bis an die Sonne reicht. Sie werden Kreuzbrüder, und dieser schickt ihn zu einem benachbarten Drachen, wo sich die Mutter des Jungen befindet. Der Jtingling raubt sie, der Drache aber holt sie ein und nimmt sie ihm wieder ab. Blauer Berg schickt ihn zu seiner âltesten Schwester, er totet ihren Drachen und bringt sie zum Riesen. Am zweiten Tag befreit er die mittlere Schwester. Zur dritten zieht der Riese hin, nachdem er ihm ein Taschentuch reicht, das Blutflecken bekommt, wenn er gestorben ist. Der Riese kampft mit dem Drachen bei der goldenen Brücke, und sein Haupt fâllt unter den Streichen des Drachen. Der Jiingling zieht ihm entgegen. Auf dem Weg bekommt er von einer Schlange das Lebenskraut und erweckt den Riesen. Dieser bemachtigt sich des Schwerts des Drachens, totet ihn und kehrt mit der jiingsten Schwester zurück, die er auch heiratet. Der Junge verdingt sich als Knecht bei der alten Hîrba, um ihre Stute dreiTage lang zu hüten. Auf dem Weg verschont er eine Wol-fin, die ihm ein Haar gibt, verbindet den Flügel eines Raben, der ihm eine Feder gibt, wirft eine Barbe ins Wasser, die ihm eine Schuppe gibt. In der ersten Nacht verwandelt sich die Stute in eine Wolfin, die der dankbare Wolf mit Hilfe der anderen Wolfe bringt. In der zweiten Nacht verwandelt sie sich in einen Raben, und der dankbare Rabe bringt sie mit Hilfe seiner Artgenossen zurück. In der dritten Nacht verwandelt sie sich in eine Barbe, und die dankbare Barbe bringt sie dem Jungen mit Hilfe anderer Fische wieder. Eine Maus rat ihm, das magerste Pferd zu wahlen, da die Alte aile Kràfte in dieses hineingestopft habe. Er soli ihr auch nicht erlauben, das Pferd bevor er abreitet zu streicheln, damit sie ihm nicht allé Krafte nimmt. Der Jüngling schwingt sich aufs Pferd und raubt seine Mutter. In der Luft verspricht das Pferd dem Pferd des sie verfolgenden Drachens die Krafte
441
mit ihm zu teilen, wenn es den Drachen abwirft. Ei' zieht zu Blauer Berg und kehrt mit der Mutter und zwei Schwestern heim. Der Kaiser schickt ihn zurück um den Riesen und seine Schwester zu Tisch zu laden. Auf seine Bitte bâckt er neun Backofen Brot und bereitet neun Fàsser Wein und neun gebratene Büffel vor. Der Kaiser will nicht zu Tisch sitzen, aber die Gàste zwingen ihn dazu. Blauer Berg schlagt ihm mit den Knochen den Kopf ein und begründet die Tat damit, daB der Kaiser nach seiner Abreise seinen Kreuzbruder ermordet hàtte.
                         DREI WEISSE ZIEGEN (Siehe A., Th., 561, 562)
    Petre, der Sohn eines Kaisers, bittet und bettelt Solange, bis er mit sieben Jahren auf die Jagd mitgenommen wird. Sein Vater stellt ihn an die gefâhrlichste Stelle. Der Junge sieht drei weiBe Ziegen, denen er trotz aller Bemühungen nicht nàherkommen kann. Sie bleiben immer in derselben Entfernung, und er verirrt sich im Wald. Er geht immer geradeaus und kommt zur Hütte einer Alten. Drei Jahre bleibt er als Knecht bei ihr, hat drei Schafe zu hüten, die er nicht ans Donauufer führen darf. Er tut es doch. Zu Mittag bringt ihm ein schônes Màdchen das Essen ; er vergiBt, sie nach einem Vogel zu fragen, den er dort gesehen hat. Am zwei-ten Tag rat ihm das Màdchen, sich im Sand zu verstecken, dem Vogel aufzulauern und ihn an den FüBen zu erwischen. Am dritten Tag macht er es so. Er làBt den Vogel nicht frei, bis dieser ihm nicht sagt, daB er die Kinder schon mâche. Das Màdchen sagt ihm, daB sie die Tochter eines Kaisers ist, die von dem Vogel geraubt, im Sande vergessen und von der Alten gefunden wurde. Der Junge bleibt noch ein Tagjahr und versteckt sich in den Weiden am Donauufer, so daB der Vogel ihn nicht findet. Das Màdchen gibt ihm den Rat, wegzugehen und von der Alten die Lampe aus dem Haus-
442
flur zu verlangen. Die Alte gibt sie erst auf das Drăngen des Mădchens, bringt die beiden aber dazu, daB sie die Ringe wechseln.
    Er gelangt in einen Wald, ztindet die Lampe an, und es erscheinen drei Ziegen, die ihn bedienen. Sie fachen Feuer an, geben ihm zu essen und fiihren ihn in ein Restaurant. Hier freundet er sich mit Herşîl, dem Sohn des Wirts, an. Dieser răt ihm, die Tochter des Roten Kaisers aus der Stadt zu heiraten. Petre befiehlt den Ziegen, ihm das Mădchen zu bringen, und er liebkost mit ihr. Das Mădchen sagt, was ihr widerfahren ist. Eine Alte gibt dem Kaiser den Rat, ein Sieb mit Mohn an ihr Bett zu binden. Am zweiten Tag unterrich-ten ihn die Ziegen, daB der Weg von ihm bis zum Kaiser mit Mohn bezeichnet sei, und ziehen Mohnspuren durch alle Stra-Ben der Stadt. Die Alte lehrt den Kaiser, ihr einen Stempel in den Mund einzulassen, damit er beim KuB gestempelt werde. Die Ziegen driicken allen Menschen ăhnliche Stempel auf. Die Alte răt ihm, das Ende eines Knăuels Zwirn an ihr Fenster zu binden, und es dem Mădchen mitzugeben. Die Ziegen merken diesmal nichts, und er wird zum Kaiser gefiihrt. Dieser mauert ihn ein und lăBt nur ein Loch frei, durch das ihm das Essen gereicht wird. Herşîl bringt ihm zu essen und nachher die Wunderlampe. Die Ziegen erldsen ihn aus dem Verlies. Am năchsten Tag geht er mit den Ziegen vor den Kaiser, und dieser bietet ihm seine Tochter als Frâu an.
    Petre wird also Kaiser, Herşîl Minister und verrăt ihm, daB ihn die Kaiserin mit einem Apotheker betriigt. Die Ziegen enthtillen, daB die beiden ihn umbringen wollen. Nachts wird der Apotheker von Herşîl enthauptet. Die Ziegen raten ihm, nach Hause zu ziehen. Er setzt Herşîl als Kaiser ein und lăBt sich von den Ziegen hin fiihren, wo er die Schafe gelassen hat. Er findet eine sehr groBe Herde vor und das Mădchen, das seine rollenden Trănen auf einen Faden reiht. Sie erkennt ihn an dem Ring, und er verlangt sie von der Alten zur Frâu.
443
    Herşîl hat ein Kind, das wie seinerzeit Petre auf die Jagd will aber mit drei Jahren schon. Er wird auch von den drei Ziegen genarrt und gelangt zu der Alten, als die Hochzeit in vollem Gange ist. Er bittet um die Erlaubnis, eine Ge-schichte erzăhlen zu diirfen, gibt was ihm widerfahren ist zum besten und gesteht, dalî Petre sein Vater ist, dann nimmt er die Lampe und wirft sie weg. Da verwandeln sich die Ziegen in drei Kaiserssohne, die verflucht worden waren, solange Ziegen zu bleiben, bis jemand ihre Geschichte erzăhlt. Der Vogel verlăBt zornig die Hochzeit. Nacb der Hochzeit geht Petrea an die Donau und findet ein weinendes Mădchen, das damais geboren wurde, als er den Vogel an den FiiBen erwischt hatte. Dieser hatte es verflucht, seine Frâu zu wer-den. Der Vogel raubt sie beide. Das Kind Petreas zieht auf die Suche nach ihnen, und mit Hilfe eines Sohnes der Alten in Gestalt eines Hundes holen sie die beiden aus dem Reich des Vogels heraus. Der Sohn Petreas heiratet die Tochter des Vogels.
                                    Bl Ţ- BOBEICĂ (A., Th., 563)
    Ein verzweifelter armer Mann mit zwëlf Kindern geht zu Gott, um ihn mit dem Beil zu tôten. Gott schenkt ihm ein Lammchen, das Gold aus sich schüttelt. Er übernachtet bei einem Pfarrer, der es ihm mit einem gewôhnlichen Lammchen vertauscht. Er glaubt, betrogen worden zu sein, und geht wieder zu Gott. Dieser gibt ihm einen Tisch, der sich von selbst mit Essen und Trinken deckt. Der Pfarrer wechselt auch diesen Tisch mit einem gewôhnlichen aus. Zum dritten Mal gibt ihm Gott einen Knüppel, der auf den Befehl ,,Bît-Bobeică“ losschlăgt. In der Nacht prügelt der Knüppel den Pfarrer und seine Familie, bis er das Lammchen und den Tisch zurückerstattet.
    Er verheiratet aile Kinder, stattet sie gut aus, aulîer dem Kleinsten, der auszieht, eine Kaiserstochter zu freien.
444
Bei einem im Bau befindlichen Kloster schicken ihn die Monche in ein Reich, dessen Kaiser seine Tochter demjenigen geben will, der sich mit dem Pferd neun Klafter hoch erhe-ben kann und von seiner Tochter mit dem Apfel getroffen wird. Sein Pferd steigt hoher als vorgeschrieben, und das Mădchen trifft ihn mit dem Apfel, der ihm im Busen stecken bleibt. Das Mădchen will ihn nicht nehmen. Da kommt ihr Vater auf den Gedanken, die beiden mit einem Kaiserssohn in ein Zimmer einzuschlieBen. Mit dem sie sich schlafen legt, der soli ihr Mann sein. Nachts wechselt der Bauer das Bett, und der Kaiser findet seine Tochter bei ihm. So muB er sie ihm zur Frâu geben.
                                 SĂRĂCUŢ1 PĂTRU
                                    (A., Th., 566, 567)
    Sărăcuţ Pătru hat zwei Kinder und ist sehr arm, i!3t aber fiir sieben. Sein reicher Schwager ruft ihn zum Garben-binden. Hin kommt auch ein Greis, der die Ăhren aufliest und von der Portion des Sărăcuţ iBt. Dieser schlăgt ihn und erfăhrt, daB der Greis das Gliick seines Bruders ist und daB sein Gliick betrunken in der Schenke sitzt. Er solie hin-gehen und nichts als die Gluckhenne verlangen. Am năchsten Tag geht er in die Schenke und erhălt die Henne. Die Henne legt jeden Tag ein Ei. Pătru verkauft die Eier und wird reich.
    Der Lehrer verliebt sich in seine Frau und liest, was auf dem rechten Fliigel der Henne steht: wer ihre Nieren iBt, wird jeden Morgen ein Bundei Geld im Bett finden, wer das HerziBt, wird Kaiser werden. Auf seinen Wunsch schlach-tet sie die Henne. Die Kinder stibitzen die Nieren und das Herz aus dem Topf und essen sie. Der Lehrer veranlaBt die Frau, die Kinder mit den Henkern in den Wald zu schicken, damit sie sie erschieBen und ihm die Lungen und Nieren
   1 sărac — arm.
445
bringen. Die Kinder bitten die Henker, den mitgelau-fenen Hund an ihrer Statt umzubringen. Die Henker kehren mit den Lungen und den Nieren des Hundes zuriick.
    Die Kinder gelangen zu einem Birnbaum, essen Birnen und es wachsen ihnen Horner. Sie essen je einen Apfel und die Horner fallen ihnen ab. Sie gelangen zu zwei Alten, die sie bei sich halten und jede Nacht ein Biindel Geld von dem Kind einstreichen.
    Da am năchsten Tag Kaiserwahl ist, gehen die Kinder in die Stadt, und die Krone schwebt durch die Luft und setzt sich einem von ihnen auf den Kopf. Der andere Junge kehrt zu den Alten zuriick und heiratet die Tochter eines Ministers, eine alte Jungfer. Diese hat einen Arzt zum Geliebten, der ihr Arzneien gibt, sie in den Kaffee ihres Mannes zu tun, damit er zwei Stiickchen Fleisch ausgebe. Die Jungfer nimmt die Nierenstiickchen, verschluckt sie selbst und jagt ihren Mann fort. Der Alte schickt ihn zu den beiden Baurnen, um sechs Birnen und vier Apfel, dann auf den Markt, eine Birne um tausend Lei zu verkaufen. Nur seine gewesene Frau kauft, und so wachsen alien Mitgliedern ihrer Familie Horner. Der Alte gibt ihm den Rat, Arzt zu werden, und die Apfel und einige Brechmittel mitzunehmen. Er gibt den Eltern seiner gewesenen Frau je einen Apfel und die Horner fallen ihnen ab. Die Brechmittel gibt er ihrer Tochter, verschlingt die Stiickchen Nieren, verzichtet auf die Hălfte ihres Reich-tums und auf ihre Hand.
    Er geht zu seinem kaiserlichen Bruder. Dieser ist im Krieg und seine Frau halt ihn fiir ihren Mann. Auf ihr Drăngen legen sie sich zusammen nieder, als sie aber die Hand liber ihn hebt, fălit sie ihr ab. Er zieht seinem Bruder entgegen und erzahlt ihm alles. Dieser glaubt, daB der Bruder schuldig sei, und wirft ihn ins Meer. Seine Seele taucht aber auf und wird ein Stern am Himmel. Als er zu Hause feststellt, daB sein Bruder nicht gelogen hat, ersăuft er sich auch und wird auch ein Stern.
446
                        EIN ARMER MANN MIT DEM WAGE N
                                       (A., Th., 569)
    Ein armer Mann fàhrt mit dem Wagen in den Waldum Holz. Ein Riese setzt sich zu ihm in den Wagen und befiehlt ihm, ihn nach Hause zu führen. Der Riese iGt ihm drei Brote weg, dann die Ochsen und tràgt ihn zu seinen Eltern. Er warnt ihn, nicht abzusteigen, wàhrend sie das Durstfeld durchqueren, keine Blume von der Blumenwiese zu pflücken und auf dem Schlaffeld nicht einzuschlafen. Er beherzigt die Mahnung, und sie gelangen zu den Teufeln, den Eltern des Unholds. Dieser gibt ihm den Rat, einzig das Kàstchen vom Kopfende des Bettes zu verlangen. Nachdem er es mit schwerer Mühe erhâlt, bringt ihn das Ungetüm durch die drei Felder zurück und lehrt ihn, dem Kàstchen zu befehlen, sich mit Essen und Trinken zu decken und ailes wieder abzutragen.
    Auf dem Weg trifft er einen Mann mit einem Knüppel, der auf Befehl nach Belieben jeden schlàgt. Sie tauschen, dann befiehlt er dem Knüppel, den anderen zu schlagen, bis er das Kàstchen wegwirft, das er dann an sich nimmt. Das-selbe passiert einem Zigeuner, dessen Geige die Toten er-weckt. Mit dem Kàstchen, dem Knüppel und der Geige geht er nach Hause, wo er dem Knüppel befiehlt, seine Frau zu schlagen, weil sie stàndig mit ihm zankt. Dann zieht er davon, trifft einen Teufel, der ihm zum Tausch für das Kàstchen eine Kappe anbietet, aus der, wenn sie geschüttelt wird, aile Teufel erscheinen. Der Mann erhàlt das Kàstchen wieder, indem er dem Knüppel befiehlt, den Teufel zu ver-prügeln und den anderen Teufeln, ihm das Kàstchen zu bringen.
    Als seine Frau wieder ein Kind zur Welt bringt, bestellt er den Kaiser telefonisch als Taufpaten. Der Kaiser erklàrt sich einverstanden, wenn der Mann eine Brücke aus Gold und Silber bis zu ihm baut, von Bàumen und Vogeln aller Art gesâumt. Der Arme errichtet sie, der Kaiser kommt und
447
tauft sein Kind. Er speist an der Tafel aus dem Kàstchen. Danach will er es für sich haben* Als der Arme nicht einwil-ligt, erklàrt ihm der Kaiser den Krieg. Er mobilisiert seine Armee und wartet am festgesetzten Ort. Dort angekommen, schüttelt sein armer Gevatter die Kappe, die erschienenen Teufel metzeln aile Soldaten nieder. Er befiehlt dem Knüp-pel, auch den Taufpaten zu prügeln. Der Kaiser erkennt ibn als Sieger an und bietet ihm die Hâlfte des Reiches, wenn er das Heer wieder erweckt. Der Arme schreitet auf der Geige spielend durch die Reihen der Toten, erweckt sie und bekommt die Hàlfte des Reiches.
                        DIE GESCHICHTE MIT DER BARBE (A., Th., 570 A, 675)
    Die Tochter eines Kaisers bleibt infolge ihrer Ausschwei-fungen schwanger und weigert sich zu sagen, wer der Vater des Kindes ist. Der Vater verspricht, sie demjenigen zu geben, den das Kind mit dem Stock schlagt. Das Kind schlàgt einen Einfaltspinsel. Der Kaiser sperrt sie vor Scham in ein Schiff und làlît es stromab treiben ; wo es auflâuft, machen sie sich eine Hütte. Reim Fischen bittet sie eine Barbe, sie zu schonen und gibt ihnen eine Schuppe. Der Mann nimmt die Schuppe und verlangt, da8 sie ihm eins nach dem anderen einen Palast erbaue, Essen und Trinken bringe und eine kupferne, eine silberne und eine goldene Brücke bis zum Kaiser errichte. Der Kaiser zieht mit dem Heer über die Brücken und übernach-tet bei ihnen, ohne sie zu kennen. Beim Abschied legt ihm seine Tochter ein goldenes Küken in die Aktentasche. Zwei Diener der ôffentlichen Ordnung halten ihn auf, und finden das Küken bei ihm. Er sagt, dafi er nicht wisse, wer es ihm in die Aktentasche gelegt habe. Seine Tochter antwortet, dafi sie auch nicht wisse, wer der Vater ihres Kindes sei. Er erkennt sie, sie versohnen sich und kehren aile nach Hause zurück, wo die ehemals verweigerte Hochzeit gefeiert wird.
448
                     DER WOLF MIT DEM EHERNEN KOPF
                                 (Siehe A., Th., 590)
    Einem Jtingling traumt, da!3 er mit zwanzig Jahren seine Eltern erschieBen wird, und er zieht fort. Er verdingt sich bei einem Bojaren und wird dann Heger. Eine Zigeunerin sagt ihm wahr, dafi ihn mit zwanzig Jahren ein Wolf mit einem ehernen Kopf fressen wird. Als er zwanzig Jahre alt ist, hort er es im Kreis um den Hof trappeln und zieht vom Bojaren weg. An einem Bach trifft er eine Alte. Diese schickt ihn, Wasser zu holen, und gibt ihm ein Taschentuch, mit dem er alle Hindernisse tiberwinden kann, dann noch drei Taschen-tiicher, die ihm, wie sie sagt, in der Not niitzen werden. Der Junge gelangt so zum Roten Meer, und mit Hilfe des Taschen-tuches setzt er in das Land des Wolfes liber, wahrend der Wolf sich im Lande des Jungen befindet. Der Jtingling geht zur Mutter des Wolfes, die ihre Tochter beauftragt herauszu-bekommen, wie er das Meer tiberquert hat, aber es gelingt ihr nicht. Einmal holt er die drei Taschentiicher hervor und sieht sich von drei Hunden umgeben: Erdeschwer, Horegut und Windleicht. Der Jtingling gibt dem Madchen ein Taschentuch, dieses gibt es der Mutter, damit auch ihr Sohn, der Wolf, tiber das Wasser setzen konne. Erdeschwer sagt, er solle ihn an der Stelle bleiben lassen, wo er sich hinlegt. Der Wolf hat sich neben die Schwelle eine Grube gegraben, um den Jtingling zu verschlingen, aber Erdeschwer legt sich auf ihn. Am nachsten Abend zwangt sich der Wolf in den Herd, aber der nasse Erdeschwer setzt sich ins Herdfeuer. Am dritten Abend grabt der Wolf sich unter den Stuhl ein, auf dem der Jtingling gewohnlich sitzt, aber Erdeschwer legt sich wieder auf ihn. Am nachsten Tag tiberzeugt ihn die Mutter des Wolfes, die Hunde zu Hause zu lassen. Der Wolf erreicht ihn im Wald. Der Jtingling bittet ihn, auf eine Buche steigen und rufen zu dtirfen: ,,Es lebe mein Land !“ Er steigt hinauf und ruft Erdeschwer. Beim dritten Ruf horen ihn alle drei, brechen durch die Ttir des Stalles aus und gelangen
449
zu ihrem Herrn. Auf dessen Befehl zerreiGen sie den Wolf, fressen ihn auf und lassen nur die Leber und die Lunge iibrig. Dann erschieBt er die Mutter und die Schwester des Wolfes. Die Hunde verlassen ihn, und er kehrt mit Hilfe des Taschen-tuches heim.
                                    ZWEI BRUDER
                                       (A., Th., 613)
    Ein armer Mann ist gezwungen, wahrend eines langen Winters von seinem reichen Bruder Weizen zu verlangen. Das dritte Mai gibt ihm dieser den Weizen erst, nachdem er ihm die Augen ausgestochen hat. Der Blinde wird an den Dorfrand zu einem Kreuz gefiihrt. Eines Nachts schickt ihn der Teufel zu einem See neben dem Kreuz, sich zu wa-schen, damit er wieder sehend werde. Er nimmt Wasser aus diesem See, heilt damit viele Kranke im Lande*und bekommt viel Geld, das er seiner Frau nach Hause schickt. Er kommt in ein Land, wo er die Tochter des Kaisers heilt. Man iiber-hauft ihn mit Diplomen eines beriihmten Arztes und mit Geld. In einem Land ohne Wasser grabt er bis auf den Grund der Quelle und entfernt die Steine, die dem Wasser den Weg versperren. Er bekommt viel Geld und kehrt nach Hause zuriick. Nur sein kleinstes Kind erkennt ihn wieder.
    Sein Bruder erfahrt, daB er zuriickgekehrt ist, und zeigt ihn aus Neid an, gestohlen zu haben. Der ehemalige arme Mann akzeptiert nur in Begleitung von sechzehn, spater zweiund-dreiBig Gendarmen zum Gericht zu gehen. Er zieht seine Offizierskleider mit den Auszeichnungen an, holt seine Di-plome hervor und erzahlt, was er gelitten hat. Dann fordert er, daB seinem Bruder dasselbe Schicksal zuteil werde. Dieser wird zu demselben Kreuz gefiihrt, die Augen werden ihm ausgestochen, nachts aber zermalmen ihn die Teufel.
450
                                 VOM MADCHEN,
                    DAS DEN SCHLANGENTEUFEL HEIRATETE
                                (A., Th., 653, siehe 621)
             (Zwei Varianten von derselben Person im Abstand von vier Wochen erzahlt. Das epische Schema ist dasselbe.)
   Ein Kaiser halt seine Tochter in einem Kafig, damit niemand sie stehle. Er weist viele Freier ab und gibt sie schlieB-lich einem in einen schonen Prinzen verwandelten Teufel, obwohl das Madchen, Boses ahnend, nicht einwilligt. Sie nimmt eine Taube, Papier und Bleistift mit auf den Weg. Beim Uberqueren eines Wassers verwandelt sich der Teufel in eine Schlange und saugt ihr an der Brust. Wahrend die Schlange schlaft schreibt sie einen Brief, enthullt was ihr geschehen ist, bindet ihn an die Taube und lalJt sie fliegen. Die Taube kehrt zum Hofe zuruck, ihre Eltern erfahren, was vorgefalien ist. Der Kaiser verspricht sie demjenigen zur Frau, der sie zuriickbringen wird.
   Eine Alte nimmt das Wagnis auf sich, wenn man ihr nur vergessene Sachen geben wird: Essen, Kleider. Sie macht ein unfertiges Hemd daraus. Es kommt ihr Sohn Abenddammer, sie gibt ihm vergessenes Essen und er schlaft ein. Sie naht ein anderes unfertiges Hemd fur Mitternacht, der ebenfalls einschlaft. Ebenso geht es auch dem Sohn Morgengrauen. Nachdem sie erwacht sind, beginnen sie sich zu priigeln, bis ihre Mutter sie trennt und ihnen sagt, sie seien Briider. Sie fragt sie nach der Tochter des Kaisers. Morgengrauen hat sie gesehen. Abenddammer ist sehr geubt im Laufen, Mitternacht hort alles, was auf und unter der Erde vorgeht. Morgengauen kann die Gelse am Himmel treffen. Sie ziehen zu dritt auf die Suche nach dem Madchen.
   Abenddammer holt eine Ziege ein und melkt sie im Lauf. Mitternacht hort, daB der Teufel schlaft, sie nehmen das Madchen und fliehen. In den Mund stecken sie ihm einen Zip-fel des Lederschlauchs mit der gemolkenen Ziegenmilch. Der Teufel trinkt die Milch aus und erreicht sie. Sie lassen das
451
Madchen fahren, und der Teufel steigt mit ihr zum Himmel auf. Morgengrauen totet ihn mit einem Pfeil, das Madchen lost sich von ihm, und Abenddammer fangt sie auf. Die drei zanken sich um das Madchen. Sie aber findet, daB sie demjenigen gehort, der sie aufgefangen hat.
                     DER ZIMMERMANN-PFARRER (Siehe A., Th., 650 A)
    Ein Pfarrer, der auch Zimmermann war, geht in den Wald um Schnitzholz. Er trifft eine zwischen zwei Stammen einge-klemmte Bârin, begattet sie und lauft dann weg, ohne sein Werkzeug mitzunehmen. Die Bârin bringt einen Wunder-knaben zur Welt. Er erfàhrt, wer sein Vater ist, nimmt das Werkzeug und wartet vor der Kirche auf ihn. Als ihn der Pfarrer sieht, erkennt er die Werkzeuge, streitet es aber ab, daB er sein Sohn sei. Doch bleibt ihm nichts anderes übrig, als ihn als Knecht einzustellen mit der Absicht, ihn zu ver-derben. Er schickt ihn mit dem Essen zu einem erfundenen Schweinehirten. Im Wald findet er nur Wildschweine und halt die Rufe der Eule für die Antwort des Schweinehirten. Zornig, daB er ihn nicht mehr findet, bindet er das Essen an den Wipfel eines Baumes, sammelt die Wildschweine und fiihrt sie in den Hof des Pfarrers.
    Er wird in den Bârenwald um Holz geschickt. Ein Bar und ein Wolf fressen ihm die Ochsen auf, der Teufel aber zieht ihm die Lünse von einem Rad heraus. Der Knecht spannt den Bâren und den Wolf ins Joch, zwingt den Teufel, den Finger an die Stelle der Lünse zu stecken, und kehrt mit beladenem Wagen heim.
                          MIT DER SPRACHE DER TIERE (A., Th., 670)
    Ein armer Junge, der keinen Vater hat, verdingt sich als Hirte. Eines Tages hort er eine Schlange zu Hilfe schreien,
452
die auf einem dtirren Baum sitzt, der Feuer gefangen hat. Die Schlange verspricht ihm eine groBe Belohnung; sie sei namlich der Sohn eines Kaisers und verflucht, bis zur Heim-kehr Schlange zu bleiben. Nachdem der Junge sie gerettet hat, zwingt sie ihn, die Schafe in der Hut der Hunde zu las-sen und sie heimzufiihren. Auf dem Weg gibt sie ihm den Rat, als Lohn nur die Sprache der Tiere zu verlangen. Beim Kaiser angelangt, wird aus der Schlange ein Jtingling, der Junge aber erhalt die Sprache der Tiere mit dem Hinweis, dies zu verschweigen.
    Wahrend der Hirte seine Schafe weidet, erfahrt er von einem Vogel, daB unter einem Stein ein Geldschatz liege. Er nimmt das Geld, kiindigt seinem Dienstherrn, baut sich ein Haus und kauft einen groBen Garten. Dann heiratet er.
    An einem Friihlingstag reitet er zusammen mit seiner schwangeren Frau, diese auf einer trachtigen Stute, zu seinen Sohafherden hinaus zum Abmessen der Milch. Auf dem Weg bleibt die Stute etwas zuriick, und als das Pferd sie nach dem Grund fragt, gibt sie zur Antwort, daB sie nicht mit ihm Schritt halten konne, weil sie vier Leben zu tragen habe, das Pferd hingegen nur zwei. Der Mann lacht und schweigt. Die neugierige Frau will wissen, weshalb er lacht, und laBt nicht locker. Der Mann verspricht, es ihr zu Hause zu sagen. Bei den Sohafherden angelangt hort er, wie ein fettes Schaf den Wolf ruft, damit er es fresse. Auch ein Htindchen ruft nach ihm, in der Hoffnung, sich eine Keule zu ergattern. Ein alter Hund aber sagt dem Wolf, daB er sich an ihm seinen letzten ZahnausbeiBen wird. Der Herr befiehlt den verdutzten Schafhirten, das fette Schaf zu schlachten, dem alten Hund eine Keule zu geben, dem Htindchen aber garnichts.
    Zu Hause angekommen, setzt die Frau ihm immer hefti-ger zu, ihr das Geheimnis zu verraten, obwohl er ihr sagt, daB dies seinen Tod herbeiftihren wird. Er kauft sich den Sarg und bezahlt die Totenmesse. Bevor er sich in den Sarg legt, ftittert er die Htihner und hort, wie der Hahn sich rtihmt,
453
daB ihm 35 Hennen gehorchten, wahrend sein Herr nicht einmal eine einzige befehligen konne und aus diesem Grund wie ein Dummkopf sterben mtisse. Der Mann nimmt ein Seil und drischt die Frau so lange, bis sie darauf verzichtet zu erfahren, weshalb er gelacht hat.
                       DER MANN, DER 99 PFARRER TOTETE
                               (Siehe A., Th., 674, 756 C, 931)’
    Eine Jungfrau bringt ein Kind zur Welt, legt es in ein Kastchen und setzt es aufs Wasser aus. Ein Muller findet den Knaben und zieht ihn groB. Mit achtzehn Jahren schickt er ihn aus, Kundschaft fur die Miihle zu werben. Auf einem dieser Wege kehrt er bei seiner Mutter ein. Ahnungslos gehoren sie einander an. Als er erfahrt, daB er ihr Sohn ist, sucht er einen Pfarrer auf, um zu beichten. Der Pfarrer kann ihn nicht freisprechen, und er bringt ihn um. So totet er 99 Pfarrer. Der hundertste Pfarrer schlieBt ihn mit dem Lammchen, das ihm uberallhin folgt, in die Kirche ein, wirft den Schliis-sel in ein Gewasser und verkiindet, daB er freigesprochen werde, wenn der Schliissel gefunden wird.
    Eines Tages kauft der Pfarrer einen Fisch und findet den Schliissel in ihm. Er lauft in die Kirche und findet den Jungen in langem, bis zu den Fersen reichenden Haaren mit dem Lammchen neben sich. Er best ihm vor, und dieser zerfallt in ein Hauflein Knochen und Staub.
                        DER GRUNE UND DER ROTE KAISER (A., Th., 706)
    Der Sohn des Griinen Kaisers verliebt sich in die Tochter des Roten Kaisers. Ihre Mutter entschlieBt sich, sie zu toten, weil sie schoner ist als sie. Sie schickt sie in Begleitung der Henker in den Wald, und verlangt, daB man ihr die Hande und das Herz des Madchens bringe. Die Henker geben den
454
Bitten des Madohens nach und toten den Hund, ihr aber schneiden sie nur die Hande ab.
    Das Madchen begibt sich hinweg und gerat in den Wein-garten des Roten Kaisers, trifft hier dessen Sohn, der sich aufgemacht hat, sie zu suchen. Sie heiraten.
    Als ihre Mutter es erfahrt, erklart sie ihrem Mitschwie-gervater den Krieg. Ihrem Schwiegersohn schreibt sie, daB seine Frau verderbt sei, der Tochter schreibt sie in seinem Namen, daB er sie nicht mehr zu Hause finden wolle. Das zweite Mai schreibt sie ihr, daB sie auch das Kind in einem Korbe mitnehmen solle. Die junge Frau nimmt ihr Kind und zieht in die Wildnis. Bei seiner Ruckkunft liest ihr Mann die ausge-kltigelten Briefe und macht sich mit dem Heer auf die Suche nach ihr. Die Frau gelangt mit dem Kind zu einem Brunnen, findet die abgehauenen Hande und pflanzt sie zuriick an ihre Stelle. Sie schltipfen in einem Hauschen unter, zu dem eine Kuh kommt. Ihr Mann findet sie, sie erkennt ihn schweigend. Sie setzt sich auf die Hand des Kindes und sagt ihm, daB dies sein Vater sei. Sie kehren heim, halten Familienrat und beschlieBen, daB die Intrigantin gehangt werden soil.
                                MIT EINEM KAISER
                                     (A., Th., 707)
    Der Kaiser erlaBt ein Verbot, daB abends kein Licht mehr brennen darf. Die Hascher finden drei Schwestern, die bei Licht nahen. Die Alteste riihmt sich, daB sie den Haushalt des kaiserlichen Kutschers mit Wollespinnen aufrechterhalten wiirde, wenn er sie heirate, die Mittlere, daB sie durch Nahen allein die Wirtschaft des kaiserlichen Reitknechts, falls er sie zur Frau nehme, im Gange halten, und die Kleinste, daB sie dem Sohn des Kaisers zwei Kinder mit goldenem Haar schenken wolle, wenn er sich mit ihr vermahle.
    Der Kaiser laBt sich alle drei holen und erfiillt ihre Wun-sche. Die alteren Schwestern sind neidisch, daB sie ununter-
brochen spinnen und năhen miissen, und beschlieBen, die beiden Kinder mit zwei Hiindchen zu vertauschen. Der Kaiser vergrăbt die jiingste Schwester mit den beiden Hiindchen an der Brust auf dem Misthaufen. Die beiden Kinder werden in eine Kiste getan und in den FluB geworfen. Ein Hirte făngt die Kiste auf und zieht die Knaben groB. Die Mutter der Kinder bringt nach einem Jahr noch ein Mădchen mit Goldhaar zur Welt, das ebenso aufs Wasser ausgesetzt und mit einer Hiindin ersetzt wird. Auch das Mădchen findet der Hirte. Die beiden Schwestern erfahren davon und schicken eine Zauberin hin, sie zu tdten. Die Zauberin trifft nur das Mădchen an und sagt ihr, daB sie mit der Blume des Pferdes Caiman schoner sei. Ihre Bruder ziehen um die Blume. Auf dem Weg fegen sie einen Brunnen, setzen einem Hund einen Knochen vor statt des Heus und einem Esel Heu statt des Knochens. Sie gelangen zum Pferde Caiman, nehmen die Blume von seiner Stirn und fliehen. Der Herr schickt das Pferd zum Hund, damit es ihn aufwiegle, sie zu fressen; die-ser aber weigert sich. Auch der Esel und der Brunnen tun ihnen nichts Schlechtes. Das Mădchen steckt sich die Blume ins Haar.
    Der Konig macht einen Ball, zu dem auch die goldhaari-gen Kinder geladen werden. Man verlangt, daB sie eine Geschichte erzăhlen. Die Schwester erzăhlt ihre Geschichte. Der Kaiser lăBt die beiden neidischen Schwestern toten und nimmt Frau und Kind zuriick.
                        DER BRUDER, DIE SCHWESTER UND DIE STIEFMUTTER
                                   (A., Th., 720)
    Ein Mann, der einen Jungen und ein Mădchen hat, hei-ratet nach dem Tode seiner Frau wieder. Wăhrend der Mann in der Kirche ist, schlachtet die Stiefmutter eine Henne, und der Junge verschuttet den Kochtopf. Das Mădchen schwin-
456
delt, das Kàtzchen mit dem Schwânzchen habe es getan. Die Stiefmutter schlachtet den Jungen, bereitet ihn zu und setzt das Gericht dem Mann vor. Auf seine Fragen antwortet sie ihm, er esse Hahnenhand, Entenbein und Trut-hahnstrempel.
    Das Mâdchen nimmt die Knochen, vergràbt sie im Garten und atzt sie mit Milch und Brot. Aus ihnen entsteht ein roter Vogel, der sich auf ein Haus schwingt. Als Kaufleute mit einem Wagen voll Stiefel vorüberfahren, singt der Vogel ihnen seine Geschichte vor, und sie werfen ihm ein Paar Stiefel zu. So auch ein Wagen mit schwarzen Kleidern und einer mit Mühlsteinen.
    Der Vogel fliegt auf sein Vaterhaus, ruft singend die Schwester und den Vater herbei und wirft ihnen die roten Stiefel und das schwarze Kleid zu. Dann ruft er die Stiefmutter, wirft ihr den Miihlstein auf den Kopf und totet sie.
                         DIE GESCHICHTE VOM GLUCK
                                   (A., Th., 735)
   Zwei Briider, ein sehr reicher und ein sehr armer. Der Reiche ruft den Armen zum Weizenschnitt. Sie schneiden den Weizen, ohne ihn in Haufen zu legen, und der Reiche legt sich schlafen. Der Arme geht aufs Weizenfeld und sieht einen ausgehungerten und armselig gekleideten Menschen den Weizen zusammentragen. Es ist das Gluck seines reichen Bruders, der dick und kraftig ist, weil sein Gluck fur ihn arbeitet. Als der Arme hort, daB sein Gluck in der Schenke zecht und daB es feister ist als alle andern, geht er hin und verpriigelt es. Er bindet es mit einem Faden an sich, der Faden zerreiBt, und das Gliick lauft in die Schenke zuruck, so daB der Arme ohne Gluck bleibt.
457
                    MIT DER ARMUT (A., Th., 735 A; siehe 947 C *)
    Zwei Briider, ein reicher und ein armer, der dazu noch drei Kinder hat. Verzweifelt macht sich der Arme mit der Familie in die weite Welt auf, kehrt aber eines Messers wegen um. Zu Hause findet er die Armut vor, die im Begriff ist, ihm zu folgen. Er sagt ihr, sie solle sich noch einmal in ein Mohn-korn verwandeln, dann sperrt er sie in ein Flaschchen ein und vergrabt sie unter einem Birnbaum. Er kehrt zuriick und beginnt gut zu wirtschaften. Die Frau des Reichen ist neidisch, forscht die Kinder des Armen aus und erfahrt, daB er die Armut begraben hat. Sie geht und grabt sie aus, diese aber heftet sich ihr an die Fersen und der Reiche verarmt ganzlich.
                             MIT DEN GROSS B AUERN UND DEN ARMEN
    Einem armen Mann geht zu Ostern das Feuer aus. Sein reicher Bruder will ihm keines geben. Er erblickt in der Feme ein Feuer und findet dort zwôlf Menschen versammelt — die Monate des Jahres. Als er um Feuer bittet, fragen sie ihn, welches der beste Monat des Jahres sei. Der Arme antwortet, der August sei der beste Monat für die armen Leute, weil sie dann Brot flatten oder von anderen welches bekamen. Der August gibt ihm Feuer und den Rat, es über die ganze Wirtschaft auszustreuen. Sein Aufboden füllt sich mit Korn und der Stall mit Vieh.
    Die neidischen GroBbauern zwingen ihn mit Hilfe der Ortsbehôrden zu gestehen, auf welche Weise er reich gewor-den ist. Dann lassen sie allé ihre Feuer verloschen, gehen zu dem Feuer der Monate und antworten, der Marz sei der beste Monat, weil dann den Armen das Heu und der Weizen aus-gehe und sie ihnen aile Arbeitstage für ein Bündel Heu oder
458
ein MaB Korn abkaufen konnten. Auf diese Art bleiben die Armen immer arm und den Reichen verschuldet. Der Marz gibt ihnen Feuer und den Rat, es in der Wirtschaft zu ver-streuen. Das Feuer aber entziindet ihre Hofe, und sie brennen ab.
                       MIT SCHULMEISTER GHEORGHE (A., Th., 745 A)
    Ein reicher Geizhals lebt schlecht. Eines Tages kommt er bei seinem Patenkind, der aoht Kinder hat, gerade wahrend des Essens vorbei und wird zu Tisch geladen. Es gefallt ihm so gut, daB er seinem Patenkind gleich die Schlussel gibt und ihn schickt, aus dem Keller Geld zu holen, damit sie zusammen leben. Der Mann geht hin und hort eine Stimme, die ihm sagt, er solle das Geld nicht nehmen, denn es gehore dem Schulmeister Gheorghe. Der Reiche wird zornig, stopft alles Geld in hohle Weiden und wirft sie aufs Wasser. Die Weiden schwimmen den FluG hinab bis zum Schulmeister, der auch Muller ist. Er findet das Geld und wird reich. Der fruhere Besitzer geht hin und verlangt das Geld zuriick. Er wird als Verwalter angestellt; weil er aber das Geld der Taglohner nicht ehrlich auszahlt, wird er entlas-sen und bekommt ein Pferd und drei Brote, eines davon voll Gold. Der Geizhals gibt fur die Ausbesserung des Sattels gerade das Brot mit dem Gold. Der Sattelmacher bringt dem Schulmeister das Brot mit dem Gold als Geschenk, ohne zu ahnen, was es in sich birgt.
                           GOTT, DER HEILIGE PETRUS UND DIE DREI JUNGLINGE
                                    (A., Th., 750 D)
    Gott und Petrus treffen drei Junglinge, die ausgezogen sind, um Arbeit zu suchen. Der eine wtinscht sich eine Frau,
459
schoner als alle anderen, der zweite groBen Reichtum und der dritte eine ihm gleichstehende und treue Frau. Die Jiinglinge heiraten so, wie sie es sich gewiinscht haben. Nach zwei Jahren suchen Gott und Petrus sie auf. Der Reiche empfăngt sie nicht, weil er mit der Unterbringung des Viehs nicht zu Rande kommt; der mit der schonen Frau ist dauernd mit Auftrăgen unterwegs und kann sie nicht empfangen. Der Jiingste aber bewirtet sie nach Gebiihr.
                 DER MANN MIT DEN DREI SOHNEN (Siehe A., Th., 750 D)
    Ein armer Mann schickt seine drei Sohne zur Arbeit. Auf dem Weg fragt Gott sie, was sie sich wiinschen: der ălteste wiinscht Pfarrer zu sein, der mittlere Hirte seiner eigenen Herde und der jiingste mochte eine treue Frau haben. Ihre Wiinsche gehen in Erfiillung. Der Alte kommt, um ihre Giite auf die Probe zu stellen. Er findet das Tor des Pfarrhofs verrammelt und geht von hinten hinein, wird aber vom Pfarrer hinausgeworfen. Der Hirte schiitzt ihn nicht vor den Hunden und setzt ihm keine gekochte Schafsmolke vor. Auf dem Weg trifft er den heiligen Petrus, dem er erzahlt, was ihm widerfahren ist; sie kehren beide zum Pfarrbof zuriick. Petrus tritt ein, findet den Pfarrer in ein Pferd verwandelt und schenkt dieses einem Zigeuner zum Kohle fahren. Dem Hirten gibt Gott ein, sein Geld in einem hohlen Baume zu verstecken, diesen Baum haut der Zigeuner ab und findet den Schatz. Sie kehren beim Jungsten ein. Dieser bewirtet sie, obwohl er die Nahrungsmittel ausborgen muB, aber der reiche Nachbar will ihnen kein Stroh zum Schlafen geben. Nachts brennt das Haus des Nachbars ab. Beim Weg-gehen rat ihnen Gott, die Kohlen in die Ecken des Stalles zu verstreuen. Am năchsten Tag findet der jiingste Bruder viel Vieh vor. Der geizige Nachbar macht es auch so, aber nun brennen auch seine Stălle ab.
460
   ALS GOTT UND PETRUS AUF ERDEN WANDELTEN
                               (A., Th., 791, 822)
   Gott und der heilige Petrus finden auf ihrem Weg einen faulen Burschen und etwas weiter ein fleiBiges Madchen, die ihn heiraten soil. Zornig kehrt Petrus um und gibt dem Burschen eine Ohrfeige. Nach einiger Zeit kehren die beiden auf die Erde zuriick und verlangen beim Faulen Herberge. Die Frau nimmt sie auf, er kehrt etwas spater besoffen heim. Weil die beiden am Abend das Essen verschmaht haben, steht der Mann in der Nacht auf, ohrfeigt den Petrus und geht hinaus. Gott wechselt den Platz mit Petrus, der noch einmal geohrfeigt wird. Beim Weggehen eroffnet ihm Gott, wer ihr Gastgeber war und erinnert Petrus daran, daG er ihm gesagt habe, er werde fur die eine Ohrfeige von diesem Mann zwei einstecken miissen.
                              DER GLAUBIGE JUNGLING
                                     (A., Th., 810 A)
    Ein Waisenjunge kommt gut zurecht, weil er glaubig ist. Die Teufel beschlieBen, ihm Boses zu tun und versenken ihm die Ochsen und den Wagen. Der Jungling argert sich nicht und flucht nicht, und der Hollenfiirst schickt einen Teufel, daG er ihm diene. Der Jungling und der Teufel, sein Knecht, gehen zu einem Bojaren, wo der Teufel eine groBe Parzelle ubernimmt und den Weizen nachts mit Hilfe der anderen Teufel schneidet. Mit dem Geld, das er erhalt, kauft er vier Ochsen und pflugt nachts eine groGe Flache um. Der Teufel rat ihm, ein Haus zu bauen und vom Waldhiiter so viel Holz zu kaufen, als er mit vier Ochsen fiihren kann. Er ladt sehr viel Holz auf, und der Teufel schiebt den Wagen mit einem Finger. Man rat ihm zu heiraten, der Teufel aber redet ihm zu, keines der beiden Madchen zu nehmen, mit denen er angeban-delt hat. Beim dritten Madchen hort er nicht mehr auf den Teufel, wie anfangs ausgemacht wurde. Auf den Rat einer
461
Alten halt seine Frau sich einen Liebhaber und zwar den Enkel der Alten. Der Mann und sein Knecht ziehen fiir eine Woche aus, um zu pfltigen, kehren aber auf den beharrlichen Rat des Teufels am zweiten Tag zurtick. Der Liebhaber versteckt sich unter dem Bett, und die Alte kriecht in einen Sack voll Werg. Der Liebhaber wird unter dem Bett aufgefunden. Der Teufel erklărt dem Mann, dab die zwei ersten Mădchen, drei bzw. zwei Teufelsrippen hatten, seine Frau hingegen habe nur eine. Nachdem er den Liebhaber verpriigelt, zieht der Teufel fort und nimmt als Dienstlohn den Sack mit, in dem die Alte steckt.
                           DER TEUFEL UND DIE SCHAFE
                                       (A., Th., 1137)
    Drei Kinder hiiten die Schafe im Gebirge, und ihr Vater rat ihnen, niemanden in die Hiitte einzulassen. Der Teufel jammert, dab man ihn umbringe, und bittet um Einlab. Der jiingste ist dagegen, die beiden anderen aber offnen die Tiir. Er lockt sie mit der Herde zu sich, unter dem Vorwand, er hatte Schafe mit goldener Wolle. Er treibt sie mit der Herde zu einem Felsentor hinein. Auf Befehl des Teufels bohrt sich ein Ziegel in das Fleisch des altesten Bruders, der Teufel brat ihn, fribt ihn auf und hangt seine Augen an einen Nagel. Ebenso ergeht es dem mittleren Bruder. Der jiingste wirft dem Teufel ein Stuck brennendes Fleisch ins Gesicht, dab er erblindet. Da er nicht hinaus kann, nimmt er Niisse aus einem Sack und wirft sie an die Wand. Der Teufel glaubt, er habe die Tur schon gefunden und offnet sie. Der Junge wirft auch ins nachste Zimmer Niisse, bis er drauben ist. Der Teufel bittet ihn, ihm die Schafe scheiden zu helfen. Zum Schlub schlachtet der Junge den Bock, zieht sich die Haut iiber und kommt davon. Der Teufel bietet ihm ein Fab Gulden an, das ihn nicht loslabt. Der Junge schneidet sich die Kleider vom Leibe und die Haut von den Fingern herunter, die am
462
FaB kleben, und entkommt. Der blinde Teufel stoBt sich am FaB den Schadel ein. Er bietet dem Jungen einen goldenen Ring an, der ihn nicht fortlaBt. Der Junge schneidet sich den Finger mit dem Ring ab und wirft ihn in einen See, wo der Teufel ersauft. Dann kehrt er mit des Teufels Schafen zu seinem Vater zuriick.
                                  DER SAUFER
                                   (A., Th., 1164)
    Ein Mann, der viel trinkt, wird von seiner Frau dieses Lasters wegen immer ausgezankt. Um sie loszuwerden, wirft er sie in einen ausgetrockneten Brunnen. Ein Teufel, der den Pfarrer mit dem Kreuz auf sich zukommen sieht, versteckt sich in dem selben Brunnen. Da der Raum zu klein ist, keift sie mit ihm und stoBt ihn in die Rippen, so daB der Teufel im Verlaufe eines Tages und einer Nacht ergraut.
    Nach ein paar Tagen geht der Mann, um sie herauszuholen, laBt eine Stange in den Brunnen, und zieht den Teufel heraus. Als der Teufel erfahrt, daB die Frau in dem Brunnen das Weib des Mannes ist, schlagt er dem Mann vor, sie nicht mehr heraufzuholen, und verspricht ihm einen Lederschlauch voll Gold. Der Mann kann den Schlauch nicht tragen, und so schleppt ihn der Teufel. Als sie sich dem Dorf nahern, erzahlt ihm der Mann, daB sein Haus mit Teufelsfellen gedeckt sei und daB an die noch freie Stelle das Fell seines Begleiters kame. Der Teufel wirft den Schlauch hin und flieht. Der Mann heiratet eine andere Frau.
                       DER MANN AUF DEM JAHRMARKT
                                (A., Th., 1415; siehe 812)
    Ein Dummer geht zum ersten Mai auf den Jahrmarkt, und zwar mit einer &uh. Er verkauft sie um 20 Lei und kauft dafiir eine Gans. Die Gans verkauft er einern Juden und
463
ersteht dafür eine Pfeife und einen Beutel Tabak. Als ein Bojar aus seinem Dorf davon erfăhrt, wettet er mit dem Dum-men, da6 seine Frau ihn schelten wird, wenn er nach Hause kommt. Solite er nicht recht behalten, so will er ihm einen mit Korn beladenen Wagen und vier Ochsen schenken.
    Auf dem Heimweg kann der Mann den Zoll für die Făhre nicht bezahlen und latSt die Pfeife und den Tabak als Pfand zuriick. Zu Hause zankt seine Frau nicht mit ihm und der Bojar fălit vor Ărger tot zu Boden. Der Mann nimmt den Wagen mit dem Korn und die vier Ochsen.
    Nach einiger Zeit făhrt er in den Wald um Holz. Da der Wagen schwer und der Weg abschiissig ist, konnen die Kühe den Wagen nicht herausziehen. Es erscheint ein Drache und verspricht ihm den Wagen bis dorthin, wo der Weg eben ist, zu bringen, wenn es ihm am Dienstag abend gelingt, das Alter des Drachens, der ihn um diese Zeit besuchen wird, zu erraten. Seine Frau klagt ihr Leid den Leuten, und eine Alte rat ihr, sich Dienstagabend ganz auszuziehn, mit Honig einzuschmieren und in Hühnerfedern zu wălzen. Wenn sie dann am Dienstag die Stimme des Drachens hërt, soil sie in dieser Aufmachung vom Aufboden heruntersteigen. Sie befolgt den Rat, und als der Drache ihrer ansichtig wird, entschlüpft es ihm, er sei 180 Jahre alt, aber so eine Henne habe er noch nie gesehen. Der Mann hôrt es und weiB nun, wie alt der Drache ist.
                                    BÎRNUŞCA
                                  (Siehe A., Th., 1920)
    Ein Mann hat tausend Bienenstdcke und in jedem Bienen-stock zehntausend Bienen, jede mit ihrem Namen. Er zahlt sie jeden Abend. Eines Abends merkt er, da6 Birnusca fehlt, und macht sich mit seinem Sohn auf, sie zu suchen. Nach zwei Wochen finden sie die Biene bei einem Mann, der sie mit einem Btiffel zusammen ins Joch gespannt hat und mit
464
ihnen pfliigt. Der eine gibt dem anderen Geld, und sie versoh-nen sich. Das Joch hat den Nacken der Biene wundgerieben. Ein Mann rat ihrem Herrn, NuGkern auf die Wunde zu legen. Aus dem Nacken der Biene wachst ein riesiger NuBbaum mit Niissen so groG wie Eier. Die Krahen kommen Niisse stehlen, der Mann und sein Sohn werfen mit Erdklumpen nach ihnen und aus diesen Klumpen entsteht eine Ebene. Der Besitzer schafft die Ochsen und den Pflug auf einer Leiter hinauf und pfliigt und bebaut die Ebene mit Weizen. Bei Beginn der Erntezeit wirft der Sohn mit der Axt nach einem Hasen, die Axt bohrt sich dem Hasen zwischen die Rippen ein, worauf er sich wie ein Kreisel herumdreht und das ganze Kornfeld abmaht, so daB den Schnittern nichts zu tun bleibt, als die Garben zu binden. Der Weizen wird in die Muhle am Dorfrand gebracht. Der rotbartige Muller mahlt nur demjenigen, der eine ihm unbekannte Geschichte erzahlt. Der Sohn des Bienenziichters erzahlt die Geschichte von Birnusca. Der Muller mahlt ihm, ohne Maut zu nehmen.
                            DER REICHE UND DER ARME
                                      (A., Th., 844)
    Ein Mann ist sehr habgierig, und einer rat ihm, das Hemd eines zufriedenen Menschen zu kaufen. Der Reiche macht sich auf die Suche und trifft einen zufriedenen Bettler, der ihm aber das Hemd nicht verkaufen kann, weil er nur das eine hat, das er tragt.
                           VIER ERHALTEN ACHT (A., Th., 875 B)
   Ein Bojar verspricht demjenigen die Hàlfte seines Gutes, der ihm deuten kann, was das heiBt: viere erhalten acht, aber achte konnen vier nicht erhalten. Nur die Tochter eines armen Mannes weifi, was gemeint ist: die vier Sommer-monate, in denen geerntet wird, und die acht ertraglosen Monate des Jahres. Ihr Vater berichtet es dem Bojaren, der ihm bei Androhung der Todesstrafe befiehlt, zu gestehen, von wem er die Antwort erfahren hat. Der Bojar schickt dem Màdchen eine voile Spindel und verlangt, dab sie aus dem Garn einen Anzug mache und den ganzen Hof bekleide. Das Màdchen schickt ihm die leere Spindel zurück mit der Bitte, ihr daraus das Gestell, die Lade, das Schiffchen und die Spule dazu zu machen, damit sie das Garn verarbeiten kônne. Der Bojar ritzt die Umrisse der verlangten Web-stuhlteile auf die Spindel. Das Màdchen verfertigt die Teile des Anzugs in Miniatur aus dem locker wie ein Netz gewebten Zeug und hàngt ein klejnes Stückchen davon an einen Nagel,
466
damit es, sich urn den Nagel drehend, den ganzen Hof einkleide. Der Bojar ruft siezu sich, scharft ihraber ein, weder beritten noch zu FuB, weder auf dem Weg noch auf dem StraBengraben, weder mit einem Geschenk noch ohne Geschenk zu kommen. Das Madchen reitet auf einem Hund, so daB es die Erde mit den FiiBen beruhrt, am Rande des Weges mit einem Spatz in der Hand. Als sie ihn dem Bojaren uberreicht, fliegt er davon.
    Der Bojar heiratet sie, verbietet ihr aber, sich in seine Angelegenheiten einzumischen, widrigenfalls sie sich schei-den lassen werden. Zwei Menschen ziehen in die Muhle, einer mit einem Ochsenwagen, der andere mit einer Stute. Das frisch geworfene Fiillen kommt unter den Ochsenwagen zu liegen. Der Mann behauptet, der Wagen hatte es geworfen und es gehore ihm. Sie gehen zum Bojaren, damit er den Streit sehlichte. Da er abwesend ist, bestimmt seine Frau, daB die streitenden Parteien nach verschiedenen Richtungen aus der Muhle abziehen sollen und das Fohlen dem zu gehoren hat, hinter dessen Wagen es lauft. Auf diese Weise erhalt der Besitzer sein Fohlen zuruck.
    Bei seiner Rlickkehr erfahrt der Bojar von dem Reclits-spruch seiner Frau und trennt sich von ihr, nachdem er ihr die Halfte seiner Habe abtritt. Die Frau bittet, das mitnehmen zu diirfen, was ihr am liebsten ist und was sie in ihren Armen forttragen kann. Sie nimmt ihren Mann in die Arme, setzt ihn in die Kutsche und zieht davon. Auf dem Weg versoh-nen sie sich und kehren zusammen nach Hause zuruck.
                            DER JUNGE UND DER TURKE (A., Th., 910 A)
              (Zwei Varianten von derselben Person im Abstand von fiinf Jahren erzahlt. Das epische Schema ist dasselbe.)
    Ein Waisenkind verdingt sich auf ein Jahr als Diener und erhalt drei Gulden. Auf dem Heimweg trifft er einen Greis, der ihm fur die drei Gulden drei Ratschlage gibt: erstens, er solle das Vieh keinen fremden Handen anvertrauen,
467
                            zweitens, er solie seiner Frau nicht trauen, und drittens, er solie dafür sorgen, da6 sein Geheimnis nicht verraten werde.
    In einem See sieht er einen Türken baden. Ohne bemerkt zu werden, erschieBt er den Türken mit dessen Pistole, nimmt Pferd, Geld und Kleider und reitet zu seinem gewesenen Herrn, wo er Kleider und Geld versteckt. Er dient von neuem, bis er ein Mădchen aus dem Dorf heiratet.Traupate ist sein gewesenerHerr.
    Einmal überlaBt er seinem gewesenen Herrn die Stute und den Wagen zum Holz holen. Entgegen ihrer Absprache făhrt der zweimal in den Wald und belădt den Wagen zu sehr. An einer abschüssigen Stelle schlăgt er dann auf die Stute ein, bis ihr das Fohlen abgeht. Der Mann, der ihn beobachtet hat, nimmt das tote Fohlen und versteckt es.
    Auf eine Hochzeit, zu der sie eingeladen sind, schickt er nur seine Frau und deren Mutter; er selbst verkleidet sich als Türke, farbt sich das Gesicht, um nicht erkannt zu werden, und geht auch hin. Er ersucht seine Schwiegermutter, ihm fiir Geld eine Frau zu verschaffen, und sie bietet ihm ihre. Tochter an. Die Frau bringt auch den Saugling mit. Der Mann besăuft seine Frau, laBt sie auf dem Stroh liegen, nimmt sein Kind und schafft es zu einer Verwandten. In der Früh merken Frau und Schwiegermutter, daB ihnen das Kind fehlt, und glauben, der Türke hatte es mitgenommen. Die Schwiegermutter zündet das Haus an und wehklagt dann, daB das Kind verbrenne. Mit dieser Nachricht kehren sie nach Hause zurück.
    Der Mann veranstaltet eine Art Leichenschmaus, zu dem sein Traupate und die Verwandte mit dem Kind geladen sind. Seine Frau erkenntdas Kind. Der Mann verprügelt sie. Der Traupate will sie versohnen, der Mann aber holt das tote Fohlen herbei, verprügelt aile und unterhălt sich nur mit seiner Verwandten.
                    DER KAISER MIT DEM GESTOHLENEN RING
                                   (A., Th., 922, 1641)
                           Ein Kaiser reist mit dreien seiner Rate im Lande herum und trifft einen Alten, der mit einem Kind pfltigt. Der
468
Kaiser stellt ihm Fragen, und der Greis antwortet. Frage: 1st die Feme weit°“ (d.h. wie weit kannst du sehen). ,,Bis zwischen die Horner der Ochsen.“ ,,Bist du spat aufgestan-den?“ (hast du geheiratet). „Siebenmal schlafen gelegt und siebenmal aufgestanden.“ ,,Kannst du drei Bocke melken?“ (namlich die drei Rate des Kaisers). ,,Wenn die Melkhiirde gut ist.“ Dann verlangt er vom ersten Rat, er solle ihm die erste Frage losen. Der eilt zum Alten, welcher ihm fur einen Beutel voll Gulden die Losung sagt. Genau so machen es auch die beiden anderen.
    Die drei beschlieBen, sich am Kaiser zu rachen, und stehlen ihm den Ring, was vierzig Leuten bekannt ist. Ein armer Zigeuner, dem es nur darauf ankommt, vierzig Tage lang gut zu leben, bietet sich ohne Bedenken dem Kaiser an, zu erraten, wer ihn gestohlen hat, wenn man ihm jeden Tag eine gebratene Gans und einen Krug Wein gibt. Der Zigeuner ist diinn angezogen und spricht vor Kalte seine Hose mit ,,spazier“ an. Der Rat Pafiru, der eben die erste Gans vom Kaiser bringt, hort ihn und glaubt sich entdeckt. Er kommt mit dem Zigeuner uberein, den Ring dem SchoB-htindchen in den Hals zu stecken. Dann stehlen die Rate die Perlen der Kaiserin, und einer kommt mit dem Zigeuner uberein, sie in eine der Ganse zu stecken. Zum SchluB stecken sie einen Fuchs in den Sack, um den Hellseher auf die Probe zu stellen. Der Zigeuner antwortet, er habe viele Ganse und Hiihner gegessen, im Sack aber sei er nie gewesen. Die anderen nehmen an, er habe erraten.
                          DAS GLUCK UND DER VERST AND
                                      (A., Th., 945)
                            Ein armer Mann zieht in den Wald um Holz, hat aber nicht, womit er es nach Hause fahren soil. Das Gluck gibt ihm einen Hut voll Geld. Er versteckt es in der Asche, ohne seiner Frau etwas davon zu sagen. Sie gibt die Asche einer
469
 Nachbarin zum Laugemachen und sie bleiben ohne Geld. Das Gluck gibt ihm wieder Geld, und diesmal versteckt er es in einem Eimer voll Kleie, ohne seiner Frau davon zu sagen. Die Kleie gibt sie wieder einer Nachbarin, und so bleiben sie auch diesmal ohne Geld.
    Im Wald geben ihm das Gluck und der Verstand je einen Leu. Auf dem Heimweg trifft er Kinder, die mit einem Goldklumpen spielen. Er kauft ihnen den Goldklumpen fur die zwei Lei ab und wird reich.
                   DIE GERECHTIGKEIT UND DAS UNRECHT
    Die Gerechtigkeit geht auf den Jahrmarkt, hat aber kein Geld. Das Unrecht ladt sie in ein Restaurant ein, wo sie essen und trinken. Als die Rechnung gemacht wird, verlangt das Unrecht vom Kellner den Rest bis tausend Lei zuriick tmd schlagt auch noch Larm. Der Besitzer gibt ihm Recht, der verzweifelte Kellner ruft die Gerechtigkeit an, die ihm antwortet, das Unrecht sei liber sie geschritten.
                      MIT NICOLAIE (A., Th., 952, 1610)
    Nicolaie, ein Junge aus dem Gebirge, wird mit der Seil-schlinge fürs Militar eingefangen. Hier muB er allé schweren Arbeiten verrichten und wird viel geprügelt. Als der Konig einmal auf Inspektion kommt, wird Nicolaie mit den anderen dummen Soldaten in einer Schlucht versteckt.
    Nach seiner Heimkehr lachen die Jungen und Mădchen liber ihn, weil er den Konig nicht gesehen hat. Nicolaie zieht zornig davon, um ihn zu sehen. Der Konig befindet sich auf der Jagd, hat sich im Wald verirrt und ist gerade zu einem Lagerfeuer von Răubern gestoBen. Er gibt sich als Pferde-hăndler aus. Nicolaie kommt dazu, flirchtet sich nicht vor den Răubern und erzahlt seine Geschichte. Die Răuber
470
bitten ihn, sie militarisch auszubilden, er stellt sie alle in eine Reihe und erschieBt sie mit einer einzigen Kugel. Dann stellt er den Konig als Wachposten aus und gibt ihm zwei Ohrfeigen, weil er ihn im Dienst rauchend findet. Am nach-sten Tag macht sich der Konig davon, findet sein Gefolge und zieht in die Hauptstadt zuriick. Der Armee gibt er Befehl, Nicolaie mit alien Ehren zu empfangen. Als er in Audienz zum Konig kommt, verlangt ein Lakai ihm die Halfte von dem, was er als Geschenk bekommen wird. Nicolaie will aber nur zwei Ohrfeigen vom Konig haben und ,erfahrt, daB auch er dem Konig zwei Ohrfeigen gegeben hat. Der Konig gibt ihm die zwei Ohrfeigen und Geld. Beim Weggehen haut Nicolaie dem Lakai eine Ohrfeige herunter, daB dieser umfallt, und erklart dann alles dem Konig. Der stellt ihm einige Fragen und Nicolaie beantwortet sie. Frage: ,,Wie weit ist es von Sonnenaufgang bis Sonnenuntergang?“ „Eine Tagereise.u „1st es weit bis ins Jenseits?“ — „Weit, denn es ist noch niemand zuriickgekehrt.“ „1st es weit vom Himmel bis zur Erde?“ — „Nein, denn sobald es bewolkt ist, regnet es auch schon.“ Der Konig sagt ihm, er soli die Fragen niemandem verraten und schickt ihn nach Hause. Dann laBt der Konig den Oberst, den Major, den Hauptmann und den Feldwebel aus dem Regiment, in dem Nicolaie seinerzeit gedient hat, zu sich kommen, stellt ihnen die Fragen und verlangt, daB sie ihm in drei Tagen die Antwort geben. Sie finden die Antworten nicht und gehen auf den Rat des Feldwebels zu Nicolaie, der ihnen nach vielen Bitten fur eine hohe Summe die Antworten sagt. Der Konig ruft ihn zu sich und halt ihm den Wortbruch vor, er aber verneint und meint, er habe nur vier Ganse gerupft. Der Konig beschenkt ihn von neuem und kommt auf seine Hochzeit als Traupate.
                                             Schwănke (und Schwankmărchen)
                       JANOSCH, DER KNECHT DES PFARRERS
                               (Siehe A., Th., 1119, 1120, 1910)
(Zwei Varianten von derselben Person, die erste nach Diktat aufge-zeichnetj die zweite nach einem Jahr auf Tonband aufgenommen. Ihr episches Schema ist dasselbe, nur die Reihenfolge einiger Motive ist verschieden. Die 1. Variante enthalt noch die Episode mit dem Wunderpferd, das den Reiter in die Wolken schleudert, durch Kon-tamination mit der Erzahlung vom Aschenbub Nr. 61.)
    Drei Waisenkinder verdingen sich der Reihe nach als Knechte bei einem Pfarrer. Er nimmt sie unter Vertrag mit der Bedingung, daB demjenigen, der sich zuerst argert, drei Streifen Haut vom Riicken geschalt werden, und wenn es der Knecht ist, er auch den Lohn verliert. Gegen Ende des Jahres gibt er ihnen kein Essen, sie werden zornig, und er bestraft sie. Der jtingste, Janosch, verdingt sich als dritter beim Popen. Gegen Ende des Jahres, als er nichts mehr zum Essen bekommt, schlachtet er einen Bock (nur in der 2. Variante). Um sich zu rachen, schickt ihn der Pope am nachsten Tag aufs Feld pfliigen und verspricht ihm, das Essen hinauszuschicken. Da niemand erscheint, macht Janosch mit dem Pflug Feuer und brat einen Ochsen. Der Pfarrer schickt ihn mit dem Wagen um Holz. Ein Wolf und ein Bar fressen ihm die Ochsen auf, und ein Teufel stiehlt ihm die Lunse vom Rad. Janosch spannt Wolf und Bar ins Joch, und den Teufel stellt er an, das Rad zu halten. Der Pfarrer schickt ihn mit den Schweinen auf die Weide.
475
Er drillt sie militarisch ein, genau so wie die Ziegen am nachsten Tag. JDer Kaiser kommt vorbei, Schweine und Ziegen bezeigen ihm militarische Ehren. Der Kaiser ist sprachlos vor Staunen. (Die Episode mit dem Drill kommt nur in der 2. Variante vor.)
    Um Janosch loszuwerden, verstandigt sich der Pfarrer mit seinem Patenkind, dem Btirgermeister, und sie schicken ihn in den Krieg. Janosch nimmt das Pferd des Pfarrers, Mehl, Kase und den Mamaligakessel. An der Front stellt er seinen Kessel aufs Feuer, und die Feinde fullen ihn mit Kugeln. Nachdem er gegessen hat, packt er voll Grimm das Pferd am Schwanz und an der Mahne und erschlagt den ganzen feindlichen Haufen.
    Er kommt nach Hause mit dem toten Pferd auf dem Rucken und pflanzt es im Stall auf. Der Pfarrer ruhrt es an, und es fallt auf ihn und bricht ihm ein Bein. Janosch macht ihn glauben, daB er, der Pfarrer, das Pferd getotet habe. Der Kaiser laBt ihn rufen, um ihm den Thron abzutreten, aber Janosch lehnt es ab, weil er sein Jahr beim Pfarrer noch nicht abgedient habe.
    Als der Pfarrer dies erfahrt, bereitet er sich vor, mit der Pfarrerin zu fliehen. Janosch kriecht in den Sack mit den Biichern, und als sie einen FluU iiberqueren singt er, der Pfarrer solle den Sack hoher heben. Abends, als sie am Feuer sitzen, kriecht er heraus. Der Pfarrer verstandigt sich mit der Pfarrerin, ihn ins Wasser zu werfen. Janosch wechselt den Platz mit der Pfarrerin, und so werfen sie diese ins Wasser, und er racht seine Bruder.
    Er reitet auf dem lahmen Pferd des Pfarrers, das ihn (in der 1. Variante) dreimal in den Morast abwirft, zum Kaiser. Er bekommt die Halfte des Kaiserreiches und bringt seine Bruder hin (1. Variante), oder nimmt die Kaiserstochter zur Frau und wird Kaiser (2. Variante).
476
    EINE GESCHICHTE VON DEN LEUTEN (PĂCALĂ1)
                                      (A., Th., 1005)
    Ein armer Junge tritt als Knecht bei einem Pfarrer ein und schlieBt mit ihm einen Vertrag, der vorsieht, daB dem-jenigen, der zornig wird, drei Streifen Haut mit dem Messer vom Riicken geschălt werden. Der Pfarrer schickt ihn die Kühe hüten und gibt ihm ein ganzes Brot mit, von dem er essen darf, aber ohne es anzuschneiden und abends empfăngt er ihn mit einem Topf^Wasser. Der Junge ist zornig, daB er ihn hat hungern lassen, und der Pfarrer schălt ihm drei Streifen vom Riicken und entlaBt ihn.
    Păcală, sein jüngerer Bruder, lăBt sich von ihm zum Pfarrer führen und verdingt sich unter denselben Bedin-gungen. Păcală schneidet das Brot in zwei Teile, iBt das Mark und bindet die beiden Krustenhâlften mit einem Strick zusammen. Am năchsten Tag schlachtet er ein Zicklein und bringt die Hălfte dem Pfarrer, der nicht zornig wird dartiber. Am dritten Tag schlachtet er ein Kalb, und der Pfarrer ărgert sich noch immer nicht. Am Sonntag gebietet ihm der Pfarrer, wăhrend seiner Abwesenheit das zu tun, was die Nachbarn machen werden. Ein Nachbar deckt das Dach auf, um die Ziegel zu ersetzen. Păcală macht es ihm nach. Am năchsten Sonntag trăgt der Pfarrer ihm auf, von zu Hause bis zur Kirche eine Briicke zu bauen. Păcală schlachtet das Vieh und breitet die Felie auf den Weg bis zur Kirche aus. An einem anderen Tag sagt der Pfarrer wieder, er solie tun, was die Nachbarn tun. Einer schlăgt seiner Frau den Kopf ein, und diese stirbt. Păcală macht es mit der Pfarrerin ebenso.
    Der Pfarrer berăt sich mit seinem Sohnchen zu fliehen. Păcală kriecht in den Sack mit Büchern, und der Pfarrer schleppt ihn auf dem Rücken. Wăhrend sie an einem Wasser ausruhen, beginnt Păcală im Sack zu singen, die beiden glauben, es wăren die Bûcher. Als sie nachsehen, finden sie
   1 a păcăli — prellen.
477
Păcală. Der Pfarrer und sein Sohnchen beschlieBen, Păcală in der Nacht ins Wasser zu werfen. Păcală wechselt den Platz mit dem Jungen. Am Morgen merkt der Pfarrer, daB er auch ohne Kind geblieben ist, und gibt zu, daB er zornig ist. Păcală haut ihm mit dem Riemen drei Streifen auf den Riicken, dann trennen sie sich.
                           DER PFARRER UND PĂCALĂ
    Ein Pfarrer stellt Păcală flir so lange als Knecht ein, bis die Wolfe auf dem Herd heulen und die Ziegen sich auf dem Tisch begatten werden. Die Pfarrerin ist in ihren Trau-paten, den Dorfschulzen, verliebt. Eines Tages geht der Pfarrer mit Păcală in den Weinberg. Păcală aber kehrt um unter dem Vorwand, einen Ochsen nicht angebunden zu haben, wohl wissend, daB der Schulze unterdessen zur Pfarrerin gekommen ist. Die Pfarrerin versteckt den Geliebten unter dem Backofen, und Păcală trifft ihn dort mit einigen Radnaben, die er hineinwirft. Am zweiten Tag liigt Păcală, er habe das Kalb nicht eingesperrt, und kehrt wieder heim. Die Pfarrerin versteckt den Geliebten in einem FaB mit Wolle. Păcală schiittet kochendes Wasser dariiber und verbrtiht ihn. Am dritten Tag wird der Schulze im Hiihnerstall versteckt, wo ihn Păcală mit Rebpfăhlen sticht.
    Die Pfarrerin verlangt von einer Zauberin Gift; diese aber, mit Păcală im Einverstăndnis, gibt ihr Honig. Auf den Rat Păcalăs flillen sie sich mit dem Pfarrer die Wănste mit guten Speisen und stellen sich dann tot. Die Pfarrerin ruft den Schulzen, und sie beginnen Orgien zu feiern. Dann entkleidet sich die Pfarrerin, steigt auf den Tisch und meckert wie eine Ziege, und der Schulze heult wie ein Wolf. Păcală und der Pfarrer erheben sich, binden die beiden und fiihren sie durchs Dorf. Păcală bekommt seinen Lohn und zieht davon.
478
                                         PĂCALĂ
                                    (A., Th., 1525 N, 1685)
    Păcală sammelt einen Sack voii wilder Niisse, um sie jemandem als gute Niisse anzudrehen, und Tîndală1 fiillt einen Sack mit Moos, um ihn als einen Sack voii Wolle zu verkaufen. Sie treffen sich auf dem Weg und tauschen die Sacke aus. Nachdem sie sich trennen, merken sie, daG sie sich geprellt haben, und entschlieBen sich, die Leute zu prellen.
    Als sie hungrig werden, treten sie in ein Haus ein, wo sie erzăhlen, daG man bei ihnen Kohlkopfe ziichte, unter denen die Herden dreier Dorfer Schatten fănden. Sie bringen auch Samen davon. Erst als der Kohl gewachsen ist, merken die Leute, daG sie zum Narren gehalten wurden.
    Păcală hat ein Schaf, das ein Wolf ihm aufreiBt. Păcală kriecht in die Eingeweide, und der zuriickkehrende Wolf friGt ihn auf. Von drinnen schreit er ,,He, Wolf!“, streckt eine Hand heraus, reifit sich einen Pfahl aus und schlăgt auf den Wolf ein, bis er umfăllt. Dann kriecht er heraus und steckt den Wolf in einen Sack. Er geht zu einem vorneh-men Herrn und gibt vor, er habe einen Bock mit goldener Wolle im Sack. Um guten Lohn verspricht er, ihn eine Nacht-zu seinen Schafen zu lassen. Da und dort befestigt er ein Biischel vergoldeter Wolle an dem Zaun, so, als ob es dort hăngen geblieben sei. Am Morgen sind die Schafe tot und der Wolf verschwunden. Păcală bekommt als Entschădigung zehn Schafe, hăutet sie ab und zieht mit den Hăuten davon.
    Er stoBt auf einen Hochzeitszug und macht den Leuten weis, es seien auf dem Berg nur tote Schafe. Alle Hoch-zeitsgăste auGer der Braut rennen dahin. Als er erfăhrt, daG sie gezwungen heiratet, tauscht er mit ihr die Kleider und bleibt an ihrer Statt zuriick. In der Brautnacht verlăBt er das Haus, bindet den Gtirtel einem Bock um, reiBt den Zapfen eines Fasses heraus und flieht. Der Brăutigam zieht am Giirtel und bemerkt den Bock. Die Hochzeitsgăste
   1 a tîndăli — trodeln, trendeln.
479
sturmen hinter ihm drein. Er versteckt sich in einer Miihle und jagt dem Muller Schrecken ein, die Hochzeitsleute kămen, um ihn zu toten, weil er zuviel Maut nehme. Er schlăgt ihm vor, ihn selbst Muller sein zu lassen. Der Muller steigt auf eirîen Baum, Păcală schiittelt ihn und jener fălit ins Wasser, wo er ersăuft. Die Hochzeitsgăste kommen. Păcală, als Muller verkleidet, sagt, Păcală sei ins Wasser gesprungen. Die Hochzeitsgăste beschlieBen, ein Kalb zu stehlen und es in einer verlassenen Miihle zuzubereiten; Păcală hort das, kriecht in den Rauchfang, springt heraus und erschreckt sie.
    Păcală und Tîndală stehlen Geld aus einer Kirche und verstecken sich dann in einem Wald. Păcală schickt Tîndală um Essen und versteckt sich vor ihm. Tîndală tut, als ob er Ochsen antreibe. Păcală, im Glauben, ein Wagen karne vorbei, kommt hervor, den Sack mit Geld aufzuladen. Tîndală entdeckt ihn also, aber Păcală flieht mit dem Geld nach Hause und kriecht in ein Grab auf dem Friedhof. Als Tîndală von Păcalăs Frau erfăhrt, daB Păcală tot sei, schlăgt er mit einem Pfahl aufs Grab und briillt wie ein Stier. Vor Angst kriecht Păcală hervor, und sie teilen das Geld.
    Als Păcală erfăhrt, daB ein Pfarrer eine Kuh habe, die niemand hiiten konne, weil sie liber zehn Gemarkungen zu laufen pflege, verdingt er sich fiir 3 Jahre als Knecht unter der Bedingung, daB demjenigen die Nase abgeschnitten werde, der sich ărgert. Păcală zieht mit der Kuh hinaus, nimmt sich einen Stuhl zum Sitzen mit und spielt Flote, daB die Kuh ununterbrochen tanzt und nach einigen Tagen sogar draufgeht.
    Der Pfarrer schickt ihn mit vier Ochsen pfliigen. Da niemand ihm zu essen bringt, schlachtet Păcală einen Ochsen. Am zweiten Tag wiederholt sich alles. Am dritten gibt man ihm die Zehrung mit. Es kommen vier Wolfe und fressen einen Ochsen. Er spannt sie vor den Wagen. Bei einer Briicke ziehen ihm die Teufel alle Liinsen heraus und er zwingt sie, ihre Finger an die Stelle der Liinsen zu stecken.
480
Der Pfarrer versenkt die Turmglocke in den Brunnen und heifit Păcală hinuntersteigen und die Glocke heraufholen. Die Menschen oben lassen sie wieder auf seinen Kopf los, aber Păcală făngt sie auf, dreht sie um und setzt sie wie einen Fez auf. Der Pfarrer schickt ihn in den Krieg. Die Feinde lassen ihm keine Ruhe, seinen Speck zu braten, deshalb beginnt er mit einem Kniippel auf sie einzuschlagen, bis er sie alle hinstreckt. Der Pfarrer schickt ihn in die Mtihle der Teufel; als diese ihn in den Trichter werfen wollen nimmt er sie und wirft sie alle in den Trichter. Nachdem die drei Jahre um sind, nimmt er seinen Lohn und zieht davon.
                               PĂCALĂ (Siehe A., Th., 1535)
   Das Dorf verpflichtet den armen Păcală, die Kuhherde zu hiiten, wenn die Reihe an ihn kommt, obwohl er keine Kuh hat. Aus Rache fertigt Păcală sich eine Kuh aus Holz an und gibt sie demjenigen in die Hut, der gerade an der Reihe ist. Dieser ărgert sich, daB er sie stăndig auf dem Rücken herumschleppen mufi, schlăgt sie in Stücke und legt sie ins Feuer. Păcală iibergibt ihn dem Gericht, gewinnt, und erhălt von ihm eine wirkliche Kuh. Sein Widersacher aber macht gemeinsame Sache mit den Dorfbewohnern, tôtet die Kuh im Stall und lăBt Păcală nur die Haut.
   Păcală făngt ein Rabenjunges, wickelt es in die Haut ein und zieht in die Welt hinaus. Am Abend năhert er sich einem Haus und sieht, wie die Hausfrau eine Henne brăt, Mehlspeisen băckt und süBes Getrănk für ihren Liebsten herrichtet. Vor ihrem Mann, der zurückkommt, versteckt sie ailes. Păcală gibt sich für einen groBen Hellseher aus und errăt der Reihe nach für je hundert Lei (indem er auf das Rabenjunge in der Haut pocht), daB sie eine gebratene Henne unter dem Bett, versüBten Schnaps in dem einen und gefüllte Krapfen in dem anderen Schrank versteckt halt.
481
Dann verkauft er die Haut um ebenfalls dreihundert Lei und kehrt nach Hause zuriick. Den Dorflern sagt er, er hătte die Haut um sechshundert Gulden verkauft. Sie schlachten eiligst ihr Yieh und sturmen mit den Hăuten auf den Markt. Sie werden von den Marktleuten verjagt und rachen sich an Păcală, indem sie ihr Bediirfnis in dessen Hausflur verrichten.
    Păcală sammelt alles in ein Fa8 und zieht in die Welt. Er iibernachtet auf einem Bojarenhof und prahlt, daB er Geld fiir den Kaiser fiihre. Nachdem man die Verantwortung fur seine Fuhre libernimmt, bleibt er da. Am năchsten Tag tobt er und beklagt sich, man hătte ihm das Geld gestohlen und das FaB mit Kot gefullt. Der Bojar lăBt das FaB reinigen und fiillt es ihm mit Geld.
    Er kommt nach Hause und zeigt den Dorflern, wieviel Geld er auf dem Markt fiir ihren Kot erhalten hat. Diese fiillen alle ihre GefăBe damit an und eilen auf den Markt, von wo sie zerbleut heimkehren.
    Hierauf beschlieBen sie, ihn in einen Sack einzuschniiren und zu ertrănken. Da sie aber ihre Kniittel vergessen haben, rennen sie nach Hause und lassen ihn allein. Unterdessen kommt ein Schafhirt mit seiner Herde vorbei, den Păcală iiberzeugt, daB die Dorfler ihn ersăufen wollen, weil er nicht Schulze werden will. Der Hirt kriecht statt seiner in den Sack und wird ins Wasser geworfen.
    Păcală betritt das Dorf mit den Schafen des Hirten durch eine andere Gasse und erklărt den Dorflern, daB er diese auf dem Grunde des Flusses gefunden habe.
    Hierauf machen sie sich mit dem Pfarrer an der Spitze zum FluB auf und ertrinken alle.
                        DER BAUER BEIM MĂHEN
   Ein Bauer măht bei einem Pfarrer. Dieser lăBt ihn auch bei Mondschein rnahen, weil, so behauptet er, der Mond der
482
Bruder der Sonne sei und der Tag erst mit dem Untergang des Mondes ende. Beim Ablohnen legt der Bauer einen Stein neben das Kilogewicht des Pfarrers, der ihm Speck abwiegt, mit der Begriindung, der Stein sei der Bruder des Kilo-gramms.
                      DER ZIGEUNER UND DER RICHTER
   Zwei betrunkene Bauern raufen sich des Nachts. Der Unterlegene nimmt den Zigeuner zum Zeugen und dieser sagt vor Gericht aus, er hatte nichts gesehen, sondern nur gehort, wie der eine geschlagen und der andere gebriillt habe. Der Richter wirft ihn hinaus mit dem Hinweis, er solle sich hinfort nur auf das, was er sehe, verlassen. Beim Hinausgehen laBt der Zigeuner einen Furz los. Der Richter haut ihm eine Ohrfeige herunter, und der Zigeuner gibt ihm prompt zwei zuriick mit dem Hinweis, auch er solle sich nicht auf das Gehorte verlassen.
   DER ZIGEUNER UND DIE PFERDE DES PFARRERS
                       (A., Th„ 1804)
   Beim Beichten belehrt der Pfarrer den Zigeuner, dalJ der Gedanke und die Tat dasselbe seien. Als der Knecht des Pfarrers mit den Pferden auf der StraBe stehenbleibt und sie ihre Augen auf den Mais des Zigeuners richten, fangt dieser sie gleich ein, bindet sie an und nimmt sie in Beschlag. Als der Pfarrer sie abholen kommt, gibt der Zigeuner sie nur fur Geld heraus, weil ja Gedanken und Tat dasselbe sind.
                         DIE MOTZEN UND DER POPE
   Vier Motzen verdingen sich bei einem Popen, ihm den Weizen mit dem Flegel zu dreschen. Der geizige Pope macht sie darauf aufmerksam, daB sie jede Weizenahre ausdreschen
483
mtissen, gleichviel wohin sie fliegen sollte. Eine Ahre fliegt dem Popen auf den Rlicken, und einer der Motzen drischt ihn mit dem Flegel.
                          DER ZIGEUNER UND DIE AXT
    Ein diebischer Pope und der Kirchensanger machen am Dreikonigsfest den Rundgang durch die Gemeinde mit dem Weihwasserkessel. Ein Schmied macht eine Feile gliihend und legt sie so, daB die beiden sie sehen miissen. Der Pope singt dem Kirchensanger den Befehl zu, die Feile zu stehlen, dieser verbrennt sich die Hand, so daB ihm die Feile entfallt, und meldet dem Popen, auch im Gesang, was ihm wider-fahren ist.
                             DIE FRAU UND DER POPE (A., Th., 1175, 1536 B)
    Eine Frau geht mit ihrem kleinen Kind zum Pfarrer, damit er ein Furbittgebet fur sie verrichte. Dieser verlangt, daB sie mit ihm schlafe. Dasselbe Ansinnen stellen ihr auch zwei andere Pfarrer aus den Nachbargemeinden. Sie kommt mit ihrem Mann uberein, alle drei an einem Abend einzu-laden. Die drei kriechen der Reihe nach, aus Angst vor dem Mann, in den Rauchfang iiber dem Herd. Am Schlufi kommt ihr Mann und macht Feuer, so daB die Pfarrherren, vom Rauche benommen, herunterfallen, worauf er ihnen die Kopfe abschlagt.
    Nun wird der Teufel gerufen, damit er sie hole. Er erscheint und erklart sich dazu bereit, aber um den Preis des Kindes. Der Mann willigt ein, und der Teufel nimmt einen der Pfarrer, schleppt ihn in eine Schlucht und kehrt zuriick. Da holt der Mann den nachsten Pfarrer hervor und halt dem Teufel vor, der erste sei zuruckgekehrt. Dasselbe wiederholt sich mit dem dritten Pfarrer. Auf dem Ruckweg,
484
gegen Morgen, trifft der Teufel einen Kirchensanger, halt ihn fiir den Pfarrer und wirft ihn in die Schlucht.
    Die Frau erklart sich bereit, das Kind herauszugeben, wenn der Teufel ihr einen Ring aus ihrem Haar machen kann. Der Teufel legt das Haar auf den AmboB, aber es gelingt ihm nicht, es geradezubiegen. Der Mann haut ihm die Hande ab, damit er besser arbeiten kann, und lehrt ihn, das Haar zu harten, so daG es in Flammen aufgeht, wodurch das Kind gerettet wird.
                           DREI POPEN BEI EINER FRAU (A., Th., 1536 B)
    Drei Popen verlieben sich in eine Frau, und diese sagt es ihrem Mann. Der ruft einen Soldaten zu sich, und die Frau ladt die drei Popen ins Haus und sperrt sie an drei verschie-denen Orten ein, von wo jeder der drei auf ihr Zeichen hin zu ihr kommen kann. Der Soldat fangt sie der Reihe nach ab und wirft sie in die Kreisch 1, in der Meinung, derselbe sei zweimal zuriickgekehrt. Auf dem letzten Ruckweg, gegen Morgen, erblickt er einen Popen, der auf dem Weg nach dem nachsten Dorf ist, und wirft ihn ins Wasser im Glauben, daG dieser es sei, der standig zuriickkehrt.
                        DIE GESCHICHTE MIT DEM POPEN UND DEM KIRCHENSANGER
    Ein Pope will die Frau eines Bauern aus dem Dorfe besitzen. Diese verspricht, ihm zu willen zu sein, wenn sie vorher miteinander seinen Ziegenbock gebraten verspeisen. Sie meldet diese Ubereinkunft ihrem Manne, damit er dem Popen auflauere, wenn er mit dem Bock erscheinen sollte. Der Pope kommt, und der Mann bewillkommnet ihn mit
   1 FluB im Nordwesten Siebenbiirgens, rum. Cri?.
485
einem Pfahl, so daB er weglàuft und den Bock zurücklâBt. Er gibt nun sein Pferd dem Kirchensanger, damit er den Bock zurückhole. Der Mann verpriigelt auch diesen, bis er das Pferd im Stich lâBt und das Weite sucht. Auf die Frage der Popin, ob er Ma-ha-ha nicht gesehen habe, antwortet der Kirchensanger, o ja, auch I-ha-ha sei dort.
                        DIE FRAU UND DER LIEBHABER (A., Th., 1419 H)
    Ein armer Mann arbeitet von Friihjahr bis Herbst auf Bojarengütern. Die Frau findet sich unterdessen einen Lieb-haber. Eines Tages will der Bauer nicht mehr zur Arbeit ausziehen, und so bringt die Frau sich den Liebhaber ins Haus und richtet ihm hinter ihrem Rücken im Ehebett das Lager, Der Bauer fiihlt sich eingeengt, zahlt die Beine und findet sechs. Die Frau erklàrt ihn für nârrisch und sttilpt ihm einen Eimer über den Kopf, und unterdessen verduftet der Liebhaber, und der Mann findet nur noch vier Beine
                               MIT DEM HIRTEN
    Eine Frau liebt den Dorfhirten. Um sich ungestôrt mit ihm vergnügen zu konnen, schickt sie ihren Mann in die Mühle und rat ihm, bis zum Morgen dort zu bleiben, damit er im Dunkeln nicht etwa in eine bôse Spur trete.
    Der Müller enthüllt ihm, daB seine Frau zu Hause mit dem Hirten schlàft. Der Mann kehrt in der Nacht mit dem Mehl nach Hause zurück. Seine Frau weigert sich, ihm zu ôffnen, unter dem Vorwand, er sei nicht ihr Mann, er habe eine fremde Stimme. Unterdessen verkriecht der Hirte sich unter dem Mehltrog, und die Frau lâBt den Mann herein und versucht, ihm einzureden, er habe in eine bôse Spur getreten, denn seine Stimme sei verândert. Sie stülpt ihm einen Trog über den Kopf und beginnt, einen Zauberspruch
486
herzusagen. Wahrenddessen zieht der Hirt sich die Schuhe an und verschnurt sich. Der Mann berichtet ihr, was er in der Miihle gehort hat. Am nachsten Tag vertritt die Frau dem Hirten den Weg und schimpft ihn solange aus, bis ihr Mann sich einmischt, ihn endlich in Ruhe zu lassen.
                           MIT DEM RATSELRATER (A., Th., 1535)
   Ein armer Mann vertragt sich gut mit dem Pfarrer und dem Kantor, kann diese aber nicht bewirten, weil seine Frau auf Taglohn hacken gegangen ist. Wahrend sie fort ist, schlachtet er die Kuh und sprengt das Geriicht aus, sie sei zugrunde gegangen. Dann ruft er den Pfarrer und den Kantor zum Essen. Die Haut laBt er trocknen, fiillt sie mit Kornern an und macht sich in die Fremde auf, vorgebend, daB er mit diesem Ratselrater eine Kuh gewinnen werde. Er kommt in ein Dorf, zu einer Frau, von der er weiB, daB sie einen Geliebten hat, und verlangt Unterkunft. Die Frau weist ihn ab, als sie aber gerade ihren Mann kommen hort, versteckt sie die Speisen und Getranke, die sie fur ihren Geliebten zubereitet hat, im Beisein des Ratselraters. Der betrunkene Mann halt den Fremden zuriick, als er von dem Ratselrater hort. Die Frau stellt sich krank. Beide Manner essen zuerst etwas Suppe, dann meint der Fremde, sein Ratselrater zeige ihm eine Flasche versuBten Schnapses an, nachher eine gebratene Henne und schlieBlich einen Teller voll Krapfen, die der Hausherr jeweils an dem angezeigten Ort findet. Zum SchluB eroffnet ihm der Fremde, daB es mit ihm schief geht, weil er den Teufel im Hause hat, und erbietet sich, diesen um den Preis einer Kuh auszutreiben. Er befiehlt ihm, den Docht der Lampe tiefer zu schrauben und die Tiir zu offnen, dann fliistert er dem Liebhaber unter dem Bett zu, mit dem Pelzmantel liber dem Kopf zu fliehen, sobald er ihm ein Zeichen gebe. Der Mann sieht das Ungetlim fliehen und glaubt dem Fremden, der mit einer Kuh heimkehrt.
487
                              DER MEERESSCHAUM (A., Th., 1360 C)
(Zwei ahnliche Varianten, von derselben Person im Abstand von fiinf
                                   Jahren erzahlt.)
    Ein Armer lebt vom Tagelohnern auf entfernten Giitern. Die Frau sucht sich einen Liebhaber. Ihr Mann beschlieBt, im Friihjahr nicht mehr auf Arbeit auszuziehen. Da stellt die Frau sich krank und gibt vor, eine Alte habe ihr geweis-sagt, daB sie zu ihrer Genesung Meeresschaum brauche, von dort, wo die Wellen der Meere aufeinanderschlagen.
    Der Mann macht sich auf, den Schaum zu holen. Er begegnet Păcală und erzahlt ihm alles. Păcală kann ihn nur mit Miihe dazu bringen, in den Sack zu kriechen, damit er săhe, wie seine Frau sich vergniigt. Er nimmt ihm das Versprechen ab, sich ruhig zu verhalten, bis er den Sack umstoBen wird.
    Păcală bittet um Nachtquartier. Der Liebhaber rat der Frau ihn aufzunehmen. Angeheitert beginnen die beiden Liebesleute zu tanzen, und die Frau verhohnt ihren Mann in Tanzspriichen. Sie ziehen auch Păcală in ihren Reihen, dieser gibt zweideutige Tanzspriiche zum besten und stoBt dann auch den Sack um. Der Mann kommt heraus, bindet die beiden und verbleut sie.
                           DER ERBLINDETE EH EM ANN (A., Th., 1365 A, 1380)
    Ein reicher Bauer wundert sich, daB er nur schlechtes Brot zu essen bekommt. Seine Frau gibt dem Muller die Schuld, dieser aber offnet dem Bauern die Augen daruber, daB seine Frau einen Liebhaber hat, mit dem sie die Bliite des Mehls verpufft, und lehrt ihn auch, sich blind zu stellen, um sie zu uberfiihren. Derselbe Muller rat auch der Frau, ihrem Mann nur schwarze Hennen vorzulegen, damit er
488
erblinde. Der Mann i6t zwei, drei Tage nur schwarze Hennen, heuchelt dann Blindheit und verlangt, ins Wasser geworfen zu werden. Die Frau nimmt sich einen Anlauf, um ihn ins Wasser zu stofien, er weicht ihr aus, und sie fallt hinein und ertrinkt. Der Mann aber sucht sie am Wasserlauf aufwarts mit der Begriindung, daB sie im Leben alles verkehrt gemacht habe.
                           TODEREL UND VERONICA
   Toderel und Veronica, zwei Jungvermahlte, hacken ihr Maisfeld. Es kommt ein schoner Bursche vorbei, und Veronica sieht ihm lange nach.,Als sie von Toderel, der den Burschen nicht einmal ansehen will, vernimmt, daB dieser auf ihrem Heuboden geschlafen habe, stellt sie sich schwer krank, laBt die Arbeit liegen und macht sich auf den Heimweg. Der Mann verfolgt sie und merkt, daB sie zu laufen beginnt, sobald die Hohe sie verdeckt. Veronica geht nicht Arznei kaufen, sondern Lebensmittel und beginnt Pfannkuchen zu backen, Hennen zu schmoren und Getrank zuzubereiten. Der Mann kommt im Schutze der Dammerung nach Hause und steigt unbemerkt auf den Heuboden. Bald kommt Veronica, und er gibt sich ihr als der Bursche vom Vor-mittag zu erkennen und sagt, er sei aus der Tiirkei. Nachdem sie gegessen und getrunken haben, schlagt er ihr vor, mit ihm in die Tiirkei zu fliehen, nicht aber ohne eine Hand-miihle auf dem Riicken mitzunehmen. Er fiihrt sie bis gegen Morgen im Kreis durch die Walder um das Dorf herum. Auf einer Lichtung schutzt Toderel vor, er musse den Stand der Grenzwachter auskundschaften, und kehrt nach Hause zuriick. Veronica schlaft ermiidet ein und wird vom Gebell der Hunde der Rinderhirten aufgeweckt. Sie erkennt die Hirten und fragt sie verwundert, wie sie in die Tiirkei gelangt sind. Diese bedeuten ihr, sie sei narrisch geworden. Sie reibt sich die Augen, erkennt die Gegend und merkt, daB
489
der vermeintliche Bursche sich liber sie lustig gemacht hat. Sie eilt nach Hause, kocht ein gutes Essen und macht sich zu ihrem Mann auf, der aufs Feld hacken gegan-gen ist. Dieser stichelt sie mit der Tlirkei und den Pfannkuchen.
                                MIT EINEM ARMEN MANN (Siehe A., Th., 1355, 1681)
    Ein armer Mann fiirchtet sich, nachts das Haus zu ver-lassen. Eines Tages sperrt ihn die Frau aus, und er zieht aufs Feld. An einem See wirft er mit der Axt nach Wildenten. Er trifft keine und muG sich ausziehen, um nach der Axt zu fischen. Jemand stiehlt ihm die Kleider, und so kehrt er nackt ins Dorf zuriick. Er schliipft zu der ersten offenen Tiir hinein und versteckt sich unter dem Bett. Da ihr Mann nicht zu Hause ist, bringt die Frau sich ihren Liebhaber, den Schulzen, ins Haus. Der Mann kehrt unerwartet zuriick, und der Schulze kriecht unter das Bett zu dem Armen. Er wechselt mit ihm den Platz, und der Arme erhalt die Speisen und Getranke, die die Frau, in unbewachten Augenblicken ihrem Liebhaber zuschiebt. Der Arme betrinkt sich und schickt sich an zu singen. Der Schulze bringt ihn von diesem Vorhaben ab, indem er ihm der Reihe nach die Hosen und alle Kleidungsstiicke anbietet. Als der Hausherr fur einen Moment das Zimmer verlaBt, schliipft der Arme zur Tiir hinaus und kehrt dann zuriick, sich fur einen groGen Hellseher ausgebend. Er behauptet, daB im Hause eine Krankheit ihr Unwesen treibe, von der er die Haus-bewohner fur gutes Geld befreien konne. Sie heiGe ,,Schmarotze“. Er kocht Wasser und sprengt es unter das Bett, indem er den Zauberspruch hersagt: ,,Schma-rotze, verschwinde, sonst briih’ ich dich geschwinde.“ Der nackte Schulze kann es nicht aushalten und stiebt zur Tiir hinaus.
490
EINE FRAU MIT EINEM BURSCHEN
    Eine Frau sagt einem schonen Burschen, am Abend in ihren Hof zu kommen und auf sie zu warten. Um seine Geistesgegenwart zu erproben, sagt sie ihrem Mann, sie hore etwas im Hofe. Der Bursche zieht sich aus der Klemme, indem er dem Mann antwortet, daB er in der Spinnstube gewettet habe, er, der Mann, habe nur drei, nicht vier Stuck Vieh im Stall. Er ladt ihn ein, mit ihm die gewonnene Wette zu vertrinken.
    Am nachsten Tag heiBt die Frau ihn auf den Backofen kriechen. Auf ihren Hinweis entdeckt der Mann ihn auch hier. Der Bursche erzahlt ihm, er hatte gewettet, daB der Backofen nur fiinf Brote statt sechs fasse, und bittet ihn zum Trunk.
    Am Tage darauf schlagt die Frau ihm vor, am Abend die Enten freizulassen und zum Schnattern zu bringen und, sobald ihr Mann es verlassen habe, ins Haus zu treten. Am Abend macht die Frau, unter dem Vorwand, sie friere, ein gewaltiges Feuer, so daB der Mann sich auch das Hemd ausziehen muB. Da hort man drauBen die Enten schnattern, der Mann geht ohne Hemd hinaus, um nachzusehen, der Bursche tritt ins Haus, und die Frau schlieBt die Tiir zu. Der Mann findet die Tiir verschlossen, und die Frau weigert sich, ihn einzulassen, mit der Begrtindung, ihr Mann liege im Bett. In der Meinung, er habe sich verirrt, geht der Mann zu seinem Paten, dem Popen, mit der Bitte, er solle ihm sein Haus ausfindig machen helfen. Die Frau antwortet wieder, ihr Mann lage im Bett, und der Pope hatte ihr womoglich den Teufel ins Haus gebracht. Da wird der Pope den nackten Oberkorper des Mannes gewahr und nimmt erschrocken ReiBaus, schreiend, er habe den Teufel zum Hause seines Patenkindes gefuhrt.
491
                                                  DAS DRE I MON A T S Kl ND (A., Th., 1362 A)
    Ein altérer Hirte heiratet ein schwangeres Màdchen, das drei Monate nach der Hochzeit ein Kind zur Welt bringt. Ein Verwandter kl art ihn auf, daB die Frauen erst nach neun Monaten Kinder gebăren, und daB dieses Kind nicht sein eigenes sein kann. Als er seine Frau zur Rede stellt, rechnet sie ihm vor: drei Monate seit er sie geheiratet hat, drei Monate seit sie ihn geheiratet hat und drei seit sie zusam-menleben macht neun Monat'e.
                             DIE UNGLAUBIGE FRAU
   Ein Mann klagt abends seiner Frau, daB ihn vom Mahen der Riicken gewaltig schmerze, doch die Frau verspottet ihn, bagatellisiert sein Tagewerk und bietet sich an, selbst zu mahen. Der Mann nimmt sich noch einen Maher und kommt mit ihm uberein, die Frau in die Mitte zu nehmen. Er maht hinter ihr und gonnt ihr keine Pause, bis die Frau am Abend vor Anstrengung ihre Notdurft nicht mehr zuriick-halten kann.
                            DER POPE IN DER KIRCHE (A., Th.f 1825 D *)
    Ein Pfarrer predigt den Leuten in der Kirche, zu machen was er tut. Eine glxihende Kohle fallt ihm aus dem Weih-rauchfaB in die weiten Schafte seiner Stiefel. Er spurt den Brand und beginnt mit den FiiBen zu trampeln. Die Leute machen es ihm nach und beginnen miteinander zu hadern. Dann wirft der Pfarrer sich auf den Bauch und trommelt mit den Knien auf die Erde, damit die Kohle herausfalle. Die Leute tun desgleichen.
492
                         WIE DE R KO PF, SO DIE K AP PE
   Einem Mann, der durch Fuhrwerken reich geworden ist, rat man, seine Ochsen zu verkaufen und eine Sau für das Geld zu erstehen, weil er auf diese Weise in einigen Jahren zu einer Schweineherde gelangen werde und ohne Arbeit Geld verdienen konne. Der Mann folgt diesem Rat, aber nach etlichen Jahren gehen aile Schweine an einer Seuche ein. Aus den abgezogenen Fellen macht er sich eine Kappe, und denen, die über diese staunen, erklârt er: Wie der Kopf, so die Kappe.
                      DIE STIEFEL FÜR DIE BUNDSCHÜHE
   Ein Mann, der durch Lastenfahren reich geworden ist, schafft sich für seine guten, allein den Weg haltenden Ochsen ein Paar ungewôhnte Jungochsen an. Da er nun stândig im Morast der StraBe neben den Tieren herwaten muB, tauscht er auch seine Stiefel gegen ein Paar Bundschuhe aus, die nicht dicht genug sind, so daB er ewig nasse FüBe hat. Abends, zu Hause, kann er nicht einschlafen und bejam-mert sein MiBgeschick, aber seine Frau schilt ihn, daB er bejammernswerter gewesen sei, als er die Ochsen für die Jungochsen und die Stiefel für die Bundschuhe gegeben habe.
                          MIT DER GROSSEN BRAUT
                                 (A., Th., 1295 A *)
   Ein armer Bràutigam kehrt mit seiner Braut von der Trauung heim. Da die Braut groB und die Tür klein ist, beraten die Gàste, wie die Braut am besten zur Tür hinein-gebracht werden konne, ob es besser sei, sie oben oder unten zu kürzen. Einer erbietet sich, die Braut um den Preis eines Liters Schnaps hineinzubefordern. Er gibt ihr einen Faust-schlag in den Nacken, daB sie in der Mitte des Zimmers landet, unter dem Beifallsgejohle aller Hochzeitsgàste.
493
                        DAS KIND UND DAS HONIGGLAS (A., Th., 1294 *)
   Ein Kind steckt seinen Kopf in ein Honigglas, um die Honigreste vom Boden desselben abzulecken, kann aber den Kopf nicht mehr herausziehen. Niemand weili, was da zu machen ist, und einige vertreten die Ansicht, daB man ihm den Kopf abschneiden mtisse. Der Gescheiteste unter ihnen (er hat das Dorf dreimal umkreist) zerschlàgt das Glas mit dem Hammer.
                     WIE DER MOND AUS DEM BRUNNEN HERAUSGEHOLT WURDE
                                 (A., Th., 1335 A)
   Zwei Jungen sehen nachts den Mond im Spiegel des Brunnenwassers und holen ihn mit einem Eimer heraus. Ihre Mutter kauft vor Freuden einen Krug Schnaps und bewirtet allé Vorbeigehenden, die diese Heldentat loben. Nur einer (ein Blodian) behauptet, das ware keine Heldentat und trinkt mit den Worten: Gib, Herr, den Narren auch Verstand.
                        MENSCHLICHE EINFALT (A., Th., 1229 *, 1244, 1245, 1384, 1386, 1838)
   Es leben nur zwei Pfarrer auf der Erde. Sie begegnen sich, und der eine behauptet, es wiirde ihm gut gehen, wenn er allein auf der Welt ware.
   Ein Mann befiehlt seiner Frau, ihm Kraut mit Speck zu machen. Sie legt die Speckstiicke auf die Krautkopfe im Garten, wo die Hunde sie wegfressen. Gallig zieht der Mann in die Fremde.
   In einem Dorf sieht er Leute, die versuchen, Niisse mit der Gabel auf den Aufboden zu werfen. Er lehrt sie, die Niisse in einer Schaube hinaufzubefordern. Weitergehend
494
sieht er Leute, die sich abmiihen, das Licht in Sacken, Hiiten usw. in ein fensterloses Haus hineinzuschaffen. Der Mann macht ihnen Fenster in die Wande. Er kommt zu Bauleuten, die je 12 Ochsen an die Enden eines Balkens anspannen, um ihn zu dehnen, und die zu langen Balken an beiden Enden mit Holzschlegeln bearbeiten, um sie zu kiirzen. Der Mann zeigt ihnen, wie man die Sage dazu benutzt, und kehrt zu seiner Frau zuriick.
    Ein 18jahriger ungetaufter Bursche hat nie die Kirche besucht. Als sein Vater ihn zur Taufe ruft, nimmt er einen Kniittel und geht in die Kirche. Sowie der Pfarrer das Weih-rauchfaG gegen ihn schwingt und die Leute auf die Knie fallen, streckt er ihn mit dem Kniittel nieder.
    Nachdem der Pfarrer sich erholt hat, schickt er eines Samstagabends den Glockner, das Lautebrett zu schlagen. Eine Sau schleicht sich unbemerkt durch die offene Tiir in die Kirche, und der Glockner schlieBt sie ein. Am Sonntag hort er sie in der Kirche grunzen und lauft erschrocken zum Pfarrer. Dieser kommt, sperrt die Tlir auf, die Sau prescht hinaus, zwischen seinen FiiBen durch, schleppt ihn auf dem Riicken mit, und wirft ihn gegen einen Zaun.
                                 DIE DUMME FRAU (A., Th., 1384, 1530, 1540)
              (Zwei Varianten, von derselben Person im Abstand von sechs Jahren erz&hlt. Die zweite ist reicher an Einzelheiten, und die einzelnen Episoden sind erweitert.)
    Ein Muller schickt seine Frau auf den Jahrmarkt mit einer Fuhre Mais. Die Frau uberlaGt die ganze Ladung einem Unbekannten, der ihr verspricht, in einer Woche zu zahlen, und auch ihre Schaube mitnimmt, damit sie ihn erkennen konne, wenn sie um das Geld kame. Der Muller verpriigelt sie und jagt sie nach einer Woche auf die Suche nach dem Unbekannten, doch kehrt sie unverrichteter Dinge heim.
495
Der Mann zieht in die Welt, um zu sehen, ob er eine noch diimmere Frau findet.
    Er iibernachtet bei einer Witwe, sagt ihr, er kăme aus dem Jenseits und trăgt sich ihr an, ihrem verstorbenen Mann einen Anzug und das Geld von einem Paar Ochsen zu brin-gen. Der Sohn der Frau kehrt gleich nachdem der Muller verschwunden ist vom Pfliigen heim und reitet ihm nach. Bevor er ihn bei einem Brunnen einholt, wirft der Bauer den Packen weg und tut, als miisse er die Trauerweide stiitzen. Dem Jungen antwortet er auf dessen Frage nach dem Dieb, er wiirde ihm diesen bringen, wenn er ihm das Pferd gebe und die Trauerweide stiitze, daG sie nicht in den Brunnen falie. Der Muller nimmt das Pferd und kehrt mit alien Sachen heim. (In der zweiten Variante stiitzt der Junge die Weide einige Tage lang, bis einige Leute ihm zu ver-stehen geben, daG Păcală ihn genasfiihrt hat.)
                            DER DU MME BURSCHE (A., Th., 1525 D, 1691, 1696)
    Drei Waisenbuben ziehen in die Fremde. Der àlteste verdingt sich als Knecht und erhalt als Jahreslohn eine Nadel. In der Meinung, daG sie einen auGerordentlichen Wert habe, steckt er sie bei einer Rast auf dem Heimweg in ein Fuder Heu, um sie nicht im Wirtshaus zu verlieren. Dann kehrt er das Heu um und um, findet sie aber nicht. Die Mutter belehrt ihn, daG er sie auf den Hut hàtte stecken müssen. Er verdingt sich von neuem als Knecht und erhalt einen eisernen Pflug als Lohn, den er sich auf den Hut steckt. Seine Mutter sagt, er hàtte eine Schnur dran binden und ihn nachziehen müssen. Wieder verdingt er sich und erhalt diesmal eine Jungkuh, die er an einer Schnur nachschleift, daG sie geschunden zu Hause ankommt. Die Mutter macht ihn darauf aufmerksam, daG mail Kühe von hinten mit dem Stock treibt. Nach seinem vierten Dienstjahr erhalt er die
496
Tochter des Dienstherrn zum Lohn und bringt sie am Strick und mit dem Stock nach Hause, bis an die Krippe im Stall.
    Nach einem Jahr ziehen die Neuvermahlten zu den Schwiegereltern auf Besuch. Sie kommen an einen Teich, und der Dumme legt statt Steinen Krapfen aus, um trockenen FuGes himiberzugelangen. Ein Hund bellt ihn an, und er wirft ihm die gebratene Henne hin. Als die Frau bei einer Rast etwas essen will, erfahrt sie die Bescherung, und beide miissen sich mit trockenem Brot begniigen. Die Frau scharft ihm ein, bei seinen Schwiegereltern vom Essen abzulasseri, wenn sie ihn auf den FuG tritt. Wahrend des Essens legt sich ihm der Hund auf den FuG, und er hort auf zu essen. Nachts erwacht er vor Hunger, und seine Frau schickt ihn, die Topfe mit den Krautwickeln zu suchen. Er gerat aber an die Katze mit ihren Jungen und schlingt alle hin-unter. Dann erwacht er vor Durst. Die Frau schickt ihn zum FaG auf dem Vorflur. Dabei fallt ihm das Sieb in die Hande, und er versucht, das Wasser darin aufzufangen, bis das ganze FaG ausgeronnen ist. Die Frau schickt ihn, zwei Sacke Asche iiber die durchtrankte Stelle zu streuen. Der Dumme schuttet statt ihrer zwei Sacke voll WeiGmehl daruber aus. Sobald die Frau hiervon erfahrt, laGt sie ihm keine Ruhe mehr, bis sie nicht wahrend der Nacht nach Hause aufbrechen.
    Er erinnert sich, daG er mit seinen Brtidern zusammen-treffen soli und erwartet sie bei einer Brticke. Der Mittlere kommt zuerst; er hat Tischler gelernt. Dann kommt der Kleinste; der hat das Stehlen gelernt. Sie haben Hunger und sehen einen Hirten mit einem Schafbock. Der kleinste der Bruder lauft dem Hirten voraus und laGt zuerst eine Messerscheide fallen, dann das dazugehorige Messer. Der Hirte sieht die Scheide, laGt sie aber liegen, doch als er das Messer findet, tut es ihm leid. Er laGt Messer und Schafbock sein und eilt zuruck, um die Scheide zu holen. Der Dieb nimmt Schafbock und Messer und kehrt zu seinen Brtidern zuruck, mit denen er sich an dem Mahle gutlich tut.
497
                             EIN MANN UND SEIN WEIB (A., Th., 1653 A, 1691)
    Ein dummer aber reicher Bursche heiratet ein schemes aber armes Madchen. Auf dem Weg zu ihren Eltern rat sie
ihm,  nicht allzu rasch zu essen und aufzuhoren, wenn sie
ihn,  auf den FuB tritt. Wahrend des Essens setzt sich die Katze auf seinen FuB, und er hort auf zu essen, da er glaubt, seine Frau habe ihm das Zeichen gegeben. Nachts weckt ihn der Hunger auf, und die Frau schickt ihn zum Ofen, die Knodel zu suchen. Er findet die Katzchen und ver-schlingt sie. Der Durst beginnt ihn zu qualen, und die Frau schickt ihn auf den Vorflur zum holzernen Wassereimer, er aber reiBt den Hahn vom SauerapfelfaBchen aus. Wie seine Frau dies erfahrt, drangt sie zur Flucht noch bevor die Alten erwachen, und er nimmt das Gassentiirchen auf dem Riicken mit. Sie gelangen in einen Wald zu einem groBen Feyer und steigen auf die danebenstehende Tanne. Es kommen Rauber, die ein Kalb braten. Der Mann schlagt sein Wasser liber sie ab, und sie meinen, es falle Tau auf sie nieder. Nachher verrichtet er seine Notdurft, und die Rauber glauben, das Harz schmelze. SchlieBlich und endlich entfallt ihm die Tlir, und die Rauber fliehen vor Schreck. Er steigt herunter und iBt das ganze Fleisch auf.
                                DAS FAULE WEIB (A., Th., 1405; siehe 1370 B)
    Ein faules Weib arbeitet nicht und will auch nicht zeigen, was es gearbeitet hat. Der Mann bittet einen Nachbarn, sich als Gendarm zu verkleiden und das Weib zu schlagen. Die Frau iiberredet er, in den Sack zu kriechen, um einer Inspektion zu entgehen. Der falsche Gendarm holt sie aus dem Sack hervor und verbleut sie.
    Kaum hat sie im Friihjahr eine Spindel voll gesponnen, verlangt sie schon von ihrem Mann, daB er dariiber wacht,
498
daB keine Krăhe iiber ihr Haus fliege, damit nicht etwa das Gesponnene sich in Werg verwandle. Sobald eine Krăhe iiber das Haus fliegt, holt sie das ungesponnene Werg hervor und klagt iiber die Riickverwandluhg des Garns.
    Da sie zu Ostern nichts anzuziehen haben, wickelt sie ihren Mann mit dem gesponnenen Faden ein, kriecht selbst in ein FaB mit nur einem Boden und geht mit ihm zur Kirche. Auf dem Weg bietet ihr ihre Traupatin ein Hemd an, aber die Faule schlăgt es aus, als sie erfăhrt, daB es kein gebliimtes ist.
                           DAS LAGEL MIT WASSER
    Ein alterer Bursche heiratet ein reiches aber faules und hoffartiges Madchen, das spat aufsteht und langsam kocht. Der Bursche uberzeugt sie, daB dieser Fehler ihn nicht store, denn auch er sei mit einem Fehler behaftet: er werde toll, wenn er auf leeren Magen Wasser trinken miisse. Nach der Hochzeit geht er aufs Feld hacken, und sie bringt ihm erst am Nachmittag das Mittagessen. Er stiirzt sich auf das TrinkwassergefaB, trinkt, stellt sich toll, schlagt sie und bittet sie um Verzeihung. Am nachsten Tag steht die Frau zu nachtschlafener Zeit auf, kommt beizeiten hinaus und laBt ihn kein Wasser vor dem Essen trinken. Sie wird eine fleiBige Hausfrau.
                          DIE VERZAUBERTE HAUT (Siehe A.} Th., 1370)
    Ein elternloser Bursche heiratet ein schones aber faules Madchen. Auf ihre Frage, ob er eine Dienstmagd habe, antwortet der Bursche, er besaBe eine verzauberte Haut, die alle Befehle ausfuhre.
    Nach der Hochzeit kommt sie aus dem Bett nicht einmal heraus. Der Mann schărft der Haut ein aufzuraumen, bis er
499
aus der Arbeit zuriickkehrt. Am Abend hangt er der Frau das Fell auf den Rucken und walkt es tiichtig durch. Die Frau macht von da an alles, ohne auf das Wunder des Fells zu warten.
                         VASILE ÇORAS LEIDENSCHAFT (A., Th., 1355 C)
   Der Erzàhler arbeitet als Bursche mit seinem Vater im Walde beim Holzklaftern. Der Vater schickt ihn ins Dorf um den Lohn. Die Nacht überrascht ihn, und er kriecht in den Sohlot einer Mühle. Der Müller kommt mit seiner Geliebten, er bückt sich, um sie besser zu sehen, fallt herunter und erschreckt die beiden. Er làuft weg und kriecht auf einen unvollendeten Heuschober. Daneben lâlît sich ein Pàrchen nieder, dem er, unaufgefordert, antwortet, er würde das uneheliche Kind nicht erhalten. Das Pàrchen làuft vor Schrecken davon, und der Erzàhler geht nach Hause.
                               BEIM PFLÜGEN (A., Th., 1877 *)
   Ein Junge fahrt mit seinem Vater zum Pfltigen. Weil er die Ochsen nicht gut treibt, bekommt er Schlàge und flieht in ein Nachbardorf, wo er sich bei einer Frau als Knecht verdingt. Er verschüttet den Milchzuber und flieht in ein anderes Dorf. Die Nacht verbringt er in einem hohlen Baum, den zwei am nâchsten Morgen abzuhauen kommen. Er steckt den Kopf heraus, und die beiden nehmen ReiBaus, als hàtten sie den Leibhaftigen gesehen. Der Junge kommt in ein anderes Dorf, und sein Herr làBt ihn die Schafe hiiten. Da ihm kalt ist, zündet er das Farnkraut an und versengt allé Schafe. Er làuft nach Hause, wo er gut aufgenommen wird.
500
                                                                          Sagen und Legenden (und Schwănklegenden)
                        ME N S CH U ND TEUFEL (Siehe A., Th., 1036)
    Der Teufel verbiindet sich mit einem Menschen, um Schweine zu stehlen, unter der Bedingung, daB die mit geringeltem Schwanz dem Menschen gehoren. Der Teufel wird angefiihrt, weil nur ein Schwein mit abgerissenem Schwanzchen ihm zufallt. Seither sucht der Teufel die Menschen zu verleiten.
                           DIE GESCHICHTE BENEŞS
   Beneş ist sehr arm und hiitet die Ochsen auf dem Gebirge. Er sehnt sich danach, ein geruhsames Leben zu fiihren, und der Teufel verspricht ihm, allé seine Gelüste zu stillen, wenn er ihm die Seele gibt. Beneş verkauft sich samt seiner Frau dem Teufel für zweihundert Jahre Leben in Wohlstand und zeichnet den Vertrag auf einem Ziegelstein mit seinem Fingerabdruck.
   Da verwandelt sich seine Hiitte in ein Schlofi mit allen Gütern der Erde. Pferde mit goldenen Hufeisen ziehen ihn in einer Kutsche wohin er will. Er schwelgt zweihundert Jahre in allen Genüssen, dann verschwindet das SchloB spurlos.
   Eines Tages sehen einige Hirten, wie Beneş und seine Frau tief im Berg auf dem Boden eines Spalts hacken, wăhrend der Teufel sie mit der Knute schlăgt. Beneş ruft den Hirtem zu, keiner solie es ihm nachmachen.
503
                        ZWEI BETRUNKENE BURSCHEN (Siehe A., Th., 470)
    Nachdem sie sich im Wirtshaus vollgetrunken haben, entschlieBen zwei Burschen sich, in die Spinnstube zu gehen. Bei der Uberquerung des Friedhofs stolpert einer von ihnen liber ein Kreuz und tragt eine geschundene Nase day on. Vor Arger ladt er den Toten fur den nachsten Tag zum Abendessen ein und flucht ihm, daB er aus dem Grab geworfen werden solle, wenn er nicht kame.
    Am nachsten Tag stellt sich ein wie die Toten gekleideter Mann im Hause des Burschen ein und nimmt an dem Mahl teil. Beim Weggehen nimmt er den Burschen mit, und sie finden sich in einem Garten mit Obstbaumen wieder. Der Tote erlaubt ihm, nach Belieben Birnen zu essen und Wasser zu trinken, dann verschwindet er. Der Bursche iBt und schlaft und wird dann von dem Toten aufgeweckt, der ihm mitteilt, daB er hundert Jahre geschlafen habe. Der Bursche will noch essen und schlaft noch zweimal hundert Jahre. Da er nicht glauben will, daB er dreihundert Jahre geschlafen hat, bringt ihn der Tote auf die Erde zuriick, damit er sich davon iiberzeuge, aber unter der Bedingung, daB er nur dem erzahlen wird, was er gesehen hat, der sich verpflichtet, ihn zu begraben. In sein Dorf zurlickgekehrt stellt er fest, daB die Leute eine andere Sprache sprechen. Der Pfarrer kann ihn in seinen alten Registern kaum noch finden, und da er sich verpflichtet, den Burschen zu begraben, beginnt dieser ihm seine Geschichte zu erzahlen. Und wahrend er erzahlt, altert er zuse-hends immer rascher und stirbt am Ende vor zu hohem Alter.
                ALS DIE STRASSE UBER DEALUL NEAMŢULUI (DEN „BERG DES DEUTSCHEN“) GEBAUT WURDE
    Wăhrend die StraBe liber Dealul Neamţului (zwischen Rodna Veche und Măgura Ilvii — Nordsiebenbiirgen) gebaut wurde, sahen die zur Arbeit angetretenen Leute plotzlich
504
wie ein Bursche aus Rodna Veche in die Lüfte gerissen wurde und verschwand. Feen entfiihren ihn zu ihrem Haus in einem Felsen. Dort find et er einen Alten vor, der auf dieselbe Weise geraubt wurde und ihn lehrt, stumm zu bleiben und drei Tage nichts zu essen. Nach dieser Zeit kommen die Feen, schôn angfetan, und locken ihn zu essen, aber der Bursche schweigt und iBt nicht. Da verwandeln sie den Alten in einen achtzehnjăhrigen Burschen, ziehen ihm schône Kleider an und tanzen mit ihm, bis sie ermiiden. In der Meinung, der Bursche sei stumm, bringen die Feen ihn zuriick. Er hat ailes erzahlt, was er gesehen hat, und ist am năchsten Tag vor Grauen gestorben.
                               DER F UH RM ANN
    Zur Zeit der groBen Dürre im Jahre 1908, machen sich zwôlf Manner auf, um Heu einzukaufen. Einer von ihnen raucht Pfeife und tritt in ein Haus, um Feuer zu verlangen. Nachdem er sich die Pfeife anzündet, vergiBt er ailes und beginnt in der Wirtschaft der Hausherrin zu arbeiten. Er bleibt 10—15 Jahre da. Die Frau erkrankt unheilbar und verlangt von dem Fuhrmann, der unterdessen ihr Mann geworden ist, er solie ihr zu Hăupten auf das Grab ein Kannchen mit Gemüse stellen. Auf dem Weg zum Friedhof fălit ihm ein, daB er das Kannchen vergessen hat, er kehrt um und findet es, beeilt sich, auf den Friedhof zu gelangen, fălit und zerbricht es. Da erinnert er sich an die Ochsenwagen und vergiBt das Haus, wo er mit der Toten gelebt hat. Er fragt nach den elf Fuhrleuten und gelangt nach Hause zu seiner Frau, die unterdessen drei Ochsenpaare gewechselt hat und nicht weiB, wo er geblieben ist.
                           DIE WILDSCHWEINSJAGD
    Zwanzig Jăger ziehen auf die Jagd in das ,,Hollental“ im Bihor-Gebirge (Nordsiebenbürgen). Einer von ihnen
505
belauscht ein Gesprach zwischen zwei Schwestern. Die eine rat der anderen, ihre Schafherde zu behiiten, und diese antwortet, sie werde den groBten Eber dem besten Jager geben, und der werde sterben. Der beste Jager steigt herausfordernd auf den erlegten Eber, fallt in dessen Hauer und stirbt sofort.
                    DIE GESCHICHTE MIT DER WALDMAID
   Ein Schafhirte halt sich auch eine Geliebte. Die Wald-maid kommt jede Nacht und ruft, er solle sie aufnehmen; sie kann aber der Hunde wegen nicht in die Hiitte hinein. Der Hirte verlangt von seinem Herrn einen Stiefel, den er auf den Heuschober nebenan legt. In der Nacht ruft er der Waldmaid zu, sie solle zum Schober gehen und sich beschuhen. Sie steckt beide FuBe in den Stiefelschaft und kann sie nicht mehr herausziehen. Der Hirte bindet sie und tragt sie dem Dorfpfarrer hin, damit er sie in die Kirche stecke. Die Waldmaid erschrickt, verspricht, seine Sippschaft in Ruhe zu lassen, und wird befreit.
                  DIE JUNGFRAU, DIE KALTE UND DIE HITZE (A., Th., 298*)
   Die Kalte, die Hitze und der Wind ziehen zusammen des Weges. Ein Madchen bedankt sich nur bei einem von ihnen, und die drei kehren um und dringen in sie, bis sie ihnen sagt, daB sie nur dem Wind gedankt hat. Die Hitze droht dem Madchen, es im Sommer zu verbrennen; das Madchen antwortet, es furchte sich nicht, wenn der Wind nur wehe. Die Kalte droht ihm, es im Winter totfrieren zu lassen, doch das Madchen antwortet, es habe keine Angst, wenn nur der Wind nicht wehe.
   DIE GESCHICHTE ALEXANDERS VON MAZEDONIEN
   Im Begriff in den Krieg zu ziehen, droht Alexanders Vater seiner Frau, er wiirde sie enthaupten lassen, wenn er
506
sie bei seiner Riickkehr ohne ein Kind vorfănde. Die Kaiserin macht schlieBlich einen Astronomen ausfindig, der ihr zeigt, was sie zu machen hat, um Kinder zu bekommen. Am fest-gesetzten Abend kleidet er sich in ein Bărenfell mit Adlers-fliigeln und beschlăft die Kaiserin. Kurz vor der Geburt wird derselbe Astronom als Geburtshelfer gerufen, und er halt die Geburt des Sohnes bis zur goldenen Stunde auf. Der Astronom steht dem Kind auch Pate und tauft es auf den Namen Alexander. Er ist auch der Erzieher des Kindes. Nachdem Alexander groBwăchst, wirft er den Astronomen zum Fenster hinaus und erfiillt damit d^ssen Weissagung, er werde von der Hand seines eigenen Kindes sterben. Da erfahrt Alexander, daB der Astronom sein Vater gewesen ist.
    Alexander zieht in den Krieg und erobert die ganze Welt. An den Pforten des Himmels halten ihn die Engel auf und schicken ihn zum Lebensquell, damit er unsterblich werde. Aber nur Buzephalus trinkt aus diesem Quell. Alexander begegnet einem Teufel, besteigt dessen Stânge und gelangt in die Holle. Hier trifft er seinen Schwiegervater Darius, den ein Drachen verschlungen hat. Der Teufel bringt Alexander dann zu seinem Pferd zuriick, und dieser macht sich auf den Weg zu einer verwitweten Kaiserin. Diese weist ihm, mit der Absicht, ihn zu enthaupten, zum Schlafen eine Kammer mit Pfefferzungen an, die den Men-schen in einen endlosen Schlaf versetzen.
    Wăhrend der Nacht kehrt der Sohn der Kaiserin siegreich aus dem Kriege heim. Da er hort, daB Alexander sich in der Gewalt seiner Mutter befindet, dringt er in sie, ihn nicht zu toten, sondern, im Gegenteil, zu ehren, weil Alexander ihm zu seinem Sieg verholfen hat. Alexanders Soldaten haben sich alle mit Frauen aus diesem Land verlobt, und die Kaiserin trumpft Alexander damit auf, daB er allein in sein Land zuriickkehren miisse. Alexander ruft alle seine Soldaten zum Appell und halt ihnen eine Rede iiber ihre Pflichten an Mazedonien. Die Soldaten lassen ihre Braute im Stich und folgen ihm ins Yaterland.
507
    Hier verlangt der oberste Ratgeber, er solle ihm den Thron abtreten. Alexander lehnt ab, und der andere reicht ihm vergifteten Wein. Buzephalus totet den Ratgeber und zieht sich auf ein Eiland zuriick, wo er bis zum Untergang der Welt bleiben wird. Um diese Zeit wird ein von einer Jungfrau geborener Teufel ihn von dort herausholen, sich auf seinen Riicken schwingen, auf die Erde kommen und Elias enthaupten, dessen Blut den Weltenbrand hervorrufen wird.
                       DIE LEGENDE DES DORNA-LANDES 1
    Zur Zeit Stefans des GroBen siedelt sich in dieser unbe-wohnten Gegend ein Haufen Kriegsleute an, die unter dem Befehl Dorneas einen Beutezug nach Ungarn zu machen hatten. Seither heiBt der Landstrich Dorna-Land. Die Tataren uberziehen sie mit Krieg und lassen sie in Armut zuriick. Stefan der GroBe kommt zu einem Taufgelage nach Vama, dort bietet ihm Dornea 500 Lammer und 100 Kalber an, falls er ihm die UnbotmaBigkeit verzeihen sollte. Der Herrscher nimmt das Angebot an und belehnt Dornea gesetzlich mit diesem Landstrich.
    Die Nachkommen der Dorna-Leute treiben spater ihr Vieh zur Uberwinterung in die Umgegend von Jassy, wo Schatzminister Bals ihnen die Schenkungsurkunde ent-wendet und versucht, sie aus ihrem Gebiet zu vertreiben. Sie weichen nicht, und die Jassyer Bojaren schicken eine Tatarenhorde gegen sie. Die Dornaer erhalten Kunde davon, legen Yerhaue in den Waldern an 'und vernichten die Ein-dringlinge. SchlieBlich willigt der Landesherr ein, daB sie ihren Grand und Boden um 18.000 Gulden dem Schatzminister Bals abkaufen, aber der Grieche, der das Geld einsammelt, brennt damit durch. Fxirst Sturza schickt von neuem ein Heer gegen sie und zwingt sie, den Boden zu bezahlen, worauf er ihnen die Besitzerurkunde ausstellt.
   1 NSrdliche Moldau.
508
PINTEA
               (Zuerst Heiduckenhauptmann, dann Streiter gegen die Habsburger im Kurutzenheer Franz Rakoczis.)
    Der Erzahler weiB von seiner GroBmutter, die es von einer alten Frau erfuhr, welche Pintea gekannt hat, dafi dieser Schweinehirt in Dealu Mare neben den Dorfern Racsa und Orasu Nou gewesen ist. Eine Alte, deren Sau er ebenfalls hiitete, verzauberte ihn, daB er nur durch einen SchuB mit Friihjahrsweizen unter den linken Arm getotet werden konnte. Er hilft mit seinen 40 Getreuen dem Kaiser. Der verlangt, ihn zu sehen und wiinscht, daB Pintea ihn mit einer Kanne Wasser bediene. Pintea nimmt einen Miihlstein in die Hand, stellt die Wasserkanne darauf und prasentiert sie dem Kaiser. Er erhalt als Lohn die Gebirge ringsum. Den Bojaren von Baia Mare paBt es nicht. Sie spiiren Pintea so lange nach, bis sie von seiner Geliebten erfahren, wie er umgebracht werden kann. Da lauern sie ihm an der Briicke vor der Stadt auf. Die Wachter beginnen seiner zu spotten, Pintea hebt in einer Geste des Erstaunens den linken Arm und einer, der unter der Briicke aufgestellt war, schieBt ihn tot.
    Pinteas Schatze werden in einer 30 Meter tiefen Hohle aufbewahrt. Eine alte Frau hat sie betreten und einen die Pfeife rauchenden Greis vorgefunden. Sie hat eine Schiirze voll Geld genommen, und der Alte hat ihr geraten, es gut anzuwenden. Da sie aber nicht gewuBt hat wie, hat an einem Dienstagabend ein Bock sie gestellt und ihr das Geld zuriickverlangt, oder die drei am Palmsonntag geborenen Kinder. Fur den letzten Fall hat er ihr auch noch drei Fasser* Geld versprochen. Da die drei Kinder aber ihre Enkel waren, hat sie abgelehnt und das Geld zuriickgeben miissen. Der Alte aus der Hohle hat ihr gesagt, sie hatte die Halfte des Geldes den Armen geben miissen.
    Den Eingang der Hohle verschlieBt eine eiserne Tiir, zwei weitere Eisentiiren sperren ihr Inneres ab. Der Erzahler
509
ist mit zwei Leuten durch die erste Tür hinein und 30—40 Meter im Stollen vorgedrungen. Da sie aber kein Licht gehabt haben und der Stollen verschüttet war, haben sie nicht weiter eindringen konnen.
                       DIE LEGENDE DES DORFES ME RI A 1
    Sieben Rauber fliehen mit ihrer Beute vor den Hàschern und finden Unterschlupf in der Hohle von PisGu neben dem Dorfe Meria. Der Eingang zu dieser Hohle ist nur über eine alte Eiche erreichbar, in die sie Treppen gekerbt und Nagel eingeschlagen haben. Um einer neuen Verfolgung zu ent-gehen, legen sie vor den Eingang eine Schlange aus Wachs, um Eindringlinge abzuschrecken, vermauern die Offnung und fâllen die Eiche. Sie kommen aile in dem folgenden Kampf um, ohne zu ihren Schatzen zurückkehren zu konnen. Ein einziger kommt davon, aber der ist blind. Er hat auf Mârkten erzâhlt, wo sie ihre Schàtze versteckt haben. Die hat nie-mand gehoben.
   1 Liegt im Landkreis Hat-eg (Südwestsiebenbürgen).
                             Erzăhlungen
                            WAS MIR PASSIERT 1ST
   Der Erzàhler gibt die Leiden seiner verwaisten Kindheit (als Knecht, Steinklopfer und Kumpel in einem Eisenerzberg-werk) und Episoden aus dem ersten Weltkrieg wieder.
                  ERZÀHLUNG AUS DEM ERSTEN WELTKRIEG
   Der Erzàhler berichtet, wie er verwundet wurde, was ihm in Lazaretien widerfahren ist und wie er als Blinder nach H ause zurückkehrte.
                        F RON TERZAHL UNGEN
    Der Erzàhler zeigt, wie er verwundet, in ein Spital ge-bracht und dann wieder, anstelle eines anderen, an die Front geschickt wurde, weil er kein Geld hatte, einen Feldwebel zu bestechen.
                      ERZÀHLUNG AUS DER KRIEGSZEIT
   1914 in den Krieg gezogen, kommt der Erzàhler verwundet auf Urlaub und überrascht seine Frau mit einem Gendar-men.
513
                                      DE R BÀR
    Der Erzâhler beschrcibt, wie er von einem Bâren, der sich eine Jungkuh geholt hatte, angegriffen wurde (er war damais Viehhirt in den Karpaten) und dank der Hunde unbe-schàdigt davonkam.
                             DRACHENTOTER
   Der Erzâhler gibt zum besten, wie er eine Riesenschlange mit dem Knüttel tôtete.
                          CUPRINS
»
SNOAVE (şi BASME-SNOAVE)
    Ianoş slugă la popă (două variante paralele)                7
    Poveste din lume (Păcală)                                  41
    « Popa şi Păcală »                                         48
    Păcală                                                     58
    «Păcală»                                                   79
    Românul la coasă                                           88
    « Ţiganu şi judicatoru »                                   90
    «Ţiganul cu caii popii»                                    93
    Moţii şi popa                                              95
    «Ţiganu şi barda»                                          96
    Nevasta şi popa                                            98
    Trei popi la o nevastă                                    104
    «Povestea cu popa şi cu diacu »                           106
    « Femia şi ham an tu »                                    109
    «Cu ciurdariu»                                            113
    Cu, ghicitoarea                                           117
    Păcală (femeia iubeaţă) — « Spumă de mare»                125
    Soţul orbit                                               133
    « Toderel şî Veronica »                                   137
    « Cu-un uom sărac»                                        142
    «O nevastă cu un fecior»                                  146
    « Copilu la trei luni »                                   152
    Femeia necredulă                                          154
    Popa în biserică                                          156
    «Aşa cap, aşa căciulă»                                    158
517
   «Cizmile pă opinci»                                     160
   «Cu mireasa naltă»                                      163
   « Copilu şi borcanu »                                   164
   «Cum o scos luna din fîntînă»         <                 166
   Prostia omenească                     \                 168
                                           \
   Femeia proastă. — Cu femeia morarului                   173
   Feciorul prost                                          188
   « Un fe£ior cu femeia lui»                              204
   Femeia leneşă                                           209
   «Bota cu apă»                                           213
   « Pielea fermecată »                                    217
   « Patima care-am păţît-o io» (Patima lui Şora Vasile) 220 Păţania de la plug                                   224
   LEGENDE (şi SNOAVE-LEGENDE )
   Dracu şi uomu                                           231
   Povestea lui Beneş                                      232
   Doi feciori beţi                                        235
   «Cînd s-o făcut drumu pe Dealu Neamţului»               241
   Cărăuşul                                                244
   Yînătoarea de mistreţi                                  246
   « Cu Fata Pădurii »                                     248
   « Fata mare, geru şi căldura »                          251
   « Povestea lui Alecsandăr Madedon »                     253
   Legenda Domelor                                         261
   Cu Pintea                                               268
   Legenda satului Meria                                   274
   POVESTIRI
   « Paţîma mea »                                          279
   Povestire din primul război mondial                     295
   Povestire despre front                                  301
   Povestire din timpul războiului                         309
   «Ursul»                                                 311
   Păţania cu balaurul                                     314
518
    ANEXE
    Note muzicale                                                 321
    Glosar                                                        323
    Lista alfabetică a povestitorilor                             333
    Indice de localităţi şi repertoriu                            361
    Inhaltsangabe der Mărchen (Rezumatele basmelor)               369