PAGINE A i i S SERIE NOUA N©. 60 Ù. A N G H E l P o D. MURÀRÀSU EDITURA „C i 8 T t A * O M À H i A $ C À", S U C URÈNTI il POETUL IX ANGHEL La Cornetti, langà Iasi, mosia tatalui sàu, s'a nàscut in 1872 D. Anghel, destinat sa cunoascà din copilàrie -un mediu capabil sà-i nuanjeze sensibilitatea. Casa pàrinteascà, gradina frumoasà si bogatà in fiori, via^a instàrità de veche familie moldoveneascà, ipsa a tot ce poate fi ìngrijorare pentru ziua de maine, au putut la avant liber visului §i ìmboldire gandului spre {àrmuri indepar-ate, pe care deocamdatà le cunostea copilul numai prin cardile . ie calatone spre care se indrepta cu sete. Dupà studii cu care nu s'a làudat niciodatà, fi pe drept cuvant, \nghel a plecat in Apus luand contact cu frumusefile Italiei si ^ranjei. Parisul, unde sta ani de zile, ìi imbogàjeste sufletul cu >roduc{iile de artà si literaturà nouà de care va ràmanea indrà-jostit in cursul vietii. Pentru injelegerea direc^iei pe care Anghel o urmeazà in poezie, rebue sa $inem seamà de impresiile din copilàrie si de momentul ti care apare ca scriitor. Despre gradina si casa copifàriei, fratele petului r\e dà informali prefioase, „Pe o laturà càt jinea casa, era un cerdac cu stàlpi 0 itunzi, din mijlocul càruia cobora o scarà circularà de piatrà, 1 trepte multe, pe care erau de margini gràmàdite ghivece de fiori, toate culorile. Gradina cu parterele ei de fiori si de gazon se ndea pe sub pomi majestuosj, iar in mijloc avea un vast Daziti dar, alimentat de un sipot viu ce curgea din o fantina de piatrà poi càdea pripit si sgomotos intr'o lespede scobità, inainte <^a se scurge in bazin ..Asta era sipotul pe care 1-a càntat poetul m gradina descrisà a aflat el toate fiorile cu care si-a alcàtuit x oi buchetu! literar. (Adevàrul 17 Noembrie 1932j. I par despre locurile natale cu impresiile lor nesterse, avem i: *ar o màrturie a poetului : .„Copilària mea a fost bogatà si felicità ...Cei dintài ani ai mei s'au imbatat de lumina si de ver-dea{à. De atunci mi-a ràmas o infinità iubire pentru natura. Imi pare cà artistul nu poate trece usor peste manifestàrile ei multiple si extraordinare. Aspectele si variabile ei trebue sà fie pentru noi tot asa de interesante ca §i manifestàrile pasiunilor omenesli. Nu ìnjeleg sà dau omului mai mult loc in artà decàt naturii incon-juràtoare." Poetul este in In gradina credincios acestor gànduri. Momentul literar este, pe deoparte, acela al unei admirafii farà margeni pentru Eminescu §i, de alta parte, al pàtrunderii la noi a poeziei simboliste franceze. Stràlucirea lui Eminescu fàcea sà pàleascà toate incercàrile poe];ilor de la sfar* itul secolului trecut si inceputul secolului nostru. Dupà o imitatie care finuse indelung, venise insà si reacjiunea, dar aceasta numai impotriva contrafacerii epigcnilor, Eminescu ràmanànd si mai departe pentru scriitori un ideal artistic demn de urmat. Un sentiment curios, àmestec de urà si de iubire, incolteste in sufletul unei generaci noi care-si doleste o poezie a ei §i totusi simte cà trebue sà ramane inlàntuità de arta inainta-sului. Sentimentul ;acesta apare in Prinosul unni iconaclast, cuvan-tare pe care Anghel o jine cu prilejul desvelirii monumentului lui Eminescu la Galani : „L-am urit, pentrucà in umbra pe care o face un munte urias, rar mai poate ceva sà creascà. Personalitatea lui covàrsitoare,incremenise in tipare cu neputin|à de sfàramat adunase toate fiorile si imaginele ca si cum n'ar mai fi vrut sà lase niciuna dupà dansul... L'am iubit insà, pentru cà ne-a fàcut sà ràvnim spre lumina, sà stàruim in càutarea altor fiori, pe care le bàrtuiam si nu le vedeam nicàirea incà, sà ne ridicàm brajele spre alte mirajuri care nàluceau in zàri." Poezia simbolista francezà, reprezentand tehrìicà si sufi et nou, _isi cucerise la noi un loc incà inainte de secolul nostru, prin Macedonski, Sàvescu si Stefan Peticà. Acum insà devenise un bun al intelectualitàtii tinere. Unii, ca Anghel, cunoscuserà poe{i simbolisti chiar prin contactul direct cu Parisul, a\\ii se làsaserà atrasi de ceea ce ajungea la noi prin càrfi sì reviste. Epoca Viefii noi a lui Densusianu yenise. Din ceea ce reprezenta deosebit poezia nouà se impàrtàsjse si Anghel, ca si Iosif, si amandoi poetii, fntr'ocolaborare pe care nimeni n'o bànuia tinzànd%pre tragedia 1914, traduseserà cateva valoroase producjii literare. A fost un bine acest contact cu poezia apuseanà. La noi durase prea mult poezia retorica si demonstrativà, de care n'a scapa* décat arare ori un Cerna, contimporanul lui Anghel. Poezia gè» Pldnsul lui Adam, Poporul ori Catte. Pace, fàcand irnpresie de calcul ragionai si de compozi^ie dirijatà, nelàsand loc fantasiei mobile si jucàuse ori sensibilità^ care vrea sà se stràvadà discret, era la apusul ei. De la bucaci de elocventà declamatoare si de efuziuni care nu mai incàpeau in pagini de strofe tàiate aidoma, se trecea spre o alta poezie care arata si un simj literar mai inaintat. Nou §i modem, in curent cu scoala apuseanà a epocei, Anghel are cultul formei frumoase, a versului muzical, lucrat cu maestrie, a expresiei rare, chiar daeà trebue sà se recurgà la neologism, a cuvSntului care inchide vibràri tainice ale inimii, a limbii alese «si bogat intelectuale. Truda perfectiunii si picturalul il l^agà de parnasieni, asa cum versul inzestrat cu muzicalitate si putere de suggestie il leagà de simbolism. Sunete, allori §i forme, asta-i toatà viafa noastrà. Totusi poetul n'a primit de la simbolisti indràznelile de forma, ruperea tiparelor tradizionale ale versificatici. La forma de aceastà calitate, se aliazà o sensibilitate aristocratica, ratinata, lipsità de sbucniri violente, si o puntate de fond cum, in aceastà epoca, nu se gàseste de cat la intelectualismul Vietii noi a lui Ovid Densusianu. Sensibilitatea lui Anghel se complace in contemplar! de lucruri delicate sTn plutire lina, ca pe aripi vaporoase, in domeniul unei fantasii care vràjeste. O sensibilitate atat de fina nici nu putea sà scape de o usoarà melancolie §i rejinutà indreptare spre triste^e. Din delicate^ea de sim^ire si aristocratismul innàscut.se revarsà sì asupra lucrurilor care opresc atenfia poetului : flor^e devin simboluri ale unor fiin^e vii, capata din noblejea sufletului care le contempla. Apróape cu religiozitate este prività o floare. Este poezia sufletului care se exteriorizeazà in poezie a firii. Natura se umanizeazà, omul Anghel se confundà cu fiorile pe care le canta ori cu alte aspecte ale firii. Fiecare vers este tràire tot atata cat este si artà. Prin In gradina §i Fantasii se imbogà^este fondul poetic al literaturii noastre. Anghel este poetul florilor nu numai in In gradina. In Oglindm far meco tà (1911) o bucata este Du§manul florilor, iar alila Gher-ghina. Unele pagini din Fluitimi mortii cuprind variate sensali in legatura cu fiorile. In Douà agonii, randuri ca urmàtoarcle : „SfàrsituriIe de toamnà sunt triste. Fiorile, din ce in ce mai rare, §i crisantemele singure impàrtàfesc fi consteleazà apropierea zàpezilor. 0 floare e un punct luminos si inveseleste cuprinsul unei odai in care un visàtor isi petrece convalescenza. Simfeam dar nevoia de ceva luminos, fiind singur, imi trebuia numaidecat ceva stàlucitor §i fraged, pe care sà-mi opresc ochii. Paloarea fejei mele, pe care mi-o trimetea oglinda, cerea numaidecat culoarea sàngelui, a sanatàri §i, farà sà vreau, mi-am adus aminte cà in pare mai stàruiau, in moartea toamnei, douà roze." ■Iii CalvaruI florilor, aceastà màrturisire : ,,Eu am tràit mult in preajma lor si intàiele mele visuri le-am scuturat din caliciul florilor." Tot aci, cuvintele care spun atat de mult : „Floarea9 aceastà minùne divina..'1 Modem este Anghel §i prin conceptia despre artà. Desi apartine unei epoci in care fruntasi ai culturii acordà literaturii o funefiune socialà, de§i insu§i a fost colaborator la Semànàtorul, Anghel, din cultul frumosului, cere scrisului o singurà condijie : sà fie in adevàr literaturà. „Literatura trebue sà fie numai estetica fi numai re-alizare artistica** màrturiseste el lui M. Sadoveanu (Amintiri despre D. Anghel in Insemnqri literare Iasi 1919 Nr. 5). De la cultul frumosului Anghel n'a abdicat niciodatà. 0 revenire la paginile lui este necesarà astàzi cànd vulgaritatea, chiar cu sprijinul oficialitatii, inmàleste totul §i vrea sà coboare si poezia din inanimile aristocratice, singurele in care se poate pàstra ca .poezie. D. Murar a $u ■ . \ BIBLIOGRAFIE Colaborator la Contimporanul, Pagini literate, Convorbiri literare, Semànàtorul, Luceafàrul, Adevàrul literar, Lumea nona, Viafa Romdneascà, Flacàra. La revista Cumpàna e in direc$ie impreunà cu Sadoveanu, Iosif si Chendi. VOLUME PUBBLICATE In gradina, Bue. 1903. Fantazii, Bue. 1909. Fantome, Bue. 1911. Oglinda fermecatà. Bue. 1911. Triumful viefii. (Bibl. p. to*i Nr. 711). Povestea celar necàjiti. (Bibl. Lumina Nr. 13). Stelufa. (Bibl. p. totf Nr. 870) 1914. ^ Opere complete: Prozà. „Cartea Romaneascà", 1924. Poezii : In gradina. Fantezii. Inedite. Traduceri. (Biblioteca Scriitorilor Romani),, Cartea Romaneascà". ( IN GRADINA FIORILE <* De cate ori deschid portila si intru in gràdinà-mi pare Cà mà cuprinde-o vrajà dulce si fiorile-mi desmiardà ochii. 0 fantasie uriasa le-a dat un straiu la fiecare, Si fete nu-s pe tot pàmàntul sà'mbrace mài frumoase rochii. Pe crin 1-a miruit in frunte, làsàndu-i hlamida regeascà Sà poatà 'mpàrà^i cu falà norodu-i de mironosije. Cicorilor le-a dat seninul stràns din privirea omeneascà, lar rasul fàramat prin lume 1-a nins pe foi de romance. Sfiala care urcà'n faja fecioarelor cand vine-amorul, §i toatà jalea si netihna acelora ce-asteaptà mirii, Mahnirea toat'a unui suflet pe care il ucide domi, Le-a pus pe-un ram si-atuncia lumea s'a 'mbogà^it cu trandafirii. La fiecare pas te-asteaptà cate-o minune, — ici scantei e Ca un rubin o ghintianà/colo un stanjinel se joacà... Slava aceluia ce-aruncà din cer lumini de curcubeie Si a stiut sà tese nalbei un cuib din tort de promoroacà, In gradina x Miresme dulci de fiori mà 'mbatà si mà alintà ganduri blande.. Ce iertàtor si bun |i-i gandul in preajma florilor plàpande! Rad in gràmadà : fiori de nalbà si albe fiori de màrgàrint, De pare ar fi càzut pe straturi un stol de fluturi de argint. Sfioase-s bollile spre searà si mai sfioasà-i iasomia ; Pe fa^a ei neprihànità se'ngànà'n veci melancolia Seninului de zare stinsà, si*n trandafiri cu foi de cearà Tràiesc mahnirile si piange norocul zilelor d« vara... Atatea amintiri uitate cad abàtute de-o mireasmà : Parca-mi arunc'o floare rosie o mànà alba de fantasma, §*un chip balan làng'o fereastrà ràsare'n fulger si se stìnge.. De-atuneia mi-a ràmas garoafa pe suflet ca un strop de sange. Ca nalba de curat odatà eram §i visuri de argint Imi «uradeau cu drag, cum rade lumina *n foi de màrgàrint, §i dulci treceau zilele toate §i-arar dureri dàdeau ocoale.. Ah, amintirile-s ca fulgii ramaci uitaji in cuiburi goale. Slava! caci trist'ar fi fost via^a sTntunecat pe veci pàmàntul, De n'ar fi fost màcar o floare, ce-am fi sàdit noi pe morminte? Ce-ar fi cernut, in primàvarà, cand trece prin gradina vàntul, §i eu ce dar {i-as da azi $ie, ca sà-ji aduci de mine-aminte! XMÀGHERANII Au inflorit iar màgheranii si n'a prins nimene de veste... §i-acum se trec cum trec pe lume atàteavieti ce pania moarte S'ascund in numàrul muU;imii fi umilite stau de-o parte, « Cum sta intre surori sfioasa cenusàreasà din poveste. Tàcuji §i tristi se trec in tainà, cu fruntea in pàmant plecatà, §i nicio mànà càtrè dànsii nu se intinde ca sà-i rumpa, Càci fetele asa-s fàcute ca sà le placa haina scumpà §i ei, sarmanii, n'au nimica sà poat'ademeni o fata. Dar cum mor formele spre searà si creste luna farà veste, Un miros blànd, cum nu e altul, pàtrunde atat de cald §i dulce Ca fetele, uitànd de noapte $i ca e ceasul sà se culce, Raman pana tarziu pe gànduri, oftand cu dor làngà ferestre. Ofteazà fetele §i nu stiu a doua zi de dimineatà, C&nd se coboarà in gradina, cà'n biata floare cenusie Ce se ascunde umilità, e-atat parfum §i poezie... $i màgheranii mor in taina cum au trait intreaga via^à.,, XDUPÀ PLOAIE S'a dus furtuna 'n zàri facuma se'ntrec miresmele 'n putere : Sé'ntrec care de care parca stàpànà sà ràmaie—anume Peste 'ntunericul acestei nop# dulci si pline de mistere ; Se bat si fiorile — se vede cà nimeni n'are tihnà 'n lume ; Se ràzboesc mereu §i eie sà stàpàneasc un ceas pàmàntul^.. — Dar cine nu-sj incearcà oare odatà *n viafa lui norocul? In van sà le despart'aleargà sub negrele umbrare vantul... — —* Biruitor pana acuma domneste singur busuiocul. Ca o bisericà miroasà seninul cucerit o clipà, ^ Dar se trezesc in umbra crinii, vàrsàndu-si boarea lor profana, Vàzduhu-i greu cat nar fi'n stare vaslind sà-1 taie o aripà, Un trandafir murind èe farmà pàtànd cuprinsul ca o rana. §i tot mai grea, mai tare creste naiva florilor urgie, Se 'ntrec care de care parca sà'nvingà ori sà moarà 'n luptà, In van trimete-un gand de pace un miros bland de iasomie §i fluturà'n desert in aer, ca un steag alb, o nalbà ruptà. Hodinà nu-i, dar iatà cà vin si màndrele verbine. Un miros voluptos aleargà adus de vanturi de departe, §i nu-i mireasmà sà n'adoarmà, nici floare nu-i sà nu se 'ncline Iar noaptea toatà deodatà miroase-a dragoste §i-a moarte. Miroase-a moarte §*'a iubire §i creste-o dulce lenevie Ca 'ntr'un polog frumos in care te'nvinge somnul farà vrere, 0 ceafà diafana sboarà ca peste-un camp de bàtàlie, Acoperind din nou gradina cu'ntunecatele-i mistere. /MURMURUL FANTANII In murmurul fàntànii piànge povestea vremilor trecute... De stii s'asolici, auzi iar glasul atàtor guri ce-s astàzi mute ; S'a potolit atàta viajà 'si-a ars atàta foc de soare, De ani si ani... de cand tot curge impràstiind màrgàritare. 14 De ani si ani... dar de atuncia gradina si-a schimbat stàpànii, Cu glasuri gàngave altdatà — pecànd eram copii — batrànii Lung sfàtuiau in soapta apei sub cernerea de umbre sure, §i-acuma numai apa piànge, iar noi ne-am ràsne|it pe-aiure. Sunt ani si ani... dar astàzi unde-s copiii guresi? unde oare Copila, ce privea uimità la curcubeiele de soare Ce se fàrmau in praful apei si s'aprindeau din nou màiastre Ca iaràsi sa se nàruiascà etern ca visurile noastre? Sunt ani si deatunci in noapte s'au pràvalit gràmadà anii §i dintre to(i eu singur numai, finànd azi firul Arianii, Mai ràtacesc s'ascult cum canta pierdut pe-aleele desarte In murmurul fàntànii glasuri ce vin de dincolo de moarte. Eu singur mai ascult si'n umbra intunecatà din alee, Plàngànd ca un copil ruina luminelor de curcubeie, As vrea, in dorul lor si-al vostru, acum cand nu mai sunt batrànii, Sà'nmlàdii pentru voi un càntec etern ca murmurul fàntànii. / XDURÉRI ASCUNSE Sunt fiori care-§i 'nclinà boiul si mor topite de visare, Mai sunt si ochi ce plàng in noapte si-adorm cànd soarele rasare, Màhnite-s fiorile acele, dar jalea lor cine-o mai stie? Cine-a 'nteles càt plàns ascunde sub ochiu o dungà viorie? Cat praf de fiori nu cerne vàntul de-alungul zilelor de vara, §i totusi veselà-i gradina. Pe-un ram, sfiosi, visau asarà Doi trandafiri ca doi prieteni, si azi vàrtejul de petale A celui ofilit, in roate, dà celui de pe ram ocoale... Ca ei, \ii minte, stam alàturi... Dar tu nu poti sà mai \ìi minte : Ochii inclusi nu mai viseazà si foile ce mai 'nainte Erau o floare rosie —acuma-s doar un prilej de amintiri, Iar viafa re'noità 'ncepe din purpura de trandaf iri. Vsa mor fiorile n nestire, a^a-si stmg ochii bum lumina n n preajma viefii care ràde, cine-ar gàndi, pnvind gradina, Cà4sub surasul ei s'ascunde o neintreruptà agonie! Cine-a 'nteles càt plàns ascunde sub ochiu o dungà vione? X MELANCOLIE Miresme dulci plutesc in aer sub bol^i umbrite de liane §i-i liniste'n gradina toatà §i pace ca'ntr'o sàhàstrie In care-ar fi murit via^a invinsà de melancolie, Din trandafiri, ici-colo, pica petale albe, diafane. §*un glas de grier nu s'aude màcar sà *nal$e imnul viefii, Sà rupà linistea fesutà in jurul celor ce-au sà moarà ; Isi face cuib uitarea trista si pacea creste funerarà, Pe unde pasul nu mai calca si numai canta cantarelli. E>u visuri, cu gàndiri frumoase, cu fantasia mea, cu viafà, nvins de-o mila nesfardita a§ vrea sà'mpoporez natura ; Oar bragie imi cad trudite si muta imi ramane gura, 5im$ind nelàmurit in mine cà numai linistea-i màreajà. Un cànt, càt de duios, acuma n'ar fi el oare-o pàngàrire, Cànd e atàta armonie in ne'ntrerupta, sfànta pace ? Gradina e-o poema dulce si, vezi tu, vàntul care tace, E ca o mànà adormità pe coarda rupt'a unei lire. Somn bun s'odihnitor, natura, somn bun : càntàrilor vie^ei Azi pretese tàcerea mor^ii—veni-va altul poate-odatà Ca prin povesti sà te trezeascà spunàndu-ji vorba fermecatà, Eu prea sunt trist... Pe cerul palid s'aprind iar zorii dimmeli §i- n mintea mea ca intr'un templu in care-au plàns dureri profane, Se face liniste si pace pe'ncetul ca'ntr'o sàhàstrie In care-ar fi murit viaja invinsà de melancolie, §i unde numai trandafirii mai cern petale diafane. 16 Xliniste Qt de sfioasa creste noaptea, pàsind incet din scara n scarà Si cata Uniste se lasà ; pe cer gràmezile de stele Rasar ca niciodatà parca, iar luna plinà printre eie, S'alege albi §i scànteie ca un ban nou intr'o comoarà. Làngà habuz, leandrul fraged din cànd in cànd arunc'o floa Iar apa'nrumenind o clipà, cànd isi reface-oglinda n luna, In loc de-o floare vede douà cum tremurànd se impreunà Ca douà guri care se cata de mult sà-si dea o sàrutare. Vedenii lunecà sub ramuri ca n noptile de Sànziene, Cànd crinii albi pornesc pe drumuri feriti de ori si ce ispità, Iar eu, pàsindu-le pe urmà, trec ca o umbra fericità Ce-ar ràtàci pierdutà 'n tihna Càmpiilor Elizeene. In slava bratele-amàndouà le'nalt atunci, si'n noaptea darà Ingenunchind, sàrut pàmàntul si-i multumesc, simtind in min N^dejdea tineretei mele, nàdejdea clipelor senine Cum iar s'aprinde si scànteie ca un ban nou intr'o comoarà. ^s'IPOTUL Canta voios sub crengi un sipot, canta dm zori si pana n sa Dar a venit un vànt de ghiatà,1 §1 pe destami apei sale Si-a 'ntins inturturata-i gurà ca un voinic trudit de cale, Si-apoi s'a dus din nou in lume sunànd din vesela-i fanfara. S'a dus si'n urma lui deodatà s'a 'ntins o pace-atàt de-adànc Incat, invinsà ca de spaimà, te-ai dat de sipot mai aproape, Si-al vrut cu focul gurii tale sà'nvii sivoiul moarte i ape, Sà-i irhprumuti o clipà viatà, din viàta ta, sà cànte incà. Dar càntul, inghetat de crivàt, n'a ascultat de-a ta che ma re Si tu, surprinsà, cu sfialà, ti-ai coperit frumoasa gurà, V/ Si-ai stat nedumerità parca, nevrànd sà crezi cà in natura s I|i poate sta ceva 'mpotrivà, cànd i-asa dulce-o sarutare. 17 ?' atunci, abia atunci, prin minte tì-a dat cà jertfa ta-i pierdutà jcà'n vpiosul glas de apà canta ca'ntr'un rapsod o viatà... rultà glasul care canta atàt de dulce pan' nu' ngheatà, ■.' ci moartea trece pretutindeni si moartea e de-apururi muta! GHERGHINA iar a ibi; .*■ ;u stins intr'un aflux de sànge bujorii rosi v ?-au anunfat dela o vreme si ei palorile lunare : 1,-i o mireasmà, cu o umbra ori prin fantastice lumini, A* copiata agonie si-o prevesteste fiecare. *\ ilorile ca un incendiu, in clipa ultimului ceas, : iiprind «— càci ceasul cel din urmà oricum e o apoteozà 'vl|u darnic isi ràstoarnà crinul parfumul ce-i i-aumai ràmas ' *ifundùl urnei, si, cànd moare, mai rozà se preface-o rozà. ì. lerghina singurà, spre toamnà, cànd sunt gradinile pustii, 'mpràstie nicio mireasmà, ci rece si nepàsàtoare, . hd sta sà-i vie si ei ceasul infricosatei agonii, inaltà tot mai sus, in aer, zàmbird. marmoreana-i floare. si cam n'ar fi fost nàscutà ca celelalte pe pàmànt, : rà palori si farà umbre, ci tot mai dreaptà in lumina, r - luptà mandrà pàn'la urmà si se coboarà in mormànt \ Vrtànd cununa ei de aur pe frunte, sus, ca o regina. BALUL POMILOR °%f 1 V ' w » .... < li leganàri abia simtite fi ritmice, incet—incet, pajistea din fata casei, caisii, zarzàrii §i prunii, V -\4 yesmantati'n haine albe se clatinà in fata lunii, v; ànd gata 'parca sà inceapà un pas usor de menuet. cata ram cu ram, se'nclinà, §i'n urmà iaràsi vin la loc, \ ^^rii^1 g^ii albe, si roze gesturi, dulci arome, fipràstie in aer dàntul acesta ritmic de fantome, è-asteaptà de un an de zile minuta asta de noroc. ermi iS Ce e de «puma sus pe ramuri, se face jos de catifea, §i astfel umbrele càzute pe pajiste par mantii grele Svari ite de dantuitorii ce au ràmas mima 'njantele, fiTparcul legendar in care s'a prefàcut gradina méa. Pe gura scorburilor vàntul plecat a desteptat un cànt, Si'nvoalte màneci horbotate se 'ntind usoare sa salute Preludiul acestéi stinse §i dulci orchestre nevàzute, Si-apoi cu reverende pomii s'au inclinai pan'la pàmànt. Ghirlànzi de fiori ii leagà 'n treacàt §i-un are sub fiecare ram Bolteste-albastru perspectiva, sub care alte cete ninse Coboarà pe pàmànt din ceruri, venind cu candele aprinse -Sa facà fi mai alba noaptea acestui alb epitalam. Asa~s in clipa asta toate, dar màine albii cavaleri, I^spo^obifr de-atàtea gradii, ce le 'mprumutà luciul lunii, Vor deyeni ce-au fost de-apururi : cai§ii, zarzàrii §i prunii, Banalii pomi din fa^a casei, ce-i s/tiu de-atàtea primàveri. FANTASII 21 a FANTASIE La Elseneur e pace de mult si nu s'aude Decàt un joc de àpà cum linistea o taie. In parcul vechiu sub ramuri aleele sunt ude, Si aerul e dulce §i clar, In sgomote da-alàmuri si tropote de cai A stat acum §i iute descinde o cadànà, Lumini mulitcolore s'aprind §i-o alba mànà Desprinde-un vài de purpur de pe-un obraz baiai. Scànteie doi ochii negri... si roza nea de Mai Miroas'asa de tare cànd i-o aruna.. „Stàpànà" S*aude-un glas si iatà cà surugiul mànà §i nu mai vàd careta... 0 tu, cine erai? 2$ Cine-ai fost tu?., ràspunde, din ce metempsichozà, Ai revenit sp?e mine in tropóte de cai Ca sà dispari pe urmà cu roza mea de Mai, Cu cea mai de pe urmà si mai frumoasà roza? ... ■ METAMORFOZA Vroind sà uit, pe-o searà dulce làsasem sà m'adoarmà crinii... §i se fàcea cà farà voie tràiam acum o viatà nouà : Eram si eu un crin ca dànsii si'n desmierdàrile luminii Imi ìntindeam voios portirul sà prind o lacrima de rouà. Visànd, tràiam cu ei acuma, si-atàt de alb eram subt luna, Incàt abia scriam o umbra, cànd m'alinta sagalnic vàntul, Dar tihnà se fàcuse'n mine si calda inima si bunà, Cà reveneam subt alta forma, sa mpodobesc si eu pàmàntul. Cànd fàr'de veste-o mànà pala, miscàndu-si umbra pe gràmadà, Ca subt imboldul unei forte necunoscute si fatale, S'a 'ntins vràjma§à sà mà frànga, —s/acuma alb ca o zàpadà Murem tihnit de-a doua oarà in linistea odàii tale. Muream din nou, dar cànd trudità fàcàndu-ti bratele cununà, A fost s'adormi zàmbind la mine cu fata calma intre perne, Eu ca o pulbere de aur m'am ridicat usor subt luna In càutarea altei forme desàvàrsite si eterne. calator1i. Tàcere-i §i mergem cu faja spre luna... S'aud zurgàlàii in noapte cum sunà, Merg spornic rotassi §i-o clipà mà sperii, Vàzànd pe de làturi cum fug pràstierii De umbra lor insà§i geniti in buiastru... Pe-alocurea drumul se face albastru Cànd scapa subt dealurj si luna s'ascunde, Un miros de floare de cine étii unde ivi Ne-ajunge pe cale si'n urmà ramane... — „E-o vrajà trimeasà de-o fata, stapàne ,— — „E-o vrajà" — ingànà zàmbind vezeteul, $i murgii acuma pàsesc mai cu fijreul, $i vorbele noastre, prietene bune, Se fac tot mai rare, mai triste, de-ai spune Cà fieftecare din noi isi dà seamà Ca'n urma tràsurii ceva se distrarrla, §i-aceea nu-i drumul, ci-i biata viatà ; Cà dulcea mireasmà prin noapte drumeatà, Nu-i miros de floare, nici vrajà, ci-i doruT Ce-1 ia pretutindeni cu el càlàtorul, Oriunde s'ar duce ^i-ar vrea ca sà scape, Subt naltele ceruri, pe vastele ape... STEJARUL $1 VASCUL Un ai critic Pusese ani de zile sà creascà nalt stejarul... Rotundà umbra serie acum sub el umbrarul, Dar dànsul singur §tie in lumea lui umilà, Ca un poet ce-adunà visànd fila cu fila, Gomoara lui de visuri, càt timp a fost sà'ndure Màhnitul intuneric ce doarme in pàdure Pan' sà-§i inaile fruntea §i'n noptile cu luna, Sà-si potriveascà 'n creftet frumoasà lui cununà. El singur §i-aminteste acum duips §i canta, Càci azi se simte tare si nu-1 mai inspàimàntà, Cumplitele furtune ce-odat' il cercetarà, Senin isi pleacà fruntea supt arsila de vara, Lung ràbdàtor stà'n fata suflàrilor de ghiatà, Càci indàràt se simte bogat de-o'ntreagà via^à De visuri si revolte, de lacrimi §i augurii, Cu care sà trezeascà tàcerile pàdurii. Duios isi aminteste, si crengile lui toate, Asemeni unei harpe cu strune fermecate, Cu viers de pàsàrele, cu lacrime de ploaie, 30 Cu taina ce si-o spurie mereu foaìe cu foaie La cele patru vànturi ce plàng din bolta n boltà Sonor pornesc sa cante, cand imnuri de revoltà, Cand càntece de lume, iar codrul cu mirare Se pleacà si ascultà cereasca lui cantare. Dar intr'o zi de-odatà, de sus din nalt de ramuri, Un pripàsit pe lume, un vàsc, un farà neamuri, Tràind din insàsi via|a viefii lui, cu urà A prins sà-1 dojeneascà. —,,Ah, cum se mai indura Sà-1 mai asculte lumea!... Ascultà-mà mai bine : Sà nu mai can$i de-acuma fàr'sà mà'ntrebi pe mine De vreai in cartea vremii sà ai si tu un nume... Norocul tàu, sàrmane, cà sunt sj eu pe lume" Uimit a stat stejarul si-apoi prins ca de-un sbucium, S'a scuturat cu scàrbà, si'n urmà ca un bucium A prins prelung sà geamà, sà piànga si sà 'ngàne : — „De cer sà mà aprópii tu m'ai làsat, stàpàne, §i glas ca sà te laud mi-ai dat, dar dacà toate Mi le-ai fost dat cu pretul sà port un vàsc in spate, Ttimite-ti atunci, Doamne, asupra mea furtuna. Caci eu nu mai sunt vrednic sà-ti port de-acum cununa!, DIVERSE i M A R I N A O mare iubità! Ce bunà amica esti tu cu poetii! Porneste vaporul si iatà-mà singur din nou làngà pupa. Viu aeru-mi umfià plàmànii de parc'asi sorbi dintr'o cupa. Demonica, filtru ncàrcat de toate puterile vietii! Ah!, gestul trecutelor lacrimi, pe care le-am plàns altàdatà, Pe buzele-mi pale acuma-1 simt iaràsi —margele de sarei Ce alta cìovao^ mai vie cà rnatca~fi adànc sbuciumatà E albia primondialà a vietii, o tainicà mare? Ce giulgiu imens peste-un leagàn, stràng apele verzi miscàtoare, Ce-albastru a prins peste tine in cuie de foc baldachinul! in noaptea aceastà simt bine cà-s clipa etern càlàtoare, Ca-s una cu apele màrii si una sunt cu seninul! Greu cade nàmolul la funduri, ca dupà furtunà, si cine In apa privirilor mele ar fi sà priveascà de-aproape, N'ar crede c'asa limpezime 1-ascunde atàta de bine Precum iti invalile taina imensul tàu giulgiu de ape! Si gàndul meu fuge 'nainte departe pe'ntinderèa màrii. Ce splendidà-mi pare aceastà albastrà §i unica ora! o dacà pe chpele-aceste s'arunc as putea o ancora, Ce vesel as da pe vecie tot resini viefii uitàrii! PUTEREA AMINTIRII Ne vom aduce aminte de toate pània urmà, O, draga mea... Si dacà vieata nu se curmà Ce stàrueste incà inchisà in morminte, — Àtuncia si acolo ne vom aduce aminte! Pagini alese Nr, 60 3 34 Iraertà de-ar sta màna pe veci, §i gura muta, Ca douà negre pèneri ce-arar i§i imprumutà 'Ecoul farà voie sj canta in furtunà, — A noastrà douà inimi cànta-vor impreunà. V De nu va vrea ce-i nobil in noi §i ce-i lumina Sà-si aminteascà, totu§i, aceea ce-a fost tinà Va tremura, càci pururi argila modelatà Pàstreazà urma mànii de care-a fost sculptatà. Oricum pana la capàt àminte ne-om aduce, §i oricat de departe destinele ne-or duce, Mereu si pretutindeni, oricànd §i ori§iunde, Cand mi-oiu suna eu languì, al tàu imi va ràspunde. chin Se-apropie de toamnà §1 vàntu'n §uer trece, Iar pàsàrile-sj catà spre alte {ari norocul... Si eu cum nu m'a§ duce! Dar la ce bun cànd jalea Si dragostea, de mine se tin peste tot locul. . Aleargà funigeii mscamosati de vànturi, Si'ncet, un negru nour, prin albele lor fire A prins sà cearnà'n lacrimi pe tristele bordeie... Si eu imi plàng ca dànsul trecuta fericire!... Si doar mà intrebase, plecànd, nebuna fata De ce-s atàt de firav §i care mi-i aleanul!... Si n'a'nfeles, nebuna, cà plàng tocmai de-aceea : Ca nu mi-a ghicit chinul de care mor, sàrmanul! Inchinare ia$ului Cetate seninà a vechei màriri, Pazità de rodnice dealuri, De unde pornirà atàtea simtiri Màre^e fi mari idealuri, HNPV"IIBMBalBHB^-~—~~----- E*- à ' 35 Spre fine-avàntàm ale noastre priviri, $i vin amintirilé'n valuri; Din negre clopotnite, din mari manàstiri, Din vedhi cetà^ui sj portaluri, Plàng clopote 'n vànt sj ne chiama cu glas Adànc de dojanà sj-alarmà, Si eie ne spun cà din ce-a mai ràmas Cu fiece piatrà se farmà O parte din noi, si nu-i timp de popas, Nici nu mai e vreme sà doarmà Acuma acel ce mai are glas, — ' §i-@ màna s'aleagà o arma. De-aeeea venim de departe acum Atfasj de duioasa chemare, Venim sa vedem de mai arde subt se rum O flacara'n sfintele —altare, Sà-i dam iar puteri, s'o aprindem oricum, S'aruuce iar vremilor zare — Venim dupà raza càzuta in drum Pe urma lui $tefan cel Mare! De-aceea strigàm càtre toti fiii tai , Cetate stràveche §i draga, S*apuce din nou pàràsitele cài Cu care trecutul ne leagà ; Ca'n vremi de restri§te, cànd bucuimu'n vài Trezea a stràmo^ilor vlagà, Sa 'acinga, drept veghe, ca'n bràu de vàpài Nàpràsnic mosja intreagà. In colahorare cu St. 0. losif vezuviul Pletos am fost odatà ca biblicul Samson. Pe coasta mea Pompeiul marmorean, la soare, Dormea farà de grijà in antica-i splendoare Cum doanne-o sciava alba pe treapta unui tron... 36 far limpezimea apei din golf, sub cerul cald, Frumoasa ca Dalila donnea cetatea veche, Ca 'ntr'un ceree1 in clatin ce-atàrnà de-o ureche, Isi tremura enorma bucata de smaraìd. Tumultuos, la vale, spumànd ca o cascada, n^afasurflpdn^mi pleata de portocali si vii, ìiu dupà anotimpuri, pe trupu-i de zàpadà, Mutam cand pete rosii, cànd verzi, cànd viorii... Ca sà-i creez mirajuri, in zori de zi, cànd cerul Se umple tot de-albastre si roze caravane, Chemam spre mine norii sà-mi copere craterul Si sà-mi cladeascà n crestet fantastice turbane. Càtre nàmiezi, cand grele velinfi cad la fereste Si ultima sandalà a ràsunat pe drum Si ncepe moleseala diyinelor sieste , Eu ma umbream fàcàndu-mi un palmier de fum. Ràcoarea nop(u insà 1-0 luminam cu scorii, li risipeam in aer buchete de scàntei Si stam asa de veghe tinànd, pana vin zorii, Un lampadar albastru la capàtàiul ei... ...Dar astfel fiica Evei a fost intotdeauna ; Ràvnea tot alte danari, de ce-i dadeam mai mult. O imbàta viafa si n'auzea furtuna In vinele-mi termale cum urea in tumult. Ea isi suna crotalii, coturnii si tambura, 0 canava de fréscuri lascive desirànd ,* Si nu vedea fierbinte cum se depune sgura Pe fata mea crispatà, in lacrimi picurànd... ti lntrat-au farà mila lovmd devastatori! Si pletele-mi bogate de vii"et "déibèrd"" Si-oliviì §i smochinii, naramzii, sicomoru, Imprastiind parfumuri càzurà in gràmezi. Loveau devastatorii si nu stiau ce lave Surd ciocotesc in mine hrànite de titani, Ce giulgiu pregàtesc eu nesàtioasei sclave, Sub care-avea sà doarmà un somn de mii de ani! Mai sus urcau si nimeni nu mai bàga de seamà Ce ro§u se fàcuse albastrul lampadar Aprins pentr'o idilà si luminànd o dramà — Prea mult dormise'n mine Samsonul legendar! Un scuturat din umeri —atàt si-apoi pioasà * O mànà de cenusà svàrlità —asupra ei... ...Ce vesela, ce fina, ce aibà si frumoasa Era'odinioarà cetatea lui Pompei! Azi nu mai canta nimeni sub saggitele portice, Nu tremurà'h bazinuri buchetele de lotusi ; Sunt un vulcan acuma plesuv si trist, si totusi Un corn de abundentà eram in vremi antice. In colaborare cu Leon Feraru Imperioase brafe tindea acum spre mine, Mai sus cercand sà uree alcovul ei brodai, Pe albele ei perne de marmure alpine Sa doarmà mai in voie in.sculpturalu-i pat. f I £ ' & CUPRINSUL Pa?. , :du/ D. /ingW.......... 3 in Gromma (1903)................■ - • 9 ? Fiorile..................<• • • • 11 < i gradina ...................• • " làgheranu.................... 12 'iip ploaie.................... '3 Ivluràurul fantanii........• • • •>...... 13 Dureri ascunse.................. 14 Melancolie................... • '5 Uniste. . ..................... '6 Sipotul...................• • • 16 Gherghina...........• •' ^ Baìuì pomilor................• • 17 Faniasii (1909)................ . . . 4 19 fantasie ....... ............. 21 Moartea NaiCìàului................. 2] Cu canta marea . . . .............. 24 In port ..................... 24 Dami valuriìoi.................. , Visàtorul..................... 26 Omul din luna............•...... 26 Paharul fermecat..............• 27 Metamorfoza.................. 28 Càlàtorii • • • •/.......• • •......... 28 Stejarul si vàscui .................. 29 Diperse ^ \ Marina ........•...........• 33 Puterea aminliiii ................. 33 Chin...................... 34 Inchinare Ia§ului....... ..... 34 Vezuviul......• •.............. ^ A GUASTA CARTE S'A TIPÀRIT IN ATELIERELE S- A. R. .CARTEA ROMÀNEASCÀ* DINì*UCURE£TI GALEA MO^ILOR Nr. 62, REGI» STRUL' COMERTQLUI Nr. 3UÌ95Ì SOC ILFOV, IN CURSUL LUNII APRFLIE 1946