ANEXE
(Ms. rom. BAR 1867)
        Cea mai veche copie păstrată a Alexandriei, care face obiectul ediţiei de faţă, este, cum am arătat, nu numai acefală, ci şi lacunară în corpul celei de-a doua jumătăţi (textul nu prezintă continuitate între filele 42v - 43r, respectiv între filele 56v - 571). Selectarea bine motivată a sursei pe baza căreia ar putea fi întregite aceste lacune presupune fie criteriul cronologic, fie pe cel al similitudinii textuale, însă specificul cărţilor populare, deseori nedatate şi individualizate prin prelucrări masive, face ca opţiunea pentru oricare dintre cele două criterii temeinice să atragă după sine largi demonstraţii motivaţionale. Am ales, în cele din urmă, ms. rom. BAR 1867, care prezintă avantajul de a fi un text datat (anul 1717) şi conservă textul ambelor lacune. Soluţia ne apare acceptabilă dacă admitem opinia traducerii unice în limba română a acestui roman şi totodată observăm că divizarea tradiţiei manuscrise în cele două grupe (versiunea dezvoltată şi versiunea scurtă) este numai un punct de plecare în abordarea problemei prelucrării Alexandriei.
230
MS. ROM. BAR 1867
                                              I1
116716 100 de feate împodobite şi frumoa-//
117r     se şi zeace cară de galbeni. Şi ţe-awz trimis   stema2  cea fa/'  de
              A                      A
          pre/ Impărăţi<i>i tale, iar Impărăţiia ta să ne trimi/ steag de la
          A
          Impărăţiia ta. Ia/* de vei pohti şi oaste, vom trimite Impărăţi<i>i tale cai \ţ va trebui“. Şi trimise Talistrada so/ şi poclojî3 la Alixandru 100 de feate împodobite şi frumoase şi tof cu haine roşii şi cu cununi de au?* în cap şi pre cai albi.
                                    Şi mearseră featele la Alixandru şi văzu Alixandru aceale feate frumoase şi împodobite. Iar Potolomeiu era glumeţu şi
                 A
          zise: „împărate Alixandre, deaca nu-w dai altă împărăţie, rogu-te să-;n dai aceaste feate să le fiu căpita/2 / sa-m petrec 117V     încai4 cu eale“. Alixandru râse şi zise:    „O, dragu/  mieu frate
          Potolomeiu, toate nu ţi le voiu da, ia?-  să-/ iai una care îţi  va
          plăcea, că-/ va ajunge destu/ şi-/ va şi rămânea, măcar căci
         1 Completează lacuna dintre filele 42v - 43r.
        2 S. f. „coroană, diademă11.
        3 S. n. „dar, cadou; plocon*1.
ALEXANDRIA
231
          eşti voievod, că destu/ \ţ va fi“. Ei râseră boiarii toţi şi glumiia Alixandru cu Potolomeiu şi cu to/ voievozii. Şi zise
                         A
          Potolomeiu: „împărate Alixandre, că tu te-ai spărea/ de cale mai rău decâ/ mine. Şi eu mă te?7z că le vei trimite întregi îndără/“. Alixandru râse mul? şi zise: „Aşa-m iaste voia, iar cu una te dăruiescu“. Potolomeiu zise: „Deaca nu mi le dai toate, iar eu nici una nu voiu lua“. Şi râseră boiarii to/ şi să mirară de feate frumoase. Iar Alixandru trimise featele toate 118r    întregi la // împărăteasa lor.
                 Alixandru scrise carte6 la Talistrada împărăteasa: „Eu, Alixandru, împăra/ preste to/ împăraţii, scri^ ţie, soru-mea Talistrado-împărăteaso, şi tuturora mozănilo7-7 şi-/ mulţumescu de pockw. Iar nu ţi să cade să-77? trimi/ feate frumoase, că noi mulţi viteaji am ucis pre lume bătându-ne cu împăraţii şi puţini au rămas şi multe muieri au rămas far de bărba/. Ci ţe-a772 trimis featele îndără/ şi ţe-am trimis steag, să
         4 Adv. „cel puţin, măcar“.
         5 S. m. „comandant de oaste“.
         6 S. f. „scrisoare, epistolă".
         7         S. m. mozăn „locuitor (indiferent de sex) al unui ţinut legendar, în care conducerea şi apărarea militară erau asigurate de femei”.
232
MS. ROM. BAR 1867
          împărăţeşti în pace şi să-m trimi/ 30.000 de muieri de oaste8 ajutor. Că voiu să mergu pre Evimitrie-împăra/, că nu vru să se închine mie, iar vei auzi ce va păţi de mine. Şi împărăţeaşte sănătoasă cu mozănii tăi. Şi fiţi sănătoşi!“/
118V Alixandru purcease spre Evimitrie-împăra/, iar Evimitrii să sculă cu oştile şi • cu toate limbile9 păgâne               şi mearse   la
         Alixandru să să bată cu e/. Alixandru împărţi      oştile în doao
         părţi şi să ascunse Alixandru într-o pădure. Şi ieşi Selevchie împotriva lui Evimitrii-împăra/, iar Alixandru lovi-/ dendărăt şi Selevchiia denainte10. Şi într-un ceas sparseră pre oastea lui
                   A                                                .
         Evimitrii-Impăraf şi pre e/ viu il prinseră şi-i tăiară capu/ acolea şi-i sparseră cetatea şi-i prădă ţara. Şi aflară11 aur muk şi argint, câ/12 ajunse oştilor din destul.
118713          Şi de acolea purcease Alixandru ....
         8          Loc. adj. de oaste „războinic(ă)“. Cf. DLR, s. v. oaste„oştean, soldat" -numai despre „Om (sau voinic) de oaste".
          9 S. f. „neam, popor“.
          10 Scris: AeFiHAHHTe.
          11 Vb. „a găsi“.
                                                    ALEXANDRIA
            »                 .. —
233
           .                             II13            ,
                                                                                 //
13571     ... .   Ce vă întoarce/ înapoi acasă şi vă lua/ haraciu/14 de-/
           duceţi la muma voastră, Cleofilii, de la mine-/ dăruiescu pre dânsa, că ea im deade zile şi mă scoase15 de la voi“. Şi-i cinsti foarte bine şi le deade domniile16 pren ţărâle lor. Şi să întoarseră îndără/ şi mearseră la mumă-sa în pace.
                   - Şi mearseră la el Potolomeiu şi Filon şi ziseră: „Alixandre, căce-/ ţii capul în traistă? Că tu fară cinste peri-vei şi pre noi lăsa-ne-vei în ţărâle streine şi toată lumea zminti-vei17. Să nu mai faci aşa, să ne pierzi şi pre noi şi pre tine“. Iar Alixandru le povesti tot, cum întră în
           12 Conj. „încât“. -
           13 Completează lacuna dintre filele 56v - 57r.
           14 S. n. „tribut".
           15 Vb. „a scăpa, a salva, a elibera".
           16 S. f. „stăpânire (în calitate de domn)“.
           17 Vb. „a tulbura, a agita“.
234
MS. ROM. BAR 1867
135V    peşteră şi / ce păţi la Cleofila şi cum îl cunoscu o muiare.     Şi
         spunea ce au văzu? la muncă18 şi la iad şi câte petrecu         la
         Cleofila. Şi acolea mare ospă/ facu Alixandru şi mult           să
         veseliră şi să ospătară. Şi să împreunară toate limbile acolea şi toate ţărâle şi cu toţi craii după lume.
                     Alixandru de acolea19 să întoarse la Persida, la Ruxanda20 împărăteasa21, şi mul/ să veseliră şi să cinstiră cu machidoneanii şi cu perşii. Şi luo lumea toată, de la răsări/ până la apirs. Şi acolea împărţi Alixandru împărăţiile şi 136r    domniile22 şi ţărâle. Şi deade // lui Antio/z- Voievod Indiia,
                             A                            _ _
         împărăţiia lui Por-Impăra/, să o împărăţească . Şi deade lui Filon Persida lui Darie să o împărăţească. Şi deade lui Antigon împărăţiia Merselimului, şi deade lui Fiii/? toată Asiia şi Chilichiia, şi deade lui Potolomeiu împărăţiia
         18         S. f. „chin, tortură; chinurile iadului" - cf. în context: la muncă şi la iad, respectiv munca veacului.
         19          Segmentul Alixandru de acolea a fost marcat grafic, având rolul unui subtitlu: corp mai mare şi cerneală roşie-cărămizie (la fel prima slovă din rândul următor, din sa).
         20 Scris: p^k^aRaa.
         21 Scris: *nrbpbmrfeACA.
         22 S. f. „regiune stăpânită de un domn, de un conducător".
          23 Vb. „a conduce, a guverna o regiune".
ALEXANDRIA
235
         Eghipetului şi Ierusalimu/ şi toate ostroavele24 Dafionului. Şi . deade lui Selevcu? împărăţiia Rimului cu ostroavele, şi deade lui Selevchie împărăţie Antina şi cu tot Apusu/ şi cu toţi craii. Şi deade lui Amedu? împărăţiia E<n>glitirii şi Sfeţi<i>i şi ţara25 ceşască. Şi deade lui Vizantie ţara leşască şi Ardealu/ 136v cu rumânii şi cu ru/şii. Şi deade lui Finichie ţara nemţească şi ţara frâncească de la apus1. Şi acolea împărţi Alixandru toate împărăţiile pre rând. Şi şăzu Alixandru la Persida un an cu Ruxanda26 împărăteasa27 şi mult să vese<li>ră acolea.
               Şi de acolea mearse Alixandru cu toate oştile la marele Vavilorc şi şăzu în scaim bătrân28. Şi acolea mul/29 ospăţu făcură cu toţi craii. Iar într-o noapte văzu Alixandru în vis pre Irimiia-Proroc şi-i zise: „Fătu/30 mieu Alixandre, umplură-să31
          24 S. n. „insulă".
          25 S. f. „ţinut, teritoriu".
          26 Scris: p^âATAA-                               '' '
          27 Scris: ^nbpTLmTfeACA^
          28 Adj. „vechi, de demult, din vremuri îndepărtate".
          29 Adj. „mare".
          30 S. m. „fiu" (la vocativ şi urmat de adj. pos., indicând o relaţie afectivă, nu una familială).
          31 Vb. „a se împlini".
236
MS. ROM. BAR 1867
         40 de ani şi să apropiiară ceale 4 stihii32 ale trupului tău, 4 hracotine33: fiiare34 verde, tuse albă, sânge roşu, junghiu 137r ascuţit Şi amar35 apropiiară-să // şi prinse moarte şi te vei trage spre moarte. Şi să ştii, fatu/ mieu Alixandre, că trupu/ tău din pământ iaste şi iară în pămân/ va mearge şi trupu/ tău să va răsipi. Şi toată lumea luatu-ai şi încungiuratu-o-ai, şi moartea ta iaste-ţi ţie de cela ce slujaşte ţie, şi din dulce amar36 bea-vei. Şi-/ tocmeaşte37 împărăţiile şi-ţi răsipeaşte toate oştile, că trupu/ tău mortu va rămânea, iar sufletu/ tău viu va mearge în mâna lui Dumnezeu şi-/ va trimite unde va fi voia lui Dumnezeu. Şi să ştii că trupu/ să va răsipi, iar la a doao venire să va întrupa trupu/ cu sufletu/. Şi vor înviia toţi
         32 S. f. „element (parte componentă a unui întreg”.
         33          Scris: xpAKOrnmC S. f., pe baza formei xPakothha „f. (pXeyjia pituita“, dar şi „ xu^oi kcckoi mali succi“ (Franz Miklosich, Lexicon palaeoslovenico-graeco-latinum. Emendatum auctum, Viena, 1862-1865). I.-Aurel Candrea înregistrează forma hraconiî „scuipat mucos ce se elimină prin tuse, flegmă“ (.Dicţionarul enciclopedic ilustrat „Cartea românească". Partea I. Dicţionarul limbii române din trecut şi de astăzi, Bucureşti, [1926-1931]). în context, pare potrivit să propunem sensul „lichid secretat, suc, zeamă, umoare care apare sub incidenţa unei boli (cf. şi „XpAKOTHHbHT* adj. malorum succorum" - Franz Miklosich, loc. cit.).
         34 S. f. „lichid amar secretat de ficat, bilă".
         35 Adv. „cumplit, grozav, straşnic".
         36 S. n. (fig.) „chin, necaz".
ALEXANDRIA
237
137v
138r
 morţii şi cu/noaşte-să-vor priiatniciijS cu ncpriiatnicii*0. Şi să mă crez, Alixandre, că la jude/4p va să între suflctu/ în trupu/ omului. Şi vor sta toţi goli41 la înfricoşata judecată, unde să vor pune scaunele şi va şădea judeţu/42. judecătoriu/ nefaţamic, şi vor sta heruvimii43 şi serafimii44 împreju;*. Şi vor lua drepţii viaţa de veaci, iar greşiţii întra-vor în munca veacului şi sfârşenie45 n-au niciodată. Şi acolo nici să vor însura, nici să vor mărita, ci vor fi to/ într-u/z obraz46. Şi atunce să vor cunoaşte soţ cu soţi şi părinte cu feciori şi să vor cunoaşte toţi priiatinii. Şi să ştii că pre mine încă mă vei cunoaşte acolo viu ca şi al//ţii“. Şi nu să ştiu ce să făcu Irimiia-Proroc.
37 Vb. „a rândui, a organiza".
35 S. m. „prieten".
39 S. m. „neprieten, duşman”.
150 S. n. Judecată11.
41 Adj. m. pl. „goi“.
4: S. m. Judecător11 (glosat în text, a se vedea continuarea).
43 Scris: x^P^bhaYh; s. m. „îngeri inferiori arhanghelului".
44 S. m. „îngeri de rang înalt, care declară sfinţenia lui Dumnezeu11.
45 S. f. „sfârşit11, încheiere11.
46 S. n. „stare, condiţie, rang11.
238
MS. ROM. BAR 1867
                                                                                                                            \;
                                                                                                                        138v
            Şi să deşteptă47 Alixandru din somnu şi şăzu pre pa/ şi-ş puse stema pre perină. Şi plângea cu jale mare şi i să facu inima ca o corabie când o bate valurile prin mijlocu/ mării şi socotiia48 cuvintele Irimi<i>i-Proroc. Iar Potolomei şi Filon mearseră dimineaţa la Alixandru şi-l aflară plângând cu jale mare. Şi să apropiiară de e/ şi plânseră şi ei şi-l întrebară şi-i ziseră: „O, Alixandre, pentru ce-/ schimbi bucuriia pre jale şi pre scârbă49?“ Iar Alixandru spuse-le to/ ce văzuse în vis şi ce-i grăi Irimiia-Proroc în vis. Iar Potolomei şi Filon vrură / <să-/>50 mângâie şi-i ziseră: „O, Alixandre, n-ar trebui ţie să te întristez pentru visele de noapte, că noi nu creaden? visele de noapte. Că noao aşa ne pare că omu/ visează căci doarme mul/ şi bea vin mult. Şi nu trebuiaşte omului înţelep/ să doarmă mul/, că-i asudă51 trupu/ şi creierii omului în cap şi-i urlă capu/ şi visează omu/ mul/, unele ce veade, altele ce aude zioa, altele ce cugetă, iar noaptea le visează. Şi trupu/ iaste
47 Vb. „a se trezi".
48 Vb. „a cântări, a cumpăni; a interpreta".
49 S. f. „întristare, mâhnire".
50 Custosul paginii anterioare (să-/ mângâie) reluat parţial.
51 Vb. „a transpira, a năduşi".
ALEXANDRIA
239
           mort, iar sufletu/ iaste viu, şi să împungu52 ca doi junei neînvăţaţi53. Şi iaste sufletu/ ca vântu/ şi ca focu/, şi ca marca cu valurile aşa să întărâtă54 trupu/ cu sufletu/ şi visează omn/ 139r      ador//mit până împarte55 Dumnezeu sufletul de [rup. Adevăr
           zic filosofii că trupu/ şi sufletu/ aduna-se-vor la jude/ şi morţii din morminte vor ieşi. Şi Solomo 11 scrie de zicc că sufletele drepte mergu în mâna lui Dumnezeu. Şi marele Plato/z zice: «Sfârşeniia lumii va fi încă când să vor umplea cinurile56 ceale ce căzură» - să să umple de oameni drepţi suflete, atunce va fi sfârşeniia aceştii lumi. Şi Irimiia-Proroc încă zice bine, ia?' visu/ să nu-/ crezi, nici să te scârbeşti5' pentru vls\ Că tu eşti astăzi împărat a toată lumea, deci trebuiaşte să te veseleşti, să nu te scârbeşti, şi cu noi cu 139v      / toţi, că te-au pus Dumnezeu împăra/ pre multe întunearece5'
           de oameni“. Alixandru să miră mul/ de aceaste cuvinte şi zise
          52 Scris: .ffîntfFfrV.
          53 Adj. „nedeprins, nedresat (despre animale)".
          54 Vb. „a se aţâţa“.
          55 Vb. „a despărţi".
          56 S. n. „cetele".
          5' Vb. „a sc întrista, a se mâhni".
            ÎS S. n. „mulţime nenumărată" (< „număr de zece mii, miriadă").
240
MS. ROM. BAR 1867
         Alixandru: „O, slava ta, minunate Doamne! Po/ face şi oasele uscate oameni vii!“                                       -
                   Şi dintr-acea zi tot era Alixandru tristu şi cugeta de moartea lui şi grăia: „Da?' după moartea mea cene va rămânea pomană59 mie pre urmă?c
13979 Alixandru să sculă ....
         59 S. f. „pomenire, aducere-aminte".
                       GLOSAR
         Notă introductivă
         1.          Glosarul arc, în primul rând, rolul dc a facilita acccsul cititorului la forme şi sensuri deloc sau mai puţin cunoscutc astăzi. El este însă, implicit, o oglindă a materialului Icxical cu carc operează textul, anume a acclui segment carc deosebeşte fundamental un text românesc vechi de unul modern.
         în vederea selectării cuvintelor am operat cu o gamă variată dc criterii, pe baza cărora se pot reliefa câteva catcgorii mai evidente: unităţi lcxicalc dispărute din limbă până în zilele noastre (glavă, livari)\ cuvinte care, deşi păstrate până astăzi, şi-au restrâns treptat aria de circulaţie (fănicie, scârbă)', altele carc au avut, ca şi acum, o circulaţie regională în epoca scrierii textului (aclo, prictnic. socaciu); sensuri neatestate (cânta, pierde-2, silnici) ori sensuri pierdute ale unor unităţi lexicale existente şi azi în fondul principal dc cuvinte (corn, bunătate, mândru).
         Nu am ignorat seria cuvintelor carc desemnează realităti ale
                   O                                                        »
 vieţii sociale feudale româneşti, anume funcţii (aprod, comis, păhamic, vistier, vornic), monede (galben, taler), unităţi dc măsură (cot. milă), cu toate că cele mai multe dintre accstca ar putea să pară cunoscutc încă vorbitorilor limbii române.
         Unele cuvinte inclusc în glosar nu au circulat niciodată ca atare pe teritoriul dacoromanic, ci doar pe cale cultă (stratocamil), chiar şi numărul scricrilor care le-au transmis fiind limitat (amozen. caruha. ispol in, nagomudri).
         Cu toate că sub aspcct semantic nu presupun neapărat o dificultate, pentru cititorul de astăzi, am reţinut şi acele cuvintc carc
242
GLOSAR
reprezintă atestări mai vechi decât cele înregistrate în surse lexicografice:    catâră, căruţ, fălinar, fier, hodini (2), nevolnic,
pedestraş. '                                             •
        Alte articole din glosar prezintă variante învechite sau neatestate, cum ar fi criştar, previ, primbla, ori forme neprefixate (bătrâni, griji, timpina, tâmpla, vălitură).
        în unele situaţii am indicat drept titlu al articolului anumite forme ale cuvântului, diferite de cea de bază: pluralul goli, pentru fonetismul său vechi; imperativul blăm, singura formă păstrată din lat. ambulemus; în vise, înviseră, întrucât am presupus că cititorul ar fi identificat mai greu infinitivul corespunzător.
        Am inclus numele unor soiuri de lemn (evinisâ) şi al unor varietăţi de pietre preţioase (prohiracta), mai mult sau mai puţin corupte, dar am renunţat la cele 20 de nume ale unor popoare, în cea mai mare parte neidentificate1.
        Nu am inclus în glosar acele ocurenţe marcate în transcriere prin < >, care delimitează întregirea unor omisiuni, dar am reţinut pe cele care au presupus întregiri parţiale (corcodel, în transcriere cor<co>del). Am ignorat şi formele marcate prin [ ], cuvinte ce nu pot fi citite integral din cauza ruperii parţiale a filelor ([coţi] 9V,
           1           Şi aşa să chiamă aceste limbi păgâne: goţii, magotii, agazii, axanii, divrisii, sostenii, xanartii, saxaxanii, climadii, teanii, xeanii, armatani<i>, hohanii, agr<a>madii, anufaghi<i>, psoglavi<i>, xardei<i>, anesixii, sisonichii, alasartii (f. 44r-44v). Cf. CA 1922, unde nu au fost introduse în „Indice lexical“ (p. 119-122); Dan Simonescu, în voi. Cărţile populare ..., ediţie (...) de Ion C. Chiţimia şi Dan Simonescu, I, p. 67, nota 2: „Nume deformate de popoare, greu de identificat”; Radmila Marinkovic şi Vera Jerkovic, Srpska Aleksandrida, II, Belgrad, 1985, p. 451—452 (f. 201r din ms. editat): a se vedea aparatul negativ al ediţiei şi indicele, după care goţii şi magotii sunt popoare apocaliptice, psoglavii desemnează un popor mitologic, iar toate celelalte prezintă menţiunea „popor neidentificat”.
ALEXANDRIA
243
s[tâlpi] 4r, [tâlhujiesc 64"), dar am menţinut totuşi atestarea coţ[i] (9V—a doua ocurenţă), în mare parte vizibilă.
         2.          Cuvântul-titlu, reprodus cu caractere aldine, este forma literară actuală, în cazul în care ea este atestată în text cel puţin o dată {judeţ, minunată). Dacă forma literară actuală nu apare în text sau, după caz, nici nu există în româna contemporană, cuvântul-titlu este redat în varianta cea mai frecventă (ostrov faţă de ostruv, sfârşi faţă de svârşi) sau de unica formă atestată (fămeie, hodini, precepe, previ, trabă, uspăta, văznei). Unele variante fonetice regionale sunt menţinute ca atare drept cuvânt-titlu, pentru ele însele, căci tocmai fonetismul regional pe care îl reflectă ar putea împiedica pe cititorul contemporan să identifice sensul unităţilor lexicale, acelaşi ca în zilele noastre (pustine, pustini, pustiniu, secriniu). Analogic, refăcând singularul unui substantiv atestat numai prin plural (pisconi, pisconii), am propus forma pisconi, spre a menţine fonetismul regional specific2.
         3.          Formele care reprezintă variante în raport cu cuvântul-titlu sunt indicate cu caractere cursive, imediat după acesta, în paranteze rotunde, făcându-se şi corelarea lexicografică necesară (la locul alfabetic, de la variantă la cuvânt-titlu: giudeţ v. judeţ, menunată v. minunată).
         Aplicând criteriul frecvenţei, se ajunge uneori ca o formă etimologică să apară drept variantă (antraxa faţă de atraxâ).
         Variantele sunt mai ales fonetice {galben - galbin, răpausa -răpousa, tartar - tartăr, tipsie - tepsie), dar şi,morfologice (indicând apartenenţa la declinări sau la conjugări diferite: tabără - tabăr, respectiv vie - via) şi lexicale (evinisa - evsenicâ). Uneori, când
           2          Cf. Dicţionarul limbii române, serie nouă, tomul VIII, partea a 2-a, litera P, Bucureşti, 1974, s. v..piscoi.
244
GLOSAR
 varianta se deosebeşte de cuvântul-titlu numai prin prezenţa lui -u (-iu), am marcat acest lucru prin paranteze rotunde: condir(u), hanger(iu), haraci(u).
         Pluralul vlădici nu ne-a permis să stabilim declinarea acestui substantiv, aşa încât soluţia adoptată — vlădic(ă) — nu presupune decât o eventuală alternativă; aceeaşi situaţie pentru voivod(ă'), care prezintă şi forme de singular, cu grafii a căror interpretare nu este absolut sigură.
         O           situaţie particulară prezintă pluralele pustine şi ţeri (de la adj. pustiniu, respectiv s. f. ţară), pe care am considerat necesar să le semnalăm, urmând metoda descrisă mai sus pentru variante.
    v 4. Structurile lexicale de tipul expresii, locuţiuni, sintagme au fost tratate de regulă prin prisma factorului semantic. Astfel, fie ele nominale sau verbale, în cazul în care componentul principal apare în glosar cu unul sau mai multe sensuri proprii, acestea se subsumează sau se alătură lor: expr. (a-şi) căuta într-ochi - sub primul dintre cele trei sensuri ale verbului căuta, care poartă accentul semantic; expr. cocon de trupul mieu - s. v. cocon, care prezintă trei sensuri; tot astfel, expr. a se închina cu slujbă - s. v. închina-, expr. a întuneca lume şi sintagma lumea ochilor - s. v. lume?, sintagma lumea mirului - s. v. mir.; expr. a se prinde fraţi - al doilea sens al verbului prinde.
         într-o situaţie deosebită se află acele expresii formate din lexeme care, fiecare în parte, nu prezintă nici o dificultate ce ar motiva includerea lor în glosar. Ele au fost înregistrate de regulă la locul alfabetic al verbului, care este primul element al structurii. A apărut astfel o categorie de articole ilustrate doar prin expresii (între una şi patru, ordonate strict alfabetic): bate, clăti, da, lua, pune, sta, veni; cf. dată, sub care am ilustrat, după criteriul semantic, două
ALEXANDRIA
245
expresii verbale construite cu a fi (pentru a motiva opţiunea am procedat la glosare dublă, gradată).
         Locuţiunile adjectivale de mult preţ, fără cislă, fără samă au fost tratate la cuvântul care poartă accentul semantic (mult, cislă, samă), fără alte corelări, în aceste cazuri ele fiind inutile.
         Compusele formate din unităţi lexicale care nu prezintă, fiecare în parte, dificultăţi semantice au fost încadrate la locul alfabetic al primului element, fără nici o altă corelare (loc. adv. de cie, de faţă, de grăbi, fără veste, prep. comp. de spre, expr. tot în măiestrie).
         5.          După cuvântul-titlu, însoţit sau nu de una ori mai multe variante, este indicată categoria gramaticală. Dacă o unitate lexicală prezintă mai multe categorii gramaticale, acestea sunt indicate în ordinea lor alfabetică: adj., adv. (s. v. dulce, tot).
         în cazul substantivelor se precizează şi genul. în situaţia în care varianta şi cuvântul-titlu prezintă genuri diferite, se indică ambele: tabără (tabăr) s. f. şi n. Genul este precizat şi în cazul adjectivelor, atunci când ele sunt incluse în glosar numai pentru forma respectivă: goală adj. f., goli adj. m. pl. Dacă genul nu poate fi precizat, indicaţia pentru categoria gramaticală se face prin abrevierea diferenţiată „subst.” (a se vedea, de exemplu, caruha şi stobor).               ,
         Când, în anumite contexte, un cuvânt împrumută ceva din valenţele altei categorii gramaticale, sugerăm acest lucru prin precizări de tipul „(substantivat)” — s. v. neputemic adj., nevolnic adj.—, „(adverbial)” — s. v. setos adj. —, „(adjectival)” — s. v. telegar, s. m. (situaţie în care precizarea intervine fără să fi fost atestată ca atare categoria gramaticală a cuvântului).
         în cazul numelor se indică uneori şi numărul, sugerând limitarea spectrului gramatical al acestora şi, pe de altă parte,
246
GLOSAR
 motivând opţiunea pentru o anumită formă la nivelul cuvântului-titlu: dată s. f. sg., goli adj. m. pl., maţe s. n. pl., nagomudri s. m. pl., nevăzute s. f. pl., treiac s. n. sg., văzute s. f. pl.
         Substantivele colective nu au fost indicate în mod special; doar glosa lor, parţial sau în întregime, sugerează acest statut particular (oaste, strajă, şirag; cf. şi vistier -1, trabă).
         Nu am indicat diateza verbelor. în numeroase cazuri s-a stabilit în mod firesc o corespondenţă între reflexivitatea verbului atestat şi glosarea acestuia: griji, hodini, împle, închina, păzi, plodi, protivi, răpausa, scârbi, scula, sfârşi, stăvi etc. Atunci când verbul apare în text atât la diateza activă, cât şi la cea reflexivă, pronumele reflexiv se apare în glosă între paranteze rotunde, fără a diferenţia corespunzător ocurenţele: găti, împărţi, slobozi— 1. într-un singur caz am sugerat, prin glosă, atestarea celor trei diateze sub acelaşi sens (munci).
         Rareori verbul lipsit de reflexivitate în text este glosat în mod necesar prin echivalente la diateza reflexivă (a abate) sau reflexivă cu sens pasiv (a întuneca lume s.v. lume). Am înregistrat şi reversul acestui fenomen, anume situaţia în care verbe reflexive nu presupun indicarea reflexivităţii în glosarea modernă: lăsa, zăbăvi.
         6.         Unele cuvinte sunt înregistrate cu mai multe sensuri: căuta, cocon, fi, moşie, obraz, răpausa, slobozi, sparge. Sensurile sunt subordonate categoriei gramaticale. Astfel, s.v. tot apar trei sensuri în cadrul categoriei gramaticale adv. Ele sunt numerotate cu cifre arabe şi despărţite prin punct.
         Succesiunea sensurilor este impusă de numărul atestărilor, chiar si atunci când evoluţia semantică a cuvântului este contrazisă:
         *                              » -căuta, precepe, răpausa, tot (primele două sensuri din categoria adverb).
ALEXANDRIA
247
        Ordonarea sensurilor după criteriul frecvenţei motivează indicarea repetată a filei (căuta, slobozi, tot —adverb), dar faptul a fost extins şi la cuvintele cu sens unic (calic, carte, lefantă, lemn, stâlp etc.).
        7. Ne-am străduit să sugerăm prin glose cât mai fidel sensul propriu al termenilor selectaţi, în spiritul contextului corespunzător. De aceea uneori am apelat la glosarea gradată a termenilor, indicând mai întâi sensul cuvântului de bază al unui compus şi apoi sensul dobândit al acestuia (a se vedea, de exemplu, cislă, dată —ambele sensuri, prinde —2, samă).
             Contextul, mai larg sau mai restrâns, ne-a determinat să propunem uneori glose neînregistrate ca atare în sursele lexicografice cunoscute, cu toate că ele nu se constituie în veritabile sensuri noi din punct de vedere lexicografic, ci rămân, să zicem, „contextuale” sau „deductive” (fugi, pierde —2, răni, scaun —2).
        Pentru a reda sensul cât mai exact, am apelat, în redactarea gloselor, la indicaţii de tipul aici (s. v. răni, scaun —2, trabă, vărsa), fig. (s. v. lume, tins, trup, vistier —2), ori despre ... (aduna —2, pecetlui, sparge —1 şi 4 etc.).
        Uneori glosa conţine soluţii delimitate prin semnul ; , care sunt alternative aplicabile fiecărei ocurenţe (curund, lucru, olăcar, scris).
ALEXANDRIA
249
a prep. „în” 54r, 55r, 55r.
abate vb. „a se abate, a se îndepărta, părăsind drumul iniţial” 48v. aci adv. „îndată, imediat” 2r. aclo adv. „acolo” 27v.
acmu adv. „acum” 3r, 27r, 28r, 31r, 31r, 32r, 32v, 36r, 42r, 43v, 51r,
        51\ 54v, 57\ 60r, 71v, 75r.                        ,
adamant(ă) s. n. sau s. f. „diamant” 21v, 52r, 55v, 59r. i adevăr adv. „cu adevărat, într-adevăr” 7V, 23v, 52v, 63r. aduna vb. 1. „a se întâlni” 27\ 72r, 72v. 2. „a se împreuna, a se uni (despre munţi)" 43v.                             .
afla vb. „a (se) găsi” 13\ 27v, 30v, 65r, 65v. aimintre adv. „altfel” 31v.
 ametist s. n. „piatră semipreţioasă de culoare violetă (varietate de cuarţ)” 43v.                   ’
 amozen s. m. „locuitor (bărbat sau femeie) al unui ţinut legendar, în care conducerea şi apărarea militară erau atribuţii ale femeilor” 40\ 41r, 42r.                                            ’
anghel s. m. „înger” 15v, 17\ 18r, 18v, 18v, 28r, 51r, 58r. antraxa v. atraxa.
aprod s. m. „fecior de boier care slujea la curtea domnească” 12v. arăpesc adj. „de neam arabic, din Arabia” 39v. asip s. m. „varietate de lemn tare, nedefinită mai îndeaproape" 52v. atraxa (antraxa)- s. f. „piatră preţioasă de culoare roşie, ca un cărbune aprins” 52r, 55v, 59r. au conj. 1. „fie ... fie” 20r, 77r. 2. „sau, ori” 59v. auzi vb. „a (se) afla” 17r, 51v.
250
GLOSAR
  bate vb. în expr. a bate cu capul „a clătina capul (din cap), a da din cap” llv; a bate război „a se război, a se lupta” 40v; a se bate cu cugetul „a se lupta (munci) cu gândul, a fi preocupat de un gând” 59v. bătrâni vb. „a îmbătrâni” 12v. beare s. f. „băutură” 14r. beli vb. „a jupui” 24r. beserecă s. f. „templu (necreştin)” 22r. bezaconie s. f. „nelegiuire, fărădelege” 6r. bidiviu s. m. „cal tânăr, frumos, iute, de rasă arabă” 59r. blajen (blajin) adj. „fericit” 12v, 14r, 15r, 15\ 16r, 16v, 17r, 76r. v blajin v. blajen..
  ^ blăm vb. imper. 1 pl. „hai! să mergem!” 48v.                   .
  boierin s. m. „boier” 61v, 61v. bucate s. f. pl. „provizii, alimente” 24v, 33v, 41v, 64r. bulica s. f. „cim(i)şir, merişor (arbore mereu verde, de esenţă tare, din lemnul căruia se fac diverse obiecte)" 52v. bunătate s. f. „bogăţie” 20v. bute s.  f. „vas mare de lemn, butoi” 63v.
  caftan   s. n. „mantie orientală împodobită   cu  fire de  aur  sau de
  ,          mătase” 38\ 55v, 65r, 67v, 67v.
  i                      7    7     7   7
  caic s. n. „barcă uşoară, încovoiată la capete” 4V, 4V, 5r.
  calic s. m. „sărac, cerşetor” 63v, 63v, 63v, 63v.
  cap s. n. „căpetenie, conducător” 53v, 53v, 53v.
  carte s. f. „scrisoare, epistolă” 25r, 25v, 26r, 27r, 27r, 27r, 28r, 30v,
          31r, 31r, 35r, 36r, 36v, 36v, 41r, 41r, 41v, 42r, 42r, 42v,  59r, 60r,
          60r, 60r, 68v, 68v, 69v, 69v. caruha subst. „un fel de joc, probabil oriental” 66r. casă s. f. „cameră, odaie” 40r, 45v, 52r, 52r, 52r, 52r, 52v, 52v, 52v,
ALEXANDRIA
251
         53r, 54Y 55\ 71r.                       o
catâră s. f. „femela catârului” 32v, 33v, 40r. j căce adv. „de ce, pentru ce” llv, 61v, 63v. cădea vb. „a ajunge, a sosi, a nimeri (din întâmplare)” 35r. căra vb. „a transporta” 63r. căruţ s. n. „car mic, căruţă” 38r.
     » 77 7 » căuta vb. 1. „a privi, â se uita” lv, 13r, 15r, 15r, 16r, 17r, 17v, 17v,
         46v, 46v, 57r, 68r, 73v; expr. (a-şi) căuta într-ochi (cu cineva) „a se uita unul la altul, a se pândi reciproc” 33v. 2. „a socoti, a lua în consideraţie, a se interesa” 63v, 63v. 3. „a-i ajuta cuiva, a purta grijă unui bolnav” 74v. cânta vb. „a suna, a bate (despre clopot)” 44r. cârjă s. f. „baston pastoral” 62v. . cât conj. „încât” 65v. ceas s. n. „clipă, moment” 31r. cerbice s. f. „grumaz” 38r.
cerni vb. „a vopsi în negru, a înnegri (despre păr)” 61v, 61v. cemială s. f. „negreală, substanţă pentru înnegrit părul” 61v. chintiş s. n. „haină îmblănită lungă” 38v.                         ^
chiparos s. m. „arbore răşinos, cu frunza mereu verde“ 52v| cineş(i) pron. nehot. „fiecare” 64v, 64v. cirtă s. f. „clipă, secundă” 44v.
cislă s. f. „număr” în loc. adj. fără cislă„care este nenumărat, din cale afară de numeros” 39v, 50v. ciudă s. f. „mirare, minunare” 8r.
clăti vb. în expr. a clăti cu capul „a clătina capul (din cap), a da din cap” 25v-26r,71r. cocon s. m. 1. „prunc, copil” 44v. 2. „prunc de sex bărbătesc, băiat” 15r. 3. „fiu, fecior (din clasele sociale înalte)” 61r; expr. cocon de trupul micu „fiu legitim” 61r.
252
GLOSAR
codru s. m. 1. ,.pădure” 1\ 27r, 75r. 2. „măgură, munte” 75v. comis s. m. „boier însărcinat cu îngrijirea grajdurilor domneşti” 6SV. condir(iu) s. n. „vas de sticlă cu gâtul strâmt, clondir” 12r, 12r, 12\
         12V.
corcodcl s. m. „crocodil” 46v. corn s. n. „unghi, colţ” 39r.
cot s. m. „unitate de măsură pentru lungime, uşor variabilă de la o
         regiune la alta (aproximativ 0,666 m.)” 9r, 9r, 9V, 27v, 37r, 43v. cotci s. m. „câine mic de vânătoare” 24r, 39v. criştar s. n. „cristal” 52r. crunt adj. „însângerat, plin de sânge” 2V. cumu conj. „încât, (astfel) că” 74r. cure vb. „a curge” 52r.
curund (mai ~) adv. „degrabă; mai uşor, mai lesne” 26r.
da vb. în cxpr. a da (tare) pre oaste „a sc repezi asupra unei oştiri
         potrivnice, a năvăli peste o oaste” 2r, 8r, 22r, 33r; a da în (pren) apă „a intra în apă, a traversa o apă” 34r, 34v; a da în trâmbiţe şi în tâmpene (~ în tămpenc şi în surie şi în trâmbiţe şi în nacaradc) „a suna din ... (ca semnal de luptă ori ca manifestare a veseliei, la o festivitate)” 32r, 65v; a da ziic „a lungi viaţa cuiva, a salva dc la moarte pe cineva” 55r, 70v, 70v, 70v, IV. daca v. deca.
dată s. f. sg. 1. „soartă, destin, ursită, rânduială”, în cxpr. a (nu) fi
         data (dată) „a (nu) fi sortit (predestinat, ursit, rânduit) cuiva să facă ceva” 15v, 16v, 50r, 58v, 61r. 2. „lege, obicei, datină”, în cxpr. a (nu) fi dată „a (nu) fi îngăduit (permis) cuiva să facă ceva (conform legii ori obiceiului, datinii)” 12r, 12r. dc1 conj. „dacă” 12\ 16\ 25\ 29v, 29v, 29\ 29v, 30r, 30r, 35v, 36r,
ALEXANDRIA
or,
        36\ 36v, 41r, 42r, 42r, 42r, 42v, 42v, 47r. 47\ 48\ 48r, 49\ 5A 58v, 64r, 70r, 71v. dc2 prep. 1. „decât” 2\ 7\ 7\ 14r, 23v, 24r, 39v, 53r, 58v. 64r, 64\
        2. „dintre” 2V, 2\ 2\ 8V, 22v, 24r, 33r, 33r, 63v. 3. „clin" 30\ 30r, 39r, 52v, 52v; v. şi cocon de trupul mi eu, s. v. cocon.
        4.        „despre” 17r, 24v. 5. „pentru” 8r, 56r. 6. între" 14v. 7. „dc la cineva, din partea cuiva” 53v. de apoi loc. adj. (ceisubstantivat) „cel din urmă, ultimul4* 34r. deca (daca, diaca, diacă) conj. „dacă” 1. (temporal) „când, după ce” 2V, 12\ 14r, 15r, 24v, 30r, 32v, 34v, 38v, 41v, 47v, 51v, 51\ 57". 2. (condiţional) „în cazul când” 15r, 49r, 56r. 3. (cauzal) „pentru că, fiindcă, deoarece” 7r, 59v, 71r. de cie loc. adv. 1. „apoi, după aceea, de aici încolo” 15r, 30r, 55v,
        69r. 2. „de aceea” 64r. de faţă loc. adv. 1. „faţă în faţă, unul în prezenţa altuia” 33r. 2.
        „frontal, piept la piept (despre oşti)” 32r. de grăbi loc. adv. „repede, iute, degrabă” 8r, 21r. dept prep. „în dreptul” 48v. dereptu adv. „adevărat” 53r. de spre prep. comp. „de pe” 38r, 38r. de vecie loc. adj. „etern, nesfârşit, veşnic” 73r. diaca v. deca. diacă v. deca. doară adv. „oare” 71v.
 domni vb. „a stăpâni, ca împărat, o cetate, un ţinut“ 45v. domnie s. f. „regiune stăpânită de un domn, de un conducător” 48v, 61r, 68r.
 dulce adj. „bun, blând; plăcut” 3r, 3V, 6V, 14r, 20v, 60v, 75v; adv.
        „bine, cu plăcere” 6V; expr. a săruta dulce „a săruta cu drag” 17r, 51v, 65r, 72r, 73r, 75v.                               ^
254
GLOSAR
dulceaţă s. f. „bunătate” 13r.
dumări vb. „a vorbi cu cineva, a vorbi cuiva” llr.
evinisa (evsenicâ) s. f. „varietate de lemn tare, de culoare închisă, obţinută în special din abanos” 52v, 52v. evsenicâ v. evinisa.
face vb. „a deveni, a se schimba în” 13v. fapt s. n. „făptură, alcătuire” IV.
fălinar s. n. „dispozitiv pentru luminat, portativ sau fix” 21r. fameie s. f. „familie (soţie şi copii)” 6r, 54v. fără veste loc. adv. „pe neaşteptate” lr, 34v. fărij s. m. „cal de rasă arabă, cal frumos” 55v. făt s. m. „fiu (nu numai fiu legitim; uneori cuvântul indică adresarea binevoitoare a unei persoane mai vârstnice către un tânăr)’ 50r, 5 lr, 54v, 54v, 56r, 59v, 59v, 60r, 68v, 68v. fântână s. f. „izvor“ 10v, llr, 12r. fârtat s. m. „frate de cruce” 48v, 48v, 51v, 55r. ferdelă s. f. „unitate de măsură pentru capacitate (=circa 20 litri)” 62v.
fericat adj. „fericit” 4r, 50r.
fi (a-i ~) vb. 1. „a se întâmpla (cuiva ceva), a se petrece” 37r. 2. „a păsa cuiva de cineva, a-i arde de cineva, a purta grija cuiva’ 16v.
ficior s. m. „fiu” 13r, 13V, 68v, 68v, 68v. fier s. n. „sabie” 23v.
fugi vb. „a înceta să curgă în albia sa, a se revărsa (despre o apă curgătoare)” 34r.
gadină s. f. „animal (sălbatic)” 23r, 31r, 49r.
ALEXANDRIA
255
galben (galbiri)   s. m. „monedă de aur al cărei curs   a variat        după
         epoci şi  ţări” 33v, 40r, 56r, 62\ 62v, 62v, 63v.
gâlbin v. galben.                   ’
galie s. f. „corabie” 10r, 10r, 10v. găti vb. „a (se) pregăti” lv, 28r, 34r, 64v, 64v, 72r. giudet v. judeţ.
glavă s. f. „capitol” 3V, 1\ 8r, 8V, 9r, 9r, 10r, 17r, 19r, 20v, 21v, 22r, 22v, 25r, 31v, 39r, 40v, 43r, 44r, 45r, 48v. gloată s. f. „grup care urmează pe cineva, suită” 46r. goală adj. f. „scoasă din teacă (despre sabie)” 54r, 55r. goli adj. m. pl. „goi” 5r, 5V, 72v.             .
goni vb. „a lua    pe cineva la goană, a alunga” 29v,   34v, 35r, 38r, 43r,
         43r- ' . gonişi vb. „a agonisi, a dobândi, a procura” 41v.
griji vb. „a se îngriji, a-i păsa cuiva de ceva” 50v, 5ov.
gugiman s. n. „căciulă domnească de samur” 59r, 59r.
gugimă s. f. „căciulă domnească” 65r, 65r.
gură s. f. „intrare” 20r, 43r, 51r.
                                                             /
hanger(iu) s. n. „pumnal încovoiat” 38r, 38r, 53r, 75v.? haraci(u) s. n. „tribut” 25v, 41r, 42r, 48r, 48v, 56r, 56r, 56r, 56r, 56r, 61r.
herovim s. m. „înger care, ierarhic, este inferior arhanghelului” 15v, 18r, 19r, 28r, 37v, 43r. hodini vb. 1. „a se odihni” 3V, 19r, 19v, 33v. 2. „a sta undeva, a-şi avea locul” 23r.                    ?
hrabor adj. „dârz, curajos” 61r. j hramăt s. n. „freamăt, zgomot, larmă mare“ 65v.
iacătă interj, „iată, uite” 5V, llr, 18r, 23r, 32r, 53v, 62r, 72r, 72v.
256
GLOSAR
iarbă s. f. 1. „buruiană otrăvitoare, otravă” 69r, 69v, 70r. 2. „buruiană de leac” 70v.
ierta vb. 1. „a se împăca înainte de moarte cu cineva” 73r. 2. „a-şi lua rămas bun de la cineva (înaintea unei despărţiri)” 16v. iertăciune s. f. „iertare” 25v, 28v. ieşi vb. „a ajunge, a deveni, a se face” 64r. ispolin s. m. „uriaş" 21v, 22r.
împărăţi vb. 1. „a stăpâni, ca împărat, o populaţie, o ţară, chiar
        lumea” 29v, 40r, 50v, 76v, 76v, 76v. 2. „a domni, a guverna (în calitate de împărat)” 4V, 6V, 40v, 40v, 44v. împărţi vb. „a (se) despărţi” 3V, 36v, 59v, 73r, 75v. împle vb. „a se împlini, a se încheia (despre o.perioadă de timp)”
        13v.
încă adv. 1. „în plus, mai mult (decât atâta), chiar” 29r. 2. „mereu, ori de câte ori” 9V. închina vb. 1. „a se supune, a capitula” 36r, 36r,36\ 47r, 47v, 47v,
         48r, 48r. 2. „a se apleca, salutând cu supunere ori ceremonios” 46v, 47v, 64v; expr. a se închina cu slujbă „a se înfăţişa plecat înaintea cuiva, după îndeplinirea unei porunci” 48r.' ’
însă pron. pers. f. sg. „(chiar) tu însăţi” 72v. însuşi pron. pers. cu val. adj. „singur” 44r, 46r. învăli vb. „a acoperi ceva, a înfăşură cu ceva” 24v. învălui vb. „a acoperi, a înfăşură, a înveli” lv, 38v. învăluit adj. 1. „acoperit, îmbrăcat cu” 39r. 2. „încolăcit, împleticit” 9V.
învăţat adj. „deprins, obişnuit, dresat (despre animale)” 28v, 39v. în vecie loc. adv. „permanent, veşnic” 27v.
învise, înviseră vb. ind. pf. s. 3 sg., 3 pl. „învie, înviară” 19r, 19v.
ALEXANDRIA
257
 jăhui vb. „a jefui, a prăda” 35r. jitniţă s. f. „grânar, hambar” 74v. jiţiu s. n. „tron domnesc” llr, llv, 46r.
 judeţ (giudeţ) s. n. „judecată (de apoi, din urmă)” 16v, 50v, 50v, 74v.
 lăcui vb. 1. „a-şi petrece viaţa, a trăi” 6V, 7r, 13r, 14v, 14v, 28r, 40v, 40v, 57r, 71v. 2. „a convieţui” 14v, 41v. lăsa vb. „a ceda, a renunţa” 55v.               ;
 lefantă s. f. „elefant” 32", 32v, 32v, 32v, 32\ î lemn s. n. „copac” 52v, 52v, 52v, 52v.          .
 limbă s. f. „neam, popor” 29v, 35r, 35r, 35v, 38r, 43r, 43v, 44r, 44r,
                           44v, 70r. livan s. m. „tămâie” 17v.
 lovi vb. 1. „a se bate, a se lupta” 32r, 32r, 33r, 36r, 37r, 37r, 37v, 37v.
         2. „a ataca” 33v, 34v, 34v, 46r, 47r. luavb. în expr. a se lua într-o parte „a pomi, a se duce, a se îndrepta într-o direcţie” 32r. lucru s. n. „acţiune, faptă; întâmplare” 15v, 18v, 61r. lume s. f. „lumină” (fig.) 65v, 75v; sintagmă lumea ochilor 59v, 65r, 72v; expr. a întuneca lume „a se întâmpla o nenorocire” 75v.
 maţe s. n. pl. „pântece” 55v.
 măiestrie s. f. în expr. tot în măiestrie „prea (foarte) cu iscusinţă, cu cea mai mare pricepere” 52v.                       .
 mărie s. f. „glorie, slavă, mărire” 71r, 71r.
 mâna vb. „a trimite pe cineva undeva” 2r, 25r, 45v, 47v, 51r, 54v, 58v. mândru adj. „înţelept” 23v, 53^, 53v. mâşcoaie s. f. „catârcă” 72r. | menunată v. minunată.
258
GLOSAR
 merge vb. „a curge” 18r, 73v. meşterşug s. n. „ocupaţie, îndeletnicire” 7V.
 milă s. f. „unitate de măsură pentru lungime, variabilă după epoci şi
          tari” 17v, 44r.                                                    ’
          t 7
 minunată (menunată) s. f. „lucru minunat” 28r, 39r, 40r. mir s. n. „lume (zone locuite ale pământului)” 24v; sintagmă lumea mirului „lumea locuită” 16v, 18r, 27r, 43v. mohorit adj. „roşu închis, roşu aprins sau întunecat (despre culori)” 10v, ll\ molitvă s. f. „rugăciune” 67r. moş s. m. „înaintaş, strămoş" 6V, 13r.
 moşie s. f. 1. „patrie, ţară natală” llv, 48v, 69r. 2. „avere (moştenită), ocină” 67v, 68r.                       .
 mult adj. „mare” 54r; loc. adj. de mult preţ „foarte scump, foarte valoros” 55v, 66v.                              '
 muncă s. f. „chin” 48v, 50v.
 munci vb. „a chinui, a se chinui (cu), a fi chinuit (de)” 16r, 16r, 26v, 27v, 27v, 50v, 58r. muncitor s. m. „persoană care chinuieşte, căzneşte, torturează” 44v.
 j nacaradă s. f. „un fel de ţambal folosit în muzica militară” 65v. nagomudri s. m. pl. „înţelepţi goi, brahmani” 10r, 17r, 17r, 26V, 27v, 58r.                        ’     ’
 nărav s. n. „obicei, deprindere” 2V. nehamic adj. „nemulţumitor, nerecunoscător, ingrat” 55r. neînvăţat adj. „nedeprins, neobişnuit, nedresat (despre animale)” 39v. nemeri vb. „a da din întâmplare peste ceva sau cineva, asupra cuiva” ’        46r, 47r.
 neputemic adj. „neputincios” 23r; (substantivat) „cel care este slab, neputincios” 34v.
ALEXANDRIA
nctrccut adj. „vcşnic” 16V.
nevăzute s. f. pl. „toate lucrurile care nu se văd sau nu se pni vedea” 43r, 50r.
nevoie s. f. în loc. adv. cu nevoie „greu, dificil, anevoios” 23:. ncvolnic adj. „becisnic, nenorocit” llv; (substantivat) „cel care nu este bun de nimic, neputincios” 34v. nevretnic adj. „care nu este vrednic, incapabil” 29r, 55'. nime pron. neg. „nimeni” 17r, 39v, 60v, 65v, 73r, 74r.
oarecând adv. „cândva, odinioară, demult” 48v. oaste s. f. „oşteni, soldaţi (despre femei)” 41v. obraz s. n. 1. „faţă, figură, chip” 49r, 50r, 50v, 73v. 2. „imagine, chip sculptat, portret” lr, 4r, 18v. 3. „înfăţişare, fizionomie” 53r. ochiian s. n. „mare, ocean” 43r.       '
olăcar s. m. „curier; sol, vestitor” 3lr, 64r. organ s. n. „instrument muzical (harfa, lăută, liră)” 65v. ostrov (ostruv) s. n. 1. „insulă” 4V, 4V, 5r, 5r, 7r, 7V, 10r, 10v, 10'. 14', 15v, 17r. 2. „oraş (aflat în apropierea mării sau a unui fluviu)” 41v, 42r.                  ’
ostruv v. ostrov.
pardos s. m. „panteră” 24r, 39v. pavăţă s. f. „scut, pavăză” 24v.
paharnic s. m. „dregător de curte care avea grijă de băutura domnului” 60v, 68v. păntru (pintru) prep. „pentru” 23r, 23v, 29v, 36r, 36\ 44". 60r,
66',     68', 71v, 72r; loc. adv. pintru ace „pentru aceea, de aceea,
         pentru acest motiv, din această cauză” 23r; loc. conj. p;intr[u cc] „pentru ce, de ce, din ce cauză, cu ce scop” 5\ păsa vb. „a pleca, a se duce, a merge” (numai imper. 2 sg. si 2 pi j
260
GLOSAR
        1 lr, 16\ 16\ 34r, 36v, 37r, 47v, 47\ 51r, 54v, 66v, 71v, 71v, 12'. păţi vb. 1. „a suferi, a îndura (~ necaz, neplăcere, ruşine)” 42v. 2. „a
        i         sc întâmpla cuiva ceva neaşteptat ori chiar neplăcut” 15v. păzi vb. „a se feri, a fi cu băgare de seamă” 51r, 54r, 61'. până în vecie vecilor loc. adv. „niciodată” 73r. pecetlui vb. „a închide, a astupa (despre vase)” 12v. pedestraş s. m. „soldat carc luptă terestru, infanterist” 24r, 28v, 30v, 34r,41v.
peri vb. „a-şi pierde viaţa, a muri” 30r, 30r, 30r, 32r, 33r, 35r, 41r, 42r, 42r, 48r, 49r, 51r,’53v, 62r, 70r. perit adj. „(ca şi) dispărut, sfârşit, mort” 56v. peritor adj. „care este în primejdie de moarte, gata de a pieri” 47r, 47r.
peşti vb. „a întârzia, a zăbovi” 56v.
pierde vb. 1. „a omorî, a ucide” 29v, 29v, 53v. 2. „a pedepsi cu moartea, a condamna la moarte (despre judecători)” 62r. pil s. n. „elefant” 40r. pintre prep. „printre” 43r, 43r. pintru v. păntru.
pisconi s. m. „fluier sau tub sonor care intră în componenţa unor instrumente muzicale” 65v, 65v. pivniţă s. f. „încăpere subterană, beci” 63r. platoşă s. f. „armură” 37v, 38r. pleca vb. „a începe (să), a pomi (să)” 34v, 38r, 54r. plodi vb. „a se naşte, a se înmulţi (prin naştere)” 13v, 14r, 14v. poamă s. f. „fruct” 10v, 1 lr, 14r. poclon s. n. „dar, cadou; plocon” 12r, 12r, 12v.
podgorie s. f. „zonă întinsă la poalele unui deal sau ale unui munte” ^       41v, 42r.
podobi vb. „a (se) împodobi” 51', 66v.
ALEXANDRIA
podobit adj. „împodobit” 4r, 52r.
poflori vb. „a spune încă o dată, a repeta (despre cuvinic)” 11'. pogori vb. „a se coborî” 1 lv, 46v, 52v, 57v, IV. polci vb. „a acoperi, în scop decorativ, cu un strat subţire dintr-un metal preţios” 18v. poleit adj. „acoperit cu un strat subţire dintr-un metal preţios” 39r. pomană s. f. „aducere-aminte, pomenire” 61r.
pomeni vb. „a ţine minte pe cineva, a se gândi la cineva, a-si aminti de cineva” 72v. pomet s. n. „grădină cu pomi fructiferi, livadă” 3V. postav s. n. „ţesătură de lână; dimie, şiac, pănură” lv. povodnic s. m. „cal care umblă liber, înaintea unui alai domnesc” 64\ 64v.
pre prep. 1. „asupra, contra, împotriva cuiva, peste cineva sau ceva”
         7,         7, 23r, 29\ 32v, 35\ 35v, 37v, 41v, 42v, 45v, 45v, 46\ 47 57r, 64r, 68r; şi expr. da (tare) pre oaste, s. v. da. 2. „spre către” 2r, 6r, 13r. 3. „prin” 27. precepe vb. 1. „a cunoaşte, a afla; a intui, a dibui, a mirosi” 56r. 5<Y 2. „a-şi da seama, a înţelege, a se lămuri asupra unui lucru’ 70v. ’                           ’
prespe {prespre) prep. „peste” 4V, 7V, 8V, 18v, 21v, 26r, 27r, 30v. 41r.
        42r, 55r, 62v, 73v, 75v. prespre v. prespe. previ vb. „a privi” 44v. prietnic s. m. „prieten” 29r, 30v, 35v. primbla vb. „a se plimba” 63v, 68r.
prinde vb. 1. „a izbuti să-şi ajungă scopul urmărit; a-i fi dat. a-i fi hărăzit” 4V, 49r. 2. „a se asocia, a se întovărăşi”. în expr. ;• .v prinde fraţi „a se înfrăţi” 47. proclct adj. „blestemat, afurisit, anatemizat” 6SV, 74r.
262
GLOSAR
prohiracta s. f. „piatră preţioasă (rocă vulcanică) de culoare roşie, anume porfir” 52r. protivi vb. 1. „a se socoti egalul cuiva, a se asemăna cu cineva, a se compara" 26r, 51r. 2. „a se împotrivi, a se opune” 26v. pune vb. în expr. a pune tabără „a(-şi) aşeza o oaste vremelnic
        într-un loc; a poposi, a tăbărî” lv, 4V, 19r, 20v, 24r, 24v, 32r,
        33r, 33r, 40v, 43r, 57r; a se pune (cuiva) ca scaiul în păr ,,a(-i) provoca mari necazuri, supărări, neajunsuri, probleme (cuiva); a supăra, a necăji (pe cineva)” 35r. purcede vb. „a pomi, a pleca” 31r, 32v, 35v, 40v, 45r, 51v, 56r, 65v,
        68r.
pustine1 s. f. „pustie, pustiu, deşert” 3r, 24v.
pustine2 v. pustiniu.
pustini vb. „a pustii” 7r.
pustiniu (pl. pustine) adj. „pustiu” 3r, 42r.
puşcaş s. m. „ostaş înarmat cu puşcă; artilerist” 32v, 32v, 33r.
putred adj. „nesănătos, supus pieirii; putregăios” 37r.
răni vb. ,,a se vătăma    (aici: cu otravă, nu cu armă)” 70v.
răpausa (răpousa) vb.     1. „a se sprijini, a se rezema” 37v,  43r.  2.  „a
        se odihni” 3V. răpăusat adj. „odihnit” 33v. răpousa v. răpausa.
rob s. m. „slugă, şerb    (în raport cu divinitatea)” 43r.
samă s. f. „număr” în     loc! adj. fără samă „care este nenumărat,      din
        cale afară de numeros, exagerat de mult” lr; loc. adv. fără samă „neasemuit (de), deosebit (de)” 2V, 73v. sampson s. m. „dulău, zăvod; câine de vânătoare” 24r, 39v. samur s. n. „blană de samur, de zibelină (mamifer asiatic cu blană
ALEXANDRIA
263
         preţioasă)” 59r. să conj. „(chiar) dacă” 3V.          .
 scaun s. n. 1. „tron domnesc” 39r, 46r, 56v, 56v. 2. „reşedinţă; (aici, p. ext.) tabără” 56r, 56v. scârbă s. f. „întristare, mâhnire” 22v. scârbi vb. „a se întrista, a se mâhni” 22v, 66v. scrie vb. 1. „a desena; a picta” 45v. 2. „a înregistra, a catagrafia, a face un recensământ” 30v. scris adj. „desenat, pictat, sculptat; închipuit, reprezentat” 49v, 53r. scula vb. 1. „a pomi la război, a se ridica la luptă” 31v, 35v, 46r.
         2. „a ajunge la o situaţie bună, a se înălţa” 34v. scump adj. „preţios, valoros” T. secrimu. s. n. „sicriu, coşciug 76 . semeţ adv. „cu cutezantă, fără frică” lv.
       t      7 7            y 7
 serafim s. m. „înger de rang înalt, cu şase aripi, strălucitor, care declară sfinţenia lui Dumnezeu” 15v, 28r, 37v, 43r.
                       I                            7    7     7
 setos adj. „care este chinuit de sete, însetat” 70v; (adverbial) „cu sete” 70v.
 sfârşi (svârşî) vb. „a se săvârşi, a pieri, a muri” 4V, 76r, 76r. sfetnic s. m. „sfătuitor” 57v.                                       :
 silă s. f. „putere militară, forţă armată, oaste” 25v, 26v, 26v, 28v, 29r, 29r, 35r, 35v, 55v.               ’
 silnici vb. „a deveni (sau a se socoti) puternic, a se întări” 26r, 49v. sisioară s. f. „subsuoară” 38r.
 slobozi vb. 1. „a (se) elibera” 9V, 9V, 23r, 23r, 35r. 2. „a îngădui, a permite,, a da drumul (cuiva să plece asupra altcuiva)” 7r. slovă s. f. „literă” lr, lv, 4r, 18v. socaciu s. m. „bucătar” 19r. socoti vb. „a îngriji, a ocroti (pe cineva)” 72r. sosi vb. „a ajunge, a fi de ajuns” 3r, 25v, 63r. j
264
GLOSAR
  spaminta v. spământa.
  sparge vb. 1. „a distruge, a nărui, a nimici (despre împărăţii, ţări,
          cetăţi, poduri)” 33r, 47v, 48r, 54v, 60v, 61r: 2. „a împrăştia, a răzleţi o oaste” 29r, 35r, 35v. 3. „a birui, a înfrânge pe cineva” 46r, 47r, 47v. 4. „a rupe, a sfâşia (despre haine)” 38v. spământa (spaminta) vb. „a (se) înspăimânta” lv, 28v, 29r, 30r, 32v, 49r, 51v, 52v, 53v, 56v. spoi vb. „a acoperi o suprafaţă cu un material protector” 43v. spre prep. „pe” 38r, 38r, 43r,'43r.
  sta vb. în expr. a sta în vorbă „a. discuta” 46v, 47r; a sta pre judccată „a trăi (a se comporta) conform unei legi” 6V. stag v. stiag.
  stăvi vb. „a se opri, a rămâne; a se aciua” 25v, 25v, 35v. stâlp s. m. „statuie” lr, lr, lr, lv, 18v, 18v, 49v, 49v.
  ' stemă s. f. „coroană, diademă” 33v, 38v, 46r, 51v, 55v, 59r, 64v, 65r,
  ‘        70v.
  stiag (stag) s. n. „unitate militară mică, având drapel propriu; trupă” 64v, 64v.
  stobor subst. „gard, îngrăditură” lv, 2V.
  stol s. n. „pâlc, ceată (despre o parte a armatei)” 2V.
  strajă s. f. „post de veghe; gardă militară” 46r, 47r.
  stratocamil s. m. „struţ” 65r.
  străjui vb. „a păzi” 15v.
  sudui vb. „a certa, a dojeni, a mustra; a înjura” 67r. surlă s. f. „fluier întrebuinţat mai ales în armată” 65v. surpa vb. „a face să cadă, a doborî la pământ” 38r. svârşi v. sfârşi.
  şirag s. n. „armată, trupă; coloană de ostaşi” 64v, 64v.
ALEXANDRIA
265
tabăr v. tabără.
tabără (tabăr) s. f. şi n. „loc de popas al unei oşti" 7V, 17r, 4Sr, 56r.
         57v; v. şi expr. a pune tabără s. v. pune. taler s. n. „monedă austriacă de argint, care a circulat şi în ţările române” 33\ 40r. tare adv. „iute, repede” 35v, 54v, 55r.
tartar (tartăr) s. n. „iad, infern; loc în fundul infernului” 16r, 27v, 51\ 58r.
tartăr v. tartar.
tâlhui vb. 1. „a jefui pe cineva, a prăda” 64r, 64r 2. „a duce viaţă dc tâlhar (jefuind, prădând), a tâlhări” 63v-64r. tâmpenă s. f. „timpan, tobă” 32r, 65v. tâmpla vb. „a se întâmpla” 18r, 47r. telegar s. m. (adjectival) „(cal) tânăr, iute” 39v. tepsie v. tipsie.
ticalnic adj. „nenorocit, chinuit, suferind” 4r, llv. ticăit adj. „ticălos, mârşav, nemernic” 55r.
timpina vb. 1. „a întâmpina, a ieşi înaintea cuiva, a primi pe cineva" 38v, 41v, 49r, 49r, 49v. 2. „a se întâmpina, a se întâlni" 51', 54r, 64v, 64v, 65v. timpinare s. f. „întâmpinare, întâlnire” 66r. tins adj. „întins; darnic (despre mână, fig.)” 60v. tipsie (tepsie) s. f. „tavă” 12r, 39v, 59r. tocma cu loc. adv. „aidoma cu, asemenea cu, deopotrivă cu, întocmai ca” 25r. tocmeală s. f. „rânduială, întocmire, organizare; regulă, lege" 76v. tocmi vb. 1. „a pune la cale, a aranja, a rândui, a organiza" 70v, 12\
         2.         „a găti, a împodobi” 72v. tot adj. nehot. sg. „fiecare, oricare” lv, 23r, 23v, 34r; adv. 1. „cu
         totul, în întregime, pe de-a-ntregul, complet" 4r, 39r, 39r, 39\
266
GLOSAR
          45v, 52r, 52r, 52r. 2. „numai, exclusiv, fără excepţie” 6r, 6V,
          14v, 32v, 32v, 33v. 3. „tot timpul, mereu, întruna, necontenit,
          . neîncetat” 12v, 13r, 63r.               ;
 trabă s. f. „trebuinţă, nevoie (aici: cele necesare)” 33v. trâmbiţă s. f. „trompetă, goarnă” 32r, 65v.
 trece vb. „a străbate un obiect dintr-o parte în alta, a-1 străpunge”
          23v, 24v.
 treiac s. n. sg. „preparat folosit ca antidot pentru otravă” 70v. trup s. n. „(fig.) om, fiinţă omenească” 15v.
 ţară (pl. şi ţen) s. f. 1. „ţinut, teritoriu” 3\ 3V, 4\ 8r, 8r, 8r, 8V, 10r,
         10r, 20v, 21v, 22v, 40v, 40v, 41r. 2. „loc unde se lucrează pământul (în opoziţie cu oraşul, cetatea); sat” 41v, 41v. 3. „populaţia unui ţinut oarecare (oameni neconstituiţi într-un stat organizat)” 29v. ţeri v. ţări.
 ţine vb. „a stăpâni, a conduce (despre ţări)” 36r, 45r, 45\ 48v. ţol s. n. „învelitoare” 39v.
 unde conj. „când, în momentul în care” 9r, 9V. uspăta vb. „a se ospăta” 55v, 68r.
 vădi vb. „a da pe faţă, a da de gol, a demasca” 55v. vălitură s. f. „învelitoare; ştergar, năframă (pentru acoperirea capului)” 30v.                ’
 vărsa vb. „a turna (un metal într-o formă); a realiza o statuie (aici: o mască aplicată pe o coloană)” 18v. vărsat adj. „turnat (despre tăvi realizate din metale preţioase)” 59r. văznei vb. „a se înălţa, a se mări; a se trufi” 51r.
 ' văzute s. f. pl. „toate lucrurile care se văd sau se pot vedea” 43r, 50r.
ALEXANDRIA
267
veghea vb. „a se păzi, a se feri, a fi atent” 70r. velinţă s. f, „acoperământ; scoarţă” 24v.
veni vb. în expr. a veni la ureche „a ajunge la cunoştinţa, la auzul cuiva (despre o veste); a afla” 42v. via v. vie.
vie (via) vb. „a trăi, a vieţui” 4V, 16v.
vistier s. n. 1. „comoară; bunuri materiale” 60v, 61r. 2. (fig.)
                                                 „valoare spirituală” 7V. vlădic(ă) s. m. „episcop” 38v.
voinic s. m. „războinic, ostaş” 2r, 5r, 19v, 20r, 21r, 39r, 57v, 66r. voivod(ă) s. m. „comandant de oaste” 3r, 3V, 7V, 46r, 47r, 47r, 48r, 53r, 67v.
vornic s. m. „înalt dregător la curtea domnească, având atribuţii administrative şi judecătoreşti” 61r. vraciu s. m. „lecuitor, tămăduitor” 70v, 70v, 72r.
zamfir s. n. „piatră preţioasă transparentă de culoare albastră, safir” 52r, 55v.                ’
zăbăvi vb. „a întârzia, a sta prea mult într-un loc” 17r, 51v. zisă s. f. „îndemn; poruncă” 43v.
zmaragda s. f. „piatră preţioasă transparentă de culoare verde, smarald” 52r.
zminti vb. „a tulbura pe cineva, a deranja, a agita” 53v, 70r. zmimă s. f. „răşină din scoarţa unui arbore exotic, care, arzând,
               77 9               9                     7     7         7
         degajă o aromă specifică” 17v. zugrav s. m. „pictor” 45v.