REDICE UTE PE LA PRAZNICE MARÎ ANTIMIVIRENUL MITEOrOLITUL UNGROVLACHLEiŢŢT^^ 1709—1716. o» fv; - ji , - Publicate du{.ă manuscrisul dela 1781 :■$*%.& ct; cheltuiala. Ministeriului Cultelor şi al Instrucţiunei publice DE. Trof. CT.. Ş3IANU . ' ; / cBiMiohcaud SlcdbmvicA- eJiomâna. " _ CU NOTIŢE BIOGRAFICE DESPRE . ' . . . Mitropolitul Uiigrovlacliieî Antim Ivirenul ' DE . : V; JP. ■■■■Si S. Episcopul Mclchisedec: BUCURESCÎ. TIPO-LITOGRAJFIA „CĂRŢILOR BISERICESC!" ^ ' -84, Principatcle-unitc, 34. I88e_ REÎNREfllSTRÂ? PREFAŢA. Predicele sau Didahiile Mitropolitului Antim Ivirenul e-rati cu totul necunoscute pănă acuma. P. S. S.' Episcopul: Melchisedec a găsit manuscrisul^ după care ele se publică aci, lă anul 1871 în biblioteca răposatului Episcop de Buzău Dionisie. care adunase o frumdsă co-lecţiune de cărţi vechi românestâişi vr’ o ' 40 de manuscrise. P. 3. S. Episcopul MelcHsedec ăpresşntat Academiei^ în şedinţa de la 18 Martie 1886, volumid-,manuscris, propunând ca să se iea disposiţiunile ‘necesare spre a se tipări. Academia a. primit cu .-bucurie ticestă comunicareiar D. Ministru al Cultelor şi Instrucţiunei publice D. Sturdza ă bine-voită lua în socoUla Ministeriidui seîl cheltuelile necesare la facerea ediţiuuii şi a bine-vpit a însărcina ' pe sub-scrisul cu îngriji-rea acestei lucrări.. ' : Intitlid Didahiilor, : aşa cum se află în manuscris şi se reproduce mai jos înaintea textului lor, aflăm forte complete inf oi moţiuni asupra lui; ni se spune că Didahiile sunt copi-. ale dup t VIO alt manuscris la 27 Iulie 1781 de archimandri-hd. Grigorie Delenul. Gopiatorul, spre a-şi asigura proprietatea acestui volum, a scris grecesce între titlu şi începutul întâiei didahii următâ-rea notiţă :. „-/.al toSe ctuv .toi:; ăXkoiţ ■ Tpyflopiov âp^ifxavîpiTO'j „SeXtavou :ac^sto (carte) dimpreună cu cele-lalte (este) a .„lui Grigorie. archimandritid Deleanidil. , , '< Asupra manuscrisului mai avem de $is urmatdrele : ■ -El este un volum în 4° mic, compus din 3 foi la început (titlu şi scara) şi din 269 fotpaginaie de copist ; pe fie-care • pagină sunt 20 raiduri. Scrisorea este cirilica ordinară cur- — IV — sivă din timpul scrierii; titlurile didahiilor şi literele cu cart începe fie-care", didahie sau, fie-care noti alineat sunt aprâ-pe tâte scrise cu roşu. - In unele locuri iau făcut ştersături şi schimbări de cătră însuşi copiatorul sau de altă mână. Tote aceste schimbări, corecturi sau ştersături s'au însemnat în text şi în note sublimare. Textul s’a reprodus esact după manuscris, fără totuşi să şefie transcris riguros scrierea cirilică cu literele latine co-respundetore, căci prin acesta textul ar fi devenit prea greib de cetit preoţimet, pentru care mal cu seină s’a făcut acestă ediţiune; tot-cleauna s’ ati păstrat însă formele cuvintelor aşa, cum se află în manuscris. Punctuaţiunea lipseşte sau este fârte rea în manuscris, aşa în cât, spre a aduce textul în stare de a putea fi înţeles, am fost silit a-l pune o punctuaţiune cu totul independentă de cea din manuscris. In acest mod credem că predicele mitropolitului Antim vor putea fi cetite şi înţelese cu uşurinţă în acestă ediţiune nu numai de oamenii de litere dar şi de preoţime. , Predicele lui Antim sunt unul din cele mal preţiose monumente în literatura ndstră bisericescă, nu numai pentru . că ele sunt singurele în felul lor, căci de la nici un alt prelat românesc din trecut nu avem o lucrare de acest fel, dar şi pentru valârea lor reală, jpent.ru căldura elocinţei care adese ori minuneză, şi pentru frumuseţea, bogăţia şi câte odată chiar eleganţa limbei în care sunt scrise. ’ Eucurescî Iunie 1886. ■ âl cBiatiit. . NOTIŢE BIOGRAFICE . ■■■■■■■' - DESPRE ■ Mitropolitul Ungrovlacliiei Antim Iyirenul .V- . V 1 • DE * * Pi S. S. Episcopul Mdclnscdcc. Mitropolitul Antim Iviruiul a fost de naţiune georgian, născut în provincia C incaşului numită Iberia ’ sati greceşte Iviria, de unde els’aşi numit şi întitulat tot-deauna „Ivirenul11 6 Dupre cum ne spune Del Chiaro, agentul veneţian carele a trăit mulţi am în Bucureşti şi a fost contimporan cu Antim şi l-a cunoscut de aprope, Antim în tinereţa sa a fost că-cLut în sclavie la Turci,'dar talentele luî cele mari artistice şi/extraordinara luî inteligenţă l-au făcut iarăşî lil)er şi î-att făcut o posiţiune onorabilă în ca-; pitala imperiului Otoman. • Pe la anul 1690, domiiitoriul Constantin Brânco-v6nul, voind a perfecţiona arta tipografică în capitala sa Bucureştii, şi a înlesni tipărirea cărţilor tre-buit6re atât în limba română cât şi în cea grecescă» a cliemat pe Antim din Oonstantinopole în Ţara-Românescă, şi i-a încredinţat tipografia Mitropoliei. — VI - Antim era atunci miren şi se numia Andreii!-; dar curând el primi schhna monachicescă în Mitropolia din Bucureşti şi numele de Antim. Sub conducerea luî Antim tipografia se îmbogăţi cu frumdse litere cirilice, greceştî şi arabe ; a format dintre Români tipografi aleşi, şi a început a tipări cărţî bisericeşti şi teologice, atât în limba româna cât şi în cea gre-că, cărţî al cărora numer este fc5rte însemnat; căcî, precum se ştie, restimpul de 26 anî al domnieî luîBrâri-covenul a fost o epocă , de desvoltare şi propăşire a literatureî române şi a celeî greceştî în Muntenia.' La t(5te produsele literare din acea epocă vedem însemnat numele „Antim Ivirenul", parte ca editor, parte ca traducetor şi autor. Tipografia Mitropoliei, reiormatăsi îmbunătătită de Antim, a luat titlul 1 > 1 7 de „Tipografia Dorimească“. Pe lângă ocupaţia cu tipografia, Antim din ceî dintâî anî aî petrecereî luî în Muntenia, s’a ocupat serios de studierea limbeî române, şi în curgere de 26 anî, cât a petrecut în acestă ţară, a ajuns a poseda acestă limbă în t6tă perfecţia, ca cel maî bnn cărturariu român de atuncî. Un -manuscris ce se păs-treză în mănăstirea Agapia din Moldova, care este o traducere din slavoneşte în româneşte, intitulat: „Inveţătură creştinescă.....“ de iepXMO- Nft^K) ANZrO.HMK [bh^m^az ,r,yilorpac|)&'AX,U ne dovedeşte atât prin o ortografie bizară, cât şi prin greşele de pronunţă, că-acestă operă dateză din timpul când el încă nu poseda deplin cunoscinţa limbeî române şi a scriereî eî. Pe la anul 1698, Antim fu numit Egumen al mă-năstireî Snagovuluî. El înfiinţa acolo ■ tipografia sa, în carea a,tipărit mai multe cărţi şi româneşti, şi. greceşti. Dar tot-o-dată el era: şi; Director al Tipografiei Domneşti' de la Mitropolie.- ’ ;' ' . - Egumenatul luî la Snagov a, ţinut' pană în anul 3 705. . '. \ vV' In acest an, în luna luî Martie, Ilarion Episcopul ; Râmnicului.fiind învinovăţit în maî multe abateri, de la caninele si rânduelele bisericestî,- domnul O. Brân-; covenul a, ordonat Mitropolitului Teodosie a convoca un Sinod dintre Archiereiî aflători în Bucureşti, care să judece pe EpiscopulTlarion. Sinodul a fost preşedat de Dos^teiu Patriarchul de Ierusalim, carele se întâmplase atunci în ţeră. Ilarion fu judecat şi condemnat la destituire din E-piscopat. . 'V Remâind vacantă Episcopia de Râmnic, alegerea obştescă a căcj.ut asupra Egumenului de Snagov Antim Ivirenul. ' : " ■ El, devenind Episcop la Râmnic, în anul 1705»; şi îndată după destituirea lui Ilarion, a înfiinţat cel' întâii! tipografia de la Episcopia Râmnicului, carea . apoi cu intervale, a fiinţat pană în dilele ndstre, restabilită-de. cuviosul- episcop' Calinic. Antim a tipărit şi aici maî multe cărţî' şi româneşti şi gre-ceştî. . ' Antim cunoscea maîmulte limbi, anume ; limba luî natală cea georgiană, cea grecescă, cea turcă şi arabă* cea Tomâiiescă şi cea slavona, precum se pdte conchide din cea dintâiu. traducere a luî ro- mâna, de care am amintit maî sus, şi carea este tradusă de pe o carte originală slavonă, produsă in Rusia apusană, dupre t6tă aparenţa. Hei Chiaro, vor~ i bind de talentele artistice .ale luî Antim, ne spune i că: „era dotat cu talente aşa de rarî, că scia să imi-I „teze într’un mod admirabil ori ce feliu de manufactură, maî cu semă în genul săpăturilor, desemnu-„rilor şi brodăriilor. Aduse tipografia în cea maî „bună stare." .. In anul 1709, murind Mitropolitul Teodosie, în loculluîlascaunulMitropolieî Ungrovlachielfu rădicat Episcopul Râmnicului Antim Ivirenul. Cu suirea sa Ja acestă înaltă demnitate bisericescă, zelul luî se îndoi atât în privinţa ^progresului literar cât şi în privinţa administraţiuneî clerului’ şi a molarisăreî poporuluî, precum şi în afacerile politice, la care e-ra chemat a lua parte de domnitor şi de patrioţî. El predica la tdte serbătorile în biserica Mitropo-; lieî, înveţând pre toţî cu mult talent şi zel credinţa şi ' morala creştină. Dovadă la acesta sunt „Didachiele,, ; sau predicile, remase în scris de la dînsul, şi care astădî, prin acestă primă ediţie, se pun la disposiţia publiculuî cetitor, ca un monument neperitor -al-mareluî Archipăstor românesc. El scria către cler epistole circularie, înveţând pre preoţî cum maî bine să-şî facă datoriile lor preoţeşti, ferindu-î de superstiţii şi viţiî, care înjosesc demnitatea preoţescă şi îndemnându-î a se înveţa pre sine şi pre alţiî cu cuvîntul şi cu fapta. A continuat cu tipărirea cărţilor. Del Chiaro ne spune, că Mitropolitul Antim, pe1 lângă literele ciri- lice şi greceştî, a adaosjŞj: literele arabice, cu care a tipăritîu limba creştini fe] Sirieni şi Palestinenî Li-turgiariul Bisericei ort >1( xe,- pentru ca -şi aceî ere-ştinî;să p<5tă asculta în Jr ba lor serviciul divin. In- tr’o carte grecescă „P în Bucureşti în anul 1 i§@plia dogmatica, “ tipărită ), autorul numeşte pe Mi- , tropolitul Antim : „prdS=feruditul şi de Dumnedeil „alesul". • ; . , Mitropolitul Antim, trăind în România şi lucrând pentru patria sa adoptivă şi pentru biserica eî, n’a uitat nicî patria, sa natală Iberia, ci a înfiinţat şi 1 acolo o tipografie, , şi . a tipărit, în anul 1710, Biblia j şi alte cărţi:în limba georgiană, tipărită de tipografiî I români trimişî acolo de Antim. . Un esemplar de acestă Biblic se păstreză în Mu- . seul arcbeologic. de la Tiflis, capitala Transcauca-sieî;: La „urma eî este tipărită o însemnare în limba română, cu litere- georgiane, de tipograful Mihail •Ştefan, şi următorele versuri româneşti, care arată de la cea ; dintâiti strofă că tipoprafiî erau acolo străini, şi duşî numai pe un timp, aşteptând cu nerăbdare întdreerea lor în patrie: „Precum ceî străini' doresc moşia să-şî vade, Când sînt în altă ţeră de nu pot să şade, Şi ca cer ce-s pe mare bătuţi de furtună, Şi rdgă pe DnmneCjleu de linişte bună, . ■ Aşa şi tipografiî doue cărţî sfârşiră, ' - . Laudă neîncetată dati. simultămiră". Mitropolitul Antim ura dominaţiunea -turcescă şi pre Greciî fanarioţi, atât ceî din ţerâ cât şi pre ceî din Constantinopole. El era favorabil ideei şi dorinţei multora dintre Români de a se ajunge odată, ca suzeranitatea turcescă să se pc5tă înlocui cu suzeranitatea unui stat mare vecin, creştin, fie Rusia, fie A-ustria. De aceea,în anul 1711,.când Moldovenii sau aliat cu Petru cel Mare contra Turcilor, Mitropolitul Antim a îndemnat mult pe Brâncovenul Vodă ca sase alieze si el cu Muscalii. Constantin vodă a remas neutru; dar Mitropolitul Antim, împreună cu unii din boeri, au remas în simpatiele lor către Ruşi şi pre cât aii putut au luat şi parte activă la răsboiu contra Turcilor. Duşmanii luî Antim, carii, cum am dis, erau mulţi şi în ţeră şi în Constantinopole, n’ati perdut ocasiunea dea compromite pre Antim la domnitoriul Brâncovenul, calomniindu-1. ca duşman al lui, care comploteză, atacă pre domnitor în predicele sale; că a îndatorit Mitropolia.cu clieltuele nechibzuite şi de prisos, etc. etc. Acestea s’au întâmplat pe la finele anuluî 1711. Calomniile aii fost conduse cu atâta ghibăcie, încât Brâncovenul, cu t6tă stima ce avuse către Antim, fu pornit cu urg’ie asupra luî, şi-î trimise ordin ca să dimisioneze din Mitropolie. Acestă nedreptate mişcă fdrte adânc pe Antim şi. prin doue apologii, una de la 13 Ianuarie, alta de la 8 Fcvruarie anul UI2, restornă una după alta şi arată falsitatea calomniilor aduse asupră-î de cătră neîmblândiţiî luî vrăşmaşi. Apologiile luî Antim sunt adaose la sfârşitul predicilor luî (1). Antim lasă la înţelepciunea şi indulgenţa Domnitoriuluî s6rta sa, dechiarând că, dacă ( ) Aceste douSap.-Iogiî sau scrisori de desvinovîiţire cătril Domnul ţcreî, pană acum necunoscute, se află pe foile 8—15 alo manuscrisulu între predicele l-a şi a 2-a, Le reproducem la fcfiraitul acestor „Notiţe." I. B, dimisiunea luî se -cere imperios, el este gata a o depune în. mânileiDomnitoriuhu. Brâncovenu s’a res-gâiidit şiâ lăsat pe Antim nesupărat în scaunul Mitropoliei, cât a maî domnit el, adică pănă la anul 1714, cârid i s’a întâmplat nenorocitul sfârşit luî şi familiei sale. — Sul) domnia luî Ştefan Cantacuzin, 1714 — 1716, Mitropolitul Antim a păstorit Biserica în pace, maî ales că el maî dinainte era amic cu familia Canta-cuzinescă. In acest-timp mitropolitul Antim a isprăvit, mănăstirea, carpănă astădî pdrtă numele seu. Del Chiaro ne spune despre acestă mănăstire ast-feliu: „ Antim făcu în Bucurcştîşase edificii din fun-. „ dament, o măreţă mănăstire cu o prea frumoă Bise-„ rică în onorea tuturor sfinţilor, dotându-o cu preţiose ^ornamente sacre pentru funcţiunile pontificale, pre „care pentru nenorocirea sa, nule putu întrebuinţa „spre consacraţiunea noueî Biserici, în care spera a „fi îmmormîntat. In anul . 1715, Iulie 20, mitropolitul Antim prin-, tr’un act .testamentar doteză mănăstirea* sa cu a-vere şi face disposiţiunile trebuitdre pentru prospe-r rarea eî şi păstrarea memoriei ctitorului, şi arată bi-ne-facerile publice ^cărora ea este .destinată de dîn-sul. Şi aicî se, vede sufieţul-cel- mare al mitropolitului Antim, de aceea noi reproducem aicî îutreg acest : testament seu aşezemînt, - orî, • precum îl numeşte el, „Hrisov Arcliieresc, “ după cum a fost publicat în ;„Revista Archivelor statuluî Român. “ ■ ■ . „Antim cu’mila luî Dumnedeii Arcliiepiscop şiMi-*;„tropolit a tdtă Ţeraromânescăşi Exarli plaiurilor. “ — XII - „Ceî ce iau darul vredniciei archiereştî de prin „totă lumea şi se aşeză purtători de grijă la biserica cea sfântă aluî Dumnezeii, au datorie maî cu „ deadinsul a păstori turma lor cea pravoslavnică ce li ,„s’au încredinţat de la Ghristos, j3u cuvinte iolosi-„tore de suflet şi cu învăţătura cea evanghelicescă, „şi cu ochiuprivighealnic săpăzeşcă-oilejsele cuvîn-i. „tătdre de lupii ceî grei, carii nu cruţeză turmei „şi de păşunele cele stricăciose sufletului^ carele „zăticnesc mântuirea lor. Acestă învăţătură dă fe-i „ricitulPavel Milesianilor, dicend: „Luaţi aminte de „sine-ve şi de tdtă turmă pre care pe voî v’au pus „Duliul Sfânt Episcopî a păstori biserica luî Dum-„nedeu, care aii câştigat-o prin sângele luî. '„După acesta ati altă datorie următdre aceştia, „întocmai trebuinciosă, adică a purta grijă pentru „zidirea, înălţarea şi adaosul Sfintelor lăcaşuri şi „ dumnezeeştelor case. Că de ar lipsi sfintele biserici, „unde s’ar aduna norodul ca să asculte duhovni-„ ceştile şi evangheliceştile cuvinte şi cântări, sau un-„de s’ar săvârsi sfintele si înaltele luî Dumnedeii „Taine? Maî ales încă şi prorocui David ne porunceşte, în biserici bine să cuventăm pre Dumnedeii „şi să iubim poddba caseî luî. Drept aceia şi smere- . „nia ndstră, de vreme ce din mila luî Dumnezeu ne: „am înălţat la trepta cea înaltă a archierieî şi am ~\„ primit grija a păstori oile cele cuvîntătdre, ştiind „ aceste doue datorii ce sunt asupra nostră, n’am lip— >, sit până ,acum._dupa/putinţa ndstră a înveţa turmă „cea cuvmtătore cele, de folos şi mântuitdre şi cu ... „laptele cel dulce al cuvântului a o hrăni. Aşijderea „şi spre ridicarea, adaosul şi poddba sfintelor lăca-„şurî, multă pohtă şi râvnă dumnecleescă am avut; „care râvnă cu năstav.ul .şi cu ajutorul dătătorului „de bine Dumnezeu s’aii lucrat şi:la sâvârşire bună „aii venit. Că dintru:ostenelele mele cele multe,, din „tipăritul: cărţilor, şi din milosteniile îndurătorilor „creştini, ne am învrednicit de am înăltat din-te-„melie biserică trumosăaicî în Bucureşti întru sla-■„ va şi mulţămită însuşi celui ce întru Troiţă se proslăveşte Dumnedeii. şi întru cinstea şi lauda tutu-„ror sfinţilor dimpreună, în cât să fie şi să se nu-: „mescă cinstita mănăstire a tuturor sfinţilor, cărora „o am şi închinat-o şi"pe numele lor o am zidit-o, „casăseprăznuescă întru ea cu mărire şi să se cin-„stescă necontenit cu laude şi cu cântări, ca nişte pri-„etenî- aî.luî Dumnezeu şiajutătorî şi sprijinitori tu-„ turor.pravqslavnicilor creştini. Zidit-am şi înprejurul „ eî chilii destule şi alte lăcaşuri, pentru odihna E- ' „gumenuluî, care va fi după vremî, şi acelora ce vor „vrea să alegă viaţa sihăstrescă, adaugând întru ea „şi altele multe trebuincidse, La care am închinat „multe de tdte câştiguri mutătdre şi nemutătdre „pentru îndestularea celor ce vor lăcui întru ea; a-„ dică moşiî, viî, mori, stupî şi dobitdce de tot feliul. „încă- şi biserică am înpodobit’o şi. am înfrumuse-„ţat’o cu : ajutorul luî .Dumnezeii pe din afară şi pe „din lăuntru cu multe odore de argint şi cu veştminte scumpe, cu cărţî de multe feliurî şi cu altele „ ce se obicînuesc a se înzestra zidirile cele cuviose. „ Şi, pentru ca să se chivernisescă tdte, nestrămutat „după cugetul m .ii şi după socotela cea bună şi dre- „ptă, am aşezat 32 de capete în scris, întru carele „maî pe larg rânduesc totă îndreptarea mănăstireî, „precum şe vede în condicul cel iscălit alBisericeî, „Adică să se afle d’a pururea la acea casă 14 d-„meni pentru slujba mănăstireî. „Doî preoţi mireni să slujască Monastirei, fie cafele cu plata luî. „Să se facă milostenie la-săracî în tdte Duminicile. „Să aîbă ore care milă în tdte Sâmbetele ceî ce vor fi în temniţă.' „Să se îmbrace în ziua de Joi-mare trei săraci şi „treî fete sărace. „Să se înzestreze pe an o fată săracă a doua di „de Sfântul Dimitrie. „Să se odihnescă în treî dile streinii nemernici „cu mâncare şi cu sălăşluire peste tdtă vremea. „Să se îngrdpe cu cheltuiala casei săracii ce-î scot „prin uliţe morţi, cerşind milă pentru îngroparea lor. „Să se hrănescă treî copii ce ai învăţa carte, şi „dascălul lor să-şiîea plata osten el eî din mănăstire. Să ardă treî candele necontenit în biserică peste „tdtă vremea. - . „Să prăznuescă pe an pomenirea a patru sfinţi: „a Sfântului Antim la 3 tlile a luî Septemvrie, a „cîudotvoreţuluî(")Nicolae în 6 dile a luî Dechem-„vrie, a Sfintei Muceniţe Ag'atia.la 5 dile a luî Februarie şi a Sfântului Alexie Omul luî Dumnezeii, „la 17 zile aluî Martie; şi.într’aceste ţlile să se facă „milostenie la săraci, după cum s’aii scris în condică. „Să se prăznuescă serbătdrea Tuturor Sfinţilor pe (*) FXcfto nlnî de minuni. „an cu cinste cuviincidsă, după obiceiul ţereî, şi în-„ tr’acestă di să d.aruescă.pre mitroj)olitul ţereî, ca să ■ „săvârşască sfînta Liturghie şi în diua aceia şi a- „doua di. / : „că se facă sărindare şi liturghii în toţî anii penetra sufletele celor ce aii miluit, sau vor milui sfînta „mănăstire, după cum s’aii însemnat mai chiar în „condic. Să se strângă într’o' lăcriţă osebit zecîu-„iala banilor din câţi se vor agonisi de pe veniturile „mănăstireî, şi de la milostenii, ca să se afle la vre-„ mc de mare păs al eî. . ; % „Să se ţie doue tipografiî, una-gxecesca_şi alta ro- ■ jfrnânescă, pentru folosul obşteî şi pentru agonisela Acaae^ \' y. ■ Pe lângă; acesta maî marele mănăstireî şi purtătorul de grijă/trebilor eî să fie Egumenul cel du-„pă vremî,: chivernisind şi. îndreptând tdte veni-. „turile eî; şi pre.. călugări cu frica luî .Dumnezeii „şi cu dreptatecarele cât va trăi să-şi aibă cuviin-'„ cidsă cinste şi după mdrte pomenirile cele obici-'„nuite, precum s’aii însemnat în condic. Insă să maî „fie şi cinci Epitropî din ceta neguţătorescă, obraze . „ de cinste, pe carii i-am pus şi i-âm aşezat ca să „pdrte grijă pentru buna chiverniselă şi adaosul că-„seî.şi ca să îa socptelă: Eguinenuluî pe an .de doue „ ori pentru tot .venitul şi cheltuiala. Şi când ar lip'—' „si Egumenul, e'î să alegă pre altul, cu scirea lumi-' „natului Domn şi cu blagoslpvenia ă prea sfinţitului ' „Mitropolit, carele vafi după vremi. Insă voesc ca ace-„stă siîntă| mănăstire, care am îriălţât-o şi am înfru-., „musăţat’o cu a mea cheltuială, să fie slobodă, singură — XVI — „ei-şî legiuitdre, singură stăpânitdre şi nimănui sii-„ pusă, fără numai luî- Dumnezeu şi sfinţilor tuturor» „cărora am şi închinat-o. Să nu fie sub vre-o stăpânire „patriarchescă, nici sub vrednicia domnescă, nici sub „stăpânirea Archiereuluî ţereî, nici supusă vre-unuî „boer, nici vre-urieî mănăstiri veri mare veri mică. „Ci numaî numele cel canonicesc al Prea Sfinţitu-„luî Mitropolit, sâ se pomenescă întru ea după rân-„dueala cea bisericescă. Eară mănăstirea să se stă-„pânescă şi să se îndrepteze întru tdte numaî de E-„gumenul şi de ceî cinci epitropî cu uri gând întru „tdte, după rândueala ce am aşezat în cele 32 de „capete. Eară de va vrea cine-va din ceî de acum „sau din ceî mayde pre urmă, orî din ce rânduială „ar fi, să supue acestă slobodă a ndstră mănăstire „ altuî obraz sau alteî mănăstiri, sau va strămuta ce-„vaşî din cele ce s’au hotărît de a ndstră bună voie» „în cele 32 de capete, unul ca acela să fie afurisit „deDumnezeu atot-ţiitoriul şi proclet şi neiertat şi „în lumea acesta şi în cea viitdre, sa aibă pârîş la „diua judecăţeî ceî înfricoşate pe toţî sfinţiî şi pro-„copsală să nu vadă în tdte dilele.vieţeî luî. „Şi pentru acesta s’au făcut acest archieresc hri-„sov, întărit cu iscălitura şi cu pecetea smereniei;nd-„stre spre adeverinţa, întemeerea şi nestrămutarea „aşezămînturilor şi înveţăturilor ndstre ce s’au (Jis „maî sus. Iulie 20, d-ni, let '7223. , . „Dat în scaunul Mitropoliei ndstre în Bucureştî. „Smeritul Mitropolit al Ungro-Vlachieî Antim“. Anul 1716a fost fatal şi pentru ţeră şi pentru Mi-jtropohtul Antim. Pdrta destitui din domnia Terei- ............. —-XVII — Româneşti pre Stefan.-Cantacuzin, şi-l înlocui cu Ni-colae .Mavrocordat* carele pănă atunci, domnise în Moldova;. Acest Mavrocordat; de şi' âlmihtrelea om erudit şi amic al ştiinţelor şi al oamenilor înveţaţî, cu deosebire al celor străini, pre care'fdrte îî curtenea şi măgulea, era de un caracter violent, forte' crud, nesăţios de avere şi Turc în tdtă puterea: cu-vîntuluî. Elîn politică , cav şi tatăl ;ş6u, era cu totul dedat intereselor Porter Otomane; duşmanii Turcilor^ erau şi; duşmainî luî personali. El luase 'b parte activă la perdarea domnitorului Brâncovenul. Gum 'se. sui pe tronul Munteniei, la 10 Fevruarie, împărţi serviciile ţereî la o mulţime de Greci, ce-î adusese bu sine ca.slugi credincidse,;'începu'a persecuta pe ' boeriî Românî, introduse văcăritul şi birul pe cler; confiscă averea.Cantacizinilor şi stărui din tdte puterile ■ pentru uciderea Oantacuzinilor Ştefan şi Con-_ stantin; prinse pe Mihail Cantacuzin şi pe Radu Du-descu şi-î trimise la ' Gohstantihppole,: under fură' şi ' aceştia decapitaţî. Mulţi boerî ţde grdza' luî fugiră în Transilvania, şi .acolo lucrau pentru , ca .-Austria să '■vină a scapa ţcra de Turcî"şi ;'di'-;Eâriari6|iţ?:C(BÎ: ice^, remaseră în ţeră, retraşi;pe la casele,;şi. moşiile . ’lor, de asemenea aşteptau mântuirea lor şr a' ţereî, de: • la Austria. Acestă: putere vecină, spre a întreţinea speranţele Românilor, direct sau indirect, făcea din când în când demarşurî militare de a ocupa Principatele române; Aşa a fost între ••■•altele năvălirea bruscă în Moldova a luî Arvath Ferenz, pre carele l-a prins şi spânzurat Mihail Racoviţă. Vodă, şl î-a resipit banda jăfuitdre. — XVIII — . In luna luî Septemvrie, un regiment austriac a o-copat satul Cânenî din Oltenia, unde era situata vama româneseă pe graniţa despre Transilvania. ; Vestea acesta ajunse la Bucureşti f(5rte esagerată, anume că oştile nemţeşti au întrat în ţeră; că îria-inteză spre Bucureşti, carii numaî de cât au să fie cuprinşi de Nemţi. ‘ • Acostă veste neaşteptată, lovi pre Mavrocordat ca un trăsnet; el .nu gândi decât cum să se pdta mântui pe sine şi averea sa în cetatea turcescă de la Giurgiu, unde şi plecă nentârdiat cu miniştrii seî greci. Bucureştii erau în ferbere mare, buimăciţi de‘ frica şi de speranţă. Mitropolitul Antim ura pre Mavrocordat, ca şi. ■toţi Românii. El nu era în Bucureşti când sosise vestea cea de spaimă şi de bucurie pentru venirea Nemţilor, ci se afla în eparchie şi anume în judeţul Vlaşca. Dascălul Mitropoliei şi predicatorul curţeî Av.ramie Veneţianul scrie Miî^^lituTuî'cu deamă- , ■ I runtul cele ce se petrec în Bucureşti, şi-l r<5gă cât . ) mai în grabă să vie în Bucureşti, unde nu este nici o autoritate, căcî şi domnul şi boierii luî au fugit; că se aşteptă să vie domn nou cu Nemţii, anume Glie-orghe Cantacuzin, /etc. Mitropolitul; .îngrijat. f(5rte,; a plecat grabnic spre Bucureşti ; dar pe cale se întâlneşte cu Mavrocordat la satul Daia (Odaia), i Mavrocordat, spuind Mitropolitului cele petrecute în Bucureşti şi că el se duce să aducă oştiri turceşti spre a scapa Bucureştii şi ţera de Nemţi, â stăruit cu < tdte chipurile ca şi Mitropolitul să nu se întorcă la Bucureşti, ci să remână cu dînsul, ca săihergă odată cu — XIX— ' oştirele turceşti. Mitropolitul a arătat şi el scrisdrea - despre .cele ce se‘ petrec în Bucureşti şi a-remas neînduplecat ; iară: Mavrocordat se întări-în bănuiala sa, ca Mitropolitul este părtaş în complotul boeri-,, lor, şi că grăbeşte a se duce în Bucureşti, ca să în-> troneze pe noul domn Glieorglie Cantacuzin, fiul lui Şerb an Cantacuzin, de carele se vestise în Bucureşti că vine cu Netntiî-ca să. se rădice la . domnia ; , ţereî. De aceea la despărţire Mavrocordat ameninţă . pe Mitropolit; :că se va căi amar. de acestă- neas-.. cultare. ' • ■. ■ - Curând se; dovediră, că panica din Bucureşti nu . avuse nici un temeiu. Nemţii nu făcuse nici un pas • maî departe în România, de la punctul Cânenî. . Mavrocordat' prinse la.-curajv luă de la- Turcî vre-o : î200. de Tatarî, raportă: Rorţiî' totă împrejurarea, şi ‘ . se reîntdrse la Bucureşti plin de furie şi de resbu-nare asupra boierilor şi asupra mitropolitului. încă . pe cale a întălnit pre VornicuL Pătraşcu, Brezo6nu, , 7 şi a. poruncit de l-au tăiat bucăţi, sub pretext, că în . .lipsa’luî din Bucureşti el cu alţî boieri întruniţi la h;. mitropolie, ş’ar: ti pus candidatura la domnie. - Sosirea luî .Mavrocordat în Bucureşti a umplut de grdză pe boierii români, cariî nu însoţise pre Mavrocordat în fuga luî. Cea dintâi jertfă a resbunăreî fu mitropolitul Antim. Fu adus la curfce şi pus la în-cliisdre sub pază rigurdsă, şi nu i se permise a se ■ -înfăţoşa domnitorului, precum cerea mitropolitul, ca să -se esplîce.. Tot atunci:fu întemniţat ■ Ieromo-nacliul Avramie Veneţianul. dascălul şi predicatorul ^.curţer, pentru scrisdrea ce trimesese mitropolitului, spre a-1 chema Ia Bucureşti, şi mulţi alţi boerî bănuiţi pentru complot, şi carii trebuiau să-şî plătes-ca vieţa cui bani ori cu capul. f Mitropolitul Antim fu repede constrâns prin ame-I ninţărî, ca să-şî dea dimisia,. apoî fu. judecat de Pa- . triarchie, condemnat şi bisericeşte şi politieeşte; de-v * gradat nu numaî din'trepta de Mitropolit, dar esclus i şi din tagma monachală şi redus , la numele primitiv I de Andreiu,; fu esilatpe vieţă la mănăstirea din nuni-1 t ele Sinai în Arabia. - Din cartea ■ Patriarchuluî Ieremia de caterisirea luî Antim, se vede, că Mavrocordat a denunţat la P(5rtă pre Mitropolitul Antim, ca pre un revoluţionar şi conspirator-.contra, Porţeî şi a domnului ţereî, şi a cerut. destituirea^.luî, şi că Pdrta a ordonat Patriarchuluî a-1 destitui şi condemna bisericcşte. In acea carte pătriarchală nenorocitul. Mitropolit se descrie cu epitetele cele maî degrădăt6re, precum; . / urgisitul de Dumnezei, reul Antim, revoluţionarul, -( conspiratorul contra Porţeî şi a domnului. -. '•vrăjitor, • j criminal în miilteV etc. Patriarchul cu sinodul luî, de-'.. ‘ gradând pre Antim, îl lasă ca simplu „monacii An- ■ tim“ escomunicat de la biserică şi de la orî-ce beneficii bisericestî. / Dar se vede că luî Mavrocordat nu î-a fost de a- ■ juns acestă osândă, ci a maî agravat’o cu autoritatea sa politică,' escludend pre Antim şi din monachism', făcendu-1 simplu mirean cu numele de Andreiu şi - apoi ahmgându-1 din ţeră şi esilându-1 în Arabia. Dar nicî acesta,nu î-a fost de ajuns: a dispus în ascuns, ca ceî ce-1 vor duce în esil să-l omdre pe — XXI — cale. Să ascultăm în. acesta pre Del Chiar o, adora-, torul Mitropolitului Antim şi martor ocular al .acestei tragedii: • . . „Archiepiscopul Antim, arestat la curte, .fu con-„strîns prin ameninţări’ de a da în scris renunţarea ;isa la Archiepiscopat. ' „Fu ales de Principe şi. de miniştrii şei Archiepis-„ copul Mitrofan, carele fusese duhovnic al principelui „ Constantin Brâncpyenu. Destituitul Antim fu degra-„dat. şi acuzat că vrăjitor şi amăgitor; i se redică din V, cap potcapiul-şi-i puse un fes roşu; îi lua numele de „ Antim şi îi dede pre cel de Andreiu, căci aşa se numia „ el din mirenie; i se ceti şi aplică seritenţa de îrichistfre •„ perp'etuă în mănăstirea de .lamuntele Sinai. Pus n<5p-„tea într’un car, fu dat în paza a cător-va Turci, „cari, ajungeiid în Galipole, lângă rîul Dulcia, care „trece prin Adrianopole (-i/arz’/a ?), uciseră pre nenorocitul Archiepiscop,' şi membrele luî fură aruncate j,în clisul rîujlată sfârşitul nenorocit al acelui Archie-„piscop, de ale Cărui proceduri politice mulţi multa di-. . „ şi eii nu voiu să’ihaî ^lic altă ceva, de vreme ce „judecăţile lui Dumnezeu trebue să fie adorate de noi „şi.fără a le mai interpreta.......... Grozavul cas „alucidereîArchiepiscopuluî (pe când toţî îl credeau „ oă este închis la muntele Sinai) puse t<5tă Valacliia în- rttr’o oribilă consternaţiuneM ---- Puind în comparaţie darurile cele mari, cu care Dumnezeu a inzestrat pre acest mare bărbat al Bi-sericeî române^ şi serviciile cele mari făcute de el na-ţiuneî şi Bisericeî, cu tragicul, seu sfârşit, eii nu me pot opri a nu încheia noţiunile mele despre vieţa >■ y’vV' ,v;.y: • ' V.- j • ' V ; — XXII — ' '■ • V v.. marelui Mitropolit român cu cuvintele înţeleptului Soloinon: ' „ Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu, şi „nu se va atinge de dînsele munca. Parutu-s’au în ochii „celor nepricepuţi a muri, şi s’a socotit ca o pedepsă „sfârsitul lor, si ducerea lor < de la noi —sfăramare. J) t ^ 7 , .; ... . . .. . _ . ■ „Dar eî sunt în pace. Că înaintea (feţei dmenilor. de „vorluaşi muncă, nădejdea lor este plină .de nemurire. Şi întru puţine fiind pedepsiţi/cu mari bunătăţi „se vor dărui. Căci Dumnedeii i-aii ispitit pre dînşiî. „şi i-aii aflat luişî vrednici. Ca aurul în tppiti5re,i-au „lămurit şi ca pre o jertfa, de ardere întregă i-aii pri-„ mit. Şi în vremea cercetăreî sale vor străluci. Cei ce „nădăjduesc spre Domnul vor înţelege adeverul, şi „ credincioşii: vor păstra iubirea lor cătră dînsul. “ i . , . Roman^MaiU29.''; .vv Scris6rea ce au scris Vlădica Antim cîtfră Măria sa Costandin • Vodă Basaral). v "C. '{‘■‘■■■A ■■ La 161-7220, in luna lui Genarie 13. Duminecă la vreme de; chindie, ;Pre luminatul Dom» Io ;Gostandin Basarab Voeyod, avend prepus pentru.nişte jucrurî, ■ ce le-au adus (întâmplările vremii de s’au făcut, cum să -.'se vfie . făcut • cu învăţătura şi îndemnarea nostră, şi fiind Măria^Sa îndemnat de riişte obraze mari bisericeşti . şi-mireneştl, pline de zavistii - şi -.de reutate,' au ' trimis la nol^.cu poTugga—lTîâre7 pre duhoyiiicUl- lui -pre Episcopul : Nisis Kvr Mitrofan TasiTâl^c¥relB^ra~^feŢăgoreţ~de-la~ma- . năstirea Dionisiupde:n^auMisj;:aii să faic/paretisis dfe bună voea mea, si' să-mi las scaunul să es, au să m6 scoţă Mă- -ria-Sa cu sila, şi să scrie la'Tarjgrad-să:img--şLcaterisesca. Pentru care lucru mergând eu la curte Marţi -seara, şi vorbind în taina- cu Măria Sa, l-am dis cum-că mfi las de Vlă-dicie^de voea mea, şi într’acel tcîas;.I-am dat în scris aceste 12 capete, care le însemnăm aici, să se afle la ceî dupre urmă spre aducerea aminte şi să cunosceY fieşte cine şi nevinovăţia nostră. : Domnul au ifost luminarea mea si mântuitoru meii. : -Acesta scrisore ce: o închin pentru înţeleptă socoteala Măriei Tale, mS rog ca unul Domn -milostiv., şi iubitor de' Hristos, -să o citeşti când vel avea îndelete cu blândeţe pentru dragostea tov) -pacora-ou şi cele scrise să le socoteşti tote du- aiilăruntui, ■ cu judecată — XXIV— • dreptă, că le vel afla adevărate ;• şi scote din inima Măriei , Tale acel ghimp că nu sunt (ştie Domnul) precum mă şo- ! coteştî Măria Ta, şi precum (îmi fac re& cu limba lor)' împotrivniciî mei, şi am nădejde pre Durri-riezeti că se .va descoperi dreptatea mea fără zăbavă oti âyw h ă'/.ctyJa ţj.ov inopşuShfiv/cro 8e.K6pts. lAi-q&ov Jj.z (căcî eu fără de răutate-m am purtat, . iar tu Domne mihieşţe-me). Ştiu că vrăjmaşii mei Xoyov. Trapavoaov Axz&Svno y.?.T,lu.orj. [lege aţipii s în potriva med) înaintea făcătorului meu de bine,'carele eşti Măria Ta, şi Ia acesta ce alta pociţi sa dic; întuiu fără numaî/ ' . . ’ ■ ■' 1. De am viclenit pre Măria-Ta, au casa Măriei Tale, au am vre un gând, reu (în cât-va îndelung-răbda Dumnezeu să trăesc pre păment), au în vieaţa Mărieî-Tale, au după-petrecania a mulţi anî aî Mărieî-Tale, să fiu eu sub legătura cea grea a afurisanii; eardenu, să fie cei ce au grăit reţi cătră ^Maria-Ta '('asupra nevinovatului! fără de lege, în trilfie. si i în defăimare; pentru-că şi de am grăit,, au.în biserică pro-i.poveduiqd cuvântul luî'Dumnezefl, au afară în taină, sau !, de faţă înaintea Măriieî-Tale, au ji pe după dos, vre un.cu-vânt carele să nu fie fost pre plăcerea Mărieî-Tale,]-aitLgrăit \, Xpstoţrmfi; {din datorie), ca..un păstor sufletesc, • ear riu ■ cu vicleşug,' să te vâtăm au trupeşte’^u":slîl!eteşte. 2. Eu aicî în ţară n’am venit de voea mea, nici de vre o -) sărăcie sau lipsă, nicî mănăstirea Snegovuluî o am luat o / cu de a sila; ear ce am.-jucrat în 7 anî ce am fost acolo (nu atâta din venitul caseî, cât din sudorile feţei mele),■lucru ,,: . rile acelea mărturisesc la toţi,'şi măcar că Alăria-ta riu : pohteaî să es de acolo, ear cine au fost pricinuitorii eşirfeî mele vor da seama înaintea luî DumnezeO; ear incailea am : eşit cu cinste, st nimenea riu mi-au luat seama, căcî se vedea •,• • -'} - • ... . ' . ^ • • că am făcut‘şi am adaos, ear n’am stricat, ear riicî datorie’ am. lăsat. • (‘) Al treilea cap al dosYinovăţiieî nu se află copiat în manuscris, - ^. Laj^iXcopia^^mniculuî puiu martor-.Tov. scpuipioxap-:v 8ioyvcoo-TY]V 0sov (pe Dumnezeu care cunoş/e 'ascunsurile ini-; wgfcY^cănicI în visul mieu 8£v to âcpovxao-S'Yjîia (mi-am închi- ■ '■ puii) să mg fac Arhiereu, cunoscendu-mS pre mine_mal-pă-cătos si maî- aev re dnic. decat-tULomenii :pămcntulul.iar de ‘ vreme ce,o fa zavTa'-Trpoi ~o cri)p.: nădăjduesc că voiOjua de la stăpân plata deplin,, că este volnic pre -al seQ. Si/acestea câte am lucrat cu măinile, şi câte am grăit cu limba, cine va vrea să le socot£scă jjti 6p36v' . . .-..Xoyiff|ji.dv: .âitpoff'WTtoX^TCTtov x.xl xaTa, 0£ov {cu cuget drept fără ;■■■ făţăhiicie;şi Idnpa Dumnezeii), nici una nu rva afla, ca să nu . ' —XXVI— . fie spre slava lut DumnezeQ, spre cinstea MărieI7Tale, şi spre folosul ţerel. fi 6. Răutatea şi zavistia din lume nici au lipsit, nici va ■ lipsi, pentru căci este pornit omul din tinereţile lui spre ,/cele viciene^şi riia se părăseşte a nu zavisturbinele şi cinstea , / .altuia; şi pentru aceia ştiQ că se nevoesc mulţi,'; ca;s& strice -,v'• / cu bărbăţiile lor cele otrăviclose, cou (fainele li-tale plecări), şi silesc cu vicleşug ca să te îndemne 'pre Mă-Iria-ta,- să iaci cele ce n’ai făcut în tinereţe spre sufletesca vâtâmare.şi spre clevetirea omenilor. 7. Pre cel ce sunt pricina răutăţii îl ştiQ cine sunt, ca cum’mă ştiţi pre mine însumi, unii de' aida şi alţii,dintr’altă parte, cari sunt du.evx-cpznioi (neschimbători) din rău. Iar aşi pohti să stau de faţă cu dînşil înaintea Măriei-tale şi înaintea a mult norod, va Tzy.pxarqa&j'j {să arate) cele neadevărate carele mS lupt în zadar; şi măcar că mie nu mi se cuvine ca unul ArchiereQ, să graesc pe nimenea de rett, nici " să părăsc, ear mi se pare că cu ajutoriul lul DumnezeU forte tare s’ar ruşina. ' , 8. Intre cele-lalte mozaviril şi văndărl ce-mi fac, ca 1 Iuda pe,Hristos, au dis cătră Măria^ta cel ce au dis cum să'fiti făcut 24 de capete asupra Măriei tale împotrivă, întrebă pre părintele Nisis, să-ţi spuie acele capete ce dic?~. că i le-am cetit într’acel'ceas, ce au pomenit de ele, fiind de faţă şi Odrienul; care capete,eu vream să le arăt Mă-, riel-Tale de atuncea si .să-ţi cer voie să-i afurisesc de faţă pre cel ce le scornesc, dar n’au vrut să mG lase unii; ear de va pohti Măria-ta să ţi le trimet să le citeşti, să vedi ce cinste îmi fac mie fiii mei cel sufleteşti, şi ce,vorbesc pentru mine. Ci dicend cu aceluia ce ţi le-au spus, cum-că s’au^ lunecat şi el cu firea ca toţi omenii, şi cum-că t6te le am însemnate capete', şi nevrend să i le citesc, că nici aveam, vreme, nici îmi este drag'să le mai aud. au dis cătră Măria- ' :ta ;T6,avau«A7iv (contrariul). .Dumnezeti~săfacă plaţii fieşte căruia dintrînşiî după faptele lor, eu sunt gata.: ' * 9; -Ear pentru paretisisce mi-au venit poruncă-de la Măria 'ta ca sil fac, dic cum-că nu îndrăznesc, pentrufăgădu-elile care drim^noî înaintea lui Dumnezeu, când ne hiroto- v nim' (precum; şi cuT. m?ina scriem în condică, precum este\ rândueala bisericescă, şi iscălim înaintea celor ce vor. să se hirotonescă) care şi înşine noi de voeâ. nostră de vom r face parctisis, călcăm porunca şi.făgăduela ;rYi Dumnezei nu A-glumeşte, că dice -marele Pavelr.ixctc-Toţiv.co £'/.X-rjS-/j = âx£Î xocl ■■ .[/.evstco- (jie-ccir.e unde cm fost chemat acolo să. remăe) ; earpen-•tru dragostea Măriel-.tale, de:ne vei poronci, vom face; penr tru ca să:nu socoteştică-ţl stăm împotriva; numai fă Măria-ta . .• socotelă dreptă’şi'.cu frica iul Dumnezeu,: de îaste cu drep- ■, lul-să dică cineva unul om -cu sila «desparţil-te de; muerea ta,. ■ «şi lipseşte dincasa ta şi din totă agonisita-ta, făr de nici o vi- • «nă: pentru că laste dis/măcar că laste împreunare trupescă) «unde.Dumnezefl.au împreunat omul-s^jiu.desparţă»;jdar ■ cu cât marvăinps/sITmde'mne cineva pre un ;Archierefe sâ-şlj lasă dparhia, far de vină şi far de judecată, că :este împre-1 unare.duhoynicesca,careleare'dat6riepă,nfi la v6rsarea;sâri-geluî?sarnu-şl părăsescă tiirmă,după cuM dice Hriştos: «păs-«torulcGlbun îşi pune-sufletul ;pgntru ;oI>; ear încăşl eu poh-tesc.să fac voea Mărieî-tale, ear nu a mea. , . ■ . . 10. Judecă Măria-ta ca un Domn creştin, de este cu_cale ; şi de se cuvine să fifl, lipsit,-acuma'la. bgtrâneţele m.ele.de.az— muncloue, şi - de turma ce mi s’au încredinţat de la- Dum- • ’. nezeii,-ca unul- nevrednic, şi de munca şi ostenela tinereţe-~lor;;mele că dice sfînta Scriptură: oOx-.ixSaiQO'et Kupio; -8l<;iidv • to aO-o Iv S'Xtici (nu va ■ pedepsi Domnul de doue orXpentru v aceiaşi/aptă în durere). Şi de vel afla Măria-ta, /-:cft: este : . cu dreptate, .fie. numele Domnului bine-cuvântat.de acum . şi pănă în veci. • . ; — XX VIII- II. Ear de vel dice Măria-Ta, pentru ce am'îndatorat casa, de am făcut cele ce am făcut; am multe de mis’ar ţinea în seamă, carele nu sunt filr de cale, numai le las şi dic,'. ca.'am cheltuit ca, la o casă a mea, cum cheltueşte iîeşte cine la casa sa, şi ce un păstor adevărat, ear nu ca un năimit carele junghe şi strică; şi alta pre aceste vremi aşi -pohti să ştiO, cine nu est.e-dato.r_din câţi ne fierbem într’a-cestă ţicălosă d_e ţară ? că întăiti şi pre Măria-ta te aucllot d’auna dicend cum-că este datore tara cu 200 şi mal bine i ţ • -1 . de pungi. Oare acea datorie Măria-Ta o faci, au întâmplările vremii? Şi acestea âu adus şi pre alţii, şi pre mine la datorie; ear mg rog Măriel-tale: să nu remâiti într’acesta, nici să fiQ lipsit de mila Măriel-tnle. )2. Intre altele se cuvinteză şi acesta,’ cum-că sunt 'strein şi nu s’au cuvenit să fiti eu Mitropolit. Intru Hristos . suntem toţî una fŞrâporri’ăm f6st iîumai''eur'Episcop- şi Mitropolit strein în ţ6ra Românescâ,'d au tost şi alţii mulţi, precum se ved. în condice,. şi precum. se;_politiceşţe în totă biserica, precum şi Domni au stătut şi He ţeră şi. streini, ca şi în totă'lumea;-ca DumnezeQ au.făcut lumea slobodă pentru toţi, şi un lucru ce nu se -face^ nici se strămută' la o-biserică de cele proste; sau' lâ o_mănăstire, pentru carele nu este hotar bisericesc,jear de se va întâmpla vre-o pricină 5 E&Ao-yY) ao'.y.-r) (sau dreptă sait, nedrcfita},' răpstesc cei maî mulţi şi dic că este păcat, dar cu cat mal vârtos să se strămute capul bisericel a vre unei; eparhii şi să nu se va-teme multe . suflete, şi să nu urmeze multe lucruri ne-cuviiuciose, precum vedem că se fac în bogate locuri; şi cum-că poţi Măria-ta să faci ce vei vrea, dtipă pohta Mă-rieî-tale, este lucru adevărat, ear eu încă dic să fac după pohta lui Hristos. De mg ţii, cu tot din-adinsul greşit Măriei tale, lăsaţi şi se va lăsa VouS.. • Acestea spre îndreptarea mea le scriu, în dreptate şi .în a-devăr, ear din ce am dis înaintea Măriel-tale nu voiţi.' eşi. Fie după cum pohteştl, şi Dumnezeul păcel să fie cu Mă-ria-ta. ’ . .■’/i; '.''.-Duminecii' la Fevruarie.3, Respunsul ce am dat-a doua o arii. .--■’Ev ~atu joi'XoyCii' cou fj.t[j.vr]7/.0'j -ix iayxxh. erou, y.al d; tov aicova ou/’ây.'. p.T^tr/]? (în .tote ruvintele tale adu-ft aminte ■ faptele tale’ din urmă şi• %n veci nu vei greşi). Iarăşi şi a doua oră fac supărare Muriei-tale cu acesta, ■ puţinică a mea cucernică scrisore, şi dic cuvântul lui Da-vid: >măniaţi-v6 şi nu greşiţl cele ce diceţî în inimele vostre*; şi ia: seama f pentru'dragostea, lui Hristos) acestor scrise’ ••' cu gând drepţ. Si, de p.ohtestLca__să fii şi Măria^ta-^odihnit-■vşi fără vătămare sufletească, şi. să-fiu şi eu mulţumit, m6 . r^og, .ţine cumpăna-iudecăiiT'drept şi nn lilqasă-ţT s'pnrrp. u-niî.gi alţi! auduriie cu' vorbele lor cele otraviciose, că dice Bavidh „mincinoşi fiiî oamenilor în cumpene a face strâm-„bătate“. . Măria-ta, . când -’aî trimis la mine .pre părintele Nysis, mi:au d's chiar în faţă, au-să fac, după- cum îmi po-; runceştî Măria-ta, pareti'sis de .voea mea, au peste 15 di le vel face Măria-ta, ,precum veuşti, de me vei scote cu pagu--ba mea şi cu ruşine. Eu încă, pentru ca se nu .mS arăt cătră Măria-ta iubitor' ■r de.scandele, ,şi se potolesc mănia Mărieî-tale,'am dis cătră-•sfinţia sa că voitiface după-cum îmi porunceşti, şi voiţi-.veni la'Măria-ta, precum am şi venit. Intr’acel clas mi-am dat cucucerie totă voinţa mea înaintea Măriel-tale, şi prin glas viti şi în scris.,Socotind că după ce vei ceti Măria-ta -acelea 12 : capete ce am scris intr’acea. foiţă ce ţi-am dat &sXetţ. |/.e~a|jt.eV)3rj. ■; ţie vei resgăndiJ şi vei lăsa pre Irod . (pre carele te îndemnăsă faci acesta), ca pre un mincinos, : că nu ştie a cânta aliluia, şi nu vei'întră în pficat cu mine, . şi în clevetirea a totei lumi; ear de vreme' ce văd că te rie-voeşti Măria-ta cu tot denadinsul să o isprăveşti acesta, iarăşi dic că nu. voiţi eşi din porunca Măriel-taie; 'Numai mă roş Măriei-tale să-ţi fie milă de!bătrâneţele mele^ş.Lde neputinţele ce. am, şi precum te-au luminat Dumnezeu de ai aflat .chivirniseaia aceBF'îr^ mi-au dis ' Nysis), să afli şi celoralalte 4, şi să-mi iei zapisele de la datornici, să mi _le..dai.în_fnâna mea,, ^T"aşa pociO face pa^' retisis, şi acesta nu pentru alta, fără numaî ca să ia .'sfârşit . scandelile, care veî fi socoţind Măria-ta, ca doar să trag despre mine ; şi aşa veî fi Măria-ta fără păcat şi eu mulţumit şi odihnit; şi cel ce va fi în urma' mea, vâ fi* pre lege şi nu far de lege; pentru căci atuncea mă voiţi lăsa de voea mea, ear într’alt chip veri cu ce mijloc voiţi eşi, nici se Va . putea numi cel dupre urma mea pre lege; că dese va face şi caterisis, după cum înţelegem, va fi ca aceia ce au făcut acum lui Alexandria; ci şi aceia nu este caterisis, ci batjocură bisericeî luî Dumnezeu şi sfintelor taine; pentru care lucru cel ce lăcueşte în ceriurî va rîde de dînşil, şi Domnul va batjocori pre ei. Iar Măria-ta fă'ca un Domn creş-' tin şi milostiv, şi nu mă lăsa să es obidit, şi cu lacrămile pe. obraz, că va fi păcat; şi precum nu te pripeşti la cele po-._ liticeştî a face răsplătirea pentru, cinstea domniei, aşa nu te pripi nici la cele bisericeşti, pentru cinstea lui Dumnezeii, cfl răul a .se face este lesne, ear a se desface\ este cu anevoie. Iţi maî ia seama de acesta, şi Dumnezeu să telu-mineze să facî ce ar fi mai cu cinste şi mai de folos, a că- ! ruia nespusă milă rugăm: să fie pururea cu Măria-,ta. , ' Obiditul rugător al Măriei-tale. A(ntiiii) U(iigrovlaelnei). ■ DIDAHII CE SĂ NUMESCt) A FI FĂCUTE de răposatulO Vlădica Antimu PE ÎL-A. PRAZNICE MARI: ■ ' Scrise . acum in zilele pre -înălţatului;Domnit\- . Io Alexandruvloanniî Ypsilantu VV. . Intru- al şapte le an al Domnii Mării-sale:. Şi în-zilele pre asfinţitului -Mitropolit' al Ungrovlachieî Kyrio Kyru Grigorie ■ ; j: ; ' '-întrupai doa-zect.şiumtl de ani ■■ 1 (cc s^ăU înplinit acum într’acestă lună Iulie în 28 dn.) • ai păstoriei Presfinţii sale: 1781. ->■■' S’a'ă scris de mine smeritul între ieromonahi Grigorie Arhimandrit Delen ' In sfînta Mitropolie a Bucureştilor anul 1?S1: Î2S9: Iulie/27 dn, • ' După altă carte ce am găsit’o -scrisă iar cu măna. I. Aceasta didacliie nu f;tcut-o răposatul Vlildica Antim, cilnd s’au , - ■ aşezat Mitropolit Ungro-Vlacliiel. ;. Doftorii .ceî desăvîrşiţi. şi; înţelepţi :atuncî mâl mult măresc laudă meşteşugului loiy nu când cu fier > şi cu.foc luptă patimasă. o supue, după cum este legea-răsboiulul, ci numai când aceia ce pătimeşte cu pipăiri mângăioase şi cu dof-torif;dulci: vor afla leacul bolnavului; şi cele înfricoşate porunci ale meşteşugului doftoresc- să le oprdscăj şi în oare care (Jile cu mâncări doftoi;eşti, potolind durerile, să arăte pre a- ■ cela ce pătimeşte mântuit ,de bcîlă. ; ‘ Aşa şi pr<5 înţeleptul doftor al sufletelor şi al trupurilor, noa-! strei împăratul împăraţilor Hristos Dumnezeul nostru,"vedând lumea că bolnăvea cu patimile necredinţei şi se. umflaca o rană cu înşelăciunile cele lumeşti spre închinăciunea idolilor,■ .au socotit cu multe feluri de mijldce.;‘şiau.'purtat de grije pentru mântuirea neamului omenesc,-de vreme ce acesta esţe lucrul cel - d’intăiu al bunătăţii lui . a mântui pre omul din măinele vrăjmaşului şi a-kaduce, la frumuseţea cea d’intăiu şi la vrednicia de la care au. cădut pentru păcatul' ne-ascul-. tării al strămoşului Adam; şi nu trimite pldie de foc spre îngrozirea lumeî, nici porneşte ; marea ;ca o. dste. împotrivă pămîntulul,* nici înarm prz îoan fratclclui şii-ausuitxwvdîttşti ' \ * ■ ţnţr’un munte înalt deosebt§i §*au schim- y:;V; V",v.• '''V'' /bat faţă înaintea lor, .. Cuvintele acestea svlnt ale sfintei Evanghelii, dintru carele . avem .să înţelegem de pr& slăvită schimbarea feţei a D-luî nostrulsus Hristos ce au făcut în muntele Tavorului. Că vrend , ca să arate mărirea- sa ucenicilor seî şi. noue mal înainte cu puţinei, dice Evanghelistul, cum-că, umblând Isus în părţile Cliesariel Iul jFilip, întreba pe ucenicii seî, cjicând: „cin'e-mî ^ic.mie dmeniî;a.fij?“/eiar Petru apostolul din descoperirea’Pă-rinteluî ceresc,' dintre tdte celeilalte vorbe ale ucenicilor,, i-au dis cumcă este fiul luî D-(^eucel.uî vitt;'şi cu acest mijloc descoperind tuturor mărirea sa cea mare; ocara patimel sale ucenicilor seî, celor întăriţi. întru aedstă credinţă, o au arStat, dicând că i se cade luî a merge în Ierusalim şi multe a păţi de bă- * trânî şi de archiereî şi de cărturari, şi a se hotărî, şi a treia (Ji a învia din -morţî.! Care .cuvinte audîndu-le Petra; şi fiind încă cu cunoştinţă trupdscă şi: ne- cunoscând mărirea ce era Bă vie dintru ocara 'patimilor, s’aunevoit ca să întdrcă pre Domnuldelaacel gând, dicând: „departe de tine Dumnezeu să riu-ţî fie ţie acestea; “ căruia Domnul îî clise: „du-te din na-„poia mea satano, smint^lă-mî eştî, că nu gândeşti cele ce „sunt ale lui Dumnedeu, ci cele. omeneşti. “ Cu care cuvinte dojenia Domnul gândul cel trupesc ce era înrădăcinat cu greşala, pgcatuluî celui de obşte în mintea dmenilor, şMice cum că-i este-smint&ă-, nu că d<5ra ar păţi el smintălăţ ci pentru că cu acele cuvinte-1 oprea pre el Petru de lugrarea mântuire! ndstre. Dintru care cuvinte putem cundştfe dragostea cea ferbinte â lui Dumnezeu,"care are cătră neamul omenesc, că pentru fierbinţdla’ dragostei aceştia ş’au schimbat faţa înaintea ucenicilor, pentru ca să-i îrităriască pre dînşir mai mult în credinţă, şi să nu se sminţiască vidând pre das- ; căliil lor pătimind pre cruce. ■ ' V Drept aceia la,să astăzi de străluceşte întru dânsullumina aceia a mărire!, care lumină, va străluci şi în trupurile sfinţilor lui, când vor lua cununa cea- de-săvîrşit a bucuriei lor, întru care lumină t<5tă făptura omendscă cea din afară atâta s’au schimbat, cât obrazul lui stnălucea ca sdrele şi -veşmintele lui erau albe ca zăpada. Iar asSmenarea acesta a obrazului cu sdrele şi a vesmintelor cu z.ipada. nu.doar pentru aceia se asemendză, cum că nu ar fi strfducit obrazul lui maX mult 1) de cât sdrele, sau vesmintele ,lui nu ar fi fost mai. albe de cât, zăpada’; ci pentru că aici în lume nu avem noi 'alt. nimic măi luminat şi mai strălucitor de cât sdrele, sau mai alb de cât , zăpada; că pentru trupurile sfinţilor însuşi Domnul dice, la 13 capete ale lui Matern: „că vor străluci, ca sdrele întru împărăţia părintelui lor (cari sunt pe lângă Hristos ca şi nişte stele), „care iatl lumina lor de la acest sdre al dreptăţii. “ Că de ase-men^ză Hristos pe lângă toţi sfinţii lui ca un sdre pe lângă stele, şi de vor străluci sfinţii ca sdrele, cu cât mal vârtos va străluci sdrele acesta al dreptăţii; şi lumina aedsta ochii cef slabi ai ucenicilor nu-î smintea, ci mai -vârtos cu o bucurie, oare care Dumnezedscă-i veselia. Şi nu num'ai lumina acesta strălucea în obrazul lui Hristos, ci şi o frumseţe oare care, şi poddbă ne-spusă se argta întru dînsul atâta cât, de s’ar aduna 1) Cuvintele subliniate tunt adause • printre rânduri de o altă mână şi cu altă cernilă. . v într’un loc tdtă'frumuseţea şi tmfcîModdba şi cea păment^scă ; şi ceaceriSscă,mcî; jritr’un 'cliil^’j^'-.jpiitfea, cai. să se veseliâs- ■ că ochii şi immile celor ce ai|^rivi spre dînsa, precum au . veselit' lumlruv; aceia' ochii ucreBaibilor luî Hristos. St acestă -bucurie preste : 'fire a ucenicitorf luî Hristos; nu din stră^ lucirea luminel, ci maî mult dinilifriinata frumsete .a Mântui- • toruluî se făcea! Pentru care lugrirputem 'cunoşte bunătatea şi clragostea lui)cefe*mnre; ,'6ă'•'âo^fedstă' mărire' putea tot d’â-una să strflluc^scă; ear ’el diu bună^ voie a sa. pentru noî 'aii închis razele strălucire!, sale^ ca să ptftă răbda dureri amare ■pentru noî şi pentru pecatele ndstre, ca să pdtă faibe resplă- , tire; mărire! ceî Dumhezeeştî. Deci cine va fi acela carele va socoti acestea• şi nu se va aprinde cu totul de dragostea Mari-: puitorului acestuia ?-'şi cine riu se va minuna de puterea luî cea ^mare şi ne spusă, care tot d’auriâ ar fi putut ca să strălucias-scă cu acdsta mărire? şi cine nu va iubi o bunătate ca acesta ^pentru care (o! minune) ’au; goriit de la 'sine 'o mărire că â-•cdsta;:ca să pdtă săvîrşi- mântuirea' ndstră'j că riiâî măre uri-., v nune au fost a închide o mărire ca acesta ştrălucitdre, de cat a străluci cu dînsa pururea. Şi riu numaî singură mărirea luî - Hristos veselia ochit ucenicilor, .ci şi a luî Moisi şi a luî Ilie, . cari împreună cil Domnul se ârgtase a fi coprinşî de.'mărirea. - şi lumina aceia;* că precum riu era slobod înaintea împărat-o:. \ luî Artaxerx a întră cine-va îmbrăcat în sac, aşa nu s’au cuvenit nicî înaintea împăratului celui vecinic a sta slugile luî, fără numaî a fi îmbrăcatt îri hirriină şi în strălucire; că a-cestia.era din toţî -.părinţii legeî vechi imaî' aleşî. şi maî marî, -că unul era vop5£TYi?i:adecă:.puitorielege, ear cela-lalt era zilotis^adecă rîvnitoiv acestei legi. Şi pre aceştia aii vrut Domnul să se âraţeş cu ;dînsiii, pentru ca din lege şi din proroci să ia mărturisirea omenirea luî. Oare ce gură ar putea : grăi ca să adevereze cu ce bucurie şi cu ce veselie s’au aim-L. plut a ceî doi luminaţi proroci, când pre pornnul şi ! Mântuitorul lor, de carele multe -prorocise,' - nu nuiriaî îri trup,, ci şi în mărire şi în strălucire îmbrăcat l’aii vSdut? Gă de vreme — 10 — ce s’au învrednicit aceştia a 1 vedea şi'a-1 audi pre Domnul IsusJ de care eî de mult dorea; ca să:l vadă, şimi numai eî ci şi tdte neamurile, cu ce gură va putea iieşţin.e să grăiască cu adevărat bucuria lor, şi mai vârtos că dintr’atâţea părinţi şi proroci aî legeî vechi, numai eî s’au învrednicit a vedea omărireca acesta? Şi de s’au bucurat Simeon betrănul atâtai ’ ved,âiid pre mântuitorul Hristos numai în' scutece. mişcând, cât m<5rtea, care alt lucru mat grdznic nu pdte-fi, cu ochî veseli o privea, dar aceştia, cari pre acestaşî Domn întru mărire strălucind I’au'vedut,. ce vor fi făcut şi cu ce bucurie •se vor fi.bucurat, şi eu ce veselie se?vor .fi veselit ? încă ,ş1. sufletele acelea care era închise în sînhl luî Avraam, întorcen-du-se Moisi şi spiiindu-le lor cele ce au ved.ut, cunoscându-rşi. eî a îi aprdpe diua mântuire! şi a rescumpărăreî lor, cu ce dragoste vor fi aşteptat? Ear de vreme ce acestea t<5te sunt puse peste înţelegerea, cu o tăcere oare carea blândă şi cu- o dragoste, cu credinţă trebue şă le cinstim şi să le mărim. Cuvios şi trebuincioslucru socotesc a fi, ca să ştim la acăstă. prea slăvită mărire acest! lumin iţi prorocî ce cuvinte .vor fi vorbit cu Dornnul, că înălţimea feţelor înalţat lucru oare ce întreba, şi veselia mărire! veseli oare ce şi frumos lucru pohteă; că aşa vedem că se face şi la mesele şi ospeţele celor marî, că sânt tdte voidse şi vesele, mâncările, beuturile, vor- ‘ bele, jocurile şi. cântările, nimic nu este de jale satt de. în-tristăciune, ci t<5te de bucurie şi de, desfătare. Cine este dar acela acum-carele,; să p<5tă spune mărirea ^ile! acesteia de-săvîrşit şi precum se cade? Că tot ce au fost mă! slăvit în legea veche; şi ;în cea nouă, în cefitt şi pre pământia aretare au eşit; căcî acolo au fost ma! mari! prorocilor a! lege! vechi şi ma! mari! apostolilor a! legeî , nouă ; din ceriu, sfînta Troiţă s’au vedit, şi de pre pământ pre sfînta omenire alulHristos s’au aretat. Şi la acostă veselie mare şi prea slăvită maî mult de-cât treî apostol!, cari au fost mâ!'',iubiţî, n,ati fost chemaţi. Se vedem dar şi vorba cea de veselie ce au fost: Vorbea, dice Luca la 9 capete,' pentru patimile Domnului, •câtrelti era să, se îrnpliniască în Ierusalim: Adecă > vorbea pen-' tru patiaie, pentru mdrte, pentru îngropare; pentru cruce, pentru ‘legături,' pentru‘scuipirî, pentru palme, 'pentru ocări, şi 1 peritrti bătăile carele era ca- să. le îrnpliniască în Ierusalim. 'Deci dar aii acestea sunt cuvintele cele mari şi de veselie carele se* cuvenea să; grăiască la o veselie ca .acdsta ? , Acel fel de vorbe era să se amestice la o bucurie ca ac& sta? Tocma acdsta este, că nu. trebue -socotită acostă vorbă după socoteala lui Petru pămenteşte, ci dupe socoteala luî Hristos carele ■ au urît' cele pămenteşt!,. înaintea căruia .nimic mai vrednic nu . era decât pentru , mărirea lui a răbda patimi, şi ocări. Că: maî marele a mari judecătorul lumeî Dumnezeu, pentru ca ;să sloboziască neatnul omenesc din robia diavol ului, acest preţ de rescumpărare ’maîvertos au pohtit • de la rescumpărătorul neamului omenesc, ca să se jertviască el pentru om cu mdrte-amară şi plină de ocară ; care dar şi jertvă - atâta au fost de iubită înaintea luî Dumnezeti, cât-pentru acdstă jertvă au ertat tdte greşalele din toţi- vecii cel trecuţi, şi uşile ceriului* cele pănă atunci încuiate,ce-•lor1 rescumpâraţî le-att deşcbisj şi -lumea au întors întru mila ■sa:cea bogată şi veche; că' maî mijit l’au înblândit şi l’au milostivit -acdstă jertvă singură -decât precum îl măniese răutăţile şi făr- de legile tuturor <5menilor. Dintru care pu->tenr cundşte şi putem înţelege, că vorba acdsta au fost torte vrednică unei măriri ca aceia. Că ce lucru este maî iubit robului decât slobozirea luî? şi ce este maî drag streinului de cât întdrcerea -la moşia; sa ? Fiind drept aceia înstreinaţî IVIoisi’ şi Ilie de atâta vreme de moşia lor de care fdrte dorea, ce ar fi putut1 grăi maî cu dragoste şi maî cu dulcdţă decât pentru mdrtea preotului acestui mare, pentru care mdrte se da-streinilor întorcere la moşia lor ? ' • ■■ - Aşişderea şi Domnul, ce fel de vorbă ar fi avut maî iubită decât vorba mântuire! şi a rescumpărăreî lumeî ? Că atâta -dorea de paharul acesta a-1 bea, cât acea puţină vreme, ce ;maî'era- ca să trdcă pănă a-ibea, îî părea că sunt milde ani; rK 12 — rcăcî cu setea acestui pahar, se lucra mântuirea sufletelor o-, meneşti, rescumpărarea lumeî, stricarea putere! diavolului, îtnulţirea credinţei, ertaciunea păcatelor, şi slobozirea sufle-, telor. Şi atâta sb bucura de acestea, cât în locul bucuriei ce j-fera înaintea luî, răbda crucea de-1 muncea şi bătăile de-1 jjcăsnea, şi spinii de-1 încrunta, şi durerile sufletului de-1 chi-jjttuea, de care chinuri asuda durerile cele crunte, rie-gândind //nimica -de ruşine. Că de i-au părut lui Iacov.puţin 7 anî a * sluji pentru Rahila, logodnica lui, de dragostea ce.avea.cătră: | dînsa, dar unu! iubitor mare ca acesta, cum nu i-ar fi părut \ puţine casnele şi muncile, cu .care iubita lui logodnică p , jrescumpăra şi o curăţea pre dînsa cu scăldarea ne-p'reţu-jitulul seu sânge, şif<5rte friimdsă'fâr de nici o liulâ şi întină-ciune o ficea ? Drept aceia, nu i-au putut fi mal iubit şi mâl dulce decât a vorbi deducrul acela de carele el mult însSta. • Cun<5scă dar acum fieşte care dintru noi pohta cea ne-spusă; " bunătatea cea ne-ffrăită, mila cea bogata, si dragostea cea" O i O ’ > O deşăvîrşit a iubitoriulul de dmenî Dumnezeu, cu câtă sete au primit (nu. pentru şine ci pentru' noi viermii ceî lepădaţi) atâta osten^lă, dureri, patiine, şi mdrte ; dar noî acum, câcî. să nu priimim pentru dragostea luî şi pentru binele ce ne-ati făcut, vre-o scârbă cât de, mică./Inse vorbindu-se ’acestea şi gătfndu-se Moisi şi Ilie ca să se ducă, ear Petrii, ca şă nu se lipsiască de o friimseţe şi de o. dulceaţă strălucitdre: ca, a-c^sta, dise: „Ddmnel bine este a fi rioug aicî, de veî vrea să „facem trei colibî, ţie una, şi luî Moisi una, şi lui Ilie"alta“, ne-ştiind ce dice, că nici iui lucru lumesc nu-şî aducea aminte,' nici de mâncare, nicî de beuţură,. nici de vidţă, nici ;de mdrte; ci t(5te lucrurile, încă şi de sine uitându-şî/şi fiind ca şi-un beat de dragostea aceî frumseţî, .numai-de aceia înseta, numai aceia pohtea, şi numai într’âcea a petrece dea pururea se;' nevoea. Ear.încă-şî, luând seamă vorbeî şi pohtei lui Petrii, o aflăm să fie.; supusă yoeî Dumnezeeştî, că au dis „ de veî vrea „să facem aicea treî colibîadecă de veî nărăvit Diipe ,acesta clice că3 încă el grăind, eată nor luminat umbri pre ei, şi eată. glas din nor grăind: acesta este fiul - meu cel iubit, între, „carele bine am voit, pre acesta ascultaţi, şi tot cela ce poli-. ,jteşte ca să placămie, prin credinţă şi prin dragoste, să fiu „una cu dînsul, că aşa cu dînsul şi prin trînsul, să fie plăcut ,;mie, şi1 pre acesta ascultaţi că va deschide vouS cale de mântuire; şi cu crucea va face vouS scară spre împărăţiaceriu- • „lui; pre1 acesta ascultaţi, că el este calea şi vieaţa şi dreptatea; ,,el este cuvântul meu şi înţelepciunea mea ; pre dânsul drept „"aceia ascultaţi; ear nu pre lume, nicî înşelăciunile şarpelui „celui de demult, nici îndemnurile trupului, nicî cuvintele „Fariseului; socotind strălucirea şi mărirea lumeî care era întru ,, dînsul şi în Moisi şi în Uie, şi alte minuni tdte câte aţi vS-„dut înloc de mărturie": Şi earăşî dice, că audinducenicii, că-dură pre faţa lor şi se temură_fdrte, de a'fi adus cuvântul .acest dulce . şi mângăitor al lui Dumnezeu atâta frică. Dar grdza judecătorului ce va face, de îngrozeşte aşa îndemnarea a ţinea legea; dar când va lua seama pentru lenevirea celora ce n’au plinit legea, ce va lucra? Şi dre pentru ce la o veselie. ca acesta, -intru care vrea să arăte Domnul mărirea şi frumseţa sa, au adus ucenicilor seî frica.1 aedsta ? Cu adevărat nu. este alta fără numaî ca să ne înveţe pre noi aceia ce este scris la.al doilea.psalm: „slujiţi Domnului cu frică şi ve bu-„curaţî lui cu cutremur. “ Gă se cuvine..omuliu a se bucura de o -bunătate mare, şi a se; tenie şi a şe cutremura de o mărire mare; cuviindu-se drept ăceia, acestea âmândoue luî Dum-‘nezeu de-a pururea întru "tdte laudele şi măririle luî trebii-; . eşte să le avem, şi să cerem ajutorul şi.mila; lut cea bogată, că făr'de mila luî nimic spre mântuirea sufletelor ndstre nu vom ■putea face. Că însuşi cu ne-mihcindsa gură luî <Ş.ice : „fără de „mine nu puteţi face nimic“. Şi de ■vreriie ce fără dînsul riu pu-, tem nimica, ear lui trebuie să-î dicem, cu căldură dintru adân- ■ cui ihimeî, să ne:miluiască dnpe mare mila sa şi ‘ dupe mulţi- • • mea îndurărilor sale, şi să ne descopere ochii sufletului şi al trupului, ca- să putem pricepe minunile sale; să scdţă .din trupurile ndstre* ceste de carne; inimele cele!"de piatră; şi’să ne' dea iniruă de’ trup, ca să ne temem de dînsul şi să ne ruşinăm de poruncile luî; să ne lumineze inimele ndstre că şi ale Apostolilor ; să ne îatăriască de -a pururea asupra vi'ăjinaşilor noştri celor veduţî şi ne-veduţî; să ne îndrepteze pre calea poruncilor sale şi să ne, dea sfârşit bun, ca de a pururea să, fie mărit şi proslăvit, în vecii vecilor amin. • • : Luat-au, Isus pre -Petru şi pre loanşi . ' ' V , ... r' - ‘ • pre Iacov fratele lui, şi i-au suitpre dînşiî \ .: • • într’un munte hialt de dsebi şi s’au scliim- . . • * ' \ ’bat înaintea Iov; şi au strălucit faţa lui ■ ca soarele, ear Jiainele\lui se făcură albe ca' ,o. r. .*■ lumina. V- De vreme ce sdrele cest simţitor când răsare şi se înalţă de pre pământ,' se face pricină şi mijlocitor ’ a liiulţor bunătăţi, că întincl.ându-şî razele lumindză'pământul şi marea, goneşte şi'rSsipeşte tdtă. ceaţa.şi ;negura, încăldeşte şi hrăneşte tdtă felurimea dobitdceloiy şi în scurt să dic, tdte le însufleţeşte şi- le .învieazăr şi pre tdte împreună le bucură şi leveseleşte; dar cu cât maî vârtos sdrele cel ide gând al dreptăţii, fiul şi’ cuvântul luî Dumnezeu tatăl Domnului nostru Iisus .Hristos (pentru carele dice prorocul Malăchia la 4 capetej,va răsări „voue celora .ce vS temeţi de numele meu sdrele :dreptăţn“), carele s? au suit si au răsărit astăvdf îii. muntele Tavoruluî, întindend razele si strălucirile mărirei Dumnezeire! luî, .n’ar fi dat vieaţa morţilor ca luî Moisi, n’ar fi luminat pre viî ca pre Ilie, n’ar fi.gonit prepusul şi cugetul cel protivnic din mintea Apostolilor, n’ar fi înrădăcinat şi n’ar fi crescut maî multă, credinţă în inima lor, nu le-ar. fi dat .să-l cundscă luminat,, cum-că el este Mesia cel adevărat Hristos, şi cum că de .voea luî merge spre mdrte; ne-având vină de mdrte,’ şi să cundscă cum că numai pre dînsul secuvihe să-l iubiascăj . ear cele-lalte tdie să le aibă ca: nişte gundie ? .Drept aceia politesc pre înţelepţia vdstră să-mî daţi puţinică ascultare cu dragoste, ca să înţelegeţi de este cu cale şi de.se cuvine şă avem şi noî dragoste cătră Hristos ca Apostolii. Vedem la al doilea cap a prd înţeleptului Siraeh, că în-: vaţă pre cela ce va vrea să slujască lui Dumnezeii, ce-i.se cuvine să primiască, dicând: „fiule, de 'veî vrea să te apropii a „sluji Domnului Dumnezeii, găteşte sufletul teu -spre ispită. Pentru aceia dar trebueşte cela ce slujeşte luî Dumnezeii să aştepte ispitele şi resboiul vicl^nuluî diavol, ear să nu se desnădăjduiască, ci: maî. vertds atuncea să aştepte mâî mult ajutor şi maî multă putere de la Dumnezeu (numaî . să stea cu credinţă-, adevărată; cu nădejde bună, şi să ţie dreptatea, şi să urmeze bunătăţile şi faptele cele bune), că nu-1 va lăsa. Dumnezeii să se ispitiască pi’este putinţa luî, ci făr de zăbavă-i va-,înceta"scârba, şi ispita o va goni de la dînsul, precum o vedem , acesta luminat, că s’au făcut la mulţi în multe loc.urî : că îrităiu lui Avraam i-âti poruncit Dumnezeii să se sue în munte şi însuşî cu mamele-lul să jurighe şi şă jertvu^scă pre unul născut iubit fiul setUpre Isaac; dre n’au fost grea acostă cerere ce aii pohţit Dumnezeii de la dînsul ? drein’au fost mare şi ne-suferită durere de •inimă acesta? ear - vedendu-î Dumnedeii credinţa,,şi cum-că n’au lenevit,'nicî. a zubăvit a o face: acăsta, îndată au ridicat întristarea şi .scârba prin. mijlocul îrigeruluî, d.i^ ■ cându-î: „Avraamb! Avraameinu punemânatâ pre copii;.“-.-Şi norodul cel jidovesc, cât necaz petrecea în Eghipet, fiind robiţi-în nţâinile luî Farao, ear pentru câ să-î mântuiască'-Dumne-. zeu din scârbe, câtă putere ne-biruită aii arefcat cu cele ;10 rane prin mijlocul luî Moisi ? Aşişderea şi;dreptul şi miilt pătimaşul Iov, care într’o/clipă de ceas au perdut nu numaî mulţimea dobitdcelor, casele, feciorii,\fetele şi tdtă avuţia ce v avea, ci şi trupul luî s’au umplut de bube-şi.'de viermî^ şi zăcea într’un giinoiu; ear pentru căcl au răbdat ispitele cu mare vitejie deJnimă, fără zăbavă.i-au dat Dumnedeii îndoit cele ‘ —17 - . -ce. au ■perdut.Jnse cu aceste vorbe ce amdis, socoteala ndstră. nu este alta, fără numaî ca să arătăm taina de astădf a’ schim-băreî feţei -lui Hristos, cu,care au dat mare1 ajutor -Apos-'-:.tolilor- la: nevoea . necredinţei ce era. sa . cadă; ca vedend • :'Apostolii pre Hristos.într’atâta lipsă şi. sărăcie,-cât nicî capul. jiu avea unde- să şi-l.plece, şi într’atâta; smerenie mare şi- în-,tr’atâta hulăTce-î făceau Jidovii, se turbura- în cugetul lor. ca ’ :nişte oameni proşti ce era;şi'■pentru-, aceia ,au început a nu-1 . crede, socotind cum că nu -va fi acesta Mesia cel adevarat; şi ma -vertos că. peste puţine dile,era sa mdră-.cu mdrte. ne-cin-stită.'' -Drept-aceia ce alt arjfi trebuit la ac&tăvnevoie-: a. ne-, credinţil,. fără numaî ajutor - de la fiul luî Dumnezeu, de la Hristosi' carele cu adevărat le-au: dat mare-putere şi mare a-jutor:: că i-au:su^t într’un munte şi s!au schimbat înaintea lor, arătându-le lumina D.umnezeireî luî (pre cât-era. cu putinţă sa:;vadă ochii omeneşti), luminând şi. mărind firea, cea ome-n^scăceeralmbrăcat; care lumină s’au;vgrsat şi pe hainele lui, casădea civac^sta Apostolilor.o îndrăsneală..şi-un.ajutormare, şi: sa-î -.adevereze. şi :să-î încredinţeze,- cum-că acest;sărac şi, smerit la vedere, carele era hulit pentru: multa luî smerenie, măcar că peste puţine dile se va dalegat în -mâinile Jidovilor. să se huliască/ să se batjocoriască, să se scuipe, să se bata cu palmapreste obraz, să se munciascâ, să şe răniască, şi la acea de' apoî sa se‘şi răstigniască ca un EâcStor de. relel Iar Jsă nu' so-• cotiască că este numaî om sirigur, ci este.şi-Dumnezeii! desă-vîrşit şi adevărat;, şi pentru acesta, s’au schimbat înaintea lor.. La trei- lucrurl .ţrebuea mare ajutor Apostolilor, că să scape de : nevoea şi de ispita cea mare a necredinţei: întăiii se cuvenea să cr^^ă cum .că Hristos este.adevăratul Mesia.; a doua, ve^findu-l(;-pre . cruce mort, le trebue. ajutor să nu-şî .piardă credinţa; 'nicî;să socotiască cum că acesta nu este Dumnezeu; a treia,' să;lejdea pricină şă-1 iubiască < cu dragoste hierbinte. Deci la aceste; câte trele se vede astă-dî cum-ca au datHris- V. « >. .• : • . i •- ' X-. > 1 ' - tos,’cu schimbarea feţeî luî, mare ajutor Apostolilor, pentru' ca ;să-l 'cun6scă .că- el este Mesia cel adSvărat, şr'pentru ce le Didahii aduce treî marturî: vrednici de . creduţ, • pre Moisi şi pre Ilie, şi prerTatal luî cel ceresc. „Şi eată/dice Evânglielistulj-se arătă ' „lor Moisi şi Ilie grăind cu dînsul de eşirca luî care vrea. să se „pliniască în Ierasalim, şi Tatăl cu'glas îl mărturiseşte; din „horî; şi eată glas din nori dicând: acesta este fiul meu cel „iubit, întru carele bine am vrut, pre; acesta^aseiulţaţî.“ ‘.Şi ■ pentru ca să le ajute Apostolilor să nu easăfdin credinţă; ve-^.ându-l pre cruce, dics maî înainte, că vorbeşte cu Moisi şi cu Ilie pentru mdrtea cea dupe cruce, care vrea să ia, pentru ca să-î facăj după cum'am dis, să-l iulDiască cu dragoste fierbinte.; şi pentru aceia au descoperit puţintel slava Dumnezeire!. luî, cu carea au mărit firea, cea omendscă şl va să-măriască şi pre sfinţii luî la-a ,doua venire. . ’ — . ' „Şi se arătă lor Moisi şi Ilie grăind cu dînsul“; Minunată vorbă şi1 alese soţii are astă-dî Iiristos. Cu adevărat şi i se cuvenea să aibăi soţiî ca acestea, pentru că*Hris-, tos este Mesia, Moisi este făcgtor de .lege, Ilie este, protdc:' mare. Hristos este mântuitorul lumeî,- Moisi este mântuitorul;; Jidovilor, Ilie va să fie, mântuitorul celor dreipţî, - iriâî înainte puţin de judecată. Hristos ,este dătător de: lege, Moisi învS-ţător de lege şi Ilie răvnitor de lege. Yedeţî dar ce soţi! alese are şi cum se asemănă în âre carele Moisi1). Oare ce pdte fi. âcdsta de s’au însoţit Hristos "cu iin drept.din ceî morţl şi cu un drept din ceî. vii ? Pe.ntru .căcî la judecata cea viitdre vor să se judece viiî' şi morţii, şi vor să se yeseliă scă la împărăţia ceriului câţi viî vor fi drepţî şi câţi .morţî vor.’fi drepţi.; Şi de vreme ce taina ac&ta deastă-di a-scliimbărn lui Hristos închipueşte şi este ca un aravon acei mărirî ai: împărăţiei' ceriuluî, pentru acdsta au adus la mijloc-unul din ceî morţî, pre Moisi, şi unul din, ceî viî, pre-Ilie. Şi cum că vor să vie la împărăţia ceriuluî împreună viiî şi . morţiî, ne o adeve:-' riază fericitul Pavel, la. 15 capete cătră Corintenî, dicând: „toţi -„nu vor adormi, ear ţoţî ne vom schimba de trupul acest stri-„căcios şi ne vom -face ne-stricăcioşî“. : - Frasa subliniata este st^rsă în manuscript. • . - 19 — '• c;; Şi. se‘arătă lor Moisi,şi Ilie“.' ,> : Oare;pentru :ce?'peutru 4,lucruri. Una' pentru ca săiscdţă-de ilanorod acea socoteala mincindsă ce avea1 asupra' luî Ilris-tosj icfimnix -î /dicea: că este'Ilie,*. alţii ’l dicea; că este > lel■e:-mia,sal1•,Unul•dinproroc^ ;a doua pentru ca să: cundscă Jidovii, cum-că Hristos nu este împotriva legeî lui Moisi, şi pentru a-:cdsta stă ca dragoste de vorbeşte cu1 singur făcetorul legeî,- cu ■ Moisijişi:cu r6vnitorul legeî, cullie; ‘a treia pentru ca să arate, ; cum-că este Domnşi stepânitor-.al vieţii şi; al morţii, :şi .stepa-. neşte'ipe cel viî şi;pe. ceî morţi,;şi Jcândml chiamă vin, precum ; adeveriază Poeticul; la.un tropar de astă-dî de la a opta pd-vs‘n;i,. picând: ;;,:căceluia ce stepâneştî ceriul-'şi împărăteşti pă-„mântul şi domneşti cele-de.desupt, 'au stătut înaintea tallris-_jjt<5se, de pre pământ Apostolii, ear ;ca de;la ceriu Tesvitdnu j,Ilie -şi Moisi; din cel morţI“ ; a patra- să vadă - Apostolii în ce . chip au cinstit1 pre aceşti 2 prorocVpre Moisi, căci avea mare blândeţe, şi ;pre Ili'e; căci avea.mare râvnă spre credinţă, pentru- ca' să-: se - asamine- şi eî ' Să fie blândi- şi- răvnitorl acolo • linde vorivedea că;este .in -nevoe credinţa şi.'închinăciunea luî-Dumnedeu. .Şi;pentru:aceşte4pricinî ce am dis, au adus la^mijloc- pre Moisi şi: pre Ilie; ear :maî>‘.vârtos sa dic, că i-au adus>pentru ca să mărturisiască Apostolilor cum-că este Me-<'sia, măcar că n^ar fiv,trebuit: acestă mărturie să' o aducem la mijloc, fiind mărturia Tatălui. din: ceriu • maî vrednică decât a prorocilor : şi eată; glas din nor. dicând : .acesta, este fiul . „meu cel iubit, întru carele bine am -vrut,(pre acesta ascultaţi. “ Oi ce mărturie credincidsă şi adevărată este acdsta; o ! ce bunătate şi'iericire'au-câştigat acel ce au ascultat pre'.cel. mărturisit şi au urmat lui; după porunca părintelui celui ceresc. Că adevărat,-de s’au şi pedepsit într’acdstălume puţin, după: cum dice. prea înţeleptul Solomon, vear. ? cu mari bunătăţi şi fericiri s’au'dăruit ; căci-Dumnezeu..i-au ispitit pre - dînşil şi,i-au aflat lui^şr vrednici, ca aurul în ulcea i-au lămurit pre eî şi ca o jertvă de ardere întrdgă i-au primit pre eî. .Puţini au ostenit adevărat; ear mare plată, au luat;. în scurta .vreme- au fost an scârbe, ear în vreme ne-sfârşită şe-vor. bucuracă-nu-s vrednice patimile yremiî de acum cătră/ mărirea cea yiitdre,'. după cum dice fericitul Pavel ; şi eată 'glas diii nor picând :, „acesta, este fiul meu cel iubit,-întru carele bine am voit, „pre acesta ascultaţi". Oare acest cuvânt, .ce dice Tatăl’: „pr& „acesta ascultaţi,.? numai Apostolilor să fi dis să-l, asculte, âiişi noue? Mie mi se pare să-l fie dis şi, noue să-l /ascultăm, de vre;- . me.ce.ne ţinem creşţinl şi ucenici a lui Hristos. Ăcumâ dar . trebue să înţelegem întăiu lucrarea acestui cuvânt "ascultaţi ! ... ce va să. dică, apoi cele-lalte le vom înţelege prea/lesne.ÂT. > cSsta ascultaţi! Aicî-nu se /înţelege , cuvântul cel gol ce eş.e ■ -din.gura omului şi-l ascultaţi; cu.urechile, câcî aCela nu-şc numeşte ascultare, ci audire, ci se înţelege sfârşitul faptului, adecă, ca: cum am dice unei slugî, du-ţe de fa eată-ce; şi el, , audind cuvântul, se supune ascultare! şi nîerge de face. Aşaşi Dumnedeii Tatăl ne dice npug: „pre acesta ascultaţi,“. adecă; , ori ce ne va porunci Hristos şă facem, să ne supunem aşciil-r tării, şisă seyârşim lucrul după pofta luî pentru binele npştru.. Să vedem dar acum de ţinem porunca luî Dumnezeii şi de ascultăm pre Hristos la cele ne ne învaţă. Ert socotesc şă; , -fim departe de .acea ascultare cât e ceriul, de pământ, pen-; tru căci Hristos dice, la loan în 14 capete: „cela ce are po-, ’/ ,jruncile;mele,şi le păzeşte pre ele, acela este cela-,ce me.iube-; „şte“. Acum' dar, de yom de nici o zăticheală? -Pre Dumnezeii nu vom să-l ascultăm ' • la cele 'ce nfe învaţă să facem pentru binele, şi folosul nostru' ■cel sufletesc, ci he par înveţăturile^Iuî grele şi rele, şi;pentru . aceia-nml 'cinstim,' rea când ne ar fi vrăşmaş ’de'mdrte ; eâr: pre oâtaienii ceî ce nu se tem de -Dumnezeii, nici să -ruşin'dzăf- • rdBTÎeţete~OTfîeheştî, 'i ascultăm la cele ce n'e învaţă, sfle faj^ cem-spre-pki^daTeirsTTfl etelor ndstre şi spre necinstea ndstră. şi ^spre--a'n‘e clevetr toţi şi a n'e blestema pentru ne-dreptăţile; ' ce fâ'c'eiii; ^i primiiiv lîiivfeţătu’rile lor cu dragoste.gi-să-le fa~~ . ’cehnâu marerpohtărfir5e~bucurăm ’de 'ele ca de măre avuţie, ] şi-î lăudăm căti\ă toţî ca pre nişte pretinî- şi făeStorî de !bine,. /. :şi-î cinstim, pentru căci ne râpun sufletele cu învgţăturile lor, maî vârtos de cât pre Dumnezeu carele 'pohteşte pre tbţî;Oamenii să''se mântuiască. Hristos-di ce : ,;După acesta -vorvcu-: ^ „noaste toţî că-mîstinteţî uceniţîj de veţi avea dragoste între „vol“; ear noî ne pismuim, ne zavistnim. ne pohtim r5ul unul altuia, şi mijlocim’în tot chipul să ne păgubim unul pre altul)' nu numaî de avere, ci maî -vârtos de cinste; şi facem cua-i căsta pecat împotriva Duhului sfînt. Dar Dumnezeu-n’au ffi-: cut lumea numaî pentru un om ci pentru toţî, nicî împărăţia ceriului pentru unul ci pentru toţî ; că dc âr fi fricutvpum-nezefl lumea numaî pentru un om, ce ai’fi- trebuit , să maî ■ facăşipre Eva, şl apoi să-i blagoslovdscâ şi să le dică: „creşteţi şi ve îmulţiţi şi umpleţi pământul şi stepâniţî pre dîn- .■ , ,, sul?“ Iar de şi este cine-vâ să arate'dragoste cătră- altul, este mincinosşi vicMn,.că o face au de vre o frică, au de vre o.ruşine, ; au pentru vre un câştig refl. Hristos dice : „ Daţi ale Chesaru-■' „luî Chesaruluî, şi ale luî Dumnezeu luî Dumnezeuear noî ■ nicî maî marilor nostri, atâta celor bisericeşti cât ; şi. celor mirene^tî, nu le dăm căduta cinste, nicî luî Dumnezeu; nicî : ne supunem lor cu dreptate, ci,cu viclenie şi cu reiitate şi în loc de a-î iubi şi a; .ne cuceri lor, noî ’i grăim de .refl şi-! ponosluim. Dar să .vedem ce dice Dumnezeu pentru dînşiî, la ; ' cartea Eşireî la 22 de capete? „Pre Dumnezeii tel să nu-î ' • „grăeştî de,refl,-şi’;pre'boerul norodului; tefl să nu-1 • vorbeşti •• „de refl“. Tâlcuitoriî sfintei Scripturi înţeleg săfie Dumne-; / 1,zei!.:, archiereil, păstorii şi dascălii bisericeî. BoiaruLnorodu- • luî înţeleg a fi: împăraţii, domniî şi judecătoriî. Acuma dar asupra cărora pornim limba n<5stră cea blestemată şi grăim ; .de refl. al cărora cinste redicăm, al cărora nume ocărîm ? Pe; semne al archiereilor, al Domnilor şi al stepănilor noştri, pen-; tru cari ne porunceşte Dumnezeii să nu-î grăim de refl; ear noî far de nicî o socoteală , punem gura ndstră, duj)ă cum j^ice Dâvid, Ja cerifl cu.aţâfâ semeţie şi obrăznicie; ne-aducându-. ne aminte nicî de cum ■„^că' pgcatul ' lumeî - este'ne-ascultarea;1 pre care. au ridicat’o - ^Domnul de la mijloCj făcându-se pre sine ascultător-pănă la • mdrte. “ Au numit’o Ioan pecatul ■ lumeî,' ca când n’ ar;fi fost '>■ altpgcatmaî mare înluine de cât ne-ascultarea. Şi au au şters împreună ■> tdte* ;şi> cele-lalte pgcate. Şi de vreme .ce- cu împotrivirea s;au • vindecat împotrivirea; după cum dice Teofilact,-adecă ne-’as- { 1 cultarea lumeî cu ascultarea Iul Hristos, urmdzăfără nicî.-un ■«. prepus; că precum' ne-ascu 1 tarea este t începutul şi rădăcina. . tuturor pScatelor;'aşa şi ascultarea esteisvorul; şi mumă'Iu-ituror-bunătăţilor. Pentru*aceia Dumnezeu; Tatălpe dreptate . ‘-Apostolilor • numai acdstă poruncă,'a ascultărel în', vremea în-i -frumseţăreî-’le-au dat; . pentru 'căci-întru dînsa se alcătuesc -•tdte bunătăţile şi tdte'darurile. Şi adeveriază maî mult cuvân- • tul mărturia luî Iacov fratele Donmuluî; la al 'doilea cap, di-^când; cum că Avraam, când au mers'să junghe 'pre fiul seu, -‘pre Isaac, numeşte jertva aceia lucruri; Iacov-o dice multe,' jjertva era una; ear nu multe; deci şi lucrul unui era, ear «nu . • multe; şi; să-cuvenea să o clică'cu num gr de unulj ear: nu cu . numSr de mulţi;.‘taina este■acdstajvlucruKacesta1 a'jertveî*'luî . Avraam* era -lucrul ascultăreîy şi de vreme ce; unde -este; ascultarea ;,a,colo sunt; adunate tdte bunătăţile, acolo siînt tdte lucrurile cele biihe; pentru aceia.cu cale au dîs Iacov, cum că Avraam s’au îndrepta't diu lucruri,.ear nu din lucru, .pentru căci înaintea lui Dumnezeu i s’au socotit ascultarea nu ca o bunătate, ci ca multe bunătăţT, atâta este de minunată, atâta este de al£să şi Dumnezedscă bunătatea ascultăreî. . Pentru a-ceia şi D uhul s’fînt, la cartea cea dintăiu a împăraţilor în 15 capete, va din' noî să'o păziascti?-Noî tdtă diua, şi: Ia; rugăciuni şi la împreunări şi-.la- vorbe şi. Ia fieşte.-ce lucru^‘al;hosţriiy‘che-; măm pre Dumnezeii şi-l numim Domn; şi de-1 numim Domn şi,j '.stepân,. unde.este supunerea ce aretăm ca/iiişte siagi laDom- i, nul nostru? Sluga face voea Domn «luî seu, dar noî care voie fâ-■. cem acestui Domn al nostru ? care din poruncile luî păzim? i ■ care dragoste avem cătră dînsul ? şi ce cinste-i facem ?0 plăcut luî Dumnezeu, şi nu se afla pentru că ,^1-au mutat pre dînsul;!“ pentru Noe: „ că au aflat har înaintea. „Domnului Dumnezeu şi-l!păzi .de pot6p;“ .pentru Avraam:. „că: eredu, dice,: pre Dumnezeu, "şi i se socoti luî întru-dreptate şi-l făcu părinte .a: multe neamuri;“ pentru losif :.„că; „era Domnul cu dînsul'şi’vărsă.asupră-l milă. şi' dete.luî har;f pentru Moisi: „că;iraudis-şi cuvântul acesta: „carele, al dis'tu ,,ţi-l .voiu face, pentru că âţ aflat har înaintea mea şi te ştiu de: „câtpre toţî;i: .pentru Dayid.: ,,că i au., ceriu.-Cu Blagoveştenia s’au descoperit taina cea maî înainte ■ de toţi vecii ascunsă; cu Naşterea s’au împăcat ceriul cu pâ- ; mântui, adecă Dumnezeii cu omul; cu Botezul ne-am îmbră- j cat cu haina ne-stricăciuueî; cu Moartea ni s’au dat vieaţa ; , cu învierea ni s’au dat-bucuriă; şi; cu înălţarea la Ceriu, şederea deâ dreapta hiî Dumnezeu-Tatăl. Aşişderea şi în cuvintele cele' de bucurie ce i-au (lis îngerul: „Bucură-te cea ce-„eşti plină de dar, Domnul e cu tine, “ ear înţelegem numele --prea sfintei Troiţă; că în cuvântul ce dice: bucură-te, se înţelege' fiul, că el este .tdtă bucuria lumeî; în cuvântul ce' cjice: ' plind de ăar, && înţelege Duhul sfînt, prin carele se dau tdte-. ' darurile; si în cuvântul cel ce di'ce: Domnul e cu tine, se în- i ţelego Tatăl, că el este Domnul a tdte vS().utelor şi nevăzutelor. Dumnezeu înse; carele riumaî cu un cuvânt au făcut şi âu zidit tdte lucrurile cele ve^ute şi nevSdute,- poate cu Didahii - . - • 3, — 34 x • ' . adevărat, cu cea desăvîrşit a luî prea puternicie, să facă stele maî luminoase decât aceste ce strălucesc pre ceriu, şi lună maî iscusită decât acăsta ce ne povăţueşte noaptea, şi soare maî strălucitor şi maî luminat decât acesta carele stinge. cu lumina luî tdte cele-lalte lumini, şi ceriurî maî mari şi maî largi în rotocolime, şi paseri maî cu dulci glasuri, şi flori mal cu multe mirosuri, şi copaci maî nâlţîşi mal roditori, şi; vânturi maî sănătdsă, şi vgzduhurî maî de folos, şi hiare maî . multe la: numer, şi maî multe lumi de /cât acdsta ce lăcuim poate să zidiască în mărime şi în meşteşug maî minunate. Iar. o zidire, care să covârşască în vrednicie pre Maica luî Dumnezeu, nu va putea să facă nici odată, măcar că este prea puternic, pentru că, precum nu este cu putinţă, nu dic să socotiască, ci nici cu mintea să gândiască neştine o, fiinţă maî cuvioasă şi. maî naltă de cât Dumnezeirea, aşa nici o zidire’maî covârşitoare de cât aceia ce au, născut pre un Dumnezeu carele .s’au făcut om ; că pre dînsa o au ales Dumnezeu mal înainte de decât tdtă zidirea, pentru ca să fie lăcaş vecinic, după cum grăeşte David: „acdsta este odihna mea în vecii „vecilor şi într’ânsa voiu lăcui pentru că o am ales. “ Aleasă; este cu adevărat ca soarele, pentru că este încununată cu tdte razele darurilor. Dumnezeeştî şi străluceşte mal vârtos între , i cele-lalte lumini ale ceriuluî; aleasă este şi-frumdsă. ca luna, | pentru că cu lumina sfinţeniei stinge cele-lalte stele, şi pen-„ r tru marea şi minunata strălucire de tdte şireagurile stelelor, ! celor din taină se cinsteşte ca o împărăteasă; aleasă este ca •rgvărsatul zorilor, pentru că ea au gonit noaptea şi tdtă în-tunerecimea păcatului şi au adus în lume (liua cea purtătdre de vieală; aleasă este, pentru că este isvor, carele cu curgerile'cereştilor bunătăţi, adapă sfînta biserică ;şi tot sufletul creştinesc; aleasă este, că este chiparos, carele cu înălţimea covârşeşte ceriurile, pentru mirosul cel din fire s’au arătat departe de tdtă stricăciunea; aleasă este, că este crin că-mănar, de au şi născut între mărăcinii nenorocirii ceî de obşte, ear nu şi-au perdut nici odată poddba albiciutieî; a- leasă este, c;i este nor, carele n’auispitit nicî o greime a pjg^. catului; aleasă este, pentru că este fecidră maî riainte de' naştere, fecidră: în; naştere, fecidră şi după naştere; şi- este o . adâncime nepricepută a bunătăţilor şi o icoană însufleţită a Irumseţiloivcelor cereşti. Iată o grădină încueată dintru care aujişitfldrea-cea_ne=xesteiită, si o fântâaă pecetluită dintru care aiv curs isvorul vieţii, Hristos. Pre acdsta au vSdut’oT Moisi în -muntele Sinai ca vin rug aprins şi nu ardea; pre . acesta au yedut’o Aaron ca un toeag înflorit şi plin de rddă ; J :pre acesta:, au vedut’o Iacov ca o scară întărită din pământ V pănă în ceriu, şi îngeriî luî . Dumnezeu să suia şi să pogora pre .dînsa ;~pre acesta au yedut’o Iezechiil: ea o uşă încuiată, ; prin care nimenea n’au trecut; pre acdsta aii :vedut’o Glie- j deon ca o lână; Avacum ca o dumbravă umbrdsă, Daniill' ca: un munte şi Solomon ca un pat. Acesta âstă-dî se mută j, de pre pământ; în ceriu, lasă întristăciuneâ şi se duce: la: j bucurie,- lasă cele de jos şi primeşte cele.de sus, lasă cele stricăcidse - şi câştigă cele-ne-muritoâre şi vecinice. Astă-dî îşi dă pre sfirit sufletul el în mâinile . fiului eî şi cu cântări îngereşti' şi apostoleştl se petrece cinstit trupul eî în satul Glietsimani spre îngropare. Astă dî ceriul întinde sînurile sale şi primeşte pre cea ce au născut pire cela ce nu-1 încape' tdtă ■ zidirea; astă-dî se minun&ză^ tdte cetele şi puterile cereşti, picând una cătră alta: „cine este aedstace se suie din pustiu, „adecă de pre pământ ia/ceriu ? cine este care se iveşte; ca „zorile, frumoasă ca:lună şi aleasă ca sdrele ? cine este acdsta „ce se suie de pre pământ în ceriu, albită, înflorită, întru care „Iralănu este? Redicaţlporţilevdstre, dic cetele cele îngereşti ,-,una cătră alta, şi cu cântarî de laudeprimiţî pre împărăteasa „ceriului şi a pământului, care' vine sălocuiască din-adrdpţa „Tatălui Dumnezeii, cu îmbrăcăminte cu aur îmbrăcată îm-„pistrită“după cum diceDavid:.„cacîăedsta este ceia ce au „împăcat-ceiiul cu pământuL'şi pre Dumnezeu cu omul; „acesta este.bucuria celor drepţi şi nădejdea celor pScatoşI. “ .. Pre acdsta dar şi noî cu toţii trebue, cu dragoste, cu cucerie, — .3.6 -> cu inimă curată şi cu cântările de laude să o cântăm şi să o lăudăm ca pre o maică a lui Dumnezeu, şi cu bucurie sufletească-să prăznuim Adormirea. Ci, o maică feci(5ră, acest norod ce stă înaintea mărime! tale, vedând înălţimea curăţeniei tale şi cunoscendu-şî eî ne-vrednicia şi smerenia lor, nu îndrăznesc făr de mijlocitor, ca să-ţi aducă căzuta închinăciune şi mulţămită pentru multele faceri de bine, şi să se rdge ca să te milostiveşti asupra lor. - Peîitru aceia eu nevrednicul şi mult păcătosul robul teu, fiindu-le tată sufletesc, ' rânduit de fiul teu ; prin mijlocul meu să rdgă cu toţii cu căldură dintru adâncul inimei dicând: Stepână de Dumnezeii născgtdre, împărăteasa ceriului şi a pământului, cinstea şi slava creştinilor, ceia ce eşti mai-naltă de cât ceriurile şi mai curată de cât soarele; fecidră prea lăudată, nădejdea celor pecă-'toşi şi liniştea celor bătuţi devalurile pecatelor, caută asupra norodului teu, vedi moştenirea ta, nu .ne lăsa pre noi păcătoşii^ ci ne păzeşte şi ne mântueşte de vicleşugurile diavolului, că ne-au împresurat scârbele, nevoile, răutăţile, şi necazurile; dă-ne mână de ajutor, "fecidră, că perim, nu te îndura de noi, că pre tine te avem ajutătdre şi la tine nădăjduim, ca, cu rugăciunile tale cele prea puternice şi n e-biruite, să îmblândeştî pre fiul tău asupra ndstră, ca să-şi întdrcă .mila sa cea bogată spre noi’;, şi încă -lrdgă cu căldură ca să dea putere dintru înălţimea lăcaşului său, şi prea luminatului nostru Domn, pre carele pronia sa l-au ales şi l-au pus preste acest norod, ca să pdtă chivernisi cu înţelepciune întră-gă turma ce i s’au încredinţat, în mulţi, ani luminat, cu fericită , sănătate, şi să o apere de lupii cei veduţi şi ne-văduţi, să păziascăşi tdtă cinstita acdsta boerime de tdte primejdiile şi . de tdte vicleşugurile vicleanului, şi să le dea dragoste, uni-ciune, sporiţi şi ajutor întru tdte, şi să ne învredniciască pre toţi de obşte, ca să petrecem tdtă vieaţa ndstră, cinstită* cu-rată şi făr de prihană, ca cu o gură şi cu o inimă pre dînsul de apururea să-l mărim şi ţie să dicem: bucură-te cea ce eşti plină de dar, Domnul e cu tine. VI. CuTÎiit al 2-lea la Adormirea presfintel stepânel ndstre Năs-cfitiireî de Dumnezeii şi pururea feci6rel Măriei. ■- : - Că'au căutat spre, smerenia slujnicei sale, • ' că cată de acum [mc vor ferici (ote .nea- ■ • ■ ' ’ mui'ile, „Pomenirea drepţilor cu laude, dice prd înţeleptul Solomon, „şi blagoslovenia Domnului pre capetile lor.“ Drept aceia toţi sfinţii făr de nici un prepus sunt drepţi înaintea lui Dumnezeu şi sftnt blagosloviţi; ear mal drdptă şi maî blagoslovită în ceriu şi pre pământ nu este alta de cât fecidra Mai’ia, pentru căci s’aii învrednicit de au născut, ca o sfîntă ce este de cât toţi sânţii, pre Sfântu şi adevăraţii drept pre blagoslovitul]) Isus Hristos, a cărueaprG sfîntă Adormirea prăznueşte luminat a) astă-dî sfînta noastră biserică. Şi măcar că eu nu sllnt vrednic'.ă ^ice nimica întru cinstea şi lauda el, pentru întunecarea ce are mintea mea de mulţimea pecatelelor, ear, încă şi după putinţă vom dice cele ce ne va lumina, prin ru_ găciunile el, lumina cea adevărată Hristos. Ci ve pohtesc să ascultaţi cii dragoste : „că, au căutat spre smei’enia slujnicei sălci proci . _ ■ . , , — 40. — fie, dacă. este fecidră, şi o muere care au născut prunc nu pdte să mai fie fecidră ? Iar la tine, vrând cel ce s’au n.ăscut din tine, au schimbati’ândudla fire!, ca un făcător al fire!, şi aî remas şi după naştere earăşî fecidră. 0! lucru pr£ slăvit si tăiere de fire, o! pântece sfînt şi vas Dumnezeesc, întru tine cu adevărat s’au spart zapisul păcatului, în tine s’au făcut Dumnezeu om, far de a-şî schimba Dumnezeirea. Drept a-;ceia cu ce limbă voiu putea să măresc fecioria ta şi naşterea ta cea preste fire? că prin mijlocul teu ne-am învrednicit să câştigăm bunătăţile cele marî. Cu ce fior! de laudă voiu putea împleti cununa fecioriei tale, ceia ce eşti încununată cu tdte florile bunătăţilor de Tatăl cel ceresc? pentru căci al -încununat neamul nostru cu slavă şi cu cinste? Ce fel de daruri vrednice aducem? că tdte câte-s ale lumeî.nu sfint vrednice înaintea ta; că de te voiu numi ceriu, eşti mal înaltă, că al născut pre făcătoriul, ceriului; de te voiu numi închipuirea luî Dumnezeu, destoinică eşti; de te voiu numi Domn îngerilor, întru tdte a fi te adeveriazâ, şi veri ce alt aşi putea (jLiee şi aşi putea să te măresc, nu este destul cătră lauda măririlor tale. Bucură-te drept aceia că tu singura aî prorocit, că te vor ferici tdte neamurile şi adSvărat că te fericesc, pentru căci cu smerenia ta cea de margine 1), care al arătat cătră ziditorul teu, ţe-aî făcut pricină de s’au'smerit cel ce este din fire ne-smerit, şi au primit de au lăsaţ sînul Tatălui şi au venit de au sălăşluit în pr6 curatul şi sîntul pântecele teu. O ! fericită şi sfîntă smerenia a fecioriei! câtă putere aî, că aî făcut de s’au smerit pănă la mdrte cela de. carele fuge ceriul de grdza lui şi se smeresc tdte, şi al înălţat pre omul din fire smerit şi'l-ai făcut de au că,ştigat lăcaşurile şi fericirile cele cereşti. Fericit este cu adevărat şi prea fericit cine au putut câştiga pre ac fotă blagoslovită smerenie, că s’au cinstit şi de oameni şi de. Dumnezeii; şi de vreme ce tu, fericită fecidră, după cum aî dis că au căutat ’) Curiute steree. ' - . — 41 — -Domnul spre smerenia ta, şi te au înălţat de pre pământ la ceriu, pentru ca se împărăţeştî împreună cu. el, caută spre noî ticăloşii robii tei cu umilinţa, şi mângâie pre judecătoriul cel înfricoşat, pre fiul teii cu rugăciunile tale cele căldurdse. să ne mântuiască de scârbele şi de nevoile ce ne au împresurat. Şi precum cu Dumnezeăsca putere într’o mică de ceas au adunat din tdtă lumea pre Apostoli, ca să petrdcă prea cinstii şi sfînt trupul teu spre îngropare cu laude şi cântări, aşa sădduke1) şi minţea-ndstră cea împrăştiată întru deşertăciunile cele lumeşti, să o adune şi să o lumineze, ca de a pururea pre dînsul să-l mărim şi să-l lăudăm; ear ţie, ca unei adevărate născgtdre de Dumnezeu, să-ţî cântăm cu cucerie cântarea, cea îngerăscă: „Bucurăte cea ce eşti cu bun dar .'dă*' „ruită, Domnul e cu tine“. ■ *). Cuvinte ţtorso. ' NsJ“- VII. Cuvînt în dina sflntulul şi marelui mucenic Dimitrie, isvorîtorul de mir, asupra cntremnriilnna Octomvrie 26. „Domne mântue§te-ne că perimu. . . Pomenirea marelui mucenic Dimitrie, ce se prăznueşte astă-dî în toată lumea, ce altaş'tdptă de la adunarea iubitorilor -h de prăznuire, fără numai laude şi cântări? Inse eu, cunoscendu-me nevrednic şi slab întru ştiinţă, nu îndrăznesc să-î împletesc cununi de laude, nici să-î vestesc precum se cuvine, măririle minunilor luî, căci altă învăţătură cdrcă muceniceştile lui, luptărî, şi alt prăznuitor trebue pentru luminatele liiî ne-voinţe. Drept aceia las să laude- alţii lucrurile lui cele slăvite, alţii să povestiască cea preste firea omdnescă bărbăţia, sufletului setî, şi alţiî să spuie vitejia cea tare, cu care au răbdat rănile şi mdrtea ; ear eu, ca un neputincios, la, vorbă,' precum mă îndemn să me minunez de ele cu mintea, aşa şi a-le cinsti me silesc cu tăcerea, şi me întorc cu vorba ear la începutul d’intăiii ; „ Ddmne! mântue jte-ne că perim“. Pentru ! ca să arăt înaintea dragostei v6stre nevoia ce au petrecut Apostolii în corabie, şi grabnicii ajutor ce le-au dat Hristos ; în mijlocul măreî; şi nădjăduesc cu darul sfinţuluî să vg folosiţi sufleteşte, ci v8: pohtele să ascultaţi cu dragoste şi cu socotinţă. Infricoşut lucru socotesc cu adevărat să fie stătut 43 — turburarea măre! de astă-dî, de vreme ce sfinta Evanghelie o numeşte mare, dicend:,,şi eată cutremur mareşefileu în mare“. Mi se pare ca când aşi vedea înaintea ochilor ruei chipul eî, de .tdte părţile să se afle venturî mari, să se strângă în,pre-giuriil vântului nor! negn şi deşi, tdtă marea să spumege de; mânie; şi pretutindinek să se înalţe valurile ca nişte mun- • ţî; mi se pare că vSd corabia Apostolilor că se luptă cu .multă selbătăcie în turburareamăreî, de o parte o bat valurile, de altă parte o bat vânturile şi o turbură, de o parte o re-■dică spre ceriu, de'altă parte o pogdră la iad. Mi se pare că •ve(J;pre feţele Apostolilor 'moartea zugrăvită,, că de frica morţit- x) unul se cutremura, altul se spăimânta, unul se turbura,'-altul.striga *), şi toţî Cu suspinurî şi cu lacrimi cerea 3) cu rugăminte;; ajutor ' de la Hristos ce dormea. „ Ddmne ! , „mantueşte-ne câperim“. Eu înse nu me minunez nicî pentru turbtirareamărel. pentru căcî;fiind o stichie nestatornică, şi-î este pururea din fire când se,fie lină şi când să se turbure,ynicî pentru turburarea Apostolilor, pentru căcî^ievoia aduce pururea ţurburare şi frică la oamenî, ci me minunez . cum ş’au întâmplat, .că îndată Ce au alergat şi îndată ce s’au\ rugat, îndată au.luat şi ajutorul şi se făcu linişte mare, dice Evanghelia; au încetat valurile, au perit întunericul, s’au împrăştiat norii, s’au smerit, marea, şi cor bia într^gă şi iâr de • nicî o vătgmare au ajuns la adăpostea. .Cercând eu: pricina aceşti! minuni ce! s’au făcut,: făr de zăbavă aflu de lâ tălcui-toriî sfinteî EvangheIiî, cum-că alta h’au.fost făr numai rugăciunea ce.au făcut Apostolii cu \m glas şi cu un suflet, toţi d’odată au strigat, toţî s’au rugat, toţî au cerut d’odată aju-tor: Ddmne! mântueşte-ne că perim! Şi pentru aceia Domnul au ascultat7 îndată rugăciunea lor şi pre toţî i-au- mântuit, pre toţî i au păzit, n’au lăsat să peară nicî :unul în turburarea măreî. Drept aceia şi Dumnezeescul Tenfilăct: „doarme,-dice, *). Cuvânt stors. Sst strige. — 44 „Domnul, pentru ca să alerge Apostolii ce era înfricoşaţi la „ajutorul luî să se rdge, şi să ia pricină din rugăciunea lor „cea de obşte să î mântuiască din nevoe“. Cu adevărat mare învăţătură ni se dă noue cu acdsta, pentru ca să luăm pildă să ne rugăm şi noi luî Dumnezeu la nevoile ndstre cele de . . obşte. XiUmea acdşta este ca o mare ce se turbură, întru care | nici odată n’au dmeniî odihnă, nicî linişte corăbiile, între j valurî sunt împărăţiile, crăiile, domniile şi oraşele, mulţimea norodului; politiile, supuşii, bogaţii şi săracii ceî mari ; şi ceî mici sunt cel ce călătoresc, şi se afiă în nevoe J). Yen • , turile cele mari ce umflă marea sunt nevoile cele ce ne supără tot d’auna; valurile ce luptă corabia sunt ne-norocirile -carele se întâmplă în tdte dilele; norii ce negresc vezduhul, fulgerile ce orbesc ochii, tunetele ce înfricoşăz'ă tdtă înima vitdzâ sunt întâmplările cele de multe feluri,-ne-aşteptatele ■ ; pagube, înfricoşările vrăjmaşilor, supărările, necazurile ce ne vin de la ceî din afară, jafurile, robiile, dările cele grele şi ne-; suferite, care le lasă Dumnedeu şi ne încongiură, pentru ca să cundscă credinţa ndstră şi să rie vadă răbdarea. 'Acuma dar pentru ca să se mântuiască norodul de acestea, şi să lepede d’asupra lor nevoea cea grea, oare care este mij-, tocirea) mântuire!? Acea mijlocire ne o învaţă cu pilda lor norodul cel işrailtenesc, când se supăra de oştile luîHanâneu împăratul Arad în pustiu, Numere cap. 21; ne o învaţă locuitorii din. Vetulua, când s’au ocolit în cetatealorde dstea cea groznică a lui Olofern, Iudit cap. 8; ne o învaţă Esdrâ/când se întorcea cu norodul luî Israil în Ierusalrfri, mântuit din robia Va vilon ului; ne o învaţă Nineviteniî, când au scăpat de periciimea care, despre partea luî Dumnezeu, le au fost spus prorocui Iona. Toţîa-. cestia, pentru că s’au rugat cu un glas şi,eu un gând şi au cerut de la Dumnezeu ajutor, s’au mântuit. Dice sfînta Scriptură; „şi se rugă Israil rugă Domnului, şi ăudi Domnul . „glasul lu! Israil, şi detepre Hananeu sub mâna.luî, şi locuitorii ce erau ocoliţi în Vetulua au strigat cătră Domnul cu ^Cuvinte şterse în manuscript, — 45 — ),toţii d’odată ne-încetat, şi an ascultat Domnul rugăciunea 5,lor, şi i-au mântuit din măinele luî 01ofern.“ Dice Esdra: „am cerut de la Dumnezeul nostru cale drdptă 110118 şi fiilor „noştri şi la tdtă, agonisita ndstră şi ne-au ascultat pre iioi“. Şi eâriNinevitehiî au strigat cătră Dumnezeu ne-încetat şi1; s’au ^îmbrăcat în sacî de- la mare şi pănă la mic, şi vgdu Domnul .lacrimile lor, şi n’au, stricat pre eî, nici dobitdcele, nici 'cetatea lor. Drept aceia dice David, psalm 21:,, spre tine „au hădcljdut părinţii noştri; nădăjduit-âu şi i-al isbăvit pre „ dînşiî, cătră tine au strigat şi s’âu-mântuit. “ Dar ce maî cerc eu din istoriile Scriptureî şi din pildele el să înveţ în ce clxip să .fugim de întâmplările şi nevoile ce ne vin?.î6suşî Dumnezeii ne învaţă prin rostul luî David, psalm 49, dicând : „şi „me chiamăpremineîn ^iua necazului teu şi te voiu scdte, şi .„mg vel proslăvi, “ şi la psalm 90: „striga-ya cătră mine şi voiil „asculta pre el, cu dînsul sunt în necaz, scdte-voiii pre dînsul; “ şi earăşî, prin rostul proroculul Isaieî, -. 4l cap. ^.ice": „şi se „voi- bucura-lipsiţii, pentru că vor cere şi eu voiu asculta, „Dumnezeul luî Israil, şi nu voiu părăsi ;pre eî.“ Asemenea dice şi. la 29 cap. al Ieremieî - şi la al 10 ăl Zaharieî, şi Domnul nostru Isus Hristos. Acesta ne învaţă sfînta Evanghelie: „ cereţi, ^ice, şi se va da voug, “ şi pentru ca să ne încredinţăm mal-mult--cum că făgădueala luî este ne-mincindsă, adaoge la 11 capete ale lui Marco : „tdte câte veţi cere rugândiiTvS, ,;să credeţi că veţi lua,' şi vor fi vouc. “ Şi după acăsta putem cundşte, ciim-că nu este alt lucru maî de}falosrşi~maî. cuviincios de cât a ne ruga împreună cu , toţii, să cerem de Ia Dumnezeii ajutor, şi'.să alergăm la milostivirea luî. De am ţinea acest sfat.şi acăstă învgţătură ce ne dă Domnul, şi să-l facetia când’ ne încunjură întâmplările şi nevoile cele mari, o! cât' ajutor şi câtă mângâere ani lua de la ne-mgsurata mila lui Dumnezeii! Dumnezeu' este tata de obşte - al tuturor, pre toţi ne iubeşte ca pre nişte fii adeverâţî al lui, şi nu pdte răbda milostivirea lui cea iubitdre de oameni să ne .aflăm pururea în ticăloşii şi în nevoi, ci numaî aşteaptă rugăciunea — .46 ndstră, ia aminte să audă glasurile ndstre, stă purlireâ cu' urecliile deschise, pentru ca să ne asculte îndată ce vom chema numele luî cel sfînt. Dar ce voiu să dic de ne-simţirea cea mare a oamenilor acestui veac? Toţi pătimesc, toţî sfînt în scârbă, toţî suspină sub jugul cel greu al nevdeî : dar este cineva să dică împreună cu David cătră Domnul: „când m’am „năcăjit, am strigat,“ sau dice cineva vre o dată luî Dumnezeu, întru supărările luî: „milueşte-m§ Ddmne şi mS ascultă ?“ -Noî pohtim să ne ajute Dumnezeu şi sâ ne facă milă -1) făr ‘de a-l.ruga. Dar cine este împăratul acela, sau cine este ste-pânitoriul acela, carele să împarţă milă noroduluî seu, sau ‘să uşureze pre supuşii luî de dările cele grele, făr de a-1 ruga, : şi făr,de a-î dovedi nevoea lor? sau să dic maî bine care este tatăl acela ce dă pâine feciorului seu făr de a-î cere? Şi aceia ; cenuface uri împărat cu norodul seu şi un tată cu feciorii luî făr ;de rugăciune, v^ţî să o facă Dumnezeii cu noî netrebnicii, din voinţa sa făr de anerugaluî? „Pre săracul trufaş, au urît . „sufletul meu,“ dice Domnul, la 25 capete ale lui Sirach. Nu pdte răbda Dumnezeu nici cu un mijloc pre aceî ce sunt lipsiţi, ticăloşi, ne-norociţî, şi apoî se înalţă şi stau îngâri-faţi întru ale sale, şi nu vor să se arate cum-că au trebuinţă. Şi cine socotiţi să fie aceştia? Noî suntem cu toţii, carii pătimim atâte scârbe rie-suferite şi stăm în cumpănă sâ perim de nevoi, de nenorociri, şi cu tdte acestea nu -rie smerim ^înaintea Iui Dumnezeu, nu ne plecăm cerbicea' de trufia cea multă ce avem, nu alergăm cu suspinurî şi cu lacrămi să cerem ajutor de la Dumnezeu. Şi cum dar se va mântui no- ! rodul, cum se scutură acostă ticăldsă de ţdră de sarcina cea grea a relelor ce o supără 2) ? Noi socotim numaî cu puterea ndstră şi cu înţelepciunea ndstră, care este nebunie înaintea luî Dumnezeu, să chivernisim norodul şi să-l apărăm de rele; dar în zădar trudim, că dice Hristos: „făr de *] Sa milostiviaseă asupru-ne. - 2] Va uşura, 8] Cu care este îngreuiata. . . - . . . „mine nu veţi putea face nimic“, şi David ear la psalm 126 : ,,de nu va;pSzi Domnul cetatea, în deşert o păzesc păzitorii”. Inse •mie>':mi'-se7pai;e..oum-ca-inUlţî (din cel ce ascultă) pot să, răspundă la câte am dis pănă acum: noî şi de ne rugăm mult „luî Dumnezeu, când ne vin scârbele şi nevoile şi cădem la „mila luî, dâr nu, vedem .nicî o mântuire, nicî suntem încre-„dinţaţr cum-că ajung rugăciunile ndstre la ceritt; “ măcar că . acdsta nu o cred să o Iacă niinenî. Dar să vS spuiu ce au res-punsTiverie Chesaru unui tîner, carele pentru multele luî .rButăţl să afla ja închisdre, şi să căznea ticălosul multă vreme în legături cu fdme, cu sete întru înturiereciil puşcăriei; şi de vreme ce cunoştea că nu este pentru dînsul nicî o nădejde de, niântuire, au cerut de la împăratul cu mare rugăminte să p.oronciaseă să1 dea mdrte, pentru ca să se mân. tuiască din caznele ce pătimea, căruia i au dis Tiverie: „tu „încă ii’aî aflat har înaintea ochilor mei, şi-mî cerio facere de ,-,bine.ca!acdsta.-“ Şi de vreme ce un vinovat n’are îndrăzndlă\ înaintea împăratului celui pământesc, măcar să-î ceară mdrte, XL dar noî că suntem vinovaţi înaintea a tot puternicului îm- \ părâtuliiî Dumnezeii, şi mcărcaţî de grele pecate. cum poli- j ţim să asculte Dumnezeu rugăciunea ndstră şi să ne dea bu- ; nutiiţile ce cerem ? Cetiţi la 59 capete la Isaia, să înţelegeţi pricina pentru ce rugăciunile ndstre nu află ascultare'la u-î'echile luî Dumnezeii, dice prorocul: „au nu pdte măina „Domnului a mântui, au îngreuiat-au urechea luî ca să nu „asculte?^ Ce socotiţi, dice, cum-că nu pdte prd puternica „măina luî Dumnezeii să vS mântuiască de nevoile vdstre, au . „dar socotiţi că are astupate urechile luî şi nu ascultă rugăciunea; vdstră? Ba nu este aşa, ci pentru pgcatele vdstre (dice) au întors faţa luî de la voî, ca să nu ve miluiască; pecatele vdstre cele multe srlnt acelea ce opresc mila luî, şi acelea nu lasă rugăciunile vdstre să ajungă înaintea scaunului Dumnezeeştii luî măriri; căcî mâinile vdstre (dice) pângări-te-s cu sânge, buzele vdstre grăesc făr de lege, şi limba vdstră strîmb.itate; picidrele vdstre aleargă pre caţea reutăţiî;- — 48 — nimeni nu grăeşte drept, nimeni nu sfătueşte bine, nimeni nu va să facă, judecată drăptă şi adevărată, şi cum dar să ve asculte Dumnezeu, cum să ve mântuiască din nevoile vd-stre? Şi cum nu diceţî maî bine, cum îndelung rabdă şi în- ' ' gădueşte şi sufere, de nu ne cufundă pre toţi ca pre Sodom-leni! Slavă îndelungii răbdăreî tale, Ddmne slavă ţie. —' un filosof, mergea odată pre mare, cu corabia şi era împreună eu el nişte oameni reî, şi apucându-î furtună mare era să ! peară; fear oamenii ceî reî au început a se ruga Dumnezeilor ; lor să-î mântuiască din nevoe, ear filosoful le-au dis, rogu-ve / tăceţi, să nu ve priceapă care cum-va Dumnezeii că sunteţi aici, că adevărat ve va cufunda. Asemenea dic şi eu cătră păcătoşii ce să rdgă, că mal bine este să tacă, decât cu buzele lor cele spurcate să aducă "rugăciuni cătră Dumnezeii la nevoile lor, că în loc de a afla mântuire, pdte să peară de-săvîrşit pentru păcatele lor. Se cuvine întăiu se lăsăm răutatea, jafurile, strâmbătăţile, urâciunea, vrajba, zavistia, şi altele, şi atuncea să ne rugăm, pentru căci atuncea vom afla | ascultătdre urechile lui Dumnezeu; că dice sfintui Ioan Zlata^_ I ust: „când din buze curate ese rugăciunea, atuncea ajunge la „nemomita urechea stepânulul11-. Când noi suntem curaţi atun-cea ajunge şi rugăciunea ndstre la ceriu, înse afară de acesta, trebueşteşi alta, pentru ca să ne mântuim de nevoile nd- ' stre cu mijlocul rugăciunii; se cuvine, că precum este răutatea şi întâmplarea de obşte, să fie şi rugăciunea de obşte; toţi să ne rugăm, toţi să cerem'ajutor, precum au făcut şi Apostolii astă-dî în corabie, de au strigat toţi cu o gură, şi cu o inimă: Ddmne! mântueşte-ne că perim! Iar nu unul să se rdge şi altul nici să gândiască, unul să plângă şi altul să rîdă, unul să se întristeze şi altul să se bucure; pentru căci a-tunci adevărat Dumnezeu nu ne ascultă. Dice Hristos ja.Ma-Jeiu în 18, capete: „că de să vor tocmi doi dintre voi pre „pământ de tot lucrul carele ar cere, fi-va lor de la Tatăl meu „cel din ceriurl“. Deci dar când doi uniţi;;şe,vor,ruga, .că»-■'ştigfl^mila ; cu cât mai vertos vor căştiga când tot norodul şi tdtă mulţimea cu un glas şi cu o gură şi cu o inimă vor cere j de La Dumnezeu ajutor?/Pentru acdsta vg pohtesc, feţiî mei,'') aşa să ve rugaţi* pururea şi toţi d’odatil, şi maî vârtos întru f. aceste vremî ce s’au îmulţit nevoile, şi pre toţî împreună de f tdte părţile rie au încunjurat nenorocirile, necazurile şi scârbe^./ le ; că dăcei/David: „voeâ celora ce se tem de el va face, şi; „vugăciunea;lor va aud.i şi va mântui pre ,dînşiî“. Ne va asculta pimirea Dumnezeu, când toţî cu inimă curată ’1 vom" ruga; şi n’e va mântui de tdte primejdiile ! şi din tdte nevoile, prin rugăciunile mareluî mucenic Dimitrie, ce se prăznueşte astă-dî, a căruia rugăciuni să păziaşcă pre înălţatul nostru Domn şi tdtă cinstita boei-ime şi tot, norodul creştinesc.' Didahii 4. VIII. Cnvînt al doilea în 26 ale luî Oetomvrie asupra cntremnrnluî şi . . la marele mucenic Dimitrie, isvorîtoriulnî de mir. . „Şi eată cutremur mare se făcu hi mare, „cât se acoperia corabia de valuri". Precum un tata. din ceşti pănienteştî, fiind din siiie bun şi drept, are firdscu dragoste a iubi pre toţi feciorii luî tot în-tr’o potrivă şi a-î cinsti întocma şi a le împărţi averea şi bunătăţile luî tot într’un chip, nedând unuia maî mult şi altuia maî puţin, sau să iubiască pe cel d’intăiumaî mult de cât pre cel dupre urmă,, fără numaî când însuşi feciorul se va face mal ascultător sau mal neascultător poruncilor tătâne-seu, şi aşa cli acest mijloc pdte fi el pricina a îmulţi dragostea tătâne seu asupra luî, sau a o împuţina; precum pentru ascultarea acesta şi: neascultarea ni o însemn^ză în pildă Mat'eiii Evanghelistul'dicând : cum-că un om avea doi feciori şi unuia ’i dicea să facă voea luî, şi se făgăduea, ear nu o făcea: şi celuia-lalt ’i dicea, şi el nu se făgăduea şi făcea. Aşa este de bun şi de drept tatăl tuturor Dumnezeu, cât tote zidirile că-nişte faceri ale luî le-au născjut, şi bunătatea 6 face .întocma : la tdte după vrednicia a fieşte căreia, Drept aceia va'să cinstiască pre îngeri .ca pre nişte zidiri maî aprdpe şi făr de trupuri,' ce strălucesc cu nemurirea; va să cinstiască pre oameni că pre nişte chipuri.ale sale; va să cinstiască şi cele neînsufleţite, adecă ceriul şi pământul, şi tdte câte-s pre dînsul. Şi este cinstea cea maialesă la acestea tdte îndoita: cinstea cea / d’ intăiu an fost la, venirea cea d’intăiu pre pământ ă luîHri >tos, eâr a 'doua cinste va să fie la înfricoşata a. două venirea lui. Deci cu vehirea luî cea d’intăiu au slăvit'pre îngeri; căcî au învrednicit pre Gavriil o fi slugă, întăiu la tai-na • purtăm de grije, ear cele-lalte mulţime de îngeri la naşterea luî; cea sfîntă din pră curata fecidră, lăudând pre Dumnezeii şi dicând : „Slavă Dumnezeului celui din nălţime ‘ „şi pre pământ pace.“ Pre oameni încă i-au cinstit cu dragostea,' precum dice pră înţeleptul Pavel la 5 capete cătră Romani: „că vrăjmaşi fiind ne-am împăcat cu Dumnezeu prin „mdrtea fiului: luî, cu mult maî vârtos, fiind împăcaţi, ne vom j,mântui întru vieaţa luî. “ Aşişderea şi cele-lalte tdte le-au cinstit Dumnezeu şi tdte să le aducă supt un .cap în Domnul nostru Isus Hristos, precum dice earăşî Pavel la capul cel d’intaiu cătră Efesenî: „adecă arătându-ne noug taina voieî „sale1 după bună plăcerea sa, carele au pus maî nainte întru . jjdînsul spre ispravnicia plinire! vreunlor, ca tdte să--le adriane sub un cap întru Hristos, cele din ceriu şi cele de pre „pământ întru dînsul.“ Şi earăşî una câte una le au cinstit cu ■o oare care poddbă ce le-au dat: văzduhul l-au cinstit cu po-gorîrea.îngerilor, şi. a Duhului sfint, că au trecut printr’însul; [ apele-cele dulci le au cinstit cu sfintul botez; pământul l-au. ■cinstit cu cutremurul, cu. deschiderea mormintelor şi.cu,în-vierea- morţilor. Urina drept aceia să cinstiască şi caarea, cea sărată, şi-o-au cinstit cu turburarea cutremurului: „şi eată cu-, ,,tremur mare se făcu în mare.“ Pentrucutremur spurifiloso-., fiî-r Elinilor.cum să se fie făcând din amestecarea stichiilor, dicând unii într’un chip, alţii într’alt chip : fieşte care după puterea sa, scoţând înse de la mijloc pre'Dumnezeu carele; .este:pricina cea d?intăiîl. Ci noi acum de acdstă ■ dată > vom lăsa într’o parte cele ce au dis Anaxagora, Aristotel, -Dimo-crit şi Anaxament, şi vom crede mat;.;vârtos pre Dumnezeiescul filosof pre .David, . care dice psalm 103 : „cela ce cau-. ,;tă pre' pământ şi-l face de se cutremură/ şi întorcândtiTŞî faţa • • „Se vor turlnira“. Drept aceia, socotind şi noî ..a fi pricina cea d’intăiii a cutremurului Dumnezeii, avem să dicem la acostă, vorbă treî lucruri: Intăiti pentrtrce să se facă cutremur mare? 'a doua pentru ce să d<5rmă Hristos în corabie ? a treia pentru ce să lase pre ucenici să se turbure ? SPclicem Ia cea d’in-. tfriu: marele Dumnezeu în sfînta Scriptură îndoit se dice a fi . în lucrare spre chivernisirea neamului omenesc, certând şi miluind; certând, însemn^ză Ia Isaia în 9 capete, unde spu-. ne pentru urgia luî Dumnezeii cea multă asupra lui Israil dicend : „şi au, luat Domnul de la.Israil capul şi cdda, mare „şi mic într’o di şi miluind“; ear la Isaia mărturiseşte mila lui D-zeiî însuşî Israil, dicând : „bine te voiu cuvânta Ddmne, căcî ; „teaî urgisit asupra mea, şi kî întors mânia ta, şi m’aîmiluitpre „mine“. Pentru urgia luî Dumnezeu dice şi proro.culJDa-vid: \ „tinerii lor i-au mâncat focul şi fetele lor nejelite’era,, preoţii „lor de sabie au cădut şi veduvele lor nu s’au tânguit“; ear pentru mila luî Dumnezeti dice la psalmul 68 : „ascultă-mg „Ddmne, că ebună.mila ta, şi după mulţimea îndurărilor tale . „caută asupra mea. de Şi vreme ce âm„Şis că Dumnezeu esteîn-doit în lucrare spre chivernisirea oamenilor, amândoue cu înţe-: lepciune le lucr£ză,f ear îricăşî dic şi acesta, cum-că de demult Dumnezeu, maî de demult se arăta cercetător şi certa lumea ••‘cu armele sţichiilor, adecă cu focul, cu văzduhul, cu apă, şi cu pământul acesta, carele esle maica tuturor oamenilor. Cu apa au certat pe vremea luî Noe, când au făcut potopul şi au înecat tot trupul de la om pănă la dobitoc, precum dice Moisi ■?a al 7 cap ; cu focul au'certat pre Sodomitenî în. dilele luî Avraam, arderidu-le cetăţile lor, precum dice Ia cartea. Fa-cereîla 19 capete ; cu pământul au certat pe vremeă luî~ Moisi pre' Core şi, pre Daţan şi pre_ Aviron, pre carii eră-, • pând pământul i-au înghiţit şi pre toţî câţî era cu dînşiî, . precum dice la carţeajşfumerilor; cu văzduhul au certat pre Fa-, raon cel vârtos la cerbice, că prin sila ventuluî de la Austru l-au înecat în mareaRoşie cu tdtă călărimea luî, precum dicelal4 capete la Eşire. Drept aceia de de’mult era Dumnezeu maî mult '. —.53 — „ r:-V-'^:-:^:^.-':~-i.:r;^C-:•■'•"• ■;■'• D-zeul răsplătirilor, ear acum: este al mileî şi al îndurăreî. Şi ‘pentru aceia lucrdză cu aceleaşi stichii, ca să arate mila lui cea bogată : apa prin botez, pentru ca săînece păcatele; focul prin ' . limbile cele de foc; la; pogdrîrea’ Duliului sfiritasupracapete-lor sfinţilor ApostolîJ.pfuriâritul prin sfînta naşterea luî diii fe-cidra în peştera,-şi prin umbletul şi prin mdrtea cea după cruce, şi prin îngropăciune şi prin învjerea'dm morţî ^văzduhul prin înalţarea la. ceriti. -Aceste îndoite lucrări, vrând să le arate astă-dî, face cutremurul -cel mare - ce povesteşte Matoiii E-vanghelistnl dicând :şi eată cutremur mare se făcu în mare“. : Cu cutremurul să deâ/puţinică certare, ca cum ar fi arătat cu acdsta, cum-că acesta au fost însuşi şi de demult carelecei-.••taiH’in sticliiî.şi cu Certarea să arate mila luî;.qă:,pururea tare şi noii şi p6te să rabde vânturile Duhului sfîiit în-, ţ tru inima lui, căcî’î da atâta îndrăzneală fericitul Pavel, după 1 cum scrie la 6 capete cătră Galatenî: „mie să nu-mî fie a me /„lăuda, fără numai în crucea .Domnului nostru Isus; Hristos Iar maî vârtos cuvântuhDomnuluî. Isus, ce dice în sfînta E-vanghelie: „şi cine n”. va lua crucea sa şisăyiediipă mihe,;'nu „esţe; mie destoinic11, dar corăbierul este 'ştiut de toţî ciim-că altul nu era fără numai însuşi; Hristos fdrte în-, veţat întru călătoria cetăţii ceî. cereşti, căci de .acolo este, şi moşia luî este ceriul, precum.dice Ia Toan-18 capete: „împărăţia mea nu este din lumea' ac<5sta‘“, şi 3a al G cap: „eu sunt pâinea cea vie care s’au;pogorît din ceriii“. Acesta; însuşi-era întru :adâncul sufletului luî Dimitrie lăcuitor, şi când- ’l yedea.'puţin; că să înfricoşa, ’i dicea:: ■,Dimitrie, tu eşti „deameă/şifdrtebihe te cunosc că iu’mezî după ifiine,-nu te „ teme,;că nu te vă răpi nimeni din măna mea, şi-ţî voiudaţie „vieaţă vecinică; şiacolea unde vor să pătrundă truptil teti cu „•-uliţele eu simt, loviturile talele" voii! primi eu, şi nu te voitt „lăsa să aihî duroi-î- aleafo-ă mirând ca aî vreme bună, eu ani • „uniplut'vetrilacrediiiţeî tale ceî curate cu duhul teu cel sfînt; „Dimitrie, fă-tepărtaş morţii mele, că te voiu face părtaş şi îm-jjpârăţieî mele; cu duhul lui: Dumnezeu petreci în patimi; peni ’ „ tru acdsta fiul luî Dumnezeu eşti; nu voiu; lăsa să aibî duhul „robiei spre~frică, ci-ţî voiu da duhul moştenire! fieştî, Carele ,jSă niărturisâscă cumcă/eştî fiul liiî Dumnezeu; şi ca un fiu al „luî D zeu veî fi şi moşteanluî,şi moştean împreună cu mineiu-„ bitului teu Ilristos.1 Fiul meu Dimitrie, vedî crucea în inima ta „am înfipţ-o; pre crucea ac&ta dorm somnul patimeî, al morţiî, „care au mijlocit vieata a t6teî lumî, Ce m’au deşteptat mila -prea puternicului Dumnezeii cu învierea; pentru multa dra-,; goste ce âm cătră tine şi cătră tdtă lumea furtunile acestea „şi cumplitele valuri voiu încetă, şi pre tine te voiu'răpi-din „mijlocirilor; ci vino după mine, că am întors cârma din partea „ cea slobodă a deşertăciune! spre frumuseţile cele nemuritdre „ ale împărăţiei mele; vino prin m<5rtea luî în vieaţa cea vecinică „ să mS vedî şi să te veseleşti. “ Drept aceia şi-noî smeriţii robii teî, mare mucenice Dimitrie, te rugăm; de vreme ce într’atâ-ta cinste te-au învrednicit Dumnezeu, ca să te facî fiu luî, şi sfînta luî drdptă să te ia şi să te suie întru împărăţia luî, ca să te veseleşti cu fericiţii îngeri, cuvântul teu şi rugăciunea ta p(5te maî mult. Deci aduţî aminte şi de noi cari ne turburăm în furtuna cea mare a vrăjmaşilor şi în valurile deşertăciunilor .celor lumeşti, şi de d<5rme. Dumnezeu, adecă de se face ca cela ce dorme si nu va vrea să ne asculte, tu aî ■multă îndrăzneală, ci-1 deşteptă şi te r<5gă lui, tu cel vrednic, .pentru no! cei nevrednici; tu cel iubit al luî Dumnezeu pentru noi cei urîţl, pentru neascultarea şi nesupunerea porun- — 58 — cilor luî; tu cel desăvîrşit prieten al luî'Dumnezeu, pentru noî vrăjmaşii şi cufundaţii în pecate, să înceteze furtuna şi să alineze valtirile, că este dator să facă voea ta; şi fă acostă osteneală, ca să ne aduni în corabia ta cea blagoslovită, când va respunde prea milostivul stepân, sâ stăm de faţă în diua cea dulce a resplâtireî, ca d’impreunâ să bine-cuventăm prea lăudat numele Tatăluî, şi al Fiului şi al Dulailuî sfînt in vecî amin. Cuvîntla Noemvrie 8, în dina sfinţilor îngeri. ■ t - Socotiţi să nu obidiţi pre vre imul „dintru aceştt mai micî.a ■ Nu se cuvine cinstea şi lauda numai oamenilor celor mari şi bogaţi, că sunt vrednici acestui dar şi ceî micî şi smeriţi ' că măcar că ceî marî strălucesc cu hainele cele de mult; preţ ; şi ceî micî n’au cu ce-şî acoperi trupul, ceî marî se odihnesc pe aşternuturi moî şi frumdse, şi ceî micî se culcă pre pământ gol" şi pe paie;'aceia însoţiţî cu mulţime de slugî, ear aceştia lipsiţî, pustiî si de ajutor şi de prietinî; aceia între rSsfăţărî. şi între bogăţii şi aceştia între primejdii şi între: întristăciunî.: Inse după t<5te acestea măriri despărţite, dar ■tot nu se cuvine celor micî maî puţinică cinste şi dragoste”'^ decât - ac^ia ce s!e cuvine celor marî şi bogaţî, nicî-este cu dreptate celor marî să li se închine lumea, şi pre ceî micî să-î batjocuriască; de aceia, să se tdmă şi pre aceştia să-î oseni- , diască şi să-î obidiască, de aceia să se ruşineze şi pre a-, ceştiasă-îînfrunteze; pentru căcî, măcar că ceî marî cu sila şi cu. jmterea răsplătesc sudalmele, ear ceî micî au îngeri, sprijinitori în ceriu de pedepsesc pre ceî ce-î obidescV^Drept. aceia şi Domnul . nostru Isus Hristos -porunceşte tuturor,-în Evangheliade âstâ-cjX cea de la utrenie (?) să se păziască să nu; socotiâscă pre unii- ca aceştia de batjocură norocirii\ — G0 —. şi nccurăţiî ale lumeî. „Socotiţi, dice, sâ nu obidiţi pe’ vre „unul dintru aceşti micî. “ Şi pricina este pentru ce aceştia-atâta se iubesc de Dumnezeu, că ău cu dinşiî îngeri cari pururea ved faţa luî Dumnezeu în ceriurî ? Dintru care cuvânt e-vanghelicesc luăm pricină astă-dî să arătăm înaintea dragostei vdstre *) măririle acestor cuvinte ce dice Evanghelia, pentru ca să pricdpă ceî ce îndrăznesc de-î obidesc, cât pScătuesc de greu şi ce respuns vor să dea. Şi lăsând k alţi înţelepţi şi înveţaţî să pruznuiască precum se cade soborul fericiţilor ce prăznueşte astă-dî biserica lui Dumnezeii, eu mS voiu nevoi să-î veselesc cu acostă vorbă ce voiu să fac, de va lumina mila luî Dumnezeii pe vre unul din pgcătoşî să vie la pocăinţă, de vreme ce se face mare bucurie în ceriu pentru un pecătos ce se va căi. Ci să ascultaţi cu dragoste, de politiţi să vS:folositî. • ■ 5 . * ' ’ De doue feluri de micî se află în lume şi pre doue feliurî de micî se obicinuesc de obşte oamenii de-î obidesc: ceî d’in-tăiiisunt săi'aciî şi ceî de a doua sunt preoţii. Pentru ceî'săraci dice înţelepciunea luî Sirach la 13 capete: „scârbă e la „cel bogat săracul/' şi Dumnezeescul Iacov' fratele Domnului, la poslanialuî la al 2-lea cap, dice: „ear voi aţi "necinstit „pre sărac. “ Şi pentru preoţi mărturiseşte obiceiul cel de obşte şi maî vârtos acela al locului acestuia, întru care preoţii sunt ceî maî necinstiţi şi maî obidiţî; înse aceştia pre' cariî lumea-î socoteşte micî şi proşti, nu sunt micî ; ci stîriţ a uneî vrednicii şi a .unei măriri, că pociii dice pentru dînşiî prin rostul Apostolului, cum-că pentru aceştiea nu este yred-' nică lumea. Ceî săracî sunt atâta de mai-!, cât este îrisuşî Hris-tos de mare, de vreme ce pre aceştiea nu-î numeşte slugi, nicî prietinî, ci-î numeşte în Evanghelie fraţi, dicend: „că ce aţî „făcut unuia dintr’aceştî fraţî maî micîaî mei, mie aţî făcut. “ Şi pre.oţiî ear atâta sunt făr; de asemănare, că după Dumnezeii nu se află nicî în ceriu, nicî pre pământ nimenî, carele *]. Cuvinte şterse. — Gi — . să potă să fie asemenea cu eî, cu .Dumnezeii stint inaî micî de cât el, şi ca oamenii sânt, mcu marî de cât el *); nu sunt fireşti îngerî, ear pentru darul'ce au sunt maî mari de cât îrigeriî. Drept aceia-dice şi Dumnezeescul Efrem Sirieanul, la cuvântul cel d’intâiu ce face pentru preoţie: „pr<5 slăvită minune este preotul şi putere nespusă, de ceriu se atinge^ „cu îngerii petrece şi cu Dumnezeu are mare împărtăşire.^' :Şi pentru ca să cundşteţî cu lucrul şi cu ispita măririle acestor micî, adecă a preoţilor ce-î batjocoreşte lumea,’ luaţi eeama rogu-ve, cil socoteală dntrdgă*; şi vedeţî puterea cea mare ce au în ccriu şi pre pământj pre lângă oameni şi pre lângă Dumnezeu; Când ' Domnul ‘nostru^ Isus Hristos; au ertat pS- ■ căţele slăbănogului acekuavce^l-au fost adus înaintea luî să-l tămăduiască/: ştiţî ce a ^.is cărturaiiî şi farisei ce era acol.eă de.faţă: „cine,pc5te erta pecatelerfără-numaî singur Durrine-,,zeu unul .ce pdţe- să erte.pecatele oamenilor; cu adevărat au „Dumnezeti esteş; au putere Dumnezeăscă are în sine. “ Deci dar de,o fac acesta preoţii în tdte filele cii pecătoşiî, şi au atâta putere să erte păcatele, precum cu toţii o credem, puteţi să. diceţl cum-că aceşti micî nu srint alţi Dumnezei în lume? Ascultaţi'şi alta maî. mare: de aţî vedea aici de faţă* de o parte mulţime de Arapi negri* carii să fie răniţi de vrăjmaşi cu rane de ni(5rte- şi legaţi cu lanţuri tari, şi de altă parte unom puternic, şi să.legică: „săfiţî slobodî, să fie tăgăduiteranele vdştre, să fugă din trupurile vdstre acea ne-„greală.ce ve;;îritunecă“, şi dicând aşa, de âţî vedea să cadă din măriile şi din picidr ele: acel or ticăloşi legăturile; să rSmâie mdată sănătoşi ,de rane şi să se prefacă' în albiciune aceăr negreală întunecată,'întreb* drei ce aţî putea <|ice pentru acel om? Cum v’ar.părea puterea luî? Eu stint .încredinţat cum că aţî, dice şi aţî mărturisi, cum-că acel om este preste toţî oamenii, cum-că . este om pogorît.din ceriu şi cum-că este alt Dumnezeîi şi om. Acuma dar socotiţi cum-că acest om este unul din' cei micî ce nu-î bagă lumea în seamă ; Arapii; l). Cuviuto.ştorso -îu.manuscripte - \. . , • negri stinfc ticăloşii de :pecătoşî, pre cari pecatul ’i face maî întunecaţi de cât dracii; aceştiea sfînt toţî 'răniţii, pentru căci de1 câte orî pecătuesc de atâtea ori se tipăreşte în sufletul lor raiie de mdrte; sunt legaţr cu lanţuri de! mdrte grea, pentru căci pecatul îi face robi diavolului. Aici vine micul a-cela, netrebnicul preot, şi un cuvânt al luî, cu un : „ertatesă-ţî ,;,fie pecatele,“ face la sufletele păcătoşilor maî slăvite lucruri decât aceia ce aţi audit : maî sus desl6ga legăturile'pecateloiy. vindecă ranele, ’i curăţeşte de. tina păcatului, ’i mântiieşte din măinele'diavolului; ’i împrietineşte cu Dumnezeu, ’i face de petrec cu îngerii. Acuma dar. şi acest mic cum vi se pare? Socotiţi să aibă pre, pământ pre. altul maî tare . de cât el ? Dar ce dic pre pământ, nicî în. ceriii, afară din Dumnezeii,, nu are micul acesta asemenea luî în putere. Şi voiu dovedi-o : luaţi seama pentru omul acela ce dice în sfînta Evanghelie, că se pogoria din Ierusalim la Iericlion şi au cădut în tâlhari, să fie fost ca noî creştin şi drept în credinţă," mi se pare că-1 ved maî mort de rane, să zacă pre pământ, şi să c£ră ajiit'or'de la toţî, să se întristeze şi să plângă, nu alâta pentru vieaţa ce riipuneâ, cât pentru suflet, care pentru multele luî pecâte sta în nevoie s.Ul piardă. Vie acum aci împăraţii cei marî şi puternicii pământului, să vedem de au atâta pu-. tere să mântuiască sufletul aceluî ticălos din nevoia vecini-: ciî morţî! J^anice-dicjiîmpâraţiî şi puternicii? vie îngerii raiului, heruvimii ceî cu ocliî mulţi,' serafimii ceî cu câte. 6 a-, ripî, scaunile, domniile şi tdte cetele îngereşti, să vedem de le. vâ ajunge pănă întru atâta puterea. Lasii să ia împreună cu el-într’ajutor tdte cetâle sfinţilor, sâ alerge mucenicii, să năvâ-liască Apostolii, să grftbiască cuvioşiî,: drepţii, prorocii, pâ-triarşii, să se pogdre împreună cu ei însuşi prd .curata ste-; până.maicaluî Dumnezeu, împărăt^să îngerilor şi a oamenilor; • ce vi se pare? socotiţi eă vaputea tdtă ceata acdsta cerdscă şi.toţi. sfinţii să deslege din legătura pecatelor ce-1 trag în . iad sufletul aceluî ce zăcea maî mort? De o va dice cinei va acesta (că va putea), acela nu crede- drept aşedâmînturile sfintei ndstre'credinţe, nici este din turma luî Hristos, de vreme ce nu ţine aceia ce dice Hristos' pentru acăsta lâ Evangheliei îngerii toţî să mijlociascâ, sfinţii să se roge, drepţii să sjîjMifieri^maica hiî Dumnezeii să mijlociască, pentru ca şă ■ ia- ticălosul acela. păcătos deslegare păcatelor luî-; ear să-l deslege de păcate cu puterea lor nu pot nici unul din sfinţî, şi-pricina, este, pentru căci puterea a lega şi a deslega nu o au fericiţi! în. eenfi, ci o au preoţii pre. pământ. Acuma dar a'cdia cc în ceriu nu o pot face tdte .cetele sfinţilor, vedeţi 'cum-,o săvîrşeşte pre pământ, unul dintru aceşti micî, lasă să se pogâre şi aict. :dupjăinţ^nţplare; .un \jpreqt, oare- carpl-e,.-şi-să vadă pre cel ce zăcea pre' cale mal mort, carele cerea ajutor şi mântuire sufletească, lasă să vacfă lacrămile, să vacfă sus-pinurile, să se uite voinţei,şi blagoslovind cumâiia acea hoţul cel de obşte, diavolul, să le[ fure, şi se va păgubi de osteneala ce au făcut. ■ Şi eată că diipă putinţă cu scurte vorbe Vam spus puterea şi lucrarea acelor 4 bunătăţi, carele trebueşte cu toţiî câţî le aţî audit să le însemnaţi în inima vdstră şi să le păziţi, şi după putinţă să le faceţi; şi atuncea veţi fi fericiţi, după cum dice Hris-^tos: 7,fericiţi ceî ce aud cuvântul luî Dumnezeu şi-l păzesc pre „dînsul. Pre aceste 4 bunătăţi ce am dis maî sus şi v’am spus a.fişte căriea puterea şi lucrarea, ca pre o piatră în patru feţe, care nu se pdte mişca, şi-au zidit toţî sfinţii şi toţî drepţii, ea nişte, înţelepţi,/Casa bunătăţilor sale. Şi după cuvântul E-. vangheliei,- ,se pogorî plde şi veni rîurile şi sufiară vânturilor şi loviră casa acdia şi nu cădu. că era întemeiată pe piatră; care piatră este Hristos, după cum dice fericitul Pavel. Dintru care înţelepţi şi sfinţi şi drepţi este unul şi acest fericit şi de apururea pomenit marele Nicolae Arcliiereul Mi-relor Lychieî făcetoriul de minuni, a căruia pomenire săvîr- , şim astă-dî întru acest sfînt lăcaş; carele stă d’asupra muntelui bisericel ca o cetate păzită de Dumnezeti şi întărită de câte j)atrn părţi cu 4 tunuri duhovniceşti: cu credinţa, cu nădejdea, cu dragosteaşi cu smereiiia. Şi cu tunul credinţei goneşte departepe.vrăjmaşiî bisericel, pre eretici; cu tunul nădejde! aduce pre ceî desnădăjduiţî cătră Dumnezeu; cu tunul dragostei ajută cel or sărăcişi lipsiţi; cu tunul smereniei sue pe cel p6-cătoşlla ceriu. Stă nemişcat în muntele credinţei şi al nădejdel şi nu se pdte ascunde; stă întemeiat în muntele dragostei şi al smereniei şi nu se pdte pitula. Se vede departe f:ă este la loc înalt, luminăză ca o făclie aprinsă în casa Domnului, în curţile Dumnezeului nostru; faptele luî cele bune strălucesc .tuturor celor.din casă, nu sunt ascunse subt obroc: lu- — 80' — min^ză în tdtă lumea' ca lumina si5reluî minunile luî ; cuuos-cute-s de toţî facerile luî de bine şi milosteniile; priimite-s de toţî blândeţile luî, şi se bucură toţî de pomenirea luî, după . cum dice Solomon : „lăudându-se dreptul, se veselesc nor<5-„dele. “ II mărturisesc pre dînsul adevărul lucrurilor, cum-că este îndreptătoriul credinţeî şi chipul blândeţeî şi dască.-lul înfrânăreî, precum îl cântă biserica. Şi pentru ac&a au a-gonisit prin smerenie cele înalte, şi prin sărăcie cele bogate. Acesta au urmat dascaluluî şi învăţătorului seti Hristos, păs-toriuluî celui bun şi adevărat, care ş’au pus sufletul pentru ol. Acesta au păzit porunca luî Dumnezeu desăvîrşit şi l-au iubitpre dînsul şi pre aprdpele setî, ca însuşî pre sine. II do-, j vedeşte ajutorul ce l-au făcut din destul cu mulţi galbenî ce-i lor treî fecidre, carele sta în cumpănă să-şî piardă fecioria /lor; că înţelegând sfintul cum-că acel ticălos de tată al fete-, lor, pentru ca să goniască sărăcia din casa luî, au socotit să cheriieîn casa luî pre Afrodita, adică cu r vi ea ; şi pentru casă câştige puţin aur şi argint, ca să se pdtă chivernisi, au vrut să vândă fecioria fetelor luî; şi oftând cu amar din mijlocul inimeî luî, şi plângând cu lacrimî fierbinţi (Jicea: „3 fecidre, care se ved ca 3 bunătăţî ale raiului, vor să se schimbe şi v vor să se prefacă spre 3 reutăţî ale iadului; şi pentru puţin .câştig vor să piardă o avuţie care este maî cinstită decât tdte avuţiile ce sunt ascunse sub muntî, sau decât tdte câte ocoleşte > \ i 5 tdtă lumea; şi acea frumseţe luminată ca' a sdreluî este să-şî piardă lumina şi poddba şi să se facă scaun, sau, să dic maî bine, chiar cuibî întunecaţilor draci.—Decî acestea ce am dis maî sus înţelegându-le sfintul au dis întru sine: „ba diavole, nu „voiu lăsa să se lipsiască ceriul de stele frumdse ca acestea; „nu voiu să câştige iadul suflete atâta de curate şi flori aşa de .. „frumdse; eu, o dragoste mincindsă, voiu să-ţî sfărîm săgeţile „care făr de rană omor; eu, Luceaferule, voiu să-ţî sparg tote : „mrejile şi-ţî voiu perde tot vicleşugul. “ Aşa au vorbit sfintul. Apoi pe lirmă, după ce au ascuns sdrele tdte radele luî şi s’au stîns de tot lumina dileî, între întunericul nopţii şi când ceriul .de ■ osteneala au fost închis spre somn toţî. ochii luî, atâta cât i nicî luna nu priveghea, nicî una! din stelele cele maî micî avea de.şchise tâmplele lor cele de argint; atuncea, ca când ar fi fost nu făcător de bine, ci ca un hoţ, alergă cu mare grabă la acea săracă de cagjl,-şi aruncând în lăuntru, nu dic odată sau de 2 ori, ci de 3 orî, mulţi galbenî, au gonit cu acesta săracia si tot reul si tot cugetul necuvios şi aii mântuit fe-cioria acelor treî fecidre din cursele diavolului. Audit-aţî fapta sfîntuhiî?pricepuţ-aţîferbintealainimeî luî spre a face bine? inţeles-aţî puterea dragostei cătră de aprdpele? Aflâ-se şi acum vre unul, aii.din ceî bogaţi au din ceî săraci,. după ce va cundşte. lipsa şi sărăcia frateluî seii, creştinului carele este aprdpele şeft, să-î facă ajutor' la nevoea luî cu dragoste curată şi-făr fâţărie, de nu Va avea putere" cu bani sau cu alt cevaşî; măcar cu un sfat bun sau cu un cuvânt de mângâe-re? Si nu numaî eu, ci toţî creştinii ceî ce se -teinde Dum- . nczeti îr*;Vor ţinea întocma cu sfîntul Nicolaie şi cu alţi sfinţî. Gu atâta este Dumnezeu de mulţumit'şi piimitor cu 1 multă dragoste de cel puţin a aceluia ce o va face cu ere- i dinţa şi cu dragoste, ca şi de cel mult a aceluia ce pdte face. ; Şi-putem hia pildă diipă.ceî 2 fil£rî aî veduveî, că au fost pri-miţîfdrte de Hristos;' şi de pe plata celor ce au lucrat în vie la ceasul al 11-lea, că le:au plătit ca şi celor din ceasul •d’îm tăiii. Că de aţn face cii acest mijloc bine vecinilor noştri, cum au făcut sfinţii şi cum ne învaţă sfintele • Scripturi, sau maî vărtbs să dic cum ne învaţă Hristos, carele este începutul şi sfârşitul tuturor, oaie ce bine socotiţi că am avea? oare ce-spor ne-ar da Dumnezeu in tdte ? Că dice prorocul David: voea ■ cel6ra.ee se tem do dînsul va face şi rugăciunea lor „va asciilta^Oare n’am fi şi noî sfinţî? că aşa ne porunceşte Hristos; j,'faceţi:ve; sfinţi, că eu :şfînt sunt. “ Cu fapte bune se face omtillăudat şi sfînt, ear nu cu fapte rele, nici nume vestit va putea să lase neştirie după mdrte; cu reutăţî. Iar noî acuma de facem cuî-va bine vre-o dată sau. vre o îndemână cât de puţină, o facem maî mult cu făţărie, pentru ca să ne laude oamenii; şi de nu se va supune întru tdte după pohta, ndstră, vom să-î scdtem binele acela pre nas, imputându-î tot d’auna si blestemându-1 îî dicem: să’l osăndiască binele ce i-am ' făcut, şi ne lăudăm cătră uniî şi cătră alţii: Dar dascălul nostru Hristos nu ne învaţă aşa, ci dice ; „când facem milostenie „sau alt bine, să nu ştie stânga ce^face dr£pta. “ f Deci cine va vrea să isprăviască desăvîrşit şi precum se | cade aceste ce dic,( aibă în loc de pământ, dragostea, că a-, I colea se va înrădăcina credinţa ca un copacii! şi-î va da rd-j da sa la vremea sa, după cum dice David : că toţi copacii şi * tote erburile răzimând în păment cresc şi se măresc şi-şî i^d'atl rdda, ear dacă nu razimă în păment se usucă şi pier. A-i şa şi credinţa răzimând în dragoste, creşte şi se măreşte şi face tdte rodurile bunătăţilor; căcî că pământul credinţei este dragostea la-cele 10 porunci ce au dat Dumnezeii luî ,v Moisi în muntele SinaL.Porunca cea d’intăiu şi maî mare este pentru dragoste, că n’au dis să credî în Domnul Dumnezeul teu, ci să iubeştî pre Domnul Dumnezeul teu toţ din tot sufletul teii şi din tot cugetul teu, şi . din tdtă vărtutea ţa, şi pe a-prdpele teii ca însuţî pre tine. Şi oar': pentru ce au dis. să iubeştî pe aprdpele teii ca însuţî pre tine? Pentru doue .lucruri : una, pentru ca să arăţi dragostea care aii-arătat şi arată tot d’auna Dumnezeii cătră tine; şi alta, pentru căcî Lfieşte care om se iubeşte pre sine maî vărtos decât pre tdte lucrurile, şi-şî pohteşte cinstea şi binele.: Şi pentru a-c6ia au dis să iubiască cu acest mijloc pre aprdpele şeii, că să feriă-ică Dumnedeîi, când ţi se va aprinde casa,-sati când te vor năpădi niscai lioţî, vecinul teu cel, de aprdpe va să vie să-ţî ajute, ear nu frate-teu, saii alt cineva din ruda ta, că aceia sânt departe. Că cel ce iubeşte cu dreptate acela şi crede; că dice sfîntul Ioan Bogoslovul: „de va dice cineva că iubeşte «pre Dumnedeîi, şi pre fratele luî îl urăşte, minciunos este; că „cel.ce nu iubeşte pre fratele lui că l-au vcdut şi-l vede tot vtfd-auna,-..dar pre Dumnezeu că nu l-au vedut/cum îl va putea „iubi?.Pentru-acostaşi. Domnul Hristos.au dis cătră ucenicii luîdupă, acesta yor cundşte .toţ-1 cnm că sunteţi uceniţî, de „ veţi avea dragoste îritre'voî“. Dar acum tu, ticălose_oame, să te numeşti creştin şi ucenic lui Hristos l.Dar unde este dragostea ce-aî cătră, fratele teii? Ce fel de ascultare faci dascălului şi > învăţătorului teii ? Incail.&a-di. ca nu eştî creştin, că-ţî facî maî multă osândă; nu te nădăjdui cate vei mântui numai cu numele ce aî de te numeşti creştin; căci dice Hristos : „nu „cei. ce-mi dLic mie Ddiiine! Ddmne! vor întră întru împărăţia, ceriuluî, ci ceia ce .fac voea mea“. Lui Hristos nu este alta: fără numai dragostea, şi cel ce'"are -dragoste că-tră aprdpele seu şi-î - politeşţe binele, acela face tdte poruncile luî Dumnezeii; că cel ce remâne în dragoste, re-inârie în Dumnezeii' şi Dumnezeu într’insul, după cum dice Ioan.: ear acum creştini noştriî atâta stau împotriva luî Dumnezeiij cât îl fac şi minciunos, şi. sfînta Scriptură, dic, că sânt basne şi -aflări omeneşti : şi dic: „dar cum voiii să iu- ' „besc pre vecinul meii, că-mî este.yrăjmaş;“ de vreme ce dicî , că-ţî este yi-ăjmaş, nu te numi creştin, bi di ca eştî un păgân şi un om făr de lege şi făr de obraz, că stepânu-teii Hristos îţî porunceşte, să iubeşti pre vrăjmaşii tel şi să le faci bine, vşi tii-î.stai împotriva, şi nu veî să-l asculţi ; dar nu-ţî ieî sâma Cii tu eştî om şi măine poimâne yeî să mori, şi va să te 'mănânce pămentul jj_yisrmiî~ Şi de se va întâmpla să-ţi stea împotrivă sluga ta sau argatul teu, nu te mânii pre dînsul şi-l baţi ? dâr Hristos că este Dumnezeul cel adevărat şi va să judece tdta lumea, pentru neascultarea ce-î faci oare socoteşti că nu te va pedepsi şi te vajbate cu osănda în veci? Eată dar că nu-ţî este vrăjmaş vrăjmaşul teu, ci maî vărtos prietin, că te duce la bine, dacă vei fu ce cum te învaţă Hristos ; ear de nu vel face aşa, îţî eştî însuti tu vrăjmaş şi pierzător sufletului teu; ca de ar fi ascultat Adam poruuca luî Dumnezeii, n’ar fi venit la: atâta osăndă n£mul omenesc, şi —- 84 : ——1 noî acum, de am asculta pre Hristos, n’am fi într’atâtea şcărbe şi nevoi. Pavel apostolul dice la 13 capete cătră Corinteni : „de voifl gnii cu limbile-oamenilor şi cu ale îngerilor şi dragoste să nu aib, făcutu-m’am ca o aramă răsunătdre sau ca ,,o .tobă răsunând; şi de voiţi avea proroeie şi voiu şti tainele „tdte şi tdtă înţelegerea, şi de voiu avea tdtă credinţa cât şi '„munţii a muta, ear dragoste să nu aib, nimic nu sunt; şi de „voiu da tdtă averea mea, şi de-mî voiii da trupul meu să-l ard, „şi dragoste să nu aib, nimic nu folosesc". Audit-aî ce dice ? Dar tu căcî urăşti pe fratele teu atâta căt nicî în ocln nu veî să-l vedi, ci-î por'ţî pismă şi-l zavistueştî pre la unii şi pre'la alţii, ca să-î facî pagubă şi să-l supui şi să-l sărăceşti. Tu adevărat nu eşti creştin, nicî om pe pământ, ci eşti singur satana, care au pîrîtpre Dumnezeu la Adam! Şi care preot este acela de te ispovedueşte, şi te lasă pre tine cela ce pârăştî, de te cuminicî? Acela adevărat nu este preot, ci este singur Iuda văndătoriul luî Hristos; şi nu se va erta nicî popeî, nicî aceluia, măcar de ar face câte alte bunătăţi, Că dice Hristos: „milă pohtesc, ear nu jertvă“. Pentru acesta dar, iubiţii meî întru Hristos fraţîşi blagosloviţi creştini, câţi v’aţî adunat, astă-dî ca să prăznuiţîşi să/ve bucurai! de pomenirea simţului, trebue din cât va fi putinţă a fieşte căruia, luând pildă din faptele sfîntuluî, se urmăm luî şi să iubim întăiti pre ■Dumnedeu, precum este scris la porunca cea.d’inţăid, şi pro aprdpele nostru; să iubim pe vrăjmaşii rioştriî şi să le facem bine; să cinstim pre părinţii noştriî, atât pre ceî ce ne-ati năs-j cut cât şi pre ceî sufleteşti, carii sunt cuvioşil călugări şi I cucernicii preoţi; să ne ferim, din cât ne va fi putinţa, de cur-i vie, de beţie, de zavistie, de văndărî, de apucări, de năpăşlî j şi de alte multe ca acestea, că sunt tdte aflări ale începăto-| riuluî de răutăţi ale diavolului, pentru ca să ne .despartă de Hristos Domnul nostru şi să-şî bată joc de noî după pohta, luî. Şi dacă vom pfizi acestea câte am dis, atunci vom fi creştini buni şi adevăraţi uceniţi lui Hristos, adevăratului;Dum- nezettjşifăr.de nici o îridoeală să avem nădejde bună;.căaicî într’aciSstă lume vom petrece, vieaţă 'pacînica şi făr de tur-. burare, ear în ,cea viitdre ne vom, bucura şi ne vom veseli împreună cu sfîntul,Nicolae şi cu toţî sfinţii, întru împărăţia ceriuluî, care cu toţî să o dobândim prin darul Domnuluî nostru Isus Hristos, a căruia milă rugăm să fie pururea cu voî cu toţii, amin. Al doilea cuvînt la'dina sfi'ntnluf Ierarh Nicolae, Decliemvrie G. •* ' „EU sânt păstoriul cel bun ; păstoriţii „cel bun sufletul lui pune pentru oX“. Aducendu-mî aminte de râvna cea mare şi de dragostea cea multă ce are păstoriul cel bun cătră. oile sale, fdrte m8 minunez şi laud credinţa şi dragostea inimeî sale ce are spre paza lor; precum vedem că era fericitul acela şi credinciosul rob al luî Dumnezeu Moisi, carele au fost păstorii! noroduluî Israiltenesc, cu tdte că vectend urgia luî Dumnezeti că era fdrte mare şi grdznică asupra Jidovilor, atâta cât li se cuvenea şi pierdare, dar n’au vrut pentru dragostea oilor să fugă să se mântuiască el singur, ci maî vârtos (după cum (Jice la 22 de cap. la Eşire) au stătut împotriva luî Dumnezeii, şi cu mânie au început a-î dice: „rogu-mS Ddmne, greşit--„au norodul acesta greşală mare, şiş-au fit cut lor Dumnezei de „aur, şi acum de veî să laşî păcatul loi1, lasă-1, ear de nu, stân-„ge-meşi pre mine din cartea carem’aî scris. “ Audit-ăţi râvna şi dragostea cea măre a aceluî păstor? Gu adevărat, iubiţii mei ascultători, stati de me mir de acelea cuvinte mari şi • grele ce au grăit Moisi cu atâta mânie; eai; maî mult me minunez de îndelungă răbdarea şi de multa iubire de oameni a luî Dumnezeu, cum nu l-au-dat pierclăreî împreună cu Jidovii ceî făr de lege? că lui Dumnezeu nu numai Moisi, ci şi, tdtă lumea nu-î este nici de o trebuinţă, după cum dice David la psalm 15: ,,că bunătăţile mele nu-ţî trebuesc“. Inse ear pentru ca să nu mS depărtez cu .vorba, dic cum că Dumnezeu nu s’au uitat la acelea cuvinte ale luî Moisi, ce-1 îndemna • spre mânie, ci maî vârtos s’au uitat la dragostea cea mare ce avea cătră oile sale, ca să nu paţă reii, şi cum-că mal.bine au primit *) să mdră împreună cu oile luî; .şi 2) pentru acdia n’au vrut Dumnezeu să facă acea stricăciune mare ca să-l 1 piardă. Mare era.cu adevărat dragostea lui Moisi spre.Jidovî, ear maî mare au fost dragostea luî. Hristos spre tot ndmul omenesc; căcî Moisi numai pentru un norod pohtea să mdră, ear Hristos pentru tdtă lumea; şi Moisi nu dice .pierde-mS numai pre mine şi lasă pre Jidovî, eav Hristos acostă pohtă avea, nefiind vinovat să mdră, şi totă lumea să trăiască, precum dice şi la sfînta Evanghelie de astă-dî: „sufletul meu puiu „pentru oî“ ; şi într’un loc ear elice: „că se cade să se înalţe „fiul omenesc, ca tot cela-ce va crede întru dînsul să nu piară, „ci să aibă vidţă vecînică11. Decî după acestea vorbe ce am dis, vom putea cundşte dragostea cea adeverată şi credinţa ■■■păstorului celui bun. Ci m8 rog să ascultaţî. ' Sunt mulţi în lume de se numesc că sunt păstori şi dic cum că pdrtă tdtă grija de oi, ci o dic ticăloşiî numaî cu cuvântul, ear cu fapta sunt departe cât e ceriul de pământ; pentru căci 3) nu pdrlă tdtă grija pentru folosul oilor, ci se nevoesc numaîpentru folosul4) lor, cărora nu se cuvine5) să le cjică neştine păstori ci năimiţi, sau maî vărtos se dic furî şi tâl-liarî, că lasă oile de le mănâncă lupiî, şi ei sar pe aiurea în turmele cele streine să fure.şi sli j un glie şi să piardă; pentru care, dice Domnul Hristos (la Mateiii în 7 cap): „luaţi-v5 aminte de „prorocii minciunoşî carivin cătră voî în veşmintele oilor6) îm- i| -Adaus (Icahiprn: .Cil-1 ■ voclo:i că osto bucuros. a] denaupra: ci. • „brăcaţî, ear.pe 'dinlăuntru sÂnt lupi răpitori, pre carii ij din „rodul lor, dicem, îî veţi eun6şte pre eic:; adecă după faptele lor '• . cele necuvidse ; şi earăşî (la 23 cap)-pe unii .ca aceştia îî numeşte faţarnicî, orbî, nebuni, şi morminte spoite pe din afară. Făţarnici’î numeşte, pentru căcî se arată cu înşelăciune înaintea 6menilor, şi se fac pre sine cum-că sunt sfinţi şi drepţi; orbi îî numeşte, pentru căcî nu vor să înveţe pre oameni cele : ce se cuvin 2) şi sunt drepte şi adevărate, ci-î învaţă şi-î îndemnă pururea la lucrurile cele vătâmătdre de suflet; ne- r"' : buni îl numeşte, pentru căcî calcă poruncile cele marî ale luî Dumnezeii şi cdrcă lucruri deşarte şi de nimica; morminte-spoite pe din afară îî numeşte, pentru căcî se fac eî maî învăţaţi, maî drepţi, maî bunî şi maî vrednici decât sfinţii Părinţi şi decât apostolii, ţi 3) nu ţin în samă întru nimica cele ce afl dis el şi le-au aşezat spre cinstea bisericeî, spre întemeierea credinţei şi spre folosul cel de obşte, ci ca nişte călcători de lege ce sunt, opresc şi pe alţii cu o mie de mijldce să nu le ţie, pentru ca să se osăndiască împreună cu dînşiî, pentru binele cel mare ce le fac, şi mila ce le dau. Pentru care lucru vor să ia ticăloşii maî multă osăndă de la Dumnezeu: „păstoriul cel bun sufletul îşi pune pentru 01“! La cartea cea d’intăiu cătră Timoteiu la al 3 cap. dice fericitul Pavel': cum că Episcopul trebue să fie fâr de prihană, întreg la , minte, cu bună orănduială, iubitor de streini, îhvSţătdr . bun, iie-sfadnic, blând, iie-învrăjbitor, ne-iubitor de argint, casei şale bine îndreptător, că de nu va şti a-şî îndrepta ca-• sa saj cum va purta grije de biserica lui Dumnezeu? Drept aceia 3) nu eu, ci socotea cea dr^ptă află 4) cum-că păstb-riulul cel bun i se cuvine să aibă treî lucruri: una 5) credinţă curată, a doua înţelepciune într^gă, şi a treia să aibătoeag *) dcasupre: eî. J). „ : cad. s) » : deci. 4) .» : o dă. 5) n • întaiu. în mână. Cu credinţa cea curata să caute şi să pohtiâscă pu- ■ nuea binele .si folosul oilor lui, nu numai celor sănătdse si zdravene ci şi celor bolnave şi struncinate; cu înţelepciunea să. păstoriască pre oameni, dând învăţătură fieşte căruea după vârstă şi râriduiala luî, că precum sunt b(51e de multe' feliurî şi nu se pot vindeca tot cu un fel de doftorie, aşa nici ,cu un fel de.înveţătură nu se pdte odilini, nicî se pot îndrepta tdte firile omeneşti, ci uniî cu'un fel alţii cu ălt-fel, că, altă înveţătură trebuie barbatuluî şi alta muereî, altă îndreptare trebue bătrânului şi alta tînerulul, altă povăţuire trebue bogatului şi alta săracului, altă mângâiere trebue ■celuî vesel si alta celui trist, altă vindecare trebue celui să-nătos şi alta celui bolnav, altă înfruntare trebue stepânuluî şi alta sli^iî, altă îndemnare trebue celui îndrăsneţ şi alta • celuî fricos, altă îmbunate trebue celuî blând şi alta celuî i mănios, altă yorbă trebue celuî ■ învăţat şi alta- celuî neîn-■vStat; şi în scurte cuvinte pre fieşte carele după versta sa şi după rânduiala sa, precum am şi maî dis, se cade să-l odili-niascîi cu înveţătură. Ou toiagul ce ţine în mână, adică ste-pânirea şi cu darul Duhului sfînt, să pedepsiască atâta pre ol cât şi pre lupii ce-I de gând şi pre hiarele cele selbatice ce vin asupra oilor, pentru căci adevărat cu cât rămân oile nepedepsite, cu atâta cad în maî multe şi nenumerate patimi; a-şişderea şi lupii, când nu văd toeag în mâna păstorului, răpesc oile făr de nici o frică şi le mânâncă ; pentru toeagul a-cesta cjice David, la psalm 22: „toeagul teti şi varga ta a-' . ,jC(5stani’au mângâiat“. Cusfîntul toeag au mântuit Moisi norodul cel jidovesc şi pre Faraonul-au înecat. Drept a-ceia1) păstoriul care va vrea să păstoriască pre legeni pe dreptate, trebue piu'urea să lie toeagul în mănă, adecă dojanaşi încruntarea, şi după vremi să pedepsiască pre om şi să goniâs-;că hiarele ; căcî acdsta este sfârşitul cel bun a păstoriei sale, ca să-ţie oile şi să le păziască cu sănătatea cea duhovnicdscă, adecă, cu învăţătura; acdstă sănătate este pururea dator păş- •) Do asupra; clccţ. . ■ — 90 — torul-sa'O dea oilor luî; eaiyde va fi vre una diri_ oî betâgă, trebue şi făr de voea eî să o lege şi-să, o puie - jos, să-î taie carnea cea putredă, să o lepede şi să-î puie câcluta doftorie, neuitându-se nimic la svtrliturile picidrelor eî, eu carele pdte sămijlociascd şi vătămare2) au la obraz, au la mână, au la picior; şi aşa cu acostă faptă bună şi cu acesta mijlocire vă avea păstorul cel bun despărţeală de năimiţi; pentru căcî năimiţii nu 8) pase oile, pentru ca să le folosiască, ci numaî pentru plata ce apucă de la ele, şi când vede pre lup viind de departe, adecă pre diavolul, eî lasă oile şi fug, pentru căcî sunt năimiţi şi nu pdrtă grije pentru oî; ci sâ ■ feriască Dumnezeu şi să mântuiască tute turmele 4) de păstori ca aceştia ca şi de mdrtea ciumei. „Păstorul cel bun sufletul luî pune pentru oî.“ Când au vrut Domnul nostru Isus Hristos să se înalţe la ceriu s’au făgăduit ucenicilor luî că nu-î' va lasa săraci, ci le va trimite alt mângâitor pre Duhul sfînt, carele-T va învăţa pre eî tdte, şi-î va povăţui întru tot adeve-rul; care 5) făgăduialâ au remas necurmat 6) la toţî Arclii-ereiî ce au păstorit după vremi turmele sale pănă în diua de astă-dî, şi va fi pănă va sta lumea. Şi acea făgădu-ialâ se înţelege şi la tot norodul creştinesc; că precum dice Sisenie, : că nu vor lipsi împăratului nicî o-dată ostaşi, aşa nu vor lipsi nicî păstori din biserica lui Hristos, pentru ca să mângâie pre norodul cel ales al lui Dumnezeu cu cele bune şi de folos; din care păstori au fost unul şi . fericitul şi minunatul Nicolaie 7) Episcopul Mirelor LichieX 8) făcetoru de minuni, a căruia cinstită pomenire o prăznuim astă-dî, carele s’au arătat adevărat următor dascălului şi în- *] Deasupra; Smăcinatura. . 3J „ Singura sa se vatăme maî ruii. 3 ,, .* Carii. . , 4]: „ Pre tot norodul creştinesc. 5| „ .• Acesta. / ’ 6] „ . .* IntrtSgă . 7J ■: Spiridon 8j n : Trimidundej. — 91 — văţătoruhiî seîi luî Hristos, şi an înmulţit talantul ce i s’au încredinţat, nu îndoit, ci întreit; oft, s’au nevoit, de au săvîr-» şit treî bunătăţi mari: una spre cinstea şi lauda stepânulul : setî Hristos,, a doua spre întemeiarea credinţei ceî de obşte atdteî politii creştineşti, şi a treia spre folosul turme! sale ce i s’au încredinţat. Deeî bunâtatea ce au arătat spre cinstea şi lau-, da stepânulul Hristos este credinţa'cea adevărată, dragostea cea curată rugăciunile cele neîncetate, posturile, vărsările de lacrămî, smerenia nemărginită,, bdeniile, vorbele cele curate cătră Dumnezeii şi ostenelile cele de multe feliurî; carele acestea tdte'fiind înpreunate la im Joc, arăta o dragoste preste-mă-v < sură pentru Dumnezeii, şi pentru aceia 1-au iubit şi Dumnezeti pre dînsul şi 'l-au - făcut vestit şi lăudat în tdtă lumea. Iar bunătatea ce au arătat de obşte este aceia ce au făcut îna-' intea credinciosului şi marelui Gostandin împărat şi înaintea a tot soboruluî ce se adunase în Nicheia, de au înfruntat pre ^începătorul de eresuri pre Aria, şi ca pre un mincinos şi hulitor împotriva dreptăţii l-au lovit şi cu palma presţe obraz, şi i-au pecetluit spurcata şi clevetnica luî gură cu amuţeala, şi au mărturisit de faţă pre fiul şi cuvântul Tatălui a fi de o fiinţă şi în tocmă cil Tatăl şi 'cu Duhul sfînt. Iar bunătatea ce li S au arătat spre folosul turmiî sale* şi în vieaţi şi după mdrte, este dragostea cea peste măsură, învăţăturile cele cuvidse, milosteniile cele îndestulate, tămăduirile.cele de multe feliurî, • blândeţele cătră toţî, mântuirile de morţi, din închisori,'din rniirl şi alte multe şi nenumărate faceri de bine, carele ne-!*• fiind ticăldsa mea, limbă vrednică a le povesti după cum se cade, le.las asupra celor maî aleşi şi maî desăvîrşit întru ştiinţa învăţătureî, ca să le adevereze el 'maî pre larg. Iar eu plecându-mî capul cu cucerie, mă rog împăratului celui din nălţime 'şi a t<5ţe ţiitoriuluî Dumnezeii, ca cu rugăciunile cele . fierbinţi-ale , acestui prd cuvios păstoriri, să dăruiască pr£ t■. luminatului Domnului nostru vieaţă pacînică şi norocită cu intrigă sănătate şi biruinţă asupra vrăjmaşilor celor văduţî şi nevăzuţi, şi pentru acostă puţinică osteneală şi chieltneală ■trecStdre ce au făcut întru lauda Iul Dumnezeu şi întru cinstea sfântului, de au împodobit acdstă sfîntă casă, după vieaţa a mulţi ani fericiţi să-1 facă odihnă la împărăţia ceriului şi să-î dăruiască bunătăţile celevecinice şi de a pururea stătă-tdre, şi Dumnea-vdstră celor ce sunteţi de faţă şi celor ce lipsesc tuturor să ve dea sănătate, vieaţă curată, spăsenie sufletdscă, spor şi ajutor întru tdte cele bune şi de folos; a-şişderea şi tuturor creştinilor, ca d’impreună să mărim şi să lăudăm pururea numele luî cel sfînt şi prea sfînt, amin. XIII. Ciivînt Ia (liu.a n.aştcril luY Hristos. , . „Că nupre, îngeri când-va au hiat, ci ' ; ' . . ; „sămănţa lui Avraam au luattl Doue firi maî alese şi maî de cinste au făcut Dumnezeu după chipul şeii; adecă cea îngerescă şi cea omendscă; căcî că pre îngeri şi.pre om i-au făcut Dumnezeu după chipul seii, precum dice la capul cel d’intăiu al Facere!: „să facem om „după chipul nostru şi după asemănare; “ înse nu pentru trup ci.pentru.suflet este făcut omul după chipul luî Dumnezeu căcî că Dumnezeii nu are trup ci este duli, după cum dice Hristos: „duh este Dnmnezeii. “ îngerul încă este duh, cum (}ice prorocul David: cela ce face. pre îngerii seî duhuri; “ şi sufletul omului este duh, precum earăşl accstaşî *) proroc dice: „lua-veî duhul lor si se vor sfârsi şi în târîna sase „vor întdrce. Dumnezeu este neyerlut, îngerul este nevedut asemenea şi sufletul omului este nevedut asemenea. Dumnezeu este nemuritor, îngerul este nemuritor asemenea, şi sufletul omului este nemuritor asemenea. Dumnezeu are înţelegere şi voe, îngerul ore înţelegere şi voe asemenea, şi sufletul o-mulul are înţelegere şi voe asemenea. Decî amăndoue firile acelea era căclute pentru trufiea: îngerul pentru căci au pohtit; să. fie, asemenea lui Dumnezeii, după cum dice la •••.*) Corectai: îicolasî; ■ Isaia în 14 cap: „sui-me-voiu■ d’asupra norilor, şi voiu „fi asemenea celui de sus: înalt,I! şi pentru aceia l-tiu’ îii-beznat Dumnezeu întru prăpăstiile Iadului; şi omiil ear vrea să fie asemenea lui Dumnezeu, că audind din gura şarpelui că în ce di vâ mânca din lemnul cunoştinţeî.se va face Dumnezeu, şi pentru căcî au mâncat fu isgonit şi el din grădina desfătăreî şi luă blestSm ca să'între în pământul dintru carele s’au luat. Iar acum Dumnezeu dărueşte omului mila sa, că au luat spre sine firea luî cea cădutn, ear îngerului nu va să-î arate acea milă, şi pentru acea n’au luat spre sine firea luî, după cum dice fericitul Pavel: „ că nu pre îngeri când-’ „va au luat, ci'sămânţa luî Avraam au luat. “ * Drept aceia am a dice înaintea dragostei vdstre, în cuvântul ce voiU să fac astă-dî pentru 4-pric'mX J]: pentru ce au luat Dumnezeu firea omenâscă şi n’au luat cea înger^scă ; aşijde-rea şi pentru ce au luat spre sine fiul luî Dumnedeii firea . omen^scă şi n’au luat altă faţă a Dumnezeireî, adică Tatăl sau Duhul sfînt.. Carele 2) pricini le voiu spune fc5rte pe scurt, pentru ca să nu ve d;im supărare, ci me rog luî Dumnezeu să-mî dea a-jutor şi pre Dumnea vdstră ve pohtim cu dragoste să ascultaţi. Pricina cea d’intâru pentru care au luat Dumnezeu spre sine firea omen^scă ear nu cea îngerească, este că îngerii n’au perit toţi, ci au remas din eî mulţi; ear oamenii eracăduţl toţî pentru pgcatul născutului celiă d'intăiu şi lui Adam ; ne putem încredinţa de acesta din pilda ce <}ice Hristos la Luca în 15 cap, dicend:-„care om dintru voi, avend 100 de „oî şi pierdend una dintr’însele, au nu va lăsa cele 99 în „pustie şi va merge după acea pierdută pănă o va afla, şi aflân-„du-o o pune pre umărul lui bucurându-se?“ Omul acela se înţelege Domnul Hristos, că aşa dice prorocul David: „eşi-va „omul la lucrul seu şi. la lucrarea sa pănă seara.“ Iar cele 99 de oî se înţeleg 9 cete de îngeri, jn'e caril lăsându-lliris-tos în ceriu, au venit pre păment se caute dea ce rătăcită, 1). Decî ca sa pricepiţî aceste 4 pricini. . . *). Aceste. adică firea cea omendscă, care era depărtată de Dumnezeu pentru pSCât şi era: rătăcită în lume; că aşa, dice D avid .cătră Dumnezeii: „rătăeit-am ca o die pierdută, caută pre robul . „teii. Aflat-au Hristos pre acea die rătăcită şi au luat’o pre umerile sale, adecă au luat Spre sine firea omuluî, după cuvântul apostolului Domnului1) care clice: „se arătă în trup. u încă putem înţelege acdsfa şi dintru altă pildă a luî Hristos carcle 3) dice : „care muere având 10 banî şi va pierde unul „dintr’înşiî, au nu aprinde lumânarea şi mătură casa şi caută “j,cu din adinstil pănă-1 găseşte?" Muerea aceia ?e înţelege a doua faţă a Dumnezeire!, carele lăsând învceriu 9 banî, a-decă 9 cete de îngerî, s’au pogorît pre păment să,caute banul cel pierdut, adecă firea omendscă, cu făclia aprinsă, adică cu învăţăturile . cele Dumnzeeştî; că aşa (Jice David, psalm : 118 :' „făclie picidrelor mele e legea ta şi lumină cărărilor „mele;“ aflat-au banul acela al doilea cap al Dumnezeire!, adeCă fiul luî Dumnezeu, că s’au înbrăcat cu trup omenesc, după cuvântul evanghelistul uî Ioan: ,;şi cuvântul trup s’au făcut. “ Drept aceia îngerii n’au fost perit toţî, căcî că au maî rernas din eî 9 cete în ceriu, ear firea omenească era tdtă pierdută, care se înţelege 'dea.şi banul cel pierdut, şi Hristos l-au aflat. Ceiă-laltu pricină pentru care au luat Dumnezeii spre sine firea omenească ear nu cea îngerească : căcî că onuil au greşit din .slăbiciune, având pre -sine trup care l-au plecat pr6 lesne la pScat, ear îngerul au greşit din firea cea rea; neăvend trup pre sine, că în trei chipuri greşaşte omul, saiidin slăbiciune,'-,sau din neştiinţă, sau din firea cea rea; decî'pScatul din slăbăciune, este împotriva luî Dumne-zeviTatăl, căcî că Tatăl se chiamă întru tot puternic; pecatui dintru neştiinţă este împotriva fiuluî, că'fiul luî Dumnezeii se chiamă înţelepciune; pecatul din firea cea rea este împotriva Duhului sfînt, căcî că Duhul sfîht se chiamă bun.' Decî care om va greşi din slăbiciune sau din neştiinţă, îl •*).■J*c margine: Ioan Apostolu 1 carto cftp 4. • , Deasupra: Co ■ ..; v- ' — â6- — va erta Dumnezeu maî lesne, de se va pocăi,că aşa dice David: „pecatul tinereţelor mele şi al neştiinţeî mele' nu-1 „pomeni"; ear cinegreşaşte din firea cea rea împotrivaDuhului sfint, omului aceluia nu 1 eartă Dumnezeu pecatul, că, aşa dice Domnul Hristos: „tot pecatul, şi liulase va erta oa-„menilor, ear hula care este spre Duhul sfînt nu se va erta . „oamenilor. “ Şi sunt pecate de mdrte 7J carele sunt şi împotriva Duhului sfînt, far.de nicî o greşală/de vreme ce sunt ^neertate dacă nu se va face lâ dînsele căduta vindecare. 1 Pecatul cel d’intrau este trufia, dintru carele se naşte se-‘ 1 meţia şi neascultarea; al doilea este zavistia, dintru carele ; se naşte vrăjmăşia şi uciderea; al treilea este iubirea de ar-: gint, carele se numeşte a doua închinare de idoli, şi dintru carele,1 j se nasc tdte relele; al patrulea este călcarea de lege, ' adecă nebăgarea în seamă celor hotărîte şi aşezate în legi ; şi în pravile, dintru care se naşte necredinţa şi lepădarea de i Dumnezeii; al cincilea este vrajba ce se pricinueşte între , fraţi şi între prietini, care pecat l-au aflat singur satana, şi ; cine are acel nărav este asemenea diavolului; al şaselea este , nădejdea cea necuvidsă ce are neştine la multa mila luî Dumnezeu, şi nu se părăseşte de pecat socotind câ-1 vâ erta, din-, -tru carele se naşte netemerea de Dumnezeti şi tdtă necurăţia ; al şaptelea cel maî'dupre urmă şi mal, mare şi mal reti decât tdte, este desnădjăduirea de mila lui DumnezeuJ socotind că ' nu-1 va erta nici cu un mijloc, dintru care se naşte mdrtea^ cea suflet^scă şi munca cea vecinică a Iadului. Şi cine va a-Yea vre unu dintr’aceste pScate, şi nii; va vrea să se părăsiască de dînsul, mal bine sâ nu-1 fi născut mumă-sa, că-I este cer-' bicea lui' vână de hier şi fruntea lui de aramă, după cuiri (Jice Isaia în 48 de cap: „şi pentru ac£ia au luat Dumnezeti | „spre sine firea cea omenească ear nu cea îngerească, căci „că omul au greşit din slăbiciune împotriva lui Dumnezeu Ta-.’, „tăi, ear îngerul din firea luî cea rea împotriva Dulnilui sfînt.11 l). Corectat : dintr’insa. • '■ -A treia}) pricină pentru care nu luat Domnul spre sine firea ' omenească ear nu.cea îngerească, este că îngerul au greşit O ' O • O •. 1 . : de bună voea luî, ear pre ticălosul om l-au înşelat şarpele. Că în doue chipui'î.este pecatul, unul este cliiar al nostru care-1 facem noi înşine, ear altul este pecatul cel strein, care-,1., face alt om şi rgmânem şi noi părtaşi acelui. pecat strein,•" şi ne ceartă Dumnezeii şi pentru pecatele cele streine; pre-v cum este ; şi în trupul omenesc,’ că pentru un mădular, când :, este bolnav, pătimesc tdte mădularile; aşijderea şi în lumea • care se chiamă, adecă biserica luî Hristos, pentru un om reu ! pre mulţi oameni îî ceartă Dumnezeu, precum se vede acăsţa'i în:multe; cărţi şi în multe istorii, că s’au făcut de multe ori i în bogate locuri. Că după cuvântul Apostolului ce dice (Cart. ■ •1 cap.16): „că puţin aluat tdtă frământătura dospeşte; “ aşa şi .răutatea şi pecatul unuea pricinueşte la mulţi mare pa-, coste. Drept aceia prorocul David se ruga lui Dumnezeii sa-1 isbăviască de pecatul Cel strein. Pentru aceia au luat Dumnezeu spre sine firea omenească ear nu cea îngerească, căcî--că îngerul au greşit de bună voea sa, ear omul au greşit din înşelăciune, a. cărui pgeat este părtaş şi îngerul cel reii, a-dică diavolul, pentru Că el au înşelat pre' om priri'mijlocul, şarpelui. . • A patra 3] pricină pentru care au luat Dumnezeii spre sine firea omenească ear nu cea îngerească, este căcî că îngerul; era maî de-cinste decât omul; pentru aceia era dator şi- maî tare să se feriască de pScat; că cine este. maî de:cinste ;i-se'căde să fie maî cu omenie ; că.îngeriî siint stele ear omul este putrej une; că aşa dice în cartea luî Iov, în 25 -de capete : „stelele sunt necurate înaintea luî, dar cu cât maî „vărtos omul fiind putrej une şifeciorul luî verme“. Drept aceia se cade omului celuî sufletesc, adecă celui bisericesc, să fie mal cu omenie; decât mireanul, pentru că să ia pilda şi, în- 1). dbasupra: Alt«n.• a^. donvirpra: Alta; r , ' DîdahiT - ' ' 7. ... — 98 — Ţveţătura fieşte cine de la el vedând faptele lui ■ cele bune.,: j Pentru' aceia şi Hristos pe oamenii ceî sufleteşti îî numeşte’: ■ sare, dicend: „voi sunteţi sarea pământului, ,decî de se va: J „strica sarea, cu ce se va maî săra?“ ; îl numeşte lumină, di-j când: „voî sunteţî lumina lumeîşi earăşî: „aşa să lumineze I „lumina vostră înaintea oamenilor, ca vedend faptele voastre, ; „cele bune, să slâviască pre Tatăl vostru cel din ceriu“; îî numeşte cetate, dicend : „nu- pdte. ascunde cetatea în vâr-' „ful munteluî;“ îî numeşte făclie aprinsă, dieând : „nimenînu ! „aprinde făclie să o puie supt obroc, ci în sfeşnic ca să lumineze tuturor celor ce sunt în casă. “ Ca nu se mânie Dumne- -zeu atâta pre omul cel prost când face pecat, cât se mânie pre omul cel bisericesc şi pre omul cel de cinste, şi pentru aceia li se cade să fie maî cu omenie şi nu li se cade să facă pecat. Deci pentru aceste 4 pricini ce am dis, au luat Dumne- . zeu firea cea omenească, ear nu cea îngerească. Iâr pentru ce au luat fiul luî Dumnezeti firea omenească, ear nu altă faţă a Dumnezeireî, adecă Tatăl sau Duhul sfînt, încă sunt 4 pricini: Una, pentru căcî se chiamă fitil luî Dumnezeu înţelepciune, au luat Chipu omuluî ca să vindece nepriceperea omului prin care au cădut în pecat; a doua, că cela ce este fiul luî Dumnezeu făr de anî, să se facă şi fiu omuluî supt anî; a treia, precum s’au făcut fiul luî Dumnezeu fiul omuluî, să'se facă şi fiul omului fiul luî Dumnezeti, după cuvântul luî Ioan: „şi dete lor putere a fi fir luî Dumnezeti;“ a patra, fiind fiul faţa cea de mijloc, s’au făcut mijlocitor, de aii făcut pace între Dumnezeti şi între om, după cum dice fericitul Pavel: „că unul este mijlocitoriul luî Dumnezeu şi a „oamenilor, omulPlristosIsus“. / , _ ; Iar pentru naşterea Domnului Hristos, ce o prâznueşte astă-dî luminat sfînta biserică, în ce chip s’au născut fiul luî Dumnezeu din tată far de mumă, şi cum s’au întrupat din mumă far de tată, nu trebueşte iscddă, de vreme — ■ ; / ■ I *55^ B 12 1 ce : este taina fdrte mare, adâncişi pe^te fire, ci numai cil credinţă şi cu măriri de . cu-^htărî să ne închinăm luî ba uniiî, sdre al dreptăţii, ce aig I-ăsărit din pântecele fe-cidreî -nouS celora ce şedem îutmuntunerec şi umbra mor- . > ţiî; şi din căldurdsa inimă să-î m i||iitnim pentru multa şi ne-mesurata milă ce au făcut cu noiiâdfî au înnoit cu naşterea sa ; Jfirea ndstră cea cădută ; căruea*şi?^ eu me rog nevrednicul, >ca unuia ce este unul născut fiu al lui Dumnezeii şi Dumnezeu adevărat, să dăruiască pr£ luminatului nostru Domn sănătate, .vieaţă norocită şi bună, întemeiare întru cinstit şi . luminat scâunu Măriei sale, împreună cu tdtă luminata casa ; Mări eî sale, şi împreună ou Dumnea-vdstră cu toţiî şi cu tot norodul creştinesc, ca de apururea să praznuiţî în mulţi anî luminat, cu tdte cele bune şi de folos. Cuvînt al doilea la dina-naşterii lut Hristos. ; i *: • ; ■ . ” • ->,Că iatu.vestesc vouts bucurie mare, care ’ ■ ■ „va fi la tot norodul, că s’au născut vorie ; • „astă-cjX mântuitorul, care este Hristos * „ Domnul, xn cetătea lui Davi(l.“ Mulţâ veselie sMetâscii ne aduc noue celor .credincioşi şi iubitori de priîznuire aceste cuvinte ale sfintei Evanghelii de aştă-dî; dintru care cuvinte adunăm 2 lucruri minunate şi peste fire : una, că înţelegem o veste bună, care din veci nu s’au audit, nici se va mal audi pănă în veci; şi alta,, că ăudim o bucurie mare, care stinge tdtă jalea, tdtă întristăci-uriea şi totă lacrăma după faţa pământului. Aşi pohti ca a-ceste cuvinte-să le întind ca o masă desfătată înaintea dra-gostil vdstre, şi sa ve fac un ospeţ sufletesc diipă putinţă, puind, în loc de bucate cu multe feliurî de bunătăţi drese, cuvântul cel de bună vestire, şi în loc de:'beutură veselitdre să dreg în păliaru pr6 înţeleptelor capetelor vdstre, cuvântul cel de mare bucurie. Pentru care lucru cerem putere de lâ Hristps, carele înţelepţeşte pre ceî’neînyeţaţl, ca să ne lumineze mintea şi şă ;ne dea ajutor, ca să putem îndulci, cu ospăţul vorbelor inimile şi audurile celor ce se vor ospăta sufleteşte. Decât cele-lalte nume/ .'cu care dice Isaia să se riumiască mântuitoriul, decât tdte ; este cel •din-. tăidL minunat şi cu cuviinţă _i se cuvine acest hume,, că nu numai întru acest lucru, ci în tdte faptele şale minunat au 'fost,, minunată zemislirea luî, minunată şi naşterea, minunată şi vieaţa, înveţătură, mdrtea, învierea, înălţarea la ceriă; minunata au fost şi pohvala înăltărel luî, ’câ- tdte întru dînsul au fost nouă, înălţate şi.imriunate; /Iar ce este! spre prăz-■nuirea ndstră, aedstă de acum este maT.minunată de cât tdte ;care le pomeneşte Evanghelistul, dicând : „şi au născut pre .„fiul seu cel întăiu născut, "şi hau înfăşat pre dînsul şi l-au „pus înîasle, pentru că nu avea eî loc în casă.'-l Că ce este maî minunat decât a zăcea în îasle Domnul tuturor, şi nu fii luf alt loc în lume? Ce este maî minunat decât o mărire ca aceste, să fie aruncat la locul dobitd celor;'şi pentru căcî ved îngerii pre Domnul ceriurilor? aruncat în gunde, cântă mării-e luî Dumnezeu celuî dinnălţimev Şi naşterea aefota n’au fost numai mântuitdre ci şi minunată ; că despre o parte trebue să ne minunăm de sfatul cel minunat al înţelepciuneî luî • Dumnezeii, ear de altă parte trebueşte să’ mărim lucrul cel •mare al bunătăţii luî, că am căşţigat; astăŞî pre judecătoriul ceriuluî şi al pămentuluî, carele; surpând zapisul răutăţilor ndstre, s'au milostivit de au rupt şi legaturile. Căştigat-am astă-dî pre Domnul,- carele jugul''cel vechiu al robiei ndstre după grumaziî noştriî: fărăm'âhduJ, întristăciunea lumeî au veselit-o cu slobodireacea vecinică; căştigat-am pre împăratul cel blând, carele în tdta lumea călcând cu paşiî dreptăţii cereşti, tirănia vrăjmaşului celuî răpştitoriu au sfărîmat-o. Astă-dî au strălucit noul Adam, carele nu este lăcuitor, ci Domn şi stepân raiului, pre carele frumseţea, pomului celuî oprit nu-l va înşela, şarpele nu-1 va vicierii, muerea nii-1 va amăgi.. • Astă dl au răsărit lumina întru întuneric; astăzi pre acela,: de care se turbura ceriul şi ceriul ceriurilor avendii-1, lumea 1 neştiindl-au căştigat; v5dut-au sfinţii strămoşii noştri minuni mari şi făr de numer: că marea roşie desfâcâridu-se în doue, le-au făcut cale ; focul ca un stâlp luminându-îe ndptea, le au slujit; norul de arsura şi zăduful <£ileî i-au umbrit; ceriul hrană îngerească le-au dat; piatra cea-vărtdse păhar dulce — 102 — j le-au deşchis; Iordanul curgerile sale.cele repede spre fugă le-au întors; zidurile cele tarlale vrăjmaşilor de glasul trâm- ' biţelor au cădut; sdrele pre ceriu zăbovind cu călătoria, au ' mărit r •dunăre nu socotesc nici-cunosc a fi alta decât aedsta, 'că vedem cu ochii (afară din mulţimmtfmmilorce e{c şi pe la birlurî,cum fac unit.. , > 4).- Corectat: Şi mai văr/os căinaî bună’adunare doeSt la bisei-iă şi maî Inimoşii privelă şi iiiaî cuvi(jsă/o2>(fî,nu socbtesc iiicî cunose a fi alta dec t aefista, că vodem cu ocini (afară .diu'oameiitf ce sânt adunaţi].-'-; ' ... . — 120 — face aricinl, că după.' ce merge • la-vie, întăitî se satură el de. struguri, şi apoi scutură viţa de cad brobdnele jos şi se tăvăleşte pre dînsele de se înfig în. ghimpii'lui şi duce şi puilor, aşa să dacem şi noî.fişte cine pre la casele ndstre copiilor şi celor ce n’au mers la biserică din.cu-.vintele ce am audit din sfînta Evanghelie şi dintr’alte cărţî, ca să-I'hrănim şi pre dinşiî cu hrana cea sufletdscă ; şi după aceia să ne pădim mintea de cugetele cele viclene, şi trupurile ndstre să le ferim de tdte spurcăciunile. Să avem dragoste cătră toţi, să facem milostenie la săraci, să iubim pre ceî streini, să căutăm p.re.cei bolnavi, şi pre ceî din închisori să-i cercetăm, să facem bine vrăjmaşilor noştri, după cum ne învaţă Hristos, să avem răbdare la nevoî şi la scârbe, să ne supunem celor maî mar/, Domnilor ţi sţepânilor noştri, să ascultăm şi. să cinstim pre părinţii noştri, să ne cucerim cu cuviinţă duhovnicilor noştri şi preoţilor şi călugărilor 1), că aşa . place luî Dumnezeu. Şi acestea tdte păzindu-le şi făcâridu-le să nu ne irnfim la urmă pentru fapta-bună ce vom face,-că. apoî neperdem plata binelui, ci smerindu-ne2) să avem nădej-' de bună şi făr de îndoeală cătră Dumnezeii, că 3) aicî întru acdstă vieaţă vom petrece vieaţă bună şi făr de întristare, ear în cea viitdre ne va învrednici şi ne va pune în numerul celor drepţi, ca să ne bucurăm în veci nesfârşiţi întru acea fericire, lăudând şi bine-cuvăntând numele Tatălui şi al Fiuliiî şi al Duhului sfînt, a căruia este mărirea şi ţinerea în veci, amin. • 1). Corectîila; stepânitorilor noştri, precum şi feciorii să asculte §i să cinstiască' pve jiărinţiî lor , sef avem evlavie către duhovnici şipreofi §i călugări...- :■ a;. Adatise pe marginea de jos. 3J.Deasupra: şi aşa. - Ciivînt la Şiretenia Domnului nostru Isus Hristos, la'Feyruaric 2. - A povesti:lucruri minunate este dat oamenilor celor în-. vetat.î, a îndulci cu vorba auclurile ascultătorilor este dat ri- - ’ * ■ ' V- ■ ——• •torilor, a descoperi taine marî şi preste fire este dat celor desăvîrşit întru bunătăţi; ear în mine neaflându-se nicî linele de acestea, nu va putea nimeni să audă nimic de folos. Drept aceia cu multă obidă îmi ticăloşesc nevrednicia şi-ini. caută şi făr de voea mea a tăcea; ear apoi, cunoscându-ml datoria ce am şi temendu-nie- ca să nu cad în osânda slugii ceî viclene,‘cu cuviinţă esfe; după putinţă' să povestesc de a pururea lucrurile Domnului, căruia me şi rog cu multă umilinţă să-mî deslege gângâvia limbel şi să-mî lumineze mintea, ca să pociu dice puţine cuvinte întru slava luî cea negrăită; ci v6 politesc.de ascultare. Cum-că este fecioria o bunătate mare, înaltă şi minunată' este lucru dovedit şi înfaţişat la ceî înţelepţi, pentru care nu sunt vrednic a grăi şi a lăuda măririle eî. Iar pentru căci praznicul de astă-(Jl aduce la mijloc ca o cunună neveştejită . tdtă slava fecidreî desăvîrşit şi o pune înaintea fiilor celor hrăniţi cu hrana cea sufletească, neîndtîmnă, după putinţă, a dice pu-ţinc.cuvinte pentru dînsa. Âstiidî se deschide sfatul prorocilor celor Dumnezeeştî şi semnele cele închipuite ale prd slăviteî di-•leî aceştia, împreună cu sfârşitul lor, sepropoveduesp.adunăreî — 122 — ceî bisericeşti ; astădi sfărsitul cel adevărat’ al sfîutuluî celuî . . 5 -J î dinceput prin fapte cu mărire lumeî s’au arătat; astădi elava Domnului şi a sfinteî fecidre descoperit^o privim ; astadî bu-' curia cea cerdscă, pre care tdte Hamurile cu dragoste o aş-.tepta, sfintul praznic de astădi o dă neamului omenesc. -Au trecut cele vechi şi au înflorit cele nouă, carele nu se maî învechesc; nu maî stepâneşte de acum porunca cea tare a legiî, ci .mila Domnuhiî împărăţeşte, pre toţi îî trage la sine cu mân-tuire şi îndelung răbdare; nici pedepseşte ca pi’e Ozan acela odinidră carele au îndrăznit, de s’âu’ atins de care nu era să se atingă; că Dunmedeu pre toţî chemând lasine, frica nu jadte să zuticniască, strigă dicend: „veniţi după mine toţî ceî „osteniţi şi îrisărcinaţî.11 Şi cine nu va alerga întru ale'sale? Au venit Domnul nu.prin umbră, ci chiar şi înfăţişat se a-duce ca pre un jertyenic pre pământ cu pohvahtj de sicriul. cel însufleţit, .adecă de sfînta fecidră, de car(Tsieriu s’au a- ' tins vameşul şi s’au îndreptat, s’au apropiat cur va şi s’au făcut curată, s’au lipit bubosul şi s’au tămăduit. Acest sicriu pe nimenea nu urăşte, de nimeni nu se.scârbeşte, nicî se fereşte; aduce cele măntuitdre şi pe nimeni nu face părtaş stricăciu- . neî, că iubitorul de oameni Dumnezeu se odihneşte într’în-. sa. Acestea sunt darurile milei ceî nouă, ăefetă s’au făcut în-ftăiu sub sdre (nou), care nu s’au maî făcut nicî se va maî face; că ceia ce rânduise Dumnezeu, pentru multa milostivire şi îndurare ce avea cătră noî, au venit însuşi şi au împlinit pentru iubirea de oamenî.ceia ce iseciivinea luî. Pentru care , lucru adevărat au răsunat dumnezeiasca trîmbiţă, fericitul Pavel dicend: „cele veclii au trecut, eată s’au făcut tdte nouă. “ Drept aceia, ce voiţi putea coprinde cu mintea mea, s’au ce lucru vrednic voiu putea grăi asupra dileî acesteia. - Nu |docîu să me întind unde nu ajung, nu pociu să vorbesc cele ce nu ştiu; îmî mărturisesc nevrednicia şi neputinţa mea, nu îndrăznesc a maî dice nimic, că birueşte şi covârşeşte .'mal presus decât tdtă priceperea minţel omeneşti graiidpome-nireî şi fecioria sfintei fecidreî aceştia. Că de, pdte afla cine- va mai mare şi.maî slăvit decât.pre Dumnezeu,, pdte căddră va-afla maî mare şi maî cinstită decât pre sfînta fecidră. Gare fecidră, ca alt ceriu gânditorii!, ţine în braţele «ale/pre făcStoriul ceriiiiuî şi al pământului, pre fiul.seîl carele;este născut din Tatăl maî nainte.decât.Xuceafăm şi-l aduce as-tădî ia biserică ca pre un cap ce este al bisericeî, să-l închine Domnuluî, celuia.-ce i se închină tdtă făptura şi i se pldcă ţot-'genu chiul; că pentru bunătatea luî cea făr de margine sc supiine legii cela ce au dat legea luî Moisi în muntele luî Iiori v;,. ■ se supune porunceî cela ce numaî cu poruncă au făcut tdte, ; cele .vediite şi nevedute; se smereşte cela pentru care se cutremură tdtă zidirea; primeşte ca un milostiv de se pune în braţele dreptului Simeon, cela ce este numaî însuşî drept ;! duce plocon la biserică cela ce sunt tdte ale luî; duce-plocou r la biserică doug paserî cela ce au făcut cu un cuvânt tdte 'i paserile în văzduhŢ~duce plocon 2 turturele, ca să arate ce- \ le 2 voî â Dumnezeireî şi. a omenireî ;■ duce o păreche de ' turturele cui;ate, că să facă păreche curată 1 uî Dumhezetî pre . omul, ca să facă amândoue unu», ca să împreune cele vechi , cir cele nouă, cele cereştî cu cele pământeşti, cele de jos cu " cele de sus,; duce plocon lucru curat cela ce este numaî în- f suşî el curat,- ca să arate că s au născut din maică curată ;' şi să arate şi curăţenie bisericeî şi credinţeî; duce acele 2 ■ paserî ca să facă preoţii jertvă, arătând cu acesta jertvă cea ce era să se facă pre sine Taiăluî pentru noî. DicÎ3 sfînta fecidră -ciltrâ Simeon-: ^primeşte .cinsti’te şi felicite' bătrâne, pre acest prunc carele au răsărit de voia luî, „a căruia bogăţie nu se: pote spune; primeşte pre acest prunc „carele este maî vechiu decât toţî vecii; primeşte pe acest „prunc ce vedî, pre;carele."nicî îngerii nu-1 pot vedea, co-„prinde-1 ou braţele tale, pre carele nu-1 pote cuprinde .tdtă , „lumea;:adevărat mic este de vârstă, ear aniî rni i se ştiu; *• „mic este, dar este peste tdte măririle maî'mare; mic este la „vedere* ear este'mare la pricepere; în biserică' este ;acum „împreună cu noî, ear în .ceriti sade în scaunul slavei sale şi „în cară de heruvimi; în chipul slugiV şe vede, : ear este stăpân preste tdte..“ Şituându-1 Simeon în braţe, fiind pornit de Duhul sfînt au dis : „cu adevărat că tu eşti stăpânul a tdtă „făptura, tu eştî mântuitorul lumeî, tu eştî Dumnezeul îioş-„tru, :pre tine cu mare pohtă te aşteptam^ de tine doream, / „de tine însătoşam, pre tine -adăst de atâta vreme, ţie mă: „închin, pre tine te rog, ca celuia ce eştî stepanul vieteî şi al „morţii; tu me slobozeşte cu pace acum din lumea acâsta „şi din trupul acest stricăcios, căte-am vedut cu ochii mei, „mântuitorul meu; slobodeşte-me dintr’acdstă vieaţă, să merg „în Iad să 'spuitt.de venirea ta în lume, să-î mângâiu pre acel „ticăloşi şi do sădit, Ţ_ce sunt întru îriohisdre de aţâţa ani; să „le spuiu bucurie amărîţilor, să le spuiu cum-că te-am vedut „cu ooliiî mei şi cum-că te-am pipăit cu mănile mele, şi cum-„că te-am’ţinut în braţe, şi cum că aî plinit tdte ale legii, şi „veî să pătimeşti, şi vei să te omorî pentru mântuirea tu-„turor/şi veî să te pog'orî şi în Iad, ca să scoţi pre toţi de „la muncă, şi să ne sur împreună cu tine la ceriu, să ne Facî „una cu/Tatăl; aşa te.rog, stăpâne mângăerea şi slava'noro-„duluî teu lui Israil, lumina cea descoperită a limbilor celor „dintru. întunerec, slobodeşte-me cu pace,, ca să măresc nudele teu cel prd slăvit“. Acesta este praznicul .bisericel ndstre de astădi, iubiţilor meî! Acesta este sfârşitul tainilor celor vechi şi începutul tainelor celor nouă! Astâdî s’au împlinit tdte ale legeî ceî vechi,7 şi se încep cele noua. Şi de vreme ce Hristos Dumnezeul nostru cel adevărat, carele este legea şi făcătoi’iul legeî, s’au supus legii ca să ne arate nouă că este cu cale şi cu dreptate să :ne supunem legiî, decî pentru ce să nu ascultăm, ci stăm împotrivă legiî şi luî Dumnezeii, ca când ne-ar fi vrăjmaş/de mdrte? . . 1. Porunca cea dintăiu dice: să nu avem alt Dumnezeu înaintea luî, ear noî avem pe mamonuP-nedreptăţiî. ■•/':. 2. A doua poruncă dice: să nu luăm; numele Domnuluî în deşert, ear noî îl purtăm prin'gurile ndstre ca o nimica.” 3. A treia poruncă dice: să sfinţim Sâmbăta, adecă să cin-/ stim şi,să' ţinem praznicile. car noî atuncea facem lucrurile cele mar multe şi lucrurile cele maî necu\-idse. •.'4. A patra poruncă dice: să cinstim pre părinţii noştri, ■•ear.noi îî ocăram şi batem. . ' 5. A cihc.ea poruncă cjice : să nu ucidem, ear noi, de nu putem nCide cu băţul sau cu sabia, liciclem cu limba, şi, de nu putem ticide pre alţii, ne ucidem şi ne omorîm înşine pre ■no! cu faptele, cele rele, , ! : 6. A şase poruncă (lice: sa nu prdcurvim/ ear no! facem :altele maî rele şi măi spui:catc-(uir.c..nu le pociţi grăi. V 7. A şapte' poruncă c6nd: ■ *) Scris pi'intro rAndiiii. . ’ - \ —. 128 — „decât, credinţa şi decât nădejdea este mnî niare dragostea.“ Şi -este şi acesta de treî feluri ; . una :dumneze£sc3, alta fi-.' r&că şi alta pătimitdre şi rea; dragostea cea dumnezedscă • este aceia ce (Jice la a 2-a lege, la 6 cap: „să iubeşti pre „Domnul Dumned,eu teuj^proxu^ ear cea firescă este ceia ce iubesc’ pni’inţiî pe fii şi fii pe părinţi şi fieşte care pe ruda sa şi pe prietinii seî; ear pentru dragostea cea patimit.6re\ | şi rea nu vom dice nimic, pentru -căci fieşte care înţelept şi-| temetor de Dumnezeu o cundşte că nu e bună, şi pentru ; \ aceia lipsiâscii vorba. eT .'de .la. mijloc- ca- -sii nu ne spurcăm J audul. ! Credinţa este fiinţa celor nădăjduite şi lucrurilor celor ce nu se ved dovediri, după cum dice Apostolul Pavel: „şi făr „de credinţă nu este cu putinţă nimeni să se mântuiască; “ precum vedem acesta la toţi sfinţii şi la toţi drepţii ceî maî nă-inte de lege şi cei după lege, că pentru credinţa lor cea drăptă; au aflat har înaintea luî Dumnezeu şi au făcut minuni marî şi preste fire, făcend folos şi lor şi altora; şi era de a. puru- ■ rea ochii lui Dumnezeu asupra lor, şi cu urechile luî asculta, rugăciunile lor, după cum dice David. Aşişderea şi în sfînta E vanghelie vedem în bogate lociirî, că ceî ce mergea la Domnul Hristos cu credinţa, audia-din gura luî: „după'credinţa „vostru să se facă voue,“ şi îndată se tămăduea, verî de ce bdlă-ar fi fost. Şi putem lua pildă şi după vameşul acest de .V astruli ce pomeneşte sfinta Evanghelie, că bătendu-şî pieptul ' şi dicend cu credinţă : „Ddmne fii milostiv mie păcătosului I1'.,. se pogorî îndreptat. Dar noî acum, că ne numim creştini, după ce fapte bune socotiţi că ne vom putea arăta creşt.i->nătatea şi blaffocestia.ce avem, şi să fim aleşi şi despărţiţi i de n^murile ce dicem noî că sunt păgâni ? cil de vom dice după credinţi, ne înşelăm, că noi credinţă nu avem; că de L am avea credinţă, am iubi pre Dumnezeu şi am păzi cuvintele lui-şi am face,după putinţă poruncile lui, că dice la Ioan In 14 capete: „de m6 iubeşte neştine,. cu vântul meu va păzi.“ Iar noi în loc de a-1 iubi şi a-î pădi cuvintele,: îl înjurăm si-i — 129 — ţinem cuvintele de rîs şi de,batjocură, ca când ar fi nişte .basne. Iar de mg veţi'întreba în ce chip îl înjurăm, să vS 7 spuiti:-Când'înjurăm de-lege pre cineva," pre Dumnezeu în. jurăm; oă v’am spus maî sus că credinţa este numai de un feliu, -şi; toţî dmenil cred în Dumnezeii, că Dumnezeu este legea şi făcetoru legii, şi pentru c.icîjî înjurăm legea, înjurăm pre Dumnezeu, şî pentru aceia eată dar că n’avem. credinţă. -De voiil dice după nădejde că suntem aleşi din păgâni, nici acdsta riu o avem; căci că de am avea credinţă, pdte dar că am avea credinţă■ şi nSdejde;-că v’am spus maî sus, că întăiiî este . să crddă neştine în Dumnedeîi, apoi să nădăjduiască. De vom dicedupă nădejdej ca "suntem aleşi din' păgâni, nici aceia nn o avem, că (Jice Ioan: „de va dice cine-va că iubeşte pi’e „Dumnezeu şi pe fratele lui urăşte, mincinos este, că de vreme ' „ce nu iubeşte pe fratele seu că^l vede., dar pre Dumnezeu „ca nn-1 vede,-cum îl va putea iubi\ . Şi eatadar că prccum dic, că neavând dragoste între noî, şi/ nepohtindu ne binele unul altuia, după porunca lut Dtimne-/ zeu, nu averii nicicredinţă nici nădejde, nicî dragoste, şi stin- \ tem maî r6î, să mg ertî'ţl,'decât păgânii; că dice apostolul Pa-J ■„‘vel: „limbile n’au lege şi fac alelegiî,a ear noi având lege, facem tot împotriva legii şi suntemjriaî pecătoşi decât tdte. ndmurile şi de cât tote limbile.j Şi putem cundşte acesta că"*, este aşa cum <|ic, că ce neam înjură cano! delege,' de cruce, de ] cuminicătură,„de morţî, de pomene, de lumânare, de suflet, j de mormânt, de colivă, de prescuri, de ispovedanie^de botez, de j cununie şi de tdte tainele sfintei biserici? şi ne ocărîm şi ne.batjo-/ corim înşine legea; cine din păgâni face aedsta? sau ci ne-şi' măscăreşIe-Legea ca U-rso. ■ sj Corectat deasupra : într’ascuns. ' n n • coî înnrî . !J Creştinilor, scris deasupra în loc de: iiibifif mei şterse: »J Corectat: ca să nu cădeţi. ; xx. . /. Cuvînt al doilea la Duminica lăsatului de brânză. y Fieşte care vânător ,îş! găteşte sculele şi ciniile meşteşugu-!' luî sefi: adecă cel ce prinde păsări sburătdre .face laţuri şi | mreji, ear cel ce v.ân^ză hiare sălbatici îşi face puşcă, bursă . de fier, gropi şi altele ca acestea ; aşijderea şi pescarii îşi fac. undiţe, cârlige, plasă, sac şi câte-1 învaţă meşteşugul seu, ca să dobândiască şi să câştige ceia ce pohteşte. Iar cel.ce vâ' vrea să vâneze oameni, cu ce scule socotiţi că ar putea să-î 1^'vâneze? (că oamenii încă se vândză şi se prind ca şi peştii, după cum dice Hristos la sfînta Evanghelie, la al 4 câp; al . luî Mateiu: „veniţi după mine şi v8 vom face pescari de oa-,jm'enî“).' Nu socotesc cu alt nimic ca să se pptă vâna fără. numaî cu învăţătura şi cu cuvântul, căcî pentru om nu este -nicî undiţă, nicî- vre un fel de mr^je, ca învăţătura cea împletită de cuvinte cit carele se vândză şi se uneşte cu Dumnezeu, şi te fericeşte cu dînsul în .veci. Âcăstă mreajă a învăţăturii, puind din dr£pta şi din stînga, este fdrte de folos şi pentru / ceste de acum şi pentru cele ce vpr să fie. - Acdstă: undiţă- a f cuvintelor şi cu mărturiile Duhului sfînt scdte pre'bm dintru 1 adăncul pecatelor, că pre peşti dintru adâncul apel, şi-l scdte ] la lumina cunoştinţei de Dumnezeul . \ • Deci pentru acesta; blagosloviţilor creştini, câţî v’aţî adu-j nat astădî la acdstă cuvidsă si sufletdscă adunare, am datoriei: ' . ■ ' ■ 1 _ 141 — v ca un păscar. sufletesc, ce l-au rânduit Dumnezeu . ca pre un I nevrednic, să.întind mreaja înveţăturei şi , să puiu undiţa cii-vântulul înaintea dragostei vostre ; şi ajutorind iubitorinl de oameni Dumnezeti, am nădejde.biină şi far de îndoială, cum-.'că voiu scdte 'dintru, adâncul turburăciitneî pgcatuluî mult ■ .vânat, căcî cunosc voinţa inimeî vdstre cea bună şi dragostea ' ce aveţî spre ascultarea celor de folos. Cit .care vânat voiu • iputea face masă cinstită şi desfătată luî Dumnezeii, că'nu se bucură nicî se veseleşte Dumnezeti cu alt pexaşL-maî" mult ca când s’ar întdrce cineva din ceî păcătoşi dintru greşalile, luî la pocăinţă, după cum dice sfînta Evanghelie: „că mare „bucurie se face în ceriu pentru, un pecătos ce se căeşt,e“ ; şi . .earăşî prin rostul proroculul dice-Dumnezeii: „cii.nu voesc „mdrtea pecătosuluî, ci -ca să seînfdrcăşi să fie viu. “ Pentru : acdsta dar ve politesc, ca să ve deşchideţl .urechile inimilor •vdstre şi să ascultat,î cuvintele ce voiţi să; grăesc, pentru ca să ve folosiţi voî cu ascultarea şi eu cu dlisele; că dice Pavel, * apostolul: .„fericii! ceî ce.grăesc în urechile celor cetascultă.“ Şi apoî trebue să faceţî rddă sufletdscă din cele ce veţi audi, pentru ca să nu vfe fie ascultarea şi osten&a în deşert; că ară- V tându-vS capomiî ceî făr. de rddă şi ca viţele cele sterpe, ce folos vet! avea de ascultarea vdstni şi de ostenea ce aţi făcut ? Iată că au sosit cu ajutorul, luî Dumnezeu să începem" de mâine călătoria şfîutuluî post; şi pentru căcî avem a merge-la resboiu asupra vrăjmaşului sufletelor ndstre, trebue să | : ne gătim ca nişte iostaşi viteji aî luî Hristos, încingendu-iie j , mijldcele ndstre cu adevărul, după cum dice Dumnezeescul ; Pavel : „şi să neincălţăm picidrele cu gătirea Evangheliei şi ,jSă ne îmbrăcăm cu zaoa dreptăţii şi să punem coiful mân-y,tuirel pre capetele ndstre,şi săluămpăvazacredinţiî.în măi-„nile ndstre, cu carele vom putea! stânge tdte săgeţile cele vi-elene, celeardStdre, şi săbia duhului care este graiul luî Dum-. „nezeu, pentru că nu este .lupta ndstră spre.sânge şi,trup . ■„ci cătră Domnî, cătră.puterî,? câtră ţiitoriî lumeî înturiericu-. „lui vdculul acestuia, spre duhurile vicleşugului celuî de sub — 142 — „ceriu. “ Şi avem datorie.cu toţii, de la mic pănă la mare, bărbaţi şi muerî, copii şi fete, bătrâni şi tineri, însuraţi şi ne- , însuraţi, să. facem trei lucruri: . ' : ^ : 1. Intâiii să ne ducem fieşte cine la duhovnicul seu,, să ne : mărturisim pecatele cu multă cucerie şi cu înfrângere de_i; nimă, spuind cu îndrăzneală şi făr de nici o temere tdte câte . ; am făcut, sau cu cuvântul sau cu fapta, sau cu cugetul, de . voe sau făr de voe, pi’in ştiinţă sau prin.neştiinţă.; pentru .; căci ispovedania este una din cele 7 taine ale sfintei biserici, ; şi când ne ispoveduim, lui Dumnezeu ne ispoveduim, ear nu ; preotului. Iar de va dice cineva în cugetul seu, dar dacă ne ispoveduim lui Dumnezeti: preotul ce mai trebueşte, că el •' încă este om păcătos ca şi mine? Adevărat păcătos este ca şi-mine, ear are dar de la Dumnezeu prin lucrarea Duhului sfînt şi are putere .de la Domnul Hristos, că ce va lega ;şi va des-lega pre pământ, dună cum dice la cuvântul celd’intăiu al lui Ioan : „cărora veţi lăsa pecatele, lăsate vor fi, şi cărora, „veţi ţinea, ţinute vor fi“. Şi nu numai mirenii se cade să se' ispoveduiască, ci maî vârtos şi noî ceşti bisericeşti,' adecă diaconii, preoţii, călugării, arhiereii; căcî noî încă suntem păcătoşi şi greşiţi înaintea luî'Dumnezeu, maî-miilt decât ceî >' proşti; şi cegreşăle facem, maî mult prin ştiinţă le facem, şi de nu ne vom pocăi, vom sâ avem mai multă osîndă decât cei ce.greşesc prin neştiinţă, după cum dice la sfînta Evan-.; ghelie, la 12 cap ale Lucăî: „Că cel ce cundşte mult, .mult „se va pedepsi, şi celui ce î s’au dat mult, mult i se va şi cere. “ Şi acdstă taină a ispovedanieî n’au fâcut’o Dumnezeu cu " acest mijloc pentru alta, făr numaî pentru căci aşa cum au făcut neştine păcatul cu om şi s’au desvălit ruşinea la curvă şi s’au îmbrăţişat cu diavolul şi s’au spurcat trupul, aşa ear trebuie să mdrgă la om, adecă Ia duhovnic, să-şî descopere tdte pecatele luî, pentru căcî că omul-au făcut păcatul şi ear cu omul trebue să-l strice şi să i piardă, precum au făcut şi Hristos cu noî; că pentru omul, adecă pentru Adam, am eşit din raiu şi pentru omul ear, adecă pentru Hristos, am întrat. în raiu. Cil măcar de n’aî mărturisi tu lui Dumnezeu pecatele j tale, el le ştie, căcî’ înaintea luî simt scrise şi cele nelucrate denoî. Au doar nu ştiea Dumnezeu unde este Adam, când s’au ascuns defaţahiî pentru greşala ce au făcut? ci-1 întreba: Adame; unde eştî? dându-î pricină ca doar s’ar căi şi ar dice: Ddmne! greşit’am şi am călcat poruncata şi m’am desgolit de . darul tSii, şi. fiind u-mî-ruşine, să stau de faţă.,'m’am ascuns. (Dar unde veî să te ascundî, ticăldse, din naintea luî Dumnezeu ? Că de te veî sui în ceriu, el acolo este lăcuitor; de te veî pogorî în iad, este de faţă; de te veî duce la marginea mărel, îî ajunge măna). Ci- el aşa l-au ajuns mintea şi âu res-puns într’acel feliu, ear nit i-au folosit nimic, căcî nu s’au căit. ■Au’ de uciderea luî Avei nu ştiea Dumnezeti ? şi întreba pe Cain.dicendu-i: unde este fratele tSu Avei ? Şi nicî.el n’au vrut să dica că au greşit, ci ca.un blestemat,au dis, dar au păzitor sunt' eu fratelui meii? şi aşa au luat blestemi Şi când era Hri.tos pe păment, dicea cătră apostoli: „cine me va „mărturisi înaintea dmeriilor; mărturisi-l-voiu şi eu pre dînsul „înaintea Tatăluî'meu; ear cine se valepădâ de mine înaintea „oamenilor, mS voiu lepăda şi eu de dînsul înaintea Tatălui „meu.-£ Iată dar că cu aceste cuvinte se cundşte chiar că poh-teşte Dumnezeti nu numaî pre dînsul să-l mărturisim înaintea oamenilor, ci şi pre -a oi să ne mărturisim cum-că. suntem greşiţi luî Dumnezeu, pentru ca să ni se erte pecatele. Şi când ne'ispoveduim, să nu ine ruşinăm de duhovnicul ca să ascundem niscai pBcate mă.car cât de puţin, că nu ne vom. folosi nimic; că vedinîn sfintele cărţî, că mulţi, nespuindu-şî pecatele tdte la duhovnic, s’au osândit în munca iadului. Şi pentru ca' să nu căderii şi ;ioî în osândă, trebue să spunem tdte deplin, pentru ca să luăm şi ertăciune desăvîrşit. Şi a-poî, dacă ne vom ispovedui, ce .canon ne va da duhovnicul să-l primim cu multă dragoste şi să-l facem deplin; că pre->, cum un om cfind este dator cuiva cu niscai banî, pănă nu-î \ va plăti nu se ţine mântuit, aşa şi cela ce are canon de la j duhovnicul seu şi riu -1 face, nu se va putea mântui de pecat. j Şi de aceia să ne ferim veri cu ce mijloc am putea de păcate, 2. A; doua trebue să postim, pentru că postul acesta este cl.e ciudla anului, şi l-au arătat singur Hristos, că sfinţia sa încî au postit '40 de dile. şi 40 de nopţi, precum se vede la Luca în 4 cap. Care post trebue să-l facem cu rugăciunî, ca pre-. • cum nu sunt dulci bucalele făr de' sare, aşa nici postul făr de rugăciune, pice sfîntul Vasilie la cartea luî cead’intăiu ia al doilea cuvânt ce vorovâşte pentru post: cum-că sunt la fieşte ' care biserica îngeri de scriu pe ceî ce postesc / ci sâ căutăm' şi noî să nu ne păgubim de scrierea îngerului pentru puţiiiică dulceaţă a mâncăreî. Aşijderea şi sfîntul Grigorie dlice la 3, doua carte la începerea postului, cum-că postul este pace de obşte al trupului J) şi al sufletului, traiu far de turburare, petrecanie cu biina.tocmiro, vieaţă Ce -veseleşte pre Dumnezeu şi întrist&ă pe vrăjmaşul. Că precutii suni păditori sfinţii îngeri celor ce postesc şi-î-feresc de tdte primejdiile, aşa sunt şi celor ce nu postesc păzitori dracii şi-î îndemnă la multe păcate. Deci pentru acesta trebuie să ne postim, ca să nu a-vem împărtăşire cu diavolul ; că nu s’au făcut nimeni învăţat sau înţelept din ceî ce s’au răsfăţat în mâncări, nici din ceî ce au alergat la veselii s’au făcut ucenic bunătăţilor, nicî iubitor de răsfăţăciuni sfînt, nicî cel ce. vîeţueşte trupeşte părtaş împărăţiei ceriului. Pentru acesta dar tot. omul credincios şi iubitor de. Dumnezeu cu bucui’ie şi cu veselie să-vie la dilele cele de post, pentru că nicî unul din cel trişti. nu este. vit^z la începutul strădaniei lor; Nu te face trist ca | copiii ce-î duc la scdlă, nu yăpşţi împotriva filelor celor Cu-: rate, nu cerca sfîrşiţul.septămâneî ca sfîrşitul ieriieî cu .ve-, /nirea vereî, nu politi Sâmbăta pentru belii ca şi Jidovii,-xiu | număra dilele postului, precum aştdptă argatul cel rău piaţă • ! simbriei, nu te întrista căcî .nu fumegă cuhnia ta, sau bucâ-taru căci n’au stătut lângă foc. Me. ruşinez a spune de poso-'mOrîrea celor mâncăcioşî, în ce chip se tânguesce;în dilele cele.de postj cască adesea ,se culcă puţin şi earişe scdlă, dorm / în silă şi silesc să trdcă dilele şi se nu le priceapă, se în- . i, .- : :— . ■ ' ■ ■- t) Mbs.sufletului JSgreudză- :aşupra:.ş<5reluîs:.cilcl zăboveşte a; înopta; numesc di-I lele postului niăî mari decât cele-laltese fab cum-că au durere lâştomăli şi ameţesc de cap, şi stricăciune obiceiului lor,' carele nu sunt semne ale pos cuiul ci ale -nemţulul ;'cune-politri se'duc la.masa, răjjşţesc asupra verzelor, înjură legu-/ •mile, dicând în zădar s’au adus în lume; se fac şi cunoscetorî de firi iubitorii de mâncări,.beaii’apafăr de răsuflare, ca când âr fi luat-de la doftori vre o băutură, far de dulceaţă, de vin-/ ' decare,.şi ceî ihaî mulţi meşteşuguesc băutura, mângâindu-şl' .pohta lor, airiil cu Bi-agă, alţii cu bere, alţii- cu şerbet,; alţii culivejî, alţii cu nu£.d. Nu amesteca postul eu * meşteşugitele : tale pohte, că, nu vel reniânea nepedepsit; nu aduce Ia mijloc . bdle mincindse, nu dice minciuni asupra postului, cum-că, este făcetor de bdle, pentru căcî este iăcetor- de sănătate, numai .pentru obiceiul-teu cel reu se socoteşti postul, la tine :vrăjmaş;;dar -nu este fireşte gretî; obicînueşte-te pre tine;' cu postul, .şi: cu vreme, ţi; se va-face ţie uşor, şi va lăcui în tine;;, ear‘ de vel; avea. s6ţil. mâncările şi băuturile, nu' • veî avea dragoste nicî odată spre post, ci maî Vărtos se va'arăta la tine strein şi greu -şi;neobicînuit, căcî '•vi^ţa-.:. cea postitors este asemenare .vieţii cel nestricate .ce va să . fie.. Ci să fugim, de iubirea de mâncări cât vom putea, , pentru că mi . este . cu putinţă nicî de cum .un om şi iubitor de mâncări ş^ de Dumnezeu şicând ne postim, trebue să nu -postim? numai de bucate^ ci maî vărtos să ne postim de rele, căcî ne vătămăm siifleteşte, adecă de hule^ de înjurăturlj de zavistii, de mânii, de urgii, de clevete, de pârele ce:aveţi .obiceitt de ve pârîţî unul pre altul, ca să vg sărăciţi, care hicru îl face numaî singur diavolul, că .el este vrăjmaş ndmuluî omenesc; şi cine are acel obiceiu, de pâraşte. pe. fraţele seu creştin, pentru ca'să-l păgubiască şi să-l sără-ciască; să se lase de,acel lucru, că t(5te pecatele câte va face, (lupă ce se va ispovedui şi-şî va face canonul ce-î va da duhovnicul, i'se "vor erta, ear acel pScat alpâreî nu se va erta nicî cu.\ui mijloc,, ca, este maî mare decât-uciderea: Şi eată că Didahii - : : ' .10. v ' —1.46— , vS poruncesc şi voue.-preoţilor, cine ar veni la voi să se is* pov.eduiâscă şi va avea acel pecat al pârei, de va da .acel 'om înaintea vdstră fâgăduială şi se va chezâşui cum-că n*ii. -.va maî pâri pe nimeni în vidţa lui, voi să-I daţi ertăciune,, dar să-l şi canonisiţi, âpoî să se şi cuminece ; ear de nu va : vrea sâ se părăsiască, să-l. lipsiţi nu numaî. de la sfînta taină ci şi de la biserică, pentru căcî stă împotriva luî Dumnezeu şi şe asemănă diavolului. . 3. Al treilea lucru trebue să facem milostenie. Ci acuma la acest cuvânt puteţi să gândiţi'întru inimile ‘vdstre şi să" (Jiceţîrdar noi suntem săraci şi neyoiăşî, şi cum vom pu-’■ tea să,facem milostenie, că n’.avem bani? Milostenia este de multe feluri, după cimi scrie.în sfînta Evanghelie la .25 de cap ale luî Mateiu, sticli. 35 : „şi carele dintr’acelea îţi „va da îndemână, fă, că aceia este milostenie, adică flă-„mând am fost si mi-atî dat de am mâncat, am fost înse-„toşat şi mi-aţî dat de am băut, strein am fost şi m’aţl pri-„mit, gol am fost şi m’aţî.îmbrăcat, bolnav am fost: şi m’aţî „căutat, în temniţă am fost şi aţî venit la mine11. Şi'afară7 ■dintr’acestea maî sunt şi alte felurl.de milostenii, că de vel--. îndemna;pe cine-va să facă vre-un bine, milostenie este ; de veî sfătui pe cine-va la lucrurile cele sufleteştî, milostenie este; de vel mângâia inimă vre unul scârbit-cu. cuvinte, mir. lostenie este; şi în scurte cuvinte de veî da un păhar de apă rece cuiva în numele luî Hristos, adevărat să ştii că nu-ţî veî perde plaita, după cuin?;dice la al 9 câp al luî Marco. Iată dar că se pot. 'face milosteniile şi făr de bani;! ci-numaî pentru multa ndslră/mândrie . ce ne înălţăm şi- ne tru-fim, ca când am ajung^' tocmai la ceriu şi ca cum nicî o dată nu vom să murim, aşa hrâpim şi laeomim, şi stîntem porniţi cu totul spre răutăţi, câtriu ne putem opri; şi nicrcuvin-tele lui Dumnezeu ne domolesc, nicî munca iadului- ne inţelep-. ţeşte. Şi nu ştiu ce voiu să mal dic, că de' grăim vre odată j câte. vre un cuvânt, ca să folosim pre cine-va, şi maî vârtos pre înşine, pentru datoria ce avem, ceî mal mulţi rapştesc, dicend: „ Acuma âcdsta s’au aflat maî de treabă şi maî inveţat decât alţii, săne piie pre noi la cale; de la părinţi aşa ne am pomenit „ şi- ne-âm ţinut şi făr de aceste învSţăturî, şi tot acest felifi de o-„biceitî am avut, şi niiaenea n’âu'dis că sfînt rele, nicî an silit să • „ne strice obiceile. " Ci de acdsta voiu dice şi eîl că este aşa, pre-; cum diceţî voî, că viermele ce zace la -.răd&cina-hr^nnliiT de-î V va dice cine-va să easă de acolea să m^rgă la alte rBdă- | cinî mai bune şi inaî dulci, el dlice că maî dulce decât hr^- I nul nu este,, căcî acolo s’au născut şi întru aceia s’au p(>me- (j nit ; aşa,- şi: voî, pomeniridu-ve într’aceste fapte şi lucruri'si V nefiind cine-va să;v6 înveţe, cu adevărat ve pare amară a-J' cum vorbele mele, riefiind -obicînuiţî cu dînsele; ear când A Vom sta cu mintea ndstră la sdcoteaia cea adevărată, după - /jf cum--dice'un 'filosofrslTne. bundştem' pre noî ■ înşine,-'actiSă I să ne’ luftmiseama jisă - vedem'• dinceput ce am fost şi acuma ce suntei^şT după, mdrte’ ce vom să rie facem, că sfîrşitul a tot cuvântul, după cum dice'Eclesiastul lâ al 12 cap: „de Dumnezeu să. ne tem em 'şi poruncile luî să Ie păzim, căcî „ac^stîi este tot omul, că tdtă facerea Dumnezeu o va duce la „judecată, întru.tdt ce e stricat cu vederea (ori bine ori rSu). “ Şi aşa pricepând cuvintele acestea ce vorbesc, şi de se vor - lipi de inimile ndstre, atunci ştiu bine că aţî dLice, că nu vS înv&ţ nici v6 sfatuesc .de reu, ci.acdsta vină tot o dau să fie mal mult a preoţilor, pentru căcî ei sunt sarea pâmăntuluî, . după cum dice Hristos„şi de se va împuţi sarea, cu ce se „va.sara?“ adecafiindeîproştlşidecarteşide chibzuială, cu ce vor putea înveţa norodul ? că îrităiu temeiul cel maî mare, frica luî Dumnezeii nu este la dînşii, că de ar fi şi înţelepţi după -cum. dice Solomon, începătura - înţelepciune! frica luî Dumnezeu, şi de nti-şi vor veni în fire, ca să s,e îndrepteze, spre cele ce ăir datorie să facă, vor să aibă mare osăndă de ]a Dumnezeu. Iar şi voi încă aveţi: datorie să alergaţi la ^ duhovnici de ispravăy la cari aţî ‘cundşte că sunt maî înve- J ţaţî, ca să v6 îndrepteze spre cele de folos, ear nu la fieşte | care neînvgţat; ca unul ce.se ţine doftor, şi nu ştie a. vin- j T —148 — ' ( deca rănile,- ce folos va să facă celui rănit ? Aşa şi cel ce se ! ţine duhovnic, dacă. nu ştie carte şi tainele bisericii 'şi dacă jn’are fricaiul Dumnezeti, ce folos va să facă celui ce merge lla dînsul să se ispoveduiaseă. , Acestea t6te câte am grăit, după datorie le-am grăit ; ear Dumnezeti, cel ce înţelepţeşte pre orbişi îndreptdză preceî sfă-; - ■ rimaţi, să ve înţelepţiască şi -pre. voi, şi să ve îndrepteze spre cele de folos, şi să ve învredniciască şi pre voi şi pre noi,.ca să trecem sfîntul post cu pace, cu sănătate, cu ertare de pgcate ; să ajungem şilasfinta şi purtătdrea de vieaţă înviere a Domnului şi mântuitorului nostru Isus .Hristos, a. căruia . este slava, cinstea în vecii vecilor, Amin. ' - Cuvînt la'Dumineca Florilor. Pohta cea mare şi dragostea cea curată, sau maî vârtos să dic datoria cea-pârintdscă, ce am cătră înţelepţia vdstră, mS îndemnă pururea ca să nu lenevesc a ve cerceta, după putinţă, cu învăţăturile cele sufleteşti; că de pe acdsta vS voiţi cundşte cu adevărat că v6 sunt părinte sufletesc şi păstor, când voiii pohti cinstea, folosul şi spăsenia sufletelor vdstre ;^şi Dumnea vdstră ear după acdsta ve veţî arăta, cum •sunteţi- adevăraţi fiî sufleteşti şi turmă aldsă şi sfîntă, când veţî primi cu dragoste cele ce vS înveţ şi după putinţă fieşte care din voi să se nevoiască a le-ţinea şi a le face. Drept aceia, -iubiţii mei ascultători, câţi v’aţî adunat la a-cdstă cuvidsă şi suflet^scă adunare, măcar că este astădLî Dumineca ce se numeşte de obşte a Florilor, eai- n’am a dice pentru dînsa nimic: una pentru că fiind praznicul Domnesc j şi trebuind la dînsa multă materie şi multă vorbă ca să des- j coperim cevaşî cât de puţin întru cinstea şi lauda eî, neşti- 1 inţa ne zăticneşte; şi alta pentru căcî ştiu, într’acdstă septă-j mână sileşte fieşte carele dintru voî, ca să se învredniciască să se-cuminece, xmiî la Joi marî, alţiî-Sâmbătă, alţiî Duminecă în-diua de Paşti, pentru care avem datorie să diceiri cele ce ne va lumina Domnul Hristos, de la care şi ajutor cerem şi vB pohtesc să ascultată cu dragoste, că şi de nu veţî lua vre un folos din cjisele mele, darnici pagubă nu veţî avea. — 150 — Din cele 7 taine ce ţine sfînta şi dumnezedsca; biserică > . răsăritului, este cea dintăitî Ia rândudlă si maî mare de cât tdte sfîntul botez, făr de care nimeni nu pdte să între întru împărăţia ceriului, că aşa dice Domnul Hristos la Ioan în 3 cap: „de nu se vâ naşte neştine din apă şi din duh, nu va „putea întră întru împărăţia luî Dumnezeu, care botez face „pre om fericit, sfînt, desăvîrşit şi fiu luî Dumnezeii după dar.-.“ Iar eu îndrăznesc şi dic cum-că este taina pocăinţei întocmai cu sfîntul botez in cinste şi în lucrare; şi socotesc că nu voiii greşi de acesta, pentru ce~?'pWtru lîăcI acele 4 daruri ce;dă -sfîntul botez omuluî, pScatul strică şi le întină, şi din.fericit , se face ticălos, din sfînt pecătos, din săvîrşit se face netrebnic şi de nimica, şi din fiu luî Dumnezed. se face fiul diavolului, că aşa dice Ioan în 3 cap: „cela ce face pecatul, de la diavolul este că dinceput diavolul pecătueşte. “ Şi cum-că' taina pocăinţeî cu sfîntul botez este întocma în cinste şi în .lucrare, o putem adeveri, cu multe dovedi, din care una douS vom (Jice: La al 8 cap al Facere! dice Dumnezeti cătră Noe : „Nu voiţi mal adaoge de acum a blestema pământul pentru „faptele oamenilor, pentru că zace cugetul omuluî spre cele „rele din tinereţele luî; deci nu voiu maî adaoge a omorî tot „trupul viti, după cum am făcut, “ arătând cu acesta multa luî îndelungă rebdare. Pentru aceia potopul acela, după cum dic dascălii bisericeî, însemna sfintul botez; că precum apa potopului au spălat tot pecatul şi tdtă făr de Jegea după faţa pământului cu acea înecăciune ce au făcut de s’au mistuit ’ tot trupul viti; aşa şi apa sfîntuluî botez spală şi curăţeşte -tot pecatul cel strămoşesc şi al voinţei de la riemul omenesc. • Iar apoi ştiind Dumnezeu că nu se. va păi’ăsi diavolul, pentru rSutatea lui cea multă, .nicî va conteni de a zavistui si a • .' ■ ' • . • vicleni pre ticălosul om şi â-1 îndemna cu o mie de mijldce ca să strice haina sfîntuluî botez şi să.o smoliască eu smdla picatului ; pentru aceia, ca un părinte al milelor şi al îndurărilor, au dat omului acestă mare vindecare a pocăinţeî, ' ca prin mijlocul el să .vie ear la cinstea cea^din;ăiu şi^cfiiT fiul neascultare!: şi al pierdăreî să se facfi earăşi fiul lui Dumnezeii^ şi din -mort. să seTfacâ yiti, şi din; pierdut aflat ;'că aşa dice la Luca în 15 ‘cap„fiiirmeii acesta era mort şi au în-„vieat, :pierdutcera şi. s’au aflatdice Dumnezeii şi Ja Isaia la.capa.cel. dintaiil: ,,sprtlaţi-ve şi vS: cuhtţiţT, scdteţî vicleşugurile din.sufletele vdstre‘înaintea1 ochilor meî, şi veniţi „sfi ne întrebăm, dice Domnul, .şi de vor fi pecatele vdstre ca „mohorăciuria, ca zapada levoiii albi, ear de tot. fi ca ruşala, „ca lâna le voiu albi.(! r ■ .Luaţi: seama, rogu-ve, , cu mintea > intrigă şi înţelegeţi, acest cuvânt;ce dice Dumnezeii prin Jsaia, că aceia ce fdic ’ . spălaţi-ve; şi ve curăţiţi, nu că dice doar să ne spălăm cu apa: âc£sta,prdstă,;ce bem şi ne slujim cu dînsa, care nu are alt fără. riuniaî a spăla pielea trupului; ci;dice să ne spălăm şi să: ne; curăţim pecatele cu apa sfintei pocăinţe şi cu lacrămî. Şi earăşî dice: „scdteţî vicleşugurile din sufletele vd- . „stre înaintea ochilor miel;11, adecă dice.să ne ispoveduim, nu cu buzele, ci cu inima şi cu gând ca acela ca să nu maî pS-ciituim, eă Dumnezeu fiind tot ochiu le vede tdte şi le cundşte, şi- nu se uită la mărturisirea buzelor, care sunt spre slujba trupuhiî/'ci se uită la ndăncul inimeî; că el este cel ce ispiteşte inimile şi rărunchii, după cum dice David la al 7 psalm: „că de nu ne vom căi de la inimă, dice, şi de nu ne vom întdrce „cătră dînsul, sabia sa. o va luci şi arcul luî 1-au încordat „l-au gătit pre el-, şi într’însiil au gătit vasele morţii şi săgeţile sale celor ardStorl le-au lucrat;l£ că pocăinţa atuncea este pocăinţă, când merge neştine de bună voea luî, făr de nicî un fel de pricină, să •seispoveduiăscă.la duhovnicul luî cu u-milinţă, cu: înfrângere de inirriă, cu lacrimi fierbinţi şi cu. 'gând desăvîrşit, ca să se;p,:vrăsiaseci de pScate; căci acestea s&nt temeiul eî,'şi atunci-este cuvântul acela ce d.ice : „veniţi „să ne întrebăm11, adică.atunci vom avea îndrăznea, să mei-gem înainteahiî şi să ne deschidem gura şi să ne spunem, jalba ce avem de; vrăjmaşul nostru, să-î spunem stricăciunea ce ne face; şi el se fftgădueşte că ruşalile. cele maî mari ce ar a- vea pgeatele ndstre,. care sftnt ale_ sângelui, adică uciderile, el le va albi şi le va curaţi ca însuşi pre.sine,'Că zăpada şi oaia este omenirea luî; precum hainele luî le am arătat albe ca zăpada in muntele Tavoruluî, după cum dice la Marco în 9 cap. Drept aceia ce altă maî mare bunătate sau maî mulfâ iertăciune decât acesta pohtiţî să facă pre ceî ispo-veduiţî albi şi curaţi ca trupulluî, care! făr de lege n’au făcut, nicî vicleşug nu s’au aflat îri gura luî. Iată dar că taina pocăinţeî cu sfîntul botez, după cum am dis, .este întocmai -în cinste şi în lucrare, că precum acela spală pecatul cel stră-' moşesc şi face pre om fericit, sfînt, desăvîrşit şi fiul luî Dumnezeii după dar, aşa şi sfînta pocăinţă, face pre om din mort viii, din pierdut aflat, din ne'cinstit cinstit şi sfînt, şi din fiul neascultăreî fiul luî Dumnezeu. Ga'au poruncit Dumnezeu : luî Noe să facă corabia, spun istoricii, cum să o fi făcut într’o sută de anî, nu pentru alta, fără pentru numaî ca să aibă oamenii vreme, să-şî vie în fire să se căiască de.pecatele lor; şi într’a-'. cea sută de.anî le propoveduia dreptul Noe, cum-că va să facă ; Dumnezettpotop şi va să înece tot pământul şi tot trupul viii va să-1 omdre; ear oamenii nicî de cum'nu-1 credea, ci-l lua în rîs şi în batjocură, dicendu-î că nu ştie nicî ce grăeşte, nicî ce face. Aşijderea şi când au început a ploua, ar fi putut Dumnezeu numaî într’o di să facă potopul, dar n’au vrut, • ci au ploat 40 de dile şi 40 de nopţî, arătând şi cu acesta ~ multa luî îndelungă răbdarea, dând vreme oamenilor să 'se . căiască, şi nicî cu acesta nu şi-au venit în fire. Iar aj)Oî ,v8- . dând oamenii că se îmulţeşte apa, şi de ce mergea se umfla . în sus, au început a se sui pre case, pre movile, pre. munţi: şi .pre copaci, dar nu era cu putinţă să se, folosiască nimica, > că corabia o închisese Dumnezeu pre din afară şi îuasă' cheile ; şi pentru căcî riu maî, era nicî o nădejde de mântuire, s’au pierdut tot trupul de la om pănă la dobitoc, • Aşa şi noue creştinilor, nu o sută de. anî, ci maî bine de o mie de anî sunt de când ni se tot propovedueşte J) prin *]. Corectat; ciîTSldeaninis’a'projJoveduit... - 'mijlocul luîNoe celuî adevărat Isus Hristos, care -,1). ne-au mântuit cu corabia trupului şeii de; potopul pgcatuluî celui strămoşesc, cum-că va să facă -potopul-jcel cumplit şi amar, potopul cel plin de scârbă şi de întristare, potopul cel groaz- ' nic şi înfricoşat al judecăţii. Şi de nu ne vom-veni în fire, ca să- ne părăsim de rentăţile -şi să ne căim, ne vom înneca' în veci nesfîrşiţl, în noianul focul iii celuî nestîns; şi acostă veste ni, se dă piirurea prin gura bisericeî, prin propoveduirea E: -3/anglielieî şi prin învăţătura dascalilor; dar nicî de cum nu rpe venim în fire, să ne căim şi să ne părăsim de reutăţî, ci de ce vedem maîvărtos că se înmulţeşte apa potopului pier- / ;dărer ndstre; în loc de a alerga în corabia, pocăinţei să ne mân--'.-tuim, noî ne alunecăm- cu fii;ea şi socotim că doar nu va fi . nimic; şi îndelungăm vremea, ba âstădîj.ba mâiie, ba poimâne; pănă ne vine ceasul şi perim cu totul şi trupeşte şi sufleteşte. Şi putem cundşte acdsta cum-că este aşa, după cuvintele ce voiu să tjic: De când au întrat septămâna.cea dintăiu a sf în tulul -post, din câţî ne aflăm aicî de faţă,, oare ispoveduitu-s’au vre unuî> după cum-se cuvine? făcut-au cu dragoste canonul ce i-au dat duhovnicul ? pîizitu s’au pre sine după putinţă curat şi nevinovat? petrecut-an. creştineşte, după rândudla şi porunca bisericel, cu posturi, cu rugăciuni, şi cu alte faceri de bine? Mi-se pare sa nu fie făcut nicî unul'acăsta; ear pentru ca să nu .minţ pdte că vor fi făcut vre unul din ceî proşti, ear noî cel ce ne ţinem maî marî, maî vredincî, maî înţelepţi \ şi mai cunoseetorî, vremea am mutat 2) din septămână în septă- / mână, petrecând cu mâncări de tdte felurile, cu băuturi îndes- ] tulate şi cu tdte pohtele trapuluî nostru ; ear de suflet .3) nui> purtăm grije nicî -de cum, ca .când :am fi nesimţitori ; şi/, tocma acum în septămână dSstu de pe urmă, ne ispoveduim; ca=sil ne ce fel de gătim 3 dile,. şi la joi marî să ne cuminicăm; ear ispovedanie facem,, ştie D-zeul Imî este ruşine a o ’) Deasupra: cola co. — 154 — spune: unii se ispoveduesc de frica, vre-unor.întâmplărl, alţii pentru un obiceiu, alţii de ruşinea omenească, alţiî de frica i stepânilor; alţiî ear au câte doî duhovnicl,.iinul la ţară şi al-, tul la oraş: la cel de la ţarărca la un'om prost, spune.pScâtele cele ce socoteşte el că sunt maî marî, ear la cel de la oraş [ spune pecatele ce socoteşte că sftnt maî micî, neguţătorind I şi meşteşugind taina ispovedaniei.jŞi în scurte cuvinte, nicî | unul din noî nu voiri-sa neispoveduim de bună voe pen-i tru evlavie şi cu gând desăvîrşit, casă ne părăsim de pgcate, ci numaî în vederea oamenilor, pentru pricinile ce am dis, pănă ne vom cuminica; apoi ear ne întdrcem,' să m8 iertaţi,; . ca câinele la borâturile sale şi ca scrdfa la tăvâliturile de îm-puţicitine, după cum dice fruntaşul apostolilor Petru în 2 ' cap. la a 2 carte „Aci în pripă ne ispoveduim şi ne cuini- .' „necăm, şi aci în pripă earăşî ne apucăm de pecatele celc o-„biciriuite: şi atâta ne bucurăm de ele, şi ne pare bine căci. „le facem, ca când am câştiga marî bogăţii şi mare bunătate, „şine lăudăm într’însele, după cum dice David: „selaudă pe-„cătosul intru pohtele sufletului seu, şi cel ce-face.strămbătate „bine se cuvini&z:î“. Şi la acea ispovedanie mincindsă, ce facem, cercăm sil aflăm duhovnic om prost, pentru ca să : se tdmă de noî, şi sa-î fie ruşine de feţele ndstre, şi ce vom dice noî, aşa, să fie, socotind în gândurile ndstre că precum înşe-. lăm pre dînsul, vom înşelă şi pre Dumnezeu ; -dar Dumne- . zeii nu se înşală'ci ne înşelăm noî înşine sprfe peirea ndstră cea suflet&că. Şi când mergem să ne ispoveduim nu spunem ■ duhovnicului că mâncăm carnea şi munca fratelui nostru ... creştinuluî, şi bem sângele şi suddrea.feţeî luî,. cu . lăcomiile şi cu nesaţul ce avem ; ci spunem cum că ani mâncat ; la o masă boerdscă Mercurea şi Vinerea peşfe, şi în post racî şi.. unt de lemn, şi am b8ut vin. Nu spunem că ţinem balaurul cel,cu 7 capete, zavistia, încuibată in inimile ndstre. de . ne rdde tot-d’auna ficaţii ca rugina pre fier, şi ca cariul pre lemn; ci dicem că n’am făcut nimănui nicî un reft; nu spunem strâm-bătăţile ce facem tot-d’ă-uha, clevetirile, voile veghiete', faţă- ' — 155 — •. riile, mozaviriile, văndările şi pfu-ele ce facem imul altuia, ca să-l surpăm rlin cinstea luî; ci dicem: am face milostenie, - ci nu ne dă mâna, că avem nevoi .multe,-'şi dărî şi avem casă •, grea, şi copilaşi cam gldtă,;şi oameni .multî carî se ocrotesc ■ pre.lângă noî. Nu spunem că credem minciunile slugilor nds-. ,tre maî vărtos decât adevărul celui ce se năpăstiieşte, care de s’ar şi jura nu l credem, nici îî facem dreptate, ci-1 pedepsim cu atâta crudime : de inimă, cât‘de am putea l-am stânge şi de,pre faţa pământului; ci dicem că fiind în valurile liimeîj nu putem să ne căutain de suflet, ci dăml) câte un-. sărindar j. ear din jafuri şi din nedreptate agonisite îl dăm. ; Nu spunem pe câre-l vedem că jăfueşte şi pradă şi căzneşte pe,'săraci.îl lăudăm';8) şi-î: i » - . " ■ carele precum este înfricoşat şi grdznic, aşa este de bjând şi smerit, că n’ău vrut pe ndmul omenesc să-l întdrcă de la r5- tăcire* cu grdză şi cu înfricoşare, ci cu blândeţe şi cu faceri de bine jipentnv-aceia dice'căi-au1 fost lipsă de alte dobitoce mal .cinstite, şi s’au purtat pre ■ asină; pre care fu dus smerit '^-;'cu''blâhddţ©'1n; Ierusalim;, .ear pentru că mat' dinainte ară-taseVdin destul mUrireâ îngrozireî şi, a'dreptăţii, se cuvenea .drept aceia a arăta celor muritori tocma şi mulţimea blân- . deţelor şi a milostivire!,vrând ca să se împliniască prorocia proroculuî Zaharieî, care au ^is: „spuneţi feteî Sionuluî: „eată. „înipârâtul teu vine la tine, blând, şi şedend pre asin şi pre. „mâiiz, fiul eeluî de sub jug£!. Cu care cuvinte Duhul sfînt .grdza- cu care ,o putea socoti norodul pentru numele cel împărătesc, făcând pomenire/de blândeţe şi de" smerenie,_: mi-: liunat o att potolit, întru atâta cât era nimic aşa de sărac, şi *. de lepădat; cai;e să socotiască că nu va putea merge la împăratul cel cu numele smerit şi sărac. Decî spre arătarea a-cesteî faceri de bine, iubite cu ăde'văfaţ i-au fost lipsă luî Dumnezeii de acele dobitdce; că pf'ecum împăraţii cu alt-feliu de haine '.când merg la yâiiat se arătă, şi cu alt-feliu când. merg' la îngropăciuni, şi cu alt-fehtî- când merg la nuntă; aşa şi Dumnezeti după: vremi, se înfrumuseţai; decî cu alt-feliu -de poddbă va veni când va judeca lumea, că va veni pre norii ceriului, cu putere şi cu slavîi mare,-că aşa şe cuvine maî' Vârtos judecătoriultiî ; 'ear acuma pentru că nu vine să judece,’ ci vine pentru ca să resciimpere' şi să. întdrcă cătră - sine ndmui omenesc, precum însuşi grăeşte: „n’au trimis Dum-„nezeft pre fiul seţî în lume,- ca să judece lumea, ci pentru ca •„să.mântuiască lumea printr’însul“. Şi tocma pentru acesta au trebuit să vie îmbrăcat cu blândeţe şi cu smerenie, ca nu doar .viind cu altă. slavă oare care-mâl mare, să se sperie oamenii şi se fugă de dînsul, precum odinidră Jidoviî în mun-tele.'Sinaîj’speriindu se au fugit, neputând răbda ..grdza şi ■mărirea luî ; că de ar avea ciiieva ocliî ca. aceia, cu cari ca, într’o. oglindă măcar cât de^puţintel să pdtă vedea acea făr de sfîrşit şi ne spusă mare adâncime ăl facerilor de bine a lui Dumiiezetî, acela adevărat ni’ar putea să se opriascK ca să nu să aprindă de dragoste şi de bucurie, şi ca să nu vestiască de apururea laudele dumhezeeştî, şi ca să nu se răpiască în minte de minunea unor faceri de bine ca acestea. Şi carii socotesc drept aceia aceste faceri de bine dina şi ndptea, . oare de'. ce.bucurie vor fi cuprinşi şi cu ce veselie se vor resfăţa, şi (36 sărbători vor. prăznui, :ce psalmi şi ce cântări vor cânta ? Cu adevărat nu numai cu; psalmi şi cu cântări de veselie tre-,bue se prăznuim o facere de bine ca acesta, ci şi preste fire; putem dice, oare care lucru de bucurie, mare să facem/şi cil veselie din destul să prăznuim ; şi pentru ca să nu fie bucuria şi veselia ndstră în deşert, trebue să cundştem cu"• ochii cel sufleteşti prăznuirea vreme! aceştia, ca să nu ne di că şi noue prorocul: ■ „Uliul pre ceriu au cunoscut vremea sa, „turtureaua, rândunica şi barza au cunoscut vremea venitei lor' ear norodul meu n’au cunoscut judecata lui Dumne-„zeu“; că urît lucru şi necuvios, când paserile vor cundşte vremea lor, şi după vremea aceia vor şti â-şî schimba lăcaşurile sale, ear noî vremiie cele rânduite de sfîntă biserică spre spăsenia sufletelor nu le vom cundşte că precum trupurile celor viî, aşa şi-sufletelor, le este de lipsă schimbarea vremilor, că faptelor bune celor de mult; feliurî ear de multe feliurî de vremi lipsesc ca să le şporiască. Care. hicru bă-gându-1 de seamă biserica iidstră, ca o maică dulce şi iubitdre de fii de-ă pururea ' priveghind şi rugându-se pentru noî,; au rânduit schimbarea vremilor; pentru-că cu ac&tă schimbare de vrem! nu numaî urîrea lucrurilor Celor, sufleteşti să o schimbe, ci şi spre facere, de bine şi spre cuvântări dumne-zeeştî ne îndâmnă ; că pentru aceia tdtă vremea âceii care ' este de la Duminica intrării Domnului Isus Hristos in Ierusalim'p;"m la iziua patimilor, au rânduit biserică: ndstră, 'ca să fie vremea canonisiriî şi a pocăinţiî; ear din: ziua ; aceia , pănă la Paşti este a întristării, şi a amărăciunii ; ear de la' Paşti pănă la Rusalii este vremea bucuriei şi a veselii! sufleteşti; că acelea taine le-au rânduit Dumnezeii ca pre aceste, vrem! să se sevârşască, care făcând agera firea dmuluî, . a mulţi faptele cele bune îndeamnă. Iar acuma pentru că QStevvremea-.sau ziua; intrare! Domnului nostru în Ierusalim, puteţi .doar. întreba ceva : biserica noastră cu acostă sfîntă vreme, sau mat vărtos să dic, ce politeştc de la noi? Pohteşte vremea acesta cugetul cel bun al sufletelor. ndstre, cătră; Dumnezeu mântuitoriul nostru, pohteşte 'dreptatea,. pohteşte dragostea cea adevărată, pohteşte şi mărire din inimă smerită; pentrurCă .tdtă. mărituinţa omului de la Dumnezeu este, şi omul nii vrea să meargă cătră Dumnezeii, ci Dumnezeu .s’au milostivit şi au .venit la. om. Iar de veţi. întreba, la ce au venit ?. Venit-au (precum însuşi dice) .ca săcaute şi să mântuiască ce era-periţ; 'şi au venit ca.să arate lumină acelora ce era întru întuneric si sădea în umbra mor-ţii; venit-au. ca şă mântuiască pre ceî robiţi, şi pre ceî râtă-..ciţî să-î aducă la cale, şi pre ceî streinî la moşiile lor, şi pre ceî morţî să-î învieze spre vieaţă, şi i re vrăjmaşii -şi pizmaşii luî Dumnezeu să-î împace, cu Dumnezeu Tatăl, şi făcându-i, partaşî Duhului,seu celuî sfînt, să-î facă moşneni împărăţiei sale ;. venit-au drept aceia robilor răscumpărare, morţilor înviere. şi vieaţă, .bolnavilor- vrac!, rătăciţilor cale dr^ptă. . Şi luând Dumnezeu trup mergea după cela care fugise de la dînsul, că fugise de'ia binele cel mare omul cel orb şi nebun,. întru.atâta cât nu. l-au putut; înturna cu nicî un glas • de strigareprorboiască, ca săse întorcă de pre calea rătăciri!.' Pentru aceia însuşi, Dumnezeu întrupându-se s’au apro-pieat de oel ce fugea ca ?ă-l întdrcă cătră sine; despre care ■ lucru învaţă apostolul când d.ice: „că Domnul.Hristos n’au „luat, din îngeri, ci din sămînţa luî Avraam au primit. “ A primi, se dice care prinde unul dintru vrăjmaşii şeî, şi fiind volnic ca să-l'Omoare,; nu-1 omoară, ci-1 face şieşî fiu şi. moş-' ■ t.ean în casa sa; Aşâ aii primit drept aceia şi mântuitoriul . nostru sămînţa luî Avraam. iar de veî vrea cu puţintele cuvinte ca să înţelegi la ce au venit, ascultă de yeclî ce dice prin Isaia prorocul: „Duhul „Douinuhiî preste-mine, pentru c.are m’au. uns, a binevesti : —160— . . • ■■ • .„săracilor m’au trimis, a vindeca 'pre ceî zdrobiţi cu inima, „a propovedui celor robiţi ertare şi orbilor vedere, «a chema „Domnului am primit, ca să se mângâie tot jalnicul, şi ca „să puiil tărie tuturor Celora ce jeluesc în Sion, şi ca să le „dau lor coronă pentru cenuşă, untul veseliei pentru sus-„pine, haina bucuriei pentru întristare. Ce este,\ drept aceia, . mai dulce decât cu\iritele acestea? ce este maî frumos şi ce este maî iubit? De este drept .'aceia trimis Hristos de la Dtfmnezefi Tatăl .spre sevârşirea acestor'-faceri; de bine, să; fie;b'ine-cuvîntatft. venirea lui în lume şi să fie bine'-cuvântat 'şi ■ acel ce l-an trimis în lume, şi să, fie bine-cuvântat-şi acela ce vine, a .căruea facere de bine astă-dî- cu’asemenea glasuri, strigând pruncii, o propoveduesc: „blagoslovit e cel,ce vine' „întru numele Domnului, osana întru cei de sus. “ Care :cu-V 'vânt nu numaî astă-dî, ci în tdtă vieaţa noastră,-limbile,ros-, furile, şi gurile noastre să-l grăiască.. ' ' ' v .. Acesta este dar taina âceiâ care începe'a., prăznui biserica noastră astă-df,' şi ne arată noue va'etile, plânsurile, sus-' pinile şi dorirea părinţilor celor din. legea veche, carii cu atâta drag sţe dorea de venirea lui Hristos, precum însuşi - dice cătră ucenicii seî: ^fericiţi sunt ochii cariî v8d ce' vedeţi, „că-adevăr dic voue, mulţi înipăraţi şi proroci au yrut să „va^ă ce vedeţi voî, şi n’au vSdut; şi să audă ce auŞiţî voi, şi „n’au.audit; că aceştia toţi au luat numai făgăduinţa acestii . faceri de bine. ear nu moştenirea,, precum .grăeşte şi Apostolul : „după credinţă muriră aceştia toţî, neprimind făgădu-. „inţa, ci de departe privindu-o.“ Frumos gv&eşte privindu-o,' -. că precum fac aceia carii un lucrii fdrte iubit îl v(Sd de departe, ear la el ca să meargă nu pot; carii cu:dchiî vedându-l’. ear cu. cugetul şi sufletul dorind îl privesc, care lucru făcea - sfintul 'acela Pâtriarch,. ce cu atâţia anî murind înaintea luî Hristos, dicea: „ mântuirea 'ta voiu aştepta'Ddmne; şi oasile . „mele se vor odihni întru, nădăjduire.,“ Pentru care lucru mie mi se pare a fi părinţii cei de demult asemenea, acelora pre carii îî Ia şi-î învălueşte furtuna cea de ndpte pre mare, •■•sili- spre care: silesc ca să o aj\mgă ceî învăluiţi, şi adesea cu ochit căti-ă’ dînsa' privesc, şi pănzile le îridreptdzil. ca să mâr-gă (din cât pbt) într’acolo ; şi aceia, de nu*pot amintirea, cu ocliiî şi cu.sufletul o cuprind. Aşijderea şi părinţii noştri ceî de demult, Întorcândli-şî ochit spre lumina cea adevărată, spre Domnul-nostru Isus Hristos (care cu lumina sa umbra şi întunericul lumii aceştia l-au stricat:), cu smerenie îşî întindea înăinele sale, şi spre aceia din tot. cugetul dorişi; şi spre a-ceiay ăegi'âb ca' să sosiască politia, strigând cu prorocul : „degrab să-ne întimpene pre noî milele tale Ddmne, că „am sărăcit Cfdrte Cuvînt al 3-lea la Dumineca Florilor, O cât sunt de minunate semnele bucuriei ce arată astădî Ierusalimul la intrarea Domnului Hristos! Ca pre un biruitor îl priimeşte tdtă cetatea, iase întru întimpinarea lui norodul; ~ mulţimea, tdtă rănduialaiseinchină:oucucerie, şi tdtă vârsta ■ îl cinsteşte cu laude; unii aştern hainele lor pre pământ, ca .să --v tr£că, şi alţiî cu frunzele copacilor îî împodobesc calea, alţiî merg înainte cu stălpărî şi alţiî îî urma cu ramuri, alţiî îl slăvesc ca pre un fiu al luî David: „osana fiul luî David“ ;şi alţiî îl propoveduesc împăratul luî Israil. Şi pentru ca să fie bucuria maî cu mult minunată, pănă şi prundiî ceî făr de răutate cu ramuri în mâini şi cu laude striga: „osana celuî '''dintru înălţime". Dar de unde atâtea glasuri înveselildre ?. de unde atâtea măriri? din ce pricină atâta bucurie la norod, şi atâta cinste 'mântuitorului Hristos ? Ne o spune, feţii mei, E-.. vanghelistul Ioan, la Evanghelia de astădî, picând: „pentru • „aceia îl şi întimpina pre el norodul, căaudisecă au făcutei „acest semn, învierea cea trup&scă a luîLâzăr au datpricină „noroduluî să facă cătră Hristos o priminţă neobicînuită-ca ' „acesta, să alerge. întru întimpinarea luî cu stălpărî, să-l mă-„riască cu laude; osana fiul luî David“. Şi gândul cel de taină a aceştiî învieri îmi dă mie pricină să fac astădî înaintea dragostei vdstre acostă vorbă; însă voiu să ve arăt, cui să ' închipueşte acest Lazăr, şi a câtă milă are trebuinţă, pentru • ca să în vieze cela ce zace ca Lazăr mort de patru dile în grd- pă. Ci. ascultaţi cu dragoste de pohtiţlsă VS folosiţi sufleteşte. Nu socotesc să fie nici unul din ceî ce au'puţintică ştiinţă din sfînta Evanghelie,. carele .sil-nu' pdtă înţelege fără multe titlmăcin, -curn se încliipueşte acest Lazăr, pentru care pre larg povesteşte Evanghelia luî Ioan. Ajungă, să ştie cum-că, pgcatul este mdrtea sufletului, pentru ca să cundscă odată, cum-că, mort ca acesta, carele zace împuţit în grdpă, altul nu este fără"numaî păcătosul, carele măcar că trăeşte, măcar că vorbeşte, măcar că se bucură, şi se resfaţă pururea, ear este mort,-pentru căcî /sufletul care este partea cea maî â-leasă şi maî,stepânitdre al sinelui, seti este mort,- pentru căcî îî lipseşte darul cel dumnezeesc, carele-î este vieaţa cea adevărată. Şi dintru aceste puţine cuvinte pre lesne au înţăles fieşte carele,' cuî închipueşte Lazăr ; dar nu ştiii ele va înţelege aşa pre 'lesne şi cele pentru ale luî Lazăr, că, fiind mijlociri dau pricină fieşte căruia să gândiâscăşi.să se minuneze; pentru căcî la acest Lazăr mort vedem atâta; despre partea hiî; Hristos cât şi despre partea norodului'oare care des-părţelîj'oare care semne alese, care lă alţi morţî ce, au înyi-eat.’ Hristos nicî sa ved, nicî vre unul din Evangheliştî o povesteşte. Noi ştim cum că Hristos, afară din Lazăr, au-înviat, şi pe alţi doî morţi, precum se : vede la Mateiti în 9 capete, şi la Luca în 7, adecă: pre fata lui Iair, şi pre feciorul văduvii, pre, căia la Capernaum şi pre cela la cetatea Nain, pre acdiâ de .12 ani şi pre acesta tînăr de verstă, pre .acdiâ singură născută şi pre acesta singuxv născut, pre aceia în casa tătâne-sSu şi pre acesta Ia uşa cetăţii ; şi cu tdte a-cestea, nici la fata aceia, nieî la acest fecior, n’au făcut norodul vre-o; arătare, nicî au eşit cu stâlpărî şi cu ramuri întru mtimpinarealuî Hristos, precum au făcut astădl la învierea iul Lazăr, că şi cei mici şi ceî marî, striga: „bine „e cuvăntât, cel ce vine în humele Domnului, osana celuî din-î,tru înălţime11; Dar oare pentru ce acostă despărţălă între, ceî doî morţî şi întru acest de al trielea? nu era minuni şi acele 2, precum este şi acest de a treia? nu era acestaşî Hris- — 166 — tos ce au înviat şi pe ceî doi morţi. precum au înviat şi pe acest de al treilea? Dar apoi pentru ce la învierea luî Lazăr atâta bucurie, atâta cinste, atâta mărire, şi la aceî doî morţî numaî o mulţămită pr<5stă cătră Dumnezeu şi nu maî mult ? Pentru ca să pricepem taina acestui cuvănt, se cuvine să socotim pre. aceşti morţî, nu după slova Evangheliceştii istorii, ci după duh şi după taina gândului evanghelicesc. Dumnezeeştii părinţi se unesc -într’un gând şi dic,- cum-că şi aceşti doî morţî sânt închipuiri păcătosului, precum este şi Lazăr închipuire păcătosului, precum am &i maî dis; înse y morţii câte treî nu stint închipuiri numaî unuia singur păcătos ci a multor feluri de păcătoşi; pentru căcî alt păcătos se înţelege fata luî Iair şi altul feciorul văduvii şi altul Lazar. Fata cea mdrtă a luî Iair ce au murit în casă închipueşte pre păcătosul acela, care păcătueşte cu mintea şi cu voinţa, adecă' care se află în voinţă ca ae&a, să pecătuiască, dar păcatul încă nu l-au isprăvit cu lucrul, sau pentru căcî nu i-au dat vremea îndemână, sau pentru că n’au avut putere să facă ac6ia ce p'ohtea ; închipueşte încă şi aceluia, care au din nesocotinţă, au din nepricepere, au din pornirea tine-, reţilor, sau precum dice dumnezeescul Teofilact, din slăbă-ciunea firii omeneşti fiind biruit, cade făr de veste în cursele păcatului; mai închipueşte încă şi aceluia ce au greşit a-devărat, dar păcatul luî este ascuns în taină, nevădit în lume şi nefăcut cunoscut la 6meni. Iar feciorul văduvii, carele se aduce în pat afară din cetate, închipueşte păr. cătosuluî aceluia care au săvârşit cu lucrul păcatul, si s’au îndulcit pre sine, sau cu lăcomia, sau cu strămbătatea, sau cu curvia, şi cu altele asemenea; închipueşte încă şi aceluia ce au adaos la păcatul cel dintăiu şi al doilea, şi călcând o poruncă a luî Dumnezeu, nu s’au temut să calce şi a doua şi a treia, şi acesta nu în taină ca cel dintăiu, ci de faţă, făr de ruşine, şi făr de frică, în mijlocul cetăţii 'şi în vederea tuturor oamenilor, cu scandală de obşte şi cu paguba vecinului seu. A.1 treilea mort carele este Lazăr ne adeverăză pre — 167 — cel ce au îrabritrînit în păcat, şi s’au obicinuit în răutate, şi nu pdrtă grija pentru mântuirea sufletului setî; tdtă ziuacur-veşte, pră-curveşte, năpăstueşte, apucă, nu se ruşineză de oameni, nu se teme de Dumnezeu, nu ascultă învăţături, nil. primeşte sfaturi, plâng înaintea luî săracii şi nu i se face J milă de eî, strigă veduvile, pentru căcî nu le face dreptate, ' : şi nimic nugrijaşte, suspină vecinul pentru căcî îîţine al său şi nu ascultă. • , ' Acest păcătos nu numaî este îngropat. în groapa pecatu-' . luî, făr de gi'aiu, făr de duh, făr de simţire, făr de nădejdea mântuireî, ci este tocma ca şi Lazăiylegat, de: măini şi de pi-cidre şi înfăşat cu strânsoare tare de legăturile păcatelor luî, după cum dice'sfîntul Duh la 5 capete al Pildelor: fieşte oare • „se strînge cu şirurile păcatelor sale, făr de a putea să săvîr-„şiască vre o bunătate, sau vre un lucru plăcut luî Dumnezeti, . „are şi faţa luî cu giulgiu legat, fiind orbit de păcat.; nu cu-„ndşte ticăldsa' luî întâmplare, nu. vede adâncul întru care'se „află, nu socoteşte muncile cele din veci ce-h aşteaptă; zace „şi de asupra luî piatră grea, care este puterea obiceiului „celui vârtos; care obiceiii apasă şi îngreudză sufletul luî a- • „tât cât nu-1 lasă să: se scdle din "grdpa ticăloşiei, nicî lasă să „răsufle. “; . . v Decî precum pentru Lazăr dicea Marta: „Ddmne eată pute, “ aşa mal cu cuviinţă putem dice şi noî, cum-că acest păcătos este adevărat împuţit,; de vreme ce nu de 4 dile, ci săptămâni . şi luni şi anî îşi vremi se află îngropat în gropa păcatuluî. Acum dar să vedem drept ce se face'atâta bucurie la învierea luî Lazar/ şi nu se face la învierea celor-lalţî morţî? Acesta este pricina, pentru căcî măcar că înaintea luî Dum- • nezeu nu este nicî .un lucru cu anevoe sau eu neputinţă, ear în socoteala, omindscă maî cu anevoe şi maî de minune se vede învierea unui moft ce l-au vă^ut în grdpă de 4 <^ile şi • împuţit, precum era Lazăr, decât învierea unuî mort pre care-1 ducea să-l îngrdpe, ca pre feciorul văduvei, .sau altul mort, carele numaî atuncea în grdpă au murit, ca fata luî — 168 — Liir. Pentru ca să cundscă păcătosul carele ş’au cheltuit tdtă vieaţa în pecat, şi au îmbătrânit în răutăţi, şi s’au înstreinat de tot din darul luî Dumnezeu, şi s’au făcut slugă păcatelor şi rob diavolului, cât este de cu anevoe întdrcerea lui şi cum-că din grdpa obiceiulu: celui refl, nu este cu putinţă niciodată să easâ, fără numaî cu mare osteneală, cu neasămenată . pocăinţă, şi cu o milă a luî Dumnezeu maî aleasă. Şi devă prepuneţî la acăsta,'socotiţi, rogu-vă, aceia ce au făcut Hris- . tos când au înviat pre cei 3 morţî, şi veţi înţelege adevărul. La mortul cel dintăiu, care era fata luî Iair, dice Evanghelistul Mateiu, cum’când au mers Hristos să o-’în vieze, n’au dis nici un cuvânt, numaî au apucat’o de măină ,şi s’au sculat . fata. La al doilea mort, la feciorul văduvii, dice Evanghelistul ' Luca, cum-că s’au atins de cosciug, şi numaî atâta dise: „voinice ţie dic sodlă,“ şi şedu mortul. Ear la al treilea Lazăr, ce n’au dis, şi ce.n’au făcut dulcele Isus să-l învieze? cetiţi Ia Ioan în 11' capete ce dice: „gemu cu duhul şi se turbură - „pre sine, i-au curs lacrimi din ochii lui cei Dumnezeeştî, “ că dice: „şi lăcrăma Isus, şi s’au rugat pentru dînsul lui Dumnezeii Tatăl: „ Părinte mulţumescu-ţî că m’ai ascultat; “ şi la cea dnpă urmă cu glas groznic cu carele âu turburat tot iadul, aduse pre Lazăr dintru întunerecul morţii la lumina vieţii, cu glas mf>re strigă: „Lazărel eşî afară, şieşi moriul.“ Aţum „spuneţi-mî ce închipueşte acesta, ce ne învaţă acostă mijlocire despărţită cu care au înviat Hristos pre cei 3 morţî: pre cel dintăiti.cu atingerea măiniî, pre al doilea cu un cuvânt prost, şi pre al treilea cu lacrâmi, cu rugăciuni şi cu glas mare Dumneezescul Zlatoust, şi sfintul .-1] Teofilact şi: toţi tâlcuitorii sfintei Evanghelii dic cum că acesta au vrut să' ne înveţe Hristos, Domnul vieţii şi al morţii, că păcătosul care este mort în darul luî Dumnezeu, pentru căci an păcătuit din nesocoteală şi din slăbiciunea firel, înviază pre lesne, lasă ^ pecatul şi vine în pocăinţă cu atingerea Dumnezeesculuî dar.- *] Cuveut st -rs în manuscris. Aşijderea şi celălalt carele au cădufc diudragostea luî Dumnezeii dedoueorî şi de.treî ori, dar fiind tîner în răutate, şi acesta cu ajutoriul luî Dumnezeu, cu înveţăturile Evanghelii, de nu se Va căi' astădî, se va căi măine, lasă reutatea, şi ear să înidree pre calea mântuirile!; ear al treilea care.au îmbăt'rînit în pecat şi s’au obicinuit în desfatăr! şi în deşertăciunile cele himeştl,îrr pohtele luî cele r&Ie, nu este cu putinţă, să se. întdrcă,pre lesne, ci au rSmâne făr de căinţă şi mdre în pficat, de vreme ce după cum dice David : „departe „de delapgcătos mântuirea,” pentru căcî întru tdtă vieaţa luî n’au cercat îndreptările lui Dumnezeu; sau pentru ca să vie în căinţă, trebiieşte un ajutor ţare de sus, un,cuvânt vin al luî Dumnezeti care să va, în tot chipul să-l rădice din pecat; precum au rădicat şi pre Lazăr din grdpă; şi de vreme ce ac&ta nu se întâmplă nicî odată, sau se întâmplă fdrte răr, pentru căcî Dumnezeu nu are datorie să mântuiască pre nimiriea cu de a .sila; pentru, acdsta când se va întămpla o minune ca acdsta, şi se va căi unul ca acesta învechit în pS-cât, când. se va întâmpla să învieze vre un mort, ca acesta de 4 ^ile să se întdrcă în casa;cea părinţdscă, un fiu; ca acesta prii curvariu, să se afle oae rătăcită ca acdsta şi un filer ca acesta pierdut; adevărat fiind acesta minune a milostivire! luî Dumnezeu, mare bucurie se face în ceriu şi pre pământ a căria bucurie este aceasta ce s’au făcut astăzi în Ierusalimpentru învierea luî Lazăr,' pentru căcî se bucură Dumnezeii, se bucură îngerii, se veseleşte tdtă biserica, care au că ştigat ear,pre iubitul şeii fiti, a căruia era desăvîrşit deznădăjduit mântuirea. Iată dar câte ne înddmnă, câte împe-dicărî şi câte împotriviri are căinţa pecîitosuluî, care auîm-bătrînit în pgcat. Dar putea-voiu crede eu, iubiţii meî, cum-că aicî între turma"mea cea, cuvântutdre să fie oî ca acestea rătăcite? Lazuri ,ca aceştia, pScătoşî ca aceştia, împietriţi la inimă şi .nepocăiţ!? .Credinţa vdstră. cea multă nu mg lasă să o cred (acdsta); ear de se va întâmpla din depărtarea Dum- — 170 — neze^scă să se afle cineva întru acostă nevoe ticăldsă şi vred-: nică de plâns, cu, multă scârbă de inimă întorc cuvântul câ-tră dînsul şi-î dic, precum dicea Hristos căţră Jidovî pentru Lazăr: „unde 1-aţt pus pre dînsul?11, unde ţi-aî pus pecăto-sule, sufletul ţfeft cel iscusit, cel frumos, cel minunat, cel vrednic? unde ţi-aî îngropat partea cea maî alâsă al sinelui tSu, zidirea cea maî iscusită a dumnezeeştiî puteri, soţia cea iubită a îngerilor ? unde este frumseţea a închipuire! ceî Dumnezeeştî? unde este podoaba a darului celuî Dumnezeesc? unde este slava, unde sunt frumseţile luî cele minunate, carele-1 arata maî luminat decât sdrele? Aşa făr de socoteală aî lăsat să se p£rdă pecatul şi să-l vânture ca ţărina vântul? dar cum nu te milostiveştlasupră-ţî ? cum nu-ţî plângi nenorocirea? Plânge pentru tine biserica, plâng drepţii, plânge îngerul păzitoriul sufletuluî teu, pentru, căcî vede aevea perdarea ta, şi tu nu verşî o lacră mă, şi tu nu te întristezi, nu viî în căinţă, o, fiule carele eştî mort. Lazăre îngropatule în grdpa nesimţire!, eşî afara, vino îndată în sineţî, vedi-ţî ticăloşia ta, las Ti acel obiceiu reti al pScatuluî, carele te-au omorît şi te-au despărţit de Dumnezeu ce te-au zidit: „întdreeţi-ve cătră mi-„ne şi me voiuîntdrce cătră voî,“ diceDumnezeu, prin ros-: tul proroculuî Malahieî, cătră toţî pecătoşiî. Adevărat, feţii meî, milostiv este Dumnezeu şi îndelung răbdător şi pohteşte întdrcerea şi mântuirea tuturor, că pentru aceia au trimis crucea şi mdrtea, ci numaî un lucru tre-bueşte făr de care nu este eu putinţă să vie nicî odată păcătosul în căinţă, care lucru ni-1 arată Hristos la învierea luî - • *------- _ JL , Lazăr. Putea cu adevărat mân tuitoriul să învieze pre Lazăr ‘), I aşa'precum se afla închis’în mormânt, ear n’au vrut, ci îii-t&ifi au poruncit sil rădice piati a de pre mormânt de o parte, şi atuncea l-au învieat; dar ştiţi pentru ce?,Pentru ca să înţeleagă pecătoşiî cum-că de nu vor rădica de asupra lor peatra obiceiului celui r.Su, cu neputinţă este să învieze şi să se căiască. „Luaţf piatra;" acostă piatră trebue să o rădice de pre inima Cuvintele eub-liniato adause pe marginea manuscrisului. - , sa iubitoriulde .argint, să dea înapoi lucrul cel strein, să nu' facă strâmbătate, să nu jăfuiaşcă, ear de ‘nu, nu va înviea. A-c6stă- piatră trebue să o .rădice, iubitoriul de desfătări să lase pohtele hiî cele fele, voile trupului; ear de nu, nu se va maî scula; acdstă piatră se cuvine să o rădice zavistnicul, pizmăta-rul, tnifaşu, clevetnicul, să nu necinstiască cu clevetirea pe fratele sâu,. să nu hrâniască vrajba în inima luî, să nu voiască rSutatea altuia; să nu să trufiasca asupra altora, ear de nu nicî mântuire va afla, nicî se va scula din grdpa pecatuhiî. j Dar ce voiiî dice? mS tem că seva prinde la noî cuvântul Isaieî, ce clice la al 6 cap:. „s’aii îngropat inima norodului „acestuia, şi cu urechile greu au înţeles şi ochiî lor au închis;“ Şi acesta este pricina. Căn'd au vrut David să se lupte cu Go-liat, alte arme n’au luat cu el, fără. o praştie şi cinci pietre din rîii; dar ce s’au întâmplat?.îndată cum au aruncat piatra cea dintăiu, dice Scriptura, " la întâia carte a împăraţi-lor la 17 capete, cu ni că au rănit pre streinul de fel în frunte •, şi surpându-1 jos l-au omorît; Goliat este pecatul, David care se luptă asupra pecatuluî este propoveduitoru Evanghelii, • pietrele sunt. cuvintele luî Dumnezeu, şi praştia este puterea Dumnezeesculuî dâr împotriva acestui.Goliat. O, căţiDavidî, câţi propoveduitorî Evanghelii s’au luptat cu puterea Duhului sfînt! şi înti'’alte vremi şi în ceste de acum au zvârlit asupra pScatuluî, nu ca un cuvântEvânghelicesc, nu ca o piatră, preeum.au făcut David, :ei cu multe şi de multe feluri de cuvinte şi' învgţă.turî. Şi de vreme ce sfînta Scriptură nu se dă lenevireî, nicî încet^ză propoveduirea Evanghelii, dar ce? oare cădut-a cu acesta Goliat, dre omorîtu-s’au întru voî păcatul? dar unde sânt semnele mântuirii vdstre, unde sânt semnele biruinţiî? şi că astădî aţî luat cu toţii din măina bisericii stăl-pările şi ramuiile, carele pentru că sânt semnile biruinţiî, vedem că. le-aţi luat, pentru,căcî într’âceste dile aţi biruit pre vrăjmaşii voştri pre diavolul şi pre pecatul. Dar dre fi-va afi^sta adevărat? măcar de ar da Dumnezeu şă fie aşa, o, câtă bucurie s’âr fi făcut în ceritt pentru voî! ci me tem că — 172 — voî ţineţi semnile biruinţiî, şi biruitor este diavolul; pentru căcî nu ved pocăinţa; nu ved ispovedanie adevărată, n.u ved vre o bunătate, care să veseliască pre îngeri şi să întristeze pre diavolul. Inse încă aveţi vreme de măntuinţă iubiţii meî, v’au remas şi aceste cjile ale patimilor celor mărituitdre, întru care fiul luî Dumnezeu ş’au vărsat prd sfînt sângele seu pentru mântuirea sufletelor vdstre. , Decî întru aceste sfinte dile, faceţi cele cen’aţî isprăvit în tdtă vremea (cdstă bine priimită) a sfintuluî post, sau din nesocotinţă, sau din zăticndla vrăjmaşuluiTTsaţr jafurile, lăsaţi strâmbătăţile, vrăjmăşiile, curviile şi scandălile) Prorocul Ioana, când propoveduea pocăinţă inNinevi, dicea cătră norod: „încă trei dile şi Ninevi se va strica";1? asemenea ve dic şi eu astădl: încă 3 dile v’au remas Luni, Marţi şi Miercuri; cine întru aceste 3 dile nu se va căi şi nu-şî va is-povedui pecatele creştineşte, cii umilinţă şi cu înfrângere de inimă şi să se cumihice la Joi marî cu sfintele taine, adevărat pentru unul ca acela remâne puţinică nădejde de mân-tuinţă ; şi fieşte carele să gândiască cu socotdlă aceste ce dic, şi Dumnezeu să ve lumineze pre toţî să faceţi caia ce este de folos pentru sufletele vdstre. XXIV. Cuvînt âl 4 la Dnmiueca Florilor. „Bine e cuvântat cel ce vine în numele . - * • „Domnului; Osanna intint cei de sus." Astădî ne povesteşte Mateiil Evanghelistul istoria dileî acestui sfînt praznic, întru care au întrat Domnul nostru Isus Hristos în Ierusalim, într’acestaşi chip dicend : „Veni „Isus din Vitania la'muntele Măslinilor, şi au trimis doî din „ucenicii luî, dicâudu-le lor: mergeţi în satul carele este îna-„intea vdstvă şi ;numaî decât veţî găsi o asină legată şi mântui cu ca deslegând-o o aduceţî, şi de va dice voue cine-va „ceva, veţi dice, că acestea Domnului trebuesc, şi numaî de-„ cât le va trimite pre ele. Şi acestea tdte au fost ca să se „pliniascăce s’au grăit prin prorocul ce dice: spuneţi fetii „Sionuliu : eată împăratul tSu vine la tine, blând şi şedend „pre ksină şi pre mânz fiul ceî'de supt jug. “ Ci noî de astă . dată vom .lăsa cuvintele Evanghelistului într’o parte şi vom dice;numaî pentru cuvintele proroculuî, carele dice; „eată „împăratul tSu vine blândşi nu numaî acest proroc, ci tdtă ceată prorocească cu un glas mărturisesc pre Domnul Hristos a fi împărat; şi pentru acdstă pricină îi vc dânsul". Ceî ce se cunosc pre sine avuţî, aceia pot să dea darurî vrednice unui împărat, şi ceî ce se cunosc pre sine înveţaţî, aceia pot să-î facă şi că du ta laudă ; ear eu, cunoscendu-mS pre mine fdrte, sărac de fapte bune şi slab de învăţătură, n’am să aduc alt dar maî vrednic, nicî altă laudă cuvidsă de Dumnezeu încununatului marelui împărat şi întocma ciu apostolii Costandin, fără numaî cap plecat şi cuget cucernic. Drept aceia întru cinstea luî am a dice înaintea dragostei vdstre puţine cuvinte, nu cu obrăznicie, ci cu multă cu-cerie, nu cu vorbe ritoriceşti şi alcătuite, ci cuvinte smerite şi prostatice, nu după cum se cuvine, ci după putinţă. Ci vg pohtesc să ascultaţî cu dragoste. Cu cucerie iscodesc să aflu tălcuitorii sfintei Scripturi, la Faptele apostolilor, oare dintr’atâtea darurî marî, cu carele din Dumnezeeseul dar s’au îmbogăţit fericitul Pavel, care dar să fie cel maî mare şi maî ales cu carele în câte 4 părţî ale lumii s’au arătat minunat şi vestit? şi dic unii să fie înveţătură cea cerescă cu care au vânat tdte limbile, au dezrădăcinat din tdte locurile păgână-ţatea şi au întins de la răsărit pănă la apus numele luî — 18D — Hristos şi credinţa; alţii dic cum să fie descoperirile ce au luat, cu fiind încă în trup, s’au răpit pănă la al treilea cer, au vedut frumuseţile cele cereşti, au audit cuvinte nespuse care nu este slobod omului a le grăi; alţii ear dic sâ fie fost minunile cele făr-de asămănare ce făcea, cu. care au luminat ■ credinţa, de vreme ce nu numaî cu glasul vindeca şi cu cuvân-. tul făcea semne, ci şi cu umbra şi cu bainile făcea minuni; r iar apoi cu toţii se unesc la vorbă, şi dic cum-că nicî un dar mal mult nu I-au mărit pre Pavel ca chemarea luî. Şi adevărat au stătut prd luminat, de vreme ce pentru întdrcerea luî . Pavel nicî învăţătura apostolilor au lucrat, nicî puterea minunilor, ci lucrul acesta l-au sSvâr'şit însuşî cuvântul lui Dumnezeii şi au făcut fiul lui Dumnezeu numai pentru Pa-yel, aceia ce au făcut pentru tot n^mul omenesc; şi de au / pogorît acolo din sînul Tatălui pentru toţi oameniî, aicî ear însuşî pentru Pavel au lăsat ceriul şi s’au pogorît trupeşte, cu t<5tă Dumnezeeasca luî slavă pentru ca să-l înt&rcă.. Şi de vreme ce acea chemare face pe Pavel atât de minunat, cât nicî apostol, nicî mucenic nu este întocma măririlor luî; , dar pentru vredniciile de Dumnezeii încununatului Costandin ce voiu putea ^.ice? Care asemenea ca Pavel au luat în-. tdrcerealui, asemenea şi chemarea: din ceriu fu chemat Pavel) din ceriu s’au chemat şi Constandin, după cum îl cântă biserica. Pavel, cu glas de lumină, precum spune Luca 1a Faptele Apostolilor, vg^uiu dice, pre caleînciinjurându-me lumină; şi Costandin cu slove alcătuite de stele şi cu glas purtător de lumină, precum mărturiseşte istoria: „întru acesta birueşte.“ A-colo Pavel în medă-di, aicî Costandin în măd.â-di; acolo Pavel s’uu chemat de Isus cel răstignit, aicî Costandin prin crucea lui Isus. Şi de vreme ce acolo mărturiseşte cel cu limba şi cu inima de aur Ioan, cum-că nu-î este limba iscusită spre a spune măririle luî Pavel; dar .eu că n’am nicî limba aceluia cu vorba de aur, nicî bogăţia graiului, ce voiu putea să aduc spre lauda luî Costandin, care la chemare au luat darul luî Pavel? — 190 — Drept aceia, cunoscendu-mî neputinţa neştiinţeî mele, îmi caută şi făr de voie a lasa într’o parte tdte celelalte marî, vrednici si lucrurî minunate ce alt făcut în tdte 7 V părţile lumii acest minunat şi sfînt împărat, şi voiu dice cu puţine cuvinte, numaî pentru un hicru; ci ascultaţl să audiţî.' Oare pentru ce sfmtuhil Constandin i s’a'u dat acest ti-tuluş, de-1 numeşte sfînta biserică numaî pe dînsul cu a-ceste 3 numiri: de Dumnedeu încoronat, mare împărat, şi întocma cu Apostolii. Şi dicem întăiu, cum că este de Dumnezeu încununat, în ce chip? una pentru că pre ceia-lalţî împăraţi îl aleg oamenii de-î fac împăraţi, şi-î încunună cu cunună de aur şi cu petre scumpe; ear pre marele Constantin, pentru bunătatea şi curăţenia'inimii sale, însuşi Dumnezeu l-au ales din limbi, ca pre Pavel din Jidovî, şi 1-aU chemat cu glas ceresc la vrednicia împărăţiei, şi l-au încununat cu cununa darului celuî de sus, cu arma bunei-voirî, după cum dice David; şi alta că peste ndpte i s’au arătat în vis Domnul Hristos dicendu-î: „acel semn ce ţ’âm arătat as-„tudl pe ceriu este arma aceia cu care am mântuit dinmăi-„nile diavolului tot ndmul omenesc, acela să aibî şi tu, ca un „steag rădicat să m£rgă înaintea ta la tdte răzbdele, şi cu „darul aceluia veî biruî pre toţi vrăjmaşii'noroduluî ce ţi-am „încredinţat să-l paşti, şi veî fi pururea biruitor şi izbânditor. “ A doua, de,vreme ce împărăţia este un dar desăvîrşifc carele să pogdră de sus de la părintele luminelor asupra celor aleşi şi îmbunătăţaţî, pentru vrednicia luî îl .dete Dum-mezeu de se făcu împărat, întăiu al creştinilor, casă îndrep-teze pre ceî răzvrătiţi, să păziască ,turma lui Hristos de lupii ceî gânditori, şi cu praştia Duhului sfint să-î.goniască, şi biserica luî Dumnezeu ce era călcată şi legea de sub tirani să o rădice şi să o veseliască, căcî cununa cea împărăt^scă a-re despurţeală de mitra cea archierdscă, şi împăratul care se nevoeşte pentru binele şi folosul noroduluî şeii, atât la cele trupeşti şi trecetdre cât şi la cele sufleteşti şi duhovniceşti, măcar că nu are acea vrednicie (archier<$scă), ear pla- — 191 — ta îî este de la Dumnezeii întocma cu Episcopii, cu carii ar fi mal răvnitor, şi se făce şi el diadăch Apostolilor, carii sunt împăraţi şi preoţi-aî bisericii, de vreme ce dinpreună lucrd-ză cu Dumnezeii pentru*.mântuirea lumii. Drept aceia pe dreptate fJLicc marele Costandiu sfinţilor părinţi de la so-boru cel dintăiu: „voî în biserică, ear eu afară din biserică sunt pus de Dumnezeu EpiscopPentru aceia dar să mi socotiască împăraţii şi stepânitoriî pământului, cum că i-au pus Dumnezeti să şadă pre scaun frumos numai spre vedere' înaintea ochilor omeneşti, împodobiţi cu veşminte scumpe, cu cununa în cap şi cu schiptrul cel de aur în măină, că numai singură dreptatea este de-î face cinstiţi la norod. Pentru aceia dicea şi înţeleptul Isiod, cum-că împăraţii pentru 2 lucruri s!au rânduit de oameni să fie: una pentru ca să le facă dreptate, şi alta ca să rădice strâmbată ţile de la-mijloc ; pentru aceia prorocu David, ca din gura norodului, dicea : „Dumnezeule, judecata ta dă-o îm- ■ „păratuluî, şi dreptatea fiului împăratului “; căcî când într’o politie străluceşte dreptatea, sunt ceî supuşi pururea norociţi; că dicea un filosof anul cel bun nii-1 face atâta mulţimea fodurilor, cât îl face dreptatea stepânitorulul; “ şi altul iar fu întrebat, care vânt este maî bun- pentru ca să trăiască omul bine şi.mulţumit? au re-puns: acela numaî carele păzeşte dreptatea întocma la toţî. ‘ Al doilea imme din tituluş este, pentru ce se numeşte sfîntul Costandin împărat măre ? Şi ^icem, pentru căcî este de Dumnezeii încununat, nrmeză drept aceia să fie şi mare; şi cum să nu fie mare, unul ca acela pre care Dumnezeu l-au încununat? iar nu (Jicpentru acăsta că este mare, ci numai precum scrie Efsebie, că lumea l-au numit pre sfîntul Constandin mare împărat, nu atâta pentru biruinţele cele marî ce au făcut Ia răz-bdie, cât pentru facerile de bine cele mari, ce au făcut supuşilor luî, şi încăşî adaoge de (Jice, cum-că nici cu un mijloc nu se bucura, pănă când vedea pre vre unul trist înaintea luî; hrana şi îmbrăcămintele nu le avea săracii de Ia alţiî, fă- — 192 — ru numaî de la el; nenumăraţi era mulţimea săracilor carii alerga la el să le ajute,'şi nicî unul nu se întorcea deşert de dorita mângâiere; iar nicî pentru ac^sta-î vom dice că este mare, că me uit la prorocia ce dice David pentru Hristos la psalm 70, dicend : „şi se vor închina luî toţî împăraţii patentului, tdte limbile vor sluji luî“ ; şi socotesc că aedstă prorocie, numaî pe vremea mareluî Costandin s’au împlinit, în ce chip luî i s’au supus toţî împăraţii pământului, şi pentru căci era el capul tuturor împăraţilor, şi închinându-se el luî Hristos, prin mijlocul luî toţî s’au închinat, şi cu pilda luî au luat frumuseţa credinţei. Şi pentru acesta s’au numit mare, pentru căcî tuturor celor mai nîărî aî pământului el era singur ţiitoriu. Şi.voiu dice că este mare şi pentru căcî au stătut -pentru biserica luî Dumnezeu, şi s’au arătat împărat credincios. Pentru plata creştinătăţii sale au supus Dumnezeii supt picidrele luî tdtă lumea, atâta cât şi de la India au venit sol cu daruri marî de i sau închinat luî, pentru ca să-l cundscă pre el că le este împărat, de vreme ce vestea armelor luî şi multa luî creştinătate îl mărturisea preste tot pământul domn şi stepân a tdteî lurnî. Al treilea nume din tituluş este pentru ce se numeşte sfîntul Constandin întocma cu Apo.-toliî? că el să încunjure cetăţî, oraşe şi sate ca apostolii, n’au încunjurat, nici au umblat să propoveduiască numele luî Hristos şi credinţa ca dînşiî, să osteniască cu călătorie pe jos, să asude, să flămândiascâ şi să însetoşeze ca eî. N’au făcut să se închidă ca Petru în temniţă cu lanţ de gât, să se bată cu toege ca Pavel, să se spânzure de copaciu ca Andreiu, şi să se pedepsiască cu de tdte feli virile de munci şi de cazne, şi la cea de apoi să-I taie capul ca celor-lalţî apostoli; nicăirlnu se vede. Dar apoi cum şi pentru ce să fie întocma ca apostolii? pentru căcî acelea ce’au făcut a-postoliî cu o'stenealalor şi cu propoveduirea. el le-au făcut însuşi cu a sa pildă; căcî puterea împăraţilor şi a domnilor este să prefacă şi să întdrcă voinţa noroduluî după cum vor vrea eî; şi acesta nu pot face cu alt mijloc, fără numaî când vor face — 198 — întăiu eî acdia ce pohtesc să se facă de alţiî, precum au făcut Tumcuin împăratul Kitaiuluî, că puindn-şî întâiu el măina pre cdrnele pluguluî, s’au îndemnat toţî supuşiî luî de s’au apucat de lucrul pământului. .Aşijderea şi marele Alexandru, când ocolise ostrovul Tirului, pentru căcî au luat el întăitt pe umerile sale un braţ de lemne, s’au îndemnat tdtă dstea luî de au luat petre şi lemne cu mâinile lor, de au umplut gârla şi au făcut-o trecetdre, şi au mers de o au luat. Aşa şi marele Costandin cu a sa pildă şi cu a sa creştinătate, au făcut pre toţî supuşiî luî creştini, şiacăia ce n’au putut să o isprăviască desevărşit toţî apostolii cu propovedui-rea, fieşte'care unde i s’au fost dat sparta, au isprăvit el singur, cu poruncile ce au dat în tdtă lumea, şi au întins numele luî Hristos şi credinţa cât este întins pământul şi lumea. Drept acdia cu' dreptate este să se numiască întocma cu apostolii, căcî au împlinit, şi slujba şi numirea apostolilor. . Acum dar, de Vreme ce pentru smerenia, pentru facerile cele marî de bine şi pentru creştinătatea luî cea desevărşit, aucăş-tigăt acest tituluş, ,de se numeşte încununat de Dumnezeu, mare împărat şi întocma cu apostolii, cine se Va îndoi cu firea cuin-că nu are şi mare îndrăzneală cătră Dumnezeu? Îndrăznesc dar deme rog şi eu, macar-că sânt şi nevrednic, să mij-' lociască cu căldurdsele luî rugăciuni pre mult milostivul şi îndurătorul'Dumnezeu, ca să Te măriască pre Măria Ta, încununat cu slavă şi cu cinste, întreg şi sănătos în mulţi ani cu fericire, Amin. . Didahii 13. XXVII. Cnvînt al 2 Ia sfinţit împăraţi şi întocma cu apostolii Costandin şi Elena. -■ „Tot cel ce se smereşte, seva înalţa. Nu este cu putinţa să ajungă neştine la liniştea mântuirii', de nu va trece întăiu prin uşa răbdării;, nu este cu putinţă să se sue în cer&ca cetate a fericirii, de nu va întră prin calea smereniei; nu este cu putinţă să se înalţe în ceata sfinţilor, de riu se va smeri cu duhul aicî jos în oraşul celor pământeşti; nu este cu putinţă să împărăţiască împreună cu Hristos la ceriu, de nu va urma aicî urmele luî Hristos cu crucea; nu este cu putinţă a remânea cui-va nume vestit în lume, de va fi cu fapte rele şi necuvidse. Acostă cunoscând şi marele Costandin, cine va putea să povesttaseă smerenia lui cea mare ? Cine va putea să scdtă la arătare creştinătatea luî cea desăvârşit şi cugetul lui cel creştinesc, pentru ca să se învredniciască Dumnezeeştilor făgă-duelî, pentru ca să se împărtăşiască bucuriei ceî nespuse a împărăţiei ceriului? Căcî, când au răsărit în lumina lumeî a-ceştia şi au lăsat braţele cele părinteşti, eşind din Vretania, de n’au şi fost încă creştin, iar fugea de cugetul cel păgânesc,. şi urâciunea ce arăta cătră lucrurile cele pâgăneştî închi-puea procopseala cea viitdre, ce era să facă în creştinătate. Şi oare n’au arătat mare creştinătate, că audind nedreptăţile cele păgâneştî ale lui Maxentie ce făcea asupra creştinilor, — 195 — au rădicat asupră-î războiţi, şi măcar că era în mare nevoâ, atât cât era să se biruiască de Maxentie, iar l-au încredinţat biruitor, şi i-au sporit bărbăţia sufletului spre luptă neadormita pronia luî Dumnezeu, cu o închipuire de cruce pe ceriu, care dicea cu slove de stele; cuacdsta săbirueştî? Dintru care arătare, bun credinciosul Costandin atâta de tare s’au lup-' tat cu păgânul Maxentie, cât l-au biruit desăvârşit şi l-au * înecat în apa Tiveruluî; luând; drept aceia îndrăzniiă de pe aceste semnei cereşti blagocestivul împărat, atâta an procopsit în creştinătate, cât să se minuneze toţî ceî ce aud. Omul este dobitoc iubitor de sine; că de ce nu se apucă şi ce nu ostineşte şi cu ce, nu se sileşte pentru odihna, liniştea şi paza sănătăţiî luî! că fiind-sănătos, ce nu face pentru ca să apere şi să depărteze cele ce supără sănătatea! câtă cheltu-dlă face, ca să stea împotriva gerului erneî, împotriva arsu-reî vereî! fiind bolnav cât se cheltueşte, cât pătimeşte, cât rabdă! Pentru ca să-şî căştige ce au pierdut, nu bagă în s6mă a-şî cheltui averea, a gusta doftorii amară, a se adăpa cu be-uturî greţoase, a vărsa sânge; şi nu este nicî un lucru să nu-1 facă pentru sănătatea luî şi pentru mântuirea cea trupdscă. ■ După aceste tdte să pricdpă fieşte carele cât este de dulce sănătate şi-cât este de iubitor pre sine omul. Decî acea pohtă a sănătăţii care pdte atâta la ceia-lalţî să iacă cele putincidse şi cele rieputincidse. n’au putut nicî de cum să facă nimica blagocestivuluî Costandin, n’ău putut, dic, măcar cât de puţintel să-l mişte 'din căldurdsa luî blagocestie, pentru că fiind rănit (iubitoriul.de Dumnezeu) de cumplite bube preste tot trupul, era o minune celor ce-1 vedea. N’ău putut meşteşugul cel doftoresc să afle mijlocire vindecătdre şi doftoriî iscusite pentru aedstă bdlă nevindecată. Iar zavistiea cea jidov^scă aedsta sfătuia pre împăratul să ucigă atâţia prunci cât să-şî pdtă spăla trupul luî într’acel sânge cald al pruncilor celor omorîţl, şi aşa cufundând" patima acolea în lăuntru s’ar fi. mântuit împăratul. Oare pre sfatul acesta primit-au credinciosul şi iubitoru de — 196 — Hristos împărat, ca să se apuce de doftoria acesta? ba. Dar ce au disblagocestivul încă cu glas mare? „Mal bine voesc sa „mor eu bolnav şi pentru dragostea luî Dumnezeii, decât să-mî „iau sănătatea mea şi să-mî rescumpăr mântuirea cu atâta „sănge nevinovat. “ Adevărat respuns de împărat; maî bine au socotit vieaţa altora decât a luî. Oare nu s’au arătat cu acostă faptă adevărat următor lui Hristos ? Mi se pare să fie săltat ceriul cu toţî îngerii seî de acest glas fericit al răspunsului; au ' săltat sufletele celor drepţi şi cetele cereşti, heruvimii şi serafimii s’au bucurat forte pentru acostă curată cunoştinţă a dragostei cătră Dumnezeu a pravoslavnicului împărat Costandin; şi acăsta o adeverez din sfârşitul cel de pe urmă, că preste ndpte au descoperit însuşi împăratul împăraţilor, prin rostul slăviţilor Apostoli Petru şi Pavel, cum-că pentru credinţa luî cea desăvârşit s’au hirotonit de Dumnezeu a fi întocma cu apostolii, şi i-au dăruit nu numaî sănătatea trupului ci şi a sufletului, botezându-se de sfîntul Silivestru; s’au botezat drept aceia în baia a doua a naştereî şi s’au curăţit de tdtă boala. 0, mare înălţime a credinţiî luî Costandin ! şi cine pdte măcar cu mintea să te ajungă ? Şi de vreme ce atâta credinţă au arătat credinciosul împărat, maî înainte de a se îmbrăca cu haina cea luminată a credinţei prin botez, socotiţi de vedeţi la câtă înălţime s’au suit după poddba credinţiî. Se turbura liniştea cea bisericească de dobitoceăs-ca pornirea eresului Arienesc, şi pravoslavia credinţi! se lupta dejvalurile necredinţil; şi la atâta nevoe au strălucit steaua cea lumindsfi, blagocestivul Costandin, şi adunând laNicheia soborul cel lăudat, au potolit turburarea bisericeî. Şi, precum firea naşte iarba cea de vindecare la locul unde răsare odrasla cea purtătdre de mdrte, precum se vede (Scorpia are otravă de mdrte, ear după mdrte i se preface trupul eî iarbă de vindecare; Năpârca muşcă de mdrte, ear din trupul eî se face tiriacul ce este împotriva veninului),, aşa într’acest chip au rânduit Dumnezedsca pronie, ca pre vremii e necuratului Arie să străluciască blagocestivul Costan- — 197 — din, pentru ca să/răsipiască cu lumina credinţiî norul eresului Arienesc. ; Aici adevărat se cuvinea să, aib minte înger&că, pentru ca să scoţ la arătare legile cele sfinte, ce însuşî au scris spre sporul creştinătăţii şi al credinţiî celor credincioşi, mulţimea bisericilor care în multe locuri în slava , luî Dumnezeu cu mare cuviinţă au făcut, milosteniile cătră cei lipsiţi, ajutoru cătră ceî săraci şi dragostea cea creştindscă cătră toţî şi tdte, pentru întărirea şi întemeerea credinţiî. Deci de au strălucit atâta marele şi întocma cu apostolii în credinţă Costandin, socotiţi cât s’au înălţat în smerenie, care esterdda credinţiî! Că aflându-se întru îndestulată lărgime a stepâniriî lui, care începea de la răsărit şi se sfârşia la apus,, nicî cum nu s’au îndemnat spre mândrie, ci mare despărţire au avut de aceia ce se cuvinea să-l arate vrednicia. Şi fiind hirotonit întocma cu apostolii, nu de oamenî, ci de însuşi Archiereul Hristos, i se cuvenea măcar la sfintele săbdră, să şază maî întăiu; ear el, ca un smerit ce era, nu s’au arătat nicîo-dată să şadă, denu vrea şedea întăiu toţî părinţii, apoi şedea şi el, şi nu în scaun nalt împărătesc, ci în scaun scund şi prost. Ajungea ca un blagocestiv împărat să porunciască sâ se zidiască biserici, să se rădice case de rugăciuni şi alte zidiri plăcute luî Dumnezeu: ear ca un smerit însuşî se pog'orea din scaunul luî cel nalt şi lepăda schip-trul luî din mană, şi scotea haina cea împărătesei* după trupul luî, şi-^î golea capul de cununa cea de mult preţ, şi a-ducea pre umerile lui petre, şi cu mâinile luî iubitorii de Dumnedeu săpa cu ceiă-lalţl lucrători la temeile biserice-lor. 0, smerenie nemărginită! Veniţi aicî voî Iăcuitoriî pustiului, care aţî stătut pilde minunate, şi dascalî aî smereniei, veniţi dic şi vS minunaţi de smerenia împăratului (celui ce este întocma cu Apostoli!); pentru căcî voî-de aţî şi înfrânat dobitoeeştile patimi ale trupulnl, de aţî smerit trupul, de aţî lepădat deşărtăciunile pohtelor,' de aţî iubit ţinerea, de aţî urît mândria, de aţî trăit în curăţenie, de aţî pe- — 198 — trecut în smerenie, nu este minune, pentru căcî despărţindu-vg de lume şi iubind sarăcia, lesne aţî gătit sufletul vostru spre smerenie, pentru că. sărăcia smereşte pre om; ear, marele Costandin, în luciul mării aceştiea împărat mare, ste-pânitor lumiî, cu domnie lată, cu stepânire desevărşit, cu mărire nespusă, şi să nu se mândriască, ci maî vârtos să se arate desevcărşit pildă smerenieî. Nu este minune minunilor? nu este semn de,mare sfinţenie? nu este dovadă a unuî dar mare de la Dumnezeu în ceriurî? Şi pentru căcî au strălucit în bunătăţile cele maî alese peste măsură, marele şi întocma cu apostoliî Costandin învaţă .cu a sa pildă tdtă a-dunarea credincioşilor, tdte cetele oamenilor, cariî dimpreună serb&ză şi prăznuesc pomenirea luî, să călătoriaşcă cu în-drăzn&ă sfîntă pre calea mântuirii, pentru ca să se învred-niciască Dumnezeeştilor făgăduelî; pentru ca să se facă părtaşi cereştilor bucuriî şi fericirilor celor de a pururea. învaţă drept aceia pre ceî bogaţi, pentru căcî fiind prea bogat, făcea comdră în ceriurî, după evanglielic&ca poruncă; învaţă pre ceî de ndm bun pentru căcî, fiind el prea de neam bun, au politit vieţuirea şi petrecania cetăţii ceî de sus; învaţă pre împăraţi, pentru-că, împărăţind el cu atâta putere,, se silea pururea să căştige moştenirea făgăduelilor luî Hristos ; învaţă pre meserî şi pre săraci, pentru că de vreme ce i bogăţr’ea şi mărirea s’au biruit de pohta bunătăţii, cum să nu sporiască prd lesne sărăcia, care este pricină spre facere de bine, după cum dice David: „bucură-te drept aceia acolo sus „la împăi’ăţiile cele mari a Dumnezeeştiî măriri. “ O, blagocestive împărate, sue-te la înălţimea Dumneze-estilor fericiri, unde cea desevârsit smerenie te-au suit: cu- » • 1 7 lege rodurile credinţei tale ceî peste măsură în -ceriurî, carele aicea jos pre păment aî sămănat tu; ear să nune laşî nicî pre noi săracî de folosirile acoperementuluî teu şi de rugăciunile tale cele ferbinţî cătră Dumnezeii; şi maî vârtos te rdgă fiiuluîşi cuvântului lui Dumnezeu, să păziască întreg şi cu fericire chipul cel viu ăl bunătăţilor tale pre a- — 199 devăratul moştenitor creştinătăţii i5l : ' J } cioruluî luî voiu aduce răutate preste tdtă casa luî. Dar . ce. pdte fi acesta? pănă acum cu bătăî, cu urgie, cu mănie înfricoşa Dumnezeu pre Âhav, şi dicea să-l piardă, să-î iaşi stepânirea şi vieaţa, şi acum dice cum-că nu pdte să-î facă_ rău. Este cu putinţă acea puţinică cenuşă ce au pus Ahav în capul luî, acel sac cu care s’au îmbrăcat, acei puţin post ce au făcut, acea pocăinţă ce au arătat, să fie slăbit Dumne-ze^sca urgie şi să îndemne pre Dumnezeii să facă aceia ce vrea păcătosul acela Ahav, şi nu aceia ce cerca Dumnezedsca dreptate. Adevărat aşa este, pocăinţa au întors urgia luî, pocăinţa au oprit mănia luî,- pocăinţa i-au zmult din măinile luî cele prd puternice sabia răsplătirii, pocăinţa au şters răspunsul cel înfricoşat şi purtător de mdrte: .„nu voiii a-„duce, dice, răutate în dilele luî.“ ■ ■ Insă pentru ca să pdtă pocăinţa să sevărşască aceste lucruri pr^ slăvite, se cuvine să fie pocăinţa adevărată ear nu mincind-să, pocăinţă curată ear nu vicleană, pocăinţă a inimiî ear nu a, guriî; că precum este aur adevărat şi aur mincinos, aşa este şi pocăinţă adevărată şi pocăinţă mincindsă. Mulţî socotesc pentru un cuvânt care dic: „am greşit şi Ddmne iartă-mă păcăto- — 213 — „sul, “ cum-că adevărat se pocăesc şi nu ştiu ticăloşii, că pocă-inţa nu sta numaîîn cuvinte, că rliceHristos la Evanghelie: „riu tot cel ce dice Ddmrie! Ddmne! va întră întru împărăţia „luî Dumnezeti, ci cel ce face voea Tatălui meti celui ceresc. “ . Intre ceia-lalţî ce s’âu pocăit, doî se află vestiţi în sfînta Scriptură, unul este Saul şi altul David. Greşit-au Saul, greşit-au şi David, şi vin amăridoî în cunoştinţa greşelii lor; am greşit, dice unul, am greşit dice şi cel ă-lalt. Dar David au audit a-cest fericit glas : „şi Dumnezeii au lăsat pScatul teu, nu veî „murişi pentru Saul se rdgăSamuil prorocul cu lacrămî, şi , Dumnezeii îîrespunde cu urgie: „pănă când veî plânge tu „pentru Saul, şi eu l-am defăimat pre el.“ Dar pentru ce pri- • cină, drept judecătoriule Ddmne, arăţî despărţeală ca acesta cu aceşti doî ce se căesc? De este precum o şi cundştem pr£ adevărat, cum-că înaintea ta riu este nicî o făţărie, şi cum-că priimeştî cu .multă milă şi dragoste pre ceî ce'se căesc, pentru ce aicî primeşti pre David şi pre Saul îl goneşti? nu ' este împărat şi unul şi altul? n’au greşit amăndoî înaintea ta? Dar drept ce David, carele au făcut pecat maî mare şi îndoit., adecă pr^-curvia şi uciderea, afla milă înaintea ta, şi Saul se 'defaimă şi se leapădă, carele s’au arătat nurpaî ne-ascultător ? Adevărat, feţii meî, pe din afară aşa se vede, . ear Dumnezeu, care este cunoscetoml de inimî şi vede din lăuntru aceia ce noî nu vedem, au vedut despărţeala pocăinţiî şi a unuia şi a altuia; că pocăinţa lui David era pocăinţă adevărată cu duh umilit şi cu inimă înfrântă şi smerită, precum dice sfînta Scriptură; ear a luî Saul pocăinţă era mineindsă şi vicleană, din gură numaî, ear nu şi de la inimă, că inima luî nu era drdptă cătră Dumnezeti, şi pentru acesta acea a luî David s'an arătat priimită şi a luî Saul s’au defăimat. ■ Drept acdia dar pentru căcî este pocăinţa lucrătore şi bine primită înaintea luî Dumnezeu, se cuvine să fie pocăinţă adevărată ca a luî David; şi pentru ca să pdtă fieşte carele să °‘lŞti ge acestă pocăinţă adevărată desăvârşit, curată şi priimită, Duhul sfînt ne arată prin Scriptură în ce chip să o facem? —214— . Pre Navohodonosor împăratul Asirienilor vrând Dumneze-dsca dreptate să-l pedepsiască într’acdstă vieaţă, pentru multa luî trufie, şi ear să-l miluiască, au făcut asupra luî acest răspuns, precum se vede la al 4 cap a luî Daniil: „cu „liiarăle partea luî în burueahul pământului, inima luî de „la 6meni se va schimba, şi inimă de hiară se va da luî, „şi şapte vremi se vor primim preste el ; j > J - Dumnezeii, acum şi pururea şi întru veci de vecî. Amin. SFÂRŞIT ŞI LUI DUMNEZEU LAUDA|=- CUPRINSUL ^ - : .■ , • : . . Pagina. Prefaţa . . . . . . . . . . . . . . • • Hi Notiţe biografice despre Mitropolitul Ungro-VlaMet An-' • tim lvirdmi'l de P. S. S. Episcopul Melchisedec. . Y •' Serisorea ce au scris Vlădica Antim cătră Măria Sa Co- , , , ■ standin Vodă Basarab, la leat 7220, în. luna lui Grlie-; narie 13 . : . .• . . . . XXIII Duminecă la^Fevruarie 3, Respunsul ce'am data d<5ua 6ră XXIX Titlul .volumului’, maiiuscris . . . . . . . . XXXI I. . Acestă didahie, au iacuţ’o reposatiil Vlădica Antim, . 'când s’au. aşezat Mitropolit Ungro-Vlaliieî . .1 II. ' Cuvînt în luna luî Arigust 6, la Preobrajenia Domnu- . ' h .'/..luî nostru Isus Hristos, . . . ... 7 •' Iill Al doilea cuvînt la Preobrajenia Domnului nostru I- ' .. sus Hristos. .. . , . . . . . . 15" iy . Cuvînt al 3-lea la Preobrajenia Domnului nostru Isus Hristos . . . .' . . . ... . .- . .. . 25 (l V. Cuvînt la Uspenia -Bogorodniţiî, la August 15 ' ... .' • 31^ <2- VI. Cuvînt al 2-lea la Adormirea prea sfintei stăpânei nostre Născăfcoreî de Dumnezeu şi pururea feci6rei 1 Măriei' . . . . . . . . • ; 37 o VII. Cuvînt la diuâ sf'întuluî şi marelui Mucenicii Dimi-. . trie, isvorîtoi'ul de mir, asupra cutremurului, la Octomvrie 2G .• . . . . .; . ...... 42 . V VIII. Cuvînt al doilea, în26,aleliil Octomvrie, asupra cu- 1 / tremuruiuî şi ia marele Mucenic Dimitrie, isvorî- torului de mir. . .' . . . . . . • • •' • 50o IX. Cuvînt la Noemvrie 8, în c|iua sfinţilor îngeri.' . . 59 • C>X. Cuvînt la Iutrarea în Biserică a Născătoreî de Dumnezeu, la Noemvrie 21 . . . ........ . 70 ^ XI. Cuvînt la dina sfîntuluî Nicolae, în luna Dechemvrie 6. 76 218- .Pagina. . XII. Al doilea cuvînt'la (jitia sfîntuluî -.Ierarcli. 'Nicolae, ■■ •— Dechemvrie 6 . . . ». . 8(3; ' X-TTI: Cuvînt la cjiua Naşterii lui Hristos . . . . .. 93 XIV. Cuvînt al doilea la ^itia Naşterii ItLl Hristos . . 1001^ XV. Cuvînt la cea după trup tăerea împrejur a Domnu- luî nostru Isus Hristos, la. Griienarie 1. . . . , 108 ■ V XVI. Cuvînt la Bogoiavlenie, adecă la Griienarie 6 . . . 111 .G'^xm Cuvînt la S^r^t^n^aŢDomiiuliu nostru Isus Hristos, . la Fevruarie 2 . . . i . ..... ... 1210 -XVIII. Cuvînt la Duriliiifeca VâiîieşuluT . . . . .. 126^- ■ XIX. Cuvînt la-Dumineca lăsatului de brânză .... 133 XX. Cuvînţ al doilea la Dumineca lăsatului de brânză . 140 XXI. Cuvînt'la Dumineca Florilor . -. . . . . 149 . ■ yy. XXII. CtiVînt âl.’â'oileâ la feuM&e'câ florilor. ■ • ■ • • .io6 o —-^-XXilI, CuVînt al 3-lfea la Duttiin'ecâ Florilttr ; . .. . . 164 , XXIV.’ Gttvîâl; âl 4 îa iDiiŞli&ief&a,. ^Flttirîlbi* . • . . ■ 173 ' XXV. Clivîlit’415 l’â Duiiiiftedâ Fl'briitiî- . . ■ . . ■ . 179 XXVX Cuvînt la sfinţii împăraţîşi întocma cu ApOstO- • ■ liî'Cos’tâtfdi'u.şî Elfeha-, în ltiM lut ilaiftlăl ...: .- 188° XXVII. Cuvînt al 2 la sfinţii împărâţi şi întocma M Aiptetolilţ?6'st’âridihşî Eleiâ .1 . . 194 i^. ^XXVIIL CuVîn't iâ'^i’b'â-sfinţite Ajpost'olî Pfe'tl-u şi î?a- ' • vel', linie 29 -. . . •. -./C.:-.' . \ , . . . . 2006». ' - XXIX.' Cuvînt .pentru pocăinţă / •. / -..v. • . . . ,208 :XjK'lVE'RSlTfvTîî aJ