POEZII POPULARE CÎNTEC VECHI L,a curte la Ştefan-Vodă S-au strîns boierii la vorbă; Stau închişi, să sfătuiesc: Ostaşii la uşi păzesc. 5 Crez, vrun bine nu gătesc, Ce ştii ce mai născocesc! — „Beţi, boieri şi ospătaţi, Şi în urmă vă culcaţi, Şi vă sculaţi în prînz mare 10 Să plecaţi la vînătoare După pasări gălbioare, Ce sînt lesne la vînare Şi uşoare la purtare, Cînd ăţi avea vrun zor mare. 15 Noi le vînăm asudînd Iar voi pe saltea şezînd, Căci ne jupuiţi pe noi Şi vă-mbogăţiţi pe voi! 379 Da-va Dumnezeu cel mare Să facem noi vînătoare, , Cu flintuliţa-n spinare După corbi cu barba mare CÎNTECE DE PESTE OLT ; i ;; Foaie verde aluniţă, Aolică fa, leliţă! Fire-a-ţi pieptu-o grădiniţă Şi ţiţele lubeniţă 5 Şi gura o fîntîniţă, Măselele pietricele, Şi buzele ghizdurele, Şi limba o ciuturea, S-adăpi pe neică din ea, 10 Seara şi dimineaţa, Peste zi, totdeauna. ■■ II ^ între Olt şi-ntre Olteţ ^ Răsărit-âu nuculeţ / * r -Nucu-i mare, frunza rara; Strînşi-s toţi cucii din ţară 5 Şi cîntă de se omoară, Iar :naa;i sus, ^pe-rămurele^ - Gintă; dotiă turturele 381 Ce sînt mîndruţele mele. Dar în vîrful nucului 10 Cîntă puiul cucului Răschirîndu-şi penele, Ca mîndra sprincenele, Şi tot mişcă din codiţă Ca mîndruţa din rochiţă. III Cîntă cucul, se roteşte; Neică se călătoreşte. Foaie verde sălcioară, Călător eşti, frăţioare, 5 Nu mă pune la uitare, Nici la plîns amar de jale, Cît ăi fi şi-i fi pe cale* Foaie verde usturoi! A plecat neică de joi... 10 Parcă mi-e de-un an, de doi IV De nu ţ-ar fi leleo, dor, N-ai veni după obor, Tremurînd cu capul gol. De nu ţ-ar fi, leleo, milă, 5 N-ai veni după grădină* Tremurînd, cu furca-n mînă. De-aş muri de dor, de drag, Tîrg cu fete nu mai fac, C-am făcut eu tîrg cu tine 10 Ş-am pierdut firea din mine 382 V Foaie verde arţăraş, Te iubii de copilaş Ş-acum te duci şi mă laşi! Aoleo! ce foc mă calcă! 5 Neică mă lasă şi pleacă Şi mi-şi trece prin dumbravă Şi pe mine nu mă-ntreabă, Parc-aş fi de nici o treabă. VI Lele, ce păgînă eşti, Pe la biserică treci, Şi nu faci o sfîntă cruce, Cînd pe mine mort mă duce. VII Dacă-ţi este, neică, dor, Dă-mi basmaua ta odor Şi-n basma un leuşor, Să-mi botez un finisor, 5 Şi să=i pun numele tău, Nume dulce ca şi-al meu, Cînd m-o prinde dor de tine Mi-oi striga finul cu bine, Zi şi noapte l-oi striga 10 Şi pe ochi l-oi săruta. 383 vur Nu ştii, vecină, ceva? ! M-a-mbolnăvit nevasta. - Bâ eu ştiu, vecine, bine, Leacul tău e-n sîn la mine. 5 — Nu ştii, cumătre, ceva? S-a-mbolnăvit nevasta. — Ia porumb şi fă la moară, Că nevasta ţi se scoală. De-ar da Dumnezeu o sloată 10 Se găseşti la moară gloată, Să şezi o lună-ncheiată, Şi porumbul să se moaie Să nu treacă prin piscoaie. IX Cuculeţ, unde-ai iernat? Peste Jiu, la Vadul lat, într-un cătun afumat. Cît e Cladova de mare, 5 Haz ca Siberelul n-are! Siberelu-i mititel Ş-a-mpuiat dragostea-n el. Dragostea ce-aveam odată, Gîndeam moartea ne-o desparte 10 Ş-o grădină cu bucate, Să nu mai avem păcate, Ş-o leasă de mărăcini, Ca să nu mai fim vecini. âil X Foaie verde măr muşcat, De'cînd neică mi-a plecat, Furca-n pod am aruncat. De cînd neică mi s-a dus, 5 Trei fire pe fus n-am pus. XI Bată-te crucea de cuc! Cîntă-mi bine că te-mpuşc. Şi te-mpuşc şi te mănînc, Nici fript bine, nici sărat, 5 Numai prin cenuşă dat. XII Bălă, cărtogelele Fi-le-ar bătut stelele, Gardul cu nuielele! Bălă, cărtogelul tău 5 Fi-l-ar bătut Dumnezeu, Că l-ai fost pus la loc rău, Pe-o margine de pîrău. Rîul mare mi-a venit, Cărtogel mi-a nămolit. 10 Bălă, cărtoagele noastre, Cum stau pustie pe coaste, Să le văd nu le-aş cunoaşte, în cărtogul de la vale, , 25 — Grigore Alexandrescu, Opere I 385 Răsărit-a iarbă mare, 15 în cărtogul din mijloc Mi-a răsărit busuioc Şi-mi vine ca să-i dau foc. Am pus fir de trandafir Şi n-au ieşit nici un fir, 20 Parc-a fost mîna de sare, Că ce pun nu mai răsare! XIII Frunză verde otrăţel, Pe deal, pe la Corlăţel Fuge dorul mărunţel Cu dragostea după el. 5 Unde te duci , dorule? La voi, puiuşorule, Să-mpărţim dragostele, Cît la mine, şi la tine, Să trăim amîndoi bine. XIV Frunză verde mărăcine, N-a lăsat Dumnezeu bine. Frumosul fuge de mine Şi urîtul calea-mi ţine! XV Frunză verde mărăcine, S-a dus neică, nu mai vine, Tuturor le pare bine, Numai mie-mi pare rău 5 C-a fost puiuşorul meu. 386 XVI Frunză verde de sipică, Bine-a fost cu nevestică Şi prin sat cu ibovnică. Nevasta te primineşte, 5 Ibovnica te-ncălzeşte Ş-inimioara voios creşte. XVII Frunză verde de sacară, Ibovnico d-astă-vară, Vină să ne iubim iară. De iubit să ne iubim 5 Numai amîndoi să fim Şi de dragi să ne fim dragi, Dar nădejde să nu tragi, Că nădejdea de la mine E ca sîrma de supţire. 10 Cînd o-ntinzi pe mărăcine Şi mi-o bate vint cu rouă Se despică sîrma-n două. XVIII Foaie verde calomfir, Am ibovnicei copil Şi mi-1 cheamă Constandin. Duşmanii mi-1 pun la bir 5 Şi nu-1 pun ca pe-un copil, Ci mi-1 pun ca pe-un mazil. El de frica birului, De groaza zapciului, Trecu vadul Jiului. 25* 387 XIX Foaie verde de areu, Ibovnică ce-aveam eu Nu se găsea-n sat la Leu, Nici la Leu, nici la Ghindeni, 5 Numa-n sat la Coşoveni. Leică, de dragostea noastră A răsărit pom pe coastă Cu tot felul de odraslă. O să-l sap, să-l bag în casă, 10 Ramurile nu mă lasă. O să-l sap, să-l bag în tindă, Ramurile dau de grindă. XX Mîndro, cînd eram iubiţi, Toţi pomii era-nfloriţi Şi dafinii-mbobociţi. De iubit cît ne-am lăsat, 5 Toţi pomii s-au scuturat Şi dafinii s-au uscat. XXI Colo-n luncă la privită, Găsii pupăza-nflorită Şi mîndruţa mea mîhnită. Nu ştiu pupăza s-o rup 5 Gri pe mîndra să mi-o pup. Foaie verde mărgărit, Păcat c-am îmbătrînit Ş-încă bine n-am trăit î1 1 Ultimele trei versuri par să provină din alt cînt 388 XXII Foaie verde usturoi, De ţi-e dor, neico, de noi, Fă-te negustor de boi Şi vino-n gazdă la noi, 5 C-are taica şase boi Şi din şase vinde doi, Doi îi vinde, doi opreşte, Doi mi-i dă mie de zestre, Pe roşul şi pe plăviţ, 10 Cumpăraţi din Mehedinţi. Pînă boii veţi tocmi, Amîndoi ne-om logodi. XXIII Foaie verde mărăcine, Cît te ţii, mîndro, de mine, Poartă-te puţin şi bine, Că nu ştii moartea cînd vine 5 Şi te ia de lîngă mine, Iar mie nu-mi pare bine vŞi plec şi eu după tine. XXIV Luna-afară-mi luminează, Puica-n casă mi-şi oftează. Oftează, puică, oftează, Toată lumea să te crează. 5 Oftează şi pentru mine, Că eu m-am topit de tine Şi văz că nu-mi vine bine, Că nu sînt pe-un loc cu tine. 389 Aideţi, puică, să fugim, 10 Amîndoi să pribăgim, C-acum e vremea de fugă, Pînă-mi este iarba crudă, Unde calci, Urmă nu faci, 15 Unde şezi, Nu te mai vezi. XXV Bată-te crucea de vale, Cum oi să rămîi de jale, Făr'de glas de fată mare, Fără voinicel calare. 5 Cîţi în tine se-ntîlniră Doi cu doi nu se uniră. Cîţi în tine se jucară Doi cu doi nu se luară. Vale lungă, vale-adîncă, 10 Aici lupii mă mănîncă. Stăi, lupe, nu mă mînca, Pîn' să-mi văd ibovnica. XXVI De te duci, neică, cu bine, Să iei şi dorul cu tine, Şi dorul şi dragostea, La mine n-ai ce lăsa. 5 Du-te, neică, şi să vii Colea-ntre Sîntă-Mării, 390 Cînd se coace boaba-n vii Şi-i bine de veselii. De-i zăbovi peste-o lună, 10 Mă găseşti pe cîmp nebună, Dar de-i zăbovi un an, Mă găseşti neagră buştean. XXVII Du-te, neico, să te duci Pînă-i cădea rob la turci, Să te duci la Marea Albă, Să tragi ziua la catargă, 5 Şi s-o tragi tot pe uscat, Să şezi noaptea-n lanţ băgat, Să ştii că te-am blăstemat, Şi să-ţi faci inimă rea Cum ai făcut-o pe-a mea. XXVIII Frunză verde mărăcine, Oliolio, neică Marine, Nu ţi-e păcat şi ruşine, Noaptea fugi de lîngă mine 5 Şi te duci l-alte străine. Dusu-te-ai şi la surata, Şi te-a priimit, şirata! Surata mi-e ca o sor, Nu poci să dau s-o omor. 10 De mi-ar fi ca o străină, I-ar plînge mă-sa de milă. 39! XXIX Trage, bălă, bobii bine, De-mi spune, neică cînd vine? De-ar da bobii pînă-n nouă, Neică taie Oltu-n două. 5 De-ar ieşi bobii la cinci, Nu mai văz pe neică ici, Şi plec şi eu să-l găsesc Macar să mă prăpădesc; Trage, bălă, boabele, 10 De-mi gîceşte zilele, De la Paşti pin* la Ispas Cîte necazuri am tras. XXX Cîntă cucul să mă duc Şi mierlită să mă-ntorc, Să pun duşmanilor foc. Spune-mi, cuce, de-unde vii? 5 De la noi, de peste Jii? Dar de bălă ce să-mi spui? — Băla ta e sănătoasă, Şede la umbră şi coasă, Şi lucrează tot plîngînd, 10 Ziua, noaptea aşteptînd. XXXI Spune-mi, bălă, şi-mi gîceşte, Voinic de ce-mbătrîneşte Ş-aşa curînd se topeşte? De umbletul drumului, 5 De bataia vîntului, 392 De arsura soarelui, De grija argintului, De-nverzirea codrului, De cîntarea cucilor, 10 Sau de dragul mîndrelor? Că mîndrele pot mai mult, Ele te bagă-n pămînt! XXXII Decît neica-n cale dus, Mai bine la cruce pus, Să mă duc duminica, Să tămîi pe neicuţa, 5 Să mă uit pe cruce sus, Să văz chipul neicăi scris, Să mă mai mîngîi de plîns. De cînd te-ai dus, băieţele, N-am mai pus la gît mărgele, 10 Nici la coadă panglicele, Vai de păcatele mele! Toată ziua cînt şi plîng Şi tot neică mi-este-n gînd. XXXIII De n-ar fi ochi şi sprincene, N-ar mai fi păcate grele. Ochii şi sprincenele Fac toate pricinele; 5 Pentru ochi negri din cap Trecui Jiul fără vad, Pentru sprincene din frunte Trecui Jiul fără punte, Ş-ajunsei la puica mea, 10 De-mi răcori inima. 393 XXXIV Nu blăstema cucul, lele, Că să jumule de pene Şi se trînteşte de lemne. Şi cucul nu-i vinovat 5 Că mai la mulţi a cîntat, Mai pe toţi i-a mîngîiat. XXXV Cucuie, drăguţule, Surule, mîndruţule, Vara vii, vara te duci; Spune-mi, iarna ce mănînci? 5 — Mănînc putregai de fag Şi viu să vă cînt cu drag. — Cuculeţ, pasere sură, Mînca-ţi-aş limba din gură, Ca să poci şi eu cînt a 10 Să fiu drag la puica mea. XXXVI Ierte-i Dumnezeu păcatul Celui ce-a lăsat oftatul, Că omul dacă oftează Parcă se mai uşurează. 5 De oftat ce oftai tare, Şi soarele zare n-are, Parcă eu l-am blăstemat Şi de tot s-a-ntunecat. Du-te dor pînă e nor 10 La puica pe delişor Şi-i spune că stau să mor. 394 XXXVII Puico, pentru Dumnezeu Şi pentru binele tău, Nu mă tot ţinea de rău De la sînişorul tău, 5 Că m-ai mai ţinut o dată Ş-am zăcut o vară toată, De mi-au plîns atunci de jale Chiar şi iarba de pe vale Şi norii opriţi din cale. XXXVIII Auzi, lele, cucul cîntă; Ieşi afară de-1 ascultă, Ş-ascultă cum popa toacă, Ieşi afară de te roagă, 5 Te roagă lui Dumnezeu Să moară bărbatul tău, Să mă-nsor şi să te ieu. XXXIX lyată-i, lată-i Dunărea! Las-o la pîrdalnica, Că pe ea s-a dus neică. Nu mai plînge, Mărioară, 5 Că iubitu-ţi vine iară. El s-a dus cu şaică vechie, Cînd bătea vîntul de strechie, Ş-acum vine-n alta nouă, De taie Dunărea-n două 10 Şi trage la opt lopeţi. Ieşi, Mărioară, de mi-1 vezi. 395 XL Foaie verde de malure, La circiuma din pădure Băui astăzi, băui mîine, Băui patruzeci de zile. 5 Băui preţul a trei cai, De vin nu mă săturai. Băui preţul murgului Şi cioltarul negrului, 10 Aflai saţul vinului, Vinului, hainului. XLI Lnniţă, Iun iţă, Fă-mi o luminiţă, Că am înserat La umbră de gard, 5 Cu doi căluşei Negri, mititei, Şi nu-s de furat Ci-s de cumpărat De la noi din sat, 10 De la popa Vlad. Mărturie-am dat Iesla cailor, Uşa grajdiului, Drumul codrului. XLII Codri, codri, frate codri, Nu mă da, codri, legat, Că nimic nu ţi-am stricat', 396 Numai o cracă-am tăiat 5 Şi de arme-am atîrnat, Că le bătea ploile, Ruginea oţelele în care-mi stau zilele. Cît codrul frunza mi-şi ţine, 10 Toţi voinicii trăiesc bine; Dacă codrul frunza-şi lasă, Toţi voinicii pleacă-acasă La copii şi la nevastă. Cît mi-e codrul de frumos, 15 Iarna putrezeşte jos Şi voinicii stau culcaţi Ca stejarii răsturnaţi. Codri, codri, loc iubit, Nu te-oi mai vedea-nverzit, 20 Să zic c-am întinerit? XLIII Topitu-s-au gheţile! Oi să-mi caut armele, Armele şi căişorii Ş-oi să-mi adun şi feciorii. 5 Croieşte-mi, maică, croieşte, Şi de lupte mă găteşte; Croieşte-mi de-un comănac Verde ca foaia de fag, Să-l port în codru cu drag. 10 Croieşte-mi, maică, cămaşă, Că mă cheamă harambaşă Să mă puie bulucbaşă Peste cincizeci de voinici, Toţi încălţaţi cu opinci, 15 Opince de săftian, Nojiţe de găitan; 397 Găitanul de mătasă, împletit în cîte şase, Cu poturii roşiori... 20 Unde-i vezi, te iau fiori. XLIV Cine e voinic, voinic, Nu şază ca vulpea-n crîng, Ci să iasă la colnic, Făr' de-arme, făr’ de nimic. 5 Fie potira aleasă, O lovesc unde mi-i pasă. Aibă flintă şi pistoale, O lovesc unde mi-o doare. XLV Cînd mă primblam pe culare, Aveam în pungă parale. Scoborînd de pe culare, Mă-ntîlnii cu fraţi în cale, 5 Golii punga de parale Şi strigai din gura mare: Nu videţi voi, fraţilor, Nu videţi, voinicilor, Că se iau banii la crîng 10 Şi se cheltuiesc la cîmp? 398 XIvVI Rău, maică, m-ai blăstămat Să stau în puşcă răzemat Şi prin codru înfundat, Să mănînc tot de furat, 5 Să fiu groaza satelor Şi spaima potirelor. M-a făcut maica pe mine, Nu-şi aude nici un bine! M-a făcut taica fecior, 10 Ca să-i dau vrun ajutor. Ajutorul ce i-am dat, Şepte sate c-am prădat, Şepte sate de pe Olt Şi Mehedinţul mai tot! XLVII De cînd maica m-a făcut, Soarele nu m-a văzut! Daleu! soro căprioară, Căprioară, sorioară, 5 Roade poala codrului, Să văd raza soarelui Pe muchea cuţitului, Pe coiful pistolului, Şi pe coama murgului. % CÎNTECUL JIANULUI. Frunză verde măr creţesc, Stau în loc şi mă gîndesc Cu ce să mă arănesc? Cu ar ana moşului, 5 De coarnele plugului ; Plugul este-o goangă rea, Umblă de-a dărătelea, Cu nişte coarne-ndărăt, Mă loveşte tot în piept; 10 Nişte lemne învrăjbite, Nişte vite prăpădite; Nişte lemne-ncrucişate, Nişte bucate stricate. Au s-o face,-au nu s-o face, 15 Au de vară n-avem pace. Mă gîndii ca s-o brodesc, Mai bine să mă hrănesc, Să pun plugul, să brăzdesc, Unde-o fi crîngul mai des; 20 Să trag brazda dracului Pîn uşa bogatului, 400 Să-i dau măciuci după cap* Să-l aduc la plug legat, Să-i iau ce a cîştigat. 25 Arde-vă focul, ciocoi! Pune-voi mîna pe voi, Cu măciuca să vă moi, Că voi ne beliţi pe noi. Bate vîntul, viscoleşte, 30 Eu de gazdă n-am nădejde. Căci mi-e gazda-n valea rea, Mi-o pîndeşte potira, Potira din Slatina, Bat-o Maica Precista 35 Şi sfînta Duminica! Ţine, gazdă, nu mă da, Că ţi-oi face-o malotea Cu florile cît palma, Să se mire şi doamna, 40 Şi doamna lui Caragea-Ţine-mă cum ai ţinut Să mă văz Oltul trecut. Măi bădiţă, măi podar, Greu de mine, greu ş-amar! 45 Trage podul să trec Oltul, Că ne-am prăpădit cu totul; Trage podul mai la vale Că-ţi arunc un glonţ în şale, Trage podul mai de-a drept 50 Că-ţi arunc un glonţ în piept, Mi-e degrab, nu poci s-aştept, Şi mi-e murgul cam nebun, Trece prin Olt ca pe drum, Şi mi-e murgul cam nerod, 55 Trece Oltul ca pe pod. Dă-te, murgule, pe lat Şi mă trece neudat. Frunză verde de lipan, N-aţi auzit de-un Jian, 60 De un hoţ de căpitan? 20 — Grigore Alexandrescu, Opere 1 401 Bea vin de la cîrciumari, Ia miei de pe la ciobani Şi nu le dă nici un ban. Măi bădiţă cîrciumar, 65 Scoate o oca de vin, Ş-încă una de pelin, Scoate una, scoate două, Scoate patruzeci şi nouă. Scoate vin de ne cinstiţi, 70 Că-s feciorii osteniţi. Scoate, mări, vin să beau Că bune parale-ţi dau. Dar de-oi sta să tot plătesc... Ea ce foc mai haiducesc? 75 Ţi-oi da, mări, nişte palme, Ţi-ar părea că sînt parale, Şi ţi-oi da nişte măciuci, Ţi-ar părea că-s lei bătuţi. Ardă-te focul de prun! 80 Ce-ai făcut rachiul bun, De-a adormit Iancu-n drum? Iancule, ciocoi turcit, Ce te porţi numa-n argint, Din creştet pînă-n pămînt, 85 Căci mintea nu ţi-a venit? — Iancule, Jianule, Easă-ţi nebuniile; Easă-te de nebunii C-am să-ţi dau şi boierii. -90 — Nu-mi trebuie boierii, Nu mă las de nebunii, Că ce cîştigi tu-ntr-o vară, Eu cîştig numa-ntr-o seară, Şi geaba, mări, umblaţi 95 Pe mine să mă-nşelaţi. De-oi pune mîna pe voi, De piele-o să vă despoi Şi din pielea după cap Să-mi fac un toc de băltag, 402 100 Iar pielea de la picioare Să-mi fac tocuri la pistoale. Oltu-i mic, Olteţu-i mare, Trece-un căpitan călare Cu cinci sute de catane, 105 Tot catane spătăreşti, Unde dă nu nimereşte Şi pe Jianul goneşte. Dar Jianul e voinic, Şade la tulpină-n crîng, 110 La brîu cu două pistoale, Strălucesc ca sfîntul soare, Şi cu flinta la cătare, Fuge potera să moară.